Colin Forbes — Conspiratia

COLIN FORBES 
CONSPIRATIA 


Nota autorului 

Toate personajele descrise sînt creaţii ale imaginaţiei autoru- 
lui şi nu au nici o legătură cu persoane reale. 

Acelaşi principiu al purei ficțiuni este valabil în cazul tuturor 
reşedinţelor sau apartamentelor localizate în Marea Britanie sau, 
în general, în Europa. 


Pentru JANET 


Prolog 

Coşmarul Paulei Grey începu exact la ora 22.00, într-o noapte 
geroasă de februarie, pe Albemarle Street, în centrul cartierului 
Mayfair din Londra. 

Tocmai ieşea din Hotelul Brown's, strîngîndu-şi gulerul pal- 
tonului în jurul gitului cu mîna stingă şi avînd poşeta de umăr 
atirnată de braţul drept. Un taxi opri lîngă bordura trotuarului şi, 
după ce deschise uşa cu o smucitură violentă, pasagerul sări 
precipitat din el. Era Cord Dillon, directorul-adjunct al CIA. 
Ultima persoană din lume pe care se aştepta să o vadă la ora 
aceea. Bărbatul se opri brusc lîngă ea. 

-Paula, îndepârteazâ-te de mine. Ai putea muri şi tu. 

-Cord, ce naiba... 

- Cadillacul acela care se apropie. Sînt cîţiva tipi care încearcă 
să mă lichideze... 

- Vino pe aici. Cunosc oraşul mai bine decit tine. Fără 
comentarii! 

Paula îl înşfăcă de braţ pe masivul american, îl ghidă iute pe 
stradă, încercînd să se îndepărteze de automobilul care se 
apropia. în timp ce îl zorea pe Dillon, geamul din spate al 
maşinii, aflat în dreptul lor, cobori. în acea frintură de secundă 
zări un bărbat chel cu un pistol în mînă. 

Un taxi luă faţa Cadillacului, făcîndu-l să încetinească. Se 
aflau deja dincolo de faţada Hotelului Brown's. Paula îl împinse 


pe Dillon într-un intrînd, mai mult sau mai puţin sigur, aflat în 
faţa unei vitrine mari. Poc! Nu auzi zgomotul împuşcăturii. 

10 + Colin Forbes 

Aruncînd o privire în spate, văzu o gaură în sticla vitrinei. O 
porţiune uriaşă de formă triunghiulară se prăbuşi imediat spre 
interior, fiind astfel feriţi de cioburi. 

- Nu te opri, spuse ea poruncitor. In faţa automobilului tocmai 
a apărut un camion. 

- Mai bine lasâ-mă singur... 

-Taci. Nu te opri! repetă ea. N-am auzit împuşcătura. 

- Au aime cu amortizor. 

După ce ajunseră la o intersecţie în formă de T, ea îl zori să 
traverseze strada şi o cotiră pe Grafton Street. Era de 
neînchipuit să încerci un asasinat în Mayfair. La această oră din 
noapte, Albemarle Street era de obicei o oază de linişte. Doar 
cîteva automobile parcate. Nimeni pe jos - în nici un caz pe un 
asemenea ger. Toate clădirile erau cufundate în întuneric, mai 
puţin hotelul. Cînd pierdură din vedere Albemarle Street, Paula 
auzi motorul unui vehicul venind din spatele lor. Un taxi cu 
farurile stinse. îi făcu semn să oprească. 

- Gara Victoria, ceru ea şoferului. 

-Urcaţi, vă rog. 

Erau deja înăuntru, cu uşa închisă. Taxiul pomi. Paula aruncă 
o privire în urmă. Cadillacul dăduse colţul. Şoferul îi văzuse luînd 
taxiul. Paula scoase o bancnotă de zece lire din portofel. 
Aplecîndu-se în faţă, o strecură prin spaţiul gol din geamul ce-i 
separa de taximetrist. 

- Acesta e bacşişul. Avem în spate un Cadillac alb. Te rog să-l 
ameţeşti pînă ajungem la Victoria. Soţul meu e pe urmele 
noastTe. 

- Am priceput, doamnă. Se face. 

Taximetristul cu accent cockney viri bancnota într-un buzu- 
nar interior, ridică geamul despărțitor şi acceleră. Paula nu reuşi 
să mai identifice străzile de pe ruta întortocheată aleasă de om, 
gonind pe străzi lăturalnice, luînd curbele în mare viteză. Cînd 
CONSPIRAŢIA * 11 
privi din nou în spate, nu văzu nici urmă de Cadillac şi scoase un 
oftat de uşurare. 

- De ce Gara Victoria? întrebă Dillon. 

- Nu vreau sâ-i duc la Park Crescent. 


- Ştiu de cartierul general al lui Tweed. 
-Lasă asta în grija mea. 
- Ai armă? întrebă ea în şoaptă. -Da. 

Ea băgă mîna într-o despărţitură ascunsă a genţii de umăr şi 
apucă patul unui Browning de 32 mm. Se uită scurt la Dillon. 
Chipul lui colţuros, bine bărbierit îi era extrem de familiar. 
Observă o idee de alb în părul lui şi trăsăturile obosite. 

- Mai bine-mi dai mie arma, sugeră el. 

- Nu. Lasă-mi-o mie. Eşti cam nedormit, aşa-i? 

-Am ajuns la Heathrow direct de la Montreal. Cît a ţinut 
zborul n-am închis un ochi. l-am spionat tot timpul pe ceilalţi 
pasageri. 

- De ce de la Montreal? 

- Am bănuit că vor urmări cursele de la Washington spre 
Londra. De aceea am zburat întîi spre Montreal. 

- Cine te urmăreşte? 

- O mică armată. Să lăsăm asta pînâ ajungem la Tweed... 
Ajunşi la Gara Victoria, ea plăti cursa şi îl conduse pe 

Dillon în clădirea uriaşă ca o peşteră. în jur, foarte puţină lume. 
Un bătrîn îmbrăcat sărăcăcios stătea pe o bancă şi bea bere 
direct din sticlă. Cercetă persoanele, apoi îl conduse pe 
american pe acelaşi drum pe care veniseră. 

- Acum ce-ai de gînd? vru el să ştie. 

- Voiam ca taxiul care ne-a adus pînă aici să plece. în timp ce 
intram în gară am văzut un pasager urcîndu-se în el. Mai sînt 
maşini. Luăm una pînă la Crescent Park. 

Dillon purta un palton din păr de cămilă şi ducea o valiză 
diplomat mare. în jur de patruzeci de ani, avea fălcile masive, 

12 + Colin Forbes 

nas bine conturat şi o gură ce sugera hotărîre. Era un american 
tipic din multe puncte de vedere: înalt, cu umeri laţi, constituţia 
fizică a unui fundaş de fotbal. Cît dură noua cursă, el recăzu în 
muţenie. Paula simţi că era cam la capătul puterilor şi îi 
respectă tăcerea. Verifică de citeva ori dacă scăpaseră de 
urmăritori. Nici urmă de Cadillac. 

Cînd dădură colţul spre Park Crescent îl plăti generos pe 
şofer. Coborîră şi ea deschise uşa grea alături de care, pe zid, se 
găsea o placă metalică pe care scria: General & Cumbria 
Assurance. Cînd intrară, George, paznicul de serviciu, stătea la 
birou. 


- Sper că Tweed e în birou, da? se interesă ea. 

- Da. împreună cu Bob Newman. 

-Roag-o pe Monica sâ-l anunţe pe Tweed că urcăm la el. 
Domnul este Cord Dillon. 

- Mi-aduc aminte de domnul Dillon. 

- Şi eu te ţin minte, şmechere, mormăi americanul. 

- Te trădează încordarea prin care ai trecut, îl apostrofă Paula 
în timp ce urcau scările. 

Cînd ea deschise uşa de la primul etaj, îl găsiră pe Tweed la 
birou, aşezat pe un fotoliu rotativ, ţinîndu-şi mîinile împreunate 
la ceafă. Era de statură medie, atent bărbierit, avea o vîrstă 
gTeu de precizat; purta ochelari cu rame groase. Directorul- 
adjunct al SIS era un bărbat prin dreptul căruia puteai trece pe 
stradă fără să-l remarci, element ce se dovedise nepreţuit în 
activitatea lui. Se ridică pentru a le strînge mîinile, examinîndu-l 
cu ochi pătrunzători pe vizitator în timp ce îl invită să se aşeze 
pe un scaun plasat cu faţa spre birou. 

- Arăţi cam terminat, Cord. 

- Aşa e. O să-ţi spun mai multe după ce o să mă mai 
dezmeticesc. 

- Pe Monica o cunoşti, nu? 

CONSPIRAŢIA € 13 

Dillon se răsuci şi avu în faţa ochilor o femeie mărunţică, de 
vîrstă medie care îşi ţinea părul cărunt strîns în coc. Era 
asistenta lui Tweed de ani buni; se aşeză la biroul ei, pe care se 
aflau citeva telefoane, un fax şi un computer. 

-Cred că ar trebui să te ţin minte, Monica. Nu pricep de ce 
lucrezi în continuare pentru acest monstru. 

- Cafea? întrebă ea, ridicîndu-se. Cum o mai bei acum? 

-Neagră precum păcatul, mirii Dillon. Şi în oraşul acesta 
găseşti multă cafea provenind din State. 

- Şi acesta ce fel de păcat e? vru să ştie Bob Newman. 

Corespondent în străinătate cunoscut în întreaga lume, 
Newman avea pînă în patruzeci de ani, pârul blond şi un suris 
strimb pe chipul cu trăsături bine conturate. Şi el bărbierit per- 
fect, avea în jur de un metru nouăzeci, era bine clădit - un 
bărbat pe care femeile îl considerau foarte atrăgător, un avantaj 
de care profita doar ocazional. Fusese îndelung verificat; lucrase 
cu Tweed la cîteva cazuri periculoase. 


-Bună, Bob. Nu ne-am văzut cam de mult, spuse. Dillon apoi 
tăcu o clipă. De data asta păcatul înseamnă o haită de ucigaşi 
profesionişti infiltraţi pe câi oculte în ţara voastră, folosind arme 
dintre cele mai perfecţionate. 

- Numeşte-mi una dintre aceste câi. 

-Ruta preferată este Washington - Paris, cu avionul. Apoi 
sosesc în Anglia pe calea ferată, cu Eurostar-ul. 

- De ce în felul acesta? 

- îşi închipuie, probabil, că dacă vin cu trenul controalele sînt 
mai superficiale. Se îmbracă la fel ca orice britanic, în „uni- 
forma" de zi cu zi a oamenilor de afaceri. Costum negru ca 
noaptea, cravată de-ţi ia ochii. Au pus la punct metoda asta. 
Costume de diferite mărimi sînt cumpărate de aici şi expediate 
în Statele Unite. Au paşapoarte diplomatice americane. 

- Poftim cafeaua, îl întrerupse Monica, după ce revenise cu 
tava. 

14 + Colin Forbes 

- Mulţumesc. Chiar aveam nevoie de una. 

- Cît o bei, poate mă laşi să le povestesc lui Tweed şi Bob cum 
am ajuns să ne întîlnim, îi sugeră Paula. 

Le explică, după care Dillon dădu din cap în semn de apro- 
bare. Paula avea darul de a prezenta evenimente complicate 
într-un mod succint. Tweed o privea cum stătea la birou, cu 
mîinile împreunate în poală. Rămăsese foarte calmă, stăpînită. 

-A fost noroc chior să ies chiar atunci din Hotelul Brown's, 
încheie ea. Avusesem întîlnire cu un informator, apoi am aştep- 
tat zece minute ca să-i las omului timp să plece fără a risca să 
fim zăriţi împreună. 

- Cord, cred c-ar fi bine să te scoatem din Londra, propuse 
Tweed. Imediat. Bob, l-ai putea conduce pînă la buncărul din 
Kent? Cord, presupun că ţi-ai lăsat bagajele jos, da? 

- Au rămas pe caruselul de la Heathrow. Am socotit că era 
preferabil să iau repede un taxi pînâ la Brown's. îmi amintisem 
că apelaţi deseori la serviciile lui. Intenţionam să vă telefonez de 
acolo. Nu voiam să risc venind aici cu oamenii aceia după mine. 
lar valiza mea ducâ-se naibii! 

- Erau marcaje de identificare pe valiză sau înăuntru? insistă 
Tweed. 

-Nu. Pe eticheta anexată sînt trecute doar numărul zborului şi 
destinaţia. înăuntru nimic identificabil. 


- Atunci am face bine sâ plecăm spre Kent, propuse Newman, 
ridicîndu-se. Mergem cu Mercedesul meu. 

- Nu te pripi. Aşteaptă. 

Tweed scoase dintr-un sertar un binoclu pentru vedere noc- 
turnă şi se apropie de fereastra mare mascată de draperiile 
trase. 

- Monica, stinge lumina, te rog. 

După ce încăperea râmase în întuneric, trase puţin draperia 
deoparte şi privi prin binoclu. Gestul său dăduse naştere unui 
moment de încordare. Râmaseră cu toţii nemişcaţi, însă Paula 
se afla destul de aproape pentru a putea privi peste umărul 
CONSPIRAŢIA € 15 
lui. în biroul mare ce dădea spre Regent Park, profilat la dis- 
tanţă, tăcerea părea amenințătoare. 

- Ai reţinut numărul de înmatriculare al acelui Cadillac? 
întrebă Tweed. 

- Sigur. 

îl reproduse din memorie. Tweed îl chemă pe Newman şi-i 
întinse binoclul. Apoi se întoarse fără nici un cuvint la birou şi se 
aşeză. 

- Acelaşi automobil stă parcat pe strada principală de la 
intrarea de pe dreapta în Park Crescent. în el sînt patru oameni, 
în mod evident, urmăresc această clădire. 

-les şi le cer sâ plece de acolo. Au parcat ilegal, anunţă 
Newman, după ce privi prin binoclu. 

- Nu poţi face asta, îl informă Tweed. Paula, ai verificat şi tu 
dacă e aceeaşi maşină ? 

-Da, e aceeaşi. 

După ce trase draperiile cu grijă, ea îi înapoie binocilul lui 
Tweed. Monica aprinse din nou lumina. Râmaseră privindu-se 
unii pe alţii, apoi Dillon spuse: 

- Sîntem blocaţi aici. 

-îi fac eu pe ticăloşi să plece de acolo, insistă Newman. 

-Nu se poate, repetă Tweed. Automobilul are număr 
diplomatic. 

-lar şobolanii din ea sigur au paşapoarte diplomatice, le zise 
Dillon. înainte de a pârâsi Washingtonul am auzit câ personalul 
de la ambasada din Grosvenor Square crescuse cu încâ două 
sute de persoane. Toţi cu paşapoarte diplomatice. 


-Tot mai vrei sâ-l duci pe Cord la buncăr? se interesă 
Newman. 

- Da. Cît mai repede. 

- Atunci plecăm chiar acum. O să-ţi schimbăm înfăţişarea. 
Ridicîndu-se, Newman îl studie pe american. Sîntem cam de 
16 $ Colin Forbes 
aceeaşi statură — poţi lua pardesiul meu. Paltonul acela din păr 
de cămilă te-ar da imediat de gol. 

-lar bereta lui Marler e în dulap, ciripi Paula, după care veni 
cu ea în mînâ. S-ar putea sâ fie cam strimtă, dar va fi 
folositoare. 

-Şi păşeşte mai rar, Cord, sugeră Tweed. Uită mersul tău 
obişnuit. Fă paşi mai mărunți. Limbajul trupului trădează pe 
oricine. 

-O sâ bag valiza diplomat într-o geantă de pînzâ, hotărî 
Monica. 

- Şi o s-o duc eu, interveni Newman. 

-Harry, spuse Tweed la telefon. Avem o problemă urgentă. 
Scoatem discret pe cineva din clădire, cu maşina lui Newman. 
într-un Cadillac alb parcat pe strada principală se află patru pis- 
tolari. Nu cred câ vor îndrăzni sâ deschidă focul asupra vizita- 
torului nostru, deşi au făcut asta pe Albemarle Street. 

-O sâ aştept afară cu o grenadâ-fumigenă. 

- Foloseşte-o doar în caz de nevoie. Sînt puşi pe rele. 

Ajuns în cadrul uşii, Dillon spuse peste umăr: 

-M-ar împuşca dacă ar putea. Şi am o mulţime de lucruri sâ 
vă spun. 

-Îi povesteşti lui Bob, în drum către buncăr. O să-mi trans- 
mită el. Dacă e nevoie, te pot suna eu acolo pe o linie sigură. 
Duceţi-vă! 

Bereta era cam strimtă, însă ascundea bine pârul america- 
nului. Pardesiul dat de Newman i se potrivea mai bine. Paltonul 
din păr de cămilă râmase pe un scaun. Ochelarii cu rame groase 
puşi la dispoziţie de Paula stăteau comod pe nasul lui spart. 
După ce primise telefonul lui Tweed, paznicul George aştepta 
lîngă uşă. 

-Unde-i Harry Butler? întrebă Newman, ţinind la subsuoară 
valiza diplomat vîrîtâ în geanta din pînză. 

- A ieşit afară, raportă George. A zis câ se duce să facă o mică 
plimbare... 


CONSPIRAŢIA * 17 

Butler, un bărbat solid, avînd un pistol automat Walther de 9 
mm prins în tocul de la şold, ţinea în mîna dreaptă o gre- nadă- 
fumigenă, ascunsă sub canadiană. Ajunsese cam la jumătatea 
distanţei dintre clădire şi Cadillacul parcat cînd Newman ieşi din 
clădire, descuie uşa Mercedesului şi îl pofti pe Dillon pe locul din 
dreapta lui. Din nefericire, din cauza extenuării probabil, 
americanul uită sâ păşească altfel decit îi era obiceiul. 

După ce Newman pomi motorul, Butler simţi tentaţia de a 
azvirli fumigena în automobilul parcat. Amintindu-şi ordinul clar 
dat de Tweed, puse frîu ispitei pînă cînd lucrurile luară o 
întorsătură neplăcută. Newman ieşi în viteză din strada 
Crescent, coti pe drumul principal, în direcţie opusă faţă de locul 
de oprire al inamicului. Dupâ ce procedă astfel, şoferul 
Cadillacului, care rămăsese cu motorul în funcţiune, porni 
imediat dupâ el. 

- Vin după noi, spuse Dillon, care se răsucise pe scaun. 

-Lasă-i. Avem destul timp sâ-i facem să ne piardă urmă în 
drum spre sud... 

- Situaţia pare sâ devină din ce în ce mai periculoasă, îi spuse 
Paula lui Tweed după ce plecară cei doi. 

-Devine interesantă în orice caz, răspunse Tweed, stînd 
relaxat pe fotoliu, ţinîndu-şi din nou mîinile împreunate la ceafă. 

- Interesantă? Două sute de oameni trimişi la Ambasada SUA. 
O tentativă clară de a-l asasina pe directorul-adjunct al CIA în 
mijlocul Londrei, folosind o maşină americană cu numere 
diplomatice. O altă hoardă de ucigaşi care zboară spre Paris, 
apoi sosesc aici cu Eurostar-ul. lar tu spui doar câ e interesant? 

- Am nevoie de mai multe informaţii pentru a înţelege ce se 
întîmplă. Cord Dillon ne poate pune la curent prin discuţia pe 
care o va avea cu Newman. 

-De ce te-ai mai căznit să înfiinţezi buncărul din Kent? E 
aproape un cartier general de rezervă. 

18 * Colin Forbes 

- Tocmai asta şi este. în caz că trebuie sâ o ştergem rapid 
de aici. 

-Situația începe sâ mă alarmeze. Ai sosit de la Washington 
abia de cîteva zile. Dar n-ai părut deloc surprins cînd a apărut 
Dillon. 


-Am aflat un zvon de la un informator despre sosirea lui Cord 
şi anume câ urmează să fie înlocuit de cineva pe nume Ed 
Osborne. Un domn dur, care nu ştie ce e mila. 

-Chiar voiam sâ te întreb, continuă Paula, Marler unde e? 

-La Paris pentru a vorbi cu cîţiva informatori. Urmează să se 
întoarcă în cîteva zile. 

-lar tu vei face pe secretosul cu mine dacă te voi întreba ce 
încearcă Marler să afle. 

-Întîmplâtor, spuse Tweed visător, am constatat câ Wa- 
shingtonul e în mare fierbere. Motivul nu mi-e cunoscut ori n-a 
vrut nimeni sâ-l spună. Un vulcan pe cale sâ erupă... 

-Nu mi-ai răspuns la întrebare. 

-A, Marler? 

Tweed îşi reţinu un căscat. 

- încearcă sâ descopere cine l-a asasinat pe primul- 
ministru al nostru sâptâmiîna trecută. 

1 

- Traficul de aici e la fel ca în Los Angeles, se lamentâ 
Dillon. lar Cadillacul ne-a ajuns din urmă, e la trei maşini în 
spate. 

Newman îşi conducea Mercedesul prin mijlocul unei aglo- 
merări de maşini ce goneau prin noaptea fără lună. Alese atent 
prilejul pentru a efectua manevra în momentul în care era mas- 
cat de un camion de mare tonaj şi coti brusc pe bandă pentru a 
o lua pe un drum la stînga. Urcară un deal pe un drum de ieşire 
de pe autostradă şi lăsară în urmă traficul aglomerat. 

-Am mers pe Autostrada 20 spre sud, explică Newman. 
îmbulzeala de la această oră tîrzie se datora accidentului care 
ne-a reținut la început. Acum amăriţii de pe autostradă apasă pe 
accelerator şi vor ajunge acasă cu citeva ore mai tîrziu decît de 
obicei. 

Privi încă o dată în oglinda retrovizoare. 

-Am scăpat de Cadillac. 

-Dar încotro mergem ? 

- Spre Canterburry, evident. Dar nu acolo trebuie să ajungem. 
Aşa că la următorul sens giratoriu ne întoarcem şi revenim pe 
Autostrada 20. Vreau să intru la intersecția 8. Poţi vorbi sau eşti 
prea obosit'? 


-Cred că nu. La Washington se întîmplă lucruri stranii. O 
delegaţie enormă e în drum spre Marea Britanie; o parte a şi 
sosit. 

-Dâ-mi cîteva nume. 

20 + Colin Forbes 

-Sharon Mandeville, de exemplu. Va ocupa un post oarecare 
la ambasada din Grosvenor Square. 

- Numele ei a apărut cam des în ziare. Fata e prietenă cu 
preşedintele? 

-Nici vorbă. E prea inteligentă pentru a risca să o irite pe 
soţia preşedintelui. Are multă influenţă. Altul care vine e chiar 
Morgenstem, adăugă Dillon. 

-A, secretarul de stat'?! Personaj important. A plecat în 
Statele Unite din Europa, cînd era tînăr. Se spune că, dacă s-ar fi 
născut în America, ar fi devenit preşedinte într-o bună zi. E la fel 
de abil ca şi Kissinger şi are aceeaşi educaţie. 

- Uite şi sensul giratoriu; putem întoarce şi reveni pe 
autostradă... 

Zecile de faruri străluceau ca ochii tigrilor porniţi la 
vînătoare. Una lingă alta, aproape atingindu-se, maşinile din 
torentul acela goneau spre sud într-o viteză nebună, riscînd 
permanent. Ştiind că e în întirziere, fiecare şofer părea să fi 
abandonat orice precauţie din dorinţa de a ajunge cît mai curînd 
acasă. 

- N-am mai văzut aşa ceva, comentă Dillon, aruncînd o privire 
înapoi. Seamănă cu un cîmp de luptă. 

-Şi căutai inamicul'? 

- Nu. Cred că i-am păcălit definitiv. 

-Nu fi chiar atît de sigur... 

Ajunseră la intersecţia 8, părăsiră autostrada şi intrară pe un 
drum de ţară. Neaşteptata linişte şi pustietatea nocturnă li se 
părură deconcertante. Uşurat, Dillon se lăsă moale pe scaun. 
Newton ieşi de pe drum şi o luă pe un un drumeag pustiu, tivit 
de garduri vii; aprinse faza mare a farurilor cînd se apropiarâ de 
o serie de curbe strînse. 

-Mai vine cineva important de la Washington? întrebă 
Newton. 

CONSPIRAŢIA * 21 

-Da. Ed Osborne, ţărănoiul care mi-a luat postul. Un tip dur. 

Periculos. Niciodată nu ştii ce gîndeşte. 


- Ai vreo idee de ce au încercat să te ucidă pe strada 
Albemarle? 

-Ştiu prea multe. Verificînd o mulţime de oameni, mi-am 
băgat nasul cam peste tot. Se plănuieşte o operaţiune de anver- 
gură, dar n-am reuşit să prind firul. 

Newman îşi dădu seama că tovarăşul său făcea eforturi mari 
pentru a se concentra. Americanul era în pragul epuizării totale. 
Rulaseră destul de mult pe drumul de ţară pustiu fără să întil- 
nească nici o altă maşină, cînd farurile luminară un indicator 
rutier. PARHAM. 

-E un sat vechi, explică Newman. Mai există unul cu acelaşi 
nume în Suffolk, dacă nu mă înşel. lar la trei mile spre nord se 
găseşte un hotel foarte bun, Chilton Park. Tweed a stat acolo... 

Se întrerupse brusc în clipa cînd luară o curbă şi făcu luminile 
mai mici, încetinind. 

-He, he! la te uite cine se află în faţa noastră! Cadillacul cel 
alb. 

-N-ai să-mi dai şi mie o armă? mirii Dillon, revenind la starea 
de alertă de mai devreme. 

-Am doar pistolul meu Smith & Wesson de 38 mm şi nu ţi-l 
dau. Nu trebuie să declanşăm un război aici. 

-Cei din Cadillac ne vor vedea. 

-Nu prea cred. Am mai trecut prin situaţii ca aceasta. O 
maşină urmăreşte o alta, îi pierde umia. După aceea, ocupanţii 
nu privesc decit înainte. Rareori se uită îndărăt. Ar fi însă intere- 
sant să aflăm încotro se îndreaptă. 

Parham era un sat cu oameni foarte activi. Chiar şi la acea 
oră se vedeau lumini în bodegi şi restaurante. Cadillacul merse 
încet pe o stradă îngustă, mărginită pe ambele părţi de case 
văruite în alb şi acoperite cu şindrilă. Newman cunoştea bine 
22 € Colin Forbes 
localitatea desenată ca o tablă de şah, cu piaţete ce dădeau una 
în alta, un sat vechi, tipic pentru acea zonă. Cît fuseseră pe dru- 
mul deschis simţiseră vintul îngheţat şi tăios, dar satul, prin 
modul de dispunere a caselor, le oferea acum adăpost. 

- S-ar părea că au ajuns undeva, comentă Dillon. 

-Să aflăm unde... 

Toată lumea stătea la căldură. Pe străzile înguste şi pustii, 
iluminate din loc în loc de felinare de epocă nu se vedea ţipenie 
de om. Urmăriră Cadillacul pînă într-o piaţetă, apoi acesta intră 


într-una şi mai mică. Newman îşi parcă automobilul lîngă 
trotuar. 

- Am ajuns la o fundătură. Să mergem pe jos. 

-E-al naibii de frig, remarcă Dillon, rămas pe pavajul din 
piatră cubică. 

-îl simţi pentru că eşti epuizat. Bine, dar unde s-au dus? 
Pornind înainte, Newman furişă o privire după colţ, spre o 
piaţetă mai mică. Cadillacul oprise într-o margine, în faţa unor 
porţi înalte care nu lăsau să se vadă ceea ce se afla dincolo de 
ele. Clădirea era ascunsă de ziduri vechi din cărămidă înalte de 
aproape trei metri şi jumătate. Prin fereastra din partea 
şoferului apăru un braţ. Poiţile uriaşe se deschiseră automat 

înspre înăuntru. 

- Straniu, şopti Newman către Dillon, care privea peste 
umărul lui stîng. Sînt comandate electronic, iar şoferul are 
şmecheria care le acţionează. 

Urmăriră automobilul rulînd lin pe un drum de acces în curbă. 
La capătul acestuia zăriră pentru cîteva clipe un conac mare, cu 
aspect sumbru, construit din piatră şi cu turnulețe la fiecare 
colţ. Toate ferestrele erau mascate de obloane trase şi nu se 
văzu nici un semn că în acel conac ar fi locuit cineva - pînă cînd 
uşa principală se deschise şi lumina dinăuntru se revărsă pe 
aleea de acces. Apoi porţile se închiseră, iar conacul le dispăru 
din faţa ochilor. 

-Să ne uităm mai de aproape, sugeră Newman. 

CONSPIRAŢIA € 23 

Se strecurară în piaţă şi observară că şi celelalte trei laturi 
ale ei erau mărginite de ziduri uriaşe din cărămidă care aproape 
că ascundeau casele mari dinapoia lor. Newman îi întinse lui Dil- 
lon o pereche de mănuşi şi-i spuse să le pună în miini. Ameri- 
canul tremura de frig şi oboseală. Cînd ajunseră în apropierea 
conacului în curtea căruia dispăruse Cadillacul, Newman scoase 
o lanternă. Porţile confecţionate din bare metalice înalte erau 
căptuşite cu foi de tablă pe partea cealaltă, descurajind orice 
încercare de a privi înăuntru. Pe stilpul din cărămidă din partea 
dreaptă se afla o placă metalică pe care, după ce Newman 
aprinse lanternă, văzură scris un nume: lrongates. 

-Să ne întoarcem la maşină, şopti Newman. 

Se urcară în Mercedes, bucurindu-se de căldura dată de 
radiatoare. Newman lăsase motorul să meargă pentru cazul în 


care ar fi trebuit să o şteargă în grabă. Reveniră în piaţa mare, 
găsiră altă ieşire, după care lăsară imediat în urmă satul 
Parham, revenind în pustietatea peisajului rural, şi merseră pe 
un alt drum de ţară fără a întîlni nici o altă maşină. 

-lrongates, spuse Newman, mai mult către sine. Ştiu cine 
locuieşte acolo. Sir Guy Strangeways. Şi-a petrecut mai bine de 
douăzeci de ani în Statele Unite, unde şi-a făcut un imperiu imo- 
biliar. N-am avut prilejul sâ-1 întîlnesc. 

-Eu da, recunoscu Dillon. Un mahăr. A stabilit contacte exact 
cu cine trebuie dintre senatori. Banii trec din mînă în mînă şi el 
obţine întotdeauna aprobările necesare pentru ca, după ce 
cumpără o clădire veche, să construiască un zgirie nori după ce 
o demolează în America de multă vreme, dar tot britanic a 
rămas. 

-N-a cerut naturalizarea? 

-Cred că aşa-i socoteşti pe toţi americanii, o adunătură de 
naturalizaţi. 

-Mereu am respectat părerile pe care le au oamenii despre ei 
înşişi, îi întoarse gluma Newman. 

24 $ Colin Forbes 

Se părea că Dillon se trezise de-a binelea dacă era în stare 
de vorbe de duh. Pesemne că era urmarea plimbării făcute prin 
aerul geros al nopţii, socoti Newman. Continuară să ruleze prin 
întuneric şi fumară fiecare cite o ţigară. Dillon privi şpre stînga 
lui. Răsărise luna care lumina un şir de dealuri joase care se 
pierdeau în depărtare. 

- Credeam că partea asta a Angliei e mai netedă, zise el. 

-Chiar e. Aşteaptă pînă ajungem la Ashford. E un oraş foarte 
obişnuit, dar greu de traversat dacă nu-l cunoşti. Trebuie să 
intri pe culoarul corect, altfel te îndepărtezi prea mult de drumul 
tău. 

Newman intrase pe o şosea lată care se întindea spre sud cit 
vedeau cu ochii. La ora aceea traficul era ca şi inexistent. Nu 
întîlniră aproape nici un sat. Trecură pe lîngă Ashford, acum 
pustiu, şi continuară să gonească pe şosea. Dillon înţelese ce 
voise Newman sâ-i spună. Peisajul era neted ca o masă de bi- 
liard. De o parte şi de alta a şoselei defilau cîmpii ce se pierdeau 
în zare. Cînd se apropiară de un indicator rutier, Newman înce- 
tini. Ivychurch. Coti spre stînga, ieşind de pe autostradă şi rulă 


încet pe un drum îngust şi presărat cu multe curbe. Ivychurch 
însemna o biserică, o mînă de case de ţară, în rest nimic. 

- Ce e buncărul? întrebă Dillon. 

-Vei vedea cînd ajungem acolo. 

- Acum unde ne aflăm? 

- într-un loc unde te vei simţi în siguranţă, îl lămuri Newman. 

- Asta-mi spune totul. 

- Pistolarii din Cadillac nu au cum să ne găsească aici. 

- Nu-i ştii pe băieţii aceia. 

-Ba poate că da, îi replică Newman. Să ne oprim o clipă. Hai 
să coborîm puţin. 

Trâgindu-şi din nou mânuşile lui Newman pe miîini, Dillon se 
dădu jos din automobil. Vîntul se oprise, aerul nopţii era 
CONSPIRAŢIA ¢ 25 
neclintit. în jur plutea o tăcere grea ce părea să-l strivească. 
Garduri vii dezgolite de frunze şi împletituri de râmurele pi- 
pernicite mărgineau drumul. Dincolo de ele se vedea cîmpul 
neted ca în palmă întinzîndu-se parcă la infinit. Ici şi colo 
peisajul era punctat de cîte un copac desfrunzit, cu ramurile ca 
nişte degete descărnate ce voiau să se agaţe de cer. Nicăieri nu 
se vedea vreun semn de viaţă. 

-E mult prea linişte aici pentru gustul meu, comentă Dillon. 
Mi-aduce aminte de anumite zone din vest, unde m-am născut. 
Unde naiba sîntem? 

-Undeva în Romney Marsht, spuse Newman, care îl ajunse din 
urmă. Pe partea dinspre noi a gardului viu se află o rigolă, un 
şanţ de evacuare a apei - găseşti aşa ceva pretutindeni. 

- Aş prefera să mâ-ntorc la maşină. Şi-acum unde mergem? 

-Mai adînc în mlaştină... 

Dillon pierdu numărul bifurcaţiilor pustii prin care treceau. 
Newman părea să ştie drumul chiar şi cu luminile stinse. Nu 
întîlniră nici o altă maşină şi trecură prin două sate minuscule, 
iar în ferestrele caselor ghemuite nu zăriră nici o lumină. Lui 
Dillon i se păru cea mai dezolantă regiune în care ajunsese vre- 
odată. Oare aveau să ajungă vreodată la acel misterios buncăr? 

-O să stau mult aici? întrebă el într-un tirziu fără pic de 
entuziasm. 

- Vei fi în siguranţă. Aceasta este tema exerciţiului nostru. 

-O să am cu cine schimba o vorbă? 

-Da. Aproape am ajuns. 


în faţa lor, retrasă faţă de drum, pe cerul nopţii se profila 
sumbră o formă ciudată. O moară impunătoare şi rotundă, ale 
cărei aripi stăteau nemişcate. Dillon rămase cu privirea fixată pe 
acel prim semn de civilizaţie. 

- Ce e chestia aceea? 

1 Mlaştina (n.tr.). 
26 + Colin Forbes 

-O moară dfe vint. Singura din Romney Marsh, din cîte 
cunosc. E înaltă cît o clădire cu cinci etaje şi se spune că pri- 
veliştea din virful ei este copleşitoare. 

-Am zărit o lumină la fereastra din vîrful ei. Acum s-a stins. Ai 
idee cine locuieşte acolo? 

-Un sihastru, din cîte-am înţeles. Nu primeşte pe nimeni 
acolo. Am ajuns aproape de buncăr. Nu-i prea departe de mare. 
Uneori picla, ceața, se lasă asupra întregii zone. Cînd se întîmplă 
asta, atmosfera devine ca-n filmele cu fantome. 

- Nici acum nu pare altfel... 

Newman încetinise într-atit încît păreau că se tirăsc pe drum. 
Mai luară o curbă destul de largă, ajungind la ceea ce semăna 
cu poarta unei ferme vechi care bloca un drumeag ce trecea 
printr-o spărtură a gardului viu. Cînd ajunse în faţa porţii 
Newman opri şi semnaliză cu farurile de cîteva ori. Poarta se 
mişcă spre interior, după ce maşina înaintă pe drum, se închise 
în urma lor. 

-Ca să nu uit..., spuse Dillon. Cei de la Washington au trimis 
la ambasadă şi o echipă de superexperţi în comunicaţii. N-am 
habar de ce. 

-E bine de ştiut. 

La capătul drumului se înălța clădirea unei ferme mari. Trei 
laturi ale ei delimitau o curte pietruită în care Newman intră cu 
maşina. Coboriră şi, aproape simultan, se deschise o uşă a 
fermei şi, în cadrul ei, profilată în lumina ce venea din interior, 
apăru o femeie scundă şi plinuţă de vreo cincizeci de ani. Purta 
o rochie dintr-un material cu imprimeu floral şi pe deasupra 
avea un şorţ. Aşa îşi imagina Dillon o soţie tipică de fermier din 
Anglia. 

Femeia avea obrajii îmbujoraţi ca nişte mere şi un zîmbet 
cald. îşi ţinea pârul încărunţit strîns într-un coc, amintindu-i 
americanului de coafura Monicăi. îi invită pe oaspeţi înăuntru şi 
Newman o bătu uşor şi afectuos pe fund. 


- Cord, aceasta ţi-e gazda. Doamna Carson. Ea e şefa 
buncărului şi noi executăm ordinele ei. Domnul Cord Dillon - 
CONSPIRAŢIA $ 27 
proaspăt sosit din Statele Unite, îl prezentă Newman. N-a dormit 
de cîteva zile şi e flămînd ca un vînâtor ghinionist, pariez. 

- Uşa aceea e placată cu tablă groasă de oţel, constată Dillon 
cînd doamna Carson o închise şi se ocupă apoi de cele trei 
încuietori foarte complicate. 

-în spatele storurilor de la fiecare fereastră este geam 
incasabil, îl lămuri Newman. 

-Toată chestia asta seamănă cu o adunătură de barăci, dar 
se dovedeşte a fi o adevărată fortăreață. Cine o apără dacă ne 
atacă cineva? 

-Eu, preciză doamna Carson. Dar nu cred că ne va găsi 
cineva aici. 

Dillon o măsură neîncrezător. Expresia ei deveni mai hotă- 
rită cînd îşi strecură mîna înăuntrul unei sacoşe mari din pînză, 
cocoţată pe un raft şi scoase o armă automată Heckler & Koch. 
Cu dexteritate introduse un încărcător apoi, zimbind, se uită la 
Newman. 

- E de încredere? 

-Absolut. Şi s-ar putea să râmină o vreme aici. E fugărit de 
nişte ucigaşi. 

- Atunci ai face mai bine să ţii asta aproape, spuse ea, 
înmînîndu-i arma lui Dillon. Ştii s-o foloseşti? se interesă ea. 

- Ştie foarte bine, o asigură Newman. 

-Mai am una pregătită într-un dulap de bucătărie, îi explică 
ea oaspetelui. lar în pivniţă avem un adevărat arsenal. Pistoale, 
mitraliere, bombe-fumigene, grenade. O să ţi le arăt, iar după 
aceea mîncâm de seară. Mi-a telefonat Tweed să-mi spună că 
nu ţi-ar strica o masă bună şi caldă, gătită de o gospodină... 

Ajunseră într-o bucătărie mare în care se putea lua micul 
dejun, unde găsiră o masă de lemn pregătită pentru trei 
persoane. Ambianţa era caldă, plăcută; Dillon sesiză un zumzăit 
slab. 

- Aveţi şi aer condiţionat, Dumnezeule! 

28 ¢ Colin Forbes 

- Bineînţeles, îi răspunse Newman. Instalaţia e alimentată de 
propriul nostru generator. Avem şi unul de rezervă, în caz că 
pică acesta. 


- Obişnuieşti să bei? întrebă doamna Carson. N-am Bour- bon, 
dar ţi-aş putea oferi un scotch dublu. După cum arăţi, cred că o 
să-i faci faţă. 

- Sigur că da. Mulţumesc. 

- Eu nu vreau nimic, interveni Newman. S-ar putea să plec 
înapoi chiar în seara asta. O să ştiu sigur după ce vorbesc cu 
Tweed. 

Gazda se îndepărtă cu paşi iuți să vadă ce se întîmplă pe 
maşina de gătit, ridică uşor capacul de pe citeva cratiţe şi 
amestecă fără grabă. Apoi deschise uşa unui dulap şi aduse o 
sticlă de whisky foarte scump, apoi turnă generos într-un pahar 
pe care apoi îl întinse oaspetelui. 

- Bea asta. Masa de seară încă nu-i gata. Pînă atunci să-ţi arăt 
dormitorul de la subsol. 

-Exact ce-mi trebuia, spuse Dillon şi luă o înghiţitură zdra- 
vănă. Punctul slab al acestui loc este că un grup de oameni 
înarmaţi ar putea ocoli poarta aceea, strecurindu-se peste 
gardul viu. Ar înconjura ferma fârâ să ne dăm seama ce se 
petrece. 

-Ba nu, îl contrazise tăios doamna Carson. la priveşte aici. 

Şi deschise un panou mare din metal aflat pe perete. în spa- 
tele acestuia se vedea o serie de ferestruici ca nişte hublouri, 
fiecare avind înscris deasupra cîte un număr. 

- De jur împrejurul gardului viu am întins sîrmă prin care trece 
curent electric. Dacă apare vreun intrus, se porneşte alarma. Nu 
trebuie decit să verific tabloul şi numărul care e aprins îmi 
spune din ce direcţie vin. Odată, trei tineri au încercat să dea o 
spargere. Ştiam unde, i-am urmărit prin binoclu venind, am ieşit 
afară şi i-am întîmpinat cu un tun cu apă miniatural. E atit de 
puternic, încît i-am pus la pămînt cînd am îndreptat jetul spre ei. 
CONSPIRAŢIA € 29 
Şi mai era şi iarnă, aşa că i-am udat cu apă îngheţată. Doar cu 
fuga au scăpat, ţi-o jur. 

-Sînt uluit, recunoscu Dillon. 

- O fi din cauza băuturii, sugeră doamna Carson, luîndu-1 
peste picior. Acum urmeazâ-mâ... 

Apropiindu-se de celălalt perete, apăsă un buton. O porţiune 
a zidului glisă în lateral, dînd la iveală un spaţiu de trecere. Pre- 
venindu-l pe Dillon să fie atent la trepte, aprinse lumina şi pomi 


înaintea lui coborînd pe o scară din beton care avea balustradă 
de o parte şi de alta. 

Subsolul era vast, iar camerele dădeau una în alta. Podelele, 
zidurile şi tavanul arcuit ca al unui tunel erau vopsite în alb. 
Subsolul nu era rudimentar, ba dimpotrivă. După ce deschise o 
uşă, Doamna Carson îşi invită vizitatorul într-un dormitor 
mobilat elegant, înzestrat şi cu o baie modernă. Lui Dillon nu-i 
veni să creadă nici după ce femeia îl îndrumă spre alte încăperi. 
Scoase apoi două chei, descuie o uşă din oţel şi lumina 
dinăuntru se aprinse automat. 

- Arsenalul. 

După ce trecu în revistă rastelele care conţineau o mare vari- 
etate de arme şi grenade, Dillon rămase cu totul uimit. Sub 
fiecare rastel se mai afla cîte un raft pe care se vedea muniţia 
potrivită. După ce termină turul, o văzu pe doamna Carson ve- 
rificîndu-şi ceasul. 

-Cred că v-a trebuit un secol pentru a excava atita pămînt. 

-Nu, nici vorbă, îi explică Newman. Locul acesta a fost folosit 
de contrabandiştii de odinioară. Beciul şi încăperile de la subsol 
au fost doar modernizate. Marler s-a ocupat de lucrări. 

-E greu să păstrezi un asemenea secret. Muncitorii au gura 
slobodă. 

- Nu şi cei care au lucrat aici. Marler i-a recrutat din Europa 
de Est. l-a adus în secret, la bordul unor mici şlepuri, numai 
noaptea. Habar n-aveau unde se află. Marler se descurca în 
30 + Colin Forbes 
limba lor. Mulţi erau mineri - obişnuiţi să muncească în sub- 
teran. N-au plecat de aici decît după ce au terminat treaba. Au 
fost transportaţi în secret în locul de unde fuseseră aduşi, 
primind cîte un pumn de dolari, moneda lor preferată. Pentru 
operaţiunile tehnice mai sofisticate am folosit specialişti de la 
Park Crescent şi de la centrul de pregătire din Surrey. 

- Sînteţi în stare să sporovăiţi toată noaptea, iar mîncarea 
mea se răceşte, spuse doamna Carson cu glas sever. 

- Cum se comentează în America asasinarea primului nostru 
ministru? îl întrebă Newman pe Cord în timp ce urcau scările, 
urmînd-o pe Carson. 

-Unii au împrăştiat zvonul că ar fi opera unei facţiuni a IRA. 

-Care sînt aceşti „unii"? 


-Tot soiul de consilieri partizani de la vîrf. Din întîmplare, o 
asemenea echipă a sosit şi la ambasadă. Experţi în televiziune, 
radio şi Internet. Habar n-am ce caută aici. Se pune la cale ceva 
de proporţii. 

Dillon bău ce mai rămăsese în pahar. 

-Şi cînd spun „de la vîrf' ştiu ce vorbesc - recrutaţi din sec- 
torul industrial privat. 

- Şi ce fac aceşti consilieri în America? întrebă Newman cînd 
intrară în bucătărie. 

- Spală creiere. Motiv pentru care preşedintele se mai află 
încă la Casa Albă. 

-la nu mai clevetiţi, vă rog, le porunci doamna Carson. E gata 
masa. Sper că-ţi place friptura de vacă şi pudding-ul cu came, 
domnule Dillon. 

-Pune-mă la încercare. Şi spune-mi pe nume: Cord. 

- Trebuie să-l sun pe Tweed din biroul de aici, îi spuse 
Newman femeii. S-ar putea să nu am timp de masă. Mâ-ntorc 
într-o clipă. 

Deschise o altă uşă, iar după ce aprinse lumina, intră într-o 
cameră strimtă. Închizînd uşa, se aşeză pe scaun rotativ aflat 
CONSPIRAŢIA + 31 
lîngă birou. Pe tăblia acestuia se găseau un telefon, maşina de 
scris la care doamna Carson îşi redacta rapoartele; fax nu era. 
Măsurile de securitate de la buncăr erau foarte stricte. Imediat 
ce Monica îi răspunse, ceru să discute cu Tweed. 

-Eram pe linie, auzi el vocea acestuia. 

- Fii precaut. Nu sînt convins că telefonul acesta mai e sigur. 
Newman nu uitase afirmaţia lui Dillon în legătură cu sosirea 
unei echipe de experţi în telecomunicaţii la Grosvenor Park. 

- Am sosit cu pachetul. 

-Ceva date importante? 

-Da, dar nu cred că ţi le transmit prin telefon. Mi-am propus 
să revin imediat. Ţi le comunic miine dimineaţă. 

- Aş prefera în seara asta. Te aştept. -Am plecat... 

Revenind în camera cealaltă, îl găsi pe Dillon devorind 
mîncarea pregătită de doamna Carson cu o poftă de invidiat. Ea 
îi umpluse din nou paharul cu whisky şi mînca şi ea o porţie mai 
modestă. Aroma mîncării îl făcu brusc pe Newman să se simtă 
flămînd. Pe lîngă faptul că se dovedea o trăgătoare neîntrecută, 


ştiind să folosească multe tipuri de arme, doamna Carson era o 
gospodină excelentă. 

-Regret, spuse el, dar trebuie să plec de îndată la Londra. 
Cord, am jos o garderobă întreagă, inclusiv pijamale şi trusă de 
bărbierit. Vei găsi tot ce-ţi trebuie. 

-Prietene, îţi mulţumesc că m-ai adus aici. Dillon se ridicase 
în picioare, ţinînd încă şervetul în stînga şi îi întinse lui Newman 
cealaltă mînă. 

-Cît o să rămîn în buncăr? 

-Pînă vei putea ieşi fârâ probleme. în jurul fermei sînt vreo 
şase hectare de teren. Doamna Carson o să-ţi arate 
proprietatea. O să-ţi dea nişte haine vechi de muncă, în caz că 
te vede cineva. Vor crede că eşti vreun salahor. 

-N-aş face râu să exersez niţel accentul de ţărănoi. 

32 $ Colin Forbes 

Doamna Carson punea farfuriile în cuptorul cu microunde. 
Apoi scoase nişte chei pentru a-i deschide lui Newman. 

-Cord, înainte de a pleca, aş vrea să te mai întreb ceva. în 
legătură cu tot ce ai remarcat în ultima vreme şi ceea ce ţi s-a 
întîmplat... Ai idee ce-i cu toată agitația asta? 

-Afacerea asta sinistră este un mister pentru mine. 

Doamna Carson mai stinse din lumini înainte de a deschide 
uşa principală. Newman o îmbrâţişă, apoi ieşi în aerul rece care 
îi tăia respiraţia şi se îndreptă spre automobil. Conduse cu 
spatele pe drumul pe care venise şi doamna Carson se 
sincroniză perfect cu el, deschizindu-i poarta la momentul 
potrivit. 

Lăsînd ferma în urmă, aprinse faza mare a farurilor. în vreme 
ce se strecura prin labirintul de drumuri, se străduia să fie atent 
la felul cum conducea, dar mintea îi era mai mult la cele spuse 
de Dillon. De ce avea sentimentul de catastrofă iminentă? 

2 

Cînd intră la miezul nopţii în biroul lui Tweed, Newman găsi o 
atmosferă încordată. Paula şi Monica stăteau tăcute la birourile 
lor. Tweed era pe scaunul său puţin aplecat în faţă şi discuta cu 
un bărbat în jur de treizeci de ani pe care Newman îl detesta: 
Basil Windermere. 

Marler, un membru esenţial al echipei lui Tweed, considerat 
cel mai bun ţintaş din vestul Europei, stătea în picioare, rezemat 
de perete, fumînd o ţigaretă lungă. Mai scund decît Newman - 


avea un metru optzeci şi doi Marler era zvelt şi, ca de obicei, 
îmbrăcat cu eleganţă. Purta un costum cenuşiu din stofă cadri- 
lată, dungile pantalonilor erau tăioase ca briciul, cămaşa albă 
proaspăt luată de la curăţătorie, iar cravata bleu din mătase 
avea un model delicat cu zale de lanţ. Avea părul negru îngrijit 
tuns, iar expresia de pe faţa bărbierită atent sugera că era 
cufundat în gînduri şi nu acorda atenţie celor ce se discutau. 

-Cred că-l cunoşti pe Basil, spuse Tweed. 

-Ne-am mai văzut, răspunse Newman fără entuziasm. 

-Mă bucur să te revăd, amice. 

Windermere îi întinse mîna, însă Newman ignoră gestul. 

- Ce adunătură de păsări de noapte sîntem, continuă el cu 
un glas moale care le făcea pe multe femei să cadă pe spate. 
Am venit să-i vînd un pont lui Tweed. Am auzit şi eu prin relaţiile 
mele că Sharon Mandeville este asigurată pentru frumuşica 
sumă de treizeci de milioane de dolari. 

34 * Colin Forbes 

- Credeam că-i în America, minţi Newman. 

- Dragul meu prieten, eşti cel mai tare corespondent din 
lume. Credeam câ eşti la curent. Încîntâtoarea Sharon se află 
printre noi. Are nu ştiu ce treabă importantă la ambasadă. De 
aceea m-am gindit imediat la Tweed. Compania lui se ocupă de 
asigurarea protecţiei persoanelor deosebite, ca să nu fie răpite. 

Asta venea ca o confirmare a faptului câ Windermere habar 
n-avea câ placa de metal pe care scria General & Cumbria 
Assurance reprezenta doar o acoperire pentru cartierul general 
secret al SIS. Se mulţumi sâ dea aprobator din cap. Windermere 
se întoarse din nou spre Tweed. 

- Cam duc lipsă de lichidităţi, făcu el şi-şi frecă degetele în 
mod semnificativ. Ceva bani sigur şi-ar găsi destinaţia imediat. 

- Şi cine propune plata acestei prime enorme? se interesă 
Tweed. 

-După toate probabilitățile, ultimul ei prieten miliardar din 
Statele Unite ale Americii. 

- După toate probabilitățile? Băiatul ăsta n-are şi el un nume? 

- Regret, dar aşa departe n-am mers. 

- Poate câ nici amicul acesta fârâ nume n-a ajuns prea 
departe. Poate câ doar trage speranţe. 

-Vă deranjează dacă fumez? 


Windermere scoase din buzunar o tabacheră din aur şi, cu un 
gest studiat, îşi alese o ţigară. Pe capac se vedea gravată o 
coroană regală. O imitație, fără îndoială, socoti Newman. 
Potrivită cu proprietarul. 

Se ştia câ Windermere trăia pe spinarea femeilor bogate. 
Cîndva manechin, avea un metru şi nouăzeci şi se îngrijea sâ-şi 
păstreze ţinuta la un club de sănătate. Tot aici cunoştea şi 
femeile susceptibile de a fi tapate de bani. Purta un costum alb 
din pînză, lucru ridicol pentru acea perioadă a anului. Afişa un 
zimbet 
CONSPIRAŢIA € 35 
permanent, care lui Newman îi părea mai curînd un rînjet. Avea 
părul bogat şi des şi trăsături prea aproape de perfecţiune. 

- Şi cum ai intrat în posesia acestei informaţii? încercă Twed 
sâ-l descoasă. 

- Am întilnit-o la o petrecere, cum altfel? E o femeie cu totul 
deosebită, te dă gata. Şi inteligentă pe deasupra. Mi-a zis în 
cursul discuţiei. Cred câ i-a plăcut de mine. Mi-am permis să 
aduc vorba de instituţia dumneavoastră. 

- Cine a pronunţat numele meu? 

- Ea, ca să fiu cinstit. Sper câ nu vă deranjează. 

- Să n-o mai faci, îl sfătui Tweed. Nu-mi trimbiţez pretutin- 
deni afacerile. 

- Vreo şansă să mă aleg cu un comision? 

- Sigur câ nu. Informaţia e prea sărăcuţă. 

- Cîteva sute de lire m-ar face un om fericit. 

-  încearcâ-ţi norocul la loterie. 

- Cred c-ar fi mai bine să vâ transmit toată dragostea mea 
sâ plec, spuse Windermere şi se ridică. 

Ideea câ era privit cu ostilitate se conturase abia acum în 
mintea lui greoaie, gîndi Newman. 

- Am avut un palton cînd am intrat. 

Monica tocmai lua paltonul din cuier. 1-1 întinse pur şi sim- 
plu, fâră a face nici măcar gestul de a-1 ajuta sâ se îmbrace. 
Windermere rămase foarte ţeapăn, fâcînd ochii roată prin biroul 
cu aspect spartan. Newman îşi dădu seama de ce Windermere 
părea atrăgător pentru un anumit soi de femei. 

- Cred câ nu te cunosc, remarcă Windermere, adresîndu-se 
lui Marler. 

- Exact. 


Ş) 


-Şi ce doamnă încîntâtoare, urmă Windermere, măsu- rînd-o 
pe Paula. 

Ea stătea cu capul aplecat asupra unor documente. Lăsă 
impresia câ nu-l aude. 

36 ¢ Colin Forbes 

-O să te însoţească Newman pînâ la uşă, îl anunţă Tweed. 

-Sâ păstrăm legătura, frumoşilor... 

Newman deschisese deja uşa. După ce o închise şi-l urmă pe 
vizitator pe scări, Windermere începu sâ vorbească peste umăr. 

-Ascultă, Bob, poate bem ceva împreuna într-o seară. 

-Poate. 

-Merg mereu la Bentleys, pe strada Swallow. Mă găseşti 
acolo în jur de 20.00. în barul lor somptuos de la parter. 

-George, strigă Newman, oaspetele nostru pleacă, te rog să 
descui uşa. 

Windermere se opri în faţa intrării doar ca sâ-şi încheie pal- 
tonul pînă sus. După ce aruncă o privire către Park Crescent, 
Newman râmase înăuntru. Vâzindu-l pe George încuind uşa, 
reveni în goană în biroul lui Tweed. Acesta părea iritat. 

- De ce Dumnezeu i-ai permis acestui gigolo sâ intre? întrebă 
el. 

-Ca sâ văd dacă-mi poate servi vreo informaţie, îi răspunse 
Tweed. 

-în legătură cu asigurarea lui Sharon Madeville pentru suma 
de treizeci de milioane, vrei să zici? 

-Nu, asta-i o tîmpenie. Motivul venirii lui aici e să vadă ce 
personal avem, sâ identifice cît de mulţi posibil. Marler s-a prins 
de asta, la fel şi Paula. Prin urmare, cine ar putea fi atit de dor- 
nic să penetreze instituţia noastră? 

-Sharon Mandeville, sugeră Newman. 

-Nu neapărat. Windermere pălăvrăgeşte mult, dar habar n- 
are care-i realitatea. Poate că nici n-a cunoscut-o pe această 
apetisantă Sharon, după cum a descris-o. 

-Atunci, îi replică Newman, poate vrei să ştii câ toată lumea 
care iese din această clădire este fotografiată. De data asta pe 
drumul principal e parcat un Lincoln Continental. Am surprins un 
tip îndreptînd aparatul către Windermere chiar cînd pleca. 

-Te-a surprins şi pe tine? se interesă Tweed. 

CONSPIRAŢIA $ 37 
- Nu, eu m-am tras deoparte. 


- Nu pricep, protesta Paula. Întîi un Cadillac, iar acum un 
Lincoln Continental. Dacă banda e formată din americani, nor- 
mal ar fi să folosească maşini britanice. De ce americane? 

- Ca să ne intimideze, spuse Tweed. Mă aştept ca demon- 
straţia lor så devină mai dură, mai agresivă. Dar de-ajuns cu 
asta! Marler a descoperit cine 1-a asasinat pe primul-ministru. 

- Pînă la un punct, mormâi Marler cu accentul lui căutat. 
Abia m-am întors de la Paris, îi explică el lui Newman. Cît am 
stat în „veselul Paris", cum îi spun yankeii, i-am întîlnit pe trei 
dintre informatorii mei în zonele mai deocheate din oraş. Primii 
doi nici măcar n-au fost în stare să-mi spună nici mâcar în ce zi 
eram. 

- Nu ştiau nimic? interveni Newman. 

- întrebarea îi speria de moarte. Apoi l-am întîlnit pe Ureche 
într-un alt bar de la periferie. 

- Ureche? întrebă nedumerită Paula. 

-  Aşa-i poreclit în lumea interlopă franceză. Joacă pe două 
fronturi. Pentru bani, fireşte. Prin fronturi m-am referit la poliţie 
şi la lumea interlopă. Chestiile astea sînt absolut confidenţiale. 

- Face un joc primejdios, comentă Newman. 

-Cu mare pricepere, îl asigură Marler. L-a ajutat pe prefectul 
Parisului sâ arunce după gratii cîțiva sabotori periculoşi, 
îndeosebi din Algeria. îl cam chinuie patriotismul pe acest 
Ureche. 

- Şi el a rămas mut cînd i-ai pus întrebarea? sugeră Newman. 

- Nici gînd. Doar a dublat onorariul obişnuit, lucru pe care l- 
am acceptat bucuros. Acest asasin e al naibii de bun. L-a ucis pe 
ministrul francez acum cîteva sâptâmini, cel care a ţinut o 
cuvîntare foarte dură, atacîndu-i pe americani şi acuzîindu-i câ 
încearcă să preia conducerea lumii. Cu o lună înainte l-a doborit 
38 * Colin Forbes 
pe Heinz Keller, politicianul german care avea vederi antiame- 
ricane şi care, într-o buna zi, putea deveni cancelar al 
Germaniei. 

-După cite se pare, omul acesta e american, îşi dâdu Paula cu 
părerea. 

-Tocmai, câ nu, o corectă Marler. Lucrurile se leagă, dacă te 
gîndeşti mai bine. Dacă ar fi prins, cei de la Washington ar 
atrage asupra lor atenţia lumii întregi. S-ar părea câ amicii 


noştri de peste ocean au început sâ gîndească foarte complicat. 
Sau, mai bine zis, diabolic. 

-Avem vreun nume? îl îmboldi Newman nerăbdător. 

-Cum sâ nu? spuse Marler cu dezinvoltură. | se spune 
Fantoma. 

-Sună sinistru, afirmă Paula. 

- Sinistru, o aprobă Marler, deosebit de abil şi profesionist. L-a 
asasinat pe primul-ministru, care avea o gardă numeroasă. 
După aceea, cei de la Serviciul Special n-au descoperit ce armă 
s-a folosit. Imaginaţi-vâ ce înseamnă să faci arma sâ dispară 
cînd armata aceea de oameni de securitate verificau pe oricine 
puteau. lar locul de unde a tras este acoperişul unei magazii 
folosite pentru depozitarea cărţilor. O copie a asasinatului de la 
Dallas de care am cam uitat. 

-Ureche are vreun indiciu privind naționalitatea omului 
nostru? insistă Newman. 

-Zice câ este european; ar putea fi chiar englez. Ureche a 
accentuat câ acesta e doar un zvon. Nu ştia dacă e adevărat. 

-Deci identitatea lui râmîne cu totul necunoscută? întrebă 
Newman. 

-Exact. Se zvoneşte câ are o mulţime de prietene. Ureche a 
precizat că şi acesta e doar un zvon. 

- Aşadar n-avem nici un nume. 

- Nici unul. Deocamdată. Ureche o să se intereseze. Vorbeşte 
engleza bine. O să mă caute aici dacă mai află ceva. 
CONSPIRAŢIA € 39 
Monica, el o să folosească numele de Maurice şi va lăsa un 
mesaj. Poate doar o adresă şi o oră. 

-Alte indicii? 

-Numai unul, care ne putea pune pe o pistă greşită. Ureche 
zicea câ omul e plătit în dolari. Ar putea fi doar praf în ochi. 
Probabil că o altă ţară îl plăteşte. 

-Ai făcut o treabă bună, conchise Tweed. Acum cred câ s-ar 
cuveni să auzim ce are Bob de spus. 

Se uită la Marler. 

-Tocmai s-a întors de la buncăr, unde l-a însoţit pe Cord 
Dillon. Dacă mă gindesc bine, ar fi preferabil ca Paula sâ te pună 
la curent. leri seară a trăit o mică aventură. 

-Mică... repetă Paula cu ironie în glas. Se poate spune şi aşa. 
Dar, în fine... 


Newman şi Marler o priviră atenţi cît ea le povesti experienţa 
cu Cord Dillon. începu cu momentul ieșirii ei din hotelul de pe 
strada Albemarle. Newman socoti încă o dată că Paula era o 
femeie foarte atrăgătoare. în jur de patruzeci de ani, zveltă şi cu 
picioare lungi şi frumoase, avind părul negru cu o strălucire 
naturală, ajungîndu-i pînă aproape de guler. Avea un chip cu o 
osatură bine precizată şi o bărbie ce-i trăda hotârîrea. Vocea îi 
era delicata, însă ei auziră cu claritate fiecare cuvînt spus de ea. 
Era îmbrăcată cu un taior elegant de culoare bleumarin. Bărbaţii 
întorceau capul pe stradă după ea. Dar, mai presus de acestea, 
era extraordinar de pricepută şi avea un curaj deosebit. 

-Asta-i tot, încheie ea. Şi-aş spune câ e de ajuns. 

-Bună chestie, comentă Marler, stringind-o uşor de umăr. 

-Dacă spui tu. 

- Acum e rîndul lui Bob să ne pună la curent, sugeră Tweed. 

în vreme ce Newman descria tot ce se întîmplase de cînd 
plecase cu Dillon spre buncăr îşi notă cîteva lucruri. Monica 
înregistra întreaga relatare, la fel cum procedase şi în cazul 
Paulei. 

40 + Colin Forbes 

-Asta-i tot, sfirşi Newman, ca s-o citez pe Paula. 

-E chiar mult, constată Tweed. Unele elemente sînt tare 
supărătoare. Acum avem cam mulţi participanţi la acest joc 
sumbru. Monica, te-aş ruga sâ începi prin a face descrierile 
acestor oameni: Jefferson Morgenstern, stimabilul secretar de 
stat, pe care îl cunosc, Ed Osbome, noul director-adjunct al 
CIA... Amîndoi se află acum în Londra. Sir Guy Strangewavs, 
care locuieşte la conacul numit lrongates din Parham. Și... 

Făcu o pauză. 

- Sharon Mandeville. Toată biografia, care ar putea fi 
interesantă... 

Râmase cu ochii pironiţi în tavan. 

- Trece-l pe listă şi pe Basil Windermere, te rog... 

-O sâ încep chiar în noaptea asta, îl anunţă Monica. New 
Yorkul e cu cinci ore în urmă şi unele cunoştinţe de-ale mele 
lucrează pînă tîrziu. Apoi la San Francisco - ei sînt cu opt ore în 
urmă, aşa câ o sâ-mi contactez oamenii de acolo. Nu mă privi 
aşa. Sînt proaspătă ca o floare. 

Telefonul sună. Monica ridică receptorul, puse palma peste 
microfon şi privi spre Marler. 


- Pentru tine. Te caută Maurice... 

- Marler. Unde eşti? 

-La un telefon public de la Heathrow. Trebuie sâ te vâd 
urgent. 

- Aşteaptă puţin. 

Marler acoperi receptorul. Apoi vorbi cu Tweed, foarte 
precipitat: 

-Ureche a apărut la Heathrow. Vrea sâ discute cu mine. 
Poate veni aici? Ştie câ lucrez pentru o companie de asigurări. 

-Da. Spune-i sâ ia un taxi. îl poţi primi în sala de aşteptare. 

în clipa în care Marler încheie scurta convorbire, dîndu-i 
adresa lui Ureche, Tweed îşi aduse aminte. Făcu un gest către 
fereastra acoperită de draperie. 

CONSPIRAŢIA ¢ 41 

- Trebuie să scăpăm de Lincoln, şi încă repede. Dacă 
râmîne acolo îl vor fotografia pe Ureche. 

-Mă ocup eu de asta, spuse Newman ridicîndu-se de pe 
scaun. O să provoc un accident. O sâ iau maşina cu tracţiune 
faţă-spate. Poţi aduce poliţia aici cît mai curind? 

- O sâ-1 sun pe fostul meu partener de la Scotland Yard, 
Roy Buchanan. L-am anunţat deja în legătură cu atacul din Albe- 
marle Street. Nu-i prea înghite pe americani. 

Newman înşfacă un fular şi haina de ploaie din cuier. în timp 
ce cobora scările grăbit, îşi înfăşură fularul peste partea de jos a 
feţei, acoperindu-şi nasul. îşi ridică reverele cu croială militară, 
ţişni pe uşa principală şi dădu colţul, către locul unde se găsea 
vehiculul care avea o bară solidă de protecţie. 

Făcu un drum ocolitor care îl aduse înapoi pe strada princi- 
pală. Cînd zări automobilul Lincoln parcat la marginea parcului 
Crescent, pe cer tocmai trecea un avion la joasă înălţime. Apăsă 
pe accelerator şi intră în spatele maşinii americane, zdrobindu-i 
portbagajul. Apoi dădu înapoi, smulgînd cu bara de protecţie 
bucăţi de tablă îndoită. 

-Parcă-i făcută din poleiala, spuse el mai mult pentru sine. 

Opri motorul şi cobori, vreme în care pasagerul cu un aspect 
fioros ieşi precipitat pe uşa din spate a Lincolnului. Avea nas de 
boxer şi faţă de subdezvoltat mintal. Era absolut chel. Pomi 
legănat spre Newman, care acum râmase nemişcat, pentru că, 
lîngă el, opri brusc o alta maşină. La volan se afla inspecto- rul- 


şef Roy Buchanan, avîndu-l alături pe sergentul Warden, un 
bărbat bine făcut. 

- Amice o să-ţi bag dinţii pe git, spuse bruta cu un accent 
american destul de aspru. 

-încearcă numai, îl întărită Newman. 

-Atunci, poftim. la-ţi adio de la ei. 

Newman se concentră intens. în clipa în care pumnul masiv 
zbura spre gura lui, îşi trase capul în lateral şi primi o parte din 
42 * Colin Forbes 
forţa loviturii de-a lungul fălcii. Lovitura fusese ratată. Nici nu 
încercă sâ răspundă pe măsură pentru câ imediat apărură 
Buchanan, însoţit îndeaproape de sergentul Warden. 

- Maşina asta era parcată neregulamentar, explică Newman. 
Un avion care zbura cam jos mi-a distras atenţia. Nu-mi 
amintesc să fi văzut vreo maşină parcată aici pînă acum. 

-lar eu te-am văzut atacîndu-l pe acest domn, spuse Bucha- 
nan ameninţător. 

-Tu cine dracu' mai eşti? 

-Inspector-şef Buchanan de la Departamentul de Cercetări 
Penale... 

-Am paşaport diplomatic, aşa câ fâ-ţi vînt de-aici! 

Bruta ridică degetul, vîrindu-i-l lui Buchanan sub nas. Apoi 
înjură fără jenă. 

-Mai bine te abţineai. Paşaport diplomatic, zici? Aşa cum luna 
e albastră. 

- Amice, ia uită-te la numărul de înmatriculare, nu se lasă 
omul intimidat. Are număr rezervat pentru corpul diplomatic. 

în depărtare Newman auzi sirenele maşinilor de poliţie 
apropiindu-se. Buchanan îşi încrucişă braţele pe piept şi râmase 
cu privirea la individ. Curînd apărură trei maşini de poliţie care 
opriră şi formară un cerc în jurul Lincolnului. Buchanan era un 
bărbat înalt şi deşirat în vîrstă de pînâ în cincizeci de ani, 
îmbrăcat cu un costum de culoare închisă. Pe chipul lui ce vădea 
inteligenţa apâru un zîmbet ironic. Atitudinea lui degajată îi 
tulbura mai întotdeauna pe răufăcători. 

-Cred câ te cunosc de undeva, spuse el, adresîndu-se indi- 
vidului. Un atac armat asupra unei bănci din City, în urmă cu o 
lună. Nu s-au furat bani, ci numai documente de securitate 
privind o serie de cetăţeni de vază ai Marii Britanii. Unul dintre 


atacatori a fost surprins pe banda video. Arăta exact ca tine. Ţi- 
aş fi recunoscător dacă mi-ai spune cum te cheamă. 

- Uitâ-te şi singur, i-o tăie americanul. Hank Walty. 
CONSPIRAŢIA + 43 

împinse paşaportul diplomatic sub nasul lui Buchanan. 

-Cunoscut şi sub numele de Diamond Waltz, remarcă 
Newman. la te uită ce de inele sclipitoare pe degetele boante. 
Imitaţii, presupun. 

-Imitaţii? zise Waltz şi îşi încleşta pumnii. Mai vrei una? 

-  Potoleşte-te, amice. 

Unul dintre politiştii care săriseră în grabă din maşini stătea 
foarte aproape de american. în timp ce Buchanan studia 
paşaportul, şoferul Lincolnului cobori şi se apropie de ei. 

înalt, cu înfăţişare de fundaş de fotbal american, atitudinea 
lui se dovedea diferită de aceea a lui Waltz. Purtînd un costum 
extrem de elegant, zimbi împăciuitor şi, cu un suav accent ame- 
rican, spuse: 

-Bună seara. îmi pare râu câ am provocat necazuri. lar Hank 
e cam iute la miînie. Ţine mult la automobil; în mod normal, el 
conduce. 

-Serios? 

-Hank, acum inspectorul o să-ţi înapoieze paşaportul şi 
sugerez sâ intri în maşină. De fiecare dată cînd deschizi gura, 
spui cîte o prostie. 

- Sînteţi amabil sâ-mi spuneţi numele dumneavoastră? 
întrebă Buchanan autoritar. 

-Bineînţeles. De ce nu? Sînt Chuck Venacki. Ataşat la 
Ambasada SUA. 

-Ce sarcini aveţi, domnule? îl întreba Buchanan. 

-Relații publice. 

- Diamond Waltz n-o sâ vă slujească prea mult în aceasta 
privinţă. 

-Hank Waltz. E doar paza de corp. Noul ambasador american 
a primit mesaje de ameninţare. Vreţi sâ-mi vedeţi paşaportul? 

-Nu cred că va fi nevoie. 

44 * Colin Forbes 

în timp ce Buchanan spunea acestea, în spatele lor se auzi un 
huruit puternic de motor. Newman aruncă o privire peste umăr 
şi văzu un vehicul mare oprind aproape de ei. Ciţiva oameni în 
salopete săriră din vehicul şi înconjurară automobilul. 


- îmi puteţi spune ce se întîmplă? se interesă Venacki 
politicos. 

- Sigur. Lincolnul acela blochează drumul. Utilajul de transport 
îl va ridică pentru a-1 duce de aici. Vă voi chema un taxi. 

-A şi sosit, interveni Newman, fâcînd semn taxiului sâ 
oprească. 

- Prea bine. 

Buchanan îl măsură cu răceală pe Venacki. 

- Acesta vă va duce unde aveţi treabă. 

-lar automobilul? 

-Vă fi depus lîngă ambasada dumneavoastră. Ca alternativa, 
ar putea fi dus la un service pentru a vedea dacă e posibilă 
repararea lui. 

-Nu, mulţumesc, se grăbi sâ spună Venacki. La Grosvenor 
Square e foarte bine. 

- în acest caz, sugerez ca dumneavoastră patru sâ vă urcați în 
taxi. Aş dori să mai spun că, dacă n-ar fi avut paşaport diplo- 
matic, Diamond Waltz ar fi fost arestat sub acuzaţia de atac 
armat. Incidentul a avut loc în urmă cu o lună. 

-Vă mulţumesc pentru ajutor, domnule inspector-şef. 

-Vă sfătuiesc sâ plecaţi imediat. Şoferul taxiului a pornit deja 
contorul. 

Buchanan se oferise să-l conducă acasă pe Tweed. Dădu 
cîteva ordine şi lucrătorii interveniră rapid, urcînd automobilul 
avariat la bordul camionului. Ceva mai devreme, Newman tre- 
buise sâ-şi pună mănuşile pentru a scoate tablele smulse de pe 
Lincoln. Automobilul de teren era în stare perfectă. 
CONSPIRAŢIA € 45 

-Am văzut câ lumina e încă aprinsă în biroul lui, spuse 
Buchanan în timp ce urcau scările. Ar fi timpul să se ducă acasă. 

- Cred câ ai dreptate, îl aproba Tweed cînd îi făcu propunerea. 
Monica râmiîne să verifice nişte nume pe care i le-am dat. lar 
Roy îmi poate povesti ce s-a întîmplat pe stradă, plus câ mai am 
şi eu să-i spun cîte ceva. 

-Şi Paula? întrebă Newman în vreme ce cobora scările cu 
Buchanan. 

-Râmiîne şi ea... 

Aceasta fusese sugestia lui Marler. 

-Ureche s-ar simţi mai în largul lui dacă aş avea-o pe Paula 
alături de mine în sala de aşteptare, îi explică el lui Tweeed. E 


mai degajat în compania femeilor. Vreau sâ spun, în prezenţa 
celor cîteva în care are încredere. 

-S-ar putea sâ nu aiba încredere în mine, zise Paula. 

-Ba da. Are o capacitate remarcabila de a cîntâri oamenii. Şi 
o percepţie uimitoare în ce priveşte caracterele. Asta numai 
dacă mai poţi rezista. 

-Abia aştept sâ-1 cunosc pe Ureche, îi răspunse ea. 

2 

După ce Newman părăsise clădirea împreună cu Tweed şi 
Buchanan, Marler pregăti decorul pentru sosirea lui Ureche. 
Dădu iama în dulăpiorul de băuturi al lui Howard, directorul. Luă 
trei pahare şi o sticlă de vin alb şi le duse la parter, aşezindu-le 
pe masa de lemn din sala de aşteptare. Apoi îl deranja pe 
George. 

-Mă ocup eu de uşa principală. Tu mergi sus şi simte-te ca 
acasă în vreun birou. Dar nu în al lui Tweed. 

-Eu trebuie să păzesc uşa, protestă fostul sergent, cu faţa 
uşor congestionată. 

- Ştiu, dar va veni cineva care nu vrea să fie recunoscut. 

- Cum doreşti. 

- Aşa... 

După ce Paula se aşeză pe unul dintre cele trei scaune din 
jurul mesei, Marler aşteptă la biroul lui George, trâgînd cu ure- 
chea pentru a surprinde sosirea taxiului. Cu toate acestea, o 
jumătate de oră mai tîrziu cineva sună la uşă. Marler se uită prin 
vizorul montat în uşa masivă şi rămase surprins, apoi deschise, 
îl îndrumă pe Ureche către sala de aşteptare şi închise uşa. 

-Ea este Paula. Sper că nu te deranjează dacă stă cu noi. 

Paula îl măsura din privire pe vizitator. Nu se aşteptase ca el 
să fie atît de scund. Fără a depăşi un metru şaizeci şi cinci, 
bărbatul intrase tîrîndu-şi uşor picioarele, iar acum o studia prin 
ochelarii cu lentile groase, aşezaţi pe nasul coroiat. îşi scoase 
CONSPIRAŢIA * 47 
ochelarii şi aruncă o privire scurtă spre Marler, după care o fixă 
din nou pe Paula. 

-M-am deghizat, explică el. Frumos nume, Paula, continuă el 
încă privind-o insistent, într-un mod care ei nu i se păru deloc 
jignitor. 

Fără ochelari, devenise cu totul altă persoană. Nasul părea şi 
mai coroiat, gura exprima fermitate, la fel ca şi bărbia ascuţită. 


Avea pomeţii proeminenţi, iar sprîincenele negre şi stufoase erau 
răsucite în sus. El îi părea Paulei un personaj dickensian. 

-Voi fi foarte încîntat dacă doamna va fi de faţă, rosti el cu 
siguranţă. îmi plac hainele dumneavoastră, îi spuse el Paulei. 
Elegante, fără a fi genul celor care seduc bărbaţii. 

-Chiar că spune ce are pe suflet, interveni Marler imediat. 

-M-a convins că are un minunat simţ al umorului, rîse Paula. 
M-a descris perfect. 

-Şi pantofi foarte practici. Pentru mers silențios şi pentru 
alergat. 

Nimic nu-i scapă, gîndi Paula, care stătea cu picioarele 
încrucişate, lăsînd la vedere talpa unuia dintre pantofi. 
Explicaţia lui reprezenta exact motivul pentru care ea purta acel 
gen de pantofi. Marler trase un scaun pentru vizitator. Acesta îi 
întinse mîna Paulei şi i-o strînse cu fermitate. 

-Kurt Schwartz. 

-Nu cred că te vei supăra dacă-i spun Paulei că „reşedinţa" ta 
este în Elveţia. La Basel. 

Marler se aşeză astfel încît sâ-i aibă pe amindoi în faţă. Ure- 
che puse pe podea o geanta veche de voiaj pe care o avea cu 
el. Purta o haină de vînt ponosită care avea citeva petice pe 
mîneci şi o pereche de pantaloni care văzuseră şi vremuri mai 
bune. în afara nasului ascuţit, mărul lui Adam, proeminent, 
întărea impresia de personaj dintr-un roman de Dickens. Ridică 
sticla de vin, aruncă o privire la etichetă şi o aşeză la loc. 

-Nu-i râu, dar putea fi şi mai bun, i se adresă el lui Marler. 

48 * Colin Forbes 

- Nu-i nevoie să bei. 

- Ar fi nepoliticos. Şi-aş dori să toastez în sănătatea acestei 
doamne fermecătoare. 

-O să ajungi departe cu astfel de măguliri. Unde ai găsit 
hainele astea amârite? Arăţi ca un vagabond. 

- în drumul de la aeroport am văzut un magazin de vechituri. 
l-am spus şoferului să mă lase acolo. Aveau o mulţime de haine 
folosite. în apropiere am găsit o toaletă publică. Am intrat în ea 
după ce am plecat din magazin şi m-am schimbat într-o cabină. 

- Kurt, vorbeşti foarte bine engleza, îl complimentă Paula. 

- Demult am trăit vreo doi ani în cartierul Hammersmith. Mai 
există? 

-Da, din nefericire. 


- Păi Hammersmith e ca Hampstead în comparaţie cu 
jumătate din Paris. Turiştii nu văd cocioabele pe care eu le ştiu 
atit de bine. 

îl urmări chinuindu-se cu un tirbuşon pentru a scoate dopul 
sticlei. 

- Acum aş putea scoate dopul acela cu dinţii. Poate ai tăi sînt 
falşi. 

- Ajunge cu gluma. 

Marler tumă vin. Ureche ridică paharul. 

- Pentru Paula, o viaţă lungă şi fericită! 

- Mulţumesc, spuse ea şi ciocniră paharele. 

-Şİ ce-ai făcut cu hainele în care erai îmbrăcat? îl întrebă 
Marler. 

-Le-am pus în geanta de pînză care stă lîngă scaunul meu. 

Se aplecă, scoase o beretă neagră şi şi-o potrivi peste părul 
negru şi bogat. Omul continuă sâ-i evoce Paulei un personaj din 
Dickens. Pînă şi vocea sugera lui guturală, dar caldă. 

-Bun, să redevenim serioşi. 

- Tocmai de aceea te afli aici, îi răspunse Marler. 
CONSPIRAŢIA € 49 

- Americanii au transferat electronic o sută de milioane de 
dolari într-un cont de la Ziircher Kredit Bank, Bankverein. 

-Asta e la Basel? 

-Da. 

-Eşti sigur de informaţia asta? 

- Bineînțeles. N-ar trebui să vă spun, dar am un informator 
care e casier la banca aceea. Contra unui onorariu. 

-Uimitor, recunoscu Paula. 

-Mai au şi un fel de bază în zonă. Nu în oraş. 

Se întoarse către Paula. 

- Probabil ştii că oraşul e unic. Acolo se întîlnesc trei ţări: 
Elveţia, Germania şi Franţa. Te poţi strecura peste graniţă cu 
uşurinţă. Au o unitate undeva, dar nu în oraş, repeta el. Aşa că 
următoarea mea misiune e să depistez baza asta, zise sorbind 
din vin. Vă voi informa cînd o descopăr. Vinul ăsta nu-i rău. 

- Asta înseamnă că ar mai dori, spuse Marler, umplindu-i 
paharul. Şi ai face bine să fti precaut. Indivizii aştia violenţi 
bîntuie peste tot. 

-întotdeauna este aşa. 


- Ai telefonat foarte tîrziu de la Heathrow, observă Marler pe 
un ton degajat. Ultimul avion de la Paris sosise de-un veac. 

- Am fost urmărit. A trebuit să scap de codiţă înainte de a 
veni aici. M-am dus către parcarea multietajatâ. în cele din 
urmă, m-am ascuns după o maşină şi m-a pierdut din ochi. Dar 
am fost foarte atent, am aşteptat mult pînă să plec de acolo. 
După aceea v-am telefonat. 

-Cum de te-a depistat agentul de filaj? 

-A fost, din întîmplare, în acelaşi avion. Şi am făcut o 
greşeală grosolană. Vorbisem cu însoţitoaiea de bord în 
franceză. Apoi ea a scăpat o tava pe jos şi eu i-am zis: „Nu te 
agita. Te ajut eu să le culegi." Asta în engleză. Cred că individul 
m-a auzit. Aşa te trădezi pînă la urmă. Pura întîmplare... 

-Mai ai alte informaţii despre Fantomă? 

50 * Colin Forbes 

- Ajungeam şi la asta. Zvonurile că ar fi englez s-au întețit. 
Dar tot vorbe sînt. N-am prins nici un nume. Şi e un tip precaut. 

-Sînt convins, îl aprobă Marler. L-a asasinat pe primul-mi- 
nistru aici. Oamenii de la serviciul de securitate abia acum cred 
că au găsit locul de unde a tras: acoperişul unui depozit. Dacă 
acela e, n-a lăsat nimic în urmă, nici un cartuş gol, nimic. 

-La fel ca şi atunci cînd i-a ucis pe german, Heinz Keller, şi pe 
ministrul francez. Nu trebuie uitat că poate fi francez, german 
sau chiar uzbec. 

-Cum pleci de aici? E cam tirziu. 

-E uşor, spuse Kurt. Sînt multe zone, nu departe de aici, cu 
hoteluri ieftine. Primeşti o cameră pentru o noapte, cu condiţia 
să plăteşti înainte. 

- Ai mai fost pe-aici - vreau să zic la Londra - recent, nu-i aşa? 
intui Paula. 

-Isteaţă doamnă, zise Kurt şi zimbi, răsucindu-şi buzele, 
strimbiîndu-le puţin; însă gestul fu cald. Da, am mai fost. în 
cîteva rînduri. 

- Asta nu mi-ai zis-o cînd ne-am întîlnit la Paris, spuse Marler 
pe un ton tăios. 

- De ce-aş fi făcut-o? Cînd nu-s sigur de ce am aflat? Vă dau 
informaţii numai după ce le verific atent. Doar pentru asta sînt 
plătit. Ar fi necinstit să procedez altfel. Eu vă spun însă că aici se 
întîmplă ceva foarte ciudat şi primejdios. Anglia se confruntă cu 
cel mai mare duşman de la Hitler încoace. 


-Uite ce vă propun, spuse Paula cu hotârîre, mergem toţi trei 
în apartamentul meu din Fulham Road. N-o să-mi ia mult să 
pregătesc ceva de mincare şi mi-e o foame... Kurt, cred că şi ţie 
îţi este. 

- Şi eu sînt lihnit, minţi Marler. După aceea, îl duc pe Kurt să 
doarmă la mine. Am un dormitor de oaspeţi. Şi nici nu-i departe 
de apartamentul Paulei. 

CONSPIRAŢIA * 51 

-Nu protesta, spuse Paula cu glas sever cînd Kurt deschise 
gura să refuze. 

-Mâ dau bâtut, zise Kurt ridicîndu-şi ambele braţe în aer. Şi 
vă sînt recunoscător... 

Călători alături de Paula în Fordul ei, iar Marler îi urmă cu 
maşina lui tip combi. Pe drum, Paula constată că vorbele lui Kurt 
continuau să-i răsune în minte. 

... aici se întîmplă ceva foarte ciudat şi primejdios. Anglia se 
confruntă cu cei mai mare duşman de la Hitler încoace. 

2 

- Sharon Mandeville, anunţă Monica. Să pornim de la profilul 
pe care i l-am alcătuit din datele pe care le deţinem... 

Era dimineaţă, Paula le pregătise masa celor doi oaspeţi ai ei. 
Newman stătea impasibil în fotoliu, ţinîndu-şi picioarele lungi 
încrucişate. Paula disimulă un căscat; se afla la biroul ei, iar 
Tweed era puţin aplecat în faţă pe scaunul rotativ. 

-Sharon are patruzeci şi doi de ani, dar pare mai tînarâ, 
începu Monica. Am obţinut o fotografie recentă de-a ei de la edi- 
torul unei reviste de modă, care mi-e prieten. lat-o! 

Newman luă fotografia din mîna ei. Aşezindu-se la loc, studie 
imaginea de bună calitate. Apoi fluieră, după care i-o întinse lui 
Tweed. 

-O blondă trăsnet. 

-Enigmatică, nu se putu abţine Tweed. Am întiîlnit-o la o 
petrecere la Washington. Nu în ultima mea vizita acolo. Asta a 
fost acum trei sâptâmiîni, spuse apoi i-o trecu Paulei. Ce părere 
ai? 

-Greu de spus, recunoscu ea într-un tîrziu. Fotografiile pot fi 
înşelătoare. 

- Dacă-mi daţi voie, o să continuu, zise Monica nerăbdătoare. 
Sharon s-a născut la Washington. Deci e cetăţean american. 
Mama - englezoaică, tatăl - industriaş american plin de bani. 


Sharon a studiat în Anglia, apoi în Statele Unite. Cînd avea 
cincisprezece ani, toţi trei s-au mutat aici. Se pare că tatăl ei 
CONSPIRAŢIA + 53 

şi-a închipui că va face mai mulţi bani în Marea Britanie. A pier- 
dut totul la bursă şi apoi s-au întors cu toţii în State. Curînd după 
aceea, părinţii ei au murit într-un accident de automobil. Sharon 
avea optsprezece ani. Un an mai tirziu s-a căsătorit cu un 
petrolist texan milionar. Au semnat un acord prenuptial. 
Douăzeci de luni mai tîrziu, ea a divorţat şi a devenit o femeie 
bogată. 

- Datorită aranjamentului? sugeră Twed. 

- Exact, confirmă Monica. Se profilează un model. S-a 
recăsătorit de trei ori, întotdeauna cu milionari sau, într-un caz, 
cu un miliardar. De fiecare dată a existat cîte un aranjament 
prenupţial care prevedea o sumă generoasă pentru ea. Acum 
poate că este cea mai bogată femeie din America. 

-E o căutătoare de aur, constată Newman. 

- Nu neapărat, obiecta Tweed. Nu mi s-a părut chiar aşa cînd 
am cunoscut-o. Trebuie să ţii seama că Statele Unite sînt ca o 
junglă. Bărbaţii bogaţi îşi tratează soțiile ca pe nişte trofee, însă 
de multe ori sînt meschini şi neserioşi. Pesemne că Sharon a 
descoperit asta, ceea ce explică şi contractele prenupţiale. 

-Dacă-mi permiteţi, se repezi Monica. Prin urmare, acum e 
singură, lăsînd în urmă patru soţi. După cea de-a patra nereuşită 
- dacă poate fi numită astfel — şi-a cumpărat un apartament în 
cartierul de lux Chevvy Chase şi îşi face de lucru prin înalta 
societate din Washington. S-a împrietenit cu soţia preşedintelui 
şi i s-au încredinţat diferite misiuni. 

- Aş zice că Newman a avut dreptate. Căutătoare de aur, zise 
Marler. 

Apăruse în birou cu cîteva minute mai înainte, salutase din 
cap şi-şi luase poziţia obişnuită, rezemîndu-se de perete. 

- Şi foarte atrăgătoare, încheie el, înapoind fotografia. 

-După o fotografie nu poţi spune niciodată cum e persoana, 
protestă Paula. 

54 $ Colin Forbes 

-în ce-l priveşte pe Jefferson Morgenstem, secretar de stat, 
continuă Monica,e mai greu. O să ajung şi la el, dar m-am con- 
centrat asupra lui Sharon. După cum sînt sigură că ştiţi, Mor- 
genstem e originar din Europa. Nu sînt sigură de unde. Numele 


lui adevărat e Gerhard Morgenstem. Acum se află la Ambasada 
SUA de aici, ca şi Sharon. 

-Te-ai descurcat foarte.bine, o încuraja Tweed. 

-încă n-am terminat. Sir Guy Strangeways, care locuieşte la 
lrongates, în Parham, s-a îmbogăţit construind clădiri în 
America. Fost ofiţer în Regimentul de Gardă, a rămas un ade- 
vărat britanic. A stat în America douăzeci de ani şi cîtva timp a 
locuit în Washington. Călătoreşte mult în întreaga lume. Exista 
lacune misterioase privind adresa lui în anumite perioade. Amă- 
nunte, mai tîrziu. 

- Cînd s-a întors în Anglia? întrebă Tweed. Acum trei 
sâptămiîni, cînd am vizitat Washingtonul, era încă acolo. 

- S-a întors acum două sâptămiîni. A fost o plecare precipitată. 

- Interesant, remarcă Tweed. 

-lar acum, Ed Osborne, urmă Monica. Este cel mai ciudat din 
toată gaşca. Mama lui a fost englezoaică şi tatăl american. S-a 
născut la New York, în Hoboken. N-aş spune că e locul cel mai 
curat din lume. Tatăl lui a fost un lăcătuş fârâ prea mare noroc. 
Şi-a trăit copilăria în sărăcie. Apoi, doar Dumnezeu ştie cum, a 
ajuns la Harvard. După aceea - multe pete albe în biografia lui. 
Nu se ştie dacă a rămas în America sau undeva în strâinatate. 
Apoi a intrat în CIA şi a avansat vertiginos. Voi continua 
verificarea. 

- Continuă să sapi, îi sugeră Tweed. 

-în sfîrşit, Basil Windermere. A fost exmatriculat din şcoala 
particulară Tonbridge cînd a fost prins împreună cu o minoră. 
Abia am început sâ-i fac dosarul. Deocamdată, atit. 

- Deci, Tweed, spuse Marler, care e reacţia ta? 

CONSPIRAŢIA +% 55 

- Ameninţare. 

-Cum de-ţi dai seama de asta? îl întreba Paula. 

-Al şaselea simţ... 

- lar devii enigmatic. 

Imediat ce spusese asta înţelese câ Tweed şi Kurt Schwartz 
aveau ceva în comun. Niciodată nu-şi dădeau pe faţă gîndurile 
pînă ce nu erau siguri. Doar bănuiau de ce lucrurile stăteau aşa. 
Tweed avea grijă sâ nu îndrepte echipa în nici o direcţie pînă ce 
nu era convins câ a priceput ceea ce se întîmplâ. Acest lucru 
făcea câ membrii echipei sâ acţioneze independent, ajungînd la 
propriile lor concluzii. 


-Pur şi simplu, n-am suficiente informaţii pentru a formula 
ceva coerent, spuse Tweed, râspunzind observaţiei Paulei. 
Apropo, veţi constata câ unii oameni-cheie de aici au dispărut. 
Astâ-noap- te i-am trimis la buncăr: o echipă de bază, dacă 
vreţi. 

-Ai spus asta atît de degajat, constată Newman. Cînd vor- 
beşti astfel înseamnă că e vorba de o urgenţă majoră. 

- Chiar şi este. 

- Am o idee, zise Newman. Basil Windermere a venit cu ideea 
să ne întîlnim într-un bar în cursul serii. Nu l-am încurajat, dar 
cred câ o sâ stau la palavre cu el. Poate câ asta o va ajuta pe 
Monica să-i completeze dosarul. 

-Bună idee, se declară Tweed de acord. 

- Dacă asta-i tot, cred câ o s-o şterg, spuse Marler. 

-Altă idee bună. Ştiu câ trebuie sâ recuperezi în privinţa 
somnului. Aşa că du-te acasă şi odiflneşte-te. 

-O clipă, îi răspunse Marler. Patul tâu de campanie e rezemat 
de perete, în spatele Paulei. 

-Am observat şi eu, confirmă Paula. Am socotit câ-i mai bine 
să nu pun întrebări. 

-Bravo, dar eu am făcut-o, insistă Marler. Tweed, Bob mi-a zis 
câ ai plecat acasă curînd după miezul nopţii. 

-Exact. 

56 $ Colin Forbes 

- Atunci de ce este patul tău scos din dulap? 

-E greşeala mea, interveni Monica. Am reuşit sâ trimit 
aştemuturile la spălătorie, apoi aţi dat buzna cu toţii înainte de a 
putea pune patul la loc. 

- Mărturisesc, spuse Tweed, mimînd sfiala. Pe la miezul nopţii 
m-am întors de acasă cu taxiul. Voiam să mai fac recomandări 
membrilor echipei care aveau sâ plece la buncăr. Fuseseră 
anunţaţi dinainte. 

-Ca sâ nu ştim noi, îl acuză Marler. 

-Ca sâ nu mă văd silit să răspund la prea multe întrebări 
acum cînd ne pregătim de plecare. După aceea am dormit aici, 
în loc så mă întorc acasă. lar acum, plecaţi cu toţii la treabă! 

Telefonul sună înainte că vreunul sâ apuce a ieşi din birou. 
Monica răspunse şi se încruntă, după care privi către Tweed. 

-George spune câ Ed Osborne e jos. Domnul vrea sâ discute 
cu tine. 


-Atunci sâ-1 trimită sus. Mai râmineţi şi voi. 

-Cum naiba a aflat adresa noastră'? întrebâ Newman. 

- Cord n-o fi avut probabil timp să şteargă anumite informaţii 
confidenţiale din computerul de la Langley, Virginia. 

în birou se înstâpiîni o atmosferă de nelinişte. Doar Tweed 
părea sâ fie detaşat şi netulburat. Ridică doar privirea cînd 
George deschise uşa şi americanul fioros de peste un metru 
nouăzeci dădu nâvală în birou. Parcă s-ar fi năpustit un uragan. 
Proaspătul sosit era impresionant din toate punctele de vedere, 
radiind o energie debordantă. Părul lui bogat era înspicat cu fire 
cărunte, avea o expresie dominatoare pe faţă, ochii albaştri şi 
glaciali trecînd în revistă întreaga încăpere. Impresiona prin 
sprincenele albe şi stufoase, nasul lat şi drept şi gura cu buze 
strînse. Privirea lui rămase aţintită asupra Paulei. 

-Bună, scumpo! Arăţi grozav astăzi. împreună am face o 
pereche minunată. 

CONSPIRAŢIA $ 57 

-Nu prea cred, domnule Osborne, îi răspunse ea cu răceală. 

-Tu trebuie câ eşti Tweed. 

Se răsuci întinse mîna şi păru surprins cînd îi prinse mîna lui 
Tweed şi i-o strînse cu forţa unei prese. Strîinsoarea lui Tweed 
fusese la fel de puternică. 

-Mai bine aţi lua loc, îl invita Tweed pe vizitator. Prefer sâ mi 
se telefoneze pentru fixarea unei întilniri. 

-Pierdere de timp. Eu trec peste convenienţele astea. 

Osborne se lăsă greu într-un fotoliu. Newman se aşezase din 
nou pe scaunul din apropierea americanului. Acesta îşi ridică 
picioarele şi îşi aşeză pe marginea biroului labele încălţate în 
pantofi enormi. Newman se aplecă în faţă, apucă ambele pi- 
cioare de gleznele încrucişate şi le lăsă sâ cadă pe podea. 

-Prin locurile astea nu prea procedăm aşa, explică el. Ţinem 
la bunele maniere. 

-Aşa n-ajungeţi nicăieri. Lumea se schimbă. Ţineţi pasul cu 
ea, altfel râmîneti pe dinafară. 

- Marea Britanie există de ceva vreme. Adunătura voastră de 
state e pe planetă numai de vreo două sute de ani. 

-Tu eşti Bob Newman, corespondentul de presă. Sper sâ ne 
înţelegem bine. Dacă vei dori vreodată să-mi iei un interviu, sînt 
disponibil. Ţi-aş putea oferi lucruri despre care sâ scrii. La 
ambasadă s-a înfiinţat un grup numit Departamentul Executiv 


de Acţiune. N-am habar cu ce se ocupă - asta, dacă fac ceva 
anume. Ai putea face o investigaţie pe tema asta, doar ca sâ te 
distrezi. | se zice DEA. Eu sînt noul director-adjunct al CIA. Mi-au 
dat slujba pe tavă după plecarea lui Cord Dillon. Sâ nu uiţi: DEA. 

- Voi, americanii, vă daţi în vînt după prescurtări, comentă 
Newman. 

- Cîştigâm timp. Ne place sâ ne mişcăm rapid. Mă găseşti la 
ambasadă. 

- Domnule Osborne, poate ne lămuriţi în legătură cu prezenţa 
dumneavoastră aici, sugeră Tweed. 

58 $ Colin Forbes 

- Sigur. De ce nu? Dar cine e tipul acela subţiratic şi stră veziu 
care reazemă zidul? 

- A venit şi el la o ceaşcă de cafea, zise Newman. 

- Nici mie nu mi-ar strica una. 

Monica se ridică alene de pe scaunul ei. Tweed făcu un semn 
aprobator din cap. Osborne se răsuci pe scaun şi se holbă la ea. 
- Neagră, scumpo. N-o strica punînd în ea lapte sau zahăr. 

Cu buzele strînse, Monica părăsi biroul. Sper să nu pună 
otravă în ea, gîndi Marler. Deşi n-ar fi o idee tocmai rea. 

-De ce mă aflu aici? întrebă Osborne cu vocea lui gravă şi 
agresivă. Avem relaţii deosebite cu voi, britanicii. Eu cred câ ele 
trebuie întărite. O cooperare mai bună şi mai strînsâ... Ar trebui 
să facem mai multe schimburi de informaţii privind ceea ce se 
petrece în lume. După cum văd eu lucrurile, sîntem parteneri 
fireşti. Trebuie sâ ne aşezăm în aceeaşi bancă. Sâ fim amici la 
cataramă. 

- De ce? întrebă Tweed. 

- Avem aceleaşi probleme. Ţara voastră a fost invadată de 
mulţi indivizi periculoşi. 

- Am băgat de seamă, îl informă Newman. 

- Oamenii Mafiei din Europa de Est. Sabotori din grupările 
musulmane fanatice. La fel şi în Statele Unite. Se infiltrează pe 
la graniţa cu Mexicul şi Canada. A se vedea bomba plasată la 
World Trade Center din New York. Trebuie să preluăm controlul 
asupra acestei situaţii înainte ca ţările noastre să fie azvir- lite în 
haos. 

Osborne luă o înghiţitură sănătoasă din cafeaua pe care Mo- 
nica i-o aşezase pe birou, în dreptul lui. Se strimbă şi tuşi scurt. 

- Parc-ar fi smoală. 


-E cafeaua tare pe care aţi comandat-o, spuse Monica şi se 
aşeză la computer. 

- Ar omori şi-un taur. 

CONSPIRAŢIA € 59 

- Controlaţi-vâ limbajul, îl preveni Tweed. Avem doamne de 
faţă. 

-lar ele probabil câ vorbesc mai urit decît mine. 

-Mă îndoiesc de asta, interveni Newman. 

-la mai du-te naibii! 

-Dacă nu sînteti în stare să vă stâpiîniţi izbucnirile, v-aş su- 
gera sâ vă ridicaţi şi sâ plecaţi, îl puse la punct Newman. 

- Domnule Osborne..., începu Tweed. 

-Ed. 

- Dacă există probleme pe care ar trebui să le discutăm vă 
sugerez sâ stabilim o întîlnire cum se cuvine. 

-La ambasadă, mirii Osborne. Cînd? 

- Cînd se va ivi ocazia vâ vom contacta. Vă sînt recunoscător 
câ v-ati deranjat pînă aici să mă vedeţi. 

- Prieteni, cred c-a venit momentul sâ vă las. 

Osborne, care purta un bluzon larg, cu fermoarul tras pe 
jumătate, lâsînd sâ se vadă un pulover în multe culori trăsnite şi 
pantaloni reiaţi, se ridică. Cu un aer calm, dâdu roată cu ochii, 
rămînînd cu privirea fixată asupra lui Marler. 

-O sâ te ţin minte. în caz câ ne vom mai revedea. 

- Şi eu, răspunse Marler cu nepăsare. 

- Trebuie măcar sâ ne cunoaştem, adaugă Osborne, 
mâsurîndu-l pe Tweed. O sâ ajungem sâ ne ştim mai bine, sînt 
convins. 

-Vâ mulţumesc încă o dată câ ne-aţi vizitat, îi răspunse 
Tweed. 

- Nu-i nevoie sâ mă conduceţi, găsesc şi singur drumul. 

După ce deschise uşa, Osborne se opri o clipă, mâsurînd 
încâ o dată încăperea. 

-Vă doresc o zi plăcută. 

- Doamne, ce brută nenorocită, exclamă Paula. 

- American, mormăi Marler. Numai muşchi, creier deloc. 

60 * Colin Forbes 

-Eu aş spune câ e extrem de periculos, îl contrazise Tweed, şi 

am face o mare greşeală subestimîndu-1. 


-în acest caz, spuse Newman dupâ un moment de tăcere, 
poate câ el se ocupă de toţi ucigaşii care invadează Londra. Ar fi 
în stare de-o asemenea treabă. 

-S-ar putea sâ ai dreptate. Mai e şi organizaţia asta ciudată 
pe care au înfiinţat-o - Departamentul Executiv de Acţiune. Nu- 
mi prea place cum sună. 

- Atita vreme cît al doilea cuvînt nu înseamnă Execuţie..., 
gîndi Paula cu voce tare. 

-Chiar câ-1 voi verifica pe individul acesta, îi anunţă Monica 
cu năduf. 

-Te rog, o îndemnă Tweed. încearcă sâ completezi petele 
acelea albe din biografia lui. lar acum cred câ trebuie sâ vă 
duceţi cu toţii acasă pentru a vâ odihni. Eu mai stau o vreme pe 
aici. Am cam multe la care să mă gîndesc. 

-Aş mai putea râmiîne cîteva minute? îl rugă Paula. Vreau sâ 
te întreb ceva. 

- Sigur câ da... 

După ce ieşiră din birou, Marler îl urmă pe Newman la parter 
şi îl însoţi pînă la Mercedes. Amîndoi purtau canadiene, pentru 
câ vintul tăios fâcea sâ se simtă frigul. Pe strada ce mărgineşte 
Park Crescent, lumea mergea grăbită, cu umerii strînşi şi 
capetele plecate. Ca sâ se ferească de ger, unele fete îşi ţineau 
braţele încrucişate la piept. 

-Cînd mi-ai telefonat azi-dimineaţă, înainte de a pleca de 
acasă, ai precizat câ te-ai hotârit sâ accepţi invitaţia lui Basil 
Win- demiere de a-1 întîlni la Bentleys în seara asta, spuse 
Marler. 

- Exact. La ora 20.00. în barul de la parter. De ce? 

-Aş vrea sâ vin şi eu. Nu cu tine, adaugă Marler, vâzînd câ 
Newman se încruntase. 

-Windermere te va recunoaşte. 

-Ba nu. Poate câ nici tu. Sper câ nu te deranjează. 
CONSPIRAŢIA * 61 

- Ce-i cu interesul acesta faţă de Windermere? vru să ştie 
Newman. 

- în primul rînd, ştiu din întîmplare că, în ultima vreme, a făcut 
o serie de călătorii destul de lungi în Europa. lar înainte de asta 
a fost văzut destul de des la Paris. 

- Atunci vino, spuse Newman cam cu jumătate de glas. Dar ai 
grijă sâ nu te faci remarcat. 


- Voi deveni Omul Invizibil. 

- Doreai sâ mâ întrebi ceva, spuse Tweed, adresîndu-se 
Paulei. Dâ-i drumul! 

-Buncărul acesta din Romney Marsh, pe care l-am văzut şi 
eu, bineînţeles, probabil câ a fost construit în luni de zile. De 
unde a pornit ideea? Ai făcut trei călătorii la Washington, lucru 
neobişnuit pentru tine. Una în urmă cu citeva luni şi altele două 
recent. 

-Unu: buncărul s-a construit în treizeci de zile. 

-Nu-mi vine să cred. 

-Marler i-a minat din urmă pe muncitorii aduşi din străi- 
nătate. A fost definitivat atit de repede graţie labirintului de 
văgăuni care existau deja în subsolul acelei ferme. Am aflat 
despre el de la un istoric. Sînt convins câ a fost folosit cîndva de 
către contrabandişti. Un tunel iese la suprafaţă sub o clopotniţă 
părăsită care se aflau nu departe de mare. 

- N-am văzut asta. 

-Fiindcă nu ţi l-am arătat. Uşa de la capătul tunelului este 
mascată. [i-o voi arăta cînd mergem acolo data viitoare. 
Mulțumită? 

- Nu. Ai lăsat deoparte partea a doua a întrebării mele. Am 
vrut sâ ştiu de unde a venit ideea. în urma călătoriilor tale la 
Washington? 

-Ai uitat, zimbi Tweed. Recent, am făcut şi cîteva deplasări la 
Paris. 

62 + Colin Forbes 

-lar începe, spuse Paula, adresîndu-se Monicâi. La fel de 
enigmatic ca şi amicul lui, Marler, comentă ea, întorcîndu-şi 
privirea către Tweed. 

-Cu el ce ai? Cînd ţi-am telefonat seara trecută, după ce 
ajunsesem acasă, mi-ai spus câ vă simţiţi nemaipomenit toţi trei 
şi câ oaspetele vostru are un grozav simţ al umorului. 

- Adevărat. A zis câ pleacă în această dimineaţă. Acum ar 
cam fi timpul să plec şi eu. 

-Probabil câ meige la clubul de sănătate, îl informă Monica pe 
Tweed. 

-La un club de sănătate? 

-Nu m-am deranjat sâ aduc vorba despre asta, spuse Paula, 
îmbrâcîndu-şi paltonul. Merg la club de şase luni. 


-Aerobic şi tot tacîmul, pufni Monica. A apucat-o pasiunea 
exerciţiilor. Este în cea mai mare formă şi are rezistenţa unui cal 
de povară. 

- Aici sînt de acord, spuse Tweed. 

Paula tocmai ieşea, iar el îi strigă: 

- Prietenul lui Marler a precizat cumva încotro pleacă? 

-La Paris. 

După plecarea Paulei, Tweed rămase la birou. Monica lucra 
pe computer înregistrind date pentru un profil pe care îl 
alcătuia. Nici un computer nu era conectat în reţea. Tweed o 
prevenise mai de mult sâ procedeze în acest fel. El scria grupuri 
de nume pe un blocnotes mare, apoi încercuia grupurile şi 
trăgea linii de la unul la altul, stabilind legături între ele. Apoi 
sună telefonul. 

- De la Ambasada SUA, îl anunţă Monica. 

-lar nenorocitul ăla de Osborne? 

- Nu. Sharon Mandeville. A zis câ v-aţi cunoscut la o recepţie 
în Washington. 

-Tweed la telefon. 

CONSPIRAŢIA + 63 

- Sharon Mandeville. Nu ştiu dacă vâ mai amintiţi de mine. 
Am purtat o discuţie lungă la un cocteil la Washington. 

Avea un glas moale, temător, cuceritor. Tweed depistă o 
nuanţă de ezitare. 

-Îmi amintesc bine de dumneavoastră, doamnă Mandeville. 
Cu ce vă pot ajuta? 

-Aş dori sâ discutăm personal. V-aş cere prea mult dacă v-aş 
ruga să veniţi la ambasadă? 

-Sigur că nu. Cînd propuneţi sâ ne întîlnim? 

-S-ar putea să vă fie incomod, dar mă întrebam dacă n-aţi 
putea veni chiar în această dimineaţă, la orice oră doriţi. 

-Aş putea veni chiar acum. 

-Vâ aştept. Cereţi cu mine cînd ajungeţi la recepţie. Pînă 
atunci... 

- Plec la Ambasada SUA sâ mă întîlnesc cu ea, o anunţă el 
pe Monica în timp ce îmbracă paltonul. 

-Sâ nu te laşi sedus! 

-Puțin probabil. Se potriveşte perfect cu intenţia mea de a 
pleca la Parham în această dupâ-amiazâ. Vreau sâ port o 


discuţie mai serioasă cu Sir Guy Strangewavys. Sâ văd ce intenţii 
are. 
5 

Tweed îl rugase pe şoferul taxiului sâ-1 lase exact în faţa 
ambasadei. Luna martie sosise în forţă, iar vintul muşcător 
bătea în rafale, gata sâ-1 doboare. Pe deasupra elegantei pieţe, 
o armată de nori întunecaţi plutea la mică înălţime, ameninţind 
cu o aversă. 

Tweed se opri o clipă la un colţ şi privi admirativ la clădirea 
uriaşă, albă şi modernă, ce se vedea dinspre grădina centrală. 
Se înălța semeaţă, solidă, asemenea unui zid de oţel cu ferestre. 
Un monument închinat imensei puteri mondiale pe care o repre- 
zenta. îşi drese glasul, urcă scările largi şi pustii şi trecu hotărit 
prin uşa rotativă. După cîțiva paşi, ajunse la biroul recepţiei. 
Dincolo de acesta, o brunetă atrăgătoare îl urmărea atentă cum 
se apropia. 

-Mă aşteaptă doamna Mandeville. Mă numesc Tweed. 

- Aveţi vreun act asupra dumneavoastră, domnule? 

îi vorbise cu un accent american de netăgăduit. Vocea îi era 
nazală, aspră. Tweed îşi scoase portofelul, apoi un document 
care îl recomanda drept inspector-şef la General & Cumbria 
Assurance. Ea îl examină de parcă ar fi bănuit a fi fals, altminteri 
lucru adevărat. 

-Vă voi anunţa cînd vă poate primi. Luaţi un loc acolo. 

-Prefer să râmîn aici. Întîlnirea va avea loc imediat. 

Pe faţa recepţionerei apăru o grimasă de nemulţumire. Se 
aştepta ca oamenii sâ-i urmeze indicaţiile. După ce vorbi la 
telefon, îi făcu semn spre lift, fără a face nici o încercare de a-l 
însoţi. 

CONSPIRAŢIA ¢ 65 

- Luaţi liftul. Etajul unu. Camera douăzeci şi unu. Spre stinga, 
după ce coboriţi. 

- Mulţumesc. 

Aruncă o privire către un bărbat, evident paznic, deşi era 
îmbrăcat în civil. La subsuoara braţului stîng se vedea umflătura 
făcută de armă. îl fixa cu ochi reci şi împietriţi pe Tweed, care 
flutură discret mîna spre el în timp ce se îndrepta spre lift. O 
atmosferă nu prea paşnică ia Ambasada SUA zilele astea, gîndi 
el, de parcă s-ar fi aşteptat la un atac. 


Merse degajat pînă la lift, apăsă butonul pentru primul etajul. 
Uşa se deschise silențios. Urcă. Etajul întîi. Uşa se închise la fel 
de discret, liftul începu să urce. îl miră liniştea din această 
clădire. Semăna a decor pregătit pentru sosirea lui. 

Uşa alunecă într-o parte, fără a scoate nici ea vreun sunet. 
Păşi pe coridorul lat în tăcere, constatind că tălpile din cauciuc 
ale pantofilor amortizau orice zgomot, amintindu-i de lift, apoi 
se opri. In stînga, ceva mai departe pe coridor, îl văzu din spate 
pe Jefferson Morgenstem, secretar de stat, ministru de externe 
al Statelor Unite. Tweed îl recunoscuse pe bărbatul scund deoa- 
rece îl întîlnise la un cocteil la Washington. Morgenstem avea în 
mînă un dosar gros, cu coperte negre. 

Era însoţit de doi bărbaţi înalţi, care îl încadrau pe cel mai 
puternic om al administraţiei americane. Aşteptindu-se ca unul 
dintre cei trei să-l vadă dintr-o clipă în alta, Tweed râmase per- 
fect  nemişcat. Ceilalţi nu-l remarcaseră. Păreau foarte 
preocupaţi de ceea ce făceau. 

Oprindu-se în faţa unei uşi închise de pe partea dreaptă a 
coridorului, unul dintre asistenţi scoase o cheie, descuie şi Mor- 
genstem se grăbi sâ intre. Întrucît nu închiseserâ uşa, Tweed 
bănui că aveau sâ iasă imediat ce terminau de făcut ceea ce îşi 
propuseseră. începu sâ meargă de-a lungul coridorului. 

Rărind paşii cînd ajunse la uşa deschisă, aruncă o privire 
înăuntru. Un seif mare cît casa de valori a unei bănci aflat pe un 
66 + Colin Forbes 
perete stătea deschis. Morgenstem se aplecă şi băgă dosarul 
înăuntru. Tweed continuă sâ meargâ. Observase deja că nume- 
rele impare erau pe partea stingâ. Bâgase de seamă şi numărul 
camerei în care intrase Morgenstem. Numărul şaisprezece. în 
plus, văzuse că pe plăcuţa de metal de pe uşă stătea scris un 
singur cuvint: SECURITATEA. 

luţi pasul. Ajungînd în dreptul camerei douăzeci şi unu şi 
ridică mîna sâ bată. Uşa se deschise înainte ca degetele lui sâ 
atingă suprafaţa ei. Femeia pe care venise să o vadă îl conduse 
înăuntru şi închise uşa. Tweed intrase la adăpost de ochi indis- 
creţi, înainte ca cineva sâ iasă din camera unde se pâstrau 
documentele ultrasecrete. 

Avu impresia că o întîlnise pe Sharon Mandeville doar cu o zi 
înainte. Atitudinea ei era reţinută, dar nestudiată. Tweed se 
gîndi că arăta mai mult ca o femeie matură de treizeci şi cinci 


de ani, netrâdîndu-şi adevărata vîrstă, cea de patruzeci şi doi de 
ani. îl conduse către două scaune rotative tapiţate cu piele, 
aşezate alături de biroul masiv. La birou se mai afla un scaun, 
însă de îndată ce el se aşeza, ea îl ocupa pe cel de alături. 

-Vâ mulţumesc câ aţi venit atit de curînd, spuse ea cu glas 
plăcut, fără urmă de accent american. Sînt convinsă că aţi dori 
cafea. E o zi tare friguroasă. 

- V-aş fi foarte recunoscător. 

- Neagră, dacă nu mă înşel... Fără zahăr, fără lapte. 

- Aveţi o memorie uimitoare. 

-lar dumneavoastră purtaţi acelaşi costum ca la Washington. 
îmi plac bărbaţii eleganti. 

-larăşi memoria... 

- Femeilor nu le scapă micile amănunte... 

în timp ce discutau, ea turnă două ceşti de cafea dintr-un vas 
argintiu aşezat pe o tavă de argint pe o măsuţă alăturată. 
Tweed avu prilejul sâ o studieze. Avea pârul blond şi frumos, 
foarte des, 

CONSPIRAŢIA * 67 

aranjat în valuri şi lăsat liber atît cît să-i ajungă pe umeri. Ca şi 
la Washington, ceea ce îi reţinea atenţia erau ochii mari şi 
verzui. Avea o bărbie bine conturata, care nu strica nicidecum 
aspectul frapant al tenului foarte alb. Avea fruntea înaltă, gura 
largă, fără a avea buze groase. 

înaltă de un metru optzeci, era zveltă şi purta o rochie de un 
verde pal care se potrivea bine cu ochii ei fascinanţi. Croiala 
rochiei era fără decolteu. îşi încrucişa picioarele frumoase, sorbi 
din cafea, puse ceaşca jos şi se întoarse spre vizitator. 

- Ce faceţi aici, dacă-mi permiteţi să întreb'.' începu Tweed. 

- E confidenţial. Nu, nu vă îngrijoraţi. Vă voi spune. De prima 
oară cînd ne-am întîlnit am socotit că pot avea încredere în 
dumneavoastră. 

Rămase tăcută citeva clipe. Ochii ei hipnotici îi fixară pe ai 
lui. O femeie remarcabilă, gîndi Tweed. Nu era doar o chestiune 
care ţinea de frumuseţe sau de graţie a mişcărilor. De fiecare 
dată cînd intra într-o încăpere aglomerată, toţi bărbaţii se 
opreau din conversaţie ca sâ o urmărească cu privirea. Avea 
magnetism. 

- Nici măcar nu sînt sigură care e slujba mea aici, continuă ea. 
Nu ştiu de ce, dar mă înţeleg foarte bine cu soţia preşedintelui. 


Mi-a mai încredinţat diverse însărcinări şi în trecut. Ceea ce ştiu 
e câ trebuie să stau cu ochii pe un tip pe nume Ed Osbome, noul 
director-adjunct al CIA. E ca un diamant neşlefuit, iar misiunea 
mea principală constă în a-i netezi drumul. „Nu-1 lăsaţi sâ-i irite 
pe britanici", aşa mi-a zis soţia preşedintelui. Detest cuvîntul 
acesta, britanic. E tipic american. Probabil câ Osbome va încerca 
să ia legătura cu dumneavoastră, îl preveni ea. 

- De ce-ar face-o? întreba Tweed, fâcînd pe nevinovatul. 

-Mi-a spus că sînteţi prieten cu predecesorul lui, Cord Dillon. 

- Adevărat. Ce s-a întîmplat cu Dillon? 

68 + Colin Forbes 

-Cred câ s-a pensionat. Şi eu i-am pus aceeaşi întrebare lui 
Ed şi nu mi-a spus decit câ s-a dus la pescuit - ceea ce-mi su- 
gerează multe. 

Făcu o pauză şi scoase o ţigară dintr-o tabacheră din argint. 
Tweed îşi găsi bricheta şi-i oferi foc. 

- Mulţumesc, spuse ea. 

O americancă tipică ar fi zis: „jJMă descurc şi singură", gîndi 
Tweed. 

-Nu vă ofer, fiindcă ştiu câ nu fumaţi, urmă ea. 

- Aţi putea alcătui un dosar întreg cu ce ştiţi despre mine, 
glumi Tweed. 

Ea se încruntă, apoi surise. 

-V-am spus doar câ ţin minte lucruri fără cine ştie ce 
importanţă. 

Cu mîna liberă îşi aranjâ o şuviţă de pâr. Tweed ştia câ 
Sharon era blondă naturală. La Washington scosese din poşeta 
de seară două fotografii color. Una făcută la virsta de 
doisprezece ani, cealaltă la optsprezece. Ceea ce-i sărise în ochi 
la ambele era pârul blond. Ea se scuzase atunci pentru că i le 
arătase: 

- Pe acestea, de obicei, nu prea le am, explicase ea. Vreau să 
le dau cuiva care se pricepe sâ le înrămeze. Sâ nu uit câ 
îmbâtrinesc. 

- Nu s-ar zice. 

- Mulţumesc. 

-De ce m-aţi invitat aici? o întrebă Tweed acum. V-aş putea 
ajuta în vreo problemă? 

- Dillon sigur i-a spus soţiei preşedintelui că sînteţi o persoa- 
nă-cheie în Anglia şi cunoaşteţi mulţi oameni. Washington-ul 


încearcă sâ întărească legăturile dintre cele două ţări. Speram 
câ mă veţi prezenta cîtorva oameni a căror opinie este luată în 
seamă în anumite momente. 

CONSPIRAŢIA œ+ 69 

Expresia de pe faţa lui Tweed râmase neutră. îşi sorbi 
cafeaua încet, apoi refuză alta. Privi atent camera. Pe un birou 
aşezat lateral se gâsea un maldăr de dosare, unele cu cite o eti- 
chetă roşie. Mobila din acea încăpere era din cea scumpă. 
Ferestrele dădeau într-o stradă lăturalnică. 

-Ar trebui să vă dea un birou cu privirea spre parc, sugeră el. 

-îl prefer pe acesta mai retras. Osbome are un birou de 
mărimea unui teren de tenis ale cărui ferestre dau spre parc. 
Cum merg afacerile în asigurări? Presupun câ sînteţi bogat. 

-Nu tocmai. Sigur nu m-aş putea compara cu dumnea- 
voastră. Patru soţi trebuie să fi însemnat o viaţa cam agitată. 

-Cam aşa ceva, spuse ea după o pauză mai lungă. Cînd am 
mers - mai mult luată pe sus - în Statele Unite, mi-am dat seama 
că accentul meu britanic reprezenta un paşaport în faţa oame- 
nilor de succes. Cînd eşti tînărâ, complimentele te dau gata. 
Cred că mi-am exploatat accentul. Vi se pare necinstit? 

-Nu. 

-Banii nu înseamnă totul. 

-Cum se face că încâ vorbiţi o engleză perfectă după atita 
vreme petrecută acolo? 

-Am venit aici frecvent. Am o casă în Dorset. Aş vrea să stau 
aici pentru totdeauna. America mi se pare încă imatură. V-aţi 
uitat la ceas. 

-Mi-a făcut plăcere să discut cu dumneavoastră. Sper câ mă 
veţi ierta, dar în după-amiaza aceasta am o întîlnire importantă. 

-Desigur. 

De cîteva clipe, pe tastatura telefonului ei licărea un led roşu. 
îl văzuse reflectat în oglinda fixată pe uşă. îşi luă paltonul de pe 
umeraşul pe care ea i-l aşezase cînd se afla de cealaltă parte a 
biroului. 

După ce ridică receptorul şi ascultă, răspunse: 

-Da. Da. Da. lar acum nu mă mai deranja! 

70 ¢ Colin Forbes 

Sharon se ridică şi se apropie încet de el. Tweed avu din nou 
confirmarea câ avea în faţă o femeie incredibil de elegantă. îşi 
strinseră mîna. 


-Cînd veţi avea timp, poate ne vom întîlni din nou sâ luăm 
prînzul sau cina împreună şi sâ mai flecârim. 

-Cu mare plăcere... 

leşi pe coridor şi închise uşa; Tweed se simţi foarte singur. 

Pe Tweed îl tulbura ceva din atmosfera clădirii. Nu zări pe 
nimeni. Nici un sunet. Se aşteptase ca ambasada sâ fie în plină 
activitate, ca un stup. Se oprise, pregâtindu-se să dea colţul 
spre dreapta, cînd uşa de pe partea opusă a coridorului se 
deschise. 

Avea în faţă un american cu o faţă lipsită de riduri şi cu o 
expresie impenetrabilă. Tweed avu convingerea câ omul era 
conştient de poziţia pe care o ocupa în ierarhia ambasadei. Cînd 
i se adresă, Tweed se întreba cum de ştiuse câ va apărea pe 
coridor. Sharon Mandeville încheiase convorbirea înainte de a 
deschide uşa, care nu făcuse nici cel mai mic zgomot. 

- Tweed? întrebă americanul. 

- Da. Dumneavoastră cine sînteţi? 

- Chuck Venacki. 

îi căzu fisa. Tweed îşi aduse aminte de relatarea făcută de 
inspectorul-şef Buchanan în legătură cu întîlnirea de după cioc- 
nirea voluntară a maşinii lui cu automobilul Lincoln Continental 
în apropiere de Park Crescent. Acest bărbat ce impresiona prin 
statură afirmase că este ataşat al ambasadei. 

- Liftul principal cu care ai urcat nu funcţionează, spuse 
Venacki scurt. Fă la stînga, iar la capătul coridorului, din nou 
stînga. lei liftul de acolo. Există o uşă spre strada laturalnică. 

- Mulţumesc. 

Venacki nu-i auzi răspunsul. închisese uşa în nasul lui Tweed. 
Nu-i prea vorbise cu căldură. Ca şi cum Venacki nu prea 
CONSPIRAŢIA * 71 
l-ar fi agreat. Simţise chiar o nuanţă de ostilitate. Se întoarse 
spre dreapta, îndreptîndu-se către liftul cu care urcase. 

Pe uşa închisă a liftului atîma o plăcuţă. Defect. Apăsă un 
buton. Nu se întîmplă nimic. Alături de lift se aflau scările largi 
care, bănui el, duceau către parter şi ieşire. Tocmai coborise 
prima treaptă cînd privi înapoi, de-a lungul coridorului. Chuck 
Venacki era în faţa biroului, urmârindu-1. Dispăru instantaneu, 
de parcă s-ar fi repezit înapoi în birou. Tweed se încruntă. 

Cobori cîteva paliere încet, trăgind cu urechea. Nu auzi nici 
un sunet. Ciudat. Atmosfera devenise de-a dreptul amenință- 


toare. Ajuns la capătul scărilor, observă că holul spaţios era 
pustiu, cu excepţia recepţionerei de la birou. Telefonul ei sună. 
Răspunse, trînti receptorul, se ridică şi dispăru pe o uşa aflată în 
spatele ei. Tweed se apropie iute de uşă. încercă să o deschidă, 
însă ea nu se clinti. 

Se răsuci pe călciie, îndreptindu-se către uşa rotativă care 
dădea în piaţă. în apropierea ei se găsea un telefon. Era pe 
punctul de a trece pe lîngă birou cînd telefonul sună încet. 
Tweed ridică receptorul. Un bărbat a cărui voce nu o recunoscu 
spuse: 

- Operaţiunea e în desfăşurare. Coordoneazâ-te cu Charlie... 

Ce operaţiune? Şi cine era Charlie? Tweed se mişcă precipitat 
şi împinse uşa rotativă. Nici o mişcare. Nu putea ieşi pe unde 
venise. Intrase într-o capcană. Cu calm, verifică din ochi tot 
holul recepţiei. Nu putea lua legătura cu nimeni. Fără îndoială, 
devenise prizonier în această clădire. 

Privi afară prin uşa rotativa blocată. O limuzină lungă tocmai 
oprise în spatele unui Chrysler albastru, parcat lîngă bordură. 
Fără a mai aştepta ca şoferul în uniformă să coboare pentru a-i 
deschide uşa, unul dintre pasageri sări afară de pe bancheta din 
spate, trînti uşa şi alergă pe scări. La sosire Tweed observase 
două camere video îndreptate spre şirurile de trepte. îl recu- 
noscu - din fotografiile publicate în ziare - pe bărbatul zvelt şi 
72 $ Colin Forbes 
plin de energie care urca treptele în fugă: recent desemnatul 
ambasador al SUA. 

Fără a-l băga în seamă pe bărbatul dinăuntru, ambasadorul 
împinse uşile şi acestea se rotiră. Tweed ieşi afară în timp ce 
ambasadorul intra. După ce stătuse atit în atmosfera caldă şi 
artificială a clădirii, aerul rece şi proaspăt îl izbi în faţă. Se opri în 
capul scărilor şi verifică ce se petrecea pe stradă. Apoi îşi trecu 
o palmă peste creştetul capului, aşezindu-şi pârul răvăşit de 
vînt. 

Cînd sâ calce pe ultima treaptă, trei bărbaţi cu înfăţişare 
amenințătoare coborîrâ din Chrysler. Unul dintre ei deschise uşa 
din spate. Un altul i se adresă cu un accent american aspru: 

- Domnul Tweed? 

-Da... 

-Vâ vom duce înapoi de unde aţi venit. Poftiţi. 

-Nu, mulţumesc... 


-Ţi-am spus sâ urci, amice! 

Tweed simţi ceva dur şi cu forme rotunjite împungindu-l în 
spate. Doi bărbaţi îl apucară de braţe şi începură sâ-1 împingă 
spre bancheta din spate a automobilului. La capătul celălalt al 
banchetei din spate, un individ scund şi chel se juca cu un pistol 
automat şi rînjea satisfăcut către Tweed. 

Deodată, Tweed îşi dădu seama câ în spatele lui se produce 
agitaţie, o încăierare. Se trezi cu mîinile eliberate din strînsoare. 
Newman îl lovi pe unul dintre indivizi cu tocul pistolului în cap. 
Ţinîndu-şi palma încordată, Marler îl izbi cu cantul ei exact în git 
pe celălalt ticălos. Han-y Butler îndreptă o armă cu ţeava groasă 
spre interiorul automobilului şi apăsă pe trăgaci. întreaga 
maşină se umplu de gaz paralizant. Inecîndu-se şi incapabili să 
mai vadă ceva, chelul şi şoferul aflat încă la volan se prăbuşiră. 
Newman o azvirli pe una dintre gorile, ce-şi pierduse cunoştinţa, 
pe bancheta din spate, iar Marler îl îngrămădi înăuntru pe 
celălalt. Butler, care ceva mai devreme fracturase falca unuia 
CONSPIRAŢIA * 73 
dintre atacatori, îl împinse şi pe acesta în maşină, mai trase încă 
o încărcătură de gaz în interior şi trînti uşa. 

-Să mergem, îi spuse Newman lui Tweed. Mercedesul e 
parcat aproape. 

- Ştiu. L-am văzut. 

-Cum de-aţi ajuns aici? întrebă Tweed în timp ce, avindu-l la 
volan pe Butler, se îndreptau spre Park Crescent. 

- Monica, îi răspunse Newman, care rareori renunţa să con- 
ducă maşina, însă acum se aşezase lîngă Tweed. Cînd ne-a spus 
că ai plecat la ambasadă am socotit că vei avea nevoie de 
ajutor. Prin oraşul nostru se-nviîrt prea mulţi indivizi lipsiţi de 
maniere. 

-Ce să zic, vă mulţumesc. Nu ştiu ce-aveau de gind cu mine 
dacă le ieşea răpirea. Pesemne interogatorii, poate mă 
ucideau... 

Apoi descrise pe scurt experienţa trăită în interiorul amba- 
sadei. După ce încheie, privi pe geam, constatind că începuse să 
burniţeze, ceea ce strică atmosfera londoneză. 

-Trebuie neapărat să aflăm cine-i acest Charlie. Cred că el ar 
putea fi adevăratul şef al Departamentului Executiv de Acţiune. 
6 


La ora 16.00 a aceleiaşi zile, Tweed îşi pilota Fordul Sierra pe 
drumul îngust şi întortocheat, apropiindu-se de Parham. Alături 
de el, Paula stătea tăcută, simțind că, în timp ce conducea, 
Tweed era cufundat în ginduri. 

Se înserase, iar lumina farurilor străpungea întunericul. Pe 
cer să adunaseră nori întunecaţi, parcă pregătind o aversă. 
Paula observase că Tweed se uita mereu în oglinda retrovizoare. 
încetini într-un loc izolat, de unde putea vedea o bună porţiune 
a drumului, opri pe un rond cu iarbă, scoase mîna stingă pe 
fereastra pe care o coborise şi făcu sejnn maşinii aflate în spate 
să oprească. 

- Avem companie. 

-Ostilă? întrebă ea şi băgă mîna în geanta de umăr apucînd 
pistolul Browning de 32 mm. 

Cînd ridică privirea spre Tweed care cobora din maşină, văzu 
Mercedesul lui Newman oprind în spatele lor. Pe bancheta din 
spate stăteau Harry Butler şi partenerul lui, Pete Nield. 

- Ce înseamnă asta? vru să ştie Tweed. 

-E simplu, îi răspunse Newman, rămas la volan. Credem că 
vei avea nevoie de protecţie. 

- Cred că, înainte de a pleca de la Park Crescent, am insistat 
asupra faptului că voi merge singur. 

-O ai pe Paula cu tine. 

-Paula 1-a cunoscut pe Sir Guy Strangewavys cu cîtva timp în 
urmă, la o cină în Londra. S-au înţeles bine. Cred că ar fi mai 
CONSPIRAŢIA € 75 
relaxat de faţă cu Paula. Situaţia se schimba dacă vă vede şi pe 
voi trei. Omul are tabieturi. 

- îmi dai voie să-ţi aduc aminte, spuse Newman, că, atunci 
cînd l-am adus pe Cord Dillon aici, am văzut Cadillacul acela cu 
patru brute de americani intrînd la lrongates? S-ar putea ca acei 
domni să mai fie înăuntru. Ai uitat experienţa de la ambasadă? 

-Nu. Strangeways e englez. Dacă tot ai ajuns la Parham, 
găseşte un local care mai e deschis. Mergeţi să vă beţi ceaiul de 
dupâ-amiază. 

-în ţara asta nu cred că (i se mai oferă ceaiul tradiţional, 
remarcă Nield pe un ton glumet. 

Hany Butler şi Pete Nield formau o echipă bună. Contrastau 
însă foarte mult. Butler era scund, solid, cu umeri largi, părul 
negru pieptănat simplu; era un om care folosea cuvintele de 


parcă le-ar fi prețuit ca pe bani. Pete Nield era zvelt, avea părul 
spre blond şi purta o mustață subţire. Spre deosebire de Butler, 
care îmbrăcase o haină de vînt cam ieftină şi o pereche de pan- 
taloni uzaţi, Nield dădea importantă înfăţişării sale. Purta un 
costum elegant, o pereche de pantofi cumpăraţi de la 
Aquascutum, un magazin scump, şi o haină de ploaie de aceeaşi 
provenienţă. Nu se sfia niciodată să-şi exprime părerile. 

-Găsiți voi un local în Parham, îi asigură Tweed. Numai să 
staţi departe de lrongates. Vom avea o vizită fără evenimente. 

- Ultimele cuvinte... spuse Paula ca pentru sine. 

Revenind cu ea în maşină, Tweed pomi mai departe. 

Observă în oglinda retrovizoare că Mercedesul nu se urnise. 
Paula era furioasă. 

-Nu trebuia să le vorbeşti astfel după cele întîmplate azi- 
dimineaţă. Te-au salvat de cine ştie ce nenorocire. 

-lar eu le-am mulţumit cînd ne-am întors la Park Crescent. 
Uite, am intrat în Parham. 

Rulară pe strada principală a vechiului sat, cotiră, pătrunzînd 
în prima piaţă mai mare, apoi în alta mai mică, fără altă cale de 
76 $ Colin Forbes 
acces. Nu remarcară nici un semn de viaţă în faţa conacului ale 
cărui porţi stăteau închise. Tweed opri. 

-Pe stilpul din dreapta e un interfon. Te superi dacă te rog să 
o anunţi tu pe gazdă că am sosit? 

- Sigur că nu, răspunse ea tăios. 

Cobori nervoasă. Tweed îşi asuma un risc într-o situaţie care 
se dovedise deja extrem de periculoasă. Nu era vorba doar de 
incidentul de la Ambasada SUA. îşi aduse aminte de încercarea 
brutală de asasinare a lui Cord Dillon chiar în mijlocul Londrei. 
Apăsă un buton plasat alături de interfon şi aşteptă. Un biziit. 
Apoi o voce poruncitoare pe care o recunoscu: Strangeways. 

- Cine dracu' e? 

- Paula Grey. Sint împreună cu domnul Tweed. Am înţeles că 
dumneavoastră... 

- Intră. 

- Porţile sînt închise. 

-Uită-te mai bine! 

Surprinse o mişcare. Porţile mari se deschideau spre înăun- 
tru. Alergă spre automobil şi se aruncă pe scaun. Tweed pomi 
imediat cu viteză redusă. Porţile se închiseră în spatele lor. 


- Ce bine sînt unse balamelele, remarcă Tweed. 

Pneurile scrişniră pe aleea presărată cu pietriş. Tufişuri înalte 
de rododendron îi împiedicau să vadă ceva în stînga sau 
dreapta. Paula trăi o senzaţie de claustrofobie, simțindu-se 
izolată de lumea exterioară ca într-o mănăstire unde călugării se 
bucură de o proastă reputaţie. Casa, un conac avind trei etaje şi 
lucarne rotunjite în acoperişul mansardat, ca ambrazurile unor 
tunuri, era aşezată la capătul aleii care cotea uşor. Clădirea din 
piatră cenuşie şi ternă era construită în stil gotic şi degaja un 
aer sumbru. Sub foişoarele care flancau fiecare capăt al casei, 
garguiele păreau să stea de veghe. 

-Mi-a răspuns chiar Strangeways, spuse Paula. Avea o voce 
stranie, fără glumă. Părea un urs indispus. Atunci cînd am 
CONSPIRAŢIA $ 77 
stat alături de el la cina s-a purtat fermecător. Mi s-a părut ama- 
bil şi glumet. 

-Interesant. 

îşi dădu seama câ Tweed o asculta doar pe jumătate. Se uită 
în sus, către foişorul din dreapta. Parcă automobilul la baza unor 
scări largi, vechi, făcute din piatră, care duceau spre o terasă 
înconjurată de o balustradă. în timp ce încuia maşina, Tweed 
ridică din nou privirea spre foişor. 

-Mi-ar fi groază să locuiesc aici, şopti Paula. 

-Nu uita câ Strangeways şi-a petrecut douăzeci de ani în 
armată, înainte de a intra în afaceri. lar anterior a urmat o 
şcoală de stat. Cu un asemenea trecut, nu mai iei seama la ceea 
ce te înconjoară. Nu te mai interesează stilul sau confortul. 

Uşa masivă se deschise în momentul în care ajunseră în faţa 
ei. în cadrul ei se afla Strangewavys. înalt de un metru nouăzeci, 
bine clădit, avea faţa plină, uşor congestionată, nasul asemenea 
ciocului unui şoim; ochii negri păreau să impună distanţă, iar 
gura cu buzele strînse era accentuata de falca proeminentă. 
Avea părul cărunt şi mustaţa tunsă scurt. Acum stătea în faţa lor 
drept ca un stiîlp, fiind îmbrăcat cu un costum sobru de culoare 
bleu. 

- Aţi întîrziat, îi luă el în primire. 

- Am ajuns la timp. Poate nu vă merge bine ceasul, îi 
răspunse Tweed netulburat. 

-Sînt foarte mîndru de punctualitatea mea, lătra Strange- 
ways. în armată am învăţat asta. 


- Am un ceas Accurist, care merge după ora oficială Green- 
wich. N-aţi face rău să vă cumpăraţi unul la fel, nu se lăsă 
Tweed. Aveţi de gînd să ne ţineţi toată dupâ-amiaza în frig? 

-Sigur câ nu. Vă rog să intraţi. 

în timp ce închidea uşa, spuse cu glas scăzut: 

- Scuze, dar ticălosul de fiu-meu a apărut pe neaşteptate. 
Vi-1 voi prezenta, apoi o să-i zic sâ-şi vadă de ale lui... 

78 * Colin Forbes 

II urmară pe Strangeways prin holul spaţios cu un aer auster, 
avînd pardoseala din lemn. Singura piesă de mobilier era un 
dulap masiv din stejar, lipit de un perete. Nici un tablou. 
Strangeways deschise uşa ce dădea într-o încăpere mare, care 
nu avea covoare pe podea. Spre stînga, în apropierea unui 
perete, se vedea un birou simplu pe care se afla un glob de 
dimensiuni considerabile, avînd în spate o hartă a lumii. O masă 
din stejar masiv ocupa mijlocul camerei, iar scaunele cu speteze 
tari ce o înconjurau i se părură Paulei incomode. Interiorul casei 
îi amintea de acela al unei închisori. 

-Fiul meu, Rupert, spuse gazda, fără entuziasm. 

Un bărbat în jur de treizeci de ani stătea lăbărţat pe o cana- 
pea. Purta un costum de călărie cu pantalonii vîrîțti în cizmele 
sclipitoare şi înalte pînă la genunchi. în mîna dreaptă ţinea 
cravaşa pe care o lovea uşor de coapsă. Cizmele se sprijineau 
de capătul celălalt al canapelei. 

- Dă-ţi jos cizmele alea nenorocite de pe mobilă, mirii 
Strangeways. Ţi-i prezint pe un prieten de-al meu şi pe asistenta 
lui, Paula. 

Rupert nu se grăbi sâ-şi coboare picioarele pe podea. Era 
înalt de un metru optzeci şi cinci şi subţirel, cu părul negru ca 
pana corbului, îngrijit tuns. Se ridică. Avea nasul ca al tatălui 
său, ochii negri foarte vii şi bărbia ascuţită. O cîntări din ochi cu 
obrăznicie pe Paula. Ea se încorda involuntar cînd privirea lui 
urcă dinspre picioarele ei, de-a lungul corpului, spre chip. 

- îmi place cum arăţi, Paula. Deloc râu. 

- A fost un compliment? 

-la-o cum vrei, eu nu mă grăbesc. 

Tweed îl studie pe Rupert, care îl ignora. Strangewavys îl 
conduse pe Tweed către un scaun de lîngă masă. Stînd în 
picioare în spatele lui, râmase drept, cu un aer jenat. Tuşi sem- 
nificativ şi aruncă o privire spre Paula. 


CONSPIRAŢIA $ 79 

-Nu ştiu cum să mă exprim. N-aş vrea în nici un caz să fiu 
considerat nepoliticos. 

- Dar aţi prefera să purtaţi o discuţie mai intimă, sugeră Paula 
şi surise. 

-Scumpa mea, dacă revii în hol, pe stînga e o bibliotecă. 
Dacă te interesează cărţile, am o colecţie deosebită pe care am 
alcătuit-o de-a lungul anilor. 

-Voi fi încîntată sâ aştept acolo. 

-Nu te grăbi. 

Se apropie de perete şi apâsă butonul unei sonerii demodate. 

- Intendenta casei, doamna Belloc, o să-ţi ofere ceai şi 
prăjituri. Indian, Darjeeling, Earl Grey? Cred c-ar fi bine să te 
previn câ doamna Belloc e o persoană mai ciudată. Umblă cu un 
şal negru pe cap. Este harnică, dar e greu sâ găseşti servitori 
printre localnici pentru că ei nu o prea înghit. A, uite-o! 

Paula tresări. Cînd uşa se deschise, în cameră pătrunse o 
femeie scundă şi solidă. Şalul negru pe care îl purta îi ascundea 
mai toate trăsăturile, lâsînd la vedere doar ochii sfredelitori şi 
nasul încovoiat ca pliscul unui papagal. Râspîndea un aer 
sinistru. 

-M-aţi chemat, domnule? întrebă ea, adresîndu-se stâpi- 
nului casei. 

Strangeways îi spuse sâ servească ceaiul pentru Paula în 
bibliotecă. Cît primi instrucţiunile, doamna Belloc îl privi insis- 
tent pe Tweed. Apoi se retrase fâră sâ scoată o vorbă. 

Rupert deschise din nou uşa şi fâcu o plecăciune exagerat de 
curtenitoare. Le zîmbi răutăcios. Fără sâ mai arunce nici o 
privire peste umâr către bărbaţii din încăpere, închise uşa şi o 
ajunse pe Paula din urmă. 

-Sper câ nu vrei să-ţi omori timpul în bibliotecă. Hai sâ 
călărim. îţi pot oferi un cal mai ascultător. 

-Vreau sâ văd biblioteca. lar doamna Belloc are să-mi aducă 
ceaiul acolo. 

80 + Colin Forbes 

- N-am citit niciodată o carte întreagă, răspunse el cu un aer 
degajat, umiînd-o, după care ea deschise uşa din stînga. 

-V-ar prinde bine dacă aţi citi cîteva. 

-Văd câ mă descurc şi fâră ele. 


Paula intrase deja în camera spațioasă, cu pereţii străjuiţi de 
rafturi. Lîngă un perete văzu o scară pe roţi, care înlesnea acce- 
sul la rafturile de sus. Prin cameră erau dispersate măsuţe de 
cafea în diferite stiluri, aşezate în apropierea unor canapele mari 
tapiţate în piele, care arătau de parcă s-ar fi aflat acolo de ge- 
neraţii întregi. Camera era răcoroasă. Scoase o carte despre 
Alexandm cel Mare şi se aşeză la un capăt al canapelei. Rupert i 
se alătură. 

-O sâ râmii pe cap cu doamna Belloc, baba aia cumplită, 
drept companie. Eu sînt mai amuzant. 

-Sînt convinsă. 

-Atunci procedează cum doreşti, spuse el acid. îngroapâ-ţi 
nasul într-o carte plicticoasă. Nici nu ştii ce pierzi. Dacă nu vrei 
sâ călăreşti, am putea merge la vînâtoare de păsări. 

-Ideea nu mă atrage deloc. 

-Te laşi greu cucerită. 

Se ridică. 

- în cazul acesta, te las. 

Paula se simţi uşurată cînd Rupert părăsi camera, închizînd 
uşa. Ceva îi atrase atenţia. Privi pe fereastra laterală, făcu o 
mişcare involuntară şi alergă spre nişa împărţită cu un spros. 
Afară era Harry Butler, cu un deget ţinut la buze. în spatele lui, 
peluza frumos tunsă se întindea pînă la un gard viu, iar dincolo 
de acesta se afla cîmpul. Luptîndu-se cu închizătoarea de sigu- 
ranţă învechită, Paula deschise fereastra. 

- Ce Dumnezeu faci acolo? 

- Sînt în recunoaştere. Şi stau cu ochii pe Tweed. Newman mi- 
a ordonat. Am sărit zidul cu ajutorul scării telescopice pe care o 
are tot timpul în portbagajul maşinii. 

CONSPIRAŢIA * 81 

-Dispari de aici! Imediat! Trebuie să sosească menajera cu 
ceaiul... 

Se chinuia sâ închidă fereastra, fiind pe punctul de a reuşi, 
cînd percepu un sunet. Nu auzise uşa deschizîndu-se însă acum 
îşi dădu seama de zgomotul făcut de doamna Belloc atunci cînd 
intrase în cealaltă încăpere. Era foşnetul materialului negru şi 
teapăn din care era făcută rochia. Paula îngheţă. 

-Dac-aş fi în pielea dumneavoastră nu m-aş lega la cap cu el, 
auzi ea recomandarea făcută de femeie pe un glas dogit. 


încordată, vreme de o clipă, crezu că femeia se referea la 
Butler. Apoi, pe cîmpul de dincolo de gardul viu, îl zări pe Rupert 
călare pe un armăsar mare. Trase brusc de friul calului. Acesta 
se cabră, ridicîndu-se în două picioare. Rupert râmase în şa, în 
timp ce armăsarul revenea cu picioarele din faţă pe sol, şi 
flutură cravaşa spre ea. 

-Se dă mare, ca de obicei, se plinse doamna Belloc. 

Paula se întoarse pe călciie şi o văzu pe femeia scundă şi îm- 
brobodită aşezind pe o masă tava sclipitoare cu cele trebuin- 
cioase ceaiului. Tava părea a fi autentică şi Paula bănui câ 
fusese moştenită. îi venea greu să creadă că Strangeways se 
deranjase sâ o cumpere. 

-Vreţi lapte şi zahăr la ceai? 

-Doar lapte, vă rog. Sinteţi foarte amabilă. lar prăjiturile arată 
admirabil. 

Doamna Belloc nu dădu semn câ ar dori sâ plece după ce 
Paula se aşezase. 

închisese uşa la venire, iar acum rămăsese în picioare 
aproape de Paula, care stătea pe un colţ al canapelei şi gusta 
din ceai. Femeia îşi ţinea mîinile mari şi urîte prinse în dreptul 
taliei, iar ochii ei pătrunzători o ţintuiau pe Paula. 

-Ceaiul e perfect, spuse Paula. Mulţumesc. 

82 + Colin Forbes 

-Rupert merge des pe continent. Şi-şi ia cu el cîte o femeie 
frumuşică. Are un adevărat harem de fuste. De fapt, sînt din 
acelea cu nasul pe sus, bine educate, dar fără pic de minte. 

- Serios? 

-îi place sâ se ducă la cazinourile de acolo. Joacă pe rupte. 
Trebuie sâ fi cheltuit o avere. 

- Cred câ-şi poate permite. 

-Nu prea cred asta. La moarte, maicâ-sa i-a lăsat un soi de 
rentă. Nu mi se pare câ i-ar ajunge pentru felul în care trăieşte. 

- înţeleg. 

Paula mînca o prăjitură. Avu grija să nu zică prea multe. Nu-i 
plăcea birfa. lar, mai presus de asta, n-ar fi vrut să afirme ceva 
care sâ poată fi relatat tatălui lui Rupert. 

- îi place sâ vîneze. Mai ales fazani. Se şi laudă cu asta. Mereu 
zice: glontul şi fazanul. Cred c-ar fi mai bine sâ vă las singură. 
Eu mă duc în foişor. 

- De ce tocmai acolo? 


-Văd mai bine cu ce se îndeletniceşte Rupert. Ţineţi minte ce 
v-am spus. Feriţi-vă cît puteţi de el! 

După acest avertisment, femeia pomi agale către uşă, ieşi 
din bibliotecă şi închise uşa în umiă ei. Paula alese altă prăjitură. 
în timp ce mesteca, gîndurile i se învălmăşeau în minte. în 
acelaşi timp, se întreba cum se înţelegea Tweed cu gazda sa. 

-Sâ vâ ofer un scotch dublu? sugerase Strangeways imediat 
ce rămăseseră singuri. 

- Nu, mulţumesc. Va trebui să conduc. 

îl urmări pe Strangeways păşind hotârit către un dulâpior lipit 
de perete. După ce scoase un pahar şi o sticlă de whisky scump, 
îşi tumâ o porţie generoasă. Cînd sticla atinse marginea 
paharului, se auzi o serie de clinchete. Bău jumătate din pahar, 
reveni la masă şi se aşeză cu faţa spre Tweed. 

- Acum e mai bine. Aveam nevoie de ceva tare. 

CONSPIRAŢIA + 83 

-Vă îngrijorează ceva? 

-Tweed, ştii câ am stat multă vreme în America. Acum pot 
spune că o cunosc. Am întîlnit o mulţime de oameni importanţi. 
Cunosc modul lor de gindire. Intîmplâtor, în seara asta voi lua 
masa cu Jefferson Morgenstern. 

- Şi el e preocupat de ceva'? 

- Cred câ da. Sâ privim chestiunea din punctul lor de vedere. 
O perspectivă de ansamblu, adică. Se simt încercuiți. Peste 
Pacific trebuie sâ le facă faţă chinezilor. înainte te gindeai că 
sînt la distanţă mare, dar azi trebuie să iei în calcul rachetele 
intercontinentale. Au convingerea că ruşii se vor alia cu chinezii. 
Asta la vest. Sâ ne gindim acum la Europa şi Orientul Mijlociu. 
Iranul, ca să iau în discuţie doar un singur stat musulman, îşi 
construieşte un arsenal nuclear. Dacă se aliază cu Turcia - care 
ar putea deveni curind un stat musulman - ar putea cotropi 
Europa. După cum ştii, Turcia are o populaţie ce se apropie deo 
sută cincizeci de milioane. Mai mare decit orice naţiune din 
Occident. 

-lranul e departe de America, îl linişti Tweed, aruncînd o 
privire la harta lumii aflată pe peretele din faţa lui. 

-Londra se găseşte la jumătatea distanţei dintre Beijing şi 
San Francisco, iar pe ei îi sperie Beijingul. 

- De ce aţi adus vorba de Londra? 

-E mult mai aproape de Coasta de Est a Americii. 


- De ce-ar avea asta vreo importanţă? 

-Dacă o mare putere musulmană ar prelua puterea în Marea 
Britanie, America ar rămîne o fortăreață izolată, ameninţată din 
ambele părţi. 

-Dar de ce cred ei câ s-ar putea întîmpla aşa ceva? dori să 
ştie Tweed. 

- Deoarece cred câ ideea Uniunii Europene este o mare 
eroare. Nenumărate naţiuni, vorbind limbi diferite, cu istorii 
diferite, multe urîndu-se unele pe altele în secret... Ei compară 
84 ¢ Colin Forbes 
asta cu vechiul Imperiu Austro-Ungar - o alta amestecătură de 
naţionalităţi - care s-a prăbuşit la sfîrşitul primului război mon- 
dial. Mai recent este exemplul Iugoslaviei. Tot un conglomerat 
de naţionalităţi, fiecare cu limba şi religia ei... După moartea lui 
Tito, întreaga alcătuire s-a năruit ca un castel din cărţi de joc. - 
Şi? 

- Americanii anticipează un scenariu în care o forţă musul- 
mană uriaşă ar putea cuceri Europa de Vest. Să presupunem câ 
Europa federalizată este atacată. Imagineazâ-ţi indecizia celor 
de la Bruxelles. Nici nu s-ar dezmetici bine cînd musulmanii ar 
ajunge dincolo de Rin. Nici nu mai e cazul sâ afirm câ ar fi de 
preferat orice fel de viaţă decit moartea. 

-în concluzie, ce-şi propun americanii să facă? 

- Au un plan. Ştiu sigur asta. Nu uita, Morgenstern s-a născut 
în Europa. A stat acolo pînă pe la vreo optsprezece ani şi apoi a 
plecat în Statele Unite. 

-E planul lui? 

-Nu ştiu, însă are o influenţă extraordinară la Washington. 

- Şi ce prevede planul lui? întrebă Tweed pe şleau. 

-Nici asta nu ştiu. Ei nu pot să-şi scoată din minte câ sînt 
englez, spuse Strangeway şi îşi termină băutura. Prin urmare, nu 
mi se destâinuie. 

- Dar lăsaţi impresia că ştiţi multe. 

- Mai curînd ştiu cum gîndesc. Dar tu? Ai vreo idee încotro se 
îndreaptă lucrurile? 

- N-am nici un indiciu serios, răspunse Tweed evaziv. 

-Tweed, ştiu câ americanii te socotesc foarte valoros, spuse 
Strangeway fără ezitare. 

Spunind acestea, Strangeways privi spre perete. în mîna 
dreaptă răsucea paharul. Vreme de o clipă, Tweed depistă la 


gazda sa o nuanţă de nesiguranţă, stare pe care, pînă în acea 
clipă, nu o arătase. 

- De ce tocmai pe mine? întrebă el. 

CONSPIRAŢIA + 85 

-Respecta perspectiva globală pe care o ai, reuşitele din tre- 
cut. Şi, întîi de toate, nu eşti politician. Morgenstern te-a descris 
odată ca avind mintea unui om de stat. 

-Frumos din partea lui. Sînteţi de acord cu ce se întîimplâ? 

- La naiba, nu-mi dau seama prea bine. Lumea se schimbă de 
la o zi la alta. Situaţia amenințătoare de acum e fără precedent. 

- Guy, de ce m-ai invitat aici? Dacâ-mi pot permite să-ţi spun 
pe nume. 

-Sigur câ poţi. Am simţit nevoia de a discuta cu cineva care 
să-mi confirme sau nu părerile. Să-ţi văd reacţia. Cred c-o să 
mai beau un pahar. 

- Sper sâ nu te superi..., spuse Tweed şi îşi verifică ceasul, dar 
curînd va trebui să plec. 

Privi în jur la camera rece şi lipsită de orice urmă de confort. 
Da, totul amintea de educaţia primită într-o şcoală cu internat. 
Era o atmosferă care nu-i plăcea, o nelinişte care, după părerea 
lui, îşi avea sursa în felul de a fi al gazdei sale. Se simţea şi 
oarecum ameninţat, însă nu putea detecta cauza acestei 
senzaţii. 

-Îmi pare râu, Tweed, spuse Strangeways, revenind cu 
paharul plin. Mi-am destăinuit temerile faţă de tine. Nu-mi prea 
stă în fire. 

-De ce crezi câ a fost asasinat primul-ministru? întrebă 
Tweed pe neaşteptate. 

Strangeways se aşezase. încremeni. Lichidul din pahar se 
văluri. Apoi se ridică în picioare şi pe faţă îi apăru o expresie 
sumbră. 

-Urită treabă! spuse şi mai bău din pahar. Dar n-aş vrea sâ te 
rețin. 

îl însoţi pe Tweed pînă în holul apăsător, făcu cîţiva paşi şi 
deschise uşa bibliotecii. Paula era cufundată în lectura cărţii. 
Ridică privirea şi surise. 

- Mi-a priit tihna şi liniştea de aici. 

86 + Colin Forbes 
- Sper câ Rupert nu te-a agasat? 
- Doamne, nu. 


Vorbea peste umăr, în timp ce punea volumul exact de unde 
îl luase. Strangeways o urmări cu un aer aprobator. 

- Să-ţi spun ceva, i se adresa el, eşti primul vizitator care, 
după ce a răsfoit o carte, nu o lasă pe una dintre canapele. 
Tweed pleacă... 

Traversau holul toţi trei cînd uşa de la intrare se deschise 
violent. Rupert intră lovindu-se uşor cu cravaşa pe şold. il ţintui 
cu privirea pe Tweed. 

-Pe tine nu te cunosc. 

- Aşa e, îi răspunse Tweed tăios. 

-însă trebuie să-mi iau râmas-bun de la atrăgătoarea Paula. 

-Mergi direct în camera ta! îl puse Strangeways la punct. 

- Dorinţa ta e poruncă pentru mine. 

Rupert urcă în goană scările largi care făceau o curbă către 
stinga faţă de camera pe care o părăsiseră tatăl lui şi Tweed. în 
timp ce fugea răsucea cravaşa în aşa fel încît îi aminti Paulei de 
o majoretă care păşeşte în fruntea unei parade dinaintea unui 
meci important, mînuindu-şi bastonul. E atletic, gîndi Paula. Apoi 
Rupert azvirli cravaşa în aer şi o prinse cu o mînă în timp ce 
cădea în spatele lui. Are şi reflexe rapide, îşi zise ea. 

-O să-ţi un telefon, strigă el spre Paula. Sâ luăm masa de 
seară la Londra. 

Ea nu-i răspunse, Strangeways strînse din buze, apoi fiul lui 
dispăru. Uşa pe care intrase Rupert rămăsese deschisă. Paula 
mulţumi gazdei, după care Tweed, ieşind pe terasă, se întoarse: 

- îţi doresc o cină plăcută cu Morgenstern. 

Strangeways nu zise nimic, mulţumindu-se să dea aprobator 
din cap, după care închise uşa. Ajuns la poalele scărilor, Tweed 
se opri o clipă şi, înainte de a se urca la volan, arunca o privire 
pe furiş către foişorul din partea dreapta a casei. 

- Cineva e cu ochii pe noi. 

-Ştiu. Doamna Belloc ţine să ne conducă din priviri. Eu una 
mă bucur câ plecăm. Locul ăsta mă sperie de moarte. 

7 

Cînd reveniră la Park Crescent, Tweed avu o surpriză. 

Găsise Mercedesul parcat în faţa unei ceainării din Parham. 
Newman ieşise imediat însoţit de Butler şi Nield. Paula simţi o 
uşurare văzindu-l pe Nield, dar nu se exterioriză. în cursul 
călătoriei de întoarcere, Tweed promise să-i explice ce se întîm- 
plase cu Strangeways cînd vor ajunge la sediu. Acest lucru o 


convinse pe Paula ca deocamdată să nu povestească nimic 
despre confruntarea ei cu Rupert. 

Vremea era uscată şi cumplit de geroasă. Tweed îşi parcă 
maşina şi intrară în sediul SIS. George, care le deschise, făcu un 
semn către sala de aşteptare. 

-N-o să ghiciţi cine vă aşteaptă. 

- Atunci nici n-o să încerc. 

Newman şi Nield se îndreptau spre scările ce duceau la biroul 
lui Tweed cînd George strigă după ei: 

- A sosit şi Marler. îl găsiţi sus. 

Butler se opri. Nu făcu gestul de a-i urma pe ceilalţi doi la 
etajul întîi. înainte de a pomi spre uşa ce ducea la subsol, spuse 
sec: 

- Trebuie să le fac o vizită tehnicienilor. Pregătesc o nouă 
jucărie pentru Marler. 

-la spune, George, ce s-a întîmplat? îl întrebă Tweed. Doar 
Paula rămăsese. 

-N-o să ghiceşti niciodată ce mi-a zis. Inspectorul-şef Roy 
Buchanan aşteaptă de aproape o oră. M-a rugat să spun că nu l- 
am văzut dacă întreabă de el cineva de la Poliţia Metropolitană. 
88 + Colin Forbes 

- A zis el aşa? verifică Tweed, oarecum nedumerit. 

- Astea au fost cuvintele lui. 

-lartă-mă câ te-am făcut să aştepţi atit, se scuză Tweed ime- 
diat ce intră în sala de aşteptare împreună cu Paula. Nu mi-ai 
telefonat să-ţi anunţi sosirea. 

- Am fâcut-o deliberat. S-ar putea ca telefonul de la birou să- 
mi fie pus sub supraveghere. 

Paula îl privi întrebător pe vizitator. De obicei, tonul lui 
Buchanan era sarcastic, iar uneori înşelător de nonşalant. Acum 
însă arăta ca un om supus unor presiuni, avînd pe chip o expre- 
sie sumbră. îşi aduse aminte cum se schimbase atitudinea lui 
Strangeways, cum amabilitatea lui ironică pierise, fâcînd loc 
încordării. în cursul întîlnirii de la lrongates i se păruse tensionat 
ca o coardă de chitară întinsă la maximum. Ce se întîmplă cu 
oamenii aceştia?! 

-Roy, spuse Tweed grăbit, Newman, Nield şi Marler sînt în 
biroul meu. Şi, bineînţeles, Monica. N-ai prefera să audă şi ei ce 
ai de spus? 

-Ba da. Măcar ei sînt oameni de încredere. 


După ce se aşezară cu toţii în biroul lui, Monica le sugeră să 
bea o cafea. Recunoscător, Buchanan acceptă oferta. Paula îşi 
dădu seama câ Monicâi nu-i scăpase transformarea apărută în 
comportamentul inspectorului-şef. în mod obişnuit, oaspetele lor 
se aşeza foarte relaxat în fotoliu. Acum stătea drept şi rigid. 

- Dă-i drumul, îl invită Tweed. 

-în ţara asta se întîmplă ceva îngrozitor, începu Buchanan. 
Parc-ar fi un monstru ce-şi încolăceşte tentaculele în jurul 
fiecărei poziţii-cheie. Mi s-a spus sâ nu mă mai ating de ameri- 
cani, spuse el furios. 

-în ce sens? vru Tweed să afle. 

- în primul rînd, sâ nu deschid anchetă în privinţa încercării de 
atentat din strada Albemarle. Nu există martori... 

CONSPIRAŢIA + 89 

-Ba da, există! explodă Paula. Vin eu ca martor, dacă e 
Tweed de acord, vreau să zic. Dar nu pot dezvălui identitatea 
persoanei pe care au încercat sâ o ucidă. 

-Eu ştiu că a fost Cord Dillon, fostul director-adjunct al CIA, 
răspunse inspectorul-şef. Tweed m-a sunat acasă de la aparta- 
mentul lui. Eu cred că se ascunde şi alţi martori nu am găsit. 

-Strada era pustie, continuă Paula înfuriată. Era o noapte 
geroasă. Şi s-a petrecut puţin după ora 22.00. Nimeni în preaj- 
mă - lucru deloc surprinzător. 

-în al doilea rînd, urmă Buchanan, mi s-a cerut sâ distrug 
raportul privind incidentul în care a fost implicat Lincolnul Con- 
tinental, cel pe care Newman 1-a avariat în faţa sediului. Din 
nou, lasâ-i in pace pe americani! 

-Cine ţi-a ordonat asta ? întrebă Tweed. 

-Chiar comisarul. M-a chemat la biroul lui azi-dimineaţăâ. La 
discuţie n-a mai asistat nimeni. Mi s-a părut conciliant, cir- 
cumspect. Din nefericire, circulă zvonuri serioase câ va fi 
înlocuit. Şi e cel mai bun om din ţara asta; merită sâ deţină o 
asemenea slujbă. 

-A fost inflexibil'? sugeră Tweed. 

-Nu tocmai. M-a condus pînă la uşă şi mi-a zis: „Acţionează 
cum te îndeamnă conştiinţa, Roy!" 

Telefonul sună. Monica tocmai revenise şi-l servea pe 
Buchanan cu cafea. Ridică receptorul, ascultă, apoi privi către 
Tweed. 


-îmi cer scuze câ vă întrerup. La telefon e Butler, aflat la 
subsol. Susţine că are ceva urgent. 

- Ce s-a întîmplat, Harry? întrebă Tweed de la propriul telefon. 

-M-am gindit c-ar fi bine să ştii. Cît ai fost la lrongates am 
folosit o scară telescopică pentru a sări gardul dintr-o latură. 
Voiam să mă asigur câ nu păţeşti nimic. Apoi am investigat prin 
spatele casei şi am găsit un garaj mare... încuiat, dar în uşile 
90 è Colin Forbes 
vechi era o crăpătură. Am folosit lanterna şi am văzut înăuntru 
Chryslerul în care au încercat să te vine cu forţa la ambasadă. 

- Eşti sigur? 

- Acelaşi număr de înmatriculare. 

-Te-ai orientat de minune. Bună informaţie. 

în timp ce punea receptorul în furcă, Tweed îi spuse lui 
Buchanan că avea ceva ce îl putea interesa. Apoi prezentă în- 
cercarea de răpire şi informaţia dată de Butler în legătură cu 
Chryslerul. Atitudinea lui Buchanan suferi o schimbare. Se aşeză 
mai confortabil în fotoliu. 

-Acum am ceva de care mă pot agăța. Răpirea - ori încer- 
carea - reprezintă o infracţiune gravă. Şi, Tweed, dacă eşti de 
acord, avem şi martori. Newman şi Butler ar fi de ajuns. 

- Se aprobă, spuse Tweed imediat. 

-Se poate sâ nu amesteci SIS-ul în toată povestea asta? 
întreba Marler stînd, ca de obicei, rezemat de perete. 

-Newman ar fi martorul ideal, ţinu să precizeze Buchanan. E 
cel mai cunoscut corespondent de presă din lume. Butler 
lucrează la General & Cumbria Insurance. Tweed este inspec- 
torul-şef al firmei. Specialitatea sa este asigurarea securităţii 
persoanelor importante împotriva încercărilor de răpire. Un 
avocat isteţ ar putea lega toate iţele acestea; de exemplu, o 
personalitate asigurată de către Tweed e în primejdie de a ft 
răpită. 

- Ai vreo idee de ce a fost asasinat primul-ministru? întrebă 
Tweed ca din senin. 

- Absolut nici una. 

-Eu cred câ am. în mod normal, ştim cine i-ar fi luat locul, 
însă cabinetul şi membrii parlamentului s-au revoltat. Au ales pe 
altcineva. O persoană, evident, neutră. Cei care au plătit asa- 
sinul s-au bazat pe faptul câ acel om va primi postul. 


- Diabolic, comentă Buchanan. Apropo, m-au contactat cei de 
la Interpol în legătură cu posibila identitate a asasinului. 

- Şi ce nume au sugerat ? interveni Marler. 

CONSPIRAŢIA * 91 

-Ştiu de ce ai întrebat. Doar tu vei fi în stare sâ-1 găseşti pe 
nemernic. Interpolul mi-a comunicat câ ar putea fi Fantoma. Sînt 
convinşi câ tot el i-a ucis pe germanul acela, Keller, şi pe mi- 
nistrul francez. Apoi mi-au mai zis, accentuînd, câ ar putea fi 
vorba doar de un zvon, câ Fantoma ar putea fi un englez. 

-Bun, dar ce-i cu Chryslerul? insistă Tweed. Ţi s-a ordonat sâ-i 
laşi în pace pe americani. 

-La naiba cu asta! O să obţin mandat de percheziţie pentru a 
putea intra în garajul acela. Dacă mă destituie, asta e. O să 
trimit o echipă acolo. Cred c-ar fi momentul s-o şterg. 

- Apâră-ţi spatele, îl preveni Tweed. 

-Asta fac de ani de zile ţinînd cont de unii oameni cu care am 
avut de a face. 

Buchanan se ridică, luă paltonul pe care Monica i-l pusese pe 
un umeraş în colţul de lîngă uşă. 

-A, mulţumesc pentru cafea, Monica. Faci cea mai bună 
cafea din Londra. 

Cu o mînă pe clanţă, se întoarse şi-i privi rapid pe fiecare. 
Chipul i se crispâ. 

-Sâ nu faceţi ceea ce-mi revine mie. Altfel o veţi încurca 
serios... 

- Şi-a revenit total, constată Paula după ce Buchanan plecase. 

-O fi din cauza cafelei. 

-l-am oferit ceva de care se poate sluji, afirmă Tweed. 

- Azi-dimineaţă foarte devreme, înainte de a pleca de acasă, 
am primit un telefon, îi anunţă Newman. 

- Spune tot, îl îmboldi Paula. Pari tare mulţumit de tine. 

- Sharon Mandeville vrea să ia cina cu mine miine seară. N- 
am idee cum de-a făcut rost de numărul meu, care nu e trecut 
în cartea de telefon. A sugerat sâ mergem la Santorini's, un 
local deschis recent lîngă fluviu. 

- Şi intenţionezi să răspunzi invitaţiei? 

92 ¢ Colin Forbes 

-Mă gindeam că aş putea obţine nişte informaţii de la ea. 

- Desigur. Fotografia aceea nemaipomenită pe care ţi-am 
arâtat-o n-a avut nici o legătură cu invitaţia... 


- Mâ-ntreb, gîndi Tweed cu voce tare, dacă nu s-a săturat pînă 
în git de America. Poate s-a hotârit så se stabilească definitiv 
aici. Asta ar explica de ce şi-a cumparat o casă în Dorset. In 
acest caz, ar fi dornică să-şi formeze un grup de prieteni. 

- Am verificat şi asta, interveni Monica. în realitate, a cum- 
părat un conac în Dorset. 

- Ceea ce vine în sprijinul teoriei mele, remarcă Tweed. 

- Aş face bine să mâ mişc, spuse Newman, ridicîndu-se. Vreau 
sâ trec pe acasă ca sâ mă schimb. Trebuie să mă pregătesc 
psihic. în seara asta am întîlnire cu melcul ăla de Basil 
Windermere. 

-Cred câ abia aştepţi ziua de miine, îi spuse Paula. Masa la 
Santorini's o sâ te coste o avere. Bine câ-ţi poţi permite, 
continuă ea sâ-l siciie. 

- Am plecat. Vâd c-am devenit ţinta Paulei. 

Tocmai se îndrepta spre uşa cînd aceasta se deschise. In bi- 
rou intră Butler aducînd o cutie de carton legată cu o panglică 
roz. îi întinse cutia lui Marler. 

- Funcţionează, îl anunţă. 

-Ce funcţionează? vru sâ ştie Newman. 

- Serios. 

-Vin cu tine, Bob, spuse Marler cu glas hotârit. 

leşi afară cu cutia la subsuoară. în timp ce coborau scările, 
Newman îl avertiză pe Marler că vor ieşi scîntei dacă Winder- 
mere avea sâ-l recunoască. 

în sala mare a ambasadei, care dădea spre piaţă, se afla o 
masă de conferinţe. în capul ei stătea Jake Ronstaat. înalt doar 
de un metru şaptezeci şi cinci, el reuşea sâ-i domine prin pre- 
zenţă pe cei opt americani aşezaţi de o latură şi de alta. Era 
CONSPIRAŢIA € 93 
bărbierit atent, avea capul mare, buzele subţiri, nasul gros şi 
scurt şi fălcile proeminente. Pieptul îi era cît un butoi, însă avea 
picioarele subţiri şi purta număr mic la pantofi. în timp ce-şi 
muta privirea de la un bărbat la altul, intimidîndu-i cu ochii lui 
împietriţi, amesteca un pachet de cărţi. 

-Băieţi, ar trebui så munciţi mai din greu pentru cecurile 
grase pe care le încasaţi, mirii el. Vâd că trebuie să fac totul sin- 
gur. Am întîlnit un tip care mi-a servit nişte informaţii despre 
Strangeways. A vrut cinci mii de lire pentru ce mi-a zis. Acum e 
pe fundul Tamisei. Aţi prins ideea? 


-Sigur, Jake. 

Toţi cei din jurul mesei râspunseserâ în cor. Un grup de 
corişti cîntînd la unison, motivaţi de spaimă. Jake îşi văzu de 
amestecarea cărţilor. Nimeni nu-l văzuse jucînd ceva. Era doar 
un obicei ciudat, fâcînd parte din personalitatea lui brutală. 
Avea un accent newyorkez, căpătat pe străzile lăturalnice unde 
Işi petrecuse copilăria şi vorbea cu voce groasă şi bubuitoare, 
lâsînd pauze între cuvinte, de parcă s-ar fi adresat unei 
adunături de idioţi. Toţi oamenii lui purtau costume englezeşti 
sobre, de culoare neagră. El însă se îmbrăcase cu o haină din 
piele şi pantaloni tot din piele. 

-Charlie a afirmat câ operaţiunea decurge prea lent. 

- Cine-i Charlie? întrebă Diamond Waltz. 

-Hank... 

Jake făcu o pauză semnificativă. Apoi zise: 

- Consider câ ai pus o întrebare nelalocul ei. Cît de rece crezi 
câ e la fundul fluviului? 

-Scuze, Jake, se cutremură îngrozit cheliosul Waltz. îmi pare 
tare râu. Mare greşeală am făcut. 

-Eu nu angajez oameni ca să facă greşeli. Tacă-ţi fleanca! 
Poate câ aşa o sâ trăieşti mai mult, Cheliuţă. 

- Mai lucrăm cu Chuck? întrebă un altul. Asta câ sâ ştim pe 
ce picior dansăm. 

94 ¢ Colin Forbes 

- Chuck Venacki n-a fost invitat sâ participe la mica noastră 
şedinţă - mă informaţi pe mine în legătură cu tot ce aflaţi. Uitaţi 
ce obiective aveţi. 

Se ridică ţinînd în mînă un teanc de hirtii. Păşi încet în junii 
mesei. Se oprea în spatele fiecăruia, iar respectivul avea grijă sâ 
nu privească în jur. Apoi aşeză în faţa fiecăruia cite o filă. în 
afara numelor scrise pe ele, foile nu mai conţineau nimic. Nu 
aveau antet ca sâ poată fi identificate ca provenind de la 
ambasadă. încheindu-şi rondul, Jake se lăsă greoi pe scaun, 
ridică pachetul de cărţi şi se pregăti sâ-şi reia îndeletnicirea. 

-Fiecare aveţi nişte nume acolo. Treaba voastră e sâ aflaţi tot 
ce poate fi compromiţător despre persoanele acelea. Toate sînt 
personalităţi în ţara asta. Cheliuţă, primul nume de pe lista ta e 
important. 

-Paula Grey. 


-Grozav, Cheliuţă! Eşti mare. Ştii să citeşti. Ea trebuie sâ 
beneficieze de tot tacîmul spre deosebire de celelalte nume de 
pe listă. Să te mişti repede. 

- Întîi o fac sâ vorbească, nu? spuse individul gata de acţiune. 
După aceea o arunc peste bord? 

- Ai priceput. Charlie spune câ asta va afecta moralul şefului 
ei. Asta cînd va fi pescuită din fluviu. 

- Am şi adresa ei din Fulham. Se poate rezolva uşor. 

-Nimic nu-i uşor, zise Jake fluturînd un deget gros în semn de 
avertisment pentru toţi cei din încăpere. V-am instruit cum sâ 
culegeţi date compromiţătoare. Unul are datorii la jocuri de 
noroc, altul îşi înşeală nevasta, e amator de perversiuni, e pus 
pe luat mită. Orice informaţie cu care sâ-i agăţăm... Astfel ca, 
atunci cînd le spunem sâ danseze cum cîntâm noi, să nu facă 
nazuri. Aveţi fiecare adresele subiecţilor. Clar? 

- Foarte clar, şefu', spuse un bărbat cu trăsături ascuţite şi cu 
faţă de dur, aşezat cel mai aproape de Jake. 

-Nu-i clar, Vemon, se răsti Jake. Mai aveţi nevoie de ceva. 
CONSPIRAŢIA +% 95 

împinse un plic voluminos către el. 

-N-o sâ mai dau o data ocol mesei. în pachetul acesta e cîte 
un plic pentru fiecare dintre voi. Cu numele lui pe el. înăuntru 
veţi găsi o fotografie a fiecărui obiectiv, bârbat sau femeie. Ce- 
ar fi să te ridici şi să le distribui? 

Jake râmase aşezat şi se apucă sâ amestece cărţile, iar Ver- 
non se ridică, deschise pachetul, păşi în jurul mesei, lâsînd sâ 
cadă cîte un plic în faţa fiecăruia dintre colegii lui. Cheliuţă îl 
deschise pe-al său, se uită la cîteva fotografii, apoi se încruntă. 

-îmi daţi voie, şefu'? întreba el agitat. 

-Dacă ai ceva de zis. 

- N-am găsit poza nici unei femei în plic. 

-înseamnă câ n-am avut poza simpaticei fiţe. Vă trebui sâ te 
descurci şi fără. 

- Sigur, şefu'. Cînd pun mîna pe ea, pot sâ folosesc depozitul 
acela vechi din strada Eagle, din East End? Vemon mi-a arătat 
locul în ziua în care am sosit cu Eurostar-ul. 

-Ideea mi se pare bună. Mâ-ntreb cum de ţi-a dat ţie prin 
cap. N-o s-o audă nimeni urlînd. 


-Paula, zise Tweed, ridicîndu-se de pe scaunul rotativ, am 
trudit destul. Ce-ai zice să mergem împreună în seara asta la 
Goodfellows? 

-Bună idee. Mulţumesc. Nu mi-ar strica puţină relaxare, iar 
Bob şi Marler sînt la barul acela pentru întîlnirea cu Windermere. 
Mă duc acasă sâ mă schimb, apoi vin aici şi plecăm împreună. 

-Eu nu mă mai schimb. Păstrez costumul elegant pe care |- 
am îmbrăcat pentru întîlnirea cu Strangewavys, spuse Tweed. 

După ce Paula plecă, se uită spre Monica. Aceasta vorbea cu 
cineva la telefon şi îşi nota ceva într-o agendă. Punînd recep- 
torul în furcă, ea dădu din cap mulţumită. 

-Am vorbit cu o persoană de contact din Washington. Fac 
progrese în privinţa biografiilor. 

96 è Colin Forbes 

-Ar mai fi un element suplimentar asupra căruia aş dori sâ te 
concentrezi. Trebuie sâ ştiu care dintre persoanele ale câror 
biografii le alcătuieşti are un al doilea nume. Charlie. Sau 
Charles. 

- Englez sau american ? 

- Ar putea fi ori una, ori alta. Cînd am ridicat receptorul unui 
telefon la ambasada americană am surprins o frînturâ dintr-o 
discuţie. Identitatea lui ar putea reprezenta cheia a tot ce se 
întîmplă. 

-Dar ce anume se întîmplâ? 

-încă nu sînt sigur. încep să mă tem că e în desfăşurare o 
operaţiune care va aduce necazuri ţării. Dar Charlie poate sâ 
mai aştepte pînă miine. Acum du-te acasă şi odihneşte-te puţin. 

-încă nu. Mă simt în formă. Vreau sâ mai lucrez puţin. O să-ţi 
placă la Goodfellows. Am auzit câ e un club de noapte foarte 
elegant. Dar şi scump. Mă bucur pentru Paula. 

-Tot ce sper e sâ nu se supere pe mine cînd va vedea clien- 
tela de acolo. 

-De ce asta? 

- Fiindcă, din întîmplare, în prezent, localul este frecventat cu 
precădere de americani. 

Paula îşi parcă maşina în fundătură din apropierea străzii 
Fulham. Era norocoasă: beneficia de un loc de parcare per- 
manent, inclus în contractul de închiriere al apartamentului. 
Ocupa etajul unei case mici şi elegante, împărţite în două 
apartamente. 


Stătea sub un felinar fixat pe zid cînd scăpă cheile maşinii pe 
pietrele de pavaj. Înjurînd, se aplecă sâ le recupereze apoi, 
îndreptîndu-se de spate, rămase puţin pe loc pentru a-şi aranja 
pârul negru şi bogat. După aceea urcă grăbită treptele din faţa 
casei, se opri din nou sub un alt felinar ca sâ-şi scoată cele două 
legături de chei pentru a descuia uşa. 

CONSPIRAŢIA € 97 

Pe celălalt trotuar al străzii Fulham, la adăpostul oferit de un 
intrind, pîndea ascuns un bărbat. Felul în care se îmbrăcase 
Cheliuţă era aproape comic. Purta o pălărie moale din fetru, al 
cărui bor larg era tras peste ochi. Era oarecum un mod de 
deghizare, dar, mai curînd, şi-o luase pentru a se apăra de frig. 

Te-ani prins, Paula, îşi zise el. Nu cred că-(i vor plăcea 
ultimele ore de viaţa, pe care fi le vei petrece cu mine. Nici un 
pic. 

8 

- Bine-ai venit, prietene! strigă Basil Windermere spre el. 

Newman abia intrase în barul de la parter. Răspunse salutului 
cu un gest din mînă. Windermere stătea cocoţat pe un scaun 
înalt de bar. Păşind fără grabă spre el, Newman aruncă priviri 
spre perechile care mîncau la mesele de lîngă perete. Nici urmă 
de Marler. Precipitat, îşi mută privirea de la mese. Marler era 
prezent, împreună cu o tînâră. 

Practic, nici eu nu l-am recunoscut, gîndi el. Marler purta 
smoching cu guler de catifea. Avea o pereche de ochelari cu 
rama groasă pe nas. Ochelarii îl schimbă total, socoti Newman. 
Nu-l mai văzuse purtind aşa ceva. Dintr-un motiv sau altul, 
haina de ploaie stătea păturită pe scaunul liber din imediata lui 
apropiere. 

- Tocmai mi-am terminat paharul, spuse Windermere imediat 
ce Newman se aşeză alături de el. 

Purta obişnuitul papion cu buline, o cămaşă roz şi un costum 
pepit. Ar fi trebuit să arate nepotrivit, însă, contrar aşteptărilor, 
îi dădeau un aer de eleganţă. Windermere acorda multă atenţie 
modului în care arăta. 

- Mai poţi răbda cîteva momente? începu Windermere. 

-Să rabd? 

- Pînă să bei ceva. Localul e cam liniştit în seara asta. Propun 
să mergem la Goodfellows, nu departe de aici. Acolo avem ce 
vedea. 


-E frecventat de femei bogate? 
CONSPIRAŢIA + 99 

- Ai priceput, amice. 

-Atunci sâ mergem, se declară Newman de acord, ridi- cînd 
glasul. 

- In pas alergător, cum ar spune Rupert. In glumă, bineînţeles. 
Marler se aplecă peste masă şi, scoţind portofelul, se adresă 
discret însoţitoarei lui. Scoase o bancnota de cincizeci de lire, o 
lăsă pe masă şi plecă. 

-Regret. Te-am prevenit că am timp doar pentru un păhărel. 
Trebuie sâ mâ-ntorc la birou. Am fost apelat pe pager. 

- N-am auzit nici un sunet... 

- Nici nu trebuia. Te caut eu. 

- Nu te mai osteni. Nici măcar n-ai terminat de mincat... Dar 
vorbea deja în gol. Încercînd să-şi dea seama ce spusese 

Marler, Newman se ridică de pe scaun. Windermere era deja în 
drum spre ieşire. Marler trecu pe lîngă Newman de parcă nu l-ar 
fi întîlnit niciodată. în timp ce-şi punea haina de ploaie, se uită 
afară şi încremeni. 

Pe strada îngustă zărise un bărbat scund purtînd o pălărie 
moale cam ponosită, o canadiană uzată şi pantaloni de blugi, 
care scormonea într-un coş de gunoi. Ureche. Râmînînd 
nevăzut, Marler continuă să-l urmărească şi-l văzu pornind cu 
o iuţeală neaşteptată. Micuţul bărbat trecu prin dreptul lui 
Marler, care întoarse capul spre stînga, sâ nu fie remarcat. Basil 
Windermere se îndepărtă foarte repede cu paşi mari. Marler 
râmase uimit. Ureche îl urmărea pe Basil Windermere. 

- Am impresia că locul acesta e plin de americani, şopti Paula. 
Tocmai intrau în luxosul restaurant Goodfellows. Din 

tavan atîrnau candelabre. Fiecare masă era luminată de o 
veiozâ cu abajur de culoare roz, aşezată pe o vază scumpă, de 
bun-gust. Majoritatea meselor erau ocupate şi se auzea zum- 
zetul unor conversații animate amestecate cu clinchetul pa- 
harelor şi tacîmurilor. 

100 è Colin Forbes 

- Avem o masă rezervata. Pe numele de Tweed, spuse 
însoţitoml Paulei câtre şeful de sala. 

- Lîngă fereastra, domnule. Am convingerea câ veţi fi 
mulţumit. 


Paula se aşezâ pe scaun cu faţa spre barul din lemn de ma- 
hon. Aruncă o privire prin restaurant şi se bucură câ se 
deranjase sâ se schimbe. Majoritatea bărbaţilor purtau haine de 
seară şi cravate de culoare închisă. Alţii erau în costume 
elegante şi scumpe. Femeile se îmbrâcaserâ ca pentru o ocazie 
specială. Se simţea comod în rochia albastră cu guler înalt şi 
mîneci lungi. în jurul taliei avea o centură subţire din aur. Se uită 
din nou spre bar. 

-Credeam câ ieşim sâ mai scăpăm de stres. 

- Cam asta am avut în vedere, spuse Tweed, ridicînd ochii de 
pe meniu. 

-Localul e înţesat de americani. Simpaticul Ed Osbome s-a 
instalat la un capăt al barului. Am venit aici doar ca să vedem 
cine mai e nou prin oraş. 

- Vrei sâ-mi cer scuze? 

-  Sigurcâ nu. Glasul i se înmuie: 

-îmi pare râu câ am vorbit astfel. Avem ceva de rezolvat. 

- Şi s-ar putea sâ nu prea avem mult timp la dispoziţie. Tweed 
îşi îndreptă iar atenţia câtre meniu, trecînd în revistă 

lista de vinuri şi apoi răsfoind paginile mapei îmbrăcate în piele. 
Chelnerul apăru prompt şi Paula comandă un Martini sec. Tweed 
spuse câ ar prefera un pahar de vin sec franțuzesc. încă o dată, 
Paula privi atent spre bar. 

- Cînd ai ocazia, aruncă un ochi spre capătul îndepărtat al 
barului. Osbome discuta cu un tip cu înfăţişare ciudată şi a făcut 
un gest câtre masa noastră. 

-  Mâ-ntreb cine o fi. Nu-mi prea place cum arată. Individul 
care îşi îndreptase atenţia spre Paula era scund, cu 

umeri largi, capul mare şi pieptul masiv, ca un butoi. Avea pârul 
CONSPIRAŢIA € 101 

tuns scurt şi purta costum de seară. Părăsi barul, îşi croi drum 
printre mese şi se îndreptă direct spre ei. 

-Bună seara, prieteni. Ed Osbome mi-a sugerat să vin şi să vă 
urez bun venit amîndurora. Sînt Jake Ronstadt. 

-Paula Grey, spuse Tweed. lar ca să terminăm prezentările, 
eu sînt Tweed. 

- Ai un gust deosebit în privinţa doamnelor. Sâ ştii câ te 
invidiez. 

Se aplecă şi-şi petrecu braţul ca de urs pe după umerii 
Paulei. în sinea ei, Paula mulţumi cerului câ nu avusese proasta 


inspiraţie să îmbrace o rochie fârâ umeri. Tweed îl măsura pe 
Ronstadt. Cînd a amintit numele Paulei, ochii mici, cu pleoape 
grele ale acestuia tresâriră. Doar o fracțiune de secundă, însă 
impresia lăsată fusese stranie. 

-După accent păreţi a fi din New York, îşi dădu Tweed cu 
părerea. Ce faceţi aici? Sînteţi cam departe de casă. 

-Ai nimerit-o. Sînt din New York. 

Ronstadt îi dădu drumul Paulei din strinsoare şi se îndreptă 
de spate. 

- Sînt la ambasadă. 

- Serios? insistă Tweed. în ce calitate? Ce funcţie? 

- Cred câ s-ar putea numi relaţii publice. 

- Şi ce presupune asta, domnule Ronstadt? 

-Jake, te rog, spuse el cu voce bubuitoare. Eu pregătesc 
terenul, împrietenindu-mă cu oamenii pe care ambasadorul ar 
dori să-i cunoască. 

-Păi, nu văd nici un motiv pentru care ar dori să mă vâdâ. 

-Ba dimpotrivă. Tocmai de aceea m-a trimis Ed sâ fac 
cunoştinţă cu voi. Şi să-ţi mai spun ceva. Jefferson Morgenstem, 
secretarul de stat, e dornic să stea de vorbă cu tine. 

Ridică arătătorul cam gros şi-şi atinse faţa în dreptul nasului. 

-Ceva neoficial. înţelegi ce vreau sâ zic. Dar mai bine vă las 
sâ savuraţi masa. Poftă mare! 

102 * Colin Forbes 

- Nu-mi place omul acesta, spuse Paula după plecarea lui 
Ronstadt. Radiază forţă fizică şi vitalitate, însă are un rînjet de 
crocodil. 

-încă unul căruia Monica va trebui sâ-i descopere biografia, 
zise Tweed cu glas scăzut. Dar, judecind după expresia ta, bag 
de seamă c-ai mai depistat pe cineva la bar. 

-N-o să-ţi vină a crede. Bob tocmai a intrat împreună cu Basil 
Windermere. S-au aşezat la capătul celălalt al barului faţă de 
Osbome. 

- Cred câ, pentru început, o sâ iau un scotch, spuse Basil în 
timp ce se aşeză pe scaun. 

-Tu mai faci şi altceva decit sâ stai pe un scaun la bar? îl 
întrebă Newman. 

- Nu, dacă nu e nevoie. Ai râmîne uimit dacă ai şti cîte bâtrîne 
bogate consideră că-i o plăcere sâ stea pe acelaşi scaun cu 
mine. Le face să se simtă din nou tinere. 


- Dacă spui tu. Un scotch şi pentru mine, se adresă el bar- 
manului. Basil, ai adus vorba de un anume Rupert care are 
obiceiul sâ folosească expresia „în pas alergător". Rupert şi mai 
cum? 

-Rupert Strangeways, bineînţeles. Există doar un Rupert, fiul 
lui Strangeways. Băiatul este plin de bani. E unul dintre tovărăşii 
mei de pahar. 

- Şi în Europa? 

- Nu, zise apoi făcu o pauzâ. Acolo nu. Doar la noi acasă! 

- Noroc! Mai mergi la clubul acela de vînâtoare de lîngă 
Tamisa? 

- N-am mai fost de-un veac. Mă plictiseşte. Nu iese nimic. Nu 
picâ doamne care sâ fie doldora de diamante. Rupert obişnuia 
să meargă şi el acolo. Dar s-a lăsat şi el. 

-Trăgea bine? 

CONSPIRAŢIA € 103 

-Poate glumeşti. Nimerea orice, mai puţin ţinta. Eu mai 
loveam centrul din an în Paşte. Baftă chioară. Vorbeam de lup şi 
ia te uită cine ne onorează. 

Un bărbat pînă în treizeci de ani, cu o expresie sfidătoare se 
aşezase pe scaunul de lîngă cel al lui Basil. Purta un costum de 
seară scump, avînd haină cu revere din mătase. Barmanul apăru 
şi-l privi cu un aer întrebător. 

-Un scotch dublu. în pas alergător. Şi fiindcă tot ai sticla în 
mînă, pregăteşte şi unul de rezervă. 

Barmanul îi aruncă lui Rupert o privire deloc prietenoasă. 
Newman încercă să găsească o modalitate de a-l scoate pe 
Basil din acel restaurant. Cînd intraseră, îi zărise pe Tweed şi pe 
Paula aşezaţi la o masă de lingă fereastră. Era convins câ Basil, 
atras de bar ca de un magnet, nu-i văzuse. Trebuia sâ inventeze 
o stratagemă ca sâ-l convingă pe Basil så meargă cu el la alt 
local. Newman mai remarcase prezenţa lui Ed Osbome la 
celălalt capăt al barului. Se întrebă cine putea fi individul scund 
şi cu aspect fioros de lîngă Osbome. îşi dădu seama că, de 
multă vreme, nu mai văzuse un om cu un aer atit de 
ameninţător. Şansa de a-l urni pe Basil apăru pe neaşteptate. 

- Rupert, n-ar trebui sâ-i vorbeşti aşa barmanului, spuse Basil. 
Nu-i place. 

-Cine dă o para chioară pe un amârit de barman? 


- Dar nu-i demn pentru un lord ca tine, un rege al creaţiei, 
darul lui Dumnezeu pentru cazinourile din Europa. 

-Ce-ai spune dacă ţi-aş azvirli paharul pe costumul ăla de 
papiţoi? se răsti Rupert. 

-E momentul să o ştergem, să mai dăm o raită, spuse New- 
man cu fermitate, apucîndu-l pe Basil de braţ. 

- Cred că ai dreptate, îl aprobă Basil. 

Arunca o căutătură spre Rupert. 

- Aici nu găseşti prea mulţi oameni de calitate. 

104 è Colin Forbes 

Rupert tocmai ridică paharul cînd Newman îl sculă pe Basil de 
pe scaun. La momentul potrivit. Scotchul tocmai inundase 
scaunul pe care Basil abia îl eliberase. Newman îl împinse 
departe de bar, printre mese şi ieşiră. Aerul rece îl izbi parcă în 
piept pe Basil, care se împletici nesigur. 

- E timpul sâ mergem acasă, insistă Newman. Şi acolo putem 
bea un păhărel. 

O oră şi jumătate mai tirziu, Tweed achită nota de plată şi 
părăsi clubul împreună cu Paula. Veniseră cu taxiul şi Tweed 
căută unul pentru întoarcere. Dar, ca un făcut, nu zăriră nici 
unul. 

-Găsim un taxi şi te conduc pînă acasă, spuse el. 

-Nu-i nevoie. Nu-i în drumul tâu. Mă urci într-unui şi o så mă 
ducă drept acasă. 

- Sigur ? 

-Da. 

Tweed era cam nehotărit. Instinctul îi spunea să se ducă pînă 
la locuinţa ei din Fulham Road. Pe de altă parte, voia să revină 
la birou. Era aproape convins câ Monica va lucra pînâ spre 
dimineaţă la biografii. Era nerăbdător sâ vadă ce mai 
descoperise şi dorea sâ adauge şi numele lui Jake Ronstadt pe 
lista ei. Depistase ceva supărător în persoana americanului. 

- Ciudat, remarcă Paula, înfâşurindu-şi paltonul mai strîns în 
jurul trupului pentru a se feri de frig, să apară şi Rupert, ca din 
întîmplare, în restaurant. 

- Pesemne câ noaptea bintuie prin astfel de locuri. Mai ales 
unul proaspăt apărut ca Goodfellows, care s-a deschis doar de 
două luni. O fi în căutare de noi prietene. Mi-ai spus câ la Iron- 
gates doamna Belloc a făcut aluzie la haremul lui. 


-Este tipul obişnuit de băiat de bani gata. Trîndav şi risipitor. 
Părea sâ-1 cunoască pe Windermere. 

- A tunat şi i-a adunat. Amîndoi sînt nişte oameni de doi bani. 
CONSPIRAŢIA € 105 

-La un moment dat, mi s-a pârut că situaţia se încinsese, 
spuse Paula ginditoare. Bob s-a mişcat foarte oportun scoţin- 
du-1 pe Windermere din club. 

-Uite şi un taxi! 

Tweed îi făcu semn sâ oprească. Deschise uşa din spate şi 
Paula se strecură înăuntru, încîntatâ sâ scape de frig. Tweed 
dădu şoferului o bancnotă ca sâ acopere costul şi bacşişul. 

-Te rog sâ-mi duci prietena în siguranţă la adresa pe care ți- 
am dat-o. 

-Cu un asemenea bacşiş o duc sigur şi pînă la Singapore, 
domnule, îl asigură şoferul. 

-Cred câ sînt tare obosită dacă am uitat atita lucru, strigă 
Paula câtre Tweed după ce coborise geamul. Mulţumesc pentru 
minunata cină. Acum mâ simt foarte relaxată. 

Se aplecă în afară şi-l sârută pe obraz. 

-îți mulţumesc încă o dată, zise aruncînd o privire câtre 
pavaj. Vezi sâ nu te stropeşti. Vâd câ a plouat cît am stat în 
restaurant. 

- Noapte bună. Ne vedem miine dimineaţă. 

După ce-l scoase de braţ pe Basil din club, Newman avu 
parte de două surprize. însoţitorul său se îndreptă brusc, făcu 
cîţiva paşi fără să se legene, după care se răsuci. 

- Nu vii ? Doar ştii câ apartamentul meu e în apropiere de 
Regent Street. Ne trebuie doar cîteva minute ca sâ ajungem pe 
jos. 

Cea de-a două surpriză o trăi cînd privi peste drum, unde se 
afla alt restaurant. Aflat singur la o masă de lingă fereastră, încă 
purtînd ochelarii cu ramă groasă, era Marler. Ce Dumnezeu 
punea la cale? 

- Ascultă, nu mai vii odată? strigă Basil din nou. E cam ger ca 
să mai stăm pe străzi. 

106 è Colin Forbes 

- Apartamentul acela al tău trebuie să fie al naibii de scump, 

făcu Newman, grăbind pasul ca să-l ajungă din urmă pe Basil. 


Acesta, păşind iute, nu dădea nici un semn că ar fi fost 
afectat de cantitatea de alcool pe care o băuse. Ba chiar îngîna 
un cîntecel. 

- Cumplit de scump, îl aprobă pe un ton superior. Dar ce 
contează? L-am împrumutat de la o doamnă bogată care e ple- 
cată în străinătate. 

- Cumperi vreodată ceva cu banii tăi ? vru sâ ştie Newman. 

- Dacă se poate, nu. Am ajuns. Pe strada asta lăturalnică. 
Newman avea senzaţia ciudată câ erau urmăriţi. Aruncă o 
privire peste umăr. Nu reuşi sâ zărească pe nimeni. Straniu. în 
privinţa asta, instinctul lui nu dăduse niciodată greş. Păşiră 
grăbiţi pe strada îngustă. Era pustie. Basil se opri în faţa unei uşi 
şi se pipăi, câutînd cheile. Newman se întoarse sâ vadă dacă 
Basil putea nimeri gaura cheii din prima încercare. Răsuci cheia 

fără să ezite. 

- Bob, spuse el, întorcîndu-se pe un călcii. Acum, după ce-am 
ajuns aici, mă simt cam terminat. 

- Du-te direct la culcare, îl îndemnă Newman, uşurat la gîndul 
câ nu va fi silit să mai petreacă alte minute cu el. Pari tu 
proaspăt, dar... 

- Sînt în picioare de la 4.00 noaptea trecută - pardon, 
dimineaţa. Te superi? Mulţumesc că m-ai condus. 

- Atunci, noapte bună. 

Basil dispăru înăuntru şi închise uşa. Newman simţi picături 
de ploaie pe faţă. Se întoarse brusc şi-l văzu pe Marler la numai 
cîţiva paşi depârtare. Newman surise larg şi-l lovi pe Marler 
peste umăr. 

- Mi s-a pârut mie câ am o codiţă. 

- Aşa e. Dar n-am fost eu. 

- Atunci cine naiba? 

CONSPIRAŢIA $ 107 

- Ureche. El 1-a urmărit pe Windermere toată seara. Mâ-ntreb 
de ce. 

- Şi unde-i Ureche? 

-în faţa noastră. A trecut pe lîngă tine cînd te uitai la Win- 
dermere care descuia uşa. Niciodată nu-l simţi. lar de văzut, şi 
mai rar. Dar o sâ ne udăm leoarcă. Hai så mergem, poate găsim 
un taxi. 

îşi ridicară gulerele hainelor de ploaie. Era o tăcere deplină. 
Nu se auzea decil răpăitul picăturilor de ploaie şi plescăitul făcut 


de pantofi prin băltoace. Newman se opri brusc şi rămase cu 
privirea aţintită înainte. O siluetă măruntă, cu o pălărie moale 
apăru ca din pămînt, apoi se îndepărtă de ei. 

- Mâ-ntreb cine-o fi. 

-Acela e Ureche. Poate vrea să-mi vorbească. Acum a rărit 
pasul. De ce oare? 

Ridică privirea şi văzu norii de furtună ce păreau sâ atirne 
aproape la nivelul acoperişurilor plate ale caselor vechi, majo- 
ritatea împărţite în apartamente ca acela în care locuia Basil 
Windermere. Un fulger orbitor, urmat aproape instantaneu de 
tunetul asurzitor îi luă prin surprindere. 

-Sâ se ferească de ploaie, spuse Marler. Ureche şi-a câutat 
adăpost în pragul unei uşi. 

Tocmai îşi găsiseră şi ei un loc mâi ferit, aproape de o uşă, 
sub o grindă de piatră, cînd ploaia cuprinse întreaga stradă. 
Purtaţi de vînt, stropii de ploaie cădeau pieziş, ca o perdea 
alcătuită din fire subţiri şi argintii. De-a lungul străzii se for- 
maseră adevărate torente de apă curgind pe lîngă rigole câtre 
gurile de canalizare, iar capetele superioare ale burlanelor de 
evacuare dădeau pe afară, azvirlind cascade pe pavaj. 

- De aceea s-a oprit Ureche, explică Marler. Ştia ce o să 
urmeze. 

Din cînd în cînd se uita pentru a se asigura câ Ureche nu 
ieşise din adăpost. Aversa de ploaie încetă la fel de brusc 
precum 
108 è Colin Forbes 
se pornise. Auziră cum furtuna se îndepărta spre est. Marler mai 
aruncă o privire şi rămase împietrit. 

- Ce s-a întîmplat? 

- Ureche vine încoace. Acum am înţeles cu adevărat de ce s-a 
oprit. 

- De ce? 

-Se apropie patru bărbaţi. S-ar putea ca ei sâ-l urmărească 
pe Ureche. 

Era prima oară cînd Newman detecta o nuanţă de îngrijorare 
în glasul lui Marler. Bărbatul scund se apropie cu repeziciune de 
ei. Sigur îl recunoscuse pe Marler, care între timp îşi scosese 
ochelarii. Peste umăr, făcu un gest câtre urmăritori şi dispăru 
într-un alt intrînd. 


în spatele lui se afla un grup compact, sinistru de patru 
umbrele deschise, dedesubtul cărora nu se vedeau decit picioa- 
rele mişcîndu-se ritmic. în primele clipe, Newman nu reuşi sâ-i 
identifice pe oamenii care se apropiau pentru câ toţi ţineau 
umbrelele mari, lăsate în jos şi aplecate în faţă, sub care la 
vedere rămăseseră doar picioarele care îi purtau tot mai 
aproape. Apoi cei doi bărbaţi din faţă ridicară puţin umbrelele. 

Fiecare avea în mină cite un pistol. Newman le văzu clar 
armele în momentul cînd ce doi trecură pe sub un felinar. Curînd 
aveau sâ ajungă la intrîndul unde se ascunsese Ureche. Duse 
mîna spre pistolul lui, un Smith & Wesson. 

- Nu-i nevoie, spuse Marler repezit. Lasă asta în seama mea. 

Scoase ceva din buzunarul hainei de ploaie. Newman con- 
stată câ era o grenadă. Marler făcu un semn lateral cu mîna 
câtre Ureche, care îi răspunse imediat, repezindu-se sâ se 
ascundă iii alt intrînd. Lăsîndu-se puţin pe vine, Marler duse 
brusc în spate mîna în care strîngea grenada. După ce apâsă pe 
un buton, aruncă obiectul pe pavaj care se rostogoli rapid câtre 
grup. 

Marşul celor patru umbrele se curmă. Obiectul se apropie de- 
a dura, ajungind pînă în mijlocul grupului. Apoi se auzi o 
CONSPIRAŢIA $ 109 
pocnitură puternică, iar cei patru bărbaţi intrară în panică, 
rupînd-o la fugă în susul străzii şi dispărură după un colţ, agitîn- 
du-şi nebuneşte umbrelele. 

-O fistialâ, remarcă Newman. Ar fi trebuit să-i sfirtece pe toţi. 

-N-aş crede. 

Ridicîndu-se în picioare, Marler rînji satisfăcut. îşi trase 
poalele hainei de ploaie de pe genunchi şi aşteptă ca Ureche sâ 
reaparâă. 

-Dar ce naiba a fost? întrebă Newman. 

-Una dintre ultimele jucării puse la punct de „savanţii" noştri 
din subsolul de la Park Crescent. Arată ca o grenadă şi imită 
bubuitura uneia cînd explodează. Se transformă în fragmente 
minuscule pe care cu greu le poţi găsi. Mai conţine un lichid ca 
un clei care stropeşte victimele din cap pînă în picioare. Nici nu- 
şi vor putea da seama ce este - pesemne vor fi convinşi câ e un 
fel de otravă, dar nici vorba de aşa ceva. Oricum n-avem nevoie 
de cadavre sfirtecate pe stradă. Am fi creat o problemă 
serioasă. 


-Bravo, a dat roade. Brutele par sâ fi dispărut de-a binelea. 
Probabil câ fug spre ambasadă sâ fie consultaţi de un doctor. 

-Uite că vine şi Ureche, spuse Marler. Ţi-l voi prezenta ca 
prieten. 

Bărbatul scund se grăbi spre ei cu paşi mărunți. Aruncă totuşi 
cîteva priviri peste umăr. Precaut individ, gîndi Newman, 
probabil câ acesta era şi motivul pentru care reuşea sâ supra- 
vieţuiască. Se apropiase de ei, însă trebuia să traverseze strada, 
de aceea mai privi o dată în urmă, spre colţul după care dispă- 
ruseră atacatorii. Se auzi o împuşcătură. Doar una. 

Ureche se împletici pînă la zidul unei case, alunecă în jos de- 
a lungul lui şi căzu cu picioarele larg desfăcute în faţă. Râmase 
prăbuşit acolo, nemişcat, iar Marler tîşni spre el urmat 
îndeaproape de Newman care ţinea pistolul în mînâ. Marler se 
110 è Colin Forbes 
aplecă deasupra siluetei nemişcate. O pată roşie se lăţea pe 
fruntea lui. Deschise gura şi-l privi fix pe Marler. Sîngele îl 
năpădi. 

-Basil... 

Un alt gilgiit înspâimîntător. 

- Schwartz... 

Apoi îngheţă. Marler îi verifică pulsul în dreptul gitului. Se 
ridică apoi încet şi-l măsură pe Newman. în ochii lui se citea o 
mare tristeţe - sentiment pe care Newman nu-l mai remarcase 
la Marler. 

-A murit, spuse Marler încet. Nu 1-a doborit unul dintre 
ticăloşii aceia; Ureche s-a uitat o clipă înapoi spre noi cînd 1-a 
lovit glonţul. Judecind dupâ unghiul din care a venit 
împuşcătura, glonţul a fost tras dinspre acoperişurile acelor 
case. Fantoma. 

-O să-l omor pe nenorocitul acesta cînd va sosi momentul, 
promise Newman. 

- Ba nu, zise Marler şi îşi lăsă palma peste mîna lui Newman. 
E omul meu. 

110 

Taxiul care o aduse pe Paula acasă ajunse aproape de 
intrarea în apartamentul ei. Şoferul oprise cu cîţiva metri mai 
departe decit ar fi trebuit. Ea cobori pe strada cufundată în 
linişte şi-i mulţumi. Se întoarse şi pomi înapoi spre fundătură. 


Cîteva maşini erau parcate neregulamentar lîngă bordură. 
Acest lucru se întîmpla deseori la ore tiîrzii, dar agenţii de cir- 
culaţie îşi făceau rondurile mai rar noaptea. O bătrină se apropie 
şi întinse spre ea mîna stafidită. 

- Dă-mi şi mie un bănuţ, acolo, se tîngui ea cu glas milog. N- 
am mîncat de două zile. Pic de foame. 

Părul cărunt şi încîlcit al femeii arăta nespălat de cine ştie 
cînd. Era îmbrăcată în zdrenţe însăilate cu ace de siguranţă. 
Ochii ei mici şi rotunzi păreau înlăcrimaţi, trâdînd disperarea 
omului ajuns la capătul puterilor. Buzele subţiri îi tremurau, iar 
mîna întinsă tremura de frig. 

Paula încerca să facă două lucruri în acelaşi timp. îşi aduse 
geanta de umăr în faţă, apoi se sluji de ambele miini pentru a 
scoate o bancnotă de cinci lire din portofel. în ciuda oboselii, pe 
pavajul umed îşi văzu umbra proiectată de lumina unui felinar. 
Apoi încremeni. Erau două umbre. 

Avînd ambele miini ocupate cu geanta, nu avea cum să bage 
mîna după Browning-ul pe care îl ţinea într-un buzunar ascuns. 
Se simţi apucată de git cu brutalitate. Ridică un picior pentru a-l 
izbi în tibie pe atacator. Apoi omul îi apăsă o cîrpă pe faţă, 

112 € Colin Forbes 

acoperindu-i nasul. Mirosea a cloroform. Paula încercă să expire 
forţat, însă aerul rece o sili să inspire. 

răutăcios, deveni neclară. Ca în vis, Paula percepu zgomotul 
produs de deschiderea uşii unei maşini. Apoi se lăsă moale şi nu 
mai ştiu de ea. 

Ţinea ochii închişi, fiindcă se simţea lipsită de vlagă şi 
ameţită, iar stomacul părea sâ-i explodeze. îşi încorda voinţa 
pentru a-şi stâpîni tremurai din stomac. | se părea că stă reze- 
mată de spetează unui fel de canapea. Continuă să ţină ochii 
închişi. Ţesătura tapiţeriei era uzată pînă la urzeală şi simţea 
marginea dură a ramei împungiînd-o în spate. în acea încăpere 
era la fel de frig ca afară, dar se străduia să rămînă nemişcată. 

Auzi apoi zgomotul paşilor cuiva câlcînd apăsat pe podeaua 
din lemn. Deschise un ochi, apoi pe amîndoi. Văzu spatele unui 
bărbat scund, îndesat şi chel, care se agita de colo-colo. încă- 
perea era uriaşă, amintind de un depozit. Observiînd că individul 
care o luase prizonieră se întoarce, închise rapid ochii. 

în puţinele clipe în care îşi putuse plimba privirea prin 
depozitul unde era ţinută prizoniera observase o grindă ce ţinea 


cît toată lungimea clădirii, situată la peste trei metri înălţime. Se 
simţea adormită şi se chinuia să rămînă trează. Peste grindă fu- 
sese trecut ceva. Auzi zdrăngănitul unui lanţ. 

Văzu un lanţ nou şi sclipitor, cu zale late de aproximativ zece 
centimetri lăţime. Paşii bărbatului se auziră din nou, de astă 
dată îndepărtîndu 

-se. Fără să se clintească, îşi încorda şi-şi destinse degetele 
picioarelor. încerca să facă orice mişcare pentru a-şi reveni. 
Individul chel ţinea ceva în mîna: un pistol automat Colt. 

îşi dădu seama că nu mai avea geanta de umăr. Acolo era 
propriul ei pistol Browning. După sunetul paşilor, pricepu că 
omul se apropia. Simţi cînd el se opri şi rămase cu privirea 
CONSPIRAŢIA € 113 
aţintită la ea. Rămase cu ochii închişi şi-şi lăsă trupul lipsit de 
vlagă, moale. El spuse cîteva vorbe. Din inflexiunile vulgare ale 
vocii înţelese că era american. 

-Trezeşte-te, madam. O să ne distrăm amindoi. Trebuie să-mi 
spui anumite lucruri. Am citeva întrebări la care aştept răspuns. 
Ce dracu' ai păţit ? Deşteptarea! 

începu să o lovească, peste un obraz, apoi peste celălalt, cu 
palma grea. La fiecare izbitură, ea îşi lăsa capul să se ros- 
togolească într-o parte şi în cealaltă. E esenţial să-mi revin 
înainte ca el să-şi dea seama că mi-am recăpătat cunoştinţa, îşi 
repetă în gind. Omul încetă s-o mai pălmuiască. Trase o 
înjurătură cumplită. 

Se îndepărtase din nou. Paula inspiră adînc de cîteva ori aerul 
rece fără să se clintească. Trebuie să-mi limpezesc mintea, să- 
mi recapăt forţele. Am nevoie de timp. Paşii se apropiau din 
nou. Nu i se mai acorda nici un răgaz. în jur domnea un miros 
stătut care sugera că în clădire nu mai intrase nimeni de multă 
vreme s-o aerisească. Păşind greu, bărbatul se oprise în faţa ei. 

- Trezeşte-te, mama ta de cocotă, se auzi vocea lui porunci- 
toare. Altfel, o să te trezeşti cu o găleată de apă rece pe tine. 
Dacă nu vorbeşti, indiferent ce ai tu de gînd, tot te înmoi eu. 

în sinea ei, Paula se cutremură. Ce voia individul acela? Pro- 
nunţase ultime cuvinte pe un ton ameninţător. 

Apoi o apucă de umeri şi o scutură violent. Continuă să ţină 
ochii strîns închişi. Strînsoarea lui era puternică şi o dureau 
umerii. Mimînd că încă nu-şi revenise, se lăsă zguduită. Respira 
rar, controlîndu-se, pentru a-şi face ordine în minte. 


- Bravo. O să te alegi cu o găleată de apă pe ochi. 

Paula gemu, se mişcă dezlinat, apoi deschise ochii. Individul 
era dizgraţios. Chelia îi strălucea în lumina becurilor simple ce 
atimau de căpriorii clădirii. Parcă anticipînd ceva plăcut, ochii 
individului sticliră. îşi scoase Colt-ul din centura lată de piele de 
sub canadiană. 

114 è Colin Forbes 

- Numai să încerci vreo şmecherie cu mine şi te alegi cu un 
glonţ drept în scâfirlie! M-auzi? 

- Unde sînt'? Tu cine eşti ? 

-Amicii îmi spun Cheiiuţă. la ghici de ce! 

-Nu mă pot mişca. 

Rosti vorbele tărăgănat. 

-Nu te văd. Unde sînt ? 

- într-un loc unde nu vom fi tulburaţi. O să ne distrăm grozav 
împreună. 

-Sînt atît de ameţită... 

Paula închise din nou ochii. El îi administra alte cîteva palme 
pe amindoi obrajii. Durerea o ajută să redevină lucidă. Auzi 
bocănitul pantofilor lui destul de aproape şi înţelese că omul se 
afla în spatele canapelei. Apoi simţi ceva rece şi greu în jurul 
gitului. Un lanţ. Făcu un efoit sâ-şi alunge spaima care ameninţa 
să o copleşească. Acum, cînd era în stare să gîndească limpede, 
îşi dădu seama de situaţia disperată în care se găsea. Avea să 
moară. Răpitorii care aveau intenţia de a-şi elibera victimele 
aveau grijă să nu-şi arate feţele. Cheiiuţă nici măcar nu 
încercase să şi-o acopere. Cu lanţul strîns în jurul gitului, trăi 
senzaţia că nu va avea nici o şansă de scăpare. 

- Aşa. Acum te poţi ridica. Altfel, te duc tiriş, ca pe un cîine, 
chicoti. Un cîine în lanţ - asta eşti! 

Paula deschise ochii. Omul ţinea în mină o bucată de lanţ. 
Urma să fie legat de zgarda din jurul gitului. îşi aşeză ambele 
palme pe canapea, ca şi cum ar fi încercat să se sprijine. 

-Nu pot sta în picioare. 

-Atunci o sâ te tirii. 

-Lasâ-mâ o clipă. 

- Ridicâ-te naibii în picioare! răcni el. 

Se înălţă greoi, mai încet decit era cazul. Râmase nemişcată, 
încordindu-şi picioarele ca sâ-şi recapete vigoarea. Acum putea 


vedea mult mai departe. Părea să se afle într-un depozit, unde 
se 

CONSPIRAŢIA € 115 

păstra mobilier care nu mai trebuia nimănui. în jurul ei se 
găseau împrăştiate cîteva canapele. îşi observă paltonul azvîrlit 
neglijent pe spătarul unui scaun vechi care abia se ţinea pe 
picioare. De speteaza lui atima geanta ei de umăr. Era sigură că 
individul nu se deranjase să cotrobâiască prin ea. Asta însemna 
că pistolul se afla încă în buzunarul ascuns. Avînd în vedere 
şansele de a ajunge la geantă, pistolul i se părea a fi la 
depărtare de ani-lumină. 

-Acum facem o mică plimbare, spuse Cheiiuţă rînjind. 

- Nu pot sta în picioare... 

-Atunci dâ-ţi drumul, urlă el. Şi o să te duc tîrîş. 

-O sâ-ncerc să merg. 

Cheiiuţă ţinea în mîna un capăt de lanţ. Celălalt era legat de 
zgarda din jurul gitului ei. Zalele făceau o buclă largă sub 
bărbie. Dîndu-şi seama că se apropiau de grinda de deasupra 
capului, se oprea mereu după ce făcea cîţiva paşi. în cursul 
acestei scurte pauze, îşi încordâă muşchii, încercînd-le forţa. 

-Hai, mergi, căţeluş, zise omul în bătaie de joc. N-am de gînd 
să-mi pierd toată noaptea cu tine. 

-Nu mă ţin picioarele, minţi ea. 

-Înseamnă că o sâ te tirîi pe podea. Cum vrei tu, scumpo. 

Paula regretă câ nu putea sâ-i stilceascâ faţa pe care se 
lăţise 
un rînjet. Niciodată nu mai fusese umilită astfel. Apoi, brusc, se 
simţi cuprinsă de o furie rece. Stîrpitura asta, din Dumnezeu ştie 
ce cartier nenorocit... îşi plecă ochii în jos pentru ca el să nu-i 
poată vedea expresia. Apoi, ca sâ-şi ascundă şi mai bine senti- 
mentele, îşi lăsă capul în pâmînt. 

Imediat dedesubtul grinzii, pe o porţiune a podelei părea sâ 
se afle o trapă închisă, care ajungea pînă aproape de ei. La 
capătul îndepărtat, încorporată în lemn, exista o mică 
adîncitură, iar înăuntrul ei, montat la acelaşi nivel cu suprafaţa 
podelei, se vedea un miner lat din metal. Groaza o cuprinse din 
nou, fiindcă 
116 € Colin Forbes 
îşi imagina ce reprezenta. îşi controla teama, concentrindu-se 
pentru a o domoli. 


- Poftim, scumpo. Dă din picioare! 

Trase brusc de lanţ, iar ea aproape căzu la podea. Recâpâ- 
tîndu-şi echilibrul, păşi înainte de bună voie, facînd zgomot cu 
tocurile pe podea. Ajunsese aproape sub grinda cînd el veni în 
spatele ei, avind încă în mîna capătul acela lung de lanţ. Fără 
să-şi dea seama, el îi ridicase deja zgarda din jurul gitului şi 
vîrise o bucata de lanţ pe sub ea. 

-Aşa legata n-am de gind sâ vorbesc, se răsti ea. 

-Tacâ-ţi gura aia de muiere! O să vorbeşti de n-o sâ te 
mai opreşti. 

încă ţinînd de capătul lanţului, omuleţul se îndreptă către o 
masă. Pe ea se afla o găleată cu apă şi un pahar. Adînci paharul 
în apă, bău puţin, îşi puse buzele groase încet pe marginea lui, 
apoi îi azvirli restul în faţă. Paula trâi un dublu şoc. Apa rece îi 
şiroia pe sub corsajul rochiei. Tresari de frig. Al doilea moment 
de stupefacţie veni în clipa cînd îşi dădu seama că lichidul de pe 
faţă provenea din paharul din care omul respingător băuse şi a 
cărui margine o atinsese cu buzele. Individul veni din nou în 
spatele ei. De astă dată îşi făcea de lucru la gleznele ei. Privi în 
jos. Omul îi trecuse lanţul în jurul fiecărei glezne, lâsînd între 
picioare o buclă de aproximativ treizeci de centimetri. 

Se simţea ca un evadat legat cu acelaşi lanţ laolaltă cu alţi 
deţinuţi. Asta îi amplifică furia. L-aş stringe de git cu propriile 
mîini, gîndi ea. Încetul cu încetul. El apăru în faţa ei, avînd în 
miîini un lanţ pus în două. Rînji spre ea şi o atinse pe obraz. 

-E mai plăcut acum, nu, drâguţo? 

- M-aş lipsi de asemenea complimente, îl repezi ea. 

-Lasă nervii! Nu trebuie să-ţi pierzi cumpătul, o sicii el. 

-Aşa legată n-o sâ scot nici o vorbă, explodă ea. 

- Să-ţi explic cum stau lucrurile. 

Aproape jubila şi saliva de încîntare. 

CONSPIRAŢIA $ 117 _ 

-Lanțul din jurul gitului e legat ca un laţ. Incet-încet, se 
stringe tot mai mult, pînă te sufoci şi mori. Mai bine ţi-ai folosi 
guriţa ca sâ-mi răspunzi la întrebări. Asta mi-a dat o idee. 

Trase pe nas, îşi umplu gura cu salivă, apoi o scuipă, 
nimerind-o în piept. Paula abia reuşi să se înfrineze ca să nu se 
tragă înapoi de scîrbâ. Nu-i da satisfacţie porcului. Fâcînd cîţiva 
paşi înapoi, el strînse capătul lung al lanţului şi-l aruncă în sus. 
Acesta trecu în zbor peste grindă, capătul căzu şi el îl apucă, 


îngrozită. Paula înţelese ce i se pregătea. îşi încleşta dinţii şi-şi 
încordâ miinile. 

-Hai să începem, o anunţă el. Ca la „Cine ştie, cîştigâ". Aşa 
cum vezi la televizor. Întîi întrebarea, apoi răspunsul. Pricepi? 
Răspunzi la fiecare întrebare. 

-Du-mă înapoi pe canapea. După aceea stăm de vorbă. 

-l-auzi la doamna! A ajuns sâ-mi dea ordine. Timpito, n-ai 
auzit ce-am zis?! 

O lovi cu pumnul în coaste. Cu dinţii încă strînşi, ea nu 
reacţionă. Se slujise de mîna în care ţinea lanţul, astfel că lovi- 
tura nu avusese foiţă prea mare. Apoi el se trase înapoi, iar ea 
se încordă. Continuă sâ-şi flexeze muşchii picioarelor. 

- Cin' ţi-e şef? întrebă el pe neaşteptate. 

-Benson. 

-Urit. Urît din partea ta. Sâ-1 minţi pe Cheiiuţâ... 

El trase de lanţ şi Paula se trezi ridicată de pe podea. Antici- 
pînd acest lucru, duse miinile la git, pe sub lanţ, îndepârtîndu-1l 
de trahee. El continuă să o ridice tot mai sus pînă cînd ea ajunse 
cu creştetul aproape de grindă. împotriva voinţei ei, Paula 
începu să se legene înainte şi înapoi. Privi în jos şi-i văzu capul 
chel. 

- „Legănat, încetişor"!..., îngînă el cu voce spartă. 

'Vers dintr-un cîntec religios din folclorul afro-american: 
„Legănat, încetişor, / Dulce car, mă du acasă; / Căci peste lordan 
privind / îngeri 

am văzut venind / Să mă ia acasă." (n.tr.) 

118 è Colin Forbes 

Efortul suportat de braţe era enorm. Ştia câ nu va putea 
rezista mult în asemenea condiţii. Apoi el fâcu alt lucru anticipat 
de Paula. Dadu drumul lanţului, iar ea se prăvăli la podea. 
Ateriză aşa cum învățase la centrul de pregătire din Surrey, 
îndoind genunchii pentru a amortiza şocul. Se ridică în picioare, 
iar el îşi întoarse faţa dezgustătoare spre ea 

-N-o sâ rezişti mult. Cum îl cheamă pe şeful tău? Asta-i doar 
prima întrebare. 

-Benson. 

-Hopa sus... 

Trâgînd de lanţ, el ridică din nou, cît pe ce sâ atingă grinda 
cu capul, însă nu la fel de sus ca dată precedentă. Reîncepu să 
se legene. Privi în jos. Omul stătea la cîţiva paşi depărtare de 


grindă. Se forţă sâ se legene mai amplu, avînd grijă sâ-şi apere 
gitul de strîinsoarea lanţului. Se legăna înainte şi înapoi, descri- 
ind un arc tot mai larg, ţinîndu-şi genunchii ridicaţi. N-ar fi reuşit 
să facă asta dacă nu ar fi făcut gimnastică aerobică şi exerciţii 
în mod regulat la sala de sport pe care o frecventa. Tocmai 
începea sâ descrie mişcarea de pendulare înapoi cînd îşi lâsă 
brusc picioarele în jos, desfăcîndu-le cît putu de larg. îl privi fix 
pe Cheiiuţă, care se holba uimit la ea. Lanţul legat de gleznele ei 
îl izbi sub bărbie, în gîtul gros. 

El scâpă capătul pe care îl ţinea în mîna, luau pe care Paula îl 
anticipase în cazul câ îi reuşea manevra. S-ar putea să-mi fring 
şira spinării, gîndi ea. Lanţul lunecă zornăind de pe grindă, ea 
plonjă în spatele lui şi ateriză pe una dintre canapele. 

Situaţia se râstumase. Acum ea îl ţinea într-o strinsoare mor- 
tală, cu lanţul petrecut pe după git strangulîndu-1 cu picioarele. 
Individul căzuse pe spate, scuturindu-şi fără folos braţele, pe 
mâsură ce lanţul se stringea. lzbea cu câlciiele în podea, 
încercînd sâ scape. Unul dintre câlcîie agâţă maneta fixată în 
scîndura groasă de lemn. Trapa deasupra căreia zăcea cit era de 
lung se deschise cu partea dinspre ea. Paula îşi desfăcu brusc 
picioarele. îl eliberase. Capacul trapei alunecă în jos. Cheiiuţă 
CONSPIRAŢIA $ 119 
râcni îngrozit. Corpul se prăvăli, dispărind în gaura căscată larg. 
Paula auzi un pleoscăit destul de departe, apoi se lăsă tăcere. 

Fiindcă se silise så râmînă calmă, reuşise sâ scape de lanţ 
mai curind decit se aşteptase. Se ridică în picioare pe canapea, 
simțind cum îi tremurau picioarele. Temătoare, se tiri către mar- 
gine şi privi în jos. Nu văzu nimic. încercă să uite de durere şi 
merse pînă la scaun, de unde îşi luă pistolul şi lanterna. Cînd 
reveni la marginea trapei deschise, aprinse lanterna. Fasciculul 
puternic întîlni doar un torent de apă. Tamisa, bănui ea. Acela 
era locul unde ar fi urmat să fie ea aruncată. 

Reuşi cu greu sâ bage mîinile în miînecile paltonului, apoi 
ridică lanţul şi îl azvîrli în apă. în spatele ei se vedea o uşă. Se 
forţă să meargă cu paşi iuți. în broască era o cheie ruginită. Tre- 
bui să se slujească de ambele miini, care erau învineţite, pentru 
a o răsuci, apoi trase un drug de lemn. Imediat ce deschise uşa 
râmase cu pistolul în mînă şi privi pe furiş afară. în cazul în care 
amici de-ai lui Cheiiuţă stăteau la pîndă, avea de gînd sâ-i ucidă. 


Văzu o stradă pietruită, pustie, mărginită de clădiri sortite 
parcă demolării. Un felinar fixat pe un zid arunca un straniu cerc 
de lumină asupra unei tăblițe. Eagle Street. 

Strada se înfunda în stînga. La capătul ei curgea Tamisa, în a 
cărei apă întunecată se reflectau luminile de pe mal. După ce 
închise uşa în urmă, se întoarse şi pomi spre dreapta. Ajunse 
într-o stradă mai largă, aceasta amintindu-i de cartierul East 
End. în jur nu se vedea ţipenie de om. Un taxi venea domol, 
avînd aprinsă lampa care semnaliza câ e liber. 

Disperată, îi făcu semn să oprească. Şoferul încetini şi, în 
lumina felinarului, râmase uimit la vederea paltonului şi a 
pantofilor de bună calitate. 

-Ce caută o doamnă ca dumneavoastră într-un asemenea 
loc? 

-M-am certat cu prietenul. Am coborit din maşină, iar el a 
plecat mai departe. 

-Căutaţi-vă alt prieten. încotro? 

-Park Crescent, te rog. Faţă în faţă cu Regent's Park. 

10 

Văziînd lumina în biroul lui Tweed, Paula simţi ca se linişteşte. 
Bănuise că s-ar putea că el să lucreze pînă mai tirziu. Cînd intră 
în încăpere, îi găsi nu numai pe Monica şi pe Tweed, ci şi pe 
Newman şi Marler. Tweed arunca o privire spre ea, apoi sări de 
pe scaun şi se apropie. 

-Ce s-a-ntimplat? 

- Cred că arăt cumplit... 

Se prăbuşi pe scaunul ei şi le relată aventura prin care tre- 
cuse. Efectul se făcea simţit abia acum. Vocea îi era nesigura. 
Sub birou, genunchii îi tremurau. Şi-i strînse, silindu-se să 
povestească mai departe. Abia începuse cînd Tweed îi ceru 
Monicăi să aducă o cană mare de ceai îndulcit; îşi dăduse seama 
că Paula era încă în stare de şoc. Mai apoi, în vreme ce Paula 
povestea în continuare, Monica îi examina degetele pe care şi le 
zdrelise cînd se zbătuse să ţină lanţul la distanţă de git. Aduse 
trusa de prim-ajutor şi o unse cu o alifie calmantă pe miini şi 
apoi pe git. 

Aruncînd o privire spre Tweed, Newman îşi dădu seama că şi 
el era aproape în stare de şoc. Lăsat moale pe scaun, Tweed era 
îngrozit câ greşise lâsînd-o pe Paula sâ plece acasă neînsoţită. 
La un moment dat, cînd Paula întoarse capul, Tweed se încruntă 


semnificativ spre Newman şi Marler, prevenindu-i astfel sâ nu 
aducă vorba de moartea lui Ureche. Paula putea afla vestea şi 
mai tîrziu, dupa ce avea sâ-şi revină. 

CONSPIRAŢIA € 121 

- Asta-i tot, încheie Paula după ce descrise calvarul prin care 
trecuse. Acum aş vrea sâ merg acasă. 

- Venim cu tine, spuse Tweed în aceeaşi clipă. Butler şi Nield 
sînt încă în clădire. Vor sta la noapte la tine. Mi-aduc aminte că 
în camera de zi ai nişte canapele. Mâ-ntorc imediat... 

Paula încercă sâ protesteze, inutil însă, fiindcă el ieşise deja. 
Reveni cîteva clipe mai tîrziu, însoţit de cei doi. Nield se apropie 
de Paula. 

- îmi pare râu că ai suferit atit. Am conceput un plan. Eu şi 
Harry o sâ plecam înaintea voastrâ. Vrei sâ-mi dai cheia aparta- 
mentului? Am vrea să verificăm totul la sînge înainte de sosirea 
ta. Vocea ta pare îngrozitor de obosită. 

- Eu n-am scos nici o vorbă de cînd ai intrat. Ai vmt, de fapt, 
să spui că arăt îngrozitor. Asta ar fi fost mai aproape de adevăr. 
Apreciez delicateţea ta, Pete. Uite cheia. 

După ce plecară cei doi, Paula zise: 

-Aş vrea sâ merg la baie. Mă simt murdară. 

- Vin şi eu cu tine, o anunţă Monica. 

Rămas singur cu Newman şi Marler, Tweed spuse pe un ton 
sumbru: 

- Jake Ronstadt a pus totul la cale. 

- Am văzut cum s-a încruntat cînd a făcut cunoştinţă cu ea la 
restaurant; avea o căutătură sălbatică. 

- Dacă voi avea ocazia, o sâ-l fac praf oscior cu oscior, 
promise Newman. 

- Asta pentru început, sugeră Marler. 

în încăpere se lăsă apoi tăcerea; la zece minute după 
plecarea lui Butler şi Nield, Tweed cobori scările împreună cu 
Paula. Cînd aceasta din urma reveni cu Monica, Newman băgă 
de seamă câ, deşi folosise machiaj din belşug şi se pieptânase, 
Paula tot palidă arăta. 

Merseră pînâ la apartamentul din Fulham Road cu Mer- 
cedesul condus de Newman. Marler stătea alături de el, iar 
122 € Colin Forbes 
Tweed se aşezase în spate, lingâ Paula. îşi petrecu braţul pe 
dupâ umerii ei, un gest pe care ea îl aprecie. Urmară un traseu 


care străbătea citeva străzi pustii şi întunecoase, Newman 
privind mereu în oglinda retrovizoare. 

-Sîntem urmăriţi, spuse el peste umăr. De un taxi. Opresc 
aici. Mâ-ntorc imediat. 

Pomi înapoi pe stradă şi taxiul se apropie. Newman îi făcu 
semn sâ oprească. Şoferul vru sâ-şi continue drumul, apoi se 
râzgîndi. Cînd Newman deschise uşa maşinii, se uită strimb la el. 

-Eşti de mult în ţara asta? îl întrebă Newman, numai un 
zimbet. 

- Sigur. Dar de ce vă interesează? 

Accentul lui aspru îl trăda drept american. Pentru a vorbi cu 
şoferul, Newman dăduse roată în fugă maşinii, ca sâ poată 
deschide uşa dinspre stradă. îl înşfâcăâ pe şofer de gulerul 
jachetei de piele şi-l smulse afară. Individul se desprinse din 
strinsoarea lui Newman şi-şi strecură o mînă în interiorul 
jachetei. 

- Amice, zău câ nu trebuia să faci gestul ăsta... 

Nici nu apucă sâ termine ce avea de spus şi pumnul miinii 
drepte ţişni înainte, izbind falca americanului. Lovitura îl lăsă 
inconştient pe individ. înainte ca acesta sâ se prăvălească la 
pâmiînt, Newman îl prinse în braţe şi-l azvirli înapoi pe scaun. 
Desfâcîndu-i fermoarul pînă jos, observă patul revolverului aflat 
într-un ham de umăr. După ce îl scotoci prin celălalt buzunar, 
găsi un paşaport diplomatic american. Opri apoi motorul, scoase 
cheia din contact şi o azvirli într-o grădină, după care se înapoie 
la Mercedesul lui. 

- Acum ne putem continua drumul, anunţă el după ce se 
aşeză la volan. 

- Deci am fost urmăriţi, comentă Tweed. Pesemne l-au mituit 
pe şoferul de taxi. 

-Ba nu, spuse Newman privind din nou în oglinda retrovi- 
zoare. Şoferul era american. 

CONSPIRAŢIA € 123 

Aruncă paşaportul peste umăr. 

- Convinge-te. 

- Mă-ntreb ce s-o fi întîmplat cu adevăratul şofer, gîndi Tweed 
cu voce tare în vreme ce analiza paşaportul. 

-Probabil c-o fi pe fundul Tamisei, spuse Paula revoltată. 
Unde-şi aruncă toate victimele. 


- Numele trecut pe paşaport e Lew Willis, îi anunţă Tweed. 
Cînd ajungem la Paula, cred c-o să-i telefonez lui Buchanan şi-o 
sâ-l anunţ câ în taxiul acela e o persoană suspectă. Fără 
paşaport, sigur are s-o încurce râu... 

La intrarea ce ducea spre apartament fură întîmpinaţi de 
Butler. Nield sosi cu maşina lui, parcă şi cobori. Tweed o rugă pe 
Paula sâ mai aştepte în automobil pînă termină el de discutat cu 
cei doi. Nield gesticula agitat. 

-în timp ce Harry a verificat apartamentul eu am dat o raită 
prin zonă sâ mă asigur câ nu e nici un criminal pe-aici. Şi nu 
este. Ce-i cu apartamentul, Harry? 

- Nici o problemă. Apartamentul de la parter pare nelocuit. 
Nu-i nimeni înăuntru. Am tras toate perdelele în apartamentul 
Paulei şi am aprins doar citeva lumini, discret, ca sâ o 
întîmpinâm. 

- Mulţumesc, Harry, spuse Paula cu recunoştinţă. Femeia de la 
parter e plecată. Dar cum ai intrat? Am uitat să-ţi dau cheia de 
la cea de-a doua încuietoare. 

- Am folosit una din cheile universale şi gata. După cum stau 
lucrurile acum, niciodată nu eşti în deplină siguranţă. 

-Pătrundere forţată şi violare de domiciliu, încadră ea fapta în 
glumă. 

-Corect. E una din ocupațiile mele de bază. Dar văd câ-i frig. 
Mai bine intră. Am pornit şi încălzirea. 

Dupâ ce urcară, Paula insistă să le ofere cafea tuturor. 
TWeed îi telefonă lui Buchanan. După ce aşeză receptorul în 
furcă, o privi pe Paula, care tocmai turna cafeaua. 

124 è Colin Forbes 

-Mai rezişti cîteva minute ca sâ discutăm ceva? 

-Sigur câ da. Sînt obosită, dar creierul încă-mi funcţionează. 

- Uiţi tot ce s-a petrecut pe Eagle Street. Noi nici n-am auzit 
de locul acela. Dacă i-am spune şi asta lui Buchanan, am fi 
implicaţi în cercetările pe care ar trebui să le desfăşoare. Nu ne 
putem permite sâ pierdem atita timp. Cadavrul lui Hank nu-ştiu- 
cum... 

-Hank Waltz, îl ajută Newman. Cunoscut şi sub numele de 
Diamond Waltz. M-am ciocnit de el cu cîteva luni în urmă la New 
York, atunci cînd încercam sâ obţin un interviu cu Sir Guy 
Strangeways. 


-Vrei să spui câ un ticălos ca acela asigura protecţia lui 
Strangeways? întrebă Tweed pe un ton neîncrezător. 

- Aşa părea... 

-Inainte de a-mi aduna puterile pentru a intra sub duş, o sâ 
aduc două pături pentru ca Pete şi Harry să se învelească dacă 
dorm pe canapele, spuse Paula. 

-Una e de ajuns, o contrazise Nield. O sâ dormim cu rîndul. 
Sâ-l păzească Dumnezeu pe acela care va încerca sâ se 
strecoare înăuntru! 

- Atunci eu vă zic noapte bună, zise Paula şi se apropie de 
Tweed şi-l îmbrăţişâ. Acum nu te mai frâminta la gîndul câ am 
venit singură de la Goodfellows. Mă pot apăra şi singură. Am şi 
demonstrat-o... 

-Ceva mai devreme voiam sâ spun câ trupul lui Hank ar 
putea apărea în Tamisa. Motiv pentru care ne prefacem câ nu 
avem nici cea mai vagă idee despre asta, spuse Tweed după 
plecarea Paulei. Apropo, Bob, de unde ştii câ era Diamond 
Waltz? 

- Am pus lucrurile cap la cap. în primul rînd, felul în care 1-a 
descris Paula. Apoi, se afla şi el în clubul Goodfellows în seara 
cînd ai luat masa cu Paula, iar eu eram la bar, alături de Basil şi 
de Rupert. Acum încotro mergem? 

-înapoi la Park Crescent. Ne aşteaptă o noapte lungă... 
CONSPIRAŢIA € 125 

- Discutîind cu Buchanan am aflat nişte veşti înfiorătoare, 
spuse Tweed, adresîndu-se lui Newman şi lui Marler, după ce se 
adunară cu toţii în birou. Un sindicat american vrea să preia 
controlul asupra a două mari cotidiene londoneze. Mai participa 
şi la vînzarea prin licitaţie a unuia dirttre principalele posturi de 
televiziune şi a trei posturi de radio importante. Oferă sume atît 
de mari încît aproape sigur vor cîştiga. 

-Ce înseamnă toate astea? întrebă Monica, după ce 
încheiase o convorbire telefonică şi se pregătea sâ dea alt 
telefon. 

-E grav. Sindicatul, după ce îşi va asigura controlul, va avea 
posibilitatea de a începe o operaţiune de spălare a creierelor pu- 
blicului britanic. Seamănă cu filozofia promovată de Goebbels. 

- Groaznic, spuse Monica. 

- Operaţiunea ia proporţii de la o oră la alta, îi preveni Tweed. 

- Şi cum contracarăm totul? vru să ştie Newman. 


- Avem nevoie de oameni la fel de duri, dacă nu chiar mai 
nemiloşi decît adversarul, lămuri Marler lucrurile. După cum 
ştiţi, am petrecut ceva timp în East End. Pentru cazul câ am 
avea nevoie de întăriri, am pregătit un grup de oameni din acest 
cartier. Sînt cunoscuţi sub numele de Banda lui Alf. Bătăuşi de 
meserie. 

-N-o sâ le facă faţă unora înarmaţi cu pistoale, protestă 
Tweed. 

- Serios? întrebă Marler, arborînd o expresie ironică. Oamenii 
aceştia ucid dintr-o lovitură de pumn. în plus, undeva la ţară, i- 
am instruit în miînuirea grenadelor paralizante. Ştiu sâ le 
folosească şi pe cele tradiţionale, şi pe cele fumigene. Acum ştiu 
să folosească şi puşti automate sau arme uşoare. Sînt maeştri ai 
disimulării; se pot strecura pe nesimţite pînă lîngă victimă, apoi 
o strangulează din două mişcări. 

- Impresionant. 

126 è Colin Forbes 

-Şi nu uita, ţinu Marler sâ-i reamintească lui Tweed, dacă ai 
citit istoria luptelor pentru Burma din cursul celui de-al doilea 
război mondial, astfel de oameni au învins duşmanul. Cei numiţi 
cockney! în luptele purtate în jungla. 

- Deci o forţă de rezervă avem. Aproape sigur o sâ ne slujim 
de ei. Pun la punct un plan pentru a prelua ofensiva. Doar n-o 
să-i lăsăm pe nemernicii ăştia sâ facă ce vor. Detaliile o sâ vi le 
prezint mai tîrziu. 

-Era şi timpul, mormăi Marler. 

- Tweed, spuse Monica, aplecîndu-se peste birou. Ar fi cazul 
sâ te previn: Howard urmează sâ revină din străinătate. Ar 
putea sosi dintr-o clipă într-alta. 

- Noi plecăm acasă şi lăsăm totul în seama ta, sugeră 
Newman. 

- Sigur, aprobă Marler. 

Howard, directorul SIS, nu era prea iubit. Era un om în- 
gimfat; se plingea mereu câ Tweed nu-l informa în detaliu în 
legătură cu tot ce se întîmpla. Nemulțumirea lui nu era chiar 
nejustificată: Tweed obişnuia sâ păstreze pentru sine anumite 
informaţii pînă era convins că ştia exact cum stau lucrurile. Tele- 
fonul sună şi Monica răspunse; mirată, acoperi receptorul cu 
mîna şi se adresă lui Tweed: 


-O anumită Denise Chatel. Susţine câ e asistenta doamnei 
Sharon Mandeville. întreabă dacă mai eşti aici; vorbeşte din 
maşina. Ar putea ajunge la noi peste cinci minute. 

-La ora asta? în fine, trebuie să aflâm tot ce pică. Cum ţi se 
pare? 

- Are o voce plăcută. Chiar încîntâtoane. 

Tweed o privi fix pe Monica. N-o mai auzise vreodată folosind 
astfel de cuvinte despre o altă femeie. Cu un gest din cap se 
declară de acord ca femeia de la telefon să vină. 

CONSPIRAŢIA $ 127 

- Aşa, începu el după ce Monica închise telefonul, înainte de 
revenirea Paulei din calvarul îndurat pe Eagle Street discutam 
despre Ureche. îmi povesteai ce i s-a întîmplat. 

-încă mă mustră conştiinţa, zise Marler, câ 1-ani abandonat 
acolo, rezemat de scări, şi câ am dat un telefon lui Buchanan 
fârâă să dăm nici un nume, anunţindu-l doar unde se află 
cadavrul. 

-Nu trebuie sâ te simţi vinovat, îl asigură Tweed. Nu ne 
putem permite nicicum sâ ne lăsăm implicaţi într-o anchetă a 
poliţiei. Eşti sigur câ nu l-au ucis oamenii cu umbrele ? Doar 
spuneai câ erau înarmaţi. 

- Aveau arme uşoare, îl corectă Marler. îmi dau seama ime- 
diat cînd e vorba de glonţ de puşcă. Trebuie sâ fi fost Fantoma. 

- în plus, interveni Newman, Basil Windermere dispăruse în 
apartamentul lui cu doar cîteva minute mai devreme. Sâ nu 
uitâm că ultimele vorbe pe care le-a rostit Kurt Schwartz au fost 
Basil... Schwartz. 

-Ciudat câ şi-a folosit propriul nume. Apropo, v-am spus că, 
atunci cînd am vizitat ambasada americană, l-am văzut pe 
Jefferrson Morgenstern, însoţit de paznici, punînd un dosar într- 
un seif. Tare-aş vrea sâ pun mîna pe el. Cred câ asta-i o treabă 
pentru Pete şi Harry. Dar ar fi nevoie de o diversiune. Dumnezeu 
ştie cum s-ar putea descurca. 

-Sâ incendieze clădirea aceea nenorocită, exclamă Monica. 

-Să ştii câ n-ar fi chiar o idee rea. 

- Glumeam, protestă ea. 

-Eu nu. 

Tăcu o clipă, fiindcă o văzu pe Monica râspunzind la telefon. 
Ea îl anunţă că sosise vizitatoarea de la ambasadă. 

-Roag-o sâ urce, zise Tweed. 


George deschise uşa, se trase înapoi şi o închise după ce 
Denise Chatel intră, apoi rămase ca de piatră. Newman râmase 
cu ochii holbaţi, apoi se ridica în picioare. Marler se rezemă de 
128 è Colin Forbes 
perete şi îşi îndreptă spatele. Rămase şi el cu privirea aţintită 
asupra nou-sositei. Pe Tweed îl amuză reacţia fiecăruia. 

Denise Chatel, puţin peste treizeci de ani, era înaltă cam de 
un metru optzeci şi cinci. Avea o siluetă atrăgătoare, fără a fi 
voluptuosa. Era brunetă şi avea pârul lung. Figura alungită avea 
trăsături delicate; pe buzele ei zăbovea urma unui zîmbet. Purta 
un taior albastru mulat pe corp care îi venea foarte bine. Tweed 
se ridică şi-i întinse mîna. 

-Vă rog sâ luaţi loc, doamna Chatel. Mor de curiozitate sâ aflu 
de ce mi-aţi telefonat ca să ne întîlnim în miez de noapte. 

Aşezindu-se, ea îşi încrucişa picioarele cu eleganţă. Nici 
Newman, nici Marler, nu-şi puteau dezlipi ochii de la ea. 

-Sînt o pasăre de noapte, ca şi dumneavoastră, domnule 
Tweed. Lucru care-i convine de minune domnişoarei Mande- 
ville, căreia îi place sâ lucreze după ce majoritatea celorlalţi 
pleacă din ambasadă. 

- Doriţi cafea? o întreba Newman. 

-Fac eu, spuse Monica cu jumătate de gură. 

-Ar fi foarte bine. Şi un pahar cu apă rece, dacă nu vă cer 
prea mult. 

Avea un accent american evident. Dincolo de acesta, Tweed 
detecta anumite inflexiuni deosebite. 

- Denise Chatel, gîndi el cu voce tare, mâsurînd-o prin 
ochelarii cu rame groase. Sună a nume franțuzesc. 

- Tatăl meu a fost francez, mama americanca. Cînd aveam 
aproape treizeci de ani, s-au mutat la Washington pentru câ 
tatălui meu i s-a oferit o slujbă bună. l-am însoţit. 

- Aţi mai revenit în Franţa de atunci? o descusu Tweed 
delicat. 

-A, de multe ori. Natura funcţiei mă obligă sâ merg la 
ambasada din Paris. Sharon doreşte să fie bine informată în 
CONSPIRAŢIA $ 129 
legătură cu ceea ce se întîmplă în Europa, zise ea surizîind. Mă 
interogaţi? 


- M-a frapat doar neobişnuita dumneavoastră educaţie 
multinațională. Mama americancă, tatăl francez. Ce slujbă a 
deţinut? 

- A fost diplomat. 

Tweed nu ridicase privirea spre ea cît timp vorbise. Desena 
pe un carnet cercuri care se intersectau. O anumită modificare 
apărută în glasul ei îl făcu sâ ridice privirea. 

- A fost? 

- A murit acum un an. împreună cu mama. Au fost victimele 
unui accident rutier în apropiere de Washington. 

Lui Tweed i se păru câ ochii ei se umeziseră de emoție. 
Ridică brusc cana de cafea, bău o gură, o puse la loc şi privi în 
jur de parcă ar fi fost încolţită. 

- Condoleanţe. Ştiu câ astfel de vorbe nu înseamnă nimic 
atunci cînd se întîmplâ o asemenea tragedie. Ce s-a întîmplat cu 
maşina sau cu maşinile implicate? Sper câ nu va supără între- 
barea mea. 

- Nicidecum, zise şi mai luă o gură de cafea. Poliţia a declarat 
că, din cîte se pare, a mai fost implicat un automobil. Dar acesta 
a dispărut. Nu l-au putut găsi nici pe şofer. 

- Domnişoară, interveni Marler, vreţi sâ luăm masa împreună 
mîine seară? 

-Pot sâ mă mai gîndesc? 

Se întoarse sâ-l poată vedea mai bine. 

- Mulţumesc pentru invitaţie. 

Se răsuci apoi din nou spre Tweed, se apleca spre el şi şopti: 

- Aveţi încredere în cei care sînt prezenţi? Ştiu câ doamna 
care mi-a adus cafeaua nu mă agreează. 

-în cei trei de faţă am încredere absolută, răspunse el încet, 
întotdeauna am avut. 

130 è Colin Forbes 

- Mi-e teamă. Sînt înspâimiîntată de moarte. 

Vorbea din nou pe un ton normal. însă în atitudinea ei se 
petrecuse o schimbare. La sosire păruse plină de viaţă, 
expansivă. Acum, cînd îl privea, în ochi i se citea nevoia de a fi 
ajutată. Arăta extrem de tulburată. Newman îi mai turnă cafea. 

- Acesta e motivul real care v-a determinat să veniţi la mine? 
întrebă Tweed. 

- Da. Mi-am găsit o scuză ca să vin - o sâ vâ spun mai tîrziu. 

- Dar de ce tocmai la mine? 


-Cord Dillon mi-a zis câ, dacă voi avea vreodată necazuri, 
sînteţi singura persoană din Londra în care pot avea încredere. 

Expresia lui Tweed rămase neschimbată. însă spusele ei îl 
tulburaseră. Prin minte îi trecură cu repeziciune o multitudine de 
gînduri, analizînd o serie de posibilităţi. Toate amenințătoare. 

- Cum de aţi ajuns sâ-l cunoaşteţi pe acest om, pe Cord 
Dillon? 

-Sharon obişnuia sâ-l invite să vină de la Langley pînâ la 
biroul ei din Washington. Dillon mi s-a părut un tip de nădejde. 
Odată a sosit mai devreme şi am stat de vorbă în biroul meu. Pe 
vremea aceea ştiam câ Sharon avea sâ fie numită la Londra şi 
câ o voi însoţi. 

-Ce vă sperie? 

-Cum sâspun... 

Tâcu o clipă. 

-l-am văzut pe unii dintre cei care aveau sâ sosească la 
Londra. De cînd sînt aici, îi văd mereu. îmi urmăresc orice pas 
pe care îl fac. Am constatat câ telefonul mi-a fost interceptat. 
Apartamentul din Belgravia - în apropiere de cel al lui Sharon - a 
fost percheziţionat în timp ce eram la ambasadă. A fost o treabă 
fâcutâ de profesionişti. Numai câ o femeie observă imediat câ 
anumite lucruri nu mai sînt exact aşa cum le-a lăsat ea. 
CONSPIRAŢIA * 131 

-Şi în ce fel sugeraţi sâ vă ajut? 

-Aş vrea sâ păstrăm legătura. 

Se întoarse şi-l privi pe Marler. 

-Sînt încîntată sâ iau masa cu dumneavoastră miine seară. 
Cum vâ numiţi? 

- Alee, spuse Marler fârâ sâ se gindeascâ prea mult, 
folosind primul nume care îi veni în minte. Mergem la 
Lanesborough. Vreţi sâ vâ iau de acasă? 

-Nu! în nici un caz! zise alarmată. Cînd mă aflu acasă, 
întotdeauna sînt supravegheată. Vin eu la hotel. 

- Ora 20.00 vă convine? sugeră Marler. Aştept în bar. O să 
vin mai devreme. 

-Da, mulţumesc. 

-Poate ne spuneţi cum aţi motivat vizita dumneavoastră aici, 
îi reaminti Tweed. 

-Doamne, aproape câ uitasem de asta! 

Se întoarse şi-l privi pe Newman. 


-Dumneavoastră luaţi masa cu Sharon miine seară la San- 
torini's. M-a trimis sâ vă anunţ câ va sosi la 20.30. 

-Dar putea telefona, obiectă Tweed. 

-Mi-a spus câ a încercat să vă găsească, însă telefonul era 
mereu ocupat. 

Tweed aruncă o privire spre Monica, iar ea dădu din cap 
confumiînd. Toate liniile telefonice fuseseră ocupate pentru câ 
ea îşi contactase legăturile din America. încă lucra la dosarele 
cu profiluri. 

-Ar fi bine să plec, spuse vizitatoarea. Ceilalţi s-ar putea 
întreba de ce am stat atît de mult. Şi vå rog să-mi spuneţi pe 
numele mic, Denise. 

-O să te conduc pînă la automobil, Denise, îi sugeră Marler. 
132 è Colin Forbes 

-Nu! Nu face asta. S-ar putea sâ fi fost urmărită şi, în acest 
caz, te vor vedea. Mulţumesc oricum pentru intenţie. 

-Sâ ne mai cauţi, o sfătui Tweed, ridicîndu-se pentru a-i 
stringe mîna, care nu tremura deloc. Dacă miine vei dori sâ-i 
mai spui unele lucruri lui Marler, o sâ-mi transmită el... 

Monica aşteptă pînă ce vizitatoarea plecă. Apoi începu să 
bată ritmic cu degetele pe tăblia biroului pentru a le atrage 
atenţia. 

-V-a dat gata pe toţi. 

- Nu cred, o contrazise Tweed. 

- Eu aşa zic. Recunosc, arată nemaipomenit. 

- Monica, poate câ da, poate câ nu. Ţi-a scăpat ceva. 

- Ce anume? 

-Din profilul pe care l-ai alcătuit pentru Sharon Mandeville 
rezultă câ părinţii ei au murit într-un accident de automobil 
petrecut în Statele Unite. Am aflat acum câ şi părinţii Denisei au 
murit într-un accident rutier, ca sâ zicem aşa. Asemănarea e 
prea mare; doar ştii câ eu nu cred în coincidenţe. 

- Şi ce sugerezi? întrebă ea. 

-O explicaţie ar fi că, în ambele cazuri, părinţii au fost ucişi 
pentru e elimina riscul ca fiicele să le spună ceva ce unele per- 
soane din Washington nu doreau sâ se afle. Precizez câ nu e 
decît primul gînd ce mi-a venit. L-ai identificat pe Charlie? 

-încâ nu. E greu, se scuză Monica. Trebuie sâ primesc prin 
fax nişte copii după certificate de naştere. Mulţi părinţi dau copi- 


ilor cîteva nume, însă aceştia folosesc doar unul, cel care le 
place mai mult. O sâ lămuresc şi chestiunea asta. 

- Sînt convins. 

Tweed reîncepu sâ deseneze cercuri. După cîteva clipe privi 
spre Marler. 

- Basil... Schwartz... spuse fără nici o legătură. De ce 
naţionalitate era Kurt Schwartz? 

CONSPIRAŢIA € 133 

-Elveţiană, răspunse Marler fără să ezite. 

-Din ce parte a Elveţiei provenea? 

-Din zona în care se vorbeşte germana. Asta era şi limba lui 
maternă. 

-M-am prins! 

Tweed azvirli creionul pe masă. 

-Vom pleca în Elveţia. Pregâteşte-ţi haine călduroase, în 
Europa a nins abundent. 

11 

Jake Ronstadt stătea în capul mesei de consiliu din încăperea 
spațioasă a Ambasadei SUA şi amesteca un pachet de cărţi. 
Storurile erau trase peste ferestre. în faţa lui se aflau opt ame- 
ricani, cîte patm de fiecare parte a mesei. Departamentul Exe- 
cutiv de Acţiune intrase în şedinţă la miezul nopţii. 

-Noaptea trecută doi dintre ai noştri au dispărut, mirii Jake. 
Nu-mi place cînd oamenii mei se volatilizează. Motiv pentru care 
ni s-au alăturat Brad şi Leo. 

-Ce li s-a întîmplat? întrebă Vemon, bărbatul cu oase delicate 
şi chip de dur. 

-Tacă-ţi fleanca! Ajungeam eu şi la asta. Hank Waltz a primit 
misiunea de a se ocupa de Paula Grey. Habar n-am dacă a 
reuşit. Şi nu-mi place cînd nu ştiu ceva sigur. Să ţineţi minte. 
Lipseşte şi Lew Willis. Am vorbit cu el pe mobil; după ce a răpit 
un taxi a urmărit doi tipi de la Crescent Park. Cei doi au condus 
nebuneşte pe tot soiul de străzi lăturalnice. l-a pierdut, după 
care s-a întors la Park Crescent. Apoi mi-a zis că e pe urmele a 
patru indivizi într-un Mercedes. Apoi... nimic... Fir-ar să fie. De 
aceea am tot încercat sâ-l contactez pe mobil; Nici un răspuns. 
Băieți, aţi face bine să pricepeţi că îmi pierd răbdarea. 

-înţelegem, spuse Brad, un individ îndesat, cu dinţi mari. 

-Tu nu-nţelegi nimic pentru că nu te duce capul. Taci naibii 
din gură! 


CONSPIRAŢIA € 135 

Jake îi fâcu sâ aştepte încordaţi în vreme ce el îşi făcu de 
lucru cu cărţile, amestecîndu-le. Era esenţial să le arate cine era 
şeful. 

-Eu cred c-a sosit momentul sâ instauram o atmosferă de 
teroare în toată Londra. Sâ ne arătăm muşchii. Sâ le 
demonstrăm londonezilor că poliţia lor e alcătuită din amatori. 
Pricepeţi? 

- Sigur, Jake, răspunseră cei opt în cor. Am priceput. 

-Ba n-aţi priceput nimic. De aceea o sâ vâ explic eu. Se 
cheamă destabilizare. Pentru cei care nu ştiţi ce-nseamnă asta, 
şi mă refer la voi toţi, iată cum vor sta lucrurile. Plasăm bombe 
puternice, cu ceas, în pieţe. în ceea ce numesc ei supermarket- 
uri. Le mai plantăm în baruri, restaurante şi oriunde se mai 
adună multă lume. Britanicii or sâ ajungă sâ nu mai iasă din 
casă de frică. Asta pînă cînd bombele vor începe sâ explodeze în 
casele lor. Teroarea e o armă de temut. Acum aţi înţeles? E o 
idee grozavă. 

-Foarte bună! 

- Extraordinară! 

- Incendiară! 

Fiecare se străduia sâ-şi întreacă tovarăşii prin folosirea unei 
expresii cît mai elocvente. Jake îi fulgeră cu privirea, buzele lui 
se strîinserâ sugerînd disprețul. Clătină din cap de citeva ori şi 
continuă sâ amestece cărţile. 

-încă n-aţi priceput tot. Cînd or sâ înceapă exploziile, pro- 
ducînd numeroase victime, englezii vor Fi asmuţiţi asupra 
poliţiei. De ce nu faceţi nimic? lar atunci ne oferim noi sâ 
aducem o unitate FBI. La vreo săptâmiînă după ce FBl-ul se 
pune, chipurile, pe urmele teroriştilor, atacurile încetează. 
Americanii sînt mai buni la chestia asta decit tîmpiţii de la Poliţia 
Metropolitană. încredinţaţi treaba FBl-ului, or så se milogească 
englezii. Şi preluăm controlul. Nimeni nu mai dă din clanţă. Aţi 
făcut un test la Philadelphia, unde aţi plasat bombe false în tot 
oraşul. Nici una n-a fost găsită. 

136 è Colin Forbes 

- Cînd începem? întrebă Brad, îndrăznind să deschidă gura. 

- Curind. Întîi trebuie så mă consult cu Charlie. Alegerea 
momentului e a naibii de importantă... 


Tweed adormise pe patul pliant scos de Monica care îi 
dăduse o pemâă, cearşafuri şi pături. La ora 4.00 sună telefonul 
şi el se trezi în aceeaşi clipa în care Monica răspunse. 

- Eşti treaz? întrebă ea încet. 

-Da. 

-La telefon e Ed Osborne. Vrea să-ţi vorbească... 

- Bine, să aştepte puţin. 

După ce îmbrăcă un halat peste pijamale, se aşeză la birou şi 
ridică receptorul. 

-Tweed. Ed, cu ce te pot ajuta? 

- Sper că nu te-am trezit. 

-Ba da. Ce s-a întîmplat? 

-Mă gindeam că ar fi timpul sâ purtăm o discuţie. Doar noi 
doi. Ştii bodega Raging Stag din Piccadilly? 

-Da. 

-Ne putem întîlni acolo astăzi? La amiază, să zicem? 

- Nu-mi poţi sugera despre ce e vorba? 

- Prefer să nu discut asta la telefon. 

- Atunci la prînz, la Raging Stag. 

îi relată Monicăi pe scurt ce discutase cu Ed. Ea ridică din 
sprincenele groase şi se încruntă. 

-După spectacolul pe care 1-a dat aici credeam că nu mai 
vrei să asişti la un supliment. 

-Americanii sînt cam impertinenţi. Nu asta mă îngrijorează, 
însă cu cît pot află mai multe în legătură cu ce au de gînd, cu 
atit mai bine. Am senzaţia că sîntem cam presaţi de timp. 

- îţi dai seama că manifestă mare interes faţă de noi? în seara 
asta Bob ia masa cu Sharon Mandeville la Santorini's. lar Marler 
o sâ iasă cu Denise Chatel. 

CONSPIRAŢIA $ 137 

-La asta m-am gîndit şi eu. Ca sâ nu uit, te rog să faci re- 
zervări pentru şase persoane la un zbor de dimineaţă cu 
Swissair spre Basel. Eu, Paula, Newman, Marler, Harry Butler şi 
Pete Nield. Nu sînt sigur cînd vom pleca, dar va fi, probabil, pe 
neaşteptate. Aşadar, faci rezervări în fiecare zi, apoi le anulezi şi 
imediat procedezi la fel pentru următoarea zi. Keith Kent, cel 
care cercetează traseul banilor, mi-a telefonat şi mi-a spus câ la 
Ziircher Kredit Bank s-a deschis recent un cont în valoare de 
milioane de dolari, ceea ce confirmă spusele lui Schwartz. Mă- 
ntreb cu ce scop. 


- Cine ştie? Milioane de dolari?! E vorba de o sumă uriaşă. Dar 
în ce-l priveşte pe Osbome, am îndoieli că vei afla ceva de la el. 

-S-ar putea sâ-i scape ceva. A, şi la o ora omenească, să-mi 
faci legătura cu Reneă Lasale, şeful de la Direction de la Sur- 
veillance du Territoire, contraspionajul francez din Paris. 

- Se face. 

-Ai reuşit sâ-1 identifici pe Charlie? 

-Nu. După cum ţi-am mai spus, e greu, dar sap în continuare. 

Telefonul sună din nou. Monica făcu o mutră acră şi 
răspunse. Expresia de nemulţumire se adinci. 

- Acum îl avem la telefon pe Roy Buchanan, Zice că e urgent. 
La ora asta! 

- Fă-mi legătura. 

- Ştiu câ lucrezi toată noaptea, începu Buchanan. 

-Uneori mai încerc sâ şi prind cîteva ore de somn. 

- Regret. S-a întîmplat ceva. Pot veni să discutăm acum? Cred 
c-ai vrea sâ afli şi tu vestea, îl ademeni Buchanan. 

-N-ar putea aştepta pînă dimineaţa? 

- Presupun câ da. Cînd îţi suride? 

- La 8.00. Pari îngrijorat. Mai aşteaptă puţin şi o sâ ai destule 
motive ca să te agiţi. Mai precis, dacă se verifică lucrurile pe 
care le ştiu. 

138 è Colin Forbes 

-Şi-aşa am destule dosare pe birou, i-o tăie Buchanan. 

-Fă rost de unul mai mare. La revedere... 

-lar tu ai face bine sâ te duci în biroul alăturat sâ dormi 
cîteva ore, îi spuse Tweed Monicâi. 

-Bun sfat. Vorbeşti de parcă te-ai aştepta la o furtună. 

-Un uragan de forţă maximă. 

Tweed dormi doar două ore. Se trezi, cu simţurile în alertă, 
cînd cineva deschise uşa biroului sâu. Strecură mîna dreaptă 
sub pemâă şi prinse între degete patul pistolului automat Walther 
de 7,65 mm. Situaţia se agravase şi el simţise nevoia unor 
măsuri de protecţie. Astfel, el nu prea îşi ţinea pistolul la el. 

Lumina se aprinse. Răsucit pe partea dreapta, Tweed 
îndreptă arma spre uşă. Rămas în cadrul uşii, Howard, directorul 
de la SIS, rămase încremenit. Tweed oftă. Viri arma înapoi sub 
pernă, se ridică din pat şi îşi luă halatul. 

-îmi pare rău câ ţi-am stricat somnul, bolborosi Howard. Dar 
George mi-a spus câ mai eşti aici. 


-Sînt, după cum bine vezi. Aruncă o privire la ceas. Am 
apucat două ore de somn şi mi-ar fi suficient. Dar ce s-a întîm- 
plat de bîntui pe aici? Am aflat câ te-ai întors din vacanţă. 

Se aşeză la birou, iar directorul se lăsă greu în fotoliul cel mai 
încăpător. Howard avea un metru optzeci şi opt, faţa plinuţă, 
rozalie şi bine bărbierită, pârul înspicat, pieptănat atent. Solid, 
trecut de cincizeci de ani, era îmbrăcat impecabil cu un costum 
bleumarin marca Chester Barrie, cumpărat de la Harrods, cu o 
cămaşă albă ca zăpada la care potrivise o cravată de la Hermes. 
îşi lăsâ un picior peste braţul fotoliului, poziţia lui preferată. | se 
adresă lui Tweed cu voce groasă: 

-Nu i-aş zice vacanţă. Abia m-am întors de la Washington. 
După sosire, am recuperat nesomnul de acolo ducîndu-mă la un 
hotel. Am luat un dejun matinal, apoi am venit direct aici. 

-Ce se-ntîimplă la Washington? De ce-ai fost acolo? 
CONSPIRAŢIA $ 139 

Tweed îşi turnă într-un pahar din apa pe care Monica o lăsase 
într-o carafă. Sorbi din ea în vreme ce Howard îşi trecu o mină 
peste creştetul capului, un gest tipic atunci cînd îl preocupa 
ceva. 

-Am mers acolo la invitaţia măreţului şi influentului Jef- 
ferson Morgenstern, ca sâ aflu câ el plecase valvirtej în Anglia, 
însărcinase pe cîţiva dintre oamenii lui de la virf så se ocupe de 
mine. Am bâut şi am mîncat în cele mai luxoase restaurante. 
Toti cei cu care m-am întîlnit se agitau în jurul meu de parcă aş 
fi fost cea mai importantă persoană din lume. N-a fost nici pe 
departe primirea de care ne bucurăm de obicei. Toate astea m- 
au pus pe gînduri. Voiau ceva, însă niciodată n-au spus ce 
anume. Dincolo de această primire frumoasă am depistat o 
încordare. Ceea ce se-ntîmplâ nu-mi miroase a bine. 

Tweed rămase surprins. De obicei, înfumuratul Howard nu 
pricepea ce se petrece. Uneori însă, avea intuiţii sclipitoare. 
Tweed mai luă o gură de apă înainte de a începe prezentarea 
situaţiei. 

- Mai curind ceea ce se întîmplă aici nu pare a fi în ordine. Am 
multe să-ţi spun... 

Lui Tweed nu-i stătea în obicei sâ-i raporteze totul lui 
Howard. De astă dată nu mai respecta regula. Ar fi bine ca şi 
altcineva să cunoască problemele în caz că eu nu scap cu viaţă, 
gîndi el. Howard îl ascultă cu mare atenţie. Ba chiar îşi mută 


piciorul de pe braţul fotoliului, aplecîndu-se, ca sâ fie mai 
aproape de Tweed. 

-Prin urmare, acum ştii cum s-au desfăşurat toate eveni- 
mentele, încheie Tweed. Cei de la Washington nu ţi-au spus 
nimic? 

-O ţineau una şi bună cu necesitatea unor relaţii speciale 
între Marea Britanie şi America şi cu modul în care se prezintă 
situaţia mondială. De fiecare dată cind îi rugam să clarifice 
lucrurile, schimbau subiectul. 

140 è Colin Forbes 

- Interesant. Altceva? 

-Mă tot întrebau dacă ştiu unde ar putea fi Cord Dillon. Mi-au 
spus că fusese destituit pentru deturnare de fonduri. 

-Baliverne. 

- Aşa am socotit şi eu. Chiar dacă aş fi ştiut că e aici, tot nu 
le-aş fi spus. Ai afirmat câ oamenii noştri importanţi sînt la 
buncăr. Acum înţeleg de ce ai creat locul acela. 

-Nu toţi oamenii-cheie, ci suficienţi ca sâ transforme locul 
acela într-un cartier general funcţional necunoscut de nimeni. 

- Cum e acest Ed Osborne cu care o să iei masa? se interesă 
Howard. 

- Mulţi americani l-ar descrie cu mîndrie drept un tip dur. 

-Nu-mi place descrierea asta. Tweed, îţi mulţumesc pentru 
sinceritate. Pesemne câ acum vrei sâ faci un duş şi sâ te 
îmbraci. 

- Da. Dar vreau sâ-ţi mai spun ceva înainte de a pleca. Am 
dat o fugă şi am discutat cu noul prim-ministru la locuinţa sa din 
Downing Street. Din fericire, îl cunosc de pe vremea cînd era 
doar membru al cabinetului. Abordează situaţia actuală cu 
multă precauţie. 

- Nu la fel gîndeşti şi tu? îl întrebă Howard. 

-l-am făcut citeva recomandări. Se pare câ Morgenstem 
insistă să fie primit de urgenţă. Primul-ministru 1-a evitat pînă 
acum, declarind câ-1 va primi imediat ce-şi va găsi timp, dar 
deocamdată trebuie sâ se adapteze la noua funcţie. 

-Interesant, după cum spuneai şi tu adineaori. Cred că o să 
te las sâ continui ce-ai început. Dacă ai nevoie de ajutorul meu, 
ştii unde mă poţi găsi. Ai grijă! 

Replica aceasta constitui o nouă surpriză pentru Tweed. Nu-l 
mai văzuse niciodată pe Howard atit de săritor. Cînd reveni în 


birou, îmbrăcat ca de obicei, Monica se afla deja la birou şi 
vorbea la telefon. După ce termină, privi spre Tweed. 

-L-aş putea găsi pe René Lasalle de la Paris. Din cite ţin 
minte, vine devreme la birou. 

CONSPIRAŢIA € 141 

-încearcă... 

- Rene, hoţoman bâtrîn, care-i viaţa ta? 

-Tweed, viaţa mea e un adevărat iad. Chiar aveam de gînd 
sâ-ţi telefonez. De data asta ce doreşti? întrebă francezul într-o 
engleză perfectă. 

- încerc să obţin informaţii despre un francez pe nume Chatel. 
Nu-i ştiu numele mic. A fost căsătorit cu o americancă şi are o 
fiică, Denise. Ai voştri l-au trimis la Washington ca diplomat, se 
pare. A murit într-un accident rutier, împreună cu soţia, acum 
aproximativ un an. 

- Linia asta e protejată? 

- Recent, intrînd în birou, l-am găsit pe Harry Butler. Tocmai 
verificase telefoanele. Nu sîntem ascultați. 

-Bine. Fiindcă ceea ce-ţi voi spune e strict secret. Jean Chatel 
a fost trimis la Washington ca ataşat la Ambasada Franţei. în 
realitate, era cadru al Serviciului Secret. Noi aflaserăm nişte 
zvonuri că americanii plănuiau organizarea unei operaţiuni de 
anvergură în Europa. Jean a fost trimis sâ afle despre ce e 
vorba. Aşa cum ai spus şi tu, a murit înainte de a apuca sâne 
transmită ce descoperise. 

- Pesemne a fost asasinat. 

- Aşa am bănuit şi noi. 

-Ne-ar fi de folos orice informaţii aveţi despre fiica lui, 
Denise. Cînd şi dacă poţi. la spune, de ce doreai sâ mă cauţi? 
întrebă Tweed. 

-Prin Paris a trecut o mică armată de americani, venind 
direct de la Washington, în drum spre Londra. Nu par turişti 
obişnuiţi, deşi asta se pretind a fi. Au cu toţii paşapoarte diplo- 
matice, dar arată a profesionişti. Unii zboară cu avionul spre 
Heathrow; majoritatea vine însă cu Eurostar-ul. Cînd am prins de 
veste, am trimis cîțiva oameni la aeroport. Cei de la controlul 
paşapoartelor le-au făcut un semn discret oamenilor mei, care 
142 è Colin Forbes 
i-au fotografiat în secret pe unii dintre ei. Am o colecţie întreagă 
de fotografii. 


-Le-aş putea vedea şi eu? Uigent. Ţi-aş fi recunoscător dacă 
mi le-ai trimite prin curier. 

-S-a făcut. Dar ce se întîmplă? Nouă nu prea ne plac 
americanii. 

-Asta încerc şi eu sâ aflu. Sâ păstrăm legătura. 

- Curierul va ajunge chiar azi. Ai grijă, prietene... 

Tweed rămase cu privirea în gol. în absenţa lui, Monica 
luase păturile, cearceafurile, perna şi patul pliant. Apoi dăduse 
draperiile în lături. în depărtare, copacii din Regent's Park 
păreau zgribuliţi sub rafalele reci ale vîntului. Pe stradă oamenii 
mergeau grăbiţi, cu capetele în pâmiînt. Femeile îşi strîngeau 
gulerele în jurul gitului, încercînd să se încălzească. 

- Monica, aş vrea ca şi Denise Chatel să fie inclusă pe lista de 
profiluri. îmi pare rău câ-ţi fac viaţa mai grea. Ţi-am dat ele- 
mentele principale ale biografiei ei chiar seara trecută, înainte 
de a mă culca. 

- Am şi pus-o pe listă. 

-Văd câ Roy Buchanan întîrzie. Nu-i stă în obicei. 

-Da, aşa e. 

- Mulţumesc pentru micul dejun. Sper câ Roy n-a păţit nimic. 

La ora 9.00, şirul lung de cumpărători se îngrămădi într-un 
mare magazin universal de pe Oxford Street. LICHIDARE DE 
STOC. NU PIERDEŢI OCAZIA. MARI REDUCERI DE PREŢURI. 
Curînd, parterul gemea de lume. Cumpărătorii se strecurau unul 
pe lîngă altul, înşfăcau mărfurile, apoi formau cozi pentru a 
plati. După aceea abia îşi găseau drumul spre ieşire, pentru câ 
nu mai era loc nici să arunci un ac. Se iscară cîteva certuri între 
femeile care apucaseră acelaşi obiect şi trăgeau de el, 
disputîndu-şi-1. 

CONSPIRAŢIA $ 143 

Bomba de mare putere explodă exact la ora 9.15. Întîi fu o 
lumină orbitoare, apoi explozia asurzitoare. Suflul exploziei 
spulberă tejghelele. Peste tot, cioburi. Corpurile neînsufleţite 
căzură la podea. Cu sîngele şiroind, îngroziţi şi şocaţi, 
supraviețuitorii alergau ca bezmetici. Apoi urletele. 

Mulţi dintre ei fuseseră stropiţi cu parfum din flacoanele 
pulverizate şi acum duhneau. Mulțimea se năpusti spre ieşiri, 
călcînd cadavrele în picioare. Urletele sirenelor de ambulanţe se 
auzeau tot mai aproape. Urmară scene de agitaţie dementă. 
Semănau cu imaginile filmate într-un război de cine ştie unde. 


12 

-Cred că ar fi bine să fac un rezumat a ceea ce s-a întîmplat 
pînă acum, ne-ar putea fi de ajutor ca să aşezăm evenimentele 
în ordine cronologică, dar deocamdată orbecăim, începu Tweed. 

în biroul lui sosiseră Newman şi Marler, iar Monica şi Paula se 
aflau la mesele lor de lucru. Roy Buchanan încă nu venise şi nici 
nu primiseră vreun mesaj de la el. Monica îi servise pe toţi cu 
cafea tare ca să nu amorţească. 

-Totul a început cu sosirea lui Cord Dillon, cînd Paula 1-a 
salvat ca prin minune din încercarea de asasinat. Cord, destituit, 
chipurile pentru deturnare de fonduri, este la buncăr. Recent, l- 
am angajat pe Keith Kent, expert în depistarea surselor unor 
fonduri, pentru a verifica transferuri de bani din America. El mi-a 
telefonat din Elveţia şi mi-a sugerat să mă duc pînă acolo. Apoi 
mi-a spus că de la Washington s-au transferat sume uriaşe către 
Ziircher Kredit Bank din Basel. Paula, ce părere ai despre 
persoanele cu care ne-am confruntat pînă acum? 

- Azi o se iei masa cu Ed Osbome la un bar din Piccadilly. La 
sugestia lui. Ai mers să discuţi cu Sharon Mandeville. La invitaţia 
ei. Bob iese astă seară cu Sharon. La sugestia ei. Marler iese la 
masa cu Denise Chatel, tot în seara asta. Invitaţia a fost lansată 
de Marler, însă ea a acceptat fără sâ ezite. Toate aceste 
persoane sînt piese importante în cadrul ambasadei. Am 
impresia câ încearcă sâ ne ducă de nas, îndrumîndu-ne pe o 
pistă greşită. 

CONSPIRAŢIA € 145 

-S-ar putea să ai dreptate, o aprobă Tweed. Acum fâ-ne, pe 
scurt, portretele persoanelor implicate. 

-Ed Osbome e dur, inteligent şi primejdios. Aş spune că 
deţine o poziţie importantă în cadrul opoziţiei. Pe Sharon încă n- 
am întilnit-o. Denise Chatel pare a fi cea mai agreabilă, dar şi 
misterioasă, astfel câ, date fiind prea multe elemente necu- 
noscute, ar trebui supravegheată. Şi Sir Guy Strangeways pare 
un tip inteligent, însă face un joc straniu. E un mare semn de 
întrebare. Basil Windermere - un deşeu uman. Acelaşi lucra e 
valabil şi pentra Rupert Strangewavys, un pierde-vară de doi 
bani. Sînteţi de acord? 

- Nu întru totul, dar continuă, o îndemnă Tweed. 

-Jake Ronstadt. L-am văzut doar citeva clipe, la Goodfel- 
lows, dar cred câ e extrem de periculos. Degajă incredibil de 


multă energie. S-a purtat drăguţ atunci cînd a vorbit cu noi, dar 
mâ-ntreb cum se poartă cu subordonații. Hank Waltz a încercat 
să mă tortureze pentra a obţine informaţii, mai apoi m-ar fi ucis. 
N-o sâ mai insist asupra acestui episod, dar el demonstrează 
pînă unde sînt dispuşi sâ meargă. Apoi avem o gloată de ucigaşi 
profesionişti cane au pătruns în ţară venind prin Paris. De ce 
Paris? Fiindcă sperau sâ treacă pe acolo nedepistaţi. 

- Azi-dimineaţă am vorbit cu Rene Lasalle, de la DST, preciză 
Tweed. Şi pe el îl îngrijorează prezenţa americanilor şi-mi va 
trimite prin curier cîteva fotografii făcute în secret. După ce 
sosesc v-aş ruga să vă aruncaţi ochii pe ele. Aşadar, ce se 
întîmplâ? 

- încearcă sâ-şi sporească influenţa asupra Marii Britanii. Asta 
în cel mai bun caz. 

Paula făcu o pauză. 

- Probabil plănuiesc să ocupe ţara. Poate credeţi c-am luat-o 
razna... 

Apoi tăcu, deoarece sună telefonul. Monica răspunse şi 
imediat după aceea îi anunţă câ sosise inspectorul-şef Roy 
146 è Colin Forbes 
Buchanan. Tweed îi spuse Monicâi sâ-1 invite imediat în biroul 
său. 

Toţi fura surprinşi cînd vâzură chipul sumbru al lui Buchanan. 
La invitaţia lui Tweed, acesta se aşeză, apoi acceptă propunerea 
Monicăi de a bea o ceaşcă de cafea. 

- Chiar simţeam nevoia, spuse el şi se uită în jur. Am în- 
credere în toţi cei prezenţi, de aceea voi vorbi fără sâ vă ascund 
nimic. N-aţi auzit ştirile? 

-Ce ştiri? se mirâ Tweed. Pari doborit. 

-O bombă de mare putere a explodat azi-dimineaţă într-un 
mare magazin universal din Oxford Street, cînd era mare aglo- 
meraţie provocată de o lichidare de stoc. Bomba a fost plasată 
sub o tejghea cu parfumuri, în care se aflau multe cutii cu 
stocuri vechi. De acolo vin acum. Am închis toată artera de 
circulaţie, de aceea am întirziat. A fost groaznic. 

-Atacul a fost revendicat de vreo grupare rebelă a IRA? 
întreba Marler. 

-Sigur nu. Echipa de artificieri a sosit rapid la faţa locului. Au 
găsit o a două bombă puternică, nedetonată. Au dezamor- sat-o 
şi au demontat-o imediat. Mi s-a raportat câ un dispozitiv 


electronic atît de complicat nu putea fi opera IRA. Componentele 
electronice sugerează tehnologie de la Silicon Valley, SUA. Dar 
închipuiţi-vă unde a fost plasată a doua bombă. 

-Unde? nu se putu abţine Tweed. 

- în raionul cu îmbrăcăminte şi jucării pentru copii. Şi-aşa sînt 
copii printre morţi şi răniţi. 

-Ticăloşii, explodă Newman. 

- Cum au pătruns atentatorii în magazin? întrebă Tweed. 

-Nu se ştie. Personalul care a descuiat uşile nu a constatat 
semne de forţare. în plus, indivizii au neutralizat sistemul de 
alarmă, apoi l-au repus în funcţiune, ca angajaţii să nu se 
alerteze la deschiderea magazinului. 

CONSPIRAŢIA € 147 

- Crezi câ încearcă cineva sâ provoace panică? întrebă 
Tweed. 

- Dacă-i aşa, atunci a reuşit. Oxford Street s-a golit încă 
înainte de a lua decizia de a bloca circulaţia. Vestea s-a 
răspîndit cu iuţeală fulgerului. Mulţumesc, spuse el, adresîndu- 
se Moni- câi, care îi adusese cea de-a două ceaşcă de cafea. A 
fost o atrocitate, încheie el. 

- Ai totuşi vreo idee cine ar putea fi? insistă Tweed. 

-Nici una. încă e prematur. 

-Roy, oricum doreai sâ discuţi cu mine. Despre ce anume? 

-In primul rind, Tamisa a aruncat un cadavru pe un banc de 
noroi, la sud de East End. Un bărbat scund, solid şi chel. Un 
anume Hank Waltz. 

- Cum de ştii cum îl chema? 

- Avea în buzunar un paşaport diplomatic american. 

-Informezi ambasada? 

- Nu, nici nu mă gîndesc, spuse Buchanan vehement. Şi, dacă 
vă vine a crede, am pierdut paşaportul. Să mă întrebe ame- 
ricanii, deşi mă îndoiesc. Apoi a apărut un alt cadavru. 

- Tot scos din Tamisa? se miră Tweed. 

- Nu. Am primit un telefon anonim. Din anumite motive, am 
hotărît să merg personal la faţa locului. Credeam câ voi vedea 
un alt american. L-am găsit pe nişte trepte în apropiere de 
Regent Street. Acesta fusese împuşcat în cap cu o puşcă. 

- L-aţi identificat? 

- Da. Avea asupra lui un paşaport pe numele de Kurt 
Schwartz. 


- Deci a fost asasinat? 

-Fără îndoială. Cu un singur glonţ. Oare de ce m-am gindit 
imediat la Fantoma? 

-Poate fiindcă primul-ministru, Keller din Germania şi 
ministrul francez au murit în acelaşi fel. Ceva martori? 

148 è Colin Forbes 

-Am pus echipa care mă însoțea să verifice în fiecare casă 
din zonă şi să trezească locatarii. Unul dintre ei a fost Basil 
Windermere. Ştim că trăieşte de pe umiă femeilor bogate. 

- Şi ce-a declarat acest Basil? 

-A zis că îl trezise un pocnet slab! Şi-a închipuit câ e vreo 
maşină care dă rateuri, aşa că s-a culcat la loc. Habar n-avea ce 
oră era cînd s-a auzit zgomotul. 

- Doimea singur? interveni Marler. 

-Da. 

- L-aţi găsit în pijamale? insistă Marler. 

-Da. Dar de ce va interesează atît de mult Windermere? 

-Sâ spunem câ am un talent nativ de detectiv. 

- înţeleg. 

Buchanan mai luă o înghiţitură de cafea şi zise: 

-De obicei nu prea-ţi auzeam glasul. 

-Mai am o întrebare, Roy, interveni Tweed, pentni a-1 face pe 
poliţist să uite de Windermere. Chryslerul din garajul lui 
Strangeways, la Parham. Ai reuşit să verifici maşina? 

-Da. Am trimis o echipă la lrongates. Au avut mandat de 
percheziţie, dar s-au purtat foarte prevenitor. Porţile de intrare 
erau încuiate. în casă, nici o lumină, deşi era aproape întuneric, 
de parcă ar fi fost noapte. Au escaladat un zid lateral. Un lăcătuş 
a descuiat lacătul de la uşile garajului. Nici urmă de Chrysler. 

- L-au scos la vreme. 

- Aşa s-ar părea. 

Buchanan scoase din buzunar o foaie împăturită şi i-o întinse 
lui Tweed. Asta e numai pentru tine. 

- Recunoşti vreun nume? 

-Da. Doi membri ai cabinetului, cîţiva membri marcanţi ai 
parlamentului şi o serie de cunoscuţi oameni de afaceri. 

-Toți au fost mituiţi de către americani. Am primit sume mari 
în dolari prezentate în valize diplomat. Ofițerii de la Brigada 
Specială au ţinut sub observaţie ambasada din Grosvenor 
CONSPIRAŢIA € 149 


Square. l-au urmărit pe americanii care duceau valizele. Aceştia 
s-au întîlnit cu beneficiarii mitelor în localuri de mîna a doua. Au 
băut cite ceva cu ei, apoi au plecat singuri, după ce au lasat 
valizele rezemate de bar sau de piciorul mesei. După ieşirea lor, 
fiecare dintre cei de pe listă a părăsit localul cu valiza. Trei 
dintre ei le-au deschis înainte de a ieşi şi au scos cîteva teancuri 
de bancnote de o sută de dolari, apoi le-au dat drumul înapoi. E 
vorba de mituirea unor oameni-cheie ai tării şi încă pe scară 
largă. 

- Situaţia devine tot mai periculoasă. 

- Ceea ce v-am spus este strict secret. 

- Şi aşa va râmine, îl asigură Tweed. 

în aceeaşi clipă Howard intră precipitat în cameră. Vâzîn- du- 
1 pe Buchanan, îşi ceru scuze. Apoi, trădindu-şi starea de 
agitaţie, se adresă imediat celorlalţi: 

-Vă invit pe toţi la mine în birou. La televizor e un reportaj 
despre o bombă plasată într-un magazin din Oxford Street. Aţi 
auzit de asta'? 

Paula pomi în fruntea tuturor către biroul de la etaj al lui 
Howard. Newman şi Marler o urmau. Nefiind sigur dacă 
Buchanan era dispus să mai piardă timp, Tweed se întoarse 
către el. 

-Cred câ o sâ merg cu voi, spuse polițistul. Uneori, criminalii 
simt dorinţa irezistibilă de a reveni la locul faptei... 

în biroul lui Howard, secretara aranjase deja scaunele, iar 
televizoml era deschis. Nimeni nu se aşezâ. Râmaseră cu toţii în 
picioare, aşteptînd încordaţi. 

- Cum de-au trecut cei de la televiziune de cordoane? îl 
întrebă Tweed în şoaptă. 

- Am dat ordin să fie lăsaţi. Cei care au comis această faptă 
îşi freacă probabil mîinile de încîntare, socotind câ aşa vor 
îngrozi populaţia. Eu cred că fapta lor va provoca doar deza- 
probare generală şi furie. Uite că începe... 

150 è Colin Forbes 

Contrar uzanțelor, reportajul nu era însoţit de comentariu, 
amănunt care accentua ororile comise. Camerele de televiziune 
oferiră imagini panoramice din interiorul magazinului. Podeaua 
era presărata de cioburi de sticlă. Brancardierii le ajutau pe 
femeile rănite şi pe citiva bărbaţi sâ iasă. Tejghelele şi casele de 
marcaj erau sfârimate. Nici o piesă de mobilier nu rămăsese 


întreagă. Mai erau cumpărători, mai ales femei, care stăteau 
prăbuşite la pâmiînt, îngrijiţi de asistente medicale şi de doctori. 
Un bărbat îşi pierduse un braţ. De pe rochia unei femei întinse 
jos se scurgea sînge, iar ea avea faţa tâiatâ de cioburi. Camerei 
nu-i scăpară cadavrele aruncate în poziţii bizare, după care 
înfăţişă ieşirea din magazin. 

Doi brancardieri duceau pe targă o femeie întinsă, cu gitul 
bandajat, prin care sîngele răzbătuse. Ea încercă să se ridice în 
capul oaselor, privind direct spre obiectiv, fără sâ-şi dea seama 
de prezenţa acestuia. 

- Soţul meu. Unde-i soţul meu? 

în spate, unde ea nu putea vedea, brancardierul care ţinea 
de un capăt al tărgii, clătina din cap în semn de regret. Paulei îi 
scăpă un oftat. 

- Of, Doamne, spuse ea în surdină. 

- Seamănă cu un cîmp de bătălie, spuse Newman, adre- 
sîndu-se lui Tweed. 

Paula dădu sâ plece. în cadrul uşii, Monica privea fix, 
neputind sâ-şi creadă ochilor. Cobori scările, urmată de New- 
man, Marler, Tweed şi Buchanan. înainte de a intra în birou, 
polițistul îl bătu pe Tweed pe umâr. 

-Trebuie sâ plec. Nu s-au văzut decit oameni de pe ambu- 
lanţe şi brancardieri. încearcă sâ ţii legătura cu mine. 

- Lucru valabil şi pentru tine... 

După ce intră în birou, închise uşa şi se aşeză la masa de 
lucru într-o tăcere mormintalâ. Monica era şocată, ţinindu-şi 
mîinile în poală. Paula îşi măsură colegii, fără nici o vorbă. 
CONSPIRAŢIA € 151 
Marler, rezemat de perete, se pregătea sâ-şi aprindă o ţigară, 
dar socoti câ e mai bine sâ renunţe. 

Tweed se aplecă în faţă peste birou. Râmaseră toţi cu pri- 
virile aţintite asupra lui, ştiind câ avea să spună ceva foarte 
important. Cînd li se adresă, glasul lui râmase calm şi hotărit. - 
Vom folosi mijloace oricît de crude pentru a-i înfrînge. 

11 

Departamentul Executiv de Acţiune se întrunise din nou în 
sala de consiliu a ambasadei. Stînd în capul mesei, Jake ames- 
teca pachetul de cărţi. înainte de a spune ceva îi lăsă să aştepte 
îndelung. Pe ferestre se vedeau crengile copacilor din piaţă 


cutremurîndu-se în bătaia nemiloasă a vintului ce se înteţise în 
dimineaţa tirzie. 

-Cred că s-ar cuveni să le adresez felicitări doar pe jumătate 
lui Vemon şi Brad. 

- De ce numai atit? întrebă indignat Vemon, individul slab şi 
cu faţa osoasă. 

- Fiindcă a doua bombă nu a explodat. Sigur ai încurcat firele 
la ceas. Dacă şi a doua era detonată, jumătate din lumea aflată 
în magazin ar fi murit. Ar fi fost de-a dreptul senzaţional. 

Feţele celor din jurul mesei se mohorirâ. Ca de obicei, Jake 
Ronstadt era într-o dispoziţie proastă. Brad, bărbatul scund, cu 
dinţi ca de rechin, îndrăzni să deschidă gura. 

- Care e următoarea ţintă? Acum, că am pornit, ar trebui să 
mergem înainte, să băgăm groaza în englezi. 

-Poate c-ar trebui să-ţi ţii gura. M-am cam săturat de între- 
ruperi. în orice caz, următoarea lovitură n-o vor da Vemon şi 
Brad. V-am dat fiecăruia dintre voi cîte o listă cu subiecţii. Să 
ridice mina cei care şi-au aruncat ochii pe ele. 

Opt oameni ridicară mîinile în aer. Rămaseră cu ele astfel 
pînă cînd Jake le făcu semn să le lase în jos. Apoi continuă să 
amestece cărţile. Vernon se întrebă dacă şeful lor jucase 
CONSPIRAŢIA € 153 
vreodată poker. Ar fi vrut sâ-1 întrebe, dar ştia că, dacă ar face- 
o, se putea trezi cu un pumn în plină figură. 

Leo, care avea capul rotund ca o bilă, împuşcase cîndva un 
sugar în ceafă. După aceea se dusese într-un bar că sâ bea 
cîteva paharele. îi ştia mai puţin de frică lui Jack decit ceilalţi. 

- Nu l-am văzut pe Ed Osbome la nici una dintre aceste 
întîlniri. 

Rondstadt se şi văzu ridicîndu-se, dînd ocol mesei pentru a 
mătura podeaua cu Leo. Ştia însă că Bilă gîndea mai indepen- 
dent şi că urmărea sâ-i ia locul. De aceea hotări că e mai 
înţelept să aştepte o ocazie prielnică pentru a-1 umili. 

-Ed e un tip foarte ocupat. Şi fiindcă veni vorba, şi eu amo 
mulţime de treburi. Aşadar, ideea de a continua cu atentatele e 
o tîimpenie. Londra va geme de poliţişti în căutarea unui indiciu, 
verificînd toţi informatorii din lumea interlopă. Sînt convins că 
Charlie mă va aproba. 

Se ridică, etalîndu-şi haina de piele şi pantalonii din acelaşi 
material. Deşi nu era foarte înalt, îi domina pe membrii echipei 


prin constituţia solidă, capul mare, personalitatea şi expresia 
feţei. 

- Plecaţi dracului de aici! spuse el în încheiere şi ieşi. 

în jurul prînzului, cu excepţia Monicâi şi a Paulei, toată lumea 
plecase de la Park Crescent. Paula hotârise sâ se lipsească de 
masa de prînz. După ce văzuse scenele transmise la emisiunea 
de ştiri nu se mai simţea în stare så mâniînce nimic. Telefonul 
sună, Monica schimbă cîteva cuvinte cu cineva, apoi îi spuse 
Paulei în grabă: 

- E doamna Carson, de la buncăr. Are necazuri cu Cord Dillon. 
Vrei să stai de vorbă cu ea? 

-Da... Paula la telefon, doamna Carson. Ce necazuri aveţi? 

- Dillon este neliniştit, se simte claustrat. A spus chiar că va 
veni la Londra. 

154 è Colin Forbes 

-îl poţi linişti pînă ajung acolo? 

Luase hotărîrea pe moment. 

- Aţi văzut ştirile la TV? Sau le-aţi auzit la radio? 

- Nu. Lui Dillon nu-i place să urmărească ştirile. Nici mie nu-mi 
place. De ce mâ-ntrebi? 

- Cord are nevoie de cineva cu care sâ vorbească, eu aşa 
cred. Spune-i câ vin astăzi şi voi ajunge probabil spre dupâ- 
amia- zâ. Şi uitaţi-vâ amindoi la următoarele emisiuni de ştiri de 
la TV. Vă rog, e important. 

-O sâ mă ocup de asta. Aştept cu nerăbdare sâ te vâd. La 
Romney Marsh e tare linişte. 

- Monica, spuse Paula, în timp ce-şi aduna paltonul căptuşit cu 
blană şi mânuşile de conducere, ia legătura cu Pete Nield. 
Spune-i câ mâ-ntorc diseară, la vreme ca să merg cu el la 
Santorini's. 

- Păi, acolo iau masa Newman şi Sharon Mandeville. 

- Ştiu. Pe Denise Chatel am avut prilejul să o vâd pentru a-mi 
forma o părere. Dar n-am văzut-o deloc pe Sharon. N-o sâ dau 
buzna peste Bob, însă o pot studia pe frumoasa Sharon de la 
distanţă. Spune-i lui Tweed câ am dat o fugă pînă la buncăr să-l 
mai liniştesc pe Cord Dillon. Pe curînd... 

Ceva mai tîrziu, cînd intră în comitatul Kent, Paula luă rapid o 
hotârîre. Parham îi era în drum. Putea trece pe la lrongates - cu 
speranţa de a sta de vorbă cu Sir Guy Strangeways. Cînd 


vizitase castelul acela, abia de schimbase cîteva cuvinte cu 
magnatul afacerilor imobiliare. 

- Poftim, draga mea. Abia aştept să te vâd. 

Paula râmase cu privirea fixată asupra interfonului de la 
poarta lrongates. Strangeways părea foarte bine dispus, în vădit 
contrast cu purtarea lui din cursul vizitei precedente, cînd se 
răstise la vizitatori tot prin interfon. Cînd parcă în apropiere de 
CONSPIRAŢIA € 155 
terasă, el o aştepta deja. Paula aruncă o ultimă privire către 
porţile care tocmai se închideau. 

Pe drum se simţise urmărită însă, oricît se străduise, nu 
reuşise să identifice vehiculul. Poate fusese doar o părere, însă 
ea avea convingerea că cineva stătuse cu ochii pe ea. 

- Vino înăuntru. Doamna Belloc a pregătit ceaiul. E cam 
devreme, recunosc, însă mânînci cît poţi. 

în timp ce era condusă prin holul larg şi sumbru către bi- 
blioteca unde aşteptase în timpul ultimei vizite, Paula îşi studie 
gazda. în ciuda aerului afabil, depista unele semne de încordare. 
Strangeways avea pleoapele umflate, trădind lipsa somnului. 
Glasul milităros şi răspicat pe care îl auzise înainte, dispăruse. 
Acum vorbea încet şi domol. Purta o haină sport cu petice din 
piele la coate, o pereche de pantaloni groşi bej şi pantofi maro 
lucraţi manual. Cît doamna Belloc îi turnă ceaiul, o privi lung, 
părăsind apoi încăperea, nu spuse nimic. 

- Ce părere aveţi de atacul cu bombă din Oxford Street? 

- îngrozitor! De-a dreptul revoltător! 

Vocea îi tremura de indignare. 

- îţi imaginezi, cît am fost militar, pe cîmpul de luptă am văzut 
destule. Dar nu mă atingeau. Nu-ţi faci meseria dacă te laşi 
doborit, dar scene ca acelea de la TV sînt oribile. 

-Cine credeţi că se face vinovat? Vreo facțiune a IRA? 

- Sînt atit de multe..., spuse, apoi fâcu o pauză. lar în lume 
există nenumărate organizaţii teroriste. Ar putea fi oricare dintre 
ele. 

Paula simţi că omul nu prea agrea subiectul. El îşi bău ceaiul 
şi luă o prăjitură, iar ea miîncă pe săturate. 

-Mai e ceva care mă frămiîntă, începu el. Rupert. Mare 
dezamăgire băiatul ăsta. Ştiu câ aleargă după orice femeie fru- 
moasă pe care-i cad ochii. Asta nu mă deranjează. S-a maturizat 
tîrziu. E vorba de patima jocurilor de noroc. 


-Pentru unii e o adevărata boală. 
156 € Colin Forbes 

-Eu n-am de gînd sâ plătesc pentru dependenţa lui ne- 
norocită! explodă el. lartâ-mă. Am ridicat glasul. Şi-am vorbit 
urit. Nu se face în prezenţa unei doamne. în privinţa asta eu sînt 
de modă veche. 

- Apreciez asta. 

-Am primit un telefon de la un cazino din Campione. E o 
enclavă italiană din Elveţia. 

- Ştiu. Ajungi acolo luînd un vapor cu aburi de la Lugano. 

- Ei bine, m-a căutat un tip din Campione, cerindu-mi să achit 
datoria lui Rupert. O sută de mii de lire! l-am spus să-şi vadă de 
treabă, dar el a insistat că Rupert îi dăduse numărul meu de 
telefon. Eu nu dau nici un bănuţ. Mi-aş putea permite, dar 
Rupert trebuie să-şi rezolve singur problemele. Aşa i-am şi spus 
înainte de a pleca de acasă. M-a fâcut zgircit. Ceva mai tirziu l- 
am sunat la Londra, unde are un apartament, ca să-i fac scan- 
dal. Nu mi-a răspuns nimeni. 

-Cred că-i foarte supărător. 

- lartâ-mă, nu te-am invitat înăuntru ca să mă pling de micile 
mele probleme. Mânîncă! 

- Aveţi multe proprietăţi imobiliare în Statele Unite. Vă mai 
întoarceţi acolo? 

-Vînd totul, nici nu vreau sâ mai aud de America. 

- înseamnă câ sînteţi foarte ocupat. Cred câ ar fi cazul să 
plec. De fapt, eu mergeam în altă parte, dar am trecut pe la 
dumneavoastră pentru câ mi-era în drum. Mulţumesc pentru 
ceai şi pentru companie, desigur. Mi-a făcut o reală plăcere. 

- Ce frumos din partea ta! O să te conduc la maşină. 

Paula se aplecă să-şi aranjeze mai bine pantoful din 
piciorul drept. O deranja puţin şi senzaţia de disconfort se putea 
amplifica, mai ales că era piciorul pe care îl folosea la frină şi 
acceleraţie. Strangeways o ajută sâ îmbrace paltonul şi apoi 
traversară holul. Deschise uşa grea şi râmaseră în cadrul ei. 
CONSPIRAŢIA $ 157 
Paula se mai aplecă o dată să-şi aranjeze pantoful. Cînd făcu 
asta, se auzi un pocnet. 

Glonţul se izbi de uşorul uşii în dreptul căreia stătuse cu o 
clipă mai devreme, apoi ricoşâ dincolo de aleea pentru maşini. 


Strangeways, o trase pe Paula înăuntru, după care închise uşa 
trintind-o cu piciorul. 

- Aşteaptă aici, se răsti el, scoţind nişte chei din buzunar. Mă 
duc la camera armelor. Am văzut flama de la gura ţevii. A venit 
de pe acoperişul casei de peste drum. 

Paula respiră adine de cîteva ori. Strangewavys reveni aproa- 
pe imediat cu o puşcă în mină. în ochi i se citea furia, dar 
purtarea îi râmase calmă şi controlată. Cînd se pregăti sâ des- 
chidă din nou uşa, Paula îi spuse: 

-Nu va supăraţi, aş dori sâ dau un telefon. 

- Nici o problemă. în bibliotecă. Te-aştept aici. 

Imediat ce intră în cameră, Paula scoase un carnet în care îşi 
notase anumite numere de telefon pe care le obținuse de la Mo- 
nica. Unul dintre ele era cel al lui Basil Windermere. Tastă cifrele 
şi aşteptă. Auzi limpede vocea stilată înregistrată pe robot: 

- L-aţi apelat pe Basil. Din întîmplare, în aceste momente sînt 
foarte ocupat. îmi pare râu câ nu vă pot răspunde personal. Vă 
rog să vă lăsaţi numele şi numărul de telefon. Voi fi îneîntat să 
vă sun cît de curînd posibil. La revedere. 

Deci Windermere nu era în apartamentul său. Paula închise şi 
reveni în hol. Strangewavys îi porunci pe un ton ce nu admitea 
replică: 

- Râmii în hol şi nu te expune! Eu mă duc afară să fac 
cercetări. 

Deschise uşa şi ieşi hotârit afară. Cînd ajunse la alee, merse 
de-a lungul ei de parcă ar fi condus o divizie în luptă. Tinea 
arma ridicată cu ţeava ţintită spre acoperişul plat al casei de 
peste drum, care se vedea peste coama zidurilor propriului 
palat. După ce parcurse cîțiva metri pe alee, strigă peste umăr: 
158 * Colin Forbes 

- Urcă în maşină cit poţi de repede! Dar, mai întîi, apasă 
butonul roşu de lîngă uşă. Să ieşi din curte în mare viteză. Piaţa 
nu e niciodată circulată. îmi pare rău de tot ce s-a întîmplat. 
Mişcâă-te... 

Paula făcu întocmai, apăsînd butonul de pe tabloul de co- 
menzi automate. Deschizind rapid uşa maşinii, se arunca 
înăuntru, apoi o închise imediat, trîntind-o. După ce apăsase pe 
butonul roşu, uşile începuseră sâ se deschidă. Strangeways se 
trase deoparte, continuînd sâ ţină puşca în sus şi sâ verifice 
acoperişurile din jur. Paula apâsă puternic pe pedala de acce- 


leraţie şi pneurile zvîrlirâ în urmă pietriş de pe alee. Apoi ajunse 
în prima piaţă pustie, pătrunse în cea ce-a doua piaţă mai mare, 
goală şi aceasta. 

încetini pentru a se orienta prin sat. Imediat ce ieşi din el, 
goni cît putu de tare. Se afla la mare depărtare de sat cînd 
reduse din viteză, privind mereu în oglinda retrovizoare. Nici 
urmă de alt vehicul. însă fusese urmărită de la Londra pînă la 
Strangeways. 

După ce trecu de Ashford şi intră pe un drum naţional, pla- 
fonul de nori grei cobori tot mai mult. Alcătuind un strat com- 
pact şi cenuşiu, norii aduseseră întunericul mai devreme, astfel 
câ Paula trebui să aprindă farurile. încă rula pe dmmul aproape 
pustiu cînd auzi zgomotul îndepărtat fâcut de un elicopter care 
se apropia. 

Cînd aruncă o privire spre apus, îl zări la peste un kilometru 
depărtare şi se încruntă. Un Sikorski. Nu reuşi să distingă nici un 
semn de identificare pe fuselaj. Se îndrepta direct spre ea. 
începu sâ se frâmînte. Dacă îşi continua dmmul, ar fi însemnat 
sâ îndrume aparatul spre buncăr. 

Spre stinga ei, la distanţă mare pe cîmp, văzu un tractor 
nivelînd arătura. O clipă după aceea, chiar lîngâ drum, zări o 
magazie veche, ale cărei uşi stăteau larg deschise; pesemne 
locul 
1 
CONSPIRAŢIA € 159 
din care ieşise tractorul, socoti ea. Privi din nou spre elicopter. 
Tocmai dispăruse într-un nor răzleţ. Reacţionă imediat. 

încetinind, trase de volan şi intră în magazia încăpătoare. 
Nările i se umplură imediat de aroma paielor aflate pe podea. 
Opri motorul şi se uită înapoi spre intrare. Era bine adăpostită în 
acel loc, astfel că, din aer, nu avea cum să fie zărită. Apoi auzi 
bătaia ritmică a motorului, semn că elicopterul zbura mult mai 
jos. 

îşi aprinse o ţigară, lucru rar. Nici un firicel de fum nu avea 
cum să iasă din magazie. Acum elicopterul se rotea. La un 
moment dat, zgomotul păru să se audă exact de deasupra capu- 
lui. De asta dată nu mai avea nici o îndoială că echipajul o căuta 
pe ea. 

Frumoase zile am trăit în ultima vreme, îşi zise ea. Întîi lupta 
de pe Eagle Street. lar astăzi cineva încearcă să mă ucidă la 


Iron- gates. N-am nici un dubiu că ţintaşul a fost Fantoma - dar 
fără nici un motiv clar, dobitocul! Acum poţi rămîne acolo, în 
frig. 

Aparatul se îndepărtă mai curînd decit se aşteptase, iar zgo- 
motul motorului se stinse treptat. Rămase totuşi pe loc. Putea fi 
o stratagemă; indivizii se puteau întoarce foarte repede. După 
zece minute socoti că urmăritorii plecaseră. 

După ce ieşi de pe soseaua principală şi făcu la stînga, unde 
o plăcuţa anunţa numele localităţii lvychurch, urmă traseul com- 
plicat şi sinuos al drumurilor de ţară. Ştia pe unde să meargă, 
deoarece Tweed o dusese cu maşina pînă la buncăr de pe vre- 
mea cînd încă era în construcţie. înainte de a ajunge la poarta 
automată despre care ştia că va fi deschisă de doamna Carson, 
trase pe stînga şi opri motorul. 

Trase cu urechea, încercînd să depisteze zgomotul eli- 
copterului. Nu auzi nimic, în schimb avu senzaţia că liniştea 
apăsătoare coboară asupra ei. De fiecare parte a drumului se 
întindea o cîmpie nesfirşită, neteda ca în palmă. Nu se vedea 
nici un deal, nici un arbore. Nici un semn că acolo ar fi trăit 
cineva. 

160 è Colin Forbes 

Gardurile vii desfrunzite ce mărgineau drumul rămăseseră o 
încilceală de rămurele dezgolite şi ţepi ascuţiţi, amintindu-i de 
sîrma ghimpată. Nici un ciripit de păsărele. Simţi că o ia cu frig. 
Parcă aş fl în Deşertul Gobi, gîndi ea. Probabil că aceasta era 
una dintre cele mai pustii zone din Anglia. Eu, la Romney Marsh? 
Nu-s făcută pentru asta. 

Pomi motorul şi rulă mai departe. Cînd se apropie de poartă, 
o văzu deschizindu-se. Pesemne că doamna Carson se folosise 
de binoclu şi o văzuse venind. 

-Bun venit în paradis, o întîmpină doamna Carson după ce 
parcase în curtea interioară şi coborise. 

-După mine, ar merita un alt nume. Nu înţeleg cum de 
suporţi să locuieşti aici. 

- Citesc mult, draga mea. Hai, vino înăuntru. Cord e complet 
schimbat... 

-Bună, Paula. Mă bucur să te văd. 

Frecîndu-şi mîinile, Dillon se ridică de lîngă focul care ardea 
viu. Aerul de afară era rece ca gheaţa, însă în camera era atit de 
cald încît Paula îşi scoase imediat paltonul şi mănuşile. Dillon 


părea întruchiparea neliniştii şi avea o expresie mohorită. Purta 
un pulover pe git şi pantaloni uzaţi din material reiat, haine pe 
care i le dăduse doamna Carson; şi ar fi putut trece drept un 
lucrător de la fermă. 

-Cum îţi merge? îl întrebă ea cînd el îi luă mîna dreaptă între 
palme. 

-Mă simt ca turbat. Eu şi doamna am urmărit ştirile la TV. Un 
şef de la Serviciul Explozibili a declarat că atentatul sigur nu a 
fost comis de IRA. A făcut referire la un declanşator electronic 
foarte complicat cum nu a mai văzut pînă acum. Supertehnică. 
Silicon Valley. 

- Ce vrei să spui? 

CONSPIRAŢIA * 161 

-Cu puţin timp înainte de a fi silit să fug pentru a râmine în 
viaţă, am surprins o discuţie între doi oameni de ştiinţă de la 
Silicon Valley şi un tip nou, un anume Jake Ronstadt. Vorbeau 
despre un nou dispozitiv pe care-l perfecţionaseră - un declan- 
şator electronic pentru bombele cu acţiune întîrziată. 

- Crezi că asta are vreo legătură cu ceea ce ai auzit la TV? 

- Absolut sigur! Mi-e groază cînd mă gîndesc că oamenii mei 
se fac răspunzători de masacrul din Oxford Street. Dacă aş pune 
mîna pe ei i-aş pune la zid şi i-aş împuşca eu însumi, unul cîte 
unul. 

- Cine e acest Jake Ronstadt despre care ai adus vorba? 
întrebă ea precaută. 

-Unul dintre oamenii intraţi recent în CIA. A trecut toate 
testele grele. Cu excepţia unuia. Psihiatrul care 1-a examinat a 
scris în raport că e „instabil din punct de vedere psihologic." 
Asta ar fi trebuit să-l ţină departe de agenţie. Dar nu s-a 
întîmplat aşa. 

-N-ai vrea să mai stai aici o vreme? Tweed ar fi mult mai 
liniştit dacă ai face-o. 

- Sigur, rămîn. Cred că Tweed are destule pe cap şi fâră să fie 
îngrijorat ştiindu-mă expus. N-a spus-o, dar sigur se teme pentru 
mine. E o atitudine foarte omenoasă, recunosc. 

Paula râmase la cafea cu Dillon, sporovâind cît putu mai 
degajat. Aprecie faptul câ el nu încercă în nici un fel să afle 
informaţii de la ea în legătură cu ceea ce se întîmpla. Apoi Paula 
spuse câ trebuia sâ revină la Londra. 


-Locul acesta seamănă cu o fortăreață, zise americanul în 
timp ce o conducea spre uşă. Tweed şi, cred eu, Newman şi 
Marler ştiu sâ-şi facă meseria. Mijloacele de apărare din jurul 
perimetrului sînt de-a dreptul diabolice. 

Paula nu mai avu timp sâ-l întrebe la ce se referea. în timp 
ce rula pe şosea, cu sistemul de încălzire reglat la maximum, îşi 
dădu seama câ prin minte îi treceau tot felul de ginduri, 

162 è Colin Forbes 

râminînd insă concentrată ca să depisteze elicopterul, în caz că 
acesta ar fi reapărut. îşi aminti de noul dispozitiv de detonare 
despre care Dillon auzise vorbindu-se la Langley. Pînă în acel 
moment, nu-i venise a crede că un astfel de atac putea fi orga- 
nizat de Washington. 

îşi reaminti, de asemenea, ce spusese Dillon despre Ron- 
stadt. Aşa cum ar fi afirmat Tweed, piesele-cheie ale jocului 
începeau să se îmbine. însă cînd ajunse la Park Crescent 
descoperi că nu era pregătită pentru o asemenea surpriză: per- 
soana despre care credea că e cea mai rezistentă din lume se 
afla într-o stare de semişoc. 

11 

- Scrisoare de la un mort. 

Imediat ce intră în biroul lui Tweed, Paula simţi că atmosfera 
era stranie. Newman stătea ţeapăn pe scaun. Marler, rămăsese 
lîngă perete, fără obişnuita ţigaretă în colţul gurii. Faţa Monicăi 
părea îngheţată. Tweed era la birou, cu mîinile împreunate pe 
tăblie, cu o expresie neutră pe chip. Nimeni nu-i adresă nici un 
cuvînt Paulei, cu excepţia celor cinci cuvinte rostite de Marler la 
intrarea ei. 

Traversă încet încăperea spre ea. Faţa lui avea o paloare 
pâmîntie. îi întinse un plic fără nici o vorbă. Apoi reveni în colţul 
lui şi râmase nemişcat. 

în picioare şi cu paltonul pe braţ, Paula nu se mişcă din loc. 
Cercetă plicul pe ambele părţi. Era un scris cu caractere mai 
puţin obişnuite; scrisoarea avea ca destinatar pe domnul Marler 
de la General & Cumbria Assurance. Băgă de seama că fusese 
trimis din Londra şi avea un timbru foarte comun. Cu atenţie, 
scoase dinăuntru unica filă împăturită. Scrisul avea aceleaşi 
caractere. 

Stimate domnule Marler 


Foarte mare atenţie la şlepuri. Ttebuie sâ descoperi locul în 
care se află maşinile de tipărit. 
Al dumitale, Kurt Schwartz. 
164 $ Colin Forbes 

Privi din nou în jur şi introduse scrisoarea împăturită în plic. 
Apoi se apropie de Marler şi i-o înapoie. Lâsîndu-şi paltonul şi 
mânuşile să cadă pe birou, se lăsă moale pe scaun. Râmase 
mută, de teamă să nu spună ceva nepotrivit şi se simţi uşurată 
cînd Newman rupse tăcerea: 

- Normal, scrisoarea asta 1-a tulburat. 

Voise sâ spună „răscolit", însă considera câ pe Marler nu-l va 
încînta formularea. Continuă: 

-La fel ca pe mine. Marler îl cunoaşte pe Kurt de multă 
vreme. Erau prieteni şi aveau deplină încredere unul în celălalt. 

-încă un glonţ pentru Fantoma, zise Marler cu aceeaşi voce 
monotonă cu care rostise cuvintele auzite de Paula cînd intrase. 

- Amîndoi ne simţim cumplit câ a trebuit sâ-l abandonăm 
rezemat de treptele acelea. 

- Nici nu puteai proceda altfel, spuse Paula imediat. Şi eu sînt 
dată peste cap..spuse apoi. 

Tăcu un moment, fiindcă simţise un nod dureros în git, iar ea 
se silea sâ nu se plîngă. 

-Era un om extrem de agreabil. Mi-a plăcut din clipa cînd a 
intrat în apartamentul meu. A glumit cu mine, m-a făcut sâ rid. 
A avut o soartă prea crudă. Chiar macabră... 

Vocea i se stinse. 

-E vremea sâ plec, anunţă Marler, cu glasul lui obişnuit. 
Trebuie să fac baie ca să arât bine. Doar am întîlnire cu Denise 
Chatel diseară. Pe curind. 

Tweed aşteptă pînâ ce Marler plecă. Le vorbi apoi celorlalţi 
pe un ton detaşat, lâsînd impresia câ se relua activitatea 
obişnuită: 

- Probabil câ, pînă la un anumit punct, am primit informaţii 
valoroase de la Kurt. înţeleg prea bine reacţia lui Marler. Kurt n- 
ar fi trimis scrisoarea dacă ar fi fost sigur câ va supravieţui ca sâ 
ne transmită personal mesajul, iar Marler şi-a dat seama de 
asta. 

CONSPIRAŢIA € 165 

- Şlepuri, repeta Paula, nedumerita. Se refera oare la şlepurile 

de pe Tamisa? Şi la ce maşini de tipărit face aluzie? 


- N-am idee, îi răspunse Tweed. Dar vom înţelege la vremea 
potrivită. Dar spune-mi, ce-ai făcut la buncâr? 

-Vă trebui să învăţ cum să-mi controlez emoția. 

Făcu o pauză, întrebîndu-se dacă era cazul să le povestească 
despre încercarea de atentat a cărei victimă fusese, fiind 
aproape sigură că Tweed va sări în sus de furie. Hotări să le 
prezinte toată situaţia. 

-In dram spre buncâr m-am hotârit să trec pe la..., începu ea. 

Tweed râmase imobil că o stană de piatră, cu privirea aţintită 
asupra ei, ascultînd cu atenţie. După ce ea termină, socoti că 
era cu totul nepotrivit să o admonesteze pentru faptul că îşi 
asumase un asemenea risc de una singură. Trecuse prin destule 
încercări în ultima vreme. 

-Pari sigură că glonţul îţi era destinat, observă el. 

- De ce spui asta? 

- Din felul în care ai descris incidentul, Sir Guy Strange- ways 
stătea alături de tine. Eşti sigură că nu el era ţinta? 

-La asta nu m-am gîndit. Dacă tot ai adus vorba, nu mai ştiu 
ce să zic. 

- Fantoma şi-a stricat palmaresul, comenta Newman. De data 
asta a ratat, indiferent cine era vizat. 

- Foarte interesant faptul că Basil Windemure nu era acasă 
cînd l-ai sunat. Asta înseamnă să fii pe fază, constată Tweed. 

-După cum v-am spus, Cord Dillon pare mulţumit că stă 
acolo. 

-Este extrem de important ce ţi-a spus despre noul detona- 
tor, constată Newman pe un ton sumbru. Acum măcar ştim cu 
cine avem de a face. 

- Pînă la un punct, îl corectă Tweed. 

- Cum a decurs masa cu Ed Osborne? întrebă Paula. 

166 è Colin Forbes 

- N-am ajuns pînă acolo. Tocmai mă pregăteam să ies cînd 
am primit un telefon de la el. Mii de scuze, chestii d-astea. Dacă 
nu mă supăr, ar dori sâ reprogramâm întîlnirea pentni astâ- 
searâ. Aceleaşi condiţii. Ora 21.00, la Raging Bull din Piccadilly. 

- După cîte s-au întîmplat, n-ar trebui să iei cu tine o pază de 
corp? Doar au încercat sâ te răpească în afara clădirii 
ambasadei. A fost un lucru foarte nimerit câ Newman şi ceilalţi 
erau acolo. 


-Tweed ne-a dat de înţeles câ are necazuri, explică Newman. 
Cînd stătea în capul scărilor şi voia sâ coboare, şi-a trecut o 
palmă peste creştetul capului, ca şi cum şi-ar fi aranjat părul. 

-Acum trebuie sâ vă urez cele bune şi sâ plec, spuse Tweed 
ridicîndu-se. Vreau sâ-l informez pe Howard în legătură cu 
ultimele evenimente. Bob, sper să te simţi bine la cină cu 
Sharon. Paula, îţi sugerez sâ mergi acasă mai devreme, îl iei pe 
Pete Nield să te însoţească pînă acolo şi sâ verifice zona. Apoi îţi 
faci ceva simplu de mîncare şi te culci la o oră rezonabilă. 

Paula dâdu din cap, fără a comenta. Nu voia să aducă vorba 
de intenţia ei de a lua masa cu Pete la Santorini's, pentru a 
vedea ce se întîmplă la masa lui Bob. Se putea întîmpla câ 
Tweed sâ nu fie tocmai încîntat de ideea câ ea sâ o verifice pe 
Sharon de la distanţă. Monica aşteptă pînă după plecare lui 
Tweed şi Newman, ultimul mergînd acasă pentru a se pregăti de 
ieşirea la restaurant. 

- Nu-ţi face griji în privinţa lui Tweed, o asigură Monica pe 
Paula. Am aranjat cu Harry Butler sâ-şi pună cel mai bun costum 
şi så meargă în secret la Raging Stag pentru a fi cu ochii pe el. 

Noul restaurant Santorini's era luxos împodobit şi, în plus, o 
porţiune a lui se prelungea piînâ deasupra fluviului. La ora aceea 
fremăta de agitaţie. Avîndu-l alături pe Newman, Sharon 
răspunse şefului de sală care se apropiase imediat ce intraseră. 
CONSPIRAŢIA $ 167 

- Sharon Mandeville. Am rezervat o masă de unde se poate 
vedea fluviul. 

- Bună seara. Da, s-a făcut rezervarea. Cea mai buna masă, 
desigur. 

Sharon purta o rochie mulată pe corp, croita simplu, de 
culoare mov, care trebuie să fi costat o avere, şi pantofi 
eleganţi. Pârul blond îi cădea în valuri pînă aproape de umeri. 
După ce pomi înaintea lui Newman, mulţi bărbaţi întoarseră 
capul după ea, spre distracţia sau spre iritarea femeilor care îi 
însoțeau. E, fără îndoială, cea mai strălucitoare apariţie feminină 
din restaurant, gîndi Newman. Şi concurente erau din belşug. 

Masa lor era aşezată în imediata apropiere a unei ferestre pe 
care se vedea fluviul. Sharon se aşeză şi îl privi pe Newman cu 
ochii ei verzi şi hipnotizanţi. Părea netulburată de agitația pe 
care o stimise la alte mese. 

- Bob, sper că îţi place, spuse ea cu glas catifelat. 


-E perfect. Trebuie să ai un dar deosebit al convingerii dacă 
ai obţinut această masă. 

- Nu tocmai. M-am folosit de numele ambasadorului. Nu vreau 
să devin prea cunoscută. Uite c-a venit chelnerul. Să comandăm 
aperitivele. 

Era foarte calmă, aproape timidă, fâcînd mişcări stâpiînite ce 
trădau o ţinută demnă. îl privi pe Bob în ochi, fără a fi în nici un 
fel agresivă sau cochetă. Cînd sosiră aperitivele, ciocniră 
paharele. 

-Pentru o seară de care să ne amintim, închină Newman cu 
un aer expansiv. 

-Să bem pentru asta, îl aprobă ea discret. 

-Cum te descurci la ambasadă? Sînt convins că e cu totul 
altfel decît la Washington. 

- Prefer Londra. Mama a fost englezoaică, aşa că aici mă simt 
ca acasă. Washingtonul mi se pare ca o groapă cu urşi. Am şi o 
casă frumoasă în Dorset. 

168 è Colin Forbes 

-Şi totuşi majoritatea evenimentelor importante din viaţa ta 
s-au petrecut în America. 

-Te referi probabil la cei patru soţi ai mei. Mai bine så vedem 
meniul. Apropo, eşti invitatul meu. 

-Ba nu, nu se poate... 

-Sper câ nu te superi, dar nu mai poţi întoarce lucrurile. Eu 
am un cont deschis aici. 

-  Perfid lucrat, spuse surizind larg. Data viitoare fac eu 
cinste. 

-Abia aştept ocazia. 

Le trebui cîtva timp pînă consultară lista lungâ. Newman 
aruncă o privire pe fereastră şi văzu un şlep masiv amarat peste 
noapte. Râmase cu ochii la el. Foarte mare atenţie la şlepuri. 
într-o străfulgerare, îşi aduse aminte avertismentul din ultimul 
mesaj al lui Kurt. 

-Taie-aş vrea sâ ştiu la ce te gîndeşti, spuse Sharon. 

-lartâ-mâ. Jocul luminilor pe apă e fascinant. 

-Visător mai eşti... 

- Da... Rochia ta este superbă. Movul ţi se potriveşte perfect. 

- Mulţumesc. 

Newman nu reuşi sâ descopere nici o inflexiune americană în 
vocea ei. Sharon avea o pronunție nealterată, de parcă ar fi trăit 


toată viaţa numai în Anglia. Vocea ei şi aerul stâpinit i se păreau 
foarte atrăgătoare. Nu trebuia sâ facă nici un efort pentru a 
discuta cu ea. Se simţea în largul lui. lar ochii verzi erau foarte 
frumoşi, deşi ea nu-i folosea ca pe o armă, aşa cum ar fi proce- 
dat multe alte femei. Cit mîncară din felurile pregătite excelent, 
vorbiră puţin. Privind înjur şi admirind eleganța restaurantului, 
Newman constată câ majoritatea persoanelor de acolo îi 
displăceau. Sharon atacă subiectul care o frâmînta abia cînd 
ajunseră la cafea: 

-Sper câ nu te deranjează, dar în seara aceasta îndeplinesc şi 
rolul de mesager. Mi s-a cerut să te întreb dacă n-ai fi de acord 
CONSPIRAŢIA € 169 
să scrii un articol în care sâ sugerezi realizarea unor relaţii mai 
strinse şi speciale între Marea Britanie şi America. 

- Pot întreba cine ţi-a cerut să faci asta? 

- îmi pare râu, Bob, dar nu pot sâ-ţi spun. Vine de la o per- 
soană foarte importantă... 

Paula şi Pete Nield sosiseră la Santorini's cu cîteva minute 
înaintea celor doi. Paula se slujise de numele lui Howard pentru 
a cere o masă mai izolată. Membru al cîtorva cluburi, Howard 
putea obţine rezervări la orice restaurant din Londra. Masa lor 
se afla într-un separeu, iar Paula, deşi destul de departe, vedea 
bine pînă în porţiunea situată deasupra fluviului. 

-Ce părere ai despre ea? întrebă după ce terminară felul 
principal. 

- Creează iluzia câ se înţeleg foarte bine. Ce părere am 
despre Sharon? Nu sînt sigură. E îmbrăcată minunat. Are gust în 
toate privinţele. 

- Nu asta am vrut să aflu. 

-E stâpînă pe sine. Se simte ca acasă într-un asemenea loc. 
Are o tehnică neobişnuită de a impresiona bărbaţii. 

- Continuă. 

-E rece, în aparenţă foarte calmă. Ştie sâ asculte, iar asta 
atrage orice bărbat. Controlează situaţia, fără a lâsa această 
impresie. 

- Ce-ai vrut sâ spui prin „în aparenţă"? 

- Mă-ntreb cum e cu adevărat sub masca aceasta a stâpinirii 
de sine. Cu toată sinceritatea, admit că nu-s sigură. 

- în legătură cu ce? Nield zimbi. Hai. Mai spune ceva. 

- Sînt pur şi simplu intriga... Nedumerită. 


- Voiai să spui intrigată, iar după aceea ai ales alt cuvint. Ce 
anume te intrigă la ea? 

-Poate e vorba de puţină invidie, surise Paula. E o femeie 
foarte frumoasă. 

170 € Colin Forbes 

- Cam enigmatică, aşa cum îi spui lui Tweed. Apropo, pe 
cuvîntul meu, şi tu arăţi nemaipomenit. 

- Mulţumesc, Pete. 

Paula aproape roşi. 

- Vrei budincă? 

-M-am săturat. Cu ce-am mîncat acum o să rezist cîteva zile. 
Mai bine continuă. 

- Mă simt la fel ca tine. Fiindcă veni vorba de Tweed, ştiu că 
restaurantul Raging Bull e deschis pînă tîrziu. S-ar putea să mai 
fie acolo. Te superi dacă ne bem cafeaua acolo? Simt că ar 
trebui să verificăm dacă există vreun ticălos în zonă. 

-Bună idee. O să cer nota de plată. 

Aleseseră un moment în care masa la care se aflau Sharon şi 
Newman era mascată de alţi consumatori care se pregăteau de 
plecare. Nield conduse pînă în Piccadilly, găsi probabil singurul 
loc liber dintr-o parcare din Mayfair şi profită de ocazie. Făcură 
restul drumului pe jos. 

Paula îşi ridică mai strins gulerul paltonului în jurul gitului. 
Bătea un vînt care părea să fi pornit de la Polul Nord. Drumul cel 
mai scurt îi duse pe Albemarle Street, care era pustie la acea 
oră. Asta îi reaminti de seara în care se ciocnise de Cord Dillon 
în faţa hotelului Brown's şi de clipa de uimire înfiorată cînd 
glonţul pornit din arma bărbatului aflat în Cadillac lovise vitrina 
din spatele lor, sfărimînd-o. 

Nield nu aduse vorba de acel incident, însă o luă de braţ pe 
Paula şi o făcu sâ meargă mai vioi. Răriră paşii cînd se apropiară 
de Raging Stag. Privind rapid în toate părţile, verificară din ochi 
toţi bărbaţii care se aflau în zonele mai puţin luminate. Piaţa 
Piccadilly era, de asemenea, pustie. 

Cînd intrară în restaurantul ce avea şi bar, Paula îşi roti 
privirea şi, în mulţimea de feţe, îl văzu pe Tweed aşezat la o 
CONSPIRAŢIA ¢ 171 
masa aflata în spate. Stătea cu spatele la ea, iar alături de el se 
afla Ed Osbome. Nield îi zări aproape în acelaşi timp. 

-Uite două locuri libere la bar, spuse el. Le ocup eu... 


Ajunse la scaune cu două clipe înaintea altor doi bărbaţi care 
părură deranjaţi şi încercară să le ocupe cu forţa. Nield clătină 
din cap. 

- Acolo am stat pînă adineauri, spuse unul dintre bărbaţi pe 
un ton bătăios. 

- Regret, dar sînt cu o doamnă. Sper câ nu vreţi s-o faceţi 
să stea în picioare. 

Paula îi sări în ajutor strecurindu-se pe lingă cei doi şi 
aşezindu-se pe unul dintre scaune. Se întoarse şi i se adresă 
celui mai puţin amabil: 

-Vă mulţumesc foarte mult. Ati fost foarte drăguţ. 

- Te-ai descurcat de minune, o felicită Nield, după ce bărbaţii 
se îndepărtară bombănind nemulţumiţi. Ce vrei sâ bei? 

-Cred c-o sâ râmiîn la vin. Un pahar de vin demisec 
franțuzesc. 

La acea oră, localul era la fel de aglomerat ca şi Santorini's. 
Paula constată câ ocupa o poziție ideală pentru a supraveghea 
masa lui Tweed: vedea totul foarte clar reflectat în oglinda din 
spatele barului. îşi dădu jos paltonul, punîndu-1 împăturit în 
poală şi, curind, le sosi comanda, apoi ea încremeni cu paharul 
ridicat în aer. 

Tweed şi Osborne stăteau aproape unul de celălalt. Paula avu 
impresia câ aveau o dispută amicală, fiindcă Osborbe făcea 
gesturi largi cu braţele, iar TWeed dădea aprobator din cap. 
Ceea ce o făcuse sâ îngheţe era masiva valiză tip diplomat 
rezemată de scaunul lui Tweed. 

-S-a întîmplat ceva? o întrebă Nield. 

-Nimic. 

îşi înfăşură eşarfa în jurul capului ca să-şi ascundă părul. Un 
chelner îi aduse nota de plată lui Osbome, aşezind deasupra ei 
172 $ Colin Forbes 
cartea de credit, pe care acesta o ridică rapid şi o strecură în 
portofel. Nield se aplecă mai mult asupra barului. Purta un cos- 
tum nou şi îşi dăduse seama câ Paula nu voia ca Tweed sâ-i 
zărească. Cei doi bărbaţi care încercaseră sâ ocupe aceleaşi 
scaune stăteau acum în spatele lor cu paharele în mină şi discu- 
tau. Privind în oglindă Paula simţi câ nimeni dintre cei care ple- 
cau nu-i putea vedea. îl ghici şi pe Butler, ascuns într-un colţ. 

Osbome tocmai se ridică. îl bătu jovial pe Tweed pe umăr şi- 
şi croi dram spre ieşire, prin simpla lui statură forţindu-i sâ se 


dea la o parte pe toţi cei care-i stăteau în cale. Nu purta nici 
măcar palton. Pesemne câ masivitatea îi permitea să reziste 
frigului aproape arctic de afară, gîndi Paula. 

- Mai stăm? întrebă Nield. 

-Dacă nu te deranjează. Doar o clipă. Mă aflu în localul 
acesta abia a două oară şi îmi place animația de aici. 

După ce Osbome ieşi, Tweed mai aşteptă la masă citeva 
momente. Cînd se ridică, ţinea valiza diplomat în mîna dreaptă. 
Spre deosebire de Osbome, îşi făcu loc prin mulţime deosebit de 
delicat. 

- Scuzaţi-mâ... Mulţumesc... Vă rog sâ mă iertaţi... 

Paula simţi un fior rece pe spinare cînd îl vâzu pe Tweed 
ieşind în noapte cu valiza. Nu ştia câ el avea aşa ceva. Râmase 
locului cîteva clipe, apoi îşi termina băutura. 

-Pete, dacă n-ai nimic împreună, cred câ mi-e de ajuns. 

Inflexiunea vocii sau postura ei îi atrase atenţia lui Nield, 
care aşteptă pînă porniră spre locul unde parcaseră maşina, 
apoi o întrebă: 

-Te frâmiînta ceva? 

- Absolut nimic. Am petrecut o noapte minunată. îţi sînt 
recunoscătoare, Pete... 

Nield îşi închipuise câ o va conduce pe Paula pînă la aparta- 
mentul ei din Fulham Road. Ea îl uimi cînd ajunseră la maşină 
CONSPIRAŢIA $ 173 
şi se înghesuira înăuntru ca să scape de frig. El porni motorul şi 
sistemul de încălzire. 

- Se-ncâlzeşte imediat. Te duc acasă? 

-Nu, Pete. Ţi-aş râmine îndatorată dacă m-ai lăsa la Park 
Crescent. Mai am o lucrare de terminat. O să mă duc singură cu 
maşina mea. 

-Nu mă păcăleşti! Ai nevoie de pază de corp. 

- Pete! Doar nu sînt un căţeluş care trebuie dus de lesă, nu se 
putu ea stăpîni. 

-Te preocupă ceva. O grijă împărtăşită e pe jumătate 
depăşită. 

-îmi pare râu, Pete. lartâ-mă câ am luat foc. Urit din partea 
mea, după seara minunată pe care am petrecut-o împreună. Dar 
vreau sâ trec pe la Park Crescent. 


- Cum doreşti. Ce-ar fi ca eu să-mi continuu drumul pînă la 
tine, ca sâ verific apartamentul şi zona, bine? Inamicul ştie unde 
locuieşti. 

- Ai dreptate, sigur. îţi rămîn datoare. Uite cheile de la 
apartament, ca sâ poţi intra. 

-Dacă nu te deranjează, o să stau pînâ ajungi tu. 

-Nu mă deranjează deloc... 

Paula râmase tăcută tot drumul. Era furioasă pentru izbuc- 
nirea nelalocul ei; nu-i venea în minte nimic drept scuză. Apoi, 
cînd ajunseră la intrarea de la Park Crescent, îl sărută pe obraz 
pe Nield şi îi strinse mîna. în biroul lui Tweed se vedea lumină. 

-Bună seara, Paula, o întimpină George. Domnul Tweed s-a 
dus sâ facă baie. Monica e tot aici. 

Paula urcă scările în tăcere şi deschise uşa. Monica nu era 
acolo, pesemne urcase la etaj sâ-şi pregătească ceva de 
mîncare. închise uşa şi râmase privind atentă în jur. Aproape 
trepida de emoție. Masiva valiză diplomat stătea în picioare sub 
biroul lui Tweed, cu capacul dat în laturi. Rămasă în picioare şi 
fârâ sâ facă nici o mişcare, Paula încercă sâ ia o decizie. 
Niciodată nu 
174 $ Colin Forbes 
avusese obiceiul sâ-şi bage nasul în treburile altora. Dar simţea 
câ trebuie sâ ştie adevărul, altfel incertitudinea avea să o tor- 
tureze necontenit. 

Aplecîndu-se, trase valiza spre ea. Privi înăuntru şi simţi câ-i 
vine râu. Era plină cu teancuri de bancnote de cite o sută de 
dolari. Fiecare dintre teancuri era legat cu bandă elastică. 
Scoţind unul afară, numără în mare grabă. O sută de bancnote. 
Avînd în vedere numărul de teancuri, în valiză se aflau zeci de 
mii de dolari. 

Repuse valiza la loc exact, aşa cum o găsise. Ameţită, se 
ridică. Trebuia să iasă din clădire înainte de revenirea lui Tweed. 
în seara aceasta nu avea curajul sâ stea faţă în faţă cu el. 
Cobori scările în fugă şi se opri doar pentru a vorbi cu George. 

-Sâ nu spui nimănui câ am trecut pe aici. Tweed ştie câ tre- 
buia să mă culc devreme. 

- Am înţeles, domnişoară. 

După ce pomi motorul, rămase nemişcată în maşină, 
aşteptind sâ se calmeze. Apoi conduse înapoi către apartamen- 


tul ei, recunoscătoare că traficul era ca şi inexistent, iar străzile 
pustii - la fel ca şi sufletul ei. 
15 

Cam la ora la care Paula şi Nield ajunseseră la felul principal 
în restaurantul Santorini's, Marler lua masa cu Denise Chatel la 
Lanesborough. Bruneta, cu părul coafat perfect, purta un 
compleu cu pantaloni din mătase. Marler rămăsese impresionat 
de înfăţişarea ei răpitoare şi îi declarase acest lucru după ce se 
aşezaseră. 

-Frumos compliment. îţi mulţumesc, spuse ea cu un zîmbet 
cald. Mulţumesc, Alee. 

Apoi el o rugă să aleagă vinul, iar ea se pronunţă pentru unul 
foarte bun, dar al cărui preţ nu era prea piperat. Discuţia se 
înfiripa sprinten, iar el descoperi că Denise era tipul de femeie 
despre care aveai imediat plăcuta senzaţie că o cunoşti dintot- 
deauna. Ea dădu roată cu privirea prin restaurant, după care îşi 
îndreptă ochii albaştri spre ai lui. 

-Minunat loc. Nici nu-i de mirare că e atit de populat. 

-Aici a fost un spital mare care a fost transformat în hotel. Nu 
mai vrei vin ? 

Apoi trecură într-o altă încăpere pentru a-şi bea cafeaua şi, 
după ce se aşezară, ea îşi încrucişă picioarele inimoase. 

Stînd alături de ea, Marler se gîndi să-i adreseze un compli- 
ment în legătură cu ele, dar socoti că era prematur, avînd în 
vedere că abia se cunoscuseră. Mai apoi, o remarcă nevinovată 
de-a lui stîrni un lanţ de confesiuni ale căror consecinţe îi era 
greu să le anticipeze. 

176 è Colin Forbes 

-Mi-am amintit câ ai povestit despre părinţii tăi: tatăl francez, 
iar mama americancă. O combinaţie cu adevărat cosmopolită. 

-Da, chiar... 

Ezită. 

-Aveam intenţia sâ aduc vorba despre asta. Sper câ nu vei 
considera acest lucru drept o încercare de a profita de cunoştin- 
tele tale în materie în mod gratuit. 

-Desigur, spuse şi se aplecă în faţă, vădit interesat. Vreau să 
ştiu cît mai multe despre tine. Te ascult. 

-Cînd am fost la Park Crescent am afirmat că părinţii mei au 
murit într-un accident rutier. Drama s-a petrecut dincolo de linia 


de demarcaţie dintre state, în Virginia, într-o localitate măruntă 
al cărei nume ar trebui sâ-1 scriu... 

- Poftim carneţelul, spuse el, scoţindu-l din buzunar. Aş 
vrea sâ cunosc toate detaliile. 

- Am telefonat şerifului care se ocupă de cercetări. îl cheamă 
Jim Briscoe. O să scriu şi asta. Omul a fost de acord sâ mâ 
întilnească pentru a discuta cu el. Mi s-a părut destul de amabil, 
dar am simţit câ avea anumite reţineri. Lucru ce nu se justifică. 
Mi-a zis câ, din nefericire, accidente ca acela se petrec destul de 
des. L-am întrebat dacă se produsese într-un loc fără vizibilitate. 
A negat. 

-Presupun câ nu ai mers pentru a vedea locul accidentului. 

-Ba da. La rugămintea mea, Jim Briscoe m-a dus pînă acolo. 
Nu se vedeau urme de frinare în apropierea podului unde s-a 
întîmplat. l-am atras atenţia asupra acestui element. Omul s-a 
arătat stinjenit din nou şi a zis câ, în condiţii de trafic aglomerat, 
oricine i-ar fi putut scoate de pe şosea. Numai câ drumul acela 
era unul foarte liniştit. Atunci mi-a venit ideea câ cineva o fi 
şters urmele de pneuri de pe şosea. 

Surise cu tristeţe: 

CONSPIRAŢIA $ 177 

-O să crezi că nu sînt în toate minţile. 

-Nu, nici gînd. Te cred. Cum ai dori să te ajut? 

-Păi, Sharon mi-a spus în trecere că Tweed are o firmă cu un 
profil special în domeniul asigurărilor: asigură personalităţi 
împotriva cazurilor de răpire. lar în caz că acestea sînt răpite, 
firma negociază eliberarea. Ceea ce înseamnă că aveţi oameni 
care fac investigaţii. 

-Exact asta ne este îndeletnicirea. 

-Ceva mai tîrziu am încercat să iau din nou legătura cu şeriful 
Briscoe. Un poliţist a cărui voce n-am recunoscut-o mi-a spus că 
acesta se pensionase înainte de termen cu pensie integrală. Mi 
s-a părut ciudat - Jim Briscoe nu părea să aibă mai mult de 
patruzeci de ani. Am zis că doresc o investigaţie făcută de către 
FBI - doar părinţii mei traversaseră graniţa statului. Noul şerif s- 
a dovedit nepoliticos, spunîndu-mi că dosarul fusese închis. Apoi 
a adăugat că puteam fi dată în judecată pentru că îi fac să 
piardă inutil timpul. 

-Ciudat, foarte ciudat. Poţi să-mi descrii locul în care s-a 
petrecut presupusul accident? 


-Da. O autostradă care traversează un pod pe deasupra unei 
văi adinci. Cam împotriva voinţei lui, şeriful Jim Briscoe mi-a 
arătat o fotografie a maşinii în care muriseră părinţii mei. Se 
vedea o adiînciturâ mare în partea laterală, ca şi cum un vehicul 
greu intrase în ea. lar asta se întîmplase exact în locul în care 
începea podul, de unde au fost azvirliţi direct în gol. 

-E mare minune că maşina nu a luat foc... Sau chiar a ars? 

-Nu. Tatăl meu avea reflexe bune. E limpede că a oprit 
motorul în momentul în care s-au prăbuşit. L-am întrebat pe 
Briscoe în legătură cu asta şi el a confirmat că motorul fusese 
oprit. 

-Ai numărul actual de telefon al lui Briscoe? 

-Nu. însă cel care-l înlocuise a afirmat că locuieşte în acelaşi 
oraş. Numele acela greu de pronunţat pe care l-am scris 
178 è Colin Forbes 
în carnet. Mi-am mai notat numele noului şerif şi numărul lui de 
telefon. Dar poate câ nu puteţi face nimic. 

-Nu fii chiar atît de sigură. 

Lui Marler îi veni o idee. 

- Dâ-mi carnetul şi s-ar putea să aflu ce s-a întîmplat cu 
adevărat. Unele lucruri pe care mi le-ai spus nu sînt deloc 
normale. 

-îți dau prea multă bătaie de cap, zise ea, înapoindu-i 
carnetul. Am mai trecut şi adresa mea din Belgravia. Aparta- 
mentul se află alături de cel al lui Sharon. Mai e şi un număr de 
telefon pe care îl am de puţin timp. Nu e trecut în cartea de tele- 
fon. Am făcut-o în mod discret. Cred câ cei de la ambasadă îmi 
ascultă convorbirile purtate la telefonul care e instalat acolo 
încă de la sosirea mea. 

Zimbi din nou. 

- Serios, sînt convinsă câ mă socoteşti nebună. 

-După părerea mea, cred câ ai toate motivele să fii îngrijo- 
rată. Sâ vâd ce pot face. 

- Să discutăm despre altceva. Oricum, nu cred câ e un 
subiect prea plăcut pentru tine. 

-Ca să fiu cinstit, mă intrigă, zise el în timp ce ea îşi verifica 
ceasul. Sper câ nu trebuie sâ pleci! 

- Ar cam trebui. Şoferul limuzinei care m-a adus aici aşteaptă 
afară de cel puţin jumătate de oră. 


După ce se îmbrăcară, Marler o conduse la maşina care 
aştepta. înainte de a urca, ea se întoarse şi-l sărută pe buze. 
Apoi îi zîimbi foarte cald. 

- Mulţumesc, a fost o seară minunată. Aş dori tare mult să 
păstrăm legătura. 

- Sigur. 

El îi întinse o foaie pe care o rupsese dintr-un carnet şi-i 
spuse în şoaptă: 

CONSPIRAŢIA $ 179 

-Ai acolo numărul meu de telefon. Dacă sînt plecat îţi va 
răspunde robotul. Spui doar Denise şi eu te voi căuta la numărul 
pe care mi l-ai dat pînă dau de tine. 

-Ai grijă de tine, Alee. Trăim într-o lume plină de primejdii. 

16 

Paula nu reuşi så doarmă în acea noapte. încercă, însă som- 
nul nu veni. Imaginea servietei pline cu bani îi revenea cu insis- 
tenţă în minte. Făcu un duş, dar nici asta n-o ajută. 

în timp ce-şi făcea cafeaua, ştiind că nu va mai reuşi sâ se 
odihnească în acea noapte, îşi aminti ce le spusese inspec- 
torul-şef Buchanan despre personalităţi importante ale Marii 
Britanii care fuseseră mituite cu sume enorme. Metodele 
folosite. Cum lucrătorii de la Brigada Antiteroristă, care supra- 
vegheau ambasada, îi văzuseră pe americani plecînd cu valize 
diplomat, îi urmăriseră pînă la localurile unde se întîlneau cu 
„subiecţii'. La drept vorbind, în episodul petrecut în barul 
Raging Stag, fusese vorba de valiza pe care Osbome o 
rezemase de piciorul scaunului pe care stătea Tweed. 

Mintea i se învolbura. Oare Tweed considera că nu puteau 
cîştiga? Trecuse de cealaltă parte? Cînd îşi aminti toate întîm- 
plările petrecute de cînd îl cunoştea, acest lucni i se păru 
imposibil. Trebuia, mai curind, găsită o altă explicaţie - dar nu 
reuşea să ajungă atit de departe. 

- Mă înşel cumplit. Nu se poate altfel, zise ea cu voce tare. 
însă nu era convinsă. Tweed îi recomandase întotdeauna să 
judece în funcţie de fapte. lar ea fusese martor la „tranzacţie." 
lritată, goli în chiuvetă cafeaua pe jumătate bâută şi-şi făcu 
ceai. Păşind agitată prin camera de zi, fuma una dintre puţinele 

ţigări pe care şi le permitea zilnic. 

- Mă dau bătută, spuse ea din nou cu voce tare. 

CONSPIRAŢIA * 181 


Sosi foarte devreme la Park Crescent şi se simţi uşurata con- 
statind că era singură. Valiza cu bani dispăruse. Pe blocnotesul 
de pe biroul Monicâi era trecut un nume: Keith Kent. Basel. 

Stătea la masa de lucru cînd ceilalţi sosiră aproape în acelaşi 
tinip. Intrînd prima, Monica se aşeză la biroul ei. Aruncă o privire 
spre Paula. 

-leri, în vreme ce tu erai la Romney Marsh, Keith Kent, 
specialistul în detectarea fondurilor, 1-a sunat de la Basel pe 
Tweed. A afirmat că a pătruns în contul de la Zurcher Kredit şi 
că are nevoie de ajutor. 

- Şi cum a reacţionat Tweed? 

-Cînd se întoarce, întreabâ-1 chiar tu. 

Paula mulţumi pentru recomandare. Asta îi oferea prilejul de 
a discuta cu Tweed. Dacă ar sta fârâ a spune ceva, el ar fi 
remarcat imediat tăcerea ei suspectă. Apoi sosi Newman. Era 
bine dispus, aproape exuberant. Zîmbi larg către Paula. 

-Grozavă dimineaţă. Nu ţi se pare câ e o zi frumoasă? 

- Dimpotrivă, e cumplită, îi răspunse Paula. S-a făcut şi mai 
frig decit ieri. 

-Asta te ajută sâ gîndeşti mai repede, spuse el şi zimbi din 
nou, după care se lăsă să cadă pe un scaun. 

Apăru şi Marler, îmbrăcat, ca de obicei, impecabil. Purta un 
costum nou, de culoare gri. Fluturînd mîna, îi salută pe fiecare. 
In acel moment intră Tweed cu paşi vioi şi, foarte preocupat, se 
aşeză la biroul lui şi apoi privi în jur. 

- Monica mi-a spus că ieri ţi-a telefonat Keith Kent din Basel, 
începu Paula, afirmînd câ a pătruns în contul de la Zurcher 
Kredit, deşi nu prea îmi dau seama ce înseamnă asta. 

- Adevărat. Lucrurile încep sâ se limpezească. Bob, cum te-ai 
descurcat cu Sharon Mandeville? 

-Bine. Să ştii câ nu are nici urmă de accent american. Mi s-a 
părut a fi o englezoaică educată şi rezervată. 

182 è Colin Forbes 

Strîngînd din buze, Paula râmase cu privirea aţintită la el. 
Newman se lăsase cucerit de Sharon? Părea aproape sigur, dacă 
judeca după purtarea şi afirmaţia lui. îşi lăsă ochii în jos înainte 
ca el să o privească direct. 

- Serios? Tweed făcu o pauză înainte de a continua. Deci te 
înţelegi bine cu ea. Există posibilitatea de a vă reîntilni? 

- Sper că da. Da, aş spune că sînt şanse mari. 


-Atunci vei avea prilejul sâ afli de la ea ce se întîmplă. Asta în 
cazul câ deţine informaţii, lucru puţin probabil. 

- M-a rugat sâ scriu un articol. Nu-i ideea ei. Vine de la cineva 
de sus şi n-a vrut sâ-i divulge numele. 

- Ce fel de articol? 

-O pledoarie în favoarea unor relaţii speciale, mai strînse 
între Marea Britanie şi America. 

-Zău? se miră Tweed şi pe chipul lui licări un zîmbet fugar. 
Lucrurile tind sâ prindă contur. Şi ai de gînd sâ-1 scrii? 

-încă nu m-am hotârit. Dacă o fac, o să-ţi arăt mai întîi 
ciorna, desigur. 

-Uite c-am ajuns şi la tine, Marler, continuă Tweed. A fost 
plăcută seara cu Denise Chatel? 

-Deosebit de plăcută. A fost o încîntare. Am aflat de la ea o 
istorie foarte ciudată. Sînt multe de spus. E vorba despre 
moartea părinţilor ei. 

Pe măsură ce povestea, Tweed îl urmărea din ce în ce mai 
atent. Profitind de memoria lui foarte bună, Marler repetă 
extrem de fidel cele spuse de Denise. Cu toate câ avea de dat 
cîteva telefoane, Monica se opri şi ea sâ-1 asculte. Spre finalul 
relatării, Marler făcu un gest elocvent de renuntare. 

- M-am gîndit câ omul care ar putea continua cercetările e 
Cord Dillon - adică să-i prezint cazul pentru ca, mai apoi, el sâ 
poată telefona în America. Asta dacă nu consideri câ totul 
reprezintă o risipă de energie. 

- Dimpotrivă. 

CONSPIRAŢIA € 183 

Tweed fâcu din nou o pauză. 

-Ce vă spun acum e strict secret. René Lasalle de la DST mi-a 
declarat recent, la rugămintea mea, că tatăl Denisei a fost trimis 
în mod oficial ca ataşat la Ambasada Franţei din Washington. în 
realitate, era cadru al Serviciului Secret. A încercat să afle 
detalii privind unele operaţiuni importante pe care le puneau la 
cale cei de la Washington. A murit, împreuna cu soţia, într-un 
accident înainte de a apuca să raporteze ceva. Mama şi tatăl lui 
Sharon au pierit în acelaşi mod. După cum spuneam şi atunci, 
nu cred în coincidente. 

-Sâ-1 rog pe Cord să verifice? întrebă Marler. 

-Chiar te rog. Spune-i câ mâ interesează şi pe mine. 

Se rezemă apoi se spătarul fotoliului şi continuă: 


- Cu ani în uimă, cînd eram la Scotland Yard... 

-Cel mai tînar inspector de la Omucideri pe caie-1 avuseseră 
ei pînă atunci..., continuă Paula. 

- Altceva voiam să spun. în mai toate cazurile de crimă pe 
care le-am cercetat am dat peste numele faptaşului din pură 
întîmplare. Dar măcar recunoşteam importanţa indiciilor aflate 
întîmplător. Marler a făcut acelaşi lucru acum. Consider câ 
Denise i-a spus ceva deosebit de semnificativ pentru situaţia cu 
care ne confruntăm. 

-Nu pricep unde baţi, recunoscu Marler, autoironizindu-se. 

-Tot ieri am primit prin curier de la Paris fotografiile ame- 
ricanilor care au trecut pe acolo înainte de a ajunge aici. 

Dintr-un sertar încuiat scoase un plic din care căzură pe birou 
cîteva fotografii de dimensiuni mari. Le răspîndi atent pe tăblie. 

- Vă rog să veniţi mai aproape şi så spuneţi dacă recunoaşteţi 
pe cineva... 

Se adunară în semicerc în spatele lui. Incîntată că va avea şi 
altceva la care să se gîndească, Paula studie imaginile cu mare 
atenţie. Apoi arătă cu degetul. 

184 + Colin Forbes 

- Acela e Hank Waltz, cel care a încercat să mă ucidă în Eagle 
Street. 

Tweed întoarse fotografia pe dos. Pe dos era trecută o dată. 
Se uită peste umăr către ea. 

-A sosit cu Eurostar-ul acum patru săptămîni. Mai uită-te! 

-Acesta e Chuck Venacki, spuse Newman. Chip plăcut, tip 
manierat. Oficial, ataşat al ambasadei. Ca inteligenţă, puţin 
peste Waltz. 

-Pînăâ acum nu l-am văzut, comentă Paula. 

-S-ar putea să ai prilejul. Dar atenţie! o preveni Newman. E 
inteligent, deci mai primejdios. 

-A venit acum trei săptămîni, spuse Tweed, după ce se uită 
pe spatele fotografiei. 

-lar acesta, zise Paula, punînd degetul pe altă fotografie, e 
Jake Ronstadt. 

-El a sosit în urmă cu cinci săptămîni, remarcă Tweed. 
Interesant aspect. A fost în avangardă, ceea ce sugerează câ a 
ajuns mai devreme pentru a pune la punct anumite lucruri. 
Pesemne Departamentul Executiv de Acţiune. 


-Lipsesc trei persoane, remarcă Paula. Denise Chatel, Ed 
Osborne şi Sharon Mandeville. Probabil câ francezii nu i-au putut 
fotografia. 

-Nu cred câ asta e explicaţia, se opuse Tweed. Aş zice mai 
curînd câ au zburat direct de la Washington pînă la Heathrow. 
La fel ca şi Jefferson Morgenstern, spuse, apoi se ridică. Ca sâ nu 
uit, o sâ iau masa cu el la reşedinţa astâ-searâ. Pot ajunge şi pe 
jos pînă acolo. Jefferson mi-a telefonat înainte de a pleca de 
acasă şi am acceptat fâră ezitare. 

- Ai nevoie de pază de corp, îl sfătui Newman. 

- Nu-i adevărat. Jefferson e de modă veche. Foarte şiret - şi 
într-un asemenea post aşa trebuie sâ fie - dar are un anumit 
simţ 
CONSPIRAŢIA € 185 
al onoarei. Monica, presupun câ ai continuat sâ ne faci rezervări 
la Swissair. 

-Zi de zi. 

-Pentru câ tot sînteţi toţi aici, spuse Tweed, aruncînd o privire 
câtre ei, sper că v-aţi pregătit bagajele cu haine pentru vreme 
rece. Aşa e? Foarte bine, pentru câ miine dimineaţă plecăm la 
Basel. 

-Pleci undeva? întreba Monica, vâzindu-l pe Tweed îmbră- 
cîndu-şi paltonul. E cam devreme, dacă pleci cumva la întîlnirea 
cu Morgenstem. 

- Ştiu. Intîi va trebui sâ trec pe undeva. 

-O să-i previn pe Butler şi Nield în legătură cu plecarea, 
spuse Monica. 

- Nu-i nevoie. Ei au altceva de rezolvat aici. Vor veni la Basel 
după ce-şi termină treaba, aşa câ rezervă-le locuri în fiecare zi. 
Acum trebuie să plec. Lucrurile au început să se precipite. 

După ce Tweed plecă, Monica trinti pixul pe tăblia biroului. 
Cu un aer iritat, încrucişâ apoi mîinile pe piept. 

-Ce-ai păţit? 

-In ultima vreme Tweed mi-o face mereu. Spune câ se va 
întoarce repede. Eu îl întreb unde îl pot găsi, iar el îmi aruncă 
ceva de genul: „Trebuie să ajung urgent în altă parte." N-am nici 
o idee unde se duce. 

La biroul ei, Paulei îi trecură tot felul de ginduri prin minte. Se 
simţise mai stâpină pe sine cînd Tweed era aşa cum îl ştia, 
comportîndu-se firesc, sugerind doar rareori necesitatea de a 


acţiona sub imperiul urgenţei. Nemulțumirea Monicâi o făcu sâ- 
şi pună tot felul de întrebări. De ce devenise atît de secretos? 
Cu cine avea întîlnire? 

Marler se aşeză la biroul lui Tweed pentru a-i telefona lui 
Cord Dillon la buncâr. îi răspunse doamna Carson, care i-l dădu 
imediat pe Dillon. 

186 è Colin Forbes 

- Cord, sînt Marler. Avem o problemă care ar putea fi de 
competenţa ta. în caz că eşti dispus sâ te ocupi de ea. La amba- 
sadă a sosit o tînarâ, sub treizeci de ani. Seara trecută am luat 
masa cu ea. O cheamă Denise Chatel. îţi dictez pe litere... 

Ţinînd carnetul în faţă, Marler îi relată cele aflate şi-i dădu 
elementele necesare. îi dictă şi numele orăşelului din Virginia 
unde, cu mai bine de un an în urmă, avusese loc accidentul 
fatal, precum şi tot ce-i mai spusese Denise. Dillon îl rugă să 
vorbească mai rar, ca să-şi poată nota. 

-Poți face ceva, e vreo şansă sâ obţinem unele informaţii? 
încheie Marler. 

- Sigur. Mă bucur câ mi-ai oferit ceva care sâ mâ ţină ocupat. 
Cînd eram la Langley a trebuit sâ rezolv uneori astfel de 
chestiuni, sâ depistez vreo persoană dispărută sau care se 
ascundea. O sâ obţin numărul lui Jim Briscoe, chiar dacă s-a 
pensionat. în Virginia e aceeaşi oră ca la New York, deci cu cinci 
ore în urmă faţă de noi. Te pot căuta eu la Park Crescent ? 

- Bineînţeles. îţi râmîn dator... 

- Consideră problema ca şi rezolvată. 

în stilul lui colţos, Dillon închise pe neaşteptate. Marler lua 
plicul sosit de la Paris, pe care Tweed îl lăsase pe birou. Râmase 
cîtva timp analizînd fiecare fotografie, memorînd feţe şi nume. 
în cele din urmă, le puse înapoi în plic. 

- îţi place nu? îl întrebă Paula. 

-E bine să-ţi cunoşti inamicii. Acum o sâ mâ duc pînă la 
apartamentul meu sâ adun citeva lucruri pentru ceea ce Tweed 
numeşte vreme rece. Credeam câ şi-aici e destul de frig. 

Marler nu plecă direct spre casă. Hotârise să arunce o privire 
pe dinafară la clădirea în care locuia Denise Chatel. Un motiv în 
plus pentru a face acest lucru îl constituia şi faptul că Sharon 
Mandeville avea aceeaşi adresă. Considerase 
CONSPIRAŢIA $ 187 


întotdeauna util sa ştie cum sînt amplasate locuinţele per- 
soanelor implicate în caz. 

în drum spre Piaţa Belgravia trebui sâ facâ fată traficului 
aglomerat. Ştia câ nu va găsi loc de parcare, aşa câ pătrunse cu 
viteză redusă în piaţă. Verificîind numerele clădirilor, ajunse în 
apropiere de apartamentul Denisei şi văzu un camion parcat 
lîngă trotuar. Şoferul tocmai schimba o roată. Marler începu să 
se joace cu acceleraţia, iar motorul scoase tot soiul de zgomote 
ciudate. Opri apoi lîngă camion. Oprindu-se din treabă ca să-şi 
aprindă o ţigară, şoferul îl salută. 

- Şi tu ai necazuri, amice? 

- îmi joacă feste motorul. Şi nu e prima oară. lar asta acum, 
cînd mă grăbesc. 

-Păi, maşina te lăsa cînd ai mai mare nevoie de ea. 

Rămas la volan, Marler privea atent intrarea care ducea la 
apartamentul domnişoarei Chatel, spetind în acelaşi timp câ nu 
va apărea vreo maşina de poliţie, deoarece parcase ilegal. Apoi 
se ridică mai drept în scaun şi încetă sâ accelereze motorul. 
Doar lucruri ieşite din comun îl puteau lua pe Marler prin 
surprindere, însă acum nu reuşi sâ-şi reţină uimirea. Uşa 
apartamentului de la parter se deschise şi Tweed ieşi. Apoi se 
întoarse şi, în cadrul ei, apăru Denise. Mai schimbară citeva 
cuvinte, după care dădură mîna, iar Denise închise uşa. 

Marler se lâsă moale în scaun. Curînd apăru un taxi liber. 
După ce aruncă o privire în jurul pieţei, Tweed îi făcu semn sâ 
oprească. îi spuse ceva şoferului, urcă şi închise portiera. Taxiul 
pomi şi dispăru după primul colţ de stradă. 

Marler porni motorul, dădu înapoi, făcu un semn amical către 
şoferul camionului, care îi răspunse ridicînd un deget în sus, 
urîndu-i astfel succes. Porni prin circulaţia aglomerată către Park 
Crescent. Era una dintre puţinele ocazii cînd se simţea depăşit 
de situaţie. Oare ce Dumnezeu punea Tweed la 
188 è Colin Forbes 
cale?! Nu găsea nici o explicaţie. Hotări sâ păstreze pentru sine 
ceea ce văzuse. 

-Tweed e cu Howard, îl anunţă Monica pe Marler, cînd acesta 
ajunse în birou. Cred câ vorbesc despre plecarea voastră la 
Basel. Am obţinut şi biletele. 


- Mulţumesc. Regret câ va trebui să te rog să operezi o mo- 
dificare. Fă-mi o rezervare la primul zbor pentru Geneva, pentru 
mîine dimineaţă. 

-De ce modificarea asta? întrebă Tweed, care tocmai intrase 
şi auzise rugămintea lui Marler. 

-E de presupus câ nu avem cum sâ ocolim toate verificările 
de la Heathrow înainte de îmbarcare. 

-Ba nu, spuse Tweed aşezîndu-se la birou. Am luat legătura 
cu Jim Corcoran, vechiul meu prieten, care e şeful serviciului de 
securitate la Heathrow. Vom sări controlul paşapoartelor şi 
vama, astfel câ ne vom îmbarca înaintea tuturor. 

- Dar tot trebuie să trecem prin detectoarele de metal, insistă 
Marler. 

-Da, aşa e. Nici măcar Jim nu ne poate ajuta în privinţa asta. 

-Deci vom ajunge la Basel neînarmaţi. 

- Ai dreptate. 

- Tocmai de aceea plec la Geneva. Am acolo pe cineva care 
îmi poate pune la dispoziţie un întreg arsenal. Contra cost, 
fireşte. 

-Aha, şi în aceeaşi zi vii la Basel, făcu Newman, care stătea 
comod pe un fotoliu. Cu trenul, unde nu se face nici un control. 

- Ai priceput, amice, îl aprobă Marler. 

-Sâ nu uiţi de un Browning automat pentru mine şi sâ iei 
muniţie din belşug, spuse Paula. 

CONSPIRAŢIA $ 189 

- Trebuia să mă gîndesc şi eu la asta, recunoscu Tweed, dar 
am prea multe pe cap. în seara asta o să iau masa cu Jefferson 
Morgenstern. 

-îi spui unde plecăm? îl sîcîi Newman. 

-Bineînțeles că nu. Nu fii ridicol. 

Paula se încruntă, apoi privi în altă parte. Se întîmpla foarte 
rar ca Tweed să reacționeze temperamental. Era teribil de 
încordat. Paula începuse sâ aibă îndoieli tot mai serioase în 
privinţa lui. 

-Glumeam, spuse Newman împăciuitor. 

-îmi pare râu. Trebuia sâ-mi dau seama, îl linişti Tweed cu un 
aer convingător. 

Telefonul sună. Monica răspunse şi-l rugă pe cel de la ca- 
pătul firului sâ aştepte o clipă. Se uită la Marler, acoperind 
receptorul cu palma. 


-Pentru tine. Prietena ta, Denise Chatel. 

Tweed se ridică şi-i spuse lui Marler să vorbească de la tele- 
fonul lui. Cînd ridică receptorul, Marler observă că toţi cei 
prezenţi întorseseră capetele spre fereastră, brusc interesaţi de 
ceea ce se petrecea afară, lucru care îl amuză. Oare aşa 
socoteau ei că îi ofereau un moment de intimitate? 

-Bună, Denise. Sînt Alee. Ce mai face atrăgătoarea brunetă? 

-Bine. Mulţumesc pentru compliment. Te sun de pe linia 
specială din apartamentul meu. Ai vreo veste din Virginia? 

-încă nu. S-ar putea sâ dureze o zi, două. Imediat ce aflu 
ceva, te anunţ. 

-Regret, dar nu se va putea. Tocmai de aceea ţi-am telefonat. 
La prînz, Sharon mi-a spus câ azi o sâ plecăm la Basel. Vom 
locui la un hotel care se cheamă Three Kings. O sâ te caut după 
ce mă întorc, deşi nu ştiu cînd se va întîmpla asta. 

-Dar cum şi-a justificat hotârirea asta atît de subită? 

190 è Colin Forbes 

-în nici un fel. Aşa acţionează mai mereu. Trebuie să plec. Ai 
grijă de tine. 

-Şi tu la fel. Să nu aduci vorba de Virginia în prezenţa 
nimănui. 

- Promit. 

Tweed reveni la birou. Marler se duse la perete, lingă Paula şi 
se rezemă ca de obicei. Tacticos, îşi aprinse o ţigaretă. Nimeni 
nu-l întrebă de ce-i telefonase Denise, însă Tweed rămase cu 
privirea asupra lui. 

- Denise pleacă azi în străinătate, anunţă Marler într-un tîrziu. 
împreună cu Sharon. 

-Deci pot să-mi iau adio de la întîlnire, comentă Newman. 

-Pleacă amîndouă în Elveţia, continuă Marler. Mai precis, la 
Basel. Vor sta la hotelul Three Kings. 

- Unde vom locui şi noi de miine, le spuse Tweed tuturor, încă 
o coincidenţă? Probabil. Nu e doar cel mai vechi hotel din Basel, 
ci şi cel mai bun. 

- Deci pot s-o revăd pe Sharon, remarcă Newman mai bine 
dispus. 

-Bob, spuse Tweed zimbind. Prevăd că vom avea multe de 
făcut în Basel. N-o să ai timp prea mult pentru aventuri galante. 

- Spune-mi pe litere! îi întoarse el gluma. 

-N-aş vrea să te pun într-o situaţie jenantă. 


Tweed surise iarăşi: 

-în realitate, cu cit te apropii mai mult de Sharon, cu atît mai 
încîntat voi fi. E frumoasă şi mi se pare normal ca bărbaţii să se 
simtă atraşi de o asemenea femeie. S-ar putea ca ea să fi auzit 
ceva care nouă să ne fie folositor. Dacă e adevărat, mai curînd 
sau mai tîrziu îi va scapa ceva cînd sînteţi împreună. 

Se auzi telefonul. După ce răspunse, Monica se uită spre 
Marler. 

-Pentru tine. Cord Dillon. 

CONSPIRAŢIA € 191 

Tweed îi făcu din nou semn lui Marler să vină la biroul lui. Se 
îndreptă agale spre fereastră şi privi în depărtare. Afară era 
lapovită, iar ştergâtoarele maşinilor ce treceau prin faţa clădirii 
funcționau din plin. 

- Marler la telefon. 

- S-ar putea sâ fi descoperit ceva de proporţii, cu rădăcini 
poate chiar la Washington. Am aflat numărul lui Jim Briscoe. l- 
am spus cine sînt, ce funcţie am, omiţind sâ-i spun câ nu mai 
ocup acea poziţie. Băuse ceva, însâ mintea îi mergea strună. E 
amârit pînă la Dumnezeu. N-are nici o îndoială că familia Chatel 
a fost asasinată. Un camion greu sau un alt vehicul i-a azvirlit 
peste parapet, în prăpastie. La vremea respectivă, a chemat 
FBl-ul şi a întocmit un raport. Apoi, pe nepusă masă, s-a trezit 
înlocuit de un alt şerif, dar pensionat cu drepturi depline. 
Raportul lui a fost tocat. 

- Zguduitoare veste... 

- Stai, câ mai am ceva. La cîteva sâptâmiîni după pensionarea 
lui forţată, Briscoe stătea la un păhărel cu un tînâr adjunct de 
şerif, numit o dată cu şeriful. Flăcăul a avut o scăpare cînd 
Briscoe a adus vorba de cazul Chatel. Şeful lui îi spusese că 
dosarul fusese clasat şi câ, dacă se apuca cineva sâ-l 
redeschidă, adică o anume persoană din Washington pe nume 
Charlie, va avea grija ca amîndoi sâ dispară pe vecie. Asta-mi 
miroase de la o poştă a muşamalizare. Cred câ e tot ce-ţi pot 
oferi. 

- Mai mult decit suficient, Cord. îţi sînt recunoscător. Te-ai 
mişcat foarte repede. 

-Dacă ai ceva de rezolvat, e bine s-o faci pînă la capăt. 

Legătura se întrerupse, Cord considerînd convorbirea 


încheiată. Marler se rezemă satisfăcut de spătar şi le spuse ceea 
ce aflase de la Dillon. Lâsîndu-1 să continue, Tweed se aşeză pe 
colţul propriului birou, cu braţele încrucişate şi cu ochii ţintă la 
Marler. Acesta făcu un ultim gest din braţe: 

192 è Colin Forbes 

-Gata, aţi aflat totul. 

-larăşi acest Charlie, rosti Tweed încet. Monica, ştiu că depui 
toate eforturile, dar trebuie sâ-1 identificăm cît mai curînd pe 
acest domn. 

17 

Ajunşi la jumătatea cinei servite într-o încăpere mobilată cu 
nenumărate obiecte de epocă aranjate cu un bun-gust 
desăvirşit, Jefferson Morgenstem atacă subiectul. Ceva mai 
devreme, el şi Tweed ciocniseră cîte un pahar într-o altă ca- 
meră, iar secretarul de stat american vorbise despre precedenta 
lor întîlnire de la Washington. 

Trecut de cincizeci de ani şi uşor încărunţit, Morgenstem 
avea aproape un metru optzeci şi cinci. Atent bărbierit, cu 
obrajii plini, avea faţa lungă şi nasul proeminent, pe care se 
odihneau ochelarii fără ramă. Personalitatea lui radia siguranţă 
de sine, fără a da impresia de arogantă. Pe un ton grav, rostea 
cuvintele cu iuţeală. Ideile se înlănţuiau cu claritate; Tweed îl 
considera drept unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care îi 
cunoscuse. 

Avea reputaţia că îi plăcea să se afle în compania femeilor 
frumoase, cu condiţia să fie şi inteligente. Expresia de pe chip 
era în veşnică schimbare - cînd serioasă, cînd, după caz, pri- 
etenoasă. Era cunoscut pe plan internaţional drept un om care 
putea întoarce orice situaţie, iar abilitatea lui de diplomat părea 
copleşitoare. în ciuda şederii îndelungate la Washington, purta- 
rea lui amintea mai curînd de un european. în afară de toate 
acestea, poseda o energie ieşită din comun. 

- Tweed, cred câ-ţi dai seama că lumea e în schimbare, 
începu el, iar pentm a supravieţui, trebuie să ţii pasul cu ea. 

194 è Colin Forbes 

-Jefferson, la ce fel de schimbări te referi'.! 

Tweed îşi termină cel de-al patrulea pahar de vin şi, ca din 
senin, apăru un chelner atent care îi umplu paharul, apoi 
dispăru discret. în ceea ce privea numărul paharelor, Tweed 
ţinuse pasul cu gazda sa. Avea un metabolism neobişnuit. Abia 


dacă punea picătură de alcool pe limbă luni în şir, apoi, cînd 
situaţia o impunea, putea bea mult fără ca mintea sâ i se tul- 
bure cîtuşi de puţin. 

- Pe de o parte, urmă Morgenstern, cred că trebuie sâ întărim 
relaţia privilegiată ce există între ţările noastre. în toate 
domeniile: economic, social şi politic. 

-De ce? 

- Nu te-ai schimbat deloc. Niciodată nu te sfieşti sâ pui 
întrebări directe. Acesta e unul dintre lucrurile care-mi plac la 
tine. La care se adaugă perspectiva ta globală. 

- Prin urmare, de ce? 

- Din punctul de vedere al celor de la Washington şi al lumii, 
în general, sîntem o superputere. între noi fie vorba, cred câ am 
atins un punct mort. în Pacific ne confruntăm cu China. Ţara 
asta devine, încet dar sigur, un monstru... 

- Şi-atunci, profită Tweed de momentul de tăcere, de ce 
preşedintele vostru le furnizează chinezilor tehnologie avansată, 
fiindcă asta îi ajută sâ-şi construiască o uriaşă maşină de război? 

- Uneori uită de propriile interese. Dar ceea ce a fâcut 
serveşte şi scopului de a adormi bănuielile chinezilor. lar ca sâ 
spunem adevărul, în prezent deţinem o tehnologie mult mai 
avansată în domeniul rachetelor decit aceea pe care le-am dat-o 
lor. Dar China are o populaţie de peste un miliard. Noi avem 
doar aproximativ două sute cincizeci de milioane. în cazul unei 
confruntări, chinezii pot pierde cincizeci de milioane de oameni 
CONSPIRAŢIA € 195 
fârâ sa se sinchisească. Dacă ni s-ar întîmpla nouă aşa ceva, ar 
fi devastator. 

- îţi înţeleg temerile... 

- lar dacă ne uităm spre răsărit, vedem Europa pierzîn- du-şi 
puterea în ideea nebunească de a uni ţări, naţiuni, Tweed, 
fiecare cu limba, istoria şi mentalităţile specifice. Aici e toată 
nebunia. Istoria ne demonstrează că Imperiul Austro-Ungar, un 
conglomerat de culturi, s-a prăbuşit după primul război mondial. 
lugoslavia, alt amestec de naţiuni care se urau una pe alta, a 
fost menţinută aşa de către Tito. Dar Tito a murit. lugoslavia, o 
federaţie asemănătoare cu aceea propusă pentru Europa, s-a 
prăbuşit într-o baie de sînge. Imperiul sovietic e un alt exemplu 
de naţiuni variate care s-a prăbuşit în haos, destră- mîndu-se. 


înţelegi, sper, de ce Washingtonul este atit de îngrijorat în 
privinţa Europei. 

- Expunerea a fost foarte elocventă. 

Chelnerul veni pentru a să le umple din nou păhărele. Mor- 
genstem ridică privirea şi surise. 

- Mulţumesc, dar o sâ ne descurcăm singuri. Am vrea să nu 
fim tulburaţi. Voi apela la clopoțel dacă vom avea nevoie de 
ajutor. 

-Cred câ îndrepţi discuţia către un anumit subiect, Jef- ferson, 
remarcă Tweed. 

-în plus, în afara Europei există şi alte ameninţări. Islamiştii 
militanţi îşi întăresc puterea. Turcia, care ar putea reveni la 
islamism, va avea în curînd o populaţie de o sută cincizeci de 
milioane. Germania, cea mai mare naţiune europeană, are abia 
optzeci de milioane de oameni. Ar fi nevoie doar de un general 
musulman strălucit ca sâ avem un nou Mohamed, care să 
cucerească întreaga Europă. Avînd bazele într-o Mare Britanie 
ocupată, rachetele lor ar putea distruge toată Coasta de Est a 
SUA, în vreme ce chinezii ar face acelaşi lucru cu Coasta de 
196 € Colin Forbes 
Vest. Eşti de acord câ acest lucru ar fi posibil? Nu-i deloc râu 
desertul, adăugă el. 

-E cel mai bun pe care l-am mîncat în ultimii ani. 

- lranul produce bombe nucleare, are deja sisteme de 
rachete balistice. Aliat cu Turcia, ţinind seama de populaţia 
uriaşă a Iranului, nimic nu i-ar putea sta în cale. 

-S-ar părea câ cei de la Washington sînt serios îngrijoraţi, 
remarcă Tweed. 

-Şi pe bună dreptate, după cum o sâ-ţi explic. Marea Bri- 
tanie, vreme de sute de ani un bastion împotriva tiraniei euro- 
pene, este slăbită din punct de vedere militar. Nu era nevoie de 
politica aceasta. Practic, nu aveţi armată, posedaţi doar o idee 
de forţe aeriene şi o umbră a vechii marine. Nu cu multă vreme 
în urmă aţi fost factorul decisiv în distrugerea lui Hitler. Ce mult 
aţi decăzut de atunci! 

-Mi se pare greu sâ contrazic ceea ce spui. 

- Propun sâ ne mutăm în alt salon mai mic, ca să bem 
cafeaua şi lichiorul. 

-Bună idee! 


Salonul mic era tot o încăpere spațioasă şi mobilată luxos. Se 
aşezară pe canapele dispuse faţă în faţă, avînd măsuţa de cafea 
între ei. Ochii albaştri ai lui Morgenstern sclipeau de energie. 

-Ţinînd seamă de toate aceste forţe înspâimîntatoare care 
tind sâ capete putere, continuă el, avem nevoie de adaptare, 
transformare, trebuie să devenim revoluționari. 

-Simt câ încet-încet devine mai clar motivul invitaţiei la cină, 
spuse Tweed, apoi sorbi din paharul cu Cointreau. 

-Eşti un om cu o intuiţie deosebită. Am remarcat această 
calitate rară atunci cînd ne-am întîlnit la Washington. 

- De ce nu l-ai invitat pe Howard la o discuţie? întrebă Tweed. 
CONSPIRAŢIA $ 197 

Nu făcea nici o încercare de a susţine că e în fruntea unei 
companii de asigurări. Morgenstem ştia sigur că era direc- tor- 
adjunct al SIS, unde Howard era director. 

- Howard e o persoană agreabilă. 

Morgenstem făcu o pauză, prima mai lungă de pînă atunci, 
pentru a-şi alege atent cuvintele, apoi continuă: 

-însă el nu are nici pe departe viziunea ta globală. Te con- 
siderăm drept persoana-cheie în noul sistem. 

-La ce nou sistem faci aluzie, Jefferson? 

-Am afirmat mai devreme că a sosit momentul sâ fim 
revoluționari, zise Morgenstem şi se aplecă spre interlocutor. 
Marea Britanie şi America trebuie să se contopească într-o 
relaţie nouă şi mult mai puternică. De aceea ne-am întîlnit să 
discutăm astâ-seară. 

- Contopire? 

-Aşa cum am mai afirmat - din punct de vedere economic, 
social şi politic. 

- înainte de a intra în detalii, aş dori să-mi răspunzi la cîteva 
întrebări. îmi închipui câ ai văzut reportajele TV de coşmar rea- 
lizate în Oxford Street după explozia acelei bombe? 

- Da. Am fost oripilat. Cită sălbăticie! 

-Eu cred câ unii din oamenii voştri au plasat acea bombă. 

- Crezi aşa ceva? întrebă Morgenstem şi se rezemă de spătar, 
pârind vizibil afectat. Doar nu vorbeşti serios, Tweed! Nu pot 
crede câ am auzit afirmaţia aceasta venind de la tine. Noi nu 
procedăm astfel. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce-am face- 
o?! 


în tot acest timp Tweed îşi studiase gazda cu deosebită 
atenţie. îşi dădea seama imediat cînd cineva minţea. Moigen- 
stem credea ferm în ceea ce spunea. De aceea insistă: 

198 è Colin Forbes 

- Deţinem dovezi câ în Anglia au sosit recent foarte mulţi 
dintre cei mai înrăiţi ucigaşi americani, adevăraţi gangsteri, folo- 
sind rute ocolitoare. 

Deschise geanta diplomat pe care o adusese cu sine, scoase 
cele cîteva fotografii din plic şi le întinse pe tablia măsuţei. 

-Aceştia sînt oamenii la care mă refer. 

- Trebuie să fie membri ai cartelului drogurilor din Medellin 
ori poate ai Mafiei, spuse Morgenstern, în timp ce se uita la 
poze. Nu pot decit să presupun câ cineva îţi serveşte informaţii 
false. 

- N-ai văzut pe nici unul dintre aceşti oameni în ambasada din 
Grosvenor Square? 

- Doamne, nu! Absolut sigur. 

- Permite-mi sâ te întreb, cunoşti toate persoanele care 
lucrează la ambasadă? 

- Sigur câ nu. Cum aş putea? Rolul meu e de a promova 
politica externă a ţârii mele. Am birourile la etajul al doilea. Şi 
întotdeauna intru în ambasadă pe o uşă laterală pentru a evita 
fotografii. 

„Etajul al doilea." Abia acum Tweed îşi aduse aminte câ în 
America parterul este, de fapt, etajul întîi. Aşadar, în ziua vizitei 
la Sharon Mandeville, cînd îl văzuse din spate pe Morgenstern, 
însoţit de doi bărbaţi care asigurau paza de corp, la etajul întîi, 
din punctul lui de vedere era la etajul al doilea. Asta confirma 
ceea ce îi spusese Morgenstern. Pentru a doua oară avu convin- 
gerea câ gazda sa spunea adevărul. 

-Pe Sharon Mandeville o cunoşti? insista Tweed. 

- Sigur. Are biroul la acelaşi etaj cu mine. Nu ştiu precis ce 
sarcini îndeplineşte, însă are legături strînse cu Casa Albă. E 
prietenă cu soţia preşedintelui. Ştii ceva, Tweed'.' Ai deveni un 
maestru al interogatoriilor. 

- N-am intenţia de a te jigni... 

CONSPIRAŢIA € 199 

- De ajuns, surise Morgenstem. N-ai reuşi niciodată să mă 

jigneşti. Mai curînd aş spune câ te-ai putea lăsa înşelat de unii 


care încearcă să creeze o prăpastie între noi, însă nici eu nu pot 
susţine că sînt infailibil. 

-N-ai vrea să-mi explici mai amănunţit aceasta contopire 
între ţările noastre, despre care ai vorbit acum cîteva clipe? 

- Am zis contopire, nu uniformizare. 

-E vreo diferenţă? 

-Cred că nu. Ai ştiut câ în cel de-al doilea război mondial, 
cînd Franţa ceda în faţă Germaniei, Churchill le-a oferit 
francezilor dubla cetăţenie? Francezii urmau sâ devină britanici 
şi invers. 

-Da. Am citit despre asta. Francezii au refuzat. 

-Sâ presupunem câ Washingtonul ar face o ofertă similară 
Marii Britanii. Toţi britanicii ar deveni cetăţeni americani, cu 
toate uriaşele avantaje care ar decurge de aici. 

-Intenţionează Washingtonul sâ facă o astfel de propunere? 
Sigur? 

- Ideea s-a discutat în Consiliul Naţional de Securitate. lar eu 
am prezidat acea întîlnire. 

-Tot nu mi-ai răspuns la întrebare. Dacă e sigur..., îl îmboldi 
Tweed. 

- Au fost discutate în detaliu alte aspecte ale uniunii celor 
două naţiuni. Şefii statelor majore reunite ar vedea cu ochi buni 
înfiinţarea de noi baze aeriene şi navale în Marea Britanie. Acest 
lucru ar mări raza de acţiune, sâ zicem, a rachetelor îndreptate 
împotriva Orientului Mijlociu cu peste cinci mii de kilometri. lar 
Coasta de Est a SUA ar fi din nou sigură, ferită de primejdia unui 
atac declanşat de puterile musulmane din Anglia ocupată. 

-Ce altceva s-a discutat la Washington, în spatele uşilor 
închise? întrebă Tweed. 

200 * Colin Forbes 

- S-a redactat în secret o lege specială care urmează a fi 
prezentată Congresului; prin ea Marea Britanie ar fi încorporată 
în sistemul american. 

- Şi pentru ţara mea care sînt avantajele uriaşe de care 
vorbeai adineauri ? 

- Aveţi o populaţie de peste cincizeci de milioane de oameni. 
în prezent, cel mai mare stat din SUA e California, cu treizeci de 
milioane de locuitori. Marea Britanie va fi de departe cel mai 
puternic element cînd va fi vorba de alegerea preşedintelui. Aţi 
beneficia de mai multe voturi decît oricare alt stat al uniunii. Din 


punctul de vedere american, acest lucru ar ridica procentul de 
voturi anglo-saxone. Cine ştie? în viitorul nu prea îndepărtat, un 
englez, la acea dată cetăţean american, ar putea fi ales 
preşedinte. 

- Eşti întotdeauna foarte convingător. 

- Sentimental vorbind, spuse Morgenstern şi se aplecă spre 
Tweed, aceasta contopire ar fi apreciată de mulţi americani. Ar 
simţi că se întorc din nou acasă. La urmă urmelor, republica îşi 
are originile în Anglia, pe vremea cînd părinţii pelerini au tra- 
versat Atlanticul. 

Morgenstern îşi turnă Grand Mamier, asta după ce completă 
paharul cu Cointreau de la Tweed. Bău jumătate din ce-şi 
turnase, apoi continuă, fără sâ dea semne că şi-ar fi diminuat 
energia. 

-Dacă vă lăsaţi tiriţi către Europa federativă, care e sortită 
eşecului, veţi deveni nişte anonimi, fiind învinşi la vot în orice 
chestiune. Şi cu cine veţi sta la masă? Cu vechii duşmani. 
Demult aţi distrus Invincibila Armada, trimisă împotriva voastră 
de Regele Filip al Spaniei. Unul dintre cei mai mari generali ai 
voştri, Marlborough, a sfidat puterea lui Ludovic al XIV-lea printr- 
o serie de victorii militare. Aţi luptat şi i-aţi înfrint pe Kaizer şi 
apoi pe Adolf Hitler. 

-A fost o cină excelentă, spuse Tweed pe neaşteptate. 
CONSPIRAŢIA ¢ 201 

în sinea lui bănuia câ şeful bucătar era francez. 

-Mulţumesc pentru seara de neuitat. 

-Doar nu pleci acum?! Nu mi-ai spus părerea faţă de ceea ce 
ţi-am expus. 

-Vă propuneţi să transformați Marea Britanie în cel de-al 
cincizeci şi unulea stat al SUA... 

18 

- Au plecat toţi acasă, spuse George cînd deschise uşa de la 
Park Crescent. 

Clipea ca şi cum ar fi tras un pui de somn. 

- Doar Paula e aici, zise el. 

Cînd Tweed deschise uşa, o găsi pe Paula aşezată la biroul 
Monicăi. Ea se uită la ceas, îl privi şi abia după aceea spuse: 

- Am convins-o pe Monica să plece acasă şi să se mai odih- 
nească. A lucrat ca o sclavă pentru a alcătui profilurile. l-am 


promis că voi răspunde eu la telefon. Ai stat cam mult. După 
părerea mea, cina cu Morgenstem a fost cam lungă. 

- După ce am plecat de acolo am luat un taxi pînă în Downing 
Street. Am avut o discuţie cu primul-ministru, care lucrează şi el 
fără întrerupere. 

După ce îşi scoase paltonul, se aşeză la birou. îşi turnă apă 
dintr-o carafă pe care, era aproape sigur, i-o lăsase Monica. 

- A telefonat Roy Buchanan, anunţă Paula. Cînd i-am spus că 
n-am idee cînd o să revii, mi-a spus mie ce trebuia, pentru că nu 
suferea amiînare. A auzit un zvon foarte întemeiat cum că un 
sindicat american doreşte să achiziţioneze două cotidiene de 
mare tiraj, unul dintre posturile-cheie de televiziune şi două pos- 
turi de radio importante. Sumele oferite sînt uriaşe, astfel că el e 
convins că acţionarii vor accepta. 

- Ştiu. Am aflat asta de la primul-ministru. E o realitate, nu un 
zvon. 

- Şi-i lăsam sâ facă ce vor? 

CONSPIRAŢIA € 203 

- Primul-ministru procedează inteligent, tergiversînd lucrurile. 
A aprobat desfăşurarea licitaţiilor, urmînd să le supună spre 
aprobare şi Comisiei pentru Monopoluri şi Fuziuni. între timp, va 
urmări cum folosesc americanii noua lor maşină de propagandă. 

-înţeleaptă hotârîre. Cum a decurs întîlnirea cu Morgen- stem 
sau preferi să nu te întreb asta? 

Paula continuă să sporovăiască. Trebuia s-o facă pentru a-şi 
ascunde îndoielile care nu-i dădeau pace în privinţa integrităţii 
lui Tweed. 

- Paula, începu el cu o expresie gravă pe chip, ceea ce-ţi voi 
spune rămîne doar între noi. O să le prezint situaţia şi lui 
Newman şi lui Marler, mai tîrziu, şi celorlalţi, dacă voi considera 
că trebuie să fie la curent. Camera asta a fost verificată în 
ultima vreme? 

-Cu mai puţin de o oră în urmă. A venit Harry Butler şi a 
controlat în toate colţişoarele, apoi mi-a zis că nu a găsit nimic. 

-O să dureze puţin cam mult. O să-ţi relatez tot ce mi-a spus 
Morgenstem... 

După ce Tweed îi prezentă cuvint cu cuvint discuţia de la 
masă, Paula simţi că-şi recapătă încrederea în el. Tweed încheie 
încleştîndu-şi degetele şi lovind cu pumnul în tăblia biroului. 


-Acum ştii toată istoria. Numai câ eu sînt convins câ ame- 
ricanii acţionează pe două planuri. 

- Ce înseamnă asta? 

-Un nivel e cel diplomatic. De asta se ocupă Morgenstem. 
Sînt sigur câ mi-a spus adevărul cînd a refuzat cu vehemenţă să 
admită câ oamenii săi ar putea avea vreun amestec în plasarea 
bombei din Oxford Street. Ştiindu-se câ un om ca el nu ar ac- 
cepta asemenea metode, celălalt nivel îi este inaccesibil. 

- Şi cel de-al doilea? 

-E cel la care acţionează Charlie-Ronstadt - ucigaşii a căror 
misiune e să destabilizeze Marea Britanie. Acum sînt convins câ 
204 * Colin Forbes 
cele două echipe acţionează complet independent. Una nu ştie 
de existenţa celeilalte. Cineva, pesemne Charlie, este de o 
inteligenţă diabolică. Ei folosesc toate metodele murdare ima- 
ginabile: intimidarea, mita, crimele în masă şi cine mai ştie ce. 
Scopul e să pună Anglia în genunchi, iar apoi va veni pro- 
punerea contopirii cu SUA, care va părea atrăgătoare. S-ar 
putea să asistăm la sosirea unei echipe a FBl-ului, chipurile 
„pentru a face ordine." 

- Primul-ministru ar accepta aşa ceva? 

- Nu ştiu. De asemenea, cînd am discutat cu el, am sugerat 
să se întreprindă măsuri pentru cazul în care s-ar folosi bombe 
logice. 

- Astea ce Dumnezeu mai sînt? se miră Paula. 

-O nouă expresie folosită de americani. Denumeşte tehnici 
noi pentru blocarea comunicaţiilor telefonice şi a furnizării de 
energie electrică în ţara pe care vor să o destabilizeze. Ima- 
ginează-ţi ce-ar însemna să nu poţi lua legătura cu nimeni, să 
nu ai electricitate pentru încălzit şi iluminat în condiţiile actuale. 
în acelaşi timp, ar putea introduce informaţii eronate în 
computere. De aici şi expresia de bombe logice. Orice logică ar 
fi spulberată. 

- Nu putem face nimic pentru a-i opri ? 

-Ba da, cu condiţia să ne pregătim pentru eventualitatea 
unui asemenea atac. Primul-ministru a dat ordin armatei să 
apere centralele telefonice importante din Londra dar nu la 
vedere. Va fi oprită funcţionarea computerelor şi a faxurilor 
vitale. De la acest punct, comunicațiile se vor realiza prin 
intermediul unei armate de curieri pe motociclete. 


- A fost ideea ta? 

- Ei bine, am discutat acest aspect cu primul-ministru. 

-Şi, cu toate astea, mai plecăm miine la Basel cu primul 
avion? 

- Bineînţeles. 

CONSPIRAŢIA + 205 

- Va fi interesant să locuim la hotelul Three Kings, am mai fost 
acolo. Ţi-aduci aminte? 

- Desigur. Ce mă intrigă este câ acolo vor sta şi Sharon şi 
Denise. 

- Abia aştept sâ plecăm, zise Paula pe un ton visător. 

-Eu aş fi mai rezervat. Intuiţia îmi spune câ vom pătrunde 
într-un adevărat infern. 

Tweed, Paula şi Newman se îmbarcară pe avionul pentru 
Basel. Jim Corcoran, un bărbat prietenos în virsta de peste 
treizeci de ani îi conduse pînă la scară. Abia după aceea urcară 
şi ceilalţi pasageri. Aeronava era pe trei sferturi goală, şi Tweed 
îi oferi Paulei locul de la geam, aşezîndu-se pe celălalt fotoliu. 
Aflat în spatele lor, Newman se lăfaia pe două locuri. Cu toate că 
în jurul lor nu erau alţi călători, îi proteja pe Tweed şi Paula, 
pentru ca aceştia să poată discuta nestingheriţi. 

Tweed ţinea strins în braţe o valiză de tip diplomat. Avionul 
survola Franţa, îndreptîndu-se către Germania, unde pilotul avea 
să vireze spre sud cînd aveau sâ ajungă deasupra Rinului, care 
nu se va putea vedea. Acceptară amindoi băuturile oferite de 
însoţitoarea de bord, după care Paula îl sicîi pe Tweed. 

-O să ajungi alcoolic. Bei şi acum, punînd capac la vinul 
despre care spuneai că l-ai băut seara trecută. 

- Ştii bine că beau doar atunci cînd vreau sau trebuie şi în rest 
nu mă ating de băutură. Vrei să vezi ce am în valiză? 

-Chiar mâ-ntrebam de ce o ţii aşa de strins. 

După ce aruncă o privire peste umăr pentru a se asigura câ 
însoţitoarea avea treabă spre coada avionului, Tweed descuie 
valiza şi deschise uşor capacul. Paula râmăse înmărmurită. Era 
plină cu pachete de o sută de dolari aşezate cu meticulozitate. 
Sigur transferase aici banii din cealaltă valiză, gîndi Paula. 

- Cred câ ne ajunge sâ plătim hotelul, glumi Tweed. 

206 * Colin Forbes 

-Asta-i sigur. Dintr-o privire, aş zice câ sînt vreo sută de mii 

de dolari. 


- Aproape de două sute, spuse, apoi închise capacul şi încuie 
valiza. Sînt pentru Kent Keith, care ne aşteaptă la aeroport în 
Basel. 

- A, geniul financiar. Dar la ce-i trebuie lui? 

- Să-i introducă într-un anumit cont de la Ziircher Kredil Bank. 
N-am habar cum o să procedeze, dar va efectua tranzacţia în 
aşa fel încît milioanele de dolari transferate de la Washington să 
se piardă în sistemul bancar. Asta va crea haos şi confuzie în 
mintea amicilor noştri. 

-Or să căpieze cînd vor afla! 

-lar asta i-ar putea determina să comită o mare greşeală. 
Văd că nu prea ai ce admira afară. 

Acum, cînd ştia la ce avea să servească uriaşa sumă de bani, 
Paula simţi o uşurare imensă. Apoi căzu pradă sentimentului de 
vinovăţie pentru că pusese la îndoială integritatea lui Tweed. 

Privi pe fereastră. De la plecare, aeronava zbura peste un 
strat gros de nori mohoriţi. Pe măsură ce se apropiau de Basel, 
acest plafon devenea şi mai compact. 

- Nu-i aşa că unul dintre motivele pentru care i-ai cerut lui Jim 
Corcoran să ne ajute să evităm punctele de control a fost suma 
asta mare de bani? 

- Exact acesta a fost motivul. Valiza a fost confecţionată cu 
cîtva timp în urmă de către specialiştii noştri de la Park 
Crescent. Arată normal, dar nu conţine nici urmă de metal în 
structură. S-a folosit plastic imitînd metalul. Ai observat câ am 
trecut-o prin dreptul detectorului şi nu s-a auzit nici un piuit. lar 
pentru câ ne însoțea Jim, nimeni nu mi-a cerut sâ o deschid. Uite 
c-am început coborirea. 

Cinci minute mai tîrziu trecură prin plafonul de nori. Paula 
privi spre sol şi oftă adine. 

-Ai păţit ceva? o întrebă Tweed. 

CONSPIRAŢIA $ 207 

-Totul e acoperit de zăpadă, nu-mi vine sâ cred. Eu ştiam câ 
la Basel nu prea ninge. 

-Aşa este. Pare să fi nins mai mult aici decît în Germania. 
Cocoaşa aceea uriaşă e Pădurea Neagră... 

Tweed o rugase pe Monica sâ aranjeze sâ fie aşteptaţi la 
aeroport de două maşini închiriate. Basel avea un aeroport mic 
şi cochet, spre deosebire de Geneva şi Zurich, unde aeropor- 
turile de altădată se extinseserâ, devenind uriaşe, adevărate 


capete de linie. Cînd ieşiră din aeroport îl găsiră pe Keith Kent, 
care îi aştepta. 

-Bun venit în Elveţia! Localnicii spun mereu că aici nu ninge 
şi acum sînt indignaţi. Tweed, îi ai în geanta aceea diplomat? 

- Da, îl asigură Tweed, întinzindu-i valiza. la spune, cît va dura 
pînă cînd milioanele de dolari vor dispărea fără urmă? 

-Cîteva ore. 

Keith Kent era de înălţime medie, zvelt, bine bărbierit, avînd 
o faţă cu trăsături ascuţite şi ochi negri, inteligenţi. Avea perma- 
nent pe chip un zîmbet. Purta un costum de culoare închisă pe 
sub paltonul elegant. Cine l-ar fi întîlnit l-ar fi luat drept om de 
afaceri, probabil director de firmă. 

-N-aş vrea sâ vă par neprimitor, spuse el, dar vreau sâ mă 
apuc de treabă. Monica m-a anunţat câ veţi fi cazaţi la Three 
Kings. O să vin sâ ne întîlnim acolo. Şedere plăcută şi liniştită! 

-Am o bănuială câ numai liniştită nu va fi, îi răspunse Tweed. 

- Atunci, protejaţi-mi spatele! 

- Şi faţa, îl preveni Newman, care se alăturase grupului. 
Tweed, conduc eu una dintre maşini dacă tu şi Paula o luaţi pe 
cealaltă. Cum procedăm la hotel - ne cunoaştem în mod oficial? 

-N-ar avea nici un rost sâ pretindem câ nu, mai ales câ în 
hotel locuiesc Sharon şi Denise. 

208 * Colin Forbes 

Le trebui aproximativ cincisprezece minute câ să ajungă la 
hotel. Prima parte a călătoriei se desfăşură de-a lungul unei 
cîmpii deschise şi acoperite de zăpadă. Apoi pătrunseră în 
oraşul vechi. 

-îmi place oraşul acesta, remarcă Paula. Are un aer atît de 
demodat... Ca să nu mai zic de străzile şi aleile înguste şi întor- 
tocheate. Şi, dacă-mi amintesc bine, piaţete secrete înconjurate 
din toate părţile de clădiri ce datează de secole. 

- N-ai uitat nimic, o aprobă Tweed, care conducea. 
Apropiindu-se de hotel, rulară pe o stradă străjuită de clădiri 
vechi din piatră. în stînga, la capătul străzilor laterale foarte 
scurte, Paula zări sclipirea apelor Rinului. Parcară în faţa hotelu- 
lui, iar Newman opri în spatele lor. Tweed ceru portarului ca 

maşinile să fie plasate cît de aproape posibil. 

După ce intrară, prima persoană pe care Tweed o văzu era 
Sharon Mandeville. 

-Mă urmăreşti? întrebă Sharon zimbind. 


-N-aş zice, de vreme ce te credeam la Londra, minţi Tweed. 
Nici nu speram să am o surpriză atît de plăcută. 

-la te uită! exclamă Newman. Nici nu ştii cît mă bucur să te 
revăd atit de curînd, zise, sărutînd-o pe obraz. Ce te aduce la 
Basel? 

- Am nişte prieteni elveţieni care m-au invitat aici. Am profitat 
de ocazie ca să stau departe de ambasadă. Nu-mi plac unii 
oameni de acolo. 

- Am uitat de bunele maniere, interveni Tweed. Sharon, ea e 
Paula, asistenta mea Paula, ţi-o prezint pe Sharon. 

-Bună ziua. 

Zimbind cu căldură, Sharon îi strinse mîna Paulei: 

-Trebuie să fie o plăcere să lucrezi pentru un şef atît de bun. 

- Aşa şi este, îi răspunse Paula pe un ton neutru. 
CONSPIRAŢIA € 209 

-Bine, vå las sâ faceţi formalităţile de cazare, sâ vâ instalaţi 
în camere. Poate ne întîlnim cu toţii så bem ceva înainte de 
prînz. A, Tweed, de ce spuneai c-ai venit aici? 

- Eu n-am zis nimic. Cercetez dispariţia unuia dintre angajaţii 
mei. Ultima oară cînd am vorbit cu el se afla la Basel. 

- Nu uitaţi de invitaţia mea! 

în tot acest timp, Newman o studiase cu atenţie. Ca de obi- 
cei, purta lucruri scumpe şi de bun-gust. De aceasta dată era 
îmbrâcată cu un taior de culoare roşie şi avea la git o eşarfă 
Chanel. Sharon se întoarse şi se îndepărtă. 

- Ce vreme nesuferită! Am auzit că în Germania unele şosele 
sînt blocate. Să te îmbraci bine dacă ieşi în oraş. 

Cît Tweed îşi făcu formele de cazare, Paula admiră holul 
spaţios şi elegant, de care îşi aducea aminte. Spre capătul din 
cealaltă parte a holului se vedeau măsuţe de cafea în 
apropierea cărora se găseau fotolii şi canapele îmbietoare. Totul 
degaja un aer de tihnă lipsită de lux ostentativ. Portarul le luase 
deja bagajele şi urcară împreună cu un lift mic. 

- Eu stau la etajul unu, îi anunţă Tweed cînd liftul opri. 

- Eu şi Bob avem camere la etajul doi, spuse Paula. Am auzit 
la recepţie ce număr ai. 

-Sâ veniţi mai tîrziu sâ stăm de vorbă. 

Tweed avea o cameră mare cu o perspectivă bună, ale cărei 
ferestre dădeau spre Rin. Intîi despachetă bagajele, folosind un 
dulap şi doar cîteva sertare. în acest fel putea pune totul la loc 


imediat. Apoi se apropie de fereastră. Citeva minute mai tîrziu 
auzi un ciocănit în uşă. Deschise şi o primi pe Paula, după care 
reveni la fereastră. 

- Şi eu, şi Bob avem ferestrele spre fluviu. Am uitat cît de lat e 
chiar şi aici, la Basel, la sute de kilometri depărtare de vărsarea 
în mare. 

îşi dădu seama câ vorbea în gol. Tweed privea fix la un şlep 
imens care naviga în amonte pe partea dinspre hotel a fluviului. 
210 * Colin Forbes 
îşi aminti câ traficul fluvial trebuia sâ se desfăşoare pe partea 
apropiată cind se naviga în amonte şi pe cea îndepărtată cînd 
navele circulau în aval. Şlepul era atît de mare, încît îi trebui un 
minut pînă sâ treacă prin dreptul ferestrei, intrind apoi sub 
arcada unui pod situat în dreapta hotelului. 

-Te giîndeşti la altceva, constată ea. 

-Mă fascinează fluviul. A început sâ ningă din nou. Te sfătu- 
iesc sâ stai în hotel, cel puţin pînă soseşte Marler de la Geneva. 

-Mie-mi convine, fiindcă sînt obosită. în ultima vreme am 
lucrat aproape fără oprire. Te superi dacă mă duc sâ fac o baie 
şi apoi mă culc puţin? 

-Cred câ aşa ar trebui sâ faci. Apropo, ce părere ai de 
Sharon? 

-în aparenţă e elegantă, rezervată, dar prietenoasă. 

-în aparenţă? 

- Mi s-a părut cam misterioasă. Greu de spus în citeva 
cuvinte. 

Se auzi telefonul. Paula râmase la fereastră, iar Tweed se 
duse sâ răspundă. Vorbi cu voce foarte scăzută şi Paula nu făcu 
nici o încercare sâ tragă cu urechea. După ce puse receptorul în 
furcă, ea se îndreptă spre uşă, hotârită sâ nu întrebe cine 
telefonase. 

- A fost Arthur Beck, şeful poliţiei federale. îl cunoşti. 

- Mi-a plăcut mereu omul acesta. Chiar tu spuneai că e cel 
mai capabil poliţist din Occident. 

-Părea foarte supărat. Vme cu avionul tocmai de la cartierul 
general ca să discute cu mine. Mi-a ordonat ca pînă la sosirea lui 
să nu ies din hotel. Pînă acum nu a mai procedat astfel. 

-Păi, singur ai spus câ vom nimeri într-un infern. în clipele 
acelea am crezut câ exagerezi. 

- Pesemne că am subapreciat pericolul. 


-Dar cum Dumnezeu de ne-a găsit Beck atît de repede? 
CONSPIRAŢIA * 211 

-l-a telefonat Monicâi. în mod normal nu i-ar fi spus nici 
măcar lui unde mă aflu. O s-o întreb cum de-a convins-o. Va 
ajunge aici abia peste cîteva ore. 

-Atunci mă duc să fac baie şi să încerc să dorm puţin. 

-Paula, sâ nu părăseşti hotelul sub nici un motiv. la asta 
drept un ordin! 

într-o stare de bună dispoziţie, Newman sosi curind după 
plecarea Paulei. îl urmă pe Tweed pînă la fereastră. Primul şlep, 
pe care Paula îl urmărise împreună cu Tweed, transporta mărfuri 
în vrac. Cel pe care îl urmăreau acum, monstruos de mare, era 
petrolier. Newman fluieră admirativ. 

-Mare luau sâ navighezi atit de departe pe Rin. Am întrebat 
recepţionera cît de sus pot merge în amonte. Din cîte am aflat, 
există un port unde acostează, la marginea oraşului, iar de acolo 
nu mai au unde sâ meargă mai departe. 

- Mai e un port în aval, undeva pe malul stîng. Acolo se 
învecinează trei ţâri: Elveţia, Germania şi Franţa. Dar mai bine ia 
loc. Vreau să-ţi spun ceva. 

Tweed îi relată pe scurt discuţia telefonică avută cu Beck şi 
Newman ascultă cu atenţie. Apoi îi scăpă un alt fluierat, dar cînd 
ridică ochii spre şeful său îşi dădu seama câ acesta nu i se 
păruse nicicînd mai preocupat. Tweed îşi stâpîni un căscat, apoi 
fâcu o mişcare sâ-şi dezmorţească degetele. 

-Nu a făcut nici o aluzie în legătură cu ceea ce vrea sâ dis- 
cute? întrebă Newman. 

-Nici un cuvînt. Nu pricep deloc ce 1-a stîmit pe Beck în aşa 
măsură încît sâ vină tocmai de la Bema sâ mă vadă. ŞI, ca sâ 
pună capac la toate, mi-a ordonat să nu ies din hotel. A, sâ nu 
uit... Nici tu nu părăseşti hotelul decît după ce aflăm ce 1-a tul- 
burat atît de mult pe Beck. E un ordin. 

- S-o anunţ şi pe Paula. 

212 $ Colin Forbes 

-l-am spus deja. Mai bine las-o singură o vreme. Face baie şi 
apoi se va culca. Nici mie nu mi-ar strica puţin somn. 

- Am şi alte veşti. Şi Denise Chatel stă în hotel. Nu aveam 
cum să fiu remarcat cînd i-am văzut coborind din lift. 

-M-a prevenit Marler câ va fi şi ea aici împreună cu Sharon. Ai 
fost în hol, să stai de vorbă cu Sharon? 


-Nu. M-am interesat la recepţie. A comunicat câ pleacă la o 
întîlnire cu nişte prieteni. Elveţienii despre care ne-a spus. Cred 
câ s-a îmbrăcat gros. Cînd am luat masa la Santorini's purta un 
palton din blană de samur. 

- Păi, îşi poate permite, de ce n-ar avea aşa ceva? 

Newman se mai confruntase cu astfel de ieşiri ale iui 
Tweed, cînd lăsase impresia câ asculta tot ce i se spunea şi 
dădea răspunsuri care păreau sâ confirme acea părere. Simţi 
însă câ acum Tweed se gindea la altceva, trecînd în revistă ceea 
ce se întimplase, legind un eveniment de altul şi încercînd sâ 
alcătuiască un tot. 

Aveau de aşteptat. Mai întîi, apariţia lui Marler. Apoi, sosirea 
lui Beck. Şi, fireşte, acesta era calmul de dinaintea furtunii. 
Realiză câ Tweed auzise fiecare cuvint de-al lui cînd îi răspunse 
la întrebare. 

- Spuneai câ ai văzut două persoane coborind din lift, cînd 
erai ascuns şi ai zârit-o pe Denise. Dar ai afirmat câ Sharon ple- 
case deja la întîlnirea cu prietenii ei. Şi-atunci te-ntreb: cine era 
persoana care o însoțea pe Denise? 

- Am păstrat asta la urmă, drept surpriză. 

-Atunci pune-mă la încercare. 

- Unde mai pui că locuieşte tot în hotel... Ed Osborne. 

19 

Newman îl mişcă pe Tweed încet. Trezindu-se instantaneu, 
acesta se ridică în capul oaselor în pat. îşi scosese haina şi 
pantofii, slăbise nodul la cravată şi apoi se întinsese, dormind 
vreme de cîteva ore. Spunind că nu-i este somn, Newman ră- 
măsese pe scaun, pe post de pază de corp. Tweed privi spre fe- 
reastră şi constată că se întunecase. 

-Ce oră e? 

-E 16.30. 

- Doamne, n-am mai dormit niciodată aşa. 

Se duse grăbit în baie sâ-şi dea cu apă rece pe fată şi să se 
pieptene. 

- Nu mi s-a mai întîmplat pînă acum, repetă el. 

-Asta demonstrează cît de obosit eşti. Ca şi Paula, ai fost 
permanent în acţiune. S-a trezit şi ea adineauri. O să coboare 
din clipă-n clipă. Te-am trezit pentru că a sosit Marler. Urcă şi el 
numaidecit. 


-Acum mă simt mai bine. Cred că mă pot lua la trîntă cu 
lumea. 

leşi din baie cu cravata striînsă, după ce îşi pusese haina şi 
pantofii. Se aşeză pe un scaun şi-şi turnă din cafeaua pe care 
Newman o comandase după ce-l trezise. Bău două ceşti una 
după alta, prima fără zahăr, iar următoarea cu puţin lapte. Se 
auzi o bătaie la uşă şi Newman o deschise precaut, apoi îi făcu 
ioc lui Marler să intre. Acesta căra două valize care păreau 
foarte grele. 

214 $ Colin Forbes 

-îmi pare rău câ a durat atit. Ţinînd seama de ceea ce duc în 
valize, am socotit câ e mai prudent sâ închiriez o maşină de la 
Geneva şi så conduc pînă aici. 

- Ce-ai adus? întrebă Newman. 

-îți spun mai tirziu. Am alte lucruri mai importante de 
anunţat. 

Urmă o nouă ciocânitură în uşă şi Newman îi deschise Paulei, 
care arăta proaspătă şi plină de energie. Ca şi cum ar fi gata să 
înceapă o nouă zi, gîndi Tweed. Ea îl salută pe Marler, care îi 
promise să-i povestească după aceea despre călătorie. Aşezată 
alături de Tweed pe o canapea, Paula făcu un gest cu mîna 
către ureche, pentru a arăta câ e gata sâ asculte. 

- Inamicul a sosit cu forţe puternice la Basel, anunţă Marler. 

-Exact ce ne lipsea, spuse Tweed ironic. Şi unde se află? 

-O sâ vă zic în felul meu. Am intrat în Basel şi am parcat în 
apropiere de Hauptbahnhof. Tocmai mă pregăteam să intru într- 
o benzinărie să-mi fac plinul la ţigări. încă mă aflam în maşina 
cînd pe cine credeţi c-am văzut ieşind din Euler, un hotel de 
cinci stele? Pe Jake Ronstadt şi Chuck Venacki. l-am recunoscut 
după fotografiile primite de la Paris. Au traversat strada şi au 
intrat în Victoria, un hotel mai mic. Am aşteptat. 

- Cum era îmbrăcat Ronstadt? întrebă Tweed. 

- Cu un palton din astrahan şi o căciulă la fel. Cînd a traversat 
strada păşea de parcă ar fi fost stâpînul oraşului. Cîteva minute 
mai apoi a ieşit din hotelul Victoria, urmat de şase gorile. Toţi 
apar pe pozele făcute în Franţa. Toată banda a mers pînă la 
Hilton şi a dispărut înăuntru. După cîte bănuiesc, s-au dus la bar. 

-O să avem necazuri, constată Tweed. 

- Asta-i puţin spus, după părerea mea. Dar am uitat o 
chestiune esenţială. Cînd a ieşit din hotelul Euler, Ronstadt a 


trecut pe la maşina lui, un Citroen, ca să ia ceva. După ce au 
năvălit cu toţii în Hilton, am dat o fugă şi am fixat pe maşină 
CONSPIRAŢIA ¢ 215 

un dispozitiv isteţ pe care mi-l dăduse furnizorul nostru de 
arme. L-am lipit sub şasiu. Acum îl putem urmări. 

- Dar cum putem face asta? se interesă Paula. 

-Bună întrebare. Dar am şi un răspuns pe măsură. Există şi 
un dispozitiv de localizare pe care îl putem instala pe maşina ta, 
Tweed. Şi încă unul pentru tine, Bob. Receptie pe o rază de zece 
mile. Incredibil, nu? 

- De unde ai făcut rost de aparat? îl întrebă Newman. 

- Amicul meu din Geneva, cel care mi-a vindut armele şi 
grenadele, a intrat în afaceri cu alte produse: dispozitive de de- 
pistare şi urmărire. 

-Bun, dar unde mi-e Browning-ul? vru Paula să ştie. 

-Ce nerăbdătoare eşti! 

Deschizind una dintre valize, Marler scoase un pistol automat 
Browning de 32 mm, plus muniţie de rezervă şi le dădu Paulei. 
Newman întinse mîna, iar Marler îi puse în palma un revolver 
Smith & Wesson de 38 mm şi cartuşele necesare. îi oferi lui 
Newman şi un toc pentru şold. 

Newman îşi scoase imediat haina, îşi fixă tocul, verifică 
modul de funcţionare fără încărcător, îl încărcă şi, după ce-l 
strecură la loc, îmbrăcă haina din nou şi se încheie pînă sus. Se 
uită din nou către valize. 

- Ce alte comori ai mai procurat? 

-în afară echipamentului de detecție şi urmărire, arme 
Walther pentru Harry şi Pete, care urmează a sosi, grenade şi 
bombe fumigene. Avea pînă şi false grenade, din acelea deru- 
tante, aşa cum era cea pe care am aruncat-o în cei patru 
indivizi, cu puţin înainte ca Ureche să fie ucis. în vremurile astea 
nu mai poţi păstra nici un secret. îmi imaginasem că băieţii de la 
noi inventaseră ceva ce nu mai are nimeni. Plus o puşcă 
Armalite, care se poate demonta, cu lunetă - pentru mine. 

- Deci n-ai uitat de Fantomă? De aceea ai cumpărat arma. 

- N-am uitat de individ, aprobă Marler cu glas stins. 

216 * Colin Forbes 

- Ai face bine sâ ascunzi valizele acelea, sugeră Tweed. 
Urmează sâ primim vizita lui Arthur Beck. Ne-aduce veşti 
proaste. 


-Parcă nu ne ajungeau cele aduse de Marler, mormăi 
Newman. 

-Eu am venit cu informaţii, îi răspunse Marler, ridicînd 
valizele. lar acum cred c-o sâ mâ duc pînă în camera mea sâ le 
pun bine... 

-Bine măcar câ Ronstadt şi oamenii lui nu ştiu câ ne aflăm 
aici, remarcă Tweed. 

- Ar fi frumos să fie aşa, afirmă Paula. 

Tweed răspunse la telefonul care începuse să sune. După ce 
încheie scurta convorbire, ridică ochii spre ceilalţi. 

-Marler a plecat la ţanc. A sosit Beck. Urcă acum. 

Zimbind, Arthur Beck intră în cameră. Merse direct către 
Paula şi o îmbrâţişâ. între ei existase mereu o relaţie caldâ. 
Zimbetul îi dispăru de pe faţă imediat ce îşi scoase paltonul 
presărat cu fulgi de zăpadă. Refuzind propunerea lui Tweed de a 
comanda cafea proaspătă, se aşeză pe un fotoliu. De statură 
medie şi bine făcut, cu mustață îngrijită, Beck se apropia de 
cincizeci de ani; părul bogat începuse să-i încărunţească. Avea 
trăsături bine conturate şi un licăr ghiduş în ochii cenuşii şi 
pătrunzători. 

-O să trec direct la subiect. Am vorbit cu Lasalle de la DST. 
Mi-a spus câ o mică armată de americani cu mutre de gangsteri 
a trecut prin Europa spre Londra. Unii cu Eurostar-ul, alţii cu 
avionul. Mi-a trimis nişte fotografii de-ale lor, pe care mi le-a 
expediat prin curier. Eu le-am distribuit ofiţerilor din trei 
aeroporturi: Zurich, Geneva şi Basel. Pentru orice eventualitate. 
O parte dintre ei au sosit chiar ieri la Basel. Am fotografiile celor 
care au fost identificaţi. 

Scoase un plic din buzunar, i-1 întinse lui Tweed, care îl luă şi 
se uită la imagini. 

CONSPIRAŢIA $ 217 

- Arthur, mutrele astea ne sînt cunoscute. Rene m-a contactat 
şi pe mine sau, mai bine zis, eu l-am sunat. Mi-a trimis şi mie 
fotografiile astea. Întîmplâtor, ştim şi unde s-au cazat. Unii la 
hotel Euler, alţii la Victoria. 

- Eşti la curent cu tot ce se întîmplă în lumea asta păcătoasă. 

- E posibil ca lumea să devină şi mai păcătoasă de-atit. 

- Necazul e că nu pot face nimic. Cei de la aeroportul din 
Basel m-au informat că aveau toţi paşapoarte diplomatice. 


Atitudinea celor de la Washington începe să mă îngrijoreze. Ce 
se petrece? 

-Pe scurt, începu Tweed, America este superputerea acestei 
planete. Sînt şi ei conştienţi de acest lucru. Uneori, puterea dă 
naştere dorinţei de şi mai multă putere. Istoria e plină de 
asemenea exemple - două dintre ele ar fi Napoleon şi Hitler. 

- S-ar părea că Marea Britanie e în mare pericol. 

-E adevărat. Dar, din informaţiile pe care le deţin, există 
posibilitatea de a le tăia elanul aici, ca să apelez la o formulare 
plată. Mai mult ca sigur este că vom încerca. 

-Dacă vă pot ajuta cu ceva, sînt la dispoziţia voastră. O să 
râmîn la Basel. Sediul poliţiei de aici e chiar peste drum. Pe 
Spiegelgasse nr. 6. Pentru moment, o să-mi stabilesc cartierul 
general acolo. Newman, am observat că ai o umflătura sub 
haină. 

-O întindere musculară, bine? A trebuit să mă bandajez. 

-Ai mare grijă de mugşchiul acela, spuse Beck, surizind fără 
umor. Acum trebuie să plec. Sînt sigur că o să aveţi grijă de 
Paula, adăugă el şi se ridică, după care îşi puse paltonul. 

- Mulţumesc. La o adică, Paula se cam pricepe sâ-şi poarte 
singură de grijă, răspunse ea zimbind. 

- Sînt convins. 

După ce Beck pleca, Newman remarcă: 

- A făcut atita drum aproape degeaba. 

218 * Colin Forbes 

-Nu sînt de acord, se opuse Tweed. Acum are idee despre 
ceea ce se întîmplă cu adevărat. lar dacă vom avea nevoie de 
el, ne va fi alături. Reprezintă un aliat puternic. Acum mă duc la 
un telefon public să o sun pe Monica. N-aş vrea ca apelul sâ 
treacă prin centrala hotelului. Plus câ, uneori, liniile fac atingere 
chiar în hotel şi s-ar putea ca vreun oaspete sâ tragă cu 
urechea. 

- Vei fi însoţit, îl preveni Newman. Te rog sâ nu protestezi. 

în acelaşi moment Marler reveni şi bătu la uşa. Newman îşi 
tinu pistolul la spate pînă ce descuie uşa şi văzu cine era. 

-Tweed vrea să sune de la un telefon public, îl anunţă el pe 
Marler. 

-Chiar simţeam nevoia sâ iau puţin aer. Am instalat detec- 
toarele în maşinile voastre. Portarul mi-a arătat unde sînt după 


ce v-am descris pe amîndoi şi i-am spus cînd aţi sosit. O sâ le 
puteţi vedea mai tîrziu. 

- Plimbarea n-o sâ ne fie tulburată, spuse Tweed, puniîn- du-şi 
paltonul. Din fericire, ceilalţi nu ştiu câ ne aflăm aici. 

-E foarte frig afară, îi anunţă recepţionerul cînd ajunseră în 
hol. 

- Sîntem obişnuiţi, glumi Tweed. Venim din Anglia. 

în rest, holul era pustiu. Oaspeţii hotelului se aflau, cu sigu- 
ranţă, la masă. Marler trecu primul prin uşa rotativă, se opri cînd 
ajunse în stradă şi privi în jur. Cînd Tweed, Paula şi Newman se 
apropiară de el, ridică o mînă, avertizîindu-i să nu mai înainteze. 

-Mi s-a părut câ văd o umbră dispărînd după colţ. 

- Ţi-o fi jucat imaginaţia vreo festă, spuse Paula. Dumnezeule, 
ce frig e! Atenţie pe unde călcaţi, fiindcă e lunecuş. 

Apoi văzură venind un tramvai vopsit în verde, tipic pentru 
Basel. Trecu prin dreptul lor cu zgomot, după care se îndepărtă 
şi traversă podul. Cu mîinile în buzunare, Tweed păşea în frunte. 
Aerul rece îi izbea în faţă. Obişnuiţi cu căldura din hotel, 
începură să simtă tot mai mult gemi. 

CONSPIRAŢIA $ 219 

-O să mergem pînă aproape de piaţă, le spuse Tweed. Mi- 
amintesc că era un telefon pe o stradă laterală. Bine că am la 
mine o mulţime de monede elveţiene. 

După ce duduitul tramvaiului se stinse, fură învăluiţi de o 
linişte apăsătoare. Asta îi aduse aminte de tăcerea de la 
Romney Marsh cînd se oprise înainte de a ajunge la buncăr. în 
jur nu se vedea nici ţipenie. Strada pe care mergeau era 
mărginită pe ambele laturi de clădiri cu faţade din piatră. Paula 
se simţea prizonieră. Brusc, se opri locului. 

- Am auzit paşi. 

-Trebuie că e imaginaţia ta, făcu Marler, imitînd ceea ce 
spusese ea cu citeva clipe mai devreme. 

- Eşti sigură? interveni Tweed, care ştia că ea are auzul foarte 
ascuţit. 

Se opriseră cu toţii între doi stilpi de iluminat public. Paula se 
uită înapoi, dar nu zări pe nimeni. Marler ridică din umeri în 
semn de nerăbdare. 

- Acum mai auzi ceva? 

- Nu. S-au oprit o dată cu noi. 

-Vreau să ajung mai repede la telefonul acela, spuse Tweed. 


Newman pomi în frunte, iar Paula şi Tweed rămaseră alături. 
Din proprie iniţiativă, Marler râmase sâ-i acopere. Ajunseră la 
marginea unei pieţe mari şi deschise ce dădea spre primărie, o 
clădire împodobită elegant cu simbolurile cantoanelor elveţiene. 
Marler ridică mai bine pe umăr bareta genţii de pînză pe care o 
ducea. Mai parcurseră o bucată de drum, după care Marler 
aruncă o privire peste umăr. El era cu ochii după siluete, fără a 
avea urechile ciulite pentni a auzi paşi. 

- O luăm pe strada asta, îi anunţă Tweed. Aici începe partea 
veche a oraşului. Uite şi cabina telefonică despre care vă 
spuneam. 

Intră în paralelipipedul din sticlă, scoase monedele din buzu- 
nar, apoi tastă numărul de la Park Crescent. 

220 * Colin Forbes 

-Monica, sînt Tweed. Te sun de la un telefon public. E mai 
sigur aşa... 

-Mă bucur câ te aud. Aici se petrec nişte evenimente. 
Geniştii au verificat o centrală telefonică importantă, au găsit 
douâ bombe uriaşe şi le-au dezamorsat. La fel şi în biroul de 
sortare a corespondenţei de la Mount Pleasant. însă a mai fost 
plasată una într-un mare magazin din Knightsbridge. A fâcut 
fărime parterul şi primul etaj. Sînt cel puţin cincizeci de morţi şi 
o mulţime de răniţi. Numărul morţilor creşte. Asta-i tot. 

- Mulţumesc. O să revin. 

După ce ieşi, le spuse celorlalţi ce aflase. Paula resimţi 
dureros ştirea. Rămase cu privire îndreptată spre Tweed şi abia 
îngâimă: 

-Cînd are să se sfirşească grozăvia asta? 

-Cînd o sâ-i lichidăm pe toţi. Să ne-ntoarcem la hotel. Sînt 
îngheţat ca un om de zâpadă. 

După ce depâşira cu cîţiva paşi capătul străzii lăturalnice, 
Marler ridică un braţ. Spuse precipitat: 

- Au revenit indivizii cu umbrele! La pămînt! 

Apărut foarte aproape ca sâ le mai lase vreo şansă, grupul de 
patru umbrele negre, coborite atit de jos încît îi ascundeau com- 
plet pe posesori, înaintă spre ei. Vreme de o clipă, Paula râmase 
ca hipnotizată de acea imagine bizară - conurile întunecate care 
se apropiau de ea, marginile care nu se atingeau unele de cele- 
lalte, umbrelele neclintite, într-o aliniere perfectă. 


Se aruncă pe trotuar alături de colegii ei, care stăteau deja 
lipiţi de pavaj. Fascinată, îngrozită, ca şi cum ar fi urmărit un 
spectacol de teatru macabru, văzu cele patru umbrele ridicîn- 
du-se într-o sincronizare fără greş, cu o perfecţiune solemnă, 
lâsîndu-i la vedere pe cei patru oameni dinapoia lor. Toţi purtau 
paltoane negre şi ţineau umbrelele în mîna stîngâ. Fiecare 
dintre ei vîri mîna dreaptă în geanta proprie, asemănătoare cu 
aceea a lui Marler, însă mai încăpătoare. Scoaseră cu o iuţeală 
CONSPIRAŢIA € 221 
uimitoare nişte pistoale mitralieră. Ţevile se ridicară, apoi, cu 
aceeaşi precizie militară, se îndreptară spre ţintele care zăceau 
la pâmînt. Paula se chinui sâ-şi scoată pistolul, ştiind, de fapt, că 
era prea tirziu. Percepuse toate acestea într-o fracțiune de 
secundă, ca şi cum ar fi văzut simultan fiecare amănunt. 

în timp ce se aruncase jos, Marler virise o mînă în geanta de 
umăr, care avea clapa deschisă. Scoase rapid o grenadă. New- 
man şuieră spre el: 

-De data asta nu mai merge cu şmecherii. Probabil câ-i 
acelaşi grup... 

Paula înlemni. Anticipa deja izbiturile gloanţelor în trup. 
Marler aruncă grenada cu boltă. Aceasta zbură prin noapte, 
descriind un arc, şi căzu exact în mijlocul grupului de bărbaţi cu 
umbrele. Urmă o explozie de lumină, apoi un bubuit puternic la 
detonarea ei. 

Azvirliţi înapoi de suflu, doi dintre atacatori se bălăbăniră pe 
picioare şi se prăbuşiră la pâmiînt cu un zgomot surd. Un altul 
încercă să înainteze puţin spre strada pustie şi căzu pe burtă. 
Cel de-al patrulea se lâsâ moale de-a lungul unui zid şi alunecă 
pînă jos. Paula simţise trepidaţiile exploziei trecînd prin betonul 
de sub ea. Trei dintre umbrele fuseseră sfirtecate în zeci de 
fârime, iar fragmente de piatră din zidul clădirii învecinate 
zburaserăâ de-a latul străzii. în cădere, cel care se lipise de zid 
apucase să tragă o rafală scurtă, însă arma lui era îndreptată 
spre cer. Gloanţele făcură ţăndări o lampă de iluminat public, iar 
cioburile căzură ca o ploaie asupra lui. Din cei patru bărbaţi cu 
umbrele nu rămăseseră decit tot atitea cadavre. 

- S-o ştergem cît mai repede de aici, spuse Tweed poruncitor, 
sărind cu agilitate în picioare, alunecînd, apoi recăpătin- du-şi 
echilibrul. Sediul poliţiei e pe strada alăturată. S-ar putea ca 


zgomotul să fi fost atenuat de clădiri, dar nu trebuie să riscăm. 
Mergem pe cealaltă parte a străzii. 
222 $ Colin Forbes 

Pomi pe trotuarul de pe paitea opusă alături de Paula, apoi 
Newman şi Marler îi ajunseră din urmă. Marler aruncă o privire 
spre colegul său. 

-După cum ai constatat, aceea era o grenadă adevărată. Fii 
sigur c-am cumpărat ceea ce trebuia! 

- Ne-ai salvat pielea, spuse Newman cu convingere. Paula îl 
prinse pe Tweed de braţ. Făcu un semn din cap în 

lateral. Ucigaşul care se prăbuşise la marginea trotuarului de 
vizavi era aproape cu totul ascuns de umbrela lui, singura care 
rămăsese întreagă, căzută peste cadavrul lui. Părea câ doarme, 
folosind umbrela drept adăpost. 

- Ce privelişte! E aproape suprarealistă, şopti Paula. Apoi văzu 
o pată de sînge lăţită pe vitrina unui magazin 

prin dreptul căruia trecură. Era atit de irig încît sîngele în- 
gheţase imediat şi luase forma unei palme deschise. Se cutre- 
mură. Tweed o sili să se grăbească spre Three Kings. Se opriră 
puţin pentru a-şi curăța paltoanele de zăpadă, apoi intrară în 
hotelul cald şi primitor. 

Ce senzaţie dumnezeiască, îşi spuse Paula. Recepţionerul ieşi 
de după biroul lui şi apăsă butonul pen- tru etajul întîi. Apoi, cu 
destulă dificultate, reuşiră să-şi facă loc cu toţii în lift. 

-Mergem la mine. Să bem ceva, spuse Tweed. 

Luă o sticlă de vin din frapieră şi turnă în patru pahare. 
Ceilalţi îşi dezbrâcarâ paltoanele şi câutarâ unde sâ se aşeze. 
Tweed se lăsâ pe o canapea alături de Marler, astfel câ erau faţă 
în faţă cu Paula şi Newman care stăteau pe o altă canapea. 
Tweed ridică paharul: 

-Pentru supravieţuire! 

- Pentru asta chiar merită să bem, spuse Paula cu entuziasm. 

-Trebuie sâ vă cer scuze tuturor, începu Tweed, pentru câ am 
fost nesăbuit. Am zis ceva de genul „sîntem norocoşi câ 
CONSPIRAŢIA € 223 
ceilalţi nu ştiu de prezenţa noastră aici". Uite că ei ştiu. Ceea ce 
e foarte important. 

- Dar bineînţeles că nu vrei să ne spui de ce, îl împunse Paula. 

- Acum trebuie să mă gîndesc la alte lucruri. 


Surise ca să îndulcească faptul că ignorase întrebarea ei şi 
continuă: 

- Cît Bob a lipsit ca să-şi ia paltonul, am primit un telefon de 
la Keith Kent. Miine dimineaţă vine să discute cu noi. 

- Stomacul meu cere ceva de mîncare, făcu Paula. 

-Bob, telefonează să ne aducă cina în cameră, spuse Tweed 
cu ton de ordin. E cam tîrziu, spuse, apoi mai luă o gură de vin. 
Ei, bine, de patru ticăloşi am scăpat, mulţumită lui Marler. Dar 
acesta e doar începutul. 

-Ne vor servi cina, dar mai întîi trebuie să ne vadă, anunţă 
Newman, după ce telefonă. 

-Tweed, remarcă Paula, încă nu ţi-ai dat jos paltonul. 

-Aşa e. Eram concentrat la altceva, explică el îşi dădu jos 
paltonul. Vreau ca miine să acţionăm foarte repede. Presimt că 
mai avem puţin timp la dispoziţie. Apropo, Paula, mai ţii minte 
cele trei nume ale oraşului? 

- Cred că da, zise ea nedumerită, întîi Basle, în engleză. Apoi 
Bâle..., îl pronunţă ea pe litere. Asta e în franceză. lar cel de-al 
treilea e Ba-sel. Cam aşa s-ar pronunţa în germană. 

-Ba-sel, repetă Tweed. Exact. Pronunţia germană. Sună ca 
Basil, mai ales dacă ţinem seama de modul pompos în care 
Windermere îşi rosteşte numele. 

- Şi unde vrei să ajungi? întrebă Marler. 

- Basil... Schwartz. Nu asta l-ai auzit pe Ureche spunînd 
înainte de a muri? 

-Ba da, întocmai. 

-Uiţi că atunci cînd ştie că va muri, orice om care vrea cu 
disperare să-ţi transmită ceva o face în limba lui maternă? Adică 
224 * Colin Forbes 
germana, în cazul lui Ureche. Sărmanul Kurt ne-a îndreptat spre 
acest oraş. lar acesta e motivul care m-a determinat să venim 
aici cînd am priceput ce încercase, de fapt, să spună. 

- Dar de ce să-şi folosească propriul nume ? 

- Din acelaşi motiv. Gîndea în germană... în germană schwarz 
înseamnă negru. De aici Schwarzwald - Pădurea Neagră. Făcuse 
afirmaţia că americanii au o bază secretă în apropiere de Basel. 
Cred că undeva în Munţii Pădurea Neagră. Prin urmare, 
următoarea noastră misiune e să o găsim. Dar să nu pierdem 
din vedere că ar putea fi bine păzită. 

20 


A două zi, Marler cobori devreme pentru a lua micul dejun. 
Trecuse întîi pe la Tweed, însă şeful lui studia o hartă mare a 
Munţilor Pădurea Neagră. îi spuse lui Marler să meargă singur la 
masă, promiţind că va veni şi el mai tirziu. La acea oră matinala 
sufrageria era aproape pustie. Marler o văzu pe Denise stînd 
singură la o masă şi se apropie. 

-Pot să-ţi ţin companie? întrebă el. Sau, dacă faci parte din 
categoria celor care preferă să ia dejunul singuri, înţeleg şi mă 
retrag. 

- Alee, te rog să râmii. Sharon a plecat undeva şi a zis că 
revine mai tîrziu. La ora asta prefer compania cuiva. 

Marler comandă un dejun englezesc-complet. O chelneriţă 
amabilă îi turnă cafea, în timp ce el rupse o chiflă şi începu să 
măniînce. Era mort de foame. Denise, băgă el de seamă, se 
mulţumise cu cafea şi cornuri. 

-Cum crezi că o să-ţi pice nişte adevăruri dure dis-de-di- 
mineaţâă? întrebă el încet. 

-Ai veşti pentru mine? reacţionă ea cu nerăbdare. Dacă da, 
vreau să le aflu. Sînt cît se poate de limpede la minte, iar asta 
imediat ce m-am trezit. 

-E grav ce o să-ţi spun. 

Denise purta un taior cu pantaloni din stofa groasă de 
culoare bej şi un pulover pe git. E foarte elegantă, gîndi el. Ea 
rămase cu privirea îndreptată spre el şi uită să mai măniînce în 
timp ce el îi relată ceea ce aflase de la Cord Dillon. Cînd termină 
226 € Colin Forbes 
de povestit, salonul se golise. între timp îi fusese adusă farfuria 
cu şuncă şi ouă. 

-Regret, zise el, dar nu încape nici o îndoială că e vorba de o 
crimă comisă cu singe rece. Cei de la Washington au 
muşamalizat totul. Probabil din ordinul acelui misterios Charlie. 
N-aş fi vrut să te tulbur comunicîndu-ti o asemenea ştire. 

-Ba nu. Asta vine să confirme bănuielile mele. Aş vrea să ştiu 
cine e acest Charlie, spuse ea furioasă. l-am mai auzit numele 
rostit o dată, la ambasadă. 

- Cine 1-a pronunţat? 

-Un tip nesuferit. Mi-a spus cineva câ-l cheamă Jake 
Ronstadt. Mergeam pe coridor şi, cum nu făceam nici un zgo- 
mot, pentru că aveam pantofi cu talpă de cauciuc, nu m-a simţit 
şi, cînd a ieşit dintr-un birou însoţit de cineva, l-am auzit 


spunînd: „Ţi-o repet. Întîi trebuie să mă consult cu Charlie." Cu 
colţul ochiului l-am zărit cum se uită urit la mine, dar eu mi-am 
văzut de drum. 

- Ai idee la cine se referea? 

- Nu. E singura dată cînd am auzit acest nume. Mi-am amintit 
doar din cauza acelei priviri înveninate pe care mi-a aruncat-o 
acest Ronstadt cînd am trecut pe lîngă el. 

-în fine, ştii cumva ce funcţie are Ronstadt? 

-Nu. O prietenă mi 1-a arătat cînd eram în bufetul amba- 
sadei. Mi-a spus să mă feresc de el. Auzise că e un om primej- 
dios. Asta-i tot ce ştiu despre el. 

-Cred că ţi-am stricat ziua. De cînd am început să-ți 
povestesc, ţi-a trecut pofta de mîncare. 

-Nu te nelinişti, Alee, spuse ea şi îi zimbi cu delicateţe. E o 
uşurare să ştiu că bănuielile mele au fost justificate. 

Reîncepu să mâniînce. 

- Şi-ţi mulţumesc din inimă că ai aflat adevărul. Am ţinut tare 
mult la ei, îndeosebi la tata. 

- Sharon ştie că sînt aici? 

CONSPIRAŢIA $ 227 

-Nu. Nici eu n-am ştiut pînă n-ai apărut în salon. Nici nu are 
habar de existenţa ta. O să las lucrurile aşa cum sînt. 

- Chiar te rog. Dar de prezenţa lui Tweed în hotel are ştiinţă? 

- A, da, sigur. A precizat că 1-a văzut cu Robert Newman. 

-Da, sigur. Tweed mi-a zis că la sosire a întîlnit-o în hol. Cît 
intenţionează să mai stea în Basel? întrebă Marler fără să dea 
impresia că-l interesează în mod deosebit. 

-N-am idee. Mă-nţeleg foarte bine cu ea, dar e cam rezer- 
vată. Este o englezoaica tipică. Sper că o să mă ierţi, dar trebuie 
să plec, fiindcă am ceva de terminat. Dacă eşti liber astâ-seară, 
poate luăm masa undeva în oraş. 

-Abia aştept. Din păcate, şi eu sînt foarte ocupat. Anchetez 
un caz împreună cu Tweed. Dacă reuşesc să găsesc vreo 
portiţă, te caut eu. 

-Mă bucur că te-am întîlnit. Scoase un carneţel şi scrise 
grăbită ceva, apoi detaşă fila şi i-o întinse. 

- Ai acolo numărul camerei mele. Acum chiar trebuie să fug... 

Marler stătea cu faţa spre ieşire. Cînd Denise ajunse la uşă, 
Tweed apăra de cealaltă parte a ei şi o deschise, lăsînd-o să 
treacă. Zîmbi şi-i spuse îndeajuns de tare, încît auzi şi Marler: 


-Bună dimineaţa. 

| se adresase pe un ton destul de oficial, ca şi cum singura 
întîlnire dintre ei fusese aceea din birou. Amintindu-şi că îl 
văzuse pe Tweed ieşind din apartamentul ei din Belgrave 
Square, Marler surise discret. 

După ce se aşeză în faţa lui Marler, Tweed spuse: 

-O să apară curînd şi Newman. Coboară şi Paula. 

Apoi cobori vocea: 

-Regret că am întiîrziat. Beck a trecut pe la mine într-o fugă. A 
trimis cîţiva oameni care au fotografiile la ei să supravegheze 
hotelul Euler. Dis-de-dimineaţă, doi indivizi au ieşit din hotel, s- 
au urcat într-o maşină şi au plecat. Oamenii lui Beck i-au 
228 * Colin Forbes 
urmărit pînă la frontieră. După punctul de control, şi-au conti- 
nuat drumul pe autostrada ce duce în Gennania. 

-Pe unde trece autostrada? 

-Printr-un orăşel numit Breisach, dacă merg pe Autostrada 
nr. 5, care face la stînga. Pe de altă parte, dacă o iau la dreapta, 
pot ajunge în Freiburg. 

Tăcu o clipă. 

- Şoseaua asta merge spre Munţii Pădurea Neagră. 

-Păcat că nu i-am urmărit noi. Dar dispozitivul de localizare e 
plasat la maşina lui Ronstadt. S-ar putea să ai dreptate în 
legătură cu Munţii Pădurea Neagră. Ar fi de dorit să su- 
praveghem cu schimbul hotelul, să vedem cînd pleacă Ronstadt. 
Cei mai potriviţi pentru treaba asta ar fi Newman şi cu mine, pe 
rînd, bineînţeles. 

- Nu sînt de acord, spuse Tweed şi clătină din cap. 

Ridică apoi privirea. în restaurant intraseră Paula şi Newman, 
care se aşezară la masa lor. 

-Vreau să vă povestesc ceva, cît nu avem pe nimeni prin 
preajmă, le spuse Tweed. 

Apoi Tweed repetă ceea ce-i spusese şi lui Marler în legătură 
cu scurta vizită a lui Beck. Le prezentă apoi şi ideea lui Marler, 
precizind că o respinsese. 

-De ce? întrebă Paula. Dacă nu sîntem atenţi, o să-l pierdem 
din ochi pe Ronstadt. lar după aceea nu vom putea găsi baza 
lor. 

-Ba da. Beck a venit cu o idee genială. Mi-a dat asta. 

Scoase din buzunar un mic telefon mobil, un model pe care 


Paula nu-l mai văzuse. 

- Nu am acceptat sugestia lui Marler fiindcă sînt sigur că vom 
avea nevoie de forţe numeroase după ce descoperim baza. Mai 
precis, de noi toţi. 

- Şi cum Dumnezeu o să reuşim? nu se dădu bătută Paula. 
CONSPIRAŢIA € 229 

-V-am spus câ Beck e un tip deştept. A auzit de exploziile de 
la Londra şi, ca şi noi, e revoltat. A aranjat ca oamenii lui, aflaţi 
în maşini fără însemne poliţieneşti, să supravegheze cu 
schimbul hotelul Euler. Cei care stau de pază vor fi dotați cu 
telefoane ca acesta. în clipa cînd Ronstadt pleacă, îl vor informa 
pe Beck, iar el mă va anunţa. 

- Şi totuşi i-am putea pierde urma lui Ronstadt, se încâ- pâţină 
Paula. 

- Aşteaptă pînă termin de vorbit. Dacă urmează acelaşi drum 
ca şi ceilalţi doi, va depăşi punctul de control de pe partea 
elveţiană înainte ca voi să puteţi ajunge pe Autostrada numărul 
5. Beck va telefona ofițerului de la punctul de control şi-i va da 
numărul Citroenului. Acesta îl va opri pe Ronstadt. 

-Chiar aşa? Şi la ce-ar folosi asta? se miră Paula. 

-Ai obsesia contradicţiei în dimineaţa asta?! o sîcîfi Tweed. 

-îmi pare rău. Continuă, te rog. 

- Cum spuneam, ofiţerul îl va opri pe Ronstadt la punctul de 
trecere. îi va controla maşina pe îndelete, motivind că 
efectuează controale prin sondaj, căutînd droguri. Pe scurt, îl va 
ţine acolo pînă sosim noi. Eu şi cu tine, Paula, trebuie să fim în 
maşina din faţă. Conduc eu. Cînd ne apropiem de punctul de 
control, scoţi o ţigară şi o aprinzi cu eleganţă. Ofiţerul de acolo 
va şti cum arătăm - va avea Beck grijă de asta. 

-Foarte bună ideea lui Beck, îl aprobă Paula. Va trebui să ne 
ferim de ochii lui Ronstadt. Ticălosul ne ştie de la Goodfellows. 

- Cred câ o rezolvăm şi pe asta. Marler, tu ne urmezi în 
maşina ta. Tare-aş vrea să-i avem cu noi pe Butler şi pe Nield. 
Butler ar putea merge cu Marler, iar Nield, cu Bob... 

Făcu o scurtă pauză, apoi rosti cu voce tare, îndreptindu-se 
de spate: 

-Ancheta asta o să dureze mai mult decît am anticipat. 

230 * Colin Forbes 

Paula privi peste umăr. în salon intrase Sharon Mandeville, 

care se îndreptă direct către masa lor. 


-Tweed, credeam că o să te ţii de cuvint, spuse ea cu voce 
scăzută. Parcă trebuia să ne întîlnim ieri la un pahar. 

-îmi pare extrem de râu, Sharon, îi răspunse Tweed, ridi- 
cîndu-se. Am fost prins într-o discuţie de afaceri pe care n-am 
putut-o evita. 

-Te iert. Mulţumesc, Bob. Sau v-am întrerupt cumva? 

Newman se ridicase grăbit şi-i adusese un scaun pe care Îl 
plasase lîngă cel al lui. Sharon stătea faţă în faţă cu Paula. 

-Mă simt copleşită, constată Sharon. Cu atiţia bărbaţi înjur... 

- Sînt şi eu pe-aici, îi reaminti Paula. îţi ofer sprijin moral. 

- Foarte drăguţ din partea ta. 

-Arăţi minunat în costumul acesta, o flatâ Newman. Parcă 
eşti gata să pui bărbaţii pe jar. 

Făcea aluzie la costumul de culoare roşie pe care îl purta ea. 
Sharon îi adresă un suris în semn că aprecia complimentul, apoi 
se încruntă şi spuse: 

- Fiindcă tot ai vorbit de jar, noaptea trecută cineva a încercat 
să incendieze ambasada din Londra. Pe ferestrele uneia dintre 
încăperi ieşea un fum gros şi se vedeau flăcări, de aceea au fost 
chemaţi pompierii; a urmat un adevărat haos în Grosvenor 
Square. 

- Cum de-ai aflat toate astea? întrebă Tweed. 

-Am telefonat la ambasadă azi-dimineaţâ. Oare ce se 
petrece, fiindcă eu nu-mi dau seama? 

- Ce secţie a ambasadei a fost incendiată? se interesă Tweed. 

-Biroul alăturat camerei blindate de la etajul unu. Biroul meu 
a scăpat, slavă cerului. Mă bucur că n-am fost acolo. 

-Şi eu, o imită Tweed. 

- Bună, tuturor. Vă deranjează dacă vă ţin companie ? se 
auzi o voce groasă venind din spatele lui Newman. 

CONSPIRAŢIA ¢ 231 

Tweed ridică ochii. Surise ironic. Masivul Ed Osborne se afla 
în salon. Aduse tîriş un scaun, îl plasă la capătul mesei, se aşeză 
comod şi îşi împreună palmele cu un pocnet; pe faţa lui lată 
apăru un zîmbet larg. 

-Prieteni, mă bucur grozav să vă revăd, spuse el, uitîndu-se 
întîi la Paula, apoi la Tweed. Ce vint vă aduce în acest oraş 
provincial? 

- Întîi de toate, îl puse Newman la punct, nu-i provincial. E un 
oraş mai vechi şi mai interesant decit oricare din America. 


- Răutăciosule, făcu Osborne şi îşi plesni cu palma încheietura 
celeilalte miini. Mai tacă-ţi gura! Necazul e câ, urmă el, 
aplecîndu-se uşor în faţă, îndată ce deschizi gura, spui numai ce 
nu trebuie. Cafea, garçon, comandă el, adresîndu-se chelneriţei. 
CDRP, şi pentru că nu te pricepi la prescurtări, asta înseamnă cit 
de repede posibil. 

-lar ca mic-dejun, domnule? întrebă ea îndatoritoare. 

-Doar cafea, scumpo. Nu mi-am dat seama câ era o dom- 
nişoară, remarcă el după ce chelneriţa se îndepărtă. Avea pârul 
tuns prea scurt. 

- Dar bărbaţii nu poartă fuste, îl puse la punct Paula. 

- Sigur câ nu, decit dacă sînt travesti... şi se întrerupse brusc. 
Dar cred că nu-i un subiect potrivit la micul dejun, spuse el, 
privind-o apreciativ pe Paula. Vă place vacanţa asta aici? 

-Ne plăcea. Asta pînă la sosirea dumneavoastră. 

-Bun răspuns! spuse Osborne zîimbind larg. îmi plac doam- 
nele care ştiu să dea Teplici. Trebuie să ne vedem între patru 
ochi cît de curînd. 

-Nu-mi plac întîlnirile între patru ochi, îi replică Paula. Şi ce 
treburi aveţi la Basel ? 

-Văd şi eu lumea. Cum de ce ? fâcu el şi rise gros. Afaceri, 
scumpo. Tot soiul de afaceri. 

Tweed îşi împinse scaunul înapoi. înainte de a se ridica pen- 
tru a pleca, Sharon se aplecă spre el şi-i şopti la ureche: 

232 € Colin Forbes 

-Acum sper că n-o să uiţi de întîlnirea noastră pentru a bea 
ceva. Mă aştepţi la bar în jurul prînzului? 

-E perfect, îi răspunse Tweed zimbind. 

-Hei! tună Osbome. Voi doi aveţi o relaţie secretă? 

-Scuzaţi-ne, spuse Tweed, ridicîndu-se. Trebuie să ajungem 
la o întîlnire. Mulţumim pentru companie, domnule Osbome. 

- Ed! Ţi-am mai spus că mă cheamă Ed... 

Dar ei erau deja în drum spre ieşire. Tweed o avea alături pe 
Paula, iar Newman şi Marler îi urmau îndeaproape. După ce 
închiseră uşa restaurantului, Paula nu se mai putu stăpîni. 

-Ce necioplit! 

-Nu-l subestima pe Osbome, o preveni Tweed. Dincolo de 
purtarea lui grosolană cred că are o minte diabolică. Nu mai 
trebuie să adaug câ-i lipsit de sentimente. Sînt convins că poate 


descrie în amănunt ce poartă fiecare. Ochii nu i-au stat o clipă 
locului. 

-Ei bine, nu i-ar strica să înveţe cum să se îmbrace. Haina 
aceea ţipătoare, cămaşa în dungi, cravata în culori prea vii, pan- 
talonii reiaţi fără dungă... Nimic nu se asortează. La fel este şi 
felul în care face conversaţie. Dacă o poţi numi aşa... 

-Putem discuta liniștiți undeva? întrebă Marler, care îi 
ajunsese din urmă. Ce-ar fi să mergem în colţul acela? sugeră 
el. 

-Dacă ţii atit de mult, se declară Tweed de acord. 

Rămaseră cerc în jurul unei măsuţe dintr-un colţ, destul de 
departe de recepţie. Marler tocmai se pregătea sâ înceapă cînd 
făcu ochii mari. Din direcţia liftului apăruse Pete Nield. Râsu- 
cindu-şi mustaţa, acesta îi salută. 

- Eu şi Harry tocmai am sosit de la aeroport. 

- Uite-1 şi pe aruncătorul de cuţit, îl întîmpină Marler. 

-Ce vrei sâ spui cu asta? întrebă Tweed. 

-Pete şi-a dovedit talentul în acest domeniu. în ultimele două 
luni a exersat aruncarea cu cuțitul, explică Marler coborind 
vocea. Este fantastic. M-a invitat odată sâ-l însoțesc la o 
bodegă 
CONSPIRAŢIA € 233 
de mina a două. Se juca darts, iar Pete le-a făcut cinste tuturor 
şi apoi a întrebat dacă putea folosi cuțitul în locul săgeţilor. Toţi 
şi-au închipuit că e ţicnit, dar l-au lăsat să facă o încercare. S-a 
tras înapoi şi a aruncat de şase ori. Ce credeţi? De fiecare dată a 
nimerit direct în centru. Am pierdut o groază de bani. Pariasem 
câ nu va putea aruncă bine de la distanţa aceea. 

-S-ar putea ca asta sâ ne folosească, spuse Tweed. Bun, 
Marler, dar ce voiai sâ ne spui? 

-Ceva în legătură cu Ureche. Sărmanul Kurt... Mi-a dat o 
adresă unde l-aş putea întîlni la Basel în caz de pericol. Mi-a 
desenat o hartă. Scoase din buzunar o foaie împăturită. 

-După cum vedeţi, nu ne-ar lua decit cît o plimbare de cinci 
minute, dacă rezistaţi să urcați trepte. 

- Ce propui? 

-Să mergem acolo sâ vedem despre ce e vorba. Nu cred câ 
acolo locuia. Dar poate a lăsat vreun mesaj pentru mine. 

-Cine merge cu mine? întrebă Marler, examinînd harta. 

-Toţi, propuse Tweed. 


- Mai sînt ticăloşii ăia prin Basel? se interesă Nield. 

-E plin oraşul... Unii s-au cazat la Euler, alţii la Victoria. Două 
hoteluri apropiate de autostradă. 

- Ştiu unde sînt hotelurile astea. Am mai vizitat oraşul cu cîtva 
timp în urmă, spuse Nield, şi ştiu locurile destul de bine. Din cite 
mi-aţi zis, cred câ a fost o idee bună să venim aici cu toţii. Luă 
apoi harta de la Marler. 

- Şi care e propunerea ta? întrebă Tweed. 

-Mâ duc singur pînă la adresa asta sâ arunc o privire. Mâ- 
ntorc în cîteva minute. Am plecat. O sâ sosească şi Harry curînd. 

Tweed nu mai apucă sâ protesteze, fiindcă, luînd harta, Nield 
se îndepărtă. înainte de a trece prin uşa rotativă îşi puse 
paltonul pe care îl ţinuse pînă atunci pe braţ. Apoi dispăru. 

234 * Colin Forbes 

- Crezi câ este o idee bună? întrebă Marler. Eu mâ-ndoiesc. 
Sper sâ nu păţească nimic. Are harta, aşa ca n-avem decit să 
aşteptăm şi sâ sperăm. 

în ciuda dimineţii tîrzii, lui Nield, care păşea hotărît de-a 
lungul străzii, i se păru câ era întuneric aproape ca noaptea. 
Norii care acopereau cerul dădeau impresia câ atimă pînă 
aproape de acoperişurile clădirilor vechi, chiar atingîndu-le, ceea 
ce accentua atmosfera mohorită. Pe stradă nu văzu pe nimeni. 
Mai mult ca sigur câ mai toţi oamenii erau la muncă, în birouri 
bine încălzite; ceilalţi stăteau cuminţi acasă. Liniştea era 
deplină. Nu auzi decit scîrţiitul gheții de sub roţile unui tramvai 
care trecu pe lîngâ el. 

După ce ieşise din hotel, Nield o luase spre stinga. Pusese 
harta în buzunarul de la piept al hainei; îi fusese de ajuns sâ 
arunce o privire pe ea ca sâ ştie încotro sâ pornească. Trecu de 
treptele care duceau spre debarcaderul de unde, în timpul verii, 
turiştii puteau lua vaporaşe care îi duceau în scurte plimbări în 
susul Rinului, apoi traversă strada, ajunse la intrarea spre 
Rheinsprung, o stradă povirnită, rezervata doar pietonilor şi 
bicicliştilor. Ştia că acel drum avea să-l ducă, în cele din urmă 
la Miinster, una dintre atracțiile Baselului, care domina fluviul şi 
oferea o privelişte impresionantă. Acum însă, călca atent pe 
panta îngheţată, privind spre dreapta. Văzu imediat ceea ce 
căuta. 

Pe plăcuţa de pe zid scria Găsslein, ceea ce însemna că este 
o străduţă îngustă cu nenumărate trepte care urca printre două 


ziduri verticale foarte înalte. Indicatorul conţinea numele com- 
plet în germană, format dintr-o mulţime de consoane şi citeva 
vocale. Nield, care ştia această limbă, îşi traduse în minte: Aleea 
Celor Unsprezece Mii de Fecioare. Sună încurajator, îşi continuă 
el gîndul. 

CONSPIRAŢIA $ 235 

în faţă se vedeau numai trepte din piatră, urcînd necontenit. 
Era foarte întuneric şi pustiu. Deşi îşi luase paltonul din cameră, 
uitase mânuşile. începuse sâ simtă deja amorţeală în degete şi, 
de aceea, îşi vîrf mîinile în buzunare. Continuă să urce treptele 
ce duceau parcă spre cer. 

în ciuda pojghiţei de gheaţă de pe trepte, continuă sâ urce 
fără a aluneca. Tăcerea nefirească prezenta avantajul câ ar fi 
putu auzi orice sunet. Număra treptele. Pînă sus erau şaizeci şi 
opt. Ajuns pe ultima, se opri o clipă, ascultă şi privi în jur. De un 
zid stâtea rezemată o motocicletă Yamaha, nou-nouţă. Pe 
plăcuţa de înmatriculare scria BS - Basel. 

Ştia câ ajunsese în Martin-platz, o piaţetă neînsemnată, 
pavată cu piatră cubică, izolată de restul oraşului. Intră în piaţa 
pustie, care îţi dădea senzaţia de claustrofobie din cauza 
zidurilor înalte din jur. Nu zări pe nimeni. Ştia că adresa pe care 
o căuta se afla dincolo de locul în care era motocicleta cu şa 
foarte lată. Uşa masivă din lemn era închisă dar, cînd apăsă 
uşor pe clanţă, se deschise. Căldura dinăuntru îl învălui. împinse 
uşa încet, fără sâ scoată vreun sunet. Balamalele erau bine 
unse. Merse cîţiva paşi, apoi se opri. 

O femeie în vîrstă, cu părul cărunt legat într-un coc şi pur- 
tind o rochie lungă pînâ la călciie, stâtea pe un scaun. Lîngă ea 
era un individ care arăta ca o gorilă - foarte gras şi masiv - şi 
care ţinea o ţigară aprinsă aproape de ochiul ei drept. Matahala 
purta un hanorac negru, pantaloni şi beretă de aceeaşi culoare. 
Avea un cap cît un pepene. Se răsuci pe câlcîie şi îndreptă către 
Nield un pistol Magnum. Capătul ţevii părea cît gura unui tun. Ca 
mulţi bărbaţi graşi, individul se mişcă fulgerător. Lăsînd ţigara 
sâ cadă pe pardoseala din piatră, fâcu un salt înainte. II lovi cu 
teava armei în cap. Nield mişcă uşor şi rapid capul într-o parte, 
astfel câ ţeava îi şterse faţa, însă forţa loviturii îl ameţi. 
Matahala îi apucă de guler şi-1 azvirli înapoi cu brutalitate. Nield 
se lovi cu spatele, însă ridică puţin capul 
236 * Colin Forbes 


în ultima clipă, astfel încît umerii preluară greul impactului cu 
zidul de piatră. Picioarele îi cedară şi se prăbuşi la pâmiînt, cu 
spatele rezemat de zid. 

Era extrem de ametit, însă simţi mîna individului alunecînd 
peste coaste, apoi spre picioare, în căutarea unei arme ascunse. 
Nield nu purta pistol. Ca prin ceaţă, îl văzu pe celălalt ridicîn- du- 
se şi trupul lui i se păru enorm. Bruta scuipă în direcţia lui. 

-Nu mă interesează cine eşti, dar vei avea plăcerea de a 
asista cum o torturez pe idioata asta. 

Accentul lui era tipic american. 

-După ce vorbeşte, ceea ce o sâ facă imediat, mă ocup eu şi 
de tine. 

Nield încercă să se îndrepte de spate, dar se prăbuşi la loc. 
Picla de pe ochi începuse sâ se risipească. Se afla într-o 
încăpere rectangulara cu pereţii din piatră. Căldura venea de la 
o sobă veche de teracotă aşezată într-un colţ. Individul rînji, 
arătîindu-şi dinţii ascuţiţi şi buzele groase. îşi aprinse încă o 
ţigară, o apucă între degete şi se apropie de bâtrină cu capătul 
aprins îndreptat spre ea. în dram spre scaun trinti uşa cu 
piciorul. 

21 

Nield se simţi cuprins de furie, care creştea cu forţa unui 
incendiu, descătuşind în el o forţă de temut. Văzu capătul aprins 
al ţigării apropiindu-se de ochiul bâtrinei. Se mai ridică puţin 
pînă ce se rezemă de perete. Nu se mişcă prea mult, fiindcă 
acest lucru i-ar fi atras atenţia individului. îşi strecură mîna 
dreaptă spre spinare şi se aplecă puţin în faţă. Mina îi ajunsese 
la spate. Bruta percepu mişcarea şi se răsuci, îndrep- tind 
pistolul spre el. 

Nield extrase cuțitul ascuţit ca un stilet din teaca legată în 
partea superioară a spatelui. Stiletul traversă camera fulgerător, 
zburînd cu o forţă nebănuitâ. Se înfipse în gitul omului. Vreme 
de o fracțiune de secundă nu se întîmplă nimic. După aceea, 
bestia scăpă ţigara din mînă, apoi arma. Duse mîna spre cuţit, 
după care o lăsă să cadă pe lîngă corp. Se auzi un gilgiit. Sîngele 
începuse să-i şiroiască pe git. Căzu în faţă, sub apăsarea 
propriei greutăţi şi se izbi puternic cu capul de podea. Cuţitul 
pătrunsese pînă la plăsele, iar vîrful lui ieşea pe partea cealaltă 
a gitului. Rămase nemişcat. 


Nield răsufla uşurat. Uşa se deschise şi în cameră intră Mar- 
ler cu pistolul automat Walther în mînă. Era urmat de Tweed, 
Newman şi Butler. Newman evaluă situaţia dintr-o privire rapidă 
şi se grăbi sâ-1 ajute pe Nield, care se ridică nesigur pe picioare. 
Reuşi să arboreze o umbră de zimbet. 

-în filme, cel căzut întreabă: „De ce-aţi întîrziat atit?" 

- Cine e doamna? întrebă Tweed încet şi se apropie de ea. 

238 * Colin Forbes 

- Nu ştiu. 

Tweed o examină atent. Are mai mult de şaptezeci de ani, 
socoti el. Avea faţa brăzdată de riduri şi pârul rărit, însă, cînd 
ridică privirea, observă câ ochii căprui îi erau limpezi. Cu deli- 
cateţe, îi puse mina pe umăr şi-i surise compătimitor. 

- Gata, aţi scăpat. Mă înţelegeţi? 

- înţeleg. 

- Ce s-a întîmplat? îl întrebă Tweed pe Nield. 

Dregîndu-şi glasul, Nield le relată în cîteva cuvinte experienţa 
trăită de cînd ajunsese la capătul scărilor de piatră. în timp ce-l 
asculta, Tweed se aplecă şi verifică dacă individul de pe podea 
mai avea puls. Se întoarse şi mimă din buze cuvîntul „mort", 
fără a-1 rosti cu voce tare. 

-Bun, spuse Nield cu o satisfacţie morbidă. 

Continuă apoi sâ le expună firul evenimentelor pînă la 
momentul cînd cuțitul zburase prin aer ca o săgeată. 

-Drept la ţintă, îi şopti Marler. 

- Şi uite-aşa, încheie Niled, după ce bruta s-a prăbuşit, aţi dat 
şi voi buzna, deşi nu mai era nevoie. 

Zimbi şi adăugă: 

- Glumesc şi eu. 

- Spuneţi-mi, cine sînteţi, o rugă Tweed pe bâtrina care 
rămăsese pe scaun. 

- Dar nu mi-aţi spus nimic despre voi, zise ea cu glas limpede. 

- Generalul Guisan, se prezentă Marler brusc. 

- Da, eşti cine trebuie, răspunse bătrina. Mi-a spus Kurt câ o 
să veniţi. Şi iatâ-vâ. 

- Am venit să vă transmit o veste proastă, spuse el trist. 

- Ştiu, spuse bătrîna şi duse o mînă la inimă. Am simţit. Kurt, 
soţul meu, e mort. 

-îmi pare foarte râu. A murit instantaneu. 

CONSPIRAŢIA € 239 


-Eu sînt Helga Irina, continuă ea. Cu mulţi ani în urmă am 
trăit în Rusia. L-am întîlnit pe Kurt în bar ieftin. Ne-am 
îndrăgostit unul la altul. El bărbat inteligent era. M-a ajutat să 
fug din Moscova. Cumplită viaţa acolo. M-a dus la Finlanda. 
Traseu secret. Helsinki. Apoi Germania Occidentală. El venit aici, 
casa lui. Ne-am căsătorit. El fost un mare om. Spus la mine câ 
dacă pierdut viaţa vine prietenul lui englez. îl cunosc dacă 
spune general Guisan. Omul acesta ca un KGB-ist urmărit pe 
Kurt. într-o zi Kurt vorbit cu un prieten în bar. KGB-istul vede pe 
bărbat. După ce Kurt plecat, el îmbătat pe bărbat. Barmanul 
spus asta mai tîrziu la Kurt. La băutură spus de Irina, soţia lui 
Kurt. Eu. Aşa găsit el la mine să tortureze. O săptămînă mai 
apoi, prieten lui Kurt pescuit din fluviu este, cu cap sfărimat. 

-Vă putem ajuta să ajungeţi acasă în siguranţă? sugeră 
Tweed. Aţi trecut prin suferinţe cumplite. îmi pare râu. 

- Nu! fâcu lrina şi sări de pe scaun şi se uită la Marler. Kurt 
spus la mine să dau carneţel negru la englezul care spune 
general Guisan. 

Se împletici la primii paşi. Tweed o prinse de braţ şi o ajută 
sâ meargă. După alţi cîţiva paşi, reuşi sâ se ţină ferm pe 
picioare. Se apropie de sobă şi ridică mîna dreaptă spre o anu- 
mită porţiune a zidului. Degetele stafidite lucrau cu o agilitate 
uimitoare, observă Tweed, şi detaşară încet o piatră ce părea să 
fie perfect îmbinată în structura zidului. Părea să fi citit gîndurile 
lui Tweed. 

-în Rusia eu fost croitoreasă. Tot asta făcut şi în Basel, după 
ce căsătorit Kurt. Ciştig mult şi trăiesc bine. 

Dislocă piatra şi Tweed i-o luă din mînâ. înapoia locului în 
care se aflase piatra se vedea o adiînciturâă. Vîrînd mîna înăuntru, 
bătrîna scoase un carneţel cu coperte negre şi decolorate. Tra- 
versă încăperea şi i-1 întinse lui Marler. Rămas în spatele ei, 

240 * Colin Forbes 
Tweed îşi scoase portofelul şi scoase zece bancnote de cite o 
mie de franci elveţieni şi-i puse în buzunar. 

- Mulţumesc, spuse Marler, luînd carneţelul. 

-Asta n-aş fi dat niciodată la omul care vrut să tortureze. 
Putea face orice la mine. Kurt spus câ e cu informaţii important. 

-Trebuie să vă plătesc onorariul pe care îl merita Kurt. 

- Nu! Este cadou pentru tine. 


Aruncînd o privire spre Marler, Tweed făcu un semn cu capul 
spre uşă. Era un gest pe care Marler îl pricepu imediat. 

- Acum vâ vom duce acasă în siguranţă, o anunţă Tweed. 

-Nu nevoie, refuză Irina. Ştiu drum. 

-S-ar putea sâ mai fie alţi nenorociţi pe afară. Vå ducem noi 
pînă acasă, insistă el. 

- Soba! Irina se răsuci, păşi pînă la ea şi învirti un robinet. 
Acum se răceşte şi mergem. 

- Ne ocupăm noi de rest, promise Marler. 

- leşiţi cît mai repede, îi şopti Tweed lui Newman. Dacă vine 
cumva poliţia, va fi gTeu de explicat prezenţa cadavrului. 

-S-a făcut... 

Irina îşi ridicase paltonul care zăcea mototolit sub scaunul pe 
care stătuse. Marler presupuse câ ticălosul îl smulsese de pe ea 
şi-l azvirlise acolo înainte de a se apuca de treabă. Aşteptă pînă 
cînd Tweed o conduse pe lrina pînă spre mijlocul pieţei, apoi se 
strecură afară. Avea sarcina de a-i proteja să nu fie filaţi, apoi 
de a râmiîne nevăzut cit o va urmări pe Irina pînă acasă pentru a 
fi sigur câ va ajunge nevătămată. 

-Ați spus la un moment dat câ vă cheamă Helga Irina, 
deschise Tweed vorba. încercă sâ o facă sâ se gindească la 
altceva, sperînd sâ uite calvarul prin care trecuse. Irina e nume 
rusesc, continuă el mergind lîngă ea. Helga e nemţesc. Nu 
pricep. 

-Dumneavoastră sînteţi şeful. Şeful englezului? 

-Da. 

CONSPIRAŢIA * 241 

-Sînt recunoscătoare că salvat la mine. Am uitat mulţumesc 
la tînăr care m-a scăpat. Te rog transmiti dragoste de la mine. 

- Aşa voi face. 

-întrebai de Helga. 

îşi trecuse mîna pe sub braţul lui Tweed, iar el îşi dădu astfel 
seama câ, pînă la urmă, ea căpătase încredere în el. 

- Mama a fost rusoaică, explică ea. A cunoscut un prizonier de 
război german care scăpat din gulagul lui Stalin. S-au plăcut şi i- 
a căsătorit în secret un preot care avea o biserică clandestină. 
Aşa câ eu Irina dupâ mama şi Helga de la tata. Amîndoi luptat 
împotriva comunismului. O prietenă spus la mine că fost sur- 
prinşi la o întrunire şi încercat să fugă. împuşcaţi amiîndoi şi 
murit. Eu aveam şase ani. 


Ce viaţă de iad au trăit unii, gîndi Tweed. Tocmai traver- 
saseră o altă piaţetă pustie şi ajunseseră, în cele din urmă, în 
Rheinsprung, situat pe o înălţime din apropiere de Miinster. Irina 
îşi dezlipi mîna de sub braţul lui şi se opri. în aceeaşi clipă, el vîrî 
bancnotele împăturite în buzunarul paltonului ei. Ea se încruntă, 
îşi strecură degetele în buzunar şi pipăi ce pusese el înăuntru. 

-Sînt o mulţime de bani. Prea mult. Carneţelul e cadou de la 
Kurt. Aici te las pe tine, dar dau banii înapoi. 

Tweed se îndepărtă, pentru ca ea sâ nu-i poată întinde banii. 
înainte de a se pregăti sâ coboare spre Rheinsprung, drum 
despre care ştia câ îl va duce exact pînă la hotel, îi spuse cîteva 
cuvinte: 

-Kurt merita un onorariu mare. Ne-a transmis informaţii 
valoroase. Nu puteţi refuza ceea ce a cîştigat Kurt. Aveţi grijă... 

După aceea porni pe strada povimitâ, pavată cu piatră, atent 
sâ nu alunece pe gheaţă. Ştia câ Marler se afla undeva aproape, 
ca un om invizibil care trebuia sâ se asigure câ Irina va ajunge 
acasă fârâ probleme. Ajungind la poalele pantei, trecu de Aleea 
242 * Colin Forbes 
Celor Unsprece Mii de Fecioare şi se opri, fiindcă Newman 
apăruse ca din senin. 

-E-n drum spre casă, II anunţă Tweed. Marler o urmăreşte 
discret ca să fie sigur că nu păţeşte nimic. 

Traversau strada pustie, păşind peste şinele de tramvai, cind 
apărură Nield şi Butler, parcă materializîndu-se din aer. înainte 
de a intra in hotel le spuse: 

-Pete, ai făcut o treabă extraordinară salvînd-o pe biata 
bătrină. Acum nici unul dintre voi nu trebuie să mai calce prin 
zona aceea. 

Scoase o agendă din buzunar, o deschise la o anumită pagină 
şi i-o Întinse astfel lui Nield. 

-Pete, ai acolo numărul de telefon unde-l găseşti pe Beck. 
Poţi sâ-1 suni, vorbind cu voce schimbată, pentru a-i da adresa 
de acolo? Anunţă-l câ va găsi un cadavru. Sâ vorbeşti puţin, ca 
sâ nu depisteze de unde telefonezi. 

Imediat ce intră în hotel, o întîlni pe Paula, care tocmai co- 
bora din lift. Ea 11 anunţă cu glas scăzut: 

- A sosit Keith Kent. E-n camera ta şi mi-a zis câ americanii şi- 
au ieşit din minţi. 

22 


Paula descuie uşa cu cheia pe care i-o lâsase Tweed. Elo 
rugase sâ râmiînă în cameră pentru cazul în care Kent ar fi sosit 
în absenţa lui. O urmară cu toţii, mai puţin Nield, care spuse că 
merge pînă în camera lui pentru a da un telefon. 

Keith Kent se aşeză pe un fotoliu ţinînd în mînă un pahar cu 
brandy. Nu era nevoie de nici o prezentare. îl cunoşteau toţi pe 
acest vizitator. Kent ridică paharul. 

- Complimente din partea Paulei. Combustibil pentru încălzire 
centrală, cel puţin aşa mă amăgesc. 

- Am auzit că ai veşti, spuse Tweed, scoţîindu-şi paltonul, la 
fel ca şi ceilalţi. 

Paula îl luă să-l pună în cuier. 

-Aştept, adăugă el, aşezindu-se pe un fotoliu aproape de 
Kent. 

-Cred că toata lumea vrea cafea fierbinte, nu? zise Paula 
ridicînd receptorul fără a mai aştepta răspunsul lor. 

Keith Kent radia mereu un aer de calm şi era relaxat. Nicio- 
dată nu dădea semne de nervozitate, indiferent cît de încordată 
ar fi fost situaţia. Ca de obicei, era îmbrăcat elegant, avînd un 
costum bleumarin, cămaşă bleu şi o cravată Chanel cu păuni. 

- Cred că v-a spus Paula, începu el, că americanii sînt cuprinşi 
de panică. Purtarea lor arată că nu mai ştiu ce să facă. Şi asta 
nu le place deloc. 

-De unde ştii toate astea, Keith? 

244 $ Colin Forbes 

- Azi-dimineaţă am făcut un nou drum pînă la Zurcher Kredit 
Bank sâ văd dacă s-a încheiat tranzacţia mea cu acea sumă de 
dolari. S-a vădit câ nu mai era nevoie sâ discut cu funcţionara. 
Era ocupată, dar asta-i puţin spus, cu doi americani, dintre care 
unul bătea cu pumnul în ghişeu şi striga la ea. 

-Ni l-ai putea descrie? 

-Nu prea înalt. Capul mare, ras, faţă de boxer, buze subţiri şi 
fâlci proeminente. Piept foarte bine dezvoltat, număr mic la 
pantofi. Pâr castaniu. A aruncat o privire spre mine... Nişte ochi 
reci ca diamantul. 

-Jake Ronstadt, spuse Paula ca pentru sine. 

- Crezi câ te-ar recunoaşte dacă te-ar mai vedea? îl întrebă 
Tweed. 

-Puțin probabil. Purtam un fular pînă peste bărbie şi o pălărie 
cu borul lăsat. Ţinută firească, dacă ţinem seama de vreme. 


- Continuă. 

- Cum spuneam, urla la biata fată: „în contul acesta era o 
avere, iar acum tu-mi arăţi un bilanţ de cont zero." Apoi i-a vor- 
bit cu glas scăzut, dar eu am auzul bun, ştiţi doar. Apoi a con- 
tinuat sâ răcnească: „Vreau sâ discut cu un director. Chiar 
acum. Ai priceput?" Atunci a început sâ bată cu pumnul în 
tejghea. Răspunsul fetei nu clarifica nimic. 

- Ce-a zis? 

-Câ în bancă nu se afla nici un director, toţi fiind plecaţi la o 
şedinţă a conducerii. Cînd a auzit asta, individul a luat foc: 
„Pune mîna pe telefonul ăla şi cheamă un director, altfel fac praf 
tot ce vezi în jur. Nu se poate ca milioane de dolari sâ se 
volatilizeze fâră urmă, incapabilo!" La faza asta eu am plecat din 
bancă. 

- Ai afirmat câ erau doi. Cum arâta celălalt? 

-înalt şi slab, cu o mutră colţuroasă. Celălalt îi spunea 
Vemon. 

CONSPIRAŢIA € 245 

- S-ar părea că e Vernon Kolkowski! exclamă Newman. Cind 
am fost la New York mi-au fost arătate nişte fotografii cu tot 
soiul de ucigaşi. Căpitanul cu care am avut întîlnirea a precizat 
că i se spune Subţirelul şi este un ucigaş renumit. Nu l-au putut 
prinde cu nimic. Cind e să depună mărturie, martorii sfirşesc 
prin a fi pescuiţi din fluviul Hudson. 

-Pare o piesă de bază pentm cei cu care ne confruntăm, 
comentă Tweed. 

- După ce am plecat de la bancă, urmă Kent, am aşteptat în 
maşină să văd dacă se mai întîmplă ceva. Am fost inspirat. La 
vreo cinci minute după aceea, tipul scund şi solid a ieşit ca o 
furtună. A traversat strada orbit de furie. O maşină care venea a 
trebuit să frineze violent ca să-l evite. Americanul a trintit un 
pumn pe capota maşinii, 1-a făcut în toate felurile pe şofer şi s-a 
dus la maşina lui. Vemon 1-a urmat la distanţă de cîțiva paşi, ca 
şi cum n-ar fi vrut să fie văzut prea aproape de el. A fost silit să 
se arunce în automobil, care a pomit atit de brusc, încît era să-l 
lase pe jos. 

- Mi-a spus Paula că americanii şi-au ieşit din minţi. Probabil 
că asta a fost exprimarea ta. 


- Asta înseamnă, spuse Kent apăsat, că trucul meu a dat 
roade. Trei milioane au dispărut ca fumul. Le-ar trebui sâptâ- 
mini, chiar luni de zile pentru a depista unde au mers banii. 

- Keith, îţi mulţumesc. Ai realizat un lucru măreț. Nu uita să- 
mi trimiţi nota de plată. 

-A, vă taxez eu, nici o grijă! 

Keith îşi termină de băut brandy-ul şi surise. 

-Pot să mai stau puţin pe-aici? 

-Da. Unde te-ai cazat? 

-La Hilton. 

-Inspirată alegere! Nenorociţii stau la Euler şi la Victoria. 

-Te conduc eu, spuse Paula, vâzindu-l pe Kent că se ridică şi 
îi aduse paltonul. Cobor cu tine. 

246 $ Colin Forbes 

- Mai vorbim, îi spuse Tweed la despărţire. Şi încă o dată, 
mulţumirile noastre... 

La foarte scurt timp dupâ aceea, sosi Nield. Acceptă cafeaua 
oferită de Tweed şi se aşezâă pe canapea alături de Newman. 

-Am aşteptat sâ plece Kent. l-am telefonat lui Beck, dar a 
trebuit sâ închid cînd a început sâ-mi pună întrebări. încerca să 
păstreze legătura, ca sâ depisteze de unde sunam. 

- Deci ai procedat cum te-am rugat, spuse Tweed. 

-Da, imediat ce a venit la telefon, i-am cerut sâ-şi noteze o 
adresă. Am amintit şi de cadavru. Ca să-mi schimb vocea, am 
ţinut un fular de mătase pe receptor. Apoi a început sâ tragă de 
timp şi am închis imediat. Nu cred câ a durat mai mult de 
treizeci de secunde. 

-Foarte bine. 

Tweed ridică ochii spre Paula şi Marler, care tocmai intrau. 

- Deci Irina a ajuns acasă nevătămată şi fârâ ca tu să fii 
văzut. 

- Sigur. 

Marler se apropie de perete şi se rezemă. 

- Şi nici ea nu m-a zărit. 

-Ce era chestia aceea cu generalul Guisan? înţeleg câ era o 
parolă. 

- întocmai. Kurt mi-a zis odată câ, dacă va muri, iar eu voi 
avea posibilitatea sâ ajung aici, voi gâsi pe cineva în camera 
aceea şi, folosind parola asta, o sâ capăt nişte informaţii 
valoroase. 


- Generalul Guisan a fost comandantul Forţelor Armate 
Elveţiene în timpul celui de-al doilea război mondial, spuse 
Tweed cu un aer visător. Apelînd la ameninţări foarte şirete, i-a 
împiedicat pe nazişti să invadeze Elveţia. 

Se întrerupse, deoarece sună telefonul şi Paula răspunse, îl 
repuse la loc imediat. 

- A sosit Beck. Urcă acum. 

CONSPIRAŢIA $ 247 

Aşteptindu-se la o adevărată furtună, Tweed se pregăti 
sufleteşte pentru a-l primi pe Beck. însă şeful poliţiei elveţiene 
intră în cameră cu o expresie amuzată pe chip. La invitaţia lui 
Tweed se aşeză, însă refuză sâ bea cafea. Privi în jur zăbovind 
cu ochii asupra fiecăruia. 

-Sînteţi prezenţi cu toţii şi în ţinuta adecvatâ. Cred câ aşa ar 
spune un englez. 

-Da, cam aşa, confirmă Tweed. 

-Nu ştiu dacă reprezintă noutăţi pentru voi, continuă Beck pe 
un ton ironic, dar azi-dimineaţă foarte devreme pe o stradă din 
apropierea lui Market-platz au fost descoperite patru cadavre. 
Americani. Toţi aveau paşapoarte diplomatice asupra lor. Au 
fost cu toţii spulberaţi de o grenadă. 

- Tulburător, remarcă Tweed. 

-De aceea, înainte de ivirea zorilor am telefonat la Euler. 
Recepţionerul de noapte mă ştia după voce. l-am cerut sâ-mi 
dea lista americanilor care stau acolo. Mai ales cei sosiți recent 
Doar unul avea un apartament. Mi-am închipuit câ e şeful 
grupului. Un anume Jake Ronstadt. 

-Cu acest domn am purtat o scurtă discuţie cînd eram la 
Londra. 

-în fine, urmă Beck, am cerut sâ-mi facă legătura cu el. Nu s- 
a prea bucurat câ l-am trezit la ora aceea. Şi mai puţin vesel a 
fost cînd i-am transmis vestea şi i-am citit numele decedaţilor. A 
recunoscut câ făceau parte din personalul său, după cum s-a 
exprimat el. Trebuia sâ recunoască pentru că erau înregistraţi 
ca locuind în hotel. 

- Cum a reacţionat, Arthur? 

-Extrem de violent! l-am prins pe ticăloşii care au comis 
această crimă abominabilă? Nu? Cum adică? Va depune plingere 
la Ambasada SUA din Berna. l-am spus câ va dura, întrucît abia 


am declanşat cercetările. M-a şi înjurat. Şi-atunci l-am întrebat 
cu ce se ocupau. 
248 * Colin Forbes 

-Asta cred că 1-a lâsat fârâ grai, comentă Tweed. 

-Da' de unde... A repetat câ va lua legătura cu Berna. Am zis 
câ aceasta ar fi cea mai înţeleaptă hotârire. Mi-a trintit recep- 
torul în nas. 

-S-ar părea câ şi-a pierdut capul. 

-Era furios la culme. La puţin timp după aceea, a trebuit să-i 
telefonez din nou. După ce-am primit un telefon anonim, am 
descoperit un alt cadavru. Mâ-ntreb cine l-o fi ucis. Zăcea într-o 
cameră aproape de capătul Aleii Celor Unsprezece Mii de 
Fecioare. Avea înfipt un cuţit în git. Vîrful îi ieşise prin ceafă. 

- Asta cine mai era? se interesă Tweed. 

-Un alt american. Şi el avea asupra lui un paşaport diplo- 
matic. Un anume Rick Sherman. Se cazase tot la Euler. 

- Şi cum a reacţionat domnul Ronstadt cînd l-ai anunţat? 

-Am crezut câ face o criză de isterie. Urlînd, m-a întrebat ce 
mai caut în funcţia de şef al poliţiei cînd Basel devine capitala 
europeană a crimei. A trîntit din nou receptorul şi n-am mai 
apucat sâ-1 sfătuiesc sâ ia legătura cu ambasada din Bema. 

- Lucrurile par să se încingă, constată Tweed. 

- Ştiu câ aceşti oameni sînt gangsteri, spuse Beck, pe o notă 
sumbră. Dar trebuie totuşi sâ fac verificări. 

Făcu o pauză, aruncă o privire spre Newman, apoi spre 
Butler, care stăteau picior peste picior. 

-Aş vrea sâ ştiu care dintre voi a ieşit din hotel azi-dimi- 
neaţă. Am remarcat câ pantofii lui Newman sînt aproape uscati, 
însă tălpile par umede. La fel şi ale domnului Butler. 

- Am ieşit sâ luăm o gură de aer proaspăt prin zona Blu- 
menrain, explică Tweed. Adevărat, a fost un frig cumplit. Cu 
ocazia asta am observat câ poliţia mai ţine şlepul acela în 
partea adăpostită a falezei. 

-Trebuie sâ supraveghem traficul pe fluviu. Spuneai de 
Blumenrain? Păi asta e în direcţie opusă faţă de Aleea Celor 
CONSPIRAŢIA € 249 
Unsprezece Mii de Fecioare. Beck se ridică. Răspunsurile voastre 
m-au ajutat să lămuresc anumite aspecte. 

-Dacă mai ai nevoie de noi, îţi stăm la dispoziţie, spuse 
Tweed, ridicîndu-se în picioare. Oricînd doreşti. 


Paula se pregătea sâ deschidă uşa, cînd Beck se întoarse. îi 
zimbi lui Tweed. 

- Apropo, s-ar părea câ americanii vor trebui sâ mai amine 
realizarea planurilor pe care şi le-au făcut. 

-Ce vrei sâ spui? 

- Păi, automobilul cu care cei doi americani au trecut prin 
punctul de control către Freiburg - şi pesemne spre Munţii 
Pădurea Neagră - s-a întors. Ofiţerul de acolo mi-a raportat câ a 
avut impresia că indivizii s-au întors cam precipitat. Aveţi grijă 
de voi, vă rog... 

Dupâ ce râmaseră singuri, Tweed îşi frecă mîinile. Paula îi 
mai turnă cafea, apoi se uită la el şi spuse: 

- Pari mulţumit de tine. 

- Mulţumit, dar în nici un caz autosatisfâcut. Ştiam că 
Ronstadt va fi încolţit, cel puţin pentru o vreme. 

-Ştiai asta? se miră Paula. 

-M-am exprimat nefericit, intuiţia mi-a spus asta. 

- Dar de unde ştiai câ şlepul poliţiei este tot acolo? Doar nu 
ne-am plimbat niciodată de-a lungul fluviului. 

-Dacă te apleci puţin pe fereastră, cum am făcut eu la sosire, 
îl poţi vederea. 

Privi apoi spre Nield. 

-Pete, voiam sâ te întreb mai devreme. Te-ai gindit sâ ştergi 
amprentele de pe minerul cuţitului pe care l-ai aruncat în 
Sherman? 

-Bineînţeles. A fost cam greu din cauza poziţiei în care 
căzuse, dar m-am descurcat. 

-Fiindcă am ridicat eu puţin cadavrul, adăugă Butler. 

250 * Colin Forbes 

-Slavă cerului, răsuflă Tweed uşurat. Şi-apoi mai era piatra pe 
care Irina a scos-o din zid. 

- Pe care am pus-o foarte atent la loc, il asigură Newman. 

-Văd câ v-aţi gîndit la toate. 

- Doar asta ne e meseria, remarcă Newman. 

- Sînt convins câ, mai curînd sau mai tîrziu, Ronstadt şi banda 
lui vor pleca spre Munţii Pădurea Neagră. înainte de a muri, Kurt 
ne-a spus că acolo au baza, însă ultimele evenimente, pierderea 
banilor de la Ziircher Kredit, la care se adaugă pierderea a cinci 
oameni în cîteva ore, l-au debusolat pe domnul Jake Ronstadt. 
Asta ne oferă spaţiu de manevră. 


-Am ceva pentru tine, spuse Marler şi-i întinse carneţelul 
subţire cu coperte negre ce fusese scos din zid. 

Tweed tocmai se pregătea sâ examineze conţinutul acestuia 
cînd Nield interveni: 

-Am şi eu ceva pentru tine. Mâ duc pînă în camera mea sâ-l 
iau. 

Tweed începuse deja sâ citească însemnările scurte scrise în 
engleză, cînd Nield reveni cu un dosar pe care i-1 întinse. într-o 
fracțiune de secundă, Tweed îşi aminti câ-1 văzuse în ambasada 
din Londra; Jefferson Morgenstem pusese dosarul într-un seif 
care arăta ca o casă de valori a unei bănci. Ridică privirea. 

- Pete, chiar e ceea ce cred eu? 

-E dosarul aflat în camera blindată de la Grosvenor Square, 
pe care ai spus câ vrei så pui mîna. 

- Dar cum Dumnezeu ai reuşit? După aceea m-am gîndit câ-ţi 
dădusem o misiune imposibil de realizat. 

- La drept vorbind, a fost simplu, explică Nield. Mai tot greul a 
căzut pe umerii lui Harry, specialistul în spargerea seifurilor. Am 
intrat seara tirziu pe o uşă ce dă într-o stradă lăturalnică. Harry 
a observat câ era dotată cu un sistem de alarmă camuflat. l-au 
trebuit citeva secunde sâ anihileze sistemul şi så deschidă uşa. 
în clădire mai era personal. Ne-am strecurat pe 
CONSPIRAŢIA € 251 

scara de serviciu, am intrat în încăperea alăturată camerei 
blindate, am plasat o bombă specială sub fereastră, apoi, Harry 
a descuiat uşa care trebuia... 

-Pete a stat de pază, adăugă Butler, pentru ca eu să mă pot 
concentra la treaba mea. 

-Adică la deschiderea seifului. N-am mai văzut unul atît de 
mare. 

- Cu cît încearcă să le facă mai complicate, cu atît mai uşor 
sînt de deschis, observă Butler. După ce-am luat dosarul l-am 
închis la loc. 

- Asta a fost cam în momentul cînd a explodat bomba, con- 
tinuă Nield. A degajat foarte multă căldură, ceea ce a făcut ca 
ferestrele să plesnească. Chestia asta era importantă. Bomba a 
scos foarte mult fum care a ieşit în valuri pe fereastră. Am auzit 
alarmele urlînd, iar lumea a început să alerge înnebunită 
încoace şi încolo pe coridor. 

-Şi cum de-aţi reuşit să ieşiţi? întrebă Tweed. 


- Simplu. Am deschis fereastra cînd au sosit pompierii, adică 
foarte curind. l-am văzut folosind scara telescopică pentru a 
salva cîteva persoane aflate la o altă fereastră. Am făcut semne 
disperate, ei au adus scara aproape şi, ajutaţi de un pompier am 
coborit, după care ne-am îndepărtat. Eram îmbrăcaţi cu 
costume negre, de felul celor pe care le au americanii care se 
dau drept englezi. Am mers calmi pînă la maşină şi ne-am întors 
la Park Crescent. Atita tot. 

-N-aş spune că a fost chiar aşa de simplu cum vrei să pară. 

Tweed deschise dosarul. în timp ce parcurgea prima filă se 
rezemă de spătar. O reciti. Apoi îşi îndreptă spatele. 

-O, Doamne! 

-Ce s-a întîmplat? 

Paula pusese întrebarea deoarece rareori îl auzea pe Tweed 
exprimîndu-se astfel. El rămăsese ca împietrit. îi întinse apoi 
dosarul. 

252 € Colin Forbes 

- Citeşte prima foaie. Americanii au declanşat operaţiunile 
mult mai repede decît am anticipat. Asta înseamnă câ avem 
foarte puţin timp la dispoziţie pentru a-i opri. 

Uriaşa forţă operaţională înainta pe întuneric după ce 
părăsise Newport News, baza navală de pe coasta de est a 
Americii. Elementul central al acestei forţe, era giganticul 
portavion President cu deplasament de o sută zece mii de tone. 
Nava avea un echipaj de şase mii cinci sute de oameni la bord; 
era disponibilă o largă diversitate de rachete nucleare cu o forţă 
devastatoare. O astfel de navă nu ieşea în larg decit însoţită de 
o escortă puternică, dispusă la mare distanţă de babord şi de 
tribord, înapoia pupei şi in avangarda imensei prove. Nici o 
naţiune n-ar fi fost în stare să mobilizeze o flotă atit de 
perfecționată şi numeroasă ca aceasta ce alcătuia doar escorta 
portavionului. 

La bordul uneia dintre navele de escortă se afla o unitate 
SEAL!, alcătuită din puşcaşi marini instruiți pentru a deveni cei 
mai temuţi luptători din lume. Pe acelaşi vas se găseau şi 
ambarcaţiunile amfibii care puteau transporta luptătorii SEAL pe 
orice plajă, debarcîndu-i aproape de țărm, de unde porneau pe 
uscat pentru distrugerea țintelor. 

Pe puntea uriaşă a portavionului se înălța Insula - tumul de 
control, înalt de aproape paisprezece metri şi împărţit în etaje. 


President era unul dintre giuvaierele din coroana superputerii 
mondiale. Comanda acestei arme înspâimiîntâtoare era 
asigurată de contraamiralul Joseph Honeywood. înalt de peste 
doi metri, avea statura unui fundaş de fotbal american, un chip 
aspru şi imobil, care îl făcuse cunoscut în întreaga Marină a SUA 
sub numele de Stîncă. Acum stătea comod pe scaun la un etaj 

1 Prescurtare pentru Sea Air Land Forces - trupe antrenate 
pentru desant (n. tr,). 

CONSPIRAŢIA € 253 

inferior al Insulei. Avea ochi albaştri, părul negru şi gesturile îi 
erau domoale şi calculate. 

Părea o persoană calmă. Nimeni nu-l văzuse vreodată agi- 
tindu-se în vreun moment de criză. Dădea ordine scurte, cu glas 
scăzut. Detesta pe oricine se lăsa pradă emoţiilor pe punte, iar 
vinovatul era destituit imediat. Tocmai de aceea a surprins fap- 
tul că, imediat ce deschisese plicul sigilat, tresărise. Cu toate 
acestea, chiar dacă l-ar fi văzut cineva în acele momente, tot nu 
şi-ar fi dat seama de reacţia lui. Citi ordinele de două ori, apoi le 
înmînă ofițerului de la Operaţiuni. 

- Bill, poate vrei să te uiţi şi tu. 

Paragraful introductiv, extrem de scurt, îi sili pe ofiţer să se 
stâpinească din răsputeri pentru a nu-şi arăta uimirea. Urmau 
instrucţiuni referitoare la drum, prin care li se ordona să evite 
orice rute circulate şi culoarele de zbor ale avioanelor 
comerciale. 

Obiectiv: Marea Britanie. Canalul Mînecii, Portsmouth. 

-Bill, spuse Stîncă, eu cred că nu ne va trebui mai mult de 
şapte zile ca să ajungem pînă la ţintă. 

23 

-Ar fi timpul să-i ucidem pe cîţiva dintre oamenii lui Tweed, 
mormăi Vernon, apoi continuă. Ba chiar să-i radem naibii pe toţi 
cu o singură bombă! Sâ-i trimitem sub pâmiînt pe vecie. 

-Sau sub apă, spuse Ronstadt cu îndirjire în glas. Mi-ai dat o 
idee. 

Convocase o întîlnire în apartamentul lui. Sosiseră doar 
Vemon şi Brad. Recent, Ronstadt îi promovase pe cei doi, 
fâcîndu-i adjuncţii săi. Se juca din nou cu pachetul de cărţi de 
joc. Făcuse o manevră inteligentă, socotea el. Dacă le încredința 
vreo misiune periculoasă, cei doi săreau să o îndeplinească, 


mîndri nevoie mare de noua lor poziţie. lar asta îl scotea pe el 
din ecuaţie în cazul în care se întîmpla ceva râu. 

- Sub apă? se miră Brad. Nu pricep. 

- Nici nu m-aşteptam. Dac-ar fi fost aşa, tu stăteai pe scaunul 
meu. Vă place apartamentul? îi întrebă pe nepregătite. 

- E grozav, Jake, răspunse Vemon imediat. 

- Chiar câ e, îl aprobă Brad. 

- Faceţi-văâ treaba cum trebuie şi, poate-poate, curind o să 
aveţi şi voi unul la fel. Dar faceţi bine jocurile, repetă el, ridicînd 
pachetul de cărţi în aer. înţelegeţi ce vreau sâ zic, tonţilor? 

- Sigur, Jake, rostiră amîndoi într-un glas. 

- Era o glumă, nătărăilor, se răsti Ronstadt la ei. Necazul e că 
voi doi n-aveţi nici o fârimă de simţ al umorului. Mai ţineţi minte 
ce-am făcut anul trecut lîngă Paris? Da? Mă uimiţi. Cred 
CONSPIRAŢIA € 255 
câ am putea realiza acelaşi lucru şi de data asta. Dar avem 
nevoie de un ciripitor. Asta îl va convinge pe ticălosul de Tweed. 
Cred câ ştiu cine ne poate ajuta. 

Ridicîndu-se, Ronstadt plecă de la masă, se apropie de o fe- 
reastră, contemplind traficul de pe stradă. Răsucea ideea pe 
toate părţile. Reveni brusc la masă, unde cei doi adjuncţi 
aşteptau. 

-Am găsit, băieţi. Ne folosim de barul de la Euler. Sper că aţi 
adus înapoi explozibilul cînd v-am rechemat de la H5llental! 

Faţa i se schimonosi într-un rinjet. 

- Am auzit câ asta înseamnă Valea ladului în germană. Asta 
o sâ le arătăm noi: ladul. 

Vocea îi deveni amenințătoare. 

- Grupul lui Tweed mi-a eliminat cinci oameni. întotdeauna 
plătesc cu aceeaşi monedă. Trebuie să vă mai întreb o dată? Aţi 
adus sau nu explozibilul? 

-L-am adus, răspunse Vemon pe nerăsuflate. Avem suficient 
explozibil cît sâ aruncăm hotelul Three Kings pînă la cer. 

-Păi, pentru ce mi-am propus, cam de atita avem nevoie. Vă 
dau amănuntele mai tirziu. Staţi în camerele voastre. Să nu beţi. 
Mai sînteţi încă aici? Hai, că am de dat nişte telefoane. 

-Plecăm imediat, spuse Vernon, sărind în picioare, urmat 
îndeaproape de Brad. 

Rămas singur, Ronstadt bătu cărţile fără sâ-şi dea măcar 
seama ce face. Fusese silit să le spună adjuncţilor de pierderea 


celor cinci oameni. Oricum, le-ar fi observat curind lipsa. Ţinuse 
pentru sine doar vestea dezastruoasă de la Zurcher Kredit. îl 
ameninţase pe Vemon că-l spulberă dacă va aduce vorba de 
scena la care asistase. în orice caz, individul habar n-avea 
despre ce bani se interesase. 

îl îngrozise ideea de a-i explica lui Charlie ce se întîmplase. 
Ceea ce pusese capac la toate fusese câ trebuise sâ-i ceară lui 
Charlie să transfere electronic alte fonduri din SUA către Zurcher 
Kredit. Charlie îi trăsese o săpuneală pe cinste. 

256 * Colin Forbes 

Ridicîndu-se din nou, se întoarse la fereastră. Trebuia să dea 
urgent cîteva telefoane pentru a declanşa noua acţiune. Riînji 
imaginîndu-şi ce avea să se petreacă în acea seară. în spatele 
perdelei trase, flutură din mînâ. 

- Adio, domnule Tweed. 

Şocată, Paula râmase cu privirea ţinta la documentul pe care 
i-l dăduse Tweed. Nu-i venea sâ creadă ce putea să citească. 

COMMONWEALTH-UL BRITANIEI 

Guvernator-Tweed. 

După numele lui Tweed, urma o listă cu alte funcţii. Unul 
dintre acestea era ministrul Sănătăţii. în dreptul funcţiilor fi- 
gurau numele unor personalităţi britanice, atît bărbaţi, cît şi 
femei. Cînd Tweed îi spuse Paulei sâ dea documentul şi celor- 
lalţi, pe moment buimăcită şi neînţelegînd nimic, ea râmase cu 
privirea la el. 

-Ce înseamnă asta? întrebă ea, după ce-i întinse hirtia lui 
Newman. De ce au folosit cuvîntul Commonwealth? 

- Fiindcă în America există citeva state care sînt denumite 
astfel. Commonwealth-ul Virginiei, de exemplu. Aveţi în faţă un 
plan privitor la includerea Marii Britanii în Statele Unite. Dacă 
reuşesc, vom deveni cel de-al cincizeci şi unulea stat. 

-Chiar crezi că vor încerca sâ înfăptuiască aşa ceva? 

- Ştiu doar că încearcă. Morgenstem aşa a afirmat cînd am 
luat masa cu el. Mi-a servit o sumedenie de motive plauzibile, 
din punctul lor de vedere, pentru a-şi justifica intenţia. Am 
ascultat mai tot timpul, ca să văd pînă unde merge. Din anumite 
motive, Jefferson a avut mare încredere în mine. Asta explică şi 
numirea mea în funcţie de... guvernator. 

- Ai fi bun de aşa ceva, comenta Newman. 

CONSPIRAŢIA $ 257 


-Mai curînd aş şterge-o undeva decît să am de-a face cu 
planul lor. După ce veţi citi pagina aceea vă veţi da seama ce 
eforturi uriaşe trebuie sâ facem pentru a-i înfrînge. Şi am senti- 
mentul câ avem foarte puţin timp, ceea ce mi se pare înfiorător. 

-Dar cum sâ-i lovim? întrebă Marler, care tocmai terminase 
de citit. 

-în carneţelul lui, Kurt menţionează un loc numit St. Ursanne. 
Întîmplâtor, îl cunosc. E un sat sau un orăşel atrăgător, la sud de 
aici, în Elveţia, în zona de limbă franceză şi apropiat de graniţa 
cu Franţa. Vom merge acolo chiar în dimineaţa asta. 

-De ce? întrebă Paula. 

-Fiindcă în carneţel, după St. Ursane, scrie Hotel d'Or, în La 
Ruelle. Şi un nume, Juliette Leroy. Sub ea a notat General 
Guisan. Presupun câ trebuie să folosim aceeaşi parolă faţă de 
Leroy ca şi atunci cînd am întîlnit-o pe Irina. Kurt Schwartz pare 
să fi avut mare încredere în femei dacă le încredința secretele. 
Cu condiţia sâ le aleagă pe cele potrivite. 

-Se împrietenea cu ele repede, spuse Paula. Şi eu am fost 
atrasă de personalitatea lui cînd am luat masa împreună la mine 
acasă. 

-Staţi puţin, interveni Marler. Venim toţi cu tine? Ţinînd 
seama de cele petrecute ieri, cred câ aşa ar trebui. Dar ce 
facem cu Munţii Pădurea Neagră? Dacă Ronstadt şi ai lui pleacă 
într-acolo, nu-i vom putea urmări. 

- Deocamdată Ronstadt nu se mişcă din loc. După ingineria 
realizată de Keith, el aşteaptă sosirea altor fonduri. 

-Pari foarte convins de ceea ce spui, zise Paula. 

-Pariez câ am dreptate. O sâ ne îngrijim şi de aspectul 
acesta, telefonîndu-i lui Beck înainte de a pleca. Ba nu, trec doar 
drumul, numai să fie acolo, şi discut personal cu el. Cred că l-aş 
putea convinge sâ plaseze doi ofiţeri într-o maşină fără 
însemnele poliţiei pentru a-1 urmări pe Ronstadt. Trebuie sâ 
258 * Colin Forbes 
aflăm ce e la St. Ursanne. Am mare încredere în ceea ce ne-a 
lăsat Kurt Schwartz. 

-Cînd mergi sâ discuţi cu Beck? întrebă Newman. 

- Chiar acum. 

- Atunci vin cu tine. 

-Eşti binevenit. Restul pregăâtiţi-vă pentru această călătorie. 
Apropo, vom merge cu trenul. Paula, află la ce ore pleacă trenuri 


către St. Ursanne. Trebuie sâ schimbăm trenul într-o localitate 
pe nume Delemont. 

Sună telefonul. Paula răspunse şi rugă interlocutorul să 
aştepte o clipă. îi întinse receptorul lui Marler. 

-Pentru tine. Denise Chatel. Spune că are veşti importante 
pentru tine. E în hotel şi ar vrea să te vadă imediat. 

-Roag-o să vină în camera mea. Dâ-i numărul. Spune-i că o 
aştept. 

- Mâ-ntreb de ce i-a spus ei că îl cheamă Alee, murmură Paula 
după plecarea lui Marler. Ce poveste ne-a servit... 

- Probabil că a fost primul nume ce i-a venit în minte, se 
pronunţă Tweed. Bob, o sâ aşteptăm pînă revine Marler. Mă 
intrigă ceea ce înţelege Denise prin important. 

-Intră, Denise, spuse Marler după ce deschise uşa camerei 
lui. Trebuie să recunosc: arăţi nemaipomenit îmbrăcată astfel. 

Ea purta un costum cu pantaloni de culoare bleumarin şi o 
eşarfă multicoloră la git. Păru îneîntată de compliment, deşi nu- 
1 acceptă. 

- Sînt simple haine de lucru, dar ţin cald. Mă grăbesc. 

-Bun, dar măcar ia loc. Vrei cafea? Cred câ e încă fierbinte. 

- Nu, mulţumesc. 

Se aşeză parcă fără suflu pe un fotoliu. îşi lăsă mîinile så se 
odihnească în poală. Era agitată. 

-Nu înţeleg de ce trebuie sâ-ţi spun asta, dar ceea ce-am 
auzit este cumplit. 

1 
CONSPIRAŢIA € 259 

- Te voi asculta cu răbdare. 

-Cu puţin timp în urmă, am primit un telefon de la un bărbat. 
Nu i-am recunoscut vocea. American. Nu prea mă pricep să 
povestesc. A zis că trebuie să plece în mare grabă şi că are un 
mesaj urgent de transmis din partea lui Sharon. Ea voia să ne 
întîlnim imediat la barul hotelului Euler, aşa că am luat un taxi şi 
m-am dus acolo. 

- Cum suna vocea bărbatului ? 

- Foarte politicoasă şi blîndă. A vorbit însă repede. Ar fi tre- 
buit să-i cer numele, însă totul s-a petrecut iute. 

- înțeleg. Continuă. 

- Cum am ieşit, am şi avut noroc să prind un taxi care m-a 
lăsat în faţă la Euler. Am găsit barul foarte repede. Era aproape 


pustiu, dar nici urmă de Sharon. Am comandat cafea şi m-am 
aşezat într-un separeu. Mi-am închipuit că o fi reţinut-o ceva. 
Curînd după aceea, au apărut doi bărbaţi care s-au aşezat în 
separeul alăturat. Tot americani. 

- l-ai mai văzut vreodată? 

- Nu, niciodată. 

- Mii-ai putea descrie cît de cît? 

- Pînă la un punct. Au trecut prin dreptul meu şi apoi s-au 
aşezat alături. Ciudată pereche. Unul era scund - pătrăţos ar fi 
cuvîntul potrivit. Celălalt era foarte înalt şi slab. Nu mi-a plăcut 
cum arătau. 

- Ce s-a mai întîmplat? 

Denise era tot încordată şi nu-şi găsea calmul. Cu un aer 
absent, îşi trecu degetele prin părul negru şi lung. 

- Au comandat de băut. Imediat ce au fost serviţi, au 
început să discute destul de încet, însă eu am auzit fiecare 
cuvînt. Cel slab a zis că spre sfîrşitul zilei, a fost fixată o discuţie 
cu toată lumea, inclusiv cu Charlie. Vă avea loc pe bordul unui 
şlep de pe Rin, pe nume Minotaur... 

- Eşti sigură că ai auzit bine numele? 

260 * Colin Forbes 

-Sigur, Alee. Minotaur. Ca în legenda despre monstrul din 
Creta. Zicea câ va intra în port înainte de căderea întunericului, 
pe la ora 16.00. întrunirea era convocată pentru a pune la punct 
un plan de distragere a lui Tweed şi a întregii lui organizaţii. De 
aceea am zis câ e înspâimîntâtor. Alee, n-aş vrea sâ păţeşti 
ceva. 

-Mă mişcă grija ta pentru mine. Altceva ai mai auzit? 

-Da. Apropo, numele celui slab e Vemon. Cel scund i-a 
pronunţat numele o dată. A mai spus câ îl vor vedea în sfîrşit pe 
misteriosul Charlie. Apoi s-au ridicat şi au plecat. Cum am ieşit 
din hotel am avut din nou noroc. Am prins un taxi şi am venit să 
te anunţ. Dumnezeu ştie ce s-o fi întîmplat cu Sharon. 

-O sâ-i povesteşti experienţa asta? 

-Nu. Şi-aşa are destule probleme. Prietenii ei elveţieni se 
gindesc sâ divorţeze. îi cunoaşte de ani de zile. încearcă sâ-i 
convingă sâ se râzgiîndeascâ. 

-îți rămîn recunoscător, Denise, câ mi-ai dat vestea asta. 

- Acum trebuie sâ plec. Sharon mi-a dat de terminat o mul- 
time de lucrări restante pe care le-a adus cu ea de la Londra. 


Se ridică şi cînd dădu sâ iasă pe uşă Marler o îmbrăţişă. 
Denise zîimbi şi zise: 

- Ai grijă de tine. 

-Cu experienţa pe care o am, o sâ supraviețuiesc. 

-A, am uitat ceva. 

Se opri puţin înainte de a deschide uşa. 

- Cel slab a zis câ Jake organizează întrunirea de pe 
Minotaur... 

-Am cîteva lucruri sâ vă spun despre ceea ce am vorbit cu 
Denise, îi anunţă Marler după ce se întoarse în camera lui 
Tweed. 

- Avem timp, îi linişti Paula. Am telefonat la gară. Tocmai am 
pierdut un tren pentru Del6mont. Următorul pleacă abia peste o 
oră. 

1 
CONSPIRAŢIA ¢ 261 

-Avem multe de fâcut pînă atunci, îi preveni Tweed. Trebuie 
să purtăm o discuție cu Beck. Paula a telefonat la Spiegelhof - 
Poliţia din Basel, care îşi are sediul peste drum. Beck ne 
aşteaptă. lar acum te ascultăm, Marler. 

Cît timp Marler le relată în amănunt tot ce-i spusese Denise, 
ceilalţi îl ascultară în tăcere. Tweed se lăsă pe spate în fotoliu, 
ţinînd ochii pe jumătate închişi, ca şi cum ar fi analizat 
informaţiile obţinute de Marler. Acesta termină şi făcu un gest 
cu mîna. 

- Interesant mi se pare că Charlie va fi pe şlepul acela. Acum 
avem mai multe sâ-i comunicăm lui Beck, remarcă Tweed. 
Marler, te înţelegi bine cu Denise, aşa e? 

-E o doamnă agreabilă. 

O anumită nuanţă din glasul lui o făcu pe Paula sâ-i arunce o 
privire mai atentă. Se lăsase cucerit de Denise? Apoi îşi puse 
aceeaşi întrebare în legătură cu Newman, care se arâta 
entuziasmat de Sharon. După ce-şi puse aceste întrebări, 
Newman se adresă lui Marler: 

-Ai putea repeta descrierea fâcută tipului despre care ea 
crede că e Vernon? 

-La început a spus câ era foarte înalt şi slab. Mai apoi s-a 
referit la el doar ca la tipul slab. 

-Şi a susţinut câ-l chema Vernon. Cred câ avem de-a face, 
deocamdată de la distanţă, din fericire, cu Vernon Kolkowski. 


După descrierea făcută de Keith, el 1-a însoţit pe Jake Ronstadt 
la Ziircher Kredit Bank. Vă recomand sâ fim atenţi la el, v-am 
spus câ i-am văzut mutra într-o fotografie cînd am vizitat New 
York-ul. A comis deja cîteva crime şi a scăpat de fiecare dată. 

-E timpul sâ mergem la Beck, spuse Tweed înviorat, 
ridicîndu-se. ii iau cu mine pe Bob. Paula, mi-am notat ora la 
care pleacă trenul către St. Ursanne, în timp ce Marler vorbea cu 
Denise. Notează detaliile astea pe o hirtie şi dâ-i-o lui Marler. Se 
uită apoi la Butler şi la Nield. Voi doi mergeţi cu Paula 
262 € Colin Forbes 
şi Marler, ca sâ ajungeţi la gară în timp util. Organizarea gării e 
cam ciudată; trebuie să vă duceţi în partea numită sectorul 
francez. Sâ nu vă uitaţi paşapoartele! Eu şi Bob vom ajunge 
acolo cît de repede putem. Avem multe de discutat cu Beck, 
inclusiv despre întîlnirea aceea de la bordul şlepului. Staţia de 
tramvai o găsiţi în apropierea locului în care am avut lupta cu 
„oamenii-umbrelă". Pînă la gară merg tramvaiele 1 şi 8. 

După ce-şi puse paltonul, Tweed se opri lîngâ uşă. Se uită 
peste umăr către Marler. 

- Ai zis câ Denise Chatel e o doamnă agreabilă. Aţi face bine 
cu toţii så vă băgaţi în cap câ nu putem avea încredere in 
nimeni. în absolut nimeni. 

Aflat în apartamentul lui de la Euler, Jake Ronstadt dădu 
telefon în altă cameră a hotelului fără sâ se aşeze. Niciodată nu- 
i plăcuse sâ stea jos - asta îl făcea să devină neliniştit. îi plăcea 
să se mişte tot timpul din vremea copilăriei pe care o petrecuse 
în Hoboken, unul dintre cartierele râu famate din New York. 
După ce primi răspuns, deveni precaut. Ceea ce avea de spus 
nu era pentru urechile oricui. 

-Leo, tu eşti? 

- Centralisto! strigă el pe neaşteptate. Ce-i cu legătura asta 
atit de proastă? 

Aşteptă răspuns. Nimic. Legătura era sigură. 

-Leo, ai început sâ trimiţi oamenii cu schimbul pentru a 
supraveghea hotelul Three Kings? 

- Sigur, şefu'. Şi acum am pe cineva. Tocmai mă pregăteam 
să cobor sâ-i iau locul. 

-Vedeți câ âştia pe care îi urmărim nu-s proşti. Ar putea sâ-1 
vadă pe omul tău sau pe tine? 


- Nici gînd. Sîntem îmbrăcaţi ca nişte elveţieni. Ne prefacem 
câ aşteptăm tramvaiul. E o staţie chiar lîngă hotel. Nimeni 
CONSPIRAŢIA + 263 
nu bagă de seamă că nu ne urcăm. Lăsăm impresia că aşteptăm 
unul pentru altă direcţie. 

- S-ar părea că te-ai gîndit bine, il aprobă Ronstadt cam în 
sită. Coboară şi tu. Aveţi cu toţii telefoane mobile. Imediat ce îl 
vedeţi pe vreunul, mă anunţaţi. V-am dat o descriere a Paulei 
Grey şi a lui Tweed. Şi aţi văzut poze cu Newman la Londra. 
Gata, închide! Şi mişcă-te! 

24 

Paula urcă prima în tramvai, urmată de Nield şi Butler. Acesta 
din urmă se aşeză deoparte, de parcă nu i-ar fi cunoscut pe 
ceilalţi doi, iar Nield îl imită. Tramvaiul avea două vagoane 
vopsite în verde şi era plin doar pe sfert. 

Marler urcă ultimul. îi verifică din ochi pe ceilalţi pasageri 
care aşteptaseră în staţie. Păreau cu toţii localnici şi erau îmbră- 
caţi în haine groase de iarnă. în faţa lui, un bărbat cu faţa ca o 
lună plină îşi făcu loc spre capătul din spate al vagonului. Marler 
decise să se aşeze alături de Paula. 

-Nu înţeleg, spuse ea imediat ce el se află lîngă ea, de cea 
considerat Tweed că e nevoie să-ţi comunice şi ţie detaliile 
despre tren. Doar le am eu. 

-A procedat inteligent. Cînd ajungem la gară, tu cumperi 
bilete pentru tine şi Nield. Eu, pentru mine şi Butler, asta în 
cazul că ne urmăreşte cineva. Nu uita că e foarte aproape de 
Euler. 

- Sigur. Cred că sînt cam adormit. Ar trebui să mă trezesc la 
realitate. 

- îţi revii tu imediat dacă dăm de bucluc. 

- Ce-ai în geanta aceea de pe umăr? 

-Un termos cu cafea, care nu încape tot înăuntru, portocale şi 
mîncare. în caz că facem vreun picnic. 

- Doamne fereşte! Pe vremea asta... 

Ceva mai devreme Paula privise în faţă. Marler ştia de ce: 
treceau pe lîngă locul masacrului. Tramvaiul urmă cîteva curbe, 
CONSPIRAŢIA + 265 
urcind mereu. Paula îşi aduse aminte câ oraşul era aşezat în 
pantă pe malul Rinului. 


Tramvaiul fâcu o scurtă oprire la Bankverein. Uitindu-se pe 
geam, Paula văzu clădirea care era sediu pentru Ziircher Kredit 
Bank. Apoi vagonul se puse în mişcare. 

Aruncă o privire spre ceilalţi pasageri. Priveau afară cu ochi 
goi, parcă de gheaţă. Pesemne e mai frig decit de obicei, gîndi 
ea. Uitindu-se din nou la geantă, îl întreba pe Marler: 

-Doar mîncare şi bâutură ai acolo? 

-Pâi, spuse el tărăgănat, la fel cum i se adresase şi ea, mai 
am o armă ascunsă la fund, plus un Browning de 32 mm, ca să 
nu te simţi descoperită. 

-S-ar putea sâ trecem prin vama franceză. Să sperăm câ vei 
trece cu ele. 

-Un motiv în plus pentru a cumpăra biletele separat. Dacă nu 
trec prin vamă, nici Tweed şi nici Newman nu vor reuşi. 

- Aproape c-am ajuns. Nu uiţi nimic. 

-Fac eforturi. 

Aflat în partea din spate a tramvaiului, bărbatul cu faţa ca o 
lună plină scoase pe furiş telefonul din buzunar. Departe de 
ceilalţi călători, vorbi pe şoptite. Reduse mesajul la strictul 
necesar, apoi îl puse la loc. O recunoscuse pe Paula, datorită 
descrierii amănunțite pe care i-o dăduse Jake. 

-Cine e? se răsti Ronstadt, râspunzind la telefonul mobil. 

- Geo Madison. 

- Cum îţi merge Bilă? 

-Am spus câ mâ cheamă Leo. 

-Te-am auzit, Bilă. Treci la subiect. Ai veşti de la Three Kings? 

- Paula Grey, Newman, Tweed şi alţi cîţiva pleacă din sectorul 
francez al gării către un sătuc numit St. Ursanne. 

266 * Colin Forbes 
Trebuie să coboare la Delemont, ca să-şi continue drumul cu o 
cursă locală. Mi-am cumpărat şi eu bilet... 

- Stai puţin. Unde naiba-i locul ăsta, St... cum ai zis tu? 

- în Jura. Spre sud. în zona franceză a Elveţiei. 

- Am priceput. 

Ronstadt consultă o hartă a Elveţiei, pe care o avea 
desfăcută pe masă. 

-Poți să rupi biletul. 

-Ce să fac? 

-M-ai auzit bine. Fiind vorba de un tren sau două, te vor 
remarca. la un taxi pînă la aeroport. Acolo avem un elicopter, 


doar ştii asta. Eu o să chem pilotul. Poate urmări trenul şi-i vei 
vedea schimbiînd la Deldmont. Mai ai recuzita aia la tine? 

-Da, sigur. Bastonul telescopic e la centură, împreună cu 
ochelarii negri. 

- Foloseşte-o cînd o să-i urmăreşti unde se vor duce. Eu cred 
că se vor întîlni cu cineva. Indiferent cine-o fi, rade-i. Ai înţeles? 

-Trenul pleacă peste cinci minute... 

- Bilă, rupe dracului biletul ăla! Du-te la aeroport! Ultima oară 
cînd mi-ai telefonat spuneai că eşti în tramvai cu ei. Aştia nu-s 
timpiţi. Or să te vadă. Fă ce ţi-am zis! Direct la aeroport. Chiar 
acum! 

-Mă cheamă Leo. Dacă-mi mai spui Bilă, cu prima ocazie te 
plesnesc peste mutră. Am plecat spre aeroport. 

-Dacă mai vorbeşti cu mine aşa, îţi zbor capul ăla ca o bilă. 

Ronstadt trinti telefonul pe masă. Bilă închisese. 

Pe individul ăsta îl omor cu mina mea, îşi zise el. Bilă era un 
membru al echipei pe care nu-1 putea ţine în friu. Apoi îşi aduse 
aminte că el ucisese un copil, trăgîndu-i un glonţ în ceafă. Simţi 
un fior rece pe şira spinării, apoi telefona pilotului aflat la 
aeroport. 

CONSPIRAŢIA € 267 

Exista un punct de control al paşapoartelor la intrarea pe 
peronul sectorului francez al gării, însă nu era nimeni la ghişeu, 
astfel câ Marler răsufla uşurat. Cu cîteva minute înainte de ple- 
carea trenului, Tweed şi Newman se alăturară celorlalţi. Paula le 
dădu biletele, apoi cei trei plecară în fugă. Nield şi Butler se 
urcară în ultimul vagon, care era gol. Marler procedase la fel şi 
stătea aplecat la fereastră cînd Paula şi cei doi însoțitori ai ei 
sosiră în tren. 

-Pe muchie de cuţit, comentă Paula cînd trenul se puse în 
mişcare. 

-Aşa a zis şi Ducele de Wellington despre bătălia de la 
Waterloo, îi răspunse Tweed. 

Marler rămase la fereastră pînă ce trenul lăsă peronul in 
urmă. După ce se aşeză, Tweed îl întrebă ce găsise atit de 
interesant afară. 

- Am reţinut feţele pasagerilor din tramvaiul cu care am venit. 
Nici unul dintre ei nu s-a urcat în tren. 

-Deci le-am tras clapa, zise Paula. 

-Sperăm sâ le fi tras clapa, o corectă Tweed. 


-Niciodată nu eşti convins pînă la capăt, îl ironiză ea. 

- Tocmai de aceea sînt încă în viaţă. 

-Sâ fim optimişti, răspunse ea. Cum a mers întîlnirea cu 
Beck? 

- Am pus la punct o serie de lucruri. Trebuie sâ ne întoarcem 
la sediul poliţiei înainte de ora 16.00. Beck s-a arătat foarte 
săritor. 

-Cu puţin noroc, o sâ reuşim, spuse ea după ce-şi consultă un 
extras din mersul trenurilor. 

-De la gara St. Ursanne pînă în sat avem de mers zece 
minute pe jos. 

- Atunci se face, cu ceva mai mult noroc. Văd câ eşti foarte 
nerăbdător s-o întilneşti pe această Juliette Leroy la Hotel d'Or. 

- Am mare încredere în Kurt Schwartz. 

268 * Colin Forbes 

- Dar care a fost rezultatul discuţiei tale cu Beck? 

-S-a luat o hotărire foarte importantă în legătură cu şlepul 
acela, Minotaur. Am aflat că vasul nu mai este folosit pentru 
transportul de mărfuri. Un întreprinzător elveţian 1-a 
transformat în hotel plutitor pentru întîlniri de afaceri şi 
simpozioane. Are sală de conferințe, bar, restaurant şi toate 
facilitățile modeme de comunicații. Azi, un american pe nume 
Davidson a telefonat proprietarului şi a închiriat şlepul pentru o 
săptâmiînă. 

- Davidson? 

- Cred că acest domn este în realitate Jake Ronstadt. Beck 
intenţionează să urmărească şlepul, să urce la bord şi să reţină 
pe toată lumea pentru interogatoriu. Vă pretexta că e în 
legătură cu uciderea celor patru cu umbrele. 

- în ce fel? întrebă Paula. 

- Cei patru erau înarmaţi. Toţi au locuit la Euler. E de ajuns ca 
să declanşeze o anchetă. Crede că va găsi arme şi asupra par- 
ticipanţilor la întrunire. 

- Păcat, n-o să vedem ce se întîmplă. 

- Ba da. Ne pune la dispoziţie o şalupă fără însemnele poliţiei. 
L-am rugat să-mi dea o portavoce. M-am repezit cu ea pînâ la 
hotel şi am lăsat-o în camera mea, după care am gonit cu Bob 
spre gară cu taxiul. 

- La ce-ţi trebuie o portavoce? 

- Ar putea fi utilă... 


Tweed deveni apoi tăcut şi ginditor, astfel că Paulei nu-i 
rămase decit să privească pe fereastră. Lăsaseră oraşul în urmă; 
era o zi frumoasă şi însorită, cu cer limpede, cristalin. Se simţea 
uşurată departe de oraş. îi plăcea Baselul, se îndrăgostise de el 
cînd îl vizitase cu o altă ocazie, împreună cu Tweed, însă, de 
data aceasta, o deprimau clădirile vechi şi întunecate care 
păreau apăsătoare, fâcînd-o să se simtă ca între zidurile unei 
fortărețe sinistre. 

CONSPIRAŢIA $ 269 

Socoti câ sentimentul se datora în parte vremii, în parte 
încercărilor prin care trecuseră. Indivizii cu umbrele, apoi sal- 
varea în ultimul moment a lrinei, aşa cum o descrisese Nield. 
Trenul pătrunse într-un defileu adînc. De fiecare parte se înălţau 
pereţi zimţaţi de calcar. Stînd aproape de fereastră şi privind 
afară, reuşi să vadă crestele, punctate de zăpadă. în vagon era 
atit de cald, încît îşi scoseseră paltoanele. 

- Ne aflăm în Munţii Jura, aminti Tweed. Nu au nici pe departe 
înălţimea ameţitoare a celor din regiunea Oberland din cantonul 
Bema, dar îmi plac şi cei de aici. Nu ai senzaţia câ milioane de 
tone de rocă se vor prăbuşi peste tine. 

Trenul ieşi din defileu şi intrară într-o cîmpie ce se întindea cit 
puteau cuprinde cu privirea. Ici şi acolo apărea izolată cite o 
fermă construită din lemn, unele avînd pasarele înclinate ce 
duceau către hambarele din apropierea casei. Contemplau acea 
Elveţie foarte apreciată de iubitorii de drumeţii. 

- S-ar părea câ am scăpat de Ronstadt şi de ceata lui de 
ucigaşi, remarcă Newman. 

-în tren n-a urcat nici unul, îl aprobă Marler. 

- Mă simt şi eu în siguranţă, spuse Paula. împăcată cu lumea. 
Uitaţi ce soare minunat. 

Nici nu terminase bine câ văzu un elicopter zburind paralel cu 
trenul, aflindu-se la citeva sute de metri depărtare. Rămase cu 
privirea aţintită asupra lui şi temerile ei reveniră. Tweed sur- 
prinse schimbarea de pe faţa ei. 

- Probabil e un elicopter de transport. Elveţienii le folosesc 
destul de mult. 

- Asta-mi aduce aminte de ceva, îi spuse Paula. Am uitat să-ţi 
spun câ atunci cînd am mers câtre buncăr am auzit motorul 
unuia. Zbura drept spre mine. Eram încă departe de buncăr şi, 
la un moment dat, am văzut o magazie lîngă şosea. Cum 


elicopterul intrase într-un nor, eu am intrat în magazia aceea şi 
m-am ascuns. A trebuit sâ aştept o vreme. Aparatul 

270 * Colin Forbes 

s-a apropiat şi, după zgomot, cred câ s-a rotit pe deasupra. Apoi 
am ieşit şi nu l-am mai văzut, aşa câ nu m-am oprit decit la 
Romney Marsh. 

-Ai fost înţeleaptă luîndu-ţi măsuri de prevedere, o asigură 
Tweed. Buncărul a devenit principalul nostru centru operativ, 
înainte de plecare am trimis acolo personal suplimentar. La Park 
Crescent au rămas doar cîţiva oameni. Howard a considerat că e 
o idee bună. Va ţine legătura cu cei de la buncăr. 

-Asta e o măsură extremă, îşi spuse ea părerea. De ce-ai 
apelat la ea? 

- Cred că ţi-ai dat seama câ ne confruntăm cu cel mai pu- 
ternic stat din lume. America deţine resurse nelimitate, sume 
uriaşe de bani. Mi-a trebuit ceva timp pînă sâ pricep câ planul 
prevede preluarea controlului asupra Marii Britanii. Ideea mi se 
pare fâră precedent. Acum sînt convins, mai ales dupâ masa cu 
Morgenstem şi dupâ ce am citit dosarul acela pe care Pete şi 
Harry l-au subtilizat de la ambasadă. Nu-i putem opri decît prin 
şiretlicuri şi cu mult noroc. Nu mai lua lucrurile în tragic, Paula. 
Uite câ ajungem la Deldmont, unde vom schimba trenul. Are să- 
ţi placă la St. Ursanne. 

Aflat la bordul elicopterului, Leo Madison - sau Bilă, cum îi 
spunea Ronstadt în bătâie de joc - potrivi binoclul de mare 
distanţă şi aruncă o privire rapidă la pilot. 

- De acum înainte trebuie sâ schimbăm tactica de zbor. N-aş 
vrea ca ţintele sâ ne depisteze. Trenul urmează sâ intre în 
Dellmont. Poţi menţine aparatul fix cît verific eu peroanele? 

Pilotul reduse viteza, râmînînd în zbor fără a se mişca Prin 
binoclu, Leo îi văzu clar pe Paula Grey, Tweed şi Newman 
coborînd. Păreau însoţiţi de alţi doi bărbaţi, însă ei nu-i erau 
cunoscuţi. Prin lentile distinse chipurile celor trei pe care îi ştia. 
îi observă traversînd peronul în grabă şi urcînd într-un tren mai 
CONSPIRAŢIA $ 271 
scurt. Ridică binoclul de la ochi şi aşteptă pînă ce trenul se puse 
în mişcare. 

-Acum urmăreşte trenuleţul acela. Dar sâ schimbi unghiul de 
zbor. 


Aveau din nou la dispoziţie un vagon gol. Cînd trenul ieşi din 
oraş, Paula râmase cu ochii lipiti de geam. Peisajul era splendid, 
cu cîmpuri întinse, cu petice de verdeață pe pantele dealurilor 
ale căror coame păreau nişte cocoaşe. Nimic nu masca 
priveliştea care se întindea cît putea ea cuprinde cu privirea. Ici 
şi colo apărea şi cîte-un sat izolat cu case din lemn strinse lao- 
laltă şi cu turla înaltă a bisericii. Elicopterul dispăruse. 

- Ai văzut, o calmă Newman, aparatul acela nu mai e pe cer. 
în momentul următor pătrunseră într-un tunel lung. Rotile 
trenului făceau un zgomot constant ca de tobă. Paula închise 
ochii şi simţi că e pe cale sâ adoarmă. Brusc, ieşiră din tunel. 

Redeveni atentă la tot ce o înconjura. 

în prim-plan, dealurile erau mai înalte, pantele mai abrupte. 
Nu mai apăreau sate. Văzu o maşină pe o şosea ce părea sâ 
meargă paralel cu calea ferată. Drumul urca. 

-A revenit, spuse ea. 

- Ce anume? întrebă Marler. 

-Elicopterul. Nu auziţi bătaia ritmică a motorului? Cred câ 
zboară exact deasupra trenului. 

-Cred câ ai dreptate, o aprobă Marler. 

-Serios, nu pricep cum de-au ştiut exact încotro mergem, 
interveni Nield. 

-Pete are dreptate, întări Tweed. 

Dorea sâ o calmeze pe Paula, însă vorbele lui nu reprezentau 
propriile gînduri. Considera câ Marler avusese o idee bună cînd, 
ceva mai devreme, împărţise armele pe care le avusese în 
geanta de umăr. Un elicopter în apropiere de Romney Marsh, iar 
acum altul, în frumuseţea sălbatică a Munţilor Jura... Aşa cum 
272 $ Colin Forbes 
declarase cu cîteva minute în urmă, era limpede că americanii 
dispuneau de resurse nelimitate. Se uită la ceas. Curind aveau 
sâ ajungă la St. Ursanne. 

- Sîntem aproape, anunţă Tweed. Mă bucur că vremea este 
de partea noastră. Cum spuneam, avem de mers pe jos vreo 
zece minute în pas susţinut ca sâ ajungem în sat. Poate 
cincisprezece... 

Elicopterul se îndepărtă de tren după ce se ridicâ brusc 
deasupra lui. Prin această manevră pilotul spera ca ţintele să 
nu-şi închipuie câ fuseseră urmărite. Cu citeva clipe mai de- 
vreme, în timp ce dădea instrucţiuni pilotului, Leo îndreptase 


binoclul către gara minusculă - un simplu peron - de care se 
apropia garnitura. Pe plăcuţa indicatoare scria: St. Ursanne. 

-Sâ ne ţinem departe de tren, începu el. Vezi sătucul acela 
din zare? 

- Am priceput. 

-Vreau sâ mă laşi la sol cît mai aproape - ca să pot ajunge 
acolo pe jos. Apoi aştepţi pînă mâ-ntorc sâ plecăm spre Basel. 

-S-a făcut. 

Elicopterul urca deja în plan vertical. Pilotul simţi că 
pasagerul se agita cam mult şi îşi scosese centura de siguranţă. 
Nu avea vreme sâ se uite la el, întrucît trebuia sâ se 
concentreze asupra manevrelor, apoi, ajuns la mare înălţime, se 
îndepărtă de calea ferată. Acum era în căutarea unui loc potrivit 
pentru aterizare. Zări un loc chiar la marginea satului. 

-Gata. 

- încearcă sâ aterizezi înainte ca trenul sâ oprească în gară. 
Te anunţ eu cînd. 

- Am înţeles. 

Abia atunci se uită fugar la pasager şi trăi un mare şoc. Dacă 
nu l-ar fi ştiut bine, nu l-ar fi recunoscut pe Leo. 

25 

-Parcă sîntem pe altă lume, tinu să sublinieze Tweed cînd 
coborîră pe peronul pustiu. 

-în afară de noi n-a mai coborit nimeni, observă Paula. 

-Păi, cine? Doar nu-i sezon. Ca să nu mai spun de oră, spuse 
Marler. 

Tweed pomi cu paşi iuți. îl urmară, mergiînd pe o pasarelă şi 
apoi pe un drum îngust, paralel cu gara, care era abrupt, avînd 
un perete de stincă pe o parte. Nu văzură nici o maşină. După 
un cot al drumului, Tweed se opri o clipă şi arătă înainte. 

- St. Ursanne. 

Impresionată, Paula rămase aproape fără glas văzînd fru- 
museţea peisajului scăldat de lumina soarelui. în depărtare, în 
direcţia indicată de Tweed, undeva dedesubt, se zărea satul 
cuibărit într-o vale, cu case strinse laolaltă şi, ca o săgeată spre 
cer, clopotniţa unei biserici vechi de secole. O imagine idilică. 
Spre stînga lor, dincolo de drumul pustiu, terenul era extrem de 
abrupt. Pe fundul văii se întrezărea un pîrîu ce şerpuia printre 
pajişti, după care trecea pe la marginea satului. Paula făcu un 
gest către vale. 


- Cum s-o fi numind nul? 

- Doubs, îi răspunse Tweed. Apare în cunoscutul şi contro- 
versatul roman Roşu şi negru de Stendhal. Să ne mişcăm mai 
repede. Simt tot mai acut că nu ne-a rămas prea mult timp. 

274 $ Colin Forbes 

Nici nu rosti bine ultimele cuvinte şi pomi înainte pe drumul 
ce devenea tot mai abrupt, repede. Ceilalţi iuţiră pasul pentru a 
se ţine dupâ el. 

-Unde arde? întrebă Nield în glumă. 

Tweed nu-i răspunse. Părea hotărit să ajungă la destinaţie cît 
mai curînd. Ceva mai jos, pe partea stingâ, începea un trotuar, 
însă el nu-l luă în seamă şi continuă să meargă pe drum. Paula 
îl ajunse din urmă. în ritmul acela, în curînd ar fi trebuit să 
alerge. Tweed se opri doar cînd ajunseră aproape de sat şi 
apărură primele case pe partea dreaptă, fiecare dintre ele avînd 
curţi întinse şi aşezate în pantă, împrejmuite cu gard. 

-De acum înainte trebuie să fim foarte precauţi, spuse el cînd 
ceilalţi îl ajunseră. 

-Bine măcar câ a dispărut elicopterul acela, remarcă Paula. 
Mă gindeam câ ar fi trebuit să-i telefonăm Juliettei Leroy înainte 
de a bate atîta drum. 

-Ar fi fost o greşeală. Ca şi Irina, cred că Leroy trebuie să ne 
vadă înainte de a vorbi. 

- Auziţi? întrebă Marler. în spatele nostru. 

-Toc... toc., toc... 

în liniştea senină a dupâ-amiezii însorite sunetul crea o dis- 
tonantă ciudată. Ca la o comandă, se întoarseră cu toţii sâ 
privească în urmă. Un bărbat ieşea dintr-o grădină prin dreptul 
căreia trecuseră şi lovea cu bastonul uşor în treptele de piatră 
care coborau dinspre casă. Ajuns la poartă, se chinui puţin cu 
zăvorul, îl trase în lături, ieşi încet, apoi închise şi pomi bâ- 
trineşte spre ei. 

-Toc... toc... toc... 

Purta un palton vechi, care Paulei i se păru prea călduros 
pentru o zi atît de însorită. Omul era însă bâtrîn şi mergea uşor 
aplecat în faţă. Avea pe cap o pălăriuţă elveţiană cu boruri 
căzute şi pe nas o pereche de ochelari negri. în mîna dreaptă 
ţinea un baston alb, cu inele distanţate, amintind de un bâţ de 
bambus, 

CONSPIRAŢIA $ 275 


care avea un dop din cauciuc în capăt. Continuînd să meargă, 
omul atingea marginea trotuarului cu bastonul. 

-Sărmanul! E orb, şopti Paula. 

-  Lăsaţi-l să treacă, sugeră Tweed. Să ne dăm la o parte din 
calea lui. 

Traversară pe partea cealaltă a drumului şi aşteptară. Băr- 
batul cu ochelari negri îşi urmă drumul încet. Rămaseră tăcuţi şi, 
cînd omul trecu prin dreptul lor, păru să nu-şi dea seama de 
prezenţa lor. 

Minerul bastonului alb era curbat ca bita unui cioban. Paula 
observă că era flexibil, mişcîndu-se în mină atunci cind lovea cu 
el în pămînt. Imediat în faţa lui se afla un turn vechi din piatră 
avînd o arcadă suficient de lată şi de înaltă pentru a permite 
trecerea unei căruţe. îl urmăriră cum ridică bastonul şi loveşte 
într-un perete al arcadei, după care continuă să meargă. 

- Trebuie să fie localnic, spuse Paula giînditoare. Pesemne 
că se descurcă mai bine pe aici decit noi, care vedem. 

Rămaseră pe loc, în vreme ce omul îşi pipăia atent calea de-a 
lungul străzii. Ajunsese la o oarecare distanţă de ei cînd se opri 
cu spatele către ei. Scoţind o pipă veche din buzunar, se 
întoarse pe jumătate spre ei, folosi bricheta pentru a îndesa 
tutunul în ea, apoi şi-o aprinse. După aceea îşi văzu de drum, 
îndepârtîndu-se. 

-Să mergem mai departe, propuse Tweed. 

Cînd trecură pe sub arcadă Paula observă că strada aflată în 
faţa lor avea o plăcuţă plasată pe un perete. Rue du 23 juin. 
Tweed se opri alături de Paula şi se uită spre stînga. Citeva 
trepte duceau către Hôtel La Couronne. Uşa din capul scărilor 
era închisă. 

-Am putea întreba pe cineva de aici, sugeră el. 

-Nu prea cred, spuse Paula şi arătă către un bilet pus în 
geam, chiar lingă uşă. Ferme. 

276 $ Colin Forbes 

Tweed ridică din umeri. Fascinată, Paula privi de-a lungul 
străzii. Casele de o parte şi de alta erau vechi, unele lipite între 
ele cu acoperişuri înclinate la diferite unghiuri făcute din ţiglă, îi 
amintea de desenele din cărţile cu basme. Zidurile erau ten- 
cuite şi vopsite în culori ce se armonizau plăcut - galben, ocru, 
crem şi alte nuanţe atrăgătoare. 


-Ca-n paradis, spuse ea. Şi ce linişte este! în afară de orbul 
acela, n-am văzut pe nimeni. Oare cum o să găsim strada 
aceea? 

-La Ruelle. Scrie pe plăcuţa aceea de pe zid. E o stradă 
lăturalnică. Privi de-a lungul străduţei. 

-Uite şi Hotel d'Or. La nici douăzeci de metri. 

Intrară pe stradă şi Paula îl urmă pe Tweed pe treptele ce 
dădeau spre un palier de la etajul întîi. Uşa avea perdea la 
geam. Tweed apăsă pe butonul soneriei. Uşa se deschise în prag 
apăru o femeie înaltă, zveltă, în vîrstă de peste cincizeci de ani, 
dar încă atrăgătoare. îi privi, apoi îşi scoase şorţul cu mişcări 
pricepute. 

-Vorbiţi englezeşte? o întrebă Tweed. 

-Da, domnule. Cu ce vă pot fi de folos? 

-Vin din partea generalului Guisan, ca să spun aşa. 

-Vă rog sâ intraţi, spuse ea, apoi privi către trepte. 

Newman stătea deoparte, împreună cu restul, nedorind sâ se 
îngrămădească pe trepte. 

- Domnii sînt prietenii dumneavoastră? 

- Sînteţi Juliette Leroy? 

-Da. 

- Da, prieteni, dar sîntem cam mulţi. 

-Rugaţi-i sâ intre. 

Pătrunseră într-o cameră spațioasă care servea drept 
sufragerie, avind barul ia un capăt, alături aflîndu-se bucătăria. 
Pereţii şi tavanul erau cu lambriuri, ceea ce dâdea încăperii un 
aer atrăgător. Pe pereţi, pînă în apropierea zonei destinate bu- 
cătăriei, stăteau agăţate tablouri cu rame grele şi aurite, 
înfăţişind 
CONSPIRAŢIA $ 277 
peisaje din Munţii Jura. O masă lungă era pregătită pentru zece 
persoane, restul meselor nefiind aranjate. 

-V-am aşteptat, spuse Leroy. Albert mi-a lăsat ceva pentru 
dumneavoastră. 

-Albert? 

In vocea lui Tweed se strecură uimirea. 

- Prietenul meu se numeşte Kurt. 

-Vă rog să mă iertaţi. V-am pus la încercare. Vi-l dau 
imediat. 

Se grăbi spre bucătărie şi scoase un sertar plin cu tacîmuri. 


Ţinîndu-l pe tăblia bufetului, desprinse un plic de pe fundul ser- 
tarului, apoi i-1 întinse lui Tweed. 

- Poftiţi. Veţi vedea semnătura lui Kurt pe dos. Vă este 
foame? 

- Nu vrem să abuzăm de ospitalitatea dumneavoastră... 

- V-am întrebat dacă vă e foame. 

îl privi direct pe Tweed, iar el simţi energia pe care o radiau 
ochii ei albaştri-cenuşiu. în acelaşi timp, ea îi zimbi degajat. 

-Vă place fileul de peşte cu cartofi prăjiţi? Majoritatea en- 
glezilor îl adoră. După cum vedeţi, masa e întinsă. 

- Cred că pentru altcineva, domnişoară. 

- Sînt văduvă. Am pregătit masa pentru un grup de fermieri, 
dar ei nu vin decit spre seară şi am mîncare destulă şi pentru ei, 
şi pentru prietenii dumneavoastră. 

Tweed aruncă o privire la ceas. Dintr-o dată, simţi că-i este o 
foame grozavă. Şi ceea ce i se oferea constituia unul dintre 
felurile lui preferate. 

-Să ştiţi că trebuie să plecăm peste cel mult o oră, fiindcă 
vrem să prindem trenul de Basel. 

- Atunci luaţi loc, vă rog. Aveţi suficient timp. 

Deja se dusese în bucătărie. Scoase cîteva cratiţe şi deschise 
un frigider mare. Se aşezaseră cu toţii, cînd Paula observă că 
uşa de la intrare nu era bine închisă. Se duse să o închidă şi i se 
păru că surprinde silueta cuiva mişcîndu-se pe stradă. 

278 * Colin Forbes 

Deschizînd uşa mai larg, ieşi pe palier. Nu zări pe nimeni. în 
apropiere, cîteva alei înguste porneau dinspre stradă. Trebuie să 
fi fost o iluzie, gîndi ea. închise uşa, apoi se aşeză lîngă Tweed. 

Farfuriile cu mîncarea mirosind apetisant le fură aşezate în 
faţă mai curind decit se aşteptase Tweed. Juliette se aşeză în 
faţa lui; nu-i scăpă faptul că el rupsese deja o felie de piine. 
Zimbi. 

-Va este foame. Văd c-aţi început cu piinea. 

-N-am mai mîncat o piine atît de bună, răspunse el cu sin- 
ceritate. Sînteţi foarte amabilă, doamnă Leroy. 

-Mă bucur să aud asta. 

Privi de jur-împrejur la Newman, Nield, Butler şi Marler, apoi 
la Paula. 

-Mi se umple inima de bucurie văzindu-vâ cum mîncaţi. Vă 
este tuturor foame. 


Ce femeie de treabă, gîndi Paula. Degajă seninătate. îi place 
să vadă că lumea se simte bine. Mare păcat că nu sînt mulţi 
oameni ca ea pe lume. 

- Regretăm, dar trebuie să metgem, spuse Tweed ceva mai 
tîrziu. N-am vrea să plecăm atit de curind dar, aşa cum v-am 
spus, trebuie să prindem trenul. Ne aşteaptă treburi importante 
la Basel. 

Se ridicară de la masă lăsînd farfuriile goale. Apoi avu o dis- 
pută amicală cu Leroy cînd insistă să plătească. Vâzînd că ea 
refuză, deveni foarte serios şi spuse apăsat: 

-Nu se poate, dumneavoastră ţineţi un restaurant. Trebuie să 
plătim. 

- Veniţi să staţi cîteva zile aici. Cei care puteţi. Eu sper că toţi. 

Rise. 

-Atunci o să plătiţi cu vîrf şi îndesat. Am zis corect? 

-Perfect englezeşte. 

Cu regret, Tweed băgă portofelul în buzunar şi făcu un gest 
de resemnare. 

CONSPIRAŢIA € 279 

- Doamnă Leroy... 

-Juliette, vă rog. 

- Juliette, vom veni să petrecem concediul în acest sat 
superb. Să ne bucurăm de talentul tău culinar. Ne-ai oferit o 
masă pe care n-o vom uita curind. 

- Mergeţi, să prindeţi trenul. Să vă ajute Dumnezeu! 

Cînd ajunseră la arcada de sub tum, Paula se opri citeva 
clipe şi ceilalţi fură nevoiţi să o aştepte. Privea înapoi, către fru- 
mosul sat. Voia să şi-l poată aduce aminte mai tîrziu. Apoi, cu 
părere de rău, se răsuci pe călciie şi pomi grăbită, alături de 
ceilalţi, pe drumul care părea şi mai abrupt acum, la urcare. 
Newman se opri brusc şi scăpă o înjurătură în surdină. 

-Ce-ai păţit? îl întrebă Paula. 

-Mi-am uitat mănuşile, cele de şofat, în restaurant. Mâ-ntorc 
să le iau. Sînt cele pe care mi le-ai dăruit, Paula, de Crăciun. 

-O să pierzi trenul, îl preveni Tweed. 

-Ba nu. Nu uita, am sosit între primii zece la Maratonul 
Londrei. 

începu să alerge la vale. Paula se întoarse să arunce o ultimă 
privire către St. Ursanne. Curind soarele avea să coboare după 


un munte apropiat, satul urmînd să fie învăluit în umbră. Deo- 
camdată, în lumina cristalină, se putea distinge fiecare detaliu. 

-E un sat de vis, spuse ea, după ce îşi reluă urcuşul alături de 
Tweed. Abia aştept să petrec aici cîteva zile de vacanţă. 

- Şi eu, o aprobă Tweed. 

în urma lor, Newman, care alerga, parcursese deja jumătate 
din distanţa pînă la tum. Piciorul drept îi alunecă pe o piatră 
mare şi căzu lat, cît era de lung. Preluă mai tot impactul căzînd 
pe antebraţe. Cînd dădu să se ridice, constată că-1 durea glezna 
piciorului drept. Rămase în şezut pe drum, îşi cobori şoseta şi-şi 
examină piciorul. Rotind laba piciorului, respiră  uşurat 
constatind că nu era nici fractură, nici luxaţie. Singura urmă 
lăsată de accident era o julitură fără însemnătate. 

280 * Colin Forbes 

Se ridică în picioare şi făcu o serie de mişcări. Cînd aruncă o 
privire înapoi spre deal îi văzu pe ceilalţi ca nişte siluete 
minuscule, apropiindu-se de curba ce ducea către gară. Se 
bucură că nu-l văzuseră câzînd şi constată câ putea merge în 
pas vioi către St. Ursanne. 

Toc... toc... toc... 

Juliette Leroy se încruntă auzind acel sunet ciudat apropi- 
indu-se, semn câ cineva urca scara. Se duse la uşă şi o 
deschise, în faţa ei se afla un bârbat cu ochelari negri şi ţinînd 
un baston alb în mînă. 

-lartâ-mă câ te deranjez, spuse el cu accent american. Mi-e 
foarte sete. Am mers mult pe jos. îmi poţi da un paharcu apă ? 

- Desigur. Poftim înăuntru. 

Juliette era dezamăgită. Tocmai găsise o pereche de mănuşi 
pe un scaun. Sperase câ era unul dintre noii ei prieteni care 
revenise să şi le ia. în acelaşi timp, îi era milă de orb. Părea tare 
amărit. Era un chin să trăieşti fără vedere. 

Toc... toc... toc... 

Se întoarse şi-l văzu pe vizitator traversînd încăperea, 
ghidîndu-se printre mese cu ajutorul bastonului. îşi aminti câ 
citise undeva câ orbii îşi dezvoltă un simţ foarte ascuţit al 
auzului. Pesemne câ se orienta după sunetul paşilor ei pe 
podeaua bucătăriei. 

Stînd cu spatele spre el, Juliette luă un pahar curat din dulap. 
Folosi un şervet pentru a-l şterge, deşi fusese spălat recent. 


Ţinea cu stricteţe la curăţenie. închise robinetul după ce paharul 
se umpluse pe trei sferturi. 

în spatele ei, Leo acţionâ cu repeziciune. Întorcînd bastonul, îl 
luă de partea dinspre vîrf. Ridicîndu-1, suci miînerul flexibil în 
jurul gitului ei şi apăsă un buton care îl strînse fără milă. Juliette 
scâpâ din mînă paharul şi încercă să tipe. Nu reuşi însă sâ 
scoată decit un sunet înecat, deoarece nu mai putea respira. 
Mînerul 
CONSPIRAŢIA * 281 
cauciucat se strînse şi mai puternic. Ea duse mîinile la git, 
încercînd să-şi vîre degetele între baston şi piele, însă, în acelaşi 
moment, Leo o smuci înapoi. 

Ea îşi pierdu echilibrul şi, în cădere, se izbi cu capul de tăblia 
dulapului şi se prăbuşi pe podea. Leo apăsă din nou pe buton, 
eliberind strînsoarea. Se aplecă deasupra trupului nemişcat şi-i 
luă pulsul. Era constant. înjură cumplit. 

Aruncă o privire în jur şi văzu tablourile mari atîrnate pe 
pereţi. Mişcîndu-se rapid, ridică unul dintre ele şi rămase sur- 
prins constatînd cît era de greu. în timp ce rezema tabloul de un 
dulap se gîndi că acel cui era mai rezistent decit avea nevoie 
pentru a-şi îndeplini scopul. 

Scoase din buzunar un colac de frînghie subţire şi rezistentă 
ca sîÎima de oţel. Ţinind de capătul care avea un mic miner din 
lemn, de grosimea unui creion, desfăşură frînghia. Celălalt capăt 
avea un cîrlig. Se aplecă şi făcu un laţ din restul fringhiei. îi 
trecu peste gitul femeii care îşi pierduse cunoştinţa, plasînd 
nodul la spate şi o ridică cu un braţ. După ce o împinse aproape 
de perete, prinse cîrligul în cuiul care pîn atunci susţinuse 
tabloul. Apoi dădu drumul femeii care rămase atimată. 

Calculase cu precizie lungimea fringhiei. Acum femeia stătea 
spînzurată cu picioarele la cîţiva centimetri de podea. în acel 
moment redeveni conştientă pentru citeva momente. Leo se 
retrase în clipa în care ea deschise ochii, lovi cu călcîiele în 
perete, timp în care frînghia se strînse şi mai tare în jurul gitului. 
Curind ea nu mai avu putere în picioare. Râmase cu ochii larg 
deschişi, ieşiţi din orbite. Atîma fâră viaţă. 

Leo înşfăcă bastonul, înfăşură o bandă în jurul lui şi, fiind 
telescopic, îl strînse, după care îl vîri în buzunar. Deschise încet 
uşa şi aruncă o privire afară. Nu văzu pe nimeni. 


Cobori treptele în fugă şi ajunse pe stradă. Ajuns la arcada de 
sub turn se opri o clipă şi se uită în jur. îl văzu pe Newman 
alergînd spre el, apoi prăbuşindu-se la pămînt. 

282 € Colin Forbes 

Aşteptă. Alese momentul în care Newman privea în susul 
drumului şi ţişni dincolo de arcadă, apoi coti pe o străduţă si- 
tuată vizavi de La Ruelle. 

în acea zonă a satului, în spatele caselor, exista o pantă 
abruptă. Creasta era acoperită de o pădure deasă cu arbori des- 
frunziţi. Elicopterul care îl adusese aici se afla pe un platou larg 
şi izolat. Pe creastă găsi o cărare caxe trecea prin grădina 
întinsă a unei case ce părea nelocuita. Ştia câ nu trebuie să se 
întoarcă pe acelaşi drum. La capătul străzii găsi o altă potecă 
mergînd la deal. Socoti câ nu-i va fi greu să găsească platoul 
unde îl aştepta elicopterul care avea sâ-1 ducă la aeroportul din 
Basel. 

26 

Paula stătea la capătul vagonului, ţinind uşa deschisă. 
Newman apăru în goană pe peron, sări pe scară şi urcă, apoi 
Paula închise uşa în timp ce trenul pomea. Cu sudoarea 
curgîndu-i pe faţă, Newman se prăbuşi pe un colţ de canapea, 
cu privirea pierdută. Acum se aflau cu toţii în tren. 

Tweed stătea în faţa lui, alături de Marler. Butler şi Nield erau 
aşezaţi pe partea opusă, dincolo de culoarul central. Erau 
singurii ocupanţi ai vagonului. Treptat, Newman îşi recăpăta 
suflul. Se şterse apoi pe faţă cu o batistă pe care o udă toată. 

Nu alergase niciodată atit de repede. Nici măcar la maraton, 
iar acest drum fusese numai la deal. Toţi ceilalţi rămaseră cu 
ochii pe el. Avea o senzaţie de disconfort. Ar fi preferat să ră- 
mînă singur. într-un tîrziu, Paula i se adresă încet: 

- Văd că ţi-ai recuperat mâănuşile. 

El privi în jos. încă ţinea mânuşile în mîna dreaptă. Uitase cu 
totul de ele. Avea sentimentul că nu se afla în vagon. Mintea îi 
rămăsese la Hotel d'Or din St. Ursanne. intrase la bănuieli 
imediat ce văzuse uşa întredeschisă. Se strecurase discret pe 
scări cu pistolul în mînă. După ce intrase şi văzuse scena, 
închisese uşa cu gesturi mecanice. 

Imaginea i se întipărise pe retină cu o precizie uimitoare. 
Trupul Juliettei atîma moale în ştreang, amintind de un animal 
sacrificat. Ochii erau larg deschişi, lipsiţi de viaţă. Instinctele 


profesionale nu-l trădaseră nici de astă dată. Se apucase pe 
dată să cerceteze încăperea, pentru a vedea dacă nu cumva 
ucigaşul 

284 $ Colin Forbes 

mai era acolo. Apoi, cu totul inutil, îi atinsese gitul pentru a-i lua 
pulsul. Era moarta. îşi aminti câ, mai întîi, ar fi trebuit sâ-i 
verifice pulsul. 

Punînd pistolul înapoi în toc, îşi petrecuse o mînă pe după 
cadavru, iar cu cealaltă ridicase şi eliberase cîrligul. Rămăsese 
surprins constatind cît de uşoară era femeia. Cu delicateţe, o 
aşezase pe o canapea. Apoi luase un cuţit din bucătărie şi tăiase 
laţul şi scosese frînghia din jurul gitului, care începuse deja să se 
umfle. 

Se gîndise să anunţe poliţia locală. Respinsese ideea aproape 
imediat. Putea fi reţinut acolo zile în şir. Ca martor, dar mai 
curînd ca suspect. lar el avea multe de făcut la Basel. Tweed 
avea nevoie de el. Atunci văzuse ceva pe podea sub o masă. 
Ridicase obiectul şi-l privise cercetător vreme de o clipă şi 
înţelesese cine o ucisese cu atita brutalitate. 

Revenise pentru scurtă vreme la canapeaua pe care zăcea 
Julietta. îi pusese o mînă pe faţă şi simţise un fior îngheţat. După 
aceea mişcindu-se ca un robot, folosindu-şi batista pentru a 
şterge amprentele de pe minerul cuţitului, deschisese uşa şi 
ieşise cu pistolul în mînâ. Era convins câ nu-l va găsi în stradă 
pe ucigaş, însă simţise nevoia să verifice pentru orice 
eventualitate. Nimic. Nu văzuse pe nimeni. 

Apoi se uitase la ceas. Nu mai crezuse că va prinde trenul. 
Mersese grăbit pînă la arcadă, inspirase o dată adînc şi pornise 
să urce panta în goană. Nu se putuse gîndi la nimic, concen- 
trindu-se asupra alergării. Acum şocul trecuse şi reuşea sâ 
gîndească cu limpezime. 

- Paula, hai să schimbăm locurile, spuse el cu glas firesc. Ştiu 
câ-ţi place sâ te uiţi pe fereastră. 

Dupâ ce se mutară, Paula nu privi afară. îl fixă pe el. 
Newman nu avea cum sâ ştie câ faţa lui era de o paloare 
cenuşie. Cu excepţia lui Tweed, ceilalţi se fereau să-l privească. 
îl lăsau să-şi revină complet. 

CONSPIRAŢIA € 285 

-Bob, pari epuizat, constată Tweed cu degajare. S-a în- 

timplat ceva? 


- Aşa s-ar putea spune. 

- Aş vrea să ştiu ce. Cînd o să fii pregătit. 

Dorind s-o menajeze pe Paula, care stătea alături, povesti 
fără să insiste asupra scenei de coşmar. încercă să simplifice 
lucrurile. Paula trecuse deja printr-o experienţă traumatizantă în 
Eagle Street, iar apoi prin confruntarea cu cei patru. 

-îmi pare râu, dar n-am veşti bune. 

- Nici nu-mi închipuiam, spuse Tweed cu aceeaşi detaşare. 

-E vorba de Juliette Leroy? şopti Paula. 

- Cînd m-am întors am găsit-o strangulată. 

-O, nu se poate... 

Paula îşi muşcă buzele. Newman se hotări sâ nu intre în 
detalii. Acestea puteau fi relatate mai tirziu. în aceste momente, 
descrierea ar fi creat oroare. Se căută prin buzunare, sub privi- 
rile atente ale tuturor. Scoase nasturele pe care îl culesese de 
pe podea şi i-1 întinse lui Marler. 

-îl recunoşti? 

- Nu cred. 

- De data asta ţi-a scăpat. 

- Nu pricep, recunoscu Marler. 

-Ucigaşul a trecut pe lingă noi înainte de a intra în St. 
Ursanne. Bâtrînul orb. A jucat un teatru pe cinste. Aşa cum a zis 
şi Tweed, e clar că avem de înfruntat nişte profesionişti. 

-Tot nu înţeleg, repetă Marler. 

-Purta un palton vechi, cu nasturi neobişnuiţi. Se potriveau cu 
restul. Dar eu i-am remarcat, fiindcă modelul de pe ei era 
neobişnuit. Pe moment, nu mi-am dat seama. la mai uită-te o 
dată. Arată ca torţa din mîna Statuii Libertăţii. 

-Aşa e. 

Marler îi înapoie nasturele. 

- Şi unde l-ai găsit? 

286 * Colin Forbes 

- Sub un scaun, în încăperea unde am mîncat. Sigur a avut loc 
o încăierare. Ori pesemne câ nasturele era prost cusut. 

-lar noi ne-am uitat la el cînd a trecut pe lîngâ noi, şopti 
Paula. Şi mi-a fost milă de el. | 

-Era exact sentimentul pe care voia sâ-1 stimească, remarcă 
Tweed. 

- Sărmana Juliette, continuă Paula. O femeie atit de bună. lar 
eu abia aşteptam sâ o revăd. Sat de vis? A devenit un coşmar. 


îşi întoarse privirea spre fereastră. Soarele încă strălucea, 
luminînd pantele ce începuseră sâ înverzească. Dar ceea ce 
vedea nu o impresiona. Gindurile îi reveneau mereu la masa pe 
care o luaseră la Hotel d'Or. Tweed şi Juliette se înţeleseseră 
bine şi discutaseră cu naturaleţe. Poate câ, dacă ar fi revenit sâ- 
şi petreacă acolo o vacanţă sau două, Tweed s-ar fi apropiat mai 
mult de Juliette. Soţia lui îl părăsise cu ani în urmă pentru un 
armator milionar de origine greacă şi nu se deranjase să 
divorţeze de ea. 

Tweed privea şi el pe fereastră, avind o expresie ginditoare 
pe chip. Lumina soarelui dispăru brusc. Intraseră în tunel. Cînd 
ieşiră din nou la lumină, Marler spuse: 

-Cu o clipă înainte ca trenul sâ pornească mi s-a părut câ aud 
motorul unui elicopter. 

- Deci şi tu ai auzit, constată Newman. 

- Probabil câ era aparatul cu care a venit asasinul, iar acum 
se întoarce. 

-Aşa m-am gîndit şi eu, îl aprobă Newman. 

Reveniţi la Three Kings, Tweed o urmă pe Paula în hol şi 
râmase ca împietrit. Lîngă pupitrul recepţiei era ultima persoană 
din lume pe care s-ar fi aşteptat sâ o întilnească în acest loc: Sir 
Guy Strangewavys. 

-Bună, prietene, îl întîmpină Strangeways. Ce micâ-i lumea! 

-Dacă spui tu... 

CONSPIRAŢIA $ 287 

-Ţi-aş fi recunoscător dacă mi-ai acorda citeva minute. Vrei 
să mergem în camera din faţa liftului? 

- Bine, dar nu pot sta mult. 

în timp ce Strangeways intra în încăperea cu mese de scris, 
Tweed reveni lingă oamenii lui, care aşteptau liftul. Le spuse 
încet: 

-Peste o jumătate de oră trebuie să fim în biroul lui Beck, 
peste drum. Mergeţi fără mine după ce vă schimbaţi. O să vin şi 
eu. Guy vrea să-mi vorbească. 

Uşa camerei era închisă. După ce intră şi o închise, îl văzu pe 
Strangeways aşezat la o masă şi scriind nervos. Cum nu mai era 
nimeni prezent, auzind zgomotul uşii, Sir Guy dădu drumul 
stiloului pe masă şi se răsuci cu scaunul, avind o expresie de 
îngrijorare pe faţă. 


-Ai fost amabil să răspunzi atit de repede rugăminţii mele. 
Stai jos, te rog. 

- De unde ştiai că sînt aici? întrebă Tweed fără să se aşeze. 

- Secret. Regret, mi-am dat cuvintul. 

-Despre ce vrei să-mi vorbeşti? Nu am prea mult timp la 
dispoziţie. 

- Am probleme mari. 

-Nu eşti singurul. Ce te frâmîntă, Guy? 

-Rupert, în primul rînd, răspunse Strangeways şi făcu o 
grimasă. Ţi-am spus, are datorii mari la cazinoul acela. Lucrurile 
au luat o întorsătură urită. Au avut tupeul de a mă căuta la 
lrongates. 

- Şi Rupert unde e? 

-Tweed, stai jos te rog. 

- Mai am la dispoziţie doar cîteva minute. 

- Rupert e aici, cu mine. 

- în hotel? 

-Da. Dată fiind situaţia, am considerat că e mai bine să-l am 
sub aripa mea, ca să zic aşa. 

288 * Colin Forbes 

-S-ar putea să zboare, îl preveni Tweed. Ca sâ mai împru- 
mute bani. 

-A încercat asta şi acasă. Nimeni n-aivrut să-i dea o leţcaie. 
N-am ştiut însă că voi fi silit să plătesc trei bilete de avion pen- 
tru a veni aici. 

- Dar cine e al treilea? 

- Basil Windermere. 

-Şi el are cameră în acest hotel? întrebă Tweed, abia reuşind 
sâ-şi ascundă iritarea. 

-Are. E tipul de om de care aş vrea sâ stau cît mai departe, 
dar n-am avut de ales. Rupert şi el sînt buni prieteni. Acum se 
răstesc unul la altul, gata să se încaiere, pentru ca, un minut 
mai tîrziu, să fie prieteni la cataramă. Am considerat că Rupert 
are nevoie de cineva de virsta lui pentru a ieşi în lume. 

- Şi ce rol am eu în chestiunea asta de familie? 

-Păi... 

Strangeways puse capacul la stilou şi începu sâ-1 răsucească 
între degete. 


-Mă gindeam că poate Bob Newman ar vrea să telefoneze 
şefului de la Campione şi sâ-l amenințe câ va scrie un articol 
demascator. 

-Sâ amenințe? Dar habar n-are de locul acela. 

Aplecîndu-se peste marginea mesei, Tweed îşi încrucişa 
braţele şi privi fix la bărbatul îngrijorat. 

-Nu cred câ acesta e motivul real care te-a îndemnat sâ afli 
unde mă aflu şi sâ urci în avion ca sâ mă vezi. 

- Mai e ceva. 

-Ţi-am spus câ mai am doar citeva minute la dispoziţie. 

-Mi-a telefonat Morgenstern, cerindu-mi sâ-l întîlnesc la 
ambasadă. Ştii cum e el - vrea totul ieri, dacă nu cumva alal- 
tăieri. M-am dus. Singurul subiect pe care 1-a abordat, vorbin- 
du-mi despre el neîncetat, a fost relaţia specială dintre Marea 
Britanie şi America, relaţie care trebuie întărită cu orice preţ. 
CONSPIRAŢIA € 289 
Şi încă repede. Consideră că asta reprezintă elementul-cheie al 
planului. Mi-a spus câ te-a întîlnit şi că vrea să mai discute cu 
tine. Asta mâ-ngrijorează. 

- De ce? 

-După cum sigur ştii, în ultima vreme, o serie de firme 
americane au preluat cîteva companii britanice de producerea şi 
distribuţia energiei electrice. Dar şi companii de furnizare a apei 
potabile. Curînd vor ajunge să controleze întreaga ţară. Ne 
opunem sau dansăm cum ne cîntă ei? 

-Guy, doar ai participat la războiul din Golf. Ţi-ai pus vreodată 
întrebarea dacă e cazul să lupti împotriva duşmanului sau să 
pactizezi cu el? 

- Dacă vedem lucrurile într-o asemenea lumină, nu avem de 
ales. Ceva mai tirziu aş vrea totuşi să-ţi relatez ce-a mai zis 
Jefferson Morgenstem. 

- Mai tîrziu, fiindcă acum trebuie să plec. 

Tweed abia intrase în cameră, ţinind pe braţ paltonul pe 
care-l scosese ceva mai devreme, cînd cineva bătu la uşă. Era 
Paula, pe care o chemase de la recepţie, înainte de a urca în lift. 
Cu paltonul căptuşit pe braţ, cu mănuşile într-o mînă, se duse 
drept spre o măsuţă, turnă apă într-un pahar şi i-l dădu lui 
Tweed. Apoi lăsă paltonul să cadâ pe un scaun şi-i întinse o 
tabletă pe care o avea în cealaltă mînă. 


-Ţi-am adus o pastilă de Dramamine. la-o acum, fiindcă peste 
un sfert de oră plecăm. Ar fi trebuit s-o faci mai devreme. Nu m- 
am uitat pe fereastră, dar fluviul e destul de agitat şi doar ştii că 
nu suporţi uşor călătoria pe apă. 

- Mulţumesc. 

înghiţi tableta şi bău toată apa din pahar, apoi se aşeză. 
Paulei nu-i scăpă câ Tweed părea mohorit şi veni lingâ el, pe 
canapea. 

- Vrei să-mi spui ceva? 

290 * Colin Forbes 

-în primul rînd, Keith ar putea veni din clipâ-n clipă. l-am 
telefonat de jos. Ţin să-i arăt ce-am găsit în plicul primit de la 
Juliette. L-am deschis cînd veneam cu taxiul de la gară. 

- N-am văzut ce era înăuntru. Ştiam c-o să-mi spui la 
momentul potrivit. 

Scotînd plicul din buzunar, extrase dinăuntru două bancnote. 

-Uite ce-a lăsat. Nici un mesaj, ci doar astea, zise el şi i le 
întinse Paulei. Ea le examină îndelung, apoi, nedumerită, se uită 
la Tweed. 

-O bancnotă de douăzeci de lire şi alta de zece?! Nu pricep 
nimic. Să fi bătut Kurt atîta drum pînă la Juliette doar ca să lase 
astea acolo? Pentru câ abia după aceea a trecut numele şi 
adresa ei în carneţelul pe care ni 1-a dat Irina. 

-Ne-a lăsat indicii pentru drumul pe care ar trebui sâ-l 
urmăm. Cred că se ştia urmărit. E doar o bănuială a mea. De 
aceea a scăpat de urmăritori şi s-a dus la St. Ursanne. 

- Doar ca să ascundă nişte bancnote obişnuite? De ce? 

- N-am idee. 

-în carneţel mai era scris ceva? 

- Da, dar acum nu avem timp să urmăm alte piste. Vreau să-ţi 
spun altceva: am stat de vorbă cu Strangeways. 

îi relată discuţia, iar Paula îl ascultă cu atenţie, reţinînd 
fiecare cuvint. După ce Tweed încheie, ea râmase pe ginduri şi 
apoi reacţionă: 

- Se-ntimplă ceva bizar. Puteam să-ţi spun şi eu câ Rupert e 
în hotel. Are camera la acelaşi etaj cu mine. 

-Te-a văzut? 

- Nu. M-am retras rapid în cameră pînâ a dispărut la capătul 
coridorului. Sigur nu m-a văzut. Şi cum Dumnezeu a aflat 
Strangeways unde te afli, pentru că Monica nu i-ar fi spus?! 


-Ţi-am povestit. Nici mie nu mi-a părut bine câ m-a găsit. 
Cred câ e vorba de scurgere de informaţii. 

CONSPIRAŢIA ¢ 291 

Tăcu, fiind întrerupt de soneria telefonului. Paula sâri de pe 
canapea şi răspunse, apoi îl anunţă pe Tweed: 

-Keith Kent e în hol. 

-Să urce imediat, spuse şi îşi verifică ceasul. Mai avem cinci 
minute, după care trebuie să dăm fuga pînă la Beck. Bag de 
seamă că Marler n-a uitat ce i-am spus. Cred că a dat geanta 
unei cameriste şi a rugat-o să intre folosind cheia ei. 

Se apropie grăbit de o geanta din pînză care se gâsea lingă 
un scaun fără spetează. O ridică şi o deschise, apoi o întoarse cu 
fundul în sus pentru a-i arăta Paulei că era goală. Intrebîndu-se 
ce punea Tweed la cale, ea îl urmări descuind un dulap şi 
scoţind dinăuntru o portavoce puternică pe care o strecură în 
geantă. 

-La ce-ţi trebuie portavocea? întrebă ea. 

- Sper să nu afli. Dacă ajung s-o folosesc, o voi face pentru 
a salva mulţi oameni. 

Paula nu mai apucă să ceară lămuriri pentru că se auzi un 
ciocănit discret la uşă. îşi scoase pistolul din geanta de umăr. 
Crăpă uşa cîţiva centimetri, apoi o deschise larg şi Keith Kent 
intră cu paşi mari. 

- E cald aici, observă el, scoţindu-şi paltonul. Să nu ieşiţi 
afară, că e un ger cumplit. 

Zimbi către Paula. 

- Bineînțeles, aveţi servicii de cinci stele. O să beau şi eu o 
ceaşcă de cafea, fiindcă văd că iese abur din ea. 

Paula se apropie de masă, pipăi ceainicul argintiu şi-şi 
retrase mîna imediat. Pesemne că personalul de serviciu 
adusese cafeaua şi ceştile curate imediat ce îl văzuseră pe 
Tweed revenind în hotel. într-adevăr, beneficiau de servicii 
deosebite. Asta arăta că se observase deja cît de multă cafea se 
consuma în această cameră. Turnă o ceaşcă pentru oaspete. 

- Mulţumesc, spuse Kent şi se aşeză. 

Goli jumătate de ceaşcă şi constată: 

-M-am mai încălzit un pic. Ei, cu ce vă pot ajuta? 

292 $ Colin Forbes 

- Astea îţi spun ceva? îl întrebă Tweed întinzîndu-i cele două 

bancnote britanice. 


Kent le pipăi între degete. Ridicîndu-se, merse cu ele la 
fereastră şi le ţinu în lumină. Reveni spre canapea, se aşeză şi 
scoase o lentilă pe care şi-o puse la ochiul drept şi examină 
bancnotele încă o dată. După citeva clipe, viri lentila înapoi în 
buzunar. 

-lartâ-mă, Keith, spuse Tweed, dar peste vreo trei minute 
trebuie să plecăm. 

-N-o sâ vă rețin. De unde ai bancnotele? 

-Nu pot sâ-ţi spun. Are vreo importanţă? 

- Nu neapărat, spuse şi mai sorbi din cafea. Mâ-ntrebam şi eu. 

- Ce părere ai? insistă Tweed. 

-Sînt false. Hiîrtia pe care sînt tipărite arată bine. Nu-mi dau 
seama de unde a procurat-o cel care le-a făcut. Dar nu încape 
nici o îndoială că sînt false. Unele dintre cele mai bune pe care 
le-am văzut. Prezintă însă o eroare. 

-Un specialist de bancă ar observa asta? 

-Da, mai ales dacă mergi cu un teanc. în momentul cînd 
funcţionarul le-ar număra, eroarea i-ar sări în ochi. lar dacă ar fi 
introduse mai multe în circulaţie, ar fi depistate repede. Cu 
toate câ-s bine executate. 

- Mulţumesc. E un pas important înainte. Keith, n-ai vrea să te 
muţi de la Hilton? Hotelul nostru e pe jumătate gol în perioada 
asta a anului. 

- Chiar acum mă duc să-mi iau lucrurile de acolo. 

- Mulţumesc încă o dată, spuse Tweed în timp ce îmbrăca 
paltonul. Acum trebuie sâ fugim. înainte de plecare, fâ-ţi rezer- 
varea. Cerc o cameră cu vedere spre Rin. 

- Cu toate facilităţile, ca să mă bucur şi eu de lux, zise Kent. 
27 

îmbarcaţi în maşini de poliţie fără însemne, plecară de la 
sediu pînâ pe celălalt mal al Rinului. Traversară podul pe care 
Tweed îl vedea de la fereastra dormitorului cînd privea în susul 
fluviului. Beck se afla la volanul primului automobil, iar Tweed 
stătea în dreapta lui cu geanta din pînză pe genunchi. Paula şi 
Newman se aşezaseră pe bancheta din spate. Ceilalţi îi urmau 
într-o maşină asemănătoare. 

-Şlepul va cobori fluviul pe partea aceasta, explică Beck. Un 
ofiţer care supraveghează vasul mi-a raportat că în port au 
intrat cîţiva bărbaţi în automobile, apoi, la întoarcere, în fiecare 
vehicul era doar şoferul. 


- Ofiţerul n-a aşteptat să vadă dacă maşinile s-au întors? 
întrebă Tweed. 

- Nu. De ce ar fi revenit atît de curind? 

- Nu ştiu, m-am gindit şi eu. 

Cînd ajunseră pe pod, vintul se înteţi. Paula observă că su- 
prafaţa fluviului era încreţită de valuri mici şi îşi exprimă 
speranţa că tableta pe care i-o dăduse lui Tweed îşi va face 
efectul, pentru că ambarcaţiunea avea să se legene destul de 
serios, în afară de vînt, o armată de nori întunecaţi apăru 
deasupra oraşului ca un linţoliu negru. Pătrunseseră în partea 
de oraş situată pe celălalt mal, apoi cotiseră la dreapta; urmară 
o stradă ce mergea paralel cu fluviul. 

- Ai propria ambarcaţiune, aşa cum ai cerut, îi spuse lui 
Tweed. Eu o să fiu în şalupa mare, pe care am adus-o din port. 
294 $ Colin Forbes 
Vor mai fi alte trei şalupe cu oamenii mei. Pe una se afla echipa- 
ment de abordare - în caz câ întîmpinâm rezistenţă cînd o sâ 
dau ordin ca nava Minotaur să fie oprită. Voi face asta ceva mai 
în aval, în apropierea portului. 

- Am la mine portavocea. Dacă dau ordin tuturor şalupelor să 
se îndepărteze în mare viteză de şlep, să o facă imediat. 

-Ce te-ar putea determina sâ ceri asta? întrebă surprins 
Beck. 

-O urgenţă sau starea de pericol. 

-Se face, dacă aşa vrei. Tu, de obicei, ştii ce vorbeşti. Toate 
şalupele au aparate de radiorecepţie, însâ comandantul 
fiecăreia are telefon mobil, ca şi mine. 

-în caz de necesitate, folosiţi celularele. Aşa vom comunica 
mai rapid. 

-Ar fi trebuit să verific mai devreme. Ai pe cineva care ştie sâ 
conducă o şalupă rapidă? 

- Chiar doi oameni, răspunse Tweed. Newman şi Marler. 

-Am creat un cordon polițienesc într-o porţiune a falezei, 
continuă Beck. Asta pentru a evita prezenţa publicului în zona în 
care s-au adunat şalupele noastre. 

-S-ar părea câ te-ai gîndit la toate. 

-Aşa credeam, pînâ ai adus vorba de portavoce. Sper că 
operaţiunea se va desfăşura fără probleme. îi arestăm pe toţi 
cei de la bord, declarind câ avem informaţii privind prezenţa 
unei cantităţi de droguri pe navă. îmi vor flutura pe sub nas 


paşapoartele lor diplomatice, îndeosebi Ronstadt, daca e la 
bord. O sâ spun câ documentele sînt false şi că va trebui sâ 
verific acest lucru cu autorităţile lor. Ronstadt îşi va închipui câ 
mă refer la ambasada din Berna, însă, la vremea potrivită voi 
lua legătura cu Washingtonul. între timp, vom interoga 
pasagerii. 

-Te-ai gîndit bine. Ai primit vreo plîngere de la ambasada lor? 
CONSPIRAŢIA $ 295 

- N-a ciripit nimeni nimic, spuse el în glumă. Mai curînd un 
denunţ. 

- E trecut de 16.00, constată Tweed. Dacă-şi respectă pro- 
gramul, Minotaur ar trebui să apară. 

-Uite c-am ajuns şi noi la debarcader. 

Spre surprinderea Paulei, Tweed se grăbi să urce la bordul 
şalupei mari ce le fusese repartizata. Apoi se îndrepta spre 
prova, ţinîndu-se de copastie cu o mină şi avînd portavocea în 
cealaltă. 

Cu toate că era amarată la debarcader, şalupa se legăna. 
Mişcarea părea să nu-l afecteze deloc. Tweed privi în susul flu- 
viului pentru a zări şlepul. Celelalte patru şalupe, pline cu 
poliţişti, aşteptau să plece. 

Şalupa foarte mare pe care se afla Tweed avea puntea mai 
înălţată. Pe laturi şi la pupa exista inscripţia Polizei. Deasupra 
punţii fusese montat un reflector mare şi o sirenă puternică. 
Beck se întoarse din drumul spre şalupa lui şi se îndreptă spre 
Tweed. 

- Planul e să lăsăm nava Minotaur să treacă de noi şi să o 
urmărim după ce trece de pod. Curentul e foarte puternic, aşa 
că s-ar putea să fii surprins cît de repede va ajunge la pod. 
Noroc... 

Vîntul îngheţat trecea ca un cuţit prin paltonul Paulei, care 
spera ca vasul să apară cît mai curînd. Apoi, de ei se apropie un 
poliţist care avea cîteva mantale impermeabile pe braţ. întin- 
zindu-i-le lui Newman, care ambala motorul, strigă tare ca sâ 
acopere zgomotul şalupei şi al vîntului. 

-îmbrâcaţi-le. Ţin de cald şi nici n-o să va udaţi. 

- Mulţumim mult, spuse Newman. 

-Mă simt deja mai bine, zise Paula în timp ce îmbrăca 
mantaua. 


Tweed se aşeză ca s-o îmbrace, apoi se ridică imediat. Pe Rin 
nu mai era nici o ambarcaţiune şi nici nu văzu curioşi adunaţi 
dincolo de cordon. Vremea rece îi făcea pe oameni să stea în 
casă. 

296 * Colin Forbes 

-Uite-1 câ vine, strigă Tweed. 

Şlepul masiv apăru de după un cot al fluviului. Pentru trans- 
formarea lui în navă de pasageri, şlepul necesitase numeroase 
modificări. în copastie fuseseră montate hublouri care arătau ca 
nişte ochi uriaşi. Tweed observă câ toate acestea aveau 
perdelele trase, iar în spatele lor se vedeau lumini. 

- Au şi muzică! exclamă el. 

-La asta nu mă aşteptam, răspunse Paula. 

-Da, nu uitaţi câ acum e vas de agrement, remarcă Newman 
şi opri motorul. 

Rămăsese uimit de puterea lui. Şalupele astea gonesc, nu 
glumă, gîndi el. Acordurile valsului Dunărea Albastră se auzeau 
tot mai puternic. Nu se prea potriveşte pe Rin, cugetă Paula. La 
bord nu se vedea nimeni, dar nici nu era de aşteptat ca 
pasagerii să se învirtă pe punte pe o asemenea vreme. 

-îl văd pe timonier, anunţă Tweed. E în cabina de la pupă. 

- Pare singur, comentă Marler. 

-Bine, dar nu-i nevoie decît de un om pentru a conduce 
vasul, îi spuse Newman. 

Toate şalupele aveau motoarele oprite. Tweed bănui câ Beck 
le ordonase oamenilor lui să păstreze tăcerea pînă ce şlepul 
uriaş avea să treacă de ei. Nu voia ca pasagerii så prindă de 
veste câ mica lui flotă aştepta gata de ofensivă. 

Cu toate câ purta mânuşi, Paula simţi câ degetele încep sâ-i 
îngheţe. Butler şi Nield, care stăteau în picioare, îşi loveau 
braţele de corp sâ se încălzească. Paula detectă încordarea şi 
frâmiîntarea celor aflaţi alături de ea, deşi aceştia încercau sâ şi 
le stâpîneascâ. Peste cîteva minute vor prinde toată banda de 
americani care împinzise oraşul. 

Cînd şlepul se apropie tot mai mult, Paulei i se păru mult mai 
impunător decit se aşteptase. Valurile de prova se rostogoleau 
ca o maree, fâcînd şalupele să se legene violent cînd 
CONSPIRAŢIA $ 297 
ajunseră la mal. Tweed rămase în picioare, ţinîndu-se de 
copastie şi privind fix la matahală. 


Din cîte îşi dădea ea seama, Tweed îşi concentrase atenţia 
asupra siluetei neclare a timonierului ce stătea în cabina. Stătea 
neclintit şi, la un moment dat, înviîrti uşor timona. Nu părea să-l 
intereseze ce se întîmplă la babord sau la tribord. Concentrat, 
privea doar înainte, spre podul cu arcade mari, pe dedesubtul 
căruia avea să treacă. 

în cabina şalupei lui, Beck rămăsese la fel de împietrit. Nu se 
uită nici o clipă la şlepul care începuse să treacă prin dreptul lui. 
Minotaur era atit de lung încît avură impresia că va trece o 
veşnicie pînă ce îi va depăşi, deşi era dus cu viteză de curentul 
fluviului. Pe puntea principală se vedeau citeva bărci cu motor 
exterior. înlocuitoare ineficiente ale bărcilor de salvare, gîndi 
Paula. 

în cele din urmă, pupa şlepului apăru ameninţător parcă dea- 
supra lor şi se apropie de arcul podului. Paula îl văzu pe Tweed 
punînd portavocea la picioare şi ducînd binocul la ochi pentru a 
cerceta vasul. Din cite îşi dădea ea seama, îl avea îndreptat 
către cabină şi către timonierul dinăuntru. 

Şlepul depăşi podul şi se afla acum chiar în faţa hotelului 
Three Kings. Se gîndi că oaspeţii care stau la fereastră au o 
imagine panoramică. Beck stătea încă drept şi nemişcat ca o 
statuie, cu ochii aţintiţi asupra şlepului care se îndepărta. Apoi 
se uită la ceas. Paula bănui că aprecia viteza vasului şi aştepta 
ca el să ajungă într-un anumit punct al fluviului. 

Cînd privi spre mal, Paula observa că automobilele care îi 
aduseseră nu mai erau acolo. Se întrebă unde vor cobori la mal. 
Apoi îşi aduse aminte că Beck spusese că va ordona şlepului să 
oprească undeva mai în aval, în apropierea portului. Asta însem- 
na că maşinile plecaseră către acel loc, aşteptindu-i. 

Pupa vasului nu se mai vedea. O clipă se îndoi că Beck 
organizase totul perfect. Ca şi cum i-ar fi citit gindurile, acesta 
298 * Colin Forbes 
ridică mina dreaptă, o ţinu puţin în aer, privindu-şi în acelaşi 
timp ceasul. Motoarele şalupelor porniră sâ uruie, însă râmaseră 
pe loc. Apoi Beck îşi lăsă mîna în jos. 

Şalupa la bordul căreia se afla plecă imediat ce unul dintre 
oamenii lui eliberă parima care o ţinea fixată de o babă de 
cheu. Marler desfăcu parima în acelaşi fel şi ambarcaţiunea 
pomi cu viteză în largul fluviului. Paula observă câ, datorită 
curentului puternic, aveau o viteză mai mare decit s-ar fi aştep- 


tat. Cu binoclul atîmat de git şi cu portavocea ţinută strîns în 
mînă, Tweed se întoarse pentru a striga spre Newman, care 
ţinea ferm volanul şalupei. 

-Bob! Depâşeşte-l pe Beck. Dâ-i drumul! 

- Nu prea are încredere, aşa-i? spuse Newman către Marler. 

Ambală motorul mai tare şi ambarcaţiunea ţişni brusc 
înainte, parcă zburind, astfel câ Tweed trebui să se agaţe de 
copastie cu ambele miini. începură să se ridice din apă, abia 
atingînd valurile, timp în care Beck trecu pe sub pod. Newman 
se afla încă înapoia lui, dar şalupa condusă de el cîştiga teren şi 
trecu şi ea pe sub o arcadă. La distanţă, Paula văzu din nou 
silueta şlepului pregătindu-se sâ treacă pe sub un alt pod. 
Tweed se întoarse iar ca sâ-i dea un nou ordin lui Newman. 

- Ţine-te cît mai aproape de mal, dar ai grijă! Şi mişcâ-te mai 
repede! 

- Dar ce-şi închipuie că fac?! se răsti Newman către Marler. 
Nu vrea să şi vislesc pentru a merge mai rapid? 

Respectind ordinul, schimbă cursul. Paula nu înţelegea ce 
plan avea Tweed în minte. Ambarcaţiunea lui Beck se afla 
aproape pe mijlocul Rinului, urmînd cu stricteţe canalul destinat 
navelor ce se deplasau în aval. Paula era atît de concentrată 
urmărind ce se petrecea, încît trecură prin dreptul hotelului şi ea 
nici nu-l văzu. 

Dupâ ce schimbase cursul, lucru care îl făcuse sâ piardă 
cîteva secunde, Newman reuşi sâ mai tureze motorul. Aşezată 
CONSPIRAŢIA $ 299 
la fel ca toţi ceilalţi, mai puţin Tweed şi Newman, Paula aruncă o 
privire în urmă. Celelalte şalupe ale poliţiei goneau la mică dis- 
tanţă în spatele lor. Apoi îşi aduse aminte câ Newman partici- 
pase cîndva la o cursă de bărci cu motor în largul coastei 
oraşului Cannes. Cu toate că avusese concurenţi renumiţi, 
cîştigase acea cursă. 

Şalupa lui Beck trecu pe sub al doilea pod. Avînd o expresie 
hotârită pe chip, Newman trecu rapid pe sub o arcadă şi ajunse 
alături de ambarcaţiunea lui Beck, menţinindu-se însă la o 
distanţă care sâ nu devină periculoasă. Beck îi făcu semn sâ 
stea în urmă, însă Newman continuă sâ accelereze, depâşindu-l 
puţin. Paula, care privise înapoi, spre Newman, se întoarse cu 
faţa în direcţia de deplasare şi se sperie cît de aproape erau de 


Minotaur, care tocmai naviga prin dreptul sediului unei bine- 
cunoscute companii farmaceutice, aflat pe malul celălalt. 

Acum avea un oarecare avans faţă de Beck. Stînd la proră, 
Tweed se ţinea bine de copastie cu o mină. în cealaltă avea 
binociul, dus la ochi şi presat de faţă. Tweed îl văzu pe timonier 
pârâsindu-şi cabina, aruncînd peste bord o barcă legată de vas 
cu o parimâ. După aceea, lăsă sâ cadă o scară din frînghie şi 
începu sâ coboare. Tweed lăsă binoclul jos şi înşfâcă 
portavocea. 

- Nu vă mai apropiaţi de vas! îndepâitaţi-vâ de el cu cea 
mai mare viteză. MIŞCAŢI-VĂ! îndepârtaţi-vâ cît puteţi de 
repede! 

Aceste ordine rostite cu o voce ca un tunet îi aduseră aminte 
Paulei de o cuvîntare înregistrată a lui Churchill. în clipa în care 
Tweed lansă avertismentul, ea îl văzu pe Beck telefonînd de pe 
mobil. Timonierul ajunsese deja în barcă, tăiase frînghia care o 
lega de vas şi pornise motorul exterior, îndreptîindu-se spre 
țărm. 

-  Ţineţi-vă bine, sâ nu zburaţi peste bord! strigă Newman. 

Paula, care se ţinea deja cu o mină de copastie, o folosi 
pe cealaltă pentru a se prinde de scaunul pe care stătea. Se 
300 * Colin Forbes 
aplecă în spate. Newman trase brusc de volan, iar barca se 
râsuci într-o întoarcere in formă de U cu o asemenea viteză şi 
atit de brusc, încît Paula îşi închipui că se vor răsturna. Era pen- 
tru prima oară de la începutul acţiunii că Tweed se aşezase, 
strîngînd între degete marginea copastiei. 

Şalupa descrise cu repeziciune un unghi de aproape patru- 
zeci şi cinci de grade. Ca prin ceaţă, întocmai ca într-un film 
rulat cu acceleratorul, Paula văzu şi ambarcaţiunea lui Beck 
nâpustindu-se împotriva curentului. Se întorceau şi celelalte 
bărci ale poliţiei, gonind in susul fluviului. Scutură din cap ca sâ- 
şi limpezească ochii, privi înapoi şi îngheţă, incapabilă sâ-şi 
dezlipească ochii de la acea scenă. 

Minotaurul explodă ca o bombă gigantică. Explozia se 
propagă de-a lungul fluviului. O bucată uriaşă din corpul navei 
zbură cu viteza unei rachete, razant cu apa şi izbi o 
ambarcaţiune mare ancorată la o geamandură din apropierea 
celuilalt mal. Ambarcaţiunea, din fericire fără pasageri la bord, 
dispăru cu totul. O altă secţiune a corpului şlepului explodă, se 


ridică deasupra apei, apoi plonja, căzînd in fluviu cam în locul in 
care se aflase mai devreme şalupa condusă de Newman. Apoi 
dispăru în adine. Jumătate din pupă se desprinse, azvirlită şi 
ricoşînd ca o pietricică pe suprafaţa apei, apoi se scufundă in 
locul unde, cu citeva secunde mai înainte, se găsise şalupa lui 
Beck. 

Newman terminase de executat manevra, iar acum gonea 
spre amonte pe şenalul interzis şi abia acum îi ajunse din urmă 
unda de şoc a exploziei. îi izbi ca un val compact de aer fierbinte 
venit parcă dintr-un cuptor, la cîteva momente după ce şalupa 
se stabilizase. Se treziră zgilţiiţi într-o parte şi în alta, dar 
Newman continuă să conducă nebuneşte, îndepârtindu-se de 
infernul creat de explozie. Scăpaseră şi celelalte ambarcaţiuni 
ale poliţiei. 

Paula simţi cum îi clănţăne dinţii - nu-şi dădu seama dacă din 
cauza fricii sau a frigului. Apoi auziră glasul stăpînit al lui Beck, 
amplificat peste apă de o portavoce. 

CONSPIRAŢIA * 301 

-Toată lumea, urmaţi-mâă. Vă duc la locul de debarcare. 

-Abia aştept să simt pâmiîntul sub picioare, strigă Tweed, cu 
voce la fel de calmă ca a lui Beck. 

Cînd coborirăâ din şalupă, simţindu-şi picioarele înţepenite, 
ambarcaţiunea lui Beck era deja amarată de cealaltă parte a 
debarcaderului. în timp ce se îndrepta spre Tweed să-i spună 
ceva, Paula privi înapoi spre fluviu. Ceea ce mai rămăsese din 
vas ardea cu flăcări înalte, sclipind roşiatic in semiîntuneric. 
Citeva nave de stins incendii, apărute ca din senin, 
înconjuraseră epava şi îndreptaseră jeturile de apă spre ea. 

-Ce s-a întîmpiat cu pasagerii? întrebă ea. 

-N-a fost nici unul la bord, ii răspunse Tweed, altfel am fi 
văzut pe cineva pe punte. N-a avut decit timonier. Cred câ a 
blocat timona pentru a menţine vasul pe un anumit curs, apoi a 
fugit cu barca. L-am zărit ajungînd la mal şi azviîrlin- du-se într- 
un automobil care îl aştepta. Sînt convins câ bomba a avut 
radiodetonator, care a fost acţionat imediat ce timonierul s-a 
îndepărtat. 

- Anticipai aşa ceva? îl întrebă Beck vizibil afectat. 

-Nu ştii la ce sâ te mai aştepţi. La o adică, trebuie să ne 
aşteptăm la orice. Eu am avut bănuieli din cauza modului în 
care am căpătat această informaţie. 


-Uite câ ne-au sosit maşinile. l-am chemat pe şoferi prin 
mobil. Vă vor duce înapoi la hotel. Paula, ai trecut de starea de 
şoc? 

-Da. Şi îţi mulţumesc pentru grijă. Tot ce vreau e sâ beau 
ceva fierbinte. 

-O sâ găseşti la hotel. Tweed, ceva mai tirziu vreau să 
purtăm o discuţie, spuse Beck destul de tăios. 

28 

Reveniră la Three Kings şi coborirâ din maşinile de poliţie 
fără însemne. Tweed se aplecă să-i spună citeva cuvinte lui 
Beck, aflat la volan, prin fereastra coborităâ. Din cel de-al doilea 
automobil coboriră Marler, Butler şi Nield, care râmaseră în 
aşteptare. 

-îți mulţumim că ne-ai adus, spuse Tweed. îmi pare râu că s-a 
dovedit a fi o farsă cumplită. 

- Mai vorbim noi despre asta, îi răspunse Beck cu asprime. 

Newman intră ultimul. Mai rămăsese în faţa intrării, să 
descopere vreun eventual inamic. Se părea câ nu erau urmăriţi. 
Intră şi in faţă îi apăru Basil Windermere, îmbrăcat ca 
întotdeauna, foarte elegant. De astă dată purta un palton nou 
din păr de cămilă. 

-Ce mai faci, Bob? începu el. Exact cu tine voiam să mă 
intilnesc. Ştii ceva? Hai la bar să bem un păhărel şi să flecârim 
puţin. 

Newman simţi dorinţa imperioasă de a refuza, însă era uimit 
sâ-l găsească aici. Tweed nu avusese timp să le spună de 
prezenţa lui Rupert şi a lui Windermere la Basel. Socoti câ ar fi 
util să afle ce se petrecea. Cam în silă, acceptă invitaţia. în drum 
spre bar, care era dincolo de restaurantele aflate faţă în faţă, îşi 
dezbrâcară paltoanele. 

-Acum ce sărbătorim? intrebâ Windermere. 

Se aşezaseră pe scaune comode, tapiţate cu piele roşie. în 
bar nu mai era nimeni in afară de chelnerița blondă şi 
CONSPIRAŢIA + 303 
atrăgătoare, care se apropie imediat de ei. Windeimere o 
măsură din cap pînă în picioare cu ochi de expert. Newman 
simţi câ tinerei nu-i plăcuse modul în care fusese privită. 

-Eu vreau un scotch dublu, spuse el. 


După aventura asta cred că e exact ce-mi trebuie, gîndi el. Şi 
n-o să rămin mei nici o secundă mai mult decit e nevoie. Nu-mi 
place compania acestui nenorocit. 

-Noroc! Pentru prietenie eternă, amice, spuse Windermere, 
ridicind paharul. 

-Dar ce sărbătorim? întrebă Newman lipsit de entuziasm. 

- Faptul că sîntem din nou împreună, bineînţeles. Trebuie să 
admit că arăţi grozav. 

-Ce te aduce aici? 

-Nu te dezminţi deloc, domnule Newman, corespondent 
extern extraordinaire. 

Windermere zîmbi veninos. Newman îşi dădu seama câ nu 
observase niciodată că vînâtorul de femei arăta ca un vulpoi. lar 
zimbetul acela probabil câ le făcea sâ leşine pe nu prea tinerele 
femei cu bani. 

-întotdeauna cauţi informaţii, urmă Windermere. 

-Nu mi-ai răspuns la întrebare? Ce cauţi aici? 

-îi ţin companie scumpului de Rupert, desigur. 

- Rupert e la Basel? 

- Mai precis, la fel ca şi mine, are o cameră în acest hotel. A 
sosit şi Sir Guy. 

- Am priceput. Plăteşte el pentru amîndoi. 

-Bob, ai putea să fii mai diplomat uneori. 

- Cînd îmi sare în ochi, nu pot sâ nu spun adevărul. 

-Văd câ ţi-ai terminat băutura, spuse Windermere şi o chemă 
pe chelneriţă. La fel? 

-De data asta, doar simplu. Mulţumesc. 

- Bob, ştii tu, uneori viaţa e tare grea, remarcă Windermere 
cînd rămaseră singuri. Nu se ştie de unde-ţi pică un ban. 

304 * Colin Forbes 

Windermere purta un costum Armâni nou, de culoare al- 
bastră, o cămaşă albă şi bine apretată, precum şi o cravată 
Valentino. Stătea cu picioarele lungi larg desfăcute, ţinîndu-şi o 
gleznă peste cealaltă. în picioare avea pantofi lucraţi manual. 

- După felul în care eşti îmbrăcat aş zice că-ţi merge foarte 
bine. 

- Ei, na! Aparenţele pot să înşele. 

îşi duse un deget la nasul mare şi drept. 

-Să nu spui nimănui. în această clipă n-am nici o leţcaie. 
Speram să mă scoţi tu din situaţia asta. Douăzeci de mii de lire 


m-ar ajuta să mă descurc. Doar cu titlu de împrumut, adăugă el 
imediat. îţi restitui banii de îndată ce mă pun pe picioare. 

- Cunosc. Anul acesta. La anul. Cîndva. La sfintu-aşteaptă. 

- Ştii bine că-ţi poţi permite, nici n-ai băga de seamă dacă ți- 
ar lipsi din cont. Doar ai scris cartea aceea de succes mondial: 
Kruger. Eroare de computer. Ai scăpat de griji financiare pe 
viaţă. 

Cartea respectivă îl îmbogăţise, într-adevăr, pe Newman, dar 
nu avea de gînd să-i confirme bănuielile. îşi termină scotchul şi 
se întoarse pe scaun privindu-l pe Windermere drept în ochi. 

- Basil, niciodată nu dau şi nu iau cu împmmut. E o deviză la 
care ar trebui să te giîndeşti mai des. 

Chelneriţa aşeză nota de plată pe masă în dreptul lui 
Windermere pentru a o semna. Expresia de pe faţa lui deveni 
furioasă. Ridică paharul, bău ce mai rămăsese în el şi îl trînti pe 
masă. 

- Speram să mă scoţi din beleaua asta. Am restanţe la plata 
chiriei... 

-N-o să mai locuieşti în Regent Street. Te muţi şi tu în 
Clapham. 

-Ştii câ nu mi-aş putea primi prietenii acolo. 

CONSPIRAŢIA + 305 

-Adică văduvele tale cu bani. Te-ai gindit vreodată să-ţi iei o 
slujbă'? 

-Dacă nu te superi, spuse Windermere cu glas tăios, nu-mi 
pasă prea mult de vorbele tale. 

- Basil, nu trăim într-o lume perfectă, spuse Newman şi se 
ridică sâ plece. 

Windermere îl apucă de minecâ. Zimbetul dispăruse de mult. 
Newman rămase uimit de expresia feroce de pe faţa lui. 

-Ai uitat de plată, fâcu el, arâtind către nota de pe masă. 

-lar tu ai uitat câ am fost invitatul tău. 

Fâră să mai aştepte răspuns, părăsi barul. în drum spre lift, 
deveni gînditor. Medita la conversaţia cu Basil Windermere. îi 
reveni în minte expresia care apăruse la un moment dat pe faţa 
lui. Nu se potrivea cu impresia pe care şi-o formase deja despre 
el, cea de bărbat care trăia din banii femeilor bogate. Trebuia sâ 
discute asta cu Tweed. 

Tweed era singur în cameră. Făcuse o baie pe îndelete şi îşi 
schimbase hainele. Se gindea în acelaşi timp la mai multe lu- 


cruri. Tocmai se pregătea sâ-i cheme pe Newman, Marler şi 
Paula cînd sună telefonul. Spre surprinderea lui, centralista îl 
anunţă câ Beck aştepta jos să discute cu el. 

-  Rugaţi-l sâ vină sus... 

Beck intră cu o expresie sobră. Acceptă invitaţia lui Tweed de 
a lua loc, însă refuză cafeaua. Aşezat picior peste picior, rămase 
nemişcat, dînd impresia câ-şi adună gindurile sau câ nu ştie cum 
să abordeze subiectul. Tweed se aşeză în faţa lui şi aşteptă. 

-  Urită treabă, începu Beck. Din fericire, nu au fost victime, 
ceea ce mi se pare un miracol. 

- Ştii ce-a însemnat asta? O încercare deliberată de a lichida 
echipa mea şi pe mine. Am îndoieli câ ai fi supravieţuit dacă nu 
eram eu. 

306 * Colin Forbes 

-Aşa am socotit şi eu. Tocmai am avut o discuţie furtunoasă 
cu Jake Ronstadt. L-am sunat. l-am povestit ce s-a întîmplat, că 
am intenţia de a raporta incidentul la Washington, împreună cu 
faptul că cinci dintre oamenii lui au fost ucişi la Basel, toţi avînd 
arme asupra lor. Nu i-a priit deloc. 

- Cum a reacţionat? 

- Aşa cum m-am aşteptat. A tunat şi fulgerat că n-are nimic 
de a face cu toate astea şi că posedă statut diplomatic. l-am 
tăiat-o, spunînd că, după ce vorbesc cu Washingtonul, o sâ 
vreau neapărat să discut cu el la sediul poliţiei. Auzind asta, a 
explodat. 

- Cum adică? 

-A zis că nu mai suportă să fie hărțuit de poliţia elveţiană, în 
orice caz, va pleca definitiv peste două sau trei zile şi o să-şi ia 
şi oamenii cu el. După care mi-a închis telefonul. 

- Deci ai obţinut ce doreai, constată Tweed şi surise ironic. 
Asta urmăreai. 

-Nu prea pricep ce vrei să zici. 

- Arthur, mâ-nţelegi foarte bine. Apelul tău avea rostul de a-l 
sili pe Ronstadt şi ai lui să plece din ţară. Şi-ai reuşit. 

- Recunosc, m-am săturat pînă peste cap de violențele 
declanşate de americani. 

-în plus, zise Tweed încet, vei fi bucuros sâ ne vezi şi pe noi 
dispârînd. 

- Nu-mi amintesc să fi spus aşa ceva. 


-Fiindcă ai tact. Dar ştii foarte bine că imediat ce Ronstadt şi 
ai lui pleacă, pesemne către Germania, noi îi vom urmări. 

-Treaba mea e sâ apăr cetăţenii elveţieni, recunoscu Beck. 
Din fericire, pînă acum nu s-au înregistrat victime în rîndul 
populaţiei. Dar dacă se mai întîmplă nenorociri precum cea la 
care am luat parte, atunci sigur vom vedea şi nevinovaţi 
murind. 

CONSPIRAŢIA $ 307 

-Cred câ ai perfectă dreptate. Ai spus câ Ronstadt te-a 
anunţat că va pleca peste douâ-trei zile. Eu consider câ miine o 
va şterge. 

- Ţin în continuare oameni care sâ supravegheze ieşirea către 
Autostrada 5. Cînd Ronstadt şi ticăloşii lui vor ajunge la 
frontieră, vor fi reţinuţi, cum am mai spus-o, sub pretextul câ-i 
suspectăm de trafic de droguri. După aceea, te voi anunţa şi-ţi 
voi da timp ca sâ ajungi acolo şi să-i urmăreşti. 

-îți sînt recunoscător pentru asta. De-a lungul anilor mi-ai fost 
un aliat de nădejde. 

-Acelaşi lucm pot sâ-1 afirm şi eu. Acum ar fi cazul sâ plec. Ai 
grijă. 

Ridicîndu-se în picioare, scoase un telefon mobil din buzunar 
şi-l aşeză pe masă, aproape de Tweed. 

-Ştiu câ n-ai încredere în minunile astea tehnice, dar îţi va 
permite să iei urgent legătura cu mine, indiferent unde te-ai 
afla. Apropo, sînt de părere câ Ronstadt e foarte şiret. Sâ nu 
pierzi din vedere posibilitatea ca el sâ plece la miezul nopţii. 

După ce Beck plecă, Tweed îi chemă telefonic pe toţi în 
camera lui. Paula sosi prima, urmată aproape imediat de New- 
man, Marler, Butler şi Nield. Tweed comandă trei cafetiere pline, 
plus ceşti pentru şapte persoane. După aceea, îi telefonă şi lui 
Keith Kent invitîndu-1 sâ îi facă o vizită. 

Râmase la fereastră, cu mîinile la spate, şi privi în noapte. 
Era o atitudine pe care Paula o cunoştea - mai stătea aşa, une- 
ori, la Park Crescent, cînd analiza cîte o problemă. 

-Cafea! exclamă ea entuziasmată. Voi vreţi? îi întrebă ea pe 
ceilalţi după ce sosiră. Cine vrea, să ridice mîna. 

Şase miini se ridicară. Ea începu sâ toarne în cești, în timp ce 
ceilalţi căutau cîte un loc să se aşeze. Keith Kent îi privi, con- 
stată câ-i cunoscuse la Londra pe toţi cei prezenţi, îşi împreună 
308 * Colin Forbes 


mîinile şi făcu un semn în aer către ei. Lucru neobişnuit, Marler 
deschise discuţia. 

-Tweed, cînd am ajuns cu bine la debarcader, te-am auzit 
spunîndu-i lui Beck de bănuielile pe care le-ai avut privind modul 
cum am primit informaţia. Te-ai referit la faptul că Ronstadt şi 
banda lui aveau să ţină o întrunire la bordul şlepului Minotaur. 
Prin urmare, te-ai referit la ceea ce mi-a comunicat Denise 
Chatel. 

- Exact, admise Tweed. 

- Crezi că a inventat ea toată povestea? 

-Nu sînt convins. Dar prea părea frumos: Denise, chemată de 
un necunoscut, spunîndu-i-se că Sharon vrea sâ o vadă la barai 
din hotelul Euler. 

- Deci nu putem avea încredere în ea? remarcă Marler, 
rezemîndu-se de perete. 

-Nu ne putem încrede în nimeni, spuse Tweed apâsat. 

- Am veşti pentru voi, anunţă Newman ironic. Scumpul de 
Rupert e aici. Stă tot în acest hotel. 

- Ştiu, îi răspunse Tweed. M-a anunţat Sir Guy. 

-Şi e împreună cu amicul lui, Basil, continuă Newman. Tot 
aici locuieşte. Am băut un pahar cu Basil, visul femeilor. Nici n-o 
să vă vină a crede ce voia să stoarcă de la mine... 

Le povesti ceea ce se întîimplase în bar. Le prezentă totul pe 
scurt, însă insistă asupra aspectelor mai picante. Paula rămase 
fâră grai. 

- Douăzeci de mii de lire! Ce tupeu are nemernicul! 

- Nu a fost deloc încîntat, îi spuse Newman, cînd i-am zis să se 
arunce mai bine în Rin sau ceva de genul ăsta. Am rămas blocat 
vâzînd ce urit s-a uitat la mine. 

-Cred că-i disperat, îşi dădu Paula cu părerea. 

CONSPIRAŢIA € 309 

-Oamenii disperaţi sînt primejdioşi, spuse Tweed sentenţios. 
Nu înţeleg însă cum de-a aflat Guy câ stâm aici. Şi nici n-a vrut 
sâ-mi spună. 

-Oare 1-a anunţat Ronstadt?! se miră Nield. Se vede de 
departe câ Ronsadt nu vede cu ochi buni şederea noastră aici. 

-De ce ar face-o? întrebă Butler, care, de obicei, era taciturn. 

-Ca să mâ deruteze, probabil, sugeră Tweed. Sâ-mi scape 
ceea ce este evident, făcîndu-mă sâ-mi dispersez atenţia. 


- Asta ar însemna câ Strangeways e de-al lor, se opuse 
Butler. 

-Am mai spus adineauri câ nu putem avea încredere în 
nimeni, le reaminti Tweed. 

-Nici măcar în Denise Chatel, constată Marler. 

-Beck a venit sâ discute cu mine, schimbă Tweed subiectul şi 
le relată ceea ce îi spusese şeful poliţiei elveţiene. Deci, dacă nu 
se înşeală, încheie el, ar fi bine să fim pregătiţi pentru a pleca 
dintr-un moment în altul. Vă recomand sâ vă faceţi bagajele 
după ce plecaţi de aici. 

-Tot mai crezi câ e vorba de Munţii Pădurea Neagră'.' întrebă 
Newman. 

-Ar trebui să ştii şi tu asta. Ultimul cuvînt rostit de Kurt a fost 
schwartz, care, cum am mai zis, înseamnă „negru'" în germană. 
Dacă ar fi sâ pariez, aş merge pe varianta Pădurea Neagră. 

Se auzi telefonul, iar Paula răspunse şi-i spuse lui Tweed că 
era Beck. 

-Da, Arthur... 

- Am ascultat prognoza meteo. Mă gindeam c-ar fi util sâ 
ştii câ în Munţii Pădurea Neagră ninge abundent. La fel şi pînă 
acolo. Este neobişnuit pentru perioada asta a anului, dar se mai 
întîmplă. lar acum iartâ-mă, am de lucru pînă peste cap. 

Tweed aşeză receptorul la loc. Le comunică şi celorlalţi. Paula 
oftă. 

310 * Colin Forbes 

-Asta ne mai lipsea. Dacă mai avem timp, m-aş duce sâ-mi 
cumpăr nişte cizme călduroase. 

- Apropo, Keith, spuse Tweed, ţi-aş fi recunoscător dacă ai 
merge cu noi. 

- Merg şi pînă la capătul lumii dacă sînt plătit. Dacă nu mai ai 
nevoie de mine, m-aş duce sâ-mi fac bagajul. 

- Bună idee. 

-Ce joc crezi că face Strangewavys? întrebă Newman după 
plecarea lui Kent. 

-Asta aş vrea sâ ştiu şi eu, îi răspunse Tweed. O sâ-1 fac cît 
de curind sâ-mi spună cine 1-a informat că mă aflu aici. Cred că 
reuşesc sâ aflu. E într-o stare de nervi greu de imaginat. Cînd 
am intrat în camera de scris corespondenţa, mina în care ţinea 
stiloul îi tremura. Apoi, ca sâ mascheze tremurai, a început să se 
joace cu stiloul. 


- Cred că ar fi momentul sâ ne întoarcem în camere sâ 
împachetăm, spuse Newman şi se ridică. S-ar putea ca Beck să 
aibă dreptate. Există posibilitatea ca Ronstadt s-o întindă în 
cursul nopţii. 

Paula aşteptă pînă plecară toţi. Stătea ghemuită ca o pisică 
într-un fotoliu. Tweed îi umplu ceaşca şi observă: 

-Te frâmîntă ceva. 

- Da. Nu-ţi face griji dacă e cazul să plecăm pe fugă. Aproape 
că mi-am terminat de făcut bagajele. 

- Ştiind cît de metodică eşti, nici nu mă îndoiesc. Bine, dar ce 
te roade? 

- Nu mă roade. Recunosc, e o simpla curiozitate. De ce 
merge şi Keith cu noi? 

- Cînd eram în maşină, mergînd spre debarcader, ţi-am spus 
părerea lui Keith. 

Tweed îi arătă plicul cu cele două bancnote, le scoase 
dinăuntru şi urmă: 

CONSPIRAŢIA € 310 

-Falsuri. Bine executate. Asta mă preocupă. 

-De ce? 

-Mai ţii minte scrisoarea „de dincolo de mormiînt'", cum a 
numit-o Marler, a lui Kurt? Textul era scurt. Atenţie la şlepuri. 
Cînd eram în Anglia, am crezut câ se referea la cele de pe 
Tamisa. Cînd am sosit aici şi le-am văzut pe cele de pe Rin, am 
început să mă gîndesc ce voise să spună. Acum ştim. Nu ne vom 
da niciodată seama cum de-a intuit ce se va întîmpla. 

-Dar a avut dreptate. Dar ce legătură au chestiile astea cu 
bancnotele? 

-A două propoziţie din scrisoarea lui Kurt suna: Trebuie să 
găseşti tiparniţele. Cum se fac banii? Prin tipărire. Cred câ 
Washingtonul a pus la cale un plan diabolic de destabilizare a 
Marii Britanii. S-ar putea sâ nu mai avem timp sâ intervenim şi 
cred că secretul se află la baza lor din Munţii Pădurea Neagră. 
29, 

Tweed primi o invitație imediat după plecarea Paulei. Cînd 
ridică receptorul află că-1 căuta Sharon Mandeville. Constată că 
n-o văzuse mai deloc de cind sosise la Basel. 

-Unii ar spune că e vina ta, îl înţepă ea în glumă. M-ai făcut 
să sper degeaba că ne vom întîlni la un pahar. 


-Tocmai mă pregăteam să-mi cer scuze pentru asta. A apărut 
ceva important de rezolvat şi a trebuit să plec intempestiv. 

-Te iert. Acum te-am sunat fiindcă m-am gîndit că mi-ar face 
plăcere dacă ai lua masa cu mine şi cu Bob Newman. în hotel, 
dacă eşti de acord. 

-îmi suride ideea. La ce oră? 

-E bine la 20.00? Poate după aceea mergem şi la bar. 

- Pare un program grozav. Aş putea să-i telefonez eu lui Bob, 
ca să cîştigi timp. 

-Vrei s-o faci? Eu mă pregătesc să dau o fugă pînâ la prietenii 
mei elveţieni. Au devenit obositori, dar am promis că mă duc. 
Ne vedem diseară... 

în loc să-i spună la telefon, Tweed îl chemă pe Newman în 
cameră la el. Cînd acesta sosi, el privea pe fereastră. Apoi îi 
povesti de invitaţie. 

- Sper să nu te superi, spuse el, dar am acceptat în numele 
tău. 

- Bine ai făcut. Chiar mă întrebam ce mai face. 

-Mi s-a părut cam plictisită. Am avut impresia că are nevoie 
de companie. Sper să obţinem şi ceva informaţii de la ea. 
CONSPIRAŢIA € 313 

- Dar ce-ar putea sâ ne spunâ? 

- Poate nişte amănunte observate la ambasada din Londra. 
Acum o sâ cobor pînă la recepţie. Vreau sâ o întreb ceva pe fata 
de serviciu. 

- Atunci eu îmi vâd de bagaje. 

-  Grâbeşte-te. Ţi-am spus, Beck mi-a telefonat sâ mă 
anunţe că în Munţii Pădurea Neagră a nins abundent şi sint 
aşteptate şi alte câderi de zăpadă. 

- în cazul acesta, o sâ avem nevoie de anvelope de iarnă 
pentru automobile. O să trec pe la Marler sâ-i dau vestea cea 
bună. Acum e cam greu sâ găsească deschisă vreo companie 
care închiriază maşini, dar poate organiza totul mîine dimineaţă. 
Nu ne rămîne decit så sperăm că Ronstadt şi trupa lui nu vor 
pleca astă-searâ. Apropo, la ce orâ e masa? 

- Ar fi trebuit să-ţi zic. La 20.00 în restaurantul principal şi 
nu uita să-ţi pui cel mai bun costum pentru Sharon. 

Tweed cobori pe scara largă în loc sâ ia liftul. Holul era 
pustiu. La mesele de unde se vedea Rinul nu stătea nimeni. îi 
zimbi recepţionerei şi i se adresă discret. 


- Cred că ai auzit de dezastrul provocat de şlepul acela în 
apropiere de port, nu'? 

- Da, domnule. Toată lumea vorbeşte numai despre asta. Se 
ştie câ a explodat, dar am auzit că nu au fost victime. 

- Exact. Nimeni. lar totul s-a datorat exploziei unui cazan. 

- A, deci asta a fost! 

Tweed bănui câ ea va transmite mai departe informaţia 
aceasta cu prima ocazie ce i se va ivi. Astfel, zvonurile se vor 
mai domoli. 

- Cred câ toţi cei care au stat la fereastra de acolo l-au 
văzut trecînd, sugeră el. 

- Da, au fost doi din oaspeţii hotelului. Doamna Mande- ville 
stătea la o masă din colţ cînd a trecut vasul. Şi mai era şi 
314 * Colin Forbes 
domnul Osbome, aflat lîngă restaurant. Amîndoi aveau binocluri. 
Am auzit cu toţii bubuitura - explozia cazanului, adică. Nu s-a 
mai întîmplat niciodată aşa ceva. Vine cineva, încheie ea in 
şoaptă. 

- Hei! Bună, Tweed! tună vocea lui Osbome, venind din spate. 
Te-am tot căutat, amice, zise el şi îi prinse mîna în semn de 
salut. Ar fi cazul să bem ceva împreună. Văd că nu-i nimeni lîngă 
ferestre. 

-Nu prea am timp, îl preveni Tweed. 

- întotdeauna se găseşte vreme pentru un pahar, două. 
Osbome îl conduse pe Tweed câtre masa din colţ unde se 

mai aşezase şi cu alte ocazii. Strigă puternic spre recepţioneră: - 
Trimite un chelner, te rog. Toot sweefl, cum zic franţuijii. 

-Am observat câ personalul vorbeşte engleza foarte bine, 
spuse Tweed, aşezindu-se la masă. 

-Mă gindeam să-mi mai exersez cunoştinţele de limbi 
străine. Cînd eşti la Roma... 

-Aş vrea un pahar de vin alb franțuzesc, nu demisec, co- 
mandă Tweed chelnerului care apăruse imediat. 

- Nu aveţi Bourbon şi nu pricep de ce, se plinse Osbome. Cred 
câ o să mă mulţumesc cu un scotch dublu, cu gheaţă. 

- Ai aflat de şlepul care a explodat? îl întrebă Tweed. 

- Sigur. N-a fost nevoie de intervenţia ambulanţelor, aşa am 
auzit. 

- Ed, ce cauţi la Basel? 


-Ed... E mult mai bine aşa. De ce mă aflu în oraşul acesta 
bizar"? Ambasada m-a trimis să verific o firmă de relaţii publice. 
să văd dacâ-şi cunosc meseria. Mi s-au pârut destul de buni. S- 
ar putea să-i angajăm pe oamenii lor cheie. îi ducem la New 
York. Uite, au sosit băuturile. în sănătatea ta, Tweed! -Noroc. 

1 Pronunţie greşită pentru loul de suite (fr), imediat (n. tr.). 
CONSPIRAŢIA ¢ 315 

- Acum, după ce mi-am încheiat treaba, cred c-o sâ plec 
mai departe. La Freiburg, lîngă Munţii Pădurea Neagră. Mi s-a 
spus câ e frumos pe acolo. Hotel Schwartzwălder Hof. Pe o 
stradă ce se numeşte Konvikstrasse. îmi place cum sună: 
„Strada Condamnaţilor." 

Osbome rise gros: 

- Locul care mi se potriveşte. 

- Şi cînd intenţionezi så mergi acolo? 

- Nu m-am hotărit. 

Tăcu o clipă. 

- S-ar putea peste citeva zile. 

Osbome îşi mută greutatea pe scaun. Scaunul scîrţii sub 
sarcina pe care trebuia sâ o suporte. Purta o haină crem cu 
dungi portocalii, pantaloni de un galben pai şi cămaşă albă cu o 
cravată în culori nepastelate. îmbrăcămintea i se păru lui Tweed 
ţipătoare, aşa cum mai văzuse doar în California. 

- Darcete-a făcut să alegi acel hotel? întrebă Tweed. 

- A, a fost ceva interesat, spuse Osbome şi începu sâ vor- 
bească mai încet. La ambasadă, am auzit-o pe Sharon că vine la 
Basel. Atunci am întrebat-o unde va sta şi, cam fârâ chef, mi-a 
povestit despre acest hotel. M-am gindit câ o şă am cu cine ieşi. 
Ce naiv pot sâ fiu... Aproape câ nici n-am văzut-o de cînd am 
ajuns aici. Se mai întîmplă. 

- Te superi dacă te întreb ce sarcini ai la ambasadă? 

în acele momente, discuţia scăzuse în intensitate. Osbome îşi 
scoase cutia cu ţigări de foi şi-i oferi una lui Tweed, care refuză. 
Americanul îi tăie capâtul cu un aer tacticos, o aprinse cu 
chibritul, plimbîndu-1 aprins în jurul vîrfului ţigării. 

-  înfiinţez o echipă de propagandă, spuse el într-un tirziu. O 
echipă de experţi în domeniu care se află acum în Marea Bri- 
tanie. Cred câ scopul e sâ-i păcălească pe alegători, sâ le spele 
creierele, repetînd aceeaşi litanie mereu. Seamănă cu metodele 
folosite de doctorul Goebbels, nu? Mie aşa-mi miroase. 


316 * Colin Forbes 

-lar echipa asta pleacă la Washington? 

- Sigur. 

Osborne se întoarse către Tweed şi-i zimbi fără umor. 

- Dar unde în altă parte? 

-Nu Abraham Lincoln a fost cel care a zis câ nu poţi prosti pe 
toată lumea la nesfîrşit? Ori ceva de genul ăsta... 

-El a zis-o. 

- Şi-ţi place sâ faci asta? 

- Sigur, făcu el şi surise formal. E o slujbă ca oricare alta. Pînă 
apare altceva. 

- Mulţumesc pentru băutură, spuse Tweed, ridicîndu-se. 
Scuzâ-mă, am ceva de rezolvat. 

-Poate mai bem în seara asta ceva împreună, strigă Osbome 
după el. 

Aşezat într-un unghi din care putea vedea tot holul, Tweed o 
zărise pe Denise Chatel ieşind din lift. Intrase apoi în camera de 
scris corespondenţă. în acelaşi timp Paula cobora scările în urma 
lui. Tweed se apropie de uşa camerei, o deschise şi Denise se 
răsuci pe scaun în faţa unei mese, coborîind tăblia. Avea o 
expresie uimită şi nesigură. Tweed se întrebă dacă nu cumva 
avusese dreptate psihiatrul care o diagnosticase ca fiind foarte 
stresată. 

-Dacă te deranjez, o să plec, spuse el. 

-Ba nu. Stai jos, te rog, răspunse ea sec. 

Era încordată, avind pe chipul ei atrăgător atitudinea unui om 
urmărit. Se aşeză pe un scaun, alături de ea, şi-i zimbi. 

- Cum îţi merge? Sper câ dosarul din faţa ta nu e şi el de 
lucru. 

-Ba da, pînă la masa de prînz am de terminat o mulţime de 
lucrări. Rosti totul foarte precipitată. 

-Uneori am impresia câ Sharon inventează lucrări ca să mă 
ţină ocupată. Dar să nu-i spui asta, bine? 

CONSPIRAŢIA $ 317 

-Sigur câ nu. Plinge-te câ eşti obosită, că ai nevoie de odihnă. 

- Nu-i vede utilitatea. Şi ea munceşte continuu. Chiar şi cînd 
pleacă la o întîlnire îşi ia un dosar ca sâ poată lucra cit merge cu 
maşina. Are întotdeauna un şofer care o duce unde vrea. Mun- 
ceşte ca o nebună. N-am mai văzut niciodată o femeie atit de 


dedicată carierei. începuse din nou să vorbească fârâ şir. Uneori 
îi admir capacitatea de efort. Trăieşte practic fără sâ doarmă. 

-Ai vorbit cu cineva în această dupâ-amiazâ? Ca sâ mai 
schimbi atmosfera? 

- Am discutat cu personalul hotelului, inclusiv cu adminis- 
tratorul. Sînt oameni foarte sociabili. Cred c-au băgat de seamă 
că stau mai mult singură. 

-Nu l-ai întîlnit pe Marler azi? 

-Doar în trecere. Ne-am văzut pe hol, cînd mă duceam in 
cameră. 

- Ei bine, ţi-am oferit o mică pauză. 

îi zimbi din nou. 

-Cred însă câ te-am întrerupt din lucru. 

-Da, ar trebui sâ continuu dacă e să termin. 

-Sâ nu te oboseşti. Acum te las. 

Tocmai urca scările spre camera lui cînd se întîlni cu Marler, 
care cobora. Erau singuri pe palier şi nu-i putea auzi nimeni. 

- Marler, înţeleg câ ai întîlnit-o în trecere pe Denise după ce 
ne-am intors de la locul dezastrului. 

- în trecere e expresia potrivită. Mi-a zis „bună" şi a conti- 
nuat sâ meargă spre lift. Părea extrem de ocupată. 

- Sînt sigur câ ai dreptate. îmi închipui câ n-ai avut noroc să 
închiriezi automobile cu pneuri de iamă. 

-Ba am avut baftă. Am telefonat celor care ne-au pus maşini 
la dispoziţie pe aeroport, la sosire. Tocmai se pregăteau să 
plece acasă. Am reuşit să-i conving sâ ne aducă 
318 * Colin Forbes 
nişte automobile pregătite de iarnă - nişte maşini Audi albe. Se 
află deja în garajul hotelului. Pe celelalte le-au luat înapoi. 

- Deci putem pleca în orice clipă. S-ar putea ca asta sâ se 
întîmple cît de curînd. Bravo, Marler! 

Tweed îşi continuă drumul spre cameră îngîndurat. lar 
lucrurile la care se gîndea îl tulburau. Denise îl prevenise pe 
Marler în legătură cu presupusa întîlnire de la bordul şlepului. 
Tot ea vorbise cu personalul hotelului după întoarcerea lor de pe 
Rin. Evident câ subiectul principal de discuţie fusese explozia 
şlepului. De atunci încoace, întîlnindu-l pe Marler, ea schimbase 
cu el doar o vorbă. Totuşi Denise nu adusese vorba de şlep faţă 
de Marler şi nici faţă de el. 

30 


în jurul orei 19.00, Paula umbla de una singură prin hotel. 
Voia să afle imediat noutăţile în caz că s-ar fi petrecut ceva. 

Avem două elemente ostile, îşi zise ea. Ed Osborne şi Denise 
Chatel. Din ordinul cuiva - pesemne al lui Ronstadt - Denise a 
însăilat povestea acelei presupuse întruniri de pe Minotaur ca să 
ne atragă în capcană. Trebuia să murim cu toţii în explozie. 

Coborise de la etajul al doilea şi începuse să meargă de-a 
lungul coridorului de la etajul unu. Deodată se deschise uşa 
camerei lui Tweed, care era mai departe în faţă, şi Denise ieşi, 
se întoarse ca să mai adauge ceva, apoi închise uşa. Denise 
păşise apoi spre Paula cu o privire pierdută. După aceea, 
trecuse pe lîngâ ea de parcă ar fi fost invizibilă. Ce naiba se- 
ntîmplâ? se întrebă Paula, în hotel era o linişte stranie şi nu mai 
văzu pe nimeni. Continuă să umble fără ţintă. La parter, holul 
era pustiu, iar restaurantul nu se deschisese. Deschise uşa 
biroului şi aruncă o privire înăuntru. Nimeni. Se întoarse la etaj 
ca să discute cu Tweed. 

Vreme de o clipă avu impresia că scena se repetă, ca într-un 
film denilat înainte şi înapoi. Uşa camerei lui Tweed se deschise, 
Sharon ieşi, se întoarse pentru a mai spune ceva, apoi o închise. 
Apoi se îndreptă către Paula. 

- Exact persoana pe care speram s-o întîlnesc, o întîmpină 
Sharon cu un zimbet cald şi se opri. Pregătesc o mică cină la 
restaurant astă-seară. Bob Newman şi Tweed au fost de acord 
să-mi fie oaspeţi. Aş vrea să vii şi tu. 

320 * Colin Forbes 

-Păi... 

- Nu mai sta pe gînduri, zi da. 

Sharon zîmbi şi mai cuceritor, privind-o direct în ochi pe 
Paula. 

- Fie-ţi milă de mine. O femeie şi doi bărbaţi - nu prea se face. 
M-aş simţi depăşită. îmi poţi oferi sprijin moral. Te rog! 

- Cu plăcere. Mulţumesc mult. 

- La 20.00. în restaurantul principal, nu la braseria de alături. 

- Voi fi acolo. 

Paula o urmări pe Sharon îndepârtîndu-se. Aproape câ plutea, 
mergînd cu ţinuta dreaptă; valurile de păr blond abia îi atingeau 
umerii. Apoi dispăru. Paula se încruntă, apoi îşi aduse aminte de 
o prietenă care o prevenise că, dacă se mai încruntă astfel, va 


face riduri pe frunte. Întorcîndu-se, se apropie de camera lui 
Tweed, bătu, iar el strigă: 

- Intră! 

- Eu sînt. Eram în trecere, aşa câ m-am gindit să văd ce mai 
faci. 

- Bine. Ştii că nu-mi prea place să întîrzii la masă. Sharon mi- 
a telefonat mai devreme şi ne-a invitat pe mine şi pe Bob să 
luăm masa cu ea în hotel; îi sînt recunoscător câ nu trebuie să 
ieşim din nou în frig. 

îmbrăcase cel mai bun costum al lui, bleumarin, cu un model 
discret în romburi. Acum stătea pe o canapea şi, aplecat, îşi 
lustruia pantofii. Părea foarte relaxat. 

- M-am întîlnit întîmplâtor cu Sharon pe coridor, spuse ea, 
aşezindu-se pe braţul canapelei. M-a invitat şi pe mine la masă 
şi-am acceptat. 

- Mă bucur. Aşa o să fim patru. Ştii ceva? în afară de Sharon 
n-a mai telefonat nimeni. Linişte şi pace. Asta-i ceva nou. 

- Cred c-o sâ mă duc în cameră sâ mă schimb. Competiţia cu 
Sharon o să-mi ceară ceva eforturi. 

- Asta-i bună. Arăţi întotdeauna splendid. 

- Vă mulţumesc, domnule. 

CONSPIRAŢIA € 321 

Se aplecă şi-l sărută uşor pe obraz, apoi plecă uitîndu-se la 
ceas. 

Mai devreme făcuse baie, dar hotări să mai facă un duş 
rapid. 

în hotel era foarte cald. Se îndreptă către camera de baie şi 
se opri o clipă în faţa unei oglinzi mari cît peretele. îşi admiră 
părul negru, bogat, ochii mari albaştri-cenuşiu, sprincenele 
groase, trăsăturile bine modelate, tenul sănătos. 

-Eu sînt brunetă, Sharon, blondă, rosti ea cu glas tare. Ce 
anume o face pe femeia asta atit de atrăgătoare? O s-o studiez 
la masă. Ba nu! Recunoaşte: mori de invidie. 

Se auzi o bătaie în uşă. Descuie şi îl găsi pe Newman. Cu un 
zimbet, îl invită înăuntru. Avea cel mai bun costum şi o cravată 
pe care ea n-o mai văzuse pînă atunci, Valentino. Cum de 
reuşea Sharon să farmece bărbaţi atit de diferiţi? 

- Am venit doar să te anunţ că Sharon ne-a invitat pe mine 
şi pe Tweed la masă. 


-M-a rugat şi pe mine să vin. Am promis că voi da curs 
invitaţiei. 

- Bravo, e de-a dreptul grozav! Chiar eram iritat că te vei 
simţi marginalizată cînd o să ne vezi împreună. 

-Frumos din partea ta, Bob. Acum ţi-ai luat o piatră de pe 
suflet. 

-Cred că vrei să te schimbi, aşa că nu te mai rețin. 

-Cum zici. Numai că voiam să fac un duş. 

-Atunci te las. 

- Bob, aş vrea să-ţi spun ceva înainte de a pleca. Ai 
observat că Tweed ştie uneori ce gîndeşte inamicul? El spune că 
e intuiţie. 

-Da, aşa e. 

-Ei bine, eu cred că are pe cineva infiltrat în tabăra 
americanilor. 

După ce trecuse pe la Paula, Newman se îndreptă spre 
parter. Lucru neobişnuit pentru el, se opri o clipă să-şi verifice 
322 € Colin Forbes 
ţinuta într-o oglindă de pe coridor. Cravata lui Windermere, pe 
care o remarcase cînd băuseră la bar, îl făcuse sâ-şi scoată 
ultima achiziţie. Cobori, aruncă o privire prin hol şi regretă câ nu 
se afla în cameră. Rupert Strangeways stătea singur la o masă 
de unde se vedea fluviul. 

- Hei, Newman, vino repejor sâ bem ceva împreună! Nici nu-ţi 
închipui ce tare mă plictisesc. 

-Dar ce te aduce la Basel? îl întrebă Newman aşezindu-se. 
Ştia ce-i spusese Sir Guy lui Tweed, însă voia să vadă dacă 
versiunea tatălui se potrivea cu aceea a fiului. Rupert făcu un 

gest poruncitor. 

-Întîi lucrurile importante. Tocmai vine un chelner. Ce vrei sâ 
bei? 

-Un scotch dublu, fâră gheaţă. 

O să am nevoie de tărie ca să trec prin experienţa asta, gîndi 
el. Rupert, îndatorat pină în git, îmbrăcase un smoching negru şi 
scump, o pereche de pantaloni negri cu dungi ascuţite ca briciul, 
o cămaşă albă apretatâ şi un papion pepit. Newman nu avea 
încredere în cei cărora le plăcea să poarte papion. 

- Pentru mine, un Martini sec, amestecat, nu mestecat, co- 
mandă Rupert cu un zimbet sec. L-am admirat mereu pe James 
Bond, ii spuse el lui Newman după ce se îndepărtă chelnerul. 


Am înţeles, e slabă gluma. Poate devin mai sclipitor după cîteva 
pahare. 

- Dacâ-mi amintesc bine, te-am întrebat ce cauţi în Basel. 

- îţi aminteşti bine. Ai o memorie uimitoare, făcu Rupert 
rinjind. Nu sînt sarcastic. Şi a asta a vrut să fie o glumă. N-o duc 
prea bine, ce să fac. 

- îţi revii tu. Te ascult. 

-Taică-meu a îmbrăcat din nou uniforma militară, ca sâ zic 
aşa. Mi-a zis să vin cu el. Scopul e, bineînţeles, så mă ferească 
de ispite. Şi iatâ-mă, aşteptind să apară vreo tipă cu picioare 
CONSPIRAŢIA ¢ 323 
nemaipomenite şi cînd colo, apari tu. Sper că înţelegi, n-am vrut 
să te jignesc. 

-Nici n-ai reuşit. Am băut ceva cu Basil ceva mai devreme. 
Cred că s-a lipit de voi fiindcă e pe gratis. 

-Ai priceput. 

Rupert îşi însoţi vorbele cu un pocnet din degete şi rînji ca un 
lup. 

-Exact aşa e. 

-Papa plăteşte toate cheltuielile lui Basil, inclusiv biletele de 
avion. Asta în ideea că am nevoie de cineva care să stea cu 
ochii pe mine. Basil a fost alesul. 

-Drept doică, glumi Newmam. 

-N-aş zice că e din cale afară de amuzant. Cred că asta ţi se 
trage de la activitatea de reporter. Mai toţi au un simţ bizar al 
umorului. Sigur, tu te-ai făcut om cu cartea aceea de succes, 
Kruger. Eroare de computer. Dar eu am cunoscut şi reporteri 
care-au dat-o-n bară, sfirşind la un birou oarecare şi corectind 
articolele scrise de alţii. Plătiţi ca vai de capul lor. 

-Şi ce-ai de gînd sâ faci cînd te întorci acasă? 

-Mă atrage ideea de a deveni directorul unui fond de 
întrajutorare. 

Lui Newman nu-i veni sâ-şi creadă urechilor. Nu-şi închipuia 
câ poate auzi aşa ceva din gura lui. Crezuse că perspectiva de a 
avea o slujbă cum se cuvine nu-i trecuse niciodată prin cap lui 
Rupert. Dar asta era pentru fraieri. 

-Mă uimeşti, recunoscu Newman. 

-îmi imaginez, prietene. Divina Paula e prin preajmă? 

-Da. 

Newman deveni circumspect. 


- Acum însă e foarte ocupată. în seara asta ia masa cu noi. 
lartă-mă, trebuie sâ plec, spuse Newman şi întinse mîna după 
nota de plată lăsată de chelner, pentru a o semna. Mă ocup eu 
de asta. 

324 * Colin Forbes 

-Ba nu, zise Rupert şi înşfăca hiîrtia. Doar eu te-am invitat. 

Newman se ridică să plece. Se îndepărtase deja cîțiva paşi 
cînd Rupert strigă după el. Se întoarse şi-l văzu pe Rupert 
zimbind cinic. 

-Bob, cînd o vezi pe Paula, transmite-i salutări din partea 

mea... 
Jack Ronstadt stătea în capul mesei din apartamentul lui de 
la Euler. Era furios la culme. Vorbea foarte încet, lucru care îi 
alarmă pe cei prezenţi. Ştiau că vorba domoală era un semn 
rău. 

-Ați zbircit-o, începu el. în primul rînd, patru oameni sînt 
făcuţi bucăţi de o grenadă. Apoi, Rick Sherman, trimis sâ 
stoarcă informaţii prin tortură de la baba Irina, îi rupe gitul şi 
apoi încasează şi el un cuţit în beregată. 

Se uită la feţele încordate ale celorlalţi. 

- Mai vreţi? Tu, Vemon, ce-ai făcut? 

- Păi, şefu'... îşi drese acesta glasul, cred că vorbim despre 
şlep. 

- Păi, bineînţeles că de asta, zise el şi-şi însoţi vorbele cu un 
pumn trintit în masă. Ti-am dat sarcina de a oiganiza sfîrşitul lui 
Tweed şi al grupului său. Şi ce-a ieşit? 

-N-a prea mers... 

-N-a prea mers, zici! 

Ronstadt făcea deja spume la gură. 

- Nu te juca cu mine. A fost o catastrofă. 

Făcu mîna pumn. Se mişcă atît de repede, încît aproape 
nimeni nu anticipă ce avea să se întîmple. Pumnul masiv îl izbi 
pe Vemon în falcă. Acesta se prăbuşi pe spate, cu scaun cu tot 
şi rămase lat pe podea. Rămase cu ochii închişi, simțind cum 
creşte furia în el. Se ridică cu greu in picioare, luă scaunul şi-şi 
reluă locul la masă. 

CONSPIRAŢIA € 325 

Ronstadt avea o expresie nepâsâtoare, de parca nu s-ar fi 
întîmplat nimic. îşi lovise subordonatul doar cu jumătate din 
forţa cu care ar fi putut să-l pocnească. Dacă l-ar fi lovit cu 


adevărat, Vemon s-ar fi ales cu falca rupta - însă avea nevoie de 
acest om. 

-De aceea o sâ plecăm, continuă el pe un ton potolit. Mine, 
la prima orâ, Vemon şi Brad să înapoieze automobilele. Vor 
închiria maşini echipate de iamâ. A nins mult în Munţii Pădurea 
Neagră. Vom pleca miine noapte. La miezul nopţii. Trebuie să 
luăm un transport serios care ne aşteaptă la bază. Trebuie sâ 
ajungă în Anglia rapid, adăugă el şi zimbi pentru prima oară. 
Aveţi întrebări? 

Se lâsă tăcere. După ce văzuseră pedeapsa administrată lui 
Vernon, nimeni nu avea chef sâ deschidă gura. Ronstadt oftă. 
începu sâ amestece pachetul de cărţi pe care îl ridicase de pe 
masă. 

-Un tip deştept ar fi întrebat: „Dar cu armele ce facem?" 

-Chiar, ce facem cu armele? întrebă Vemon cu supuşenie. 

-Vemon, ai început să te trezeşti la realitate. 

Ronstadt întinse o mînă, îl apucă pe Vemon de umâr şi-l 
strinse în semn de prietenie. 

-O să-ţi revii de tot. Miine dimineaţă trebuie sâ aruncaţi în 
Rin toate armele şi explozibilul rămas. Ofiţerul acela de la 
punctul de trecere a frontierei îşi bagă nasul peste tot. După ce 
mergem dincolo, ne vom întîlni cu o maşină de la bază şi vom 
lua arme. în noaptea asta nu se culcă nimeni. S-ar putea să ne 
mai întilnim o dată. După ce iau legătura cu Charlie şi obţin 
aprobarea... 

Paula era de mult pregătită pentru masă. Aflată încâ în 
cameră, începu sâ se gindească la Denise Chatel. Se mira câ 
rămăsese singură. S-ar fi putut supăra vâzind câ nu fusese şi ea 
invitată la masă. Ridică receptorul şi se adresă centralistei: 

326 * Colin Forbes 

- Daţi-mi camera Denisei Chatel, vă rog. 

-Regret. Nu se poate. Domnişoara Denise Chatel a predat 
camera şi a plecat. 

- A predat camera? Ce vrei sâ spui? 

-Acum trei sferturi de oră sau o oră mi-a cerut să-i aduc 
maşina la intrare. Apoi a predat camera. Şi a părăsit hotelul. 

- A spus unde poate fi găsită? 

-Nu. 

- Mulţumesc. 


Paula se grăbi sâ ajungă la Tweed. Ei ii deschise uşa, iar ea 
se aşeză fără o vorbă. Era deconcertată. în mod normal, îşi 
forma imediat o părere cînd era vorba de relaţiile dintre oameni. 
Acum însă gindurile i se amestecau tulburi şi nu putea găsi o 
explicaţie. 

-Tocmai am auzit câ Denise Chatel şi-a predat camera şi a 
plecat, anunţă ea. 

- Cînd? întrebă Tweed brusc. 

- Acum vreo oră. A cerat să i se aducă maşina, apoi a plecat. 

- Ai idee unde s-a dus? 

-Nici una. N-a lâsat nici o adresă. Tweed, nu mai pricep ce se 
intîmplă. 

-Bea nişte cafea... 

- Nu! Nici sâ n-aud! M-am săturat pînă peste cap de cafea. Şi 
cred câ şi tu bei prea multă, iar cofeina te ţine mereu încordat. 

Tweed se aşeză pe un scaun în faţa ei. în timp ce-şi mai tuma 
cafea în ceaşcă, îi aruncă o privire, apoi se concentra sâ nu 
toarne pe jos. Rezemîndu-se de spătar, sorbi. 

-lartâ-mă, spuse Paula. Izbucnirea asta a fost o dovadă de 
impoliteţe. Nu ştiu ce m-a apucat. 

-Prea multă cafea, zise Tweed cu un zimbet. Newman şi 
Marler trebuie sâ sosească in orice clipă. Aş vrea sâ discut ceva 
cu ei înainte de masă, iar asta cît eşti şi tu aici. Trebuie să ştii şi 
tu. Nici nu mă surprinde câ eşti derutată. Aşa m-am simţit şi eu, 
pină mi-am dat seama câ unii mă intoxică cu informaţii 
CONSPIRAŢIA $ 327 
false. Expresia camuflaj verbal ar descrie mai bine noţiunea. 
Incearcă să ascundă faţă de mine cine conduce şi ce urmează 
să se întîimple. 

-Acum mă simt mai bine. Credeam câ te refereai la mine. 

Nici nu termină de spus acesta câ apărură Newman şi Marler. 
Paula se decise sâ-1 anunţe pe Marler, care se rezemase deja 
de perete şi-şi aprinsese o ţigară lungă. 

-Marler, începu ea. Denise a părăsit hotelul acum mai puţin 
de o oră. A plecat singură cu o maşină. 

- Poftim?! 

Rareori se putea citi vreo reacţie pe faţa lui. Acum, însă, 
părea debusolat, neştiind ce sâ creadă. 

-N-a lăsat nici o adresă, deci nu avem nici o idee unde şi de 
ce a plecat atit de brusc, nimic. 


- Şi nu mi-a spus nici o vorbă. Nu pricep. 

- Explicaţia ar putea fi foarte simplă, interveni Tweed. 

îl privi pe Marler. 

-Astâ-seară, Paula, Bob şi cu mine vom lua masa cu Sharon 
în hotel. V-aş ruga să lăsaţi totul în seama mea, îi preveni el. La 
momentul potrivit, voi aduce vorba despre Denise. Apropo, voi 
încerca un joc de putere, prin urmare, sâ nu vă arătaţi surprinşi 
dacă voi face afirmaţii ciudate de faţă cu Sharon. Acum scopul 
meu este de a-1 deruta pe inamic. Cred c-o pot folosi pe Sharon 
fărâma ea să-şi dea seama. 

- Să-i informăm şi pe Pete Nield şi Harry Butler în legătură cu 
Denise şi cu toată încurcătura asta? întrebă Marler. 

- Chiar voiam sâ vâ sugerez. Deocamdată s-au dus sâ testeze 
noile automobile echipate de iamă. Apropo, am avut în hol o 
discuţie interesantă cu Ed Osbome. 

-Sînt convinsă câ ţi-a fâcut mare plăcere, comentă Paula. 

-A lăsat sâ-i scape câ va pleca foarte curind la Freiburg, în 
apropiere de Munţii Pădurea Neagră. Mi-a spus chiar şi numele 
şi adresa hotelului la care va locui. Schwarzwălder Hof, spuse, 
328 * Colin Forbes 
apoi se uită spre Paula. N-ai vrea sâ telefonezi înainte de cină şi 
să faci rezervări pentru toţi? Am notat amănuntele despre hotel 
şi adresa pe blocnotesul de acolo. 

-Sâ fac rezervări? Pe numele nostru? 

- Da, întocmai. Precizezi câ am putea sosi miine, dar să reţină 
camerele pînă ajungem acolo. Plătim chiar dacâ ele râmîn 
neocupate vreme de o zi, două. 

-Crezi câ e o idee bună să stăm toţi în acelaşi hotel în zona 
Munţilor Pădurea Neagră? întrebă Paula, contrariată. 

-Da, consider câ vom avea nevoie de forţa unită a tuturor. 

-Ca sâ nu uit, începu Newman, am bâut ceva cu Rupert, care 
a lăsat impresia câ ar vrea sâ se schimbe. 

Descrise conversaţia avută cu acesta şi toţi îl ascultară cu un 
amestec de uimire şi neîncredere. Cînd încheie, Paula izbucni: 

-Puteți crede vreo vorbă de-a lui ? Rupert sâ-şi ia o slujbă? Ar 
fi de neconceput. 

-Poate vrea sâ intre în grațiile tatălui său, îşi dădu Newman 
cu părerea. La urmă urmelor, Sir Guy e milionar. 

-Tu ce părere ai? îl întrebă Paula pe Tweed. 

- Nici una. 


- Revenind la Osbome, spuse Newman, ai zis câ „a lăsat sâ-i 
scape", apropo de Freiburg, numele hotelului la care va sta şi 
adresa. Te-ai gîndit câ s-ar putea să fi „scăpat" toate acestea în 
mod deliberat ? 

- Bineînţeles. 

-Atunci propun ca Paula sâ nu facă rezervările la hotelul 
acela. 

-Regret, Bob, eşti în minoritate. Eu comand. Vreau ca Paula 
sâ procedeze întocmai cum am rugat-o. 

- Nu înţeleg. 

-Mi-am închipuit câ m-am exprimat foarte limpede. 

-E o capcană, protestă vehement Newman. 

- Deci o sâ ne lăsăm prinşi în ea. 

CONSPIRAŢIA € 329 

Cînd Tweed, Paula şi Newman sosiră în restaurant, Sharon îi 
aştepta deja la o masă de lîngă fereastră. Pe masă fuseseră 
aşezate cărţi de vizită şi Tweed avea locul alături de Sharon, 
spre culoar. Paula trebui sâ stea la fereastră, faţă în faţă cu 
Sharon şi alături de Newman. 

-Cred că sîntem punctuali ca ghinionul, o întîmpină Tweed pe 
Sharon. 

-  Punctuali ca ghinionul, îl aprobă Sharon cu un zîmbet. 

-Nu vorbi aşa, şopti Paula. 

N-o auzi decit Newman. îşi dădu seama câ Paula era încor- 
dată, era la capătul răbdării. Păstra aparențele, pârînd întruchi- 
parea stâpinirii de sine. Zîmbi şi ea către Sharon. 

-Te asigur câ porţi îmbrăcămintea cea mai bine asortată pe 
care am văzut-o iama aceasta. 

-îți mulţumesc, Paula. Eşti foarte generoasă cu laudele, spuse 
Sharon, apoi ridică privirea spre cei doi chelneri care sosiseră. 
Să începem. Ce vreţi ca aperitive? 

în timp ce dădeau comanda, Paula se trezi analizînd-o pe 
Sharon, cu toate câ, mai devreme, hotârise sâ n-o facâ. Purta o 
rochie verde ca smaraldul, cu guler înalt. în jumli taliei subţiri 
avea un lanţ din aur. Totul se potrivea perfect. Stătea foarte 
dreaptă, controlîndu-şi foarte atent ţinuta, dar fârâ să dea im- 
presia de aroganță. 

Degajă un aer de un calm perfect, gîndi Paula. Dădea mereu 
din cap, dar lent. Ochii ei verzi măsurau masa fără grabă şi 
Paula avu impresia câ nu-i scăpa nici un amănunt în ceea ce-i 


privea pe oaspeţi. De asemenea, nu-şi făcea de lucru cu părul 
bogat, aşa cum procedează multe alte femei. Faţa cu ten curat 
şi trăsături frumos cizelâte atrăgea atenţia mai tuturor 
bărbaţilor din chiar primul moment cînd o vedeau. Şi, cu toate 
acestea, cu accentul ei englezesc foarte sever alunga orice 
iluzie câ ar flirta cu aceşti bărbaţi. 

330 * Colin Forbes 

-Propun sâ toastăm, spuse Tweed, ridicîind paharul şi în- 
torcîndu-se către Sharon. Pentru gazda noastră, una dintre cele 
mai remarcabile femei din lume. 

- Susţin din toată inima această caracterizare, spuse 
Newman imediat. 

-Mă faceţi sâ roşesc, răspunse Sharon, apoi sorbi din pahar. 
Am luat cina cu nenumărați oameni în America, urmă ea, dar 
pînă în această seară nu am avut onoarea unor oaspeţi atit de 
talentaţi şi dinamici, spuse şi o privi apoi direct pe Paula. Ceea 
ce am spus te priveşte şi pe tine. 

- Mulţumesc, dar mă tem câ exagerezi. 

- Nu, americanii exagerează. 

Paula asculta cu atenţie cele spuse de Sharon cu glasul ei 
plăcut şi, în acelaşi timp, o studia. Din cîte îşi dădea seama, 
Sharon vorbise sincer. Abia după aceea, Newman spuse ceva ce 
putea strica atmosfera plăcută şi destinsă. 

- Cred câ tu ştii cel mai bine. La urma urmei, ai căsătorită cu 
patru americani. 

- Da, sigur. 

Sharon izbucni în hohote de ris, apoi se concentra asupra lui 
Newman, zimbind. 

- E bine că tocmai tu ai adus vorba de aventurile mele - deşi 
experienţe ar fi un cuvînt mai potrivit - cu patru soţi americani. 
Cînd am ajuns în Statele Unite eram foarte tînârâ. Asta m-a 
ameţit. După un an, mi-am dat seama câ nu-mi puteam suferi 
soţul. Tot timpul se lăuda cu afacerile lui grozave şi alerga după 
alte femei. Am lăsat în seama avocatului meu sâ rezolve pro- 
blema divorţului. Am rămas înmărmurită cînd mi-a spus cît avea 
sâ obţină pentru mine. Abia atunci m-am luminat la minte. 

- în ce sens? 

- Bob, hai, fumează, dacă vrei. 


fost 


CONSPIRAŢIA ¢ 331 

Paula îşi dâdu seama câ Sharon observase cum Newman 
băgase mina în buzunar după pachetul de ţigări, apoi se râz- 
gîndise. Dâdu recunoscător din cap, scoase o ţigară şi o aprinse. 

- în ce sens? repetă Sharon. Am priceput câ în America sin- 
gurii oameni apreciaţi sînt cei bogaţi şi-atunci m-am gîndit câ 
dacă asta e regula aici, o sâ joc potrivit ei. încă eram foarte 
tinărâ. Primul meu soţ mâ învățase cu lumea cluburilor private, 
a hotelurilor de cinci stele, a maşinilor de lux şi cu altele aseme- 
nea. Motiv pentru care am divorţat şi de al doilea, spuse ea şi 
izbucni din nou în rîs. Vâ povestesc imediat mai departe. Întîi sâ 
alegem meniul. 

Paula era fascinată. După ce amintise de căsătoriile ei, per- 
sonalitatea acestei femei devenise dintr-o datâ uimitor de vie. 
Radia vitalitate şi Paula înţelese câ tot mai mulţi bărbaţi erau 
fascinaţi de ea, încă de la prima întîlnire. 

După ce toată lumea se hotârise în privinţa felurilor prin- 
cipale, refuzind aperitivele, Sharon ceru părerea lui Tweed 
pentru alegerea vinului. După ce dădură comandă, ea se uită 
către Tweed: 

- Am vorbit prea mult. E rindul tău. 

- Ştiai câ Denise Châtel şi-a plătit hotelul şi a plecat cu un 
automobil? Mi-a spus cineva înainte de masă. 

- Da, am aflat şi eu. 

Starea de vioiciune fusese înlocuită de un calm profund. 

- Nu mi-a zis nici un cuvint, continuă ea. Nu înţeleg de ce-a 
făcut-o. Şi nici nu ştiu unde-a plecat. 

- Deci a dispărut? 

- S-a volatilizat. După ce-a lucrat cu mine vreme de doi ani. 
Sînt nedumerită şi chiar îngrijorată. 

- N-ar fi bine sâ anunti poliţia? îi sugeră Tweed. 

-M-am gindit la asta, apoi am respins ideea. La urma urmelor, 
e liberă să facă ce vrea. A fost destoinică, dar uneori nu ştiam 
ce-i în capul ei. 

332 * Colin Forbes 

-îmi pare rău c-am adus vorba despre asta, se scuză Tweed. 
Sâ ne vedem de ale noastre şi sâ continuăm. 

- Soţul numărul doi, anunţă Newman. 

-Nu se lasă, vedeţi? zise Sharon şi-şi puse mina peste gură, 
sâ-şi stâpineascâ risul. Chiar m-am îndrăgostit de el. După 


logodnă, m-a dus în Hawaii. Cînd m-am dezmeticit, eram căsă- 
toriţi, iar asta - pe plajă. Totul părea foarte romantic. Apoi, după 
şase luni, alerga după alte femei. Avocatul, Joshua Warren, îmi 
devenise deja bun prieten. După un an mă săturasem. Joshua s- 
a ocupat din nou de toate şi iarăşi am rămas uimită de condiţiile 
divorţului. N-o sâ vâ mai plictisesc acum cu numărul trei, fiindcă 
istoria s-a derulat la fel. 

-Unde te aflai de data asta? întrebă Newman. 

-La Washington. Necazul e câ femeile necăsătorite devin 
suspecte - soțiile celor din înalta societate îşi închipuie că ele 
vor sâ le ia bărbaţii. Aşa se face că nu te invită nimeni. Mă 
simţeam bine şi singură; îmi place să citesc, dar nu-ţi poţi 
petrece tot timpul între cărţi, există o limită. Atunci Joshua m-a 
prezentat celui de-al patrulea viitor soţ. Recunosc, m-am 
căsătorit cu el ca să pot duce o viaţă socială mai deplină. Cînd şi 
acesta a luat-o razna, Joshua era pregătit sâ se ocupe de 
condiţiile divorţului. 

Făcu o pauză. 

-Pînă atunci fusesem tare naivă. Abia atunci am înţeles ce 
onorariu enorm obținea Joshua de pe urmă divorţurilor mele. 
Suficient ca să se aranjeze pe viaţă. 

Vorbi apoi foarte încet, privind fix faţa de masă: 

-Am început să mă simt ca o prostituată de lux, fiind 
manevrată de Joshua, care mi se pârea a fi un proxenet. Aşa 
merg lucrurile în America, toată lumea e coruptă. De aceea îmi 
doresc sâ râmiîn în Anglia. 

Ridică ochii spre chelnerul care îi arăta o sticlă. O privi, apoi 
spuse: 

- Am comandat 1992, nu 1994, spuse ea tâios. 

CONSPIRAŢIA € 333 

- Regret, doamnă. Probabil câ am înţeles greşit. 

- Am vorbit destul de limpede. 

Tweed aruncă o privire spre intrarea în hotel. Rupert şi Basil 
tocmai intrau împreună. Se apropiarâ pe culoar, iar Rupert se 
opri lîngă masa lor. Rămăsese cu ochii la Sharon. 

- Ştiu sâ recunosc o frumuseţe de cum o zăresc. 

Sharon ridică ochii spre el cu un aer rece. îl privi apoi fix, 
după care îşi cobori ochii, stringînd din buze în semn de iritare. 

- Bob, nu vrei så mă prezinţi? insistă Rupeit. 


Basil stătea alături de el, surizînd nevinovat. îşi aranjâ mai 
bine batista de mătase ce-i ieşea discret din buzunarul de la 
piept. 

- Nu, îi spuse Newman cu bruscheţe. Spre ştiinţa ta, avem o 
masă intimă. 

-l-auzi! Bine câ n-aţi instalat cordon sanitairecum ar spune 
franţujii. lertaţi-mă câ sînt printre voi. Eu şi Basil sîntem în dram 
spre bar. 

-Adâpâtoarea voastră obişnuită. Vă invit sâ vâ continuaţi 
dramul. 

Newman îşi împinsese scaunul înapoi. în caz de nevoie, ar fi 
fost gata să-l ia pe Rupert de ceafă şi sâ-1 tîrascâ prin braseria 
de alături pînă la bar. Simţind câ scandalul putea lua amploare, 
în aceeaşi clipă, apăra şi chelnerul. 

- E totul în regulă, sper că sînteţi mulţumiţi, da? 

- A fost grrrozav, îl întîmpină Rupert. Chiar vor sâ repete 
comanda. 

Basil interveni, trâgindu-l de mînecâ pe Rupert, fără a mai fi 
nevoie de intervenţia lui Newman. Basil zise ceva în şoaptă şi-l 
conduse uşurel pe Rupert spre braserie. 

- Totul s-a rezolvat, îi spuse Tweed chelnerului. Ne-aţi servit 
o masă de care o sâ ne amintim cu plăcere. 

- Vă mulţumesc, domnule. 

1 Cordon polițienesc (fr., n. tr.). 

334 * Colin Forbes 

Erau deja spre sfirşitul felului principal. Tweed şi Newman 
aleseseră file de paltus. Sharon şi Paula comandaseră frigărui de 
moluşte şi homar, aşezate pe un strat de piure cu legume mâ- 
runţite. în timpul scurtelor momente cînd nu vorbise, Sharon 
devorase cu delicateţe o bună parte a miîncării. Apoi lăsă deo- 
parte furculiţa şi cuțitul şi privi spre Paula. 

- Cine era şcolarul acela needucat? 

-Rupert Strangeways. Tatăl lui e Sir Guy Strangeways. 

-L-am întîlnit de cîteva ori la Washington. Adică pe Sir Guy, 
explică Sharon. Un domn agreabil. N-ar trebui s-o spun, dar 
merita o progenitură mai de treabă. 

- Asta voiam să spun şi eu, interveni Newman. în sfirşit, bine 
câ a plecat... 


Se lâsă tăcere o vreme, toţi îndreptîndu-şi atenţia asupra | 
mîncârii. După ce li se servi desertul şi-l savurară, Tweed o | 
întrebă pe Sharon: 

- Ai întîlnit un domn pe nume Jake Ronstadt? 

Se lâsă linişte deplină. Sharon se şterse la gură cu un şer- I 
veţel. Se întoarse şi-l privi pe Newman. 

-Tweed e un om extrem de interesant. Te încolţeşte cu 
întrebări dificile în momf”tele cele mai neaşteptate, spuse, apoi 
îi zîmbi fermecător lui Tweed. Ca un detectiv. Da, l-am întîlnit | 
de două ori la ambasadă, în Londra. în trecere, de fiecare dată. 
Consider câ e un individ groaznic. Parcă-i gangster. Nu-mi 
[ explic ce caută la ambasadă. 

- Sharon, acum nu e acolo, preciză Tweed. 

- Oh, l-au retrimis la Washington? 

- Nu, stă la Euler. 

- La Euler? 

- Un mare hotel din Basel, la mai puţin de doi kilometri de 
aici. 

- Mi se pare foarte ciudat. De ce la Basel? se miră Sharon. 
CONSPIRAŢIA € 335 

-Habar n-am. Cineva care il cunoaşte 1-a zărit şi mi-a comu- 
nicat. Eram curios. 

- Şi eu sînt, recunoscu ea. Ei bine, o sâ plec şi eu curind. Nu 
ştiu exact cînd. 

-Vorbeşti de plecare? o întrebă Tweed. 

-Da. 

Se întoarse şi-l privi cercetător. 

-Tocmai mă pregăteam sâ vă sugerez sâ luăm cafeaua la bar, 
împreună cu un lichior. După aceea, vă spun. 

Văzîndu-l pe chelner apropiindu-se, ridică ochii. 

-Ne poti servi cafeaua la bar? La o masă liniştită, dacă se 
poate. 

-Desigur, doamnă. 

Newman se întorsese pe scaun pentru a privi spre restul 
restaurantului. Mai erau doar citeva perechi ici şi acolo. Apoi îl 
văzu pe Ed Osborne stînd singur la o masă. Avea o expresie 
mohorită pe fată. Newman îl salută discret. Aplecîndu-se dea- 
supra unui ziar, Osbome se prefăcu câ nu observă gestul. New- 
man se întrebă ce anume îl preocupă. 


Ceva mai devreme, conducîndu-l spre bar pe Rupert, care 
părea cam nesigur pe picioare, Basil trebui sâ-1 susţină cînd tre- 
cură prin braserie. îl găsise pe Rupert in hol, iar pe masa din 
faţa lui se aflau cîteva pahare goale. 

-Mai vreau ceva de băut, bolborosi Rupert. 

-Sigur? 

- Dacă spun aşa, aşa e. Ce-i cu tine, Basil? Nu mai pricepi 
engleza standard? 

-Nu mai e standard de multă vreme. 

- Basil! se răsti Rupert destul de violent. Ce, mâ-nveti tu 
cum să vorbesc?! înc-un scotch! Vreau să stau jos. 

Barul era pustiu. în acele clipe nu văzură pe nimeni la tej- 
ghea. Basil bănui câ fata de acolo dusese o comandă in 
restaurant 
336 * Colin Forbes 
îl făcu pe Rupert sâ se mişte mai departe. Mai ştia o ieşire care 
dădea direct în stradă. 

- Ai nevoie de puţin aer proaspăt, spuse Basil cu glas ferm. 
După aceea ne întoarcem şi luăm ceva de bâut. 

- Aer proaspăt.” Asta nu se poate bea. Nu ştiai ? 

-O să-ţi aduc ceva afară, minţi Basil. 

-încălcăm legea elveţiană. Nu se bea pe stradă. Ajungem la 
închisoare sigur. 

-Nici nu sîntem departe. 

Basil abia aştepta sâ-l vadă pe Rupert în stradă fârâ sâ-1 
vadă cineva care ar fi intrat în bar. îl apucă bine pe acesta şi-l 
împinse către uşa din dos. O deschise împingînd-o cu spatele și- 
1 scoase mai mult cu forţa. Aeml de afară îi izbi pe amindoi ca o 
furtună arctică. Pe Rupert îl lăsară picioarele. Basil îl lăsă sâ 
alunece jos pînă râmase proptit cu spinarea de o scobitură a 
unei arcade. Apoi îl abandonă acolo, convins că-şi va reveni 
repede. Nu avea nici o îndoială câ Rupert se va îndrepta direct 
spre bar şi va comanda încă un pahar. 

Basil parcurse repede distanţa scurtă pînă la intrarea princi- 
pală a hotelului şi luă liftul spre camera lui. Reapăru foarte 
curind. Purta un palton lung, ajungîndu-i pînă aproape de 
glezne. leşi din hotel şi se pierdu în noapte. 

Cînd invitaţii lui Sharon trecură prin braserie, Tweed îi văzu 
pe Nield şi Butler luînd cina la o masâ. Nici unul dintre ei nu 
ridică ochii şi nici nu spuse vreun cuvint spre grup. La o altă 


masă, singur, se afla Marler. Cînd îi observă, ridică ziarul şi 
începu să citească. 

-Intru eu primul, spuse Newman către Sharon. Să văd dacâ e 
liber. 

-Vin cu tine. Oamenii de genul acelui individ nu mă sperie. 

La cîţiva paşi în urmă, Tweed mergea alături de Paula, care 
îi spuse cu voce scăzută: 

CONSPIRAŢIA € 337 

- Rupert pare sâ fi redevenit o persoană insuportabilă. 

-Sînt sceptic în legătură cu ceea ce i-a spus lui Newman. Dar 
cred mai curind câ n-a fost decit o aiureală. Probabil câ în 
momentele acelea chiar credea ce vorbeşte. 

-Chiar crezi asta? 

-îmi face impresia că nici tu nu poţi interpreta vorbele lui. 

- Eu sînt de părere câ juca teatru. Uite c-am ajuns. Şi, slavă 
Domnului, văd câ nu-i nici unul pe-aici. 

Comandară lichior fetei care tocmai îşi relua locul la bar. 
Imediat ce-i văzu, se apropie să vadă ce doresc. 

- Sharon, începu Tweed, din ceea ce ai afirmat în 
restaurant, laşi impresia câ te-ai săturat de americani. 

-Sigur. Tocmai de aceea mă aflu aici. Am fost îngrozită 
auzind câ Ronstadt e în oraş. Nu pot să nu lucrez dar, oficial, 
sînt aici în vacanţă. Pînă voi lua marea hotărîre, umblu de colo- 
colo. Vreau sâ scap de toate, ca sâ pot gîndi. Mă atrage chiar 
ideea de a mâ muta pentru a trăi permanent în Anglia. La 
conacul meu din Dorset. 

-Mai râmii la Basel? 

- Nu. Simt nevoia de a schimba peisajul. Curind voi pleca la 
Freiburg şi voi sta la un hotel de cinci stele, Colombi. Să ştii câ 
arăţi foarte elegant în costumul acesta. Păcat câ buzunarul 
acela e cam umflat. 

Tweed duse mîna la buzunar şi scoase telefonul mobil primit 
de la Beck şi zîimbi resemnat. 

- Ar fi trebuit sâ-1 las în cameră. L-am luat fără sâ-mi dau 
seama. 

Abia rosti aceste vorbe şi telefonul începu sâ sune. Ridi- 
cîndu-se, făcu un gest din umeri în semn de scuză. 

-  lartâ-mâ. De obicei nu-1 folosesc atunci cînd sînt oaspete 
într-un restaurant, dar de data aceasta... Mâ întorc imediat. 


Se deplasă către o masă liberă, departe de grup. Abia după 

aceea răspunse. îl căuta Beck. 

338 * Colin Forbes 

- Tweed, tu eşti? 

-Tocmai m-am ridicat de la masă. 

- Te rog sâ vii la mine imediat. E vorba de ceva urgent. Reveni 
la masă, îşi ceru scuze, mulţumi lui Sharon pentru 

seara minunata şi pretexta câ trebuie sâ se grăbească la o in- 
tilnire. Păşi grăbit prin braserie. Marler, care îşi bea cafeaua, 
ridică privirea cînd Tweed trecu pe lîngă el. Tweed tocmai intră 
în lift cînd se trezi cu Marler alături. în timp ce urcau, îi povesti 
lui Marler ce se întîmplase. 

- Vin cu tine. Nici nu încape discuţie... 

30 

-Londra a devenit un adevărat iad, îl anunţă Beck cu glas 
sumbru. 

Tweed abia îşi scotea paltonul. Un poliţist în uniformă i-1 luă 
împreună cu al lui Marler. încăperea avea un aer mohorit, iar 
Beck stătea la un birou mare din lemn, a cărei tăblie era goală, 
cu excepţia a două telefoane şi a unui blocnotes pe care avea 
cîteva însemnări. Tweed se aşeză în faţa lui, avîndu-1 pe Marler 
alături. 

- Spune-mi, zise el. 

- în cursul dimineţii o bombă de mare putere a explodat 
într-un magazin de pe Regent Street. Rapoartele poliţiei afirmă 
că s-au înregistrat cel puţin o sută de motţi şi foarte mulţi răniţi. 
Am primit informaţia de la inspectorul - ba nu, acum inspec- tor- 
şef - Roy Buchanan. Monica a telefonat la Berna. Din fericire, a 
vorbit cu asistentul meu, care o cunoaşte. El i-a dat numărul 
meu de aici. Ea i 1-a transmis lui Buchanan, care mi-a telefonat 
mie cu rugămintea să-l suni. 

- Atunci o voi face de aici, dacă-mi dai voie. 

- Stai, că mai am. Buchanan a spus că un sindicat american 
de presă a cumpărat ziarul Daily Despatch. O condiţie a 
contractului a fost ca americanii să preia conducerea imediat 
după semnare. Au adus un editor şi primul număr scos de el are 
un titlu uriaş pe prima pagină - FBI-UL TREBUIE SÂ PREIA 
CONTROLUL. 

-  Laţul se stringe, zise Tweed cu jumătate de glas. 

340 * Colin Forbes 


-Te pot pune în legătură cu Buchanan chiar acum. 

-Te rog... 

Marler îşi plimbă privirea prin încâpere. Pereţii erau zugrăviți 
într-un verde neplăcut. într-un colţ erau două fişete metalice. 
Iluminatul era asigurat de două tuburi fluorescente suspendate 
de tavan. Storurile fuseseră trase. 

-Roy, sînt Tweed. 

-Te-a informat Beck? 

-Da. în legătură cu Regent Street şi preluarea ziarului de 
americani... Titlul mi se pare scîrbos. 

- Deci, cam ştii cum stau lucrurile. La prînz, comisarul Poliţiei 
Metropolitane mi-a cerut sâ preiau funcţia de şef al Brigăzii 
Antiteroriste. l-am spus câ trebuie să mi se acorde puteri 
depline. A zis câ primul-ministru aprobase deja. 

-S-ar pârea câ primul-ministru a început sâ aibă verticalitate. 

-Regent Street a reprezentat picătura care a umplut paharul. 
S-a încercat şi distrugerea unei centrale electrice. O ţineam sub 
supraveghere. Douâ automobile s-au apropiat de ea şi au fost 
oprite. Şoferul din primul vehicul a coborit în goană, a fugit către 
al doilea şi a urcat. Maşina a demarat în viteză, un poliţist s-a 
aşezat în calea ei să o oprească, dar a fost lovit mortal. Prima 
maşină avea explozibil la bord, însă dispozitivul radio care tre- 
buia să o detoneze a fost dezamorsat. 

- Ai o răspundere enormă şi multe de făcut. 

-Aşa mi-am şi dorit. Ţi-am trimis o înregistrare TV a unui 
comunicat pe care l-am făcut către naţiune astăzi dupâ-amiază. 
A sosit? 

-încă nu. 

-Poate sosi din clipă în clipâ. Sâ lăsăm la o parte vanitatea. 
Vreau să vezi cum intenţionez să tratez situaţia. Cum îţi merge? 

-Avem şi aici un grup de ticăloşi. S-ar pârea câ ne aflăm în 
ajunul unei mari bătălii. 

-Mult noroc! lartâ-mă, acum trebuie sâ plec. 

CONSPIRAŢIA * 341 

-Ai grijă. 

Tweed puse receptorul jos. Se ridică şi râmase cu miinile în 
buzunare şi cu privirea pierdută în spaţiu. Marler nu-şi amintea 
sâ-l fi văzut stind ca acum, nemişcat, şi cu o asemenea 
expresie pe chip. Imaginea îi aducea aminte de un desen 


reprezentindu-l pe Bismarck. Tweed reveni la realitate din 
starea ca de transă. 

- Mulţumesc, Arthur. îţi pot cere o favoare? Poţi cere ca 
maşina lui Marler sâ nu fie verificată cînd trecem frontiera spre 
Germania'.! 

- Sînt convins câ n-ar transporta ceva ce eu n-aş aproba, 
zise Beck şi surise amar. Voi preveni ofiţerul de serviciu sâ-1 
lase în pace. Cite maşini aveţi? 

-Doar două, răspunse Tweed. 

Beck rupse prima filă din blocnotes şi o împinse către ei. Apoi 
rostogoli un stilou de-a latul biroului. 

-Vreţi sâ-mi daţi numerele de înmatriculare ale maşinilor? 

- Le ştiu eu, zise Marler şi se apucă sâ le scrie. 

- O så le transmit ofițerului de la punctul de trecere a fron- 
tierei, le promise Beck. 

-O ultimă chestiune, Arthur, stărui Tweed. Presupun câ 
râmîne valabil ce-am discutat. Mă suni pe mobil imediat ce 
Ronstadt se pune în mişcare? 

-Oricum aş fi fâcut-o. între noi fie vorba, am plasat un ofiţer 
în civil din Bema ca oaspete la Euler. El mă va informa cînd o să 
vadă câ pleacă americanii. 

-Aş vrea să-ţi mulţumesc pentru cooperarea perfectă, spuse 
Tweed. Dacă descopăr în Munţii Pădurea Neagră ceea ce 
bănuiesc, înseamnă câ ai jucat un rol esenţial în această 
operaţiune. 

-Lasă asta. 

Beck făcu o pauză. 

342 * Colin Forbes 

-Sper câ eşti de acord, dar mi-am permis sâ-i telefonez 
vechiului meu prieten, Otto Kuhlmann, şeful de la Krimi- 
nalpolizei din Wiesbaden. Mi-a promis câ nu-ţi va sta în cale, ci 
chiar te va ajuta. 

-Nu numai Ronstadt ştie cum sâ arunce năvodul. îţi mul- 
tumesc încă o dată. Trebuie sâ mă întorc la hotel, fiindcă trebuie 
sâ-mi informez oamenii. 

Ronstadt stătea în barul de la Euler împreună cu Vernon. 
Erau singuri, cu excepţia barmanului, care se afla la mare dis- 
tanţă de masa lor. Ronstadt avea pe el costumaţia lui preferată, 
o haină călduroasă din piele şi pantaloni din piele de aceeaşi 


culoare, precum şi ghete cu tălpi din cauciuc care nu scoteau 
nici un sunet cînd mergea. 

-Tu şi Brad aţi aruncat toate armele şi restul de explozibil? 
întrebă Ronstadt. 

- Sigur, şefu'. 

-A trebuit s-o faceţi pe lumină, bănuiesc, zise el nepăsător. 

-Ba nu. După căderea întunericului. Am mers în amonte, pînă 
am ieşit bine din Basel şi am găsit un loc liniştit. Nici case, nici 
oameni. Nimic-nimic. Am tras maşina cu spatele spre apă, Brad 
mi-a dat totul şi eu le-am azvîrlit. 

- Ştii ceva? Dacă acţionezi tot aşa, te fac adjunctul meu. 

- Credeam că sînt deja. 

-Adjunct cu delegaţie - pînâ văd cum te mişti. Ascultă, 
Vemon, ce faci dacă vezi un şarpe mare ? 

- Alerg de nu mă prinde nimeni. 

- Aşa, n-ajungi tu prea departe, Vemon. Trebuie să-i tai capul. 

- Nu-nţeleg unde baţi. 

-Tweed. El e capul şarpelui care îmi dă de furcă. De aceea, 
am aranjat ceva. Nu pot risca så ne urmărească pînâ unde ne 
pregătim sâ plecăm. 

- Deşteaptă chestie, şefii'! Tare isteaţă! 

CONSPIRAŢIA € 343 

-Aşa gindeam şi eu, hohoti Ronstadt, scoţind un sunet 
neplăcut. Aşa gindeam şi eu... | 

Tweed şi Marler plecară de la sediul poliţiei şi parcurseră pe 
jos scurta distanţă de-a lungul străzii Spiegelgasse pînă la Three 
Kings. Pe drum, văzură doar un tramvai în care nu era decit 
manipulantul; vagoanele străbătură cu zgomot strada pe care ei 
trebuia să o traverseze. După ce zornăitul roţilor se stinse încet, 
simţiră tăcerea îngheţată pe care o asociau cu oraşul. 

Cînd ajunseră pe celălalt trotuar, Marler se uită în sus, 
mâturind cu privirea coamele clădirilor. Erau aproape de 
intrarea principală în hotel. Tweed părea adincit în gînduri, 
păşind mecanic şi analizînd cele spuse de Buchanan. Ajunseră la 
uşa rotativă. Deodată, Marler îl apucă de braţ şi-l împinse cu 
mare forţă într-un compartiment al uşii, făcînd-1 să se rotească 
şi să ajungă înăuntru. în aceeaşi clipă un glonţ lovi pardoseala 
din piatră unde se aflase Tweed cu cîteva fracțiuni de secundă 
mai devreme. Glonţul ricoşă şi se pierdu în întuneric. 


Aruncînd o scurtă privire către clădirea de peste drum, Marler 
intră în hol unde Tweed îl aştepta. 

-Ce-a fost asta? 

-Un glonţ care-ţi era destinat, îi răspunse Marler încet, fiindcă 
recepţionera venea spre ei. M-aş duce după el, dar e agil ca un 
spărgător. Cred că deja a dispărut. 

-Fantoma? 

-Fără nici o îndoială. 

-Să nu le spui celorlalţi. 

Recepţionera ajunse lîngă ei. Avea în mînă un colet reco- 
mandat. îl întinse spre Tweed, însă Marler se dovedi mai iute de 
mînă. 

-Acest colet a sosit prin curier pentru domnul Tweed. Mi s-a 
zis că a întiîrziat avionul, fiindcă era gheaţă pe pistă. 

- Mulţumesc, spuse Tweed. 

344 * Colin Forbes 

- îl iau în camera mea şi-1 verific înainte de a-1 deschide, zise 
Marler în timp ce urcau cu liftul. 

-Sâ vii direct în camera mea imediat ce poţi. O să-i chem pe 
toţi ceilalţi. Vreau întîi să te întreb ceva. Sintem pregătiţi sâ 
plecăm în cîteva clipe? 

- Chiar şi mai repede. 

Paula sosi prima, iar Tweed îi dădu citeva instrucţiuni. La 
început, Paula ascultă atentă, apoi fâcu ochii mari a mirare. 

-Pe lîngă Schwarzwălder Hof, vreau sâ faci rezervări şi la 
hotelul Colombi din Freiburg. Pentru noi toţi. Le dai numărul 
cărţii mele de credit şi îi asiguri câ vom plăti camerele, chiar 
dacă râmîn neocupate. Motivul: nu ştim sigur cînd vom ajunge. 

-Dar de ce? vru ea sâ ştie. Doar Sharon va sta acolo. 

-Exact, dar nu aceasta este explicaţia. în felul acesta vom 
avea două baze în Freiburg. S-ar putea sâ ne fie de folos, pen- 
dulînd între una şi cealaltă. 

- Telefonez chiar acum... 

Tweed aşteptă pînă ce fiecare îşi găsi un loc. După ce Paula 
încheie convorbirea, trecu la telefon şi luă legătura cu Keith 
Kent. 

- Keith, aş vrea sâ vii pînă în camera mea, ca sâ auzi ce avem 
de făcut. 


- în primul rînd, spuse el, după ce se aşeză pe un scaun, 
Paula, m-ar interesa ce impresie ai în ce-o priveşte pe Sharon. Ai 
stat în faţa ei la masă. 

- Enigmatică. 

- Asta nu-mi spune nimic. Fii mai precisă. 

- Aş spune câ are foarte multă experienţă în relaţiile cu 
oamenii. Dar nu ţine să fie în centrul atenţiei. Nu reuşesc sâ pri- 
cep ce se ascunde sub acel calm desâvirşit. Pe de altă parte, se 
dovedeşte plină de viaţă şi amuzantă. Cred câ oscilează între a 
râmiîne în America şi a se stabili definitiv în Anglia. Simt că 
CONSPIRAŢIA € 345 
înclină către cea de-a două varianta. Şi, cu siguranţă, 
călătoreşte mult ca să aibă o perspectivă mai clară asupra 
propriei vieţi. 

- Bob, tu ce părere ai? 

- Nu cred un cuvînt din ce-a spus. 

Se lăsă tâcere. Paula păru foarte surprinsa de reacţia lui. Asta 
era prea mult, astfel câ-şi aprinse o ţigară. 

- Pe ce te bazezi, Bob? îl întrebă Tweed. 

-  Glumeam. Consider câ e nemaipomenită. 

- Ce anume o face atit de atrăgătoare pentru bărbaţi? insis- 
tă Tweed. 

- Vă spun eu, răspunse Paula. Personalitatea. Amestecul de 
răceală şi seducţie. Asta îi intrigă pe bărbaţi. Nu sînt niciodată 
siguri de relaţia cu ea. Rezultatul? Vor s-o cunoască mai bine. 

- Foarte incitant, recunoscu Newman. 

- Am veşti proaste pentru voi, spuse Tweed pe neaşteptate. 
Ne-au parvenit mie şi lui Marler prin Beck şi Roy Buchanan. 

Le povesti despre ororile ce avuseseră loc la Londra. îl 
ascultară într-o tâcere mormiîntală. Butler strînse din pumni de 
parcă ar fi dorit ca vreun inamic sâ-i fie prin preajmă ca să-l 
lovească. Nield închise ochii, apoi îi deschise, iar în ei se citea 
furia. 

- Trebuie sâ-i distrugem pe ticăloşii ăştia, exclamă Butler. 

- Sînt perfect de acord cu tine, îl asigură Tweed. Acum vă 
invit să urmăriţi înregistrarea video a unui anunţ televizat făcut 
de Buchanan în această dupâ-amiazâ. Marler, vrei să te ocupi tu 
de asta? 

- Imediat. 


Introduse caseta în aparatul video. Luînd telecomanda, se 
retrase puţin şi se aşeză pe braţul fotoliului Paulei. Ledul roşu al 
televizorului clipea deja. Apăsă pe un buton şi buletinul de ştiri 
al BBC începu. Scenele de măcel, mai înfiorătoare decit cele 
văzute în Oxford Street, fură precedate de un avertisment 
neobişnuit din partea prezentatorului. 

346 * Colin Forbes 

„înainte de a vă prezenta următoarele imagini, îi rugăm pe 
cei slabi de inimă sâ nu privească. Recomandăm în special ca 
acest program sâ nu fie vizionat de copii." 

Paula icni şi vru să închidă ochii. Se sili så se uite în conti- 
nuare. Imaginile îi aminteau de scene ale războiului din 
Vietnam. O  învălmăşeală de victime cu răni groaznice, 
brancarde după brancarde aducînd trupuri care nu dădeau 
semne de viaţă. Pretutindeni haos şi sînge. O femeie apăru 
aproape tiriş pe intrarea distrusă. Imediat sosi un brancardier 
care o luă de braţ cu blîn- deţe şi o scoase din raza aparatului 
de filmat. 

După aceste scene reveni prezentatorul, care spuse cu o 
voce solemnă: 

„Vă prezentăm o scurtă declaraţie a inspectorului-şef Buchar 
nan de la Poliţia Metropolitană." 

Pe ecran apăru imaginea lui Roy Buchanan, numai bust. Cu o 
expresie sumbră pe faţă, privind direct spre camera de tele- 
viziune, începu sâ vorbească cu voce calmă şi hotărită: 

„Doamnelor şi domnilor, comisarul Poliţiei Metropolitane m-a 
numit şef al Brigăzii Antiteroriste. Mi s-au acordat puteri depline 
pentru a solicita sprijinul oricăror alte unităţi, după cum voi 
considera necesar. Ştim câ atrocitățile pe care le-aţi urmărit - 
împreună cu bombele plasate în alte două mari magazine din 
capitală - nu sînt opera IRA. Şi nici nu sînt atacuri declanşate de 
vreo sectă musulmană extremistă. Voi munci zi şi noapte pentru 
a-i vina pe aceşti ucigaşi fără scrupule. Am dat ordin ca, în cazul 
unei confruntări, oamenii noştri să deschidă focul fără somaţie. 
Vreau sâ nu existe nici un dubiu asupra acestui aspect. Vă 
mulţumesc pentru atenţia pe care mi-aţi acordat-o." 

- A fost foarte dur, constată Newman, după ce Marler închise 
televizorul. Slavă Domnului! Chiar vrea sâ facă ordine. 
CONSPIRAŢIA € 347 


- Şi noi la fel, spuse Tweed foarte încet. îi vom extermina pe 
aceşti viermi. 

Marler rămase după plecarea celorlalţi care fură avertizaţi să 
nu se culce. Trebuia să fie gata de drum în orice clipă. 

-După ce ne-am întors de la sediul poliţiei, spuse Marler, m- 
am dus în cameră. Am telefonat imediat, cerînd centralistei 
camera lui Windermere. N-am primit răspuns. Am sunat şi la 
Rupert. Din nou, nimeni. Deci amîndoi erau plecaţi. 

-Crezi câ Fantoma e vreunul dintre ei? 

- Tu nu crezi la fel? 

- Ar putea fi o a treia persoană, care încă nu a ieşit la 
vedere, zise Tweed gînditor. 

-Fantoma e un trăgător de elită, deşi a ratat de două ori. O 
dată în cazul Paulei, la lrongates, în Kent, şi a două oară, în 
seara asta. 

- Doar nu crezi câ a greşit în mod deliberat, numai ca să mă 
sperie?! Şi de ce ar trebui să fie un bărbat? în ziua de azi sînt 
femei care trag la fel de bine ca bărbaţii, adăugă Tweed. 

-Mai curînd sau mai tîrziu tot îl prind eu pe el - sau pe ea - în 
vizor. încă am la mine Armalite-ul meu. 

-Apropo, cînd plecăm la Freiburg, lucm pe care sînt convins 
câ-l vom face, vom locui la Colombi. îmi amintesc cum este 
acolo: un hotel de cinci stele, nu departe de gară şi destul de 
aproape de marginea oraşului. Vom avea Scwarzwălder Hof ca 
bază de rezervă, hotelul fiind situat în inima oraşului vechi. S-ar 
putea sâ pendulăm de colo-colo. în plus, să nu râmîneţi surprinşi 
dacă o vom întîlni pe Sharon cînd ajungem la Colombi. în cursul 
cinei mi-a spus câ va locui acolo. 

- Ce gînduri are femeia asta? Am văzut-o cînd aţi trecut prin 
braserie către bar. 

-încearcă sâ se hotărască dacă e momentul sâ părăsească 
America, stabilindu-se definitiv în Anglia. 

348 * Colin Forbes 

Cineva bătu la uşa. Marler o deschise şi Paula intră. Râmase 
in picioare nehotăritâ. 

- Am sosit într-un moment nepotrivit? Dacă e aşa, mă pot 
întoarce în camera mea. Eram neliniştită. Nu mai suport aştep- 
tarea asta. 

-Râmii, spuse Tweed, şi stai jos. 

Apoi se întoarse câtre Marler: 


-Voiam să ştiu de ce-ai întrebat de Sharon. 

- Am impresia câ ordinul de a te ucide s-a transmis prin 
telefon. Asta îmi sugerează că cineva din hotel e implicat. 

-Despre ce vorbeşti? interveni Paula. Un ordin de a-l ucide 
pe Tweed? 

-Aveam de gind să-ţi povestesc mai tîrziu, o calmă el repede. 
Cînd ne întorceam de la întilnirea cu Beck, cineva de peste drum 
a tras spre mine. A ratat, a tras la nimereală. 

-Ba era cit pe-aci, îl corectă Marler. 

- Şi-atunci de ce o bânuieşti pe Sharon? ii întrebă Tweed. Mai 
sint şi alţii în hotel. 

- Cine, de pildă? 

- Ed Osbome. 

Jake Ronstadt işi chemă membrii echipei la miezul nopţii să 
vină în apartamentul lui. Aşa cum li se ordonase, erau cu toţii 
îmbrăcaţi de drum. Era un lucru neobişnuit faptul câ stătea în 
picioare in capul mesei. 

-Cine naiba v-a dat voie să vâ aşezaţi? se răsti el cînd ei îşi 
ocupară locurile ca nişte şcolari disciplinaţi. Drepţi. Siînteţi 
cumva bâtrini şi osteniţi? rînji el cînd îi văzu sărind în picioare. 

- Scuze, şefu'. N-avem nimic, se grâbi să răspundă Vemon. 

- Aşa şi trebuie, altfel vă treziţi cu un glonţ în ceafă şi azvîrliți 
într-un şanţ. 

Vocea i se transformă, devenind primejdios de mieroasă. 
CONSPIRAŢIA € 349 

-V-aţi făcut bagajele aşa cum am zis? Cine nu şi le-a făcut sâ 
ridice mîna. 

Nimeni nu făcu vreun gest. Ronstadt li măsură încet pe 
fiecare, fulgerîndu-i cu privirea. Oamenii aşteptau, fără a îndrăz- 
ni măcar sâ tresară. Ronstadt li se adresă din nou, de astă dată 
cu glas potolit: 

-  Plecăm, întîi la Freiburg, apoi spre Munţii Pădurea Neagră. 
V-am mai spus-o, dar, în caz câ aveţi memoria scurtă, o sâ 
repet. Eu o să fiu în primul automobil. Vemon mâ urmează. 
Vemon, după ce ajungem pe autostradă, o să-ţi fac semn cu 
braţul cînd trebuie să coteşti. O iei pe drumul lateral, opreşti 
lîngă cele două maşini care te aşteaptă, transferi armele la tine, 
apoi revii pe autostradă în urma mea. [i se pare prea greu? 

- Apă de ploaie. 


- Atunci vîră-ţi bine în cap. Nota de plată e rezolvată, aşa că 
ce mai staţi şi vă holbaţi la mine? 

- Deci, Denise nu ţi-a telefonat dupâ ce a plecat? întrebă 
Tweed. 

- Nu. De ce-ar fi fâcut-o? răspunse Marler. Sînt ultima 
persoană pe care ar dori sâ o vadâ. Cred câ ea a însăilat toată 
istoria aceea cu şlepul Minotaur. 

- Aşa s-ar părea. 

Tweed încercă să-şi pună ordine în gînduri. in camera lui se 
adunaseră toţi, inclusiv Keith Kent, care părea cel mai degajat. 
La acea oră din noapte, în aer plutea o atmosferă de încordare, 
fiecare aşteptind sâ treacă timpul, ştiind câ, deocamdată, nu 
putea face altceva. Paula stătea pe un fotoliu, legânîndu-şi 
picioarele încrucişate. întinse mîna după geanta de umăr, unde 
îşi ţinea pachetul de ţigări, apoi socoti câ ar fi mai bine să 
renunţe. Aşezat pe o canapea, Newman se uita 
350 * Colin Forbes 
mereu la ceas. Cei mai calmi erau Butler şi Nield, care discutau 
cu glas scăzut. 

- Mai vrea cineva cafea? întrebă Tweed. V-ar mai înviora. 
Nimeni nu-şi manifestă dorinţa. Newman se gindea câ ar fi 
putut trage un pui de somn în camera lui. Paula se ridică, merse 
către ferestre şi, precaută, trase cu ochiul printre draperiile 
trase. Pe malul celălalt licăreau luminile de la geamurile cîtorva 
case vechi, iar reflexele lor tremurau pe apa Rinului. Cite unii 

suferi de insomnie, gîndi ea. Ca pretutindeni. 

Telefonul mobil de pe masă începu sâ sune. Tweed abia se 
stâpîni sâ nu-l înşface grăbit. Ridicîndu-l, simţea acut şase 
perechi de ochi urmârindu-l concentrat. 

-Alo? 

- Au plecat. Probabil au ajuns aproape de frontieră. 

- Mulţumesc. 

Vocea lui Beck se auzise foarte clar. Tweed bâgă aparatul în 
buzunar şi li se adresă detaşat, de parcă ar fi plecat într-o călă- 
torie de o zi către cine ştie ce staţiune. 

- A sosit momentul să plecăm. Cred că trebuie sâ ne grăbim. 

Pe Atlantic, departe deja de coasta americană, 
contraamiralul Joseph Honeywood, poreclit Stincă, aflat la 
comanda unei foiţe navale uriaşe, se aşeză mai comod pe 
scaunul lui din Insula portavionului President. Se înnoptase, iar 


lui îi plăcea să fie la comandă după căderea întunericului. 
Aceasta era perioada cînd puteau apărea surprizele. îl privi pe 
ofiţerul de la Operaţiuni. 

- Sîntem în grafic. Ar trebui sâ ajungem pe poziţia stabilită din 
Canalul Mînecii peste mai puţin de patru zile. 

- Nici nu încape îndoială, domnule. 

-lar pînă acum am fost norocoşi, Bill. N-am fost detectaţi de 
nici o altă navă sau avion de pasageri. 

CONSPIRAŢIA € 351 

- Simt că nici nu se va întîmpla aşa ceva. Britanicii se vor 
trezi doar cînd ne vor vedea în largul coastelor lor. 

- Luptătorii SEAL sînt pregătiţi de acţiune? 

- Sigur. Dacă trebuie sâ debarce, vor mătura tot ce le iese 
în cale. Abia aşteaptă să intre în luptă. 

30 

Deplasarea cu automobilul prin Basel pe vreme de noapte 
era o experienţă bizară, se gindea Paula. îi plăcea oraşul, însă 
noaptea, clădirile medievale, iluminate doar de lămpile stradale 
plantate din loc în loc, dădeau naştere unei atmosfere măreţe şi, 
în acelaşi timp, sinistre. La acea oră tramvaiele nu mai circulau, 
străzile rămăseseră pustii, umbrele se adiînciseră, devenind 
amenințătoare. 

Era alături de Newman, aflat la volanul primei maşini. în 
spate, Tweed stătea drept, privind în toate părţile. Simţea fiorul 
adrenalinei care îl făcea să fie foarte atent şi precaut. Cunoştea 
bine străzile oraşului şi căuta orice lucru neobişnuit, nelalocul 
lui. 

- Ne apropiem de frontieră, îl preveni pe Newman dupâ o 
vreme. 

- Marler se ţine bine de noi, nu prea aproape, dar nici prea 
departe ca să ne piardă din ochi, explică Newman, după ce se 
mai uită o dată în oglinda retrovizoare. 

Tweed aruncă o privire în urmă prin lunetă. Marler conducea 
al doilea Audi. îi avea pe Butler şi Nield ca pasageri pe bancheta 
din spate. Locul din dreapta lui rămăsese liber dinadins. încetini 
cînd văzu că maşina lui Newman opreşte şi făcu şi el la fel. 

Nu departe se afla punctul de trecere al frontierei. Paula reuşi 
să distingă silueta masivă a lui Jake Ronstadt la volanul unui 
Audi negru. Coborise geamul şi părea că discută în con- 
tradictoriu cu ofiţerul de tură. Un alt vameş controla interiorul 


CONSPIRAŢIA € 353 
maşinii, în timp ce alţi trei bărbaţi îmbrăcaţi cu paltoane negre 
rămăseseră afară. 

-Ce-i porcăria asta? întreba Ronstadt pentru a treia oară. 
Doar v-am arătat paşaportul meu diplomatic. Nu aveţi dreptul să 
mă opriţi, ca sâ nu mai vorbesc de percheziţionarea maşinii. 

- Am primit informaţii, domnule, îi răspunse un alt vameş. 

- Ce informaţii, amice? 

-Nu avem voie sâ divulgăm sursa lor, domnule. Vreţi să 
coboriţi ca sâ putem controla şi în faţă? 

- Parcă am de ales?! O să raportez asta la Washington. Te 
rog sâ-mi dai numele. 

-Ca şef al acestui punct vamal de frontieră, sînt autorizat să... 

Se întrerupse, fiindcă un alt ofiţer îl trase de miînecă. Se 
îndepărtară cîţiva paşi de maşină. Schimbară cîteva cuvinte, 
apoi şeful Vămii avu grijă sâ nu privească spre maşina lui 
Newman şi Marler, parcată în întuneric. Reveni la Audi. 

- Dacă ar fi fost un transport mare l-am fi găsit deja. Sînteţi 
liberi să plecaţi. 

Ronstadt pomi motorul. Cobori geamul şi, în momentul in 
care traversă, frontiera strigă: 

- Să-ţi vîri undeva autoritatea aia... 

Apăsă pe accelerator, mărind viteza cînd intră pe autostradă, 
îl urmau alte trei automobile Audi negre. Aşteptind să porneas- 
că, Newman constată: 

- Patru maşini. l-am numărat, erau cîte patru oameni in 
fiecare - asta înseamnă şaisprezece. Sîntem depăşiţi numeric. 

- Asta te îngrijorează? îl întrebă Tweed. 

- Nicidecum. Ne-am mai aflat şi cu alte ocazii într-o astfel 
de situaţie. E momentul să plecăm şi noi. 

Ofiţerul le făcu semn să treacă, ba chiar ii salută. Curind 
intrară pe autostrada largă, avind cîte două benzi pe fiecare 
direcţie de mers, separate de o balustradă metalică de protecţie 
354 * Colin Forbes 
şi de gardul viu. Rulară prin noapte fără a întîlni alte maşini, iar 
Newman avu grijă să nu ajungă din urmă convoiul din faţă. Se 
strădui să menţină o distanţă convenabilă, atit cît să vadă sto- 
purile ultimului vehicul. Paula ţinu ferit fasciculul lanternei 
asupra unei hărţi rutiere a zonei Schwarzwăld, hartă pe care o 
cumpărase din timp. 


-leşim de pe autostradă la intersecţia cu numărul 63 pentru a 
ajunge la Freiburg, anunţă ea. Mai avem mult de mers. 

- Ajungem noi... 

Aflat in automobilul lui Ronstadt, Leo Madison, cel care o 
ucisese pe Juliette Leroy la St. Ursanne, stătea pe locul din 
dreapta. Privise mereu în urmă şi acum îşi făcea socoteli dacă 
era înţelept să deschidă gura. Hotări că era totuşi cazul. 

-De fiecare dată cînd luăm cite o curbă mai largă, am văzut 
două maşini albe în urma noastră. 

-Şi? 

-Cînd măreşti tu viteza, fac şi ele la fel. Cînd încetineşti, te 
imită. 

-Şi? 

- Cred că sînt Tweed şi oamenii lui. Eu ştiam că şoferilor gemi 
ani le place să depăşească. 

-Asta te frămîntă, Bilă? 

-Mă cheamă Leo Madison. Dacă ne urmăresc pînă la des- 
tinaţie, o să avem probleme. 

- Mâi, Bilă, chiar mă aşteptam ca Tweed şi ai lui sâ ne 
urmărească. De ce crezi câ au făcut tot tamtamul acela la punc- 
tul de frontieră? Ne ţineau în loc pentru ca Tweed sâ poată 
ajunge acolo. O idee neroadă a lui Beck, şeful poliţiei. Mă bucur 
câ Tweed e pe urmele noastre. Aşteptăm prilejul şi-i radem pe 
băieţi de pe faţa pămîntului. Mai ai şi alte idei în ceea ce 
numeşti tu creier? 

-Deocamdată nu, şefu'. 

CONSPIRAŢIA € 355 

-Ei, uite c-am ajuns la intersecţie. Aici Vernon iese pe drumul 
lateral, încarcă armele şi revine pe autostradă. Noi o sâ 
aşteptăm. 

Citeva minute mai apoi, încetini, cobori geamul, scoase 
braţul stîng afară şi descrise un cerc în aer. Continuă sâ înce- 
tinească pînă ce opri la marginea autostrăzii, luau interzis. 

Tweed scosese din buzunar binoclul pentru vedere nocturnă, 
îl îndreptă asupra maşinii din fruntea convoiului de maşini negre 
cînd acestea intrară într-o curba largă. îşi drese glasul nemul- 
tumit şi spuse: 

- încetinesc mult. Pînă acum nu au procedat aşa. 


- Ne pun la încercare, sugeră Newman. Vor să vadă dacă 
facem la fel, lucru adevărat. Se pare că Ronstadt bănuieşte câ îl 
urmărim. 

- Sînt sigur de asta, îi răspunse Tweed. Cel puţin aşa sper. 
Vreau sâ-l ţin încordat. Keith, l-ai văzut în Zurcher Kredit Bank. 
Ce părere ţi-a lăsat? 

- Foarte încrezător în sine, extrem de dinamic, nerăbdător şi 
irascibil. 

- Acelaşi profil i-am făcut şi noi cînd a venit så ne cunoască 
pe mine şi pe Paula în restaurantul Santorini's. lrascibilitatea îl 
poate face să explodeze, iar cînd se va intimpla asta, sigur va 
comite greşeli. Văd câ acum convoiul s-a oprit cu totul. 

- Voi parca şi eu pînă aflăm ce pun la cale, zise Newman. 
Numai câ e ilegal şi vom fi prinşi dacă trece vreo patrulă a 
poliţiei rutiere. 

- Atunci o să le cer sâ ia legătura prin staţie cu Otto Kuhl- 
mann din Wiesbaden, îl asigură Tweed. în felul acesta îi Împiedic 
să verifice maşina lui Marler. 

- Lui Marler nu i-ar plăcea deloc treaba asta, zise Marler 
care oprise alături şi coborise geamul. Am venit lîngă voi să văd 
ce se întîmplă. 

356 * Colin Forbes 

-N-am idee. Probabil iau nişte arme. N-au riscat sâ treacă 
înarmaţi prin punctul de frontieră. 

- Atunci ar fi momentul cel mai potrivit sâ-i lovim, îi î 
Marler. 

-Ba nu. Tragem în oameni neînarmaţi, care au paşapoarte 
diplomatice; nu avem nici o justificare. Cu toate că ne este 
prieten, pînă şi Kuhlmann va trebui sâ ne aresteze. După ce-şi 
scoase ochelarii, Tweed îşi apăsă mai bine pe ochi binoclul peste 
ochi. A două maşină se îndepărtează singură. Ce se întîmplă? 

-Judecind dupâ hartă, sînt convinsă câ au oprit exact la 
intersecţia 66, spuse Paula. 

-Cred câ ai dreptate. A doua maşină a ieşit pe un drum 
lăturalnic. Da, asta fac, preiau un transport de arme. Râmînem 
aici pînă fac ei următoarea mişcare. 

-Pînâ una-alta, vă înapoiez arsenalul, spuse Marler. 

îi dădu lui Newman un Smith & Wesson, tocul şi muniţie. Apoi 
îi întinse Paulei pistolul Browning şi gloanţe. Vîrînd mîna în 


ndemnă 


geanta de pinză atirnată pe umăr, scoase două grenade para- 
lizante şi i le dădu lui Newman. Luînd încă una, i-o oferi Paulei. 

-Cred câ n-o să fie nevoie. J 

-la-o. N-avem de-a face cu nişte copii nevinovaţi. Aştia sînt 
nişte profesionişti care ucid cu sînge rece şi cu greu întîlneşti 
unii ca ei. E mai bine aşa. 

Se uită la Keith Kent. Specialistul în finanţe stătea relaxat de 
parcă ar fi adormit. 

- Keith, te sfătuiesc să iei un pistol Walther automat. 

- Mulţumesc, dar a trecut cam multă vreme de cînd n-am mai 
tras cu aşa ceva. 

- Atunci ar fi mai bine să te ţinem sub cheie într-un dulap, 
comentă Marler înainte de a reveni la maşina lui. 

CONSPIRAŢIA $ 357 

-Cit aşteptăm, mpse tăcerea Tweed, poate vreţi să ştiţi câ 
Sharon şi-a făcut formele de ieşire din hotel cu o oră înaintea 
noastră. A plecat cu un Mercedes. 

-S-a hotârit cam în pripă sâ plece spre Freiburg, remarcă 
Paula. 

-întocmai. Am aflat asta în ultimul moment, cînd achitam 
nota de la Three Kings. Am mai auzit câ şi Ed Osbome a plecat 
cu automobilul lui. 

- Tot la Freiburg, sper câ nu greşesc, spuse Paula. Oraşul 
acela are sâ fie foarte aglomerat. Voiam sâ te-ntreb mai 
devreme: ai primit vreo explicaţie de la Monica în legătură cu 
identitatea lui Charlie? 

- Monica mi-a telefonat. Foarte discret. Exprimîndu-se în 
aşa fel încît nimeni altcineva n-ar fi înţeles nimic, mi-a spus câ 
n-a dat de urmă lui Charlie. Continuă sâ facă verificări. 

Cinci minute mai tirziu, Tweed privi din nou prin binoclul cu 
vizibilitate pe timp de noapte. Paula ridicase geamul pentru ca 
aerul îngheţat să nu mai pătrundă în maşină, iar Newman lăsă 
motorul sâ funcţioneze, astfel câ înăuntru se făcu din nou cald. 
Tweed îşi luă binoclul de la ochi. 

- A două maşină, cea care a ieşit de pe autostradă, a apărut 
din nou. Toţi cei patru au coborit cu cîte o valiză şi au predat 
două la prima maşină şi cîte una la celelalte două. Cred câ acum 
sînt înarmaţi pînâ-n dinţi. 

- Deci Marler a avut dreptate cînd a împărţit grenade, con- 
chise Newman. Uite-i că au pornit iar. 


Aşteptă puţin, apoi demară, urmat de Marler. Paula reîncepu 
să se uite pe hartă. în faţa lor, autostrada se desfăşura pînă spre 
orizont. Apăruse şi luna, care cernea o lumină lăptoasă asupra 
peisajului rural. După ce trecură de intersecţia cu numărul 65, 
Newman reduse viteza. Paula simţi o uşoară smucitură, ridică 
358 * Colin Forbes 
ochii de pe hartă şi văzu stratul de zăpadă ce acoperea 
suprafaţa autostrăzii. Convoiul dinaintea lor încetini la cîteva 
secunde după aceea. 

-Ici şi colo, sub zăpadă sînt porţiuni de gheaţă, îi explică 
Newman. 

-Nu mi-aş fi dorit så derapăm la viteza cu care mergeai, 
spuse Paula. 

- N-ar fi nici o problemă dacă stratul de gheaţă ar fi continuu, 
îi spuse Newman. In asemenea condiţii m-aş descurca, numai câ 
porțiunile de gheaţă sînt presărate la întîmplare şi poţi intra pe 
una fără să-ţi dai seama. Se pare câ şi Ronstadt a ajuns la 
aceeaşi concluzie. Trebuie sâ-i recunosc un merit: e un şofer 
priceput. 

- Pesemne câ şi-a început cariera la volanul unor maşini 
folosite pentru fuga de la locul jafului, interveni Keith, care pînă 
atunci tăcuse. 

- Pare fâcut pentru aşa ceva, îl aprobă Newman. Apoi s-a 
căţărat pe scara socială lăsînd în urma lui cadavre. 

Continuată să ruleze prin noapte. Convoiul de automobile 
Audi negre încetinise. Newman bânui că nici Ronstadt nu dorea 
sâ derapeze pe porțiunile acelea înşelătoare. Acum, lumina 
slabă a lunii scotea în evidenţă stratul subţire de zăpadă de pe 
cîm- purile ce se întindeau în zare. Pe bancheta din spate, Paula 
mai consultă o dată harta. 

- Vom depăşi curînd intersecţia 65. Apoi avem destul de mers 
pînă la intersecţia 64, iar cînd ajungem la 63, putem intra pe 
drumul spre Freiburg. 

- Pot sâ arunc şi eu o privire pe hartâ? întrebă Tweed. 
Slujindu-se de lanternă privi atent reţeaua de drumuri. Se 
baza parţial pe memorie, deşi se putea ca, de la ultima lui vizită 
prin acele locuri lucrurile să se fi schimbat. Apoi se adresă lui 

Newman: 
CONSPIRAŢIA € 359 


-Imediat ce trecem de intersecţia 65 sâ opreşti. Vreau să 
discut ceva cu Marler. 

-S-a făcut... 

- Am lăsat-o deja în urmă, îl informă Paula cîteva minute mai 
tîrziu. 

-Ştiu. 

Newman reduse viteza, apoi parcă pe dreapta. Marler se opri 
imediat în spatele lor. Fără a fi chemat, veni lîingâ geamul pe 
care Tweed îl coborise. Surise şi se aplecă, vîrînd capul înăuntru. 

- Pînă aici totul a mers bine. Ce facem în continuare.!.' 

-Uitâ-te pe hartă. 

Tweed o lumină cu lanterna, pentru ca Marler sâ poată vedea 
clar. 

-Dacă Ronstadt face la dreapta cînd ajunge la intersecţia cu 
numărul 63, lucru de care sînt aproape sigur, atunci intrăm pe 
Drumul Naţional 31, care duce direct la Freiburg. Aici, însă, 
aproape de oraş, şoseaua se bifurcă. Drumul din dreapta merge 
spre Munster, aproape de Schwarzwălder Hof, unde avem 
asigurată cazarea, iar spre stinga ne duce în apropiere de 
Colombi, unde, iarăşi, am rezervat camere. Am senzaţia câ o 
parte dintre maşinile care îl urmează pe Ronstadt se vor 
desprinde, luînd-o la dreapta. Dacă se întîmplă aşa, Paula îţi va 
face trei semnale cu lanterna prin lunetă. Asta înseamnă câ 
porneşti în urmărirea maşinilor ce se desprind de grup. Aştepţi 
pînă ce indivizii se cazează la Schwartzwălder Hof, apoi faceţi şi 
voi acelaşi lucru. 

-Foarte clar, răspunse Marler. lar voi cum procedaţi? 

- îl urmărim pe Ronstadt, în caz câ o ia la stînga. Putem lua 
legătura cînd ajungem la Colombi. 

-Bine. Mâ-ntorc la maşină. 

- lareu mă aştem la drum, anunţă Newman după ce Tweed 
ridică geamul. Acum avem o pojghiţă continuă de gheaţă sub 
360 * Colin Forbes 
zăpadă, aşa câ vă sfătuiesc sâ vă puneţi centurile de siguranţă, 
fiindcă trebuie sâ-i prind din urmă. 

Imediat ce se puse în mişcare, acceleră. Din cînd în cînd, 
auzea stratul subţire de gheaţă pocnind sub pneuri, însă 
continuă să sporească viteza. Paula deveni încordată. După ce 
dăduse instrucţiunile necesare, Tweed se rezemâ de spătar şi 
închise ochii în încercarea de a trage un pui de somn. Fu totuşi 


un moment, în timp ce goneau, cînd automobilul începu să de- 
rapeze. Newman lăsă vehiculul sâ alunece o vreme, ţinînd 
mîinile relaxate pe volan. Ajungind aproape de bariera de pro- 
tecţie, îndreptă volanul şi încetini uşor. 

-Uite câ avem noroc, observă el, le văd stopurile. Liniştiţi-vă. 

- Sîntem foarte aproape de intersecţia 64, îi anunţă Paula 
ceva mai tirziu. 

- Acum vine, răspunse Newman. Uite c-am şi trecut de ea, 
spuse el cîteva clipe mai tirziu. Deci ne îndreptăm spre inter- 
secţia 63, cea mai importantă. 

- Care nu e prea departe, îl preveni Paula. 

-Momentul hotâritor, spuse Tweed, care deschisese ochii. 

-Ar fi nostim ca Ronstadt să o ţină tot înainte, zise Newman. 
Ne-am trezi mergind spre Mannheim. 

- Atunci n-aş şti ce să fac, recunoscu Tweed. Tot ce-am gîndit 
s-ar prăbuşi. 

- Uite, intersecţia următoare, 62, duce tot la Freiburg, spuse 
Paula cu un aer optimist. 

Simţea câ încordarea creată de nesiguranţă îi stâpinea pe 
toţi cei din maşină. Newman strînse mai tare volanul în palme. 
Cînd aruncă o privire înapoi, îl văzu pe Keith care se aplecase în 
faţă pentru a vedea mai bine înainte. Pe de altă parte, Tweed 
părea să fi devenit întruchiparea calmului, fiindcă stătea din nou 
rezemat de canapea, ţinîndu-şi ochii întredeschişi. 

CONSPIRAŢIA * 361 

- Nu îndrăznesc să mă apropii mai mult, spuse Newman. Ar 
fi convinşi că-i urmărim. 

Remarca era inutilă. Paula îşi dădu seama câ Newman 
simţise doar nevoia sâ spună ceva, lucru care nu-l caracteriza. 

- Acum se vor convinge, zise Tweed încet. 

-  Ne-apropiem de intersecţia 63, anunţă Paula cu glas slab. 

- Văd şi eu semnele, îi răspunse Newman iritat. 

Se lăsă o tăcere sumbră. Nimeni nu mai scoase un cuvînt. 
încordaţi, priveau cu toţii drept în faţă. 

30 

-O sâ-i păcălim de-o să ne ţină minte, jubilă Ronstadt. 
Sărmanul Tweed. Nici n-o să ştie încotro s-o apuce. 

-Dacă se lasă păcăliţi, îi mai tăie din elan Leo Madison, aflat 
alături de el. 


-Bilă, nu ţi-a dat prin minte c-aş putea deschide uşa de pe 
partea ta ca să te împing afară? Cred că, în cel mai râu caz, o 
să-ţi crape tărtâcuţa. 

Madison socoti că ar fi mai bine să nu răspundă provocării. Pe 
sub costumul elegant, la centură, Ronstadt avea virit un 
revolver. îşi mai aminti şi de felul în care îl pocnise Ronstadt pe 
Vemon în falcă în timpul întrunirii din apartamentul de la Euler. 
Era un tip imprevizibil. 

La o oarecare distanţă în spatele convoiului de automobile 
Audi, Paula scoase un oftat de uşurare cînd maşinile din faţă 
cotiră la intersecţia 63, pe drumul spre Freiburg. Se calmă, iar 
Tweed o strînse de braţ. 

-O să meargă strună. 

-Nu ştiu cum de reuşeşti. Laşi impresia câ-i citeşti gindurile 
lui Jake Ronstadt. Şi ţin minte că ai mai făcut-o şi în alte ocazii. 

- Nu-i nimic miraculos. încerc, pur şi simplu, să mă pun în 
situaţia inamicului. Ai lanterna pregătită sâ-i faci semn lui Mar- 
ler cînd sau dacă va fi nevoie? 

- Sînt gata. 

Se aşeză apoi mai comod şi privi peisajul scâldât în lumina 
lunii. Drumul pe care mergeau era mai îngust decît autostrada, 
CONSPIRAŢIA € 363 
însă avea o suprafaţă de rulare bună. Era ceva mai ridicat dea- 
supra cîmpurilor alăturate, fiind mărginită de arbori, acum des- 
frunziţi, situaţi la distanţe egale între ei, ca nişte santinele. 
Aveau impresia câ rulează de-a lungul unui bulevard delimitat 
de copaci. Apoi Paula se aplecă în faţă, mijindu-şi ochii. Nu de- 
parte, peisajul era dominat de un masiv muntos impunător, 
acoperit de zăpadă, crestele pârind un val uriaş împietrit. 

- Ce se vede atit de sumbru în depărtare? întrebă ea. 

- Munţii Pădurea Neagră, o lămuri Tweed. 

- Arată cam sinistru. 

- lama, după ce ninge abundent, e chiar frumos. 

- Te cred pe cuvint, zise ea şi se concentra asupra hărții- 

Nu erau departe de locul în care drumul se bifurca. Cînd 
privi în faţă, masivul muntos i se păru mult mai înalt şi amenin- 
ţător. Ceva mai aproape de ei, văzu o grupare compactă de 
clădiri parcă strinse unele într-altele. Deasupra lor licărea o aură 
slabă creată, bănui ea, de iluminatul stradal. Se ridică mai bine 


pe banchetă şi privi atentă spre luminile de poziţie ale convoiu- 
lui care mai cîştigase teren. 

Apoi observă maşina din frunte desprinzîndu-se şi cotind la 
stinga. Celelalte trei maşini o luară spre dreapta. Se răsuci pe 
banchetă. Automobilul lui Marler era foarte aproape. Ridicînd 
lanterna, o aprinse şi o stinse, dînd trei semnale luminoase. | se 
păru chiar câ vede cum Marler dă din cap în semn de 
confirmare. 

- larai anticipat corect acţiunile lor, îi spuse ea lui Tweed. 

- Nu-mi iese întotdeauna, recunoscu el şi se aplecă puţin 
spre Newman. Bob, după ce o iei la stînga, o sâ încerc sâ te diri- 
jez spre Colombi. Sâ sperăm câ e tot la locul lui, adăugă el cu o 
tentă de umor. 

- N-o sâ mă îndrume şi Ronstadt dacă mă ţin aproape de el? 

- Dacă am dreptate, aşa va fi. Dacă te apropii prea mult, să- 
mi ceri sfatul. Şi o altă recomandare pentru toţi: după ce vâ 
364 * Colin Forbes 
instalaţi, scoateţi-vă din bagaje minimum de îmbrăcăminte. S-ar 
putea să părăsim hotelul pe neaşteptate. 

După ce Ronstadt şi oamenii lui intrară în Colombi, rămaseră 
încă zece minute pe o stradă mai puţin luminată. Văzură cum un 
angajat în uniformă luă maşina acestora ducînd-o la garaj. Acolo 
unde aşteptau, clădirile "înalte de pe ambele părţi ale străzii 
aruncau umbre întunecate. Prin contrast, intrarea iluminată 
feeric a hotelului li se păru caldă şi îmbietoare. Tweed se uită la 
ceas. 

-E timpul să intrăm şi noi. Să sperăm că Ronstadt şi gorilele 
lui s-au dus în camere. Dacă le e foame, probabil că vor cere să 
li se servească cina în cameră. 

După ce coboriră, bagajele le fură luate de hamali. Acelaşi 
angajat care dusese maşina lui Ronstadt încercă să procedeze la 
fel şi cu a lor. Newman interveni. 

-S-ar putea să plecăm foarte curînd. Las-o aici, te rog. 

- Nu se obişnuieşte, domnule. 

- Nici eu nu sînt un om obişnuit, îi spuse Newman zimbind şi ii 
dădu o bancnotă de o sută de mărci, punind astfel capăt oricărui 
protest. Tweed şi Paula intraseră în hol. în timp ce Tweed 
completa formele de cazare, Paula se uită admirativ în jur. 
Hotelul degaja un aer de lux şi de rafinament. Părăsind recepţia, 
Tweed aruncă o privire în hol şi râmase împietrit. 


-Ce s-a intimplat? întrebă şoptit Paula, moment în care li se 
alătură şi Newman. 

-Veniţi så vedeţi cu ochii voştri. 

Tweed intră în hol cu paltonul ţinut pe braţ. Semăna cu o 
reluare a sosirii lor la Three Kings. Prima persoană pe care o 
văzură, puţin aplecată in faţă, era Sir Guy Strangeways. Pe un 
alt scaun, in faţa lui, stătea Sharon care tocmai ridica paharul de 
pe măsuţa dintre ei. Ea ridică mirată din sprincene, apoi le zimbi 
seducător. 

CONSPIRAŢIA € 365 

- Ce plăcere neaşteptată! exclamă ea. Acum poţi sâ mă 
inviţi la o cinâ miine seară. Ba nu, e aproape 6.00, ar fi trebuit 
să spun in seara aceasta. 

- Ne urmăriţi ? întrebă Strangewavys brusc. 

- Deci aţi sosit împreună? 

-Nu, se grăbi Sharon sâ răspundă. Am venit singură cu 
Mercedesul. l-am spus lui Guy unde merg şi a zis câ va veni şi 
el. Am crezut câ glumeşte. Dar, dupâ cum vedeţi, e aici. Vă rog 
să luaţi loc. Paula, sînt încîntată sâ te revăd. Şi Bob... Sinteţi toţi, 
putem da o petrecere. 

- Petrecere ? Atit de dimineaţă? se miră Newman. 

- De ce nu? replică Sharon şi îi adresă un suris în semn de 
invitaţie. Mi se pare partea cea mai liniştită a zilei. Mă dau in 
vînt după ea Cei din hotel încă nu s-au trezit, aşa câ vom fi doar 
noi cinci. Şampanie, Paula? 

- Nula ora asta, mulţumesc. 

Sharon ţinea în mînă o sticlă pe care o ridicase din frapiera 
argintie, iar de la o masă alăturată luă un pahar curat. 

- Tu bei, Bob, aşa-i? 

- Doar un pahar. S-ar putea sâ mâ ţină treaz. Ori, poate, să 
mă adoarmă. 

-Tweed, hai şi tu! Spune-mi, cit ai dormit în ultimele douăzeci 
şi patru de ore? 

- Am moţâit puţin pe drum. 

- Mi-am închipuit eu. Sînt convinsă că noi doi avem ceva in 
comun. 

îi zimbi cuceritor şi îi tumă un pahar, apoi continuă: 

-  Amîndoi am fost înzestrați cu o putere de muncă extraor- 
dinară. Eu mă trezesc pe la 4.00 dimineaţa. Chiar mai devreme 
dacă trebuie. Guy, tu mai vrei? 


- Nu, mulţumesc. Cred câ mă voi duce curînd la culcare. 
Tweed, te-am întrebat ceva. De ce ne urmăreşti? 

366 * Colin Forbes 

- De data asta ai reformulat întrebarea, Guy. Şi eu voiam să 
te întreb acelaşi lucru. Întîi, ai sosit la Three Kingş din Basel 
aproape o dată cu noi, iar acum ai apărut şi aici. 

-Acum chiar câ trebuie så merg la culcare, spuse Guy şi se 
ridică greoi de pe scaun. Pic de oboseală. Noapte bună. 

Tweed făcea comparaţie între Sharon şi Guy, care avea ochii 
umflaţi, o expresie "încordată pe faţă, pârind aproape dârimat. 
Pe de altă parte, Sharon arăta proaspătă ca o floare. Era gata să 
facă faţă oricărei situaţii. O privi direct, iar ochii ei verzi şi 
luminoşi îi răspunseră. 

-Am impresia câ pe Sir Guy îl îngrijorează ceva. N-ai observat 
acelaşi lucru? o întrebă el. 

-Ba da. De cînd s-a aşezat la masă, adică de multişor, nu şi-a 
găsit locul. S-a agitat mereu pe scaun. L-am întrebat direct ce 
problemă are, dar n-a lăsat sâ-i scape nici măcar o aluzie. A 
băut multă şampanie, astfel că a trebuit să mai comand o sticlă. 
A, să nu uit..., adăugă ea. Şi eu am contribuit substanţial la 
terminarea primei sticle. Dar pe Sir Guy sigur îl roade ceva, dar 
nu vrea să se destăinuie. 

- Depinde despre ce este vorba, zise Tweed, apoi sorbi din 
pahar. 

- Presupun câ da. 

Sharon se uită la Paula. 

- Eşti ciudat de tâcută. Abia dacă ai scos o vorbă de cînd te-ai 
aşezat. 

- îmi pare râu şi îmi cer scuze pentru eventuala impoliteţe. 
Adevărul e câ mi-e somn. Sper câ nu vă supăraţi daci urc în 
cameră. 

- Cred câ tuturor ne-ar face bine puţin somn, zise Newman şi 
se ridică o dată cu Paula. Ne vedem mai tirziu. 

-Doar n-aveţi de gînd sâ mă lăsaţi singură? întrebă Sharon, 
privind lung către Tweed. 

CONSPIRAŢIA $ 367 

- Regret, dar trebuie. Am nişte documente pe care trebuie 
să le parcurg. Aşa cum a zis şi Bob, ne mai vedem azi. 
- Mâ abandonaţi, zise ea mimînd dezamăgirea. 

- Nu pentru multă vreme. Cum aş putea? 


-Tweed, spuse ea mai tare, întrucît Tweed se îndepărtase 
deja, omul acela îngrozitor, Ed Osborne, e şi el cazat aici. Mâ 
gîndeam că ar fi bine să ştii. 

- Vulturii se-adună. 

- Aş vrea să veniţi la mine în cameră. Nu vă ţin mult, promise 
Tweed în timp ce urcau. Trebuie sâ facem nişte planuri pentru 
orice eventualitate. 

Descuie uşa camerei şi o invită pe Paula sâ intre prima. Ea 
privi în jur şi scoase un oftat de încîntare. 

- Ce cameră frumoasă! Lux desâvirşit. 

Se aşeză pe pat, sâltînd de cîteva ori pe el. 

- Dacă nu te grăbeşti, o sâ adorm aici. 

- Atunci ar trebui să-mi mut toate lucrurile în camera ta. 
Norocul meu că n-am mult bagaj! 

- De ce crezi că a venit şi Ed Osborne aici? Ştiam că va veni, 
dar ţi-a dat chiar amănunte despre Schwarzwălder Hof. Nici n-a 
adus vorba despre acest hotel. 

- Ai auzit comentariul meu cînd m-a prevenit Sharon. 

- Asta-mi spune multe. Pomeneai ceva despre un plan de 
urgenţă. Am înţeles câ asta presupune plecarea în mare grabă. 
Eu am şi hotărit să fac doar un duş, îmi schimb lenjeria de corp 
şi dorm aşa. La plecare, o să-mi iau ceva gros, pantaloni şi ciz- 
me. Cred că va fi frig. 

- Chiar ger, spuse Newman. 

- Paula a atins punctul principal al planului, confirmă Tweed, 
aşezindu-se pe un scaun. Să fiţi gata de plecare în orice 
moment. Cred câ vom primi înştiinţarea privind deplasarea 
celorlalţi chiar de la Marler. Doar mai sînt mulţi 

368 * Colin Forbes 

adversari şi la Schwarzwălder Hof. Aici se află numai Ronstadt şi 
trei dintre gorile. 

- Deci crezi câ Marler te va suna? sugeră Newman. 

Ceva mai devreme, după ce cotise pe drumul din dreapta, lui 
Marler nu-i fusese greu să urmărească cele trei automobile Audi. 
Acum drumul nu era ciîtuşi de puţin uşor de parcurs. Intrară 
curînd pe o porţiune întortocheată cu sens unic. Nu trecu mult şi 
Marler îşi dădu seama câ intraseră în Altstadt - vechiul oraş 
Freiburg, construit cu secole în urmă. 

Clădirile vechi din piatră stăteau aliniate de o parte şi de alta 
a străzilor înguste. Iluminatul, asigurat de felinare de epocă, nu 


prea era puternic, dar era mulţumitor. Treceau dintr-o zonă 
dominată de umbre în alta bine iluminată. Intrară pe citeva 
străzi pavate cu piatră cubică, iar maşina începu să trepideze, 
silindu-1l pe Marler sâ ruleze mai încet, lucru pe care îl făceau şi 
cele trei automobile din faţa lui. Traficul era ca şi inexistent, 
ceea ce era o binecuvintare, fiindcă nenumărate maşini erau 
parcate pretutindeni. 

Brusc, în lumina lunii zări tumul înalt al bisericii Munster. 
Nield, care stătea alături, nu-şi dezlipea privirea de la maşinile 
urmărite. 

-Cred câ am cam ajuns. Bănuiesc câ vor trage în parcarea 
aceea mare de lîngă Munster. 

-Şi eu cred la fel, îl aprobă Marler. 

-Atunci aşteptăm pînă intră în hotel. 

- Aşa mi se pare prudent. Le lăsăm timp sâ-şi completeze 
formularele şi sâ urce în camere. Dacă s-ar putea, aş vrea ca voi 
doi sâ vâ ţineţi mai deoparte. Asta înseamnă să mergeţi în 
camerele voastre cît eu fac formele, apoi să cereţi ceva de 
mîncare. 

- Mie-mi convine aşa, zise Butler. 

-Bună idee, se declară Nield de acord. Tu ce-o sâ faci? 
CONSPIRAŢIA € 369 

-  Mâninc la restaurant. Cred că indivizii vor proceda la fel. 
Vreau să le rețin mutrele. 

-îmi imaginez câ n-o să fie cine ştie ce distracţie, comentă 
Nield. 

După ce-şi parcară maşinile, cei doisprezece bărbaţi ieşiră 
din Miinsterplatz şi o luară pe o stradă lăturalnică. Marler mai 
aşteptă o vreme, apoi conduse pînă în piaţă şi-şi alese un loc de 
parcare situat la o oarecare distanţă de cele trei automobile 
negre. Se uita la ceas, mai rămaseră două-trei minute, apoi 
coborîră cu toţii, luînd genţile de voiaj şi apucînd pe aceeaşi 
stradă lăturalnică. 

Aceasta era foarte îngustă, pavată cu piatră şi întunecoasă 
ca o mină. Cînd ajunseră la capătul ei, văzură spre stînga 
luminile strălucitoare ale hotelului. Intrară şi, de cum deschiseră 
uşa, fură întîmpinaţi de un val de căldură. Marler se duse direct 
la recepţie. 

-Regret, dar am cam întîrziat, îi spuse el funcţionarului. Avem 
rezervări făcute. 


Apoi spuse numele lor. 

-Amicii mei sînt obosiţi. Ar putea merge direct în camere cît 
completez eu formele? 

- Desigur, domnule. Pofiţi cheile lor. Acum vă rog sâ com- 
pletaţi formularele... 

- Aş dori så mâniînc, îi spuse Marler recepţionerului. Restau- 
rantul mai e deschis? 

-Bineînţeles. Mergeţi pe acolo. Vâ pot duce bagajele în 
cameră. 

-Mulţumesc. Geanta de umăr o păstrez. 

Restaurantul spaţios şi primitor era construit aproape in 
întregime din lemn. Avea lambriuri de pin, ici-colo se ridicau 
coloane de formă rectangulară din trunchiuri de pin, iar par- 
chetul era făcut din acelaşi soi de lemn. Pădurea Neagră oferă 
multă cherestea, gîndi Marler. într-o parte a restaurantului se 
370 * Colin Forbes 
găseau separeuri pentru mici petreceri, fiecare puţind găzdui 
cite şase persoane. Studie meniul şi, cînd veni chelnerul, co- 
mandă ceva consistent. 

Era singur în tot restaurantul, dar situaţia se schimbă curînd. 
Sorbea din vin, mînca piine, cînd doisprezece bărbaţi cu înfă- 
ţişări dure intrară. După ce-şi roti privirea în jur, unul mai înalt ii 
dirijă către separeuri. Ciîţiva dintre ei purtau hanorace negre şi 
majoritatea avea pulovere groase din lină şi pantaloni negri din 
stofă groasă. 

Fără a lăsa impresia că-i studiază, ii urmări tot timpul, 
grâbindu-se sâ mâniînce. Alături de bărbatul înalt stătea unul 
mai scund şi mai slab decit ceilalţi. Marler îl surprinse pe cel 
mărunt holbîndu-se la el. Cînd ridică privirea spre el, omul se 
uită în altă parte şi începu sâ-i spună ceva celui care părea a fi 
şeful grupului. 

-Vemon, spuse el încet, pe tipul din colţ, îmbrăcat elegant |- 
am mai văzut undeva. 

-Unde, Bemie? 

-Cînd Jake m-a pus sâ filez hotelul Three Kings. Jake mi-o 
descrisese pe tipa care e cu Tweed. Dacă-mi amintesc bine, o 
chema Paula Grey. 

- Şi ce-i cu asta? Spune tot! 

- Am văzut-o pe Paula asta ieşind cu încă un bărbat şi cu tipul 
de acolo. Pariez că ne spionează. 


- Eşti sigur? 

Bemie se uită din nou spre Marler, apoi îşi mută privirea in 
altă parte. Marler îi aruncase din nou o privire. Flâmînd, Bemie 
îşi îndesă piine în gură. 

-Nu mai mînca aşa, se răsti Vemon. Te-am întrebat dacă eşti 
sigur. 

-Sînt. 

După ce termină de mîncat, Marler făcu un semn chelnerului 
şi il întrebă cu voce tare în timp ce acesta se apropia: 
CONSPIRAŢIA * 371 

- E frig afară? Aş vrea sâ iau o gură de aer proaspăt înainte 
de culcare. 

- E foarte frig, îi răspunse chelnerul. 

- Cu toate astea o sâ mâ plimb puţin. 

Semnă apoi nota de plată şi adăugă: 

- Trece nota în contul camerei. 

Cu geanta de pînzâ pe umâr, ieşi din restaurant şi pătrunse 
în hol. Urcă pe jos şi curind îşi găsi camera. Se uită cercetător, 
căutînd un loc mai ascuns. Apoi se uită în baie. Plasă geanta in 
coşul de mfe murdare, mototoli citeva prosoape şi le indesă 
deasupra şi puse capacul. îşi lăsă paltonul in dulap. Era în stare 
sâ reziste frigului, iar paltonul i-ar fi limitat capacitatea de 
mişcare. 

Revenind la parter, trecu prin restaurant. Ceva mai devreme 
ochise o altă uşă care dădea afară. O închise după ce ieşi în 
strada ingustă, ceva mai lată decit o alee. După ce ieşi, Vemon 
se aplecă spre subordonatul lui. 

-  Bemie, du-te după el. Fâ-1 sâ dispară. Dar nu în apropie- 
rea hotelului. 

- Nu-i treaba mea, Vemon. Eu sînt tipograf. 

-  Bemie, ia fii atent la mine! Ascultă cu atenţie! Cînd ai 
intrat în afacerea noastră, ţin minte că Jake te-a trimis la Phila- 
delphia sâ lichidezi un anumit individ. Acela a fost un exerciţiu. 
Lui Jake ii place ca toţi să ştie să folosească arma la o adică. Pe 
tipul din Philadelphia l-ai ucis. Ai pistolul la tine, nu? 

- Da, îl am. Dar primesc mai mult dac-o fac? 

- Despre asta discutăm mai tirziu. Du-te dupâ el! 

După ce închise uşa restaurantului, Marler se uită la tăbliţa 
indicatoare, aceasta fiind iluminată. Munzgasse. Aleea era 
pietruită şi pustie. Pomi de-a lungul ei pentru a se obişnui cu 


împrejurimile, luau ce-i putea fi de folos mai tirziu. Tăcerea din 
jur părea să sporească frigul. 
372 € Colin Forbes 

La capătul aleii destul de lungi se opri o clipă. Spre stînga 
văzu o cafenea, pe nume Wirschaft. Era închisă, ca mai toate 
localurile, de altfel. Auzi sunet de paşi în urmă lui. Cineva care 
mergea încet şi prudent. Numai câ nătărăul avea ţinte pe tălpile 
bocancilor. Cînd se oprea nu mai auzea nici un zgomot. Avu grijă 
sâ nu privească în urmă. 

leşi de pe alee şi, privind înainte râmase total surprins. 
Văzuse ceva cu totul nepotrivit cu oraşul vechi: un complex cel 
puţin ciudat de case modeme din beton, cocoţate pe coasta 
abrupta a unui deal. Aşa cum arătau, păreau tipul de case 
luxoase pe care s-ar fi aşteptat să le vadă în America. 

Complexul, cu case pe fiecare parte, era împărţit în două 
secţiuni printr-un lung şir de trepte largi. în afară celor de la 
nivelul străzii, pentru a ajunge la oricare dintre case, trebuia să 
urci alte cîteva trepte. în spatele caselor se aflau pante dens 
împădurite, care dominau totul. îşi închipui că de aici începeau 
Munţii Pâdurea Neagră. Auzi în continuare paşii în urma lui, de 
astă dată ceva mai grăbiţi. 

începu să urce scările în ritm alert. Paşii se auzeau la fel de 
grăbiţi. Intorcîndu-se brusc, privi în jos. Era bărbatul mărunţel, 
care purta un hanorac. Marler ajunsese aproape în capul 
scărilor. Urmăritorul avea un pistol în mîna dreaptă. Marler 
surise. 

- Ce înseamnă asta? 

-Nu ne prea plac spionii. 

- Ce te face să crezi câ sînt spion? 

- Te-am văzut plecînd de la Three Kings din Basel. Cu prietena 
ta, Paula Grey. 

-Sper câ nu mă ameninţi, spuse Marler, încă zimbind. 

-Am de gînd să te omor. 

Marler privi insistent dincolo de omul înarmat. Apela la unul 
dintre cele mai vechi trucuri din lume. Zîmbi din nou, de parcă 
era cel mai fericit om de pe planetă. 

CONSPIRAŢIA ¢ 373 

- Aş vrea să ştiu cine îndreaptă arma spre mine. Ai cumva şi 

un nume? 


-  Bemie Warner. Asta dacă vrei să ştii numele ultimului om 
pe care l-ai văzut pe lumea asta. 

Marler continua să privească fix dincolo de Bemie, care 
începuse să observe acest lucru. Il deranja şi zîimbetul constant 
al lui Marler. Nimeni nu zîmbeşte cînd se aşteaptă la un glonţ în 
piept. Marler dădu aprobator din cap. 

- la-1, Mike, strigă el brusc. 

Bemie se roti, nu văzu pe nimeni în spatele lui şi se răsuci la 
loc pentru a trage, însă în cele două secunde cit îi trebuise lui 
să-şi asigure spatele, Marler sărise pe treapta cea mai de sus şi 
se azvirlise în lateral, pe după un stîlp din beton. Ghemuit la 
pămînt, se trezi aproape strivit de nişte saci plini de gunoi, iar 
sub genunchi avea alţi cîţiva saci încă nefolosiţi. Era evident că, 
la începutul zilei, aveau să sosească şi gunoierii să adune sacii. 

Urcînd în salturi ultimele trepte, Bemie se opri şi roti ţeava 
pistolului către locul în care Marler stătea ascuns. Se auzi o 
împuşcătură. Pe fruntea lui Bemie apăru o pată roşie, ca un 
însemn de castă orientală. încă ţinînd pistolul automat în mînă, 
Marler îl urmări pe Bemie prăbuşindu-se pe spate şi râmînînd 
întins pe treptele de sus. 

Ridicîndu-se, cobori cele cîteva trepte şi îi verifică pulsul în 
regiunea gitului. Nimic. Marler acţiona repede. Scoase unul din- 
tre sacii goi, cobori două trepte, apropiindu-se de capul lui 
Bemie. îi vîrî întîi capul în sac. Apoi îi strecură şi umerii înăuntru. 
Întîmpină ceva dificultăţi cu braţele, dar, pînă la urmă, reuşi. 
După aceea, ridică sacul cu grijă şi restul cadavrului alunecă 
înăuntru, lăsînd destul loc la gura sacului. Bine că este scund, îşi 
zise Marler. Se sluji de batistă pentru a ridica pistolul Beretta al 
lui Bemie şi-i dădu drumul tot în sac. Se întoarse apoi la sacii 
plini, 

374 e Colin Forbes 

deschise unul şi luă nişte resturi menajere pe care le îndesă în 
sacul cu Bemie. îl legă, îl luă pe umăr şi-l aruncă printre ceilalţi 
saci care aşteptau sâ fie colectaţi. Ca ultimă măsură de 
precauţie, şterse cu batista cele citeva pete de singe de pe 
trepte. 

Se uită încă o dată în jur, spre vile. Nici o lumină aprinsă la 
ferestre, nici un semn de viaţă. Curind avea sâ se lumineze. 
Chiar dacă ar fi auzit cineva zgomotul împuşcăturii îşi putea 
închipui că fusese rateul vreunui automobil. 


Cobori treptele aproape în fugă. Cînd ajunse jos, o luă spre 
stingă şi, curînd, văzu o autostradă. Bănui că pe aici vor merge 
la plecarea spre Freiburg. Apoi zări ceea ce de fapt căuta: o 
gură de canalizare. Făcind ghemotoc batista pătată de sînge, o 
împinse forţat printre zăbrele. O cumpărase cu ocazia unei vizite 
la Berlin şi făcea parte dintr-un set. Era imposibil să devină un 
indiciu care să ofere vreo sugestie în privinţa lui. 

întorcindu-se, merse de-a lungul străzii Munzgasse către 
hotel. Intră pe aceeaşi uşă pe care ieşise. Cinci dintre indivizi se 
aflau încă într-un separeu, impreună cu cel slab, pe care Marler 
il identificase drept şef. Apoi işi aduse aminte de descrierea pe 
care o făcuse Keith Kent bărbatului care îl însoţise pe Ronstadt 
la Ziircher Kredit Bank: un tip înalt şi slăbănog, avînd o faţă 
lungă şi osoasă. Descrierea se potrivea. lar Newman spusese că 
îl cheamă Vemon Kolkowski. Acesta avea două halbe goale în 
faţă şi era la jumătatea celei de-a treia. Avea o privire ursuză. 
Expresia de pe faţă i se schimbă brusc la vederea lui Marler. 

- Noapte bună, le zise Marler cînd trecu prin dreptul mesei 
lor. Sau, mai curind, bună dimineaţa! 

Aspectul ursuz reveni pe mutra lui Vemon. Nu spuse nimic, 
urmârindu-l doar din ochi pe Marler, care se îndepărtă şi urcă 
scările pînă in cameră. Imediat ce descuie uşa, se aşeză pe pat. 
îşi scoase telefonul celular din buzunar şi, fârâ sâ consulte 
bucăţica de hirtie pe care i-o dăduse Tweed, formă numărul 
CONSPIRAŢIA $ 375 

hotelului Colombi. îi răspunse centralista şi-i ceru să-i dea 
camera lui Tweed. 

-Marler. Au fost doisprezece negri mititei. Acum mai sînt doar 
unsprezece. lar eu o să vin la Colombi să mai plasez o 
şmecherie pe maşina lui Ronstadt. Cealaltă a rămas pe Citroen. 

-Mulţumesc pentm informaţie. 

încă treaz şi notîndu-şi ceva într-un carneţel, Tweed înţelese 
spusele lui Marler. Numărul celor din automobilele Audi se 
redusese la unsprezece. 

34 

Urmările întâlnirii dintre Marler şi Bernie Warner se dovediră a 
fi mult mai grave decit s-ar fi aşteptat Jake Ron- stadt. Aflat în 
luxosul dormitor de la Hotel Colombi şi suferind de insomnie, el 
rămăsese treaz mult după ce lumina cenuşie şi mohoritâ a 
zorilor cotropise oraşul Freiburg. Stătea pe un scaun, îmbrăcat 


cu un halat de baie oriental imprimat cu dra- goni fioroşi. Nu ştia 
dacă era cazul să se mute la Hollental în ziua aceea sau să mai 
aştepte încă douăzeci şi patru de ore şi încerca să ia o hotărîre. 

Pe de o parte, se simţea în criză de timp. Pe de alta, ştia câ 
oamenii lui erau extenuaţi şi cu siguranţă nu erau în cea mai 
bună formă pentru luptă. Omul cu pieptul cît un butoi stătea 
acum îndesat în fotoliu; nu prea se simţea în formă. lar faptul ci 
băuse cu înghiţituri hulpave din Bourbon-ul tare pe care îl ţinea 
la şold într-un recipient, nu-1 ajuta prea mult. 

Avusese un şoc ceva mai devreme cînd, ascuns în bar, îi 
văzuse pe Tweed, Newman şi Paula Grey stînd de vorbă cu 
Sharon şi Sir Guy. Unde erau ceilalţi oameni ai lui Tweed? îşi 
închipuise câ se vor îndrepta cu toţii spre Schwarzwălder Hof. 
Probabil câ se despârţiserâ în două grupuri, ceea ce îl îngrijora. 

Tocmai trăgea încă o duşcă din sticlă cînd sună telefonul. Se 
ridică de pe fotoliu şi ridică receptorul. 

-Da? 

- Sînt Vemon, şefii'. Avem un necaz. 

- M-aş lipsi de vestea asta. Ce anume? Spune mai repede. 
CONSPIRAŢIA $ 377 

- Bernie lipseşte. L-am căutat peste tot, dar pur şi simplu a 
dispărut... 

-Nu te cred! răcni Ronstadt. Trebuie să fie cu voi. La naiba, el 
e tipograful. Am nevoie de el ca să verifice calitatea. 

- Nu-l mai am. 

- Nu aşa era planul. Ce tot vorbeşti prostii? Poate ajungi să- 
mi spui şi mie ce s-a întîmplat. 

-Daţi-mi voie, şefu'. Mincam în restaurant şi Bemie 1-a 
recunoscut pe unul dintre oamenii lui Tweed. îl văzuse ieşind din 
Three Kings. M-am gîndit că ar fi momentul potrivit să mai 
reducem din numărul lor. Individul acela a ieşit la plimbare şi l- 
am trimis pe Bemie după el. lar tipul s-a întors după jumătate de 
oră! Bemie n-a mai apărut. 

-  Dobitocule, nu trebuia sâ-1 trimiţi pe Bemie! 

- Doarel îl recunoscuse... 

-  Zici c-ai căutat peste tot. Ce naiba să înţeleg prin asta? se 
răţoi Ronstadt. 

- Şase dintre noi au ieşit să-l caute. M-am dus şi eu. Brad 
era cît pe-aici să fie călcat de o maşină de gunoi. 

- Mai bine te călca pe tine. 


Ronstadt inspiră adînc pentru a-şi mai domoli nervii. 

- Uite ce-o să faceţi toată ziua. Absolut nimic. Pricepi? Staţi 
în camerele voastre şi aşteptaţi telefonul meu. 

- Bine, şefu'. Avem nevoie de odihnă. 

- Du-te undeva cu odihna ta. Nu înţeleg de ce-a trebuit să 
trimiţi un tipograf pentru o treabă ca asta. Omul acela era mult 
mai important decit tine, să ştii! urlă el şi trinti receptorul în 
furcă. 

Reveni la fotoliu şi se lăsă greu în el. Avea multe de hotărit. 
Era, oare, cazul să ia legătura cu Charlie? Nu! Charlie avea să-l 
pună la zid. Trebuia să respecte un program şi, spre furia lui 
neputincioasă, pierduse douăzeci şi patru de ore. Lucru neobiş- 
nuit pentru el, nici nu ştia sigur cum să procedeze în continuare. 
378 * Colin Forbes 
Să-i ceară lui Charlie un înlocuitor pentru omul pierdut? Nu! 
Chiar dacâ ar fi riscat să înfrunte miînia lui Charlie, tot nu mai 
era timp pentru aşa ceva. Duse mina spre recipientul cu 
băutura, apoi renunţă. 

După o baie, se va îmbrăca şi va cobori să ia micul dejun. Cu 
putină şansă, ar putea prinde de veste ce planuri avea Tweed. 
Apoi, îi veni o idee. Vor pleca spre Hollental la miezul nopţii. 
Odată hotărirea luată, se simţi mai bine. Socoti câ un duş îl va 
ajuta sâ-şi limpezească mintea, pentru câ, deocamdată, simţea 
câ-i plesneşte capul de durere. 

La trezire, Paula se simţea bine şi cu mintea limpede. Se uită 
la ceas. Era abia 9.30. Probabil că mai avea timp să prindă micul 
dejun în restaurant. Nu-i plăcea să fie servită în cameră - obicei 
american. După ce făcu un duş, se îmbrăcă repede şi cobori, 
oprindu-se o clipă la intrare. încă se servea micul dejun. 

Masivul Ed Osbome, care purta un pulover pe git din pâr de 
cămilă şi pantaloni gri, stătea singur la o masă de unde putea 
tine sub observaţie întregul restaurant. La o altă masă, într-un 
colţ, se afla Sharon, avind o felie de piine prăjită cu unt într-o 
mînă, din care muşca din cînd în cînd, folosindu-şi cealaltă mînă 
pentru a face nişte adnotări într-un dosar. Femeia asta lucrează 
tot timpul, gîndi Paula. Osbome o văzu, îi aruncă o privire 
amenințătoare, apoi îşi plecă ochii asupra unui ziar. 

La o altă masă de patru persoane, îi văzu pe Tweed şi New- 
man, care îi surprinse privirea şi-i făcu semn să li se alăture. Se 
aşeză pe un scaun de unde o putea studia pe Sharon. 


-Cînd am sosit, m-am apropiat de ea şi i-am spus câ, pro- 
babil, va lua dejunul singură în curînd. A apreciat intuiţia mea, 
zise Tweed. 

-Parcâ-i o supraveghetoare de sclavi, remarcă Newman, 
numai câ sclavul e chiar ea însăşi. Apropo, nu mă aşteptam sâ 
cobori atît de devreme. Ai reuşit să dormi? 

CONSPIRAŢIA $ 379 

- Am căzut lată. Poate n-am dormit prea mult, dar simt că 
am avut cel mai odihnitor somn din ultima vreme. 

Ridică ochii, întrucît apăruse un chelner alături de ea. 

- Vreau cafea, un pahar de suc de portocale şi comuri. 
Nimic altceva, mulţumesc, spuse ea, apoi se uită spre Tweed. Ai 
idee ce-o să facem azi? 

- N-am nici o idee. Il aştept pe Marler pentru a începe ceva. 
la te uită cine a sosit... 

Ea se uită spre intrare şi făcu ochii mari. Jake Ronstadt stătea 
în uşă, aşa cum făcuse şi ea, privind roată prin restaurant. Paula 
rămăsese însă uimită de îmbrăcămintea individului. Era 
adevărat că era ora dejunului şi că nu s-ar fi aşteptat ca să fie 
cineva îmbrăcat de seară, dar Ronstadt purta haină şi pantaloni 
din piele şi ghete cu talpă groasă. Pe braţul drept avea paltonul 
negru, iar în stînga ţinea o şapcă de baseball. 

- Arată de parcă ar fi pregătit de plecare, şopti Paula. Of, 
Doamne, cred că vine spre noi. 

înainte ca Ronstadt să pornească spre masa lor, Sharon ridi- 
case ochii puţin din hirtii, apoi, imediat, îşi văzu de lucru. Nici lui 
Osbome nu-i scăpase prezenţa lui Ronstadt. îi aruncă o cău- 
tătură urită, apoi se întoarse la ziarul lui. 

- Salut, oameni buni! începu Ronstadt. Uite ce surpriză! lar 
tu eşti cam departe de Goodfellows, zise el, adresîndu-se Paulei, 
îi întinse palma lată şi ea se văzu silită să i-o strîngâ. Hei, ai 
ceva forţă în mînuţa aceea. 

- Şi mi-e de folos cîteodată, răspunse ea, privindu-l 
netemă- toare drept în ochi. 

-Cred că îţi este. 

Chicoti, scoţind de fapt un gilgiit ce părea să pornească din 
adîncul pieptului: 

-Scapi de admiratorii nedoriți, nu? Şi cred c-or fi destui. 

Apoi îşi îndreptă atenţia asupra lui Tweed. 

- Te mişti repede, după cum văd. 


380 * Colin Forbes 

- Şi tu la fel, i-o tăie Tweed. Dincotro vii? 

- Am fost la Basel, un oraş frumos şi liniştit, unde nu se 
intîmplă niciodată mai nimic. 

Făcu o pauză, parcă invitind pe cineva sâ reacționeze. 
Continuă: 

-Acum fac un tur al Germaniei. încerc să mă destind. Cînd 
ajung la Londra m-aşteaptă o slujbă grozavă. 

- Ce slujbă? îl întrebă Tweed. 

-Instruirea noului personal. Extindem ambasada. Londra are 
să devină oraşul-cheie al Occidentului. 

- Londra ar putea fi scutită de atacuri cu bombe, spuse Paula, 
ridicind glasul. Şi de victimele provocate de terorişti demenţi. 

Cu colţul ochiului îi văzură, atît pe Sharon, cit şi pe Osbome 
care, uimiţi de vehementa ei, ridicară ochii. 

- Aici ai dreptate, o aprobă Ronstadt. Cred că asta i-a tulburat 
prea mult pe englezi. Vă doresc o zi plăcută, adăugă şi se 
îndreptă spre o masă izolată. 

în drum spre ea strigă destul de brutal: 

- Chelner! Vino aici! Mi-e foame. 

- Un nenorocit prost crescut şi agresiv, şuieră Paula printre 
dinţi, strîngînd puternic şervetul între degete ca sâ-şi recapete 
calmul. 

-Ei bine, s-a purtat provocator dinadins, spuse Tweed cu 
stâpînire de sine. Paula, mi-a plăcut aluzia la bombe şi terorişti. 
Ai văzut câ n-a mai stat nici o clipă după aceea. îmi închipui câ 
n-a fost deloc încîntat sâ audă toată lumea din restaurant ce i-ai 
zis. 

-Te-a durut cînd ţi-a strins mina? o întrebă Newman. Am 
remarcat câ şi-a folosit toată forţa. 

- Nu. Strinsoarea mea e la fel de tare ca şi a lui. Şi am vrut sâ- 
| pun la încercare. S-ar putea sâ mâ confrunt cu el faţâ-n faţă. 
CONSPIRAŢIA * 381 

- Mai bine nu, o preveni Newman, pâstrindu-şi vocea coborită. 
Cred că şi-acum are o armâ la el. 

-Şi eu am Browning-ul, nu se lâsă Paula. Lasă impresia câ va 
pleca după micul dejun, ce ziceţi? 

-Nu va pleca, zise Tweed. 

-Ce te face să crezi asta? 

-Faptul câ a jucat teatru ca sâ parâ convingător. 


-Ce teatru? 

- E o stratagemă destul de ieftină, care sare în ochi. A vrut 
sâ ne facâ sâ credem câ va pleca peste scurt timp. Aşa se 
explică îmbrăcămintea, paltonul şi şapca de baseball. Dacă ar 
avea intenţia de a o şterge, ar încerca să disimuleze asta. Cred 
câ i-am stat destul în cale. în plus, ceea ce mi-a spus Marler la 
telefon sigur 1-a dat peste cap pe domnul Jake Ronstadt. L-a dat 
peste cap, dar vă povestesc eu mai tîrziu. 

-Deci mai stăm pe-aici? 

- Cel puţin pînă spre sfirşitul zilei, după părerea mea. Văd 
câ Sharon pleacă. S-a dus deja. 

Mai luă o înghiţitură de cafea. 

- Ei, uite cine a sosit. 

Paula şi Newman priviră spre intrarea în restaurant. Stînd în 
uşă şi privind în jur, îmbrăcată într-un costum de culoare gri- 
deschis, o văzură pe Denise Chatel. într-o mină avea o geantă 
mare. După ce observă cine se afla în local, dispăru. 

35 

Newman tocmai se ridica de la masă cînd Tweed aruncă o 
privire spre Ronstadt. Părea evident că el n-o observase pe 
Denise. Ţinind un telefon celular la ureche, îşi plecase capul, 
fiind concentrat asupra discuţiei. 

-Mă duc după ea, anunţă Newman. 

-Bună idee, aproba Tweed. 

Se îndoi că Newman îl auzise. Fără a lăsa impresia că se 
grăbeşte, se deplasă rapid şi ieşi din restaurant. N-o zări pe 
Sharon afară, în schimb o văzu pe Denise la garderobă, luîn- du- 
şi paltonul. Ajunse lingă ea exact la momentul potrivit pentru a 
o ajuta sâ-1 îmbrace. Ea tresări speriată, după care, văzind cine 
era, se mai linişti. Pomi spre ieşire, iar Newman păşi alături de 
ea. 

- Era în restaurant cineva a cărui figură nu ţi-a plăcut? intrebă 
el bine dispus. 

-Da. 

-Jake Ronstadt? Sau Osbome? 

- Nu vreau să discutăm despre asta. 

-Dar vrei să măninci, nu? Putem găsi o cafenea. E plin 
Freibuigul de localuri. 

- Mor de foame, Bob. 


Ajunseseră deja în stradă. Newman simţi că Denise căpătase 
încredere în el. Cotiră la stingă şi, mergind repede, ea alunecă 
pe o porţiune cu gheaţă. El o prinse de braţ, ferind-o de o 
căzătură sigură. 

CONSPIRAŢIA € 383 

-la-mă de braţ, o invită el cu glas ferm. 

Ea îi urmă sfatul. Tremura, însă nu de frig. Purta un palton 
gros, cu guler înalt. El îi zimbi şi continuară så meargă. 

- Dacă ne văd în felul acesta, oamenii vor începe să 
şuşotească. 

-Nu găsesc nimic de ris. 

-Am încercat şi eu să glumesc. 

- Bob, spuse ea şi-l privi. Nu ai palton şi e ger. Nu vrei să 
ne întoarcem ca să-ţi iei paltonul? sugeră ea lipsită de 
entuziasm. 

- Frigul nu mă sperie. Canicula cu umiditate ridicată mi se 
pare greu de îndurat. 

Spunea adevărul. în această privinţă, semăna cu Tweed, 
fiindcă şi el suporta bine frigul, însă nu şi vremea călduroasă şi 
umedă. Ajunseră în faţa unei cafenele care servea şi mîncare. 
Denise îl trase de braţ. 

-Sâ încercăm aici. Vreau undeva la căldură. 

Era un local vechi, cu tavanul susţinut de biîrne foarte groase 
din lemn închis la culoare. înăuntru găsiră cîteva perechi şi, 
judecind după îmbrăcăminte, păreau localnici. Denise dădu 
aprobator din cap, îl trase înăuntru şi se îndreptă spre o masă 
aflată în fundul sălii. El o ajută să-şi dezbrace paltonul şi simţi 
căldura acestuia pe faţă şi miini. Se aşezară faţă în faţă. 

- Cînd ai mîncat ultima oară? întrebă el, ridicînd meniul de 
pe masă. 

- Am luat o gustare ieri după-amiază, în camera de la Three 
Kings. 

-Şi de-atunci nimic? Ce-ai zice de-o omletă mare-mare? 

- Pare grozav. Cu ciuperci, dacă au aşa ceva. Cu toate câ şi 
simplă ar fi bună. Şi multă cafea cu lapte. 

Curînd apâru şi chelneriţa îmbrăcată cu o bluză pepit şi fustă 
de culoare închisă. El comandă o omletă mare pentru Denise şi 
una mică pentru sine. Abia se ridicase de la micul dejun, dar se 
gîndi câ s-ar simţi mai în largul ei dacă ar mînca şi el ceva. Nu 
privi spre ea, ci aruncă o privire prin restaurant. 


384 * Colin Forbes 

- Alee e cu voi? întreba ea pe neaşteptate. 

-Alee? 

- Marler. 

- Sigur. Mă furaseră gindurile. E în oraş, dar în altă parte. 
Regret, dar trebuie să te mulţumeşti cu mine. 

- lartâ-mă, Bob. Nu am vrut să înţelegi asta. Mă simt bine cu 
tine. 

- Mulţumesc. Poftă... 

Altceva nu mai zise pînă le sosi comanda. Apoi el aşteptă 
pînă ce ea luă şi ultima fărîmă din omleta uriaşă pe care o 
mîncase cu multă piine; o urmări cum îşi bea cafeaua cu lapte. 
Ceva mai devreme, Denise era cenuşie la faţă, însă acum îi 
revenise culoarea în obraji. Se rezemă de spătarul scaunului şi 
se bătu pe burtă. 

-Nu-i prea elegant, dar mă simt bine. 

- Ai venit singură cu maşina de la Basel? 

-Da. A fost foarte obositor. Cînd am apărut în restaurant, 
tocmai îmi făcusem formele de cazare, bagajul îmi fusese dus în 
cameră şi primisem cheia. 

O scoase din geantă. Arătindu-i-o, îl lăsă să vadă numărul 
camerei, apoi îi dădu drumul înapoi în geantă. Apoi el o întrebă 
dacă poate fuma. 

-Ba chiar poţi să-mi dai şi mie o ţigară. Mulţumesc. Ţi-a spus 
Alee de problema mea ? Despre părinţii mei? 

-Da, sigur. 

- Bănuiesc că te-ntrebi ce-am făcut de ieri pînă acum. Cum se 
explică dispariţia şi revenirea mea. 

- Povesteşte-mi, dar numai dacă vrei. 

- Lui Marler nu i-am zis. Am păstrat secret faţă de toată 
lumea. Nu ştiam în cine pot avea încredere. Am angajat recent 
un detectiv particular foarte bun din Virginia ca să facă cercetări 
în privinţa aşa-zisului accident în care au murit părinţii mei. 

CONSPIRAŢIA € 385 Un tip pe nume Walt Banker. El 1-a 
vizitat pe Jim Briscoe, cel care m-a dus la locul tragediei, apoi a 
fost pensionat în regim de urgenţă. Banker mi-a spus că Briscoe 
şi-a schimbat părerea, afirmînd acum că a fost accident. Banker 
a fost convins că omul 1-a minţit. A reuşit sâ-i verifice contul din 
banca locală şi a descoperit câ primise recent cincizeci de mii de 


dolari. Detectivul meu susţine câ ar fi vorba de mită oferită lui 
Briscoe, motiv pentru care acum spune câ a fost un accident. 

-Dar Banker nu s-a dus la Briscoe sâ-1 întrebe de provenienta 
acelei mari sume de bani? 

- Ba da, aşa a făcut Lui Briscoe i-a sărit muştarul. A susţinut 
câ banii reprezintă o moştenire de la un unchi. Banker i-a cerut 
numele acestui unchi. Briscoe s-a înfuriat şi l-a dat pe uşă 
afară. La cîteva zile după aceea, Banker era cît pe ce să fie ucis. 
Un automobil a încercat sâ-1 lovească, dar el a scăpat şi i-a luat 
numărul, după care 1-a verificat. 

Făcu o pauză. 

-A descoperit că fusese închiriată. La Washington. 

- Interesant. Serios. Şi-acum ce-ai de gînd să faci? Te întorci 
la hotel? 

- Mi-e frică, Bob. Ce-i spun lui Sharon? După ce am plecat 
de la Three Kings, am luat o cameră la un hotel modest, ca sâ-i 
pot telefona detectivului fără a risca sâ fiu ascultată. Se va 
enerva cumplit dacă îi spun. M-ar concedia şi nu mi-aş mai găsi 
altă slujbă. Mă plăteşte foarte bine. 

- De ce să nu poţi găsi altceva? Sigur există nenumărate 
posturi la Washington pentru o persoană cu experienţa ta. 

Fiindcă vestea se va râspindi... Aş fi trecută pe lista neagră, 
fiindcă aşa se procedează la Washington. 

- Cum adică? întrebă Newman. 

386 * Colin Forbes 

- Oamenii de la virf, precum Sharon, formează un soi de 
confrerie. Discută între ei despre angajaţi, iar dacă te trece 
cineva pe lista neagră, îţi este închisă orice uşă. 

- Serios? Şi crezi că Sharon ţi-ar face aşa ceva? 

- Ştiu sigur că da. 

- Atunci uite cum procedezi. 

Newman mai luă o gură de cafea în timp ce se gindea, 
verificînd în minte dacă stratagema avea vreun cusur. 

-Spui că ai ieşit la plimbare seara ca să capeţi forţe noi pen- 
tru a munci mai bine şi că ai fost urmărită de un bărbat subţire 
cu o faţă osoasă şi îngustă. Ţii minte pînă aici? 

- Da, şi după descriere, nu pare un om de treabă. 

-Nici nu e. Şi e o persoană reală. Sharon sigur l-a văzut la 
ambasada din Londra. Bărbatul acesta s-a aflat foarte aproape 
de tine - nu uita, avea un palton negru - şi atunci s-a apropiat o 


patrulă a poliţiei într-o maşină. Ai traversat strada şi te-ai grăbit 
spre hotel. Tocmai intrai cînd l-ai văzut pe acelaşi individ venind 
spre tine din direcţie opusă. Te-ai repezit în cameră, ai 
împachetat şi i-ai cerut portarului să-ţi aducă maşina. Apoi ai 
plecat şi ai stat cîteva ore într-un hotel din Basel, cel la care, de 
fapt, te-ai cazat. Cînd ţi-ai revenit, ai plecat spre Colombi. Ai 
reţinut? 

- Cuviînt cu cuvînt. în timp ce vorbeai chiar îmi imaginam totul 
întîmplîndu-se. S-ar putea ca Sharon să-mi pună tot felul de 
întrebări, fiindcă aşa e ea. 

-Să nu te abaţi deloc de la varianta asta. Nu înflori nimic şi 
nici nu mai adăuga amănunte. Dacă e nevoie, enerveazâ-te şi 
spune-i că te-ai speriat de moarte. Poţi afirma chiar că încă te 
gîndeşti să telefonezi poliţiei din Basel pentru a raporta 
incidentul. 

- S-ar putea să meargă, spuse Denise. 

CONSPIRAŢIA ¢ 387 

- Sigur o va convinge. Acum întoarce-te singură la Colombi. 
Cînd ajungi acolo, cere numărul camerei unde stă Sharon. 
Gâseşte-o imediat! 

-Bob, îţi râmîn recunoscătoare. 

-Hai, du-te acum. 

După ce rămase singur, Newman mai bău nişte cafea şi se 
hotărî să ia legătura cu Marler. Imediat ce ieşi din cafenea, simţi 
asprimea gerului. Merse puţin pe jos şi găsi un magazin cu 
îmbrăcăminte elegantă. Intră şi-şi cumpără un palton şi o 
pereche de mânuşi. Reluîndu-şi plimbarea, trecu pe lîngă local- 
nici înfofoliţi, care păşeau cu fereală pe pavajul alunecos. Stratul 
gros de nori cenuşii coborise asupra oraşului, parcă strivindu-l. 
Se opri så examineze o hartă mare a Freiburgului şi descoperi 
câ strada Konvikstrasse era în apropiere de Miinster. Urmîndu-şi 
drumul prin labirintul de străzi, el se ghida după turla înaltă de 
la MUnster. 

Cînd intră în Miinsterplatz văzu câ acolo era mai multă lume. 
Grâbindu-se pentru a se mai încălzi, se ciocni de cîţiva oameni. 
Se scuză şi aceştia îşi văzură de drum grăbiţi. Apoi îl văzu pe 
Marler. Newman înlemni. Localnicii treceau pe lîingâ Marler, care 
păşea alene. în spatele lui, la mică distanţă, remarcă un bărbat 
cu un palton negru. 


Newman începu la rindul lui sâ iuţească paşii, fâcindu-şi loc 
cu greu printre oameni şi ciocnindu-se de ei. Şi Marler se oprise 
şi aruncase o privire peste umăr. Bărbatul cu capul descoperit şi 
îmbrăcat cu palton se întoarse şi porni spre marginea pieţei. 
Newman îl zări pâtrunzînd pe o alee îngustă, apoi oprindu-se şi 
întorcîndu-se ca şi cum ar fi aşteptat pe cineva, însă urmârin- 
du-1, de fapt, pe Marler. 

Newman reuşi sâ-1l vadă mai bine din profil. înalt, slab şi cu o 
faţă osoasă cu trăsături necizelate. Era exact omul pe care 
388 * Colin Forbes 
i-l descrisese Denisei: Vernon Kolkowski, cel pe care Keith Kent 
il văzuse cu Ronstadt în Ziircher Kredit Bank din Basel. 
Descrierea lui Kent se potrivea perfect. Newman se apropie de 
Marler. 

-Ai avut tovărâăşie. 

-Bună dimineaţa, Bob, mormăi Marler. Ştiam şi eu. Acum stă 
pe aleea care duce spre Schwarzwâălder Hof şi e cu ochii pe 
mine, în timp ce eu urmăresc altceva. 

- Adică? 

-Uitâ-te pe partea cealaltă a pieţei. Cele trei Audi parcate 
unul lîngă altul. Patru dintre oamenii lui Ronstadt se urcă într-o 
maşină. 

- Sînt pe picior de plecare... 

-Sigur ? Dar restul unde sînt ? Alţi opt, pardon, acum şapte. 
Azi-dimineaţă am avut o ciocnire cu unul dintre ei. De-acum 
încolo n-o să mai aibă prilejul. Uite-i câ pleacă. 

- Şi-au luat şi bagajele? 

- Da, fiecare avea valiza lui. 

-Atunci o sâ stabilim un record de viteză pînă la Colombi, ca 
să-l anunţăm pe Tweed. Nu ne ia mult ca sâ ajungem acolo. 

-Aşa mă gindeam şi eu! 

în camera lui de la Colombi, Jake Ronstadt stătea tolănit pe o 
canapea îmbrăcată în piele. Se rezemase cu spatele de un braţ, 
ţinîndu-şi picioarele întinse. Nu se mai deranjase sâ-şi scoată 
ghetele, care se odihneau pe o pernă decorativă. Deodată, tele- 
fonul lui mobil începu så sune. 

-Vemon. A mers ca pe roate. 

-Nu te-nveţi minte deloc, Vemon. Vreau amănunte. 


-E vorba de planul tău. Tipul care a ieşit azi-dimineaţă, cel 
urmărit de Bernie, a coborit sâ ia dejunul. Eu am trimis patru 
băieţi să defileze cu valizele prin restaurant. Omul şi-a lăsat 
CONSPIRAŢIA € 389 
mîncarea neterminată şi i-a urmărit pe cei patru pină la Audi. 
Apoi s-a întîlnit cu un altul de-al lor. Au rămas în piaţă, cu ochii 
pe maşina care a plecat, apoi au şters-o cu mare iuţeala. Crezi 
că vin spre tine'? 

-Sigur că da, gâgâuţă. 

-Să le spun celorlalţi şase să-şi facă bagajele şi să plecăm 
împreună cu Brad în maşina care a mai rămas ? 

-Rămii unde eşti pînă îţi spun eu ce să faci. Destupă-ţi ure- 
chile alea clâpăuge! răcni Ronstadt la el. 

-Bine, şefui'. 

-Dacă vă spun să staţi în camere, aşa să faceţi. Pricepi'? 

-Sigur, şefii!. 

-Se mai întîmplă şi minuni. Brad şi ceilalţi trei nu merg la 
bază. Aşteaptă într-un anumit loc. 

-Brad ştie. Am însemnat locul pe hartă, mă refer la locul 
despre care mi-ai vorbit. Brad spune că, după cum arată, va tre- 
buie să urce muntele pieptiş, îl preveni Vemon. 

-Asta-i problema lui. Au mîncare şi băutură'? O să cam 
aştepte acolo. Pînă după căderea întunericului, cînd cele două 
Audi albe vor pomi în urmărirea mea pe drumul spre Hollental. 
Brad a făcut rost de răngi? 

- Sigur, şefu'. L-am trimis eu mai devreme şi a găsit un 
magazin cu piese auto. A cumpărat trei răngi, le-a împachetat 
frumos şi le-a pus în maşină. A zis că vom avea de aşteptat şi va 
avea mult de furcă să disloce stîncile. Dacă mai sînt. 

-Sînt. Le-am observat ultima oară cînd am vizitat baza, la 
începutul anului. Nu poţi porni o avalanşă fără să transpiri puţin. 
Acum întoarce-te în cameră. 

-Acolo şi sînt. 

- Atunci culcâ-te, dacă simţi nevoia. Ţine telefonul aproape 
de urechile alea blegi. Dă comandă la bucătărie să vă pregă- 
tească pachete cu mîncare. Şi băutură, porunci Ronstadt. 

390 * Colin Forbes 

-Sigur, şefu'. 

- Minunai! Cred c-ai mincat mult peşte. Am auzit câ face bine 
la creier. Să mai mâniînci. 


Ronstadt întrerupse legătura. Se întinse şi mai bine pe cana- 
pea. | se părea neobişnuit sâ se bucure de puţin confort. Rînji 
răutăcios şi rosti cu voce tare: 

-Frumos loc în care sâ-ti închei cariera, Tweed. în Munţii 
Pădurea Neagră. 

36 

-Nu! Absolut sigur nu! spuse Tweed. 

Cu zece minute mai devreme îi ascultase în tăcere pe 
Newman şi Marler povestind cele văzute în apropiere de 
Miinster. Cînd sosiseră, îi găsiseră în cameră pe Paula şi pe Keith 
Kent. Newman îl lăsă pe Marler să vorbească primul. Apoi relată 
ceea ce-i spusese Denise Chatel cînd luaseră micul dejun 
împreună la cafenea. în timp ce asculta, Tweed se ridicase, apoi 
se apropiase de fereastră cu mîinile prinse la spate, uitîn- du-se 
insistent la fiecare dintre vorbitori. Fusese atit de tranşant abia 
după ce Newman făcuse o propunere: 

-Prin urmare, cel mai bine ar fi să plecăm chiar acum şi să 
urmărim acel Audi; sînt convins că îi putem prinde din urmă pe 
drumul principal spre Hollental. 

-Dar care ne este scopul? insistă Newman ca reacţie la 
modul vehement în care Tweed respinsese ideea. Sau, mai bine 
zis, de ce respingi ideea? Au comis o greşeală monumentală 
divizîndu-şi forţele. îi putem anihila pînă la ultimul. 

-Scopul meu principal este să le distrug baza. 

Tweed scoase din buzunar un plic, extrase din el cele două 
bancnote false pe care le obţinuseră la St. Ursanne. 

- Sînt sigur că americanii au întocmit un plan diabolic pentru a 
destabiliza Marea Britanie. 

-Mie nu mi se par atît de importante, spuse Paula. 

392 € Colin Forbes 

-Ba o sâ te convingi câ sînt. Marler, mi-ai povestit cum l-ai 
eliminat pe acel Bemie Warner. N-ai observat dacă avea virfurile 
degetelor murdare? 

-Ba da. Pe moment nu am acordat importantă acestui 
amănunt. Erau pătate cu negru. 

-Cerneală tipografică, conchise Tweed. Pesemne câ l-ai 
lichidat pe unul dintre oamenii-cheie ai lui Ronstadt. 

Vocea lui căpătă un ton măi sumbru: 

-Noi trebuie sâ distrugem baza. Şi singurul care ne poate 
conduce acolo este Ronstadt. De aceea, trebuie sâ aşteptăm 


pînă pleacă el spre Hollental. Marler, ai o cantitate suficientă de 
explozibil? 

-îndeajuns cît să aruncăm în aer tot Freiburgul. 

-Bine. 

-Bob e îngrijorat fiindcă oamenii plecaţi cu automobilul acela 
ar putea organiza o ambuscadă. 

- Sînt convins de asta, îl aprobă Tweed pe un ton împăciuitor. 
Marler, cred câ te poti ocupa de asta, cît timp noi pornim în 
urmărirea lui Ronstadt. 

-Ar putea folosi arme de tipul aruncătoarelor, îi preveni 
Paula. Ştii cum sînt americanii - tot ce-i mare e şi bun, indiferent 
dacă se referă la o navă de luptă sau la o armă folosită de un 
singur om. 

- Avem şi bombe cu fumigene, chiar o mulţime, îi reaminti 
Marler. Cel care foloseşte un aruncător trebuie sâ vadă ţinta. 
Dacă în jurul lui cad citeva bombe din acestea, râmîne în ceaţă 
şi ţinta dispare. O sâ vă mai dau citeva. 

- Altă problemă: cum aflăm sigur câ Ronstadt pleacă? insistă 
Newman. 

- M-am ocupat şi de asta, îl linişti Tweed. l-am telefonat lui 
Kuhlmann, şeful de la Federal Kriminalpolizei din Wiesbaden, 
dupâ cum ştiţi, care mi-e prieten apropiat. El a vorbit cu direc- 
torul hotelului, spunîndu-i câ urmăreşte nişte terorişti. El i-a 
CONSPIRAŢIA € 393 
cerut directorului sâ mă informeze imediat ce Ronstadt dâ 
semne câ ar pleca. 

-Deci chestiunea e ca şi rezolvată. 

-Revenind la acea istorie încîlcită pe care ţi-a spus-o Denise 
Chatel: daca e adevărată, n-ar fi straniu dacă tocmai acel aşa- 
zis accident rutier în care au murit părinţii ei ar reprezenta cheia 
evenimentelor cruciale în care sîntem prinşi? 

- Ar fi foarte ciudat, se declară de acord Newman. Dar nu văd 
cum... 
-E doar o părere neconfirmată care mi-a trecut prin minte în 
timp ce ascultam. Şi încă nu ştim cine e acel misterios Charlie. 
Identitatea lui ne-ar oferi soluţia la toate întrebările. 

Ceva mai tirziu, Tweed îi ceru lui Marler să se întoarcă la 
Schwarzwălder Hof şi sâ-1 ţină la curent cu ce se întîmplă. Privi 
apoi către ceilalţi şi spuse că voia sâ aibă o întîlnire privată cu 
cineva, motiv pentru care îi rugă sâ-1 lase singur, urmînd să le 


telefoneze el să le spună cînd să revină. Imediat ce râmase 
singur, ridică receptorul şi îl invită pe Guy Strangeways sâ 
treacă pe la el pentru o discuţie amicală. Cît aşteptă, Tweed 
scoase din valiză un dispozitiv de înregistrare şi îl încercă pentru 
a fi sigur câ funcţiona. 

- Guy, ia loc, te rog. Doreşti cafea? 

-Nu, mulţumesc. Şi-aşa am băut prea multă la dejun. 

-Nu prea pari în apele tale, să ştii. 

Strangeways se aşezase pe un fotoliu şi se rezemase uşor de 
spătar. Tweed stătea pe un scaun în faţa lui, avind între ei o 
măsuţă. Oaspetele dădea semne clare de epuizare nervoasă. 
Rămas cu privirea la Tweed, se trăgea mereu de mustață; 
întrebă cu glas aproape tremurător: 

-Ce înseamnă asta? 

394 € Colin Forbes 

-Înseamnă câ mâ interesează soarta ta. Ai ceva pe suflet, iar 
asta te consumă. Ne cunoaştem de multă vreme, ne-am văzut 
rar, ce e drept, dar poate vrei sâ mâ ajuţi. 

-Dumnezeu mi-e martor câ eu sînt cel care are nevoie de 
ajutor. 

Se opri o clipă, apoi limba i se dezlegă: 

- Am înjosit numele familiei mele. Asta îţi pare, probabil, cam 
de modă veche. 

- Nu. Ce s-a întîmplat? 

- Cînd eram în Statele Unite, mi-am asumat nişte riscuri într-o 
afacere şi aveam nevoie de bani. Doar pentru o perioadă, însă 
competiţia mă presa sâ iau o decizie. Tweed, ca sâ scurtez 
povestea, am primit jumătate de milion de dolari drept mită de 
la americani. 

-Oricine face afaceri în State poate fi contaminat de atmos- 
fera de corupţie ce domină acolo. Cred câ, în schimbul acestei 
sume, ai promis ceva, nu? 

- Yankeii au în plan sâ transforme Marea Britanie într-o 
colonie americană, izbucni el. 

Vocea lui câpâtă forţă: 

-Vom deveni un stat al uniunii lor. Hawaii a fost cel de-al 
cincizecilea. Noi vom fi al cincizeci şi unulea. Mi s-a dat suma 
aceea cu condiţia ca, dacă tu refuzai sâ devii guvernator (ţineau 
foarte mult ca tu sâ accepţi), så preiau eu postul. Altfel, mi s-ar 
fi oferit un alt post important în Anglia. 


Se ridică şi începu sâ păşească apăsat în jurul camerei, con- 
tinuînd să vorbească: 

- Acum, că ţi-am spus, mă simt deja mai uşurat. Ca o ironie, 
nici n-am nevoie de banii aceia şi, de aceea, am încercat sâ-i 
înapoiez. Sînt încă într-un cont special pe care l-am deschis la 
Londra. 

- Ce s-a întîmplat cînd ai încercat să le restitui banii? 
CONSPIRAŢIA $ 395 

-Mi-au arătat o fotografie făcută în secret, în care apar 
deschizînd valiza în care sînt banii. Au ameninţat că vor trimite 
fotografia şi un articol demascator unor ziare de scandal din 
Marea Britanie şi ziarelor mari din New York. Reputația mea ar fi 
fost distrusă. 

- Guy, cine ţi-a dat banii? 

- Creatura aceea scîrboasâ, Jake Ronstadt. Un om pe care 
nu l-aş lăsa să-mi intre în casă. în fotografie el rînjeşte. O să 
înapoiez banii oricum. Am introdus o anexă în testamentul meu 
prin care am hotârit ca suma aceea sâ fie folosită în scopuri 
caritabile. 

Vocea îi deveni vibrantă: 

- Acum intenţionez sâ le dau înapoi jumătatea de milion, 
orice s-ar întîmpla. 

- Bine, dar cum vei face asta? 

- Am întrebat-o pe Sharon dacă ştie adresa personală a 
secretarului Trezoreriei din Washington. O are. Nu i-am dat de 
înţeles la ce îmi trebuie. 

- Dar, acceptind banii, ai putut intra în posesia unor informaţii 
legate de intenţiile lor, spuse Tweed încet. 

- Adevărat. 

- Prin urmare, de aceea ai acceptat presupusa mită. Guy, 
trebuie să-i înfrîingem, chiar dacă sîntem în ceasul al unspre- 
zecelea. Am aici un aparat de înregistrare. Aş vrea să mai 
purtăm o dată aceeaşi discuţie. îmi răspunzi la întrebări şi 
explici câ ăi acceptat aşa-zisă mită pentru a afla ce puneau la 
cale. în felul ăsta, poţi să-mi faci declaraţia. Dacă procedezi 
astfel, mă vei ajuta enorm. 

- Sigur? 

- Nici nu-ţi închipui. Sâ începem... 

Tweed îi adresă aceleaşi întrebări, iar Guy îi răspunse aşa 
cum sugerase Tweed, povestind totul cu un glas puternic şi 


396 * Colin Forbes 

limpede. Urmărindu-l, Tweed râmase uimit de transformarea 
care se produsese în Guy Strangeways. Părea că întinerise, 
devenind extrem de alert şi avind ochii strălucitori. După ce 
încheiarâ, Tweed închise aparatul. 

-Te aştepţi la schimburi de focuri cu inamicul? întrebă Guy pe 
neaşteptate. 

- S-ar putea întîmpla şi asta. 

-Ai tot atiţia oameni cîți sînt ei? 

- Nu, sîntem depăşiţi numeric, dar nu asta ne îngrijorează. 

-la-mă cu tine, ca sâ îndrept greşeală făcută. 

- Mai îmi dai timp de gîndire? îi sugeră Tweed. 

-Nu crezi câ o să fac faţă, aşa-i? Sînt înarmat. 

Guy scoase din tocul aflat sub haină un revolver Smith & 
Wesson de calibrul 38, arma preferată a lui Newman. Se apucă 
sâ descarce arma, punînd cele şase cartuşe pe măsuţă. 

-De ce-l porţi asupra ta? întrebă Tweed calm. 

-Vreau sâ-mi pot purta singur de grijă dacă sînt încolţit. Vezi 
tabloul acela reprezentînd un bărbat? Aceea este ţinta. 

Guy încărcă revolverul şi-l ridică, ţintind către tablou. Tweed 
îl urmări atent. Guy apâsâ pe trăgaci de şase ori într-o serie 
neîntreruptă. Arma rămase  neclintită. Demonstrația îl 
impresiona pe Tweed; nu se aştepta... în timp ce-şi reîncârcă 
revolverul şi îl vîri în toc, Guy spuse: 

-Am reuşit să fac faţă în războiul din Golf. După cum ştii, am 
fost general. Am fost în corpul de armată care a traversat 
deşertul pentru a izola toată garda prezidenţială a lui Saddam, 
prinzînd-o ca într-un cleşte. Apoi, nenorociţii de yankei ne-au 
oprit. Dacâ mai aveam la dispoziţie douăzeci şi patru de ore, l- 
am fi zdrobit pentru totdeauna pe Saddam. 

- Ştiu, zise Tweed. Întîi aş vrea sâ iau legătura cu oamenii 
mei. îţi pot telefona mai tîrziu în cameră? 

CONSPIRAŢIA $ 397 

-Desigur. Apropo, după ce vorbeşti cu omul tâu, te rog să 
accentuezi asupra faptului câ sînt gata să primesc orice ordin de 
la el. Voi sluji ca un soldat simplu şi n-o sâ vin cu sugestii decit 
dacă mi se va cere s-o fac. 

-O să-i spun. Revenind la acţiunea aceea nechibzuită în 
privinţa banilor, lui Sharon i-ai spus? 


-Doamne, cum sâ-i spun ? Credeam câ ai înţeles deja asta. 
Nici prin gînd nu mi-a trecut. M-am destăinuit numai faţă de tine 
şi atit. înainte de a te lâsa singur, mai am o problemă. 

-Ce anume? 

-Ca de obicei, Rupert. Umblă de colo-colo cu porcul ăla de 
Basil, care are o influenţă nefastă asupra lui, spuse, zîm- bind 
amar. Cred că şi Rupert are o influenţă la fel de rea asupra lui 
Basil. 

-Doar nu vrei să spui câ se află aici. 

-Ba da. Amiîndoi au camere în hotel. Au venit cu mine în 
maşină de la Basel. M-am aflat între dracu' şi tatâ-sâu. N-aş fx 
vrut sâ-i iau cu mine, dar nici acolo nu voiam sâ-i las. M-am 
gîndit câ e mai bine să stau cu ochii pe ei. Acum sînt amîndoi în 
bar, bineînţeles. l-am văzut acum cîteva minute, înainte de a 
reveni în cameră, exact la vreme ca să-ţi răspund la telefon. 

-  Dacâ vrei sâ vii cu noi, va trebui sâ-i faci uitaţi. Asta dacă 
plecăm undeva. 

-  Necazul e câ Basil a închiriat o maşină de aici. Deci se pot 
deplasa. Dar sînt lucruri mai importante decit ăştia doi. Acum aş 
face bine sâ plec şi o sâ aştept telefonul tâu... 

Rămas singur, Tweed o sună pe Monica de pe telefonul mobil 
lăsat de Beck. înţelese, de cum îi auzi glasul, că era tulburată de 
ceva. 

- Tweed, e sigură linia asta? 

-Da, de ce? Ai veşti? 

398 * Colin Forbes 

- Mi-a telefonat Roy Buchanan, dar voia cu tine. După ce i-am 
spus ca nu eşti disponibil, mi-a dat nişte informaţii să ti le 
transmit. N-a mai explodat nici o bombă. Ştii de ce? 

- Dacâ-mi spui tu... 

-Păi... 

- Monica, poţi aştepta puţin? Vreau să verific ceva. Revin într- 
o clipă. 

Tweed o sunase pe Monica imediat ce Guy ieşise din cameră. 
Acum avea senzaţia că pe coridor era o agitaţie neobişnuită. 
Alergă spre uşă şi o deschise. Paula era în dreptul ei. Avea pe 
chip o expresie ciudată. leşi pe coridor. în partea dreaptă stătea 
Osbome, care trăgea dintr-o ţigară de foi abia aprinsă. 

-Bună, Tweed. Ar cam fi vremea sâ bem ceva la bar. 

Osborne amintea de modul jovial şi bine dispus în care 


se comportase cînd îl vizitase pe Tweed la biroul său din Park 
Crescent. îşi flutură apoi ţigara de foi în semn de salut. 

- Ce s-a întîmplat, Paula? întrebă Tweed iritat. 

-Tocmai veneam spre camera ta cînd am auzit două per- 
soane certindu-se. După voce, una era Sir Guy. Striga, părea 
foarte furios. N-am văzut-o pe cealaltă. Cearta părea foarte 
încinsă. Eram după colţ, aşa câ nu puteam vedea nimic. Cînd am 
ajuns acolo, Sir Guy dispăruse, iar domnul Osbome stătea în 
locul în care-l vezi acum. 

-Mă cheamă Ed, spuse Osbome pe un ton amical. Bine, 
Paula? 

- Domnişoara Grey, îl repezi ea. Aţi văzut cine era pe coridor 
cu Sir Guy Strangeways? 

- Nu. Abia am ieşit din cameră. Care-i problema? 

- Nici una, spuse Tweed. Paula, vino. Tocmai discutam cu 
cineva. 

După ce intrară amîndoi încuie uşa şi reveni în fugă la tele- 
fonul lăsat pe masă. 

CONSPIRAŢIA € 399 

- Vorbeam cu Monica. Mă ocup şi de tine imediat..., îi explică 
el Paulei. Monica, scuze pentru întrerupere. Acum sînt numai 
urechi. 

- Aşadar, Buchanan îşi foloseşte pe deplin noile împuterniciri. 
A înconjurat ambasada din Grosvenor Square cu o echipă 
numeroasă de ofiţeri în civil, toţi înarmaţi. Oricine iese este 
urmărit - pe jos, dacă merge pe stradă, cu maşina, dacă e cazul. 
De cînd a introdus tactica asta, nu au mai fost atentate cu 
bombă, aşa cum ţi-am spus deja. 

-Americanii n-au protestat? 

- Şi încă cum... S-a întîmplat să fie şi Buchanan în maşina 
unei echipe cînd a ieşit Morgenstem cu limuzina lui. Buchanan 
1-a urmărit. Morgenstem a oprit maşina şi a cerut să i se explice 
ce se petrece. Buchanan i-a spus câ a primit o informaţie 
potrivit căreia nişte terorişti se pregătesc sâ plaseze o bombă în 
ambasadă, de aceea le asigura protecţia. 

- Inteligent lucrat. Faptul câ plasarea de bombe a încetat 
spune ceva. 

- Acum citva timp s-a mai încercat plasarea unei bombe, 
una puternică, într-o mare centrală telefonică. Artificierii au 
găsit-o şi au dezamorsat-o. 


-Alte evenimente? 

-Tocmai mă pregăteam să-ţi povestesc. A sosit o echipă de la 
FBI şi şi-a oferit serviciile. Buchanan a refuzat orice ajutor străin, 
iar asta nu le-a plăcut deloc. Situaţia pare să fie sub control, cel 
puţin pentru moment. 

- Mulţumesc, Monica. Noteazâ-ţi numele hotelului şi numărul 
camerei mele, deşi s-ar putea sâ nu mai stau mult aici. O să-ţi 
dau numărul meu de mobil... 

fi dădu toate informaţiile, mulţumi, încheie convorbirea şi se 
întoarse spre Paula, care se aşezase. 

400 + Colin Forbes 

-Acum citeva minute s-a petrecut ceva straniu pe coridor. Mi 
s-a părut chiar că am auzit zgomot de încăierare. Ai reuşit sâ 
identifici vocea celeilalte persoane care se certa cu Guy? întreba 
Tweed. 

- Nu, era o voce pe care n-am mai auzit-o pînă acum. O voce 
stridentă. Vorbea obscen. 

- De bărbat sau de femeie? 

- îmi pare râu, Tweed, n-aş putea spune. Mi s-a părut câ 
vorbeşte cu accent american, dar s-ar putea sâ mă înşel. Eram 
departe, pe celălalt coridor, aşa câ vocile se auzeau înăbuşit. 

- Dar sigur ai auzit glasul lui Sir Guy? 

- Absolut. E uşor de recunoscut. Mi s-a părut că-l aud stri- 
gînd: „Să nu-mi vorbeşti în felul acesta." Dar, iarăşi, nu sînt 
sigură. Cînd am dat colţul, tocmai dispărea, intrind pe un alt 
coridor. Ed Osbome stătea în faţa camerei lui. 

-De cit timp crezi că se afla acolo? 

-N-am de unde să ştiu. Părea sâ fi ieşit recent din cameră. 
Virful ţigării de foi fusese tăiat şi aprins. 

- Nu-mi place asta. Tweed se foi pe scaunul pe care se 
aşezase. Aşa cum am spus şi acum cîteva minute, se petrece 
ceva straniu. 

Aşezată pe un fotoliu în faţa lui, cel pe care stătuse Guy, 
întinse mîna şi pipăi cafetiera de pe masă. Apoi îşi luă o ceaşcă 
şi o farfurioară. 

- Cafeaua asta pare proaspăt făcută. Bea puţin, o sâ te ajute 
să gîndeşti mai bine. 

Paula îl urmări cum soarbe încet. Tweed privea în gol, ca şi 
cum ar fi fost cu mintea altundeva. Aşeză ceaşca pe masă şi 
spuse rar: 


-Guy tocmai plecase din camera mea. S-a oferit så ni se 
alăture pentru a ne întări forţele. Ştie în mare ce se pune la cale 
şi consideră câ americanii trebuie opriţi. Apropo, referitor la 
ceea 
CONSPIRAŢIA * 401 
ce s-a întîmplat pe coridor, ai spus câ cearta era „foarte 
încinsă". Te refereai la Guy? 

-Nu, la persoana cu care se certa. Chiar mă gindeam... Nu 
putea fi Osborne persoana cu care se certa Guy? 

-Nu i-ai fi recunoscut vocea? 

- Nu neapărat. Nu l-am auzit niciodată vorbind furios la culme. 

-Da, vocea se modifică în funcţie de dispoziţia persoanei. 

-Ai spus câ Guy vrea sâ fie alături de noi. E o idee bună? 

-Am ajuns la concluzia câ asta ar reprezenta un cîştig. Dar 
dacă vine, va trebui să călătorească în maşina lui Marler. Acolo 
ar încăpea al patrulea pasager. Trebuie sâ-i telefonez lui Marler, 
să-l pun la curent. Dacă nu-i de acord, Guy nu vine cu noi. 

Tweed scoase mobilul din buzunar şi-i telefonă lui Marler, 
explicîndu-i totul în linii mari, fără a folosi numele lui Guy. Apoi 
lăsă mobilul pe masă. 

-Marler o să mă sune de la un telefon public. Va trebui să 
aşteptăm. 

Aşteptară zece minute. în tot acest timp, nu-şi adresară nici 
un cuvint. Paula râmase tăcută în mod deliberat. Tweed stătu 
încruntat, avînd o expresie ce arăta faptul câ era foarte con- 
centrat. Cînd telefonul sună, îi explică totul în amănunt, 
accentuînd asupra faptului câ doar el putea hotărî. După ce 
închise, îi zîimbi Paulei. 

-Marler e de acord. Mai mult, spusele lui Guy câ se va 
comporta ca un soldat simplu l-au convins. lar Guy ştie cum se 
poartă un război. Cred câ asta ne aşteaptă în cursul călătoriei 
noastre în Munţii Pădurea Neagră. Un război total. 

-Avem timp sâ mîncâm de prînz la restaurant? sugeră Paula. 
Am mîncat bine la dejun, dar mi-e foame iar. O fi din cauza 
frigului. 

-Coborîm chiar acum. 

402 ¢ Colin Forbes 

Cind ajunseră în hol, unde forfoteau cei din personalul 

hotelului, alergind care încotro şi aparent fără rost, primiră o 


veste cumplită. Şeful recepţiei se apropie în fugă de Tweed. 
Paula observă că îi tremurau mîinile. 

- Domnule Tweed, Sir Guy Strangeways a fost împuşcat 
mortal. A ieşit să se plimbe şi şi-a uitat mănuşile pe tejghea. Am 
alergat după el şi l-am văzut prăbuşindu-se. Am auzit doar 
împuşcătura. 

37 

Paula rămase nemişcată, aproape incapabilă să înțeleagă ce 
se întîmplase. Tweed aproape că îngheţase, avînd o expresie 
impenetrabilă pe faţă. Dar asta nu dură mult. îi vorbi calm 
recepţionerului pentru a-1 linişti. 

-Ai văzut pe cineva sau ceva ieşit din comun, cit ai fost 
afară? 

-N-am văzut pe nimeni, doar spatele unui Opel maro care a 
dispărut după un colţ. Dar nu pot fi sigur. 

-Unde este cadavml? 

-Cu ajutorul cîtorva oameni din personal l-am dus in camera 
de acolo, cea unde este uşa închisă. 

-Mulţumesc, spuse Tweed şi-l văzu pe Newman venind. 

în timp ce se îndreptau spre uşa închisă, Tweed o auzi pe 
Paula povestindu-i lui Newman ce se întîmplase. Tocmai pusese 
mina pe clanţă cînd apăru Rupert, care îl apucă de braţ. 

-N-ai voie să intri acolo, mirii Rupert. 

-Să nu te atingi de mine! zise el şi-l împinse scuit cu umărul. 
Izbitura îl aruncă pe Rupert cu cîţiva paşi înapoi. îşi recăpăta 
echilibrul şi se repezi spre Tweed, însă Newman îl apucă pe 
Rupert din spate, răsucindu-i mina. 

-Mă doare, se răsti acesta. 

-Dacă mai faci gesturi necugetate, o să îţi mp braţul. 

Tweed deschisese uşa şi intrase deja în cameră. Pe o cana- 
pea fusese aşezat un cearşaf. îl ridică şi privi cadavrul întins pe 
spate. Cu ochii închişi, Guy părea liniştit, cu excepţia unui 
404 * Colin Forbes 
singur amănunt. în centrul frunţii avea o gaură urită, cu sîngele 
închegat pe margini, pe unde pătrunsese glonţul. Reaşeză cear- 
şaful, părăsi camera, închise uşa şi se duse către recepţioner. 

- Cu cit timp în urmă s-a întîmplat asta? 

- Cu cel puţin jumătate de oră în urmă... Aşa cred, domnule. 


Tweed se întoarse spre Paula. O conduse departe de per- 
sonalul hotelului care se foia prin hol, într-un colţ, pentm a dis- 
cuta cu ea. 

- Chiar a trecut jumătate de oră? 

-Da, dacă nu chiar mai mult. După ce l-am auzit pe Sir Guy 
certîndu-se, tu ai stat o vreme bînd cafea şi gindindu-te. Apoi l- 
ai sunat pe Marler, urmă ea cu voce joasă, după care a trebuit 
sâ aştepţi zece minute sâ te sune el. După aceea, cînd ai vorbit 
cu el, ţi-a luat ceva timp sâ-i explici intenţia lui Sir Guy de a veni 
cu noi. Timpul trece mai repede decit ne dăm noi seama. Dacă 
mă gîndesc mai bine, poate câ a trecut peste jumătate de oră 
pînă sâ coborîm noi. 

- Şi-acum ce se mai întîmplâ? 

Paula se răsuci şi văzu cîțiva bărbaţi în uniforme albe venind 
şi aducînd cu ei o brancardâ. Rupert îi conduse în camera în 
care se afla tatăl lui. Tweed pomi cu paşi mari, urmat 
îndeaproape de Paula şi ajunseră lîngă Rupert. 

- Ce se petrece? întrebă Tweed cu glas poruncitor. 

-l-am chemat după ce m-am consultat cu recepţionerul. îl 
duc la aeroport, dacă ţii neapărat să ştii. 

-La aeroport? De ce, pentru numele lui Dumnezeu? 

- Fiindcă acolo sînt avioane, îi răspunse Rupert pe un ton 
sarcastic. Am angajat un avion particular pentm a-l duce direct 
acasă. Ştiu că asta ar fi vrut şi el. 

-Cred că ai înnebunit. Tatăl tău a fost asasinat. Trebuie sâ i 
se facă autopsia aici. 

-Nu pot să las sâ-l măcelărească nişte doctori străini. în caz 
câ nu ai priceput, sînt singura lui rudă. Voi ce vâ amestecati? 
CONSPIRAŢIA € 405 

- Dar poliţia germană trebuie să se amestece. 

- Ei, m-am ocupat eu de amănuntul acesta. l-am telefonat 
inspectorului-şef Kuhlmann la Wiesbaden. l-am spus că eşti de 
acord să transport cadavrul direct în Marea Britanie. 

-Ce i-ai spus ? întrebă Tweed enervindu-se, ceea ce nu-i 
stătea în fire. Cum de-ai îndrăznit să te foloseşti de numele meu 
fără să-mi ceri voie ? Şi ce anume a zis Kuhlmann’? 

- Ceva de genul că, avînd în vedere situaţia actuală, va face o 
excepţie şi va trece peste formalităţi. Cu condiţia să primească 
un raport complet de la Londra, mi se pare. 


- Şi unde îl va transporta avionul acesta particular pe tatăl 
tău? 

- La Heathrow. Avînd în vedere circumstanţele, Kuhlmann a 
fost de acord să telefoneze controlorilor de zbor de aici să 
aprobe cursa. Sau ceva de genul ăsta. Nu-nţeleg de ce te 
văicăreşti ca o babă. Am avut impresia că erai prieten cu tatăl 
meu. 

- Şi pleci cu acelaşi avion? 

- Doamne, nu! Crezi că vreau să trec prin aşa ceva? Nu sînt în 
stare să îndur asemenea lucruri şi nici nu vreau. 

Newman făcu un gest, gata să se repeadă la Rupert. Paula îl 
apucă de miînecă, îl trase înapoi şi-i şopti ceva. în timpul acesta, 
brancardierii transportară cadavrul afară, către o furgonetă ce 
aştepta în faţa hotelului. 

- Mă gindeam sâ-i telefonez lui Kuhlmann pentru a-i spune 
adevărul şi a-l face să-şi schimbe dispoziţiile, rosti apăsat 
Tweed. Să ne lămurim asupra unui lucra. Dacă te mai slujeşti pe 
viitor de numele meu fără să-mi ceri voie, o să cer arestarea ta 
sub jpuzaţia de inducere în eroare a autorităţilor. 

- Poţi să faci ce dracu' vrei! 

- Ai grijă ce scoţi pe gură, îl repezi Newman. Altfel ţi-o închid 
cu un pumn. 

-la te uită... Acum trebuie să merg cu fiugoneta la aeroport. 
406 * Colin Forbes 

-Am de gind sâ-i spun şoferului câ va comite o ilegalitate, 
spuse Tweed cu voce glacială. 

-Stai puţin, se grăbi sâ-l liniştească Paula, vorbind încet. Doar 
nu vrei să fim amestecați. N-avem destule pe cap? Lucruri mult 
mai importante de rezolvat? 

- Ai dreptate, bineînţeles, se calmă brusc Tweed. la te uită 
cine ne trece pragul! Cred c-o sâ am o discuţie cu el. 

Basil Windermere, purtînd dezinvolt un palton din caşmir, 
tocmai apăruse la intrare. Intră în hol şi privi în jur la oamenii 
care se agitau. Tweed se duse drept spre el. 

-Tare-aş vrea sâ ştiu şi eu ce e cu vînzoleala asta! Şi ce-i cu 
angajaţii hotelului de stau toţi grămadă? Mi s-a părut, sau 
Rupert s-a urcat într-o furgonetâ? Distracţie mare, nu? 

-Nu prea, ii întimpină Tweed. Tatăl lui Rupert a fost asasinat. 
împuşcat cu stnge rece in fata hotelului. 


-Nu mai spune. Sint de acord câ bâtrinul arăta cam dârîmat, 
dar să moară aşa... 

-Tu unde-ai fost? il întrebă Tweed printre dinţi. 

- Am făcut un tur al oraşului. Am parcat lingă un magazin de 
modă şi m-am uitat după nişte iepşoare stilate care ieşiseră la 
cumpărături. Dar nu mi-au scăpat nici alea mai bâtriioare. 
Păreau pline de bani. 

- Am auzit câ ai inchiriat o maşină. E afară? 

- Aşa cred. Asta, dacă n-or fi dus-o la garaj băieţii de la hotel. 

- Aratâ-mi-o. Ce marcă e? 

- Opel. Nu-i ceva care sâ-ţi ia ochii. 

-Vreau s-o văd. 

Tweed făcu un semn recepţionerului-şef şi ieşiră afară 
impreună. Maşina, de culoare albastră, se mai afla în faţa 
hotelului. 

-Aceasta e maşina pe care ai văzut-o dispăârind? il întrebă 
Tweed pe om. 

CONSPIRAŢIA $ 407 

-Nu ştiu sigur, domnule. Totul s-a petrecut fulgerător. 

- Ai spus un Opel maro, îi reaminti Tweed. Acesta e albastru. 

-Nu l-am văzut decit o clipă, domnule. Mă uitam de fapt la 
cadavm. 

-Vrea să mă lămurească cineva la ce slujeşte toată tevatura 
asta? întrebă Basil. 

Tweed privi drept în ochii spălăciţi ai lui Windermere. Nu 
reuşi să depisteze nici o urmă de simţăminte umane, nici o 
reacţie în privinţa ştirii pe care acesta abia o aflase. Continuă 
sâ-1 fixeze cu privirea în vreme ce îi răspunse: 

- Căutăm un criminal în serie. 

Apoi se întoarse cu spatele la el şi li se alătură Paulei şi lui 
Newman. îi conduse pînă în camera lui, se aşeză pe un scaun, 
invitîndu-i să se simtă ca acasă şi scoase telefonul primit de la 
Beck. 

-Ce să înţelegem? întrebă Newman. Din nou Fantoma? 

-Sînt convins. Guy a primit glonţul exact în centrul frunţii. Nu 
aşa s-a întîmplat şi în cazul lui Kurt Schwartz? 

-Ba da. 

-Dar de ce sâ-1 ucidă pe Guy? întrebă Paula. 

-Cred că i s-a tras de la cearta pe care am auzit-o noi doi pe 
coridor. Cred că, dupâ ce a stat o vreme în cameră, Guy a 


hotărit să iasă la o plimbare pentru a se calma. Pînă să plece, se 
făcuseră deja aranjamentele pentru a-l ucide. Cineva s-a mişcat 
rapid. 

în timp ce vorbea, formă un număr. 

- Marler? Mi-ai recunoscut vocea? Foarte bine. Activul 
suplimentar pe care ne gindisem sâ-l luăm cu noi nu mai e 
disponibil. 

- Am înţeles, confirmă Marler. 

-A trebuit să fiu precaut, explică Tweed, fiindcă i-am tele- 
fonat la Schwarzwălder Hof. Acum o sâ încerc să dau de Roy 
Buchanan. încă îi ţin minte numărul de mobil. 

- De ce el? se interesă Paula. 

408 + Colin Forbes 

- Ascultă şi vei înţelege. Asta dacă îl găsesc. 

Buchanan îi răspunse imediat şi Tweed îl anunţă că Sir Guy 
Strangeways fusese asasinat, cel mai probabil de Fantomă. îl 
anunţă în legătură cu sosirea cadavrului la Heathrow şi-l întrebă 
dacă poate aranja ca avionul particular sâ fie primit, după care 
să se efectueze o autopsie a cadavrului. 

-După ce extrageţi glonţul, urmă Tweed, îţi sugerez sâ fie 
comparat cu cele care i-au ucis pe primul-ministru, pe bărbatul 
găsit în Regent Street, pe germanul Keller şi pe ministrul 
francez... 

Tweed ascultă cîteva minute, răspunse scurt, ascultă din nou 
şi apoi îi mulţumi lui Buchanan, după care închise. 

- Ceva veşti de la Roy? se interesă Paula. 

-Da Tocmai era în dram spre Heathrow, deoarece au primit 
un anunţ anonim că ar fi fost plasată o bombă la bordul unui 
avion ce pleca spre emisfera vestica Asta înseamnă multe ţâri. 
Au rămas la sol nenumărate avioane, iar asta a creat haos la 
Heathrow. O nouă stratagemă destabilizatoare. Roy va aştepta 
sosirea avionului care transportă cadavrul lui Guy. Cred că asta 
vă spune totul. 

- Am uitat să te anunţ, spuse Newman. înainte de a urca am 
văzut pe cineva intrind în hotel: Ed Osborne. 

-Interesant, comentă Tweed. Acum sâ coborim şi sâ vedem 
dacă mai putem lua prinzul pentru că e tirziu. Cred câ ora 
plecării e foarte aproape. 

Cînd intrară în restaurant, chelnerii tocmai luau feţele de pe 
mesele libere, însă şeful de sală îi spuse lui Tweed câ li se va 


servi prînzul. Cînd se îndreptară spre masa lor, observară câ sin- 
gura persoană rămasă în restaurant era Sharon. 

Ea ridică o mînă şi o flutură în direcţia lor în semn de salut, 
apoi se întoarse la dosarul pe care îl avea în faţă. Un chelner îi 
CONSPIRAŢIA € 409 
aduse încă o cafea şi o luă pe cealaltă, care se răcise, probabil. 
După ce dădură comanda, Paula oftă. 

- Femeia asta nu se mai opreşte din lucru. Pe scaun are un 
maldăr de dosare. 

- Pune pasiune în muncă, spuse Tweed. 

-Mă-ntreb dacă a aflat de Guy. 

- Paula, problema ei... Mai curînd sau mai tîrziu tot va afla. 

-Te grăbeşti, aşa-i? 

- Da. Curînd se va întuneca. înserarea se lasă oricum cam pe 
la ora asta, dar, din cauza cerului acoperit, azi o să se întîmple 
mai devreme. 

Ca şi Paula, între pauzele în care vorbea, Tweed mînca 
grăbit. 

- Adică? întrebă ea cu fereală. 

-Cred că Ronstadt va pleca dintr-o clipă într-alta. Mă sur- 
prinde câ n-am primit nici o veste de la Marler. Se poate ca la 
hotelul lui să fie ceva agitaţie. 

- Am terminat desertul. Am putea sări peste cafea. 

- Cred câ da. 

Newman ridică ochii, deoarece în uşa restaurantului apăruse 
un bărbat înalt, cu faţa fârâ riduri, îmbrăcat într-un costum 
elegant, care se uita la Sharon. Ea era atit de cufundată în stu- 
diul dosarului, încît nu-l observă cînd îi făcu un semn discret lui 
Newman. 

-lertaţi-mă, spuse Newman. Mâ-ntorc imediat. 

Bărbatul dispăruse. Newman îl găsi aşteptind la intrarea 
în bar. înăuntru, Basil Windermere stătea cu spatele spre 
intrare, ţinînd în mînă un pahar cu băutură. Cînd Newman se 
apropie de el zimbind, bărbatul înalt se deplasă puţin de-a lun- 
gul peretelui. 

- Ce surpriză, domnul Chuck Venacki, pe care l-am văzut 
ultima oară într-o maşină parcată lingâ Park Crescent, 
supraveghindu-ne. 

410 * Colin Forbes 


-lar Bob Newman mi-a îndoit maşina cu automobilul lui de 
teren. Ai fâcut o manevră foarte elegantă. 

- Ce vrei, Venacki? 

- Poţi să-mi spui Chuck. Spune-i lui Tweed sâ meargă imediat 
în cameră. Dar acum. 

- De ce? 

-O să afle. Nu mai aveţi timp. 

-Poți sâ fii mai precis? 

- Mişcă-te, Newman, pentru numele lui Dumnezeu. 

Newman se întoarse în restaurant, se aşeză şi împinse far- 
furia cu desert deoparte. în timp ce făcea acest gest se apropie 
de Tweed. 

-Te sfătuiesc să mergi în cameră imediat. E ceva urgent. 

-Vin şi eu, dacă nu te superi, spuse Paula. 

-Da, vino. 

-Eu mă duc în camera mea, precizâ Newman. Ca sâ ştii unde 
mă găseşti. 

Avînd-o pe Paula alături, Tweed ieşi cu paşi mari din restau- 
rant. Aruncă o privire spre Sharon, însă ea era atît de absorbită 
de lucrări, încît nu-i remarcă. 

- Femeia asta are o putere extraordinară de concentrare, con- 
stată Paula în timp ce urcau. 

-Un adevărat computer ambulant, o aprobă Tweed. 

După ce ajunseră în camera lui Tweed şi încuiară uşa, Paula 
puse o întrebare. Cocoţată pe braţul unui fotoliu, era îmbrăcată 
de iarnă, avînd jambiere şi o pereche de cizme cu bună 
aderenţă la sol accidentat. 

- Mâ-ntreb cine era bărbatul acela, cel cu care s-a dus Bob sâ 
discute. Părea sâ-l cunoască. 

- Probabil că vreo legătură de-a lui de pe vremea cînd era 
ziarist. 

- Nici tu nu crezi asta. 

- Serios, pe moment nu ştiu ce să cred. 

CONSPIRAŢIA * 411 

-Şi, mă rog, de ce trebuia neapărat sâ urcăm în cameră? 

-Nu ştiu. Am făcut cum mi s-a spus, iar în Bob am încredere. 

La un minut sau două după aceea sună telefonul. 

-Probabil din cauza asta. Vom afla imediat. Da, zise el, cine 
e? 


-Ronsadt a plecat acum citeva minute, cu bagaje cu tot. Şi-a 
făcut formele de plecare. 

-N-ai vrea totuşi să-ţi spui numele? 

-Exact la ţanc. Noroc. 

Tweed lăsă receptorul jos. In timp ce se îndrepta spre dulap 
sâ-şi ia geanta de voiaj gata făcută, spuse: 

-Plecăm. lar cel care a telefonat, oricine ar fi el, avea un uşor 
accent american. Trebuie să-i convocâm pe ceilalţi. 

Paula ajunsese deja aproape de uş” îndreptindu-se spre ca- 
mera ei. Apoi se opri, deoarece mobilul lui Tweed începuse să 
sune. El îl scoase precipitat din buzunar. 

-Da. Cine e? 

- Eu, se auzi vocea lui Marler. Mare agitaţie aici, aşa că veniţi 
încoace. Spune-i lui Bob să parcheze la marginea pieţei Miinster. 
Ştie el unde... 

-Marler a telefonat, o informă Tweed pe Paula care ieşi pe 
uşă. 
După ce lâsâ geanta de voiaj sâ-i cadă la picioare, Tweed 
ridică receptorul şi-i apelă pe Newman şi pe Keith Kent, comu- 
nicîndu-le acelaşi lucru: 

-Coboriţi! Ne întîlnim cu bagaje cu tot în faţa hotelului, în 
dmm spre maşină. Sîntem la zi cu notele, astfel câ plata îmi va 
lua doar cîteva clipe. 

38 

Cînd plecară de la hotelul Colombi părea să se fi înnoptat 
deja. îşi ocupară aceleaşi locuri în maşină ca şi la venirea de la 
Basel. Newman conducea, avind-o în dreapta pe Paula, care 
ţinea o hartă desfăcută în poală. în spate, Tweed stătea alături 
de Keith Kent. După căderea serii, traficul nu era intens şi, 
curînd, se apropiară de Miinsterplatz. Newman încetini, râmase 
cu luminile de poziţie aprinse şi opri. Apoi, pe neaşteptate, 
apăru şi Marler care discută rapid şi concis cu Newman, care 
coborise geamul. 

-Ai ajuns la vreme. Maşina neagră a lui Ronstadt tocmai a 
plecat cu patru oameni înăuntru, între care şi Jake. Şi celelalte 
două maşini Audi ce fuseseră parcate aici au plecat, avînd la 
bord şapte indivizi. Sînt în faţa lui Ronstadt. Bob, văd că n-ai pus 
în funcţiune aparatul pe care l-am adus de la Geneva. 
Detectorul... 

- Aşa e, am uitat. Gata, l-am pornit. 


- Cum funcţionează? se interesă Tweed, aplecîndu-se în faţă. 
Nici nu l-am observat. 

Cu ajutorul unui dispozitiv magnetic, Marler fixase sub bord 
un cadran circular cu diametrul de aproximativ cincisprezece 
centimetri. Acum, fiind iluminat, se vedea câ era împărţit cu linii 
fine indicînd punctele cardinale. O lumină roşie de formă 
rotundă, de mărimea unei monede mici, se deplasa foarte încet 
către est. 

CONSPIRAŢIA * 413 

-Lumina aceea roşie e maşina lui Ronstadt, explica Marler. 
Ceva mai devreme, m-am strecurat în parcarea de la Colombi. 
Emiţătorul încă era pe acoperişul maşinii lui. Are dimensiunea 
unui nasture de palton şi transmite semnale către un satelit 
care le retransmite către receptorul la care tocmai vă uitaţi. ŞI 
al meu funcţionează la fel. Bine că emițătorul e negni, 
potrivindu-se cu culoarea maşinii. Aţi priceput? 

-Sâ presupunem câ da, spuse Paula cu glas rugător. Fără 
explicaţii tehnice. 

-Nu poate merge cu viteză mare, continuă Marler. Am 
ascultat prognoza meteo: a nins din plin în Munţii Pădurea 
Neagră. înainte de a pleca, o sâ joc puţin rolul de Moş Crăciun, 
zise el şi ridică geanta mare din pînză şi începu să le distribuie 
armele pe fereastră. 

-Un pistol mitralieră cu muniţie. 

-îl iau eu, se oferi Paula. Am tras de multe ori cu el cînd am 
fost la pregătirea de la centrul din Surcey. 

- Mai am nişte pistoale Walther, calibrul 7,65 mm, cu încăr- 
cătoare de rezervă. 

-lau eu unul, zise Tweed cu glas sumbru. Am mai spus că 
viermii ăştiă trebuie sâ dispară de pe faţa pâmiîntului. 

Keith Kent luă tot un pistol, după care Marler mai scoase cite 
ceva: 

- Grenade, bombe cu fumigene... 

- Dâ-mi mie cîteva, cern Paula. 

Le îndesă cu atenţie în geanta de umăr. îşi încârcase deja 
pistolul-mitralieră, punîndu-l la picioare cu ţeava îndreptată 
spre uşă. Marler îşi goli geanta şi spuse: 

-Tweed, eşti de acord sâ merg eu în faţă, iar Bob sâ mă 
urmeze? Dacă intrăm într-o ambuscadă, lucru de care sînt 
aproape convins, fiindcă, să nu uităm, o maşină a plecat în urmă 


cu o oră, mă ocup eu de ticăloşi. Bob va continua sâ ruleze ca să 
râmînă în apropiere de Ronstadt şi de convoiul lui. 

414 * Colin Forbes 

Dacă ei ajung la bază, aşteptaţi-mă pînă vă ajung din urmă. 
Patru indivizi au plecat mai devreme şi mai sînt şapte cu Ron- 
stadt, ceea ce înseamnă unsprezece. Asta înseamnă că sînteţi 
depăşiţi numeric. 

-S-ar putea să-ţi fie greu să ne găseşti, îl preveni Newman. 

-Ba nu. Plasez şi pe acoperişul maşinii voastre un emiţător. 
Vă apărea de culoare albastră pe cadranul meu, aşa că, dacă 
funcţionează, n-o să vă pierd. Asta-i tehnologia modernă: o 
treabă cu două tăişuri. 

- Sînt de acord cu strategia ta, spuse Tweed. 

-Atunci pornesc spre terenul de vinătoare, cum s-ar zice. 
Pădurea Neagră. 

Marler se întinse peste acoperişul maşinii şi Paula auzi dis- 
pozitivul magnetic de fixare lipindu-se de metal. Apoi Marler 
pomi in fugă spre maşina lui. Nield aştepta deja pe scaunul din 
dreapta, iar Butler stătea ghemuit pe bancheta din spate. Deo- 
dată Marler se întoarse grăbit spre maşina lui Newman. 

- Am uitat ceva, îi spuse el lui Newman, care coborise din nou 
geamul. Cind luminiţa aceea roşie începe să pilpiie înseamnă că 
sînteţi foarte aproape de Ronstadt. Acum chiar că pornim... 

-Paula, făcu Tweed, uneori Marler are un mod ciudat de a se 
exprima. 

-Te referi la „terenul de vînătoare", nu? Nu mă deranjează. 
Mă gindeam la bietul Guy. Tare-aş vrea să trimit cîţi mai mulţi 
ticăloşi acolo unde a ajuns el. 

Lăsară Freiburgul în urmă mai repede decit se aşteptase 
Paula. Curînd trebui să ruleze pe şoseaua acoperită cu un strat 
destul de gros de zăpadă. O dată cu căderea întunericului 
răsărise luna, revărsîndu-şi lumina slabă peste peisajul rural 
pustiu. Pătrunseră într-o zonă presărată de dealuri abrupte, 
acoperite de păduri compacte cu brazi care, unul lîngă altul, 
CONSPIRAŢIA € 415 
păreau o armată de invazie, gata să-i copleşească. Cu crengile 
acoperite de zăpada care strălucea în lumina lunii, semănau cu 
pomii de Crăciun. 

- Acum înţelegi, spuse Tweed, adresîndu-se Paulei, de ce am 
spus că zona e foarte frumoasă. M-asculţi? 


Ea se concentrase asupra luminiţei roşii de pe cadran şi avea 
o expresie de visare pe chip, ca şi cum ar fi fost cu mintea în 
altă parte. Scutură din cap şi privi spre Tweed. 

-îmi pare râu, n-am fost atentă. 

-N-are importanţă. Dar la ce te gindeai? 

- La multe. De exemplu, de ce nu te-a anunţat directorul de la 
Colombi câ Ronstadt a plecat? Mai ales câ vorbise Kuhl- mann 
cu el. 

-Poate câ nu se afla la hotel în momentul acela. Ori poate n-a 
vrut să dea informaţii despre un oaspete. Dacă aşa stau 
lucrurile, nu-l învinovăţesc de nimic. Trebuie să se gindească şi 
la reputaţia hotelului. 

-Mă mai întrebam în legătură cu cei trei care călătoresc cu 
Ronstadt. Cît am stat în hotel nu i-am văzut deloc. 

- Cred că îi sileşte să stea în camerele lor. 

- Mi-am amintit ce-ai zis. Privi pe geam. E frumos, dar şi 
sinistru. Şi nici n-am întîlnit vreo maşină de cînd am plecat. Pînă 
acum, n-am văzut decit stopurile lui Marler. 

-Vine ceva din faţă, remarcă Newman. 

- Ce Dumnezeu e, Bob? 

-Un plug mare, care curăţă zăpada. Trebuie să te pleci în faţa 
disciplinei germane. Imediat s-au apucat să curețe şoseaua. 

-E primul pe care-l vedem, obiectă ea. 

- Nici nu-i de mirare. Nu e sezonul. Turiştii - cei care vin la 
schi, adică - nu se aşteptau să fie zăpadă la vremea asta. O, dar 
e un utilaj de-a dreptul uriaş. 

- Bob, încetineşte, ordonă Tweed. 

- Marler n-a fâcut-o. 

416 $ Colin Forbes 

-Am spus sâ încetineşti pînă trecem de el. Ronstadt e în 
stare de orice mirşâvie. 

Tweed coborise geamul şi ţinea pistolul în mînă. Instinctiv, 
Paula ridică pistolul mitralieră şi-l puse pe genunchi. Utilajul de 
deszăpezire se apropia, iar Newman respecta ordinul de a rula 
mai încet. Paula strînse mai bine arma în miini. Plugul se apropia 
încet şi reuşiră sâ-l vadă pe şofer. Părea să fie atent la modul 
de lucru al maşinii. Newman încetini şi mai mult pe zăpada 
afinată. 

- Mai vezi pe cineva în afară de şofer? întrebă Tweed. 

- De unde stau eu, nu, îi răspunse Newman. 


Paula îl împinse uşor pe Tweed, presîndu-l de canapea şi 
ridică ţeava armei prin geamul deschis. Pînă atunci fusese 
foarte cald în maşină şi începuse să se simtă toropită. Acum, 
cînd aerul rece ca gheaţa pătrundea înăuntru, se trezise cu 
totul. 

Pe măsură ce se apropia, duduitul plugului care azvirlea mari 
cantităţi de zăpadă în afară şoselei deveni tot mai puternic. Cînd 
vehiculul ajunse în dreptul lor, şoferul îşi scoase şapca cu co- 
zoroc, o flutură spre ei şi trecu mai departe, moment în care 
Paula trase arma de pe geam, ascunzînd-o. Apoi oftă uşurată. 

- Acum ne putem destinde. 

-Ba nu, o preveni Tweed. Undeva pe drum mă aştept la un 
atac serios, aşa câ fii pregătită. 

Newman mări viteza, deoarece distanţa dintre ei şi Marler 
crescuse. Ici şi colo văzură cîte o casă din lemn, cu lumini primi- 
toare, retrasă în raport cu şoseaua. Toate aveau acoperişuri cu 
pantă foarte pronunţată, probabil pentru a face să alunece mai 
uşor zăpada abundentă. 

Panorama era impresionantă, cu virfuri înalte, înzăpezite, şi 
cu văi adinci între versanţi, în care erau grupuri de case minus- 
cule adunate strins laolaltă. Priveliştile se succedau lent, iar în 
lumina lunii totul părea paradiziac. 

- Ce paşnic arată totul, se extazie Paula. 

CONSPIRAŢIA $ 417 

- Da, pînă acum, o atenţiona Tweed. 

- Luminiţa roşie se vede mai slab, exclamă Newman. 
Urmează aceeaşi direcţie însă, dintr-un motiv sau altul, Ronstadt 
a mărit viteza. 

-La fel şi Marler, constată Keith Kent, deschizind gura abia 
acum. 

- Accelerez şi eu, răspunse Newman, apâsînd mai hotărit pe 
pedalâ. 

-Ne apropiem de Hollental, anunță Paula, după ce consultă 
harta la lumina lanternei. Sîntem foarte aproape chiar. 

Cîteva momente mai tîrziu, intrară într-un defileu spectacu- 
los. Pantele abrupte cu stinci încorsetau şoseaua din ambele 
părţi. Paula simţi cum starea de încordare creşte. Versant», 
aproape verticali în unele locuri, păreau sâ strivească automo- 
bilul. în plus, acum înălțimile ascundeau luna, care lumina 
numai crestele, lâsînd defileul într-o beznă adîncă. Dispăruseră 


şi căsuţele cochete cu lumini primitoare. Nu mai era decit de- 
fileul întunecat, în care se simțeau rupti de restul lumii. 

-Mă-ntreb cum se descurcă Marler, spuse Newman. Nu ştiu 
de ce, dar a încetinit din nou. 

- Fii cu ochii pe versanţi, îl sfătui Marler pe Nield. 

- Exact asta şi fac. 

-Dacă au ajuns acolo sus, înseamnă câ au găsit vreun diurn 
pe care au urcat. Nu cred câ ar lua muntele pieptiş. în orice caz, 
ar fi trebuit sâ-şi lase maşina pe marginea şoselei. 

- De ce mergem atit de încet? făcu Butler de pe bancheta din 
spate. 

-Ca să vedem pe unde au ieşit de pe şosea, îl lămuri Marler. 

Aprinsese faza mare ca să poată privi cît mai departe pe 
şosea. Uitindu-se în sus, zâri numeroase stinci enorme, 
acoperite cu zăpadă, care stăteau parcă într-un echilibra precar 
deasupra lor, o imagine nu tocmai liniştitoare. Verifică din nou 
cadranul. 

418 + Colin Forbes 
Luminiţa roşie devenise tot mai palidă, ceea ce însemna că 
americanul mărise considerabil viteza. De ce? 

Se aplecă în fată, privind atent la panta abruptă din stînga 
şoselei. Continuă sâ ruleze, concentrat asupra a tot ce se afla în 
jur. Apoi constată că nu era o simplă nălucire. în faţă, in stînga 
şoselei, urcind panta, distinse urmele duble ale unor pneuri, 
foarte adinci in zăpada altfel neatinsă. Spori viteza. 

-Ţineţi-vă bine. Urcâm panta aceea. Acolo sînt. Dumnezeu 
ştie cit de mult deasupra noastră. 

Butler işi ţinu respiraţia, iar Marler coti brusc, derapind con- 
trolat. Apăsă puternic pedala de acceleraţie şi incepu sâ urce 
ceea ce se dovedi a fi albia unui torent avind troiene înalte de 
zăpadă pe maluri. Pneurile de iarnă aderau bine la terenul tare 
ca piatra, astfel câ urcau vijelios. 

Brad, un tip scund, urit, dar puternic, se cocoţase undeva 
deasupra locului in care albia torentului intra in şosea, urmărind 
autostrada prin binoclul de vedere nocturnă. Văzuse convoiul lui 
Ronstadt, alcătuit din trei automobile, trecînd şi mergînd mai 
departe spre Hollental. Brad conducea grupul de patru oameni 
cărora li se dăduse misiunea de a-l distruge pe Tweed 
împreună cu echipa sa. 


-Dan, strigă el către un bărbat masiv cu mustață pe oală, tu 
ai o puşcă automată. Urcâ-te in copacul acela mare de acolo. 
Fâ-o imediat, pină nu sosesc ticăloşii ăia! 

- Buster, strigă apoi către un grăsan cu o faţă ce semăna cu o 
lespede de piatră, ia-ţi pistolul-mitralieră. Coboară in spatele 
stîncii de acolo, ca să acoperi ieşirea din albia torentului. Pentru 
orice eventualitate. 

- Bruce, strigă el din nou, eşti gata sâ prăvăleşti stinca o dată 
cu mine? 

Cu o constituţie impresionantă şi avind o cicatrice pe frunte, 
Bruce stătea ca şi Brad pe marginea culmii de unde 
CONSPIRAŢIA $ 419 
pornea panta deosebit de abruptă, însă ceva mai departe. Era 
cu mina pe drugul de oţel cu ajutorul căruia dislocase o stîncă. 
Acum nu trebuia decit să apese bine pe capătul lui pentru a o 
face să se rostogolească spre şosea, unde avea să ajungă cu o 
viteză distrugătoare. 

Brad stătea în spatele unei stînci enorme, acoperite de 
zăpadă. îi trebuise toată forţa pentru a o disloca, iar acum abia 
se ţinea, gata să o ia la vale. Ca şi Bruce, trebuia să apese pe 
drug pentru a o pune în mişcare. Strigă din nou către Bnice: 

- Nu bolovanii ăştia îi vor omori pe Tweed şi pe ai lui, fâcîndu- 
le maşina praf. Cînd o vor pomi la vale, vor produce o avalanşă, 
fiindcă panta de sub noi e cam instabilă. 

Cînd Marler ieşise atît de brusc de pe şosea nu avea cum să 
ştie câ astfel scăpase - cel puţin pentru moment - de o moarte 
sigură. 

Cit pe ce să disloce stîncile, Brad râmase uimit de manevra 
rapidă şi neaşteptată făcută de Marler. Ceva mai devreme se 
uitase prin binoclu ca să-i cerceteze pe ocupanţii maşinii. Dar 
nici urmă de tînăra pe care i-o descrisese Ronstadt, nici urmă de 
Tweed, ale cărui semnalmente le ştia. Hotări de aceea să lase 
maşina să treacă. 

-Bruce! răcni el. încă nu! Au intrat pe albie şi urcă spre noi. 
îşi îndreptă atenţia asupra bărbatului cu pistolul-mitralieră 
ascuns în spatele unei stînci. Buster! Aia vin încoace! Imediat ce 
vezi maşina, începi să tragi... 

Marler continuă să urce, răsucind volanul rapid, pe măsură ce 
curbele se succedau, împiedicîndu-1l să vadă culmea. Pneurile 
de iarnă se dovediseră salvatoare, ajutind maşina să urce. 


Deocamdată se afla tot în albia mărginită de troiene înalte de 
zăpadă. 

-Valea asta blestemată este nesfirşită? exclamă Butler. 

-Trebuie să se termine undeva, strigă Marler. 

420 + Colin Forbes 

Abia rostise aceste cuvinte cînd luară o nouă curbă şi, dincolo 
de o poţiune impracticabilă de dram, văzură lumina lunii 
strălucind pe culme. 

Pe autostradă, Newman, îngrijorat de faptul câ luminiţa roşie 
de pe cadran dădea să se stingă, acceleră. Acum gonea cu 
viteză, iar Paula privea panta abruptă din stingă şoselei. De-a 
lungul coamei văzu şiruri de stînci amenințătoare, ce stăteau 
acolo din timpuri imemoriale. 

- îl ajungem din urmă pe Ronstadt, le spuse Newman. 
Luminiţa a devenit mai clară. Dar nu mai văd stopurile lui Marler 
şi nu pricep de ce. 

- Mergi înainte, îl îndemnă Tweed. 

- Dar ce crezi câ fac?! 

Ajuns aproape de capătul superior al torentului, Marler frină 
la poalele ultimei porţiuni abrupte. Lăsă motorul să meargă. Nu 
avea rost sâ se trezească fără mijloc de transport in sălbăticia 
acelor locuri. Gindea febril, incercind sâ se pună in situaţia 
duşmanilor - cum ar fi procedat dacă ar fi fost in locul lor - şi 
apoi se hotărî. 

-Aici coborîm. Nu prea mâ-ncintă ce vom găsi pe culmea 
muntelui. 

- Ne dispersăm, sugeră Nield. 

- Exact. 

- Eu urc pe malul sting, propuse Butler, care deschisese deja 
uşa. 
- Pete, noi o luăm prin dreapta. Sâ nu te expui prea repede pe 
culme. 

Acest schimb de cuvinte durase doar citeva secunde. Marler 
avea puşca Armalite în stînga şi un revolver automat Walther in 
dreapta. Butler incepu sâ escaladeze malul sting prin zăpada 
adincâ. în dreapta avea un Walther. Precaut, trase cu ochiul 
peste partea superioară a malului şi clipi, nevenindu-i să creadă. 
CONSPIRAŢIA ¢ 421 

Era la doar cîţiva paşi de Brad, care stătea stringind ranga cu 
ambele miini şi cu ochii asupra celui de-al doilea Audi alb care 


se apropia în viteză. Avea nici mai mult, nici mai puţin de trei 
pistoale virite pe sub centura hanoracului. Mişcarea lui Butler ii 
atrase atenţia. Se întoarse spre stingă şi îl văzu. Acţiona greşit. 
Dădu drumul răngii şi încercă disperat sâ-şi scoată unul dintre 
pistoale de la briu. 

Butler trase de trei ori. Sîngele ţişni şi se întinse într-o pată 
mare pe hanorac. Omul se împletici, rezemîndu-se de stînca dis- 
locată, se apucă de ea câutînd un sprijin, alunecă şi, câzînd în 
faţă, alunecă în josul pantei. în încercarea de a găsi un punct de 
sprijin, dezechilibrase bolovanul. Stîinca începu sâ se rosto- 
golească la vale, din ce în ce mai repede. Brad căzuse în calea 
ei. Stinca trecu peste el şi, în lumina lunii, Butler văzu câ o 
porţiune destul de mare a ei se înroşise, purtînd pe ea urmele 
cadavrului pe care îl strivise; apoi se rostogoli cu zgomot de 
tunet spre şosea. 

Paula văzu stînca uriaşă coborînd vertiginos. Calculă că va 
lovi şoseaua chiar în faţa lor. Sau îi va lovi în plin. 

- Frinează! răcni ea. 

Newman reacţionă la strigătul ei fără sâ-şi dea seama de ce 
şi opri maşina brusc. Aflaţi în spate, Tweed şi Kent se ţinură de 
ce apucară, dar tot fură azvirliţi în faţă, râmînînd totuşi pe 
banchetă datorită centurilor de siguranţă fixate, care îi opriră sâ 
nu iasă prin parbriz. Stînca se izbi de şosea, făcu un salt şi trecu 
la puţină distanţă de botul maşinii. îşi continuă drumul cu o 
viteză înspăimîntâtoare traversind şoseaua şi căzu într-o albie 
de riu, destul de departe de cealaltă bandă de circulaţie. 

- Mulţumesc, spuse Newman. 

- Cu plăcere, ii răspunse Paula. 

Apoi Newman pomi cu viteză. Paula continua să se uite pe 
geam şi deodată scoase un icnet disperat. în faţa lor începuse 
să 
422 ¢ Colin Forbes 
se rostogolească o altă stincă. Vreme de o clipă râmase stupe- 
fiată, incapabilă să scoată o vorbă. Apoi răcni iar: 

- Viteză! Cit de repede poţi! 

Newman apăsă pe pedala de acceleraţie de parcă ar fi vrut s- 
o facă una cu podeaua. Automobilul pomi ca din praştie, parcă 
zburînd, azvirlind in urmă jeturi de zăpadă. Cu palmele umede 
de spaimă şi strinse laolaltă, urmărea coborirea proiectilului. 
Observă, de asemenea, câ întreaga pantă părea sâ se fi pus în 


mişcare, ca o maree formată din zăpadă şi pietre dislocate. Cel 
de-al doilea bolovan declanşase o avalanşă. Se rugă în gînd, 
lucru pe care rareori il făcea. Newman se chinuia sâ menţină 
automobilul pe şosea. 

Uitîndu-se prin lunetă, văzu stînca lovind şoseaua în urma lor. 
Ca şi cea dinainte, căzu pe cealaltă bandă de circulaţie şi 
dispăru dincolo de marginea şoselei. Avalanşa se prăbuşise pe 
banda lor, liniştindu-se brusc şi lăsind cealaltă bandă relativ 
neacoperitâ. 

-Ai face mai bine sâ treci tu la volan, spuse Newman cu 
amabilitate, adresindu-se Paulei. 

- Cred câ ne apropiem de Ronstadt, se auzi vocea stâpinită a 
lui Tweed. Luminiţa roşie e foarte puternică acum. 

Bruce, individul cu cicatricea pe fhinte, dislocase cea de-a 
doua stincă şi imediat scoase un pistol de la centură. Auzise 
cele trei Împuşcături trase de Butler. Nu-l zări pe Brad, insă 
văzu doi bărbaţi ghemuiţi in zâpadâ pe partea dinspre el a 
albiei. Ridică pistolul şi-l prinse intre ambele miini. Se auzi o altă 
împuşcătură. Marler ochise cu Armalite şi trăsese. Pe fruntea lui 
Bruce apăru o pată roşie, exact in mijlocul cicatricei. Râmase 
nemişcat o fracțiune de secundă, braţele ii căzură pe lingă trup, 
dînd drumul pistolului, apoi se prăbuşi pe spate, râminind cu 
ochii holbaţi către cerul luminat de lună. 

- Aveţi grijă, îi avertiză Marler. Mai sint doi pe undeva. 
CONSPIRAŢIA € 423 

-Mi s-a părut că văd o mişcare în pădure. Mă duc prin 
învăluire, îi răspunse Nield în şoaptă. 

-Bună idee. 

Marler începu sâ meargă tîrîş de-a lungul unui şanţ natural 
către locul în care trebuise sâ oprească maşina. Nield se deplasă 
în altă direcţie, stînd ghemuit şi alergînd în salturi, căutînd adă- 
post în dosul unor stînci. Observase că din unul dintre copaci 
căzuse zăpadă. De ce numai din acela? 

Descriind un arc de cerc, se apropie şi intră în pădure. Copa- 
cul care îi atrăsese atenţia avea trunchiul gros şi ramuri pînă 
jos, care puteau constitui o scară naturală pentru cel care ar fi 
vrut sâ urce cît mai sus. Găsi adăpost după un trunchi, nu prea 
departe de copacul ce-i atrăsese atenţia. Văzu câ Marler 
apăruse în cîmp deschis, fiind oarecum expus. Din copacul înalt 
căzură trei bucăţi îngheţate de zâpadâ. 


Acum era convins şi, ţinînd seama că Marler era descoperit, 
trebui să acţioneze imediat. Examină copacul, scoase o grenadă 
din buzunar şi o azvirli cu boltă printr-o spărtură în frunzişul 
acoperit de zâpadâ. Grenada explodă şi Nield avu impresia câ 
aude un strigăt slab. Apoi se prăbuşi cadavml; Dan, fiind azvirlit 
de pe o creangă pe alta, se izbi de pâmint, rămînînd nemişcat. 
Puşca lui căzu cîteva clipe mai tirziu. 

Aproape în acelaşi moment Buster se ridică din spatele stîncii 
după care se ascunsese şi roti ţeava armei pentru a trage o 
rafală. Marler descărcă două gloanţe în el. Buster alunecă moale 
în zăpadă, prâbuşindu-se peste propria armă. 

-Cu acesta avem patru, strigă Nield. Le-am gâsit şi maşina. 

-Scapă de ea, ordonă Marler. 

-Atunci coboriţi amîndoi pînă la maşina noastră. 

Nield găsise uşor maşina celorlalţi. Urmărise pur şi simplu 
urmele lăsate de pneuri pe zâpadâ. Oamenii lui Ronstadt o 
ascunseserăâ după nişte tufişuri. Deasupra ei străjuia un copac 
înalt. 

424 * Colin Forbes 

Nield găsi o adiîncitură a terenului după una din stîncile 
presărate pretutindeni. Se ridică în picioare, o aruncă atent cu 
boltă, astfel încît så cadă sub rezervorul maşinii şi se adăposti 
după stîncâ. Auzi grenada explodind. Răsună apoi o altă 
bubuitură puternică. Rezervorul sărise în aer ridicînd un zid de 
flăcări care topi instantaneu zăpada de pe copacul din 
apropiere. Privi peste stîncâ. Maşina arăta de nerecunoscut de 
parcă ar fi trecut printr-un malaxor. Cobori de-a lungul albiei 
torentului şi-i găsi pe Marler la volan şi pe Butler în spate. Nield 
se aşeză în fată, Marler ambală motorul pentru a urca maşina 
pînă sus, unde putea întoarce pentru a cobori. 

- Ciudat, puteam fi morţi cu toţii, constată Butler. 

- Nu e chiar aşa, îi răspunse Marler, pentru câ americanii ăştia 
se dovedesc a fi nişte bieţi amatori cînd e vorba de tactică. 

39 

- Dacă rulăm cu viteza asta, sîntem pe cale de a pierde 
contactul cu Marler, spuse Newman. 

-Va trebui să riscăm, răspunse Tweed. Scopul e să nu-l pier- 
dem din ochi pe Ronstadt. Dacă americanii plănuiesc ceea ce 
cred eu, atunci vor cîştiga. Marea Britanie s-ar prăbugşi în haos, 
din care s-ar putea să nu-şi mai revină. 


-Noi sîntem patru, iar ei unsprezece, nu se dădu Newman 
bătut. Şansele de a reuşi ceva sînt minime. 

- Continuă să conduci, ordonă Tweed. Nu înţeleg de ce am 
trecut de Hollental. Baza trebuie să fie în altă parte. Lui Kurt 
Schwartz i-a scăpat ceva. Cel puţin aşa cred. Scoase carneţelul 
negru pe care îl primiseră de la lrina, după ce o salvaseră. 
Paula, dă-mi şi mie puţin lanterna. 

-Ce te frămîntă? întrebă ea. 

- Kurt a scris Hollental pe o pagină, apoi urmează două pagini 
albe. Nu înţeleg de ce. 

-Explicația ar putea fi foarte simplă, zise Paula, întinzîn- du-i 
lanterna. Mi s-a întîmplat şi mie. Dai două pagini fără să-ţi dai 
seama, lăsîndu-le, din greşeală, albe. 

- Sper să ai dreptate. Să verific ce scrie pe următoarea. A, 
uite. Doar un cuvint. Schluchsee. Pare a fi un lac. 

- Dă-mi lanterna, să verific pe hartă. 

Examină harta şi aruncă o privire spre cadranul a cărei 
luminiţă roşie indica prezenţa lui Ronstadt şi a convoiului 
426 ¢ Colin Forbes 
său. Urmări punctul luminos vreme de citeva secunde. Apoi 
spuse repede: 

-Pînâ adineauri ne deplasam spre sud-est, direcţia Hollen- tal. 
Acum mergem spre est, spre Titisee, un mic lac, unde este şi o 
staţiune renumită. Curînd însă urmează o bifurcaţie care ne 
poate întoarce spre sud-vest şi merge de-a lungul lacului. 

- Şi nu vrem asta, protestă Tweed. 

-Ce-ar fi sì mă laşi să termin? replică Paula. Există şi 
Schluchsee, un lac mai mare, dar pare destul de departe. După 
ce trecem de lacul Titisee, ajungem la o altă bifurcaţie ce duce 
la Feldberg. 

-Cel mai înalt punct din Munţii Pădurea Neagră, aminti 
Tweed. Situat la o mie cinci sute de metri altitudine. lartâ-mă, 
încheie el. 

-M-aş lipsi de întreruperi măcar pînă termin. La bifurcaţie, o 
luăm la stînga şi apoi ne îndreptăm spre sud-est, direct spre 
Schluchsee. 

-Dacă Marler nu ne mai detectează pe cadran, îi va fi impo- 
sibil să urmeze un traseu atît de complicat, obiectă Newman. 

-Vom risca, repetă Tweed. 


-Nu-mi place. Mai bine aş încetini, ca să-i ofer şansa de a ne 
ajunge din urmă, insistă Newman. 

-N-am de gînd sâ repet ordinul, îi spuse Tweed. Treaba ta e 
sâ nu-l pierzi din ochi pe Ronstadt. Este un ordin. 

- N-ar fi râu dacă v-aţi mai calma puţin, sugeră Keith Kent. 

- Ai dreptate, îl aprobă Tweed. încordarea asta nu ne ajută cu 
nimic. E. 

- în concluzie, spuse Paula, sâ ne liniştim, inclusiv tu, Tweed. 

- îl pierdem pe Tweed, constată Marler, rulînd cu mare viteză. 
Punctul albastru e din ce în ce mai palid. Va trebui så mergem 
mai repede. 

CONSPIRAŢIA $ 427 

-Ca să ieşi din peisaj, îl avertiză Nield. 

- Nu prea cred, mormăi Marler. Doar am fost şi pilot de curse. 

-Asta nu-i pista de la Le Mans, remarcă Nield văzînd că 
Marler accelerează. Mi se pare ciudat că am lăsat în urmă Hol- 
lental. Credeam că acolo îşi au baza. Mai încet, Marler, că doar 
nu pilotezi un avion. 

- Şi s-ar putea să fie strat de gheaţă sub zăpadă, strigă Butler 
care pînă atunci nu-şi exprimase temerile, din cîte îşi amintea 
Nield. 

-N-o să-l dezamăgesc pe Tweed, îi anunţă Marler pe cei doi. 
Apropo, încercă el să schimbe subiectul, aţi observat complexul 
acela uimitor de clădiri din Hollental, care se cheamă Hofgut 
Stemen? 

-N-ai vrea sâ opreşti o clipă acolo sâ mîncâm ceva? făcu 
Butler. Locul părea enorm şi era luminat ca ziua. 

-M-a surprins câ am văzut o mulţime de maşini parcate, nu 
se lăsă Nield. Şi am zărit şi lume miîncînd într-un restaurant 
foarte şic. 

- Germani, spuse Marler, veniţi din oraşe apropiate. Aveau 
schiuri pe acoperişurile maşinilor. Probabil cîţiva fericiţi veniţi sâ 
profite de ninsori. 

După aceea, se lăsă tăcere. Marler refuză sâ mâi reducă din 
viteză. Spre stînga, pe versantul muntelui se întindea, nesfirşită, 
o pădure deasă de brazi. Nu întîlnirâ nici o altă maşină. Sâ 
mulţumim cerului şi pentru asta, gîndi Nield. 

- Semnalul emis de maşina lui Tweed devine mai puternic, 
constată Marler pe neaşteptate. îl prindem din urmă. la stai 


puţin, văd câ-şi schimbă direcţia de mers. Acum se-ndreaptă 
spre sud-vest. 

-Ajungem la o bifurcaţie, îl anunţă Nield. 

428 + Colin Forbes 

Ca şi Paula, ţinea pe genunchi harta desfăşurată şi o studia la 
lumina lanternei. Apoi privi în faţă atent, pentru a observa 
semnul ce anunţa bifurcația. 

- Acum Newman merge spre Feldberg, anunţă el. Punctul cel 
mai înalt din Munţii Pădurea Neagră. 

- Acolo zăpada e şi mai mare, comentă Butler mai mult 
pentru sine. 

- Mai încetineşte, pentru numele lui Dumnezeu, se rugă Nield. 

Satisfăcut câ se mai apropiase de celălalt automobil, Marler 
reduse din viteza nebunească. Nield se aplecă în faţă, întinzînd 
la maxim centura de siguranţă. 

- Coteşte aici. Mergem spre Titisee. 

Marler respectă indicaţia, apoi acceleră din nou. După citeva 
minute văzură în dreapta Lacul Titisee, pustiu şi strălucind în 
lumina lunii. Nield zări pe malul celălalt grupuri de căsuțe de 
vacanţă. Marler verifică din nou cadranul. 

- Acum au luat-o spre sud-est, observă el. 

-Nu se îndreaptă spre Feldberg, anunţă Nield după ce con- 
sultă harta. Urmează o altă bifurcaţie. Pare să se îndrepte spre 
un lac mare, Schluchsee. De ce oare? 

-Nici urmă de Marler, spuse Newman, adresîndu-se Paulei. 

-Punctul roşu a licărit, îl avertiză ea, deci cred câ sîntem prea 
aproape de Ronstadt. 

-Las-o mai moale, ordonă Tweed, dar ai grijă sâ nu-l pierzi. 

-Am priceput, trebuie sâ fac două lucruri în acelaşi timp, nu 
se dădu Newman bătut. 

Cu toate aceste încetini. Observaseră deja câ drumul înce- 
puse să coboare. Paula se mai uitâ o dată la hartă. 

- Curind încep serpentinele, îl avertiză ea pe Newman. 

- Păi am mai redus deja din viteză, o asigură el. 

- Foarte bine c-ai fâcut-o. 

CONSPIRAŢIA $ 429 

în timp ce ea tocmai rostea ultimele cuvinte, Newman luă o 
curbă foarte strinsă, urmată imediat de alta la fel. Alături de el, 
Paula privea concentrată înainte, sperind sâ zărească o parte 
din lacul misterios. Atmosfera devenise deja mai calmă, socoti 


Tweed, lucru care îl mulțumea. Nu se ştia ce îi aştepta în con- 
tinuare şi dacă vor reuşi sâ-l urmărească pe Ronstadt pînă la 
baza secretă. 

- Acum zăresc ceva. 

Nici nu termină de vorbit că Newman opri maşina. 

Punctul roşu de pe cadran, indicînd poziţia lui Ronstadt clipea 
nebuneşte. Aproape că depăşise convoiul duşman. Paula ridică 
un binoclu mic pentru vedere nocturnă pe care-l avea atimat la 
gît. Se gîndi că nu mai văzuse vreun loc atit de pustiu. 

Erau la înălţime, iar ea privea în jos, către o mică porţiune a 
lacului. Avea senzaţia că se află într-o regiune nepopulată din 
Canada. Luna îşi pierdea din strălucire din cauza cîtorva nori 
aproape transparenţi ce erau purtaţi de vînt prin dreptul ei. 
Lacul era neclintit şi întunecat. Suprafaţa lipsită de orice 
încreţitură o făcu sâ creadă că era îngheţată. Malul celălalt era 
mărginit de pante abrupte, năpădite de o pădure de brazi. 

- Vezi ceva? o întrebă Tweed. 

- Nimic. Nici un semn de viaţă sau vreo locuinţă. Absolut 
nimic. 

- Foarte promiţător. 

- Ne-a ajuns Marler din urmă, strigă Newman, căruia îi veni 
greu să-şi ascundă sentimentul de uşurare. 

-Eu cobor din maşină sâ mă uit mai de aproape, anunţă 
Paula. 

Se dădu jos, închise uşa uşor şi se trezi cu Marler lîngă ea. La 
cîţiva paşi mai in spate era parcată şi maşina, avind aprinse 
doar luminile de poziţie, la fel ca şi a lor. 

-Bun, am înţeles câ baza lui Ronstadt nu e in Hollental, 
remarcă Marler. 

430 * Colin Forbes 

-Nu, nu e, îi răspunse Paula. Tweed crede câ ar putea fi pe 
aici. Lacul acela ciudat ce se vede jos e Schluchsee. 

- Sînt sigur câ în zona asta se află baza, strigă Tweed pe gea- 
mul pe care îl coborise. Kurt Schwartz face referire la acest loc. 
Mi-a scăpat însemnătatea numelui - după Hollental urmau două 
pagini albe. 

-Sâ ne mai apropiem, îi sugeră Paula lui Marler. Cred câ 
dincolo de marginea şoselei e un drum. 

Newman oprise motorul. Se aflaseră atit de aproape de 
Ronstadt, încît acest lucru părea o decizie înţeleaptă. Se putea 


ca duşmanul să fi procedat la fel pentru a trage cu urechea. 
Fâcînd cîţiva paşi pe drumul neamenajat, Paula râmase şocată 
de tăcerea incredibilă ce nu făcea decit să sporească atmosfera 
sinistră a acelui loc sălbatic. Simţi că toţi aşteptau să se 
petreacă ceva îngrozitor. 

O vreme se bucură de aerul rece al nopţii, cu mult sub zero 
grade, fiindcă era în plăcut contrast cu aerul închis din maşină, 
însă îşi lăsase mânuşile pe scaun, ca sâ poată manevra mai uşor 
binoclul şi acum începuse să-şi simtă degetele şi faţa îngheţate. 

- Marler, ar trebuit sâ te-ntreb întîi ce s-a întîmplat cînd aţi 
dispărut de pe şosea. Nield şi Butler au păţit ceva? 

- Sînt în cea mai bună formă. A trebuit să facem puţină 
curăţenie. Dar o să vă povestesc mai tirziu. 

După ce se mai îndepărtă puţin de dram, Paula beneficie de o 
vedere panoramică, deoarece nu mai era în spatele pilcului de 
brazi de lîngă şosea. Lacul era lat, însă părea extrem de lung, 
mult mai lung decît Lacul Titisee, pe care îl zărise mai devreme. 
Îl măsură de la un capăt la altul cu binoclul, însă tot nu văzu 
vreo clădire sâu vreun debarcader. Liniştea, nemişcarea, 
absenţa pînă şi a unei căsuțe de lemn cu luminile aprinse o 
înfiorau. 

- Suprafaţa lacului pare tare ca betonul, remarcă Marler. Ar fi 
un decor perfect pentru un film de groază. Cu uriaşi primitivi, 
înarmaţi cu securi pe măsură, ieşind pe furiş din păduri. 
CONSPIRAŢIA * 431 

- Termină, protestă Paula. Doar ştii că am o imaginaţie 
bogată. O sâ mi se pară câ-i şi văd. 

-Ceva informaţii? intrebă Tweed care ajunsese în spatele lor 
fără să facă nici un zgomot. 

-Absolut nimic. Uitâ-te şi tu. 

-Mulţumesc, nu. Văd şi-aşa. N-am mai călcat de mult într-un 
loc izolat ca acesta. Mai bine haideţi la maşini. Punctul roşu nu 
mai piîlpiie, ceea ce înseamnă că Ronstadt a pornit din nou. 

40 

- Aproape c-am ajuns, Bilă, îi spuse Ronstadt celui din dreapta 
lui. 

Se afla la volanul celei de-a treia maşini din convoi, urmîn- 
du-le pe celelalte două, iar acum se hurducăiau pe dramul des- 
fundat care dădea ocol lacului. Luna dispăruse de cîteva minute 


după un nor, astfel că aveau farurile aprinse pe faza mare. 
Brusc, scoase un hohot gros de ris ce-i trăda încîntarea. 

-Ce-i? făcu Leo Madison. 

-Bilă, ne merge de minune. Nu văd nici urmă de Tweed şi 
echipa lui de nenorociţi. Cred că Brad şi băieţii lui i-au făcut 
tocăniţă în Hollental. Cu sînge în loc de sos tomat. 

Hohoti din nou, scoţînd un sunet hirîit: 

-la gîndeşte-te la avalanşa aia prăbuşindu-se asupra celor 
două maşini. îţi dai seama ce-a mai rămas din oamenii dinăun- 
tru? Sper că şi Paula Grey a fost acolo. Grozav. 

-Da' e ciudat că Brad şi băieţii lui nu ne-au ajuns din urmă, 
comentă Madison. 

-Le ia timp să pregătească o asemenea mîncare, rise din nou. 
Hai, că-mi place. Şi ce mîncare... Cu Paula Grey ca desert. 

-Sper să ai dreptate. 

-Ştii care-i problema ta, Bilă? 

-Cred c-o să mi-o spui chiar tu. 

-N-ai simţul umorului. Mai bine ţi-ai sufleca miînecile, 
prietene. Avem o groază de făcut. 

CONSPIRAŢIA € 433 

- Ce anume ? 

-O sâ încărcăm cutii grele în trei camioane. Cred că Bem- 
hard Yorcke o fi încărcat deja un camion. Avem patru cu totul. 
Cu ce-i în ele, distrugem Marea Britanie. 

- Şi cine-i Bernhard Yorcke ăsta? 

-A venit din Luxemburg cu mulţi ani în urmă. E tipograf. A 
ajuns în Elveţia de tînăr şi a rămas aici. E locul cel mai potrivit 
pentru tipografi. Elveţienii ăştia, trebuie sâ recunosc, sînt cei 
mai buni tipografi din lume. 

Privi prin parbriz. 

- Sîntem aproape. Necazul e că Bernhard Yorcke ne poate 
face o grămadă de probleme. 

Venind din gura lui Ronstdt, Madison se întrebă cum Dum- 
nezeu putea fi acest Yorcke. 

- Dar ce tipăreşte? insistă el. 

-O să vezi la faţa locului, bine? 

- Există o bază şi trebuie să fie acolo. 

- De acord, întări Tweed. 

Coboriserâ şi merseseră spre sud faţă de locul din care Paula 
cercetase lacul prin binoclu. Maşina condusă de Newman era în 


faţă, urmată de cea a lui Marler. Punctul roşu de pe cadran 
strălucea atît de puternic încît trebui sâ ruleze foarte încet. 
Treptat, strălucirea se mai stinse. Newman stinse mai toate 
luminile şi opri brusc, din două motive. Ajunseseră acum 
aproape de marginea lacului şi observase o porţiune de dram ce 
mergea paralel cu el. Parcară maşinile pe stînga, la adăpostul 
unui pîlc de copaci. Apoi, cu precauţie, ieşiră în cîmp deschis. 

Spre dreapta, între dram şi lac, era un zid înalt pînă la umăr. 
Râmaseră cu toţii nevăzuţi, uitindu-se peste coama lui. Paula se 
propti cu coatele de coama zidului şi privi prin binoclu: baza se 
afla chiar în partea opusă lor, spre partea îndepărtată a lacului. 
434 * Colin Forbes 

La marginea apei, pe o porţiune mai ridicată, se înălța o 
clădire cu două etaje. Avea frontoane foarte mari şi, din cîte îşi 
dădu ea seama, era construită din lemn. Arăta ca un amestec 
de fermă şi de reşedinţă privată. Mai devreme, cînd priviseră de 
sus, rămăsese ascunsă vederii din cauza pădurii de brazi care 
cobora pînâ aproape de marginea ridicâturii pe care se afla 
clădirea. Tweed luase binoclul de la Marler şi îl auzi pe Newman 
spunînd: 

-Tweed, dă-mi şi mie binoclul o clipă. 

-la-1 pe-al meu, zise Paula şi i-1 întinse. 

Newman îl reglă imediat şi privi, dar ţinta lui nu era casa. Se 
uita către şirul de lumini de poziţie ale automobilelor negre care 
mergeau către capătul lacului. Urmârindu-le în continuare, zise: 

-Rulează pe un drum lat, care merge spre partea unde locul 
se termină. După ce ajung la bază o să urmăm acelaşi drum. Pot 
conduce pe acolo şi fără să aprind farurile. 

-Cu puţin noroc, comentă Tweed, avind maşini albe, s-ar 
putea să nu ne vadă. O să ne mascheze zăpada. 

-De aceea mi-ai ceru să închiriez maşini de culoare albă? 
întrebă Marler. 

- Da. Auzisem de prima ninsoare. M-am gîndit că aşa ar fi mai 
puţin bătătoare la ochi şi uite că ne vor fi de folos. 

- Sigur, îl aprobă Newman, încă privind prin binoclu. Să 
sperăm că luna rămîne tot aşa, să avem o lumină difuză. Au 
ajuns la capătul lacului şi se îndepărtează de el. Acum sînt pe 
jumătate ascunşi, ceea ce înseamnă că drumul urcă printr-o 
vale. 

- Şi asta ne va sluji, interveni Marler. 


Paula stătea în picioare cu braţele încrucişate pe piept, 
încercînd să se încălzească. Frigul trecea chiar şi prin hainele 
groase pe care le îmbrăcase. Rămăsese cu capul ridicat puţin 
peste coama zidului, ca să râmînă ascunsă. 

CONSPIRAŢIA $ 435 

-îmi aminteşte de casa aceea din Psycho, zise ea. Are un şir 
de trepte cu balustradă care duce la uşa din faţă. Singura 
diferenţă e rampa aceea mare din dreapta. Mă ia cu fiori. 

-O casă oarecare, o linişti Newman. 

-Rampa aceea e interesanta, remarcă Tweed, încă ţinînd 
binoclul îndreptat spre casă, deoarece pe ea încap şi două auto- 
mobile, sau chiar un camion foarte mare. 

-La ce le-ar trebui camioane acolo? întrebă Kent. 

-Ca sâ transporte ce se produce înăuntru. Dacă am dreptate, 
marfa de acolo e mai ucigătoare decit orice bombă. Clădirea 
arată ca un garaj uriaş, dar pot sâ jur câ uşa e foarte modernă - 
spre deosebire de tot ce se află în jur. 

Paula privi cercetător lacul scăldat în lumina fantomatică. 
Luna apăru pentru scurt timp de după un nor şi constată câ avu- 
sese dreptate. 

-Ici şi acolo de-a lungul lacului sint mici plaje, dar n-am zărit 
nici o căsuţă de vacanţă. 

-în cursul sezonului toată lumea merge la Titisee, o lămuri 
Tweed. Uitaţi-vă, convoiul a ajuns aproape. 

-Cînd ajunge în preajma casei, dramul se desparte în tTei, 
constată Newman. Un dram duce spre picioarele şirului de 
trepte, altul continuă pînă la baza acelei rampe, iar al treilea 
merge pe după casă - şi pe acolo au luat-o. N-ar fi vremea sâ 
pomim şi noi? 

-Sâ mai aşteptăm puţin, sugeră Tweed. Sâ-i lăsăm sâ intre. 

-Nu-i nici o lumină în toată clădirea, remarcă Paula. 

-Ba sînt mai multe, o corectă Tweed. Nu se prea văd, fiindcă 
se află jos, în subsol. Cred câ au tras şi draperiile. 

-Vrei să spui că deja e cineva înăuntru? întrebă Paula. 

- Sînt convins, dar în subsol. Aşa sâ fie totuşi? Da, aproape 
sigur, numai dacă e suficient de spaţios. 

-Ce se află acolo? 

-Ceea ce vrem să distrugem. 

436 + Colin Forbes 

- Anume? 


-O avere, îi răspunse Tweed şi zimbi. A sosit vremea să 
aflăm. 

Luna parcă ţinea să le fie de ajutor, luminînd difuz întregul 
peisaj. Newman pomi primul şi ieşi de pe şosea, pâtrunzind pe 
drumul neamenajat. în spatele lui rula automobilul condus de 
Marler. Merseră cu luminile stinse, iar Newman, care examinase 
drumul reuşi să se descurce fără probleme. 

-Ce-ai discutat cu Tweed şi Marler înainte de plecare? îl 
întrebă Paula pe Newman. 

-Planul tactic pentru asalt, îi răspunse Tweed, de pe ban- 
cheta din spate. Avem mai multe variante. 

- Şi pe care aţi ales-o? 

-Tocmai mă pregăteam să-ţi spun, dar mi-ai luat-o înainte cu 
întrebarea. Trebuie să ştii şi tu la fel de bine ca şi ceilalţi. Bob, 
vrei să-i explici Paulei? 

- Noi sîntem şapte, începu Newman. Am considerat că ei sînt 
unsprezece, însă lumina din subsol pe care a zărit-o Tweed ne 
sugerează că mai e încă un individ. Cel puţin, ţinu el să 
sublinieze. Calea cea mai evidentă de pătrundere ar fi prin 
spate, pe unde au mers şi maşinile. Dar mi se pare prea la 
vedere, nu crezi? 

-Da, adevărat, îi răspunse Paula. Mă gindeam să ne des- 
părţim, astfel încît să înconjurăm casa. 

- Exact aşa am stabilit şi noi, spuse Newman. Keith, tu cobori 
cînd ajungem lîngă clădire şi te strecori pe scări către uşa din 
faţă. Nu cred că se va întîmpla aşa, dar s-ar putea să iasă toţi pe 
acolo. Marler ţi-a dat încă un revolver - s-ar putea să nu ai timp 
să schimbi încărcătorul. Cum ies, începi să tragi în ei. 

- Cred că mă descurc, spuse Kent degajat. Cred că Tweed v-a 
povestit, sînt un ţintaş bun. Fac parte dintr-un club. 

- Dar noi ceilalţi? insistă Paula. 

CONSPIRAŢIA $ 437 

-Marler şi Butler vor ocupa cele mai bune poziţii în spatele 
clădirii. Tweed şi Nield îl urmează pe Keith cînd acesta coboară, 
apoi se vor plasa pe poziţii, pe partea casei unde se află rampa. 

-Dar tu? 

-Eu trebuie să mă mişc. O să dau roată clădirii şi intervin ca 
întărire unde va fi nevoie. 

- Ai uitat de cineva, spuse Paula dezamăgită. Eu ce fac? 

-N-am uitat. Tu vii cu mine. 


-Ca întărire? întrebă ea cu glas ceva mai cald. 

-Sigur că nu. Ca forţă de sprijin pentru mine. 

-Elementul decisiv al strategiei noastre este să-i ademenim 
afară din clădire, interveni Tweed. Ei cunosc deja dispunerea 
încăperilor, pe cînd noi n-avem nici cea mai vagă idee. De 
aceea, trebuie să-i aducem pe terenul nostru. 

-Şi cum reuşim asta? vru să ştie Paula. 

-Sper c-aţi observat, au început să se aprindă luminile în 
interior, aşa că noi... 

-Asta arată că nu se tem de nimic, îl întrerupse Newman, şi 
ne va fi de folos. 

-Tocmai mă pregăteam să-i spun Paulei că Bob va arunca 
grenade înăuntru prin ferestre. Acest lucru îi va dezorienta, iar 
unii dintre ei vor ieşi, unde îi aşteptăm noi. 

-Isteţ gîndit, spuse Paula laudativ. 

- Ajungem imediat, îi preveni Newman. 

Drumul pătrunsese pe albia unui torent, larg şi abrupt. 
Newman se simţi uşurat. Se părea că ticăloşii dinăuntru încă nu 
simţiseră apropierea lor. Ajunseră la partea superioară a albiei, 
unde drumul mergea în trei direcţii. 

-S-ar putea să nu ne audă venind, spuse Paula. Am auz bun şi 
mi se pare că disting zgomot de utilaje dinăuntru. 

-Aici coboară Keith şi Tweed, spuse Newman. îl văd deja pe 
Nield dîndu-se jos pentru a vi se alătura. Keith, adăugă 
438 + Colin Forbes 
Newman, te sfătuiesc să te ghemuieşti lipit de zidul clădirii, între 
uşa principală şi rampă. Aşa vei fi mai puţin expus. 

-Exact aşa o sâ şi fac, răspunse Kent. 

La coborire, Tweed şi Kent avură grijă să nu trîntească uşile. 
Tweed avea revolverul Walther în mîna dreaptă şi citeva 
încărcătoare în stînga. Exteriorul clădirii rămăsese în întuneric, 
iar cei doi dispărură ca nişte năluci. în timp ce Newman rula 
foarte încet, Paula se aplecă şi ridică pistolul-mitralieră. 

-O să facem o echipă bună, zise Newman. 

-Dacă zici tu, făcu ea, încă iritată. 

Rulau pe drumul ce trecea pe lîngă o latură a clădirii. în 
depărtare, Paula zări formele celor trei automobile negre. Toate 
fuseseră parcate cu faţa spre ei, pregătite ca pentru o plecare 
precipitată. Treceau foarte incet pe lingâ perete cînd Paula 
strigă: 


- Opreşte! 

-De ce? 

-Opreşte! Ce, ai suizit? Am văzut un şir de trepte şi o uşă 
laterală. Eu cobor şi să nu te-aud protestînd. 

Oftînd, Newman opri. Nu avea rost sâ se certe cu Paula dacă 
aşa hotârise ea. Pe de altă parte, avea dreptate: nu se 
aşteptaseră sâ găsească o intrare acolo. Ea deschise portiera, ii 
aruncă un zimbet, se strecură afară şi o inchise fără zgomot. El 
pomi mai departe, urmat de maşina lui Marler, avindu-l acum 
alături doar pe Butler. 

După ce râmase o clipă nemişcată pentru a se adapta la 
diferenţa de temperatură. Paula remarcă numărul mare de 
trepte, cel puţin douăsprezece, care duceau spre o uşă închisă. 
Se obişnui curînd cu întunericul aproape desâvirşit şi observă câ 
solul era plin de bolovani. 

Se ascunse in spatele unuia, apoi socoti câ poziţia aceea îi va 
stinjeni mişcările. Trebuia să fie pregătită într-o fracțiune de 
secundă in caz câ vreunul dintre ticăloşi ieşea afară pe neaştep- 
tate. Pe intuneric, găsi o stincâ a cărei parte superioară era 
plată. 

CONSPIRAŢIA € 439 

Privi în spatele ei, încercînd, în acelaşi timp, să surprindă orice 
zgomot. Era posibil ca indivizii să fi pus pe cineva de pază. 
Nimeni nu se gîndise la asta mai devreme. Uşurată că nu aude 
nici o sunet, se aşeză pe stincă şi aşeză încărcătorul de rezervă 
în poală, apoi ridică pistolul mitralieră pînă cînd ţeavă râmase 
îndreptată spre platforma din faţa uşii. Cobori arma şi repetă 
mişcarea. 

Insuportabilă tăcerea asta, îşi zise ea. Nu se aude nimic. Nici 
măcar păsările de noapte. 

îşi scosese mănuşa din mîna dreaptă, pentru a simţi mai bine 
trăgaciul sub deget. Avea să îngheţe, dar trebuia să îndure, de 
aceea îşi mişcă mereu degetul în jurul trăgaciului. 

leşiţi, porcilor! zise ea şoptit. Aţi ucis destui oameni cu 
bombele voastre. 

Cînd începu să dea roată clădirii, Newman observă că se mai 
aprinseseră lumini. Avusese un motiv întemeiat cînd îşi alesese 
rolul în această operaţiune. Voia sâ se asigure că fiecare se 
găsea pe poziţia cea mai potrivită. O văzu pe Paula stînd pe 
stincâ şi oftă. Vru sâ se apropie de ea pentru a-i spune ceva, 


însă renunţă. Paula trecuse prin multe asemenea situaţii şi ştia 
ce face. îşi aduse aminte cum scăpase de Hank Waltz în 
magazia aceea din Eagle Street. 

Se îndreptă în direcţia opusă, către spatele casei. îl găsi pe 
Marler ascuns în spatele unui copac, avînd arma pregătită. în 
spatele lui era Butler ghemuit la adăpostul unui tufiş. Amîndoi 
supravegheau o altă ieşire, a cărei uşă era situată la nivelul 
solului. îşi continuă inspecția către cealaltă latură a clădirii. 

Trâgînd cu ochiul din spatele unei gherete din lemn, Nield îi 
făcu un semn cu pistolul. Ceva mai departe, în preajma rampei, 
ascuns de înălţimea ei, Tweed aştepta, calm, privind atent în 
sus, spre clădire. Nici măcar nu privi spre Newman, care trecu 
prin faţa lui şi ajunse la uşa principală. 

440 + Colin Forbes 

Aşa cum recomandase, Keith era ceva mai sus, pe scările ce 
duceau spre uşa masivă. Stătea ghemuit, rezemat cu spatele de 
zidul clădirii şi sigur îl auzise pe Newman venind. Se răsuci 
brusc, cu pistolul îndreptat spre cel nou-venit, apoi îl cobori. 
Tweed socoti câ era momentul sâ-i stiîrnească pe ticăloşii 
dinăuntru aruncînd cîteva grenade prin ferestrele luminate. 

Cind intraseră in locul de parcare, Ronstadt coborise primul. 
Pornise grăbit către uşa din spatele clădirii însoţit de trei oameni 
de-ai săi - Leo Madison, Chuck Venacki şi Vemon Kolkovski. 
Călătoriseră cu toţii in acelaşi automobil. 

-Bilă, ai văzut destui tipi duri la viata ta, dar pregâteşte-te sâ- 
| intilneşti pe Bernhard Yorcke, il avertiză el pe Madison. 

-Eu cred câ nu mai am nimic nou de văzut, spuse Madison 
fără drept de apel. 

-Mai bine ţi-ai pune frîu la gura aia bogată. N-am apucat să 
termin. Yorcke are un metru şaizeci şi cinci, e pitic, cocoşat, dar 
tare ca un bivol. Se-nfurie una-două dacă vorbeşti ce nu trebuie. 
Sâ-i lauzi opera şi sâ-i spui mereu câ e cel mai tare în meseria 
lui. 

-Bine, dacă spui tu... 

Ronstadt apăsă pe butonul soneriei de trei ori lung, apoi de 
două ori, după care incă o dată de trei ori. 

Aşteptară. Pierzindu-şi răbdarea, Madison începu sâ se 
foiascâ. in spatele lui Ronstadt, ceilalţi rămaseră la o distanţă 
respectuoasă. Lui Ronstadt îi plăcea ca oamenii lui să fie poli- 


ticoşi in anumite cazuri, asta însemnind câ el trebuia să 
păşească în frunte, urmat de restul turmei de lachei. 

- Unde dracu-a dispărut? se răsti Madison. Ne ţine în frig. 

Abia rostise aceste cuvinte câ auziră cheia râsucindu-se in 
broască. Cind se deschise uşa, lumina puternică dinăuntru 
năvăli afară, orbindu-i pe toţi. Madison rămase fâră grai. Avea in 
faţă un individ urit cum nu mai văzuse, cu o înfăţişare 
diavolească. 

CONSPIRAŢIA $ 441 

Bernhard Yorcke avea fruntea înaltă şi părul negru, unsuros 
şi nepieptânat. Nasul îi era coroiat, ochii negri, cu o privire fixă 
şi bizară, pârînd ameninţători. Gura cu buze subţiri era răsucită 
într-un unghi ciudat, ceea ce crea impresia că zimbea 
permanent în mod batjocoritor. Un zîmbet extrem de dizgraţios. 
Era bine bărbierit, iar faţa lungă şi triunghiulară se termina cu o 
bărbie ascuţită ce accentua înfăţişarea lui ce amintea de un 
vrăjitor. Virfiirile degetelor îi erau negre de cerneală tipografică. 

- Ai întîrziat, spuse el cu glas răutăcios. 

-îmi pare râu, îi răspunse Ronstadt zimbindu-i. Se conduce 
greu pe vremea asta. Pe şosea e zăpadă mare şi gheaţă. 

-Nu mă interesează. Fă bine şi adu-ţi oamenii înăuntru, dar 
să ştii că n-am nimic de mîncare; nu-mi pot pierde timpul sâ 
tratez necunoscuţi. 

Yorcke vorbea în engleză, rar, articulînd cu mare precizie şi 
accentuînd silabele. Avea o voce piţigăiată, ceea ce nu făcea 
decit sâ-i întărească personalitatea ce radia un aer sinistru. Se 
dădu la o parte pentru a-i lăsa pe oamenii lui Ronstadt sâ intre, 
apoi încuie uşa cu mina stingâ. în dreapta stringea o bară lungă 
din metal care se termina la un capăt cu un vîrf ascuţit. La 
celălalt capăt, bara avea o adăugire ce o făcea sâ semene cu o 
cruce. Lui Madison îi aminti de un pumnal înspâimîntâtor. 

-Cred că te-ntrebi ce ţin în mînă, i se adresă Yorcke lui 
Madison. 

Tipului ăsta respingător nu-i scapă nimic, gîndi Madison, care 
mai aruncă o privire la bară. 

-E o sculă de-a mea. 

-Bernhard e cel mai mare tipograf din lume, bubui vocea lui 
Ronstadt. îţi zice o zi şi treaba e sigur terminată la termen. 


-Ronstadt, am totul gata, confirmă Yorcke. Ba chiar am 
tipărit o cantitate mai mare. Vor ieşi acum din maşina de tipărit, 
dar, pentru asta, mă aştept la o plată suplimentară, bineînţeles. 
442 $ Colin Forbes 

în timp ce rosti aceste cuvinte, înainta puţin către Ronstadt, 
ţinînd bara bifurcată la nivelul pieptului, de parcă ar fi fost gata 
sâ-l lovească. Il ţintui cu ochii pe Ronstadt care răspunse ime- 
diat, încercînd să nu ia în seamă ameninţarea. 

-Asta o sâ-ţi crească onorariul. Şi n-o să-ţi capeţi plata în 
moneda pe care ai tipârit-o. 

-Nici sâ nu-ncerci! şuieră Yorcke. Viaţa-i aşa de scurtă... 

-Glumeam, se grăbi Ronstadt sâ-1 liniştească. Putem începe 
încărcarea camioanelor? 

-Unul e deja încărcat. Şoferul aşteaptă să plece. 

- Spune-i, te rog, sâ pornească imediat. 

Oamenii lui Ronstadt începură să verifice diferite încăperi, în 
vreme ce Yorcke se apropie de un telefon demodat fixat pe 
perete şi învîrti o manivelă pentru a suna la garaj. 

- Dave, du camionul la destinaţie. Da, chiar acum. 

Avînd geanta din pînză pe care o împrumutase de la Marler, 
Newman începu sâ dea ocol casei. Apucă o grenadă din geantă 
şi o azvirli cu putere printr-o fereastră iluminată. Geamul se 
sparse cu zgomot, iar proiectilul ateriză undeva înăuntru. Apoi 
explodă. Ferestrele se sfărimarâ, împrăştiind nenumărate 
cioburi pe zăpada de afară. Newman se deplasase deja mai 
departe şi aruncă încă o grenadă. Alergind, continuă sâ arunce 
grenade prin ferestre. 

Sub rampa largă, Tweed stătea ghemuit lîngă zid, cu pistolul 
pregătit. Deodată, auzi zgomotul unui motor puternic pornind. 
Ridică privirea şi văzu uşa uriaşă automată a garajului ridicîndu- 
se cu rapiditate. Dinăuntru se năpusti un camion mare şi alb, 
care cobori rampa în viteză. Ţinti şi trase, dar ştia câ e inutil. 
Cabina în care se afla şoferul trecuse deja de el, apoi vehiculul 
luă curba scrişnind, acceleră, îndreptindu-se către drumul 
desfundat în mare viteză. Nield apăru alături de el. 
CONSPIRAŢIA $ 443 

-L-am scăpat. Am tras, dar n-am nimerit. Unde s-ar putea 
duce? 

-îți zic imediat... 


Urmări camionul rulînd cu viteză şi ajungînd foarte curînd la 
şosea, cotind stînga şi pornind în direcţia din care veniseră. Apoi 
dispăru. 

- Cred că întîi va trece prin Freiburg, zise Tweed. Poate găsim 
vreo soluţie sâ-1 oprim mai tirziu. 

Newman ţişni pe lingă ei. Continua sâ fugă in jurul clădirii, 
aruncind grenade pe care le scotea din geanta atirnată pe umăr. 
Ţinti şi azvirli una pe lingă Kent, care stătea lipit de peretele din 
capul scării. Se auzi o nouă explozie şi cioburile zburară în toate 
părţile, dar nici unul nu nimeri în apropierea lui Tweed şi Nield. 
Apoi işi continuă alergarea. 

Peste cîteva secunde, uşa lingă care pindea Paula, se deschi- 
sese brusc şi dinăuntru se năpustiră trei gorile, trăgînd la intîm- 
plare. Paula ridicase pistolul mitralieră. Cobori arma; trăsese o 
singură rafală lungă. Cei trei aflaţi pe scară se rostogoliră unul 
după altul şi se prăbuşiră morţi. Tocmai reîncârca arma, aştep- 
tindu-se sâ mai apară şi alţii, cînd Newman apăru brusc de după 
colţ şi evaluă situaţia dintr-o privire. 

-Grozavă treabă! Să nu intri cumva! o sfătui el şi fugi mai 
departe. 

Paula aşteptă, dar nimeni nu mai încercă să iasă. Lâsâ arma 
pe pămînt, fiindcă i-ar fi fost greu să o folosească în interiorul 
clădirii. Ţinind pistolul strins în ambele miini, păşi pînă la baza 
treptelor şi începu sâ urce cu precauţie, ocolind cadavrele, apoi 
dispăru înăuntru. 

Aflat în spatele casei, la liziera pădurii, Marler aştepta 
ţinîndu-şi arma cu lunetă gata sâ tragă. Butler stătea in 
apropiere, ghemuit după un tufiş. 

- Nu-ţi dezlipi ochii de pe uşa aceea! ii strigă Marler. 

- Am înţeles. 

444 ¢ Colin Forbes 

Cei dinăuntru declanşară atacul, dar într-un mod neaşteptat 
şi din cu totul altă direcţie decit cea anticipată. Deşi nu 
sesizaseră nici un semn de agitaţie, dinăuntru, prin ferestrele 
sparte, veni o ploaie de bombe cu fumigene. Marler şi Butler 
rămaseră pierduţi într-un nor dens de fum înecâcios. 

Uşa se deschise încet. Ronstadt ieşi primul, urmat de Leo 
Madison, Chuck Venacki şi Vemon Kolkovski. Erau înarmaţi cu 
pistoale, dar nici unul nu trase, fugind în schimb către unul 
dintre automobile, parcat cu faţa spre drum. Ronstadt deschise 


uşa cu precauţie, se aşeză la volan, Chuck i se alătură în 
dreapta, iar Madison şi Vemon ocupară bancheta din spate. 
Pomi motorul şi acceleră. 

Tuşind, Marler ieşi din norul de fum şi-l văzu pe Newman 
apărind de după colţul casei. Ronstadt conduse maşina drept 
spre el, însă Newman sări în lături şi scăpă. Apoi maşina prinse 
viteză şi se făcu nevăzută în albia secată a torentului. 

Newman se ridică cu greu în picioare şi-şi dădu seama câ-şi 
scrintise piciorul. Privi lung la stîncâ teşită unde trebuia să se 
afle Paula. îşi aruncă ochii spre uşa rămasă deschisă din capul 
scărilor. 

- Marler! strigă el. Paula a intrat. Du-te după ea, pentru 
numele lui Dumnezeu! 

- Am plecat. 

Cînd ajunse la uşa deschisă, Paula se opri o clipă şi trase cu 
urechea, după care aruncă o privire înăuntru. Măsură din ochi 
coridorul luminat şi pustiu. Se încruntă. Percepu un zgomot ciu- 
dat. Zdrang... zdrang... zdrang... 

Se auzea continuu şi venea dinspre o cameră din partea 
dreaptă a coridorului, a cărei uşă stătea deschisă. Pomi spre 
cameră şi zgomotul deveni tot mai puternic. Cînd se apropie, 
constată că uşa groasă ca o lespede şi dată de perete era făcută 
din oţel. Privi pe după ea şi abia reuşi sâ-şi reţină o exclamaţie 
CONSPIRAŢIA ¢ 445 
de uimire. Dedesubt se căsca un subsol foarte mare, care era, 
probabil, cît întreaga clădire. 

Acum pricepu de unde venea zgomotul. In subsol era o serie 
de maşini care funcționau din plin; iluminatul era asigurat de 
tuburi fluorescente suspendate de tavan. Dincolo de uşă, un şir 
de trepte avînd o balustradă metalică într-o parte coborau spre 
încăperea de dedesubt. Din hărmălaia cumplită făcută de maşini 
abia dacă răzbea în exterior vreun sunet. 

Coborînd pe furiş, cercetă un privirea grupurile de maşini. La 
un capăt, se derulau cîteva suluri mari de hirtie care deveneau 
perfect netede după ce pătrundeau în primul utilaj. Apoi fişiile 
treceau printr-o serie de valţuri ce se roteau nebuneşte. La fel 
de netede, ieşeau la capătul celălalt, însă imprimate cu un 
desen care, la început, i se păru câ seamănă cu cel al mărcilor 
poştale. O clipă mai tîrziu, înţelese câ erau, de fapt, bancnote. 


Acestea îşi continuau dmmul pînă ajungeau la un şir de plăci 
metalice foarte mari care urcau şi coborau, tăindu-le. 

Ajunsese aproape de ultima treaptă de jos cînd păşi pe o 
pată de ulei. Alunecă şi, cu un gest disperat, trebui să se apuce 
de balustradă. Se izbi de metal cu corpul şi cu mîna în care avea 
pistolul. Se ridică şi-şi mişcă braţele şi picioarele pentru a şi le 
dezmorţi. Nu păţise mai nimic - i se mai întîimplase şi alta dată 
să alunece. Dar unde-i dispăruse pistolul? 

Lumina era suficient de puternică pentru a vedea înjur, însă 
nu-şi zâri arma nicăieri. Pesemne că se rostogolise sub vreo 
maşină. înjură în gînd. Clâtinînd din cap ca sâ-şi limpezească 
gîndurile, începu sâ păşească spre locul în care începea opera- 
ţiunea de tipărire a bancnotelor. Aproape de capătul şirului de 
utilaje se afla o platformă de beton, ridicată cu peste treizeci de 
centimetri deasupra podelei. Presupuse că slujea ca post de ob- 
servaţie, astfel încît tipograful så poată verifica funcţionarea 
fără greş a maşinilor. 

446 * Colin Forbes 

Deodată simţi prezenţa cuiva în spatele ei. Se răsuci şi-i 
scăpă un țipăt de spaimă, fiindcă în apropierea ei stătea cel mai 
respingător individ pe care-l văzuse vreodată: pitic şi cocoşat, 
cu o faţă monstruoasă, schimonosită într-un rînjet ce trăda 
nerăbdarea de a găsi plăcere în suferinţa cuiva. în mîna dreaptă, 
ridicată deasupra capului, stringea o bară de metal înnegrit, cu 
o ţepuşă amenințătoare la capăt. 

- Eu sînt Bernhard Yorcke, răcni el, acoperind zgomotul făcut 
de maşini. Cel mai bun tipograf din lume. Ai venit să-mi sabotezi 
opera. 

- Dimpotrivă, nici n-am văzut una mai reuşită, se grăbi ea să 
spună. 

-Ba nu-i adevărat! Ai fost trimisă pentru a mi-o distruge. Dar 
o să te distrug eu mai întîi. 

- Eşti un geniu, îngăimă ea. 

- Sînt cel mai mare geniu, spuse el, apropiindu-se. 

-De aceea am venit aici. Să-ţi văd minunata operă. 

- Minţi, lătră el. Ai venit s-o nimiceşti, dar o sâ plăteşti cu 
viaţa pentru asta. 

Paula ştia că piticul avea intenţia sâ-i zdrobească faţa cu 
țepuşa înspâimiîntâtoare. Dîndu-se înapoi, vîri mîna în geanta de 
umăr, însă în cădere aceasta îi lunecase spre spate şi pipăi 


disperată înăuntru, fără a găsi buzunarul secret în care îşi ţinea 
Browning-ul. Bâgă mîna mai adînc şi simţi între degete un spray. 
Cînd reuşi sâ-1 scoată, individul ajunsese foarte aproape, dar ea 
avu timp sâ ţintească, apoi închise ochii şi apâsă pe buton. 

-Tirfă nenorocită! exclamă el. 

Paula deschise ochii şi îşi dâdu seama câ lichidul îi atinsese 
doar ochiul drept. Piticul se holbă la ea cu ochiul celălalt şi ridică 
țepuşa pentru a o străpunge. Trâgindu-se înapoi din faţa lui, 
ajunsese cu spatele la zid. 

CONSPIRAŢIA $ 447 

Marler cobori treptele din cîteva salturi, cu o viteză incre- 
dibilă, ţinînd arma cu lunetă într-o mînă. Nu putuse trage din 
capul scărilor, deoarece se temuse sâ n-o nimerească pe Paula. 
Observă pata de ulei pe care lunecase Paula şi sări peste ea. 

- Pocitanie scîrboasâ! strigă el. 

Insulta avu exact efectul pe care şi-l dorise cu atîta ardoare. 
Cît pe ce sâ o împungă pe Paula cu ţepuşa, Yorcke se răsuci. 
Marler folosi patul armei ca pe o bită şi-l lovi pe individ în 
moalele capului. Acesta se bălăbăni pe picioare, dindu-se înapoi, 
încă tinînd bara de metal in mină. îşi simţi picioarele atingind 
platforma de beton şi, cu agilitate de necrezut, sări pe ea pentru 
a mai cîştiga in inălţime. Tocmai işi pregătea ţepuşa pentru a 
lovi cind Marler îl izbi din nou cu patul armei, nimerindu-1l peste 
nasul coroiat. 

Yorcke îşi pierdu echilibrul şi căzu pe spate, nimerind pe 
utilajul in funcţiune. Rămas lat pe foaia de hirtie, era purtat 
către primul valţ. Acesta avea un dispozitiv de siguranţă, care 
se ridica atunci cind pe bandă ajungea un obiect mai mare. 
Acum acel obiect era chiar capul lui Yorcke. Valţul cobori cu 
foTţâă şi Marler o răsuci pe Paula, ca sâ nu vadă scena. Yorcke 
scoase un urlet înfiorător, care răzbătu clar, acoperind vuietul 
maşinilor. Cind umerii piticului ajunseră în dreptul valţului 
acesta se ridică, apoi cobori cu precizie. De data aceasta, nu se 
mai auzi nici un răcnet şi restul corpului alunecă mai departe, 
strivit de următorul valt extrem de greu. Hirtia era pătată de 
balta de sînge ce se lăţea. 

-Nu te uita, rosti grăbit Marler. 

Apoi se auziră strigaţi de cineva din capul scărilor. Urmat de 
Tweed, Newman cobori şchiopâtind şi se opri cind Marler îl 


avertiză în legătură cu pata de ulei. Apoi Marler, care o ţinea pe 
Paula pe după umăr, o împinse delicat către Newman. 

-Du-o la maşină şi rămii cu ea. 
448 * Colin Forbes 

- Şchiopătezi, observă Paula. Te tratez eu cînd ajungem la 
maşină. Am o misă de prim-ajutor. Hai! Şi nu-ţi forţa piciorul! 

Tweed urmări foile tipărite care continuau sâ treacă de la o 
maşină la alta, apoi se uită spre Marler. 

-Bancnote de zece, douăzeci şi cinci lire, constată el. „Dacă 
vrei sâ distrugi o naţiune, depreciazâ-i moneda", cam aşa spus 
Lenin. Perfidă metodă. Americanii aveau intenţia să inunde 
Marea Britanie cu bancnote false, fâcîind oamenii sâ-şi piardă 
orice încredere în liră. Apoi americanii i-ar fi convins sâ accepte 
dolarul, după care ar fi preluat puterea. 

Ridică privirea. în capul scărilor apăruseră Kent, Butler şi 
Nield, care măsurau cu ochii subsolul uriaş. 

-Voi trei, acţionaţi doar împreună, le strigă el. Verificaţi fie- 
care încăpere din clădire şi asiguraţi-vă că n-a mai rămas 
nimeni. Dacă nu găsiţi nimic, reveniţi să-mi spuneţi, dar fiţi 
atenţi. 

-Cred că vrei sâ o radem cu totul de pe suprafaţa pămîntu- 
lui, aşa e? întrebă Marler. 

- Cît mai repede. Din nefericire, plafonul e din beton. 

-Nu cred, spuse Marler şi urcă pe o scară ce stătea proptită 
de un perete. 

Întinzînd mîna, ciocăni în tavan. Se uită spre Tweed şi clătină 
din cap: 

-Nici vorbă de beton. E un soi de polistiren, ca så semene cu 
podeaua din beton. Deasupra trebuie să fie doar lemn, care 
arde. Trebuie så mâ-ntorc la maşină, ca sâ mai iau nişte materi- 
ale. Să nu te duci la capătul liniei de maşini, fiindcă n-o să-ţi 
placă priveliştea. 

După ce Marler plecă, cu pistolul în mînă, Tweed pomi spre 
capătul grupului de utilaje. Cînd văzu rămăşiţele lui Bernhard 
Yorcke, scuipate pe pardoseală de ultima dintre maşini, simţi că 
i se întoarce stomacul pe dos. Trecu de nişte baloturi mari, 
stivuite pînă la tavan, şi ajunse la o uşă largă, deschisă. Dincolo 
de prag, cîteva trepte duceau către o porţiune luminată. Se trezi 
CONSPIRAŢIA € 449 


într-un garaj foarte mare, a cărui uşă cu acţionare automată 
rămăsese deschisă. 

Era cumplit de frig. Observă un comutator pe perete şi apăsă 
pe el. Uşa automată cobori imediat. In garajul iluminat tot de 
tuburi fluorescente se aflau parcate trei camioane Mercedes, la 
fel ca acela pe care-l văzuse plecînd. intrucit uşile din spate 
erau date în lături, se uită înăuntru şi constată câ erau goale. 
Apoi cobori treptele, revenind în sala maşinilor. 

într-un sertar descoperi o întreagă colecţie de cuțite. Alegind 
unul, se aplecă şi spintecă unul dintre baloturi, iar o parte din 
conţinutul lui se revărsă pe podea. Rămase cu privirea la tean- 
curile de bancnote de douăzeci de lire, fiecare legat cu bandă 
elastică. Auzi paşi apropiindu-se în fugă. în fruntea grupului era 
Kent, urmat de Nield şi Butler. 

- Veniţi sâ vedeţi, le strigă Tweed. Dar cînd ajungeţi la ultima 
maşină sâ vă uitaţi spre perete. 

-E curat, anunţă Nield. Nu mai e nimeni. 

- Of, Dumnezeule! exclamă Kent îngrozit. Ce e asta? 

Nu luase în seamă recomandarea lui Tweed. Acum se holba 
la ceea ce se scursese pe pardoseală din ultima maşină. 

-Nu mai pune atitea întrebări, se răsti Tweed. Doar ţi-am 
spus sâ te uiţi în altâ parte. Mai bine vino sâ vezi astea. 

Kent dădu colţul şi se aplecă. Scoase un teanc de bancnote şi 
îndepărtă banda elastică. Pe faţă îi apăru o expresie sumbră. 

- Alte falsuri. Nici nu-i nevoie să-mi pun ochelarii. Sînt foarte 
bine făcute, dar dacă ştii ce sâ cauţi, îţi dai seama imediat câ 
sînt falsificate. 

- Deci, imediat ce ştirea s-ar fi răspîndit, orice casier de 
bancă, proprietar de magazin şi cumpărător şi-ar fi dat seama 
câ sînt în posesia unor bani fără nici o valoare, nu? 

- Cam aşa s-ar fi întîmplat, îl aprobă Kent. După aceea, panica 
generală. 

450 * Colin Forbes 

Ridicind de pe podea cuțitul pe care îl folosise Tweed, spin- 
tecă încă un balot. Acesta era plin de bancnote de cinci lire. 
Desfăcu un teanc, aruncă o privire fugară asupra cîtorva hirtii şi 
clătină din cap. 

-Tot aşa, la prima vedere par bune, dar nu sînt, spuse el, 
apoi mai tăie cîteva baloturi, conținînd bancnote de zece şi de 


cincizeci de lire. După aceea, Tweed îi conduse spre garaj şi 
arătă spre camioane. 

- Cîte bancnote false ar fi încăput în ele? 

- Milioane, multe milioane, îi răspunse Kent. Sînt camioane 
mari. Ar fi încăput suficient de multe bancnote. Dacă bancnotele 
ar fi fost distribuite, erau suficiente pentru a da lira peste cap. 

-E mai grav decit mi-am închipuit. Cu mult mai grav. Un 
camion plin a plecat deja. 

Se întoarseră în sala maşinilor şi-l văzură pe Marler venind 
împovărat de o geantă foarte grea. O lăsă sâ cadă cu un bufnet 
pe podea, departe de balta roşiatică ce se întinsese între timp. 
Cuprinse apoi cu privirea întregul subsol. 

- înţeleg că vrei sâ dispară tot ce-i aici, corect? 

-Da, totul. Se poate? 

-Fără probleme. Am la mine bombe aluminotermice, iar ele 
transformă totul într-un infern. Plus nişte explozibil foarte 
puternic, asta ca sâ dâm şi o notă de profesionalism. Dacă aţi 
terminat, v-aş sugera sâ mă lăsaţi singur. Vă întoarceţi la albia 
torentului şi n-aţi face râu sâ mă aşteptaţi acolo. 

- Cum funcţionează? 

-Cu asta, răspunse el şi scoase din buzunar un obiect negru, 
mai mic decit o cutie de chibrituri, care avea o adîncitură pe una 
dintre laturi. Apâs aici, explică el, şi totul zboară pînă la cer. Ca 
o telecomandă pe care o foloseşti cînd ajungi acasă. Apeşi cînd 
ajungi la capătul aleii şi gata, uşa garajului se deschide automat. 
Se bazează pe un semnal radio codificat. La fel ca la chestia 
asta. 

CONSPIRAŢIA € 451 
Am pus pretutindeni bombe aluminotermice. Toate au receptor, 
iar clădirea se va face bucățele cind o sâ apăs pe buton. 

-Pune-l bine !n buzunar, îi sugeră Kent. N-am vrea sâ se 
petreacă un accident. 

-Atunci ştergeţi-o şi lăsaţi totul în grija mea! repetă Marler. 
După ce parcară automobilele dincolo de gura de vărsare a 
albiei torentului, râmaseră în aşteptare. De acolo vedeau bine 
casa cocoţată pe ieşitura de stîncă, aflindu-se în acelaşi timp şi 
aproape de drumul ce înconjura lacul. Avură impresia câ aştep- 
tau de o veşnicie însă Tweed, privind la ceas, observă câ tre- 

cuseră doar cinci minute. Auziră două explozii surde. 

-A început, spuse Paula. Of, Dumnezeule, dar unde-i Marler? 


-încâ nu s-a pomit distracţia, o asigură Tweed. Uite-1 şi pe 
Marler. Parcă-i o rachetă. 

Cînd ajunse la cele două automobile, Marler abia îşi trăgea 
sufletul. Rămase nemişcat vreme de citeva clipe, apoi scoase 
micuțul obiect din buzunar şi privi spre Tweed. 

-Sînteţi pregătiţi sâ asistați la focul de artificii? 

-Sigur! 

Marler apăsă pe buton. Rămaseră cu toţii cu privirile aţintite 
asupra ciudatei case. Lăsaseră luminile aprinse, iar Paula reuşi 
să vadă pînă şi ferestrele căscate. Urmă un bubuit puternic, pre- 
luat amplificat de ecoul pădurii, însoţit de o pvnzA orbitoare de 
foc. La început flăcările ţişniră prin ferestre, apoi casa păru să se 
disloce. Garajul explodă. Incendiat, unul dintre camioane zbură 
prin aer. Descrise un arc de cerc şi căzu în lac. Vilvâtâile sfiriiră 
în atingere cu apa şi gheaţa, apoi camionul se scufundă. La 
cîteva secunde după aceea răsună un bubuit asurzitor, iar casa 
se destrâmă. Fațada se ridică în aer, căzu, apoi alunecă de pe 
ieşitura stîncii şi aterizâ în lac. Arzind, pluti vreme de o clipă, 
creînd o imagine bizară, apoi se scufundă cu un sfiriit înspâi- 
mîntâtor. Dădu naştere unui val care se năpusti spre mal şi 
mătură plaja lungă. Văzu cum se ridică un nor. 

452 $ Colin Forbes 

- Acelea sînt bancnotele, exclamă Paula. 

Cu o mişcare precipitată, ridică binoclul pe care îl folosise ca 
să vadă clădirea înainte de sosirea lui Marler. Deasupra laturii 
fărimitate şi a zidurilor din spate ale clădirii se iscase un virtej ca 
de vifor. După ce duse binoclul la ochi constată că nu se 
înşelase. Era format din bancnote. Apoi o pînzâ de flăcări ţişni 
spre înalt şi cuprinse virtejul. Unda de şoc azvirli în aer un obiect 
mare. jl surprinse şi pe acesta în obiectiv. Era o secţiune uriaşă 
a maşinii de tipărit, care fusese smulsă cu o bucată din soclul 
din beton. Se prăvăli în lac făcînd un zgomot impresionant şi se 
duse la fund instantaneu. Flăcările, care se transformaseră într- 
un adevărat infern, ajunseseră deja la copacii cei mai apropiaţi 
de clădire, incendiindu-i. 

-O să ardă pădurea, strigă Paula. 

-Focul nu se poate întinde, din cauza copacilor încărcaţi de 
zăpadă, o linişti Tweed. 

încetul cu încetul, flăcările se mai potoliră şi, nu mult timp 
după aceea, de-abia mai pilpiiau. Constatară acum că toată 


clădirea dispăruse, lăsînd în loc mormane de cenuşă. Cit arsese 
cu flăcări mari, lemnul trosnise puternic, însă acum se lăsase o 
tăcere mormiîntală. Ca şi cum casa amintind de cea din Psycho 
nici nu existase. 

-Plecăm, hotărî Tweed. înapoi la Freiburg. 

41 

Condus de Ronstadt, Audiul negru trecu în viteză prin 
Hollental. Îl avea în dreapta pe Chuck Venacki, iar, în spate, 
Madison stătea alături de Kolkovski. După ce părăsiseră baza de 
la Schluchsee, simțind că şoferul nu era deloc în toane bune, 
nimeni nu deschisese gura. 

-O să-i băgăm în pămînt pe tipii aceia, spuse pe neaşteptate 
Ronstadt. Important e că avem pe drum un camion plin şi cred 
că o să ajungă conform planului. lar asta o să zdmncine binişor 
moneda britanică. E încărcat cu milioane de lire. 

-Şi-acum unde mergem? întrebă Madison. 

-  l-auziţi, prieteni! Bilă vrea să ştie încotro meigem. Poate-o 
să-i zic. Bilă, ne-ntoarcem la Freibuig. Cînd ajungem acolo, voi 
trei mergeţi sâ mîncaţi. Eu îmi iau din nou o cameră la hotel. 

-Râmînem acolo peste noapte? insistă Madison. 

- Sigur. Tocmai de aceea am rezervat o singură cameră. Mare 
dobitoc eşti! Am nevoie de cameră ca să iau legătura cu Charlie. 
Pentru asta trebuie sâ fiu singur. O sâ-l informez în legătură cu 
ceea ce am fâcut pînă acum. 

-Hei, dar unde-i Charlie ăsta? nu se putu stâpiîni Madison. La 
Washington? A, nu. Am priceput, la ambasada din Londra. 

-Dacă mai continui cu jocul ăsta de-a ghicitul o sâ te trezeşti 
c-un glonţ în scăfirlie. 

Ronstadt se holbă la Madison în oglinda retrovizoare. îi 
aruncă o privire otrăvită, apoi mări viteza. Cînd ajunseră la 
454 $ Colin Forbes 
Colombi, totul se desfăşură conform planului. Ronstadt rămase 
la recepţie, iar cei trei se grăbiră să ajungă la restaurant. Cînd 
erau la jumătatea mesei apăru şi Ronstadt, iar Madison observă 
că acesta era cenuşiu la faţă. 

-Charlie te-a luat la şuturi? se interesă el. 

-Terminaţi imediat de mîncat, fiindcă trebuie să pornim din 
nou la drum! Vă umpleţi burdihanele in Petite France, in 
Strasbourg. 

-Petite France? se miră Madison. Asta-i un hotel sau ce? 


-Nu, Bilă, e un cartier al Strasbourgului. Vom sta la Hotel 
Regent. lar acum inchide pliscul, altfel ţi—1 mp! 

Nerăbdarea lui Ronstadt de a pleca era atit de evidentă, incit 
tuturor le trecu pofta de mincare. înainte de a se ridica, 
Ronstadt puse o bucată de came intre două felii de piine, 
pregâtindu-şi astfel un sandviş pe care îl înveli într-un şerveţel. 

- Trebuie să merg la toaletă, spuse Venacki. 

-Bine, dar gTăbeşte-te. Maşina e afară. 

Cele două maşini albe goniră prin Hollental cu o viteză care i 
se părea aproape de necrezut Paulei care rămăsese cu ochii la 
vitezometru. Primul automobil era condus de Tweed care, la ple- 
carea de la Schluchsee, insistase să treacă la volan, motivînd că 
Newman trebuia să-şi odihnească piciorul beteag. 

Paula ii masase glezna cu un unguent, apoi ii bandajase laba 
piciorului. Tweed o întrebase pe Paula dacă accidentul era 
serios. 

-Nu prea, îi răspunsese Paula. Cu ajutorul unguentului, 
umflătura va dispărea peste trei-patru ore. Dar încă nu poate 
conduce. Trec eu la volan. 

-Lasâ-mă pe mine, spusese Tweed pe un ton ce nu admitea 
contrazicere. E mai bine aşa. 

Acum o avea in dreapta pe Paula, iar in spate erau Newman 
şi Kent. Marier conducea cealaltă maşină în care se afla restul 
echipei; îi era foarte greu să se ţină după Tweed. 

( 
CONSPIRAŢIA € 455 

-Asta zic şi eu viteză, îndrăzni Paula, cînd trecură ca vintul 
prin Hollental. 

- Nu te îngrijora, o asigură Tweed. Plugul acela pe care l-am 
văzut a îndepărtat toată zăpada de pe şosea. Trebuie sâ ajung 
cît mai repede la Freiburg, mai precis, la Colombi. S-ar putea sâ 
mâ aştepte un mesaj. 

-De la cine ? 

- De la Monica, bineînţeles. 

-Nu ne-a prea mers grozav la Schluchsee, gîndi Paula cu voce 
tare. Ne-a scăpat un camion. 

-Ei, termină cu văicăreala! o potoli Newman. Ronstadt a 
pornit cu doisprezece oameni din Basel. Acum mai sînt patru, cu 
el cu tot. 


-Şi să nu uităm că am distrus o avere în bancnote false, ţinu 
sâ sublinieze Tweed, ca sâ nu mai socotim maşinile care puteau 
produce în continuare şi baza în sine. Cînd sosim la Colombi, o 
sâ încerc din nou să iau legătura cu Roy Buchanan, ca să se 
ocupe de camionul acela. 

- Ştiu c-ai mai încercat o dată pe drum, îi aduse aminte Paula. 
Şi n-ai reuşit. 

- Cred că din cauza Muntelui Feldberg. 

-De ce Buchanan, cînd Otto Kuhlmann ar face tot ce i-ar sta 
în puteri ca sâ ne ajute? 

- Fiindcă eu cred că Otto s-ar afla într-o situaţie dificilă din 
punct de vedere politic. Sînt convins că banii sînt în dram spre 
baza aeriană americană din Germania. Cred că au un avion de 
transport pregătit sâ ia camionul la bord şi să-l transporte pînă 
la baza lor din East England. Roy ar avea vreme sâ blocheze 
camionul, cu condiţia ca noi să ne mişcăm repede. Am senzaţia 
că sîntem în mare criză de timp. 

- Apropo, interveni Newman, exploziile mai mici pe care le-am 
auzit înainte de a vedea clădirea sărind în aer au fost produse 
de grenadele aruncate de Marler sub automobilele râmase 
456 $ Colin Forbes 
acolo. Au nimerit sub rezervoare. Mi-a povestit în timp ce admi- 
ram focul de artificii. 

-La Colombi o să luăm masa, anunţă Tweed. O armată 
mărşăluieşte mai bine cu burta plină, aşa a spus Napoleon. 

- Şi după aceea ce facem? întrebă Paula. 

-încă nu ştiu. De aceea, sper să primesc mesajul despre care 
vă spuneam. 

După ce parcară maşinile în faţa hotelului, Tweed reuşi să ia 
legătura cu Buchanan, folosindu-se de celularul dat de Beck. îi 
explică situaţia foarte succint, iar Buchanan ascultă fără să 
scoată o vorbă pînă ce Tweed încheie: 

-Roy, important e să descoperi unde se află camionul acela. 
-Tweed, nu e important, ci vital. Dacă banii falşi sînt aşa de 
bine făcuţi cum zici, trebuie să facem tot posibilul pentru a 

împiedica să fie puşi in circulaţie. 

-Sper să ai timp. 

-Am, fiindcă, din întîmplare, mă aflu în Norwich. O să mă 
slujesc de toată puterea ce mi-a fost acordată pentru a telefona 
tuturor bazelor americane. Ai zis că s-ar putea să vină cu un 


avion de transport C47, care are nevoie de o pistă de aterizare 
lungă, iar asta reduce numărul bazelor aeriene pe care trebuie 
să le am în vedere. Am şi trecut la treabă. 

Tweed, Newman şi Paula intrară primii în hol. Recepţionerul 
se aplecă peste birou. 

- Domnule Newman, am un mesaj pentru dumneavoastră 
lăsat aici în caz că vă întoarceţi. 

Luînd plicul lipit, Newman păru surprins. Tweed tocmai se 
pregătea să se îndrepte către restaurant, cînd recepţionerul 
strigă după el: < 

- Domnule, am şi pentru dumneavoastră un mesaj. 

Tweed luă plicul şi-1 vîrî în buzunar. Apoi, alegîndu-şi atent 
cuvintele, îl întrebă: 

CONSPIRAŢIA € 457 

- S-ar putea ca o prietenă apropiată să se mai afle în hotel. 
Sharon Mandeville. Probabil că ne-aţi văzut împreună în hol. 

-Da, domnule, am observat. Doamna Mandeville a plecat 
acum citeva ore, cu secretara ei, domnişoara Denise Chatel. 

- A lăsat cumva vreo adresă unde am putea s-o găsim? 

- Regret, domnule, nu a lăsat nimic. Am avut o seară destui 
de animată, iar acum aţi apărut şi dumneavoastră. 

- Te superi dacă te întreb cine a mai sosit? Nu cumva vechiul 
meu amic, Jake Ronstadt? 

- Domnule, sînt aici doar de puţină vreme, zise recepţionerul 
şi işi cobori glasul. Da, domnul Ronstaat a trecut pe aici cu alţi 
trei bărbaţi. Au luat masa şi au plecat. 

- Mulţumesc. Deci i-am ratat. Asta e, ce sâ-i faci... 

îşi lăsară paltoanele şi o urmară pe Paula în restaurant, unde 
mai erau două perechi care luau masa. Chelnerii le pregătiră o 
masă mare şi ei se aşezară să studieze meniul. După ce coman- 
dară, Tweed scoase plicul şi-l deschise. Scrisul, la fel ca şi 
numele trecut pe plic, era cu litere de tipar, avind trăsături 
stingace. 

REGENT HOTEL, PETITE FRANCE, STRASBOURG. 

Newman deschisese plicul său in acelaşi timp. Citind mesajul, 
scris cu litere ciudate, se încruntă. 

Hotel Regent, Petite France, Strasbourg. 

- Ce Dumnezeu mai e şi asta?! întrebă el, inmînindu-i mesajul 

lui Tweed. Şi nici nu recunosc scrisul. 


- îndrăznesc să spun că nici nu trebuie, remarcă Tweed, după 
ce analiză textul. Un scris educat, dar forţat. Eu cred că e scris 
în grabă cu mina stingă de un dreptaci. Uită-te la mesajul meu. 

- Incredibil, exclamă Newman. Ce înseamnă asta? 

458 * Colin Forbes 

- Versiunea pe care o priveşti a fost scrisă pesemne de cineva 
mai puţin şcolit. Te rog să observi modul diferit în care apare 
numele hotelului. Am stat acolo şi ştiu că în Franţa i se zice 
Hotel Regent. Ceea ce întăreşte presupunerea că e vorba deo 
persoană educată. 

-Nu vreţi să mă faceţi şi pe mine părtaşă la secretul vostru? 
se rugă Paula. 

îi înmînarâă ambele scrisori. Ea le examină fără să se gră- 
bească, apoi ridică privirea. 

- Extraordinar. Aceeaşi adresă, dar evident din două surse 
diferite. De ce? 

- Aici e misterul, o aprobă Tweed. Dar uite că ne-a sosit 
mincarea. V-aş mga să vă ocupați de ea cît mai expeditiv. Sînt 
convins că nu avem timp prea mult. 

-Am înţeles, spuse Paula, înghiţim pe nemestecate, cu toate 
că n-am mai pus nimic în gură de ore întregi. lar apoi o să facem 
indigestie. 

- Nu-i nevoie să vă grăbiţi chiar aşa, o asigură Tweed. 

Marler termină primul. La fel ca Paula, Tweed bău numai 
apă, evitînd vinul. Cînd conduceau, nici unul nu se atingea de 
alcool. 

-V-am povestit despre scurta noastră confruntare cu cele 
patru gorile în Hollental, nu? începu el. Şi despre avalanşa 
declanşată de ei. M-am temut că, la coborire, o să găsim valea 
torentului blocată de pietre şi n-o să putem ieşi. Din fericire, 
avalanşa n-a acoperit decît culoarul din dreapta, aşa că am 
intrat foarte uşor pe şosea. 

Curind după aceea, Tweed chemă chelnerul şi achită nota. îşi 
împinse scaunul în spate, abia aşteptînd să plece. 

-O clipă, îl opri Paula. Ar fi frumos din partea ta să ne spui 
încotro mergem. 

-La Strasbourg, fireşte. 

- Ar putea fi o capcană, îl avertiză Newman. 

CONSPIRAŢIA + 459 


- De acord, dar nu vom afla asta decît dacă mergem acolo. 
Cum v-am spus, am locuit la Hotel Regent. E un hotel foarte 
bun. 

-Trec eu volan, se oferi Paula. 

- Mulţumesc, dar tocmai mi-am revenit, aşa câ o sâ conduc 
tot eu, spuse Tweed. 

- Şi eu la fel, îl imită Marler. 

- Bine, spuse Paula cu regret. Atunci, spre Strasbourg! 

Paula era convinsă câ nu va uita vreodată drumul pe 
autostrada spre Strasbouig. îşi ocupaseră locurile ca şi la sosirea 
de la Schluchsee. Ea stătea alături de Tweed, iar Newman şi 
Kent se aşezaseră în spate. Ea ţinea harta pe braţe şi, ajutîndu- 
se de lanternă, o consulta mereu. 

Zăpada dispăruse cu totul, iar luna revărsa o lumină puter- 
nică. în faţă nu vedea decit panglica lată a autostrăzii desfă- 
şurindu-se la nesfirşit. Tweed depăşea mereu autocamioane 
uriaşe care păreau câ abia se mişcă. Acum le vedea luminile de 
poziţie, iar după citeva clipe - cel puţin aşa i se părea Paulei - 
treceau ca vintul pe lîngă vehiculele greoaie. Gardul viu ce des- 
părţea sensurile de circulaţie defila cu repeziciune, devenind o 
imagine neclară. Aruncă o privire spre Tweed. 

Acesta stătea foarte calm, cu mîinile relaxate pe volan, avînd 
privirea aţintită în depărtare. Paula îşi întoarse ochii spre vite- 
zometru. O, Doamne! gîndi ea. Dar ştia câ pe autostrăzile ger- 
mane nu existau restricţii de viteză. Aşa cum, după cite se 
părea, nici pentru Tweed nu existau restricţii în privinţa vitezei. 
Maşina gonea, mîncînd pâmîntul. 

-încercăm sâ doborîm vreun record? întrebă Newman. 

- Avem foarte puţin timp la dispoziţie, îi răspunse Tweed. 

Apoi, parcă trezit de comentariul lui Newman şi de propriul 
lui răspuns, apâsă şi mai tare pedala de acceleraţie. Paula abia 
reuşi sâ-şi reţină un strigăt. Mulţumi cerului câ zăpada rămăsese 
460 + Colin Forbes 
deja departe în urmă. în depărtare apărură cîteva puncte roşii, 
indicînd prezenţa unui alt camion. Apoi Tweed intră în depăşire. 
Trecură vijiind pe lîngă namilă. Paula îşi dădu brusc seama câ se 
proptise cu tălpile în podea, iar palmele i se umeziseră. Şi le 
şterse pe ascuns de pantaloni. 

- Aproape c-am ajuns, anunţă Tweed bine dispus. 

- Simţeam eu..., răspunse ea. 


în cel de-al doilea Audi, la o oarecare distanţă în urmă, Mar- 
ler menținea viteza impusă de Tweed. La un moment dat, îşi 
aruncă ochii pe vitezometru şi ridică mirat din sprincene. 

-Cred câ-ţi dai seama, i se adresă el lui Nield, care stătea 
alături, ori reuşim, ori pierim. Cu alte cuvinte, Tweed trebuie sâ 
rişte. 

-A, deci despre asta e vorba, îi răspunse Nield, dîndu-şi 
seama câ pînă atunci stătuse foarte încordat. 

- Am impresia că se cam grăbeşte sâ ajungă la Strasbourg, 
remarcă Marler. 

-Da, şi-şi închipuie câ pilotează un Concorde. 

Paula se mai uită o dată la harta de pe genunchi şi ridică 
privirea brusc, fiindcă ceva trecuse fulgerător prin dreptul gea- 
mului ei. îşi drese glasul pentru a-l preveni pe Tweed că voia 
să-i spună ceva. El o privi scurt. 

-Te simţi bine? vru el sâ ştie. 

-Da, cit cuprinde. Te superi dacă te-aş ruga sâ mai 
încetineşti? 

-Trebuie sâ ajungem acolo. 

-Ştiu, dar ne apropiem de intersecţia cu numărul 54, unde 
ieşim de pe autostradă pentru a o lua spre Kehl. 

- Dar abia am trecut de intersecţia 55, se opuse Tweed. 

-Da, adevărat, dar la viteza asta o să trecem şi de intersecţia 
54 şi nici n-o s-o zărim. 

- Nici o şansă. 

Depăşiră apoi un convoi format din trei camioane mari. Paula 
privi prin trapa transparentă şi avu impresia câ urmăreşte 
CONSPIRAŢIA * 461 
un film ce se derulează cu viteză accelerată. Trebuia să fi ajuns 
foarte aproape de intersecţia 54. Apoi îşi dădu seama că Tweed 
încetinea; măcar nu mai goneau cu viteza nebună de mai 
devreme. 

- Cred câ acum sîntem foarte aproape de ea, îl atentionă ea. 

- Sigur. 

Paula îl privi din nou cu coada ochiului. Abia acum îşi dădu 
seama câ Tweed trecea prin momente de îngrijorare 
amestecate cu sentimente de bucurie purâ. Simţea câ 
realizează ceva. Asta, gîndi ea, dacă ajungeau acolo teferi. 

- Ne-apropiem de intersecţia 54, spuse ea. Şi, înainte dea mă 
pune iar la punct, ţin să-ţi aduc aminte câ eu sînt ghidul, bine? 


- Cel mai bun din lume, recunosc. 

-Sâ nu crezi că o să mâ dai gata cu laudele. 

Tweed redusese mult viteza. După ce ajunseră la intersecţie 
şi ieşiră de pe autostradă, continuă să conducă într-un ritm mai 
potolit. Paula verifică încă o dată harta. 

- Curind vom traversa un pod peste Rin şi, după aceea, o să 
intrăm în Strasbourg. 

-Sâ cauţi din ochi turla catedralei, o sfătui Tweed. E ameţitor 
de înaltă. Din vîrful ei, dacă ai noroc de o zi senină, poţi vedea 
Munţii Vosgi şi Pădurea Neagră, care sînt foarte departe. 

- Şi Strasbourgul cum e? 

- Centrul, aflat în jurul catedralei, reprezintă un adevărat 
labirint de străzi şi de străduţe. Clădirile sînt vechi de cînd 
lumea. Stau aproape lipite una de alta şi acoperişurile au 
înălţimi diferite, iar multe sînt ciudate şi asimetrice. Partea cea 
mai frumoasă e acolo unde mergem noi - Micuța Franţă. 

- Şi ce speri så găseşti cînd ajungem la Hotel Regent? 

- Ceva neplăcut, dar deja ne-am obişnuit cu asta. 

42 

Ajunşi în inima Strasbourgului, Paula aproape că oftă de 
plăcere cînd Tweed conduse peste un pod vechi cu balustrade 
din fier forjat. Văzu hotelul. Era o clădire impunătoare, cu formă 
rectangulară, iluminată de reflectoare de diferite culori. Rămase 
cu privirea aţintită dincolo de balustrada podului, spre imaginea 
hotelului, reflectată în apă. 

-Am trecut o mulţime de poduri pînă să ajungem aici, con- 
stată ea. 

- Căile navigabile reprezintă o parte esenţială a oraşului, 
explică Tweed. Există un sistem complex şi, cine vrea, se poate 
deplasa pe apă chiar pînă la Rin; în timpul sezonului sînt multe 
ambarcaţiuni de agrement. Sper să găsim camere. Aşa-numitul 
Parlament European se află chiar aici şi, cînd sînt în sesiune de 
dezbateri, şefii de guvern din Europa, care au la dispoziţie con- 
turi grase pentru cheltuieli, pun mîna pe cele mai bune locuri 
din hotel. 

Paula radia de fericire cînd intrară în holul recepţiei, foarte 
modernă şi cu aspect de interior de palat. Pardoseala din mar- 
mură de culoare verde-deschis strălucea, iar capetele biroului 
de recepţie erau şi ele placate cu marmură. Stilpii rotunzi şi albi 
sprijineau tavanul înalt, reflectînd lumina odihnitoare. 


- Am dori camere pentru şapte persoane, dacă se poate, 
spuse Tweed,  adresîndu-se unei  recepţionere foarte 
atrăgătoare, 

CONSPIRAŢIA € 463 
îmbrăcată elegant şi avind un aer autoritar. Am condus foarte 
multe ore pînă aici, adăugă el. 

- Nici o problemă, îl linişti femeia, zimbindu-i in semn de bun- 
venit. Vă putem asigura tuturor camere foarte bune. Vă rog sâ 
completaţi în registru, domnule. 

Tweed îndeplini formalităţile, apoi privi spre femeie şi-i în- 
toarse zimbetul. 

- Cîţiva dintre noi ar dori så meargă la bar. Unde am putea sâ 
ne lăsăm paltoanele? 

- Imediat, domnule. Sâ vă arăt drumul. 

Paula şi Tweed porniră după ea, urmaţi de Newman şi Kent. 
Tweed îi auzi pe Marler şi pe ceilalţi spunînd câ ar vrea sâ 
meargă direct în camerele lor. La fel ca şi holul, barul era mo- 
dem şi decorat cu gust. Ca toate barurile selecte, avea fotolii 
comode, tapiţate cu piele. 

Imediat ce intrară, pe faţa lui Tweed apăru un suris. Singură, 
aşezată pe una dintre canapelele aşezate faţă în faţă, o văzu pe 
Sharon Mandeville. 

Marler urca scările spre cameră cînd, de după colţ, apăru o 
femeie care cobora treptele. Denise Chatel. Părea hăituită şi 
ducea o valiză diplomat sub braţ. Cînd îl văzu, încremeni. 

-Bună, Denise, o întîmpină el. Poate crezi câ te urmăresc. 

-Aşa e? îl întrebă ea pe un ton tăios, apoi trecu grăbită pe 
lîngă el, continuînd să coboare. 

Expresia de pe faţa ei era sumbră, lipsită total de căldură. 
Marler ridică nedumerit din umeri. 

-Nu cred câ mai ţine la tine, îi şopti Nield. 

în bar, Tweed merse direct spre Sharon, care ridică ochii spre 
el şi-i adresă un zîmbet de încîntare. Lâsînd deoparte dosarul pe 
care îl analiza, se ridică în picioare, lăsîndu-se îmbrăţişată. 

464 ¢ Colin Forbes 

- Ai apărut exact cînd mă plictisisem de atita muncă, aşa că 
acum ne putem bucura de o seară antrenantă. 

-E cam tirziu ca să vorbim de seară, o corectă el, aşezin- du- 
se cu faţa spre ea. 


- Ei, noaptea e abia la început. Cine ştie? Poate ne prind şi 
zorile aici. 

-El e Keith Kent, spuse Tweed. Keith, doamna Sharon 
Mandeville. 

-Mă bucur să cunosc un tînăr care pare să ştie ce vrea de la 
viaţă. Aş vrea să ştiu cu ce te ocupi. 

- Sînt bancher. 

- Specialist în finanţe, deci. Bravo, ştii cum se spune, banii fac 
lumea să se învirtă. 

-Da, numai că, uneori, după ce e satisfăcută, pofta de bani se 
transformă în dorinţa de putere, interveni Tweed. 

-Eşti cinic, spuse Sharon şi rise. Un cinic înnăscut. 

- Sau poate realist. 

- A, Paula, făcu Sharon şi-şi îndreptă atenţia asupra ei. Mă 
bucur că eşti şi tu aici. Altfel m-aş simţi copleşită. Ce-ar fi să 
mergem împreună la cumpărături? Dacă ştii unde să te duci, 
găseşti magazine minunate în acest oraş. 

-Da, dar contul meu nu se compară cu al tău, spuse Paula 
zimbind. 

- Prostii! Voiam să spun că lucrurile stau altfel cînd mergi la 
cumpărături cu o femeie. Eu eram la şampanie, mai comand o 
sticlă? 

- Pentru mine nu, se grăbi Tweed să o tempereze. 

-Da, dar mai sînt Paula şi Keith. Sper că pot să-ţi spun pe 
nume, da? Bun. Ei, Bob, văd că şchiopătezi. Vii din război? 

- Am alunecat pe nişte trepte, la Freiburg. N-am mai nimic. 

Sharon făcu semn unui chelner şi comandă două sticle 
de Dom Perignon, apoi se aplecă spre Tweed şi-i spuse cu voce 
înceată. 

CONSPIRAŢIA ¢ 465 

-Dacă tot vorbea de companie, ai văzut cine e la bar? 

Tweed se întoarse şi la barul a cărui faţă era vopsită în 
galben, văzu doi bărbaţi cocoţaţi pe scaune, stînd cu spatele 
spre ei. Rupert şi Basil Windermere. Apoi se uită la Sharon. 

- Ce caută aici? 

- Dumnezeu ştie. Prezenţa lor a devenit supărătoare, fiindcă, 
pe rînd, fiecare dintre ei a încercat să intre în vorbă cu mine. Le- 
am întors spatele. Nu-mi explic de ce au apărut şi aici. Poate câ 
m-au urmărit pe autostradă. Dar ce motiv au? 

- Ştiu tot atit cît ştii şi tu. 


-lar apoi, ca sâ pună capac la toate, bagă de seamă cine stă 
singur la masa aceea din colţ. Nesuferitul acela de Ed Osborne. 

Tweed se răsuci din nou. în aceeaşi clipă, Ed Osbome ridică 
ochii, îi surprinse privirea, se sculă în picioare şi se apropie cu 
paşi rari de masa lor, aflată între două canapele. îl plesni pe 
Tweed pe spate, rînji şi i se adresă cu glas tărăgănat: 

-Bună, amice! Mă bucur enorm sâ te revâd. Vă supăraţi dacă 
vă ţin companie? Cred că n-aveţi nimic împotriv”. 

în timp ce se aşeză alături de Tweed, Osbome privi către 
Sharon şi îi clipi complice. Ea nu-l luă în seamă şi începu sâ dis- 
cute cu Newman. Osbome avea un pahar cu scotch în mîna 
dreaptă. Aroma băuturii îi pătrunse lui Tweed în nări. 

-Ce vînt vâ aduce pe toţi în colţul acesta de lume? Aşa se 
spune la noi, în sud. 

- Dar pe tine ce te aduce aici? îl întrebă Sharon tăios, 
mâsurîndu-l cu o privire rece. 

-Bună întrebare! Foarte bună, bolborosi Osbome. Cred câ o 
sâ-ţi dau un răspunse pe măsură. Am avut o mulţime de îndurat 
la Washington, apoi la Londra. De aceea mi-am luat citeva zile 
libere, un soi de concediu. Umblu de colo-colo, unde mă duce 
inspiraţia. 

- Atunci sper câ te distrezi bine, îi răspunse Sharon, pâs- 
trindu-şi tonul glacial. 

466 * Colin Forbes 

-Ce mă pune pe gînduri, continuă Osbome netulburat, este 
că apărem cu toţii în aceleaşi locuri. Întîi la Basel, apoi la 
Freiburg, iar acum, unde altundeva decit... la Strasbourg. între- 
barea e cine pe cine urmăreşte. 

Se lăsă tăcere. Sharon îşi făcu de lucru tumind şampanie în 
pahare. Paula clătină din cap şi-i mulţumi. Kent se aplecă în fată 
şi spuse insidios: 

-Poate că, dacă am începe cu Londra, am pricepe ce se 
întîmplă. Eşti de acord, Sharon? 

- Regret, Keith, dar nu înţeleg. 

-Păi, să luăm cazul meu. Am călătorit la Basel pentru a 
verifica un cont bancar. Apoi am plecat spre Freiburg deoarece 
un individ pe nume Jake Ronstadt mergea într-acolo. 

-Un individ îngrozitor, exclamă Sharon. Total lipsit de 
maniere. 


-Aici sînt de acord, o susţinu Paula. Să ucizi oameni şi să faci 
atitea victime cu bombele plasate în magazinele din Marea 
Britanie... Masacre fără nici o noimă. 

- Paula, nu pot crede aşa ceva, izbucni Sharon plină de 
indignare. Din cele spuse acum citeva clipe aţi remarcat că nu 
vreau să am nimic de a face cu un om ca Ronstadt, dar ideea că 
el ar putea fi implicat în acţiunile acelea înspăimîntătoare este 
absurdă. Ce Dumnezeu, doar are o funcţie importantă la Amba- 
sada SUA din Londra. 

- Ce funcţie anume ? întrebă Paula. 

-Îmi pare rău, dar nu am idee, zise Sharon calmîndu-se. La 
ambasadă activitatea este strict compartimentată. Aşa a hotărit 
noul ambasador. Ceva legat de securitate, din cîte-am înţeles. 

-Nu cumva conduce Departamentul Executiv de Acţiune? 
sugeră Newman. DEA, pe scurt ? 

- N-am auzit de el. Sharon sorbi din pahar şi se încruntă. Dacă 
există aşa ceva, îmi sună mai curînd ca un serviciu condus 
direct de către ambasador, pentru a se asigura că hotăririle lui 
CONSPIRAŢIA $ 467 
sînt respectate. El pare, mai degrabă, om de afaceri decît diplo- 
mat, fiindcă a fost numit ambasador după ce a demisionat din 
funcţia de preşedinte al unei mari companii petroliere. 

- Conducătorii marilor companii petroliere nu ştiu ce-i mila, 
comentă Osbome. Se pretează la tot felul de acţiuni murdare, 
lucruri care nu ajung niciodată la urechile publicului. Washin- 
gtonul n-ar trebui să amestece marile corporaţii în diplomaţie. 

- El, adică ambasadorul, mi s-a părut o persoană absolut 
încîntâtoare, spuse Sharon. Ridică ochii, fiindcă apăruse Denise 
Chatel care aducea un dosar. Nu acum, Denise. Nu vezi câ am 
invitaţi? 

- Ai spus că e important, se apără Denise. 

- Da, dar va trebui să mai aştepte. Şi-aşa nu prea am şansa 
de a mă relaxa. Ne ocupăm de el mai tîrziu. Ai înţeles? 

Pârînd umilită, Denise plecă. în drumul spre ieşire, trecu pe 
lîngă bar. Rupert întinse un braţ şi îl încolăci în jurul taliei ei. 

- Dâ-mi drumul! 

-Toate vă daţi greu de cucerit. Crezi câ nu ştiu asta? spuse el 
rînjind. 


Newman se ridică şi păşi spre bar, încâ şchiopâtind uşor. 
Ajungînd lîngâ Rupert, îi puse mina pe umăr. Surise şi i se 
adresă tînârului: 

-Rupert, doamna ar prefera sâ se lipsească de asemenea 
atenţii. Nu-i place să fie atinsă de unul ca tine. 

- Nici mie nu-mi place să fiu atins de oricine, aşa câ te invit 
să-ţi iei mîna de pe umărul meu. Nu dau în ologi, rosti el 
dispreţuitor. 

- Foarte înţelept. 

Newman îşi retrase mîna şi în aceeaşi fracțiune de secundă îl 
izbi cu pumnul în bărbie. Rupert se dezechilibră, alunecă de pe 
scaun, dar reuşi sâ se âpuce de marginea barului şi nu căzu lat 
la podea. Denise plecase imediat ce el îi dăduse drumul. Tînărul 
îşi pipăi falca şi-l fulgeră din ochi pe Newman. 

468 + Colin Forbes 

-Ţi-o fac eu pentru asta. E o promisiune. 

-Băieţi, interveni Basil, ne vede lumea. Nu credeţi că, în 
asemenea situaţii, ar trebui să ne păstrăm demnitatea? 

-Nu pot decit să te aprob, spuse Newman şi se întoarse la 
masa lui. 

- Sînt de-a dreptul revoltători, comentă Sharon, apoi privi spre 
Newman. îmi plac bărbaţii care-şi poartă singuri de grijă. 

- Ştiţi ceva? interveni Tweed, ieşind din muţenie, am condus 
foarte mult şi aş vrea să mă mişc puţin. Cred că o mică plimbare 
ne-ar prinde bine, ca să ne mai revenim. 

-Bună idee, îl aprobă Newman şi se uită la Sharon. Sper că nu 
vei interpreta asta drept o impoliteţe. 

- Nicidecum. Cînd vă întoarceţi, o să mă găsiţi tot aici, lucrînd. 
Trebuie să recuperez timpul pierdut. După aceea, puteţi veni să 
mă salvaţi şi vom termina împreună şampania. 

în hol, Tweed o ajută pe Paula sâ-şi îmbrace paltonul, iar Kent 
şi Newman şi le luară pe ale lor de la recepţie. Apoi apăru şi 
Marler, îmbrăcat de plimbare. Tweed îi spuse şi lui ce-şi pro- 
puseseră să facă. 

-Tocmai am fost în parcarea oaspeţilor. Audiul lui Ronstadt e 
acolo. 

- îmi închipuiam că Ronstadt şi ticăloşii lui se ascund în hotel, 
zise Tweed după ce ieşiră afară. Ar cam fi vremea să dispară de 
pe faţa pâmiîntului. 

- Cum, transformîndu-te în momeală? sugeră Marler. 


-Mă îngrijorează faptul că timpul trece. Tare mult aş vrea să 
nu mai fim siliţi a anticipa stratagemele murdare ale lui Ron- 
stadt. Dar ce-mi văd ochii?! 

înfofoliţi în paltoane, Butler şi Nield stăteau ascunşi vederii 
celor care intrau şi ieşeau pe uşa hotelului. Marler le spuse să îi 
urmeze la o oarecare distanţă. 

CONSPIRAŢIA $ 469 

-Pesemne câ Ronstadt şi ai lui or să apară curind, îi preveni 
el pe cei doi. 

- Abia aştept, spuse Butler. 

Paula îşi strecură mîna în geanta de umâr şi-şi scoase 
Browning-ul, apoi bâgă mîna sub palton. Dupâ atmosfera 
plăcută din hotel, gemi de afară li se pâru siberian. 

Trecură pe lîngă un canal şi Paula se opri o clipă să privească 
în jos, peste zidul de protecţie. Apa se afla la mai bine de patru 
metri dedesubt. Aruncă apoi o privire în urmă şi remarcă un şir 
de trepte ce cobora către un mic debarcader. La poalele scării 
stătea legată o mică ambarcaţiune deschisă. | se pâru câ 
surprinde o mişcare, apoi socoti câ imaginaţia îi jucase o festă. 
îşi continuarâ plimbarea, urmaţi de Marler, însoţit de Nield şi 
Butler. 

-Trebuia sâ vedeţi noaptea această zonă a oraşului, în felul 
acesta îi puteţi aprecia frumuseţea şi ciudăţenia, spuse Tweed. 

- Ciudată e lumea asta, îl aprobă Paula şi-şi strinse paltonul 
mai bine în jurul corpului. 

în întunericul nopţii nu se auzea decit sunetul paşilor lor. Nu 
zăâriră nici o maşină. La ora aceea nu mai era nimeni pe stradă. 
Paula era fascinată de arhitectura oraşului. Prin masivitatea lor, 
clădirile vechi păreau să strivească străzile pavate cu piatră 
cubică. Observă câ multe dintre ele aveau foişoare ascuţite, 
linia acoperişurilor urca şi cobora, iar în ziduri erau încastrate 
grinzi din lemn ce se încrucişau. Majoritatea clădirilor aveau 
patru etaje, etalîind pe acoperişurile cu pante ameţitoare o 
varietate nesfirşită de lucarne, unele dintre ele atît de precare, 
încît creau impresia că sînt gata să alunece în stradă. O casă 
veche avea acoperişul atît de înţesat de lucarne, încît ducea 
stilul gotic la extrem. Asta îi aminti de o scenă sumbră dintr-un 
basm de Fraţii Grimm. 

- Străzile acestea atît de înguste dominate de clădiri îţi dau o 
senzaţie de claustrofobie, spuse ea. 


470 $ Colin Forbes 

-E un sentiment unic, din cîte ştiu, încuviinţă Tweed. 

Urmaseră un dram complicat, mergind pe nenumărate străzi, 
străbătînd multe intersecţii. în dreapta lor aveau mereu zidul 
înalt de piatră, dincolo de care se afla mereu cite un canal. 
Paula se simţea dezorientată. 

-Sper că ştie cineva dramul de întoarcere, remarcă ea. 

-îl ştiu eu, o asigură Tweed. 

-Orice vizitator ar avea nevoie de o hartă. 

-Eu am una în minte de la ultima vizită pe care am făcut-o 
aici. Şi am observat că la hotel mai au un tip de hartă, care 
indică reţeaua de canale, folositoare celor ce închiriază 
ambarcaţiuni. 

Paula era tulburată de zonele cufundate în întuneric deplin, 
unde lumina lunii nu putea pătrunde. Din loc în loc strada era 
luminată de lămpi, dar între ele domina întunericul. Se uita 
mereu peste umăr, constatind de fiecare dată că Marler şi cei 
doi prieteni ai lui se aflau la mică distanţă în urmă. Marler 
flutură mîna spre ea în semn de încurajare. Ea îi răspunse, apoi 
se opri. 

-De fapt, mergem în cerc, pentru a ne apropia de hotel, o 
lămuri Tweed. 

- Aud un zgomot ciudat. O apă care curge. 

-Apa care trece peste stăvilar, o privelişte spectaculoasă. Vai 
de cei care cotesc greşit pe canale şi se trezesc purtaţi de 
curent. Există pe ziduri tăblițe avertizoare pentru cei din 
ambarcaţiuni. Am ajuns lîngă Pont St-Martin. Acesta e podul cel 
mai apropiat de stăvilar. Hai să aruncăm o privire. 

Tweed pornise în acea direcţie şi zgomotul apei ce se 
prăbuşea cu viteză ameţitoare devenise mai puternic. Paula se 
opri din nou. 

- Acum ce mai e? o întrebă Tweed pe un ton liniştitor. 

-Mai aud un zgomot. Pare motorul unei bărci. 

-Ai dreptate. Şi se apropie. Nu te uita peste zid, o preveni el. 

-Fă ce-ţi spune, întări Kent. Stai unde eşti şi nu te mişca! 
CONSPIRAŢIA * 471 

Se opriseră cu toţii. Paula privi în urmă. Marler ridică o mină, 
fâcîndu-i astfel semn să nu mai înainteze. Ea îi urmări cum se 
sfătuieşte rapid cu Butler şi Nield. Uimită, îl văzu pe Butler 


scoţind o beretă din buzunar. O aşeză în virfiil ţevii pistolului şi 
se lipi de zid. 

Paula îşi scoase pistolul de sub palton şi constată că zgomo- 
tul sacadat al motorului se auzea tot mai distinct. Ţinîndu-şi 
capul aplecat sub coama zidului, Butler împinse bereta pînă ce 
aceasta se ridică deasupra. O rafală de pistol-mitralieră sfişie 
liniştea. Sfirtecată în bucăţi, bereta dispăru. Virindu-şi mîna în 
geanta agăţată de umăr, Marler scoase una dintre grenadele ce- 
i mai rămăseseră. 

Butler îşi luă fularul de la git şi înfăşură in jurul ţevii pistolului. 
Răsucise materialul in aşa fel incit, in semiîntuneric, arăta 
aproape ca un cap de om. Apropie din nou arma către coama 
zidului şi o ridică la cîţiva centimetri deasupra. Un nou clănţănit 
ucigător al gloanţelor zdrenţui fularul. De dată asta fusese o 
rafală mai lungă şi cînd încetă Paula îşi dădu seama că 
trăgătorul trebuia să reîncarce arma. 

Profitind de această pauză, Marler aruncă o privire peste 
coama zidului şi aruncă grenada. Nesocotind avertismentului lui 
Tweed, Paula trase cu ochiul de-a lungul canalului. în lumina 
aruncată de o lampă, zări mica ambarcaţiune pe care o 
remarcase mai devreme, legată de un debarcader. în ea stătea 
Ronstadt, agitindu-se să reîncarce pistolul-mitralierâ. Alături de 
el se afla un tip cu faţa rotundă ca o biiă şi un al treilea bărbat 
cu trăsături rigide şi oase proeminente. Văzu grenada căzînd şi 
îşi trase capul brusc înapoi. Deşi înăbuşită de pereţii înalţi, 
explozia răsună puternic în liniştea nopţii. Uitindu-se peste zid, 
Paula văzu ambarcaţiunea distrusă venind cu viteză spre ea. Cel 
cu faţa rotundă se aflase la comandă şi lăsase motorul să 
meargă. Acum ea se deplasa de-a lungul canalului fără a fi 
controlată. Tweed, Newman şi Kent nu-şi putură 
472 $ Colin Forbes 
stâpîni curiozitatea şi se uitară la epava ce trecea pe sub ei. în 
ea se vedeau trei trupuri prăbuşite, nemişcate. 

-la apă, constată Tweed. Şi a ajuns lîngă stâvilar. 

Urmăriră cu toţii, parcă hipnotizaţi, cum ambarcaţiunea 
avariată pătrunse în zona unde apa bolborosea înspumată. Apoi 
barca alunecă în jos, se răsturnă pe o parte, azvirlindu-şi încăr- 
cătura în virtej. După cîteva secunde cadavrele dispărură, 
înghiţite de apa nesăţioasă. 


-Sper că n-aţi apucat să despachetaţi bagajele, spuse Tweed 
cînd Hotel Regent le apăru în faţă. 

Nici unul n-o făcuse. Pe măsură ce se apropiau de intrare, 
Tweed începu sâ păşească mai grăbit. Cînd erau încă afară, 
Tweed se opri o clipă. 

-Plecăm imediat, le spuse el. Mergem întîi la Paris, apoi la 
Londra. Vă luaţi bagajele şi ne întîlnim în hol. Trebuie să plătesc. 

Paula aşteptă alături cît el îi explică recepţionerei câ primise 
un mesaj urgent. Dacă voia cineva să ia legătura cu el, sâ i se 
comunice despre plecarea lor spre Paris, unde ar putea rămîne 
cîteva ore la Ritz înainte de a-şi continua drumul spre Londra. 

Mergeau pe coridorul de la etajul întîi cînd auziră voci ridicate 
răzbâtînd printr-o uşă, moment în care apăru şi Newman. Tweed 
duse un deget la buze şi se opriră sâ tragă cu urechea. Glasul 
Denisei se auzea clar şi puternic. 

-Nu mai suport. Te-ai purtat oribil la ambasadă... 

-Sâ nu îndrăzneşti să-mi vorbeşti mie astfel, trădătoare 
nenorocită ce eşti, se auzi vocea cuiva care răcnea, timbru pe 
care nu-l recunoscură. Ai profitat din plin de fondurile 
ambasadei ca sâ pui pe tine numai lucruri de la Versace. 

-Tot timpul m-ai terorizat! urlă Denise drept răspuns. La 
ambasadă am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să te evit. 
CONSPIRAŢIA € 473 

-Dacă mai scoţi o vorbă, te omor. Te-arunc pe fereastră şi o 
să stau să văd cum te zdrobeşti de trotuar! 

-Ba n-o s-o faci, nu se lăsă Denise. De-acum înainte o să am 
grijă să am mereu pe cineva ca martor cînd eşti pe lîngă mine! 

-Martor! Ce vrei să insinuezi, ticâloaso? Crezi că sistemul nu 
se poate lipsi de tine? Cine eşti tu, la umia urmei? O aventurieră 
de doi bani! 

Urmat imediat de Paula şi Newman, Tweed pomi grăbit spre 
camera lui. Pînă nu ajunseră înăuntru nimeni nu scoase o vorbă. 

-O ceartă în toată regula, nu credeţi? remarcă Tweed. 

43 

Tweed insistă din nou să conducă, astfel că Paula se aşeză 
alături pe post de ghid, cu o altă secţiune a hărţii deschisă pe 
genunchi. Newman şi Keith Kent se aşezară în spate. în cealaltă 
maşină, condusă de Marler, luară loc Neild şi Butler. Paula 
anticipase că, de astă dată, Tweed va conduce mai domol pe 


autostrada spre Paris, dar curînd se lămuri că nu şi speranţa se 
transformă în deziluzie. 

Twed accelera mereu, astfel că oraşul Strasbourg deveni 
curînd o amintire neclară. Newman se rezemă de spătar, îşi 
scoase bandajul, pipăindu-şi glezna şi mişcîndu-şi laba piciorului 
pentru a şi-o dezmorţi. Kent îl întrebă cum se simţea şi el îi 
spuse că nu mai avea nimic. 

- Tweed, spuse el ceva mai tare, încheietura nu mă mai 
supără deloc. Pot trece la volan oricînd doreşti. 

-Poate ceva mai tîrziu. 

-Poate niciodată, mormăi Paula şi aruncă o privire spre 
Tweed. Am rămas surprinsă de turnura pe care a căpătat-o con- 
versaţia noastră cu Sharon şi Ed Osbome. Ai atacat-o cu nişte 
remarci foarte dure, continuă ea, uitîndu-se peste umăr. 

-Au procedat astfel la sugestia mea, o informă Tweed. Am 
schimbat cîteva cuvinte cu Bob şi Keith cînd ne aflam încă la 
recepţie. S-au comportat splendid. lar, tu, Paula, ai intrat repede 
in joc şi ai pus sare pe rană cu remarcele tale acide. Ai simţit 
foarte bine încotro se îndreaptă lucrurile. 

- Şi ai aflat ceva nou din discuţie? 

CONSPIRAŢIA $ 475 

-Sâ spunem câ a fost, mai curînd, interesantă. 

-După părerea mea, Sharon a făcut faţă foarte bine, dacă 
ţinem seama câ era şi Osbome de faţâ. N-avem de unde să ştim 
cîtâ putere deţine individul, spuse Paula gînditoare. 

-Tocmai de aceea s-a vărsat atita singe, spuse Tweed. Totul 
se reduce la dorinţa de putere, doar ea îi înveninează pe 
oameni. 

- Singurul lucru pe care l-ai spus în timpul discuţiei s-a referit 
tot la putere, îşi aduse aminte Paula. în afară de asta, n-ai scos 
o vorbă. 

- Am ascultat, urmărind reacţiile lor. 

-De ce ai lăsat mesaj la recepţie în legâtură cu destinaţia 
noastră? De obicei nu procedezi aşa. 

-Pentru ca aceia care vor sâ ne urmărească sâ ştie încotro sâ 
meargă. N-ar fi râu să eliminăm cît mai mulţi urmăritori. 

- Aşadar nici la Paris n-o să ne simţim în largul nostru, aşa-i? 

- Acum nicăieri nu te mai poţi simţi în siguranţă. 

- Dar vâd că tot apeşi pe acceleraţie, constată ea. 


- Sînt convins câ nu mai avem timp, ceea ce ar putea 
însemna sfîrşitul nostru. 

Contraamiralul Honeywood, cunoscut de toată marina sub 
numele de Stincă, se aşeză mai comod pe scaunul de pe puntea 
de comandă a imensului portavion President. Uriaşa flotă de 
nave de escortă era desfăşurată larg la prova, pupa, precum şi 
la tribord şi babord. 

-Cred câ vom ajunge pe poziţia stabilită din Canalul Mînecii 
peste două zile, spuse el, adresindu-se ofițerului de la 
Operaţiuni. 

- Aşa am calculat şi eu. 

-lar pînă acum, gîndi Stîncă cu voce tare, încă n-am întîlnit 
nici o navă. 

-Exact, domnule. Cei de la sonar n-au detectat nici un sub- 
marin. Nu a fost văzută nici o navă care sâ poată raporta 
476 * Colin Forbes 
prezenţa noastră. Pe deasupra forţei noastre de intervenţie nu a 
trecut nici un avion comercial. 

-Să sperăm că lucrurile vor rămîne la fel. Pentagonul are în 
vedere debarcarea noastră cît mai discretă pe coastă, ca să-i 
zăpăcim de tot pe britanici. 

-Cred că ar fi momentul să raportăm situaţia către preşedin- 
tele Cartierului General al Forţelor Reunite. începe să se agite 
dacă nu este ţinut la curent cu mersul operaţiunii. 

-Exact asta o să şi fac. Transmite-i un raport. Nu uita să 
incluzi exprimarea aceea prăfuită: „Operațiunile se desfăşoară 
conform planului." Asta o să-l umple de bucurie. 

-Trăsurica asta nu poate merge mai repede? întrebă Osbome. 

-N-am ce să-i reproşez şoferului. Şi-aşa mergem cu viteză 
foarte mare, îi răspunse tăios Sharon. 

Stătea pe bancheta din spate a limuzinei, avîndu-1 alături pe 
Osbome. Lîngă şofer se aşezase Denise Chatel care, cu capul 
plecat, studia un dosar deschis pe genunchi. Vehiculul se 
deplasa cu iuţeală pe autostrada spre Paris. 

-Cred că aş putea conduce mai repede rabla asta de maşină, 
mormăi nemulţumit Osbome. 

- N-am înţeles de ce a ai ţinut cu orice chip să te iau ca 
pasager, încercă Sharon să-l pună la punct. 

-E foarte simplu, doamnă. Maşina ta pica exact cînd aveam 
nevoie. Vreau să ajung la Ritz înaintea lui Tweed, ca să-l aştept. 


-Atunci ţi-aş fi recunoscătoare dacă l-ai lăsa pe şofer să-şi 
facă meseria 

-Trebuie să ne mişcăm mai repede, scumpo. 

-Te-aş ruga să nu-mi mai spui aşa. Nici măcar nu ştiu ce 
funcţie ai în ambasadă. 

-Să zicem că aceea de descurcăreţ. Hei, Denise, strigă el, 
care-i viaţa ta? 

CONSPIRAŢIA $ 477 

Denise Chatel rămase aplecată asupra dosarului şi nu-i 
răspunse, în schimb, închise geamul care separa partea din faţă 
a automobilului de compartimentul pasagerilor. Osbome ridică 
din umeri şi făcu un gest de resemnare din miini. 

-Dacă nu sînt prea curioasă, ce căutăm la Paris? întrebă 
Paula. 

- Vreau să-l întîlnesc pe Rene Lasalle, şeful DST-ului. Cred că 
la o discuţie fată în fată o să-mi spună mai multe despre tatăl 
Denisei. 

-Cel care a fost ucis împreună cu soţia într-un accident de 
automobil undeva prin Virginia acum un an? 

-Exact. Jean Chatel, trimis oficial ca ataşat, dar, de fapt, 
membru al serviciului secret francez... 

- De ce te interesează atit de mult? întrebă ea în timp ce 
Tweed tocmai depăşea un convoi format din trei camioane. 

-Fiindcă a fost trimis să afle planurile americanilor, dar, mai 
ales, pentru că el şi soţia lui au avut accidentul mortal exact la 
acelaşi pod unde, cu ani în urmă, muriseră şi părinţii lui Sharon. 

-Nu văd legătura. 

-Nici eu, recunoscu Tweed, dar sper că există una, iar ea ar 
putea constitui cheia evenimentelor de acum. Sper că Rene va 
putea să-mi dea mai multe informaţii. 

- Dar ştie că venim? 

-Da. L-am sunat de pe mobil cînd am fost în cameră să-mi iau 
bagajul. 

- Nu mai avem prea multă benzină, îl preveni Paula. 

- Da, am băgat de seamă. Şi mi se pare că văd luminile unei 
benzinării deschise. Cit facem plinul, vreau să-l sun şi pe Roy 
Buchanan. 

-Mă ocup eu de plin, spuse Newman. 

-Pot s-o fac şi eu, se oferi Kent. Simt nevoia să mă dez- 
morţesc puţin, să mă simt şi eu util. 


478 * Colin Forbes 

-  Ne-ai fost deja de mare ajutor, Keith, îl asigură Tweed. Dar 
dacă ţii neapărat, fă tu plinul. Uite c-am ajuns. 

Cît Kent se ocupă de realimentare, Tweed luă legătura cu 
Buchanan. Avu noroc, fiindcă acesta îi răspunse imediat, pe 
tonul lui obişnuit: îngrijorat şi puţin încordat. 

-Cine e? 

-Tweed. Roy, te-aş ruga să-mi faci un serviciu. Cînd mă întorc 
la Londra vreau să-l întîlnesc pe Jefferson Morgen- stem. Ai vreo 
dovadă că americanii sînt organizatorii atentatelor cu bombă? 

- Sigur. O înregistrare video făcută în Oxford Street a 
supravieţuit exploziei. Avem imaginea foarte clară a celui care a 
pus bomba. Un tip foarte înalt cu o faţă osoasă... 

-Un bărbat foarte înalt cu o faţă osoasă, repetă Tweed, 
privind spre Newman. 

-Vemon Kolkovski, spuse Newman fără să clipească. 

- îl ştim, adică... l-am întîlnit, îl informă Tweed pe Buchanan. 
A închis ochii pe vecie. îl chema Vemon Kolkovski. Ţi-1 spun pe 
litere... Ai notat? Bun. Probabil că ţinea legătura cu ambasada 
pe cînd eram la Londra. 

- Exact. L-am fotografiat în secret cînd intra în ambasadă. Dar 
n-am putu face nimic, fiindcă toţi aveau paşapoarte diplomatice. 

-Te-aş ruga să alcătuieşti un dosar cu probe, inclusiv ce mi-ai 
spus, însoţit de fotografii. Vreau să fie cît mai solid, ca să i-l 
arăt lui Morgenstem cînd mă întorc. 

-S-a făcut. Atentatele cu bombe au încetat. Măsurile drastice 
de securitate pe care le-am luat au dat roade. Dar să bat în 
lemn, adăugă el. Cînd te întorci? 

-După cite s-ar părea, în următoarele douăzeci şi patru de 
ore. 

-O să te-aştept cu dosarul. 

CONSPIRAŢIA $ 479 

Convorbirea se încheie şi Tweed se lăsă pe spătar cu un oftat 
de uşurare. Surise, fiindcă Paula, aşa cum anticipase, avea de 
întrebat ceva. 

-De ce vrei să discuţi cu Morgenstem? 

-Cu cîtva timp în urmă am afirmat că sînt convins că ame- 
ricanii acţionează la două niveluri diferite, care nu comunică 
între ele. Sharon ne-a confirmat asta. Nu cred că serviciul 
diplomatic are habar de activitatea trupei Departamentului de 


Acţiune Executivă şi de crimele pe care le-a comis. lar Mor- 
genstem e foarte respectat, nu doar pe plan internaţional, ci şi 
în Statele Unite. Pentru publicul american, Morgenstem 
reprezintă Washingtonul. 

Aruncă o privire în oglinda retrovizoare. Maşina lui Marler 
oprise în spatele lui, iar Butler făcea plinul. Kent reapăru dintr-o 
cafenea de lîngă benzinărie. Paula cobori geamul, iar el îi întinse 
două pungi mari din hîrtie, apoi se aplecă spre ea. 

- Ai apă minerală într-una şi cornuri proaspete în cealaltă. 
Majoritatea clienţilor dinăuntru sînt camionagii. In Franţa, 
patiseriile lucrează toată noaptea ca să aibă marfă proaspătă 
mereu. Francezii se dau în vînt după cornuri, cred că ştii asta, 
iar dimineaţa, gospodinele fac primul drum la cel mai apropiat 
magazin ca să le cumpere. Fără comuri la micul dejun nu se 
poate. 

-Keith, eşti un scump, se alintă Paula, apoi se aplecă pe 
fereastră şi-l sărută pe obraz. 

în acelaşi moment, Marler se apropie de maşina lor, pe 
partea lui Tweed, care îşi întindea braţele. 

-îmi acorzi o clipă? întrebă el. 

-Da, dar nu mai stăm mult. les şi eu să mă dezmorţesc puţin. 

Paula bău apă direct din sticlă şi, după ce-şi potoli setea, 
şterse gitul ei cu o batistă, după care îi întinse sticla lui 
Newman. 

480 + Colin Forbes 

-Scuză-mi manierele nu prea elegante. După ce bei, o să-ţi 
dau şi comuri. Să nu-l uiţi pe Keith, continuă ea, în timp ce 
acesta se aşeza alături de Newman. 

-Cînd am rămas singur la Schwarzwălder Hof, în Freibuig, am 
ieşit în oraş şi am găsit un telefon public, de unde l-am sunat 
peAlf. 

-Alf? 

- Alf Rudge. Mare şef în banda aceea cockney despre care am 
adus vorba odată... în timpul liber, vreme de cîteva săptă- mini, 
i-am antrenat ca forţă de rezervă. O adunătură de duri, cu toţii 
şoferi de taxi. l-am dus într-o zonă pustie, la Chiltem Hills. Sînt 
şapte, cu Alf cu tot. Am înjghebat un poligon de tragere undeva 
la naiba-n praznic şi i-am instruit să folosească arme uşoare, 
grenade şi pistoale-mitTalieră. Trei dintre ei erau deja pregătiţi, 


fiindcă sînt veterani ai războiului din Golf. Acum au ajuns 
aproape trăgători de elită. 

- Ne-ar putea fi de folos, spuse Tweed gînditor. Americanii au 
forţe nelimitate. Dar dacă sînt taximetrişti, au timp de aşa ceva? 

- Stai uşor. îşi conduc propriile camioane. Alf are unul sau doi 
prieteni americani dar, ca şi restul bandei, nu-i înghite pe 
yankei. Vrei să-ţi povestesc o aventură de-a lui Alf? 

- Mai stăm cel mult cinci minute, fiindcă trebuie să ajungem la 
Paris cît mai curind. 

Ca sâ-şi pună sîngele în mişcare, făcură cîţiva paşi prin staţia 
de benzină luminată ca ziua. Cu o grenadă ţinută pe ascuns într- 
o mînă şi cu un pistol în cealaltă, Nield stătea lîngă maşină, 
atent la şosea. 

- Alf ăsta, începu Marler, a mers odată la Los Angeles. într-o 
noapte a ieşit la plimbare şi a fost înconjurat de trei indivizi care 
i-au cerut banii. El a scos portofelul, le-a arătat că nu avea decit 
o sută de dolari şi a zis că mai avea bani în cameră, care era în 
apropiere. l-a rugat să nu-i facă nimic, fiindcă le dă 
CONSPIRAŢIA ¢ 481 
tot ce are. l-a condus la hotelul de mina a şaptea unde trăsese şi 
i-a dus în cameră. Şeful bandei a urcat cu Alf, ţinîndu-i pistolul la 
git, iar ceilalţi doi au rămas jos, pentru cazul cînd ar fi apărut 
poliţia. Alf i-a spus individului că dacă-i ia pistolul de la git îi 
arată unde ţine banii. Individul a făcut întocmai şi Alf i-a zis să 
deschidă un sertar. Bruta l-a deschis, iar Alf, împingind brusc 
sertarul, i-a prins mînă în el. După aceea i-a tras una în falcă şi 
individul a căzut lat. Alf i-a chemat apoi şi pe cei doi de jos, care 
au sosit şi el le-a spart capetele cu tocul pistolului. l-a azvinlit pe 
toţi trei în stradă de-a berbeleacul şi atunci a apărut şi pro- 
prietarul, un tip uscat, aşa că Alf a plătit şi 1-a minţit câ pleacă 
în Malibu. După aceea şi-a făcut valiza, a oprit un taxi şi a prins 
primul avion spre casă. 

- Deci ştie să-şi poarte singur de grijă, remarcă Tweed. Văd că 
Butler s-a luat după Kent şi a cumpărat ceva bunătăţi pentru 
voi. lar acum să ne mişcăm repede. 

-Bagă piciorul în ea, se răsti Rupert. Ne mişcăm ca melcul. 

-Care melc, amice? îi răspunse Basil, aflat la volan. Am 
depăşit deja limita de viteză. 

- Dâ-o dracului de limită! Vreau s-ajung la Paris. 

- într-acolo mergem, băiatule. 


- Nu mă lua pe mine cu „băiatule". Doar avem aceeaşi vîrstă, 
treizeci şi doi de ani. Asta dacă ai uitat cumva. 

- N-am uitat, dar dacă depăşesc limita de viteză, s-ar putea să 
ne prindă vreo patrulă a poliţiei şi sfirşim în închisoarea Sante 
din Paris. Ai auzit cum e viaţa acolo, nu? Te-aruncă înăuntru, 
apoi aruncă cheile. 

-Trec eu la volan. Opreşte maşina, strigă Rupert înfuriat. 

- N-am convingerea câ e o idee prea deşteaptă. Mai ales după 
ce-ai băgat în tine la Hôtel Regent. Şi ce-i cu graba asta de-a 
ajunge la Paris? 

-Vreau să beau ceva. 

482 ¢ Colin Forbes 

-Eu credeam câ vrei sâ-ţi închei socotelile cu Newman. Nici 
asta nu-i o idee bună. Ştie să se apere, şi încă bine. 

-Nu mă interesează Newman, un fost reporter de mina a 
şaptea. Vreau să beau. La barul acela nenorocit n-am putut bea 
nimic. Ce-i aia, să închidă aşa devreme? 

-Era miezul nopţii, explică Basil. 

- Şi ce-are a face? Trebuia să-mi aduc sticla cu mine. 

-Uite câ n-ai fâcut-o! Şi-aşa ai băut de cinci ori mai mult decit 
mine. 

-Mi-ai ţinut socoteala? se zbirii Rupert din nou. Eşti în stare şi 
de aşa ceva, constată el şi făcu un gest de lehamite. Te superi 
dacă spun câ eşti un şofer de două parale? 

- Sîntem deja aproape de Paris. Ce-ar fi sâ tragi un pui de 
somn? 

-Nu vreau sâ dorm, vreau să beau. 

-Ca sâ nu uit, Rupert... Ştiu câ i-ai telefonat avocatului tatălui 
tău cînd ne aflam la hotelul Colombi din Freiburg. Mi-ai spus câ a 
fost de acord să-ţi dea un avans. Mă aflu într-o situaţie disperată 
în privinţa banilor şi-aş avea nevoie urgent de un împrumut. Sînt 
convins câ te poţi lipsi de vreo zece mii de lire, nu? 

- Cred câ ne-am apropiat de Paris, spuse Tweed. 
- Ai dreptate, il aprobă Paula. Curind o sâ vedem suburbiile 
Eşti obosit? 

-Nu, dar mă frâmiîntă nişte gînduri. Am senzaţia câ ar trebui 
să ne întoarcem la Londra cit mai e timp. 

- Mi-am adus aminte ceva şi cred câ e important, spuse 
Newman. La Schluchsee, cînd Ronstadt o ştergea şi era cit pe- 
aci să treacă peste mine, am observat că în maşină erau patru 


lui. 


persoane. Dar la Strasbourg, în ambarcaţiunea pe care a arun- 
cat-o Marler in aer se aflau doar trei indivizi. Lipseşte unul. 
CONSPIRAŢIA € 483 

-O fi fost Fantoma, glumi Paula. S-ar pârea câ dispare ca prin 
farmec. 

-S-ar putea să ai dreptate, spuse Newman pe un ton serios. 
Din cîte ştim, e încă în libertate. 

- Dacă nu cumva o fi murit, remarcă Tweed. Sper ca, mai 
curînd sau mai tîrziu, så apară. Trebuie lichidat, sâ plătească 
pentru crimele comise pînă acum. 

- Şi după ce-ţi termini de rezolvat treaba la Paris, cum 
ajungem acasă? întrebă Newman. 

- Depinde ce mijloc de transport e mai rapid, răspunse 
Tweed. Ori Eurostar-ul, ori avionul de la aeroportul Charles de 
Gaulle. O să ne lămurească Lasalle. 

-A început să se lumineze, observă Paula. Cu puţin noroc, o 
să ajungem la Ritz fără să prindem ambuteiajele de dimineaţă. 

înspre est se vedea o geană de lumină palidă. Treptat, 
aceasta crescu şi cuprinse totul. Cerul senin era de un albastra 
spălăcit, promiţind o zi frumoasă. 

-Parcă e altfel decit în Munţii Pădurea Neagră, spuse Paula 
bine dispusă. 

-La buletinul meteo au anunţat câ, în zona asta, o sâ avem o 
zi rece, dar senină, îşi aduse Tweed aminte. Aveam nevoie de o 
schimbare. Apropo, mă-ntrebam cum s-o fi descurcînd Howard. 
A rămas sâ se ocupe singur de toată activitatea şi încă în 
condiţii foarte grele. 

Cu cîteva ore mai înainte - trecuse puţin de amiază - Howard 
socotise câ era cazul sâ meargă pînă la buncăr pentru a vedea 
personal cum se desfăşurau operaţiunile. Era o zi deosebit de 
frumoasă şi însorită, dar Howard trebui să facă un efort pentru a 
întreprinde acea călătorie. Abia dacă dormise în ultimele 
patruzeci şi opt de ore şi se concentra din răsputeri sâ fie atent 
la volan. 

484 * Colin Forbes 

Cînd trecuse prin satul Parham, se gindise pentru o clipă sâ 
facă o vizită la lrongates pentru a-l vedea pe Sir Guy Strange- 
ways, dar hotârise câ era de preferat sâ-şi vadă de drum cît mai 
putea sta treaz. 


Ochii dădeau mereu să i se închidă şi fu cît pe ce sâ treacă 
de intersecţia de la sud de Ashford, pe unde trebuia să o ia spre 
Ivychurch. Acum avea nevoie de toată atenţia pentru a conduce 
pe drumurile înguste şi întortocheate. Gardurile vii sau cîte o 
încîlcitură de tufişuri in aşteptarea primăverii pentru a înfrunzi, îi 
blocau vederea la fiecare curbă. 

-Pot deveni ucigaş fârâ voie, spuse el cu voce tare. Trebuie 
să fiu atent. 

în mod normal, s-ar fi alarmat auzind bătaia sacadată a 
motorului elicopterului care se apropia, dar, in starea de 
epuizare in care se găsea, işi închipuise că, probabil, 
supraveghea traficul rutier. Cînd se apropie de poarta automată 
a fermei încetini. încă mai auzi zgomotul aparatului cind 
doamna Carson ieşi alergînd în curte şi, furioasă, îi făcu semn să 
bage maşina într-o magazie a cărei uşă era deschisă. Făcu 
întocmai. în timp ce cobora, se împletici de oboseală. Imediat ce 
ieşi din magazie, doamna Carson trînti uşile. 

- Treci în casă. Imediat! strigă ea. 

Cînd ajunseră înăuntru, ea închise imediat uşa, iar Howard se 
prăbuşi pe un fotoliu. Ştia câ, dacă nu va fi atent, va adormi 
buştean. 

- Cafea neagră, te rog, bolborosi el. Cît mai multă. 

- Am văzut un elicopter care se rotea pe deasupra, spuse ea. 
Nu avea nici un fel de însemne. Trebuia sâ te asiguri înainte de 
a veni aici. 

-îmi pare râu. Acum îmi dai cafeaua aceea? 

CONSPIRAŢIA + 485 

Copilotul elicopterului avea un aparat de fotografiat îndreptat 
spre fermă. în timp ce elicopterul se rotea, el fotografia toate 
detaliile din diferite unghiuri. 

- Gene, am descoperit centrul secret de comunicaţii al 
britanicilor, spuse el cît se poate de încîntat. Am fâcut un film pe 
cinste. 

- Grozav, Lou. Ai notat coordonatele? 

- Am marcat cu precizie locul pe harta în detaliu. Cred c-o sâ 
ne alegem cu o promovare pentru asta. 

- Dar ce-i cu gardul acela viu din jurul perimetrului? 

-Un gard ca oricare altul. Acum avem tot ce ne trebuie. 


-Bravo, Lou. Atunci ne întoarcem la bază. Putem trimite la 
Washington fotografiile şi harta. Cred câ vor merge direct la 
şeful Cartierului General al Forţelor Reunite. 

44 

-René Lasalle e plecat, spuse Tweed, după ce închise tele- 
fonul din dormitorul lui de la Ritz. A lăsat un mesaj că va suna 
imediat ce se întoarce. 

- Ai o cameră frumoasă, se entuziasmă Paula, cu vedere spre 
minunata Place Vendôme. Arată grozav, mai ales că şi ziua e 
neasemuit de senină. 

Tweed veni lîngă ea la geam şi admiră renumita coloană 
închinată lui Napoleon, aflată chiar în centrul pieţei. Superbele 
faţade ale clădirilor din piatră ce înconjurau piaţa fuseseră 
curățate. Dintotdeauna considerase că aceasta era cea mai fru- 
moasă piaţă din Paris. 

- Sînt convins că n-ai idee de ce a trebuit Rene să plece în 
mare grabă, spuse el. 

- Mai bine-mi spui tu. 

-A explodat o bombă într-un mare magazin. Au fost citeva 
victime. 

-Vrei să insinuezi că acum americanii îşi îndreaptă atenţia 
asupra Franţei? Noi isprăvi ale Departamentului de Acţiune 
Executivă? 

-Nu, exclud ideea. Adjunctul lui René, cu care am vorbit, a 
spus că e opera extremiştilor algerieni. Lumea a luat-o razna. 

- Deci, după încheierea Războiului Rece, avem, în prezent, un 
la fel de primejdios „război fierbinte"? într-un fel, e chiar mai 
grav, pentru că acum e mai greu să-i depistezi pe ucigaşii 
fanatizaţi. 

CONSPIRAŢIA $ 487 

-Ceva mai tîrziu aş vrea să-i telefonez Monicâi, poate sâ 
discut cu Howard. Mi-e dor de un dejun englezesc. Ţie nu? 

- Simt şi eu un gol In stomac. Un dejun bun nu mi-ar strica. 

Cînd coboriră din lift la parter, Newman, care li se alăturase, 
începu sâ-şi frece miinile în aşteptarea dejunului. 

- Ştii ceva? A început să-mi placă traiul luxos. Cred chiar câ 
mi-am cîştigat acest drept cînd mă gindesc în ce bordeie am 
fost sâ dorm în diverse ţări pe vremea cînd eram corespondent. 

- Haita nu ne-a pierdut urma, spuse Paula în şoaptă către 
Tweed. 


Ed Osbome cobora treptele în fugă, dovedind o agilitate 
uimitoare pentru un bărbat masiv. în acelaşi timp, cînd se 
apropiarâ de intrarea în restaurant, îl văzură pe Rupert ieşind 
însoţit de Basil Windermere. Cînd ajunseră lingă ei, Rupert se 
opri o clipă şi făcu o plecăciune ironică spre Paula. 

-V-am luat-o înainte de data asta. Păsărică matinală prinde 
viermi şorul. 

-Stai liniştit, câ nu aveam de gînd sâ te prind, îi răspunse ea 
pe un ton muşcător. 

-Ţi-a zis-o la fix, Rupert, comentă Basil. 

Rupert îi aruncă Paulei o privire înveninată. Cei doi mai 
făcură cîţiva paşi, iar Newman îl prinse uşor de braţ pe Tweed 
pentru a-l opri o clipă. Nu mai era nimeni în jur, astfel că 
altcineva nu auzi schimbul de cuvinte dintre ei. 

-Mă duc pînă la maşină sâ iau ceva, spuse Basil. 

-lar eu, rosti Rupert cu voce tare, aruncînd o privire peste 
umăr, vreau sâ fac un duş. E plăcut să ai companie la duş, con- 
tinuă el, fixînd-o pe Paula. Poate te mai gindeşti şi vii curind sâ 
facem duş împreună. 

Cei doi se îndepărtară, iar Paula strînse din dinţi şi roşi. Dacă 
Rupert ar fi fost mai aproape de ea, l-ar fi plesnit. Newman o 
apucă de braţ şi o îndrumă spre restaurant, fiind urmaţi de 
Tweed. 

488 + Colin Forbes 

-N-arc rost să schimbi insulte cu asemenea gunoaie, o sfătui 
el. Şi, surprizâ-surpriză, ia te uită pe cine avem aici! 

Sharon stătea singură ia o masă mare şi, cu gesturi elegante, 
rupea un com cu degetele ei delicate. Le făcu un semn cu mina, 
invitindu-i să se aşeze alături de ea. Tweed se îndreptă spre 
masa ei şi aşteptă ca Paula şi Newman să i se alăture. 

-Paula, stai lingă mine, te rog, îi sugeră Sharon. Domnilor, 
alegeţi-vă un loc. 

-Credeam că vei spune „alegeţi-vă armele", glumi Newman. 

-Bob, mă urmăreşti? il întrebă Sharon în timp ce acesta se 
aşeza. Dacă da, voi lua aceasta drept un compliment. Sau poate 
tu, Tweed, eşti acela care mă urmăreşte... 

- Ai dreptate, îi răspunse Tweed, aruncînd o privire la meniu, 
inspiraţia divină ne-a dat de ştire că te vom găsi aici. 

- Mai e vreun hotel în Paris care să merite? nu se lăsă ea mai 
prejos. 


-Vă supăraţi dacă mă aşez şi eu? se auzi un glas baritonal cu 
accent american inconfundabil. 

Ed Osbome ţinea mîna pe spătarul unui scaun liber din faţa 
lui Tweed. 

-După cum ne întîlnim mereu, am impresia că începem să 
devenim o adevărată familie, continuă el. 

- Eşti binevenit, Ed, îi răspunse Sharon fără entuziasm. 

-Grozav. Eu sînt un tip sociabil. îmi place să fiu în compania 
cuiva. Voi ce luaţi la micul dejun? întrebă el. 

-Noi vrem ceva tipic englezesc, îi răspunse Tweed. Uite că 
vine şi chelnerul. 

-Cred că o să încerc şi eu aşa ceva, aprobă Osbome. 

După ce dădură comanda, Sharon işi îndreptă atenţia asupra 
Paulei. Ducînd mîna la faţă drept paravan, ea ridică din sprin- 
cene şi privi în stingă ei, spre Osbome, parcă vrind să spună: Jar 
o luăm de la capăt"; insă rosti altceva: 

CONSPIRAŢIA € 489 

- După ce mănînc, dau o fugă pînă la coafor. Am auzit că este 
unul foarte bun. 

Paula privi pârul lui Sharon, blond şi ondulat, câzîndu-i grațios 
pe umeri. 

-Dar araţi oricum de parcă ai fi ieşit de la coafor, remarcă ea. 

-E cel mai măgulitor compliment ce mi s-a făcut în ultima 
vreme, zise Sharon şi întinse mina peste masă sâ i-o stringă pe 
a Paulei. Mulţumesc. Tweed, de ce te afli la Paris? întrebă ea pe 
neaşteptate. 

-Mă ocup de cazul părinţilor Denisei Chatel, care se pare că 
au fost ucişi pe un drum puţin circulat, lîngâ un pod, din statul 
Virginia. 

în aceeaşi clipă Osbome vărsă cana pe care o ţinea pe un 
şerveţel. Un chelner apăru imediat în ajutor, asigurîndu-se câ 
Osbome nu-şi pătase costumul elegant de culoare gri. Oferin- 
du-i un şerveţel curat, chelnerul îl luă pe cel murdar. 

Paula rămase uimită de sinceritatea neobişnuită â lui Tweed. 
Se crispă, însă reuşi sâ nu-şi trădeze în nici un fel mirarea. 

- Ucişi?! Sharon părea nedumerită. Credeam câ au murit într- 
un accident rutier. 

-Ai fost informat greşit, amice, interveni Osbome. Ancheta 
oficială a stabilit că a fost un accident. 


-Eu am găsit un martor care susţine contrariul, îi spuse 
Tweed. 

-Un martor? făcu Osbome neîncrezător. Cine e aşa-zisul 
martor? 

- Nu pot sâ-i divulg numele. 

-S intern la Paris, în Franţa, nu în Virginia, protestă Osbome. 

- Da, dar braţul lung al fărădelegii se întinde uneori şi peste 
ocean. 

- Sînt şocată, afirmă Sharon. Şocată şi cutremurată. Dacă ai 
dreptate ? Denise ştie asta? 

490 * Colin Forbes 

- Apropo, Denise unde e? o întreba Tweed, evitînd un răspuns 
direct. 

- în camera ei. Lucrează. A luat dejunul foarte devreme. 

-Fiindcă tot vorbeam de mincare, iatâ-l că vine, slavă ceru- 
lui! spuse Osbome. Sînt convins că în sinea voastră gîndiţi că, 
avînd în vedere masivitatea mea, ar trebui să mă limitez la un 
grapefruit. Adevărul e că mă aflu în formă bună, fiindcă merg 
frecvent la sala de gimnastică. Ridic greutăţi, exersez la sacul 
de box. Tot tacîmul. 

-înseamnă că ai reflexe bune, îl încercă Newman. 

-Are, confirmă Paula. L-am văzut coborind scările ţopăind ca 
un şcolar. 

-Mă grăbeam să ajung la micul dejun, zise Osbome şi chicoti. 

-Trebuie să merg pînă în cameră să dau un telefon, îi anunţă 
Tweed după ce terminară de mîncat. 

Aruncă o privire prin restaurant. Aşa cum primise instrucţiuni, 
Marler stătea singur la o masă mai depărtată. La o alta, din 
ordinul lui Tweed, se găseau Butler şi Nield. Nu era cazul sâ-şi 
expună toţi oamenii laolaltă în faţa cuiva care ar manifesta 
interes să le facă rău. 

-Sper că mă ierţi, îi spuse Tweed lui Sharon. 

- Desigur. Eu o să mai cer o cafea şi o să-mi văd de lucru. 

Cînd Tweed ieşi din restaurant, Marler se ridică şi porni 
dezinvolt după el. în dram spre lift, alături de Newman, Tweed 
simţi dorinţa de a respira aer proaspăt. Aşa cum spusese şi 
Paula ceva mai devreme, care îi urmă la o oarecare distanţă, 
era o zi minunată. 

După ce merse pe coridorul lung, Tweed se apropie de 
ieşirea principală care dădea în Place Vendome. Nu mai era 


nimeni în preajma lui cînd ajunse la uşă. Păşi afară şi, deodată, 
Marler îl trase înapoi cu putere. Un glonţ lovi în caldarim exact în 
locul în care se aflase o clipă mai devreme. Glonţul ricoşâ spre 
piaţă. Portarul cu fireturi ce stătea în faţa uşii se grăbi spre el. 
CONSPIRAŢIA € 491 

- Aţi păţit ceva, domnule? 

- Am alunecat pe o piatră care a ajuns cine ştie cum în faţa 
intrării. 

- Mi s-a părut câ aud un zgomot. 

-Vreun motor care a dat rateuri. 

Marler ieşise alergind în piaţă. Portarul nu observase acest 
lucru, deoarece se afla înăuntru şi vorbea cu Tweed. Marler 
dădu ocol pieţei cu un Walther în mînă, tinîndu-1 ridicat în sus, 
către acoperişurile mansardate de peste drum. Nu se aştepta ca 
să tragă în el cineva, deşi constituia o ţintă mişcătoare. Acţiunea 
lui era un avertisment la adresa trăgătorului nevăzut care voise 
să-l ucidă pe Tweed tot de pe un acoperiş, cum se întîmplase şi 
la Basel. 

Stînd în hol, Tweed evalua calm şi filozofic incidentul în urma 
căruia fusese la un pas de moarte. Atitudinea lui era în vădit 
contrast cu reacţia Paulei sau a lui Newman. Ea nu ridică deloc 
vocea, însă exprimă situaţia fără să-şi aleagă vorbele: 

- Cred câ eşti nesăbuit să ieşi singur pe uşa aceea. Doar 
datorită lui Marler ai scăpat cu viaţă. Unde-ţi era mintea? 

- Paula are dreptate, o aprobă Newman. Tu nu te-ai gindit că 
te expui? 

- Aveţi amîndoi dreptate, răspunse Tweed. Mă gindeam la 
ceva ce s-a petrecut la micul dejun sau, mai curînd, la ceva ce 
nu s-a întîmplat. O să-mi exprim recunoştinţa faţă de Marler cu 
prima ocazie. 

-Asta înseamnă câ Fantoma te-a urmărit pînă aici, constată 
Newman cu glas sumbru. 

- Exact, spuse el aprobator. 

Ceva mai devreme, în drum spre lift, înainte de a se hotărî să 
iasă la aer, Tweed se oprise şi privise îndelung curtea interioară. 
îşi adusese aminte că, vara, femeile din înalta societate se 
adunau acolo sâ bea ceai şi så comenteze ultimele scandaluri 
492 $ Colin Forbes 
mondene. Osborne trecuse pe lîngă ei, ieşind din restaurant, 
grâbindu-se către ieşire. 


De astă dată se oprise şi Paula în loc să privească o casetă 
de prezentare în care erau expuse objets d'art, pe care le vindea 
un renumit magazin de pe rue St.-Honore. Preţurile erau 
ameţitoare. 

- Lucruri de mare valoare, comentă Tweed. 

-Tu valorezi mult mai mult decit orice din vitrina aceea, îl 
dojeni ea. Pe viitor, să nu mai ieşi decit însoţit de mine şi de 
Bob. 

- Am înţeles, doar ştii că fac întotdeauna ce mi se ordonă, îi 
răspunse el zimbind. 

-Nu glumesc deloc, îl puse ea la punct. Vreau să ne promiţi 
câ aşa vei proceda. 

- Promit. Acum mă duc în cameră să dau telefon. 

Nici nu apucă să termine ce avea de spus câ Osbome apăru 
pe uşa principală. Americanul gifiia şi trebui să aştepte citeva 
clipe pînă să poată vorbi. 

-Bună, prieteni! Am tras o fugă pînă afară. V-am spus doar 
câ-s în formă. Să nu mă spuneţi - am comis o infracţiune. 

- Ce anume? întrebă Newman. 

- Am pus citeva monede într-un parcometru. Era cam 
departe. Seara trecută mi-am parcat maşina pe o stradă lătural- 
nică, în apropiere de rue St.-Honore, fiindcă n-am mai găsit loc 
în garajul de la Ritz. Pe curind. 

Paula îl urmări alergind vioi pe scările pe care, ceva mai 
devreme, le coborise la fel în dram spre restaurant. Acum urca 
treptele cîte două. 

- Şi-a revenit repede după ce a alergat atit, remarcă Paula. 

Tweed urcă singur in lift, iar Paula râmase să mai admire 
obiectele din caseta de prezentare. O atrăgea în mod deosebit 
un clips cu un diamant în formă de aripi de pasăre. Newman 
râmase răbdător lingă ea. Marler reveni apoi pe uşa principală şi 
se îndreptă spre ei. 

CONSPIRAŢIA + 493 

- Veniţi sâ discutăm. La capătul scărilor ştiu un salonaş, unde 
nu e nimeni. 

După ce se aşezară pe o canapea, Newman îl întrebă: 

- Ai găsit ceva? 

-Doar glonţul ce-l avea pe Tweed ca ţintă. Uite-1. 

Scoase din buzunar o cutie veche de tutun. Nedumerită, 


Paula rămase cu ochii la ea, apoi îşi aduse aminte că Marler 
fumase pipă înainte de a trece la ţigări. Ridicînd capacul, le 
arătă un glonţ deformat. 

-E şi asta o dovadă, constată Marler. 

-Vreun indiciu privindu-l pe asasin ? îl întrebă Paula. 

-Nu. La început am bănuit câ trăsese de pe un acoperiş. 
După ce l-am smucit pe Tweed înăuntru, am ieşit afară foarte 
repede. Am verificat întreaga piaţă, apoi mi-am dat seama câ 
nici măcar o pisică nu s-ar fi putut căţăra pe acoperişurile ace- 
lea. în plus, nu era nici o fereastră deschisă. Chiar dacă s-ar fi 
închis vreuna, tot aş fi observat, fiindcă am ieşit afară imediat. 

- Atunci de unde a tras? viu să ştie Newman. 

- Sigur de la nivelul solului, de după vreun colţ. Ceva mai 
departe, pe dreapta, cum ieşi pe uşa principală, există o arcadă 
mare. Era pustie. Noi am luat dejunul foarte tirziu. La ora asta, 
toată lumea e la lucru. Doamnele care ies la cumpărături se află 
încă în faţa oglinzii, ca să se machieze şi cine ştie ce altceva mai 
fac. 

-Devii cinic, Marler, îl sicîi Paula. 

- Chiar mă înşel? 

-Nu, ai dreptate. Mă amuza doar remarca ta privind obi- 
ceiurile femeilor. O ştii din experienţă, nu ? 

- Păi, cum altfel? 

Zborul BA 9999 cu destinaţia New York, ajunsese departe 
deasupra Atlanticului. Deviase de la ruta obişnuită de zbor 
pentru 
494 $ Colin Forbes 
a evita o zonă de turbulenţă. Vrind să se mai dezmorţească 
puţin, căpitanul predase comanda copilotului şi privea prin 
hublou. 

Aflaţi la peste douăsprezece mii de metri, aveau sub ei o 
mare nesflrşită de nori care ascundeau vederii orice petic de 
ocean. Potrivit prognozei meteo, aveau să zboare pe deasupra 
plafonului de nori mai tot drumul, care avea să mai dureze 
cîteva ore. Căpitanul Stuart Henderson tocmai sugea o 
bomboană pe care i-o dăduse Linda, şefa stewardeselor. Pe un 
raft, bine asigurată ca să nu alunece, avea o cameră video. 
Henderson îi promisese soţiei câ va încerca sâ filmeze citeva 
imagini înainte de a începe manevrele de apropiere de New 
York. Linda acceptase să se ocupe de filmare, dar Henderson se 


îndoia câ vor avea noroc, mai ales în acea perioadă a anului. 
Plafonul de nori avea sâ persiste pînă la aterizarea pe aeroportul 
Kennedy. 

Henderson îşi privi în treacăt ceasul de la mînă. Era vremea 
să preia comanda; se odihnise îndeajuns. Mai aruncă o privire în 
jos, încremeni şi holbă ochii, incapabil sâ creadă câ ceea ce 
vedea era adevărat. 

- Linda, dă-mi camera, repede! exclamă el. Dar repede. 
Dedesubt se făcuse o spărtură enormă în plafonul de nori şi 
pe ocean se zărea un portavion. Râspîndită la tribord şi babord, 
se găsea escorta formată din crucişătoare. în timp ce, 
răbdătoare, Linda ţinea camera întinsă spre el, Henderson duse 
la ochi un binoclu de mare putere. Reuşi să distingă drapelul 
american desfăşurat. Cîteva crucişătoare avînd la bord proiectile 
teleghidate  protejau portavionul şi, între crucişătoare şi 

portavion, na- vigau cîteva distrugătoare, urmînd acelaşi curs. 

- Linda, ia binoclul şi dâ-mi camera! Văd o forţă de intervenţie 
uriaşă. Judecind după cursul pe care-l urmează, se îndreaptă 
spre Marea Britanie. 

Spunind acestea, el puse camera de filmat în funcţiune. O 
răsuci pentru a surprinde imagini din diferite unghiuri, încercînd 
să înregistreze pe peliculă desfăşurarea întregii flote 
CONSPIRAŢIA $ 495 
de luptă. Apoi stratul de nori redeveni compact, ascunzind totul. 
Henderson râmase nemişcat, lovind ritmic cu degetul arătător în 
corpul camerei de filmat pe care o oprise. 

-Frank, se adresă el copilotului, ai auzit ceva de vreo forţă 
americană de intervenţie îndreptîndu-se către coastele Marii 
Britanii? 

-Nu. 

-Nici eu, spuse şi Linda. Şi doar am citit ziarele de la prima 
pînă la ultima pagină. Nici la radio nu s-a anunţat. Nici la 
televiziune. 

-în acest caz, cred c-o sâ transmit un mesaj radio de urgenţă 
către Ministerul Apărării, anunţă Henderson. 

43 

Folosind telefonul primit de la Beck, Tweed încercă sâ-i 
telefoneze Monicăi, dar, în cele din urmă, se văzu silit să 
renunţe, deoarece linia era permanent ocupată. De aceea, îl 
sună pe Roy Buchanan, care îi răspunse imediat. 


-Tweed! vocea lui Buchanan suna triumfător. Glonţul se 
potriveşte! 

-Poftim? 

Se gindea la altceva, rememorind discuţia de la micul dejun, 
cînd Osbome li se alăturase. 

- Glonţul! repetă Buchanan. Ai uitat? Mi-ai telefonat de la 
Freiburg şi mi-ai spus să fiu prezent la sosirea avionului care 
aducea corpul neînsufleţit al lui Sir Guy Strangeways. Am asistat 
personal la aterizarea aparatului pe Heathrow. Am chemat un 
medic specialist şi căruia i-am dat cadavrul. A făcut autopsia şi a 
extras glonţul care 1-a ucis. L-am comparat cu glonţul folosit în 
cazul asasinării primului-ministru. Sînt identice; asta înseamnă 
că Fantoma i-a ucis pe amindoi. 

- Are deja multe pe conştiinţă... 

-N-am terminat. Am trimis glonţul extras din Strangeways la 
Paris prin curier. Lasalle sigur e în posesia lui deja, astfel că-1 va 
putea compara cu glonţul folosit în asasinarea ministrului 
francez. 

-Roy, ai procedat foarte bine. 

- Stai că mai am ceva. Am plasat maşini de patrulare în 
apropierea bazelor aeriene americane din East England. 
CONSPIRAŢIA € 497 
Un avion a adus un camion mare tocmai din Germania, îm- 
preună cu şofer. Ştii ce era în camion? 

-Bani. 

-O cantitatea de bancnote foarte bine falsificate care, dacă 
ar fi fost aruncate pe piaţă, ar fi declanşat panică în domeniul 
financiar. Am trimis cîteva către Banca Angliei şi specialiştii de 
acolo au rămas şocaţi. 

- Minunate veşti, Roy. Felicitări! 

- S-a terminat cu orbecăiala, mergem la sigur, spuse jubilînd 
Buchanan care, din cîte ştia Tweed, rareori îşi exterioriza 
sentimentele. 

- Roy, sâ nu închizi, îl preveni Tweed. Eu cred că abia acum 
urmează punctul culminant al crizei. Atentate cu bombă aţi mai 
avut? 

- Nici unul de cînd am înconjurat ambasada cu agenţi în civil. 

- Slavă cerului! Dar să nu slăbiţi deloc măsurile de siguranţă. 

Tweed abia aşezase receptorul în furcă şi trebui sâ-1 ridice 
din nou, pentru câ începuse să sune. 


- Alo, cine e? 

- Rene. M-am întors. N-ai putea veni pînă în strada... 

Lasalle făcu o pauză. 

- Telefonul tău e sigur? 

-Da, am unul ce nu poate fi interceptat. 

- Atunci poţi să vii acum pe Rue des Saussaies? Am noutăţi 
pentru tine. 

- Poţi scoate dosarul referitor la Jean Chatel? 

-Te aştept cu el pe masă, prietene. 

- Am plecat. Pot să vin însoţit de Paula şi Newman? 

-Sînt bineveniţi. 

Tweed se ţinu de cuvint. Le telefonă Paulei şi lui Newman şi 
le ceru sâ vină imediat în camera lui. 

498 * Colin Forbes 

Foarte puţini cunosc - sau bagă de seamă - Rue de Saus- 
saies, unde se află Direction de la Surveillance du Territoire, alt- 
fel spus, sediul contraspionajului francez. O stradă scurtă şi 
îngustă, aproape peste drum de Palatul Elysee, pe care turiştii 
trec fără să ii acorde atenţie. Intrarea în clădirea care nu reţine 
atenţia prin nimic se găseşte cam la jumătatea străzii, pe partea 
stingă venind dinspre Elysee. Newman opri maşina la intrare, iar 
Tweed ii arătă paşaportul paznicului, care le făcu semn să intre, 
spunind: 

- Domnul Lasalle vă aşteaptă. 

Newman parcă automobilul într-o curte interioară pietruită, 
aflată la capătul unui scurt tunel din piatră. Un ofiţer in civil ii 
conduse înăuntru pe scările vechi din piatră, către un birou de la 
etajul intii. Lasalle se ridică de la birou şi-şi intimpină oaspeţii. 

-Cafea? întrebă el. 

- Ne-ar prinde bine, aprobă Tweed. 

René Lasalle, un bărbat trecut de cincizeci de ani, era scund 
şi zvelt; se mîndrea cu mustaţa lui bine îngrijită. Purta un cos- 
tum închis la culoare. Trase un scaun pentru Paula, apoi reveni 
la birou. Cu excepţia telefonului, singura! lucra de pe masă era 
un dosar nu tocmai curat, cu coperte de culoare verde. 

-Am primit recent glonţul trimis de inspectoral-şef Buchanan, 
începu el. Sînt convins că ştiţi la ce mă refer. 

- Ştiu prea bine, îl asigură Tweed. 


- Am avut timp, explică Lasalle, vorbind englezeşte impecabil, 
sâ-l comparăm cu glonţul extras din cadavrul fostului ministru 
francez. Se potrivesc perfect. 

- Deci, din nou Fantoma. 

- V-aş cere permisiunea să-l trimit lui Otto Kuhlmann, colegul 
meu de la poliţia din Wiesbaden. Spre a fi comparat cu cel 
extras din cadavrul lui Keller, de asemenea asasinat, după cum 
ştiţi. 

CONSPIRAŢIA € 499 

- Chiar te rog, îl îndemnă Tweed. Acela e dosarul referitor la 
Jean Chatel? 

- Da. V-aş ruga să păstraţi secretul privind conţinutul său. Mai 
bine zis, în mod oficial, nici nu ştiţi de existenţa lui. Cei de la 
Serviciul Secret sînt foarte suspicioşi cînd vine vorba de do- 
cumentele lor. Şi au dreptate, cred că sînteţi de acord. 

- Bineînţeles. 

Tweed citi primele cîteva paragrafe dactilografiate în fran- 
ceză, apoi spuse: 

-Se afirmă aici câ scopul real al numirii lui Chatel la 
Washington era de a lămuri anumite lucruri. Mai precis, dacă e 
adevărat câ americanii pregătesc un plan pentru schimbarea 
echilibrului politic al Europei. Mi se pare deosebit de important 
faptul câ planul are în vedere şi Marea Britanie. 

Tweed continuă să citească. 

- Chatel a plecat la Washington în urmă cu ceva mai mult de 
un an, adevărat? întrebă Newman. 

-Nu, acum douăzeci de luni. Dar acum un an şi ceva a fost 
asasinat împreună cu soţia în acel presupus accident din 
Virginia 

-Ucis? Probe aveţi? se interesă Newman. 

- Sâ-1 lăsăm pe Tweed sâ citească Veţi vedea după aceea 

-Aici e un rezumat al raportului pe care Chatel 1-a trimis la 
Paris acum cincisprezece luni. El informa că este urmărit peste 
tot de âgenţi americani. Se temea pentru viaţa lui, dar cerea să i 
se permită continuarea investigaţiei. 

- Lucrurile sînt din ce în ce mai sumbre, comentă Paula 

-Ba chiar mai mult de atit, îi spuse Lasalle. 

-în următorul lui raport, Chatel afirmă câ există un plan 
extrem de amănunţit privind ocuparea Marii Britanii prin diverse 


metode subversive, folosind orice tehnică, indiferent cît de bru- 
tală, pentru atingerea obiectivului, continuă Tweed. 

-Pe noi de ce nu ne-a prevenit? întrebă Newman. 

500 * Colin Forbes 

- Eu am vrut s-o fac, spuse Lasalle cu amărăciune, dar şeful 
meu a susţinut câ nu aveam nici probe concrete, nici do- 
cumente. A zis câ britanicii vor socoti acest lucru drept o stra- 
tagemă a guvernului francez de a deteriora relaţiile dintre 
Marea Britanie şi Statele Unite. Am protestat ferm. Chestiunea a 
ajuns în atenţia preşedintelui, iar acesta a fost de acord cu 
hotărirea superiorului meu. 

-Uite c-am ajuns şi la asta, constată Tweed. Chatel a anunţat 
că uriaşa operaţiune a fost pusă la cale şi condusă de o 
persoană pe nume Charlie. 

- Doamne! exclamă Paula. 

- Dâ-mi voie sâ continuu, spuse Tweed. Chatel a raportat câ a 
făcut toate eforturile pentru a identifica persoana, dar nu a 
reuşit. încheie spunînd că, după părerea lui, e pe punctul de a o 
descoperi. 

Tweed ridică ochii spre Lasalle: 

- De cînd e raportul acesta? întrebă el. 

-A fost trimis cu o săptămînă înainte de a muri în acel aşa-zis 
accident. 

-René, n-aş putea primi şi eu o copie a acestui raport final? 
Dacă da, fă-o în aşa fel încît pe document sâ nu apară antetul 
serviciului vostru. 

-îmi ceri cam mult. 

Lasalle tăcu o clipă, îşi prinse miinile laolaltă şi rămase cu 
privirea aţintită în tavan. 

-Dar meriţi, se hotărî el în cele din urmă. Asta pentru că nu v- 
am prevenit mai devreme. în sfîrşit, a venit şi cafeaua! 

Se adresă în franceză ofițerului care adusese tava: 

- A trebuit să zbori pînă în Brazilia să cumperi cafea? Pune-o 
pe birou şi ai grijă sâ nu ne deranjeze nimeni! 

Ridică receptorul şi vorbi repede în franceză cu cineva. Nici 
nu încheie bine convorbirea că în birou sosi o tînâră atrăgătoare, 
CONSPIRAŢIA * 501 
luă fila extrasă din dosarul pe care Tweed i-l înapoiase. Apoi 
Lasalle tumă cafea şi îi întinse Paulei prima ceaşcă. 


-Mă mustră conştiinţa că nu v-am contactat pentru a vă 
avertiza. Am colaborat atît de bine in trecut, încît am simţit că s- 
a comis un fel de trădare. 

-Lasă asta, îi răspunse Tweed, după ce sorbi din cafea, 
probabil că preşedintele vostru a avut dreptate. Fostul nostru 
prim-ministru nu era expert în politică internaţională. Şi-ar fi 
închipuit că era doar o uneltire a francezilor pentru a submina 
relaţiile noastre cu americanii. 

-Mă consolez cu gindul că te-am informat in legătură cu 
grupurile de americani suspecți care s-au infiltrat in Anglia pe 
calea aerului şi cu Eurostar-ul. 

- Sigur, René, iar fotografiile pe care ni le-ai trimis ne-au 
permis să-i identificăm pe cîţiva dintre cei mai periculoşi, dintre 
care cei mai mulţi sint acum morţi. 

-Morţi? 

Privind spre Newman şi Paula, ochii cenuşii ai lui Lasalle 
clipiră a mirare. Apoi continuă: 

- Atunci îmi închipui că aţi avut mult de lucru. 

- Da, am fost destul de activi, recunoscu Newman. 

Mai discutară cîteva minute despre vremea cînd cooperaseră 
în cazul altei crize politice. Fata atrăgătoare reveni şi-i înmină 
citeva foi de hirtie lui Lasalle. Acesta luă foaia originală şi o 
introduse atent in dosar. Apoi impături celelalte trei foi, le băgă 
într-un plic şi i-1 intinse lui Tweed. 

- Ai acolo trei fotocopii ale paginii în chestiune. Nu trebuie să- 
mi mulţumiţi. 

Telefonul sună. Lasalle răspunse, scoase un blocnotes din 
sertar şi notă grăbit. La un moment dat, Lasalle il rugă pe 
interlocutor să-i pronunţe un nume pe litere. Apoi incheie 
convorbirea. 

502 * Colin Forbes 

-Tweed s-ar putea ca informaţiile acestea să te intereseze. O 
anumită doamnă Sharon Mandeville a părăsit recent hotelul Ritz 
ca să prindă un avion spre Londra. La scurt timp după aceea, cu 
altă maşină, un anume domn Osbome a plecat să prindă acelaşi 
zbor. lar Basil Windermere şi Rupert Strange- ways au plecat 
ceva mai devreme şi s-au îmbarcat pe Eurostar-ul pentru 
Londra. 

- Da, informaţiile sînt foarte utile, îi răspunse Tweed. îmi dai 
voie să te întreb de unde ştii toate astea? 


- Am avut pe cineva cazat la Ritz să vadă ce se petrece. 
Informaţiile nu au fost obţinute de la personalul hotelului. 

- Rene, îţi mulţumesc pentru tot. Am face bine sâ ne 
întoarcem şi noi la Ritz. Cum am putea ajunge la Londra în cel 
mai scurt timp? 

- Imediat, spuse Lasalle şi se uită la ceas. Mai aveţi douâ-trei 
ore. Următorul Eurostar ar fi cel mai rapid mijloc spre Londra. 

Ajunşi în holul hotelului, Tweed îi dădu lui Newman citeva 
instrucţiuni cu voce scăzută: 

-Te rog sâ iei legătura cu Marler, Nield şi Butler. Nu-l uita pe 
Kent, bineînţeles. Spune-le să fie pregătiţi sâ plece o dată cu 
noi, peste exact o oră şi jumătate din acest moment. Şi, cu 
ajutorul celor de la recepţie, rezervă şapte locuri la clasa întii 
pentru Eurostar. Vom mai avea nevoie de două automobile ale 
hotelului sâ ne ducă pinâ la Gare du Nord, de unde luăm trenul, 
în sfîrşit, predaţi celei mai apropiate firme de închirieri cele două 
maşini Audi cu care am venit pînă aici. Acum trebuie să merg în 
cameră ca să dau un telefon. 

- Pot veni cu tine? îl întrebă Paula. Eu sînt gata de plecare. 

-Da, sigur. 

CONSPIRAŢIA € 503 

Imediat ce intră în cameră, Tweed se grâbi să se aşeze la 
birou şi o sună pe Monica de pe mobil. Paula se îndreptă spre 
fereastră ca sâ arunce o ultimă privire la Place Vendome. 

- Tweed! exclamă Monica; vocea îi trăda uşurarea. Am 
încercat să dau de tine la hotel, dar centralista m-a anunţat că 
eşti plecat. 

- Aşa a fost. Ce s-a întîmplat? 

- Am o mulţime de date ce te interesează privind profilurile la 
care am lucrat. Mi-au sosit din America, prin curier, certificatele 
de naştere conținînd numele complete şi alte amănunte. Eşti 
pregătit? 

- Stai o clipă. 

Tweed strigă spre Paula: 

- Adu-mi blocnotesul din buzunarul cu fermoar al valizei. 

Ea i-l aduse în fugă şi-l aşeză în faţa lui pe birou, după care 
reveni la fereastră. 

- Dă-i drumul, Monica! 

Tweed începu sâ-şi noteze rapid, folosind foi separate pentru 
datele referitoare la fiecare nume. După ce Monica încheie, 


Tweed rămase cu privirea la una dintre file, apoi închise 
blocnotesul. 

-Howard ţine să vorbească neapărat cu tine. E lîngă mine, îl 
anunţă Monica. 

-Tweed, cînd te întorci la Park Crescent? E esenţial să fii aici 
în cel mult cîteva ore. A apărut o problemă îngrozitoare. Ne 
paşte pieirea. Este cumplit! 

Vocea lui Howard nu trăda deloc panica. Pârea sâ se 
stâpînească foarte bine, dar, dincolo de cuvinte, Tweed depista 
o îngrijorare extremă. 

- Spune-mi despre ce e vorba, spuse el calm. 

-Nu pot la telefon. 

- Linia e sigură. 

504 * Colin Forbes 

- Nici o legătură telefonică nu mai e sigură. Nu pot risca să-ţi 
prezint amănunte. Trebuie sâ aştepţi pîinâ ne vedem. Cînd 
ajungi? 

- Azi. Sigur. După aprecierea mea, pe la jumătatea du- pă- 
amiezei. 

- Te aştept. 

După ce întrerupse legătura, Tweed socoti că nu era cazul sâ- 
i spună Monicâi despre discuţia cu Howard. Ce rost avea sâ 
semene teamă în rîndul echipei, ba chiar să creeze o atmosferă 
de panică? Se roti cu scaunul. 

-Acum ştiu cine e Charlie, o anunţă el pe Paula. 

- Cine? 

-încă nu pot sâ spun. înainte de a mă acuza câ vreau sâ fiu 
secretos, e puţin probabil sâ-1 întilneşti pe Charlie, însă ti-ar fi 
greu sâ râmii netulburată şi så te comporti normal. 

Vrînd apoi să schimbe subiectul discuţiei, adăugă: 

- Aş vrea sâ ajungem cit mai curînd la Gare du Nord. 

Aşezindu-se mai comod pe scaunul său de pe puntea de 
comandă a portavionului President, contraamiralul desfăcu 
mesajul pe care abia îl primise de la Pentagon. Era lung şi însoţit 
de o hartă. După ce termină de citit, se îndreptă de spate şi 
strînse din buze. Se uită spre ofiţerul însărcinat cu operaţiunile. 

- Bill, trebuie sâ-i atacăm pe britanici. 

-Poftim? 

- Nu cu rachete, Bill. Intră în acţiune trupele SEAL. 

- Şi ce obiectiv âu, domnule? 


-Un centru secret de comunicaţii plasat între o aşezare cu 
nume ciudat, Dungeness, şi o alta, Hythe. Zona de desfăşurare 
a atacului este, de fapt, Romney Marsh. E aproape pe coastă, 
există plaje nisipoase unde luptătorii SEAL pot debarca uşor, 
apoi se vor deplasa pe o scurtă distanţă spre interior, 
localizează instalaţia şi o distrug. 

CONSPIRAŢIA € 505 

-Asta nu va provoca o criză internaţională? 

-De obicei, şeful Armelor Reunite ştie ce face, iar operaţiunea 
aceasta are binecuvintarea celor de la vîrf. Harta e bună, 
precizează poziţia exactă a acestui centru de comunicaţii. Con- 
tactează-l pe coordonatorul misiunii, care se află la bordul 
navei pe care sînt şi trupele SEAL. Cred că atacul ar trebui 
declanşat miine, la miezul nopţii. După ce primeşte mesajul şi 
harta, vezi ce părere are comandantul. Dar, mai întîi, aruncă şi 
tu o privire pe ea. 

-Deci asta va reprezenta mai mult decit o demonstraţie de 
forţă? 

-Cam aşa s-ar părea. 

J 
46 

Imediat ce sosi la Park Crescent, Tweed urcă în fugă scările 
spre propriul birou, urmat de Paula şi de Newman. Monica zimbi 
uşurată cînd îl văzu şi-i făcu semn spre birou. 

-Plicul acela gros a sosit din partea lui Roy Buchanan. 

-Bine. 

Tweed îl deschise şi evaluă conţinutul dintr-o privire, apoi 
spuse: 

- Monica, acum încearcă să-l găseşti pe Jefferson 
Morgenstern. 

-lartă-mâ. E singurul lucru pe care am uitat să ţi-l spun. 
Chiar Morgenstern vrea să te vadă. Cred că mi-a telefonat deja 
de vreo opt ori. 

-Spune-i că acum sînt dispus să-1 întîlnesc în cel mult o oră. 
Oriunde doreşte. Acum urc să discut cu Howard. 

Părăsi biroul, alergă pe scări, urmat de Paula şi Newman, 
care aşteptau în fata biroului lui Howard. Tweed intră fără să 
mai bată. îmbrăcat impecabil ca întotdeauna, Howard stătea la 
masa de lucru. Pe chipul lui se citea încordarea, dar vocea îi 
rămăsese fermă. 


-O, ce mă bucur să te revăd, îl întîmpină el pe Tweed, 
ridicîndu-se sâ-i stringă mina. Stai jos, te rog. 

-Am venit cu Paula şi Bob. Pot intra şi ei? 

-Cred c-ar fi mai bine să fie şi ei aici. 

După ce se aşezară cu toţii, Howard îşi împreună miinile pe 
tăblia biroului, apoi se aplecă în fată. 

CONSPIRAŢIA € 507 

-îti povestesc pe scurt: o uriaşă forţă americană de inter- 
venţie se apropie de coastele noastre. Nu am primit nici un 
semn de la Washington referitor la faptul că aceasta s-ar 
îndrepta spre noi. N-am fi aflat decit în momentul debarcării; am 
avut noroc, fiindcă a descoperit-o căpitanul unui zbor British 
Airways ce se îndrepta spre New York. A văzut toată flota printr- 
o spărtură a plafonului de nori, ba chiar a şi filmat desfăşurarea 
de nave, lucru foarte inteligent. Imaginile ne-au fost aduse cu 
următorul zbor de la New York. Convingeţi-vă singuri. 

Howard împinse spre ei o serie de fotografii color de di- 
mensiuni mari. Tweed râmase surprins de claritatea imaginilor. 
Se uită la Howard. 

-Cît de sus era avionul? 

-Am vorbit personal la telefon cu căpitanul. Zbura la 
douăsprezece mii de metri. S-ar părea că are o pasiune pentru 
fotografie şi film. Mi-a zis că a cheltuit o avere pe aparatul acela 
de filmat. Imediat ce a făcut fotografii după film, a transmis un 
mesaj către Ministerul Apărării, iar un prieten de-al meu cu grad 
mare m-a contactat. Originalele se află la Apărare, astea sînt 
doar copii. 

- Mă uimesc detaliile. Ce-i cu microscopul acela de pe 
birou? 

-Cel mai perfecţionat din lume. Mi 1-a împrumutat un amic 
de la marină. Foloseşte-l. 

Newman aduse microscopul mai aproape şi examină o navă 
de luptă care se afla la babordul portavionului, apoi scoase un 
fluierat. 

-Am impresia că au la bord o mulţime de trupe SEAL, care 
par sâ se antreneze în vederea unei debarcări. Aici coboară 
peste bord mici amfibii cu motor. 

-Aşa a zis şi amicul de la marină, confirmă Howard. E în- 
fricoşător, nu credeţi? 


- Ai idee ce curs urmează sau cînd urmează a sosi grupul de 
luptă? întrebă Tweed. 
508 * Colin Forbes 

- Căpitanul avionului mi-a spus că, după aprecierea lui, se 
îndreaptă direct spre Marea Britanie. Cei de la Marină mi-au 
comunicat că, dacă îşi menţine cursul, forţa de intervenţie ar 
trebui să apară în Canalul Miînecii după căderea întunericului. 
Miine. 

- Confruntarea pare iminentă. 

-Tweed..., începu Howard, apoi tăcu, evident stînjenit. Tre- 
buie să-ţi mărturisesc o gafă enormă pe care am comis-o. Eram 
la capătul puterilor, nu dormisem de două zile, dar eu n-aş 
accepta scuza asta din partea unui subordonat. Mergeam cu 
maşina spre buncăr, pe la mijlocul dupâ-amiezei. Mi-am dat vag 
seama că, pe deasupra, zbura un elicopter, dar nu l-am băgat în 
seamă şi am condus direct pînă în curtea buncărului. Doamna 
Carson mi-a tras o săpuneală pe cinste. Dar meritată. Aparatul 
acela blestemat a dat roată complexului vreme de citeva 
minute, apoi s-a îndepărtat. Doamna Carson a remarcat că 
elicopterul nu avea nici un însemn. îmi pare rău, tare râu. Să mâ 
las descoperit în aşa un hal... 

-Lasă regretele, spuse Tweed zimbind. Nimeni nu-i infailibil. 
Şi eu am comis greşeli copilăreşti în trecut. Te superi dacă plec 
imediat? Aveam oricum o mulţime de lucruri de făcut, dar după 
cele aflate de la tine trebuie să mâ mişc cu viteza luminii. 

- Acum, că te-ai întors, mă simt mai sigur pe mine. 

-O să te ţin la curent cu evoluţia situaţiei. De-acum încolo, 
totul se va petrece extrem de rapid. 

Era în drum spre uşă, cînd Howard sâri de pe scaun şi veni 
după el spre uşă şi îi spuse aproape în şoaptă: 

-încă ceva important. Primul-ministru vrea neapărat să te 
prezinţi la el cît de curînd, spuse cu un suris amar. Cred câ nu 
mai are încredere în mine. 

- Prostii... 

Cînd intră în birou, Tweed o găsi pe Monica foarte agitată, 
fluturînd un petic de hirtie. 

CONSPIRAŢIA € 509 

-Jefferson Morgenstem spune că te primeşte la biroul lui de la 

ambasadă. Te aşteaptă. în după-amiaza asta, la orice oră. 


-Bun. Acum aş vrea sâ mi-o dai la telefon pe Sharon 
Mandeville. Probabil că e la ambasadă. 

Paula stătea la biroul ei, Newman se instalase într-un fotoliu, 
iar Tweed era gata sâ se aşeze pe propriul scaun cînd uşa se 
deschise şi intră Marler cu o ţigaretă neaprinsă în mînă. 

- îmi cer scuze că dau buzna aşa, dar am jos o persoană pe 
care sînt convins că ai vrea s-o cunoşti. Alf Rudge, şeful grupului 
de taximetrişti. 

-Invită-1 sus. 

Cînd uşa se dădu în lături, toţi rămaseră cu ochii mari la 
individul pe care Marler îl poftise. Trecut de cincizeci de ani, Alf 
Rudge avea cel puţin doi metri şi era foarte masiv. Ţinea în mînă 
una dintre acele şepci demodate pe care obişnuiau să le poarte 
taximetriştii. Ochii lui dădură imediat roată încăperii, încercînd, 
parcă, să reţină detalii. 

-Incîntat să te cunosc, Alf, spuse Tweed, întinzîndu-i mîna. Mă 
numesc Tweed. Te rog să te simţi ca acasă. la loc pe fotoliu. 

Apoi se răsuci spre Monica: 

- Mai aşteaptă puţin cu convorbirea aceea. 

Tweed îl prezentă apoi pe Alf tuturor celor prezenţi. Alf se 
ridică şi le strînse miinile. Cînd el îi strînse delicat mina intre 
degetele masive şi puternice, Paulei i se păru câ bărbatul era 
destul de timid - sau, poate, rezervat. Alf se aşeză din nou in 
fotoliu şi privi spre Tweed, care revenise la birou. 

-Am auzit multe despre tine, domnule Tweed. Doar un tîmpit 
ar face greşeala să se punâ cu tine. 

Avea un accent cockney foarte pronunţat şi Tweed simţi 
imediat câ-1 simpatizează. Oamenii ca Alf sînt sarea pămîntului 
- forţa pe care se poate baza ţara în caz de nevoie. 

510 * Colin Forbes 

-O să facem tot ce putem să sărim în ajutor, spuse Alf, numai 
să ne spuneţi. Dom' Marler a scos untul din noi la pregătirea aia 
făcută undeva la naiba-n praznic. 

Se uită peste umăr către Paula şi Monica: 

- Doamnelor, vă rog sâ mă iertaţi. 

-S-ar putea sâ avem nevoie de ajutorul vostru ca întăriri, iar 
asta destul de curind, îl asigură Tweed. O să ştiu mai precis cel 
tîrziu miine. Cum îi putem mobiliza pe oamenii tăi? 

- Simplu, domnule Tweed. Eu am mobil, la fel ca şi băieţii mei. 
să vă zic o chestie: începînd din seara asta îi pun sâ patruleze 


pe străzile din preajmă. N-or sâ ia nici un client. Da' nici parcaţi 
la trotuar n-or să stea, asta i-ar sări în ochi oricui. 

-Spui câ vor patrula toată noaptea, fără să-nchidă ochii? 

-Asta nu-i deranjează nicidecum. Pot oricind sâ oprească 
undeva şi să tragă un pui de somn, dacă simt nevoia Se face? 

-Da chiar te rog, Alf. Ţii legătura cu Marler. Şi, pentru câ ţi-ai 
oferit sprijinul, îţi mulţumesc. 

-Floare la ureche, domnule Tweed, spuse Alf, parcă stînjenit 
cînd veni vremea sâ se ridice. 

Ajuns la uşă, se întoarse şi adăugă: 

-Dacă asta înseamnă câ avem liber să ne dăm la yankei, 
băieţii o să se bucure... 

Marler reveni imediat după ce îl conduse pe Alf pînă la ieşire. 
Se uită în jur. 

- Ei bine, ce părere ai ? 

-Dacă toţi amicii lui sînt la fel, atunci o să avem un adevărat 
pluton de băieţi duri la dispoziţie. 

-Toți sînt la fel, îl asigură Marler. 

-Chiar mi-a plăcut tipul, zise Paula încîntatăâ. M-a mişcat 
sfiiciunea lui, dar am simţit că e genul de om care nu te lasă 
baltă, indiferent de cît de disperată ar fi situaţia 

-Eu propun să îi folosim pe băieţii lui Alf, spuse Newman. 

- Bun, dar cum facem rost de arme? întrebă Tweed. 
CONSPIRAŢIA * 511 

-Doar mâ cunoşti, zise Marler, stînd rezemat de perete, sînt 
în stare să calc orice lege. Ca să se mai antreneze, acum citeva 
zile le-am trimis un întreg arsenal de la conacul din SurTey. 
Acum Alf şi-ai lui sînt înarmaţi pînâ-n dinţi. Inclusiv cu arme tip 
bazooka. 

- l-ai învăţat să folosească o asemenea armă? se miră Tweed. 

-Da, chiar ştiu sâ tragă cu ele. Mai ales cei trei care au 
participat la Războiul din Golf. Alf s-ar fi gindit oricum la arme. 
Băieţii lui le au puse bine în taxiuri. Acum vă spun toate cele 
bune şi vă las. Am ceva de rezolvat. 

- Poţi sâ-mi faci legătura, Monica, o ragă Tweed după ce 
Marler plecă. 

-Tweed! se auzi vocea mieroasă a lui Sharon. Te-ai întors la 
Londra? Minunat! Să ştii că m-ai cam neglijat. Să nu îndrăzneşti 
să negi asta. 


- Sharon, nici prin gînd nu mi-ar trece. Mă bucur sâ aflu că ai 
revenit cu bine. Dacă se poate, aş dori să te văd în această 
dupâ-amiazâ. Ai spus da? O, splendid. A, şi încă ceva, te superi 
dacă vin însoţit de Newman şi de Paula? Eşti incintată să-i 
revezi? Atunci, pe curînd. 

în timp ce se îmbrăca de plecare, îi spuse Monicăi: 

-Te rog sâ-1 informezi pe Howard unde ne ducem. Anunţâ-l 
că plec împreună cu Paula şi Newman şi atunci n-o sâ-şi mâi 
facă griji. 

- Cu cine ne întîlnim mai întîi? întrebă Paula. 

Stăteau pe bancheta din spate a maşinii conduse de Newman 
către Grosvenor Square. Vremea se menținea frumoasă. Era o 
după-amiază însorită şi luminoasă, fârâ nici un nor pe ceml 
albastru. Aerul era proaspăt, iar trecătorii păşeau vioi, parcă 
bucurindu-se de revenirea soarelui. 

512 $ Colin Forbes 

-Ordinea e importantă, spuse Tweed. Întîi mergem la 
Morgenstern, iar, după aceea, o vizităm pe Sharon. 

-Ca să o poţi invita la cină, nu? îl sicîi Paula. 

-Credeam că eu am întiietate, se trezi Newman. Trebuie sâ 
stau la rînd? 

-Vom vedea, îi răspunse Tweed. 

-Văd că strîngi la piept plicul acela cu probe de la Bucha- nan 
de parcă de el ar depinde soarta lumii, comentă Paula. 

-Poate că da, spuse Tweed. 

- Ce-i în el? 

- Printre alte lucruri, fotografii ale indivizilor cu umbrele care 
au încercat să mâ omoare la Basel, lîngă Market-platz. Cu 
numele fiecăruia. 

- Cum de-ai făcut rost de ele? 

-Le-a trimis Arthur Beck, un amic de nădejde. A omis să-mi 
spună, dar a trimis tot materialul lui Roy Buchanan, la Scotland 
Yard. Cei doi s-au cunoscut la o conferinţă internaţională pe 
probleme de securitate, care a avut loc în urmă cu cîteva luni. 
Roy mi-a spus câ s-au înţeles foarte bine. 

-Am şi depistat cîţiva, constată Newman, cînd se apropiară 
de Grosvenor Square. 

- Ce anume? vru Paula să ştie. 

- Agenţii în civil trimişi de Buchanan. Postaţi astfel încît så nu 
le scape nimeni care intră sau iese din ambasadă. Cred că i-a 


instruit pe unii sâ rămînă la vedere - asta ca element de 
descurajare. Roy ştie toate tehnicile şi le aplică dacă împreju- 
rarea o cere. 

în timp ce urcară scările şi pătrunseră în holul spaţios de la 
intrare, Tweed avu senzaţia câ revede un film. La recepţie se 
afla aceeaşi fată care îl tratase cu atita indiferenţă în cursul 
precedentei vizite, dar, de data aceasta, atitudinea ei se dovedi 
cu totul diferită cînd se prezentă. Ridicîndu-se îi zimbi seducător. 
CONSPIRAŢIA € 513 

-Domnule Tweed, domnul Morgenstern vâ aşteaptă. Biroul 
sâu este la primul etaj. Uitaţi numărul camerei, zise ea şi îi 
înmînâ un disc din plastic. Luaţi, vâ rog, şi ecusonul acesta. 
Avem mulţi paznici care v-ar putea opri. Dacă le arătaţi ecu- 
sonul, vâ vor conduce direct acolo. 

- Mulţumesc, spuse Tweed. 

Pomi primul către lift şi îl chemă. Uşa se deschise şi, după 
închiderea ei, apăsă butonul pentru etajul întîi. Liftul urcă, uşile 
se deschiseră şi ei ieşiră direct în coridorul larg. Tweed se opri şi 
zimbi. 

Denise Chatel venea spre lift. De data aceasta, observă Paula 
cu oarecare surprindere, nu avea în mînă nici un dosar. Ba mai 
mult de atît, purta un costum de călărie elegant, cu pantaloni 
bufanţi strînşi pe genunchi şi cizme de călărie care sclipeau. 

Le adresă un zîmbet cuceritor. Se apropie de Paula şi o 
strînse în braţe, îl sărută pe Tweed pe obraz, apoi pe Newman. 
Lui Tweed i se pârea că are în faţă o cu totul altă femeie. 
Purtarea ei era entuziastă, plină de dispoziţie, radiind căldură. 
Oare ce se întîmplase? 

-Vâ place costumul meu? întrebă Denise şi se roti, iar părul 
negru i se răsfiră pe umeri; chipul ei îşi pierduse paloarea şi 
devenise plin de viaţă. 

-Foarte atrăgător, recunoscu Paula. 

-Parcă eşti imaginea fericirii, constată Tweed. 

-Arăţi grozav, spuse Newman. Ce pui la cale? 

-Tocmai m-am întors de la o oră de călărie in Hyde Park. Am 
profitat de ziua asta minunată. Am reuşit chiar sâ merg la galop, 
ceea ce nu e permis, dar nu m-am sinchisit. Mă simţeam în al 
nouălea cer. 

-De aceea eşti atît de bine dispusă, remarcă Tweed. 

-Ai ghicit, îi răspunse Denise. 


-Altceva? 

-Ce? făcu ea, nedumerită. Nimic altceva. 
514 + Colin Forbes 

-Te rog sâ ne ierţi. Avem o întîlnire importantă. 

- Ce-a însemnat chestia asta? întrebă Paula după ce se 
îndepărtară puţin pe coridor. 

- Habar n-am. 

Un bărbat cu faţa fără nici un rid apăru dintr-o încăpere şi 
închise uşa în urma lui. Era îmbrăcat cu un costum elegant cu 
dungi discrete. Se apropie de ei sigur de sine. Apoi se opri şi le 
zimbi larg. 

-Chuck Venacki, îl întîimpină Newman. Marele supravieţuitor. 
Cum ai reuşit? 

- Ce anume ? 

-Sâ supravieţuieşti catastrofei de la Schluchsee. 

-Unde-i asta? întrebă Venacki, păstrindu-şi aerul amabil. 
După nume, pare a fi în Austria, Elveţia sau Germania. 

-Gata, ai cîştigat premiul, spuse Newman ironic. Chiar dacă 
n-ai nimerit-o din prima, aveai dreptul la trei încercări. Hai, las-o 
baltă, Venacki! Doar îţi aminteşti de ultima noastră întîlnire. 

- Sigur câ da. în faţa clădirii de la Park Crescent acum vreo 
sută de ani. Cînd mi-ai avariat Lincolnul cu maşina ta de teren. 

-Te-ai descurcat bine. La Schluchsee, Ronsadt a vrut sâ mâ 
calce. în maşină erau patru persoane. Tu stăteai alături de Ron- 
stadt, în faţă. Apropo, el e mort, dar văd câ tu ai scăpat cu viaţă. 

- Cred câ mâ confunzi cu altcineva, indiferent unde s-a 
petrecut întîmplarea asta dramatică de care spui. Trebuie să 
plec. 

Privi spre Paula, apoi spre Tweed. 

- Distracţie plăcută! încercăm sâ-i facem pe oaspeţi sâ se 
simtă ca acasă. 

-lar asta îmi aminteşte de vocea anonimului de origine 
americană care mi-a telefonat la Colombi. Ca sâ mă anunţe câ 
Ronstadt plecase. 

-Nu pricep, comentă Paula. Mi s-a pârut destul de agreabil. 

-lar acesta este biroul in care lucrează Sharon, spuse Tweed 
încet, cînd trecură prin dreptul unei uşi. Vom reveni mai tirziu. 
Discuţia cea mai importantă e cea cu Morgenstern. 

47 


-Poftiţi, vă rog. Mă bucur să vă văd. M-a anunţat recepţia că 
aţi sosit şi am comandat deja cafeaua, care trebuie să sosească. 

După ce Tweed bătuse la uşă, Morgenstem personal le 
deschisese şi-i invitase în birou. încuie uşa, apoi îi măsură pe 
vizitatori zîmbind. Tweed o prezentă pe Paula drept secretară 
personală şi de încredere. Morgenstem zîmbi şi mai generos 
cînd Tweed se întoarse către Newman. 

-De data aceasta, nu e nevoie de prezentare, Tweed. Bob 
Newman mi-a luat un interviu, iar eu nu prea aveam obiceiul să 
stau de vorbă cu reporterii. 

Îi strinse mîna cu căldură lui Newman. 

- Arăţi în mare formă şi, parcă, un pic mai dur. Asta apare o 
dată cu experienţa, dacă există dotarea necesară. Veniţi şi 
aşezaţi-vă. Vă servesc eu cafeaua. 

Paula îl studiase atent pe Morgenstem. Era mai scund decit 
îşi închipuise, dar silueta lui era totuşi impresionantă, graţie cos- 
tumului de culoare gri cumpărat de la Savile Row. li făcu impre- 
sia unui bărbat deosebit de inteligent, căruia îi plăceau lucrurile 
de calitate pe care le oferea viaţa - îndeosebi vinul şi femeile. 
Părul atent pieptănat încărunţise, iar chipul lui radia energie şi 
siguranţă de sine, chiar forţă. 

Biroul masiv era o piesă de colecţie, un Chippendale, apre- 
cie ea. Pe el se găseau o tavă din argint gravat şi serviciul de 
servit cafeaua. Trei scaune drepte cu spătar fuseseră aranjate în 
faţa biroului, iar Morgenstem îşi trase fotoliul pe rotile pentru a 
516 * Colin Forbes 
fi mai aproape de ei. Nu părea o persoană care să fi devenit aro- 
gantă datorită funcţiei. 

-Am observat câ te-ai uitat la serviciul meu de cafea, i se 
adresă el Paulei, după ce ea se aşezase, lucru care o convinse 
că omului nu-i scăpa nici un amănunt. Odată, cînd eram un 
student amârit în Europa, am fost invitat la un conac unde am 
văzut un serviciu la fel. Atunci am hotâărit, urmă el în timp ce le 
tuma cafea, să-mi cumpăr unul la fel. A trecut însă multă vreme 
pînă sâ-mi pot permite asta. 

Paula remarcă faptul câ avea un chip prelung. Nasul era lung, 
trăsăturile - puternic conturate - şi, dincolo de accentul 
american, depistâ o intonaţie uşor europeană. După ce servi 
cafeaua se aşeză lîngă Paula, bău jumătate de ceaşcă şi-şi 
încrucişa braţele. 


- Tweed, m-am gindit mult la ceea ce mi-ai spus în cursul 
ultimei noastre întîlniri. La vremea aceea nu admiteam con- 
traargumente. De atunci încoace am analizat acuzaţiile tale. 
Recunosc, m-au tulburat. Privi spre Paula, apoi spre Newman. 

- înţeleg câ ceea ce discutăm azi râmîne absolut secret. 

-Fără nici o îndoială. Paula şi Newman sînt colaboratorii mei 
cei mai apropiaţi. Am spus recent câ aş putea sâ mâ las cu totul 
pe mîinile lor. Şi am şi făcut-o. 

- Asta-mi este de ajuns. Elementul slab în ceea ce mi-ai spus 
atunci era lipsa de dovezi. 

-Este exact ce-am adus cu mine. Dovezi copleşitoare. Cu 
fotografii şi documente. Unele dintre ele mi-au fost puse la dis- 
poziţie de Arthur Beck, şeful Poliţiei Federale din Elveţia. îţi pot 
da şi numărul lui din Berna, dacă vrei sâ discuţi cu el mai tîrziu. 
în vreme ce mă aflam la Basel, patru dintre oamenii care 
aparţineau ambasadei au încercat sâ mă asasineze. Au încercat 
sâ-i omoare şi pe Paula şi pe Bob; însă au fost ucişi. lată 
fotografia in care apar cei patru ucigaşi morţi, pe care mi-a 
CONSPIRAŢIA $ 517 
trimis-o Beck. lar aici sînt copii după paşapoartele lor. Origi- 
nalele au rămas la Beck. 

Morgenstem examină fotografia înfâţişindu-i pe cei patru cu 
umbrele. O aşeză pe birou şi privi fotocopiile paşapoartelor. 
Strînse din buze, apoi le puse şi pe acestea alături de fotografie. 

-Şi asta nu-i tot, îl preveni Tweed. Avem o imagine video 
clară a celui care a plasat bomba în magazinul din Oxford 
Street. 

-Se numeşte Vemon Kolkovski, spuse Newman fără să se 
grăbească. Şi el avea paşaport diplomatic. Cînd am fost odată la 
New York, şeful poliţiei mi-a spus că acest Vemon era ucigaş 
profesionist; ucisese cel puţin şase persoane. Nu l-au putut 
aduce în faţa justiţiei, fiindcă nimeni nu a îndrăznit să depună 
mărturie împotriva lui. Cel care ar fi făcut-o ar fi sfîrşit tragic, pe 
o stradă lăturalnică. 

- Apoi am salvat o sărmană femeie torturată de un alt ameri- 
can cu paşaport diplomatic. Se numea Rick Sherman. E mort şi 
el. 

- Opriţi-vă puţin, îi rugă Morgenstem, apoi scoase din buzunar 
un carneţel legat în piele. Aş vrea să-mi notez citeva nume. Cum 
îl chema pe ultimul? 


- Rick Sherman. 

- Mulţumesc. Şi Vemon...? Aş dori şi celălalt nume. 

Newman i-l dictă pe litere şi Morgenstem şi-l notă. Apoi 
privi din nou fotografia făcută după banda video din magazinul 
de pe Oxford Street. 

-Din cîte înţeleg, urmă Tweed, ştiu că te ocupi de partea 
diplomatică a acestei operaţiuni uriaşe. Dar, în cadrul 
ambasadei, mai e o secţie secretă denumită Departamentul 
Executiv de Acţiune, al cărui personal provine din lumea 
interlopă. Fiecăruia i s-a dat paşaport diplomatic. 

- Cum să vă explic? spuse Morgenstem, oarecum mirat. Cit ai 
fost plecat, am efectuat unele cercetări aici. Am avut impresia 
că unele persoane au evitat să-mi răspundă clar la unele 
întrebări. 

- Ai auzit de Departamentul Executiv de Acţiune? 

518 * Colin Forbes 

-Nu. 

- Sînt sigur că îşi desfăşoară activitatea în această clădire. 
El se face răspunzător de toate atrocitățile. De crime şi de 
plasarea de bombe. 

-Tweed, mă pricep să pătrund caracterul oamenilor şi sînt 
convins că nu ai inventa toate scenariile acestea îngrozitoare. 

-Ai putea verifica numele tuturor persoanelor cărora li s-a 
eliberat paşaport diplomatic în ultimele şapte săptămîni, de 
exemplu? 

- Chiar mă gindeam la asta. Da, sigur. Dar, mai întîi, daţi-mi 
voie să vă umplu din nou ceştile. 

Cît Morgenstern îşi făcu de lucru cu cafetiera din argint, Paula 
privi cercetător în jur. încăperea era mobilată scump, dar fără 
ostentaţie. La ferestre erau draperii grele, cu o dungă în stil 
Regency, sugerind simplitatea. Covorul, întins din perete în 
perete, avea o culoare galben-nisipie, iar celelalte piese de mo- 
bilier erau antichităţi. Camera degaja o atmosferă odihnitoare. 
Pe un alt birou se găsea drapelul american suspendat de o co- 
loană din bronz. 

-O sâ-i cer secretarei private a ambasadorului registrul cu 
toate paşapoartele diplomatice eliberate recent, spuse Morgen- 
stern. Doamnă Pendleton, spuse el la telefon, vâ rog să-mi 
aduceţi urgent lista tuturor persoanelor din cadml ambasadei 


cărora li s-au eliberat paşapoarte diplomatice în ultimele şapte 
sâptâmini. 

Doamna Pendleton îi răspunse cu glas răguşit şi certăreţ, cu 
un pregnant accent american: 

-Da, există o listă, dar nu v-o pot prezenta fără aprobarea 
ambasadorului. 

-Atunci cere aprobarea. 

-Nu pot. E plecat. 

-Doamnă Pendleton, îmi recunoaşteţi vocea? 

- Desigur, domnule. 

-Vâ rog sâ nu uitaţi că vorbiţi cu secretarul de stat. 
CONSPIRAŢIA € 519 

- Ştiu asta prea bine, domnule. 

-în acest caz, te aştept cu lista peste doua minute. Unii 
oameni care deţin o slujbă ani de zile încep să sufere de mania 
grandorii, le spuse apoi Morgenstem cu o umbră de suris. 

Paula râmase uimită de acel suris. Morgenstem se schimbase 
la faţă după ce Tweed începuse să-i prezinte dovezile. în locul 
bunei dispoziţii de la început, pe chipul lui Morgenstem se insta- 
lase o expresie de seriozitate. la totul în serios, gîndi ea. 

Se auzi o bătaie la uşă şi Morgenstem răspunse. în cameră 
intră o femeie plinuţă, cu un aer autosuficient, avînd mult peste 
cincizeci de ani. Avea în mînă un dosar verde, legat în piele, pe 
care îl aşeză pe birou. 

-Regret, dar aş vrea un bon de primire pentru acest dosar, 
spuse ea, scoţind un blocnotes. 

- Serios? făcu Morgenstem şi o fixă neiertător. Dacă aşa stau 
lucrurile, poate reuşim să rezolvăm chestiunea. Acum citeva 
minute ţi-am reamintit câ sînt secretar de stat. 

-Presupun câ de această dată aş putea face o excepţie. 

- Doamnă Pendleton, vezi clanţa uşii pe care ai deschis-o 
pentru a intra? 

- Da, domnule. 

- Apropie-te de ea şi apas-o. Aşa... 

- îmi pare râu, domnule, dacâ... 

-Acum ţine bine clanţa. Trage uşa spre tine. Vad câ te des- 
curci. Apoi ieşi afară şi închide uşa fără zgomot. Nu-i deloc greu. 

Tweed zimbi în sinea lui. Se ştia că Morgenstem avea un 
umor destul de caustic. Nu-i suferea pe proştii înfumuraţi. 


-Acum ne putem face tema, spuse Moigemstem. Scuzaţi-mă 
dacă mâ aşez o clipă la birou. 

Luîndu-şi scaunul de unde îl adusese, răsfoi fotografiile şi 
documentele pe care le aranjase rapid înainte de sosirea doam- 
nei Pendleton, pentru ca aceasta să nu le poată vedea. 

520 * Colin Forbes 
Scoţindu-şi apoi carneţelul, deschise dosarul. îl rezemase de o 
călimară, astfel încît vizitatorii să nu vadă paginile. 

Folosind un creion pentru a urmări rîndurile, începu să con- 
frunte numele puse la dispoziţie de Tweed cu cele din dosar. îi 
luă ceva timp, dar din, cînd în cînd, împungea cu virful creionu- 
lui în fila dosarului. Expresia de pe faţa lui deveni întunecată. 
După ce închise dosarul, râmase cu privirea fixată asupra lui 
Tweed. Apoi reveni cu scaunul alături de oaspeţi. 

-M-am hotărit, spuse el. 

- Anume? îl întrebă Tweed. 

- îmi poţi lăsa toate documentele şi fotografiile? 

- Desigur. 

-Am la Heathrow un avion cu reacţie tip Gulfstream care e 
permanent gata de zbor. îmi place sâ am libertate de mişcare. 
După ce plecaţi, mâ duc la aeroport, mă îmbarc şi zbor direct la 
Washinton. Dacă vreţi sâ luaţi legătura cu mine, telefonaţi la 
acest număr. 

Scoase un blocnotes din sertar, scrise un număr şi i-1 întinse 
lui Tweed. 

- îmi voi informa consilierii şi, dacă se întîmplă sâ mă cauţi, îţi 
vor face imediat legătura cu mine, chiar dacă mă aflu la Casa 
Albă. 

-Urmează Sharon Mandeville, spuse Tweed, după ce plecară 
din biroul lui Moigenstern. S-ar putea ca lucrurile sâ se lege în 
cele din urmă. 

-Poftiţi! 

La fel ca şi Morgenstern, Sharon le deschise personal uşa ca 
sâ-i primească. Ce plăcere sâ vă revăd. 

îl sărută pe obraz pe Tweed, apoi dădu mina cu Paula şi cu 
Newman. îi însoţi către biroul care era chiar mai mare decit al lui 
Morgenstern. în timp ce traversa camera, Paula aruncă o privire 
în jur. Era mobilată foarte scump - se vedea câ banii nu 
CONSPIRAŢIA € 521 


contaseră - dar, spre deosebire de biroul lui Jefferson, totul era 
foarte modem. 

Enormă, masa de lucru era dintr-un lemn de un alb străluci- 
tor, avea toate scaunele îmbrăcate în piele albă; covorul era alb, 
presărat cu citeva piei de tigru. Serviciul de cafea şi tava aveau 
un design aproape suprarealist. Din ceştile de formă hexagonală 
era greu de băut fără a risca să-ţi verşi conţinutul în poală. 

în faţa mesei stăteau aliniate trei scaune. De cealaltă parte a 
mesei, se găsea un scaun cu spătar înalt care, prin dimensiuni, îi 
păru Paulei asemănător unui tron. Sharon îi aruncă un zîmbet 
cuceritor lui Tweed. 

-Vâ rog sâ luaţi loc. Cafea vreţi? 

- Eu nu, zise Tweed în timp ce se aşeza. 

- Nici eu, mulţumesc, spuse Newman. 

-Merg şi eu pe „nu", îi imită Paula. 

Sharon purta un costum cu pantaloni de culoare bleumarin, 
care sugera forţa unei femei de afaceri. Newman avu impresia 
că Sharon, care tocmai îşi turna cafea, nu păruse niciodată mai 
atrăgătoare. 

-lertaţi-mă, dar eu am nevoie de un ocean de cafea ca sâ 
funcţionez. Se aşezâ pe scaun. Ei bine, Tweed, acum putem 
afirma câ am încheiat „Marele Tur al Europei". 

- Cam aşa e... 

- Hai, făcu ea, mâsurîndu-l peste marginea ceştii, nu văd ce 
motiv ai să fii atît de grav. Doar nu s-a sfîrșit lumea. 

-Oare? 

Sharon avea unghiile date cu ojâ sîngerie, o culoare pe care 
Paula o detesta, iar haina cu guler înalt, încheiată pînă la git, nu 
o avantaja. Sharon continua sâ-1 fixeze pe Tweed, de parcă ar fi 
încercat sâ ghicească în ce ape se scaldă. El îşi scosese ochelarii 
şi îi ştergea cu batista. Apoi şi-i puse la loc pe nas. 

- Acum poţi vedea mai limpede frumuseţea, glumi Newton. 

- Acum pot vedea lucrarile mai limpede, îl corectă Tweed. 

522 € Colin Forbes 

-Deci, de ce aţi venit în vizită? întrebă calm Sharon. Cu ce vă 
pot ajuta? 

- Poţi confirma anumite informaţii pe care le-am primit. 

-Ţi-ai luat o voce de poliţist. 

- Am fost şi poliţist, confirmă Tweed. Cu multă vreme în urmă. 


- A fost cel mai tînăr inspector de poliţie de la Scotland Yard. 
Specialist în omucideri. 

- Despre ce informaţii e vorba? întrebă Sharon. 

Reuşise să-şi păstreze calmul dintotdeauna. Se rezemă de 
spătarul scaunului. Ochii, pe jumătate deschişi, îl fixau pe 
Tweed. 

-Am aici un anumit document, zise Tweed şi scoase un plic 
gros din buzunarul de la piept, din care extrase o foaie de hirtie. 
Aceasta este o copie a certificatului tău de naştere. 

- Serios? Nu reprezintă cumva un document personal? Aş 
vrea să ştiu cum de-ai reuşit sâ-1 procuri. 

- Prin mijloace perfect legale. Astfel de certificate sînt de 
domeniul public, cred că ştii asta. 

- Hai, lasă, Tweed. 

încă rezemată de spătarul înalt şi ţinîndu-şi corpul foarte 
drept, surise. 

- Tocmai de peste Atlantic? 

- Exact. Tocmai de acolo, spuse Tweed şi desfăcu hirtia. Te-ai 
născut la Washington, DC. Ai patruzeci şi doi de ani. 

-Nu-i prea elegant din partea ta să-mi trimbiţezi vîrsta. 

- Aici apare numele tău complet. Sharon Charlotte Anderson. 

-Şi? spuse, ţinînd acum ochii aproape închişi. Unde vrei să 
ajungi cu asta? 

- Charlotte. Uneori prescurtat în Charlie. Chiar în cazul 
femeilor. Tu eşti Charlie! 

Paulei îi veni greu să-şi reprime o exclamaţie de uimire. 
Aruncă o privire spre Newman. Şi el părea deconcertat. îşi mută 
CONSPIRAŢIA € 523 
privirea asupra lui Tweed, care stătea alături de ea. Părea foarte 
detaşat. încă ţinînd în mînă copia, o măsura din ochi pe Sharon. 

-Noi ştim câ Charlie a conceput toată această operaţiune 
uriaşă, în plină desfăşurare, pentru a îngloba Marea Britanie în 
America, sub forma celui de-al cincizeci şi unulea stat, zise el. 
Susţii câ nu tu eşti Charlie? 

- Du-te dracului! Individ de două parale care îţi bagi nasul 
peste tot! Un amârit care se pretinde detectiv! 

Sharon se ridicase în picioare şi se aplecase peste masă, 
gata să sară la gitul lui Tweed. 

- Habar n-ai ce vorbeşti! 


Continuă sâ urle din răsputeri, rostind un şir neîntrerupt de 
insulte respingătoare. Vocea i se schimbase cu totul. Părea să 
aibă o forţă nebânuită în piept. Pe neaşteptate, smulse 
certificatul din mîinile lui Tweed, îl rupse în bucăţi şi le azvirli 
spre vizitatori. 

- Am şi alte copii, o anunţă Tweed netulburat. 

-Tare mult or sâ-ţi slujească. Nu poţi dovedi nimic din 
prostiile astea neobrăzate pe care mi le arunci în faţă. Cum de- 
ndrâzneşti? 

- Evenimentele ce urmează a se petrece vor dovedi câ am 
dreptate. 

- Evenimentele te vor lâsa fără slujbă, ca pe un gunoi în vînt, 
strigă ea. O sâ te consideri norocos dacă râmii în viaţă 

-Sâ iau asta drept o ameninţare? întrebă Tweed impasibil. 
Astfel de ordine i-ai dat lui Ronstadt? Fiindcă pe el nu te mai poţi 
baza. 

- Ce vrei să insinuezi? răcni ea. 

-Jake Ronstadt e mort. 

- Mort? 

-A încercat sâ mă lichideze la Strasbourg - din ordinul tău, 
sînt convins. Unul dintre oamenii mei a aruncat o grenadă în 
ambarcaţiunea pe care el o conducea pe un canal. Urmarea? El 
524 € Colin Forbes 
şi cei doi care îl însoțeau au pierit cînd ambarcaţiunea s-a 
prăbuşit de pe stâvilar. 

- Tweed, dai dovadă de multă imaginaţie, se răsti ea la el. 

-Apoi a mai fost Rick Sherman. O tortura pe soţia lui Kurt 
Schwartz - tot din ordinul tău, sînt sigur. A murit şi el - cu un 
cuţit înfipt în gitlej. 

- Minţi, Tweed, spuse ea, cu glas hirîit, plin de ură. Minţi 
întruna. 

- Cînd se va deschide ancheta, sigur se va descoperi câ tu ai 
pus la cale recrutarea acestei bande de criminali adunaţi din 
fundăturile New Yorkului. Tot tu ai aprobat eliberarea de 
paşapoarte diplomatice unei armate de ucigaşi. Trebuie să 
existe un document care sâ dovedească şi asta. 

-Eşti nebun! continuă ea sâ urle. De-a dreptul nebun de 
legat. Va trebui să dovedeşti asta. M-auzi? M-auzi? 


-Chiar şi dacă n-aş vrea, tot te aud, Sharon, spuse Tweed şi 
se ridică. Consider câ întîlnirea s-a încheiat şi că e timpul să 
plecăm. 

Ea apucă o ceaşcă şi o aruncă în el. Tweed se feri, iar ceaşca 
se izbi de perete, fâcîndu-se ţăndări. Tweed pomi spre uşă, o 
deschise, se dădu la o parte pentru a le permite Paulei şi lui 
Newman sâ treacă, apoi ieşi şi el, după care închise uşa fără să 
mai privească înapoi. 

- Am rămas fără grai, recunoscu Paula. 

-Sînt copleşit, spuse Newman. 

-lar tu, Bob, ai descris-o odată drept o doamnă delicată, 
englezoaică tipică, îşi aduse aminte Tweed în timp ce se îndrep- 
tau spre lift. 

- Sharon e chiar Charlie? întrebă Paula. 

Tweed nu apucă sâ-i răspundă, deoarece un bărbat masiv, cu 
o siluetă familiară se apropia de ei. Paula nu reuşea să-şi 
stăpineascâ mirarea câ bărbaţii masivi purtau număr mic la 
pantofi şi reuşeau să se mişte cu mare agilitate. 

CONSPIRAŢIA € 525 


-Bună, prieteni! ii intîmpină Ed Osborne. Mă bucur câ ne 
faceţi o vizită. Asta numesc şi eu amiciţie. 
-Ed, te rog sâ ne scuzi, ii răspunse Tweed, dar avem o 


intiinire importantă şi sintem deja in intirziere. Ne mai vedem 
noi. 

-Bineînţeles. 

- “Trebuie sâ ne grâbim, ii preveni Tweed cînd se apropiară 
de lift. Howard a zis câ primul-ministru vrea să discute cu mine 
aşa câ pe mine mâ laşi in Downing Street, Bob, după care vă 
duceţi la Park Crescent. 

-Nu, te lâsâm acolo şi aşteptăm, spuse Newman cu glas 
hotărît. 

După ce coborirâ din lift, recepţionera se ridică şi le spuse: 

-Vă doresc o zi plăcută. 

48 

Revenind din Downing Street, Tweed se repezi în birou, în 
afară de Monica, aflată la biroul ei, îl aştepta şi Marler. Paula şi 
Newman intrară şi se aşezară. 

-Tocmai m-am întors de la buncăr şi cred că am stabilit un 
record de viteză, spuse Marler. 


-Ce treburi ai avut acolo? îl întrebă Tweed, care se aşezase la 
birou. 

- Howard m-a informat şi pe mine după ce tu ai plecat la 
ambasadă. Mi-a spus despre forţa americană de intervenţie şi 
despre ceea ce a observat Newman în fotografii în legătură cu 
pregătirile de debarcare ale forţelor SEAL. Aşa am aflat de călă- 
toria lui pînă acolo şi de istoria cu elicopterul care 1-a urmărit. 
De aceea, am o propunere. 

-Te ascult. 

- Howard mi-a zis că tot ce era mai important aici a fost 
transferat la buncăr. Cred că una dintre ţintele principale ale 
acelei forţe de intervenţie va fi buncărul. De aceea m-am dus 
acolo să verific sistemul de apărare. Mi s-a părut totul în regulă. 

-Bun. Şi ce sugerezi? 

-Cred că ar trebui să trimitem acolo şi grupul lui Alf. lau eu 
legătura cu el. 

- De acord. Sper că nu vor călători în convoi. 

-Nu. Alf e un tip cu capul pe umeri. De asemenea, dacă 
pleacă după căderea întunericului, nu-i va depista nimeni. 
CONSPIRAŢIA $ 527 

-Se aprobă. Monica, telefonează-i doamnei Carson şi anunţ-o 
câ trebuie sâ primească şapte oameni şi tot atitea maşini. Poţi 
sâ-i spui cine sint aceştia. Se uită apoi la Marler. Vor trebui să 
găsească o ascunzătoare pentru taxiuri, ca sâ nu fie văzute din 
aer. 

-Vă găsi Alf soluţia, doar e un tip descurcăreţ. 

-Ar mai fi ceva. 

Tweed deschise un sertar. 

-Dă-i harta asta, altfel n-o sâ găsească locul. 

-Tocmai mă pregăteam să ţi-o cer. 

După ce luă harta, Marler privi pe fereastră. 

-Vorbeam de lup şi cînd colo... Taxiul lui Alf e parcat pe 
strada principală. Cred câ s-a oprit să-şi aprindă o ţigară. Dacă 
mă grăbesc, îi spun chiar acum despre acţiune. Ne vedem mai 
tîrziu. Am fugit. 

-Fir-ar să fie! făcu Tweed. Am uitat să-i spun ceva. Monica, 
după ce termin, să-i telefonezi doamnei Carson. Spune-i sâ-l 
anunţe pe Alf şi pe oamenii lui imediat ce sosesc. Pe ceilalţi i-am 
prevenit, inclusiv pe Cord. 

-în legătură cu ce? întrebă Paula. 


-Pe vremea cînd Marler se ocupa de construcţia buncărului, 
Marler a descoperit o serie de puțuri foarte adinei. Fiindcă erau 
atit de vechi, a bănuit câ erau căi de ventilaţie. Duc spre 
tunelurile orizontale pe care traficanţii le foloseau cîndva. Marler 
a pus grâtare deasupra fiecăruia, ca să prevină căderea cuiva în 
ele. Aveau deja nişte capace, dar se deterioraseră cu trecerea 
timpului, de aceea le-a înlocuit. Mi-e teamă câ le-o fi scăpat 
vreun asemenea puț descoperit. 

-O sâ-i telefonez doamnei Carson, promise Monica. 

-Deci eşti convins câ Sharon e aceeaşi persoană cu Charlie!? 
comentă Paula. Acum ne-am putea linişti cîteva minute. 

-Nu avem vreme de aşa ceva; mai curind ar trebui să dăm 
timpul înapoi. 

528 * Colin Forbes 

- Şi ai bânuit-o de mult? întrebă Monica. 

-Da, de la un anumit punct. Cine era mereu prin preajmă 
cind s-a încercat uciderea noastră la Basel, la Freiburg sau la 
Strasbourg? Sharon Mandeville. Ronstadt şi ticăloşii lui trebuia 
să primească ordine de undeva. 

- Monica, urmă Paula, răsucindu-se cu scaunul, ai reuşit să 
completezi petele albe din viaţa lui Ed Osbome? 

-Nu, el rămîne un tip misterios. 

Paula se întoarse către Tweed: 

- Am observat că Sharon n-a recunoscut că ea e Charlie. lar 
Osbome a fost şi el prezent peste tot: la Basel, Freiburg sau 
Strasbourg. 

- Ai un spirit de observaţie foarte bun, remarcă Tweed. 

-M-a şocat şi Chuck Venacki, mai zise ea, cel pe care l-am 
întîlnit pe coridor. Mi s-a părut mult mai bine crescut decit 
ceilalţi; educaţia se vede în exprimare. Şi se îmbracă foarte 
bine. 

- Mulţi americani sînt astfel, spuse Newman. Ne-am con- 
fruntat cu drojdia societăţii americane. Lucru valabil şi în cazul 
lui. 

-Eşti sigur că l-ai văzut în maşină alături de Ronstadt la 
Schluchsee? insistă ea. 

- Sînt sigur că am sărit foarte repede din faţa maşinii ca să-mi 
salvez viaţa, dar l-am văzut foarte clar. Dar nu mă pune să-ţi 
spun cine erau ceilalţi doi... 

- Ciudat, comentă ea. în fine, cînd plecăm la Romney Marsh? 


-Cu întrebarea asta m-ai făcut să-mi aduc aminte de ceva, 
spuse Tweed. Trebuie să-i telefonez unui prieten de la Ministerul 
Apărării. După ce discut cu el, o să-ţi pot răspunde. 

Paula se ridică pentru a se dezmorţi şi se apropie de fe- 
reastră. Marler continua să discute cu Alf şi chiar se sui în taxi, 
ca să pară un client oarecare. Alf nu aprinsese beculeţul, ceea 
ce însemna că nu putea lua pasageri. 

CONSPIRAŢIA $ 529 

- Philip, începu Tweed, vorbind de pe mobil, Howard mi-a 
vorbit despre... 

- Stai puţin, îl întrerupse celălalt. Vorbim pe o linie sigură? 

- Absolut. Folosesc un mobil ce nu poate fi interceptat, de 
producţie elveţiană. Putem continua? Vreau sâ ştiu cît a mai 
înaintat forţa americană de intervenţie şi cît de aproape a ajuns 
de coastele noastre. 

- Te-ai adresat cui trebuia, Tweed. Chiar eu mă ocup de 
problema asta. Continuă sâ se îndrepte spre noi. Apreciem câ va 
ajunge în Canalul Mînecii mîine seară tîrziu. Dacă asta te ajută 
cu ceva, te pot ţine la curent. 

- Mi-ar fi de mare folos. Planul pe care-l concep depinde de 
factorul timp. Dacă nu mă găseşti aici, îi poţi transmite Monicâi 
toate informaţiile. Te rog să ai toată încrederea în ea. 

- Cred câ am mai multă încredere în ea decit în tine, glumi 
Philip. O sâ te ţin la curent cu ultimele noutăţi. Dar, după ce se 
termină totul, aş vrea să ne întîlnim să bem ceva. 

-Da, ar fi timpul sâ dai şi tu un rînd. La revedere! 

- Ar mai fi ceva, remarcă Newman. 

- Şi eu care-mi închipuiam câ am definitivat lista problemelor, 
îl ironiză Paula. 

- Nu trebuie sâ uităm câ Fantoma e încă în libertate, spuse 
Newman îngrijorat. 

- A, o sâ apară el, îl asigură Tweed. Poate că data viitoare va 
comite o greşeală fatală. Mâ-ntreb cine îl plăteşte. 

-Sâ fie Sharon? sugeră Paula. 

- Tot ce se poate. 

- Şi cînd va fi ora zero? îmi imaginez câ, după ce ai discutat 
cu vechiul tău prieten, ştii. 

-Aş spune că între ora 22.00 şi miezul nopţii. 


în timp ce făcea această apreciere, Marler reveni. îi adresă 
Paulei un salut şi-şi reluă poziţia preferată. După ce se rezemă 
mai bine de perete, se uită spre Tweed: 

530 * Colin Forbes 

-L-am instruit pe Alf, iar acum a plecat sâ-şi întîlnească amicii 
pentru a-i comunica fiecăruia ce sâ facă. O să multiplice harta la 
un copiator care lucrează toată noaptea şi unde-i cunoaşte pe 
lucrători. Omul ăsta e în stare să rezolve orice. 

-Mă bucur că te-ai întors atît de repede. Un prieten de la 
Ministerul Apărării m-a prevenit că forţa de intervenţie va sosi 
mîine seară, după căderea întunericului. Atunci cred că vor 
lansa şi atacul împotriva buncărului. întunericul le va fi aliat. 

-Problema e ca şi rezolvată. Mă duc pînă în biroul meu sâ 
telefonez celor de la conacul din Surrey. Au acolo o colecţie 
întreagă de reflectoare mobile, multe dintre ele portabile. Nici o 
serie de rachete de semnalizare nu ne-ar strica. O sâ discut cu 
singurul om care ştie unde se află buncărul şi o sâ-i dau ordin să 
le încarce imediat într-o furgonetă pentru a le duce personal la 
buncăr chiar în noaptea asta. 

-O idee genială, recunoscu Tweed. 

-A, ştiam asta, dar aveam nevoie de o confirmare. Pe curind! 

- Cum de nu m-am gindit la asta? întrebă Tweed după ple- 
carea lui Marler. 

-Fiindcă nu eşti un geniu, îl lămuri Paula. Apropo, n-am de 
gînd sâ te întreb ce ai discutat cu primul-ministru. Depăşeşte 
competenţa mea. Mai bine spune-mi ce ţi-ai propus cînd ai vi- 
zitat Ambasada SUA? 

-Să-i destabilizez, aşa cum au încercat şi ei. Mi-a reuşit mai 
bine decît m-am aşteptat. Important e că l-am convins pe Mor- 
genstem, care e pionul principal. 

îşi aruncă ochii pe ceas şi continuă: 

-La ora asta sigur e în avion, îndreptîndu-se spre Washington. 

- Oricum, pe Sharon ai dat-o gata. 

-A fost cam dramatic, nu crezi? Chiar mă întrebam ce zace 
sub pojghiţa aceea de calm afişat în orice împrejurare. Acum am 
aflat. Un adevărat vulcan, pe care am reuşit sâ-1 fac sâ erupă. A 
fost o explozie pe cinste. 

CONSPIRAŢIA * 531 

-Şi ce crezi câ face acum? încearcă sâ obţină o rezervare 

pentru primul avion spre Statele Unite? 


- Poate da, poate nu. 

Rămasă în biroul ei mobilat în alb, Sharon Mandeville reuşise 
să-şi recapete calmul glacial. Rezemîndu-se de spătarul 
scaunului înalt, formă un număr de Washington. 

- Bună, domnule senator, sînt Sharon. Cum vă merge? 

-Grozav. De-a dreptul nemaipomenit, scumpo. Va trebui să 
vii aici pentru a-ţi începe campania. Afişele sînt pregătite. Pe 
toate arăţi ca o învingătoare. Şi-aşa va fi. Pariez. 

-îti rămîn recunoscătoare, Grant. Sper câ ştii asta deja. 

-Lasă asta acum. Abia aştept să mă retrag şi să te las pe tine 
în locul meu. Nu uita că acesta e un stat mare, extrem de impor- 
tant cînd se va pune problema nominalizării candidatului la 
preşedinţie. Vei avea în buzunar o mulţime de voturi. 

-Grant, întîi trebuie sâ ajung acolo, sâ fiu aleasă senator şi să 
pot folosi asta drept rampă de lansare pentru preşedinţie. 

-Treci tu şi de hopul acesta. Vei deveni senator, iar apoi 
candidat la preşedinţie. Doar ai ţinut destule cuvîntâri pînă 
acum şi pretutindeni ai entuziasmat mulţimea. Ştiu câ intenţia 
ta nu a ajuns la urechile presei sau televiziunii, dar asta pentru 
câ aşa am hotărît noi. O să apari ca marea surpriză. Sîntem pe o 
linie sigură? 

- Absolut. 

- Am nişte veşti, dar să le ţii pentru tine. Rivalul tău cel mai 
puternic pentru postul de senator se retrage din cursă. 

- Serios? Cum naiba de-a luat o asemenea hotârire? 

-E mina mea. Am declanşat o investigaţie şi am descoperit că 
a luat mită de la chinezi. Avea mare nevoie de bani şi cei de la 
Beijing i-au sărit în ajutor. îi trebuia banii ca să-şi menţină 
companiile pe linia de plutire, dar tot a intrat în faliment. Nu ştie 
nimeni altcineva, dar eu am pus mîna pe nişte documente 
532 * Colin Forbes 
compromiţătoare. M-am dus la o şuetă cu vechiul meu duşman 
la casa aceea a lui cit un palat. l-am spus sâ-şi anunţe 
retragerea din cursă din motive de sănătate, altfel trimit 
documentele la CNN şi la New York Times. Miine va face ştirea 
publică. 

-Râu mai eşti! Âsta-i şantaj. 

- Nu te bucuri că sînt de partea ta? Ştii ceva? 

- Spune, te rog, Grant. 


-Abia aştept ziua în care o sâ le pot povesti nepoților cum am 
ajutat prima femeie să devină preşedinte la Casa Albă. 

-îti mulţumesc, Grant. 

- Cu banii tăi şi cunoştinţele mele in politică vom reuşi sigur. 

- îţi mulţumesc încă o dată, Grant. 

- Cam cînd crezi că vei sosi la Washington? 

- Curind, foarte curind. îţi dau de ştire cind mă pregătesc să 
iau avionul şi o să-ţi spun şi ora precisă de sosire. 

-O să te aştept la aeroport. Cu flori. 

-Ţi-a mai spus cineva câ eşti nemaipomenit? Dacă nu, ţi-o 
spun eu acum. Fâcu apoi o pauză. Mai am unele treburi de pus 
la punct. 

- Noapte bună, doamnă preşedinte! 

Contraamiralul stătea nemişcat pe scaun in timp ce forţa de 
intervenţie se îndrepta cu mare viteză spre ţintă. Cu citeva 
minute mai devreme sosise un aghiotant care, după ce 
traversase puntea şi salutase, ii inminase un plic. 

- Noile hărţi, domnule. Tocmai ne-au fost transmise de la 
Washington. 

- Mulţumesc. 

Consilierul salută din nou şi plecă. Stîncă deschise plicul şi 
scoase cîteva hărți- Un mesaj anexat il anunţa că fotografiile 
aeriene pe care aghiotantul le numise hărţi fuseseră făcute 
dintr-un elicopter care zburase pe deasupra regiunii de coastă 
din Kent, de maxim interes. Stincâ luă o lupă puternică ce 
CONSPIRAŢIA € 533 
stătea pregătită pe masa lui de lucru. Examină atent fotografiile 
şi mormăi, apoi ridică ochii. | le întinse ofițerului însărcinat cu 
operaţiunile. 

- Bill, cred câ trebuie sâ le trimitem urgent comandantului 
forţelor SEAL. După părerea mea, operaţiunea va fi floare la 
ureche. Va debarca pe o plajă lină, la est de o localitatea ce se 
numeşte New Romney. Apoi se va deplasa pe un teren plat ca în 
palmă. lar asta e la mică distanţă de cartierul general al 
sistemului de comunicaţii. 

- Domnule, pe mine mă îngrijorează că britanicii ştiu probabil 
de sosirea noastră. Avionul acela comercial care a zburat pe 
deasupra noastră exact cînd s-a făcut spărtura aceea în nori s-ar 
putea să ne fi observat. 


-Eu nu mi-aş face probleme, spuse contraamiralul întin- 
zindu-şi braţele lungi şi reprimîndu-şi un căscat. Pasagerii de pe 
zborurile astea se plictisesc să se tot uite pe fereastră. Sînt obo- 
siţi, beţi sau şi una şi alta. Şi era la altitudine cam mare. Am 
esti- mat-o la douăsprezece mii de metri. 

-Mâ duc sâ raportez şefului Statului Major câ am primit 
mesajul şi fotografiile. 

- Fotografii aeriene, Bill. Mai aşteaptă cu transmiterea ra- 
portului. Sâ vedem ce părere are comandantul trupelor SEAL. 

Stincâ râmase pe gînduri. Trecu în revistă secţiile forţei de 
intervenţie cu care luase legătura recent. Unii amirali care ar fi 
deţinut funcţia lui ar fi făcut o listă scrisă pe care ar fi urmărit-o 
cu creionul în mînâ. El însă avea această listă în minte. 

Cincisprezece minute mai tîrziu - dintre care zece fuseseră 
răpite de coborirea la apă a şalupei pentru transmiterea infor- 
maţiilor şi de revenirea ei la portavion, ofiţerul însărcinat cu 
operaţiunile se întoarse cu un mesaj. 

-îmi daţi voie să vi-l citesc, domnule? Ţin sâ precizez câ 
folosesc întocmai cuvintele rostite de comandantul forţelor 
SEAL. 

534 * Colin Forbes 

-Sâ auzim, Bill. 

- „Cincisprezece minute ca sâ-i spulberăm în toate vîntu- rile." 
Probabil că la atît apreciază durata întregii operaţiuni. 

-Aşa şi trebuie. 

Contraamiralul îşi îngădui sâ zimbească, ceea ce constituia 
un eveniment foarte rar. 

-întotdeauna l-am considerat un comandant de elită. 

49 

Era miezul nopţii. Tweed era în biroul lui. Monica scosese 
patul de campanie din dulap şi i-1 instalase în spatele mesei de 
lucru. Uşa se deschise şi Marler intră. Monica duse un deget la 
buze, făcîndu-i semn să nu facă zgomot. 

- Cum merge organizarea, Marler? întrebă Tweed. 

îşi ridicase capul de pe pernă şi acum stătea în capul oaselor, 
îmbrăcat într-un halat cu motive orientale. îngrijorat la gîndul 
câ-1 trezise pe Tweed, Marler ezită. 

- Hai, spune! îl îndemnă Tweed, care îşi pusese între timp şi 
ochelarii pe nas. N-am nevoie de prea mult somn şi prefer să fiu 
informat. 


- Am progresat, îi răspunse Marler. în primul rînd, acum două 
ore, furgoneta de la conacul din Surrey a sosit la buncăr. Acum 
au acolo reflectoare şi rachete de semnalizare. Am înţeles că Alf 
şi ai lui s-au şi familiarizat cu ele. 

- Deci Alf e deja acolo? 

- Da, de vreo trei ore, împreună cu amicii lui. 

-Pînă aici, totul e foarte bine, spuse Tweed îndreptîndu-şi mai 
bine spatele; apoi se uită la ceas. Oricum aveam intenţia să mă 
trezesc. Doar ştii că am un deşteptător în cap. Monica, fă-mi te 
rog legătura cu Philip de la Ministerul Apărării. Aş vrea să discut 
cu el. 

Legîndu-şi cordonul în jurul taliei, se duse la birou. Apoi i se 
adresă lui Marler cu un zîmbet întunecat: 

536 * Colin Forbes 

-în momente ca acesta, important e sâ-ţi păstrezi calmul. Am 
detectat o nuanţă de nelinişte în vocea ta sau m-am înşelat? 

-Tot ce se poate, recunoscu Marler. 

- Mai stai pînă termin discuţia şi, după aceea, te duci în biroul 
tău ca sâ te întinzi puţin. 

-Nu mi-e somn. 

-N-are importanţă. Toţi avem nevoie de odihnă ca să fim in 
formă. 

-Dacă insişti..., mormăi Marler. 

-îți ordon! 

Ridică receptorul, fiindcă Monica îi făcea gesturi disperate, 
încă folosea celularul primit de la Beck. îi cern Monicâi sâ-i 
comunice lui Philip că îl va suna imediat, ceea ce şi făcu. 

-Tweed la telefon. Da, Philip, sîntem din nou pe o linie sigură. 
Ce noutăţi ai? 

-Forța de intervenţie continuă sâ înainteze spre Canalul 
Mînecii. Am trimis în misiune avioane care zboară la mare alti- 
tudine şi sînt dotate cu instalaţii radar de ultimă generaţie, 
astfel câ yankeii nu le vor detecta, iar aparatele vor reveni 
imediat ce vor repera flota. 

-Care ar fi ora de sosire în Canalul Mînecii? 

- Neschimbată. între ora 22.00 şi miezul nopţii în seara asta. 
Sînt foarte aproape. 

- Nu s-a zvonit despre prezenţa lor? 


-Nu am fost informat. Dar dacă s-ar fi vorbit, aflam. O sâ te 
ţin în continuare la curent, ori îi comunic Monicâi. Apropo, tu 
dormi vreodată? 

- Am tras un pui de somn. 

- Mare noroc au unii. 

Tweed puse celularul pe masă. Era perfect treaz şi se simţea 
proaspăt. 

- M-am gîndit la ceva, probabil în timp ce dormeam, i se 
adresă el lui Marler. Mi se mai întîmplă. înainte de a te culca - 
CONSPIRAŢIA $ 537 
lucru pe care trebuie neapărat sâ-1 faci - vrei să le telefonezi 
Paulei, lui Newman, Nield şi Butler din biroul tău ? Spune-le că 
plecăm de aici la ora 22.00 fix direct la buncăr. La ora aceea 
traficul se mai linişteşte, dacă se poate spune aşa. 

- Imediat, spuse Marler şi surise. N-o să le devin mai drag 
dacă îi trezesc în miez de noapte. 

-Eu nu mi-aş face probleme. Imediat după ce o sâ-i suni şi o 
să înjure, vor adormi la loc. Sînt cu toţii obosiţi după 
evenimentele din ultima vreme. Ca şi tine, de altfel, de aceea te 
rog să iei în serios ordinul meu. Mai e ceva ce am uitat, spuse el, 
după ce Marler plecă. Alimente. Trebuie să trimitem mîncare la 
buncăr. 

- Cînd personalul s-a mutat acolo, am trimis şi doi bucătari, îl 
informă Monica. Sper că nu te deranjează, dar m-am gindit că 
sosirea lui Alf şi a oamenilor lui ar putea să creeze probleme 
suplimentare. De aceea am telefonat la conac şi bucătarul lor 
cel mai bun, doamna Payne, s-a deplasat la buncăr cu furgoneta 
care a transportat reflectoarele şi rachetele de semnalizare. 
Face o budincă de cartofi cu came pe cinste. A luat cu ea vase, 
ingrediente şi tot ce-i mai trebuie. 

- Eşti o scumpă. Budincă? îmi lasă gura apă deja. 

-Poate reuşesc să-ţi aduc chiar acum o porţie. Ştiu un loc 
unde e deschis toată noaptea şi nici nu-i departe de aici. 

-Stai pînă fac un duş şi mă schimb, spuse el, adunîndu-şi 
hainele. 

-La plecare să nu uiţi să-ţi iei paltonul. L-am pus eu pe un 
umeraş. Cred că va fi frig acolo, în apropierea coastei, iar după 
căderea întunericului e şi mai şi. 

- Eşti un înger, ce să mai zic... Budincă... 


în timp ce ieşea din birou, pe faţa lui Tweed apăru o expresie 
visătoare. 

538 * Colin Forbes 

Cînd reveni complet îmbrăcat, râmase uimit. Paula stătea la 
biroul ei, purtînd aceleaşi haine pe care le avusese în Munţii 
Pădurea Neagră, inclusiv jambierele şi bocancii. Haina ei stătea 
agăţată pe spătarul scaunului. 

-Bună dimineaţa, Tweed, îl întîmpinăâ ea cu un zîmbet larg. 
Te-ai sculat cam devreme. 

- Şi tu la fel. Şi arăţi proaspătă ca o floare. N-ai mai putu 
dormi după ce ţi-a telefonat Marler? 

-Eram trează. Ai uitat câ sînt la fel ca tine? Citeva ore de 
somn îmi ajung. Monica a plecat să cumpere bunătăţi. l-am spus 
câ răspund eu la telefon cît lipseşte. Doar ea ştie unde se află 
probabil singurul restaurant din apropiere care e deschis toată 
noaptea. 

Nici nu termină de vorbit că uşa se deschise şi Monica apăru 
cu o tavă în mînă. Pe ea erau aranjate două cutii din plastic 
acoperite. Aşeză tava pe masă cu un capăt spre Tweed şi cu 
celălalt spre scaunul din faţa biroului. 

-Paula, parcă am ştiut câ te găsesc tot aici. îţi place budinca 
de cartofi cu came? 

-Mi-e atit de foame, câ n-o să las nici o firimitură, spuse 
Paula. Acasă n-am avut răbdare sâ-mi pregătesc nimic. 

-Atunci adu-ţi scaunul mai aproape, o invită Monica. 

Aşteptă pînă cînd cei doi se aşezară faţă în faţă la birou, după 
care făcu o plecăciune. 

-Trebuie sâ procedăm frumos, ca la restaurantele de lux, 
anunţă ea, apoi prinse capacele tâviţelor din plastic şi, cu o 
mişcare elegantă, le scoase. 

Tweed îşi dădu seama cit de flămiînd era abia după ce aroma 
apetisantă se râspîndi în încăpere. 

- Mulţumesc, chelner, spuse Paula. 

- Vine imediat şi ceaiul. Ce mai aşteptaţi? Vi se râceşte 
mîncarea. 

CONSPIRAŢIA € 539 

-Trebuie să-ţi transmit cîteva lucruri, spuse Tweed printre 
îmbucături. 

îi relată discuţia avută cu Philip la Ministerul Apărării, despre 
sosirea lui Alf şi a grupului său la buncăr şi despre livrarea de 


reflectoare şi rachete de semnalizare. încă nu terminaseră cînd 
Howard, destul de şifonat, intră în cameră. Avea gulerul cămăşii 
desfăcut, părul îi era aproape nepieptânat şi nu se bărbierise. 

- lertaţi-mi înfăţişarea. Am aţipit cîteva ore în biroul meu. 
laitâ-mă, Tweed, adăugă el şi, cu o lingură, luă copios din bu- 
dincă. E foarte bună. Eu de ce nu beneficiez de asemenea 
servicii? 

-lubeşte-o mai mult pe Monica, îi sugeră Paula. 

-O sâ-i iau şi lui o porţie, se grăbi să intervină Monica. 

- Howard, spuse Tweed, la ora 22.00 plecăm spre buncăr. O 
să te ţin la curent în măsura în care voi putea. 

- Chiar te rog. O să fiu alături de voi. 

îşi lăsă o palmă pe umărul Paulei şi o strînse uşor, apoi 
spuse: 

-Sâ ai grijă! 

- Cred câ mă pricep la asta. Dar îţi mulţumesc oricum că te-ai 
gîndit la mine. 

-Plec şi eu sâ mă mai aranjez puţin. Succes tuturor, mai 
spuse el şi plecă imediat. 

Paula avu impresia câ şeful lor era pe punctul de a deveni 
sentimental. Ei terminară de mîncat, iar Monica rămase la birou 
definitivînd profilurile. 

- Sharon Charlotte Mandeville! exclamă ea pe neaşteptate. 
Charlotte. Nu se poate sâ fie ea Charlie. 

-Tweed aşa consideră, îi răspunse Paula. Eu una nu sînt 
sigură sută la sută. 

Exact la ora 22.00, două automobile plecară de la Park Cres- 
cent. Cea din frunte era condusă de Paula, care îl avea alături 
pe 
540 $ Colin Forbes 
Tweed. Newman stătea comod, cu picioarele încrucişate, pe 
bancheta din spate şi privea pe geam. 

Cea de-a două era condusă de Marler. Alături de el se 
aşezase Nield, iar Butler, pe bancheta din spate, stătea foarte 
drept şi verifica traficul, privind mereu în urmă pentru a vedea 
dacâ erau urmăriţi. Nu observă nici un urmăritor. 

-îti mulţumesc câ m-ai lăsat pe mine la volan, spuse Paula 
cînd lăsară oraşul în urmă. 


- M-am gîndit că e rindul tău, îi răspunse Tweed. Şi n-am uitat 
câ-ţi place sâ şofezi. Ştii câ, la un moment dat, ai început sâ 
fredonezi o melodie? 

-Ştiu. Asta pentru că e o zi frumoasă. Nu văd nici un nor pe 
cer, iar aerul e proaspăt şi tonic. 

-După căderea întunericului lucrurile vor sta altfel, comentă 
Newman. S-ar putea să te pişte puţin gemi, Paula. 

-Te-aş ruga sâ încetezi cu pişcăturile, glumi Tweed. Cred câ 
acum n-are de ce să-şi facă probleme dacă stai în spate. 

- Deci cu tine în faţă e în siguranţă, nu? 

- Pînă acum, da. Dar nu garantez pentru mai tîrziu. 

Tweed continuă să glumească. Ştia câ o dată ce vor ajunge 
la buncăr avea sâ le fie imposibil să scape de starea de 
încordare. Acum însă, dorea sâ creeze o atmosferă degajată, ca 
şi cum ar pleca în vacanţă. Atmosfera se mai înnegură cînd 
trecură încet prin Parham. 

-Satul lui Sir Guy, zise Paula. Sărmanul n-o să-şi mai vadă 
castelul. Ce curaj a avut oferindu-şi ajutorul cînd ne pregăteam 
sâ plecăm spre Munţii Pădurea Neagră. Ştii ceva? Aş fi în stare 
sâ-1 string de git pe Fantomă cu mîna mea. Dar încet... 

-A fost un individ deosebit, aprobă Tweed, atit în ceea ce 
priveşte cariera militară, cît şi în afaceri. îţi împărtăşesc senti- 
mentele, Paula. 

în maşină se lăsă o tăcere care persistă în timp ce-şi conti- 
nuarâ drumul la sud de Ashford, cotind apoi şi ieşind de pe 
şosea 
CONSPIRAŢIA * 541 
pentru a se îndrepta spre lvychurch. Paula încetinise şi 
conducea atent, deoarece avea de urmat un drum îngust, plin 
de curbe. 

Se apropiau de ferma unde se afla plasat buncărul cînd opri 
brusc şi privi în stînga ei. Tweed şi Newman se uitară în aceeaşi 
direcţie. 

- Ce s-a întîmplat? 

- Mi s-a părut câ văd ceva. Mâ-ntorc într-o clipă. 

Pînă sâ apuce Tweed sâ protesteze, Paula sâri din maşină şi 
pomi pe un drum ce ducea spre un lăstăriş, o privelişte rară 
pentru Romney Marsh. Newman se grăbi sâ o urmeze cu pistolul 
în mînă. 

- Ce naiba faci? şuieră el printre dinţi cînd o ajunse din urmă. 


-Mi s-a părut câ vâd o sclipire. la te uită! 

Se opri. 

-Vezi unde a parcat Alf toate taxiurile? Inteligentă alegere. 
Nu pot fi văzute din aer. 

Newman râmase cu ochii căscaţi. Maşinile erau aranjate ca o 
tabără de căruţe, în cerc. Toate erau protejate de ramurile mari 
ale arborilor, fiind ascunse ochilor iscoditori din aer. 

-Nu se-ncurcă Alf, constată el. 

-Foarte isteţ. Hai sâ ne întoarcem repede, altfel Tweed va 
începe să se agite. 

După ce ajunseră la maşină, îi povestiră lui Tweed ce 
descoperiseră. Acesta se miră, fiind de acord câ Alf ştia cum să 
procedeze în orice situaţie. Paula cobori geamul şi porni 
motoml. Procedase astfel de cîteva ori de cînd părăsiseră satul 
Parham. 

- De ce faci asta? o întrebă Tweed. 

-Trag cu urechea, în caz câ apare vreun elicopter. De data 
asta n-am auzit nici o adiere, aşa câ ne putem continua drumul. 
Aproape c-am ajuns. 

- Ştiu, spuse Tweed încet. 

542 * Colin Forbes 

Rulară încet şi curind ferma le apăru în faţă. încetiniră şi mai 
mult, pentru a-i permite doamnei Carson sâ-i vadă şi sâ le 
deschidă poarta automată. 

Tweed privi concentrat clădirea, dar îşi păstră expresia 
neschimbată pe chip pentru a-şi ascunde reacţia. îşi zise încet, 
fără să audă nimeni: - Cîmpul de bătălie... 

50 

Paula râmase uimită de complexitatea şi de întinderea 
impresionantă a sistemului de comunicaţii ce fusese creat la 
fermă. Doamna Carson îi conduse ca un adevărat ghid. Ajunse- 
seră în labirintul de coridoare unde se aflau birourile, după ce 
coboriseră în pivniţa de sub fermă. 

-Intrăm pe aici, explică ea. 

Deschise o uşă din otel groasă cît o lespede de mormiînt şi 
pătrunseră într-un tunel lung. Plafonul din beton era arcuit, iar 
tunelul avea iluminarea asigurată de o serie de tuburi de neon 
suspendate. Deschise o uşă şi Paula aruncă o privire înăuntru. 
Văzu o mulţime de bărbaţi purtînd cămăşi cu mînecă scurtă, 


care stăteau la computere şi terminale radio. Toţi aveau căşti la 
urechi şi majoritatea notau grăbiţi pe hirtie tot ce auzeau. 

- Mesaje codificate ce sosesc din întreaga lume, explică 
doamna Carson. 

- Cînd am sosit, n-am văzut catarge sau antene, se miră 
Paula. 

- Aşteaptă pînă ajungi sus. Pînă să veniţi voi, Alf şi Marler au 
reproiectat întreaga recepţie. E uimitor ce-au putut realiza 
amindoi, bineînţeles, cu ajutorul altor cîţiva. Aici se află sala de 
decodificare. 

Deschise apoi o altă uşă. înăuntru se găseau alţi bărbaţi în 
cămăşi cu miînecă scurtă. Stăteau fiecare la biroul lui cu manu- 
alele de decodificare deschise şi descifrau mesaje, pe care le 
scriau pe filele unor blocnotesuri de culoare galbenă. Paulei 
544 * Colin Forbes 
nu-i scăpă faptul câ nimeni nu ridicase ochii atunci cînd uşa se 
deschisese, dovedind că toţi erau concentrați asupra activităţii 
pe care o desfăşurau. 

Doamna Carson o conduse pe Paula în alt tunel ce avea 
numeroase coturi drepte şi ducea la tunelul principal. Deschise 
o altă uşă şi le apăru în faţă o cantină spațioasă. Paula o recu- 
noscu pe doamna Payne, care purta halat alb şi pregătea 
mîncare în cantităţi impresionante. Îndrumînd-o pe Paula mai 
departe prin tunel, doamna Carson deschise uşa unui spălător 
modem şi foarte curat. 

-Cred că ai văzut îndeajuns ca să-ţi faci o idee, socoti 
doamna Carson. Dacă stai aici multă vreme şi nu reuşeşti să te 
obişnuieşti, capeţi o senzaţie de claustrofobie. lar ţăcănitul 
teleimprimatoarelor te scoate din minţi. 

-Şi cum se descurcă doamna Payne singură? 

-Nu e chiar singură. Mai avem bucătari care urmează să intre 
în tură foarte curind. Ea pregătea prinzul pentru voi, care sînteţi 
ultimii sosiți. 

-Cînd te gîndeşti că aici a fost o ascunzătoare a traficanţilor 
de altădată! 

-Da, iar tunelul principal se întindea pînâ aproape de mare. 
Cu uneltele primitive de pe vremea aceea, cred că au trudit ca 
nişte sclavi. 

-Dar imaginează-ţi cîte butoaie de brandy au trecut prin 
tunelul acesta. 


-  Ameţesc numai gindindu-mă, recunoscu doamna Carson, 
după care îi conduse înapoi spre pivniţa fermei. Acum, după ce 
v-am arătat sistemul, pot sâ montez pistolul mitralieră la loc. L- 
am desfăcut azi dimineaţă, ca sâ-1 curăţ şi sâ-l ung. 

-Pistol mitralieră? întrebă Paula în timp ce urcau scările, 
revenind în clădirea fermei. 

-Da. Tweed mi-a telefonat mai devreme sâ mă prevină în 
legătură cu ceea ce ne aşteaptă. Va fi nevoie de toată lumea 
care 
CONSPIRAŢIA € 545 
ştie să miînuiască o armă. Pe mine m-a instruit Sarge, un tip 
foarte drăguţ de la conacul din Surrey. Ştii de ce i se spunea 
aşa? 

- A fost sergent, parcă în SAS. 

Tweed îşi bea ceaiul aşezat la o masă mare în sufragerie. 
Cînd intrară, puse cana jos. 

- Ei, Paula, ce părere ai? 

- Aici, jos, e mai mult loc decit în cea de-a două clădire pe 
care ei o ocupă în Park Crescent. Crezi c-ar fi bine să rămînă 
aici? 

-Vom analiza problema, dacă supravieţuim atacului din 
noaptea asta. 

-Nici nu încape îndoială, se burzului doamna Carson. îi 
spulberăm. 

Paula o fixă pe doamna Carson. Plinuţă şi cu obrajii îmbu- 
joraţi, ea zimbise cînd rostise acele cuvinte. Părea să aştepte cu 
nerăbdare confruntarea. 

-Trebuie să plec, spuse Paula. 

-Să-ţi iei paltonul, strigă doamna Carson, dispărind într-o 
încăpere. E cam frig afară. 

Cred că are ochi la ceafă, gîndi Paula, apoi îşi puse paltonul şi 
ieşi în curtea fermei. Newman, care stătea lîngă intrarea unui 
pasaj îngust dintre cele două hambare, îi făcu semn. Ea îl urmă 
şi ieşiră la celălalt capăt. Privi roată. Ca şi în cazul vizitei prece- 
dente, avu impresia că nu mai văzuse un teren atît de pustiu şi 
de deprimant. 

Spre sud, unde terenul fermei se termina, se găsea un gard 
viu; terenul era aproape complet neted, fiind acoperit cu 
smocuri pipernicite de iarbă. Ca într-un deşert, îşi zise ea. Vîntul 


rece, care îi îngheţa faţa, o convinse că procedase bine urmînd 
sfatul doamnei Carson. 

-Pe aici, o invită Newman. 

O conduse pînă la un pilc de copaci desfrunziţi şi foarte înalţi. 
Ramurile groase, înnegrite şi scheletice se întindeau spre cer. 
Marler stătea în apropierea unei cutii înalte pînă la şold, pe 
546 * Colin Forbes 
care se vedea o adevărată piramidă de cabluri şi fire. De virful 
acelei piramide fusese fixat un scripete. Un cablu, pornind în 
sus, era petrecut pe dupâ două crengi masive şi rămăsese 
atimat pînă aproape de pâmiînt. Marler purta mănuşi de 
automobilist. 

- Ce Dumnezeu e chestia asta? întrebă Paula. 

-Un punct de observaţie. Unul din băieţii lui Alf, veteran din 
Războiul din Golf, a zis că avem nevoie de aşa ceva. lar cutia pe 
care stă seamănă cu una din cuştile acelea pentru ştergâtorii de 
geamuri la clădirile înalte. Vrei să faci o plimbare cu ea? 

- Singură? Dar cine a făcut cutia? 

- Alf, cu ajutorul lui Marler şi al cîtorva taximetrişti. După ce s- 
a terminat construcţia complexului, muncitorii au lăsat într-un 
hambar o ladă plină cu scule. Şi, apropo, n-o să fii singură. Urc şi 
eu cu tine. 

Newman avea un binoclu puternic agăţat de git. Din buzu- 
narul hainei de vînt scoase telefonul dat de Beck, pe care îl 
împrumutase de la Tweed. Marler mai avea şi propriul celular 
atimat la git. 

- Comunicare, rosti Newman. Sîntem la post. 

O ajută pe Paula să urce în ladă, apoi i se alătură. Aveau loc 
destul. Marler strigă la unul dintre oamenii lui Alf să vină pentru 
a da o mînă de ajutor. Parcă hipnotizată, Paula îi urmări pe cei 
doi bărbaţi cu mânuşi trâgind cablul. Cînd lada începu sâ se 
ridice, se prinse de marginea ei cu ambele miini. Legânîndu-se, 
urca mai repede decit îşi închipuise. Strinse din dinţi şi se 
încâpâţină så nu privească în jos. Newman o cuprinse pe după 
talie. 

-E cît se poate de sigur. 

-Va trebui să te cred pe cuvînt. 

Pe măsură ce ascensiunea continua, trăi o neaşteptată 
schimbare a stării de spirit. Cînd în faţa ochilor îi apăru vasta 
desfăşurare a zonei Romney Marsh, avu o senzaţie de 


însufleţire. Se aflau sus de tot cînd cutia se opri. Rămase cu 
ochii aţintiţi la 

CONSPIRAŢIA $ 547 

o platformă mare din lemn, construită din scînduri şi aşezată 
între ramuri. 

- Gata, debarcarea, o anunţă Newman. Să nu te uiţi în jos. O 
ajută să coboare din ladă. Paula se trezi pe platformă. 

Starea de agitaţie se risipi cînd privi în depărtare. 

-Putem vedea pînă la Canalul Miînecii. 

- Tocmai acesta e şi rostul postului de observaţie. Vrei bi- 
noclul? Te ţin eu, o asigură el şi o prinse de talie. 

- Văd o navă. Reglă binoclul. îi pot citi chiar şi numele. 
Mexicali. Minunat. 

- Acum ai priceput? 

-O să-i vedem venind. Ba nu, fiindcă va fi întuneric. 

- Dar o să folosim binocluri pentru vedere nocturnă. Şi avem 
şi cu ce să comunicăm. 

Scoase mobilul lui Beck. 

- Marler, au sosit. -Ce? Unde? 

-Glumeam. 

-Bob, să nu mai faci asta! Era cît pe ce să declanşez alarma 
generală. 

-lartâ-mă. A fost o copilărie, spuse şi se uită la Paula. Asta ne 
dovedeşte că se poate comunica. E vremea să coborim. 

După ce reveniră în ladă, Newman îl sună pe Marler pe mobil. 
Cei doi bărbaţi care aşteptau la sol eliberară cablul din cîrligul 
înfipt adînc în pămînt. în timp ce coborau, Paula observă un 
cablu subţire de culoare neagră fixat de scoarţa copacului şi 
făcu un semn spre el. -Cee? 

- Cablul ce leagă complexul subteran de antena camuflată în 
vîrful copacului. Aveam un catarg înalt de zece metri, dar sărea 
în ochi; de aceea l-am înlocuit astfel. 

-Isteaţă idee. 

548 * Colin Forbes 

Lada se aşeză lin pe pâmiînt şi Paula cobori, urmată de 
Newman. Fu surprinsă cînd realiză câ-i este greu sâ păşească. 
Din cauza încordării, presupuse ea. Apoi îi arătară cum funcţiona 
unul dintre reflectoarele mobile, ce putea fi deplasat uşor pe 
roţile-i mari din cauciuc. La îndemnul lui Newman, îl îndreptă 
spre pilcul de arbori unde erau ascunse taxiurile. îl pomi şi 


rămase uimită de intensitatea luminii, chiar şi pe vreme de zi. 
Arborii străluceau puternic. îl închise imediat şi, dupâ aceea, o 
văzu pe doamna Carson apropiind-se. 

-Am mai întîrziat puţin servirea prînzului, strigă ea Văd câ 
aveţi treabă. Tweed a zis câ ar dori să mergeţi puţin cu el. 
Verifică perimetrul. 

Avură ceva de mers pînă să ajungă pe terenul deschis, dar 
Paula se bucură câ are prilejul så se dezmorţească şi sâ facă 
mişcare. Tweed îi aştepta cu mîinile în buzunare. 

- Observi ceva anormal la gardul viu? o întrebă el. 

-Nu, răspunse ea după ce îl examinâ. Doar un gard plin de 
ţepi. 

-Foarte ascuţiţi, o asigură el. Am virit colaci de sîrmă ghim- 
pată de-a lungul întregului gard din jurul perimetrului. Am vopsit 
sirma în culoarea rămurelelor, aşa câ acela care încearcă să 
treacă prin el îşi face hainele ferfeniţă. 

- Diabolic, spuse ea. 

-Nu ne jucăm, zise Tweed pe un ton sumbru. Haideţi să 
mergem, fiindcă mi-e foame iarăşi. 

Dupâ-amiaza trecu dureros de încet. Aşteptarea se dovedea 
încă o dată foarte grea Se distribuiserâ armele şi fiecare primise 
cîte o geantă de umăr plină cu explozibil. 

-Eu o să-mi iau un pistol-mitralieră şi muniţie suplimentară, îi 
spuse la un moment dat Paula lui Newman. 

- Dar ai în geantă Browning-ul şi muniţie cît cuprinde. 
CONSPIRAŢIA € 549 

-Bob, ţi-ai pierdut memoria? Nu ştii că la Schluchsee cu 
pistolul-mitralieră i-am doborit pe cei trei indivizi care voiau să 
iasă pe o uşă laterală? 

Astfel, Paula primi un  pistol-mitralieră.  Scoţindu-i 
încărcătorul, se duse să exerseze, pentru a-l simţi mai bine în 
mînă. Deşi era destul de tirziu, ziua rămăsese însorită şi 
sclipitoare. Tweed şi Newman i se alăturară şi se plimbară pe 
porţiunea plană a proprietăţii. 

Pe neaşteptate, din direcţia Canalului Mînecii apăru un avion 
care zbura la joasă altitudine. Cobori şi mai mult şi, în timp ce 
Tweed îl privea cercetător, descrise un cerc pe deasupra lor. 
Marler apăru în goană cu o puşcă în mînă, dar avionul zbură 
spre mare şi dispăru curind. 

- Crezi că erau ei? întrebă Newman. 


- Sînt convins, îi răspunse Tweed. Marler, bine că nu erai în 
copac şi câ reflectoarele mobile stau încă în hambar. Aşa că n- 
au aflat prea multe, chiar dacă pasagerul ar fi avut aparat de 
fotografiat. Eu propun să ne adăpostim în fermă. 

Noaptea cobori iute, ca o ameninţare întunecată. Doamna 
Carson le servi cina la ora 18.00. Spre dezamăgirea ei, cei de la 
masă miîncară doar cel mult jumătate de porţie, cu excepţia 
Paulei, care era din nou flâmîndă. Se distribuiseră deja telefoane 
mobile pe care toţi le purtau agăţate de git. Acestea aveau 
amplificatoare speciale, astfel că fiecare putea auzi ce se 
discută, indiferent de zgomotul produs de armele de foc. 
Amplificatoarele fuseseră proiectate în sâptâmiînile precedente 
de specialiştii de la Park Crescent. 

-Sâ nu uitaţi, îi preveni Newman, întregul perimetru e 
împărţit în sectoare, de la Ala G. 

- Ne spui asta a treia oară, îi reproşă Paula. 

-Vreau sâ ţii minte, se scuză Newman. 

-Ar fi trebuit sâ ascultăm muzică pentru a ne petrece seara în 
mod plâcut, spuse Marler. 

- Şi ce-ai fi sugerat? întrebă Newman. 

550 * Colin Forbes 

-Partea finală a Uverturii 1812!. Loviturile de tun. 

-Nu mi se pare chiar atît de amuzant, se supără Paula. 

-Nici n-am vrut să fie. 

Tweed îşi verifică din nou ceasul. Strînse din buze şi privi 
cercetător către fiecare. 

-Ea cincea oară cînd te uiţi la ceas, constată Paula. 

-Ţii evidenţa, i-o întoarse Newman. 

-Da. 

-E ora 21.00, spuse Tweed iar în glasul lui se simţea plictisul. 

Abia rosti aceste cuvinte cînd veteranul Mike, unul dintre 
oamenii lui Alf, se ridică de la masă şi îmbrăcă o scurtă din 
piele. Avea binoclul pentru vedere nocturnă agăţat la git. 

- E vremea sâ urc în copac, la postul de observaţie. Veniţi 
să mâ-nălţaţi la cer. 

Newman şi Marler se ridicară şi-l însoţiră pe Mike. Agitată, 
Paula se încruntă. 

-O să îngheţe acolo. E cam devreme. 


-Mai bine mai devreme decit prea tîrziu, spuse Alf, care abia 
dacâ rostise cîteva cuvinte toată seara. Şi n-o sâ păţească 
nimic. A făcut instrucţie trei luni în regiunile arctice. 

-Aş vrea să dau drumul la radio, spuse doamna Carson, 
înviorată. Asta dacâ nu vâ deranjează. 

Nimeni nu dorea sâ asculte radioul, deşi liniştea devenise 
apăsătoare. Socoteau însă câ vorbăria fără rost de la radio i-ar fi 
iritat şi mai mult. Tweed se uită din nou la ceas. Paula îşi muşcă 
buzele ca sâ pună friu intenţiei de a protesta. în cazul lui Tweed, 
gestul nu reprezenta un reflex nervos, fiindcă era probabil cel 
mai calm dintre toţi. Ştia şi ea cît de repede trece timpul. 

Se ridică şi ieşi. Luna era sus pe cer, strălucitoare, constată 
ea recunoscătoare. Aveau nevoie de lumina ei palidă pentm a 
1 Uvertura 1812, Opus 49, compusă de Piotr Ilici Ceaikovski în 
1889 pentru a comemora rezistenta rusească împotriva 
armatelor lui Napoleon. 

CONSPIRAŢIA ¢ 551 
depista deplasarea duşmanului. Inspira adine şi simţi o uşoara 
ameţeala. Temperatura scăzuse mult sub zero grade. Se grăbi 
să revină la căldură. 

-Cum e afară? o întrebă Tweed degajat. Ştiu câ aş putea afla 
şi singur, dar de ce sâ îngheţăm amindoi? întrebă el în glumă. 

-E al naibii de frig. Dar a ieşit luna şi e destulă lumină. 

-Nici nu se putea mai bine. Aşa i-am dat comandă meteo- 
rologului de serviciu. 

- Mai vrea cineva cafea? întrebă doamna Carson. 

- Mai bea, Paula, o îndemnă Newman. îţi menţine simţurile 
treze. 

- Dacă ţii neapărat să ştii, domnule Newman, niciodată nu m- 
am simţit mai trează. 

- Cum doreşti... 

-Aşa gindeam şi eu. Mulţumesc, doamnă Carson, dar am 
băut destulă. 

-E aproape 22.00, anunţă Tweed, după ce-şi verifică ceasul. 
Bob, ne-ai putea descrie din nou - ca sâ reținem cu toţii - micuța 
ambarcaţiune de debarcare pe care ţi-a arâtat-o amicul tău 
american cînd ai vizitat baza aceea navală în urmă cu şase luni? 

-O adevărată armă secretă, începu Newman. A trebuit să 
semnez un document angajindu-mă câ, indiferent de situaţie, nu 
voi publica nimic despre ea. Aceste ambarcaţiuni folosite de tru- 


pele SEAL sînt de mărimea unor microbuze, dar nu au acoperiş. 
Sint amfibii şi au o bună stabilitate pe apă. lar cînd ajung pe 
uscat, roţile mari, cu pneuri de iamă ies de sub caroserie. 
Şoferul nu face decit sâ tragă de o manetă. Pe uscat, se pot 
deplasa cu aproximativ şaizeci de kilometri pe oră. 

- Cîţi luptători încap la bord? 

- Maximum zece. Are trei uşi pe fiecare parte, deci oamenii 
pot cobori foarte repede. lar motorul foarte puternic abia dacă 
se aude. 

552 € Colin Forbes 

-Ar trebui sâ le dâm un nume, propuse Tweed, privind în gol. 
Am gâsit. Ceva care se simte în largul sâu atît pe apă cit şi pe 
uscat... Crabi! Aşa o sâ le spunem. 

Apâsă un buton de pe mobil. 

-Sînt Tweed. Dacă inamicul are vehicule de debarcare, le 
vom numi Crabi. 

-Ce-nseamnă asta? se mirâ Mike. A, am priceput. Crabi. Ca 
animâlufele acelea. 

Cinci minute mai tîrziu îi auziră din nou vocea glacială. Toţi îşi 
deschiseseră telefoanele celulare. 

- Acum chiar vin. O flotă enormă. Se-ntinde pe mile întregi. 
Staţi puţin. Cei de la masă stăteau tăcuţi şi încordaţi. Acum dis- 
ting un portavion mare şi urit, de mărimea unui stadion de fot- 
bal. Aşteptaţi, un vas care e mai în faţă se întoarce spre coastă 
şi se îndreaptă spre ea cu viteză. Staţi aşa. 

Aflaţi încă în jurul mesei, ceilalţi avură senzaţia că aşteaptă 
de secole. Apoi se auzi un păcănit în fiecare telefon. 

-Se pare câ acum chiar vin spre noi. Crabii sînt coboriţi la 
apâ. O clipă. 

- Cîţi Crabi? 

- Trei au coborit deja. Cred că asta-i tot. Trei se apropie. 

-Vâ sfătuiesc să vă ocupați posturile de luptă, spuse Tweed. 
Nu uitaţi ce v-am ordonat. Nimeni nu deschide focul decît dacă 
încep ei sau dacă încearcă sâ treacă de gardul viu. Aş vrea sâ 
pot afirma cu toată tăria mai tirziu câ ei au deschis ostilitățile. 

-Prieteni, încă un Crab a coborit, îi anunţă Mike. Le urmează 
pe celelalte către țărm. Bagă viteză. 

-Asta înseamnă patruzeci de oameni, spuse Tweed cu 
răceală. Sîntem depăşiţi numeric. Aşadar, dacă deschid ei focul, 
vom riposta. Imediat ce vedem ţinta. 


- Amici, încă un crab. Le urmează pe celelalte. 

-Vasăzică cincizeci de oameni, făcu Tweed. Ordinul rămîne 
valabil... 

51 

Paula ieşi prima. îmbrăcase paltonul încă de la primul anunţ 
făcut de Mike. Avea în miini mănuşi chirurgicale. Nu ţineau prea 
cald, însă avea nevoie de flexibilitate pentru mînuirea trăgaciu- 
lui. Pe umăr, deasupra sacului greu cu grenade, îşi pusese 
geanta în care avea pistolul. Apoi ridică pistolul-mitralieră şi un 
încărcător de rezervă de pe canapea. 

Doamna Carson ieşi după ea, echipată la fel. O ajunse din 
urmă şi agită arma, chicotind. 

-Am folosit-o pentru a vîna iepurii care aproape că ne cotro- 
piseră. Dar nu le-a mers cu mine. Avem amîndouă sectorul A. 

-în porţiunea din centrul gardului viu, pe unde se va da 
probabil atacul, îi răspunse Paula sec. Bănuiesc că trebuie s-o 
luăm drept compliment. 

-Vin şi eu cu voi, le anunţă Newman. Paula, tu mergi în 
sectorul A. Ai dus acolo reflectorul? 

- Sigur. 

Se deplasară cu repeziciune către zona desemnată, dar evi- 
tară să alerge. în cazul unei căzături, ceea ce aveau asupra lor 
se putea dovedi fatal. Paula scăpase de starea de încordare. 
Acum se simţea calmă, hotărită şi atentă la tot ce mişcă. în 
lumina lunii vedeau clar gardul viu de care se apropiau. 
Noaptea, gardul avea o formă neclară, părind un zid. Paula se 
simţi total înviorată de aerul rece. în fermă atmosfera devenise 
apăsătoare. 

în stînga şi în dreapta lor se zăreau siluetele celorlalţi care se 
grăbeau să-şi ocupe poziţiile. Grupul lui Alf se mişca cu agilitate. 
Aplecaţi sub greutatea sacilor cu grenade, îi aminteau 
554 € Colin Forbes 
Paulei de primul paragraf din Sijas Mamert. Şi acolo o siluetă 
misterioasă se mişca prin întuneric, încovoiată de povara unui 
sac. 

- Ai spus iepuri, nu? făcu Newman, care auzise remarca 
făcută mai devreme de doamna Carson. Asta înseamnă vizuini, 
gropi şi glezne scrintite. Să fim atenţi pe unde călcăm. 

- Nu-i nevoie, îi răspunse doamna Carson, păşind netulbu- 
rată. Sînt în colţul dinspre sud-est şi dincolo de gard. 


Tweed era singurul care nu se alăturase celor ce se deplasau 
spre gardul viu de la sud. După ce îmbrăcase paltonul, ieşise şi 
urcase o scară din lemn pe care i-o arătase doamna Carson. Era 
proptită de o latură a fermei şi ducea pînă la o platformă. De pe 
ea putea vedea limpede peste coama acoperişului. Nu avea 
imaginea din postul de observaţie, însă îi oferea o perspectivă 
bună asupra gardului viu şi asupra zonei Romney Marsh. în- 
dreptă binoclul către gard. 

-Cei patru Crabi au ajuns pe plajă. O traversează. Se de- 
plasează pe uscat cu viteză spre noi. Crabul numărul cinci iese 
acum pe plajă. 

-Toată lumea pe poziţii, vorbi Tweed în telefon pe care îl 
apropie de gură. Aţi auzit ultimele informaţii. Capetele jos. 

Tweed, care de obicei nu avea încredere în telefoanele 
mobile, socoti că acest mijloc de legătură era excelent. îl puteau 
auzi cu toţii. De asemenea, puteau auzi indicaţiile celui din pos- 
tul de observaţie. Informaţia însemna putere. Acest lucra avea 
să decidă soarta înfruntării. 

- Amici, se apropie patra Crabi. Numărul cinci se apropie din 
urmă. Repede. 

Tweed reglă binoclul şi îl îndreptă spre o uşoară vălurire a 
terenului. Peste un minut văzu patra dintre ciudatele maşinării, 
ale căror boturi se iveau de după denivelarea de teren. Trecură 
de ea şi înaintară spre sectoarele A, B şi C. Avea sâ urmeze un 
atac frontal. Tipic pentru americani... După principiul: „Tot 
înainte!" 

1 Roman de factură psihologică de George Eliot. 
CONSPIRAŢIA € 555 

- Socotiţi cîte zece oameni de fiecare Crab. Cinci e ciudat. 
Pare să fie doar pilotul. Nimeni altcineva la bord. 

Tweed se încruntă. Acum îl vedea şi el pe numărul 5 îndrep- 
tîndu-se către centrul gardului viu. Celelalte vehicule se opriră 
brusc la vreo sută de metri de gard. Luptătorii solizi, în uniformă 
şi purtînd câşti săriră din ele şi se dispersară cu armele în miini. 
Numărul 5 continuă să avanseze şi se opri la mai puţin de zece 
metri de gard. Care era destinaţia acestuia? 

-Toată lumea pe poziţii? întrebă Tweed. 

-Da... da... _ 

Confirmările veniră în cascadă. intii o auzi pe Paula, apoi pe 
doamna Carson după care urmă o amestecătură de replici, 


suprapunîndu-se. Tweed se declară satisfăcut: toată lumea era 
unde trebuia. 

- Au coborit din Crabi. Patruzeci de oameni... Avansează. Par 
să aibă ca obiective sectoarele A, B şi C. Fiţi pregătiţi! 

Atacul se putea declanşa dintr-o clipă in alta. Invadatorii 
aveau sâ deschidă focul primii? Sau vor încerca sâ treacă de 
gardul viu? Trebuia sâ aştepte. 

Sharon conducea limuzina cu viteză turbată. Lăsase deja in 
urmă satul Ashford. Acceleră. Acul vitezometrului urca mereu. 
Alături de ea, Denise Chatel stătea ca împietrită. Se ghemui pe 
scaun. Sharon stătea dreaptă şi încordată. 

-Unde mergem? întrebă Denise. 

-Sâ verificăm dacă a fost distrusă o bazâ-cheie. 

- Ce bază? 

-Mai tacâ-ţi gura! 

- Dar unde mergem? insistă Denise. 

-Dacă vrei conversaţie, hai så conversăm. Ca sâ lămurim 
lucrurile de la inceput: cum de-ai intrat în posesia dosarului pe 
care te-am gâsit citindu-1? 

-Tu m-ai trimis să iau un dosar. Pesemne câ am luat altul. 

»-Prostii! 

556 € Colin Forbes 

-Se referea la investigarea morţii tatălui meu în aşa-zisul 
accident rutier din Virginia. 

-Era un dosar roşu. 

- L-am găsit pe biroul tău. 

- Minţi! Majoritatea dosarelor mele au coperte verzi. Cel pe 
care ţi l-am cerut era pe birou. Ţi-ai băgat nasul în fişetul meu. 
Uitasem să-l încui. Cel roşu era în partea din faţă a fişetului. 

-Nu ştiu ce vrei sâ spui cu asta. Dar am citit cîte ceva din 
dosarul acela, unde se exprimau îndoieli cu privire la aşa-zisul 
accident. 

-Ţine-ţi gura! Dacâ n-aş avea nevoie de ambele miini ca să 
conduc, ţi-aş trage una peste mutra aia de prostănacă. ŞI nici n- 
ai idee ce ridicol arăţi în costumul acela de călărie. 

-Nici nu mi-ai dat timp sâ mă schimb. Fii atentă! 

Văziînd în ultima clipâ semnul indicator pentru Ivychurch, 
Sharon cotise brusc de pe şoseaua principală. înainte de 
plecare, pusese pe bord harta care indica dramul către buncăr, 
pe care o primise de la Washington. Acum mergea cu viteză pe 


un drum plin de cotituri. Denise strigase deoarece în momentul 
cînd luase o curbă, din direcţia opusă se apropia un vehicul cu 
un singur far, o motocicletă Deplasîndu-se doar cu treizeci de 
mile pe oră. Nemaiputind să frîneze, limuzina trecuse ca vintul, 
şteigind-l cu aripa pe motociclist. Vehiculul se răstumase, 
azvirlindu-1 pe ocupant într-un şanţ, iar acum motocicleta zăcea 
pe o parte, cu roţile rotindu-se încă inutil. 

- Cred câ l-am ucis, exclamă Denise, îngrozită. 

-Ucis? Pe cine? 

-Pe motociclistul pe care l-ai lovit. 

- Despre ce motociclist vorbeşti? Imaginaţia ta a luat-o razna, 
eu n-am vâzut pe nimeni. 

-Eşti o ucigaşâ! 

-Să nu-mi vorbeşti mie astfel, îi spuse Sharon, dovedind un 
calm glacial atît in voce, cit şi in expresia feţei. 

CONSPIRAŢIA $ 557 

Liniştea nefirească a nopţii ce căzuse peste Romney Marsh 
era spartă de un sunet la fel de nefiresc. Era zgomotul 
motoarelor care nu fuseseră oprite. Acest zgomot îi evocă Paulei 
torsul unei feline primejdioase şi amenințătoare. Stătea 
ghemuită la pâmint, la fel ca ceilalţi. Nu ştia ce se întîmpla şi 
încordarea creştea clipă de clipă. 

Un strigăt puternic rupse tăcerea: 

-Baraj! 

După accent, socoti că ofiţerul ce dăduse ordinul era texan. 
Farmecul nopţii dispăru, sfirtecat. Rafalele asurzitoare de arme 
automate pornite în acelaşi moment o făcură să-şi lase capul pe 
pămînt. Comandantul trupelor SEAL era texan. Nu voia să rişte 
nimic, chiar dacă dinspre instalaţia invizibilă nu venea nici un 
semn de viaţă. Aşa procedau americanii, scena părea copiată 
după alte războaie, precum cel din Vietnam, cînd nave de luptă 
aflate departe, în larg, tocaseră jungla, fără să ucidă pe nimeni. 

Atacul concentrat fusese îndreptat către mijlocul terenului 
din faţa fermei. Ploaia de gloanţe smulse smocuri de iarba, 
arunca bulgări de pămînt în aer. Asurzitor, barajul mai continuă 
cîteva clipe, apoi se opri la fel de brusc precum începuse. Luptă- 
torii SEAL îşi reîncărcau armele. 

Aflat pe platformă, Tweed observase totul şi-şi dădu seama 
că nimeni din rindul trupei sale nu fusese rănit, deoarece 
oamenii se aflaseră mult mai în faţă. Rosti în telefon: 


- Trageţi în orice ţintă vizibilă. 

Postat în sectorul C, spre dreapta Paulei, Marler ţinti cu 
Armalite. Un luptător SEAL, sigur că nimic nu-l poate atinge, 
mai făcuse cîţiva paşi înainte în timp ce-şi încărca arma. Glonţul 
îl izbi drept în piept. Se opri, îi scăpă un strigăt gituit şi se pră- 
buşi, rămînînd nemişcat. 

Alf îndreptă ţeava armei către doi luptători care stăteau prea 
aproape unul de celălalt. Trase de două ori. Ambii se prăbuşiră. 
Apoi urmară noi rafale dezlănţuite, îndreptate spre aceeaşi 
zonă. Alte smocuri de iarbă, alţi bolovani dislocaţi. Tweed li se 
adresă din nou: 

558 * Colin Forbes 

- Aşteptaţi pînă termină de tras... 

Comandantul texan, care credea în focul de baraj, 
dispreţuind acţiunile individuale, aşteptă ca oamenii lui sâ 
încarce din nou. Unul dintre oamenii lui se sătură sâ aştepte alt 
ordin. Trebuia sâ treacă prin gardul acela blestemat. încărcase 
mai repede decit ceilalţi. Pomi în alergare înainte şi se împiedică 
de gard. Căzu peste sîrma ghimpată. Scoase un răcnet, apoi 
rămase neclintit. 

Doamna Carson văzu un luptător şi mai masiv nâpustin- du- 
se înainte. îşi închipuise câ va putea folosi cadavrul celuilalt 
drept punte de trecere. Doamna Carson şuieră spre Paula: 

- Aprinde reflectorul! Repede! 

Un al doilea american îl urmă pe primul, avînd aceeaşi idee. 
Acum aveau o punte. Paula răsuci reflectorul, îl îndreptă asupra 
cadavrului, acum plin de sînge. Lumina incredibil de puternică 
licări o fracțiune de secundă, cît primul luptător călcă pe 
cadavru. Doamna Carson slobozi o rafală de automat. Individul 
rămase o clipă în picioare, braţele lui se ridicară spre cer, lăsînd 
arma sâ cadă, descriind un arc de cerc şi aterizind de cealaltă 
parte a gardului. Doamna Carson continuă sâ tragă şi gloanţele 
se înfipseră în trapul celui de-al doilea luptător. Primul se rosto- 
goli pe spate, iar cel din spatele lui se împletici, mai făcu doi-trei 
paşi ca un beţiv, apoi se lăsă moale la pâmint. 

- Baraj! urlă texanul. 

- încetaţi focul, ordonă Tweed. 

- Baraj! strigă din nou texanul. 

Acest foc de baraj lovi ceva mai aproape, dar se concentrase 
tot dincolo de apărătorii care stăteau lipiţi de pâmiînt. Alţi trei 


luptători SEAL, care nesocotiseră ordinul comandantului lor, se 
năpustiră înainte trâgînd din plin, cu gînd să folosească drept 
punte cadavrul tovarăşului lor. Doamna Carson trase în momen- 
tul în care aceştia apărură în conul de lumină al reflectorului 
manevrat de Paula. Toţi trei căzură dincolo de gardul viu, prâbu- 
şindu-se unul peste altul. 

CONSPIRAŢIA € 559 

Pe Tweed îl neliniştea prezenţa Crabului nemişcat. Apoi îşi 
dădu seama ce ar fi putut conţine. 

- Marler, aruncă în aer crabul avansat. Restul, la pămînt. 

Paula aruncă o privire spre dreapta, moment în care şi Marler 
se uită în direcţia ei. în timp ce căuta o grenadă în geanta de 
umăr cu mîna dreaptă, cu stînga o salută şi-i surise. Ea dădu din 
cap în semn de răspuns. Apoi se tîri cîţiva paşi, apropiindu-se de 
doamna Carson. Se îndepărta de lumina orbitoare a reflectoru- 
lui, ca să nu devină o ţintă sigură. 

Dîndu-şi seama că Marler avusese ceva în mîna cu care o 
salutase, privi din nou către el. Acum zări un pistol cu ţeava 
foarte largă. Uitase de rachetele de semnalizare. 

După ce focul dezlănţuit se stinse, Butler şi Nield se ridicară 
brusc în picioare cu pistoalele automate in miini. Marler incă 
aştepta. Dincolo de gard, patru americani, destul de apropiaţi 
unul de altul, îşi reîncărcau armele. Nield şi Butler deschiseră 
focul, descriind cu ţevile un mic arc de cerc. Cei patru luptători 
se prăbuşiră şi rămaseră laţi. Marler îi urmări pe Butler şi pe 
Nield lipindu-se de sol şi mai aşteptă o clipă. Sosise momentul. 

Marler sări în picioare. Mina lui dreaptă, în care ţinea gre- 
nada, descrise un arc, apoi el se lăsă la pămint. în lumina orbi- 
toare a reflectorului mînuit de Paula, Tweed observă grenada 
căzînd în interiorul Crabului numărul cinci. O secundă mai tirziu, 
reflectorul Paulei se stinse, lovit de un glonţ. 

Sincronizîndu-se cu zborul grenadei, Marler începu să lanseze 
rachete de semnalizare, rămînînd lipit de pămînt. Explozii albe, 
apoi verzi, iluminară scena din aer. Grenada explodă. întreaga 
lume se cutremură. Crabul se făcu fărime, însoţit de zgomotul 
asurzitor al exploziei care se rostogoli peste întinderea mlaştinii. 
Tweed văzu cel puţin zece-cincisprezece luptători SEAL ridicaţi 
în aer şi azvirliţi care încotro. în locul in care fusese Crabul acum 
se căsca un crater adine. Lumina rachetelor de semnalizare păli 
în flacăra exploziei. 


560 * Colin Forbes 

Aşa cum bănuise Tweed, numărul cinci fusese încărcat cu 
explozibil pentru distrugerea complexului. Deasupra zonei 
înfloriră alte lumini verzi, roşii şi albe, ale rachetelor de sem- 
nalizare, înfâţişindu-i lui Tweed proporţiile dezastrului. Cada- 
vrele zăceau pretutindeni. Cîţiva luptători SEAL porniră nesiguri 
pe picioare şi şchiopătind către cele două vehicule râmase 
intacte, ale căror motoare continuau să meargă, acesta fiind sin- 
gurul sunet ce se auzea în tăcerea mormiîntalâ. 

Tweed, care evaluase în mare pierderile suferite de inamic, 
socoti câ mai bine de jumătate din forţele atacatoare fuseseră 
nimicite. Ciîţiva americani îşi tîrau tovarăşii răniţi către cele două 
vehicule care scăpaseră întregi. Nu se mai auzi răcnetul coman- 
dantului texan - dacâ acesta mai era cumva în viaţă. Tweed 
urmări scena în tăcere. Luptătorii SEAL nu dădeau semne câ ar 
mai dori sâ atace. Cei care supravieţuiseră se chinuiau şchio- 
pătind, sărind într-un picior sau tîrîndu-se către Crabi pentru a 
se îmbarca. Alţii, care scăpaseră nevătămaţi, îşi tîrau răniții şi 
morţii către cel de-al doilea Crab. 

- încetaţi focul, ordonă Tweed. Marler, strigă şi tu comanda, 
cît poţi de tare. 

- încetaţi focul! se auzi glasul tunător al lui Marler. 

Aceste cuvinte părură să-i mobilizeze pe soldaţii inamici, 
care începură sâ se mişte mai repede, mai încrezători. Doi din- 
tre ei se apropiarâ de gard şi încercară să elibereze cadavrul 
celui care se înfipsese în sîrma ghimpată. Paula întoarse capul. 
Cînd se uită din nou, cadavrul dispăruse, însă acea porţiune de 
gard era scăldată în sînge. 

Apoi auzi zgomotul tot mai puternic al motoarelor. De pe 
platformă, Tweed văzu cele două vehicule întorcînd şi 
îndepârtin- du-se, ocolind enorma groapă unde se aflase mai 
devreme Crabul numărul cinci. Tweed mai aşteptă cîteva minute 
pentru a fi sigur. Crabii dispăruseră deja dincolo de coama 
deluşorului. 

- Dom'le, se-ntorc la mama; au ajuns pe plajă şi au intrat în 
apă. 

CONSPIRAŢIA * 561 

-Toată lumea revine la bază. Nu uitaţi să recuperaţi echipa- 

mentul de luptă, ordonă Tweed. 


Tweed, Paula şi Newman se opriră afară, la mică distanţă de 
fermă. Toţi ceilalţi coboriseră spre spălătorul din subsolul casei. 
Doamna Carson plecă ultima, spunînd: 

-Bine că personalul a rămas pe loc, aşa cum s-a ordonat. 
Cred că voi cobori să-i asigur că totul e în ordine. Sînt sigur că 
au simţit explozia Crabului încărcat cu explozibil. 

-Bună idee, spuse Tweed. 

-Eu aş prefera să mai stau afară, la aer curat, spuse Paula. 

- Şi eu, o imită Newman. 

- Mi se pare firesc, întări Tweed. După atita încordare fizică şi 
psihică am avea nevoie de puţină relaxare. Adică să stăm pur şi 
simplu, fără a face nimic şi fără a vorbi. 

Rămaseră tăcuţi. Paula se îndepărtă cîțiva paşi pentru a se 
dezmorţi, apoi reveni. Aprecia poate pentru prima oară liniştea 
ce se lăsase peste Romney Marsh. Semn de pace. Apoi strînse 
din buze. 

- Aud o maşină venind în mare viteză. Nu mai vreau alt atac. 
Limuzina condusă de Sharon frînă brusc, la cîţiva centimetri 
de poarta închisă. Newman oftă, alergă pînă în fermă şi, după ce 
intră, apăsă butonul pentru deschiderea porţii. Reveni apoi 
afară. Sharon tocmai întorcea maşina, ca pentru plecare. Apoi 

cobori şi se îndreptă spre ei. 

Purta o haină de nurcă şi avea pe umăr o geantă mare cum 
Paula nu mai văzuse pînă atunci. Semăna cu un plic uriaş. Paula 
clipi nedumerită vâăzind-o pe Denise urmînd-o pe Sharon. 
Rămăsese îmbrăcată în costumul de călărie. Foarte bizar. Paula 
simţi dintr-o dată că liniştea ascundea o mare ameninţare şi o 
privi fix pe Sharon, care păşi spre ei. Se opri la cîţiva metri. 

-Ce te aduce la noi, Charlie? o întîmpină Tweed. 

- Charlie! exclamă Denise. 

-Da, Charlie, îi răspunse Sharon, apropiindu-se mai mult şi 
distanţindu-se de Denise. Al doilea nume al meu e Charlotte, 
562 € Colin Forbes 
după cum a aflat şi Tweed în inteligenţa sau în prostia lui. New- 
man, sâ nu încerci să scoţi arma! se răsti ea. 

Spunînd acestea, Sharon scoase mîna din geantă şi îndreptă 
spre ei un revolver Magnum. Paula căscă ochii la acea armă 
impresionantă, uimită că Sharon o putea miînui atît de dezinvolt 
cu mîna ei delicată. Ea descrise un arc cu revolverul, amenin- 
tîndu-i pe toţi. 


- Ţineţi mîinile la vedere, strigă spre ei cu glas ascuţit, 
îndepărtate de corp, altfel vă împuşc în stomac. O så muriţi în 
chinuri. O sâ dureze mult pînă o sâ vă daţi duhul. 

Ei se supuseră, ţinînd braţele întinse în faţă. Gura ţevii îi 
aminti Paulei de o gură de tun. 

-în raportul acela din dosarul roşu se afirmă câ tatăl meu a 
fost ucis din ordinul lui Charlie, ţipă Denise. 

Sharon se furişă lîngă Denise. Cu o mişcare extrem de iute şi 
venită pe neaşteptate o lovi pe Denise peste faţă cu ţeava 
armei. Denise îşi feri capul, astfel câ ţeava abia reuşi sâ o 
şteargă, însă ea alunecă pe o piatră umedă, se prăvăli pe spate 
şi-şi feri capul cu mîinile. Apoi rămase jos, cu un picior răsucit 
într-o poziţie ciudată. 

-Mi-am luxat piciorul, se plinse ea, frecîndu-şi piciorul cu o 
mînă. 

-Râmii unde eşti, se răsti Sharon. N-o să mori dintr-atit. Dar 
eu sigur te ucid dacâ mai faci o mişcare. 

Apoi răsuci din nou arma către cei trei. E a naibii de iute, 
prea iute ca să încerc să scot pistolul, gîndi Newman. Pînă să 
duc mîna la el, am fi morţi cu toţii. Sharon ştia precis ce voia. 
Stătea prea departe pentru a fi atacată, dar suficient de aproape 
ca să-i doboare pe toţi. 

-Te mai întreb o dată, Sharon, spuse Tweed cu glas stâpinit. 
Ce te aduce la noi? 

-Voiam sâ mâ asigur că v-a fost distrus centrul de 
comunicaţii. 

- N-ai nimerit-o. Americanii care au încercat s-o facă se întorc 
pe nava lor, adică aceia care au supravieţuit. 

CONSPIRAŢIA € 563 

- Minţi! Tot timpul minţi! Să te ia dracu', Tweed! răcni ea 
furioasă. M-ai minţit permanent, om de nimic ce eşti! încerci să 
mă tragi pe sfoară. Pe mine?! Tocmai pe mine?! 

Newman râmase înmărmurit, incapabil să creadă ceea ce 
vedea. Se petrecuse o transformare uimitoare. Faţa ei era atit 
de schimonosită de furie, încît abia dacă o mai recunoştea. 
Jekyll devenise Hyde. Deodată, Sharon se mişcă în lateral, 
păşind pe o ridicâtură a terenului, pentru a domina mai bine 
scena. Gemiînd, Denise rămăsese la pâmint şi-şi freca piciorul 
răsucit. 


- Charlie, acum cîteva clipe ai zis: „Pe mine?! Tocmai pe 
mine?!" observă Tweed. încotro te îndrepţi? Vrei sâ devii 
preşedinte la Casa Albă? o întrebă el cu sarcasm. 

-Exact asta ţintesc, om de nimic ce eşti! îţi închipui că o să-ţi 
îngădui sâ mă împiedici? O să zaci în pâmînt cînd eu voi începe 
campania pentru postul de senator. N-o sâ permit nimănui să-mi 
stea în cale! M-auzi!? 

Avea chipul schimonosit îngrozitor, încă imposibil de asociat 
cu ceea ce-şi aminteau ei. Rămase cu arma aţintită asupra lor şi 
respira adînc, pregâtindu-se sâ apese pe trăgaci. 

- Mi-ai ucis tatăl! ţipă Denise. 

-Da, eu am dat ordin ca el sâ fie eliminat. încă un om de 
nimic care-mi stătea în drum! Nimeni dintre cei ce mi se opun 
nu rămîne în viaţă! 

Paula îşi cobori privirea. Moviliţa pe care stătea Sharon avea 
un grătar ruginit, semănînd cu un capac de canalizare. Apoi 
ridică ochii. Tweed furişase o privire către mîna dreaptă a Deni- 
sei, care tocmai scotea ceva din interiorul cizmei. 

- Sharon, n-am putea cădea la o înţelegere? sugeră Tweed. 

- Vasăzică am devenit iar Sharon?! Tremuri în pantaloni, 
Tweed! Şi pe bună dreptate! 

Purtată de valul de furie, Sharon o uitase cu totul pe Denise. 
Smucindu-şi mîna din cizmă, Denise scoase un pistol Beretta de 
calibrul 22, ţinti grăbită la întîmplare şi trase. Glonţul o lovi pe 
Sharon în coapsă. Scoase un țipăt de uimire, scâpă revolverul şi 
564 € Colin Forbes 
se apucă de picior. Din cauza mişcării bruşte, capacul din metal 
se sparse. Pămîntul cedă în jurul ei şi Sharon se prăbuşi în put. 
Urlă ca un animal încolţit. în acelaşi moment, apăru şi Marler în 
goană, venind dinspre fermă. 

Acum doar capul şi umerii lui Sharon mai rămăseseră la 
vedere. Degetele i se agâţaseră cu disperare de marginea 
puţului, adîncindu-se în solul îngheţat. Mai scoase un țipăt. 

- Ajutor! Ajutor! Ajuu...! 

Pămîntul de care se agăţase cu ambele miini se fârimiţă şi 
Sharon alunecă, ducîndu-se în abis. Se mai auzi un răcnet 
înspâi- mîntâtor, care se stinse curînd, ca un ecou înfundat. Alte 
bucăţi de pămînt dislocat se prăbuşiră în puț. 

- Sînt şanse să fi scăpat? întrebă Tweed. 


-Nici una, îi răspunse Marler. Puţurile acestea de ventilaţie au 
adîncimea de peste douăzeci şi cinci de metri. lar constructorii 
au tumat beton la bază. 

-Ca să nu mai socotim pămîntul ce s-a prăbuşit. Cîntăreşte 
vreo tonă. 

- Cel puţin. 

-Bob, spuse Tweed. la pistolul de la Denise. Şterge ampren- 
tele şi apoi aruncă-1 în puț. Revolverul e tot acolo. 

-Mai avem citeva grătare noi, din oţel, spuse Marler. O să mă 
ajute Alf să acoperim groapa asta. E periculoasă. 

-Bob, urmă Tweed, în timp ce arunca pistolul în groapă, ar 
trebui să o duci pe Denise la doctor. 

-Nu e nevoie, interveni ea, ridicîndu-se în picioare. Doar m- 
am prefăcut că mi-am luxat picioml. Altfel nu puteam scoate 
arma. O aveam la mine ca să o ucid, dar a condus prea repede 
şi n-am putut să o folosesc. 

- Atunci poate o duci în Belgravia, Bob. 

Apoi Tweed se întoarse către Denise: 

-Uiţi tot ce s-a întîmplat aici. Nici nu ştii de acest loc. Dacă te 
întreabă cineva de la ambasadă, te-ai dus direct acasă. 

Epilog 

Era foarte devreme. La puţin timp după răsăritul soarelui, 
cerul de deasupra Londrei redevenise senin, fără nori. La acea 
oră, traficul era ca şi inexistent. De astă dată, maşina condusă 
de Marler, avîndu-i ca pasageri pe Butler şi pe Nield, se afla în 
faţă. 

Cînd ajunse aproape de intrarea în Park Crescent, Newman 
reduse viteza maşinii în care îi avea ca pasageri pe Tweed şi pe 
Paula. Newman dădu colţul foarte încet, intrind în curtea sediu- 
lui. în partea stingă, parbrizul era uşor aburit. Glonţul trecu prin 
sticlă. Silueta aflată alături de Newman alunecă. 

Newman opri maşina şi sări jos. Se auzi o a doua 
împuşcătură. Paula coborise şi ea şi se ghemuise la pâmînt cu 
cîteva clipe mai devreme, urmată de cel care se făcuse mic 
lîngă ea. Ridicară privirea şi în aceeaşi fracțiune zăriră cum 
silueta cocoţată pe acoperişul de deasupra intrării în sediu se 
ridică brusc, ca şi cum ar fi fost atinsă de un curent de înaltă 
tensiune. Apoi silueta se prăbuşi ca un avion în picaj, câzînd pe 
treptele de la intrare. 


- Nu chiar în pragul uşii noastre, spuse Tweed, pornind în 
fugă alături de Paula. 

Newman ajunsese primul. îi aştepta. Trupul bărbatului care 
purta o cagulă cu găuri pentru ochi nu dădea semne de viaţă. 
Newman se aplecă, îi câută pulsul la o venă a gitului şi clătină 
din cap. Apoi prinse cagula şi o trase de pe cap pentru a dezveli 
faţa cadavrului. 

Cu ochii larg deschişi şi gura schimonosită, Rupert Strange- 
ways părea să se holbeze la ei. Paula avu chiar impresia ciudată 
566 * Colin Forbes 
câ rinjea. Newman se trase înapoi, în timp ce Marler care 
dăduse clădirii ocol în goană se apropie. 

- lar eu, care-am crezut câ era Basil, zise Paula. Fantoma. 

-Frumos ai ţintit, spuse Newman admirativ. 

Glonţul pomit din arma lui Marler făcuse o gaură mică şi 
rotundă în mijlocul frunţii lui Rupert. George, portarul şi paznicul 
de la Crescent, ieşi pe uşă. Râmase înmărmurit. 

-Dumnezeule! Âsta cine e? 

-O fantomă, îl lămuri Tweed. Acoperă cadavrul cu ceva. Nu 
vrem să atragem atenţia trecătorilor. 

Urcă în fugă treptele, urmat de Paula. 

-Trebuie să-i telefonez imediat lui Roy Buchanan şi să cer o 
ambulanţă. 

Ajuns sus, privi mirat spre biroul gol de alături. Computerul 
Monicăi încă avea husa pe el iar scaunul stătea lipit de tăblia 
mesei de lucru. 

-Unde e Monica? 

Paula ridică un bilet scris în grabă. Era un bilet de la Monica. 
în ciuda alergiei la fhicte de mare, la masa de seară se 
desfătase cu o salată de creveţi, ceea ce îi provocase o stare de 
râu, motiv pentru avea să lipsească toată ziua. 

-O sâ-l sun pe Buchanan, ca să-i explic situaţia, precizâ 
Paula, şi o să rămîn aici, în locul Monicăi, să răspund lâ 
telefoane. 

Newman şi Marler sosiră cîteva clipe mai tirziu. Newman se 
aşeză şi zise: 

-Eu şi Marler credem câ, pînă la sosirea lui Buchanan, e mai 
bine să lăsăm acolo maşina în care ai călătorit. Aşa poate vedea 
şi el manechinul reprezentindu-l pe Tweed. Glonţul te-ar fi lovit 


în cap dacă ai fi stat alături de mine. A trecut prin manechin şi s- 
a oprit în tetiera pe care am întărit-o. 

înainte de a pleca de la buncăr pregătiseră un manechin care 
să semene cu Tweed. Primiseră ajutorul doamnei Carson, care le 
dăduse perne pentru a fi îmbrăcate cu o haină împrumutată de 
la 
CONSPIRAŢIA $ 567 
unul din membrii personalului. Partea superioara a unei peme 
fusese modelată sâ semene cu un cap, iar Marler pusese la dis- 
poziţie o pereche de ochelari cu ramă groasă şi cu lentile din 
sticlă normală, pe care o folosea uneori pentru a se deghiza. 
Doamna Carson fixase ochelarii cu ace de siguranţă, într-un 
mod care să facă manechinul sâ arate cît mai credibil; iar ca 
ultimă măsură de precauţie, Newman folosise fixativul de păr al 
doamnei Carson. Oprise maşina cu puţin înainte de a ajunge la 
Park Crescent şi stropise parbrizul în partea stingă pentru a 
înceţoşa imaginea. 

-Bravo, am reuşit! spuse Marler. Am avut dreptate con- 
siderind câ Fantoma va aştepta aici sosirea lui Tweed. Acum mă 
întorc în biroul meu. 

- Aş vrea cafea, zise Paula. 

Cincisprezece minute mai tirziu, Buchanan, însoţit de ser- 
gentul Warden, secretarul sâu cu figură impasibilă, se afla în 
biroul lui Tweed. Stînd la fereastră, Paula văzu doi oameni 
ducînd o targă pe care fusese aşezat cadavrul acoperit cu un 
cearşaf. Cei doi împinseră targa într-o ambulanţă. 

Tweed şi Newman explicară ce se petrecuse şi Buchanan 
ascultă fără sâ scoată un cuvint. Dădură declaraţiile fără 
amănunte de prisos şi nu aduseră vorba de Sharon sau Denise. 

- Marler aşteaptă în biroul de la etaj, urmă Tweed, aşa câ 
puteţi sâ-i luaţi şi lui o declaraţie. 

-E preferabil aşa, se declară Buchanan de acord. E mai bine 
să discut cu el separat. Am doar o întrebare. Cine e atras 
primul? 

- Rupert Strangeways. Marler o să-ţi spună că stătea cu arma 
pregătită ascuns după maşina lui care era parcată. Abia după ce 
a văzut flacăra de la gura ţevii lui Strangeways, a putut sâ-l 
depisteze. 

- Aţi procedat bine lăsînd manechinul în cealaltă maşină, 
constată Buchanan. înainte de a mă întoarce la sediu, o sâ luăm 


şi declaraţia lui Marler, apoi o sâ cercetăm maşina şi vom lâsa 
cîţiva poliţişti de pază Am plecat. 
568 * Colin Forbes 

Cînd ajunse la uşă, Buchanan se opri. 

-Tweed, vreau sâ-ţi spun câ glonţul pe care l-am trimis prin 
curier lui René Lasalle este identic, nu numai cu glonţul care 1-a 
ucis pe fostul nostru prim-ministru, ci şi cu cel folosit pentru 
asasinarea lui Heinz Keller. Prietenul tâu, Otto Kuhlmann, şeful 
poliţiei din Wiesbaden 1-a vizitat pe Lasalle. El a adus glonţul 
extras din cadavrul lui Keller. Se potriveşte şi, în acest caz, 
Rupert Strangeways n-a fost doar un ucigaş plătit, ci şi un 
ucigaş în serie. 

- Cumplit, spuse Paula după ce polițistul plecă, dacă te 
gîndeşti că Rupert şi-a ucis şi tatăl. 

-A fost cît se poate de calculat şi de lacom, concluziona 
Tweed. Nu încape nici o îndoială câ spera să moştenească 
averea tatălui său. Am senzaţia că nu ar fi acţionat astfel dacă 
ar fi ştiut prevederile testamentului. Dar să schimbăm subiectul. 
Eu cred că Denise îşi va ţine gura. 

- Cînd am lăsat-o la apartamentul ei din Belgravia, mi-a 
promis câ nu va scoate o vorbă, spuse Paula. 

Se referea astfel şi la faptul câ plecaseră de la buncăr în trei 
automobile. Purtîind mănuşi, pentru a nu lâsa amprente, 
Newman condusese limuzina avînd-o pe Denise alături. Cea de-a 
două maşină fusese condusă de Tweed, avînd-o ca pasager pe 
Paula, în spatele lor mersese Marler, împreună cu Butler şi Nield. 

Nu se aflase nimeni prin preajmă cînd Newman o lăsase pe 
Denise în Belgravia. Apoi dusese limuzina pînâ în Mayfair şi, 
nebăgat de nimeni în seamă, o lăsase într-o parcare. După 
aceea se urcase în maşina cu manechinul, în vreme ce Tweed şi 
Paula stătuseră ghemuiţi pe bancheta din spate. 

Howard intră furtunos în birou, amintindu-le de vremurile lui 
bune. Purta un costum gri Chester Barrie, era proaspăt bărbierit, 
avea chipul rozaliu şi pârul bine pieptănat. îşi luă poziţia pre- 
ferată, cu un picior petrecut peste unul din braţele fotoliului. 

- Ştiri senzaţionale de la Washington, anunţă el. Morgen- 
stem şi-a dat demisia din postul de secretar de stat. Hotârirea 
lui 
CONSPIRAŢIA € 569 


a venit ca un trăsnet pentru americani. în cursul zilei va ţine o 
conferinţă de presă. 

-Asta e urmarea discuţiei pe care a avut-o Tweed cu el, con- 
cluziona Paula. 

- Serios? făcu Howard şi se holbă la ea înainte de a continua. 
Tweed, mulţumesc pentru câm-ai sunat pe mobil în timp ce te 
întorceai. La scurt timp după aceea, mi-a telefonat Philip, amicul 
tău de la Ministerul Apărării. Forţa americană de intervenţie a 
părăsit Canalul Miînecii şi se grăbeşte spre Statele Unite. O altă 
veste de senzaţie: prin Statele Unite circulă zvonul câ exerciţiul 
de debarcare al trupelor SEAL s-a dovedit catastrofal. Ar fi 
trebuit să se distribuie cartuşe oarbe. Luptătorii au fost împărţiţi 
în două forţe, una de atac şi alta de apărare. Problema lor a 
constat în tipul de muniţie distribuită. S-au înregistrat douăzeci 
şi cinci de morți- în combinaţie cu hotârîrea lui Mor- genstem, în 
SUA s-a dezlănţuit un adevărat iad. 

Howard sări. 

- Tweed, trebuie să plec. Te aştept la clubul meu sâ luâm 
masa Paula răspunsese la telefon înainte ca Howard să termine 
de 

vorbit. Aşteptă fără să se trâdeze în nici un fel pînă ce şeful ei 
plecă, apoi îl anunţă pe Tweed: 

-Avem oaspeţi la parter. Ed Osbome şi Chuck Venacki. Ce 
fac? 

Newman îşi viri mîna în buzunar, câutîndu-şi pistolul. 

- Stai liniştit, Bob, îl sfătui Tweed. Paula, invită-i sus. Discret şi 
zimbitor, Ed Osbome intră urmat de Chuck 

Venacki, la fel de radios. Tweed se ridică, le strînse mîinile şi-i 
pofti să ia loc. 

-Toți cei prezenţi, începu el după ce se aşeză, trebuie sâ 
trateze ceea ce aud drept strict secret. Vi-l prezint pe Ed 
Osbome care, în măsura în care s-a putut, m-a ţinut la curent cu 
ceea ce punea la cale Ronstadt. 

570 * Colin Forbes 

-Mama a fost englezoaica, spuse Ed, pe un ton agreabil, 
astfel câ am avut dintotdeauna o slăbiciune pentru Anglia şi am 
dezaprobat planul lor. lar cel pe care trebuie să vi-l prezint e 
Chuck Venacki, omul meu de încredere. El şi-a riscat viaţa, 
călătorind cu Jake Ronstadt şi informîndu-mă ori de cîte ori 
putea. 


- “Trebuie să vă mulţumim amîndurora, spuse Tweed. 

-Frumos din partea voastră. Din nefericire, nu putem sta 
mult, dar am simţit nevoia de a vă vedea. La Washington e un 
adevărat haos. Ambasadorul de aici a fost rechemat; urmează 
să fie înlocuit. lar eu demisionez din funcţia de director-adjunct 
al CIA. La Langley va veni un nou director, un vechi prieten de-al 
lui Cord Dillon. la ghiciţi cine o să-mi ia funcţia. 

Se ridică. 

-Mă bucur că sînteţi cu toţii în viaţă. 

Trecu prin dreptul fiecăruia şi le strinse mîinile. 

-Aveţi grijă de voi. Noi plecăm. 

-Sînt copleşită, recunoscu Paula după plecarea celor doi. Eu 
am bănuit câ ai pe cineva ca informator. Apropo, cine îl plătea 
pe Rupert? 

-Sharon, sînt convins. îşi schimba vocea şi îl anunţa telefonic 
care va fi următoarea ţintă. Era important să-şi ascundă 
identitatea 

-Mă frapează o coincidenţă... Părinţii lui Sharon au murit într- 
un accident de circulaţie. La distanţă de mulţi ani, sărmanii 
părinţi ai Denisei pier într-un accident în acelaşi loc. 

-Sînt convins câ Sharon a dat ordin ca tatăl Denisei să fie ucis 
înscenînd o coliziune pe acelaşi pod din Virginia. Podul a rămas 
în amintirea ei drept locul în care trebuie să se petreacă 
accidentele. N-am cum să dovedesc asta, desigur. 

- Ar mai fi ceva urmă Paula Monica s-a străduit din răsputeri 
să umple acele pete albe din biografia lui Ed Osborne. N-a reuşit 
să afle unde a fost Osbome în unele perioade destul de 
îndelungate. Tu ştii cumva? 

CONSPIRAŢIA € 571 

-Va trebui să-mi cer scuze faţă de Monica pentru asta, 
recunoscu Tweed. în acele perioade a lucrat pentru mine, astfel 
câ s-au şters orice evidențe şi dovezi. Asta e, deşi mai am o 
problemă. 

- Care anume? 

- Paula, spuse Tweed pe un ton rugător, nu inventezi tu vreun 
motiv plauzibil ca să scap de masa cu Howard? Nu suport 
mîncarea de la clubul lui. Şi nici pe ceilalţi membri nu-i prea 
agreez, fiindcă-mi evocă personaje din muzeul figurilor de 
ceară.