Colin Forbes — Infruntarea

COLIN FORBES 
ÎNFRUNTAREA 


PROLOG 

Nimic nu parea sâ-i indice lui Tweed ca se implica în cel mai 
ciudat caz din întreaga sa cariera de director adjunct al 
Serviciului Secret de Informatii (SIS) si, ante—rior, de detectiv de 
renume la Scotland Yard. 

Era o minunata zi de martie, iar el conducea undeva la sud de 
Londra împreuna cu adjuncta sa, Paula Grey. Ea studia o harta, 
ghidîndu-1; parasisera autostrada la îndru-marea ei si acum 
mergeau spre sud-vest de-a lungul unui drum de tara. Pe 
ambele laturi ale drumului se iveau dealuri abrupte acoperite pe 
coama cu gard viu, pe care se zareau deja muguri verzi. Soarele 
stralucea pe cerul albas=tru senin. Din cînd în cînd treceau pe 
lîngă cîte o casa izo-lata, cu gradina din fata plina de flori de 
sofran si pilcuri de narcise. 

- Ce frumos e, remarca Paula, privind lung pe fereastra. 

Era atragatoare, supla, avea în jur de treizeci de ani, cu 

pâru-i negru lucios care ajungea pîna la umeri încadrînd o fata 
frumos conturata. 

- Ai idee încotro ne îndreptam? întreba Tweed. 


6 COLIN FORBES 

- Desigur. Conacul Hengistbury se afla bine ascuns în ceea 
ce ei numesc Padurea, un teritoriu vast. O zona ciu-data pentru 
a amplasa sediul central al Bancii Main Chance. 

- Cea mai bogata banca privata din lume, dupa cum spunea 
Buchanan. 

Totul începuse devreme în acea dimineata, atunci cînd Tweed 
ajunsese la sediul central al SIS de la Park Crescent din Londra. 
Toti oamenii lui cheie erau adunati în spatiosul birou aflat la 
primul etaj. Bob Newman, înaltul fost reporter, se întinsese pe 
un fotoliu. Ca de obicei, Harry Butler, omul din Cockney, se 
cuibarise pe podea, iar Paula se asezase la biroul ei într-un colt, 
aproape de fereastra. Marler, tintas iscusit, se asezase lîngă 
Pete Nield. 

Tweed abia se aseza la biroul sâu vechi si scump, primit cadou 
din partea echipei sale, cînd tocmai suna telefonul. Ridica din 
sprincene. „Opt dimineata Cine suna la ora asta?" 


Monica, secretara sa de multi ani, o femeie între doua virste 
care purta pârul strîns în coc, raspunse. Acoperind receptorul, 
striga: 

- Comandantul Buchanan de la Yard va cauta urgent. 

- Cam devreme, Roy, începu Tweed, dupa ce facuse semn 
catre Paula sa asculte la telefonul ei. 

- E o urgenta, îi spuse Buchanan cu o voce grabita. îti cer 
un serviciu important. Ai auzit de Banca Main Chance, cea mai 
bogata din tara si poate din lume. Total indepen-denta. Farâ 
actiuni cotate la bursa. Controlata de Bella Main. In vîrstă de 
optzeci si patru de ani. Te-a cunoscut la o petrecere în urma cu 
un an. A fost foarte impresionata. Poti sa-ti faci timp sâ te 
întîlnesti cu ea astazi? 

- Unde se afla? 


înfruntarea 7 

- La conacul Hengistbury. Situat într-o zona nu-—mita 
Padurea. 

- Si unde Dumnezeu se afla? 

Paula arata catre o harta deschisa. Localizase deja. Tweed dadu 
din cap si se adresa din nou lui Buchanan. 

- Nu mai conteaza. A gasit Paula. Dar de ce oare doreste 
Bella Main sa ma vada? 

- Nu stiu. Nu mi-a spus... 

- Roy, mirîi Tweed, atunci de ce e asa de important pentru 
tine, pentru numele lui Dumnezeu? 

- Guvernul crede ca este ceva în neregula cu banca aceea. 
- în ce sens în neregula? întreba Tweed. 

-Nu stiu, spuse Buchanan pârînd disperat. Cred câ mai multi 
ministri bogati au bani depusi în acea banca. E doar o banuiala. 
Dar momentan sînt înglodat în slujba mea actuala, cu toate 
problemele mele. Stii câ am fost numit comandant al Brigazii 
Antitero? Te rog sa faci un efort. Poate fi important... 

- In ce sens? 

- N-am idee. 

- Esti un izvor de informatii. Cînd mă asteapta? 

- în dimineata aceasta. Cît mai curînd pînă în 

unsprezece. Am aranjat o întîlnire în numele tau. 

- Fara sa ma consulti? Multumesc mult! 


- îmi pare rau, dar sînt în încurcatura. l-am spus câ poate o 
vei lua si pe Paula cu tine. îmi cer scuze. 

- întoarce-te la urmarirea teroristilor. Mergem noi. îmi esti 

dator vîndut. Tweed trînti telefonul înainte ca Buchanan sa mai 
poata spune ceva si se uita catre Paula: E usor de gasit? 


8 COLin FORBES 

- Nu, dar te duc eu acolo. Se întoarse catre Harry, care se 
uita peste umarul ei: Tu de ce esti atît de interesat? 

- Sînt curios doar unde mergeti. Aici e? întreba împun-gînd 
cu degetul sau gros în harta. 

- Da, acolo se afla. Paula se ridica. Ar fi bine sa-mi iau ceva 
pe mine. Poate ca e racoare acolo. Si vad ca Tweed se grabeste. 
Seful ei îsi pusese deja un pardesiu din par de camila si statea 
lînga usa. Ea se îmbraca în citeva secunde cu o haina din blana 
de camila. Se aseza pe scaun si verifica daca pis-tolul Beretta 
automatic de 6,35 mm se afla în toc, prins de gamba ei dreapta. 
îl verificase anterior pe cel de 7,65 mm din tocul de la sold. Se 
ridica. 

- Pregatita si hotârită! 

- Atunci sa pornim, spuse Tweed. 

Telefonul suna. Tweed dadu din cap în vreme ce Monica 
raspunse. 

- Nu sînt aici, avertiza el. 

- Pentru asta esti, îi spuse Monica. E Philip Cardon. Din 
strainatate, ca de obicei, banuiesc. 

Tweed se sprijini de marginea biroului sau si îi facu semn Paulei, 
care se duse tinta la biroul ei. Ridicara recep-toarele în acelasi 
timp. Nerabdarea lui Tweed fu înlocuita cu un ton de autentica 
placere. 

- Philip, dulau bâtrîn. Nu ne-am mai auzit de un secol. Ce 
mai e prin lume? 

- E sigura legatura? Vocea lui Philip era nefiresc de aspra. 

- Daca nu este, râmînem fara slujba. 

- Conversatia aceasta va fi scurta. Am un agent sub 
aco—perire. Mi-a spus ca Doubenkian se îndreapta spre Marea 
Britanic E posibil sa fi ajuns deja. Stii la cine mă refer? 

- Vag. Nu l-am cunoscut personal. 


înfruntarea 


9 


- Nici nu vrei. E foarte periculos si extrem de puternic. Din 
informatiile mele, el vine pentru ceva legat de tine. 

- în legatura cu ce, Philip? Nu-mi imaginez de ce. 

- Nici eu. Dar pazeste-ti spatele. Te sun cînd adun mai 
multe informatii. 

Tweed auzi un clic. Philip încheiase subit convorbirea. Puse jos 
receptorul, la fel Paula si Monica. Dadu din umeri deschizind 
usa, gata sâ coboare scarile câtre masina, se-condat de Paula. 
In vreme ce Tweed deschise portiera, ea se uita în urma. Harry îi 
urmase tiptil pe scari si acum se strecura rapid pe intrarea din 
spate. 

- Ma întreb de ce s-o grabi asa Harry, se mira ea în 

vreme ce îsi prinse centura de siguranta. 

- Lucreaza la vreun caz. Stii ca le dau mină libera sa faca ce 
cred de cuviinta. 

- Philip parea neobisnuit de încordat, remarca ea în vreme 
ce Tweed porni din Park Crescent câtre autostrada care avea sâ- 
i duca spre sud. 

- Poate că ar trebui sâ ne interesam de acest Doubenkian, 
sugera ea. 

- O, nu cred, spuse el lapidar. 

- Ei bine, eu cred câ ar trebui sâ ne interesam, insista ea. 
Philip stie ce spune. întotdeauna. 

- Pune-ti centura, spuse Tweed vesel. Vom avea o zi linistita 
la tara pe vremea aceasta superba de primavara. Relaxeazâ-te. 
- A spus ca e periculos, continua Paula. 

Tweed o privi si zimbi. Nu mai facu nici un comen-tariu si se 
aseza linistit la volan pentru a se bucura de o zi linistita. 


1 

Se avîntasera în tinutul de tara, parasind de mult auto-strada. 
Soarele înca stralucea pe cerul albastru senin. Nu mai era trafic 
de o bucata buna de vreme. Nici nu mai aparusera case izolate 
cu gradini pline de flori de prima-—vara. Mobilul Paulei bizii. Ea 
avu o scurta convorbire. 


- Era Monica, spuse ea puniînd telefonul în buzunar. 

- Zau? spuse Tweed ca si cum gîndurile lui ar fi zburat 
departe. 

- Monica a localizat de unde a sunat Philip. De undeva din 
Belgia. Nu stiu de unde. Nu i-au spus Monicai decit tara. Nu 
credeam ca acesta este unul dintre locurile de vînâtoare 
preferate ale lui Philip. 

- în mod normal nu este. Dar biîntuie pe tot continentul. 
- Ai observat planorul care zboara aproape paralel cu 
drumul acesta? 

- Da. Am observat. 

- Poate că este Marler care ne vegheaza. 

- Nu. Nu este avionul lui. 

- Acum semnalizeaza, aprinde si stinge o luminita. 
Ceface?  pESotnsnsti wo/y 


U COLin FORBES 

- N-am idee. 

- A încetat. Zboara înspre nord acum. 

- Asa este. 

Ea se uita lung la Tweed. El raspundea automat, ca si cum 
mintea îi era în alta parte. încetinise pe masura ce se apropiau 
de vîrful unui deal si acum de-abia se miscau. Din virf aveau o 
vedere panoramica a tinutului de tara înainte ca drumul sa 
coboare într-o panta lunga si dreapta. La nu mai mult de un 
kilometru, un tractor imens stâtea cocotat în virful unui deal 
mic. Cîmpul din urma sa era arat. Nenu-marate parcele de 
pamînt se însirau cît vedeai cu ochii. Tweed se opri si închise 
motorul. In linistea subita singurul zgomot era un suierat slab. 
Plugul era oprit, dar soferul, o silueta vaga nemiscata, tinuse 
motorul în functiune. Tweed porni si el motorul si începu sa se 
deplaseze încet la vale. Paula se astepta sa prinda viteza, dar 
verificînd vitezometrul vazu ca se tîrau cu maximum 40 de 
kilometri pe ora. 

Nedumerita, se uita lung la Tweed. Nu îl vazuse nicio—data atît 
de relaxat. Era nerabdatoare sa apese pedala de acceleratie. 

- Ai putea sa mergi mai repede pe portiunea aceasta, 
sugera ea. Se poate vedea la kilometri departare. Nu vine nimic 
din sens opus. 

- Ai dreptate, aproba el încet. 


începura sa se apropie de optzeci la ora aproape de baza 
dealului. Paula se cufunda în scaun. Asa mai mergea. Ea avea 
geamul coborit, si cel mai curat aer din lume îi umplu narile. 
Ajunsera la baza dealului si Tweed încetini la saizeci. 

Paula îl privi lung. Era într-o stare ciudata, dar probabil 

câ retrâia în minte aspecte ale vizitei sale la sediul lui 

Bella Main. f 

i 


înfruntarea 
13 


- Astept cu nerabdare sa vad cum este la conacul 
Hengistbury..., începu ea. 

- Ti-ai fixat bine centura de siguranta? întreba el cu un ton 
straniu în voce. 

- Bineînteles ca am fixat-o. De cînd am plecat din Park 
Crescent. 

- Atunci stai dreapta! Si nu mai palavragi! Vreau sa ma 
concentrez. 

- Bine, spuse deranjata. O să tac ca la biserica. 

- Asa sa faci. 

Acum mergeau cu optzeci la ora. Tweed încetini din nou la 
saizeci. Apoi si mai mult, înspre patruzeci. Frînă brusc. Paula 
vazu imensul plug înainte, aproape deasupra lor, lamele lui 
înspaimîntâtoare forjînd înspre ei printr-un spatiu dintre pomi. 
Facu un zgomot infernal pe masura ce se prabusi pe drum. 
Pentru o secunda, masivul plug, rotindu-se precum o 
abominabila masina de tocat, umplu parbrizul. Trecu la citiva 
centimetri de bara frontala a masinii. Paula fu îngro-—zita. Tweed 
stâtu nemiscat. 

Avîntul plugului îl purta înainte, peste drum, îndreptîn-du-se 
catre un spatiu dintre pomi pe cealalta parte a dru-mului, scapat 
de sub control. Paula îl zari o clipa pe sofer, care purta o sapca 
din material textil si haine de muncitor. Panicat, el încerca 
disperat sâ gaseasca pedala de frină, zgiltiindu-se prin cabina. 
Dincolo de spatiul gol se afla o panta lina pe partea dreapta, 
suficient de lata pentru ca soferul sa urce pentru a fi în 
siguranta. 


Dar la stînga pantei line, jumatate din spatiu dadea abrupt într-o 
ripă pietroasa. în continuare panicat, soferul pierdu controlul. Pe 
masura ce vehiculul urca panta, plugul alu-neca peste margine. 

Vehiculul se rasturna cu totul lateral, 


14 
COLIN FORBES 


plonjînd în rîpă cu viteza. Paula zari un instantaneu teribil al 
cabinei cu soferul rasturnîndu-se si auzi sunetul odios de metal 
contorsionat. 

Soferul reusise sa forteze o fereastra, scotînd capul si umerii. 
Imensa greutate a vehiculului se napusti deasupra craniului sau, 
zdrobindu-l1 la jumatate din dimensiunea lui normala. Paula 
dadu drumul aerului din piept. Tweed privi carnagiul doar pentru 
un scurt moment, apoi con-duse mai departe. 

- Nu ar trebui sa vedem ce-i cu el? sopti Paula. 

- N-are rost. E mort de-a binelea. Asa cum trebuia sa sfirsim 
si noi. 

- Poate ca artrebui sa anuntam politia, sugera ea. 

- Nu trebuie! Noi trebuia sa sfirsim aici în masina, turtiti ca 
niste clatite. Sa anuntam politia ar însemna sa întîrziem cîteva 
ore si sa dam explicatii nedorite. 

- De ce? întreba ea ridicînd vocea. 

- E evident ca nu se vrea ca noi sa ajungem la conacul 
Hengistbury. Totul a fost bine pus la punct. 

Paula simti ca Tweed nu dorea sa continue acesta pista. Cu tact, 
ea schimba subiectul. 

- Hengistbury e un nume ciudat. 

- Provine de acum sute de ani. lutii din lutlanda au ajuns în 
insula Thanet. Sub comanda lui Hengist si Horsa. Acestia i-au 
rapus pe picti, care migrau spre sud pentru a-i ucide pe 
localnici. Au parasit insula Thanet si au preluat portiuni de 
pâmiînt fertil. Era începutul formarii poporului englez. Cel care a 
fondat conacul cunostea bine istoria. 

Ajunsera în vîrful unui alt deal. Tweed facu o pauza. în valea de 
dincolo de deal peisajul se schimba radical, în locul cîmpurilor 
deschise li se arata, cît vedeai cu ochii, o vasta întindere de 
copaci de culoare verde-închis. Brazii 


înfruntarea 15 

înalti erau atît de apropiati încît pareau ca formeaza o patura 
imensa, doar crengile ivindu-se interpuse. Paula aproape câ-si 
pierdu rasuflarea. 

- Aceasta trebuie sa fie Padurea, marcata pe harta. Pare sa 
se întinda la nesfirsit. 

- Si undeva în interior se afla conacul. 

- Ei bine, te-am ghidat pe calea cea buna. 

Pe cînd ajunsera la baza dealului ea arata catre un indi-cator 
vechi care marca directia în care se îndreptau ei. Hengistbury. 
Soarele, care înca lumina, disparu. Acum conduceau printr-un 
tunel întunecat, strajuit de deasupra si din ambele laturi de 
rînduri de brazi cu trunchiuri masive. Tweed puse farurile pe 
faza lunga. în curînd aparu pe partea stinga un masiv zid de 
piatra, înalt de trei metri, care continua pe o distanta lunga. 
Avea în vîrf rotocoale de sîrmă ghimpata. 

- Am ajuns la proprietatea doamnei Bella Main? întreba 
Paula. 

- Cred ca da. Cred ca are zeci de hectare. 

Tocmai termina de vorbit si farurile luminara niste porti de fier 
din zidul înalt pînă la cer. Tweed privi în oglinda retrovizoare, 
încetini si apoi opri. Paula privi în urma încruntata. 

- Masina aceea ne urmareste de ceva timp. Am vâzut-o 

si mai devreme. 

- E Harry. A oprit în spatele nostru. latâT ca vine. 

Acest lucru se mai întîmplase în trecut atunci cînd 

Tweed sau Paula plecau singuri sau împreuna. Un membru al 
echipei lor loiale îi urma în liniste. înainte de incidentul cu plugul 
fusesera si alte tentative de asasinat asupra lui Tweed. Acesta 
îsi cobori geamul în vreme ce Harry se îndrepta catre ei pe jos. 


16 
COLIN FORBES 
- V-am pierdut pentru o vreme pe autostrada, remarca 


Harry. Am fost blocat într-un ambuteiaj. Apoi m-am prins ca o sa 
urmati drumul spre sud-vest. Am... 


- Harry, ordona Tweed, nu te da vazut. Strecoarâ-te la 
portile acelea si vezi daca exista vreo alee spre conac. Verifica 
si poteca aceea din dreapta pe partea opusa portilor. O sa te rog 
sa-ti parchezi masina încît sa nu poata fi vazuta, dar sa poti 
supraveghea conacul. 

Harry actiona în graba, mergiînd lipit de zid. Se puse în 
genunchi, se tîri cîtiva pasi si trase cu ochiul. îsi misca brusc 
capul spre dreapta pentru a arunca o privire catre poteca. Apoi 
se întoarse în fuga la masini. 

- Acum ce ai de gind? întreba Paula. 

-Stai! 

Tweed se întoarse catre Harry, înapoi la fereastra. Pro-vincialul 
rînjea. 

- Floare la ureche. Aleea duce direct catre Palatul 
Buckingham. Duc masina în tufisurile de acolo, ocolesc si vin pe 
poteca din spate. Care-i treaba? 

- Sper ca ma voi afla în apropierea unei ferestre ca sâ pot 
sa-ti fac semn cu bricheta. Asta daca paraseste cineva conacul 
cu masina în timp ce ne aflam înauntru. Daca se întîmpla asa, 
urmareste-i discret. 

- întotdeauna sînt discret. Distractie placuta... A, e un 
interfon în stilpul din apropiere. Să speram ca te considera de 
încredere si te lasa să intri! 

Tweed intra în actiune în vreme ce masina lui Harry disparu într- 
un tufis des. Paula tremura. Era racoare din pricina desisului de 
brazi. Ajungînd în dreptul portilor înalte, Tweed vira, gata sa 
intre. 

- Uau! exclama Paula. Acum înteleg de ce a spus el 

Palatul Buckingham. 


înfruntarea 
17 


O alee larga cu pietris ducea pret de o suta de metri direct 
dincolo de pârculet, pînă la conac. Sediul Bancii Main Chance 
era o enorma casa veche construita în epoca elisabetanâ. Cosuri 
spiralate se zareau pretutindeni pe acoperis. La fiecare colt, 
imensa întindere a conacului prezenta mici anexe, acoperisurile 


purtînd, de asemenea, palisade de cosuri spiralate. Din multe 
dintre ele iesea fum spre cerul linistit. 

Tweed îsi deschisese portiera pentru a cobori si a se apropia de 
interfon cînd vocea taioasa a unui barbat exploda din dispozitiv: 
- Domnule Tweed, domnisoara Grey, bine ati venit la 
Hengistbury. 

Portile se deschisera catre interior. Tweed porni încet înainte. în 
oglinda retrovizoare, vazu cum acestea se închideau deja în 
spatele lor. 

- Probabil ca este cel mai rafinat exemplu de arhitec-tura 
elisabetană din Anglia, comenta el. 

- Minunat. Paula ramase aproape fara rasuflare. La fel si 
parcul. 

Pe ambele laturi ale aleii se întindea un gazon tuns. La stînga lor 
o fîntînâ arteziana tisnea înalt în aer, formînd litera „H". La 
dreapta lor pajistea se îngusta, iar dincolo de ea brazi gigantici 
se iveau gata parca sa înghita parcul. Paula îi gasi sinistri. 

- Nimic nelalocul lui, sînt sigur, remarca Tweed. 

- Nu fi atît de convins, raspunse Paula în soapta. 


2 

Tweed parca la baza unor scari de marmura care duceau catre o 
terasa spatioasa ce se întindea pe toata lungimea conacului. 
Alte masini erau parcate în apropiere, precum si o limuzina 
neagra. Un sofer în uniforma, cu o expresie snoaba, statea linga 
ea si îi ignora pe nou-sositi. 

Ajungînd pe terasa împreuna cu Paula, Tweed remarca faptul ca 
toate ferestrele mici erau plumbuite. La capatul scarilor se afla 
intrarea, doua usi grele de mahon. Usa din stînga se deschise si 
un barbat înalt, aratos, în jur de trei-zeci de ani, iesi vioi să-i 
întîmpine. Purta un costum negru elegant, cu pantalonii la 
dunga, cu jacheta ajungîndu-i pînă aproape de genunchi si 
gulerul ridicat. Uniforma unui majordom. 

- Domnul Tweed si domnisoara Grey, oaspetii nostrii 
bine-veniti. Sa va conduc. Considerati-ma majordomul. 

Vocea avea acelasi accent taios care îi poftise prin interfon. 

- Nu este sigur de rolul lui? sopti Paula în gluma în 

timp ce urmau silueta batoasa catre interior. 


înfruntarea 


19 


- Ssst, o opri Tweed în vreme ce intrara într-un hol 

mare, patrat, cu pardoseala de lemn. 

Pe trei dintre pereti abia puteau distinge usi de mahon închise. 
Majordomul îi conduse catre usa din dreapta si se opri cu mîna 
pe clanta usii. 

- Eu sînt Snape, domnule. Sînteti extrem de punctual. 
Doamna Bella Main va transmite scuze. Vine imediat, 

unul dintre clientii dumneaei importanti a sosit neanuntat, 
spuse pe un ton dezaprobator. îl va expedia imediat. 

Aceasta este biblioteca. 

Intrara într-o alta încapere mare, cu peretii acoperiti de rafturi 
de carti îmbracate în piele asezate ordonat. într-un semineu cu 
arcada lucea un foc cu lemne, iar Paula primi cu entuziasm 
caldura: ea deja gasea atmosfera conacului claustrofobâ. 
Singura lumina provenea de la foc. Lumina de afara abia 
patrundea prin ferestrele mici. 

Un barbat înalt, probabil aproape de cincizeci de ani, se repezi 
să-i întîimpine. Purta un costum scump, bleu—marin cu dungi; 
camasa era de un alb imaculat, iar cra—vata era Chanel. Din 
mansete i se iveau niste butoni albi decorati cu aur. Zimbea si 
era ceva dominant la maxilarul sau proeminent. 

- Eu sînt Marshall Main, director executiv al acestui 
stabiliment. Sînteti cei mai interesanti musafiri pe care i-am 
avut de mult timp. 

- De ce? întreba Tweed în vreme ce Main le strînse mîna 
amîndurora. 

- Cu ce va putem servi? Cred ca dispunem de aproape 
orice. 

- O cafea ar fi buna, raspunse Tweed. 

- Si pentru mine, va rog, adauga Paula. 


20 
COLIN FORBES 


- Cum o doriti, domnule? întreba Snape, postat în spa=tele 
lor drept precum o santinela. 


- Amara ca pacatul. Si Paula la fel. 

- Ei bine - izbucni Main rîzînd -, sînteti la locul potrivit. 
Destule pacate pe aici. Poftiti si luati loc. 

li lua bratul Paulei si îl strînse privind-o fix. Ei îi displacu acest 
lucru. 

în vreme ce Snape pleca, închizînd usor usa, Main îi conduse 
catre o masa veche, înconjurata de patru fotolii, în apropierea 
focului. Paula urmarea o femeie aflata în cea-—lalta parte a 
bibliotecii. Ea statea în spatele unui scaun cu spatar, ascultind în 
liniste. 

Avea în jur de patruzeci de ani, estima Paula, si era extrem de 
atractiva. Supla, avea un par negru lung si fru—mos aranjat, 
care-i ajungea pînă la umeri. Sprincenele ei erau groase, iar 
trasaturile, perfect sculptate. Ochii ei erau mari, nasul era drept 
si suficient de lung deasupra unei guri ferme si a unei barbii 
hotărite. li zimbi Paulei, care imediat îi raspunse cu un zîmbet. 
Main, caruia parea sa nu-i scape nimic, se ridica rapid. Toate 
miscarile lui erau vioaie si rapide. 

- O, Doamne! Am uitat bunele maniere. Lavinia, vino 
linga noi! 

Strecura un fotoliu liber între Tweed si Paula. 

- Ea este Lavinia, fiica mea. E lumina ochilor mei. 

Tweed considera cuvintele ciudate în vreme ce Lavinia 

se aseza lîngă el. Ea zimbi si îsi privi lung tatal. 

- Atita vreme cît nu încerci sa duci lucrurile prea departe. 
- De ce? îl întreba Tweed din nou pe Main. 

- Ce? replica el nedumerit. 

- Domnul Tweed se refera la remarca ta ca sînt cei mai 
interesanti musafiri pe care i-am avut în ultimul timp. 


înfruntarea 
21 


Probabil se întreaba daca spui acest lucru tuturor celor care vin 
pe aici, îl tachina ea cu vocea sa placuta. 

- Nimicuri si baliverne! striga el, pentru o clipa enervat, 
întorcîndu-se catre Tweed, el exagera din nou cu 

amabilitatile. 


- Deoarece sînteti director adjunct al SIS - si ati adus-o cu 
dumneavoastra pe doamna cea mai de încredere. De 
asemenea, mi-am dat seama deja ca amîndoi aveti o inteligenta 
si o capacitate de gîndire extraordinare. 

- Bella îsi face întotdeauna temele înainte de a accepta sa 
se întiîlnească aici, spuse Lavinia. 

- Ea încearca întotdeauna sa ma contreze, spuse Main iritat. 
- Pur si simplu îmi place acuratetea, îi spuse Lavinia. 

- Tocmai de aceea, le spuse Main, ea este contabil-sef. 
Snape aparu cu o tava de argint cu cafeaua. Puse mici 

stergare în fata lui Tweed si a Paulei si turna dintr-o cafeti-era 
mare de argint Serviciul de portelan era Royal Doulton. Snape 
se uita la Lavinia. 

- Pentru mine nimic, îi spuse ea. 

Snape tocmai iesise în liniste cînd camera exploda. Usa fu 
deschisa larg, lovindu-se de peretele cu lambriuri. O tînârâ dadu 
buzna în biblioteca. Era în jur de treizeci de ani, estima Paula. 
Avea pârul roscat si lung, o fata draguta, cu buze senzuale si 
ochi verzi adinci. Lavinia se înclina spre Paula si îi sopti. 

- Ne cerem scuze. E cam salbatica. 

Paula se întoarse. Roscata purta o bluza scurta prinsa de umeri 
cu doua bretele subtiri. Avea o silueta frumoasa si purta jeansi 
strimti. Paula începu sâ compare tinuta ei cu cea a Laviniei: ea 
purta o fusta maro pînâ la genunchi, iar în sus avea o jacheta de 
catifea de culoare închisa, cu 


22 COLIN FORBES 

fermoarul închis pe jumatate. Pe dedesubt avea o bluza alba cu 
nasturii închisi pîna la git. Mare diferenta fata de cea care 
tocmai daduse buzna. 

Roscata merse sageata înainte si îsi puse ambele miini pe 
umerii lui Tweed. Zimbea larg. Cu o voce plina, care trada o 
educatie aleasa, ea vorbi, cu mîinile asezate în con=tinuare pe 
umerii lui Tweed. 

- De vreme ce nimeni nu a avut politetea de a ma invita 

la petrecere si nimeni nu ma prezinta, ma voi prezenta sin— 
gura. Eu sînt Crystal. 

Vocea ei, agresiva cînd sosise, era acum calma si lina. 


- Fiica managerului executiv. Nu acesta, spuse, privin-du-l 
pe Marshal Main. Tatal meu este Warner Chance. Cred ca si el 
coboara imediat. 

- la-ti un scaun, Crystal, o invita Lavinia. Stai cu noi. 


- îi voi arata domnului Tweed Pike's Peak. E unic. Se apleca 
si îsi apropie gura de urechea lui Tweed. 

- Panorama se vede doar de sus. Se ajunge repede. Tweed 
se ridica. Era curios sa vada mai mult din conac 

si banui ca singura sa sansa era sa o însoteasca pe Crystal. 

- Va rog sâ ma scuzati. Se anunta ceva interesant 

de vazut. 

O urma pînâ la usa, care fusese închisa de Snape. Tra-versara 
holul după ce Crystal închise usa bibliotecii în urma lor. La 
capatul holului ea deschise niste usi duble cu un gest amplu. 

- într-adevar, este extrem de impresionant, spuse cu 
vocea ei calma. 

El fu nevoit sâ aprobe. La aproximativ zece metri înaintea lor, 
o magnifica scara larga, cu balustrade în stil elisa-betan, urca 
pînă la primul etaj. Sus era un plafon si acolo scara se bifurca 
înspre stînga si înspre dreapta. Cînd 


Înfruntarea 
23 


ajunsera la plafon, Crystal îl conduse pe scarile din partea 
dreapta. Ajunsera la un plafon spatios si continuară pe un 
coridor în capatul caruia se zarea o fereastra. Ea se opri în 
dreptul unei usi, scoase o cheie si descuie. 

Tweed intra înaintea ei, apoi se opri. Se afla în interi—orul unui 
dormitor cu un pat acoperit. în spatele sau, auzi cum ea încuie 
usa. întorcîndu-se brusc, o descoperi aproape de el, rînjind. 
Vocea fu ferma în timp ce i se adresa. 

- Deci unde e panorama spre Pike's Peak? 

- Asta urmeaza mai tîrziu. 

Ea facu doua lucruri dintr-odata. Miinile ei facura sa alunece 
bretelele peste umeri si brate. Piciorul ei aluneca între ale lui, iar 
coapsa o împinse în genunchii lui. Dezechi-librat, el cazu pe 
spate, pe pat, iar ea deasupra lui, cu o cadenta de mitraliera: 


- îmi plac barbatii maturi. Pustii n-au finete! 

Siînii ei plini erau pe jumatate dezveliti. Tragea de hainele lui. El 
nu se prosti cu ea. Miinile lui prinsera ferm umerii ei goi. Era 
puternica, dar el era si mai puternic. Se ridica, o trase de mînă, 
o trînti jos din pat si se ridica si el în picioare. O expresie de 
mirare strabatu pentru un moment chipul ei. Facu un pas catre 
Tweed, iar acesta o plesni puternic cu palma peste fata. Ea clipi. 
- Mi-a placut, spuse ea. 

- îmbracâ-te cum trebuie. Si repede! 

Se apropie de o oglinda si îsi îndrepta hainele. în spatele sau, ea 
îsi ridica bretelele la pozitia lor initiala. El se întoarse. 

- Bluza statea mai sus. Aranjeazâ-ti-o. 

Se îndrepta catre usa, iar ea îl urma. întoarse cheia pe cînd ea 
alerga lîngă el si îsi puse usor mîna pe bratul lui. Scutura din 
cap, apoi vorbi cu o voce calma: 


24 
COLIN FORBES 


- Lasâ-ma sa verific coridorul. Sa ma asigur ca Snoop nu da 
tîircoale. 

- Snoop?l 

- Snape. l-au gresit numele. El spioneaza tot timpul. Cînd 
lipsesc, îmi închid usa si iau cheia cu mine. Stai o secunda. 
Dupa ce descuie usa, se strecura tiptil afara. Se uita în ambele 
directii. Apoi se întoarse catre el. 

- Drumul e liber. 

Ea continua sa vorbeasca în vreme ce încuie usa. 

- Nu ma astept sa ma crezi, dar nu pentru reputatia mea 
ma temeam. Ci pentru a ta. 

- Te cred, spuse el, nedorind sa o provoace din nou. 

- Ar fi bine sa vezi panorama rapid. Astfel vei avea despre 
ce sa vorbesti cînd te vei întoarce în biblioteca. 

Arunca o privire catre ea în timp ce mergeau spre fereastra, la o 
distanta de un metru unul fata de celalalt. Era foarte calma 
acum, o alta femeie fata de ceea ce vazuse mai devreme în 
dormitor. Ajunsera la fereastra, iar el privi patruns. 

Padurea masiva se întindea pe aproape un kilometru de la 
marginea pe care o observase atunci cînd sosira. Apoi se oprea. 


Dincolo de aceasta se ivea un virf conic de piatra goala. îi aduse 
aminte lui Tweed de un Matterhorn în miniatura. Era atit de 
hipnotizat de spectacol încît ramase în admiratie pînă cînd 
Crystal îl ciupi de brat. 

- Poate câ ar trebui sa ne întoarcem jos acum. Daca mai 
zabovim, cîrcotasul de Marshal va începe sa banuiasca ceva. 
Avînd în vedere felul lui de a fi. 

- Ai dreptate. 

1 în engleza, snoop înseamna „spion", (n.tr.) 


înfruntarea 
25 


în vreme ce se îndreptau catre scari, Crystal începu sa 
vorbeasca pe acelasi ton calm. 

- Se pare ca acum multi ani un om pe nume Pike a fost 
proprietarul pamintului pe care este ciudatenia. Prin urmare, a 
devenit cunoscut sub numele de Pike's Peak. Cel mai bun hotel 
din Gladworth îi poarta numele. 

- Gladworth? 

Ea se aseza pe o treapta mochetată, iar Tweed lingă ea. Se 
întinse catre spatele ei si-i vîri bluza în pantaloni. 

- Mersi, spuse ea, n-ar fi aratat în regula asa. Acum, 
Gladwprth. Mergi înapoi pe aleea noastra. Ajungi la porti si faci 
stînga. Primul loc în care ajungi este Gladworth, un sat foarte 
dragut. 

- Cred ca ar trebui sa ne întoarcem în biblioteca, spuse 
Tweed, ridicîndu-se. 

Toti erau acolo, adunati în jurul mesei vechi. In fata lui Marshal, 
pe masa, se afla o sticla de whisky. Acesta avea în mînă un 
pahar pe jumatate plin si bau restul în timp ce se asezara cu 
totii în jurul mesei. Paula îi zîimbi lui Crystal, care zimbi si ea. 
Tweed începu sa vorbeasca. 

- Panorama a fost extraordinara. Magnifica si neobis-nuita - 
aceasta roca dura ivindu-se deasupra copacilor. 

- îi spuneam domnului Tweed povestea lui. Cum un om pe 
nume Pike... 

- Ea mereu îngiîna cite ceva. 


Insulta sosi din partea unui tînar înalt si bine facut care tocmai 
intrase. în vîrstă de douazeci si ceva de ani, el avea un pâr 
deschis si des si o fata lunguiata cu un rictus în coltul gurii. Era 
îmbracat neglijent, cu un pulover alb pe jumatate în afara si pe 
jumatate înauntrul jeansilor sai largi. Pe comportamentul sau 
scria fanfaron. Tweed o privi pe Lavinia si remarca pentru prima 
oara albastrul adînc al 


26 
COLIN FORBES 


ochilor ei mari, albastri ca Marea Mediterană pe timp de vara. 
Ea îsi ridica sprincenele groase. 

- Adu-mi un scaun, Crystal, porunci tînărul. 

Crystal se ridica, puse miinile în sold si îl privi rînjind. 

- Atentie toata lumea, spuse ea cu o voce aspra, faceti 
cunostinta cu fratele meu, Leo. Cu doar sapte ani mai tînâr 
decit mine si abia a iesit din scutece. Ia-ti singur scaun! se 
rasti ea, îndreptindu-se catre el. 

Acesta ridica mîna sa mare pentru a o lovi. Doua miini coborfrâ 
din spate pe umerii lui. Un barbat între doua virste, mai scund 
decît Marshal, dar mai bine facut, avea un pâr deschis, fata 
puternica si un aer de stâpînire de sine. Din primul moment în 
care îl vazu, lui Tweed îi placu. întorcîndu-l pe Leo catre el, 
barbatul vorbi încet, dar cu un aer de autoritate. 

- Acum te duci sus! Te schimbi în niste haine decente! 
Vorbim noi mai tirziu. 

Leo se îndrepta supus catre usa. Atunci cînd crezu ca tatal sau 
nu se uita, se întoarse si scoase limba la Crystal. 

- înainte de a pleca, Leo, cere-ti scuze surorii tale, 

spuse barbatul bine facut îndreptîndu-se catre masa. 

- îmi pare râu, Crystal. Cred că sînt prost dispus astazi. 
Parasi camera în vreme ce tatal sau era condus câtre 

scaun de fiica sa Ea trase un alt scaun lîngă el. Asezat, tatal ei îi 
zimbi lui Tweed. 

- E o onoare sa vă cunosc. Eu sînt Warner Chance, 

unul dintre directorii executivi. 

Tweed observa imediat diferenta dintre cei doi barbati. Marshal 
spusese directorul, în vreme ce Warner se prezenta drept unul 


dintre directori. | se confirmara caracterele lor opuse. Warner 
purta o frumoasa jacheta de piele, cravata la git si pantaloni 
albastri. Marshal le oferi oaspetilor sai un 


înfruntarea 
27 


pahar de scotch, pe care Tweed îl refuza, apoi îsi umplu singur 
paharul. 

- închin pentru sosirea în rîndul nostru a domnului Tweed. 
- Ce minunat, spuse Crystal sprijinindu-se de umarul tatalui 
ei. Astfel vom avea pe cineva care sâ ne protejeze. 

Tweed nu spuse nimic, iar în acel moment aparu Snape, drept 
ca un soldat. Se opri. 

- Daca nu deranjez... 

- Of, continua omule, se rasti Marshal. 

- Domnule Tweed, spuse Snape politicos, si domni-soara 
Grey, doamna Bella va transmite scuze si este gata sâ vă 
primeasca de îndata ce doriti. 


3 

Tweed, cu Paula de o parte si cu Lavinia de cealalta, traversa 
holul semiîntunecat, urmîndu-1 pe Snape. Pareau sa se îndrepte 
catre un perete cu lambriuri. Snape se întoarse pentru a le vorbi 
peste umar în vreme ce apasa un buton invizibil din panou. 
Doua sectiuni din panou se departara una de cealalta, 
dezvaluind un ascensor patrat de dimensiuni mari cu covor bej 
pe podea. Snape vorbi: 

- Doamna Bella are biroul la primul etaj, domnule. 

- Atunci de ce nu folosim scarile? 

- Doamna Bella prefera ca invitatii sa foloseasca 
ascen~sorul. 

Pe cînd intrara înauntru, Tweed cerceta covorul. Pe el erau 
dungi adînci ca si cum trecuse ceva pe roti. Remarca, de 
asemenea, urme de aspirator folosit pentru a acoperi urmele. 
Snape apasa al doilea buton de pe panoul de con=trol. Sub el 
era un buton maro. Urcau încet si lin cînd Tweed vorbi din nou: 
- La ce foloseste butonul maro, atunci? 


înfruntarea 
29 


- Pentru urgenta, replica Snape brusc, cu o tenta de 

iritare. 

Ascensorul se opri, iar usile se deschisera. Pasira într-un coridor 
lat care continua spre stînga lor, acolo unde se ter-mina în fata 
unui perete masiv cu lambriuri. O mocheta groasa bej acoperea 
podeaua coridorului de la un capat la celalalt. Tweed observa 
din nou urmele de roti imprimate adînc în mocheta, întrerupte 
de portiuni în care se încercase înlaturarea lor cu aspiratorul. 
Snape îi conduse în dreapta pe o distanta scurta, deschise o 
usa, apoi îi îndruma într-o alta încapere mare, ai carei pereti din 
ambele laturi aveau rafturi cu alte carti cu coperte de piele. Pe 
cel de-al treilea perete erau doua tablouri vechi cu picturi în 
ulei, portretele a doi barbati îmbracati în haine de epoca. 

- Ezra Main si Pitt Chance, fondatorii dinastiei, explica 
Snape observînd ca Tweed îi privea. 

- Domnule Tweed, sopti Lavinia, nu trebuia sa ajung atit de 
departe. Daca ceea ce veti discuta este confidential, ma întorc 
înapoi jos. 

- As dori sa ne însotiti, răspunse Tweed, atingîndu-i bratul. 
- Doamna Bella îmi cere uneori să iau notite, sopti ea din 
nou, strîngîndu-si caietul la subsuoara. 

- Doamna Bella, anunta Snape dupa ce deschise o usa, 
oaspetii dumneavoastra: domnul Tweed si domnisoara Paula 
Grey. 

Se înclina si parasi încaperea închizînd usa. Biroul era lung, 
peretii cu lambriuri, iar ferestrele cu vitralii, îsi dadu seama 
Tweed, aveau vedere direct catre intrarea principala. Dar silueta 
din capatul încaperii îi capta atentia pe masura ce se îndrepta 
catre ea. 


30 
COLIN FORBES 


Bella Main, în vîrstă de optzeci si patru de ani, statea la un birou 
Regency într-un scaun cu spatar înalt sculptat. Capul impunator 


si gitul ei fin se înaltau deasupra spataru-—lui scaunului. îsi 
aminti ca ea avea peste un metru si optzeci de centimetri 
înaltime. 

Fata ei cu trasaturi romane se remarca oriunde. Parul grizonat 
era des, bine aranjat. Ochii ei bâtrîni erau atenti, nasul era 
ascutit precum un cioc, avea gura ferma si o barbie frumoasa. 
Cînd se ridica să-i întîmpine, Paula remarca faptul ca purta un 
sacou de piele frumos croit cu o bluza alba si pantaloni gri 
acoperindu-i picioarele lungi. Pârul grizonat era tuns scurt, iar 
singurele bijuterii purtate erau niste cercei cu perle si o brosa cu 
initialele MC din diamante mici, prinsa de sacou. Apropiindu-se 
cu pasi repezi pentru a-1 întîmpina pe Tweed, ea îl îmbratisa 
pret de cîteva secunde. 

- Ma bucur nespus ca ati venit sa ma vedeti. îmi cer 

scuze ca v-am facut sa asteptati. Un client care avea o 
problema a dat buzna. l-am rezolvat problema si a ple— 

cat fericit. 

Prezenta ei domina încaperea fara nici o urma de aro—ganta, îi 
strinse mîna Paulei cu o priza impunatoare. îi facu semn Laviniei 
sa se aseze linga ea la birou în vreme ce Tweed replica: 

- Am avut astfel ocazia sa facem cunostinta cu aproape 
toata familia dumneavoastra. 

- Doar o parte a problemei, replica ea asezindu-se la birou, 
iar Lavinia pe un scaun lînga ea. Acum trebuie sa am de-a face 
cu nemernicul de Calouste Doubenkian. Stiu ca treceti direct la 
subiect si la fel fac si eu. 

Nimic nu-l putea surprinde mai mult pe Tweed, dar fata sa nu 
exprima alta expresie decît de interes. Paula îsi strînse 


înfruntarea 
31 


genunchii cu ambele miini pentru a-si ascunde socul, pen-tru a 
pastra o expresie indiferenta. Bella se încrunta. 

- Sa trecem peste acest lucru. în primul rînd, Banca Main 
Chance este privata, asa a fost dintotdeauna. Ne ferim de ideea 
de a fi cotati la bursa, desi ne tot bat la cap, probabil din cauza 
ca pur si simplu este cea mai bogata banca din Europa, probabil 


si din lume. Fondata în 1912 de catre socrii mei, Ezra Main si Pitt 
Chance... 

- Ma scuzati, interveni Tweed, dar nu sînt cei din portretele 
de pe peretele din biblioteca din afara biroului? 

- Aceia sînt cei doi banditi. Ezra este cel din stînga. 

- Banditi? repeta Tweed. Din cunostintele mele de isto—rie 
stiu ca barbatii erau mai duri pe vremea aceea. Cele doua 
razboaie mondiale i-au îmblînzit pe cei mai multi barbati. Acum 
ei pacalesc si însala în afaceri. 

- Cîtă dreptate aveti. 

Ea îsi aranja parul cu mîna. 

- Ei s-au gîndit câ multi dintre oamenii bogati din Europa 
doreau un loc sigur pentru a-si tine imensele lor sume de bani. 
Banca Main Chance pe care au înfiintat-o oferea acel loc sigur. 
Si a facut acest lucru de atunci. Astazi îti trebuie minimum un 
milion pentru a te înscrie la banca noastra. în dolari, franci 
elvetieni si lire sterline. Luam zece la suta din primul depozit 
drept onorariul nostru. Ei sînt multumiti pentru că stiu că banii 
lor sînt în siguranta. 

- Acceptati pe oricine are acesti bani? 

-Nu acceptam! Serviciul meu de informatii îi verifica mai întii. 
Sîntem atenti la spalari de bani, fonduri tero=riste, bani din 
spargeri. Pot sâ se arunce cu totii în fintîna din fata. Sistemul 
presupune mai mult decit atit, dar la început trebuie să stiu 
daca va alaturati noua definitiv. Drept administrator-sef cu 
puteri depline. Salariul ar fi de 


32 COLIM FORBES 

trei sute de mii la început. Ar creste cînd ati intra în drep-turi 
permanent. 

- Nu as fi crezut ca va gîndeati la ceva de genul acesta. 
Facu o pauza. O iau ca pe un compliment generos, dar eu 
sînt fidel muncii pe care o fac. 

Se auzi un ciocanit la usa, iar Snape intra cu înca o tava de 
argint cu cafea si pahare separate pentru apa. Aseza o carafa 
mare de sticla lîngă Tweed. Toti se uitau la Snape în vreme ce 
Tweed privi catre covor în dreptul biroului. San-turile apareau 
din nou, ca niste urme de roti; doua rînduri, la aproximativ 
patruzeci si cinci de centimetri departare. Soarele proiecta 


lumina pe covor, reflectîndu-se în frag—mente mai mari sau mai 
mici care luceau ca aurul. 

Dupa ce pleca Snape, Bella pocni din degete si îsi veri—fica 
ceasul. Se întoarse catre Lavinia si îsi puse mîna pe fruntea ei 
înalta. 

- într-o zi am sa îmbâtrînesc. Ajutâ-mă sa caut un plic 

maro lung în sertarul acela enervant. 

Capetele lor se înclinara în vreme ce se luptau sa deschida 
sertarul. Tweed îsi scoase batista din buzunarul de la piept si, 
fara a fi observat de nimeni în afara de Paula, o înmuie în carafa 
de apă. Se apleca, o întinse peste fragmentele aurii, apasa cu 
putere, o rasuci în sus si apoi o introduse înapoi în buzunar. „Ce 
are de gînd, oare?" se întreba Paula. Bella si Lavinia încă se 
luptau cu sertarul. Apoi acesta se deschise. 

- Ar trebui să pui sa fie reparat, sugera Lavinia. 

- Atunci n-as mai sti daca cotrobâie cineva. 

Bella tinea în mîna un plic maro lung, sigilat, în genul celor 
folosite de avocati. îl tinea în asa fel încît Tweed nu putea vedea 
partea cu adresa. Partea pe care o putea vedea era sigilata cu 
ceara rosie. 


înfruntarea 33 

- Lavinia, spuse ea cu o voce neobisnuit de înceata, acum îi 
voi informa pe oaspetii nostri în legatura cu treaba cu 
Doubenkian - despre care tu stii totul. Vrei, te rog, sa duci asta 
avocatilor mei, Hamble, Goodwoithy si Ritcher de pe 
Threadneedle Street din oras? la chitanta de la ei. 

- O duc imediat. 

Se ridica si ocoli biroul cu mîna întinsa catre Tweed. 

- La revedere, domnule Tweed. Va apreciez foarte mult 

Se întoarse catre Paula, care se pregati pentru priza 

ferma a Laviniei. 

- La fel te apreciez si pe tine, Paula. Te invidiez ca 

lucrezi pentru un asemenea om remarcabil. 

Tweed remarca faptul ca plicul maro era virit bine sub bratul ei 
astfel încît se putea vedea partea sigilata, nu si adresa. El 
astepta doar o clipa înainte sa actioneze. 

Lavinia, mergînd sprinten, parasise biroul, iar Bella era tacuta, 
de parca s-ar fi gîndit cum să formuleze ceea ce avea sa spuna. 
Tweed se ridica. 


- Va deranjeaza daca fumez? 

- Te rog. Cred ca o să fumez si eu. 

Intinzîndu-se spre o cutie argintie de pe birou, ea des-—chise 
capacul si scoase o tigara. O aprinse cu o bila argin=tie, apâsînd 
un buton. Tweed statea acum într-un colt întunecat de lingă 
fereastra. Soarele apusese. Privind în jos, o vazu pe Lavinia 
urcînd într-un Saab. El privea direct spre aleea care ducea catre 
portile de la intrare si se prefacu câ are probleme cu bricheta. 
Atunci cînd aparu o flacara mare, o scutura, stingind-o. Repeta 
figura de patru ori înainte de a-si aprinde tigara. Fu sigur ca 
Harry, parcat pe poteca din partea opusa portilor, îi văzuse 
semnalul. Privi cum portile se deschisera automat, iar Lavinia 
iesi, virînd la stînga -drumul catre Gladworth, nu la dreapta, 
catre Threadneedle 


34 
COLIN FORBES 


Street din Londra, adresa pe care o rostise Bella raspicat. Se 
întoarse si se aseza pe scaun. 

- E timpul sa trec direct la subiect, începu Bella. Dom—nul 
Calouste Doubenkian. Un miliardar si un escroc. Detine o mare 
parte din afacerile cu petrol din est, o otelârie imensa si mai 
multe banci în Balcani. Toate obtinute prin metode dubioase, ca 
sa nu spun mafiote. Pentru a obtine o banca, a rapit-o pe sotia 
patronului, una dintre infractiunile lui minore. Acum vrea să 
cumpere Main Chance. A oferit o suma imensa, cam jumatate 
din cît valoram. 

- Tipic pentru acest gen de oameni, observa Tweed. Oferi 
un pret mic la început, apoi se tocmesc ca arabii în bazarul 
Mouski din Cairo. 

- Numele lui pare armenesc, remarca Bella. 

- Da, dar ma îndoiesc că este numele lui adevarat. Poate 
proveni de oriunde din estul Bulgariei - Georgia, Daghestan, 
Tadjikistan, o tara bogata în petrol. 

- Stiti cîte ceva despre el, atunci? 

- Nu. Am auzit de el, stiu câ este periculos. Asta e tot. Nu 
mi-a iesit în cale pînâ acum. 

- Am pus să fie investigat de Medfords Security... 


- Sînt foarte buni, o asigura Paula. Am fost instruita de ei 
înainte să fiu la SIS. Cu cine ati tratat? 
- Un director pe nume Matteson, care mi s-a parut 
inteligent. 

A venit după ce am plecat eu, spuse Paula zimbind. 
- Deci ce a descoperit? interveni Tweed. 
- Ei bine..., ofta Bella, a folosit cel mai bun om al lui din 
Europa, cineva pe nume de cod Louis din Paris. Sarmanul Louis 
a sfirsit în apartamentul sau cu gitul taiat. îl am pe constiinta. 


înfruntarea 
35 


- Riscul meseriei. Aveti o familie numeroasa în slujba 
dumneavoastra. l-am cunoscut jos. 

- Este o traditie ciudata care provine de demult. Toti vor sa 
lucreze pentru mine. Sînt toti inteligenti. Trebuie sa fie o chestie 
genetica ce tine de secole. Ei stiu câ nu ar primi nicaieri salariul 
pe care îl dau eu aici. Citiva dintre ei au plecat pe cont propriu. 
- Care este schema de conducere? 

- Marshal Main si Warner Chance sînt codirectori cu puteri 
egale. Am fost casatorita cu tatal lui Marshal, Charles, decedat. 
Ulterior m-am maritat cu Rupert Chance, dar acesta a murit într- 
un accident rutier. Deci Marshal si Warner sînt fiii mei. 

- Ei îsi aleg clientii? 

- în mod cert, nu! Eu fac acest lucru. Daca sînt accep=tabili, 
eu decid cine e mai potrivit sa se ocupe de ei. Marshal e 
fermecator si vioi, foarte extrovertit. Warner e mai tacut si mai 
calculat. 

- Ce v-a determinat sâ-1 alegeti pe Snape? 

- Buna întrebare. înainte a fost secretar la Berkshire Blues, 
apoi transferat la Engineers. Printre altele, stie sa repare 
ascensorul cînd se strica. Are prestanta cînd întîmpină clientii. 

- Dar în ceea ce priveste paza? Cînd am sosit, portile s-au 
deschis înainte ca eu sa ma identific la interfon. 

- Stiam ca veniti, spuse zimbind. Nu-ti scapa multe. V-a 
vazut plecînd din Park Crescent, v-a facut o fotografie dupa care 
s-a repezit înapoi pe motocicleta. 

- Ne-a fotografiat? se alarma Tweed. Nu a fost depistat. 


- E destept, chicoti ea. Omul Invizibil. Cînd ati sosit, v-a 
urmarit cu binoclul de la conac... 
- El se ocupa de paza? 


36 
COLIN FORBES 


- Nu. Lavinia, contabilul-sef, se ocupa. Ea este expert 
contabil. La fel si Crystal, asistenta ei. Acum, domnule 

Tweed, aveti o idee generala, deci vă pot convinge sa veniti 

să locuiti aici drept administrator-sef, cu puteri depline? 

- înca o data, apreciez complimentul. Tweed se ridica în 
picioare. 

- Sînt fidel functiei pe care o detin acum. îmi pare rau. 

- Si mie. 

Bella se ridica de la birou pentru a-i conduce la usâ. Arata câtre 
portretele celor doi barbati care fondasera banca. 

- Nu am suportat sâ-i vad holbîndu-se la mine în birou. Nu 
vă râzginditi în ceea ce priveste oferta mea? Doamna Grandy a 
pregatit doua apartamente... 

- Doamna Grandy? 

- Menajera noastra. Impertinenta, dar de isprava. Am 
nevoie de dumneavoastra, domnule Tweed, să veniti sa ne 
aparati comoara. 

îl îmbratisa pe Tweed, apoi se întoarse câtre Paula si o îmbratisa 
si pe ea. Cînd Snape sosi pentru a-i conduce la ascensor, Tweed 
se deplasa rapid catre el, urmat îndea-proape de Paula. Cînd se 
deschisera usile glisante, Tweed pomi împreuna cu Paula câtre 
usile deschise ale bibliotecii. Fura întîmpinati de catre Leo care 
striga puternic: 

- Te omor. 

Toata familia era acolo. Crystal stâtu calma în timp ce Leo se 
repezi spre ea fluturînd un cutit. Aceasta îi aplica un sut puternic 
în picior. El tipa de durere si cazu pe jos. Aparu Warner, îsi puse 
ambele miini pe umerii lui în vreme ce acesta se ridica agale. îl 
trimise în liniste pe Leo în camera lui. Leo schiopata câtre 
ascensor. 

îsi facusera un obicei sâ dea mina cu toata lumea. Cînd ajunse 
lîngă Snape, Tweed zîmbi în timp ce vorbi. 


înfruntarea 37 

- Ma tem ca nu vom veni sâ aparam comoara, asa cum s-a 
exprimat doamna Bella. 

- V-a spus una ca asta! izbucni Snape. 

- Plecam acum, îi spuse Tweed, ignorînd izbucni—rea 
stranie. 


4 
Tweed porni pe alee. Portile se deschisesera, iar el vira la stinga 
într-un tunel de brazi. Era din nou frig. Avea să fie mereu frig. 
Paula îl privi fix. Expresia lui era de îngrijorare. 

Privea un barbat de vîrstă incerta, cu o înaltime medie si bine 
facut, îmbracat într-un costum elegant bleumarin. Avea ochelari 
cu rama groasa pe nasul sau puternic, dea—supra unei guri 
ferme cu falci bine conturate. Se schimbase recent, pârindu-i-se 
mai tînâr si în forma buna. 

- Mergi în directia gresita, remarca ea. Trebuia sâ facem 
dreapta dupa porti, câtre Londra. 

- Nu esti atenta ca de obicei. 

- Ce înseamna asta? 

- Bella si Lavinia s-au straduit sâ ascunda adresa de pe 
plicul acela, genul de plic care contine un testament. 

- Tot nu înteleg, protesta ea. 

- Hamble, Goodworthy si Ritcher, avocati renumiti cu 
birourile pe Threadneedle Street din Londra. Bella a ridi-cat 
vocea pentru a fi sigura ca auzim. Am totusi un avan-taj fata de 
tine, recunoscu el. Am vâzut-o pe Lavinia cînd a plecat cu Saab- 
ul virînd la stînga după poarta. 


înfruntarea 
39 


- E drumul spre Gladworth... 

- Exact, continua el pe acelasi ton grav. l-am facut semn lui 
Harry cu bricheta. Cred ca a urmarit-o. Cînd dam de el, ne va 
spune unde s-a dus Lavinia. 

- Aha, înteleg. 


- Si, pe deasupra, nu-mi place cînd se planuieste uci—derea 
mea, mai ales cînd te am lîngă mine în masina. Atentatul 
asupra noastra a fost bine planificat. Analizeaza bine si poti sa-ti 
dai seama si singura. 

- M-ai pierdut, marturisi ea. 

- Gîndeste-te! se rasti el. Din momentul în care am parasit 
Park Crescent. 

Ea se uita fix la el, uimita. Rareori se rastise la ea Simti ca 
ascunde o miînie puternica. 

- Aici trebuie sa fie Gladworth, spuse Paula în vreme ce 
iesira din tunelul flancat de brazi pe o strada veche pavata cu 
piatra cubica. 

- Acum, sa-l gasim pe Harry si sa vedem daca Lavinia s-a 
îndreptat încoace. 

Tweed mergea foarte încet. Un indicator avertiza ca limita de 
viteza este de 30 de kilometri pe ora. Paula îsi tinea fata lipita 
de geam. Cauta Ford-ul lui maro cu motor modificat. Pe ambele 
laturi ale strazilor din Gladworth erau aliniate case impozante ce 
pareau scumpe. Rezidentii ocu—pau evident primele doua etaje, 
care aveau toate ghivece la pervazuri, pline de flori de 
primavara: sofran, narcise si galbenele. Parterele erau ocupate 
de magazine la care Paula nu se astepta. Erau scumpe, ea 
remarcînd Escada, unde o rochie costa o mica avere, apoi 
Aquascutum si multe altele cu preturi asemanatoare. 

- Sînt gramezi de bani pe aici pe undeva, observa ea. 


40 
COLin FORBES 


- Probabil în conace ascunse în Padure, remarca lapidar 
Tweed. Ceea ce trebuie noi sa aflam este daca Harry e aici. 

- Un indicator arata catre o parcare de pe o strada 
laturalnica. 

- Sa verificam acolo. Nu vad masini parcate pe strada. 
Paula îsi cobori geamul în vreme ce intrara pe o strada 

îngusta încadrata de case de caramida gri. Parcarea era plina de 
masini scumpe frumos aliniate. Vazu un Lamborghini si se holba 
la o Lagonda de colectie. Tweed gasi un loc liber, se strecura 
abil si opri motorul. Vazuse Saab-ul Laviniei. Numarul de 


înmatriculare era cel pe care îl me—morase cînd o vazuse 
plecînd de la conacul Hengistbury. 

- Acum, unde e Harry? exclama ea. 

- Aici e iscoditorul bâtrin, replica vocea de provincial a lui 
Harry, care statea lîngă geamul ei. Si, continua el catre Tweed, 
daca Saab-ul acela argintiu este cel pe care ai vrut sâ-1 
urmăresc, ai ajuns la locul potrivit. Fata care îl conduce m-a 
înnebunit. Daca as avea un rînd de haine decente si daca as fi 
mai educat... 

- Probabil ca ar fi fascinata de tine, spuse Paula, rinjind. Mai 
ales cînd ai începe sâ-i spui glume de cartier. 

- Ce a facut cînd a ajuns aici? mirii Tweed. Unde se afla 
acum? 

- Mai întîi - Harry îsi ciupi vîrfurile degetelor lui groase - si-a 
parcat masina aici. Apoi, s-a întors tinta la strada si a intrat la un 
birou de avocatura - Lowell, French si Browne. Un loc mic cu o 
vitrina larga de pe strada prin-cipala. Un tip slab cu pince-nez 
statea la birou. Ea i-a înmînat plicul maro pe care îl avea la ea. 
Pince-nez a scrijelit într-o carticica, a rupt o foaie, i-a dat-o si 
ea a plecat. 

- Chitanta, spuse Tweed. 


înfruntarea 41 

- Apoi Pince-nez a dat un telefon, scurt. 

- Sa-i spuna Bellei ca a ajuns cu bine, comenta Tweed. 
Acum ce urmeaza sa facâ? 

- Se va duce la Pike's Peak, probabil ca să ia prînzul, de 
vreme ce e acolo. Cel putin asa cred. Nu în sala de mese sau la 
bar. 

- Acel local sic cu ziduri albe si portar? întreba Paula. 

- Ai ghicit din prima. Banuiesc ca, cel mai bun local din oras. 
Tweed se repezi afara din masina, iar Paula îsi ridica geamul. 
Cînd îl ajunsera pe Harry, vocea lui Tweed deveni grava, ca 
aceea a unui om care nu pierde vremea. Se uită la Harry. 

- Condu-ne discret. Vreau sa zaresc Lowell, French si 
Browne fara ca ei să observe. 

- Urmati-mâ. încet. Nimeni nu se grabeste în Glad-worth. 
Nimeni în afara de bucatica cu Saab-ul. Vom tra-versa în 
cealalta parte a drumului principal. 


Nu era trafic deloc si se strecurară după Harry. Printre putinii 
pietoni erau femei îmbracate elegant care se uitau la vitrinele 
magazinelor. „Aici e mai bine decit în partea dinspre Piccadilly a 
lui Bond Street", se gîndi Paula. Harry se opri si se întoarse. 

- în partea cealalta a strazii. Vitrina aceea mare. 

Tweed se uita la vitrina de sticla. Numele era inscrip-tionat cu 
litere arhaice. Lowell, French & Browne. Birou de avocatura. Nu 
stâtea nimeni la biroul mare care putea fi zarit din strada. Si nici 
nu se vedea vreo persoana în incinta. Tweed se încrunta. 

- Nu vă duceti la Pike's Peak la prinz, îi avertiza Harry. 
Tinta ar putea fi în restaurant. 


42 
COLIN FORBES 


Tweed alese o ceainarie care servea prinzul. îl invitara pe Harry 
sa li se alature, dar el avea prînzul la pachet în masina. Paula 
comanda ochiuri cu sunca si Tweed, la fel. El avea o privire 
pierduta, iar Paula statea tacuta. 

- lartâ-ma ca nu sînt prea vorbaret, spuse el, dar am 

multe pe cap. 

Conduceau înapoi spre Londra prin tunelurile întune—cate cu 
Harry la o jumatate de kilometru înaintea lor cînd Tweed începu 
sa vorbeasca. 

- l-ai dat de cap? o întreba el pe Paula. 

- Da. Cred ca îmi amortise creierul. Tentativa aceea de 
asasinat asupra noastra cu plugul a fost foarte bine organizata. 
în primul rînd, probabil ca ne-a urmarit cineva de cînd am plecat 
din Park Crescent. Apoi a folosit mobilul pentru a contacta un 
pilot care astepta pe o pista privata, descriind masina si probabil 
si pe noi. Pilotul decoleaza si verifica ruta spre conacul 
Hengistbury. Cînd ne-a văzut, pilotul i-a semnalizat cu o lumina 
soferului plugului, care ne astepta deja. 

- Foarte bine. Dar de unde stia câ ne îndreptam catre Bella 
în dimineata aceasta? 

- N-am idee. 

- Gîndeste-te! spuse el zimbind. Exista un tradator în 
interiorul familiei Main Chance. Toti stiau câ venim. Bella le-o fi 


spus, probabil acum cîteva zile. Tradatorul 1-a infor-mat pe 
iscusitul organizator al atacului asupra noastra. 

- O, Doamne! Cred că ai dreptate. 

Ea se apleca în fata. 

- E un blocaj al politiei pe drum. Foarte aproape de locul în 
care s-a prabusit plugul. 

- Lasâ-mă pe mine să discut, sugera Tweed în timp ce opri, 
tinînd motorul pornit. 


înfruntarea 
43 


Un politist în uniforma, afisînd un aer de importanta, se apropie 
încet de ei în vreme ce Tweed îsi cobori gea-mul. Se uita în 
masina, iar Paula îl privi fix. Apoi i se adresa lui Tweed: 

- Veniti de la Londra, domnule? 

- Ma îndrept catre Londra din Gladworth. Este vreo 
problema? 

- Sînt inspectorul Tetford din Leaminster. A avut loc un 
accident tragic. Mortal. Soferul unui plug mare nu a observat o 
ripă si a cazut în ea. Greutatea plugului respectiv 1-a omorît. 
- Chiar asa? spuse Tweed. 

- Daca veniti din Gladworth, îl cunoasteti cumva pe Jed 
Higgins? 

- Nu, nu-l cunosc. 

- Ciudata treaba. Plugul a fost furat din hambarul lui. Mai 
devreme fermierul primise un telefon prin care era anuntat ca 
sotia lui fusese ranita într-un accident pe autostrada aproape 
de Londra. Deci se duce acolo si afla ca nu avusese loc nici un 
accident. Se întoarce la ferma si observa ca i-a fost furat 
plugul. îsi gaseste sotia teafâră si nevatamata, întoarsa de la 
cumparaturi din Gladworth. 

- Cum spuneati, ciudata treaba. 

- Si, domnule, nici unul dintre localnici nu a auzit vre—odata 
de Jed Higgins. Nu va mai retin. 

Se ridica drept, saluta, facu semn cuiva si bariera fu ridicata. 
Tweed merse înainte fără sa arunce vreo privire spre cîmpul 
unde fusese ridicat un cort de pînzâ dea-supra plugului. 

- Ce crezi despre asta? întreba Paula. 


- Nu-mi place deloc. Toata actiunea a fost pusa la punct de 
un organizator iscusit. 


44 
COLIN FORBES 


- Deci ne implicam în cazul Bancii Main Chance? 

-Nu. 

- Ai pomenit de un tradator. Mă gîndesc la Snape. El ne-a 
fotografiat astazi de dimineata cînd am plecat din Park 
Crescent. 

- Sincronizarea nu corespunde. Ei - oricare ar fi acestia - 
trebuiau sâ fi avut informatiile mai din timp pentru a pune la 
punct o capcana atit de complexa. 

- Da, pare logic. Deci crezi ca nu ne vom implica niciodata 
la Hengistbury? 

- Sigur nu. Iti explic de ce daca vii cu mine acasa în Bexford 
în seara aceasta. 

- Desigur câ voi veni. Dar mă întreb daca am auzit pentru 
ultima oara de Hengistbury. 


5 

Norfolk, The Wash. 

Cu treizeci si sase de ore înainte ca Tweed si Paula sa plece spre 
Hengistbury, un barbat pe nume Max statea în întu~nneric pe 
faleza marelui dig care strajuia pustietatea cunos~cuta drept 
The Wash, protejind vasta întindere de iarba de eroziunea Marii 
Nordului. Max astepta ca vaporul cu aburi aflat la cinci kilometri 
distanta sâ-i raspunda la semnal. 

Tinea în mîna sa masiva o torta puternica. Semnalizase o data 
scurt, de doua ori lung, o data scurt. îi era frig. Desi avea un 
pardesiu gros cu guler din blana de castor, fular de lîna, caciula 
pe cap si mânusi de condus, înghetase în briza arctica aspra. 
Din fericire, marea era linistita. VIP-ului care avea sa vina la 
tarm îi displacea marea agitata. 

Apoi briza scazu si în acel moment vaporul îi raspunse la 
semnal. Unul scurt, doua lungi, unul scurt. Semnalul sau anterior 
informase vaporul ca era în siguranta, ca partea aceasta a zonei 
era parasita. 


„Ce naiba, se gîndi el, toata zona e pustie." Singurele cladiri de 
acolo erau niste biserici vechi, parasite, împras=tiate pe 
cîmpurile goale, construite în urma cu secole de 


46 
COLIN FORBES 


catre negustorii de lînâ pe vremea cînd lîna aducea bani buni. 
Apoi economia s-a schimbat, iar pretul lînei a scazut puternic. 
Baronii lînei au disparut - la fel si muncitorii lor, abandonînd 
satele care se dârimaseră de-a lungul vremii. Max îsi scutura 
torta din nou cînd vazu apropiindu-se o barca pneumatica mica. 
Acesta era singurul loc în care putea sa-si debarce importantul 
pasager. 

O platforma rudimentara fu proiectata în apa, iar Max semnaliza 
din nou pentru a ghida barca. Se misca rapid, dar motorul sau 
nu facu aproape nici un zgomot în afara unui zumzet usor. 

Max avea peste un metru optzeci, era solid, agil în miscari. 
Fusese cel mai bun taietor de lemne din Canada. Acolo omorise 
pe unul dintre colegii lui care îi datora bani si refuzase sa 
plateasca. Dupa ce scosese cutitul din cada—vru, cu ajutorul 
unui fierastrau electric facuse sa cada un copac peste cadavru. 
Restul echipei lucra la distanta, iar Max stia câ nimeni nu va fi 
interesat de trunchiul cazut. 

Max a plecat imediat la Vancouver si a luat avionul spre Londra. 
A petrecut ceva timp în Cartierul de Est unde a învatat sâ 
vorbeasca precum un provincial. Urmatoarea sa mutare a fost 
sâ-si cumpere cu o parte din gramada de bani ciîstigati cele mai 
bune haine. 

A petrecut apoi un timp în cele mai bune hoteluri din Londra, 
observînd atent cum vorbesc oamenii. Se autoe—duca pentru a 
se integra în orice mediu. Avea o minte agera astfel ca, dupa 
putin timp, a luat avionul spre Paris. 

S-a angajat ca agent de paza într-un club de noapte select de pe 
Champs-Elysees. Trasaturile sale dure, dar fru—mos conturate si 
pârul aranjat atrageau femeile. îi placeau femeile, dar ca agent 
de paza evita sa se implice. Acum vorbea deja fluent franceza. 


înfruntarea 47 


într-o noapte tîrziu, dupa închiderea clubului, intra într-un bar 
elegant care era gol, cel putin asa credea el, si comanda o 
bautura. In mod normal era atent, scotînd euro dintr-un mic 
teanc din buzunar. De data aceasta, facu o gre-seala, îsi scoase 
portofelul burdusit de bani. Un barbat gras aparu de nicaieri si 
apuca portofelul. 

Max tinu de portofel si smuci cu mîna stîngâ hotul pînă la 
jumatatea barului unde aluneca si cazu. Cu o expresie 
încrîncenată pe fata sa grasa, hotul sari în picioare scotînd un 
pistol automat din tocul de la brîu. Hotul tintea cînd Max, care-si 
ridicase mîinile, striga în franceza: 

-în spatele tau! 

Grâsanul se uita în spate în vreme ce Max scoase cu mîna 
dreapta un cutit din buzunar. Lama lunga vijii prin aer si penetra 
gitul grasanului. Cazu în fata pe miner si cutitul intra adînc în 
gitul sau carnos. Râmase nemiscat. 

Max se întoarse, îsi luă paharul în mînă si îsi sterse amprentele 
cu ajutorul unei batiste. Moment în care patru figuri sinistre de 
indieni aparura în jurul lui. Max se gîndea cum sa trateze cu ei 
cînd unul din fata lui ridica palmele ambelor miîini într-un gest de 
pace. 

- Seful a fost impresionat de tine. Doreste sâ îti vor-beasca. In 
separeul acela.. 

Astfel ajunsese Max sa îl cunoasca si sâ devina în cele din urma 
adjunctul celui care pasea acum cu grija pe mal din barca 
pneumatica tinuta atent aproape de tarm de catre echipajul sau. 
Calouste Doubenkian pasi încet câtre Max. Trasaturile sale erau 
imposibil de distins pe cînd se furisa pe tarm. Era scund si purta 
un pardesiu negru de astrahan care îi venea pînă sub genunchi, 
o caciula ruseasca de blana care 


48 
COLIN FORBES 


îi acoperea fruntea lata si ochelari fumurii care îi ascun—deau 
ochii. Niste mânusi de blana lungi îi mascau forma miinilor. 
Pantofii sai cu talpa moale nu facura nici un zgo—mot cînd se 
apropie de Max. Vocea lui era ca un zumzait încet si vorbi în 
engleza foarte domol, fapt care îl deranjase întotdeauna pe Max. 


- E sigur? întreba el. 

- Era ultima oara cînd am verificat eu... 

- Atunci nu ar fi bine så verifici din nou? 

- Va rog să asteptati, domnule Doubenkian, spuse Max 
nervos. 

- Nu ti-am mai spus sâ nu-mi rostesti numele? 

- îmi pare râu, domnule. îmi pare foarte râu. 

- Vin cu tine să verifici. 

- Vă rog sa-mi urmati pasii exact. E o mocirla adîncă dincolo 
de pietrele din carare. 

- Buna de ascuns cadavre, dragul meu Max. 

- O să va conduc, deci, domnule. 

Luna, care aparuse dintre nori si îi permisese lui Max sâ observe 
barca pneumatica apropiindu-se, îsi întinse lumina stranie peste 
cîmpul vast din spatele digului. Linistea era apasatoare acum că 
zumzaitul motorului barcii care se întorsese la vapor disparuse. 
Linistea îl deranja pe Calouste pe cînd pasea de la o piatra catre 
urmatoarea insula de siguranta. Avea nervii tari, dar îi fura 
întinsi la maximum cînd văzu iarba verde-aprins plutind 
deasupra mocirlei mortale de pe ambele pârti ale cârârii. 

- Ai aranjat totul ca sâ-1 elimini pe Tweed înainte de a 
ajunge la Hengistbury? întreba el calm. 

- în treizeci si sase de ore va fi mort sigur, îl asigura Max 
vesel. Am acum o retea în Marea Britanic Tweed e pe duca. 


înfruntarea 49 

Tacu imediat ce se apropiară de drumul izolat unde erau 
parcate masinile. O fata cu parul roscat se ivi stînd la marginea 
drumului. Purta un impermeabil si jeansi si parea că îi asteapta. 
Carol Lynton se ratacise dupa ce îsi vizitase prietenul la cabana 
acestuia. în vreme ce Max se opri, întrebîndu-se daca ea auzise 
ce vorbisera ei, Calouste îl ajunse din urma. 

- Scapa de ea, sopti Calouste. Vocile razbat în linis=tea 
asta. 

- Doar nu vreti sa spuneti... sopti Max. 

- Executa ordinul. Elimin-o. 

Max înghiti în sec si scrisni din dinti. Era o fata draguta si nu 
avea mai mult de optsprezece ani. Se apropie de el zimbind. 
încerca sa zîimbească si el, dar nu reusi. Calouste îl înghionti de 
la spate. Max lua o gura de aer rece. 


Cînd fata ajunse lîngă el, Max o prinse ferm de mijloc. Era 
mititica. Cînd încerca sa deschida gura pentru a tipa, el o ridica 
deasupra capului, o întoarse cu capul în jos si o arunca frontal în 
mocirla. | se pâru câ aude un bolborosit. Picioarele ei se zbatura 
disperat, apoi se facura nevazute. Citeva bule de noroi se iviră 
la suprafata mocirlei verzi. Apoi nimic. 

- Bîrfe de fatucă de la sat, observa Calouste lapidar. 

Max privi spre nord unde, în lumina macabra a lunii, 

The Wash semâna cu un desert trist si dezolant. Max abia 
astepta sâ paraseasca zona. 

- îmi pare rau câ a trebuit sâ vă primim într-un loc ca 
acesta, comenta el, dar este unul dintre cele mai pustii din 
Marea Britanic 

f - N-are nimic, replica prompt Calouste, care crescuse într-o 
pustietate din Asia Centrala. Unde este masina? 


50 
COLIN FORBES 


- E putin de mers pe drum de aici. M-am gîndit ca ar fi 
nepotrivit sa le parchez prea aproape de carare. latâ-le. 

Pasind pe drum, Calouste privi uluit. O limuzina neagra, 
eleganta, statea parcata la marginea drumului. Lîngă ea se afla 
Ford-ul vechi al lui Max. Observînd sosirea lor, un sofer în 
uniforma deschise portiera si lua pozitia de drepti. 

- Limuzina este pentru dumneavoastra, desigur, explica 
Max. Soferul este unul dintre oamenii mei cei mai buni. A 
strangulat cel putin un om. II cheama Grogan... 

- Idiotule! racni Calouste apoplectic. Ti-am mai spus, nu 
vreau sa atrag atentia asupra mea. Limuzina e închiriata? 

- O, da, spuse Max agitat. Este. 

- Macar un lucru l-ai fâcut bine. Debaraseazâ-te de acest 
Grogan, mirii Calouste. Spune-i sa duca masina înapoi la firma 
de închirieri imediat. Daca îl opreste politia, sa spună ca 
trebuia sa conduca un bancher, un anume domn Moran din 
Spalding, dar nu a nimerit adresa. Tre-buie sa acopar eu toate 
variantele nenorocite! Voi merge cu tine, cu masina ta. Mă duc 
la masina. Dâ-mi cheile imediat! Si trimite limuzina aceea de 
aici toute suite. Misca, lua-te-ar naiba! 


Max se cauta de chei în buzunare. In graba sa le scapa pe jos, 
se apleca si le lua. Fugi apoi spre limuzina, cu picioarele 
nesigure. Era speriat de moarte vâzîndu-l pe Calouste într-o 
dispozitie atit de proasta. 

- Catre hotelul Green Dark din West Higham. Corect, 
domnule? întreba el în timp ce porni cu Calouste în dreapta sa. 
- Corect. 


înfruntarea 51 

Max fu usurat sa vada ca era în toane mai bune. Nu banuia ca 
acesta se prefacuse ca e furios. Era o metoda pe care o folosea 
ocazional pentru a le arata subordonatilor cine este seful. 

- Am fost mai devreme la hotelul Green Dark, spuse Max 
relaxat. Voiam sa verific daca stiu ruta. Am trecut pe acolo. Nu 
parea sa fie nimeni. Ati rezervat un apartament acolo, domnule? 
- Sînt proprietarul hotelului, ce naiba. L-am cumparat printr- 
o serie de companii mici si am angajat oamenii mei acolo. Voi fi 
singurul oaspete. Cînd mergem acolo, ocoleste King's Lynn. Eun 
sediu de politie acolo. Nu cred ca taran—cuta aceea de care ne- 
am debarasat a fost data disparuta. Dar de ce sa riscam? 

- Sînteti foarte atent, daca-mi permiteti. Va gînditi la toate. 
- Daca nu o fac eu, atunci cine? Opreste într-un loc linistit 
înainte de a ajunge la hotel. Vreau sa-mi schimb înfatisarea. 
Nu-si mai spusera nimic si nu întîlnirâ aproape deloc alte masini. 
Nimeni nu iesise afara pe un asemenea frig nâpraznic. Cînd 
oprira în pustietate, Calouste cobori cu va-—liza pe care o tinuse 
în brate. Max se întoarse discret cu spatele. Cînd se întoarse la 
loc, avu un soc. 

Abia îl mai recunostea pe Calouste, care purta acum un pardesiu 
de tweed, un fular de lina tras pînă la barbie, mânusi de piele si 
o palarie lata, trasa cu grija peste fata. Singura similitudine era 
o pereche de ochelari de soare cu rama aurie, diferiti fata de cei 
pe care îi purta cînd ajunsese la tarm. Echipamentul sau 
precedent era împachetat cu grija în valiza. îi întinse lui Max o 
carte de vizita, pâstrîn-du-si-o pe a sa în mină. 


52 


COLIN FORBES 


- Cînd intram, mergem la receptie fara sa spunem nimic, 
doar dam receptionerului cartea ta de vizita. Eu voi fi în 
apartamentul trei de la primul etaj. Tu vei fi în aparta-mentul 
patru. Exista o usa între ele. în caz ca apar pro—bleme, 
foloseste-ti pumnii sau preaiubitul cutit. Fara focuri de arma. 
Trecatorii pot auzi împuscaturile. 

- Va asteptati sa apara probleme? întreba Max pe cînd se 
întoarsera la masina. 

- Sigur că nu, bâietică, raspunse Calouste, vorbind acum cu 
acel accent britanic perfect. Dar am citit undeva câ deviza 
cercetasilor era: „Fii pregatit". latâ-ne. Dupa aceea, ascunde 
masina în garajul din spate. 

Hotelul cu nume straniu, Green Dark, era o cladire pa-trata de 
dimensiuni mari, cu peretii vopsiti în verde-deschis. în fata avea 
un spatiu verde întins, despartit de o alee pietruita. înauntru, 
Calouste merse direct câtre receptie si îsi puse cartea de vizita 
lîngă cea a lui Max. 

- Parsons, observ câ ai omis o instructiune. Trebuie sa faci 
exact cum îti spun eu, te rog. Vreau ca afara sa fie pus imediat 
semnul „Nu avem camere libere". Voi servi masa în camera 
peste o ora. Am un meniu în camera? Excelent. Voi telefona sa 
comand. Domnul Rogers aici de fata îsi va aranja singur, la fel, 
sa serveasca masa în camera. 

- Am înteles, domnule Pennington, îl asigura recep-tionerul 
îmbracat elegant pe oaspetele sau. Ne ocupam de îndata. 

- Mai întîi semnul de afara, te rog. Imediat. 

- Aveam de gînd sâ vă conduc câtre apartamentul dum- 
neavoastra, domnule... 

- Nu este necesar, raspunse Calouste în aceeasi maniera 
poruncitoare. 


înfruntarea 
53 


- Deci dumneavoastra sînteti domnul Pennington, sopti 
Max. lar eu sînt domnul Rogers... 

- Exact. Te rog sa nu uiti numele. Apartamentul tau este 
urmatorul. Doresc sâ nu fiu deranjat - am de verificat niste 
documente. 


In apartamentul sau, Calouste îsi arunca valiza într-un dulap. 
Asezat într-un fotoliu, puse un mobil foarte sofisti—cat pe masa. 
Dintr-un buzunar interior scoase mai multe foi de hîrtie mari. 
Desfasurate, acestea erau planurile arhitec-turale ale incintei 
conacului Hengistbury. Singura parte neindicată era labirintul de 
pivnite de sub casa. Calouste nu stia de existenta lor. 
Fotocopiile planurilor fusesera trimise catre o adresa din 
Bruxelles prin posta. 

Chiar si mintea agila a lui Calouste trebuia să se con-centreze 
atent pentru a memora holurile, numeroasele apartamente, 
fiecare cuprinzînd birou, salon de masa, doua bâi, doua 
dormitoare mari, o bucatarie spatioasa si o biblioteca mica. 
Numele ocupantilor fusesera adaugate cu pix negru, scrise cu 
litere de tipar ciudate care, banuia el, erau mar-cate mascat. 
Conacul Hengistbury era mai complex decit crezuse. Scotindu-si 
ochelarii, se uita la telefonul mobil. Aveau sâ treaca cel putin 
patruzeci si opt de ore pînă sa sune, anuntînd finalizarea primei 
faze a planului sau. 

Doua zile mai tîrziu, la ora opt seara, mobilul suna. Calouste îl 
lua în mîna. 

- Da, cine e la telefon? 

- Aici Orion. Vestile nu sînt bune. Nu sînt bune deloc... 
Vocea era ca de robot. Interlocutorul folosea un instru-ment 
care distorsiona vocea. Era imposibil de stabilit daca era vocea 
unei femei sau a unui barbat. 


54 
COLIN FORBES 


- Ce naiba vrei sa spui? întreba Calouste. 

- Planul a dat gres. Tweed si Paula Grey sînt teferi si 
nevatamati. înapoi la Londra, presupun. Teferi si neva-tamati... 
-Ai mai spus o data! spuse el scrisnind. Trînti mobilul. Trebuia sa 
o ia din nou de la capat, începu sa înjure teribil în franceza. 


6 

Cînd Tweed si Paula sosira de la Hengistbury, toti angajatii de 
baza erau adunati. Tweed îi privi lung pe toti. Marler, înalt si 
slab, trecut de treizeci de ani, ocupa locul sau preferat. Statea în 


picioare, sprijinindu-se de perete lîngă Paula, care acum statea 
la biroul ei în coltul departat de lingă ferestrele largi. El fuma o 
tigara asezata într-un lung filtru negru. 

Ca întotdeauna, era îmbracat elegant, iar parul sau negru era 
îngrijit. Purta un costum bej frumos croit, camasa bleu—marin si 
cravata Chanel. Marler avea reputatia de cel mai bun tintas din 
Europa cu pusca sa Armalite. Proaspat barbierita, fata sa era 
frumoasa, atrâgînd atentia femeilor elegante cînd mergea pe 
oricare strada din Londra. 

- In cazul în care crezi ca am pierdut vremea, începu el cu vocea 
sa de tip educat, toti am fost extrem de ocupati. Eu am fost în 
Cartierul de Est unde agentii unui anume Calouste Doubenkian 
au recrutat cele mai rele personaje -tilhari periculosi si criminali 
care nu au fost prinsi nicio—data pentru faptele lor. M-am gîndit 
sa mentionez acest 


56 
COLIN FORBES 


lucru avînd în vedere telefonul lui Philip Cardon, pe care mi 1-a 
transmis Monica. 

- Ce?'. îngină Paula. 

- Nu vorbesc suficient de clar? întreba cinic Marler. 

- Vezi? striga Paula catre Tweed. 

- Harry, raspunse Tweed ca si cum nu auzise ce fusese 
spus. Nu, vreau sa spun tu, Pete, spuse catre Pete Nield, un tip 
înalt de un metru optzeci si de asemenea bine îmbracat, dar 
lipsit de tactul lui Marler. Tu ai un amic la unul dintre cei trei 
negustori de aur. Am ceva pentru tine. 

Paula se ridica în graba pentru a i se alatura în vreme ce Pete îsi 
mîngiie mustata lîngă biroul lui Tweed. Om cu educatie, colegul 
sau era Harry Butler, care statea cu picioarele încrucisate pe 
podea. Nici ca se putea un con=trast mai mare între cei doi. 
Harry purta un pardesiu ponosit si pantaloni care apucasera si 
vremuri mai bune. Era indignat. 

- Am de doua ori mai multe relatii în lumea interlopa 

decit Pete, bombani el. 

Tweed, absorbit, ignora protestul. Asezind o foaie de hirtie 
groasa pe birou, îsi scoase cu grija batista din buzu-narul de la 


piept si varsa continutul. Peter aprinse o veioză de birou. 
Granulele si un fragment mai mare straluceau puternic în 
lumina. 

- Pete, spuse Tweed, e aur? 

- Ah, spuse Paula, deci asta faceai. Ai udat batista în carafa 
cu apa si apoi ai presat-o pe covor în vreme ce Bella si Lavinia 
se cazneau sa deschida sertarul acela enervant. 

- Ce crezi, Pete? întreba Tweed ignorînd întreruperile. 
Pete scosese din buzunar o lupa puternica. Analiza 

fiecare fragment pret de cîteva minute, zabovind cel mai mult 
asupra bucatii celei mai mari. 


înfruntarea 57 

- Trebuie sa le duc amicului meu care este expert, spuse el 
în cele din urma. Dar eu pun pariu ca e aur. 

- Vreau sa aflu cu cît timp în urma a fost extras din mina. 
De asemenea, daca se poate, si de unde. 

- Ar trebui sa fiu înapoi în mai putin de doua ore, spuse 
Pete, verificîndu-si ceasul. Persoana mea de legatura lucreaza 
dupâ-amiaza si seara. Doarme dimineata. 

în vreme ce vorbi, strînse foaia de hirtie de colturi, apoi goli cu 
grija continutul înapoi în batista lui Tweed. Rasu-cind-o usor, 
scoase o batista alba de-a sa pentru a realiza înca un învelis 
protector. 

- In doua ore sînt înapoi, promise el si apoi pleca. 

- Nu-mi spune nimic, spuse Paula dojenitor. 

- Asteapta pînâ cînd aflam daca am avut dreptate sau nu, 
replica Tweed. 

- Nu are rost sâ-1 presezi pe Tweed, avertiza Harry de pe 
podea. Va vorbi doar cînd este pregatit. Ar trebui sa stii asta 
pînă acum. 

- Si eu te iubesc, îi spuse ea zimbind. 

Suna telefonul. Monica raspunse si îi facu semn lui Tweed care 
se întinse spre telefon, auzi vocea si îi semnala Paulei sa asculte 
de la telefonul ei. 

- Da, spuse el. Mai multe informatii despre... 

- Am fost informat din surse sigure câ Doubenkian este 
acum în Anglia. A ajuns acum cîteva zile... 

- Unde? 

- N-am idee. 


- Ce ruta a urmat? 

- Habar n-am. Tinem legatura. Cînd pot. 

Legatura se întrerupse. Philip Cardon sfîrsise convorbi—rea 
subit. Tweed ridica din sprîncene catre Paula. Se gîndi o 


58 
COLIN FORBES 


clipa, apoi îi ceru Monicai sa îi faca legatura cu comandantul 
Buchanan. Deschise conversatia raportindu-i succint pri-etenului 
sau, Roy, despre vizita pe care o facuse împreuna cu Paula la 
Hengistbury, omitînd orice amanunt legat de fragmentele de 
aur. 

- îmi pare râu, comenta Buchanan. Nu stiam ca te vrea ca 
bodyguard, din ceea ce înteleg eu. Desigur ca a trebuit sa 
refuzi. Nu-mi place ca vrea sa te cumpere. Poate fi periculos. 

- Parca nu stiai nimic despre acest personaj. 


- Doar zvonuri, pe care se pare ca le râspîndeste 
Doubenkian însusi. 

- Ce zvonuri? 

- Printre altele, a vrut sa cumpere o banca privata din 
Viena. Proprietarul a refuzat. Ulterior, fiul sau - în vîrstă de 
optsprezece ani - a fost rapit. Pretul eliberarii sale teafar este 
vînzarea bancii. Proprietarul vinde, baiatul este înapoiat teafar. 
Apoi un cumparator misterios, ca si în cazul Viena, primeste o 
oferta pentru banca sa privata din Grenoble. Proprietarul refuza, 
sotia sa este rapita. Proprie-tarul, care probabil ca nu tinea prea 
mult la sotia sa, o primeste înapoi prin posta, cîte un picior, apoi 
un brat si restul din ea pe bucati. 

- Doubenkian pare cel mai sadic criminal de care am auzit 
vreodata... 

- Stai putin. Sînt zvonuri. Nimic nu se leaga direct de 
Calouste Doubenkian. 

- Cumparatorul poate fi depistat aflind unde ajung banii, 
insista Tweed. 

- Departamentul criminalistic din Viena a încercat acest 
lucru. Banii au fost trecuti prin mai multe companii private. 


înfruntarea 59 

Au ajuns în Vaduz, Liechtenstein. Stii ca e imposibil sa verifici 
conturi în acel stat minuscul. 

- Doamna Bella Main spune ca Doubenkian i-a tele—fonat 
personal. 

- Aceasta nu e o dovada. Avem doar cuvintul ei ca proba. 
Nu este suficient pentru a dovedi ca a fost el. 

- Nu stie nimeni unde este baza lui? 

-Nu. 

- Dar Interpolul? continua în verva Tweed. Nu sînt deloc 
interesati? 

- Ceea ce îti voi spune nu este o gluma. Stii ca la Interpol, la 
sediul lor discret din Lion în Franta, se folosesc foi negre pentru 
a afisa infractorii cei mai cautati, cu fotografiile lor si datele pe 
care le mai au despre ei? Am întrebat odata un om de legatura 
din Lion care este situatia lui Calouste Doubenkian. Au o foaie 
neagra pe perete. Doar numele lui cu un semn de întrebare. 
Nimic altceva, o foaie goala. Fara fotografie. Niste glumeti au 
scris un cuvint pe afis: „Fantoma". Probabil ca are vreo cinci 
pasa—poarte false perfecte. Toate pe nume diferite. 

- De ce semnul întrebarii în dreptul numelui lui? 

- Deoarece numele lui adevarat poate fi oricare. Tweed - 
Buchanan deveni emfatic -, tot ceea ce ti-am spus sînt zvonuri. 
- Ei bine, acum stii ca nu mă duc la Hengistbury. 

- Cum ai putea? Cu pozitia pe care o detii în prezent... 
Tweed termina convorbirea si privi catre Paula, care 

auzise fiecare cuvint. Zimbind, îsi deschise bratele într-un gest 
de împacare. 

- Ce crezi despre asta? întreba el. 

- Mi s-a parut foarte ciudat. 

- în ce sens? 


60 
COLI1M FORBES 
- Nu avem nici un indiciu despre cum arata Calouste, dar 


personajul lui se contureaza. 
- în ce sens, pentru numele lui Dumnezeu? 


- în felul sau diabolic el este foarte inteligent, un maestru al 
trasului de sfori fara a se expune personal. Pun pariu ca nu sta 
în acelasi loc mai mult timp. Si mereu apare sub un nume fals. 

- Nu ne ajuta cu mai nimic. în orice caz, el nu este problema 
noastra. 

îsi flutura mîna spre teancul de dosare de pe birou. 

- Treaba mea este sa rezolv aceste rapoarte de la agentii 
de peste hotare. Probabil ca majoritatea trimit rapoarte 
neînsemnate doar pentru a arata ca sînt activi. Nu vreau sa 

fiu deranjat cînd lucrez la ele. 

Robert Newman, un agent cheie al lui Tweed, statea întins pe un 
fotoliu de lîngă biroul acestuia. Cu o vasta experienta, fusese 
odinioara cel mai renumit reporter international din America si 
din Europa. Articolele sale fusesera reproduse integral în 
Washington Post, DerSpiegel din Germania si multe alte ziare 
importante, inclusiv Daily Clarion din Londra. 

înalt de un metru nouazeci, bine facut, în vîrsta de patruzeci si 
ceva de ani, figura sa puternica, aratoasa era deseori admirata 
de catre femei atunci cînd mergea pe strada. Se încrunta la 
auzul raspunsului lui Tweed. 

- Tweed, începu el hotârit, cred ca ceea ce a spus Paula a 
fost foarte abil. Definirea personajului este jumatatea dru—mului 
catre identificarea omului. Ascult-o. 

- Am cerut sa nu mai fiu întrerupt, spuse Tweed încet. Nu 
ne intereseaza acest Doubenkian. Dar de vreme ce toti va 
gînditi la el, puteti sa va cercetati legaturile. Nu mergeti 


înfruntarea 
61 


la sud de rîu. Criminalii si spionii evita acea zona nefasta. Se 
tem sa nu fie deconspirati. 

- Ma duc la toaleta, spuse Paula si parasi biroul. 

în dimineata celei de-a treia zi de cînd primise vestea 
tulburatoare ca Tweed si Paula Grey sînt în viata si probabil 
înapoi la Park Crescent, Calouste se decise sa actioneze. Nu 
statea în acelasi loc mai mult timp indiferent unde se afla. 
Petrecuse întreaga noapte în camera sa de hotel asezat într-un 
fotoliu, bînd ceasca dupa ceasca de cafea. Mintea sa agera 


nascocise singura solutie pentru a-l elimina pe Tweed. Stia câ 
Tweed era formidabil. Luîndu-si valiza, întotdeauna pregatita 
pentru o plecare în graba, trase zavorul usii intercomunicante, 
deschise usa si i se adresa lui Max, care statea la fereastra. 

- Plecam. Cînd esti gata? 

- Acum, domnule. Imediat. 

Asezat lîngă Max în Ford-ul vechi, începu să vorbeasca imediat 
ce se aflară la drum deschis. Soarele orbitor lumina direct prin 
parbriz. Calouste îsi cobori aparatoarea imediat dupa ce Max îsi 
luase aceeasi masura de precautie. 

- Ne mutam, îl informa Calouste pe adjutantul sau, la una 
dintre casele pe care le detin lîngă satul Leaminster la gra~ 
nita dintre Sussex si Hampshire. Se afla la cincisprezece 
kilometri de conacul Hengistbury si de Pâdure. 

Scoase o harta pentru a i-o înmiîna lui Max, care dadu din cap. 
- Doar sâ-mi aratati. Unii dintre aceia care si-au cum— 
parat case de vacanta aici cred câ nu e circulat si conduc pe 
mijlocul drumului. Tinerei macho. 


62 
COLIN FORBES 


Se uita pe harta pe care Doubenkian o tinea îndreptata spre el. 
Degetul mic al sefului sau indica Leaminster, iar Max dâdu 
aprobator din cap. 

- Pot sa urmez un drum ocolitor linistit. Ajungem pîna la 
prînz. 

- Am rezolvat problema cu Tweed, spuse Calouste 
caznindu-se sa împacheteze harta. Orice om are punctul sau 
slab. Chiar si un om de inteligenta lui Tweed. Aceasta este 
pîrghia pe care o vom folosi. La fel cum am reusit în Viena. O vei 
atrage pe Paula Grey în afara sediului SIS, o vei prinde, apoi îi 
telefonezi lui Tweed. Il informezi ca o ai pe domnisoara Grey si 
ca va fi torturata pret de trei ore după care va fi omorită daca 
nu vine într-o ora sâ o salveze, înainte sâ-i telefonezi începi 
tortura, apoi o pui la telefon pentru ca el sâ o poată auzi tipînd. 
In timp ce-si explica planul, Calouste încă încerca să 
împatureasca harta. Nu putu astfel sâ observe expresia crispata 
ce aparu pe fata lui Max. 


7 

în biroul din Park Crescent se aflau doar Monica, Tweed si Paula 
cînd, dupâ-amiazâ tîrziu, suna telefonul. Monica îi facu semn 
Paulei. 

- E pentru tine. Un domn Evelyn-Ashton. O voce 
sofisticata... 

- Da? spuse Paula. 

- Domnisoara Paula Grey? 

- La telefon. Cine sînteti? 

- Evelyn-Ashton. Nu ma cunoasteti, dar am informatii 
pentru dumneavoastra în legatura cu un anume domn de 
origine armeana. 

Vocea avea un pronuntat accent britanic, era terna si superioara 
fara sa epateze. Paula îsi arunca privirea asupra lui Tweed care 
era cufundat în dosarele sale. 

- Ei bine, spuneti-mi, replica Paula. 

- Nu la telefon. Prea periculos. Ne putem întîlni? 

- Unde? Si cînd? 

- Acum. La hotelul Duke's Head. în Mayfair, pe Tiverton 
Street. Sînt înalt, bine facut si port un costum cu 


64 
COLIN FORBES 


un trandafir artificial gri la butoniera. Pârul saten, fara barba. 
Sînteti dispusa? 

- Voi fi acolo în cincisprezece minute, aproximativ. 

- Eu voi bea sampanie. Cu masura... 

Paula vorbise încet, stiind ca lui Tweed nu îi plac întîlnirile în 
secret. Se ridica si îmbraca haina de piele, verificînd totodata 
daca pistolul Walther se afla în buzu—narul de la sold. Cînd se 
apleca sâ îsi traga ghetele de la glezne verifica daca pistolul 
Beretta virit în tocul de la pi—cior se afla ferm pe pozitie. 

- Cine era? întreba Tweed fâră sa ridice privirea. 

- O firma care îmi modifica o rochie... 

Pe cînd conducea catre Mayfair, mii de gînduri îi veneau în 
minte Paulei. Era posibil ca acest strain pe care avea sâ-1 
întilnească să detina într-adevar informatii despre Calouste 


Doubenkian? în cazuri precedente ea avusese parte de un noroc 
ivit cînd se astepta mai putin. 

în barul bine dotat de la Duke's Head, Max îsi astepta deja 
musafirul. El ajungea întotdeauna mai devreme la întîlniri. Avea 
astfel timp sa verifice împrejurimile. Barul era spatios si 
dreptunghiular, partea îngusta reprezen-tind fatada. 

El era singurul client la acea ora si se asezase lîngă usa. Lîngâ el 
se aflau o frapiera cu o sticla de sampanie la gheata si doua 
pahare pregatite. Tinea ascunsa în mîna sa uriasa o capsula fâră 
gust pentru bautura ei. Avea sâ o faca subit sâ se simtă 
adormita. 

Mintea lui Max era în fierbere. La hotelul Green Dark, nu reusise 
sâ închida un ochi în noptile petrecute acolo. în mintea sa se 
furisa amintirea acelei fete pe care o aruncase în mocirla. îsi 
imaginase scena oribila cu ea deschizînd 


înfruntarea 
65 


gura sa strige. Ingerînd acea mocirla scîrboasâ, apoi îne-cîndu- 
se cu ea. Lui Max îi fusese râu si încă se resimtea. 

Se întimplase totul atît de repede. Obisnuit sa execute orice 
ordin al lui Doubenkian, actionase din reflex. Prin—sese victima, 
o ridicase si o azvirlise. lar stâpînul lui se referise nepasator la 
ea drept o „târâncutâ". Max putea sa omoare un barbat si apoi 
sa mâniînce fara probleme o masa copioasa. Ceea ce Îi 
propusese Doubenkian pentru Paula Grey îl dezgustase. 

Pe cînd se apropia de Duke's Head, Paula, care îsi parcase 
masina într-un spatiu liber la mica distanta, re—marca un Ford 
ponosit parcat aproape de hotel. Observa, de asemenea, cum 
soferul o priveste în oglinda retrovi-zoare. Acesta se uita rapid în 
alta parte. Statea încordat la volan, „un nord african, se gîndi 
ea, în haine de lon—donez". Mai remarca doua lucruri. Pe 
bancheta din spate era un covor mare, iar în vreme ce el stâtea 
nemiscat, mo-torul era pornit. Aparatul de taxat arata ca se 
afla acolo de zece minute. 

Ea intra în bar, iar barbatul cu sacou alb din spatele tejghelei 
lungi îi zimbi si spuse: „Buna ziua". 


La o masa de lînga intrare un barbat se ridica si veni sa o 
însoteasca la masa lui. înalt, aratos si bine fâcut, era îmbracat 
într-un costum gri, cu camasa alba si cravata clasica. Zimbetul 
lui era voios, dar ea simti o tenta dubioasa la el. 

- Eu sînt Evelyn-Ashton, începu el. Va sînt recunos-cator ca 
ati binevoit sâ-mi oferiti timpul dumneavoastra. 

- Nu am mult timp la dispozitie, îl avertiza ea în vreme ce el 
îi tragea scaunul. 


66 
COLIN FORBES 


- O, nu face nimic, o asigura el în timp ce se furisa pe 
scaunul din fata ei cu o agilitate neobisnuita. Ceea ce am de 
spus nu are cum sâ dureze o sâptamiînâ. Putina sampanie sâ ne 
relaxam? Cînd eram tinar, aveam obiceiul de a strecura o 
sticla în caminul de la scoala. Da, într-adevăr. 

- As prefera o cafea, multumesc. 

Barmanul se mutase discret în cealalta latura a tejghelei pentru 
a le oferi intimitate. Max se întoarse catre el si comanda: 

- Fii bun, o cafea cu tot ce trebuie pentru oaspetele meu. 
Paula stia deja ca ceva e în neregula. Cu mult timp în 

urma avusese un prieten care vorbea cu accent britanic cla-sic, 
din ghearele caruia scapase si descoperise curînd ca îl uraste. 
Acest asa-numit Evelyn-Ashton nu vorbea corect cu accent 
britanic. Apropiat, dar nu suficient. Cînd se întoarse cu spatele 
sa vorbeasca cu barmanul, ea îsi arunca batista pe jos. 
Aplecîndu-se pentru a o ridica, scoase pistolul Beretta din toc si 
îl tinu în mîna dreapta ascuns sub fata de masa, cu teava 
îndreptata catre picioarele gazdei sale. 

Max era socat. în fata sa se afla o femeie foarte fru-moasa, 
avînd în jur de treizeci de ani dupa estimarile lui, cu un zîmbet 
captivant. De cum aparuse, el se decise ca nu poate face asta. 
Tortura? Oribil. în nici un caz. 

Dupa ce sosi cafeaua, în mintea lui se produse o ruptura. 
Trebuia sâ o avertizeze. Si mai ales dupa ce se întîmplase la The 
Wash. Ea simti ceva ciudat în comporta-mentul lui si se înclina 
spre el. 

- E ceva în neregula, s-a întîmplat ceva? 


El deschise gura, înghiti, apoi izbucni, uitînd sâ mai vorbeasca 
cu accent britanic. 

- Domnisoara Grey. Nu ati aflat de la mine. Dar am 

fost angajat - o så vă socheze - sâ vă râpesc, sa vă droghez 


înfruntarea 67 

cu sampanie, sâ ma prefac ca va e rau, sâ va duc în Ford-ul de 
afara si să vâ ascund în covorul de pe bancheta din spate. 
Respira adînc. Apoi sâ vâ torturez într-un loc secret si să îl pun 
pe Tweed să asculte la telefon cum tipati pen=tru a-1 atrage în 
capcana. Nu pot sâ va fac acest lucru. Vă rog sâ plecati acum. 
Barmanul stie o cale de iesire prin spate. Nu folositi intrarea 
principala. 

- Deci, spuse Paula calm, care este numele armeanului? 

- Nu cunosc nici un armean. 

Cu o voce crispata, el se întoarse sâ cheme barmanul. Ea profita 
de ocazie si îsi vîrî pistolul Beretta în tocul de la gamba, sub 
pantaloni. 

Max explica problema barmanului în soapta, dar ea auzi fiecare 
cuvînt. 

- Sotul acestei domnisoare încîntâtoare vine spre noi. 

Vrei sâ o conduci spre iesirea din spate de care mi-ai spus 

mai devreme? 

Ea îsi puse mîna pe umarul lui lat în timp ce se ridica pentru a-l 
urma pe barman. 

- Ar fi mai bine să parasesti tara imediat. Sâ începi o 

viata noua. 

Ea era înca atenta să nu fie o capcana mai complexa cînd 
barmanul o conduse câtre o usâ ascunsa din spate. 

- Unde duce? întreba ea. Si ai putea sâ verifici så nu fie vreo 
masina sau persoana afara? 

- Nu e nimic, raspunse el întorcîndu-se de afara. Nu e loc de 
masina. Nu e nimeni afara. Faceti stînga, mergeti drept înainte 
pe alee pîna cînd dati de o alee si mai mica. Aceea vă duce 
direct spre Tiverton Street, suficient de departe de Duke's Head. 
- Multumesc mult. 

- Mult noroc. 


68 


COLIN FORBES 


Era ceva inclus în meseria lui. Paula nu era prima femeie pe 
care o furisase afara exact la timp. 

Paula avea pistolul Walther în mînă, mascat de poseta în vreme 
ce pasea în graba pe piatra cubica. „Slava Dom-—nului pentru 
pantofii mei silentiosi", se gîndi ea. Gâsi aleea mai îngusta si iesi 
pe Tiverton Street, aproape de locul în care era parcat Porsche- 
ul ei. 

Privi scurt catre locul în care era parcat Ford-ul maro. Disparuse. 
Realiza apoi ca umblase cu grija pe piatra cubica pentru a nu-si 
luxa glezna. Auzi un zgomot cunos—cut, o încrucisare între un 
zumzet si un fluierat. Se întoarse. Era Marler. 

- Am pîndit, spuse el zimbind. Pari cam încordata. 

- Am plecat la cumparaturi cu Porsche-ul meu. 

- Sa te ajut? 

- Da, te rog. Frigiderul e gol. 

Cînd pleca de la bar, Max încerca sa rezolve o pro—blema. Taz, 
marocanul care care se afla la volanul Ford-ului, vazuse o poza 
cu Paula Grey, deci aproape sigur o recu-noscuse intrînd în bar. 
Daca ar fi fost interogat de Doubenkian, Max stia ca viata lui nu 
mai valoreaza doi bani. Taz era o achizitie recenta în armata de 
oameni pe care Doubenkian o adunase în diferite târi europene 
si acum în Marea Britanic în opinia lui Max, noul recrut era de 
slaba calitate, dar putea îndeplini sarcini usoare. 

Cînd deschise portiera din stînga soferului, Max zari solutia 
problemei. Taz, tolanit la volan, tinea în ambele miini o hiîrtiuta 
alba, din care facuse cu mare grija un fel de pai. O tinea la una 
din nari în vreme ce priza puternic un praf alb. Transfera paiul 
de hirtie catre cealalta nara si aspira din nou adînc. 


înfruntarea 69 

Era atît de absorbit de îndeletnicirea sa încît nu îl observa pe 
Max decit cînd acesta se afla deja pe scaun, lîngă el. Max îsi 
umezi degetul, îl înmuie în praful ramas pe hirtie si gusta. Exact 
cum banuise. Cocaina. 

- Am nevoie... ca sa treaca... timpul, spuse Taz cu un 
zimbet prostesc. Se bilbiia. 

- Conduc eu, spuse Max raspicat. Deci dâ-te jos din masina, 
ocoleste si vino în locul meu! 


Taz consumase mult. Se chinuia sa deschida usa. în acest timp, 
Max lua hiîrtia din mîinile sale, o împaturi cu grija pâstrînd 
ramasitele de cocaina înauntru, apoi o vîrî în buzunarul lateral al 
portierei. 

Privea dispretuitor cum marocanul se folosea de ambele mîini 
pentru a se sprijini de masina încercînd sa ajunga în partea 
cealalta. Cînd acesta se trînti pe scaunul din dreapta, Max îsi 
pierdu rabdarea. 

- Centura de siguranta, se rasti el. 

Fu nevoit sa îi prinda el centura lui Taz. Apoi porni la drum, 
planul conturîndu-se în detaliu în mintea sa. Urma un drum 
ocolitor catre Cambridge Circus, prin Shaftesbury Avenue. Era 
ora de virf, dar parea surprinzator de liber. Era în apropiere de 
Piccadilly Circus cînd zari motivul. Drum în lucru. Autobuzele cu 
etaj aveau prioritate, doua îndrep-tîndu-se catre el. Se strecura 
într-un spatiu liber de pe partea dreapta, eliberat de un 
motociclist. 

- Am o alta sarcina de îndeplinit singur, îi spuse lui 

Taz. Tu coboara aici. Mergi citiva metri pe trotuar, apoi tra~ 
versezi si ajungi la statia de metrou, minti el. lei trenul pînă 

la pensiunea din New Malden. Ambele camere sînt platite, 
pentru urmatoarele doua zile. Miscâ-te, omule... 

Fu nevoit să-i desfaca centura lui Taz, apoi sa deschida portiera 
de pe partea acestuia. Taz reusi sa coboare în strada 


70 
COLIN FORBES 


si închise usa în urma sa. Max îsi aprinse o tigara urmă-rindu-l 
pe Taz împleticindu-se. Cele doua autobuze din urma depasisera 
Ford-ul, dar venea înca unul. 

Taz cobori de pe trotuar pentru a traversa fara sa se asigure. 
Autobuzul, avînd calea libera înainte, mergea cu saizeci de 
kilometri pe ora pentru a ajunge la statia urmatoare la timp. îl 
lovi pe Taz - soferul încercînd dis—perat sa frineze, dar prea 
tîrziu. Autobuzul îl izbi pe Taz, îl trînti la pamînt si trecu peste 
trupul lui cu o roata. Auto—buzul dadu înapoi, o roata fiind plina 
de sînge. 


Max îsi tinuse motorul pornit. Vazu un om tisnind din autobuz, 
se apleca sâ-i verifice pulsul arterial, apoi se ridica dînd din cap. 
Max semnaliza, intra pe drum si trecu încet pe lîngă multimea 
socata îndreptindu-se catre rond. 

în urma cu o ora, în fata Paulei Grey, tremurase în sinea lui 
gîndindu-se la ce trebuia sa facâ. Acum era rece ca gheata si îi 
era foarte foame. 

„Cred ca voi merge la Cafe Royal si voi comanda o cina 
completa, îsi spuse el. Cel putin sînt îmbracat pentru un 
asemenea local." 


8 

- Frumoasa masina, remarca Marler în vreme ce Paula 
conducea catre magazine. Ma gindesc sa îmi iau si eu un 
Porsche. 

- Costa o avere, după cum probabil ai ghicit, raspunse ea. 
Eu am un salariu consistent, după cum stii, dar am economisit 
luni de zile pentru a strînge banii. 

- Daca îmi spuneai, faceam jumatate cu tine, glumi Marler. 
Problema ar fi fost care dintre noi ar fi mers în portbagaj daca 
mai luam un pasager. Cred ca tu ai fi încaput mai bine decit 
mine. 

Ea rise si se simti mult mai bine. Marler, simtind tensi—unea în 
care se afla ea cînd se întiîlniseră, vorbea mai mult ca de obicei. 
Continua sa glumeasca, imitînd perfect vocile celorlalti membri 
ai echipei din Park Crescent. 

Ea continua sa ridă si în cele din urma protesta în gluma: 

- Daca nu încetezi, pierd controlul asupra acestei bijuterii. 
- Aceasta era ideea. Apoi trec eu la volan. 


72 
COLIN FORBES 


Parca într-un spatiu de lîngă noul magazin alimentar, iar Marler 
sari din masina pentru a alimenta aparatul de taxat înainte ca 
ea sa ajunga la el. Apoi lua un carucior si îi facu semn sa 
mearga înainte. 

- In Cartierul de Est ajutorului i se spune „baiete". 


- Ei bine, baiete, eu fac cumparaturile rapid, deci mis-câ-te 
înainte. 

- Si sînt cu zece ani mai tînar decit tine... 

Ea lua în graba alimente de pe rafturi si din comparti-mentele 
frigiderelor. în curind imensul carucior se umplu pîna la vîrf. Se 
îndrepta catre casa în timp ce Marler se uita fix. Un barbat în 
uniforma alba ridica alimentele în timp ce ele erau verificate, 
apoi le împacheta în cîteva pungi de hîrtie maro. Apoi întreba 
care este masina lor si împinse uriasa cantitate pînă în fata 
Porsche-ului si le aseza cu grija în portbagaj. Marler se cauta în 
buzunar pentru un bacsis generos. Angajatul dadu din cap. 

- Multumesc, domnule, dar nu avem voie sa primim bacsis. 
Sîntem platiti bine daca sîntem rapizi. Scuzati-mă, vad alt client 
la iesire. 

- Ultima data am vazut asa ceva în California, comenta 
Marler în vreme ce se instala pe locul de lîngă sofer. 

- E un nou magazin alimentar american, cu metode 
americane. 

Imediat pomi din parcare, cu viteza maxima admisa. Se strecura 
printr-un loc liber din trafic. Un sofer din alta masina tipa la ea, 
dar îl ignora. 

- Te întorci în California? întreba ea. 

- Nu cred. E plin de blonde cu picioare incredibil de lungi si 
fara un neuron în creier. 

Ajungînd, în cele din urma, înapoi la Park Crescent, Paula parca 
Porsche-ul în curtea din spatele cladirii. Acum 


înfruntarea 73 

era deja pe înserat si fura însotiti pe scari de catre Pete Nield, 
care tinea strîns în mînă un saculet de catifea neagra. 

Toata echipa se afla în birou. Harry statea în pozitia lui 
obisnuita, cu picioarele încrucisate pe podea. Dezasambla un 
pistol Walther, punînd elementele pe o tava de plastic. Tweed 
facu semn catre biroul sau liber. 

- Am rezolvat toate rapoartele. Monica a dus raspun—surile 
în cladirea Departamentului de comunicatii, aflata putin mai 
încolo. A, iatâ-l pe domnul Pete Nield. Ti-a luat ceva timp, nu ca 
ar conta daca ai raspunsurile la întrebarile mele legate de aur. 


- Vei fi fascinat. A trebuit sa astept pînă cînd omul meu de 
legatura, care a fost foarte surprins, a dus obiectele la un alt 
specialist. 

La auzul cuvîntului „aur", toti se adunara în fata biro-ului lui 
Tweed. Harry scoase o bucata mare de catifea neagra si goli 
continutul saculetului. Cu luminile din birou aprinse, fragmentele 
mici si bucata mai mare sclipeau. 

- De la Rând, din Africa de Sud. Harry facu o pauza. 

- Extrase acum peste o suta de ani. Fârâ urma de îndoiala. 
- Sînt uimit, spuse Tweed încet. 

înainte ca Paula sa prepare cina acasâ la Tweed pe Bexford 
Street, ei câraserăâ enorma încarcatura din Porsche pînâ la 
primul etaj. Tweed era nedumerit. 

- De ce avem nevoie de toate astea? 

- Deoarece ambele frigidere americane mari ale tale 

sînt goale. E esential să îti reîntregesti proviziile. 

- Ne-am putea deschide propriul supermarket, o 

tachina el. 


74 COLIN FORBES 

- Gatesc. Ti-ar placea o supa de ciuperci, cotlete de miel, 
cartofi, plus legume combinate, urmate de o tarta de lâmiie pe 
care am preparat-o în Fulham Road? 

- îmi lasa gura apa... 

Dupa ce avansase cu gatitul, ea intra în camera de zi pentru a 
pregati masa, dar gasi totul deja aranjat. Fusesera umplute si 
doua pahare de vin. Gusta dintr-unul cu placere. Arunca un ochi 
peste umarul lui Tweed la cartea pe care acesta o citea. The 
Official History of Gold Bullion.1 

Mîncară în liniste, cum faceau de obicei. Abia cînd se aflau 
tolaniti confortabil pe canapea, Paula îi spuse lui Tweed despre 
ciudata întîlnire cu Evelyn-Ashton. El parea tulburat asa ca ea 
schimba subiectul. 

- Ce parere ai despre conacul Hengistbury si locui-torii lui? 
- Parea ca fiind cea mai luxoasa închisoare din lume. Toti 
acei oameni care traiesc sub acelasi acoperis. Am simtit ura si 
poate o atmosfera malefica. Totul tinut sub control de 
remarcabila Bella. 

- Dar Marshal Main? 


- Sarmant. Niciodata nu mi-a placut genul acesta, pro-babil 
pentru ca e o calitate care îmi lipseste... 

- Am observat ca femeile de toate virstele te privesc 
iscoditor. Altceva despre Marshal? 

- Un afemeiat - si lipsit de tact cînd se plictiseste de una. în 
spatele fanfaronadei de bâiat bine educat simt un om fara 
scrupule. 

- Si Crystal? întreba ea, pâstrind o expresie neutra. 

- M-a dus la ea în dormitor, spunînd ca panorama se vede 
cel mai bine de acolo. Apoi a încercat sa ma seduca. E 
puternica, dar am reusit sa o resping. 

1 Istoria oficiala a lingoului de aur 


înfruntarea 75 

- Si a fost furioasa, feroce chiar? 

- Ciudat, nu a fost. A fost calma, perfect controlata. M-a dus 
pe coridor sâ îmi arate Pike's Peak. Un munte extrem de 
neobisnuit - mă rog, un deal urias. De forma conica la vîrf. 
Fatade golase. Nu creste nimic pe el. In mod cert, nu as încerca 
sâ ma catâr pe el, nici pentru o mie de lire. 

- Lavinia? 

- Ei bine... 

Tweed fâcu o pauza. 

- Cu siguranta cea mai inteligenta si mai controlata 
per—soana de acolo, cu exceptia Bellei. Trebuie să recunosc ca 
nu prea am reusit sa o citesc. Uitindu-mă fix în acei ochi albastri 
enormi nu am putut să vad ce se ascunde în spatele lor. Vointa 
de fier. 

- Si foarte atragatoare, sugera Paula. Desteapta? E ex—pert 
contabil. Unul dintre cei mai buni. 

- La fel e si Crystal, iar ea este mai tînâra, remarca el. 

- Dar celalalt director, Warner Chance, tatâl lui Leo si al lui 
Crystal? E atît de tacut. 

- Din nou, excluzînd-o pe Bella, probabil cea mai puter-nica 
si mai de isprava figura din întreaga adunare. Banu-iesc ca el îl 
dispretuieste în sinea lui pe Marshal. 

- Doua întîmplâri îmi vin mereu în minte, marturisi Paula. 
Nu am înteles ultimele cuvinte ale Bellei - „să vii så aperi 
comoara noastra". 

- Am remarcat formularea aceea. 


- Dar cînd ai citat-o pe Bella jos, Snape a fost con=trariat. 
Aproape câ a strigat isteric: „V-a spus una ca asta!" Extrem de 
ciudat, m-am gîndit. 

- Si eu. 

- Ce înseamna toate acestea? întreba Paula. 


76 
COLIN FORBES 


- N-am nici o idee. Locul acela este ca o bomba cu ceas pe 
cale de a exploda. 

- Ei bine, noi nu o sa fim acolo daca se întîmplâ. Dar Snape? 
- Ceva ciudat la el. L-am suhat pe un prieten de la MoD1 cît 
timp ai fost tu plecata. A fost detasat în Bosnia, a fost acu-zat 
ca a împuscat pe la spate doi musulmani neînarmati. Sin—gurul 
martor a fost discreditat, iar Snape a fost exonerat. La scurt 
timp dupa aceea, s-a transferat voluntar la masinisti. S-o fi 
simtit cazut în dizgratie. De un lucru sînt sigur - stie mai mult 
despre ce se întîmplă acolo decit oricare. 

- Si treaba aceea ciudata în legatura cu aurul, continua ea. 
- Voi sti mai multe despre aceasta dupa ce ma voi fi 
consultat cu Bob Newman. Pîna la urma, el e reporter, sau cel 
putin a fost înainte sa ni se alature. 

Tweed îsi ascunse cascatul si Paula îsi dadu seama câ îl 
întrebase prea multe. Se ridica să strîngă masa, iar Tweed 
insista să o ajute. Cînd ajunsesera acasa, el îsi scosese sacoul si 
cravata pentru a se simti mai confortabil. 

- E timpul să dormim, îi spuse ea dupa ce terminara de 
strîns. 

- Asa cred, aproba el, înâbusindu-si înca un cascat. Cînd ai 
ocazia, as vrea sâ desenezi un portret-robot al dom-nului 
Evelyn-Ashton, cu care te-ai întîlnit la Duke's Head. Ai urmat 
cursuri de arte plastice la seral odată. 

- îl fac de îndata dimineata, cît înca îl am proaspat în minte. 
Chinuindu-se sâ se dezbrace, Tweed se trînti în pat. Imediat ce 
capul sâu atinse perna, adormi rapid. 

1 Ministry of Defence - Ministerul Apararii 


înfruntarea 


77 


Paula era agitata. Episodul stresant cu Evelyn-Ashton îi tot 
venea în minte. îi vedea fata perfect, cu ciudata schim—bare de 
atitudine înainte de a mărturisi de ce se afla de fapt acolo. Se 
furisa în birou. Luă din sertar o foaie de hirtie de desen si niste 
bucati de carbune de scris. Se aseza la un birou si începu. Lucra 
ferm si schita fu gata în jumatate de ora. Se ridica si o studie în 
lumina lampii de birou. 

- Te-am nimerit, domnule Evelyn-Ashton, murmura 

ea. Din prima. 

In acel moment, auzi o masina furisîndu-se pe strada. Desparti 
cu grija perdelele pentru a privi. Era oprit un Ford maro. Vazu 
cum soferul iese în graba, apoi îsi arcuieste mina precum un 
jucator de oina care arunca o minge. în lumina felinarului din 
strada, ea vazu clar fata. Domnul Evelyn-Ashton. Auzi zgomotul 
de geam spart, iar obiectul patrunse în dormitorul lui Tweed. 
Fugi catre usa. Tweed, care se trezise subit, se daduse deja jos 
din pat. îsi aprinsese automat veioza de lîngă pat. în lumina ei 
vazu un obiect pe covor de forma unui con mare de brad. O 
grenada. 

„Du-te înapoi în sufragerie, fir-ar sa fie!" 

Ea râmase încremenita. înghetase de teama pentru viata lui 
Tweed. El se repezi înainte, se apleca, luă obiectul si îl arunca 
pe fereastra. Amîndoi asteptara explozia. Linistea nu fu 
întrerupta decit de scrisnitul rotilor Ford-ului dema-rînd pe 
strada. 

- îl sun pe Harry, spuse Tweed. El e expertul genist. 

- Ce s-a întîmplat de fapt? întreba Paula. 

- Ne va spune Harry. Dupa aceea ma îmbrac. Nu voi dormi 
în noaptea asta. 

- Nici eu. 


78 
COLIPI FORBES 


Ea lua o matura si un faras în vreme ce Tweed telefona. Matura 
cioburile, inclusiv bucatile mici. 


Cînd intra în bucatarie, Tweed, complet îmbracat, pre—para 
piine prajita, oua fierte, suc de portocale si cafea pentru un mic 
dejun timpuriu. 

în timpul mesei auzira camioneta lui Harry sosind. Paula se 
ridica si se repezi la fereastra. Tweed o urma cu pasi calmi. 
Privind afara, vazura camioneta parcata, iar Harry, tinînd o cutie 
de metal într-o mîna si o lanterna puternica în cealalta, se 
îndrepta catre obiectul de pe strada. 

îl ridica după ce îl luminase cu lanterna, îl duse la ure-che, îl 
scutura si îl puse în interiorul cutiei de metal. Paula nu contenea 
sa se minuneze de stâpiînirea de sine a lui Harry în asemenea 
situatii. Acesta privi în sus si îi vazu cu ochii atintiti asupra lui, 
dupa care se duse la usa din fata, pe care Paula tocmai se 
repezise sa o deschida. Tweed o urma cu mersul lui calculat. 

- 'Neata, oameni buni, îi saluta Harry. Grenada? A fost una 
oarba. Nu avea gaura pentru cui. Doar pentru speriat. Ne vedem 
mai tîrziu... 

- Au stiut prin ce fereastra sa o arunce, comenta Tweed. 
Stiu prea multe, concluziona el în timp ce urcara înapoi la primul 
etaj. 

- Am vâzut cine a aruncat obiectul, îi spuse Paula, arâtîndu-i 
schita. L-am vazut. Evelyn-Ashton. latâ-1. 

- Cînd ajungem la Park Crescent, sa faci fotocopii pen=tru 
toti membrii echipei ca sa stie pe cine să caute. 

Bomba cu ceas de la Hengistbury, intuita de Tweed, explodase 
la cîteva minute de la sosirea lor la Park. Crescent. 


9 

Paula abia îsi facu timp sa obtina fotocopiile schitei sale cu 
Evelyn-Ashton si apoi să le distribuie fiecarui membru al echipei. 
Tweed le explicase pe scurt situatia lui Evelyn-Ashton. 

- Am mari îndoieli ca acesta este numele lui real... 

- Comandantul Roy Buchanan doreste să va vada ur-gent, 
interveni Monica dupa ce raspunse la telefon. 

- La telefon, vrei să spui? 

- Nu, tocmai a ajuns, asteapta jos. 

- Spune-i să urce. 

Paula se ridica de la biroul ei din colt. Marler, sprijinit de perete, 
era lîngă ea cînd privi pe fereastra. O masina de politie 


neidentificată era parcata jos. în spatele ei se afla un Rolls 
Royce stralucitor. 

- Rolls-ul acela îi apartine profesorului Saafeld, crimi— 
nalist eminent, sopti ea. Nu-mi place asta deloc. 

Comandantul Buchanan intra în birou. înalt si slaba—nog, avînd 
în jur de patruzeci de ani, el era un vechi prieten al lui Tweed. 
Paula se astepta sâ fie îmbracat în uniforma de comandant al 
echipei antitero. El purta însă un costum 


80 
COLIN FORBES 


elegant gri. De obicei, expresia lui era amiabila, dar acum avea 
o grimasa întiparita pe fata. 

Evita fotoliul, lua un scaun cu spatar si îl puse în fata biroului lui 
Tweed, încrucisîndu-si bratele. 

- Aduc vesti neplacute, avertiza el punîndu-si servieta lîngă 
scaun. 

- Spune atunci, rosti Tweed calm. 

- Doamna Bella Main a fost ucisa în biroul ei de la cona—cul 
Hengistbury. Metoda folosita e ciudata si cu totul oribila. 
Asupra biroului se lasa o liniste adîncă. Toti se uitau fix la 
Tweed. Fusese informat de-a lungul timpului despre numeroase 
evenimente tragice si de fiecare data expresia lui fusese 
impasibila. Nu si de data aceasta. 

Ramase nemiscat, aproape ca o statuie. Chipul îi trada diferitele 
trairi interioare. Ceva similar suferintei. Furiei. O privire distanta 
ca si cum ar fi retrait discutia cu Bella, o femeie pe care o 
admirase si o placuse. O admirase pentru caracterul ei, pentru 
inteligenta ei. Optzeci si patru de ani. Crezuse ca va trai o suta 
de ani. 

- Era atît de nobila, spuse Paula foarte încet, atit de 
amabila. 

- Nobila! Acesta este cuvintul potrivit pentru ea, aproba 
Tweed, din nou prezent. Criminalul trebuie gasit indiferent cît va 
dura si indiferent de riscurile implicate. 

- Tocmai voiam sa te rog, începu Buchanan, sa preiei 
comanda investigatiei cazului. 

- O preiau, spuse Tweed rapid. 


- L-am adus pe profesorul Saafeld cu mine. Se afla jos în 
camera de asteptare. 
- De ce naiba l-ati lasat în celula aceea? 


înfruntarea 
81 


- A fost ideea lui, nu a mea, spuse Buchanan rapid. 

A considerat ca trebuie sa te anunt înainte. A cunoscut-o 

pe Bella. A primit un telefon de la ea în care i-a vorbit 

despre tine dupa ce ai plecat. Te placea foarte mult - adica 
avea o mare admiratie pentru tine. Acum, continua el 

repede, deschizînd servieta si scotînd niste documente, în 

acest caz, tu ai puteri depline, chiar si o autorizatie a aces— 

tui fapt, semnata de catre adjunctul comisarului-sef, 

împreuna cu un mandat de perchezitie pentru întreg 

conacul Hengistbury si domeniul sau de o suta douazeci de 
hectare numit Padurea - sau mai exact marea portiune a sa 
care apartine de conac. 

Tweed examina hirtiile groase pe care i le pusese pe birou 
Buchanan. Semnatura adjunctului comisarului-sef se vedea la 
baza ambelor documente. 

- De asemenea, adauga Buchanan, ai sustinerea deplina a 
ministrului de interne. 

- Care poate fi unul dintre deponentii Bellei, spuse Tweed 
zimbind, revenit acum la starea lui normala de stapiînire de sine. 
- Nu stiu. 

- Toate aceste sustineri îmi indica un amestec politic. 

- Ei bine... spuse Buchanan ezitind. Anumiti ministri sînt 
îngrijorati acum ca Banca Main Chance poate fi cum—parata de 
catre un om enorm de bogat si fara scrupule -care se poate 
folosi apoi de faptul ca detine aceasta puternica institutie pentru 
a licita cu succes pentru una dintre bancile nationale. Lucru care 
i-ar aduce practic controlul asupra târii. 


- Este britanic? -Nu. 
- E originar din Est? 


82 


COLIN FORBES 


- Da, spuse Buchanan crispat. 

- Care este numele lui? 

- Nu pot sa dezvalui acest lucru. Dispozitia lui Buchanan 
deveni mai relaxata. 

- Ca ajutor îl vei avea pe inspectorul-sef Hammer. 

- întotdeauna pastrezi ce e mai bun la final, nu-i asa? 
Paula suspina, se întoarse catre Newman, care o con— 

solase cînd fusesera anuntate vestile despre Bella. 

- Batrînul Hammerhead1, mirii ea în soapta. 

- Am putini detectivi cu vechime disponibili, spuse 
Buchanan, întorcîndu-se sa îndrepte amical un deget catre 
Paula. Si el stie foarte clar ca este asistentul tau, continua el, 
întorcîndu-se din nou catre Tweed. 

- El cînd se duce la Hengistbury? întreba Tweed. 

- S-a dus acolo înaintea ta cu trei fotografi, doi experti în 
amprente si alti tehnicieni. 

- Atunci ar fi bine sa mergem acolo imediat. Pete, tu ramii 
în urma pentru moment. Directorul meu, Howard, se întoarce 
din concediu mîine. Explica-i totul detaliat si spune-i ca îi 
telefonez imediat ce am ocazia. 

- Am înteles, domnule, raspunse Nield lapidar. 

- Tu comanzi aici pentru moment, adauga Tweed. 

Se duse spre locul în care statea Paula cu doua valize, o lua pe a 
sa si cobori în graba catre camera de asteptare cu Roy 
Buchanan si restul echipei în urma sa. Deschise usa si îl gasi pe 
profesorul Saafeld asezat confortabil pe un scaun, cu picioarele 
sprijinite pe un altul, citind o carte. 

- Mi se pare într-adevar oribil, începu Tweed, sa va las 
într-un loc ca acesta în vreme ce comandantul Buchanan 

m-a informat despre... 

1 „Greu de cap" (n.tr.) 


înfruntarea 
83 


- M-am delectat cu cartea de succes a lui Robert 


Newman, Kruger: The Computer ThatFailed. 

Se ridica. 

- Acela este domnul Newman, din spatele dumnea-voastra? 
Ei bine, domnule Newman, probabil ca sînteti cel putin milionar 
din drepturi de autor. Meritati sa fiti. Aceasta este a treia lectura 
a capodoperei dumneavoastra. Milionar cel putin. 

- Am ceva pus deoparte, spuse Newman zîmbind în vreme 
ce îsi stringeau mîinile. 

- Voi doi puteti sa vorbiti mai tîrziu, spuse ferm Tweed. 
Banuiesc ca nu cunoasteti itinerariul complicat catre 
Hengistbury, îi spuse profesorului. M-am gîndit ca nu. Deci voi 
merge înainte cu Paula în Porsche-ul ei rosu. Ne urmariti cu 
Rolls-ul. Bob, tu râmii în spatele Rolls-ului, aducînd echipa în 
Mertul tau. Acum plecam. 

în timp ce paraseau Park Crescent cu Rolls-ul în urma lor, Tweed 
dadu un avertisment: 

- Paula, Saafeld conduce Rolls-ul sau cu o viteza con-stanta, 
cum trebuie. Deci sincronizeazâ-ti viteza cu a lui. 

- M-am gîndit deja la acest aspect, îl repezi ea. Daca vrei, 
poti sa conduci tu acest bolid. Acum ma întreb ce oroare vom 
vedea la Hengistbury. 


10 

- L-am sunat pe Snape înainte de a pleca, spuse Paula. 

Abia oprise Porsche-ul cînd portile înalte din fier forjat 

se deschisera spre interior. Porni încet pe alee cu Rolls-ul în 
urma si Mercedes-ul lui Newman încheind coloana. 

- Am sentimentul ciudat ca ma aflu într-un vis, remarca 

ea. Banuiesc ca din cauza ca am mai fost aici atit de recent. 
Parca în fata scarilor care duceau la terasa si cobori sprinten din 
masina spre locul în care Saafeld tisnise sprinten cu servieta sa 
în mîna. De înaltime medie si avînd în jur de cincizeci si cinci de 
ani, criminalistul avea pârul des si alb si fata proaspat 
barbierita. Sub fruntea sa frumos conturata se iveau sprincenele 
groase si albe, dar ochii lui gri-albastri patrunzatori erau cei care 
atrageau atentia. Nasul sau era lung deasupra unei guri ferme si 
mari, iar maxilarul avea o tenta agresiva, desi el era cel mai 
pasnic om cu exceptia cazurilor în care avea de-a face cu 
netrebnici. 


Urcara hotârit pe scari, iar Snape se afla acolo pentru a-i 
întîmpina. Rînji scurt, iar cînd intrara, Marshal Main, purtînd un 
costum negru cu cravata neagra, întinse mîna, 


înfruntarea 
85 


zimbind protocolar. Tweed observa în gînd ca nici unul din cei 
doi barbati nu parea afectat cîtusi de putin. 

Tweed facu scurt prezentarile. în acel moment aparu 
inspectorul-sef Hammer, cu o silueta mai masiva decit îsi 
amintea Paula. Trasaturile lui agresive pareau chiar si mai 
dominante. 

- Va voi conduce unde se afla ea, domnule profesor, îngînăâ 
el. 

- Cadavrul a fost atins de cineva? întreba Saafeld. 

- Bineînteles câ nu, domnule, spuse Hammer cu o tenta de 
indignare. 

- Sînteti absolut sigur de asta? replica brusc Saafeld. 

- E meseria mea... domnule, spuse Hammer flegmatic. Pe 
aici. 

- As prefera ca domnul Tweed sa ma conduca sus. Pe scari, 
la primul etaj? 

Era evident câ Saafeld îl antipatizase imediat pe inspec-torul- 
sef. Fapt care era neobisnuit, remarca Tweed, de vreme ce 
profesorul îsi arata rareori reactia fata de cineva, îl conduse de- 
a lungul holului. Lîngă scari, asezata într-un scaun cu spatar, se 
afla Lavinia. 

Purta o rochie neagra, peste o bluza alba cu guler cu volane. 
„Perfect, se gîndi Tweed, nu a exagerat cu doliul." îi zimbi si 
doar atit. 

Saafeld se deplasa rapid, lîngâ Tweed, în vreme ce Paula îi 
urma. Cînd intrara în biblioteca de lîngă birou descoperira ca 
acolo se aflau patru paramedici în halate albe. Saafeld gesticula 
catre ei. 

- Am chemat aceasta echipa din Leaminster, care este 

mai aproape de conac, îi explica el lui Tweed. Ei stiu 

drumul spre clinica mea din Holland Park, dar îi voi con~ 

duce cu Rolls-ul meu. 


86 
COLIN FORBES 


Mai erau si patru politisti în uniforma. Doi dintre ei aveau niste 
camere foto mari atiîrnate de git, iar un al treilea tinea în mina o 
servieta. „Unul dintre expertii în amprente", presupuse Paula. In 
acel moment usa biroului fu deschisa din interior si sergentul 
Warden, asistentul personal al lui Buchanan, se ivi în încapere. 
Paula fu surprinsa. Nu îl vazuse de mult timp. Buchanan se 
miscase foarte rapid sâ aduca deja aceasta echipa tehnica 
acolo. La fel si Saafeld, aranjind ca paramedicii sâ vina din 
Leaminster. 

Warden, îmbracat într-un costum elegant, avea ca de obicei o 
expresie din care nu se putea citi nimic si statea foarte teapan. | 
se adresa lui Tweed. 

- De cînd am sosit, nimeni în afara de mine nu a intrat în 
birou. Sa vă conduc în birou, domnule. 

- Daca îmi permiteti o sugestie, spuse Saafeld cu blîndete, 
privind catre Paula, ar fi mai bine daca eu si Tweed intram 
primii. 

- les sa te chem într-un minut, îi spuse Tweed rapid Paulei. 
Paula nu se simti deranjata sa stea singura în camera cu atitia 
barbati necunoscuti. Simti nevoia sâ spuna ceva. Unul dintre 
fotografi privea cu jind. 

- Nu avem deseori placerea de a ne afla în compania unei 
doamne atît de provocatoare, spuse el rînjind. 

- George, interveni colegul sau fotograf, curâtă-ti naibii gura 
cu un dezinfectant puternic. 

Paula dadu aprobator din cap catre acesta, fara sâ îl priveasca 
pe cel indiscret. Usa biroului se deschise, iar Tweed aparu. îi 
facu semn. 

- Multumesc mult, îi spuse ea celui care îl dojenise pe 
colegul sau fotograf. 


înfruntarea 87 

- Tu decizi daca vrei să intri sau nu, îi spuse Tweed coborînd 
vocea. 

- Intru, spuse ea ferm. 


El închise usa în urma ei. Sergentul Warden statea lîngă un 
perete cu lambriuri. Saafeld astepta în spatele scaunului Bellei. 
Paula inspira adînc în liniste. Bella înca se afla asezata pe 
scaunul ei, cu capul ei magnific câzut în fata. Hainele îi erau 
pline de sînge si avea un streang înfiorator la git, un streang din 
sîrmâ ghimpata. Partea gitului ei încă vizibila era taiata, avînd o 
rana adînca si sîngerîndă. Era una dintre cele mai înfioratoare 
scene pe care le văzuse Paula vreodata. 

Cînd intrase în birou, Paula avea ambele miini vîrite în 
buzunarele pardesiului, iar acum îi erau înclestate. Expre—sia ei 
era calma, iar Saafeld o privi atent înainte de a vorbi. 

- Pentru a întelege cum s-a procedat trebuie sa veniti în 
spatele scaunului. 

Se îndrepta încet înainte, cu Tweed în urma ei. Ajun-gînd lînga 
Saafeld, observa ca ambele capete ale sîrmei ghimpate aveau 
mici minere de lemn. Miînerele fusesera împreunate si rasucite 
pentru a strînge latul. 

- Cred ca înteleg cum s-a procedat, spuse ea, usurata ca 
vocea sa suna normal. 

- Ucigasul a stat în spatele acestui scaun si i-a pus coli-erul 
peste cap, pe git, apoi a apucat de minere si a strîns capetele 
împreuna dupa cum vedeti. Vorbi ca si cum ar fi explicat o lectie 
de anatomie unor studenti. Ea dadu din cap în timp ce studie 
ceafa plina de sînge. Saafeld adauga un comentariu care nu îi 
era caracteristic: Una dintre cele mai terifiante metode de omor 
pe care le-am întîlnit pîna acum. 

- Nu înteleg cum criminalul a adus ceea ce tu numesti colier 
în birou fara ca Bella sâ îl vada. Si oricine a facut 


88 COLIN FORBES 

asta trebuie sa fi fost cineva pe care ea îl cunostea bine si în 
care avea încredere. îi veni un gînd. Bineînteles ca putea fi adus 
ascuns în ceva precum o servieta. 

îl privi pe Tweed, care nu spunea nimic, ascultind-o cu o 
expresie de admiratie. El dadu aprobator din cap. 

- Dar atunci, continua Paula, criminalul a trebuit sa stea 
asezat în spatele ei pentru a-i pune colierul peste cap. 

Ea fu multumita sa vadă ca pârul scurt si carunt al Bellei era 
nederanjat. Măcar îi mai ramasese putina demnitate. 


- Tunsoarea ei scurta 1-a ajutat pe criminal - colierul a 
coborit usor câtre gitul ei. Credeti ca a durat mult? întreba ea. 

- Foarte putin, daca criminalul avea miini puternice si 
îndemiînatice. Mă îndoiesc ca a perceput ce se petrece din 
moment ce carotida este distrusa. 

Paula realiza ca miinile ei nu mai erau înclestate. Si le scoase 
din buzunare si se uita atent spre covor în timp ce ocoli biroul 
pentru a ajunge lîngă Tweed. 

- Urmele ca de carucior pe care le-am vazut cînd am fost 
aici au disparut, remarca ea. 

- Am observat si eu asta, spuse Tweed. Cineva a dat cu 
aspiratorul. Voi afla cine a facut acest lucru si cînd. 

- Daca ati vazut tot ce voiati sâ vedeti, spuse Saafeld ferm, 
as vrea ca fotograful sa faca pozele. Paramedicii pot sa intre. 
Am nevoie de un cearsaf ca sa o acopar. Vreau sa fie miscata cît 
mai putin posibil, ceea ce înseamna să o luati cu tot cu scaun. 
Nu va fi usor de carat pe scarile acelea. 

- Exista un ascensor, îi spuse Paula. Urca din holul 
prin—cipal si opreste exact în partea opusa usii de la biblioteca. 
- Ne va usura mult situatia. 

Tweed si Paula îl urmara pe Saafeld catre biblioteca unde acesta 
dadu instructiuni precise. Tweed o urma pe 


înfruntarea 89 

Paula pîna la plafon. Ea se apleca si o vazu pe Lavinia stînd în 
picioare în timp ce vorbea cu Newman. Striga catre ea: 

- Lavinia, ai putea sa îi spui lui Snape sa aduca ascen-sorul 
la etajul acesta? Snape sa stea între usi pînă cînd o scot afara 
pe bunica ta, te rog. 

- Ca si facut, raspunse Lavinia cu o voce formala. 

- Si acum? întreba Paula în timp ce coborau scarile. 

- Voi începe sa interoghez oamenii imediat. Cum se simte 
Lavinia? îl întreba el pe Newman în vreme ce nepoata apâru în 
celalalt capat al holului cu Snape pe urme. 

- E devastata, normal. Am întrebat-o despre drumurile ei la 
Londra pentru a o face sa se gindească la altceva. Se pare ca ne 
întelegem destul de bine. 

- Continuati sa vorbiti. Poate câ nu o sa se mai 
gîindeascâ... 


Se îndrepta împreuna cu Paula spre camera de zi de jos. Cînd 
intrara, acolo se afla doar Marshal Main, pasind marunt de colo- 
colo în hainele lui de doliu. Un pahar de sampanie, folosit deja, 
era asezat pe o masa rotunda, cu o sticla aflata într-o frapiera 
cu gheata. „O bautura neobisnuita pentru a fi servita în aceste 
circumstante", se gindi Tweed. începu interogatoriul fâră 
formalitati. 

- Domnule Main, cine a descoperit cadavrul? 

- Nu pierdem prea mult timp, nu-i asa, spuse Marshal 
zimbind în vreme ce îi pofti pe scaune în jurul mesei rotunde si 
se cufunda într-un fotoliu, cu paharul de sampanie în mînă, cu 
picioarele desfacute si încrucisate la glezne. Serviti ceva, 
continua el. Sampania poate pârea un pic ciu-data, dar Bella ar 
fi fost de acord. Ea nu era genul care sa faca mare caz în situatii 
de urgenta. Sau mai bine cafea? 

- Da, va rog. Si pentru Paula, de asemenea, banuiesc. 


90 
COLIN FORBES 


- Aduc o cafetiera, se auzi o voce dinspre usa. 

Tweed se întoarse si o vazu pe Lavinia stînd în usă cu 

o fata serioasa, apoi o închise. 

- Amara ca pacatul, daca îmi aduc bine aminte de ultima 
oara cînd ati fost aici. Ei bine, pacatul capital a fost comis acum, 
remarca el vesel, ridicînd paharul catre Paula. 

- Cine a descoperit cadavrul? repeta Tweed pe un ton mai 
grav. 

- Pai, se face ca eu l-am descoperit. în jur de ora opt seara, 
Bella a folosit interfonul pentru a-mi cere sa-i aduc sus niste 
conturi la ora zece fix. 

- în ce ati dus conturile? întreba Tweed. 

- în ce? în dosarul acela albastru de pe biroul de acolo. 
Conturile sînt înca înauntru. 

- Ce ati vazut cînd ati intrat în birou? 

- Mi-a cam întors stomacul pe dos, trebuie sa recunosc. 
Avea veioza de birou aprinsa astfel ca lumina cadea direct pe 
ea. Am stiut imediat ca se întîmplase ceva îngrozitor. Am vazut 
nenorocirea aceea în jurul gitului ei si sîngele curgind din ea... 


- Sînteti sigur că sîngele picura? întreba Tweed 
aplecîndu-se deasupra mesei. E important deoarece ne 
ajuta sa stabilim ora la care a fost comisa crima. Nu putea 
să fi trecut mult timp de cînd crima fusese comisa pîna cînd 
ati ajuns acolo. La ce orâ ati intrat în birou? 

- V-am spus, la zece fix. îi placea ca oamenii sa fie 
punctuali. Chiar m-am uitat la ceas înainte să bat la usa 
biroului. Zece fix. La secunda. 

în acel moment aparu Lavinia cu o tava de argint si cafetiera cu 
toate cele necesare frumos aranjate. Tweed o privi fix. 

- Cine a descoperit cadavrul? 


înfruntarea 
91 


- Marshal, tatal meu. 

Ea îl privi lung ca si cum ar fi fost surprinsa ca nu le-a spus deja. 
Lui Tweed i se paru ciudat ca ea s-a referit la tatal ei cu numele 
mic. Zîmbi si îi multumi pentru cafea. Ea parasi încaperea, 
închizînd usa în urma ei. 

- Ma verificati, ei? spuse Marshal critic. 

- Asta e meseria mea. Mă voi ocupa ulterior si de restul 
familiei si trebuie sa stiu daca spun adevarul. 

Schimba imediat subiectul, iar Paula zîmbi, stiind ca era o 
tehnica pe care o folosea pentru a-i face pe suspecti sa se 
piarda. 

- Bella era, din cîte am înteles, presedintele Bancii 

Main Chance, deci cine o controleaza acum? 

Marshal se îndrepta. 

- Ei bine, eu sînt directorul executiv. 

- Codirector executiv, îl corecta Tweed. Mai este si Warner 
Chance. Trebuie sa stiu, spuse el apasat, cine preia controlul din 
punct de vedere legal. 

- Ei bine... Marshal îsi aranja pârul. Dupa ce am sunat la 
Yard si, în cele din urma, am luat legatura cu coman-dantul 
Buchanan pentru a relata cele întîmplate, am sunat atunci 
imediat la avocatii Bellei, Hamble, Goodworthy si Richter din 
Threadneedle Street, pentru a-i ruga sa trimita testamentul ei 


aici. îmi va parveni prin curier miine-dimi-neată. Atunci vom sti 
ce a stabilit ea pentru eventualitatea decesului sau. Va convine? 
- Va trebui sa vad testamentul înaintea celorlalti. 

- Cum asa? Fata lui Marshal deveni rosie. Va avea numele 
meu pe el. 

- Si probabil pe al lui Warner Chance. Poate ca trebuie sa va 
reamintesc ca eu conduc aceasta investigatie. 

- Si? se rasti Marshal indignat. 


92 
COLIN FORBES 


- Testamentul mă poate conduce catre aflarea crimi-nalului 
Bellei Main. 

- Nu e suficient! striga Marshal. Am dreptul sa citesc ceea 
ce îmi este adresat. Ceva ce am avut istetimea sa cer. 

- Nu pierdeti deloc timpul, nu-i asa? spuse Tweed calm. 

- Ce înseamna asta, fir-ar sa fie? 

- înseamna ca la o scurta perioada de timp după ce ati aflat 
ca mama dumneavoastra a fost omorită brutal, ati fost extrem 
de nerabdator sâ aflati cine o mosteneste. Acest lucru mă 
îngrijoreaza, completa el rînjind. 

- Nu aveti autoritatea, protesta Marshal. 

Tweed scoase documentul pe care i-l daduse Buchanan. l-l 
înmîna lui Marshal. Paula, privindu-l cum citeste, vazu ca îi 
tremura mîinile. Apoi Marshal i-l dadu înapoi lui Tweed. 

- Sînteti o mare pacoste. Semnata de catre comisa- 

rul-sef adjunct. 

- Deci, cînd soseste curierul îmi veti da plicul 

nedesfâcut. 

- Sînt obosit. Marshal se ridica. Cred ca am sâ servesc masa 
în apartamentul meu. 

- Siînteti casatorit? spuse Tweed brusc. 

Paula îsi ascunse iar un zimbet. Tweed îl derutase din nou. 
Marshal se opri, apoi se întoarse pe scaunul sâu. 

- Desigur câ am fost. Lavinia este fiica mea. 

- Folositi timpul trecut, continua Tweed necrutator. Si ce s-a 
întîmplat cu ea? Trebuie sâ aflu totul despre dum-neavoastra. 


- Nu vad de ce ar conta acest lucru. Dar daca insistati. Sotia 
mea a murit într-un accident de circulatie cînd Lavinia avea 
optsprezece ani. Asta a fost acum saisprezece ani. Lavinia a fost 
devastata. 

- Cum presupun ca ati fost si dumneavoastra. 


înfruntarea 


93 


- O, se mai întîmplă, spuse Marshal nepasator. îti trece. 
Usa se deschise si Lavinia apâru cu un sort prins peste 

rochia ei neagra. Astepta pînă cînd nu mai vorbi nimeni. 

- Prînzul va fi servit în sufragerie în zece minute. îmi 

pare râu ca nu v-am consultat. Cred ca din cauza celor 
întîmplate. l-am spus domnului Newman. 

Marshal sari în picioare, evident bucuros de oportuni-tatea de a 
scapa de Tweed. Se repezi catre Lavinia. 

- Eu voi mînca în apartamentul meu. 

- Domnule Main, îl striga Tweed. Ati auzit vreodata de 
Calouste Doubenkian? 

- Pare unul dintre strainii aceia pe care îi tot primim în 
Dover. Nu am auzit niciodata de cineva cu numele acesta. 

- Ce crezi? întreba Paula, vorbind în soapta desi usa era 
închisa si erau acum singuri. Deseori persoana care descopera 
cadavrul se dovedeste a fi criminalul. 

- E un mit. Pe cînd eram la Yard am pus pe cineva sa 
calculeze statistica crimelor la care criminalul nu a fost cel care 
a descoperit cadavrul. Sînt mult mai numeroase decit cele 
mentionate de tine. Mi s-a parut mie sau Marshal a fost surprins 
cînd l-am întrebat de Doubenkian? 


11 

Mobilul lui Doubenkian bizii. Se uita la Max si ras—punse cu 
precautie. 

- Dunfield, director de vinzari, la telefon... 

Vocea care i se adresa era din nou complet distorsio-nata. 
Foloseau un fel de dispozitiv: era imposibil de stabilit daca era 
un barbat sau o femeie, lucru care îl enerva. 

- Bella Main a murit. 


- Bun. Cum s-a întîmplat? 

- De asemenea, Tweed a ajuns la Hengistbury împre=una 
cu Paula Grey. l-a adus cu el pe Robert Newman, Harry Butler si 
pe un anume Marler. 

- Newman ai spus? întreba Doubenkian. 

înjura. Se pierduse legatura cu informatorul sau. Era deranjat si 
cauta cu privirea un ciocan în interiorul cabanei. Stiind ce vrea, 
Max îi dadu un ciocan pe care îl tinea întot—deauna pentru 
astfel de ocazii. 

Mersesera cu Max la volan de la cea de-a doua baza din Norfolk 
în ziua aceea. Se aflau acum ascunsi într-o cabana izolata, 
proprietatea lui Doubenkian, situata departe de Leaminster si la 
douazeci de kilometri de 


înfruntarea 
95 


conacul Hengistbury, exact la marginea Padurii. Max se astepta 
ca în curînd sa porneasca la drum. 

El privi cum Doubenkian, aflat cu spatele la el, îsi scoase 
ochelarii de soare si îi înlocui cu o pereche de oche-—lari de 
protectie. Apoi zdrobi mobilul pe masa din lemn. Schimbîndu-si 
ochelarii, el se întoarse catre Max. 

- Nu mergeti prea departe? sugera Max. Odata ce ati folosit 
un telefon mobil, distrugeti cartela SIM, apoi alegeti una noua. 

- Raportul privind Hengistbury este bun - si râu. Stii ca Bella 
Main controla Banca Main Chance. Ea a facut greseala sa refuze 
sa mi-o vinda. Acum e moarta. 

- Omoritâ? întreba Max. 

- Informatorul meu anonim nu a precizat. Acum tre-buie sa 
asteptam sa vedem cine mosteneste. 

- Cine poate fi? 

- Fie Marshal Main, fie Warner Chance. 

- Si presupuniînd ca oricine va fi refuza sa vinda? 
Doubenkian zimbi, un zîmbet îngrozitor de sadic. 

- Atunci vom folosi metoda Viena. Tii minte banca al carei 
proprietar refuza initial sa vînda? Apoi i-am rapit copi—lul si a 
fost de acord imediat sa vînda - fara sâ anunte politia. 

- Tot nu vad cum ati rezolva situatia. 


- Simplu, dragul meu Max. Daca e vorba de Marshal, o 
râpim pe fiica lui, Lavinia. Daca e vorba de Warner Chance, îl 
rapim fie pe fiul sau, Leo, fie pe fiica sa, Crystal. Oricare din ei ar 
fi, îi spunem parintelui câ mîna dreapta a copilu-lui lui, taiata 
de la încheietura, îi va fi trimisa prin posta, împachetata cu grija, 
desigur. Trebuie sa fim civilizati. 

Rînji. 

- Nu pot sâ fac genul acesta de lucruri, spuse Max 

cu fermitate. 


96 COLIN FORBES 

- Tu chiar esti slab de înger. Asta mâ îngrijoreaza une— 

ori. Atunci o sâ-1 chem pe Jacques, macelarul francez din 

Paris. Pentru el nu conteaza daca taie carne vie sau moarta. 
Max, revoltat, schimba subiectul. 

- Tot nu înteleg de ce, odata folosit, distrugeti mobilul si 
folositi unul nou. 

- Datorita amenintarii terorismului, Departamentul bri-tanic 
de comunicatii, GCHQ, monitorizeaza acum apeluri la întîmplare. 
Un singur apel înregistrat nu le trezeste suspiciuni. Mai mult 
de unul i-ar putea alerta. Astfel ca folo—sesc un numar nou de 
fiecare data. Informatorul meu are lista cu numerele urmatoare. 
Motiv pentru care nu ne temem niciodata de un interogatoriu 
dur la Scotland Yard. 

Max lua o matura si un faras si începu sa adune frag-mentele 
din telefonul mobil zdrobit. Fu oprit din activitate de urmatorul 
ordin al lui Doubenkian. 

- Urmatoarea ta sarcina este sâ-l omori pe Robert 
Newman, care stă la Hengistbury. 

- De ce pe Newman? E un reporter de stiri internatio-nale. 
Nu vâd rostul, protesta Max. 

- Tocmai de aceea eu sînt unde sînt, iar tu esti unde esti, 
spuse Calouste printre dinti. El este acum unul dintre mem-—brii 
cheie ai lui Tweed, dar din cînd în cînd mai scrie cîte un articol 
important. Este publicat peste tot în lume. Ime-diat ce va afla câ 
eu sînt implicat va scrie încâ un articol senzational - si atunci 
planul meu de a controla Marea Britanie prin intermediul 
capturarii principalelor centre financiare va esua. îl vreau mort. 
Preferabil în urma unui aparent accident. Dar, oricum te 
descurci, mort să fie. Stă la Hengistbury. 


- Mă voi duce acolo de dimineata. 


12 

- Nu te gîndesti sa escaladezi muntele, Bob? îl ta~ 

china Paula. 

Era în dimineata urmatoare, dupa micul dejun. Newman se afla 
la. capatul coridorului dincolo de apartamentul de la etajul doi 
pe care îl primise, cu Paula lîngă el, în vreme ce Lavinia statea 
cu bratele încrucisate pe piept, de cea-—lalta parte a sa. 

- Bob a urcat muntele Eiger din Elvetia pentru a-si întari 
muschii, explica Paula. Va vine sa credeti? 

- Pike's Peak nu o fi ca muntele Eiger, comenta Lavinia, dar 
a adus moartea a trei oameni care au încercat sa ajunga sus. Se 
pare ca exista doar o parte asa-zis sigura pentru escaladare. Se 
poate vedea de aici ca este ca un con neted urias. Nu creste 
nimic pe el. Roca este casanta si nu poti sa bati pitoane pentru 
a prinde fnnghia de siguranta de ele. Se pare ca nu e chiar atit 
de rau, primii treizeci de metri. Deasupra este o capcana a 
mortii- 

- Suna ca o provocare, replica Newman rînjind. 

- Aceasta este atitudinea care omoara oameni, îl aver=tiza 
Lavinia. 


98 COLin FORBES 

- Cu un binoclu bun, insista Newman, vîrful ar fi un loc 
perfect pentru a cerceta Padurea, sa vad daca se în-tîmpla ceva 
suspect. 

- Ce poti sa le faci acestor oameni? remarca Lavinia oftînd. 
Se întoarse pentru a-1 studia pe Newman. „Are vreo patruzeci si 
ceva de ani", estima ea. li placu parul lui îngri=jit, capul 
puternic, cu trasaturi frumoase si ochii lui caprui care deseori 
aveau o expresie de nedumerire. Umerii lui erau lati, iar corpul 
bine cladit. Totul la el exprima putere si determinare. îl placea. 
- Se poate vedea din Gladworth? întreba Paula, sperînd ca 
raspunsul sa fie negativ. Eu si Bob ne ducem în oras într-o 
misiune pentru Tweed. 

- De acolo se vede cel mai bine, explica Lavinia. Mergeti 
pe Pegworth Lane, peste drum de hotelul Pike's Peak, unde 
puteti servi cel mai bun prînz. Conul se iveste exact deasupra 


lui. Am facut ceva alpinism în Alpii din Italia dar nu o sa ma 
vedeti încercînd sa escaladez Pike's Peak. 

- Scuzati-mă putin, spuse Paula. Vreau sa ma duc sa verific 
ceva cu Tweed... 

Ramas singur cu Lavinia, Newman profita de ocazie sa 
vorbeasca cu ea. O gasea extrem de atragatoare. Ochii ei 
albastri mari si misteriosi pareau sa-l înghita atunci cînd îi 
privea fix. 

- Nu te plictisesti uneori încuiata în acest conac mare? 
sugera el zimbind. 

- Cîteodată, replica vocea ei atragatoare. 

- Atunci de ce nu vii la mine în Soum Ken? Am putea iesi în 
oras. Sau cel putin sa luam cina, sa zicem la Savoy. 

- Am fost acolo, spuse ea, fixîndu-1 în continuare. 


înfruntarea 99 

- Ei bine, atunci ce zici de Ivy? propuse el zimbind larg. 

- Prefer la Savoy, raspunse ea. 

- Oriunde îti place tie în Londra. Poftim cartea mea de 
vizita. Daca lipsesc, nu e pentru mult timp. Am robot tele-fonic, 
insista el. 

- Deci las un mesaj. „Sînt eu. Sînt la Savoy", îl ta—china ea. 
- In fine, uite cartea mea de vizita... 

- Am mîinile lipicioase de cînd am curatat în bucatarie. 
Zimbetul ei era viclean. Pune-mi-o în buzunarul de la piept. 
Fara sa ezite, el o vîrî în buzunar. Dispozitia de flirt a Laviniei 
disparu subit imediat ce auzi zgomotul ghetelor Paulei care 
reveni în încapere. 

- Vazusem bine, îi spuse ea lui Newman. Desi e mai 

bine sa verifici. Lavinia pare pregatita pentru treburi gos— 
podaresti. Ar fi mai bine sa mergem, Bob. 

Ea îi zimbi scurt Laviniei, a carei fata nu exprima acum nimic. 

- Mergem cu Mertul meu, spuse Newman ferm în vreme ce 
coborau treptele de la terasa. Mai bine decit sa zburam 
nebuneste în Porsche-ul acela macho. 

- Sa stii ca sînt membra a Clubului Auto, îl repezi ea. Am 
observat ca te intereseaza mai mult decît amical fer- 
mecatoarea Lavinia. Stiam ca ai acasa o prietena, Roma. 

- Devine ceva serios, asa ca mă retrag rapid. Nu am vazut 
ambulanta cum a luat-o pe biata Bella. 


- Lavinia, cu simtul ei practic, le-a spus sa parcheze în 
spatele conacului. La fel si masinilor de politie care au adus 
acea echipa de tehnicieni de la Londra. Spunea ca e 


100 
COLIN FORBES 


uimitor cum localnicii au aflat vestile si s-au adunat la poarta ca 
la urs. 

Newman tocmai pornise motorul cînd se deschise por-tiera din 
spate. Cineva intra si trînti usa. Era Crystal. Era prea tirziu 
pentru a se gîndi să o dea afara: portile, proba—bil actionate de 
catre Snape, se deschideau deja. 

- Ce minunat! striga Crystal aplecîndu-se spre ei. 

Evadarea de la Belmarsh! spuse cu vocea ei normala, 

vesela si cristalina. 

Paula se întoarse catre ea. Pârul lui Crystal, rosu-aprins, era 
frumos pieptanat. Era îmbracata cu o tunica închisa cu fermoar 
pînă la gitul ei lung si pantaloni de calarie viriti în cizme de 
echitatie. Gura larga, cu buze carnoase, statea deschisa, lâsînd 
descoperiti dintii ei mici si ascutiti. Se strimbă la Paula înainte 
de a vorbi. 

- Se pare ca ne îndreptam spre Gladworth. Asa e? Ce 

bine. Am o multime de cumparaturi de facut. De ce mer~ 

geti acolo? întreba ea, asezindu-se comod pe bancheta. 
„Fâtuca nu sta o clipa locului", se gîndi Paula. 

- Si noi mergem la Gladworth pentru niste cumpara— 

turi, raspunse Paula. 

- O sa dorm pînă ajungem acolo, spuse Crystal. 

Newman închise geamul ce îi separa de partea din spate 

a masinii. Geamul era izolant fonic. 

O clipa mai tîrziu aparu din urma lor un postas pe motocicleta. 
încetini în dreptul geamului lui Newman, iar Newman opri 
Mertul. 

- îmi cer scuze ca va deranjez, începu curierul. Caut conacul 
Hengistbury. Mă puteti ajuta? 

- Ati trecut de el, îi spuse Newman. întoarceti si mergeti 
înapoi cam cinci kilometri. Cautati niste porti de fier 


înfruntarea 
101 


înalte în dreapta dumneavoastra. Va trebui sa sunati la interfon. 
- Multumesc mult, domnule. 

- El aduce testamentul, sopti Paula în timp ce pornira din 
nou la drum. 

- Pierdem artificiile. Ai vreo idee cine mosteneste? 

- Habar n-am. Bella era o femeie sireată. 

- Cred ca va fi coada pe terasa cînd ajunge, zise Newman 
gînditor. 

- Lavinia va prelua comanda. Se va asigura ca ajunge la 
Tweed mai întîi. El a vorbit deja cu ea. 

- Atitia bani. Atita lacomie, spuse Newman cu acelasi aer 
meditativ. 

- Asa e lumea. 

- Si toti au salarii foarte mari, sînt sigur, remarca Newman. 
- Oamenii vor întotdeauna mai mult, si mai mult. 

- Eu nu vreau, protesta el. Cartea aceea mi-a oferit tot ce 
am nevoie. 

- Ar trebui sa fi pus într-un muzeu. Omul care nu vrea mai 
mult. E motivul pentru care esti atît de multumit. Am observat. 
- Ai observat ca nu prea am auzit nimic de la Warner 
Chance? 

- Alt om multumit. Stai putin. Poate ca ma însel amarnic. 

- De ce? întreba Newman. 

Nu primi nici un raspuns. lesira dintr-odată din tunelul întunecat 
format de brazii masivi aflati pe ambele laturi si de ramurile 
dese de deasupra, înspre satul Gladworth. Soarele stralucea, iar 
cîtiva cumparatori se plimbau pe trotuar. 

Un Ford albastru se îndrepta încet înspre ei. Soferul 

avea o palarie dO-ww»ator trasa pe-£R*Bte si era îmbracat în 
fliktotees. *e£. rum 1 /),l/f CA 7 


102 


COLin FORBES 


haine de tara, care îl ajutau sâ se integreze în atmosfera unui 
oras de provincie. Max opri lînga bordura si privi Mertul, 
asteptind. 

Rabdator, el observa. Newman parcase în fata unui magazin de 
feronerie. în vitrina era agatat un afis., JEchipa-ment pentru 
escaladari pentru vacanta dumneavoastra în Elvetia." II zari pe 
Newman intrînd în magazin, recunos-cîndu-1 cu usurinta din 
pozele pe care le vazuse în ziar atunci cînd vreun articol de-al 
sau fusese publicat în Le Monde cînd se afla la Paris. Acum 
cîteva zile, îi facuse o poza pe ascuns cînd plecase din Park 
Crescent. 

Fu surprins sa o vada pe Paula Grey alaturi de Newman. îsi 
aminti întîlnirea cu ea din barul din Mayfair. Nu avea idee cine 
era cel de-al treilea pasager. Era o fata extrem de atractiva, cu 
pâr lung, roscat, dar pe Max îl interesa Newman. Victima venise 
la el. 

In magazin Newman cumpara un sac de pînzăâ cu o chinga de 
pus pe umar. începu sâ adune pitoane, doi pioleti mici, 
puternici, si o pereche de pantofi de câtârare. 

- De ce ai nevoie de tot acest echipament? întreba Paula. 
Doar nu ai de gînd să escaladezi într-adevar Pike's Peak? 

- l-am aruncat o privire cînd am trecut pe Pegworth Lane. 
Vreau să încerc. 

- Nu fi prost, se rasti ea. 

Enervata, Paula trecu la raionul de cosmetice si cum—para un 
flacon cu apa de toaleta. Crystal se uita peste umarul ei sâ vadă 
ce cumpara. O adiere fina de Chanel ajunse la narile Paulei. în 
timp ce ea cauta în poseta, Crystal se îndeparta, iar Newman o 
însoti- Scoase o hirtie de desen 


înfruntarea 
103 


împaturita, schita facuta de ea barbatului care o atrasese în 
barul din Mayfair. l-o arata lui Newman. 

- Daca îl întîlnim, îl vom recunoaste. 

- Eu da. Am studiat fotocopia pe care mi-ai dat-o... 

îl urma ezitant pe Newman în timp ce el traversa High Street. în 
spatele lor se auzeau zgomote de pasi repezi. Crystal venea cu 


ei. Nu erau pietoni nicaieri în Gladworth acum. Mersera pe 
Pegworth Lane, o straduta îngusta pavata cu piatra cubica, 
flancata în ambele laturi de case de caramida vechi. Nimeni în 
jur. Paula simti ca linistea deplina o calca pe nervi. 

Dincolo de Pegworth Lane se afla o alee si mai îngusta, 
încadrata de rînduri de copaci si de tufisuri. înainte se zarea 
latura abrupta a lui Pike's Peak. Paula o lua înainte, apoi striga 
spre ei: 

- Aceasta pare latura mai dificila pe care de obicei nu 
îndraznesti sa o escaladezi. 

Crystal o depasi în graba. Deschise rucsacul lui Newman si lua 
un piolet si cîteva pitoane. 

- Am facut câtârâri mai dificile decît aceasta în Italia, 
striga ea. 

Agila, se catara o buna bucata de circa 20 de metri. Apoi 
introduse un piron si îl lovi cu pioletul. Newman se repezise sa i 
se alature. Crystal batu mai departe cu piole=tul. Stînca în care 
se straduia ea sa bata pitonul se fârimă. Pitonul cazu la baza. 
- Nu e bine, striga Crystal în jos. Se sfarma ca sticla. 

Apoi îsi pierdu priza si cazu rostogolindu-se. Newman 

avea mîinile întinse si picioarele pregatite. O prinse ferm de 
mijloc si o puse jos. 


104 
COLIN FORBES 


- Nu e bine, spuse ea cu rasuflarea taiata. Cel putin am 
încercat. 

- Ne întoarcem în Gladworth acum, spuse Paula 

prinzînd-o pe Crystal de brat. 

Ramas singur, Newman ocoli catre partea usoara. Se opri cînd 
vazu câ un barbat bine facut care îsi împinse pe spate palaria de 
vînâtor tine îndreptat spre el un pistol Luger de 7,65 milimetri. 
Capacitatea încarcatorului de opt gloante. Glontul ricosa de pe 
suprafata unei roci înguste în momentul în care Newman se piti 
în spatele peretelui abrupt. îsi duse mîna catre pistolul Smith & 
Wesson, dar realiza câ în graba îl uitase în toc într-un dulap 
încuiat din apartamentul sau. 

- la-o înainte, soldat, striga Max pe un ton arogant. 


- Nu ai ajunge niciodata în virf, lâudârosule, riposta 
Newman. 

îl recunoscuse imediat pe Max din schita Paulei si conta pe 
bravada la care asistase. Auzi cum asasinul se catara pe latura 
usoara, îndreptîndu-se catre vîrf. Newman inspira adînc, îsi 
arunca rucsacul si începu sa escaladeze câutînd prize rezistente 
pentru mi.ini si picioare. 

El putea de obicei sa depisteze roca sfarimicioasâ, pen=tru a o 
evita. Roca era mai dura si mai bine fixata decit se asteptase. 
Trebuia sa ajungă în virf înaintea ucigasului, care urca panta 
mai usoara. Dar Newman cucerise muntele Eiger, iar acest lucru 
îi dădea vigilenta si încredere. 

„Nu privi în jos!" îsi tot spunea el. 

Nu privi nici în sus, în timp ce escalada în zigzag conul neted. Se 
simtea deja frigul, lucru care îi indica faptul că luase altitudine. 
Testa sistematic fiecare priza a miinii, fiecare pas, înainte de a 
se avinta. O miscare gresita si stia câ se afla suficient de sus ca 
o eventuala cazatura sa îl 


înfruntarea 105 

omoare. Lucrul îngrijorator era ca nu stia cît avansase 
adversarul sau. 

- Bob, aproape ai ajuns..., se auzi vocea Paulei, cu un ecou 
prelung: dar mesajul ei era clar. 

El se afla mai sus, mai aproape de vîrf decît dusmanul sau. 
Paula, adusa înapoi de focul de arma, se repezise catre baza lui 
Pike's Peak. înconjurîndu-1, ea vazuse cît de sus ajunsese 
ucigasul, apoi ocoli din nou pentru a-l gasi pe Newman. 

Acest gînd trimise un flux de energie prin el. Crescu ritmul 
catârarii, testînd în continuare cu grija fiecare pas. Urca mai 
rapid. Cînd privi în sus, avu un soc - era aproape în virf. 
Dintr-odată, avînd ambele miini prinse de marginea stîncii, 
ridica privirea. Virful era o platforma plata, de circa douazeci de 
metri diametru. Se ridica peste margine pe platforma. Ar fi dat 
orice sa poata sa se întinda acolo si sâ-si traga rasuflarea. 

Dar se tîri la treizeci de centimetri de margine, ascul-tînd. La un 
moment dat, îl auzi pe ucigas opintindu-se mai jos. Rezista 
tentatiei de a se uita. Nu avea nici o arma pen-tru a se apara. 
Ucigasul putea sa aiba la el pistolul Luger. Privi în jur pe platou 
câutînd o piatra buna de aruncat. Nu erau pietre desprinse. 


Apoi observa câ platoul era acoperit cu praf de roca. Ridica o 
gramada cu ambele miini. Cînd termina, aparura niste miini 
aproape de locul în care se afla el, prinse de margine. Apoi mîna 
stingă disparu pentru moment, uciga—sul tinîndu-se doar cu 
mîna dreapta si, probabil, în picioare. Mîna reaparu. Tinînd 
pistolul Luger. Teava tremura haotic. Ucigasul încerca sa facă 
doua lucruri deodata cu mîna dreapta, sa se tina de margine si 
sa îndrepte arma. Cu o 


106 
COLin FORBES 


miscare greoaie de ridicare, criminalul aparu si mai mult la 
vedere, cu fata sa asudata, imaginea de pe schita Paulei. 
Newman, care se apropiase, reactiona. 

Arunca praf, tintind spre ochi. Un nor de praf învalui fata 
celuilalt. Panicat, ucigasul desprinse mîna dreapta pentru a-si 
apara ochii. Apoi pierdu complet controlul. Corpul sau începu sâ 
se prabuseasca. Privind peste mar-gine, Newman zari trupul 
cum plonjeaza, se rasuceste în aer, apoi cade pe pâmiînt. 
Ramase complet nemiscat. 

Paula vazuse corpul câzînd si se retrasese rapid pen-tru a nu fi 
lovita de acesta. Apoi alerga înainte catre locul în care ucigasul 
statea fâră a da semne de viata. Se apleca spre el. îi curgea 
sînge din ceafa, din spate, din picioarele contorsionate. îi 
examina pulsul de la carotida. Era înca în viata. 

Deschise un ochi, se uita fix la ea cu o expresie de uimire. 
Deschise gura. Nu iesi nimic. O deschise din nou. 

- Tu... vocea lui era sfîrsită si fu nevoita sa se apropie mai 
mult pentru a auzi ce încearca sa spuna. Fru... moasa 
priveliste... pentru un om... sâ vada ultima oara... 

- Nu încerca sâ vorbesti, spuse ea. Poate scapi cu viata. 

- Nu de data... asta. Trebuie să te... previn. Calouste... 

- Ce-i cu Calouste? spuse ea încet. 

- Gâsiti-1 pe nenorocit... la cabana Heather... trei... treizeci 
de kilometri... în partea aceasta.... în Leaminster... pune la 
cale... sâ va omoare pe toti— 

Ochiul ramas deschis se închise si el îti pierdu si ultimele 
puteri. Din nou ea îi verifica pulsul. Nimic. Murise. 


Auzi zgomote slabe dinspre Newman care cobora pe partea 
usoara. Nu îndraznea să îl priveasca cum coboara. Avea prea 
clara în minte imaginea ucigasului câzînd. Statu 


înfruntarea 107 

pe loc, rugindu-se ca Crystal sa fi ramas la cumparaturi în 
Gladworth. Era atit de uluita, încît nici nu auzi pasii lui Newman. 
Tresari cînd el o cuprinse în brate. 

- Linisteste-te, spuse el încet. S-a terminat. 

- Nu s-a terminat, izbucni ea întorcîndu-se. 

îi comunica sumar ceea ce îi spusese ucigasul acum mort. 

- în cazul acesta ar fi mai bine sa ne întoarcem la 

Tweed si sa-l informam. Ai grija sa nu calci în spate. 

Ea privi în jos. La cîtiva metri de ei era o crevasa lata de circa un 
metru, aparent extrem de adîncâ. Paula nu o observase 
deoarece pâmiîntul avea peste tot acelasi colorit. Se uita la 
Newman. 

- Poate fi o mare problema. 

- Cu siguranta, daca ar fi prin preajma inspectorul acela, 
Tetworth, sau care o fi numele lui - politistul care v-a oprit pe 
tine si pe Tweed acolo unde soferul plugului a încercat sa va 
omoare. Du-te înapoi în sat, gâseste-o pe Crystal si asteapta-mă 
în masina. Trebuie sa iau pitonul si pioletul pe care le-a scapat 
Crystal. 

- Ei bine, cu cît Tweed afla mai repede de Calouste, ca este 
în zona si unde anume se afla... 

- Deci ce mai astepti? Du-te si caut-o pe Crystal. 

El astepta pînă cînd ea disparu de tot pe poteca. îsi puse o 
pereche de mânusi, se apleca, evitind sîngele, lua cada—vrul si îl 
rostogoli pînă la marginea crevasei. îl împinse si asculta daca 
loveste fundul prâpastiei. Nici un sunet. Pis-tolul Luger al 
ucigasului se afla la citiva metri. îl împinse cu piciorul peste 
marginea prâpastiei. Pâru câ trecura minute pînă cînd se auzi 
clinchetul de metal lovind piatra. Crevasa era înfricosator de 
adîncă. 


108 COLIN FORBES 
Ridica de jos pioletul si pitonul lui Crystal si le vîri în rucsacul 
sâu. Privi atent în jur. Nu era nici o urma ca cineva ar fi fost 


acolo. Se repezi înapoi la masina, acolo unde Paula astepta în 
picioare. 

- Crystal trebuie sa soseasca imediat. A cumparat jumatate 
din magazinul de haine... 

- înainte sa soseasca, ai grija: nimeni nu a escaladat Pike's 
Peak. Nu mi-a placut cum arata. 

- Am înteles. lat-o pe Crystal, încarcata de sacose. Apoi 
sopti: Ma întreb ce o fi în testament? 


13 

Cînd ajunsera la conacul Hengistbury portile se des—chisera si 
înaintara pe aleea pietruita. Tweed se afla pe terasa de unul 
singur, pâsind încet în lumina soarelui, cu o privire concentrata 
pe chipul lui tineresc. 

Paula sari din masina imediat ce masina opri si alerga pe scari. 
Crystal, coborînd si ea, refuza propunerea lui Newman de ao 
ajuta cu sacosele. Strîingîndu-le bine în miini, tocmai trecea pe 
lînga Tweed cînd acesta striga catre ea: 

- Vâd ca ai cumparat jumatate din Gladworth... 

- Sînt banii mei, îl repezi ea, deranjata de observatia lui si 
disparu în casa. 

- Pot să te întreb ce era în testament? întreba Paula în 
vreme ce Newman li se alatura. 

- Poti. Am citit testamentul, asa cum spuneam ca am sâ fac. 
Mare parte din familie a fost prezenta - Marshal, Warner, Lavinia 
(a trebuit sâ o rog să ni se alature), apoi fiul lui Warner, Leo. A 
fost un testament scurt si simplu. Controlul bancii a fost 
împartit cincizeci la suta lui Marshal, 


110 
COLIfI PORBES 


cincizeci la suta lui Warner si era o bonificatie de o suta de mii 
de lire pentru doamna Grandy, îngrijitoarea. 

- Cum au reactionat? 

- Marshal era furios, a iesit suparat dupa ce a tipat câ nu o 
sa mearga niciodata. Warner a fost tâcut, remar-cînd câ o sa 
functioneze si câ el crede că e tipic pentru bunul-simt al Bellei. 
Leo a fost revoltat, a strigat: „De ce naiba primeste atitia bani 


poponarul âla bâtrîn?" Warner i-a spus sa-si ceara scuze, dar 
Leo nu a tinut cont si a iesit în tromba după Marshal. l-am 
comunicat doamnei Grandy personal si a parut mirata, apoi a 
spus câ e foarte generos. Acum stii totul. 

- Bella a fost foarte sireatâ. Avem informatii urgente pentru 
tine. 

îi explica rapid experienta de la Pike's Peak si ce-i spusese 
ucigasul înainte de a muri. 

- Sînt înca uimita, continua ea, ca acela care a fost trimis sa 
mă rapeasca în Mayfair, sa ma tortureze si pro—babil så mă 
omoare, m-a prevenit a doua oara cînd era pe moarte. Si mi-a 
spus unde se afla Calouste. 

- încă un exemplu al complexitatii naturii umane, observa 
Tweed. Multi dintre oamenii pe care i-am întîlnit au acest 
amestec de decenta si de râutate. 

Tonul lui se schimba, devenind poruncitor. 

- Acum, actionînd de astăzi, cum spunea Winston 
Churchill. Trebuie sa încercam imediat sâ-1 vînam pe 
Calouste. Vom folosi efective sporite. Bine înarmati. Tu o 

să vii, desigur, Bob. Harry Butler îi ajută pe politisti sâ 
cerceteze aceasta vasta locuinta, la fel si Marler, care 
cerceteaza Padurea. Bine înarmati, repeta el. 

Tweed deschise calea înauntru spre conac, moment în care 
Newman recunoscu câ îsi uitase revolverul lui 


înfruntarea 
111 


Smith & Wesson calibrul 38 si munitia încuiate în aparta-ment. 
Tweed ridica mîna înainte de a intra cu totii în hol. 

- Povestea e ca am primit un pont ca ucigasul Bellei se 
ascunde în Gladworth. 

Tweed alerga pe culoarul unde se afla apartamentul lui Crystal, 
moment în care îl văzu pe inspectorul-sef Hammer iesind cu o 
privire încruntata. 

- Dureaza o sâptâmină sa cercetezi aceasta mâgâoaie, 
mormai el, apoi marsâlui pe coridor si disparu într-un 

alt apartament. 


Tweed îl zari pe sergentul Warden urcînd pe scari. Se apropie de 
el si vorbi în soapta. 

- îmi poti face un serviciu discret? 

- De aceea am fost trimis aici, domnule. 

- Afla ce apartament a cercetat inspectorul-sef si repeta 
operatiunea. E baiat bun, dar are tendinta sa grabeasca 
lucrurile. 

- li voi spune ca Buchanan rni-a zis ca vrea sa cercetam 
peste tot de doua ori. Ce bine ca avem mandatul acela. Domnul 
Marshal Main aproape turbeaza din cauza a ceea ce el numeste 
invadare. 

Echipa lui Tweed se reuni pe terasa. Marler, îmbracat în costum 
de camuflaj, tinea o geanta de golf cu fermoarul tras. Paula se 
uita fix la ea, iar el îi observa privirea. îi zimbi. 

- Continutul obisnuit în geanta. Pusca mea Armalite 
preferata cu luneta si munitie de rezerva, inclusiv cîteva 
gloante explozibile. 

Harry Butler era aproape cocosat de o geanta de piele plina. Ea 
ridica din sprinceana si-l întreba pentru ce se pregatea. 


112 
COLIN FORBES 


- M-ai vazut vorbind cu Tweed pe hol. Vorbea de un 
posibil asediu la acea cabana Heather. Nu crede ca acest 
Calouste va ceda asa usor - plus ca este sigur ca are o 
armata de oameni înarmati în tara. Deci, Paula, ma întrebi 

ce am? Grenade, atit explozibile cît si fumigene. Un 

lansator de rachete pe care pot sâ-1 asamblez în treizeci de 
secunde. De asemenea, o arma automata care trage sase 
sute de focuri pe minut. Cred ca sînt pregatit. 

- Echipat pentru un mic razboi, comenta ea. 

Newman iesi, multumit acum ca simtea un Smith & 

Wesson în toc. Mai devreme, Harry se dusese în spatele 
conacului si adusese Ford-ul lui maro, parcîndu-1 în spatele 
Mercedes-ului lui Newman. Se întorsese apoi din nou pen=tru a 
lua un Audi negru. 

- Prea multe masini, remarca Tweed. O putem folosi pe a 
mea... 


- Poate câ a fost reperata, explica Harry. Conduci con—voiul 
în Audi, Newman urmeaza cu Mertul lui, iar eu vin ultimul cu 
Ford-ul meu. Lăsîndu-ti masina parcata aici dai impresia 
posibililor spioni că încă te afli aici. Si Audi-ul este blindat, cu 
geamuri antiglont. 


- Bine gindit, aproba Tweed. Dar daca localizam cabana 
Heather, flutur aceasta batista rosie pe fereastra. Cînd fac acest 
lucru, Newman si cu Harry râmiîn în urma si parcheaza unde se 
afla. Un convoi ar putea sâ îl alerteze pe Calouste. Flutur batista 
a doua oara atunci cînd sîntem gata sâ luam cu asalt baza lui 
Calouste. Acum ne trebuie cineva care sâ deschida portile. 

- Lavinia va face acest lucru, spuse Marler molcom. Snape a 
disparut. 

La sugestia lui Tweed, Paula se aseza lîngă Marler, care era la 
volanul Audi-ului. Tweed alese sâ se aseze singur în 


înfruntarea 
113 


spate. Voia sa se concentreze asupra complexitâtilor aces=tui 
caz ciudat. 

Portile se deschisera înainte ca ei sâ ajunga la ele. Tweed îi 
spuse lui Newman să vireze la stînga spre Gladworth. 

- Crezi ca acolo se ascunde Calouste? întreba Paula. 

- Nu, nu cred. Dar cabana Heather trebuie să fie la cinci- 
sprezece sau poate douazeci de kilometri de Hengistbury. 
Suficient de departe pentru a evita să fie vazut si suficient de 
aproape de conac pentru a reactiona la eventualele evenimente. 
- A, am spus câ Snape a disparut, începu Marler, am 
încercat sâ gasesc cabana lui în Padure. Nu am reusit Cînd mâ 
întorceam, mi s-a pârut că l-am vazut la marginea Padurii 
supraveghind aleea. Parea câ vorbeste la telefon. M-am dus 
spre locul în care îl vazusem, dar nu era nimeni acolo. Poate o fi 
fost o iluzie optica. 

- Cînd trecem de Gladworth, ordona Tweed din nou, cautati 
un drum laturalnic sau o poteca ce duce spre dreapta. 

- De ce nu stînga? întreba Paula. 


- Deoarece conform hartii pe care mi-ai dat-o, dincolo de 
Gladworth, partea stinga este acoperita de Padure. Nu exista 
cale de iesire. Pe partea dreapta e teren deschis... 

- Marler, spuse Paula ezitant, ce faci în timpul tâu liber? 

- îmi pilotez avionul, îl îngrijesc. Sau ma antrenez la tir. Mă 
mentine în forma maxima. 

- Prietene, ceva? îndrazni ea. 

- Ei bine, îmi plac femeile. Deseori cînd sînt prin oras 
femeile îmi zimbesc. Unele chiar mai tinere decît mine. Dar pare 
să fie un fel de bariera între mine si femei. Lor le 


114 COLIN FORBES 

place sa fie distrate. Eu nu stiu niciodata ce sâ spun. Caraghios. 
Paula avu un soc. îl cunostea pe Marler de mult timp, dar abia 
acum a realizat cum este el într-adevar. Marler era timid. în 
privinta femeilor. 

- Fiti atenti la drum - la drumurile spre dreapta, mirii Tweed 
din spate. 

- Of, nu fi asa de scortos, se rasti Paula. Marler este atent 
mereu, pentru numele lui Dumnezeu. 

Tweed învatase ca sînt momente în care e mai bine sâ nu 
raspunda. Un moment mai tîrziu, Marler încetini si vira câtre 
dreapta pe o straduta încadrata de un gard viu. Din-colo de 
gardul viu se întindeau dealuri înverzite. Nu mai erau brazi. Si 
nici case. 

Marler îsi coborise aparatoarea de soare. Soarele orbitor 
stralucea prin parbriz. Dupa o portiune de serpuiri ale sose-—lei, 
Marler îl informa pe Tweed ca au mers douazeci de kilometri. 

- Mergi în continuare, ordona Tweed. 

- E o casa alba din caramizi la marginea drumului, striga 
Paula. 

Marler încetini. Tweed scoase batista fluturînd-o pentru a 
avertiza masinile din spate sâ opreasca. Paula se apleca înainte 
în vreme ce Marler trecu încet prin dreptul casei. Ea scutura din 
cap si îi spuse lui Marler så mearga în continuare. 

- Nu e bine, spuse ea. Am vâzut semnul. Dogwood este 
numele ciudat al acelui loc. 

- De asemenea, este prea aproape de drum, comenta 
Tweed. Calouste ar alege un loc ceva mai departe de drum, sînt 
sigur de asta. 


înfruntarea 
115 


Mersera înca doi kilometri fara sa zareasca vreo alta casa. Paula 
se apleca repede înainte, privind catre stînga. îi spuse lui Marler 
sa mearga încet. Tweed îsi scoase batista, coborînd geamul. 

- Cabana Heather! striga triumfator Paula. Am vazut pe 
indicator... 

- Un loc dificil de atacat, concluziona Tweed dupa ce îl 
studie prin binoclul sau din buzunar. Terenul este deschis pînă la 
casa. 

Audi-ul era parcat ascuns la cîtiva metri în spate. Newman 
reactionase la semnalul lui Tweed. Mertul sau era parcat în 
afara razei vizuale a tintei, iar Ford-ul lui Harry era parcat în 
spatele lui. Paula împrumuta binoclul. Cabana Heather era o 
coliba mare cu doua etaje, cu acoperis de trestie si ferestre 
deschise la ambele etaje, cu peretii vopsiti în alb. 

Marler apuca sacul de golf de la picioarele lor. Deschise 
fermoarul, scoase pusca Armalite si îi puse cu grija luneta. 
Cobori si tinti spre o piatra de lîngă drum, ajusta un buton, apoi 
tinti din nou. 

- Ma duc în cealalta parte a gardului si ma furisez pe lîngă 
cabana. Poate exista o usâ prin spate pe unde s-ar putea 
strecura afara. 

- Vin cu tine, spuse Paula tinînd pistolul Walther în mîna 
dreapta. 

Harry, cu geanta grea în spate, se strecurase deja în dreptul 
gardului de la intrare, urmat de Newman. Scoase doua grenade 
mari din geanta, tinînd cîte una în ambele miîini. Rînji. 


116 

COLIN FORBES 

- Grenade lacrimogene. Una pe fereastra deschisa de la 
parter, cealalta prin fereastra de la etaj, pe aceeasi parte. Intru 


pe fereastra din dreapta. 
- Vin cu tine, spuse Newman. 


- Voi supraveghea usa principala, hotari Tweed. Ar putea 
iesi pe aici. 

Grenadele patrunsera, explodînd în spatiul tinta. Harry se repezi 
înainte si se arunca înauntru pe fereastra din dreapta. Un barbat 
slabanog cu expresie de raufacator, îmbracat cu o pereche de 
jeansi si o jacheta, dintre care nici una nu-i venea bine, aparu 
derutat în fata holului cu o mitraliera în mînâ. încerca sâ 
tinteasca. 

- în spatele tau, striga Harry. 

Din instinct, slabanogul cu mitraliera se uita în urma. Nu era 
nimeni în spatele sau. Disparu pe holul îngust si alerga prin usa 
din dos. îsi revenise de la gazele lacrimo-gene inhalate. O vazu 
pe Paula stînd lîngă gard si îsi roti mitraliera încercînd sâ o 
nimereasca. Doua focuri izbucnira din pistolul ei Walther. Primul 
glont îl lovi în frunte, iar al doilea în piept. Acesta cazu pe 
peretele cabanei, apoi aluneca în jos, într-o gramada inerta. 

- Te-ai descurcat bine, spuse Marler. Mi-a alunecat 

pusca de pe umar. îmi pierd îndemînarea. 

Paula alerga în fata si se opri să verifice pulsul barba-tului 
împuscat. Scutura apoi din cap, ridicîndu-se. Tweed tocmai 
aparuse ocolind prin partea dreapta a cabanei. 

- E mort, striga Paula. Dupa trasaturi pare francez. 

îsi puse o mânusa si scotoci în buzunarul lui de la pantaloni, 
scotînd un pachet de tigâri aproape gol. 

- Gauloise, striga ea. Era francez. 

Capul lui Newman se ivi printr-o fereastra de la etaj. 


înfruntarea 
117 


- Totul e în regula acolo jos? A, vad ca da. Eu si Harry am 
cercetat totul la etaj si la parter. Nu e nimeni aici. Ce e cu 
motocicleta aceea sprijinita de perete? 

- Vehiculul de fuga de care nu va mai avea nevoie, 
raspunse Marler arâtînd catre cadavru. 

- Bucataria e un adevarat dezastru, raporta Newman. 
Tweed intra rapid în casa prin intrarea din spate, urmat 

de Paula. Patrunsera în bucatarie. Brusc, o pala de vînt zbura 
servetelele murdare pe fereastra. Masa era pregatita pentru trei 


persoane. Farfuriile aveau resturi de mîncare, doua de oua cu 
sunca, cealalta cu niste cîrnati cu aspect neplacut. Cestile erau 
pe jumatate pline cu cafea. Paula se folosi de o mânusa 
chirurgicala pentru a ridica sa exa—mineze o bucata mare de 
hîrtie de împachetat. Avea impri—-mat numele unei macelarii din 
Paris. 

- Din nou Franta, spuse ea. Deci ce s-a întîmplat aici? 

- Calouste a fost avertizat că venim de catre informa-torul 
lui, spuse Tweed încruntat. A lasat un baiat în urma sa strînga, 
cel mort de afara. 

- Va fi dificil de capturat, evidentie Paula 

- Sau de ucis, spuse Tweed. Din cîte mi-a spus Bu-chanan 
despre actiunile sale, cele mai putin cunoscute, din Franta si din 
Austria, aceasta ar fi probabil cea mai buna solutie. Este unul 
dintre cei mai necrutatori si mai aprigi criminali pe care i-am 
întîlnit vreodata. între timp cercetam locul acesta cap-coadă. E 
clar câ a plecat în mare graba, ceea ce înseamna câ e posibil să 
fi lasat indicii. 

Newman si Tweed disparura pentru a cerceta la etaj în vreme ce 
Butler si Marler verificara la parter. Paula râmase în bucatarie. 
Goli farfuriile de resturile de mîncare în cosul de gunoi de afara, 
de lînga usa din spate, apoi închise fereastra si începu o 
perchezitie sistematica. 


118 COLIN FORBES 

Sub aragaz gasi o bucata de hîrtie mototolita. Purtînd în 
continuare mânusile chirurgicale, curâtă o parte a mesei si 
întinse cu grija bucata de hirtie. Era perforata într-o parte, ceea 
ce indica faptul câ fusese rupta dintr-un caiet. Un sin—gur cuvînt 
era scris pe ea cu pix negru: 

„Sheebka". 

„Suna turcesc", se gîndi ea. lesi apoi afara pentru a culege 
sevetelele zburate prin fereastra deschisa. Sub gar-—dul lateral, 
zari o bucata mare de hirtie colorata. O luă înauntru si o întinse 
pe masa. Privea o pagina dintr-un atlas geografic. Era o sectiune 
a vestului târii cu un cerc negru marcat în jurul tinutului 
Cornwall. în acel moment se întoarse Tweed, urmat de Newman, 
Marler si Butler. 

- Cum ma asteptam, nimic în toata casa, îi spuse Tweed. 

- Te înseli, îl contrazise Paula. Priveste aceste doua lucruri. 


Se strînseră toti în jurul mesei pentru a privi desco-peririle ei. 
Tweed lua foaia de caiet cu ajutorul mânusii chirurgicale. 

- Sheebka? Nu înseamna nimic. Cornwall încercuit poate fi 
important. O suprafata dificil de cercetat, dar nu acum. 

- Atunci ce urmeaza? dori să afle Paula. 

- E un esec, spuse Harry, care li se *alaturase. Cum naiba a 
stiut Calouste câ sosim? 

- Buna întrebare, aproba Tweed. Se confirma faptul câ are 
un spion infiltrat la Hengistbury. Comunica cu el prin telefon 
mobil. Singurul raspuns. 

- Cine poate fi, atunci? 

- N-am idee. 


înfruntarea 
119 


- Ti-am spus ca mi s-a parut ca Snape, pîndind la 
mar-—ginea padurii, v-a vazut plecînd. Nu sînt sigur ca era 
Snape, spuse Marler. 

- Dar cum a putut auzi ca ne îndreptam încoace, întreba 
Tweed, daca pîndea din padure? 

- Nu ar fi putut, confirma Marler. Ma duc sa îl ajut pe 
Newman sa curete mizeria de afara. Muta cadavrul acelui 
francez, iar eu curat sîngele de pe peretii pe care i-a mînjit cînd 
a alunecat. 

- Ma gindeam la asta, comenta Tweed. Apoi ne 

întoarcem toti la Hengistbury. 

Zece minute mai tîrziu aparura ambii barbati. Newman explica 
faptul ca a ascuns cadavrul sub gardul lateral, iar Marler raporta 
ca peretele cabanei e ca si nou. 

- Adica, adauga el, la fel cum era cînd am ajuns aici. 
Tweed tocmai se instalase pe scaunul din dreapta sofe—rului din 
Mercedes, cu Marler la volan, cînd remarca, pri—vind lung catre 
cabana Heather: 

- Ma întreb ce s-o fi întîmplat aici înainte ca noi sa 
ajungem la fata locului... 

Cu aproximativ doua ore mai devreme, Calouste statea la 
volanul masinii sale, parcate dincolo de cabana Heather, avînd 
vedere clara asupra drumului dinspre Gladworth. îi astepta pe 


doi dintre angajatii sâi francezi. Se afla, de asemenea, în pozitia 
de a demara imediat daca sosea cine nu trebuie. Nu purta 
ochelarii lui de soare. 

Aparu un Renault, care opri în fata cabanei. Cobori un barbat. 
Calouste îsi opri motorul, care functionase gata de o demarare 
în tromba. Se îndrepta înapoi catre cabana. Picioarele lui, 
încaltate cu pantofi negrii cu talpa moale, se miscau rapid si se 
deplasa pasind ciudat. înaltimea lui 


120 COLIN FORBES 

redusa era compensata de latimea umerilor puternici si de 
bratele mari si agile. Purta o palarie tesita de culoare închisa si 
un costum scump. Daca era vazut de vreun local-nic, ar fi fost 
cu siguranta considerat un om de afaceri de la Londra. 

Le-a spus special angajatilor sai câ ajunge mai tirziu pentru a le 
testa punctualitatea. Se apropie de cei doi barbati de pe iarba în 
timp ce acestia descuiau poarta principala. 

în ciuda faptului ca se apropiase, desigur, tiptil, Jacques se 
întoarse tinînd în mîna dreapta un cutit înfricosator cu lama lata. 
- Jacques, începu Calouste, vorbind în engleza, Pierre 

a adus o motocicleta? Bine. Atunci sa o parcheze în spatele 
cabanei. Apoi sa pregateasca rapid micul dejun pentru noi. 
Sunca si oua pentru mine si pentru tine, Jacques. Pentru el 
presupun că va dori cîrnatii din pachetul acela unsuros pe 

care îl tine în brate. în ambalaj frantuzesc, vad, o nesabu— 

inta din partea lui. Trebuie sa distruga ambalajul înainte de 

a pleca. S-ar putea sa nu mai stam mult aici. 

Slabanogul Pierre, cu fata alungita de raufacator, întelegea 
engleza, dar era o tehnica a lui Calouste sa tina un om la 
respect dîndu-i ordine prin intermediul altei persoane. 

— Foarte bine, domnule, raspunse Jacques. Folosi limba 
franceza pentru a repeta ordinele catre Pierre, adaugind: 
Miscâ-te, derbedeu lenes. Mai întîi motocicleta jos din 

remorca si parcata în spate, iar apoi încearca sa pregatesti 

un mic dejun decent. 

în timp ce intrara cei doi, Calouste pasind primul în incinta, 
acesta se gîndi câ Jacques era marele lui cistig. El avea o 
macelarie în Paris, fiind macelar de profesie. 


înfruntarea 


121 


Jacques era, în opinia lui Calouste, o persoana de încre-dere. 
Magazinul lui era preferat de multi dintre membrii clasei înalte 
pariziene. în mod normal servitorii iau cele necesare, dar 
deseori doamna casei venea personal. Unele doamne veneau sa 
ia carne si sa flirteze cu el. Putea fi ami-abil si glumet, iar fata 
sa dura putea adopta un zîmbet cald. 

Jacques, bine îmbracat de obicei, frecventase baruri si 
restaurante unde observase cum vorbeste înalta clasa. în curînd 
vorbea si el ca acestia. 

Odata, în calitate de oaspete la o petrecere de senatori, îi 
distrase pe toti cu povestile pe care le-a spus. La o petrecere a 
riscat, bazîndu-se pe cantitatea de alcool pe care o consumase: 
- Nimic nu-mi face mai mare placere decit sa tai carne, 
spusese el rînjind. Fie ca este carne de animal sau de om. 
Barbatii izbucnisera în ris. Femeile zimbiseră la auzul glumei. 
Retinut. 

Calouste, care auzise de el, statea ascuns într-un bar dubios la o 
masa dintr-un separeu cînd s-a întîmplat inci—dentul cheie. 
Jacques fusese prins într-un scandal cu un barbat de doua ori 
mai mare decit el. Acesta îl insultase, iar apoi se apropiase de el 
tinînd un pistol în mînă. îl lovise apoi puternic peste fata cu 
patul armei. Jacques scosese iute un cutit si îl virise în pieptul 
matahalei. Ranit mortal, acesta se clatinase si apoi cazuse, timp 
în care toata lumea din restaurant fugise. Calouste, purtînd 
ochelarii sai de soare, îl ajunsese pe Jacques. 

- Daca lucrezi pentru mine, te platesc cu cincizeci de 

mii de dolari pe an. Daca esti dispus sa lichidezi pe ori— 

cine îmi sta în cale, te platesc cu douazeci de mii de dolari 

pe omor... 


122 
COLIN FORBES 


Asa începuse totul, îsi aminti Calouste în timp ce înfuleca micul 
dejun. 


Instinctul îi dictase ca ar fi mai întelept sa plece curînd. Nu 
primise nici o veste de la Max pe mobil, iar acesta tre-buia să-i 
raporteze regulat. Probabil se întîmplase ceva. în acel moment 
suna telefonul mobil. 

- Da? rosti prompt Calouste. 

- Aici Orion. Cu circa o jumatate de ora în urma, Tweed si o 
trupa numeroasa au plecat spre Gladworth. 

- De ce nu m-ai prevenit mai devreme? racni Calouste. 


- Aceasta a fost prima ocazie de a te suna. Legatura începu 
să se întrerupa. 

- Marshal Main are o a doua casa la Sheebka. 

- Unde? 

Calouste scrijeli numele pe o pagina din caietul sau. 

- Sheebka. De ce nu m-asculti? Seacove, în Cornwall... 
Convorbirea fu întrerupta. Calouste nu se sinchisi sa 

scrie Seacove. Rupse hirtia din caiet, o mototoli si o arunca pe 
masa. Era atît de ocupat încît nu observa ca vintul o sufla pe jos. 
Pierre, care tocmai intrase, nu o vazu nici el, lovind-o cu piciorul 
spre aragaz. 

Calouste lua atlasul geografic pe care îl adusese. Deschizindu-1 
la Cornwall, îl încercui cu pixul si rupse pagina. Era singurul 
semn de panica pe care îl aratase pînă acum. Se repezi câtre 
camera sa pentru a-si lua valiza gata pregatita. Vîntul care bâtu 
dintr-odata ridica harta în aer si o zbura pe fereastra. 

- Pierre pierde micul dejun pentru că i-am spus sâ râmînă în 
urma sa strîngă, raporta Jacques. 

- Toti am mîncat doar jumatate din micul dejun. 

- Ce sâ-i spun, insista Jacques, daca Tweed ajunge înainte 
ca el să termine? 


înfruntarea 

123 

— Spune-i sâ fuga cu motocicleta pe cîmpul din spate, pentru 
numele lui Dumnezeu. Noi doi plecam acum. 


Calouste se grabea atit de mult sa scape încît apuca atla—sul 
geografic. Uita ca rupsese harta cu Cornwall. 


Fugi prin gradina din fata, apoi pe drum pînă în locul în care îsi 
parcase masina. în acest timp, Jacques se afla deja în spate în 
masina lui. Ajunsera la o bifurcatie cu cinci rute posibile. „Si 
acum, încotro?" îsi spuse Calouste. Apoi vazu un indicator, West 
Country. Cornwall era undeva pe acolo. Vira în directia aceea. 


14 

Tweed avu un soc cînd cobori din masina parcata acum la baza 
scarilor care duceau la intrarea de la co—nacul Hengistbury. 
Postat în capatul scarilor, cu bratele încrucisate si cu o expresie 
triumfatoare pe fata sa urită, era inspectorul-sef Hammer. Abia 
astepta ca Tweed, împreuna cu Paula, Marler si Newman în 
spatele lui, sâ ajunga pe terasa. 

- Puteti sâ plecati cu totii acasâ acum, se lauda el. Am 
rezolvat cazul. Criminalul este Crystal Chance. Am prins-o în 
fapt. 

- Fii mai concret, îi ceru Tweed. 

- Veniti cu mine, atunci, comanda Hammer. 

îi conduse pe scarile largi, mergînd leganat. Ajunsera la 
apartamentul lui Crystal. Usa era închisa. La intrare statea 
sergentul Warden. 

- Am lasat un alt politist debutant înauntru cu ea, 

anunta Hammer. 

„Politist debutant?" Tweed îl privi pe Warden, care ridica din 
sprîncene. Warden era considerat un politist extrem de 
experimentat. 


înfruntarea 
125 


Hammer deschise usile cu un gest larg si intra în aparta-ment. 
Erau în dormitor. Crystal era asezata pe pat, ochii ei verzi 
stralucind de furie în timp ce-si pieptana părul. Un politist în 
uniforma statea pe un scaun cu fata catre pat. Hammer i se 
adresa. 

- Ei bine, Parrish, s-a miscat din pat de cînd am plecat eu? 
Pentru a merge la baie, de exemplu - sau ar trebui sa spun 
toaleta în aceste cercuri înalte? 


- | se spune toaleta în majoritatea locurilor acum, se rasti 
Crystal catre el. 

- Nu vorbeam cu tine, îi spuse Hammer. Ei, Parrish? 

- De cînd ati plecat a ramas acolo unde se afla acum... 
domnule, adauga el dupa o scurta pauza. 

- Atunci, sterge-o. Alaturâ-te celorlalti la perchezitie. Desi 
este o risipa de efective dupa ce am descoperit eu. 

- Deci ce ai descoperit? întreba Tweed cînd Parrish parasi 
camera. 

Cu un alt gest amplu Hammer deschise usile duble ale unei 
garderobe prevazute cu minere sferice nichelate. 

- Stai! ordona Tweed. Ai purtat mânusi cînd ai deschis 
prima oara aceste usi? Nu esti sigur? Ceea ce înseamna câ nu ai 
purtat. Deci va fi inutil sa verificam amprentele. Ale tale le-au 
mînjit pe cele initiale. 

- Nu a purtat mânusi tot timpul în care s-a aflat aici, spuse 
Crystal cu rautate. 

- Nu a vorbit nimeni cu tine - începu Hammer, privind-o 
aprig. 

- Concentreazâă-te, ordona Tweed. După ce ai deschis 
aceste usi, ce ai fâcut? 

- M-am aplecat si am îndepartat gramada de lucruri si am 
aruncat-o în stînga. Hei, presto! Priveste asta. 


126 COLIN FORBES 

Tweed se aseza pe vine. Vazu doua coliere de sîrmâ cu ghimpi 
înfricosatori. îi parura a fi replici ale colierului teri—bil care îi 
sfisiase gitul Bellei. Fiecare avea minere de lemn care ajutau la 
stringerea sîrmei. Se uita în stînga, acolo unde se afla gramada 
de lucruri care se presupunea ca ar fi ascuns colierele. Bluza din 
vîrf era sfisiată, iar bucati din ea erau prinse pe sîrma unuia din 
coliere. 

- Inspector-sef, spuse el pentru a-l potoli pe ofiter, te cam 
grabeai cînd ai cercetat aceasta garderoba. 

- Cred si eu ca s-a grabit, tipa Crystal. Sînt din matase 
naturala bluzele acelea. Le-am cumparat la reduceri de la 
Harvey Nick, dar tot costa o avere. îl voi da în judecata pe 
politist. 

- Din celula de detentie? rînji Hammer în timp ce se ridica 
împreuna cu Tweed. 


- Inspector-sef, spuse Tweed sobru, cred ca e timpul sa te 
alaturi celorlalti si sa ajuti la perchezitie. Acum! Te rog. 

Crystal se linisti imediat ce Hammer pleca. Spuse cu convingere: 
- Nu e evident ca cineva a pus acolo acele obiecte 
înfricosatoare? Hammer a ordonat ca toate usile aparta- 
mentelor sa râmînă descuiate. Lucram la niste conturi în 
biblioteca de la etaj cînd Hammer m-a chemat înapoi aici. Putea 
intra oricine. 

- E o posibilitate, aproba Tweed. 

- Vreau sa-ti zic ceva, spuse ea, coborîndu-si vocea. 

- Ai prefera sa nu ma aflu aici? întreba Paula. 

- Nu, vreau sa auzi si tu. E despre sora mea vitrega, Lavihia. 
O urasc, dar nu de aceea am sa va spun despre scandalul secret 
despre care nimeni nu va va mai spune. 

- Deseori surorile nu se înteleg, comenta Paula. Se pare ca 
este si cazul tau si al Laviniei. 


înfruntarea 
127 


- Lavinia este contabilul-sef. Eu sînt doar asistenta ei. 
Amîndoua sîntem experti contabili si as putea face treaba 

ei la fel de bine. 

îsi îndeparta o bucla din pârul roscat de pe fata, iar Paula o 
studie. Parea perfect calma, perfect normala. Probabil mai bine 
decit Tweed, Paula putea întelege furia ei cînd Hammer rupsese 
si distrusese bluzele ei noi de matase. 

- Poate, sugera ea, am putea sa ne întîlnim toti trei în 
biblioteca de la parter si va voi spune acolo ceea ce stiu. 

Cred ca politistii s-ar putea întoarce să cerceteze. 

Tweed stia câ sergentul Warden va verifica în curînd perchezitia 
lui Hammer. Deschise usa. în celalalt capat al coridorului, Marler 
si Newman se uitau la Pike's Peak. Pis-cul era acum acoperit de 
nori. Se apropie de ei. 

- Bob, îi spuse el lui Newman, am o sarcina anevo-ioasa 
pentru tine. Cred că acele coliere cumplite - au mai fost gâsite 
doua în camera lui Crystal - au fost facute dintr-o bucata de 
sîrmă luata din vîrful zidului care pro-tejeaza acest domeniu 


urias. Snape probabil ca are o scara telescopica cu care ai putea 
ajunge în vîrf. Poti sâ verifici tot zidul? 

- Snape are o cabana în Padure, spuse Marler. Te însotesc. 
Cunosc drumul catre cabana lui deja... 

Tweed si Paula ajunsera în biblioteca si o gâsirâ pe Lavinia 
singura. Ea îi saluta vesel, luîndu-l1 peste picior pe Newman. 

- Ei bine, ai escaladat Pike's Peak? îmi închipui câ abia 
poti rezista tentatiei. 

Newman rise. 

- Am aruncat o privire în sus si am decis ca vreau sâ 

mai traiesc. 


128 
COLIN FORBES 


- Atunci ar trebui sa vizitezi ascunzatoarea lui Marshal 

din Seacove în Cornwall. 

„Seacove? Sheebka", murmura Tweed. Ciudatul nume pe care îl 
scrijelise Calouste pe hiîrtia mototolita gasita sub aragaz la 
cabana Heather. Confirmata, de asemenea, de pagina din atlas 
cu tinutul Cornwall înconjurat pe care o gasisera. 

- Ce se afla în Seacove? întreba Newman. 

- Nimic! rîse Lavinia din nou. E foarte mic si primitiv. El, si 
anume Marshal, are cel mai uimitor iaht de lux de mici 
dimensiuni. Conceput de Marco Shepherd, designerul neortodox 
de ambarcatiuni. 

în acel moment aparu Marler la usa. Venea în urma lui Newman, 
care respira greu. 

- Trebuie sa plec. Am treaba. Mă gîndesc sa escaladez 
Pike's Peak. 

- Trebuie sa mă scuzati si pe mine, spuse Lavinia. Etala 
zimbetul ei fermecator. Am o multime de conturi de verificat 
care nu suporta aminare. 

Dupa ce amîndoi plecara, Tweed si Paula se asezara la masa 
rotunda. în cîteva minute, Crystal se strecura în bi—blioteca 
tinînd strîns un caiet. îsi dadu ochii peste cap. 

- Biblioteca este de obicei libera dimineata. Astazi a fost ca 
în gara. M-am ascuns în capatul scarilor pînă cînd au plecat toti. 
Acesta este un mare secret. E vorba despre varul meu. 


- Ce vrei sa spui? întreba Tweed nedumerit. 

- Nu mă întrerupe, altfel pierd firul. înainte ca Lavinia să se 
nasca, Marshal si sotia lui au încercat sa faca un copil. Am aflat 
aceste lucruri de la asa-zisa mea matusa pe patul de moarte. Cu 
mult timp în urma, Marshal îsi făcea de cap cu toate femeile 
atragatoare care îi ieseau în cale. O idila a 


înfruntarea 
129 


durat luni de zile, iar femeia a ramas însarcinata. Marshal i-a 
spus sotiei lui, care îsi dorea cu disperare un copil. Restul îl 
puteti ghici, dar as prefera sa auziti totul de la ea. Cred ca 
Marshal a plâtit-o cu sume mari de bani pentru a pastra tacerea. 
- Santaj, izbucni Tweed. 

- Cu siguranta. Am gasit un caiet secret. O plateste pe 
mama adevarata cu douazeci de mii de lire pe luna de multa 
vreme. 

- Doamne Dumnezeule, spuse Tweed. Asta înseamna 
aproape un sfert de milion pe an. 

- Asa este, aproba Crystal. Dar, la fel ca Warner, tatal meu, 
el este foarte bogat. Numele femeii este Mandy Carlyle. 
Locuieste în Dodd's End din Baron's Walk, un sat de pe partea 
aceasta dinspre Tunbridge Wells. Mer—geti sa o vedeti? 

- Cu cît mai repede, cu atit mai bine. lar tu vei veni cu mine, 
Paula. 

Lua foaia cu adresa pe care Crystal o rupsese din caiet. 

- Lavinia stie ca aceasta femeie este adevarata ei mama? 
întreba Paula. 

- Nu cred. Totul a fost facut foarte discret. 

- E timpul sa plecam înspre Dodd's End, hotari Tweed, 
ridicîndu-se. Daca întreaba cineva unde am plecat, spuneti ca 
sînt într-o scurta vizita la Londra. 


15 

Tocmai se urcau în Audi, cînd Tweed se râzgîndi. lesi din 
masina, iar Paula îl urma. Tweed îi explica în timp ce urcau 
scarile: 

- Mi-am dat seama ca am intervievat mai toata familia 


înaintea unui interogatoriu ulterior mai dur. Am omis o sin— 
gura persoana, pe fiul lui Warner, Leo. 

Cînd ajunsera în capatul scarilor, îl zâriră pe sergentul Warden 
parasind unul dintre apartamente. Tocmai închi—sese usa. 

- Ai idee care este apartamentul lui Leo Chance? întreba 
Tweed. 

- E aici. 

Warden arata catre apartamentul pe care tocmai îl 
perchezitionase. 

- Nimic mcrirninator. Leo este un tip ciudat. 

Tweed ciocani la usa, apoi intrara, Paula în spatele lui 
Tweed. Leo, îmbrăcat în jeansi si tricou si cu părul lui moale 
pieptanat, statea într-un scaun împletit cu o gramada de foi 
scrise la masina asezate pe o tabla de desen. Riînji catre ei. 


înfruntarea 
131 


- Deja a fost unul de-ai vostri aici. Acum am parte de 
mahari. Luati loc. 

Se uita politicos la Paula. 

- Vreti sa beti o cola? Vreunul din voi? Nu? E OK din partea 
mea. 

- Leo, începu Tweed vorbind încet, dupa ce luara loc pe 
fotolii, ai putea sa-mi spui, te rog, unde te aflai în noaptea în 
care Bella a fost omoritâ? 

- O noapte de neuitat. Eram unde ma aflu si acum, ve- 
rificam niste bilanturi. înainte sa ma întrebi, nu se afla nimeni cu 
mine. Deci nu am alibi. 

- între orele sapte si zece seara. 

- Acelasi raspuns. 

Leo îsi puse mîinile la ceafa. Era musculos, remarca Paula. 

- înca o data, nu am alibi, oameni buni. 

Leo n-avea astimpar. Strînse picioarele lui lungi si slabe, apuca 
o chitara de pe pat si începu sa fredoneze o melodie cunoscuta 
de acum citiva ani, pe care Paula o recunoscu. 

Apoi se ridica, zdranganind în continuare la instrument si începu 
sa danseze, smucind chitara în sus si în jos. Parea absorbit de 
ceea ce facea. 


- Te-as ruga, spuse Tweed, sa stai jos si sa cînti la chi-tara 
dupa ce plecam noi. 

- Sînt excentric. Toata lumea de la Hengistbury crede acest 
lucru. Ce îmi pasa mie? Odata am fost internat cu forta într-o 
clinica. 

în timp ce vorbea se opri din dans. Arunca chitara pe pat si se 
aseza din nou pe scaunul împletit. îsi puse un picior peste 
celalalt si începu sâ-1 legene în sus si în jos. 


132 
COLIN FORBES 


„Nu poate sta locului o secunda", se gîndi Paula. Leo îsi lipi 
palmele, cu degetele întrepatrunse. 

- De ce ai fost internat la clinica? întreba Tweed. 

- Se credea ca sînt diliu. Cel putin Marshal credea asta. M-a 
dus într-un loc dintr-o casa dincolo de Gladworth. La niste 
„Ciclisti acrobati", vorba lui Churchill. Adica psihiatri. Un domn 
Kahn, un negrotei. Celalalt, domnul Weatherby, alb. Am îndrugat 
multe tîmpenii ca sa îi derutez. 

- Tatal tau te-a dus acolo? 

- Nu el! Marshal m-a dus. Tatal meu era în America cu 
afaceri. Cînd s-a întors si a aflat ce se întîmplase, a explo—dat 
de furie, i-a dat un pumn lui Marshal. Nu stiam ca tata poate lovi 
pe cineva. S-a suit în masina, a venit la clinica si m-a luat acasa 
- după ce le-a spus celor doi ca sînt niste prefacuti. La scurt timp 
după aceea, clinica s-a închis. Weatherby si Kahn au disparut în 
strainatate, în lumea larga. Se zvonea ca au fost prinsi cu 
manevre fiscale. l-ai audiat si pe ceilalti? întreba el dintr-odata. 
- Pe unii dintre ei, raspunse Tweed precaut. 

- Deci tot ce ai auzit sînt o gramada de minciuni. Toti sînt 
niste mincinosi. Pun pariu câ nimeni nu ti-a spus de usa din dos 
lasata deschisa în noaptea în care a fost omo-rita Bella. 

- Spune-mi tu, te rog. 

- Doamna Grandy, minunata noastra bucatareasa si 
menajera, are sarcina de a o verifica ultima. în acea noapte nu 
puteam sa dorm. Mi-era sete, astfel câ m-am dus în bucatarie 
sa-mi fac un ceai. Am aprins lumina si am vazut câ usa era 


deschisa pe jumatate. La doua dimineata. Am închis-o si apoi 
am încuiat-o, mi-am facut ceaiul si l-am adus aici. 
- Era cineva prin preajma? întreba Paula. 


înfruntarea 
133 


- Nu, dulceata, nici o persoana. Desi mi s-a parut ca aud usa 
de la biblioteca de la etaj închizîndu-se. Scîrtiie. Mi-am zis ca mi 
s-a parut. 

- Ai fost foarte cooperant, spuse Tweed ridicîndu-se sa 
plece. 

Pe fata lui Leo aparu un rînjet care disparu rapid. 

- Urmeaza bucataria si doamna Grandy, spuse Tweed 
încruntat pe cînd coborau scarile. Altcineva pe care am omis. 

- Cum ti s-a parut Leo? întreba Paula. Sînt sigura canue 
diliu. Parea foarte lucid. 

- Nu mi-a placut rînjetul de pe fata lui de la sfirsit. Su—gera 
ca „am scapat ieftin". 

în capatul scarilor o întîlniră pe Lavinia. Ca de obicei, era bine 
îmbracata. Astazi purta o bluza albastra cu pliuri, un pulover cu 
guler si pantofi luciosi. Parul ei negru si bogat arata de parca 
fusese aranjat la un coafor din Mayfair. 

- Am aflat vesti tulburatoare, spuse Tweed. Cum ajun-gem 
în bucatarie? 

- Va voi arata. 

Snape se afla în hol, iar Lavinia nu mai spuse nimic. Astepta 
pîna se aflau pe un coridor strimt care dadea înspre o scara 
îngusta folosita de servitori. O menajera tînără se afla în trecere. 
Lavinia o opri, îi aranja boneta, zimbi si îsi continua drumul pe 
coridor. 

Ajungînd în dreptul unei usi masive, o deschise si îi conduse în 
bucatarie, o camera întinsa, dreptunghiulara. Aici, curatenia si 
sîrguinta compensau lipsa lambriurilor de pe pereti. Peretii erau 
din piatra, la fel si podeaua ima-—culata. Echipamentul era foarte 
modern, incluzînd doua frigidere uriase. 


134 


COLIN FORBES 


La celalalt capat se afla o masa de lemn unde o femeie solida la 
vreo cincizeci de ani taia carne. li ignora pe intrusi. Lavinia vorbi 
cu o voce clara si cu o tenta autoritara. 

- îmi cer scuze ca va întrerup din lucru, doamna 

Grandy, dar dumnealor sînt de la politie. Director adjunct, 

adica sef al SIS, si asistenta lui, Paula Grey. 

Doamna Grandy, o femeie cu fata dura si dezagreabila, cu par 
carunt, o gura strînsă, nas curbat agresiv si ochi negri ostili, se 
întoarse. Se uita catre Lavinia. Ridică satirul de came, iar Paula 
crezu ca avea sa taie carne în continuare, în loc sa faca acest 
lucru, ea roti satirul în jos cu o miscare feroce si îl înfipse în 
masa. Se vedeau alte urme în lemn unde mai facuse aceasta 
operatiune. 

Stînd cu miinile în sold, se uita dispretuitor la Paula, îsi muta 
privirea catre Tweed, apoi câtre Lavinia. 

- Cum, Doamne iartâ-mă, vrei sa îmi termin treaba cu toate 
aceste întreruperi? L-am izgonit deja pe un inspec-tor-sef 
bâdâran cu satirul meu de carne. 

- Puteati fi arestata, se rasti Paula. 

- Arestata, spui? A fugit speriat ca un iepure. 

- Doamna Grandy, spuse ferm Tweed, ma aflu aici pentru a 
afla cine a omorit-o pe doamna Bella Main. îmi veti raspunde la 
toate întrebarile pe care vi le pun. De exemplu, unde va aflati în 
noaptea crimei între orele sapte si zece seara. 

- Ma acuzati de crima? mirii ea. îmi pun avocatul pe tine. 
Asa am sa fac. 

- Doar raspundeti la întrebare. Numai daca nu simtiti nevoia 
unui avocat dintr-un motiv anume. 

- Doamna Grandy, interveni Lavinia calm, toata lumea din 
aceasta casa a trebuit sâ râspundă la aceste întrebari, inclusiv 
domnul Marshal si domnul Warner. 


înfruntarea 
135 


„Warner nu înca", se gîndi Tweed, dar tacu. 
- Intre orele sapte si zece seara, va rog? repeta el. 


-Bine. 

Doamna Grandy se îndrepta din mijloc. 

- Am servit cina în biblioteca în seara aceea, la sase seara. 
Au preferat acolo, nu în camera de zi - Dumnezeu stie de ce. 
Restul serii m-am aflat aici, am mîncat, apoi m-am pregatit 
pentru ziua urmatoare. 

- A intrat cineva aici în timp ce preparati? 

- Stiu ca nu au voie. Doamna Grandy privi printre gene. Că 
nu au voie sa mă deranjeze cînd muncesc. 

- Absolut nimeni nu a intrat aici în acea seara? insista el. 

- Tocmai ti-am spus asta, nu? 

- Doamna Grandy, înteleg câ una dintre îndatoririle 
dumneavoastra este sâ va asigurati câ usa din spate de acolo 
este încuiata în fiecare noapte. Ati fâcut acest lucru în seara în 
care a fost omorită doamna Bella Main? 

- Bineînteles câ da. 

- De fapt si eu verific în mod normal, spuse Lavinia. In 
noaptea aceea era ocupata cu un sufleu, astfel câ am lasat-o pe 
ea să verifice usa. 

- Un sufleu? se încrunta Paula. Acesta trebuie facut nu cu 
mult înainte de a fi servit. 

- Oho! Avem un expert în gatit! spuse doamna Grandy cu 
un aer arogant. Eu mâninc la fel ca si angajatorii mei. Warner se 
asigura de acest lucru. Deci mi-era foame si aveam pofta de un 
sufleu. Prima oara nu-mi iese, deci tre-buie sa o iau de la 
început. Era unsprezece si jumatate cînd m-am simtit mai bine 
dupa ce am mîncat din al doilea. Eram deja putin obosita. 

- Un membru al familiei mi-a spus câ atunci cînd a coborit 
aici la ora doua dimineata, usa era deschisa. 


136 
COLIN FORBES 


Nimeni nu îl întreba pe Tweed care dintre membrii familiei îi 
spusese acest lucru, desi el se astepta la aceasta întrebare. Se 
îndrepta împreuna cu Paula catre usa acum întredeschisa. Avea 
o încuietoare obisnuita, iar usa în sine era facuta din lemn 
simplu. Gasise punctul slab al sis-temului de siguranta de la 
Hengistbury. 


O deschise larg si iesi împreuna cu Paula si Lavinia în urma sa. 
Era o carare îngusta prin iarba pe lîngă zi-durile amenintatoare 
ale Padurii. Tweed întreba încotro duce cararea. 

- Câtre cabana lui Snape, îi spuse Lavinia. Dar e mai bine sa 
vin cu voi. Va puteti râtâci usor. 

- Multumesc, dar nu acum. Trebuie sa facem o vizita politiei 
din Gladworth pentru a-i pune la curent. Deci nu ai avut nici o 
ocazie sa verifici daca usa era încuiata în noaptea crimei? 

- Nu. Trecusem printr-o multime de conturi si eram foarte 
obosita. Cînd am auzit ca doamna Grandy înca se afla în 
bucatarie, nu am mai vrut să provoc o cearta. O sca—pare din 
partea mea. 

- Nu poti fi responsabila cu toate, spuse Tweed zim-bind. 
Acum chiar trebuie sa ajungem în Gladworth înainte ca 
inspectorul acela sa apară aici... 

La baza scarilor Tweed si Paula se întîlnira cu sergentul 
Warden. Le fâcu semn să îl urmeze pe terasa. 

- M-am gîndit ca ar trebui sa va spun, domnule, ca la scurt 
timp dupa ce ati intrat în camera lui Leo, am vazut pe cineva 
care asculta la usa. Parea ca era acolo de ceva vreme. 

- Femeie sau barbat? întreba Tweed. 

- Greu de spus sigur. Cred câ era un barbat. Am vazut doar 
o umbra. Apoi inspectorul-sef m-a chemat sâ-1 ajut la 


înfruntarea 
137 


perchezitie. Ma aplecasem peste balustrada de la etaj. Nu era 
un loc bun pentru a vedea clar. 

- Cine crezi ca ar fi putut fi? întreba Paula dupa ce 
Warden îi parasi, dispârînd în biblioteca. 

- N-am nici o idee. Se perinda multi oameni pe aici. 
Aproape fusera doboriti de catre Snape la iesire, acesta 
intrînd în graba de pe terasa. îsi ceru scuze pârînd nervos. 

- Mii de scuze. Am atita treaba si sînt în întîrziere. Nu 
vreau sa îl am pe domnul Marshal pe cap. 

Vorbi peste umar grâbindu-se catre scari. 

Coborîra rapid si suiră în Mercedes-ul lui Newman parcat acolo. 
Audi-ul lor se afla probabil în spatele casei. Tweed introduse 


cheia în contact - o primise de la Newman înainte ca acesta sa 
plece în explorarea zidurilor împreuna cu Marler. Prinse cheia 
strîns în mînă pentru a o întoarce în contact. 


16 

Calouste condusese doar citiva kilometri pe drumul înspre West 
Country cînd opri într-un popas. Jacques îl privi fix. 

- S-a întîmplat ceva? 

- Gîndeste ca dusmanul. 

- Nu înteleg. 

- N-ai cum, rînji Calouste si se întoarse pentru a-1 privi pe 
Jacques. 

Acesta era un lucru care îi displacuse dintotdeauna lui Jacques si 
îl enerva. Doua lentile întunecate îl priveau fix, fârâ ochi. 

- Tocmai m-am razgîndit. 

- Deci ce facem acum? întreba Jacques dezorientat. 

- Daca Tweed cu echipa sa, despre care am fost infor-mat 
câ au parasit conacul, îndreptîndu-se spre Gladworth, a localizat 
cabana Heather, nu va gasi pe nimeni acolo. Deci, decizia lui 
logica e de a se întoarce la Hengistbury. 

- Si daca se întoarce? 

- Tu ai lucrat cu explozibili. Ce ai pus în portbagajul 
masinii? 


înfruntarea 
139 


- Un rucsac cu mîncare si un termos cu cafea. Bomba se 
afla în geanta de piele de pe podea din spatele nostru. 

- Ce?! striga Calouste. Am condus cu o bomba la mai putin 
de un metru de noi? Esti nebun de-a binelea! 

- Calmeazâ-te, replica Jacques. Bomba nu este activata. Poti 
să treci peste un dimb mare si nu se întîmplă nimic. Asa că pune 
deoparte cutitul acela pînâ nu ma enervez. 

în furia sa, Calouste scosese un stilet cu lama subtire. Calouste 
ascunse arma si pâru din nou într-o dispozitie buna. îl batu pe 
Jacques pe genunchiul masiv. 

- Spune-mi, te rog, este genul de bomba pe care o pui lao 
masina? 


- Exact. 

- Ma întorc la sensul giratoriu care da spre mai multe rute. 
Tu iei bomba cu tine. Lui Tweed îi place sa se deplaseze în 
Mercedes. De la rond mergi pe jos pînâ la cabana Heather. 
Verifica să vezi daca sînt semne câ Tweed a fost acolo. Pierre s- 
ar fi ascuns, cunoscîndu-1. Uitâ-te pe harta. Vezi daca terenul 
din partea opusa cabanei este suficient de drept ca sâ iei 
motocicleta lui Pierre pentru a traversa cîm-pul pînă la 
Hengistbury. Cred câ o sâ gasesti Mercedes-ul parcat în fata 
conacului. Pune-i bomba. S-ar putea să întîmpini greutati 
traversînd cîmpul deschis. 

- Nici o problema. Am un halat alb pe care îl voi purta. La 
ora aceasta oamenii rareori se uita pe geam. Deci, daca se uita, 
vor vedea pe cineva cu un halat de mecanic. Un mecanic. 

Cînd ajunsera la rond, el se dadu jos din masina. Calouste îl 
striga. 

- Cum ai de gînd să treci peste zidul acela înalt... 

- Tu fă-ti treaba ta, eu o fac naibii pe a mea. Vorbesti prea 
mult. 


140 
COLIN FORBES 


Jacques era singurul membru al numeroasei echipe de oameni 
platiti care, cînd era provocat, îi spunea sefului sau sa se duca la 
naiba. 

Jacques se apropiase de cabana Heather cu grija. Ale-sese 
aceeasi ruta pe care sosise Marler mai devreme, mergind pe 
lînga gard. Nu era nici o masina pe drum. Gasi cadavrul lui 
Pierre, ascuns sub gard. Nu îi parea râu: în opinia lui, Pierre 
fusese inutil. Dar fu usurat cînd vazu ca motocicleta lui Pierre 
înca se afla sprijinita de perete. 

Nu pierdu deloc timpul. Geanta de piele care continea bomba, 
cîteva fire care aveau sa fie fixate mai tirziu, o frînghie lunga cu 
cîrlig la un capat, toate fura adaugate cu grija în portbagajul cu 
bomba. în cele din urma, un halat împachetat cu grija. Porni 
motorul si o lua printr-o deschizatura din gardul viu. 

Terenul era perfect, dealuri întinse cu iarba proaspata. Din vîrful 
unui deal neobisnuit de înalt zari vîrfurile cosurilor în stil 


elisabetan ale conacului, vizibile cu putin peste „baricada" 
Padurii. Se îndrepta catre ele. 

Lasa motocicleta ascunsa în tufisuri si se strecura pe poteca pe 
care asteptase Harry Butler semnalul de la bri-cheta lui Tweed. 
lesind cu geanta pe umar, verifica feres=trele conacului cu 
binoclul. Nu se vedea nimeni. 

Cu funia în mînă, se îndrepta rapid spre locul în care Padurea de 
lîngă conac îl acoperea. îsi puse halatul alb si arunca frânghia 
catre vîrful zidului. Cîrligul se agata ime-diat. Se catara pe 
fringhie si scoase un cleste cu care taie sîrma ghimpata. 
Cocotat în virful zidului, el trase în sus frînghia, în—toarse cîrligul 
si arunca frînghia în partea cealalta. Avea sa iasa prin acelasi loc 
prin care intrase. Cobori pe frînghie si 


înfruntarea 
141 


merse cu avînt prin spatiul liber pîna la baza terasei. Fu încîntat 
sa vada Mercedes-ul gol parcat linga terasa. 

O alee asfaltata ar fi prins bine. Se trînti pe aleea acoperita cu 
prund pe partea masinii opusa celei dinspre terasa. îsi desfacu 
larg picioarele si se strecura sub masina. Firele fusesera deja 
legate. Auzi clinchetul magnetic cînd se prinsera pe masina. 
Porni un comutator. Bomba era activa. Imediat ce avea sa fie 
pornit motorul, masina si pasagerii ei vor fi fost aruncati în aer. 
Reusi cu greu sa iasa de sub masina, împrastiind o multime de 
pietricele. Se întoarse prin acelasi loc pe unde intrase. Se aseza 
în tufisurile de pe poteca pe care asteptase. Lui Jacques îi placea 
sa vada rezultatele muncii sale minutioase. 

Tweed si Paula coborîră scarile si urcara în Mercedes-ul parcat al 
lui Newman. 

- Stai! Nu pomi masina, pentru numele lui Dumnezeu! 
Coboara din nenorocirea aia imediat! 

Avertismentul lui Harry Butler ajunse clar si raspi—cat prin 
geamul deschis din dreptul Paulei. Ea se uita fix la Tweed. 

- Sa faci exact ce ti-a spus Harry, îi porunci Tweed. 

- Ar trebui sa scoatem cheia din contact? 

- Nu! Nu atinge nimic! Doar coboara naibii din 

masina! 


Se întîlnira cu Harry, care coborise în fuga pe scari aducînd cu el 
geanta de scule. Paula, nedumerita, întreba: 

- De ce? Ce s-a întîmplat? 

- Asta s-a întîmplat. 

Harry arata catre zona în care pietricelele erau îm-prastiate, în 
latura din plan departat a masinii. Aproape 


142 
COLIN FORBES 


ca reusi sa distinga forma unui om în modul în care erau 
împrastiate. 

- A umblat cineva sub Mert, spuse Harry. Am observat 
pietricelele ravasite de la o fereastra de la primul etaj, v-am 
vazut pe voi cînd intrati în masina, mi-am luat trusa de 

scule si am coborit într-o suflare... 

Se opri, gifiind. 

- Si acum? întreba Tweed. 

- Voi amîndoi intrati în casa, pîna în capatul holului. Opriti 
pe oricine vrea sa iasa pe terasa cît timp eu verific sub masina. 
Nu iesiti pîna cînd nu mă întorc eu înauntru. Ceva îngrozitor s-a 
întâmplat. Intrati în casa si ramîneti acolo. 

- Ai grija, Harry, spuse Paula în timp ce pornira spre scari. 
- Grija e meseria mea, îi spuse el rînjind. 

Ultima oara înainte de a intra, îl zârirâ pe Harry întins pe pâmiînt, 
cu lanterna în mînă si un cleste în cealalta în timp ce îsi 
împingea corpul masiv sub masina. 

Asteptau în capâtul holului cînd aparu Lavinia, cu un teanc de 
hîrtii sub brat. Ridica ochii spre tavan. 

- Marshal vrea întotdeauna ca totul sâ fie fâcut pe loc. 

Mă duc în sufragerie unde e liniste si pace. 

Disparu pe un coridor îngust catre bucatarie. Tweed, îngrijorat, 
îsi verifica ceasul, întrebîndu-se cît timp îi mai trebuie lui Harry 
si daca e în pericol. 

Cincisprezece minute mai tîrziu, Harry apâru la intrare. Tinea o 
cutie de metal care se aflase probabil în geanta lui. Se apropie 
de ei. 

- E în regula acum, spuse el vesel. Puteti så conduceti pîna 
la Singapore daca aveti chef. 


- A fost ceva? întreba Tweed. 
- Doar asta, spuse el după ce privi atent terasa goala. 


înfruntarea 
143 


Tweed si Paula se uitara în cutia de metal. Continea o cutie 
neagra subtire cu un manunchi de fire taiate. Paula ghici 
imediat. 

- E o bomba. 

- Dati-i doamnei banii! O versiune foarte sofisticata, întorci 
cheia în contact - sau o scoti odata introdusa - si Mertul 
explodeaza, devenind fier vechi. E complet dezac=tivata acum. 
O voi dezasambla. 

- Cum Dumnezeu a putut cineva sa intre si sâ puna asta? 
întreba Paula. 

- Cu tupeu si nerv, raspunse Harry. S-a zis cu siguranta la 
Hengistbury. Calatorie placuta, încheie el vesel. 


17 

Jacques, ghemuit în tufele de la marginea potecii, era 
nedumerit. Asteptase cu nerabdare sâ vada Mercedes-ul sarind 
în aer. Poate chiar ridicat citiva metri înainte de a se zdrobi de 
pâmiînt, o sfera de foc învaluind pasagerii. 

în loc de asta, cu vederea încetosata, distingea activi—tate. 
Scoase binoclul din buzunar, dar îl scapa. Nu putu sâ îl gaseasca 
în tufis. înjura. Ce se întîmpla? 

Fire rabdatoare, astepta pentru o perioada de timp ce i se paru 
lunga. Apoi, spre uimirea lui, portile se des-—chisera. Mercedes- 
ul înainta pe alee. La poarta vira la stînga, spre Londra. 

Jacques era dârimat. Fusese o bomba defecta? Nu, era cu 
neputinta. Doar era specialist în bombe. începu să se retraga cu 
grija pe unde venise. încâlecînd saua moto-cicletei, demara cu 
viteza mare, strâbatînd în salturi coama dealului. 

îi va spune lui Calouste adevarul. Era mai sigur. Stia câ Max 
obisnuia sâ mintă pentru a ascunde un esec. Acum, cu 
siguranta, rezistentul, dar prea blindul Max era mort. Calouste 
urma din nou drumul câtre West County. 

- Tweed e mort, spuse Calouste printre dinti. 


înfruntarea 145 

Era o afirmatie, o asteptare. 

- Nu, nu este, spuse Jacques ferm. Dintr-un motiv oare-care 
bomba pe care am pus-o sub masina lui nu a explodat. Nu era o 
bomba defecta... 

- Ce! striga Calouste. Trebuie sa fie. îl vreau mort, deci te 
înseli. 

- Ma tem ca nu. L-am zarit conducînd spre Londra. Eu... 

- Nu se poate, urla Calouste din nou în timp ce se îndrepta 
catre popasul în care oprisera mai devreme. 

Deschise portiera larg, cu stiletul în mînâ. Jacques strînse 
minerul cutitului sau cu lama lata. Calouste sari din masina si 
începu sa încercuiasca masina cu mersul lui leganat. 

- Tweed trebuie sa moara! scrisni el. Tweed a fost cel care i- 
a spus Bellei sa nu îmi vînda banca mie. 

- Credeam ca Bella a fost omorită înainte ca Tweed sa 
mearga la Hengistbury, replica neinspirat Jacques prin 
fe—reastra întredeschisa. 

- Tweed are un punct slab, continua Calouste furios, 
înjunghia în aer cu stiletul sau forme imaginare ale 

lui Tweed. 

- Vagaboanda aia cu care umbla mereu, cea care nu a venit 
la întîlnirea cu Max în Mayfair. Se opri. Cel putin asa mi-a spus 
Max. începu sa valseze, împungind aerul cu stiletul. Deci, 
continua el, o rapim... 

- Apoi ce facem? îngîna Jacques, stiind ca Doubenkian nu 
asculta nimic din ce spunea el. 

- îi luam amprentele pe zece cartonase diferite, striga 
Calouste de pe cîmpul de floarea-soarelui pe care ajunsese, 
taind pâlaria florilor cu stiletul sau ascutit brici. 

Jacques se cufunda în scaunul sau. Nu îl vazuse niciodata pe 
Doubenkian astfel. Ochii lui verzi luceau de furie. Jacques nu stia 
ca, mereu viclean, Calouste purta lentile de contact 


146 COLIN FORBES 

- Cînd avem amprentele ei, trimitem o poza marcata cu o 
cruce pe degetul ei arâtator drept... 

- De ce? întreba Jacques banuind raspunsul. 


- Tu esti măcelar. li tai degetul aratator drept si i-l 
trimitem lui Tweed prin posta. Pentru a preveni alte mutilari, 
Tweed renunta la caz si demisioneaza din functia de director 
adjunct al SIS, tipa Calouste. 

- Si daca refuza? striga Jacques. 

Ce îl calca pe nervii altfel de otel ai lui Jacques era fap-tul ca 
Doubenkian continua sa taie palariile de floarea-soa-relui în timp 
ce dansa neîncetat. Lui Jacques îi ajunsese. Striga întrebarea pe 
fereastra. 

- Si daca Tweed tot refuza cererile tale? 

- Continuam sa tâiem pârti din corpul fetei. Adică dupa ce 
trimitem fotografii ale ei cu partile vizate mar-cate cu o cruce. 
Tulburator era faptul că fata lui Calouste parea sa se fi 
schimbat. Maxilarul lui era îndreptat într-o parte, ceea ce facea 
ca gura sa i se schimonoseasca în cel mai malefic zimbet pe 
care îl vazuse Jacques vreodata. 

Jacques hotari sâ reactioneze. Se prefâcu câ se uita în oglinda 
retrovizoare, apoi striga din toate puterile: 

- Mi se pare câ vâd o masina apropiindu-se dinspre 

vîrful dealului din spatele nostru. Cu sirenele în functiune. 
Calouste fugi la locul lui, la volan. Avusese loc cea mai radicala 
transformare. Fata lui, cu numai citeva momente în urma 
întruchiparea diavolului, era acum normala. Privi în oglinda 
retrovizoare, dar nu vazu nici urma de masina în spate. Stiletul 
disparuse. Scoase din buzunar un plic pe care i-1 dâdu lui 
Jacques. 

- Apreciez atit de mult ajutorul tâu încît iată un mic 

cadou. înauntru vei gâsi douazeci de mii de lire în banc— 

note elvetiene. Acum pornim la drum. Câtre Seacove. 


18 

Avu loc un incident bizar pe cînd Tweed conducea pe drumul 
întortocheat dinspre Hengistbury, înca sub cortina întunecata de 
brazi. Un Rolls-Royce se strecura pe lingă ei într-o curba. La 
volan era Marshal. Claxona si opri la mar—ginea drumului, apoi 
le facu semn sa opreasca. Tweed opri lîngă el, coborind geamul 
în vreme ce Marshal îl deschidea pe al sau. Marshal tinea în 
mînă un telefon mobil. 

- Tweed, striga el entuziast, am avut o idee splendida. 
Urmati-ma si va voi duce pe amindoi la Seacove, ascunza— 


toarea mea din Cornwall. E un loc foarte retras si as dori sa 
va arat si superbul meu iaht de lux. Cu design foarte avan— 
gardist, continua el. Creat de catre Shepherd, cel mai non- 
conformist designer din lume. Poti sa întorci masina în 
spatiul dintre tufisuri imediat dupa curba din spatele meu... 
înainte ca Tweed sa raspunda, Marshal forma un numar pe 
telefonul lui mobil. 

- Ar putea fi distractiv, sopti Paula. Si cred ca ar trebui 
sa vedem locul. Am putea sâ mergem la Dodd's End sa ne 
întîlnim cu doamna Carlyle miine. 

In timp ce Tweed ezita, Marshal vorbea tare la mobil. Puteau 
auzi chiar si vocea de la celalalt capat. 


148  COLIH FORBES 

- Tu esti, Lavinia? Bun. Mă gîndesc sâ-i iau pe Tweed si pe 
Paula la Seacove acum. Unde? Seacove. 

- Ai spus câ îi duci pe Tweed si Paula la Seacove? întreba 
ea. 


- Nu e o idee buna, se auzi vocea lui Warner. Acesta 
probabil se afla aproape de ea. 

- Va fi frig astazi, continua el. 

Tweed începu să dea din cap, dar Marshal era atît de captivat 
încît nici nu observa. 

- Doamna Grandy, striga vocea Laviniei, avem doua 
persoane mai putin la cina. Marshal îi duce pe Tweed si pe 
Paula la Seacove. Da, am spus Seacove. 

Tweed îi atrase în cele din urma atentia lui Marshal prin 
fereastra deschisa. Fluturase mîna în sus si în jos. 

- Ne-ar face placere, Marshal, dar altadata, te rog. 

Avem o întîlnire importanta la Londra! 

Marshal arunca mobilul pe scaunul din spate. Pe fata lui se citea 
dezamagirea, apoi adopta un zimbet captivant. 

- Râmîne stabilit. Va urez să aveti succes. 

- îmi pare râu daca esti dezamagita, spuse Tweed înainte 
de a porni, dar cred ca trebuie sâ o interogâm pe doamna 
Carlyle imediat - ceea ce ne-a spus Crystal ar putea influenta 
cazul. 


- Nu am idee unde este Dodd's End, spuse Tweed ceva mai 
tîrziu, asa ca e o idee buna sâ mâ ghidezi. E o ruta destul de 
complexa de cînd ajungem în Kent. 

- Nu-ti face griji, îl asigura Paula. 

Un minut mai tîrziu ea arata catre un indicator vechi din lemn, 
numele abia distingîndu-se: „Dodd's End". Tweed privi fix câtre 
ceea ce urma înainte pe un deal mic. 

- Acesta este locul? 


înfruntarea 149 

- Doar un satuc. Se pare ca acela care 1-a creat acum 

circa treizeci de ani prefera stilul Tudor. 

Erau noua case, cu spatii largi între ele. Toate aveau doua 
acoperisuri triunghiulare cu ferestre de mansarda, cu grinzi albe 
de lemn suprapuse pe peretii zugraviti în alb, si toate aveau 
peluze îngrijite. Nu parea sa fie nimeni prin preajma. Tweed avu 
impresia ca fusesera abandonate odata cu sosirea unei molime. 
în departare, în virful dealului, se afla o casa cu fata spre drum. 
- Toate au numere si nu nume. Deci care dintre ele este 
Baron's Walk? se plinse Tweed. 

- Am vazut o femeie trâgînd cu ochiul la noi din spatele unei 
perdele, îi spuse Paula. In casa de pe stînga de care aproape ai 
trecut. Haide sa o întrebam pe ea... 

Usa de intrare a casei avea un ciocanel stralucitor, cu care 
Tweed fu nevoit sa bata de cîteva ori înainte de a se deschide 
usa. Aparu o femeie sfrijita cu o expresie dizgratioasa. 

- Da? spuse ea scurt, tinînd mîinile în sîn. 

- Cautam Baron's Walk, o doamna Carlyle, spuse Tweed. 

- Acum o cautati? spuse femeia arogant. Atunci de ce se 
afla si fata cu dumneavoastra? 

- Ma scuzati, nu înteleg. 

- Ei bine, distinsa doamna Mandy Carlyle primeste de obicei 
doar musafiri barbati singuri. Ea nu vorbeste cu nici unul dintre 
noi, dar oricum, nici noi nu am vorbi cu ea. O fixa pe Paula. 
Poate ca a început sa primeasca si cîte un voyeur care sa 
priveasca prestatia. 

Pe cînd închidea usa, se uita în afara înca o data, spu-nînd cu 
venin: 

- Casa aceea mare din virful dealului. Sînteti dezgustatori. 
Cu aceste ultime cuvinte, trînti usa. 


Tweed ridica din umeri. 


150 COLIN FORBES 

- îmi pare râu pentru ce s-a întîmplat, spuse el pe cînd se 
întorceau la masina. 

- N-ai de ce. Probabil ca ea însasi este cel mai mare voyeur 
din Kent. 

Cînd ajunsera la casa cea mare, descoperira ca singura cale de 
acces era o alee de beton care ducea catre un garaj. Paula auzi 
usa automata închizîndu-se în spatele lor si apuca strîns minerul 
pistolului ei Walther. 

Se deschise o usa laterala si se aprinsera luminile. O femeie 
înalta de circa patruzeci de ani statea în pragul usii. Părul ei 
lung era blond-închis, iar puloverul scurt con=tura o silueta 
frumoasa. Fata ei era atractiva, dar prezenta semne de 
oboseala. 

- Cine naiba sînteti? îi întimpină ea. 

Tweed si Paula coborîră din masina si îi aratara actele lor de 
identitate. îndrazneala de mai devreme a femeii dispâru. 

- Ei bine..., îsi drese ea glasul. 

- Investigam asasinarea doamnei Bella Main, spuse ferm 
Tweed. Stiu ca ati avut o relatie cu unul dintre mem—brii 
familiei. 

- Cred ca ar trebui să mergem în camera de oaspeti. 

îi conduse pe o scara cu un covor scump, galben cu dungi 
grena. Scump, dar de prost gust. Intrara într-o camera de zi 
spatioasa din partea din fata a casei. Perdelele din tafta groasa 
erau trase pe jumâtate. Mobilierul era alcatuit din doua 
canapele mari si lungi, pe care erau asezate perne, de 
asemenea, grena. 

- Va rog sâ luati loc, le spuse ea Eu voi servi un brandy, 
bautura mea preferata. Dar voi? 

Amîndoi refuzara, se asezara în fotolii alaturate în vreme ce 
femeia turna o cantitate apreciabila de brandy într-un pahar. Era 
pe cale sâ se aseze pe una din canapele, cînd Tweed arata catre 
un fotoliu apropiat de ei. 


înfruntarea 151 
- Este un interogatoriu. Va rog, fiti buna si luati loc acolo. 
Multumesc. Acum, relatia dumneavoastra cu Marshal Main. Mi s- 


a spus ca ati ramas însarcinata si ati nascut un copil. Este 
adevarat? 

- Deci Marshal nu si-a tinut gura. Mare folos îi va aduce... 

- Deci este adevarat? E vorba despre un caz de crima. 

- Da, este adevarat. Va voi spune cum s-a întîmplat. Apoi o 
voi suna pe Lavinia, o aduc aici si dau la iveala toata povestea. 
- Daca faceti un lucru nemilos ca acesta, veti fi acuzata de 
santaj. Judecatorii urasc aceasta infractiune si dau sentinte 
grele. Marshal v-a platit douazeci de mii de lire pe luna. Asta 
înseamna un sfert de milion pe an. Fara taxe. Deci s-a adunat 
Dumnezeu stie cît de-a lungul anilor. 

Tweed stia ca merge pe un teren nesigur. Spera din tot sufletul 
ca Crystal sa fi spus adevarul si sa fi vazut retrage—rile lunare 
din caietul secret al lui Marshal. 

Doamna Carlyle statuse pînă acum dreapta pe fotoliu. Dintr- 
odată se lasa pe spate, cu o expresie de perplexitate pe chip, 
varsa brandy din paharul din care bause, dupa care îl puse în 
graba pe masa cu mîna tremurîndâ. Tweed se simti usurat. O 
considerase drept o nuca tare de la început. 

- Va voi spune, spuse doamna Carlyle cu o voce 

ravasita, daca îmi promiteti ca uitati de acuzatiile de santaj. 

- Nu va promit nimic, spuse Tweed neînduiosat. 

Spuneti povestea dumneavoastra. Tot adevarul. 

- La vremea aceea, cu ani în urma, doctorul îi spusese 
fostei sotii a lui Marshal ca nu mai poate avea copilul pe 

care si-l dorea cu disperare. Nu voiau sa adopte. Doamna 
Main era îngrijorata de ceea ce ar putea primi. Cînd i-a 

spus despre aventura cu mine, ca eram însarcinata, ea a fost 
de acord sa îl ia în secret drept copilul ei. Eu nu am vrut 

asta. Am avut camere separate la o clinica aranjata. Nu mai 


152 

COLIN FORBES 

exista acum. Cînd copilul s-a nascut, a fost adus doamnei Main. 
Ea 1-a iubit. L-a costat pe Marshal o avere, dar are o gramada. 


Certificatul de nastere a fost falsificat cumva. Doamna Main a 
ajuns înapoi la Hengistbury si toata lumea a fost fericita. Cînd 


Lavinia avea patru ani, mama ei a murit într-un accident de 
circulatie. M-am simtit usurata. 

- Am simtit deja ce persoana plina de compasiune sînteti, 
spuse Tweed. De ce v-ati simtit usurata? 

- Evident, mi-am dat seama. Eram îngrijorata ca nu cumva 
cînd Lavinia creste sa nu se dea de gol în fata ei. Si cum ati aflat 
de mine? 

- A avut loc o crima, în caz ca ati uitat. Conacul este 
perchezitionat din colt în colt. Am gâsit un sertar ascuns, cu 
carnetul de cecuri secret al lui Marshal si un jurnal cu adresa 
dumneavoastra, nascoci Tweed. 

- îi veti spune lui Marshal? spuse ea agitata. 

- Nu, nu ar avea sens. Dare o conditie. 

- Care? întreba ea. 

- Asezati-vă si scrieti-i o scrisoare lui Marshal. îi spuneti ca 
nu trebuie sa va mai trimita nimic - vreodata. Ati cunoscut un 
barbat bogat. Si promiteti sa nu dezvaluiti niciodata ceea ce s-a 
întîmplat cu ani în urma. Voi sti daca ati trimis scrisoarea. 
Cercetez toata corespondenta înainte de a o înmîna 
destinatarilor. 

- Voi face acest lucru imediat dupa ce plecati, spuse ea în 
graba. 

e - Si nu uitati de pedeapsa pentru santaj, spuse Tweed ferm, 
ridicîndu-se. O miscare gresita si voi fi mai aspru decit 
dumneavoastra, daca e posibil... 

- Curioasa se uita de dupa perdea, remarca Paula cînd 
trecura pe lînga casa unde o întrebasera pe femeie care e 
drumul catre Baron's Walk. 


înfruntarea 
153 


Era bucuroasa ca paraseau Dodd's End si în curînd conduceau 
pe drumul dinspre sâtuc, cu cîmp deschis pe ambele parti. Avea 
fereastra deschisa si se bucura de aerul proaspat. 

- Un lucru ma nedumereste legat de moartea bietei Bella, 
spuse ea. Cum a reusit cineva sa ajunga în spatele scaunului 
pentru a-i pune acea arma oribila la git? E aproape de coltul 
unui perete cu lambriuri. 


- Si pe mine mă nedumereste acest lucru. 

- Si, continua ea pe cînd se apropiau de conac, cu pilcul de 
brazi sinistri coborînd asupra lor, îi tot întrebi pe suspecti unde 
se aflau în acea noapte între orele sapte si zece seara. Dar stim 
ca Bella 1-a chemat pe Marshal la opt seara sa vina la ea la zece 
seara. Asta daca chiar asa a facut 

- Asa a facut. Am fost în biroul ei si m-am jucat cu 
interfonul. E foarte sofisticat. Poti sa asculti ce a spus ea si 
raspunsul lui. Mai mult decît atît, înregistreaza ora exacta la 
care s-a întîmplat. A sunat la opt seara. Adaug o ora, spu-nînd 
sapte seara, pentru a afla unde era fiecare mai devreme în acea 
seara. 

- Stii toate trucurile, nu-i asa? 

- Sînt sigur ca pînâ acum mi-au scapat mai multe sme- 
cherii. Am ajuns, portile se deschid. 

Cu ceva timp în urma, pe cînd Tweed si Paula se apropiau de 
Dodd's End, Calouste si Jacques conduceau catre vest. Zareau 
înaintea lor culmile Dorset. Jacques astepta cu nerabdare sa 
vada marea. Suna mobilul. Calouste raspunse: 

-Da? 

- Aici Orion. Se aude mai bine acum. 

- Dâ-i drumul si spune de ce m-ai sunat. 


154 
COLID FORBES 


- Tweed si Paula s-au îndreptat catre Seacove în Mercedes. 
- Esti sigur? Vrei sa spui astazi? Acum? 

- Daca m-ai lasa sa termin. Se duceau cu Marshal Main... 

- Marshal era în Mercedes cu ei? 

- In curînd va trebui sa închid, asa ca taci din gura! Marshal 
era în Rolls. Tweed parea ca s-a râzgiîndit. Astfel ca pleaca la 
Londra. Sînt sigur ca se va întoarce la Hengistbury în seara 
aceasta. Poate mai devreme. 

Legatura se întrerupse. Calouste ura modul în care infor-matorul 
sau termina convorbirea. Fusese aceeasi voce dis-torsionata. 
Femeie sau barbat? Calouste nu avea nici o idee. 

Ajungînd la un sens giratoriu, Calouste ocoli si se întoarse pe 
unde venise. Jacques îl privi, dar îsi tinu gura. Era înca socat de 


comportamentul iesit din comun al lui Calouste care dansase ca 
un demon pe cîmpul de floarea-soarelui. 

- Tweed se întoarce la Hengistbury în seara aceasta, spuse 
Calouste cu un ton malefic. Ai pusca în portbagaj? 

- Da, o am. 

- Nu se va astepta la un atentat asupra vietii lui asa de 
curînd. II vei împusca mortal. Am o cabana lîngă conac. Aceea 
va fi baza ta. Esti cel mai bun tintas din toata Europa. 

- Nu chiar, recunoscu Jacques, cel mai bun este un membru 
al echipei lui Tweed. Unul pe nume Marler. 


19 

Tweed tocmai trecuse de porti, cînd o motocicleta apâru în 
spatele lor. Trecu în viteza pe lîngă Mercedes, aruncînd 
pietricele în aer. Paula se apleca înainte. 

- Pusti idiot. Stai putin - e Leo. 

- Echipat cu o geaca noua si caciula de lînă. 

- Se poate sa ne fi urmarit? Am auzit o motocicleta cînd am 
intrat prima oara în Dodd's End. Si sînt sigura ca am auzit 
acelasi sunet de doua ori la întoarcere. 

- E plin de lucruri de genul acesta, replica Tweed. 

Leo încetini aproape de terasa si se întoarse pentru a le 

face cu mîna, apoi disparu cu vehiculul sau în spatele conacului. 
Prima persoana pe care o întîlniră la intrarea în hol fu Lavinia, 
îmbracata cu o tunica eleganta si pantaloni de echitatie bagati 
în niste cizme lungi. 

- Tu ne-ai deschis poarta, spuse Paula. Multumesc. 

- Cu placere. Ati luat prinzul? M-am gîndit ca nu. l-am 

spus doamnei Grandy sa tinâ mîncarea la cald. Am presu= 

pus câ va veti întoarce repede. Mercedesul acela fuge, nu 
gluma - mai ales pe autostrada. 


156 
COLIN FORBES 
- Din fericire, spuse Tweed. Tipul cu care am fost sa ne 


întîlnim locuieste la marginea Londrei, astfel câ am scapat de 
trafic. 


- Am uitat sa va spun ceva si trebuia s-o fac mai din timp. E 
vorba despre biroul Bellei. Exista o intrare secreta. Dupa masa 
de prînz va voi arata. 

- Masa va întîrzia jumatate de ora, se auzi strigînd vocea 
ragusita a doamnei Grandy, care aparuse dintr-odatâ. Daca 
credeti câ mîncarea încalzita tine atît de mult, atunci stiti tot atit 
de putin despre bucatarie pe cît credeam. 

- Putem merge în birou acum, spuse Lavinia în soapta. 
Ridica vocea cînd aparu Snape. Poti sa le iei hainele si sa le pui 
în cuier, te rog. 

îi conduse pe scari si apoi de-a lungul unui coridor îngust cu 
pereti cu lambriuri, trecînd de intrarea în biblioteca. Restul 
coridorului parea câ nu duce nicaieri. Era blocat de un perete 
masiv. Numele bancii era scris cu litere din metal iesite în relief: 
Banca Main Chance. 

- Literele sînt un cod. Vrei sa-ti încerci norocul? o întreba pe 
Paula. 

- Ea a urmat un curs de descifrat coduri, spuse Tweed, cînd 
lucra la Medfords Security, înainte de a veni la mine. 

- Va fi simplu, spuse Paula. 

Apasa „M" de la Main, apoi „a" din acelasi cuvînt. Facu o pauza, 
apoi apasa pe „n" si „e" de la Chance. Nu se întîmplâ nimic. 

- Buna încercare, spuse Lavinia, acum fii atenta la mine. 
Lavinia apasa pe „M" de la Main. Trecu la cel de-al 

doilea cuvînt, apasa pe „a", apoi pe ,41" si pe ultimul „e". 
Formase „MANE" dar în alta ordine. Panoul masiv 


înfruntarea 
157 


aluneca într-o parte si se zari capatul biroului si spatiul din 
spatele scaunului înalt al Bellei. 

- Nimerisesi codul corect, MANE, spuse Lavinia zimbindu-i 
Paulei. 

- Deci asa s-a procedat, spuse Tweed, asezindu-se în 
spatele scaunului. 

Paula si Lavinia îl urmara, apoi intrara mai departe în birou. 

- Locul acesta îmi da fiori dupa tot ce s-a întîmplat, remarca 
Lavinia. 


- Si mie, aproba Paula. 

Tweed statu nemiscat, încercînd sa reconstituie crima în locul în 
care se întîmplase. Auzi peretele glisant închi-zindu-se, apoi se 
întoarse sa-l priveasca. Avea acelasi scris ca si pe partea 
cealalta. 

- Acelasi cod îl deschide din partea aceasta, afirma 
Lavinia. Cînd Bella chema pe cineva la o discutie discreta, 
oricine era, stia sa foloseasca acea usa. 

Tweed pleca din spatele scaunului, merse în celalalt capat al 
biroului si se aseza pe un scaun lîngă Lavinia. 

- Cine mai stie codul de acces al usii? 

- Ar fi Marshal. 

li numârâ pe degetele ei subtiri. 

- Apoi Warner, desigur. Plus Crystal - si sînt sigura ca si Leo 
îl stie. Odata, în graba, nu am verificat coridorul înainte de a 
forma codul. Am privit apoi în urma si l-am vazut pe Leo 
spionînd de dupa colt. Are o vedere remar-cabila. Si Snape, 
desigur. 

- O gama larga de suspecti. 

- N-ati vrea sa mergem în biblioteca? sugera Lavinia 
ridicîndu-se. Nu-mi place încaperea aceasta... 


158 
COLIN FORBES 


Apoi toti trei se asezara pe fotolii aflate fata în fata. Lavinia se 
aseza în fata lui Tweed, studiindu-l - acesta gasind tulburatori 
ochii ei mari si albastri. 

- Ai vrut dintotdeauna sâ lucrezi aici ca si contabil? o 
întreba el. 

- Nu, nu am vrut. Rise, un sunet placut Odata ce am luat 
examenele si stiam ca puteam sta aici daca voiam, m-am 
hotârit să explorez lumea reala. Acum sâ nu rideti, spuse ea cu 
un zîmbet cuceritor, am devenit actrita, jucînd în teatre mici în 
circuitul din nord. Conditiile erau cumplite, camere micute, iar 
mîncarea era oribila. 

- Ce roluri ai jucat? 


- Shakespeare. Am jucat în Regele Lear si le-am inter-pretat 
pe toate cele trei fiice ale lui succesiv. Chiar asa, spuse ea 
chicotind. 

- Care a fost preferata ta? Goneril sau Regan, una din cele 
doua fiice rele? 

- Absolut deloc, desi am facut fata rolurilor. Nu, favo-rita 
mea era Cordelia, sora pe care o exploatau atit de crud. Apoi, nu 
stiu de ce, compania a facut turnee în Europa. în Danemarca 
publicul ma huiduia cînd o jucam pe Goneril sau Regan, dar 
aplaudau cînd o jucam pe Cordelia. 

- Apoi ai venit aici? întreba Tweed. 

- Nu înca. M-am dus la Medfords Security. Privi câtre Paula. 
Si tu ai fost acolo, nu-i asa? Am fost instruita sa deschid usi 
complicate, sâ urmaresc suspecti fâra sa fiu vazuta, sa-mi 
schimb hainele la anumite intervale, sa am grija de felul în care 
merg. 

- Si eu am facut asta, interveni Paula. Aceasta mi s-a parut 
cea mai dificila parte din curs. 


înfruntarea 
159 


- Si mie la fel, aproba Lavinia. Cred câ nu am fost prea buna 
la asta. 
- Deci actoria nu ti s-a potrivit? o întreba Tweed pe Lavinia. 
- Calatoriile în strainatate au fost interesante. Atitea tari 
diferite. Dar nu-mi placeau unii dintre colegii mei actori. Sa 
spunem doar că erau ciudati. Se apleca spre Tweed. Si dupa 
perioada de la Medfords m-am întors aici. E atît de linistitor 
dupa infernul traficului din Londra si al pietonilor trancanind la 
telefoanele lor mobile si ciocnindu-se de tine. Puse o mînă pe 
genunchiul lui Tweed. Deci acum ai aflat biografia Laviniei. 
- Multumesc, spuse el zimbind. Mi se pare fascinanta. 
Fascinanta? Eu sau biografia? întreba ea cu un zimbet 
ndrâznet luîndu-si mîna de pe genunchiul lui. 
Amîndoua, desigur, raspunse el galant. 
Lavinia se uita la ceas, apoi se ridica, cu silueta dreapta. 
- Daca mergem jos acum sâ luam prînzul, ar trebui sa 
ajungem înainte ca doamna Grandy sâ foloseasca goarna. 


A 


- Goarna? se mira Paula pe cînd paraseau biblioteca, 
ajungînd în capatul scarilor principale. 

- Asa îi spun eu modului în care anunta ea cînd este gata 
masa. 

Cînd ajunsera în biblioteca principala, doamna Grandy îsi fâcu 
aparitia cu o expresie sumbra pe fata. Marshal dâdu buzna în 
urma lor, urmat de Marler si de Newman. Doamna Grandy se 
aseza în usa, cu mîinile în sîn. 

- E bine cînd unii oameni vin la timp. Aproape. lar barbatii au 
întîrziat. Si nu-mi place cînd mi se spune tîrziu să prepar pentru 
încă doi. 


160 
COLIN FORBES 


îsi îndrepta degetul ei aratator îndesat catre Marler si Newman. 
Marshal o lua la rost. 

- In loc sa bolborosesti ca un babuin, de care îmi aduci 
aminte cînd mâ uit la tine, fa-ti treaba pentru care esti platita 
prea bine si serveste mîncarea, care sper ca este comestibila. 
Marler se aseza la masa aranjata între Paula si Lavinia. Cînd 
Lavinia începu sa vorbeasca cu Marler, Newman se înclina si îi 
sopti Paulei: 

- Am descoperit ceva. Mai tirziu... 


20 

- Ma duc sâ fac o plimbare pe pajistea din fata cît mai este 
soare, anunta Tweed, privind peste umar la sfîr-situl mesei. 

îsi anuntase aceasta intentie si înainte de masa, iar acum 
repetase aceleasi cuvinte. Prinzul durase mult timp, toata lumea 
vorbind si glumind, o reactie nervoasa la moartea recenta a 
Bellei. Tweed observase ca Marler se întelegea bine cu Lavinia, 
auzind risete scurte din directia lor. 

Singura exceptie fusese Paula, care îl studiase pe Warner. Capul 
lui ca sculptat în piatra se concentrase asupra mîn-cârii si nu 
spusese o vorba. îi amintea de ceva, apoi îsi dadu seama de ce 
anume. 

în timpul unei vacante de vara, pe cînd se afla la Medfords, ea 
plecase în America. Din New York, mersese în Rapid City din 


Dakota de Sud. Avusese parte de o prive-—liste spectaculoasa a 
monumentului, celebra imagine a stîncilor gigantice cu chipurile 
sculptate ale celor patru presedinti: George Washington, 
Jefferson, Teddy Roo-sevelt, iar pe celalalt nu si-l putea aminti. 
Warner îi amintea de aceste chipuri. Era preocupat de ceva - 
sau astepta ceva. 


162 
UJLin rUKBES 


- Va rog sa ma scuzati, spuse Tweed ridicîndu-se, ma 

duc sa fac plimbarea. 

Intrase în hol cînd simti pe cineva în spatele lui. Marler, cu 
geanta lui de golf desfacuta. 

- Vin cu tine, îngînă Marler. Fara discutie. 

Coborîră treptele, cu Tweed citiva pasi înaintea es-cortei lui. 
Soarele stralucea din nou; acum era în spatele conacului, 
luminînd direct catre Padure, dincolo de portile închise. Tweed 
jubila aflîndu-se afara, simtind pajistea sub picioare. Facu o 
pauza pentru a absorbi toata linistea. 

în spatele tufelor din partea opusa a drumului, Jacques îsi potrivi 
luneta pustii. Asteptase cîteva ore în speranta ca tinta va 
aparea. Acum îl avea pe Tweed în obiectiv. Sin—gurul lucru care 
îl deranja era soarele care lumina înspre el. Tweed statea 
nemiscat, cu mîinile în buzunarele jachetei sale rustice. Jacques 
inspira adînc înainte de a apasa pe tragaci. 

- Chiar este o zi minunata, spuse Tweed entuziasmat. 
Aproape câ te face sa uiti de ce te afli aici... 

Marler, în dreapta sa, se uita peste tot, asa cum o facea deseori. 
Vederea lui periferica prinse reflexia scurta a luminii soarelui în 
ceva dincolo de porti. Cu bratul stîng îl apuca pe Tweed de 
mijloc si îl trînti violent la pâmiînt, cu fata în jos, Marler însusi 
întinzîndu-se lîngă el. 

Glontul trecu deasupra trupului culcat al lui Tweed, fâcînd un 
zgomot ascutit teribil. 

- Nu te misca, porunci Marler. Stai jos! 

în cîteva secunde îsi scosese pusca sa Armalite, cu lu—neta 
atasata. Stia unde se afla tintasul. Nu numai că vazuse 


Înfruntarea 
163 


stralucirea soarelui reflectat de luneta lui, vazuse si focul de pe 
teava. 

Tinti rapid printre barele portii, catre tufisuri. Astepta cîteva 
secunde, apoi trase din nou în aceeasi zona. Sari în picioare si 
se avîntă înainte cu viteza unei antilope, strigind peste umar 
catre Tweed: 

- Fugi catre conac... în zigzag... deschide portile! 

Pentru moment, Jacques fu în stare de soc. Primul 

glont trecuse la cîtiva centimetri de capul sau. Al doilea îi 
atinsese virful parului dintr-o parte a capului. lar acum îl 
recunoscuse pe cel care trasese din niste fotografii facute 
echipei de la SIS iesind din Park Crescent. „O, Doamne! Marler." 
- Pleaca naibii de aici, murmura el. 

Imediat se tîri prin tufisuri, ignorînd zgîrieturile de pe fata. Cînd 
ajunse pe cîmp, se sui pe motocicleta. Porni din prima încercare, 
urcînd pe o panta lina în sus catre virful unui deal. Privind în 
urma, fu îngrozit sa vada portile deschizîndu-se. înjura si mari 
viteza la maximum. 

Marler traversa drumul si se avîntă prin tufisuri cît de repede 
putu. lesind în cîmp, el vazu motociclistul îndrep-tîndu-se în 
viteza spre virful dealului si îsi fixa arma pe umar. Reîncârcase 
deja. îl avu în vizor pe asasin fugind. Avea degetul pe tragaci, 
cînd nu mai zari nimic prin luneta. Tinta coborise pe panta de 
dincolo de deal. 

Marler se sprijini de trunchiul unui copac urias si rise. 

- Data viitoare va fi ultima data pentru tine, spuse el. 

Cu putin timp în urma, Tweed si Paula alergasera pe scari si 
intrasera în hol. Lavinia statea acolo. 

- Deschide portile repede, striga Tweed. 


164 


COLIN FORBES 


Lavinia nu irosi timpul întrebînd de ce. Apâsă cu dege=tul 
aratator un buton ascuns în perete. Tweed se întoarse. Prin usa 
deschisa vâzu portile deschizîndu-se si pe Marler lîngă ele. 

- Va distrati? întreba Lavinia zimbind ironic. 

- Un exercitiu, raspunse Tweed. Aveam nevoie de exercitiu. 
Acum trebuie sâ-1 vad pe Newman urgent. 

- S-a dus la cabana lui Snape din padure. Mai bine va 
conduc eu acolo. Va puteti pierde cu usurinta. 

Traversara un coridor si intrara în bucatarie. Doamna Grandy 
tocmai stinsese aragazul. îi privi fix. 

- Vad câ usa din spate este deschisa, îi spuse Lavinia. 
Trebuie să fie închisa si încuiata tot... 

- O, chiar asa? Doamna Grandy îsi puse mîinile în sîn. 
Deseori trebuie să duc gunoiul afara. Vrei sâ... 

- Numai atunci cînd nu te afli în bucatarie. 

lesira înainte ca bucatareasa sâ raspunda. La stînga lor, în 
spatele conacului era un teren de tenis de ciment Marshal, 
pârînd nervos, tocmai terminase un meci cu Crystal, care jubila, 
cu racheta pusa pe pârul ei roscat. 

- Am cistigat, striga ea. 

- Nu ai cistigat, se râsti Marshal. Ai trisat! 

- Nu trisez niciodata, stii prea bine. Doar câ nu suporti sâ 
pierzi la nimic. Pariuri, dezbateri, tu trebuie să fii primul 
întotdeauna. 

- Vin cu voi, le spuse Marshal Laviniei si Paulei. Orice numai 
sâ scap de vrajitoarea asta. 

Paula era bucuroasa ca Lavinia îi conducea. Din cînd în cînd, din 
poteca se formau bifurcatii care duceau în pa—durea întunecata. 
Pe jos erau gramezi de ace de brad care ajungeau cel putin pînă 
la glezne. Paula îsi dâdu seama ca 


înfruntarea 

165 

nu puteai auzi pe cineva venind. Chiar si Marshal, tropaind cu 
tenisii lui, nu facea nici un zgomot. 


Dupa o cotitura, Paula zari cabana lui Snape, o con—structie 
bine cladita, cu doua etaje, facuta din scînduri groase. Newman 


statea în pragul usii. Paula simti ca se afla cineva în spatele ei. 
Era Marler. 

- De unde ai aparut? întreba ea. 

- Sînt fantoma care biîntuie prin padure, mai ales dupa 
lasarea întunericului. 

- înceteaza, tresari Paula. Mi se pare terifianta pa—durea 
aceasta. 

- Asta fac eu, continua Marler, ma strecor prin padure 
noaptea, pîndind ca un lup. 

- Opreste-te! îl lovi usor peste fata. îmi stirnesti viziuni de 
care mai bine ma lipsesc. 

- îmi pare rau, raspunse el rapid, strîngîndu-i bratul. Era 
doar o gluma - una de prost gust. E mai bine acum? 

- Desigur. 

îl saruta rapid acolo unde îl lovise. 

- E vina mea. Din nu stiu ce motiv sînt tensionata, ca si cum 
ceva este pe cale sâ se întîmple. 

- întrerup o cearta între îndragostiti? întreba Marshal, care 
aparu de nicaieri. Rînjea sugestiv. Ar fi mai bine sa urmati 
împreuna poteca aceea care duce direct în padure. 

- Daca crezi ca esti amuzant, ei bine, nu esti deloc, îl 
mustra aspru Marler stind în fata Paulei, aproape de Marshal. De 
ce nu te duci în sat sa-ti iei o gura nespurcatâ? 

- Hei! striga Newman din usa cabanei. Veniti înauntru. Si tu, 
Marler. 

Paula se îndrepta sprinten catre usa cabanei. Newman o pofti 
zimbind. Se astepta la un interior rustic si primi=tiv, însa 
camera era mochetata de la un cap la celalalt cu 


166 
COLIN FORBES 


mocheta gri, iar mobilierul era confortabil, cu cîteva fotolii 
impecabil de curate si o masa perfect lustruita. Lîngă unul dintre 
pereti era o vitrina cu doua usi cu gea—muri mici. în spatele 
geamului se afla o colectie de pusti si carabine. 

Snape, îmbracat cu pantaloni de catifea reiata si un pulover cu 
dungi albastre, statea rezemat de perete, cu un zîmbet 
încrezator. 


- Nu e râu pentru un majordom, Paula, nu crezi? 

Ea nu avu timp sa raspunda. Marler cerceta camera si se 
îndrepta catre vitrina cu arme. Rasuci cheia în broasca, deschise 
ambele usi, se uita fix la arme pentru un moment, apoi arata 
catre una dintre ele. 

- Ma scuzati, spuse el. 

Toate armele erau prinse cu cleme. Marler scoase clema de la 
arma pe care o indicase, o lua cu grija si se întoarse, cu teava 
îndreptata spre tavan. 

- O Winchester din otel, spuse el. 

- O pusca de vînâtoare, replica Snape. 

- Stiu ca e o pusca de vînâtoare, spuse Marler rece. E 
încarcata? 

- Ar putea fi, spuse Snape iritat. Da, mi se pare ca este. 

- lar siguranta nu este pusa. Asa se întîmplă acciden-tele. 
Presupun câ ai permis pentru ea cît si pentru restul armelor din 
arsenalul tau. Ai? Acest lucru nu te-ar salva daca vine vreun 
inspector sa verifice armele personale. Asa functioneaza, le 
spuse el celor prezenti după ce descarca arma si puse cartusele 
într-o scrumiera adîncâă. 

Marshal, care statea lîngă Newman, era neobisnuit de tacut. îl 
privea atent pe Marler, care pusese mai îna=inte piedica. 


înfruntarea 
167 


- Mai întîi, începu Marler, ridicati piedica, apoi încar— 

cati arma, lucru care dureaza o secunda. Acum sînteti gata 

sa deschideti focul. Apasati pe tragaci, armati din nou, apoi 
sinteti gata sa trageti înca o data, si înca o data. 

In cabana se simtea o tensiune. Paula încerca sa o înla=ture. Se 
uita catre Snape. 

- La ce o folosesti? 

- Ah! spuse acesta zimbind sadic. Vad citiva iepuri grupati 
în virful unui deal, pâscînd. Tintesc o data, trag. Apas pe tragaci 
si dintr-un foc al acelei arme spulber tot grupul. Nici nu trebuie 
sa curat deranjul. Vulpile vin seara si mâniîncă resturile. 

- Un masacru, spuse Marler cu acelasi ton rece. 

- Aici te afli la tara, protesta Snape. 


- Atunci aleg orasul la orice ora, se rasti Paula fara sa se 
uite la Snape. 

Se întoarse si îl descoperi pe Tweed postat în spatele ei. Nu putu 
sâ-i desluseasca expresia fetei. Lînga el se afla Lavinia. Expresia 
ei era sumbra, cu buzele tuguiate. 

întorcîndu-se din nou, Paula observa ca Marler îsi pusese mânusi 
si îsi curata amprentele de pe arma cu aju=torul unei batiste. O 
aseza cu grija la locul ei, deschise un sertar mic si puse 
cartusele înauntru alaturi de cele deja existente. încuie rastelul 
si îi arunca cheia lui Snape, care nu reusi sa o prinda. Cînd se 
apleca sa o ia, îl privi cu venin pe Marler. 

- Tweed, Paula, Marler, striga Newman din usa. 

Haideti sa facem o plimbare... 

- Ma întorc la conac, le spuse Lavinia. Dumnezeu stie ce se 
întîmplă acolo. 

- Am chef de niste jocuri de noroc, hotari Marshal, apoi se 
întoarse pe unde sosise. 


168 
COLIN FORBES 


- Jocuri de noroc? o întreba Paula pe Lavinia care înca se 
afla lîngă ea. 

- Nu o sa permit asta, spuse Lavinia. Apoi sopti: A so=sit 
alta echipa tehnica de la Londra devreme în dimineata aceasta. 
Era si un fotograf care a facut o multime de foto-grafii acelor 
coliere oribile gasite în camera lui Crystal. Apoi le-au luat, 
împachetate cu grija, si bluzele ei, de asemenea. Sînt foarte 
sigura câ i le-a pus cineva special acolo, dar cine? 

- Vii cu noi sau nu? se auzi vocea lui Newman strigînd din 
locul unde poteca facea o cotitura. Te va interesa. 

Cu Marler în frunte si Tweed în urma lor, Newman si Paula 
apucara pe un drum ocolitor prin Padure. Paula intui ca se 
îndreptau spre drumul principal - si catre zid. Avea dreptate. 
Padurea se termina subit. Dincolo se afla cîmpul deschis si zidul 
înalt. O scara telescopica, complet desfacuta, era proptita de 
zid. Newman facu cu mîna catre locul respectiv si se uita catre 
Paula. 

- Hopa sus. 


Ea urca sprinten pe scara. De-a lungul acestei portiuni a zidului, 
sîrma ghimpata fusese rupta. Ambele capete erau sectionate. 
Dincolo de drum, Padurea era o bariera întunecata. Ea cobori 
rapid. 

- Cineva a taiat sîrma pentru a face colierele acelea teri- 
fiante, spuse ea. 

- Ai ghicit din prima. 

El se apleca sa ridice o cutie gri de metal si deschise capacul. 
Cutia era goala, dar interiorul era plin de zgiîrie-turi. Newman 
gesticula catre ea. 


înfruntarea 
169 


- Am gasit asta într-un mic sopron de lîngă cabana lui 
Snape. Am împrumutat-o fara sa îi cerem permisiunea. Nu era 
acolo la vremea respectiva. 

- Deci, spuse Paula gînditoare, criminalul avea clesti de 
metal. în primul rînd pentru a-si procura materialul brut, apoi 
pentru a realiza acele coliere îngrozitoare. Dar de unde a facut 
rost de miînerele de lemn? 

- Nu putem sti, spuse Marler. 

Cînd se întoarsera la conac, auzira forfota în biblioteca 
principala. Condusi de Newman, Tweed si Paula in-trara pe usa 
din spate, ignorînd privirea amenintatoare a doamnei Grandy. 
în biblioteca se afla o masa lunga acoperita cu catifea verde. 
într-o parte se gâsea o ruleta, Lavinia stînd în fata celor trei 
jucatori pe post de crupier. 

Cei trei jucatori din fata ei erau Crystal, Marshal si Warner. 
Crystal avea citeva jetoane în fata ei pentru a con=tinua să 
joace, Marshal - un teanc considerabil, iar Warner, cea mai mare 
gramada. 

Asezat lîngă Paula si Marler, Tweed ignora situatia jocului. 
învatase de mult ca fetele trebuie privite pentru câ ele îti pot da 
indicii privind caracterul oamenilor. 

Jocul a continuat o perioada, nimeni neriscînd prea mult. Apoi 
atmosfera se schimba, devenind tensionata, Crystal mizînd tot 
ce avea pe negru. lesi rosu cînd bila se opri în nisa de pe ruleta. 
- Joc prostesc, izbucni ea. 


- Bineînteles câ este prostesc, spuse Lavinia. E si mai râu 
cînd joaca bancheri. Nu ar trebui să le fie permis. 
- Nu începe din nou cu asta, striga Marshal. 


170 
COLIN FORBES 


- Voi continua sa spun asta pîna cînd te opresti pentru 
totdeauna. Nu e bine. 

- Nu-mi spune tu mie ce este bine. Tu esti amatoare în 
toate, se rasti Marshal. 

îsi împinse toata gramada sa de jetoane înainte. 

- Totul pe rosu. 

Exact înainte ca Lavinia sa puna ruleta în miscare, Warner îsi 
împinse gramada sa înainte. 

- Totul pe negru, spuse el încet. 

Roata se învirti, pârînd ca dureaza o vesnicie pîna sa 
încetineasca, apoi aproape se opri. Bila trecu peste rosu, apoi 
sari si se aseza pe negru. Lavinia transfera jetoanele lui Marshal 
în gramada lui Warner. 

- Ne trebuie aer proaspat aici! tipa Marshal. 

Lavinia se îndrepta rapid catre fereastra si o deschise 

larg. Fu urmata de catre Marshal care apuca ruleta si o arunca 
pe fereastra. Auzira cu totii cum aceasta se zdro—beste de 
terasa. 

- Joc de copii, striga Marshal iesind furtunos din încapere. 
Warner râmase asezat. Nu se clintise si nici nu schi=tase vreun 
gest în timpul jocului, daramite să fi spus ceva. Acum se 
întorsese, iar privirea lui se întîlni cu cea a Paulei. Se privira 
reciproc. Capul mare ca de piatra a lui Warner o fixa pe Paula, 
cu un zimbet straniu. Era pentru prima oara cînd Paula îl vedea 
zimbind de cînd se afla acolo. „Are un zimbet ciudat", se gîndi 
ea, în vreme ce vocea lui grava murmura: 

- învingatorul ia totul. 


21 
- Astazi mergem la Seacove, în Cornwall. 


Tweed asteptase pe coridor ca Paula să iasa din aparta-mentul 
ei. Dupa expresia fetei ei, îsi dadu seama câ o luase prin 
surprindere. 

- De ce facem asta? Banuiesc câ din acest motiv mi-ai 
spus sa fiu pregatita pentru micul dejun la sapte si jumatate. 
Dar de ce mergem pînă acolo? 

Tweed îi explica. Cu o zi în urma, dupa ce azvirlise ruleta si apoi 
plecase furtunos, Marshal îl invitase pe Tweed sâ îl urmeze în 
biblioteca mai mica de lîngă bi-roul Bellei. 

Marshal îsi revenise si era în dispozitia lui exuberanta, îl rugase 
pe Tweed, împreuna cu Paula, sa îl însoteasca într-o excursie 
pînă la Seacove. Tweed acceptase imediat. 

- De ce? întreba din nou Paula. 

- Deoarece trebuie sâ îl vâd pe Marshal - cum e el, departe 
de acest conac unde atmosfera devine claustrofobă. 

- Am nevoie de ceva calduros de îmbracat daca mer-gem 
acolo, nu-i asa? întreba ea dupa ce vazu pardesiul gros de pe 
bratul lui. 


172 
COLIN FORBES 


- Asa te-as sfatui. Eu cobor acum. Ne vedem la 

micul dejun. 

Dupa masa, Tweed statea lînga Audi împreuna cu Paula, în 
spatele conacului. Ea îi prinse mîna si i-o strînse. 

- Te superi daca o sa conduc eu? 

- Voiam sa-ti sugerez sa faci asta... 

Ocolira conacul si întîlniră RoUs-ul parcat, cu Marshal la volan, 
Snape tinînd deschisa o portiera laterala. 

Paula parca în spatele Rolls-ului, usa soferului se des—chise 
brusc si Marshal se îndrepta furtunos catre fereastra deschisa 
din dreptul Paulei. O privi aprig în timp ce-i vorbi. 

- De ce naiba crezi ca tine Snape portiera din spate 
deschisa? 

- N-am idee, raspunse ea zimbind. 

- Deoarece, se rasti el, trebuia sa mergi cu mine. Nu e Rolls- 
ul suficient de bun pentru tine? Ce s-a întîmplat cu Mertul 
ponosit? A sucombat în cele din urma? 


- E masina lui Newman si o foloseste el astazi, spuse ea 
zimbind din nou. Si prefer transportul autonom. Si Tweed la fel. 
- Daca nu ma urmati îndeaproape, nu veti ajunge acolo... 
- Te-ai descurcat bine, spuse Tweed încet în timp ce 
pornira. 

Portile se deschisera în vreme ce Rolls-ul se îndrepta catre ele. 
Tweed privi în urma si o vazu pe Lavinia în pragul usii. 
Deschisese usile si facea cu mîna. Tweed îi raspunse la salut. 
Conducînd pe drumul îngust catre Gladworth, Paula mentinu 
distanta fata de Rolls, care înainta cu viteza, cu farurile pe faza 
lunga, cu claxonul sunînd întruna. 


înfruntarea 
173 


- Nu îl voi pierde, îi promise ea lui Tweed, dar am nevoie de 
spatiu. lar daca loveste ceva, am timp sâ evit. 

- De bun-simt. 

Rolls-ul trecu glont pe strada principala din Gladworth, iar un 
pieton fu nevoit să sara din fata masinii. Marshal îi striga ceva 
Paulei, apoi Gladworth râmase în urma. 

- Lavinia mi-a spus, remarca Paula, ca o echipa tehnica a 
fotografiat garderoba lui Crystal si a luat acele coliere infernale. 
O vor aresta? 

- Nici o sansa. Nu sînt destule probe. Amprentele ei nu erau 
nici pe coliere, nici pe clanta. 

- Duce undeva acest caz? Avem vreun suspect clar? 

- Nu prea. Paula, te superi daca dorm putin? 

- Voi fi tăcută ca un soarece. 

Tweed se relaxa, îsi încrucisa palmele si închise ochii. Paula stia 
câ nu dormea, de fapt: profita de ocazie să cearna toate 
informatiile pe care le adunase pînă acum, retraind discutiile pe 
care le purtase la Hengistbury, câutînd ceva ciudat, o 
neconcordantă. 

Parcursesera o bucata buna de drum. Rolls-ul mergea în forta; 
Paula se mentinu în limitele legale de viteza, dar nu-1 pierdu 
nici un moment pe Marshal. Se distra pe cînd parcurgeau 
comitat dupa comitat. Peisajul se schimba încontinuu. Dealuri 


întinse, cîmpii vaste, livezi asezate în virful dealurilor. Soarele 
continua sâ straluceasca. 

Parcursesera o buna bucata de drum cînd vremea se schimba 
radical. Soarele disparu. Sufla un vînt naprasnic si nori 
amenintâtori acoperiră cerul. Tweed deschise ochii, în vreme ee 
conduceau pe o bucata întinsa de drum, Marshal semnaliza si 
opri la marginea drumului. Paula cobori gea-mul dupa ce mai 
devreme îl închisese cînd începuse sâ 


174 
COLIN FORBES 


sufle vintul. Opri Audi-ul paralel cu Rolls-ul, în dreptul geamului 
Rolls-ului coborit de Marshal. 

- Nu-i asa ca e minunat? striga el raspicat. 

- Ce anume? întreba Paula. 

- Vremea furtunoasa! Exact ceea ce ne trebuie pentru a 
demonstra ce poate face StarSprite pe marea agitata. 

- Ma bucur ca e multumit cineva, spuse ea retoric. 

- Veniti amîndoi cu mine la bordul ei. O sa va placa. 

- Nu, nu venim, spuse ferm Tweed. Urasc marea, iar Paula 
va sta cu mine pe terra firma. 

- Pâmpâlâi! striga Marshal. 

Tinuse motorul pornit si demara fara veste. Paula se uita la 
Tweed, apoi porni la drum, fixîndu-1 pe Marshal în departare. în 
curînd se deplasau pe drumuri înguste, cu poviîrnisuri abrupte 
înâltîndu-se deasupra lor. „Comitatul Devon, se gîndi ea. 
Cumplit teren de parcurs cu masina." îl lasara în urma în scurt 
timp si ajunsera într-un tinut destul de diferit. Tweed se îndrepta 
pentru a vedea mai bine. 

- Cornwall, spuse el. 

înspre tarm, siruri strînse de piscuri salbatice se întin—deau pe 
kilometri întregi. Nu crestea nimic. Era un pustiu salbatic si 
inaccesibil. Apoi înspre nord, zari marea nu departe în jos, un 
tumult furios de valuri uriase rostogo-lindu-se din ce în ce mai 
mari pînă ce loveau tarmul într-o serie de tunete explozive. 
Coborau pe un drum anevoios catre mare si aproape ajunsesera 
cînd Rolls-ul trase pe un promontoriu. Masina se opri, Marshal 
cobori si îsi deschise larg bratele într-un gest teatral. 


- Paradis! striga el în vuietul vîntului cînd Paula opri Audi-ul 
si i se alaturara, Tweed luptindu-se cu pardesiul. 
- E un fel de a-i spune, comenta Paula. Ce e acolo? 


înfruntarea 
175 


Arata spre o zona întinsa si plana dintr-o depresiune larga cu un 
sopron în apropiere. Exista un indicator de vînt, întins paralel cu 
solul. 

- Un aerodrom privat. Nu e prea utilizat, slava Dom-— 

nului. Am încercat sâ îl închid, dar responsabilii din con~ 

siliul local au refuzat. Urmati-mă pe cararea aceasta si fiti 

atenti pe unde pasiti. 

Ajunsera la un loc cu citiva metri deasupra plajei cu pietre si 
Paula privi lung. Pe trei niveluri diferite, dar con—struite aproape 
suprapus, erau siruri de colibe din piatra alba. Dedesubt, se 
auzea bubuitura unui alt val urias. 

- Acesta, anunta Marshal, este Seacove. 

- Asta e tot? întreba Tweed franc. 

- Ascunzatoarea mea este la nivelul cel mai de sus, ame- 
najata în interior fâră a se tine cont de cheltuieli. 

între cabana lui Marshal si urmatoarea era un spatiu gol urias. 
Acesta continua în jos printre colibele de la nivelurile inferioare, 
apoi devenea mai abrupt catre plaja. 

- La ce serveste lucrul acela ca o rampa? întreba Tweed. 

- Vei vedea, spuse Marshal jubilînd. 

în timp ce Marshal îi conducea catre o usa din spate a cabanei 
lui, Paulei i se paru ca aude un zgomot slab de avion, apoi un val 
masiv se zdrobi si ea simti stropi pe fata. Odată ajunsi dincolo 
de usa descuiata de Marshal, Paula aproape râmase cu gura 
câscatâ. Interiorul era amenajat luxos, peretii fiind vopsiti într-o 
nuanta placuta de albastru si tablouri erau atîmate din loc în loc. 
Masa mare era veche (presupuse ea), la fel si scaunele 
sculptate si o masa de scris. Prezenta fotoliilor sugera câ era, de 
asemenea, si o camera de zi. Tweed se îndrepta câtre doua 
portrete ale unor barbati îmbracati ciudat, pe care le examina 
atent. Se uita câtre Marshal. 


176 
COLIN FORBES 


- Portrete ale bunicului tau si ale partenerului sâu, Pitt si 
Ezra? 

- Ai nimerit din prima. 

Paula tresari cînd se auzi o izbitura puternica în gea—murile 
dinspre mare. Apa valului aluneca în jos pe geam. 

- Nu se poate sparge geamul? întreba ea. 

- Nu se prea poate, draga mea. Geam blindat. 

- Te-ai descurcat de minune cu transformarea. 

- Nu eu. Lavinia s-a ocupat de asta. 

Luase o cutie greoaie emailata din portbagajul Rolls-ului si o 
cârase înauntru. Cauta din priviri un loc unde sa o puna, iar 
Tweed apuca minerul pentru a-1 ajuta. Era foarte grea. Marshal 
era mai puternic decit crezuse el. Marshal prelua toata 
greutatea si arunca cutia pe un pervaz. 

- Frigorifica. Prînzul pentru mai tîrziu. Preparat de 

Lavinia. Nu am încredere în ce ne-ar fi bagat doamna 

Grandy. Acum, vom admira privelistea, apoi va voi arata 
StarSprite. 

Tweed si Paula privira pe fereastra si se minunara de ce vazura. 
Zâreau acoperisurile din tigla ale celor doua rînduri de cabane 
de mai jos. Apoi urma plaja cu pietre, pe juma-—tate acoperita 
de spuma valurilor. 

în departare se zarea un mic golf. lesirea lui îngusta câtre ocean 
era partial închisa de cîte un promontoriu de fiecare parte, care 
facea ca deschiderea sa para foarte strinsâ. Marshal statea între 
ei, purtînd acum o sapca albastra. Arata spre dreapta lor. O 
fortareata gigantica din granit cu piloni ascutiti se afla pe tarm 
ca si cum ar fi păzit golful. 

- Aceea este Pindle Rock, explica Marshal. Avea odată 

un vîrf sau un obelisc proeminent. A fost doborit de o fur— 

tuna puternica. E mai bine să te feresti - si mai este un peri- 


înfruntarea 


177 


col. Trebuie sa ai grija cînd navighezi si cînd se întoarce. Ma 
refer la un curent subacvatic de semidistantă. 

- Stiu ca aici este Seacove, spuse Tweed, dar unde ne aflam 
pe coasta? 

- Acesta - Marshal cuprinse cu bratul sectiunea dinain=tea 
iesirii spre ocean — este Golful Oysterl. Deoarece are forma 
unei stridii. Pescarii ocupau înainte aceste colibe, dar pestele a 
disparut astfel ca le-am cumparat colibele pe mai nimic. Surferii 
erau o pacoste, pînă cînd au murit trei în aceeasi zi. 

- Cred si eu, spuse Paula. 

Ea privea fascinata, dar si îngrozita catre ocean. Se pornise 
furtuna. Valuri ca niste munti mobili se formau apropi-indu-se de 
Golful Oyster. Era un adevarat prapad. 

- Barca e pe aici, spuse Marshal, conducîndu-i catre o usa în 
capatul din dreapta al cabanei. Intrara într-un sopron imens, cu 
pereti de metal. Paula privi nemiscata. Asezat pe o structura 
asemanatoare unei sine, statea ceea ce parea un vas de 
croaziera în miniatura. Marshal le dadu lui Tweed si Paulei 
pelerine galbene cu gluga. în acelasi timp, apasase probabil un 
buton. Uriasa usa de sticla dinspre mare se ridica; vîntul se 
domolise temporar, astfel ca era o liniste sinistra. 

- Veti avea nevoie de acestea, altfel va veti uda leoarca, 
insista Marshal, tinînd în mînă pelerinele. 

Vîntul se înteti din nou. 

—Nu mergem pe iahtul tau! striga Tweed. Vorbesc serios! 

- Marinari de apa dulce! exclama Marshal arogant. 

Paulei i se paru ca aude slab sunetul unui avion deco- 

lînd, apoi decise ca fusese zgomotul motorului iahtului pe 

1 Oyster - „stridie' 


178 
COLIN FORBES 


care îl pornise Marshal. Mîndru, acesta explica cum functioneaza 
ambarcatiunea. 

- Priviti la marginea calei aici. Vedeti acea maneta mare 
dreapta de pe punte? Trag în jos si se lanseaza. Calele din fata, 
atit de la babord, cît si de la tribord se apropie una de cealalta 


pînă cînd parasim baraca, apoi se deschid automat de îndata ce 
ne vom afla dincolo de rampa. 

- De îndata ce te vei afla, îl corecta Tweed. 

- Ambarcatiunea este revolutionara. E formata din doua 
barei. Daca partea din spate loveste o alta nava, Sprite se 
desparte imediat. Jumatatea din fata are propriul motor si este 
complet autonoma. De aceea puntea este foarte în fata. 

- Suna ingenios, observa Tweed. 

- îmi trebuie un val foarte mare care să vina dinspre plaja 
pentru ca Sprite sâ fie purtata pe creasta lui pe rampa în jos. 
Cred ca se apropie ce îmi trebuie mie... 

Aruncase cele doua pelerine pe jos cu dispret, o îmbracase pe a 
sa, fâră sâ îsi puna gluga, si îsi aranja sapca. Paula privi câtre 
mare si vâzu apropiindu-se valul la care se referise Marshal. Pe 
cînd urca la bord si se apleca sâ traga maneta de pornire, el 
striga: 

- Poarta se va închide automat imediat ce am plecat. 

Cel mai bine puteti vedea de la fereastra din camera de zi. 
Serviti-văâ cu mîncare. 

Ajunsera la fereastra din camera de zi la timp pentru a vedea 
nava Sprite iesind din baraca. Se misca încet înainte pe o 
sectiune dreapta a rampei si întîlni valul urias în vreme ce 
cobora cu viteza pe portiunea înclinata. Aluneca pe creasta 
valului si plonja în Golful Oyster. 

Paula deschise capacul cutiei emailate, cu un ochi atintit pe 
fereastra. Cum se astepta din partea Laviniei, totul era 
împachetat cu grija. îl striga pe Tweed. 


înfruntarea 
179 


- Sandvici cu pui sau cu sunca? 

- Ambele. 

Aduse si doua pahare de hirtie decorate cu un model floral si un 
termos cu cafea. Avu un soc cînd privi pe fe-reastra. Puntea 
unde statea Marshal avea un geam în spate astfel ca putu sa îl 
vada aplecîndu-se peste timona. Socul ei fu cauzat de directia 
pe care o lua Sprite, îndreptîndu-se câtre Pindle Rock. 

- Se va lovi de Pindle, spuse ea încordata. 


- Nu, nu se va lovi, raspunse Tweed cu mîncarea în gura. 
Vireaza spre vest pentru a ocoli curentul subacvatic. 

Asta facea. Sprite schimbase cursul, apoi înainta prin mijlocul 
Golfului Oyster, îndreptîndu-se câtre iesirea spre ocean. Golful 
era un tumult de valuri mari care se succedau încontinuu. Sprite 
reusi să treaca cu bine fiecare val si aparu pentru moment 
înainte de a urca urmatorul gigant. 

- Are sînge. Sînge pentru orice, as zice, adauga el ginditor. 
- E nebun! izbucni Paula. Nebun de legat. Uite ce îl 
asteapta, presupuniînd câ trece de iesirea din golf. 

Tweed fu nevoit sâ recunoasca în sinea lui ca era o 
per—spectiva terifianta. Nori de furtuna aparusera subit dinspre 
vest. Marea reactiona violent. Valuri cît muntii ridicau apele 
formînd vîrtejuri. Se va întoarce Marshal din drum? Tweed 
scoase un binoclu din buzunarul hainei. Ca si Paula, îsi pusese 
pardesiul deoarece era frig în cabana. 

- Nesabuitul se va lovi de promontoriul din dreapta, 

spuse Paula. 

Privind prin lentile, Tweed observa câ Marshal îsi îndreptase 
timona. Nava Sprite trecu de iesire cu suficient spatiu de ambele 
parti. Apoi se arunca în apele învolburate. Paula nu mai putea 
privi. 


180 
COLIM FORBES 


Se duse catre cutia emailata pentru a treia oara, lua înca doua 
farfurii si doua bucati de prajitura Dundee bine împachetata în 
hîrtie cerata, reumplu paharele cu cafea, apoi le duse catre locul 
în care statea Tweed. El îi multumi fara sa-si ia ochii dinspre 
ocean. Paula se simti nevoita sa priveasca. 

Nava Sprite era azvirlită precum o cochilie de scoica, dar acum 
se înalta pe crestele valurilor. Apoi se îndrepta catre coasta si se 
furisa prin iesirea din Golful Oyster. Trecînd la distanta de Pindle 
Rock, urca pe creasta unui val care se apropia. Paula auzi poarta 
sopronului ridicîndu-se. 

- Cum face asta? întreba Paula. 

- Probabil ca are o telecomanda puternica - genul de 
chestie pe care o folosesti pentru a deschide o usa de garaj 


actionata electric din afara. Dă-i ragaz sa-si schimbe hainele 
ude. 

Priviră cum, pe creasta valului, nava Sprite urca rampa câtre 
sopron. Poarta se închise. Paula lua niste schite de pe masa. 

- E mult mai mica decit pare, dar partea din fata are doua 
apartamente pentru oaspeti, cu dormitoare, camere de zi si bai. 
La fel si în partea din spatele podului. Chiar crezi ca se poate 
scinda în doua în caz de accident? 

- Asa cred. Cînd a coborit pe rampa, am observat în spatele 
puntii o banda metalica lata care tinea de la babord la tribord. 
De acolo, banuiesc, se poate desprinde. Si avea o a doua cîrmă 
prevazuta exact sub punte... 

Se opri din discutie cînd Marshal, îmbracat în hainele sale de 
campanie, intra în graba, trîntind usa în urma sa. Avea fata 
rosie, iar ochii îi straluceau de satisfactie. 

- Cam agitat oceanul, dar Sprite a fâcut fata, ca întot— 
deauna. Lavinia se va supara câ nu a fost de fata. 


înfruntarea 
181 


- lese cu tine ca pasager pe o mare ca asta? întreba Tweed 
surprins. 

- Mai mult decit atît. Controleaza dracia mai bine decit 
mine. Deci presupun ca trebuie sa aiba ceva talent, se lauda el 
pe un ton stins. 

- Am primit un mesaj urgent care ma cheama înapoi, spuse 
Tweed în graba. Sper câ nu te superi câ te vei întoarce de unul 
singur. Am vazut demonstratia, pentru care îti multumim. 

- Adică mă întorc mai tîrziu, dupa ce mâniînc? 

- Ti-am lasat destul de mîncare, interveni Paula vâzînd 
încruntarea de pe fata sa. Multumesc pentru experienta 
memorabila. 

- Atunci mai bine vă luati talpasita, se rasti el. Ceilalti 
oaspeti vin si pleaca odata cu mine. 

- Ce mesaj? întreba Paula cînd se aflau deja departe de 
Seacove. 

- Am inventat. Nu suportam gîndul de a ne întoarce în urma 
Rolls-ului lui Marshal. Si ce ambarcatiune ciudata, Sprite. 


- N-as merge cu ea pentru nimic în lume, spuse Paula. Si 
telefonul meu mobil tot la tine se afla. De ce nu îti iei si tu unul? 
- Pentru câ îmi displac, dar am nevoie de el momentan. 

- Tii minte cînd Marshal vorbea la mobil si era dat atît de 
tare încît se auzeau si el, si persoana de la celalalt capat? Cum 
se face asta? 

- Avea volumul dat la maximum. Dar de ce? Să arate ce 
important e el. Cred câ îmi amintesc drumul de întoarcere. 

- Nu cred ca poti. De aceea consult harta. Te îndrum eu... 


182  COLin FORBES 

Izbucni furtuna. Ploaia cazu atit de puternic, încît Tweed abia 
mai vedea prin parbriz chiar si cu stergă-toarele functionînd la 
viteza maxima. Ploaia bombarda acoperisul si se opri la fel de 
subit cum începuse. Usor, usor se întuneca. 

Cînd ajunsera la tunelul prin Padure, era deja noapte si Tweed 
avea farurile pe faza lunga. Paulei nu-i placea atmosfera nici cu 
farurile pornite. Se simti usurata cînd se deschisera portile de la 
Hengistbury dupa o scurta asteptare. 

- Din nou liniste, sopti ea. 

Nu dupa mult timp regreta ca facuse aceasta remarca. 


22 

Urcînd scarile catre terasa, observara ca toate luminile din fata 
conacului erau aprinse. Leo statea în pragul usii din stînga. Parul 
lui blond era ravasit si purta obisnuitii sai jeansi si tricou. Avea 
un rînjet amuzat pe fata. 

- Eu v-am deschis portile, spuse el mindru în vreme ce îl 
urmau în holul luminat obscur. 

- Nu ai voie, striga Snape, stînd la baza scarilor. Numai eu 
am voie si Lavinia. Nutu... 

- Si tu nu esti decit un arnârit de majordom, tipa Leo catre 
el, care dispare ore întregi, asa ca lasa-ne. 

în vreme ce Snape urca furios înapoi pe scari, Tweed observa ca 
doamna Grandy statea linga intrarea coridoru-—lui care ducea 
catre bucatarie. 

- Ati ajuns prea tîrziu pentru cina, spuse ea cu un zîmbet 
obraznic. A fost servita la ora sase. Aceasta este seara mea 
libera în care îmi vizitez sora din Gladworth. Tot ce pot sa fac 
pentru voi este placinta pastorului si una din-tre chestiile cu 


fructe ale Laviniei. Sînt gata în jumatate de ora. Servite în 
sufragerie. 
- Suna delicios, raspunse Tweed zimbind. Dar Marshal? 


184 
COLIN FORBES 


- Am încercat sâ-1 prind la telefon. Nici un raspuns. 

Deci va trebui sâ-si faca singur... 

Dupa ce ea disparu, Leo îl prinse de brat pe Tweed si îl conduse 
catre biblioteca. 

- Am ceva sa-ti spun. Cineva cu care va trebui sa te 

vezi urgent. 

- Nu închizi portile de la intrare? îi sugera Paula. Leo închise 
usa dinspre hol imediat ce intrara. 

- Le-am închis cînd veneati încoace pe alee, nu? Tweed si 
Paula intrara în biblioteca si se asezara pe 

fotolii la masa rotunda. Leo, plin de entuziasm, se apropie în 
graba dupa ce agata în cuier hainele pe care le luase de la ei. 
închise cu grija usa. 

- Va deranjeaza daca ne asezam în partea cealalta? le 

ceru el. Astfel, daca Snape asculta la usa, nu va auzi nimic. 

Se ridicara, se îndreptara catre o masa patrata din partea 
cealalta si se asezara pe niste scaune sculptate tapitate, cu 
perne pe sezut. Leo se aseza pe al treilea scaun, cu picioa—rele 
lui lungi în continua miscare, batînd din cînd în cînd din palme. 
„Nu poate si el să stea locului vreodata un minut?" se întreba 
Paula. 

- Unde e toata lumea? întreba Tweed. 

- Au servit cina rapid, asa au facut. Apoi s-au dus sus, la 
apartamentele lor. Lavinia avea un teanc de do—cumente si a 
spus câ nu vrea sa fie deranjata. Domnul Warner tinea o 
servieta mare si mi-a spus că sub nici o forma să nu fie deranjat. 
- Deci ce voiai sâ ne spui? spuse Tweed nerabdator. 

- Presupun ca nu ati auzit vreodata de doamna Mandy 
Carlyle? 


înfruntarea 


185 


Amîndoi fura socati. Tweed reusi sâ-si pastreze expre-—sia 
neclintita. Paula strînse din dinti. 

- Cine este? întreba Tweed. 

- Mai bine mergeti la ea si veti afla singuri. latâ adresa ei. 
Scoase o hirtie împaturita din buzunarul de la spate, o 

îndrepta si o împinse pe masa astfel ca amîndoi sâ o poata citi. 
Cuvintele erau scrise caligrafic. „Baron's Walk, Dodd's End." 

- Tu ai fost acolo? întreba Tweed. 

- Eu nu. E pînă în Tunbridge Wells. 

- Cine ti-a spus toate acestea? 

- Nu pot sa va spun. E secret... 

- Crezi tu? 

Pumnul lui Tweed izbi masa. îl fâcu pe Leo să sarâ de pe scaun, 
apoi se aseza din nou. 

- Investighez moartea violenta a bunicii tale. Deci îmi vei 
spune imediat! 

- Ei bine - mîinile neastimpârate ale lui Leo faceau o 
varietate de miscari -, daca promiti sâ nu spui nimanui... 

- Gata. Te trimit la Scodand Yard. 

- O, Doamne, nu acolo. A fost Crystal. 

- De unde a obtinut sora ta informatiile? 

- Nu stiu. Si daca nu ma crezi, poti sâ mâ trimiti naibii la 
Scotland Yard-ul tau. 

- In regula. Tweed se linisti. Acum o vom chema pe Crystal 
să stam de vorba. 

- Nu e aici. A plecat după cina sa îi facă o vizita unui prieten 
din Gladworth sau poate din afara satului. Si, înainte så ma 
întrebi, nu-i cunosc numele! Si nu stiu unde locuieste! Se calma. 
Ea e foarte secretoasa cînd e vorba de viata ei personala. 


186 

COLIN FORBES 

- îti dai seama, Leo, ca aceasta conversatie este abso-lut 
confidentiala? Nici o vorba lui Crystal. 


- M-ar omori daca i-as spune. Credeam ca va sînt de ajutor 
spunîndu-vă ce stiu. 


- Ne-ai fost. Deci, nici o vorba lui Crystal... 

- V-am spus. M-ar omorî. N-ati vazut-o cînd o apuca într- 
adevar nebunia. As dori sâ ma duc sus în camera mea sâ dorm. 
Sînt epuizat. 

- Buna idee. Du-te si dormi. 

Dupa ce pleca, Tweed se uita la Paula, care îl privi si ea în timp 
ce i se adresa. 

- Doamna Carlyle - sau doamna Mandy Carlyle cum 

a spus el. Ce zici de asta? 

- Arunca o lumina noua asupra întregii situatii. 

Tweed îsi verifica ceasul. 

- Doamne Dumnezeule, e opt si jumatate seara. Cum a 
zburat vremea? 

- Conducînd cu atentie de la Seacove, care e departe. Si e 
noua si jumatate seara. Ti-a ramas ceasul în urma. Nici urma de 
masa noastra. Doamna Grandy a plecat furtunos fara sâ se 
deranjeze sâ ne hraneasca. Oricum, nu-mi e foame. 

- Deci unde este Marshal? Trebuia să fi ajuns cel tirziu acum 
o ora. Ciudat. 

Mobilul începu să sune. Raspunse. Asculta si facu foarte putine 
comentarii, privind-o din cînd în cînd pe Paula. 

- De fapt, am chestionat-o, spuse el la un moment dat. 

Da, am chestionat-o recent. îti spun mai tîrziu despre asta. 
Vreau sâ plec acum. 

întrerupse convorbirea, apoi stâtu cu privirea spre tavan pret de 
un minut. Apoi o privi pe Paula. 


înfruntarea 
187 


- Era Roy Buchanan. Crezi ca poti suporta sa conduci 
jumatate de comitat? Nu prea mult. 

- S-a întîmplat ceva? 

- Poti spune asta. Doamna Mandy Carlyle a fost ucisa. 
Aceeasi metoda folosita la Bella. Profesorul Saafeld e în drum 
spre Dodd's End. 

- Asta chiar e ciudat, spuse Paula ridicîndu-se. După ce ne-a 
spus Leo. Atît de curînd. 

- La asta ma gindeam si eu. 


23 

Cînd Tweed parca Audi-ul la cîtiva metri de intrarea în Dodd's 
End, asistara la o scena dramatica. Baron's Walk era inundata 
de lumini: trei masini de politie, cu luminile albastre rotindu-se, 
erau parcate lîngă gradina din fata, politisti în uniforma cu 
lanterne puternice cercetau gradina, iar toate ferestrele aveau 
perdelele trase, dar luminile erau aprinse în spatele lor. 

- E ca la circ, comenta Paula. 

- E inspectorul-sef Hammer, îi spuse Tweed. A primit un 
telefon mai devreme, înainte sâ ajungem noi. Buchanan a vorbit 
cu el si Hammer a descins aici si a stîrnit o revolutie. 

- E tare redus la minte, spuse Paula. 

- Ce-i drept, el e bun la cazuri simple, unde se gaseste arma 
crimei cu amprente, iar sotul victimei a fugit de acasa. Darnue 
prea eficient cînd vine vorba de „citirea" persona-litatii si a 
caracterului. 

- Si Hengistbury tine în totalitate de personalitate si de 
caracter. 


înfruntarea 
189 


- Cred ca vom lasa masina aici si mergem pe jos prin 
partea din stînga unde se afla felinarul aprins. Cel de pe 

partea opusa nu functioneaza. 

Trecura prin fata casei unde o chestionasera pe femeia care îi 
urmarise de dupa perdea în vizita lor anterioara. Numarul 3. 
Aceasta statea în pragul usii deschise vorbind cu o vecina 
îmbracata în halat de casa. în fata celorlalte case alti vecini mai 
mult sau mai putin îmbracati stateau de vorba, privind din cînd 
în cînd catre Baron's Walk. 

- Strigoi, comenta Paula. 

- Probabil ca nu au parte de prea multa distractie izolati în 
acest catun. 

- Asta numesti distractie? se rasti Paula. 

- Ei da, în sensul macabru... 

Tweed si Paula îsi aratara legitimatiile unui agent care ridica 
panglica politiei pentru ca ei să treaca aplecati pe sub ea Tweed 


se îndrepta catre aleea lata care ducea câtre gara—jul deschis, 
pe unde intrasera la prima lor vizita. Ajunsera în garaj si fura 
întîmpinati de silueta masiva a lui Hammer îmbrâcat într-un 
costum sifonat, care se îndrepta rapid catre ei de pe usa pe 
jumatate deschisa. 

- Eu raspund aici, mirii el. Nu aceea este intrarea. 

- Nu tu comanzi aici, îi spuse Tweed calm. Eu comand. 
Cunosc intrarea prin garaj. 

- Eu comand în cazul acesta, mîrîi Hammer pentru a fi auzit 
de toti politistii din jur. Nu are neaparat legatura cu... 

- Taci din gura! izbucni Tweed. Si sub nici o forma nu vei 
mentiona numele Hengistbury, ordona el coborind vocea. 
Nicidecum nu este sigur ca cele doua cazuri sînt în legatura. 

- Ei bine, urca pe scari în spate pentru a o vedea. 


190 
COLIM FORBES 


- Aceea este masina ei? întreba Tweed, dînd din cap 

catre un BMW de culoare galben-deschis parcat în garaj. 

-Da. 

Tweed ajunsese deja la jumatatea drumului pe scari, cînd 
Hammer încerca să-i taie calea Paulei. Ea reactiona întinzînd o 
mînă si îl împinse înapoi zimbind. 

- La capatul scarilor faceti dreapta pe coridor, striga 
Hammer. Ultima usa pe stînga. Se afla în camera de zi... 
Tweed se opri la intrare. Era si mai râu decit ceea ce vazuse în 
biroul Bellei. Mandy era cazuta pe un fotoliu, cu picioarele larg 
departate, chilotii ei grena fiind aruncati pe podea. în jurul 
gitului avea un lat cu tepi. Adica ceea ce ramasese din gitul ei, 
care nu era acum nimic mai mult decit o rana adiîncă, cu o bluza 
îmbibata cu sînge dedesubt. Capul îi era cazut pe spatarul 
scaunului, cu pârul ravasit. Aplecat asupra ei statea profesorul 
Saafeld, care ridica privirea cînd îl auzi pe Tweed. 

- A violat-o, anunta Hammer. S-a distrat pe cinste, 

spuse el cu o tenta lasciva în vocea sa ragusita. 

Paula se întoarse furioasa. Hammer statea la doar un metru de 
ea cînd aceasta izbucni: 


- Daca acesta este cel mai decent comentariu pe care îl poti 
face, du-te si caută baia ca sâ-ti speli gura spurcata cu 
dezinfectant. 

- Tu... Hammer pasi în spate. Tu... 

Ramas fara cuvinte, iesi din camera tropaind cu picioarele lui 
îndesate. 

- Ma îndoiesc câ a fost violata, spuse Saafeld. E ceva 
ciudat la tot acest scenariu. Colierul, probabil asezat pe 

gitul ei prin spate, este o replica a celui folosit la uciderea 
Bellei. Banuiesc câ doamna Carlyle era cel putin ametita 

de bautura la momentul respectiv. Toate le vom examina la 


înfruntarea 
191 


morga. Cînd sosesc paramedicii, vreau sa fie luata în Hol-land 
Park cu tot cu scaun. Le va fi greu, dar asa trebuie. 

- Stiu ca nu vei dori sa te pronunti acum, începu Tweed, 
dar îmi poti da o idee despre cînd a fost comisa crima? 

Saafeld îsi tuguie buzele lui groase. Paula îsi aminti din cazurile 
anterioare ca cel mai renumit legist din Marea Britanie nu 
exprima niciodata vreo reactie. O echipa de oa—meni aparu la 
usa, unul dintre ei avînd o camera de fotografiat. Sosise echipa 
tehnica. 

- Te rog sa faci multe fotografii, spuse Saafeld, 
adresîndu-se tînarului tehnician cu camera. De deasupra, 

de dedesubt, mai multe ca de obicei cu cadavrul, în special 

din fata si, de asemenea, mai multe cu scaunul din diferite 
unghiuri. Ma duc înapoi acum, îi spuse lui Tweed scotîn- 

du-si mânusile chirurgicale. 

- Nu ti-am vazut Rolls-ul cînd am venit, remarca Tweed. 

- L-am parcat în spate, pazit de un agent. Hoti nu sînt 
numai la Londra, mai multi sînt în zone ca aceasta. Tot nu 
înteleg cum suporti sa lucrezi pentru Tweed, spuse el amical 
catre Paula, sârutînd-o pe obraz si apoi plecînd. 

Se întoarse apoi imediat. Saafeld gesticula catre Tweed si Paula 
sâ-l urmeze afara. La mica distanta citiva politisti obositi 
cercetau în continuare gradina cu lanternele. 

- Nu ti-am spus cu aproximatie cînd s-a comis crima. 


Intre opt si zece seara, discutabil... 

Pleca în graba, tinînd în mînă geanta, înspre spatele casei unde 
era parcata masina lui. Imediat ce pleca, aparu Hammer. 

- Nu te-am întrebat o chestiune vitala, spuse Tweed 
amiabil. Cine a anuntat crima? 

- O doamna Denise Sealle. De la numarul 3, pe par-tea 
dreapta a drumului. Criminalul a lasat lumina aprinsa 


192 
COLIN FORBES 


în camera de zi. A tras perdelele, dar a lasat o deschi-zatura 
larga - în partea opusa de unde statea întinsa vic-tima. Cînd 
terminam tot ce putem face aici, mă voi întoarce la Hengistbury. 
îsi adresa remarcile lui Tweed si nu privi nici o clipa catre Paula. 
Merseră pe trotuarul din dreapta si nu gâsiră pe nimeni afara la 
numarul 3. Tweed actiona soneria, tinînd degetul pe buton. Usa 
se deschise larg si femeia pe care o între—basera drumul câtre 
Baron's Walk îi privea fix. 

Purta o rochie lunga de catifea neagra. în jurul taliei sale pline 
avea prinsa o curea aurie. 

- larasi voi, se rasti ea. Chem politia. 

- Ei sînt la usa dumneavoastra, doamna Sealle, spuse 
Tweed, arâtîndu-i legitimatia. Va rapim cîteva minute din timpul 
dumneavoastra. 

- Trebuia sa-mi spuneti de la început. Cred câ mai bine ati 
intra înauntru. Nu am cu ce vă servi. 

Fura poftiti într-o camera de zi cu mobilier banal: scaune de 
lemn cu spatar, doua canapele cu model floral. Un foc cu lemne 
pocnea în peretele dinspre strada. Doamna Sealle îsi aprinse o 
tigareta si astepta. 

- Cum ati aflat câ doamna Carlyle a fost omoritâ? întreba 
Tweed. 

- Ei bine, am văzut-o. Luminile erau aprinse în camera de zi. 
Era o despârtitură mare între draperii. 

- Era întuneric, insista Tweed, iar casa dumneavoastra nu 
este aproape de a ei. 

- Am vâzut-o de la etaj, apoi am coborit så mă uit de la 
fereastra aceea. 


înfruntarea 
193 


Tweed si Paula se ridicara si se îndreptara catre fereas-=tra. El 
se încrunta, apoi se întoarse sa o priveasca pe doamna Sealle, 
care fuma nervos. 

- Tot ce vad este o imagine încetosata. 

- Folositi asta atunci. 

Scoase un binoclu de sub o perna de pe canapea. Paula zimbi în 
sinea ei. Doamna Sealle probabil ca stia tot ce se întîmpla în cel 
mai mic detaliu. Tweed regla binoclul. O vazu pe doamna 
Carlyle, asezata pe scaun, cu picioarele departate, gitul distrus 
si bluza patata de sînge. 

- Multumesc, spuse el înapoind binoclul si asezindu-se din 
nou pe canapea împreuna cu Paula. Ati observat vreun strain 
mergînd catre Baron's Walk, sa zicem între orele sapte si zece 
seara? 

- Da, am vazut. Primul a venit pe motocicleta. Am auzit-o si 
probabil ca a lasat-o în urma cînd s-a apropiat. Apoi acest barbat 
a mers repede pe trotuar si a disparut cînd a ajuns la Baron's 
Walk. 

- Faceti o descriere, va rog. 

- Purta o sapca cu cozoroc, una normala, si jeansi. 

- l-ati vazut fata? 

- înfatisare malefica, cu nas si maxilar ascutite. Cred ca era 
în jur de sapte seara. Mult mai tîrziu a sosit si cel de-al doilea 
barbat. 

- Sînteti o buna observatoare. Cum l-ati descrie pe cel de-al 
doilea barbat? 

- Fistichiu. înalt, subtire. Pardesiu lung, negru, cu o palarie 
trasa peste fata. 

- Pe la ce ora sa fi fost asta - cînd a aparut cel de-al doilea 
barbat? 

- Pe la opt seara, as spune. 


194 


COLIN FORBES 


- Sînteti sigura de descrierile dumneavoastra? in-—sista 
Tweed. 

- Ei bine, presupun câ barbatul de la opt seara ar fi putut fi 
de înaltime medie si oarecum îndesat. 

- Doamna Sealle... Tweed se ridica. Felinarul de pe partea 
opusa a strâzii nu a functionat deloc în seara aceasta. Deci cum 
ati putut vedea cum arata cei doi vizitatori? E întuneric bezna 
acolo. 

~ Aha, înteleg. Ma faceti mincinoasa? 

Tweed nu spuse nimic în timp ce se îndrepta câtre usa împreuna 
cu Paula. Doamna Sealle o deschisese deja. Pe cînd înaintau pe 
alee câtre trotuar, ea striga: 

- Si nu vâ mai deranjati să va aratati naibii pe aici! 

Pe drumul înapoi câtre Hengistbury, în Audi domni linistea 
pentru o perioada îndelungata. Tweed se concentra sâ conduca 
pe un drum dificil de tara cu curbe strimte, iar Paula stâtea 
nemiscata. 

- Doamna Sealle ar fi inutila ca martora, spuse ea în cele 
din urma. Are un nume potrivit - doamna Sea-alll. Problema e 
câ nu prea vede. 

- Singura informatie pe care ne putem baza, comenta 
Tweed, este ca vizitatorul de mai devreme avea o sapca cu 
cozoroc si câ acela de mai tîrziu purta o palarie tesita. Nu cred 
câ a inventat aceste doua lucruri. Si Domnul Palarie a ajuns mult 
mai tîrziu. 

- Lucru care nu ne spune nimic. 

- Poate... 

Pâru sa dureze o vesnicie pînă cînd Tweed conduse cu viteza 
redusa Audi-ul prin Padure. Portile se deschisera larg 

1 Sea-all, pronuntat ca see a// - „vede tot" (n.tr.) 


înfruntarea 

195 

la cîteva secunde dupa se ajunsera. Rolls-ul lui Marshal era 
parcat la baza scarilor catre terasa, Tweed parca în spatele sau, 


întrebîndu-se daca Marshal mergea să viziteze pe cineva la 
aceasta ora tîrzie. 


Lavinia îi întîmpină în cadrul usii si Tweed îsi dadu seama ca ea 
le deschisese portile. Era îmbracata cu o fusta scurta albastra si 
un pulover cu guler polo, strins pe corp. 

- Multumesc, spuse Tweed, zimbind si el. Unde este toata 
lumea? 

- Am servit cina devreme, la sase, astfel ca doamna Grandy 
sâ-si viziteze sora din Gladworth. Din cîte stiu eu, toti s-au retras 
în apartamentele lor, ca si mine, si se afla acolo de atunci. Am 
coborit să iau actele din dosarul acesta si atunci v-am auzit 
venind. Zîmbi cald. Recunosc sunetul masinii voastre. Trebuie 
sâ-mi continui treaba... 

Dupa ce ea le lua jachetele, intrara în biblioteca, astep-tîndu-se 
să fie goala. Marshal se ridica de pe scaun, purtînd acum un 
costum elegant. îi saluta cu amabilitate. 

- Ati fost prin oras voi doi? Eu m-am întors de vreo doua 
ore... 

- Nu! Nu e adevarat! Crystal statuse pe un fotoliu adînc în 
celalalt capat al bibliotecii, mascata de spatarul înalt al acestuia. 
Se apropie dansînd, cu o expresie rebela pe fata. Marshal s-a 
întors abia acum zece minute, daca nu mai putin. 

- Daca nu te poti abtine sa minti, striga Marshal, atunci 
tacâ-ti gura aceea proasta, copil idiot! 

Crystal era aproape de el acum. El ridica mîna si o trase înapoi 
pentru a o lovi puternic. Daca lovitura ar fi ajuns-o, ar fi aruncat- 
o în partea cealalta a camerei. Tweed îi prinse ferm mîna 
ridicata. 


196 
COLIN FORBES 


- Marshal. în primul rînd, ea nu este un copil, e o tînarâ 
domnisoara. In al doilea rînd, nu poti sa lovesti femeile, 
indiferent de vîrsta lor. 

Marshal, cu fata schimonosita de furie, îsi împinse cotul cu 
putere în coastele lui Tweed. Aceasta fu intentia lui, dar Tweed 
se feri, îsi strânse pumnul si îsi lovi adversa—rul cu jumatate din 
forta lui. Daca si-ar fi folosit toata puterea, i-ar fi rupt falca. 
Marshal cazu pe perete si aluneca în jos pe podea. îsi sterse cu 


o batista sîngele care îi aparuse la gura. Ridicîndu-se, el zîmbi 
provocator catre Tweed si Paula. 

- Toti avem momentele noastre de disputa, dar ne trece 
repede. Mâ duc sa parchez Rolls-ul în spate, apoi am de gind sa 
închid un ochi. Vâ urez somn usor amîndurora... 

- Ai vazut privirea aceea din ochii lui înainte de a se ridica în 
picioare? sopti Paula. Ca Dr. Jekyll si Mr. Hyde. 

- Multumesc, spuse Crystal alergînd catre Tweed si 
sârutîindu-1. Aparatorul meu. Expresia fetei ei se schimba. Si s-a 
întors acum mai putin de zece minute. Noapte buna si somn 
usor. 

Apoi disparu, închizind usa foarte încet. Paula se cu-funda într- 
un fotoliu, iar Tweed i se alatura pe un scaun din fata ei. 

- Ei bine, spuse Paula, a fost ceva interesant. 

- lar Crystal a spus adevârul, spuse Tweed. Cînd am ajuns, 
am pipait capota Rolls-ului si era foarte calda. Marshal chiar s-a 
întors de curînd. 

- A avut la dispozitie citeva ore sa se întoarca din Seacove, 
spuse Paula ginditoare. Apoi sâ conduca spre alta destinatie, sâ 
spunem pînă la Dodd's End. 


înfruntarea 
197 


Tweed tocmai voia sa sugereze ca ar fi mai bine sa mearga la 
culcare cînd suna telefonul mobil. Pe cînd asculta si spunea 
foarte putine, Bob Newman intra în bi-blioteca si se apleca sa o 
îmbratiseze pe Paula. Apoi se aseza pe un fotoliu aproape de ei. 
Tweed avu o expresie sumbra cînd termina convor-birea. 
Râmase meditînd, apoi vorbi: 

- Era Buchanan. Au acum date certe privind modul de 
operare al lui Calouste. Strategia lui, daca vreti. 

- Ei bine, zi-ne, spuse Paula nerabdatoare. 

- Daca elaboreaza un plan, si cred ca se afla aici, sta 
deoparte. Dar daca nu-i reuseste, devine agresiv. 

- Ce înseamna asta? întreba Newman. 

- E probabil sa se apropie mai mult de locul actiunii. Pentru 
a supraveghea personal, cred. 


- Ce ne spune acest lucru? dori sa stie Paula, înde-partîndu- 
si o bucla de par de pe fata. Despre ce-i aici, vreau sa spun. 

- Stim ca se afla aici, continua Tweed. Sînt sigur ca aproape 
l-am încoltit la cabana Heather. Am presupus gresit ca s-a 
îndepartat de Hengistbury... 

- Vedem asta, interveni Newman. Ce ne spune? 

- Va fi frustrat. Si mai este si focul tras asupra mea în fata 
conacului. 

- Treci la subiect, îl ruga Paula. 

- E înspâimîntăâtor. Strategia lui obisnuita îl va aduce mai 
aproape de tinta lui. Eu. Probabil ca este aproape, foarte 
aproape de Hengistbury în acest moment. 

- O, Doamne! exclama Paula. 

- în cazul acesta, spuse Newman vesel, trebuie sa ne 
gîndim ca asteapta sa actioneze si are baza undeva în 
apropiere. Poate chiar foarte aproape. 


198 
COLIN FORBES 


- Nu exista nici un loc care sa se potriveasca descrierii, 
contesta Tweed. 

- Ba da, este, spuse Newman grav. Poate câ sînt singu—rul 
care a observat... 

Se întrerupse cînd Marler intra în încapere, cu casca de pilot în 
mînă. Paula îi trimise o bezea, apoi i se adresa: 

- Unde ai fost toata ziua? 

- Oh, replica Newman, s-a distrat. A zburat deasupra Angliei 
de Est si apoi deasupra Fensului. 

- N-a fost rea vremea, îi spuse Marler, si am intrat sa va 
spun noapte buna. Mă duc si eu sa închid un ochi. 

- Si Harry unde e? întreba Paula dupa ce acesta pleca. 

- Harry, îi spuse Newman, a inspectat Padurea toata ziua. 
Si-a luat prinzul la pachet. E convins ca pericolul va veni din 
Padure. 

- Si acum, interveni Tweed iritat, sper câ Bob poate 
continua cu ce avea de spus. 

- Am luat masina lui Harry astazi si am condus încet spre 
Gladworth pentru a-mi cumpara un pachet de tigari. La mica 


distanta de aici zidul înalt al Bellei se îndeparteaza de drum. 
Dincolo, Padurea domneste din nou. Nu departe se afla un drum 
nepavat catre o casa veche numita Cabana Vinâtorilor. Casa 
este ca o cabana. 

- îmi amintesc câ am văzut-o, confirma Paula. Arata foarte 
darapanata. 

- Si, continua Newman, după ce l-am auzit pe Tweed 
spunînd câ tactica lui Calouste cînd un plan nu merge bine este 
de a se apropia de tinta... 

- Pare putin probabil, comenta Paula ridicîndu-se, timp în 
care Tweed se ridica si el. E timpul sâ dormim, anunta ea. 


înfruntarea 
199 


- Voi mai sta treaz putin, spuse Newman. Sînt 

foarte agitat. 

Tweed o urma pe Paula pe scari, la citiva pasi în spa-—tele ei. Ea 
se afla la citiva metri în fata cînd el tusi scurt pentru a-si drege 
glasul. Usa pe lîngă care trecea se des-chise, iar Lavinia statea 
la intrare. Purta tot puloverul alb cu guler polo si fusta scurta. 
Statea cu picioarele goale si mîinile încrucisate. 

- Am recunoscut acel tusit ocazional, spuse ea cu un 
zimbet ademenitor. 

El se simti tulburat de aparitia ei, cu acei ochi albastri adînci. 
Simti o dorinta puternica de a o urma înauntru. 

- îmi placi, spuse ea cu o voce lina. Si cred ca si tu ma placi 
pe mine. 

- Te gasesc interesanta într-adevar, recunoscu el. 

- Atunci putem sa bem ceva împreuna. Cafea sau ceva mai 
puternic. 

El avea ambele miini în buzunarele hainei si realiza imediat ca 
erau strîns înclestate. Privind de-a lungul cori-dorului, o zari pe 
Paula care înca statea în fata usii ei, cu cheia apartamentului în 
mînă. Lavinia observa privirea. Se apleca în afara usii. 

- Buna, Paula. Ai avut o zi grea? As spune ca Tweeda 

avut. Abia poate sâ-si mai tina ochii deschisi. Zimbi. Odih- 
niti-vă bine amindoi. 

îi zîmbi lui Tweed, apoi închise usa. 


Tweed o urma pe Paula în apartamentul ei, pe care îl deschisese 
pînă cînd ajunse el acolo. Ea rînji asezîndu-se pe un fotoliu. 
Scoase o sticla de vin si doua pahare, pe care le umplu, apoi le 
aseza pe masa. Ciocnira paharele si baura. 

- Ce e asa de amuzant? o întreba Tweed. Zimbesti cu 

gura pînă la urechi. 


200 
COLIN FORBES 


- Te urmareste. Te place. Am auzit cînd a spus asta. O 
înteleg. Are în jur de treizeci de ani si îi plac barbatii mai în 
vîrstă. E, de asemenea, foarte inteligenta si considera barbatii 
tineri niste copii mai mari. 

- Ei bine, nu s-a întîmplat absolut nimic. 

- O gasesti interesanta, îl tachina ea. 

El se ridica si lovi masa cu palmele, cu o expresie sobra. 

- Ea este o suspecta în doua cazuri de crime oribile, alaturi 
de o serie de alti indivizi. Daca ar fi vinovata, as prezenta 
dovezile imediat. As face-o, stiind ca judecatorul ar trimite-o la 
închisoare pe viata fârâ posibilitatea eliberarii conditionate. E 
datoria mea. Eu sînt politist de formatie. 

- Stiu ca esti. îsi puse o mîna pe umarul lui. E unul din-tre 
zecile de motive pentru care te plac eu. 


24 

- Ma duc la culcare, domnule, îi spuse Snape lui Newman 
cînd intra în biblioteca. 

- Nu, nu te duci. Vreau să stai treaz pîna cînd ma întorc. Ca 
sâ îmi poti deschide portile cînd ies si apoi cînd ma întorc. 

- O plimbare? La ora aceasta din noapte? 

- Asta am spus. Deci pune-te pe treaba si des— 

chide portile... 

Newman se îndrepta catre iesirea de pe peluza. Daca ar fi mers 
pe pietricelele de pe drum, ar fi putut fi auzit de ci-neva. Cînd 
ajunse la drum, o lua spre stînga catre Gladworth. Mersul pe sub 
patura de crengi de brad de deasupra era o experienta 
halucinanta. Era atît de liniste si nimic nu misca. Nici vintul. 
Doar linistea sinistra. 


Cînd ajunse la locul în care zidul de la Hengistbury se despartea 
de drum, încetini. Se deplasa cu foarte mare atentie cînd ajunse 
la poteca ce ducea catre Cabana Vinatorilor. Poteca era 
acoperita pîna la nivelul gleznelor cu ace de brad. Asculta. Nu se 
auzea nici un sunet dinspre cabana si nu erau luminita fprasmp, 
Rra prea multa liniste. 

* 2ii>îtet*ca JucT Doefl /? (1 Â G-/« "7 


202 
COLIN FORBES 


Acum, vederea lui nocturna functiona bine. Cabana se afla la 
circa zece metri de drum, pe partea dreapta. Era foarte veche, 
cum spusese Paula, construita cu multi ani în urma, din 
caramida gri; era înalta de un etaj si avea un acoperis abrupt, cu 
hornuri patrate mari. Intrarea era stra—juita de o veranda lunga 
cu acoperis de piatra. „Prea multa liniste", îsi spuse Newman din 
nou. Desi avea toate sem-nele ca nu este locuita. 

Cu pistolul Smith & Wesson pregatit, el înainta pe poteca, 
pantofii sâi cu talpa moale nefacînd nici un zgomot cînd se 
cufundau în covorul de ace de brad. | se paru ca vede miscare în 
spatele cosului celui mai mare, se opri, astepta cu privirea în 
sus. Nimic. 

Apoi observa o încrengatura complexa de fire de trans—misie 
radio legate de cos. Era primul semn ca locul acesta nu era 
deloc ceea ce pârea. 

în interiorul Cabanei Vinatorilor un buton de alarma cu lumina 
rosie se aprinse intermitent cînd Newman pasi pe senzorul din 
covorul de ace de brad. Doi indivizi din bucatarie se privira 
reciproc. 

Unul din ei era îmbracat într-o jacheta de catifea si pan-taloni 
de stofa. Purta o pâlârie evreiasca pe cap si ochelari cu rama 
aurie pe vîrful nasului sau gros, deasupra unor buze carnoase. 
Avea o înfatisare de profesor. 

Tovarasul lui, Jacques, arata complet diferit. Mai înalt si bine 
făcut, avea miini uriase. Scoase un cutit înfricosator cu lama lata 
din teaca de la picior. Facu un gest de taiere a girului si arâtă 
câtre iesire. 


Profesorul se încrunta, dadu din cap, indica mai întîi câtre cos si 
mima fotografierea. Jacques dadu din cap, apoi îndeparta o 
placa de tabla de la baza cosului. îsi 


înfruntarea 203 

apleca usor capul si se catara pe scara care ducea în sus pe cos 
catre acoperis. 

Profesorul se apleca, îndeparta un covor greoi de pe podea, îsi 
vîri degetele într-un miner, trase si deschise larg o trapa, apoi 
cobori niste trepte de piatra catre pivnita. Jacques avea sâ-l 
urmeze pe aceeasi ruta. Caldura dinspre pivnita adie în sus. 
Pivnita era finisata luxos. Podeaua era mochetată în întregime. 
Caldura provenea de la un foc cu lemne pe care Profesorul îl 
stinse rapid. Apoi se aseza linistit pe canapea si începu sa 
studieze o carte veche numita Armele din Evul Mediu. 

Jacques îl fotografie pe intrus îndreptîndu-se catre ve-randa cu 
camera lui fara blit. Cobori înauntru pe scara din cos, închise 
usa de piatra ingenios construita, cobori pe scara, se întoarse în 
bucatarie, apoi puse la loc cu grija placa de tabla de culoarea 
caramizii. 

Singura lui problema reala era sa închida trapa dupa ce facuse 
citiva pasi în jos catre pivnita. Covorul masiv din bucatarie avea 
o banda adeziva puternica pe dos. Odata ce rezolva acest lucru, 
trase trapa în pozitia ei initiala si cobori în pivnita. Miinile lui 
mari erau transpirate; se aseza lînga Profesor, care citea calm 
cartea. Fara sa se uite la Jacques, el scoase o batista albastra 
mare din buzunar si i-o dadu. Jacques îsi sterse mîinile cu ea. 
Jacques scoase din buzunarul de la haina un mic aparat de 
fotografiat si extrase poza pe care o facuse din spatele cosului. 
Profesorul cumpara mereu tot ce e mai bun - aparatul functiona 
fâră blit si totusi facea poze clare pe întuneric. îi dadu fotografia 
Profesorului care o exa-mina privind peste pince-nez. Pe fata lui 
nu se înregistra nici o reactie. 


204 


COLIN FORBES 


Lua o agenda de pe o masa alaturata, scrise cu grija ceva, apoi 
i-o dadu lui Jacques, privindu-l atent în timp ce acesta citea 
scrisul. 

„Robert Newman. Membru cheie al echipei lui Tweed." Jacques 
se repezi înainte, cu cutitul masiv în mînă. Pro-fesorul întinse o 
mînă. Cu o forta surprinzatoare îl împinse pe Jacques înapoi în 
scaun. Apoi duse degetele aceleiasi miini la buze. „Nici o vorba", 
indica gestul lui. Continua sa citeasca din carte. 

Un nivel mai sus, Newman cerceta fiecare camera. Cînd intra în 
cel de-al doilea dormitor întîlni aceeasi atmosfera. Patul era 
facut, dar cearsafurile erau mucegaite. Si peste tot unde intra, 
trecea prin pînze de paianjen atîrnînd de tavan. Parea chiar mai 
frig în cabana decit afara. 

Intra în ultima camera ramasa de verificat, bucataria. Alte pînze 
de paianjen si din nou toate suprafetele erau acoperite de praf. 
Nici un miros de mîncare nu mai fusese simtit, poate de ani de 
zile. Apoi se opri, se încrunta. Doar i se parea lui sau se simtea o 
adiere slaba de caldura? 

îsi scoase o mânusa si tinu mîna goala deasupra aragazului. 
Nimic. Deci de ce simtise el caldura? îsi roti raza lanternei prin 
încapere. Spre deosebire de celelalte camere, podeaua de aici 
era acoperita cu folii de plastic în loc de piatra. 

„Logic, se gîndi el, aceasta fiind bucataria." Roti raza lanternei si 
vazu un covor gros în mijlocul podelei. Se apleca si pipai coltul, 
care era ridicat Se încrunta. Era lipicios, ca si cum ar fi fost 
acoperit cu un strat de adeziv. 

Rula încet covorul într-o parte, dezvelind podeaua de dedesubt. 
într-o parte, folia de plastic nu se potrivea per-fect. Era o 
despârtitură adîncă si îngusta. Viri cu grija o 


înfruntarea 
205 


mînă înauntru si simti un mîner, dar rezista impulsului de a 
ridica. Cu mare grija puse la loc covorul peste în-treaga 
suprafata. 

Se ridica în picioare avind o expresie încruntata. Era o pivnita 
jos. Daca fusese deschisa recent, acest lucru explica de ce 
simtise caldura doar în bucatarie. Pe cînd el examina cabana 


aparent nelocuită, cineva se ascundea dedesubt. Poate mai 
multe persoane. îi dadu un sentiment sinistru. 

Se întoarse în liniste la usa din fata. Era prevazuta cu o 
încuietoare, cea mai complicata de pe piata. Cînd intrase, 
folosise speraclul sofisticat care îi fusese furnizat de catre Harry. 
O deschisese cu usurinta. 

Acum, aflîndu-se pe veranda lunga, închise usa, care avea 
balamale bine unse. Instrumentul lui Harry o încuie în liniste. 
lesi tiptil de pe veranda, cu pistolul Smith & Wesson la îndemînă 
si asculta. 

Apoi avu grija sa se întoarca pe poteca prin mijlocul acesteia, 
exact asa cum sosise, picioarele afundîndu-i-se din nou în 
covorul de ace de brad. Se afla aproape de iesire cînd simti ceva 
tare sub picior. Se apleca dupa o scurta privire aruncata înapoi 
câtre cabana. Cu mânusa pe mînă, înlatura o gramada de ace 
de brad si o gâsi. 

O placa lata de metal parea sâ acopere poteca, avînd un sant 
adînc pe mijloc prevazut cu un cablu. Cine se afla în cabana 
fusese prevenit de prezenta lui de greutatea picioru-lui presînd 
asupra cablului de semnalizare. Probabil ca se aprinsese o 
lumina rosie undeva în cabana. 

Avu grija sa mature la loc acele de brad peste ce descoperise. 
Apoi începu lunga si anevoioasa calatorie prin noaptea geroasa 
câtre conac. Utiliza interfonul, Snape râspunzînd imediat si 
deschizînd portile. 


206 
COLin FORBES 


Newman îi multumi acestuia pentru ca asteptase atit de tirziu, îi 
dadu un bacsis generos, apoi urca scara, care paru mai lunga 
decit de obicei. Se opri în dreptul usii aparta-mentului lui Tweed, 
ridica mîna pentru a ciocani, apoi se hotari sa nu-l deranjeze. 
Merse catre apartamentul sau. Odata ajuns înauntru, se forta sa 
faca un dus, se strecura în pijamale si se trînti în asternuturi. 
Imediat ce capul îi ajunse pe perna, cazu într-un somn adînc. 
Lumina de pe noptiera râmase aprinsa toata noaptea. 


25 


Dupa micul dejun din dimineata urmatoare, Newman îi povesti 
lui Tweed vizita sa la Cabana Vinâtorilor. Marler, Harry si Paula 
erau, de asemenea, prezenti. Cînd termina, reactia lui Tweed îl 
surprinse. 

- în primul rînd, ai facut o treaba foarte buna, ai lucrat bine, 
Bob. Si felul în care te-ai descurcat a fost perfect. Pentru 
moment nu ne apropiem de acel loc. Daca trecem cu masina pe 
lîngă el, nimeni nici macar sa nu se uite în directia aceea. 

- Nu înteleg, protesta Newman. L-am putea avea pe 
Calouste în mînă. 

- Sper sa fie asa. Deci nu vreau sa ne scape, cum a facut la 
Cabana Heather. Va avea un plan de fuga. Am ajuns sa stiu cum 
gîndeste Calouste. S-a apropiat de mine dupa ce a esuat sa ma 
omoare de doua ori. 

- Cred ca ai dreptate, spuse Paula. 

Erau adunati în biblioteca mare de la parter. înainte de a-i 
permite lui Newman sa raporteze, Tweed verificase fiecare 
fotoliu din încapere pentru a se asigura ca nu sînt ascunsi Leo 
sau Crystal, ascultînd. 


208 
COLIN FORBES 


Citiva dintre ei se ridicau sa plece cînd suna mobilul lui Tweed. 
Facu un gest indicîndu-le sa astepte. Era Monica, telefonînd din 
Park Crescent. Tweed asculta, vorbi putin, apoi îi multumi 
pentru telefon. Nimic din expresia lui nu indica faptul câ discutia 
ar fi fost importanta. 

- Apropiati-vă, ordona el. Voi vorbi foarte încet Vesti tul- 
buratoare: Monica a primit un telefon de la Philip Cardon de pe 
Continent. Foarte scurt. Citez ce a spus el: „Prietenul nostru a 
ordonat ca elita lui de adjutanti francezi sa vina aici urgent. 
Probabil ei se afla deja în Anglia". Sfirsi-tul mesajului. 

- Nu înteleg, spuse Harry. 

- Philip ne avertizeaza câ Doubenkian a adus aici elita de 
asasini francezi. Am omis ceva. Sînt sase sau sapte; Calouste nu 
face lucrurile pe jumatate. 

- Vor veni prin Padure sa ne atace aici, avertiza Marler. 
Frontul de apropiere firesc. Si spre deosebire de noi, vor folosi 


armele lor preferate - cutitele. Deci sugerez ca echipa sa 
mearga în Padure, împrastiata, acum. 

- Te voi îndruma, se oferi Harry. Probabil cunosc zona mai 
bine decit oricare dintre voi. 


- Stai o clipa, interveni Tweed. E o problema. Cadavrele. Atit 
papitoii de la Ministerul de Interne, cît si cei de la Externe joaca 
sah diplomatic cu Parisul. Francezii asteapta un motiv sa ne 
mînjeascâ. Desi avem de-a face cu criminali, Parisul ar putea sa 
zbiere ca sînt masacrati cetateni francezi. 

- Am eu solutia, interveni Harry. Am descoperit o veche 
cariera de piatra, cu marginile prabusite, în partea cealalta a 
Padurii. Cadavre. Are rost sa spun mai multe? 


înfruntarea 
209 


- Nu, spuse Tweed. în timp ce echipa lui se îndrepta energic 
catre usa, striga: Fiti atenti - veti avea de-a face cu profesionisti. 
- Credeam ca si noi sîntem profesionisti, îi raspunse Harry 
în vreme ce pleca închizînd usa. 

- Lucrurile se încing, îi spuse Tweed Paulei cînd râma—sera 
singuri. Ritmul se accelereaza. Dar am mai întîlnit asa ceva. 

- Nu îmi place ideea ca echipa noastra sa rataceasca prin 
Padure, spuse ea. 

- Dar nu se vor rataci daca vor fi ghidati de Harry. 

Citeva minute mai tîrziu, usa se deschise încet si Leo îsi strecura 
capul înauntru. în spatele lui aparu si capul lui Crystal. 

- Mai e cineva aici? sopti el. Bun. Avem sa-ti spunem 

un secret important. 

„Nu înca unul", se gîndi Paula. Cel despre doamna Carlyle 
fusese destul de râu, dar important. 

împreuna cu Tweed si Paula, cei doi se adunara în jurul mesei. 
Crystal, parînd entuziasmata, îsi dadu parul de pe fata în vreme 
ce Leo parea hotârit. 

- Ati auzit ca mama noastra a murit într-un accident de 
masina, începu Leo. Eu aveam unsprezece ani, iar Crystal, 

opt. Mama conducea singura catre casa pe un drum pe care 

îl cunostea bine. Se întorcea din Midhurst si urca pe un 


deal abrupt cu o curba în vîrf, Hook Corner. Este la mare 
înaltime, avînd o prapastie de o suta de metri într-o parte si 
un mare semn de avertizare. Hook Corner este o curba 
periculoasa astfel câ ea a condus încet, sînt sigur, cum facea 
întotdeauna. Ma urmăriti? 


210 
COLIN FORBES 


- Da, spuse Tweed, cu mîinile la barbie, asteptînd ca Crystal 
sa intervina, lucru pe care ea nu-l facu. 

- Dupa ce treci de Hook Corner, continua Leo, ajungi la un 
coboris abrupt, astfel ca frînezi. Masina mamei a tre—cut peste 
margine si a sfirsit la o suta de metri în jos, facuta zob. Politia, 
sub comanda inspectorului Trafford... 

- Tetford? întreba Tweed. Cel care înca mai este în functie 
în Leaminster. 

- El e. Tetford. E aici de o vesnicie. Tetford a înregistrat 
asa-zisul accident al mamei drept înca un accident într-o curba 
periculoasa. Nu a fost. Se umblase la sistemul de frinare. Cînd 
mama a apasat frina, aceasta nu a functionat. A fost crima. 

- Mama a fost omorită, spuse Crystal. Tetford a musa- 
malizat totul. 

- De unde stii ca s-a umblat la sistemul de frînare? întreba 
Tweed, aplecîndu-se în fata. 

- Leo este mecanic, spuse Crystal. A lucrat pentru un atelier 
odata si era atit de priceput încît i-au oferit o slujba. Poate 
demonta o masina în bucati si apoi så o asambleze la loc 
perfect. Poate face o demonstratie pe Audi-ul tau. 

- Nu, multumesc, spuse Tweed ferm. Cînd ai coborit să 
examinezi masina accidentata? 

- A doua zi dupa ce oamenii lui au facut o cercetare 
superficiala. 

- Si i-ai prezentat descoperirile tale lui Tetford? 

-1 le-am prezentat. Fata lui Leo se înrosi. Mi-a spus ca am doar 
doisprezece ani - mi-a si gresit vîrsta - si m-a pre-venit sâ nu 
râspîndesc povesti prostesti sau o så am pro—bleme mari. 

- Si ai mai spus asta cuiva de atunci? 

- Doar lui Crystal, si ea nu a spus nimanui. 


înfruntarea 
211 


- Cu siguranta i-ai spus lui Warner, tatal tau. 

- Stiam ca nu voia sa discute cu nimeni despre treaba asta. 
Nu a mai vorbit despre asta de atunci. îti spun acum ca sa stii 
tot ce ar putea fi legat de investigatia ta. 

- Sa ramînâ asa. Si îti sînt recunoscator ca mi-ai spus. 

Se ridicara amîndoi si parasira biblioteca împreuna. 

Tweed o privi pe Paula, care avea o expresie foarte serioasa. 

- Ce crezi despre asta? 

- Ar putea da o noua dimensiune cazului. îl cred pe 

Leo. L-am vazut mesterind la motocicleta, dezasamblînd-o 

apoi fâcînd-o la loc. 

Se opri din vorbit cînd usa se deschise si Marshal intra în 
încapere, cu obisnuita lui atitudine exuberanta. Purta pantaloni 
de calarie, viriti în niste cizme din piele lungi si stralucitoare si o 
tunica galbena. în mîna dreapta tinea un bici, pe care îl plesni 
de cizme. 

- 'Neata, domnilor detectivi. E timpul sa rezolvati cazul. 
Tweed nu se amuza. îl privi dur pe Marshal înainte de a vorbi. 

- Nu este un subiect usor de tratat cînd propria mama a fost 
ucisa cu brutalitate. Si sîntem mai aproape de rezol—varea 
cazului decît cînd am sosit. Intentionezi sa calaresti? 

- Chiar ma gindesc sa fac o plimbare prin padure. Lavinia 
deseori calareste pe traseul amenajat dincolo de terenurile de 
tenis, care are obstacole dificile. Ea zboara peste ele. Eu nu pot 
sa o privesc. Dar în dimineata aceasta ma voi afla pe cel de-al 
doilea cal al meu, Whiskers. Un cal lent deci sigur pentru a te 
duce în padure. 

- In acest caz, domnule Main, va sugerez sa va aminati 
plimbarea si sa ramiîneti în apartamentul dumneavoastra în 
dimineata aceasta. 


212 


COLIM FORBES 


- Pentru ce naibii? Nu poti sa-mi ordoni mie ce sa fac! 

- Unii membri ai echipei mele se afla în Padure împus-cînd 
iepuri pentru a-l ajuta pe Snape. Exista pericolul ca înmultirea 
populatiei de prieteni de-ai nostri cu blânită sa produca o 
invazie. 

- N-am vazut nici o blestematie dintr-asta pe peluza. 

- Si nu vreti ca ei sa invadeze peluza, sa sape un labi—rint 
de vizuini. De asemenea, continua Tweed amiabil, nu as vrea ca 
unul dintre suspectii mei sa fie împuscat. 

- Eu sînt suspect? întreba Marshal cu fata schimonosita de 
furie. 

- Toata lumea din acest conac este pînă cînd vom avea 
toate dovezile pe care le adun în fiecare ceas. 

- A, ei bine... Marshal se opri, nesigur. Am o gramada de 
conturi de verificat în apartamentul meu. Daca îmi spu—neai 
mai devreme, nu m-as fi schimbat în costumatia asta. 

După aceasta replica de despartire, parasi biblioteca, trîntind 
usa în urma lui. Imediat dupa aceea Snape aparu cu un telefon 
pe care îl vîrî într-o priza din perete. 

- Va cauta un domn, profesorul Heathstone. A cerut cu 
dumneavoastra personal. A spus ca e urgent. 

- Alo, aici Tweed. 

- Buna dimineata, domnule Tweed, voi fi concis. Eu sînt un 
comerciant de cârti rare. 

- Eu nu am treaba cu asa ceva. 

Vocea era ascutita, ca aceea a unui om bâtrîn, ragusita si 
pronuntînd fiecare cuvînt încet. Ca si cum trebuia sa îsi 
aminteasca ce voia sa spuna. 

- A, continua vocea, un om impulsiv. Nu e ceea ce ma as~ 
teptam. Am o informatie importanta pentru dumneavoastra. 


înfruntarea 
213 


Am o camera la hotelul Pike's Peak din Gladworth. Ati putea 
ajunge aici în, sâ zicem, cincisprezece minute? 

- Nu, nu pot. Va trebui sâ aflu mai multe despre aceasta 
informatie presupus importanta înainte de a mă deplasa câtre 
dumneavoastra. 


- Foarte bine. Mă aflam de curind într-un anticariat din Paris 
cînd, vîrîtă printre niste vechituri, am gasit o editie originala a 
lui Ulise, de autorul irlandez. Aveti idee cu cît ar putea fi vindută 
la o licitatie în Londra? 

- Nu. Si daca nu treceti la subiect rapid, închid. 

- Rabdare, domnule Tweed. Doar cîteva clipe. înauntru era 
o hîrtie cu niste nume tiparite pe ea, o foaie noua. Pre-ciza 
numele membrilor unei organizatii numite Cercul Rosu. 
Presedintele, se pare, este cineva pe nume Calouste si nu mai 
stiu cum. 

Urma un moment de liniste. Lui Tweed i se pâru ca aude o 
respiratie grea pe fir. 

- Ajung la hotelul dumneavoastra în jumatate de ora, spuse 
Tweed în momentul în care Harry intra în biblioteca. 

- Va va costa, domnule Tweed. Eu sînt un om de afaceri. 

- întotdeauna costa. Ce este, Harry? întreba Tweed 
închizînd telefonul, iar Marler îi urma în biblioteca. 

- Credeam ca ti-am spus ca sîntem cu totii gata de 
ple—care la intrarea din spate. 

- Ai ajuns la momentul oportun. Schimbare de planuri. 
Newman intra în vreme ce Tweed începea să le spună 

despre telefonul misterios, relatînd fiecare cuvînt din memorie si 
spunînd ca se va întiîlni cu acest profesor Heathstone la hotelul 
Pike's Peak. Paula interveni spu=nînd ca va merge cu el. 

Marler întocmi imediat un plan detaliat, amintindu-i lui Tweed de 
avertismentul lui Philip Cordon ca sase sau sapte 


214 
COLIN FORBES 


ucigasi francezi sosisera. El considera ca Philip, ca de obi-cei, 
exagerase numarul lor pentru a-l pune în alerta maxima pe 
Tweed. Le spuse lui Harry si lui Newman cum trebuie sa 
reactioneze. 

- Parcarea de la hotel este punctul periculos, deci tre—buie 
sa ajungem mai întîi acolo. 

- Sper ca ai dreptate, îi spuse Paula lui Marler, ar putea fi 
foarte periculos pentru Tweed. 


- Nu am avut eu dreptate întotdeauna? spuse Marler 
zimbind si punîndu-si mîna în jurul taliei ei, linistind-o. 

- Pai, sa ma gîndesc, îl tachina ea. 

- Si înainte de a pleca, continua Marler în timp ce Tweed 
astepta nerabdator la usa. 

- Ce mai e acum? se rasti Tweed. 

- Vreau ca toti sâ-i dati catusele lui Harry. Va avea nevoie 
de cît mai multe. 


26 

- Aceasta întîlnire de la hotel e o capcana, spuse Paula, 
asezata lînga Tweed, care conducea Audi-ul prin tunelul ce 
ducea catre Gladworth. Nu-mi place deloc. 

- Bineînteles ca este o capcana, replica Tweed., 

- O capcana pentru tine, insista ea, deci de ce te 

îndrepti spre ea? 

- Pentru ca o capcana poate fi rasturnata, eliminîndu-i pe 
cei care o întind. 

- Daca spui tu. 

Dispozitia ei era înrautatita de schimbarea de vreme. Soarele 
disparuse. Ea avu senzatia ca, desi cu farurile aprinse, 
conduceau spre pierzanie. 

La mica distanta în urma lor, Newman conducea Merce-des-ul 
sau. Drept pasageri îi avea în spate pe Marler si pe Harry. Harry 
scosese din geanta lui de scule o arma cu teava lunga si subtire, 
pe care i-o dâdu lui Marler. îi dâdu, de asemenea, un încarcator 
mare de metal perforat la inter—vale egale, plus cîteva cartuse. 
- Un Colt american, spuse Marler. Nu se prea gasesc, 

chiar si în State. 


216 
COLID FORBES 


- Un prieten al meu, aflat în vizita în New York, a fost 
amenintat cu asa ceva într-un bar. 11-a luat americanului. 
Amicul nu stia câ nu poti să ameninti un provincial. Partea mai 
scurta cu interior filetat este... 

- Un amortizor, spuse Marler. Problema e câ asa ceva poate 
bloca arma. 


- De acord. Dar poti så mai tragi doua focuri, poate trei 
înainte de a avea probleme. 

- Crezi câ pot, daca va fi nevoie, sâ o folosesc... 

- Pentru a baga în sperieti un inamic. 

- Ar putea fi de folos. Multam. 

Nelinistea lui Marler, mascata cu grija, era câ vor ajunge în 
parcarea hotelului dupa ucigasii francezi. Acest lucru ar fi 
conferit dusmanului un avantaj urias. 

Marler nu avea de unde să stie ca acesta era si motivul de 
îngrijorare al Paulei. Calouste avea reputatia unui organizator 
stralucit. îsi aminti câ ei înca nu stiau daca barbatul care îl 
sunase pe Tweed era într-adevâr profe-—sorul Heathstone. 
Paula dadu ordinul de cum intrara în Gladworth, care era linistit, 
ca de obicei. Cerceta din priviri strada câutînd masini parcate. 
Nici una. 

- Parchează masina la citiva metri de intrarea parcarii 
hotelului. 

- De ce? întreba Tweed. 

- să faci cum îti spun. 

Parca unde sugerase ea. Spre groaza lui, Paula, cu pistolul 
Browning scos din tocul de la picior, iesi rapid din masina si se 
îndrepta sprinten câtre parcare. Alesese aceasta arma deoarece 
era mai usor de ascuns, tinuta aproape, într-o parte. 


înfruntarea 
217 


Merse încet, cu o tigara neaprinsa între buze, ca o sim—pla 
localnica aflata în cautarea prietenului ei. Parcarea era pustie. 
Se întoarse la intrare, fâcîndu-i semn lui Tweed, care duse 
masina înauntru. Arata catre un loc lîngă zidul hotelului si rasuci 
mîna indicîndu-i sa intre cu spatele pen-tru a fi gata de o 
demarare în tromba. 

Mercedes-ul, condus de Newman, oprise la intrarea în 
Gladworth. El observase miscarile Paulei si stia câ nu este nici 
un pericol. înca. 

Tweed iesi din parcare împreuna cu Paula, apoi intrara în holul 
receptiei spatioase pe lîngă un palmier vestejit dintr-un ghiveci, 


catre biroul de receptie. Fata din spatele biroului îl întîmpina cu 
un zîmbet ospitalier. 

- Daca judec după parcarea voastra, nu aveti prea multi 
oaspeti, remarca el. 

- Doar unul. Din cauza perioadei din an. Veniti în iunie si 
veti vedea câ dam pe dinafara de lume. O multime de alpinisti 
nebuni, dornici sa escaladeze Pike's Peak. Apoi îsi duse mîna la 
gura. O, am spus ce nu trebuia? 

- Cu siguranta, nu. Singurul munte pe care doresc sâ-l 
escaladez este Canary Wharf din Londra. Cu liftul. Am venit cu 
programare pentru a ne întîlni cu profe—sorul Heathstone. 

- Se afla în cel mai bun apartament al nostru, camera 14, 
primul etaj. Ofta. Sarmanul om e în scaun cu rotile. 

- Nu l-am mai întîlnit pînă acum. Scaun cu rotile? 

- Le-a luat managerului si portarului mult efort pentru a-l 
urca pe scari în acel scaun cu rotile. Să îi telefonez si sâ-1 anunt 
câ sositi? 

- Nu, multumesc. Stie câ sosim, dar am vrea să-i facem o 
surpriza. îi place asta. 


218 
COLIN FORBES 


Camera 14 era la jumatatea unui coridor lat. Usa avea vizor, de 
care Tweed se tinu la distanta mare cînd apasa pe butonul 
soneriei. 

Nu se întîmpla nimic pret de cîteva minute, apoi usa se deschise 
cu lantul pus. O fata bâtrînă se ivi, dadu din cap, îndeparta 
lantul, apoi deschise usa. Profesorul Heathstone zimbi si 
manevra manetele pînă cînd ajunse în viteza în spatele unui 
birou mare. Le facu semn lui Tweed si Paulei sâ ia loc pe doua 
scaune confortabile cu spatar îndreptate catre el. Tweed facu 
prezentarile. 

- Sînteti foarte prompt, domnule, raspunse Heathstone. 
îmi place acest lucru. Si mi-ati înveselit ziua aducînd-o pe 
minunata dumneavoastra asistenta, domnisoara Grey. 

Reusi cu greu sa faca o plecaciune catre ea. Au un bar bine 
aprovizionat jos. Cu ce vă pot trata? 


Oaspetii îi multumira amîndoi si refuzara oferta. Paula era 
crispata si în consecinta foarte alerta. Se apleca sa-si aranjeze 
jeansii la glezna stingă, verificînd daca pistolul ei Browning se 
putea scoate usor. 

Profesorul Heathstone nu era ceea ce se asteptasera ei. în 
primul rind, era vorba de scaunul cu rotile. Apoi pielea lui era 
foarte încretita, ca a unui crocodil. Ochii lui caprui îi priveau din 
spatele unor ochelari cu rama aurie. Tweed observa ca vocea lui 
era mai puternica, accentul ca al unui scolar britanic de demult. 
Poate câ reusea mai greu să vor-beasca la telefon. 

- Acum, domnule, continua Heathstone, eu sînt un om de 
afaceri si faptul câ dumneavoastra ati venit la mine su-gereaza 
câ documentul are valoare pentru dumneavoastra. Sper că nu 
vă deranjeaza sa-mi platiti un comision. în bani gheata, desigur. 
Sâ zicem doua sute de lire. 

- Sînt multi bani, remarca Tweed. 


înfruntarea 
219 


- Vă asigur, domnule, ca am platit cu mult mai mult pentru 
prima editie a lui Ulise în interiorul careia am gasit acest 
document. Desigur ca îl pot vinde pe o suma de trei ori mai 
mare. Proprietarul anticariatului nu avea idee de valoarea ei 
reala, mustaci el. 

- Vă voi plati comisionul dupa ce voi fi examinat docu- 
mentul. Fâcu o pauza. Ce este aceasta organizatie numita 
Cercul Rosu? 

- Chiar nu am nici o idee. Si nici nu-mi pasa, domnule. 
Tweed dâdu din cap. într-o conversatie recenta cu 

Buchanan i se spusese câ politia franceza descoperise de curînd 
câ era numele secret al organizatiei de pe întreg con=tinentul a 
lui Calouste. 

- înteleg că timpul dumneavoastra este pretios, spuse 
Heathstone punîndu-si ambele miini pe manetele scaunului 

cu rotile. 

Fereastra din spatele sau avea vedere câtre parcare, aflata prea 
departe pentru ca Tweed sau Paula sâ o poata zari. Auzira 


zgomotul unei masini intrînd. Aproape ime-—diat sosi o a doua 
masina. 

Heathstone roti cu dibacie scaunul, mutindu-1 astfel încît så 
poată vedea pe fereastra. Chicoti, roti scaunul înapoi si chicoti 
din nou, apoi vorbi. 

- Receptie de nunta. Aceasta va fi cea mai frumoasa zi din 
viata lor. Acum, sa trecem la afaceri. Comisionul vă convine, 
domnule? 

- Dupa ce voi fi vazut documentul. 

Cu mare abilitate, Heathstone manevra scaunul în viteza prin 
camera câtre o usâ care evident facea legatura cu camera 
alaturata. întorcîndu-se, li se adresa peste umar. 

-Aveti banii la dumneavoastra? 

- Bineînteles că îi am. 


220 
COLIN FORBES 


Usa se închise. Paula se încrunta si ridica din sprîncene privind 
catre Tweed. 

- Probabil ca are pretioasa lui editie originala a lui 

Ulise ascunsa în acea camera. 

Ceva mai devreme, asteptînd la intrarea în Gladworth, Harry îi 
facuse o sugestie tovarasului sâu. Dori sa schimbe locurile cu 
Newman, pentru a trece el la volan, în vreme ce acesta sa 
ocupe locul de lîngă sofer. Nestiind ce are de gind, Newman, 
care avea întotdeauna încredere în Harry, accepta. 

- Se apropie un Citroen mare plin cu oameni în spatele 
nostru, avertiza Harry. Condu pînă în mijlocul parcarii, 

departe de zid. Repede... 

Newman conduse Mercedesul în parcarea pustie -unde doar 
Audi-ul lui Tweed ocupa un loc. Citroen-ul intra în viteza si opri 
la cîtiva metri în dreapta Mercedesului. Evenimentele urmatoare 
se desfasurara atit de rapid încit ar fi fost foarte greu de 
cronometrat. 

- Stop! ordona Harry. 

în timp ce Newman frînăâ, Harry iesi din masina ca un sprinter, 
cu pistolul Walther în mînă. Traversa parcarea în fuga, ajungind 
la Citroen în timp ce unul dintre cei patru ucigasi francezi, cu 


cutite în mîna, deschise portiera din partea stinga încercînd sa 
iasâ. Harry trînti usa în timp ce criminalul avea un picior în 
afara. Usa îi rani piciorul ca o lovitura de topor. Criminalul tipa 
de durere, cu piciorul înca prins în usa. 

în acest timp Marler ajunsese la portiera soferului, cu un Walther 
în mînâ. Geamul era coborit, iar soferul se pregatea sa iasă în 
afara, cu un cutit înfricosator în mîna dreapta. Marler etala un 
zimbet neplacut tintind 


înfruntarea 
221 


Walther-ul. Soferul ridica ambele miini catre plafon, aruncînd 
cutitul. 

Cei doi ucigasi din spate erau pe cale sa coboare pen=tru a se 
alatura disputei cînd auzira un ciocanit zgomotos în luneta din 
spate. Privind în urma, îl zarira pe Newman, cu pistolul lui Smith 
& Wesson îndreptat direct catre ei, miscînd teava dinspre unul 
catre celalalt. Râmasera nemiscati. 

Cu cîteva secunde înainte, profesorul Heathstone pri—vise pe 
fereastra si facuse remarca cu „receptie de nunta". 

Harry îl scoase acum din masina pe criminalul cu pi—ciorul ranit 
si îl împinse la pâmiînt cu fata în jos pe cimentul aspru, apoi 
scoase prima pereche de catuse si le puse strîns în jurul 
încheieturilor lui. Alerga catre scaunul soferului unde Marler 
deschisese portiera si apâsâ cu putere teava armei pe unul din 
ochii criminalului. Nu avea rost să se joace cu astfel de criminali 
fara scrupule. 

Marler vorbea fluent franceza, iar în limbaj de strada ucigasul 
întelese cînd acesta îi porunci sâ iasa si sa se întinda cu fata în 
jos pe drum. Criminalul ezita, strîngînd în continuare cutitul în 
mînâ. Harry lovi puternic cu mine—rul armei peste degetele 
ucigasului, rupîndu-le. Ucigasul tipa, iar cutitul cazu, apoi Harry 
îl trase în afara si-l împinse pe alee si îi imobiliza mîinile la 
spate cu o pereche de catuse, ignorind gemetele lui de durere. 
Repezindu-se în spate, el nu pierdu vremea în vreme ce unul 
dintre ucigasi, sub amenintarea revolverului lui Newman, cobori 
din masina si se aseza pe burta pe alee. Fusese zdruncinat de 
imaginea primului prizonier al lui Harry care stâtea pe jos cu 


piciorul într-un unghi nefiresc. Cel din urma ucigas avea sînge 
rece. 

în ciuda pistolului Smith & Wesson din mîna lui Newman, el sari 
din masina, cu cutitul de vinâtoare 


222 
COLIN FORBES 


îndreptat asupra stomacului lui Harry. Newman îl lovi cu patul 
armei deasupra nasului, deseori o lovitura letala. Acesta se 
prabusi, jumatate în afara si jumatate înauntrul masinii. 

- Multam, spuse Harry. A fost cît pe ce. Probabil e mort. 
Cui îi pasa? 

Verifica pulsul ucigasului. Reactia lui exprima surprindere si o 
umbra de regret. 

- Nenorocitul e înca în viata. Inima îi bate ceas. 

îl trase cu totul afara, îl întoarse, îi împreuna miinile, îi puse o 
pereche de catuse, apoi se ridica. 

- Nu e râu pentru o dimineata rea de munca, comenta 
Marler. Acum eu zic sa punem toti prizonierii în spate în 

Mert si sâ-i ducem comandantului Buchanan. Toti stau 
probabil ilegal, deci poate sâ-i trimita înapoi în Franta cu 
complimentele noastre. 

în camera 14 de la primul etaj, Paula devenea nerabda-toare, îsi 
verifica ceasul si îl privi pe Tweed. 

- A plecat de cinci minute. Banuiesc ceva. 

- Si eu, spuse Tweed. Mergem sâ aruncam o privire. 

Paula avea pistolul Browning pregatit cînd Tweed 

deschise în forta usa de legatura. Profesorul Heathstone 
disparuse. Intrara în alt dormitor. Nimeni. Pe o masa se afla o 
copie veche a lui Ulise. Tweed o deschise la data publi-carii din 
paginile de introducere. Rise. 

- E oa treia editie, nu prima. N-are nici o valoare. Si 

nici un document înauntru. Ce surpriza! 

Paula alerga catre o usâ pe care scria: IESIRE DE URGENTA. 

O deschise si zari niste scari de piatra care duceau în jos. 
Cobori, cu Tweed în urma ei strigindu-i sa fie atenta. 


înfruntarea 


223 


Deschise usa de la parter ridicînd bara si se gasi pe un gang. De 
cealalta parte, o usa ducea catre un garaj. Auzi o masina 
pornind, dar cînd ajunse înauntru aceasta disparuse, virînd spre 
Hengistbury. 

Tweed o conduse pe gang câtre strada principala si apoi câtre 
parcare. Mercedesul, condus de Newman si cu Marler alaturi, iar 
Harry între ei, era pe punctul de a pleca. în spate, prizonierii 
legati cu catuse erau pusi gramada unul peste altul. 

- Despre asta era vorba. Domnii din spate erau pusi sa va 
omoare pe voi doi. Ducem aceasta sleahta, toti aflati ile-gal, sînt 
sigur, si-i punem lui Buchanan în brate. 

- E un drum lung, îi spuse Tweed. îi voi telefona lui 
Buchanan pentru a-i spune să trimita masini de politie să va 
întilnească, sâ vă ia bagajul, apoi puteti sâ va îndreptati direct 
câtre Hengistbury. 

- Cum te-ai înteles cu profesorul Heathstone? întreba 
Newman în timp ce Marler pornea masina. 

- A fost o conversatie cam scurta, apoi a scapat pe o usâ de 
legâtură în camera de alaturi. 

- Deci Calouste a scapat înca o data, spuse Marler, coborînd 
vocea. 

- E un sobolan insistent. Se va întoarce. îl astept. 


27 

- Te asteapta un plic sigilat de la Buchanan, îi întimpina 
Lavinia deschizind usa holului. A telefonat si a spus ca va sosi 
prin curier. Mi-a comunicat mie cînd i-am spus ca esti plecat cu 
Paula. 

- l-ai spus ca si restul echipei mele e plecata? întreba 
Tweed în vreme ce intrara în hol si ea închise usa. 

- Nu i-am spus. Zimbi. E un om care vorbeste putin. Si eu la 
fel. Nu dau nimanui informatii decît daca sînt nevoita. 

- Ei bine, îti sînt recunoscator, replica Tweed în vreme ce ea 
îi înmîna plicul. E vreun loc pe aici unde sa nu fim deranjati? 

- Puteti folosi biblioteca mica de la etaj de lîngă biroul 
Bellei. Nimanui nu-i mai place mai nou sâ mearga în acel loc. 


Tweed îi multumi din nou. Ea purta o fusta mai lunga, tivul 
ajungîndu-i sub genunchi. în jurul taliei avea un sort. îl atinse. 
- Va rog sa-mi scuzati tinuta. Sînt în bucatarie, coc 

niste placinta cu lâmiie. Acum, dati-mi pardesiile pentru a 

va putea ascunde în biblioteca. 


înfruntarea 
225 


Tweed intra în biblioteca de la etaj. Se aseza la o masa, cu Paula 
lîngă el, si verifica sigiliul plicului, care era intact, îl desfacu 
încet. 

Mobilul suna. Era Buchanan. 

- Tweed? Bun. Doar voiam sa-ti spun ca plicul -A ajuns? 
Bun. - contine cinci portrete facute de un anume Loriot, despre 
care Serviciul Secret francez crede ca sînt ale lui Calouste. Daca 
e asa, e excelent. Schitat de un stu—dent într-un bar obscur din 
Paris. Subiectul avea cu el un francez care ar putea fi ajutorul 
sau. Confirmarea trista este ca studentul a fost gasit decapitat 
plutind pe Sena. Asta se întîmpla dupa ce m-am văzut cu el la 
sediu si mi-a spus ca 1-a auzit pe ajutor adresîndu-i-se drept 
Calouste. Cînd am spus „eu" sau „mie" l-am citat pe Loriot. 

- De ce l-ar fi alertat acest lucru pe student? 

- Deoarece Calouste devine din ce în ce mai putin invizibil. 
A fost un articol plantat de mine în Le Monde. Un titlu mare: 
„Calouste Doubenkian: Cautat pentru cer-cetari". Reporterul 
care a scris articolul se afla acum pazit de politie într-o casa 
conspirativa. Vreun progres acolo în ceea ce reporterul Drew 
Franklin numeste „Crimele colie—relor'? Nici nu credeam câ-mi 
vei spune deja ceva. Tre-buie sâ plec degraba acum. 

Tweed îi spuse Paulei în mare ceea ce îi comunicase Buchanan. 
Ea dadu nerabdatoare din cap. 

- Va dura toata ziua pînă cînd vedem ce se afla în plic? 

- Pisica moare de curiozitate, ca să folosesc un cliseu, o 
tachina el. 

- Ei bine, femeile sînt curioase ca pisicile daca au ceva aici 
sus - facu semn catre timplă - în afara de craniu. 

Scoase din plic cinci fotocopii ale aceluiasi desen. Era o schita 
executata cu carbune si putea sa fi fost desenata de 


226 
COLIN FORBES 


catre ea. îsi tinu respiratia. îsi putea da seama ca sarmanul 
student francez omorit putea deveni un artist talentat. Dar 
schitele fura cele care o frapara. 

- Nu seamana deloc cu profesorul Heathstone. 

- Nu, nu seamana. 

Heathstone i se paruse ca avînd aproape de optzeci de ani sau 
chiar fiind trecut de optzeci. Schita reprezenta pe cineva de 
aproape cincizeci de ani, un barbat cu înfatisare malefica, cu 
maxilar în forma de lopata, gura fina, nas cîrn si purtînd ochelari 
de soare, care îi ascundeau ochii. Ceva din schita o facu sa se 
înfioare. 

- Poate ca Heathstone era un ajutor, spuse ea ezitant. 

- Credeam ca vei sugera ca Heathstone era bine 

deghizat. Contrastul e prea mare pentru asa ceva. 

- Ei bine, cînd a fugit, am auzit masina lui Heathstone 
îndreptîndu-se în directia aceasta catre Londra. 

- Sau poate catre Cabana Vinâtorilor. 

Se auzi un ciocanit la usa. Tweed viri schitele înapoi în plic, apoi 
striga: 

- Intra, te rog. 

Aparu Lavinia, fara sort, ducînd o tava de argint cu vesela 
Rosenthal, un vas mare, o carafa cu lapte, farfurii, dintre care pe 
una dintre ele se aflau diverse sortimente de prajituri. Le aranja 
pe masa. 

- M-am gîndit ca v-ar placea niste cafea pentru a va tine în 
priza. 

- Da, ne-ar placea. Ce amabil, spuse Tweed. Si daca te afli 
aici, te-as ruga sa îmi raspunzi la cîteva întrebari. 

- Desigur. îsi trase un scaun pentru a li se alatura si apoi se 
aseza. Nu pot sa promit ca voi raspunde la toate daca sînt cu 
privire la modul de functionare a bancii, con-cluziona ea 
zimbind. 


înfruntarea 


227 


- Nu vreau secrete, spuse el, asezîndu-si scaunul ast—fel 
încît genunchii ei aproape îi atingeau pe ai lui. Dar Bella nu mi-a 
dat nici cea mai vaga idee. Trebuie sa tineti evidente. 

- Tinem. Intr-un fel vei crede ca sîntem de moda veche. Nu 
avem computere aici si nici legatura internet. Bella spunea ca 
daca hackerii au reusit sa intre la Pentagon, lucru realizat de 
baieti tineri, atunci cu siguranta ar putea intra la noi, daca am 
avea asa ceva. 

Paula zîmbea în sinea ei. Tweed interzisese aparatura moderna 
din biroul lui pentru acelasi motiv. Pînă la urma, sînt la mijloc 
vietile agentilor externi. 

- Daca îmi permiti să continui, spuse Lavinia zimbind din 
nou, evidentele noastre cu depozitele clientilor sînt tiparite pe 
fise de cartotecâ. Angajam doua fete istete din Gladworth 
pentru a face aceasta treaba. Vin în diferite zile ale saptâmiînii 
pe usa din spate si lucreaza în aripa de est. Pînă acum l-am tinut 
departe pe inspectorul-sef Hammer de acea parte a cladirii. 

- Nu are rost să invadam acea zona, aproba Tweed. Voi 
vorbi cu Hammer. Revenind la sistemul vostru, desigur câ va 
încredeti mult în fetele acelea din Gladworth, chiar riscati, avînd 
în vedere datele pe care trebuie sa le stie? 

- Nu ne bazam pe încredere. Lavinia zîmbi din nou. Ele 
lucreaza pe materialul dat de mine. Fiecare nume de depunator 
este codat, iar suma depusa este codificata. Tin carnetul cu 
acele coduri mereu cu mine. 

Ochii ei albastri pareau si mai mari cînd se uita la Tweed cu o 
expresie neastimparatâ. 

- Pastrez chiar acel carnet sub perna cînd dorm. Deci 
numai cineva care este lîngă mine poate sa îl scoata de sub 
perna cînd adorm. 


228 
COLIN FORBES 
Ultimul loc în care privi Tweed acum era cel în care se asezase 


Paula lîngă el. Se gîndi sa spuna ceva, dar nu-i veni nimic în 
minte. 


- Si acum, spuse Lavinia ridicîndu-se, daca asta e tot, atunci 
e momentul sa va las în pace. Nimeni nu va mai urca. Va urez 
toate cele bune. Dupa ce închise usa, o deschise rapid la loc. 
Daca vreunul din voi are nevoie de lectura înainte de culcare, va 
sugerez sa mergeti în biblioteca cea mare de jos. E plina de 
romane, cele mai noi si cele clasice. Aceasta biblioteca era 
colectia Bellei de volume obscure si stranii. 

- Multumim, spuse Tweed. A, nu am vazut nici macar un 
ziar de cînd am sosit. 

- Bellei nu-i placeau. Snape are mai multe si le pas-treaza în 
cabana sa din Padure. La revedere acum. 

- Cafeaua aceasta are temperatura perfecta si e atit de 
bine-venita, spuse Paula turnînd doua cesti, dupa plecarea 
Laviniei. 

Tweed bau jumatate de ceasca apoi se perinda printre rafturile 
cu carti aliniate pe unul dintre pereti. Privea în graba de-a lungul 
unui raft si retinea toate titlurile. Se opri, îsi puse o mânusa 
chirurgicala, deschise o usa si se îndrepta catre un volum mare 
legat în piele, vîrît mai înauntru decit cele de lîngă el. Lua 
volumul si îl aseza pe masa, apoi ridica usor coperta, iar cartea 
se deschise la o pagina din mijloc. 

Paula se ridica si i se alatura lui Tweed la masa. închise cartea si 
îi arata si ei titlul de pe muchie. Inchizitia spa—niola: metode de 
tortura, traduse el. Apoi lasa cartea sa se deschida singura la 
doua pagini din mijloc. Purta mânusi chirurgicale. 

- O, Doamne! exclama Paula. 


înfruntarea 
229 


Pagina din partea dreapta prezenta o serie de ilustratii, fiecare 
arâtînd din diferite unghiuri desene ale unui colier cu tepi care 
era o replica aproape fidela a celui care fusese gasit în jurul 
girului Bellei si, ulterior, în jurul gitului doam—nei Carlyle. Unul 
dintre desene prezenta spatele colierului cu minere din lemn 
pentru strîngerea acestuia. Era si un text în spaniola. 

- Deci acum stim de unde a luat asasinul ideea pentru 
teribila arma. 


- Ceea ce limiteaza identitatea sa la cineva din interi-orul 
conacului. 

- îmi doresc sa fi putut citi în spaniola, spuse Paula 
gînditoare. 

- Pozele sînt suficient de explicite. 

Tweed îi ceru un plic mare pentru probe. Paula scoase unul 
dintr-un compartiment al servietei. El vîrî cartea înauntru, ea îl 
sigila si apoi îl introduse într-un comparti-ment liber al servietei. 
- Amprente? sugera ea. 

- Da. Dâ-i-o lui Harry. El are întotdeauna setul de analiza. 
Desi sa stii ca nu m-astept sa gaseasca vreuna. Acest criminal a 
aratat deja cît de meticulos este. 

- Ce carte ciudata pentru a o tine în biblioteca, comenta 
Paula. 

- Cred ca le-a cumparat la gramada pentru a umple raf- 
turile. Face parte din bravada ei pentru a impresiona clientii 
milionari. Dupa ce Harry o verifica de amprente vreau sa o aduci 
înapoi aici si sâ o pui la loc. Lipsa va fi remar-cata - am gasit 
cartea împinsa în spate vreo doi centi-metri fata de celelalte. 
Dupa cum bine spuneai, restrînge aria suspectilor la cineva din 
interiorul conacului. Mi-a ajuns cît am stat aici. 


230 
COLIN FORBES 


Coborind scarile impozante, o întilniră pe Lavinia, care urca. 
Tweed se opri. 

- Lavinia, gresesc daca presupun că singura intrare a 
conacului si a întregului domeniu sînt portile principale? 

- Acum aceea este, spuse ea zimbind, tinînd un teanc de 
dosare în brate. Dar acum mult timp era o mica intrare pentru 
pietoni în celalalt capat al zidului, dincolo de locul în care se 
desparte de drum. A fost zidita Dumnezeu stie cu cît timp în 
urma. O mica poarta cu bolta. Ati avut liniste în biblioteca mica? 
- Da, ne-am odihnit si am vorbit, lucru care ne-a fost de 
folos. 

La capatul scarilor, Marler aparu ca de nicaieri. Se uita în sus 
pentru a se asigura câ Lavinia plecase, apoi le spuse: 


- Am auzit ce a spus Lavinia. Sînt sigur ca ea crede că ceea 
ce a afirmat e adevarat... Dar nu este. 

- Ce vrei sa spui? întreba Tweed prompt. 

- Am umblat prin Padure pe lîngă zid pîna cînd am ajuns sa 
cunosc fiecare copac. în cele din urma, astazi de dimineata am 
descoperit o a doua intrare, ceea ce ea a numit o mica poarta cu 
bolta. Zidita? Cred ca ar fi mai bine sa veniti să vedeti personal. 
Va asteapta o surpriza. 


28 

Marler îi conduse pe Tweed si pe Paula prin bucatarie, ignorînd 
protestele doamnei Grandy. Aceasta îsi exprima punctul de 
vedere ridicînd satirul de carne pe care îl fo-losea si înfigindu-1l 
cu putere într-o portiune libera a mesei din lemn. 

- Se va chinui sa îl scoata de acolo, comenta Marler. 

- Stai putin, le sopti Tweed lui Marler si Paulei care se aflau 
înaintea lui. 

Se strecura lîngă usa de iesire de la bucatarie. Observa usurinta 
cu care doamna Grandy apuca minerul si scoase satirul de 
carne. îsi daduse seama ca era o femeie puter-nica, dar acest 
exemplu de forta neobisnuita îl facu sa se încrunte. Le facu 
semn din cap însotitorilor sai sa mearga înainte. 

Urmara o cale lunga prin Pâdure pînă cînd Marler ridica o mînă. 
Se oprira si Marler explica: 

- L-am lasat pe Harry sa pazeasca aceasta intrare 
secundara. Are la el pistolul Walther si cîteva grenade. Nu 

vrei sâ-1 provoci. Punîndu-si palmele în jurul gurii striga: 


232 
COLIN FORBES 


Harry, sîntem trei si ne apropiem. l-am adus pe Tweed si pe 
Paula. 

Vocea lui clara suna cu ecou în Padure. Trecura de un luminis si 
se ivi zidul, despartit de drum la mica distanta în urma. Tweed 
privi atent intrarea cu bolta lucrata artistic. Pe partea dinspre 
conac, aranjata cu grija lînga peretele inte—rior, era o gramada 
de caramizi vechi intacte - materialul care izolase intrarea. 

- Ei bine, spuse Paula cu o voce grava, acest lucru 


dârimă teoria mea că ucigasul provine din interiorul 

conacului. 

Nu terminase bine de vorbit, cînd Harry îl împinse brusc pe 
Tweed catre ea. Amîndoi reusira sa îsi pastreze echilibrul, dar 
fusesera împinsi din cadrul portii. La o secunda sau doua dupa 
aceea, un glont, tras din afara intrarii, trecu prin locul în care 
statuse Tweed. Reactia lui Harry fu instantanee. Scoase o 
grenada din buzunarul pardesiului, tinînd cuiul în mîna dreapta, 
deci era activa. 

- în regula amice, spuse el rapid. Vrei sâ ne jucam? 

Arunca grenada în mijlocul unui tufis dincolo de 

intrare. Se vazu o strafulgerare si se auzi o bubuitura 
în—fundata. Urmatorul sunet fu zgomotul motorului ambalat al 
unei motociclete nevazute, apoi demarajul în tromba pe terenul 
deschis de dincolo de tufisuri. Sunetul se stinse rapid. 

- L-am ratat, spuse Harry contemplativ. îmi cer scuze 
pentru brînci, dar am auzit miscare în tufisurile de acolo. 

- înseamna câ pur si simplu Tweed este în continuare tinta 
principala, spuse Marler. 

- Se pare câ Doubenkian, remarca Tweed, considera într-o 
oarecare masura că eu stau în calea urmatoarei sale mutari. 


înfruntarea 233 

- Sau, sugera Paula, informatorul lui din interiorul conacului 
crede ca te apropii prea mult. 

- Ma rog. Tweed dadu din umeri. Harry, tu ai vazut cele 
doua asa-zise coliere gasite în dulapul din camera lui Crystal? 

- Da, cînd am intrat le-am vazut bine. Apoi bâtrînul 
Hammerhead mi-a spus foarte grosolan sa ies afara. Asa am 
facut, dar cotul meu 1-a împuns accidental în coaste. 

- Deci cum ai face sa le transporti prin conac fara sa risti sa 
fii vazut? 

- Simplu. O servieta mare. Cu ambele parti interioare 
captusite cu foaie de metal si fisii de piele pentru a nu se auzi 
nimic cînd o transporti. 

- Multumesc. Paula, hai sa ne întoarcem la conac. Vreau sâ- 
1 supun pe Warner Chance unui interogato—riu dur... 

Jacques inspira adînc înainte de a cobori în pivnita luxos 
amenajata sub parterul Cabanei Vinatorilor. încerca să se decida 
daca va spune adevarul despre nereusita lui. 


Fost zidar, el îndepartase cu o seara în urma vechile cârâmizi de 
la intrarea cu bolta din zid. După ce terminase aceasta munca 
trudnica, se asezase în tufisurile din fata intrarii de acum 
accesibile. 

îsi lasa pusca la îndemâna, desfacu pachetul cu mîncare, 
înfuleca rapid, drese totul cu o gura zdravana de coniac, apoi 
adormi în întunericul noptii. 

Fu un frig naprasnic, dar el venise pregatit pentru acest lucru. 
Sub impermeabil purta trei rînduri de haine de lînâ. Rasaritul îl 
trezi. îsi verifica pusca, privind prin luneta des-chizatura pe care 
o crease. Informatorul lui Calouste îi 


234 
COLIN FORBES 


spusese acestuia ca unul dintre oamenii lui Tweed cerceta 
neîncetat Padurea. 

- Cînd Tweed va fi informat despre deschizatura, 
prevazuse Calouste, acesta însusi va veni sa o vada. Atunci 

îl vei omori. 

Jacques astepta multe ore, schimbiîndu-si des pozitia pentru a 
evita crampele musculare. Mititelul gras si înde-—sat aparu 
primul. Lui Jacques nu-i placu înfatisarea lui. „Un profesionist", 
îsi spuse în sinea lui. 

Mai tîrziu se întoarse, cu el aflîndu-se un barbat înalt si subtire 
care, de asemenea, îl îngrijora pe Jacques. Apoi aproape imediat 
Tweed si „vagaboanda" lui se aflau acolo, încadrati de poarta cu 
bolta, o tinta perfecta. Cram—pele îl fortara pe Jacques să-si 
schimbe pozitia în vreme ce orienta arma spre pieptul lui 
Tweed. Apasa pe tragaci, apoi se holba nevenindu-i sa creada. 
Tweed si fata nu mai erau acolo. îl zari pe îndesat scotînd ceva 
din buzunar, presupuse ca e o grenada si se rostogoli într-o 
parte. Un fragment din grenada îi strapunse pardesiul, dar nu îi 
ajunse la piele. Fugi. 

Ajunse la Cabana Vinâtorilor pe o ruta ocolitoare si îsi cobori 
motocicleta într-o gaura adîncă cu peretii acoperiti cu pînză, 
acoperi deschizatura cu crengi, presara ace de brad deasupra, 
apoi intra în bucatarie. 


Calouste îl astepta în apartamentul de la subsol, asezat pe un 
scaun înalt. Purta ochelarii lui de soare negri ca taciunele, cu o 
mînă ca o gheara la barbia lui ascutita si cu cealalta tinînd un 
pahar de coniac. Lentilele pe care Jacques le gâsea atit de 
deranjante îl priveau fix. 

- Tweed este înca în viata, spuse Calouste. 

- De unde stii acest lucru? întreba Jacques. 

- Dupa expresia ta. 


înfruntarea 
235 


- Aproape i-am tras un glont în piept. 

- Aproape, spuse Calouste printre dinti. 

- Unul din echipa lui 1-a împins la o parte. 

- Pentru ca, în prostia ta, ai facut zgomot. 

- E posibil. 

Jacques era mereu îngrijorat de modul în care Calouste putea 
reconstitui ceea ce se întimplase - ca si cum ar fi fost acolo. 

- încep sa cred ca trebuie sa-l ucid pe Tweed eu în— 

sumi - cu asta. 

Calouste purta un hanorac negru, cu miîneci foarte lungi. Mîna 
lui dreapta aluneca în mîneca stingă si iesi tinînd strîns un stilet 
lung si subtire cu lama ascutita brici. Se apleca înainte, cu un 
zîmbet sadic pe fata lui ciudata. Puse virful pe mîna lui Jacques 
de pe masa. Jacques înlemnise. 

- Nu te teme, dragul meu Jacques, spuse Calouste cu o 
voce linistita. Tweed se va întoarce sa verifice intrarea, iar 
urma de sînge îl va duce catre cariera aceea imensa. 

- Sînge? întreba Jacques înghitind în sec. 

Calouste plimba usor vîrful stiletului pe mîna lui 

Jacques care statea pe masa întinsa si încordata. Letala arma 
era tinuta cu atita precizie, încît nu curse nici un strop de sînge. 
Apoi, cu o miscare abila, stiletul disparu în mîneca lui Calouste. 
- întelegi? întreba Calouste. lepuri. 

- lepuri? repeta Jacques cu o voce stinsa. 


- Da. Te duci si împusti trei iepuri. Nu acum, idiotule, spuse 
el usor în timp ce Jacques încerca sa se ridice, cre-zînd ca îi 


cerea sa se duca acum. Miine, cel mai devreme, Tweed va 
reaparea. 
- Aha, înteleg. 


236  COLin FORBES 

- Ce a înteles Jacques în cele din urma? 

- Ca miine mă trezesc devreme, iau pusca si împusc trei 
iepuri. 

- Dar vei avea nevoie de mai mult decît pusca? Da? Nu? 
Calouste scoase din buzunar o bucata de material trans—parent 
pe care o despaturi, aratînd ca unul dintre capete are o 
deschizatura. îl privi pe Jacques, care încerca cu dispe-—rare sa 
spuna ceea ce trebuie. 

- Dupa ce împusc iepurele, îl pun în acea punga. Apoi storc 
animalul de sînge. Arunc cadavrul secat de sînge într-un loc în 
care sa nu fie gasit. 

- Excelent. Apoi iei punga si mînjesti cu sînge din loc în loc 
pentru ca Tweed sa urmeze calea. Va presupune ca grenada pe 
care a aruncat-o omul lui te-a ranit. îl voi astepta în apropierea 
minei aceleia. 

- Unde se afla domnul Warner Chance acum? îl întreba 
Tweed pe Snape cînd intrara în hol. 

- în apartamentul lui, domnule. Lucreaza si nu doreste sa fie 
deranjat. 

- Pînă voi dezlega cazul toti veti fi mai mult decit 
de—ranjati. Tweed se opri: fata lui Snape îsi pierduse din 
culoare. Mi s-a spus, de asemenea, câ tu esti singurul care are 
ziarele. 

- Asa este, domnule. 

- Si ca le tii în cabana aceea a ta din Padure. Te rog sa mile 
aduci pe cele de sâptâmiîna trecuta si sa mi le lasi în biblioteca 
de acolo. 

- Voi face acest lucru cît mai curînd posibil. 

-Acum ar fi suficient de curînd. Multumesc. 


înfruntarea 


237 


- Gasesc acest lucru ciudat, comenta Paula în timp ce urcau 
scarile. îi izoleaza de lumea exterioara. 

- Cred ca a fost ideea Bellei. Probabil ca ea nu credea nimic 
din ce scriu ziarele. De asemenea, nu sînt radiouri sau 
televizoare aici. Cred ca se baza pe telefoanele catre persoanele 
ei de contact pentru a se informa. latâ-ne ajunsi. 

Tweed ciocani la usa apartamentului lui Warner. O voce 
puternica mirii din interior: 

- Intra, oricine ai fi, apoi iesi afara. 

Warner statea la un birou mare îndreptat catre usa. Era acoperit 
cu dosare de conturi. Expresia de pe fata lui nu era primitoare. 

- Sînt foarte ocupat, sa stiti. 

- Crima nu poate astepta, spuse Tweed acid. Am sa-ti pun 
cîteva întrebari. 

- Ai cinci minute. Warner îsi încrucisa bratele. 

Purta un o haina din piele, descheiata la nivelul gitului 

sau puternic si gros. Era îmbracat în pantaloni reiati, bagati în 
niste cizme lungi pînă la genunchi. Tweed observa acest lucru 
prin despartitura din birou de la nivelul genunchilor. 

- Cinci minute? repeta Tweed. Am la dispozitie cît va fi 
nevoie. 

- M-ai interogat deja, spuse Warner agresiv. Deci de ce te 
afli aici din nou? 

- Prima data ti-am pus niste întrebari preliminare. Tweed 
facu o pauza. Au aparut dovezi noi. 

- Ce dovezi, ma rog? întreba Warner sarcastic. De ase- 
menea, obiectez în privinta prezentei domnisoarei Grey. 

- Procedura standard. Ai avut o prietena, doamna Mandy 
Carlyle. 


238 
COLIN FORBES 


- Nu am auzit niciodata de numele acesta. Ai folosit timpul 
trecut. 

- Asa am facut. „Warner e foarte istet", se gîndi Tweed. Da, 
deoarece a fost omorită. Prin aceeasi metoda cu care a fost 
ucisa mama ta. Ai vazut colierele acelea teribile gasite în 
dulapul lui Crystal. O copie a acelora. 


- Puse înadins acolo, desigur. 

- Doar daca nu e vorba de o dubla cacealma, interveni 
Paula. M-am întrebat daca nu cumva au fost puse acolo pentru 
ca toata lumea sa presupuna acest lucru. Daca ar fi implicata... 
Usa care dadea spre restul apartamentului se deschise larg si 
Crystal intra furtunos. Pârul ei roscat era perfect coafat si era 
îmbracata cu un pulover rosu strîmt si o fusta de aceeasi 
culoare. Rosul acestora palea în com-—paratie cu cel al obrajilor 
ei. Avea o expresie de furie întiparita pe chip. 

- Mă acuzi ca am pus acele lucruri odioase acolo eu însami? 
tipa ea de linga Paula. 

- lar ai tras cu urechea? întreba Tweed pe un ton linistit. 

- Ba bine ca nu. Cine naiba se crede Paula? A fost atenta să 
nu-mi spuna acest lucru în fata. 

- Pot sa repet daca doresti, raspunse Paula calm. Intr-un caz 
de crima toate posibilitatile trebuie luate în conside-ratie. Tu, 
alaturi de altii, râmii o suspecta. 

- Ce este în camera din care tocmai ai iesit? întreba Tweed 
pentru a înlatura presiunea la care era supusa Paula. 

- Este dormitorul. Dormitorul lui Warner. Expresia lui Crystal 
era extrem de sugestiva. 


înfruntarea 
239 


Paula îngheta în sinea ei. Acest fapt indica un aspect al vietii de 
la conac pe care nici nu si-l închipuise. Tweed simti reactia ei si 
vorbi repede pentru a schimba subiectul. 

- De asemenea, spuse el, adresîndu-i-se lui Warner, înteleg 
ca tu conduci un Ford verde. Un martor din Dodd's End, 
continua el, inventînd, a vazut o asemenea masina parcata în 
preajma satului. în jurul orei la care a fost omo-ritâ doamna 
Carlyle. Si pentru acea seara tu - si Crystal - nu aveti alibi. Se 
presupune ca erati încuiati în acest aparta—ment fara sa poata 
confirma cineva acest lucru. 

- A fost o mica petrecere în Gladworth, se repezi Crystal. V- 
am spus asta. 

- Nu e un alibi concret, daca poate fi considerat un alibi, 
interveni Paula. O prietena a ta sau doua pot confirma marturia 


daca le-ai cere sa te acopere cit timp te-ai alatura unui prieten 
în apartamentul sau. 

Pentru prima data, Crystal râmase tacuta. Statea în picioare 
uitîndu-se pe perete. „Se pare ca am nimerit la fix", îsi spuse 
Paula în sinea ei. 

Miinile mari ale lui Warner strîngeau marginea biroului ca si cum 
era gata sa sara de pe scaun. Cînd vorbi, îl privi pe Tweed cu 
niste ochi lipsiti de sentiment. 

- Cine este aceasta doamna Carlyle? tuna el. 

- Era o doamna cu moravuri usoare. Facu o pauza, atent sa 
nu îl mentioneze pe Marshal. Exista o legatura directa cu 
uciderea mamei tale de vreme ce doamna Carlyle a fost omorită 
cu acelasi tip de arma. Cunosti pe cineva de aici care are 
cunostinte tehnice cînd vine vorba de prelucrarea metalului? 

- Nu prea înteleg, spuse Warner încet. 


240 
COLIN FORBES 


- Cineva cu abilitatea si rabdarea de a manevra sîrmâ 
ghimpata, care are echipament - mânusi de protectie, clesti 
puternici - si în stare sa toarne în orice forma dorita pre-cum un 
sculptor. 

- Snape, spuse prompt Warner. 

- Ce faci? întreba Paula în timp ce coborau scarile 
principale. 

- Vreau sa accelerez investigatia. Cel mai bun mod de a 
face acest lucru este de a agita spiritele. Lucru pe care voi 
continua sâ-l fac. 

- Iti asumi niste riscuri. La un moment dat, credeam ca se 
va sfirsi într-o încaierare fizica între tine si Warner, plus o bataie 
de fete între mine si Crystal. 

- La asta m-am referit cînd am spus ca agit spiritele. 

- Putea sa se ajunga la violente fizice în apartamentul 
acela, insista Paula. 

- Cu alte cuvinte, am încins spiritele acolo. Dar cînd am 
simtit ca atmosfera devine incendiara, am schimbat subiectul. 
- Am observat acest lucru. lat-o pe Lavinia. 


Ea se afla la baza scarilor, zimbind ca de obicei. Indica spre 
biblioteca. 

- Am luat ziarele de la cabana lui Snape personal. Se afla pe 
masa rotunda. 

- îti sînt foarte recunoscator, raspunse Tweed. Tu le citesti? 
- Zilnic. Ma mentin în contact cu lumea de afara. Va las în 
pace acum. 


înfruntarea 
241 


- Daca Îmi poti acorda cîteva minute, sugera Tweed, 
ti-as fi recunoscator daca am avea o discutie linistita noi 

doi. în biblioteca, daca îti convine. 

Lavinia rise. Apoi facu o plecaciune gratioasa. 

- E rîndul meu sa fiu perpelita, o, Doamne! Este o 
onoare sa fiu lasata la urma? Din cîte am auzit, toti ceilalti 
au fost supusi atentiei tale de vultur. 

Intrara toti trei în biblioteca. Pe cînd Lavinia se aseza la masa 
rotunda, Paula aduna tacticos gramada de ziare si se îndrepta 
catre hol. 

- Sînt sigura ca Tweed ar prefera sa te intervieveze sin— 
gur, spuse ea cu un zîmbet viclean. lau aceste ziare în 
apartamentul meu sa vad ce se mai întîmplă prin lume. 


29 

Tweed se aseza pe un scaun în fata Laviniei. Nu realizase 
niciodata cît de îngusta era masa. Asezîndu-se, simti cum 
genunchii lui îi atinsera pe ai ei. îsi trase scaunul înapoi. 

- Scuzâ-mă. 

- Nu ai facut niciodata ceva care sa ma fi ofensat în vreun 
fel. 

Ea înca purta puloverul alb cu guler polo. Si-1 trase în jos pe 
trup. Degetele ei lungi si subtiri erau înclestate, odih-nindu-se 
pe masa. Ochii ei adinei priveau fix în ai lui. Tweed se forta sa 
intre în contact cu privirea aceea hipnotica. 

- De fapt..., îsi drese glasul. Nu esti ultima care este 
interogata. A mai ramas Snape. 

- Majordomul nostru perfect, raspunse ea ironic. 


- Din tonul tau înteleg ca nu ai încredere în el. 

- Toti avem defectele noastre. Glasul ei devenea din ce în 
ce mai ragusit. Ochii ei nu îi parasira pe ai lui, iar el tot nu putea 
sa citeasca nimic în ei. Ma pot baza pe el ca este întotdeauna în 
hol cînd soseste cineva. 

- Unde îsi ia prînzul? 

- întotdeauna ma previne. îsi gateste singur la cabana si 
manîncă acolo. 


înfruntarea 
243 


- Nu are prieteni? 

- Din cîte stiu eu, nici unul. 

- Dar ceilalti? Cu siguranta dintre doua familii, cineva are 
prieteni. 

- Nu cred. îsi împinse de pe fata cu o mînâ pârul ei negru. 
Ciudat, nu-i asa? Zîmbi atragator. 

„La naiba! îsi spuse Tweed în sinea lui. Se joaca cu mine." 
Acesta era genul de interviu pe care nu-l mai avu-sese pînă 
acum. în toate interogatoriile din cariera lui se impusese pîna la 
acest punct. Avu brusc o idee care ar fi putut sa tulbure 
autocontrolul ei uimitor. Lavinia se apleca înspre el ca si cum si- 
ar fi dat seama că se gindise la ceva. 

- Ai cunoscut-o pe raposata sotie a lui Warner? 

- Moira a fost aici înainte ca eu sâ ma întorc de la Medfords. 
Deci nu am cunoscut-o niciodata. 

- Mi s-a spus câ a murit într-un accident de masina la 
Hook's Corner. Mi s-a spus, de asemenea, câ s-ar fi umblat la 
frinele masinii ei, motiv pentru care ea ar fi cazut în prapastie. 
Warner pare sâ fi trecut peste tragedie rapid. 

- Dar cine ti-a spus asta? întreba ea zimbind. 

- Eu pun întrebarile. 

- Am impresia câ avem o conversatie placuta. 

Tweed râmase aproape fâră glas. Se forta să continue 
întîlnindu-i privirea, pentru a detecta o ezitare. Nimic. Era ca si 
cum ea controla interogatoriul. Tweed se îndrepta în scaun, iar 
vocea îi deveni mai aspra: 


- Dar Marshal? Probabil cunosti faptul că se încurca rapid cu 
orice femeie atragatoare si disponibila, apoi o lasă pentru 
urmatoarea. Un fel de harem mobil. 

- Mi-a placut ultima propozitie. Rise. Da, desigur câ stiu 
faptul că lui Warner îi fug ochii. Toata lumea stie. Asa sînt 
barbatii. Cel putin unii dintre ei. în nici un caz chiar toti. 

- Ei bine, cel putin nu esti cinica. 


244 COLIN FORBES 

- Nu am vrut sa crezi ca ma refer la tine. 

Mintea lui Tweed o lua razna. Ea reusise sa îl con-tracareze. 
Totusi, fu în stare sa continue: 

- A avut loc o a doua crima. O doamna Carlyle, dintr-un 
satuc înghesuit numit Dodd's End. Ma gîndesc la Marshal. 
Exista o legatura certa - a fost folosita aceeasi metoda ca 

si în cazul bunicii tale. 

-Stiu. 

în sfirsit a prins-o. îsi dadu seama ca îsi tinuse mîinile înclestate. 
Se relaxa, aplecîndu-se catre ea. 

- Si de unde stii asta? replica el imediat. 

- Scrie în ziar. Cel de azi. Paula îti poate arata. 

Tweed ofta în sinea lui. îi anulase atuul. Rapid, îi trecu 

în revista pe ceilalti locatari ai conacului. în acest timp, Lavinia 
se lasa pe spate si îsi puse mîinile la ceafa, întin-zindu-se. „O 
reactie normala", îsi spuse Tweed rapid. Pînă atunci ea 
ramasese în pozitia initiala. Era o miscare fireasca. Apoi ea se 
apleca peste masa, cu mîinile împre—unate lejer. 

- Am impresia ca exista o rivalitate puternica, ajun-gîndu-se 
deseori la violenta fizica. Care este relatia dintre ei? Crystal si 
Leo, spuse el. 

- Frate si sora. Zimbi pentru a-i arata ca nu îl ia în 
batjocura. Problema e câ Crystal este cea mai tînâra, are 
douazeci si opt de ani. Crede întotdeauna ca Leo primeste mai 
multa atentie de la tatal lor. Nu-i place acest lucru. 

- De ce? 

- Deoarece... zimbi din nou. Doreste atentie din partea 
barbatilor. 

- Uneori Crystal pare aproape salbatica. 

- Asa e ea, plina de viata. 


înfruntarea 
245 


- Doamna Grandy, spuse el brusc. Recunosc ca pe ea am 
omis-o. Presupun ca Bella a verificat-o înainte de a o angaja. De 
unde provine? 

- Nu stie nimeni. A aparut în Gladworth acum cinci ani. E o 
bucatareasa excelenta, mereu punctuala si, de asemenea, este 
si menajera. La cinci dimineata un mic grup de fete soseste din 
Gladworth. Fac curatenie în toata casa, apoi pleaca în jur de 
sase si jumatate dimineata, motiv pentru care probabil nu le-ai 
vazut niciodata. Sîntem bine organizati aici. 

- O ultima întrebare, Lavinia. Tweed facu o pauza pen-tru a- 
i vedea reactia. Astepta. Astepta si ea Ochii ei albastri pareau 
sâ-1 înghita. El începu sa simta un fior. „Slava Dom—nului ca 
sîntem într-un loc public", se gîndi. O ultima între—bare, repeta 
el. Tu cunosti aceste familii si pe toata lumea din acest conac 
mult mai bine decît voi putea eu sâ-i cunosc vreodata. Fâcu o 
pauza. Deci cine crezi ca este responsabil pentru aceste crime? 
Imediat ce puse întrebarea regreta acest fapt. Nu se cuvenea e 
putin spus. Si ea era suspecta, ca si ceilalti de acolo. De ce 
facuse acest lucru? O legatura invizibila se pare ca îi apropiase. 
- M-am tot gîndit la asta, spuse ea încet. Dar oricît de 

mult m-as gîndi nu reusesc sa mă orientez câtre cineva 
anume. îmi pare rau. Se ridica si îsi aranja fusta. lar acum 

cred ca ar fi bine să-i spun Paulei sâ coboare la tine cu ziarele. 
El se ridica sâ-i multumeasca. Ea ocoli masa si într-o clipa fu 
lîngă el. Erau cam de aceeasi înaltime. 

- Multumesc pentru rabdarea si bunavointa ta, spuse 

ea. îl saruta scurt, direct pe gura. Chiar îmi placi, spuse, 

apoi se îndrepta câtre usa. 


30 

Tweed se simti extenuat. Se îndrepta catre dulapul cu bauturi, 
scoase un pahar si o sticla de coniac. îsi turna o cantitate mica. 
Nu dormise bine. Figurile diferitilor locatari ai conacului îi tot 
aparusera în minte. Care dintre ei? 


Usa se deschise încet si intra Paula, cu teancul de ziare la 
subsuoara. Se opri în momentul în care Tweed se întoarse, 
sorbind din pahar. Chicoti. 

- Te-a blocat, nu-i asa? 

- Cel mai nesatisfacator interogatoriu pe care l-am con-dus 
vreodata. Da, m-a blocat de fiecare data, recunoscu el asezîndu- 
se la masa. 

- Banuiam ca va face astfel, observa Paula, asezindu-se în 
fata lui. Este cea mai desteapta persoana de aici. Sa mai astept 
pîna sâ-ti arat ziarele? 

- Nu. Mintea mi s-a limpezit. Aratâ-mi-le acum. 

- Tipic, Lavinia a aranjat ziarele în ordinea datei, astfel că 
cel mai recent va fi ultimul... 

Tweed lua teancul de ziare de la Paula si începu sâ rasfoiasca 
primele pagini ale fiecaruia. Titlurile principale erau uriase. 


înfruntarea 247 

CEL MAI BOGAT BANCHER DIN LUME UCIS ORIBIL 

BELLA MAIN DE LA MAIN CHANCE: GÎTULI-A FOST SECTIONAT 
VIOLENT 

DOAMNA NOPTII OMORITÂ PRIN ACEEASI METODA CA SI BELLA 
MAIN 

- O, Doamne, îngină Tweed, si acum îl avem si pe 

Drew Franklin pe cap. Cum dracului a aflat atît de repede 

de doamna Carlyle? In trei zile a expus tot cazul. Ne putem 
astepta la necazuri de la Londra. 

Suna telefonul. Tweed o privi pe Paula, apoi raspunse. Era 
Lavinia, calma ca de obicei, în ciuda vestilor pe care trebuia sa 
le împartaseasca. 

- Comandantul Buchanan se afla pe fir. Pare cam agitat, îti 
fac legatura apoi închid. 

- Da? spuse Tweed. 

- Ce dracului se întîmplă acolo? striga Buchanan. Ai vazut 
ziarele, titlurile? Se dezlantuie un infern acolo. Tocmai am 
vorbit cu un secretar de stat la telefon - probabil câ este un 
deponent discret la Main Chance. Mi-a cerut sa îti iau cazul si sâ- 
1 dau inspectorului-sef Hammer. Am refuzat cererea, explicîndu- 
i câ tu stii mai multe despre acest caz decit oricine. Dar ai vreun 
suspect? Poti sa rezolvi cazul în urmatoarele douazeci si patru 
de ore? Cei de la centru devin nerabdatori. Nu stiu cum le-a 


ajuns la ureche un zvon ca un strain fabulos de bogat va oferi o 
avere pentru banca. Acest lucru ar pune pe oricine ar fi acela în 
pozitia de a folosi Main Chance pentru a cumpara unele dintre 
marile banci britanice. Acest caz devine acum interna=tional. 
Tweed, mai esti acolo? 


248 
COLIN FORBES 


- Da, raspunse Tweed calm. Te-ai mai descarcat? L-am 
trimis pe directorul meu, Howard, care îti va raporta miine la 
prima ora. Stii ca el nu se culca niciodata devreme. Si se pricepe 
sa linisteasca politicieni, deci sugerez sa aiba o vorba cu acel 
secretar de stat anonim. Asta e tot. Multu—mesc pentru telefon. 
- Sînt multe detalii în text, îi spuse Paula lui Tweed. Bob 
Newman, reporter faimos, este prieten cu Franklin. Poate ca el 
reuseste sâ-1 faca pe Drew sa se potoleasca. 


- Imposibil, spuse Newman care intrase si auzise sugestia. 
Drew îmi este prieten, dar pînâ la urma este reporter. Nu lasa un 
subiect mare ca acesta pentru nimeni. E un profesionist 
adevarat. 

- Sîntem în mare încurcatura atunci, comenta Paula. 

- Nu, nu sîntem, spuse Tweed hotârit. Problema este tot 
aceeasi. In mod clar Drew are un informator aici, deci cine este? 
Cineva câruia Drew i-a oferit o suma de bani tentanta pentru un 
detaliu relevant al povestii. 

- Deci ce facem? 

- Nimic în legatura cu scurgerea de informatii. Pentru 
moment. Dar voi continua sâ-i agit pe toti. Ceva trebuie sa iasa 
la iveala... 

Tacu imediat ce Harry intra în graba în biblioteca si începu sâ-i 
vorbeasca încet: 

- Se întîmplă ceva. Stii intrarea cu bolta care am descoperit 
ca a fost deblocata? Ei bine, lîngă ea este acum o diră de sînge 
care duce catre mina aceea mare de calcar. 

- Alerteaza întreaga echipa. 

- Asa am facut. Sînt toti pe drum. 

- Venim si noi. 


înfruntarea 
249 


Marler, tinînd în mînă pusca lui Armalite, împreuna cu Newman 
se aflau pe partea dinspre conac a portii cu bolta cînd Tweed si 
Paula ajunsera acolo. Harry trecu pe lînga ei si arunca o privire 
în afara, cu pistloul Walther în mînă. Dadu din cap. E liber. 

- Urma duce direct catre mina de calcar. Abandonata de 
mult, banuiesc. 

- O vom urma, ordona Tweed. 

- Ar putea fi înca o capcana, avertiza Harry. 

- Bun. E timpul sa ne întîlnim cu dusmanul nostru fata în 
fata. 

Harry îi conduse, aplecat asupra urmei, însotit îndea-proape de 
Tweed si de restul echipei. Vremea se schimbase radical. 
Soarele disparuse. în absenta lui, o ceata deasa acoperea 
Padurea. Copacii apareau ca niste siluete vagi. Tweed se opri, 
se apleca si îsi trecu degetul printr-una din-—tre petele de sînge. 
O mirosi, apoi îsi curata rapid degetul cu batista. 

- Un sînge ciudat, îi spuse el Paulei si lui Marler care 

îl ajunsesera din urma. Nu e ca sîngele de om. 

Apoi începu sa alerge pentru a-1 prinde din urma pe Harry. în 
spatele lui, Paula se minuna de viteza si de agili-tatea cu care 
se misca Tweed. Nu cu mult timp în urma, facusera un curs de 
pregatire la centrul secret din Surrey -câtârâri pe sfoara, tîrîs pe 
coate prin tuburi si altele de genul acesta. Instructorului-sef îi 
spuneau Sergentul, dar cel obisnuit era în vacanta. în locul lui 
era un alt sergent caruia îi placeau artele martiale. Tweed ura 
artele martiale, consi-derîndu-le o pierdere de vreme. In vreme 
ce noul sergent dansa în jur înainte de a-1 ataca pe Tweed, 
acesta sarise direct catre el cu pumnul înclestat si îl lovise 
puternic în 


250 


COLIN FORBES 


falca. Instructorul se prabusise si fusese dus la spital cu falca 
rupta. Sfîrsitul cursului. 

Paula îsi amintea acestea cînd îl vazu pe Tweed ajungin-du-1 din 
urma pe Harry, care acum se misca rapid. Atmos-—fera îi 
displacea tot mai mult pe masura ce înaintau pe carare. Din 
pricina cetii, nu puteai face deosebirea între un om si un copac. 
Strabatusera o distanta apreciabila cînd Harry se opri si ridica o 
mînă. 

- Sîntem foarte aproape de mina de calcar. Padurea se 
termina brusc si urmeaza un cîmp deschis, o panta libera pînă la 
marginea minei. 

- Nu e doar uriasa, spuse Marler. Am vazut-o. E mai mult ca 
un amfiteatru. E un deal mic pe partea dreapta. Locul perfect 
pentru observatie. Propun sa mergem acolo mai întîi. 

Harry îi conduse catre virful colinei urmat de ceilalti. Tweed 
ignora sfatul. Se opri sa cerceteze împrejurimile. Spre stînga lui, 
un pîlc izolat de brazi se întindea catre mar-gine, aruncînd 
uriase umbre negre. O umbra deosebit de întunecata - 
presupuse el - era un bolovan mare. Cu pis=tolul Walther în 
mîna dreapta, începu sa coboare panta de unul singur. 

Un amfiteatru? Marler avusese dreptate. Groapa era întinsa si 
adîncâ. In plan departat se vedeau ramasitele unei macarale 
ruginite. Fusese evident folosita, în urma cu multi ani, pentru a 
extrage calcarul si a-l depune în camioane. 

Era o liniste sinistra peste toata zona abandonata. Tweed 
continua sa coboare panta. Astepta sa cerceteze interiorul vaii. 
Puteau fi indivizi înarmati acolo jos. Ghetele lui sfârimau creta. 
Cînd ajunse la margine, Tweed privi în departare. Doamne, avea 
peste o suta de metri adincime. 


înfruntarea 
251 


La baza, la stînga si la dreapta lui erau gramezi imense de praf 
de creta. Auzi ceva din dreapta. 

în virful colinei, Marler înabusi un strigat al Paulei. îi pusese pur 
si simplu mîna la gura. 

- Nu îl distrage, avertiza el. 


- Dar Harry tocmai a spus ca stinca e instabila, sopti ea 
furioasa peste mîna lui Marler. 

La margine, Tweed privea fix catre silueta neagra care 
presupusese ca era un bolovan. Ceva de dimensiuni mari -o 
pelerina neagra - fu aruncat la o parte si un barbat cu pielea 
ridata sari catre el, cu un cutit cu lama lata în mînă, gata de a 
lovi. Se întîmpla foarte rapid. Calouste însusi. 

Tweed îsi arunca pistolul Walther. Calouste se afla prea aproape 
pentru a-1 folosi. Mîna lui dreapta se repezi în sus, prinse mîna 
adversarului în care se afla cutitul si aluneca imediat înspre 
încheietura, apasînd un nerv anume. Se lup-tau la marginea 
abisului, smucindu-se înainte si înapoi. Cutitul amenintator înca 
se afla în mîna ucigasului. Tweed fu surprins de forta lui. 

Mîna lui stînga se repezi în sus, cu doua degete întinse, tintind 
ochii adversarului. Cu mîna dreapta îsi înteti strînsoarea pe 
centrul nervos. Adversarul lui scrisni de durere, iar degetele 
care tineau cutitul slâbiră strînsoarea. îsi trase capul înapoi 
ferindu-se de degetele încordate ale lui Tweed. 

Tweed si le împinse înainte cu furie, tintite în conti-nuare spre 
ochi. Ambii erau chiar la marginea prâpastiei amenintatoare. 
Tweed se împinse înapoi. Adversarul lui îl urma. Mîna dreapta a 
lui Tweed apâsă si mai adînc în cen=trul nervos. Cutitul cazu din 
mînă si aluneca în prapastie. Pierderea armei paru sa-i ia din 
putere ucigasului. 


252 
COLIM FORBES 


De pe virful colinei, Paula începu brusc sa alerge în jos pe pirtie 
într-un efort disperat de a-1 salva pe Tweed. Nici unul dintre ei 
nu reusise sa traga. Corpurile celor doi barbati care se luptau 
erau prea apropiate. 

Marler o lua la fuga, picioarele lui lungi fâcînd pasi gigantici. 
Ajungînd la Paula, se arunca peste ea, punînd-o la pamint. Ea îi 
striga lui Marler: 

- Nenorocitule! 

- îi vei distrage atentia lui Tweed daca va trebui sa fie 
îngrijorat de soarta ta, îi spuse Marler. 


Tweed ridica un picior si îsi apasa gheata de gamba ucigasului. 
Un geamat de durere. Gheata lui Tweed con-tinua sa zgirie în 
jos pe gamba. îsi puse toata puterea în actiune pentru a zdrobi 
piciorul adversarului sau. Un tipat de suferinta atroce. Bratele 
ucigasului care strîngeau corpul lui Tweed se desprinseră. In 
acel moment, mîna stinga a lui Tweed cuprinse fata ucigasului, 
simtind ceva moale. Masca din piele pe care o purtase se 
desprinse în mîna lui Tweed, dezvelind fata unui barbat mai 
tînăr. 

Spatele ucigasului era acum la marginea prapastiei. Tweed 
împinse cu ambele miini în pieptul acestuia. Corpul criminalului 
trecu peste margine, picioarele legânîndu-se în timp ce cadea 
din ce în ce mai jos. Tweed privi cum cor-pul ajunse la baza, 
cazînd pe o stînca. Corpul, cu picioarele departate, zacea 
nemiscat. îl auzi pe Harry strigînd, cu palmele în jurul gurii: 

- Dâ-te înapoi acum! Stiînca este instabila! 

Tweed se întoarse, fâcu un salt lung, picioarele tremu-rîndu-i 
cînd ateriza pe piatra dura. în spatele sau auzi un sunet de 
pravâlire. Privi înapoi. Cel putin un metru din locul în care 
statuse disparuse. Se auzi un zgomot înfundat 


înfruntarea 
253 


dinspre baza vaii cînd tonele de roca ajunsera jos, acope-rind 
trupul criminalului pentru totdeauna. 

Marler îi daduse drumul Paulei. încerca sa o ajute, dar ea îi 
îndeparta bratele. Se scutura apoi de urmele de creta de pe 
haine. 

- Cine dracului a fost asta? întreba Tweed, tinînd în mînă 
masca. Mi s-a parut câ era profesorul Heathstone pe care l-am 
întîlnit la hotelul Pike's Peak. 

- Uitâ-te la el, spuse Harry. 

Un nor alb de praf de creta se ridica deasupra prâpas-tiei, 
efectul prabusirii stîncii de calcar. Tweed dadu din cap, într-o 
maniera vioaie. 

- Urmatoarea noastra treaba este sâ-1 ucidem pe ade— 
varatul Calouste. Sînt sigur câ înca stâ ascuns la Cabana 
Vînâtorilor, asteptînd vestea buna ca eu sînt mort. 


31 

Tweed mergea pe aleea principala catre conac împre—una cu 
Paula si Marler. Fusese decizia lui să se întoarca pe aceasta 
ruta. Voia sâ ascunda de rezidenti faptul câ iesise pe poarta cu 
bolta si fusese la mina de calcar. 

- M-am râzgiîndit, le spuse el în vreme ce urcau scarile, 

îl vom lâsa pe Calouste sa fiarba pentru cîteva ore. Harry 

va merge la Cabana Viînâtorilor sa supravegheze situatia. 
Tocmai termina de vorbit cînd îl auzira pe Harry, care alergase 
înaintea lor, pornindu-si motocicleta în spatele conacului. Aparu 
pe vehiculul sau, accelerînd pe alee. Privind în urma, Tweed zâri 
portile deschizîndu-se larg din nou. Nu fu surprins cînd Lavinia 
deschise portile. Reactiile ei erau impresionante. Deschisese 
portile înainte ca el să foloseasca interfonul. Portile se 
închiseserâ automat ime-—diat ce intrasera. Acum ea le 
deschisese imediat pentru a-i permite lui Harry să iasâ. 

- Harry s-a dus la Gladworth să ia niste lucruri, îi spuse el 
acesteia. 

- Bine ati revenit, îl întîmpină ea cu un zîmbet. Si soarele a 
iesit din nou. A iesit pentru tine. 


înfruntarea 
255 


- Ai venit sâ deschizi portile de doua ori, remarca el. Unde 
este Snape? 

- Idiotul v-a vazut venind, a spus câ are ceva pe foc sia 
fugit catre cabana lui. 

- Lavinia, scuzâ-ma, am ceva de facut. 

Tweed se repezi în hol, apoi pe coridor, urmat de Paula si de 
Marler nedumeriti. Cînd trecura în graba prin buca-=tarie, 
doamna Grandy se rasti la ei: 

- Daca doriti sâ luati prînzul asa tîrziu, va trebui sa 

ma rugati frumos. 

- Da, va rog, raspunse Tweed peste umar. Sîntem lihniti. 
lesi tinta pe usa din spate si alerga pe poteca ce ducea 


spre cabana. Atiît Paula cît si Marler tineau cu greu pasul cu el. 
El încetini si ridica mîna pentru a-i avertiza pe com-panionii sai. 
Se furisa la usa cabanei. 

Paula privi peste umarul lui. Snape statea lînga masa cu spatele 
la ei. Avea un telefon mobil la ureche. Auziră fiecare cuvînt. 

- Capricornul raporteaza. Tweed este în viata. Da, m-ai 
auzit bine. Tocmai l-am zarit... Va jur câ l-am vazut, dom— 

nule. Nu, nu, domnule. A fost acum citeva minute. Credeam 

câ ati spus câ va fi omorît în dimineata aceasta... Nu, nu, 
domnule, n-am ce face. Nu, nu era ranit. Mergea sprinten. 
Chiar alerga. Alo? Alo? Mai sînteti acolo? Lua-l-ar naiba, 

mereu face asa. 

Snape îsi vîri mobilul într-un buzunar lateral si se întoarse. 
Expresia lui de surprindere si oroare cînd îl zari pe Tweed fura o 
delectare. 

- Nu te teme. Am auzit fiecare vorba. Ce mai face Calouste? 
- Cine?... Cum ai spus? zbiera Snape. 


256 
COLIN FORBES 


- Pune-i catusele, Marler, spuse rapid Tweed. Se apropie de 
Snape în vreme ce Marler îi puse mîinile la spate si le încatusa 
strins. Esti arestat, spuse Tweed, cu o voce grava, pentru 
obstructionarea actului de justitie într-un caz major de crima. 
Tot ce spui poate fi folosit... 

- Am notat fiecare cuvint pe care 1-a rostit, raporta Paula, 
fluturînd carnetul. 

- Ei bine, spuse majordomul arogant, prietena ta care, de 
asemenea... 

Tweed îl plesni peste fata înainte ca acesta sa poata spune 
obscenitatea. îl privi pe Snape cu dezgust. 

- Avem trei martori ai tradarii tale. Ma îndoiesc ca 

vreun avocat va fi dispus să te apere. Prevad ca judecatorul 
te va condamna la zece ani fârâ posibilitatea de eliberare 
conditionata. Se întoarse cu spatele. Paula, vrei sa cercetezi 
cabana pentru alte dovezi cît sîntem aici? 

Marler îl perchezitionase pe Snape. într-unui din buzunare 
gasise niste chei pe care i le dadu Paulei. Ea le examina cu 


atentie. Viri una dintre chei în încuietoarea rastelului de arme si 
deschise usa, 

- Nu sînt prea pazite armele astea, observa ea. 

- lar acea carabina, adauga Marler, e o fieratanie hidoasa. 
Paula se deplasa rapid prin camera, ignorînd încuieto- 

rile nesigure. în timpul perioadei de pregatire de la Med-fords 
învatase multe despre încuietori. Se opri, privind atent prin 
camera, apoi îsi puse niste mânusi chirurgicale si pipai pe sub 
masa. „Aha", îsi spuse ea aplecîndu-se. Era un sertar secret 
ascuns la circa zece centimetri dincolo de marginea mesei. Viri 
cheia Banham, deschise sertarul si scoase un plic lung si gros. 


înfruntarea 
257 


îl puse pe masa si scoase un teanc gros de banc-note elvetiene 
de valoare mare. Se uita la Snape, care îsi feri privirea. 

- Plata tradarii, remarca Tweed. Va sta în spatele gratiilor 
mult timp. Paula, cînd ne întoarcem la conac, te rog sunâ-l pe 
Buchanan, spune-i ce am descoperit si roagâ-1 sa trimita o 
masina de politie pentru a-1 ridica pe Snape. Marler, du-1 în 
bucatarie si spune-i doamnei Grandy ca este un spion si sâ nu-i 
dea nimic de mîncare. Doar apa cit doreste. 

- în continuare, îi spuse Tweed Paulei cînd se îndrep-tau 
catre conac, vreau sâ-1 interoghez serios pe Warner Chance. Nu 
mi-a dat toate raspunsurile ultima data cînd l-am audiat... 

în vreme ce Paula cobori în biblioteca sâ îi telefoneze lui 
Buchanan, Tweed urca scarile în fuga, îndreptîndu-se câtre 
biblioteca mica. în capatul celui de-al doilea rînd de scari o întîlni 
pe Lavinia 

- Vrei sa-mi dai o mînă de ajutor? îi ceru el. 

- Oricînd, zi sau noapte, replica ea cu un zîmbet de Mona 
Lisa. 

- Acest dispozitiv cu trucuri pe care Bella îl folosea pentru a 
chema oamenii, începu Tweed în vreme ce stateau lîngă biroul 
victimei. Este mult mai sofisticat decît am crezut eu. Am venit 
aici singur si am umblat la ea. Exista un sistem care 
înregistreaza toate apelurile pe care le-a initiat si raspunsul 


persoanei din conac pe care o chema. In plus, înregistreaza ora 
exacta a conversatiei. 

Apasa un mic întrerupator. 

Apelul Bellei catre Marshal de a veni sa o vada la zece seara se 
facu auzit. 

El o privi pe Lavinia, care-si pusese mîna la git. 


258 COLIN FORBES 

- Nu ma exteriorizez des, se scuza ea. 

- îmi cer scuze, e vina mea, trebuia sa te previn... Tacu cînd 
auzi confirmarea lui Marshal ca va fi acolo 

la ora zece. Tweed indica spre un ceas din sertar care arata ora 
cînd vorbise fiecare. Opt seara pentru raspunsul lui Marshal. 

- Lucru care arata ca întîmplările s-au petrecut între opt si 
zece seara, remarca Tweed. Acum as dori sa vor-besc cu Warner 
Chance. Deci care dintre butoanele nu—merotate este el? 

- Numarul doi. 

- Multumesc. 

- Si acum te voi lasa sa vorbesti cu el, spuse Lavinia, apoi 
pleca, închizînd cu grija usa în urma ei. 

Tweed trase doua fotolii apropiate asezindu-le fata în fata. Era 
curios sa vada pe ce usa va intra Warner în birou, asezîndu-se 
pe unul din fotolii. Usa secreta aluneca într-o parte si Warner 
patrunse înauntru, apropiindu-se din spatele scaunului Bellei. 
Purta jacheta si pantaloni de catifea, arâ-tînd foarte elegant, dar 
nemultumit. 

- Ce mai e acum? mirii el. Si am auzit ca Snape a fost 
arestat. Ai prins criminalul? 

- Nu înca, dar ma apropii. Snape este doar un spion lacom. 
- întotdeauna am crezut asta despre acest om. 

- Doamna Bella Main a fost ucisa între opt si zece seara. 
Stim acest lucru sigur acum. Spui ca te aflai în aparta-mentul 
tâu atunci. Cu siguranta a venit cineva sa-ti spuna noapte buna 
sau ai primit vreun telefon. 

- Te superi daca îmi aprind un trabuc? Multumesc. 

Scoase o tabachera, lua un trabuc si o pereche de foar-feci. 
Taie meticulos vîrful trabucului, apoi zabovi si mai mult 
aprinzîndu-1. „îsi ofera timp pentru a se decide ce sa 


înfruntarea 


259 


spuna", se gîndi Tweed, dar ochii caprui goi nu-l parasira pe 
Tweed nici un moment. 

- Nu a venit nimeni sa ma vada. Nu am primit nici un 
telefon. Deci nu am alibi. Dar înteleg ca nici majoritatea 
membrilor celor doua familii nu au alibiuri. 

O tenta defensiva îsi facea loc în vocea lui Warner, observa 
Tweed din ultimele lui remarci. 

- Dupa moartea ei, Bella a lasat un testament care te 
numeste pe tine si pe fratele tau drept codirectori ai unei banci 
fabulos de bogate. Daca i s-ar întîmpla ceva fatal lui Marshal, 
întreaga afacere ar cadea în bratele tale. 

- Acum ascultâ-mă, Tweed. 

Un iz de brandy pluti catre narile lui Tweed. Warner bause, si 
acest lucru sporea ferocitatea din vocea lui. 

- Poti face o presupunere majora aici - ca un alt testa— 
ment mi-ar aduce totul mie. Mai este si Lavinia, o doamna 
extrem de capabila pe care Bella a admirat-o si care se 
ocupa de posesiunile ei în calitate de contabil-sef. 

„Acum o noua manevra, se gîndi Tweed, - îndreptarea 
suspiciunilor catre alta persoana." 

- Totusi, ai un motiv serios, insista Tweed. 

Warner tragea furios din trabuc. Se ridica. 

- Te provoc sa mă acuzi de crima fară să ai absolut nici 
o proba. M-am saturat de tine. Daca mai continui, am sa 

ma pling comandantului Buchanan câ ma hârtuiesti. 

Noapte buna, domnule. 

Warner iesi furtunos, de data aceasta folosind usa prin-cipala 
catre biblioteca. „Tipic pentru Warner, se gîndi Tweed, sa 
foloseasca amenintarea pentru a scapa de interogatoriu. A 
simtit oare presiunea?" 

îndreptîndu-se catre biblioteca, îl întîlni pe Harry care venea în 
graba. Avea o expresie istovita. De asemenea, rasufla greu si îi 
luă un minut sa dea la iveala vestile. 


260 COLIN FORBES 
- A plecat! 
- la-o încet, Harry. Cine a plecat? 


- Porcul acela, Calouste. Am dat-o în bara de data asta. 

- Ma îndoiesc de asta, Harry. Vrei o bere? E destula în 
dulapul de bauturi. 

- Nu, multumesc. Am ajuns la Cabana Vînâtorilor, mi-a luat 
ceva timp sa îmi ascund motocicleta în niste tufe. Apoi m-am 
apropiat, am gasit un loc bun de ascun-—zis de unde puteam 
vedea cabana. Nici un semn de viata. Nici o lumina aprinsa 
acolo. Apoi, dupa scurta vreme, s-a întîmplat. 

- Ce anume, Harry? 

- O nenorocita de masina neagra mare, cu geamuri fumurii 
apare de undeva din spate. Demareaza în tromba spre drum si 
pleaca înspre Londra. Conducea un sofer în uni-forma, cu un 
pasager în spate. Nu am putut sa vad cine era. 

„Calouste mi-a scapat din nou, îsi spuse Tweed în sinea lui. 
Acesta este rezultatul telefonului lui Snape." îsi sprijini o mînâ 
pe umarul lui Harry, care statea tolanit pe un scaun. 

- Vino sa iei cina cu noi. Miine este o noua zi. 

Cînd spuse acest lucru, Tweed nu banuia ca în dimi-neata 
urmatoare totul avea sa explodeze. 


32 

Tweed se aseza la masa în camera în care se lua micul dejun - 
diferita de sufragerie - cînd suna mobilul. La tele—fon era 
Monica, suna din Park Crescent. 

- îl am pe Philip Cardon pe fir. Foarte urgent. 

- Spune-i sa îmi acorde treizeci de secunde pentru a ma 
duce într-un loc linistit. 

Se îndrepta în graba catre sufragerie. închise usa si se aseza pe 
un scaun. 

- Philip, aici Tweed... 

- O criza de gradul unu - daca vrei sa îl elimini pe Calouste 
Doubenkian. V-am rezervat locuri tuturor la ultimul tren Eurostar 
catre Bruxelles. Se afla la cartierul lui general la mare distanta 
în afara orasului. 

- Vom veni, decise Tweed imediat. 

- Trebuie sa-ti dau niste instructiuni speciale... 

Tweed nota tot ce spuse Philip, apoi închise telefonul. 

Philip terminase brusc convorbirea. Dadu un telefon scurt la 
Park Crescent, apoi se întoarse linistit pentru a-si termina micul 
dejun împreuna cu Paula si Newman. Mizgalise niste 


262 COLIN FORBES 

instructiuni sumare pe o foaie din carnetul sau. | le înmiîna lui 
Marler, care citi notitele, apoi pârâsi imediat masa. 

- Necazuri? sopti Paula în vreme ce doamna Grandy aduse alte 
farfurii cu ouă cu sunca. 

- Doamna Grandy, spuse Tweed zimbind, m-ati putea ajuta 
să servim micul dejun în sufragerie? 

- Daca spuneti dumneavoastra, îngină ea. înseamna så pun 
o fata de masa si tacîmuri. 

- Ceva de genul acesta, îi sopti el Paulei, râspunzîndu-i la 
întrebarea de mai devreme. Voi explica atunci cînd se aduna 
toata echipa. Între timp propun sa ne bucuram în liniste de 
micul dejun. 

Dupa micul dejun el intra împreuna cu Paula în sufragerie. 
Marler se miscase repede. Era asezat la masa si termina de 
mîncat, alaturi de Newman si Harry. 

Prima miscare a lui Tweed fu sa închida usa de stejar masiv 
izolata fonic, apoi propti un scaun cu spatar în dreptul ei. Se 
aseza în capul mesei cu Paula în dreapta lui. 

- în primul rînd, începu el, va voi spune ce mi-a comu— 
nicat Philip cînd a deschis conversatia, apoi instructiunile 

lui exacte... 

Cînd termina, Harry întreba: 

- Dar Pete Nield care acum pazeste baza din Park Crescent? 
- L-am informat deja si ni se va alatura. 

- îmi place să aud asta, replica Harry. El îmi pazeste 
spatele, si eu pe al sau. 

- îl numesc pe inspectorul-sef Hammer la comanda cît timp 
lipsesc eu. L-am avertizat, de asemenea, pe Buchanan sâ-i 
interzica sâ o aresteze pe Crystal - datorita faptului câ nu avem 
suficiente probe. Deocamdata. 

- Va marturisi Snape acum? se întreba Paula. 


înfruntarea 
263 


- Buchanan 1-a interogat si nu a putut scoate nici un cuvînt 
de la el. Astfel ca se odihneste într-o celula. 


- Ei bine, am scapat de spionul care îl informa pe Calouste, 
reflecta Paula. 

- Unul dintre spioni, o corecta Tweed. Sînt convins că se mai 
ascunde unul în acest conac. Spionul principal. 

- Ai vreo idee cine poate fi? 

- N-am nici un fel de indiciu, îi spuse Tweed. Apropo, le voi 
spune lui Marshal, Warner si Lavinia câ am prins un fir la Londra 
si trebuie sa cercetam diferite localitati. Si, de asemenea, câ nu 
ne întoarcem în seara aceasta. înca un lucru, Philip m-a 
avertizat câ este foarte frig în Belgia acum. Deci înveliti-vă bine. 
Se aflau pe punctul de a pleca, adunati în hol, cînd aparu Leo. îl 
trase de miînecâ pe Tweed. - 

- Am putea sa ne plimbam putin, doar noi doi? Am dat 
peste ceva important. 

- îmi spui cînd ma întorc. Sînt în întîrziere. 

- Ma întreb, ce o fi vrut sâ-ti spuna? întreba Paula în timp ce 
coborau scarile. 

- înca una dintre închipuirile lui, banuiesc. 

- Ei bine, nimic important nu se poate întîmpla cît lip—sim 
noi. 

Fu o remarca pe care va regreta amarnic câ a fâcut-o. 


33 

- Ultimul tren Eurostar pleaca la sapte si un sfert seara, le 
aminti Tweed celor din echipa sa adunati în biroul lui din Park 
Crescent. Deci voi veti sosi cu taxiuri separate la ore diferite. 
Monica v-a distribuit biletele de întoarcere pe care le-a primit 
prin curier. Si ar trebui sâ vă odihniti. Cînd ajungem acolo, 
banuiesc câ totul se va transforma într-o lupta deschisa. 

- Nu pot sâ îmi iau cu mine geanta de scule? îi ceru Harry. 
-Nu! Tweed era cît se poate de categoric. V-am expli—cat deja 
avertismentul lui Philip. Calouste controleaza o anume sectie 
extrem de corupta a politiei belgiene condusa de inspectorul 
Balouster Benlier. Daca împuscâm un politist, ne prind si putem 
să stâm într-o închisoare belgiana timp de sase luni. Da, somnul 
ar fi o idee buna. Trebuie să fiti în alerta maxima pe durata 
întregii calatorii. 

- îti vei lua cu tine doar mîinile tale letale, bâtrîne, îl tachina 
Pete Nield pe partenerul sau. 


- Eu nu voi dormi, afirma Paula. Eu rezist treizeci si sase de 
ore la rînd. 


înfruntarea 
265 


Toti în afara de Paula parasira biroul pentru a merge acasa. Pete 
Nield se întoarse imediat. 

- Am verificat rapoartele agentilor externi, am trimis 
raspunsuri dupa ce i le-am aratat lui Howard, care a fost de 
acord. Cel mai nelinistitor a fost al omului nostru din Marsilia, 
care a spus ca a fost filat. 

- Vad ca i-ai ordonat sa se urce la bordul unui vas de 
croaziera ca ospatar, apoi sa paraseasca nava în Gibraltar, 
spuse Tweed. 

- Lucru pe care 1-a facut. Nu ne permitem sa-l pierdem pe 
Roger. Si trebuie sa ne asiguram ca e în siguranta. Este unul 
dintre cei mai buni agenti ai nostri. 

- Te felicit pentru hotărîrea ta. 

- Poate ar trebui sa urcam sa-l vedem pe Howard cu 
rapoartele, sugera Nield. 

- Vom face asta acum. îsi verifica ceasul. Timpul zboara. 
Vom lua ceva de mîncare cu totii în Eurostar. Aceasta 
expe-—ditie va fi interesanta. 

- Interesanta? întreba Paula sceptica. 

- Calouste a fost o abatere. Mi-a rapit timpul destinat 
anchetarii celor doua crime. 

- O abatere? spuse ea indignata. A încercat sa te 

omoare de patru ori. 

- La asta m-am referit cînd am spus abatere. Tweed se 
ridica. Paula, îti sugerez sa îti iei niste haine groase. Cînd Philip 
spune „frig" se refera la un ger siberian. La întoar-cere treci te 
rog pe la locuinta mea din Bexford Street si ia si niste lucruri 
pentru mine. 

- Lucrurile de care am nevoie sînt deja la Bexford Street, 
deci va însemna un drum dus-întors. In caz ca n-ai observat, 
biroul meu e plin de rapoarte pe care trebuie sa le rezolv înainte 
de a pleca. 


266 COLIN FORBES 

- Ai tu grija. Pete, vâd ca ai bratele pline de rapoarte. 

E momentul sa urcam la Howard si sâ-1 linistim din nou. 

Si Monica se duce la magazinul de delicatese ca sa aduca 

niste mîncare calda pentru noi trei, pentru mai tîrziu. 

Napoleon spunea ca o armata marsaluieste cu burta plina, 

o modalitate nedemna de a merge la razboi, ma gindesc eu. 
Era întuneric si exact sapte seara cînd taxiul care îi transporta 
pe Tweed si pe Paula opri la baza scarilor la gara Waterloo. 

- Tu mergi înainte singura, îi sopti Paulei în vreme ce 
coborau. 

Ea urca în fuga treptele care duceau spre peronul pentru 
Eurostar. Tweed irosi intentionat cîteva minute sortind maruntul 
pentru a-1 plati pe sofer si a-i da un bac-sis generos. 

Stia ca restul echipei sale ajunsese mai devreme, fiecare de 
unul singur si la intervale de timp. Stiau în ce vagon sâ se 
îmbarce, numarul acestuia fiind scris pe bilete. 

Tweed purta cojocul sau captusit cu blana si cu guler de 
astrahan, pe care i-1 adusese Paula din Bexford Street. Escalada 
treptele, apoi cobori pe scara rulanta catre trenul care se 
întindea de-a lungul platformei. Tweed trecu de verificari si se 
îmbarca în vagonul corect. Clasa a doua era ocupata doar de 
echipa lui împrastiata. 

Paula stâtea pe un loc de pe ultimul rînd. în partea opusa stâtea 
Newman, citind o carte de radio-tehnologie. Marler era cu doua 
rînduri mai în fata. Nield se afla la jumatatea vagonului în vreme 
ce Harry stâtea în fata veghind usa. 


înfruntarea 
267 


- N-ai avut probleme cu controlul? îl întreba Paula pe 
Tweed, asezat pe locul de la fereastra. Ce ai în servieta aceea 
îndesata? 

- Am spus pur si simplu „acte" si am deschis servieta. Este 
umpluta cu dosare cu hirtii nefolositoare pe care mi le-a batut la 
masina Monica, plus pijamale, trusa de barbierit, un costum nou. 
Genul de lucruri pe care le-ar avea un om de afaceri care merge 
într-o deplasare. Tu cum te-ai descurcat? 


- l-am spus bâtrînului ticalos ca ma întîlnesc cu iubitul meu 
francez. Avea o verigheta pe deget. Probabil era plic=tisit de 
moarte de nevasta lui cicalitoare. Prin urmare, doar s-a strimbat 
la mine. 

Trenul pleca usor din statie cînd Newman se ridica, îi saluta 
discret ca si cum ar fi fost politicos cu niste pasageri 
necunoscuti. 

- Tweed, îmi pare râu, dar am uitat sa-ti spun ceva. Cînd 
cercetam Cabana Viînâtorilor mai devreme, ti-am spus despre 
sofisticatul sistem radio agatat pe horn. M-am urcat acolo si am 
taiat doua fire cheie, ceea ce a stricat tot sistemul. 

- Nu-ti face griji, îi spuse zîmbind Tweed lui Newman în 
vreme ce acesta se îndrepta catre toaleta pentru a masca 
scurtul dialog purtat cu Tweed. 

- Acum Îmi spune, îi sopti el Paulei. De aceea am ajuns aici. 
Ma întrebam ce este cu sistemul lui de comunicatii. Avea nevoie 
de el pentru a transmite instructiuni catre toate bancile de pe 
continent pe care le detine. S-a retras imediat la cartierul lui 
general pentru a rezolva aceasta problema de comunicatie. 

- Se întimplau multe atunci, spuse Paula si ridica o mină ca 
să-si ascunda un cascat. 


268 
COLIN FORBES 


închise ochii si îsi odihni capul pe umarul lui. In scurt timp 
adormi. Trenul se opri pentru putin timp în Ashford, apoi merse 
mai departe prin comitatul Kent. Luna aparuse pe cer, iar Tweed 
privea lung catre livezile de pe margine, siluetele lor stranii 
începînd sa prinda contur. Calatorise ceva la viata lui, dar cel 
mai mult îi placea Anglia. 

Trecerea prin tunel fu o alta delectare. El ura marea. Pe orice fel 
de ambarcatiune, cînd dracia se legana, el suferea de rau de 
mare, pîna cînd Paula îl forta sa ia o pastila de dramamina. Apoi 
se ducea pe punte sa priveasca valurile legânîindu-se. îsi pierdu 
interesul cînd trenul iesi la supra-—fata si intrara în Franta. 
Trenul se apropia de statia Midi din Bruxelles cînd Paula se trezi. 
Se duse la toaleta pentru a-si da cu apă pe fata, apoi se întoarse 
pe deplin revigorata, dezmortindu-si mîinile si picioarele. 


- Nu uita, îi reaminti Tweed, Philip va purta o sapca 

rosie cu cozoroc, cu o garoafa artificiala la butoniera. Cu 

alte cuvinte, aici încep problemele. Ne aflam acum pe teri— 
toriul nimanui. 

Cînd coborau, aparu Philip, miscîndu-se sprinten. 

- Aceea este iesirea. Afara va urcati în primul dintre 

cele trei Land Rover-uri. Miscati-vâ... 

Apoi disparu. Tweed se simtea usurat. Intrarea în Bruxelles nu 
era diferita de alte locuri similare. Erau încon-jurati de blocuri 
înalte cu apartamente ieftine. Era un frig naprasnic si în cîteva 
minute se aflau deja înauntrul Land Rover-ului lor, care avea un 
girofar albastru. înauntrul celui de-al doilea Land Rover, 
Newman se aseza la volan cu Marler lîngă el. Harry era la 
volanul celui de-al treilea vehicul împreuna cu Pete. Erau gata 
de plecare. 


înfruntarea 
269 


Paula privi afara la galaxia de lumini aproape orbitoare. 
Restaurantele erau luminate si înauntrul lor oamenii serveau 
cina, rideau, ciocneau paharele. Cluburi de noapte cu lumini 
stralucitoare. Pe fatadele lor erau poze uriase cu tinere fete 
semidezbracate. în fata cîtorva dintre cluburi, lumea statea la 
coada, cupluri îmbracate elegant asteptind o masa. întregul oras 
avea o stralucire de neon. 

- Sîntem pe faimosul Boulevard de Waterloo, explica Philip 
conducînd Rover-ul în continuare. Am rezervat o camera, sau 
mai bine spus camere, la acest monstru la care vom ajunge 
imediat. 

- Nu stam acolo, spuse ferm Tweed. 

- Am rezervat de asemenea o masa mare pentru cina 
pentru toti la cel mai bun restaurant din oras, în Grand! Place. 

- Nu vom cina acolo, îi spuse Tweed. în orice caz acum 
conduci spre est, si tocmai am depasit restaurantul pe care l-ai 
mentionat. 

- Exact. In ambele cazuri, aproba Philip. Inspectorul Benlier, 
care conduce cea mai corupta unitate de politie din Belgia, are 
legaturi peste tot. Ne îndreptam direct catre cartierul general al 


lui Calouste, care este si centrul de comunicatii. Ceea ce am 
spus mai devreme despre hotel si cina este pentru a-i arunca 
praf în ochi lui Benlier! 

- Inteligent din partea ta, comenta Paula. 

îl privi pe Philip, cel mai bun agent al lui Tweed din Europa. în 
vîrstă de aproape patruzeci de ani, avea o fata cu trasaturi 
pronuntate, barbierita, cu par saten si pârînd mai tînar decit 
indica vîrsta. îl placuse dintotdeauna. El lua pentru moment 
mîna de pe volan pentru a-i strînge bratul. 

- N-ai de ce sa te temi. 

- Nu sînt cîtusi de putin îngrijorata, se ascunse ea. 


270 
COLIN FORBES 


El scoase doua saculete de piele din buzunar si îi dadu unul ei. 
Ea îl desfacu si scoase o mica tepusa tinuta în pozitie verticala 
de un suport greu din cauciuc. Erau mai multe în saculet. 

- Ce este asta? întreba ea. 

- Un prieten al meu inginer din Rotterdam le-a facut pentru 
mine. 

Zimbi. Ea îsi aminti ca el zimbea mereu. 

- Destept truc. Daca apare vreo masina de politie în 
spatele nostru, arunci cîteva pe fereastra. Oricum ateri— 
zeaza, datorita suportului rotund din cauciuc ele stau ime-— 
diat în pozitie verticala, cu teapa în sus. Nu le face prea 

mult bine rotilor. l-am dat si lui Marler un saculet. 

Drumul era acum serpuit si mergeau cu viteza printr-un pasaj. 
lesind pe partea cealalta, întîlniră farurile puternice de la traficul 
din sens opus. Paula îsi cobori parasolarul. Philip îsi pusese 
ochelari fumurii. 

- Acesta este un drum lat, remarca ea. Ca o autostrada sau 
ca un drum european. 

- Soseaua principala de iesire din oras. 

- Nu-mi place Bruxelles-ul, spuse ea. E plictisitor. 

- Asa este, aproba Philip. Prefer mai degraba Ghent-ul si 
regiunea flamanda decit zona de nord-vest. Flamanzii sînt mult 
mai prietenosi si mai primitori. Acea zona ar tre—bui sa faca 


parte din Olanda. Aici se vorbeste franceza. Cu asta am spus 
totul. 

Se facu liniste pentru o vreme. Lasasera orasul în urma. De 
ambele parti luna lumina cîmpul deschis. Din ce în ce mai putine 
masini veneau înspre ei, îndreptîndu-se catre Bruxelles. Paula 
rasufla usurata. 

- Ei bine, e mai liniste acum. Ma bucur... 


înfruntarea 
271 


Nu apuca sâ-si termine propozitia. Zgomotul din ce în ce mai 
puternic al unei sirene de politie razbatea în spatele lor. Apoi 
altul. Si altul. Girofarurile lor erau în functiune. 

- Siretul inspector Benlier s-a prins de diversiunile mele, 
deci pregatiti tepii, avertiza Philip. 

- Trei masini de politie si toate îi depasesc pe Harry si pe 
Bob Newman, avertiza Paula dupa ce privi în oglinda 
retrovizoare. Noi sîntem tinta lor. 

- Deschide fereastra, spuse el, vin pe partea aceea. 

Paula facu astfel si apoi îl privi pe un politist în uni—forma, care 
îsi coborise geamul, în masina de politie din dreptul lor. Acesta 
rinjea, tinînd ceva în mînă si pregâtin-du-se sa arunce înauntru. 
Ea închise rapid geamul. Dupa o secunda, grenada lovi geamul 
ei si un nor de vapori albi pluti în afara. 

- Gaze lacrimogene, spuse Philip. 

- Ce oameni de treaba, se rasti Paula. 

El îi dadu un mic instrument ca un extinctor de flacari în 
miniatura. Avea un mustiuc lung si subtire. Philip rînjea în vreme 
ce apasa acceleratia la maximum, trecînd în viteza de prima 
masina de politie. 

- Vezi butonul acela de pe chestia aia? E plina cu ulei; pui 
obiectul pe marginea ferestrei, apesi pe buton si un jet 
împroasca drumul. Vei face asta cînd spun „acum" pentru a 
doua oara. Cînd spun prima data „acum", arunci un pumn de 
tepi afara. Vezi acea limuzina neagra mare care vine din sens 
opus? Se unduieste pe tot drumul. Soferul este beat. Aici 
începem sa cream haos, spuse el jubilînd. 


- Paula, dâ-mi spray-ul acela acum, striga Tweed din spate. 
Ai prea multe de facut pentru a te sincroniza cum trebuie. 


272 
COLIN FORBES 


- Buna idee, aproba Philip. Doar fii atent la limu-— 

zina aceea. 

Aceasta vira de la stînga la dreapta, apoi din nou la stinga dupa 
ce trecea peste benzi. Dintr-un motiv necunoscut, so—ferul avea 
lumina interioara aprinsa. Ea îl zari o clipa pe grasanul îmbracat 
în haine de gala. 

-Acum! striga Philip. 

Masina de politie cea mai din fata aproape îi ajunsese, 
apropiindu-se din nou de pe partea din dreapta, sirena ei fâcînd 
un zgomot infernal. Paula cobori geamul si arunca doi pumni de 
tepi. 

-Acum! striga Philip pentru a doua oara. 

Tweed avea deja geamul coborit. Spray-ul era deja ase-—zat la 
marginea ferestrei. O cantitate impresionanta de ulei tîsni pe 
carosabil, formînd o balta neagra în lumina lunii. 

Se auzira cîteva bufnituri puternice cînd tepii distrusera 
cauciucurile masinii de politie aflate în fata. Aceasta se roti 
lateral si izbi partea din spate a limuzinei, împingînd-o într-o 
parte. Cea de-a doua masina de politie patina pe ulei si intra în 
partea laterala a primei masini de politie. Cea de-a treia masina 
de politie încerca prea tîrziu sa evite si lovi lateral cea de-a doua 
masina. Soferul gras al limuzinei cobori lega-nîndu-se, 
nevatamat si ridica pumnul, dînd din gura. 

- lata haosul, spuse Philip. 

Aplecîndu-se pentru a privi în oglinda retrovizoare, Paula zari o 
gramada de metal contorsionat care îi amintea de un depozit de 
fiare vechi. Cu dibacie, Newman vira larg, urmat de Harry, 
evitînd accidentul de departe. 

- N-a fost o sincronizare rea, spuse Philip, totul a depins de 
estimarea pozitiei limuzinei. 

- Ei bine, acum a ramas totul în urma, spuse Paula. 


înfruntarea 


273 


închise fereastra rapid. Un aer înghetat intrase în Land Rover-ul 
lor. Philip avea încalzirea data la maximum si în curind ea se 
simti din nou confortabil. 

- L-am înfrînt pe inspectorul Benlier, remarca ea usurata. 

- O, acestea au fost doar focurile de început, replica Philip. 
- Ce vrei sa spui? întreba Tweed. 

- Eu numesc asta preludiu. Mai departe ne avîntâm spre 
Ardennes, la cartierul general al lui Calouste de la Château les 
Rochers pentru a-1 distruge. Sa nu va asteptati la o petrecere 
de Craciun. 


34 

Ardennes 

- Parâsesc drumul principal imediat, îndreptîndu-mă 
catre Ardennes, spuse Philip. E unul dintre cele mai sterpe 
tinuturi pe care le-am vazut prin Europa. Izolat. Turistii nu 
ajung niciodata aici. 

Paula îsi cobori puternicul binoclu compact. îl îndrep-tase 
înainte în vreme ce se aflau înca pe drumul principal. 

- Cred ca ar trebui sa stii ca am vazut o multime de 
faruri venind înspre noi din directia Liege. 

- Sînt vesti bune, spuse ironic Philip, virînd spre 

dreapta si parasind drumul principal. Benlier are o sectie 

din unitatile lui corupte detasata temporar în Liege. 

- încotro ne îndreptam? întreba Tweed. 

- Este ruta directa catre Namur si Marche, dar voi ocoli 
ambele orase folosind drumuri de tara. Va fi o calatorie dura. 
- Calatorie dura? repeta Paula. Si atunci cum s-ar numi ceea 
ce tocmai am trait? 

- Cartierul general al lui Calouste este situat sus, în 
Ardennes. Château les Rochers, un castel vechi asezat la granita 
dintre Belgia si minusculul stat Luxemburg. Astfel 


înfruntarea 


275 


câ el poate spune că este rezident al oricareia din cele doua tari, 
care îi convine la un moment dat. 

- Tinuturile acestea prin care trecem sînt plate ca un desert, 
comenta Paula. E ca un peisaj selenar, stîncos. 

- Am parasit drumul principal fara ca tu sa-ti dai seama. S- 
ar putea sa pacalim la fel si acele masini de politie. 

Peisaj selenar? Cînd privi afara, Tweed se gîndi ca descrierea 
Paulei era perfecta. Land Rover-ul începuse sa se clatine dintr-o 
parte în alta. Asa-zisa cîmpie plana era pustie. Suprafata ei era 
presarata cu pietre mici si prundis. 

- întreaga zona este instabila, remarca Philip degajat. 

Paula îl privi rapid si îsi dadu seama câ era abatut. El se 

gîindea cum sa-i scoata din aceasta situatie. Nu îl mai vazuse 
niciodata atit de serios. Reactia ei fu de a se îmbar-bata. Se 
aseza bine pe locul ei, îsi puse binoclul la ochi si privi înspre cele 
trei masini de politie. Se auzea un vuiet departat. Nesabuitii încă 
aveau sirenele pornite în aceasta zona complet parasita. lar 
luminile lor albastre înca lica-reau. Idiotii. Paula se orienta 
asupra masinii din frunte. Un politist stâtea cu capul si cu umerii 
iesiti prin trapa. 

- Un barbat slabut, spuse ea, în uniforma completa, cu tresa 
aurie si umeri lati. Tine gura deschisa ca si cum ar tipa. 

- Acela trebuie sa fie Benlier însusi, îi spuse Philip, strigînd 
en advance. 

- Se crede Napoleon la Austerlitz, comenta Tweed ironic. 
Dintr-odată înclinatia drumului se schimba. Acum ur-cau o panta 
abrupta, din ce în ce mai sus. Paula îsi îndrepta binoclul catre 
destinatia lor. 

- E o creasta înainte, raporta ea. Pe marginea ei sînt 

cîtiva bolovani mari, dintre care unul este enorm. 


276  COLIPi FORBES 

- Nu erau acolo cînd am trecut pe aici în recunoastere acum 
trei zile. A avut loc o alunecare de teren... 

- îndreaptă-te catre acea despărtitura dintre ei, îi indica 
Paula. Exact la stinga de acea crâpâtură. Land Rover-ul va trece 
cu usurinta. 

- Asa crezi? întreba Philip. 

- Sâ faci cum ti-a spus ea, ordona Tweed. Are ea un plan si 
deseori are dreptate. 


- S-a facut, aproba Philip rînjind. 

- Newman si Harry sînt imediat în spatele nostru, raporta 
Paula privind înapoi. 

- La fel si masinile de politie, remarca Philip. 

- Asa e mai bine, spuse Paula coborînd geamul citiva 
centimetri si respirînd aerul rece. Creierul ei functiona acum la 
capacitate maxima. 

- Mai bine decit ce? o ironiza Tweed. 

- Decit a sta închis. Conacul îmi dadea fiori. Nu era mai bine 
nici în Padure. O atmosfera claustrofobicâ. 

- Lucru care ar fi putut constitui un element, observa 
Tweed, în acele crime. 

- Nu rata despârtitura, striga Paula catre Philip, care tocmai 
vira, îndreptîndu-se catre deschizatura, urmat de vehiculele lui 
Newman si Harry. 

- Asa e mai bine, adauga Paula. Vei trece exact printre ele. 
- Mă voi furisa printre ele, spuse el rînjind din nou. Si cred 
câ m-am prins de strategia ta... 

- Mai bine mai tîrziu decît niciodata. 

Land Rover-ul avu aproape un metru loc cînd trecu printre 
sirurile de bolovani. Paula privi solul nesigur presarat cu bucati 
de roca. 


înfruntarea 
277 


- Parcheaza vehiculul îndreptat catre virful dealului, sugera 
ea. S-ar putea să fim nevoiti sâ plecam rapid daca totul începe 
să cedeze. 

- M-am gîndit la asta, replica amiabil Philip. E precum 
nisipul miscator. 

Celelalte doua vehicule ajunsesera dupa ce trecusera prin 
deschizatura. Urmasera exemplul lui Philip, parcînd cu fata 
înspre vîrful dealului, în cazul unei plecari de urgenta. Se auzea 
zgomotul unor focuri de arma, desi masinile de politie care îi 
urmareau, apropiindu-se cu viteza, erau încă la jumatate de 
kilometru în urma lor. 

- Pregâtiti-vă să înfruntati dusmanul, cum se spunea 

acum o suta de ani, ordona Tweed. 


35 

Se împârtiră în grupuri de cîte doi. Tweed si Paula verificara cu 
atentie stabilitatea bolovanului. El se sprijini usor de acesta si 
masiva roca începu sa se clatine. La celalalt capat, eforturile 
Paulei de a o misca esuara. Ra-mase neclintita. 

- Va fi nevoie de amindoi pentru a-l misca atunci cînd va veni 
momentul, îi striga Tweed Paulei. Din acest capat pot vedea prin 
despârtitură cînd se apropie ei. Cînd strig „acum!", împingi cu 
toata puterea. 

Dincolo de despârtitură Newman si Marler testasera doi bolovani 
apropiati unul de celalalt. Erau asezati în spatele bolovanului 
celui mai mic, care arata înfricosator. 

în urma lor, Harry, împreuna cu partenerul sau, Nield, stâtea în 
spatele a doi bolovani care aproape se atingeau. Paula observa 
ce anume facuse ca bolovanii sa se opreasca în locul acela. în 
spatele blocajului era o portiune de teren plat, înainte ca 
suprafata sâ urce abrupt catre o creasta depar-tata. Portiunea 
plana le încetinise avîntul aproape în totali—tate, iar dimbul pe 
care stateau îi oprise. Pentru moment. 


înfruntarea 
279 


Era liniste totala acum sub lumina lunii. Benlier pro—babil ca le 
ordonase oamenilor lui să închida sirenele pentru a-i auzi 
comenzile. Cele trei masini de politie se oprisera din mers 
pentru moment si singurul sunet care se auzea era uruitul 
motoarelor lor în departare. Nu se mai auzeau pocnituri de arma 
inutile, si peste Ardennes se lasase o liniste adîncă. 

„Calmul dinaintea furtunii", se gîndi Paula. 

Ca si restul echipei, ea îsi pusese mânusile groase de condus. 
Daca împingea cu mîinile goale pe suprafata dura a pietrei, ar fi 
sfirsit avînd palmele tâiate si pline de sînge. Lovi cu picioarele o 
piatra plata pentru a-si pune sîngele în miscare. Apoi merse 
catre locul în care Tweed privea de după giganticul lor bolovan. 
- Du-te la locul tâu, spuse el încet. Cînd vin, voi striga: 
„Acum!", iar tu împingi cu toata puterea. Dar fii foarte atenta sa 
nu te duci odata cu bolovanul. 


- Am înteles. 

Cele trei Land Rover-uri fusesera parcate cu fata catre vîrf. 
Zgomotul motoarelor lor se pierdea în cel al motoa—relor 
masinilor de politie care se apropiau. 

- Nu mai dureaza mult acum, avertiza Tweed. 

- Cu cît mai repede, cu atît mai bine, replica Paula. 

Era îngrijorata ca forta sa împreuna cu cea alui 

Tweed nu avea sâ fie de ajuns pentru a urni masivul bolo—van. 
Si-ar fi dorit så inspire adînc, dar îsi dâdu seama ca nu era o 
idee buna. La înaltimea aceasta aerul era precum gheata 
lichida. 

Privind de dupa margine, Tweed îl zâri pe Benlier, nemiscat. 
Purta mânusi albe, care aratau ridicol. întîrzia intentionat pentru 
a creste tensiunea. Pentru a le distruge nervii. 


280 COLIN FORBES 

Apoi ridica mîna în aer, executînd o miscare de înainte. Striga o 
comanda pe care Tweed nu o deslusi. Masinile de politie 
accelerara înainte, cu cea a lui Benlier în frunte, iar cele doua 
masini de sustinere în urma. 

- Acum! striga Tweed. 

Paula împinse cu toata puterea. Bolovanul nu se clinti. Apoi 
începu sa se deplaseze înainte si în jos. Aproape ca se duse 
odata cu el. Amintindu-si avertismentul lui Tweed, îsi înfipse 
picioarele în margine si îsi recapata echilibrul, apoi privi 
spectacolul. O avalansa de bolovani se pravalea, iar acum putea 
sa zareasca si inamicul. 

Cu jumatate din corp iesit pe trapa masinii, Benlier privi îngrozit. 
- Vireaza! tipa el la sofer, care nu mai auzi ordinul. 

Benlier era paralizat de frica. Totul se prabusea. înaltimea 
uriasa a bolovanului îl acoperea. încerca sa intre în masina, dar 
secundele devenisera ani. Imensa greutate a bolovanului lovi 
masina, zdrobind-o. Trupul lui Benlier se afla undeva între 
metalul contorsionat. Fârâ sa se opreasca vreun moment, 
bolovanul se rostogoli cu viteza sporita la vale, iar pentru Tweed 
si Paula, care priveau, nu parea mai mult decit o piatra mare 
zarita în departare. 

Marler si Newman îsi pusesera în miscare ambii bolovani. Una 
dintre masinile de politie evita la citiva centimetri primul 
bolovan, dar fu strivita imediat de cel de-al doilea. 


Si mai departe pe deal, Harry si Pete pusesera în miscare doi 
bolovani simultan. Paula zari soferul încer-cînd panicat sa îi 
evite. Se afla pe mijlocul drumului cînd ambii bolovani îl lovira, 
rasturnînd vehiculul în momen=tul impactului. 


înfruntarea 
281 


Linistea subita lasata deasupra întregului Ardennes fu un soc. 
Tweed îsi regla ochelarii cu infrarosii, apoi spuse încet: 

- Nici un semn de viata. Sînt morti cu totii. 

- Armele, striga Philip. 

Se îndrepta în viteza spre locul carnagiului. Paula alerga dupa el 
înainte ca Tweed sa o poata opri. îl ajunse din urma pe Philip, 
care se opri sa-i vorbeasca. 

- S-ar putea sa fie înspaimîntător. 

- Nu mai mult decît ce am vazut în laboratorul profe-sorului 
Saafeld, îi raspunse ea imediat. 

Ajunsera mai întîi la ramasitele masinii lui Benlier. Acolo se afla 
jumatate din trupul unui politist care încer—case în zadar sa 
iasa. Paula îsi scoase o manusa si se apleca pentru a-i scoate 
bastonul de la centura. îl sterse de sînge pe uniforma lui. Philip 
scosese si el un baston, de Dumnezeu stie de unde. Apoi afisa o 
expresie de multumire. De la centura aceluiasi cadavru scosese 
un pistol automat calibrul 32. Verifica arma. Era încarcata si nu 
fusese murdarita de sînge. 

- Paula, spuse el, ridicîndu-se si rînjind, un cadou pen~“ 

tru tine. 

îi înmînă pistolul, iar ea îl apuca cu placere. Mai întîi, verifica din 
nou mecanismul, observind ca era încarcat. Apoi îsi ridica haina 
de blana si viri arma în cizma la piciorul stîng, care-i servi drept 
tocul pe care nu îl avea. 

Philip traversa în fuga panta câtre masina de politie care sfirsise 
în sant, pulverizata de bolovanul trimis în jos de câtre Pete si 
Harry. Nu-i veni sa creada cînd gâsi întinse pe jos încă patru 
bastoane telescopice. 


282 COLIN FORBES 


Stia ca politistii belgieni tineau o rezerva într-un suport 
deasupra scaunelor. Impactul violent probabil câ le aruncase pe 
fereastra. Cu mare satisfactie strînse prada. Newman împreuna 
cu Marler si Pete cu Harry sosira pentru a vedea ce se întîmpla. 
El dadu fiecaruia cîte un baston. 

- Pot să stiu ce se petrece aici? striga catre ei vocea calma 
a lui Tweed care cobora în viteza panta. 

- Arme, spuse Philip. 

îi dadu si lui Tweed un baston. 

- Si de ce mâ rog avem nevoi de astea acum ca politia a 
fost anihilata? 

- Pentru câ sînt patru santinele la Château les Rochers. 

- N-am stiut niciodata cum functioneaza acele lucruri, 
comenta Paula. 

Tweed prinse minerul, apoi îl smuci lateral. Prelungirea iesi în 
afara si Tweed avea acum în mînâ un baston de cel putin încă o 
data mai lung. 1-1 dădu înapoi lui Philip dupa ce introduse la loc 
extensia. 

- Tu mînuiesti mai bine decit mine chestia asta. Deci care 
este urmatoarea mutare, Philip? 

- Ne îndreptam rapid câtre virful Ardennes. Apoi atacam 
Château les Rochers. 

Paula se asteptase ca Château les Rochers sâ aiba o înfatisare 
de poveste. In vreme ce traversa ultima creasta, îsi dâdu seama 
cît de mult se înselase. Era mai mult o fortareata medievala cu 
mici turnulete la colturi. în cen-=trul unui acoperis drept se ivea 
un turn mare prevazut cu o retea de fire si antene. Tweed se 
încrunta în momentul în care se oprira. 


înfruntarea 
283 


- lata centrul lui de comunicatii cocotat mai sus decît copacii din 
spatele lui. De aici controleaza imperiul lui ban—car. Sper ca e 
acasa. 

Calouste era acasa. 

Era o manie de-a lui sa fie omul invizibil. Astfel ca îsi construise 
la diferitele lui cartiere generale o serie de camere subterane - 
ca si la Cabana Viînâtorilor. Aceeasi metoda fusese folosita si la 


Château. Acum el lucra într-o pivnita mare, luxos amenajata, de 
sub Château. 

Erau doua intrari. Una era o trapa mare, acum deschisa dinspre 
un coridor de la parter care ducea prin niste trepte catre 
sanctuarul sâu. Ce-a de-a doua intrare era deasupra biroului la 
care statea el. Niste scari duceau catre o plat—forma cu o usa 
masiva din fier. Lîngă usa era un sistem de control încorporat în 
perete cu butoane numerotate de la unu la douazeci si patru. 
Separat era un buton maro care încuia mai putin trapa sigura. 
Calouste era îmbracat cu o jacheta de catifea, pantaloni de 
catifea si tenisi. Camera era întunecata, cu exceptia lampii de 
birou sub care lucra acesta. Purta ochelarii sai cu rama aurie 
prin care vedea bine. Deasupra barbiei ascutite gura se misca 
rapid în vreme ce el dadea tot felul de instructiuni diferitelor 
banci ale sale prin telefonul conectat la sofisti—catul sistem de 
comunicatii din vîrful Château-lui. 

Nu auzise nimic din agitatia de la baza culmii Ardennes. Orion, 
informatorul sâu de la Hengisbury, îl avertizase ca Tweed si 
întreaga lui echipa parasisera conacul. Intuitia lui îi spusese că 
vin în Belgia. Acest lucru nu era o pro—blema. Inspectorul 
Benlier si echipa lui îi vor omori pe toti. Era deosebit de 
nerabdator sa auda câ Tweed e mort. 


284 
COLIN FORBES 


Un servitor de culoare aparu pe platforma de deasupra lui, 
tinînd în miini o tava cu un pahar si o sticla de coniac fin. 
Calouste îsi umplu paharul, apoi puse sticla lînga un pistol 
Glock. Calouste avea tot timpul la îndemiîna arma. îl facea sa se 
simta în sigurant”. închina pentru sfîrsitul lui Tweed, principalul 
obstacol din calea planurilor sale de a prelua Banca Main 
Chance. 


36 

Apropiindu-se cu mare atentie de cladirea ca o forta—reata cu 
turnul ei de comunicatii înalt, Tweed, cu Paula alaturi în Land 
Rover, urmarira masina lui Philip. Parca în virf, făcînd semn si 
celorlalti care li se alaturara. 


Aproape de zidurile din spate ale fortâretei era un lac imens cu 
un baraj mare la unul din capete. Pe zidul dinspre lac al 
castelului era o cutie cu un furtun gros încolacit. 

- Care e planul? întreba Tweed. 

- Eu si Harry vom cobori barajul si o cantitate mare de apa 
alimentata de izvoarele naturale de pe virful movilei aceleia va 
curge în lac. înainte de asta voi atasa furtunul acela catre gura 
sistemului de aer conditionat. Celalalt capât al furtunului îl voi 
pune în lac. într-o misiune de recunoas-tere recenta am privit pe 
mai multe ferestre ale castelului. Toate camerele au cai de 
ventilatie în perete. 

- Va functiona? se întreba Paula. 

- Ai uitat ca Philip a fost inginer de seama înainte de a ni se 
alatura. 

- Si, remarca Harry, zidurile castelului mi se par nesigure. 


286 
COLIN FORBES 


- Si ca Harry a lucrat cîndva în domeniul imobiliar, 

adauga Tweed. 

îl urmarira pe Harry cum scoate din buzunarul hainei o dalta. 
Paula se amuza. Harry nu pleca nicaieri fara trusa lui de unelte, 
ascunse acum în buzunarele lui încapatoare. Se apleca înspre 
zidul castelului si ciocani încet mortarul, care cazu. Pietrele în 
forma de caramida de deasupra începura sa alunece în jos. 

- Constructia asta mizerabila se poate prabusi. N-are 
consolidare, spuse el cînd se întoarse. 

Philip le facu semn cu mîna sâ-1 însoteasca. Mai întîi se repezi 
catre baraca din aluminiu de unde se regla aerul conditionat. 
Desfacu suruburile unui panou rotund cu Feu întiparit pe el, apoi 
introduse un capât al furtunului gros de cauciuc în gaura. 
Celalalt capat îl arunca în lac. 

- Cred ca panoul acela pe care 1-a îndepartat, spuse Tweed, 
este pentru eventualitatea în care sistemul de aer conditionat ia 
foc. întregul castel ar fi cuprins de flacari. Daca nu se arunca în 
el cantitati mari de apa. 

- Daca spui tu, replica Paula ezitant. 


Philip si Harry îsi ocupasera acum pozitiile la fiecare capât al 
digului în dreptul unor roti uriase pe care începura sa le 
roteasca. Paula privi fascinata cum virful barajului, acoperit de 
mizgă verde, începu sa se scufunde rapid. Un val de apa adunat 
dincolo se revarsa în lac, apoi deveni un suvoi masiv pe masura 
ce Philip si Harry continuau sa învirtă rotile. 

- Ajunge, spuse Philip întorcîndu-se în fuga împreuna 

cu Harry. 

Tweed îsi pipai buzunarul pardesiului si scoase un obiect de 
care uitase. Era masca scofilcită purtata de individul 


înfruntarea 
287 


pe care îl aruncase în mina de calcar de lîngă Gladworth. l-o 
dâdu lui Philip. 

- Un obiect straniu... 

- E facut la Paris, îi spuse Philip, de catre cel mai mare 
expert în masti din lume. Costa o avere - e atit de flexibila. Cred 
ca voi purta asta. Ne-ar putea ajuta sâ trecem de usa principala 
fârâ probleme. 

Ajungînd la usa, el ciocani cu minerul masiv din fier. Se deschise 
un vizor si apâru chipul unui barbat. Acesta pâru surprins. 

- O, domnule Calouste. Credeam ca sinteti în birou. 

Harry statea într-o parte lîngă usă, cu bastonul în mînă. 

Se auzi cum mai multe chei sînt rasucite si cîteva lanturi sînt 
îndepartate. Philip intra, îsi desfacu bastonul si îl lovi pe individ 
în cap. Acesta cazu. Apâru un altul tinînd în mînă un pumnal, 
pregatit să îl loveasca pe Philip. Harry îl lovi peste cot cu 
bastonul. Acesta se încovoie de durere, scapa pumnalul, 
moment în care Harry îi rupse si celalalt brat cu bastonul. Dupa 
o lovitura puternica peste ceafa, el câzu peste tovarasul sâu de 
garda. 

- Coridorul acela este drept si nivelat, remarca Philip. 

Cel dinspre stînga noastra coboara. Calouste e o cîrtitâ. îl 

vom gasi pe aici pe undeva, la subsol. 

Paula se furisa înaintea lui, o luă dupa colt, coborînd, apoi se 
opri. Arata catre ceva. O lumina slaba indica prezenta unei 
trape, cu capacul ridicat vertical. Urmata îndeaproape de restul 


echipei ea cobori sase trepte dupa ce traversa o platforma. 
Camera de la nivelul subsolului era mare, cufundata în întuneric 
cu exceptia unei lampi aprinse la celalalt capât. O silueta statea 
aplecata asupra unui birou cu spatele la ea. 


288 
COLIN FORBES 


Harry se opri si verifica marginile deschizaturii cu aju-torul unei 
lanterne. Era actionata electric. Scoase un mic tub din buzunar 
si stoarse o cantitate mica de substanta între doi electrozi. 
Substanta se întari imediat. 

Cu bocancii lor cu talpa groasa din cauciuc, ei nu facura nici un 
zgomot cînd coborîră cu totii pe platforma. In continuare, sase 
trepte din piatra duceau catre o încapere ciudata. Paula se 
furisa la capatul scarilor. 

Lumini orbitoare se aprinsera. Calouste se furisase pe platforma 
de deasupra biroului sau. Ochii celor din echipa clipira sub 
lumina puternica. Calouste tinea un pistol Glock în mînă, 
îndreptat direct catre Paula. Tweed, aflat acum la nivelul 
podelei, o privi nelinistit în timp ce ea statea cu spatele la zid. 
Calouste se adresa arogant într-o engleza învatata la o scoala 
particulara: 

- Toti de fata la datorie. Daca misca vreunul, o împusc 

pe domnisoara Grey în piept. 

Cu totii încremenira. 

Paula privi peretele. Lîngă platforma, dintr-un grilaj de ventilatie 
picura apa. Calouste, în costumul lui de catifea, vorbea din nou, 
teatral. 

- Nici unul dintre voi nu veti parasi vii castelul. Tonul 

lui deveni sadic. Cadavrele voastre vor fi mîncate de corbi, 

care pe-aici sînt feroce. Nu sînt vegetarieni. 

Chicoti. Un sunet neplacut. Ochii lui erau la fel de tene-brosi ca 
si sufletul sau. Paula observa ca podeaua cobora în panta din 
locul în care stateau ei. Lesina, alunecînd în jos pe perete. 
Calouste se amuza. 

- E moarta de frica. Si bine face. Asta o asteapta... 

Grilajul de ventilatie de lîngă Calouste fu aruncat de 


presiunea apei care se adunase. Un suvoi tumultuos inunda 
camera cînd cea de-a doua gura de aerisire ceda. Calouste 


înfruntarea 
289 


fu surprins momentan. Paula tinti cu pistolul ei Browning si îl 
împusca în genunchiul stîng. Tipînd de durere, Calouste scapa 
pistolul si îsi cuprinse cu ambele miini genunchiul. îsi pierdu 
echilibrul si cazu de pe platforma în apa de un metru. 

întregul lac parea ca intrase în camera. Apa curgea catre locul în 
care statea Tweed. Acum avea cel putin doi metri. El urca 
treptele în fuga, ordonînd evacuarea gene—rala. Cînd ajunsera 
cu totii pe coridor, apa era jos de trei metri. Calouste încerca 
disperat sa mearga dupa ei, înotînd cîineste. Ajunse la trepte si 
se tîrî pe platforma în timp ce apa se scurgea peste ea. Fata lui 
era acum o expresie terorii cînd privi în sus fluturînd mîna 
încovoiata. 

- Salvati-ma, va implor, tipa el. Salvati-mă. Va dau 
milioane! 

Harry se uita în jos câtre el. Cu o mînă cobori trapa. Paulei i se 
paru ca aude sunetul de os zdrobit. In timp ce se grabeau de-a 
lungul unui coridor, Harry le arata cum apa se scurge prin 
pereti, tencuiala desprinzîndu-se. 

- Sa iesim naibii de aici - totul se va prabusi. 

Din vîrful movilei, unde îsi parcasera toti masinile, privira scena 
dramatica de jos. Castelul se prabusea. Turnul înalt din 
mijlocul acoperisului, cu echipamentul de comunicatii extrem de 
scump, se înclina încet catre zidul din fata. Ritmul sau de 
dezintegrare spori. Cazu catre zidul dinspre pîrtia Ardennes, se 
desfacu în mai multe sectiuni si facu o gaura uriasa în zid. 

- E timpul sa ne miscam, spuse Philip. 

- Trecem iar prin calvarul Bruxelles, spuse Paula. 

- Nu. Trecem prin minusculul stat Luxemburg. înspre 
aeroportul din afara orasului. Un avion pleaca mai tîrziu 


290 


COLIN FORBES 


spre Heathrow. Aveti toti locuri rezervate. lata biletele voastre. 
Trebuie sa plecam acum. 

Land Rover-ul lui Philip îi conduse spre sud. Tweed statea lîngă 
el. Paula sedea pe bancheta din spate. Coborîră rapid de pe 
culmi pe drumuri înguste prin defilee. Pe ambele parti stînci 
masive îi încadrau cu cîte un pilc oca-—zional de copaci pe 
marginea drumului. Paula se simti usurata sa priveasca un 
peisaj diferit. 

în vreme ce amurgul auriu stralucea dinspre est, se apropiară 
de aeroport, care era foarte linistit. Un singur avion astepta în 
departare pe pista. înainte de a trece fara probleme prin 
formalitatile vamale, Tweed folosi mobilul Paulei pentru a-i 
telefona Monicâi si a-i spune sa folo—seasca angajati de la 
Departamentul comunicatii. Al doilea telefon fu catre Jim 
Corcoran, seful Departamentului de securitate de la Heathrow, 
care spuse ca un autobuz le va întîmpina avionul. în cele din 
urma, Tweed se întoarse catre Philip, îi strinse mîna si îi multumi 
calduros. 

- Philip nu vine cu noi? întreba Paula. 

- Nu de data aceasta, spuse Philip cu o grimasa. Treaba 
mea este aici, în Europa. Ma îndrept catre est... 

Cînd avionul lor decola, se luminase deja de ziua. Paula îl privi 
pe Tweed si îl întreba la ce se gindeste. 

- La cine a omorit-o pe Bella si apoi pe doamna Carlyle. 


37 

Jim Corcoran, seful Departamentului de securitate de la 
Heathrow si prieten apropiat al lui Tweed, întîmpină avionul într- 
un microbuz imediat ce ateriza. 

- Trecem peste toate verificarile, îi spuse lui Tweed 

cînd toti coborisera. Le-am spus ca apartineti de SIS si 

ca sînteti în misiune. Teroristi. l-au telefonat directoru— 

lui tâu, Howard, care a confirmat. Transportul va 

asteapta în parcare. 

Tweed se afla în curînd la volanul Audi-ului cu Paula lîngă el. în 
timp ce paraseau aeroportul cu restul echipei în doua Land 
Rover-uri, el explica: 

- Am vorbit cu Newman. Fiind un reporter stralucit, a 

stiut unde sa se duca. Trebuie sa verific urgent numerele 


din noiembrie si decembrie 1912 ale Clarion. Newman a 
spus câ Peg-Leg Pete e raspunsul. Peg-Leg e un excentric. 
Aduna copii vechi pe nimic si cere apoi sume enorme pen~ 
tru a le expune pe proiectorul lui. Bob i-a telefonat sa 
pregateasca editiile. 

Era ziua-n amiaza mare si soarele stralucea cînd ateri-zara la 
Heathrow. De acolo conduse Paula si în cele din 


292 
COLIN FORBES 


urma ajunsera pe Watersend Lane, la capatul celalalt al 
Cartierului de Est. Pe straduta linistita zarira o vitrina murdara 
cu numele Peg-Leg Pete's cu litere aurii sterse, abia vizibil. 

îl urmara pe Newman înauntru, în timp ce restul echi-pei ramase 
de paza afara. Un individ scund si corpolent aparu, avînd un 
picior de lemn care bocanea în timp ce se deplasa cu ajutorul 
unui baston. 

- Doua sute de bistari, mirii el, cu mîna întinsa. îl privi fix pe 
Tweed. Doua sute pentru prietenul tau subtire înainte de a folosi 
aparatul. Oarion-urile pe care vrei sa le vezi sînt gata de 
vizionare. 

- Ba nu, Peg-Leg, spuse Newman raspicat. înapoi la tine în 
birou pînă cînd prietenul meu verifica daca ai ce-i trebuie. 
Luîndu-l pe Peg-Leg usor de brat, Newman îl invita într-o 
camera mica si închise usa. Tweed se aseza pe un scaun în fata 
unui proiector de microfilme. Apasa un co—mutator, scana 
pagina, folosi din nou comutatorul, apoi înca o data. 

- Am gasit, spuse el. 

Arata catre un paragraf cu titlul: 

JAF CU VICTIME LA BANCA 

- Cinci copii ale întregului paragraf, te rog. 

Astepta ca Paula sa faca fotografiile cu camera ei fara blit. Apoi 
puse un deget pe data. Miercuri, 7 noiembrie 1912. 

Dupa ce facu toate fotografiile paginilor apasa comu-tatorul din 
nou. Nu gasi nimic pînă la editiile din decem—brie. Apoi puse 
degetul pe un alt paragraf cu un titlu mare. Dupa ce ea facu 
copiile, scoase automat de aparatul foto, 


înfruntarea 
293 


afla ce îi mai trebuia Fotografie pagina întreaga cu data de joi, 
12 decembrie 1912. 

- Asta înseamna mai mult de doua sute de bistari, striga 
Peg-Leg după ce iesi din nou din biroul sâu, bâtînd frenetic 

cu piciorul si cu bastonul. 

Newman scoase un plic cu doua sute de lire în banc—note si i-1 
vîri lui Peg-Leg în buzunarul de la piept al saco-ului sau elegant. 
- Asta e suma la care ne-am înteles, hot bâtrin. Asa ca taci 
din gura! Am plecat. 

- Nu înteleg, spuse Paula după ce parasisera Londra, si 
convoiul de trei masini se îndrepta catre sud. 

- Vei întelege, o asigura Tweed. Acum ne îndreptam cu 
viteza maxima catre conacul Hengistbury si catre rezolvarea 
celor doua crime oribile. 

- Sper câ asta e tot ce te asteapta, spuse gînditor Paula, 
care deseori dâdea dovada de o intuitie incredibila. 


38 

In timp ce strabateau tunelul creat de brazii mareti care 
strâjuiau deasupra lor, Paula avu din nou acelasi sentiment 
ciudat pe care îl traise cînd sosisera prima data. Usurati, cînd 
ajunsera la intrare, ei trebuiră sa astepte doar citeva secunde 
pînă cînd portile înalte din fier forjat se deschisera larg. 

- E o zi minunata, observa ea în timp ce Tweed condu— 
cea câtre baza scarilor, o remarca pe care în citeva minute 
avea sâ-si doreasca sa nu o fi facut. 

în spatele lor celelalte doua vehicule ocolira pînă în spate pentru 
a parca. 

Urcara scarile si usa din stînga se deschise. Crystal astepta sa îi 
întîmpine în locul Laviniei. Ca si sora ei vitrega, ea purta un 
pulover alb cu guler polo si o fusta alba trico-tata. Statu 
nemiscata, cu mîinile împreunate în fata. 

- Bine ati revenit, îi saluta ea cu o umbra de zîmbet. 

Am vesti sumbre pentru voi. Sînt hotarita sa nu dau friu 

liber temperamentului meu schimbator. Se opri. Leo a 

fost omorît. 


înfruntarea 295 

- Mergem în biblioteca sa stai jos, spuse Tweed, 

prinzînd-o cu grija de brat. 

- Nu e nevoie. Dar multumesc. 

Tweed era socat, dar ascundea acest lucru. Paula o privea atent 
pe Crystal, dar nu era nici un semn ca ea va ceda. Avea un 
caracter mai puternic decit îsi imaginase Paula. Cînd intrara în 
hol, inspectorul-sef Hammer îi întîimpină, tonul lui fiind 
surprinzator de amabil cînd i se adresa lui Crystal. 

- M-am tinut de cuvînt. Te-am lasat sa îi spui lui Tweed 

ce s-a întîmplat. Acum, te rog, fii buna si du-te sa te odih— 
nesti în biblioteca pînă vorbesc eu între patru ochi cu dom— 
nul Tweed. 

Crystal se îndrepta încet catre biblioteca. Lasa usa deschisa. 
Paula îsi dadu seama ca ea va asculta pentru a se asigura ca 
Hammer este exact. 

- Toate detaliile, te rog, îi ceru Tweed. 

- Omorit ca si celelalte. Unul dintre acele neplacute -adica 
oribile - coliere puse la git de la spate în apartamen-tul lui. 
Statea pe scaun. Avea gitul sfisiat. l-am telefonat lui Buchanan 
care l-a chemat pe profesorul Saafeld. Profesorul a venit direct 
la miezul noptii cu Rolls-ul lui cu o echipa de medici. Pînă la 
autopsie, el estimeaza ca crima a avut loc între miezul noptii si 
ora doua în dimineata aceasta, cu ero—rile de rigoare, etcetera. 
l-am interogat pe toti care au fost, dupa cum spuneau, în 
apartamentele lor dormind. Din nou nu au alibiuri. 

- Unde este Lavinia? întreba Tweed. De obicei, ea deschide 
portile. 

Crystal iesi din biblioteca pasind încet. Paula se minuna de 
autocontrolul ei. Spuse ferm: 

- Ma îngrijoreaza Lavinia. 


296  COLin FORBES 

- De ce? întreba Tweed. Unde este? 

- Imediat dupa micul dejun, Marshal a spus ca se duce la 
Seacove. A fortat-o pe Lavinia sa mearga cu el. 

-Fortat? întreba Tweed. 

- Ei nu i-a prea suris ideea. L-a însotit la masina îm—bracata 
cu pardesiul deoarece era frig la acea ora. El s-a întins de pe 


scaunul soferului, a prins-o de mină, iar ea a fost de acord sa 
intre în masina cînd el i-a spus ca are nevoie de companie. Ea s- 
a urcat, si Marshal a demarat. 

- Acum cit timp s-a întîmplat asta? întreba nerabda=tor 
Tweed. 

- Cam acum o ora. A, mai era ceva ciudat. M-am dus la 
cabana lui Snape si am descoperit câ rastelul cu arme fusese 
spart. Cineva furase carabina Winchester. 

- Hammer, spuse Tweed vorbind repede, te las la comanda 
aici. Noi trebuie sa plecam urgent. 

- încotro? întreba Paula în timp ce coborau în fuga scarile. 

- Catre Seacove, raspunse el urcîndu-se la volan. 

- De ce? întreba ea asezindu-se lînga el. 

- Sper sa ajungem la timp - pentru a preveni o a patra 
crima. 

Paula nu va uita niciodata lungul drum catre Seacove. Tweed 
viră prin curbele înguste precum un pilot la cursa de la Le Mans, 
mereu la limita vitezei maxime. Evita autostrada si alese drumul 
de tara. 

- Prea mult trafic, replica el cînd Paula se referi la 
auto-—strada. Tirurile care fac transporturi catre West Country. 
Rolls-ul are o ora înaintea noastra. 

- Ce te-a nelinistit? întreba ea. 

- Disparitia pustii Winchester. 

- Vrei sa ajungem acolo cît mai repede? 


înfruntarea 
297 


- Asta e ideea. 

- Atunci opreste la prima benzinarie din drum. 

- Nu putem pierde timpul. 

- Atunci cum ajungem acolo fara benzina? Uitâ-te la 
indicatorul de combustibil. 

Tweed privi în jos. Acul era aproape de zero. Cît mai dura pîna 
cînd motorul avea sa se opreasca pur si simplu? O privi pe 
Paula. 

- Noroc ca gîindeste cineva de aici. 


- Nu-ti face griji. îi atinse bratul. Trebuie sa gasim o 
benzinarie în curînd. 

„Asa o fi"? se gîndi el. Acesta era un drum pustiu de tara. Nici o 
masina nu venise din directia opusa de kilo—metri întregi. „Am 
putea sta aici în mijlocul pustietatii, multa vreme", se gîndi el. îsi 
pastra nelinistea pentru sine. 

Soarele stralucea peste frumosul tinut. Pilcuri de flori de sofran 
purpurii si aurii tisneau pe marginea drumului, flancate de 
rînduri de narcise galbene. Dealuri verzi se întindeau pe ambele 
parti. Primavara venise în sfirsit. Tweed se sili sa nu verifice 
pozitia acului de pe bord. Acum se aflau în Dorset si Paula se 
minuna de prospe-timea privelistii. 

Trecura o curba si la o suta de metri în fata cîteva pompe erau 
asezate la intrarea unei benzinarii mici. Paula îl înghionti în 
coaste. 

- Vezi? îi striga ea. Cobor eu sa fac plinul. 

Pentru Tweed aceasta operatiune paru câ dureaza o vesnicie. 
Apoi i se paru câ dureaza un veac pîna cînd ea intra sa 
plateasca. îsi dadu seama câ degetele lui bateau rapid darabana 
pe volan. Se opri. Un ciocanit în geamul de pe partea stîngâ. Era 
Paula. Arata catre indicator. Rezervorul plin. El îi zîimbi larg. Ea 
se întoarse si se aseza pe scaun. 


298 
COLIN FORBES 


- Audi Expresul circula din nou. Ar fi lasat Leo pe cineva în 
apartamentul sau la ora aceea tirzie? 

- Era înconjurat de familia lui, oamenii cu care traieste. 
Putea fi oricine. Sa speram ca vremea ramine frumoasa. 

- Ai vreo teorie despre motivul pentru care a fost ucis? 
insista ea. 

- Fâcînd o simpla presupunere, s-ar putea ca el sa îl fi auzit 
pe spionul necunoscut telefonîndu-i lui Calouste pentru a-i 
spune ca parasim conacul. Acum te rog sa pastrezi linistea. Nu 
agreez conversatia cînd conduc cu o asemenea viteza. 

Paula râmase foarte tacuta. Stia ca Tweed se gîndeste la 
moartea violenta a lui Leo. însira în minte toate per—soanele 
care se aflau în conac în acea noapte. Marshal, Lavinia, Warner, 


Crystal si doamna Grandy care, pîna atunci, nu jucase un rol 
important în evenimentele de la Hengistbury. - 

Ea se apleca înainte dintr-odatâ. Treceau hotarul înspre 
Cornwall. în locul dealurilor înverzite se ivira stînci abrupte si 
golase înspre mare, care îsi facu o prima aparitie la stînga lor. 
Si mai râu, soarele disparuse. Apropiindu-se rapid din—spre 
vest, nori amenintatori de furtuna umplura cerul. Atît de densi si 
de josi încît pareau niste munti miscatori. Tweed îsi aprinse 
farurile. Vapori de ceata coborau peste stînci, învaluindu-le. 
Vîntul se întetea, aducînd ceata spre parbriz. Tweed îsi porni 
stergatoarele. Atmosfera era extrem de calda si de umeda. 

- Sa speram câ nu au iesit cu asa-zisul iaht minune, asa 
cum 1-a numit Marshal odata, în aceste conditii, vorbi 

Tweed catre sine cu voce tare. 


înfruntarea 
299 


Urcara o stîncă, zarind înainte panta lunga si abrupta catre 
Seacove. Departe, în vale, zarira cabanele albe, înghe—suite 
laolalta si cu o despartiturâ acolo unde rampa vasului Sea Sprite 
se întindea câtre plaja cu pietre. Nici un semn de viata. Paula 
inspira adînc. 

- Ce este? întreba Tweed. 

- Priveste spre sud. Nebunul de Marshal iese cu iahtul 
înspre Golful Oyster. Si se îndreapta direct câtre portiunea 
dintre promontorii. Vireaza vasul spre ocean. Valurile acolo sînt 
ca de furtuna. 

- Poate ca am ajuns prea tîrziu, spuse încet Tweed. 


39 

Ajunsera pe plaja si parcara Audi-ul. Paula iesi în graba si intra 
în fuga pe usa deschisa a cabanei lui Marshal. Nu zabovi mult, 
apoi iesi catre locul în care se afla Tweed, la circa zece metri de 
rampa. 

- Lavinia nu este în cabana, spuse ea tragindu-si sufle-tul. 
Nebunul de Marshal a luat-o la bord. 

- Nu e complet nebun, o asigura Tweed. Se întoarce. Nu i-a 
placut ce a vazut. 


„Nu e de mirare", se gîndi Paula privind Golful Oyster si ceea ce 
îl astepta dincolo. O furtuna teribila stîirnea pe mare valuri cît 
muntii care se loveau puternic, aruncînd în aer nori uriasi de 
stropi. 

lahtul se îndrepta catre mal în vreme ce valurile ocea—nului 
intrau în golf ca si cum l-ar fi urmarit. Paula îl privi, rugîndu-se 
ca vasul sa ajunga la rampa. 

- Arata într-adevar ca un vas de croaziera în miniatura, 
remarca ea. Vocea ei se schimba si îl prinse de brat pe 
Tweed. O, Doamne - deviaza, probabil ca a fost prins de 

acel curent subacvatic. 


înfruntarea 
301 


Tweed privea fix. Pentru cîteva minute motorul vasu-lui rămase 
tacut. Paula avu impresia ca aude un alt motor, apoi îsi dadu 
seama ca Marshal accelerase în încercarea disperata de a 
schimba directia. Nu reusi să facă acest lucru. lahtul se îndrepta 
cu viteza spre Pindle Rock. Tweed si Paula râmasera tacuti unul 
lîngă altul în timp ce partea din fata a vasului se izbi de stînca 
cu un zgomot de coli-ziune pe care îl auzira clar. Partea din fata 
paru câ urca pe stînca colturoasa, apoi aluneca înapoi în jos. 
Fura socati de urmatoarea miscare. 

Partea din spate se separa, devenind o ambarcatiune diferita si 
usile deschizîndu-se în ceea ce deveni prora. In partea din spate 
o timona de urgenta, încadrata în sticla, statea deasupra puntii 
superioare, o cîrmâ noua ivindu-se de la pupa. 

- Doamne, Dumnezeule! exclama Paula. Functioneaza. 

- Nu credeam ca se poate, aproba Tweed. 

îsi îndrepta binoclul catre timona înaltata. îl vazu pe Marshal cu 
sapca lui cu cozoroc manevrînd cîrma. îl vazu pe navigatorul 
amator îmbrâcînd o pelerina galbena si trâgîndu-si gluga. Pentru 
a vedea mai bine, el coborise gea—mul din fata si era stropit de 
marea învolburata. 

- S-ar putea sa ajunga la rampa, striga Paula acum câ vintul 
se întetise. 

- E posibil. 

- Fii mai optimist, se râsti ea. 


- Un val urias se apropie din spatele lui. 

- S-ar putea sa îl ajute sa ajunga la tarm. Gîndeste pozi=tiv, 
îl dojeni Paula. 

- E sînge pe Pindle Rock, avertiza Tweed. 

- Cred ca a fost ranit. A^o&t o colizjune serioasa cînd 
navas-alovit. &#//<$ ?r 


302 
COLIN FORBES 


- Posibil. 

- Chiar trebuie sa fii atît de pesimist? 

- Trebuie sa fiu realist, îi raspunse el. 

- Eu nu vad sînge, îl contrazise ea, cercetind stînca cu 
binoclul. 

- Nu acum. O explozie de stropi a curatat locul. 

- Ti-ai imaginat tu, se rasti ea. 

- Esti încordata, îi spuse el. Respira adînc, relaxează-te. 

- Nu sînt niciodata încordata, se rasti ea din nou. 

- îti ordon sa respiri adînc. Acum! 

Ea aproape se sprijinea de el. Lua o gura de aer, o tinu în piept, 
apoi îi dadu drumul. Aerul sarat îi patrunse în plâ-miîni. Simti 
cum tensiunea acumulata slabea. Tweed avu-—sese dreptate. 
- latâ-1 ca vine, spuse vesel Tweed. 

Ciudata ambarcatiune era purtata de un val urias, manevrat 
cu dibacie pentru a ajunge la rampa. Motorul era oprit pentru a 
o încetini. Intra pe rampa de lingă ei si se opri în partea opusa 
celei în care stateau ei. Paula rasufla usurata. 

Navigatorul cobori scarile de la timona, pasi schiopâ-tind pe 
punte, la zece metri de unde stateau ei, râmînînd în partea 
opusa a calei. Cu o miscare rapida îsi scoase pele—rina si 
jacheta si le arunca pe punte. Pârul lung si negru îi cazu pe 
spate. De sub pelerina aruncata aparu carabina Winchester, 
îndreptata direct catre ei. 

- Nu miscati! La cea mai mica miscare va trimit la 

naiba pe amîndoi, spuse Lavinia. 


40 
- Lavinia, ce faci? 


Glasul Paulei era plin de uimire si de neîncredere. Se uita uluita 
la barbia ferma, la fata alba, la arma tinuta atît de hotârit în 
mîinile ei puternice. 

- Dupa ce i-a omorit pe Bella, pe doamna Carlyle si pe Leo, 
spuse Tweed cu vocea calma pe care o avea mereu în 
momentele de criza, acum vrea sa ne omoare si pe noi. Cum, 
Lavinia, daca îmi permiti, cum vei scapa de cadavrele noastre? 
- Buna întrebare, domnule Tweed. Va arunc pe puntea din 
spatele meu. Apoi trimit vasul înspre Oceanul Atlantic, îti 
convine asa? întreba ea cu un zîmbet siret. 

Paula fu socata de raspunsul dur al Laviniei. Gîndurile i se 
învîrteau în cap din cauza socului. Urmatoarele remarci ale 
Laviniei înrautatira situatia. 

- Ai pierdut sirul, domnule Tweed. Priveste în partea cea- 
lalta a puntii. Recunosti cadavrul încovoiat dinspre carenâ? 

- Marshal, raspunse el prompt. Cu un colier care i-a zdrobit 
gitul. Patricidul, omorirea propriului tata, este privit drept cea 
mai abominabila crima. 


304 
COLIN FORBES 


- Tatal meu? Vocea Laviniei era plina de venin. L-am urit pe 
pseudotatal meu. Am fost conceputa cînd îsi fâcea de cap cu 
doamna Mandy Carlyle, curva care cerea atit de mult pentru o 
noapte. Ea era pseudomama mea. Sa putre—zeasca în iad! 
Mama mea nu a putut avea copii si si-a dorit unul cu disperare. 
Lui Marshal i-a venit ideea, cînd Mandy Carlyle a ramas 
însarcinata, sa îi marturiseasca mamei mele adevarate cele 
întîmplate. A fost de acord sa mearga cu nenorocita de Carlyle 
la o clinica privata departe de Hengistbury. Mama mea 
adevarata se prefacuse ca este însarcinata. Dupa ce m-am 
nascut, mama mea adevarata m-a luat la Hengistbury ca si pe 
copilul ei. Clinica unde s-a întîmplat a falsificat actele pentru a 
acoperi totul. Vocea ei deveni si mai sumbra. Va puteti imagina 
cum am ajuns sa îmi urasc tatal? 

- îmi imaginez, spuse Tweed încet. Cum ai aflat? 

- Stii asta. 


„Tine-o de vorba", îsi spuse el. Vazuse ca piedica armei este 
ridicata. Lavinia nu trebuia decit sa apese pe tragaci si amindoi 
erau morti. 

- Te rog sa-mi spui tu. 

- Am gasit carnetul secret al lui Marshal. Sume uriase 
platite nenorocitei de Carlyle. Santaj. Am ghicit pentru ce. 

- De ce ai omorit-o pe Bella? 

- E evident. îmi statea în cale în preluarea bancii. Buzele 
Laviniei se încovoiară în acelasi zîmbet viclean. Avea optzeci si 
patru de ani. îsi traise traiul. 

Paula era din nou surprinsa de lipsa de scrupule. 

- Logic, aproba Tweed, fara nici o expresie pe fata. Deci de 
ce ai omorit-o pe doamna Carlyle? 

- Din nou e evident. O dispretuiam pe femeia aceea. Si 
putea deveni periculoasa, continuînd santajarea lui Marshal. 


înfruntarea 
305 


- Ce s-a întîmplat cînd ai ajuns la Dodd's End? 

- l-am spus cine sînt. Mi-a zimbit spunînd ca e o pla—cere sa 
îsi cunoasca singura fiica. Era beata si abia se putea ridica de pe 
scaun. 

- Deci ce s-a întîmplat apoi? 

- Remarca ei m-a înfuriat. Aveam un colier în servieta. Am 
spus ca vreau ceva de baut, m-am dus în spatele ei catre 
dulapul cu bauturi. A fost atît de usor. Am pus colie—rul peste 
capul ei spurcat. Rînji. Nu am mai folosit niciodata atita forta. 
Aproape i-am smuls capul de pe umeri. 

- E de înteles, spuse Tweed, încercînd sa intre în jocul ei. 
Dar de unde îi stiai adresa? 

- Marshal, idiotul, o scrisese la sfirsitul unui carnet de cecuri 
secret. 

- De ce a trebuit înlaturat Leo? 

- A, Leo. Ea rînji, cu o expresie sadica. A auzit o 
con—versatie între mine si Calouste cînd îl avertizam ca ati 
plecat de la conac. Stiam ca va da din gura, astfel ca tre—buia 
înlaturat. 


- Din nou logic, aproba Tweed cu aceeasi voce slaba. Si 
acum Marshal? 

- Din nou e evident. El a mostenit banca. El statea în calea 
preluarii bancii de catre mine. Bella a lasat un testa-ment final 
prin care mă numea pe mine proprietar daca Marshal si Warner 
nu mai sînt în viata. 

- Stiai asta pentru ca ai luat testamentul Bellei pe care ti 1- 
a dat sigilat cînd am vizitat-o prima data. 

- într-adevar? îsi înclina capul. Avocatii nu au voie sa 
dezvaluie asemenea documente. Deci, de unde stii asta? întreba 
ea intrigata. 

- Te-ai prefacut ca servesti prînzul la hotelul Pike's Peak din 
Gladworth. în realitate, erai ocupata sa îl seduci 


306 
COLIN FORBES 


pe avocat pentru a-ti arata testamentul, iar apoi pentru al pune 
într-un plic oficial si pentru a-1 sigila. De unde stiu asta? L-am 
sunat pe administratorul hotelului si l-am între-bat daca ai luat 
prînzul acolo. Mi-a spus ca nimeni nu a servit prînzul acolo în 
acea zi. Am început sa mă întreb ce ai pus la cale. 

- Inteligent, domnule Tweed. 

- lar Calouste Doubenkian este mort. A murit cînd conacul 
lui a fost inundat. 

- într-adevar. Ridica din sprîncene. Atunci îi pot vinde 
sultanului. Tînjeste dupa aur în Orientul îndepartat. 

- Aur? întreba el, privind fix în ochii ei albastri adinci. 
Acum o putea citi. Avea o licarire malefica pura în 

ochii aceia reci. 

- Ai fi putut fi un detectiv de prima clasa, domnule 

Tweed, observa ea îndreptînd arma. 

Se auzi o explozie puternica, al carei ecou rasuna clar în linistea 


momentului. 
* 


41 


Marler aterizase cu avionul sau mai devreme, riscînd sa zboare 
prin ceata si îl parca pe micul aerodrom privat ascuns în spatele 
cabanelor. 

O vreme statuse întins pe acoperisul înclinat pe partea dinspre 
târm a cabanei lui Marshal. Evaluase situatia critica si un timp 
pusca lui Armalite statuse deoparte, ascunsa pe acoperis. 
Auzise fiecare cuvint în linistea apasatoare de pe plaja. Avusese 
în vizorul lunetei silueta Laviniei pe întreaga durata. îsi daduse 
seama ca Tweed extragea cît mai multe confirmari cu putinta de 
la Lavinia, ca încerca disperat, dar cu dibacie sa o tina de vorba. 
Cînd auzi ultima ei remarca, vazînd ca îsi pregateste arma, 
apasa pe tragaci. Folosea un glont exploziv. 


42 

Glontul distrusese jumatate din capul Laviniei. Sîngele tisni din 
el. Era atît de aproape de carena încît atunci cînd se prabusi pe 
spate, cu picioarele în aer, în cadere trupul ei apasa maneta de 
pornire. 

Motorul porni la turatie maxima. Maneta fusese apasata pînă 
jos, la maximum. Carabina cazuse odata cu Lavinia, pe punte. 
Marler li se alatura, iar Paula îl lua în brate. 

- întotdeauna apari exact la timp, Marler, spuse Tweed. 
Multumesc. 

El privi cum nava se îndeparteaza cu ambele cada—vre la bord. 
Coborise în viteza pe rampa, exact la timp pentru a prinde un 
val gigantic. Acesta purta vasul prin Golful Oyster. 

- Pare ca se îndreapta catre iesirea din golf, remarca 
Marler. 

Paula privi marea de dincolo de promontoriile care strâjuiau 
golful. O furtuna violenta se pornise. Valuri imense se ciocneau, 
ridicînd în aer tone de apa. Nimic nu putea supravietui în acel 
infern. 


înfruntarea 
309 
Ramasitele iahtului erau înca asezate pe creasta valu-lui 


deplasîndu-se cu o viteza extraordinara. Duse iahtul direct 
printre promontorii si intra în Atlantic. Tweed privea cu binoclul. 


- Ambele cadavre se afla la bord. Par sa fie prinse în 
gramezile uriase de frânghie de pe punte. 

Ambarcatiunea fu aruncata de pe creasta valului în marea 
învolburata. Prin binoclu, Tweed vazu cum era azvirlită de la un 
val la altul, râmînînd în mod surprinzator în continuare dreapta, 
cu cadavrele prinse în frînghii. Apoi cu viteza mare, plonja 
înainte, adînc si mai adînc. Nu mai iesi la suprafata. 

- Cadavrele se afla înca la bord, raporta Marler, care 
folosise propriul binoclu. Paza de coasta nu va gasi ni-mic 
niciodata. 

- Si, spuse Tweed, ramasitele partii frontale care s-a lovit de 
Pindle Rock au fost duse deja în Atlantic. 

- S-a terminat, spuse Paula, care îsi dadu seama din-tr- 
odată ca miinile îi ramasesera înclestate în buzunarele 
pardesiului. 

- Nu! avertiza Tweed. Nu s-a terminat înca. înapoi la 
Hengistbury acum. 

Marler zbura înapoi la aerodromul privat pe care îl gasise la 
Leaminster. Era a doua oara cînd îsi veghease prietenii în 
vizitele lor la Seacove. 

Cu mintea încarcata de evenimentele dramatice la care 
asistase, Paula nu îsi putea aminti lungul drum înapoi. Crystal, 
care deschisese portile, îi întîmpină la intrarea în hol. Statu 
foarte dreapta si reusi sa afiseze un zîmbet de bun venit. 

- Trebuie sa îl vad pe tatal tau urgent, îi spuse Tweed. 

- Lucreaza în apartamentul lui. 


310 
COLIN FORBES 


Warner Chance statea la biroul lui, cu un teanc de dosare 
împrastiate. Tweed îi oferi imediat o versiune cenzurata a celor 
întîmplate - cum Marshal o luase pe Lavinia pe iaht, cum se 
aflau pe Atlantic cînd furtuna a distrus iahtul. Fara 
supravietuitori. Intrînd în apartament, Tweed observase o 
batista mototolita pe birou. Va afla adevarul mai tîrziu. 

- Acum, domnule Chance..., începu Tweed. 

- Te rog, spune-mi Warner. 

- Acum, Warner - aurul. 


- Aurul? 

- Paula, continua Tweed, aratâ-i lui Warner acele 
frag—mente de ziar pe care le-am luat de la Peg-Leg Pete. 

Ea le aranja în ordine pe birou în fata lui Warner. 

JAF CU VICTIME LA BANCA 

Noaptea trecuta trei barbati au fost ucisi cînd ata-catorii au luat 
cu asalt Klempner's, o filiala a bancii Kreditanstalt din Viena. 
Directorul si doi dintre asis-tentii lui, aflati înca în incinta la 
miezul noptii, au fost împuscati mortal de catre doi barbati 
mascati. 800 000 de lire în lingouri de aur au fost încarcate în 
camioanele care asteptau si apoi au disparut. Politia nu are pînă 
acum nici un indiciu despre identitatea criminalilor. 

Paula scoase apoi o fotografie a întregii foi din care fusese 
extras raportul. 

- Priveste data, spuse Tweed. 6 noiembrie 1912. 

Paula scoase apoi al doilea extras din Clarion. 

BANCA MAIN CHANCE ÎNFIINTATA ASTAZI 

Ezra Main si Pitt Chance au fondat o noua banca puternica, 
Banca Main Chance. Administratorii bancii 


înfruntarea 
311 


au confirmat ca aceasta noua institutie are resurse mai mult 
decît adecvate pentru a face afaceri la nivel natio—nal si 
international. 

- Acum priveste data, îi ceru Tweed în vreme ce Paula 
desfacea a doua foaie. 12 decembrie 1912. La doar o luna de la 
jaful lingourilor. Resursele „adecvate". 

- N-am stiut. Si sînt sigur ca nici Bella nu a stiut niciodata. 

- Mai devreme, continua Tweed, la solicitarile mele, Paula a 
fost la Registrul Funciar din Gladworth. A luat o copie a 
planurilor de la Hengistbury, diferite fata de cele care ne-au fost 
prezentate cînd am cercetat conacul. Cele pe care le-a obtinut 
ea arata un vast labirint de pivnite sub conac. Am putea sa le 
vizitam acum? Este butonul maro, pentru asa-zise urgente din 
lift, banuiesc... 

Cei trei se aflau în lift cînd Warner apasa butonul maro. 
Coborîra. Cînd usile se deschisera, intrara într-un complex de 


pivnite cu pereti de piatra. Warner se opri în fata unei usi 
masive din otel si consulta un carnetel negru pe care îl gasise în 
sertarele secrete ale Bellei. Forma combinatia si se dadu înapoi 
cînd se deschise usa. 

Patrunsera într-o camera uriasa din otel cu rafturi masive. 
Intrasera într-o pestera a lui Aladdin. Peste tot în jurul lor erau 
gramezi de lingouri de aur asezate pînă la tavan. Un carucior 
puternic statea în capatul departat. 

- Ce naiba vom face cu toate acestea? întreba, nedu—merit, 
Warner. Nu-mi trebuie. Banca este, incredibil, solva—bila doar 
cu depozitele de numerar. 

- Klempner era o filiala a bancii Kreditanstalt din Viena, 
spuse Tweed ca si cum ar fi vorbit singur. Cînd 


312 
COLIN FORBES 


aceasta - Kreditanstalt - s-a prabusit, falimentara, putini stiu ca 
a fost ceea ce a declansat Lunea Neagra de pe Wall Street, 
urmata de crah. Deci acest aur nu mai apartine nimanui. Cu 
siguranta poate fi vîndut, cîte putin în timp colectionarilor de 
lingouri. Acesta nu este un sfat. Daca va fi nevoie, voi nega 
spusele mele. Sînt sigur ca banca va înflori în mîinile tale. 

- Acum Lavinia nu mai este, spuse Warner, o voi numi pe 
Crystal contabil-sef. Poate ca este socul mortii lui Leo, dar parca 
s-a maturizat subit. 

- Si îti va fi o aliata excelenta, spuse Paula. 

- Trebuie sa plecam acum, anunta Tweed. 


EPILOG 

La Park Crescent întreaga echipa, care se adunase mai 
devreme, plecase în graba acasa pentru a se îmbraca de gala. 
Cu exceptia Paulei. 

Tweed le spusese ca îi scoate la cina la Mungano, cel mai scump 
restaurant din oras. Paula deschise un dulap cu haine. 

- Am o noua tinuta, ascunsa bine pe-aici. Vor aprecia gestul 
tau. 

- E ceea ce meritati cu totii. 

- Stai acolo ca o statuie pârînd atît de gînditor. De ce? 


- Ma tot întreb daca am înteles bine cazul. 

- De ce? Nu înteleg. 

- O fraza pe care cineva a spus-o îmi tot vine în minte. 

- Ce fraza? întreba ea, asezindu-se pe biroul lui. 

- Tii minte cînd jucau ruleta în biblioteca? Si Mar-shal s-a 
înfuriat, a ridicat roata de pe masa si a aruncat-o pe terasa. 
-Da. 

- îti amintesti ce a spus Warner Chance apoi? 

- Nu, nu îmi amintesc. Ce a spus? 

- învingatorul ia totul. 


NOTA AUTORULUI 

Toate personajele înfatisate aici sînt imaginare si nu au nici o 
legatura sau asemanare cu vreo persoana reala. 

Acelasi principiu al inventiei pure se aplica si în cazul 
organizatiilor, cladirilor, resedintelor, oraselor, satelor, 
institutiilor, apartamentelor si al ocupantilor lor din Marea 
Britanie si din strainatate.