Colin Forbes — Puterea

COLIN FORBES 
PUTEREA 


Pentru Jane 


Carmei, California, februarie. Barbatul, într-o canadiana 
descheiata la git si dezvelindu-i grumazul gros, împinse fata, 
care tipa, înauntrul unei cabane de bîrne cu un singur nivel. O 
mîna mare se înfipsese în parul ei blond, cealalta o împingea în 
sale. 

Joel Dyson, cîndva cronicar al paginilor mondene, acum unul 
dintre cei mai renumiti paparazzi de pe glob, se ghemui printre 
tufe la marginea luminisului din inima padurii. Aparatul de filmat 
ramase îndreptat spre barbatul si spre fata care se lup-tau unul 
cu celalalt, pîna cînd amindoi disparura prin usa deschisa. 
Pelicula înregistrase chipurile cu fidelitate. 

Usa cabanei fuse trîntita din interior. Constructia primitiva se 
înalta în mijlocul luminisului, înconjurata de copaci stufosi care o 
izolau de lume. Obloanele erau trase, totusi Dyson con=tinua sa 
auda tipetele îngrozite ale fetei. 

Arunca o privire în jos, la reportofonul pus în functiune, a carui 
banda înregistra tipetele înspaimîntatoare. Deodata tipetele 
încetara. Oare barbatul o lovise peste obraz, silind-o sa taca? Se 
asternu o tacere apasatoare, care i se paru lui Dyson mai 
tulburatoare decit tot ce vazuse si auzise pîna atunci. 
Neclintirea padurii în miez de iarna era încarcata de amenintare. 
Ceva îi spunea lui Dyson ca tacerea aceea era de rau augur. 
Tocmai îsi pregatise aparatul de filmat pentru un nou prim-plan, 
cînd deodata usa cabanei se deschise. Se astepta sa vada doua 
per—soane, dar în prag aparu numai barbatul. Acesta iesi, 
închise usa dupa el, vîri cheia în broasca, o rasuci, apoi o arunca 
pe acoperis. Oare de ce facuse toate acestea? 

Raspunsul deveni evident o clipa mai tîrziu, cînd din spatele 
obloanelor se strecura o suvita de fum, apoi fereastra fu 
cuprinsa <\st “c&ri. 'Dumnezeule! O lasa sa arda acolo pîna se 
va face scrum. Dyson surprinse expresia de pe chipul 


barbatului, satisfactia rautacioasa de pe obrazul siroind de 
transpiratie, în ciuda frigului din zori. Instinctul îl facu pe Dyson 
sa opreasca reporto-—fonul, sa scoata banda si s-o îndese în 
buzunarul hainei de molton. Barbatul se uita exact spre tufele în 
care se ascundea reporterul. Scotînd un pistol de la brîu, porni 
încet spre locul în care se ghemuise Dyson. 

Observase vreo miscare? Dyson îi prinse din nou figura în 
obiectivul aparatului de filmat: expresia lui era crunta si 
hotarita. îl filma întreg, ca sa i se vada arma. în clipa urmatoare 
Dyson vazu focul izbucnind si cuprinzînd cabana. Acoperisul în 
flacari statea gata sa se prabuseasca peste fata închisa înauntru 
si care, probabil, zacea fara cunostinta, poate chiar moarta? 
Trosnetul înfundat al focului se preschimba într-un zgomot 
asurzitor. 

Omul se opri si privi peste umar. Aparatul lui Dyson îi 
înregistrase primii pasi, oprirea, apoi cabana care ardea ca un 
rug funerar. Barbatul îsi întoarse privirea spre tufe si continua sa 
înainteze cu pasi rari. Era timpul sa plece dracului de acolo. Pe 
cit posibil, viu si nevatamat. Dyson era înspaimîntat la culme. 
Ramase chircit si începu sa mearga cu spatele, îndepartindu-se 
de tufisuri. 

Aparatul îi atîma pe umar, iar banda se gasea la loc sigur, în 
buzunar. Ajunse la un pîlc de copaci si se ridica în picioare, 
înfrînîndu-si tentatia de-a o lua la fuga. Pamîntul era acoperit cu 
frunze moarte. Deocamdata zgomotul pasilor lui era acoperit de 
trosnetul puternic al focului care mistuia cabana. Trebuia sa se 
îndeparteze cîl mai mult înainte ca pasii sa i se faca auziti. Avea 
mult de mers pîna la automobilul Chevy, pe care-l parcase în 
padure, ca sa nu fie observat de pe soseaua din apropiere. 

Se opri si asculta calcatura intentionat apasata care se apropia 
din spate, prin frunzele uscate. Poate i se vor alatura si altii, pe 
care barbatul i-ar putea chema în ajutor... daca ar îndrazni s-o 
faca. în pragul disperarii, Dyson ajunse la picioarele unui pin 
înalt. Nimanui nu-i da prin minte sa priveasca in sus. 

„E ultima mea sansa de-a scapa cu viata..." 

Continua sa-si repete aceste cuvinte, în timp ce se catara cu 
agilitate din creanga în creanga. Din ce în ce mai sus. Trebuia sa 
ajunga la adapostul frunzisului. Agatindu-se de ramuri, se 
stre—cura în ascunzatoarea plina de ace, calare pe o creanga 
groasa, si începu sa astepte, îngrozit. 


Printr-un mic spatiu din frunzisul des putea sa vada pîna la baza 
pinului urias. Barbatul aparu, îsi sterse transpiratia din palma 
stînga pe pantalonii de doc, tinînd în dreapta un pistol de politie 
calibrul 38. Dyson îngheta vazînd ca individul se oprise lînga pin, 
cu capul aplecat într-o parte, cu urechile la pînda. Joel Dyson 
stia ca în clipa urmatoare putea fi mort, trupul sau prabusindu- 
se printre crengi la picioarele ucigasului. Cu aparatul agatat de 
umar, cu caseta în buzunar. Totul s-ar fi terminat. 

Frigul îl patrundea prin haina de molton, degetele îi înghetasera. 
Barbatul de sub el parea insensibil la temperatura si la 
umezeala adusa de ceturile dinspre Pacific care pluteau printre 
copaci. Dyson se sili sa ramina nemiscat. începea sa se întrebe 
daca merita efortul - chiar si pentru un cistig atit de valoros, o 
adevarata avere. 

Cîteva secunde gîndurile îi umplura mintea paralizata de 
spaima. Privi în jos si clipi de mai multe ori. Barbatul disparuse. 
Auzi pasii greoi îndepartîndu-se, strivind frunzele uscate, 
retragîndu-se spre cabana din care, între timp, probabil nu mai 
ramasese decît un morman de taciuni fumeginzi. 

Dyson se uita la ceas. Ora opt dimineata. îsi impuse sa ramîna 
nemiscat în ascunzatoare vreme de o jumatate de ora. Barbatul 
i-ar fi putut întinde o cursa, departindu-se doar citiva pasi si apoi 
asteptind. Dar în tacerea de moarte a padurii 

Învaluite în ceata Dyson auzise pasii sinistri pierzîndu-se în 
departare, fara a se mai întoarce. 

„Hai, misca! îsi spuse el. Pina nu verifica toata zona..." 

în ciuda cetii, Dyson gasi cu usurinta drumul înapoi spre locul în 
care îsi parcase masina. Mergea cu pasi grabiti, calcînd pe 
muschi moale ori de cîte ori era posibil. Din cînd în cînd se oprea 
si ciulea urechile, ca sa-si dea seama daca era urmarit. Nimic. 
luti pasul spre masina. în timp ce-si croia drum printre copaci, 
mintea lui Dyson se dezmorti treptat si începu sa lucreze cu 
febrilitate. Cel mai apropiat aeroport era San Francisco 
Inter—national. Dar nu se îndoia ca aeroportul era supravegheat. 
Era mult mai sigur sa aleaga o ruta mai ocolita, pornind spre sud 
prin California pîna la aeroportul din Los Angeles. Fortele 
atotpu=ternice pe care le controla barbatul nu se asteptau ca 
reporterul sa urmeze un asemenea traseu. 

De la Los Angeles putea lua un avion spre Londra. Acolo 
intentiona sa urce în cursa aeriana fara escala pentru Ziirich, 


Elvetia. Julius Amberg, presedintele Bancii de Credit din Ziirich îi 
era îndatorat. Gîndul îl duse pe Dyson în urma cu citiva ani. 

Bob Newman, cunoscutul corespondent de presa pentru 
probleme internationale, îi facuse un serviciu mai mare decit îsi 
daduse el seama în acel moment. Dyson facuse citeva fotografii 
compromitatoare cu Amberg si amanta acestuia la Geneva. 
Avusese de gind sa le vinda revistei Der Spiegel. La vremea 
aceea numele lui Amberg era frecvent mentionat în presa, ca 
negociator într-o mare afacere din lumea finantelor. 

- Da-i lui Amberg pozele, îl îndemnase Newman. E un tip influent 
si într-o buna zi s-ar putea sa ai nevoie de ajutorul lui. Renunta 
la bani macar de data asta, Joel. Prietenii puternici valoreaza 
greutatea lor în aur... 

Dyson acceptase, fara prea mare tragere de inima. Acum 
Amberg se putea achita de „datorie" pastrindu-i filmul si banda 
în casele lui de bani. Care loc din lume ar fi mai sigur pentru a 
ascunde o avere? 

în timp ce se îndrepta spre masina, Dyson verifica în gînd daca 
planul lui avea cumva lacune. Dadu glas propriilor gînduri, 
vorbind abia soptit. 

„Automobilul Chevy a fost închiriat la Salinas. Va dura un timp 
pîna cînd vor da de urma masinii, dupa descriere si numarul de 
înmatriculare. Am s-o abandonez la Los Angeles. Pîna cînd o vor 
descoperi, eu voi fi departe..." 

Se apropie precaut de masina ascunsa în padure. Poate ca ei 
tocmai o gasisera. Dumnezeu era martor ca tagma lor era 
suficient de numeroasa... si ca erau profesionisti din cap pîna 
în picioare... 

Un ceas mai tîrziu gonea spre sud, pe autostrada de pe tarmul 
oceanului. Traversa podul la Big Sur. Autostrada era aproape 
pustie. în dreapta, vintul care sufla dinspre ocean lovea în aripa 
masinii. Valurile înalte, cu coame înspumate, se ridicau pîna la 
zece metri. Abia cînd ajunse la Santa Barbara, facu marea 
descoperire, care avu efectul unui soc. 

Reportofonul! în graba lui de a scapa de urmarire, lasase 
aparatul printre tufe. Nu le va lua mult timp sa descopere com- 
pania lui de asigurari, sa verifice seria aparatului si polita de 
asigurare. lisuse! Atunci vor cunoaste cu certitudine identitatea 
persoanei care pîndise între tufele de lînga cabana. Pina în acel 


moment Dyson se leganase cumva în iluzia ca va dura un timp 
pîna va fi descoperit. 

Cu sufletul macinat de nelinisti, Joel Dyson ajunse în 
aglomeratul Los Angeles, înapoie automobilul Chevy si lua un 
taxi pîna la aeroport. Aici ghinionul îl lovi din nou. 

Intra în vastul aeroport, ducîndu-si valiza cu un rînd de haine pe 
care avusese grija sa le cumpere din diferite magazine, dupa ce 
înapoiase masina închiriata. îsi lua un bilet pentru Lon- 

îi fjOQ «M ..P 

dra - dus-întors, ca sa spulbere banuielile oricui i-ar fi dat de 
urma. 

Avionul urma sa decoleze dupa trei sferturi de ora. Dyson 
scormoni prin bagaje, felicitindu-se pentru grabnica sa plecare. 
In clipa în care vru sa plece de lînga ghiseu, auzi un glas 
insi—nuant: 

- Ai gasit la Londra o puicuta care îsi da jos chiloteii pentru 
cine nu merita? 

-Ce? 

Se rasuci brusc si dadu cu ochii de un tip maruntel cu o figura ca 
de maimuta, de unde si porecla Maimutoiul. Nick Rossi era un 
gainar de rind, care pîndea aeroporturile, doar-doar afla vreo 
informatie utila pe care s-o vînda presei pentru o suma 
derizorie. 

- Plec într-o vacanta binemeritata, se rasti Dyson. Cu putin 
noroc, am sa-mi gasesc si o puicuta. îmi pare rau, Nick, n-am 
nici un pont. 

- De-aceea îti iei aparatul de filmat? Maimutoiul zîmbi 
atotstiutor, tigara stinsa si abia pe jumatate fumata îi ramasese 
lipita în coltul drept al buzelor subtiri. Ar trebui sa stii ca 
prile—jul se iveste exact cînd te astepti mai putin. Ai grija sa nu 
intri la apa... 

Dyson pleca în graba, înjurind cumplit printre dinti. îi tre—cuse 
prin gînd sa-i dea Maimutoiului un pumn de bancnote, ca sa-l 
oblige sa-si tina gura, dar n-ar fi facut decit sa-i deschida pofta. 
Dyson nu se destinse decît dupa ce avionul cu reactie decola si, 
descriind un cerc deasupra Insulei Catalina si a Oceanului 
Pacific, se îndrepta spre est, survolînd continentul, si-si începu 
zborul de opt ore, fara escala, cu destinatia Londra. Un whiskey 
dublu adus de stewardesa îl ajuta sa se relaxeze si mai mult. 


Starea de confort nu dura prea mult. în timp ce avionul îsi urma 
drumul prin noapte, cîstigind altitudine, Dyson îsi roti privirea în 
jur, studiindu-i pe ceilalti pasageri. Întîlnirea întîmpla- toare cu 
Nick Rossi îi putea fi fatala. Oare ei avusesera timp sa trimita un 
om la bordul avionului în ultima clipa? Se îndoia. Un al doilea 
pahar cu whiskey îl ajuta sa-si recapete stapinirea de sine. 
Dyson nu îndrazni sa se lase furat de somn, desi majoritatea 
pasagerilor avionului pe jumatate plin deja atipisera. îsi tinea 
aparatul pe genunchi, ascuns sub un ziar. Mereu ducea mîna la 
buzunarul hainei împaturite, pe care o pusese pe scaunul de 
alaturi. De fiecare data cînd atingea banda aflata acolo, îl 
încerca un sentiment de usurare... 

Bob Newman... Numele îi reveni în minte cu obstinatie în timp 
ce cobora din avion la Heathrow. Sub impulsul momentului, îsi 
schimba planul. în loc sa-si cumpere imediat un bilet la cursa 
Swissair pentru Ziirich, se grabi sa iasa din incinta 
aero—portului, lua un taxi si-i dadu soferului adresa 
apartamentului lui Newman din Beresforde Road, South 
Kensington. în graba lui, nu remarca barbatul scund si îndesat, 
în manta de culoare închisa si prinsa cu cordon, care nu-l scapa 
din ochi si care pomi în urma lui. Omul facu un semn cu mîna 
stînga, mîngiindu-si obrazul, în timp ce-si facea aparitia un Volvo 
cenusiu. în clipa urmatoare, alerga spre cabina telefonica. 

- Ed la telefon. Sînt pe aeroportul din Londra. Omul nostru a 
coborit din cursa de Los Angeles, a iesit din aeroport si a luat un 
taxi într-o directie necunoscuta. 

- Nu zau? Vocea scrisnita a lui Norton îi zgiria urechea. Sper 
ca-l urmareste cineva. 

- Tocmai trecea masina Volvo de culoare cenusie. Am avut 
în zona trei masini... 

- Asta stiu. Nick Rossi s-a descurcat bine. Ramii pe loc. Fii 
cu ochii în patru. Persoana s-ar putea întoarce. Raporteaza-mi 
orice miscare. 

- Sînt numai ochi si urechi... 

Barbatul cel îndesat îsi dadu seama ca celalalt închisese 
tele—fonul si ca legatura se întrerupsese. Asa se întîmpla de 
fiecare data. Niciodata nu-l vazuse pe Norton, nu-i auzise decît 
vocea hirsîita, cu accent american. Cîndva comentase faptul în 
prezenta unui alt membru al grupului. 


- Norocul tau, îl avertizase colegul. Nimeni nu stie cum 
arata Norton. Daca vreodata îl întilnesti si afli cine este, s-a zis 
cu tine... 

Ajungînd la apartamentul lui Newman, cu vedere spre Bi-serica 
St. Mark, Dyson îi spuse soferului sa astepte. îi deschise o 
blonda zvelta si eleganta, care însa nu-l pofti înauntru. Dyson îi 
prezenta o veche legitimatie de ziarist cu fotografia lui. 

- lertati-ma ca va deranjez. Sînt Joel Dyson, un vechi 
pri—eten al lui Bob Newman. Trebuie sa-l vad urgent. Ma 
asteapta, minti el. 

- Nu mi-a spus nimic... 

- Bineînteles ca nu. E o problema confidentiala. Si urgenta, 
repeta el. O chestiune de viata si de moarte. 

Moartea mea, completa el în gînd. Blonda studie legitimatia de 
presa, îl cîntari din priviri si-i înapoie legitimatia, cu un aer 
nehotarit. Dyson se sili sa zimbeasca, sa se destinda. Ea nu-i 
raspunse la zîmbet, însa încuviinta din cap. 

- Aveti pe ce nota o adresa? Bob e la Compania de Asigu- 
rari General & Cumbria, în Park Crescent. Cu taxiul ajungeti în 
douazeci de minute... 

îsi nota adresa în agenda, îi multumi si, cu aparatul agatat pe 
umar, se grabi sa se înapoieze la taxi, unde îi dadu soferului o 
adresa din Soho. Mai devreme, venind de la aeroport, privise de 
cîteva ori pe geamul din spate. Nu remarcase automobilul Volvo 
cenusiu rulînd la interval de o masina în urma taxiului. Nu-si 
facea prea mari griji ca putea fi urmarit. 

Din pacate, Joel Dyson subestimase energia si puterea fortei 
care-si întindea tentaculele asupra lui. în decursul celor 
unsprezece ore de zbor de la Los Angeles la Londra, aparta- 
mentul lui din San Francisco fusese rascolit, cercetat cu lupa, în 
cautarea unui indiciu cît de mic. Toate marile aeroporturi cali- 
forniene fusesera verificate, de unde si legatura rapida cu Nick 
Rossi. între State si Europa avusese loc o comunicare intensa. 
Se facusera pregatiri pentru „intimpinarea" lui. Identitatea i se 
stabilise pornind de la reportofon. 

în drum spre adresa din Soho, Dyson evalua valoarea filmului 
si a casetei. Cinci milioane de dolari'? Nu. Cel putin zece 
milioane. Amenintat cu distrugerea totala, barbatul va gasi 
modalitatea de a stringe banii. Joel cobori din taxi pe o strada 
din Soho, într-o dispozitie de zile mari. Nu remarca nici acum 


automobilul Volvo cenusiu care încetini, apoi trase lînga 
bordura. 

- Am nevoie de laboratorul tau, ca sa copiez un film si o 
banda, Sammy. Si sînt al dracului de grabit! îi spuse Dyson 
patronului. 

Vazut dinafara, magazinul parea un centru de distribuire a 
casetelor porno de mîna a doua. Dar Dyson cunostea bine 
Lon—dra si mai folbsise aparatura respectiva în cîteva rînduri. 

- O sa te coste, amice, îi raspunse Sammy cu accentul lui 
cockney. Eu nu las pe oricine sa umble cu aparatura mea. Daca 
e ceva ilegal, si banuiesc ca este, te taxez în plus. 

- Tu stai cu ochii pe usa. Nu vreau sa fiu întrerupt, se rasti 
Dyson. Poftim banii, oricum îmi iei mai mult decit face. 

înainte sa dispara în camera din spate, arunca pe tejghea doua 
bancnote de o suta de dolari. Sammy, un cocosat cu parul pe 
jumatate încaruntit, îsi înabusi un fluierat admirativ. Ridica 
bancnotele în lumina. Pareau bune. 

La iesirea din laborator, Dyson avea în geanta patru cutii 
metalice. Doua pentru originale, caseta video si banda audio, si 
cîte o copie de fiecare. îl saluta din cap pe Sammy si iesi în 
strada. Aici opri un taxi si-i ceru soferului sa-l duca în Park 
Crescent. 

în clipa în care primul taxi plecase din Beresforde Road, Dyson 
actionase înca o data sub impulsul momentului, ducîn- du-se 
mai întîi la magazinul lui Sammy din Soho. Era mult mai sigur sa 
aiba cîte o copie a casetei video si a casetei: doua uimind a fi 
ascunse la Londra si doua la Ziirich. Se ruga la Dumnezeu sa-l 
gaseasca pe Newman în Park Crescent. 

într-un birou de la etajul întîi al sediului SIS din Park Cres-cent, 
Bob Newman sedea la o cafea cu Monica, vechea si eficienta 
asistenta a directorului adjunct Tweed. De o virsta greu de 
precizat, Monica îsi purta parul înspicat prins la spate într-un 
coc. Asezata la masa de lucru, savura placerea conversatiei cu 
corespondentul de presa pentru strainatate. Abia trecut de 
patruzeci de ani, nici gras, nici slab, proaspat barbierit, cu par 
castaniu si cu un aer competent, Newman fusese îndelung 
veri—ficat si lucrase adesea cu seful ei. 

- Ti-am spus ca Tweed e plecat, preciza Monica. De fapt, e 
la Paris. îl astept sa se întoarca dintr-o clipa în alta. 


- E ca o libelula, comenta Newman. Zboara tot timpul dintr- 
un loc în altul. Am impresia ca-i place sa calatoreasca. 

- Tu vorbesti? îl apostrofa femeia. în calitate de corespon- 
dent strain, ai colindat prin întreaga lume. Se întrerupse auzind 
tîrîitul telefonului. Era George, fost militar, care acum lucra ca 
portar si paznic la parter. Monica se încrunta si se uita la New- 
man. Cine? întreba ea a doua oara. Spune-i sa astepte si fii cu 
ochii pe el. 

Pe tine te cauta, anunta ea, punînd receptorul în furca. Un 
anume Joel Dyson. Spune ca vrea sa te vada într-o chestiune 
extrem de urgenta. 

- Joel Dyson? Cum dracu' a aflat ca sînt aici? Era unul 
din=tre ziaristii care-mi vindeau ponturi. Acum a ajuns sa faca 
parte dintre paparazzi. Face fotografii cu asa-zise celebritati - 
casatorite - care îsi permit sa se culce cu alte femei. Vinde pre- 
sei pozele pentru sume uriase. Cred ca ar fi mai bine sa-l 
primesc, dar nu aici. 

- în anticamera, hotari Monica. 

îl suna pe George ca sa-i dea instructiuni. Newman îi spuse ca ar 
prefera sa fie si ea de fata, ca martor. 

- Atunci îmi iau si agenda, spuse Monica. 

Anticamera, situata vizavi de biroul lui George, era o 

încapere sobra si aproape goala, cu podeaua lustruita, o masa 
de lemn si cîteva scaune cu spatar netapitat. Parea facuta 
pentru a-i descuraja pe vizitatori sa zaboveasca acolo. 

Monica ramase surprinsa cît de elegant se îmbracase Joel 
Dyson. în timp ce strabatea California cu masina, Dyson oprise 
la un motel, închiriase o camera, îsi scosese haina de molton, 
pantalonii de doc si camasa descheiata la git. Se îmbracase într- 
un costum de afaceri, camasa Brooks Brothers, cravata, 
pardesiu, apoi se furisase afara din motel, fara a se face 
remarcat de pro—prietar, caruia îi achitase camera pentru 
noaptea respectiva. 

Subtirel si mic de statura, în vîrsta de vreo treizeci de ani, cu 
obrazul bucalat si buze carnoase, cu barbie mica si un zîmbet 
care se voia irezistibil, Dyson îi inspira Monicai neîncredere din 
prima clipa. Al doilea lucru care o surprinse era glasul lui. 
Vorbea cu un accent englezesc aristocratic. Joel putea trece cu 
usurinta de la un accent american convingator la unul britanic la 
fel de acceptabil. în fond, era de nationalitate britanica. 


- Cum dracu' m-ai gasit aici? îl întimpina Newman. 

- N-ai motive sa te ratoiesti la mine. Am trecut pe la 
aparta—mentul tau. Ai gusturi fine în materie de blonde. Amica 
ta mi-a spus ca te gasesc aici. 

Molly! gemu Newman în sinea lui. Era pe punctul de a pune 
capat cu blîndete legaturii - fata îi dadea tot mai multe semne 
ca se voia luata în serios. Acum era nevoit sa grabeasca ruperea 
relatiei. 

- N-am stiut ca ai vreo legatura cu asigurarile, continua 
vesel Joel. Daca ma gindesc bine, e calea ideala de-a afla tainele 
cele mai bine ascunse ale oamenilor. 

Fusese indus în eroare de placa de alama de la intrare, pe care 
scria Compania de Asigurari General & Cumbria - numele de 
acoperire al SIS. Cum nu fusese invitat sa ia loc, continua sa 
ramîna în picioare. 

- Ce doresti? îl lua din scurt Newman. Se întîmpla sa fiu 
foarte ocupat. 

- Companiile de asigurari au case de bani de maxima 
secu=ritate. 

Dyson îi zimbi cu subiînteles Monicai, care se asezase la masa si 
facea însemnari în agenda. Ea îl fixa cu o privire lipsita de 
expresie, apoi se concentra din nou asupra agendei. Dyson nu 
se descuraja defel. 

- Am o caseta video si una audio, continua el, adresîndu-se 
lui Newman. Sînt adevarate bombe. Eu pastrez originalele, tu 
pastreaza copiile. Asta în caz ca mi se întîmpla ceva. 

- Si ce-ar putea sa ti se întîmple? 

Dyson nu se grabea. îsi trînti servieta pe masa, o descuie si 
scoase dinauntru doua cutii metalice pe care ie împinse spre 
Monica. 

- S-ar putea ca de aici sa mi se traga moartea, declara el 
linistit. 

Tonul lui serios si renuntarea brusca la atitudinea initiala de 
nepasare îl intrigara pe Newman. Aproape înclina sa-l creada pe 
Dyson, totusi nu era întru totul convins. 

- Si cine ar vrea sa-l lichideze pe cel mai popular paparazzo 
din lume? întreba el ironic. 

- Nu-mi place acest cuvînt. Sînt un fotograf profesionist de 
mîna întîi, unul dintre cei mai buni - daca nu chiar cel mai bun. 
Si nu-ti pot da raspuns la întrebare. 


- Nu poti... sau nu vrei? preciza scurt Newman. 

- Sa trecem peste asta. 

- Atunci, cara-te dracului de aici si ia-ti timpeniile alea cu 
tine. 

- Continutul acestor doua cutii ar putea soca întreaga lume, 
cutremurînd Europa din temelii si distrugînd orice influenta a 
Marii Britanii pe plan international. Sînt înspaimîntat, Bob - 
înspaimiîntat ca un iepure împresurat de nevastuici gata sa se 
repeada asupra lui. 

Dyson lua o tigara dintr-o tabachera de aur, si Newman se gîndi 
sa-l puna la încercare: se oferi sa-i aprinda tigara cu bricheta lui. 
Dyson nu reusea sa tina tigara nemiscata, mîna îi tremura ca o 
frunza în vînt. Newman se vazu nevoit sa admita ca, de asta 
data, Dyson nu încerca sa joace teatru. 

- Daca acceptam sa tinem în pastrare obiectele, trebuie sa 
stim cum putem lua legatura cu tine, spuse el. Altfel, las-o balta. 
Cînd Dyson scosese cele doua cutii din servieta, Newman 
remarcase ceva. înghesuit peste niste haine care pareau sa fie 
noi si, dupa stil, de provenienta americana, vazuse un aparat de 
filmat cu o curea de umar rasucita în jurul lui. 

- Acum ma grabesc, protesta Dyson, luîndu-si servieta de 
pe masa. 

- Te-am întrebat cum putem lua legatura cu tine. Unde vei 
locui? 

- întreaba-l pe bancherul elvetian caruia m-ai prezentat. 
Julius Amberg, din Zurich. Plec, altfel pierd avionul. 

- Atunci, cara-te. 

Monica îl conduse pîna la usa si-i facu semn lui George sa 
descuie usa de la strada. Dyson se facu nevazut cît ai clipi. 

- Duc cutiile direct la expertii în explozibile de la 
Departa—mentul Tehnic, pentru a fi verificate, anunta Monica de 
îndata ce se înapoie în anticamera. 

- înteleapta masura de precautie, aproba Newman. Si apoi? 
- Le pun în casa de bani a lui Tweed, pîna la întoarcerea 
lui... 

Soferul de la volanul automobilului Volvo cenusiu, parcat în 
apropierea cladirii din care iesise Dyson, se mîngiie pe crestet, 
semnalul convenit cu soferul altei masini, un Renault argintiu, 
oprit în spate. în timp ce Dyson urca într-un taxi, soferul Volvo- 
ului lua telefonul mobil si forma un numar. 


- Sînt tot eu, Jerry. 

- Ceva noutati? întreba vocea aspra a lui Norton. 

- Omul nostru a trecut pe la un magazin porno din Soho. 
Cînd a iesit de acolo, a luat alt taxi pîna la o adresa din Park 
Crescent. S-a dus... 

- Park Crescent? Dumnezeule mare, nu se poate! Ce 
numar? 

- Compania de Asigurari General & Cumbria. Soferul 
comunica numarul cladirii. Cît timp Dyson ramasese înauntru, el 
pornise în plimbare pîna în fata sediului asa-zisei companii si 
înapoi. Cînd Dyson a iesit de aici, masina Renault a preluat 
fiiajul... 

- General & Cumbria, îl întrerupse Norton, ca si cum ar fi 
gîndit cu voce tare. Stiu ce se afla acolo. Ce avea în mîna 
Dyson... la plecare? 

- Doar geanta de voiaj... 

- Probabil le-a lasat acolo, spre a fi depozitate în siguranta. 
Glasul deveni si mai amenintator. Va trebui sa radem întreaga 
cladire. Va fi nevoie de tine ca sa pregatesti masina... si 
explo-—zibilul. Treaba se cere facuta în urmatoarele patruzeci si 
opt de ore. înapoiaza-te la sediu... 

Partea | 

MASACRUL 

1 

Doua zile mai tîrziu, Paula Grey îi urma pe ceilalti invitati în 
vasta sufragerie a Conacului Treaillian, pentru dejun. Acea 
opera de arta arhitecturala din epoca elisabetana se gasea într- 
o portiune izolata din Bodmin Moor , Cornwall. Paula locuia la 
niste prieteni în Sherborne cînd primise telefon de la Tweed, 
dimineata la prima ora. 

- Paula, s-a ivit o urgenta, o situatie extrem de stranie. Toc- 
mai m-am întors de la Paris si m-a sunat Julius Amberg, ban- 
cherul elvetian. Parea speriat. A venit cu avionul de la Ziirich 
pîna aici, sta în casa unui prieten, în Bodmin Moor... 

îi daduse Paulei indicatii precise unde anume sa paraseasca 
Autostrada 30, care traversa întreaga zona a mlastinilor. Ea îi 
raspunsese ca va pomi într-acolo fara întiîrziere. 

- Voi ajunge numai bine pentru dejun, adaugase Tweed. 
Aduc cu mine si garzi de corp: Butler, Nield si Cardon. înarmati. 
Asa m-a rugat Amberg. 


- Dar de ce, pentru numele lui Dumnezeu? întrebase ea. 

- N-a vrut sa-mi spuna la telefon. M-a sunat de la Conacul 
Tresillian. Se pare ca a zburat de la Zurich la Londra în aceasta 
dimineata si m-a cautat în Park Crescent înainte de sosirea mea. 
Pe urma a luat cursa Brymon Airways pîna la Aeroportul 
Newquay si mi-a telefonat din nou din Bodmin. îsi are propriile 
lui garzi de corp, în care însa nu are prea mare încredere. Vor- 
bea ca si cum s-ar fi temut pentru viata lui. Ceea ce nu-i sta în 
fire. Ne întîlnim toti la conac... 

Pentru Paula, calatoria cu masina de la Sherbome fusese o 
placere: era o dimineata rece de februarie, cu un soare care 
stralucea pe un cer cenusiu-albastrui ca oul de rata. Fusese 
placut pîna cînd cotise pe drumul laturalnic care strabatea 
Bodmin Moor. Aici se simtise imediat cuprinsa de un sentiment 
de izo—lare, în timp ce mlastina pustie si sumbra se închidea 
treptat în jurul ei. 

Frinase, oprise motorul pentru o clipa si îsi ascutise auzul. Nici 
un semn de viata în tot acel tinut pustiu de landa în care 
cresteau doar ierburi. în departare vazu ridicîndu-se un deal 
înalt si conic: Brown Willy. însasi tacerea parea încarcata de 
amenintare. 

Cu toate ca soarele stralucea, o cuprinse o presimtire funesta. 
De tragedie iminenta. îsi alunga gîndurile negre, porni motorul 
si-si continua drumul. 

„Nu fi proasta!", se mustra în sinea ei. 

Conacul Tresillian, izolat de lumea înconjuratoare, era ascuns 
într-o vaioaga. în spatele portilor de fier forjat larg deschise se 
vedea cotind o alee. 

Halal paza! gîndi Paula, trecînd pe lînga stilpul de piatra pe care 
era fixata o placa de alama cu numele conacului. Domeniul era 
împrejmuit de brazi înalti, care izolau si mai mult cladirea de 
restul lumii. Cotind, Paula îsi înabusi o exclamatie de surpriza si 
reduse viteza pe aleea asfaltata. 

Conacul, construit din piatra cenusie, era mai mic decit se 
asteptase, dar nespus de frumos. La ambele capete ale con- 
structiei se ridicau frontoane impunatoare. La intrare se vedea o 
terasa din piatra masiva. Sase masini, printre care si un Rolls, 
erau parcate în dreptul terasei care se întindea pe toata 
lungimea conacului. Ferestrele duble desavirseau acea 
capodopera de arhi—tectura. 


- Bine ati venit la Conacul Tresillian, o întîmpina un barbat 
scund si corpolent. Eu sînt Julius Amberg. Ne-am cunoscut în 
treacat la Ziirich. Arunca o privire peste umarul ei. Unde-i 
Tweed? 

- Urmeaza sa soseasca de la Londra împreuna cu oamenii 
lui. Sînt convinsa ca în curînd va fi aici. 

în spatele lui Amberg statea un barbat solid, cu o figura 
inexpresiva. Paula fu condusa la un dulap, în care îsi lasa haina 
de ploaie. îsi pastra poseta de umar, în care avea revolverul 
Browning calibrul 32. 

Li se aduse de baut într-o încapere pe care Amberg o numea 
Sala Mare. Spatioasa, grandioasa, cu tavan împodobit cu 
stuca—turi, parea veche de cînd lumea. Cîteva minute mai tîrziu, 
Paula îi urma pe ceilalti oaspeti, strabatind marele hol de la 
intrare pîna în sufrageria lunga si îngusta. Masa era pregatita 
pentru dejun. Paula numara douasprezece tacîmuri. Inclusiv 
pentru Tweed si însotitorii lui. 

Se uita la ceas. Lui Tweed nu-i statea în obicei sa întîrzie. Din 
nou simti ca i se strînge stomacul: probabil ca în seara 
precedenta mîncase ceva ce nu-i priise. Avea sa se simta mai 
bine dupa sosirea lui Tweed. O coplesi aceeasi senzatie de ca- 
tastrofa iminenta. îl privi cu atentie pe Amberg, care se asezase 
în capul mesei. 

Bancherul elvetian, barbat trecut de cincizeci de ani, îsi purta 
parul negru pieptanat fara carare si dat pe spate, dezv.elindu-i 
fruntea înalta. Sub sprincenele groase sclipeau doi ochi albastri 
si sireti; avea obrazul bucalat si bine barbierit. Bancherul îi zimbi 
Paulei, care sedea în stînga lui. 

- De regula, Tweed e foarte punctual. 

- Trebuie sa soseasca din clipa în clipa, îl linisti ea. 

Paula privi în jurul mesei, la ceilalti sase barbati, dintre care 

nici unul nu scosese vreun cuvînt pîna în acel moment. Toti 
aveau în jur de treizeci de ani si erau îmbracati în costume 
negre. Banuia ca fusesera angajati de la o firma particulara de 
paza din Elvetia. Paulei nu-i inspirau încredere: la poarta nu 
gasise pe nimeni, iar Amberg îi deschisese el însusi usa, avînd în 
spate o singura garda de corp 

- Foarte amabil din partea seniorului Gaunt ca mi-a închiriat 
conacul, desi nu l-am anuntat din timp, continua Amberg. Am 


mai locuit aici si altadata, timp îndelungat. In plus, mi-a pus la 
dispozitie majordomul si personalul de la bucatarie. 

- Seniorul Gaunt? 

- El e proprietarul conacului. Localnicii îi spun Seniorul. Lui i 
se pare amuzant, data fiind epoca în care traim. 

- Si unde-i Seniorul? 

- Oh, probabil calareste prin mlastina. Cît timp ramin aici, el 
va sta într-o casa pe care o are la Five Lanes. 

Ridica privirea, ca si cum cineva ar fi batut la usa. în prag se ivi 
majordomul, care mai devreme servise bauturile. Acum avea 
aerul ca-si cere scuze. 

- lertati-ma, domnule. Bucatareasa spune ca masa este 
gata si poate fi servita oricînd doriti. 

Mounce, originar din Cornwall, purta o jiletca neagra, pan-taloni 
cu dungi cenusii, camasa alba si cravata neagra. Era un barbat 
înalt si solid, cu maniere perfecte pentru un majordom, se gîndi 
Paula. 

- Te anunt în cîteva minute, Mounce, raspunse Amberg. 

- Prea bine, domnule. 

- Gaunt are o bucatareasa excelenta, continua sa palavra- 
geasca Amberg, dupa ce Mounce închise usa. Sper sa-ti placa 
dejunul. Crema de sparanghel ca antreu, apoi vînat gatit în sos 
de vin. E o bucatareasa atit de buna, încît tare as vrea s-o pot 
lua pentru mine. 

- Pare minunat, raspunse mecanic Paula. 

Discutia despre mîncare îi redesteptase senzatia de greata. 
Tocmai voia sa spuna ceva, cînd Amberg se uita la ceas. 

- Poate ar fi cazul sa începem. Sînt sigur ca Tweed va 
întelege. în orice caz, fiind ora mesei, probabil va veni într-un 
suflet! 

- Domnule Amberg... spuse Paula cu glas coborit. Va rog sa 
ma scuzati o clipa... Mi-ati aratat unde-i toaleta. începeti sa 
mîncati... ma întorc imediat. 

-Desigur... 

Ridicîndu-se de pe scaun, arunca o privire pe fereastra care 
dadea spre aleea cea cotita. Vazu un postas apropiindu-se încet 
pe bicicleta. îl recunoscu dupa uniforma albastra, dupa chipiul 
tuguiat, bine tras pe frunte, si dupa insigna rosu cu auriu care 
sclipi o clipa în lumina soarelui. Pe suportul de lînga ghidon se 
vedea un sac mare de pinza. 


- Vine postasul, îl anunta ea pe Amberg. 

- Mounce se va ocupa de el. 

Amberg batea încet darabana cu degetele pe masa. Paula ghici 
ca nu era nerabdator, ci nelinistit ca Tweed si oamenii lui nu mai 
veneau. 

în timp ce iesea din sufragerie, pasind pe podeaua de lemn, auzi 
soneria de la intrare. Mounce aparu, tragîndu-si jiletca în jos cu 
amiîndoua mîinile, si se îndrepta teapan spre usa. Cu geanta pe 
umar, Paula intra la toaleta, cobori doua trepte de piatra, apoi 
închise si încuie usa. Usa era din lemn masiv si nu lasa sa treaca 
nici un sunet. 

Mounce deschise usa si se uita nedumerit la postas. Era o ora 
neobisnuita. în plus, omul care statea în fata lui cu geanta grea 
agatata de umar nu era postasul care venea de obicei. Postasul 
cel necunoscut tinea în mîna dreapta un pachet pe care i-l 
întinse majordomului. 

Cînd Mounce se uita la pachet, remarcînd ca era adresat lui 
Julius Amberg, mîna dreapta a postasului se strecura fulgerator 
sub uniforma, de unde scoase un cutit cu lama lunga si îngusta. 
Cutitul se înfipse de jos în sus în trupul lui Mounce, mînuit cu 
precizie ca sa patrunda cu forta printre doua coaste. Mounce 
gemu, obrazul i se încreti într-o expresie de uimire, apoi se 
pravali pe podea, continuînd sa tina în miini pachetul. 

Ucigasul pasi înauntru, trase corpul din prag si închise încet usa 
de la intrare. Se apleca si verifica daca artera de la git pulsa. 
Nimic. îsi îndrepta spatele, îsi smulse chipiul, îl îndesa în geanta, 
apoi apuca un coif din hol, si-l trase pe cap si-i potrivi despi- 
caturile în dreptul ochilor. 

în continuare, scoase din geanta un pistol cu teava scurta si 
lata, se duse la usa închisa care dadea spre bucatarie si o dadu 
de perete. „Postasul" intra si închise usa în urma lui, înainte ca 
cele patru persoane dinauntru - bucatareasa si trei fete de prin 
partea locului venite s-o ajute - sa aiba timp sa reactioneze. 
Tinîndu-se de nas cu mîna stinga, intrusul apasa pe tragaci, 
trimitînd gazul lacrimogen catre pardoseala bucatariei. Gazul 
umplu încaperea închisa ermetic, ale carei ferestre fusesera 
închise din pricina frigului. 

Cele patru femei începura sa tuseasca si sa se clatine pe 
picioare. Barbatul cu coif scoase un fel de baston de politie mai 
mic. Miscîndu-se rapid si metodic prin bucatarie, lovi în cap pe 


fiecare. Pîna în acel moment „postasul" purtase manusi. 
Urmatoarea arma se cerea controlata de sensibilitatea 
degetului, îsi scoase cu grija manusile de piele, ramînînd cu o 
pereche de manusi chirurgicale. 

„Postasul" se uita la ceas. Trecusera doua minute de cînd 
scapase de majordom. Pe masa din mijlocul bucatariei se vedea 
o tava cu crema aranjata în cupe de sticla. într-un cuptor 
modem de la perete se rumeneau vinatul si alte mîncaruri. O 
mîna opri cuptorul - nu avea rost sa riste un incendiu. Rotindu-si 
privirea peste trupurile fara cunostinta, prabusite pe podea, 
omul cu coif scoase din geanta un pistol-mitraliera Uzi. Viteza de 
tragere era de sase sute de focuri pe minut. în clipa urmatoare 
omul iesi din bucatarie si închise usa. 

Dupa ce-si tinuse respiratia cam un minut, „postasul'"îsi umplu 
plamiînii cu aer. Se apropie de usa sufrageriei, pasind fara 
zgomot cu pantofii cu talpa de cauciuc. Mina lui ramase o clipa 
în aer, apoi apuca clanta si dadu usa de perete. 

Sapte barbati se holbara la necunoscutul cu coif care tinea în 
mîna un Uzi. O fractiune de secunda ramasera încremeniti. Se 
asteptasera sa intre majordomul, pe care Amberg îl chemase 
apasînd soneria din perete. Acea fractiune de secunda se dovedi 
fatala. Omul cu coif apasa pe tragaci, tintind mai întîi spre 
garzile de corp si secerindu-le una cîte una, în timp ce Amberg 
sarise în picioare. Ultimele sase gloante se înfipsera în pieptul 
camasii lui, ca un rînd ordonat de nasturi rosii care se mareau 
vazînd cu ochii. Bancherul cazu pe spate si se prabusi pe scaun, 
izbind spatarul cu atita forta, încît acesta se rupse de la 
jumatate, întepeni într-o pozitie grotesca, cu bratele si picioarele 
în laturi, aplecat într-o parte si sprijinit doar de partea de jos a 
scaunului. Ochii lui fixau tavanul, fara sa-l mai vada. 

Asasinul scoase încarcatorul gol, în care se aflasera patruzeci de 
gloante, îl vîri în buzunar si potrivi un nou încarcator. Oco-lind 
masa, goli si acest încarcator în trupurile deja fara viata. Pentru 
mai multa siguranta. 

Punînd pistolul-mitraliera sub brat, omul cu coif scoase un spray 
plin pe trei sferturi cu acid sulfuric. îndrepta spray-ul spre 
obrazul lui Amberg si apasa pe capsula. Un jet de acid împrosca 
fata bancherului, de la radacina nasului pîna la barbie. Asasinul 
puse la loc capacul spray-ului, îl vîri în buzunar, apoi aseza 
pis—tolul-mitraliera si încarcatorul gol în geanta pe care 


continua s-o tina agatata de umar. Dupa aceea iesi din 
sufragerie si închise usa. în hol îsi scoase coiful si-l puse în 
geanta, apoi îsi potrivi pe cap chipiul oficial de „postas". 
Deschise usa de la intrare cu mîna înmanusata, o închise pe 
dinafara, puse geanta pe suportul bicicletei pe care o proptise 
de zid si se îndeparta pedalind pe alee. 

„Ei bine, am livrat coletul", comenta cu glas tare asasinul, rece 
si nepasator. 

2 

Paula îsi verifica înca o data înfatisarea în oglinda de la toaleta. 
Se simtea mai bine, stomacul i se mai linistise, desi nu complet. 
- Nu-i rau, se adresa ea imaginii din oglinda. Putin cam palida. 
Din oglinda o privea propriul chip. O femeie atragatoare, abia 
trecuta de treizeci de ani, cu par lung si negru ca pana cor-bului, 
cu pometi frumos daltuiti, cu ochi linistiti carora nu le scapa 
nimic, cu barbie bine conturata si ferma. Purta o bluza crem cu 
guler înalt, taior bleumarin, fusta plisata, ciorapi de culoarea 
pielii si pantofi cu talpa moale. 

îi fusese greata. Acum se simtea sleita de puteri. Spalase bine 
chiuveta. Deodata îsi simti stomacul gol si i se facu foame. 
„Poate totusi voi gusta o bucatica de vînat", se gîndi ea, în timp 
ce urca treptele si descuia usa. 

Facu doi pasi pe hol si se opri. Mounce zacea pravalit pe spate si 
dintre coastele lui iesea minerul unui cutit. O pata rosie îi mînjea 
camasa alba. Paula avea deja pregatit pistolul Browning calibrul 
32. Se lipi de perete, cu ochii si urechile la pînda. 

Toate usile erau închise, inclusiv cele de la sufragerie si 
bucatarie. îsi uita slabiciunea si arunca o privire în sus, pe casa 
scarilor. Oare asasinul se mai afla în conac? înainta fara zgomot 
cu pantofii cu talpa moale, se apleca deasupra majordomului, 
ale carui degete ramasesera înclestate pe pachet. „Postasul"... 
Mintea Paulei începu sa lucreze cu rapiditate, în timp ce verifica 
în graba pulsul,lui Mounce la artera carotida. Murise. Ce dracu' 
se întîmpla? îsi îndrepta spatele si se apropie de usa sufrageriei. 
Asculta o clipa, apoi întinse mîna ca sa apese clanta. Alta usa 
masiva, care bloca orice sunet. Apasa încet clanta, folosindu-se 
de batista, ca sa nu lase amprente, apoi deschise usa brusc si 
facu un pas înauntru, cu arma pregatita sa traga în orice tinta. 
„Doamne Dumnezeule!" 


Avusese prezenta de spirit sa rosteasca vorbele în soapta. 
Mintea ei se lupta sa accepte oroarea pe care o avea în fata 
ochilor. Un adevarat masacru. Doua garzi de corp ramasesera 
pe scaune, cu capetele pravalite pe masa în doua balti de sînge 
închegat. Halal paza! se gîndi ea cu amaraciune. Alte patru garzi 
de corp cazusera de pe scaune si zaceau pe podea într-un lac de 
sînge. închise usa fara zgomot, în eventualitatea ca ucigasul s-ar 
mai fi aflat în casa. Cu fata spre usa, se apleca din nou si 
controla pulsul celor doi barbati de lînga ea. Nimic. Cadavre 
bune de dus la morga. 

Tragind aer în piept, se duse pîna în capul mesei, unde se vedea 
trupul lui Amberg, pravalit peste spatarul rupt al scaunului. 
Tocmai se pregatea sa-i ia pulsul, cînd dadu cu ochii de figura 
lui. Icni, cutremurîndu-se de groaza. Julius Amberg nu mai avea 
fata. Portiuni întinse din obrazul lui fusesera arse de acid. Sub 
ochii ei fata bancherului se transforma rapid într-un craniu. 
Silindu-se sa-l priveasca mai de aproape, mirosul ei fin prinse un 
iz patrunzator. Acid? Dar de ce? De ce era nevoie si de aceasta 
barbarie? îsi îndrepta spatele si cerceta lambriurile sufrageriei- 
lambrisate din podea pina în tavan. O încapere mi-nunata, care 
sporea si mai mult privelistea de cosmar din fata ei. Ridica 
privirea spre tavan, cercetîndu-l cu atentie. Ca si Sala Mare, 
unde se servisera bauturile, ipsosul era sculptat artistic într-un 
motiv cu spirale si volute. Dar ceea ce-i atrase atentia era pata 
de sînge de un rosu intens împroscata chiar deasupra 
bancherului. Probabil ca unul dintre gloante lovise o artera, 
facînd sa tisneasca un suvoi de sînge. Sub ochii ei, o picatura de 
sînge se desprinse, cazînd pe ceea ce fusese cîndva obrazul lui 
Amberg, acum un craniu aproape dezgolit de came. 

Se uita la masa. Mai devreme, cînd sezuse la masa, îsi 
arun—case servetul peste farfurie si tacîm, probabil de aceea 
ucigasul nu remarcase absenta unui invitat. în orice caz, era 
limpede ca actionase extrem de rapid ca sa-si duca la 
îndeplinire misiunea diavoleasca. 

„Stapiîneste-te", îsi impuse ea cu glas soptit. 

Se simtea îngrozitor de singura, cu toate acestea se înapoie în 
hol. Servitorul în bucatarie. înainte de a deschide usa se opri, 
temîndu-se de ceea ce avea sa gaseasca înauntru. 

„Nu si ei", se ruga Paula. 


în clipa în care împinse încet usa, narile ei fine prinsera un alt 
miros. Gaz lacrimogen. Pe dalele bucatariei zaceau patru 
trupuri. Le controla în graba pulsul. Constata cu uimire ca toate 
femeile traiau. Erau lipsite de cunostinta, dar traiau. Presupuse 
ca femeia cea durdulie în halat alb si boneta alba, lesinata lînga 
vînat, era bucatareasa. Paula lua o perna de pe un scaun si o 
stre—cura cu blîndete sub capul bucataresei. Pentru fetele mai 
tinere, îmbracate si ele în halate albe, riscul de ranire grava 
fusese mai redus. 

Abia atunci observa ca aragazul fusese închis, fapt care o 
surprinse. Avu grija sa nu atinga butoanele. Amprente. Deschise 
o fereastra, lasînd sa patrunda aerul curat care sa împrastie 
gazul lacrimogen, apoi, cu mare atentie, cerceta restul 
parterului. O usa dadea într-un birou cu mobilier vechi si scump. 
O alta se deschidea catre un salon spatios, terminat cu ferestre 
înalte cît peretele, de unde se întrezarea, printr-un spatiu dintre 
brazi, privelistea mohorita a mlastinilor. Peisajul îi spori 
sentimentul de singuratate. Paula îsi continua cercetarile si se 
duse în Sala Mare. Era pustie, ca si restul încaperilor. Sirul lung 
de ferestre dadea înspre alee. Paula vazu apropiindu-se doua 
masini. 

Tweed cobori de la volanul Ford-ului Escort, urmat de Harry 
Butler, îmbracat în canadiana si pantaloni de catifea reiata. Pete 
Nield si Philip Cardon coborira din automobilul Sierra oprit în 
spatele lor. 

- îmi pare rau ca am întîrziat atit, începu Tweed si zimbi. 
Am fost retinuti de un convoi de calatori... tigani sau ce-or fi 
fost. Sper ca Julius o sa ne ierte... 

Vorbise repede, dar se opri vazînd expresia Paulei si arma pe 
care fata continua s-o tina în mîna dreapta. într-o fractiune de 
secunda îsi schimba atitudinea. 

- Ce s-a întîmplat, Paula? Necazuri? E grav? 

- Extrem de grav. Ma asteptam sa vina si Bob Newman. 
Era genul de remarca tipica unei persoane care reactioneaza 
întîrziat la un soc - cineva care îsi tinuse cumpatul doar prin pu- 
terea vointei si prin taria de caracter. Acum, ca nu mai era 
sin—gura, începea sa cedeze. Facu un mare efort: trebuia sa le 
spuna. 


- Newman era plecat pe nu stiu unde, raspunse Tweed. 
Monica i-a lasat mesaj pe robot sa vina s-o vada. Ea îi va spune 
unde am plecat. 

Tweed raspunsese cu buna stiinta întrebarii Paulei, ca sa 
readuca în viata ei un strop de normalitate. între doua virste, 
potrivit de înalt si de solid, Tweed purta ochelari cu rama de 
baga. Avea înfatisarea omului de pe strada, pe linga care treci 
fara sa-l vezi, însusire care se dovedise extrem de utila pentru 
functia lui de director adjunct al SIS. Tweed urca treptele în 
graba, înconjura cu bratul umerii Paulei si-o strînse linga el. 

- Ce s-a întîmplat aici? 

- E înfiorator. Dar asta nu-i o informatie, cum pretinzi tu 
întotdeauna. Rasufla adînc. Toti sînt morti. 

- Cine adica? o întreba calm Tweed. 

- Julius Amberg, garzile lui de corp si majordomul, Mounce. 
în interiorul acestei superbe case te asteapta opt cadavre. 
Postasul este asasinul... 

- Amanuntele mi le dai mai tîrziu. Ar fi mai bine sa merg sa 
vad cu ochii mei. Postasul despre care vorbesti a plecat? 

- N-am avut timp sa caut si la etaj. La parter nu-i nimeni. 

- Harry, spuse Tweed, preluînd imediat comanda. Du-te sus 
si cauta un individ care ar putea fi înarmat la-l si pe Philip 
Cardon cu tine. 

- Am plecat... 

Butler, cu un Walther automat calibrul 7,65mm în mîna, intra în 
casa, urmat de Cardon, înarmat si el cu un Walther. Paula si 
Tweed, care veneau în urma lor, îl vazura pe Butler, cu 
amîndoua mîinile pe arma, furisîndu-se în sus pe scari. Cardon, 
la cîtiva pasi în spatele lui, urca pe linga perete, începîndu-si 
cautarea pe palierul de sus. 

- Aici este, anunta Paula. Pregateste-te sa dai ochii cu o 
priveliste cumplita. Mai ales fata lui Amberg. 

Tweed, îmbracat cu un trenci peste costumul bleumarin de 
lucru, ramase pe loc. Cu mîinile adînc înfipte în buzunare - pos- 
tura pe care o adopta odinioara cînd interoga suspecti, pe 
vre—mea cînd era cel mai tinar inspector al brigazii de 
criminalistica din cadrul Scotland Yard-ului - privi fix cadavrul lui 
Mounce. 

- As vrea sa stiu ce se afla în pachetul adus de postas. Dar 
nu trebuie sa atingem nimic pîna la venirea politiei. îi vom 


anunta în cîteva minute, adauga el, aruncînd o privire spre tele: 
fonul asezat pe masuta de lînga perete. 

Asculta noi amanunte pe care si le amintise Paula. 

- Servitoarele din bucatarie au fost atacate cu gaze 
lacrimo—gene, dupa care cred ca ucigasul le-a lovit cu ceva, 
lasîndu-le fara suflare. Una dintre cele trei fete are o vinataie 
urîta la cap. Har Domnului, toate sînt în viata. 

- Pete, se adresa Tweed colegului lui Butler, care se 
deose—bea total de primul. Zvelt, îmbracat într-un elegant 
costum albas=tru pe sub impermeabilul descheiat, avea parul 
negru, pieptanat cu grija, si purta mustacioara. Servitoarele zac 
lesinate în bucatarie... 

- Am auzit ce-a spus Paula, sefule. 

- Du-te si vezi daca le poti ajuta cumva. la-le declaratii, 
daca vreuna si-a revenit si e în stare sa vorbeasca. 

- Am sa înregistrez totul pe reportofon, îl asigura Nield. 
Scoase reportofonul miniatural, conceput de specialistii din 
subsolul cladirii din Park Crescent. Dupa ce-i surise Paulei, 
schitînd un salut, se îndrepta spre bucatarie. 

- Fii pregatit, îl avertiza Paula. 

Deschise usa sufrageriei. Tweed intra înaintea ei, facu doi pasi si 
se opri în loc. Privirea lui înregistra macelul si cerceta scurt pata 
din tavan. Tweed trecu încet pe linga fiecare cadavru, pîna 
ajunse în capul mesei. 

- E o baie de sînge, comenta Paula. N-o sa-ti placa fata lui 
Julius Amberg. A fost stropita cu acid. 

- O actiune necrutatoare, spuse Tweed, privindu-si vechiul 
prieten. Dar si bizara. Julius are... avea... un frate geaman care-i 
semana leit. Julius era director general al Bancii de Credit din 
Zurich, el era seful. Walter, fratele lui, e simplu presedinte al 
consiliului de administratie, si nu misca un deget, desi încaseaza 
o leafa uriasa. 

Ridica privirea spre Butler, care aparuse în prag, cu pistolul 
Walther în mîna. Butler încuviinta din cap în directia lui Tweed. 
- Sus totul e în ordine. Nu mai e nimeni în casa. îsi roti 
privirea prin încapere. Lucrul dracului! 

- O descriere perfecta, confirma Tweed. Am avut noroc ca 
am întirziat. Paula, dar tu cum de n-ai fost victima masacrului...? 
Brusc îsi schimba expresia. îsi scoase mîinile din buzunare, 


încordat ca un tigru gata sa se napusteasca asupra prazii. 
Dum —nezeule! 

- Ce s-a întîmplat? întfeba Paula. 

Tweed sesizase ceva ce scapase tuturor. Propria-i remarca 
despre norocul de a fi sosit mai tirziu facuse sa i se aprinda 
beculetul rosu de alarma. 

- Pe noi voiau sa ne ucida. Trebuie sa telefonez imediat la 
Park Crescent. E o situatie de maxima urgenta. 

- îi sun chiar acum, se oferi Butler si alerga în hol, unde 
ridica receptorul. Tocmai forma numarul cînd Tweed veni în 
graba dupa el. Nu dureaza mult pîna obtin legatura... 

- Grabeste-te! îl zori Tweed. Park Crescent s-ar putea gasi 
în mare pericol... 

Butler pierdu cîteva minute: fu nevoit sa formeze numarul din 
nou, cu Tweed alaturi. Butler asculta, încuviinta din cap si-i 
întinse receptorul sefului sau. 

- Roaga-te la Dumnezeu sa nu fie prea tîrziu, spuse Tweed, 
luînd receptorul. 

3 

- Tweed si ceilalti au plecat cu masina la un conac din Bod-min 
Moor, îl informa Monica pe Newman, închizînd un dosar de pe 
masa ei de lucru din Park Crescent. 

Newman venise acolo in urma unui apel urgent de la Mo- nica, 
gasit pe robotul telefonic de acasa. îsi scoase imperme-abilul 
sau preferat Gannex, îl agata în cuier, apoi se instala întT-un 
fotoliu cu fata spre masa ei de lucru. 

- Bodmin Moor? Asta-i în Cornwall. Cine sînt ceilalti si de ce 
s-a dus tocmai acolo? 

- l-a luat cu el pe Butler, Nield si Cardon, ca garzi de corp... 
- O echipa de profesionisti fara egal. Ca garzi de corp? De 
obicei, Tweed nu procedeaza astfel. Erau înarmati? Ce se 
petrece? 

- Da, erau înarmati. Monica parea tulburata. Urma sa se 
întîilneasca cu un bancher elvetian, Julius Amberg, care a sosit 
cu avionul de la Zurich. 

- Amberg. Licheaua aceea de Joel Dyson îl cunoaste pe 
Amberg. O coincidenta cît se poate de stranie. Tweed a vazut 
caseta sau a ascultat înregistrarea? 


- Nu, amîndoua sînt în seif. N-a avut timp. A intrat in actiune 
imediat ce s-a întors si a primit telefon de la Amberg, care-l 
implora sa mearga de urgenta în Cornwall. 

- Din ce în ce mai misterios. Pe mine de ce m-ai sunat? 

- Tweed voia sa te duci cu masina pîna acolo, în caz ca 
reuseai sa iei legatura cu mine la timp. Cred ca acum nu mai are 
nici un rost. Întîlnirea a fost stabilita pentru ora prinzului. 
Proba—bil ca s-a si terminat... 

Se întrerupse auzind telefonul. Ridica receptorul si raspunse: 

- Compania de Asigurari General & Cum... 

- Monica, sînt eu, Tweed. îmi recunosti vocea? Repede. 

- Da, s-a întîmplat... 

- Evacuare Unu! Evacuare Unu! Evacuare Unul Pentru 
numele lui Dumnezeu... 

- Am înteles. 

Monica trinti receptorul, lua o cheie din sertar, rastumînd din 
graba scaunul. Introduse cheia într-o cutie metalica fixata în 
perele, trase o pîrghie rosie si trinti usa la loc. în clipa în care 
actiona pîrghia, se declansara soneriile de alarma din toate 
birourile cladirii, inclusiv în cel al lui Tweed. 

- Evacuare de urgenta! striga Newman, ca sa se faca auzit, 
si sari în picioare, însfacîndu-si impermeabilul. Monica îsi îndesa 
pixul în poseta, în timp ce Newman o astepta, tinînd usa 
deschisa. Pe scari deja coborau barbati si femei. Toti 
executasera exercitii de alarma. Nimeni nu intrase în panica. 
Toti se grabeau spre iesire. 

în holul de la intrare, paznicul George tocmai trîntea recep-torul 
în furca. Avea în dreptul lui o lista pe care bifa oamenii, pe 
masura ce acestia ieseau pe usa principala. Alarma din hol era 
mai putin zgomotoasa. 

Ajungînd în hol împreuna cu Monica, Newman arunca o privire 
catre Lisa, blonda de la centrala telefonica. Vazu siruri întregi de 
beculete rosii. Fiecare telefon era - fusese - folosit. Lisa îsi lua în 
graba haina si poseta. 

- Atit de multe convorbiri în acelasi timp? o întreba 
Newman. 

- S-a blocat centrala, îi raspunse Lisa cu sufletul la gura. 
Toate liniile în afara de cea a lui Tweed, care are legatura sepa- 
rata. 


- Am primit un telefon de la un ticnit, povesti George, bifind 
alte si alte nume. Un aiurit care zicea ca ma suna de la Berlin, 
cu un mesaj urgent. A batut cîmpii vreo cinci minute... 

Howard, directorul, aparu la baza scarii. îmbracat impeca—bil în 
costum marca Chester Bairie de la Harrods, înalt, cu obraji 
bucalati, renuntase la obisnuita-i atitudine senioriala. Se opri 
lînga biroul lui George. 

- Ar fi mai bine sa plecati, spuse Newman în clipa în care 
Monica iesea val-virtej pe usa deschisa. Tweed însusi a dat 
alarma, de undeva de departe. 

- Ramiîn aici pîna cînd ultimul om va parasi cladirea, declara 
linistit Howard. 

Newman ramase surprins si-si schimba brusc opinia despre 
Howard, pe care-l socotise un birocrat înfumurat. încuviinta din 
cap si se strecura afara, luind-o înaintea unui alt grup "de 
angajati care coborau scara. Ajuns în prag, înlemni. 

O camioneta cafenie marca Espace era parcata paralel cu 
cladirea. Newman cobori treptele, dar nu pleca, ci alerga înapoi 
în hol, în timp ce noi grupuri de oameni ocoleau în graba 
cladirea. Se adunau undeva, dupa coltul cu Marylebone Road, 
dupa cum fusese stabilit. 

- George, se adresa Newman paznicului, care tocmai îi 
arata lui Howard lista. Afara, lînga cladire, e parcata o 
camioneta mare Espace. 

- Fir-ar sa fie! tuna George. L-as fi vazut pe ticalos daca nu 
m-ar fi tinut de vorba zapacitul ala de la Berlin. 

- Tocmai de aceea te-a si chemat la telefon. 

- E timpul sa plecam, anunta Howard, facînd semn spre 
lista. Toti figureaza aici, toti s-au conformat instructiunilor. 
Vreau sa spun ca se afla în afara oricarui pericol. Facem o mica 
plimbare, Bob? 

- O sa-mi prinda bine... 

Îl urmara pe George afara din cladire, coborîra treptele si cotira 
spre stinga. Toti trei aruncara o privire fugara spre camioneta, 
apoi se îndreptara cu pasi grabiti spre locul în care asteptau 
angajatii. în cladire era o tacere adînca, nu se mai gasea nimeni 
prin preajma. Slava Domnului, se gîndi Newman. 

- Nu era nimeni în camioneta, îl informa el pe Howard. 

- Sa speram ca nu ne facem de ris. 


- Ati omis un lucru, remarca Newman. Toate liniile erau 
blocate cu convorbiri, dupa parerea mea false apeluri. Daca e 
ceea ce cred eu ca este, atunci avem de-a face cu o minte 
geniala. 

- Am sa telefonez echipei de genisti, la una dintre sectiile 
de pe Marylebone Road, hotari Howard. Probabil ca nu-i decit 
alarma falsa. 

- Nu se potriveste cu avalansa de apeluri, inclusiv apelul 
acela dement primit de George, îi reaminti Newman. Eu ramin 
aici. 

Dadura coltul si Newman se opri în spatele unui zid, de unde 
avea vedere spre cladire. Vazu un Renault argintiu parcat în 
capatul mai îndepartat al cladirii din Park Crescent. în acelasi 
moment rasuna o explozie asurzitoare, ca si cum ar fi fost 
pul—verizat întregul univers. 

Newman îsi pusese ochelarii de soare pe care-i folosea la volan 
cînd soarele era putin deasupra liniei orizontului. Tisni o 
stralucire orbitoare. Urma o detunatura asurzitoare. în aer se 
ridica un nor de praf gros, ca o ceata. Dupa o clipa de chinu- 
itoare tacere se auzi un vuiet ca de avalansa pornita la vale pe 
panta unui munte. Nici o unda de soc, fapt care-l uimi pe New- 
man. 

Norul de praf începu sa se risipeasca. Newman se holba ca 
hipnotizat. Camioneta Espace disparuse. în locul în care se 
aflase sediul SIS ramasese doar o gaura neagra. Bucati de 
zidarie se rostogoleau cu zgomot pe pavaj pîna pe trotuarul 
celalalt. Ceea ce-l cutremura pe Newman era distrugerea totala 
a tintei. De ambele parti ale fostului sediu SIS peretii cladirilor 
înveci—nate purtau urmele exploziei, totusi ramasesera în 
picioare. Era ca si cum cineva ar fi taiat o felie dreptunghiulara 
dintr-un tort gigantic. Zgomotul sinistru de sfarîmaturi lunecînd 
peste moloz continua, îsi pierdu treptat din intensitate, apoi 
înceta. Sediul SIS nu mai exista. 

Newman arunca o privire de cealalta parte a bulevardului. 
Automobilul Renault argintiu disparuse. Howard alerga spre el. 
- Ce dracu' a fost asta? Am sunat la genisti... 

- Sper ca si-au luat cu ei si niste sandvisuri. Nu le-a mai 
ramas nimic de facut. 

- Oh, Dumnezeule! 

Howard ramase încremenit, cu ochii tinta la ruine. 


îsi îndrepta nodul cravatei cu amîndoua miinile, într-un gest 
mecanic, tic pe care Newman i-l remarcase si în alte ocazii în 
care se simtea nelinistit. Facu un efort sa-si recapete controlul si 
se uita în spate, la micile grupuri de persoane care stateau pe 
trotuar. 

- E frig, spuse Newman. Unii au început sa tremure. Trimite-i 
acasa. Spune-le sa nu paraseasca locuinta pîna la noi dispozitii. 
- E cel mai bun lucru. 

Ca teleghidat, Howard se înapoie cu pasi rari si începu sa 
discute cu salariatii. Newman ramase neclintit, cu gîndul la 
auto—mobilul Renault de culoare argintie. Era straniu ca fusese 
parcat în acel punct de observatie, ca apoi sa dispara. Lînga el, 
Monica începea sa-si revina din soc. 

- Tweed trebuie înstiintat de urgenta. 

- Cum pot sa dau de el? 

- Am numarul de telefon de la Conacul Tresillian. Poate ca 
este înca acolo. îsi scoase din poseta pixul si agenda. Scrise 
numarul pe o foaie de hirtie pe care i-o întinse lui Newman. 
Conacul Tresillian. 

- Howard se întoarce într-o clipa. Poate vrea sa discute cu 
Tweed. Sau mai curînd invers... 

Soferul Renault-ului argintiu era blocat temporar într-un nod de 
circulatie pe Euston Road. Lua telefonul mobil si forma un 
numar. 

- Aici Ed. Proprietatea a fost lichidata. Contractul este 
încheiat... 

- Ce-i cu locatarii deposedati? 

Norton se referea la deposedarea de viata. 

- A avut loc o evacuare generala, cu cîteva minute înainte 
de închiderea contractului. 

-Zau? Accentul american al lui Norton deveni si mai hîrsîit. E 
posibil ca vreunul dintre ei sa fi luat caseta video si banda? 

- Sînt convins ca nu. Nimeni nu avea vreun obiect în care sa 
se fi putut afla cutiile metalice. 

- L-ai vazut cumva pe Tweed? Ai descrierea lui. Nu l-ai 
vazut? Asta nu-mi place. Va trebui sa-i dam de urma. Are nevoie 
de o vacanta, una definitiva... 

- Te tin la curent. 

Ed vorbea la pereti. Norton trintise receptorul în furca. 


- Echipa de genisti a trimis ofiteri superiori, remarca 
Howard în timp ce stateau pe Marylebone Road, aproape de 
coltul cu Park Crescent. 

- E de mirare? replica Newman. 

Portiera automobilului Rover de culoare crem se deschise si din 
masina cobori comandantul Crombie, seful Brigazii Antiteroriste. 
Sosisera alte cîteva camioane, lucratorii echipei de genisti izolau 
zona si evacuau cladirile. Altii stateau în fata mor-manului de 
moloz. 

- Sper ca nu esti aici pentru un reportaj, Newman? îl 
întîmpina Crombie. 

Vînjos, lat în umeri, abia trecut de patruzeci de ani, cu capul 
mare si obrazul bine barbierit, comandantul purta o manta cu 
gulerul ridicat. în timp ce vorbea, privirea lui cerceta zona 
dezas=trului. 

- Bineînteles ca nu, mirii Newman. 

- N-am vrut decit sa ma conving. Ai vazut cum s-a petrecut 
explozia? Exista victime? 

- Nici una, îl linisti Howard. Am evacut cladirea la fix. îti 
explic eu mai tirziu. Sa fie IRA? 

- Nu cred, îsi dadu cu parerea Newman. 

- De unde stii? întreba provocator Crombie. 

- N-a existat unda de soc. Uite, am sa-ti arat unde ma 
gaseam eu cînd a explodat camioneta. Newman mergea repede 
si Crombie, desi sportiv, facea eforturi sa tina pasul. Nu departe 
de aici a fost parcat un Renault argintiu, continua laconic 
New—man. Nu-mi cere sa-ti spun numarul, nu l-am retinut, eram 
pre—ocupati sa ne scapam pielea. Uite, aici am stat. 

- Si zici ca n-a existat unda de soc? 

- întocmai. Priveste zabrelele gradinii de vizavi. N-au nici o 
zgîrietura. Toata forta exploziei a fost îndreptata într-o singura 
directie: catre cladire. Din fotografiile cu efecte ale bombelor 
puse de IRA am vazut ca explozia actiona în toate directiile. 

- Ai dreptate. Acum te rog sa ma scuzi. Vreau sa stam de 
vorba mai tîrziu. 

- Oricînd doresti... 

Newman se înapoie grabit la locul în care Howard conducea 
ultimii trei salariati la un taxi. Monica ramasese pe trotuar. 

- Ma duc sa-l sun pe Tweed de la o cabina telefonica din 
Baker Street Station, spuse Newman, fara a încetini pasul. 


- Vin cu tine, hotari Howard. 

- Si eu, adauga Monica. Exista un lucru pe care Tweed ar 
trebui sa-l stie. Poate ca totusi avem un indiciu. 

- Bob, aici Tweed, raspunse un glas cunoscut, dupa ce 
New—man formase numarul Conacului Tresillian. Tweeed 
asculta în tacere, în timp ce Newman îi relata pe scurt 
evenimentele pre—mergatoare catastrofei. Monica se înghesuise 
în cabina lînga el. Howard ramasese afara, cu spatele drept, cu 
mîinile înclestate la spate, nu prea încîntat ca fusese lasat 
deoparte. 

- Exista victime? întreba la un moment dat Tweed. 
Raspunsul îl bucura. îl asculta pe Newman care îi povesti 
despre vizita lui Joel Dyson, petrecuta cu doua zile în urma. Apoi 
Newman îi trecu Monicai receptorul si ea îi explica lui Tweed ca 
nimeni nu vazuse caseta si nu ascultase banda: amiîndoua se 
gaseau încuiate în seif în momentul în care cladirea fusese 
spulberata. Tweed ceru sa vorbeasca din nou cu New—man. 

- Bob, dupa cum stii, sînt în Cornwall, asa ca nu pot vorbi 
prea liber. Telefonul nu pare sa fie ascultat, dar cine stie. Fii 
atent! Tii minte - nu dau nici un nume - un loc din Cornwall în 
care am ramas o data peste noapte? 

-Da. 

- Vino acolo cît poti de repede. Asigura-te ca nu esti 
urmarit. 

- Pentru numele lui Dumnezeu, doar mi-as da seama... 

- Asigura-te! Acum da-mi-l pe Howard. Spune-i ca n-am timp 
mult timp la dispozitie. 

- Oriunde ai fi, vreau sa te întorci urgent la Londra... începu 
Howard. 

-Nu! Acum asculta-ma si nu comenta. Vei avea nevoie de un 
sediu nou... 

- Exista o oroare din beton pe lînga Waterloo... 

Howard se referea la ceea ce lumea îsi închipuia a fi noul 

sediu al SIS. Presa prezentase fotografii ale cladirii, în care nu 
functiona de fapt decit aparatul administrativ inferior. 

-Ti-am spus sa ma asculti! se rasti Tweed. Am impresia ca avem 
de-a face cu cea mai puternica retea din lume, deocamdata nu- 
mi cere sa-ti spun despre cine-i vorba. Reteaua e pornita sa ne 
extermine pe toti. înca nu stiu de ce. Trebuie sa te ascunzi. 
Muta întreg personalul - împreuna cu tine - la baza de 


antrena—ment din Send, în comitatul Surrey. E înconjurata de 
un teren întins si e bine pazita. Daca tii la viata. N-am sa te sun 
decit acolo. 

- Nu-mi place sa ma ascund... 

- De acum încolo, toti ne vom ascunde, Howard. Ne vom 
ascunde ca sa supravietuim. Gîndeste-te la viata oamenilor tai. 
- Bine. Am sa plec la Send. Putina liniste si pace mi-ar 
prinde bine. Tu ce ai de gind sa faci? 

- Ma dau la fund. 

4 

- Doamne, ce bine e sa fii afara, la aer curat! exclama Paula 
în timp ce se plimba prin tinutul mlastinilor împreuna cu Tweed. 
Undeva în vale, Conacul Tresillian arata ca o casuta în miniatura 
ascunsa într-o vilcea. Butler mergea la citiva pasi în urma. 
Insistase sa-i însoteasca, pentru a le asigura protectia. 

Tweed telefonase la politie, dupa ce discutase cu bucatareasa, 
care îsi mai venise în fire. Femeia se îndoia ca politia avea sa 
vina prea curînd. 

- N-are nici un rost sa sunati la Padstow. Sectia de politie e 
o simpla cabana, în care de cele mai multe ori nu sta nimeni. 
Cartea de telefon recomanda sa sunati la Launceston, dar cred 
ca cel mai bine e la Exeter. Acolo au un sediu adevarat. 

Tweed telefonase la Exeter. îsi daduse seama cit de socat 
ramasese inspectorul de la celalalt capat al firului auzind detalii 
despre masacrul cu care avea sa dea ochii. 

- Niciodata n-am avut un astfel de caz. Poate ar fi mai bine 
sa sun la Lunnon. 

- Oriunde, numai sa vina mai repede, replicase Tweed si 
pusese receptorul în furca. 

Pamîntul era tare si stîncos, acoperit ici-colo cu ierburi. în timp 
ce urcau, Paula îi arata în departare o ridicatura stîncoasa care 
se înalta în mijlocul smîrcurilor mohorite si putin adînci. 

- Acolo e High Tor. Cîndva m-am catarat pe ea... Se între- 
rupse. Ma întreb cine ar putea fi acolo. în vîrful stîncii se vede un 
barbat calare. 

Tweed ridica privirea. Era prea departe ca sa desluseasca 
înfatisarea calaretului. Acesta ramase pe loc cîteva secunde si 
Tweed avu impresia ca-i cerceta prin binoclu. Apoi se facu 
nevazut. 


- Te-am vazut, amice, spuse Butler, fara sa-si ascunda 
sa—tisfactia. 

Tweed si Paula se întoarsera brusc. Butler tinea în mîna un 
ochean subtire, alt aparat sofisticat, conceput în subsolul din 
Park Crescent, la fel de eficient ca un telescop puternic. 

- E un tip voinic, continua Butler. Poarta palarie de vînator 
de cerbi. Atît am reusit sa vad înainte sa dispara. 

- Esti un adevarat magician, comenta Paula. Tii aparatele 
ascunse în haine. Se întoarse si-si continua drumul, apoi se opri 
si-l prinse de brat pe Tweed. Acolo, la jumatatea pantei High 
Tor. Am vazut ceva sclipind în soare. Alt binoclu. 

- Probabil tot calaretul, îsi dadu cu parerea Tweed. 

- Nu, e altcineva. Priveste la poalele stîncii. 

Pe întinderea de cîmpie, departe de stiînca, se vedea un calaret 
îndepartîndu-se într-un galop furibund. Tweed se în-crunta, iar 
Butler veni lînga ei, cu pistolul Walther în mîna. 

- E sinistru, comenta Tweed. Pe de o parte, masacrul de la 
conac, care sînt convins ca ne viza pe noi. Probabil ca ucigasul a 
primit instructiuni sa-i lichideze pe toti invitatii, fara sa cunoasca 
identitatea victimelor, cu exceptia lui Julius Amberg. 

lar acum sîntem tinuti sub supraveghere. Ca sa nu mai vorbesc 
de explozia din Park Crescent. 

- Nu vad nici o retea, oricît de numeroasa si bine 
organizata, care sa sincronizeze atît de perfect ambele orori. Cel 
putin, nu la Londra sau în Cornwall. Amberg nu ti-a telefonat 
decit azi-dimi- neata, îi aminti Paula. 

- Cu toate acestea, se pare ca exact asa s-a întîmplat, 
replica Tweed. 

- Se vede o coloana de masini care se îndreapta spre conac, 
îi avertiza Butler. 

Toti întoarsera capul si privira spre drumul îndepartat care 
serpuia prin mlastina pîna la poarta conacului. Erau trei masini 
de politie venind în urma unui automobil particular. 

- Ar fi mai bine sa ne întoarcem, spuse Tweed. Se uita la 
Paula. Cum te mai simti? 

- De o mie de ori mai bine. Se batu usor cu palma peste 
stomac. Totul e în ordine. Pîinea prajita pe care mi-a pregatit-o 
bucatareasa mi-a prins cum nu se poate mai bine. E groaznic ce 
s-a întîmplat la Park Crescent, continua ea, în timp ce zoreau 


pasul pe poteca nisipoasa. Bine ca n-au fost morti sau raniti. Nu 
pot sa înteleg ce se petrece. 

- E vorba de o tentativa hotarita si înspaimîntator de 
profe—sionista de a ne anihila. Nu am decit doua indicii în 
legatura cu creierul acestei campanii de exterminare. 

- Care anume? îl întreba Paula, fara a se astepta ca Tweed 
sa-i dea raspunsul. 

- Faptul ca putini stiau unde se afla sediul nostru si ca urma 
sa sosim la Conacul Tresillian. Aceste doua fapte se leaga între 
ele. Celalalt indiciu este Joel Dyson... 

Tacu, fiindca se apropiau de poarta, iar din masina particu-—lara, 
o camioneta Volvo, cobora un barbat înalt si uscativ. 

Ultimul om din lume pe care Tweed si-ar fi dorit sa-l întîlneasca 
în acele împrejurari. 

- Nimeni sa nu sufle o vorba despre dezastrul din Park 
Crescent, îsi preveni el însotitorii. Afara de cazul în care ei 
deschid discutia. Nu stim nimic. 

- Dar ce s-a întîmplat? întreba Paula. 

- Nu-l recunosti? E vechiul nostru prieten si partenerul meu 
de lupte, inspectorul sef Roy Buchanan de la Scotland Yard. 

- Tweed. Domnisoara Grey. Salutul lui Buchanan era ofi-cial. 
Ca si cum am fi simple cunostinte, se gîndi Paula. Pot sa va 
întreb cine e dumnealui? se interesa Buchanan. 

- Ai si facut-o, replica Tweed pe un ton neutru. E Harry 
Butler, unul dintre oamenii mei. înauntru sînt alti doi. Pete Nield 
si Philip Cardon, care pazesc casa si se ocupa de cei patru 
servitori, aflati în stare de soc. A fost o baie de sînge, îl preveni 
el pe inspector. 

- De aceea am venit cu elicopterul. La cererea sefului 
politiei. 

Oare ce se întîmpla? se întreba Tweed. Comisarul politiei. 

Chiar vîrful ierarhiei. De ce? Buchanan era un detectiv compe- 
tent si extrem de eficient. Avea o atitudine detasata si-si purta 
parul castaniu si des tuns cu grija, la fel ca mustata. Ochii lui 
cenusii aveau o privire neobosita si sireata. Buchanan îsi intra 
imediat în atributiuni. 

- Sa mergem pe alee, ca sa-mi fac o idee despre împre- 
jurimi. Ce faceati în mlastina? întreba el pe neasteptate, în timp 
ce se apropiau de conac, urmati de masini. 


întrebare caracteristica, la obiect, menita sa-l ia prin sur- 
prindere pe interlocutorul lui Buchanan. 

- Am pornit în plimbare, sa mai uitam de ce se afla 
înauntru, îi raspunse Paula. 

- L-am întrebat pe Tweed. 

- Raspunsul e acelasi, spuse Tweed. 

- Din cite ati raportat la Exeter, continua Buchanan, am 
înteles ca bancherul elvetian, Julius Amberg, v-a invitat la dejun, 
dar ati ajuns tîrziu. Am vorbit personal cu cei de la Exeter 
înainte de a urca în elicopter la Battersea. 

- Ai retinut exact, sublinie Tweed. 

- Uite ce e, Tweed, am înteles ca înauntru sînt opt morti, 
toti ucisi prin împuscare... 

- Sapte. Majordomul a fost înjunghiat. 

- E un detaliu. Raspunzi la întrebari ca un suspect... 

- Un detaliu! izbucni Paula. Pentru Mounce n-a fost vorba de 
un detaliu, ci de însasi viata lui. Cred ca abia trecuse de 
patruzeci de ani. 

Tweed zimbi în sinea lui. Paula îsi exprimase indignarea ca sa-i 
lase sefului ei timp sa-l înfrunte pe Buchanan. 

- Poate nu-i formularea cea mai fericita, admise Buchanan. 
Dar aici investigam niste crime. 

- De ce s-a implicat seful politiei? întreba brusc Tweed, 
folosind aceeasi tactica a luarii prin surprindere. 

- Pai... sovai Buchanan. în primul rînd, datorita amplorii 
cazului. în al doilea rînd, una dintre victime e o importanta per- 
sonalitate din strainatate. Amberg era membru al BIS, care se 
întruneste la Basel. Bank for International Settlements. 

- Stim ce reprezinta initialele respective, îl întrerupse Paula 
cu raceala. 

- E singura dumitale explicatie pentru interventia fara 
prece—dent a sefului politiei? insista Tweed. 

- E singura explicatie pe care o vei primi, replica Buchanan. 
Tacu. Paula banuia ca Buchanan era nervos fiindca îsi pierduse 
cumpatul. Inspectorul ramase cu ochii tinta la conac, la fron- 
toanele în stil olandez de deasupra turnuletelor aflate în ambele 
capete ale cladirii. Studie fereastra înalta a Salii Mari. Piatra de 
un cenusiu cald si ferestrele cu spros straluceau în soare mai 
fru—moase decit oricînd. Foarte frumos, remarca Buchanan, si 
Tweed îsi aminti ca printre pasiunile inspectorului se numara si 


arhitectura. Cînd te gindesti ca o asemenea tragedie s-a 
petrecut într-un decor atît de minunat. Cine-i proprietarul? 
întreba el deo-—data. Amberg? 

- Nu. Un oarecare Gaunt. Localnicii îl numesc Seniorul 
Gaunt. 1l-a închiriat lui Amberg si cu alte ocazii. 

-De unde stii? întreba Buchanan. 

îsi reluasera mersul. în timp ce se apropiau de conac, Philip 
Cardon iesi pe usa din fata si-i astepta pe terasa. 

în vîrsta de treizeci de ani, mic de statura, dar bine cladit, 
Cardon era cel mai proaspat recrut al SIS. Avea obrazul bine 
barbierit si o expresie prietenoasa. Foarte priceput la limbi 
straine, studiase temeinic retelele din China, vorbind cantoneza 
si dîndu-se drept localnic. 

- lata-l pe Philip Cardon, spuse Tweed. 

- Te-am întrebat de unde stii ca proprietarul acestei bijuterii 
e Seniorul Gaunt, insista Buchanan. 

- Asa mi-a spus mie Julius Amberg, interveni Paula. Chiar 
înainte de a se servi dejunul, pe care sarmanii oameni n-au mai 
apucat sa-l guste. 

- O clipa! Buchanan se opri la picioarele scarii care ducea 
pe terasa. Va sa zica, dumneata ai fost aici înainte de masacru? 
Parca spuneai ca ai venit mai tirziu. 

- Ai înteles gresit, se rasti ea. Nu vrei sa intram înainte sa-ti 
dau o explicatie? Afara e frig. 

- Da. Si ai multe de explicat, o anunta el cu un aer sumbru. 
O ora mai tîrziu, Buchanan luase declaratii separate de la Paula 
si apoi de la Tweed. Echipele de criminalisti continuau sa 
cerceteze conacul, îndeosebi sufrageria. Doctorul venit cu ei 
declarase oficial cele opt corpuri ca fiind decedate. Fotografii si 
cei de la amprentare îsi vedeau mai departe de îndatoririle lor. 
Bucatareasa le adusese nenumarate cesti de ceai, protestînd în 
soapta catre Tweed ca oamenii puneau prea mult zahar. 

- Nu le face bine. Oamenii acestia chiar nu stiu nimic? 

- Nu-si cunosc decît meseria, raspunse fara chef Tweed. 
Buchanan îi supusese pe Tweed si Paula la interogatorii 

extrem de amanuntite. în final, inspectorul se convinse ca cei 
doi îi ascundeau unele informatii, pe care niciodata n-ar fi 
acceptat sa le dezvaluie. Catre sfirsitul interogatoriului anunta 
fiecaruia în parte vestea cea rea. 

- Domnisoara Grey, se întîmpla ceva straniu. 


- Fara îndoiala. 

- Am stiri triste de la Londra. Sediul dumneavoastra din 
Park Crescent a fost distrus complet de o bomba incredibil de 
puternica. N-a mai ramas nici o piatra în picioare. 

Astepta. Ea simti capcana si încuviinta din cap. îsi încrucisa 
picioarele frumoase si exclama: 

- Vai, ce grozavie! 

- Ma asteptam sa ma întrebati daca au fost victime. 

- Oh, sîntem la curent cu vestea, stim ca nimeni n-a fost 
ranit, slava Domnului. Întîmplator, Bob Newman discuta cu 
Monica în biroul lui Tweed. Amîndoi au remarcat camioneta 
Espace parcata afara si au evacuat la timp cladirea. 

- Dar cum ati aflat despre toate acestea? întreba Buchanan 
pe un ton care se voia cît mai convingator. 

- Fiindca Bob - adica Newman - ne-a telefonat si ne-a 
povestit totul. 

- Prin urmare, stia ca va gasiti aici. 

- Stia, pentru ca i-a spus Monica. Ea avea numarul de tele- 
fon al Conacului Tresillian, iar Bob a sunat în speranta ca ne mai 
gaseam aici. 

- Va dati seama, spuse Buchanan, privind-o de sus în jos, ca 
singura explicatie a celor doua orori - masacrul de aici, în care 
chiar voi doi v-ati fi putut pierde viata, si bomba de la Park 
Cres—cent - duc la concluzia ca cineva încearca sa extermine 
SIS? Ei bine, cine ar putea dori asa ceva? 

- Tare as vrea sa stiu si eu, spuse cu însufletire Paula. Dar 
n-am nici cea mai mica idee. 

- înteleg. Din tonul lui se ghicea ca nu-i dadea crezare. Dar 
dumneata ai fost singura care l-a vazut pe autorul acestui 
masacru de proportii. Falsul postas. Cel putin, daca i-ai fi vazut 
chipul. 

- Era prea departe. Am stiut, adica mi-am închipuit - ca era 
postasul, datorita uniformei albastre cu fireturi rosii. Si datorita 
insignei care stralucea în soare, v-am mai spus. In plus, avea 
geanta de postas în cosul de pe ghidon. 

- în care, fara îndoiala, ascunsese pistolul-mitraliera pe care 
l-a folosit. îmi vine greu sa cred ca în timp ce erai la toaleta n-ai 
auzit împuscaturile. 

- Usa este groasa. Cea de la sufragerie e la fel de masiva, 
presupunînd ca asasinul a închis-o. 


- N-am putea face o încercare...? 

Buchanan o conduse afara din birou, dadu instructiuni unui 
detectiv înarmat cu pistol automat, apoi avertiza pe toata lumea 
despre ceea ce urma sa se întîmple. 

Dupa aceea o însoti pe Paula pîna la toaleta spatioasa si închise 
usa. Dintr-o pornire sarcastica, Paula se aseza pe capacul lasat 
al closetului. 

- Sa reconstituim momentul pîna în cele mai mici 
amanunte. 

Nu-i spusese ca îi fusese greata si trai satisfactia de a-l vedea 
pe Buchanan pierzîndu-si pentru prima oara stapinirea de sine. 
Amîndoi asteptara. în scurt timp cineva batu la usa si Buchanan 
se duse sa deschida. 

- Ce e, Selsdon? 

- Gata, domnule. Am tras sase focuri pe fereastra 
sufrageriei, lasînd deschisa usa dinspre hol. 

- Multumesc. Acum, du-te si fa ceva util. 

- Eu n-am auzit nimic, spuse Paula în timp ce amîndoi 
ieseau pe hol. 

- Trebuie sa recunosc ca nici eu... 

Nici discutia lui Buchanan cu Tweed - care fu si mai lunga - nu 
aduse elemente noi. Faptul îl irita pe inspector, lucru pe care i-l 
spuse si lui Tweed. 

- Mi se pare neconvingator si insuficient. 

- Neconvingator din pricina mintii dumitale suspicioase. Cit 
despre insuficient, aici sînt de acord. Eu ti-am raspuns la toate 
întrebarile. 

Era adevarat. Insa Tweed trecuse sub tacere anumite date. 

Nu facuse nici o referire la vizita lui Joel Dyson în Park Crescent. 
Nu facuse nici o referire la videocaseta. 

Nu facuse nici o referire la caseta audio, pusa la pastrare 
împreuna cu banda video într-un seif, acum îngropat sub tone 
de moloz. Singur cu Tweed în birou, Buchanan se sprijini de o 
masa, zomaindu-si maruntisul din buzunarul pantalonilor. 

- S-ar putea sa am nevoie sa discut din nou cu dumneata. 
Vorbise detasat, iar Tweed, care cunostea tactica lui Buchanan 
de a deruta un martor chiar la sfîrsitul interviului, se pregati de 
orice. Întîmplator, continua Buchanan, tot tinutul stie ca te afli 
aici. 

- Cum se poate asa ceva? întreba linistit Tweed. 


- Prezenta dumitale aici a fost asociata cu masacrul. în 
urma unei stiri publicate la închiderea editiei unui ziar londonez. 
De asemenea, s-au difuzat reportaje la radio si într-un jurnal de 
tele—viziune. A fost pomenit numele dumitale, s-a mentionat ca 
esti director adjunct al SIS si asa mai departe. 

- Tot nu înteleg, insista Tweed. 

- Nici eu n-am înteles, asa ca, înainte de a zbura încoace, 
am sunat la ziarul respectiv, la BBC si la redactia de stiri a 
televi—ziunii. Toti mi-au spus acelasi lucru. Ca au primit un 
telefon anonim, care i-a îndemnat sa verifice la politia din 
Exeter. Relatind masacrul, întreaga mass-media a fost foarte 
atenta sa foloseasca expresia: „exista zvonuri persistente ca opt 
persoane ar fi fost împuscate la Conacul Tresillian", si asa mai 
departe. Apoi s-a vorbit despre zvonurile referitoare la prezenta 
ta aici. 

- Mi se pare de rau augur. Doar asasinul putea detine o 
asemenea informatie. Dar de ce sa anunte masacrul? 

- Poate-mi spui dumneata, replica Buchanan, cu aceeasi 
nemultumire în glas. Te înapoiezi la Londra? întreba el. Unde vei 
lucra de acum înainte? 

- Poti încerca sa dai de mine în apartamentul meu din 
Walpole Street. La a doua întrebare cel mai indicat e sa-ti 
raspunda Howard. 

- Deci, asta este. Au venit mai multe ambulante ca sa ridice 
cadavrele. Masinile celor ucisi au fost luate de aici pentru 
cercetari. Ai idee unde-l pot gasi pe acest Gaunt? 

- Habar n-am, raspunse Tweed si amindoi iesira pe hol. 

Doi oameni în halate albe tocmai carau spre iesire o targa cu 
un cadavru acoperit. Cel din spate striga peste umar: 

- E ultimul din abatorul de colo! 

- Se pare ca legistii si-au terminat treaba, remarca 
Buchanan. Din cîte vad, au si plecat, asa ca, probabil, am sa 
plec si eu. Ma tem însa ca, ajungind acasa, n-am sa prea pot 
închide ochii în aceasta noapte. Dar dumneata? 

- Vom încerca s-o convingem pe bucatareasa aceea 
amabila sa ne faca niste ceai. Ca sa ne dea puteri pe drumul de 
înapoiere. 

- Cum doresti. 

Chiar în acel moment Paula iesi din Sala Mare. Buchanan îi privi 
pe amindoi si se îndeparta, fara a se obosi sa le stringa mîna. 


- Nu cred ca ne simpatizeaza din cale-afara, remarca Paula. 
Se dusera la usa si-l urmarira cu privirea pe Buchanan care 
demara, urmat de ultima masina de politie. Tweed înconjura cu 
bratul umerii Paulei si-i relata pe scurt ceea ce tocmai aflase de 
la inspector. Paula ramase uluita. 

- La radio, la televiziune si în ziare! Mi-e teama. Oare locul 
acesta e o capcana a mortii? 

- Curind vom pleca de aici. 

Ajunsesera pe terasa si, pe masura ce zgomotul motoarelor de 
masina se pierdeau în departare, începea sa-i împresoare 
tacerea smircurilor. Era aproape seara, peste un ceas avea sa se 
întunece. Paula respira adînc, silindu-se sa accepte vestile abia 
primite de la Tweed. Dupa cîteva minute intrara în casa si ea îl 
prinse de brat pe Tweed. 

- Asculta... Tropot de cai. 

Asteptara, timp în care tropotul se auzea tot mai aproape. 
Curînd îsi facura aparitia doi calareti care veneau pe alee spre 
conac: un barbat si o femeie. Tweed iesi din nou pe terasa, iar 
nou-sositii se oprira la picioarele treptelor. Barbatul, voinic, cu 
un chip de vultur pe sub borurile palariei de vinatoare, întreba 
rastit: 

- Cine dracu' sînteti? 

- V-as putea pune aceeasi întrebare, replica Tweed, la fel de 
rastit. 

- Eu sînt Gregory Gaunt. Din întîmplare, proprietarul aces- 
tei case. 

5 

- Bine ati venit la Conacul Tresillian, le ura jovial Gaunt. O 
însotise pe fata pîna la grajdul din stînga conacului, ca sa lase 
caii. Credeam ca Amberg si invitatii lui au plecat deja. A fost 
vorba de o scurt vizita, dupa zborul de la Ziirich. 

- Asteptati o clipa, va rog, îi spuse Tweed în momentul în 
care cei doi ajunsera pe terasa. înainte de a intra, trebuie sa va 
spun un lucru. Veti avea parte de un soc cumplit. 

- Un soc? Ce fel de soc? tuna Gaunt. O spargere? Despre 
asta-i vorba? Spune odata, omule. 

Dupa aprecierea lui Tweed, Gaunt era înalt de peste un metru 
optzeci, vînjos, musculos si avea în jur de patruzeci de ani. Cu 
obrazul ars de soare si de vînt, cu parul des, blond-cenusiu, 
parea genul de om care-si petrece cea mai mare parte a 


timpului în aer liber. Pe sub sprincenele groase, ochii îi sclipeau 
cu o privire agera si inteligenta. Era o prezenta impunatoare, 
dar nu autoritara. Tweed intui ca se gasea în fata unei 
personalitati pu=ternice si întelese de ce localnicii îl numeau 
„Seniorul". 

- Am uitat de cineva, continua Gaunt. Faceti cunostinta cu 
prietena mea, Jennie Blade. Saluta-i, Jennie. 

- Greg, n-am nevoie sa-mi spui tu ce sa fac, raspunse Jennie 
cu glas taraganat. Buna seara tuturor. Cine-i frumosul care a 
iesit din casa adineauri? 

Se referise la Philip Cardon, care se alaturase lui Butler si Nield, 
la auzul vocilor de afara. Cardon îi zimbi lui Jennie, iar Tweed 
facu prezentarile. Paula si Jennie se masurara una pe cealalta 
din cap pîna în picioare, ca niste pisici gata sa se încaiere între 
ele. Apoi Jennie îsi îndrepta privirea iarasi catre Cardon. 

- Simt ca renasc, Greg... viata începe sa mi se para din nou 
interesanta. 

Jennie era o femeie atragatoare, de aproape treizeci de ani. 
Avea un metru optzeci înaltime, iar costumul de calarie îi punea 
în valoare silueta fara cusur. Picioarele frumoase erau virite în 
pantaloni de calarie. Parul blond i se revarsa în cîrlionti pe 
umeri. Avea o fata triunghiulara, cu fruntea lata, sprîincene 
blonde si bine desenate, pometi frumosi, buze rosii si pline, si 
barbie ascutita. Paula se vazu silita sa recunoasca faptul ca 
avea o rivala de temut. 

Tinînd cont de prezenta fetei, Tweed facu o prezentare 
succinta a tragediei. Explica faptul ca Amberg îi invitase la 
dejun, fiindca fusesera buni prieteni. Nu aminti ca Paula fusese 
martora la ceea ce urmase. 

- Nu pot sa cred, izbucni Gaunt. Politia mi-a încalcat pro- 
prietatea. De ce-ar fi vrut cineva sa-i faca rau lui Julius, unui 
bancher elvetian? Ma duc sa vad cu ochii mei. 

- Vin cu tine, se oferi Jennie. 

Cardon o opri, prinzînd-o de brat, în timp ce Gaunt intra în casa. 
Ea îl privi printre pleoapele întredeschise. 

- E mai bine sa nu mergi, îi spuse Cardon. 

- E în ordine, daca vii cu mine, raspunse ea, flirtînd fara 
fereala. 

- Ma bucur sa-ti pot fi de folos, accepta Cardon, care parea 
dispus s-o însoteasca oriunde. 


Tweed se strecura în fata lor. îl gasi pe Gaunt stînd înlemnit în 
sufragerie. Fata de masa, cu mari pete de sînge, era tot acolo. 
La fel petele mari si întunecate de pe tavan si de pe covor. 

- Dumnezeule! Se pare ca ai dreptate. 

- Mi-ar fi fost greu sa nascocesc o asemenea poveste, 
raspunse Tweed. Dupa ce l-a ucis pe Amberg, asasinul i-a 
stro—pit obrazul cu acid. Arata ca un craniu. 

Urmari reactia lui Gaunt, dar chipul Seniorului nu trada nici o 
emotie. Gaunt se duse pîna în capul mesei si privi în jos, spre 
locul în care zacuse Amberg, pravalit peste scaunul rupt. 

- Ma va costa o avere sa curat încaperea, spuse suparat 
Gaunt. Lambriurile sînt gaurite. Va trebui sa fie reparat. Foarte 
scump. 

- Greg vede totul prin prisma banilor, spuse Jennie, ca si 
cum i s-ar fi parut nimerit sa explice atitudinea mercantila a 
Seniorului. E de înteles. în zilele noastre întretinerea unei 
aseme-—nea case reprezinta un mare efort financiar. 

- Te-as ruga sa nu discuti problemele mele banesti cu un 
strain, o repezi Gaunt. Se uita la Tweed. Ma întorc acasa dupa o 
zi agreabila si iata ce gasesc. înca nu-mi vine sa cred. 

- Cum ti-ai petrecut ziua? îl întreba Tweed. 

- Nu-i treaba dumitale. Vorbesti ca un politist. 

- Greg)! îl apostrofa cu asprime Jennie. A fost o întrebare 
politicoasa. Se întoarse catre Tweed. Greg are o vilisoara în Five 
Lanes, la marginea mlastinilor. Am aranjat sa ramînem acolo de 
la opt dimineata pîna acum. Amberg obisnuieste... obisnuia... sa 
aiba întîlniri de afaceri la conac. 

- Tine-ti gura, Jennie, o atentiona Gaunt, mai putin 
autori—tar. Stii ceva, Tweed? Nu-mi face placere sa ramin aici. 
Sa mergem în salon. Har Domnului ca servitorii n-au patit nimic. 
E al dracului de greu sa-ti gasesti altii. 

- Nu vrea sa recunoasca, dar e socat, murmura Jennie la 
ure—chea lui Tweed, în timp ce Gaunt iesea din sufragerie. Ce-ar 
fi sa iei ceaiul cu noi? Daca bucatareasa este în stare sa-l faca. 
Ma duc sa vorbesc cu ea, poate chiar sa-i dau o mîna de ajutor. 
- Vin si eu, se oferi Paula. 

Se uita cu coada ochiului la Tweed, care privea în zare pe 
fereastra. Se întuneca treptat si noaptea se lasa peste alee, ca o 
umbra amenintatoare. Constienta ca se gaseau în mijlocul 
pustietatii mlastinilor, Paula fu strabatuta de un fior. 


- încotro veti porni dupa ce plecati de aici? întreba Gaunt. 
Tocmai devorasera un urias platou cu sandvisuri si o 

prajitura cu fructe facuta în casa. Sedeau în salon, pe canapele 
si fotolii. Gaunt se gasea fata în fata cu Tweed si Paula, iar 
Cardon se instalase pe canapea linga Jennie. Butler si Nield 
alesesera scaunele de la fereastra si priveau atent afara. Nici 
unul nu trasese perdelele. 

- La Londra, minti cu seninatate Tweed. La ora aceasta 
soselele trebuie sa fie mai putin circulate. 

- Ma asteptam sa ramîneti pe undeva prin preajma pîna 
mîine dimineata, insista Gaunt. 

Nimeni nu-i povesti gazdei despre tragedia petrecuta la Park 
Crescent. Gaunt se întinse dupa o cutie cu trabucuri si, cum toti 
îi refuzara invitatia, îsi aprinse unul pentru sine. Un adevarat 
ri=tual: rasuci trabucul în dreptul urechii, îi reteza vîrful, apoi îl 
aprinse cu un chibrit. Scoase un rotocol de fum si ofta de 
placere. 

- Acum e ceva mai bine. Dupa o zi ca cea de azi. Tweed, ma 
întrebam ce s-a întîmplat cu masinile în care au venit Amberg si 
invitatii lui. Amberg circula întotdeauna cu un Roller. 

- Le-a ridicat politia pentru cercetari. 

- Ca mare lucru vor gasi la ele. 

- E uimitor cîte pot descoperi criminalistii. 

- Zau ca vorbesti ca un politist. Ochii lui Gaunt sticlira, ca si 
cum ar fi ochit la tinta. Cu ce te ocupi? 

- Sînt agent de asigurari. 

- Asigurari! Gaunt sari în picioare. Oh, Doamne! Pun pariu 
ca asigurarile mele nu acopera paguba facuta de acest 
masacru. 

- Depinde cum e formulata polita, spuse Tweed pe un ton 
linistitor. 

- Ce dracu', Greg! se înfurie Jennie. Nu mai fi atît de 
obse—dat de bani. Dupa o asemenea întîmplare, ar trebui sa te 
pre—ocupe starea servitorilor. 

- Servitorii sînt bine, o asigura Tweed. Politia a adus si un 
medic. Acesta i-a consultat pe servitori: singura urmare a fost o 
migrena trecatoare. Celia, fata cea noua, n-a primit decit o 
lovitura foarte usoara. O vazu pe Paula cum îl privea, uluita de 
gafa lui. încerca s-o dreaga, cu ochii la Gaunt Daca am aflat cite 
ceva despre munca criminalistilor e pentru ca inspectorul-sef, 


un anume Buchanan, mi-a explicat motivul pentru care aveau 
nevoie de masini. Apropo, inspectorul spunea ca vrea sa discute 
cu dumneata. 

- Trebuie sa stii din capul locului ca nu-mi face placere. 

- Parca spuneai, i se adresa Jennie lui Tweed, dornica sa 
mai destinda atmosfera, ca falsul postas a adus pachetul pe 
care bietul Mounce continua sa-l strînga la piept cînd l-a 
examinat politia. Ma întreb ce continea acel colet. 

- Un specialist l-a deschis afara, în gradina, îi raspunse 
Tweed. N-ai sa ghicesti niciodata ce era înauntru. O cutie cu 
bomboane de ciocolata Spriingli. 

- Mi se pare cumplit, comenta Jennie. 

- Spriingli? repeta Gaunt, care se asezase din nou. E o 
cofetarie din Ziirich, orasul din care venea Amberg. 

- Nu cred ca lui Buchanan i-a scapat amanuntul, remarca cu 
raceala Tweed. Se uita la ceas si se ridica în picioare. Cred ca ar 
trebui sa plecam. Va multumim pentru ospitalitate. 

- Pentru putin, raspunse morocanos Gaunt. 

Jennie se uita la Cardon. 

- Eu locuiesc la Padstow, într-un apartament închiriat. lata 
cartea mea de vizita cu numarul de telefon. Padstow e un port 
ciudat, situat într-un estuar pe fluviul Camei. Merg acolo 
dese—ori cu Greg. în aceasta perioada a anului e extrem de 
linistit si ferit de ochii lumii. Daca treci pe acolo, te rog sa vii sa- 
mi faci o vizita, da? 

Tweed pastra o figura impenetrabila. De fapt, la Padstow se 
duceau. 

Usa dinspre hol fusese lasata întredeschisa, ca si cum Gaunt ar 
fi asteptat un telefon. Chiar în acel moment se auzi telefonul. 
Gaunt iesi grabit din încapere. Se întoarse aproape imediat, cu o 
figura suparata. 

- E pentru dumneata, Tweed. N-a vrut sa-si spuna numele, 
în ziua de azi oamenii nu mai stiu ce-i politetea. Sînt complet 
lipsiti de maniere... 

Tweed închise usa dupa el, traversa holul si ridica receptorul. 
Toate servitoarele se dusesera acasa. Jennie îi explicase ca 
femeile veneau dimineata devreme si plecau spre seara, cu 
bicicleta. 

- La telefon Tweed. 


- Speram sa te gasesc acolo, se auzi un glas cunoscut si lip- 
sit de orice intonatie. M-am întors la Yard, dupa ce am luat 
avionul pentru Londra de pe Aeroportul St. Mawgan. Am dat 
telefon la Exeter. Ma întrebam cum a facut rost ucigasul de 
uni—forma de postas. Acum stim. Buchanan tacu, asteptind. 

- Deci vrei sa-ti pun eu întrebarea. Ei bine, cum? 

- Uniforma adevaratului postas a fost furata de la locuinta 
lui din Five Lanes. Facu o pauza. Tocmai i s-a gasit cadavrul, cu 
beregata taiata de la o ureche pîna la cealalta. 

6 

Tweed conducea masina Ford Escort cu farurile atintite drept 
înainte, gonind pe soseaua pustie care traversa mlastina printr- 
un întuneric de smoala, în directia Autostrazii 30. Paula sedea 
lînga el, ca un copilot, iar Cardon era instalat singur pe bancheta 
din spate. în urma lor, Nield, la volanul automobilului 

Siena, îl avea alaturi pe Butler. Tweed folosi semnalizatoarele 
rosii ale Ford-ului pentru a-i avertiza pe cei din spate ca se 
apropiau de serpentine. Farurile lui Nield erau îndreptate în jos, 
ca sa nu straluceasca în oglinzile retrovizoare ale lui Tweed. 

- De ce mergem la Padstow? întreba Paula. 

- Ca sa ne ascundem, pina cînd aflam identitatea 
adversarului. 

- Nu-ti sta în fire sa te ascunzi, îl provoca ea. 

- E o retragere tactica. S-ar putea sa avem de a face cu cel 
mai puternic si mai periculos dusman cu care ne-am confruntat 
vreodata. 

- Ce te faci sa crezi una ca asta? 

- Mai întîi, Amberg ma implora sa ma întîlnesc cu el la 
Conacul Tresillian. Sub paza strasnica. Poate ca noi eram vizati 
de ucigas în egala masura ca bancherul. 

- Si apoi? 

- La scurt timp dupa masacru, o bomba de mare forta dis- 
truge Park Crescent. Oare e posibila o asemenea sincronizare 
diabolica? 

- Putin plauzibil, îl contrazise ea. Eu ramin la parerea ca 
nimeni n-ar fi putut programa doua incidente la un interval atit 
de scurt unul dupa celalalt. 

- Banuiesc ca tot complotul a fost declansat de sosirea lui 
Joel Dyson din Statele Unite în urma cu doua zile. Asta duce cu 
gîndul la o retea extrem de puternica si cu raza mare de 


actiune. In plus, cîte persoane cunosteau unde se afla sediul 
SIS? Doar cele mai bune servicii de securitate din Europa... si 
din America. 

- Ma sperii, spuse Paula. 

- E si cazul. Doar o retea vasta ar fi capabila sa organizeze 
asa ceva. De aceea vom petrece o zi sau doua în Padstow. Dar 
nu în vazul lumii. 

- Asadar, vorbi Cardon, poate nu-i tocmai convenabil ca 
Jennie Blade locuieste la Padstow. 

- Nu este în avantajul nostru, confirma Tweed, dar am 
re—zervat camere la Hotelul Metropole, care-i un punct 
strategic. 

Am mai ramas acolo peste noapte, împreuna cu Newman, acum 
citiva ani. 

- Ei, Philip, îl tachina Paula pe Cardon. Mi se pare mie ca te- 
ai cam îndragostit de blonda noastra. 

- Chiar ai crezut, asa-i? chicoti Cardon. Tipa s-a prefacut ca 
i-am cazut cu tronc, ca sînt barbatul ideal. Imediat mi-am pus 
întrebarea: „Ce urmareste, de fapt?" 

- Nu stiam ca esti cinic în privinta femeilor. 

- Nu cinic, o corecta vesel Cardon. Doar realist. Te simti jig- 
nita? 

- Cîtusi de putin. Cred ca esti un barbat cu picioarele pe 
pamînt. Ce naiba e în fata noastra? 

Tweed încetinise. în lumina farurilor se vedeau conuri rosii si 
albe care barau drumul, iar alaturi un panou mare. Pe panou 
scria OCOLIRE si o sageata arata spre dreapta, în directia unui 
drumeag îngust. începuse sa ploua si, printre stergatoarele puse 
în functiune, Tweed vazu oameni îmbracati în mantale de ploaie 
galbene si purtînd pe cap sepci tuguiate. Un barbat cu înfatisare 
grosolana agita o lampa rosie si se îndrepta spre portiera 
soferului. Tweed frina, dar nu opri motorul. în spate, Cardon 
tinea deja pistolul Walther pregatit sub canadiana. 

- îmi pare rau, domnu'! striga omul cu lampa, apropiindu- 
se. A fost o ciocnire în serie pe Autostrada 30. la-o pe colo si ai 
sa iesi pe autostrada ceva mai la vest. 

Tweed observa ca accentul si limbajul îl tradau ca fiind 
american. 

- Tweed, sopti Paula, am verificat harta: singurul drum pe 
dreapta e o fundatura. Ma refer la portiunea pîna în Autostrada 


30. Cel pe care ni-l indica el duce spre alta stînca, în apropierea 
careia se afla o cariera. 

- îmi poti arata vreo legitimatie? îl întreba Tweed, dupa ce 
coborise geamul portierei. 

- La ce dracu'-ti trebuie legitimatie? Individul se schimonosi 
la fata si vîri mîna sub manta, continuînd sa înainteze. N-ai voie 
sa mergi mai departe... 

- Sa nu faci asta! îl avertiza Paula. 

Browning-ul ei era îndreptat, peste umarul lui Tweed, spre 
individul de afara. Acesta îsi retrase mîna de parca s-ar fi fript. 
Parea nehotarit. Se întoarse sa faca semn celorlalti, moment în 
care Tweed reactiona. 

Apasa brusc pe acceleratie si tisni înainte, împrastiind conurile 
ca pe niste popice. Oamenii sarira în laturi, apoi un proiectil 
ateriza pe capota si exploda, începînd sa împrastie un gaz alb- 
cenusiu. 

- Gaz lacrimogen! exclama Tweed. 

Ridica geamul portierei, continuînd sa conduca cu o singura 
mîna si mentinînd viteza. Arunca o privire în oglinda 
retrovi—zoare si vazu ca Sierra îl urma în viteza. Auzi doua focuri 
de arma. Trasesera în ei. Nici un glont nu-i atinsese masina. La o 
a doua privire în oglinda vazu ca Sierra venea în urma lui ca o 
vijelie. Dupa toate aparentele, nici cea de a doua masina nu 
suferise vreo stricaciune. 

- Multumesc, Paula, spuse Tweed. Aveam o banuiala si tu 
mi-ai confirmat-o. O coliziune în lant? Pe Autostrada 30, în fe- 
bruarie, în toiul noptii? O echipa de lucratori condusa de un 
american? Totul era o mascarada, mirosea de la o posta a lucru 
necurat. 

- Deci, ce s-ar fi întîmplat la capatul fundaturii? întreba 
Paula. 

- Ni s-ar fi... înfundat la toti, raspunse Cardon. 

- Ai un simt al umorului oarecum macabru. Nu-i prea placut 
tocmai aici, în inima mlastinilor... 

începu din nou sa cerceteze harta. Tweed conducea în viteza, cu 
farurile îndreptate înainte, în timp ce parcurgea ser-pentinele 
una cîte una. Era nerabdator sa ajunga la soseaua principala. 
- Ceea ce ma nelinisteste, spuse el, este cum a aflat banda 
aceea de derbedei ca vom calatori pe aceasta ruta si la aceasta 
ora. Din nou ma duc cu gindul la o retea puternica si bine orga- 


nizata. Am sentimentul ca cineva ne supravegheaza fiecare 
miscare. 

- Ne apropiem de Autostrada 30, îl anunta Paula. Cît despre 
felul în care au aflat unde ne gaseam, Buchanan ne-a înstiintat 
ca toate mijloacele de comunicare în masa au relatat prezenta 
noastra aici. Poate au zburat de la Londra pîna pe Aeroportul St 
Mawgan, unde i-au asteptat masini închiriate din timp. lata de 
unde au furat si echipamentul... 

Tweed încetini, apoi frina la intersectie si se uita în ambele 
directii. La cîtiva metri în stînga vazu utilaje de reparatii rutiere 
îngramadite la marginea soselei, lumini de avertisment care 
puneau în evidenta conuri si alte materiale. Tweed iesi pe 
autostrada si coti la dreapta, catre vest. în lumina farurilor se 
vedea o mare portiune a soselei, coborînd un deal înalt. 
Autostrada era pustie. Ploaia încetase, dar carosabilul stralucea 
în lumina lunii. 

- S-ar putea sa ai dreptate, Paula, spuse el. Inamicul ar fi 
avut timp sa soseasca de la Londra. Acestia sînt oameni care 
actioneaza cu iuteala fulgerului. înca nu reusesc sa înteleg 
motivul telefoanelor anonime date pe la redactii de ziare si la 
televiziune. Am sa trag putin pe dreapta, ca sa schimb o vorba 
cu Pete Nield si sa vad daca totul e în regula. 

Paula vazu ca se apropiau de un refugiu. Tweed semnaliza si 
parasi soseaua, tragînd pe stînga. Frîna fara sa opreasca 
motorul, iar Sierra veni imediat în urma lui. Butler cobori, con- 
trola aripa masinii în lumina lanternei, apoi se duse pîna în 
drep-—tul lui Tweed, care lasase în jos geamul portierei. 

- Te-ai descurcat frumos, sefule, comenta el. Nu prea parea 
a fi un comitet de receptie dornic sa ne ureze bun venit în 
Cornwall. 

- Am auzit focuri de arma, spuse Tweed. 

- Nu te-ai înselat. Un glont a trecut pe lînga noi. Altul a 
ricosat pe aripa masinii. Am descoperit locul în care a zgiriat 
metalul. Poate ar fi mai bine sa ne vedem de drum... 

în timp ce conduceau prin noapte pe autostrada pustie, Paula 
veni cu o sugestie. 

- Nu exista decit trei persoane care ar fi putut colabora cu 
autorul masacrului, spuse ea. 

- Gaunt sau Jennie Blade, îi lua vorba din gura Tweed. Noi 
am vazut doua persoane pe High Tor. Dar cine ar fi a treia? 


- Celia Yeo, roscata care ajuta la bucatarie. 

- De ce te-ai gindit tocmai la ea? 

- Pentru ca am pus întrebari. Dupa ce medicul de la politie a 
examinat femeile din bucatarie, a remarcat ca Celia abia daca 
fusese lovita. Chiar s-a mirat cum de cazuse în nesimtire, atit de 
neînsemnata era lovitura de la cap. 

- Nu-i foarte concludent, obiecta Tweed. 

- înca ceva. Am stat de vorba cu bucatareasa, în timp ce 
Celia era în cealalta bucatarie. Se pare ca e venita de curind la 
conac, în locul unei fete care are ambele picioare fracturate, 
fiind lovita de o masina al carei sofer a disparut de la locul 
faptei. A doua zi dupa accident Celia a venit la conac si si-a 
oferit ser—viciile, fapt care bucataresei i s-a parut ciudat. 

- Nu-i suficient ca sa-l convingi pe jovialul nostru inspec- 
tor-sef Roy Buchanan, insista Tweed. 

- Mai exista un element. Am discutat cu Celia între patru 
ochi. E îndaratnica, greu de convins si are o privire lacoma. Fata 
asta ar face orice pentru bani. în plus, locuieste în Five Lanes, 
de unde venea adevaratul postas. Cred ca am sa ma duc pîna 
acolo, sa discut cu ea înca o data. Miine are zi libera. Am vazut-o 
furisîndu-se în casa cu un prosop rosu în mîna. Mi-a spus ca-l 
atimase la uscat... dar înca picura apa din el. Poate l-a agatat de 
creanga unui copac, dînd astfel de stire ucigasului despre 
sosirea lui Amberg. Nu cred ca stia ce avea sa se întîmple. 

- O teorie cam exagerata, aprecie Tweed. 

- Stai asa, sefule, se opuse Cardon. Paula vine cu niste 
argu—mente prea solide ca s-o acuzi de exagerare. 

- Daca asa spui tu, raspunse iritat Tweed, concentrindu-se 
asupra volanului. Insist însa asupra unui lucru, Paula. Nu te 
întorci singura la Bodmin Moor. 

- Poate ma va însoti Bob Newman, daca a ajuns la Pad- 
stow... 

De îndata ce ajunsera în oras, Paula întelese de ce Tweed 
vorbise despre pozitia Hotelului Metropole ca fiind strategica. 
Cocotat undeva pe coasta, oferea o priveliste asupra estuarului 
riului Camei si dincolo de el. Stralucind în lumina lunii ca 
argin=tul viu, hotelul parea sa fie la aproximativ jumatate de 
kilometru de Padstow, pe malul opus al estuarului. Parcat afara 
în curte, în fata impozantei constructii victoriene, se vedea 
Mercedes-ul 280E al lui Newman. în timp ce Tweed se trecea în 


evidenta hotelului împreuna cu însotitorii lui, îsi facu aparitia 
proprietarul Mercedes-ului. Newman se încrunta la Paula si, 
trecînd pe lînga ea, îi strecura în palma o hîrtie împaturita, pe 
care ea o strînse în pumn. Newman iesi din hotel, de parca nu i- 
ar fi vazut în viata lui. 

în timp ce urcau cu liftul spre camerele lor, Paula îi arata lui 
Tweed biletul. Tweed rezervase pentru el însusi apartamentul 
numarul 11, aflat la primul etaj, în timp ce camera cu doua 
paturi a Paulei se gasea la etajul al doilea. 

- Vino la mine peste cinci minute, îi spuse Tweed Paulei, 
dupa ce citi biletul. 

Butler si Nield, în calitate de garzi de corp, aveau camere 
apropiate de cea a Paulei. Exact cum ceruse Tweed la receptie. 
- Domnisoara Grey e în convalescenta dupa o boala grava, 
spusese el receptionerei. Pneumonie. S-ar putea sa aiba nevoie 
de însotitor cînd iese din camera... 

Paula închise usa camerei. Lumina era aprinsa si perdeaua 
trasa. Se misca repede, intuind ca ordinul lui Tweed era urgent. 
Deschise capacul valizei, scoase dinauntru taiorul ei preferat, de 
culoare bleumarin, îl atîrna în sifonier si se grabi spre lift. 

Tweed avea o camera mult mai spatioasa, prevazuta cu un mic 
salon. Acum statea în mijlocul încaperii, înca îmbracat în 
impermeabil, în ciuda caldurii dinauntru. îi întinse Paulei biletul 
si începu sa masoare camera în lung si în lat, ca un leu în cusca. 
Continutul biletului era succint. 

Veniti la locul in care mi-am parcat masina, pe Station Road. Am 
vorbit la telefon cu H. Mari necazuri. H. vrea sa-i telefonati. Am 
gasit un telefon sigur. Bob. 

- înainte de-a ajunge, spuneai ca ti-e o foame de lup, îi 
reaminti Paula. 

- Mîncarea va trebui sa mai astepte. Am telefonat la sala de 
mese. Ne vor servi mai tîrziu. Tonul lui repezit se îmblînzi. Tu 
însa te poti duce sa maninci, ai avut o zi destul de grea. 

- Nici vorba. Merg cu tine. 

-Vine si Butler... 

Afara sufla un vînt înghetat dinspre nord. în timp ce urcau 
panta, Paul întreba: 

- De unde vine numele de Station Road? 

- De la faptul ca la poalele dealului pe care urcam noi se 
gaseste cladirea unei vechi gari. Acum a devenit punct de vama 


si de plata a taxelor. Pe acolo nu mai trece nici un tren. De ani 
de zile. Sinele au fost scoase cu mult timp în urma. Am ajuns. Tu 
treci lînga Bob. Poate se va dovedi o companie mai placuta decit 
am fost eu asta-seara. Ca sa nu uit, Bob, as vrea sa împru—mut 
binoclul tau. 

Newman conduse pîna în punctul cel mai înalt al dealului si coti 
la vale, pe New Street. Vazînd casele de piatra cenusie cu doua 
niveluri aflate de o parte si de cealalta a strazii, Paula trase 
concluzia ca ajunsesera în stravechiul Cornwall. Newman se opri 
si arata spre o casuta de lemn amplasata la o oarecare 
dis—tanta de sosea. La ferestre nu se vedea nici o lumina. 

- Credeti-ma sau nu, acolo e sectia de politie. E absolut 
pustie. Asa ca, daca dam de belea, nu-i cazul sa asteptam vreun 
ajutor din partea politiei. 

- Suna încurajator, comenta Paula. 

Newman coti din nou la dreapta, pe St Edmund's Lane, o 
straduta mai îngusta si mai pustie decît prima, la acea ora din 
noapte. Strada cobora abrupt, marginita de ambele parti de 
case din piatra cenusie cu doua caturi. Nu se vedea nici tipenie 
de om, iar întunericul era aproape de nepatruns. Newman se 
opri o clipa si le arata în dreapta un spatiu liber între case, de 
unde pornea un drumeag întunecos care urca la deal. 

- Aceea e o scurtatura pe care se poate ajunge pe jos la 
Metropole. 

- Nu v-as sfatui sa mergeti pe acolo dupa lasarea serii, 
inter—veni Butler, care sedea lînga Tweed. 

Erau primele lui cuvinte de cînd urcasera în masina. 
Suscep=tibila, Paula interpreta remarca lui Butler ca fiindu-i 
adresata ei. 

- Presupun ca ai vorbit pentru binele meu, Harry. Trebuie 
sa-ti spun ca pot sa-mi port de grija si singura. 

- Nici eu nu m-as încumeta pe acolo noaptea, o linisti 
Butler. 

Newman cobori cu masina pîna la capatul stradutei si Paula 

se apleca în fata, dornica sa-si faca o idee despre pozitia 
oraselu-—lui Padstow. Cotind la stînga pe un drum drept, 
Newman arata undeva spre dreapta lui. 

- în spatele parcarii e un doc care se termina la estuar. 
Acum mergem pe o strada cu sens unic. Daca as face la dreapta 
în capatul strazii St Edmund's Lane as intra pe dublu sens. în 


fata noastra se afla portul, o asezare extrem de complexa. 
Dimineata se vede mai bine. Tweed, m-am gindit ca ar fi mai 
bine ca eu sa locuiesc în alta parte, nestiut de nimeni. Pot sa-mi 
iau o camera cu vedere spre port în Old Custom House, cladirea 
din stînga ta. E un hotel foarte bun. lata si cabina telefonica 
despre care va vorbeam. Trebuie sa parchez ceva mai încolo. Ne 
vedem miine dimineata? 

- Da. La zece fix vom trece prin fata hotelului tau. Noapte 
buna. Ai grija... 

Newman tacu cîteva clipe, timp în care Tweed si Paula coborîra 
din masina. Butler îi urma si traversa, mergind pîna în parcare, 
de unde avea o perspectiva mai buna asupra cabinei telefonice 
de culoare rosie. O pala de vint se napusti asupra lor si Tweed 
se lupta sa tina deschisa usa cabinei, apoi se strecura înauntru 
împreuna cu Paula. Nerabdator, Tweed forma numarul lui 
Howard la conacul din Surrey. 

- Cine-i la aparat? întreba Howard, dupa ce operatoarea 
facu legatura. 

- Tweed. Am înteles ca voiai sa discuti cu... 

- E un telefon sigur? îl întrerupse Howard cu glas tensionat. 
- Asa ar trebui. E o cabina publica. Daca n-ai nimic 
împotriva, nu-ti spun de unde te sun. 

- Oh, la dracu', nici nu ma intereseaza. Atita vreme cit esti 
departe de Londra... 

- Stat... 

- Tweed, situatia e disperata, fara precedent. Nici n-o sa-ti 
vina sa crezi ce se întîmpla. 

- Sa auzim! replica linistit Tweed. 

- Dupa cum stii, sediul nostru a fost complet distrus de 
bomba. Dar nu pot lua legatura cu prim-ministrul. Pare ca nu 
mai vrea sa aiba de a face cu mine. De fiecare data cînd încerc 
sa dau de el, se gaseste cite o secretara particulara care îmi 
face capul calendar cu o sumedenie de motive idioate pentru 
care nu pot vorbi cu el. Eu însa stiu ca prim-ministrul se afla în 
Down- ing Street. Secretarei i-a scapat amanuntul. 

- înteleg. Banuiesti cumva de ce se întîmpla acest lucru? 

- Pai, prim-ministrul are necazuri cu Washington-ul. Dupa 
cum stii, are nevoie de sprijinul Americii în Europa si în Orientul 
Mijlociu. Washington-ul manifesta rezerve fata de Londra. 

- Cine anume din Washington? întreba Tweed. 


- Presupun ca Biroul Oval. însusi presedintele March. 

- Din cîte am auzit, un tip greu abordabil. 

- Nu trebuia sa fie ales, spumega Howard. A cistigat doar 
pentru ca-i un bun vorbitor si pentru ca se face înteles de 
multime. Ofta dezgustat. Multimea.... iar cei cîtiva oameni cu 
care are el de-a face nu stat chiar de cea mai buna calitate. 

- Vrei sa spui de fapt ca am pierdut sprijinul prim-ministru- 
lui? Chiar si dupa tragedia cu bomba? 

- Asa s-ar parea. Nu-mi vine sa cred. Glasul lui Howard suna 
disperat. Pur si simplu, nu-mi vine sa cred, repeta el, dar exact 
asa se întîmpla. 

- Vreau sa-l suni pe comandantul Crombie... 

- Am vorbit cu el acum cîteva minute. El cel putin nu refuza 
sa-mi adreseze cuvîntul. Mi-a spus ca-i prea devreme ca sa 
tragem o concluzie definitiva, însa specialistii lui au gasit 
ramasite ale dispozitivului care a detonat bomba. Parerea 
cate—gorica a lui Crombie e ca n-a fost IRA. S-a folosit un 
mecanism foarte modem si sofisticat, ceva cum n-au mai întîlnit 
pîna cum. Presa va continua sa afume ca a fost IRA, iar Crombie 
nu se va grabi sa-i contrazica. 

- Se pare ca se misca repede. 

- Mai e ceva, un lucru greu de crezut. Crombie are echipe 
care lucreaza non-stop la curatarea sfarimaturilor: trei schimburi 
la fiecare douazeci si patru de ore. Cred ca l-a impulsionat 
descoperirea noului dispozitiv. 

- Howard, suna-l pe Crombie din partea mea. Spune-i ca-i 
foarte important sa gaseasca în muntele acela de moloz seiful 
din biroul meu. înauntru se afla o caseta video si o banda audio. 
Acestea doua ar putea fi cheia a tot ce se întîmpla acum. E o 
pre—supunere a mea. 

- De regula, presupunerile tale sînt corecte, recunoscu 
Howard. Am sa-i telefonez lui Crombie si am sa-i comunic ce mi- 
ai spus. Ce contin banda si caseta? 

- Daca as sti, as sti si cine organizeaza aceste atacuri 
împotriva noastra. 

- Ar putea dura saptamini întregi pîna vor da de ele, îl pre- 
veni Howard. Dar chiar si asa, poate ca seiful a fost pulverizat - 
sau continutul lui. 

- lata ce-mi place mie la tine, Howard: esti un optimist 
inco—rigibil. Tu suna-l pe Crombie. 


- Ti-am spus ca am sa-i telefonez. Dar tu ai vreun element 
mai concret? îl implora Howard. 

- Unul sau doua. Mai lasa-mi putin timp... 

Cînd iesi din cabina telefonica împreuna cu Paula, chipul lui 
Tweed avea o expresie încordata. Butler traversa strada cu pasi 
mari, iesindu-le în întîmpinare. Agera lor garda de corp zimbea. 
- Curaj! Mai curind sau mai tîrziu iesim noi la liman. Oh, în 
timp ce voi vorbeati la telefon, Newman a venit pe jos pîna aici 
pentru doua minute. Nu stia cum sa-si mai ceara scuze. A uitat 
sa va spuna ca Monica a primit un telefon de la Cord Dillon 
ime—diat dupa ora priînzului, înainte de focul de artificii. Dillon e 
undeva la Londra. 

Tweed facu ochii mari. Cord Dillon era directorul adjunct al CIA. 
Un om foarte încercat si foarte capabil. Oare ce cauta la Londra 
tocmai într-un asemenea moment? 

- Dillon vrea sa discute de urgenta cu tine. li întinse lui 
Tweed o hîrtie împaturita. Newman mi-a dat asta, cu 
rugamintea sa ti-o înmiînez. E numarul de telefon al unei cabine 
publice. Aici îl poti gasi pe Dillon miine dimineata între 9:30 si 
10:00. Monica spune ca tipul vorbea ca si cum ar calatori 
incognito. N-a vrut sa spuna unde locuia... 

- Sa ne întoarcem la Metropole... 

Tweed pomi alaturi de Paula si-i relata în linii mari con-versatia 
avuta cu Howard. Cotira pe St Edmund's Lane. Butler venea la 
cîtiva pasi în urma lor, clatinîndu-se pe picioare, ca un om beat. 
îsi tinea mîna dreapta pe pistolul Walther din interiorul 
canadienei. începura sa urce panta si pornira pe drumul cel 
ocolit, evitînd scurtatura. Paula rasufla usurata: cararea laterala 
era un tunel de umbre stranii. 

- Ce naiba se întîmpla? întreba ea. Ma refer la faptul ca nu 
putem lua legatura cu prim-ministrul. Ma sperie. 

- Pe buna dreptate. Mai întîi chestia cu Washington-ul, iar 
acum Dillon. Ma duc cu gîndul la America. 

- De ce America? Din cauza sosirii lui Dillon? 

- Nu întru totul. E vorba de ceva si mai sinistru. 

- îmi pare rau. Poate sînt mai grea de cap. Probabil din pri- 
cina oboselii. Miine vreau sa ma întorc cu Bob Newman la 
Bodmin Moor, sa mai discut o data cu Celia Yeo. Dar ce anume 
te-a facut sa te gindesti dintr-o data la Statele Unite? 


- America, repeta Tweed, aproape ca pentru sine. America, 
unde se afla atitia bani si atita putere. 

- Putere? întreba Paula. 

- Trage singura concluziile. 

7 

Trezindu-se a doua zi de dimineata în dormitorul ei cu doua 
paturi, înca buimaca, Paula facu baie si se îmbraca pentru 
dru—mul la mlastina. Se machie în doua minute si abia dupa 
aceea trase deoparte draperiile. Ramase încremenita, fara sa-si 
creada ochilor. Ceva bizar se întîmplase peste noapte. Fluviul 
Camei disparuse! 

Privea tinta albia mare si nisipoasa, valurita pe alocuri, care se 
casca între cele doua maluri. Cînd îi telefona lui Tweed, acesta îi 
spuse ca era gata pentru micul dejun si o invita în apartamentul 
lui. 

în clipa în care închidea usa, o alta usa se deschise si în prag 
aparu Pete Nield care îsi netezi mustata cu degetul si-i zimbi. 

- Buna dimineata. Am vrut sa ma asigur ca nu pleci la drum 
de una singura. 

- Ma faci sa ma simt ca o prizoniera, îl ironiza ea. îl simpa- 
tiza pe Pete. Ma duc în apartamentul lui Tweed. Vino si tu. 

- Ce naiba s-a întîmplat? întreba Paula în momentul în care 
Tweed descuie usa si o pofti înauntru. Se duse la fereastra înalta 
cu arcada, care oferea o priveliste mai buna. Fluviul a disparut. 
- Lasînd în urma o albie lunga si nisipoasa, explica Tweed, 
apropiindu-se de fereastra. Aici e o maree foarte puternica. La 
aceasta ora, apele s-au retras complet. Arata în stînga, spre o 
fe—reastra laterala. Faleza aceea stincoasa care se vede în 
capatul orasului blocheaza perspectiva asupra marii. Chiar 
vizavi de noi e Porthilly Cove. în clipa de fata acolo nu-i nici un 
strop de apa. De-a lungul malului pe care se vede acel sat 
ciudat ramine doar un canal îngust. 

- Unde anume? 

- E vorba de un sat care se numeste Rock. Un mic feribot 
face curse între Padstow si Rock. Pe timpul refluxului, ca acum, 
feribotul pleaca dintr-un mic golf aflat la poalele falezei 
stîncoase. în timpul fluxului feribotul pleaca din port. 

- Ce loc ciudat! lata parerea mea despre Cornwall. 

Privi spre stînga, dincolo de Rock, spre Atlanticul care ramînea 
ascuns vederii. Tarmul îndepartat era inaccesibil. Un perete 


abrupt, plin de bolovani, tufe si ierburi. Un loc sterp si 
neospitalier. Dincolo de Rock, însa, pante înverzite se ondulau 
spre linia orizontului sub soarele care stralucea pe cerul albastru 
si senin. 

- N-ati ascultat banda pe care am înregistrat-o cu 
reporto—fonul ascuns în buzunar în timp ce discutam cu 
bucatareasa, interveni Nield. Nu-s multe noutati fata de ce ne-a 
relatat ulte—rior Buchanan. 

- S-o ascultam repede si apoi sa mergem sa luam micul 
dejun, îi îndemna Tweed. 

Statea în picioare lînga Paula, cu ochii tinta la nesfirsitul mal 
nisipos. Nield puse micul aparat pe masa, derula prima parte, 
apoi apasa butonul PLA Y. 

- Mi-a luat mult timp pîna am reusit s-o fac sa se simta în 
largul ei, explica Nield. Acum, ascultati... 

- Poti sa-mi spui ce-ai vazut cînd usa bucatariei s-a deschis 
si apoi s-a închis la loc? se auzi vocea lui Nield adresîndu-se 
bucataresei. 

- Am tras o spaima îngrozitoare, credeti-ma... rasuna glasul 
tremurat al bucataresei. în clipa urmatoare deveni mai stapîna 
pe ea. Omul acela statea în prag, cu arma în mîna. Arma avea 
teava scurta si lata, cam ca o teava de apa. A îndreptat-o spre 
podea, din teava a tisnit ceva si toata bucataria s-a umplut de 
un gaz cenusiu. 

- Gaz lacrimogen, o întrerupse cu blindete vocea lui Nield. 
Dar probabil ca ai apucat sa vezi cum arata omul. 

- A fost un cosmar. Avea o cagula de lîna cu despicaturi în 
dreptul ochilor. Se misca cu gratie, ca un balerin. Dar ochii 
aceia... lipsiti de orice sentiment, lipsiti de suflet. Am simtit ca 
ma ia cu frig. Avea ochi fara viata, ca un strigoi. 

- Ce s-a întîmplat dupa aceea? o îndemna Nield, la fel de 
blind. 

- Am început toate sa tusim. Ne curgeau lacrimile pe obraz. 
Atunci bestia a venit la mine si m-a lovit cu ceva în moalele 
capului. Am cazut la podea si n-am mai stiut de mine pîna cînd 
m-am trezit din lesin... 

- Aceasta este partea relevanta, spuse Nield. închise 
reporto—fonul. Mai exista si alte lucruri, dar nu aduc informatii 
noi. 


- Interesanta observatia ca asasinul se misca gratios ca un 
balerin, comenta Tweed. E timpul sa luam micul dejun. Ridica un 
exemplar din Daily Telegraph, care-i fusese strecurat pe sub 
usa. Editia a doua. Probabil le aduc cu avionul. Le arata 
celor-lalti titlul. 

O PUTERNICA BOMBA IRA DISTRUGE O CLADIRE DIN LONDRA 

- Dar nu acesta e lucrul cel mai semnificativ. Va arat în 
sufragerie. 

Butler iesi în urma lor si toti luara liftul pîna la parter. Tweed o 
tinea de brat pe Paula, care continua sa se prefaca a fi bolnava. 
Tweed se aseza la masa împreuna cu Paula, în sufrageria care 
oferea o vedere panoramica asupra portului, peste acope- 
risurile cenusii ale docurilor. Dupa ce comanda un mic dejun 
consistent, compus din oua cu costita, Tweed împaturi ziarul si i- 
| întinse Paulei. 

- lata ce ma intriga cel mai mult, spuse el cu glas coborit. 
FALSE BLOCAJE RUTIERE ÎN VESTUL TARII ÎN CURSUL NOPTII 
TRECUTE 

Paula citi textul de sub titlu. în linii mari, scria ca o serie de 
blocaje rutiere fusesera instalate pe toate soselele principale din 
Cornwall. Automobilistii fusesera opriti si înstiintati ca era vorba 
de o statistica menita sa stabileasca volumul traficului pe 
arterele respective. Partea cea mai stranie era ca nici o sectie 
de politie si nici o institutie din comitat nu era la curent cu 
inci—dentul. 

- Ce-i cu ciudatenia asta? îl întreba Paula pe Tweed. 

- Nu-i prea linistitor, raspunse calm Tweed. Indivizii - oricine 
ar fi ei - ne cauta. Din nou mi se confirma teoria ca avem dea 
face cu o retea vasta, dat fiind ca a reusit sa organizeze asa 
ceva într-un timp atît de scurt. Zimbi. Suficient cît sa-mi taie 
pofta de mîncare, totusi nu renunt la micul dejun. 

- E ca un lat care se stringe în jurul nostru, comenta Paula. 
- Vom gasi o cale de-a ne feri din calea lor. Tweed se uita la 
ceas. La noua si jumatate trebuie sa fiu la cabina telefonica, sa-l 
sun pe Cord Dillon. Arunca o privire spre o masa mai 
îndepartata, la care sedeau Butler si Nield. Din fericire, vei avea 
însotitori de nadejde cît timp eu voi fi plecat. 

- Vin cu tine pîna la cabina telefonica, insista Paula. 

- Te asigur, Paula, ca si mie mi-ar face placere o plimbare 
cu masina pîna la Bodmin Moor, spuse Newman. Mi-ar placea sa 


cunosc atmosfera locului în care s-a petrecut acel îngrozitor 
masacru. Ciudat ca ziarele nu sufla o vorba despre el. Pentru 
publicatiile de scandal o astfel de întîmplare e mana cereasca. 
Stateau în dreptul cabinei telefonice. Tweed lasase usa 
între—deschisa, în caz ca altcineva ar fi dorit sa vina linga el. 
Tweed se rasuci spre Paula si Newman. 

- Mai este un lucru care mie mi se pare sinistru: absenta 
oricarei referiri la macelul petrecut la Conacul Tresillian. Ca si 
cum cineva l-ar fi redus la tacere pe Roy Buchanan, or el nu-i 
omul caruia sa-i pui pumnul în gura. 

Se uita în urma, spre drumul pe care venisera. Cardon venea 
spre ei cu pas saltat, zimbind. 

- Buna dimineata tuturor. Ce zi frumoasa! îmi pare rau ca 
am întîrziat, dar m-a furat somnul. De regula, cînd nu se 
întîmpla nimic neobisnuit dorm mai mult. 

- Se întîmpla prea multe, replica Tweed. 

- Bob ma va duce cu masina la Bodmin Moor, îi reaminti 
Paula lui Cardon. 

- Pot veni si eu? întreba Cardon. Butler si Nield sînt de ajuns 
ca sa asigure paza pentru Tweed. îi zimbi larg lui Newman. Va 
pot duce bagajul, domnule? 

- Dupa cum v-am spus, vom discuta cu una dintre fetele 
care lucreaza la Conacul Tresillian, anunta Paula. Ma gîndesc ca 
s-ar putea sa nu-si dea drumul la gura daca sîntem prea multi. 
Oricum, îti multumesc, Philip. 

- As putea ramîne în masina, daca o parchezi într-un loc mai 
ferit, insista Cardon. 

- Asa vom face, se învoi Paula. 

- la-l pe Philip cu tine, decreta Tweed. Nu-mi place ideea ta, 
dar cum te stiu încapatinata, nu te las sa pleci decît daca te 
însotesc doi barbati. Si-acum, ma duc sa dau telefonul despre 
care v-am vorbit... 

Dupa ce Tweed forma numarul, persoana de la celalalt capat al 
firului, adica de la Londra, se grabi sa ridice receptorul. Tweed 
recunoscu imediat inconfundabila voce americana care îi 
raspunse. 

- Cine-i la telefon? întreba Dillon. 

- Tweed. Monica mi-a dat de stire ca voiai sa discuti de 
urgenta cu mine. 


- Monica nu te-a mintit. Esti bine? M-am dus pîna în Park 
Crescent... Asculta, de unde vorbesti? 

- De la o cabina telefonica... 

- La fel ca mine. Spuneam ca m-am dus pîna în Park Cres- 
cent... ti-am vazut sediul. O gaura într-un sir de cladiri. Sigur esti 
bine? 

- Nu eram acolo cînd s-a întîmplat, îl linisti Tweed. Nu se 
afla nimeni înauntru. Am fost avertizat în ultimul moment. Ce 
faci la Londra? 

- Ma ascund, Tweed. La Washington, as fi sfirsit la morga. E 
vorba de o chestiune grava. Anumite persoane, o mica armata 
de profesionisti, au pornit sa ne suprime pe toti. Sînt controlati 
de undeva de foarte sus. N-avem nici o sansa. 

- Cord, trebuie sa stiu despre ce e vorba. Deocamdata nu 
am nici cea mai vaga idee. Ma lupt cu morile de vînt Da-mi un 
indi—ciu, pentru numele lui Dumnezeu! Unde locuiesti? 

- La un hotel mic si amarit din Londra, de unde tocmai am 
plecat. De aici, din cabina, se vede intrarea. Tot ce pot face e sa 
nu ramîn în acelasi loc. Doar asa pot supravietui. Ti-am tele- 
fonat ca sa te avertizez sa faci acelasi lucru, daca vrei sa scapi 
cu viata. 

- Cord, am nevoie de informatii, spuse cu asprime Tweed. 

- E vorba de un anume Joel Dyson, de un film si o 
înregis=trare audio pe care le-a facut. E tot ce pot sa-ti spun 
pîna în ziua în care ne vom întîlni. Daca rezistam amindoi pîna 
atunci. Fugi din tara, Tweed. Atiît pot sa-ti spun: singurul 
american în care poti avea încredere, în afara de mine, e Barton 
Ives, agent spe-—cial FBI. Cunoaste toata povestea. Am plecat. 
lisuse! Nici nu stiu unde m-as putea simti în siguranta. 

- Cord, spuse apasat Tweed. Du-te în Elvetia. La Ziirich. 
Mergi la Hotelul Gotthard - poarta numele trecatorii din sud, pe 
unde se ajunge în Italia. Hotelul e la trei minute de mers pe jos 
de la gara principala a orasului. 

- Ma mai gîndesac... 

- Nu te mai gîndi. Du-te. Ne vedem acolo de îndata ce voi 
putea pleca si eu. 

- S-ar putea sa ai dreptate. lisuse! repeta Dillon. Au ajuns la 
hotelul meu. Mi-am lasat bagajul într-un seif, la terminalul 
aero—portului. Trebuie sa plec. 

- Cord... 


- înca ceva, Tweed, apoi am sters-o. Daca vreodata îti iese 
în cale un individ pe nume Norton, împusca-l pîna nu te ucide 
el... Norton. Ai retinut? 

Legatura se întrerupse. 

8 

într-o cabina telefonica din statia de metrou Piccadilly, Ed, un 
american maruntel, cu obrazul ciupit de varsat, forma noul 
numar al lui Norton. Norton îsi schimba în permanenta sediul, 
niciodata nu ramiînea în acelasi loc mai mult de o noapte. 

- Cine-i la telefon? întreba glasul lui hîrsîit. 

- Sînt eu, Ed. De cînd Bill si cu mine am dat de urma lui Joel 
Dyson la aeroport, eu stau cu ochii în tavan. 

- Bill si cu minei Bill i-a dat de urma în cursa Swissair cu 
care Dyson a plecat la Zurich... 

- Pai, sîntem o echipa... 

- Tu esti un dobitoc si primesti ordine de la mine. La Zurich 
avem alti dobitoci. la ghiceste ce se întîmpla. 

- N-am idee, raspunse cu prudenta Ed. 

- Totdeauna esti în pana de idei. Oamenii care asteptau la 
aeroportul din Zurich au pierdut urma lui Joel. îti vine sa crezi 
una ca asta? 

- Da, tocmai mi-ati spus... 

- Nu face pe desteptul cu mine. Am mai avut o echipa 
postata la intrarea Bancii de Credit a lui Arnberg în Talstrasse. la 
mai ghiceste o data. 

- Nu... Ati împinzit tot orasul Zurich. 

- lar n-ai nimerit-o. Am crezut ca am împiînzit orasul Zurich. 
Ei bine, Joel a intrat în cladirea Bancii de Credit. Dar de iesit, n-a 
mai iesit. Angajatii au plecat, usile au fost încuiate. Nici urma de 
Joel. Te mai las sa ghicesti o data. 

- Zau ca ma depaseste... 

- Se pare ca te depasesc cam multe, Ed. Probabil ca Joel a 
plecat pe usa din spate, despre care dobitocii care-si spun 
profe—sionisti habar n-aveau. Cunosti orasul Zurich. îl cunosti pe 
Joel, întinde-o la Zurich ca vintul si ca gîndul. Gaseste-l. Ai 
priceput? 

- Desigur. Si ce fac dupa ce-l gasesc? 

- La dracu'! Urma o pauza. Ed nu s-ar fi mirat sa auda un 
miîrîit. Am sa-ti spun eu ce sa faci... Vocea lui Norton deveni o 
soapta insinuanta. Ai sa-i rupi degetele unul cîte unul. Ai sa-i 


rupi bratele, picioarele, pîna cînd îti spune unde a ascuns ceea 
ce trebuie sa gasim de urgenta. Dupa aceea îi faci felul. 

- Am înteles... 

- Asa sper, Ed, continua vocea insinuanta. Pentru binele 


- Cum ramiîne cu Tweed? îndrazni Ed. 

- E înca liber. Dar nu pentru multa vreme. E ca si mort. Cînd 
ajungi pe aeroportul din Londra, nu uita sa schimbi banii cu bani 
elvetieni. 

- M-am gîndit si eu. 

- Ma uimesti... 

în receptor se asternu tacerea. 

Tweed parasi naucit cabina telefonica din Padstow. Butler îl 
ajunse din urma. Nield astepta în celalalt capat al strazii. Tweed 
nu-l simtise niciodata pe Dillon atît de înspaimîntat. Atunci, ce 
grupare l-ar fi putut speria pe curajosul american, punîndu-l pe 
fuga? 

- Unde-i Paula? întreba el. 

- A plecat spre port, cu Newman si Cardon. S-au dus sa ia 
masina ca sa plece la Bodmin Moor. 

- Nu-mi place deloc, comenta Tweed. Dumnezeu stie ce li 
se poate întîmpla în smircurile acelea însîngerate... 

Newman îi dusese pe Paula si Cardon în port, ca sa le arate acea 
asezare complexa. Paula vazu ca exista un port interior, plin cu 
apa, fapt care o nedumeri, din moment ce era ora refluxului. Se 
opri sa priveasca un iaht luxos, ticsit cu aparatura radar. 
Mayflower III. 

- Face o avere, remarca ea. 

Un pescar cu trupul noduros, care-si aranja navodul porto-caliu 
undeva în apropiere, ridica privirea. Paula îi zîmbi si omul veni 
catre ei. 

- Admirati iahtul Seniorului? întreba el. Poate naviga pîna în 
Europa, chiar si pe furtuna. 

- Al Seniorului? repeta Paula. 

- Da. Al Seniorului Gaunt. Locuieste în tinutul mlastinilor. 
Vine deseori pe aici si iese în larg cu iahtul timp de cîteva zile. 

- Se duce undeva în Europa? întreba Paula ca din 
întîmplare. 


- Ah! Nimeni nu stie. Seniorul nu vorbeste despre ceea ce 
face. lertati-ma, doamna. Trebuie sa-mi cistig pîinea zilnica. 
Petrecere frumoasa. 

Newman îi conduse în parcare. Aici arata spre o cladire cu un 
etaj. 

- Biroul Capitaniei Portului. M-am interesat de nivelul apei 
pe timpul fluxului si al refluxului. Mi s-a spus ca diferenta de 
nivel e de 7,6 metri. 

- Fantastic, exclama Paula. 

- As zice ca trebuie sa fii un bun navigator ca sa te încumeti 
prin partile acestea, comenta Newman, conducîndu-i pe chei. 
Ajunsera la o pasarela îngusta care facea legatura între cele 
doua sectiuni ale portului. în timp ce traversau puntea alba de 
metal, Paula se opri si privi în jos. Constata ca mergeau pe 
dea—supra unei mari ecluze. în stînga se gasea portul interior, 
plin cu apa, iar în dreapta, un abis care se întindea pîna spre 
malul milos. Apa picura prin ecluza închisa. Abia atunci vazura 
un alt port, exterior, cu deschidere la mare. 

Acesta se gasea in stînga si avea fundul acoperit de mil. Mici 
ambarcatiuni amarate la tarm stateau înclinate ca niste oameni 
beti. Dincolo de ecluza închisa, în partea dinspre mare, se vedea 
un canal îngust, plin cu apa, care se pierdea departe în ocean. 
Newman le arata digul care închidea portul secat de apa. 

-| se spune Stavilarul. Cînd începe fluxul, se poate lua feri-botul 
pîna la Rock de pe treptele din capatul digului. Acum însa 
trebuie sa mergem pe cararea de pe coasta, pîna departe într- 
un mic golf în care a mai ramas apa. 

Paula vazu un sir de trepte urcînd spre o carare abrupta care se 
pierdea în spatele unor constructii noi, cu vedere spre fluviu. 

- Nu mi-ar placea sa locuiesc acolo, remarca ea. Nu-i de 
mirare ca toate sînt de vînzare. Cred ca m-as simti cumplit de 
singura. 

- Padstow e o localitate destul de izolata, întari Newman. 
Tocmai de aceea a ales-o Tweed, ca sa aiba timp sa se 
gîndeasca. Priviti în spatele vostru si veti vedea panorama 
între—gului orasel. 

Paula se rasuci în loc. Dincolo de port si de chei se vedeau 
cladiri înghesuite unele în altele si amplasate în trepte, ca o 
scara gigantica. Newman se uita la ceas, apoi ridica privirea 
catre Cardon. 


- Cred ca-i timpul sa pornim spre Bodmin si s-o tragem nitel 
de barba pe aceasta Celia Yeo... daca se poate spune asa 
despre o fata. Philip, tu asaza-te în spate si stai cu ochii în 
patru... 

Newman cobori în viteza panta uriasa, apoi se avinta pe 
portiunea care urca. Autostrada 30 era aproape pustie. Soarele 
stralucea pe cerul albastru si limpede, scaldînd în lumina 
mlastina, pe care Paula o gasea totusi la fel de amenintatoare. 
Un vînt puternic lovea aripa Mercedes-ului 208E. Newman veni 
cu o propunere. îsi puse o pereche de ochelari fumurii si-si 
îndesa pe cap o bereta neagra. 

- Paula, cred ca ar trebui sa te deghizezi. Nu stim ce ne 
asteapta la Five Lanes. Poate ar fi mai bine sa nu fim recu- 
noscuti. 

- O idee buna, se învoi ea. 

Scoase din poseta o pereche de ochelari negri. Dupa ce si-i puse 
la ochi, lua o esarfa si si-o înfasura peste parul negru, lasînd sa i 
se vada numai obrazul. Ochelarii si esarfa îi schimbau com—plet 
înfatisarea. Newman zimbi cu gura pîna la urechi. 

- Semeni cu o madona. 

- Sper ca nu te referi la cîntareata cu acelasi nume. 
Presupun ca nu... sînt mult prea îmbracata. 

- în timp ce va astept în masina, am sa ma fac mititel pe 
bancheta, le striga Cardon. 

- Tu esti mititel de felul tau, replica Newman. 

Nu era adevarat. Cardon avea un metru saptezeci si cinci si era 
foarte musculos. 

- Ne apropiem de virajul spre Five Lanes, îl anunta Paula pe 
Newman. Celia locuieste într-o casa de la marginea satului, pe 
nume Grey Tears. 

- Sa speram ca acest nume ciudat nu-i de rau augur, 
comenta Newman. 

Grey Tears era o cladire mica din piatra, cu un singur etaj, 
amplasata într-o viroaga la marginea satului Five Lanes. Era 
aproape o mlastina, si Paula remarca stînca High Tor profilîndu- 
si conul aproape perfect pe cerul fara nori. Newman parca 
masina în alta vilcea de la marginea drumului si o urma pe 
Paula, care tocmai ridicase un miner stralucitor, sculptat în 
forma unui cap de oaie, si ciocanise cu el în usa. 

- Lustrul acesta nu se prea potriveste cu Celia, sopti Paula. 


Usa veche de lemn se deschise spre interior si în prag îsi 

facu aparitia o babuta girbovita, cu un sort prins la brîu peste 
rochia înflorata. Ochii ei vioi îi cercetara pe cei doi necunoscuti. 
- Ne-am înteles sa venim s-o vizitam pe Celia Yeo, începu 
Paula. Mi-a spus ca astazi are zi libera si nu se duce la Conacul 
Tresillian. 

- Nici unul dintre localnici nu va mai lucra acolo. Nu dupa ce 
s-a întîmplat ieri. îngrozitor. îsi duse la gura mîna muncita, mîna 
unei femei care stia ce-i truda. Vai de mine, n-ar fi trebuit sa 
vorbesc despre asta. Se lumina la fata. Da', daca stau sa ma 
gîndesc, nu v-am spus nimic. 

Celia tocmai se îmbraca sa plece. 

- Vreti sa fiti atît de buna si s-o anuntati ca o cauta o 
doamna? 

-Savadce spune... 

Usa se închise încet, dar fara urma de impolitete. Newman o 
privi tinta pe Paula si spuse cu glas coborit: 

- De ce nu i-ai spus cum te cheama? Doar numele mic. Nu 
esti singura Paula din lume, asa ca n-ar fi stiut precis cine 
sîntem. 

- E vorba de intuitie. Am o presimtire ca Celia nu va fi toc- 
mai încîntata sa stea de vorba cu mine. 

Asteptara cîteva minute. Newman începu sa se plimbe de colo- 
colo. Paula îsi musca buzele, abia abtinîndu-se sa-i spuna sa 
stea locului. Apoi usa se deschise din nou, la fel de încet. 
Newman o studie pe Celia. Capul ei avea o forma ciudata, 
aproape asimetric. Nu ghiceai la ea nici cea mai mica scînteie 
de inteligenta, iar ochii aminteau de privirea unei vaci. Celia 
trase usa dupa ea, fara s-o închida, si ramase în prag în fata lor. 
- Ce doriti, domnisoara? întreba ea posomorita. 

- Ne-am înteles sa ne întîlnim azi, Celia. Vreau sa-ti pun 
cîteva întrebari. 

Servitoarea facu ochii mari. Se holba la Paula ca un pui de 
salbaticiune speriat. 

- Dumneavoastra sinteti, domnisoara? Nu v-am recunoscut. 
Newman arunca o privire catre Paula. îmbracata în cana—diana 
si în pantaloni de schi vîrîti în cizme de piele, arata cu totul altfel 
decit în momentul sosirii la Metropole. Celia îsi muta privirea 
catre Newman, încercînd sa desluseasca ochii pe care nu-i putea 
vedea în spatele lentilelor. 


- El cine e? 

- Fratele meu, raspunse repede Paula. în legatura cu ziua 
de ieri. Prosopul acela rosu pe care te-am vazut aducîndu-l în 
casa, dupa ce, chipurile, îl pusesesi la uscat. A fost un semnal, 
asa-i? 

- Informatiile costa bani. Brusc fata deveni agresiva. Eu n- 
am nici un iubit. Barbatii nu întorc capul dupa nune. Trebuie sa 
am si eu o bucurie de la viata, nu? De pilda, banii. 

Newman îsi scoase portofelul. Lua dinauntru o bancnota de 
douazeci de lire, sesiza expresia fetei si lua înca una de acelasi 
fel. întinse spre Celia bancnotele împaturite, fara a le da drumul 
dintre degete. 

- Mai întîi raspunde la întrebare. 

- Ati avut dreptate, confirma Celia dupa o scurta ezitare. A 
fost un semnal. Am primit o suta de lire numai sa fac asta dupa 
sosirea oaspetilor la masa. Si alta suta... 

Se opri în mijlocul frazei. Celia era îmbracata de plecare. Peste 
impermeabilul ponosit purta o esarfa de lîna de un galben 
stralucitor. Parul ei cret si sîrmos nu facea nimic ca s-o 
înfru—museteze. 

- Cine ti-a dat banii? o întreba linistita Paula. 

- N-am avut nimic de-a face cu omorurile alea oribile de la 
conac! izbucni fata. Nu cumva sa credeti ca sînt amestecata. 

- Sînt convinsa ca nu esti. Cine ti-a dat banii, Celia? întreba 
din nou Paula. 

- Un barbat... Sovai. Nu l-am vazut în viata mea, se grabi ea 
sa adauge. Am lasat o oala pe aragaz pentru doamna Pethick. 
Fin'ca veni vorba de bani, daca vreti sa va spun mai multe, dati- 
mi banii. 

Newman îi dadu cele patruzeci de lire. Ea însfaca banii cu 
lacomie si-i îndesa în buzunarul impermeabilului. Arunca o 
privire înauntru si facu un pas înapoi, deschizînd larg usa 
masiva. 

- înainte sa va spun mai multe, trebuie sa ma uit la oala. 
Alt—fel da în foc si doamna Pethick o sa ma dea afara. Am 
nevoie de o slujba... 

Le trinti usa în nas, cu o bufnitura. Paula se uita la Newman. 
-Tweed a avut dreptate. Masacrul a fost organizat cu o pri- 
cepere diabolica. în plus, cred ca fata îl cunoaste pe cel care i-a 
dat banii. 


- Asta-i si parerea mea... 

Asteptara. Din interiorul casutei primitive nu razbatea nici un 
sunet. Cinci minute mai tîrziu, Newman - care cronometrase pe 
ceas cit timp lipsise fata - dadu glas aceleiasi temeri care o 
framiînta si pe Paula. 

- Cred ca a fugit. Probabil ca mai este o usa în spate. Hai sa 
vedem. 

„Gradina" din spatele casei era un amarit de petic de pamînt pe 
care cresteau legume. Exista o usa în spate. închisa. Paula îsi 
scoase ochelarii, privi spre High Tor si întinse degetul. 

- Uite-o. Pata aceea galbena. A pornit prin mlastina. 

- Tocmai spunea ca individul cu pricina urma sa-i mai 
plateasca astazi înca o suta de lire, bombani Newman. Dum- 
nezeu stie în ce s-a amestecat. Trebuie s-o ajungem din urma. 
Pina nu e prea tirziu... 

Newman începu sa alerge pe cararea care ducea spre poalele 
stîncii High Tor. Continua sa vada pata galbena în lumina 
soare-—lui. Era surprins de viteza cu care alerga Celia. Paula 
venea în urma lui. Cînd se îndepartara suficient de mult de casa 
Celiei, Newman îsi scoase din teaca pistolul Smith & Wesson 
calibrul 38. 

Paula îl pierdu din vedere pe Newman, care alerga ca la 
maraton si curînd disparu într-o vilcea adînca. Ajunse la o 
rascruce a potecii. Pe unde o luase Newman? Alese cararea din 
stînga si continua sa alerge, cu ochii la terenul denivelat, pe 
care se putea poticni la tot pasul. 

în apropiere de High Tor îsi dadu seama ca gresise drumul. 
Newman se vedea fugind pe coasta estica a colinei. Nici urma 
de Celia. 

„As putea s-o iau pe aici, sa vad unde duce", se gîndi ea. 

Se opri sa-si traga sufletul si tacerea rau prevestitoare a 
smiîrcurilor pogori asupra ei. O tacere pe care o auzea. Nici un 
ciripit de pasare. Mlastina se întindea pîna departe în toate 
directiile, ondulindu-se în movilite acoperite de ierburi care nu-i 
permiteau sa vada la mare distanta. Se cutremura si ridica 
privirea. Privelistea pe verticala era si mai putin linistitoare. 

Se gasea aproape de versantul vestic al stîncii High Tor. Spre 
deosebire de pantele blinde pe care si le închipuise, aici co-lina 
era abrupta, pravalindu-se intr-un abis. La poalele stîncii vazu o 


îngramadire de bolovani enormi. Tocmai voia sa-si reia 
alergarea cînd sesiza o miscare sus, în virf. 

„Oh, Doamne, nu!" 

Rosti cuvintele cu voce tare. Cu toata înaltimea stîincii, Celia era 
usor de recunoscut datorita esarfei galbene. Fata statea pe 
muchia acelei prapastii înspaimîntatoare. De ce? Ceea ce urma 
nu dura decit cîteva secunde. 

Celia paru ca-si scoate burta în afara, apoi Paula întelese ca în 
spatele ei, ascuns vederii, se gasea cineva. O clipa fata ramase 
suspendata pe buza prapastiei. în secunda urmatoare plonja în 
gol, cu trupul rasucindu-se prin aer într-o cadere nesfirsita. 
Urletul ei de groaza trezi ecouri în toata mlastina. Paula urmari 
scena cu o privire înspaimîntata. Tipatul se curma brusc. Poate 
fusese o simpla închipuire, dar Paulei i se paru ca auzise 
cumplita bufnitura, în clipa în care trupul fetei se izbise de 
bolo—vani. Tacerea mlastinei o împresura din nou, ca o 
amenintare. 

Paula alerga disperata spre locul în care se prabusise Celia. O 
singura data privi scurt în sus, dar nu vazu pe nimeni. Oricine ar 
fi fost persoana care luase viata Cehei, ramasese bine ascunsa. 
Dînd cu ochii de ceea ce mai ramasese din tinara servitoare, 
Paula încetini pasul. 

Celia zacea pe un bolovan urias, cu bratele si cu picioarele în 
laturi. Paula se cutremuta imaginîndu-si izbitura. Continua sa 
alerge pîna ajunse lînga bolovan. Celia avea coloana vertebrala 
arcuita peste pietroi si gitul rasucit. Sîngele si creierii împrastiati 
începusera deja sa se zvinte la soare. Fara speranta, Paula se 
apleca si controla artera carotida. Nimic. 

Vru sa-i închida ochii sticlosi atintiti spre culmea de unde îsi 
începuse drumul catre moarte, apoi decise sa nu atinga nimic. 
Pentru moment nici ea nu-si dadea seama ce anume o 
determi—nase sa ia acea decizie. 

Giîfiind, ridica din nou privirea spre virf. Newman statea pe 
muchia prapastiei, privind în jos. Paula îi facu semn. Cu palmele 
pîlnie la gura, îi striga: 

- Coboara, Bob. 

Vorbele ei fura purtate de ecou pe toata întinderea mlastinii, la 
fel ca tipatul de moarte de adineauri. 

De cum începuse sa urce pe High Tor, Newman nu se oprise nici 
o clipa din fuga. In fata lui terenul era acoperit de bolovani si 


pietre risipite. Nu putea vedea virful si o pierduse de mult din 
ochi pe Celia, în timp ce urca pe cararea serpuita. 

Asa cum se întîmpla deseori cînd urci pe o înaltime, se trezi 
dintr-o data în vîrf. Acesta era tesit si plin de bolovani, unii 
peri—culos de aproape de muchia prapastiei, lucru pe care-l 
observa la timp. Cu arma în mîna, se apropie încet de muchie si 
se uita în jos. Icni dînd cu ochii de privelistea de la picioarele lui. 
Acum putea vedea esarfa galbena. O mica pata de culoare pe 
silueta zdrobita de bolovanul urias. Tresari cînd Paula ridica 
privirea, facîndu-i semn cu mîna dreapta. O vazu ducînd palmele 
pîlnie la gura. 

- Coboara, Bob. 

Vocea abia razbatea pîna la el, totusi auzi clar cuvintele. Facu 
semn cu mîna ca întelesese. Oare Celia se aruncase de acolo? 
Parea putin probabil. Newman ramase pe loc o clipa, rotindu-si 
privirea în jur. Chiar în spatele lui se gasea un petic de nisip 
cenusiu. Pe nisip vazu întiparita o urma clara si proaspata de 
talpa. Mai mare decit piciorul mic al Celiei. în plus, îsi aminti ca 
fata purtase pantofi fara toc. Urma indica mici crestaturi pe 
talpa. Bocanci de alpinism, cu tinte. Celia fusese ucisa cu 
bestialitate: împinsa în prapastie. 

High Tor oferea o priveliste panoramica si Newman putea vedea 
mlastina în toate directiile, pe kilometri întregi. Scoase din 
buzunar un mic binoclu si începu sa scruteze smircurile. 
Lip—sisera doar cîteva minute ca sa-l întîlneasca pe asasin. 
Vazu prin lentile cît de aspru era tinutul de la poalele stîncii. 
Vilcele adinci, care puteau ascunde cu usurinta un calaret. 
întin—=deri acoperite cu ierburi dese, printre care ar fi putut 
exista poteci. Ocolind urma de pas, se duse sa priveasca 
mlastina din cele patru puncte cardinale. Nu se vedea nici 
tipenie de om, doar bolovani inalti cit casa. Hotari sa coboare cît 
mai repede, s-o intîlneasca pe Paula. 

9 

- Regret din suflet ca am lasat-o asa, spuse Paula. Pacat ca 
nu i-am închis ochii. 

- Nu te framiînta, o linisti Newman. Ai facut exact ce tre- 
buia. 

Pornisera în graba spre masina si acum goneau înapoi spre 
Padstow pe Autostrada 30. Cardon se misca pe locul lui de pe 
bancheta din spate. 


- Numarul victimelor a ajuns la zece, remarca el. Opt în 
masacrul de la Conacul Tresillian. Apoi postasul de la Five 
Lanes. Cu Celia Yeo fac zece. 

- Foarte bine, replica îmbufnata Paula. Acum stim ca poti sa 
faci o adunare. Reveni la subiectul dinainte, care o obseda. N-o 
putem lasa pe Celia sa zaca acolo. Daca ploua la noapte? îmi 
dau seama ca poate pare o prostie... 

- Cîtusi de putin. Cîteva clipe Newman conduse doar cu o 
mîna, iar cu cealalta o strînse la piept pe Paula cu multa 
afectiune. Am avut doua motive ca sa n-o ating. în zilele noas- 
tre exista tehnici sofisticate de amprentare care uneori pot 
obtine o amprenta chiar si de pe piele. Ca sa-i închizi ochii, ar fi 
trebuit sa-i atingi pleoapele. Dar principalul motiv este ca 
trebuie sa lasam totul pe seama politiei, fara sa schimbam 
nimic. 

- Pîna cînd, în sfirsit, vor da de urma ei, replica Paula. 

- O vor gasi chiar astazi. Cînd ajungem la Padstow, prima 
mea grija va fi sa-l sun pe Buchanan de la cabina telefonica de 
linga Old Custom House. Am sa-mi schimb vocea. Mai am un 
motiv ca sa procedez asa: daca Buchanan afia ca noi am fost de 
fata, Dumnezeu stie cît timp am pierde cu declaratiile. Poate 
chiar cîteva zile. Or, eu am o banuiala ca Tweed duce lipsa toc- 
mai de timp. 

- Ma faci sa ma simt mai bine, spuse Paula. Dar de ce 
mergem la Conacul Tresillian? 

- Nu ghicesti? Cred ca ar fi relevant sa stim daca Gaunt si 
Jennie Blade se afla la conac. Data fiind intimplarea de la High 
Tor. 

Garduri cu tepuse margineau portiunea de drum laturalnic care 
ducea spre conac. în locul în care fusese înscenata presupusa 
ocolire, Paula arata catre o poarta deschisa care dadea spre 
mlastina. 

- Ti-am povestit aseara despre ambuscada, Bob. Cred ca si- 
au ascuns masinile dincolo de poarta aceea. 

- Tweed a mers la risc si a fortat barajul, comenta Newman. 
- Tu ce-ai fi facut în locul lui? îl provoca Paula. 

- Exact acelasi lucru... 

Intrara pe aleea spre conac. Nu se vedea nimeni prin preajma. 
Cînd se apropiara si în fata lor aparu conacul, Paula observa ca 
draperiile de la ferestrele sufrageriei erau trase. Si de asta data 


Cardon ramase în masina, iar Newman si Paula urcara treptele 
terasei mari si patrate. Paula apasa butonul soneriei si usa se 
deschise imediat, atît cît permitea lantul gros pus pe dinauntru. 
în cadrul usii se ivi chipul bucataresei. în spatele ei se vedea o 
silueta ascunsa între umbre. 

- Ce doriti? 

- Eu sînt. Paula îsi scoase repede ochelarii si esarfa. leri am 
stat de vorba împreuna. 

- Dumnezeule mare, nu v-am recunoscut. Desprinse lantul 
si deschise larg usa. Varul Jem e aici, cu noi, cu pusca lui de 
vinatoare. Poftiti sa beti o ceasca de ceai tare. 

- Esti foarte amabila. El e prietenul meu, Robert, îl prezenta 
Paula pe Newman. Speram ca Seniorul Gaunt e acasa. 

- E plecat de multe ceasuri. Sînt plecati si el, si domnisoara. 
Unul a luat Land-Rover-ul, celalalt a plecat calare. Nu stiu bine 
care si cum. Eu eram în bucatarie. Aici e mare harababura. Doua 
dintre fete n-au mai venit la lucru, nici nu-mi închipui ca vor mai 
pune piciorul aici, dupa întimplarea de ieri. Eu tre' sa servesc 
masa în Sala Mare, pentru stapîn si pentru domnisoara Blade. 
Politia zice ca a trebuit sa sigileze sufrageria... Femeia sporovaia 
fara oprire, vizibil bucuroasa ca putea vorbi cu cineva în care sa 
aiba încredere. Apoi a venit Wendy, care face cît celelalte doua 
la un loc. Politia zice ca se va întoarce mai tîrziu. 

- Multumim. Te-am putea ruga sa nu pomenesti nimanui 
despre vizita noastra? Vrem sa-i facem o surpriza Seniorului. Nu 
cred ca avem timp sa ramînem la o ceasca de ceai. Oricum, îti 
multumim. 

- Ni s-a spus sa nu suflam o vorba nimanui. Sper ca si Celia 
o sa-si tina gura. Ea vine miine. Fiti linistita, scumpa doamna. N- 
am sa spun nimanui ca ati venit. Obrazul ei roscovan se încreti 
într-un zîmbet. Mie îmi plac tainele... 

Newman tacuse tot timpul, pîna cînd se înapoiara pe alee. 
Vestea ca politia urma sa se întoarca îl îngrijora. îi împartasi 
temerile lui si Paulei, în timp ce se îndreptau cu masina spre 
Autostrada 30. 

- Foarte interesant. Atît Gaunt, cît si prietena lui s-ar fi putut 
gasi în mlastini, lînga High Tor. 

- Nu însa si cine a plecat cu Land-Rover-ul, sublinie Paula. 
Am fi auzit motorul. Pacat ca nu stim care din ei a fost calare... 


Newman intra pe autostrada. Tocmai voia s-o ia pe o panta 
abrupta cînd vazu prin oglinda retrovizoare o masina, departe în 
urma lui. Era o masina de politie care parasea autostrada, 
îndreptîndu-se spre Conacul Tresillian. 

- Am scapat ca prin urechile acului, comenta el, cum a spus 
Wellington dupa Waterloo. Ei, iata ca am ajuns la Padstow. 
Acum am sa-i pot telefona lui Buchanan. lar bucatareasa habar 
n-are ca biata Celia îsi va tine gura, adauga el posomorit. Pe 
vecie... 

Paula astepta împreuna cu Cardon în Mercedes-ul oprit în 
parcarea de vizavi de Old Custom House. Era cea mai impozanta 
cladire din Padstow, o constructie masiva si solida, cu trei 
niveluri. Acoperisul se continua cu un fronton înalt, cu doua usi 
de lemn închise. Paula arata într-acolo. 

- Probabil ca odinioara pe acolo ridicau marfurile direct din 
strada. 

- Asta se stie, confirma Cardon. Ma întreb cum se descurca 
Bob... 

In cabina telefonica Newman formase numarul de la Scotiand 
Yard. Cînd îi raspunse operatoarea, el îi vorbi grabit printr-o 
batista de matase cu care acoperise receptorul. 

- Fa-mi legatura cu inspectorul Buchanan, da' repede. 
Vreau sa anunt o noua crima petrecuta în Bodmin. Nu ma 
întrerupe. Doar fa-mi legatura. Revin în cinci minute si sper ca 
mi-l dai imediat, altfel închid. 

Puse receptorul în furca. Era singura cale de a-l împiedica pe 
Buchanan sa localizeze punctul din care i se telefona - lucru pe 
care Newman era convins ca inspectorul va încerca sa-l faca. 
Ziaristul se uita la ceas si forma numarul exact peste cinci 
minute. 

- Am telefonat acum cîteva minute. Fa-mi legatura cu 
Buchanan. Acum! Sau deloc. 

- Aici inspectorul-sef Buchanan, raspunse un glas rece dupa 
cîteva secunde. Cine-i la aparat? 

- Fara nume, ca sa nu avem belele. Dumneata asculta si 
noteaza. Exista un cadavru la poalele stîncii High Tor, pe 
ver—santul vestic, la marginea satului Five Lanes. E vorba de 
servitoarea care a lucrat la conac. A fost aruncata din virful 
stîncii. Pe vîrf vei gasi o urma mare de pas. Banuiesc ca-ti place 
sa primesti indicii. 


- Multumesc. Acum, ce-ar fi sa-mi spui si numele... 

- Esti detectiv, n-ai decit sa-l afli... 

Newman puse receptorul în furca. Nu lasase timp suficient 
politiei ca sa-l depisteze, nici cu aparatura sofisticata de care 
dis—puneau acum si care reusea adeseori sa localizeze o 
convorbire în numai trei minute. îsi vîrî batista de matase în 
buzunar si se uita în capatul cel mai îndepartat al parcarii, unde 
era Mercedes-ul. 

Paula si Cardon nu erau singuri. Alaturi de masina lor se vedea 
un Land-Rover: înauntru se gaseau Jennie Blade si Gaunt. 

- Bun venit în vechiul port Padstow, le ura vesel Gaunt, 
oprind masina. 

- Buna, Philip, îl saluta Jennie pe Cardon, cu un suris 
seducator. într-o buna zi va trebui sa bem ceva împreuna. Oh, 
Paula, nici nu te-am observat, continua ea pe un ton 
impertinent. 

- Eu nu sînt barbat, replica Paula. 

Gaunt si Jennie coborîra din masina si Paula observa ca amindoi 
erau îmbracati în cojoc si pantaloni de calarie. Asadar, care din 
ei fusese calaretul? Cobori si ea, îsi întinse membrele amortite si 
arunca o privire în spatele Land-Rover-ului. Era încarcat cu 
pungi frigorifice, colaci de frînghie si o busola de navigatie. Se 
întreba daca sub toate aceste bagaje era cumva o pereche de 
bocanci de alpinism, cu tinte. 

Nou-sositii purtau cizme de calarie lucitoare. Gaunt se apleca 
spre spatele masinii si lua un bici. Cînd îsi îndrepta spatele, 
dadu cu ochii de Newman care tocmai venea spre ei. 

- Mai sa fie! la te uita cine vine. Celebrul corespondent 
strain. Ti-am citit cartea, Newman. îmi amintesc si titlul: Kruger: 
Computerul care a dat gres. Nemaipomenit de buna. Un best- 
seller international. Cred ca ai facut bani buni de pe urma ei. 

- N-a fost rau deloc, raspunse Newman. 

Nu pomeni nimic de faptul ca din acea carte cîstigase o avere, 
îndeajuns ca sa-i asigure independenta financiara pe viata. 
Jennie îl prinse pe Gaunt de brat. 

- Nu uita tichetul de parcare. Aici masinile sînt verificate cu 
regularitate. 

- Atunci ce astepti? o întreba Gaunt cu obisnuitul lui ton de 
comanda. Stii bine unde-i aparatul. 

- Vin cu tine, se oferi Paula. 


Pîna în acel moment n-o simpatizase pe Jennie, dar felul în care 
Gaunt îsi tratase prietena îi stîrni miînia. 

- De ce-l tolerezi? o întreba ea pe Jennie, care introducea 
monede în aparat. 

- Oh, e un om imposibil, raspunse Jennie. Dar în clipa 
urmatoare devine fermecator si irezistibil. Probabil ti-ai dat 
seama si tu, continua Jennie în timp ce se înapoiau la Land- 
Rover, ca barbatii nu-s perfecti, ca sa nu spun mai mult. 

- Eu sînt de parere ca Gaunt are toate cusururile din lume, 
declara Paula, uitîndu-se la Jennie. Apropo, adauga ea, azi-di- 
mineata ai iesit sa respiri aer curat. Te-ai plimbat cumva prin 
mlastina? 

Oare era doar o închipuire sau chipul lui Jennie împietrise pentru 
o fractiune de secunda? Nu cumva cei doi jucau teatru? Jennie 
ridica mîna si-si dadu la o parte o suvita aurie de pe obraz, apoi 
arunca o privire piezisa catre Paula si facu un gest de lehamite 
cu amîndoua mîinile. 

- Am hoinarit pe strazile din Padstow. Seniorul ma tot duce 
cu vorba ca-mi va cumpara un apartament aici. Nu cred o iota. 
Dar ce face acolo? 

- Haideti! le îndemna scurt Gaunt. l-am invitat pe prietenii 
nostri sa bea ceva. La Old Custom House. Cel mai bun bar din 
oras. 

- Abia astept, spuse cu naduf Jennie, prinzînd tichetul în 
parbriz. Acum poti sa bei pîna diseara. 

- Vorbesti de parca as fi un betivan, tuna Gaunt. Lui Jennie 
a mea îi cam place sa exagereze. 

- Jennie a ta tare ar mai vrea sa-ti rupa picioarele, replica 
ea cu candoare. De data aceasta, cel putin fa cinste. 

- Glumeste, tare-i mai place sa glumeasca, vorbi Gaunt, 
plesnind-o peste fund. Vrea sa lase impresia ca sînt un zgircit si 
cîte altele. îmi place o femeie cu care pot sa încrucisez spada. 
- Daca as avea o spada, as înfige-o în tine... 

Gaunt pornise înainte, fluturîndu-si tea'ral bratul si facînd 
celorlalti semn sa-l urmeze. Cardon i se alatura la intrarea 
din—spre South Quay. Newman astepta pîna intrara Paula si 
Jennie. 

Jennie se opri în prag si, asteptîndu-l pe Newman, îsi petrecu 
bratul pe dupa al lui. 


- Hai sa ne cunoastem mai bine. îi zimbi rautacios. Cred ca 
noi doi am face un cuplu minunat. 

- Daca spui tu... raspunse Newman pe un ton neutru. 

Fata asta nu pierde timpul, se gîndi Paula, revenind la 

parerea ei initiala despre Jennie. Studie barul cu atentie. Era un 
loc primitor, cu tavanul din bîrne de stejar. In dreapta ei se 
vedea o tejghea lunga, în fata careia se gaseau multe masute 
cu scaune confortabile. în stînga vazu doua trepte care duceau 
catre o usa situata ceva mai sus si protejata cu zabrele de lemn. 
Peretii erau din piatra galbuie, iar încaperea spatioasa era 
luminata de aplice cu abajururi de sticla alburie în forma de 
clopot. Cîtiva clienti sedeau la un pahar, iar atmosfera era 
placuta si primitoare. 

- Ce bei, Paula? întreba Gaunt cu voce tunatoare. Si tu, 
Philip? Dar distinsul nostru corespondent? continua el cu acelasi 
glas rasunator. Presupun ca si tu vrei sa bei ceva, Jennie, 
adauga el, ca si cum abia atunci si-ar fi adus aminte. Fac eu 
cinste. 

- Un gin tonic, raspunse rastit Jennie. Daca n-o sa dai 
fali—-ment din asta. 

Expresia ei trada uimire, ca si cum Gaunt ar fi facut cinste 
pentru prima oara. Newman se încrunta la blonda din spatele 
tejghelei. îsi dadu seama ca fata se pregatea sa întrebe: „Ca de 
obicei, domnule?" Newman nu voia ca Gaunt sa stie ca trasese 
la Old Custom House. Isteata, fata de la bar pricepu si-si tinu 
gura. 

- Scotch. Fara apa, se hotari Newman. 

- Fa-l dublu! comanda Gaunt. 

- Cum doreste Seniorul... 

Pentru Paula era primul indiciu ca Gaunt era un client cunoscut. 
Se vazu nevoita sa admita ca Seniorul avea o alura 
impresionanta. Gaunt îsi scoase palaria vînatoreasca si o azvîrli 
dincolo de zabrele, pe fotoliul verde, cu spatar ghintuit, în fata 
unui foc zdravan de busteni. 

îsi scoase cojocul si ramase într-o haina în carouri mici. Avea 
înfatisarea clasica a gentilomului de tara, se gîndi Paula. 
Seniorul îi întinse paharul cu gin tonic pe care-l comandase si 
Paula i-l trecu lui Jennie. Gaunt se încrunta, ridica din umerii lui 
lati si-i oferi Paulei alt pahar. 


- Multumesc, îi sopti Jennie Paulei. Azi e pornit sa faca pe 
mitocanul. M-ar fi lasat la urma. Noroc! 

- Pe aici, doamnelor! le chema Gaunt, dupa ce toti îsi luara 
bautura. Zimbi poznas catre Newman. Puteti veni si voi, baieti... 
daca trebuie neaparat. Dar va asigur ca ma descurc si singur cu 
doua femei surprinzator de frumoase... 

înainte ca Newman sa apuce sa-i raspunda, Gaunt urca treptele, 
salutînd vesel si în gura mare oamenii asezati la mese, apoi se 
opri lînga fotoliul pe care îsi aruncase palaria. 

- Jennie, tu stai acolo, îi indica el. Paula, draga mea, vino si 
stai lînga mine... 

Continua sa dea instructiuni, dar Jennie i-o lua înainte. Prinzîndu- 
| pe Newman de brat, îl conduse la una dintre canapelele verzi 
din piele pentru doua persoane. Gaunt se plesni cu palma peste 
fruntea înalta, prefacîndu-se îndurerat. 

- Nu pot face ordine, si pace! Mi-am dat silinta ca sa va 
simtiti bine. Ma pricep sa spun cînd oamenii se potrivesc unii cu 
altii. 

- Pungile au ramas în Land-Rover, îi aminti Jennie. N-ar 
tre—bui duse la bord? Eu n-am de gînd sa le car. 

Gaunt se schimba la fata. Pe chipul lui se asternu o expresie 
furioasa. 

- Nu ti-ai dat seama ca aici e ca la Polul Nord? Deocamdata 
sînt în siguranta. 

- La bord? interveni Paula. Te referi la superbul dumitale 
iaht, Mayflower MI Pleci undeva pe mare? 

Gaunt parea gata sa explodeze. 

- Cine ti-a spus? se rasti el la Paula. Cine ti-a vorbit despre 
iahtul meu? 

- Un localnic, raspunse Paula, înfruntîndu-i privirea. N-as 
putea sa-ti precizez care anume. 

- lata necazul cu un oras ca Padstow, comenta Gaunt cu 
glas ceva mai coborit. E ca o parohie, nu te poti feri de ochii 
lumii: toti îti cunosc fiecare miscare. Nu mi-as permite o 
asemenea ambarcatiune, continua el pe un ton mai detasat. Nu 
fac decit s-o închiriez pentru scurte calatorii. Pîna la Plymouth 
sau pîna la Watchet. 

Paula încuviinta din cap, fara sa creada un cuvint. Ramasese cu 
ochii la un raft de deasupra tejghelei barului, ticsit cu vechi 
geamantane, serviete diplomat si cufere. Toate datînd dinaintea 


Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Apoi arunca o privire catre 
usa. 

în prag statea Tweed, care-i facu semn sa vina pîna la el. 

- lertati-ma, se scuza Paula. Ma întorc într-o clipa... 

- Am sa-i telefonez din nou lui Howard, o anunta Tweed pe 
Paula cînd fata iesi afara în frigul muscator. As vrea sa auzi si tu 
cum reactioneaza. Dupa aceea as vrea sa iau legatura cu înca o 
persoana... Mai tîrziu sa-mi povestesti cum a fost la Five Lanes. 
Deocamdata se întîmpla prea multe... 

înghesuita lînga Tweed în cabina telefonica, Paula astepta pîna 
cînd acesta forma numarul conacului din Surrey. Statea cu 
urechea lipita de receptor. Centralista facu legatura direct cu 
Howard. Primele lui cuvinte erau departe de a fi linistitoare. 

- Tweed, niciodata nu m-am confruntat cu o astfel de 
situatie. Pur si simplu, nu-mi dau seama ce se petrece. 

- Spune-mi ce te determina sa faci aceasta afirmatie, îl 
indemna calm Tweed. 

- De la ultima noastra convorbire, am tot încercat sa iau 
legatura cu primul-ministru. Nici pomeneala. înainte raspundea 
imediat la telefon, chiar si cînd era în sedinta de cabinet. 

- De fapt, ce se întîmpla cînd suni la Downing Street'.! 

- Raspunde afurisita aceea de secretara. larta-ma ca 
vorbesc asa, dar e de neînchipuit. De fiecare data, secretara îmi 
spune ba ca e ocupat, ba ca e la Parlament sau în alta parte. 
Oriunde, în afara de Downing Street. Mi-a mai spus ca trebuie sa 
sistez orice operatiune pîna discut cu primul-ministru. Auzi 
tupeul! 

- Si ai... sistat toate operatiunile cu oamenii nostri din 
strainatate? 

- Bineînteles ca nu. Tweed, ma simt ca un prizonier, conacul 
acesta e ca o închisoare. 

- Chiar esti prizonier, dar te afli în siguranta atîta vreme cit 
nu te aventurezi dincolo de zidurile lui, îl preveni Tweed. 

- Tu ai vreun indiciu? întreba deznadajduit Howard. Tu si 
echipa ta sînteti singurii care umblati liber. 

- Tot ce se poate. Lasa totul în seama mea. Curînd voi trece 
la actiune. Pastreaza-ti calmul... 

Tweed puse receptorul în furca si o privi tinta pe Paula. 

- Ce parere ai? 


—E speriat. Oare cine are puterea de a-l manipula pe primul- 
ministru în asemenea masura? 

- Acum voi da cel de al doilea telefon. Vreau sa-l sun pe Jim 
Corcoran, amicul nostru, seful pazei de pe aeroportul din 
Lon—dra. Daca mai e amicul nostru. Am numarul lui direct de la 
aeroport. 

Forma un numar, dar la celalalt capat al firului telefonul suna în 
gol. într-un tîrziu, cineva ridica receptorul si raspunse pe un ton 
agasat. 

- Corcoran. Cine-i la telefon? 

- Noroc, Jim. Aici Tweed. Am nevoie de ajutorul tau. 

- S-ar putea sa fie dificil. în conditiile actuale. Parea cir- 
cumspect. Ce s-a întîmplat? 

- Care conditii? Hai, spune, stii bine cît îmi datorezi. 

- E adevarat, Tweed, e adevarat. Vocea lui Corcoran deveni 
mai amicala. Tacu o clipa. Cu ce te pot ajuta? 

- E posibil ca în urma cu trei zile un anume Joel Dyson - îti 
repet numele pe litere - sa fi luat avionul spre Ziirich. Am nevoie 
de o confirmare în acest sens. Tu poti afla, uitîndu-te pe lista cu 
destinatia pasagerilor. Pot fi... 

- Sa verific listele de pasageri? Ai idee cît va dura trea—ba 
asta? 

- Tocmai voiam sa-ti spun ca-ti pot da detalii. In urma cu 
trei zile, cu o cursa de seara. Compania Swissair. 

- Asa mai merge. Nu-ti promit nimic. Trebuie sa vorbesc la 
alt telefon... 

- Astept, repeta Tweed. Sînt departe de Londra si mi-e greu 
sa te sun din nou. 

- Atunci, asteapta... 

Paula, care ascultase convorbirea, se uita nedumerita la Tweed. 
El clatina din cap, facîndu-i semn sa taca. Mai introduse citeva 
monede în aparat. Dupa cîteva minute, Corcoran ridica din nou 
receptorul. 

- Am aflat. Acest Joel Dyson a calatorit la Ziirich cu clasa 
întîi, acum trei zile. Cursa SR 805. A decolat de la Heathrow la 
ora 23:50 si a ajuns la Ziirich la 2:25, ora locala. 

- îti ramin îndatorat. Te mai rog ceva. Uita aceasta 
convor-—bire. N-ai primit nici o veste de la mine... indiferent cine 
te întreaba. 

- Stii, uneori am mari lacune de memorie. Tweed, esti bine? 


- Nu mi-am rupt nici un os si am pielea întreaga. M-am 
nascut sub o stea norocoasa. 

- Ai grija sa nu-ti fortezi norocul, îl povatui Corcoran cu voce 
grava. 

10 

- Nu pricep, spuse Paula, dupa ce iesira din cabina tele- 
fonica. De ce le intereseaza miscarile lui Joel Dyson? 

- Hai sa mergem pe jos cîteva minute. Exista anumite 
lucruri pe care ar fi trebuit sa ti le spun mai de mult. 

- Bob si Philip vor începe sa se întrebe ce mi s-a întîmplat... 
Nu termina de vorbit ca Newman iesi din bar, rotindu-si 

privirea in toate partile. Paula îi facu semn cu degetul mare ridi- 
cat. Newman zimbi larg si rasufla usurat ,vazind-o alaturi de 
Tweed. îsi flutura mîna înspre ei si intra din nou în bar. 

Paula îl conduse pe Tweed pe malul docului interior si arata 
catre Mayflower III. 

- Fie ca ma crezi sau nu, e iahtul lui Gaunt. Cînd i-am 
pomenit de el la bar, mi-a facut impresia ca nu i-a convenit ca 
stiam, apoi mi-a raspuns ca iahtul e închiriat. Nu l-am crezut. 

- Interesant. E un iaht de milionar. 

- E posibil ca Gaunt sa fie milionar? întotdeauna vorbeste 
de parca ar fi în pragul falimentului. 

- Milionarii vorbesc deseori astfel. Ca si cum nu si-ar per- 
mite sa cheltuiasca o letcaie. Faptul ma duce cu gîndul la un 
lucru care ar fi trebuit sa-mi treaca prin minte. Am sa-i telefonez 
Monicai la conacul din Surrey si am s-o rog sa-l verifice pe 
Seniorul Gaunt. lar acum, sa revenim la Joel Dyson... 

Paula îl conduse prin parcare, iar Tweed îi relata cele aflate de la 
Newman, care-i telefonase din Baker Street Station dupa 
explozie. îi dadu toate detaliile despre scurta vizita a lui Dyson 
la Park Crescent, despre caseta video si banda audio lasate 
acolo. 

în timp ce se plimbau pe podul alb, metalic de deasupra 
barajului, care pastra nivelul apei în docul interior, Paula îsi dadu 
seama ca nu era o ecluza propriu-zisa. Mai curind un baraj mobil 
care putea fi deschis si închis. 

- L-am cunoscut cîndva pe Dyson, spuse ea dupa ce Tweed 
termina de istorisit. Bob m-a dus la un mic local din Londra, 
unde l-am întîlnit pe Dyson. Un tip maruntel, cu buze carnoase 
si ochi ca argintul viu, caruia nu-i scapa nimic. Vorbea o engleza 


educata. Mai tîrziu Bob mi-a spus ca e englez. Dar îsi poate 
schimba instantaneu accentul, sa juri ca e american. 

- Din cîte am auzit, e un mare ticalos, remarca Tweed. 

- Ce te-a facut sa crezi ca Dyson ar fi putut zbura la Ziirich? 
- Newman mi-a spus ca Dyson a facut cîndva niste fotografii 
compromitatoare cu Amberg în compania altei femei, Julius fiind 
casatorit. Bob l-a convins ca, într-o buna zi, Amberg i-ar putea fi 
un prieten influent. Atunci Dyson i-a înapoiat bancherului 
pozele. îmi imaginez ca a renuntat la o suma 

frumusica, pe care i-ar fi oferit-o Die Spiegel sau vreun ziar 
american de scandal. -Si? 

- Dyson a insistat fata de Newman si de Monica sa le lase 
lor copiile casetei video si benzii audio si sa pastreze originalele 
la el. Ce loc ar putea fi mai sigur pentru a ascunde originalele 
decit în seiful unei banci elvetiene? Mai precis, Banca de Credit 
a lui Amberg. 

- Dar de ce sa limitezi posibilitatile la Swissair? Exista si alte 
curse catre Ziirich. 

- Dyson a colindat lumea în lung si-n lat si are experienta. 
S-a simtit mai în siguranta la bordul unui avion elvetian. Mai ales 
la clasa întîi. Avioanele elvetiene ofera protectie absoluta. 

- Ai dreptate. Apropo, am studiat-o cu atentie pe Jennie 
Blade. Cînd am vazut-o pentru prima oara la conac, i-am dat 
cam douazeci si opt de ani. Acum îi dau vreo treizeci si cinci: are 
multa experienta. Sa stii ca ma intriga. Ar fi bine sa ma înapoiez 
la bar, altfel ma vor considera nepoliticoasa. 

Paula îi arata lui Tweed cararea de coasta catre micul golf din 
care pleca feribotul spre Rock în timpul refluxului. In acelasi 
moment Gaunt iesi din bar, urmat de Newman si Cardon. în 
spatele lor venea Jennie. 

- Tipic, comenta Paula. Gaunt o trateaza ca pe un cîine. 
Slava Domnului ca stie sa si muste. 

în timp ce Paula vorbea, Jennie lungi pasul, îl ajunse din urma pe 
Gaunt si începu sa-i spuna ceva, aratînd spre Tweed si Paula. Le 
facu semn cu mîna, si Paula îi raspunse în acelasi fel. Grupul se 
apropie de ei. 

- Stii ce ai de facut, Tweed, tuna Gaunt din celalalt capat al 
parcarii. la feribotul spre Rock. De acolo ai cea mai frumoasa 
priveliste spre oraselul Padstow. lar daca îti place sa faci ascen- 
siuni, e locul cel meii potrivit. 


- Ne vom gîndi, raspunse Tweed. 

- Ce parere ai de luntrea asta? întreba vesela Jennie, 
aratînd spre Mayflo wer III. 

- Luntre'? tuna Gaunt. E unul dintre cele mai puternice vase 
de croaziera din lume. 

- E foarte susceptibil cînd vine vorba despre jucaria lui, îi 
spuse Jennie Paulei. 

- Cine merge cu mine sa urce pe punte! racni Gaunt. Cobori 
scara scurta din peretele docului si sari pe punte, apoi întinse 
bratele în laturi. Nu-i asa ca-i o minune? îl pastrez ca pe o 
biju=terie. 

- Pe dracu'! exploda Jennie. Facu semn spre balustradele de 
alama care straluceau ca aurul în lumina soarelui. Am pierdut 
zile întregi frecînd la vechitura asta. 

- Cred ca feribotul e o idee buna. 

Orice, numai sa nu fie sechestrat la bordul iahtului Mayflower. 
Dumnezeu stie unde i-ar fi putut duce Gaunt o data cu fluxul — 
poate în estuar si apoi în largul Atlanticului. 

- Atunci trebuie sa mergeti pe poteca de coasta pîna în golf, 
le striga Gaunt. E ora de reflux. Drum bun... 

în timp ce Tweed se îndrepta spre treptele care duceau la 
poteca, Newman si Paula îi vazura pe Butler si Nield aparind ca 
din pamînt. Cei doi îl însotisera pe Tweed de la hotel si se 
facusera nevazuti în momentul în care seful lor se întîlnise cu 
Paula. 

Toti sase începura sa urce poteca abrupta care începea 
din—colo de trepte. Paula observa ca Philip Cardon continua sa- 
si tina sacul de pinza atîrnat pe umar. Nu se dezlipise de el tot 
timpul cît sezusera în barul de la Old Custom House. 

- Philip, ce comori ai în sac? îl întreba Paula, pasind alaturi 
de el. 

- Diverse. Ne-ar putea fi de folos. Nu se stie niciodata. Nu 
uit cîte s-au întîmplat pîna acum în linistitul Cornwall. Numarul 
victimelor a ajuns la zece. Opt la conac. Apoi Celia Yeo. Aseara 
Tweed mi-a relatat despre telefonul primit ieri de la Buchanan. 
Deci adevaratul postas a fost gasit lînga Five Lanes, cu gitul 
taiat. Cornwall pare a fi un tinut foarte ospitalier. 

Zece, repeta în gînd Paula cu un aer mohorit. Zece cadavre pîna 
acum, daca o puneau la socoteala si pe biata Celia Yeo, care 
zacea la poalele stîncii High Tor. Trebuia neaparat sa-i 


poves-—teasca lui Tweed despre „plimbarea" aceea, de îndata 
ce-i va putea vorbi între patru ochi. 

Continuara sa urce sub un soare orbitor, pîna cînd pierdura din 
ochi oraselul, ramas undeva în stînga, la poalele pantei 
înverzite. în dreapta lor, marea era ascunsa vederii de un gard 
viu stufos, aflat ceva mai jos. în sinea ei, Paula înca numea 
estu—arul „o mare": pentru ea nu semana deloc a fluviu. 

Un panou pe care scria SPRE FERIBOT indica o poteca 
laturalnica serpuind la vale. Cararea ducea la un sir de trepte 
late din piatra, care coborau abrupt spre un mic golf înconjurat 
de pereti de stînca aproape verticali. Tweed aprecie ca 
traversarea pîna la Rock va dura doar doua minute, fara sa-si 
dea seama ca destinatia parea aproape doar din pricina aerului 
extrem de curat. 

Scarile se sfirseau într-un mic golf, izolat de lume prin pereti 
verticali de granit. Paula arunca o privire peste umar, apoi îsi 
croi drum spre mal printre pietroaie pe care risca oricînd sa-si 
scrinteasca gleznele. La baza stîncilor se vedeau scobituri adînci 
si întunecoase care se pierdeau în maruntaiele de granit ale 
coli—nei. Nu-i placea golful. Atmosfera i se parea stranie, iar ei 
erau singurii pasageri în asteptarea feribotului care se apropia 
de mal. 

Tweed duse binocilul la ochi, îndreptîndu-l spre casa veche, 
îngusta si înalta, aflata undeva la jumatatea pantei de pe tarmul 
Rock. La o fereastra de la etaj vazu o lumina strafulgerind de 
cîteva ori. 

- Cineva de pe tarmul celalalt trimite un semnal, spuse el cu 
un aer sumbru. 

- Nu-i decit soarele reflectat în vreo oglinda, interveni 
New—man. 

- A fost un scurt semnal Morse facut cu o lampa, insista 
Tweed. O serie de sclipiri lungi, urmate de altele scurte. Mai 
tîrziu am sa-ti povestesc de unde stiu... 

Feribotul ancorase. Paula se întreba cum aveau sa urce la bord. 
Feribotul era o ambarcatiune mica, avind o capacitate de numai 
doisprezece pasageri. Cabina timonei arata ca o cusca 
amplasata la prova, abia de vreo doua ori mai mare decit cabina 
telefonica de lînga Old Custom House, din care vorbise Tweed. 
Doar doi calatori mai vîrstnici traversasera dinspre Rock. 


Feribotul se îndrepta spre tarm cu prova înainte. Unul din cei doi 
marinari cu trasaturi aspre sari pe tarm, trase o pasarela de la 
bordul vasului si o sprijini de tarm, ca pasagerii sa poata cobori 
pe ea. Cei doi calatori coborîra pe rînd, ajutati de mari—narul de 
pe tarm. 

Tweed urca primul la bordul micii ambarcatiuni. Neluînd în 
seama mîna care i se intindea, parcurse pasarela cu pas vioi si 
puse piciorul la bord. Pasagerii sedeau în picioare sau pe 
banchete de lemn, cu spatele la copastie. 

Paula se aseza lînga Tweed si-l privi cu atentie. Parea foarte 
încordat. Paula stia ca sefului ei nu-i placeau vapoarele si ca nu- 
si luase pastilele care atenuau raul de mare. 

-Te simti bine? întreba ea în timp ce feribotul se desprindea de 
tarm. 

- Ne-am putea afla în mare primejdie, îi preveni Tweed pe 
Cardon si pe Newman care sedeau alaturi. 

- Am si pornit, îl linisti Paula. Traversarea nu dureaza mult. 
Doar citeva minute. 

- Cel putin cinci, daca nu mai mult, preciza Cardon. 
Desfacu sacul voluminos agatat de umar. In timp ce înaintau 
prin canalul îngust dintre stînci si malul nisipos, Cardon îsi 
strecura o mina în sac si ramase cu ea ascunsa acolo. Paula se 
întreba ce avea în bagaj. O arma? 

Cei doi marinari se înghesuisera în cabina timonei, iar capitanul 
privea drept înainte, stînd cu mîinile înclestate pe cîrma. 
Ajunsera în capatul malului nisipos $i imediat capitanul rasuci 
timona. Paula vazu marea care-i despartea de plaja Rock. Oare 
unde vom acosta? se întreba ea. 

- Ce priveliste! exclama Newman în clipa urmatoare. 
înaintau spre Rock prin mijlocul estuarului. Spre nord, 

printre doua promontorii, se vedea largul Atlanticului. Chiar în 
centrul fisiei de ocean se ridica o stînca uriasa si ascutita, de 
forma unui vulcan. Ici-colo apa sclipea orbitor în lumina 
soare-—lui. O briza rece si patrunzatoare încretea suprafata 
albastra. 

- Ajungem în curind, îl încuraja Paula pe Tweed. 

- Asa sper si eu, spuse Newman cit se poate de serios. 

Se lasa pe spate, ca sa priveasca dincolo de cabina timonei. 
Brusc, dinspre ocean aparu o barca mare cu motor. Venea spre 
ei în mare viteza, cu prova ridicata mult deasupra apei. Barca 


facu un ocol, lasînd în urma o dîra de spuma care se întindea 
pîna spre Atlantic. Newman îngheta. îsi strecura mîna în 
interi—orul canadienei, apoi o retrase. Niciodata n-ar fi reusit sa 
nimereasca o tinta care se deplasa cu asemenea viteza. Toti 
auzira cuvintele capitanului, un amestec de furie si neliniste, 
adresate marinarului de lînga el. 

- Nebun de legat! N-am mai vazut barca asta pîna acum... 
Paula înlemni, apoi simti palma lui Tweed strîngind-o cu putere 
de încheietura miinii. Ridica privirea catre el. Tweed sedea 
nemiscat, perfect relaxat. | se paru ca descifreaza pe figura lui o 
expresie de satisfactie, dar asa ceva ar fi fost cu neputinta. 
Tweed privi scurt spre Butler care sedea în fata lui. Barca cu 
motor gonea naprasnic în directia lor. 

Butler încuviinta din cap spre Cardon. Paula se uita si ea la 
Philip. Acesta îi raspunse lui Butler cu un semn identic, aproape 
insesizabil. Newman îl privea tinta pe capitan, aflat în cabina 
timonei. Miinile acestuia se înclestasera pe cîrma. Vira putin 
spre stînga, spre babord, manevra care se dovedi gresita. Capi- 
tanul paru sa intre în panica. încerca zadarnic sa se înapoieze la 
tarmul lasat în urma, dar virajul îi scoase exact în calea barcii cu 
motor, care, din cîte vedea Paula acum, era o ambarcatiune 
uriasa. 

Tweed scoase binoclul lui Newman, pe care-l tinuse în pro-priul 
sau buzunar. Cardon, care privea cînd la cabina timonei, cînd la 
barca cu motor, lua binoclul din mîinile lui Tweed. Ca si 
Newman, îl socotea pe capitan un om care nu-si pierdea 
cumpatul cu una-cu doua. 

Cardon îndrepta binoclul spre barca cu motor, care îsi mo- 
dificase directia si acum venea spre ei dintr-o parte. La volan 
vazu o singura persoana. O silueta bizara, cu cagula si ochelari 
de scafandru. Nici vorba sa-si dea seama cine era. Cu mîna 
stînga, Cardon puse binoclul înapoi pe genunchii lui Tweed. Viri 
amîndoua mîinile în sacul de pînza, sub ochii Paulei, care-i 
urmarea toate miscarile. 

Pe masura ce barca se apropia, zgomotul motorului devenea 
asurzitor. Paula îsi înclesta degetele prin manusi. Aveau sa fie 
zdrobiti, facuti farime, azvirliti în apa, care în februarie era 
probabil înghetata. Nield îsi duse calm o tigara la buze, fara s-o 
aprinda. 

- Capitanul stie ce face, sopti Tweed la urechea Paulei. 


- Vezi sa nu te cred, raspunse ea rastit. 

In cele cîteva secunde dinaintea groaznicului impact, capitanul 
rasuci brusc timona spre tribord, abatîndu-se din calea barcii cu 
motor. Exact în ultimul moment. Paulei i se paru ca prova uriasa 
a monstrului se ridica deasupra lor, ca într-o secventa din filmul 
Falci. îsi înclestase mîna pe balustrada din spatele ei, asteptînd 
cumplita izbitura. 

Barca cu motor trecu la citiva centimetri de babordul 
feri—botului. în aceeasi clipa, Cardon arunca grenada, careia îi 
scosese cuiul. Grenada ateriza exact în spatele siluetei cu casca 
de scafandru. Imediat, Cardon începu sa numere, cu ochii la 
Paula. 

-Unu... Doi... Trei... Patru... 

La „Patru", Paula simti impulsul de a se întoarce spre pupa 
feribotului, care se legana violent din pricina siajului lasat de 
barca cu motor. Tweed si ceilalti priveau tinta în aceeasi 
directie. 

Rasuna o explozie asurzitoare. Pret de o secunda barca cu 
motor se rasuci în semicerc, gata sa se napusteasca din nou 
asupra tintei. în clipa urmatoare, cînd se auzi bubuitura, barca 
se despica în doua si prova se înalta spre cer. Paula încremeni 
cu ochii la gigantica tromba de apa, tisnita spre cer la fel ca 
'mmo' ~ *>GGV 

CRAI OV. 

gheizerul din Parcul Yellowstone, antrenlnd obiecte sinistre, 
bucati din barca sfarimata. 

Apa bolborosi cîteva clipe în locul în care fusese nimicita barca, 
apoi se linisti. Doar cîteva valurele mai încreteau oglinda marii. 
Tweed era convins ca nimeni din echipaj nu-l vazuse pe Cardon 
aruncînd grenada, toti fusesera preocupati sa scoata feri—botul 
din calea dezastrului în ultimul moment. Capitanul îl lasa pe 
celalalt marinar la timona si iesi din cabina. Primele lui cuvinte 
confirmara banuielile lui Tweed. 

- îmi pare rau, oameni buni. Am mai avut de-a face cu ast- 
fel de nebuni. îi amuza sa-mi sperie pasagerii. Dar de data 
aceasta nu stiu cine a fost. A facut explozie benzina. S-a mai 
întîmplat si altadata. Tineri idioti, care dau o groaza de bani pe 
vedete rapide - vor neaparat viteza - si apoi nu mai au bani ca 
se le întretina. Am sa va retumez costul biletelor... 


- Nici vorba! protesta categoric Tweed. Un bilet dus-întors 
pîna la Rock nu costa decit o lira de persoana. în plus, ne-ai sal- 
vat viata, gratie priceperii dumitale de navigator. 

- Daca asa doriti... Capitanul se încrunta. Niciodata n-am 
vazut un rezervor de combustibil sa explodeze cu asemenea 
pu-=tere. Oricum, era o ambarcatiune mare. Acostam imediat... 
11 

Coborira de pe feribot în acelasi fel, pe pasarela improvizata, cu 
marinarul alaturi, gata sa le întinda mîna. Paula nu se sfii sa 
apuce mîna care i se oferea: dupa recenta experienta, simtea ca 
n-o mai tin picioarele. 

- Vedeti prajina aceea cu un drapel în vîrf? striga în urma lor 
capitanul. Cînd doriti sa va întoarceti, asteptati în locul în care 
va fi mutat drapelul. Peste o ora începe refluxul. 

Tweed coborise pasarela fara sa se ajute nici de aceasta data de 
mîna întinsa a marinarului. Talpile i se scufundara în nisipul pîna 
nu de mult acoperit cu apa. înainta cu greu pîna la rampa care 
ducea dincolo de plaja, pasind ca pe un burete urias. Paula si 
Newman îl ajunsera din urma. Cei trei însotitori ai lor veneau 
pastrînd o oarecare distanta, apoi se împrastiara în diferite 
directii, cu ochii la pînda. 

- Ai un aer satisfacut, îl mustra Paula pe Tweed. 

- îmi pare rau. Pur si simplu, sînt multumit ca instinctul nu 
m-a înselat. 

- Ce instinct? întreba Newman. 

- Ca dusmanul ne-a luat urma la Padstow. 

- Ai vreo dovada în acest sens? insista Newman. întot- 
deauna îti bazezi teoriile pe argumente. 

- Azi-noapte n-am putut dormi. Dupa cum stiti, fereastra de 
la dormitorul meu ofera o vedere panoramica asupra estuarului 
si tarmului. Bob, n-ai uitat ca mi-ai împrumutat binoclul. 

- Asadar, ai vazut ceva? 

- Oh, da, am vazut ceva, chicoti Tweed, aparent 
neimpre-—sionat de faptul ca scapasera ca prin urechile acului 
de la o moarte sigura. Am vazut ceva. Am stins lumina si am 
tras drape-—ria în laturi. Nu peste mult timp am vazut semnale 
luminoase venind de undeva de aici. Rosu, verde si iar rosu. 
Codul Morse, însa mesajul era cifrat, daca întelegeti ce vreau sa 
spun. Un sir de litere fara sens, asa ca nu i-am putut descifra 
semnificatia. Dar am putut ghici. 


- Si ce anume ai ghicit? îl întreba nerabdatoare Paula. 

- Ca persoana de la Rock informa pe cineva din Padstow 
despre sosirea noastra la Metropole. Aceasta a fost prima etapa 
a localizarii noastre. 

- Si cea de a doua etapa? 

- Aceea a fost lumina pe care am observat-o din golf, în 
timp ce asteptam feribotul. Probabil ca semnalul dadea de stire 
barcii cu motor - care se gasea undeva în larg, imediat dincolo 
de estuar - ca ne vom îmbarca pe feribot. 

- Mi se pare neconvingator, obiecta Newman. Asta pre- 
supune ca cineva a tinut feribotul sub supraveghere ore întregi. 
Era foarte posibil sa nici nu venim încoace. 

- Atunci, poate supravegheau cu binoclul docul interior, de 
aici, din Rock. Indivizii acestia nu lasa nimic pe seama 
întîmplarii. Dupa plecarea noastra, poate ca la catargul iahtului 
Mayflower III a fost înaltat un stegulet de semnalizare. Tii minte 
cine a fost cu ideea sa luam feribotul? 

- Gaunt! scrisni Newman. A asteptat pîna ne-a convins sa 
traversam la Rock, apoi a arborat steguletul, dînd de stire 
per—soanei care astepta aici, indiferent cine era aceasta. 

- Azi-noapte am identificat cu binoclul locul din care venea 
semnalul luminos. 

Tarmul de la Rock era pustiu; era acolo o atmosfera care îti 
dadea impresia ca esti izolat de lume si care o tulbura profund 
pe Paula. Tweed porni în fruntea grupului si, parasind plaja 
îmbibata de apa, pasi pe rampa de beton terminata cu trepte de 
lemn. Coti la stînga, îndepartindu-se de cele cîteva case care 
constituiau localitatea Rock. Ajunsera într-o cariera parasita, 
dupa toate aparentele folosita drept parcare pe timpul 
sezonului, în amfiteatrul sumbru, împrejmuit de pereti de granit, 
nu se vedea nici o masina. 

- Nu aratati cu mîna si nici nu priviti într-acolo, îi avertiza 
Tweed. Azi-noapte am vazut semnalul venind din casa aceea 
ciudata, cocotata deasupra noastra. Primul etaj, fereastra din 
dreapta. 

Paula se uila în jur, ca si cum ar fi admirat privelistea. Casa era 
cel putin ciudata. De-a dreptul stranie, se gîndi fata. Izolata 
aproape de virful pantei abrupte, arata ca o constructie 
victo—riana, din care jumatate parea a fi fost retezata si 
îndepartata în vremuri de mult apuse. 


înalta si îngusta, construita din piatra cenusie, casa avea un 
singur fronton, în colt, terminat cu o turela. Parea parasita, si 
Paula se gîndi ca niciodata nu vazuse ceva mai sinistru. Arata ca 
un decor din filmul Psycho al lui Hitchcook. 

- Vom urca pîna acolo, s-o cercetam putin, spuse Tweed, în 
timp ce Butler venise lînga ei, la umbra peretelui de granit. 

- Care-i obiectivul? întreba scurt garda de corp. 

- Casa aceea înalta de deasupra noastra. Mergem s-o 
vedem mai îndeaproape. 

- Le dau de stire lui Nield si Cardon. Ne vom împrastia în 
trei directii. Eu voi veni din spate, ceea ce înseamna ca va trebui 
sa fac putin alpinism. 

Tweed se îndrepta spre cele cîteva trepte grosolane care 
duceau afara din cariera, pîna la o poteca serpuita. Urca atit de 
repede, încît Paula si Newman se vazura nevoiti sa se grabeasca 
pentru a tine pasul cu el. Newman îsi vîri pistolul Smith & Wes- 
son la curea. 

- Ce tinut îngrozitor! spuse Paula cînd ajunsera cam la 
jumatatea distantei pîna la casa. 

Panta abrupta era stearpa, iar în dreapta se vedea o padure 
deasa de brazi piperniciti care se leganau deasupra asezarii 
de—numite Rock. Trunchiurile erau frinte, aplecate în partea 
opusa oceanului, cu crengile rasucite în pozitii stranii, ca niste 
brate schilodite. Acum cînd ciîstigasera altitudine, briza 
oceanului le biciuia obrazul. Nu era de mirare ca brazii erau atit 
de mutilati. Dincolo de carare se vedeau smocuri de iarba înalta, 
iar tufele cresteau haotic, hartuite de ani de zile de vinturile 
salbatice. 

- Ce priveliste extraordinara! exclama Newman, oprindu-se 
din mers. 

Vîntul sporise în intensitate si se vedea Atlanticul. Stateau toti 
trei laolalta în bataia vîntului biciuitor. Valuri cu coame 
înspumate se napusteau cu zgomot pîna în cele mai îndepartate 
puncte ale estuarului, spargindu-se la baza promontoriului estic 
si azvirlind spre cer puzderie de stropi albi. Alte talazuri 
înain=tau în interiorul estuarului. 

Tweed îsi lua ochii de la ele si privi pîna departe în cealalta 
parte a estuarului. Zidurile compacte si cenusii ale oraselului 
Padstow se ridicau asemenea meterezelor unei fortarete 
gigan-—tice. Hotelul Metropole se înalta mult deasupra orasului 


si Tweed întelese cum de vazuse atit de clar semnalul luminos 
din casa de pe culme. 

- Sa mergem, îsi îndemna el echipa. 

Cararea îngusta serpuia dintr-o parte în alta, asa ca înaintarea 
era dificila. Acum se gaseau aproape de casa cea înalta si 
îngusta care, vazuta de aproape, avea un aer si mai parasit. Trei 
trepte duceau pîna în fata intrarii adapostite sub un portal. Nu 
exista gradina, nici gard: nimic care s-o izoleze de natura 
salbatica din jur. în clipa urmatoare Tweed vazu ca se putea 
ajunge acolo si cu masina. Un drumeag lat si nisipos cobora 
coasta muntelui, pierzîindu-se dupa o cotitura. 

Butler aparu brusc din spatele cladirii. Tocmai îsi vîra în buzunar 
trusa de scule de care nu se despartea niciodata. 

- Nu-i nimeni aici, raporta el. înauntru nu exista nici mobila, 
nici covoare. 

- As vrea sa vad si eu interiorul casei, spuse Tweed. 

- Atunci, vino cu mine. Cineva a lasat o fereastra deschisa 
în spate, spuse el cu o figura imobila. 

Cardon aparu pe o movilita, ceva mai sus de casa, si le facu un 
semn scurt cu mîna. Nield se ridica din spatele unui piîlc de tufe 
dese aflate în apropierea casei. 

- Au instalat avanposturi ca sa ne tina sub supraveghere, 
comenta Newman în timp ce-l urmau pe Butler în spatele casei. 
Paula cerceta cu privirea fereastra pe jumatate ridicata. Linga 
cîrligul din interior, lasat în pozitia deschis, se vedeau urme de 
cizme de calarie. Fata i se adresa lui Butler cu prefacuta 
asprime: 

- Ai intrat prin efractie? E împotriva legii, Harry. 

- Deci, cineva a ajuns aici înaintea noastra, replica, zimbind, 
Butler. 

Tweed se apleca sa încalece pervazul si sa se strecoare 
înauntru. Butler intra imediat dupa el, urmat de Paula. Butler 
duse un deget la buze. 

-Pare pustie, îi preveni el în soapta. 

Stînd linga Newman, Paula cerceta podeaua veche, per-vazurile 
si consolele, cu ochiul expert al gospodinei. Praful parea nesters 
de foarte multa vreme. Se opri înainte de a pasi pe cori—dorul 
îngust, iar Tweed, Butler si Newman urcara în fuga treptele 
primitive din lemn. 


Scîndurile podelei de pe coridor erau perfect curate, fara urma 
de praf. Paula se încrunta si începu sa urce încet scara. Fiecare 
treapta era la fel de curata. Narile ei sesizara un miros cunoscut. 
Placut si inconfundabil. 

Tweed intrase în dormitorul din fata, situat pe partea stinga a 
casei. Scoase din buzunar binocilul lui Newman, se duse în fata 
geamului curat al ferestrei si duse binocilul la ochi. Fereastra 
apartamentului sau de la Hotelul Metropole se vedea incredibil 
de aproape. 

- De aici a fost trimis semnalul luminos aseara, spuse el. 

Ai observat podeaua? îl întreba Paula din spate. 

- Nu, eu... 

- Barbatii nu observa nimic, îl tachina ea. Camera pe care 
am vazut-o, cînd am intrat prin spate, mirosea a mucegai si era 
plina de praf. Priveste podeaua de aici: a fost frecata, probabil 
chiar în ultimele douazeci si patru de ore. Usa de aici era 
închisa? 

-Da. 

- De aceea e atit de puternic mirosul detergentului între- 
buintat: Flash lichid. Se simte atît pe scari, cît si pe coridor. 

- Ce motiv ar fi avut sa curete atit de bine locul? întreba 
Butler. 

- Poate ca sa stearga amprentele, opina Newman, uitîndu- 
se la Paula. Urme de talpi cu tinte. Bocanci de alpinism. 

- Daca spui tu... zise Butler, nedumerit. Se întoarse catre 
Tweed. Vrei o dovada ca ai ramas un detectiv la fel de bun? Vino 
cu mine. 

- Imediat. Tweed se aplecase peste un capat al pervazului. 
Fac si eu ca Sherlock Holmes. Aici este un fragment de trabuc 
ars, cu scrumul aproape intact. Exista si o mica arsura, în locul 
în care a fost pus trabucul cît timp fumatorul mînuia lampa de 
semnalizare. Paula, da-mi un saculet de plastic pentru probe. 
Paula deschise fermoarul unei despartituri a posetei de umar, în 
care tinea în permanenta citiva saculeti de polietilena auto- 
colanti. Tweed îsi scoase briceagul si, luînd cu mîna cealalta 
punga de plastic de la Paula, se sluji de briceag pentru a culege 
scrumul de pe pervaz si a-l pune în saculet, pe care îl lipi si îl 
întinse fetei. 

- Avem experti care pot identifica scrumul de tigara. Pe cine 
am vazut noi de curînd fumînd trabuc? 


- Vreti sa vedeti ce am gasit eu? îl întrerupse Butler. Atunci 
veniti cu mine... 

îi conduse la parter, înapoi în camera în care mai intrasera. Sari 
afara pe fereastra si se duse la un sopron lipit de peretele 
posterior al casei. Acolo se vedea un lacat mare si nou atîmînd 
deschis de un inel de fier. 

- Presupun ca l-ai gasit asa? îl întreba Paula. 

Butler zîmbi larg, lua un inel de chei din buzunar si începu sa le 
zornaie. Deschise cu piciorul usa grea de lemn, se trase înapoi si 
le facu semn sa intre, totodata întinzindu-i lui Tweed o mica 
lanterna. Paula se întreba ce mai ascundea Butler prin 
buzunarele fara fund ale hainei de comanda. 

- Ma bucur sa constat ca ai avut dreptate, comenta Tweed, 
în timp ce Paula pasea spre el. 

îndrepta raza lanternei catre lampa mare de alama pusa pe o 
lada grea de lemn. Se apleca si examina lampa, fara s-o atinga, 
apoi îsi îndrepta spatele. 

- Exista un filtru rosu si altul verde, ambele putînd fi 
mon-tate la lampa. Asta explica semnalele luminoase pe care 
le-am vazut de la fereastra apartamentului de la hotel. 

- Atunci trebuie sa aflam cine-i proprietarul acestei co- 
cioabe, decreta Paula. 

Tweed si Paula nu mai voiau sa auda de poteca pe care 
venisera. împreuna cu Newman, pornira la vale pe drumul nisi- 
pos care purta urmele recente ale trecerii unei masini. 

- Un vehicul cu tractiune pe patru roti, cum ar fi un Land- 
Ro- ver, spuse Newman. 

înainte de a parasi casa, Butler îsi pusese manusi chirurgi—cale 
si încuiase lacatul sopronului, apoi închisese fereastra de la 
intrare. Imediat dupa aceea se facuse nevazut, împreuna cu 
Nield si Cardon. 

- Le place sa puna în practica tot ce-au învatat, comenta 
Tweed la adresa lor. 

Stia ca cele trei garzi de corp nu se departasera prea mult, dar 
nici cel mai mic zgomot nu trada trecerea lor prin tinutul sterp si 
acoperit de ierburi. Tweed arata spre bratul de apa ramas în 
urma refluxului. începeau sa se formeze valuri. 

- Un lucru n-o sa-mi placa: drumul cu feribotul înapoi la 
Padstow. 


- Poate ca, între timp, hula s-a mai domolit, îsi dadu cu 
parerea Paula, fara sa creada un cuvînt din ce spunea. Probabil 
ca vara vezi aici o sumedenie de ambarcatiuni. 

în canalul cel îngust se vedeau cîteva barci ancorate de ba-lize 
si înfasurate în plastic albastru, ca sa le protejeze de vitregi=ile 
naturii. Altele zaceau pe fisia lunga de nisip care se întindea 
dincolo de estuar. Mai multe ambarcatiuni dadeau încet tîrcoale 
locului în care explodase barca cu motor. Paula era la fel de 
uimita de fluviul care disparuse. 

- Ca si cum ceva mai încolo ar exista un dop urias care, o 
data scos, lasa sa se scurga toata apa, spuse ea. Se uita la 
Tweed. Ne-a folosit la ceva drumul pîna aici? 

- Fara îndoiala. Mi-a procurat noi piese ale mozaicului pe 
care încerc sa-l construiesc în minte. 

Drumul cobora si mai abrupt. în dreapta vazura cararea care 
ducea la cariera transformata în parcare. La intrarea unei 
vilisoare o femeie îmbracata cochet scutura o patura. Tweed se 
opri. 

- lertati-ma, stiti cumva a cui e casa din capatul acestui 
drum? 

- A unui anume Gaunt. Locuieste undeva în Bodmin Moor. 

- S-ar putea sa ma intereseze casa, minti binevoitor Tweed. 
Pare pustie. Presupun ca acest domn Gaunt nu vine niciodata 
aici. 

- Din cînd în cînd mai vine cîte cineva. De pilda, azi-noapte. 
Aveam televizorul deschis, dar am auzit o masina urcînd în=tr- 
acolo dupa lasarea întunericului. 

- Va multumesc pentru informatie. 

- Eu nu m-as gindi sa cumpar ruina aceea, îl preveni femeia. 
Noi am cumparat casuta asta vara. Sa nu faceti aceeasi 
greseala. Noi am facut-o, iar acum am vinde-o si am pleca chiar 
mîine, daca ar fi posibil. E un loc sinistru. Rock consta doar dintr- 
un hotel vechi, ceva mai departe pe sosea, si citeva case. N-ai 
de unde sa-ti cumperi cele zilnice. Trebuie sa merg pîna la 
Padstow cu feribotul acela blestemat. Nu va îngropati în 
vagauna asta. 

- Ati folosit cuvîntul „sinistru", îi reaminti Paula. 

- Din cînd în cînd se vad lumini în casa pe care tocmai ati 
vizitat-o. Nu lumini de camera. Ca si cum cineva ar umbla prin 
casa cu lanterna. Pe mine ma trec fiorii. 


- Va multumim pentru sfat. Fiti convinsa ca vom tine cont 
de spusele dumneavoastra, o asigura Tweed. 

Astepta pîna cînd ajunsera în capatul potecii. Paula privi în 
lungul drumeagului pustiu care ducea spre asezarea Rock. 

- Pierdere de timp, spuse Tweed. Femeia ne-a oferit o 
descriere perfecta. Bob si cu mine am vizitat cîndva localitatea, 
cînd am ramas la Metropole o zi si o noapte. Ce cauti? 

Paula scormonea prin poseta. Cu un aer triumfator, scoase 
dinauntru o folie cu tablete albe. 

- Priveste! Pastile contra raului de mare! Mai încolo, pe 
sosea, e o pravalie care vinde bauturi nealcoolice, din cîte 
anunta steagul acela care se zbate în bataia vintului... 

Se asezara într-un refugiu de sticla cu vedere spre estuar. 
Tweed înghiti o tableta si bau o gura de suc de portocale. Paula 
se uita la ceas, cronometrind jumatate de ora. Acum apa fierbea 
ca într-un cazan. Cum femeia care-i servise se ocupa cu 
sterge-—rea tejghelei undeva în spatele lor, toti ramasera un 
timp tacuti. Apoi Newman deslusi un zgomot de motor care se 
apropia. 

- Da-mi binoclul, i se adresa el lui Tweed. 

Elicopterul cenusiu zbura la mica altitudine si venea dinspre 
Atlantic. Prin binoclu, Newman vazu în carlinga doi barbati, 
amîndoi cu casti si ochelari de protectie. Erau echipati la fel ca 
omul din barca cu motor. Femeia de la tejghea disparu în 
spatele unei usi, pe care o Irînti în urma ei. Ramasera singuri, 
asa ca puteau discuta. 

- O sa spuneti ca sînt paranoic, începu Newman, dar am 
impresia ca elicopterul ne cauta pe noi. 

- Faptul ar trebui sa ne îngrijoreze, raspunse calm Tweed. 
Asta înseamna ca cei cu care avem de a face dispun de un sis- 
tem de comunicare excelent. Echipajul elicopterului fie verifica 
daca feribotul a fost sfarimat... 

- Fie, interveni Paula, facîndu-si curaj ca sa-si alunge un 
fior, stie ca noi am scapat cu viata si, dupa cum a spus Bob, ne 
cauta. 

- Mai curind a doua varianta, încuviinta Newman. Feribotul 
tocmai se întoarce la Padstow. E în mijlocul fluviului. 
Continuará sa sada în tacere. Elicopterul cobori deasupra 
feribotului, îl survola de cîteva ori, apoi zbura spre tarm, peste 


Rock. Paula îsi dadu seama ca ramasese nemiscata, desi cei din 
elicopter nu aveau cum sa vada in interiorul cafenelei. 

- Si copilotul se foloseste de binoclu, le spuse Newman. 
Nici nu termina bine de vorbit ca auzira elicopterul chiar 
deasupra lor. Huruitul aparatului stîrnea ecouri pîna departe. 
Newman se ridica si arunca o privire pe fereastra din dreapta 
lui. Acum puteau auzi elicopterul chiar deasupra capului. 
Newman se aseza din nou. în clipa urmatoare elicopterul aparu 
din nou, survola estuarul, apoi se îndrepta spre Atlantic si 
huruitul lui se pierdu în departare. Paula rasufla usurata. 

- A cercetat casa veche, pe care am explorat-o mai înainte, 
le dadu de stire Newman. 

- Atunci într-adevar ne cauta pe noi, spuse întunecata 
Paula. Cum de stiu atit de multe? Ma simt ca o gînganie sub 
lentila unui microscop, fiecare miscare a noastra e anticipata, 
suprave—gheata. E bizar, îti macina nervii. 

- Dar, în acelasi timp, au comis o greseala tactica majora, 
prin faptul ca s-au deconspirat, raspunse Tweed. Vad ca feri- 
botul a pornit încoace, asa ca ar fi mai bine sa pornim spre locul 
de ancorare de pe plaja, oriunde ar fi el. începe fluxul. 

Abia iesira în strada ca Butler, Nield si Cardon îsi facura aparitia 
din terenul din spatele cafenelei. Toti trei îsi periau hainele. 

- V-a vazut elicopterul? se repezi Newman. 

- Ce întrebare! îi raspunse la fel de repezit Butler. în clipa 
urmatoare schimba tonul. larta-ma. Nu, nu ne-a vazut. Eram 
culcati pe spate sub niste tufe si maracini. Noi l-am vazut, l-am 
auzit venind, dar el nu ne-a observat. 

- Mare mizerie! bombani Nield, care de felul lui era foarte 
îngrijit. Purta un costum elegant de lucru. Apropo, tipul de lînga 
pilot avea binoclu. A cercetat îndeosebi casa cea veche din vîrful 
pantei, în care ati intrat voi. 

- Stim, îi raspunse Tweed. 

luti pasul si se îndrepta spre spatiul din gardul viu, apoi cobori 
rampa catre plaja. Prajina cu steagul care indica punctul de 
acostare era mai aproape de rampa decit cînd debarcasera de 
pe feribot. Oare cînd se întîmplase acest lucru, cu o zi în urma? 
se întreba Paula. Avea sentimentul ca trecuse multa vreme. Si 
de ce era Tweed atît de multumit de diabolica lor excursie la 
Rock? 

12 


- Ce spectaculos! exclama Paula. 

în timp ce feribotul salta pe valuri si seara se lasa putin cite 
putin, oceanul începea sa cucereasca treptat tarmul. Atlanticul 
cotropea plaja nisipoasa, care se micsora vazind cu ochii. 
Ramase surprinsa - si rasufla usurata - cînd feribotul ajunse în 
apropiere de malul orasului Padstow, trecînd pe lînga golful 
sin—guratic în care se îmbarcasera. 

- Acum, ca nivelul apei a crescut destul de mult, vom 
acosta în port, îi spuse Newman. 

Canalul îngust pe care-l lasasera in urma la venire era acum 
mult mai lat. Ajunsera la picioarele unui sir de trepte, pe partea 
exterioara a digului. Tweed puse piciorul pe prima si se opri, ca 
s-o ajute pe Paula. 

- Ai grija! îi spuse el. Treptele n-au balustrada decit pe 
partea dinspre perete. 

Paula se prinse de balustrada si pomi în urma lui pe scari. 
Arunca o privire în stînga si imediat întoarse capul. în partea 
aceea nu era balustrada si malul se prabusea brusc în fluviu. 
Ceva mai sus exista balustrada de amîndoua partile, ceea ce o 
facu sa se simta mai în largul ei. Pasi pe dig, merse doi pasi, 
apoi se opri, facînd ochii mari. 

- S-a deschis ecluza spre docul interior. 

- Pentru ca nivelul fluviului este acum egal cu cel al apei din 
interiorul docului, îi explica Tweed, stergindu-si ochelarii cu 
batista. 

- Dar a disparut! 

- Ce a disparut? întreba Tweed, punîndu-si din nou ochelarii. 
- lahtul Mayflower. 

- A ridicat ancora imediat ce s-a dat drumul la ecluza, le 
spuse un marinar care statea sprijinit de zid. Cred ca n-o sa-l 
vedem prea curind. 

- Ce te face sa crezi? întreba ea. 

- Cantitatea de provizii pe care au luat-o la bord. O multime 
de pungi frigorifice. Probabil ca frigiderul si congelatorul sînt 
pline ochi. 

- Cine era la bordul iahtului cînd a pornit în larg? 

- Seniorul Gaunt se afla la cîrma... 

- Mai era cineva la bord? 

- N-as putea sa spun... 


Marinarul se îndeparta, ca si cum si-ar fi dat seama ca deja 
vorbise prea mult. Ceilalti îi ajunsera din urma pe Tweed si 
Paula. Cum ecluza era deschisa si nu exista nici un pod, erau 
nevoiti sa ocoleasca toate cheiurile care încercuiau docul. 

- Sînt într-adevar surprinsa, spuse Paula. Cum a plecat 
Gaunt asa în graba, fara sa ne sufle o vorba la bar? 

- Pe mine nu ma surprinde deloc, replica Tweed. Dar n-am 
nici o îndoiala ca ne vom reîntilni cu Seniorul Gaunt. 

Tweed anunta ca voia sa dea un telefon strict confidential lui 
Howard si intra în cabina telefonica. Paula se duse la bar, 
împreuna cu Newman si Cardon. Butler si Nield ramasera afara, 
postîndu-se în asa fel, încît sa poata tine cabina sub observatie. 
Tweed forma mai întîi numarul conacului din Surrey. Howard 
raspunse imediat. 

- Ai facut ceva progrese? Ai vesti mai concrete? întreba el 
cu sufletul la gura. 

- îti pot spune unde ne gasim - în inima salbaticiei - si ca 
sîntem urmariti zi si noapte. Presupun ca si tu... 

- Dar cine-i în spatele acestei operatiuni? întreba vehement 
Howard. Am încercat din nou sa dau de primul-ministru. Nici o 
sansa. Ne-a lasat de izbeliste. 

- Dar Crombie? Cu el mai tii legatura? 

- Da, Dumnezeu sa-l binecuvînteze. îmi telefoneaza cu 
regularitate si-mi da raportul. Trebuie dat deoparte un morman 
întreg de moloz. Deocamdata nici urma de seiful despre care ai 
pomenit. 

- L-au scapat din vedere pe Crombie, spuse cu sumbra sa- 
tisfactie Tweed. încearca sa prinzi pe cineva în lat, întotdeauna 
ramîne o veriga slaba. Asculta-ma cu atentie, Howard. Vreau sa- 
i telefonezi lui Crombie si sa-i spui ca, în momentul în care 
gaseste seiful, sa-l ascunda bine si sa te anunte neîntîrziat. De 
îndata ce afli ca a fost descoperit, trimite masina blindata sa-l ia 
si sa-l transporte pîna la tine. Ai înteles? 

- îl sun imediat ce terminam de vorbit. Toti ne simtim aici 
ca la capatul lumii, Tweed. Azi am încercat de trei ori sa-l 
contactez pe primul-ministru. De fiecare data am fost 
obstructionat. Ne-a lasat de izbeliste, repeta el. 

- împaca-te cu gindul, Howard. Exact asta a facut... 

în continuare Tweed îi telefona lui Jim Corcoran la aero-portul 
din Londra. Si de asta data fu nevoit sa-l convinga pe seful pazei 


sa faca ceea ce-i cerea. în cele din urma, Corcoran accepta. 
Tweed îi multumi si-i spuse ca, într-o buna zi, va întelege ca 
facuse exact ce trebuia. 

Al treilea apel, cel mai scurt, fu la Aeroportul Newquay. Aici 
Tweed aranja unele lucruri, pe baza datelor oferite de fata de la 
receptie, apoi îsi sterse fruntea de transpiratie, iesi din ca—bina 
telefonica si intra în bar. Totusi, se simtea mai bine. Foarte 
curînd aveau sa intre în actiune. 

In bar era liniste. Tweed se duse lînga Newman, Paula si Cardon, 
care ocupau coltul izolat de la nivelul superior, în fata focului. 
Cînd Newman îl întreba ce voia sa bea, Tweed raspunse ca 
dorea apa minerala. 

- L-ai sunat pe Howard? întreba Paula. Mi-am închipuit. în ce 
stare de spirit era? 

- Se simte prins în cursa. Nu poate obtine legatura cu 
primul-ministru. Nu reuseste sa ajunga la el. 

- Asa ma simt si eu. Prinsa în cursa. 

- Curaj. Si fa-ti bagajul pentru miine la prima ora. înainte de 
plecare va trebui sa scapi de pistol. Trebuie sa-i previn si pe 
ceilalti. Fara arme. 

- Pe al meu am sa-l arunc în mare. Dar unde mergem? Mai 
exista vreun loc sigur pentru noi? 

- Unul singur. Acolo ne si ducem. E vremea sa descoperim 
cine se afla pe urmele noastre. Am sa-i atrag într-o capcana. 
Multumesc, îi spuse el lui Newman, care-i pusese în fata un 
pahar. 

Bau cu sete. Toate activitatile din ultima vreme îl 
deshidra-—tasera. 

- Am încercat sa ne dam seama cine se afla în spatele 
acestor tentative de a ne lichida, începu Newman. Raspunsul e 
cuprins într-un singur nume: Gaunt. 

- Pîna în prezent e o simpla supozitie, sublinie Tweed. Ai 
dovezi? 

- Gaunt i-a închiriat conacul lui Julius Amberg pentru diverse 
perioade de timp. Oricine ar fi cel care a organizat masacrul, 
stia ca bancherul va fi acolo. Cine ar fi putut sa-l informeze ? 
Gaunt. Am fost la un pas de a fi scufundati de barca aceea cu 
motor. Cine stia ca urma sa luam feribotul pîna la Rock'? Gaunt. 
Cine lipsea de la Conacul Tresillian cînd Celia Yeo a fost 
aruncata din vîrful stîncii High Tor? Gaunt... si Jennie. 


- Posibil. Tweed mai bau o înghititura de apa. Vrei sa 
insi—nuezi ca el a convins organizatia sa puna la cale 
amplasarea masinii cu explozibil la intrarea în sediul nostru? Dar 
Gaunt nici nu stie unde se gaseste... unde se gasea sediul SIS. 

- E greu de raspuns la aceasta întrebare, recunoscu New- 
man. Întîmplator, Butler si Nield au intrat aici separat dupa 
venirea ta. Butler s-a asezat într-un colt în spatele tau, de unde 
poate avea sub ochi întregul bar. Nield sta la taclale cu fata de 
la bar... 

Sprijinit de tejghea, Pete Nield glumea cu blonda de la bar. Cînd 
se convinse ca se împrietenisera îndeajuns, îi puse o între-bare. 
- Am auzit ca Seniorul Gaunt a plecat din nou în calatorie cu 
palatul lui plutitor. La bordul unui vas de croaziera ca acela ar 
putea traversa si Atlanticul. 

- Oh, asta nu cred. în America se duce cu avionul. îi place 
sa mearga de unul singur cu vasul în Europa, întelegi? 

- O excursie în batrinul si veselul Paris? insinua Nield. 

- Poate. Dar a pornit cu iahtul spre izvoarele Rinului. Am 
auzit ca într-o noapte a fost acolo si a baut pe saturate. 

- Totusi, e un tip simpatic, sonda terenul Nield. 

Fata tacu o clipa, continuînd sa lustruiasca un pahar. 

- între noi fie vorba, asta depinde de starea lui de spirit. 
Uneori e un tip de treaba, alteori te poate face una cu pamîntul. 
- Am auzit ca locuieste într-un conac superb din Bodmin 
Moor. Trebuie sa fie o zona foarte linistita. 

- Prea pustie pentru gustul meu. Mi s-ar face pielea de 
gaina... 

La întoarcere îi întîmpina amabilul si eficientul director al 
Hotelului Metropole, care i se adresa lui Tweed cu glas coborit. 
- M-am gîndit ca v-ar interesa sa stiti ca au întrebat de 
dum—neavoastra doi americani, domnule. Voiau sa afle cît 
ramîneti la hotel. Le-am spus ca nu am idee. 

- Locuiesc si ei la hotel? întreba repede Newman. 

- Nu, dar în acest moment sînt la bar. 

- Cred ca am sa ma duc sa vad ce-i cu ei... 

Newman pomi spre bar, în timp ce ceilalti asteptau liftul. Doi 
barbati înalti si solizi stateau în picioare la tejgheaua baru-lui, cu 
cîte un pahar în fata. Amîndoi purtau haine sport cadri-late si 
pantaloni de doc. Pe brat aveau balonzaide de fabricatie 
americana. Newman comanda un Scotch. Lînga el se gasea cel 


mai solid din americani, un barbat cu par negru si des, si cu 
sprincene groase, aproape îmbinate deasupra nasului spart. 

- Bautura dumneavoastra, domnule Newman, spuse 
bar—-manul, recunoscîndu-si clientul. Multumesc, domnule, 
adauga el, dupa ce Newman achita consumatia. 

- Newman? Robert Newman, corespondentul strain care-si 
vîra nasul unde nu-i fierbe oala? întreba americanul cel solid pe 
tonul cuiva care cauta cearta. 

- M-am retras din meserie, raspunse Newman, refuzînd sa 
se lase provocat. Asadar, am încetat sa-mi mai vîr nasul unde 
nu-mi fierbe oala, dupa expresia dumitale. 

- Vechile obiceiuri nu mor cu una, cu doua, comenta pe un 
ton agresiv americanul. 

îsi atinse paharul cu cotul si bautura se varsa pe tejghea. 
Bar-manul se grabi s-o stearga cu cîrpa. 

- Amice, continua americanul, mi-ai rasturnat paharul cu 
whisky. Acu' ce-ai de gînd? 

- Am sa-ti comand altul, raspunse amabil Newman. Te rog, 
da-i domnului alt pahar, se adresa el barmanului, punînd banii 
pe tejghea. 

- Se zice ca la un moment dat erai cineva, rînji americanul. 
Bine ca te-ai retras... se pare ca ti-a cam pierit curajul. 

- Amicul dumitale a lesinat. 

în clipa în care americanul întoarse brusc capul în stînga, spre 
însotitorul lui, care-l privea nedumerii, Newman îsi însfaca 
bautura si iesi din bar, pornind în sus pe scari. Adversarul era pe 
urmele lor. 

- Paula, am convocat consiliul de razboi. în camera mea. 
Daca abia ai iesit din baie, îti las zece minute sa te pregatesti. 
Paula puse în furca receptorul telefonului din camera ei de la 
etajul al doilea. Tonul lui Tweed era poruncitor, calm, hotarit. Nu 
era adevarat ca tocmai iesise din baie. Se înapoie la fereastra, 
fara sa aprinda lumina, si privi prin întuneric apele crescute din 
pricina fluxului. în lumina lunii bancurile de nisip semanau cu 
niste bucati de fileu de peste. Sub ochii ei fluxul le acoperi. 
Acum apa se întindea de la un tarm la altul, iar Porthilly Cove, 
care fusese o întinsa plaja de nisip, era acum sub apa. 
înfricosator, îsi spuse ea, coborînd scara. Oceanul era o forta 
careia nu i te puteai împotrivi. Facu o remarca similara si fata de 


Tweed, în clipa în care pasi în apartamentul lui. Newman intra si 
încuie usa. 

- Cu asa ceva ne confruntam si noi, spuse Tweed. O forta 
careia nu ne putem împotrivi. Puterea în forma ei extrema si cea 
mai neînduplecata. 

Cei de fata tacura. Erau toti acolo: Cardon, Butler, Nield erau 
asezati, iar Tweed statea în picioare în mijlocul încaperii 
spatioase, cu draperiile trase în spatele lui. Tweed se uita la 
Newman. 

- Povesteste-le despre întîlnirea de la bar. 

Toti îl ascultara pe Newman, care le relata cu glas încordat cele 
petrecute la bar. Ziaristul înclina sa nu acorde prea mare 
importanta incidentului. Paula ramase surprinsa ca Newman îsi 
pastrase cumpatul si nu se sfii s-o spuna cu glas tare. 

- A reactionat perfect, întari Tweed. Cei doi erau pe 
punc=tul de a pomi o cearta, probabil ca sa-l determine sa iasa 
afara împreuna cu ei. Daca aveau cutite asupra lor? 

- De ce ar vrea doi americani sa-l provoace la scandal pe 
Bob? insista Paula. 

- Dusmanul stringe cercul în jurul nostru. Este momentul pe 
care l-am asteptat. Vom iesi din încercuire. Ideea mea nebu- 
neasca în legatura cu persoana care s-ar putea afla în spatele 
atitor crime si distrugeri s-ar putea dovedi conforma cu reali- 
tatea. 

- Si cine ar fi dusmanul? nu se lasa Paula. 

- încearca sa-ti dai seama singura. Dispui de aceleasi date 
ca si mine. Recapituleaza tot ce s-a întîmplat. De la început. 

-La început a fost acel oribil masacru de la Conacul Tresillian... 
cînd si eu m-am aflat la un pas de moarte, îi reaminti ea. 

- Dar în afara de noi, cine a fost principala tinta? se grabi sa 
întrebe Tweed. 

- Julius Amberg, bancherul elvetian din Ziirich. 

- Acum gîndeste-te ce s-a întîmplat în urma cu cîteva zile în 
biroul meu din Park Crescent. Cînd Bob si Monica au primit o 
vizita neasteptata. 

- Da, e vorba de omul care a lasat un film si o înregistrare 
audio. Din cîte spunea el, erau doar copii. Originalele le-a 
pastrat asupra lui. 


- Ti-a scapat un amanunt, interveni cu asprime Tweed. 
Newman ne-a relatat în detaliu vizita lui Joel Dyson. Ce avea în 
valiza? 

- Ah, îmi amintesc. Mai multe haine americane... 

- Asta îmi sugereaza ca tocmai venise cu avionul din Statele 
Unite. Desi britanic, Dyson si-a petrecut cea mai mare parte a 
timpului lucrînd în State. A descoperit ca de cealalta parte a 
Atlanticului existau mai multe ponturi profitabile. Continua. Ce-a 
urmat? 

- Uriasa încarcatura exploziva din fata sediului din Park 
Crescent, care a distrus întreaga cladire. 

- Doar o simpla bomba? întreba Tweed. 

- Nu. Ne-ai povestit ca, din spusele comandantului 
Crom—bie, au fost descoperite ramasitele dispozitivului de 
detonare, care nu era caracteristic IRA. A fost ceva sofisticat, 
cum n-a mai întîlnit pîna acum. 

- In plus, îi reaminti Tweed, citi stiu unde se afla sediul SIS? 
Ce profesie au acestia? Ce fel de organizatie ar fi putut pune la 
cale masacrul de la conac aproape simultan cu explozia din 
Londra? 

- Una foarte mare. 

- Una internationala, adauga Tweed. 

- Eu tot nu cred ca masacrul si explozia din Londra sînt 
legate între ele, se încapatina Paula. Nu exista suficient timp. 

- Ce s-a întîmplat apoi? continua Tweed. 

- Celia Yeo, servitoarea care sînt sigura ca a semnalat 
sosirea oaspetilor lui Amberg, a fost aruncata de pe High Tor. 

- Si dupa aceea? 

- Am venit aici. Si-a facut aparitia Gaunt, împreuna cu Jen- 
nie Blade. In timp ce traversam spre Rock, la sugestia lui Gaunt, 
o vedeta rapida a încercat sa ne scufunde. Am verificat casa 
fara nume si am gasit lampa de semnalizare folosita pentru a 
trimite mesajele codate pe care le-ai observat din golf. Apoi am 
aflat ca acea casa îi apartine lui Gaunt. în sfirsit, ar mai fi 
elicopterul care parea sa ne caute pe noi. 

- Nu chiar în sfirsit, remarca Tweed. Ce s-a întîmplat asta- 
seara, cînd ne-am înapoiat la hotel? 

- Oh, cei doi americani care au întrebat de tine au încercat 
sa-l provoace la scandal pe Bob. 


- Acum du-te cu gindul în urma cu vreun an sau doi. La 
Ziirich. 

- Nu stiu la ce te referi... 

- Tweed se refera la momentul în care eu l-am convins pe 
Joel Dyson sa-i dea lui Julius Amberg fotografiile com- 
promitatoare, în loc sa le vinda presei, interveni Newman. 

- Uitasem, recunoscu Paula. îmi amintesc ca Jim Corcoran a 
aflat la aeroportul din Londra ca Dyson a zburat la Ziirich, dupa 
ce a lasat filmul si copiile casetei în Park Crescent. Acelasi 
Dyson tocmai se înapoiase din America. 

- Lucrurile încep sa se lege, nu-i asa? recapitula Tweed. 

- Oare? se încrunta Paula. Poate sînt eu grea de cap. 

- Citusi de putin, o linisti Tweed. Pur si simplu, daca am 
dreptate, adevarul e cumplit, atît de covirsitor, încît cu greu se 
poate accepta. Aici ne gasim într-un real pericol, prin urmare la 
noapte plecam. înainte de cina. Vom spune la receptie ca am 
fost chemati urgent cu treburi. Philip, Pete, Harry, voi va achitati 
nota de plata separat, inclusiv camerele pentru noaptea asta. 

- N-ar fi rau sa mergem sa ne strîngem lucrurile. Sînt gata 
numaidecit, spuse Paula. Dar unde mergem? 

- Undeva mai la vest, în apropiere de Newquay, exista un 
mic hotel-restaurant. Cîndva am locuit acolo cu Newman, cînd s- 
a întîmplat sa venim prin partile acestea. Am sa sun la hotel de 
la afurisitul acela de telefon public. încep sa cred ca-mi traiesc 
viata într-o cabina telefonica. 

Newman sari în picioare, cu ziarul împaturit sub brat. 

- Am plecat sa-mi fac bagajele si sa dau în primire camera 
de la Old Custom House. Te astept lînga cabina telefonica. Flu- 
tura ziarul. Presa nu sufla un cuvînt despre masacrul de la Bod- 
min Moor, ceea ce mi se pare sinistru. Toate stirile se refera la 
faptul ca Statele Unite si presedintele March nu se pun de acord 
sa-l sprijine pe primul-ministru în problema crizelor din Europa si 
din Orientul Mijlociu. Fara cooperarea americana, nu putem lua 
masuri eficiente, nu putem lua nici o masura... 

- Toata lumea sa se grabeasca, îi îndemna Tweed. Vrem sa 
scapam cu viata din Padstow. 

13 

Presedintele Bradford March sedea tolanit în fotoliul rotativ din 
spatele mesei de lucru din Biroul Oval. Pozitia lui era cel putin 
lipsita de eleganta. Fotoliul fusese împins departe de masa de 


lucru si picioarele încaltate cu sosete ale presedintelui se 
odih—neau pe tablie, cu gleznele încrucisate. March privea afara 
prin ferestrele înalte in stil georgian, spre bulevardul 
Pennsylvania din Washington. Totul se vedea ca prin ceata, din 
pricina burnitei cenusii care nu mai contenea. Se rasuci în asa 
fel, încît sa fie cu fata spre cealalta persoana prezenta în 
încapere: o femeie. 

- Ce naiba, Sara, va trebui sa fac pe dracu'-n patru si sa-i 
pun pe roate pe cretinii aceia din Europa... Norton n-a mai dat 
nici un semn de viata de doua zile. 

- Are o misiune dificila, Brad, îi aminti femeia. 

- De aceea l-am numit seful Unitatii Unu. E timpul sa ter- 
minam toata povestea asta. 

Spre deosebire de majoritatea presedintilor, de cele mai multe 
ori înalti de cel putin un metru optzeci, Bradford March era un 
barbat solid, de înaltime mijlocie, cu par des si negru si cu 
sprincene groase, închise la culoare. în virsta de cincizeci si cinci 
de ani, avea un început de gusa si o barbie agresiva, la fel de 
neagra ca si parul. Se barbierea de doua ori pe zi, cînd avea 
chef. Deasupra nasului scurt si gros, ochii lui de gheata se 
mis—cau fara încetare. 

Purta pantaloni de doc sifonati, o camasa în carouri, botita si 
descheiata la primii doi nasturi, lasînd sa se vada smocurile 
dese de par de pe piept. March rigii fara fereala si se plesni 
peste pîntecele rotund si tare. 

- Buna bere. Mai pregateste-mi una. Pe urma suna-l pe 
Norton. Sa vezi ce-am sa-i fac. 

- Oare e bine, Brad? 

Sara, asistenta personala a presedintelui March, singura 
per—soana care-i cunostea secretele, era o femeie de patruzeci 
de ani, cu o figura severa, cu parul lung si negru, nas 
proeminent si gura mare, cu buze subtiri. Fusese alaturi de 
March înca din primele zile ale carierei lui, de cînd reusise sa se 
faca ales senator al unui stat din Sud, la diferenta de cîteva 
voturi. Voturi oferite de un negustor influent pe care la vremea 
aceea Sara îl platise cu o suta de mii de dolari. 

înalta si supla, îmbracata întotdeauna în negru, era singura 
persoana - în afara de sotia presedintelui - care i se adresa cu 
numele de Brad. Betty, sotia lui March, se îndepartase de el, 
desi continua sa locuiasca la Casa Alba. Sara n-o scapa din ochi. 


- Brad, e timpul ca Betty sa-si primeasca acadeaua, spunea 


- lisuse Hristoase! Chiar trebuie? larasi? 

- Doar nu vrem sa plece, nu-i asa? O etola de hermina o va 
linisti un timp. 

- OK. Daca poti face rost de bani. 

- Brad, întotdeauna pot face rost de bani. Ajunge sa fortez 
mîna cuiva care ne datoreaza o favoare. Doar sînt o multime... 
March sedea cu fata spre peretele nordic, pe care se gasea un 
semineu de marmura sculptat. Sara se înapoie, aducînd din 
frigider o sticla de bere destupata. Stiind ce voia presedintele, 
sterse gura sticlei cu un servet alb, apretat. March lua berea din 
mîna ei, o duse la buze si bau. 

- Asa mai merge, spuse el, punînd sticla pe masa de lucru si 
stergindu-se la gura cu dosul miinii paroase. Stii ce? Un idiot din 
suita mea - l-am expediat în Insulele Aleutine - voia sa accept sa 
fiu consultat de un specialist în vorbire. Deschise gura larg si 
rise zgomotos. Un logoped? Stii cum mi-am croit drum spre Casa 
Alba? Stînd de vorba cu oamenii de rînd. E ceea ce se numeste 
empatie - ce dracu' o mai fi însemniînd si asta. Suna-l pe Norton 
pe firul scurt. 

Sara era obisnuita cu aceste schimbari bruste de subiect. 
Ramase în picioare, cu bratele încrucisate, privindu-l încruntata. 
March ridica ochii spre ea si întreba rastit: 

- Te supara ceva? 

- Brad, ce anume cauta Norton? In afara de anumite 
per—soane? 

- Acele persoane fiind Cord Dillon si Barton Ives. Pai, sînt eu 
în siguranta acum cînd Dillon a sters-o? Directorul adjunct al 
CIA. Cînd presa va afla ca Dillon a disparut, sa te tii la întrebari. 
- Esti în siguranta. Am raspiîndit zvonul ca Dillon e bolnav si 
ca se afla în strainatate, într-un concediu de durata. 

- Un concediu de durata? zimbi March ca pentru sine. Cînd 
Norton avea sa dea de el, Dillon urma sa intre în concediu 
defi—nitiv. Sara nu trebuia sa stie cît de dur stia el sa joace. Ce 
te roade? o întreba rastit. 

- Unitatea Unu. Cred ca senatorul Wingfield a mirosit ceva 
în legatura cu existenta ei. 

- Mosul ala cu aere de aristocrat? Asta doar pentru ca din 
întîmplare e presedintele Comitetului de Relatii Externe al 


Sena-=tului. Poate ca stramosii lui faceau parte dintre primii 
colonisti. Asa arata si el. 

- Se bucura de multa influenta, Brad. lar Unitatea Unu e, 
pur si simplu, o organizatie ilegala. Necazul e ca o parte dintre 
membrii ei se afla înca aici, nu în Europa. 

- Esti o fata isteata, zimbi din nou March. Zau ca da! Deci îi 
vom trimite si pe ceilalti în Europa, la Norton, ca întariri. Aici nu 
va mai fi nimic din ce-ar putea sa adulmece batrînul Wing—field. 
Am sa ma mai gindesc la asta. 

- Ar fi cel mai bine. Cum spuneai, senatorul nu trebuie sa 
aiba nimic de care sa se agate. 

- De pilda, benzi sau documente, continua March, 
împletindu-si degetele pe ceafa groasa. Niciodata sa nu înre- 
gistrezi nimic pe banda, iata ce am învatat din lecturile mele 
despre Nixon. Nimic nu trebuie încredintat hirtiei. In felul acesta 
nu exista dovezi. Totul se pastreaza doar în vorbe. 

li facu cu ochiul. 

- Asa e cel mai bine, aproba Sara. Pina în prezent, totul a 
mers ca pe roate. Primul-ministru britanic se arata cooperant? 

- Englezii fac ce le spun eu. Norton opereaza la Londra la fel 
ca în Louisiana. Nimeni nu se amesteca. Primul-ministru 
bri=tanic nu misca în front. Sta între doi vulcani fumeginzi: 
Rusia si Orientul Mijlociu. Nu îndrazneste sa faca o miscare fara 
sprijinul meu, pe care deocamdata nu i-l acord. 

- In locul lui, nici eu nu m-as misca, comenta Sara. Cum 
procedezi cu el? 

- Oh, ma folosesc de tactica pe care o aplica vicleanul nos- 
tru secretar de stat cînd vrea sa traga de timp... March se 
referea la omologul american al ministrului de externe britanic. 
Am sa-i spun ca am în vedere problema. 

- Dar agentul FBI Barton Ives, de asemenea disparut, el 
unde intra în combinatie? Mi se pare ca opera în Sud pe vremea 
cînd erai senator, nu-i asa? 

- Mi s-ar putea pune în cale. Pe chipul lui March se asternu 
o expresie vicleana. Ochii pe jumatate închisi aminteau de o 
hiena gata sa atace. Il poti lasa în seama lui Norton. 

- larta-ma ca ma amestec unde nu-mi fierbe oala, zimbi 
Sara. Stia ca facuse o greseala. Brad, eu nu calc pe un teren vul- 
nerabil... ar putea fi minat. 


- Sara Maranoff, vorbi rar presedintele. Daca pui piciorul pe 
teren minat, risti sa te faci farime. Expresia i se schimba si 
deveni prietenos ca un tata de familie. Ai avut o idee desteapta: 
sa-i spun prim-ministrului ca oamenii nostri se afla pe urmele 
unei bande de teroristi care încearca sa ma asasineze. Imediat 
si-a tinut gura. Zau ca esti isteata. 

Sara, care continua sa stea cu bratele încrucisate, dadu scurt 
din cap, acceptînd complimentul, dar nu se lasa pacalita. March 
folosise si în alte ocazii aceeasi smecherie: întîi, o certa pentru o 
indiscretie, ca apoi s-o laude pentru loialitate. Poate ca Bradford 
March era un marginit, însa avea o siretenie înnascuta cînd avea 
nevoie sa manipuleze oamenii. | se paru mai întelept sa schimbe 
subiectul. 

- îti mai pot pune o întrebare? A gasit Norton cele doua 
obiecte pe care le tot cauta? Nu stiu despre ce-i vorba, dar stiu 
ca esti îngrijorat din pricina lor. 

Expresia lui March deveni gînditoare. 

- Nu, nu le-a gasit. Dar Norton va da de ele. E în joc slujba 
lui, si el stie asta foarte bine. Sara, poate ar trebui sa punem pe 
cineva sa-l fileze pe senatorul Wingfield? N-am încredere în el 
nici cît negru sub unghie. 

- Nu cumva sa faci una ca asta, îl preveni Sara. îsi va da 
seama numaidecit. Abia atunci va crede ca ai ceva de ascuns. 
Ar putea da la iveala povestea cu Unitatea Unu. Lasa-l sa se 
odih—neasca în pace. 

- Tare-as vrea si eu sa fie asa. Sa-l stiu la cimitir. Acum 
încearca sa-l prinzi pe Norton pe firul direct. Dupa aceea du-te 
sa faci dus sau ce vrei tu... 

Era o alta masura de precautie pe care March o învatase citind 
despre ocupantii precedenti ai Casei Albe. Niciodata sa nu te 
încrezi orbeste în persoana cea mai apropiata, fie ea barbat sau 
femeie. într-o situatie de criza, cel care te înjunghia pe la spate 
era tocmai prietenul cel mai fidel. Prietenii de azi erau dusmanii 
de miine. 

Bradford March nu avea puteri paranormale, si totusi în acea 
dimineata de februarie trei barbati tineau sfat nu departe de 
Biroul Oval. întrunirea avea loc într-o vila luxoasa din Chevy 
Chase, cel mai cautat si mai elitist cartier de la marginea 
orasului Washington. 


Micul grup sedea în jurul unei mese Chippendale din biroul 
senatorului Wingfield. Desi ziua în amiaza mare, draperiile 
încaperii spatioase din fundul casei erau trase. Singura lumina 
provenea de la candelabrul agatat deasupra mesei. 

Senatorul, un barbat viguros în vîrsta de saizeci de ani, care era 
si presedintele Comitetului de Relatii Externe, îsi privi oaspetii 
sorbind din cafeaua excelenta pe care le-o oferise. 

Unul din ei, scund, cu obraji bucalati si trecut de cincizeci de ani, 
era cel mai influent bancher din Statele Unite. Alaturi de el 
sedea un politician mai vîrstnic. Acesta era de înaltime mijlocie, 
lat în umeri si purta un costum imaculat si ochelari cu rama de 
baga. Din spatele lentilelor, ochii lui îi scrutau pe ceilalti doi cu o 
privire patrunzatoare. Senatorul deschise discutia, trecind direct 
la subiect. 

- Purtarea presedintelui ma îngrijoreaza tot mai mult. în 
Europa sînt pe cale sa izbucneasca doua crize si amîndoua risca 
sa ne afecteze interese vitale. 

- lar March nu misca un deget sa sprijine Europa, interveni 
cu asprime politicianul. Nu se gîndeste decit la sloganul lui, 
„America, Acum si în Vecii Vecilor". 

- Exact lozinca prin care a cistigat alegerile, sublinie 
bancherul. 

- Puteti interpreta „America pe Primul Loc" drept cel mai 
bun motiv pentru a interveni în Europa si a-i sprijini pe englezi în 
situatia de fata, replica iritat politicianul. Numai Dumnezeu stie 
de cîte ori a dovedit istoria ca linia noastra de front se gaseste 
pe continentul european. Vicele are în degetul mic mai multa 
politica externa decit March în capatiîna lui urîta de maimuta. 

Se referise la vicepresedintele Jeb Calloway. March îl ale-sese pe 
Calloway ca partener la conducere fiindca acesta era originar 
din Philadelphia si se bucura de simpatie atit în statele din nord- 
est, cît si în asa-numitele „state ruginite", Michigan si altele. 

- Calloway e cu totul altfel, aproba Wingfield. E un om 
cultivat, cu o privire de ansamblu. Totusi, nu-i decit 
vicepresedinte. 

- Adica are un rol pur decorativ si nu intervine în politica, îi 
reaminti bancherul. Prin urmare, ce-i de facut? 

- Politica este arta posibilului, spuse senatorul pe un ton 
împaciuitor. March înca n-a facut nimic pentru care l-am putea 
critica deschis. Reactioneaza prompt si este un maestru al 


jocurilor de culise de la Washington. Domnilor, nu putem decit 
sa asteptam. 

- Parca spuneai ca ti-ar fi ajuns la urechi ca March si-a 
orga—nizat în secret o forta paramilitara proprie, îsi aminti 
politicianul. 

- Simple zvonuri. Nimic de care sa ma pot agata. La 
Washington circula o sumedenie de zvonuri. Chestia cu armata 
personala ar putea fi o cursa întinsa chiar de March. Noi 
declansam scandalul în legatura cu ceva neadevarat, el 
dove—deste ca batem cîmpii si atunci ne pierdem orice 
influenta. 

- As putea face o declaratie în care sa critic lipsa lui de 
initiativa în politica extema, insista politicianul. Ideea este ca nu 
avem politica externa. Asta l-ar putea determina pe Calloway 
sa-l îndemne la actiune imediata. 

- Eu sînt totusi de parere ca, deocamdata, trebuie sa 
pastram tacerea, raspunse Wingfield. 

în anumite cercuri de vechi functionari ai Washington-ului cei 
trei erau cunoscuti sub numele de Cei Trei întelepti. Wing-field 
se arata inflexibil în privinta strategiei de a ramîne în umbra. 
Mai discutara un timp. Apoi bancherul nu se mai stapini si 
izbucni vehement, asa cum nu-i statea în fire: 

- Presedintele n-a facut nimic ca sa reduca deficitul bancar. 
America se îndreapta catre faliment. Dupa felul în care ne cresc 
datoriile, ne asteapta o criza. 

- Cu toate acestea, înca se bucura de multa popularitate, îl 
preveni senatorul. V-as sfatui pe amîndoi sa nu faceti declaratii 
publice pîna la urmatoarea noastra întîlnire. Se uita la ceas. 
Peste jumatate de ora trebuie sa fiu la Senat... 

Amabil, îi conduse pe hol, le strînse mîna, dar avu grija sa nu fie 
prezent în momentul în care se deschise usa din fata. 
Politicianul si bancherul plecara pe rînd, la interval de cinci 
minute. Fiecare iesi grabit pe usa din fata si se îndrepta spre 
limuzina parcata pe alee. 

Întorcîndu-se în birou, Wingfield hotari sa faca unele 
investigatii discrete. De fiecare data problema era sa gaseasca 
o ure—che, dar si o gura care sa ramina închisa. Calm si demn 
pe parcursul întrevederii, senatorul era de fapt adînc tulburat. 
14 


Era întuneric si grupul astepta lînga portul Padstow. New—man 
sedea cu Paula în Mercedes-ul propriu. Cardon trecuse la 
volanul automobilului Escort. Butler si Nield luasera masina 
Sierra, dar în acel moment amîndoi erau afara, supraveghind 
cabina telefonica din care vorbea Tweed. 

Se stirnise furtuna si oceanul era agitat. Paula cobori din 
Mercedes si se apleca spre portiera, adresîndu-se lui Newman: 

- Ma duc sa privesc apa mai de aproape. E înspaimiîntatoare 
asta-seara. 

- Vin cu tine, spuse Newman, sarind de pe locul sau. 
Mersera pîna la marginea cheiului sudic, fara a se apropia 

prea mult. Furtuna aproape ca îi împingea în ocean. Fascinata, 
Paula privea ambarcatiunile din portul exterior leganîndu-se si 
clatinîndu-se sub furtuna. Talazuri uriase se napusteau spre 
tarm si se spargeau de chei, explodind într-un nor de stropi si 
spuma mai înalt decit acesta. O barcuta parea ca se va rasturna 
din clipa în clipa. 

Newman o apuca de brat pe Paula, nelasînd-o sa se apropie 
prea mult de marginea cheiului. Ea privi peste umar spre silueta 
lui Tweed, luminata de becul din tavanul cabinei telefonice. 
Tweed, care formase numarul conacului din Surrey, fu pus 
imediat în legatura cu Monica. începu sa vorbeasca pe 
nerasuflate: 

- Am foarte putin timp, Monica. Vreau sa-mi culegi 
informatii complete despre un anume Gaunt. Locuieste la 
Conacul Tresillian din Bodmin Moor. Un timp nu vei mai primi 
vesti de la mine, dar sa nu-ti faci griji. 

- Ce dracu' se întîmpla? 

Era pentru prima oara cînd o auzea înjurînd. Chiar si prin telefon 
îi putea simti încordarea... probabil sentimentul comun tuturor 
celor de la conac. 

- înca nu stiu, raspunse el. Acum, da-mi-l pe Howard... 

- Tweed, esti bine? fura primele cuvinte ale lui Howard. 

- Da. Plecam de aici. Ai mai vorbit cu primul-ministru? 

- Nu, sîntem complet izolati de restul lumii, un sentiment 
teribil de bizar. Am aflat totusi ceva de la dobitoaca aceea de 
secretara particulara, în momentul în care am amenintat-o ca 
vin la ei în Downing Street. Mi-a spus ca nu voi fi primit si ca în 
momentul de fata se desfasoara o mare vinatoare de teroristi. 
Nu-mi dau seama la ce se referea. 


Asta înseamna ca n-ai prea multa imaginatie, comenta în gînd 
Tweed. îsi pregati blocnotesul si stiloul. 

- îmi poti da numarul secret al comandantului Crombie? S- 
ar putea sa fiu nevoit sa iau legatura cu el. Nota în graba cifrele 
unui numar de telefon din Londra. Multumesc. Acum asculta, 
Howard, poate ca un timp n-am sa mai dau nici un semn de 
viata. Sa nu-ti faci probleme. Voi fi undeva în siguranta, 
împreuna cu echipa mea. 

- Sper ca stii ce faci. Unde-i locul acela sigur? 

- Regret, dar nu-ti pot da nici o adresa. Acum trebuie sa 
plec... 

- Asteapta! Tocmai mi-am amintit. Te-a sunat Cord Dillon... 
Noteaza-i numarul... L-ai scris? Probabil ca este în Elvetia. Vrea 
sa-l suni urgent. Mi-a dat anumite ore. Stai o clipa. Sa mauit la 
ceas. îl poti suna chiar acum, tinînd cont de diferenta de ora. 
Asteapta telefonul tau timp de cincisprezece minute la orele 
indi—cate. 

- Atunci e mai bine sa închid... 

- Totusi, trebuie sa stiu cum pot lua legatura cu tine. 

- Nu-ti las nici o adresa... 

Tweed puse receptorul în furca si se cauta în buzunar. Mai avea 
nevoie de fise. Cînd iesi din cabina, vîntul aproape ca-l împinse 
înapoi. Luptîndu-se cu vijelia, le facu semn lui Butler si Nield, în 
timp ce Paula si Newman se înapoiau la Mercedes. Tweed se 
aseza pe bancheta din spate. 

- îmi trebuie toate fisele pe care le aveti la voi, vreau sa 
dau un telefon în strainatate... Repede... le spuse el pe 
nerasuflate. 

- Alt telefon! exclama Paula. Poate ar fi cazul sa-ti instalam 
în cabina un bar cu sandvisuri si cafea, îl tachina ea. 

- Nu-i nimic de ris. Dati-mi fisele. Cord Dillon asteapta sa-l 
sun. Din cîte mi-a spus Howard, se pare ca se ascunde. Direc- 
torul adjunct al CIA... ceva nu-i în regula... 

înarmat cu un pumn de fise, Tweed se înapoie în cabina 
tele—fonica. Primul numar pe care i-l dictase Howard era 
010.41. 

Elvetia. Urmat de 1. Zurich. Apoi restul numarului. Centralista îi 
facu repede legatura si telefonul începu sa sune. Tweed se uita 
la ceas. Mai era foarte putin timp pîna la sfirsitul intervalului de 
cincisprezece minute. 


- Cine-i la telefon? 

Recunoscu accentul aspru de american al lui Dillon. Nu avea nici 
un dubiu. 

- Sînt eu, Tweed. Am primit mesajul tau de la Howard... 

- De unde suni? Nu mai pot ramîne aici mult timp... 

- De la un telefon public... 

- La fel si eu. Sînt în Shopville. Asculta. Joel Dyson e aici. 
Teafar si nevatamat. Cel putin, asa era cînd l-am vazut, fiindca 
dupa aceea i-am pierdut urma. La fel si agentul special Barton 
Ives, de la FBI. Si pe el l-am pierdut. Cel putin, stiu ca-i aici. 

- Locuiesti la... 

- Acolo unde mi-ai sugerat tu. Fara nume. Nu vad cum ar 
putea pune microfoane în toate telefoanele din tara asta, dar nu 
se stie niciodata. 

-Cord... 

- Ti-am spus sa aculti. Te pun la curent cu situatia. Aici sînt 
prea multi americani care nu seamana deloc a turisti. Cred ca-l 
cauta pe Dyson. Si pe Ives... 

- Vorbeste-mi despre acest Barton Ives... 

- Nu la telefon. Poate într-o zi reusim sa ne întîlnim undeva. 
Daca mai ramin în viata... 

- Cord. E posibil sa ne întîlnim mai curînd decit îti închipui. 
Ascunde-te bine... 

- Ce înseamna sa ma ascund bine în situatia de fata? 
Trebuie sa plec. închide si tu, Tweed... 

Se auzi o pacanitura. Tweed ofta si împinse usa cabinei 
tele—fonice, pe care alta rafala de vînt lupta s-o închida la loc. 
Se înapoie la Mercedes cu capul în piept, urmat de Butler si 
Nield, si se grabi sa urce în masina. Vintul trînti portiera în 
spatele lui. Pe locul din fata, Paula se rasuci spre el. 

- Ce noapte! Ar trebui sa vezi cum arata portul. 

- Este exact ceea ce nu trebuie sa vad. Demareaza, Bob. Ai 
gasit St Mawgan, Paula? 

- Va conduc direct acolo. 

- Ar fi un miracol. 

Paula nu-i raspunse. Tweed era mai încordat decit o struna de 
chitara. 

O data iesit din Padstow, Newman pomi pe Autostrada 389. 
Cardon îl urma la volanul automobilului Escort, iar dupa el venea 
Sierra, condusa de Butler, linga care sedea Nield. Vintul izbea 


aripa Mercedes-ului si culca la pamînt gardurile vii, de parca ar fi 
vrut sa le smulga din radacini. 

- Mergem spre Wadebridge, le striga Tweed. Puteam s-o 
luam pe un drum laturalnic, ca sa iesim pe Autostrada 39, mult 
mai la vest. 

- La urma urmei, cine stabileste traseul? izbucni Paula. Se 
saturase de ordinele lui Tweed. Eu vreau sa ramin pe 
autostrada. Pe o noapte ca asta nu vreau sa merg pe sosele 
laturalnice si batute de vint. Deciît daca nu avem alta solutie. 

- Are dreptate, întari Newman. Eu sînt la volan si masina 
asta e prea mare ca sa se deplaseze pe drumuri înguste de tara 
pe asa o noapte. 

- larta-ma, Paula, spuse Tweed, dindu-si seama ca fusese 
prea aspru cu ea. Las în seama voastra grija de a ne duce la 
destinatie. 

Tweed era prada unui amestec de sentimente: nerabdarea de-a 
ajunge la destinatie si îngrijorarea pentru soarta lui Cord Dillon. 
- Unde ramînem peste noapte? întreba Paula dupa un timp. 
Ai reusit sa retii camere la St Mawgan? 

- Da. Falcon Inn are numai patru camere, dar ne vom des- 
curca într-un fel. 

- Una pentru tine, spuse Newman. Una pentru Paula. Eu voi 
sta împreuna cu Cardon, iar Butler si Nield nu vor avea nimic 
împotriva s-o împarta pe cea de-a patra. Falcon e un loc 
agre—abil, Paula, si totodata foarte greu de gasit. 

- Acesta este motivul pentru care l-ai ales? îl întreba Paula 
pe Tweed, vorbindu-i peste umar. 

- în parte, raspunse el, apoi tacu din nou. 

Paula îi îndruma spre dreapta, spre Autostrada 39, o sosea la fel 
de buna si de lata, si-si continuara drumul prin noapte, pe 
soseaua pustie, cu vintul izbind în permanenta masinile în care 
se aflau. Apoi Paula le arata unde sa paraseasca Autostrada 39 
si cotira la dreapta, pe Autostrada A3059, care ducea la 
Newquay. Curînd îl atentiona pe Newman sa se uite dupa un 
drum laturalnic. Cel care-l descoperi fuse Tweed. 

- Acolo, spuse el. Curînd vom coti din nou... 

Paula era constienta ca se afundasera mult în inima acelui tinut 
de tara. Pornira pe un drum îngust si abrupt care urca un deal, 
si Tweed îl avertiza pe Newman sa reduca mult viteza. Apoi 
raspunse la întrebarea Paulei. 


- St Mawgan e în apropiere de Aeroportul Newquay. Am 
retinut locuri la cursa de 11:05 spre Heathrow. Vom ajunge la 
Londra la 12:15. într-una dintre ocaziile în care am vorbit de la 
cabina telefonica, am retinut si locuri, pe numele noastre reale. 
- Oare e prudent? îndrazni Paula. 

- Am facut-o intentionat. Las dusmanului o urma pe care sa 
vina dupa noi. Vreau sa iasa la iveala, sa-l pot vedea, sa-l pot 
identifica... si sa-i pot face fata, încheie sumbru Tweed. 
Ajunsera la St Mawgan la ora noua seara. La Washington era 
patru dupa-amiaza. Vicepresedintele Jeb Calloway se plimba cu 
pasi rari prin birou, in timp ce asistentul sau il astepta sa 
înceapa sa vorbeasca. 

- Am luat legatura în secret cu cineva din Europa, ca sa aflu 
ce dracu' se întîmpla, Sam, spuse în cele din urma Calloway. 
Mi-a fost greu sa dau de cineva in care sa pot avea încreder a 
cred ca am gasit omul potrivit. 

Calloway avea in jur de patruzeci si cinci de ani, un i ! optzeci 
înaltime si o constitutie robusta. Proaspat barbie . i parul blond, 
era îmbracat impecabil într-un costum de lu culoare albastra 
marca Brooks Brothers. Avea trasaturi bine c turate, un nas 
lung, ochi cenusii, gura ferma si maxilare pui nice. 

- Ar putea fi riscant, domnule, opina Sam. Ati trimis me 
gerul în Europa, în misiune secreta, fara stirea presedintelui'" 

- Era deja acolo. El a luat legatura cu mine. Totodata avut o 
convorbire cu cineva sus-pus din echipa de conducere. ^ de 
asta data, persoana respectiva a fost cea care m-a abordat 
Manifesta aceeasi îngrijorare ca si mine în legatura cu esi a- 
ladarea crizei internationale. lar March nu se sinchiseste nici cit 
negru sub unghie. 

- Nu cumva masura dumneavoastra risca sa declanseze 
catastrofa? insista Sam. Daca afla Brad March, va va închide 
toate portile. 

Calloway zîmbi cu subiînteles, zimbetul care-l facuse fcartB 
popular. Era zimbetul unui om integru si cu principii. îsi flutur? 
palma uriasa si continua sa vorbeasca. 

- în clipa de fata îmi sînt închise toate portile. March nu-mi 
ofera nici o informatie importanta. în plus, mi-au ajuns la ure 
che zvonuri ca ar fi organizat o forta paramilitara secreta, un fel 
de garda pretoriana proprie, la fel ca Julius Caesar. 


- Vorbe! Mie mi se pare o prostie. March n-ar face una ca 
asta... e împotriva Constitutiei. 

- Brad nu se prea grabeste sa respecte Constitutia... daca 1 
se iveste ocazia sa-si sporeasca puterea. 

- Cu cine sînteti în legatura în Europa? îl întreba Sam. 

Era un barbat scund si durduliu, în vîrsta de cincizeci si opt de 
ani. Avea experienta si lucrase cu mai multi presedinti, cunostea 
capcanele jocului de putere de la Washington. Cal- ] 

ioway ii spuse un nume. Pe chipul lui Sam se asternu o expresie 
de neîncredere. 

- Eu n-as juca nici pocher cu individul în chestiune. Am auzit 
ca a fost nevoit sa fuga peste noapte în Europa. O ancheta 
misterioasa pe care noul lui sef i-a ordonat s-o sisteze. Veti avea 
necazuri de pe urma lui. 

- Eu totusi tin legatura cu el. E un caz de exceptie, Sam... 
un oin cinstit. 

Falcon Inn din St Mawgan era o cladire veche si masiva din 
pj.itra cenusie. Se gasea chiar la marginea drumului, la poalele 
colinei pe care soseaua urca în serpentine abrupte. Newman îl 
depas încet cu Mercedes-ul, apoi coti la dreapta pe o straduta 
ngi/siA ds lînga han. 

Parcarea nu-i departe de Falcon, îi explica el Paulei. E 

ascunsa :hi tr în spatele cladirii. 

Farurile luminara în treacat un mic magazin satesc, apoi 
luminara undeva în dreapta, unde se vedea un drum în panta si 
mai îngust. 

E un loc destul de singuratic, spuse Paula. Ajunsesera într-o 
fundatura înconjurata de padure. Era parcarea. Nu se vedea 
nici un alt vehicul. In spatele lor venea Car- rion cu automobilul 
Escort, apoi Butler si Nield cu Sierra. Newman opri motorul, dar 
lasa farurile aprinse, luminînd calea pentru Tweed si Paula care 
coborau din masina. Paula îsi potrivi posetv pe umar si se opri în 
frigul patrunzator, privind în jur la 1 aioaga înconjurata de pante 
cu padure deasa. 

-- Nu-ii>i place, spuse ea. Mi se face pielea de gaina. O ricine ar 
putea umbla la masini în timp ce noi dormim la Falcon Inn. 

- Ai dreotate, încuviinta Tweed. Se uita la Butler, Nield si 
Cardon, car se alaturasera grupului. Cred ca ar trebui sa facem 
ut. paza cu rindul la masini. 


- Tu si Paula puteti merge sa va faceti somnul de 
frumusete, hotaii N 'wman. Noi patru vom sta pe rînd de paza în 
Mercedes. 

- Am o idee mai buna, propuse Butler. Vom forma doua 
echipe. Eu duc Sierra si o parchez în fata hanului. în acest fel 
putem supraveghea si fata, si spatele cladirii. 

- De acord, se învoi Tweed. Acum sa mergem si sa vedem 
ce putem mînca la cina... 

Pe la mijlocul noptii Butler, care sedea la volanul automo-bilului 
Sienra în fata hanului, auzi o masina coborînd panta abrupta a 
colinei. îsi îndrepta spatele, apuca o sticla de bere pe care o 
luase cu el, trase o dusca si scuipa berea pe geamul deschis al 
portierei. 

Newman facea de paza în Mercedes, în parcarea din spatele 
hanului, de unde putea supraveghea si automobilul Escort. 
But—ler vazu în oglinda retrovizoare farurile masinii care se 
apropia. Masina opri lînga el si observa ca era un Chevrolet de 
culoare crem. Recunoscu soferul din clipa în care acesta cobori 
si se îndrepta spre el. 

Era americanul cel solid, cu sprincene negre si aproape 
îmbi—nate deasupra nasului de boxer. Americanul care 
încercase sa se ia la harta cu Newman în barul Hotelului 
Metropole din Pad- stow. Butler îl vazuse pe yankeu cînd se 
strecurase afara din bar, urmîndu-i pe ceilalti catre lift. Dar 
yankeul nu-l vazuse pe But-ler. 

- Stai de multa vreme aici, amice? îl întreba americanul. 

- De ore întregi. Dar de ce te intereseaza? Am baut zdravan 
la han si nu vreau sa risc sa ma prinda vreo masina de politie. Ai 
vreun necaz, domnu'? 

- Poate nu m-am adresat cum trebuia. 

- Deci, asta am lamurit-o. Te-ai ratacit? 

- Cunosti tinutul? 

Americanul îl studie cu atentie pe Butler. Vîri putin capul pe 
fereastra si Butler alese exact acel moment ca sa-i ofere o 
rigîiala zdravana. Narile americanului prinsera miros de bere. 
Figura lui brutala lua o expresie de dezgust. 

- Te-am întrebat ceva. 

- Acesta e motivul de îngrijorare. Acum care-i partea buna? 
- Ca am anticipat corect cum se vor succeda evenimentele 
în aceasta macabra campanie de masacre îndreptate împotriva 


noastra. Pentru a opera la un asemenea nivel este nevoie de o 
organizatie de mari proportii. Cu o astfel de putere de foc 
trimisa împotriva noastra, dusmanul nu poate fi decit unul 
singur. 

- însa n-ai de gînd sa mi-l dezvalui, nu-i asa? înainte sa-mi 
spui despre cine e vorba, sînt convinsa ca ai nevoie de mai 
multe date, pentru a sti cu certitudine. Dar încotro ne 
îndreptam? Lon—dra ar putea fi o capcana fatala. 

- întocmai, întari Tweed. lata de ce zburam într-un loc sigur. 
- Presupun ca n-are rost sa te întreb unde anume, spuse 
Paula. 

- Elvetia. Acolo avem un prieten influent. 

15 

- Norton pe firul direct, Brad, anunta Sara Maranoff. 

- OK. Fa-mi legatura. E timpul ca dobitocul sa-mi vina cu 
ceva concret. 

- Brad, Norton e cel mai bun om al nostru. Stapineste-te. A 
venit si Ms Hamilton, care doreste sa te vada. 

Sara stia ce dorea Ms Hamilton. îsi roti privirea în jurul Biroului 
Oval, verificînd daca erau destule perne pe canapeaua mare de 
la perete. îi facu lui March semn cu aratatorul, aver- tizindu-l sa- 
si tina firea fata de Norton. 

Presedintele neglija adesea sa se barbiereasca pîna spre prînz. 
Maxilarul si buza de sus erau acoperite cu tepi negri. Dar în 
dimineata aceea era proaspat barbierit, purta un costum 
albas-—tru, elegant, o camasa curata si apretata, si cravata. 
Domnisoara Hamilton, se gîndi Sara. March trebuia sa arate cît 
mai bine pen=tru ea. 

- Te las sa vorbesti, spuse Sara. 

Ramas singur, March îsi împinse scaunul înapoi si-si spri—jini 
picioarele pe masa de lucru, cu gleznele încrucisate. Apoi ridica 
receptorul telefonului ascuns într-un sertar. 

-Tu esti? latrael. 

- Aici Norton. Am nevoie de întaririle promise... 

- Sînt la bordul cursei United 918 care zboara fara escala 
pîna la Londra. In momentul de fata probabil ca se afla deasupra 
Atlanticului. E vorba de restul membrilor Unitatii Unu pe care-i 
tineam în rezerva aici. Seful lor e Marvin Mencken. 

- Nemernicul acela... 


- E cel mai bun... March îsi aminti avertismentul Sarei. Adica 
cel mai bun dupa tine. Cum stam cu problema noastra 
blestemata? Unde-i Joel Dyson? Unde-i agentul special - vor-bise 
cu un sarcasm ucigator - Barton Ives? Spune! 

- La Zurich... 

- Ai dat de urma celor doi ticalosi? la te uita! Deci se mai 
întîmpla si miracole. în momentul de fata sînt la doi metri sub 
pamînt? 

- Nu chiar. Nu înca... 

- Mie sa nu-mi umbli cu prostii, Norton. Ce faci tu acolo, stai 
cu burta la soare? Care dracu' e situatia? 

- Stim ca amindoi se afla la Zurich. Au fost vazuti, dar au 
disparut din nou. Temporar... 

- Temporar înseamna prea mult timp. Cum e cu escrocul 
acela de la CIA, Cord Dillon? 

- Nici o veste despre el, dar îi vom da de urma. O 
operatiune ca aceasta nu se poate face peste noapte. 

- Vreau ca toti trei sa fie neutralizati definitiv. Norton, capul 
tau e în joc. Nu uita ca exista Mencken... 

March trînti receptorul în furca, apoi cu un deget îsi largi cravata 
în jurul gîtului. Se ridica, vrînd sa porneasca spre usa, dar 
telefonul suna din nou. însfaca receptorul. 

- Da? 

- Sînt tot eu, Norton. S-a întrerupt legatura. Ma ocup de 
treaba aceasta asa cum stiu eu. îl voi astepta pe Mencken la 
aeroportul din Londra. Apoi zbor la Ziirich, ca sa ma ocup per- 
sonal de toate. Ce întariri sînt la bordul avionului? Am nevoie de 
informatii precise. Urma o scurta pauza. Domnule presedinte... 
- Patruzeci de oameni. Cu ei si cu cei pe care-i ai cu tine ar 
trebui sa puteti verifica toti locuitorii Elvetiei. 

- V-am spus ca ma ocup de treaba aceasta asa cum stiu 
eu... 

în receptor se asternu tacerea. March ramase cu ochii la 

aparat. Norton avusese tupeul sa-i închida telefonul. îsi aminti 
ce-i spusese Sara. Norton era cel mai bun. Poate chiar era. 

îsi verifica tinuta în oglinda, apoi se duse la usa si o deschise, 
arborînd faimosul lui suris. Blonda eleganta care astepta pe un 
fotoliu în anticamera îi raspunse la suris si intra. El închise usa si 
o încuie pe dinauntru. O lua de brat si o conduse la canapea, o 
întoarse cu fata catre el si o culca cu blindete pe sofa. 


- Ai prea multe haine, Glen. Pentru început, am sa-ti 
deschei primul nasture... 

Cursa Swissair SR 803 decolase de la Londra la ora anuntata, 
13:50, cu destinatia Ziirich. Tweed si echipa lui se îmbarcasera 
la clasa întîi, unde erau singuri în întreg comparti-mentul. Unul 
dintre avantajele de a calatori în luna februarie. 

Cursa Brymon Airways de la Newquay ajunsese si ea la Londra 
la ora fixata, 12:15 p.m. Tweed luase biletele si platise pentru 
ele, în urma unui telefon dat lui Jim Corcoran. Avusese o 
convorbire dura cu inspectorul-sef Roy Buchanan, caruia îi 
telefonase la Scotland Yard. 

- Unde esti? îl întrebase rastit Buchanan. 

- N-are nici o imporanta unde sînt. Am vazut ca presa a 
tre—cut sub tacere masacrul de la Conacul Tresillian. Noua 
cadavre si presa ramine indiferenta? Presupun ca toate ziarele 
au primit dispozitii sa nu se amestece. Care a fost pretextul de 
aceasta data? O problema de siguranta nationala? 

- E vorba de o mare operatiune antiterorista, Tweed. Mai 
mult de atît nu pot sa-ti spun. în plus, au fost zece cadavre. Una 
dintre servitoarele de la Conacul Tresillian, Celia Yeo, a fost 
gasita la poalele stîncii High Tor. Am fost anuntat printr-un 
tele—fon anonim. Banuiesc ca nu stii nimic despre acest lucru? 
Tonul lui Buchanan era sarcastic. Tweed îl obliga sa nu se abata 
de la subiect. 

- O mare operatiune antiterorista? Chiar ai înghitit minciuna 
asta? Vasazica, te-au dus si pe tine... 

- Mi-am pierdut rabdarea cu tine, Tweed. Vreau sa vii de 
urgenta la Yard. 

- Esti un om integru, îi spuse calm Tweed. Stii bine ca ar 
trebui sa anchetezi un caz de asasinat multiplu. Si ca vinovatii 
nu sînt teroristi. Nu te înfuria pe mine pentru ca ei te string cu 
usa. 

-Ti-am spus ca vreau sa te prezinti aici cît mai curind. Inutil sa 
mai adaug ca îti este interzis sa parasesti tara. 

- lar ocolesti esentialul. Verifica asasinatul în grup din 
Cornwall. Afla cine a instalat pe autostrada o blocada falsa. 
Cauta sa obtii descrierea acelor persoane de la automobilistii 
opriti din drum. întreaba ce nationalitate aveau... 

- îmi dai indicatii cum sa-mi fac meseria? 


- îti sugerez numai sa-ti faci meseria. Trebuie sa plec. La 
revedere... 

Dupa decolare, îi relata Paulei, care sedea alaturi, con-versatia 
cu Buchanan. Dupa ce-i povesti cum se încheiase con-vorbirea, 
facu unele comentarii. 

- Semnificativ în acel duel verbal a fost tocmai ceea ce 
Buchanan nu a spus. 

- Adica? 

- N-a negat ca i s-a cerut sa claseze cazul. Presupun ca cel 
care i-a dat dispozitia a fost comisarul, dupa un telefon dat în 
Downing Street. Toata afacerea asta sîngeroasa a fost perfect 
musamalizata. 

- Dar de ce? Ma îngrozeste modul în care lui Howard i se 
interzice accesul la primul-ministru. 

- Cineva incredibil de puternic a învaluit totul într-o perdea 
de fum. Etichetînd aceste evenimente violente drept opera unei 
mari organizatii teroriste, guvernantii au scuza perfecta pentru 
actiunile lor de neiertat. Stiu ca ma contrazic, dar presupun ca 
întelegi ce vreau sa spun. 

- Atita doar ca nu-mi dau seama cine ar putea exercita a 
asemenea influenta malefica asupra prim-ministrului. 

- Citeste ziarele... stirile internationale. Acolo ai sa gasesti 
unul dintre indicii. Acum vreau sa dau un mesaj pilotului ca sa-l 
transmita prin radio înainte de sosirea noastra. 

- îl pot vedea si eu? întreba Paula, curioasa. 

în timp ce Tweed scria pe un mic blocnotes pe care-l scosese din 
buzunar, Paula, asezata lînga fereastra, arunca o privire 
din—colo de el, spre Newman si Cardon, care sedeau de cealalta 
parte a intervalului dintre scaune. Newman îi zimbi larg si-i facu 
semn cu degetul mare. Tweed si Paula ocupau locurile din fata, 
unde era suficient spatiu ca sa-si întinda picioarele. Chiar în 
spatele lor sedeau Butler si Nield, care refuzasera sa se atinga 
de alcool si erau cu ochii în patru. 

Tweed termina de scris, îi arata mesajul, apoi îl puse într-un plic 
si chema stewardesa. 

- Ati putea da radiotelegrafistului acest plic? E vorba de 
ceva foarte urgent. 

-Desigur, domnule... 

Paula sedea pe locul ei, cu o figura încruntata. Avionul zbura 
peste plafonul dens de nori, semaniînd leit cu Alpii si stralucind 


în soare. Se aflau abia la jumatatea drumului dintre Londra si 
Ziirich. 

- Parca ziceai ca Elvetia va fi un ascunzis sigur? 

- Nu va fi, raspunse Tweed cu o expresie împietrita. Nu si 
pentru adversarul nostru, de îndata ce-i vom da de urma. 
Mesajul radio, adresat unui vechi prieten al lui Tweed, Arthur 
Beck, seful Politiei Federale, era laconic si la obiect: 

Cerem urgent protectie pentru sase persoane aflate la bordul 
cursei aeriene SR 803. ETA Aeroportul Kloten, Ziirich, 16:25 ora 
locali. Tweed. 

Avionul începu sa coboare deasupra Aerportului Kloten si Paula 
vazu, pe fereastra din partea opusa, panorama magnifica a unui 
lant de munti înzapeziti. Aspectul lor masiv, ca un zid, o facu sa- 
si dea seama ca avea în fata Muntii Bemei, cei mai spec- 
taculosi din întreaga Europa. 

Nu-si putea lua ochii de la ei. îi aminteau de un val gigantic gata 
sa înghita întregul continent. Avionul îsi schimba unghiul de 
coboriîre si privelistea disparu. Pe fereastra de linga ea nu vedea 
decit o perdea de nori plutind pe lînga avion, tot mai deasa pe 
masura ce se apropiau de sol. 

Deodata norii se risipira si luminile Elvetiei îi iesira în 
întîmpinare. Stewardesa se întoarse la ei si-i sopti ceva lui 
Tweed. 

- Am primit instructiuni de la tumul de control din Ziirich ca 
dumneavoastra sa coboriti primii, imediat dupa aterizare. 

- Ma bucur ca ati precizat „dupa aterizare", glumi Tweed. 
Paula ghici o schimbare în starea lui de spirit. Tweed era 
nerabdator sa intre în actiune. Simti ca-i vine si ei inima la loc. 
Zile la rînd traise într-o stare de teroare pe care abia reusise sa 
si-o stapineasca. Privi din nou, curioasa, pe fereastra. 

Aterizau - vazu padurea de conifere din jurul Aeroportului 
Kloten. Pilotul elvetian aseza avionul la sol atît de încet, încît 
rotile abia daca atinsera pista de beton. în timp ce coborau, 
Paula vazu o figura cunoscuta asteptind în celalalt capat al 
pasarelei care facea legatura între avion si cladirea aeroportului. 
Era seful Politiei Federale. Acesta o prinse cu amiîndoua bratele 
si o strinse la piept. 

- Bine ai venit în Elvetia, Paula. 

- Sînt si eu pe-aici, glumi Tweed, stiind ce mult tinea Beck la 
Paula. 


Trecut de patruzeci de ani, Arthur Beck era un barbat zvelt, cu 
obraji bucalati. Ceea ce impresiona la el erau ochii cenusii si 
vioi, sticlind pe sub sprîncenele întunecate, si nasul puternic, 
arcuit peste mustata taiata cu grija. Nu prea înalt, îsi misca 
repede mîinile si picioarele, era rumen la fata si purta un costum 
elegant de culoare cenusie, camasa albastra în dungi si cravata 
de aceeasi culoare. Tweed îl prezenta pe scurt lui Philip Cardon; 
Beck îi cunoscuse pe ceilalti cu alta ocazie, iar pe Bob Newman 
îl stia bine. Pomi înainte, discutînd grabit cu Tweed si Paula într- 
o engleza fara cusur. 

- Nu vom trece pe la controlul pasapoartelor si pe la vama. 
Afara asteapta masinile care va vor duce oriunde vreti sa 
mergeti. 

- Hotelul Schweizerhof, vizavi de Hauptbahnhof. Aceea va fi 
resedinta noastra oficiala, dar de fapt nu vom locui acolo. Vom 
sta la Hotelul Gotthard, chiar în spatele Hotelului Schweizerhof, 
raspunse Tweed. 

- Vad ca-ti iei masuri serioase de precautie, amice, comenta 
Beck. Trebuie sa fie ceva foarte grav. 

- O chestiune de viata si de moarte, pentru noi toti. în 
masina, în drum spre Ziirich, am sa-ti povestesc ce s-a întîmplat. 
- Bagajele noastre, interveni Paula. Vor fi aduse pe banda 
rulanta... 

- Am calatorit la clasa întîi, unde am fost singurii pasageri, 
raspunse repede Tweed. 

- Simplu, rise Beck. Spuse cîteva cuvinte unui subaltem în 
civil care mergea pe lînga ei. Omul pleca grabit, iar Beck le 
explica: L-am rugat sa ia de pe banda rulanta toate bagajele de 
clasa întîi. Le va duce la masini... Beck îi conduse pe un traseu 
ocolit, care evita controlul pasapoartelor si vama. Strabatu holul 
principal cu pasi mari si-i conduse la trei Mercedes-uri negre 
parcate la intrare. în apropiere asteptau politisti în uniforma, 
calare pe motociclete. Beck le facu semn si deschise portiera 
primei masini. Escorta noastra. Vor însoti masinile. Dupa ce-am 
primit mesajul vostru, am decis sa nu risc în nici un fel. Vă las în 
fata Hotelului Schweizerhof? 

- Te rog, raspunse Tweed. Mai tîrziu ne vom deplasa pe jos, 
unul cîte unul, la Gotthard. Am rezervat camere la amîndoua... 
Drumul cu masina de la aeroport pîna în centrul orasului Ziirich 
dura douazeci de minute. Beck se aseza lînga Tweed, pe 


bancheta din spate a limuzinei, iar Paula lînga seful ei. Soferul 
era îmbracat în civil, ca si barbatul cu trasaturi aspre care ocupa 
locul din fata. 

Newman, Butler, Nield si Cardon urcasera în a doua limuzina. în 
cea de a treia se aflau alti oameni în civil. Politistii pe 
motociclete deschideau drumul spre orasul elvetian, iar alti doi 
încheiau convoiul. 

Back îl asculta în tacere pe Tweed care îi relata tot ce li se 
întîmplase pîna atunci, inclusiv atentatul cu bomba de la sediul 
SIS din Londra si evenimentele din Cornwall. Elvetianul privea 
mereu în urma pe fereastra din spate. La un moment dat îl 
între—rupse pe Tweed. 

- larta-ma. Trebuie sa transmit un mesaj radio ultimei 
masini. De cînd am plecat de la aeroport ne urmareste un auto- 
mobil Impala... poate e semnificativ ca-i vorba de o masina 
americana... Lua microfonul agatat de partea laterala a masinii 
si vorbi în dialect elvetian, înteles numai de locuitorii acestei 
tari. Dupa ce puse microfonul în lacasul lui, se uita din nou pe 
fereastra din spate. Am ordonat interceptarea, le explica el 
celorlalti. Cea de a treia masina a oprit automobilul Impala. 
Oamenii mei vor pretexta o încalcare a regulilor de circulatie. 
Toate masinile noastre sînt blindate. Povestea ta, Tweed, e 
foarte stranie, însa bineînteles ca te cred. Poate te intereseaza 
sa afli ca în Elvetia sosesc cam multi americani... îndeosebi în 
Ziirich. 

- Cam multi? se apleca Paula spre el. De unde stii? 

Beck zimbi cinic. 

- Politia stie ce se întîmpla în tara asta. La sfirsitul lui fe- 
bruarie ne putem astepta la citiva oameni de afaceri, ba chiar la 
turisti extravaganti si plini de bani din Statele Unite. însa cei de 
acum - si trebuie sa spun ca nu ne place nici înfatisarea lor - au 
pasapoarte diplomatice. De la sediul meu din Bema am 
telefonat deja la Ambasada Americana si m-am plins ca au 
depasit numarul de persoane din corpul diplomatic. 
Ambasadorul - un vechi amic de-al meu si unul dintre putinii pe 
care presedintele March nu i-a înlocuit cu adeptii si sustinatorii 
lui - era stînjenit. Faptul mi s-a parut semnificativ. Mi-a spus ca 
toate aceste per-soane urma sa plece în curînd spre alte 
ambasade europene. Dar amindoi stiam ca nu era adevarat. 

- Asadar, orasul Zurich ar putea fi riscant? întreba Paula. 


- Da. Beck zîmbi din nou. Dar nu în aceeasi masura ca 
Anglia, din cîte mi-a spus Tweed. Cum ai de gînd sa procedezi, 
Tweed? Sau poate e secret? 

- Citusi de putin. Vreau sa dau de urma a trei oameni. Joel 
Dyson... cred ca totul a început de la el. Apoi agentul special 
Barton Ives si, în sfirsit, Cord Dillon. Unul dintre acestia va tre- 
bui sa-mi spuna ce dracu' se întîmpla. 

- Mie mi se pare - Beck facu o pauza ca sa-si puna ordine în 
gînduri - ca cel mai bizar caz dintre cei trei fugari e Barton Ives. 
FBI... ce motive ar avea cineva ca sa-i vrea capul? 

- Nici eu nu înteleg, recunoscu Tweed. 

- Pacat ca nu stii cum arata acest Norton, spuse Beck. 

- Cred ca nimeni nu stie. Ceea ce mi se pare sinistru... 
Ducîndu-si singur bagajul, Tweed intra primul în Hotelul 
Schweizerhof, unde trasese si cu ocazia altor vizite în oras. 
Vechiul portar îl saluta cu caldura. în ascensor, dupa ce se 
înscrisesera în registru, Tweed îi ceru Paulei sa vina de urgenta 
la el, de îndata ce-si va lasa bagajele în camera. 

- Sînt la numarul 217, îi reaminti Tweed în timp ce cobora 
din lift. 

Trei minute mai tîrziu Paula batea la usa camerei lui Tweed, o 
încapere mare, pe colt, ale carei ferestre dadeau spre gara 
prin—cipala a orasului. Ferestrele laterale aveau deschidere spre 
cele—bra Bahnhofstrasse — strada marilor banci si a celor mai 
luxoase magazine din lume. Tweed iesi din dormitorul spatios si 
veni în hol, ca s-o întîmpine pe Paula. 

- Ma tem ca am sa-ti dau cam mult de lucru, o anunta el. 

- Spune! 

- Toti trebuie sa parasim camerele din acest hotel, lasînd 
dovezi credibile ca, de fapt, locuim aici. Periute de dinti, pasta, 
truse de barbierit si tot ce mai trebuie în baie... 

- Cele pe care le folosim acum vor fi cit se poale de 
convingatoare... 

- De acord. în plus, cam jumatate din haine trebuie sa 
ramîna în dulapuri. Asta înseamna ca îti cer sa... 

- Sa ies în oras si sa cumpar sase periute de dinti, sase 
tuburi de pasta, cinci aparate de ras si alte cosmetice pentru 
mine, îl întrerupse ea. 

- De ce alte cosmetice? 


- Fiindca asa ceva gasesti de obicei în camera unei femei. 
La cumparaturi am sa fac rost de mai multe pungi mari de 
plastic. Fara îndoiala ca vom avea nevoie de ele ca sa ne 
strecuram afara din hotel cu hainele pe care le vom transporta 
la Gotthard. Dar eu întrevad o alta problema. 

- Care anume? întreba Tweed. 

- Daca ne facem aparitia la Gotthard fara valize, vom trezi 
suspiciuni. Stiu... doi dintre barbati vor astepta cu noile valize la 
toaleta din Shopville. Paula privi pe fereastra laterala la scara 
rulanta care cobora în centrul comercial din pasajul subteran. 
Alti doi, sa zicem Bob si Philip, vor duce carucioarele cu haine la 
toaleta, apoi vor intra în cabine si vor aseza hainele în 
gea—mantane. 

- Nu stiu de ce-mi mai bat capul cu astfel de lucruri, cînd te 
am cu mine, spuse Tweed, ridicînd bratele cu prefacuta dis- 
perare. 

- Am sa lipsesc un timp, ca sa pot face cumparaturile, îl 
pre—veni ea. As trezi banuieli daca as cumpara cite sase bucati 
din fiecare articol de la un singur magazin. 

- Nu te las sa pleci singura, declara ferm Tweed. îl chem pe 
Butler, sa te însoteasca în calitate de garda de corp. 

- Harry e alegerea ideala. în plus, ma va ajuta sa car 
cumparaturile. Cum facem cu valizele? 

- Am sa-i sun pe Newman si Cardon. Ei vor cumpara 
vali—zele si-mi vor telefona de îndata ce le au. Ar putea lua o 
cafea la Spriingli, ca apoi sa revina cu alt telefon. între timp tu si 
Harry veti face cumparaturile. Am sa fixez o ora de întîlnire, cînd 
Pete 

Nield si cu mine vom veni sa luam carucioarele si sa facem 
schimbul In Shopville. Ai destui bani elvetieni? 

- Pe aeroportul din Londra mi-ai dat destui cît sa-mi ajunga 
sa cumpar o toaleta demna de Elizabeth Taylor. Dar, daca ma 
gîndesc bine, mi-ar suride un taior Chanel, îl tachina ea si iesi 
din camera. 

Tweed îi chema pe Newman si Cardon si le dadu instructiuni. De 
îndata ce acestia plecara, suna telefonul. Tweed se încrunta, 
apoi ridica circumspect receptorul. 

- Da? Cine-i la telefon? 

- Sînt eu, Beck, raspunse o voce familiara. Am vesti proaste. 
Tii minte automobilul Impala pe care l-au oprit oamenii mei pe 


drumul de la aeroport? Soferul tocmai termina o convorbire pe 
telemobil. Fara îndoiala, îsi avertizase seful de sosirea 
con—curentei. Beck îsi alegea cu grija cuvintele, stiind ca apelul 
fusese facut prin centrala telefonica a hotelului. S-ar putea sa 
primesti o vizita de la concurenta mai curînd decit te astepti. 
Tinem legatura. Eu ramin în Ziirich. 

- Multumesc. 

Tweed puse receptorul în furca, prada unei negre presimtiri. 

16 

La ora opt seara, mutarea în Hotelul Gotthard, aflat la mica 
departare în spatele Hotelului Schweizerhof, se încheiase. Ajuns 
în camera, Tweed îsi deschise geamantanul, apoi se duse la bar. 
Aici comanda un pahar de sampanie, îl plati si porni sa 
cerceteze hotelul. 

Cu paharul în mîna, avea aerul ca se uita dupa cineva. Varsa o 
parte din sampanie într-un ghiveci si continua sa studieze cele 
cîteva persoane asezate în holul hotelului. Nimeni nu parea 
suspect, nu se auzea nici urma de accent american. 
Continuînd sa se plimbe agale, trecu pe lînga un barbat care 
citea ziarul, asezat într-un fotoliu. Barbatul cel zvelt si elegant 
ridica privirea, împaturi ziarul si-l urma pe Tweed în portiunea 
mai linistita din apropierea restaurantului mai ieftin care dadea 
spre Bahnhofstrasse. 

- lertati-ma, domnule. Aveti cumva un foc? 

Tweed se crispa si se întoarse încet spre el. Barbatul cel subtire 
avea în jur de treizeci de ani si-si purta parul negru pieptanat 
lins pe spate. în mîna tinea o tigara. Cu ochii tinta la el, Tweed 
se cauta prin buzunare dupa bricheta cu care oferea foc altor 
fumatori. 

Omul se apleca sa-si aprinda tigara, tinînd palma caus ca sa 
protejeze flacara, desi locul era ferit de curent. Operatiunea îi 
lua ceva timp si, într-un tîrziu, Tweed descoperi în palma lui 
legi—timatia cu fotografie. 

P. Schmidt. Polifia federala. Jumatate din legitimatie era 
acoperita de o carte de vizita prinsa cu banda adeziva. Cu com- 
plimentele lui Arthur Beck. 

- Va multumesc, domnule, spuse barbatul cel zvelt. E foarte 
liniste aici. Probabil fiindca e februarie... 

Tweed se înapoie la ascensor animat de sentimente 
contra—dictorii. Era foarte bine ca Beck postase un om de-al sau 


în hotel. Dar acest lucru indica în egala masura ca seful Politiei 
Federale îsi facea griji pentru siguranta lor. 

Vîri cheia în usa, o descuie si, înainte de a intra, întinse mîna sa 
aprinda lumina. Pe covor se gasea un plic lung si alb, care-i 
fusese strecurat pe sub usa. 

Tweed închise usa si o încuie cu cheia. Cu ajutorul unui briceag, 
deschise cu mare grija plicul. înauntru era o singura foaie de 
hîrtie. Nu avea adresa si continea un mesaj scurt, scris de mîna. 
Suna-ma de la un telefon sigur la urmatorul numar... Diseara 
intre 8:00 si 8:15. Dillon. 

Ramase uiluit. Dillon fie ca locuia în acelasi hotel, cum îi 
sugerase însusi Tweed, fie ca-i vazuse sosind. Tweed se uita la 
ceas. 8:08 seara. Mai avea sapte minute ca sa ajunga la un 
tele—fon de strada. Ridica receptorul si forma numarul camerei 
lui Butler. 

- Aici Tweed. Harry, trebuie sa iesim din hotel. Imediat... 

- Am pornit... 

Cînd Butler sosi, îmbracat cu o canadiana captusita, Tweed îsi 
pusese deja pardesiul. Butler îsi desfacu pulpana canadienei si 
scoase din tocul de la sold un pistol automat Walther calibrul 
7,65 mm. Zîmbi larg si puse arma la locul ei. Pornira în graba pe 
jos pe Bahnhofstrasse, prin noaptea geroasa si abia atunci 
Tweed îl întreba: 

- De unde dracu' ai luat asta? Doar ne-am abandonat toate 
armele în drum spre Aeroportul Newquay. 

- Prin amabilitatea sefului politiei Beck. N-ai observat 
geanta de pinza pe care i-a dat-o Paulei dupa ce-ai coborit din 
masina în fata Hotelului Schweizerhof? 

- La dracu', n-am vazut-o! 

- înauntru se aflau pistoale Walther pentru Pete Nield si 
pentru mine, un Browning automat calibrul 32 pentru Paula si 
un Smith & Wesson pentru Newman. Plus munitie pentru 
fiecare. Paula a banuit ce se gasea în geanta si i-a dat-o lui 
New—man înainte de a veni dupa tine. Toti avem si permise 
speciale portarma, semnate de Beck. 

Butler vorbise mai mult decit îi statea în obicei. între timp 
ajunsera la scara rulanta care ducea spre Shopville. Tweed 
raspunse printr-un mormait. Pretindea sa fie informat de 
oamenii lui, dar mutarea la Gotthard se facuse în pripa. 


La acea ora tirzie din noapte complexul din pasaj era cufun—dat 
în tacere. Nu se vedea prea multa lume. Tweed evita intentionat 
sa se uite în cabinele telefonice ocupate. Daca într-una dintre 
ele s-ar fi aflat Cord Dillon, nu voia sa riste sa atraga atentia 
asupra lui. 

- N-am sa întîrzii mult, îi spuse el lui Butler si intra într-o 
cabina goala. 

Forma numarul de Ziirich, asezat în asa fel, încît sa acopere 
discul telefonului. Dar Butler parea interesat de vitrina cu 
legume si zarzavaturi a unui magazin de vizavi, închis la ora 
aceea. 

- Cine-i acolo? întreba vocea rastita a lui Dillon. 

-Tweed. Am primit mesajul tau... 

- Taci si asculta. Agentul special Barton Ives este în oras. Va 
încerca sa ia legatura cu tine, daca nu e prea riscant... 

- De ce a plecat din State? Am nevoie de unele 
infor—matii... 

- Investiga o serie de crime în Tennessee, Mississippi, 
Louisiana, Alabama, Georgia si Florida. Victimele erau femei. 
Toate violate si ucise... 

- Si de ce a fost nevoie sa fuga în Europa? 

- întreba-l pe el. Acum trebuie sa plec. Orasul Ziirich e 
împiînzit de pistolarii lui Norton. Am o banuiala ca Norton va fi în 
curind aici, daca nu cumva a si sosit. Atunci sa vezi prapad la 
Ziirich. 

- Cord, ce dracu' au de-a face acele crime în serie cu ce se 
întîmpla acum? 

- Nu pot sa-ti spun la telefon. întreba-l pe Barton. Ramii 
ascuns. Exact asta fac si eu... 

- Din moment ce nu stim cum arata Norton, nu stim daca 
ne va face placere întîlnirea cu el... 

- Aici nu-i vorba de placere. Cine are de-a face cuele un 
om mort. Acum trebuie sa plec... 

Si de aceasta data legatura se întrerupse înainte ca Tweed sa-i 
poata pune o întrebare vitala. Sfirsitul brusc al conversatiei îl 
nelinistea pe Tweed, care se întoarse la Gotthard împreuna cu 
Butler. Dillon era un dur, niciodata nu-i fusese teama de nimic. 
Probabil ca acest Norton era un personaj de temut. 

La aeroportul din Londra, Norton astepta cursa 918 de la 
Washington. Ramase într-un mic grup de persoane venite sa-i 


intimpine pe pasageri. Linga el se gasea un hamal, cu un plic 
mare si greu, pe care Norton i-l înminase împreuna cu o 
banc—nota de 20 de dolari. 

Marvin Mencken îsi facu primul aparitia, însotit de patru oameni 
de-ai lui. înalt si bine cladit, Mencken avea o figura cadaverica si 
era poreclit în secret „Scheletul“. îmbracat în balonzaid 
bleumarin, cu bagajul în mîna, se opri cercetînd pasarela cu 
ochii lui îngusti ca de vulpe. 

- Omul de colo, i-l arata Norton hamalului. Cel cu balon-zaid 
bleumarin. 

Hamalul, care primise instructiuni foarte precise, se grabi sa 
îndeplineasca ordinul. Croindu-si drum prin multime, se opri in 
fata lui Mencken si-i întinse plicul. 

- Mi s-a spus sa va înmînez asta. 

- Din partea cui? întreba rastit Mencken, rotindu-si privirea 
în jur si luînd plicul. Arata-mi persoana. 

- N-am primit instructiuni în acest sens, domnule... 

- Asculta, dobitocule... Mencken dadu drumul bagajului si-l 
însfaca de guler pe hamal. Ai sa mi-l arati numaidecit. îti dau 
cinci—zeci de dolari. încearca numai sa faci pe nebunul si-ti tai 
beregata. 

Speriat de moarte, hamalul înghiti în sec. Spaima i se 
preschimba în indignare. Era aeroportul pe care lucra. Ridica 
mîna si-si înfipse adînc unghiile în mîna care-l tinea prizonier. 
Mencken îi dadu drumul si, în clipa în care vru sa-l calce cu pu- 
tere pe picior, hamalul zise: 

- Daca nu-mi dai pace, chem paza. Seful e chiar acolo. 

- Cara-te! mîrîi Mencken. 

Nu-si permitea sa stimeasca un scandal, mai ales daca Norton 
era cu ochii pe el. Deschise plicul. înauntru se gaseau patruzeci 
de bilete dus pentru Ziirich, un teanc de bancnote elvetiene cu 
valoare mare si instructiuni batute la masina. 

Urca la bordul avionului împreuna cu prietenii. La Ziirich vei 
primi noi ordine. 

Instructiunile se încheiau cu un N mare, scris cu cerneala si 
împodobit cu înflorituri. Mencken scrisni din dinti. Sara Mara- 
noff îi spusese laconic, cum îi statea în obicei, ca urma sa fie la 
ordinele lui Norton. Nu-i convenea ciîtusi de putin. Mai ales ca nu 
avea nici cea mai vaga idee cum arata Norton. De fiecare data 
auzea numai un glas hirsîit la telefon. 


Mencken îi împartise pe cei patruzeci de oameni din grupul sau 
în echipe de cîte cinci, fiecare avînd cite un sef. Distribui cîte 
cinci bilete fiecarui sef si le dadu instructiuni pentru cînd aveau 
sa soseasca la Ziirich. 

- Ramîneti în apropierea benzii de bagaje de la Kloten. S-ar 
putea sa am noi ordine. Sau poate am sa astept pîna ajungem în 
holul de la intrare. Depinde în ce toane sînt. Si-acum, ochii la 
ceas... miscati-va fundul... 

- Am fixat o întîlnire cu Walter Amberg la Banca de Credit 
din Talstrasse, anunta Tweed. 

Toti mîncau un excelent mic dejun la o masa lunga din La 
Soupiere, o sala de mese eleganta de la primul etaj al Hotelului 
Schweizerhof. Dupa ce dormisera la Gotthard, se plimbasera 
prin Schweizerhof doi cîte doi, masura menita sa confirme ca 
locuiau la hotel. 

La sugestia lui Tweed, în seara precedenta, la ora noua, 
Newman si Butler, înarmati cu cheile de la toate cele sase 
camere, facusera o scurta vizita la Schweizerhof. Fiecare 
avu—sese în grija cîte trei camere: trasesera cuverturile la o 
parte, îsi împrastiasera pantofii prin camera si rascolisera 
paturile, moto-—tolind asternuturile si pernele. O precautie în 
plus, ca sa confirme ca dormeau acolo. 

- Walter e fratele geaman al bietului Julius, îsi aminti în 
soapta Paula. 

- Geamanul identic. Daca-i vedeai împreuna, nu-i puteai 
deosebi, sublinie Tweed. Elvetienii au simtul umorului. Julius si 
Walter obisnuiau sa se îmbrace exact la fel. De multe ori îi con- 
funda chiar si personalul. 

- Walter stie ca fratele lui a fost asasinat? întreba Paula la 
fel de încet. 

- Nu. Din pacate. Nimeni, nici macar Buchanan, nu s-a 
gîndit cine trebuia anuntat. Cred ca inspectorul-sef a fost prea 
speriat de proportiile masacrului. Voi fi nevoit sa-i dau eu însumi 
vestea lui Walter. Vrei sa vii cu mine? 

- Chiar te rog, spuse Paula. Julius era casatorit? 

- Da, dar nu cunosc adresa sotiei. M-am gindit sa fac rost de 
ea, dar e vorba de genul de vesti care nu se dau la telefon. 

- Sotia lui e elvetianca? întreba curioasa Paula. 

- Nu. De fapt, e englezoaica. Mult mai tinara decit el. Mi se 
pare ca o cheama Eve. Walter va trebui sa-si asume aceasta 


mi—siune delicata. Walter este presedinte, Julius era director 
admi—nistrativ, el conducea de fapt banca si diversele 
sucursale. 

- Walter va fi în stare sa se descurce singur? întreba New- 
man. Adica sa preia si sa conduca banca? 

- N-am idee. Tweed îsi termina sunca si ouale si împinse 
farfuria deoparte. Stii, Paula, din toate cîte ni s-au întîmplat, un 
lucru ma intriga în mod deosebit. 

- Care anume? 

- De ce, dupa ce l-a ucis pe Julius Amberg la Conacul Tre- 
sillian, asasinul i-a aruncat acid pe fata? Nu din razbunare... aici 
avem de a face cu altfel de dusman. Prin urmare, de ce a folosit 
acid? 

17 

Norton calatorea spre Ziirich cu acelasi avion ca Mencken si 
numeroasa lui suita. în timp ce cei patruzeci de oameni 
reprezentînd întaririle ocupau tofeuri „La clasa a doua, Norton 
calatorea la clasa întîi. 

Purta un costum englezesc si vorbea o engleza curata, fara 
urma de accent american. Cînd urcase la bordul avionului pe 
aeroportul din Londra, alesese scaunul de la margine, lînga o 
elvetianca eleganta. Avusese mare grija ca nimic din com- 
portarea lui sa nu-i dea a întelege ca încerca sa-i faca avansuri. 
- îmi permiteti sa iau loc lînga dumneavoastra? întrebase el 
politicos. E mai mult spatiu pentru picioare si am niste 
documente de afaceri pe care trebuie sa le studiez pîna la ateri- 
zare. 

- Locul e liber, raspunsese femeia, dupa ce-l privise scurt. 
Avionul decolase si Norton scosese un dosar cu statistici 
referitoare la computere. Nu întelegea o iota, dar, daca Mencken 
ar fi aruncat o privire în sectiunea de clasa întîi, Norton si femeia 
de alaturi ar fi trebuit sa para ca sînt împreuna. 

Dupa ce avionul ateriza pe Aeroportul Kloten, Norton cobori 
repede, tinînd în mîna servieta diplomat. Cînd Marvin Mencken 
ajunse la banda rulanta pentru bagaje, acolo îl astepta un hamal 
în uniforma care-i întinse un plic voluminos. 

- Mi s-a spus sa va dau acest plic, domnule. Bagajul dum- 
neavoastra soseste imediat. 

Amintindu-si experienta de pe aeroportul londonez, Mencken nu 
mai încerca sa puna întrebari hamalului, care pleca. Se uita în 


jurul sau, la ceilalti pasageri. Nu avea nici o sansa sa-l 
recunoasca pe Norton, presupunînd ca acesta se afla în preajma 
benzii de bagaje, lucru putin probabil. Mencken deschise plicul, 
înauntru gasi o alta foaie fara adresa, continînd instructiuni 
amanuntite. 

+ împarte-ti oamenii la urmatoarele patru hoteluri. Doua grupuri 
va trebui sa ocupe primul hotel de pe lista. Au fost re—zervate 
locuri prin agentia Golden Bay Tours. Am sa te sun la hotel sa-fi 
spun de unde sa iei echipament special. Hotel uriie sînt 
urmatoarele: Baur-en-Ville, Eden au Lac, Dolder Grand si Baur 
au Lac. 

Foaia era semnata cu acelasi N cu înflorituri, scris cu cerneala. 
Mencken înjura în gînd, iritat de familiaritatea brutala si 
autoritara a instructiunilor. începu sa se plimbe printre pasageri, 
comunicînd fiecarui sef de grup numele hotelului la care urma 
sa mearga. între timp, pe banda rulanta începura sa soseasca 
bagajele. 

„Echipamentul special". Mencken stia ca asta însemna arme si 
explozibili. 

Newman hotarise sa-i însoteasca pe Tweed si Paula la întîlnirea 
cu Walter Amberg în sediul bancii din Talstrasse, strada paralela 
cu Bahnhofstrasse. Paula era nedumerita si putin îngrijorata. Nu- 
i ieseau din minte imaginile cu Julius Amberg înaintea 
atentatului... apoi fata lui arsa de acid. Acum urma sa-l 
întilneasca pe fratele lui geaman, care-i semana leit. 

Data fiind starea ei de spirit, în momentul în care asistentul 
personal al bancherului elvetian îi pofti într-un birou spatios, avu 
un soc dînd cu ochii de barbatul care le iesi în întîmpinare, cu 
mîna întinsa. 

- Bun venit din nou la Ziirich, Tweed! Oricînd îmi face 
placere sa te revad. 

Mic de statura si corpolent, Walter purta si el parul negru 
pieptanat lins pe spate, fara carare. De sub sprincenele groase 
sclipeau doi ochi albastri si sireti, iar obrazul lui bucalat era 
proaspat barbierit. Paula simti ca i se opreste inima în loc. Avea 
în fata imaginea în oglinda a bancherului pe care-l cunoscuse la 
Conacul Tresillian. Pîna si costumul era identic, de culoare 
închisa, cu batista rosie de matase în buzunarul de la piept. 


Tweed o prezenta pe Paula, care deduse ca Newman îl cunostea 
deja pe bancher. Amberg îi conduse la fotoliile con-fortabile din 
jurul unei mese stil, lunga si lacuita. 

- Sînt convins ca toti doriti cîte o cafea, propuse el si ceru 
cafele prin interfon. înteleg ca l-ati cunoscut pe Julius în 
Corn—wall, continua bancherul, adresîndu-se lui Tweed, apoi se 
aseza în stînga Paulei, cu fata catre Tweed si Newman. N-am 
mai primit vesti de la el... lucru destul de obisnuit, fiindca Julius 
de regula nu prea vorbeste despre afacerile lui. îmi place sa 
cred ca totul a decurs bine. 

Tweed trase aer în piept. Sosise momentul de care se temea. 

- îmi pare rau, dar îti aduc vesti proaste despre Julius. 

- E bolnav? Amberg parea surprins. Asta i se întîmpla 
rareori. întotdeauna spune ca n-are timp de boala. 

- Vestile sînt mai proaste, mult mai proaste, îl preveni 
Tweed. 

- Vrei sa spui ca... e mort? 

- întocmai... 

Tweed îi relata pe scurt cele petrecute în Cornwall. Amberg 
asculta cu o figura inexpresiva, dar Paula observa cum 
bancherul strîngea din buze pe masura ce auzea cumplita 
întîmplare. Elvetianul asculta cu palmele împreunate, astfel ca 
vîrfurile degetelor se atingeau... gest pe care-l remarcase si la 
masa din sufrageria Conacului Tresillian. 

- O tragedie îngrozitoare, încheie Tweed. Nu avem nici cea 
mai mica idee cine e autorul atentatului si nici ce motive a avut. 
Speram sa ne dai dumneata vreun indiciu. 

- Dupa cum v-am spus, Julius îsi administra singur 
afacerile. Asadar, nu va pot fi de prea mare ajutor. Nu stiu... n- 
am stiut nici pentru ce s-a dus în Cornwall ca sa ia legatura cu 
dum—neata. 

- Ai auzit vreodata de un anume Joel Dyson? îl întreba 
Tweed. 

- Da. Nu mi-a placut individul... iarta-ma, ti-e cumva pri- 
eten? 

- Citusi de putin. Te rog, continua. 

- Acest Dyson a venit de curînd cu o valiza si a vrut sa-l 
vada pe Julius. Era destul de agresiv si m-a mirat ca fratele meu 
a acceptat sa-l primeasca. Amberg se uita la Newman. înteleg 


ca în urma cu citva timp i-ai facut lui Julius un mare serviciu, 
ceva în care era implicat si acest om. 

- Un fleac, spuse Newman, fara sa acorde importanta 
întîmplarii. 

- Cînd a venit a doua oara, Dyson parea speriat, continua 
bancherul. Dupa ce s-a întîlnit cu fratele meu, a vrut sa plece pe 
usa din spate. Mai tirziu Julius mi-a spus ca Dyson îi lasase în 
pastrare un film si o banda audio. De atunci nu l-am mai vazut 
pe Dyson. 

- Unde au fost puse banda si filmul? întreba ca din 
întîmplare Tweed. 

- în casa de bani, bineînteles. Apoi Julius le-a transferat în 
casa de bani a sucursalei din Basel. Nu stiu de ce. Se plesni cu 
palma peste frunte. Oh, Doamne, am uitat de Eve. Cum eu abia 
am aflat îngrozitoarea veste, s-ar putea ca ea sa nu stie nimic. 
Eve e sotia englezoaica a lui Julius, erau în relatii destul de reci. 
- Reci? întreba cu discretie Tweed. 

- Da. Julius avusese o ultima discutie cu Eve chiar înainte 
de-a zbura la Londra, cu destinatia Cornwall. De mult nu mai 
erau apropiati. Sotiile straine... înclina din cap în directia Paulei. 
Te rog, scuza-mi expresia. Sotiile de alta nationalitate, continua 
el, sînt adesea o adevarata pacoste pentru un elvetian. Chiar 
înainte de plecare, Julius mi-a spus ca se întelesesera sa 
divorteze si ca nu voia s-o mai vada niciodata. Totusi, cineva 
trebuie sa-i spuna... 

Amberg renunta sa-si termine fraza, parea total dezorientat. 
Paula îsi spuse ca bancherul începea sa se resimta dupa socul 
vestii primite. Tweed deschise din nou discutia. 

- Walter, daca vrei sa-mi dai adresa Evei, am s-o anunt 
chiar eu. Am fost la Conacul Tresillian la scurt timp dupa 
tragedie. 

- în calitate de cumnat, presupun ca ar trebui sa-i spun eu 
însumi, dar... 

- Da-mi adresa ei, daca mai este în Elvetia, insista Tweed. 
- E aici, în Ziirich. Amberg lua dintr-o cutie o carte de vizita 
si scrise adresa si numarul de telefon, apoi i-o întinse lui Tweed. 
Locuieste în vila pe care Julius o are - o avea - în zona Dolder. 
Intentiona ca la înapoiere sa se mute într-un apartament. îti sînt 
profund îndatorat. 


- înca ceva. Tweed se ridicase în picioare, dupa ce bause 
pîna la fund cafeaua excelenta adusa de secretara bancherului. 
Banuiesc ca stii daca Julius a vazut filmul sau a ascultat banda 
adusa de Dyson, înainte de a le transfera la Basel. 

- N-am idee. Dar de ce era Dyson atit de speriat cînd ni le-a 
adus? întreba Amberg. 

- Foarte simplu. E urmarit de asasini care vor sa-l lichideze. 
Pîna în prezent, au murit cel putin zece oameni implicati în 
povestea aceasta. Poate ar trebui sa-ti iei o garda de corp, 
Walter. 

- Aici sîntem în Elvetia, declara indignat bancherul. 

- Ceva nu-i în regula în felul în care se succed 
evenimentele, spuse Tweed în timp ce ieseau din sediul bancii si 
se îndreptau spre Bahnhofstrasse. 

în timp ce mergeau, Butler si Nield aparura lînga ei ca din 
pamînt. Newman pasea pe partea vitrinelor, cu Paula între el si 
Tweed. Butler trecu agale pe lînga Tweed, cu privirea atintita 
drept înainte, si murmura din coltul buzelor: 

- Ati fost urmariti. Tipul în echipament de schi. Cu caciula 
tuguiata si ochelari colorati... 

Pomi înainte, iar Nield ramase în spatele celor trei. Paula se opri 
o clipa, chipurile ca sa priveasca o vitrina. Soarele straluci-tor 
facea sa se reflecte în vitrina silueta unui barbat în 
echipa—ment de schi, care pasea în fata lui Nield. în timp ce se 
îndreptau spre Bahnhofstrasse, Paula relua conversatia. 

- Ce nu-i în regula în ordinea evenimentelor relatate de 
Walter? 

- Dyson vine cu banda si cu filmul. Cine ar rezista tentatiei 
de-a asculta înregistrarea si de-a privi imaginile? Acest moment 
coincide cu faptul ca Julius si-a parasit nevasta, pe Eve. în 
con=tinuare, coincide cu telefonul prin care acelasi Julius ma 
anunta ca vrea sa ne înliîlnim de urgenta, dupa care a luat 
avionul si s-a dus la Conacul Tresillian. Mai mult decît atit, a 
transferat filmul si banda în seiful de la Basel. Dyson a cerut sa 
plece pe usa din spate. Singura explicatie este ca se stia 
urmarit, lucru pe care probabil i l-a comunicat si lui Amberg. Si 
chiar daca n-a facut-o, Amberg, fara îndoiala, a ghicit motivul. 

- De ce crezi ca Julius si-a parasit nevasta asa, din senin? 

- Nu pot decit sa fac presupuneri. Dar stiu ca avea o 
amanta la Geneva. Un stil de viata normal pentru unii bancheri 


elvetieni. Locuiesc într-un oras si au o amanta în alt oras, pe 
care o viziteaza la sfirsit de saptamina, sub pretextul unei 
calatorii de afaceri. Poate ca Eve a aflat adevarul. Fiind 
englezoaica, poate nu i-a convenit vechiul obicei al bancherilor 
elvetieni. De aceea vreau s-o întîlnesc. Mi-e foame. Sa luam o 
cafea si o prajitura la Spriingli înainte de a începe cercetarile... 
Ceainaria din celebrul Spriingli se gasea la etajul întîi si avea 
vedere catre Bahnhofstrasse. Paula trai un sentiment ciudat, 
amintindu-si ca pachetul livrat de „postas" la Conacul Tresillian 
înainte de asasinarea a opt persoane, fusese o cutie de 
bomboane de ciocolata de la Spriingli. 

- lertati-ma o clipa, spuse Newinan. 

Comandara cafea, în timp ce Newman scruta de la fereastra 
strada larga cît un bulevard. îi ajunse din urma pe ceilalti la 
tejghea, unde îsi alegeau cite o prajitura, si astepta pîna cînd se 
asezara din nou. 

- Sîntem în continuare urmariti. Schiorul cu ochelari colorati 
sta sprijinit de un copac pe partea cealalta, de unde poate 
supraveghea intrarea în ceainarie. Nici uima de Pete Nield sau 
Butler. 

- Tot ce se poate, totusi sînt undeva afara, spuse Paula, 
înfigînd lingurita într-o prajitura cu crema. E grozava! îsi roti 
privirea prin sala lunga, remarcînd mesele cu tablie de lemn, 
fru—mos aranjate, galantarul impecabil de curat de unde 
luasera prajiturile. Cred ca aici se întîlnesc „doamnele din înalta 
soci-etate" a orasului, ca sa schimbe ultimele birfe. Oricum, nu 
duc lipsa de subiecte, daca sînt maritate cu bancheri. 

- De ce-ar trebui neaparat sa fie sotii de bancheri? întreba 
Newman. 

- Uita-te la ele. Pline de perle, cu cîte trei-patru bratari de 
aur masiv la mîna. Putrede de bogate. întoarse privirea catre 
Tweed. Care-i urmatorul punct din program? Si de ce la 
Gotthard am luat camere pe numele noastre reale? 

- Pentru derutarea adversarului, raspunse Tweed cu o 
figura hotarita. Sîntem pe un cîmp de lupta. Dupa ce iesim de 
aici mergem la sectia de politie. Trag nadejde ca-l vom gasi pe 
Beck. Philip Cardon are nevoie de o arma. Apoi vom lua taxiul 
pîna la vila din Dolder, unde sper sa putem discuta cu Eve 
Amberg. E posibil sa aflam unele lucruri interesante... 


Sara Maranoff intra în Biroul Oval, închise usa în urma ei si o 
încuie. îsi plimba degetul pe buze, încercînd sa-si dea seama în 
ce toane se afla seful ei. Bradford March sedea rasucit în fotoliu, 
cu privirea atintita afara pe fereastra, strîngînd din buzele lui 
groase. Maxilarul îi era acoperit de tepi negre. Sarei nu-i placu 
deloc expresia lui. Respira adînc, iar March întoarse ochii catre 
ea, fulgerînd-o cu privirea. 

- Vestile proaste nu asteapta, Brad. Tocmai am primit un 
telefon de la Ziirich... Nu stiu cine era, dar a insistat sa discute 
cu mine. Asta te-ar putea bucura. 

- Alte vesti proaste, de care m-as lipsi bucuros. Da-i drumul. 
A sunat Norton sa ne spuna ca n-a facut nimic? 

- Norton asteapta si el la telefon, dar apelul despre care ti- 
am vorbit a fost din partea unui individ care a refuzat sa-si dea 
numele. A spus ca în posesia lui se afla cîteva lucruri care nu ti- 
ar conveni sa devina publice... nu asa s-a exprimat, dar acesta 
era sensul. A cerut douazeci de milioane de dolari în schimbul 
lor, indiferent despre ce-i vorba. Trebuie sa fie vreun ticnit... 
Urmari cu atentie reactia lui March. Presedintele se apleca în 
fata, îsi îndoi degetele groase si paroase si le propti de masa. Pe 
chipul lui se citea o furie nestapinita, si Sara avu grija sa-si tina 
gura. 

- Ai localizat telefonul de la care a sunat? se rasti March. 

- Am încercat. Dar n-a zabovit prea mult la aparat. Tot ce s- 
putut afla este ca a sunat din Ziirich. îmi ascunzi ceva, Brad? 

- E cazul sa-mi faci legatura cu Norton, chiar acum... 

Aici Norton, sefule. Am preluat personal coordonarea 
operatiunii. Sînt în Ziirich. Am dat de urma lui Tweed si a echipei 
lui, sînt cu ochii pe nemernic. 

- Rezolva problema cum crezi de cuviinta. Tonul lui March 
deveni necrutator. E un ordin. Gaseste-i pe Dyson, Ives si Dil- 
lon. Scoate-i din bîrlog. Ai priceput? Nu mai arde gazul de 
pomana. Fa ce ti-am cerut... 

Trînti receptorul în furca, apoi se ridica în picioare si începu sa 
se plimbe agitat prin încapere. Era îmbracat într-o camasa 
descheiata la git, care-i dezvelea pieptul paros, blugi si pantofi 
sport, echipamentul pe care-l purta cînd cobora printre „oamenii 
de rînd". 

- Cum ramine cu ticnitul de la telefon? insista Sara. Daca 
mai suna, nu-i dam nici o atentie? 


o 


- Daca mai suna, spune-i ca sîntem dispusi sa platim. 
Intreaba-l unde trebuie depusi banii. Apoi suna-l pe Norton si 
indica-i locul respectiv. Sa-l încercuiasca pe ascuns cu o trupa 
de oameni înarmati. Mai spune-i sa mestereasca un teanc care 
sa semene a bancnote, ca momeala. Tu fa ce-ti spun... exista 
lucruri pe care nu-i cazul sa le stii. 

Tweed plecase de la Spriingli cu Newman si Paula si acum 
mergeau pe Bahnhofstrasse spre sectia de politie. Desi soarele 
stralucea, era un ger naprasnic si pe strada circula putina lume. 
Citeva persoane asteptau tramvaiul. 

Auzira în spate un huruit. Nici nu ajunsera bine în dreptul 
grupului, cînd schiorul trecu pe lînga Tweed. Newman însfaca 
arma Smith & Wesson. în spatele schiorului Butler deja tinea 
pistolul Walther ascuns sub haina. Schiorul avea par alb, care 
iesea la spate de sub caciula. Tweed puse mîna pe bratul lui 
Newman, ca sa-l linisteasca. 

- E-n regula... 

- Tweed, vorbi grabit schiorul, cu accent american. Am uitat 
ceva. Casa de bani din biroul meu din Langley a fost sparta. 
Adversarul are acum fotografii cu tine si cu Paula... 

Sari in tramvai cu o clipa înainte sa se închida usile auto-mate. 
Newman si Paula ramasera cu ochii tinta la Tweed. 

- Era Cord Dillon, le spuse acesta. Purta o peruca alba. Buna 
deghizare. Acum stim partea cea mai îngrijoratoare. Paula si cu 
mine sîntem lesne de recunoscut. Bob, ramii lînga Paula. 

- lar eu voi sta lînga dumneata, îi spuse Butler. M-am temut 
ca Dillon sa nu scoata un cutit. în cazul acesta, s-ar fi ales cu un 
glont în sira spinarii. 

- Nu-l banui de intentii necurate. E singur si haituit. 
Adineauri ne-a facut un mare serviciu. Acum mergem la Beck, 
dupa care pornim spre Eve Arnberg... 

Sotia lui Arnberg, cu care bancherul racise relatiile, locuia într-o 
vila veche, mare si cenusie, cocotata mult deasupra orasului. Pe 
masura ce grupul urca, la picioarele lor se astemea vasta 
panorama a lacului Zurich si a orasului. Vila cu trei niveluri se 
gasaa departe de sosea, în spatele unui gard de piatra cu 
zabrele. Imediat în urma taxiului cu care venisera, un 
Mer-—cedes negru încetini si parca lînga bordura. 


Butler, care închiriase Mercedes-ul, arunca o privire spre Nield, 
aflat pe locul de alaturi. Apoi se uita din nou în oglinda 
retrovizoare. 

- Nu ne urmareste nimeni, Pete. Presupun ca nu ne ramine 
decit sa asteptam. 

- E cineva în BMW-ul parcat în fata vilei. Cred ca o fata. Vad 
ca Tweed si ceilalti se duc într-acolo... 

Dupa ce plati taxiul, Tweed împreuna cu Paula si Newman pomi 
spre portile din fier forjat. Deodata Tweed dadu cu ochii de 
BMW. Se opri si se adresa în soapta celorlalti. 

- Nu-mi vine sa cred. Cred ca n-ar fi rau sa schimbam o 
vorba cu ea înainte de a da buzna înauntru, ca musafirii 
nepoftiti. 

Fata care sedea pe scaunul din dreapta soferului purta o 
caciulita de Ina albastru deschis, care nu reusea sa-i ascunda 
pletele blonde, lungi pîna la umeri. Avea ochelari de soare, si 
cînd Tweed se apleca sa-i vorbeasca, fata întoarse capul catre 
el. 

Paula încremeni. Era Jennie Blade, pe care ultima oara o 
vazusera în Padstow. 

- Esti cam departe de Cornwall, o saluta bine dispus Tweed. 
Ai venit cu avionul pîna la Ztirich? 

- La dracu', nu. Asculta, e un ger cumplit. Bob, vino si stai 
lînga mine. Dumneata, Tweed si Paula urcati în spate. înauntru e 
bine si cald. Apoi putem sta de vorba. 

Newman se aseza linga ea si Jennie îi adresa un suris cuce-ritor. 
Deschisese radiatoarele la maximum si din interior îi izbi un val 
de caldura. Jennie se rasuci pe locul ei ca sa vorbeasca cu 
Tweed. 

- Am venit cu Mayflower. Am traversat Marea Nordului, apoi 
am urcat pe Rin si am ancorat la Basel. Dupa aceea am venit cu 
trenul pîna aici. Cît timp a durat traversarea, am fost azvirlita 
dintr-o parte în alta. înaltimea sa e mort dupa navigatie. 

- înaltimea sa? Te referi la Gaunt? întreba Tweed. Unde-i în 
clipa aceasta? 

- în clipa aceasta? La vila. Se distreaza. îl privi fix pe Tweed. 
Ne-am putea întîlni sa bem ceva diseara? Am sa-ti istorisesc 
povestea vietii mele. Rise rautacios. Vei vedea ca e destul de 
sumbra. 


- Cu siguranta, se învoi imediat Tweed. Ce zici de ora sase, 
în barul Hotelului Gotthard? Intrarea principala e pe Bahnhof- 
strasse, la doi pasi de Bahnhofplatz. 

- Abia astept. 

- Ce-ai vrut sa spui cînd ai afirmat ca Gaunt se distreaza la 
vila? 

- Oh, nu stiai? Eve Amberg e una dintre prietenele lui. 

18 

Tweed trase cordonul lung al soneriei de pe terasa impunatoare 
a vilei. întoarse capul si-si flutura palma catre Jen- nie Blade, 
care-i raspunse in acelasi fel. Newman nu-si lua ochii de la usa. 
- Oare e o ora potrivita pentru vizita? întreba Paula. Ce 
naiba cauta Gaunt si Jennie tocmai la Ziirich? 

- Asta sper sa aflu si eu... 

Tacu, findca usa masiva si neîncuiata se trase în laturi, facînd 
loc unei servitoare. Elvetianca, se gîndi Paula, auzind-o cum 
vorbea limba engleza. 

- Doamna va asteapta? Cerceta cartea de vizita pe care i-o 
întinsese Tweed. Sînteti agent de asigurari? 

- Nicidecum. Sînt inspector-sef. Arata-i stapînei dumitale 
cartea de vizita si spune-i ca venim tocmai din Cornwall ca sa 
stam de vorba cu ea. 

- Presupun ca va fi nevoita sa se îmbrace repede, îi sopti 
Paula. 

- Nu-i neaparat nevoie, replica Tweed. 

în mai putin de un minut usa se deschise din nou si servi-toarea 
îi anunta ca doamna îi primea imediat. Holul era foarte mare si 
ceva din atmosfera casei o puse imediat pe Paula în garda. 
Pardoseala veche de lemn lucea ca oglinda, iar pendula mare în 
stil baroc, de pe perete, batea greoi minutele. Servitoarea îi 
conduse în celalalt capat al holului, deschise o usa si se dadu la 
o parte. Sesizind retinerea Paulei, Tweed intra direct în salonul 
spatios, cu ferestre care dadeau spre gradina neîngrijita din 
spatele casei, ajunsa numai balarii si conifere pipernicite. 

- Domnul Tweed? Cred ca l-ati cunoscut pe domnul Gaunt. 
Nu-i stiu pe prietenii dumneavoastra... 

- Ne cunoastem toti, fireste! tuna Gaunt. Doar am baut 
împreuna la circiuma locala. Asa-i, Tweed? Te tii scai de mine? 
Presupun ca vrei sa stii ce pun la cale. Nu? Sa va prezint pe toti. 


Doamna Eve Amberg, sotia raposatului si mult jelitului Julius 
Amberg. 

- Citusi de putin jelit, domnule Tweed. Va rog pe toti sa luati 
loc. Gregory tocmai pleca. 

Eve Amberg era o femeie atragatoare, în jur de treizeci si cinci 
de ani. Avea parul lung, castaniu-roscat si arata de parca abia s- 
ar fi înapoiat de la un coafor de lux. Avea ochi verzui, trasaturi 
bine desenate, buze pline si barbie frumoasa. Tenul avea o 
stralucire marmoreana care, din cîte stia Paula, se datora unui 
machiaj îndelungat si migalos. Purta o jacheta bolero peste 
rochia verde care-i punea în valoare silueta frumoasa. îsi 
încrucisase picioarele lungi. Emana o puternica personalitate, iar 
glasul ei era blînd si placut. 

Eve batu usor cu palma pe fotoliul de lînga ea, invitîndu-l pe 
Tweed sa ia loc. Perna libera nu trada nici un semn ca pîna nu 
de mult acolo ar fi sezut altcineva. Gaunt statea în picioare sub 
un candelabru sofisticat. Era îmbracat cu o tunica ecosez si 
pantaloni de calarie, precum si o cravata albastra de matase 
prinsa chiar sub barbie. Paula se gîndi ca arata ca un gentilom 
de provincie. 

- Eve, zau ca trebuie sa plec. îmi pare rau de vestea care 
m-a adus la tine. înainte de a iesi, se uita la Tweed. Te las în 
grija Evei. Rezista farmecelor ei, daca-ti da mîna... 

Newman, care sedea lînga Paula pe alta canapea încapa—toare, 
sesiza o unda de ironie în vorbele lui Gaunt. Eve chicoti bine 
dispusa. 

- Esti îngrozitor, Gregory, îi spuse ea lui Gaunt care 
ajunsese lînga usa. Lasi oaspetilor mei impresia ca as fi un 
mon-—stru. 

- Chiar este, zau ca este, arunca peste umar Gaunt si 
închise usa în urma lui. 

- Doamna Amberg, presupun ca ati auzit tragica veste 
despre sotul dumneavoastra, începu Tweed. De fapt, m-am aflat 
la Conacul Tresillian curînd dupa masacru. 

- Sa nu ma consideri un monstru, domnule Tweed. Eve 
întinse bratul gol, dezvelit de mîneca scurta a rochiei, si-l spri- 
jini pe spatarul canapelei, în spatele lui Tweed. Julius si cu mine 
ne-am despartit în fapt cu mult înainte ca el sa plece în Anglia. 
Totusi, sînt socata de felul în care a murit. Asta v-o pot spune 


dumneavostra... Seniorul înclina sa dispretuiasca femeile care 
nu sînt în stare sa faca fata unui soc. 

- Va bate gîndul sa va înapoiati în Anglia? întreba Tweed. 

- Deloc. Se întinse sa-si ia o tigara dintr-o cutie incrustata 
cu perle si o aprinse cu o bricheta de aur. Nu înca. în cursul 
ultimului scandal avut cu sotul meu, pe Julius l-a luat gura pe 
dinainte si a spus ca în citeva zile se astepta sa cistige o avere. 
Puteti sa ma credeti materialista, dar socotesc ca am dreptul la 
o recompensa dupa cei doi ani în care i-am suportat felul de-a fi. 
- Felul de-a fi? îsi încerca norocul Tweed. 

- Unii bancheri au prietene în alte orase... adica sînt 
discreti. Nu si Julius. Se ducea la o prostituata de lux care locuia 
la un pas de el. Fata are un apartament în Rennweg, ce 
Dumnezeu, chiar în inima Ziirich-ului. 

- Stiti cum o cheama? 

- Da. Am angajat un detectiv ca sa-l urmareasca. Se 
numeste Helen Frey. Sta pe Rennweg, la numarul 590. Are un 
apartament la etajul întîi. Prea aproape ca sa fie liniste. Ma refer 
la linistea mea. Se înnegura la fata. Cu toate acestea, cred ca a 
fost ucis cu salbaticie. Dar, în acelasi timp, moartea lui ma 
intriga. 

- Aveti idee de unde provenea averea despre care v-a 
vorbit? 

- Nu prea. Facea tot felul de speculatii din vînzarea si 
cumpararea de valuta. Mi-am închipuit ca despre asta era 
vorba... desi am avut impresia ca ar fi o afacere noua si unica. 
Dumnezeu stie ce se va întîmpla cu banca, acum ca va fi 
condusa de Walter. 

- Nu-i la fel de priceput ca Julius? îndrazni Tweed. 

- Niciodata n-am reusit sa-mi fac o parere despre el. E un 
tip ascuns, lasa impresia ca nu face decit sa prezideze sedinte. 
Uneori am mari semne de întrebare în legatura cu Walter. Bratul 
ei atinse gitul lui Tweed si Eve spuse cu glas aproape soptit: A 
suferit mult înainte de a muri? Gaunt mi-a facut o descriere 
absolut oribila, dar se stie ca subtilitatea nu-i chiar punctul lui 
forte. Gaunt crede ca finesse e o prajitura frantuzeasca. 
Domnule Newman, daca doresti, poti fuma. Am vazut ca ai dus 
mîna la buzunar. Pot sa-ti spun Bob? 

- Te rog. 


Paulei îi displacuse Eve Amberg din prima clipa. Acum începea 
sa-si schimbe parerea despre ea. La urma urmei, nu era decit o 
fiinta omeneasca si se arata sincer îndurerata de moartea 
sotului. Newman întinse mîna dupa scrumiera de cristal pusa pe 
raftul de jos al masutei. 

în scrumiera era un muc de tigara stins. Deci Gaunt ramasese 
cu Eve suficient de mult cit sa fumeze un trabuc întreg. Acest 
lucru îl duse cu gîndul la mostra de scrum de trabuc pe care 
Tweed si Paula o lasasera la politie spre a fi analizata - mostra 
culeasa de Tweed pe pervazul ferestrei din casa necunos-—cuta 
din Rock, Cornwall. Eve sa ridica repede si-i aduse alta 
scrumiera. 

- Aceea e murdara. 

Se înapoie la locul ei de pe canapea, lînga Tweed. Fuma si ea o 
tigara, într-un porttigaret lung din fildes. Flutura porttigare- tul 
în aer, dînd a întelege ca si ea era fumatoare. Cu cealalta mîna 
apuca degetele lui Tweed si le strinse între ale ei. 

- E foarte dragut din partea dumitale sa vii aici ca sa-mi 
comunici vestea despre tragica moarte a lui Julius. Intimplarea a 
facut ca Gregory Gaunt sa ti-o ia înainte. îti sînt recu- 
noscatoare. Ma întreb daca Walter, cu fata lui ca o olita de 
noapte, a aflat. Ne întîlnim rareori, acum însa va trebui sa-i 
tele—fonez. 

- V-am scutit de osteneala, o informa Tweed. l-am facut o 
vizita la Banca de Credit... 

- Ah! lar el a preferat sa lase în seama dumneavoastra 
aceasta teribila sarcina, în loc sa-mi spuna cu gura lui. Asa e 
Walter. Noi doi sîntem practic doi straini. 

Pricepi repede, se gîndi Paula. Stii tot. Julius a fost nebun ca s-a 
încurcat cu alte femei. Mai conversara un timp, apoi Tweed o 
anunta ca trebuia sa plece. Eve îi conduse la usa, tinîndu-l de 
brat pe Newman. 

- Vino sa-mi faci o vizita înainte de-a pleca din Ziirich. îmi 
promiti? Se uita la Paula. Invitatia e valabila si pentru dumneata, 
Paula. Regret ca nu ti-am acordat mai multa atentie, cum ar fi 
facut o gazda perfecta. 

- Nu-i nimic, o linisti Paula. Doar treci printr-un moment 
extrem de dificil. 


- Servitoarea mi-a spus ca ati venit cu taxiul, îsi aminti 
deo—data Eve. Pe aici nu trece nici unul. Am sa fac o comanda 
prin telefon. Va fi aici în cîteva minute... 

în timp ce taxiul îi ducea departe de vila, Tweed privi pe geamul 
din spate. BMW-ul era parcat ceva mai sus, în panta, si înauntru 
deslusi doua persoane. îi spusese soferului sa-i lase pe cheiul 
Limmat, lînga podul Rudolf. 

Soarele continua sa straluceasca pe cerul fara nori. Tweed pomi 
în fruntea grupului si toti traversara podul. Privind înapoi spre 
Altstadt - orasul vechi, aflat de cealalta parte a rîului - Paula 
admira vechile cladiri de piatra, turlele verzi ale bisericilor, 
odinioara acoperite cu arama stralucitoare. Mercedes-ul lui But- 
ler tocmai intra pe pod. 

- Mai întîi, ne întoarcem la sediul politiei, le spuse Tweed. 
Sa speram ca de aceasta data îl gasim pe Beck. 

- Vorbesti de lup... comenta Paula în clipa în care pornira pe 
o strada în panta. Uite-l pe Philip... sta cu ochii pe sediul politiei. 
- Cred ca esti telepat, îi spuse Tweed lui Cardon, care se 
alatura grupului. Unde-ai fost pîna acum? 

- Am explorat orasul si am adulmecat atmosfera. Poate v-ar 
interesa sa aflati ca Ziirich-ul e ticsit de americani si toti par sa 
hoinareasca pe strazi fara nici o tinta. Am accentuat cuvintul 
„par". Toti sînt barbati si toti au revolvere. Pe o astfel de vreme 
tocul se vede prin bluzon. 

- Interesant, comenta Tweed, fara sa mai adauge altceva. 
Arthur Beck, al carui sediu federal se gasea la Bema, avea un 
birou în cladirea masiva cu patru etaje a sectiei de politie din 
Ziirich. Biroul lui spatios de la etajul întîi oferea priveliste spre 
Limmat si spre universitatea cocotata sus pe malul celalalt. 
Beck îi saluta cu un aer grav pe Tweed si pe cei trei însotitori ai 
lui, apoi îi surise fugar lui Newman. 

Paula sesiza schimbarea din atitudinea lui Beck. Seful politiei o 
strînse de brat si o conduse la un scaun lînga masa. Cardon se 
aseza lînga ea. Newman si Tweed luara loc si ei, iar Beck se 
instala în capul mesei. Atmosfera era încordata. Beck descuie un 
sertar, scoase un permis semnat de el pentru un Walther cu 
munitia necesara si le împinse pe toate spre Philip Cardon, 
împreuna cu un toc de sold. 

- Ma tem ca sînteti toti în mare pericol, începu Beck. 
Tre—buie sa va previn ca nu va pot asigura protectie. Ati fost 


urmariti de oameni înarmati înca de azi-dimineata, cînd ati 
parasit Hotelul Gotthard. Adversarul vostru anonim pare sa fi 
angajat pistolari americani, multi dintre ei îmbracati în haine 
elvetiene. Lucreaza în echipe care se schimba frecvent între ele. 
Numai un detectiv foarte inteligent a remarcat ca ati fost 
urmariti din nou cînd ati iesit de la Banca de Credit. Am primit 
informatia fiindca oamenii mei au radioemitatoare. în 
consecinta, am luat masuri. 

- Ce fel de masuri? întreba Tweed. 

- Cînd ati urcat în taxi, ca sa mergeti nu stiu unde, o masina 
a încercat sa va urmareasca dincolo de Limmat. A fost blocata 
de una dintre masinile mele de politie. Pina cînd urmaritorii au 
putut pomi din nou, voi deja erati departe. 

- îti multumim, spuse Tweed. 

- Dar chiar si asa, nu va pot garanta protectie, repeta Beck. 
E o situatie exceptionala. 

- în ce fel? întreba Tweed. 

Doamne, se gîndi el, oare ne întoarcem de unde am început? E 
cu putinta ca uriasa organizatie cu care ne confruntam sa fi 
încercat sa-l mituiasca pe seful Politiei Federale elvetiene? 
Urmatoarele cuvinte ale lui Beck îl convinsera ca banuielile lui 
erau neîntemeiate. 

- La Kloten a aterizat un nou grup de patruzeci de ameri- 
cani, toti cu pasapoarte diplomatice. Nu am suficienti oameni ca 
sa-i urmaresc pe toti, daca-i pun la socoteala si pe cei sositi mai 
înainte. 

- Daca au arme... începu Paula. 

- înteleg ce vrei sa spui. Dar se bucura de imunitate diplo- 
matica. Nu-i putem nici aresta, nici perchezitiona. E împotriva 
legilor internationale. 

- Cu ale cuvinte, esti cu mîinile legate, trase concluzia 
Tweed. 

- Mai sînt si alte probleme. Aseara, la Miînchen, a fost 
asasinat un diplomat american. O femeie s-a aflat în calea 
asasinului, care a strigat la ea si a amenintat-o cu arma, apoi a 
fugit. Ea a declarat ca asasinul avea un pronuntat accent 
american. Deci deocamdata toti asa-zisii diplomati americani 
aflati în Europa au un pretext în plus ca sa detina arme. 

- Vrei sa spui ca uciderea diplomatului la Miînchen ofera 
tocmai acest pretext? întreba Newman. 


- Cred ca avem de a face cu niste indivizi necrutatori. Da, 
asta voiam sa spun. Un adevarat cosmar, asa-i? 

Dupa ce Beck termina ce avea de spus, se asternu o tacere 
mormiîntala. Paula era naucita. Newman parea cazut pe ginduri. 
Cardon îsi verifica pistolul Walther, apoi îl puse în tocul pe care 
si-l prinsese la sold. Se uita la Tweed si zimbi larg, deloc 
îngri—jorat de situatie. 

- Poate ar trebui ca Elvetia sa protesteze la Washington, 
spuse în cele din urma Tweed. Cu atitia diplomati care continua 
sa intre în tara... 

- Asta am si facut, raspunse Beck, schimbiînd tonul. Crezi ca 
sînt indiferent la aceasta invazie a teritoriului elvetian? Am 
telefonat deja lui Anderson, ambasadorul american la Berna. 
Ghiciti ce mi-a raspuns? 

- Nu. Ce? 

- Mi-a repetat acelasi basm ca si prima oara cînd am luat 
legatura cu el. Administratia March îsi recheama diplomatii din 
înlocuiasca. Anderson, care mi-e prieten, parea nespus de 
stînjenit. A protestat deja la Washington. 

- Deci calea aceasta e închisa. Totusi, îmi spune ceva. 

- Dar eu sînt vulpoi batrin, zimbi Beck spre Paula. Astazi 
plec cu avionul la Bema, ca sa-l pun pe Anderson în fata evi- 
dentei. Voi lua cu mine unul dintre asa-zisele pasapoarte diplo- 
matice ale ultimului grup. Expertii mei spun ca e falsificat. 

- Prefer sa nu te întreb cum ai facut rost de el, sublinie 
Tweed. 

- Oh, l-a pierdut pe strada dupa ce a plecat de la Hotelul 
Baur-en-Viile. „Intîmplarea" a facut ca un om de-al meu sa-l 
ridice de jos dupa ce posesorul disparuse. 

Newman rise cu gura pîna la urechi, iar Tweed zimbi. Ghi-cisera 
ca omul lui Beck, aflat „întîmplator" în acel loc, furase 
pasaportul din buzunarul americanului. într-adevar, Beck era 
vulpoi batrin, se gîndi Tweed. Se ridica sa plece. 

- Mai asaza-te un moment, îl ruga Beck. Dupa acest episod, 
am primit vizita altui locatar de la Baur-en-Viile, un individ care, 
din cîte banuiesc eu, ar putea fi seful noului contingent. Un 
anume domn Marvin Mencken. 

- Si ce voia acest Mencken? întreba Tweed. 

- Sa raporteze pierderea unui pasaport diplomatic. Spunea 
ca asistentului sau i se furase pasaportul din buzunar si ca ar fi 


cazul sa-i cunosc pe gainarii care-si fac veacul pe Bahnhof- 
strasse. Prin urmare, se astepta sa prind hotul si sa înapoiez 
pasaportul în urmatoarele douazeci si patru de ore. Acest 
Mencken e un tip extrem de dezagreabil. Un om de-al meu s-a 
deghizat în fotograf de strada si a încercat sa-l imortalizeze, dar 
individul i-a sfarimat aparatul. Tacu. Totusi fotografia a iesit 
bine. 

- Parca spuneai ca i-a sfarimat aparatul, îi reaminti Paula. 

- întocmai. Dar primul politist, cel îmbracat în civil, a fost 
doar o momeala. în timp ce individul distrugea aparatul, alt'om 
de al meu l-a fotografiat. Daca doriti o copie... 

Beck deschise sertarul si scoase un plic din care lua patru 
fotografii stralucitoare. Paula o studie pe cea care-i fusese 
inmînata. Chipul barbatului suplu din imagine se vedea clar, o 
figura vicleana, schimonosita de o furie abia stapînita. 

- O bruta violenta, comenta ea. 

- Nu-i genul de persoana pe care s-o inviti la clubul tau din 
Londra, remarca ironic Newman. 

- Pastrati fotografiile, îsi sfatui Beck vizitatorii care se 
pregateau sa plece. V-ar putea salva viata... 

- Cine-i la telefon? întreba Norton cu glasul lui hîrsîit. 

- Marvin... 

- Treci la subiect, Mencken. Ai ceva vesti? Pentru numele lui 
Dumnezeu, ar fi si cazul. 

- E vorba de Tweed. Tocmai a vizitat-o pe Eve, sotia lui 
Amberg. Am primit vestea acum zece minute... 

- Atunci, de ce dracu' nu m-ai anuntat mai devreme? 
Tweed? Vreau sa fie eliminat... înainte sa ia legatura cu Dyson, 
Dillon sau Ives. Mai ales cu Ives... 

- în clipa de fata Tweed se afla la sediul politiei din Ziirich... 
- Atunci, ia masuri. Pîna diseara sa-l stiu între patru 
scînduri. Executa ordinul... 

în dreptul sediului politiei era parcat un Mercedes negru. La 
volan se afla Butler. Ceva mai departe statea Nield, aparent 
admirînd privelistea riului Limmat. 

- Urmatorul punct din program e o vizita la locuinta lui 
Helen Frey, pe Rennweg, numarul 590, îi anunta Tweed pe Paula 
si Newman. Putem merge pe jos, nu-i departe. 

- Urmatorul punct din program e masa de prînz, declara 
ferm Paula. Ma doare stomacul de foame. 


Tweed se învoi, fara prea mare tragere de inima. O data ce 
adulmeca o urma, era în stare sa reziste ore întregi fara 
mîncare. Newman spuse ca si lui îi era o foame de lup. 

- Baur-en-Ville e aproape, spuse Newman. Vom merge acolo 
sa luam o masa frugala. 

- Eu vin în urma voastra, îi anunta Cardon care auzise toata 
conversatia. 

- Atunci, du-te mai întîi la Butler si spune-i sa mearga cu 
Nield la Gotthard si sa manince ceva... 

Intrarea în restaurantul Baur-en-Ville se facea pe niste scari în 
spirala care porneau chiar din Bahnhofstrasse. Newman intra 
primul pe usile automate care se trasera deoparte. Cerceta din 
priviri pe cei cîtiva consumatori din restaurant. Sala de mese era 
o încapere cu doua niveluri, barul în forma de potcoava aflîndu- 
se la parter. Undeva în fundul salii alte trepte duceau la etaj, 
despartit de primul nivel printr-un paravan scund din lemn, cu 
grilaj stralucitor de alama. 

Newman urca treptele si alese o bancheta de piele albastra, cu 
spatele la paravan. Barul era luminat de lampile ascunse în 
plafon. Paula remarca în gînd ca atmosfera era luxoasa si 
primitoare. Newman se înapoie la bar, sa cumpere un pachet 
de tigari. 

Tweed tocmai studia meniul, cînd Paula îi facu semn cu cotul. 
Tweed ridica privirea. 

- Priveste-l pe barbatul care tocmai a intrat dinspre hotel si 
s-a oprit la bar. Simt ca ma ia cu frig. 

în acelasi moment, Mencken, care statea la bar, arunca o privire 
spre nivelul al doilea. Figura lui cadaverica încremeni o secunda 
într-o expresie de cruzime si rautate, timp în care ochii lui de 
vulpe privira fix în ochii Paulei. Ea îsi muta alene privirea în alta 
parte, ca si cum ar fi interesat-o ceilalti clienti. Tweed, care, de 
asemenea, studia consumatorii aflati în bar, remarca în egala 
masura privirea inexpresiva si lipsita de suflet a lui Mencken. 
Cardon, care sedea la o masuta lînga usa, cu mîna dreapta în 
interiorul bluzonului, îsi înclesta degetele pe pistolul Walther. 
Mencken paru sa se razgindeasca si disparu grabit înapoi în 
hotel. Nu-l observase pe Newman. 

Cîteva minute mai tirziu Tweed degusta un sandvis cu curcan 
afumat, ou si costita. Era într-o dispozitie de zile mari. 


- începe... exact cum speram. Dusmanul începe sa iasa din 
ascunzatoare. Tineti minte ca Dillon ne-a avertizat ca din biroul 
lui din Langley au fost luate fotografii cu mine si cu tine, Paula? 
Scheletul acela ambulant ne-a recunoscut, încheie el cu mare 
sa—tisfactie. 

- Ce bruta îngrozitoare! comenta Paula. Si, fiindca veni 
vorba, de ce trebuie s-o vizitam pe Helen Frey? întotdeauna mi- 
am dorit sa vad apartamentul unei femei întretinute, îndeosebi 
una din înalta societate. Asa, ca experienta de viata. 

- Helen Frey ar putea detine informatii vitale, îi explica 
Tweed. Poate ca în cursul unei vizite, Julius Amberg i-a 
destainuit cîte ceva, într-o conversatie de alcov... 

O singura persoana remarca ceva neobisnuit în momentul în 
care iesira în Bahnhofstrasse. Philip Cardon, care venea la mare 
departare în urma lor, observa un carucior de invalid, actionat 
cu baterie, iesind dintr-o alee laturalnica. Caruciorul pomi pe 
urmele lui Tweed si a grupului sau. 

19 

Rennweg era o strada comerciala îngusta care pornea oblic din 
Bahnhofstrasse. La numarul 590 usa era încuiata. Linga tocul 
usii se vedea un interfon. Tweed apasa butonul de sub interfon, 
întrebîndu-se ce-i putea spune unei amante de profesie. Cel mai 
bun lucru era sa se lase la inspiratia momentului. 

-Jal raspunse în germana o voce catifelata de femeie. 

- Helen Frey? întreba Tweed. 

-ja. 

- Nu vorbesc decit engleza. Sînt un prieten al bancherului 
Julius Amberg de la Banca de Credit din Talstrasse. Mi s-a 
comunicat numele dumneavoastra. 

- E în regula, raspunse vocea în engleza. Urcati. împingeti 
usa de îndata ce veti auzi un biziit... 

Tweed se propti în usa, care se dadu în laturi, lasînd sa se vada 
o scara dreapta. Urmat de Paula si Newman, Tweed urca în 
graba treptele. La ultimul etaj se deschise o usa si Paula se trezi 
în fata uneia dintre cele mai frumoase femei pe care le vazuse 
în viata ei. 

Blonda naturala, Helen Frey avea o fata ovala, un nas frumos 
si buze pline, subliniate cu ruj de culoare rosie. Fata se uita întii 
la Paula, apoi îsi îndrepta atentia spre Tweed si vorbi din nou în 
engleza. 


- Ce dracu' înseamna asta? Nu fac numere în patru. 

Vru sa închida usa masiva. Tweed recurse la tactica de 
nece-—sitate. îsi propti piciorul în prag. Fata, careia Paula îi 
dadea în jur de douazeci si opt de ani, purta un taior elegant de 
culoare albastra, mulat pe corp. Brusc, în mîna lui Helen aparu 
un sis cu lama lata. Lama tisnise afara cu un clinchet rasunator. 
- Julius Amberg e mort, a fost ucis în Anglia, spuse repede 
Tweed. E vorba de o mare suma de bani. Domnisoara e 
asistenta mea, Paula, iar domnul este consilierul meu, Newman. 
O mare avere, repeta el. 

Fata o studie din nou pe Paula, apoi pe Newman, care-i sustinu 
privirea cu o expresie neutra. Tweed îsi încrucisase bratele într- 
un gest pasnic, fara sa-si ia piciorul din prag. Fata încuviinta din 
cap, ca si cum si-ar fi raspuns singura la o între—bare. 

- Atunci, ar fi bine sa intrati. 

- M-as simti mai în largul meu daca ati pune deoparte 
cutitul, îi spuse Tweed. Nu vrem decit sa stam de vorba. Sînt 
dispus sa platesc un onorariu rezonabil. îmi dau seama ca tim- 
pul dumneavoastra este pretios, încheie el fara urma de 
sarcasm. 

- V-am spus ca puteti intra. Ridica sisul în mîna si, cu un 
nou clinchet, lama se retrase în teaca. Acum va simtiti mai în 
largul dumneavoastra, domnule...? 

-Tweed. Deci prezentarile au fost facute. 

Paula îsi roti discret privirea prin sufrageria spatioasa. Culoarea 
dominanta era roz, care în mod normal ar fi trebuit sa para 
pretentioasa, însa efectul era cît se poate de placut. Drape-—riile 
trase în dreptul ferestrelor izolau încaperea de lumea din afara. 
Sufrageria era luminata de aplice cu abajururi roz pal. Covorul 
gros avea culoarea alba, iar linga perete se vedea o canapea 
mare, suficient de încapatoare pentru doua persoane. în camera 
se gaseau fotolii confortabile, iar într-un colt, lînga draperii, era 
un birou frumos lucrat. Pe perete, în fata canapelei, era agatata 
o uriasa oglinda de perete. 

Probabil ca unor barbati le placea sa vada ce faceau, iar altora 
nu, fiindca deasupra oglinzii era instalata o galerie lunga de 
alama cu draperii trandafirii, legate cu un snur. La un capat al 
canapelei statea o frapiera de argint pe un trepied metalic. 
Helen Frey se duse agale la canapea si se aseza, facînd semn 
celorlalti sa ia loc pe scaune. 


- Ei bine, va rog sa va faceti comozi. Acum spuneti-mi ce 
înseamna povestea asta. Sînteti siguri ca Julius e mort? Era 
clientul meu cel mai rentabil. 

- Va asigur ca e mort de-a binelea, raspunse Tweed cu o 
brutalitate care nu-i statea în fire. l-am vazut cu ochii mei trupul 
plin de sînge. Un pistol automat face praf un corp omenesc, cînd 
se trage cu el de la citiva pasi. 

- Nu-mi vine sa cred, spuse Helen. 

- Ar fi bine sa credeti, o sfatui Newman. 

- Trebuie sa fie un soc pentru dumneavoastra, interveni 
Paula. L-am vazut si eu pe bietul Julius, domnisoara Frey. Va 
asigur ca am fost socata. 

- Va rog pe toti sa-mi spuneti Helen. Pareti oameni cum- 
secade. Dar ma întreb ce legatura aveti dumneavoastra cu 
aceasta tragedie. Sînt zguduita. 

Tweed schimba tactica. îsi închipuise ca Helen Frey va fi greu de 
abordat, dar interventia compatimitoare a Paulei o 
deter-minase sa-si schimbe atitudinea. 

- Sa zicem ca sînt inspector de politie, începu el. Julius mi-a 
fost prieten si încerc sa aflu cine l-a ucis. Daca as putea 
descoperi motivul acestei crime odioase, mi-ar fi mai simplu sa 
identific asasinul. Stii cumva daca Julius se astepta sa cistige o 
mare avere în viitorul apropiat? 

Helen sedea pe canapea, cu spatele foarte drept, cu picioarele 
lungi încrucisate unul peste celalalt. întinse mina dupa 
tabachera de argint de pe masa si oferi oaspetilor tigari. 

- Multumesc, dar le prefer pe ale mele, spuse Newman, 
scotîndu-si propriul pachet. Prietenii mei nu fumeaza. Frumoasa 
camera ai. 

Se ridica si aprinse tigara lui Helen. Fata ramasese cu privirea la 
Tweed, în timp ce Newman se plimba prin încapere, admirînd un 
portret al lui Helen. Mai facu citiva pasi, chipurile ca sa 
priveasca un peisaj înramat, agatat deasupra biroului. Pe acesta 
era o agenda deschisa la ziua respectiva, fapt care-i aminti ca 
era început de martie. îi atrase atentia urmatoarea întîlnire a lui 
Helen. 

4:30 p.m. Emil Voser. 

- Daca Julius se astepta sa ciîstige o avere în viitorul 
apropiat? vorbi Helen, repetînd întrebarea lui Tweed, dupa ce 


trasese adînc din tigara de cîteva ori si suflase în aer rotocoale 
de fum. Da, asa spera. 

- Te pot întreba de unde ai aceasta informatie? continua cu 
blîndete Tweed. 

- Puteti. îi adresa un zîmbet seducator. S-a întîmplat cu o zi 
înainte de plecarea lui în Cornwall. Cauta sa-si formuleze 
urmatoarea fraza cît mai delicat. Era aici, cu mine. Pierduse o 
suma mare, investind în valuta. Dar mi-a spus ca-si va recupera 
pierderea cu virf si îndesat si ca va cistiga o avere. 

- Ti-a dat .a întelege de unde provenea aceasta avere? 

- Spunea ca soarta îi pusese în mîna o chinta roiala. Nu-mi 
amintesc exact vorbele lui... au fost foarte sugestive. Julius era 
un pasionat jucator de carti. 

- Te-as mai putea întreba si care era starea lui de spirit cînd 
a venit aici pentru... 

Tweed îsi lasa întrebarea neterminata. 

Ea zîmbi vag, mai trase un fum si sufla în aer alt rotocol de fum, 
perfect rotund. 

- Vreti sa spuneti, cînd a fost aici pentru ultima oara? Aveti 
dreptate, domnule Tweed. A fost într-adevar ultima oara cînd l- 
am vazut în viata. în ce stare de spirit se gasea? Oarecum 
ciudata... un amestec de nerabdare si... 

- Teama? sugera Paula. 

- Exact! Teama. Era foarte agitat, ca si cum ceea ce-l 
framiînta comporta anumite pericole. Tin minte ca i-am spus sa 
nu-si asume riscuri. 

- Si cum a reactionat? întreba Tweed. 

- A spus ca, daca vrei sa faci bani, trebuie sa risti. A 
adaugat ca era prea tirziu ca sa se razgindeasca, asadar, era 
decis sa încheie afacerea. 

- îti multumim ca ai vorbit atît de deschis, Helen. îti datorez 
niste bani pentru timpul acordat. Afacerile sînt afaceri. 

- De regula, onorariul meu este de o mie de franci elvetieni. 
Tweed vru sa scoata portofelul, dar Helen întinse mina si-l 

opri. Vorbi pe un ton rugator, care o impresiona pe Paula. 

- Nu-mi trebuie banii dumneavoastra, domnule Tweed. Sînt 
convinsa ca spuneti adevarul... si ca sînteti hotarit sa dati de 
urma ticalosului care l-a ucis pe Julius. O femeie cu o meserie ca 
a mea devine experta în a depista minciunile barbatilor. Sa 


zicem ca aceasta este contributia mea la aducerea nemernicului 
în fata justitiei. 

- Daca insisti... 

- Insist. Se ridica si trase cele doua zvoare de la usa. 
Apropo, cînd veti pleca, e posibil sa se deschida usa din celalalt 
capat al palierului. E Klara. Avem aceeasi meserie, dar sîntem 
prietene apropiate. De multe ori e curioasa sa-mi vada clientii. 
întinse sovaielnic mîna catre Paula. Fara sa ezite o clipa, Paula i- 
o strînse cu caldura, privind drept în ochii albastri ai lui Helen. 
Avea impresia ca, la urma urmei, erau cumva surori. 

Newman iesi primul pe coridor, ca sa se asigure ca totul era în 
ordine. Usa din celalalt capat al palierului se deschise si o 
bruneta înalta arunca o privire pe coridor. Purta un halat prins 
lejer în jurul taliei si-i zîimbi rautacios lui Newman. 

- Eu sînt Klara, spuse ea în clipa în care Helen închise usa. 
Ti-a mai ramas destula forta ca sa te joci si cu mine? 

- O propunere tentanta. Newman îi zimbi. Dar exista doua 
probleme. Prima, tocmai am luat o masa copioasa. A doua, am 
întîrziat la o întîlnire care s-ar putea dovedi profitabila. 

- Atunci, vino mai tîrziu. Cheltuieste o parte din cistig cu 
mine. Am putea face lucruri grozave împreuna. 

- Nu ma îndoiesc, aproba Newman. Poate trec mai tîrziu, 
minti el. 

- Ar fi trebuit sa-i accepti invitatia, îl tachina Paula cînd 
ajunsera la parter. Mi-a placut Helen, dar cred ca si Klara trebuie 
sa fie o fata pe cinste... 

Cînd iesira pe Rennweg, strada era linistita. Vizavi de locuinta lui 
Helen Frey se gasea o cafenea. înauntru, lînga usa, sedea 
Cardon, cu o bautura racoritoare în fata. îsi trecu mîna peste 
frunte, semn ca-i vazuse. 

- Vreau sa o sun pe Eve Amberg, spuse Tweed. Am nevoie 
de un telefon public. 

- Exista unul lînga Bahnhofstrasse, îi spuse Paula. îmi aduc 
aminte ca l-am vazut cînd veneam încoace... 

Toti trei se îndepartara, iar Philip Cardon mai astepta citeva 
minute în cafenea. Remarcase ca invalidul din caruciorul cu 
rotile parea extrem de interesat de vitrinele de lînga casa lui 
Helen Frey. Invalidul purta o sapca tuguiata si ponosita, ca cele 
arborate odinioara de studentii germani. îsi ascunsese fata sub 


un fular de lîna, dar la un moment dat si-l daduse deoparte si 
Cardon reusise sa-i retina trasaturile. 

Nasul curbat peste buza de sus îi amintea lui Cardon de un 
papagal rautacios. Dupa aprecierea lui Cardon, individul avea în 
jur de patruzeci de ani. O patura uzata îi acoperea picioarele, iar 
mîinile fixate pe comenzi ramîneau ascunse sub patura. 
Caruciorul cu rotile porni din nou în urma lui Tweed si a 
însotitorilor sai. Cardon se lua dupa el, în pas de plimbare. 
Tweed intra într-o cabina telefonica si cauta numarul Evei 
Amberg în cartea de telefon. Introduse monede în aparat, forma 
numarul si Eve raspunse aproape imediat. 

- Casa Amberg. Cine-i la telefon? 

- Alo, Eve? Sînt eu, Tweed. Regret ca te deranjez din nou, 
dar am cîteva întrebari personale pe care nu ti le-am pus cînd 
ne-am întîlnit. 

- Spune. E o încîntare sa vorbesc englezeste. Sînt originara 
din Cornwall. Am de gînd sa-mi reiau numele de fata, Eve 
Royston. Te ascult. 

-Te-as ruga sa-mi spui cu cît timp înainte de plecarea lui Julius în 
Anglia ati decis sa divortati? 

- Cu doua zile înainte, raspunse laconic. Mai demult îi 
facusem reprosuri în legatura cu vizitele lui la Helen Frey. O fi ea 
amanta de profesie, dar mi-am dat seama ca erau în relatii 
foarte apropiate. Cu doua zile înainte de a lua avionul pentru 
Anglia, Julius mi-a telefonat, dupa cum ti-am spus. Mi-a spus ca 
dorea sa ne despartim si sa divortam cît mai curînd. Ne-am 
cer-tat cumplit la telefon. l-am spus ca, oricum, hotarisem sa-l 
parasesc, asa ca propunerea lui era oarecum tardiva. 

- Vrei sa spui ca nu l-ai mai vazut înainte de plecare? Totul 
s-a petrecut la telefon? 

- întocmai, confirma ea apasat. Alt lucru care nu mi-a con- 
venit. Ar fi putut veni sa-mi faca o vizita. 

- Te-as putea întreba cum ai aflat de Helen Frey? 

- Totul s-a întîmplat ca într-o sceneta de duzina. Din negli- 
jenta lui. A venit acasa cu urme de ruj pe guler si mirosind a alt 
parfum. Desi sînt fumatoare, am nasul fin. N-am spus nimic. Am 
telefonat celui mai bun detectiv particular din Zurich si i-am 
cerut sa-l urmareasca. A fost cam urit din partea mea, dar 
doream cu disperare sa aflu adevarul. Detectivul l-a urmarit de 
trei ori pîna la locuinta lui Helen Frey din Rennweg. Asta-i tot. 


- îmi poti da numele, adresa si telefonul detectivului? 

- Bineînteles. îl chema Theo Strebel. Are un mic apartament 
în Altstadt, de partea aceasta a riului Limmat. Noteaza adresa si 
numarul de telefon... 

Tweed avea pregatite agenda si stiloul si-si însemna repede 
datele primite. Afara, Newman se sprijinise de un zid, ca si cum 
ar fi asteptat sa se elibereze cabina telefonica. Paula parea 
intere—sata de vitrine. 

- Multumesc, Eve, spuse Tweed. îti ramîn îndatorat. 

- Vrei sa vorbesti cu Strebel? în acest caz, ora cea mai 
potrivita e zece dimineata. Atunci îsi citeste corespondenta. Vrei 
sa-l sun eu, sa-i spun despre tine si sa-ti aranjez o întîlnire? 

- Mi-ar fi de mare folos. Miine dimineata la ora zece ar fi 
perfect. îti multumesc înca o data... 

Tweed iesi din cabina telefnica si coti pe Bahnhofstrasse 
împreuna cu Paula si Newman. în spatele lor, caruciorul cu rotile 
se puse din nou în miscare. 

Tweed le relata conversatia avuta cu Eve. Paula banuia de ce 
seful ei dorea sa discute cu Strebel, totusi îl întreba, ca sa ve- 
rifice daca presupunerile ei fusesera corecte. 

- E detectiv, si înca foarte bun, asa a spus Eve. Vreau sa 
aflu daca a facut unele fotografii cu Julius intrînd în locuinta lui 
Helen. 

- De ce? se interesa Paula. 

- Ma framînta un gînd. Helen ne-a spus ca Julius nu era 
chiar în apele lui. . 

- Dar ne-a explicat de ce, îi aminti Paula. 

- Sigur ca da, aproba Tweed si Paula întelese ca seful ei nu 
avea de gînd sa le spuna mai mult. 

Pe Bahnhofstrasse salariatii iesiti de la serviciu se adunasera 
într-o statie de tramvai aflata la o departare de vreo douazeci 
de metri. Cardon îi ajunse din urma. 

- Ramiîneti pe loc. Nu faceti nici o miscare... 

Se supusera instantaneu. Newman vazu cu coada ochiului cum 
Cardon privea fix la ceva. Se uita în aceeasi directie. Un om într- 
un carucior cu rotile intra cu spatele pe o straduta laterala cu o 
bisericuta alba si moderna care trezise admiratia Paulei. 
Ajungînd în celalat capat al aleii, caruciorul se opri. 

Omul din carucior zvîrli deoparte patura, dînd dovada de o 
agilitate uimitoare. îsi ridica mult în sus mina dreapta, în care 


tinea un obiect, ca un jucator de base-ball pregatit sa arunce 
mingea. Un obiect cilindric zbura prin aer, gata sa aterizeze la 
picioarele lui Tweed. Mina stinga a lui Cardon se întinse si prinse 
ca o gheara obiectul, înainte ca acesta sa atinga pamîntul. 
Fulgerator, Cardon îl azvîrli în directia din care fusese aruncat. 
Obiectul ateriza în poala omului din carucior. „Invalidul" sari în 
picioare, dar în secunda în care pasi pe trotuar rasuna o 
explozie asurzitoare. 

Cel care aruncase grenada fu pulverizat în aer. Fragmente din 
corpul sau fura proiectate pe peretele alb, pe care aparu o pata 
rosie. Caruciorul se facuse farime. O roata se rostogoli pe 
Bahnhofstrasse, lasînd în urma o dira rosie. Paula vazu pe tro- 
tuar o mina retezata. 

Oamenii din statie întoarsera capul în directia din care rasunase 
explozia. Newman se lasa brusc pe vine, cu amîndoua mîinile 
înclestate pe pistolul Smith & Wesson. în spatele lor, la nici doi 
metri, un barbat în balonzaid cu cordon deschisese o cutie de 
vioara din care tocmai scotea un pistol-mitraliera Uzi. Individul 
îndrepta teava armei spre Tweed, Newman trase trei focuri unul 
dupa altul. Zgomotul împuscaturilor se pierdu în huruitul 
tramvaiului care se apropia... vatmanul vazuse balta de sînge 
care se întindea pe carosabil. Barbatul cu pistolul- mitraliera fu 
proiectat într-o vitrina cu atita forta, încît vitrina se facu tandari, 
iar el cazu moale la pamînt. 

- împrastiati-va! ordona Tweed. Ne întîlnim la Gotthard... 

20 

Paula sedea pe marginea patului din camera lui Tweed, în 
Hotelul Gotthard. îsi proptise bine talpile pe podea, ca sa-si 
stapîneasca tremurul picioarelor. Suferea de soc întîrziat, în 
urma celor întîmplate pe Bahnhofstrasse. în încapere mai erau 
New—man si Cardon, care se asezasera pe fotolii. Starea de 
spirit a lui Tweed n-o ajuta nicidecum pe Paula, care simtea ca 
pe seful ei îl framînta ceva. Primele lui cuvinte nu-i oferira nici 
un indiciu referitor la ce avea în minte. 

- Sa rezumam cele întîmplate. în timp ce ne gaseam la 
barul Baur-en-Ville, individul acela cu înfatisare de bruta - am 
sa-l numesc Craniul - ne-a remarcat, pe Paula si pe mine, si s-a 
înapoiat degraba în hotel. 

- Nu înteleg unde vrei sa ajungi, îl întrerupse Paula, 
straduindu-se sa vorbeasca pe un ton calm. 


- Ai rabdare. Noi n-am zabovit mult la masa, iar cînd am 
pomit spre locuinta lui Helen Frey din Rennweg, presupusul 
invalid ne astepta, probabil deja înarmat cu grenada. Craniul si 
acolitii lui s-au miscat cu o viteza incredibila. Ma tem ca avem 
de a face cu profesionisti de mîna întii. 

- Tot nu-mi dau seama unde vrei sa ajungi. 

- La modul lor de comunicare. Sînt convins ca falsul invalid 
avea un telefon mobil sub patura sub care ascundea grenada. 
Poate l-a folosit fara sa-l vada Cardon. Mi-e teama ca Helen Frey 
se afla în pericol. 

- Dar de ce dracu'? interveni Newman. 

- Fiindca asa-zisul invalid probabil a vorbit la telefonul mobil 
ca sa raporteze ca ne îndreptam spre statia de tramvai. lata de 
ce omul cu Uzi era deja acolo. 

- înteleg, aproba Paula, dar de ce-ti faci griji pentru Helen 
Frey? 

- Poate ca invalidul l-a informat pe Craniu ca am vizitat-o. 
Fata ar putea fi în pericol. Ar fi cazul sa-i telefonez. 

- La ora 4:30 avea întîlnire cu un anume Emil Voser, îsi 
aminti Newman. Am citit în agenda ei de birou. în momentul de 
fata ar putea fi ocupata. 

- Daca-i asa, îmi va da a întelege la telefon. 

Tweed cauta numarul lui Helen în cartea de telefon, iar Paula 
începu sa discute cu Cardon. Continua sa vorbeasca in soapta 
cît timp Tweed forma numarul. 

- Philip, nu pot sa înteleg cum ai reusit sa prinzi la timp 
grenada si s-o arunci înapoi... lar tu, Bob, cum ti-ai dat seama ca 
mai exista un asasin? 

- Simplu, rise Cardon. Mai întîi, sînt un bun aruncator la 
base-ball. Dar, în primul rind, e consecinta antrenamentului 
facut cu Butler la conacul Send din Surrey. Acolo mi se arunca o 
grenada dezamorsata si eu trebuia s-o azvirl peste un zid de 
caramida, înainte de a exploda. La început am exersat cu o 
minge de cricket. E una dintre numeroasele situatii de atac 
neprevazut pentru care am fost pregatit. Asa ca n-a fost mare 
lucru. 

- In vorbe pare foarte simplu, remarca Paula, proptindu-si 
picioarele de pat. Dar tu, Bob? 

- încep sa-mi dau seama cu ce fel de oameni avem de a 
face. Organizatii pîna la perfectiune. Mi-a trecut prin minte ca cel 


cu grenada putea fi secondat de înca cineva, asa ca m-am uitat 
în jur si l-am descoperit pe individul cu cutia de vioara. O 
tehnica destul de veche, folosita odinioara de gangsterii din 
Chicago, care carau pistolul-mitraliera într-o cutie de vioara. 
Tacu, vazînd ca Tweed pusese receptorul în furca. Cu o expresie 
sumbra, seful lor începu sa-si îmbrace paltonul. 

- Nu-mi place deloc. Am format numarul lui Helen Frey. La 
început n-a raspuns nimeni, dar dupa cîteva apeluri cineva a 
ridi—cat receptorul, fara sa scoata un cuvînt, apoi l-a pus din 
nou în furca. Am cerut sa vorbesc cu Helen Frey, însa nu mi-am 
dat numele. Ne întoarcem la adresa din Rennweg. Sînt profund 
îngrijorat... 

Cînd ajunsera aproape de numarul 590 din strada Rennweg se 
întunecase de-a binelea. Paula si Newman mergeau si de 
aceasta data lînga Tweed, în timp ce Cardon asigura ariergarda. 
Pe trotuarul celalalt veneau Butler si Nield, care se opreau din 
cînd în cînd sa priveasca la vitrine. Cafeneaua de peste drum 
era înca deschisa si Cardon disparu înauntru. 

Tweed era pe punctul sa apese butonul interfonului cînd 
deodata înlemni. Usa nu era bine închisa... încuietoarea 
automata na actionase. Dupa ce privi în stînga si în dreapta, 
împinse încet usa si aceasta se deschise spre interior. Pe scara 
nu era lumina. StTaniu. Pasi înauntru si scoase o lanterna de 
buzunar, tinînd-o în causul palmei, astfel încît sa lumineze doar 
cît sa se vada treptele. 

- Ar fi mai bine sa urc eu primul, sopti Newman, cu pistolul 
Smith & Wesson în mîna. 

Se strecura pe linga Tweed, care-i înmîna lanterna. Urcara încet 
scara, fara a face nici cel mai mic zgomot, datorita pantofilor cu 
talpi de cauciuc. Paula venea în urma celor doi barbati, dupa ce 
închisese cu grija usa de la intrare. Scara întunecata îi dadea o 
senzatie bizara, ca si cum zidurile ar fi încercat s-o striveasca. 
Usa de la intrare izola orice zgomot din exterior. O treapta sciîrtii 
puternic sub piciorul lui Newman. Acesta mai facu un pas si 
întoarse fasciculul lanternei, luminînd treapta cu pricina. Tweed 
si Paula pasira peste ea. 

Ajuns pe palier, Newman împinse încet usa Klarei. Usa nu se 
deschise. Se duse pîna în fata usii lui Helen si vazu ca era 
întredeschisa vreo citiva centimetri. Cineva plecase în mare 


graba... dar de ce nu încuiase Helen usa în urma acelei 
persoane? 

Continuînd sa tina pistolul in mîna dreapta, Newman împinse cu 
dreapta usa spre perete, apoi astepta, cu urechile la pînda. 
Stinsese lanterna. îsi încorda auzul sa prinda o rasuflare, orice 
fel de sunet. Nimic. Aprinse din nou lanterna, plimba încet 
fasciculul de lumina jur împrejur, apoi îl tinu nemiscat. Cu o 
miscare rapida, îl întoarse spre fereastra: draperiile erau tot 
trase. Se adresa peste umar celorlalti. 

- Paula, în locul tau, eu n-as intra în camera. 

Era exact genul de sfat care o determina pe Paula sa treaca 
pragul. Pomi în urma lui Tweed, care facu doi pasi înauntru si se 
opri. îl vazu cum vîra mîna, pe sub balonzaid, în buzunarul 
costumului, de unde scoase o pereche de manusi chirurgicale 
pe care si le trase pe miini. îsi scoase si ea manusile din poseta. 
Newman statea nemiscat în mijlocul încaperii, cu lanterna 
pregatita. împinsese usa cu încheieturile degetelor. Prin urmare, 
nu lasase amprente. 

Tweed întinse mîna si apasa comutatorul din perete, pe care îl 
remarcase cu prilejul primei vizite. Aplicele trandafirii se 
aprinsera si Paula îsi dadu seama la ce anume se uita fix 
Newman. 

-Oh, nu! 

Helen Frey, doar în chiloti si sutien, zacea într-un fotoliu, cu 
bratele si picioarele în laturi. Bikini-ul alb era îmbibat de sînge 
purpuriu. Capul i se sprijinea de spatarul fotoliului într-o pozitie 
nefireasca. O înfioratoare semiluna sîngerie îi brazda gitul dintr- 
o parte în alta. Fusese strangulata. 

Tweed se apropie de fotoliu, urmat de Paula. Banuia ca 
asa—sinul folosise o sîrma subtire si rezistenta. Capul fusese 
aproape despartit de trup. Cadavrul arata hidos, cu limba iesita 
în afara printre buzele rujate si întredeschise. Asa se explica si 
unghiul nefiresc în care se înclinase capul. Abia se mai tinea de 
trup. 

- Emil Voser, 4:30 p.m., spuse Paula, amintindu-si ce le 
spusese Newman despre agenda de pe birou. 

- Probabil ca nu-i numele adevarat, comenta Tweed, 
cercetînd din priviri apartamentul. Cred ca nu trebuie sa mai 
zabovim aici. Ce este, Paula? 


Paula se lasase pe vine într-o parte a fotoliului. Arata ceva cu 
degetul si Tweed se ghemui linga ea. Pe covor se vedea o perla 
mînjita de sînge si strapunsa dintr-o parte în alta, ca si cum ar fi 
facut parte dintr-un sirag. 

- O luam cu noi, decise Tweed. 

- Dar asta înseamna sustragere de probe. 

- întocmai, încuviinta Tweed. însa noi stim mai mult decit 
oricine despre acesti oameni. 

Paula deja luase o punga de plastic din poseta. Scormoni din 
nou in geanta si scoase cu mîna dreapta o penseta. Cu ajutorul 
ei prinse perla, o introduse în punga, pe care o lipi la loc. Scrise 
cu stiloul pe eticheta data si adresa Rennweg 590, apoi vîrî 
punga în poseta. Se ridica în picioare si adulmeca în jur. începu 
sa umble prin apartament. 

- Nu simti un vag miros? îl întreba ea pe Tweed. L-am 
sesizat de cum am intrat... cineva a fumat un trabuc. Aha, iata- 
l... 

Paula ridica de pe o masuta o scrumiera mare de sticla, ascunsa 
vederii de bratul fotoliului. în scrumiera se gasea un sul intact 
de scrum de trabuc. Paula lua alta punga de plastic si rasturna 
cu grija înauntru continutul scrumierei. Sigila punga si scrise pe 
eticheta doar atît: Scrum de trabuc, mostra nr. 2, apoi puse 
punga în poseta. 

- Eu nu-l vazusem. Bravo! îi spuse Tweed. 

Newman statea lînga birou, în apropierea ferestrei cu draperiile 
trase. Privea tinta agenda de birou, ramasa deschisa. 

- Azi nu mai avea alte întîlniri. Numai acest Emil Voser. 

- Plecam, hotari Tweed. Voi lasa usa întredeschisa, exact 
asa cum am gasit-o. Pasiti cu grija, atentie la treapta care 
scîrtiie. Sa nu atragem atentia Klarei... 

lesira pe strada cufundata în tacere. Cu mîinile înmanusate, 
Tweed trase usa, fara s-o închida. Cardon le facu din nou semn 
de la fereastra cafenelei. De asta data Newman intra în cafenea, 
îndemniîndu-i pe Tweed si Paula sa-l urmeze. Tweed întelese: 
Klara sedea singura la o masuta ferita, cu o ceasca de cafea în 
fata. 

- Vreau sa stau de vorba cu Klara, spuse Newman. Poate 
stie ea ceva. 

- Buna idee, aproba Tweed, dupa o clipa de ezitare. 


- Vasazica ai venit sa ne jucam? îl întîmpina Klara pe 
New—man. 

Tweed zimbi si toti trei se asezara la masa fetei. Tweed 
comanda cafea pentru el si pentru Newman. Paula refuza, 
clatinînd din cap. Simtea un ghem în stomac. Ca si Tweed, 
ramase tacuta, lasînd conversatia pe seama lui Newman si a 
Klarei. 

- Ma tem ca nu, începu Newman. Poate ar trebui sa pui 
ceasca pe masa. Trebuie sa-ti dau o veste îngrozitoare. Cum nu 
se poate mai cumplita. 

- Am nervii tari, raspunse Klara cu o expresie grava. în 
meseria mea asa ceva e necesar. Din pricina unor barbati cu 
care-ti dai întilnire. 

- Exact aceasta este drama lui Helen Frey. 

- Drama? Klara îsi cobori privirea, batînd usor darabana în 
masa cu unghiile trandafirii ale miîinii drepte. îl privi drept în ochi 
pe Newman. Sînt o fire tare, nu ma lua ca pe un copil. Spune-mi 
ce s-a întîmplat cu Helen. 

- Acum cîteva minute am urcat la ea, sa-i punem unele 
întrebari pe care le-am omis la prima vizita. Usa de la strada nu 
era încuiata, iar a ei era întredeschisa. Am gasit-o în 
apartament. Ucisa. 

- Oh, ce dracu'l întotdeauna i-am spus sa fie mai atenta. De 
aceea deschid si eu usa cînd aud scara scîrtîind... cînd nu am 
clienti. Nu din curiozitate, crede-ma. Nu voiam decit sa veghez 
asupra ei. Sper ca n-a fost un pervers. A fost o moarte 
dureroasa? 

- As spune ca a murit destul de repede. A strîns-o de git. 
Nu-i o priveliste prea placuta. L-ai vazut cumva pe cel cu care s- 
a întîlnit azi dupa-amiaza la ora patru si jumatate? 

-Da. 

- Dar pe scara nu-i lumina. Ziua luminatorul din tavan e 
suficient ca sa vezi pe unde calci, dar acum... 

- Exista un bec care ramine aprins un minut, apoi se stinge 
automat. Daca stii unde este, îl poti aprinde imediat ce intri pe 
usa de la strada. Helen si cu mine avem întrerupatoare în 
aparta—ment. Cînd tipul a urcat, probabil ca ea a aprins lumina 
de la întrerupatorul din casa. 

- Asadar, îl poti descrie pe acel barbat? 


- Da si nu. Eu nu deschideam usa decit atît cît sa nu ma 
observe clientul lui Helen. As zice ca era ceva mai înalt decit 
tine. Parea ca-l dor picioarele, fiindca pasea incet si cu bagare 
de seama. 

- Era slab? 

- Nu, mai curind gras. Pardesiul negru abia îl cuprindea la 
talie, gata-gata sa-i sara nasturii. 

- Ce culoare de par avea? 

- Nu-mi dau seama. Purta o palarie neagra, cu borul tras pe 
frunte. Nu i-am vazut parul. 

- Spune-ne cum arata la fata. 

- Nici asta nu pot. Purta o pereche de ochelari negri, care-i 
acopereau jumatate din obraz. Cealalta jumatate era ascunsa 
sub o esarfa alba de matase. Un lucru stiu, ca îl dureau 
picioarele. 

- Dar ca virsta? insista Newman. Treizeci, patruzeci, mai 
mult? 

- N-as putea spune cu precizie. Eu apreciez virsta cuiva 
dupa felul în care se misca. Dar cînd urci o scara într-o casa 
necunoscuta si te mai dor si picioarele, miscarile nu mai sînt un 
indiciu sigur al vîrstei. 

- L-ai recunoaste daca l-ai vedea? 

- Doar daca ar fi îmbracat la fel ca în momentul în care a 
urcat pe trepte. 

- Ceea ce înseamna ca ai recunoaste numai hainele, preciza 
Newman. 

- Cam asa ceva. 

- Dar de cînd stai aici, l-ai vazut plecînd? L-ai putut privi mai 
bine? 

- Nu. înainte de venirea voastra am stat la taclale cu o pri- 
etena. Nici pe voi nu v-am vazut intrind. 

- Esti englezoaica, nu-i asa? o întreba pe nepusa masa 
New—man. 

- Da, confirma Klara dupa o scurta pauza. La fel si Helen. 
Numele ei adevarat este... era Helen Dane, originara din 
Corn—wall. Amîndoua am decis sa venim aici, sperînd ca vom 
oferi ceva inedit barbatilor elvetieni. Si chiar asa s-a întîmplat. 
însa aici e de preferat sa porti un nume elvetian obisnuit. Nu ma 
întrebati de ce. Si nu ma întrebati nici cum ma cheama în 
reali—tate. 


- Atunci, care e numele tau de familie elvetian? Klara si mai 
cum? 

- Nici asta nu va spun. Peste o ora ma mut de aici. Politia a 
aflat de Helen? întreba Klara. 

- Nu înca. Te-as ruga sa nu pomenesti nimic despre 
prezenta noastra aici. 

- Fiti fara grija, îi linisti ea. în primul rind, nu pot continua sa 
locuiesc într-o casa în care a fost ucisa Helen. în al doilea rînd, 
ce clienti ma vor mai vizita aici? Rennweg 590 va fi pe toate 
buzele, de îndata ce întîmplarea va ajunge în ziare. Fata cu care 
am stat de vorba e pe cale sa se mute, fiindca si-a gasit o slujba 
la Geneva. Nu va dau nici noua mea adresa. 

- Mi se pare normal. 

Klara se uita la Paula. 

- Vrei sa-mi faci un mare serviciu? Vino cu mine în 
aparta—ment pîna îmi fac bagajele. Te rog. 

Paula se uita la Tweed. Acesta îsi privi ceasul. Peste putin timp 
avea întîlnire cu Jennie Blade la Hummer Bar. Klara sesiza care 
era problema: criza de timp. O privi tinta pe Paula. 

- Nimeni nu-si face bagajele mai repede decit mine. Am o 
singura valiza, în cinci minute sîntem din nou în strada. 

Fara prea mare tragere de inima, Tweed îi facu Paulei un semn 
de încuviintare. Klara se ridica, tinînd în mîna cheile. 

- în locul tau as lua un taxi pîna la noua adresa, o preveni 
Newman. Cunosti bine orasul Ziirich? E în regula. Mai întîi, da 
doua adrese fictive. Apoi ia un al treilea taxi care sa te duca 
acolo unde vrei sa mergi. 

- Buna idee. Multumesc. 

Tweed se uita din nou la ceas, iar cele doua femei iesira din 
cafenea. Se îndoia ca Klara si-ar fi putut face bagajele în 

n. < mttmk” ]_ 

cinci minute. Paula da, dar cite femei ar fi fost la fel de expe- 
ditive? 

- Portretul lui Voser este destul de concludent, spuse New- 
man. Un barbat înalt, pe care-l dor picioarele. 

- In descrierea Klarei exista doua elemente care ma intriga, 
remarca Tweed. 

- Care anume? 

- Mai întîi, vreau sa le rumeg bine în minte, îi raspunse 
enig—matic Tweed. Am observat ca si Klara este foarte înalta. 


Newman renunta sa mai patrunda în ungherele ascunse ale 
mintii lui Tweed. Se aseza, fara sa scape din ochi usa închisa de 
peste drum. 

O data întors la Hotelul Gotthard, Tweed avu ragazul s-o sune 
pe Monica. Klara se tinuse de cuvint, îsi facuse bagajul si iesise 
în strada împreuna cu Paula dupa numai cinci minute. Newman 
o condusese pina la taxi, apoi toti se grabisera sa se înapoieze 
la hotel... 

- Monica, sînt eu, Tweed. Esti singura? De data aceasta nu 
vreau sa discut cu Howard. Vorbesc de la hotel. 

- Aici, în Surrey, este liniste... Monica îsi alegea cu grija 
cuvintele. Telefonul risca sa fie ascultat. Am obtinut informatii 
despre Gaunt. Tipul e milionar. îi place sa lase impresia ca nu 
stie niciodata de unde îi vin banii. Este proprietarul conacului - 
fara ipoteca - mai are o proprietate anonima la Rock si valori 
considerabile în Elvetia. Fireste, despre acestea din urma nu 
cunosc nici un detaliu. Cîndva a fost capitan în SAS. A fost 
nevoit sa-si dea demisia, avea o gîndire prea independenta. 
Spirit aventurier, la fel ca piratii de odinioara. Se bucura de 
mare suc—ces la femei. Are o multime de prietene. Cam atit. 

- Multumesc. Asculta, exista doua femei care mi-au soli- 
citat o slujba. Am nevoie de referinte. Poti nota numele lor? 
Bine. Jennie Blade. Eve Amberg, numele de fata Royston. Ti-l 
spun pe litere. L-ai notat? îti sugerez sa faci investigatii 
îndeosebi în zona Padstow. Acum trebuie sa plec. Te sun în 
curînd. Ai grija... 

Tweed puse receptorul în furca. Paula îl privi nedumerita. Seful 
ei îsi largi gulerul camasii, iar Paula îi puse întrebarea care o 
framînta. 

- Ce anume te intereseaza în legatura cu cele doua femei? 
- Amîndoua au legaturi cu provincia Cornwall. Acolo a 
început totul. 

21 

Intrind grabita în Biroul Oval, Sara Maranoff îsi dadu seama din 
prima clipa în care dadu ochii cu presedintele ca acesta astepta 
o vizita de la noua lui amanta, domnisoara Hamilton. Bradford 
March era proaspat barbierit, purta un costum elegant de 
culoare cenusie si pregatise o sticla de sampanie într-o frapiera. 
- Senatorul Wingfield a solicitat o întrevedere. 


- Ticalosul acela de indian? Amîna-l. Spune-i ca am de lucru 
la o multime de hiîrtoage pentru un nou proiect de lege. Oh, 
poate nu ti-am spus, peste jumatate de ora vine domnisoara 
Hamilton. Ai grija sa nu ne deranjeze nimeni cît timp stam de 
vorba. 

- Bine, sefule. Expresia Sarei lasa sa se înteleaga ca vestea 
o luase prin surprindere. îi placea expresia „stam de vorba". 
March nu-si pierdea vremea stînd la taclale. Norton te cauta la 
telefon, continua ea. Pare grabit. 

- Zau? Si eu sînt grabit... Astept sa termine treburile pentru 
care l-am trimis sa le rezolve. Fa-mi legatura. 

- Aici Norton. Se strînge latul în jurul lui Tweed. Azi am fost 
la un pas de a pune mîna pe el. 

-La un pas! Vrei sa spui ca nemernicul e în spital? 

- Nu chiar. Am gasit o noua cale de a-l aranja definitiv. M- 
am gîndit ca vreti sa aflati ultimele stiri... 

- Oh, acum te ocupi de buletine informative? Livid la fata, 
March se apleca peste masa de lucru si striga în receptor: 
Buletinele îmi spun numai rahaturi. Singurul buletin pe care-l 
vreau de la tine e cel în care sa ma anunti ca Tweed, Dyson, 
Ives si Dillon sînt plecati dintre cei vii. Cum se descurca 
Mencken? 

- E la ordinele mele... 

- înca un telefon ca acesta si ai sa ajungi tu la ordinele lui... 
Trinti receptorul în furca si Sara se cutremura. Daca Brad o 
tinea tot asa, curînd nu va mai avea telefon. înlocuirea 
telefonu-—lui special cu fir scurt ar fi costat o groaza de bani. 
Sara era foarte grijulie cu banii. Schimba subiectul. 

- Tocmai am aflat ca l-ai rechemat pe ambasadorul Ander- 
son din Elvetia. Si ca în locul lui îl trimiti pe Mike Gallagher. 

- Te felicit pentru sursa ta de informatii, replica sarcastic 
March. 

- Anderson e un diplomat cu experienta. Gallagher e un 
novice, un diamant neslefuit. Ar putea crea probleme prin felul 
lui de a vorbi. 

- Gallagher e un om în care am încredere. Anderson s-a 
amestecat în probleme în care n-ar fi trebuit sa-si vîre nasul. Si- 
a încheiat misiunea. Afara cu el! 

- Gallagher e înca în Statele Unite. Ai putea reveni asupra 
hotaririi. în locul tau, eu asa as face... 


- Dar tu nu esti în locul meu! urla March. Cînd vei sta în 
acest fotoliu, ai sa poti decide cine si unde merge. Gallagher a 
avut o contributie substantiala la campania mea electorala. 

Ea ofta. De regula, stia cum sa-l ia pe Brad, dar uneori 
presedintele se purta ca un taur furios. Exact cum se întîmpla 
acum. Era momentul sa-i schimbe starea de spirit. O aluzie la 
domnisoara Hamilton i-ar fi îndreptat gindurile spre ea si ar fi 
rezolvat problema. 

- înca o sticla de sampanie... ca sa unga masinaria? sugera 
ea. 

March îi arunca o privire mînioasa si Sara întelese ca tactica 

ei daduse gres. Presedintele îsi îndrepta un deget scurt si gros 
spre celalalt capat al încaperii. 

- Usa-i acolo. lesi. De preferat, direct prin ea, fara s-o mai 
deschizi... 

- Multumesc, Sara, spuse senatorul Wingfield. Nu te fra- 
mînta. Stiu ca ai facut tot posibilul. 

Puse în furca receptorul telefonului din salonul resedintei sale de 
la Chevy Chase, unde se adunasera Cei Trei întelepti. Bancherul 
si politicianul cel vîrstnic sorbeau din bauturi la masa rotunda, 
cu ochii la senator, care veni lînga ei. Wingfield clatina din cap 
cu parere de rau. 

- Regret, domnilor. Presedintele refuza sa ma primeasca în 
Biroul Oval. Chipurile, are de lucru la nu stiu ce documente. E un 
pretext ca sa nu stea de vorba cu mine. Probabil îsi ima-gineaza 
ce am de gind sa-i spun. 

- Gallagher, interveni rastit politicianul. Stiu din experienta 
ca ambasada de la Bema nu-i deloc usoara. însa Bema e locul 
ideal pentru a trage cu urechea. Cum poate March numi pe 
cineva care risca sa ajunga în fata unei subcomisii a Senatului 
pentru încheiere frauduloasa de contracte guvernamentale? 
Continua cu o vulgaritate care nu-i statea în fire. Cînd rahatul 
va începe sa puta si presa va prinde de veste, ceea cenuva 
întîrzia sa se întîmple, guvernul Statelor Unite va ajunge de risul 
întregii lumi. 

- S-ar putea sa ai dreptate, îl aproba Wingfield. 

- Bineînteles ca are dreptate! izbucni bancherul. Pe dea- 
supra, mai cheltuieste si banii pe programe, de parca ar veni 
sfirsitul lumii. Fiti realisti, March a devenit un pericol. 


- Noroc ca Jeb Calloway e pregatit pentru orice 
eventuali-tate, comenta politicianul. 

- Sa nu ne ambalam, îi îndemna Wingfield. în politica tim- 
pul înseamna totul. Sa asteptam si sa vedem cum evolueaza 
situatia... 

Jeb Calloway, un barbat înalt de un metru optzeci, se plimba cu 
pasi mari prin birou, în timp ce Sam, mîna lui dreapta, îl 
urmarea cu privirea. Deodata Calloway se aseza si izbi cu 
pum—nul înclestat în masa la care sedea Sam. 

- Umbla tot mai multe zvonuri în legatura cu armata 
per—sonala organizata de March. Ai auzit vreodata de Unitatea 
Unu, Sam? 

- Cite o vorba în vînt, 

- Zau? Calloway parea surprins si suparat. Acesta este 
numele fortei paramilitare secrete pe care se spune ca ar fi 
adunat-o March? 

- Brad e viclean, creeaza paravane de fum, raspîndeste 
zvonuri, remarca Sam, privindu-l cu atentie pe vicepresedinte. E 
mai bine sa dam totul uitarii, chiar daca faptul e real. 

- Am impresia ca stii destul de multe. Majoritatea ameri- 
canilor de aici, din Washington, n-au auzit în viata lor de asa 
ceva. 

- Jeb, eu nu sînt „majoritatea americanilor". Lucrez de multi 
ani pe Colina Capitoliului. Fii linistit. Cp se mai aude cu 
persoana pe care ai contactat-o în secret? 

- E la postul lui de cîtva timp, raspunse rastit Calloway. Mi-a 
ajuns la urechi ca alti patruzeci de oameni invizibili au fost 
trimisi la Londra cu un avion american. 

- Ce sursa ti-a furnizat aceasta informatie periculoasa, Jeb? 
îl întreba linistit Sam. 

- Nu dezvalui numele informatorilor mei. 

- OK, tine-i pentru tine. Nu facem decit sa stam de vorba. 

- Cînd am aflat vestea, continua Calloway, am telefonat 
cuiva de la Ambasada Americana din Londra. Persoana se afla la 
aeroport cînd a aterizat avionul. Cei patruzeci au urcat la 
bordul unei curse Swissair cu destinatia Ziirich. Asa-zisi 
diplomati. 

- lar omul care se afla pe teren... ca sa folosesc expresia ta 
- el unde se afla acum? 


- La Ziirich, unde în alta parte? raspunse Calloway cu un 
suris de satisfactie. 

Sam îsi aprinse o tigara, iar Calloway îsi strînse buzele. Nu 
permitea sa se fumeze în biroul lui, însa lui Sam nimeni nu-i 
putea impune nimic. Sam îl urmari cu o privire sireata. Se 
întreba cum sa-l convinga pe vicepresedinte sa renunte la jocul 
puterii. 

- Ai face bine sa te uiti pe unde calci, Jeb, îl sfatui el. Fii 
atent la toata combinatia asta în care ai intrat. Daca Brad prinde 
de veste, zbori de aici. 

- Stiu bine ce fac. Trebuie sa stiu ce se întîmpla. 

Sigur ca trebuie, se gîndi Sam, dar ce anume faci? 

Mesajul telefonic primit în timp ce Tweed discuta cu Mo- nica îi 
fusese strecurat pe sub usa camerei de catre cineva din 
personalul Hotelului Gotthard. Tweed deschise plicul, citi foaia 
dactilografiata dinauntru si închise ochii pe jumatate. Paula 
întelese ca se întimplase ceva care-l facea sa cugete intens. 
Tweed îi întinse foaia. 

- Citeste si apoi arat-o lui Bob si Philip. 

îmi pare rau ca trebuie sa amin intilnirea noastra din aceasta 
seara. A intervenit ceva urgent. Daca vrei, ne putem vedea 
mîine in acelasi loc si la aceeasi ora. înca o data, mii de cuze. Cu 
drag, Jennie Blade. 

- A lasat-o pîna în ultimul moment, remarca Paula, întinzînd 
mesajul lui Newman, care-l parcurse rapid si i-l dadu lui Car- 
don. 

- Ultimul moment este un element semnificativ, continua 
Tweed, înainte ca Paula sa aiba ragazul sa reactioneze. Un ele- 
ment cheie al acestei afaceri tenebroase este prietenul lui New- 
man, Joel Dyson. Presupun ca totul a pornit de la el... 

- Cunostinta, nu prieten... preciza cu asprime Newman. 

- Ascultati-ma, n-am terminat ce aveam de spus. Paula a 
fost dintotdeauna talentata la desen, se pricepe la portrete. 
Bob, crezi ca i l-ai putea descrie pe Dyson, ca ea sa încerce sa-i 
schiteze chipul, ca un fel de portret robot? 

- As putea încerca, accepta Newman. 

- Am sa folosesc hirtia de calitate din mapa de la hotel, 
sugera Paula. Pacat ca n-am carbune. Ar iesi mult mai bine... 


- Acesta-i bun? întreba Cardon, întinzîndu-i o bucatica de 
carbune de desen. L-am folosit ca sa-mi înnegresc sprincenele 
cînd m-am deghizat. 

- Acum ne putem apuca de treaba. Cred ca nu exista obiect 
pe care sa nu-l ai asupra ta... 

Newman se aseza pe bratul fotoliului în care se instalase Paula 
si începu sa-l descrie pe Dyson, în timp ce ea plimba carbunele 
pe hîrtie cu o mîna sigura. 

- Fa nasul ceva mai lung, spuse el la un moment dat. 

în timp ce lucrau la portretul robot, Tweed îsi scoase agenda si 
începu sa noteze nume, încercînd sa stabileasca legatura 
din=tre ele. Cardon privea peste umarul lui, fascinat. 

Joel Dyson - Julius Amberg -Gaunt- Jennie Blade -Eve 
Amberg(Royston) - Helen Frey - Klara - Theo Strebel, detec-=tivul 
Evei - Gaunt? - Norton. Cornwall: Gaunt - Eve Amberg - Helen 
Frey. Washington: Dillon - Barton Ives, agent special la FBI- 
Norton. 

- Lucrurile încep sa se lege, remarca Tweed. 

- Sa ma ia naiba daca pricep ceva, comenta Cardon. 

- Ai putea pricepe... daca ai tine cont ca majoritatea 
faptelor nu sînt ce par a fi. 

- Acum chiar ca nu mai înteleg nimic... 

- Bob spune ca asa arata Joel Dyson, anunta Paula, aducîn- 
du-le schita. 

- E leit nemernicul acela, adauga Newman, venind în urma 
ei. 

- Bine, o lauda Tweed pe Paula. Ai facut o treaba foarte 
buna. Miine vom avea nevoie de sase fotocopii mai mici dupa 
schita ta. 

- Am observat ca exista o firma de fotocopiat pe Rennweg, 
îsi aminti ea. Am sa merg acolo si am sa fac sase copii la scara 
redusa. 

- De ce la scara redusa? o întreba Cardon. 

- Fiindca imaginea se vede mai clar daca o micsorezi. Pe 
masura ce o maresti, detaliile încep sa se piarda. 

- în plus, interveni Tweed, adresîndu-se lui Cardon, vreau sa 
avem fiecare cite un exemplar. Sînt convins ca Dyson se afla si 
acum în Ziirich. în acest fel, oricare dintre noi l-ar intilni - în caz 
ca se întîmpla acest lucru - l-ar recunoaste imediat. Paula, ai 
putea face o copie a schitei tale? 


- Bineînteles. De ce? 

- Joel Dyson e urmarit. Impresia mea este ca fuge ca sa-si 
scape viata. Ar putea încerca sa se deghizeze. A avut suficient 
timp ca sa-si ia o masura de precautie vizibila: sa-si lase 
mustacioara. Ai putea sa-l desenezi cu mustata în a doua 
schita? Cînd te duci pe Rennweg la fotocopiator, fa cite sase 
exemplare din flecare desen. 

- în cîteva minute sînt gata, spuse ea. 

- Eu merg cu Paula, anunta Newman. înainte de a sari în 
tramvai, Dillon ne-a spus ca adversarii nostri au fotografii cu ea 
si cu Tweed. 

- Sa nu te misti de lînga ea, îi ordona Tweed. 

Cardon abia iesise din camera, spunînd ca se ducea sa faca 
repede o baie, cînd suna telefonul. Tweed ridica din sprîncene, 
arunca o privire catre Newman, lasa telefonul sa sune de citeva 
ori si apoi raspunse. 

- Alo, cine-i la aparat? 

- Tweed? rasuna în receptor o voce ragusita. Sînt eu, Cord. 
Am o raceala zdravana, fir-ar sa fie... 

- Ai un glas îngrozitor... 

- Tweed, vrei sa te întîlnesti cu Barton Ives sau nu-i 
momentul potrivit? îl pot trimite la Gotthard chiar acum. 

- Trimite-l, accepta Tweed, dupa care legatura se 
întrerupse. Puse încet receptorul în furca. în sfirsit, îl vom 
cunoaste pe Bar-ton Ives, afara de cazul ca se razgindeste. Si el 
fuge ca sa-si salveze viata. Nu trebuie sa fim prea multi, ca sa 
nu-l stresam. 

Ridica receptorul si-i suna pe Cardon, Butler si Nield în camerele 
lor. Fiecaruia îi dadu aceleasi instructiuni. 

- Din acest moment nu mai veniti în camera mea si nu va 
mai apropiati de mine. Principala voastra sarcina este în conti- 
nuare protectia noastra, însa ramineti în umbra... 

Asteptara jumatate de ora, dar nu veni nimeni. Tweed 
con-tinua sa studieze lista de nume pe care le legase între ele. 
Se uita la ceas, împaturi foaia rupta din agenda, o puse în 
portofel si se ridica in picioare. 

- Crezi ca nu vine? îl întreba Paula. 

- Din prima clipa am avut îndoieli. A supravietuit atita timp 
tocmai fiindca a ramas ascuns. E nevoie de un mare efort de 
vointa ca sa iesi la lumina într-o asemenea situatie. Mi-e foame. 


La restaurantul Hummer Bar au o mîncare excelenta. Mergem 
toti trei la masa... 

Tweed încuie usa, iar Newman pomi agale pe coridor. Tweed îsi 
trecu palma peste fata, gest pe care Paula i-l remar-case cînd îl 
nedumerea ceva. 

Tweed pomi pe urmele lui Newman, iar Paula veni în urma lui. 
Pe coridor era liniste. Toti trei se îndreptara catre lift. Deo-data 
aparu un barbat care veni drept spre ei. în clipa în care barbatul 
trecu de Newman, Paula observa ca era de statura mijlocie si ca 
avea o constitutie atletica. Avea un cap mare, era proaspat 
barbierit, cu parul negru si tuns scurt. Ochii lui albastri priveau 
sfredelitor pe sub spriîncenele groase. Ajungînd în drep=tul lui 
Tweed, omul se întinse si-l prinse de brat. 

Paula era deja cu mîna în poseta pe pistolul Browning calibrul 
32. Newman se rasuci în loc si, din trei pasi rapizi, înfipse teava 
pistolului Smith & Wesson în spinarea necunoscutului. 

- Doresti ceva? suiera Newman. 

- Stati asa, oameni buni. sopti el. întinse ambele miini si 
degetele lui boante atinsera peretele. Cord mi-a spus ca nu vor 
fi probleme. Sînt agentul special Barton Ives. FBI. 

22 

Tweed descuie usa si Paula intra cu spatele în camera, tinind 
arma îndreptata spre american, pe care Newman îl împinse 
înauntru cu teava pistolului Smith & Wesson. Tweed intra 


RAI 

ultimul si încuie usa în urma lui. Newman îsi viri revolverul în toc 
si începu sa-l pipaie pe necunoscut, în cautarea unor even-tuale 
arme. 

- Am arma, spuse Ives. La subsuoara. 

Newman îi lua arma Americanul avea tot un Smith & Wesson. 
Paula observa ca toate hainele lui, inclusiv costumul pe care-l 
purta pe sub balonzaid, erau de fabricatie elvetiana. Parul lui 
scurt, potrivit cu grija, îi amintea de un ursulet. 

- As vrea sa vad o legitimatie, îi ceru Tweed. 

- Pot vîri mîna în buzunarul de la piept? Vad bine ca nu vreti 
sa riscati nimic. Perfect... 

- E curat, spuse Newman, verificînd revolverul si strecu- 
rindu-l în buzunarul încapator al hainei proprii. 


Ives scoase o legitimatie, i-o înmîna lui Tweed, apoi se uita la 
Paula si zimbi obosit. 

- Mi-ar prinde bine un pahar cu apa, daca se poate.. 

Ea turna apa minerala într-un pahar pe care i-l întinse. Barbatul 
îl goli pe nerasuflate si scoase un suspin de usurare. Tweed 
studie cu atentie legitimatia, verifica fotografia si amanuntele 
înscrise sub învelisul de plastic. 

- Se pare ca esti agentul special Barton Ives, spuse el, 
înapoindu-i legitimatia. Bun venit la Zurich. la loc. 

- Vorbesti de parca abia as fi sosit, spuse americanul, 
asezindu-se pe un fotoliu, picior peste picior. Adevarul este ca 
ma gasesc aici de cîtva timp, însa niciodata n-am ramas într-un 
loc mai mult de o noapte. O manevra destul de obositoare, 
credeti-ma. Salutari de la Cord. 

- Vrei sa spui ca umbli de colo-colo prin toata Elvetia sau 
numai prin Zurich? îl întreba Tweed, continuînd sa ramina în 
picioare. 

- Prin Zurich si alte localitati din împrejurimile orasului. 
Eram îngrijorat de sistemul elvetian care-ti impune sa figurezi în 
evidenta unui hotel cu toate datele personale. 

- Adica ai fost nevoit sa-ti treci în registru numele adevarat? 
- Credeti ca am plecat din State cu un teanc de acte de 
iden-—titate false? întreba taios Ives. Se apleca în fata. Am fost 
nevoit sa fug ca un nebun, ca sa ramin în viata, mi-am strîns 
repede lucrurile într-o valiza si am luat primul avion. 

- Cum m-ai recunoscut pe coridor? insista Tweed. Nu exista 
prea multe fotografii de-ale mele. 

- Cu ajutorul lui Cord. El mi te-a descris din cap pîna în 
picioare. Numai asa am acceptat sa risc sa vin sa te întîlnesc. 
Cord a insistat în mod deosebit sa te întîlnesc, Tweed. 

Tweed se aseza. îsi scoase ochelarii si-i sterse cu batista. Nu se 
grabea, iar Ives ramase cu spatele drept, cu mîinile împreunate 
pe genunchi, astepînd cu rabdare. Lasînd deoparte hainele 
elvetiene, era exact asa cum îsi închipuia Paula ca trebuia sa 
arate un agent FBI. Circumspect, cu ochii în patru si cu sînge 
rece. Tweed îsi puse ochelarii, îl studie pe Ives o clipa, apoi vorbi 
din nou. 

- Spui ca ai parasit Statele Unite si ca ai fugit ca un nebun 
ca sa scapi cu viata. De ce? Cine te urmareste? 


Ives o privi insistent pe Paula. Apoi ochii lui îl fixara pe Newman, 
care ramasese în spatele lui, cu pistolul în mîna. 

- Nu pot raspunde la întrebari decît între patru ochi. Stiu ca 
dumnealui este Robert Newman, am vazut destule fotografii de- 
ale lui în ziare, alaturi de articolele pe care le-a scris. Nu s-a 
schim—bat deloc. 

- Cord te-a sfatuit sa adopti aceasta pozitie? îl întreba 
Tweed. 

- Nu, e decizia mea. Redeveni agresiv. Paula îl întelgea. 
Omul ramasese ascuns atita timp. Era prima lui iesire la lumina. 
Desi parea stapîn pe el, probabil ca nu se simtea prea în largul 
lui. Ceea ce am sa-ti comunic e confidential. Absolut secret - 
cum vrei sa-i spui. 

- Paula si Bob sînt oamenii mei de încredere. Vorbeste în 
prezenta lor sau pleaca... 

- Cord mi-a spus ca esti un dur. Ives îsi flutura mîinile într- 
un gest de resemnare. Daca ceva va trece de zidurile acestei 
încaperi, numai Dumnezeu te mai poate ajuta. 

- E o amenintare? întreba cu blindete Tweed. 

- Nu, e o evaluare a situatiei. Va aflati în colimatorul unor 
indivizi care nu gresesc tinta niciodata. 

- Uneori o mai gresesc, remarca Tweed. Astept... Doresti 
niste cafea? A mai ramas destula în cafetiera. 

- Ti-as fi recunoscator... Ives se uita la Paula. Foarte 
recu—noscator. Am gura uscata de parca as fi mers prin 
Sahara... 

Tweed astepta, iar Paula turna cafea într-o ceasca. Ives refuza 
atit zaharul, cît si laptele. Lua ceasca si farfurioara din mîna ei si 
bau pe nerasuflate jumatate din cafea. 

- Acum e mai bine, mult mai bine. Parea relaxat pentru 
prima oara de cînd intrase în camera. Ei bine, iata cum stau 
lucrurile. M-am nascut si am crescut la New York, dar am primit 
post la Tennessee, în sud. Tocmai investigam disparitia unor 
uriase sume de bani. La început am crezut ca cineva spala bani 
obtinuti din traficul de droguri, acum însa cred ca banii au intrat 
într-un fond politic... 

- Vorbesti despre jafuri de banci? întreba Tweed. 

- La dracu', nu. Contabilitate creatoare. De fiecare data cînd 
interogam un martor cheie si înregistram marturia, martorul 


disparea de pe suprafata pamintului. Niciodata n-am aflat unde 
erau îngropate cadavrele. 

- Cadavrele? Deci a fost vorba de mai multe? 

- Zece. Printre care trei femei. 

- Asta înseamna asasinat multiplu, spuse încet Tweed. 
Tacu. Dar de ce a fost chemat FBl-ul, daca crimele au fost 
comise în Tennessee? 

- N-au fost comise în Tennessee. Au depasit granitele 
statului. De aceea a fost chemat FBI-ul. Sînt sigur ca stii aceste 
lucruri. Indiciile m-au condus din Tennessee în Mississippi, apoi 
în Louisiana, Oklahoma, New Mexico si Arizona. 

- E vorba de o suprafata întinsa. Mai înainte spuneai ca ti-ai 
închipuit ca cineva spala bani cîstigati din traficul de droguri. La 
cine te-ai referit? 

Ives rasufla adînc si ofta. Se uita din nou la Paula si New- man, 
care-l ascultau cu sufletul la gura. 

- Ma refer la Jeb Calloway, actualul vicepresedinte al 
Statelor Unite. 

în camera se asternu tacerea. Tweed se duse la draperiile trase, 
le departa putin si privi afara. începuse sa picure si strada era 
uda. Se întoarse la fotoliul sau, se aseza si-l privi tinta pe Bar- 
ton Ives. 

- Esti sigur? întreba el. 

- Absolut sigur, raspunse rastit Ives. 

- Dupa cite stiu, Calloway provine din nord-est, din zona 
orasului Philadelphia. 

- Asa este, zimbi cu amaraciune Ives. Acesta este si motivul 
pentru care Bradford March, care-i din sud, l-a desemnat sa 
can—dideze alaturi de el. Calloway se bucura de popularitate în 
New York, Pennsylvannia si alte state importante. 

- Deci ce legatura are Calloway cu statele din sud în care ti- 
ai desfasurat ancheta? 

- Cu citiva ani în urma, Calloway si-a mutat aparatura 
elec-tronica în Phoenix, Arizona. Asa se proceda atunci. 
Climatul Arizonei era nepoluat, sindicatele nu erau atît de 
puternice ca în Nord. Operatiunea de spalare a banilor era 
controlata cu ajutorul aparaturii de la Phoenix. 

- Si zici ca banii cu pricina au ajuns la... 

- La fondurile campaniei electorale a lui Bradford March. Ma 
îndoiesc ca acesta stia ca era vorba despre bani murdari. Ce 


politician se intereseaza îndeaproape de sursa banilor de care 
are nevoie ca de aer într-o campanie de alegeri prezidentiale? 
- Si cum e cu cei zece martori disparuti? 

- Ucisi, rectifica Ives. Fiecare dintre ei ar fi putut depune 
marturie cu privire la ilegalitatea operatiunii. Majoritatea erau 
casatoriti, aveau familii. Exista cineva care a vazut cum o 
femeie cu care discutasem a fost suita cu forta într-o masina, 
noaptea tîrziu. Atît martorul, cît si femeia au disparut fara urma. 
Reusisem sa adun destule probe împotriva lui Calloway, dar au 
avut loc alegerile. Din acel moment a trebuit sa ma feresc de 
gloante si sa-nu apar pielea. 

- La propriu? 

- Absolut, îl asigura Ives. M-am înapoiat la Memphis, ca sa 
raportez sefului meu, Murcall, ceea ce descoperisem. Aici am 
aflat ca Murcall fusese înlocuit cu un tip pe care nu-l cunosteam, 
pe nume Foley. Acesta mi-a ordonat sa sistez ancheta. Ordinul 
venea de la Washington. Asta s-a întîmplat imediat dupa 
alegeri... 

- Parca ziceai ceva de gloante, îi reaminti Tweed. 

- La dracu'! Lasa-ma sa termin ce am de spus. Era noapte, 
în timp ce ma întorceam acasa de la sediul FBI, m-a urmarit un 
Cadillac rosu. Pe o strada pustie s-a oprit paralel cu masina 
mea. M-am aplecat la tanc... fiindca au tras cu arma automata 
în masina mea. Cînd am ajuns acasa, un individ a intrat cu mine 
în lift. l-am înfipt teava pistolului în coasta, l-am perchezitionat 
si am gasit asupra lui un pistol automat. Tipul a încercat sa-si 
recu—pereze arma si atunci l-am lovit în cap. Imediat mi-am 
facut bagajele si am sters-o la aeroport. 

- Dupa care ai luat avionul pîna aici? întreba Tweed. De 
ce? 

- Elvetia mi s-a parut a fi un loc sigur, însa am fost urmarit. 
Nu ma întreba cum mi-am dat seama. Ma pricep sa depistez un 
urmaritor. Dar Calloway are bani cii duiumul. l-a folosit ca sa 
angajeze oameni care sa ma urmareasca... 

Ives auzi telefonul si se opri din povestit. Tweed sari în picioare 
si ridica receptorul. 

- îmi pare rau ca te deranjez, spuse grabit Butler. Dar cred 
ca ar fi bine sa vii cît poti de repede în camera mea. 


- Trec sa-l iau. Tweed se întoarse catre ceilalti. La parter ma 
asteapta cineva cu care trebuie sa ma întîlnesc. Ar fi de preferat 
sa nu te vada, Ives. S-ar putea sa lipsesc putin. 

- M-as duce pîna la baie, spuse Ives. 

- Sigur, încuviinta Newman. Merg cu tine, ca sa-ti asigur 
protectia. Dupa atitea cîte ne-ai povestit... 

Tweed astepta pîna cînd usa se închise în urma celor doi, 
lasîndu-l singur cu Paula. 

- Era Butler, sopti el. E posibil sa avem vesti proaste. Vreau 
sa stai cu Browning-ul în mîna tot timpul cit sînt eu plecat. Daca 
auzi vreo bataie în usa dupa ce ies... sa nu raspunzi. Cînd ma 
întorc, am sa ciocanesc încet, uite asa... 

Batu usor în tablia biroului. 

- Se strînge cercul? întreba Paula. Poate fiindca îl avem pe 
Barton Ives. 

- Ma tem ca da... 

Tweed nu avea sa înteleaga niciodata ce instinct îl minase sa-si 
ia balonzaidul înainte de a pomi grabit spre camera lui Butler. 
Batu la usa, care se întredeschise citiva centimetri. Butler 
arunca o privire pe coridor, deschise larg usa si o încuie de 
îndata ce Tweed pasi înauntru. în mîna dreapta tinea pistolul 
Walther. 

Camera era cufundata în întuneric. Butler îi puse usor mîna pe 
brat si Tweed ramase pe loc. 

- Te conduc la fereastra. Apoi am sa trag draperia citiva 
milimetri. N-o sa-ti placa ce-ai sa vezi... 

Ajungînd la fereastra, Butler departa draperia citiva mili—metri 
si Tweed privi în jos, spre Bahnhofstrasse. Continua sa cada 
burnita, ca un val fin care aburea luminile strazii. Tweed numara 
patru barbati care stateau în ploaie, toti în balonzaide 
americane. 

- îi vad, spuse el mohorit. 

- Sînt si altii, îl preveni Butler. Pete i-a descoperit primul, de 
la fereastra lui. Mai exista înca zece, sprijiniti de copaci, de 
ziduri, pe la intrarile magazinelor. Sîntem încercuiti. 

- într-adevar, spuse pe întuneric Tweed, cazînd pe gînduri. 
lar în camera noastra e cineva care a fugit din Statele Unite si 
pe care au încercat sa-l asasineze în cîteva ocazii. 

- As vrea sa pot face ceva, spuse Butler. Dar sîntem încer- 
cuiti, repeta el. 


- Poate ca nu. la-ti haina, Harry. Am de dat un telefon. Din 
Shopville. 

- Te vor vedea la iesirea din hotel. Poate ca pe tine te 
asteapta. 

- S-ar putea sa nu fim chiar atît de încercuiti pe cît îti 
închipui. Esti gata? Bine. Mai exista o iesire, despre care s-ar 
putea ca ei sa nu stie nimic. O usa care da direct în Hummer 
Bar... destul de departe de intrarea principala... 

Tweed avusese dreptate. Pe strada laterala pustie în care dadea 
usa de la Hummer Bar nu se vedea tipenie de om. Tweed si 
Butler coborira în Shopville. Tweed intra în prima cabina 
tele—fonica libera, forma numarul direct al lui Beck de la sediul 
politiei din Bema. Elvetianul raspunse dupa primul apel. 

- Beck la telefon... 

- Arthur, sînt eu, Tweed... 

- S-au petrecut o multime de acte de violenta la Zurich 
dupa plecarea mea... 

- Stiu, îl întrerupse Tweed. Dar despre asta vorbim mai 
tîrziu. S-a ivit o situatie urgenta... 

- Amanunte! îi ceru Beck. 

- Hotelul Gotthard, în care locuim, este practic asediat de 
zece americani care stau afara în ploaie. Toti poarta balonzaide 
cu cordon si asteapta sprijiniti de ziduri si copaci. Poate fiindca 
si-a facut aparitia un nou personaj, dar nu pot fi sigur. 

- Te-au vazut plecînd? 

- Nu, n-au observat iesirea secundara dinspre Hummer Bar. 
îti vorbesc de la un telefon din Shopville. 

- Draci împielitati! Beck se mîndrea cu engleza pe care o 
vorbea. M-am saturat de ei. Din fericire, sediul politiei din Zurich 
este aproape de Gotthard. Vor fi ridicati de acolo ime-diat, 
pasapoartele diplomatice nu le vor fi de prea mare ajutor. Asta-i 
tot? Bine. Sun la Zurich chiar acum... 

Tweed si Butler se înapoiara pe unde venisera si intrara în hotel 
prin Hummer Bar. Abia închisera usa ca se auzira sirenele 
masinilor de politie. Tweed îi multumi lui Butler si urca în 
ca—mera sa. Cînd Newman îi deschise usa, Ives statea la 
fereastra, privind afara prin draperia întredeschisa. Paula sedea 
ceva mai departe, cu pistolul în mîna. 

- Problema s-a rezolvat, îi anunta Tweed. Acum putem Jua 
toti o masa ca lumea la restaurantul Hummer Bar... 


O masina plina de politisti în uniforma frina în fata unei intrari 
laterale din apropierea Bahnhofstrasse. Un locotenent urmat de 
oamenii lui alerga în Bahnhofstrasse, se opri si privi în jur. 
Locote—nentul îsi deschise tocul pistolului si se apropie de un 
barbat înalt si solid, îmbracat în balonzaid si palarie cu boruri 
late, trasa pe frunte ca sa-l apere de burnita persistenta. între 
timp strada se umplu de politisti în uniforma, coboriti din 
celelalte masini. 

- Nu puteti ramine aici, îi spuse locotenentul de politie 
barbatului din fata lui. Am primit o plingere din partea unei 
elvetience, spune ca îi este teama sa iasa pe strada. 

- Las-o moarta, amice, îi raspunse barbatul, cu un pronuntat 
accent american. Sînt diplomat. Nu-mi poti face nimic. 

Vîri mîna în buzunar, dar locotenentul îsi scoase pistolul. 

- N-avea teama, continua americanul. Vreau sa-ti arat 
pasa—portul. 

Locotenentul deschise actul, apoi îl închise si i-l înapoie. 

- Nu sînt convins ca e autentic. Unde locuiti? 

- La Baur-en-Ville. Uite ce e, amice... 

- Atunci mergeti înapoi la hotelul dumneavoastra. Imediat. 
Si nu mai iesiti pe strazi în noaptea asta. 

- lisuse! Nu poti face una ca asta! 

- înapoi la Baur-en-Ville. în clipa asta! Altfel, va urc în duba 
de politie de colo si va petreceti noaptea într-o celula. Veti fi 
arestati în calitate de persoane suspecte... 

Americanul înjura tare, îsi ridica gulerul si pomi în directia 
hotelului sau. Ceilalti americani, care fusesera abordati într-o 
maniera asemanatoare, plecau si ei, mergind fara chef prin 
ploaia care facea ca strada sa para o banda de piele uda de 
culoare albastruie. în cîteva minute se asternu tacerea. 

în restaurant, Paula sedea fata în fata cu Ives. îsi spunea ca 
americanul semana mai mult decit oricînd cu un ursulet, cu ochii 
lui mici si albastri, ca de gheata, cu parul saten tuns scurt. El 
ridica privirea de la meniu si zimbi, un zîmbet cum nu se poate 
mai încîntator. Atunci oare de ce era atit de tulburata? 

Tweed sedea lînga ea, iar Newman în fata lui Tweed. Ocu-pasera 
o masa lînga perete, departe de alti clienti. în timp ce studia 
meniul, Tweed îi adresa lui Ives o întrebare. 

- Am auzit ca la Memphis ai mai primit o sarcina: 
investi—garea unor crime în serie, comise în diverse state. 


Ives sovai o fractiune de secunda. Paula nu-si lua ochii de la el. 
îsi dadea seama ca omul nu stia daca sa dezvaluie sau nu 
informatii atît de primejdioase. 

- La dracu'! îi raspunse Ives lui Tweed. A fost unul dintre 
esecurile mele. Am pierdut luni întregi cu cazul acela macabru, 
fara sa ajung la vreun rezultat. Ucigasii în serie sînt greu de 
prins. Murcall, fostul meu sef, mi-a încredintat apoi misiunea de 
a-l verifica pe Calloway în legatura cu escrocheriile despre care 
v-am vorbit. 

- Aici n-a mai fost vorba de un esec, sublinie Tweed, desi 
mai tîrziu ti s-a luat cazul cu pricina. 

Comanda acelasi fel de mîncare ca Paula, filet de fera cu cartofi 
fierti, salata proaspata, iar ca bautura apa minerala. Ives opta 
pentru homar: restaurantul oferea si un meniu special cu 
homari, cuvîntul german pentru homar fiind Hummer. Newman 
comanda si de asta data mîncarea sa preferata, pe care o 
degus=—tase la fiecare masa principala a zilei de cînd sosisera în 
Elvetia: &mince de veau cu cartofi rosti. Alese vin alb, în timp ce 
Ives comanda jumatate de sticla <Je Beaujolais. Dupa plecarea 
chel—nerului, Tweed continua sa-i puna întrebari lui Ives, fara 
sa-si ia ochii de la el. 

- De ce-ar vrea Calloway sa te ucida, daca tot nu exista 
sufi—ciente dovezi si nici destui martori în viata ca sa-l înfrunte 
într-un tribunal american? 

- Calloway, raspunse prompt Ives, este un om influent, atit 
în afaceri, cît si în politica. Si-a croit drum fara sa riste nimic, 
fara sa lase nimic la voia întîmplarii. Eu reprezint un potential 
risc. 

Paula simti ca Ives era crispat. De fiecare data cînd în 
restaunrant intra cîte un client, Ives privea repede peste umar. 
Newman era neobisnuit de tacut. Numai Tweed parea perfect 
relaxat si-si rotea privirea prin local. 

Lunga sala de mese era despartita de bar prin panouri de sticla 
givrata, pe care erau gravate cupluri în costume edwardi- ene. 
Culoarea predominanta a încaperii era rosu. Tavanul era 
împartit în panouri mari stacojii, iar peretii, îmbracati în catifea 
visinie. Micile veioze de pe mese, care reprezentau principala 
sursa de lumina, aveau abajururi stacoijii, iar fetele de masa 
erau de culoare trandafirie. 


Paula se gindi ca era o ambianta îndrazneata, la limita 
pretiozitatii. Totusi era foarte reusita: întreaga atmosfera din 
Hummer Bar sugera intimitate, caldura si confort. Paula se 
simtea relaxata... cu exceptia unei vagi încordari, a carei sursa 
parea sa fie Barton Ives. 

întelegea: probabil ca Ives nu se odihnise nici o clipa de la 
plecarea din Statele Unite. Acum îi venea greu sa se adapteze la 
ambianta placuta si sigura a restaurantului. Erau clienti si la alte 
mese, dar în restaurant nu era galagie. Doar zumzet de voci si, 
din cînd în cînd, un chicotit de veselie. 

- Ma întreb cine erau indivizii care stateau afara în ploaie, 
spuse deodata Ives. 

. - Acum nu mai conteaza, raspunse Tweed. Am aflat ca toti au 
plecat. l-a alungat politia. 

-Politia? 

- Asa am auzit la receptie. 

- Crezi ca stiau de venirea mea aici? 

- Ma îndoiesc, îl linisti Tweed. Cred ca ma cautau pe mine. 
Apropo, ti-ai luat camera aici pe numele tau adevarat? 

- Am fost nevoit s-o fac, nu? se enerva Ives. Ti-am spus ca 
n-am la mine nici un act de identitate fals. 

- Verific unele detalii, îi spuse linistit Tweed. Treaba noastra 
este sa-ti oferim protectie. Ce mai face Dillon? Si cum l-ai întîlnit 
aici, la Ziirich? 

- lisuse Hristoase! Pune-mi întrebarile pe rînd. Ives cobori 
tonul. Cord e nelinistit, îi este frica si de umbra lui. L-am întîlnit 
întîmplator la Spriîngli. M-am asezat la masa lui, dar în prima 
clipa nu m-a recunoscut. Purtam ochelari întunecati. Cînd si-a 
dat seama ca sînt eu, a fost cît pe ce sa cada de pe scaun. 

- Cînd v-ati cunoscut prima oara? continua Tweed. în mod 
normal, directoml adjunct al CIA nu vine în contact cu FBI. Se 
presupune ca CIA nu opereaza pe teritoriul Statelor Unite. 

- Asta cînd îi convine. Eu l-am descoperit pe seful unei 
retele de sabotaj pe care-l cauta Cord. Mi-a ramas recunoscator 
pentru acest lucru. 

-Ar fi... 

Li se adusera comenzile si toti tacura, savurînd mîncarea 
excelenta. Paula, care mînca repede, termina prima, ca de obi- 
cei. îl privi pe Ives cum se servea din portia mare de homar. 
Dupa ce terminara de mîncat, Ives vîrî mîna în buzunar. 


- La dracu', mi-am lasat tigarile în camera. Vin imediat. 
Newman îi oferi pachetul lui de Silk Cut. 

- Multumesc, raspunse Ives, dar eu nu fumez decit Lucky 
Strike... 

- Mi se pare foarte agitat, comenta Newman dupa plecarea 
lui Ives. 

- E de înteles dupa cîte a avut de îndurat, îi lua apararea 
Paula. Oricine ar fi în locul lui s-ar resimti la fel. 

- Asteptam sa se întoarca si apoi comandam cafeaua, spuse 
Tweed, uitîndu-se la ceas. 

Zece minute mai tîrziu Tweed se ridica brusc în picioare. îsi puse 
mîna pe umarul Paulei, silind-o sa ramina pe locul ei. 

- Bob, vreau sa dau un telefon urgent. Camera ta e mai 
aproape decit a mea. îmi poti da cheia? 

Lipsi mai mult decit se asteptase Paula. Cînd se înapoie la 
restaurant, ceru chelnerului nota de plata, scrise pe ea numele 
si numarul camerei. Se apropie grabit de masa si, fara sa se 
aseze, se apleca spre ceilalti si întreba cu glas coborit: 

- Ives nu s-a întors? 

- Nu, raspunse alarmata Paula. S-a întîmplat ceva? 

- As zice ca da. Am telefonat la sediul politiei. Din fericire, 
dupa apelul meu, Beck a zburat cu avionul de la Berna, ca sa 
vada ce se întîmpla. E în drum spre noi cu o echipa de spe- 
cialisti. 

- Specialisti? întreba Newman. Ce fel de specialisti? 

- Cel mai bun om al lui, înarmat cu un automat. Si un 
chimist cu echipamentul necesar. Plus o echipa de specialisti în 
dezamorsarea bombelor. 

- De ce naiba... începu Paula. 

- Beck e la intrarea în hotel, îi spuse Newman lui Tweed. 
Toti se dusera spre locul în care îi astepta seful politiei 
elvetiene, impecabil în costumul sau de lucru si imperturbabil în 
plina situatie de criza. 

- Am luat de la receptie numarul camerei acestui Barton 
Ives si o cheie de rezerva, îi anunta Beck, conducîndu-i afara din 
restaurant. 

- S-ar putea sa ma însel, îl preveni Tweed. 

- înca n-am auzit ca instinctul tau sa fi dat vreodata gres. 
Am pus paznici înarmati la ambele capete ale coridorului pe 


care se afla camera lui Ives. Mi-ar trebui cheia de la camera ta, 
pen=tru chimist si pentru genisti. Multumesc... 

Paula si Newman stateau nedumeriti lînga Tweed, în 
ascen-—sorul care urca la etaj. Beck iesi primul pe coridor, se 
uita în dreapta si în stînga, apoi le facu semn sa-l urmeze. Porni 
înaintea lor cu pasi mari. Newman îl întreba pe Tweed ce se 
întîmpla de fapt. 

- De un lucru sînt sigur, cineva a umblat la încuietoarea 
camerei mele dupa ce am coborit noi în restaurant. Am avut 
grija sa nu rasucesc cheia în broasca. Nici vorba sa intru. De 
asemenea, asa-zisul Barton Ives mi-a raspuns anapoda la mai 
multe întrebari pe care i le-am pus. 

- Asa-zisul? repeta Paula. 

Nu primi nici un raspuns. Ajunsera in apropierea camerei în care 
locuia Ives. Beck le facu semn cu mina sa ramina la distanta. 
Lipit de perete, în fata usii închise, se gasea un politist în 
uniforma. Purta vesta antiglont si-si tinea automatul îndreptat 
spre usa. Alti doi politisti cu pistoale în mîna se postara la 
perete, de o parte si de alta a usii. Un al patrulea se postase în 
apropiere, tinînd în mîna o arma cu teava scurta si groasa. Gaze 
lacrimo—gene. Beck îsi luase toate masurile de precautie. 
Scotindu-si arma, Beck se apleca peste unul din politistii de la 
perete si batu cu teava pistolului în usa. 

- Politia. Deschide. Pe coridor se afla o echipa de oameni 
înarmati. 

Astepta. Urma o lunga tacere. în cele din urma, Beck îsi lipi 
urechea de usa si asculta. Facu un pas înapoi si-i arunca cheia 
de rezerva unui politist de lînga usa. Paula vazu cum politistul 
cu automatul în mîna îsi înclesteaza degetele pe arma. Cel care 
primise cheia, o viri fara zgomot în broasca, o rasuci, puse mîna 
pe clanta si arunca o privire spre colegul lui cu vesta antiglont, 
care încuviinta din cap. 

Usa fu împinsa de perete. Politistul cu vesta antiglont dadu 
buzna în camera si se trînti pe covor, rotindu-si teava armei în 
jur, într-un arc de cerc. Apoi îi striga peste umar lui Beck, care 
pasise în urma lui, cu arma pregatita. 

- Nu-i nimeni, sefule... 

- Verifica baia. în aceeasi maniera... 

Un minut mai tîrziu constatara ca nici în baie nu era nimeni. 
Beck se uita la Tweed. 


- Pasarea a zburat din cuib. Prin urmare, ai avut dreptate. 
Mergem în camera ta. Ramineti toti pe loc, acolo unde s-a trintit 
Stefan. Nu atingeti nimic. Nu beti nimic. Arata spre o sticla de 
apa minerala pe jumatate plina. Nu folositi baia... 

Un politist cu pistolul în mîna ramase la intrare si toti începura 
sa astepte. 

- Asculta, Tweed, ce înseamna toate acestea? întreba 
New—man aproape în soapta. 

- Sînt convins ca tocmai am luat masa cu omul de care 
Dillon m-a avertizat sa ma pazesc, din teama pentru viata 
noastra. Un individ pe nume Norton. 

23 

Beck se întoarse dupa aproximativ zece minute si le facu semn 
sa-l urmeze. în timp ce ieseau pe coridor, sosira doi politisti în 
costume de protectie, unul carînd o trusa de unelte, si amîndoi 
intrara în camera. 

- Sînt genistii... spuse Beck. Camera ta e curata... ma refer 
la explozive. 

în camera lui Tweed îi astepta un barbat mic de statura, 
îmbracat civil. Pe o masa se vedea o valiza de piele cu capacul 
ridicat, în care se gaseau diverse instrumente. Singurul pe care 
Paula îl recunoscu era o pipeta gradata, asemanatoare unei 
pipete pentru ochi. Lînga trusa era un mic recipient din sticla 
groasa, cu capac însurubat. în flacon se vedea un lichid rosu 
închis. Beck îl prezenta pe barbatul cel scund. 

- Specialistul nostru în chimie, doctorul Brand. 

- Dupa ce-am gasit aici, Beck, spuse maruntelul, poate te-ar 
interesa sa-i duci în baie. 

Tweed si Beck se oprira în pragul usii de la baie. Paula privi 
peste umarul lui Tweed. 

- Uita-te bine, îl îndemna Beck pe Tweed. Tu ai un simt de 
observatie iesit din comun. Exista vreun obiect care nu era aici 
înainte de a te duce la masa? 

Tweed cerceta cu atentie întreaga încapere. Ochii lui zabovira 
asupra obiectelor din trusa de toaleta pusa pe polita de sticla de 
deasupra chiuvetei. Clatina din cap. 

- Toate par sa fie asa cum le-am lasat. Nu vad nimic 
neobisnuit. 

- Cînd folosesti apa de gura? îl întreba Beck, aratînd o sti- 
cluta. 


- în fiecare dimineata cînd ma scol. îmi lasa o senzatie 
placuta pentru tot restul zilei. 

- în acest caz, continua vesel Beck, ai mai fi avut doar 
cîteva ore de trait. Hai cu mine în dormitor. Se uita la barbatul 
cel maruntel. Prietenul meu foloseste apa de gura în fiecare 
dimineata, dupa ce se scoala. 

- Fac gargara cu ea, adauga Tweed. 

- Atunci poate ar trebui sa mirositi asta, îi sugera doctorul 
Brand, desurubînd capacul unei sticlute. O tinu o clipa în mîna, 
apoi i-o întinse lui Tweed. Fiti foarte atent. Contine o cantitate 
mica de apa de gura si un anumit solvent cu care am verificat-o. 
Tweed ridica sticluta si o mirosi cu prudenta. Paula vazu cum 
muschii fetei i se crispeaza pentru o clipa. Tweed îi înapoie lui 
Brand sticluta, iar acesta însuruba imediat capacul. 

- Un vag miros de migdale amare, spuse rar Tweed. 

- întocmai, confirma jovial Brand. Acid prusie. Am calcu-lat 
ca ati fi facut gargara cam doua secunde. Dupa test, am pus 
sticluta cu apa de gura exact acolo unde am gasit-o. 

- La fel ca cel care a umblat la ea înaintea dumitale, dupa 
ce a patruns în camera cu speraclul, spuse posomorit Beck. 

- Acid prusie! Dumnezeule! murmura Paula. 

Brusc îi veni în minte imaginea lui Amberg cu fata descom—pusa 
de acid, la Conacul Tresillian din Cornwall. 

Beck si echipa lui plecara. Tweed se aseza în dormitor, 
împreuna cu Newman si Paula. înainte de a pleca, seful politiei îl 
înstiintase pe Tweed ca în camera ocupata de cel înscris în 
evi—denta hotelului sub numele de Barton Ives nu se gasise nici 
o amprenta. 

- Probabil purta manusi înca înainte de a intra în camera, 
adauga el. Toate paharele si tacîmurile folosite la cina au fost 
deja spalate. l-a disparut si servieta. De parca nici n-ar fi pus 
piciorul aici. lar Brand a luat cu el sticluta cu apa de gura. Aveti 
grija... 

Cînd ramasera singuri, Newman ceru un Scotch dublu de la 
serviciul la camera, iar Paula, un pahar de vin alb. Tweed se 
multumi cu apa minerala. 

- Dumnezeule! Sînt socata, spuse Paula. Cum naiba ti-ai dat 
seama ca nu era Barton Ives? 

- Din mai multe motive. Am pus cap la cap mai multe ele- 
mente, le raspunse Tweed. Mai întîi, telefonul în care glasul 


acela ragusit întreba daca putea veni Barton Ives. Primele lui 
cuvinte au fost: „Aici Cord"... sau cam asa ceva. Spre deosebire 
de majoritatea americanilor, Dillon e foarte oficial. întotdeauna 
se prezinta cu numele de familie. Totusi, nu era concludent. 

- Dar care a fost rostul acelui telefon? întreba Paula. 

- Sa se asigure daca nu cumva adevaratul Barton Ives deja 
venise sa ne viziteze. Dupa ce si-a facut aparitia, a continuat sa 
vorbeasca despre Dillon spunîndu-i Cord, fapt care mi-a 
accentuat banuielile. Din relatarea lui Dillon despre felul în 
care s-au întîlnit reiese ca erau simple cunostinte. Dar nici acest 
element nu era concludent... 

- Prin urmare, ce anume a fost... concludent? insista Paula. 
- O acumulare de detalii putin plauzibile, dupa cum v-am 
spus. Dar lucrul prin care s-a dat definitiv de gol a fost ca nu s-a 
referit la urmarirea unui criminal în serie, informatie primita de 
la Cord, deci fara îndoiala adevarata. în consecinta, am deschis 
subiectul la cina... iar el l-a expediat în doua-trei fraze! Un caz 
lung si sîngeros ca acela! Apoi povestea pe care a scomit-o 
despre motivul fugii lui din State. De ce sa fi trimis Calloway o 
armata ca sa-l ucida pe „Ives" cînd el însusi a recunoscut ca nu 
existau dovezi acceptate de un tribunal? Baliverne. lar cît am 
stat la masa a fost cu ochii pe fiecare client care intra în 
restaurant. 

- Si ce semnifica acest lucru? întreba Paula. 

- Fa legatura cu nervozitatea lui la vederea oamenilor care 
supravegheau hotelul... 

- Da, interveni Newman, era obsedat de ei. Cît timp ai 
lip—sii, a stat tot timpul cu ochii pe fereastra, sa vada daca au 
plecat. 

- Nu, îl contrazise Tweed. Ca sa se asigure ca erau tot 
acolo! 

- Nu înteleg, se încrunta Paula. 

- De regula îti merge mintea mai repede, o dojeni el în 
gluma. Cei de afara erau oamenii lui Norton. îi amplasase acolo, 
în caz ca adevaratul Barton Ives si-ar fi facut aparitia si ar fi vrut 
sa intre în hotel. Pentru Norton, care se dadea drept Ives, ar fi 
fost un dezastru. Oamenii lui se gaseau acolo ca sa-l înlature 
definitiv pe adevaratul Ives, daca s-ar fi aratat cumva. 

- Deci cînd te-ai întors, dupa ce i-ai telefonat lui Beck... 
începu Paula. 


- Aceea a fost povestea mea, îi lua vorba din gura Tweed. E 
vorba de afirmatia, desigur neadevarata, ca la receptie as fi 
aflat ca politia îi îndepartase pe cei de afara. Lucru care i-a dat 
de înteles lui Norton ca intrase în belea. Adevaratul Barton Ives 
putea veni la noi în orice clipa. De aici si plecarea lui în camera, 
chipurile ca sa-si ia tigarile. 

- Si vizita în camera ta, îi aminti Paula. 

- De aceea a si venit aici, ca sa ma lichideze. Daca Beck nu 
l-ar fi adus pe doctorul Brand, ar fi reusit. Metoda gasita de el mi 
se pare interesanta. 

- Eu n-as fi folosit acest cuvînt, remarca Paula. Dar faptul ca 
a recurs la acid ma face sa ma întreb daca nu cumva tot 
Norton a fost si falsul postas care a comis masacrul de la 
Conacul Tresillian. 

- Am spus „interesanta", fiindca dovedeste o cruzime fara 
margini, precum si o hotarire neînduplecata... Statea pe ghimpi 
sa nu apara Ives, si totusi si-a dus planul la îndeplinire, încercînd 
sa ma ucida. 

- Care-i programul pentru mîine? întreba nerabdator 
Newman. 

- La ora zece am întîlnire cu detectivul Evei Amberg, Theo 
Strebel, îi aminti Tweed. Sper ca ma va ajuta sa dau de noul 
domiciliu al Klarei, prietena lui Helen Frey. Vreau sa discut cu ea 
înca o data. Am impresia ca stie mai multe decit îsi închipuie. 

La ora sase seara merg sa beau ceva cu prietena lui Gaunt, Jen- 
nie Blade, la parterul localului Hummer Bar. 

- Ma întreb unde-i locul Seniorului Gaunt în toata povestea 
aceasta, gîndi cu voce tare Paula. 

- Se gasea în Cornwall cînd a avut loc masacrul, îi aminti 
Tweed. Ar putea fi un personaj cheie. 

în timp ce la Ziirich era întuneric si ploaie, la Washington era 
înca lumina. „Un fel de lumina", se gîndi March, privind afara pe 
fereastra. Ningea abundent. Circulatia pe Pennsylvania Avenue 
începea sa devina anevoioasa. Apasa butonul inter- fonului. 

- Sara, ia legatura cu nemernicul acela care ar trebui sa 
scoata plugurile în strada. în zece minute sa fie pe Pennsylvania 
Avenue. Dupa ce plugurile încep sa-si faca treaba, fa în asa fel, 
încît sa afle presa ca eu am dat ordinul. 

- Bine gindit, sefule... 


- Evident! Sa se stie ca presedintele se îngrijeste de soarta 
populatiei. 

- Ai o convorbire interurbana pe firul direct. Cel care te suna 
n-a vrut sa-si spuna numele. Zice ca te-ar interesa anumite 
lucruri pe care le cautai... 

- Fa-mi legatura. Si pune sa fie depistat locul din care 
suna... 

- Sînt smecheri, sefule. Au închis, spunînd ca vor suna din 
nou. Voi încerca sa le dau de urma... Stai putin, cred ca sînt tot 
ei... 

- Cine-i la telefon? se rasti March de îndata ce i se facu 
legatura. 

- Fara nume proprii. Ai un stilou si un blocnotes? Bun... 
Glasul din receptor era ragusit. Am de vînzare un film si o banda 
de magnetofon. Pretul a ramas tot douazeci de milioane de 
dolari... 

- Un curier e în drum spre Ziirich, cu banii. Dar, mai întîi, 
trebuie sa fiu sigur... 

- Mai întîi, trebuie sa-ti tii gura... 

March schita o grimasa urita. Nu asa se vorbea cu presedin-tele 
Statelor Unite. 

- Stiu ca încerci sa depistezi de unde sun, continua glasul. 
Noteaza. Exista trei posibile locuri de întilnire pentru a face 
schimbul: îmi dai banii si primesti banda si filmul. Unul este 
Zurichberg, Orelli-strasse, lînga hotel. îti spun pe litere. Alt posi- 
bil loc e aeroportul de la Hausen am Albis. Ti-l spun si pe acesta 
pe litere... Al treilea e Regensburg, în afara orasului Zurich... Voi 
reveni cu detalii... 

Convorbirea se întrerupse. March era intrigat de sunetul acelei 
voci. Ragusita, da. Mirita, da... foarte miriita. Dar de doua ori 
rasunase ascutit, ca un glas de femeie. Citeva minute mai tîrziu 
Sara îl suna pe interior. 

- Nici o sansa, sefule. S-a telefonat din Zurich, din Elvetia. 
Dar n-am putut depista numarul din Zurich... 

- La dracu'! Nu stiu la ce-am mai cumparat toata aparatura 
aceea... 

March trînti receptorul în furca. Avea de gînd sa-i paseze 
informatia lui Norton cu prima ocazie cînd acesta va lua legatura 
cu el. 


La Zurich, femeia care-i telefonase lui March zimbi barba=tului 
care fusese martor la convorbire. Femeia îsi schimbase vocea, 
vorbind din fundul gitului. 

- March nu-ti va recunoaste niciodata glasul, daca se va 
întîmpla sa te întîlneasca, spuse barbatul luînd-o în brate. 

- Am miriit. Asta-i toata smecheria. Douazeci de milioane de 
dolari. Cu acesti bani ar trebui sa ducem o viata în stil mare. 

- Ai fost grozava. Ce-ai zice sa sarbatorim în pat? 

- Cum de-am ghicit ca la asta te gindeai? 

în dimineata urmatoare Tweed lua micul dejun împreuna cu 
Paula si Newman în sala de mese de la etajul întîi al Hotelului 
Schweizerhof, La Soupiere. Butler, Cardon si Nield sedeau 
fiecare la cîte o masa separata. în seara precedenta Butler si 
Nield vizitasera hotelul, trecusera prin toate cele sase camere si 
mototolisera asternuturile. 

- Din moment ce Norton stie ca locuim la Gotthard, oare are 
rost sa mai ramînem acolo? îsi dadu parerea Paula. 

- Cîtusi de putin, aproba Tweed. lata de ce ne aducem 
lucrurile înapoi la Schweizerhof imediat dupa micul dejun. Am 
achitat deja nota de plata la Gotthard si le-am spus lui Harry, 
Pete si Philip sa procedeze în acelasi fel. 

- Ce facem în continuare? întreba Newman. As vrea sa-i 
înfruntam pe Norton si compania. 

- Asta daca el este adevaratul nostru dusman, sublinie 
Tweed. Nimic nu-i sigur. Acum sînt convins ca putini dintre cei 
pe care i-am cunoscut aici - si în Cornwall - sînt ceea ce para fi. 
- Foarte linistitor, spuse ironica Paula. Te referi la cineva 
anume? 

- înainte de a le întinde o capcana bine ticluita, am nevoie 
de mai multe date. Bine ticluita, fiindca cineva conduce din 
umbra un vast complot. Mi-am dat seama de acest lucru abia 
dupa ce am ajuns aici. 

Si de data aceasta îsi pastra gindurile numai pentru el, se gîndi 
Paula, apoi schimba subiectul. 

- Asadar, ramînem în Ziirich. 

- Nu, nu ramînem, o contrazise Tweed. Miine luam expre-sul 
de Basel de la Hauptbahnhof. 

- De ce tocmai Basel? 

- înainte de micul dejun am telefonat la Banca de Credit ca 
sa vorbesc cu Amberg. Din fericire, am dat de secretara lui 


par-=ticulara. Aceasta mi-a spus ca Amberg a plecat în mare 
graba la Basel. 

- îmi amintesc... Banca de Credit are o filiala la Basel. Dar 
de ce sa mergem pe urmele lui acolo? întreba Paula. 

- Poate ai uitat. Amberg ne-a spus ca Julius a transferat fil- 
mul si banda date de Dyson în casa de bani de la Basel. Se uita 
la ceas. Peste putin timp va trebui sa plec la întîlnirea cu Theo 
Strebel. 

- Ei bine, cel putin acum stim cum arata Norton... omul pe 
care pîna aseara nimeni nu l-a vazut la fata. 

- N-as miza prea mult pe asta, replica Tweed. 

Norton intra în baia apartamentului pe care-l închinase. 
Jumatate de ora mai tîrziu îsi vopsise parul castaniu, 
încaruntindu-l. Clati surplusul de vopsea cu apa si se examina în 
oglinda. 

Deja avea alta înfatisare. Sarise peste vizita saptamiînala la 
frizer si-si lasase parul sa creasca. Crescuse foarte repede. 
Multumit de rezultat, Norton îsi puse haina si se uita la ceas. 
Timpul era totul. îsi planificase ziua cu precizia unui general 
care se pregatea pentru o batalie decisiva. Parasi apartamentul, 
fluierînd o melodie. 

însotit de Paula, Tweed urca treptele de piatra din interiorul 
vechii cladiri din Altstadt în care se afla biroul lui Strebel. 
Newman, care venea la citiva pasi în urma lor, astepta pe 
coridor pîna cînd Tweed deschise o usa cu glasvand în 
jumatatea superioara. Pe geam era gravat numele THEO 
STREBEL. Nici o indicatie referitoare la profesie. 

Intrara într-o anticamera în care nu era nimeni. Pe peretele din 
fata lor se vedea o usa masiva de stejar, cu vizeta. Paula simti 
cum o cuprinde nelinistea - atmosfera scarii vechi de piatra era 
stranie, simtea în nari mirosul de mucegai al casei nelocuite 
vreme de ani de zile. 

în anticamera atmosfera era si mai sinistra. O tacere adînca 
plutea în încapere si singura piesa de mobilier era un vechi birou 
la care nu sedea nimeni. Paula era convinsa ca nimeni nu mai 
locuise acolo de ani de zile. îsi strecura mîna în poseta si-si 
înclesta degetele pe pistolul Browning. 

- Prezentati-va. Numele dumneavoastra, va rog. 


Vocea fara trup parea sa fi aparut de nicaieri. Tweed arata spre 
difuzorul vechi, de forma conica, fixat sus, într-un colt al 
camerei. Glasul li se adresase în englezeste. 

- Dumneavoastra sînteti, domnule Strebel? întreba Tweed. 
- V-am rugat sa va prezentati. Numele si profesia dum- 
neavoastra. 

- Am întîlnire cu domnul Theo Strebel. La ora 10 dimineata. 
Eve Amberg mi-a promis ca va va telefona. Ma însoteste o 
femeie, care este asistenta mea. 

- Sa spuna ceva, ceru vocea. Orice. Merele sînt verzi. 

- Numai cînd nu sînt coapte, se auzi vocea Paulei. 

- Intrati. 

Se auzi un sunet ca biziitul usii din Rennweg, cînd o actionase 
Helen Frey. Tweed împinse usa masiva, care se dadu încet la o 
parte. 

- Buna dimineata, domnule Tweed. Nu stati în prag. 
Omagi—ile mele, domnisoara. 

In spatele unei mese de lucru sedea un barbat foarte gras, 
îmbracat în costum negru. Avea parul închis la culoare si 
pieptanat pe spate, fara carare, dezvelindu-i fruntea înalta. Sub 
nasul scurt si turtit, mustata de culoare închisa era tunsa cu 
grija. Usa se închise automat în spatele lor de îndata ce intrara 
în birou. Paula auzi clinchetul încuietorii si se simti ca prinsa în 
capcana. 

- Sînteti domnul Tweed. Corespundeti descrierii facute de 
doamna Amberg. Va rog sa luati loc amindoi. Si acum, ce pot 
face pentru cel mai nou client al meu? 

- Sînteti Theo Strebel? 

- însusi marele detectiv, în persoana. Doar nu credeti ca ma 
dau drept altul. 

Paula urma exemplul lui Tweed si se aseza pe celalalt scaun cu 
spatar de lemn, fata în fata cu elvetianul. îsi dadu seama ca-i 
placea Strebel. Emana energia si buna dispozitie caracteristice 
persoanelor corpolente. Strebel îsi sprijini amîndoua coatele pe 
masa de lucru, îsi împreuna sub barbie mîinile surprinzator de 
mici si zimbi. 

- Mingea e în terenul dumneavoastra, domnule Tweed. 

- încerc sa aflu noua adresa a unei brunete care locuia în 
apartamentul situat fata în fata cu cel al lui Helen Frey... 


- A carei asasinare odioasa e relatata pe larg în ziare. 
Asadar? 

- Am spus adineauri ce-as dori sa aflu de la dumneavoastra. 
La ce adresa s-a mutat prietena lui Helen Frey. Nu-i cunosc decit 
numele de botez. Klara. 

- Aveti vreun indiciu referitor la profesia ei? Pentru mine 
indiciile sînt esentiale, domnule Tweed. 

- Era o prostituata de lux. La fel ca Helen Frey. 

- Apreciez descrierea. Fiecare trebuie sa-si cîstige existenta. 
Profesia aceasta poate fi extrem de riscanta - dupa cum arata si 
ultimele stiri. Astfel de femei au dreptul sa pretinda onorarii 
din=tre cele mai piperate pentru serviciile lor. Bani cîstigati cu 
mari riscuri, domnule Tweed. 

- Trebuie sa dau urgent de ea. 

- Toate la timpul lor. Vreti sa fiti atît de amabil si sa-mi 
aratati un act de identitate? E drept ca va potriviti cu descrierea 
primita de mine, dar am reputatia de a fi cel mai precaut om din 
Ziirich. 

Tweed i-ar fi putut arata permisul de conducere. Dindu-si seama 
ce fel de om era Strebel, îi prezenta legitimatia de mem-bru al 
Brigazii Speciale, document falsificat în subsolul din Park 
Crescent pe vremea cînd cladirea era înca în picioare. Strebel 
studie actul, ridicînd din sprîncenele groase, apoi îl privi pe 
Tweed si-i întinse legitimatia. 

- Brigada Speciala? Ma simt onorat, spuse el cu un aer grav. 
E o experienta cu totul noua pentru mine. 

- înteleg ca nu beneficiez de jurisdictie aici, se grabi sa 
spuna Tweed. 

- Nu asta voiam sa spun. Strebel îsi împreuna din nou 
mîinile sub barbie. La Ziirich au loc deplasari ale anumitor per- 
soane, situatie fara precedent. Banuiesc de ce va aflati aici. E 
posibil ca viata mea sa fie în pericol. 

- Ce va face sa credeti acest lucru? întreba Tweed. 

- Nu va pot spune. 

- Domnule Strebel, stiu ca ati supravegheat locuinta din 
Rennweg, numarul 590. As putea sa stiu cine a vizitat-o pe 
Helen Frey în ultima vreme, în afara de Julius Amberg? 

- Ah! Julius... Elvetianul facu o pauza. Nu va pot dezvalui 
informatii confidentiale ale clientilor mei. 

- De asta data e vorba de o crima... una deosebit de atroce. 


- Adevarat, domnule Tweed. Adevarat. Sa zicem ca am 
vazut intrînd pe usa aceea un conational de-al dumneavoastra. 
Va trebui sa va multumiti cu atit. 

- Nu-mi puteti oferi cel putin un indiciu? 

- Asta am si facut, domnule Tweed. 

- Multumesc. Si-acum, am mare nevoie sa dau urgent de 
urmele Klarei. 

- Ar putea dura un timp. Ziirich-ul este un oras complicat. 
Exista doua Altstadt, cel în care va aflati în momentul de fata si 
o zona la fel de complexa, de cealalta parte a riului Limmat. 

- Nu dispun de mult timp, domnule Strebel. 

- Obtinerea de informatii urgente costa mai mult. Onorariul 
meu este de o mie de franci elvetieni. 

Tweed îsi scoase portofelul. Lua dinauntru o bancnota de o mie 
de franci elvetieni si o puse pe masa, fara sa-si ia mîna de pe 
ea. Strebel îi zimbi prietenos, zimbet care se adresa si Paulei. 
Vru sa caute ceva într-un sertar, dar Paula deschise gura pentru 
prima oara. 

- Niciodata n-am vazut un birou atit de ordonat. Nu exista 
nici un fisier, nici un dulap... doar dumneavoastra si aceasta 
masa de lucru. 

- Si capul meu. îi zîmbi din nou si-si puse blocnotesul pe 
birou. Scrise ceva pe prima pagina, cu o caligrafie clara si 
citeata. Dosarele mele sînt pastrate într-un seif de banca. 
Respect secretele clientilor mei. Totodata, port în minte un fisier 
secret. Strebel rupse foaia, o împaturi si i-o întinse peste birou 
lui 

Tweed. lata noua adresa a Klarei. Se afla în acest Altstadt. De la 
mine pîna la ea nu faceti mai mult de cinci minute. 

Tweed zimbi si împinse bancnota pe masa. Elvetianul o lua si o 
introduse cu grija într-un portofel subtire. 

- Vasazica, îl tachina Paula, ati stiut de la început? 

- în meseria mea, percep tarif pentru informatiile pe care mi 
le solicita clientul. Domnul Tweed m-a platit pentru ceea ce stiu. 
- Ti-am mai spus, Paula, ca nu întotdeauna conteaza ce stii, 
ci unde anume sa gasesti informatia cu pricina, îi reaminti 
Tweed. 

- Ati fost cîndva politist? întreba Strebel. 

O minte perspicace, se gîndi Tweed. Era pentru prima oara cînd 
întrebarea îi era adresata sub aceasta forma. 


- Mai de mult am lucrat la Brigada de Criminalistica a Scot- 
land Yard-ului, raspunse el. 

- Unde a fost cel mai tînar sef din istoria de pîna atunci a 
Scotland Yard-ului, adauga Paula. 

- Nu-i cazul sa intram în detalii, interveni cu asprime Tweed. 
- E lesne de închipuit, îi spuse Strebel Paulei. Domnule 
Tweed, poate ca înainte de a pleca din Ziirich vom avea ocazia 
sa bem ceva împreuna. Am putea face schimb de experienta... 
ma refer la perioada în care ati lucrat la Scotland Yard, se grabi 
el sa precizeze. 

- Placerea e de partea mea. 

Strebel îi însoti pîna la usa, dupa ce apasase un buton ascuns 
sub masa. Dadu mîna politicos cu amindoi, iar cînd Paula 
întoarse ochii din prag, le zimbi din nou si înclina din cap. 

- Ce om simpatic! comenta Paula, în timp ce Tweed 
închidea usa de la strada. întotdeauna mi-am închipuit ca 
detec-tivii particulari sînt niste indivizi antipatici, îmbracati în 
balon- zaide ponosite. 

- Cred ca Strebel a lucrat cîndva în politia elvetiana. Se prea 
poate sa-l cunoasca pe Beck. 

Newman îi astepta în capatul coridorului întunecat. 

- Cineva a vrut sa coboare, se grabi el sa-i comunice lui 
Tweed. A deschis usa, apoi cred ca m-a vazut si s-a razgîndit. N- 
am reusit sa-mi dau seama cine era. 

- Persoanele care vin sa discute cu un detectiv particular 
adesea se feresc de ochi straini. Am facut rost de noua adresa a 
Klarei... 

Afara, pe trotuarul denivelat, care, ca si cladirile, parea vechi de 
secole, Paula studie harta. Din locul în care se gaseau, privi spre 
capatul îndepartat al pietei pustii. Piateta era înconjurata de 
cladiri cu sase etaje, vechi de cînd e lumea. 

- Klara locuieste în capatul opus al pietei. La numarul 10. 
Holul de la intrare semana cu cel din care tocmai iesisera. în 
clipa în care intrara, la parter se deschise o usa. O femeie cu 
nas coroiat si ochi rotunzi, îmbracata într-o rochie neagra, îi 
studie cu o privire cercetatoare. 

- Mergeti la fata care tocmai s-a mutat aici? îsi strimba 
buzele subtiri. Unora nu le pasa cum fac rost de bani. Doua 
perechi de data asta, asa-i? 


Trînti usa înainte ca Tweed sa-i poata da o replica. Newman 
pomi primul pe scara de piatra cu balustrada din fier forjat. 
Ajuns lînga unica usa de pe palier se opri. Tweed si Paula privira 
dincolo de el. Usa era întredeschisa citiva centimetri. 

Newman îsi scoase pistolul Smith & Wesson si pomi fara zgomot 
catre usa. Se opri sa asculte, apoi împinse usa de perete cu 
mîna stînga, facu un pas înauntru si înlemni. 

-Pentru numele lui Dumnezeu, Paula, nu veni aici... spuse el 
peste umar. 

24 

Se repeta tragedia din apartamentul lui Helen Frey. Klara, 
îmbracata, zacea într-un fotoliu, cu capul înclinat într-un unghi 
nefiresc. în jurul gitului avea o crestatura de forma unui 
semi—cerc sîngeriu care se pierdea spre ceafa. 

- A fost aici, spuse încet Paula. 

în ciuda avertismentului dat de Newman, îl urmase pe Tweed în 
apartament. îsi scoase manusile chirurgicale, iar Tweed ocoli 
fotoliul cu pasi rari. Capul era si de asta data aproape despartit 
de trup. Cuiva îi placea grozav metoda strangularii. 

Paula ramase pe loc, adulmecînd aerul din încapere. Se încrunta 
si începu sa umble de colo-colo, atenta sa nu atinga nimic. 

- Ce s-a întîmplat? o întreba imediat Tweed. 

- Fum de trabuc... Paula continua sa se plimbe cu pasi rari 
prin încapere, printre fotolii, pe linga o canapea mare. Am gasit, 
spuse ea cu voce tare. 

Scoase din poseta o punga de plastic. Newman veni lînga ea. Pe 
o masuta cu marginile încrustate se vedea o scrumiera, ascunsa 
de un brat al fotoliului. în scrumiera era o gramajoara de scrum 
de trabuc. Tweed veni linga ei, iar Paula ridica scru-miera cu 
mîna înmanusata si-i goli continutul în punga de plas=tic. Sigila 
punga si scrise pe ea data, 2 martie, si un nume: Klara. 

- în agenda ei scrie ca avea un client la 9:30 dimineata, 
spuse Newman. 

îi conduse la o masa pe care se gasea deschisa o agenda nou- 
nouta. „9:30. £dwin /Allenspach". Tweed si Paula ramasera cu 
ochii la numele din agenda. 

- Ciudat cum a subliniat initialele fiecarui nume, comenta 
Paula. 

- Putea avea nenumarate motive, spuse Newman, fara a 
acorda importanta amanuntului. Poate era un nou client si Klara 


voia sa-l verifice. Arunca o privire catre Paula. Sau poate ca 
individul avea unele gusturi pe care Klara i le satisfacea, sugera 
el, alegîndu-si cu grija cuvintele. 

- Adica un pervers, preciza Paula. Nu stiu de ce, dar n-o 
prea vad pe Klara acceptind astfel de lucruri. lar ora 9:30 
dimineata pare cumva cam prea devreme pentru... desi 
presupun ca anumiti barbati... Vazind ca Newman ramasese cu 
ochii la ea, renunta sa-si mai duca fraza la bun sfirsit. Facu o 
grimasa. Stii bine ce vreau sa spun. 

- Ma întreb daca vreunui din voi are dreptate, interveni 
Tweed. 

Nu-si luase privirea de la numele notat în agenda. Nu se obosi 
sa explice la ce se gindea. Se opri în mijlocul încaperii si se uita 
rapid de jur împrejur, încercînd sa-si fizxeze în minte toate 
detaliile. 

- Nici de data aceasta locuinta nu pare sa fi fost scotocita, 
rascolita în vreun fel. Paula îsi dadu seama ca Tweed vorbea ca 
pentru sine. Deci, oricine ar fi asasinul, continua el, a venit aici 
cu un anume scop. Sa ucida. Lichideaza sistematic pe oricine ar 
putea furniza informatii vitale. 

- Poate i-a intrat în obisnuinta, spuse Newman într-o 
încercare de umor negru menita sa destinda atmosfera. 
Presupun ca ar putea fi un psihopat. 

- Nu cred, îl contrazise Tweed. Sînt sigur însa ca ucigasul 
umbla sa elimine orice potential martor, repeta el. 

- Ei bine, ticalosul face o treaba a dracului de buna, 
remarca Newman. 

Tweed pomi sa inspecteze apartamentul. Paula, care-l urmarea 
din priviri, îl vazu cum îsi trage dintr-o data o palma peste 
frunte. Tweed mormai ceva. Apoi se opri în loc. 

- Cînd plecam, am sa-mi încerc din nou cunostintele de 
ger-mana cu Gura-Tiîrgului de la parter. Am înteles la ce s-a 
referit. Poate l-a vazut pe ucigas intrind sau iesind. Are 
mentalitate de portareasa, nu suporta sa nu stie ce fac chiriasii. 
în plus, am impresia ca-i cam plac banii. 

- Trebuie sa anuntam crima la politie, spuse Newman. Stiu 
bine ca am plecat pe furis de la locuinta lui Helen Frey... 

- Era important sa nu fim implicati într-o ancheta si tinuti în 
loc. Dar am de gînd sa anunt aceasta crima, încuviinta Tweed. 
însa altceva ma nelinisteste pe mine. Mergem imediat la politie. 


în timp ce coborau scarile de piatra, usa de la parter se deschise 
din nou si Gura-Tirgului se posta în prag, cu miinile-n solduri. 
Paula si Newman întelegeau limba germana. 

- Da' stiu c-a mers repede, zimbi ea dispretuitor. Usor mai 
cistiga bani fata asta noua. 

- Vreau sa va întreb ceva, i se adresa Tweed în limba 
germana. 

- întreaba. Nu promit c-am sa si raspund. Nu birfesc pe 
socoteala nimanui. 

- Sînt convins ca nu, replica binevoitor Tweed. înainte de 
venirea noastra fata a avut vizitatori. l-ati vazut cumva? Mi-ati 
putea da o descriere aproximativa? 

Tweed tinea o bancnota de o suta de franci între degete. Femeia 
se uita la ea cu vadit interes. Clatina din cap. 

- în Elvetia informatiile costa bani. 

- De aceea sînt dispus sa platesc... daca ma convingeti ca 
nu sînt scorneli. 

- Sa scornesc ceva de dragul banilor? exclama ea indignata. 
Cu cine credeti ca aveti de-a face? 

- Dupa cît se pare, cu cineva care nu vrea sa accepte un 
ban cîstigat cinstit, replica Tweed cu asprime. 

- N-am spus asta. Vorbea cu glas scîncit si Paula simti cum 
o cuprinde dezgustul. Nu l-am vazut urcînd, spuse femeia pe un 
ton încarcat de regret. Dar l-am auzit plecînd. A coborit treptele 
în graba si în vîrful picioarelor. 

- Ati vazut persoana? întreba Tweed, rugindu-se în gînd ca 
raspunsul sa fie afirmativ. 

- Nu l-am vazut decit de la spate. în timp ce se îndrepta 
spre usa de la intrare. 

- Descrieti-mi individul cît puteti de bine, o îndemna cu 
blîndete Tweed. 

- Avea o palarie neagra cu boruri largi, trasa mult pe 
frunte... 

- Ce culoare de par avea...? 

- Pai, l-am spus... îsi trasese pe ochi borul palariei. Cum sa-i 
vad culoarea parului? Dar va pot spune cit de înalt era. 
întot—deauna remarc înaltimea oamenilor. Era cam de aceeasi 
statura ca si ea. Facu semn cu capul în directia Paulei, 
masurînd-o din cap pîna în picioare. Paula continua sa priveasca 


fix în ochii de nevastuica ai femeii. Purta un palton negru si un 
fular gros de lîna. 

- Era gras? întreba Tweed. 

- Nu. înalt si destul de suplu. Si avea un mers ciudat. 

- Cum adica, ciudat? 

- Mergea cu pasi mici si grabiti. Ca un homosexual. 

- Deci, se misca la fel ca un homosexual? insista Tweed. 

- Nu, nu cred. Nu afectat, daca la asta va ginditi. N-am 
apu-—cat decît sa arunc o privire, în timp ce închidea usa. 

- Avea gitul gros? mai încerca Tweed. 

- Habar n-am. De unde sa stiu? Doar purta fularul acela 
gros de lîna. V-am mai spus. 

- Asa e, încuviinta Tweed, care-i verifica spiritul de 
observatie. Avea ceva în mîna? 

- Nu în mîna. Dar în buzunar avea ceva destul de greu. 
Ceva care facea sa-i atîrne buzunarul. 

- Multumesc, îi spuse Tweed, întinzîndu-i bancnota. Va 
felicit pentru spiritul dumneavoastra de observatie. 

- S-a întîmplat ceva neobisnuit în apartamentul ei? întreba 
femeia, cu ochii sticlind de curiozitate. 

- Din spusele dumneavoastra, în apartamentul acela se 
întîmpla în permanenta ceva neobisnuit. 

înainte ca femeia sa-i dea vreo replica usturatoare, Tweed iesi în 
strada. Traversa piata cu pasi grabiti, înapoindu-se pe partea de 
unde plecasera. Desi scund, îsi misca picioarele ca pe niste 
pistoane si Newman abia reusi sa tina pasul cu el. Cînd ajunsera 
în dreptul cladirii lui Theo Strebel, Paula îi ajunse din urma 
alergind. 

- Ce s-a întîmplat? întreba ea. 

- Sper ca nimic rau. Dar tare mi-e teama... 

Newman reusi sa ajunga linga Tweed, care urca treptele cite 
doua o data pîna la etajul întîi. Pe palier Tweed se opri brusc si 
arata în fata lui. Usa cu glasvand care dadea spre anticamera 
era întredeschisa citiva centimetri. In spatele lor Paula se opri si 
ea o clipa. Usile întredeschise începeau sa-i dea fiori de spaima. 
îsi înclesta degetele pe Browning, iar Newman apuca pis-tolul 
Smith & Wesson cu o mîna, în timp ce cu cealalta îl dadu 
deoparte pe Tweed. Paula veni lînga ei. 

- Strebel e atît de atent la siguranta proprie, sopti ea. 

- Tocmai, raspunse Tweed pe un ton sumbru. 


- Nu esti înarmat, îi spuse Newman lui Tweed. Noi doi 
intram primii ca sa vedem care-i situatia. 

Paula, care îsi scosese manusile, îl urma pe Newman în 
anti—camera, tinîndu-si Browning-ul cu amîndoua mîinile. 
Antica—mera avea acelasi aer de încapere nelocuita pe care-l 
remarcase si prima oara. Cu o singura deosebire. Usa masiva de 
stejar care dadea în biroul lui Strebel era întredeschisa. 

Tweed veni imediat în urma lor. Ramase pe loco clipa, cu 
pumnii înclestati în buzunarele balonzaidului. Newman, care se 
gasea lînga tocul usii, întinse mîna si împinse cu putere. Usa se 
deschise încet si fara zgomot, rotindu-se pe balamalele bine 
unse. în încapere domnea o tacere de rau augur, o tacere de 
moarte. Paula, care astepta un semnal de la Newman, ramase 
lipita de perete de cealalta parte a usii. 

Tweed, neclintit pe locul în care se afla, vazu cum usa se 
deschide, lasînd sa se vada tot mai mult din încaperea aflata 
din—colo de ea. în cele din urma, avu o priveliste clara asupra 
întregii camere. Fara sa sovaie, Tweed pasi înauntru. Newman 
înjura în gînd, vazînd imprudenta lui Tweed, si se repezi pe 
urmele lui. în clipa urmatoare se opri. Paula se opri si ea în prag, 
cu pistolul pregatit de tragere, apoi cobori încet arma cu teava 
spre podea. 

- Dumnezeule, nu! exclama ea îndurerata. larasi. 

- Da, iarasi, repeta Tweed cu glas lipsit de orice intonatie. 
Exact cum m-am asteptat. Cu exceptia metodei de executie... 
Theo Strebel zacea în fotoliul din spatele mesei de lucru masive. 
Avea haina descheiata, lasînd sa se vada pieptii camasii, în 
partea stinga se vedea o pata mare purpurie, ca o floare pe 
camasa alba. în dreptul inimii. O floare care se deschidea si-si 
desfacea încet petalele, sub privirea aproape hipnotizata a 
Paulei. 

Tweed ocoli repede masa. Pipai artera carotida a victimei si 
clatina din cap. 

- E mort, spuse el fara alte comentarii. împuscat în inima. 
Dupa cît se pare, un singur glont. Ma simt vinovat. Abia astep- 
tam sa bem ceva împreuna. Unii oameni - foarte putini - îti merg 
la inima din prima clipa, iar el facea parte din aceasta rara 
specie. îmi pare al dracului de rau. 

Paula îl auzise rareori pe Tweed înjurînd. lar acum seful ei 
vorbise cu o ferocitate care o soca. 


- Unde dracu'-i telefonul? întreba Tweed. 

- De ce te simti vinovat, pentru numele lui Dumnezeu? 
întreba ea. 

- Fiindca ucigasul a venit în timp ce noi stateam de vorba 
cu Theo Strebel. Se uita la Newman. Tu mi-ai dat un indiciu si 
cumva, în mintea mea s-a aprins un beculet de alarma. Dar am 
fost îndeajuns de naiv ca sa nu-i acord atentie. 

- Ce indiciu? se mira Newman. 

- Cînd am plecat de aici, mi-ai spus ca cineva a vrut sa intre 
pe usa de la strada. Ai crezut ca te-a vazut si ca s-a razgiîndit. 
Era ucigasul. Tocmai comisese un asasinat si venea aici ca sa-l 
lichideze pe Strebel. 

- Comisese un asasinat? întreba Paula. 

- Da. O strangulase pe Klara. Mi-am dat seama ca Strebel 
se gasea în pericol abia cînd am afirmat cu voce tare ca asasinul 
lichida pe oricine ar putea furniza informatii. N-ar fi trebuit sa 
zabovesc acolo, punînd întrebari acelei femei nesuferite. Pe de 
alta parte, ea ne-a spus ceva deosebit de semnificativ, dar în 
acel moment Strebel era, probabil, mort. 

- Ce a spus atît de semnificativ? întreba Paula. 

- Unde este telefonul? Trebuie sa-l sun pe Beck... 

Paula descoperi pîna la urma unde ascunsese Strebel 
tele—fonul. îsi puse manusile chirurgicale si începu sa deschida 
sertarele mesei. Trase un sertar încapator de jos si scoase de 
acolo telefonul. Forma numarul sectiei de politie, apoi îi întinse 
aparatul lui Tweed, care purta si el manusi. Tweed îsi dadu 
numele si ceru sa vorbeasca cu seful politiei. 

- Arthur, sînt eu, Tweed... 

- Am vesti pentru tine, îl întrerupse glasul familiar al lui 
Beck. Am primit, în sfirsit, raportul specialistului cu privire la 
mostra de scrum de trabuc pe care mi-ai dat-o. Cine a fumat asa 
ceva are gusturi costisitoare. E o havana. 

- Multumesc, dar mai am o mostra pe care te-as ruga s-o 
analizezi. însa nu-i nici o urgenta. Au fost comise alte doua 
crime... 

- înca doua? Tonul lui Beck era ironic. Prin urmare, esti la 
curent cu uciderea unei anume Helen Frey? 

- Da, dar despre asta putem discuta cînd ne întîlnim. Una 
din victime este Klara, fata care locuia în apartamentul de vizavi 


de Helen Frey. Cealalta victima este un detectiv particular. îti 
vorbesc din biroul lui. Se numea Theo Strebel... 

- Strebel! Oh, nu, nu Theo! A lucrat în politie pîna în 
momentul în care am fost numit sef. Nu mi-as fi închipuit ca 
cineva sa vrea sa-l omoare pe Theo. Spui ca esti în biroul lui? 

- Da. Adresa este... 

- O cunosc. Am pornit spre voi... 

25 

Paula sedea pe scaunul de lînga Butler, care conducea masina 
la deal, spre vila Evei Amberg. Nield se instalase în spate. Cei 
doi barbati îl urmasera discret pe Tweed pîna la adresa din 
Altstadt, cu ocazia primei vizite la Theo Strebel. 

înainte ca Beck sa ajunga la biroul lui Strebel, Tweed îi daduse 
Paulei instructiuni precise referitoare la informatiile pe care 
urma ca ea sa le obtina de la Eve Amberg. O prevenise sa nu 
aduca vorba despre uciderea Klarei si a lui Helen si o con- 
dusese pîna în strada, ajutind-o sa gaseasca un taxi. Rasuflase 
usurat cînd îi vazuse pe Butler si Nield si o încredintase pazei lor 
sigure, apoi se întorsese sa astepte împreuna cu Newman 
sosirea lui Beck. 

- N-ar fi trebuit sa-i telefonezi mai întîi, ca sa fii sigura ca o 
gasesti acasa? îsi dadu parerea Butler, oprind masina în fata 
portilor din fier forjat. 

- M-am gîndit si eu, dar Tweed voia sa ma vada plecata 
înainte de sosirea lui Beck. 

- E de înteles, data fiind situatia. 

Pe drum Paula le povesti despre cele doua crime. Butler si Nield 
ascultara în tacere în timp ce ea le relata pe scurt cele 
petrecute. 

- O experienta cumplita, comenta Butler cînd Paula îsi 
încheie povestirea. Numarul victimelor continua sa creasca. Ar 
putea fi rîndul lui Tweed, daca nu-i cu ochii în patru. 

- Bob a ramas cu el. Tweed nu va pati nimic. lar acum, daca 
nu va suparati, voi intra singura. Nu zabovesc mult... 

Tweed insistase în mod deosebit ca Paula sa stea de vorba cu 
Eve între patru ochi. 

- Poate îti destainuie mai multe la o discutie între femei... 
Paula deschise poarta si trecu pe lînga un Audi parcat pe 


alee, cu capota îndreptata spre garaj. Narile ei prinsera un vag 
miros de benzina în aerul curat al diminetii. Trase de vechea 
sonerie cu clopotel. Eve Amberg îi deschise aproape imediat. 
Englezoaica purta pantaloni de doc, o canadiana captusita si o 
caciulita albastra tricotata. Parul castaniu-roscat i se revarsa în 
valuri pe spate. îi adresa Paulei un suris prietenos, o pofti 
înauntru si o conduse în salon. 

- Tocmai voiam sa plec la cumparaturi. O sarcina ingrata, 
dar nu am de ales. Chiar cînd eram pe punctul de a pleca, mi-a 
telefonat o prietena elvetianca. E o femeie cumsecade, dar cînd 
începe sa vorbeasca, pur si simplu, nu mai termina. Turuie la 
nesfirsit. Vrei putina cafea? E cumplit de frig afara. 

- Nu, multumesc. Ti-am stricat cumva programul? Am 
încercat sa telefonez, dar suna ocupat, minti ea, vrînd sa se 
scuze pentru ceea ce putea parea lipsa de maniere. 

- Citusi de putin. Eve îsi scoase caciulita de lina, lua pal- 
tonul vizitatoarei, îl puse cu grija pe un scaun si se aseza fata în 
fata cu Paula. E o încîntare pentru mine sa vorbesc cu cineva în 
englezeste. Cumparaturile pot sa mai astepte. 

- Tweed încearca în continuare sa afle cine a comis acele 
crime odioase: asasinatul multiplu de la Conacul Tresillian si 
uciderea lui Helen Frey. leri am trecut pe la ea. 

- E groaznic ce i s-a întîmplat. Am citit în ziare despre crima. 
Cum arata? Ma întreb si acum ce a vazut Julius la acea femeie. 

- Mi s-a parut o figura destul de comuna, raspunse cu 
diplomatie Paula. l-ai spus lui Tweed ca stii bine tinutul Corn- 
wall. Ar fi vrut sa stie din ce parte a Cornwall-ului esti de fel? 

- Launceston, chiar unde se termina Bodmin Moor. Asa l-am 
cunoscut pe Gaunt. 

- Si Seniorul a batut atîta drum numai ca sa-ti dea vestea 
despre Julius? Frumos din partea lui. Tweed nu si-a facut înca o 
parere despre Gaunt. 

- Nici nu ma mira. E o personalitate teribil de puternica. Nu, 
n-a venit în Elvetia numai pentru acest lucru. Are niste afaceri la 
Zurich. Nu ma întreba despre ce e vorba. Nu ma pricep deloc la 
bani. De aceea ma nelinisteste faptul ca, în prezent, Walter 
conduce banca. Toti banii mei sînt la Banca de Credit. 

- Walter e tot la Zurich? 

Eve îsi scoase porttigaretul de fildes si introduse în el o tigara pe 
care o aprinse. Flutura mîna cu porttigaretul. 


- îmi închipui ca da. N-am primit nici o veste de la el, iar de 
vazut, nici vorba. E un om bizar. 

Deci nu stia ca Walter se gasea la Basel, se gîndi Paula. Era 
limpede ca bancherul nu-i spunea nimic cumnatei lui. 

- Ai avut mare noroc ca nu te-ai hotarit sa-l însotesti pe 
Julius în Cornwall, spuse Paula. 

- înca nu stiu ce sa cred. Daca as fi mers si eu, Julius ar fi 
trait si azi. 

- Cred ca-i putin probabil, date fiind cele petrecute. Eu am 
fost acolo si am scapat cu viata printr-o simpla întîmplare. 

- înfricosator, spuse Eve. Mare noroc ai avut. Cred ca, dupa 
ce se termina toata povestea, ma voi înapoia la Launceston. 

- Nu te-a chemat nimeni acolo ca sa te ocupi de 
înmormîntare? 

Eve trase adînc din tigara si sufla fumul afara. îsi misca din 

nou porttigaretul prin aer. 

- Totul a fost aranjat la telefon. Julius spunea întotdeauna 
ca, daca i se va întîmpla ceva, voia sa fie îngropat în Cornwall. 
lubea acest tinut si spera sa se retraga acolo. Presupun ca si-a 
vazut visul cu ochii, în sensul macabru al expresiei. Nu, nu m- 
am dus. M-ar fi tulburat prea mult. Cînd am sa ma întorc în 
Anglia, am sa trec pe la mormîntul lui. 

Se auzi telefonul. Eve facu o grimasa si strabatu salonul cu pasi 
elastici. Ridica receptorul, stînd cu spatele la Paula. 

- Da, cine-i la telefon? 

Asculta, apoi raspunse cu glas ascutit: 

- Nu acum. Nu-i momentul potrivit. Te caut eu în cursul 
dupa-amiezii. Adica de îndata ce am sa pot. La revedere. 

Se aseza, gesticulînd din nou cu porttigaretul. Paulei i se paru ca 
ghiceste în atitudinea ei o unda de iritare. 

- Era Gaunt, spuse Eve. Voia sa treaca pe la mine, sa vada 
ce mai fac. Foarte amabil din partea lui, dar ce-i mult nu-i bun. 
- larta-ma, nu stiu la ce te referi. 

- între noi fie vorba, e o persoana agreabila. Dar uneori îl 
gasesc prea autoritar. Tine neaparat sa-ti organizeze el viata. 

- Unde l-ai cunoscut? 

- La Padstow, orasul meu natal. Acolo am trait o buna parte 
din viata. La cîtva timp dupa ce am absolvit Scoala Roedean si 
am început sa duc o viata obisnuita. N-ai sa ma crezi, dar 
pen-tru scurt timp am fost premianta, ceea ce detestam din tot 


sufletul. Ma simteam ca un peste într-un acvariu. La moartea 
tatei, am cumparat o casa la marginea orasului Launceston. Ma 
saturasem de Padstow. Vara, care era cel mai frumos anotimp, 
orasul era împînzit de nesuferitii aceia de turisti. 

- Ti-am rapit un timp pretios. Cred ca-i cazul sa plec si sa te 
las sa-ti faci cumparaturile. 

- Scuza-mi tinuta. Nu-mi plac femeile care umbla în 
pan-taloni de doc. în zilele noastre la Padstow vezi cu zecile. 
Dar la cumparaturi sînt foarte practici. 

Pe punctul de a pleca, Paula se întoarse catre Eve, care se 
pregatea s-o conduca pîna la usa. 

- Tweed voia sa mai afle un lucru. Banuieste ca Julius s-a 
decis sa plece la Bodmin, abia în ultima clipa. Prin urmare, pro- 
babil i-a telefonat lui Gaunt, ca sa vada daca putea închiria 
Conacul Tresillian. Lui Gaunt i-a ramas foarte putin timp ca sa se 
mute la Five Lanes. Cum a reactionat Seniorul? 

- A spus ca Julius putea ramine oricît la conac, fiindca el 
oricum ducea lipsa de bani. 

Deschise usa de la intrare si iesi pe terasa. Paula îi multumi. Eve 
privi spre automobilul Audi parcat pe alee. 

- Ma bucur sa-l vad aici. Abia l-am adus de la mecanic, care 
i-a facut revizia. Avea ceva la frîna. L-am adus chiar înainte de 
venirea ta. 

- Numai bine ca sa poti merge la cumparaturi. îti 
multumesc înca o data... 

Butler astepta pîna cînd se angaja cu Mercedes-ul negru pe 
autostrada, în directia Ziirich, si abia dupa aceea o întreba pe 
Paula: 

- Ai aflat ce voia sa stie Tweed? 

- N-am idee. N-am sa-mi dau seama decit cînd îi voi relata 
discutia avuta. Niciodata nu stii ce urmareste Tweed. 

TirZiu spre dupa-amiaza Tweed se înapoie de la sectia de politie 
împreuna cu Newman. Se duse direct în camera Paulei, iar 
Butler îi lasa singuri. 

- Povesteste-mi, îi ceru Tweed Paulei. 

Paula începu sa vorbeasca din memorie. Vorbea cu ochii închisi, 
vazînd si auzind tot ce se petrecuse, începînd din momentul în 
care coborise din masina si pornise pe alee spre vila Evei 
Amberg. 


Meticuloasa, îsi amintea fiecare detaliu: masina Audi de pe alee, 
Eve care-i deschisese imediat, îmbracata pentru a merge la 
cumparaturi. îmbracamintea, atitudinea ei, fiecare cuvînt pe 
care-l rostise. Tweed sedea pe scaun în fata Paulei, memorindu-i 
fiecare cuvint. 

- Asta-i tot, spuse ea în cele din urma. 

- Cuviînt cu cuvînt? 

- Asa ai cerut, asa ti-am relatat. 

- Care a fost starea ei de spirit dupa ce a primit telefonul? 
întreba el. 

- Ti-am mai spus. Era agasata. lritata. Putin suparata. 

- Gaunt. Gaunt. Mereu Gaunt, repeta el. 

- Cred ca n-are rost sa te întreb ce cauti? îndrazni Paula. 

- Un fir de legatura... între Cornwall, Ziirich... si Washington. 
- Norton la telefon... 

Presedintele Bradford March se tolani în fotoliu, cocotîndu-si pe 
masa de lucru picioarele încaltate în adidasi. Purta blugi si o 
camasa descheiata la git, lasînd sa se vada pieptul paros. O 
curea de piele îi stringea mijlocul, încercînd sa-i strînga burta 
revarsata. 

- Norton la telefon, repeta vocea hirsiita. Am primit mesaj 
pe robot sa va sun... 

- Atunci, pune fundul pe scaun si asculta. Curierul cu banii e 
în drum spre tine. Va ajunge sigur miine pe aeroportul din 
Ziirich. Va fi la bordul cursei Swissair SR 805, ETA Ziirich 4:25 
p.m. De acolo va lua un taxi pîna la Hotelul Baur-en-Viile. Ai 
priceput? Unde-i biîrlogul lui Mencken? 

- Nu vreau sa-l amestec pe Mencken... 

- Gura! Ti-am spus sa asculti. OK? Bine. Numele curieru-—lui 
este Louis Sheen. Va duce în mîna o servieta-diplomat de 
culoare cafenie. Cînd va sosi la Hotelul Baur-en-Viile, la 5:30 ora 
locala, se va duce la receptie si va spune în gura mare ca se 
numeste Louis Sheen si ca a rezervat o camera, pe care ei nu 
vor avea de unde sa i-o dea. Vei lua legatura imediat cu el prin 
parola Lincoln Memorial. Ai înteles? Dupa aceea îl vei duce într- 
un loc sigur si vei astepta instructiunile nemernicului care-mi tot 
telefoneaza. 

- Nu vreau sa ma arat la fata... 

- Asta te priveste. Javra care-mi cere banii mi-a telefonat si 
mi-a dat trei posibile locuri de întîlnire. Noteaza-le, ti le spun pe 


litere... OK? înca ceva: Sheen are servieta prinsa de mina cu un 
lant. Numai el cunoaste cifrul cu care se deschide. Oricine 
încearca sa deschida servieta, fara sa cunoasca cifrul, 
actioneaza o bomba care face scrum tot ce se afla înauntru. 

- Ar trebui sa stiu si eu combinatia, pretinse Norton. 

- Cînd sînt în joc atitia bani? Glumesti, Norton. înca ceva: ÎI 
vei ucide pe individul care va veni sa ia banii... 

Legatura se întrerupse. La Ztirich, Norton ramasese uluit. N-ar fi 
crezut niciodata ca March s-ar fi putut gîndi la o capcana atit de 
diabolica. 

La Hotelul Schweizerhof, dupa discutia cu Paula, Tweed se grabi 
la întîlnirea cu Jennie Blade. îl ruga pe Newman sa tele-foneze la 
Banca de Credit si sa se asigure ca Amberg era tot la Basel. 
Newman recunoscu vocea fetei care raspundea la telefon. Era 
frumoasa secretara particulara care-i poftise în biroul 
bancherului. 

- Aici Bob Newman. Am fost cu Tweed cînd s-a întîlnit cu 
seful dumneavoastra... 

- Va stiu, domnule Newman. Ce mai faceti? Cu ce va pot fi 
de folos? întreba ea. 

- Voiam doar sa verific daca domnul Amberg înca se 
gaseste la sucursala din Basel si daca miine va fi tot acolo. 

- Va fi cu siguranta. Va ramine la Basel cîteva zile. Puteti fi 
sigur de asta. Sînteti a doua persoana care vrea sa stie acest 
lucru în decurs de o ora. 

- Cine s-a mai interesat de domnul Amberg? Sau poate nu 
se cuvine sa întreb. 

- Oh, e-n regula, domnule Newman. Nu si-a dat numele. Eu 
sînt nou angajata si nu-i cunosc pe toti clientii. Cel care a 
tele—fonat avea o voce ragusita, ca un miriit. N-a fost prea 
politicos. 

- Multi oameni nu stiu sa se poarte. Va sînt foarte recunos- 
cator. Multumesc mult. 

Newman se întreba a cui putea fi vocea miriita. îsi propuse sa-i 
relateze faptul si lui Tweed. 

Newman sedea în barul luminat difuz, în care se intra din holul 
hotelului, si bea un pahar de vin alb. îsi aminti discutia dura 
avuta cu Beck dupa sosirea sefului politiei elvetiene în biroul lui 
Theo Strebel. 


- Stiti bine ca nu ma las impresionat cu una-cu doua, îi 
spu—sese el lui Tweed, dînd cu ochii de cadavrul lui Strebel. Dar 
înainte de a pleca de la noi, ca sa lucreze pe cont propriu ca 
detectiv particular - în felul acesta se cistiga mai bine - Strebel 
rezolvase un caz complicat de omor caruia eu nu reuseam sa-i 
dau de capat. Era un bun politist. Pacat de el. 

Beck continua sa vorbeasca încet. Biroul era plin de echipe 
medico-legale si de amprentare. Medicul politiei tocmai plecase, 
dupa ce declarase oficial decesul lui Strebel. 

Apoi se grabisera spre apartamentul Klarei. Newman îi însotise 
si nu ramasese dezamagit, Gura-Tîrgului îsi scosese nasul 
coroiat prin usa întredeschisa. 

- S-a întimplat ceva sus? întreba ea. 

- Ramii în apartamentul dumitale, îi ceru Beck. Discutam 
mai tîrziu. 

- Da' cine te crezi? 

- Politia. Beck îi flutura legitimatia prin fata ochilor. Ti-am 
spus sa stai în casa pîna vin eu la dumneata... 

- Ochiul-la-Pînda, comenta el, pornind în sus pe scari. în 
fiecare cartier exista cîte un specimen ca ea... 

Doctorul trecuse mai întîi prin apartamentul Klarei. în dreptul 
usii închise era postat un politist în uniforma. Acesta îl saluta pe 
Beck, le deschise usa si toti intrara. 

Beck ramase cu ochii la femeia sugrumata. îsi strinse buzele si 
se întoarse catre Tweed. 

- Acum înteleg de ce a spus doctorul ca aici ma asteapta 
ceva urit de tot. E prima oara cînd îl aud facînd un astfel de 
comentariu si doar a vazut multe în viata lui. 

Beck se sprijini de perete, îsi încrucisa bratele la piept si se uita 
întîi la Tweed, apoi la Newman. 

- leri a fost o baie de sînge în Bahnhofstrasse. Ati citit 
ziarele? Nu? Ei bine, presa relateaza ca un invalid într-un 
carucior cu baterii s-a sinucis cu o grenada. Cam tot atunci a 
fost împuscat mortal un american, asupra caruia s-a gasit un 
pistol automat. Se întîmpla cumva sa aveti cunostinta despre 
aceste incidente? 

Tweed îi explica exact ce se întîmplase si-i spuse ca facea tot 
ce-i statea în putinta ca sa descopere cine se afla în spatele 
tuturor acelor crime. Beck încuviinta din cap, fara nici un 
comentariu, punctînd povestirea lui Tweed. 


- îmi pare rau ca n-am luat legatura cu tine mai curînd, 
încheie acesta. 

- Si mie îmi pare foarte rau. Prefer sa stiu ce se petrece pe 
tarlaua mea, cum spuneti voi în Anglia. lar tarlaua mea este 
întregul teritoriu al Elvetiei, inclusiv Ziirich. 

- Mi-am cerut scuze, spuse calm Tweed. Ce ai reusit sa afli 
despre ce se întîmpla? Despre uciderea bietei Klara si a lui Theo 
Strebel? 

- Abia am sosit, îi aminti Beck. Vrei sa spui ca ai idee cine ar 
putea fi asasinul? 

- încep sa se lege elementele unei vaste enigme la scara 
internationala, care se întinde de la Washington si pîna în 
Corn—wall. Sînt înca departe de a avea o imagine de ansamblu, 
dar ma gasesc pe drumul bun. Ti-as fi nespus de recunoscator 
daca ai coopera în continuare. 

- Poti sa te bizui pe mine. Fara rezerve. Intentionezi sa-ti 
continui cercetarile în Ziirich? 

- Nu pentru multa vreme. Miine plecam la Basel. 

- Pot sa te întreb de ce? 

- Asta ai si facut, replica scurt Tweed. Se pare ca Walter 
Amberg a plecat la Basel. Trebuie sa discut din nou cu el. 

- Multumesc. Mi se pare ca aud venind echipele de spe- 
cialisti. Sa mergem. Daca puteti veni la sectia de politie, va voi 
lua declaratii amîndurora. Ma tem ca va dura ceva timp. Ah, cît 
sîntem înca singuri, la punctele de vama de pe aeroporturile din 
Ziirich, Geneva si Basel am instalat un nou aparat, care 
cerce-—teaza continutul bagajelor fara stirea posesorilor. 
Inventie elvetiana. 

- Adica un aparat cu raze X? întreba Newman. 

- Unul mult mai bun. Poate fotografia întregul continut al 
unei valize închise. Vreau sa vad ce vor mai introduce în tara 
americanii care vor veni de acum încolo... 

Louis Sheen din Washington sosi pe Aeroportul Kloten. îsi flutura 
pasaportul diplomatic si vru sa treaca prin vama. 

- lertati-ma, domnule, spuse vamesul de la ghiseu. Va rog 
sa va puneti valiza pe masa. 

Sheen era înalt si subtire, avea un chip prelung si palid si purta 
ochelari fara rame. Puse jos valiza, îsi arata din nou pasaportul 
si spuse cu glas nazal si taraganat: 


- Am pasaport diplomatic. Nu vezi bine? N-ai voie sa-mi 
controlezi valiza. 

Vamesul facu semn din cap unui subordonat aflat de aceeasi 
parte a ghiseului cu americanul. Elvetianul ridica valiza si o 
aseza într-o anumita pozitie pe masa încrustata cu un mozaic 
ciudat. 

- La dracu'! N-aveti voie sa-mi deschideti valiza! striga 
Sheen. E o încalcare a regulilor diplomatice. 

- Cine a spus ca o deschidem, domnule? întreba vamesul. 
As putea sa vad înca o data pasaportul? 

- L-a vazut cretinul de la controlul pasapoartelor. 

- lar acum doresc sa-l vad si eu. Vamesul deschise 
pasapor-tul, facu doi-trei pasi pe lînga masa, rasfoind paginile. 
îl înapoie posesorului, dar cînd Sheen vru sa-si ia valiza, 
vamesul puse mina peste ea. 

- Mai lasati-o aici o clipa. Trebuie sa verific numarul 
pasaportului. Nu dureaza decit cîteva secunde. 

- Idioata asta de birocratie elvetiana! spumega Sheen. 

- Si noua ne ia mult timp. 

Vamesul zîmbi si se facu nevazut pe usa din spatele lui. 
Tehnicianul care fotografiase valiza printr-un orificiu din perete îi 
arata fotografia în curs de developare. Vamesul arunca o privire 
la fotografie, apoi facu semn din cap politistului în civil care 
astepta în picioare. Politistul îi raspunse în acelasi fel. 

Cînd Sheen, furios la culme, fu lasat sa plece - furios la culme 
fiindca fusese nevoit sa-si tina pe valiza mîna stînga, de care era 
prins cu lant bagajul - politia era pe urmele lui. Sheen se trinti 
pe bancheta unui taxi, leoarca de transpiratie. 

Ma tem ca va dura ceva timp. Se dovedi ca Beck avusese 
dreptate. Ceruse sa fie adus la sectia de politie un prinz 
excelent pentru Newman si Tweed. 

Fiecare dicta cîte o declaratie lunga, ambele urmînd a fi batute 
la masina. Pîna cînd le semnara se facu ora mesei. Era devreme 
dupa-amiaza. Tweed hotari ca, în definitiv, puteau mînca, iar 
Beck li se alatura, discutînd despre cazuri din experienta lor de 
pîna atunci. 

Tîrziu spre seara Tweed se înapoie la Schweizerhof, frînt de 
oboseala, si urca în camera Paulei, ca sa asculte relatarea 
con-—versatiei cu Eve Amberg. 


Cînd Paula termina de istorisit, Tweed îi multumi si porni spre 
Barul Hummer. Afara se facuse întuneric. Merse pe strada 
laturalnica din care se intra direct în bar. în spatele lui, Butler si 
Nield se plimbau de o parte si de alta a strazii, ca si cum ar fi 
iesit la aer curat. 

Tweed apasa soneria care deschidea usa. Trase aer în piept si 
intra ca s-o întîlneasca pe Jennie Blade. Se "întreba ce avea sa-i 
spuna fata pe care o vazuse prima oara în apropierea Conacului 
Tresillian, în acea dupa-amiaza macabra. 

26 

înainte de a parasi apartamentul, Norton îsi verifica noua 
înfatisare în oglinda de la baie. Dupa ce aplicase al doilea strat 
de vopsea, parul lui începea sa arate încaruntit. Ochelarii ca 
doua semilune, pe care-i purta pe virful nasului, îi dadeau aerul 
unui profesor. Ducea cu el un dosar voluminos plin cu statistici 
de afaceri, care nu-l interesau cîtusi de putin. îsi controla ceasul 
si iesi din camera, calculînd astfel, încît sa ajunga la Baur-en- 
Ville înainte de sosirea lui Louis Sheen. Taxiul pe care-l opri îl 
duse în Parade-platz. Dupa cîteva minute de mers pe jos ajunse 
la Hotelul Baur-en-Ville. Intra în hotel si aranja ceva cu un curier, 
apoi se aseza într-un fotoliu de unde putea vedea ce se petrece 
la receptie. Curierul se opri ceva mai încolo, cu ochii la Norton. 
Fix la ora 5:30 Louis Sheen îsi facu aparitia, ducînd o ser- vieta- 
diplomat de culoare cafenie, prinsa cu o catusa de încheie=tura 
stînga. Impasibil, Norton privi pe deasupra dosarului. Holul de la 
receptie era ticsit de elvetieni îmbracati sobru care se salu=tau 
între ei. Norton stia ca erau bancheri. Mai devreme tele—fonase 
la hotel, chipurile pentru a rezerva o camera. 

- Regret, domnule îi spusese receptionera. Nu avem nici o 
camera libera. Gazduim o conventie a bancherilor de pe întreg 
teritoriul elvetian... 

Sheen se duse la receptie si-si puse valiza pe tejghea, ca sa-si 
mai odihneasca mîna. Cînd receptionera se întoarse spre el, 
americanul i se adresa cu voce tare si autoritara: 

- Sînt Louis Sheen din Philadelphia. Am rezervat o camera 
pentru cîteva nopti. 

- Imediat, domnule. Receptionera verifica în registre. Ati 
spus Sheen, domnule? Regret, dar nu exista nici o rezervare pe 
acest nume. 


Norton puse dosarul pe genunchi. Era semnalul asteptat de 
curierul pe care Norton îl platise împarateste. 

Norton remarca un barbat în costum de fabricatie elvetiana care 
intrase în hotel la jumatate de minut dupa sosirea lui Sheen. II 
vazu cum se uita la ceas, apoi cum ia o revista, continuînd sa 
ramîna în picioare. Dupa toate aparentele, astepta pe cineva, 
totusi nu privea în jur prin holul de la receptie. Norton îsi tuguie 
buzele. Sheen fusese urmarit înca de la aeroport. 

- Uite ce e, continua Sheen pe un ton ridicat. Sînt Louis 
Sheen din Philadelphia. Am rezervat la telefon... 

Se întrerupse, simtind o atingere pe brat. Cobori privirea si dadu 
cu ochii de un curier în uniforma. 

- Domnul Sheen? întreba baiatul. 

- Posibil. De ce? 

- Am un mesaj pentru domnul Sheen. Dumneavoastra 
sinteti? 

- Da. Da-mi mesajul... 

Se îndeparta de receptie si deschise plicul. înauntru se gasea o 
foaie de hirtie fara antet. Mesajul era concis. 

la imediat un taxi si du-te la adresa de mai jos. lesi din hotel 
chiar in aceasta clipa si cheama taxiul. Lincoln Memorial. 

Sub adresa se vedea semnatura, un „N" cu înflorituri. Sheen 
fusese avertizat ca asa îsi semna Norton instructiunile. Rezista 
tentatiei de a privi la oamenii adunati în holul de la receptie. 
Norton astepta pîna cînd Sheen iesi din hotel pe usa care dadea 
într-o strada laterala. Barbatul în costum elvetian porni agale în 
urma lui Sheen. Norton decise ca trebuia facut ceva cu el. lesi 
pe aceeasi usa, exact la timp pentru a-l vedea pe elvetian 
urcînd la volanul unui BMW. Limuzina lui Norton, comandata din 
timp, era parcata lînga bordura. Norton se instala pe bancheta 
din spate în timp ce Sheen urca în taxi. 

- Urmareste taxiul acela, îi ordona Norton soferului, care 
facea parte dintre oamenii lui Mencken. Nu cumva sa-l pierzi din 
ochi. Ai grija sa nu observe ca e urmarit. Mai vine cineva pe 
urmele lui. BMW-ul alb. îl intereseaza aceeasi persoana. Tu tine- 
te dupa BMW. Si înca ceva. Ma asculti si atît. Nu încerca sa-mi 
vezi chipul prin oglinda retrovizoare. Daca ma vezi, esti un om 
mort. Si acum, misca-te, pentru numele lui Dumnezeu... 


Parul auriu al lui Jennie stralucea în lumina difuza a Barului 
Hummer. Sedea pe un scaun înalt si Tweed se vazu nevoit sa 
admita ca arata uluitor. 

Purta un taior rosu închis, cu jacheta descheiata, lasînd sa se 
vada o bluza alba si decoltata. La git purta un sirag de perle 
care disparea în scobitura dintre sîni. Pe scaunul de alaturi se 
vedea împaturit un palton violet pal. 

Jennie se rasuci pe scaun ca sa-l întîmpine. Fusta scurta îi 
dezvelea picioarele lungi. îl saruta pe obraz, lasînd în aer o unda 
discreta de parfum. 

- Sper ca nu te-am facut sa astepti, spuse Tweed, dupa ce 
amindoi se cocotara pe scaunele de bar. 

- Nici o secunda. îmi plac barbatii punctuali. Eu am sosit 
mai devreme. Arati odihnit si în forma. 

Ochii ei albastri straluceau, privindu-l cu luare-aminte. 

- Nu ma simt chiar atît de odihnit, marturisi Tweed. Toata 
ziua am alergat de colo-colo. 

- Atunci a sosit momentul sa te relaxezi. îl strînse de brat. 
îmi pare rau ca n-am putut sa ne vedem aseara. Dar în ce ma 
priveste, am avut motiv sa astept cu nerabdare aceasta seara. 
Flirta fara fereala. Tweed decise ca, la momentul oportun, sa-i 
adreseze în mod direct prima întrebare. Propuse sampanie. El 
bea rareori, însa voia s-o aduca într-o stare de spirit deschisa 
spre colaborare. Poate ca astfel i-ar fi dezvaluit mai multe. 

- Grozav! exclama ea. Bautura mea preferata. Bei si tu? 
Tweed ceru doua pahare de sampanie de la barmanul care 
astepta comanda. Aruncînd o privire spre celalalt capat al 
baru-—lui, îl vazu pe Philip Cardon care sorbea din pahar, citind 
un roman ieftin. 

Jennie îi urmari privirea si Cardon ridica ochii de pe carte. Ea îi 
facu semn cu mîna, apoi îsi scutura coama blonda, de parca ar fi 
vrut sa spuna: „N-ai ce face. Esti priponit la post." 

- Noroc! spuse Tweed si ciocnira paharele. 

Jennie bau jumatate din continutul paharului, iar Tweed îl goli pe 
al lui din doua înghitituri. înainte de a pleca de la Paula, bause 
multa apa, sperînd ca astfel îsi va pastra capul limpede. Jennie 
îsi termina bautura. 

- Mai vrei un pahar? o îndemna Tweed. Mai bem ceva 
împreuna? 

- Cît vrei tu. 


Zimbi încîntata, auzindu-l cum folosea propriile ei cuvinte. 
Aproape golisera cel de-al doilea pahar cînd, fara veste, Tweed îi 
puse o întrebare. 

- Cînd ai aflat pentru prima oara ca Julius Amberg urma sa 
locuiasca la Conacul Tresillian? 

- N-am aflat nimic. îl privi pe Tweed cu ochii mari de mirare. 
N-am aflat decît cînd am plecat la casa din Five Lanes, cu vreo 
ora înainte de sosirea bancherului. 

- Atunci, ce te-a facut sa crezi ca urma sa pleci de la conac? 
- Seniorul spunea ca vor sosi niste prieteni, carora le 
închiria din cînd în cînd conacul. 

- Ai stat vreodata de vorba cu o servitoare, o fata pe nume 
Celia Yeo? A fost gasita moarta la poalele stîncii High Tor, nu 
departe de Five Lanes. Cineva a împins-o în prapastie. 

- Ce groaznic! Se juca cu piciorul cupei goale. Tweed, esti 
un fel de detectiv. Stii ceva? încep sa cred ca ma anchetezi. 

- Eu investighez o serie de omoruri... 

- Te referi la victimele de la Conacul Tresillian? 

- în ultimele douazeci si patru de ore au mai fost asasinate 
înca trei persoane, aici la Ziirich: un barbat si doua femei, spuse 
posomorit Tweed. 

- Ma înspaimiînti, Tweed. Ce legatura am eu cu toate 
acestea? 

- Unde-i Gaunt? întreba el. 

- în drum spre Basel... 

- Cu avionul? 

- Nu, a plecat cu BMW-ul pe care l-a închiriat... 

- De ce a plecat la Basel? vru sa stie Tweed. 

- Pentru niste afaceri. De unde dracu' sa stiu? Nu cunosc 
nimic despre afacerile lui. 

- Nu te înfierbînta, o sfatui el linistit. 

- Cum dracu' sa nu ma înfierbînt? izbucni furioasa Jennie. 
Ma interoghezi ca pe un suspect. 

- Pe mine ma intereseaza Gaunt, nu tu, raspunse el blajin. 
De cît timp îl cunosti? Nu sari la mine. încerc sa aflu de ce au 
fost ucisi cu cruzime acei nefericiti. 

- îl cunosc pe Seniorul Gaunt de nici trei saptamini. lar 
acum cred ca ar trebui sa plec. 

- Mai ramii putin. Ajuta-ma sa descopar cine se afla în 
spatele acestor crime odioase... 


Dupa ce-i aratase soferului adresa scrisa pe foaia de hirtie, Louis 
Sheen constata cu uimire ca se întorceau pe drumul spre 
aeroport. BMW-ul condus de elvetian îi urmarea constiincios, 
tinîndu-se la distanta de o masina în spatele lor. în urma lui, 
Nor-ton adoptase aceeasi tactica. 

Dupa zece minute taxiul parasi soseaua principala si trase în 
fata unui bloc modem. Sheen plati, cobori, mînuind cu grija 
valiza prinsa de încheietura. Norton îl urmari cum intra în bloc, 
apoi îi dadu soferului sau noi instructiuni. 

- La cîteva sute de metri de aici exista o cabina telefonica. 
Trebuie sa sun pe cineva. Lasa-ma lînga cabina si asteapta-ma. 
Ochii numai înainte... 

Norton vazuse BMW-ul parcînd într-un loc ferit, în spatele unui 
camion stationat. îsi dadu seama ca, din locul în care se afla, 
elvetianul putea tine sub observatie intrarea în bloc. Cînd 
masina opri, Norton cobori grabit, alerga la cabina telefonica, 
introduse monedele si forma numarul Hotelului Baur-en-viile, 
cerînd cu Marvin Mencken. 

- Da, cine-i la telefon? întreba Mencken cu glasul lui 
taraganat. 

- Eu sînt. Am aranjat sa verifici pe cineva din concurenta. 
Se referea la Tweed, dar avu grija sa nu foloseasca nume 
proprii. 

- Acum stim cu precizie unde se afla, se rasti Mencken. 

-Si? 

- Si totul este aranjat, raspunse agasat Mencken. 

- Urmeaza sa-l luati si sa-l escortati la întrunire? 

Cuvintul escortati însemna de (asi lichidare. 

- Toti sîntem pregatiti sa actionam, din clipa în care va pune 
piciorul pe strada laturalnica. Nu-ti mai face probleme cu 
con—curenta. Va coopera. Chestiunea este rezolvata. 

- Ai grija sa fie. Am încheiat... 

Norton trînti receptorul în furca si se înapoie la masina. Lucrurile 
începeau sa se lege. Amberg zburase cu avionul la Basel, deci 
filmul si banda fusesera probabil transferate la sucur-sala 
Bancii de Credit din aceasta localitate. 

In aceeasi seara avea de gînd sa ia cursa aeriana SR 980, cu 
plecare de la Ziirich la 7:15 p.m. si sosire la Basel la 7:45 p.m. 
Sheen urma sa gaseasca mesajul în camera, împreuna cu biletul 
de avion pentru aceeasi cursa. La sosire, trebuia sa ia taxiul de 


la Aeroportul Basel pîna la Hotelul Drei Konige. Norton avea sa- 
si ia camera la acelasi hotel, însa sub alt nume. 

Ceva mai devreme îi daduse lui Mencken instructiuni la tele—fon 
sa preia conducerea echipei care va zbura la Basel. Oamenii 
aveau sa locuiasca la Hilton. In timp ce-l astepta pe Sheen, în 
fata blocului trase alt taxi. Norton arunca o privire spre BMW-ul 
parcat lînga camion. Nu se îndoia ca elvetianul dinauntru îl va 
urmari pe Sheen pîna la Basel. Acolo Norton însusi avea sa se 
ocupe de intrus. 

Da, lucrurile începeau sa se lege. Peste o ora, Tweed - care era 
o potentiala amenintare - avea sa fie mort. Norton simti cum îi 
fierbe sîngele în vine la gîndul ca, în sfirsit, intra în actiune. 

- Ai cunoscut-o pe Eve Amberg? întreba Tweed, încercînd sa 
stabileasca o legatura semnificativa între Cornwall si Ziirich. 

- Sînt convinsa ca am vazut-o la Padstow, îsi aminti Jennie, 
sorbind din cea de a treia cupa de sampanie. 

- Nu stiam ca o cunosti. Daca-i asa, cum ai recunoscut-o? 
întreba Tweed. 

- Zilele trecute, cînd Gaunt a plecat de la vila ei - nu cînd ati 
venit voi la BMW-ul meu - am vazut-o luîndu-si ramas-bun la 
poarta din fata. 

- Esti sigura ca asta se întîmpla dupa ce ai vazut-o la 
Padstow? 

- Absolut. Am o memorie fotografica pentru fizionomii. 

- Deci cînd ai vazut-o pe Eve Amberg la Padstow? Pre-supun 
ca nu-ti poti aminti data cu exactitate. 

- în ziua în care sotul ei a sosit la Conacul Tresillian, chiar 
înainte de masacru. Era dimineata, eram cu Gaunt si beam ceva 
la Old Custom House. Ela iesit sa arunce o privire la barca lui 
nenorocita, iar eu l-am urmat, dupa ce mi-am terminat bautura. 
Am vazut-o pe Eve îndepartîndu-se grabita de Cheiul de Sud. 

- Esti convinsa ca era Eve Amberg? insista Tweed. 

- Sînt a dracului de sigura ca era femeia aceea. A dracului 
de sigura. 

Tweed se întreba de ce-i facea impresia ca Jennie nu spunea 
adevarul. Oare pentru ca de doua ori rostise cuvintele „femeia 
aceea"? Pe de alta parte, daca Jennie nu mintea, însemna ca si 
ea fusese la Padstow în acel moment. 


- Trebuie sa plec, spuse Jennie. La o petrecere. Cu o clipa 
mai înainte se uitase la ceas. Mi-a facut mare placere sa stam 
de vorba. Ne-am mai putea vedea din cînd în cînd... 

Tweed o ajuta sa-si puna paltonul liliachiu, si Jennie spuse ca va 
tine în mîna esarfa pe care o luase de sub haina. Pornira catre 
usa prin care Cardon deja se strecurase afara. Tweed deschise 
usa si-i facu loc lui Jennie sa treaca. In clipa în care Tweed o 
ajunse din urma si amindoi iesira în aerul înghetat al noptii, ea 
scapa esarfa din mîna. 

Un Mercedes crem, parcat în capatul strazii, pomi încet spre ei. 
Geamul din spate era coborit. Din interior aparu teava unei 
arme. Cardon, care se oprise lînga perete, se arunca peste 
Tweed. în cadere Tweed o lovi intentionat pe Jennie, care se 
aplecase sa-si ia de jos esarfa. O ploaie de gloante ricosa în 
perete, facînd sa zboare tencuiala într-o puzderie de aschii. 
Cardon, tinîndu-si Walter-ul cu amîndoua mîinile, trase trei 
focuri. Butler si Nield, postati de ambele parti ale strazii, 
deschisera si ei focul. Mercedes-ul se îndeparta în viteza, 
mergînd în zig zag, iar la intersectie se facu nevazut. 
Nevatamat, Tweed o ajuta pe Jennie sa se ridice în picioare. Fata 
tremura, dar nici ea nu patise nimic. Ridica privirea catre 
Tweed. 

- Ce s-a întîmplat, pentru numele lui Dumnezeu? 

- Cineva a încercat sa ma ucida. Esti întreaga? 

-Da. 

- Tot mai vrei sa mergi la petrecere? 

Jennie îsi scutura haina de praful de tencuiala. O descheie ca sa- 
si controleze taiorul, apoi o încheie la loc. 

- Da, raspunse ea. La petrecere o sa-mi revin mai repede. 
- Vii cu noi, interveni Cardon. 

O prinse cu fermitate de brat, cu o expresie întunecata. Ea 
încerca sa se elibereze, dar Cardon o strînse si mai tare. 

- Da-i drumul, Philip, spuse Tweed. Uite un taxi. Opreste-l 
pentru Jennie... 

- A facut semn acelei masini ca tu ieseai în strada, spumega 
Cardon, dupa ce taxiul demarase. Intentionat a lasat sa-i scape 
esarfa si masina s-a pus în miscare. 

- Posibil, încuviinta Tweed. Se uita la Butler si Nield care 
venisera linga ei. Poate ca Jennie e o mare mincinoasa. Posibil, 
sublinie el. Ne întoarcem la Schweizerhof. 


- Toata lumea sa fie prezenta la un scurt consiliu de razboi, 
anunta Tweed. 

li chemase pe Paula si Newman în camera lui. Cardon, Butler si 
Nield venisera cu el. în cîteva cuvinte Cardon îi pusese la curent 
pe Paula si Newman cu cele întimplate. 

- Sa nu insistam asupra incidentului, spuse repede Tweed. 
Si-au ratat tinta. Datorita lui Philip, Harry si Pete, sînt înca în 
viata. Miine la prima ora plecam la Basel. Acum sînt convins ca 
cheia întregii afaceri se gaseste pe filmul si pe banda lasate de 
Dyson la Banca de Credit. Acele obiecte se afla în prezent în 
sei—ful sucursalei din Basel. Amberg e la Basel. Vreau sa-l 
întîlnesc din nou. A sosit momentul sa vizionam filmul si sa 
ascultam banda. 

- N-ar fi mai bine sa-l anunti pe Beck despre tentativa de 
asasinat? sugera Paula. Se va supara daca-i ascundem faptele. 
Tweed telefona la sectia de politie. | se facu imediat legatura cu 
Beck, care lucra zi si noapte. Tweed îi explica totul pe scurt, fara 
a pomeni de Jennie Blade. 

- O masina de politie a descoperit deja Mercedes-ul crem, îl 
informa Beck. Abandonat în apropiere de Quai-Briicke, lînga lac. 
Ceea ce a atras atentia politistilor au fost gaurile de gloante din 
parbriz si din geamurile laterale. Pe bancheta din spate erau 
urme de sînge. Chiar trebuie sa va asumati astfel de riscuri? 

- Cîmpul de lupta pare a fi la Ziirich. Prin urmare, poate vei 
rasufla usurat la vestea ca miine plec la Basel. 

- Vei fi supravegheat în permanenta de politisti în civil. 
Noapte buna. Ramii în hotel pîna la plecare... 

Tweed puse receptorul în furca si se uita la Newman. 

- Bob, ma îndoiesc ca fata de la Banca de Credit, cu care 
esti în relatii atît de cordiale, se mai afla înca la birou. Totusi 
încearca. As vrea sa fiu absolut sigur ca Amberg se afla înca la 
Basel.. 

Newman forma numarul Bancii de Credit. Fata îi raspunse 
aproape imediat. Elvetienii lucrau pîna tîrziu. 

- Sînt tot eu, Bob Newman. larta-ma ca te deranjez mereu. 
- Nu face nimic. încerc sa învat meserie din mers. La urma 
urmei, sînt nou angajata. 

- Voiam sa verific înca o data daca domnul Amberg este tot 
la Basel. As vrea sa-l sun miine dimineata la prima ora. 


- Da, va asigur ca este acolo. Va ramine pentru cîteva zile. 
S-a interesat de el înca o persoana, afara de barbatul cu voce 
miîrîita care a sunat mai devreme. De data aceasta, înainte de a 
da vreo informatie, i-am cerut sa-si spuna numele si l-am 
verifi—cat în registrul cu clienti. Este clientul bancii. Mi-a facut 
impre-—sia ca voia sa-l vada de urgenta pe domnul Amberg. 

- Mi-ati putea dezvalui numele lui? încerca s-o convinga 
Newman. 

- Presupun ca n-ar trebui, dar întotdeauna sînteti atît de 
politicos, spre deosebire de multi clienti ai nostri. 

- Deci cum se numea persoana? 

- Joel Dyson. 

27 

Expresul Ziirich-Basel strabatea în viteza nordul Elvetiei. Tweed 
sedea în compartimentul de clasa întîi, cu valiza pe locul de 
alaturi, iar Paula se asezase în fata lui. Pe primul scaun, de 
cealalta parte a coridorului, se instalase Newman, cu Cardon la 
doua locuri mai departe. Cardon sedea într-un colt, cu fata spre 
Tweed, ca sa aiba o buna perspectiva în diagonala asupra lui. 

- Nu zburam cu avionul la Basel, îi anuntase Tweed în ca- 
mera lui de la hotel, înainte de plecare. Philip a fost la Haupt- 
bahnhof si a cumparat bilete dus-întors pîna la Basel pentru 
toata lumea. 

- De ce cu trenul? întrebase Paula. 

- în primul rînd, fiindca ajungem mai repede. Pina mergem 
cu masina la aeroport, pîna asteptam sa urcam în avion, apoi 
pîna parcurgem cu taxiul drumul de la Aeroportul Basel - ceea 
ce înseamna jumatate de ora - în total, pierdem mai mult timp. 
în plus, ne putem strecura mai usor, dat fiind ca gara se gaseste 
vizavi. 

- Dar i-ai spus lui Beck ca plecam cu avionul, îi aminti ea. 

- într-adevar, îi zimbise Tweed. Nu vreau sa fiu împresurat 
de agentii lui de paza. La nevoie îi am pe ai mei. Am sa-i 
tele—fonez de la hotel, la Basel... 

Paula privea cînd afara pe fereastra, cînd în compartimentul în 
care se aflau doar citiva calatori. Pîna în prezent nu se 
aven-—turasera prea mult în munti. Strabateau partea industriala 
a Elvetiei, în care numeroase fabrici se gaseau chiar lînga calea 
ferata. 


Cu coada ochiului vazu cum cineva se îndrepta catre 
com—partimentul lor. Arunca o privire spre usa automata. în usa 
se ivi un calugar înalt. Purta sutana de culoare închisa, prinsa la 
briu cu o sfoara. Avea gluga trasa pe frunte, iar pe nas purta o 
pereche de ochelari cu rame de baga. Paula îsi strecura mîna în 
poseta si apuca revolverul Browning. 

Trenul tocmai facea o cotitura si calugarul, care tinea în mîna o 
valiza, continua sa se apropie încet de ei. Newman obser-vase 
reactia Paulei. Aruncînd o privire în oglinda, vazu calugarul care 
se apropia si-si vîri mîna în interiorul vestonului, apucînd minerul 
pistolului Smith & Wesson. 

Tweed, care parea preocupat sa scrie nume pe un blocnotes, 
legîndu-le în fel si chip, sesiza încordarea din jur. Ridica privirea 
exact în clipa în care calugarul ajunse în dreptul lui. în acelasi 
moment expresul se înclina din nou, luînd în viteza o curba. 
Valiza calugarului se lovi de a lui Tweed, rasturnînd-o pe scaunul 
pe care fusese asezata. Tweed ramase cu ochii tinta la fata 
ascunsa sub gluga. Era Cord Dillon. 

Controlorul în uniforma, care le verificase biletele cu cîteva 
minute mai devreme, iesi dintr-un compartiment gol de clasa 
întîi. în aceasta perioada a anului nu erau multi calatori. Era 
început de martie. 

Din toaleta a carei usa se întredeschisese citiva centimetri un 
barbat solid pasi pe coridorul pustiu. Pentru moment nu se 
vedeau alti pasageri. 

- Biletul dumneavoastra, domnule, îi ceru controlorul. 

- Imediat, dom'le. Trebuie sa fie pe aici pe undeva... 
Americanul privi în dreapta si în stînga. Nici urma de alti 
pasageri. Trenul se legana din nou. Obisnuit cu acest fel de 
miscare, controlorul ramase pe loc, cu picioarele departate. 
Americanul, care era la fel de înalt ca si controlorul, paru ca-si 
pierde echilibrul si se propti de controlor. Scoase cutitul cu lama 
lata pe care-l tinuse ascuns si-l înfipse scurt prin vestonul 
descheiat, între coastele controlorului. Acesta gemu si cazu în 
genunchi. Americanul îl prinse în brate si-l tîrî în toaleta, apoi 
închise usa cu cotul. Aseza corpul pe closet si încuie usa. 
Verifica pulsul victimei, constatînd ca nu mai batea. 

Se apuca repede de complicata operatiune de dezbracare a 
controlorului: îi scoase vestonul, pantalonii si sapca tuguiata. îsi 


scoase propriul costum, îl împaturi din doua miscari si-l îndesa în 
punga de plastic, urmarit de privirea fixa a mortului. 

Ascunse punga în spatele closetului si scoase un briceag, 
întredeschise usa citiva centimetri, dar nu vazu pe nimeni. Din 
exterior, manevra briceagul în asa fel, încît sa miste mica 
inscriptie care anunta ca toaleta era ocupata. 

îsi potrivi chipiul si se uita la ceas. Mai erau doar citeva minute 
pîna cînd trenul urma sa opreasca în gara Baden. Acolo îl 
astepta o masina cu sofer, trimisa de Mencken ca sa-l duca 
înapoi la Zurich. îsi verifica Luger-ul din teaca de la umar, ca sa 
se asigure ca-l putea scoate afara numaidecit, si pipai minerul 
unui al doilea sis, prins la curea. Vestonul încheiat pîna la git îl 
cam stringea peste abdomen, dar cine acorda atentie unui 
con=trolor? Tinînd în mîna stînga perforatorul, pomi înapoi spre 
compartimentul de clasa întîi în care sedea Tweed. Uciderea lui 
Tweed si a garzilor lui de corp urma sa fie o chestiune de citeva 
secunde... 

în momentul în care „calugarul" rasturna valiza lui Tweed, se 
petrecura simultan trei lucruri. Newman îsi înfipse revolverul în 
spinarea lui Cord Dillon. Paula scoase Browning-ul din geanta. 
Tweed ridica o mîna, dîndu-le a întelege ca totul era în regula. 

- îmi cer iertare, îi sopti Dillon lui Tweed, rasuflînd usurat 
cînd nu mai simti teava pistolului în spate. Trenul s-a aplecat... 
In timp ce vorbea, lasa sa-i cada o carte de vizita în poala lui 
Tweed. Mesajul era simplu si concis. 

Baiton Ives se afla in tren. Unde te poate intilni? Dar nu in tren. 
- Nu-i nevoie sa-ti ceri scuze, spuse încet Tweed. Amîndoi 
puteti lua legatura cu mine la Hotelul Drei Könige - Cei Trei Regi 
- din Basel. Cu cît stam de vorba mai curînd, cu atît mai bine. 

- Multumesc, domnule, spuse Dillon. 

Pomi mai departe prin compartiment, ducîndu-si valiza, si 
disparu din raza vizuala a lui Tweed, trecînd în compartimentul 
urmator. Paula se apleca în fata. 

- Ce-a fost asta? Era cit pe ce sa-l împusc. 

- Acela a fost Cord Dillon. Si-a încercat norocul, dar e 
limpede ca este în continuare urmarit. O costumatie perfecta 
pentru a-si ascunde identitatea în tren. împaturi cartea de vizita 
si o viri în portofel, fara sa i-o arate Paulei. Avea un mesaj 
urgent pentru mine. La Basel e posibil sa facem un mare pas 
înainte. 


- De unde Dumnezeu stia ca te afli în tren? 

- Fiindca e înzestrat cu un ascutit simt de observatie - care 
face din el unul dintre cei mai buni agenti din lume - cîstigat în 
decursul anilor de experienta. Nu pot decit sa fac presupuneri... 
îmi închipui ca ne-a vazut mutîndu-ne de la Gotthard la 
Schweizerhof. Poate ca a stat treaz toata noaptea, supraveghind 
iesirea hotelului din gara de vizavi de Bahnhofplatz. în gara e tot 
timpul aglomeratie. 

- Tweed, insista Paula, vorbind suficient de tare ca s-o auda 
Newman. în trenul acesta ne-am putea gasi în pericol. Dat fiind 
ca Dillon a încercat sa ajunga pîna la noi. Daca el ne-a vazut 
asteptind trenul în gara Ziirich, se prea poate sa ne fi vazut si 
cei din tabara adversa. 

- Ma îndoiesc. Nu ti-am spus, dar am telefonat la Swissair si 
am rezervat locuri la cursa de Basel. Pe numele noastre reale. 
Probabil ca la ora aceasta adversarul supravegheaza 
aeroportul... 

Se întrerupse. Paula nu-l asculta. Se uita prin oglinda la un 
controlor în uniforma care se pregatea sa intre în 
compartimen-tul lor. Fata începu sa-si aranjeze parul, ca sa 
ofere un motiv plauzibil pentru faptul ca se privea în oglinda. 

- Biletele, va rog... 

Paula se muta repede pe scaunul de alaturi, ca sa se faca auzita 
si de Newman. Se apleca în fata. 

- Biletele noastre au fost controlate mai devreme. Acesta 
este alt controlor... 

Paula calatorise mult cu trenurile elvetiene. Stia ca toti 
con-trolorii au o memorie ramarcabila. Imediat observau 
pasagerii urcati pe traseu si le cereau sa prezinte biletele. însa 
niciodata nu cereau biletele de doua ori aceluiasi calator. 
Singurele persoane din compartiment erau Tweed si cei cinci 
însotitori ai lui. Fapt pe care controlorul îl remarcase din clipa în 
care pusese piciorul înauntru. Si totusi, spusese... 

- Biletele, va rog... 

Controlorul perfora biletul lui Cardon pentru a doua oara. Se 
apropie încet de Tweed si Paula. îsi strecura mîna dreapta în 
interiorul vestonului prea strimt, fapt care-i încetini miscarea ful- 
geratoare. Tocmai voia sa scoata Luger-ul de la piept, cînd 
New—man sari în picioare. însfaca teava armei si o îndrepta spre 


tavan. Americanul era puternic ca un taur si se lupta sa aplece 
teava armei în jos, spre Tweed. 

Butler, care sedea în celalalt capat al compartimentului, se grabi 
sa ajunga lînga ei. Cu pumnul drept îi trase atacatorului o 
lovitura cumplita în rinichi. Acesta îndoi genunchii si-l lovi pe 
Butler cu capul în piept. Butler gemu si ramase pe loc, gifiind. 
Paula era deja în picioare, tinînd Browning-ul de teava si pîndind 
momentul potrivit ca sa-l loveasca în cap pe atacator. Cardon 
veni pe la spatele lui si încerca sa-l loveasca peste picioare si 
sa-l trinteasca la pamînt. Era un valmasag de oameni care se 
luptau între ei. Newman îsi înfipse unghiile tari în mîna cu care 
americanul tinea arma. Acesta îsi desfacu degetele si Paula 
prinse pistolul din zbor. 

- Scoateti-l pe ticalos afara din compartiment, gifii Newman. 
Nield se gasea în celalalt capat al compartimentului, unde se 
instalase mai devreme împreuna cu Butler. Statea de paza, ca 
sa se asigure ca nu venea nimeni. înca o persoana ar fi fost prea 
mult. 

în lupta violenta care se dadea pe intervalul dintre scaune, 
sapca controlorului zbura cît colo. Paula se apleca si o ridica de 
jos. Intre timp Newman ajunse în spatele americanului si-l apuca 
cu bratul pe dupa git. Butler se apleca si-l prinse de amîndoua 
gleznele, apoi i le încrucisa si-i ridica picioarele de la podea. 
Atacatorul se zbatea între Butler si Newman, care încercau sa-l 
scoata afara din compartiment. 

Pe coridor, în timp ce-l duceau pe american spre platforma 
dintre vagoane, lupta deveni si mai violenta. Asasinul întoarse 
capul si-si înfipse dintii în mîna lui Newman. Newman îi dadu 
drumul si facu un salt înapoi, scotîndu-si pistolul Smith & Wes- 
son. Nu intentiona sa traga: detunatura ar fi acoperit huruitul 
rotilor de tren. Butler continua sa-l tina pe american de glezne, 
dar Newman se izbi de Cardon, care se lovi cu spatele de usa 
toaletei. Usa, care nu fusese bine închisa, ceda si Cardon se 
prabusi în acel spatiu îngust. 

- E ocupat... vru sa-l previna Newman. 

- Ai mare dreptate, încuviinta Cardon. Uita-te înauntru, fara 
sa misti usa... 

Newman arunca o privire în spatele usii. Pe closet era asezat un 
barbat înalt, în camasa si chiloti. Din camasa iesea minerul unui 


sis cu lama înfipta în piept. Din pozitia cutitului, Newman îsi 
dadu seama ca inima fusese atinsa. Era controlorul... 

Pe coridor atacatorul se eliberase din miinile lui Butler. Sari în 
picioare cu o repeziciune de care Newman nu-l crezuse în stare, 
cu sisul îndreptat spre abdomenul lui Butler. In clipa în care îsi 
repezi bratul înainte, Newman actiona. Izbi cu toata puterea 
capul atentatorului cu teava pistolului. Lovitura veni cu o 
fractiune de secunda înainte ca virful sisului sa se înfiga în burta 
lui Butler. O fractiune de secunda asasinul ramase în picioare si 
Newman ridica pistolul, pregatindu-se sa repete lovitura. Apoi 
americanul se prabusi pe spate în cabina de toaleta. 

Newman îl prinse de mijloc. Cardon iesise din cabina, venind în 
ajutorul lor. în timp ce cara trupul inert al asasinului în cabina, 
Newman îl vazu pe Butler aplecîndu-se sa ridice de jos sisul 
cazut din mîna americanului. 

- Nu-l atinge! striga el. 

- Vrei sa-l iei tu? 

Paula se apropie, tinînd în mîna chipiul controlorului. Prin 
crapatura dintre balamale si perete vazuse cadavrul proptit pe 
closet. 

- Da. Da-mi-l mie, raspunse scurt Newman. înghesuise cor- 
pul asasinului într-un colt al cabinei, sub chiuveta, cu fata spre 
victima. Verifica o clipa artera carotida si constata ca individul 
era mort, ca si victima lui. îndesa chipiul pe capul cadavrului si 
împinse cutitul cu piciorul în cabina. E vorba de amprente, se 
adresa el Paulei si celorlalti doi barbati. Cutitul trebuie sa poarte 
amprentele atacatorului. Acum închideti usa asta blestemata... 
îsi înfasura degetele în batista si închise usa. Apoi scoase din 
buzunar un stilou subtire de aur. Cu o mîna sigura, elibera 
placuta cu inscriptia „Ocupat". Facuse o treaba mai buna decit 
asasinul cu cîtva timp în urma. Paula cauta în poseta si-i întinse 
un teanc de servetele de hirtie. 

- Pistolul tau, explica ea. Are sînge pe teava. 

Newman ramasese din reflex cu arma în mîna cit timp carase 
corpul în cabina de toaleta. îi multumi si-si sterse repede teava 
pistolului. Paula îi dadu alte servetele desfacute. 

- Pune-le aici pe cele murdare. Am sa le arunc pe toate într- 
o cutie de gunoi la Basel... 

Nield statea la intrarea în compartiment, cu mîna dreapta în 
interiorul bluzonului. Paula îi spuse lui Butler sa astepte o clipa 


si încheie doi nasturi de la camasa lui Newman care se des- 
cheiasera în timpul luptei. îi îndrepta cravata, îi spuse sa-si 
pieptene parul, apoi se ocupa de Butler. 

- Cu mine cum ramine, Paula? întreba Cardon, luîndu-si un 
aer de prefacuta îndurerare, ca sa mai destinda atmosfera. 

- Tu poti Sa-ti porti si singur de grija, Smiorcaila, replica ea, 
sperind ca reusea sa-si stapîneasca tremurul vocii. 

Tweed sedea pe locul lui, cu spatele foarte drept. Cînd ceilalti 
intrara, îi întîmpina cu o privire cercetatore. Newman se aseza 
pe locul lui, iar Paula îsi relua locul în fata lui Tweed. 

- Ce s-a întîmplat cu adevaratul controlor? întreba el cu o 
figura grava. 

- E mort, raspunse simplu Newman. Asasinul l-a ucis ca sa-i 
ia uniforma. 

- înteleg. Ce parere aveti, era însurat? 

- Nu stiu. N-avea verigheta, minti Newman. 

Tweed era foarte tacut. Atît Paula, cît si Newman îsi dadura 
seama ca era tulburat la gîndul ca el fusese tinta pentru care 
murise un nevinovat. în plus, Newman vazuse ca omul era 
casatorit. Observase verigheta de pe inelarul mîinii care atîrna 
inerta lînga chiuveta. 

- E cam sinistru, îsi dadu parerea Paula. Felul în care ne 
urmaresc ca niste lupi, stiind în orice clipa unde ne aflam. 
Oricine ar fi ei. 

- Creierul din spatele acestei operatiuni, zise Tweed încet, va 
plati scump pentru pierderile de vieti omenesti. Eu însumi ma 
voi îngriji de acest lucru... 


Basel - locul în care Elvetia se întilneste cu Franta si Ger-mania. 
La coborirea din expres Tweed gasi o cabina telefonica si-l suna 
pe Beck la Zurich. Spre surprinderea lui, i se spuse ca Beck era 
deja la Basel. Asadar, suna la sectia de politie din acest oras. 
-Beck la telefon... 

- Ma tem ca iarasi vei avea de lucru, Arthur. în expresul de 
la Zurich... 

îi relata pe scurt lui Beck cele întîmplate, îl anunta ca cele doua 
cadavre se gaseau în cabina de toaleta din cel de al patrulea 
vagon de la coada trenului si ca expresul urma sa ramîna în 
gara douazeci de minute, dupa care îsi va relua drumul spre 
nord, catre Germania. 


- Asteapta, îl întrerupse Beck. 

Trei minute mai tîrziu reveni la telefon. Tonul lui era calm si 
concis. 

- Masinile de politie si o ambulanta sînt deja în drum spre 
gara. Am sunat la seful garii. Expresul nu va pleca din statie 
înainte ca politia sa-si faca datoria. La cel hotel locuiesti? 

- Drei Könige. Acum îti vorbesc din gara... 

- Du-te direct la hotel. Nu pleca de acolo sub nici un motiv 
pîna nu vin eu, ceea ce ar putea dura cîtva timp. Asasinii v-au 
luat urma si de aceasta data. Trebuie luate masuri severe. Ramii 
la hotel... 

Tweed ajunse la Drei Könige împreuna cu Paula si Newman. 
Conform planului, Butler, Nield si Cardon aveau sa soseasca mai 
tîrziu, pe rind, ca si cum nu s-ar fi cunoscut între ei. Portarul îl 
saluta pe Tweed cu caldura. 

- Ce placere sa va avem oaspete, domnule Tweed, spuse el 
într-o engleza perfecta. Avem pentru dumneavoastra trei 
camere fmmoase, cu vedere catre Rin... 

în timp ce Tweed se trecea în evidenta hotelului, un barbat 
îmbracat în costum elvetian de afaceri, cu ochelari în forma de 
semiluna, sedea în holul de la receptie, citind un ziar local. îl 
vazu pe Tweed intrînd si nu-i veni sa-si creada ochilor. Elvetianul 
avea parul carunt si zbiîrlit si-si tinea ziarul ridicat, ca sa-si 
ascunda fata. Norton încerca sa-si revina din surpriza de a-l 
vedea pe Tweed în viata. 

Paula se duse în camera lui Tweed. într-un sfert de ora facuse 
dus si-si îmbracase taiorul albastru. Tweed întredeschise usa 
cîtiva centimetri, apoi o deschise pîna la perete si, cu un gest 
larg, o pofti înauntru. încuie imediat usa la loc. Paula îsi roti 
privirea prin camera cu doua paturi. 

- Ce camera superba! La fel e si a mea. Si ce vedere splen- 
dida are catre Rin. Alerga la fereastra. Era o zi foarte rece, dar 
cu soare stralucitor. Hotelul se înalta chiar pe malul Rinului, care 
avea o latime de circa o suta de metri chiar si atît de departe în 
amonte, cum era situat orasul Basel. Pe malul celalalt se vedeau 
cîteva case vechi, cu acoperisuri ascutite si înclinate. Priveste! 
exclama ea. Un convoi de slepuri. 

Tweed se apropie de fereastra si amîndoi privira remorcherul 
scurt si lat care tragea în aval mai multe slepuri uriase. 


Transportau containere si la fiecare pupa flutura drapelul 
german. 

- Si de la mine se vede la fel de frumos, spuse ea încîntata. 
Oh, presupun ca n-ar trebui sa fiu atît de entuziasmata dupa 
ororile petrecute în expres. Bietul controlor... 

- A murit înainte sa-si dea seama ce se întîmpla. Tweed îi 
înconjura umerii cu bratul. Oricum, nu l-am fi putut salva. Acum 
vom porni pe urmele celor raspunzatori de aceasta atrocitate. 
Dar, mai întîi, nu vrei sa iei prinzul? 

- Mi-e o foame de lup. 

Ca sa ajunga la lift, aveau de parcurs o pasarela care ocolea o 
curte interioara. Din locul în care se aflau se vedea în jos, la 
etajul inferior. Paula observa ca balustrada nu era prea înalta. 
Chiar cînd urcau în lift, Newman iesi din camera si pasi în lift 
alaturi de ei. Coborînd la parter, prima persoana pe care o 
vazura fu Eve Amberg. 

- Ce mica-i lumea, ca sa folosesc o expresie extrem de 
cunoscuta, îi saluta Eve. Doamne, ce frig e afara. 

- Mie îmi place grozav, raspunse vesel Newman. Pe o 
asemenea vreme muncesc si gîndesc mai bine. 

- Nesuferitule. Eve o saluta din cap pe Paula si-si îndrepta 
atentia spre Tweed. Tocmai mergeam la masa. 

îi zimbi cu caldura. 

- Singura? o întreba Tweed. 

- Din întîmplare, da. 

- Atunci, ce-ar fi sa-mi tii companie? 

- Foarte dragut din partea ta. Arunca o privire spre Paula si 
Newman. Dar esti cu prietenii. 

- Oh, nu face nimic, se grabi sa raspunda Paula. Bob si cu 
mine avem ceva de discutat. E mai bine daca ramînem singuri. 
Eve arata superb si de asta data, amintindu-i Paulei de prima lor 
întîlnire, spre deosebire de ziua în care o surprinsese pe 
punc=tul de a pleca la cumparaturi. Purta un taior verde pal, cu 
fusta scurta si bluza crem pe git. Paula aprecie ca toaleta Evei 
costase probabil o avere. 

Pornira dupa Tweed si Eve spre sala de mese, si Paula îsi plimba 
privirea prin vastul hol de la receptie. La venire vazuse cu coltul 
ochiului un barbat care sedea acolo. Barbatul cu par carunt 
disparuse. 


Intrara în sala de mese - o încapere lunga avînd pe partea 
dreapta ferestre de la care se vedea terasa acoperita, cu vedere 
catre Rin. în timp ce chelnerul îi conducea la o masa de lînga 
fereastra, Tweed facu semn spre terasa. 

- Se numeste Ry-Deck. Vara se poate lua masa acolo. Te 
simti ca la bordul unui transatlantic. 

- Stiu, întari Eve. Julius ma aducea aici de fiecare data cînd 
veneam la Basel. Se aseza. Ce coincidenta ca amindoi am sosit 
în acelasi timp si am tras la acelasi hotel. 

- Nu chiar, daca ti-e cunoscut orasul Basel. Acesta este cel 
mai renumit hotel, dupa cum nu ma îndoiesc ca stii. E foarte 
vechi, iar mîncarea si serviciul sînt excelente. 

La fel ca în holul de la intrare si cel de la receptie, si aici peretii 
erau acoperiti cu lambriuri vechi, iar atmosfera conforta—bila 
sugera un loc vechi de cînd lumea. 

- Pe malul Rinului exista case care uimesc prin data de 
con—structie, spuse Tweed în timp ce studia meniul. Apropo, cu 
ce ocazie la Basel, daca îmi permiti sa te întreb? 

- îti permit, îl tachina ea, strîngîndu-l de mîna. Am venit ca 
sa am o discutie serioasa cu Walter, sa-l oblig sa-si tina 
promi-—siunea.... E vorba despre bani, desigur. Despre banii mei. 
Am telefonat la banca si mi s-a spus ca nemernicul a luat 
avionul catre Franta. 

- Zau? Tweed se stradui sa-si ascunda îngrijorarea. Ai idee 
unde anume în Franta? 

- Oh, pot sa-ti spun cu exactitate. Walter are un castel 
undeva în muntii Vosgi. Foarte izolat. Se numeste Chateau Noir. 
Cel mai simplu este sa mergi cu trenul pîna la Colmar, un oras 
pitoresc aflat la numai jumatate de ora de gara Basel. Apoi 
tre—buie sa iei un taxi, care te va duce în munti. Am sa ma tin 
scai de el, chiar daca ar fi sa colind întreaga Europa. 

- Vrei sa bei ceva? Vin? Alb? Ce-ai zice de Sancerre? 

- îmi place la nebunie. 

- Te-as ruga sa ma scuzi o clipa, îi spuse Tweed cînd li se 
aduse vinul. Trebuie sa telefonez la Londra... de fapt, ar fi 
tre—buit sa sun înca înainte de a veni la masa... 

O lasa pe Eve sa savureze vinul. Newman si Paula sedeau 
împreuna la o masa mai îndepartata. Butler sedea de unul 
singur la alta masa, de unde putea tine sub observatie întreaga 


sala. La alte doua mese sedeau Pete Nield si Philip Cardon, tot 
singuri. 

în camera lui, Tweed cauta numarul Bancii de Credit în cartea 
de telefon si forma cifrele respective. îi raspunse o femeie cu 
glas sever. 

- Domnul Amberg lipseste pentru moment. Nu, nu stiu cînd 
se întoarce. 

- Sînt un client de-al dumneavoastra, insista Tweed. Dom- 
nul Amberg urma sa ia din seiful bancii doua obiecte care îmi 
apartin. Stiti cumva daca a trecut pe la seif... 

- Nu stiu. Daca vreti sa va lasati numele... 

Tweed puse receptorul în furca, astepta un moment, apoi suna 
la sectia de politie si-l ceru pe Beck. îi explica acestuia ce dorea. 
Beck îi raspunse ca va lua legatura cu Banca de Credit si-i va 
telefona. Cinci minute mai tîrziu suna telefonul. Era tot Beck. 

- Am facut presiuni asupra scorpiei care mi-a raspuns. l-am 
spus ca investigam trei crime comise pe teritoriul elvetian. 
Amberg a luat într-adevar ceva din seif înainte de a pleca... 

- La castelul sau din Vosgi, dincolo de Colmar, îl întrerupse 
Tweed. 

- Nu te duce în Franta, îl preveni Beck. Aici pot încerca sa-ti 
asigur protectia, dar în Franta ar putea fi riscant. Am rezolvat 
incidentul din tren. Am nevoie de noi declaratii. 

- Le vei avea înainte de plecarea noastra. 

- în Franta? Nu face asta, pentru numele lui Dumnezeu. în 
momentul de fata desfasor o razie prin Basel. E clar ca se stie ca 
esti aici. Fii cu bagare de seama... 

Tweed era pe punctul de a iesi din camera cînd telefonul suna 
din nou. încuie usa si se grabi sa raspunda, convins ca 
tele—fonul va înceta sa sune chiar în momentul în care va 
ajunge lînga el. 

- Da? vorbi el în receptor. 

- Va cauta cineva, domnule Tweed, îl anunta centralista. A 
refuzat sa-si dea numele, însa a precizat ca e ceva foarte 
urgent. 

- Fa-mi legatura. 

- Aici Dillon. Trebuie sa luam o hotarire... 

- Alo, centrala! îl întrerupse brusc Tweed. Legatura e 
proasta. Nu aud vocea persoanei care m-a sunat... Astepta. 


Astepta un raspuns al centralistei hotelului. Astepta pacanitul 
care ar fi dat-o de gol ca ascultase convorbirea. Nu se auzi 
nimic. larta-ma, Dillon. E-n regula. Continua. 

- Barton se afla în oras. La fel si adversarii tai. Crede-ma. 
Barton nu va lua legatura cu tine în Basel. 

- Cord, mai întîi, da-mi o descriere a lui. Daca se poate, 
amanuntita. Trebuie sa-l pot recunoaste. 

Urma o pauza. Tweed nu voia sa mai riste, nu dupa ce îsi facuse 
aparitia la Gotthard falsul Barton Ives, despre care era convins 
ca, în realitate, fusese Norton. 

- Are un metru optzeci înaltime, e zvelt, vînjos, cu parul 
negru, acum poarta mustacioara si are o mica cicatrice 
deasupra ochiului drept, unde l-a taiat un nemernic cu cutitul. 
Vorbeste foarte cumpatat. Nu se misca prea mult. Cu exceptia 
situatiilor de criza. Atunci se misca cu viteza unei rachete 
decolate de la Cape Canaveral. Sper ca-ti ajunge. Ar fi de 
preferat. 

- E suficient. Azi sau, cel mai tîrziu, mîine ne mutam la 
Hotelul Bristol, la Colmar, în Alsacia. La jumatate de ora de mers 
cu trenul. Sa ia legatura cu mine acolo. La fel si tu. Per-sonal. Ma 
voi întîlni cu amîndoi la Colmar, fie împreuna, fie separat. Nu ma 
intereseaza. O alternativa? Nici pomeneala... 

- Uite ce e, Tweed, cînd esti fugar... 

- în prezent stiu cel putin cît stii si tu - poate chiar mai mult 
- despre ce înseamna sa fii urmarit. E timpul sa nu mai fugim si 
sa-i înfruntam pe nemernicii carora nu le pasa ce metode folo- 
sesc. Ives trebuie sa ma contacteze la Colmar. La fel si tu. Acum 
trebuie sa plec... 

Cu o raceala de gheata, Tweed puse receptorul în furca. Era 
ferm hotarit. Nu mai voia sa se lase fugarit dintr-un loc în altul 
de adversar. Sosise timpul sa le întinda o capcana gigantica. 
Probabil, în muntii Vosgi. 

Tweed se înapoie la Eve si-si ceru scuze. Ea fuma si-si flu-tura 
prin aer porttigaretul de fildes. 

- Te rog sa nu te mai scuzi. M-am distrat grozav de cînd am 
plecat din Ziirich. E cumplit ce-ti spun, dar întotdeauna voi 
aso—cia acel oras cu Julius. Ti se pare groaznic? 

Tweed observa ca, în lipsa lui, Eve bause vreo trei pahare de 
Sancerre. Unele femei rezistau perfect la bautura. Eve nu dadea 


nici cel mai mic semn ca s-ar fi ametit. Tweed îi umplu din nou 
paharul. 

- Nu, nu mi se pare groaznic. Nu si daca ai suferit alaturi de 
el. La Londra suna ocupat. De aceea am lipsit atît de mult. 

- Fleacuri. Cît despre Julius, toate femeile acelea... Ah, iata 
ca vine chelnerul... 

Amîndoi comandara peste la gratar. Tweed îsi amintea dintr-o 
calatorie anterioara ca la Drei Könige pestele era extraordinar 
de gustos. Cînd ramasera din nou singuri, Eve se apleca spre el, 
privindu-l fix cu ochii ei verzui. 

- Esti cu totul altul de cînd ai vorbit la telefon. Acum esti 
plin de energie. Ca si cum te-ai pregati de o batalie. Simt schim- 
barea petrecuta în tine. 

Tweed îsi dadu seama ca sedea pe scaun cu spatele foarte 
drept si ca-si sublinia vorbele cu gesturi ferme. Era ciudat cum 
reusise Eve sa ghiceasca adevarul. Tweed se simtea întinerit la 
gîndul ca-l va întîlni pe Barton Ives, omul despre care era con- 
vins ca stie multe despre lumea care se naruia în jurul lor. 

Pîna li se aduse felul întîi, discuta cu Eve despre Elvetia, în 
general. Mîncara în tacere si cu pofta pestele excelent pregatit. 
Dupa ce comandara desertul, Tweed începu sa-i puna iarasi 
întrebari. Dar, mai întîi, avu grija sa-i umple din nou paharul. 
Pîna în acel moment el consumase numai un pahar de vin si 
multa apa minerala. 

- Cum ai venit aici? Cu masina? 

- lisuse, nu! Se circula îngrozitor. Am venit cu avionul de la 
Zurich. Zborul dureaza numai jumatate de ora. Din nu stiu ce 
motiv stupid, am ajuns la aeroport în ultima clipa. Abia am avut 
timp sa urc în avion ca a si decolat. Se juca cu paharul pe 
jumatate gol. înca cercetezi uciderea acelei femei... cum o 
chema? Helen Frey. 

- Pentru moment am alte griji. Oare sa existe vreo legatura 
între asasinarea ei si faptul ca-l... cunostea pe Julius? 

- De ce naiba ar trebui sa existe o legatura? 

- Era un gînd de-al meu. Cînd pleci la Colmar? 

- înca nu m-am hotarit. 

- Unde se afla Seniorul Gaunt în acest moment? 

- Habar n-am. îsi goli paharul. Vine si pleaca. Nu sînt 
paznicul lui... daca pot sa ma exprim astfel. începu sa se joace 


cu mîneca lui Tweed. E o simpla cunostinta... daca te gîndeai la 
altceva. 

- Nici pomeneala, minti Tweed. 

Spuma de portocale cu Grand Marnier, pe care o alesesera ca 
desert, era la fel de gustoasa ca pestele la gratar. Tweed era 
nedumerit. Eve parea atit de serioasa si de preocupata de 
per—soana lui. Dupa ce termina de mîncat spuma de portocale, 
îsi sterse buzele pline cu un servetel si se rasuci pe scaun, 
ramînînd fata în fata cu el. Taiorul era descheiat si miscarea îi 
sublinie sînii frumosi reliefati prin bluza alba. Eve îl ciupi din nou 
de mîneca. 

- Ce-ar fi sa luam cafeaua sus, în camera mea? Acolo e mai 
liniste. As vrea sa aflu în ce relatii erai cu Julius. în definitiv, a 
fost sotul meu. Te rog sa ma scuzi o clipa. Ma duc la toaleta... 
în timp ce se îndrepta spre usa, Tweed arunca o privire spre 
masa la care sedeau Paula si Newman. Paula îl urmarea cu un 
zimbet usor malitios. îi facu semn sa se apropie si se ridica sa-i 
iasa în întîmpinare. 

- Hai sa vezi ceva fascinant. Un feribot ciudat, care tra- 
verseaza mereu Rinul. îl conduse la fereastra cea mai 
îndepartata. Seamana cu o gondola. Bob spune ca-i actionat de 
un cablu care se întinde de la feribot pîna la alt cablu legat la 
cele doua maluri. Uite-l... 

în anumite privinte, minusculul feribot semana într-adevar cu o 
gondola. Pupa era acoperita, în timp ce prova ramînea expusa 
intemperiilor. Luptînd cu curentul puternic al apei, 
ambarcatiunea înainta încet spre malul celalalt, leganîndu-se în 
briza subtire. în adîncul sufletului, Tweed simti ca i se strînge 
inima. Gîndul îi zbura la feribotul care-i transportase de la Pad- 
stow la Rock si la uriasa barca cu motor care încercase sa-i 
rastoarne. La Cardon, care aruncase grenada. Urmarira cu 
privirea feribotul pîna cînd acesta atinse malul opus. 

La bord se afla un singur pasager. Un barbat solid, întors cu 
spatele spre ei si îmbracat în costum de vinatoare. 

- Ciudata ambarcatiune, feribotul acela, comenta Tweed. 

- Te asteapta prietena, îl lua Paula peste picior. 

- Tocmai am primit un mesaj si trebuie sa plec, îi explica 
Tweed Evei în timp ce ieseau din sala de mese. 

Ea se uita la ceasul de mina, apoi la cel de la receptie. 


- Ceasul meu e în urma cu un sfert de ora. Nu-i de mirare ca 
am fost cît pe ce sa pierd avionul la Ziirich. Ca sa vezi! Ceas 
elvetian. Cred ca e în urma de zile întregi... Sovai. Tweed îsi 
închipui ca voia sa mai adauge ceva si ca se razgindise. Oh... 
exclama ea. 

Ramase cu ochii tinta la usa rotativa. în holul hotelului toc—mai 
îsi facuse aparitia un barbat în costum de vinatoare. 

- Ah! Vasazica, iarasi ne întîlnim, îi întîmpina el cu glas 
rasunator. Ce-ar fi sa bem ceva la bar? Fac eu cinste... 

Sosise Seniorul Gaunt. 

Negru la fata ca daduse gres din nou, Marvin Mencken iesi 
grabit din Hotelul Hilton din Basel, ca sa-i telefoneze lui Nor-ton 
dintr-o cabina publica din incinta garii. Nu avea decit un numar 
de telefon de Basel. Vicleanul Norton nu-i lasa niciodata o 
adresa. 

Prin gara sufla un vînt aspru dinspre est. Se duse la cea mai 
apropiata cabina telefonica. Trase aer în piept si forma numarul. 
- Cine-i la telefon? întreba vocea hirsiita de la celalalt capat 
al firului. 

- Mencken. Echipa numeroasa care a zburat cu mine de la 
Ziirich se afla la posturi. Am închiriat mijloace de transport. 

- Si ati facut-o de oaie în tren. Am vazut cînd a fost descar- 
cata marfa inutila. De data aceasta trebuie sa faci treaba asa 
cum se cuvine, spuse Norton pe un ton periculos de blind. 

- Fii sigur de asta... 

- Se pare ca nimic nu este sigur. Asculta. Tweed se gaseste 
la Drei Konige, pe malul fluviului. Din cîte stiu, îi place aerul 
curat, îi place sa se plimbe. De data aceasta trebuie sa elimini 
concurenta. Altfel, esti un om terminat. Taci si asculta, lua-te-ar 
dracu'! lata ce vei face... 

Aceasta conversatie referitoare la asasinarea lui Tweed avea loc 
în timp ce tinta îsi termina prînzul la Drei Konige. 

- Multumesc, îi spuse Tweed lui Gaunt, dar am o întîlnire 
urgenta. Se uita dupa Paula si Newman, care venira mai 
aproape, apoi îi spuse încet Evei: Apreciez invitatia ta la o cafea. 
Dar cînd te-ai uitat la ceas, mi-am dat seama ca eram în 
întîrziere. Ramîne pe alta data? 

- Da, chiar te rog, raspunse ea în soapta. îsi trecu încet 
mina prin par, privindu-l printre pleoapele întredeschise. Ma 
simt atît de singura. 


- înteleg. întotdeauna exista si o data viitoare, o asigura 
Tweed. 

Paula si Newman îsi luara hainele de la portar, care-l ajuta 

pe Tweed sa-si îmbrace paltonul gros. Cînd iesira în strada si 
Tweed o lua la dreapta, Paula îi puse întrebarea care-i statea pe 
buze. 

- Ce întîlnire? Sau poate se apropiase prea mult de tine ca 
sa te simti în largul tau? 

- Întîlnire cu o plimbare, ca sa ma pot gîndi. S-ar putea sa 
fim la un pas de o descoperire importanta. Poate chiar cheia 
mis—terului. 

în timp ce urcau pe strada pustie numita Blumenrain, Tweed le 
relata conversatia cu Cord Dillon. Trecura de o scurta straduta 
laterala care, dupa spusele lui Newman, ducea la debarcaderul 
micului si ciudatului feribot care traversa Rinul dintr-o parte în 
alta. O alta strada îngusta, marginita de case vechi, se întindea 
paralel cu fluviul. Totentanz. Tweed se opri o clipa în bataia 
necrutatoare a vîntului, ca sa citeasca diverse date. 

1215.1195. 1175. 

- E unul dintre cele mai vechi orase din Europa, spuse el. 

- Dateaza de la începutul Evului Mediu, adauga Paula. 
Brusc vîntul înceta si totul încremeni în tacere. Paula simti 

cum o cuprinde un sentiment rau prevestitor. Strada îngusta era 
la fel de pustie. Nu se vedea nimeni în afara de ei trei, care se 
plimbau singuri, fara un cuvînt. 

Vechile cladiri de piatra erau înalte si înguste, lipite unele de 
altele, ca un zid fara sfirsit. Fiecare avea o usa masiva din lemn, 
una cu peretele, si Paula avu impresia ca nu locuia nimeni 
înauntru. Trotuarul vechi era foarte îngust, atit de îngust încît 
erau nevoiti sa înainteze în sir indian. în frunte mergea Tweed, 
adus de umeri ca sa se apere de frig si cu mîinile înfipte adînc în 
buzunare. în spatele lui venea Paula, urmata de Newman. 
Pareau ca se misca printr-un oras abandonat, ai carui locuitori 
fugisera înspaimiîntati din calea ciumei. Sinistru. 

Soarele disparuse. Cerul era acoperit cu nori cenusii si josi care 
prevesteau ninsoare. Atmosfera era departe de a o ajuta pe 
Paula sa-si alunge sentimentul de pericol iminent. Vino-ti în fire, 
se gîndi ea. în aceeasi clipa auzi masina care venea din fata lor- 
primul vehicul întîlnit de cînd pornisera la plimbare. E martie si e 


dupa-amiaza, încerca ea sa se linisteasca. Majoritatea 
oame-—nilor sînt la serviciu... 

Tweed se opri si o apuca de brat, cautînd cu disperare s-o 
împinga într-un loc ferit. Newman nu mai avu timp sa-si scoata 
pistolul Smith & Wesson. Un Volvo mare si cenusiu se napusti 
spre ei, venind din celalalt capat al strazii. Soferul purta casca si 
ochelari de motociclist. Newman reusi sa desluseasca alti citiva 
barbati în masina care vira în directia lor, apoi urca pe trotuar si 
se napusti spre ei ca o torpila. 

Nu aveau unde sa fuga. Erau blocati de zidurile caselor. Masina 
avea sa-i faca una cu pamintul, strivindu-i sub roti. Tweed o 
prinse de talie pe Paula, gata s-o împinga de cealalta parte a 
strazii, în afara primejdiei. Nu era convins ca va reusi. 

Volvo ajunse la un pas de ei. Soferul echipat cu acei ochelari 
sinistri accelera. Erau pierduti. 

Un Mercedes alb aparu ca din pamînt, gonind pe strada din 
aceeasi directie din care aparuse Volvo. Mercedes-ul ajunse 
pa-—ralel cu Volvo. Soferul smuci de volan, frînele scrisnira si 
masina se opri cu o clipa înainte sa intre în zid. 

Nemaiputînd opri, Volvo se izbi de aripa Mercedes-ului. Patru 
politisti în uniforma, cu armele în miini, sarira din Mer- cerdes, în 
timp ce masina înca se legana de puterea impactului. Trei dintre 
ei se repezira spre portierele automobilului Volvo, cu annele 
îndreptate spre cei dinauntru, iar cel de-al patrulea zîmbi larg si- 
i facu semn cu mîna lui Tweed, apoi îi îndemna sa plece. 

- înapoi la Drei Konige, spuse Tweed, cu bratul pe dupa umerii 
Paulei care tremura ca frunza-n vînt. 

29 

Socati, îsi continuară drumul fara o vorba, pîna cînd ajunsera în 
preajma Hotelului Drei Könige. Tweed îsi veni în fire primul. 
Arunca o privire spre Paula. Aceasta prinsese din nou culoare în 
obraji. Acum puteau sta de vorba. 

- Cel care ne-a salvat a fost Beck, spuse el. Mi-a spus ca 
patruleaza întreg orasul. 

- Totusi, am avut un noroc chior. Masina de politie a aparut 
în ultimul moment, interveni Newman. 

- Noroc pus la cale dinainte. îl vezi pe omul care sta lînga 
podul de pe Rin? Nu te uita fix la el, îl preveni Tweed pe 
Newman. Observi ca are aparat de emisie-receptie si ca, din 
locul în care se afla, ne poate vedea iesind din hotel. Era acolo 


cînd am pornit noi la plimbare. E clar ca i-a comunicat lui Beck 
la sectia de politie. Deci întrebarea este cine a dat de stire 
adversarului ca locuim la acest hotel, ba poate chiar ca am 
plecat la plimbare? 

împinse usa rotativa si vazu ca portarul iesise din tura. La 
receptie era o fata pe care n-o mai vazuse pîna atunci. Se 
apleca peste tejghea si ceru cheia, apoi astepta pîna cînd fata i- 
o înmîna. 

- în hotelul dumneavoastra sta - sau va sta - un prieten de- 
al meu, un englez. A sosit deja? Un domn pe nume Gregory 
Gaunt. 

- Da, domnule. Domnul Gaunt a sosit devreme în aceasta 
dimineata. Vreti sa vad daca e în camera în acest moment? 

- Multumesc, dar nu-l deranja. Ma duc la mine în camera, sa 
ma odihnesc. Am sa-i fac o surpriza la cina. 

- Deci Gaunt se afla în oras de cîteva ore, remarca Tweed 
intrînd în lift împreuna cu ceilalti. 

Incidentul din Basel, din care Tweed scapase ca prin ure-chile 
acului, se petrecuse la ora trei dupa-amiaza. 

La Washington era ora noua dimineata. Bradford March avea 
barbia si buza de sus acoperite cu tepi negre. Sara deduse ca în 
ziua aceea nici o femeie frumoasa nu urma sa-l viziteze pe 
presedinte în Biroul Oval. 

De fiecare data cînd primea vesti proaste, încerca sa i le 
comunice lui March în cursul diminetii. Atunci era mai odihnit si 
mai putin înclinat sa reactioneze violent. Stînd la fereastra, 
March îi arunca o privire fugara, scarpinindu-si barba nerasa cu 
unghia degetului mare. Ghici din expresia ei ca urma sa auda o 
veste neplacuta. 

- Da-i drumul, Sara, ce astepti? se rasti el. 

- A telefonat Tom Harmer, care a contribuit substantial la 
suma trimisa de tine prin curier în Europa. 

- Si ce vrea Tom? întreba March. 

- Banii pe care ti i-a împrumutat. Se pare ca trebuie sa 
achite la rîndul lui un împrumut. Are nevoie de bani în cel tîrziu 
doua saptamini. 

- Nu zau! March îsi salta pantalonii si zimbi rautacios. Ai 
fotografii cu Tom si cu puicuta aceea. Foloseste una dintre ele. 
Nevasta lui Tom le va gasi interesante acum cînd se apropie 
aniversarea casatoriei lor. 


- Adica sa-i trimit o poza? Brad, asa nu ajungi nicaieri. 

- Ai dormit prost azi-noapte? Trezeste-te, Sara. Vreau sa 
trimiti o copie - alege tu una buna - la birou, adresata personal 
lui Tom. De îndata ce primeste plicul, telefoneaza.-i. întreaba-l 
daca-i place fotografia. Apoi spune-i ca banii dati de el au fost o 
contributie la fondurile partidului si ca nu-i pot fi înapoiati. 

- Cred ca-i într-o situatie disperata, Brad. Trebuie sa achite 
împrumutul, altfel da de necaz. 

- Treaba lui. Tu fa ce ti-am spus. 

Sara, cu parul negru coafat fara cusur, purta o rochie simpla, 
cenusie, prinsa în talie cu cordon. Atita timp cît arata îngrijita, n- 
o interesau prea mult hainele. Mina dreapta a lui March, înca de 
pe cînd acesta era un oarecare politician din Sud, încerca sa-si 
protejeze seful de orice potential pericol. îsi musca virful 
stiloului si decise sa-i vorbeasca deschis. 

- Am auzit ca o echipa a Unitatii Unu s-a înapoiat din 
Europa, o echipa numeroasa. Presupun ca în urma ordinului pe 
care i l-ai dat lui Norton. 

- Si ce-i cu asta? întreba agasat March. 

- N-am stiut ca Unitatea a preluat îndatoririle Serviciului 
Secret. Nu te-ai sfatuit cu mine. 

Prin traditie, de siguranta presedintelui raspundea numai 
Serviciul Secret. Acesta trimitea dinainte oameni oriunde urma 
sa zboare presedintele si verifica locul din timp, subordonîndu-si 
politia locala. Erau profesionisti de exceptie. 

- întocmai, replica dezinvolt March. Începînd din acest 
moment, cei de la Serviciul Secret sînt pe liber. Au impresia ca- 
mi pot dirija viata. Unitatea Unu le-a preluat atributiile. Si ai 
drep-—tate, nu ti-am cerut parerea. 

-Nu-mi place... 

- Nu-mi amintesc sa te fi întrebat daca îti place. Asa va fi, si 
basta. Cei de la Unitatea Unu sînt mai duri decît Serviciul Secret. 
Sînt baietii mei care nu stiu ce-i mila. Am nevoie de oameni în 
care sa ma pot încrede. 

- Dar n-au experienta celor din serviciul secret, insista ea. 

- Trag fara somatie. Nu stau pe gînduri. Si asta îmi place. în 
plus, eu sînt cel care le da ordine... 

- Cred ca faci o greseala... 

- lar eu cred ca ai nevoie de odihna. March se sprijini de 
perete, cu gleznele încrucisate, cu miinile înfipte în buzunarele 


pantalonilor labartati. Du-te si urca pe virful muntelui Rush- 
more. Si arunca-te de sus. 

Sara renunta sa mai adauge ceva. într-o vreme presedintele 
pleca urechea la povata ei. Fara exceptie. Se auzi sunînd 
tele—fonul. Firul direct. Sara raspunse si acoperi receptorul cu 
palma. 

- E Norton. 

March ridica din sprincenele lui groase si se apropie încet de ea, 
zimbind. îi mîngiie obrazul osos cu degetul aratator, apoi zimbi 
din nou. 

- Stiu ca sînt o pacoste morocanoasa. Ne împacam? Nu stiu 
ce m-as face fara tine. Sa speram ca Norton a facut curatenie. 
Lua receptorul si astepta pîna cînd ramase singur. Sara simtea 
ca i se învirte capul. Erau momente în Care îi venea sa-l stringa 
de git pe March, ca în clipa urmatoare el sa devina din nou 
fermecator, convingînd-o sa fie iar mîna lui dreapta. 

- Presedintele March la telefon, vorbi el cu glas de gheata. 
Ai cele doua obiecte pe care le astept? 

- Nu înca, dar sînt la un pas... începu Norton. 

- La un pas de a fi înlocuit de Mencken. Norton, cîte tinte ai 
doborit? 

- Faptul ca mi-ati rechemat douazeci de oameni la 
Washington n-a fost de natura sa-mi usureze misiunea... 

- Rahat! La ordinele tale au ramas treizeci. Citi îti mai tre- 
buie, o armata? Norton! striga March. E ultimul meu cuvînt. Ai 
zece zile ca sa-mi aduci cele doua obiecte. Daca te lasa memo- 
ria, vei recunoaste filmul din prima secunda în care vei vedea 
cine e pe pelicula. Dupa aceea îl opresti. Pe banda vei auzi o 
fata tipînd ca din gura de sarpe fiindca a vazut flacari. Nu era în 
peri—col, dar în copilarie a scapat dintr-o cladire cuprinsa de 
incendiu. De îndata ce auzi tipetele, opresti banda. Apoi îmi 
aduci ambele obiecte. Ai priceput? 

- Memoria mea e foarte buna, domnule presedinte... 

- Atunci poate îti lipseste curajul. Acum asculta si deschide 
bine urechile. Ai zece zile ca sa-i faci de petrecanie acelui englez 
pe nume Tweed, lui Ives, Joel Dyson si Cord Dillon. Ca sa-i stergi 
definitiv de pe fata pamintului. Sîntem în trei martie. Ter-menul 
include si ziua de azi. Zece zile. Altfel, esti un om mort... 

March puse receptorul în furca, îsi scoase o batista si-si sterse 
fruntea si gitul gros. Transpira ca un taur. La douazeci si patru 


de ore dupa ce-i va fi adus banda si filmul, Norton urma sa 
sufere un accident. Unul mortal. 

- S-ar putea sa fim în pragul unei mari decizii, spuse Tweed. 
Miine luam trenul spre Colmar si urcam în muntii Vosgi. Acolo 
vom dispune de avantajul care ne-a lipsit pîna în acest moment. 
li telefonase lui Beck si-i multumise ca le salvase viata. Fu—sese 
nevoit sa-l asculte pe elvetian dascalindu-l cu blîndete si 
repetîndu-i ca era riscant sa paraseasca hotelul. Acum se gasea 
în dormitorul lui, împreuna cu Paula si Newman, carora le 
expunea planul sau de actiune. 

- Ce avantaj? întreba Paula. 

- Pîna în momentul de fata confruntarea cu adversarul a 
avut mai curînd aspectul unor lupte de strada: am fost în orase, 
fara sa stim în ce punct urma sa ne atace dusmanul. în teren 
deschis îi vom putea vedea apropiindu-se... ma refer la munti. 

- Cînd mergem sa-l vizitam pe Amberg la Chateau Noir? 
întreba Newman. 

Mai devreme Tweed le relatase conversatia avuta cu Eve în 
timpul mesei de prînz. îsi amintise informatia primita de la ea, si 
anume ca Amberg plecase în Franta. Cînd Tweed le confirma ca 
aceasta era si destinatia lor, Newman se arata sceptic. 

- Aici beneficiem de protectia lui Beck, sublinie el. Din 
momentul în care vom trece granita in Franta, vom fi singuri. Se 
pare ca împotriva noastra actioneaza o organizatie vasta. Ai 
idee cine o controleaza? Daca e vorba de filmul si de banda 
aduse de Dyson, ce anume ar putea exista pe ele daca au fost 
ucisi atîtia oameni? 

- Habar n-am. De aceea vreau sa merg si sa discut cu 
Amberg. Sînt convins ca a luat cu el filmul si banda. Poate a fost 
amenintat si atunci se foloseste de cele doua obiecte ca sa 
ramiîna în viata. Asta ar fi una. 

- Si a doua? întreba Newman. 

- Sînt decis sa vizionez filmul si sa ascult banda. Am sunat-o 
pe Monica si mi-a spus ca a luat legatura cu Crombie, care 
supravegheaza curatarea molozului din Park Crescent. 

- De ce? întreba Paula. 

- Fiindca în continuare cauta seiful meu, în care se gasesc 
copiile dupa film si banda. Pina în prezent, nici urma de el. 

- As vrea sa stiu ce face Cardon, interveni Newman. La 
Ziirich aproape ca nu l-am vazut. 


- Atunci, întreaba-l. îl chem chiar acum. Tweed lua 
receptorul, forma numarul camerei lui Cardon si-l ruga sa vina 
ime-—diat pîna la el. Puse receptorul jos, privindu-l tinta pe 
Newman. Voiai sa stii. întreaba-l tu însuti... 

Tweed ramase în picioare, cu ochii la fereastra. Toti trei 
asteptau. Un imens petrolier urca în susul fluviului. Pe punte se 
vedeau o multime de tevi si inscriptii de avertisment. Cardon 
batu la usa si Newman îi deschise. 

- Ai cuvîntul, spuse Tweed, plimbîndu-se agitat prin camera. 
- Philip, începu Newman. Am vrea sa stim cum ti-ai 
petre—cut timpul la Ziirich. 

- M-am folosit de fotocopia portretului lui Dyson desenat de 
Paula. Am colindat orasul fara odihna. în cautarea lui Dyson. 
Cardon zîmbi cu gura pîna la urechi. Si l-am gasit. 

- L-ai gasit! exclama Paula. Unde? De ce n-ai pus mina pe 
el? Probabil ca Dyson poate sa ne spuna ceea ce dorim cu 
dispe—rare sa aflam. 

- Nu te ambala, îi zimbi Cardon. L-am vazut urcînd într-un 
taxi pe Bahnhofstrasse. Nu-l puteam prinde din mers. 

- Vrei sa spui ca i-ai pierdut urma? 

- Te-am rugat sa nu te ambalezi, continua linistit Cardon. 
Am luat si eu un taxi si l-am urmarit pîna la Aeroportul Kloten. 
Era foarte aglomerat, tocmai aterizase un avion. Plus oamenii de 
paza. Nici de asta data n-am putut sa ma apropii de el si sa-i 
pun pistolul în coasta. 

- Ce s-a întîmplat dupa aceea? 

- Singurul lucru care se putea întîmpla. L-am urmarit cum îsi 
lua bilet. Eram la un pas de el. Ducea o valiza. Chiar ca are o 
figura de vulpoi. 

- E un nemernic! izbucni Newman. 

- Continua, îl îndemna Paula, stiind ca Philip Cardon voia sa- 
i puna rabdarea la încercare. 

- A facut în asa fel, încît sa ajunga la aeroport cu foarte 
putin timp înainte de decolarea avionului. Neaviînd bilet - si nici 
timp ca sa-mi cumpar - nu l-am putut urma dincolo de controlul 
pasapoartelor si de vama. Ghiciti unde a plecat. 

- Pe planeta Marte, spuse exasperata Paula. 

- Nici chiar asa departe. La Basel. Se afla undeva în acest 
oras. 


Paula era uluita. Newman opina ca trebuia actionat fara 
întîrziere. 

- Sa scotocim orasul Basel, asa cum am facut la Ziirich. în 
cele din urma, Philip a avut norocul sa-l gaseasca. Toti avem 
fotocopii dupa portretul lui Dyson. 

- Nu, îl contrazise Tweed. Beck ne-a cerut sa ramînem la 
hotel. Toti i-am nesocotit sfatul. Cel putin, eu asa am facut. 
Urmarea? Am fost la un pas de a fi toti asasinati. Basel, ca si 
Ziirich, e un oras mare. Peste cîteva ore, adica miine dimineata, 
plecam la Colmar. Nu vreau sa mai risc viata nimanui în acest 
oras. 

- Cum ramîne cu armele pe care le avem asupra noastra? 
întreba Cardon. Beck nu le va cere înapoi? 

- Lucru semnificativ, aflînd ca ne vom aventura în Franta, 
Beck nici n-a adus vorba despre arme. Or, Arthur Beck nu uita 
niciodata nimic. 

- Dar vom trece frontiera, îi aminti Paula. 

- Bob, ti-aduci aminte cînd am fost data trecuta la Colmar? 
Gara are cea mai ciudata structura cu putinta. Din gara 
elvetiana intri direct în cea franceza. Daca prindem trenul de ora 
unspre—zece dimineata, probabil ca la punctul de control nu va 
fi nimeni. Nici data trecuta nu era. 

- Dar daca miine totusi va fi cineva? Asta n-ai cum sa pre- 
vezi, insista Paula. 

- Ba da, o contrazise Tweed. Eu nu voi cara nici un bagaj. 
Voi trece primul, iar voi veti veni dupa mine. Daca vedeti ca sînt 
oprit, va întoarceti din drum. Vom gasi alta solutie. 

- Ma întreb unde se afla Joel Dyson în acest moment, spuse 
gînditoare Paula. 

- lar eu as vrea sa stiu cine i-a asasinat pe Helen Frey, pe 
Klara si pe detectivul Theo Strebel, adauga Newman. 

- Cred ca stiu cine, pornind de la informatiile furnizate de 
unul din voi doi, raspunse Tweed. 

Bankverein, statia de tramvai aflata la mijlocul distantei din=tre 
Rin si gara, se gasea în zona majoritatii bancilor din Basel, 
printre care si Banca de Credit. Tinarul hippie asezat pe trotuar 
lînga intrarea bancii îsi tinea picioarele întinse în fata. Purta o 
palarie elvetiana veche si ponosita, cu borul tras mult pe frunte. 
Paltonul uzat, de culoare închisa, era încheiat pîna la git, ca sa-l 
apere de frig. Pantalonii de catifea reiata, patati si mult prea 


lungi, cadeau în falduri peste bocancii vechi de alpinist. Alaturi 
de Joel Dyson se vedea un sac mare de pinza. 

Dyson îsi mînjise obrazul bucalat cu tarina si-si ascunsese barbia 
mica sub o esarfa zdrentuita. Cîtiva elvetieni care treceau pe 
strada îi aruncara priviri curioase, dar Dyson stia ca 
ameri—canul postat de paza pe trotuarul celalalt nu gasea nimic 
ciudat în înfatisarea lui. 

Dyson astepta prilejul nimerit ca sa se furiseze în banca fara a fi 
vazut de american. îsi facuse un plan, însa avea nevoie ca la 
momentul oportun cineva sa intre în banca. Paznicul de la 
intrare avea sa-l însoteasca pe client pîna la persoana pe care o 
cauta. 

Dyson stia ca trebuia sa actioneze într-o fractiune de secunda, 
dar învatase sa se miste rapid, meseria lui fiind aceea de a face 
fotografii compromitatoare ale celebritatilor. Vazu ca se apropie 
o femeie îmbracata în negru si-si înclesta degetele pe mînerul 
de lemn al sacosei de pînza. Trei tramvaie mici de culoare verde 
- niste jucarii în comparatie cu gigantii albastri de la Ziirich - 
veneau dinspre Rin unul în urma celuilalt. Se parea ca sosise 
prilejul asteptat. 

Femeia în negru intra în banca si paznicul îi adresa citeva 
cuvinte, apoi o conduse, iesind din hol împreuna cu ea. 
Tram-—vaiele îl ascundeau pe Dyson vederii americanului. Dyson 
sari în picioare si împinse usa. Ajuns în holul pustiu, se misca si 
mai rapid. 

îsi descheie haina ponosita si o scoase în graba, ramînînd într-un 
sacou albastru si elegant. îsi scoase apoi pantalonii, pe sub care 
purta o alta pereche, de aceeasi culoare cu sacoul. îsi smulse 
bocancii, deschise sacosa, scoase dinauntru o pereche de 
pantofi eleganti si-i încalta. Apoi îsi scoase palaria, înghesui 
hainele vechi si bocancii în sacosa si o închise la loc. îsi netezi 
parul cu un pieptene si-si sterse fata cu o cîrpa umezita. Cînd 
paznicul reaparu, Joel îi întinse cartea de vizita, fara un cuvînt. 
Paznicul o studie, apoi o întoarse pe partea cealalta, cercetînd 
scrisul de pe verso. Citi cu atentie mesajul scris în germana. 

Va rog sa-i acordati tot ajutorul aducatorului acestui mesaj. Este 
unul dintre cei mai buni clienti ai nostri. 

Pe fata cartii de vizita era tiparit cu litere în relief Walter 
Amberg, Banca de Credit. Cînd venise sa-i lase în pastrare lui 
Julius filmul si banda, Dyson îi ceruse fratelui acestuia o carte de 


vizita. Cu ocazia ultimei vizite la Ziirich, intrase în cîteva baruri, 
pîna cînd reusise sa închege o conversatie cu un elvetian, caruia 
îi facuse cinste cu cîteva pahare. Apoi îl rugase sa scrie un 
mesaj în limba germana pe cartea de vizita, spunînd ca voia sa-i 
joace o festa unui prieten elvetian. 

Dyson era expert în a-si croi drum neinvitat prin case si birouri. 
Paznicul îi spuse ceva în germana. 

- îmi pare rau, raspunse Dyson. Nu vorbesc decît engleza. 

- Cred ca ar trebui sa discutati cu doamna Kahn, îi sugera 
portarul în engleza. 

- Mi se pare ca e chiar doamna la care am fost trimis... 
Doamna Kahn era o femeie bruneta, de virsta neprecizata, 

cu ochelari cu rame de aur. îl invita sa ia loc si studie cartea de 
vizita. Apoi îi spuse ca se va întoarce într-o clipa. Intra într-o 
încapere alaturata si închise cu grija usa în urma ei. 

Dyson zîmbi în sinea lui. Stia exact ce facea femeia. Tele-fona la 
Ziirich ca sa-l verifice. Cînd venise sa lase în pastrare filmul si 
banda, Dyson depusese o mica suma de bani. îsi daduse seama 
ca, daca erai clientul bancii - indiferent de marimea con-tului - 
erai considerat de-ai casei. 

Singur în birou, îsi scoase batista, o umezi cu virful limbii si-si 
sterse cu rîvna obrazul. Deja îndepartase în buna parte 
murdaria, însa dorea sa faca impresie cît mai buna. Sa para un 
om cu greutate. Unul dintre clientii cu greutate. Doamna Kahn 
se înapoie si se aseza la biroul ei. 

- Cu ce va pot fi de folos, domnule Dyson? 

- Trebuie sa iau legatura cu domnul Amberg. l-am lasat în 
pastrare ceva de valoare. Mi-a spus ca, daca voi avea nevoie de 
acele obiecte, sa iau legatura cu el. E vorba de ceva urgent. 

- Domnul Amberg se afla în Franta. 

- Stiu. Zimbi fugar. Dar am lasat la Londra adresa pe care 
mi-a dat-o. Nu sînt casatorit, asa ca n-am cui telefona ca sa mi-o 
spuna. 

-E în Alsacia... 

- Stiu si asta. Dar niciodata nu retin adresele straine... 

- Nu-i prea departe. La Chateau Noir, în muntii Vosgi. 
Puteti lua trenul pîna la Colmar. 

- Sînt cu masina. Am mai fost acolo si în alte ocazii. La 
Colmar. 


- E greu de gasit, domnule Dyson. E tocmai sus în munti. Va 
sugerez sa cumparati o harta rutiera. Cînd veti ajunge la 
Colmar, veti vedea un hotel chiar la iesirea din gara. Hotelul 
Bristol. Aratati-le celor de acolo harta si ei va vor îndruma. 

- Va sînt foarte îndatorat, doamna Kahn. 

- Cu multa placere. Paznicul va va conduce la iesire... lata 
un lucru care nu-i convenea defel. Sperase ca în hol sa 

se poata schimba din nou în costumatia hippie, înainte de a iesi 
din banca. Paznicul veni, îl conduse la intrarea principala, îi 
deschise usa si-l saluta din cap. 

Dyson iesi pe strada în aerul înghetat al dupa-amiezii. în 
interiorul bancii fusese cald si placut. Facu citiva pasi pe strada, 
cu ochii la americanul care continua sa stea pe trotuarul celalalt. 
Deodata simti o teava de pistol înfigîndu-i-se în spate prin 
buzunarul unui balonzaid. 

- Unde-i Amberg, domnule Dyson? Daca spui adevarul, 
poate nu voi apasa pe tragaci. 

- La Chateau Noir, în Franta. în muntii Vosgi. Linga Colmar. 
Dyson era speriat de moarte, însa de felul lui era un 
supravietuitor. în plus, se gasea la un pas de a pune mîna pe o 
avere uriasa. Nu voia sa riste un glont în spate tocmai acum. 
Poate ca omul cu accent american nu facea decit sa-l puna la 
încercare. 

- Atunci vom face o plimbare împreuna, continua vocea. 
Exista o scurtatura... 

Tacu bmsc. Dyson vazu o masina de politie care venea încet pe 
strada. Ridica amîndoua mîinile în aer, mult deasupra capului. 
Totul se petrecu în cîteva secunde. Masina de politie frina, teava 
armei înceta sa-l mai împunga în spinare, apoi auzi zgo—motul 
unor pasi care se îndepartau în fuga. între timp un politist veni 
la el, cu arma în mîna. 

- M-a amenintat cu arma. Voia sa-i dau pasaportul si banii. 
Dyson privi peste umar. Nici urma de american. Dar n-a mai 
apucat. Ati aparut dumneavoastra... 

Politistul încuviinta din cap si alerga cu pasi mari spre punc=tul 
din care se ramificau mai multe strazi. Disparu dupa colt. 
Dyson rasufla usurat, îsi lua sacosa de pinza, pe care o scapase 
din mîna, si se îndeparta grabit. 

Inchiriase un Mercedes argintiu. într-o ora avea sa treaca 
granita, în drum spre Colmar. 


De fiecare data cînd vorbea cu presedintele, Norton începea prin 
a-i comunica numarul de telefon al ultimei sale ascunzatori. 
Presedintele nu avea habar ce oras indicau primele cifre. Sara 
fuse cea care facu descoperirea, dupa ce March încheiase 
con-—vorbirea. 

Norton, cu parul lui „carunt" si zbîrlit, sedea în apartamen-tul 
închiriat la Basel, de regula ocupat de un diplomat al ambasadei 
din Bema. Ambasadorului Anderson nu-i convenise deloc cînd 
Norton îi ceruse sa-l dea afara pe diplomat. 

Cînd barbatul cu par carunt si zburlit îi fluturase pe sub ochi 
legitimatia de membru al echipei prezidentiale, ambasadorul nu 
avusese încotro si fusese nevoit sa satisfaca cererea lui Norton. 
Totodata, ambasadorul îi spusese ca-si stringea lucrurile si ca se 
pregatea sa se înapoieze acasa. La post urma sa vina cineva pe 
nume Gallagher. Norton zimbi în sinea lui: probabil ca 
Ander-—son, diplomat de cariera, îl suparase cumva pe March. 
Suna tele-—fonul. 

- Aici Mencken. L-am localizat pe Amberg. E la Chateau Noir 
în Franta. în apropierea unui oras numit Colmar. Castelul se afla 
sus în muntii Vosgi... 

- Muta întreaga unitate la Colmar. Tu unde ai sa locuiesti? 
La Hotelul Bristol. Am înteles. Nu-i departe de aici. Voi fi acolo. 
Ce face curierul care a adus banii? 

- E încuiat într-o camera de hotel. Stii care anume. Cheia e 
la mine. 

- la-l cu tine, împreuna cu banii. Indiferent cine detine ceea 
ce caut eu, voi încerca un nou schimb. Da-i bataie... 

Norton începu sa-si stringa hainele în singura valiza pe care o 
ducea cu el. Suficient de mica pentru a fi luata ca bagaj de mina 
în avion. Ca sa nu mai piarda timp la banda de bagaje. Telefonul 
suna din nou. 

- Da, cine-i la aparat? 

- Tipul care ti-a dat zece zile ca sa faci curatenie, raspunse 
rastit March. Stiu ca te afli la Basel. Si ce-i cu asta? în zona 
Ziirich ai avut trei locuri diferite în care sa fi dat banii în schim- 
bul benzii si al filmului. 

- A fost un esec. Am postat oameni în fiecare dintre cele trei 
puncte. N-a venit nimeni. Cineva actioneaza foarte inteligent. 
Foloseste tehnica rapitorilor. Ma trimite într-un loc - de fapt, în 
trei - si apoi nu vine. încerca sa ne puna nervii la încercare. Apoi 


iar telefoneaza si iar fixeaza o întîlnire. Sînt pe cale sa ma mut la 
Hotelul Bristol din Colmar, în Franta. Va voi da numarul de 
telefon de îndata ce ajung. Vom rezolva treaba. Vom elimina 
toate patru tintele si vom pune mîna pe banda si pe filmul 
dum—neavoastra... 

- Norton, n-ai idee ce încurajator suna ceea ce mi-ai spus 
adineauri, raspunse sarcastic March. M-ai înteles? Si cum ai de 
gînd sa actionezi de data aceasta... înainte de 13 martie? 

- Tintele se vor misca în teren muntos. Ma voi folosi de 
acest avantaj pentru a le suprima. Prin ambuscada... 

Pentru prima oara, Norton fuse cel care trînti telefonul. 

Partea a Il-a 

TEROAREA 

30 

Norton ajunse primul la Colmar. îmbracat în haina neagra de 
astrahan si caciula de blana, semana cu un profesor rus, 
impresie confirmata de ochelarii fara rame prin care o privea pe 
receptionera Hotelului Bristol. 

Oare ce anume din înfatisarea necunoscutului o umplea de fiori 
pe tinara de la receptie? Norton statea nemiscat, iar ochii care o 
fixau din spatele lentilelor pareau lipsiti de viata si de orice 
caldura omeneasca. 

- Vreau sa rezerv o camera cu doua paturi pentru cinci zile, 
îi spuse Norton. Trebuie sa plec cu afaceri, asa ca s-ar putea sa 
nu dorm la hotel în fiecare noapte. Va platesc în avans pentru 
cinci nopti... 

Se trecu în registru sub numele de Ben Thalmann, plati în franci 
francezi, apoi scoase ghidul Michelin cu muntii Vosgi, cumparat 
la Basel. Plecase din oras la douazeci de minute dupa 
conversatia avuta cu presedintele March. 

- Trebuie sa vizitez Chateau Noir, resedinta unui elvetian, 
un anume domn Amberg. îmi puteti arata cum sa ajung acolo cu 
masina? 

- Va trebui sa va grabiti, domnule, îi raspunse fata într-o 
engleza excelenta. Se întuneca devreme si a nins în munti- 
Pro—babil ca soselele sînt înghetate... 

- Dumneata arata-mi... 

Ea tacu, studie harta, apoi însemna un traseu pe Autostrada 
N83 spre Kayserberg si de acolo sus în muntii Vosgi pe Soseaua 
N415. Traseul se complica si fata îsi plimba creionul pe un drum 


secundar. îl avertiza înca o data despre riscurile unei astfel de 
calatorii, dar Norton o întrerupse cu bruschete. 

- Pot folosi telefonul dumitale pentru o convorbire 
particulara? 

- Desigur, domnule... 

Discreta, deschise o usa si o închise în urma ei. în realitate, abia 
astepta sa scape de prezenta acelei figuri întunecate. Norton 
zimbi si foima numarul Hotelului Drei Könige. Simtise frica fetei 
si acest lucru îl facu sa se simta încrezator. Ceru centralis=tei 
sa-i faca legatura cu Tweed. Urma o scurta pauza. 

- Cine-i la telefon ? întreba o voce de barbat. 

- Barton Ives, raspunse Norton prin batista cu care 
acoperise receptorul. Cu cine vorbesc? 

- Sînt Tweed. Unde esti, lves...? 

Norton puse receptoul în furca. Deci Tweed se afla înca la Basel. 
în sfirsit, se întîmpla sa ajunga undeva înaintea adversarului. 
Prin urmare, avea ragazul sa puna la punct capcana mortii. Era 
interesant ca Tweed astepta sa-l întîlneasca pe Barton Ives. 
Deci îi va suprima pe toti aici, în tinuturile salbatice ale Alsaciei. 
Norton iesi grabit din hotel si urca la volanul Renault-ului 
albastru pe care-l închiriase la Basel. Nu-si luase camera la Drei 
Könige, nu facuse decit sa ia masa de prinz mai devreme, dupa 
care se asezase în holul de la receptie. La timp ca sa surprinda 
sosirea lui Tweed si a echipei lui. 

Intentiona sa aplice aceeasi metoda si la Hotelul Bristol. în gara 
de peste drum de hotel cumparase o brosura cu numele cîtorva 
mici hoteluri din Orasul Vechi. Avea de gind sa se stabileasca 
la unul dintre ele. 

Conduse în viteza, strabatind cîmpia de dincolo de Colmar. 
Dupa-amiaza era rece si însorita, iar aerul îmbatator ca vinul. 
Dar aici era chiar patria vinului. Pe masura ce se apropia de 
zona dealurilor, siruri de vita-de-vie se întindeau pîna departe 
de ambele parti ale soselei. încetini cînd ajunse în oraselul 
medieval Kayserberg, abia cu putin mai mare decit un sat. 
Norton nu avea ochi pentru frumusetea locurilor. Ceea ce-i 
atrase însa atentia era podul de piatra construit peste un mic riu 
din centrul localitatii. 

Loc excelent pentru a pune o bomba ce putea fi detonata de la 
distanta. Mencken, care urma sa ajunga la Colmar, era expert în 
explozibili. Pe drumul de la Basel la Colmar, Norton obser-vase 


o cariera de piatra, un depozit cu o inscriptie de avertisment 
scrisa în franceza, Danger - Explosives. îsi însemnase locul pe 
harta. 

lesi din Kayserberg si intra în zona dealurilor. în spatele lor se 
înalta lantul nesfirsit al muntilor Vosgi, cu crestele acoperite de 
zapada. Prevazator, Norton închiriase o masina cu cauciucuri 
antiderapante. Drumul începu sa serpuiasca în serpentine, 
urcînd din ce în ce mai sus... 

Nu mai treceau alte masini. De ambele parti ale soselei începura 
sa-l împresoare paduri dese de brazi. Carosabilul era acoperit de 
zapada sub care se ascundea o pojghita înselatoare de gheata. 
Temperatura scadea vertiginos. Brazii erau îmbracati în zapada 
înghetata, cu crengile plecate sub povara alba. La fel ca în 
Siberia. 

Norton zimbi în sinea lui. Ambianta ideala pentru ceea ce avea 
de gind. în numeroase puncte topografia se preta la 
ambus—cade mortale. Anticipa ca Tweed si trupa lui vor 
disparea de pe suprafata pamintului pîna la venirea primaverii. 
Numai primavara avea sa dea la iveala vehiculele înghetate si 
oasele putrezite ale celor dinauntru. 

De cealalta parte a soselei muntele se pravalea în abis. Nor-ton 
putea vedea prapastia adinca, parca fara fund. Teritoriul 
devenea din ce în ce mai potrivit pentru ce avea de gind. Nu se 
îndoia ca Tweed va urca muntele cu masina ca sa-l întîlneasca 
pe Amberg la Chateau Noir. 

înainta pe serpentinele abrupte care urcau încontinuu, atent la 
gheata ascunsa sub zapada. Alaturi se afla harta pe care fata de 
la Bristol îi însemnase traseul. Norton era tot timpul cu ochii la 
harta. Curind avea sa ajunga la intersectia cu drumul latural—nic 
care ducea la Lac Noir. 

Frigul intens îl patrundea prin palton. Deschise radiatoarele la 
maximum. Rasuflarea îi aburea ochelarii. li scoase de la ochi 
oricum, erau o simpla piesa de recuzita. Nu întîlnea decît 
arareori un semn de viata omeneasca: casute ciudate, vechi si 
varuite, cu acoperisuri de tigla acoperite cu zapada. Norton era 
rezistent la frig, dar gemi de aici era necrutator. 

Trecu printr-un catun numit Orbey, aflat în drumul sau. Nici 
tipenie de om. îsi imagina ca toti stateau în casa la caldura. 
între timp parasise Soseaua N415 si consulta harta mai 


frecvent. Înaintînd pe un drumeag îngust, se gasi dintr-o data 
lînga Lac Noir si scoase un icnet de surpriza. 

Cîndva, pe vremea cînd lucra la FBI, Norton operase în Europa, 
fiind trimis de Departamentul de Stat în misiuni secrete, 
interzise de legea americana si total ilegale. Desi Norton 
cunostea continentul, în viata lui nu întîlnise asemenea 
priveliste. 

Pe celalalt mal al lacului tacut si singuratic se ridica un perete 
de granit înalt si abrupt. în vîrf se vedea un castel cu foisoare si 
cîteva ferestre luminate. Era Chateau Noir. Sub impulsul 
momentului, decise sa-i faca o vizita misteriosului domn 
Amberg. 

Conduse pe serpentine abrupte, însemnate pe harta de fata de 
la Hotelul Bristol. Ajuns în vîrf, vazu ca punctul cel mai înalt al 
castelului era un donjon masiv. 

Cei mai multi ar fi ramas impresionati în fata impozantului 
edificiu. Pentru Norton nu era decît o constructie monstruoasa, 
ridicata în epoca medivala. Castelul era împrejmuit cu un zid 
înalt. Norton îl cerceta rapid, apoi cobori din masina si pomi pe 
jos spre portile din fier forjat de la intrare. Apasa butonul de sub 
interfonul cu grilaj metalic încastrat în partea stinga a portii. 
Tre—buia sa se grabeasca: voia sa coboare din munti înainte ca 
întunericul sa coboare pe acele drumuri înfioratoare. O voce îi 
raspunse în germana. 

- Nu vorbesc germana, preciza Norton, ascunzindu-si 
accentul american. 

- Atunci, va rog sa-mi spuneti cine sînteti, relua vocea în 
engleza. 

-Tweed. Tweed... 

- Intrati, va rog... 

Se auzi un biziit. Norton împinse ambele canaturi ale portii. Cel 
stîng se deschise. Scoase un cartonas cu chibrituri si-l 
intro—duse în încuietoare. Banuia ca portile se deschideau si se 
închideau automat, actionate din interior. Mai folosise si alta 
data smecheria. într-adevar, în timp ce pasea prin curtea pavata 
cu dale de piatra, arunca o privire peste umar si vazu ca portile 
se închideau. 

Urca în graba treptele late de piatra care duceau pe terasa 
masiva. între timp îsi scosese Luger-ul din tocul de la sold, 
tinîndu-l lînga coapsa. Usa mare din lemn se deschise spre 


inte—rior si în prag se ivi un omulet corpolent, cu parul negru 
pieptanat pe spate, dezvelindu-i fruntea înalta. Purta un costum 
negru de afaceri si expresia de surpriza din ochii lui se 
preschimba imediat în una de alarma. 

- Nu esti Tweed. 

Vru sa închida usa, dar Norton îndrepta Luger-ul spre el. 

- Domnul Amberg? vorbi Norton, revenind la accentul lui 
obisnuit. Sa nu mintiti. Trag fara sa stau prea mult pe gînduri. 
-Da, dar... 

- Sa stam de vorba înauntru. Ati putea raci. Aveti doua 
obiecte care-mi trebuie. Puteti cîstiga o avere, domnule Amberg. 
Sa negociem. în timp ce Norton vorbea, Amberg se trase cu 
spatele înauntru si americanul îl urma, cu Luger-ul în mîna. îsi 
dadu seama ca se afla într-un hol imens si luminat difuz de 
aplice fixate în perete. 

- Nu stiu despre ce vorbiti, domnule Tweed. 

Pe Norton îl mira felul în care bancherul accentuase numele. 
Cuvintele lui Amberg stîrnira ecouri în vastul hol de la intrare. 
Privindu-l atent pe Amberg, Norton vazu în stînga lui o scara 
larga care urca pina la o înaltime considerabila. Totodata i se 
paru ca distinge pe trepte silueta unui barbat. 

în urmatoarea clipa, Amberg îsi scoase batista din buzunar, ca 
pentru a-si sufla nasul. Rasuna un clinchet si la picioarele lui 
Norton ateriza un obiect. Amberg se dadu deoparte. Un abur 
cenusiu îl învalui pe Norton, încetosîndu-i vederea. Norton viri 
rapid pistolul în toc. Deja nu mai vedea clar. îsi tinu rasuflarea, 
în timp ce cu mîna stînga se grabi sa scoata batista. Gazul 
la—crimogen îi atinse ochii cu o secunda înainte sa si-i acopere 
cu batista. La rindul lui, Amberg îsi protejase ochii cu o batista. 
Norton - care vedea, însa ca prin ceata - pomi spre iesire, îsi lua 
batista de la ochi, descuie usa masiva si o trase catre el. lesi pe 
terasa, clatinîndu-se pe picioare, apuca clanta rotunda si neagra 
de fier, închise usa si-si umplu plamiînii cu aer. 

Pomi cu pas împleticit spre poarta. Aerul rece îi limpezea 
vederea din ce în ce mai mult. Nu-l atinsese decit o mica parte 
din gaz, afectîndu-i îndeosebi ochiul stîng. Cartonasul 
împiedi—case poarta sa se încuie. Desi grabit sa plece, se opri 
sa recu—pereze cartonasul, în caz ca ar fi avut nevoie sa 
foloseasca acelasi truc cu ocazia unei viitoare vizite la Chateau 
Noir. 


Se opri linga masina, tragînd în piept cu nesat aerul de munte, 
apoi se aseza la volan, închise încet portiera si rasuci cheia de 
contact. Fata de la Bristol îi însemnase pe harta o vari—anta de 
traseu pe Soseaua D417, care cobora spre Col de la Schlucht. 
Hotari sa se înapoieze pe aceasta ruta. 

întoarse masina, decis sa verifice al doilea traseu pe care Tweed 
ar fi putut calatori spre Chateau Noir. Conducea atent, luînd cu 
pricepere serpentinele, în timp ce ochiul stîng continua sa-i 
lacrimeze. 

Era alb la fata si furios pe sine însusi. îsi încalcase o regula de 
aur: niciodata sa nu actionezi sub impulsul momentului, întot- 
deauna verifica tinta si abia dupa aceea trimite soldatii. Cedase 
tentatiei de a face treaba el însusi. Asa ceva nu trebuia sa se 
mai întîmple... 

Marele lui regret era ca nu avea nici cea mai mica idee despre 
identitatea siluetei de pe scari. Cine dracu' sa fi fost cel care 
trasese cartusul lacrimogen? De un lucru era sigur: se va 
înapoia la Chateau Noir împreuna cu echipa completa a lui 
Mencken. în timpul scurtei si umilitoarei sale experiente, 
Norton observase multe lucruri. Pe creasta zidului care 
împrejmuia monstruozitatea de piatra era montata o sîrma - 
probabil elec-trificata. 

Totodata, Norton remarcase drumul pietruit cu dale care ducea 
în spatele castelului, spre donjonul de paza. Un singur om postat 
acolo sus cu un pistol-mitraliera putea tine sub observatie toate 
intrarile si iesirile castelului. 

Deja rula pe D417, sosea mult mai circulata. Ajunse în locul în 
care se înalta o cladire mare, purtînd inscriptia LA SCHLUCHT 
1139. Se gasea la 1139 de metri altitudine. îsi con=tinua 
drumul, angajindu-se într-un sir infinit de serpentine 
pe—riculoase, în ac de par. 

La una dintre ele se opri si însemna locul pe harta. în stînga lui 
se vedea un pexete de granit care se ridica vertical de la sosea, 
în dreapta muntele se pravalea în alta prapastie fara fund. 
Peretele de stînca era acoperit cu plasa de metal, ca sa nu se 
prabuseasca peste drum. Un punct ideal pentru o ambuscada, 
înca nu iesise din zona înzapezita a muntelui si continua sa 
coboare pe serpentinele înghetate. în ciuda riscului, tinea 
piciorul apasat pe accelerator. Lumina era din ce în ce mai 
slaba. Amurgul începea sa coboare peste muntii Vosgi. 


Norton înainta fara a întîlni în cale alte masini. lesind din zona 
de zapezi, accelera si mai mult. Cînd ajunse la Colmar, luminile 
erau deja aprinse. Opri la gara si intra sa întrebe cum putea 
ajunge în Orasul Vechi. Pe perete vazu o harta uriasa a localitatii 
Colmar. 

Imediat vazu ca Orasul Vechi, în care se gaseau acele mici 
hoteluri, se numea Mica Venetie. Uimitor cîte Venetii existau în 
Europa. De îndata ce-si lua camera, telefona la Hotelul Bristol si 
ceru sa vorbeasca cu domnul Tweed. Nu se îndoia ca 
adver-sarul era cazat acolo. Cînd Tweed avea sa-i raspunda - în 
caz ca se afla la hotel - Norton intentiona sa închida telefonul. 
Spera ca astfel sa-i strecoare lui Tweed un fior în suflet. Poate 
nu stia, dar urma sa fie îngropat în Alsacia. 

31 

- Presupun ca muntii Vosgi vor fi o zona plina de riscuri, îsi 
anunta Tweed echipa adunata în camera lui de la Drei Könige. 
Newman si Paula sedeau împreuna pe o canapea. Butler si Nield 
ocupau doua fotolii, iar Marler îsi luase pozitia obisnuita, sprijinit 
de perete si fumînd o tigara lunga. 

Dupa ce Tweed vorbise la telefon cu Monica, Marler, mem-—bru 
al SIS si cel mai bun tintas din Europa, primise ordin sa zboare 
cu avionul de la Londra la Basel. Blond, subtirel si nu prea înalt, 
era abia trecut de treizeci de ani si purta un bluzon sport în 
carouri si pantaloni calcati la dunga. Vorbirea lui taraganata 
trada un om cu educatie. De fiecare data era în duel verbal cu 
Newman. 

- E vorba de intuitie? întreba Marler. Sau detii date 
con—crete? 

- Exista vreo deosebire? interveni rastit Newman. 

Cei doi cu greu puteau fi numiti prieteni. Dar, în cazul unui 
conflict armat, se puteau bizui unul pe celalalt fara rezerve. 

- Exista, batrine, cum sa nu? raspunse cu un aer de 
superioritate Marler. Detii date concrete? repeta el întrebarea, 
adresîndu-se lui Tweed. 

Imediat dupa sosirea lui Marler, Tweed îl pusese la curent cu 
toate cele întîmplate. Poate ca Marler, care evalua pentru prima 
oara faptele, avea sa remarce un amanunt semnificativ care lor 
le scapa. 


- Exista unele date, le spuse Tweed, Beck mi-a telefonat si 
mi-a spus ca un barbat cu semnalmentele lui Joel Dyson a fost 
atacat la intrarea în Banca de Credit. 

- Atacat? se mira Paula. 

- Da. Un american i-a proptit un pistol în spate în clipa în 
care Dyson iesea de la Banca de Credit. Din fericire, a trecut o 
masina de politie, americanul a fugit si, daca e într-adevar vorba 
de Dyson, atunci aflati ca a întrebat-o pe doamna Kahn, 
asistenta lui Amberg, unde se gaseste bancherul. Lui Beck nu-i 
scapa nimic. A telefonat la banca si a vorbit cu doamna Kahn. 
Femeia i-a confirmat ce mi-a spus mie Eve Amberg, si anume ca 
bancherul este la Chateau Noir. 

- Ai spus „daca într-adevar a fost vorba de Dyson", 
interveni Paula. Nu-ti sta în obicei sa accepti o identificare în 
lipsa de dovezi. 

- De aceea l-am trimis pe Cardon sa-i arate doamnei Kahn 
fotocopia dupa portretul lui Dyson, schitat de tine, raspunse 
Tweed. 

Rasuna o ciocanitura în usa încuiata. Newman o deschise si 
Cardon pasi înauntru. îi facu cu ochiul Paulei, care schita o 
gri—masa. 

- Cel care a trecut pe la sucursala din Basel a fost într- 
adevar Dyson, îl anunta Cardon pe Tweed. îi întinse plicul cu 
fotocopia. Cînd i-am aratat desenul, femeia l-a recunoscut din 
prima clipa. Beck mi-a fost de mare ajutor: a pus un detectiv sa 
ma astepte acolo si sa ma conduca în biroul doamnei Kahn. lar 
ea mi-a vorbit deschis. 

- Toate acestea nu fac decit sa confirme avertismentul meu 
despre pericolele care ne pîndesc în muntii Vosgi. Americanul 
care l-a atacat pe Dyson si care, probabil, a fugit voia sa stie 
unde se gaseste Amberg. Vom avea companie în Alsacia - si 
înca una dintre cele mai putin placute. 

Se auzi telefonul. Paula ridica receptorul, asculta, spuse ca-l va 
anunta, apoi puse receptorul în furca si se uita la Tweed, cu un 
zimbet amuzat. 

- Deja te asteapta cineva în holul de la receptie. O 
companie ceva mai agreabila. Jennie Blade e nerabdatoare sa-ti 
vorbeasca. 

- N-a spus nimic de Gaunt? întreba Tweed, încruntînd din 
sprincene. 


- Nici un cuvînt. 

- Cînd am vorbit cu Monica, ea mi-a spus ca a completat 
fisa lui Gaunt. A fost cîndva ofiter la Directia de Informatii 
Militare. Ciudat... 

Jennie Blade sedea cu spatele drept într-un fotoliu. Era 
îmbracata în pantaloni de schi vîrîti în bocanci eleganti de piele 
pîna la glezne si o helanca albastra de matase care-i punea în 
va-loare silueta. Pe scaunul de alaturi se vedea împaturita o 
haina tivita cu blana. 

Cînd Tweed cobori din lift, Jennie tocmai îsi netezea coama 
blonda cu o mîna, tinînd în cealalta o oglinjoara în care îsi 
ve—rifica înfatisarea. Vazindu-l pe Tweed, închise capacul 
pudrierei si o puse în poseta de umar marca Gucci. 

- Nu ne-am vazut de mult, îl întîmpina ea. 

îsi înclina capul într-o parte si-i întinse obrazul drept. El se 
apleca si-o saruta pe obraz, apoi se cocota pe bratul fotoliului pe 
care sedea Jennie. Era o pozitie neobisnuita pentru el, dar îsi 
dadea seama ca fata încerca sa-i faca avansuri. Jennie îsi puse 
picioarele lungi unul peste altul. 

- N-a trecut prea mult de cînd am baut ceva împreuna la 
Barul Hummer din Ziirich. Unde-i Gaunt? întreba Tweed. 

- Oh, Seniorul? Dumnezeu stie. E o adevarata pacoste. 
Dis—pare pentru ore sau zile întregi. Mi-a spus ca te-a vazut aici. 
Am impresia ca esti un om de încredere... vreau sa spun, un 
barbat pe care o femeie se poate bizui. 

- Depinde de femeie si de împrejurari. 

- în plus, mi s-a parut ca ma simpatizezi. 

Se rasuci pe loc, la fel cum facuse pe scaunul din Barul 
Hummer, cu miinile împreunate si coatele sprijinite pe genunchi. 
Ridica spre el o privire rugatoare. 

- Sa zicem ca-mi esti simpatica, accepta Tweed. Ce-i cu 
asta? 

- Mi-e frica. Ma urmareste cineva. Apare cînd ma astept mai 
putin. Cînd ies dintr-un magazin, cu putin înainte de ora 
închiderii, si cînd afara e întuneric. Cînd îmi scot cheia ca sa 
intru in apartamentul lui Gaunt de linga Bankverein. Eu nu ma 
sperii cu una, cu doua, dar recunosc ca omul acesta din umbra 
ma îngrijoreaza. 

- Descrie-mi-l. 


Jennie lua mîna dreapta a lui Tweed între palmele ei împre- 
unate, continuînd sa-l priveasca în ochi. 

- Te-am rugat sa mi-l descrii, repeta Tweed, înasprindu-si 
glasul. 

- Poarta o palarie cu boruri largi, trasa pe frunte. E înalt de 
vreun metru saizeci. Poate ma însel în privinta înaltimii. De 
fiecare data e îmbracat într-o haina lunga, neagra si are la git un 
fular de lina. 

Tweed se stradui sa-si ascunda uimirea. Jennie îi descrisese 
aceeasi persoana care fusese vazuta iesind din apartamentul 
Klarei de pe Rennweg, dupa ce fata fusese strangulata. 
Cuvintele lui Jennie erau aproape identice cu cele folosite de 
Gura-Tiîrgu- lui, locatara de la parterul blocului din Altstadt în 
care fusese ucisa Klara. 

- Asta se întîmpla aici, în Basel? vru el sa verifice. Omul 
despre care vorbesti te urmareste aici, în Basel? 

- Da. Omul din Umbra. Se cutremura de un fior. îmi pune 
nervii la încercare. Lucru ridicol, cînd ma gindesc ce meserii am 
practicat. 

- Ce fel de meserii? întreba el cu blîndete. 

- Am studii de contabilitate. Dar mi s-a parut o meserie 
îngrozitor de plicticoasa. Apoi am primit o slujba grozava la o 
mare companie din New York. Compania verifica stabilitatea 
financiară a firmelor din întreaga lume, contra unui onorariu 
fa—bulos. Tot ea se ocupa si de personalitati de marca ale 
globului. Eram nevoita sa gasesc diverse cai de acces în birouri 
si aparta—mente, ca sa verific stilul de viata al anumitor 
persoane. în acest fel am reusit sa string bani buni. M-am lasat 
de meserie cînd una dintre tinte m-a amenintat cu arma. Am 
simtit ca norocul nu mai era de partea mea. Atunci am plecat în 
Anglia, la Londra. 

Continua sa povesteasca, tinînd degetele lui Tweed înlan=tuite 
într-ale ei. Tweed îi multumi lui Dumnezeu ca nu-l vedea Paula. 
L-ar fi ironizat fara crutare. 

- Asa l-ai cunoscut pe Gaunt? întreba el. 

Cit timp îi relatase povestea vietii, Jennie nu-si luase ochii de la 
el, aproape hipnotizîndu-l cu privirea-i arzatoare. Mare atentie, 
se gindi Tweed. 

- Nu, Gaunt a aparut în viata mea ceva mai tîrziu, raspunse 
fata. înapoindu-ma la Londra, am obtinut o slujba la o agentie 


de detectivi particulari. Am ramas acolo sase luni. Era o munca 
murdara, dar asa am ajuns la Gaunt. 

Facu o pauza. 

- Continua. Sînt numai urechi. 

- Esti un bun ascultator. Ultima mea sarcina la agentie a 
fost sa-l verific pe Walter Amberg. 

Tweed ramase uluit pentru a doua oara. Se stradui si de asta 
data sa pastreze o expresie indiferenta, privind-o fix pe Jennie si 
încercînd sa vada ce se ascundea în mintea ei. Fata vorbea încet 
si linistit, sporind efectul hipnotic al povestirii. Gaunt era nebun 
ca n-o pastra lînga el. Pentru prima oara de cînd sotia îl 
parasise, fugind cu un milionar grec, Tweed se gîndi sa renunte 
la viata de singuratate. Se scutura, revenind la realitate. Avea 
de dus la bun sfirsit o treaba, cea mai periculoasa din cariera lui. 
- Cine i-a solicitat agentiei sa-l verifice pe Walter? întreba 
el. 

- Julius Amberg. A venit la biroul din Londra, împreuna cu 
Gaunt. Asa l-am cunoscut pe Gaunt. 

- Cînd l-ai verificat pe Walter Amberg, ce anume urmareai 
în mod deosebit? Ai venit si în Elvetia? 

- Raspunsul la a doua întrebare e afirmativ. Cît despre ce 
anume a trebuit sa verific, Julius mi-a dat instructiuni foarte 
pre—cise. Voia sa stie daca Walter avea un apartament luxos în 
alt oras. Ce altceva? Cu mîna libera se juca cu siragul de perle 
care atîma peste helanca. îmi amintesc. Daca avea vreo 
amanta. lar daca avea, era bine îmbracata? Avea masina 
proprie? Mai voia 

sa stie daca Walter avea si alte masini, pe care le tinea în alte 
orase. Si asa mai departe. Nimic nu s-a adeverit, cu exceptia 
vizitelor facute unei fete din Basel. Niciodata nu i-am spus asta 
lui Julius, fiindca ma saturasem pîna în git. A mai existat un 
motiv. Gaunt mi-a cerut sa vin sa locuiesc la el. îmi place în 
Cornwall, iubesc marea si stîncile. 

- Am sa-ti mai pun citeva întrebari. Vreau sa-mi raspunzi 
fara sa stai pe gînduri. Probabil ca meseria te-a ajutat sa-ti 
formezi un ascutit simt de observatie. Prima întrebare: poti sa- 
mi descrii figura Omului din Umbra? 

- Nu pot. N-am vazut-o niciodata. 

- Cum merge, cum se misca? 


- Adica limbajul trupului. N-am de unde sa stiu. De fiecare 
data statea nemiscat. 

- Dar l-ai vazut de cîteva ori. 

- Adevarat. Ridicam privirea, îl vedeam, plateam ceea ce 
cumparasem. între timp el disparea. 

- Dar la intrarea în apartamentul de pe Bankverein, cînd îti 
cautai cheile? 

- Statea în coltul strazii. Cînd m-am uitat într-acolo a doua 
oara, disparuse. 

- Vrei sa spui ca, de fapt, nu l-ai vazut mergînd? 


- L-ai vazut si la Ziirich? 

- Nu. Numai aici, la Basel. 

- De cite ori s-a întîmplat sa-l întîlnesti? 

- De cinci sau sase ori. Nu mai mult. 

- în ce interval de timp? 

- Cîteva zile. 

- Aparitiile lui devin din ce în ce mai frecvente? 

- Da, Tweed. Ce dracu' sa ma fac? 

- In prezent locuiesti împreuna cu Gaunt în apartamentul 
din Bankverein? 

- Da. Dar el nu-i întotdeauna acasa. Ti-am mai spus. 

- Intoarce-te acasa. îti chem un taxi. Ramii în apartament 
pîna la întoarcerea lui Gaunt. Spune-i si lui despre Omul din 
Umbra. 

- Cred ca glumesti. îmi va raspunde ca-i doar o închipuire a 
mea. 

- îti chem taxiul... 

Portarul, care tocmai intrase de serviciu, dadu un telefon si 
taxiul sosi în cinci minute. Tweed o însoti pe Jennie afara în aerul 
înghetat, care amintea si mai mult de Siberia. Jennie îl saruta pe 
obraz si urca în masina. 

- Trebuie sa ne mai vedem, spuse ea în loc de ramas-bun. 
Tweed ramase citeva minute afara pe trotuar. Voia sa se asigure 
ca Jennie nu era Urmarita. Totodata, începea sa creada ca fata 
spunea adevarul. Povestea ei despre Omul din Umbra îl punea 
pe gînduri. Tocmai voia sa intre în hotel, cînd îsi facu aparitia un 
BMW care opri brusc în fata hotelului, cu scrisnet de frine. 

Din masina cobori Gaunt. întinse cheile BMW-ului unui slujbas al 
hotelului, care iesise prin usile turnante. 


- Te rog, parcheza-mi masina. Locuiesc aici. Numele meu e 
Gaunt. îl batu pe umar pe Tweed. Ce frumos ca mi-ai iesit în 
întîmpinare! Ai ghicit ca urma sa vin. Brrr! Ce frig e afara, 
înainte mars spre bar. Fac eu cinste... Doua Scotch-uri duble, 
comanda el barmanului, de îndata ce se asezara comod în barul 
în care nu mai era nimeni. Si repede. Am nevoie sa-mi pun 
sîngele în miscare, amice. 

- Eu nu beau Scotch, refuza categoric Tweed. Doar apa 
minerala. 

- Nu rezisti la alcool, asa-i? Un barbat cu experienta dumi- 
tale? Rusine, domnule. 

- Ar trebui sa ai mai multa grija de Jennie, îi spuse fara 
ocolisuri Tweed. E speriata de moarte. O urmareste cineva, o 
persoana care nu-mi sugereaza nimic bun. 

Astepta pîna cînd Gaunt plati consumatia, adaugind un bacsis 
nesemnificativ. Seniorul ridica paharul. 

- Pentru supravietuirea celor mai puternici. Pina la fund! 

- Spuneam ca Jennie e urmarita de un necunoscut. li atine 
calea, si ma tem ca n-are ginduri prea curate. 

- Prostii! Sînt nascociri de-ale ei. Jennie are pe vino-încoace. 
Bineînteles ca barbatii nu ramin indiferenti si încearca s-o 
abordeze. 

- Gaunt! Tweed trînti paharul pe tablia mesei. Taci si 
asculta. La Ziirich a fost gasita moarta o fata pe nume Klara, 
asasinata cu cruzime. Cu capul aproape despartit de trup. 
Stran—gulata. Cineva l-a vazut pe ucigas parasind imobilul. 
Descrierea facuta de martora corespunde cu cea a omului care 
o urmareste pe Jennie. Chiar nu-ti pasa deloc? 

II privi atent pe Gaunt. Acesta venise îmbracat cu o haina din 
par de camila, acum aruncata pe un scaun. Seniorul ramasese 
într-un bluzon sport în carouri, o cravata cu capete de cai, 
pan-=taloni din catifea reiata si pantofi de piele lucrati de mîna. 
Parul lui cînepiu era ravasit de vînt. Ochii cenusii îl priveau fix pe 
Tweed pe deasupra nasului bine desenat. Brusc îsi schimba 
ati—tudinea si deveni serios. îsi strînse cu putere buzele gurii 
sale voluntare. Tweed se gîndi ca îl avea în fata lui pe fostul 
ofiter de informatii. 

- Mi se pare ca am citit în ziare despre crima aceea. înainte 
de a pleca din Ziirich. Ar putea exista o legatura între acel omor 
si omul care se presupune ca o urmareste pe Jennie? 


- Care chiar o urmareste pe Jennie. 

- De unde stii toate acestea? întreba brusc Gaunt. Ti-a 
tele—fonat Jennie? 

- Jennie a fost aici. Mi-a povestit totul cu mai putin de cinci 
minute înainte de venirea dumitale. N-ar fi mai bine sa te duci în 
apartamentul de lînga Bankverein? Vreau sa spun chiar cum, 
sublinie Tweed. 

- Nu va pati nimic. Gaunt îl privi pe Tweed cu asprime. Miine 
în zori plecam amindoi la Colmar în Alsacia. în zori vom fi 
departe de Basel. 

- De ce tocmai la Colmar? întreba linistit Tweed. 

- Fiindca acolo a plecat Amberg. într-un loc pe nume 
Chateau Noir. Sus în muntii Vosgi. Tocmai m-am întors de la 
banca, unde am discutat pe scurt cu doamna Kahn, asistenta lui 
Amberg la sucursala din Basel. Am fost nevoit sa insist ca sa 
obtin aceasta informatie. Mi-am închipuit ca poate vrei sa stii. 
Cu siguranta ca Amberg stie ceva despre vizita fratelui sau 
geaman la Conacul Tresillian. Nimeni nu ucide un om în casa 
mea fara sa fie pedepsit. Acum plec. Tine minte ce ti-am spus. 
Nu supravietuiesc decit cei mai puternici. 

Gaunt se ridica, îsi înfipse mîinile în buzunarele hainei si iesi. 
Tweed nu se înapoie în camera, ci ramase pe scaun, cufun—dat 
în gînduri. Gaunt nu-i parea a fi genul de om care sa ofere o 
informatie fara a urmari un anumit scop. Si nu cumva ultima lui 
remarca ascundea o amenintare? 

32 

- La telefon Norton, vorbi în receptor americanul, de îndata 
ce i se facu legatura cu presedintele. îi dadu lui March numarul 
de telefon de la Hotelul Bristol. Cînd doriti sa luati legatura cu 
mine, spuneti-i Sarei sa lase un mesaj codificat. Voi încerca sa 
va contactez cît mai curînd... 

- Pe dracu'! Am nevoie de numarul tau ca sa pot da de tine 
cînd vreau eu. A intervenit ceva. 

- E tot ce va pot oferi, spuse cu asprime Norton. 

- OK, daca asa stau lucrurile, accepta March pe un ton de 
falsa bunavointa. Acum ciuleste urechile la mine. Am primit un 
nou mesaj de la individul cu voce miriita. în legatura cu 
schim—bul. E vorba de suma uriasa pe care mi-o cere în 
schimbul fil—mului si al benzii. Unde esti acum? La Basel? 

- Nu. La Colmar, în Franta. La poalele muntilor Vosgi. 


- Ai auzit vreodata de un orasel pe nume Kayserberg? Ti-l 
spun pe litere... 


- Nu-i nevoie. Acum o ora am trecut pe acolo. 

- Zau? Departamentul Sinistrei Coincidente. 

- N-am înteles aluzia... domnule presedinte. 

- Sa zicem ca a fost o gluma. în acest Kayserberg exista un 
hotel nenorocit. L'Arbre Vert. Ti-l spun pe litere. Sara spune ca 
asta înseamna Copacul Verde. 

- Nici de data aceasta nu-i cazul sa mi-l spuneti pe litere. L- 
am remarcat în timp ce treceam prin... 

- îti vei lua camera acolo. Sub numele de Tweed... 

- Nu se poate... 

- Asa îti cere Voce Mirita. Vei astepta un telefon. Ai banii la 
îndemiîna? S-ar putea sa te sune chiar miine dimineata. De tine 
depinde sa pui mîna pe film, pe banda... si pe Voce Miriita. în 
sicriu. Mort si rece. Zilele trec. Ti-am dat un termen. Timpul 
zboara. Ma bazez pe tine, Norton... 

- Va puteti baza pe mine, domnule presedinte... 

Vorbea de unul singur. March închisese telefonul. Norton înjura 
în gînd si parasi cabina din gara Colmar. Cu buna stiinta daduse 
numarul de la Hotelul Bristol, unde nu intentiona sa petreaca 
nici o noapte. îsi propusese sa treaca pe acolo si sa-si ia 
mesajele. Nici nu-i dadea prin gînd sa lase numarul hotelului 
obscur de pe malul riului, în Mica Venetie. 

Se urca la volanul Renault-ului albastru. Rasuci cheia de contact 
si deschise radiatoarele. Nu-i placea aranjamentul accep-—tat de 
March. Ce dracu', sa se înregistreze la hotel sub numele de 
Tweed! De ce? Santajistul care avea filmul si banda probabil îl 
cunostea pe Tweed si stia ca acesta se gasea prin apropiere. 
Norton intentiona sa faca o lista cu toate persoanele despre 
care unitatea sa îi raportase ca fusesera vazute în compania lui 
Tweed. Una dintre acestea trebuia sa fie Voce Miriita. 

Bradford March puse receptorul în furca si-si împreuna miinile la 
ceafa ca de taur. Sedea cu ochii tinta la semineul de marmura 
de pe peretele opus, însa fara sa-l vada. Era furios la culme. 
Santajistul se juca cu el. Si cu Norton. îl plimbase mereu dintr-un 
oras elvetian în altul, ca acum sa mute întreaga operatiune în 
Franta. Norton, care fusese convins sa-si „dea demisia" de la FBI 


fiindca Directorului nu-i conveneau metodele lui necrutatoare, 
era dus de nas la rindul lui. Voce Miriita se juca cu el. 

Sara intra în Biroul Oval si March ridica privirea Nu-i placu 
expresia de pe fata ei. 

- Am vesti foarte proaste, sefule. Tocmai le-am primit. 

- Ce-ai aflat? 

- Harmer. Cel care ti-a dat suma aceea mare de bani si care 
apoi a spus ca avea nevoie de ei ca sa achite un împrumut Cred 
ca asta a si facut. 

- Ce dracu' tot spui acolo? Vorbeste lamurit, Sara. 

- Harmer s-a sinucis acum citeva ore. A luat un pumn de 
somnifere, dupa care a baut o mare cantitate de bourbon. 

- Asa deci. Match îsi puse mîinile paroase pe masa. 
Pro—blema s-a rezolvat. 

- Daca asa zici tu. 

- Vrei sa spui ca a lasat o scrisoare? 

- Da, una pentru sotia lui. 

March se apleca spre ea. 

- Haide, haide. Ar fi bine sa aflam ce scrie în acel bilet. 

- Stiu. l-am telefonat sotiei lui ca sa-i ofer condolente din 
partea mea. De asemenea, i-am spus ca vestea a fost si pentru 
tine un soc si ca esti alaturi de ea. 

- Grozav. Cu una ca tine, nici nu mai trebuie sa-mi scriu 
replicile. O clipa. Ce scria în bilet? 

- Ce se scrie de obicei în astfel de scrisori. Ca-i parea rau, 
ca a iubit-o din tot sufletul, dar ca raspunderile care apasau pe 
umerii lui s-au dovedit o povara mult prea mare. Femeia mi-a 
citit scrisoarea la telefon, apoi a izbucnit în hohote de plins. 

- Adio, domnule Harmer. Se mai întîmpla. Totul e în regula. 
- Sper. Sper din tot sufletul, Brad. Pentru tine. 

Cei Trei întelepti se adunasera în biroul senatorului Wing- field. 
Si de data aceasta draperiile erau trase, ascunzind vederii 
proprietatea din jurul vilei. Luminile erau aprinse. Bancherul si 
politicianul cel vîrstnic fusesera convocati de urgenta de Wing- 
field la resedinta acestuia din Chevy Chase. Senatorul pastra un 
aer mohorit. îsi privi cu atentie oaspetii asezati în jurul mesei. 

- Regret ca v-am adus aici asa, în pripa, dar situatia din 
Biroul Oval este departe de a se ameliora. 

- Am aflat despre sinuciderea lui Harmer, interveni 
bancherul. O mare pierdere pentru partid. Nu numai ca a avut 


el însusi o contributie majora, dar - lucm si mai important - se 
pri—cepea ca nimeni altul sa faca rost de fonduri. 

- Sa fim realisti, spuse politicianul, privindu-l pe senator prin 
ochelarii cu rame de os. Politica este extrem de versatila. 
Probabil ca Harmer nu s-a priceput sa-si administreze afacerile. 
Are cine sa-l înlocuiasca. 

- Detin o scrisoare personala de la Harmer, îi anunta Wing- 
field. Glasul sau> de om educat trada o urma de încordare. 
Cunosc adevaratul motiv pentru care Harmer si-a luat viata. 
Cititi asta... 

Arunca pe masa o foaie de hirtie fina, împaturita. Politi—cianul o 
citi primul, apoi i-o întinse bancherului. 

Draga Charles, 

Cînd vei citi aceste rinduri, eu voi fi într-un loc mai bun. Cel 
putin, asa sper. Bradford March m-a rugat sa-i împrumut cinci- 
sprezece milioane de dolari. Nu stiu la ce i-a trebuit aceasta 
suma. M-am conformat. Cînd i-am cerut înapoi, ca sa achit un 
împrumut bancar, March a refuzat sa discute cu mine. Sara 
Maranoff mi-a transmis la telefon mesajul lui. Banii nu mai erau 
disponibili. Cu alte cuvinte, sa ma duc la dracu'. Poate ca acolo 
ma si duc. Cineva trebuie sa-l opreasca pe presedinte. Numai 
Cei Trei întelepti au aceasta putere. 

- Oare la ce i-a trebuit lui March aceasta suma? întreba 
bancherul. 

- Probabil ca nu vom afla niciodata, îi raspunse politicianul. 
Eu ramin la parerea mea. Nu-i suficient pentru a fi pus sub 
acuzatie. 

- Scrisoarea ar putea fi transmisa ziarului Washington Post, 
sugera bancherul. 

- Sub nici un motiv, interveni calm Wingfield. Ned, nu-ti 
imaginezi cum ar proceda March? Ar chema experti grafologi 
care sa ateste ca-i vorba de un fals. Apoi ar sustine sus si tare 
ca la mijloc este o conspiratie si ca noi trei sîntem cei care au 
actionat din umbra. Sa recunoastem ca-i un orator de temut. 
Ne-ar distruge. Nu-i suficient ca sa actionam. 

- Atunci ce dracu' e suficient? izbucni bancherul. 

- Linisteste-te, îl povatui politicianul cel vîrstnic. Politica 
este arta posibilului. Am pornit de la acelasi principiu si cînd am 
adoptat pozitia cunoscuta, în timpul mandatului unuia dintre 
fostii presedinti. 


- Mai este si povestea aceea cu desfiintarea Serviciului 
Secret, continua bancherul, la fel de furios. Am auzit ca, acum, 
March are o banda de batausi care-i asigura protectia. Unitatea 
Unu sau cam asa ceva. 

- E vorba de forta paramilitara despre care v-am relatat la 
una dintre întîlnirile noastre anterioare, spuse linistit senatorul 
Wingfield. 

- Dar e Împotriva oricaror uzante, protesta bancherul. 

- Bradford March încalca o multime de uzante, Ned, îi aminti 
Wingfield. O alta însusire cu care a cîstigat electoratul american. 
Nu putem decît sa asteptam. 

- Sa asteptam ce? întreba bancherul. 

- Ceva mult mai grav. Rugati-va la Dumnezeu ca acel ceva 
sa nu iasa la iveala... 

Silueta înalta a lui Jeb Calloway lasa umbre distorsionate pe 
peretii biroului prin care se plimba nelinistit. Sam, cel mai 
apropiat prieten si colaborator al lui, îl urmari cu privirea si-si 
descheie nasturele sacoului care-i tinea strins burta 
proeminenta. 

- Ai primit vesti de la omul tau misterios din Europa, Jeb? 
întreba el. 

- Nici un cuvînt. Cred ca se ascunde. 

- Ceea ce înseamna ca-l urmareste cineva. Prin urmare, 
cineva acolo e la curent cu existenta lui. Te joci cu focul. Daca 
acest lucru ajunge la urechile lui March, te va compromite 
defi—nitiv. Se pricepe la asa ceva ca nimeni altul. In parte, asa a 
ajuns acolo unde se afla acum. Calcînd peste cadavre. Asa-i 
politica. lar în astfel de treburi March e în elementul lui. 

- Nimeni nu poate face legatura între mine si informatorul 
meu. în plus, el dispune de o cale sigura de a ma contacta... 
daca mai este în viata. 

- Cred ca ar trebui sa uiti de el, Jeb, îl avertiza Sam. 

- Nu. Am o datorie de împlinit. Fata de poporul american. 
La trecerea prin punctele de frontiera elvetian si francez, se 
dovedi ca Tweed avusese dreptate. Birourile erau pustii si cu 
obloanele trase. Nimeni nu era de serviciu. 

Tweed urca în expresul de Strasbourg împreuna cu Paula si gasi 
un compartiment de clasa întîi. Spre ora unsprezece dimineata 
trenul era aproape gol. Dupa ei venea Newman, cu cele doua 
pistoale Walther, apartinînd lui Butler si Nield, virite la spate sub 


curea. Cardon încheia sirul. La ora unsprezece fix expresul se 
puse în miscare. 

- în legatura cu conversatia avuta cu Jennie Blade, pe care 
mi-ai relatat-o mai devreme, începu Paula, care sedea fata în 
fata cu Tweed pe locul de la fereastra. M-am gindit mult la ce 
mi-ai povestit. 

- Si la ce concluzie ai ajuns? 

- Jennie ma pune pe gînduri. în afara de ea, l-a mai vazut 
cineva pe Omul din Umbra, cu palaria lui cu boruri mari? Gaunt 
l-a vazut? 

- E singura întrebare pe care am uitat sa i-o pun, recunoscu 
Tweed. Desi Gaunt parea sa nu ia povestea în serios. Ma întreb 
de ce? 

- Fiindca, daca nimeni altcineva nu l-a mai vazut pe Omul 
din Umbra, atunci cum putem fi siguri ca exista? 

- Uiti un lucru, îi aminti Tweed. La Ziirich, Gura-Tirgului ne-a 
dat exact aceleasi semnalmente referitoare la barbatul care a 
iesit din bloc la scurt timp dupa asasinarea Klarei. 

- Poate ca Jennie se afla undeva prin apropiere, în Altstadt, 
în acelasi timp cu noi. Poate ca l-a vazut si ea iesind din bloc. 

- Mergi cu supozitiile pîna la limita posibilului. 

- Jennie a fost la Ziirich în acea perioada. Doar stim acest 
lucru. 

- Adevarat. Tweed nu parea prea convins. 

- Stii ceva? Paula se apleca spre el. Cînd o femeie insista sa 
convinga un barbat, pîna la urma acesta ajunge s-o creada. 

- Cum faci tu acum, îi spuse el. îmi strecori în minte 
îndoiala. 

- Cine crezi ca se afla în spatele tuturor acestor crime 
odioase? întreba Paula, schimbiînd subiectul. Ti-ai facut o 
parere? 

- Una foarte buna. S-o luam de la început. Aruncarea în aer 
a sediului din Park Crescent cu o bomba de mare putere. Ceasul 
bombei era un dispozitiv sofisticat, cum Crombie n-a mai întîlnit 
pîna acum. Apoi faptul ca în Elvetia misuna americani, toti cu 
pasapoarte diplomatice. Faptul ca la sosirea lui Joel Dyson în 
Park Crescent, ca sa ne lase copiile dupa film si dupa caseta, 
Monica a vazut în bagajul lui haine de provenienta americana, 
ceea ce sugereaza ca tocmai venise din State. Faptul ca primul- 
mi- nistru britanic pare sa-i ciuguleasca din palma presedintelui 


american. Tot ce s-a întîmplat pîna acum duce cu gîndul la sume 
fabuloase si la o vasta organizatie ostila. Toate acestea confirma 
ideea de putere. O putere uriasa. Gindeste-te singura. E 
înfricosator. 

- Dar tie nu pare sa-ti fie frica, remarca ea. 

- Nici nu-mi este. Sînt indignat si hotarit. Uciderea celor 
doua fete prin sugrumare reprezinta doua fapte grave - desi 
une—ori astfel de lucruri fac parte dintre riscurile meseriei. însa 
Theo Strebel era un om de treaba si nu merita sa fie împuscat. 
înca un lucru curios si semnificativ: cele doua femei strangulate 
si barbatul împuscat au fost victimele unei persoane pe care o 
cunosteau. 

- De unde stii? 

- Gîndeste-te cîte precautii si-a luat Strebel la sosirea 
noastra si cum a trebuit sa ne spunem numele înainte de a fi 
primiti. 

- Nu vad semnificatia, marturisi Paula. 

Newman asculta de pe scaunul lui situat de cealalta parte a 
intervalului. îsi scosese de la briu cele doua pistoale Walther. 
Acum armele se odihneau în buzunarele balonzaidului împaturit 
si pus alaturi. 

Posesorii armelor, Butler si Nield, închiriasera la Basel masini 
pentru a fi folosite, ulterior, în muntii Vosgi. Ar fi fost riscant sa 
transporte arme cu masina peste granita. în momentul acela 
goneau pe Autostrada A35 spre Colmar, unde aveau sa-i 
întîlneasca pe Tweed si pe însotitorii lui la Hotelul Bristol. 
Cardon sedea ca de obicei într-o pozitie strategica în capatul 
compartimentului lung. înarmat cu Walther-ul, putea vedea pe 
oricine s-ar fi apropiat dintr-o directie sau alta. Parea somnoros, 
dar nu-si lua ochii de la ceafa lui Tweed. 

Expresul oprise la St Louis, apoi la Mulhouse. Acum par-—curgea 
distanta lunga pîna la gara Colmar. Paula privea pe fe—reastra 
catre est, peste fisia dintre Mulhouse si Colmar. în departare 
începeau sa se distinga muntii Vosgi. 

Soarele stralucea orbitor, facînd sa se vada limpede iantul de 
munti pe jumatate acoperiti cu zapada. în curînd aveau sa se 
aventureze în inima muntilor. Oare de ce i se pareau sinistri în 
aceasta superba dimineata? Urcau si coborau în pante domoale, 
ici-colo ivindu-se cîte un pisc semet. Pareau îngrozitor de 


sin—guratici, se gîndi Paula. Atît de îndepartati de satele 
pierdute printre podgorii sau pe pantele mai joase. 

în timp ce expresul gonea spre nord, Paula se gindea cît de 
straniu era acel frumos tinut. Se gindea la bizarul amestec de 
franceza si germana care aparea în numele oraselor de pe harta 
pe care o studia. Bollwiller. Ste-Croix-en-Plaine. Munster. 
Ribeawville. 

în 1871 Prussia lui Bismarck anexase Alsacia si Lorena. La 
sfirsitul Primului Razboi Mondial Franta recuperase cele doua 
provincii. Paula continua sa priveasca afara pe fereastra. Multe 
case aveau acoperisuri tuguiate si înclinate, care sugerau ca 
iernile aici puteau fi aspre si cu ninsori abundente. 

Arunca o privire spre Tweed care fredona încetisor, ceea ce nu-i 
statea în fire. De ce oare era atit de multumit? 

- La ce te gindesti? îl întreba. 

- La faptul ca, daca am putin noroc, ma voi întîlni cu cei doi 
oameni care, nu ma îndoiesc, detin cheia acestei povesti pline 
de orori. 

- Si pastrezi numele numai pentru tine? 

- E vorba de Joel Dyson, care stie ca Amberg se afla la 
Chateau Noir si care sînt sigur ca abia asteapta sa-si recapete 
originalele filmului si casetei. 

- Si al doilea? 

- Probabil pionul cel mai important Barton Ives, agent 
spe-—cial al FBI... 

- Sînt puncte de ambuscada ideale, spuse Norton. Sus, în 
Vosgi. Poti lichida întreaga echipa a lui Tweed dintr-o singura 
lovitura. 

Norton îl întîlnea pe Mencken pentru prima oara, fiindca voia sa 
se asigure ca Mencken nu va face nici o greseala. Dar chiar si în 
aceasta întîlnire fata în fata, Mencken îsi dadu seama ca Norton 
procedase inteligent. Desi foarte aproape unul de celalalt, 
Mencken nu putea vedea chipul lui Norton. 

Se gaseau într-o cafenea din Mica Venetie, în inima orasului 
Colmar. înainte de a-i telefona lui Mencken, Norton colindase 
întreaga zona pîna descoperise acest loc. Cafeneaua era 
împartita în doua sali printr-o draperie de dantela. Mesele aflate 
de o parte si de alta erau alaturate. 

De o parte a draperiei se asezau clientii care comandau 
mîncare. Norton sosise devreme, comandase o omleta cu salata 


si o cantitate uriasa de piine frantuzeasca. Avea nevoie de 
hrana ca sa-si mentina energia iesita din comun. Terminase de 
mîncat înainte de venirea lui Mencken si facuse semn 
chelnerului sa se îndeparteze. 

-Mai tîrziu... 

Ferestrele care dadeau spre straduta îngusta aveau si ele 
perdele groase de dantela. Conform instructiunilor primite, 
Mencken intra în bar, comanda un pahar de vin alb si se duse sa 
se aseze la masa de lînga Norton, de cealalta parte a draperiei. 
Se aseza cu fata spre perdea si singurul client al cafenelei se 
rasuci pe scaun, ca si cum ar fi salutat un vechi prieten. 

Da, se gîndi Mencken. Norton fusese istet. Chipul pe care-l 
privea era distorsionat de perdeaua de dantela. Norton purta o 
bereta frantuzeasca din comert, sub care îsi îndesase parul 
carunt. Era îmbracat într-o canadiana si un fular îi acoperea 
barbia. Pe nas purta o pereche de ochelari cu lentile 
transparente. Ochii cu care îl fixa pe Mencken erau uriasi si 
dominatori. Tinea harta lipita de perdea, ca Mencken s-o poata 
vedea clar. 

- Fiecare cruce de pe harta marcheaza punctele de 
ambus—cada, continua Norton. Aici e cel din Kayserberg. 

- M-am uitat si eu pe harta mea. Locul se afla la o zvîrlitura 
de bat de Colmar... 

- Tu taci si asculta. Crucea reprezinta un pod. Daca Tweed 
si ai lui vor pomi pe aici spre Vosgi, ai putea mina podul cu 
explozibili detonati de la distanta. 

- OK, raspunse agasat Mencken. înainte de a pleca din 
Basel am intrat în magazine de articole electrice si de fierarie. 
Am tot ce-mi trebuie pentru a confectiona un ceas: primitiv, dar 
va functiona. 

- Punctul acesta e o, cariera de piatra, pe drumul dintre 
Basel si Colmar. Acolo se gaseste un depozit de explozibili... 

- OK, nu-mi spui o noutate. L-am vazut si eu venind încoace. 
Va fi o nimica toata... 

- Te-am rugat sa asculti! Tweed si echipa lui ar putea sosi 
dintr-o clipa în alta. Se misca foarte rapid. Prin urmare, prima ta 
grija este sa pui mîna pe acei explozibili... 

- Oricum, era prima mea grija... 

- Crucea aceasta, daca m-ai urmarit cu atentie, reprezinta o 
stînca la marginea soselei. Pare foarte instabila si în fata ei se 


casca o prapastie. Poate o faci sa se prabuseasca în timp ce 
Tweed... 

- OK. Asta îmi place... 

- Pozitia aceasta, tot în portiunea înzapezita a muntilor, e 
un loc în care i-ai putea supune unui tir încrucisat. Vad ca nu-ti 
însemni nimic. 

- Ba da, raspunse Mencken, ciocanindu-si fruntea. Aici. Am 
o minte ca un calculator... Unul bun. Altceva? 

Norton îl privi tinta pe Mencken prin perdea. Si imaginea lui era 
distorsionata, efect amplificat de ochelarii cu lentile 
transparente. Figura lui Mencken, cu barbia ascutita si pometii 
iesiti în afara, semana leit cu un craniu. Avea în fata lui un om 
care nu ezita sa lichideze fara sa clipeasca. Exact ce-si dorea 
Norton. Totusi, nu avea încredere în Mencken. In ochii cenusii 
care-l fixau la rindul lor deslusi o scînteie de ambitie. N-ai rata 
nici o ocazie ca sa-mi iei locul, se gîndi Norton. Solutia era sa se 
arate dur cu Marvin Mencken, care era un ucigas înnascut. 

în urmatorele cîteva minute îi însira alte cîteva puncte din Vosgi, 
marcate prin cruci. în cele din urma, îi trecu lui Mencken harta 
pe sub perdea, tinînd-o cu degetele ascunse în manusile cu 
captuseala de mâtase. Mencken gasi interesant faptul ca Norton 
purta manusi. Trase concluzia ca amprentele lui figurau în 
evidenta Statelor Unite, poate sub alt nume. Fost CIA, fost FBI? 
Sau poate în fisierele cu marii infractori? 

Trase harta pe sub perdea si o puse în buzunar. Se saturase 
pîna peste cap de Norton, care-i explica totul ca si cum ar fi avut 
de-a face cu un novice. în plus, afisa fata de Mencken un aer 
superior. Dar Norton înca nu terminase ce avea de spus. 

- Ramii acolo unde esti. Tweed si echipa lui nu sînt singurii 
pe care trebuie sa-i suprimam. Sînt convins ca Joel Dyson îsi va 
face aparitia prin aceste parti... 

- Fiindca omul meu l-a descoperit la intrarea în Banca de 
Credit din Basel si i-a stors o informatie... 

- Dupa care l-a lasat sa scape cu viata, îl întrerupse ragusit 
Norton. N-a fost o reusita, Mencken. Nu ma mai întrerupe. Fii 
atent la ce-ti spun. Joel Dyson trebuie lichidat. La fel si agentul 
special FBI Barton Ives. Toti acestia trebuie sa dispara de pe 
suprafata pamintului. 

Mencken se apleca în fata. Nasul lui atingea perdeaua. 

- îi voi aranja pe toti. Va fi o baie de sînge. 


- Nu uita ca ar putea calatori spre Chateau Noir pe oricare 
din cele doua trasee, îi reaminti Norton. 

- Va fi o baie de sînge, repeta Mencken. 

33 

înainte de a pleca din Basel, Marler îi spusese, ca de obicei, lui 
Tweed ca va închiria o masina si ca va pomi de unul singur spre 
Colmar. 

- S-ar putea sa nu ajung la Hotelul Bristol decit seara tirziu, 
îl avertiza el. 

Stiind ca lui Marler îi placea sa opereze singur, Tweed se 
declarase imediat de acord. 

- Deci ne întîlnim la Bristol, încheiase Marler dezinvolt. 
închiriase un Audi si pornise spre Mulhouse. Ajuns aici, în 

loc sa-si continue drumul spre nord, pe autostrada spre Colmar, 
coti spre vest, îndreptîndu-se spre Ballon d'Alsace, în partea 
sudica a muntilor Vosgi. Pe aerodromul francez pentru planoare, 
discuta pe îndelete cu controlorul de zbor, într-o franceza 
fluenta. 

Dupa antrenamentul din Marea Britanie, Marler era expert în 
pilotarea planoarelor. Cerceta unul dintre aparate, apoi urca în 
carlinga. Negociase pretul cu controlorul de zbor care statea 
sprijinit de aripa planorului. Marler avea nevoie de aparat 
pen-tru cîteva zile. 

- Apropo, mi-ai vazut permisul de zbor, dar oricînd se poate 
întîmpla un accident. Cît ma costa daca-l fac farime? 

- O groaza de bani, domnule. 

- Cit anume? 

Controlorul îi spuse pretul si Marler încuviinta din cap. Stia ca, la 
nevoie, Tweed putea face rost de suma necesara. O data platit 
avansul, Marler urca în masina si facu cale întoarsa, pîna cînd 
intra pe autostrada, la nord de Mulhouse. 

Fara a depasi viteza legala, îsi continua drumul pe autostrada, 
trecu de Colmar si se îndrepta spre Strasbourg, marele port de 
pe Rin. La Strasbourg mai reduse din viteza. Marler cunostea 
Europa la fel de bine ca Newman si vechiul oras i se parea a fi 
unic în felul lui. 

Orasul vechi se înalta pe o insula, de pe care porneau mai multe 
poduri. Marler îsi parca automobilul Audi si parcurse restul 
drumului pe jos, traversînd unul dintre poduri si ridicînd privirea 
ca sa admire arhitectura medievala. Totul era încarcat de 


istorie, aici era Orasul Liber în care odinioara protestantii se 
refugiasera din pricina prigoanei catolicilor francezi. Probabil ca 
asa se explica de ce aici traiau oameni cu atît de multe meserii. 
Marler intentiona sa faca o vizita tocmai unui astfel de meserias. 
Un armurier care procura pe sub mîna cea mai larga gama de 
arme dintre toti furnizorii de armament la negru de pe 
continent. 

Lînga zidurile imense ale impozantei catedrale, Marler coti pe o 
straduta pavata cu dale de piatra. Dintr-o data se trezi într-o 
insula de tacere, departe de zgomotul traficului si de forfota 
orasului. 

Urca un sir de trepte vechi de piatra pîna la etajul întîi. Ajunse în 
fata unei usi masive de lemn cu o ferestruica. Singurul obiect 
modem de aici era interfonul cu grilaj metalic, alaturi de care se 
vedea un buton. Nici un indiciu asupra locatarului. 

- Cine e? întreba o voce calma în franceza. 

- Marler. Ma cunosti, Grandjouan. Am mai facut afaceri 
împreuna. 

Ferestruica se deschise, doi ochi îl cercetara prin lentilele 
ochelarilor cu rame de aur pusi pe nasul coroiat. Marler astepta 
ca celalalt sa scoata lantul, sa traga zavorul si sa rasuceasca 
cheia. Locul era o adevarata fortareata. Usa se dadu de perete. 
- Marler în persoana. E mult de cînd nu ne-am vazut. Intra, 
sa bem împreuna un pahar de vin. 

Grandjouan avea un trup cocosat cocotat pe picioare minia- 
turale. Marler avu grija sa nu-i priveasca prea insistent 
diformi—tatea. Dupa ce gazda închise usa, puse lantul si încuie 
pe dinauntru, îsi strinsera mîna. 

- Nici n-am apucat sa apas butonul interfonului, batrîne, îi 
spuse Marler. Cum ai stiut ca-i cineva la usa? 

- Secret de stat, chicoti ragusit Grandjouan. Cum ramine cu 
vinul? 

- Eu nu beau, multumesc. Am de facut un drum lung cu 
masina dupa ce încheiem afacerea. 

- Pacat. Am un Riesling excelent. 

- Atunci doar un paharel. 

Obrazul ars de soare al lui Grandjouan era proaspat barbierit. 
Era cu neputinta sa-i ghicesti vîrsta. Avea un zimbet placut si 
ochii lui sticlira din spatele lentilelor în clipa în care îi întinse lui 
Marler paharul de vin. 


-Santei 

- Santei repeta Marler. E foarte bun. 

- Ti-am spus. Esti pe fuga, ca de obicei. Asadar, sa trecem 
la afaceri. 

- Vreau o pusca Armalite, demontata, cu munitie suficienta. 
Douasprezece grenade de mîna. Un pistol cu gaze lacrimogene 
si cartuse de rezerva. Un Luger, cu munitia aferenta. Toate 
neînregistrate. 

- E-n regula. Grandjouan sorbi din vin. Mi se pare mie sau 
pornesti la un mic razboi? 

- Tot ce se poate. 

Marler adusese din masina un sac de cricket, în care se gaseau 
o crosa si citeva mingi. Pusese sacul pe masa în momen-tul în 
care îsi luase paharul cu vin. Grandjouan se uita la sac si-si 
clatina capul cu par rar si carunt. 

- Vrei sa duci marfa în asa ceva? Da? îti propun ceva mai 
bun. Ambalajul gratuit, prietene. Deschise un sifonier si scoase 
dinauntru o cutie de violoncel. E mult mai potrivita. Va rezista la 
greutate, spre deosebire de sacul tau de cricket. în acelasi timp, 
ai nevoie de camuflaj, în caz ca te va opri politia. 

Grandjouan purta un vechi bluzon de piele, iar pe dedesubt 
avea o camasa albastra de lîna descheiata la git. Pantalonii de 
catifea reiata erau vechi, dar curati. Marler îsi roti privirea prin 
bîrlogul armurierului, în timp ce gazda îsi facea de lucru prin 
încapere. 

Pe pereti se vedeau dulapuri si scrinuri uriase din lemn. 
Grandjouan deschise unul dintre dulapuri si Marler vazu ca era 
ticsit cu armament. Doamne pazeste ca vreun politist sa fi 
încercat sa-i perchezitioneze locuinta. Lumina venea printr-o 
fereastra mare si ovala din acoperisul înclinat. Camera era 
încalzita cu mai multe radiatoare cu ulei. Singura piesa de 
mobilier relativ modema era frigiderul vechi si masiv din care 
Grandjouan scosese sticla de Riesling. Locul îi amintea lui Marler 
de pestera unui sihastru. 

Grandjouan se înapoie tinind într-o mina o bereta neagra, iar 
sub brat un sul de piele. îi întinse bereta lui Marler. 

- Esti englez. Se vede de la o posta, din pricina hainelor pe 
care le porti. 

Era foarte adevarat. Pe continent Marler era de fiecare data luat 
drept ceea ce europenii considera a fi englezul get-beget, adica 


un aristocrat si un pierde-vara. Vorbirea lui taraganata întarea 
aceasta impresie. Multi adversari fusesera indusi în eroare de 
aceste aparente. 

Pe sub paltonul englezesc, pe care îl asezase într-un fotoliu, 
purta o jacheta sport ecosez, pantaloni cenusii, grosi, o cravata 
albastra înnodata sub maxilarul puternic. Se uita la bereta. 

- Care-i rostul beretei? 

- Avînd cutia de violoncel, te poti da drept muzician. Pe 
lînga tinuta ta vestimentara, bereta sugereaza un temperament 
artistic. 

- Doamne fereste! 

- Pune-ti-o. Aici, în mapa, ai cîteva partituri. Pune una sau 
doua pe scaunul de alaturi în masina. Vor confirma impresia ca 
esti muzician. 

Marler arunca o privire spre partituri. Zabovi asupra uneia 
LajeuneFille aux Cheveux de Lin. „Fata cu parul ca inul." Fara 
sa-si dea seama, se trezi fredonînd melodia. Grandjouan începu 
sa topaie de bucurie. 

- Excelent, prietene! Ai intrat în pielea personajului... 
Grandjouan împacheta cu mîna lui cele douasprezece 

grenade si capsulele cu gaze lacrimogene în cutia de violoncel, 
dupa ce le înfasura pe fiecare în parte în servetele. Proceda la 
fel cu pistolul cu gaze lacrimogene, cu Luger-ul si cu munitia. 
Apoi lua o cutie pe care o scosese de sub o scîndura a 
podelei,prinsa în balamale invizibile. înauntru se gasea pusca 
Armalite, demon-tata în partile componente. 

- Daca-mi permiti, as vrea s-o montez la loc, îi propuse 
Marler. 

Grandjouan urmari aprobator viteza cu care Marler asambla 
partile componente. Atasa luneta pentru tir pe timp de noapte, 
privi prin ea la lucarna din tavan, apoi apasa pe tragaciul armei 
neîncarcate. 

- Pare buna... 

Cu aceeasi rapiditate o demonta, iar Grandjouan lua fiecare 
bucata si o înfasura în servetele. Le puse pe toate în cutia de 
vio-loncel, apoi aseza înauntru si munitia. Dupa aceea lua o 
bucata mare de catifea neagra si o întinse peste continutul 
cutiei. Dintr-un sertar al unui vechi scrin lua un obiect lung, 
ascuns în interiorul unei mîneci de matase. îi arata lui Marler 
vîrful obiectului, apoi îl aseza peste catifeaua neagra. 


- Ca sa para si mai real. Virful arcusului pentru violoncelul 
tau inexistent. 

închise cutia si prinse încuietoarea. Grandjouan avusese 
dreptate. Toate încapusera perfect înauntru si umplusera cutia. 
Marler o lua, o cîntari în mîna, sub privirile radioase ale coco- 
satului. Marler îsi pusese bereta. Cocosatul vorbi din nou. 

- Perfect! exclama el entuziasmat. Am înfasurat totul în 
servetele, asa ca nu risti sa se auda nici un zanganit. 

- Fiindca veni vorba de risc, de ce spuneai ca s-ar putea sa 
fiu oprit de politie? Mai întîi, însa, sa-ti platesc. 

Nu se tocmi asupra pretului. Scoase un teanc de bancnote 
frantuzesti de o mie de franci si numara pe masa suma 
cuvenita, întinse mîna ca sa ia cutia de violoncel si sacul de 
cricket, iar Grandjouan îi dadu explicatiile necesare. 

- Da, ai putea fi oprit de politie. Mie îmi ajung la ureche 
multe zvonuri. Se pare ca la Paris s-a primit un mesaj cum ca un 
grup de teroristi ar încerca sa treaca în Alsacia. 

- Din ce directie? întreba repede Marler. 

- Din Elvetia. 

- înteleg. Voi fi cu ochii în patru. 

îsi strinsera mîinile si Marler îi multumi cocosatului pentru 
ajutor. Se opri o clipa ca sa-si ridice gulerul paltonului, în timp ce 
Grandjouan închidea usa în urma lui. Stînd în picioare în capul 
scarii de piatra, arunca o privire în jos. Pe una dintre trepte se 
vedea încastrata o bucata patrata de cauciuc. Bineînteles! Un 
senzor sensibil la apasare. Asa aflase vicleanul cocosat de 
venirea lui, înca înainte de a pune degetul pe sonerie. 

Marler porni pe alee, atent la orice miscare din jurul sau, apoi se 
opri în poarta, ca sa arunce o privire în strada. Nici o masina de 
politie. Fara îndoiala ca Beck fusese cel care-i averti—zase pe 
francezi, anuntîndu-i de venirea americanilor. 

Cam neplacut din punctul de vedere al lui Tweed ca Haut-Rhin, 
unde se gasea orasul Colmar, avea sa fie împiînzit de flics în 
stare de alerta. Pe de alta parte, stirea confirma ca americanii 
venisera pe urmele lor. Poate ca acesta nu era decit începutul. 
Era pe la mijlocul dupa-amiezii. La Chateau Noir bancherul 
Amberg îsi privea tinta oaspetele nepoftit, ascultîndu-l în tacere. 
Gaunt sosise în BMW-ul alb închiriat, fara a telefona în 
prea-—labil ca sa vada daca vizita lui era binevenita. Acum glasul 
lui tunator stîrnea ecouri în Sala Mare. 


- Am fost bun prieten cu regretatul dumitale frate, Julius. Si 
sînt prieten apropiat cu cumnata dumitale, Eve. Am sentimentul 
ca îmi revine responsabilitatea de a-l gasi pe cel care l-a 
asasinat cu cmzime pe Julius. în definitiv, dragul meu, tragedia 
s-a petre—cut în casa mea din Cornwall, Conacul Tresillian. 

- înteleg, încuviinta Arnberg, dupa care reveni la mutenia 
dinainte. 

Gaunt sedea în unul dintre uriasele fotolii de piele neagra cu 
spatarul ghintuit împrastiate ici-colo în uriasa încapere. Multi s- 
ar fi simtit pitici într-un asemenea fotoliu, nu însa si Gaunt. 
Statura lui si capul sau leonin pareau sa domine întreaga 
încapere. 

Pierduta în imensitatea altui fotoliu, linga focul care trosnea în 
semineu, Jennie Blade îsi încalzea mîinile. Daca te departai un 
pas de foc, locul devenea cumplit de rece. Sala Mare îsi merita 
numele. încaperea patrata, cu latura de circa optsprezece metri, 
avea ziduri de granit si era slab luminata de aplice. Jennie se 
îndoia ca becurile aveau o putere mai mare de patruzeci de 
wati. 

Peretii erau înalti de vreo noua metri. Din loc în loc pe dalele de 
piatra ale pardoselii erau întinse mici carpete. Holul de la intrare 
era destul de neprimitor, dar acest asa-zis salon era de-a 
dreptul un iad, se gîndi Jennie. Aproape lipsit de mobilier, avea 
doar cîteva scaune si doua comode mari si butucanoase, 
asezate la perete. Gaunt continua sa vorbeasca, de parca nu si- 
ar fi dat seama ca nu era binevenit. 

- întrebarea la care trebuie sa raspund este de ce a fost 
ucis Julius, domnule Arnberg. Cînd a venit la mine, am discutat 
putin împreuna. Mi-a spus ca fugise din Elvetia fiindca era 
speriat de moarte. Se pare ca un anume Joel Dyson depusese în 
banca de la Zurich un film si o banda. Adevarat? 

- Corect, confirma Amberg, apoi tacu din nou. 

Gaunt se apleca în fata. Jennie avu impresia ca Seniorul îl studia 
cu atentie pe bancher. Glasul lui Gaunt deveni tunator, iar 
atitudinea lui amintea de aceea a unui anchetator. 

- Ai vazut ce era pe film, ai ascultat banda? 

- Nu. Dyson i-a dat-o lui Julius. 

- Julius a ascultat banda sau a vizionat filmul? 

- Nu stiu. 

- Unde se afla acum cele doua obiecte? 


- Au disparut. 

- Cum! izbucni Gaunt. Uite ce e, Julius mi-a spus ca la 
început le-a pastrat într-un seif la Banca de Credit. Mai tirziu le-a 
transferat într-o ascunzatoare mai ferita. Seiful de la Basel. 

- Stiu. Mi-a spus si mie. 

- Atunci cum dracu' au disparut? întreba Gaunt. întotdeauna 
mi-am închipuit ca bancile elvetiene sînt un fel de fortarete si ca 
pastreaza o evidenta amanuntita a fiecarei tranzactii. Acum îmi 
spui ca obiectele au disparut. 

- Domnule Gaunt, daca nu poti vorbi linistit, ma tem ca te 
voi ruga sa parasesti castelul. 

- E loc destul pentru vocea mea în mausoleul asta. Nu mi-ai 
raspuns la întrebare. 

Poate pentru a mai compensa faptul ca era mic de statura, 
Amberg sedea pe un scaun cu spatar tare si jos, cocotat pe un 
piedestal în spatele unui birou care, dupa parerea lui Jennie, 
putea proveni de la o taraba de mîna a doua de pe Portobello 
Road. Ca sa mai risipeasca încordarea si sa destinda atmosfera, 
fata întinse mîna si lua din cos doi butuci, pe care îi puse pe foc. 
Amberg se încrunta la ea. 

- Butucii de acolo costa foarte mult. 

- lertati-ma. 

Du-te dracului! îl afurisi ea în gînd. Aici totul era rationa-—lizat. 
Butucii, carpetele, cuvintele pe care Amberg le lasa sa-i scape 
de pe buze. Se ridica, îsi îndrepta pantalonii de calarie, pe care îi 
purta ca sa-i tina de cald, îsi vîrî mîinile în buzunare ca sa si le 
încalzeasca si începu sa se plimbe prin încapere, dincolo de 
piedestalul din spatele biroului. în celalalt capat al Salii Mari, un 
sir de trepte late coborau pe o terasa interioara. O fereastra 
uriasa oferea o priveliste panoramica spre poalele însorite ale 
muntilor Vosgi. Zapada sclipea orbitor în razele soarelui. Aerul 
era atit de pur, încît Jennie putea sa vada în departare un alt sir 
de munti. Padurea Neagra. în Germania, dincolo de Rin. 

Arunca întîmplator privirea în jos si simti ca i se taie rasuflarea. 
Dincolo de fereastra uriasa se casca o prapastie adînca. în 
fundul haului se vedea un lac negru si sinistru, la care soarele 
nu ajungea din pricina muntilor Vosgi. în spatele ei conversatia 
continua. Presupunînd ca prin „conversatie" se întelegea o 
singura persoana care se adresa celeilalte. 


- N-am idee de ce au disparut, raspunse Amberg. Julius e 
cel care s-a îngrijit de transfer. 

- Credeam ca dumneata esti presedintele bancii, îl lua din 
scurt Gaunt. 

- Adevarat. Dar problemele cotidiene cadeau în sarcina lui 
Julius. 

- Cu alte cuvinte, n-ai idee ce s-a întîmplat cu cele doua 
obiecte încredintate spre pastrare bancii? 

- Corect. 

- Asta-i tot ce stii sa spui, se rasti Gaunt. 

Se ridica în picioare, cu o figura încrîncenata. Jennie hotari sa 
intervina. Amberg se ridicase si el: mic de statura, corpolent si 
îmbracat în costum negru. Bancherul se întoarse catre ea, de 
parca abia atunci si-ar fi adus aminte ca era si ea acolo. Jennie 
îsi dadu seama cit de mult se concentrase asupra duelului cu 
Gaunt. 

- Cum naiba reusiti sa aveti grija de un castel atît de mare? 
întreba ea. Fara îndoiala ca aveti nevoie de servitori. 

- Asa este. Dar ei nu locuiesc aici. Ar fi o încalcare a dorintei 
mele de intimitate, la care tin foarte mult. Taranii din satele 
vecine îmi ofera tot ajutorul de care am nevoie. Ochii lui albastri 
licarira. Desigur, vara trebuie sa le platesc mai mult, dar e de 
înteles. îsi pot cîstiga existenta îngrijindu-se de vii. Am si o 
podgorie. Data viitoare, cînd îmi vei face o vizita, vei putea 
gusta din vinul meu. Sînt sigur ca-ti va placea. Vad ca prietenul 
dumitale pare nerabdator sa plece. 

Tot timpul cît vorbise, Jennie îl privise cu atentie în ochii albastri 
si sireti. Era uluita de schimbarea petrecuta cu persoana lui. li 
veni în minte o posibila explicatie. Amberg parea sa fie genul de 
barbat care prefera compania femeilor - iar Gaunt se napustise 
asupra lui ca taurul în poarta. Arunca o privire catre Senior. 
Acesta încremenise în locul în care se gasea. Era furios la culme 
ca nu obtinuse nimic de la bancher. 

Amberg îi conduse în holul de la intrare. în prag Amberg lua 
mina lui Jennie si i-o strinse cu caldura. 

- Nu uita invitatia mea cu vinul... 

Se uita la Gaunt si expresia lui se schimba într-o clipa, rea- 
mintindu-i lui Jennie de atitudinea elvetianului pe timpul „con- 
versatiei". Un sloi de gheata. 

- La revedere, domnule Gaunt. 


- Si afla ca nu mi-a facut deloc placere, tuna Gaunt. 

34 

- lata ca încep necazurile, se gîndi Marler. 

Mergea cu masina pe autostrada spre Colmar. Era pe la mijlocul 
dupa-amiezii si afara era înca lumina. Se gasea în inima 
pustietatii, numai cîmpuri arate de o parte si de alta a soselei. 
Deodata auzi sirena politiei si vazu în oglinda retrovizoare 
masina care venea în viteza dupa el. încetini si opri. 

Cobori geamul portierei si un val de aer înghetat navali 
înauntru. Cînd masina politiei opri la cîtiva metri în fata lui, 
Marler începu sa fredoneze melodia cîntecului La Jeune Fille aux 
Cheveux de Lin. înainte de a pleca din Strasbourg, trasese spre 
spate scaunul din fata si asezase pe el cutia de violoncel, cu 
baza pe podea si cu partea de sus sprijinita de spatarul 
scaunului. Pe scaun se vedeau cîteva partituri. 

Un politist înalt, cu fata uscativa, cobori din masina de patrula. 
în timp ce colegul lui ramasese la volan, politistul se îndrepta 
agale catre Marler. Teaca pistolului era deschisa. 

- Actele dumneavoastra! ceru el. 

Marler avea pasaportul si permisul de conducere la îndemiîna, 
asa ca le întinse politistului. Le flic studie cu atentie ambele acte 
si i le înapoie lui Marler. Apoi cerceta interiorul masinii. 

- S înteti în vacanta? întreba el în franceza. 

- Nu. Sînt muzician, raspunse Marler în aceeasi limba. 
Lucrez. 

- Unde mergeti? 

- La Berna, în Elvetia. Ca sa sustin un concert. 

Marler spera ca în capitala elvetiana exista o sala de con—certe. 
Nu stia însa daca si politistul avea cunostinta de asa ceva. 
Decise sa vorbeasca cît mai putin si sa raspunda cît mai laconic. 
Politia devenea suspicioasa cînd avea de a face cu calatori prea 
volubili. Le flic privi fix cutia de violoncel. 

- Concertul dumneavoastra are loc astazi? întreba el 
artagos. 

- Nu, mîine. Am sa ramîn undeva peste noapte, sa ma 
odih—nesc. Trebuie sa fiu în forma pentru concert. 

Mintea lui Marler lucra febril, analizînd fiecare posibilitate. Nu 
era imposibil sa dea peste acelasi politist în momentul în care 
ajungea la Colmar. Politistul ocoli botul masinii si deschise 
portiera din dreapta soferului. Se apleca, desfacu încuietoarea si 


deschise capacul cutiei de violoncel. Ramase cu ochii la mîneca 
lunga si subtire de matase, din care se vedea iesind virful unui 
arcus. 

Marler nu spuse nimic. Era atent sa nu-si tradeze în nici un fel 
nerabdarea sau nelinistea. Se abtinu sa bata darabana cu 
degetele în volan. Le flic se uita cu atentie pe bancheta din 
spate a automobilului Audi. 

t. 

- Ce aveti în sacul acela? 

- E un sac de cricket. Unul dintre jocurile noastre nationale, 
înauntru am cele necesare jocului: o crosa si o minge. 

Politistul se încrunta, întinse mîna, trase fermoarul sacului si-i 
cerceta din ochi continutul. Ridica din umeri, închise fer-moarul 
la loc. Englezii aveau gusturi ciudate. Marler îsi dadu seama ca 
savirsise una dintre acele imense gafe care uneori scapa chiar si 
persoanelor celor mai atente. Cine juca cricket iama prin aceste 
parti? 

Politistul trinti portiera din spate, la fel cum facuse si cu cea din 
fata si ridica din nou din umeri la ciudateniile englezului. Fara sa 
mai adauge nimic, se întoarse la masina de politie si se aseza 
pe locul lui. Masina de politie demara ca o racheta. 

- Pentru azi îmi ajunge, se gîndi Marler, închizînd capacul 
cutiei de violoncel si pornind masina. 

Pentru Jennie, drumul de întoarcere cu masina de la Chateau 
Noir la Colmar era un cosmar. Gaunt rula pe soseaua acoperita 
cu zapada, care putea ascunde cruste de gheata, si lua în viteza 
curbele în ac de par de la marginea prapastiilor. La un moment 
dat derapa pîna la buza unui hau fara fund. Cu mare 
îndemînare, reusi sa redreseze masina, apoi pomi în josul altei 
pante. Jennie îsi înclestase mîinile înmanusate. 

- N-am aflat prea multe de la Amberg, asa-i? remarca ea. 
Desi cei mai multi elvetieni pe care i-am întîlnit au fost foarte 
politicosi si serviabili. 

- Gura! Sînt la volan. 

Jennie ajunsese sa-l cunoasca pe Gaunt si firea lui schimbatoare, 
în timp ce luau o noua serpentina, îi studie figura din profil. Nici 
un fel de încordare, nici cea mai mica teama ca BMW-ul risca sa 
derapeze fatal în orice clipa. Deodata îsi dadu seama ca Seniorul 
era numai pe jumatate atent la condus. 


Maestru al volanului, controla masina instinctiv. Gîndul lui zbura 
undeva departe, la ceva care-l framînta. Ce putea fi acel ceva 
care-i chinuia mintea la fel ca un cîine care rontaie un os? 

La citiva metri înaintea lor un tractor galben iesi dintr-un cîmp 
acoperit cu zapada. Daca apuca sa se angajeze pe sosea în fata 
lor, avea sa le fie greu sa-l depaseasca. Gaunt apasa cu putere 
pe pedala de acceleratie si totodata pe claxon, al carui sunet 
stîrni ecouri peste munti. Dumnezeule! Trebuia s-o ia înaintea 
tractorului! 

Jennie închise ochii, asteptind cumplita izbitura, fara a avea 
taria sa vada ce se întîmpla. Deschise din nou pleoapele. Scrisni 
din dinti. BMW-ul tisni în viteza la vale pe serpentina, accelerînd. 
Soferul tractorului parea ca nici nu-i lua în seama. Jennie vazu 
undeva deasupra ei cabina galbena, în timp ce auto—mobilul 
trecea în goana pe lînga tractor, aproape razuindu-i partea 
laterala. Abia atunci îndrazni sa respire. 

- Dobitocul! comenta Gaunt degajat. Ar fi trebuit sa astepte. 
Aveam prioritate. 

- Ai prioritate daca ti se si acorda, îi aminti ea. 

- Ce-ai spus? întreba el, aruncîndu-i o privire fugara. 

Nu auzise nici un cuvînt al ei. Jennie se convinse ca avea 
dreptate. Gaunt conducea ca un pilot automat. Gîndul lui 
ratacea foarte departe. Dar unde? 

Recapitula în minte întreaga conversatie de la Chateau Noir. 
Oare pe Gaunt îl framînta un sentiment de neputinta? Era furios 
ca filmul si banda disparusera? 

în clipa urmatoare întelese. Nu cumva Gaunt stia ce se afla 
înregistrat pe pelicula? îsi aminti o vorba a lui la începutul 
discutiei cu Amberg. Cînd Julius sosise la Conacul Tresillian, 
discutase cu Seniorul. Sa-i fi spus Julius lui Gaunt ce vazuse pe 
film si ce auzise pe banda? Era posibil, ba chiar probabil. 

în timp ce se apropiau de Colmar, o ceata deasa îi împresura 
brusc dinspre cîmpie, coborînd asupra întregului oras. Gaunt 
aprinse luminile de ceata. Acum înainta foarte încet în directia 
Hotelului Bristol. Jennie îi puse o mîna pe brat. 

- Greg, te rog sa ma lasi aici. Vad lumini la magazine, înca 
sînt deschise. Vreau sa cumpar ceva de la farmacie. 

- Aici e bine? 


Opri linga bordura. Ea deschise portiera si-si puse picioarele 
lungi pe trotuar. Se întoarse spre el, ca sa închida portiera, si 
Gaunt paru, în sfirsit, sa-si aduca aminte de prezenta ei. 

- Bristol e ceva mai încolo. Stii unde ma gasesti. La bar. 
Desigur... 

Partea din spate a BMW-ului era înghitita de ceata devenita între 
timp o picla groasa. Gaunt arunca o privire în oglinda 
retro—vizoare: ultima imagine a lui Jennie fu o silueta abia 
vizibila, stînd în picioare lînga bordura. 

La Hotelul Bristol Tweed hotarise sa ia masa la o ora mai tirzie, 
la Brasserie. De cînd sosisera, ramasese mult timp singur în 
dormitor, studiind o harta a muntilor Vosgi si verificînd diverse 
trasee catre Chateau Noir. 

în hotel mai exista un restaurant de lux, în care se intra prin 
holul de la receptie. Chelnerul care-i întîmpina pe Tweed, Paula 
si Newman era îmbracat în costum sobru de culoare neagra. îi 
conduse la o masa, cu aerul ca le facea o favoare. 

- Vreau sa merg la Brasserie, îi spuse Tweed în engleza. 

- Da, domnule? Tonul lui lasa sa se înteleaga ca se înselase 
asupra calitatii clientului. Intrati pe usa aceea, apoi faceti la 
stînga si iar la stînga. 

- Asa mai merge, remarca Tweed. E mai intim. în localul 
celalalt puteai sa astepti si o ora pentru felul întîi, ca sa-ti aduca 
cine stie ce fel de mîncare sofisticat, în vase acoperite cu capac 
si alte astfel de fleacuri. 

Paula era de acord ca atmosfera din Brasserie era mai 
primitoare. Spre deosebire de restaurant, în care clientii 
sedeau ca niste figuri de ceara, cei cîtiva meseni din Brasserie 
erau localnici veniti sa ia un aperitiv sau masa principala a 
zilei. 

Sala mare în care îi condusese o chelnerita avea pereti lam- 
brisati de un stacojiu stralucitor. Fetele de masa aveau o culoare 
vesela, trandafirie, dupa cum remarca încîntata Paula. Brasserie 
era situata fata în fata cu gara, de cealalta parte a bulevardului. 
Tweed se orientase foarte bine. 

- Cred ca am sa beau un pahar de vin, anunta Tweed, spre 
marea ei surpriza, de îndata ce se asezara. Sîntem în tara Ries- 
ling-ului. E un vin extraordinar. 


Chelneritele care alergau de la o masa la alta erau îmbracate în 
bluze albe, fuste negre si sorturi scurte, albe. Cum ceilalti 
încuviintara entuziasmati, Tweed comanda o sticla de Riesling. 
- lata ce înseamna un an bun, îl tachina Newman cînd li se 
aduse o sticla din cea mai buna productie a anului 1989. 

- Sa speram. N-am idee. Ati auzit de Chateau Noir? o 
întreba el pe chelnerita în franceza. 

- Da. E sus în munti, dincolo de Lac Noir. Un loc sinistru. 
Blestemat. 

- Ce va face sa spuneti asta? 

- Castelul are o poveste stranie, domnule. A fost construit 
cu ani în urma de un milionar american. Cladit din granit, dupa 
planurile unei fortarete medievale. A costat nu stiu cîte milioane 
de franci. Apoi proprietarul s-a sinucis. 

- Cine? întreba Tweed. 

- Milionarul american. S-a aruncat de la fereastra în Lac 
Noir. Nimeni nu cunoaste motivul. Castelul a ramas pustiu ani 
întregi. Cine ar cumpara asa ceva? 

- Am auzit ca a fost totusi cumparat. De un bancher 
elvetian. 

- Desigur. L-a cumparat pe o nimica toata. Domnul Julius 
Amberg din Ztirich. Poate nu era superstitios. Nu s-a temut ca 
va muri înainte de vreme. Dumnezeu sa-i dea sanatate. E un om 
de treaba. 

Paula nu-si lua ochii de la Tweed. Se întreba daca acesta avea 
de gind sa-i spuna chelneritei ca Amberg murise. Dar Tweed 
parea, pur si simplu, interesat de povfeste, asa ca îi puse femeii 
înca o întrebare. 

- Spuneati ca e un om de treaba. L-ati întîlnit? 

- De multe ori. De fiecare data cînd trece prin Colmar, vine 
aici, la Brasserie. Pentru un aperitiv, pentru masa de seara. 
Cobori glasul. Spunea ca restaurantul e pentru snobi, ca la noi 
mincarea e mult mai buna si ca noi servim clientii mai repede. 
Acum trebuie sa plec... 

- A fost pe aici de curînd? mai întreba Tweed înainte ca 
femeia sa se îndeparteze. 

- N-a mai fost de cîtva timp. Dar în aceasta dupa-amiaza, cit 
timp a fost senin, am vazut lumini la castel. Poate ca biîntuie 
nis—caiva stafii. Ati hotarit ce comandati? Pot veni ceva mai 
tirziu. 


- Eu vreau snitel de vitel pane cu sote de cartofi. Tweed se 
uita la Paula. Tu ce vrei sa comanzi? 

- La fel si pentru mine, va rog, spuse Paula, ridicînd privirea 
catre chelnerita. 

- Trei snitele de vitel cu sote de cartofi, încheie Newman. 
Chelnerita se grabi sa le aduca comanda. Paula, care sedea 

cu fata spre capatul cel mai îndepartat al Brasseriei, se uita la o 
uriasa pictura în ulei, zugravita deasupra usii de la bucatarie. 
Pictura înfatisa un mic lac, pierdut printre piscurile severe ale 
muntilor Vosgi. Tweed îi prinse privirea. 

- Ma întreb daca acela e Lac Noir, spuse ea ginditoare. în 
caz ca da, într-adevar e un loc sumbru. Ce stranie poveste ne-a 
spus femeia despre Chateau Noir. E limpede ca Walter Amberg 
nu-i clientul Brasseriei. 

- Din cîte mi-am dat seama, comenta Newman, Walter ar 
prefera mai curînd restaurantul, tacîmurile de argint si altele 
asemenea. 

- Din cîte am aflat pîna acum, sublinie Tweed, Amberg se 
afla la castel doar de doua-trei zile. E interesant de stiut ca 
Chateau Noir este locuit. Ma refer la luminile despre care 
vorbea chelnerita. 

- Mergem acplo sus, ca sa-l surprindem în vizuina, nu-i asa? 
întreba Paula. '* 

- E singurul motiv pentru care am venit aici. în alta ordine 
de idei, nu vreau sa va stric pofta de mîncare, dar cred ca 
adver-sarii nostri au si sosit. Cînd am iesit din restaurant, am 
observat sase barbati asezati la o masa ferita din colt. Am prins 
un frag- ment de conversatie, vorbeau cu accent american. Nu 
aveau un aer prea binevoitor. 

- Dar de ce aici, pentru numele lui Dumnezeu? întreba 
Paula. 

- La Zurich exista multe hoteluri de categoria întîi. La Basel 
sînt doar doua, Drei Könige si Hilton - daca preferi asa ceva. La 
Colmar singurul hotel mai mare este Bristol. E logic ca o parte 
dintre ei sa vrea sa locuiasca acolo. Poate au remarcat si pozitia 
strategica a hotelului. 

- Cum adica strategica? întreba Paula. 

- Daca obiectivul lor este tot Chateau Noir, atunci ne aflam 
în cea mai potrivita portiune din Colmar. De aici putem porni cu 


masina spre marginea orasului, ca, dupa ce trecem calea ferata, 
sa intram direct în Vosgi. Practic ocolind orasul Colmar. 

- Se lasa o ceata deasa, remarca Newman. 

Paula se rasuci pe scaun si privi pe ferestrele cu draperii si 
vedere la strada. Clientii care veneau de afara patrundeau în 
Brasserie printr-o usa dubla. 

Newman avea dreptate. Ceata parea sa devina din clipa în clipa 
tot mai deasa. Luminile difuze ale masinilor care înaintau ca 
melcul apareau si dispareau în aburul laptos. Temperatura 
scadea vertiginos. Un barbat pasi înauntru si, în acelasi 
moment, în Brasserie patrunse un curent de aer înghetat. 

Un ospatar în camasa alba, pantaloni negri si sort lung, legat la 
brîu, se grabi sa închida usa. Prin dreptul ferestrelor treceau 
siluete aduse de spate, grabindu-se spre casa pe cit le permitea 
ceata. 

- îmi place vinul acesta, declara Tweed, golind paharul, într- 
adevar, un Riesling foarte bun. 

Cu coada ochiului, Paula îl vazu pe Newman cum îsi umplea 
paharul pentru a doua oara. Se rasuci pe scaun, lua sticla de 
Perrier adusa de chelnerita si umplu paharul lui Tweed. 

- Ai sa plutesti, glumi ea. 

- Riesling-ul e vinul meu preferat. Ma ajuta sa gîndesc. Am 
sa comand înca o sticla. 

- Orice pretext e mai bun decit nici unul, îl necaji ea. 

Se întoarse din nou cu fata spre fereastra. O fascina imaginea 
masinilor si oamenilor din strada. Deodata înlemni. O femeie 
deschise usa si intra, parind speriata de moarte. Era Jennie 
Blade. Fata îl vazu pe Tweed si aproape alerga spre masa lui. 

- lar am fost urmarita, spuse ea pe nerasuflate. Acelasi 
barbat cu palarie cu boruri late. 

Parul ei blond stralucea sub picurii de ceata. In ochi i se citea 
spaima. Tweed se ridica, ocoli masa si trase un scaun fata în 
fata cu al lui. Revenind la locul sau, îi vorbi, privind-o în ochi. 

- Cînd s-a întîmplat asta? 

- Adineauri. Cît pe ce sa ma ajunga din urma. Noroc ca 
localul era atît de aproape. E acelasi barbat - cu blestemata lui 
de palarie cu boruri late, trasa pe frunte ca sa nu-i vad fata. Mi-e 
îngrozitor de frica, Tweed. 

35 


- Simt nevoia sa beau ceva, spuse Jennie, scotindu-si haina 
si punînd-o pe spatarul scaunului. Coniac. 

- Pentru moment ar fi bine sa nu bei tarie, o sfatui Tweed. 
Esti în stare de soc. încearca un pahar de Riesling. Paula întinse 
mîna spre masa vecina, lua un pahar gol si-l puse în dreptul lui 
Jennie. Lui Tweed îi parea bine ca o asezase pe Jennie fata în 
fata cu el: în felul acesta Jennie n-o vedea pe Paula, pe a carei 
figura se citea îndoiala. 

- Poti sa-mi spui exact ce s-a întîmplat? o îndemna Tweed. 
Jennie goli paharul pîna la jumatate, îl puse pe masa si 

aproape imediat îl lua din nou si-l bau pîna la fund. Tweed i-l 
umplu din nou. 

- Ce cautai afara pe ceata asta? încerca el s-o faca sa 
vorbeasca. 

- Am mers cu BMW-ul lui Gaunt. Tocmai ne-am întors de la 
Chateau Noir. L-am rugat pe Senior sa ma lase lînga centrul 
comercial, ca sa merg la farmacie. Cînd am iesit din farmacie, |- 
am vazut pe cel care ma urmarea. 

- Continua, vad ca începi sa-ti revii, o încuraja Tweed. 

- Am iesit din farmacie, era o atmosfera stranie. Nu mi-am 
dat seama ce deasa devenise ceata. Individul statea cu spatele 
la mine, tinînd ceva în mîna stînga. Purta aceeasi palarie neagra 
cu boruri largi, lasata pe frunte, ca sa nu-i pot vedea fata. 
Acelasi palton lung si negru. Am pornit catre Hotelul Bristol. L- 
am auzit venind în urma mea. Am intrat în panica si am început 
sa alerg. L-am auzit cum iuteste pasul în spatele meu. 

- De unde stii? întreba Paula. Te-ai uitat în urma? 

- Dumnezeule, nu! Eram prea înspaimîntata. Dar era 
singurul sunet care razbatea prin ceata: zgomotul pasilor care 
se apropiau. La un moment dat tropaitul a devenit mai rar, 
semn ca marise pasul. 

- Foarte inteligent, remarca Tweed. Sorbi din cafeaua adusa 
de chelnerita cu putin înainte de aparitia prietenei lor înspai- 
mîntate. Mai ales ca erai atit de înfricosata. 

- Atunci am dat cu ochii de Brasserie. Am intrat si v-am 
vazut pe voi. Ce usurare! 

- Mai bea niste vin. Tweed astepta pîna cînd fata goli si cel 
de al doilea pahar. Atunci îl bau si el pe al lui dintr-o înghititura. 
Ce s-a întîmplat cu cel care te-a urmarit? 


- Habar n-am. Atita stiu, ca n-a intrat aici dupa mine. Dar 
chiar si atunci, as fi fost în siguranta. Zîmbi pentru prima ora. 
Erai tu aici. 

- Te simti mai bine? Tweed se apleca, îi lua mîna care se 
odihnea pe masa si i-o strînse într-un gest linistitor. Esti în 
si—guranta, printre prieteni. 

Newman tacea, lasînd totul în seama lui Tweed. Observa ca 
aerul cald din Brasserie topise vaporii de ceata din parul lui 
Jennie, dîndu-j o înfatisare oarecum neglijenta. Cu toate 
acestea, continua sa arate incredibil de frumoasa. 

- Vrei sa maniînci ceva? o întreba Tweed. 

- Doar putina piine. Stomacul meu n-ar suporta nimic 
altceva. 

Lua o bucata de piine frantuzeasca, o unse cu unt comandat de 
Newman, o mesteca cu lacomie, apoi întinse mîna dupa înca o 
felie. 

- Acum ma simt mai bine, anunta ea un minut mai tîrziu. 
lertati-mi lipsa de maniere. N-am mîncat de ore întregi. 

- Spuneai ca tocmai te-ai întors de la Chateau Noir, 
împreuna cu Gaunt, în BMW-ul lui, începu Tweed. Vrei sa-mi spui 
ce s-a petrecut acolo? V-ati întîlnit cu Amberg? 

- Da. A fost o experienta noua pentru Gaunt... 

începu sa-i povesteasca amanuntit lui Tweed tot ce se 
petre—cuse. îsi aminti aproape flecare cuvînt al conversatiei 
celor doi barbati. Expresia lui Gaunt, figura inexpresiva a lui 
Amberg. lar în final, caldura cu care Amberg i se adresase lui 
Jennie si teoria ei ca Amberg prefera compania femeilor. 
Descrierile erau extrem de sugestive. 

Paula arunca o privire catre Tweed. Acesta se aplecase în fata, 
absorbit de relatarea lui Jennie. Paula intui ca Tweed vedea 
scena petrecuta la Chateau Noir, atît de puternica imaginatie 
avea. Newman o privea si el tinta pe Jennie. în calitate de 
cores—pondent strain, poate ca si gîndul lui hoinarea prin 
Chateau Noir. 

- Prin urmare, încheie Jennie, dupa acel oribil drum cu 
masina înapoi la Colmar, cînd am crezut ca nu vom mai ajunge 
întregi, Gaunt m-a lasat în fata magazinelor, fiindca asa-l 
rugasem. 


Urma o lunga tacere. Tweed nu-si lua ochii de la Jennie. Ea mai 
bau putin vin, privindu-l pe deasupra buzei paharului. în cele din 
urma, Tweed se lasa pe spatarul scaunului. 

- Ai un remarcabil simt de observatie. Multi oameni vad, dar 
nu observa. 

- Dat fiind ca vine de la tine, consider ca e un mare 
compliment. 

- E o constatare. 

- Cred ca te-am retinut destul, simt nevoia sa fac un dus 
fierbinte. Jennie se ridica si se uita la Paula si la Newman. Sper 
ca nu v-am deranjat de la masa. Va multumesc ca m-ati 
ascultat. Privi spre Tweed. Poate stam cîndva de vorba între 
patru ochi, oricînd vrei tu. 

- Locuiesc în camera 419. Am si un salon. Vino sa ma vezi 
oricînd doresti. Bate usor cu degetele în usa, ca sa stiu ca esti 
tu. Uite asa. 

Batu scurt cu degetele în tablia mesei. Jennie repeta ritmul. 
Newman se ridica si el, luînd haina lui Jennie. 

- Doar nu vrei iesi din nou în ceata si sa te duci la intrarea 
principala. Mai exista un drum de acces, prin restaurant. Te 
con—duc în camera ta. 

- Esti foarte amabil. îi oferi cel mai cuceritor zîmbet cu 
putinta. înca nu ma simt prea sigura pe picioare. 

Paula astepta pîna cînd cei doi plecara. Apoi se întoarse catre 
Tweed. 

- Nu cred o vorba din ce spune. 

înainte de a raspunde, Tweed sorbi de cîteva ori din vin. Apoi 
puse paharul pe masa. 

- într-adevar, e un Riesling de cea mai buna calitate. 

- Cu alte cuvinte, nu esti de acord. Crezi ca sînt rautacioasa. 
Poate ca sînt. 

- Nu-ti sta în fire sa fii rautacioasa, deci cu asta nu pot fi de 
acord. Spune-mi ce motive ai. 

- Povestea e la limita imaginatiei. La Basel ti-a îndrugat 
aceeasi poveste. Celebrul Om din Umbra. Sîntem destul de 
departe de Basel. Si iata ca Omul din Umbra îsi face aparitia 
aici, la poalele Vosgilor, în Alsacia. Eu una nu cred un cuvînt. 

- Ai uitat? o întreba cu blindete Tweed. Un martor impartial 
din Ziirich - Gura-Tirgului - l-a descris pe Omul din Umbra în timp 
ce parasea cladirea din Altstadt în care fusese ucisa Klara. 


- Dar atunci am gasit o explicatie. Jennie se afla în scuar si 
l-a observat iesind din cladire. Asa i-a venit si ideea. 

- Ce motiv ar avea Jennie sa inventeze o asemenea 
poveste? Si înca ceva: de unde stia ca sîntem aici, în braserie? 
- A scornit totul pe loc, cînd a intrat în braserie, venind de 
afara din ceata. Nimic nu-i prea greu pentru Jennie a noastra. îi 
merge mintea, nu gluma. Trebuie sa recunosc. 

- Posibil. Mda, s-ar putea sa ai dreptate. Dar ce motiv ar 
avea? 

- Vrea sa puna mîna pe banda si pe film. încep sa cred ca 
cineva le considera foarte valoroase. 

Tweed dadu din cap în semn de încuviintare. Teoria Paulei îl 
tulburase. De multe ori, femeile erau mai perspicace în privinta 
reprezentantelor sexului frumos. Paula îi oferise o teorie foarte 
plauzibila. 

- Atunci de ce aceasta sarada? De ce-a dat buzna aici, 
chipurile speriata de moarte? întreba el. 

- Te-a vazut înauntru. Poate ca, mai întîi, a vrut sa intre prin 
restaurant si noi n-am observat-o. Apoi a iesit afara în ceata si 
si-a pregatit mica ei scena. De ce? Ca sa se apropie de tine. îsi 
închipuie ca prin tine va ajunge la banda si la film. 

- Rationamentul tau mi se pare fara fisura, recunoscu el. 

- înca ceva, continua Paula. Cînd a povestit despre vizita la 
Chateau Noir - si recunosc ca am fost putin invidioasa pe felul în 
care a facut-o. Se presupune ca acesta ar fi punctul meu forte. 
larta-ma, m-am abatut de la subiect. Cînd a relatat cele 
întîmplate la castel, cred ca ceva din ce-a spus ea - sau din ce s- 
a petrecut acolo - te-a frapat în mod deosebit. 

- Adevarat. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta înainte de 
a analiza amanuntul cu pricina. 

- Vad ca Bob întiizie. Zîmbi cu subiînteles. Poate ca n-a 
con—dus-o numai pîna la usa camerei, ci chiar înauntru. l-a cam 
cazut cu tronc. 

- îl subestimezi, îi spuse Tweed. L-am mai vazut procedind 
asa si altadata, adica prefacîndu-se îndragostit de o fata 
fru—moasa. Dar în tot acest timp, de fapt se întreaba ce 
urmareste respectiva. 

- Sst! Uite-l ca vine. Tot cu o femeie. 

Eve Amberg ridea de ceva ce-i spusese Newman, în timp ce 
amindoi se îndreptau spre masa lui Tweed. Eve îsi petrecuse o 


mina pe sub bratul reporterului, iar cu cealalta îsi dadu pe spate 
o suvita din parul ei castaniu-roscat. Paula îi studie înfatisarea. 
Eve purta un taior de jerseu verde-închis si o bluza crem cu 
decolteu adînc. Pun prinsoare ca a costat bani frumosi, se gîndi 
Paula. Newman, care era limpede ca se simtea în largul lui, 
mima o prezentare. îsi lasa bratul in jos si cu celalalt trase un 
scaun. 

- la priviti ce giuvaier am gasit la etaj, glumi el. 

- Buna, Paula, o saluta Eve, aplecîndu-se si sarutînd-o pe 
obraz. Buna seara, continua ea, întorcîndu-se spre Tweed si 
sarutindu-l lung pe obrazul stîng. Slava Domnului, Bob m-a 
vazut chiar cînd ieseam din camera. Sînt o femeie abandonata. 
- Suna interesant, îi cînta în struna Tweed, intrînd în joc. 
Arati ca un pahar din acest excelent Riesling. 

- Doar atit? se întoarse Eve spre Paula. Dupa ce am pierdut 
o ora ca sa ma machiez. Nu-i îngrozitor? 

- Nu-i nimic de facut cu el, glumi si Paula. 

- Ureaza-mi succes. 

Eve ridica paharul pe care i-l umpluse Tweed, gusta vinul, apoi îl 
privi viclean pe Newman. 

- Macar se pricepe la vinuri. E delicios. Cred ca am sa mai 
vreau. 

- De ce abandonata? întreba Tweed. 

- Seniorul. Din nou. M-a adus cu masina pîna aici, împreuna 
cu ultima lui cucerire, Jennie Blade. Dupa care a sters-o 
împreuna cu ea într-o directie necunoscuta. Au lipsit toata dupa- 
amiaza. Zau, Tweed, îmi face mare placere sa te revad. 

- Si mie. Tweed tacu. La ce sa-ti uram succes? 

- E vorba tot de Walter. Walter Amberg, scumpul si 
nesuferitul meu cumnat. l-am telefonat de aici. Voiam sa iau 
un taxi. Seniorul n-are decit sa crape, n-are ochi decit pentru 
Jennie a lui. Ei bine, ce credeti ca mi-a raspuns Walter? Nu azi 
dupa-amiaza. Exclus. Are musafiri. într-o zi cînd va fi disponibil. 
Musafiri? N-am crezut o iota. Evita sa dea ochii cu mine. Am sa-l 
iau prin surprindere: am sa ma duc cu masina pîna acolo, făra 
să-i mai telefonez. 

- De ce atita retinere din partea lui? întreba Twed. 

- Din acelasi motiv despre care ti-am vorbit mai devreme. 
Nu vrea sa-mi dea banii ce mi se cuvin. Dar mi-i va da, îti jur ca 
mi-i va da. între patru ochi, fac ce vreau din el. Nemernicul! 


- Dar Gaunt? 

- Dumnezeu stie pe unde umbla. Arunca o privire spre 
stînga: cineva intrase în Brasserie. Vorbesti de lup si lupul la 
usa. Bineînteles, a venit sa bea ceva. 

Gaunt, îmbracat tot în bluzon sport si pantaloni de catifea 
reiata, daduse buzna în Brasserie pe drumul mai scurt: dinspre 
hotel. De cum puse piciorul înauntru, glasul lui bubui în sala de 
mese, facîndu-i pe ceilalti clienti sa întoarca ochii. 

- Un Scotch dublu, garçon ! tuna el în englezeste. Tout le 
suite. La masa de colo. Se uita la Tweed si Newman, apoi se 
întoarse catre chelnerul la care strigase. Nu, adu trei Scotch-uri 
duble. Si repede, sînt mort de sete. 

Tinarul ospatar, care le zimbise de fiecare data cînd trecuse pe 
lînga masa lor, îl sfredeli pe Gaunt cu o privire încruntata. 
Newman îl chema cu voce tare, dar politicoasa. 

- Nu, ospatar. Doar un singur Scotch dublu. Multumesc. 
Gaunt se apropie cu pasi mari de masa lor. Ramase o clipa 

în picioare, cu ochii la paharele lor. 

- Beti posirca lor locala? Asta-i pentru domnisoare. Un 
Scotch o sa va puna sîngele în miscare imediat. 

Eve era furioasa. Ochii ei verzui sticleau cu o rautate de care 
Paula n-ar fi crezut-o niciodata în stare. Buzele ei pline, date cu 
ruj sîngeriu, se strînsera în clipa în care Gaunt îsi trase un scaun 
si se aseza la masa lor. 

- Greg, spuse ea suparata la culme, te rog sa-ti ceri imediat 
scuze pentru cuvîntul adresat prietenilor mei. Sau du-te 
dracului. 

- îmi cer scuze imediat, o maimutari Gaunt, asezindu-se. N- 
am vrut sa va jignesc, continua el pe un ton ceva mai rezonabil. 
îmi retrag cuvintele. A fost urit din partea mea, dar în aceasta 
dupa-amia- za am condus masina pe un traseu infernal. 

Si-n plus, ti-ai facut deja plinul înainte de a veni aici, i se adresa 
în gînd Newman. Dinspre Gaunt plutea un damf de whisky. Dar 
Eve nu terminase ce avea de spus. Se apleca spre Gaunt. 

- înca ceva, badaran ignorant ce esti. Se spune Toutde 
suite. Nu esti în stare nici sa insulti un ospatar într-o franceza 
corecta. 

- larta-ma, iarta-ma, iarta-ma. De data aceasta tonul lui 
Gaunt parea sincer. Ai perfecta dreptate, Eve. îmi cer scuze fata 


de toata lumea. în aceasta dupa-amiaza am avut o experienta 
stranie. Ma simt cam tulburat. Ceea ce mi se întîmpla rareori. 
Starea lui de spirit se schimbase dintr-o data. Ultimele trei fraze 
fusesera rostite pe un ton sobru, aproape sumbru. Tweed se 
încrunta, apoi îi adresa cuvîntul: 

- Vrei sa ne povestesti si noua? Ca sa-ti iei o piatra de pe 
inima. 

- Va suparati daca pentru moment nu va spun nimic? 
Regret, dar, mai întîi, trebuie sa cîntaresc faptele. 

Paula îl privi uimita. Gaunt folosise aproape aceleasi cuvinte ca 
Tweed ceva mai devreme. Mai mult decit atit, i se parea ca 
Gaunt, la fel ca Tweed, se referea la Chateau Noir. 

Gaunt ridica privirea spre chelnerul care-i punea bautura în fata. 
îsi scoase într-o clipa portofelul si plati, adaugind un bacsis 
generos, fara sa-si ia ochii de la ospatar. 

- Multumesc mult. Serviciul de aici este într-adevar 
excelent. îsi roti privirea în jurul mesei. Jennie a disparut. N-o 
gasesc nicaieri. 

- A fost la masa noastra cu putin timp în urma, îl anunta 
Tweed. Se pare ca ai lasat-o cu masina undeva în ceata. 

- Ea a vrut sa coboare, se apara Gaunt pe un ton rastit. 

- Dupa cîtva timp a urcat în camera ei ca sa faca un dus, 
continua Tweed, fara sa ia în seama lipsa de politete a lui Gaunt. 
- Am batut cu pumnul în usa înainte de a veni aici. N-a 
raspuns nimeni. Usa era încuiata. Mi-am lipit urechea de ea si n- 
am auzit apa de la dus. Oricum, s-ar fi înfasurat într-un prosop si 
ar fi venit sa vada cine o cauta. Ca orice femeie - arunca o 
privire spre Paula si spre Eve - cu exceptia celor de fata. Ca 
orice femeie, sufera de curiozitate. Pun prinsoare pe reputatia 
mea ca nu-i în camera. 

- Care reputatie? îl întreba rastit Eve. 

Tweed se ridica de la masa. Newman si Paula se ridicara 
aproape în acelasi timp. Se saturasera de Gaunt. Tweed îi saluta 
din cap pe Eve si Gaunt si porni urmat de Paula si Newman spre 
usa dinspre restaurant. Paula observa mai multe grupuri de 
americani asezati la mese. Toti aveau figuri care nu inspirau 
prea mare încredere. Tweed se grabi spre holul de la receptie, 
unde se gaseau citeva fotolii. Cardon era acolo, citind o carte. 
La receptie nu era nimeni. 


- Am luat prînzul mai devreme, le spuse Cardon. Dupa 
aceea am ramas aici, cu ochii la pînda. Au sosit nici mai mult, 
nici mai putin decit cincisprezece americani, care au rezervat 
camere. în momentul de fata cei mai multi îsi fac plinul în 
restaurant. 

- Ai vazut-o pe Jennie Blade? 

-Nu. 

Deci Gaunt avea dreptate, se gîndi posomorit Tweed. Jen—nie 
disparuse. 

36 

Tweed ramase nemiscat în holul de la receptie. Nu mai era 
nimeni acolo, în afara de el, de Paula, Newman si Cardon. Toti 
taceau, stiind ca mintea lui Tweed lucra cu febrilitate. Tweed 
întoarse capul spre biroul de receptie, unde nu era nici un 
functionar, si spre usa închisa din spatele biroului. Se rasuci spre 
Cardon. 

— Philip, spuse el cu glas coborit. Ai numarat cincisprezece 
americani care au tras la hotel. Ei te-au vazut? 

- Bineînteles ca nu. Cardon era sigur pe el. înalta cartea 
pîna sub ochi, astfel încît sa-i ascunda complet fata. Dumneata 
ma poti vedea? 

- Nu. Unde sînt Butler si Nield? 

- Aici. Cardon îi întinse lui Tweed o bucata de hirtie cu 
numele si numerele camerelor celor doi. Ca si mine, au luat 
prînzul devreme. Acum sînt în camerele lor. Se uita la ceas. 
Harry trebuie sa vina sa ma înlocuiasca peste cinci minute. Am 
stabilit un program, ca sa fim permanent cu ochii pe cine intra si 
iese de aici. 

- înteleg. Amîndoi sînt la etajul întîi? Bine. Acum vreau sa te 
gîndesti bine. Sînt si americani veniti aici de curînd? 

- Da. Au aparut în grupuri. 

- Deci la anumite intervale a fost multa agitatie în hol. Tu 
erai preocupat sa nu-ti tradezi prezenta, dar si sa-i studiezi pe 
cei care soseau. Poate a trecut pe lînga tine o femeie cu parul 
lung si blond, chiar daca pe moment n-ai retinut faptul. Tweed îi 
spuse în cîteva cuvinte cum era îmbracata Jennie. Gîndeste-te 
bine. Ai vazut iesind din hotel o femeie cu aceste semnalmente? 
- O clipa! Cred ca o femeie ca cea descrisa de dumneata a 
iesit din sala de mese exact pe unde ati venit si voi. Cu vreun 


sfert de ora în urma. A urcat în lift. Dar de atunci n-am mai 
vazut-o. 

- Toti americanii s-au dus direct la restaurant? Toti 
cinci—sprezece? 

- La început, da. însa doi dintre ei, cu figuri tare antipatice, 
au iesit din restaurant aproape imediat dupa Jennie Blade. 
Pro—babil au luat liftul la scurt timp dupa ce a urcat ea. 

- Multumesc. Ramii aici. Tweed se întoarse catre Newman si 
Paula. Trebuie sa ne grabim, dar, mai întîi, am de luat ceva. 
Ridica tablia mesei de la receptie, se strecura în spatele biroului 
si lua cheia de rezerva din cîrligul ei, separat de cheile 
camerelor. luti pasul catre lift. De îndata ce se deschisera usile, 
intra în lift, urmat de Paula si Newman, si apasa butonul pentru 
etajul întîi. 

- Ce vrei sa faci? întreba Paula. 

- Mai intii, trecem sa-i luam pe Butler si Nield, cu arme cu 
tot. S-ar putea sa ai nevoie de a ta. Nu tragem decit daca e 
abso-—lut necesar... Paula înca nu întelegea. între timp Tweed îi 
chema pe Nield si Butler si le explica situatia. începem prin a 
verifica etajul întîi... 

Tweed trecu prin dreptul fiecarei camere si-si lipi urechea de 
usa de lemn. Avea un auz excelent. Dupa cîteva clipe trecea la 
usa urmatoare. In dreptul celei de a treia camere încremeni pe 
loc, cu urechea lipita de usa. înauntru se auzeau voci. Una 
din—tre ele avea accent american. 

- Asculta, fumezi? Nu? Ei bine, scumpo, ai sa te apuci de 
fumat în clipa în care am sa lipesc tigara asta aprinsa de obrazul 
tau. Apoi ceva mai jos. Care barbat se va mai uita la tine?... 

- Nu, ticalosilor... 

Glasul de femeie sfîrsi într-un tipat. Tweed vîrî cheia de rezerva 
în broasca, o rasuci fara zgomot, apuca clanta si arunca o privire 
spre Butler care astepta cu arma în mîna. Tweed facu semn din 
cap si apasa pe clanta. Apoi se dadu deoparte si împinse usa de 
perete. 

Cu pistolul Walther în mîna, Butler se napusti în camera si se 
opri cu genunchii îndoiti, gata sa se arunce la podea, în timp ce- 
si rotea bratul cu arma în toate directiile. Imediat dupa el 
dadura buzna Newman si Nield. Tweed scoase cheia din 
broasca, intra dupa ei, apoi vîri cheia în broasca si încuie usa. 


Jennie era într-un fotoliu, cu gleznele legate cu frînghie si cu 
mîinile prinse la spate. Bluza descheiata îi dezvelea sînii. Calusul 
îi lunecase din gura. Un american înalt si slabanog statea în 
spatele ei, imobilizindu-i capul cu un brat petrecut pe sub 
barbie. Un alt american, mai scund si mai îndesat, statea 
aplecat dea—supra ei, tinînd o tigara aprinsa la citiva centimetri 
de obrazul ei. 

într-o secunda Butler fu în picioare. Cu minerul pistolului îl lovi 
naprasnic peste nas pe americanul cel bondoc. Acesta urla de 
durere si scapa din mina tigara. Tweed o ridica de pe covor. 

în aceeasi clipa Newman se arunca asupra lunganului, care 
reactiona ceva mai rapid. Dîndu-i drumul lui Jennie, vîri mina în 
interiorul sacoului. Bratul lui Newman îl prinse pe la spate, 
apucîndu-l de git si apasîndu-i marul lui Adam. îsi înfipse 
un—ghiile miîinii drepte în spinarea americanului. Acesta scoase 
un geamat de durere si scapa Luger-ul pe podea. Nield îl lovi 
peste picioare si individul se lasa în genunchi, suflînd din greu. 
Tweed lua de jos Luger-ul. Bondocul îsi acoperise cu o mîna 
nasul spart, în timp ce cu cealalta cauta în interiorul hainei. 
Tweed îl izbi cu teava Luger-ului în abdomen, clatinînd din cap. 
Mîna se retrase goala de sub pulpana hainei. Cu mîna stinga, 
Tweed cauta sub bratul pistolarului si, descoperind minerul unui 
pistol în teaca de umar, îl trase afara. Tot un Luger. 

Totul se petrecuse în numai cîteva secunde. Bondocul începu sa 
înjure obscen. Paula îl lovi peste gura cu Browning-ul, spargîndu- 
i dintii. Bondocul începu sa scuipe sînge. 

- Vezi cum vorbesti, îl ameninta ea. Sînt si femei de fata. 
Mai îndrazneste o data si ai sa-ti pierzi toti dintii. 

Privind-o cu ura, bondocul îsi scoase batista si scuipa în ea sînge 
si doi dinti. Vazînd expresia din ochii Paulei, se grabi sa se uite 
în alta parte. 

între timp, Butler si Nield îl trîntisera pe lungan cu fata la podea. 
Butler îl perchezitiona, ca sa vada daca avea arma, dar nu gasi 
nimic. Newman proceda la fel cu bondocul, iar Tweed si Paula se 
ocupara de Jennie. Butler îi întinse Paulei briceagul. Paula taie 
legaturile în care erau prinse gleznele si încheieturile fetei, 
Tweed îi dezlega calusul. Pe pielea ei nu era nici o urma de 
arsura. 

- Vreau sa-ti pun o întrebare prosteasca, îi spuse, zimbind, 
Tweed. Cum te simti? 


- OK. Jennie îsi freca pe rînd încheieturile. Grasul se 
numeste Eddie, iar pe slabanog îl cheama Hank. Se ridica si 
Paula vru s-o sprijine, dar Jennie parea suficient de sigura pe 
picioare. Va rog sa-mi faceti o favoare, le spuse ea. Ridicati-l pe 
Eddie în picioare si tineti-i bratele. 

Surprins, Butler se duse sa-l ajute pe Newman, dupa ce Tweed 
schitase un semn de încuviintare. Amîndoi îl ridicara pe Eddie în 
picioare, fiecare tinîndu-l de cîte un brat. Paula trasese în jos 
bluza lui Jennie, redîndu-i o înfatisare decenta. Jennie era 
încaltata în pantofi de strada. Se apropie încet, pîna cînd ajunse 
la doi pasi de bondoc. 

- Eddie e un sadic. îi place ceea ce face. Ridica tigara 
aprinsa pe care Tweed o sprijinise de o scrumiera curata. Scu- 
turind scrumul, Jennie veni în fata bondocului. Lui Eddie îi place 
sa chinuie oamenii, asta îl umple de încîntare. 

- Uite ce e, doamna... începu Eddie. 

Jennie apropie brusc tigara aprinsa de obrazul lui, si Eddie 
încerca sa se fereasca. Tweed se încrunta, veni linga ea si-i 
sopti: 

- Nu face asta. Ar însemna ca te cobori la nivelul lui. Ceea 
ce eu nu voi îngadui. 

Ea clatina din cap, dindu-i a întelege ca altceva avea de gind. îl 
pironi cu o privire sfredelitoare pe bondoc, pe care-l trecusera 
toate naduselile. 

- Departeaza picioarele, Eddie, îi ordona Jennie. Altfel, îti 
lipesc tigara de obraz. Nedumerit si speriat, Eddie îsi departa 
picioarele. Atunci Jennie actiona. Piciorul ei drept tisni în sus cu 
toata puterea. Paula ramase uluita de forta acesteia, apoi îsi 
aminti ca tipa facea echitatie. Jennie îsi lovi victima în testicule. 
Eddie gemu, icni, începu sa gifiie, apoi se îndoi de sale. New- 
man si Butler îi dadura drumul si Eddie se chirci la podea, 
apasîndu-si mîinile pe locul în care fusese lovit. îmi place sa-mi 
închei socotelile, explica Jennie. Putem pleca? îl întreba ea pe 
Tweed. 

- Desigur. Acum... 

De îndata ce ajunse în camera lui, Jennie se prabusi într-un 
fotoliu si începu sa plînga cu suspine. 

- Am un mesaj pe care va trebui sa-l transmiteti sefului 
vostru, li se adresa Newman lui Eddie si lui Hank. Sa nu mai 


puneti piciorul aici cît veti trai. Daca va mai vad mutrele o 
sin—gura data, nu mai plecati vii din Alsacia. Afara... 

Newman abia îsi stapinea furia. Butler deschise usa camerei si 
Hank iesi, frecîndu-si cu o mîna marul lui Adam. Eddie abia se 
tinea pe picioare. Porni pe coridor îndoit de mijloc si clatinîndu- 
se pe picioare. Butler închise usa si, împreuna cu Nield, începu 
sa cerceteze încaperea. Lucrul cel mai valoros pe care-l 
descoperira era un pistol-mitraliera Uzi, cu munitie din belsug. 
Luara cu ei arma si munitia. 

Paula îi însotise pe Jennie si pe Tweed în camera acestuia. 
Camera era foarte spatioasa si arata ca un mic apartament. 
Intrarea se facea prin camera de zi, din care se ajungea în 
dor—mitor. Paula ceruse aprobarea lui Jennie, apoi se dusese 
pîna la Brasserie si comandase o cana de cafea cu lapte si mult 
zahar. 

Nici urma de Eve sau Gaunt. Seniorul nu se pricepea citusi de 
putin sa aiba grija de femei, se gîndi Paula în timp ce aducea 
cafeaua în camera. Avea de gind sa i-o spuna cu prima ocazie. 
- Tine cana cu amîndoua mîinile, o îndemna ea pe Jennie. 
Era o masura de precautie înteleapta. Miinile fetei tremurau, 
dar, cu ajutorul Paulei, reusi sa bea putina cafea. Se uita la 
Paula plina de recunostinta. 

- Multumesc mult. îmi era cumplit de frig. 

- Din pricina socului, îi explica linistit Tweed. Ramasese în 
picioare, cu ochii la Jennie. Ai sa-ti revii. Daca poti, bea toata 
cafeaua. 

-Nemerniciil izbucni Jennie, dupa ce goli cana de cafea. 

Tweed îsi dadu seama ca fata îsi recapata rapid puterile. îi facea 
impresia ca Jennie nu avea numai o mare forta fizica, dar si 
rezistenta psihica. Astepta pîna cînd Paula se aseza pe un scaun 
pe care si-l trasese lînga Jennie. 

- Ma simt mult mai bine, anunta dintr-o data Jennie. Va 
multumesc amîndurora. Cred ca n-ar fi trebuit sa-i fac ce i-am 
facut netrebnicului aceluia de Eddie. 

- Eu i-as fi scos ochii, o linisti Paula. 

- Te simti în stare sa-mi raspunzi la cîteva întrebari? i se 
adresa Tweed. 

- Ascult. 

- Ce informatii voiau sa obtina de la tine? 


- Voiau sa afle ceva în legatura cu un film si o caseta. 
Pareau convinsi ca, în urma vizitei la Chateau Noir, eu stiu unde 
se gasesc cele doua obiecte. Le-am explicat ca nu stiam la ce 
dracu se refera, ca sechestrarea de persoane e un delict capital 
în Franta, în caz ca victimei i se întîmpla ceva. A fost o nascocire 
a mea, dar, cum erau americani, mi-am închipuit ca nu 
cunosteau mare lucru despre Europa. Cînd au vazut ca tot repet 
ca nu stiu ce vor de la mine, s-au înfuriat rau de tot. Am avut 
mare noroc, ati ajuns la timp. 

- Stiau ca ai fost cu Gaunt la Chateau Noir? o întreba cu 
blîndete Tweed. 

- Oh, da! Dar nu de la mine. 

- Au pomenit ceva de Amberg? 

- Nici un cuvint. O tineau una si buna cu filmul si cu caseta 
aceea blestemata. 

-înteleg... 

Tweed întelegea mai multe decît îsi închipuia Jennie. Daca se 
stia ca Gaunt îi facuse o vizita lui Amberg, însemna ca 
adver-sarul tinea Chateau Noir sub observatie zi si noapte. Era 
o informatie valoroasa, dar nelinistitoare. însemna ca 
organizatia americana îl urmarise fara probleme pe Amberg de 
la Ziirich la Basel si apoi în muntii Vosgi. 

- Alte întrebari? i se adresa Jennie. îti mai pot fi de folos cu 
ceva? 

- Nu cred, raspunse Tweed. Dar mi-ai fost de mare ajutor. 

- Voi mi-ati fost mie de mare ajutor. Nici nu stii cît va sînt de 
recunoscatoare. Acum, ma simt cam obosita. Cred ca-mi va 
prinde bine sa ma odihnesc putin. 

- Intinde-te pe patul din stînga, îi propuse Tweed. Voi avea 
grija sa fie în permanenta cineva în camera, ca sa te pazeasca. 
Vrei sa fii tu prima, Paula? Multumesc. Baia e acolo. 

- Crezi ca vor mai încerca ceva? îl întreba în soapta Paula, 
în timp ce-l conducea la usa. 

- Fara îndoiala, îi raspunse el tot în soapta. Data viitoare 
probabil vor gasi ceva diabolic, mult mai rau decit ce aveau de 
gînd cu Jennie. Nu avem de a face cu niste simpli derbedei, ci cu 
profesionisti de mîna întîi. 

- Deci v-ati întors cu coada între picioare, comenta 
Mencken. 

Era o remarca voit sarcastica, dat fiind ca Eddie sedea pe pat 


în camera lui Mencken, înca apasîndu-si palmele pe locul în care 
fusese lovit. Eddie îi arunca lui Mencken o privire furioasa, apoi 
se uita repede în alta parte. în ochii lui Mencken se citea tot 
atita mila cît în cei ai unui piton. 

Hank îsi întinse trupul slabanog, sprijinit de perete. Nu-i placuse 
remarca, nu-i placea Mencken. Dar cui oare îi placea? 

- Am fi reusit sa-i smulgem informatia, daca nu navalea 
peste noi echipa lui Tweed, protesta el. 

- Echipa? zîmbi ironic Mencken. L-as putea strînge de git pe 
Tweed cu doua degete. Cine mai era cu el? Newman, un 
reporter ratat al ziarelor de scandal. O femeie. Si înca un 
amator. Scoase un trabuc, îl aprinse fara graba si sufla fumul în 
obrazul lui Hank. Voi doi v-ati comportat ca niste tînci de 
gradinita. Pîna si maica-mea ar fi facut treaba mai buna. 

- N-am stiut ca ai o mama, îl înfrunta Hank. 

în clipa urmatoare îsi regreta insulta. Mencken sari de pe scaun 
ca un arc. Figura lui scheletica se gasea acum la citiva 
cen-timetri de obrazul lui Hank, iar capatul aprins al trabucului 
era atit de aproape, încît Hank îi putea simti caldura pe obraz. 
Mencken îsi infipse doua degete lungi ca niste gheare în gitul lui 
Hank, apasîndu-l pe marul lui Adam. 

- Ce-ai spus? întreba Mencken. 

- larta-ma, sefule, bolborosi Hank. E adevarat, ne-am întors 
cu coada între picioare. Asa e. Data viitoare o sa facem treaba 
buna, articula el cu glas ragusit. 

- Daca va exista o data viitoare. 

Mencken îi dadu drumul din strinsoare si pufai din trabuc la un 
pas de Hank, trimitindu-i fumul în ochi. Americanul cel slabanog 
îsi linse buzele. 

- Mai e ceva ce n-am apucat sa-ti spunem, sefule. în 
camera aceea a mai intrat un barbat. Am crezut ca-i cazul sa 
stii. 

- Ei, acum stiu. Mencken continua sa-l fixeze cu privirea, 
pufaind din trabuc. Pentru numele lui Dumnezeu, ati pomit cu 
stîngul de la început. Unul din voi era de ajuns ca sa se ocupe 
de tîrfa aia... Acest magulitor cuvînt se referea la Jennie Blade. 
Daca celalalt ar fi stat de paza cu arma Uzi, ati fi lichidat tot 
grupul, inclusiv pe Tweed. Dupa aceea ati fi dus fata la masina, 
ati fi plecat în munti, ati fi stors informatia de la ea si mi-ati fi 
telefonat mie. Eu asa as fi procedat. 


- Dar zgomotul pe care l-ar fi facut arma... îndrazni Hank. 

- Ar fi ridicat în picioare tot hotelul, îl întrerupse Mencken. 
Tocmai de aceea trebuia s-o întindeti din hotel, dupa cum v-am 
spus. Ati facut prea mare zarva, Hank. Tu si Eddie n-ati fost cu 
noi în sala de mese. Totul trebuia sa mearga ca pe roate. Gata 
cu prostiile. 

Mencken decise ca se putea dispensa de Eddie si Hank. Amiîndoi 
erau acum figuri cunoscute pentru Tweed si echipa lui. 
Intentiona sa se ocupe de ei de îndata ce aveau sa ajunga în 
munti. în clipa aceea suna telefonul. Mencken se îndrepta fara 
graba spre aparat si ridica receptorul. Era Norton. 

Barbatul cu par carunt, zbirlit si ochelari fara rame fusese nevoit 
sa foloseasca telefonul din camera. Trasese la un mic hotel, 
L'Arbre Vert, din Kayserberg, sub numele de Harvey Cheney. în 
sat nu existau cabine telefonice. 

- Aici Norton. E timpul sa-mi raportezi cum merge treaba. Fii 
atent cu informatiile referitoare la concurenta. Firul nu e sigur. 

- Am vizitat locul observat de tine, în care e stocat 
produsul, si am obtinut suficiente mostre. Ai înteles? zise ragusit 
Mencken. 

Norton întelesese: Mencken intrase în depozitul de explozibili 
de lînga cariera de piatra si-si luase de acolo provizii 
sufi—ciente. Mencken actionase rapid, dar Norton nici nu se 
gîndea sa-l felicite. 

- Cum ramîne cu constructia podului? Ai supravegheat 
lucrarea? 

Prin „constructie" Mencken întelegea „distrugerea" podului 
arcuit din centrul orasului Kayserberg. 

- A fost examinat de o echipa. Va trebui dinamitat. Prin 
de—tonare de la distanta. Totul a fost pregatit. Ce dracu'! îmi 
cunosc meseria. 

Norton nu-i lua în seama iritarea. Explozibilul fusese amplasat 
sub pod, în asteptarea echipei lui Tweed. Explozia urma sa fie 
declansata de cineva care trebuia sa aiba o perspec=tiva buna 
asupra tintei. 

- Intrucit e vorba de o operatiune dirijata de la distanta, 
avem nevoie de un observator postat la o oarecare distanta, 
totusi sufi—cient de aproape ca sa constate rezultatul. 

Mencken ofta îndeajuns de tare ca sa se faca auzit. 


- Am aranjat si asta. Am aranjat tot ce am discutat. OK? 
OK? 

Norton îsi dadu seama ca celuilalt nu-i convenea tonul lui 
autoritar. Revolta se cerea înabusita în fasa. Mencken trebuia sa 
se lamureasca cine era seful. 

- Apoi, continua necrutator Norton, mai este portiunea de 
stînci care trebuie curatata. De asta te-ai ocupat? 

- lisuse! De ce nu vii sa ma duci de mîna? mirii Mencken. 
Da, stînca e gata sa se prabuseasca. Si-acum, daca asta-i tot... 
La celalalt capat al firului se asternu tacerea. Mencken toc-mai 
confirmase ca steiul care se înalta la marginea soselei fusese 
perforat si ca în el fusesera introduse explozibile. Trimisese 
echipe de cite doi oameni, care lucrasera în schimburi. 
închinase suficiente mijloace de transport la Basel, pregatise 
alte schimburi pe echipe, stabilise sarcinile fiecareia, de îndata 
ce se înapoiase de la cafeneaua din Mica Venetie, dupa discutia 
avuta cu Norton prin perdeaua de dantela. 

- Va trebui sa fii mai atent la maniere, spuse într-un tîrziu 
Norton cu glasul foarte hiîrsiit. O singura data daca îmi mai 
vorbesti astfel, urci în primul avion cu destinatia Statele Unite. 
Voi prelua eu însumi conducerea operatiunii. Imagineaza-ti ce te 
asteapta la coborirea din avion. Cred ca ai ceva imaginatie, Mar- 
vin, adauga vocea pe un ton insinuant. 

Mencken îngheta. Furia facu loc spaimei. Da, stia ce-l astepta. O 
limuzina cu geamul coborit si teava unei arme îndrep=tate spre 
el. 

- încerc sa fac tot ce-mi sta în puteri pentru dumneata. 
Nimeni nu te va dezamagi. Poate am fost putin rautacios. Totul 
se afla sub control. Va fi o nimica toata... 

- Cîtusi de putin, baiete. Baga-ti bine asta în capul tau cel 
prost. Adversarul nostru, Tweed, e uns cu toate alifiile. Sa nu uiti 
asta nici o clipa. Baiete... 

Convorbirea se întrerupse. Mencken ramase cu fata la perete, 
ca oamenii lui sa-i nu-i vada expresia: un amestec de furie si 
frica. Avu grija sa nu trinteasca receptorul în furca. Arunca o 
privire spre tigara si vazu ca un sul lung de scmm cazuse pe 
podea. îl strivi cu salbaticie de covorul nou. Dupa ce Tweed va fi 
facut una cu pamîntul, el va ajunge sef. lar cînd Joel Dyson si 
agentul special Barton Ives vor scoate capul din ascunzatoare, 


el personal le va trage cîte un glont în teasta. Apoi îl va lichida 
pe Cord Dillon. 

Norton iesi agale din micul hotel si se opri în întuneric. 
înce—puse sa ninga. îsi potrivi caciula de blana si-si ridica 
gulerul hainei de astrahan. Era cumplit de frig, cîteva grade 
bune sub zero, îsi facu el socoteala. Porni înapoi spre 
Kayserberg - L'Arbre Vert se gasea la marginea nordica a 
orasului. Nu se vedea nici tipenie de om. 

Norton nu avea ochi pentru frumusetea si stilul oraselului 
medieval, cu strazi pietruite si case sprijinite unele de altele. 
Dis- neyland, se gîndi el dispretuitor. 

Citeva minute mai tîrziu vazu podul. Se opri si-l cerceta din ochi. 
Ceva mai la stînga vazu o veche fortareata care se înalta 
deasupra oraselului - loc ideal pentru cel care va controla 
de-—tonarea explozibilului de sub pod. Norton era convins ca 
acesta va fi traseul ales de Tweed. Tweed nu va mai ajunge sa 
vada 

Chateau Noir. Se înapoie la hotel. Astepta sa fie sunat de 
Bradford March. Deja îi comunicase Sarei noul sau numar de 
telefon. 

37 

- Trebuie sa pregatim un plan de bataie pentru expeditia în 
muntii Vosgi, anunta Tweed. Mai ales dupa informatiile aduse de 
Philip, care sînt îngrijoratoare. 

Sedea în picioare în salonul din apartamentul sau. Era aproape 
miezul noptii. Cu cîteva ore mai înainte, cînd se furisase la 
receptie, ca sa puna cheia de rezerva la locul ei, nu întîlnise pe 
nimeni. 

Jennie se trezise devreme si voise sa mearga în camera ei, ca sa 
faca dus. Nield fusese desemnat s-o însoteasca si sa ramina de 
paza lînga ea. In sinea ei, Jennie fusese încîntata de alegere. li 
placea suplul Pete Nield, cu mustata lui tunsa cu grija. Poate se 
vor distra bine împreuna. 

Paula se aseza pe unul din paturi, picior peste picior si spri- 
jinindu-si mîinile pe cuvertura de o parte si de alta. Newman, 
Butler, Cardon si Marler ascultau. Cel din urma se rezemase de 
perete, cum îi era obiceiul, si fuma o tigara lunga. Ceilalti se 
instalasera pe scaune. 

Marler sosise de curind, carîndu-si cutia de violoncel, sacul de 
cricket si valiza. Pe toate le asezase cu grija într-un colt. 


- Vrei sa maninci ceva? îl întrebase Tweed. Am cerut la 
Brasserie sa pregateasca sandvisuri si un termos de cafea. 

- Multumesc. Poate mai tîrziu. M-am oprit sa iau o gustare 
pe drumul de la Strasbourg, raspunsese Marler. 

- Ce vesti îngrijoratoare a adus Philip? întreba Paula. Eram 
în baie cînd a venit. 

- Philip si-a gasit un loc discret în holul de la intrare, de 
unde a supravegheat venirile si plecarile din hotel, le spuse 
Tweed. M-a înstiintat ca a vazut cel putin sase perechi de 
americani parasind pe rînd hotelul. l-a auzit cum plecau cu 
masinile. De întors s-au întors dupa multa vreme, tot pe rînd. 
Aceste deplasari mi se par de rau augur. 

- De ce? insista Paula. 

- Butler l-a înlocuit pe Philip, continua Tweed. Mi-a dat si el 
de stire ca a vazut perechi de americani întorcîndu-se la hotel 
seara tirziu. Toti aveau zapada pe bocanci. 

- De ce de rau augur? nu se lasa Paula. 

- In primul rînd, fiindca sînt convins ca Norton - care, nu ma 
îndoiesc, s-a dat drept Ives la Gotthard - este geniul raului din 
spatele uriasei organizatii venite aici din Statele Unite. 

- Geniul raului? vorbi taraganat Marler. Mi se pare cam mult 
spus, nu crezi? 

- Zau? întreba posomorit Tweed. Ti-am povestit cît de 
convingator si-a jucat rolul cînd a aparut la Gotthard. lar cînd a 
sters-o, mi-a lasat un mic cadou: acid prusie în apa de gura. 
Apoi atentatul pus la cale în Bahnhofstrasse. Asa-zisul invalid cu 
grenada în mîna, acoperit de un al doilea individ, înarmat cu un 
automat. Norton e un profesionist de mîna întîi. Nu voi face 
greseala sa-l subestimez. 

- Si în al doilea rînd? întreba Cardon. 

- E vorba de americanii care au lipsit ceasuri întregi de la 
hotel în aceasta-seara. Unii s-au întors cu bocancii plini de 
zapada. Cred ca au cercetat traseele din Vosgi spre Chateau 
Noir. 

- Asa cred si eu, întari Newman. Dumnezeu stie ce capcane 
ne-au pregatit, indiferent de ruta pe care o vom alege. 

- Prin urmare, trebuie sa fim mai isteti decit ei, continua 
Tweed. Mai întîi trebuie sa vedem de ce resurse dispunem. Te 
ascult, Harry, se adresa el lui Butler. 


- Pete Nield si cu mine am adus citeva mijloace de transport 
utile. Mai întîi, un Renault Espace V6, care e foarte încapator. Eu 
l-am condus si am transportat cu el cîteva motociclete de mare 
putere. Pete Nield a închiriat o furgoneta. Am trecut granita în 
Franta fara probleme. Nimeni n-a încercat sa ne con=troleze. 
Ne-am fi putut prinde armele sub sasiu cu banda adeziva. 

- Vrea cineva sa vada si achizitia mea? întreba Marler. 
Deschise cutia de violoncel pe care o asezase pe pat, lînga 
Paula. Deschise capacul, apoi scoase arcusul si catifeaua 
neagra. Paula arunca o privire la continutul cutiei, apoi se ridica 
de pe patul ei, se duse la celalalt si se aseza din nou. 

- Daca n-ai nimic împotriva, zise ea, încruntîndu-se la 
Marler. Mica ta colectie pare periculoasa. 

- Chiar foarte! o asigura Marler cu un zîmbet larg. 

Toti barbatii se adunara în jurul cutiei de violoncel. Cardon 
scoase un chiot de bucurie. 

- Grenade! îmi poti împrumuta si mie sase? 

- Asta înseamna ca n-ai de gind sa mi le dai înapoi, 
comenta Marler cu prefacuta suparare. Te rog sa te servesti. 

- Eu te scap de Luger, îi propuse Butler. E numai bun pe 
lînga un Walther. 

- Te rog, îl îndemna Marler. Bineînteles, pusca Armalite e 
pentru mine. La fel si pistolul cu gaze lacrimogene. 

- Vreti sa vedeti si contributia mea la arsenal? întreba 
Newman. Aduse un sac de pinza, pe care-l trînti într-un colt si-i 
trase 

fermoarul. Sub privirea uluita a Paulei, scoase dinauntru un pis- 
tol-mitraliera Uzi. 

- Ne pregatim pentru un mic razboi? întreba ea. 

- Asta m-a întrebat si tipul care mi-a vîndut jucariile, îsi 
aminti Marler. 

- Sîntem bine dotati, trase concluzia Tweed. Puneti totul 
deoparte. Acum trebuie sa decidem cum ne vom deplasa în 
munti cînd va veni momentul potrivit. Poate chiar miine. 
Trebuie sa discut de urgenta cu Amberg... cît timp mai este în 
viata. 

- As putea porni înaintea masinilor, pe una din motociclete, 
propuse Cardon. Stiu sa adulmec pericolul cale de kilometri. 

- De acord, încuviinta Tweed. Alte propuneri... 


Le trebui mai putin de o jumatate de ora ca sa puna la punct 
amanuntele legate de convoiul care urma sa porneasca înspre 
Chateau Noir. Cardon avea sa deschida drumul, mergind pe 
motocicleta. Dupa el venea masina Renault Espace, avindu-l pe 
Newman la volan, iar pe Tweed si Paula ca pasageri. 

Butler urma sa vina cu a doua motocicleta, sarcina lui fiind 
aceea de a se deplasa înainte si înapoi pe linga convoi. Era 
nece-—sar ca vehiculele sa pastreze distanta între ele, pentru a 
nu fi tinte usoare. 

Nield avea sa conduca furgoneta, care trebuia sa mearga cînd în 
fata, cînd în spatele automobilului Renault Espace. Tactica era 
menita sa deruteze adversarul, în caz ca erau asteptati. 
Ramiînea Marler, care insista sa vina cu Mercedes-ul lui rosu. Lui 
Tweed i se parea o imprudenta, din pricina culorii rosii, care 
putea fi vazuta de la mare distanta. 

- Stiu, comenta Marler. Dar Mercedes-ul se misca usor ca o 
pasare. Nu merg decit cu el. 

- Atunci se cheama ca am elaborat un plan de actiune, 
încheie Tweed. E timpul sa mergem toti la culcare si sa ne 
odih—nim putin. Harry, vrei sa-l înlocuiesti pe Pete Nield, care o 
pazeste pe Jennie? Aranjeaza cu Bob cînd sa vina sa-ti ia locul. 

- Parca am fi o forta de asalt care se pregateste sa atace 
Chateau Noir, îi spuse Paula lui Tweed dupa ce toti parasira 
încaperea, cu exceptia lui Marler. 

- S-ar putea sa ai dreptate, o preveni Tweed. Asta în caz ca 
Norton a pus stapiînire pe castel înainte de sosirea noastra. 

- Eu nu vin cu voi, îi spuse Marler lui Tweed cînd în camera 
mai era doar Paula. 

Tweed asculta relatarea lui Marler despre vizita la aerodro—mul 
de planoare Ballon d'Alsace. Paula era înspaimîntata: planul lui 
Marler i se parea o capcana a mortii, lucru pe care i-l spuse si 
lui. 

- S'int miscat ca te preocupa soarta mea. îi zimbi larg. Nu te 
teme. în timp ce veneam de la Strasbourg, am ascultat buletinul 
meteo. Directia vintului e perfecta. Vîntul din sud ma va 
împin—ge catre nord. Tweed, vei avea un spion în înaltul cerului, 
dea—supra castelului. Daca sfarim aparatul la aterizare, te va 
costa o avere. 

- Presupun ca vom face rost de bani. 


- lar planorul va juca rolul unei bombe zburatoare, în caz ca 
derbedeii lui Norton dau tîrcoale prin zona. 

- Deci miine plecam spre munti? întreba Paula. 

- Da, raspunse Tweed. Am decis sa nu mai amînam 
cala=toria. Amberg s-ar putea gasi în mare primejdie. Vom 
pleca pe ruta Kayserberg. 

- Foarte bine. Marler o saluta din cap pe Paula. Si-acum, la 
culcare. Miine trebuie sa ma scol în zori. Pentru Ziua cea Mare. 
Norton se înapoiase la Hotelul L'Arbre Vert, multumit ca podul 
era locul ideal pentru o ambuscada - în caz ca Tweed avea sa 
aleaga drumul care trecea prin Kayserberg. în holul de la intrare 
îsi scoase caciula de blana si haina de astrahan, le scutura de 
zapada si urca în camera sa. 

în timp ce vira cheia în usa, auzi sunînd telefonul. Intra repede 
în camera, trînti usa în urma lui, o încuie si se repezi la telefon. 
Nu se îndoia ca era tot presedintele. 

- O convorbire pentru dumneavoastra, îl anunta 
operatoarea hotelului, si Norton auzi un pacanit, semn ca iesise 
de pe fir. 

- Aici Norton. 

- Buna seara, domnule Norton, îl saluta o voce ragusita si 
miîrîita. Probabil îti dai seama cine mi-a dat numarul dumitale. 
Acum, fii bun si asculta cu atentie instructiunile mele. Daca vrei 
cu adevarat sa pui mîna pe banda si pe film. 

- Cine-i la telefon? întreba Norton cu glas hiriit. 

- Esti surd? Ti-am cerut sa asculti. înca un comentariu si 
închid telefonul. Ai priceput? 

- Da, raspunse Norton, fara nici cea mai mica tragere de 
inima. 

El era obisnuit sa dea, nu sa primeasca ordine. 

- Miine te vei duce cu masina în muntii Vosgi, la Lac Noir, 
unde vei sosi la ora 16:00. Cum dumneata esti american, asta 
înseamna ora patru dupa-amiaza.../ 

- Stiu foarte bine ce înseamna... 

- înca o întrerupere si închid telefonul. Cineva de la 
Wash-—ington nu-i deloc multumit de dumneata. Patronul 
Hotelului 

L'Arbre Vert, la care locuiesti, iti va arata pe harta cum sa ajungi 
la Lac Noir. Spune-i ca vrei sa ajungi la ora patru si el îti va 
indica la ce ora sa pleci. Pina aici m-ai înteles? 


Vocea mirîita era încarcata de amenintare. Pina si Norton, care 
credea se considera un om cu experienta, era tulburat. 
Raspunse alegîndu-si cu grija cuvintele. 

- Da, te-am înteles. 

- Lac Noir este un loc singuratic. Totodata, este usor de 
observat din mai multe puncte. Vei aduce banii si vei veni 
sin—gur. Am spus singur. Daca te însoteste cineva, nu ne mai 
întîlnim niciodata. Am sa-ti arat filmul si am sa-ti pun prima 
parte a benzii. Dumneata ai sa-mi dai banii. Asa va decurge 
schimbul. 

Norton îsi dadu imediat seama ca i se ivise ocazia sa manevreze 
lucrurile în asa fel, încît sa fie în avantajul lui. Vorbi pe un ton 
autoritar si sumbru. 

- De acord pîna aici. Dar ce dracu', îti inchipui ca am atitia 
bani în buzunarul de la pantaloni? Ei bine, n-am. Banii sînt într- 
un loc sigur, sub paza stricta. S-ar putea sa reusesc sa ti-i aduc 
pîna la ora sase seara. Nu mai devreme. în orice caz, vreau o 
dovada ca te afli în posesia obiectelor de care am nevoie. Asa ca 
acum asculta dumneata - daca vrei sa capeti banii. Altfel, ca sa 
folo—sesc propriile dumitale cuvinte, nu ne mai întîlnim 
niciodata. Ora sase, repeta el apasat. 

- Washington-ul nu va fi de acord cu asta... 

în acel moment, Norton întelese ca Voce Miriita intra în 
defensiva pentru prima oara. Nu închisese telefonul. Nu 
refuzase o ora mai tirzie, asa cum propusese Norton. Continua 
sa-l tii sub presiune, se gîndi Norton. 

- Da-l dracului de Washington! se rasti el în receptor. Poti sa 
le comunici exact vorbele mele. Eu raspund de operatiune. Eu 
ma gasesc la fata locului. Stiu unde se afla banii. Negociezi cu 
mine. Ai priceput? Numai cu mine. Miine seara la ora sase voi fi 
la Lac Noir. Absolut singur. Si cum, probabil, esti european, ora 
sase înseamna optsprezece. Noapte buna... 

Norton trînti receptorul în furca, înainte ca celalalt sa aiba timp 
sa raspunda. Aprinse un trabuc, savurînd felul în care schimbase 
situatia în defavoarea lui Voce Miriita. La ora patru dupa-amiaza 
era înca lumina, dar la sase seara era întuneric bezna. A doua zi 
santajistul urma sa aiba o surpriza foarte neplacuta. lar ora de 
întîlnire se potrivea perfect cu actiunea de eliminare a lui Tweed 
si a echipei lui, în caz ca acestia aveau sa se aventureze în 
munti, fiindca, fara îndoiala, vor încerca sa circule pe lumina. 


Banii erau si ei în siguranta. Poate ca, pîna în seara urmatoare, 
va reusi sa duca la bun sfirsit întreaga operatiune. Mai pufai o 
data din trabuc, o havana speciala. Interzisa în Statele Unite - 
fiindca provenea din Cuba. 

Douazeci de milioane de dolari reprezinta o avere, cînd îi porti 
legati cu un lant de încheietura miîinii. Louis Sheen con=tinua sa 
aiba prinsa de mîna valiza cu acea uriasa suma, în bancnote 
americane. Fusese luat din camera lui de la Hotelul Hilton din 
Basel si dus cu masina peste granita la Hotelul Bristol din 
Colmar. 

Camera lui de la etajul întîi era probabil locul cel mai bine pazit 
de pe tot cuprinsul Alsaciei si Lorenei. In încapere se aflau în 
permanenta trei barbati înarmati. Sheen începea sa se cam 
sa-ture de serviciu la camera. Se uita atent la Mencken, care 
tocmai intrase în camera, si-l fulgera din priviri prin ochelarii 
fara rame. 

- Uite ce e, Marvin, în camera asta sînt prea multe lichele. 
Daca tot trebuie sa mai ramin o noapte, vreau sa le scoti de aici. 
Crezi ca-mi place sa dorm cu valiza asta în pat? Afla ca nu! 
Mencken îsi plimba un deget pe falca lunga si ascutita. II studie 
pe Sheen printre pleoapele pe jumatate lasate, cu o expre-—sie 
departe de a exprima simpatie sau compasiune. 

- Ai cheile, poti descuia catusele acelea de otel, îi sugera el 
cu indiferenta, cu glasul lui gutural. Sînt sigur ca le ai, pentru 
cînd va veni momentul sa înmînezi peste un miliard de dolari. 
Atunci de ce nu descui catusa de la încheietura? Nimeni n-ar 
îndrazni sa deschida valiza. Esti singurul care cunoaste 
com—binatia încuietorii. Oricine ar încerca s-o deschida, ar 
actiona bomba dinauntru si atunci praful s-ar alege de bani, 
probabil si de persoana. 

— Am primit instructiuni, îi raspunse rastit Sheen. Si 
instructiunile mele vin de la cineva sus-pus, cum tu n-ai sa ai 
ocazia sa întilnesti - si cu atît mai putin sa ajungi - vreodata. 
Sheen, îmbracat în costum gri Brooks Brothers, era de pro—fesie 
contabil. Se simtea superior ca intelect si clasa sociala fata de 
barbatii din jurul sau. Regreta ca trebuia sa-si petreaca tim—pul 
într-un anturaj atit de detestabil. Mencken îi sesiza atitudinea. 
Se apleca, apropiindu-si obrazul de al lui Sheen, care sedea pe 
pat, sprijinit între peme, cu valiza alaturi. 


— Prietenii îmi spun Marvin, îl informa el pe Sheen. Dar tu nu 
faci parte din aceasta categorie. Asa ca, pe viitor, te rog sa-mi 
spui domnule Mencken. Eu sînt seful. OK? 

— Pentru mine e tot una, replica plictisit Sheen. lar seful meu 
este Norton. El e singurul care-mi poate ordona sa predau 
continutul valizei. 

— Asculta-ma bine. Expresia lui Mencken deveni 
amenin=tatoare. Oamenii acestia sînt aici ca sa-ti apere pielea 
ta nevol-nica. Te-au auzit numindu-i lichele - asa ca, daca usa 
s-ar trînti de perete si înauntru ar da buzna puscasii marini, ai 
idee cît i-ar trage inima sa te pazeasca? 

-Tu ai primit ordin sa-mi asiguri protectie. Probabil stii bine de la 
cine a venit ordinul. în plus, nu e vorba de un miliard. Stii si 
asta. Acum du-te si scoate-ti oamenii pe coridor. 

Ochii lui Sheen îl priveau dispretuitor pe Mencken din spatele 
ochelarilor fara rame. Mencken îsi vîri degetele ambelor miini la 
curea. în sfirsit, i se ivise ocazia sa i-o plateasca jigodiei de 
Sheen. 

— Uite ce e amice, stii bine ca ne aflam într-un hotel si ca te 
tinem ascuns. Cum dracu' îti închipui ca pot pune trei... lichele - 
parca asa ai spus - la usa, pe coridorul hotelului? Sa-ti spun eu 
cum stau lucrurile, Sheen. Tu ai grija de bani, iar eu am sa ma 
ocup de toate celelalte. Somn usor, prietene... 

Mencken iesi din camera si usa fu imediat încuiata pe dinauntru. 
Ordinul secret al lui Norton îl facea sa-i creasca inima. Dupa ce 
valiza va fi, în sfirsit, deschisa, Mencken intentiona sa-l lichideze 
el însusi pe Louis Sheen cu un glonte în cap de îndata cei seva 
ivi prilejul si sa se descotoroseasca de cadavru. Abia astepta 
acel fericit moment. 

înainte de a merge la culcare, Newman se dusese la Brasserie 
sa cumpere o sticla mare cu apa minerala. Deseori se trezea în 
toiul noptii cu gitlejul ars de sete. Cînd intra în Brasserie, tocmai 
se facea curatenie, se maturau podelele, se stergea tejgheaua si 
se lustruiau paharele. Newman ramase surprins s-o vada pe 
Eve Amberg la o masa, sorbind dintr-un pahar de sampanie. Eve 
ridica paharul înspre el. 

- Ce sarbatoresti? întreba Newman, acceptînd invitatia de a- 
i tine companie. 

- Victoria! L-am convins pe Walter Amberg. Am vorbit la 
telefon si a fost de acord sa ne vedem la Chateau Noir miine 


dimineata. De data aceasta, n-am sa ma las pîna nu-mi recapat 
toti banii care mi se cuvin. De aceea beau sampanie. Hai, Bob. 
Vino sa sarbatoresti cu mine. Chema un chelner si, înainte ca 
Newman sa se poata împotrivi, mai ceru un pahar. De îndata ce 
li se aduse paharul, Newman, îngrijorat, încerca sa se gindeasca 
la o cale de a o convinge sa-si amine vizita. Noroc, Bob! Eve 
ciocni paharul de al lui. Ureaza-mi noroc la castel. 

Chiar si la aceasta ora, era plina de energia si entuziasmul pe 
care Newman le gasea atît de molipsitoare. îsi culca fruntea pe 
umarul lui Newman, cu parul castaniu-roscat cazind în valuri pe 
sacoul lui, cu obrazul întors spre el, ca sa-l poata studia cu ochii 
ei verzui. Daca nu sînt atent, m-as putea îndragosti de femeia 
aceasta, se gindi Newman. 

îsi facea griji ca, daca Eve pleca în munti a doua zi, ar fi putut 
ajunge lesne cu masina într-o zona în care s-ar fi tras cu arma. 
Fiindca urma sa aiba loc un schimb de focuri - Newman era 
convins de acest lucru. Norton avea sa profite de toate 
avan-—tajele terenului muntos pentru a-i elimina pe Tweed si 
echipa lui. Deja încercase sa-i lichideze în Bahnhofstrasse, la 
Ziirich. New—man însusi fusese la un pas de-a fi strivit de rotile 
unui automo-—bil si scapase ca prin urechile acului, gratie 
masinii de politie a lui Beck. Newman vorbea, în timp ce Eve îl 
mîngiia pe mîna. 

- Amberg s-a purtat foarte urit cu tine în ultima vreme, te-a 
ocolit în mod deliberat. Acum, ca a acceptat sa te primeasca, n- 
ar trebui sa te lasi mai greu? Deruteaza-l, suna-l mîine 
dimineata si spune-i ca vii abia poimiine. 

- Nu-l cunosti pe Walter asa cum îl cunosc eu. îti apreciez 
sugestia. Cu alti barbati, ar da rezultate. Nu si cu Walter. E mai 
încapatînat decit un catîr. Acum, ca l-am determinat sa ma 
primeasca, trebuie sa profit de ocazie. Poate a hotarit sa-mi dea 
banii si sa scape de mine. Cu Walter n-ai decit o singura sansa... 
Se întrerupse si, fara sa-si ridice capul de pe umarul lui 
New—man, îsi atinti privirea spre clientul care tocmai intrase în 
Brasserie venind dinspre hotel. Era Tweed. 

- Sarbatorim! îl întîmpina Eve pe Tweed, plina de 
entu-—ziasm. Bea niste sampanie. Bea pentru succesul calatoriei 
mele de miine. 

Chelnerul îsi facuse deja aparitia cu un alt pahar de sam—panie. 
Tweed facu semn ca nu bea si ceru un pahar de Riesling. 


- Ma ajuta sa adorm, îi explica el binevoitor Evei. E 
singu-—rul vin care-mi place cu adevarat, asa ca, daca tot sînt în 
Alsa-—cia, macar profit ca sa-l gust. Multumesc, se adresa el 
chelnerului, apoi ridica paharul si o privi tinta pe Eve, care se 
uita la el cu coada ochiului. Deci, ce anume sarbatorim la o ora 
asa tîrzie? 

Newman îi explica planurile Evei, subliniind ca el încercase s-o 
faca sa mai astepte douazeci si patru de ore. Tweed întelese 
imediat motivul pentru care Newman voia s-o faca sa-si amine 
vizita. Eve asculta explicatiile, fara sa-si ia ochii de la Tweed si 
miscîndu-si usor buzele pline. Lui Tweed nu-i era straina scena: 
o femeie frumoasa, careia îi placea sa flirteze si care se 
prefacea interesata de un barbat, în timp ce se concentra 
asupra adevaratei tinte. în cazul de fata, banuia ca adevarata 
tinta era el însusi. 

Spre surprinderea lui Newman, Tweed nu facu nici o încercare 
de a-i sustine argumentele menite s-o împiedice pe Eve sa plece 
cu masina la Chateau Noir a doua zi - de fapt, în ziua aceea. 
Sorbind din Riesling, Tweed raspunse privirii chematoare a Evei, 
apoi adopta un punct de vedere care-l scoase din sarite pe 
Newman. 

- Cred ca ai dreptate sa vrei sa mergi la întîlnirea cu 
Amberg. Ti-a luat destul timp ca sa dai de urma lui. La ce ora 
urmeaza sa va vedeti? 

- La unsprezece dimineata. Spunea ca are de gînd sa ma 
invite la dejun, întrucît în zona castelului nu exista alta 
posibi—litate de a lua masa. Am acceptat. 

- Te-a mirat ca te-a invitat la masa? întreba Tweed. 

- Foarte mult Niciodata nu l-am simpatizat pe Walter si am 
presupus ca sentimentul era reciproc. încep sa cred ca poate e 
timid în relatiile cu femeile. Poate ca miine voi avea parte deo 
surpriza placuta. 

- Nu conta prea mult pe asta, o preveni cu asprime 
Newman. 

- Ce pesimist e Bob. Eve îsi ridica fruntea de pe umarul lui. 
Netezindu-si parul, se apleca peste masa catre Tweed si-l prinse 
de mîna. Ai ceva împotriva sa merg miine sa ma întînesc cu 
Walter? 

- De ce-as avea? Presupun ca drumurile sînt periculoase din 
pricina zapezii si a ghetii. lar temperaturile scazute de peste 


noapte nu vor aduce nici o ameliorare. însa trebuie sa hotarasti 
tu singura. 

- Atunci voi pleca, asa ca e cazul sa merg la culcare. 

Eve ocoli masa, veni lînga el, se apleca si-l saruta pe obraz. 
Tweed observa ca era foarte sigura pe picioare. Cîteva suvite 
din parul ei îi gidilara fata. 

- Multumesc, Tweed. îti multumeesc pentru sprijinul tau 
moral. întoarse privirea catre Newman. Cît despre dumneata, 
domnule Pesimist, îti doresc o zi buna, dupa expresia 
înduiosa-toare a americanilor. 

îi facu un semn vag cu mîna, zîmbind cu subiînteles, apoi disparu 
în hotel. 

- Ce dracu' ai de gind? izbucni Newman de îndata ce 
ramasera singuri. Miine în munti se va dezlantui întreg iadul... 

- De acord, îl întrerupse binevoitor Tweed, dupa care îsi goli 
paharul. 

- împotriva noastra ar putea fi folosite toate armele 
posibile, spumega Newman cu glas la fel de coborit. Atunci de 
ce-o trimiti pe Eve pe un cîmp de lupta? 

- Prin urmare, ai reusit s-o convingi sa nu se duca? 

-Pai, nu chiar... * 

- Fii sincer. Nu-i asa ca a refuzat categoric sa tina cont de 
încercarile tale de a o convinge sa se razgindeasca? 

- Asa e, recunoscu Newman. 

- Mi-am dat seama din clipa în care v-am vazut. Eve are o 
personalitate foarte puternica si o vointa pe potriva. Tinîndu-i 
partea, am facut-o sa se apropie de mine. Exista o sansa - una 
foarte vaga — ca în momentul în care îsi va aminti 
avertismentul meu despre riscul de a circula pe sosea, sa 
renunte. 

- Atunci de ce am sentimentul ca urmaresti ceva? întreba 
Newman. Si la ce ora intentionezi sa ajungem la Chateau Noir? 
- Putin dupa ora unsprezece dimineata, cînd Eve Amberg va 
fi deja acolo,- în caz ca totusi va pleca. 

38 

La ora sapte dimineata Paula batu în usa lui Tweed. El o rugase 
sa vina, si Paula îl gasi în baie, cu gulerul descheiat, barbierindu- 
se în oglinda. 

- Sa revin mai tîrziu? întreba ea. Poate ar trebui sa-ti faci 
toaleta în liniste. 


- Doar ai mai vazut barbati barbierindu-se. Stai jos si 
asculta. Am nevoie sa ma consult cu cineva în legatura cu 
întreaga afacere, începînd cu masacrul de la Conacul Tresillian. 
- Te ascult. Paula se aseza pe marginea patului neatins. Sînt 
numai urechi, cum spun francezii, ca tot sîntem în Franta. 

- Pîna în prezent am presupus ca explozia sediului din Park 
Crescent a fost pusa la cale de aceleasi persoane care se fac 
vino-—vate de oribilul carnagiu de la conacul lui Gaunt. Tu te-ai 
aratat de fiecare data sceptica. 

- Da, stiu. Poate am subestimat uriasa putere a organizatiei 
cu care ne confruntam. 

- Acum ma întreb daca nu cumva eu i-am supraestimat, 
socotindu-i o organizatie aproape supraomeneasca, datorita 
modului în care s-au sincronizat cele doua evenimente. îsi sterse 
obrazul de sapun, apoi îsi curata pamatuful si lama de ras. într- 
adevar, ar fi nevoie de o planificare aproape peste 
posi—bilitatile umane pentru a pune la cale explozia sediului din 
Lon—dra si a comite masacrul în interval de numai citeva ore. 
Continua sa vorbeasca pe un ton mai aspru, în timp ce-si lega 
cravata. Sincer sa fiu, în momentul de fata nu mai cred ca o 
asemenea sincronizare ar putea fi realizata si nici ca lucrurile s- 
au petrecut astfel. Adversarul nu avea cum sa dispuna în timp 
util de informatia ca Amberg se gasea la conac si ca Joel Dyson 
lasase în seiful nostru copii dupa banda si dupa film. Nu era 
suficient timp pentru a organiza si atentatul cu bomba, si 
masacrul petrecut tocmai în Cornwall. 

Paula se încrunta si închise capacul pudrierei în care îsi 
stu—diase înfatisarea, în spatele lui Tweed. îl privi fix pe Tweed, 
care-si punea sacoul. 

- Ceea ce sugerezi tu e în contradictie cu toate teoriile 
noastre. 

- Cu toate teoriile mele eronate. Tweed îsi încrucisa bratele 
pe spatarul unui fotoliu capitonat, cu ochii în ochii ei. Totul mi-a 
venit în minte azi-noapte, cînd nu-mi puteam gasi somnul. Mi- 
am închipuit ca aveam de combinat elementele unei enigme 
deo—sebit de dificile. Acum sînt convins ca exista doua enigme. 
- Ajutor! exclama Paula cu prefacuta disperare. E tot ce mai 
pot suporta. Doua enigme separatei 


- Nu, e vorba de ceva mult mai diabolic. Cele doua enigme 
se întrepatrund. Ca sa ma exprim mai clar, n-ar putea exista 
una fara cealalta. 

- Mai clar? Daca asa spui tu... 

- Paula, totul a început cu fuga lui Joel Dyson din Statele 
Unite, avînd la el un film si o caseta. Orice ar fi înregistrat pe 
ele, acel ceva este atît de cumplit, încît pe urmele lui Dyson a 
pornit o întreaga armata de profesionisti. Aceste elemente ale 
enigmei se potrivesc. E vorba de prima enigma. 

- Si toti acesti profesionisti cu sînge rece - adica asasini - 
sînt americani, sublinie ea. 

- Adevarat. Chibzuieste asupra acestui amanunt si poate ai 
sa-ti dai seama cine se afla în spatele organizatiei aflate sub 
controlul lui Norton. Recunosc ca gîndul ma cutremura. la 
încearca sa ghicesti. 

- Habar n-am. Continua. 

- Poate ar trebui sa mergem sa luam micul dejun... începu 
Tweed. 

- Micul dejun poate sa mai astepte. Vreau sa aflu mai multe, 
îl îndemna Paula. Am impresia ca ai reusit sa pui lucrurile cap la 
cap. 

- Sa numim marea organizatie americana Goliat. Deci, 
Goliat reuseste sa afle ca Dyson a venit la Park Crescent, 
presu—pune în mod corect ca banda si caseta au fost lasate la 
noi, desi nu stie ca erau doar simple copii. Goliat organizeaza 
aruncarea în aer a sediului, ca sa distruga banda si caseta. înca 
vorbim de prima enigma. 

- Cum ramîne cu a doua? 

- Acum sînt convins ca masacrul de la Conacul Tresillian a 
fost pus la cale de altcineva. Sa-l împrumutam pe Omul din 
Umbra al lui Jennie Blade. Acesta stie ca Dyson a zburat cu 
avionul la Ziirich, ducînd cu sine copii dupa banda si caseta... 

- O simpla presupunere, obiecta Paula. De unde stii? 

- E singura succesiune de evenimente care sustine noua 
mea teorie, care sînt sigur ca e cea corecta. Lasa-ma sa-mi duc 
ideea pîna la capat. Omul din Umbra trebuie sa fie cineva care-i 
cunoaste pe fratii Amberg, prin urmare stie ce anume le-a lasat 
Dyson în pastrare. Trebuie sa fie cineva care-i cunoaste pe fratii 
Amberg, repeta el, din moment ce stia ca Amberg va fi la 
Conacul Tresillian în ziua masacrului. Acele doua obiecte 


va—loreaza o avere, dovada uriasele eforturi ale americanilor de 
a le recupera si de a elimina pe oricine e la curent cu existenta 
lor. Tii pasul cu mine? 

- Da. De fapt, cred ca ti-o iau înainte. Omul din Umbra vrea 
sa puna mîna pe banda si pe caseta, pentru ca vrea averea pe 
care i-o pot aduce cele doua obiecte. 

- Asadar, e logic ca el sa puna la cale si sa duca la bun 
sfirsit masacrul de la Conacul Tresillian. Bineînteles, adevarata 
lui tinta a fost Amberg. 

- De ce? întreba Paula. 

- Fiindca stia ca-l putea manipula pe geamanul cel placid, 
pe Walter. Mai stia si ca nu-l va convinge niciodata pe Julius sa-i 
predea cele doua obiecte. Nu avea alta solutie decit sa-l ucida 
pe Julius. Asa a ramas Walter, fire mai slaba, de la care sa 
obtina banda si caseta. De aici rezulta cele doua enigme care se 
întrepatrund si care nu pot exista una fara cealalta. 

- Acum înteleg ce vrei sa spui. Indiferent ce s-a întîmplat în 
America, a creat o reactie în lant, cu efect asupra unui mare 
numar de persoane. 

- De aceea subliniez ca cele doua enigme sînt legate între 
ele ca doi gemeni identici. Tweed privi pe fereastra pîna departe 
în zare. Soarele stralucea pe acoperisurile înclinate. Ceea ce 
tre—buie sa facem noi e sa intram în posesia filmului, sa vedem 
ce e pe el si sa ascultam banda. lata ce-i voi cere lui Amberg azi, 
cînd vom ajunge la Chateau Noir. Probabil ca le-a ascuns 
undeva, poate chiar le poarta la el oriunde merge. lar acum, 
micul dejun. 

- înainte de a cobori, mai avem o problema, îl preveni 
Paula. E vorba despre Jennie Blade. Nu stiu cum, dar a aflat ca 
în aceasta dimineata plecam în muntii Vosgi. Insista sa vina cu 
noi. Am încercat s-o conving sa renunte, dar fara folos. E 
spe-riata de moarte de Omul din Umbra. 

- Sa aiba Gaunt grija de ea, spuse Tweed, punînd mîna pe 
clanta. Doar e prietena lui. 

- Gaunt a plecat azi în zori cu BMW-ul lui. împreuna cu Eve. 
Ea nu parea prea încîntata. l-am vazut pornind în directia 
muntilor Vosgi, iar Eve privea drept înainte, evitîind sa întoarca 
ochii catre el. 

- Cred ca stiu despre ce este vorba, raspunse Tweed si 
zimbi cu subînteles. Eve voia sa mearga sa-l vada pe Amberg la 


Chateau Noir de una singura, iar Gaunt, autoritar ca 
întotdeauna, a insistat s-o însoteasca. Poate ca a facuto 
greseala. Daca va fi cazul, Eve va sti sa-l tina în frîu pe Gaunt. 
lar noi nu ne putem complica luînd-o pe Jennie în aceasta 
calatorie. 

- E mai bine sa-i dai de stire chiar tu. Oh, i-am facut semn 
cu mîna lui Marler cînd a pornit în zori spre Ballon d'Alsace. 

- Dar cum de erai treaza atît de devreme? 

Tweed se opri cu mîna pe clanta. înca nu încuiase usa si astepta 
raspunsul ei. 

- N-am putut dormi, raspunse Paula. E vorba de un 
amanunt despre care cineva spunea ca-i important, dar nu 
reusesc sa-mi amintesc ce anume. M-am trezit în toiul noptii, am 
facut dus, m-am îmbracat si am coborit la parter. Asa s-a 
întîmplat ca l-am vazut pe Marler înainte de a pleca spre 
aerodrom. Am luat micul dejun foarte devreme, apoi am vazut-o 
pe Eve plecînd cu Gaunt. Cu toate acestea, îti voi tine companie 
la înca o ceasca de cafea. Drumul în Vosgi va fi o încercare grea, 
asa-i? Am aflat ca toti americanii au parasit hotelul la prima ora. 
- Da, drumul pîna la Chateau Noir va fi extrem de anevoios, 
o preveni Tweed. 

Tweed si Paula nu erau singurii care luau micul dejun la 
Brasserie. De abia se asezara si comandara un mic dejun 
euro—pean, cînd îsi facu aparitia Jennie Blade. Era îmbracata în 
pan=taloni de schi vîrîti în ghete înalte pîna la glezne si un 
pulover alb de lîna, cu guler pe git, care-i punea în evidenta 
silueta. Tinînd pe brat un cojoc, se aseza la masa lor, fata în fata 
cu Tweed. 

- Pot lua loc aici? 

îi adresa un suris cuceritor, apoi o saluta din cap pe Paula, care 
o privi fix, fara un cuvînt. 

- Ai si facut-o, preciza Tweed. 

- Sper ca nu va stric intimitatea, adauga Jennie, aruncînd o 
noua privire catre Paula. 

- Ar fi si greu, la ora micului dejun, raspunse sec Tweed. 

- Am auzit ca azi plecati în munti. Stii, continua ea cu cel 
mai fermecator zîmbet cu putinta, azi-noapte n-am putut 
închide ochii. Nu-mi puteam scoate din minte întîmplarea cu 
Omul din Umbra aparut din ceata. Te rog, te implor sa ma iei cu 
tine. S-ar putea ca la întoarcere sa ma gasesti moarta. 


- Orice e posibil, încuviinta cu indiferenta Tweed. 

- Atunci, ne-am înteles, ma luati cu voi... Alaturi de tine voi 
fi în siguranta, Tweed. 

- E mai probabil ca alaturi de mine sa se afle Paula. Tweed 
îsi bau cafeaua adusa de un chelner aparut ca din senin si pe 
care Paula i-o turnase în ceasca. Nu avem loc în masini, adauga 
el. 

- Deci care ar li pretul? Jennie îsi scutura coama blonda de 
pe umeri, fixîndu-l pe Tweed cu o privire care o facu pe Paula sa 
scrisneasca din dinti. Platesc în orice moneda doresti, adauga ea 
cu subiînteles. 

- Chiar si forinti unguresti? interveni cu asprime Paula. 

- Vorbeam cu domnul Tweed, replica Jennie pe un ton 
politicos, fara sa se uite la Paula. Vorbesc serios, azi-noapte am 
trait niste momente cumplite. lar buletinul meteo anunta ca la 
noapte va fi iarasi ceata. Atunci îsi face si el aparitia... vorbesc 
de Omul din Umbra. N-am sa va deranjez cu nimic. Am sa fac 
ceea ce-mi spuneti voi sa fac - sau sa nu fac. Glasul începu sa-i 
tremure. Te rog. Oh, Tweed, te rog. Lasa-ma sa vin cu voi. 

- Daca te iau, raspunse încruntat Tweed, din clipa în care 
demaram, te vei supune dispozitiilor mele. Ridica mîna. Gata cu 
protestele. Am spus care sînt conditiile. Nu mai e nimic de 
adaugat. 

Paula înjura în gînd, în timp ce-si întindea, cu furie, unt pe 
croissant. Afurisita smechera si vicleana îsi zise ea. Dar ceea ce 
o mira în primul rînd era faptul ca Tweed se lasase convins de 
subterfugiile femeiesti ale lui Jennie. Sau poate nu? Trase cu 
coada ochiului la Tweed, iar el ii raspunse cu o privire lipsita de 
orice expresie. 

Lumina stralucitoare a soarelui se reflecta pe zapada cazuta în 
cursul noptii peste Colmar. lesind singur pe usa principala a 
Hotelului Bristol, Tweed îsi îngusta pleoapele, ferindu-si ochii de 
lumina orbitoare. Il astepta pe Newman sa aduca automobilul 
Espace din locul în care fusese parcat peste noapte. 

Localnicii se grabeau la serviciu. O fata aluneca pe un petic de 
gheata abia vizibil sub zapada si Tweed o prinse de brat cu o 
clipa înainte de cadere. Fata îl privi recunoscatoare de sub 
gluga. ,„Mergi!" Cu parul ascuns sub gluga, cu fularul tras peste 
barbie si îmbracata în pantaloni si canadiana captusita, Tweed o 
luase o clipa drept barbat. 


Cum statea lînga bordura, un zdrahon cu palton lung si greu si o 
caciula cu urechi trecu pe lînga el, gata sa-l atinga. Tweed 
îngheta simtind o mîna puternica prinzîndu-i bratul ca într-un 
cleste. 

- Nu te speria, prietene. De-ai sti de cînd astept. A survenit 
ceva important... 

Accentul lui american era inconfundabil. Vocea era a lui Cord 
Dillon. Tweed ramase nemiscat, împreunîndu-si mîinile 
înmanusate, ca si cum i-ar fi fost frig. Vorbi abia miscîndu-si 
buzele, fara sa se uite la american. 

- Din acest moment trebuie sa mentinem legatura în 
perma-—nenta. îmi poti telefona la hotel dupa ora noua seara. Ce 
ziceai ca-i important? 

- Agentul special Barton Ives e prin apropiere. Vrea sa stea 
de vorba cu tine. Semnalul de recunoastere va fi Union Jack, 
drapelul vostru national... 

- Mai descrie-mi-l o data în cîteva cuvinte... 

- E cam de aceeasi înaltime cu mine. Mult mai zvelt. Par 
negru si des. Proaspat barbierit. Treizeci si sapte de ani. 
Pro—nuntate trasaturi anglo-saxone. Ochii de un albastru 
deschis. Te va gasi cînd va socoti ca e momentul potrivit. Locul 
acesta e plin de spioni... si neprielnic. 

- Daca nu-i cu ochii în patru, e riscant, îl preveni Tweed. 

- Va fi cu ochii în patru. Doar e agent FBI. Tinem legatura... 
Newman îl gasi pe Tweed batîndu-si palmele înmanusate, 

ca si cum ar fi vrut sa-si puncteze gindurile. Oare chiar va fi 
con-tactat de unul din cei doi oameni cheie în situatia creata: 
Barton Ives si Joel Dyson? Cum anume? îi parea rau ca nu-i 
spusese lui Dillon ca vor pomi spre munti. Paula iesi grabita din 
hotel. Nu se mira vazind-o în urma ei pe Jennie Blade, îmbracata 
în cojoc si iutind pasul spre masina. 

Tweed se întreba daca Jennie s-ar fi aratat la fel de dornica sa-i 
însoteasca daca ar fi stiut ce-i astepta pe parcursul lungii 
calatorii în tinutul si mai înzapezit al muntilor. 

39 

- Deja sîntem urmariti, anunta Newman conducînd 
auto—mobilul Espace pe soseaua acoperita cu zapada, care 
strabatea cîmpia de la poalele muntilor din apropiere. 

- Citroen-ul mare, crem? întreba Tweed. 


- Acela-i nemernicul. Newman arunca o privire peste umar 
spre locul pe care sedea Jennie. Scuza-mi franceza, dar, daca ti- 
ai închipuit ca pleci într-o excursie, s-ar putea sa ai o mare 
surpriza. 

Renault Espace V6 era o masina spatioasa, în care încapeau cu 
usurinta sase persoane, asezate pe trei rînduri de banchete. 
Botul mare si rotund al automobilului îi amintea Paulei, care 
sedea lînga Tweed, de un rechin. Tweed se instalase pe locul din 
mijloc, avîndu-l în stînga pe Newman. Pe bancheta din spate, 
Jennie sedea înfasurata în cojoc, ghemuita ca o pisica. 

Butler, în haina de piele si cu casca de protectie, îi depasise pe 
motocicleta Harley-Davidson si acum se afla în fruntea 
con—voiului care se îndrepta spre Kayserberg. La oarecare 
distanta în urma lor venea Nield la volanul furgonelei, cu pistolul 
Walther ascuns sub o pema pe locul din dreapta. 

Philip Cardon trecu în viteza cu motocicleta pe lînga ei, apoi 
încetini, iscodind cu privirea în toate directiile. Citroen-ul care-i 
urmarea ramasese pîna acum destul de departe în spatele fur- 
gonetei lui Nield. 

- De ce sa ne urmareasca? întreba Jennie. 

- Probabil ca sa vada încotro ne îndreptam, raspunse rastit 
Paula, fara a întoarce capul. 

- Dar de ce-ar vrea sa stie unde mergem? insista Jennie. 

- Ca în momentul în care derapam, sa vada din timp 
portiunile periculoase ale soselei, se rasti din nou Paula. Am 
putea avea putina liniste, ca sa lasam soferul sa se concentreze 
asupra drumului? în plus, eu studiez harta. Curind vom intra în 
Kayserberg, îl avertiza ea pe Newman. Deja se vad casele vechi 
de la marginea orasului. 

- Nu-mi fac griji ca am putea derapa, continua Jennie. Bob e 
un sofer minunat. Ar trebui sa aveti mai multa încredere în el. 
Cu ochii scaparînd de minie, Paula îsi concentra din nou atentia 
asupra hartii. Pentru ea, Jennie Blade era un bagaj inutil, care 
putea fi oricind abandonat la marginea soselei. Tweed se amuza 
în sinea lui de expresia Paulei. Dar în acelasi timp, îl încerca o 
banuiala. 

Naivitatea lui Jennie era putin fortata, iar Tweed era convins ca 
fata încerca s-o induca în eroare pe Paula. Cardon se întoarse pe 
motocicleta lui si le facu semn sa încetineasca. Newman se 
supuse imediat. Vazu cum Cardon executa o întoarcere pe loc în 


zapada si apoi se întoarse în viteza, accelerind ca sa-i 
depaseasca. 

- Curînd ajungem în Kayserberg, îi anunta din nou Paula. 
Asta înseamna ca, probabil, va trebui sa reducem viteza. 

- Adica sa fim o tinta perfecta, comenta Newman. 

Vechile cladiri ale acelei bijuterii medievale se ridicau de o 
parte si de alta a soselei, iar Newman reduse viteza, înaintînd 
aproape la pas. Paula privea plina de admiratie casele stravechi, 
multe dintre ele avînd grinzi de lemn încastrate în tencuiala 
zidurilor înclinate în unghiuri imposibile. 

- Minunat! se entuziasma ea. Un oras plin de personalitate, 
purtînd amprenta epocii medievale. Priviti podul acela arcuit... 
Singur pe o alee din centrul orasului Kayserberg, barbatul cu 
caciula de blana si haina de astrahan tinea la ureche un 
tele—fon mobil cu antena scoasa. Omul se uita la pod prin 
ochelarii fara rame si asculta raportul trimis de la un alt celular, 
aflat la bordul Citroen-ului de culoare crem. 

- Principalul nostru concurent se gaseste în automobilul 
cenusiu Espace, comunica soferul. împreuna cu înca un barbat 
si doua femei. 

- Mentine-ti pozitia, ordona Norton. Ramii în spate. E în joc 
viata ta... 

Vîrî antena în aparat. De îndata ce automobilul Espace avea sa 
se angajeze pe pod, soarta lui Tweed era pecetluita. O prima 
misiune era pe cale a fi îndeplinita. Urma operatiunea Chateau 
Noir. 

-Frîneaza! ordona Tweed. Opreste imediat! 

Newman se executa instantaneu si ramase la volan, cu motorul 
duduind. Cardon se apropie pe motocicleta. Newman nu stia ce 
sa creada despre ordinul neasteptat al lui Tweed. 

- De ce? Facem escala? întreba el. 

- Ceva nu-i în regula cu podul. Daca as pune la cale o 
ambuscada, fara sa-mi pese cîtusi de putin de eventualele 
vic=time nevinovate, atunci podul ar fi o capcana mortala. 

- Cred ca s-ar putea sa avem probleme, spuse Cardon, 
vorbind de pe motocicleta prin geamul deschis al portierei. Va 
sugerez sa nu înaintati pîna cînd eu si Butler nu cercetam putin 
terenul. OK? 

- De ce atita prudenta? întreba Tweed. 


- în spatele acestor case vechi se afla o fortareata. Din 
turnul ei se vede perfect podul si orice vehicul care trece peste 
el. Harry si cu mine am vazut în donjon cel putin o persoana, 
tinînd în mîna ceva care aducea a pusca. Eu ma duc sa verific 
sub pod, iar Harry se va ocupa de fortareata. Ramineti pe loc. 

- Priviti! Ce pisica frumoasa... 

înainte ca Tweed s-o poata opri, Paula deschise portiera si sari 
afara din masina. Pomi cu pasi grabiti pe urmele lui Cardon, 
care se apropia de picioml podului, dupa ce-si lasase 
motocicleta sprijinita de automobilul Espace. Pe parapetul 
podului era o pisica dolofana, si Tweed stia ca Paulei îi placeau 
nespus de mult pisicile. în acelasi timp, însa, observa ca fata îsi 
desfacuse încuietoarea posetei care-i atîma la sold. Geanta avea 
un buzu—nar special confectionat, în care Paula îsi tinea 
revolverul Browning. 

Tweed o urmari din priviri pe Paula, care, îmbracata în 
cana—diana captusita si pantaloni de ski vuiti în ghete de piele, 
cu talpa de cauciuc, se îndrepta cu pasi siguri catre pod. Oricine 
ar fi stat la pînda ar fi luat-o drept turista de sezon, amatoare de 
schi. 

Paula lua în brate pisica cu blana deasa de culoare bej, cu 
„ciorapei albi" si o pata alba pe piept. îsi roti privirea de jur 
împrejur, în timp ce pisica torcea fericita, si vazu silueta grabita 
a lui Harry Butler disparînd într-o clipa la poalele castelului din 
departare. Cardon îl numise „donjon". Constructia consta dintr- 
un turn mare si cilindric care se înalta mult deasupra celorlalte 
ziduri. Paula musca usor una din urechile pisicii, care protesta, 
gata sa sara jos din bratele ei. Paula facu în asa fel, încît pisica 
sa sara peste parapet, pe malul înzapezit al rîului înghetat. 
Cardon sesiza prilejul creat de ea si sari peste parapet, ca si 
cum ar fi vrut sa prinda animalul. Paula facu un salt sprinten 
peste parapet si-l urma sub pod. Pisica se cocotase pe un 
bolovan acoperit cu zapada, în celalalt capat al podului, 
privindu-i suparata. Cardon ridica mîna în semn de avertisment. 
Paula se uita în directia indicata. Expert în explozive, Car-don 
recunoscu încarcatura aducatoare de moarte. Prinsa cu frînghii 
de vechile inele de fier din centrul podului, se vedea o placa 
mare de metal cu nenumarate obiecte pe care Paula le asemana 
cu niste artificii. 


- Dinamita, spuse Cardon. Plus o bomba uriasa, suficient de 
puternica pentru a arunca în aer podul de piatra, împreuna cu 
orice vehicul aflat pe el. 

- Dar nu poate fi detonata de greutatea unui vehicul aflat în 
trecere pe pod, spuse Paula. Era speriata de moarte si continua 
sa vorbeasca pentru a-si ascunde spaima. Altfel, podul ar fi sarit 
în aer la prima caruta. 

- într-adevar, încuviinta Cardon. E o capcana diabolica. Vezi 
cablul acela cenusiu care se întinde de la bomba pîna la capatui 
podului, în locul în care sta pisica? Butler, care are o minte 
teribil de iscoditoare, a ricîit zapada de la temelia unei vechi 
constructii, la poalele colinei cu donjonul. El a descoperit mai 
mult din acel cablu. Azi-noapte zapada a tinut oamenii în casa, 
iar în aceasta dimineata a ascuns cablul. 

- Dar unde duce cablul? îl putem taia? 

- Ma tem ca, daca încercam, praful se alege de noi. Cablul 
duce pîna în donjonul castelului, de unde cineva poate apasa în 
orice clipa un buton. 

Butler înainta prin zapada cu pasi mari si atenti, pîna ajunse la 
poarta masiva de lemn prin care se intra în castelul de 
dea-—supra lui. Zapada pastrase urmele: altcineva urcase 
înaintea lui pîna la poarta. 

Apasa încet inelul de fier si împinse poarta spre interior 
cen-—timetru cu centimetru, atent sa nu faca nici cel mai mic 
zgomot. Pentru un barbat de talia lui, Butler era capabil sa se 
miste ca o umbra. Cu Luger-ul în mîna dreapta, intra si închise la 
loc poarta la fel de grijuliu. 

Astepta ca ochii sa i se acomodeze cu lumina difuza, timp în 
care ramase cu urechile la pînda, însa nu auzi nimic. în fata se 
vedea o scara de piatra care urca pe zidul exterior al 
castelului. îsi sterse cu batista zapada de pe talpile pantofilor. 
Daca se ajungea la o confruntare, voia sa fie sigur ca nu va 
aluneca. 

începu sa urce scara pe urma micilor pete de zapada pe care 
banuia ca le lasase cel care trecuse înaintea lui. 

Ajunse într-un punct în care o arcada facea trecerea de la scara 
principala la alta scara, mai îngusta si în spirala. Presupuse ca 
aceasta înconjura donjonul pîna în vîrf, unde vazuse un om 
înarmat. Avu confirmarea ca apucase pe calea cea buna, fiindca 


noi pete de zapada marcau treptele de piatra tocite de pasi în 
decursul secolelor. 

Un val de aer mai rece îi dadu de stire ca nu mai era mult pîna 
sus. Pe scara în spirala era cumplit de frig si petele de zapada 
înghetasera bocna. Cu degetele înclestate pe Luger, dadu coltul 
si vazu o arcada prin care se profila cerul albastru. Trebuia sa 
ajunga la timp - stia ca colegul sau Cardon cerceta încarcatura 
plasata sub pod de adversar. 

- Zau ca ar trebui sa pleci de aici, Paula, o preveni Cardon. 
Ajunge o miscare gresita si, în loc sa dezactivez bomba, amindoi 
ne facem praf si pulbere. 

- Vrei sa spui amîndoi si înca cineva, rise Paula ca sa-si 
ascunda teama. Nu uita pisica. Poate ca tocmai acum va prinde 
drag de mine. 

Pisica alergase catre ea si se ridicase cu labutele din fata pe 
piciorul drept al Paulei. Fata o lua în brate si-o mîngiie între 
urechi, în timp ce Cardon efectua o cercetare prealabila la 
lumina lanternei-creion. Paula remarca în gînd ca Philip avea în 
permanenta la el o trusa completa. 

- Te pot ajuta cu ceva? întreba ea -Pai... 

Nu era prea încîntat sa apeleze la ea, însa stia ca înca doua 
miîini i-ar fi conferit un plus de siguranta. Nu, hotari el. înainte de 
a încerca sa dezactiveze bomba, era mai bine s-o îndeparteze 
pe Paula de acel loc, care putea deveni în orice clipa un 
mormiînt. Gesticula cu clestele pe care-l scosese dintr-o mica 
trusa din pînza în care tinea scule. 

- Paula, iata cum stau lucrurile. Aici sînt sase bucati de 
dinamita, probabil furate de la vreo cariera de piatra. în Vosgi 
exista o multime de depozite de acest fel. Ca sa le dezactivez, 
reducîndu-le la niste simple bete inofensive, trebuie sa retez 
sase sirme legate de sase detonatori. E o bomba improvizata, 
dar efi—cienta. Asadar, voi taia pe rind fiecare sîrma verde... 

- Nu pe cele rosii? Pisica continua sa toarca, iar Paula o 
mîngiia între urechi. întotdeauna am crezut ca rosul înseamna 
pericol. 

- Tocmai aceasta-i smecheria. Cardon îsi întoarse obrazul 
sanatos si rumen spre Paula si-i zimbi larg. Am verificat cu 
atentie parascovenia asta. Ca s-o fac inofensiva, trebuie sa retez 
sase sirme verzi. Asa au conceput ei încarcatura exploziva. Asta, 
presupunînd ca stiu ce fac aici. Ai idee ce ti-ar spune un expert 


în explozive? Niciodata nu poti garanta ca un exploziv va 
reactiona asa cum se presupune ca ar trebui. Tot mai vrei sa 
ram îi? 

- Cum te pot ajuta? 

- Treaba ta... si a mea. Vezi sacul de pînza pe care l-am luat 
de pe motocicleta? Pe masura ce retez cite o sîrma, am sa iau 
un baton de dinamita si am sa ti-l dau tie. Tuva trebui sa-l asezi 
cu grija pe fundul sacului. Sa le pui unul linga altul. 

- Atunci ce mai asteptam? întreba Paula, lasînd pisica în 
zapada. 

- Nu-mi place, spuse Tweed de pe locul lui din automobilul 
Espace. Philip a gasit ceva sub pod, iar Paula e acolo cu el. Ma 
duc sa vad ce se întîmpla. 

Newman îl apuca de brat si-l sili sa se aseze pe locul lui. 

- Nu te duci nicaieri. Ce s-a întîmplat? Nu mai esti în stare 
sa astepti? întotdeauna ai insistat pe acest aspect al meseriei 
tale. De cîte ori le-ai spus oamenilor tai care-si pierdeau 
rabdarea ca trebuie sa învete sa astepte? 

- Cred ca ai dreptate. 

- Bineînteles ca am, zise ferm Newman. S-ar putea sa fim 
tinuti sub observatie. Doi oameni sub pod sînt prea de ajuns. Sa 
speram ca nu va avea loc nici o explozie. 

Butler se opri la trei trepte de arcada care ducea pe acoperisul 
plat. Tinînd Luger-ul cu amîndoua mîinile, îl îndrepta spre arcada 
normanda. Astepta sa auda un zgomot care sa-i dea de stire 
unde se gasea cel - sau cei - care urcase în turn înaintea lui. 
Asteptarea îi întindea nervii la maximum. îl obseda cablul pe 
care-l descoperise cînd daduse cu piciorul zapada la o parte de 
la temelia unei case de piatra din apropierea castelului. Nu 
putea uita ca, în momentul acela, Cardon se afla probabil sub 
pod, lucrînd la cine stie ce dispozitiv diabolic. 

Tensiunea devenea aproape insuportabila, îi venea sa se 
napusteasca pe acoperis, dar se împotrivi acelei tentatii 
supra—omenesti. Apoi, pe neasteptate, aparu spatele unui 
barbat solid îmbracat în canadiana si blugi, care statea lînga 
parapetul nu prea înalt. Butler îsi dadu seama ca omul privea 
ceva prin binoclu. Acelasi individ se adresa altei persoane, pe 
care Butler n-o putea vedea. Omul vorbi cu accent nazal, 
american. 


- Gary, blestematul acela de Espace e oprit în acelasi loc, 
nu departe de pod. Ar putea ramine acolo toata ziua. Oare 
bomba are efect pîna acolo? Sau sfarimaturile podului? Bucati 
mari de piatra. Ce zici, încercam? 

- Norton a spus sa asteptam pîna va trece podul. 

- Gary, Norton e ca Omul Invizibil. Noi vedem cum stau 
lucrurile. lar fata care se tot juca cu pisica a coborit si ea sub 
pod. Ce-ar fi sa încercam? Ce dracu', probabil ca Norton se 
îndoapa în cine stie ce restaurant de lux din Strasbourg, în timp 
ce noi înghetam aici. 

- Daca asa zici tu, Mick. Dar tine minte ca tu ai fost cel 
care... 

Butler sari pe platforma. Mick, lînga parapet, reactiona cu 
rapiditatea unui profesionist, scotînd un pistol automat din 
inte—riorul canadienei. Nu avu însa ragazul sa ocheasca, fiindca 
doua gloante calibrul 9mm, trase din Luger-ul lui Butler, i se 
înfipsera în piept. Forta lor de impact îl proiecta peste parapet. 
Butler nu avu timp sa-i vada bratele si picioarele raschirate în 
acea cadere fatala. întoarse teava armei spre locul în care Gary 
sedea ghe—muit deasupra unei cutii patrate, din capacul careia 
iesea un miner lung de vreo treizeci de centimetri. Gary întinse 
mîna ca o gheara, gata sa apuce minerul si sa apese pe 
detonator. 

Butler trase doua focuri, nimerindu-l în subsuoara stînga. Gary 
zvicni în picioare, cu sîngele siroind prin canadiana. Se clatina, 
gata sa se prabuseasca peste cutia aducatoare de moarte. 
Butler facu citiva pasi înainte si, cu teava armei, îl împinse pe 
american peste parapet. Omul cazu pe spate si, de asta data, 
Butler avu ocazia sa-l vada prabusindu-se în abis, ca o papusa 
de cîrpe, cu amîndoua bratele întinse în laturi, ca la înotatori. 
Trupul se izbi de o stînca iesita în afara, fu proiectat în aer de 
forta loviturii si disparu într-un desis. Nu se vedea nici urma de 
Mick. Probabil zacea printre aceleasi buruieni. 

Butler vîrî Luger-ul înapoi în tocul de la briu si se apleca peste 
detonator. Cardon îl instruise în materie de explozive, si Butler 
îsi dadu seama ca avea de a face cu o improvizatie grosolana, 
amintind de fotografiile cu dispozitive similare din timpul 
Primului Razboi Mondial. 

Apuca cu grija minerul si-l rasuci încet. Se desuruba în sens 
invers acelor ceasornicului. Scoase minerul din cutie, se duse 


pîna la parapet si-l azvîrli în buruienile în care zaceau cele doua 
cadavre. 

Paula luase cinci dintre cele sase bucati de dinamita de la 
Cardon si le asezase cu grija în sacul de pînza. Insa primejdia 
veni de unde se astepta mai putin. 

- Tine! E ultima. Totul e în ordine, îi spuse Cardon, dîndu-i cel de 
al saselea baton de dinamita. 

Ea întinse mîna dreapta si apuca dinamita, cînd deodata pisica 
cea dolofana aparu ca din pamînt si sari la bratul ei stîng. Pisica 
avea aproape cinci kilograme, asa ca o facu sa-si piarda 
echilibrul. 

Fata reactiona prin mai multe reflexe simultane. întinse piciorul 
drept si-l propti bine în zapada, încercînd cu disperare sa-si 
pastreze echilibrul. Continuînd sa tina dinamita cu mîna dreapta, 
prinse cu stînga mingea vie de blana, pe care o strinse la piept. 
Pisica îsi înfipse ghearele în umarul hainei îmblanite a 

Paulei, usurînd-o astfel de o parte din povara. Dar ultima 
picatura era ca pisica începuse sa toarca de placere. 

- îmi vine sa te omor, spuse Paula pe un ton afectuos, ca sa 
n-o sperie. 

- Ramii pe loc, îi spuse Card6n. Am sa-ti iau dinamita din 
mîna. îti spun eu cînd sa desfaci degetele. Usurel... Gata, am 
luat-o. 

Lasîndu-se pe vine, puse si ultimul baton lînga celelalte, apoi le 
izola între ele cu cîteva bucati de piele de caprioara. Trase 
fer-moarul sacului si ridica privirea. 

- îmi vine s-o arunc în riul acesta înghetat, spuse Paula. 
Pisica închisese ochii si continua sa toarca. Era pe cale sa 
adoarma - spre deosebire de Norton, care statea în asteptare pe 
strada principala a oraselului Kayserberg. 

Norton asteptase rabdator în fata usii unui mic bar timp de 
peste o jumatate de ora. Rabdarea era marea lui virtute. îsi 
ridi—case caciula de blana, descoperindu-si urechile. Cu privirea 
rece, cu figura împietrita, pîndea sa auda zgomotul exploziei. 
Din locul în care statea nu se vedea podul. în cursul noptii 
geroase, cînd strazile erau pustii, oamenii lui plasasera sub pod 
o bomba uriasa. 

Se încorda auzind duduitul unui vehicul care se apropia. Se 
ascunse si mai bine în cadrul usii barului. Furgoneta condusa de 
Nield trecu încet pe lînga el, saltînd pe pietrele pavajului. Aparu 


si motocicleta Harley-Davidson a lui Butler, care îl depasi pe 
Nield si se îndrepta spre vest, parasind orasul si pornind în 
directia muntilor Vosgi. Aproape imediat îsi facu aparitia o 
masina cenusie marca Espace, zgiltiindu-se si ea pe pietrele de 
pavaj. înainta atit de încet, încît Norton îl vazu clar pe Tweed 
asezat pe unul din locurile din fata. 

A doua motocicleta, condusa de Philip Cardân, încheia 
convoiul. Norton astepta pîna cînd zgomotul motorului se 
pierdu în departare si tacerea adiînca a diminetii înzapezite se 
asternu din nou. Atunci îsi scoase telefonul mobil si lua legatura 
cu Mencken care era postat sus în munti. 

- Aici Norton. Concurenta tocmai pleaca din Kayserberg. 
Directorul calatoreste într-un Espace cenusiu condus de un 
barbat. în masina se mai afla doua femei. îi escorteaza doua 
motociclete si o furgoneta. Puneti în functiune Faza a Doua. 
Imediat. Ai înteles? 

- OK. Am înteles. OK! încuviinta vocea hirîita a lui Mencken. 
Norton vîri la loc antena telefonului si se duse pe o strada 
laterala, unde era parcat Renault-ul albastru pe care-l închiriase. 
Urmatoarea etapa era calatoria catre Chateau Noir. Cu mult 
înainte ca el sa ajunga acolo, Tweed avea sa fie eliminat. 
Nor-=ton nu pierdu nici o clipa întrebîndu-se de ce nu explodase 
bomba. Un detonator defect? Nu conta. Mencken îsi astepta 
victimele. Norton era într-adevar un om înzestrat cu virtutea 
rabdarii. 

40 

- Vor mai fi si alte tentative de ambuscada, îi preveni 
Tweed, în timp ce se îndepartau de oraselul Kayserberg, pornind 
în sus pe serpentine. 

- Ce te-a facut sa banuiesti ca ceva nu era în regula cu 
podul? întreba Newman. 

- Cel de al saselea simt. Gîndire inversa, daca vrei. 

- Asta ce înseamna? vru sa stie Paula. 

- Oricine cunoaste drumul dintre Colmar si Chateau Noir îsi 
poate închipui ca adevaratul pericol pîndeste sus, în tinuturile 
îndepartate ale muntilor Vosgi... 

- Dar tu nu esti oricine, remarca Jennie, sprijinindu-si 
bratele de scaunul lui Tweed. Continua. 

Asa, iubito, comenta sarcastic Paula în sinea ei. Linguseste-l cît 
stii tu de bine. 


- Gîndirea inversa, explica Tweed, fara sa ia în seama 
între—=ruperea, e ca si cum ai privi prin celalalt capat al 
telescopului. Ori de cîte ori se poate, încearca sa te pui în pielea 
celuilalt si sa tragi o învatatura din tot ce ti s-a întîmplat pîna 
atunci. Noi am trait o experienta care ne-a demonstrat lipsa de 
scrupule a lui 

Norton cînd e vorba de vieti nevinovate. Ma refer la atacul 
lansat asupra noastra în Bahnhofstrasse, cînd a existat un al 
doilea ucigas, înarmat cu un pistol automat, pe care putin a 
lipsit sa-l foloseasca. Noroc ca l-a lichidat Bob. Folosirea unei 
astfel de arme pe o strada circulata putea lesne sa provoace 
victime în rindul trecatorilor. Asadar, faptul ca, aruncînd în aer 
un pod din Kayserberg, risca sa ucida citiva localnici nu l-a 
deranjat cîtusi de putin pe Norton. 

- Deci va fi o calatorie plina de primejdii, presupuse Jennie. 
- Ai fost prevenita înainte de a veni cu noi, replica prompt 
Paula. 

- Oh, nu mi-e frica. Barbatul acela din vîrful stîncii ne 
urmarea cu un obiect, continua ea. Am vazut soarele 
reflectîndu-se în lentile, poate era un binoclu. 

- Esti sigura ca nu-i doar închipuirea ta? întreba Paula. 

- Verifica, îi ordona Tweed lui Newman. Poate ca Jennie a 
vazut într-adevar ceva... 

Desi prevazut cu anvelope pentru zapada, automobilul Espace 
se legana de fiecare data cînd trecea peste sleaurile înghetate. 
Newman încetini si opri pe o portiune în panta, apoi cobori 
geamul portierei. Un val de aer înghetat patrunse în masina. 
Acum Paula vedea limpede stîncile masive si muchiile înalte si 
ascutite ale muntilor Vosgi profilate în lumina soarelui. Cardon 
îsi facu aparitia în dreptul geamului lui Newman, calare pe 
motocicleta lui. 

- Exista ceva suspect în fata noastra, începu Newman. 

- Pe creasta de colo, interveni Jennie, aplecîndu-se în fata si 
întinzînd aratatorul ca pe un pistol. Sînt sigura ca am vazut cel 
putin un barbat. 

- Lasa masina parcata aici, spuse Cardon. între timp, Butler 
întoarse si opri motocicleta în dreptul lor. Vom verifica. Se uita 
la Paula. Dinamita pe care am luat-o cu noi s-ar putea dovedi 
utila. Am pus-o în bagajul meu. Facu semn spre containerele 
agatate de o parte si de alta a motocicletei. Pe curind... 


- Are grenade, spuse Tweed. 

- Economisite pentru zile negre, comenta Paula. 

Dupa ce schimbara cîteva cuvinte, Cardon si Butler pomira în 
viteza în sus, pe serpentine, saltind peste sleaurile de zapada. 
Newman scoase un binoclu si cerceta creasta spre care aratase 
Jennie. Nici tipenie de om. Poate ca Paula avusese dreptate cînd 
sugerase ca nu era decit o închipuire a lui Jennie. 

Planul improvizat de Butler si Cardon prevedea cîte un rol 
pentru fiecare în parte. Butler continua sa urce panta cu viteza 
redusa, jucînd rolul de momeala. în spatele lui, Cardon vira, 
scotîind motocicleta de pe carosabil, si accelera în directia 
ver—santului ascuns al muntelui, care-l ferea de ochii oricui ar fi 
pîndit din vîrf. înainte de a demara de lînga Espace, îsi luase o 
bucata de dinamita si o vîrîse la spate, pe sub curea, înfasurata 
în fular. Terenul era înselator si accidentat, zapada ascundea 
pietre si scobituri, iar Cardon se ruga Celui de Sus ca trepidatiile 
sa nu provoace explozia dinamitei. Ar fi fost mai bine sa 
folo—seasca o grenada. Dar acum era prea tirziu ca sa-si mai 
faca reprosuri. 

Cardon intentiona sa urce pe creasta prin extremitatea nordica, 
de unde ar fi avut vedere asupra întregii zone. Spera sa ajunga 
în acel punct înainte ca Butler sa treaca pe sub pod. Scrisni din 
dinti vazînd cum motocicleta cabreaza ca un mus- tang salbatic, 
îsi tinu echilibrul si constata ca se gasea aproape de capatul 
versantului. De aici nu-i mai ramiînea decit sa urce din ce în ce 
mai sus! 

Newman sedea pe scaunul sau, cu spatele drept, cu binoclul la 
ochi. Butler se apropia de punctul cel mai vulnerabil -daca într- 
adevar Jennie vazuse un om sus pe creasta. 

Cardon se facuse nevazut. Newman deduse ca îsi conducea 
motocicleta cu viteza maxima pe un teren extrem de accidentat. 
Si-ar fi dorit din toata inima sa fie alaturi de ei si sa-i poata 
ajuta. 

Tweed îsi impusese sa ramina calm si impasibil. Abia se 
stapînea sa nu smulga binoclul din mîinile lui Newman. Sa vada 
cu ochii lui O auzi pe Paula foindu-se pe locul ei si-si dadu 
seama de încordarea crescînda a fiecaruia dintre pasagerii 
auto—mobilului Espace. Apoi simti degetele înmanusate ale lui 
Jennie apasîndu-i umarul. întreba pe un ton voit nepasator: 

- Nu se întîmpla mare lucru acolo sus, asa-i, Bob? 


- Nu sînt sigur. Mi s-a parut ca vad ceva. 

- Spune-ne ce crezi ca a fost acel ceva, îi ceru Tweed, 
silindu-se sa para cît mai linistit. 

- Am vazut miscare sus, pe creasta, raspunse scurt 
Newman. 

- Poti fi mai precis? 

- Mi s-a parut ca vad doi barbati, dar numai pentru o clipa. 
- Stai cu ochii la pînda. Da-ne de stire daca mai observi 
ceva. 

Newman ridicase geamul portierei si radiatorul facuse atmosfera 
din masina ceva mai suportabila. Cei doi barbati si cele doua 
femei sedeau ca niste figurine de ceara, fara sa-si ia ochii de la 
povîmisul muntelui, care-i amintea lui Tweed de spinarea unui 
animal preistoric. Temperatura din ce în ce mai ridi—cata din 
masina nu reusea însa sa reduca încordarea pasagerilor. 

- Harry Butler a ajuns aproape de locul cel mai periculos, 
anunta calma Paula. 

Avea dreptate, se gîndi posomorit Tweed. Butler se apropia de 
un punct în care pe partea stinga a soselei se deschidea o 
prapastie adînca. Mai mult decit atît, în dreapta versantul estic 
al muntelui cobora în panta lina, expuniîndu-l în plin oricarui foc 
de arma tras de sus asupra lui. 

-Oh, Doamne! exclama Paula. Nu...! 

- Doi barbati stau cu pistoalele automate îndreptate catre 
el, anunta Newman cu glas lipsit de orice intonatie. 

Probabil ca Butler adulmecase pericolul. Newman îl vazu prin 
binoclu cum frîneaza brusc. în timp ce scruta virful muntelui, cei 
doi barbati îndreptara armele spre el. Apoi Cardon aparu ca din 
pamînt de pe versantul celalalt al crestei si frina atît de brusc, 
încît roata din spate salta de la pamint. Se gasea la vreo noua 
metri de cei doi asasini americani. Surprinsi, acestia se 
întoarsera spre Cardon, care ridica bratul ca un jucator de 
cricket gata sa arunce mingea. Un proiectil zbura prin aer si 
ateriza aproape de picioarele celor doi atentatori. 

Dinamita exploda cu o bufnitura surda care se auzi pîna în 
habitaclul automobilului Espace. O ploaie de pietre tisni spre 
înalturi, amestecata cu ramasitele însîngerate ale celor doi. 
Bucati de trupuri fura proiectate în aer si se pravalira pe sosea 
la cîtiva metri de locul în care se oprise Butler. Torsul unuia 


din=tre americani, retezat de la briu, zacea în mijlocul soselei. 
But- 

ler îsi împinse motocicleta citiva pasi înainte si, cu ajutorul rotii, 
facu vînt în prapastie cadavrului ciopirtit. 

în vîrf, Cardon veni cu motocicleta pîna în punctul din care putea 
privi în jos, catre sosea. Butler ridica ochii spre el, îi facu semn 
cu degetul mare, iar Cardon îi raspunse în acelasi fel. Desi pe 
muchia prapastiei, Cardon nu rezistase tentatiei de a schita 
gestul. Privind în jos, spre locul în care astepta masina Espace, 
le facu un semn larg cu bratul. Continuati-va drumul! 

- Sa mergem, spuse Tweed pe un ton profesional. Vreau sa 
fim la Chateau Noir cît mai aproape de ora unsprezece. în 
spatele nostru Pete Nield arde de nerabdare sa plece mai 
departe cu furgoneta lui. Trebuie sa stau de vorba cu Amberg. 
Sus, pe drumurile înzapezite ale muntilor Vosgi, mai exista un 
om la pînda, care fusese martorul întregii scene. Instalat într-un 
Renault verde, culoare care se confunda cu cea a brazilor din 
jur, Mencken se postase pe o platforma de unde putea vedea 
pîna departe Soseaua N415. Acum îi revenea neplacuta 
obligatie de a-i da raportul lui Norton. 

Nu te scuza în fata nemernicului de Norton, îsi impuse el. 
Forma numarul lui Norton pe telefonul mobil, cu ochii la convoiul 
îndepartat care înainta în directia lui. Ticalosii de englezi erau 
bine organizati, trebuia sa le recunoasca aceasta calitate. 

- Aici Norton, raspunse glasul cunoscut, printre paraziti. 

- Sînt eu, Mencken. Faza a Doua a experimentului a fost un 
esec total. Total, ai înteles? continua el, accentuind cuvîntul. Alti 
doi oameni au fost scosi din lupta. 

- Avem o multime de rezerve, raspunse Norton cu 
obisnuita-i consideratie fata de o viata omeneasca. Acum sînt 
convins ca concurenta, care se deplaseaza pe Traseul numarul 
Unu, se va întoarce pe Traseul numarul Doi. Acolo sansele de a 
o neutraliza sînt si mai mari. Aduna echipa care va merge la 
castel. 

- Am înteles, confirma Mencken. 

- Sper ca întelegi si faptul ca ceilalti nu trebuie sa ajunga 
niciodata la Colmar. Altfel, ma supar foarte rau. Mai precis, tu 
vei fi cel care va avea de suferit... 


Mencken îsi dadu seama ca Norton îi închisese telefonul si 
înjura. înjuratura era, de fapt, o încercare de a-si învinge teama 
pe care i-o strecurasera în suflet ultimele cuvinte ale lui Norton. 
Vorbele acelea ascundeau o amenintare cu moartea, în caz ca 
Mencken ar fi dat gres din nou. 

La volanul masinii Renault, Norton continua sa înainteze în 
munti, dupa ce daduse ordine lui Mencken. începea sa se 
întrebe daca Mencken era omul potrivit pentru o astfel de 
misiune. Avea sa decida mai tîrziu. 

Urmatoarea prioritate era apropiatul atac asupra resedintei 
Chateau Noir. Era posibil ca Amberg sa aiba banda si filmul la 
castel. Atunci întreaga problema ar fi rezolvata. 

Dar Norton nu-si facea prea multe iluzii. Gîndul lui era la 
întîlnirea nocturna cu Voce Mirita linga Lac Noir. Aceasta era cu 
adevarat o problema. | se ceruse sa vina neînsotit... iar pen=tru 
a-si ascunde în continuare chipul, trebuia sa mearga în acel loc 
pustiu de unul singur. Nu-i suridea prea mult perspectiva de a se 
întîlni cu cineva a carui identitate era la fel de misterioasa ca a 
lui. Spera ca totusi nu va fi nevoie sa mearga la întîlnire. 

în sfirsit, se gîndi Norton, trecînd în revista ce avea de facut, 
Tweed si echipa lui vor fi eliminati înainte de lasarea 
întune—ricului. în conversatia telefonica avuta cu Mencken, se 
referise la drumul spre Vosgi prin Kayserberg cu numele 
codificat de Traseul Doi - N415. Soseaua aflata ceva mai la sud - 
D417 - primise denumirea de cod Traseul Unu. Acolo urma sa-si 
afle sfirsitul Tweed. 

41 

La mare altitudine, Paula privea uimita peisajul parca desprins 
din era glaciara. Stînci uriase acoperite cu zapada se ridicau 
amenintatoare deasupra lor, pe masura ce automobilul Espace 
condus de Newman urca din ce în ce mai sus, într-o spi—rala 
diabolica. De pe surplombe atîmau turturi uriasi, ca niste 
stalactite. Acum erau destul de aproape de virf ca lumina 
soare-—lui sa nu mai ajunga pîna la ei, iar drumul laturalnic pe 
care cotise Newman era învaluit de o umbra rece si 
amenintatoare. 

Simti cum o trec fiorii la vederea imensitatii de gheata si zapada 
suspendata deasupra lor. Avea sentimentul ca, din clipa in clipa, 
se putea prabusi peste ei, îngropîndu-i pe vecie sub o mare de 
zapada si gheata. 


- Cred ca soarele nu patrunde niciodata pîna aici, spuse 
Tweed. 

- lar eu cred ca devine de-a dreptul sinistru, adauga Jennie. 
- Asta nu-i nimic, glumi Newman. Priviti ce ne asteapta. 
Domnilor si doamnelor, grupul nostru de excursionisti tocmai a 
ajuns la Lac Noir. Lac Noir cel de trista faima. 

- E timpul sa ne dezmortim picioarele, propuse Tweed. 
Sîntem aproape de castel si ar fi bine sa ajungem într-o forma 
cît mai buna. 

- Oh, Doamne! Ce oroare! exclama Paula de îndata ce 
cobori din masina în urma lui Tweed. 

Newman oprise motorul si, dintr-o data, îi învalui o liniste 
înfricosatoare. Masina Espace se gasea lînga un perete de stînca 
nu prea înalt. Dincolo de el se vedea Lac Noir - negru ca smoala 
si nemiscat ca o groapa plina cu catran, se gîndi Paula. Mai mult 
decit atit, micul lac se întindea pîna la baza unei stînci de granit 
negru care se înalta aproape vertical din umbrele 
amenintatoare. Paula ridica încet privirea pe peretele abrupt si 
simti ca-i vine ameteala dînd cu ochii de hidosul castel 
medieval, cocotat mult deasupra lor pe muchia prapastiei. îsi 
simtea mintea paralizata de linistea adînca si de frigul siberian, 
dar continua sa priveasca fix mostruoasa constructie, nascuta 
din fantezia unui american milionar si ticnit cu cine stie cîti ani 
în urma. 

Ferestrele castelului erau luminate, nici nu se putea altfel pe 
aceasta latura întunecoasa, unde nu ajungea niciodata lumina 
soarelui. 

- Cam sinistru, comenta Tweed. 

- Simti ca-ti îngheata sîngele în vine, spuse Jennie, care 
coborise în urma celorlalti. 

- E putin exagerat, o corecta Tweed, constient ca atmosfera 
locului avea efect asupra starii lor de spirit. Bob, vreau sa ajung 
la castel cît mai curînd, ca sa discut cu Amberg... 

Drumul îngust si abrupt, care urca mult deasupra lacului, se 
dovedi un cosmar. Newman aprinse farurile si conduse masina 
pe serpentinele în ac de par, marginite de abisuri înfricosatoare, 
care se pravaleau pîna în apele negre ale lacului, ramas undeva 
la picioarele lor. 

- Asta zic si eu excursie în Vosgi, comenta sarcastic Paula. 


- Cel putin, e o experienta unica, replica Jennie, privind pe 
geam la haurile fara fund. 

- E un mod de a vedea lucrurile, i-o întoarse rastit Paula. 

- Un mod pozitiv, preciza Jennie. 

- încerci sa ajungi la un duel verbal cu mine? întreba Paula, 
rasucindu-se pe locul ei si privind-o suparata. 

- De ce-as încerca? se încrunta Jennie, cu ochii scaparind de 
mînie. Sînt si eu de folos cu ceva. în caz ca ti-a iesit cumva din 
ceea ce tu numesti minte, eu sînt cea care i-a observat pe 
indi—vizii de pe creasta. Daca nu-l preveneam pe Tweed, la ora 
asta Butler era mort. 

- Adevarat. Ne-ai fost de ajutor, de mare ajutor. Ai vazut 
ceva ce ar fi trebuit sa vad si eu, însa mie mi-a scapat. 

Paula era uluita. Jennie stia sa fie scorpie: o privise pe Paula de 
parca ar fi fost gata s-o strînga de git. Tweed nu era dispus sa 
se lase antrenat într-o disputa între femei. Se apropia momentul 
confruntarii cu Amberg. 

- Daca ati tacea amiîndoua, poate as reusi sa gîndesc. Deci, 
gata cu ciondaneala. Bob, cred ca nu mai este mult. 

- în cinci minute sîntem sus, anunta Paula care, în ciuda 
discutiei cu Jennie, nu încetase sa urmareasca harta. De aici eo 
zvirlitura de bat pîna la castel. 

Tweed privi înainte, într-un punct în care drumul serpuit se 
înclina într-un unghi de patruzeci si cinci de grade. Butler, care 
continua sa mearga pe motocicleta în fata lor, se opri cîteva 
clipe, îi facu semn lui Newman sa mearga mai departe, apoi 
demara si el. 

Privind în urma, Tweed simti ca i se face rau. înclinatia 
dru—mului îi deschidea privelistea chiar spre apele tacute ca 
mormîntul ale lacului, ramase acum atit de jos încît aproape ca-l 
lua cu ameteala. 

- Nu privi în urma, o preveni el pe Paula. E un ordin. 

în spatele automobilului Espace venea Nield cu furgoneta, urmat 
de Cardon, care încheia convoiul pe motocicleta lui. 

Acum era cu neputinta ca cei doi motociclisti sa se mai 
deplaseze în paralel cu convoiul. Orice încercare a lui Cardân de 
a depasi furgoneta sau masina Espace s-ar fi soldat, fara 
îndoiala, cu o prabusire în prapastie, de la o înaltime de zeci de 
metri, pîna în apele încremenite ale lacului. 


- Cred ca am ajuns în vîrf, anunta Paula, ascunzîndu-si cu 
greu sentimentul de usurare. 

Butler opri din nou si se rasuci în sa, facind semnul victoriei spre 
ceilalti.Drumul devenea drept. Paula risca o scurta privire în 
urma, dar nu vazu decit o stînca iesita în afara care ascundea 
lacul si privelistea de dincolo de el. întoarse capul si privi în fata 
ei. 

- Am ajuns acasa, teferi si nevatamati! lata Chateau Noir. 
Sinistru si monstruos, dar e o fericire sa ne gasim din nou pe 
teren plat. Am ajuns acasa, teferi si nevatamati, repeta ea. 

- N-as zice ca ma simt chiar ca acasa, comenta Tweed. Uita- 
te si tu. 

Paula ramase cu ochii la zidul înalt de granit din jurul castelului 
masiv, cu uriasul sau donjon prismatic de piatra care do—mina 
restul acelei sumbre constructii. Newman oprise automobilul 
Espace foarte aproape de zidul exterior în asa fel, încît sa nu 
poata fi vazut de la poarta înalta din fier forjat prin care se facea 
intrarea în castel. 

Nield îsi parca furgoneta în spatele masinii Espace si cobori ca 
sa discute cu Tweed. Butler si Cardân venira lînga ei. Tweed 
coborise din Espace si încerca sa-si dezmorteasca bratele si 
picioarele. O calatorie tensionata, se gîndi el. 

- Cum procedam? întreba Newman, în timp ce Paula si 
Jen—nie coborau din masina în aerul înghetat. 

- Cu tact... pîna ne vedem înauntru, raspunse Tweed. 

Paula îsi roti privirea de jur împrejur, fericita sa-si destinda 
bratele si picioarele întepenite de teama si neliniste. Aceasta 
latura a castelului cel putin primea razele soarelui care stralucea 
pe cerul fara nori. Dar muntii Vosgi erau învaluiti în aceeasi 
tacere rau prevestitoare, si Paula începu sa bata cu cizmele în 
zapada înghetata, ca sa-si potoleasca fiorii. Cardon le arata o 
sîrma montata de jur împrejurul zidului exterior. 

- Zidul e electrificat, spuse el. Sper ca Amberg nu pune 
baza pe acest sistem de paza. Poate fi scos din functiune în cinci 
minute. 

Tweed se uita la ceas, apoi se adresa lui Nield, Butler si Cardon: 
- Voi insista ca Amberg sa va permita sa intrati cu 
vehiculele. De îndata ce parcati, verificati exteriorul constructiei. 
Vedeti daca exista puncte vulnerabile, pe unde s-ar putea da un 
atac. Puneti la punct un plan de aparare al întregului castel. 


- Te astepti la un atac? întreba Newman. 

- De la bun început, scopul lui Norton a fost sa puna mîna 
pe cele doua obiecte misterioase: banda si filmul. Probabil îsi 
închipuie — ca si mine, de altfel - ca Amberg le are în pastrare. 
Prin urmare, un atac este oricînd posibil. Ba chiar probabil. Sa 
speram ca Amberg e acasa... 

Tweed îi lasa pe ceilalti ascunsi în umbra zidului. Se duse pîna în 
dreptul portii închise si actiona interfonul montat în pilonul stîng 
al portii, apasînd butonul de sub grila metalica. Abia la a doua 
apasare îi raspunse un glas fara trup, pe care-l recunoscu. 

- Cine e? întreba vocea în germana. 

- Sînt eu, Tweed, raspunse el în engleza. Trebuie sa stam 
de vorba neîntiîrziat. 

- leri a mai venit cineva care s-a dat drept Tweed. Era un 
impostor, un american. De unde sa stiu ca esti adevaratul 
Tweed? 

Paula, care-l urmarea cu atentie pe Tweed, vazu pe chipul lui o 
expresie bizara. Daca nu l-ar fi cunoscut atît de bine, ar fi jurat 
ca era uimit, dar Tweed nu stia ce e uimirea. 

- Bine, continua Tweed. Vrei o dovada a identitatii mele. Ai 
avut un frate geaman identic, Julius. A fost asasinat într-un 
masacru petrecut la Conacul Tresillian, în Cornwall. La scurt 
timp înainte de a pleca din Elvetia în acea calatorie fatala, s-a 
despartit de sotia lui, Eve, care este englezoaica. Eu i-am facut o 
vizita în vila de pe deal, deasupra riului Limmat, la Ziirich. Pe 
dumneata, Walter, te-am cunoscut în urma cu cîteva zile, 
înainte sa pleci din Ziirich cu destinatia Basel. Ma însotea Bob 
Newman. 

Cred ca-i suficient, pentru numele lui Dumnezeu! încheie el cu 
prefacuta exasperare. 

- îmi pare rau, Tweed. Sper ca întelegi ca sînt nevoit sa-mi 
iau masuri de precautie. De fapt, mi-ai oferit mai mult decît 
suficiente date ca sa-ti recunosc vocea inconfundabila. Cînd 
vei auzi un biziit, înseamna ca poarta s-a deschis... 

- înca ceva, se grabi sa adauge Tweed. Cu mine sînt 
New—man si Paula Grey. Am si trei garzi de corp, membri ai 
orga-—nizatiei mele. Vreau sa-i lasi sa intre în curtea de dincolo 
de gratii, ca sa-ti poata asigura protectia. 

- De acord. Asteapta pîna auzi biziitul. 


Si de asta data Paula îl urmarise cu atentie pe Tweed. Acesta îsi 
lipise urechea de grilajul interfonului cît timp vorbise Amberg. 
Cînd îsi îndrepta spatele, era încruntat. Se uita la Paula si chipul 
lui deveni impenetrabil. Cînd poarta automata se deschise spre 
interior, ridica mîna si le facu semn tuturor sa intre în curtea 
pavata cu dale de piatra. Paula i se alatura si pornira cu pasi 
grabiti spre terasa mare de piatra care parea a fi intrarea 
princi—pala. 

- E ceva în neregula? întreba ea. 

Tweed arata spre coltul din dreapta al masivei fatade de piatra 
care se înalta deasupra lor. Acolo, aproape ascuns privirii, era 
parcat un automobil BMW. 

- Pare sa fie al lui Gaunt, spuse Paula. 

- Cred ca vom primi confirmarea în curind... 

Le deschise însusi Amberg. îmbracat si de aceasta data în 
costum negru de afaceri, îi pofti înauntru pe Tweed, Paula si 
Newman. Paula clipi dînd cu ochii de imensul hol de intrare, slab 
luminat de aplicele din perete. Amberg închise si încuie usa, 
apoi îsi trecu mîna prin parul bine periat. 

- Ma puteti scuza cîteva minute? Am auzit telefonul si 
astept un apel important. A venit si Eve, pentru o discutie de 
afaceri. Gaunt, care a adus-o pîna aici, va va conduce la ea. E o 
com-—panie placuta, cît timp lipsesc eu... 

Gaunt îi saluta, ca si cum venirea lor ar fi fost lucrul cel mai 
firesc din lume, apoi îi conduse printr-o serie de coridoare si 
scari vechi de piatra care urcau si coborau. în tot acest timp le 
vorbea peste umar, de parca el ar fi fost proprietarul castelului. 
- Acest castel e o constructie remarcabila. Fireste, yancheul 
care l-a construit, pornind de la niste vechi planuri, a fost nebun 
de legat. însa yankeu get-beget. Mai tîrziu am sa va arat o parte 
din salile de baie. Acum, doamnelor si domnilor, vom intra în 
cea mai mare dintre toate încaperile! anunta el cu glas 
rasunator. 

Vocea lui stîmi ecouri prin labirintul coridoarelor prin care 
trecusera. Paula ar fi vrut grozav de mult sa-l roage sa mai 
reduca decibelii. Gaunt se opri în fata unei usi duble în forma de 
arcada normanda. Cu un gest larg, împinse usa de perete si le 
facu semn sa pofteasca. Cu un gest al capului, Tweed o 
îndemna pe Paula sa intre prima. Ea se supuse si, în clipa 


urmatoare, ramase pironita locului, înabusindu-si un icnet de 
surpriza. 

în fata ei se gasea o uriasa piscina, construita în întregime din 
marmura. Toate suprafetele de sub bolta arcuita erau din 
marmura. în piscina înota o silueta care se deplasa rapid dintr-o 
parte în alta a bazinului, cu miscari energice ale bratelor. 

Eve Amberg îsi ascunsese parul castaniu-roscat sub o casca 
neagra de baie si purta un costum de baie dintr-o singura piesa. 
Ajungînd într-un capat al bazinului, îi facu semn cu mîna Paulei 
si se opri la picioarele scaritei. 

- Bine ati venit în Valhalla! spuse ea. les într-o clipa. Trebuie 
sa înot treizeci de lungimi de bazin. Luati loc pe scaunele 
ace-—lea si faceti-va comozi... 

începu din nou sa înoate. Tweed si Newman se dusera la 
scaunele confortabile dispuse în jurul unei mese, dar Paula 
ramase s-o priveasca pe Eve. Englezoaica era o înotatoare 
incre—dibil de rezistenta. Picioarele ei lungi lunecau prin apa 
verzuie, iar bratele se miscau ca niste pistoane. Treizeci de 
lungimi de bazin! Eu n-as fi în stare, se gîndi Paula. Si sînt mai 
tinara decit ea. în timp ce Paula se îndrepta agale spre masuta, 
Eve veni lînga scara, se opri putin, apoi urca scarita si se opri pe 
marginea bazinului, aplecîndu-se sa-si ia un prosop mare. în 
timp ce-si stergea umerii, îsi scoase casca si parul i se revarsa în 
valuri pe spate. 

- Arati extraordinar, îi spuse Paula cînd Eve se aseza la 
masa lor. 

- Multumesc, Paula. Dupa ce înot, ma simt grozav. 

Paula se gindi ca Eve avea gust la îmbracaminte. Costumul 
negru întreg se potrivea perfect cu parul ei castaniu-roscat. 
Gaunt, care se oprise la marginea bazinului cu bratele 
încrucisate la piept si cu ochii la Eve, veni la masa lor. Pe masa 
se gaseau o multime de pahare si sticle, precum si o carafa. 

- Eu ma servesc singur, anunta Gaunt. Cînd am sosit noi, 
Amberg era tot la telefon, asa ca ne-a îndrumat spre acest palat 
al placerilor. Apropo de placeri, cine vrea un Scotch dublu, 
pen=tru început? 

- Eu as bea un pahar de Riesling, raspunse Eve. Tweed, 
poate îmi torni si mie un pahar... cu conditia sa-ti iei si tu unul. E 
un Riesling bun. 


- Bineînteles, raspunse Tweed. Ti-ai adus si costumul de 
baie? întreba el pe un ton conversational, în timp ce umplea 
doua pahare. 

- Sigur. Piscina e încalzita. Obisnuiam sa înot aici din cînd în 
cînd, de fiecare data cînd ma lua cu el sarmanul Julius. Detest 
restul castelului. Arata ca un afurisit de mausoleu. Dar piscina e 
grozava. Se înfasurase toata în prosop si-si adusese un alt 
prosop uscat, pe care se asezase. îsi tinu spatele foarte drept, 
cînd raspunse întrebarii lui Tweed. Imediat ma duc sa ma îmbrac 
în ceva mai decent, dar, daca nu va deranjeaza tinuta mea, ard 
de nerabdare sa beau cîteva înghitituri de vin. 

- Pe mine nu ma deranjeaza ciîtusi de putin, îi spuse 
Newman si zimbi. Ramii cu noi cît vrei. 

- Presupun ca amîndoi sînteti aici într-o vizita de curtoazie, 
sugera Tweed, ridicînd paharul în directia Evei. 

- Stii foarte bine ca nu, îl dojeni ea, apoi îi surise cuceritor. 
Afacerile sînt afaceri. 

- Dar dumneata, Gaunt? întreba Tweed, întorcîndu-se spre 
zdrahonul care ocupa scaunul de alaturi. 

- Eu am venit ca sa aflu cine mi-a transformat conacul într-o 
baie de sînge... Gaunt vorbise cu glas coborit, ca sa se faca auzit 
numai de Tweed. Si nu plec pîna cînd Amberg nu-mi va pune 
banda si caseta. 

- A recunoscut ca cele doua obiecte sînt la el? întreba în 
soapta Tweed. 

Întelegînd ca cei doi barbati voiau sa discute feriti de urechi 
straine, Newman glumea cu glas tare, facîndu-le pe Paula si Eve 
sa rida în hohote. 

- Nu chiar, marturisi Gaunt pe acelasi ton mohorit. Stie sa 
fie foarte evaziv, foarte elvetian, în sensul cel mai rau al 
cuvîntului. 

- Atunci va trebui sa discut cu el. între patru ochi. Acum ar 
fi momentul potrivit, daca as sti unde sa-l gasesc. 

- îti arat eu. Gaunt se ridica si, aplecîndu-se spre Tweed, 
adauga: Presupun ca în afacerea asta sîntem amîndoi de 
aceeasi parte a baricadei. 

Asta ma întreb si eu, comenta Tweed în gind, dar zîmbi spre 
Gaunt în semn de încuviintare si se ridica. Gaunt le explica 
celorlalti ca aveau de discutat afaceri cu Amberg si-i ruga sa-i 
scuze pentru un timp. 


- Din partea mea, puteti lipsi si toata ziua, îi asigura jovial 
Newman. Sînt mai mult decit fericit sa pot discuta cu doua femei 
interesante... 

Gaunt îl lasa pe Tweed în bizara încapere pe care Amberg o 
folosea drept birou - uriasa sala cu piedestal si cu o fereastra cît 
peretele, care oferea o vedere panoramica spre muntii Vosgi, 
dincolo de cîmpie, pîna la culmile îndepartate ale muntilor 
Padurea Neagra din Germania. 

Ramînînd în picioare, Tweed îl studie pe elvetianul cel scund si 
corpolent, cu par negru pieptanat pe spate, fara carare, cu 
frunte înalta, sprincene groase- sub care scaparau doi ochi 
albastri si sireti. Oare mereu purta acel costum negru si 
depri—-mant? se întreba Tweed. 

- Te rog, ia loc, îl invita Amberg, aratînd spre scaunul nu 
prea înalt din fata piedestalului. 

- Multumesc. Sper ca nu te deranjeaza daca vin linga 
dum—neata, raspunse Tweed pe tonul cel mai amabil cu putinta. 
Lua scaunul si urca pe piedestal; ocoli biroul cel masiv si-si puse 
scaunul linga cel al bancherului, apoi se aseza fata în fata cu 
Amberg. 

- Care-i problema? întreba ursuz Amberg. N-am prea mult 
timp la dispozitie. 

- Ai timp berechet, îl asigura Tweed. Dar, mai întîi, vreau sa 
vad filmul si sa ascult banda, cele doua obiecte pe care ti le-a 
lasat în pastrare Joel Dyson. 

- Nu stiu despre ce vorbesti, se rasti elvetianul, tuguindu-si 
buzele subtiri. 

- Vorbesc despre un mare numar de asasinate. Masacrul de 
la Conacul Tresillian din Cornwall. Tweed renunta la tonul 
ama-—bil. Vorbesc despre uciderea lui Helen Frey, a prietenei ei, 
Klara, si a detectivului particular Theo Strebel. Toate au avut loc 
în orasul dumitale de resedinta - Ziirich. Facu o pauza. Amberg îl 
privea tinta, cu o figura lipsita de expresie, dar în ochii lui 
inex—presivi se ghicea un licar de neliniste. Theo Strebel a facut 
parte din sectia de omucideri a politiei din Ziirich si a fost bun 
prieten cu Arthur Beck care, dupa cum stii, este seful Politiei 
Federale elvetiene din Taubenhalde, la Bema. Din întîmplare, si 
Beck îmi este bun prieten. Asa ca scoate filmul si banda, altfel 
Beck te va însfaca din clipa în care vei pune piciorul în Ziirich. 
Ce preferi? 


Tweed îsi lansase toata artileria grea într-un singur asalt 
verbal, lucru care nu-i statea în obisnuinta. Efectul se dovedi 
coplesitor. 

- E o chestiune de etica, începu Amberg pe un ton 
sovaiel-nic. Joel Dyson mi-a încredintat mie acele obiecte. 

- Lasa etica. N-ai stiut? Se prea poate ca Dyson sa fie mort. 
Dupa vizita la banca dumitale din Talstrasse n-a mai fost vazut. 
Alt amanunt care-l va interesa pe Beck. 

- Am o mica sala de proiectii la subsol, spuse Amberg. 

- Unde sînt filmul si banda? 

- Aici, într-un seif. Ma duc sa le aduc. Avem si un caseto- 
fon pe care sa punem banda. 

- Bine. Vreau sa sincronizam filmul cu înregistrarea de pe 
banda. Gaunt doreste sa fie si el de fata. în sfirsit, vom realiza 
ceva. 

42 

Mencken statea în fata Land-Rover-ului cu care venise în muntii 
Vosgi, ca un general care pune la cale o batalie decisiva, 
închinase vehiculul înainte de a pleca din Basel, banuind ca va 
avea de condus pe un teren accidentat. 

Din locul în care îsi parcase masina cu tractiune pe patru roti, la 
marginea unui piîlc de conifere, avea perspectiva catre Chateau 
Noir si putea cerceta curtea interioara prin binoclu. Pe bancheta 
din spate se gaseau doi oameni de ai lui, înarmati cu pistoale- 
mitraliera. 

- Lansam atacul fix la ora douasprezece. Potriviti-va 
cea—surile, ordona Mencken. Acum este douasprezece fara 
cinci. Repetati instructiunile pe care vi le-am dat. Cuviînt cu 
cuvînt, alt—fel va mp gitul. 

- Fix la amiaza, începu Eddie, recitind pe de rost, arunc în 
aer poarta, ca sa poata intra masinile în curte, împreuna cu 
oamenii nostri. 

- Hank? îl îndemna Mencken pe celalalt. 

Eddie si Hank erau cei doi indivizi care se pregateau s-o 
tor-tureze pe Jennie Blade cînd Tweed daduse buzna în 
dormitorul ei din Hotelul Bristol. Amîndoi continuau sa figureze 
pe lista neagra a lui Mencken, dar poate ca, în cursul atacului, 
cineva avea sa-l scuteasca de aceasta treaba. 


- La douasprezece fara un minut, vorbi lunganul cel desirat, 
scot din functiune sîrma electrificata a zidului exterior. Scarile 
mobile se afla la locurile lor... 

- OK, îl întrerupse Mencken. înalta antena aparatului de 
emisie-receptie. Albastru, Verde, Galben, Oranj, Cafeniu. Sînteti 
la locurile voastre? Raspundeti pe aceeasi frecventa... Deci asta 
este, încheie Mencken, dupa ce primise confirmare si de la seful 
ultimului grup. Totul depinde de Johnny, sublinie el, vorbind 
aproape ca pentru sine. E catarator profesionist. Cu o fringhie si 
gheare de pisica, va ajunge în virful turnului... mi se pare ca se 
cheama donjon. înarmat cu pistoale-mitraliera, va tine sub 
observatie toate intrarile si iesirile castelului. Va fi sus, deasupra 
tuturor. lar daca Newman si amatorii lui va stau în cale, îi 
lichidati. OK. Mencken se rasuci brusc, pironindu-i cu privirea pe 
cei doi subordonati. Ce mai asteptati? Ocupati-va locurile... Totul 
va merge ca pe roate. Cine ne poate sta în cale? La 
douasprezece si un sfert voi fi în castel, si-l voi stringe cu usa pe 
Amberg. Arunca o privire spre cerul albastru, în timp ce Eddie si 
Hank se grabeau sa coboare din Land-Rover. Ce zi perfecta 
pentru un macel... 

Cu putin timp în urma, Marler sosise la Ballon d'Alsace, situat 
la mare altitudine în partea sudica a muntilor Vosgi. Seful scolii 
de planoristi, Masson, un francez corpolent si vesel, nu stia cum 
sa-si mai ceara scuze. 

- Echipa mea e la pat, bolnava de gripa. Dar nu puteam sa 
va las de izbeliste, mai ales dupa avansul substantial pe care mi 
l-ati platit. 

- Deci nu m-ai lasat de izbeliste. Atunci care-i problema? 
întreba bine dispus Marler în franceza. 

- Problema s-a rezolvat. Am luat legatura cu un amic 
elvetian care are si el o scoala de pilotaj. Mi-a trimis un pilot 
elvetian, cu un avion, ca sa va înalte în vazduh. 

Marler se întrebase ce era cu avionul Piper Tomahawk cu o 
singura elice si însemne elvetiene care astepta pe pista. în 
spatele lui, se întindea cablul de remorcare care lega fuzelajul 
avionu-—lui de planorul cu care Marler urma sa zboare mult spre 
nord. 

- Am auzit buletinul meteorologic la radioul din dormitor, îi 
spuse Marler lui Masson. Desi era favorabil, eu ma bazez pe ce- 
mi spui dumneata. 


- Pentru un zbor spre nord? Spre Col de la Schlucht, 
domnule? Directia vîntului e perfecta. Ce-i drept, pentru 
moment. Vremea, adauga Masson, ridicînd din umeri, se poate 
razgîndi mai repede decit cea mai schimbatoare femeie. Dar nu 
ma îndo- iese ca stiti si dumneavoastra acest lucru. Aveti de 
facut drum, nu gluma. Pilotul elvetian va asteapta... 

Marler profita de un moment în care se gasea singur cu 
elvetianul, ca sa-i dea instructiuni diferite de ceea ce-i spusese 
lui Masson în ajun. Voia ca pilotul sa-l remorcheze mult spre 
nord, mai aproape de Col du Bonhommme si de Chateau Noir, 
obiectiv despre care însa nu sufla o vorba. 

Era foarte frig. Marler se instala în carlinga planorului si-si puse 
casca si ochelarii. Ramînînd singur - Masson se înapoiase în 
cladirea cu un etaj a administratiei - Marler trase fermoarul 
gentii de pînza si asambla rapid pusca Armalite. Apoi încarca 
pistolul cu gaze lacrimogene, aranja amîndoua armele la 
îndemiîna în spatiul restrîns al micului sau univers. La git îsi 
atimase un binoclu. 

încerca palonierele planorului si îndeosebi mansa, care ori—enta 
aparatul de îndata ce acesta începea sa zboare singur. Multumit 
ca facuse toate cele necesare, ridica mina si o lasa brusc în jos, 
dînd a întelege pilotului elvetian de la bordul Toma- hawk-ului ca 
era gata de plecare. 

Pilotul deja ambalase motorul. Elicea prinse sa se învirteasca din 
ce în ce mai rapid si Marler vazu cum avionul Tomahawk începe 
sa ruleze pe pista. Cablul care remorca planorul de avion se 
întinse si se ridica deasupra pistei. Planorul se umi din loc cu o 
smucitura scurta. 

în mai putin de un minut avionul Tomahawk era în aer, tragînd 
în urma lui planorul. Marler arunca o privire la ceas. Daca îsi 
calculase corect timpul, urma sa ajunga deasupra castelului cu 
putin înainte de amiaza. 

în timp ce Tweed discutase cu Amberg în biroul cel ciudat si 
fortase mîna bancherului, Newman ramasese lînga piscina, 
împreuna cu Paula si Eve. Jennie, care intrase în castel împreuna 
cu ei, se asezase din prima clipa pe un scaun lînga usa, departe 
de bazin. 

Picior peste picior, cu cotul sprijinit de genunchi, cu barbia 
proptita în pumnul drept, o urmarise pe Eve cu o privire atenta 
în timp ce-si facea turele de înot în bazin, apoi tinind companie 


lui Newman, Paulei si lui Gaunt. Newman o chemase pe Jennie 
lînga ei, dar fata zîmbise si clatinase din cap în semn de refuz. 
Atunci reporterul o întrebase daca bea ceva. 

- As dori suc de portocale, fara gheata. Multumesc. 

- Jennie pare cam rezervata, îi sopti Paula lui Newman, 
ridicîndu-se si venind dupa el, ca si cum ar fi vrut sa-si 
dez—morteasca picioarele. 

Newman se opri, tinînd în mîna bautura pe care i-o ducea lui 
Jennie, si-i raspunse tot în soapta. 

- Impresia mea e ca a observat un lucru important pe care-l 
tot framinta în minte. Las-o în pace. 

- A observat? insista Paula. Ce vrei sa spui? 

- E vorba de ceva survenit dupa ce am ajuns la castel si 
Amberg ne-a dat voie sa intram. Las-o sa se gindeasca. Am sa-i 
duc bautura si am sa încerc sa ma conving ca nu se simte 
neglijata. 

- Poate îti aduci aminte sa te mai si întorci, îl tachina Paula. 
E o fata foarte draguta. 

- Paula! tuna Gaunt cu glas rasunator. Paula, am nevoie de 
prezenta ta. întotdeauna am fost de principiu ca un barbat 
tre—buie sa aiba linga el doua femei deosebit de senzuale, ca sa 
le poata pune fata în fata. Eve ma seduce cu ochii ei superbi. 
Nu numai cu ochii, comenta Paula în gînd, vazînd ca Eve îsi tine 
picioarele astfel, ca Gaunt s-o poata privi cît mai bine. în clipa 
urmatoare Tweed intra pentru cîteva minute si i se adresa lui 
Gaunt: 

- Amberg vrea sa-ti arate ceva în sala de proiectii. Stii unde 
este? Amberg spunea ca-i la subsol. 

- Du-te si distreaza-te. Presupun ca-i un film pomo, din 
moment ce noi nu sîntem invitati. Te cronometram. Eve îsi privi 
ceasul Blancpain antiacvatic. Mai sînt zece minute pîna la 
amiaza. Spune-i lui Walter ca vreau sa iau masa de prinz. 

Nu era o surpriza pentru Tweed ca Amberg îl poftise împreuna 
cu Gaunt într-o luxoasa sala de proiectii. încaperea avea mai 
multe rînduri de locuri confortabile, iar podeaua co-—bora în 
amfiteatru pîna la ecranul lat. 

- Am pus banda în casetofon, îl anunta Amberg, aferat ca 
de obicei. în continuare voi proiecta filmul. Faceti-va comozi. 
Desigur, sala are aer conditionat. 


- Desigur! îi sopti Gaunt lui Tweed, în timp ce amîndoi se 
îndreptau catre un rind din mijloc. Milionarul yankeu care a 
con-—struit oroarea asta nu ducea lipsa de bani. Afurisita asta de 
sala îmi aminteste de pozele din reviste cu cinematografe 
dinaintea Celui de al Doilea Razboi Mondial. 

- Am sa ma asez pe un scaun dinspre interval, îi spuse 
Tweed peste umar lui Amberg, care se dusese la un proiector de 
mari dimensiuni, montat pe un piedestal înalt. 

- Cel putin, n-a fost nevoie sa ne luam bilet, continua 
Gaunt, asezindu-se lînga Tweed. Lucru care ma surprinde, dat 
fiind cît tine Amberg la bani. 

- Sa vedem daca a meritat sa batem drumul pîna aici. 

- Ce e cu Newman? întreba Gaunt. A pornit cu noi încoace, 
apoi s-a pierdut pe drum. 

- Probabil ca s-a dus la toaleta. 

Tweeed mintea. Newman îl luase pe Tweed deoparte si-l 
înstiintase ca se ducea afara. 

- Cred ca-i mai bine sa vad cum se descurca Butler, Nield si 
Cardon cu verificarea sistemului de aparare. 

Tweed încuviintase. Totodata, observase ca Newman avea la el 
geanta de voiaj de care nu se despartise înca de cînd pu-—sesera 
piciorul în castel. în geanta se gasea pistolul-mitraliera Uzi luat 
de Newman de la cei doi americani care o rapisera pe Jennie la 
Bristol. 

- Domnilor, a sosit momentul sa vizionati faimosul film, îi 
anunta Amberg cu un umor neobisnuit pentru el. 

Lumina se stinse. Tweed si Gaunt sedeau în întunericul aproape 
complet. Tweed îsi scoase ochelarii, îi sterse cu batista, apoi si-i 
puse la ochi si se uita din nou spre silueta lui Amberg, aplecata 
peste proiector. 

- Cum dracu' pastreaza curatenie aici fara sa aiba servitori? 
întreba Tweed. 

- Aduce tarani din satele din vale, îi spuse Gaunt. îi plateste 
cu sume derizorii, dar bani gheata. Aici sîntem în Franta. 
Per—ceptorul nu vede un franc din cîstigurile lor, asadar, e 
convenabil si pentru tarani, si pentru Amberg. 

Pe ecran aparu o lumina orbitoare, alba cu dungi negre si 
neregulate. Tweed se apleca în fata, încordat la culme. în 
tacerea adinca auzea fisiitul casetofonului si parazitii de pe 
banda. Se facuse aproape amiaza. 


Lumina stralucea mai departe pe ecran. Casetofonul con=tinua 
sa emita paraziti. Tweed se foi nelinistit. Ar fi trebuit sa apara si 
imagini. Banuia ca Gaunt era la fel de nervos. Seniorul îsi scoase 
un trabuc, îl aprinse si sufla fumul în directia opusa lui Tweed, 
pe al carui chip se asternuse o expresie posomorita. 

Lumina orbitoare mai tremura un timp pe ecran, însotita de 
parazitii din casetofon. Apoi, fara veste, lumina se stinse. Gaunt 
clipi des, dar Tweed avu prezenta de spirit sa priveasca în 
podea, ca sa nu-l doara ochii. Ecranul se întuneca. Tweed sari în 
picioare si pomi pe interval spre locul în care se gasea Amberg. 
- Nimic, spuse uluit bancherul. Nimic pe pelicula, nimic pe 
banda... 

- Fiindca ai înlocuit filmul autentic cu o pelicula nefolosita, 
suiera furios Tweed. La fel ai facut si cu banda. Unde ai ascuns 
originalele? 

în aceeasi clipa îi ajunse la urechi rapaitul îndepartat al unui 
pistol automat. înlemni. Nimeni din echipa lui nu avea o astfel 
de arma. Newman avea un pistol-mitraliera Uzi, dar urechea lui 
Tweed sesizase deosebirea. Chateau Noir era luat cu asalt de 
profesionistii crimei, condusi de Norton. 

Newman iesi din castel pe o usa dosnica, înarmat cu Uzi si cu 
pistolul Smith & Wesson. Intentiona sa ocupe o pozitie cît mai 
înalta - sa urce în donjon si sa se instaleze pe platforma. 

Ajunse lînga zidul donjonului, care se înalta mult deasupra lui, si 
se opri lînga o usa închisa, ascunsa într-o arcada. Deodata îl 
vazu pe Butler facîndu-i semne disperate. Cu Luger-ul în mîna 
dreapta, Butler se ghemuise în usa deschisa a unei vechi 
con-—structii folosite drept garaj. Dupa toate aparentele, îl 
avertiza pe Newman sa ramina ascuns. 

Newman îi descoperi pe Nield si Cardon lipiti de zidul la=teral al 
garajului. Ce dracu' se întîmpla? Deodata vazu o fringhie groasa, 
cu noduri din loc în loc, care atîrna din vîrful turnului. O fringhie 
de alpinist. 

Ridica privirea exact la timp. Undeva sus, în vîrful don—jonului, 
un barbat îsi îndreptase pistolul-mitraliera spre el. New- man 
sari înapoi sub portal si, în aceeasi clipa, o ploaie de gloante 
rapaira pe pavajul curtii, la numai citiva centimetri de locul în 
care se aflase mai înainte. Erau prinsi în capcana. 

43 


Planorul lui Marler fusese deja eliberat din cablul de remor- care 
de catre pilotul elvetian, care-i facuse semn cu mina si zburase 
înapoi spre Ballon d'Alsace. Era o zi frumoasa si însorita, si 
Marler vedea sub el culmile salbatice si prapastiile înzapezite ale 
muntilor Vosgi. 

Trecuse de Soseaua D417, cu nesfirsitele si cumplitele 
serpentine în ac de par de la Col de la Schlucht. Se apropia de 
Chateau Noir. Pe pantele mai joase ale peisajului ca o harta care 
luneca pe dedesubt, deslusi silueta minuscula a unui barbat cu 
un plug de zapada. Soferul îi facu semn cu mîna planoristului. 
Marler îi raspunse în acelasi fel. 

Se concentra asupra comenzilor. Întrucît începea sa coboare, 
era atent la curentii de aer descendenti, la rafalele bruste ale 
vîntului care-l puteau trage în jos pe neasteptate. în clipa 
urmatoare vazu castelul. Silueta masiva a constructiei pseudo- 
medievale cunoscute sub numele de Chateau Noir. îsi scoase 
ochelarii, uluit de proportiile castelului. 

Se uita la ceas. Ora douasprezece. în timp ce planorul 
con=tinua sa coboare, Marler îsi duse binocilul la ochi. Se 
încrunta descoperind Land-Rover-ul pe jumatate ascuns în pîlcul 
de conifere. înauntru se afla o singura persoana, însa vehiculul 
era probabil pozitionat astfel, încît sa ofere soferului o 
perspectiva clara asupra castelului. Nu-i de-al nostru, trase 
concluzia Marler. 

Continua sa cerceteze locul prin binoclu, zabovind asupra 
castelului de care se apropia cu fiecare secunda. încremeni 
vazîndu-l pe Butler ghemuit în arcada unei usi, ca si cum s-ar fi 
ascuns. Apoi îl descoperi pe Newman la baza donjonului si vazu 
pe platforma din vîrful turnului un individ solid, îmbracat în 
cojoc, îndreptînd în jos un pistol-mitraliera. Newman sari înapoi 
si linistea muntilor Vosgi fuse tulburata de rapaitul unei ploi de 
gloante. 

, „Nu trebuia sa faci asta, batrîne, murmura Marler, adresîndu-se 
e celui din donjon. Apasa usor palonierele cu piciorul. A sosit 
momentul sa executam o manevra cu adevarat artistica. Nu-mi 
va lua mai mult de cîteva secunde..." 

Auzi zgomotul înabusit al unei explozii. Vazu cu coada ochiului 
cum se prabusesc portile de fier forjat de la intrare. Se sili sa-si 
concentreze atentia asupra a ceea ce avea de facut si întinse 
mîna dupa pusca Armalite. Pe platforma donjonului, individul în 


cojoc privea peste parapet, cu pistolul-mitraliera reîncarcat, 
gata sa traga o noua rafala în clipa în care tinta avea sa-si faca 
iarasi aparitia. Ascuns în garaj, Butler trasese trei focuri cu 
Luger-ul, dar distanta de la locul în care sedea ghemuit si pîna 
în vîrful turnului era prea mare. 

Rugîndu-se Celui de Sus ca planorul sa-si mentina cursul înca 
vreo citeva secunde, Marler tinti cu atentie. Cu ochiul lipit de 
luneta atasata la pusca Armalite, astepta pîna cînd reperul se 
fixa între umerii individului din donjon. Tinîndu-si respiratia, 
Marler apasa pe tragaci. 

Omul zvicni într-o tresarire convulsiva. Pistolul-mitraliera îi 
scapa din miini si cazu pe dalele curtii. Omul se clatina pe 
picioare si se prabusi din vîrful donjonului cu capul înainte, pe 
urmele armei, urlînd înspaimîntat. Trupul lui ateriza pe dalele 
curtii, chiar lînga arcada sub care se ascunsese Newman. Se 
auzi un trosnet de oase frinte, apoi trupul ramase inert. 

Pîna la acest incident dramatic, sortii fusesera categoric în 
favoarea echipei de asalt a lui Mencken. Din acest moment, 
situatia lua o cu totul alta întorsatura. 

Newman observa ca usa grea de lemn ghintuit care ducea în 
donjon nu era complet închisa. îsi propti umarul în ea si usa paru 
sa cedeze putin. Ziaristul trase aer în piept si se izbi în ea cu 
toata puterea. Usa se deschise spre interior cu atita forta, încît 
New—man fu cît pe ce sa-si piarda echilibrul. Dadu buzna 
înauntru, tinîndu-si arma Uzi cu amîndoua mîinile, si vazu un 
rînd de trepte din piatra, tocite la mijloc, care urcau spre 
platforma, 

pierzindu-se dupa colt. începu sa le urce în fuga, constient de ce 
se petrecea la intrarea în castel. 

La primul rapait de pistol-mitraliera, Tweed reactionase 
instantaneu. Apucîndu-l pe Amberg de brat, îl împinsese spre 
usa salii de proiectii, apoi pe scara care dadea în holul de la 
intrare. Gaunt scosese un Colt automat calibrul 455, pe care-l 
purta în tocul de umar, pe sub haina sport, si pornise cu pasi 
uriasi pe urmele lor. 

Ajuns în hol, Tweed le vazu pe Paula, Jennie si Eve, îmbracate în 
haine de iama, venind din directia piscinei. Cu bratul liber le 
facu semn imperios sa mearga înapoi. 

- întoarceti-va imediat la piscina. Sa n-aud o vorba. Faceti 
cum v-am spus. Sin tem în mare pericol. 


Eve si Jennie alergara înapoi prin labirintul de coridoare, dar 
Paula ramase pe loc. Din buzunarasul special al posetei îsi 
scoase Browning-ul calibrul 32. 

- Ramiîn cu tine, replica ea cu asprime. Tu nu esti înarmat. 
- în schimb, eu sînt, o asigura Gaunt pe un ton agresiv. 

- E posibil sa avem nevoie de cineva care sa nimereasca 
tinta, i-o întoarse fata. 

- Ce dracu'... începu Gaunt. 

Dar nu apuca sa-si termine fraza. Tweed pomi spre intrarea 
principala, continuînd sa-l traga dupa el pe Amberg, care se 
împotrivea. Auzi afara duduitul unei masini mari care se apropia. 
Ajungînd lînga usa, se uita pe fereastra normanda, plumbuita 
într-o parte a usii. Privelistea era departe de a-i linisti temerile. 
Norton - sau omul lui - care organizase atacul cu—nostea 
meserie. Masina care duduia si zanganea pe dalele curtii, 
înaintînd spre usa principala, era un urias buldozer portocaliu, a 
carui cupa ridicata de la pamînt cu citiva metri se pregatea sa 
darime usa si sa deschida calea pentru atacul final. Tweed îl sili 
pe Amberg sa se uite pe fereastra. Elvetianul se cutremura, 
încerca sa scape, dar Tweed îl tinea cu putere de brat. 

- Trebuie sa ma duc si eu la piscina, protesta Amberg. 
Exista o a doua iesire. Eu sînt bancher... 

- Sînt convins ca vrei sa asisti la operatiunea de aparare a 
resedintei dumitale, îi spuse neînduplecat Tweed, decis sa-l faca 
sa cedeze. Oricum ar fi, ramii cu noi. 

- Poate reusesc sa-l împusc pe cel de la volan, propuse 
Gaunt, care aruncase o privire pe fereastra. 

- Nici o sansa, cel putin pentru moment, se rasti Tweed. în 
plus, în cabina sînt alti cîtiva oameni înarmati. Trebuie sa 
asteptam sa darime usa si sa-si faca aparitia în spartura. Atunci 
poti trage. Ar fi grozav sa blocam buldozerul în cadrul usii, dar 
nu garantez. Deci nu putem decit sa stam aici si sa asteptam... 
Singurul gînd care-l nelinistea pe Tweed era ca nu stia ce faceau 
oamenii lui afara - presupunînd ca mai erau în viata. 

Dupa ce scapa de individul înarmat, care tinuse la respect 
întreaga echipa a lui Tweed, Marler îsi îndrepta imediat atentia 
spre ceea ce se întîmpla la intrarea principala. Aparatul lui 
con-tinua sa planeze, însa el stia ca, în curînd, va trebui sa 
aterizeze, altfel se va prabusi - daca nu cumva si una, si alta. 
Totul se petrecuse în cîteva secunde. 


Trasese cu pusca Armalite de la distanta, dar acum planorul 
ajunsese foarte aproape de castel: dintr-o clipa în alta avea sa 
se gaseasca deasupra curtii interioare. Dupa aceea, daca scapa 
cu viata, Marler spera sa poata ateriza pe creasta, în apropiere 
de locul în care era parcat Land-Rover-ul. 

în clipa urmatoare vazu buldozerul portocaliu care înainta prin 
curte si grupul de oameni înarmati agatati în spatele cabinei 
soferului. Masina reprezenta un pericol fatal. Marler risca la 
limita dintre viata si moarte. Cobori si mai mult si-si lua pistolul 
cu gaze lacrimogene, tinînd un cartus de rezerva în cealalta 
mîna. Aripile planorului pareau gata sa atinga acoperisul 
don-—jonului, desi aparatul era ceva mai sus. Marler privi ce se 
întîmpla sub el. 

Buldozeml parcursese doua treimi din distanta cuprinsa între 
poarta sfarimata si portalul de la intrare. Marler îsi propti bine 
bratul de fuzelajul planorului si apasa pe tragaci. Cartusul cu 
gaze lacrimogene facu tandari parbrizul de la cabina soferului si 
exploda în interior. Marler încarca din nou pistolul si trase un al 
doilea cartus în partea din spate a buldozerului, undie se 
agatasera indivizii înarmati. 

Efectul se dovedi catastrofal. Gazul lacrimogen îl facu pe sofer 
sa piarda controlul volanului. Buldozerul vira brusc cu optzeci de 
grade. Cuprins de panica, soferul apasase alta pedala. Masina 
se napusti în viteza pe dalele curtii, azvîrlind jos pasagerii scosi 
din lupta de cel de al doilea cartus lacrimogen. Buldozerul pomi 
ca fulgerul spre zidul exterior si se izbi de el cu o forta cumplita, 
impactul strivind cabina si pe soferul dinauntru. în aceeasi clipa, 
pe poarta patrunse un Citroen plin cu oameni înarmati. Cardon, 
Nield si Butler iesisera din ascunzatori. Socat de ce se 
întîmplase cu buldozerul, soferul Citroen-ului derapa si puse o 
frina care-i fu fatala. Cardon azvirli cu precizie o grenada. 
Aceasta ateriza chiar sub rezervorul de benzina al Citroen-ului. 
Masina exploda înainte ca vreunul dintre pasageri sa sara afara. 
Tisni o jerba de flacari si Newman vazu cum ocu—pantii Citroen- 
ului erau mistuiti de flacarile necrutatoare. 

Reporterul ajunsese în virful donjonului si se ghemuise în 
spatele parapetului nu prea înalt. O parte dintre oamenii 
aruncati din buldozer îsi scoasera armele, continuînd sa se frece 
la ochi. Newman trase o rafala lunga cu pistolul-mitraliera Uzi. 


Arma de calibrul 9 tragea sase sute de cartuse pe minut. Viri în 
Uzi un nou încarcator si continua sa traga. 

Butler vazu un om cocotat pe creasta zidului si banui ca el era 
cel care taiase sîrma electrificata. Ochi cu Luger-ul si trase doua 
focuri. Bratele barbatului zvicnira în laturi, ca si cum s-ar fi 
pregatit sa înoate, apoi omul se prabusi cu capul în jos pe dalele 
curtii. 

Planorul lui Marler îsi mentinu cursul, îndepartîindu-se de castel, 
în directia crestei, în timp ce planoristul încerca sa-l mentina la o 
înaltime de cîtiva metri de pamînt. Marler se pregati de izbitura. 
Creasta se apropia vertiginos. Botul planorului se ridica scurt, 
fara nici o comanda-Aceasta nesperata sansa salva 


aparatul, evitînd rasturnarea. Planorul scrisni pe terenul 
acci—dentat si se opri. 

La mai putin de noua metri departare, Marler vazu Land-Ro- 
veml: era parcat în continuare între brazi, cu o persoana la 
volan. Vehiculul se puse în miscare, dar Marler însfaca pusca 
Armalite si trase la întîmplare. Mencken, care fusese martorul 
aterizarii fortate, se cutremura vazînd cum parbrizul se face 
tandari, dar glontul nu-l nimeri. Demara în tromba, îndreptîndu- 
se spre zona de ambuscada de pe Soseaua D417. 

La mai putin de un kilometru departare, în afara teatrului de 
operatiuni, Norton astepta în Renault-ul lui, parcat la o 
inter—sectie. îsi cobori binoclul de la ochi. De asta data, nu se 
simtea prea optimist fata de urmatorul stadiu al luptei. Ce-i 
putea spune presedintelui March? în acel moment nu avea nici 
cea mai mica idee. în plus, pierduse o multime de profesionisti. 
44 

- lata de la ce te-am salvat... tuna Tweed, stînd în picioare în 
zapada si continuînd sa stringa cu putere bratul lui Amberg. 
lesisera pe usa principala si coborisera de pe terasa, ca sa 
contemple scena macelului. 

Albul zapezii era mînjit de sînge, cadavrele celor din echipa de 
asalt a lui Mencken zaceau în pozitii grotesti. De cealalta parte a 
lui Tweed, Paula statea cu Browning-ul în mina, gata sa-l 
foloseasca. Gaunt venea în urma lor. 

în timp ce stateau în gerul muscator, Butler, care avea pregatire 
medicala, verifica fiecare victima în parte, sa vada daca 
existat/supravietuitori. Dupa ce controla ultimul corp, se ridica 


în picioare si clatina din cap. O furgoneta ticsita de oamenii lui 
Mencken intrase în curte pe urmele Citroen-ului. Ocupantii lui, 
toti înarmati, fusesera secerati de Newman cu Uzi de îndata ce- 
si facusera aparitia. 

Butler, Cardon si Nield, ajutati de Newman, începura sa 
transporte cadavrele, asezindu-le unul cîte unul în furgoneta. 
Amberg tremura de spaima. Tweed îl prinse de brat cu si mai 
mare forta. 

- Toata aceasta zarva pleaca de la filmul si de la banda 
aceea blestemata. Nici nu mai stiu cîti oameni au murit, multi 
dintre ei absolut nevinovati- Mi-am pierdut rabdarea, Amberg. 
îmi vei da originalele, altfel iau legatura la Bema cu Beck, seful 
Politiei Federale. Vei fi acuzat de complicitate la asasinat 
multiplu, asa ca ai face bine sa te hotarasti pe loc. îti repet, 
continua el pe acelasi ton necrutator. Mi-am pierdut rabdarea cu 
dumneata. 

- Ca bancher, am crezut de cuviinta sa-mi respect cuvintul 
dat lui Joel Dyson care mi-a lasat în pastrare... 

- Lasa-l pe Dyson. Propria dumitale viata se afla în mare 
pericol. întelege macar acum, în ceasul al doisprezecelea. 
Priveste cadavrele de colo: oamenii acestia au venit aici ca sa te 
lichideze. Pentru ultima oara: unde ai ascuns filmul si banda? 

- La banca mea din Ouchy, pe tarmul Lacului Geneva, 
articula cu greu Amberg, stergîndu-si broboanele de transpiratie 
de pe fruntea înalta. Banca e a lui Julius, dar a fost înregistrata 
pe alt nume. Era singurul loc de care nu stia nimeni ca ne 
apartine. 

- Deci se afla înca în Elvetia, preciza Tweed pe un ton ceva 
mai linistit. 

- Da. Dupa aceasta cumplita experienta poate ar trebui sa 
ne înapoiem de îndata în tara mea. Adica la Ouchy, se grabi el 
sa adauge. 

- Vei veni cu noi. Tweed nu facu nici o încercare de a-l linisti 
pe elvetian. Trebuie sa te previn ca, în drum spre Colmar, vom 
avea de înfruntat si alte atacuri. Daca vom ajunge teferi si 
nevatamati sau nu, asta depinde numai de bunavointa Celui de 
Sus. Se uita la Paula. Unde sînt Jennie si Eve? Sper ca n-au patit 
nimic. 

- Sînt bine, mai zdravene decit a fost vreodata acest castel, 
raspunse Paula. Cînd ai iesit afara prima oara, m-am întors la 


piscina. Amindoua sedeau la masa si beau cafea fierbinte facuta 
la filtrul de cafea. 

- Ca sa-si calmeze nervii? 

- In ce-o priveste pe Jennie, da. Eve are alta fire. Tinea pe 
genunchi o aima automata... nu stiu de unde o luase. Mi-a spus 
ca, daca vreunul dintre nemernici îsi va face aparitia la piscina, 
îl va trimite pe lumea cealalta. Fara crutare, încheie Paula pe un 
ton admirativ. 

- Are o mare tarie de caracter, încuviinta Amberg cu parere 
de rau. îmi închipui ca va vrea sa vina cu noi. E vorba de o mica 
problema de afaceri care poate fi rezolvata numai la Ouchy. 

- De ce? întreba Tweed. Ai transferat toate valorile pe malul 
Lacului Geneva? 

îl încerca o banuiala. Ouchy se gasea la granita cu Franta si 
existau vaporase care faceau curse regulate pîna la Evian. 

- E vorba de politica bancara, raspunse Amberg. Exista 
vreun drum sigur pîna la Colmar? 

- Nu, îl lamuri Tweed. Va fi o calatorie plina de spaime... 
Norton îsi revenise repede dupa socul esecului de la castel. 
Asezat pe locul sau, la volanul automobilului Renault, lua 
legatura cu Mencken prin telefonul mobil. Abia dupa cîteva 
minute reusi sa intre pe o frecventa fara paraziti. 

- Sînt pe Soseaua D417, anunta Mencken, începînd sa 
vorbeasca repede, înainte ca celalalt sa-i puna vreo întrebare. 
Sînt convins ca vor trece pe aici în drum spre Colmar, dupa ce- 
au patit pe celalalt traseu. Toate drumurile spre vest sînt 
blocate de zapada. 

- Ar fi bine sa nu te înseli, raspunse ragusit Norton. Ce s-a 
întîmplat la castel? Ai trimis numai doua masini, si aveai cinci. 

- Arjn pastrat Galben, Portocaliu si Cafeniu ca rezerve. Va fi 
nevoie de ele ca sa terminam treaba pe Soseaua D417... 

- Le-ai fi putut veni de hac daca tineai seama de 
instruc=tiunile initiale. 

- Nu cred, replica Mencken într-o izbucnire de miînie. 
Bleste—matul acela de planor ne-a luat prin surprindere... 

- Prostii! îi striga în receptor Norton. Trebuia sa-l doboriti... 
- Vezi, asta-mi place mie, se rasti Mencken. Strategi care 
stau în fotoliu, departe de scena actiunii. Am încheiat 
con—versatia. Trebuie sa verific noile puncte de ambuscada... 


- Mencken! Numai o singura data daca îmi mai vorbesti 
asa... 

Dîndu-si seama ca celalalt închisese, Norton înjura oribil. 

Trase adînc în piept aerul rece, ca sa se calmeze. Avea de dus la 
bun sfirsit o treaba importanta - la ora sase urma sa mearga la 
întîlnirea cu Voce Miriita, lînga Lac Noir. Era posibil ca în cîteva 
ore sa intre în posesia benzii si a filmului. Dupa aceea intentiona 
sa porneasca spre Strasbourg, sa ia cursa aeriana Air Inter pîna 
la Paris, iar acolo sa urce la bordul unui avion Con-—corde, cu 
destinatia Washington. 

- lata-l si pe Marler, eroul zilei! anunta Newman. L-am trimis 
pe Nield sa dea de urma lui. 

Tweed astepta cu sufletul la gura în imensul salon care dadea în 
dormitorul lui Amberg. Newman îi povestise mai devreme 
despre interventia salutara a planorului. Paula alerga în 
întîmpinarea lui Marler si-l îmbratisa. 

- Iti multumesc, îi spuse simplu Tweed. Ne-ai salvat 
viata...si pielea. 

- Zau ca a fost o nimica toata, raspunse Marler cu glas 
taraganat. Aprinse o tigareta lunga. Am avut mare noroc. Care-i 
etapa urmatoare? Vad ca ati facut curatenie în curte. 

- Furgoneta în care sînt cadavrele e parcata în garajul din 
spate, cum ne-ai sugerat tu, confirma Newman. Cum ramine cu 
autoritatile franceze? 

- Asteptam pîna cînd vom ajunge la Basel, hotari Tweed. De 
acolo voi telefona la Paris, vechiului meu prieten, inspec- torul- 
sef René Lasalle. Altfel riscam sa fim retinuti cine stie cît în 
Franta, pentru tot felul de formalitati, declaratii si altele 
asemenea... 

Se întrerupse auzind vocea Evei, care vorbea cu Amberg în 
dormitor. Eve îl ajuta sa-si faca bagajele. 

- Aici ai doua camasi curate, Walter. Vor fi de ajuns pîna 
ajungi la Ouchy. 

- N-ar trebui sa iau mai multe? întreba pe un ton certaret 
Amberg. 

- Doua sînt de ajuns, raspunse categoric Eve. Trebuie sa 
plecam. Cum ramine cu actele... 

- Pune-le în mapa cu fermoar, îi ceru ferm Amberg. Nu le 
schimba ordinea. Sînt importante. 


Paula îi facu lui Tweed cu ochiul. Glasul autoritar al Evei se 
auzea din nou, la fel ca în urma cu cîteva minute. Tweed, care 
tocmai se uitase la ceas, se încrunta si se uita la Paula fara s-o 
vada. 

Marler îsi îngaduise placerea de a o mga pe Jennie sa-i arate 
piscina interioara. Se întoarsera împreuna si Marler îsi stinse 
tigara într-o scrumiera de cristal. Jennie îl privea cu un interes 
deosebit, jucîndu-se cu siragul de perle de la gît. Marler întinse 
mîna sa le atinga... 

- Sînt foarte frumoase... 

- Nu le atinge! Se îmbujora la fata, iar Marler îsi retrase 
mîna, ridicînd o sprinceana. larta-ma ca m-am rastit la tine. Sînt 
superstitioasa, atunci cînd le atinge altcineva. 

Paula observa ca Tweed, desi nerabdator sa porneasca la drum, 
era atent la cele mai nesemnificative incidente. Seful ei se 
încrunta din nou pentru o clipa, privind pe rînd perlele, apoi 
expresia lui Jennie. în aceeasi secunda Eve iesi din dormitor 
ducînd o valiza mare Louis Vuitton. în spatele ei pasea greoi 
bancherul, cu un aer nefericit. 

- Nu sînt sigur ca mi-am pus destule lucruri în bagaj. 

- Tu nu ti-ai pus nimic. Eu le-am pus, îi reaminti Eve. Batu 
cu palma în valiza pe care o asezase pe o masa. Aici ai 
suficiente schimburi ca sa-ti ajunga si pîna la Cape Town. Noi nu 
mergem decît pîna la Ouchy. Vad ca Tweed se grabeste. Poate 
ai uitat, Walter, dar deaeum încolo Tweed e protectorul tau. Sînt 
sanse sa ne duca pîna la Colmar, si chiar mai departe, teferi si 
nevatamati. 

- Nu glumi cu astfel de lucruri, obiecta Amberg. Aduce 
ghinion. 

- Vad ca mai sînt si altii care cred în superstitii, remarca 
Jen—nie. Nu sînt eu singura zurlie din tot grupul. Urmeaza sa 
calatoresc cu aceeasi masina ca la venire? Sper ca da. Bob si 
Tweed m-au adus aici întreaga. Oh, Doamne! Ai clatinat din cap, 
Tweed. 

- Am uitat sa-ti spun un lucru, Tweed, interveni Marler. 
Planorul e o ruina. Te-am prevenit. Va costa o avere. 

- Nu-ti face griji. Jennie a pus problema transportului. Am 
discutat cu Newman si am operat cîteva modificari în ordinea 
convoiului. Scopul lor este sa-l derutam pe adversar. 


- Eu insist sa cobor din munti cu BMW-ul, se rasti Gaunt La 
volanul lui ma simt în largul meu. Vii cu mine, Eve? Daca nu... 
Se întoarse catre Jennie. Esti cît se poate de binevenita în 
masina mea. Sînt o escorta de încredere, te poti bizui pe Coltul 
meu. 

Dupa toate aparentele, Gaunt se purta cît mai jovial, ca sa 
însenineze atmosfera. Privindu-l, Paula, nu reusi sa-si dea 
seama daca era doar un simulacru, daca Seniorul îsi dadea 
importanta sau daca avea o personalitate iesita din comun. 

- As dori sa ma întorc cu tine, spuse Eve, privind gales spre 
Tweed. Daca n-ai nimic împotriva. 

- Newman va deschide convoiul, de asta data la volanul 
furgonetei, explica Tweed. Are avantajul de a fi dotat cu un Uzi, 
care-i o arma fatala. Marler va sta pe locul din dreapta. El are 
pusca Armalite si pistolul cu gaze lacrimogene. Astfel, furgoneta 
devine vîrful de lance al convoiului. 

- Cum ramine cu Espace? întreba Paula. 

- Automobilul va merge în urma furgonetei. Eu voi 
con—duce, avindu-te pe tine pasager. Cardon, înarmat cu 
grenade, va va sta pe bancheta din spate. Mai ramin Butler si 
Nield care vor merge pe motocicletele lor. Numai ca de aceasta 
data convoiul va trebui sa-si respecte ordinea cu strictete - 
Butler în perma-—nenta în fata furgonetei si Nield în ariergarda. 
Eve va calatori alaturi de Cardoh în Espace. 

- Stai asa! tuna Gaunt, ridicînd o mîna. Uiti ca sînt si eu pe 
aici. 

- N-am uitat, replica scurt Tweed. Tu esti în cea de a treia 
masina, dupa Espace, cu Nield în urma ta. Philip, adauga el, 
adresîndu-se lui Cardon: Stiu ca ai in geanta citeva aparate de 
transmisie-receptie. Da-i unul lui Marler, unul Paulei, care are 
vedere ascutita, si unul lui Jennie, care la venire a dovedit la 
rindul ei ca are ochi buni. 

Cardon îsi deschise geanta de voiaj si în mai putin de un minut 
împarti aparatele, explicîndu-i clar lui Jennie cum sa-l foloseasca 
pe al ei. Tinînd în mîna aparatul, Jennie o privi pe Eve cu o 
expresie batjocoritoare. 

- Ai noroc, draga, îi sopti ea. Nu-ti ramine decit sa-i fii de 
folos lui Tweed. Altfel, esti un bagaj inutil. 

- Nu chiar atît de inutil, scumpo. Eve se apleca dupa 
bancheta si ridica o arma automata, tinînd-o cu amîndoua 


mîinile. Tweed constata multumit ca îndreptase teava spre 
pla—fon. Si afla ca sînt un bun tintas, adauga Eve, tot în soapta. 
- Se pare ca modestia a devenit într-adevar o virtute 
demo-—data, nu se lasa Jennie. Ma duc sa ti-l aduc pe Greg. 
Auzul ascutit al lui Tweed prinsese schimbul rautacios de replici. 
Le lua pe amiîndoua pe dupa umeri. 

- Ma bizui pe voi doua ca sa ajutati echipa la nevoie. Am 
deplina încredere în amîndoua. 

- Cu mine cum ramine? întreba Amberg, care ascultase 
nemiscat si tacut ordinea în care urma sa se deplaseze convoiul. 
Am si eu un Mercedes în garaj... 

- Lasa-l acolo, îi spuse'Tweed. Omisese cu buna stiinta sa 
aduca vorba despre bancher, ca sa sporeasca presiunea 
psiho-—logica. Dumneata vei merge în Espace, pe bancheta din 
spate, între Eve si Cardon. 

-Tu ai sa tii pusca aceea? întreba Amberg, cu ochii la arma din 
mîinile Evei. 

- Fii convins ca da, îi raspunse ea vesela. lar daca sîntem 
atacati, nu uita sa apleci capul. Deci ce mai asteptam? 

- Eu astept sa porniti la drum, raspunse scurt Tweed. 

- Amberg, se rasti Newman, ar fi bine sa dai fuga pîna la 
garaj si sa-l încui. Mai are cineva cheia de la castel? 

- Da. Femeia care face menajul în lipsa mea si care le 
deschide celorlalti servitori. 

- Cred ca nu vrei sa-si vîre nasul în garaj, stiind ce se mai 
afla înauntru, în afara de masina... 

- Bineînteles ca nu... 

Cînd Amberg se înapoie, cenusiu la fata si înfofolit într-o haina 
de blana, convoiul se formase deja în zapada înalta din curte: 
Fiecare îsi ocupase locul care-i fusese desemnat. Doar Newman, 
ramas în picioare lînga Espace, îi facu semn elvetia—nului sa 
urce. 

- Am vazut masina... si restul, spuse Amberg. Garajul arata 
ca un abator. 

- îmi dai voie sa-ti reamintesc ca toti oamenii aceia au venit 
ca sa te lichideze? Treci pe locul dumitale si taci. 

- Ar putea fi o calatorie de neuitat, comenta Eve, cu pusca 
pe genunchi, cînd bancherul se aseza alaturi. Cine stie? S-ar 
putea chiar sa scapam cu viata... 

» 


45 

- Ives, indiferent pe unde vor cobori din munti Tweed cu 
echipa lui, trebuie neaparat sa treaca prin acest punct, spuse 
Cord Dillon. 

Sedea în masina, cu geamul portierei coborit, cu gluga trasa 
bine pe frunte. 

Se adresase barbatului calare pe motocicleta oprit în dreptul 
geamului. La ghidonul motocicletei, prins de antena radio, se 
vedea drapelul britanic fluturind în vîntul înghetat. 

Barton Ives, agent special FBI, era si mai înfofolit. Purta casca si 
ochelari de motociclist si-si ascunsese restul fetei sub un fular 
gros de lîna, pe care îl lasase în dreptul gurii ca sa poata discuta 
cu Dillon. 

- Tweed stie ca steagul britanic e o modalitate de 
recunoastere, continua Dillon. Dar va fi nevoie si de alte 
dovezi... 

- Am la mine actele... 

- Va fi nevoie de mai mult de atit, îl preveni Dillon. Tweed 
are descrierea ta. Cînd iei legatura cu el, arata-ti imediat chipul 
si parul. Tweed e însotit de niste baieti duri care nu vor ezita sa 
traga în orice persoana suspecta. 

- De îndata ce-l voi prinde între patru ochi, am sa-i spun 
povestea mea. Necazul e ca nu-i va veni sa creada, adauga Ives. 
E prea cumplit. 

- Adevarat, încuviinta Dillon. Nici mie nu mi-a venit sa cred 
cînd mi-ai relatat-o prima oara. Aici e liniste, dar e mai bine sa 
nu fim vazuti împreuna. 

- Benzinaria e acolo, spuse Ives. Are si o cafenea. îmi voi 
lua o cafea si ma voi aseza la fereastra, ca sa am o perspectiva 
buna spre sosea. 

- OK, aproba Dillon, apucînd frina de mîna. la legatura cu ei 
înainte sa intre în traficul aglomerat al orasului. L-am vazut pe 
Tweed urcînd într-un Renault Espace, urmat de o furgoneta si 
escortat de doi motociclisti. Automobilul e de culoare cenusie. 
De acum încolo ramii singur, Ives. Mult noroc... 

Pîna în acel moment coborirea din muntii Vosgi se petrecuse 
fara incidente. Numai ca vintul înghetat si scaderea brusca a 
temperaturii transformasera serpentinele într-un nesfirsit 
pati—noar. Desi masina Espace avea radiatoarele deschise la 


maximum, Paula simtea cum o patrunde frigul prin haine si 
prin manusi. 

în cîteva rînduri Tweed simtise derapînd automobilul Espace pe 
care-l conducea. într-una din ocazii, masina se opri între o stînca 
înalta pe stînga si prapastia fara fund din dreapta. Tweed lasase 
masina sa alunece pîna cînd roata dreapta din fata se oprise la 
cîtiva centimetri de muchia prapastiei. 

- Oh, Dumnezeule! urla Amberg, vrind sa sara în picioare. 

- Newman ti-a spus sa-ti tii gura, se rasti la el Paula. 
Arunca o privire spre Eve si vazu ca îsi înclestase degetele 

pe pusca. Miinile Paulei întepenisera în manusi. Eve se întoarse 
catre Amberg. 

- Walter, i se adresa ea cu raceala. încep sa cred ca tu esti 
cel cautat de toti. în definitiv, oricine au fost acei indivizi, scopul 
lor era sa atace Chateau Noir. Prin urmare, s-ar putea sa fii 
sin—gurul care ne pune viata in primejdie. în acest caz, fii bun si 
tine-ti gura. Sper ca ai priceput ce vreau sa spun, Walter. 
Cardon se rasuci încet si-l înghionti usor în coasta. 

- Stai linistit, prietene, îl îndemna el. Cel de la volan are 
nevoie sa se concentreze asupra drumului. Sa se pregateasca 
de urmatoarea derapare. 

Tweed prinse numai o parte din conversatie, fiindca privea drept 
înainte, la urmatoarea serpentina. încerca sa-si dea seama daca 
în locul în care soseaua cotea în panta abrupta stratul înselator 
de zapada ascundea din nou pelicula de gheata. 

în fata lor furgoneta, cu Newman la volan si cu Marler alaturi, se 
redresase dupa doua derapari si acum înainta foarte încet. Rula 
aproape la pas. Abia dupa cîteva minute drumul deveni drept si 
mai lat, ajungind pe un mic platou. Newman semnaliza ca voia 
sa opreasca. 

Tweed frîna în spatele lui, dupa ce-i facu semn lui Gaunt, care 
venea în spate cu BMW-ul, avînd-o alaturi pe Jennie înfo—folita 
în cojoc. Newman cobori, iar Tweed, pe care-l dureau bratele de 
încordare, îi urma exemplul cu mare bucurie, împreuna cu Paula 
si Cardon. Cobori si Marler, cu pusca Armalite în mîna dreapta. 
Newman arata un indicator mare pus pe fatada unei 
constructii din lemn cu un singur nivel, aparent pustie. Paula 
citi: 

LA SCHLUCHT 1139. 


- Nu-mi vine sa cred, spuse ea. înca sîntem la peste o mie 
de metri altitudine. Presupun ca masuratoarea e facuta în metri. 
- Asa e, confirma Tweed, batînd din mîinile înmanusate, ca 
sa-si puna sîngele în miscare. îmi închipui ca vara cabana e 
deschisa si vinde bauturi racoritoare. E ceea ce hartile 
denumesc un punct cu vedere panoramica. Sau cam asa ceva. 
- Asa si este, încuviinta Paula. 

Spre nord si spre sud se întindea Lumea de Gheata a pis-—curilor 
si crevaselor din muntii Vosgi, ale caror virfuri albe îi aminteau 
Paulei de dintii unui rechin. lesisera din zona de umbra si 
pretutindeni zapada stralucea ca milioane de diamante. 

Era cumplit de frig. Paula, la fel ca Eve si Jennie, care coborisera 
din BMW, batea din picioarele încaltate în cizme, simtindu-si 
talpile înghetate. Gaunt se apropie cu pasi mari, în timp ce 
Tweed discuta cu Newman, Marler si Cardon. 

- Nu-mi place, îi preveni Tweed. Pina în prezent adversarul 
nu s-a aratat în nici un fel, n-a existat nici o tentativa de a ne 
opri din drum. Probabil ca mai încolo ni s-a pregatit ceva urit de 
tot. 

- Oh, asta nu stiu, interveni Gaunt, care nu luase parte la 
apararea castelului. Parerea mea e ca, oricine au fost atacatorii, 
si-au epuizat fortele la castel. Haideti sa ne grabim, fie ce-o fi. 
Sa ne întoarcem la Colmar si la Brasserie înainte de lasarea 
întunericului. Abia astept sa beau ceva. Paula îl fixa cu o privire 
lipsita de orice expresie. Jennie ridica din sprincene. Tweed nu-i 
acorda nici o atentie. îsi scoase aparatul de emisie-receptie si-l 
chema pe Butler. 

Cei doi motociclisti, Butler si Nield, care asigurau avangarda si 
ariergarda, oprisera motocicletele, însa nu luasera parte la 
discutie. 

- Butler, spuse Tweed, fii cu ochii în patru la orice ti se pare 
iesit din comun. Nu-mi place linistea de pîna acum. 

- De acord. Nici mie, raspunse Butler. 

De îndata ce vorbi cu Tweed, Nield îsi exprima aceeasi opinie, 
dînd un raspuns asemanator cu cel al lui Butler. 

- Sa pornim, ordona Tweed. înaintati cu maxima prudenta... 
Dincolo de Col de la Schlucht drumul cobora abrupt într-o serie 
de serpentine diabolice în ac de par. în cursul scurtei lor escale, 
pe Paula o socase linistea sinistra asternuta peste muntii Vosgi. 


O tacere apasatoare, pe care aproape o auzeai. Paula sedea cu 
spatele drept, cu privirea atintita drept în fata. 

în stînga lor începea sa se înalte peretele abrupt al muntelui, în 
dreapta prapastia devenise un abis alb fara fund. în furgoneta, 
pe scaunul de lînga Newman, Marler îsi pusese pe genunchi pis- 
toiul cu gaze lacrimogene si-si lungea gitul cercetînd înaltimile. 
Primul avertisment veni de la Butler. 

- Toata lumea sa încetineasca la pas. Fiti pregatiti sa opriti 
în clipa în care va dau de stire. Sînt doi barbati în vîrful stîncii 
din fata noastra. 

- Am receptionat mesajul, raspunse Tweed, conducînd 
cîteva clipe cu o singura mîna, pe o portiune neteda a soselei. 
Abia termina de vorbit si dupa treizeci de secunde se auzi 
chemat de Nield. în tonul acestuia se ghicea îngrijorarea. 

- Sîntem urmariti. Un camion de mare tonaj. Nestle. E la 
mai putin de un kilometru în urma mea si goneste mîncînd 
pamintul. 

Ceva mai departe, chiar dupa urmatoarea serpentina, Butler îsi 
rezema motocicleta de peretele de stînca si începu sa urce ripa. 
Marler îi spuse lui Newman sa opreasca si sari din masina, avînd 
în stînga pusca Armalite si în dreapta pistolul cu gaze 
la—crimogene. Tinîndu-se aproape lipit de peretele stîncii, 
alerga ca un maratonist pe soseaua acoperita de gheata, iar 
cînd ajunse în dreptul povimisului, începu sa se catere pe 
urmele lui Butler. 

Paula îsi îndreptase binoclul spre stînca din apropierea locu-lui 
în care soseaua facea o cotitura. îsi tuguie buzele, apoi vorbi: 

- Lînga cotitura se vede o stînca uriasa de granit care 
porneste aproape vertical de la sosea. Se vede limpede ca-i 
gata sa se prabuseasca. Sînt convinsa ca e acoperita cu plasa 
de otel. 

Tweed încuviinta din cap si opri automobilul Espace. Vestea 
data de Paula era cît se poate de îngrijoratoare. Era posibil ca 
undeva în fata sa-i pîndeasca o mare primejdie. lar din spate se 
apropia în viteza uriasul camion Nestle, pe care-l semnalase 
Nield. Tweed era convins ca nu era o simpla coincidenta. Se 
gaseau prinsi ca într-un cleste într-o capcana care risca sa le fie 
fatala. Nu se îndoia ca la mijloc era mîna lui Norton. 

- Ar fi bine sa ma duc si sa-i ajut, propuse Paula. 

Tweed se rasuci pe scaun si o prinse de brat, clatinînd 


din cap. 

- Ramii aici. Marier si Butler sînt mai mult decit suficienti ca 
să tina piept la doi nemernici. Sper sa ne scape de ei înainte sa 
ne ajunga din urma camionul. Altfel, va încerca sa ne împinga în 
afara carosabilului si sa ne arunce în prapastie. 

- Daca dau o fuga si urc pe bancheta din spate a BMW-ului, 
l-as putea împusca pe soferul camionului, se oferi Eve. 

- Stai aici. Toata lumea ramine pe loc, ordona Tweed. 

- Adica stam aici si nu miscam un deget? întreba Amberg. 

- întocmai. 

- Dar cineva trebuie totusi sa faca ceva, insista Amberg. 

- Doi dintre noi cu asta se si ocupa, replica Tweed la fel de 
sec. Si dumneata poti face ceva — sa-ti tii gura. 

Tweed mai întîlnise si alta data asemenea reactii. într-o situatie 
de criza oamenii, pur si simplu, îsi pierd rabdarea. Ca sa-si 
calmeze nervii, simt nevoia de actiune, de tot ce implica 
miscare. Asadar, deseori asteptarea era mai sigura, dupa ce se 
luau unele masuri. Ceea ce se si întîmpla. 

Ajutîndu-se de mîinile înmanusate, Butler si Marier se catarara 
pîna în vîrful pantei. Butler privi pe furis în vale, peste un colt de 
stînca. Apoi se ghemuli din nou si se uita peste umar la Marier 
care se gasea ceva mai jos de el. 

- Cam problematic, anunta el. La vreo noua metri mai încolo 
sînt doi derbedei. Sus e platou. Ici-colo citiva bolovani. 

- l-as putea dobori pe cei doi cu pusca Armalite. 

- Nu-i chiar atît de simplu, obiecta Butler. Au pregatit 
explozibil, ca sa arunce în aer stînca de pe sosea... 

- De unde stii? se auzi soapta nelinistita a lui Marier. 

- Fiindca vad alt vechi detonator, identic cu cel din vîrful 
donjonului din Kayserberg. Ah, tu n-ai fost acolo. Amîndoi 
indi—vizii stau lînga levierul care trebuie apasat ca sa arunce în 
aer stînca. N-am nici un dubiu. lar pe sosea ruleaza camionul 
Nestle, care-i va duce în vale... 

Butler auzise mesajul lui Nield înainte de a închide aparatul de 
emisie-receptie si stia ca aveau extrem de putin timp la 
dis—pozitie pîna cînd îi va ajunge din urma camionul. 

- Va trebui sa-i facem sa se departeze de detonator, îi 
spuse el lui Marler. întrebarea e cum? 

Americanul cel solid de la volanul camionului rînjea feroce în 
sinea lui. Vazuse convoiul oprit în loc si se apropia de ei în mare 


viteza. Purta un fes de lîna tras pe fruntea îngusta si vorbea de 
unul singur, ca sa-si tina de urit. 

„Nu mai dureaza mult. Am sa va împing pe toti în prapastie. 
Praful o sa se aleaga de voi. Poate abia la primavara sa va 
gaseasca ramasitele. Oase îngalbenite..." 

împreuna cu doi complici, luase cu forta camionul de la 
adeva-—ratul sofer care traversa muntii Vosgi. îi taiasera 
beregata si aruncasera cadavrul într-una dintre crevasele de 
gheata. Nu înainte ca americanul sa-i ia fesul. îi era frig. 
Camionul era plin cu marfa, ceea ce sporea greutatea 
colo—sului pe roti. Greutatea îl ajuta pe sofer sa înainteze, 
mentinînd vehiculul pe carosabilul acoperit cu zapada. 

„Înca cinci minute, se gîndi el. Si-apoi s-a zis cu voi, 
dobitocilor..." 

Marler se catarase sus, pe buza ripei, lînga Butler. Se uita de 
dupa bolovan, apoi privi spre poviîrnisul cu zapada tasata pe 
unde urcasera ei doi. începu sa sape cu mîna înmanusata, în 
timp ce Butler îi tinea pistolul cu gaze lacrimogene, pîna cînd 
desprinse o piatra mica. Marler o cîntari în mîna si încuviinta din 
cap. 

- Da-mi înapoi pistolul, ceru el. Cu putin noroc, asta îi va 
face sa se îndeparteze de detonator. Daca trucul reuseste, tu te 
ocupi de cel în cojoc, iar eu îl iau în primire pe tipul cu 
canadiana. 

- Trebuie sa reuseasca, întari Butler, uitîndu-se la ceas. 
Marler se salta si mai sus, avînd grija sa ramina ascuns dupa 
bolovan. Americanul îmbracat în cojoc statea cu binocilul la ochi, 
evident mirat ca sirul de masini nu mai înainta. Cel în 
cana—diana ramînea periculos de aproape de levierul 
detonatorului. 

La vreo noua metri distanta de cei doi ticalosi, departe de 
muchia prapastiei, se vedeau citiva bolovani mari, îngramaditi 
unul lînga altul. Marler ridica bratul, tinti în centrul grupului de 
bolovani si arunca piatra. 

- Hey, Don, ce dracu' a fost asta? striga omul în cojoc, 
lasînd sa-i cada binoclul atîmat la git cu o curea. 

- Zgomotul a venit dintr-acolo, Jess, raspunse cel în 
cana—diana. N-ar fi rau sa aruncam o privire. Poate au trimis pe 
careva. Fii gata sa-i faci de petrecanie... 


Apucînd pistoalele-mitraliera, amîndoi americanii înaintara umar 
la umar, fara sa-si ia ochii de la bolovani. Marler zîmbi în sinea 
lui si ramase pe jumatate ghemuit în spatele bolovanului, îsi 
sprijini amîndoua bratele de pietroi, pregatindu-se sa ocheasca. 
Ce tîimpenie, sa mearga unul lînga altul! Apasa pe tragaci. 
Cartusul ricosa chiar de bolovanul din fata celor doi nemernici 
si exploda, raspîndind în atmosfera gaz lacrimogen. Cu putin 
timp înainte, Marler observase ca vintul înghetat din la Schlucht 
încetase sa mai sufle. Marler si Butler actionara cu viteza 
fulgerului. Americanii tuseau, se înecau si se clatinau pe 
picioare, frecîndu-si ochii cu o mîna, în timp ce cu cealalta 
continuau sa tina strins pistoalele-mitraliera. 

Cu toata usturimea pricinuita de gazul lacrimogen, amîndoi se 
repezira surprinzator de repede spre detonator. Marler îsi dadu 
seama ca o mare parte a gazului se împrastiase departe de cei 
doi americani. Acestia se gaseau acum extrem de aproape de 
detonator. Marler îl ajunse din urma pe Don, care vedea doar ca 
prin ceata. 

Marler aruncase pistolul si pastrase numai pusca Armalite, pe 
care o tinea cu amîndoua mîinile, cu teava lipita de piept. îl izbi 
naprasnic pe Don cu teava, proiectindu-l în spate si 
împiedicîndu-l sa-si foloseasca propria arma. în ultima clipa Don 
îsi dadu seama ca se gasea pe muchia prapastiei... 

- Nu! Pentru numele lui Dumnezeu... 

Atent unde punea piciorul, Marler îl împinse cu putere pen-tru 
ultima oara. Americanul cazu pe spate în gol. Cu un gest bizar, 
îsi arunca departe arma si Marler o prinse din zbor. Cu un urlet 
ascutit si plin de spaima, americanul se pravali în jos. în acel loc 
muchia stîncii iesea mult în afara deasupra soselei. Urletul 
sfisietor continua sa stirneasca ecouri în muntii Vosgi, în timp ce 
trupul, care se zbatea si-si flutura bratele, zbura dincolo de 
sosea si se prabusi mai departe în abis. 

Aproape în acelasi timp Butler îl lovi peste mîna pe Jess cu teava 
Luger-ului, silindu-l sa dea drumul armei. Apoi îsi izbi adversarul 
peste fata, dinspre stînga, apoi din dreapta si iar din stînga. 
Atacul îl facu pe Jess sa se traga tot mai în spate. Cînd ajunse la 
marginea prapastiei, Butler îl izbi în cap cu teava cu atita 
putere, încît Jess disparu în gol, urmîndu-si acolitul în haul fara 
fund. 


Marler si Butler actionasera ca un cuplu perfect. Respectînd 
planul initial, fiecare se ocupase de individul care se gasea cel 
mai aproape. Butler rasufla greu. Marler alerga sa-si recupereze 
pistolul cu gaze lacrimogene. Cînd se înapoie, Butler îsi 
recapa-—tase respiratia normala si actiona aparatul de emisie- 
receptie. 

- Tweed. Stînca e întesata cu explozibil. Mai tîrziu vom 
cobori pe panta domoala dinspre sud si vom ajunge la voi, pe 
sosea. Spune-i lui Cardon, daca poate, sa ia si motocicleta mea. 
Pete ar putea fi momeala pentru camion. De rest ne ocupam noi 
de aici... 

- De acord, raspunse glasul încordat al lui Tweed. 
Ramasese foarte putin timp. Tweed îi dadu lui Nield 

instructiuni laconice. Nield încuviinta. Tweed îi facu semn lui 
Newman sa porneasca mai departe. îl puse pe Cardon la curent 
cu planul si pomi masina Espace. îi ceru lui Jennie sa-i transmita 
lui Gaunt sa se puna si el în miscare, dar sa nu se departeze de 
convoi... 

De sus, Butler îi arata lui Marler cîteva gauri perforate în stînca 
instabila, gauri în care se introdusese explozibil. Probabil 
dinamita. Marler se duse pîna pe muchia prapastiei si privi în 
jos. Noroc ca niciodata nu suferise de rau de înaltime. Dincolo 
de sosea se casca un abis ametitor. Din locul în care se afla, 
putea vedea cum înainteaza convoiul si, lucru mult mai impor- 
tant, locul în care se gasea Pete Nield, calare pe motocicleta, 
asteptind calm sosirea uriasului camion. O momeala vie. Totul 
trebuia cronometrat la secunda. 

Soferul camionului Nestle mesteca guma. Indiferent ce facea fie 
ca era la volan, fie ca statea de vorba, fie ca astepta sa ucida pe 
cineva - întotdeauna mesteca guma. în ciuda greutatii, camionul 
derapa putin pe o portiune de gheata, însa îsi pastra pozitia pe 
sosea, de parca ar fi fost lipit de carosabil. 

Un timp radiatorul fusese deschis la maximum, dar cum geamul 
cabinei ramasese ridicat, aerul dinauntru era un amestec gretos 
de transpiratie, benzina si caldura. Dar soferul habar nu avea. 
Tocmai se pregatea sa coboare o clipa geamul si sa scuipe afara 
guma, înainte de a viri o lama noua printre buzele subtiri. 
Deodata, dupa cotitura drumului, îl vazu pe Nield calare pe 
motocicleta, a carei teava de esapament scotea un abur alb. 


Soferul rînji din nou cu cruzime si apasa puternic pe pedala de 
acceleratie. Nield demara ca o pasare, tinîndu-se aproape de 
peretele de stînca si parca zburind peste zapada. Guma-de- 
Meste- cat ramase uimit, apoi agasat de viteza cu care 
demarase moto-—cicleta. Apasa si mai tare pe acceleratie. 

„Esti un om mort, amice, murmura el. Dupa aceea pot sa-mi vad 
si de treaba pentru care am fost trimis aici." 

în primul rînd, era nerabdator sa împinga în prapastie 
auto—mobilul Espace. Asta avea sa-i produca cea mai mare 
placere. Continua sa ruleze cu viteza, dar Nield disparu dupa o 
stinca masiva care se înalta la marginea soselei. Grozava 
distractie, se gîndi Guma-de-Mestecat. 

Serpentina era mai scurta decit îsi închipuise. Trebui sa frîineze 
ca s-o poata lua. în aceeasi clipa auzi un huruit. Se încrunta, 
privi în sus si îngheta de groaza. Stînd aplecat în fata si uitîndu- 
se în sus prin parbriz, vazu o imensa ceata neagra coborind spre 
el. Bolovani uriasi se izbira de sosea în fata camionului, 
rostogolindu-se în prapastie. 

Soferul înceta sa mai mestece guma. îsi înclesta dintii, 
înspaimîntat de moarte. Ceva lovi cabina, deformîndu-i partea 
de deasupra. Un pietroi ricosa pe cabina si se pierdu în iadul alb 
de dedesubt. Brusc parbrizul se întuneca de valul de pamînt 
care se pravalise pe capota. Acum conducea fara sa vada nimic. 
„lisuse! Nu...u...u!" 

Scoase un urlet. Roata nu mai raspundea la comenzile volanului 
pe care degetele lui se înclestasera ca niste gheare. Rasuna un 
bubuit de tunet si mii de tone de granit se prabusira peste 
colosul pe roti, cu forta unui baros urias. Simti cum camionul de 
rastoarna în abis. Prin geamul lateral vazu cum haurile îi ies în 
întîimpinare. Camionul fu împins de pe sosea si se prabusi în gol, 
dîndu-se peste cap, ca o roata uriasa. Mintea lui Guma-de- 
Mestecat scapa de sub control. Camionul prinse viteza si se 
pravali în prapastia adînca de o mie de metri. Se izbi de stînci 
acoperite de gheata si exploda în flacari, sfiriind în zapada rece. 
Colosul îsi gasise sfirsitul. 

46 

în vîrful stîncii, Marler si Butler lucrasera din nou ca o echipa de 
profesionisti. Butler asteptase lînga detonator, în timp ce Marler 
alergase pe buza prapastiei, cît mai departe de convoi. Se 


oprise într-un punct din care putea privi în jos, avînd o 
per—spectiva clara asupra serpentinelor soselei. 

Cu bratul drept ridicat, Marler urmari trecînd pe dedesubt 
furgoneta condusa de Newman, urmata de automobilul gri 
Espace si de BMW-ul lui Gaunt. Astepta pîna cînd îl vazu pe 
Nield venind în viteza, calare pe motocicleta. în clipa în care 
Nield se îndepartase îndeajuns de mult de stînca, Marler lasa 
ful—gerator bratul in jos si alerga cit îl tineau picioarele, cît mai 
departe de muchie, spre centrul platoului. în acelasi moment, 
Butler apasa detonatorul cu toata puterea. 

Imediat o lua la fuga pe urmele lui Marler. Butler simti cum 
pamîntul i se cutremura sub picioare si se întreba daca va reusi 
sa se adaposteasca. Ajuns la bolovanii linga care astepta Marler, 
privi în spate si simti cum i se taie respiratia. Cei doi americani 
apreciasera gresit locul în care amplasasera detonatorul. Butler 
privi fascinat fisura care spinteca platoul, din care jumatate se 
pravali în gol o data cu aparatul, într-un bubuit asurzitor. Nori de 
roca sfarimata se ridicara de sub zapada. Tusind, amîndoi 
alergara spre panta domoala, Marler tinind în mîna pusca 
Armalite si pistolul cu gaze lacrimogene. 

Avalansa de pietre continua sa lunece la vale cu un bubuit de 
tunet. Marler si Butler o luara la fuga, apoi se lasara în jos pe 
panta lunga pîna în locul în care convoiul se oprise în asteptarea 
lor. în momentul în care ajunsera pe sosea, Card6n îi saluta, 
strigînd spre Butler: 

- Ti-am pus motocicleta în portbagajul automobilului 
Espace. M-a ajutat Paula. N-am avut la dispozitie decit cîteva 
secunde. 

- Atunci ma duc s-o iau, dadu de stire Butler. îmi reiau locul 
în fruntea convoiului. 

- Va felicit pe amindoi, le spuse laconic Tweed, coborînd din 
masina, ca sa le iasa în întîimpinare. Marler, treci înapoi în 
furgoneta. Spune-i lui Newman sa pomeasca. Vreau sa iesim din 
munti înainte de lasarea întunericului. Continuati sa fiti cu ochii 
în patru la alte posibile capcane ale adversarului. 

- Eu am sa merg înaintea lui Newman, ca si pîna acum, 
insista Buler. 

Cu ajutorul lui Card6n, îsi luase motocicleta din portbagajul 
masinii Espace. Amberg se rasuci pe locul lui, cu o privire fixa. 
Butler îi facu un semn scurt cu mîna si-i sopti lui Cardân: 


- Elvetianul a încremenit. De buna seama ca nu-i obisnuit cu 
astfel de excursii... 

încaleca pe motocicleta, porni motorul si demara în viteza, între 
timp, Gaunt cobori din BMW si se apropie cu pasi mari. 

- Ce dracu' a fost asta? zbiera el. 

- O avalansa, îi raspunse Tweed. larna asa se întîmpla prin 
partile acestea. Urca din nou la volan. Pornim... 

Curînd convoiul începu sa coboare un sir de serpentine si mai 
periculoase, care pareau sa nu se mai sfirseasca. Se însera si de 
o parte, si de alta a soselei se înaltau siruri mari de brazi, cu 
crengile lasate la pamînt sub greutatea zapezii înghetate. Paula 
se cutremura vazind peisajul care îi amintea de niste filme cu 
Siberia. 

Padurea crestea pîna la marginea soselei, formînd tunele care-i 
dadeau Paulei senzatia de claustrofobie. în habitaclul 
auto—mobilului Espace temperatura continua sa scada, desi 
Tweed deschisese radiatoarele la maximum. La altitudine mai 
mica scapara de tunelele de conifere si începura sa se vada 
casele luminate ale catunelor ascunse pe la coturile soselei sau 
în vilcele. Lumina farurilor cadea pe casute ale caror acoperisuri 
de tigla rosie se vedeau doar în jurul hornurilor, unde caldura de 
la sobe topise o parte din zapada. Terasele de la primul nivel 
pareau gata sa se prabuseasca sub greutatea zapezii. 

Trecura prin oraselul Munster, saltînd pe pietrele de pavaj, apoi 
redusera viteza, pe masura ce se apropiara de suburbiile 
orasului Colmar. Tocmai trecusera de o benzinarie care avea si o 
cafenea, cînd un motociclist aparu ca din pamînt si pomi în 
viteza paralel cu automobilul Espace. Eve, care în timpul 
inci—dentului cu stînca prabusita îsi pastrase calmul, ridica 
pusca. Paula tinea Browning-ul gata sa traga, dar Tweed le vazu 
si încetini. 

- Lasati armele, pentru numele lui Dumnezeu! 

Opri masina Espace si motociclistul, cu drapelul britanic flu- 
turînd la antena, frina lînga el. Tweed lasa motorul în functiune, 
privi peste umar si deschise portiera. 

- Paula, îndreapta revolverul înspre el, dar sa nu tragi decit 
daca scoate arma. 

Deschise portiera si motociclistul cel înalt ramase în mijlocul 
soselei, cu motocicleta sprijinita lînga el si cu amîndoua mîinile 
ridicate deasupra capului. 


- Esti Tweed. Te astept de ore întregi. Sînt Barton Ives, 
agent special FBI... 

- De unde stiai ca am sa trec pe aici? întreba Tweed. 

- Cord Dillon mi-a spus ca vei trece prin acest punct cînd vei 
cobori din munti. Asta s-a întîmplat azi dupa-amiaza. Am acte... 
- Ai grija ce scoti din buzunare, îl preveni Paula, cînd 
strainul vîri mîna în interiorul scurtei de piele. 

Scoase încet un portvizit si i-l întinse lui Tweed, care-l studie la 
lumina becului din plafonul masinii. Cum portiera ramasese 
deschisa, înauntru se facuse si mai frig. 

Newman aparu în spatele necunoscutului si-si propti teava 
pistolului Smith & Wesson în spinarea lui. 

- Am în mîna o arma, îl avertiza el. 

- Da. Asa mi-am închipuit si eu. Bine faceti ca va luati toate 
masurile de precautie. Dar nu-i riscant sa stam afara? 

- Nu chiar, îi raspunse Newman. 

Marler coborise din furgoneta si se postase în dreptul cafenelei 
de lînga benzinarie. îsi largise cordonul canadienei îmblanite, ca 
sa poata prinde la brîu pistolul cu gaze lacrimo-—gene. Tinea în 
mîna pusca Armalite si-si rotea privirea în toate partile. Butler, 
care se înapoiase la motocicleta lui, se instalase de cealalta 
parte a soselei. 

Tweed termina de inspectat portvizitul. Actele pareau a fi în 
regula, iar fotografia corespundea cu persoana din fata sa. 
Ameri—canul îsi scosese casca de motociclist si-si trasese în jos 
fularul care-i acoperea obrazul. Ceea ce-l convinse pe Tweed de 
iden-—titatea omului din fata lui era faptul ca se potrivea 
descrierii facute de Cord Dillon. în sfirsit, îl întîlnea pe 
adevaratul Barton Ives. 

- Urca în masina, îl îndemna Tweed. Asaza-te lînga mine, cu 
mîinile pe genunchi. în spatele dumitale sînt oameni înarmati, 
care vor trage la cea mai mica miscare. Bob, pune motocicleta 
în portbagajul masinii Espace... 

Lui Tweed nu-i luase mai mult de un minut ca sa verifice 
identitatea necunoscutului. Facu semn lui Marler si lui Butler sa 
porneasca mai departe. El astepta pîna cînd Newman se înapoie 
la furgoneta. 

- Trebuie sa vorbim între patru ochi, îi sopti Ives. Am 
pentru dumneata o poveste uluitoare. Mi se pare ca nici nu stii 


în ce ai intrat. Tare ma tem ca nu vei crede un cuvînt din ce-am 
sa-ti spun. E de necrezut, dar e purul adevar. 

- Nu acum, raspunse Tweed. Ne grabim sa iesim din Franta 
si sa trecem granita în Elvetia. Vom calatori toata noaptea. 
Norton înca nu s-a dat batut, de asta sînt convins. 

- Ai mare dreptate, întari Ives. 

Paula era impresionata de înfatisarea si comportamentul 
agentului FBI. Dupa parerea ei, Ives avea aproape patruzeci de 
ani, era înalt, cu parul negru si des, cu trasaturi bine conturate, 
cu barbie ferma si bine barbierit. în ciuda dificultatii de a ramine 
atita timp ascuns si de a rataci din loc în loc ca sa-si salveze 
viata, Ives nu trada nici urma de încordare. Tonul lui era linistit, 
stapiînit, aproape indiferent. 

- Atunci va trebui sa ne grabim, remarca Ives. Daca vreti sa 
ajungem în Elvetia în asta-seara. 

- E o chestiune de organizare, spuse Tweed, continuînd sa 
conduca automobilul Espace la mica distanta în urma 
furgonetei. 

Locul în care-l întîlnisera pe Barton Ives fusese bine ales. O oaza 
de liniste, un loc aproape pustiu. Citeva minute mai tîrziu se 
trezira prinsi în circulatia intensa a orasului Colmar la ora de 
vîrf. Convoiul se reunise si BMW-ul lui Gaunt venea chiar în urma 
lui Tweed, cam prea aproape pentru gustul acestuia din urma, 
dar asa era Gaunt. 

- Cum vom face? întreba Paula. 

- Vom trece granita exact pe unde am intrat. Vom lua trenul 
pîna la Basel. Vreau ca tu si Eve sa veniti cu mine. Philip, i se 
adresa el peste umar lui Cardón, vii si tu cu noi, ca garda de 
corp, împreuna cu Butler si Nield. Ives, dumneata ne însotesti în 
tren. 

Tweed nici nu se gindea sa-l scape din ochi pe evazivul 
american, dupa ce asteptase atita timp sa-l întîlneasca. 

- Cum spui dumneata, se învoi vesel Ives. 

- Cum ramine cu automobilul Espace, cu furgoneta si ca 
armele? întreba Paula, deja preocupata de o noua problema. 

- Vom proceda altfel decit la venire, raspunse Tweed cu un 
nou elan în glas, care o facu pe Paula sa se simta istovita. 
Oprind la semafor, Tweed îi arunca fetei o privire scurta. Ochii 
lui straluceau plini de hotarire si dornici de actiune. Din acest 
moment intram cu adevarat în actiune, se gîndi Paula. 


în timp ce se apropiau de Hotelul Bristol, Tweed le dadu 
explicatii mai amauntite: 

- Presupun ca amicul nostru Beck, seful politiei elvetiene, e 
în stare de alerta la frontiera. Granicerii francezi probabil 
con=tinua sa caute teroristi care vor sa intre în Franta, nu sa 
iasa. Daca Newman si Marler au probleme, Bob va cere imediat 
sa ia legatura cu Beck. 

- Cum ramine cu arma Uzi a lui Bob? insista Paula. 

- Toate armele vor fi ascunse, prinse sub sasiul furgonetei si 
al automobilului Espace, inclusiv Uzi. lata unde risca Newman 
sa dea de bucluc. Nu ma îndoiesc ca vom avea nevoie de aceste 
arme pentru confruntarea decisiva. 

'- Ramînem la Basel peste noapte? întreba Paula. 

- Nu! Ne continuam drumul. Am aranjat sa ne întîlnijn cu 
Newman si Marler în gara Basel. De acolo vom merge cu 
masinile fara escala spre sud-vest, în partea francâfona a 
Elvetiei. De la Basel la Neuchatel, apoi dincolo de lac pîna la 
Yverdon si, în sfirsit, la sud spre Ouchy, pe malul Lacului 
Geneva. Amberg, parca acolo spuneai ca e ascuns ceea ce tin 
neaparat sa vad si sa aud? 

- Acolo, încuviinta scurt bancherul. Dar va trebui sa oprim 
cîteva minute la filiala mea din Basel, ca sa iau cheia de la seif. 
- Doar cîteva minute. Doi dintre oamenii mei te vor însoti în 
interiorul bancii. Paula, cînd ajungem la gara mare din Basel, 
telefoneaza la doua hoteluri din Ouchy si rezerva camere — 
Hotelul d'Angleterre pentru Butler si Nield, Hotelul Chateau 
d'Ouchy pentru noi ceilalti, inclusiv Amberg. 

- Dar eu prefer sa stau la... începu Amberg. 

- Preferintele dumitale nu mai valoreaza nici o ceapa 
degerata, din momentul în care la Chateau Noir ne-ai oferit un 
ecran gol, replica Tweed. Vei ramine cu noi pe tot parcursul 
calatoriei. 

- Prin urmare, conchise Paula, macar o data vom fi si noi 
înaintea adversarului. Poate nici nu vom mai da ochii cu ei 
vreodata. 

- Eu n-as conta pe asta, comenta Eve, întinzîndu-si bratele 
deasupra capului. 

- Daca îti închipui asa ceva, o preveni Tweed, data fiind 
vasta retea cu care avem de a face, atunci chiar ca-ti faci iluzii... 


Pe înaltimile muntilor Vosgi, Norton, pe care numai motorul 
duduind si radiatoarele deschise la maximum îl fereau sa 
înghete bocna, primise de la Mencken un raport bruiat de 
paraziti, rela=tiv la evolutia operatiunii. 

Evolutie! Daca Mencken ar fi fost linga el, Norton l-ar fi strîns de 
gît. Subordonatul sau îi raportase sec si rece ca ambus-cada 
pusa la cale pe Soseaua D417 daduse gres. 

- Vrei sa spui ca autocamionul Nestle a fost zdrobit si 
azvirlit în prapastie de stînca prabusita? întreba Norton, 
nevenindu-i sa creada. 

- Am avut mare ghinion... începu Mencken, fericit ca se 
găsea lînga Munster, la kilometri departare de Norton. 

- Ghinion? Rahat| striga Norton. Mie sa nu-mi umbli cu 
timpenii. Ce s-a întîmplat în Faza Doi? 

- Stiva de busteni pe care trebuia sa-i rostogolim peste ei 
era înghetata bocna. La fel si excavatorul pe care am vrut sa-l 
folosim... 

- Si unde se afla acum convoiul lui Tweed? Norton rareori îsi 
pierdea cumpatul, asa ca se stradui sa-si tina firea si sa 
chibzuiasca la pasul urmator. Unde sînt masinile Galben, 
Porto—caliu si Cafeniu, rezerva vitala? Presupun ca stii, adauga 
el sarcastic. 

- Masinile Portocaliu si Cafeniu au înghetat. Am fost nevoit 
sa chem masina Galben ca sa le porneasca. Toate acestea au 
luat timp. Le-am trimis pe toate trei înapoi pe soseaua N415, 
prin Kayserberg. Am sperat sa-l intercepteze pe Tweed, dar cred 
ca au ajuns prea tirziu. Masinile nu se puteau întoarce pe 
celalalt traseu - am fi fost surprinsi de prabusirea stîncii. 

- Asa s-a si întîmplat, îi reaminti Norton. Ramii unde esti, 
pîna te chem din nou. Am o treaba de facut si fiindca vreau sa 
iasa bine, am s-o fac eu însumi. Pastreaza-ti rezervele în Colmar 
pîna cînd îti dau de stire... 

Norton, care trebuia sa ajunga la Lac Noir la ora 6 seara la 
întîlnirea cu Voce Miriita, se duse la locul stabilit cu un sfert de 
ora înainte. Stinse farurile si lasa motorul în functiune, ca sa nu 
înghete. 

Se lasase noaptea si temperatura scazuse sub zero. Cobori 
geamul cîtiva centimetri, tinînd cu mîna dreapta pe genunchi un 
Browning automat HP35. Mai devreme farurile luminasera un 


perete de stînca nu prea înalt, dincolo de care se întindeau 
apele negre al lacului încremenit. 

Norton nu-si pierdea sîngele rece cu una cu doua, dar lipsa 
oricarui sunet, acea tacere incredibila, mormiîntala, îl tulbura. 
Unde dracu' era Voce Miriita? 

Nici urma de alt vehicul, de alta asezare sau faptura 
ome-—neasca. Cu mîna stînga aprinse o lanterna puternica si 
plimba fasciculul pe vîrful stîncii, cercetîndu-l cu atentie. Atunci 
dadu cu ochii de cutia de lemn cocotata pe parapet. Cobori 
repede din masina si închise usa imediat, ca sa nu fie luminat de 
becul din interior. Ramase cîteva clipe bune cu urechile la pînda. 
Frigul cumplit trecea prin haina de astrahan. Se apropie cu 
bagare de seama de cutie. Lunga si lata cam de treizeci de 
centimetri, parea sa fie veche si avea capacul pus. Il sageta 
cumplita banuiala ca era o capcana. Nu, nu era posibil. Voce 
Miîrîita voia banii. 

Uriasa suma de bani se afla înca în paza lui Louis Sheen, în 
camera Hotelului Bristol. Mai devreme Norton se gindise amuzat 
la Sheen, care era legat cu lantul de servieta-diplomat. 
Singurele momente cînd scapa de povara erau cînd se ducea la 
baie sau cînd facea dus. Dar si atunci lua servieta cu el. 

Norton studie cutia cea veche. înca era suspicios. Fascicu-—lul 
lanternei nu-i arata nici urma de sîrme. Folosindu-se de teava 
Browning-ului, ridica încet capacul pîna cînd putu privi înauntru. 
Cutia parea goala. Trase adînc în piept aerul înghetat si salta 
capacul. Privi în interior si înjura în stilul puscasilor marini. 

Pe fundul cutiei era un bilet. Cuvintele fusesera asternute 
grosolan, cu un un fel de carioca. Mesajul era suparator si cît se 
poate de limpede. 

Domnule Norton. Bine ai venit. Daca vrei într-adevar cele doua 
obiecte, adu banii. Porneste catre Ouchy, în Elvetia, linga Lacul 
Geneva. Ti s-a rezervat o camera la Hotelul Chateau d'Ouchy. 
Sa fii acolo în asta-seara. Vei primi vesti de la mine. Nu pierde 
nici o clipa. De data aceasta, te rog sa vii cu banii. E ultima 
ocazie. 

Norton azvirli cutia în apele negre si linistite ale lacului. La 
lumina lanternei o urmari cum se scufunda. Se înapoie la 
masina, închise portiera, ridica geamul si scoase din torpedo o 
colectie de harti, pîna cînd o gasi pe cea a Elvetiei. 


îi lua ceva timp pîna cînd, plimbîndu-si degetul pe malul Lacului 
Geneva, descoperi localitatea Ouchy. Lua telefonul mobil. Printr- 
o minune Mencken îi raspunse imediat, iar vocea lui se auzi tare 
si limpede. 

-Ouchy, Elvetia... Norton spuse pe litere numele portului. 
Deplaseaza toate rezervele în fundatura aceea blestemata chiar 
în asta-seara. împrastie oamenii la cît mai multe hoteluri. Suna- 
ma diseara la unsprezece, dar nu te apropia de Hotelul Chateau 
d'Ouchy. OK? Ce dracu' îmi pasa mie cum te descurci? Treci la 
treaba, dobitocule... 

Pentru moment lui Norton nu-i mai pasa de Tweed. Mintea lui se 
concentra asupra cailor de a pune mina pe banda si pe film, or 
asta însemna sa ajunga cît mai curînd la Ouchy. Nu-i suridea 
ideea sa mai ramina lînga lacul cel sinistru - ridicase privirea o 
singura data si, în lumina lunii, vazuse sinistrul castel cocotat 
amenintator undeva deasupra lui. 

Accelera atit cît îi permitea drumul, pîna ajunse la Soseaua 
N415, care avea sa-l duca înapoi la Kayserberg. Acolo voia sa 
treaca pe la L'Arbre Vert, sa-si ia cele cîteva lucruri si sa achite 
nota de plata. Ajuns într-un loc mai singuratic, trase masina în 
afara carosabilului, pe o portiune acoperita cu zapada, fara sa 
opreasca motorul. 

Scoase hartile, le cerceta si decise sa o ia pe autostrada pîna la 
Basel. De acolo intentiona sa calatoreasca toata noaptea pîna la 
Ouchy. în timp ce punea hartile deoparte, hotari ca era mai bine 
sa treaca pe la Hotelul Bristol, sa vada daca si ceilalti oameni ai 
lui plecasera. Atent la detalii, Norton era adeptul fanatic al 
verificarii fiecarui amanunt. 

Marvin Mencken luase si el cîteva decizii. Dupa ce primise 
ordine de la Norton, lua legatura cu masina Galben prin 
tele—fonul mobil si aranja o întîlnire la Munster. 

Seful acestei echipe era Jason, un pistolar profesionist din New 
Jersey. Cu o fata de buldog si îndirjit ca un animal, era probabil, 
cel mai necrutator dintre subordonatii lui Mencken si Norton. 
Spre deosebire de Norton, pe Mencken continua sa-l pre—ocupe 
în cel mai înalt grad faptul ca Tweed traia. Era o insulta la 
adresa priceperii lui profesionale. Ajuns la Munster, îsi parca 
masina linga Galben, cobori în noaptea friguroasa si dadu ordine 
speciale echipei de rezerva. Masinile Portocaliu si Cafeniu 
por-—nisera deja spre sud, catre Elvetia. Mencken îsi prevenise 


oamenii, prin telefonul mobil, sa-si ia bagajele de la Hotelul 
Bristol si sa achite nota de plata. Viclenia lui Mencken rivaliza cu 
grija lui Norton pentru detalii. 

- Jason, începu el fara alte introduceri, vorbind prin geamul 
coborit al portierei. Mai tîrziu va luati talpasita si porniti ca vîntul 
si ca gîndul spre fundatura asta, Ouchy. Am însemnat locul pe 
harta asta de rezerva. OK? Ar fi de preferat. Instaleaza-ti 
oamenii la un hotel mai mic. Evita sa te apropii de Chateau 
d'Ouchy. Am scris numele jos, pe marginea hartii. 

- Ai spus „mai tîrziu". Mai trebuie sa facem ceva între timp? 
Jason vorbea pe un ton ragusit - fuma cite trei pachete de 

tigari pe zi. Razele difuze ale unui stilp cu neon îi luminau capul 
si figura. Cu ochi porcini, nas de boxer si dintii de jos iesiti în 
afara peste buza, pîna si Mencken îl gasea respingator. 

- Mai ai trei oameni, continua Mancken. Vreau sa te duci 
direct la Hotelul Bristol. încercati sa treceti neobservati, dar fiti 
cu ochii în patru dupa Tweed si ceata lui. 

- Sa le facem de petrecanie, lui si celorlalti? întreba 
nerabdator Jason. 

- întocmai. Eu vin în urma voastra, voi ajunge acolo mai 
tîrziu. Lucrati cît mai curat. Dupa ce terminati, poate îi asezati în 
capul oaselor în paturile lor. Sa-i facem o surpriza cameristei, 
sugera Mencken cu umorul lui macabru. 

47 

- La Brasserie! îi îndemna Tweed cînd ajunsera aproape de 
hotelul Brisol. Si un pahar de Riesling! 

Era o încercare de a-si înveseli pasagerii. Simtea ca începeau sa 
se resimta dupa evenimentele din ziua aceea. 

- Cine te-ar auzi ar crede ca n-ai mîncat si n-ai baut nimic 
de cînd ai plecat de la Colmar, îl dojeni Paula. 

De fapt, luasera ceva „la botul calului". înainte de a pleca de la 
Hotelul Bristol, în aceeasi dimineata. Paula comandase un mare 
numar de sandwich au jambon, adica piine frantuzeasca si 
sunca. Mai pregatise pentru drum sase termosuri, cumparate la 
Basel, pline cu cafea, si un altul cu lapte rece. în plus, mai luase 
si doisprezece litri de apa minerala. 

Mîncasera si-si potolisera setea în prima parte a drumului de 
întoarcere de la castel, apoi ceva mai tirziu, dupa incidentul cu 
stînca prabusita. Totusi, se gîndi Paula, nu luasera decit o 
gustare. începea sa-i fie si ei foame. 


- Acum sîntem în siguranta? întreba brusc Amberg pe un 
ton autoritar. 

- Nu, îi raspunse Tweed. Vom fi în siguranta numai dupa ce 
filmul si banda vor ajunge în mîinile noastre. Prin urmare, 
Amberg, adauga el dezinvolt, de dumneata depinde. 

- Nu vor sti ca mergem la Ouchy, opina bancherul. 

- Nici pe asta sa nu contezi prea mult, replica Tweed, 
hotarit sa-l tina pe elvetian ca pe jaratic. 

- Nu te mai agita atit, Walter, îl certa Eve, care arareori 
intervenea în discutii. Avea un aer calm si vocea nu-i tremura 
deloc. Paula îi admira stapînirea de sine. Walter, continua Eve, 
daca esti cu nervii la pamînt, nu mînca si nu bea nimic la cina. 
Risti sa faci indigestie. Doar nu vrei sa patesti una ca asta, 
Walter, încheie ea cu o unda de ironie în glas. 

Amberg amuti din nou, dupa ce-i aruncase Evei o privire plina 
de ura, care nu-i scapa Paulei. Acum circulatia era foarte intensa 
si, venind în urma lui Newman, Tweed trase masina Espace 
chiar la bordura trotuarului lat din fata magazinelor de vizavi de 
gara. 

Frîna în acelasi timp cu furgoneta din fata lui. îi trecu prin minte 
ca acelasi trotuar fusese scena întîlnirii tîrzii dintre Jennie Blade 
si Omul din Umbra. Cum suna descrierea facuta de ea acelui 
sinistru personaj? Un barbat într-un palton lung, negru, cu o 
palarie cu boruri late care-i ascundea complet obrazul. Oare 
spusese adevarul? se întreba el. Newman aparu în dreptul 
gea—mului deschis. 

- Va propun sa coboriti toti aici si sa mergeti direct la 
Brasserie, unde sînt si alte persoane. Marler va parca furgoneta 
ceva mai departe. Trec eu la volanul automobilului Espace. 
Paula, poti da o fuga pina la BMW, care a oprit la citiva metri 
mai în spate? Vreau s-o însotesti pe Jennie pîna la Brasserie. 
Dar, mai întîi, spune-i lui Gaunt sa vina cu masina dupa mine. Si 
mai spune-i... sa se abtina de la comentarii. 

- Dar Butler si Nield? întreba Tweed. 

- Le-am transmis prin radio sa vina în urma convoiului. 
Acum as vrea sa trec mai repede la volan... 

Tweed cobori si porni grabit pe trotuar, urmat de Paula, Eve, 
Amberg si Cardon, care-l tinea strîns cu o mîna pe elvetian. 
Daca mi se întîmpla ceva, se gîndi Tweed, Newman poate de 
acum sa preia controlul întregii operatiuni. 


Eve îl ajunse din urma si-l lua de brat, tinînd pusca ascunsa sub 
poalele lungi ale hainei. Paula alerga spre BMW-ul lui Gaunt. 
Acesta începuse sa claxoneze fara întrerupere, tocmai cînd 
grupul se straduia sa treaca neobservat. Vazind-o pe Paula, 
Jennie cobori geamul portierei. Paula i se adresa lui Gaunt pe un 
ton plin de raceala. 

- înceteaza imediat cu galagia! Jennie, tu coboara. Te 
con—duc la Brasserie. 

Jennie cobori repede din masina, iar Gaunt se apleca în fata si o 
sageta pe Paula cu o privire mînioasa. 

- Cu cine îti închipui ca vorbesti? întreba el cu un aer de 
superioritate. 

- Cu tine, dobitoc încrezut ce esti! se rasti ea. Pui viata 
oamenilor în pericol. De a ta putin îmi pasa, misca-ti imediat 
rabla de aici. 

Luat prin surprindere, Gaunt se supuse. Paula trînti portiera, iar 
Seniorul încuviinta din cap si se urni din loc, pornind dupa 
Newman, care tocmai dadea coltul la volanul automobilului 
Espace. Paula o lua de brat pe Jennie si cerceta, din priviri, 
trecatorii care se îmbulzeau si se ciocneau unii de altii, grabiti sa 
traverseze catre gara. Gaunt reusi sa treaca de semafor cu o 
clipa înainte ca acesta sa se schimbe în rosu. 

Era într-adevar ora de vîrf. Toti aratau plictisiti dupa rutina unei 
zile de munca, satui de mers prin zloata, satui de frigul 
patrunzator. Paula gasea aceasta atmosfera de normalitate 
ciu—dat de relaxanta dupa calatoria de cosmar în Vosgi. 

Un val de caldura le întîmpina cînd deschisera usile Brasseriei 
bine încalzite. Tweed se asezase deja la o masa, aproape de 
intrarea în hotel, cu Eve alaturi. Cardon sedea în capul unei 
mese lungi, de unde putea tine sub observatie întregul 
restaurant. 

- Un pahar de Riesling pentru toti cei pe care-i tenteaza ideea, 
anunta Tweed. Cred ca avem nevoie de un întaritor înainte de a 
urca în camerele noastre ca sa ne aranjam putin pen=tru cina. 
Cel putin, aici sîntem în siguranta, se gîndi Paula, asezîndu-se 
lînga Cardon, în timp ce Jennie se instala pe un scaun alaturi de 
ea. Paula accepta cu entuziasm un pahar de Riesling si-si plimba 
privirea prin restaurant. Nu vazu decit citiva localnici care se 
oprisera sa bea ceva în drum spre casa. Deodata îngheta. 


Asezat de unul singur la o masa, la nici trei metri de ea, era una 
dintre cele mai respingatoare figuri pe care le vazuse vreo—data 
- un barbat care semana leit cu un buldog. 

Ajungînd la Kayserberg, Norton reduse mult viteza. Strazile 
vechi si înguste erau troienite de zapada. Ce tara! Oare aici nu 
auzisera de pluguri de zapada? Opri Renault-ul pe o strada 
late—rala, la o oarecare departare de L'Arbre Vert. Cu cît 
proprietarul stia mai putine despre el, cu atît mai bine. 

J 

înainta cu greu prin zapada, fara a întîlni în cale nici tipenie de 
om. Vechile cladiri luminate de lampi din fier forjat aveau ziduri 
tencuite, cu bîme de lemn încastrate în ele. Culoarea ten—cuielii 
diferea de la o casa la alta: stacojiu, ocru închis, porto—caliu 
intens. Kayserberg era un orasel frumos, dar Norton nu-i dadu 
nici o atentie. Totul ar fi trebuit demolat si înlocuit prin cladiri 
modeme, cu pereti de sticla. 

Pasi în holul de la intrare al Hotelului L'Arbre Vert, fara sa 
acorde vreo atentie stergatorului de metal de afara si umplînd 
covorul de zapada. 

- Ati fost cautat la telefon, îl anunta femeia de la receptie. Cred 
ca de fiecare data a fost aceeasi persoana. A sunat de sase ori. 
V-a lasat un mesaj. 

Norton încuviinta din cap si lua foaia împaturita. Mai întîi se 
duse în camera lui, îsi scoase haina si caciula de blana, apoi citi 


Telefoneaza de urgenta. Repet: de urgenta. Sara. 

- La dracu'! Du-te si arunca-te de pe un bloc. De pe unul 
înalt, spuse cu voce tare Norton. 

Se uita la ceas. La Washington era ora 2 dupa-amiaza. Aproape 
ca-l tenta sa nu tina seama de mesaj. Asezat pe pat, hotari ca 
era mai bine sa telefoneze. Probabil ca legatura va fi atit de 
proasta, încit îi va fi imposibil sa aiba o convorbire. 

Prost dispus, începu corvoada de a prinde Washington-ul. 
Legatura nu era cîtusi de putin proasta, ci chiar foarte buna. îi 
raspunse Sara. 

- E nerabdator sa discute cu dumneata. în locul dumitale m- 
as purta cu tact... 

- Dar nu esti în locul meu, replica Norton. 

- Cum vrei. Tonul Sarei era calm si indiferent. Ti-l dau la 
telefon. Sa nu spui ca nu te-am prevenit... 


înzestrat cu un curaj iesit din comun, Norton era mai prost 
dispus decît oricînd. Avusese o zi grea. Toate tentativele de a-l 
lichida pe Tweed dadusera gres. Nu reusise sa puna mîna pe 
film si pe banda. Nu avea de gînd sa se umileasca în fata 
presedintelui. 

- Norton? Tonul presedintelui March era agresiv. Ce gogosi 
îmi mai îndrugi de data asta? Astept. 

- Stiu unde se afla obiectele de care aveti nevoie. Plec într- 
un orasel pierdut pe harta Elvetiei, pe nume Ouchy. Acolo se 
afla cele doua obiecte. Am sa va dau numarul meu de îndata ce 
ajung acolo. Mai tîrziu în cursul serii, dupa ora europeana. 
Sîntem la un pas de a reusi. 

- Nu dau doi bani pe „la un pas", striga March. Mai bine 
trimiteam un liftier sa faca treaba asta. Cineva te joaca dupa 
bunul lui plac. 

Era adevarat, descoperi Norton. Voce Miriita adoptase tactica 
rapitorilor. II trimitea de fiecare data la alta destinatie, ca sa-i 
toceasca nervii. Faptul ca presedintele pusese degetul pe rana 
era departe de a-i îmbunatati starea de spirit. 

- Ascultati macar de data asta, se rasti el. Eu sînt la fata 
locu—lui. Acum cunosc situatia. Lasati-ma sa-mi fac treaba. M- 
ati auzit? Ma ascultati de acolo din biroul dumneavoastra 
elegant? 

March ajunsese în Biroul Oval tocmai fiindca nu-si pierduse 
sîngele rece în momentele de criza. lzbucnirile lui furioase erau 
de fiecare data calculate. Rezemîndu-se de spatarul fotoliului, 
March îsi cocota picioarele pe tablia mesei, cu gleznele 
încrucisate, cazînd pe gînduri. 

- Mai sînteti la telefon? întreba Norton cu glas hirsiit. 

- Bineînteles ca sînt, raspunse linistit March. Mencken e prin 
apropiere? întreba el ca din întîmplare. 

Era rindul lui Norton sa faca o pauza. Singura eventualitate care- 
| punea pe gînduri era aceea ca ar putea fi înlocuit cu 
nemernicul de Mencken. Hotari sa nu-i ascunda nimic 
presedin=—telui. March repeta pe un ton stapiînit aceeasi 
întrebare pusa mai devreme de Norton: 

- Mai esti la telefon? 

- Da. Sa speram ca nu se întrerupe legatura. Trag nadejde 
ca va dati seama ca am suferit pierderi grele... 


- Cu alte cuvinte, acest Tweed e mai inteligent decit 
cre—deam? comenta presedintele pe acelasi ton linistit. 

- Pur si simplu, a avut noroc. Norton încerca sa-l abata pe 
March de la subiectul Mencken. Am suferit pierderi grele, repeta 
el. 

- Deci nu poti face o omleta fara sa spargi ouale, raspunse 
March plictisit. 

- Voiam sa spun ca am mai avea nevoie de întariri. 

- Oare Mencken ar avea si el nevoie de întariri? Tot nu mi-ai 
raspuns. Mencken se afla prin apropiere? 

-Da. 

- Nu-mi mai permit sa trimit întariri. Am nevoie de oamenii 
ramasi aici, la Washington. Exista cîteva persoane care trebuie 
reduse la tacere. Parca spuneai ca Tweed a avut noroc, îsi 
aminti March, întinzîndu-i o noua cursa lui Norton. As spune ca a 
fost istet, din moment ce este înca în viata. Facu o pauza. Vad 
ca nu ma contrazici. Ti-am dat un termen, Norton. Te apropii de 
limita. Vreau filmul si banda. Vreau ca Tweed, Joel Dyson, Cord 
Dillon si Barton Ives sa fie eliminati. Definitiv. Treci la treaba... 
Legatura cu Washington-ul se întrerupse. Norton puse încet 
receptorul în furca, fara a se mai obosi sa înjure. Ouchy urma sa 
fie o baie de sînge. 

în biroul sau din resedinta de la Chevy Chase senatorul 
Wingfield privi cu raceala spre cei doi oaspeti asezati la masa 
rotunda. Bancherul si politicianul cel vîrstnic îl urmareau cu 
atentie, întelegînd ca intervenise ceva important. 

Senatorul convocase de urgenta o consfatuire a Celor Trei 
întelepti. Dar nu acesta era motivul atmosferei încordate din 
salonul cel confortabil. De regula, Wingfield avea o figura 
patema si binevoitoare. Rareori îsi trada sentimentele, dar 
expre-—sia posomorita, întiparita pe trasaturile lui aristocratice le 
retinuse imediat atentia. 

- Domnilor, începu Wingfield, tocmai am primit de la 
vicepresedinte o informatie confidentiala. Jeb Calloway a ajuns 
în posesia raportului din interiorul acestei mape printr-un curier 
special din Europa. E vorba de ceva incredibil - nu pot decit sa 
sper ca cel care l-a scris nu-i în toate mintile. 

- Dumneata chiar crezi asta? Ca nu-i în toate mintile? 
întreba politicianul. 


- Daca este - si tare ma tem ca e la fel de întreg la minte ca 
oricare dintre noi - atunci tara noastra se confrunta cu cea mai 
cumplita criza a acestui secol. 

- Stii cine a scris raportul? întreba bancherul. 

- Da. Un agent special FBI. Un anume Barton Ives. Scoase 
din mapa foile dactilografiate si i le întinse bancherului. judecati 
singuri. 

- Aceste documente atesta ca Barton Ives stie cine se face 
vinovat pentru crimele bestiale comise in mai multe state din 
Sud, comenta dupa cîteva minute bancherul care citea foarte 
repede. Din datele raportului medico-legal efectuat în statul 
respectiv, de fiecare data victima a fost o femeie careia i s-a 
taiat gitul, dupa ce a fost violata. Toate crimele au ramas 
nerezolvate, desi au avut loc cu citiva ani în urma. De necrezut. 
- La ce te referi? întreba politicianul, în timp ce bancherul îi 
întindea documentele. 

- La persoana acuzata de acele oribile asasinate. Nu numai 
ca fiecarei victime i s-a taiat gitul cu un cutit cu lama zimtata - 
din cîte se pare, un cutit de bucatarie - dar fiecare cadavru a 
fost mutilat cu acelasi sadism. 

- Cine-i acest Barton Ives? insista politicianul, înainte de a 
examina documentele. Parca am mai auzit de numele acesta. 

- Unul dintre sefii de la FBI, raspunse fara prea mare 
tragere de inima Wingfield. înainte de a va chema aici, am facut 
unele investigatii discrete. Ives a primit sarcina de a cerceta 
cele sase crime. Cînd era pe punctul de a pregati un raport 
amplu, seful lui de la Memphis a fost mutat la Seattle. Noul sef i- 
a ordonat lui Ives sa sisteze ancheta si sa distruga dosarele. 
Fusese trimis la Memphis prin ordin venit direct de la 
Washington. Ives sustine ca a fost nevoit sa fuga în Europa ca 
sa-si salveze viata. Cercetarile mele confirma aceasta bizara 
succesiune de eveni-mente. 

Se lasa o tacere adiînca, timp în care politicianul spicuia din 
raport. Tinea muchia fiecarei pagini cu virfurile degetelor, ca sa 
nu lase amprente. Lasa din mîna si ultima foaie si împinse mapa 
cu cotul în directia lui Wingfield, peste masa lacuita. 

- Aici se pomeneste de amprenta unui deget mare, gasita 
pe aripa unei limuzine Lincoln Continental si apartinind celei de 
a sasea femei violate si ucise, remarca el. Barton Ives spune ca 


detine amprenta respectiva, care s-a pastrat si pe masina. Deci 
unde dracu' e masina? 

- Am facut cercetari si in directia aceasta, îi spuse Wing- 
fteld. înainte de a parasi Memphis-ul cu destinatia Europa, Ives a 
ascuns masina. Lucru greu de realizat, date fiind dimensiunile 
unui asemenea obiect, însa Ives e un om cu experienta. El 
afirma ca nimeni în afara de el nu mai cunoaste locul. 

- Ei bine, interveni politicianul, am avut parte de tot felul de 
presedinti corupti, fara a mai pune la socoteala Watergate. 
Presedinti cu amante - lucru foarte frecvent. Unii aveau copii din 
flori. Altii au pasit în Biroul Oval numai cu hainele de pe ei, ca la 
terminarea mandatului sa fie milionari. Presupun deci ca în 
aceasta epoca de violente fara precedent trebuia sa ne 
asteptam si la asa ceva. 

-Daca e adevarat, March nu mai poate ramine în Biroul Oval, ca 
si cum nimic nu s-ar fi întîmplat, declara categoric senatoml. 

- Dar nu posezi suficiente dovezi ca sa întreprinzi ceva, 
obiecta politicianul. 

- Prin urmare, am nevoie de acest Barton Ives aici, în 
aceasta încapere, ca sa-l putem da în vileag pe presedinte. Cred 
ca am sa stau de vorba cu vicepresedintele. 

- Barton Ives e omul lui Jeb Calloway? întreba bancherul. 

- Eu n-am spus asta, raspunse prudent Wingfield. 

- Si cum vei proceda, în caz ca aceasta tenebroasa afacere 
cu cele sase crime se dovedeste adevarata? întreba fara 
ocolisuri politicianul. Ai sa-l pui sub acuzare? 

- Nu putem lasa ca numele natiunii sa fie tîrit în noroi. E tot 
ce pot sa spun în acest moment, raspunse senatorul. Cît despre 
modul în care vom proceda, propun sa ridicam sedinta, sa nu 
vorbim nimanui despre banuielile noastre si sa asteptam sa 
vedem ce se întîmpla în continuare... 

Cînd Sara raspunse chemarii presedintelui, Bradford March 
tocmai bea bere cu sticla la gura. Sara astepta pîna cînd 
presedin—tele îsi sterse buzele cu dosul miinii sale paroase. 

- Am auzit zvonuri persistente ca Sfinta Treime se întîlneste 
mai des decit de obicei, remarca el. Asta nu-mi place. 

Era o referire ironica la Cei Trei întelepti. March îsi tuguie buzele 
si se uita fix la Sara. Aceasta întelese ca presedintele astepta o 
reactie din partea ei. 


- Deci sa facem ceva? Asta vrei sa spui? în acest caz, cum 
procedam? E posibil sa ne jucam cu focul. Or fi ei niste 
dinoza—uri, dar fii sigur ca nu duc lipsa de curaj. Nu-i stimi, 
Brad. 

- Sara, uneori sfaturile tale sînt bune, foarte bune. March se 
rezema de spatarul fotoliului, ducînd din nou sticla la gura. 
Alte—ori sînt al dracului de timpite. Ca acela de adineauri. 

- E - voise sa spuna „treaba ta", dar se razgîndi la timp — 
problema ta. Nu trebuie decit sa-mi spui ce vrei. 

- Vreau ca trei oameni de la Unitatea Unu - fiecare cu 
masina lui - sa-i urmareasca zi si noapte pe senator, pe 
politi—cian si pe bancher. întocmeste un program pe schimburi, 
asa încît echipa de urmarire sa fie tot timpul cu ochii în patru. 
Vreau rapoarte zilnice despre fiecare persoana cu care intra în 
contact Sfinta Treime. Ridica barbia si o privi încruntat. Ce-ar fi 
sa începi chiar în clipa asta? 

Sara trecu imediat la treaba. într-o ora trei oameni din Unitatea 
Unu erau postati în preajma locuintei din Chevy Chase a 
senatorului Wingfield. Sara tocmai aflase ca acolo avusese loco 
consfatuire. 

Urmaritorii ajunsera exact cu o jumatate de ora prea tîrziu. Cele 
doua limuzine deja venisera acolo, îsi luasera ilustrii ocu—panti 
si se facusera nevazute. 

48 

Singur la Brasserie, Jason, americanul cu fata de buldog, 
ramasese îmbracat în canadiana, desi în restaurant era cald. Nu 
avea de ales - la subsuoara stînga purta un toc de arma în care 
era ascuns un Luger. 

Sedea bînd bere si umplindu-si gura mare cu omleta, felicitîndu- 
se pentru norocul care daduse peste el. Principala tinta - aleasa 
de Mencken în persoana - sedea cu fata catre el, în compania 
cîtorva femei frumoase si a unui tînar inofensiv, în vîrsta de cel 
mult treizeci de ani. 

între doua îmbucaturi de omleta, mai arunca o privire spre Paula 
si Jennie. Trase conluzia ca tinta - Tweed - era o prada usoara. în 
aceeasi clipa privirea lui o întilni pe a lui Tweed. Englezul îl tintui 
cu o cautatura patrunzatoare, si Jason se grabi sa se uite în alta 
parte. Ochii aceia îl nelinisteau... însa nimeni nu împusca cu 
ochii. 


Jason prici spre usa ce dadea în strada si hotari ca putea 
strabate distanta în cîteva secunde. Cele doua gloante pe care 
le va trimite în Tweed îi va garanta acestuia, ca ultima 
destinatie, cimitirul local! 

însotit de Newman, Barton Ives intra în restaurant, venind 
dinspre hotel. Vazindu-l, Tweed simti cum îi creste admiratia 
fata de agentul FBI. Ives purta un guler medical din material 
spongios care-i sprijinea capul si-i limita miscarile. Cu maxilarul 
ridicat, cu o bereta care-i ascundea parul negru, tuns scurt, era 
cu totul alta persoana. Ives se aseza lînga Tweed si începu sa-i 
vorbeasca în soapta, îngrijorat. 

— Cu cît stam mai curînd de vorba între patru ochi, cu atît 
mai bine. Ceea ce am sa-ti spun se refera la actualul ocupant al 
Casei Albe... 

— Mai tîrziu, îi raspunse Tweed tot în soapta. Mi-am 
schim—bat planul. Am alte gînduri. Vei merge cu trenul în 
Elvetia, împreuna cu mine si cu Newman. Nu te uita la individul 
acela urit de la masa din fata... 

în aceeasi clipa, Butler si Nield îsi facura aparitia la Brasserie, 
venind dinspre hotel. Tweed îi urmari din ochi si vazu cum cei 
doi se opresc pe loc. 

— Nu-mi place figura individului care sta singur la masa de 
colo, cu fata catre Tweed, comenta Nield. 

- Parca ar fi un pit-bull terrier, raspunse Butler, care nu se 
pricepea la cîini. 

- Cred ca-l trec toate transpiratiile în canadiana. Mi se pare 
ciudat ca nu si-a scos-o. 

- Poate ca explicatia e umflatura aceea de la subsuoara lui. 
Pun mîna în foc ca are o arma, spuse Butler. Pe deasupra, e 
yankeu, genul de indivizi cu care lucreaza Norton. la priveste 
cum îsi îndeasa mîncarea în gura cu furculita. Complet lipsit de 
maiiiere. Cred ca vom avea necazuri. 

- Nu te contrazic, încuviinta Nield. Cred ca n-ar fi rau sa 
stam cu ochii pe amicul nostru Pit-Bull. Sa-l luam din scurt. Cu 
putin noroc, va iesi afara si ne vom putea lua dupa el... 

Sub ochii lui Tweed, cei doi se despartira. Jason le remarcase 
prezenta si-i vazuse uitindu-se la el. începu sa se simta mai 
putin sigur pe sine. 

Nield trase cu zgomot o masa de lemn din spatele lui Jason, 
hîrsîind-o pe podea. Butler alese o masa mai îndepartata, de 


unde putea privi dintr-o parte spre gitul gros al americanului. Ca 
sa se uite la cei doi, Jason ar fi fost nevoit sa se rasuceasca pe 
scaun în doua directii diferite, dindu-se astfel de gol. 

Tweed urmarise cu coada ochiului manevra lui Butler si Nield, cu 
un amestec de amuzament si usurare. Sosirea lui Bar- ton Ives, 
desi deghizat, îl îngrijora. Se gaseau într-un loc extrem de 
frecventat. Ives i se adresa, cu chipul ascuns de meniul pe care-l 
studia. 

- L-am vazut. E pistolar profesionist. Tind sa cred ca-i în 
solda lui Norton. Rece ca gheata. Numai ca în acest moment sta 
ca pe ghimpi. Nu-i în apele lui, parca asa spuneti voi, englezii, îl 
trec toate sudorile, la propriu. Cei doi care au intrat sînt oamenii 
dumitale? Mi-am închipuit. îmi place tactica lor... 

Jason decise - pe drept cuvînt — ca ar fi curata sinucidere sa-si 
scoata Luger-ul. Ceru sa i se aduca nota de plata, achita 
con-—sumatia, lasa jumatate din bere în pahar, apoi se ridica si 
pomi calm spre usa care dadea în strada. Multimea care 
umpluse strada la ora de virf disparuse ca apa scursa dintr-o 
cada si, o data cu caderea noptii, trotuarul ramasese pustiu. 

- Dupa dumneavoastra, domnule... 

Jason se opri în usa deschisa, de fapt tinuta deschisa de catre 
Nield, care astepta acolo din clipa în care Jason se ridicase în 
picioare. Americanul trecu printr-unul din rarele sale momente 
de nehotarire. Daca s-ar fi razgîndit si s-ar fi întors în restaurant, 
ce-ar fi realizat? Singura solutie era sa iasa în strada pustie - 
lucru care nu-i convenea citusi de putin. 

- OK, amice... 

îl privi tinta pe Nield, care-i zimbea prietenos, continuînd sa-i 
tina deschisa usa cu mîna stînga. Jason iesi în strada. 

Nield îl urma imediat, miscîndu-se fara zgomot, ca o pisica pe 
urmele prazii. Jason simti un obiect tare si cilindric înfigîndu-i-se 
în sira spinarii. înlemni. 

- Am un Walther automat calibrul 7,65, cu sase gloante în 
încarcator, îl informa volubil Nield. Sînt pregatit sa apas pe 
tragaci pîna cînd golesc încarcatorul. întoarce-te încet spre 
dreapta, fa doisprezece pasi, la fel de încet, apoi ramii pe loc. 
încep sa numar. 

- Ce-i asta, jaf la drumul mare? biigui Jason. 

- Fara întrebari. Fa ce ti-am spus... 


în timp ce Jason numara pasii, lînga el aparu Butler, însotindu-l 
pas cu pas. Americanul îl privi piezis si nu-i placu deloc expresia 
de pe chipul lui Butler. Dupa doisprezece pasi se opri. Nield îi 
înfipse Walther-ul în spinare si mai mult, ca sa-i aminteasca de 
prezenta lui. Pe strada nu era nici tipenie de om. Butler se opri 
în fata lui Jason, vîri mîna înmanusata în cana—diana acestuia si 
scoase afara Luger-ul. 

- Vorbeai cumva de un jaf la dmmul mare? remarca Butler. 
Asta ti-e meseria? 

- Am nevoie de pistol ca sa ma apar... începu Jason. 

- Gura! îl repezi Nield. 

Nu departe de ei erau doua scaune sprijinite de perete. Cînd 
vremea era mai blînda, pe trotuar se instalau mese si scaune pe 
care clientii se asezau ca sa-si savureze bautura. Butler înfipse 
Luger-ul la brîu, pe sub bluzon, si se apuca rapid de treaba. 
Aranja scaunele în asa fel, încît sa se poata sta pe ele. Se 
înapoie linga Jason, care-l urmarea cu o expresie nedumerita. 

- întoarce-te cu fata spre prietenul meu, îi ordona Butler. 

Cînd americanul îi întoarse spatele, Butler îl izbi în cap cu teava 
Luger-ului. Butler si Nield îl prinsera înainte de a cadea, trasera 
trupul inert pîna la cele doua scaune si-l proptira astfel încît sa 
para ca sedea pe ele. 

Nield scoase o sticla de vin pe jumatate plina, pe care o 
cumparase la Brasserie. O destupa si varsa o parte a 
continutu-—lui pe barbia lui Jason si pe canadiana. Butler îi 
controla pulsul, constata ca batea regulat, apoi se înapoie în 
Brasserie împreuna cu Nield, dupa ce pusese Luger-ul 
americanului la loc în tocul de sub brat. 

Un singur amanunt le scapase celor doi: un Renault parcat în 
întuneric, aparent fara nimeni la volan. 

în momentul în care îi vazuse pe cei trei barbati iesind din 
Brasserie, Marvin Mencken îsi împinsese complet scaunul pe 
spate, ca sa se ascunda. Socul îi daduse pornirea instinctiva de 
a se feri de ochi straini. Si de asta data planul lui aparent fara 
fisura esuase. Mencken îl asigurase pe Jason ca-l va astepta 
afara cu masina si ca-l va scoate din Colmar imediat dupa ce 
Tweed va fi ucis. 

Cu o expresie crunta, cobori din Renault-ul împrumutat de la o 
echipa de supravietuitori. Le lasase în loc Land-Rover-ul cu 


parbrizul spart. Trase cu urechea, dar nu auzi decit tacere. La 
acea ora nu se circula pe strazi. 

Aplecîndu-se deasupra lui Jason, îi controla artera carotida si 
simti pulsul regulat. Cu un aer indiferent, scoase o pereche de 
manusi. Procedînd la fel ca Butler, vîri mîna în interiorul cana- 
dienei lui Jason si trase afara Luger-ul. Dar, spre deosebire de 
Butler, care-si folosise forta doar ca sa-l scoata pe Jason un timp 
din lupta, Mencken se uita din nou în jur, ca sa se asigure ca nu 
era nimeni prin preajma. 

Ridica mult teava Luger-ului si-l izbi în cap pe Jason cu atita 
putere, încît teava ricosa sub forta impactului. Mencken controla 
înca o data artera carotida. Nimic. Jason era mort. Nu-si dusese 
misiunea la bun sfirsit. în plus, era posibil ca politia sa 
descopere cadavrul. Vîrî Luger-ul în toc si se pregati sa 
lungeasca mortul pe trotuar, cînd auzi o masina care se apropia. 
Alerga la Renault si sari înauntru, lasîndu-si capul în jos. Masina 
trecu mai departe si se pierdu în noapte. Mencken îsi îndrepta 
spatele, potrivi la loc scaunul, pomi motorul si demara. 
Destinatia: Ouchy, micul orasel de pe malul Lacului Geneva. 

- Dezvaluie-mi si mie secretul, tuna glasul lui Gaunt, asezîn- 
du-se neinvitat la masa lui Tweed. Care-i urmatoarea noastra 
escala în aceasta calatorie a capitanului Cook? Ouchy si zona 
din sud? Eve moare de curiozitate sa afle. 

- Eve nu moare deloc de curiozitate, îl puse la punct Eve 
Amberg. Se vedea limpede ca Seniorul era beat crita. Tu esti cel 
ros de curiozitate. Se uita la Tweed. Si apoi pretinde ca eu 
încerc sa aflu tot felul de bazaconii. 

Paula ciuli urechile. Eve parea ca spune adevarul. Dar de ce ar fi 
adoptat Gaunt aceasta manevra ocolita? 

— Am comandat cea mai mare omleta din lume, continua 
Gaunt, trîntindu-si trupul matahalos pe un scaun de la masa. 
Eve, sper ca vii cu mine în BMW. Nu pot calatori fara compa—nia 
unei femei. 

— Speri degeaba, îl repezi ea. Eu merg cu trenul, împreuna 
cu Tweed. 

— Poate ma accepti pe mine în locul ei, îi propuse Jennie. 

- Sa fiu al dracului daca nu! tuna Gaunt. Jennie si cu mine 
sîntem pe aceeasi lungime de unda. 

Paula arunca o privire mai întîi spre Jennie si apoi spre Gaunt. îi 
facea impresia ca Seniorul anticipase atit refuzul Evei cît si 


sugestia lui Jennie de a calatori cu el. Paula începea sa 
sus—pecteze ca Gaunt si Jennie lucrau mîna în mîna, însa pe 
ascuns. 

Relatia lui Gaunt cu cele doua femei o punea pe gînduri. La 
început crezuse ca Eve era în relatii mai strinse cu Seniorul decit 
Jennnie. Acum i se parea ca Gaunt o folosea doar ca acoperire 
pentru relatia cu Jennie si ca Eve se îndeparta de el din ce în ce 
mai mult. Dar de ce? 

Eve venise sa ia cina la masa lui Tweed curînd dupa inci—dentul 
cu individul care semana cu un buldog. Acum cina era pe 
sfirsite, ajunsesera la cafea. Tweed îsi bea paharul de Riesling, 
iar Gaunt devora uriasa lui omleta. în acel moment Butler, care 
iesise în strada pentru a doua oara, intra cu pas grabit si puse o 
mîna pe umarul sefului sau. 

- lertati-ma, spuse Tweed, ridicîndu-se de la masa. Am de 
pus la punct unele lucruri! Se uita la Newman. Achita tu nota de 
plata în locul meu, Bob. 

Banuia ca initiativa avuta de Butler mai devreme avusese 
urmari neprevazute. 

Tweed iesi din Brasserie pe usa dinspre hotel. în spatele lui, 
Butler îi facu semn scurt cu capul lui Nield, care-si bea cafeaua, 
asezat singur la masa. 

Nield îsi platise consumatia mai devreme, asa ca se ridica de la 
masa si pomi cu pasi rari în urma lor. La masa lui Tweed, Gaunt 
istorisea o întîmplare scandaloasa, cu care captase atentia 
tuturor. Newman era singurul care-l vazuse iesind pe Nield. 
Tweed trecu prin restaurantul principal - acum pustiu - si cobori 
primul în holul de la receptie, pîna sub arcada înalta, unde se 
putea lua loc. Ceilalti îl ajunsera din urrna. La receptie nu era 
nimeni. 

- A survenit ceva? întreba calm Tweed. 

- Ceva grav, îl informa Butler cu glas coborit, în timp ce 
Nield se aseza pe un scaun. Pistolarul pe care l-am lasat în 
nesimtire în usa Brasseriei e mort. 

- Ce s-a întîmplat? 

- Pete si cu mine i-am venit de hac. Eu l-am pocnit cu 
pro—priul lui Luger, lasîndu-l fara cunostinta, apoi i-am pus 
pistolul in toc si l-am instalat pe niste scaune. 

- Eu i-am turnat vin pe fata si pe canadiana, adauga Nield. 
Nimeni nu se leaga de un betiv adormit. 


- Sînteti siguri ca l-ati lasat doar fara cunostinta? insista 
Tweed. 

- în primul rind, raspunse Butler, i-am verificat pulsul. Era 
normal. în al doilea rind, dupa lovitura mea n-a sîngerat deloc. 
Acum are toata fata plina de sînge de la o a doua lovitura, care 
i-a spart capul. E mort de-a binelea. 

- Atunci va trebui sa plecam cit mai curind. Tweed scoase 
un carnetel si verifica orarul trenurilor, de care Paula facuse rost 
mai devreme. Peste treizeci de minute avem un expres spre 
Basel. Eu voi urca în tren împreuna cu Paula, Eve, Amberg, 
Bar-ton Ives, Newman si Philip Cardon. Voi doi stiti ce aveti de 
facut si care este locul de întîlnire. 

- Eu merg cu Espace pîna la Basel, iar Pete va conduce fur- 
goneta, raspunse Butler. Vom parca lînga gara din Basel si va 
vom astepta la restaurantul de clasa întîi din incinta garii. 

- l-am telefonat lui Beck, le spuse Tweed. Si-a notat 
numerele ambelor vehicule si a dat ordin granicerilor elvetieni 
sa va lase sa treceti. Prin urmare, puteti prinde armele sub 
masini fara nici o grija. Acum totul depinde de viteza cu care ne 
miscam. 

Se ridica si se uita la ceas. Trebuia sa paraseasca teritoriul 
Frantei înainte ca politia sa descopere cadavrul de pe strada. La 
Brasserie se gaseau localnici care nu aveau nimic mai bun de 
facut decit sa observe ce se întîmpla în jurul lor. IntTa grabit în 
Brasse-—rie sa-i cheme pe ceilalti. Urma o cursa contra 
cronometru - trebuia neaparat ca grupul sa treaca frontiera 
înainte ca vreun flic sa dea peste cadavru. 

Urcara în expres cu numai doua minute înainte de plecarea 
acestuia. La acea ora si în acel anotimp gasira un vagon gol la 
clasa întîi. Tweed se aseza linga Barton Ives. Cardon, care-si 
lasase masa de la Brasserie, ca sa-l pazeasca pe Amberg înainte 
de cina - bancherul fiind încuiat în camera lui Tweed - sedea 
linga elvetian, ceva mai în spate. 

Newman se instalase singur pe un loc din care putea tine sub 
observatie ambele usi ale vagonului. Paula si Eve stateau de 
vorba ceva mai departe, unde nu auzeau nimic din conversatia 
dintre Tweed si Ives. Mai devreme Tweed daduse dispozitii ca 
voia sa calatoreasca singur cu Ives. 


Mai înainte de aceasta, Marler plecase din Colmar si pornise pe 
autostrada la volanul Mercedes-ului sau rosu. Instructiunile 
primite de la Tweed erau clare si categorice. 

— Sîntem în pragul unui important deznodamiînt al acestei 
afaceri - sau, mai bine-zis, „punctul culminant". Presupun ca 
într-un fel sau altul Norton a prins de veste ca destinatia noastra 
e Ouchy. Pîna în prezent a aflat toate planurile noastre. 

- Voi goni ca vintul si ca gîndul, desigur în limitele vitezei 
legale, raspunsese taraganat Marler. Ce fac cînd ajung la 
Ouchy? 

— De unul singur, poti trece drept francez, Ouchy se gaseste 
în portiunea francofona a Elvetiei. Verifica toate hotelurile 
deschise în aceasta perioada a anului. Cauta americani sositi de 
curînd. Prin „de curînd" înteleg astazi. Cînd voi ajunge la Ouchy, 
va trebui sa stii unde se afla adversarul si daca se gaseste 
acolo. Apoi vom trece la ofensiva. 

- Sîntem în Elvetia, spuse gînditor Marler. Deci focurile de 
arma vor alerta imediat politia. Daca mai gasesc magazine 
deschise cînd ajung la Basel, voi cumpara citeva cutite 
elvetiene. Sînt niste unelte mici si utile. Cutitele militare 
elvetiene - arma ideala pentru a ucide fara zgomot. 

- în problema aceasta ai mîna libera. Daca stau sa ma 
gîndesc, de fapt asa se întîmpla întotdeauna. 

— Ai folosit cuvîntul „ofensiva", îi aminti Marler. 

Expresul urma sa parcurga distanta dintre Colmar si Basel în 
patruzeci de minute. Pe timpul calatoriei Barton Ives începu sa 
povesteasca, sperînd din tot sufletul ca Tweed îi va da crezare. 
- Domnule Tweed, cu citiva ani în urma lucram la sediul FBI 
din Memphis, Tennessee. Fusesem promovat în functie de 
conducere si raspundeam numai în fata lui Humphries, 
directorul acelei sectii. Curînd dupa venirea mea, în statul 
Tennessee a avut loc o crima abominabila. O femeie frumoasa, 
care con—ducea un Cadillac printr-un tinut singuratic, fusese 
cumva con—vinsa sa opreasca masina dupa lasarea 
întunericului. II cunoscusem pe medicul legist din partea locului. 
El mi-a dat detalii despre autopsie. Ai stomacul rezistent, 
domnule Tweed? 

- Suficient. Pune-ma la încercare. 

- Femeia, care provenea dintr-o familie înstarita, fusese 
vio—lata cu salbaticie. Apoi criminalul îi taiase gitul. 


Instrumentul folosit era un cutit cu lama zimtata. Mai mult ca 
sigur un cutit de bucatarie, din cîte spunea legistul. Apoi fusese 
mutilata cu sadism într-un mod care sugera ca asasinul putea fi 
psihopat. Absolut oribil. Crede-ma ca în seara aceea n-am mai 
fost în stare sa maniînc. Mutilarea îl intriga pe legist. Medicul mi- 
a spus ca taieturile fusesera facute exact asa cum procedeaza el 
la autopsie. 

- Adica era vorba de o persoana cu cunostinte medicale? 
întreba Tweed. 

- Legistul era de alta parere. El opina ca sadicul care facuse 
astfel de rani asistase cîndva la o autopsie. Acesta a fost primul 
caz. 

- Dumneata te ocupai de el? întreba uimit Tweed. 

- Nu. Era investigat de politia locala, care n-a gasit nici 
macar un singur suspect. Dupa cum probabil stii, FBI intervine 
numai cînd un infractor trece frontiera dintre state. Eu m-am 
implicat sase luni mai tîrziu, cînd a avut loc al doilea viol si a 
doua crima. 

- Cum asa? 

- Cea de a doua victima - tot o femeie înstarita calatorind 
cu masina pe întuneric - a fost atacata în alt stat din Sud. Eu am 
aflat de crima si am verificat detaliile - aceeasi metoda sînge- 
roasa ca în primul caz. Asta ma facea sa trag concluzia ca 
acelasi sadic ucigas se pusese din nou pe treaba. Si ca trecuse 
frontiera interstatala. Asadar, FBl-ul a intrat în actiune, iar eu 
am primit sarcina sa ma ocup de cercetari. 

- Au existat probe în aceste doua cazuri? întreba Tweed. 

îsi amintea de cazuri rezolvate cu ani în urma, pe vremea 

cînd avea o functie înalta în cadrul sectiei de criminalistica a 
Scotland Yard-ului. De multe ori sansa fusese de partea 
vinovatilor. 

- Nu înca, ofta Ives. A fost o perioada de mari esecuri. Dupa 
sase luni am primit detaliile unui al treilea caz. De data aceasta 
în alt stat din Sud. Deja începeam sa credem ca aveam dea 
face cu un criminal în serie. Prin urmare, mi s-au comunicat 
imediat datele celui de al treilea caz. Dupa autopsie. Si aceasta 
victima fusese o femeie bogata, care calatorise noaptea cu o 
masina luxoasa, singura printr-un tinut pustiu. Dupa ce am 
vazut cadavrul — din nou o femeie fmmoasa, ca si celelalte 
victime — am început sa ma gîndesc si sa-mi pun întrebari. 


- Ce fel de persoana le putea determina pe astfel de femei 
sa opreasca pe întuneric în inima pustietatii? sugera linistit 
Tweed. 

- Exact. Tonul lui Ives trada surprindere. Aceasta a fost 
principala întrebare. Te-am vazut mai de mult la o conferinta la 
Washington si cîtiva prieteni de-ai mei care te cunosteau mi-au 
spus ca esti bun. Foarte bun... 

Tweed nu raspunse nimic. Observa ca Paula se uita afara în 
noapte si-i urmari privirea. în lumina lunii se vedeau clar virfurile 
si seile muntilor Vosgi. în satele îndepartate se dis-tingeau 
puncte de lumina. Din expresia ei îsi dadu seama ca Paula 
compara frumusetea peisajului cu teroarea traita pe 
ser—pentinele soselei, cu frigul siberian si cu prapastiile de 
gheata. Ives îsi relua povestirea, în timp ce expresul începea sa- 
si reduca din viteza. 

- Au urmat trei cazuri similare, atit de asemanatoare, încit 
devenea bizar. în cu totul alte state din Sud. Niciodata n-a mai 
actionat în Tennessee. Mereu cite o femeie înstarita, singura în 
masina noaptea într-un tinut pustiu. De fiecare data aceeasi 
tehnica oribila. Era vorba de un criminal în serie - existau deja 
sase cazuri. 

- Si nici un indiciu? întreba Tweed. Remarcabil. De regula, 
pîna la urma face un pas gresit. 

- Asta s-a si întîmplat. în ultimul caz. A lasat o amprenta 
clara a degetului mare al victimei sub clanta de la portiera 
masinii care oprise, un Lincoln Continental. Mi-au ajuns la 
ure—che zvonuri ca seful meu, Humphries, urma sa fie rechemat 
si înlocuit cu cineva de la Washington. Un al saselea simt m-a 
determinat sa ascund limuzina Lincoln Continental într-un vechi 
hambar, pierdut în inima pustietatii. Sînt convins ca este tot 
acolo. Detin si o copie a acelei amprente... 

Newman se ridicase în picioare si se sprijinea de scaunul sau, cu 
canadiana descheiata, pregatit sa scoata în orice clipa pistolul 
Smith & Wesson. Expresul se apropia de gara Basel. Daca 
cineva urmarea sa atenteze la viata lui Tweed, atunci avea s-o 
faca în curînd - de îndata ce atentatorii vor putea sari din tren, 
pierzîndu-se în gara, dupa ce vor fi apasat pe tragaci. Tweed 
stia cu precizie ce avea de facut. Se ridica sa-si puna haina, 
adresîndu-se lui Ives: 


- Va trebui sa continuam aceasta conversatie ceva mai 
tîrziu, propuse el. Cardon se îndreapta catre noi. El va fi garda 
dumi- tale de corp. Poate ar fi bine ca amindoi sa fiti cu ochii pe 
Amberg. 

- Ar trebui sa ne aflam în siguranta, acum ca ne-am întors 
în Elvetia. 

- Cît de în siguranta ai fost la Zurich, cînd te ascundeai azi 
într-un hotel si miine în altul? îi aminti Tweed. 

Tweed si Newman coborira din tren împreuna, umar la umar. 
Imediat în spatele lor veneau Paula si Eve Amberg. Caradon 
mergea în urma lor, cu un pas în urma lui Barton Ives, care-l 
escorta pe bancherul elvetian. 

La vama franceza si la controlul pasapoartelor nu era nimeni. 
Trecînd pe la punctele elvetiene de control, Tweed îsi vazu 
temerile confirmate cu vîrf si îndesat. în spatele functionarilor în 
uniforma de la controlul pasapoartelor era Beck, îmbracat în 
civil. Seful politiei elvetiene nu-i arunca nici o privire. In timp ce 
grupul îsi continua drumul, îndreptîndu-se spre restaurantul de 
la clasa întîi, îsi facu aparitia Harry Butler, care pomi alaturi de 
Tweed. 

- Ma mir ca ati ajuns atît de repede, îi spuse Tweed. E drept 
ca expresul a oprit fara motiv la cîteva minute dupa plecarea din 
Colmar. 

- Am mers în viteza, raspunse scurt Butler. Autostrazile sînt 
si ele bune la ceva. Chiar vrei sa intri în restaurantul de clasa 
întîi? Acolo asteapta Pete Nield - e cu ochii pe un om al 
adver-sarului, care ne-a urmarit pe noi. Un tip cu capul ca un 
craniu. L-am vazut dînd ordine cînd eram la Hotelul Bristol... 

J 

49 

Plecînd din Colmar la volanul Renault-ului, cu destinatia Basel, 
Marvin Mencken avusese noroc. Pe de alta parte, Butler si Nield 
fusesera ghinionisti. 

Dupa ce-si omorise subordonatul - care daduse gres în 
mi—siunea de a-l asasina pe Tweed, Mencken se îndreptase spre 
autostrada. Nu departe de Hotelul Bristol întîlni o benzinarie. In 
acelasi moment motorul începu sa dea rateuri. Mencken trase în 
fata benzinariei si ruga un mecanic sa-i faca plinul si sa-i 
veri—fice aprinderea. Tocmai se pregatea sa-si continue drumul 


cînd vazu trecînd doua vehicule cunoscute: un Espace cenusiu si 
o furgoneta. Mencken rînji si pomi dupa ei. 

- Sa stii ca sîntem urmariti, îl preveni Nield pe Butler prin 
aparatul de emisie-receptie, în timp ce amindoi rulau pe 
autostrada. 

- Renault-ul, raspunse Butler. Nu pot sa fac absolut nimic. 
Ni s-a spus sa trecem granita în Elvetia cît mai curind. Tu vezi-ti 
de drum. Vom amina problema pentru mai tîrziu... 

Ajunsi în gara Basel, îsi parcara masinile si intrara pe rînd în 
restaurantul de la clasa întîi. Se asezara la doua mese diferite si 
comandara cafea. Un individ cu figura de schelet si îmbracat ' în 
balonzaid intra în urma lor, alese o masa mai izolata de lînga 
perete si cern de baut. 

- As putea sa i-o iau înainte lui Norton, mormai pentru sine 
Mencken. Poate ca cei doi asteapta restul grupului... 

Nu-l îngrijora ciîtusi de putin ca va sosi la Ouchy mai tîrziu decit 
era prevazut. Numerosi oameni ai sai erau deja în drum spre 
statiunea elvetiana. Eficient ca întotdeauna, Mencken aran—jase 
ca Louis Sheen, curierul care ducea în servieta-diplomat o avere 
uriasa, sa fie condus sub paza la Ouchy. Dupa toate 
aparen=tele, acolo urma sa aiba loc schimbul. Se încrunta 
vazînd ca But-ler se ridica si iese cu pasi agale din restaurant. 
Pete Nield ramasese asezat la masa lui. Mencken arunca o 
privire spre barbatul zvelt, cu mustata îngrijita, care parea a fi 
cu ochii pe blonda de la o masa mai îndepartata. 

Mencken îsi dadu seama ca adversarii sai comisesera o 
greseala. Decise sa astepte pîna cînd Mustata va ramine singur 
într-un loc mai putin frecventat. Mencken nu se îndoia ca va 
reusi sa-i faca de petrecanie. 

- Cînd l-ai vazut pe acel american dînd ordine, ti-a facut 
impresia ca se bucura de mare autoritate? îl întreba Tweed pe 
Butler, pasind agale spre restaurant. 

- As zice ca-i unul dintre oamenii de baza ai lui Norton. Am 
vazut unde si-a parcat Renault-ul, la iesirea din restaurant, 
adauga Butler. 

- Mai întîi, arata-mi-l din usa. Dupa aceea condu-i pe Ives, 
Paula, Eve Amberg si Cardon pîna la Espace. în al treilea rînd, 
aranjeaza Renault-ul amicului nostru american. 

- Voi ce aveti de gînd sa faceti? întreba Butler alarmat. 


- E timpul ca Bob si cu mine sa avem o vorba cu adversarul, 
fata în fata... 

Tweed hotarise ca sosise momentul sa nu mai fuga. La Colmar 
afirmase ca vor trece la ofensiva. Parea a fi ocazia cea mai 
potrivita. Din prag, Butler i-l arata lui Tweed pe Mencken, desi 
Tweed îl recunoscuse imediat - era acelasi individ care intrase în 
barul de la Baur-en-Ville din Zurich, privise tinta la el si la 

Paula, apoi se înapoiase în hotel. în acel moment americanul îl 
urmarea din ochi pe Nield. 

Cu mîinile vîrîte adînc în buzunarele balonzaidului, Tweed se 
duse direct la masa lui Mencken, însotit de Newman. Trase un 
scaun de lînga masa de patru persoane si se aseza în fata 
barbatului cu figura de schelet, care îl privea înlemnit. Newman 
se aseza si el lînga Mencken, în timp ce cu mîna stînga îl opri pe 
american sa-si traga scaunul de lînga masa. Mîna dreapta era 
vîrîta în interiorul canadienei, cu degetele înclestate pe pistolul 
Smith & Wesson. 

- Stai linistit, îl sfatui Newman. Usurel, cum spuneti voi tot 
timpul la New York. 

- Ce legatura are New York-ul? rînji dispretuitor Mencken. 
îsi strecura mîna la pieptul balonzaidului. Newman îl prinse 

cu dreapta de încheietura. 

- Fii atent ce scoti de acolo, îl povatui el din nou. 

- Sînteti al dracului de speriati, asa-i? rînji iarasi Mencken. 
îsi retrase încet mîna. în ea tinea un pachet de Marlboro si o 
bricheta. îsi aprinse o tigara si sufla fumul în directia lui Tweed. 
Tweed îndeparta fumul cu mîna, apoi spuse: 

- Poate ca prietenul meu ar fi trebuit sa spuna Washington, 
remarca el. 

- Mai slabiti-md cu tîmpeniile, se rasti Mencken, nelinistit la 
auzul cuvîntului Washington. 

- Sper ca nu te deranjeaza sa-ti tinem companie, continua 
Tweed. Si tu ne tii companie de o buna bucata de vreme. Poate 
ai vrea sa-mi spui de ce? 

- Ce dracu' înseamna asta? 

- Maniere, interveni Newman. Ar trebui sa-ti speli gura mai 
des. înseamna ca ne tot atii calea înca de la Ziirich. Amicul meu 
ar dori sa stie de ce. Ti-a pus o simpla întrebare. 

- Nu ma obliga nimeni sa'discut cu voi, baieti, oricine ati fi... 


- în locul tau, mi-as lua gîndul de la plecare. Sugestia venise 
de la Nield, care între timp se asezase la masa alaturata, 
întorcînd scaunul astfel, încît sa fie cu fata spre american. Ti s-a 
întîmplat vreodata sa simti cum se stringe latul în jurul tau? 
întreba el. 

- Sîntem într-o tara libera. Sîntem în Elvetia. 

Mencken renuntase la atitudinea agresiva. Cu cîteva minute 
înainte fusese convins ca va reusi sa-l surprinda pe Nield singur. 
Acum el era cel neajutorat. Se blestema în gînd ca-si trimisese 
toti oamenii în graba la Ouchy. Deodata îsi dadu seama ca 
blonda plecase din restaurant si ca în local ramasesera doar el si 
cei trei barbati care-l luasera la întrebari. Pina si personalul se 
facuse nevazut. Era luna martie si ora era foarte tirzie. 

- Oare în zilele noastre America e o tara chiar atit de libera? 
îl întreba Tweed. Stiind cine se afla la putere? Si, fiindca veni 
vorba de putere, ce mai face vechea mea cunostinta, domnul 
Norton? 

- Uite ce e... Mencken vorbea repede, într-o încercare 
dis—perata de a-l convinge pe Tweed ca habar nu avea la ce se 
re—ferea acesta. Uite ce e, eu sînt directorul executiv al unei 
firme care vinde masini-unelte. Afacerile îmi merg prost... 

- Vindeti multe masini-unelte în muntii Vosgi? îl întreba 
Newman. 

- Daca nu ma lasati în pace, am sa chem politia... 
încordarea se citea în ochii lui Mencken, care fugeau în toate 
partile, în felul în care îsi fuma tigara, atent sa nu sufle fumul 
înspre Tweed, în tresarirea umerilor sub balonzaid. Marvin 
Mencken începea sa-si piarda siguranta de sine. 

- N-ai decît sa chemi politia, îl asigura Newman. Poti apela 
chiar la sefi. Întîmplarea face ca seful Politiei Federale sa se 
gaseasca în aceasta gara. Vrei sa ma duc si sa-l aduc aici? 
Astept raspunsul tau. 

- Uitati ce e, oameni buni, nu ma asteptam la asa ceva. Am 
avut o zi grea. Plina de probleme. Se întoarse catre Newman. 
Stii? Asa se întîmpla cînd esti departe de casa. Ajungi cu nervii 
la pamînt. De fapt, despre ce e vorba? 

- Poate n-ar fi rau sa începem prin a afla cine esti? propuse 
Tweed. 

- Desigur. De ce nu? Numele meu e Marvin Mencken... 

- Pentru ce firma lucrezi? continua Tweed cu întrebarile. 


- O firma cu sediul în Vestul Mijlociu. Presupun ca ma 
con-—fundati cu cineva. Am dreptate? 

- Nu. Tweed clatina din cap, pastrind aceeasi atitudine rece, 
aproape indiferenta. Risti sa petreci ani buni într-o închisoare 
elvetiana. Puscariile elvetiene nu sînt niste locuri prea 
confortabile. în tara aceasta exista pedepse pentru fapte 
penale. 

- Ce fel de fapte penale? Mencken îsi stinse tigara si imediat 
aprinse alta. Ce spuneam adineauri, ma confundati... 

- Bomba aruncata în Bahnhofstrasse de un asa-zis invalid, 
continua neînduplecat Tweed. De acest caz se ocupa însusi seful 
politiei, Beck. Cu el nu-i de glumit. 

- Nu stiu nimic despre nici o bomba, protesta Mencken. 

îl trecusera toate naduselile. Deasupra spriîncenelor îi aparusera 
broboane de sudoare. Newman îi întinse o batista. 

- la-o si sterge-ti fruntea. 

Mencken lua batista. Se temuse sa-si arate frica, de aceea nu-si 
scosese propria batista. îsi tampona fruntea si-i înapoie batista 
lui Newman. 

- Vedeti în ce hal m-ati adus? Ce înseamna asta? Crima de 
gradul trei? Nu sînt obligat sa va ascult... 

- Apoi masacrul petrecut în Cornwall, în Anglia. Opt 
per—soane împuscate cu sînge rece de un om cu fata acoperita. 
- Masacru? în Anglia? Mencken îsi îndrepta brusc spatele. 
Zau ca sînteti nebuni. Ati spus Cornwall? Unde vine asta? în 
viata mea n-am pus piciorul acolo. E o nebunie. Nu eu sînt cel 
pe care-l cautati. 

Tweed îl urmarise cu atentie pe american, atent la fiecare 
cuvînt. Pentru prima oara tonul lui devenise vehement, semn ca 
spunea adevarul. 

Nield era cu ochii pe usa restaurantului. îl vazu pe Butler 
aparînd o clipa în prag si facînd semn ca totul era OK. Se 
ocu—pase de Renault-ul lui Mencken. Nield dadu din cap de 
doua ori în semn de încuviintare, si Butler se facu nevazut. 
Tweed ofta, se uita la ceas si-si împinse scaunul în spate. Se 
ridica si, cu amîndoua miinile în buzunare, se adresa lui 
Mencken. 

- Te sfatuiesc ca miine dimineata sa iei avionul pîna la 
Ziirich. De acolo poti urca la bordul unei curse directe cu 
desti—natia Washington. Astfel, ai putea scapa de Norton. 


- Washington? V-am mai spus, sînt din Vestul Mijlociu. Ce-i 
tot dati cu Washington? Pe urma Norton, Norton, Norton. Cine 
dracu' mai e si asta? 

Mencken vorbea de unul singur. Tweed iesise din restaurant. 
Newman îl urmase, lasîndu-l pe Nield sa-l pazeasca pe 
ameri—can. Dupa plecarea celor doi, Nield se ridica la rindul lui 
si se apleca, batîndu-l pe umar pe Mencken. 

- în locul tau as mai ramine zece minute, altfel, de cum vei 
pasi afara, te va aresta politia. îi va interesa îndeosebi arma pe 
care o tii ascunsa subsuoara. Fa-ti un mare serviciu. începe sa 
cronometrezi din clipa aceasta... 

- Cred ca mi-am atins scopul, îi spuse Tweed lui Newman, în 
timp ce se îndreptau spre iesirea garii. 

-Anume? 

- Sa-l scutur bine pe Maestrul Mencken... sa-l stimesc. Si, în 
primul rind, sa-l fac sa ma subestimeze. Mai curind sau mai 
tîrziu îi va relata lui Norton întîlnirea. Vreau ca adersarul sa se 
simta sigur pe el cînd va veni momentul confruntarii finale... 
Butler îi conduse pîna la automobilul Espace. Barton Ives 
urmase cu fidelitate sfatul calm dat de Tweed în decursul scurtei 
discutii avute înainte de a cobori din tren. îl condusese pe 
Amberg pîna la Espace, care era parcat chiar în fata garii. 
Sedeau amindoi pe bancheta din spate si deodata Ives, cu ochii 
în patru ca întotdeauna, îi vazuse apropiindu-se pe Tweed si pe 
însotitorii lui. 

închipuindu-si ca Tweed va trece iarasi la volan, Paula se instala 
pe locul de lînga sofer. Eve sedea pe prima bancheta din spate, 
lînga bancher, care era încadrat de ea si Ives. Oare se temea si 
ea ca bancherul va încerca sa fuga de îndata ce i se va ivi 
ocazia? 

Tweed se urca la volan, iar Newman se instala si el pe bancheta 
din spate. Tweed închise portiera, apoi se ridica brusc în 
picioare si se duse repede la locul în care sedea bancherul, 
închis într-o tacere sumbra. II batu pe Arnberg pe genunchi. 

- Spuneai ca cheia de la seiful din Ouchy se gaseste la filiala 
din Bankverein. Mergem acolo. însotit de Newman, vei deschide 
banca, vei intra, vei lua cheia si vei veni înapoi la Espace? M-ai 
înteles? 

- La acest ceas tîrziu de noapte sînt puse în functiune 
alarmele... începu bancherul. 


- Pe care stii sa le dezactivezi, ca sa nu trezeasca jumatate 
din orasul Basel. Nu te juca cu mine, Amberg. Nu mai am chef 
de joaca. Se uita la Newman. Unde-i Philip Cardon? 

- Vine imediat. A insistat sa supravegheze din umbra 
intrarea hotelului de colo. Mi-a spus ca va astepta afara pîna 
cînd intram noi în restaurant. Cardon e istet... 

Tweed se aseza din nou la volan, pomi motoml si-si plimba 
privirea în jur. în noaptea de iarna nu se vedea nimeni la 
intrarea garii. Un tramvai portocaliu si mai mic decit cele din 
Zurich trecu huruind spre statia din apropiere. în tramvai nu era 
nimeni în afara de vatman. Statia era si ea pustie. Paulei i se 
paru ca tramvaiul gol simboliza pustietatea orasului Basel în 
luna mar-tie, imediat dupa lasarea întunericului. Nu-i spuse 
nimic lui Tweed, intuind ca acesta se concentra asupra propriilor 
sale ginduri. Tweed îi vazu pe Butler si Nield grabindu-se spre 
fur- goneta parcata ceva mai departe si astepta pîna cînd cei doi 
urcara si demarara în directia Bancii de Credit. 

Tweed pomi de-a lungul liniei de tramvai, pe o strada pustie 
care cotea si cobora continuu catre Rinul îndepartat si catre Drei 
Könige, hotelul la care locuisera. Parca trecuse un milion de ani 
de atunci. Nu mai circulau alte masini, iar strada marginita de 
ambele parti de cladiri din piatra înalte si solide îi dadea Paulei 
un bizar sentiment de neliniste. Tweed vazu în oglinda 
retrovi—zoare furgoneta cu Butler si Nield venind în urma lui. 

- Daca tin bine minte, ar trebui sa fie imediat dupa colt, 
spuse Tweed, simtind îngrijorarea Paulei. 

- Aici, la Basel, lumea merge devreme la culcare, remarca 
ea. 

- Nici nu prea ai motive sa stai treaz, raspunse Tweed. 

- Opreste masina! La banca e lumina. E cineva înauntru... 
Amberg vorbise pe un ton surprinzator de sigur si autoritar. 
Tweed semnaliza si trase linga bordura. îsi desfacu centura de 
siguranta si se rasuci pe scaun, privindu-i tinta pe bancher si pe 
Eve, care-si pusese mîna pe bratul lui Amberg, ca sa-l 
linisteasca. 

- La banca lucreaza o salariata a dumitale... începu Tweed. 
- Va spun ca nu poate fi ea, se rasti categoric Amberg. Karin 
trebuie sa fi plecat de mult acasa. Pleaca zilnic la aceeasi ora, 
apartamentul ei e la doi pasi de aici. 

- De fiecare data urmeaza acelasi traseu? sugera Tweed. 


- Da. E dmmul cel mai scurt pîna acasa. Chiar si cînd merge 
la cumparaturi, trece întîi pe acasa, ca sa-si ia cosul... 

- Mereu la aceeasi ora si pe acelasi traseu? repeta Tweed. 

- Da. Doar am mai spus o data... 

Deci nici masurile de securitate elvetiene nu erau infailibile, se 
gîndi Tweed, cu un aer întunecat. Scenariul era clar. Cineva o 
urmarise pe Karin pîna acasa, dupa ce verificase programul ei 
zilnic. Probabil o amenintasera cu arma, silind-o sa se înapoieze 
la banca dupa lasarea întunericului si sa aduca cheile. Fusesera 
îndeajuns de isteti ca sa prevada ca banca avea sistem de 
alarma si, probabil, o obligasera sa-l dezactiveze. Acum erau 
înauntru si, fara îndoiala, femeia cunostea cheia seifului care-l 
interesa atît de mult pe Tweed. Tweed întelese de ce zabovise 
Mencken atît de mult la restaurant - astepta ca mercenarii lui 
sa-si duca misiunea la îndeplinire. 

- Ar fi bine sa intru si sa vad ce se întîmpla. 

Newman coborise din Espace si venise linga geamul deschis din 
dreptul lui Tweed. îsi tinea mîna dreapta pe lînga corp, strîngînd 
pistolul Smith & Wesson. 

- la-i cu tine pe Butler si pe Nield, ordona Tweed. S-ar putea 
ca înauntru sa fie mai multi oameni înarmati. 

- Atunci merg si eu, spuse Cardon, aparind lînga Newman. 
- Va însotesc, se oferi Paula, cu Browning-ul în mîna. 

- Tu ramii aici, sa ma pazesti pe mine, îi ceru Tweed. 

Paula îsi musca buzele, deschise gura, apoi o închise la loc, 

fara sa mai adauge nimic. Tweed îsi impusese punctul de 
vedere. Newman fu nevoit sa-l prinda de brat pe Amberg, ca sa-l 
forteze sa ramina lînga restul grupului. 

-Hvla întreb ce iad se va dezlantui în interiorul acestei cladiri, 
spuse Paula cu voce tare. 

- Intru eu primul, anunta Newman. Nu-mi place deloc. Au 
uitat sa închida bine usa... 

Toate luminile aprinse erau la etajul întîi. Holul de la intrare era 
cufundat în bezna. Newman ramase pe loc si întinse bratul 
stîng, oprindu-i pe ceilalti sa înainteze, în timp ce ochii lui se 
adaptau la întuneric. Ar fi vrut sa foloseasca lanterna-creion, dar 
poate ca adversarul lasase pe cineva de paza în capatul de sus 
al scarii monumentale în spirala. Scara avea o balustrada din 
fier forjat, iar pardoseala holului era din marmura. Unele banci 


elvetiene simteau nevoia sa demonstreze clientilor ca facusera 
alegerea cea mai potrivita. 

- Nu aud nimic, îi sopti la ureche Cardon. E prea multa 
liniste. Poate au venit si au plecat... 

- Mai bine imagineaza-ti ca sus ne asteapta o armata, îi 
raspunse Newman, tot în soapta. 

Tinîndu-se de balustrada, ca sa se ghideze, începu sa urce 
scarile. încaltamintea lui cu talpi de cauciuc nu facea nici un 
zgomot. Urca din ce în ce mai sus - palierul de la primul etaj era 
surprinzator de înalt fata de parter. Apoi auzi un glas. 

- Hai, draga mea, n-avem la dispozitie toata noaptea. 
Des—chide seiful ala blestemat înainte sa-ti pocesc mutra... 
Glasul vorbise în englezeste, cu un accent aristocratic. 
Oare—cum deformat din pricina distantei. Newman se gîndi la 
Gaunt care, dupa ce-l ajunsese din urma pe Butler la gara Basel, 
anuntase ca el pornea direct catre Ouchy. Butler amintise în 
treacat amanuntul, caruia nimeni nu-i acordase vreo atentie. 
Pîna în acel moment... 

- Nu! Nu! Te rog! Am sa-l deschid..., 

Vocea femeii vorbise tot în englezeste, o voce înspaimîntata de 
moarte. Newman urca în fuga ultimele trepte, urmat 
îndeaproape de Cardon si de ceilalti. Alerga pe palier pîna în 
dreptul unei usi deschise, dincolo de care se vedea lumina. 
Dadu buzna înauntru si se lasa pe vine, cu arma atintita în fata 
lui, apoi încremeni, uluit la culme. 

Un barbat tinea cutitul la gitul unei femei care se aplecase în 
fata unui seif urias ca sa actioneze un cifru. Barbatul era mic de 
statura si subtire, cu fata rotunda si buze carnoase. Trecut de 
treizeci de ani, avea barbia mica si zimbea dispretuitor, cu ochii 
la femeia înspaimiîntata care se straduia sa deschida seiful. 

Se auzi un clinchet si femeia trase usa masiva catre ea. 

- Arunca cutitul! îl soma Newman. Sîntem patru. 

- înapoi, altfel îi tai gitul, tipa ascutit barbatul cel subtirel. 
Newman zimbi, se apropie de el si-i lipi de timpla teava 
pis—tolului Smith & Wesson. 

- Nu tai nimic, spuse Newman linistit. Fiindca în secunda 
urmatoare jumatate din teasta ta va fi împroscata pe peretele 
de colo. Asa ca termina cu jocurile astea prostesti. Arunca 
cu(itul\ racni el. Altfel, esti un om mort. 


Cutitul cazu, zanganind pe podea. Cardon observa ca mîna care- 
| tinuse tremura ca o frunza. Cel care atacase femeia se holba la 
Newman de parca ar fi vazut o stafie. 

- Cine dracu' e ticalosul asta? întreba curios Cardon. 

- Faceti cunostinta cu domnul Joel Dyson, unul dintre 
fai—mosii paparazzi. Joel, afara asteapta cineva care tine 
neaparat sa te cunoasca. 

Partea a Ill-a 

PUTEREA 

50 

La Washington era dupa-amiaza tirziu. Luminile se aprin—sesera 
deja, abia vizibile prin ninsoarea deasa. Cînd Sara intra în Biroul 
Oval, presedintele Bradford March se plimba nelinistit prin 
încapere. 

- Ce s-a mai întîmplat? întreba el pe un ton rastit. Alte 
necazuri? Cînd urmeaza sa primesc raportul despre tradarea 
Sfintei Treimi? 

- Poate ca de data aceasta sînt vesti bune, raspunse ea pe 
un ton linistitor. La telefon e Norton. 

- Lasa-ma singur cît timp vorbesc cu ticalosul acela... 
March trase aer în piept, se trînti în fotoliu si ridica receptorul. 
Era cumplit de prost dispus. 

- Aici Norton. Am ajuns la Neuchatel... 

- Zau? Grozav. Unde dracu' mai e si asta? 

- în Elvetia. în zona francofona a Elvetiei... 

- Vasazica, ai trecut de partea miîncatorilor de broaste, da? 
Sper ca nu ti-ai luat si vreo femeie? Altfel, vei primi vesti de la 
Mencken si... 

- Sînt singur si sînt grabit. Vreti totusi sa ma ascultati sau 
închid telefonul? 

- Norton... Tonul lui March deveni periculos de blind. Daca 
mai îndraznesti vreodata sa ma ameninti, Mencken îti va lua 
locul cît ai clipi din ochi. Da-i drumul! 

- Sînt lînga Ouchy, unde urmeaza sa aiba loc schimbul. 
Adica sa dau banii si sa iau cele doua obiecte care va 
intereseaza. Locul e încercuit de oamenii mei. S-ar putea sa 
termin treaba pîna miine în zori... 

- Te-as sfatui s-o faci. Nu mai dispui de mult timp. îti 
amintesti? Ti-am dat un termen. Bineînteles, daca obtii ceea ce 


ma intereseaza, fara sa platesti banii, te asteapta o recompensa 
grasa. 

- As putea întreba ce suma? se interesa Norton. 

- Parca te grabeai sa ajungi la Owchy . OK. M-ai întrebat. 
Cincizeci de miare, spuse March, rostind la întîmplare o cifra. 

- Tinem legatura. Numarul meu de la Hotelul Chateau 
d'Ouchy este... 

- Am notat. Treci la treaba. 

La hotelul din Neuchatel, unde platise camera pentru o noapte, 
ca sa poata folosi telefonul, Norton puse receptorul în furca. Cel 
putin de data aceasta el luase primul legatura cu Biroul Oval si-i 
daduse lui March noul numar de telefon. 

Cobori la parter, îsi puse haina, spuse receptionerei ca se va 
întoarce mai tîrziu pentru masa, apoi iesi în noaptea înghetata, 
pregatindu-se sa plece la Ouchy. 

La Washington, March îsi ciupea nasul gros cu degetul mare si 
cel aratator. O recompensa? Singura recompensa pe care 
Norton urma s-o capete la înapoiere avea sa fie un glont în git. 
March nu-si asuma niciodata riscuri inutile. îsi închipuia ca, în 
ciuda ordinelor primite, Norton tot se va uita la film si tot va 
asculta caseta, o data intrat în posesia lor. Riscul putea fi 
elimi—nat doar suprimîndu-l pe Norton. Poate ca lucrurile 
începeau sa ia o întorsatura favorabila. Destupa o sticla de bere, 
trase o înghititura si se întreba ce se mai întîmpla cu Sfinta 
Treime. 

Senatorul Wingfield se gasea singur în biroul lui, draperiile trase 
izolîndu-l de noaptea de afara. Si el bea, însa cafea brazi-liana 
de la Royal Doulton, adusa pe o tava de argint. Studia un mesaj 
dactilografiat, sosit prin curier special din Europa. Mesajul nu 
continea nici o indicatie referitoare la locul din care fusese 
expediaL” Singurul indiciu erau timbrele elvetiene. 

„Ei bine, Calloway, îsi zise el, referindu-se la vicepresedinte. 
Cînd vor începe sa zboare gloantele, ai grija sa apleci capul." 
încercatul senator se amuza de ironia faptului ca mesajul îi 
parvenise direct lui. îsi imagina scurta convorbire telefonica 
avuta de Jeb Calloway cu omul lui din FBI. 

„Barton, de acum încolo ar fi mai bine ca orice mesaj sa fie 
trimis direct lui Wingfield..." 

Mesajul era foarte direct - si extrem de primejdios, daca ar fi 
ajuns în alta parte. De pilda, în Biroul Oval. Se parea ca 


eveni—mentele evoluau catre un punct culminant si senatorul 
stia ca tre—buia sa se gîndeasca ce atitudine sa adopte într-o 
potentiala situatie de criza. Acum mingea se gasea în terenul 
sau. 

Am dovezi concrete despre identitatea asasinului in serie, autor 
al celor sase crime din Sud. Sper ca, în curind, sa intru în 
posesia unor date concludente. Imediat dupa aceea voi lua din 
nou legatura cu dumneavoastra - daca e posibil, în persoana. 
Barton Ives. 

- Ti-l prezint pe Joel Dyson, spuse Newman, prezentîndu-l pe 
prizonierul sau lui Tweed, care tocmai coborise din Espace. în 
sfirsit, adauga el. 

înainte de a parasi sediul Bancii de Credit, Cardon, care era în 
permanenta dotat cu toate cele necesare, scosese o pereche de 
catuse. Acum Dyson avea mîinile prinse la spate, iar Butler, 
care-l prinsese de brat, continua sa-l ameninte cu pistolul Smith 
& Wesson. Omuletul cel subtirel si cu parul în dezordine îl privea 
tinta pe Tweed. 

- Ma voi plînge consulului britanic. Sînt cetatean al 
Regatului Unit. 

- Am o idee mai buna, îi propuse Tweed. Te putem preda 
Ambasadei Americane de la Bema. Sînt sigur ca la Washington 
exista cineva foarte sus-pus care arde de nerabdare sa te 
cunoasca. 

- lisuse, domnule, sa nu faci asta, pentru numele lui 
Dum—nezeu! E ca si cum ai arunca un crestin în groapa leilor, îl 
implora Dyson, imitînd cît putea de bine accentul cockney. 

- Halal crestin! comenta Newman. Tonul i se înaspri. Nu 
face glume proaste cu seful meu. A vorbit serios. 

- Dumnezeule, nu! Va implor... 

Brusc Dyson îsi pierdu cumpatul. Tweed se uita la omul care 
cazuse în genunchi, tremurînd de spaima. îsi tuguie buzele cu 
dispret si facu semn din cap spre Butler. 

- Du-l la furgoneta. Ai grija sa-si tina gura pîna ajungem la 
Ouchy. întrebarile i le voi pune mai tîrziu. 

Dyson deschise gura, gata sa tipe. Nu apuca sa scoata un sunet, 
ca Newman îi acoperi gura cu mîna înmanusata. Nield îsi rasuci 
batista si o vîri în gura lui Dyson în chip de calus, legîndu-i 
capetele la ceafa. Butler si Nield îl dusera la furgoneta. Apoi 


Tweed si Paula ascultara relatarea lui Newman despre cele 
petre—cute în incinta bancii. 

- Karin, adjuncta lui Amberg, care a fost rapita, e într-o 
forma mai buna decit te-ai astepta, povesti Newman. A insistat 
sa ramina si sa faca niste cafea pentru ea si pentru paznicul pe 
care Dyson l-a lasat în nesimtire cînd a adus-o pe Karin. Pari 
nerabdator, încheie el. 

- Cred ca ar trebui sa iesim din Basel cît mai urgent, ordona 
Tweed. Cu cît ajungem mai curînd la Ouchy, cu atît ma voi simti 
mai linistit. 

- Cine era individul pe care îl duceau oamenii tai? 

Vocea venea din spatele masinii Espace si apartinea Evei 
Amberg. 

- Unul dintre mercenarii adversarului, raspunse repede 
Tweed. 

- Eve vrea sa stie ce se întîmpla, comenta Paula. Spre 
deose-—bire de Amberg care pare mort de frica. 

Se auzi bufnitura unei portiere. Newman si Cardon urcasera în 
masina. Cardon îsi relua locul lînga bancherul elvetian, iar 
Newman se aseza în spatele Paulei. 

- Amberg sade pe locul lui, negru la fata, spuse Tweed, în 
timp ce pornea masina, pregatindu-se sa paraseasca orasul 
Basel. Nu ma mira ca n-a întrebat cum se simte Karin. Din cîte 
îmi amintesc, întotdeauna a fost cel mai plicticos din cei doi 
gemeni. Acum lasati-ma sa fiu atent la drum, încheie el brusc. 
Paula îl privi piezis. De fapt, voise sa spuna: Lasati-ma sa ma 
concentrez asupra acestui lucru. 

Se aflau mult la sud de Basel si calatoreau avînd în dreapta 
muntii Jura. Tweed începu sa-i vorbeasca Paulei cu glas coborit, 
ca sa nu fie auzit de pasagerii din spate. 

- Am avut dreptate cu teoria mea despre doua enigme 
legate între ele, care nu pot exista decit una în functie de 
cealalta. Asasinatele comise denota doua stiluri total diferite, 
ceea ce ma face sa cred ca sînt implicate doua grupuri separate. 
- Doua stiluri de asasinat? O expresie sugestiva, remarca 
ea. Te rog sa-mi explici. 

- Aruncarea în aer a sediului nostru din Park Crescent, 
bomba lansata spre mine la Ziirich, planul de dinamitare a 
podu-—lui din Kayserberg, încercarea de dinamitare a stîncii din 
muntii Vosgi. Toate acestea le-as numi actiuni de organizatie 


care nece-—sita o retea vasta si puternica. Pe scurt, Norton si 
americanii. E un stil distinct de atentat. 

Tweed accelera putin. Soseaua de la poalele muntilor era pustie. 
Era nerabdator sa ajunga la Ouchy, sa-l chestioneze pe Joel 
Dyson, sa-l oblige pe Amberg sa scoata la iveala banda si caseta 
si sa auda restul relatarii lui Barton Ives. Paula arunca o privire 
în spate si vazu ca Ives, care sedea lînga Newman, privea afara 
în noapte cu un aer absent. 

- Ai spus doua stiluri distincte de asasinat, îi aminti Paula lui 
Tweed. Cum ar fi cel de al doilea? 

- Extrem de personal. Cineva deghizat în postas a sosit la 
conac, l-a înjunghiat pe majordom, a intrat în bucatarie, a 
pul—verizat gaz lacrimogen spre femeile care lucrau acolo, apoi 
a dat buzna în sufragerie înarmat cu un pistol-mitraliera si i-a 
secerat pe toti cei sapte oameni care se gaseau acolo. Omor 
îndraznet, comis cu sînge rece. 

- Vrei sa spui ca n-a fost Norton? 

- Stilul difera de cel al lui Norton. Gîndeste-te apoi la modul 
salbatic în care au fost strangulate Helen Frey si prietena ei, 
Klara. Cred ca asasinul avea un lat de sîrma mascat într-un sirag 
de perle, de unde si perla mînjita de sînge gasita în 
apartamen-tul lui Helen Frey. 

- Cum crezi ca i-a reusit un truc atit de groaznic? 

- Oh, nimic mai simplu. S-a oferit sa prinda colierul la gitul 
lui Helen Frey, ca ea sa vada cum îi sta. Care femeie ar rezista 
unei asemenea tentatii? Aceeasi metoda a fost folosita si în 
cazul Klarei. 

- Un barbat, spuse gînditoare Paula. Poate le-a promis ca le 
va darui lor perlele. Atunci chiar ca n-au rezistat tentatiei. 

- Deci crime izolate, spre deosebire de atentatele în masa 
organizate de Norton. 

- Dar cum ramine cu detectivul acela simpatic, Theo 
Strebel? El a fost împuscat, îi aminti Paula. 

- Nu prea poti ademeni un barbat folosind smecheria cu 
co-—lierul, nu-i asa? Dar sînt convins ca a fost lichidat de cineva 
cunoscut, de aceea a renuntat la masurile de precautie. Nu uita 
de Omul din Umbra cu palaria cu boruri largi, care a urmarit-o si 
pe Jennie Blade. 

- Minte de îngheata apele. Acest gen de femeie îmi trezeste 
întotdeauna banuieli. 


- Nu cumva pentru ca, pur si simplu, îti este antipatica? o 
puse la încercare Tweed. 

- Barbatii pot fi foarte naivi cînd e la mijloc o femeie 
fru—moasa, insista Paula. Mai ales în care o femeie ca ea le 
arunca priviri dragastoase. Mai devreme Jennie ne-a spus ca o 
vazuse pe Eve la Padstow în perioada cînd a avut loc masacrul. 
Cred ca mintea, dar poate ca minciuna semnifica ceva. 

- Cum anume? întreba Tweed. 

- Adica sugereaza ca însasi Jennie putea fi la Padstow cînd a 
fost comis masacrul. 

- Cred ca ai dreptate. 

- Pe urma, continua cu elan Paula, eu nu l-am vazut decit o 
clipa pe falsul postas care i-a ucis pe cei de la conac. în timp ce 
venea cu bicicleta pe alee spre conac. 

- Asta îti sugereaza ceva? Tine minte ca Jennie are o coama 
de par blond. 

- Din nou se dovedeste ca barbatii nu cunosc mare lucru 
despre femei. Jennie putea foarte bine sa-si ridice parul în 
crestet. Falsul postas purta o sapca de uniforma care i-ar fi 
putut ascunde parul. Era o zi friguroasa, asa ca nu mi s-a parut 
ciudat sa-l vad purtînd chipiu. Repet, era foarte frig... 

- Mie tot nu-mi vine sa cred, spuse Tweed. 

- Acum a plecat cu Gaunt care, din spusele lui Butler, se 
grabea grozav sa ajunga la Ouchy cu BMW-ul lui. 

- Daca îl adaugi si pe Gaunt la datele problemei, începe sa 
devina convingator, recunoscu Tweed. Propun sa împartim 
enigma în doua parti. Mai întîi, filmul si banda, care ne vor 
dezvalui ce se petrece la Washington, moment în care vom 
întelege si eforturile disperate ale lui Norton de a ne opri din 
drum. Mai tîrziu poate va fi nevoie sa revenim la Padstow, ca sa- 
| identificam pe autorul masacrului. Ca sa nu mai vorbim de 
moartea lui Helen Frey, a Klarei si a lui Theo Strebel. 

- Am impresia ca stii cine e vinovat de toate acele crime, 
nu-i asa? îl provoca Paula. 

- Stiu de cîtva timp. Cheia enigmei este aluzia lui Jennie 
Blade la asa-zisul Om din Umbra care si-a facut aparitia la 
Colmar. 

Plecînd din restaurantul garii Basel, unde asteptase prudent 
timp de un sfert de ora, pentru orice eventualitate, Marvin 


Mencken porni grabit spre locul in care îsi parcase Renault-ul. 
Cînd era pe punctul de a urca la volan, observa ca roata dreapta 
din fata era dezumflata. 

înjura cu glas tare si se apuca de migaloasa îndeletnicire de a 
schimba cauciucul cu unul de rezerva. Nu avea de unde sti ca 
era vorba de sabotaj. în timp ce Tweed îl înfrunta în restaurant, 
Butler aplicase o metoda simpla de a-i scoate masina din 
functiune. 

Stînd pe vine lînga roata din fata, ca si cum si-ar fi legat sire=tul 
la adidas, scosese un pix, desurubase capacul ventilului, apoi 
introdusese virful pixului în ventil si apasase pîna cînd aerul 
iesise afara. Dupa aceea însurubase capacul la loc. 

Mencken lucra cu înversunare, în speranta ca va ajunge la 
Ouchy înaintea lui Norton. Transpirat de efort, în ciuda frigului 
de afara, în cele din urma se aseza la volan si pomi ntasina. 
Daca întîrzia, însemna ca, o data ajuns la destinatie, Norton nu 
avea pe nimeni sa-i spuna în ce hoteluri erau cazati oamenii lor. 
Hotelul Chateau d'Ouchy era unul dintre cele mai bizare 
constructii pe care le vazuse Paula în viata ei. Automobilul 
Espace condus de Tweed coborise o panta abrupta, apoi cotise 
pe un drum drept si, în momentul în care luna se ivise din 
spatele unui nor, Paula avusese în fata ochilor prima imagine a 
Lacului Geneva, cel mai mare lac din Elvetia. Apa linistita, fara 
nici o încretitura, se întindea pîna departe în sud, spre Franta. 
Tweed opri masina, iar Butler îl depasi cu furgoneta si-si 
continua drumul cu viteza redusa, cu ochii în patru la orice 
posi—bila primejdie. în timp ce Tweed astepta, Paula privi în sus 
spre Chateau d'Ouchy. Luminat în exterior de lampi cu arc, era 
con-—struit din piatra de culoare bruna, iar acoperisul înclinat si 
acoperit cu tigla rosie era decorat cu un model în zig zag, negru 
si aproape sinistru. La colturi se înaltau foisoare si întreaga 
con-—structie parea sa fie foarte veche. 

- Pare c-a fost aici de cînd e lumea, comenta ea. 

- Castelul dateaza înca din secolul al doisprezecelea, îi 
spuse Tweed. Mult mai tirziu, a fost renovat si transformat în 
hotel. Cel putin, aici e liniste. 

Paula se gindi ca era putin spus, amintindu-si de agitatia si 
graba cu care se miscasera în Ziirich. Vizavi de hotel se vedea 
un poit de forma unei stridii, marginit de felinare verzi si 
ciudate, a caror lumina se reflecta în apa radei. Barcile acoperite 


pe timpul iernii cu prelate albastre de plastic se leganau 
ancorate de balize. 

Dar ceea ce o impresiona cel mai mult era tacerea - cheiul era 
pustiu, nu trecea nici o masina si nu se vedea nici tipenie de 
om. în stînga lor, dincolo de soseaua pe care venisera, se ridica 
un Sir de mici hoteluri si cafenele, dupa toate aparentele toate 
închise. Tweed coborise geamul portierei si în masina 
patrunsese un val de aer proaspat, cu totul altfel decit aerul 
înghetat din Vosgi. Marler aparu ca din pamînt în dreptul 
portierei. 

- Puteti cobori pe mal, îi anunta el, vorbind taraganat. îi 
întinse lui Tweed o foaie de hirtie. lata lista cu hotelurile din 
zona în care sînt instalati oamenii lui Norton. Din cîte stiu. eu, 
pîna în momentul de fata Chateau d'Ouchy e un loc sigur... 
Tweed parcase masina Espace într-o curte, paralel cu hotelul, 
lînga Mercedes-ul rosu al lui Marler. Se duse la receptie 
împreuna cu Paula, care se adresa functionarei, amintindu-i de 
rezervarile facute telefonic. 

- Spuneati ca putem lua cina, daca sosim tîrziu. 

- Sala de mese va sta la dispozitie, dar numai dupa ce luati 
în primire camerele. 

- Cred ca, mai întîi, vom merge în camere sa ne aranjam 
putin dupa drum, îi spuse Tweed. 

îl vazuse intrind pe Ives, însotit de Amberg si Cardon. în urma 
lor veneau Butler si Nield, încadrîndu-l pe Joel Dyson, care avea 
aerul unui om învins. Tweed le ordona lui Butler si lui Nield sa-l 
pazeasca pe rînd pe Dyson în camera lui, fotograful urmînd sa 
primeasca numai sandvisuri si apa minerala, apoi îi ruga pe 
Paula si pe Newman sa-l însoteasca împreuna cu Ives în camera 
lui, dupa completarea formalitatilor. Nu aveau timp de pierdut. 
Dumnezeu stia ce surprize putea aduce dimineata urmatoare. 

- Ce fel de persoana le-a putut convinge sa opreasca, In 
toiul noptii si în mijlocul pustietatii, pe cele sase femei bogate 
care au fost violate cu brutalitate si apoi ucise? 

Tweed repetase deliberat întrebarea pusa lui Barton Ives în tren, 
în cursul calatoriei de la Colmar la Basel. Mai devreme le 
relatase pe scurt Paulei si lui Newman cele aflate de la Ives. 
Agentul FBI sedea pe canapea, linga Paula, cu spatele drept, cu 
fata catre Tweed si Newman, care ocupau fiecare cîte un fotoliu. 


- Da, aceasta a fost întrebarea pe care mi-am pus-o si eu de 
nenumarate ori. Dar la ultimele doua cazuri s-a întîmplat ca în 
noptile fatale sa mai circule si alte persoane pe autostrada la 
acea ora. Respectivii au depasit masinile victimelor si au vazut 
un Cadillac de culoare cafenie parcat pe un cîmp din apropiere. 
Brusc m-a sagetat o banuiala. A fost un moment de inspiratie, 
sau de noroc - cum vreti sa-l numiti. Am început sa verific 
deplasarile unei anumite persoane, sa vad daca din întîmplare 
se gasise într-un anumit stat în fiecare dintre cele sase nopti în 
care avusesera loc asasinatele. 

Ives tacu si-si aprinse o tigara. Paula îsi plimba privirea prin 
apartamentul pe care-l rezervase pentru Tweed. Avea un salon 
spatios si confortabil, separat de dormitor prin cîteva arcade. îsi 
îndrepta din nou atentia spre Ives care-si continua povestirea. 

- în acest punct, verificarea nu punea prea multe probleme. 
Dificultatea consta în efectuarea investigatiilor fara ca cineva sa 
afle cu ce ma ocupam. Daca se dovedea ca aveam dreptate, 
eram constient ca-mi puneam viata în pericol. Puterea implica o 
mare influenta. 

- Deci cercetai un om influent? întreba Paula. 

- Influent si necrutator, încuviinta Ives. Un om care tinea 
mortis sa ajunga acolo unde-si propusese si unde se gaseste în 
momentul de fata. în timp ce-mi desfasuram cercetarile, am 
început sa ma implic din ce în ce mai mult - descoperisem 
murdarii cum nu mi-as fi închipuit vreodata. în primele trei 
cazuri, persoana pe care o urmaream tinuse cite un discurs 
politic chiar în seara crimei în fiecare dintre statele cu pricina. 
De fiecare data orasul respectiv era la mica distanta cu masina 
de locul în care, în aceeasi seara, fusese violata si ucisa o 
femeie. 

- Dovezi circumstantiale. Dar neconcludente, comenta 
Tweed. 

- Asteapta! Ives ridica mîna, apoi îsi stinse tigara. Am 
con=tinuat sa vferific ultimele trei cazuri. Convins ca nu voi 
avea de a face cu aceleasi împrejurari. Ei bine, circumstantele 
erau iden—tice. Senatorul X - cum se numea pe atunci - vorbise 
din nou în public, în fiecare dintre cele trei state, cu cîteva ore 
înainte de atacarea si uciderea ultimelor trei victime. Un numar 
mare de alocutiuni pentru sase state, dar la vremea aceea el 


tintea undeva foarte sus... Ives se opri brusc. Ajung imediat si 
aici. 

- Dar ce facea senatorul dupa ce-si tinea discursurile? 
întreba Tweed. Ai reusit sa verifici si acest lucru? 

- A fost urmatoarea mea prioritate. Lucru si mai dificil de 
tinut în secret. în plus, individul are o secretara extrem de 
vicleana, care se ocupa de toate treburile lui murdare si dispune 
de o adevarata retea de informatori. Cu toate acestea, un timp 
am reusit sa fac si acest lucru - sa-i verific fiecare miscare dupa 
ce pleca din locul în care îsi tinuse discursul, culegind ovatiile 
publicului. Genul de vorbitor care se pricepe sa înflacareze 
masele. Se stia ca cerea sa ramina singur dupa ce-si încheia 
dis—cursul în aclamatiile auditoriului. De fiecare data spunea ca 
simte nevoia sa-si încarce bateriile, sa se duca undeva de unul 
singur si sa bea o bere. Exact asa a procedat dupa fiecare dintre 
cele trei alocutiuni tinute în noptile în care, nu departe de acolo 
- am verificat orele - a fost violata si ucisa cîte o femeie. 

- Cel putin, nu are alibi, remarca Tweed. 

- în schimb, are un Cadillac cafeniu, cu care îi place mult sa 
circule. Un amanunt pe care nu l-am dezvaluit nimanui pîna în 
prezent. Am facut cercetari în jurul locului în care a fost gasita 
cea de a sasea victima. Am cautat ore întregi prin iarba. Cînd 
eram pe punctul de a renunta, am gasit o sticla de bere goala, 
cu un set complet de amprente. Marca de bere preferata a 
indi—vidului pe care-l verificam. Sticla cu pricina, pusa într-o 
punga de plastic, se afla în portbagajul limuzinei Lincoln 
Continental pe care am ascuns-o în hambarul parasit. 

- Si aceasta este tot o dovada circumstantiala, sublinie 
Tweed. Nu vreau sa te jignesc, dar tribunalul ar trebui sa te 
creada pe cuvint ca ai gasit sticla în acel loc. Afara de cazul în 
care ai reusi sa iei amprentele omului pe care-l urmareai. Si, 
bineînteles, daca se potrivesc... 

- Nu-i chiar asa usor. Ives îsi aprinse alta tigara. Nu-i chiar 
asa usor, repeta el. Nu si cînd e vorba de amprentele fostului 
senator Bradford March, în prezent presedinte al Statelor Unite. 
51 

Gasindu-se în Elvetia, a doua zi nu-i fu greu lui Marler sa faca 
rost de un proiector, de un ecran si de restul aparaturii 
nece-—sare indicate de Tweed. La ora 8:30 dimineata, Marler se 


întoarse la hotel, unde îl gasi pe Tweed la micul dejun, împreuna 
cu Paula si Newman. 

- N-am putut închide ochii aproape toata noaptea, tocmai 
spunea Paula. înca nu-mi vine sa cred ca presedintele Statelor 
Unite poate fi vinovat de niste crime atit de înfioratoare. 

- Citeste istoria predecesorilor lui din Biroul Oval, o sfatui 
Barton Ives, care se apropiase si-i auzise remarca. Cu un sistem 
electoral dement ca al nostru, era de asteptat ca, într-o buna zi, 
un astfel de depravat sa ocupe acest post. Ceea ce s-a si 
întîmplat. 

- Si acum ce-i de facut? întreba Paula. 

- Ai adus tot ce trebuie? îl întreba Tweed pe Marler care se 
asezase. 

-Tot. 

- Atunci, urmatorul drum va fi cu Amberg la filiala din oras, 
uncie îl vom obliga sa scoata banda si filmul lasate în pastrare la 
Ziirich de Joel Dyson. Apoi vom viziona filmul chiar în incinta 
bancii... 

Amberg continua sa se afle în camera lui, sub paza lui Car- don. 
Micul dejun li se aducea de catre serviciul la camera. Joel 

Dyson se afla si el încuiat în camera, pazit de neînduplecatul 
Butler. 

- Stiai ca am fost urmariti pîna aici înca de cînd am plecat 
din Basel? îsi preveni Newman seful. 

- Nu sînt motive de îngrijorare - era o masina fara numar, 
probabil oamenii lui Beck. Dupa ce ne-a vazut trecînd prin 
punctul de control din gara Basel si sosind în Colmar, Arthur nu 
era omul care sa ne scape din ochi. Vorbesti de lup... 

îmbracat într-un elegant costum cenusiu, Arthur Beck intra în 
sala de mese cu vedere spre gradina. Refuza cafeaua care-i 
fusese oferita si se apleca spre Tweed. 

- Am adus la Ouchy o mica armata de oameni de-ai mei. 
Am vazut cînd s-au înapoiat americanii. Asa-zisi diplomati 
asteptind sa fie chemati la posturi. Au întrecut masura. Voi 
orga-—niza o razie si voi verifica toate hotelurile. 

- As putea sa-ti scutesc ceva timp. Tweed scoase lista 
întocmita de Marler cu o seara în urma. Aici ai locurile în care se 
gasesc toti americanii. Fara îndoiala, sînt înarmati. 


- Ca si oamenii mei, zimbi cu subînteles Beck. Multumesc ca 
ai facut treaba asta în locul meu. Pot sa întreb cum ati dat de 
urma lor? 

- Marler, povesteste-i prietenului nostru despre 
investiga=tiile tale. 

- N-a fost greu, vorbi taraganat Marler. Am trecut pe la 
fiecare hotel, am spus functionarului din tura de noapte ca 
sosisera niste amici de-ai mei americani si ca voiam sa le achit 
niste datorii. Am adaugat ca aveam nevoie de o camera pentru 
noapte si am întrebat de pret. Aveam la mine un pumn de 
mo—nede elvetiene — care se pot dovedi foarte utile — si m-am 
facut ca le scap dincolo de biroul lui. în timp ce omul umbla în 
patru labe ca sa le culeaga, am verificat chitantele de cazare si 
am memorat toate numele de nationalitate americana. Apoi i- 
am spus functionarului ca-mi lasasem pasaportul în masina si ca 
ma voi întoarce sa iau în primire camera pentru care platisem. 
Asa am facut, la toate hotelurile. Foarte simplu. 

- Si foarte inteligent, daca ai reusit sa te descurci cu 
personalul din hotelurile elevetiene. Beck arunca o privire pe 
lista. 

într-o ora îi voi ridica pe toti si-i voi expedia din tara de pe 
aero—portul din Geneva. Am sa-i deranjez de la micul dejun... 
Abia iesi din sala de mese ca-si facu aparitia Gaunt, la brat cu 
Jennie. Seniorul se duse cu pasi mari la masa lui Tweed si se 
aseza, fara a astepta sa fie invitat. 

- Va urez o dimineata excelenta, îi saluta el jovial. Ce zi 
superba. Soarele straluceste pe muntii din Haute-Savoie, dincolo 
de lac. Un mic dejun englezesc pentru doua persoane, comanda 
el ospatarului. 

- Eu nu vreau decit croissant, spuse Jennie, cu ochii 
scaparind de miînie. Si as mai vrea sa mi se ceara mai întîi 
parerea. 

- Prostii! Trebuie sa maninci bine. Ne asteapta o zi plina. 
Nu-i asa, Tweed? Azi-noapte am vazut un grup de derbedei 
americani tragînd la Hotelul d'Angleterre, chiar vizavi. Trebuie 
sa fii cu ochii în patru, astia sînt capabili si de atac la drumul 
mare. 

- Avem o întîlnire. Tweed îsi sterse gura cu servetul. Poate 
ne vedem mai tîrziu. 


Nu termina de vorbit ca aparu Eve Amberg, care-i întreba daca 
se putea aseza la masa lor. Tweed îi arata un scaun liber, iar 
Paula o surprinse pe Jennie privind-o furioasa pe nou-venita. Ce 
se întîmpla între cele doua femei? Eve purta un pulover 
pur—puriu mulat pe corp si pantaloni negri de schi viriti în cizme 
de piele, înalte pîna la genunchi. Paula se vazu nevoita sa 
admita ca arata uluitor. 

- Unde-i Walter? întreba Eve, alegindu-si o chifla. Cafea, 
ceru ea chelnerului. Deci, unde-i Walter? repeta ea. 

- E foarte obosit, minti Tweed. Va doimi pîna spre zece. 

- Un prapadit, tuna Gaunt. N-are pic de energie... 

Vorbise aproape singur. Tweed tocmai iesea din restaurant, 
urmat de Paula si Newman. Pomi cu pas grabit spre camera lui 
Amberg, batu la usa cu semnalul convenit si toti trei intrara, de 
îndata ce Cardon le deschise usa. Tweed se adresa cu un aer 
suparat bancherului, care era din nou îmbracat oficial, în 
costu—mul sobru de culoare neagra. 

- Ai luat micul dejun? Bine. E timpul sa pornim. Vreau 
filmul si banda în cinci minute dupa ce sosim la banca. Vei fi 
însotit la orice pas. Daca ai de gind sa protestezi, Beck, seful 
politiei, se afla la Ouchy, dupa cum stii. Va fi deosebit de 
intere—sat sa stea de vorba cu dumneata despre crimele acelea 
de la Ziirich. 

- Dar eu n-am nici un amestec... începu Amberg. 

- Politia nu te va crede. Pornim chiar acum. lesim pe usa din 
spate, care da în parcare. Evitati sa treceti prin sala de mese. 
înauntru sînt trei americani cu aspect de batausi care tocmai iau 
micul dejun. Sper, Amberg, ca nici dumneata nu tii neaparat sa-i 
întîlnesti... 

Marvin Mencken, care îsi luase camera la Hotelul d'An- gleten-e, 
se trezise devreme si luase un mic dejun pe fuga în alt hotel. 
Prefera sa fie în picioare înaintea subordonatilor sai si-si facuse 
un obicei din a nu respecta nici o rutina. Niciodata nu mînca la 
hotelul în care era cazat. 

înapoindu-se dintr-o plimbare rapida pe malul lacului, vazu doua 
masini Audi trase la intrarea în Hotelului d'Angleterre. Din ele 
coborîra barbati în civil, care se îndreptara spre usa cu 
sigu-=ranta unor militari si se facura nevazuti înauntru. Citeva 
secunde mai tîrziu alte masini oprira în dreptul celorlalte doua 
hoteluri, în care erau cazati oamenii lui Mencken, si politisti în 


uniforma, dotati cu arme automate, sarira afara si intrara 
repede în hotel. 

- lisuse Hristoase! murmura Mencken. 

Fara sa se grabeasca, traversa si se duse la masina pe care o 
parcase în spatele unei fisii cu iarba si copaci. Urca la volan, 
scoase din buzunarul balonzaidului o palarie elvetiana 
cumparata la Basel, si-o îndesa pe cap si porni motorul, 
încercînd sa treaca neobservat. 

Astepta pîna îi vazu pe politisti iesind din hotel împreuna cu 
oamenii lui, care aveau mîinile prinse la spate cu catuse. 
Sosisera si alte masini, în care nu se afla decit soferul. 
Americanii fura înghesuiti în ele. Mencken nu se temea ca ar 
putea fi deconspirat - avusese grija ca nici unul dintre 
subordonatii lui sa nu stie ca închiriase un Renault. 

în timp ce masinile politiei se îndepartau, Mencken ocoli încet 
parcul si pomi catre Hotelul Chateau d'Ouchy. Norton îi daduse 
instructiuni precise sa nu ia legatura cu el sub nici un motiv. 
Oricum nu stia cum arata Norton. Stia însa ca Norton va rezerva 
o camera sub numele de doctorul Glen Fleming. Trebuia sa-i 
telefoneze si sa-l previna cit mai repede. 

Cînd Tweed sosi în automobilul Espace, avîndu-l lînga el pe 
Amberg, Banca de Credit era deschisa pentru afaceri. îi însoteau 
Paula, Newman, Ives si Butler. în spate sedea Marler, cu 
proiec-torul si restul aparaturii. 

în furgoneta aflata imediat în urma lor si condusa de Pete Nield 
se gasea Card6n, care-l pazea pe Joel Dyson. înainte de a parasi 
Hotelul d'Ouchy pentru scurta deplasare la banca, Tweed 
discutase cu Dyson, expuniîndu-i fara ocolisuri situatia în care se 
afla. 

- Card6n are arma si nu va ezita s-o foloseasca daca faci 
vreo miscare gresita. Dar e si mai probabil ca te va urca la 
bor—dul unui avion care va decola de pe Aeroportul Cointrin din 
Geneva, cu destinatia Washington. 

Privindu-l cu atentie pe Dyson, Tweed remarcase în privirea 
lunecoasa a omuletului un licar de triumf. Era limpede ca Joel 
Dyson cunostea bine Europa si posibilitatile de deplasare cu 
avionul. Nu exista mod mai bun de a supune un om decit 
lasîndu-l sa spere, ca apoi sa-i spulberi orice nadejde. 

- Bineînteles, continua Tweed, nu exista curse aeriene 
directe de la Geneva la Washington. Prin urmare, Cardân te va 


escorta pîna la bordul unui avion care te va transporta de la 
Cointrin la Zurich. Acolo vei fi urcat într-o cursa directa de 
Washington. Un telefon va fi suficient ca sa ne asiguram ca la 
Aeroportul Dulles vei fi asteptat de anumite persoane. S-a 
întîmplat ceva, Dyson? Esti galben ca ceara... 

Amberg saluta din cap paznicul postat la intrarea bancii. Cînd 
Marler îsi facu aparitia cu aparatele, paznicul îl opri, ca sa 
verifice ce transporta. 

- Nu te teme, Jules, îi spuse peste umar Amberg. Domnul 
este cu mine, la fel ca toti cei care vin în urma lui. 
Conformîndu-se instructiunilor lui Tweed, Amberg îi duse pe toti 
mai întîi în biroul lui personal, unde îi ceru secretarei sa nu-l 
deranjeze sub nici un motiv. Lasîndu-i pe ceilalti în înca- perea 
spatioasa, Tweed, Newman si Paula îl însotira pe Amberg la seif, 
unde elvetianul îsi descuie caseta personala. înauntru se gaseau 
doua obiecte cunoscute. Oare acesta era sfirsitul lungii lor 
calatorii? se întreba Tweed în timp ce se înapoiau în biroul 
bancherului. 

în lipsa lor, Marler trasese draperiile la ferestre. Dupa ce 
aprinsese luminile, montase proiectorul, instalase ecranul si 
pu-—sese, pe aceeasi masa, magnetofonul de fabricatie 
americana, ca sa poata sincroniza sunetul si imaginea. 

Luase cîteva scaune din jurul mesei aflate în sala de consiliu si 
le aranjase în siruri, ca la cinematograf. Lua de la Amberg cutiile 
metalice, iar Tweed verifica personal usa, ca sa vada daca era 
bine încuiata. 

Paula se aseza în primul rînd, alaturi de Tweed. De cealalta 
parte a lui Tweed lua loc Amberg, cu Barton Ives lînga el. Pe 
rîndul din spate sedea Joel Dyson, cu nervii întinsi la maximum, 
între Newman si Cardon. Cel de al treilea rînd era ocupat în 
centru de Pete Nield, cu Walther-ul în mîna, si de Butler. în 
timp ce Marler umbla cu aparatele, Nield îl batu pe umar pe 
Dyson cu teava pistolului. 

— Voiam doar sa-ti amintesc ca nu esti nici o clipa singur, îl 
anunta el jovial pe fotograf. 

- Totul e pregatit, spuse Marler pe un ton neutru, stingînd 
luminile. 

Pe ecranul alb aparu o lumina alba stralucitoare. Tweed auzea 
cum se învirteaste banda autentica. Apoi imaginile începura sa 
apara, limpezi ca cristalul... 


O cabana de bîme cu un singur nivel, într-un luminis din padure. 
Un barbat scund si vînjos, îmbracat în canadiana descheiata la 
git, dezvelindu-i grumazul gros, se lupta cu o fata cu parul lung 
si blond. Cu o mîna o însfacase de par, cu cealalta o împingea 
de spate. Fata tipa ca din gura de sarpe. Paula scrisni din dinti. 
Omul o îmbrinci în interiorul cabanei de bime si amîndoua 
figurile se vazura foarte clar, înainte de a disparea în cabana. 
Rasuna bufnitura usii trîntite cu putere. Dar tipetele continuau 
sa se auda, desi ferestrele erau acoperite cu obloane. Deodata 
tipetele încetara. Tacere. Paula nu mai auzi decit biziitul 
aparatelor din spatele ei. Oare de ce tacerea era mai 
îngrozitoare decît imaginile vazute pîna atunci? Privi uluita cum 
barbatul cel vînjos iesi din cabana de unul singur, închise usa, o 
încuie si arunca cheia pe acoperis. De ce? 

- Oh, Doamne, nu! sopti ea ca pentru sine. 

Raspunsul la întrebare era înspaimîntator de simplu. Din spatele 
unei ferestre oblonite se strecura o suvita de fum. Aproape 
imediat izbucnira flacarile. Aparatul de filmat prinse un prim- 
plan al asasinului. Pe chipul lui se citea o expresie de satisfactie 
sadica. Pe obraz i se prelingeau broboane de transpiratie. 

In continuare camera de filmat îl arata pe acel barbat din cap 
pîna în picioare. Parea ca priveste direct catre lentila. Smulse un 
pistol de la briu si se apropie. Paula se facu mica pe scaunul ei. 
îsi înclesta pumnul vazind cabana cuprinsa de vilvataie. 
Trosnetul si pocniturile puternice ale flacarilor uriase îl facura pe 
barbat sa se opreasca în loc si sa arunce o scurta privire spre 
cabana mistuita de incendiu. Cu arma în mîna, omul se întoarse 
din nou spre aparatul de filmat si continua sa înainteze în 
directia Paulei. Chipul lui binecunoscut se vedea foarte clar, 
imposibil de confundat... 

Ecranul redeveni o pata de lumina stralucitoare care se stinse o 
data cu aparatele oprite din functiune de Marler. Spectatorii 
încremenisera pe locurile lor. Singurul sunet fu pocnetul sec al 
comutatorului rasucit de Marler care aprinsese lumina. Paula 
clipi si se uita scurt la Tweed, apoi la Ives. Era greu de spus care 
dintre ei avea un aer mai sumbru. 

Tweed rupse primul tacerea. Se apleca peste Amberg, 
adfesîndu-se lui Ives. 


- Acum ai dovezile. Omul acesta este Bradford March, 
presedintele Statelor Unite. Se rasuci pe scaun si se uita la Joel 
Dyson, ale carui buze strînse tremurau. 

- Tu ai luat aceste imagini. Fara comentarii. Vreau un 
raspuns simplu. Cine era fata... Victima? 

- Prietena lui intima. Cathy Willard, fiica magnatului presei 
din San Francisco. 

- Deci tot dintr-o familie înstarita, comenta Ives. 

- Oh, provenea dintr-o familie foarte bogata. Mai tîrziu am 
auzit ca totul a fost considerat un accident. Cica fata s-ar fi 
blo—cat în cabana. Vremea era rece, asa ca înauntru ardea un 
foc de busteni... Newman constata ca Dyson redevenise 
vorbaret, cum îi era felul, pe masura ce istorisea întîmplarea. A 
sarit o scînteie, covorul a luat foc, apoi puf! toata cabana a fost 
cuprinsa de flacari. Ferestrele aveau obloane, asa ca fata n-a 
mai putut sa iasa. 

- Suna de parca versiunea ar fi fost scrisa chiar de tine, 
remarca ironic Newman. 

- Nu! Dar asa am auzit ca era relatata... 

- lata dovada, Ives, repeta Tweed, întrerupîndu-l pe Dyson. 
Aceeasi metoda, nu? 

- într-adevar. Vezi, March era taran de la coada sapei. Se 
simtea flatat sa posede femei educate si bogate. Acum ai si 
raspunsul la strania ta întrebare - ce fel de persoana ar fi facut o 
femeie bogata sa opreasca masina, noaptea, într-un loc pustiu? 
Un barbat stînd în fata farurilor Cadillac-ului sau cafeniu, un 
binecunoscut senator care candida pentru Casa Alba si a carui 
figura era afisata pe panouri de-a lungul autostrazilor din fiecare 
stat. Poate pretexta ca i se stricase masina. Femeile s-au simtit 
probabil în siguranta în prezenta senatorului Bradford March. îmi 
dau seama ca l-am descoperit pe ucigasul meu în serie - cel 
care a macelarit sase femei. Trebuie sa duc filmul si banda la 
Washington. 

- Te vor lichida la o jumatate de ora dupa ce cobori din 
avion, îl preveni Newman. 

- Am un prieten influent. Ma va astepta la Aeroportul Dulles 
cu un grup mai numeros si ma va duce pe ascuns în casa lui. 
Dupa aceea, totul va depinde de el. 

- Cred ca ar fi mai bine sa venim cu dumneata, spuse 
Tweed. 


- Eu nu merg, protesta Dyson. 

- Tu vei fi tinut la pastrare în Anglia. Dupa ce vei scrie o 
declaratie, în care vei descrie ce ai vazut cînd ai facut filmul. 
Tweed îi vorbea pe un ton aspru, fara menajamente. O 
declaratie facuta sub juramiînt, în fata unui avocat elvetian. Ori 
te supuli, ori vii cu noi la Washington. 

- Nu stiu daca este corect sa va predau aceste obiecte, 
declara Amberg. 

- Corect? Tweed îl privi tinta pe bancher. Glumesti! 
Gîndeste-te cite vieti ai fi salvat daca mi le dadeai mai de mult. 
De ce-ai tinut cu dintii de ele? Ai vazut filmul, de unul singur, cu 
mult înainte, nu-i asa? 

- Da. Cînd am vazut imaginile, am înteles ca si viata mea 
era în pericol... 

- Deci mai corect e sa-ti tii gura, se rasti la el Tweed. Daca 
asta întelegi dumneata prin corectitudine, ma lipsesc. Amberg, 
abia din aceasta clipa ar fi bine sa-ti tii gura - daca vrei sa ramii 
în viata... 

52 

Barbatul cu par lung, carunt si zburilit privi peste ochelarii fara 
rame spre intrarea Bancii de Credit. Norton era prea inteligent 
ca sa stea în masina cu care urmarise grupul lui Tweed înca de 
la Chateau d'Ouchy. Circulatia de la ora de virf îl ajutase sa 
ramîna ascuns în spatele furgonetei lui Nield, care se deplasa în 
urma cunoscutului Espace. Acum statea în fata unei librarii, 
prefacîndu-se ca frunzareste un volum cumparat la întîmplare. 
Norton, care trasese la Chateau d'Ouchy, îl urmarise cu privirea 
pe Tweed luîndu-si micul dejun, de la masa lui din colt, la care 
se asezase singur. Era convins ca noua sa înfatisare îl ajuta sa 
nu fie recunoscut. Asa se si întîmplase. 

Fiind chemat la telefon, Norton îsi lasase micul dejun si urcase 
sa vorbeasca din camera lui. 

- Aici Mencken, se auzise un glas grabit. 

- Ti-am spus sa nu ma suni decit în cazuri exceptionale. 

- Exact acesta e motivul. Toti oamenii nostri au fost ridicati 
si dusi cu masinile. în mod oficial... 

Era modul precaut al lui Mencken de a se referi la politie cînd 
vorbea la telefon. 

- Ma bucur ca totul merge atit de bine. îti multumesc mult 
ca m-ai sunat... 


Era o situatie care l-ar fi putut face pe Norton sa intre în panica, 
dar Norton, fost agent FBI, nu se lasa niciodata prada panicii. El 
era cel care crease nucleul Unitatii Unu, cînd sena-—torul 
Bradford March îi oferise un salariu generos în functia de sef al 
garzii sale personale. Norton fusese cel care organizase 
tentativele de asasinare a lui Barton Ives înainte de fuga 
acestuia în Europa. Prin urmare, Norton proceda metodic. 
Achita nota de plata la hotel, îsi puse bagajul în Renault-ul 
închiriat si se întoarse în sala de mese. Cinci minute mai tîrziu îl 
vazu pe Tweed plecînd împreuna cu însotitorii lui. Nu peste mult 
timp avea sa-i urmeze în Renault pîna la Banca de Credit. Acum 
însa astepta rabdator si curind îl vazu pe Marler iesind cu 
aceleasi aparate pe care mai devreme le carase înauntru: un 
cilin—dru lung, care putea contine un ecran de proiectii, un 
magneto-—fon si un sac de voiaj plin la refuz. 

Din interiorul sacului de voiaj se profila conturul unui obiect 
circular, de dimensiunile unei cutii de film. Întorcînd o pagina a 
cartii, Norton rezuma cu istetime situatia. 

- Daca as mai avea oamenii mei... 

Dar nu mai avea pe nimeni. Toti fusesera ridicati de politie. 
Stînd astfel, cu cartea în mîna, Norton lua o hotarîre importanta. 
Nu-i putea raporta lui March ca nu îndeplinise misiunea - ar fi 
fost curata sinucidere. Venise din nou momentul sa treaca dintr- 
o tabara într-alta, sa supravietuiasca. 

Filmul pe care March tinea cu orice pret sa-l recupereze 
continea, fara îndoiala, ceva distrugator. Altfel, de ce ar fi trimis 
atitia oameni din Unitatea Unu în Europa? March era pe cale sa 
piarda o batalie - iata ce-i spunea lui Norton cel de al saselea 
simt, bine dezvoltat în decursul anilor în care fusese unul dintre 
cei mai buni agenti FBI. 

îsi aminti de un senator influent caruia îi facuse cîndva un 
serviciu, facînd sa dispara anumite documente compromitatoare 
care i-ar fi distrus cariera pe Colina Capitoliului. Da, venise 
vre—mea sa ia legatura cu senatorul Wingfield si sa se puna din 
nou la dispozitia lui. Contra unui onorariu substantial... 

Norton, care urmarea automobilul Espace si furgoneta, nu se 
mira cind cele doua vehicule intrara în parcarea de la Chateau 
d'Ouchy. Parca si el masina în apropierea debarcaderului de la 
care pleca vaporasul catre Evian, în Franta, si se înapoie la 


hotel. Intra agale în holul de la receptie, la timp ca sa-l auda pe 
Tweed dînd instructiuni functionarei de serviciu. 

- Astazi plecam. Ati putea întocmi nota de plata pentru 
mine si pentru domnisoara Grey? Nu-i nici o graba. Vom fi aici 
pen=tru masa de prînz... 

Deci, Norton avea ragaz sa lamureasca o problema ramasa 
nerezolvata. Era foarte atent sa nu lase nimic la voia întîmplarii. 
Nu avea de gind sa riste ca Mencken sa ajunga primul la 
Wash-—ington si poate chiar sa-l informeze pe March ca toate 
esecurile i se datorau lui Norton. 

Se întoarse la masina, îsi puse pe cap o palarie elvetiana, trasa 
mult pe frunte. Pe locul de alaturi, lînga telefonul mobil, se afla 
bastonul pe care-l cumparase. Lua telefonul mobil si forma 
numarul lui Mencken, sperînd ca se gasea undeva prin 
apropiere. 

- Alo, cine-i la telefon? întreba vocea lui Mencken dupa un 
lung moment de asteptare. 

- Norton. Unde esti? Trebuie sa ne întîlnim. De urgenta. Sa 
vedem ce este de facut. 

- Sînt la jumatatea drumului dintre Ouchy si Vevey. Departe 
de locurile aglomerate. 

- Foarte inteligent din partea ta. Aici totul s-a linistit. Dar ai 
dreptate - e mai întelept sa ne tinem departe de oras. Cum 
mergi pe soseaua de lînga lac, în directia Vevey, ai sa întilnesti 
un punct în care drumul se îndeparteaza de lac. Lînga malul 
lacu-—lui este o padurice, aproape de cararea care continua pe 
mal. Ai vazut-o? Bine. Ne întîlnim acolo peste trei sferturi de ora. 
E mai bine sa ascunzi masina undeva linga poteca. Nu uita ca e 
urgent. 

- Am înteles, raspunse scurt Mencken. 

în camera lui de la Chateau d'Ouchy Tweed dadea echipei sale 
instructiuni urgente. Barton Ives îl asculta cum vorbea cu 
însufletire. Azi vom intra în actiune, se gîndi Paula. 

- Toti, cu exceptia lui Philip Cardon, care-l pazeste pe Joel 
Dyson în camera lui, vom merge cu masinile direct la 
Aeropor-tul Cointrin din Geneva. De acolo vom lua cursa de 
Londra. în continuare vom urca la bordul avionului Concorde 
care zboara direct la Washington. Tweed se uita la Ives. îl 
cunosc pe senatorul Wingfield, l-am întîlnit cu ocazia unei 


conferinte pentru securitate de la Washington. Esti sigur ca poti 
avea încredere în el? 

- Wingfield s-a nascut si a crescut ca un patriot, îl asigura 
Ives. Putini sînt ca el. Ceea ce nu înseamna ca e un sfint. Altfel, 
cum ar fi ajuns în pozitia influenta pe care o are? 

- Vrei sa spui ca poate fi necrutator? întreba Paula. 

- Poate ca da. Dar aceasta situatie cumplita necesita masuri 
drastice. l-am telefonat, îi spuse el lui Tweed. Ma asteapta sa-i 
aduc probele, dar am uitat sa-i spun ca vii si dumneata. 

- Har Domnului! interveni vehement Newman. înainte de a 
ateriza la Dulles, vreau sa iau legatura prin radio si sa închiriez 
mai multe masini. Insist ca, împreuna cu Butler, Nield si Mar- ler, 
sa luam cursa Concorde, dar sa calatorim ca si cum nu v-am 
cunoaste. 

- Ce primejdie v-ar putea pîndi pe voi? se mira Ives. 

- Toti am vazut filmul acela diabolic, care poate duce la 
caderea întregului guvern al Statelor Unite. Presimt ca vor fi 
luate masuri stricte ca asa ceva sa nu se întîmple. Newman se 
uita la Tweed. Calatoria va necesita unele pregatiri... 

- Totul este pregatit, interveni Paula. Tweed mi-a spus cu 
cîtva timp în urma sa fiu gata pentru o asemenea eventualitate. 
Locurile au fost deja rezervate, biletele ne asteapta la aeroport. 
Sînt foarte expeditiva, Bob. Se întoarse catre Tweed. Deci luam 
cu noi filmul si banda? 

- Da, trebuie sa le aratam senatorului Wingfield. Marler va 
aduce aparatele, ca sa economisim timp. Vom pleca cu un avion 
si ne vom întoarce cu urmatorul. 

- Ar fi de preferat sa ne întoarcem teferi, îl preveni 
Newman. 

- Cum ramine cu Joel Dyson? interveni din nou Paula. Am 
rezervat locuri la o cursa separata Geneva-Londra pentru 
Cardon si Dyson. 

- O data ajunsi la destinatie, Cardon îl va escorta pe Dyson 
la o locuinta sigura. în acelasi loc în care se afla si Howard, 
adauga Tweed. 

- Eu ce fac cu astea? întreba Marler, ridicînd al doilea sac de 
voiaj. Acum, ca am pus înauntru si armele voastre, e destul de 
greu. 

Ca la comanda, se auzi un ciocanit la usa. Newman sari în 
picioare, descuie usa si o deschise cu prudenta. 


- O clipa, spuse el, apoi încuie usa la loc si îi înmîna lui 
Tweed un plic. 

- Un elvetian în costum oficial, explica el. 

Tweed deschise plicul, parcurse repede scrisoarea si dadu din 
cap. 

- E de la Arthur Beck. Printre oamenii ridicati de el exista 
unul cu o valiza care contine douazeci de milioane de dolari. 
Beck a pus sa fie deschisa de specialistii lui, care au dezamorsat 
si bomba dinauntru. Detectivul de la usa asteapta sa-i predam 
armele. Nici vorba sa urcam în avion cu ele... 

- Ce facem cu Gaunt, Eve si Jennie? întreba Newman, dupa 
ce predase elvetianului sacul de voiaj si încuiase usa. 

- Cu Gaunt. am discutat eu, înainte de a urca în camera, 
con=tinua Tweed. S-a razgîndit si nu mai vrea sa afle identitatea 
celui care l-a asasinat pe Amberg în Cornwall. Spune ca în 
prezent nu mai are nici un rost - cel putin, aceasta e parerea lui. 
Se întoarce la Basel cu Eve si Jennie. Nu uitati ca si-a lasat iahtul 
sau vasul de croaziera - cum vreti sa-l numiti - Mayflower III la 
malul Rinului. La Basel. Se va înapoia la Padstow la bordul 
iahtului. 

- Cu Eve si Jennie? întreba Paula. 

- Asa mi-a spus. 

- Mi se pare ciudat, foarte ciudat, comenta ea. 

- Si mie. Dar, de îndata ce ne întoarcem de la Washington, 
vom pomi si noi spre Padstow. II mai avem de identificat pe 
autorul masacrului de la Conacul Tresillian, precum si mobilul 
acelui asasinat multiplu. Ca sa nu mai vorbim de persoana care 
a împins-o pe biata slujnica, Celia Yeo, din virful stîncii High 
Tor... 

Asezat la volanul Renault-ului, cu geamul coborit, Marvin 
Mencken ardea de nerabdare. Conform instructiunilor, parcase 
masina în afara carosabilului, în piîlcul de copaci. Nu se vedea de 
la sosea si era aproape de cararea care ocolea lacul. 

Mencken era nerabdator, fiindca pentru prima oara urma sa-l 
întilneasca fata în fata pe misteriosul Norton. Niciodata nu-i 
placuse sa primeasca ordine de la o persoana pe care n-ar fi 
recunoscut-o daca s-ar fi asezat lînga el într-un restaurant 

Desi era soare, ziua era foarte friguroasa. Mencken lasase 
motorul în functiune, ca sa poata deschide la maximum 
radia-torul. Cînd habitaclul se încalzise prea tare, Mencken 


coborise geamul portierei. Totodata, îsi luase masuri de 
precautie - de sub perna scaunului de alaturi iesea mînerul unui 
Luger calibrul 9. 

Se crispa auzind zgomotul de pasi care se apropiau, apoi se 
destinse, dîndu-si seama ca trebuia sa fie o fata. O vazu în 
treacat, în timp ce aceasta mergea pe cararea spre Vevey. Era o 
blonda înalta si frumoasa. Mencken ofta. Fusese atît de ocupat, 
încît nu-si îngaduise distractia sa preferata în compania unei 
fete. 

Elvetianul vîrstnic cu palarie caraghioasa, asa cum purtau cei de 
pe aici, pasea greoi pe poteca în directia lui. De sub palarie 
ieseau smocuri de par carunt si zburlit. Pe nas avea o pereche 
de ochelari ciudati, ca doua semilune. 

Batrînul mergea sprijinindu-se în baston, cu privirea atintita 
asupra lacului. Probabil ca în fiecare zi facea aceeasi plimbare, 
daca vremea era frumoasa. Teribil de plictisit de viata. Mencken 
îsi promise sa se distreze cît mai mult înainte de a ajunge la 
aceasta vîrsta. îsi puse între buze o tigara. Batrînul se îndrepta 
spre cararea care ocolea lacul. în secunda urmatoare Norton 
înfipse teava unui Browning automat HP35 în pieptul lui 
Mencken, prin geamul deschis, si apasa pe tragaci. Zgomotul 
împuscaturii fu înabusit de capetele lungi ale fularului gros pe 
care Mencken îl purta la gît. Capul lui Mencken cazu în piept. 
Norton îsi vîri pe geam mîna înmanusata. Scoase fragmen-tul 
de tigara neaprinsa, retezata de dintii lui Mencken, si o arunca 
jos. Deschise portiera si un val de caldura urit mirositoare îl izbi 
în obraz. Rostogoli repede cadavrul pe podeaua masinii, lua 
Luger-ul, apoi apasa butonul ca sa ridice geamul automat si 
închise portiera. 

Verifica daca era cineva prin preajma sau daca trecea vreo 
masina, apoi arunca în lac - mai întîi Luger-ul, apoi Browning-ul. 
înainte de a se îndeparta, arunca o privire spre masina si vazu 
ca geamurile se aburisera deja, ascunzind vederii cadavrul, 
chiar daca cineva ar fi avut curiozitatea sa priveasca înauntru. 
Mai devreme vorbise la telefon cu senatorul Wingfiled si, cu 
putin noroc, avea sa fie la bordul cursei de Washington înainte 
ca Mencken sa fie descoperit. Da-da, nimic nu trebuia lasat la 
voia întîmplarii... 

53 


Senatorul Wingfield actionase aparatele, proiectind el însusi 
filmul. Cînd vazuse cine era personajul principal din acel film de 
groaza despre incendierea cabanei de birne, se bucura ca îsi 
luase aceasta masura de precautie. Spectatorii din biroul sau de 
la Chevy Chase - bancherul si politicianul cel vîrstnic - privisera 
încremeniti si tacuti, ascultînd tipetele sfisietoare ale fetei. 
Wingfield aprinse luminile si strînse repede filmul si banda, 
punîndu-le în cutiile lor. Primul reactiona bancherul, care spuse 
cu glas ragusit: 

- Dumnezeule! Simt nevoia sa beau ceva. Bourbon... 
Wingfield, care nu bea decit rareori, turna pentru el si pen=tru 
ceilalti cîte un bourbon sec, apoi se aseza din nou la masa. 
Politicianul îsi drese glasul si spuse pe un ton stapinit: 

- Ei bine, acum cunoastem ce-i mai rau. Daca ar fi trebuit 
sa-mi imaginez un scenariu de cosmar, n-as fi gasit nici pe 
departe ceva atit de groaznic. 

- Ca sa nu mai vorbim de alte pacate, îi aminti bancherul, 
ca sa spuna si el ceva. 

- în plus, nu ia nici o masura ca sa contracareze 
amenintarea dinspre Rasarit, comenta politicianul. 

- Astea-s copilarii, îi întrerupse cu asprime Wingfield. în 
comparatie cu ceea ce am vazut. Eu am mai vizionat o data 
filmul, înainte de venirea voastra. Ne confruntam cu o criza 
nationala. March nu mai are dreptul sa ramina în Biroul Oval. 
Am luat decizia cea mai dificila din toata viata mea. 

- Si anume? întreba politicianul. 

- La Washington a sosit un fost agent FBI pe nume Norton. 
L-am întîlnit cu ani în urma. March a anuntat ca miine pleaca cu 
avionul în Sud. l-am dat lui Norton anumite ordine. Prezenta 
unui criminal în serie la Casa Alba necesita o actiune drastica. 
- Cum ai intrat în posesia acelui film oribil? întreba 
bancherul. 

- Mi-a fost trimis de un agent special extrem de 
circum—spect, pe nume Barton Ives. Mi l-a predat printr-un 
mesager, împreuna cu un raport detaliat referitor la cele sase 
crime petrecute în cîteva state din Sud, crime care n-au fost 
niciodata solutionate. Sînt dovezi zdrobitoare împotriva lui 
March. 

- De ce foarte circumspect? întreba politicianul cu o 
expre—sie enigmatica, întrucît ghicise raspunsul. 


- Deoarece Ives se ascunde undeva în Washington. Ma 
îndoiesc ca-i voi da de urma. în scrisoare îmi spune ca Tweed, 
unul dintre sefii Serviciului Secret britanic, îmi va face o vizita. 
MI-l amintesc pe Tweed - e genul de persoana pe care nu o uiti 
usor. El este cel care a reusit, în cele din urma, sa puna mîna pe 
film si pe caseta. 

- Ce dracu' facem acum? întreba deznadajduit bancherul. 

- Nu vad cum ai putea tu sa faci ceva. Cineva trebuie sa-si 
asume raspunderea de a initia o actiune drastica. Cred ca eu 
sînt acela. Ma voi folosi de Norton. L-am întîlnit în secret la 
prima ora azi-dimineata. l-am dat instructiuni. Presedintele 
urmeaza sa decoleze astazi de la Baza Aeriana Andrews. 

- Asta ce înseamna? întreba bancherul, extrem de nelinistit. 
- Chiar vrei sa stii? replica Wingfteld. 

- Senatorul e mai mult decît capabil sa se ocupe de aceasta 
chestiune, interveni categoric politicianul. Aminteste-ti cum a 
fost rezolvat cazul John F. Kennedy dupa ce politica lui interna a 
luat-o razna. 

- Cred ca nu mai vreau sa stiu nimic, încheie bancherul, 
golindu-si paharul. E timpul sa ma înapoiez la birou... 

- Cum ramîne cu acest Norton? întreba politicianul, cînd 
ramase între patru ochi cu Wingfield. S-ar putea sa stie prea 
multe pentru siguranta ta. 

- M-am gîndit si eu. Nu trebuie sa ne facem griji în privinta 
domnului Norton. E un profesionist de clasa, cumparat si platit 
ca sa îndeplineasca misiunea. Dar nu-mi fac iluzii ca l-am platit 
si ca sa-si tina gura. Totul a fost aranjat Asteapta pîna dupa- 
amiaza... 

în Biroul Oval presedintele Bradford March se privea în oglinda, 
sa vada daca era bine barbierit - trebuia sa arate impecabil 
cînd tinea discursuri publice. Sara intra fara sa mai bata la usa. 
March se întoarse spre ea, zimbind larg. 

- Spune-mi ca arat bine pentru calatorie. 

- Arati bine, dar cred ca ar trebui sa renunti la acest drum. 
Vorbea repede, turuind ca o mitraliera. Mi-au ajuns la urechi 
nenumarate zvonuri cum ca cineva sus-pus urmareste sa te 
asasineze. Toti vorbesc despre un nou Dallas... 

- Prostii! Ma pazesc profesionistii de la Unitatea Unu. Chiar 
avionul care va decola de la Andrews are un echipaj format din 
oameni de la Unitatea Unu. E timpul sa ma adresez poporului, 


sa-i recîstig simpatia cu unele dintre cele mai înflacarate 
discur—suri pentru prostime din cariera mea. 

- Sa nu te auda careva ca spui poporului prostime, îl 
avertiza Sara. 

- Asta si este. îi adresa faimosul lui zimbet. Uite ce e, eu 
stiu. Nu uita ca m-am ridicat din mijlocul lor. Stiu ce fel de aiureli 
îi fac sa-si arunce palariile în aer. 

- Asculta-ma. Sara simti ca trebuia sa faca o ultima 
încercare. Echipa de urmarire a raportat ca în urma cu o ora a 
avut loc o întrunire a Celor Trei întelepti. Tot la locuinta lui 
Wingfield... 

- Mercenarul ala politic... 

De data aceasta amîndoi oaspetii senatorului au venit 
nsotiti de agenti FBI, care s-au postat în jurul fiecaruia, 
însotindu-i de la limuzina pîna în casa. 

- Ceea ce înseamna ca le este frica. Limuzina mea e gata sa 
ma duca la Andrews? 

Norton cobori din avionul presedintelui, ducînd o servieta în 
care, chipurile, se aflau detectoare de explozibil. Cobori scara 
clipind în lumina puternica a soarelui. îmbracat în salopeta de 
culoare portocalie, cu fermoarul ridicat pîna la git si cu ecusonul 
UI - Unitatea Unu - îsi stapîni cu greu pornirea de a se îndeparta 
cît mai rapid de aeronava prezidentiala. 

Era ultimul mecanic care parasea avionul. Se apropia con—voiul 
de masini. Echipele de televiziune erau deja tinute la dis=tanta 
de oamenii de paza, atenti sa-i lase totusi sa aiba o perspectiva 
buna asupra scarii pe care presedintele urma sa urce la bordul 
avionului. Presedintele era foarte grijuliu cu imaginea sa publica. 
Pe sub costumul portocaliu Norton purta unul cenusiu de om de 
afaceri. Sosise mai devreme la punctul de control, unde nu 
întîmpinase nici un fel de dificultati - nu trebuise decit sa-si 
arate legitimatia cu Unitatea Unu, emisa cu saptamini în urma, 
înainte de plecarea în Europa. 

Daduse tîrcoale hangarului de întretinere a avioanelor, cu ochii 
dupa un mecanic care sa aiba cam aceeasi statura cu el si care 
sa fie îmbracat în combinezon special de culoare portocalie. 

Se apropiase tiptil, pe la spate, si-l redusese la tacere, lovindu-l 
cu un levier la baza craniului. 

- Somn usor, baiete, îi soptise Norton, dupa ce-l dezbracase de 
costumul portocaliu si-l înghesuise într-o lada mare de gunoi. 


A 


O data îmbracat în combinezon, îsi fluturase din nou 
legi—timatia cu Unitatea Unu si urcase la bordul avionului, apoi 
pîndise momentul în care majoritatea mecanicilor de la 
între=tinere coborisera. Acum, ascuns de ochii multimii, care 
deja scotea aclamatii entuziaste, îsi scoase costumul de 
protectie, îl înghesui în lada de gunoi, peste posesorul de drept, 
care zacea lipsit de cunostinta. îsi netezi dungile costumului 
cenusiu si se grabi sa iasa pe poarta principala, prezentînd si de 
aceasta data legitimatia. 

luti pasul, dat fiind ca era îmbracat doar în costum, fara 
palton. La Washington era un frig patrunzator, desi soarele 
stralu—cea pe cer. Auzi din nou multimea ovationînd, de asta 
data prelungit. în timp ce se îndrepta spre locul în care îsi 
parcase masina, Norton îsi imagina scena. 

Bradford March urcînd încet scara avionului si oprindu-se în 
capatul de sus. Apoi întorcîndu-se brusc si ridicînd amîndoua 
bratele cu pumnii strînsi. O noua explozie de urale din multime. 
Norton zimbi întunecat, ca pentru sine, se urca la volan si 
demara. Opri masina la vreun kilometru departare de baza 
ae—riana, în asa fel încît sa poata avea o perspectiva buna catre 
Andrews. 

Deodata vazu aeronava prezidentiala, care cîstiga altitudine, 
zburind în directie opusa masinii lui. Norton privi pe geamul 
deschis al portierei sageata argintie care se facea din ce în ce 
mai mica, atingînd o mie cinci sute de metri, în huruitul 
motoarelor cu reactie. 

Purta ochelari întunecati, asa ca nu-l orbi lumina brusca si 
stralucitoare. Se auzi un bubuit ca de tunet si avionul se 
dezin-tegra. Fragmente minuscule de fuzelaj se împrastiara în 
toate partile, dintr-un nor de fum negru care pata albastrul 
limpede al cerului. Norton, care lasase motorul în functiune, 
scoase încet masina de pe drumul lateral pe care o parcase si 
pomi spre casa lui din Georgetown. Pe vremea cînd lucra la FBI, 
facuse parte din Departamentul Explozibile. 

„Ei bine, se pare ca nu mi-am iesit din mîna", se felicita el cu 
voce tare. 

Cu ajutorul telecomenzii deschise usa garajului de la sub—solul 
locuintei sale. Dupa ce parca masina, iesi din garaj, îl închise, 
apoi urca treptele pîna la intrare. în casa de peste drum, o 
femeie privi afara pe fereastra de la etajul întîi si-l vazu urcînd 


treptele. Nu se mira - vecinul ei, om de paza la o mare banca 
internationala, lipsea adesea de acasa pe perioade îndelungate. 
Pleca de la fereastra si cobori la parter. 

Cu cheia în mîna, Norton se opri pe stergator. Viri cheia în 
broasca si se încrunta vazînd ca nu putea s-o rasuceasca. Pentru 
prima oara în viata nu adulmeca pericolul - gîndul îi era la ceea 
ce înfaptuise la Andrews. Rasuci cheia în broasca si, în clipa 
urmatoare, aschii din usa sfarimata i se înfipsera în trup. Forta 
exploziei fu atît de mare, încît îi proiecta corpul mutilat tocmai 
de cealalta parte a strazii. Privind în jos de la fereastra facuta 
tandari, femeia vazu trupul lui Norton zacînd inert pe stergatorul 
de la usa ei. 

54 

Tweed nu se mai prezenta la întîlnirea cu senatorul Wing- field. 
Auzise ca avionul prezidential explodase la scurt timp dupa 
decolare. Mai întîi, aflase de la baiatul de serviciu, apoi urmarise 
stirile la televizor, împreuna cu Newman, Paula si Bar- ton Ives, 
în camera lui de la hotel. 

- E timpul sa parasim Statele Unite, cîta vreme mai sîntem 
în viata, spuse el, oprind televizorul cu telecomanda. Ar fi mai 
bine sa vii cu noi, Ives. 

- Cred ca ai dreptate, încuviinta Ives. Pe aceste meleaguri 
regulile jocului sînt dure... si ti-am spus ca Wingfield e un 
patriot, însa unul necrutator. Dar oare vom reusi? S-ar putea sa 
fie deja în drum spre noi...? 

- Atunci punem în aplicare planul Omega, decise Tweed. A 
fost elaborat din timp de Paula si Newman special pentru o 
ast—fel de situatie, desi nici o clipa nu ne-am gîndit ca se va 
ajunge la asasinat. Ives, dumneata ramii cu noi si tine minte ca, 
de acum încolo, te numesti Chuck Kingsley. Ai grija cînd vei fi 
verificat pe aeroport. 

- Dulles? 

- Nu, nu Dulles. Aici e punctul cheie al planului Omega. 
Trebuie sa-l sun pe Marler în camera si sa-l anunt ca plecam 
peste o jumatate de ora. N-am timp sa-ti explic mai mult... 
Rulau cu masina pe un drum ocolit, care i-ar fi putut duce la 
Aeroportul Dulles. Newman era la volanul unui Lincoln 
închiriat, Tweed calatorea pe scaunul de alaturi, iar Paula 
sedea pe bancheta din spate, linga Ives. Nu era ora de virf, 


totusi circulatia era intensa. Paula privea tot timpul în urma prin 
oglinda retrovizoare. 

- Cele doua limuzine negre care s-au luat dupa noi de 
îndata ce am parasit hotelul continua sa ne urmareasca. Sînt 
pline de indivizi cu figuri care nu-mi inspira deloc încredere. 

- Vezi cele trei masini Chevrolet? îl întreba Tweed pe 
Newman. 

- Da, au iesit de pe strazi laterale si vin chiar în spatele 
nos-tru. In cea verde este Marler, în cea alba Butler, iar în cea 
cafe—nie Nield. Marler a studiat cu grija harta orasului si a 
stabilit în care punct vor actiona. Indivizii din limuzinele negre 
trebuie sa se astepte din clipa în clipa la o surpriza... 

Prima limuzina era condusa de un ins urit si chel, a carui porecla 
era, în mod surprinzator, Cheliosul. împreuna cu el se aflau trei 
barbati înarmati. în cealalta limuzina neagra erau alti patru 
oameni înarmati. în apropierea unei mari intersectii, Che-—liosul 
vazu cum Newman coteste brusc spre dreapta. Vru sa se ia 
dupa el, dar un Chevrolet verde vira drept în fata lui si se opri 
acolo, cu motorul în pana. Cheliosul înjura si firîna atît de brusc, 
încît limuzina din spate intra în el. 

- Cara-te dracului de acolo! urla Cheliosul. 

Marler, care coborise din masina, venea agale catre el. 

- Asculta, batrîne, spuse Marler cu glasul lui taraganat. îmi 
pare teribil de rau. întelegi, mi s-a oprit motorul si a trebuit sa 
las masina asa. Rablele astea americane nu fac doi bani. 
-Ti-am spus sa te cari de acolo.... 

Cheliosul se întrerupse. Alaturi de el trasese un Chevrolet alb, 
din care coborise Butler, amenintind cu pumnul si strigînd cît îl 
tinea gura. 

- învata sa tii volanul în mîna, omule! Am pierdut 
bleste—matul acela de semafor... 

Prin oglinda retrovizoare Cheliosul vazu .ca în spatele celeilalte 
limuzine negre opreste un Chevrolet cafeniu. însotitorii lui erau 
blocati pe loc. Ce dracu' se întîmpla? Marler se înapoie fara 
graba la masina lui, în timp ce Butler continua sa strige. Dupa 
vreo doua încercari, Marler pomi, în sfirsit, motorul, facu semn 
cu mîna în urma lui si demara. Cheliosul apasa cu putere pe 
acceleratie, viind sa prinda culoarea verde a semaforului, apoi 
vira la dreapta. Nici urma de limuzina Lincoln a lui Newman. 


- îi prindem noi la Dulles, se adresa el celorlalti. Stim ca au 
luat bilete pentru cursa de Londra... 

Continuînd sa actioneze conform plamului Omega, New—man 
pomi spre un birou Hertz din apropierea unei statii de taximetre. 
în timp ce preda limuzina închiriata, sosira Marler, Butler si 
Nield, ca sa înapoieze, la rindul lor, masinile închiriate. Doua 
taxiuri îi dusera la gara, de unde luara Metroliner-ul spre New 
York. 

- Cum ai reusit? îl întreba Ives pe Tweed, în timp ce 
calatoreau cu trenul de dupa-amiaza. La ora asta puteam li 
morti. 

- O mica masura de precautie. Paula a rezervat bilete pe 
numele noastre reale la doua curse care urma sa decoleze de pe 
Aeroportul Dulles, Washington, cu destinatia Londra. în caz ca 
am fi fost verificati. în realitate, noi vom decola cu un avion al 
Companiei British Airways, cu plecare de pe Aeroportul Kennedy 
la ora 7 seara. Toate biletele au fost rezervate pe nume fictive. 
Vom folosi pasapoartele false, confectionate de Servi—ciul 
nostru - prin urmare, dumneata vei fi Chuck Kingsley. 

- Cum de ai prevazut ca si noi riscam sa devenim tinte? 

- Toti am aflat de cele sase crime. în primul rind, Wingfield 
stie ca am vizionat un film care ar putea distruge reputatia 
Americii. Asadar, toti martorii trebuie eliminati. Mi-am dat 
seama de acest lucru din clipa în care am aflat ca avionul lui 
Bradford March a fost aruncat in aer. Asta mi-a dat masura 
neînduplecarii lui Wingfield, de care pîna atunci nu aveam cum 
sa fiu sigur. 

- Dar cele trei limuzine Chevrolet de culori diferite? 

- Newman le-a închiriat prin radio, la fel cum a facut cu 
Lincoln-ul. A precizat culorile, ca sa le poata identifica mai usor 
într-o situatie neprevazuta. Ceea ce s-a si întîmplat. 

- Ce vei face acum? îl întreba Paula pe Ives. 

- Cred ca ma voi stabili în Europa. Ca sa ramin în viata. îmi 
place noul meu nume, Chuck Kingsley. Ma gîndesc sa-l pastrez. 
Dupa cum evolueaza situatia mondiala, cred ca voi înfiinta un 
serviciu secret de informatii. Nu ma îndoiesc ca sînteti bucurosi 
sa va întoarceti acasa si sa va odihniti. 

- Vom cobori din avion într-un loc numit Padstow, raspunse 
Tweed. Acolo, în Cornwall, a fost comis un asasinat multiplu. 


Paula abia a scapat cu viata, iar eu stiu cine a savirsit acea 
crima cu sînge rece. 

55 

Sufla un vînt puternic si grupul înainta cu greu pe drumul dintre 
Hotelul Metropole si centrul orasului Padstow, aplecîndu-se sub 
forta vijeliei. Paula se agatase de bratul lui Newman, iar Tweed 
mergea grabit în fruntea tuturor. 

- Priviti, Old Custom House! striga Paula, ca sa se faca 
auzita. Locul în care veneam sa bem ceva. Ce bine-mi pare s-o 
vad din nou, ce bine e sa fim din nou în Anglia! 

- Cred ca tocmai acolo se duce Tweed, raspunse Newman. 
Oare ce mai are de gînd? 

Tweed se opri, facu semn spre docul interior, apoi intra în 
cabina telefonica pe care o folosise cu ocazia precedentei vizite 
în oras. Din cabina arata spre Old Custom House, schitînd 
ges-—tul de a bea. 

Valuri uriase se izbeau de digul exterior, lovind piatra cu un 
vuiet asurzitor si împroscînd puzderie de stropi. Paula îl strinse 
de brat pe Newman, silindu-l sa se opreasca în locul în care se 
oprise si Tweed. lahtul Mayflowerffl salta în Ws si în jos, 
anco-—rat la cheiul docului interior, la adapost de furia valurilor 
din spatele ecluzei închise. 

- Probabil ca Gaunt s-a întors, striga Paula. Sa mergem 
înauntru, sa scapam de vijelia asta. Ma întreb cui telefoneaza 
Tweed...? 

în cabina Tweed formase numarul sediului politiei din 
Launceston, aflat de cealalta parte a mlastinilor - de fapt, ceva 
mai departe. La rugamintea sa, i se facu imediat legatura cu 
inspectorul-sef Roy Buchanan. 

- Ai aranjat ce te-am rugat la Conacul Tresillian? întreba 
Tweed. 

- De cînd m-ai sunat de pe aeroportul din Londra, mi-am 
rupt picioarele alergind sa pun în aplicare ideea ta nebuneasca 
sa nu spun macabra. 

- Vrei sa pui mîna pe cel care a comis acea crima odioasa? 
Ca sa se dea de gol, e nevoie de o tactica de soc. Mergeti 
ime-—diat la conac. Nu va aratati si ascundeti-va masinile. Voi 
sosi acolo împreuna cu suspectii, de îndata ce-i adun pe toti la 
un loc. 

- Zau ca nu stiu de ce am acceptat nebunia asta... 


- Fiindca n-ai ajuns la nici un rezultat încercînd sa rezolvi 
cazul de unul singur... 

Paula intra grabita împreuna cu Newman la adapostul baru-—lui 
încalzit si se opri brusc. Scena îi dadea un sentiment acut de 
deâjă-vu. 

Gaunt sedea în unul dintre fotoliile mari de piele de pe 
bal—conas, cu fata spre tejgheaua lunga a barului. Tinea un 
discurs, fluturîndu-si mîna mare în directia auditoriului. Lînga el 
sedea Eve Amberg, îmbracata într-un pulover pe git, care nu 
facea nimic ca sa-i ascunda sînii rotunzi. Purta o fusta cenusie 
trico-tata si pantofi balerini de culoare gri. Pe bratul fotoliului se 
vedea împaturit un veston de calarie, iar în mîna tinea paharul 
cu bautura în care îsi muia buzele din cînd în cînd. 

în diagonala fata de ea se afla Jennie, care asculta jucîndu-se cu 
perlele de la git. Un sirag de perle? De ce oare vederea loro 
tulbura pe Paula? Cel de-al patrulea membru al grupului era o 
surpriza pentru Paula. Amberg sedea cu spatele drept, îmbracat 
în costumul lui negru de om de afaceri, cu parul negru si lins 
lucind de briantina. Oare se îmbraca vreodata în alta culoare 
decit negru? Si ce cauta la Padstow? se mira Paula. 

- Grozava a fost calatoria pe Rin cu Mayflower, Amberg! 
spunea cu glas rasunator Gaunt. Am navigat si pe timpul noptii. 
Un avantaj pentru cine reuseste sa reziste cu numai patru ore 
de somn pe noapte. Eu unul pot. Cînd am avut nevoie sa atipesc 
un pic, Eve a trecut la cîrma. Noi doi facem o echipa pe cinste, 
Eve, asa-i? 

- Ei bine, am ajuns aici nevatamati, raspunse ea fara 
entuzi—asm. A ocoli Land's End pe o asemenea furtuna nu mi se 
pare calatoria ideala. 

- Prostii! Fiecare moment al croazierei a fost o încîntare 
pentru tine. Hai, cheama un zîmbet în ochii tai frumosi... 

- Nu-i împotriva legii sa navighezi pe Rin în cursul noptii? 
întreba Amberg. 

Paula avu impresia ca era pentru prima oara cînd bancherul 
deschidea gura. Amberg sedea cu bautura neatinsa în fata lui. 

- Oh, regulamente birocratice, pufni dispretuitor Gaunt. N- 
ajungi nicaieri daca nu dai dovada de initiativa. Cel putin, nu în 
lumea aceasta condusa de politicienii escroci de la Bruxelles. 
Arunca o privire catre usa. Ca sa vezi! la te uita cine vine! Cel 
mai iubit prieten al tau, Eve. 


- De ce nu-ti tii gura? îl repezi ea. 

Newman le facu semn scurt cu mîna si o conduse pe Paula la 
bar, unde comanda un Scotch pentru el si un pahar de vin alb 
pentru ea. Se cocota pe un scaun si-i sopti Paulei, care se 
asezase alaturi: 

- Nu stiu ce are de gînd Tweed. E mai bine sa asteptam pîna 
cînd vine. 

- Nu reusesc sa înteleg relatia dintre cei trei, spuse ea cu 
glas coborit. Ma refer la Gaunt, Eve si Jennie. Se întîmpla ceva 
foarte bizar... 

în timp ce sorbeau din paharele cu bautura, intra Tweed. 
Comanda apa minerala si ramase în picioare lînga bar. îsi lua 
bautura, dînd indicatii lui Newman si Paulei. 

- Sa mergem la masa lor. As dori sa le pun cîteva întrebari. 
Paula, mai devreme ai parcat Land-Rover-ul în apropiere de 
port? 

- Ascuns dupa colt. Asa cum mi-ai spus. 

- Deci ne-am întors exact de unde am plecat, saluta Tweed, 
bine dispus grupul lui Gaunt Se aseza pe bratul fotoliului în care 
sedea Eve, privind piezis spre Amberg. Afara de dumneata, 
Amberg. Ce vînt te aduce în acest colt uitat de lume? 

- Am venit sa vad unde a murit Julius. Am simtit ca trebuia 
sa fac macar atit. Vreau sa-i iau trupul si sa-l duc în Elvetia, 
unde sa fie înmormîntat cum se cuvine. 

- Ai spus Julius? 

Se auzi clinchet de sticla sparta. Jennie scapase paharul din 
mîna. Ea arunca o privire scurta spre bancher, care se facuse 
cenusiu la fata, apoi se adresa cu glas pierdut barmanului, care 
se repezise sa stearga cu o cîrpa lichidul varsat. 

- îmi pare foarte rau. A fost o neatentie. Ai grija sa nu te tai, 
sînt cioburi atît de mici, încît abia se vad cu ochiul liber. 

- De aceea am si adus cîrpa. Va rog sa luati loc si sa va 
linistiti. Va aduc un alt pahar, din partea casei... 

Paula îl privea atent pe Tweed. Se astepta sa-l auda compa- 
timind-o pe Jennie, care parea atît de stinjenita de incident. Dar 
Tweed sedea nemiscat, privind pe rînd la fiecare dintre cei 
asezati în jurul mesei, ca si cum ar fi cîntarit pe fiecare în parte. 
Paula sesiza o schimbare în atmosfera calma de pîna atunci a 
grupului. îsi dadu seama de încordarea care plutea în aer. Cel 
putin daca ar fi înteles motivul. Tweed astepta pîna cînd 


chel—nerul termina de sters bautura varsata si aduse un pahar 
plin, pe care-l puse în fata lui Jennie. 

- Cred ca stiu de ce sînteti toti aici, începu el cu voce si 
expresie autoritara. E lesne de înteles de ce nimeni nu se 
grabeste sa se înapoieze la Conacul Tresillian, data fiind 
trage—dia petrecuta acolo. Asa stînd lucrurile, cu cît ajungem 
mai curînd, cu atit mai bine. Asta se cheama sa trezesti 
duhurile. 

- Ce porcarie! protesta Gaunt. Poate ai uitat, dar eu sînt 
pro—prietarul acelei case. 

- Si totusi, seara trecuta, dupa ce ai acostat în port, le-ai 
dus pe Eve si Jennie la Metropole si ati ramas peste noapte la 
hotel. V-ati facut curaj ca sa va întoarceti astazi. E lesne de 
înteles, repeta el. 

- De unde dracu' stii toate astea? întreba Gaunt pe un ton 
foarte potolit. 

- Am verificat registrul hotelului, apoi m-am interesat la 
capitania portului. Întrucît e locuinta dumitale, e normal ca 
dum—neata sa fii cel mai afectat. Fara proteste. Terminati-va 
bautura si sa pomim la drum. 

Paula îi trecu rapid în revista pe cei de fata. O vazu pe Jennie 
framîntindu-si perlele între degete si stringînd din buze, apoi, 
cînd observa ca Paula era cu ochii la ea, îi raspunse printr-un 
zimbet rece. Eve sedea calma în fotoliul ei. Amberg avea o 
expresie care putea însemna uimire sau furie stapiînita. Gaunt se 
sprijinise de spatarul fotoliului, cu privirea în gol, asa ca Paula 
nu putea citi nimic pe chipul lui. 

Stia însa un lucru. Prin simpla forta a personalitatii sale, Tweed 
reusise sa-i domine si sa-i sileasca sa i se supuna. înainte de a 
face semn Paulei si lui Newman si de a iesi din bar, Tweed 
adauga: 

- Tin neaparat ca în frunte sa mearga Land-Rover-ul nostru. 
Nu încerca sa ma depasesti, Gaunt. Si acum, la drum... 
Furtuna se întetise în Bodmin Moor. Aplecat peste volan, cu 
Paula alaturi si Newman pe locul din spate, Tweed conducea 
Land-Rover-ul la limita maxima a vitezei legale. La un moment 
dat încetini si coti pe drumul laturalnic care ducea la Conacul 
Tresillian. 

Paula îsi strecura mîna în geanta de umar si lua Browning-ul 
special calibrul 32 din despartitura în care se gasea. îi 


telefonase Monicai de la Washington si, cînd trecusera prin 
vama aeroportului din Londra, Monica îi daduse saculetul de 
pînza în care era arma. 

- Poarta e deschisa, spuse ea. 

- Trebuie sa fie Buchanan. L-am rugat s-o deschida, ca sa 
nu mai pierdem timpul... 

Parca Land-Rover-ul în dreptul terasei lungi de piatra de la 
fatada. Asteptara pe terasa pina cînd ajunse si Gaunt în BMW-ul 
lui. Tweed îi iesi în întîmpinare si întinse mîna, cerînd cheile de 
la usa din fata. 

- E casa mea... începu Gaunt. 

- Cheia! Noi intram primii. Tweed se uita la Jennie care 
cobora încet din masina. Doar vrei sa stii cine i-a ucis, nu? 

- De ce te uiti la mine? se rasti ea. 

- Asteptati toti! Fusese glasul Evei care, eleganta în 
vestonul de calarie, pornise spre grajdurile aflate pe o latura a 
conacului. Privi peste umar la Gaunt. Ai spus ca vei avea grija de 
Rusty, iapa mea cea frumoasa. 

- Ned, care-i un baiat de nadejde, a venit în fiecare zi, a 
facut curatenie în grajd, i-a dat sa manince si a dus-o la 
plimbare prin mlastina. 

- îti dau doua minute, îi spuse Tweed lui Eve. Te asteptam 
aici, pe terasa... 

Eve se tinu de cuvînt si se înapoie dupa doua minute, zimbind 
radioasa catre Gaunt. 

- Arata superb si s-a bucurat teribil sa ma vada. 

- Acum intram toti, îi anunta Tweed. 

Descuie usa masiva de la intrare si intra cu pasi mari în holul cu 
dusumele de lemn. Sigur pe el, pomi spre usa închisa a 
sufrageriei si, punînd mîna pe clanta, arunca o privire în urma. 
Eve se gasea in spatele lui. Jennie statea posomorita linga Eve. 
în urma lor venea Amberg, îmboldit din spate de Newman. 
Tweed împinse usa de perete si intra repede în sufragerie. 
Ceilalti vrura sa-l urmeze, dar încremenira pe loc. în fata ochilor 
uluiti li se înfatisa o scena grotesca. în jurul mesei lungi zaceau 
sapte siluete îmbracate în costume negre de afaceri. Doi 
ramasesera pe scaune, cu capul cazut pe masa, într-o balta de 
sînge de un rosu întunecat. Alti patru, pravaliti la podea, zaceau 
în alte balti de sînge. Ultima surpriza macabra îi astepta în capul 
mesei, în locul în care sezuse Amberg. Silueta bancherului era 


lasata pe spate peste scaunul cu spatarul mpt, iar fata arsa de 
acid lasa sa se vada oasele ca niste tije de metal ale craniului de 
dedesubt. 

Eyiloß 

- Monstrul care se face vinovat de aceste crime înfioratoare 
se afla în aceasta camera, anunta Tweed. A fost vazut la 
Padstow chiar în ziua acestui asasinat multiplu, desi ar fi trebuit 
sa fie la Zurich. Au murit opt oameni, printre care si 
majordomul. Mai puneti-i la socoteala pe Helen Frey, Klara si 
Theo Strebel si veti vedea ca a ucis cu sînge rece unsprezece 
fiinte omenesti. La care se adauga Celia Yeo si adevaratul 
postas... 

Jennie îsi înabusi un tipat. Eve trase aer în piept si scoase 
fulgerator din buzunarul vestonului un pistol Beretta calibrul 
6.35 mm. Il îndrepta spre Tweed, în timp ce Paula îsi scosese 
Browning-ul, îndreptîndu-l catre tinta cea mai mare - pieptul 
Evei. 

- îndrazneste sa apesi pe tragaci, si Tweed e un om mort. 
Mort si teapan. Arunca blestematul acela de revolver, catea ce 
esti! Vocea i se schimbase si devenise un miriit ragusit, iar ochii 
ei capatasera o stralucire aproape dementa. Paula îi tinu piept. 
- Nu-i chiar atît de simplu, Eve. Cobori teava revolverului. 
împusca-l pe Tweed si-ti gauresc burta. Zile întregi ai sa te 
chinui pîna cînd ai sa-ti dai sufletul. 

- Atunci, draga mea, schimbam regula jocului. Chipul Evei 
era ca de marmura. Eu voi iesi din camera. Daca cineva 
încearca sa ma opreasca, s-a zis cu Tweed. Daca sinteti isteti si 
ramiîneti 

pe loc, fara sa faceti nici o miscare, Tweed nu va pati nimic. 
Toata lumea sa plece de lînga usa, afara de Tweed si de Paula... 
Newman îl însfaca de brat pe Amberg, care parea încremenit de 
spaima, si-l împinse spre fundul încaperii. Gaunt si Jennie se 
supusera ordinului. Eve se apropie cu spatele de usa deschisa, 
continuînd sa îndrepte arma spre Tweed, tinînd-o cu amîndoua 
mîinile. Browning-ul Paulei se roti usor, urmarindu-si tinta. 
Ajungînd lînga usa deschisa, Eve apuca pistolul Beretta cu o 
singura mîna. Cu cealalta mîna trînti usa în urma ei de îndata ce 
pasi pe hol si striga: 

- Primul care încearca sa vina dupa mine e un om mort. 
Paula reactiona prima. O vazu pe Eve alergind aplecata de 


mijloc prin dreptul ferestrelor sufrageriei, în directia grajdurilor. 
Paula se repezi la fereastra batanta, o ridica si sari afara. Dar, în 
loc sa porneasca spre grajduri, alerga la Land-Rover si urca în 
graba la volan. Tweed lasase cheia în contact. Ce neglijenti 
puteau fi barbatii! 

Auzi tropot de copite si, în aceeasi clipa, pomi motorul. Newman 
alerga spre ea. 

- Asteapta-ma! 

-N-am timp...! 

Cu o mîna, Paula viri revolverul sub perna scaunului de alaturi, 
în timp ce cu cealalta facu un viraj în semicerc, îndreptîndu-se 
spre aleea dintre conac si grajduri. O vazu pe Eve calare pe iapa 
ei, galopînd în spatele resedintei lui Gaunt. Pomi pe urmele ei. 
Trecînd de fisia de iarba neîngrijita din spatele conacului, Eve îsi 
mîna calul printr-o rariste dintre brazi, gonind în directia 
mlastinilor. Paula apasa pedala de acceleratie, se propti cu 
spatele în spatarul scaunului si pomi în viteza spre aceeasi 
rariste. 

Doar un vehicul cu tractiune pe patru roti se putea descurca pe 
terenul accidentat si în panta al mlastinilor. Cea pe care o 
urmarea gonea ca o naluca, cu parul castaniu-roscat fluturînd 
pe spate în vijelie. Neînduplecata, Paula îsi continua urmarirea. 
Era o rafuiala personala. Eve îl amenintase cu moartea pe 
Tweed. 

Distanta dintre masina si femeia calare se micsora. Eve întoarse 
capul de cîteva ori, tragînd în urma cu pistolul. Paula numara 
focurile si întelese ca Eve nu mai avea gloante în încarcator. 
Toate gloantele trecusera pe linga tinta, fara sa-i gaureasca nici 
macar parbrizul. Tragînd din saua unui cal în galop, Eve 
dovedise ca, pîna la urma, îsi pierduse sîngele rece. 

Deodata Paula îsi dadu seama ca Eve se îndrepta catre Five 
Lanes. Acolo exista o mica vila. Undeva în fata ei începea sa se 
profileze High Tor. Ajungiînd în apropierea celor cîtorva casute 
varuite, Paula vazu în dreptul uneia dintre ele un Jaguar de 
culoare crem - sansa Evei de a scapa de urmarire. Accelera si se 
aproapie atît de mult de calul în galop, încît Eve renunta la orice 
iluzie de scapare. Schimba directia si începu sa urce în galop 
panta abrupta care ducea spre vîrful stîncii High Tor. 

Paula pomi pe urmele ei. Cînd era cît pe ce s-o ajunga din urma, 
roata dreapta din fata se izbi de un bolovan. Frina instinc=tiv, 


dar vehiculul se înclina, proiectînd-o afara prin partea stînga. Se 
rostogoli ca un parasutist la aterizare si, cînd se opri, constata 
cu groaza ca se gasea pe buza prapastiei de unde fusese 
împinsa în gol Ceha Yeo. 

înca naucita de cadere, îsi dadu seama ca Land-Rover-ul 
revenise la pozitia normala, pe patru roti. Apoi o vazu pe Eve 
galopînd spre ea, cu obrazul schimonosit într-o expresie de 
rautate si triumf. Avea de gînd sa-si puna iapa s-o ucida pe 
Paula, sfarimîndu-i capul cu copitele. în clipa în care vru sa 
struneasca animalul, iapa dadu cu ochii de abis si, 
înspaimîntata, se ridica fara veste în doua picioare. Sub ochii 
Paulei, Eve zbura din sa si se pravali în prapastie. îi auzi urletul 
lung, vazu corpul cazînd în gol, capul zdrobindu-se de un 
bolovan, apoi bratele zvicnira în laturi si Eve ramase nemiscata - 
un cadavm mutilat, la fel cu cel al Celiei, pe care o împinsese de 
pe aceeasi stînca. 

- Scena din sufragerie a fost realizata din manechine cu peruci, 
explica inspectorul-sef Buchanan, în timp ce Paula bea ceai 
îndulcit. Pentru sînge am folosit vopsea în ulei de culoare rosie, 
avînd aceeasi culoare si consistenta. Am cerut ajutorul unui 
amic care pîna la pensie a lucrat la Muzeul Madame Tussaud. A 
facut treaba buna. 

- Dar fata lui Amberg - sau a manechinului care îl reprezinta 
- a fost si ea distrusa cu acid. 

Paula privi în jur, la toti cei adunati în salonul Conacului 
Tresillian. Lînga ea era Tweed, iar alaturi de el Newman. Amberg 
sedea în fotoliul de lînga Newman, cu o expresie uluita. Jennie îl 
privea fix pe bancher, ca si cum nu i-ar fi venit sa-si creada 
ochilor. 

- Da, am folosit acid, continua Buchanan. Dar cum acidul a 
scos la iveala tijele metalice dinauntru, le-am acoperit cu 
vopsea rosie. 

- A fost nevoie de un soc puternic ca sa-i facem pe Julius 
Amberg si pe Eve sa se dea de gol, prelua Tweed explicatiile. Si 
iata ca am reusit, gratie acestei înscenari. 

- Julius Amberg? Poate vrei sa spui Walter, îi atrase atentia 
Paula. Julius a fost ucis în masacru. 

- Nu, cel asasinat e Walter. Omul de acolo este Julius. 

- Gemeni identici, continua Tweed. Julius a recunoscut 
întreaga conspiratie în timp ce tu o urmareai pe Eve. A ascultat 


banda si a vizionat filmul încredintat de Joel Dyson spre 
pastrare. Era înspaimîntat, dar Eve, creierul întregii afaceri, a 
întrevazut ocazia de a cistiga o avere, santajindu-l pe Bradford 
March si cerindu-i douazeci de milioane de dolari. Julius facuse 
matrapazlicuri cu banii bancii, pierzînd valuta straina la jocurile 
de noroc. Pierduse zece milioane. Celelalte zece milioane urma 
sa le asigure un trai luxos pîna la sfirstul zilelor. 

- Dar care-i locul lui Walter în toata povestea? întreba 
Paula. 

- Spuneam ca Julius era speriat: o acuzatie la adresa 
presedintelui Statelor Unite era un motiv întemeiat de teama. 
Atunci Eve a gasit solutia. Walter, care nu stia nimic de film, a 
fost convins sa vina aici, dîndu-se drept Julius. | s-a spus ca eu 
eram expert în actiuni si ca-l puteam sfatui cum sa faca avere. 
Totodata i s-a explicat ca nu aveam încredere decit în Julius, 
care s-a prefacut bolnav. Walter a fost tapul ispasitor. Cei doi 
complici au contat pe faptul ca stirea despre moartea falsului 
Julius va fi relatata ca parte integranta a senzationalului caz de 
asasi—nat multiplu. Garzile de corp care calatoreau cu Walter 
urma sa aiba grija ca întîlnirea sa se desfasoare în secret. O 
data ce vestea mortii lui Julius ar fi ajuns la urechile 
presedintelui March, cei doi complici credeau ca vor fi în 
siguranta si ca cel vînat va fi Joel Dyson. 

- Ce te-a facut sa ai primele banuieli? întreba Paula. 

- Mai bea niste ceai, o îndemna Newman, umplindu-i 
ceasca. 

Dupa cumplita experienta de pe High Tor, Paula se înapoiase cu 
Land-Rover-ul pe soseaua principala. La jumatatea drumului 
catre conac fusese întîmpinata de masinile politiei, trimise de 
Buchanan în cautarea ei, însa ea insistase sa conduca masina 
pîna la conac. 

- Cum am început sa banuiesc ca asa-zisul Walter era de 
fapt Julius? continua Tweed. Primul indiciu a fost acidul. De ce i- 
a fost arsa fata? Ca victima sa nu poata fi identificata. în plus, 
Eve a început sa-l însoteasca peste tot pe Amberg. Pretextul ei 
era ca încerca sa obtina bani de la cumnat. Orice avocat ar fi 
putut rezolva problema în locul ei. De asemenea, numai o 
persoana puternica le-ar fi putut strangula pe cele doua 
prostituate din Ziirich, aproape despartindu-le capul de trup. La 


piscina de la Château Noir am observat cît de puternica si în 
forma era Eve... 

- Deci ea le-a ucis cu atita cruzime pe Helen Frey si pe 
Klara? 

- Da. Eve banuia ca Julius cautase placerea în compania 
altor femei. De aceea l-a angajat pe detectivul Theo Strebel care 
a dat de urma lor. Eve nu risca niciodata. Si-a dat seama ca cele 
doua prostituate îl cunosteau pe Julius mai bine decit oricare 
din=tre subalternii lui si ca l-ar fi putut recunoaste daca-l 
întîilneau la Ziirich. 

- Mi-am închipuit ca numai un barbat le-ar fi strangulat cu 
un sirag de perle, spuse Paula. 

- Eve a vizitat, pe rind, fetele si le-a oferit bani, ca sa nu se 
mai întîlneasca cu Julius. Apoi le-a aratat perlele, le-a spus ca 
erau autentice si le-a oferit în locul banilor. A trecut în spatele 
lor ca sa le prinda colierul la git, apoi a strîns cu toata puterea 
firul pe care erau însirate. 

- Cum ramiîne cu Theo Strebel? El a fost împuscat. 

- Cu el nu putea folosi trucul cu perlele. Elementul 
semni-—ficativ a fost faptul ca detectivul o cunostea pe Eve, asa 
ca a lasat-o sa intre în birou, fara sa presimta pericolul. De 
asemenea, am remarcat ca Eve folosea deseori numele de 
Walter - chiar prea des - ca sa accentueze faptul ca era vorba de 
Walter. Aceasta acumulare de detalii aparent neînsemnate m-a 
facut sa-mi îndrept banuielile spre ea. 

- Voia sa ma omoare si pe mine, spuse Jennie, cutremu- 
rîndu-se de un fior. Stia ca o vazusem la Padstow în dimineata 
masacrului. Ea a fost Omul din Umbra. 

- Asta de unde stim? întreba Paula. 

- Fiindca, la sugestia lui Tweed, am obtinut mandat de 
perchezitie si i-am controlat bagajul la Hotelul Metropole, 
interveni Buchanan. Un telefon primit de la oamenii mei din 
Pad—stow în timp ce tu o urmareai pe Eve - o mare imprudenta - 
mi-a confirmat ca gasisera o palarie barbateasca cu boruri largi 
si o pelerina. 

- De unde si descrierile diferite, primite de la diversi mar- 
tori, explica Tweed. Uneori Omul din Umbra era slab, alteori bine 
cladit Eve folosea pelerina ca sa-si schimbe înfatisarea. 

- Totodata, am gasit si colierul de perle, într-o despartitura 
secreta, adauga Buchanan. Pe firul rezistent pe care sînt însirate 


perlele exista sînge uscat. Nu ma îndoiesc ca medicii legisti vor 
confirma cui apartine. 

- Deci chiar au existat doua enigme legate între ele, trase 
concluzia Paula. 

- Acum întelegi, raspunse Tweed. Prima începe cu Joel 
Dyson, care a facut filmul acela blestemat cu Bradford March 
lichidîndu-si amanta. Dyson a fugit în Europa, a lasat o copie la 
Monica, apoi a zburat cu avionul la Ziirich si a depozitat 
originalele la Julius. Nu ma îndoiesc ca Dyson intentiona sa-l 
santa—jeze pe presedinte, însa Eve i-a luat-o înainte. Fara 
initiativa lui Dyson n-ar fi existat materialele acuzatoare. Cele 
doua probe au declansat cea mai mare vinatoare de oameni a 
tuturor timpurilor, desfasurata de asasinii platiti ai lui March. A 
doua enigma îi are drept protagonisti pe Eve si Amberg, care au 
recurs ei însisi la santaj. Enigmele se leaga între ele. 

- De unde stim noi toate acestea? 

Paula îi privi pe rînd pe cei prezenti. Ochii ei poposira asupra lui 
Gaunt. 

- Fiindca, o data avertizat ca orice spune poate fi 
consem-—nat si folosit ca dovada împotriva lui, Amberg a 
recunoscut tot, interveni din nou Buchanan. 

- Eu ma întorc în Elvetia, spuse Julius pe obisnuitul lui ton 
de comanda. 

- Nu prea cred, îl asigura Buchanan. Dupa declaratia facuta, 
vei fi acuzat de complicitate la zece asasinate, toate petrecute 
în aceasta tara. Incercînd sa-l santajezi pe presedintele Statelor 
Unite, ti-ai asumat un risc imens. 

- Eram disperat. îmi lipseau zece milioane din banii bancii. 
Poate ca închisorile britanice sînt mai putin severe decit cele 
elvetiene. 

- Sper ca vei ramine închis suficient de mult timp ca sa-ti 
dai seama singur, replica Buchanan cu raceala. 

- Marea s-a retras. în estuar a ramas doar nisip compact, 
spuse Paula. 

- Sper ca ti-ai facut bagajul, spuse Tweed, stînd cu Newman 
în camera lui de la Metropole. Apropo, Cord Dillon s-a întors cu 
bine la biroul lui de la Langley. Oficial s-a înapoiat dupa un lung 
concediu. Nimeni nu face legatura între el si cele întîmplate. l- 
am telefonat lui Howard - pîna se construieste noul sediu, ne 
vom muta în centrul de transmisiuni din Park Crescent. Se 


spune ca reconstructia va dura opt luni - sa zicem un an. Primul- 
ministru discuta cu Howard în fiecare zi. Se simte cu musca pe 
caciula. 

- întocmai, nu se putu stapîni Paula. 

- De la Washington avem vesti mai bune, remarca Newman. 
Ziarele relateaza ca Jeb Calloway a depus juramîntul de 
presedinte chiar în ziua în care noi luam avionul de la New York. 
Va trimite noi trupe în Europa, pentru a întari efectivele NATO. 
Asta ar trebui sa puna capat crizei din Est. Se zvoneste ca 
bomba de la bordul avionului în care calatorea presedintele 
March a fost pusa de teroristii din Orientul Mijlociu. 

- Asta-i propaganda pusa în functiune de senatorul Wing- 
field, comenta cu cinism Tweed. Cit va fi lumea, vor exista si 
teorii despre conspiratii, asa cum s-a întîmplat si dupa 
asasinarea lui Kennedy. Sa plecam de aici cît mai curînd. 

- De ce atita graba? întreba Paula. 

- Seniorul Gaunt voia sa luam masa împreuna la Old Cus- 
tom House. Se simte rusinat de felul în care Eve l-a dus de nas, 
folosindu-l drept paravan ca sa abata atentia de la Walter - în 
realitate Julius. Din spusele lui Howard, primul-ministru m-a 
invitat la cina în Downing Street. 

- Nu ma îndoiesc ca te vei duce, îl tachina Paula. 

- Alta veste pe care mi-a dat-o Howard. Oamenii 
coman-—dantului Crombie, care au sapat în minele din Park 
Crescent, au dat de seiful meu. A fost transportat de la Park 
Crescent la centrul nostru de transmisiuni. Monica spune ca 
era intact. L-a deschis si a gasit înauntru banda si filmul. Erau 
neatinse. Oh, Bob, Dyson te-a tras pe sfoara, ti-a spus ca era 
vorba de copii. Ceea ce ti-a lasat tie în pastrare erau originalele. 
- la te uita! exclama Paula. Deci tot ce am îndurat noi a fost 
inutil. 

- Oare? întreba Tweed. Am scapat de un psihopat care 
ocupa Biroul Oval. Oare primul-ministru ar fi acceptat ca banda 
si filmul sa fie trimise la Washington? Niciodata. March ar fi 
ramas în continuare presedinte. Asa însa, banda si filmul vor 
ramane secrete pentru înca treizeci de ani. Totul a fost o 
perfecta ilustrare a maximei lordului Acton. Puterea tinde sa 
corupa,iar puterea absoluta corupe în mod absolut.