Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0013

ANUL LIV Nr, 13 
DUMINICĂ 
15 APRILIE 1945 
| Director; 
N AL. CIORĂNESCU 


Colaborează: 











Camil BALTAZAR 
Şerban CIOCULESCU 
Emanuel CIOMAC 

AL. CIORĂNESCU 

P. COMARNESCU 

O. CONSTA NTINESCU 
Ben CORLACIU 

das, Adrian MARINO 
Teohar MIHADAŞ 

R. OTETELEŞANU 

N. PAPATANASIU 
PERPESSICIUS 

lon Apostol POPESCU 
Al. POPOVICI 

Al. ROSETTI 

Profira SADOVEANU 
Roberto SCHEGGI . zi 

Al. T. STAMATIAD sa SER 


AL. CIUCURENCU OR ai a Flori 


g N. STEINHARDT ȘI 4 Ă 





Doamna Mecena 


Iutr'o dimineaţă, a strâns vreo doi-trei poeţi 
şi-a spus, că "nainte de moarte, le dă o'ncăpere, 
în care să râdă, să plângă, să mănânce scaeţi, 
şi Să-şi bată joc de oameni şi de durere. 


Doamna asta scria Poezii şi iuhea 

v pisică modernă şi bleagă, 

asculta o *ntâmplare iristă din viaţa mea, 
cașicum mintea nu i-ar fi fost întreagă. 


De câie ori mă opream, auzeam 
un preludiu sau ceva asemănător, 
țâşnit, ca o apă, dincolo de geam, 
pe unde căleau genunchii trecătorilor. 


Când a trecut în lumea drepţilor, doamna mecena 
mi-a lăsat prin testament o bucată de lună, 

un aparat de radio şi toată antena 

cu care, noapiea, prindea o melodie nebună. 


De- atunci, locuiesc, ca un zmintit, 

într'o cameră cu plante şi fum pe pereţi 

adun şi eu în fiecare seară, când nw's amețit, 
o pisică, un câine și, câțiva pocţi, 

şi le vorbesc de par? 'aş Îi un copil, 

deshre doamna asta şi despre ochii aceia ai ei, 

cu care umblă prin pod — nevăzut şi tiptil — 

de câte ori ochii mi's galbeni şi grei. 


BEN. CORLACIU 


Rugăciunea micilor poeți... 


Ei, nu zău, Doamne, trebuie să fie şi pentru noi 

Pocţii mici ştiuţi de nimeni, 

O răsplată pentru umerii goi 

Şi nopţile noasire tuberculoase. 

De multe ori am vrea cu călimara 

Să azvârlim în Siinţia Ta 

Când ne linge foamea seara 

Şi Tu ne râzi din icoana de alpaca. 

Nu avem nici talent nici putere, 

Să scrâşnim uriaș din degete 

Patul nu-i pustiu de muiere 

Şi de parfumul ei cu miros călduț. 

Se întâmplă să ne jucăm de-a visul 

Si compunem o poezie bună 

Pe care-o pblicăm la șapte gazete 

Şi-o recităm iubitei slută şi studentă 

In nopţile ppurulente cu lună. 

Zău aşa, Doamne cu barba albă 

Proprietar de mii de biserici, 

Vino de ne vezi mansardele 

In care doar tăcerea e ca în saloanele iale 

Pe care noaptea le fereci. 

Ne-așteaptă un nume la „cuprins” 

De istorie savantă literară 

Care peste cincizeci de ani va Să apară 

Scrisă de vre'un reputat cărturar. 

Nu suntem nici măcar atât de frumoşi 

Ca să trăim cu femeia care o vrem, 

Ci ne mulţumim cu tarii pe periierie 

Şi-apoi emoţionați scrim un poem. 

Zău aşa, Doamne, eu nu Te cunosc, 

Dar spune-ne cuvântul prin care să deschidem 

Toate inimile pline de căldură, 

Să urim şi noi cu ură, 

Să scrim cu duh şi; venin. 

Că Te vom cânta în poemele noastre 

Şi-ţi vom arde tămâia manuscriselor... 
Amin ! 


AL, POPOVICI 


Atâtea vise 


Atât de multe vise Sau pierdut, . ritAa 
atâtea 'nchipuiri se scuturară 

pe-acest senin sfârşit de primăvară, 

că orice dor îmi pare cunoscut. 


Târzii îndemnuri vin Să mă 'nfioare 

prin cruda pace care s'a lăsat 

când stearpă 'n câmpul reavăn şi bogat 

s'a stins încet a vieţii mele floare. 

Aşi vrea să ard ca vreascul sec. Mi-e jind i 
de roadele furate şi necoapte, 

de sorbul cerului uitat de noapte 

la subțioara frunzelor mijină. 


AL. CIORĂNESCU 


Din literatura arabă 


COMERȚUL DE PARFUMURI ii 

— Dacă ar fi să mă ocup cu comerțul, m'aş ocupa 

cu cei de parfumuri, zicea, califul Omar. Chiar dacă 
m'aș câștiga, aş rămânea cu mirosul lor plăcut. 


INŢELEPTUL ȘI PROSTUL 


Un prost insulta pe un înţelept care nu-i râspun- 


dea. 
—— Dumitâle, mă adresez, îi zise prostul. : 
— Şi eu pe Dumneata, nu vreau să te ascult, răs- 
punse înțeleptul. 


E 


Cine-ar mușeca un câine ca să răspundă la muşcă- 
tura lui? 


CUVINTELE DOCTORULUI 


Un doctor intrând la un bolnây îi zise: — De față 
suntem trei, Dacă mă vei ajuta şi-mi vei urma sfatul, 
atunci vom fi doi împotriva boalei, care va rămânea 
singură, și o vom învinge. 


ADEVĂRATA INŢELEPCIUNE 


Un filosoi a spus: — Numai atunci ve: ajunge ia 
adevărata înțelepciune când observaţiile cele maj as- 
pre ale unui sfătuitor îţi vor părea mai plăcute de- 
cât laudele acelui pe care îl urăști în ascuns. 


TRISTUL TRIMIS 


Un individ încetând să mai bea vin, fu întrebat 
odată : 

— De ce ai renuntat la această licoare care e tri- 
misu! bucuriei? 

— Trist trimis, răspunse individul, în doc să se 
ducă la stomac, se urcă la cap. 


ACEASTA VIAŢĂ 


Această viață nu-i decât o mobilă fragilă. Nebun 
acela care se agaţă de ea! Trecutul e mort; yiito- 
rul — ascuns; nu-ți aparţine decât clipa pe care-o 
respiri. a 


AL. 'T. STAMATIAD |, 


| 


Diverse 


Matei Caragiale 
de AL. ROSETTI 


Prin 1919 Matei Caragiale făcea figură de original. Incăl- 
ţat cu o pereche de bocanci uzaţi, exagerat de mari, peste 
care se revărsa marginea dinţată a pantalonilor, strâns în- 
tr'o jachetă verzuie la încheieturi, în jcap 'cu 'o pălărie tare, 
prăfuită, îşi purta morga prin cafenelele de noapte, pentru 
a-și sfârşi peregrinările nocturne într'o cârciumă autentică, 
unde își uita necazurile în băutură. 

In tot ce făcea era ceva voit şi stristent, de singularizare 
cu orice preţ şi de protestare împotriva mediului în care 
trăia. Exagerările vestimentare şi ieșirile sale erau făcute 
pentru a speria publicul şi a atrage atenţia asupra sa. 

Strâmtorat băneșie, suterea de traiul său modest şi se 
consola cu visuri de izolare într'un cerc restrâns de oameni 
bihe născuţi, cu biazon și genealogie certă. Atunci se visa 
 Acâni parte din Ordinul Cavalerilor de Malta şi își desena, 

ia lumina de opaiț a lămpii, arme imaginare. cu dedicaţii 
latinești. 

“Din epoca aceasta datează „Pajerele“, versuri somptuoase 
consacrate eroilor şi eroinelor din' clasa noastră boierească. 

Mai târziu, după căsătorie, el îşi va găsi, odată cu asigu- 
rarea vieţii materiale, liniştea necesară elaborării literare. 
Atunci, dar nu deodată, ci în curs de mai mulţi ani, scrie 
„Craii de Curtea veche”, opera sa capitală. 

Stilul lui Matei Caragiale este prin excelenţă artificial. 
E! caută termenul potrivit pentru a reda culoarea locală şi, 
în genere, întrebuințează arhaisme și termeni neobişnuiţi, 
care să frapeze prin sonoritatea lor. Din acumularea acea- 
sta de elemente, a ştiut să-şi creeze un instrument propriu, 

- astfel încât serisul săn are o rezonanţă caracteristică. 

In ţânăra noastră literatură Matei Caragiale ocupă un loc 

“aparte, în compartimentul tradiţionaliştilor. Subiectul 

"„Crailor de Curtea veche” impunea un stil adecvat. Scri- 

sul său este însă uneori excesiv de colorat. 

Printr'o muncă de elaborare lentă, Matei Caragiale a reu- 
şit să creeze o floare rară, cu caractere specific bucureş- 
tene, sinteză a influențelor venite din Balcani și din Occi- 
dent. Nimeni, ca dânsul, nu a ştiut să redea viața București- 
lor din preajma anului 1914. Atașamentul său de acest oraş 
răsare din toate paginile cărții, şi printre hârtiile sale s'a 
aăsiţ un imn adresat orașului său natal. 

Eroii „Crailor de Curtea veche” fac parte dintro lume 
căreia Matei Caragiale i-a purtat întotdeauna nostalgia. A- 
juns la vârsta maturității, moșier, prin căsătorie, îşi poate, 

«_ kânsfârşit, realiza idealul de viaţă; în carnetele sale intime 

=Aflăm că una din zilele cele mai fericite ale vieţii sale este 
aceea când a văzut fluturând deasupra conacului moşiei 
steagul cu propriul său blazon. 

Am putea crede că în faptul acesta se ascunde o glumă 
enormă: armele familiei Caragiale! Mistificare? Nu. Cine 
l-a văzut pe Matei Caragiale înfăşurat într'o şubă groasă, 
căptuşită cu blană „de lup, mând drumul proprietăţii sale, 
ştie cât de mult îşi lua relul în serios. 

In casa soției sale din strada Robert de Flers, primea a- 
rareori câte un cunoscut, şi îi pregătea el însuşi, în timpul 
iernei, o ceaşcă de vin roş fierbinte, dres cu scorţişoară. 

Deşi era acum satistăcut, totuși ceva din amărăciunea zi- 
lelor de odinioară, îi stăruia încă pe faţă. 

Ajuns la maturitate își realizase integral personalitatea, 
studiată de cu anii în toate amănuntele, şi orice gest al său 
era purtat după o etichetă rigidă. In toiul iernii, se plimba 
grav pe Calea Victoriei, în veston — firește, căptușit cu 1ă- 
nă pe dedesupt, — coafat cu tradiționala gambetă, şi îl ve- 
deai salutându-şi ceremonios cunoscuţii. Matei Caragiale 
reușise acest lucru atât de rar, de a se fi realizat pe sine 
în acelaş timp cu opera ce purta într'însul, astfel încât el 
apărea ca un personaj răsărit din propriul său roman. 

Poate că la baza artei lui Matei Caragiale stă dorința 
de a se deosebi cu orice preț de Caragiale tatăl — carnetele 
sale intime sunt revelatoare în această privinţă, — așezân- 
du-se la antipodul lui. In feul acesta, el a reuşiţ să creeze o 
operă ce trăeşte prin ea însăși, fără nicio legătură cu opera 

Rd ilustrului său părinte. st E 


D. ANGHEL 


— Temperamentul romantice — 


de ŞERBAN CIOCULESCU 


ntr'unul din articolele semnate A. Mirea, dar in care 
|| tonul! se simte a îi exclusiv al lui D, Anghel, poctul 
lucid examinează elementele nci de sensibilitate care 
diferenţiază pe scriitdrii generaţiei sale de cei din trecu- 
tul apropiat. Două sunt notele care ar caracteriza „perioa- 
da post-eminesciană”. Cea dintâi, sub influenţa directă-a 
„marelui nostru bard', este „un donchişotism romantic, 
cum rare ari sa întâlnit in alte literaturi.” Prin această 
iormulă personala, Anghel se reiesă la puzderia de ver- 
silicatori elegiaci, care „îşi cheltuesc vremea scurtă a ti- 
nereţei, plângând dureri imaginare în loc s'o trăiască în 
toată deplinătatea simţurilor şi a inteligenţei lar.” Cu: a- 
ceiaşi necruţare priveşte şi mişcarea literară ieşană, în ca- 
dru! căreia debutase însuşi. Contemporanul „intrerupe 
pentru un moment cu nota lui socială, eternele elegii ale 
epigonilor eminescieni“, dar echipa de poeţi lirici nu fac 
decât să transpună nesinceritatea pe alt registru, plân- 
gând „dureri imasinare” şi umilându-şi glasul „de o revol- 
tă care era străină inimii lar.” Aceste vremuri au fost 
însă depăşite. „O generaţie nouă s'a ridicat, o producţie 
puternică, vioae, continuă, o încercare veşnică spre desă- 
vârşire se accentuiază de atunci. O. tendinţă evidentă de 
manifestare a personalităţii se afirmă din tot ce se pra- 
duce azi. O sinceritate absolută reesă din opera tuturor 
scriitorilor tineri. Durerile imasinare au trecut, falsul sen- 
timentalism, supra-producţia de luciu de lună, dragostea 
aceea stupidă, etalată ca pe o tarabă nu se mai vede.” An- 
Bhel îşi afirmă aşadar solidaritatea cu generaţia sa, pe care 
o vede personalistă, închinată unui ideal propriu de artă, 
dar şi înarmată cu simţul realităţilor şi doritaare să pro- 
pună soluțiuni „în toate chestiunile care lrământă vremile 
noastre tulburi”, Articolul cu caracter de  manitest-pro- 
gram, se închee cu recomandări activiste către mai 
Vineri câmirați timizi, brecum și cu ajirmarea  încreză- 
toare în rolul social al scriitorului („„Cumpăna”, 1. 3 
909), i 
„In pragul unei activităţi noi, pe care o dorea cât mai 
dinamică, D. Anshel îşi îndrepta sarcasmul asupra acelui 
strident romantism. fie de natură intimă, fie cu obiect so- 
cial, căruia ii surorindea nesinceritatea şi, ca o consecin- 
ță firească, neviabilitaica, 

Aceasta nu vrea să zică însă că poetul se situiază în 
aiară de sensibilitatea romantică. Oricât s'ar crede un om 
al timpului său, emancipat de orice servituie faţă de 
trecut, Anghel îşi trădează, la o privire îndelungată şi a- 
tentă, structura suiletească rcimantică, prin toate tendin- 
ţele sale temperamentale. 

Dacă, în deosebi după coniesiunile multiple din pagi- 
nile de proză direct sau indirect memorialistice, scrutăm 
in adâncime alcătuirea morală a poetului, descoperim ne- 
liniştea şi neastâmpărul, cu propensiunea către suferinţă. 

„Fără de preget gândul meu arde şi mă chinuește; apra- 
pierile cele mai ciudate se fac intr'o clipă; simţiri ce nu le 
pricep, mă încearcă; lucruri ce nu le-am bănuit, îmi par fi- 


reşti şi o sete, o necurmala sete de iubire mă invinge 
(Fantome, 1911. pag. îî), 
Incăpătoare rânduri! Se desltuşesc într'insele compo- 


nentele variate ale „răului” romantic, chiar dacă nu precis 
conturate: gândul ce arde şi chinueşte nu poate fi decât 
spiritul analitic, înverşunât asupra subiectului, ca un de- 
mon care işi mistue prada; pe lângă mobilitatea ei, inteli_ 
gența lui Anghel îşi acuză inclinarea către „ciudat”, sau 
altininteri spus către iantastic, prin mijlocirea căruia lu- 
crurile îşi ies din ordinea lor înghețată: în modul cel maai 
propriu romantismului, subiectul e  covârşit de pasiuni: 
care-i depăşesc înţelegerea, deoarece spiritul analitic nu 
se exercită la rece, ci înfierbântat; hărțuit de simţuri și de 
idei contradictorii, totul până la urmă i se pare firesc, în- 
tr'o rânduială nelogică a lucrurilor; tipul romantic nu 
s'ar limpezi perfect dacă ar lipsi conformaţia de erou pa- 
sional a subiectului, disponibilitatea sentimentallă per- 
manentă, 

Anghel îşi explică pe cale ereditară, complexiunea tempe- 
ramentală, Născută şi crescută pe țărmurile Bosforului, 
venită în ţară cu sensibilitatea plăsmuită după tiparul de 
vis -al peisajului oriental, măritată cu un bărbat absorbit 


» 


de pasiuni lucrative, deci suileteşte mezaliata, moartă cu- 
rând după ce dăruise scăului e: patru copii, tânăra mamă 
i-ar fi transmis lui Dimitrie Anghei trâsâtunile tiziono- 
miei moraie. Astiel, „nestatornicia fândurilor..., veşnica 
frământare,,. fantazia de a clădi necontenit, precum clă- 
deşte marea talazurile ei, ca in urmă să le darme iarăşi”, 
poetul şi le lămureşte prin orizontul natal matern, „pe 
margine de apă. Neastâmpărul şi visarea îi provin din 
obsesia Orientului. „A rămas ceva departe, o lăşie de 
viaţa, care a trebuit să te urmareasca atunci când mai 
născut pe mine, de nu mai am eu astâmpăr şi nu mă 
pot împiedica să visez (ibid.7. 

Din acelaş patrimoniu ereditar, poetul îşi mai revendi- 
că duioşia lcalitate fundamentală, deşi cterogenă, a ta- 
lentului său) şi gustul pentru cadenţa sonoră a versului, 
atestat de însemnările lăsate pe marginea cărţilor. 

Rămas orian la o vârstă fragedă, a fost „un copil trist, 


închis, cu melancolii întunecate” şi cu spaime născute în: 


solitudine. Tot atât de imoresionant, ca şi evocarea amia- 
tirii materne, patetizată prinitr'un fel de pasiune postumă, 
este mustrarea adusă tatălui său; „O clipă nai vrut să-ți 
mânsâi copiii. Străirii am crescut noi de tine şi puțin am 
auzit vokba ta” (ibid. pag. 203). Spaimele şi melancoliile 
copilului, şi-au imprimat cuta asupra vârstei adulte. 

În faţa nopţii, Anghel ia chiar atitudini convenite de rc 
mantic, ascultând „ce spun tăcerile căzute peste sinsură- 
tăţi“, şi cutremurându-se, ca și Pascal, părintele agonicilor, 
de „spaima ce ţi-o dau merile tăceri.”' De altfel sentimen- 
tul solitudinii şi al misterului nu ia la Anshei expresia 
directă, nemijlocită, a lucrului trăit, ci capătă cadeaţă și 
atmosferă literară. „Dar sunt ncnţi făcute așa, se vede, 
când somnul, cu cât il chemi, cu atât fuge mai departe din 
ochii tăi, Nopți stranii, când bătaia inimii tale în- 
săşi te înfioară, de parcă ţi-ar fi străină, când lucrurile 
misterioase ce dorm în fiecare din sufictele noastre prind 
ceatur si toate amintirile inceo să-ți vorbească, făcându-te 
să înţelegi şi mai bine că singur si vărăsit de toţi eşti în 
lumea asta Jarsă /Stelnta, pas, 83|." 

Seniimentul singurătăţii e privit, la modul romantic, ca o 





lataiitate individuala care urmareşie pe visator în sutiu 
iate, „Singurii rămânem pretuunaeni, prieten bun, noi vi- 
satorii, singuri Suniem pe pâmânt şi în cer pentru că su- 
iietui nosiru e alulel alcatuit şi muiţune2 nu ne este pri 
€luca (rrozu, pag. 102]. 

La lumina acestui considerent dezolat, i se interzice 
poeiulu: caracterui militant, apostoiarui naţional sau scr 
cial, Loga e averiizat, cand pe tonul solicitudinii pasto- 
nate, când pe al ircquuei, să nu contunde regasui cu Wuci- 
paiul uar la urma, i se prooroceşte un „desun tatiidic , de 
a ti, siaşiat dz Menade). 

Foe.ui este un visucor şi nu trebue să încerce a îi alt- 
ceva, Acesta e indreptarul pe care Anghel insusi l-a ur- 
mat, neinteresându-se de viaţa publica şi de pasiunile 
politice. 

In telul lui Novalis, pomenește undeva de „albastra 
flaare ta:nuită ce-o purtam cu ioţii in adâncul sutletutui 
nostru (itd , pag, 95," 

Am notat aiiudinea convenţională a lui Anghel, în faţa 
nopții. Numeroase sunt „medilaţiiie” lus nociurne, de tip 
romantic. De-a dseptul teairală e însă draparea sa, sub 
mantia neagră a melancolizi. 

„Melancoua.... În aite vremuri o întâlneam mai ados şi 
umblând cu ea de mână mi-am cules cele dintâi impresii. 
Şi iată astăzi, fără să știu cum, m'am întâlnit din ncu cu 
ea şi, trecând pragul unei biserici străine, mam rezemat 
visător, lipindu-mi fruntea de piatra rece a unei coloane-i 
(ibid., pag. 31)." A 

„Cadrul fastuos al bisericilor noastre, în contrast cu in- 
diferența ascultătorilor slujbei, îl respinge, indemaându-i 
paşii îndărăt către catedrala cu o mai „avară risipă de aur 
şi de argint”, dar cuceritoare prin „marele farmec al 
luminii şi al sunetelor", doininând „revaltale demonului 


"ce doarme în fiecare din noi”, 


Altminteri, prea puţin religios pentru un romantic, An- 
ghel nu cunoaşte fiorul melalizic, decât redus la treapta 
de simțire a duicşiei față de  ireversibilitatea vie- 
ţii omeneşti; o sinsură dată se inlreabă: „ce va deveni tur- 
buratul meu suflet după moarte 





QUARTETUL CU HARPA 


O NUVELĂ INEDITĂ 


Pe la nouă, barul abia se mai desluşea prin ceața fu- 
muui de ţigare. De pe estrada muzicanţilor, cu greu se 
vedea cum, de dincolo de hotarul nesigur al negurii albăs- 
trui, sfâșiată dim când în când de evoluţiile ca de dans ale 
chelnerilor, apăreau perechi în toalete de seară, aproape 
aceleaşi chipuri care se confundau în afluenţa ciienți:or 
răspândiţi pe la mese. Marinarii nu vencau aci decât foarte 
rar. Svelţi ofițeri de marină însoțeau femei de toate vâr- 
ste!e. Uniformele albe îi îmtinereau mai mult şi, de cum 
apăreau, barul se preschimba, sar fi spus, într'o punie de 
pachebot, în plină kermeză. Portul era foarte aproape. 

" Uneori, când mica orchestră de pe estradă se oprea din 
cântec, străbătea până la Bar American, auitui pre.ung a! 
unei sirene de vapor, care pătrundea sau ieșea din radă. 

Orchestra era împli»ită din numai patru instrumente: 
vio.ină, violă, cello şi harpă. 

Apariţia  quartetului făcuse senzaţie, încă din prima 
seară, de cum fusese programat la Bar American. Căci pe 
estradă executau o partitură, în unduioase mișcări de braţe, 
în ceasul când primii obișnuiți ai barului se iviră în preg, 
patru femei frumoase însufiețite de jocul unui vals de 
Chopin. 

Violina era susținută de braţul alung și fluid al unei 
brune, cu părul tăiat cu breton și răvăşit apoi, dezorâcmat, 
până pe umerii goi. 

Viola își împletea glasul suay cu a! violinei; o fată 
blonâă, cu.ochii azurii, mânuia arcuşul de parcă ar fi vi- 
sat, deşi mișcarea bucății cerea un freamăt ritmat mai pre- 
cipitat. 

Intre ele, eplecată asupra violonce-ului castaniu, o roş- 
«ată, cu păr învăpăiat, desprindea acorduri elegiace, tur- 
burătoare ; părea cea mai meliniștită, așa cum aţintea cu 
privirile de un verde crud, partitura din faţă. 

In dreapta ei, se găsea harpa, pe coardele căreia într'o 


4 


de N. PAPATANASIU 


neobosită şerpuire alergau braţele celei de.a.patra din grup: 
o brună cu părul inelat, de un negru de smioată. Ochii, 
negri şi ei, mărturiseau că învolburata coamă care se pier- 
dea peste umeri, în şerpuiri de arabesc lucrat în aur şi 
abanos, nu era vopsită ia coafor. Ii erau braţele de un alb 
lunar, care se desluşea și mai intens, pe fondul realizat de 
pianu: din fundul estradei, devenit inutil pe tot timpul za- 
gajamentului celor patru muzicente. 

Incă în a doua seară, patronul înregistrase indiscrete 
critici din partea câtorva obișnuiți ai baru.ui. Fusese de pă- 
rerea lor, pentru moment, că ar fi fost mai nimerit un 
jazz-band, decât un quartet cu harpă, feminin pe deasupra. 
Repertoriul cra plăcut, nici vorbă, chiar foarte ales, select, 
dar „nu făcea”! Totuși, patronul nu țmea să rupă cen- 
tractul cu muzicentele şi surâzând, seară de seară, urmă- 
rise cum cei care criticaseră ideea acestui straniu angaja- 
ment, se dăduseră bătuţi, ba chiar aplaudaseră, cu timpul, 
bucată după bucată, 

Când interveneau pauze mai :ungi, după o serie de par- 
tituri, femeile de pe estradă dispăreau. Nu răspunseseră 
niciodată, imvitaţiilor, dea beaia meze cuvreunul dn cli- 
enţi ; pretextaseră anume dispoziții din contract şi surâ- 
zând, declinaseră orice ins stentă poftire. 

Se pornise atunci: un învăluitor joc de culise: invitaţii, 
flori, scrisori, ba ch'ar și um contract cu totul neobișnuit. 
Târziu, jocul cunoscu o intensitate de maree în plină ur- 
care : muzicantele fură urmărite în oraș, pe plaje și în ho- 
teiul unde ocupau două camere. Foiau împrejurul lor băr- 
baţi de toate vârstele, chiar şi-un foarte tânăr licean, care 
venea machiat la Bar American, ca să nu fie recunoscuț de 
amici sau de profesori. Un grup insistent de oameni, a că- 
ror identitate nu rămăsese necunoscută prea multă vreme, 
căci toţi se spovedeau la cel dintâi prilej, în scrisori, în 
plină stradă, pe culoarul hotelului, în. ascensor. Dar după 44 

i] 


P: 


o. 


două săptămâni de asediu, nici unul dintre cuceritori nu 
putea să se laude că a pus stăpânire pe o cât de îngustă 
bucată de teren! In fiecare seară, quartetu! cu harpă rea- 
părea pe estrada barului, cu un repertoriu mereu înoit. 
Executia partiturilor era, de fiecare dată, impecabilă şi 
echilibrată ; nimic nu înriurise sufletele care dădeau viaţă 
gerupuiui de pe estradă. : 

Repertoriul, cam complicat la început, găsise în curând 
liniile între care 'se putea statornici. Se dansa prea puțin şi cu 
timpul, nimeni nu se mai gândi să ceară muzică trep'dantă. 
Abia dacă se mai ritmau, de perechi stinghere, tangourile lzm- 
guroase, necunoscute şi stranii. Chiar tangourile, obisnuiții 
barului le ascultau la mese, cu sticiele şi paharele dinainte, 
toropiti, ca după o zi sub soare'e torid, într'un sudic port 
din preajma tropicelor. Frau cerute, tot mai insistent, par- 
tituri elegiace, melodii sfâșietoare. nelhniştitoare mărturisiri 
muzica'e. O atmosferă tragică se ţesea, ca o plasă nevăzută, 
în încăperea barului. Și parcă, în depănarea firelor undu- 
ioase de cântec, muzicantele quartetului descopereau seară 
de seară nou: partituri de un romantism care destrăma su- 
fletele şi anihila orice avâmt, orice palp't interior. Dacă 
barul ar fi fest statornicit pe puntea unei corăbii, în plină 
cursă, călătorii şi nav'gatorii s'ar fi crezut pe *'ncetul in- 
trati în apele fără pic de vântoasă ale Ecuatorului sau în 
acelea, potopite de ierburi, ale Mării Sargasselor! Chiar şi 
cei întâmplători ori cei mumai veniţi în treacăt, erau prinși 

atmosfera copleșitoare şi dizolvantă a Barului American. 
Putini izbuteau să scape printe ochiuriie plasei. Cei mai 
mulți reveneau, de parcă ar fi căutat, seară de seară, mi- 
rajele înselătoare ae unor droguri altminteri greu de pro- 
curat, chiar pe sub mână. A 

Doar când o „dramă pasională“ care avu ca eroină pe 
Amtonia, fata cu părul în scârlionți de st'clă neagră, izbucni 
şi prileijui ziarului local s'o înfăţişeze pe șapte coloane, în- 
tr'un stil leşinat şi pretentios, se putură afla amănunte:e 
unei împătrite istorisiri. Reporterul, debutant în literatură, 
rată întreg reportajul. neglii?md tot ce era mai atra-tios. 
Când i se ceru s'o facă, nentru a agrementa pasinile insi- 
pidei publicații. închinată intereselor constănţene, quar- 
tetul cu harpă luase calea spre Istanbul, unde-! aștepta un 
nou contract. 


“ "Totul se desfășurase, dealtfel, fără adânci zguduiri, Câte- 

va miri surprize se succedascră: mai întâi, apariţia tână- 
rului cu alură de poet, căci avea o chică unduioasă, de un 
blond de bronz umbrit. Ceruse insistent o masă lângă es- 
tada micei orchestre, de cum pătrunsese îm bar. 1 se ofe- 
rise una, liberă în ceasul acela. Apoi, când în prima pauză 
mai lungă, muzicantele se îndreptau spre uşa care ducea 
într'o cămăruţă, ca să cineze, se ridicase și întâmpinase pe 
harpistă, chemând-o pe nume: 

— Antonia! Așa dar, tu erai! 

Ea tresărise şi rămăsese, surprinsă, pe loc. In preajma 
ei, se grupase restul quartetului. Il priveau toate patru, 
Antonia se întoarse, în fine, spre tovarăşele ei: 

— Ele! Manuel! 

-A. De parcă vrewaa dintre ele ar fi întrebat-o, fie chiar şi 
ih şoaptă ! Vorbise de prisos, căci, s'ar fi spus, îl cunoș- 
teau încă de mult. 

Apoi, tânărul care părea un poet, le poftise la masa ivi. 
Gestu: său se dovedi magic. Cele patru muzicante luară loc 
şi nici chiar patronul, rotofeul domn Alcibiadi, nu inter- 
veni să le amintească stipulațiunile contractului, atât de 
des invocate până atunci. Chelnerii şi picolii se agitaseră 
împrejurul mesei, în evoluții precipitate, animați de acelaş 
gest de magician, care oprise împrejurul său pe cele patru 
iete din guartet. Vorbea numai e! aproape toată vremea, cu 
un glas abia desiușit, cu karitonale imflexiuni şi fără o vi- 
braţie prea puternică. Istorisea întâmplări de necrezut, din- 
ir'o neveridică autobiografie, aproape în întregime inven- 
tată ? Necuncscutul părea că fascinase pe cele patru javi- 
tata, căci abia li se auzeau glasurile, în monosilabice arti- 
culări. Ce întâmplări de iubire neîmpărtăşită evoca tânărul 
cu aură de poet? Privirile auditoarelor sa'e erau tot mai 
pierdute în ceţuri, iar Antonia căuta, sar fi spus, în ochii 
vorbitorului, imaginile vorbelor lui vrăjitoreşti, 

Când se ridicară, peatru a reveni pe estradă, păreau 
nişte junatece şi Valsul trist, de Sibelius, pe care prinseră 
a-l ritma, într'o înceată destrămare de note grave, ca pen- 
tru o pasionată pereche înlănţuită, evoluând departe de sala 
balului zgomotos, într'o iacăpere întunecoasă, părea că par- 
titura fusese anume a.easă, pentru a continua atmosfera 
dela masă. Apoi, quartetul atacă Erotik, de Eduard Grieg 

” şi-l reluă, de câteva ori, într'o execuţie care marcă dialo- 
gul de pasiuni, ca şi spasmul dinainte de finalul greu de 

F. patimă satisfăcută ! Şi, ca niciodată, fetele se retraseră mai 


devreme! Comentariile izbucniră ca artificille. Cina era 
„tipul“ care plecase cu muzicantele? Patronul dădu din 
umeri : știa şi mai puţin decât clienţii săi, afirmă, surâzând. 

A doua zi, poetul fu semnalat la ferul cei mare, chiar 
lângă turn, acolo unde lespezile abia se ridică deasupra 
mării Nu era singur: Antonia îl însoțea. Vorbeau, amândoi, 
însuflețiți ca niciodată, dar se priveau numai din când în 
când. Le erau ochii duși în largul apelor de un verde me- 
reu schimbător, ale mării, de parcă ar fi aşteptat să ese 
ivească o navă. Le fiuturau şuvițele părului, ca nişte benzi 
de mătase, în freamătul brizei. 

Se întoarseră într'un târziu, abia în ceasul amiezii. Re- 
veniră cu paşi rari, care parcă ezitau. Se opriră de multe 
ori și îşi reluară apoi calea spre oraș, -Dincolo de parapetul 
de piatră albă al digului, se agita viaţa portului; i se des- 
luşeau, ca un miraj sonor, zaomotele care marcâu întreaga 
mișcare, la dane, în bazine, la şantiere, la macaralele u- 
riașe... 

Um ceas mai în urmă, tânărul poet fu văzut coborând 
scările hotelului, unde erau adăpostite muzicantele dcm- 
nului Aicibiade. Se îndreptă spre part și pătrunse în lo- 
canta lui kir Andreea, corfiotul. 

Drama, asa cum fu apoi reconstituită de poliție şi de 
junele z:arist local, izbucni în după amiaza acelei zile. Cele 
patru muzicante cerură demmului Alcibiade. rezilierea con- 
tractului. care trebuia să le mai țină, încă aproape o lună. 
la Bar American. Dar domnul Alcibiade refuză: avea mo- 
tivele lui. Discuţia se prelungi. I ce făcură propuneri ispi- 
titoare, dar nimic nu clinti hotărirea greculyi. 

Fetele reveniră la hotel, discutând cu aprimdere. Seara 
însă, fură prezente la bar. Repertoriul suferi câteva retu- 
şuri. dar nevăzuta plasă se desăvârşi, încă. Poetul nu se 
arătă şi faptul păru să neliniştească pe Antonia, şi, până 
la urmă, întreg grupul. Im pauza mesei, Anton'a se preri- 
pită pe ușa dela intrare şi nu reveni decât târziu. Nina. 
Cella și Aura o aşteptau de mult. pe stradă. Anton'a urcă, 
de parcă n'ar fi văzut unde pășea şi luă loc pe scaun. 
Atunci, grupul se însufleţi şi arcuşuri:e ca şi degetele un- 
dud pe harpă, reluară Erotik, de Grieg. 

Le înmănunchiase, cine ? S'ar fi spus că marea le adu- 
nase laolaltă, aşa cum strânge uneori sub o şuviţă de alge 
şi într'un cul-uş de nisip aurit, omână de scoici lucii, side- 
fate. Aveau. fiecare, câte-o poveste proprie, stran'e sau ba- 
na'ă desnădăjduită ori lipsită de peripeții hotăritoare... Câna 
se găsiseră împreună, se cercetaseră. în nopţile de răgaz, 
când călătoreau dintr'un port într'altţul, delia un meridian 
la altul. Nina îşi plânsese, cu glasul ei limpede, ca al vio- 
linei pe care o îmdurera în ceasul elegiilor şi-al poemelor 
pasionate, o desnădăjaduită iubire, o sfâșşietoare cavatină. 
Celia (viola). era în aşteptarea unei dragoste care nu mai 
venea ; se dovedea o atentă şi prevenitoare colecţionară de 
spovedanii sentimeatale. Aura (cello), încercase o amarnică 
desiluzie, pe care o detailase, fără să ezite, mărturisind că 
nu se va mai încrede, nici când, în bărbaţi. Antonia fu- 
sese aceea care le turburase în chip neobişnuit, vorbimdu-le 
despre Manuel, poetul urbei neînsemnate, — un mărunt 
port dunărean — din care fugise, cu gânq să-l găsească, 
fntr'una din căile peregrinărilor lui fără itinerar şi fără 
urmă. 

Ea fusese, de-altfel, aceea care dăduse grupului strălu- 
cirea de mai apoi. Dorinţa de a regăsi, cândva, pe Manuel, 
întrun port din sudul însorit, unde-i ştia p'ecat, suferind 
ae nostalgii mărturisite doar ei, desfășurase pîmze şi iscase 
vânt prielnic şi peregrimările quartetului cu harpă, începu- 
seră. Un miraj după altul, se irosiseră, dar Antonia afla de 
fiecare dată, pretexte și noui imagini pentru o altă Fata 
Morgana. Erau, teate, îndrăgostite de acest Manuel care, 
poate, nici nu exista cu-adevărat? Vagabcmdaseră după 0 
umbră, ani întregi, numai pentru a realiza, cel puţin, feri- 
cirea uneia din cele patru? N'ar fi putut spune niciuna, 
nici chiar Aura! Nu se împotriviseră, niciodată, hotărîrilor 
Antoniei, care punea singură la punct, seria viitoarelor es- 
ca:e, semnând pentru ele, contracte şi angajamente. 

Cum îşi imaginaseră, oare, revederea Antoniei, cu Ma- 
nue! ? Dar şi-o imaginascră, cu adevărat, când tânărul a- 
cesta, cu chipul de poet, cu glas vătuit şi gesturi de iluzio- 
nist, fusese pentru ele, atâta vreme, numai și numai un în- 
şeiător mi'raj.? 

Manuel nu ledesiluzionase, e cerţ. Le fascinase, încă Gin 
prima clipă, de cum Antonia le confirmase încredințarea că 
au înaintea ochilor pe cel mut căutat. Nici nu le neli- 
niştise propunerea lui, cu totul meașteptată, de a-l urma, 
într'un itinerar încă nesigur, în Sud. Se găseau, doară, în 
plină cursă, ca o constelație desăvârşind — pentru a câtea 
oară ? — aceeași elipsă împrejurul soarelui, fără siguranţa 
că se va apropia de-un astru îndepărtat, invizibil încă, în 
infinit ! 

â 





MAMA MEA 


(Adăpostul „Universul“; 24 August noaptea, 1944) 

Imi fixai coatele pe genunchi; îmi proptii obrazul în 
mâini și încercai să dorm, Dar în zadar! Cum ar fi fost 
posibil pe o valiză, în condiţiile acelea? Prietenul meu 
cocoșatul, care sforăia alăturea, alunecând dealungul pe” 
retelui, se prăbuși peste mine; şi eu care credeam că îmi 
va aduce noroc? In fâţa mea era un teanc impunător de 
hârtie pentru tipar, care ajungea până aproape de plafon, 
Imi adusei aminte cu nostalgie de paturile din Wagon- 
liis — ce timpuri frumoase; — mă urcâi sus, dar nesigu- 
ranța mă sfătui să fac drumul înapoi. 

Incercai atunci în camera rotativelor. Traversai întreg 
adăpostul. Câţi copii! Mamele îi vegheau iar ei dormeau. 
Copiii sunt ca păsările: se culcă odată cu soarele și se 
deşteaptă tot cu soarele, în zori. 

In camera rotativelor mă întâmpinară vechi mirosuri 
prietene: miros de unsoare şi cerneală. 

Pe o estradă de lemn eta hârtie albă, sfâșiată de cilin- 
dri, din ziare. Imi făcui pernă din haină... însfârşit ! 

Rotativele stăteau acolo inerte. — „Universul“ îşi 
pendase apariția. 

Nici un ziar nu pulea &pare, 

Aşteptând somnul,  gâdurile mele  rătăceau departe! 
Mama venea intotdeauna să mă îmbrăţișeze înainte de 
culcare... Acum 0 revedeam pregătindu mă pentru şcoală, 
dând ultimele retușări toaletei mele, Netezindu-mi părul, 
încheindu-mi paltonul în timp ce îmi spunea: Hai, repetă 
incă odată, împreună cu mine, lecţia,.. şi mă ținea de braţ, 
pentru ca să nu fug... iar eu repetam împreună pu ea: 


suş- 


. +0 Mantovano, i” son Sordello 

della tua terra! e Pun Valtro abbracciava ! 
Ahi, serva Italia, di dolore ostello, 

nave senza nocchiero in gran tempesta !“1) 
(Purg. VI; ,14—171). 


1) . + . „„Mantovane, a zis, eu sunt Sordel? 

Şi unul pe altu' atunci se imbrăţişară 

Oh, slujnică Italie! Trist ospel 

șI navăn viscol, ce-și pierdu pilotul. 
(Purg. VI; 74—77; trad. Coşbuc-Ortiz). 


CO o tafta TI PE op Ia Oe aa EEE aa LEO 


Brusca lor întâlnire putea oare să se producă fără o cât 
de neînsemnată zguduire? Nu, nicidecum! Nicidecum! 

Când Antonia ştiu că Manuel o pornise din nou în lume, 
fără să fi dus la capăt planul pe care singur îl închipuise, 
până în cele mai mici amănunte, în noaptea când urcase în 
odaia ei şi-a Cellei, careplecase să doarmă laolaltă cu Nina 
şi Aura, se simţi dintr'odată sfârşită de puteri. Toată în- 
cordarea ei de până acum, se destinse, Era ca frântă în 
două, cu şira spinării zdrobită. 

Se furişă din cameră, de cum observă că violonista ador- 
mise şi coborî în strada pustie. Se îndreptă spre port şi se 
avântă, cu pași repezi în lungul! digului. Marea era calmă 
şi potopită de ape de intuneric. Sări pe lespezile de jos ale 
digului, ca să scape de paznicii dela „Cuibul Reginei“ şi 
ajunse curând, lângă far. Rămase acolo, pe-o piatră, ascul- 
tând freamătul surd dar stăpânii al mării nevăzute, de 
parcă ar fi priveghiat somnul potoiit al unui uriaș. 

Când se ridică, hotărită şi se avântă dincolo de hotarul 
de pietre învăluite de alge iunecoase, nu văzu că din urmă 
alcarbă o umbră. 

Se trezi în camera dela hotel, ridicându-se spre viaţă, 
întrun oftat greu, dureros, de parcă sar fi înălţat la faţa 
apelor de întuneric, în care se adâncise. 

Salvatorul era încă prin preajmă, pe coridor: tânărul 
elev de liceu. Işi spuse numele. Adrian... Ea îi surâse şi în 
întinse mâna : aceca care înfiora coardeie harpei. In jurul 
patului, surâdeau violina, viola, violoncelul... 

O săptămână mai târziu, „quartetul cu coarde“ se îm- 
barca cu destinaţia Istanbul. Un contract atracţios, pentru 
un cabaret din Therapia, le chema de urgenţă. 

Când vaporul alb se îndepărtă dela dană şi se îndreptă 
spre larg, un tânăr, cocoţat pe lespezile dela baza farului 
cei mare, agită multă vreme, pe urma navei, o năframă 
roşie sângerie. : 


6 


de ROBERTO SCHEGGi 


Cum vezi, mamă, ştiu lecţia... adi0... lasă-mă să plec, 
mamă... întârzii, ştii. iar ea mă săruta... 

— De ce fugi întotdeauna... mai ai 5 minute... spune, spu” 
ne-mi încă odată cele două terține, în dare numai morții. 
se iubesc în Italia, deoarece cei vii se urăsc... 


„Ed ora in te slanno senza guerra i 


li vivi tuoi e Pun Valtro si rode 

di quei ch'un muro ed unna fossa serra. 
Cerca, misera, intorno dalle prode 

le tue marine e poi ţi guarda in seno - 
s'alcuna parte in te di pace poda!“ 2) 


(Purg, VI; 82-87). 

— Adio, mamă... şi drumul în jos pe scări... lar ea ră” 
mânea în prag, până ajungem jos şi apoi fugea pe balcon... 

— Adio, mamă... Mergând, mă întorceam din când în 
când, până la cotitură. 


De ce oare gâhdurile mele se pierd acum ca apa în ni. 


sip ? Când mă întorceam acasă o găstam tot acolo aștep” 
lându-mă, 

— Mamă !... şi o salulam cu mâna de departe. 

— Mamă !... şi strigam mai tare. 

Acum nu mai este. Dar de ce oare azi nu mai este? 
Urcai în fugă scările, câte patru deodată. In prag vecinii 
mă privesc cu feţe mute. O doamnă, îmi spune: 

— „Vino cu mine, micuţule, vino!“ 

— Nu, nu vreau... vreau să merg la mama mea; unde-i 
mama mea ? 

— De ce mă priveşti aşa? 
mamă, unde eşti? 

Și nu mai puteam so chem... glasul îmi pierise, nu mai 
asculta de voinţa mea și totuşi am drept şi en la mama 
mea... Să pot şi eu so chem pe mama mea... Oh, Dumne- 
zeule! Oh, Dumnezeule! mă înăbuş... şi adunându-mi toate 
puterile strig: „Mamaaaa...* şi mă deştept... Dar sunt cu 
adevăraţ treaz?... Ce vis grozav... 

Draga mea mamă! Venea să mă ia dela școală ja „Naz- 
zareno“ și ochii îi străluceau de fericire când profesorii 
îi vorbeau de mine. Unde este oare acum bunul meu Di 
Fabio şi Părintele Pietrobono și Părintele Gori şi Zeppo 
şi Zampetti şi Zanoteili şi Paltroneri şi Paolini? Unde vor 
fi? Puţinul pe care”l știau ei mi J-au dăruit mie. 

Când mă intorceam acasă. mama era întotdeauna acolo 
pe balcon, în casa noastră de pe Via Nazionale şi mă aș- 
tepta. Şi de data aceasta când am plecat deacolo mi-a spus: 

— Intoarce-te curână... ă 

— N'ai nici o grijă... într'o săptămână mă duc şi mă în” 
torc... așteaptă-mă şi nu plânge, mamă. 

Astăzi e un an de atunci, 

Pe scări, îmbrăţişându-mă, îmi repetă: 

— Intoarce-te curând... te aştept, știi? Vreau să te revăd. 

Mă va mai aştepta oare? 

In mine acum, ca o pasăre nocturhă, bat aripele-i în- 
tunecate. De ce această negură deasă, opacă şi rece? Ah! 
e cineva. care bate... dar cine mă caută la ora aceasta? 
Când eram la Athence simţem întotdeauna achi aţințiţi 
asupra mea... Ceilalţi italieni şi-au pierdut urmele... eu am 
rămas aci. 

Dar cine a deschis poarta? Ce inseamnă pașii aceştia 
greoi cari urcă... dar eu nu vreau să merg cu ei... Trebue 
să mă întorc ia mama mea. Cui iam făcut vreun rău 
oare ?... 'Toc, toc, toc... se urcă... se urcă, sunt în prag: toc, 
toc, foc... vor mai continua să urce? 


Oh, Dumnezeule :... Mama... 


2) Și-acum trăesc în focul desbinării 
cei vii ai tăi, mâncându-se câinește 
câți au un șanț şi-un zid al apărării! 
Ai mării ţărmi, nemernico-i priveşte 
în jurul tău, şi caut apoi în tine, 
a de-ai fi un partid cen iinişte trăește! 
(Purg. VI, 82—87; trad, Coșbuc-Ortiz) | 3 


„GOANA TORTELOR“ 


Bătrânul Paul Hervianu iși propusese a figura, prin 
numele unui și mai bătrân joc, „La course du flambeau'”, 
implacabila, tăcuta curitmie a vieţii ce-și împletește 
apele din isvoarele sacrificiului şi ale morţii; o lege 
plină de gravitate care cere ca frunza să se veştejească 
şi să cadă în creuzetul naturii, pentru a suferi o nouă 
metamorfoză. 

Simbol ce-şi află valoarea atât în viaţa cea de toate 
zilele a muritorilor cât şi în existenţa imponderabilă, 
dar tot atât de agitată şi capricioasă ca și cea omenească, 
acea — plină de curenţi contrarii, ca marile cceane — 
existenţă a ideilor, goană a torţelor ce ţese mii de fu- 
gitive luminişuri, ori tainice și mărețe incendii, în ju- 
rul scoarței pământului. Şi, în ampla desfășurare a jo- 
cului, e inevitabil ca geometriile să-și afle coresponden- 
ţe iar legile biologice să-şi caute reflexele, sub chipul 
„__ficlurilor evolutive. Permanenţele sunt silite a îmbrăca 
„Păiverse chipuri, pe măsura vremurilor pentru a se în- 
cadra legilor evoluţiei. Sau, alteori. trebue să treacă 
prin perioade de întunerec, când înfățișarea lor ia chi- 
pul apelor deasupra cărora se sbuciumă nori de furtu- 
nă. In alternanţa aceasta de prezenţă în actualitate şi 
de „fadinguri“, se stabilește un “itm ca într'o şerpuire 
lentă, calmă și precisă. 

In domeniul social şi politic, acțiunea şi reacţiunea 
şi-au încercat deseori forțele. La o apreciabilă distanţă 
în timp, două romane „Le rouge et le noir” de Stendhal 
şi „Jean Barois” al lui Roger Martin du Gard reflectă 
un același joc de pârghii sociale, în care numai unele 
angrenaje s'au schimbat, numai unele ambianţe sau 
transformat. Ochiul romancierului însă este același, 
-rezervându-şi preferințele ventru a le arunca, la mo- 
mentul propice, în aceiași parte a cumpenei. 

Epoca de dramatice frământări pe care o trăește Jean 
Barois se concentrează în jurul acelei „Afaceri Drey- 
fus” ce avea să provoace atâta vâlvă la finele secolului 
trecut. 

Jean Barois este mai puțin un personagiu de roman, 
cât un simbol. Un umanitarism conştient, luminos, aso- 
ciat efervescenței juvenile şi aliat raționalismului tri- 
umfător îşi află lăcaşul în sufletul lui generos şi activ 
a O e ga RS ga pg Ea RE a DOE IE 0 28 

Inima mi se oprește... nu, ei se opresc... ciocănese.. dar 
«nu vreau să mă duc cu ei... şi n'am nici măcar o armă... 

un vătrai... Acum sgudue uşa... o sgndue mai tare.,, iată, 
cedează, uşa cedează... Ah! Doamne! 

— Ei, Domnule! Ei, Domnule !... şi o mână mă scutură 
de umăr și doi ochi reci mă privesc... 

— Ei, Domnule!  Deșteptaţi-vă! Locul este al meu! 

Dumnezeule fii bine cuvântat! Incă un vis, un coşmar! 

— Dar de ce al dumneavoastră?.. doar nu era nimeni... 
Eu mi l-am pregătit... 

— Dar mașinistul sunt eu — şi arată cu degetul pieptul. 

— Dar cum? Reîncepeţi oare tipărirea mâine dimineaţă? 

— Nu... dar mașinistul sunt eu și vreau să dorm aici... 
eu... Ce logică ! Bieţii inventatori ! Oare ghebosui acela îmi 
va purta mereu un horoc ca acesta? 

Mă întorsei în adăpost. Rugai o femeie cumsecade să-mi 
păzească bagajele Mai bine era să ies. 


Copiii începeau atunci să se trezească, Iar ochii lor erau 


limpezi ca zorile. 

In stradă, o lume prăbușită, contorsionată, fumegânaă 
în flăcări. 

Strada era pustie, innămolită de moloz, cufundaţă în- 
tro linişte sinistră ruptă doar de trăsnetul incendiilor. In 
bălțile pline de noroi se reflectau flăcările, 

Din când în când tunul bubue. 

La Băneasa se mai luptă încă, 


(Extras dir „Trei Nopți“) 
Bucureşti, 4. VIII 1944 
> (Traducere Dina Smighelschi) 


de OVIDIU CONSTANTINESCU 


ce-şi resoarbe personalitatea, sacrificând-o unui ideal. 
Barois ru este nici un revoluţionar; mai degrabă un 
profet. Spiritul religios ce-i călăuzise adolescenţa şi-a 
aflat un nou registru; în efervesența lui se află un mis- 
ticism latent ce-și caută forma, cesace nu împiedecă 
valorificarea justă a convingerilor sale. De partea sa 
stau adevărul şi justiția în numele cărora. luptă; împo- 
triva lui, dogmatismul, prejudecata. „Afacerea Drey- 
fus” devine pretextul de acţiune al unor energii dezin- 
teresate ce se ;mpun prin prezența sacrificiului — atât 

'ascumpănitoare, de supărătoare, pentru cei din 
afară, 

Campioni a: drepțăţii, tinerii grupaţi în jurul revistei 
„Le Semeur“ vor înregistra succesul cauzei lor privin- 
du-l numai ca pe o odihnă meritată, un prilej de a face 
popas și a măsura drumul parcurs. Dar cum totul pare 
supus pe lumea aceasta fluctuaţiilor relativității nobilul 
lor avânt serveste altora drept sursă de succese ieftine 
şi imediate. Lumina făcliei s'ar părea că şi-ar fi umbrit 
strălucirea. In viaţa lui Barois intervine conspirația si- 
nuoasă a tuturor legăturilor afective, a tuturor mărun- 
telor slăbiciuni ce exprimă degringolada vitalității în- 
irun trup supus legilor biologce. Aripile albatrosului 
tag greu spre pământ, restul se-adună, iar sborul avân- 
tat devine simplă inerție, apoi o frângere şi o cădere 
la pământ. Intr'o discuţie cu un tânăr redactor al „Se- 
mănătorului” Barois nu mai recunoaşte imaginea pro- 
priilor idei pentru care luptase cândva cu proaspăt en- 
tuziasm iuvenil; Barois își reregă tinerețea sa. 

Totodată un nou val reacţionar caută să acopere digul 
raționalismului, să se revense paste meterezele acestuua. 
Făclia pâlmâie doar. e gata să se stingă. Goana tor 
telor va trebui să înceteze din vina unuia dintre aler- 
gători, a ides va trebui să moară sub linţoliul slăbiciu- 
nii unui om? 

Efortul de obiectivitate al autorului merită, în paran- 
teză, o recunoaştere. Cumpăna simpatiilor sale încă nu 
şi-a destăinuit sensul înclinării. In amândouă taberele 
argumentatia pare a beneficia de privilegiul de a fi 
concludentă. 

O lovitură de teatru punctează finalul: într'un mo- 
ment când eroul reuşise a frânge spaima de moarte, un 
testament redactat ad-hoz căutase a concentra, ca un 
gest de sfidare în fața tenebrelor necunoscutului, con- 
vingerile sale. La moartea lui Barois testamentul este 
descoperit de sotia lui care, ani d zile a împotrivit o 
miută dar încăpățânată negaţie, acţiunilor soţului. SIă- 
biciunile, înfrângerile, își pierd prin aceasta orice sem- 
nificatie. se şterge de pe răboiul vicții lui Barois. 

Făclia îşi recâştigă limipedea ci strălucire, În redacția 
„Semănătorului” mâini tinere stau gata s'o poarte pe 
ârumul ce duce la porţile idealului. Un ciclu s'a încheiat 
odată cu finalul unei dramatice existente umane — un 
altul începe. lar geoana torţelor e nesfârşită ca însuşi 
timpul. 








muBocotind că aici un adevăr nu 
poale sta mai presus decât o frumu- 
seță şi iarăși că pentru  călăuzirea 
inimilor nu-i altă putere mai mare 
decât mitul şi datina. ” 


În aceste rânduri pline de 
adânc înteles şi în altele din 
ultima și cea mai adevărată 
carte a d-lui Mihail Sado- 
veanu 1) se ajlă tâlcul în- 
tregii sale opere: iondul de 
privitimism, cu obârsia și 
tăria în sufletul şi trecutul 
poporului, peste care sa a- 
daos sniritul de compasiune 
înnăscută, pentru țărănime, 
al odraslei care la 66 de 
ani va recunoaşte că aceea 
ce are mai bun şi mai trainic 
intr'însul provine dela mai- 
că-sa, ţărancă din neamul să- 
tenilor dărji în a păstra şi 
a-și anăra patrimoniul de 
tradiţii. 

S'ar părea că Mihail Sa- 
doveanu s'a născut sub zodia binecuvântată a zărazi apti- 
mismului a toate biruitor — şi aşa şi este. Rar scriitor la 
care răsplata trudei sale să fi venit mai de timpuriu şi 
belșugul tecundităţii, soră bună cu optimismul, să aibă ha- 
rul de a se însoţi cu voia bună — prielnică intru totul 
continuității creaţiei. 

Aşa se explică popularitutea operei acesteia, ce se în- 
tinde pe versantul a peste 40 de ani. Si observaţia criti- 
cului Maiorescu asupra tonalități: ei, când declară: 
„Viața nu-i numai răutale și venin. Sunt unii cari au 
bucuria de a prezenta numai turpiludini ; vreau să găsesc 
la artişti mai multă lumină, ceva mai mult bine“ e şi azi 
actuală şi se aplica admirabil literaturii lui  Sadoveani. 
Chiar în scrieri ce se petrec sub aura neasră a iatalităţii 
ca „Baltagu!”, adevărul si drevtatea triumfă până la urmă 
şi dăinuie un fel de justiţie imanentă, iar substanța lor 
e toinică, precum tonic e cadrul naturist în care se desță- 
şoară apreape majoritatea romanelor autorului „Venea o 
moară pe Siret” sau ,„Ostrovul Lupilor”. 

Mărturisesc : am călcat cu emoție neprefăcută prasul 
casei aceluia'a cărui întreagă operă nu numai că am bu- 
chist-a toată, din scoarță în scoarță, dar cea mai mere 
parte din ea o si păstrez si recitesc; emclia care s'a păs- 
trat în decursul convoirbirei — o clipă destinsă când 
monolosul maestrului, răspunzând la întrebările puse, a 
lăsat loc camaradului snoveditor vorbind frățeşte unui 
camarad, pe care l-a ciustii şi cu mărturisiri ce nu privesc 
tiparul, 

Cunoscând că di. Mihail Sadoveanu are o predilectie, 
am, zice o nobilă si stăruifoare pasirine pentru evocările 
istorice si peniru referirile și citările istorice, ne-am 
încenut chestionarul nostru cu întrebări privind sursele 
de informaţie istorică ale zugravului unic a atâtor nara- 
țiuni cu iz şi pitoresc de epocă. 

Dintr'o mai veche deducție a nvastră, rămăsesem cu 
impresia că aceea ce pare la prima  înfăţisare exnresie 
lesnicinasă este forma ultimă a unui îndelund travaliu şi 
convrebirea purtată în decursul a două vizite şi lectura 
„Anilor de ucenicie”, ne-au materializat imaginea acelui 
„far aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înselător”. 

Ele confirmă indirect încredințarea nchstră' că cel mai 
mare poet în proză dela Eminescu încoace, e dublat de 
un scrunulais, de un riSuros artist al amănuntului Spunând 
mare poet vrem să zicem mare noet în proză, care nu pi 
sedă numai un lirism ccnținut, dar şi un scris cu perioade 
de o inegalată muzicalitate lăuntrică, de o inesalntă me- 
iodie și aceasta e ceeuce face farmecul şi atractia sub- 
stante! ăstui ccris si Îrnmusetea lui fără de mcnrte. delec- 
tând dennatrivă pe cititorul de massă ca si pe ccriitorul 
avizat. [ini var zice că aceasta încamnoază stil. F. mai 
mult decât stil, este tainica, nedeccitrabila nriginalitate a 
vraciului desfătător a aproape cinci seneraţii de cititori 
si învățăcel, 

— De unde vă ludii isvoarele pentru r.manele -d-stră 
istorice ? Cum procedati la fixarea datelor civile ale per- 
sonagiilor d-stră, cări la noi nu există documente dintr'o 
anumită vreme. Urmatți un paralelism cu alte (iri în care 
există documente sau ascultati de instinci ? Vă pun a- 


1) Ani ce uceniele. 


& 





De vorbă cu 


ceastă intrebare întrucât tema din „Hanul  An- 
cutiei” există intro poveste franceză din secolul al 
ĂVi-lea şi inir'o poveste germană din secolul al XVIII-lea 
unde eroul e Frederic al ]!-lea. 

Maestrul zâmbeşte, amuzat cu acel zâmbet ce din vreme 
în vreme luminează iața imobilă şi răspunsul vine 
prompt: 

— ... Îsvorul se ailă intr o anecdotă auzită dela un ră- 
zeş, la o vie şi anecdota circulă în felurite forme şi are 
variante, — aşa cum se reeditează dealtminteri de când 
lumea anumite anecdote sau povestiri. - 

Ca un cetitor doritor de lucruri noui şi vechi am săsit 
în vestita carte a lui Poggio Rracciclini, secretar papa! 
din veacul al XV-lea, a colecție da anecdote ce sunt de 
fapt pabulare si circulă si pe la not, neoarece sunt de- 
partamente de faltlor în care de când iuniea se editează 
și reeditează aceleas teme. 

upă ce am terminat „,Hanui Ancutei , am Înst eu în- 
sumi surprins de graiul răzesului nostru, dar aici a inter- 
venit artistul, 

Mă întrebi care e procedeul meu inj găsirea isvoarelor 
istorice şi utilzarea le ? Fle provin mai întâi din îrec- 
ventarea muzeelor, din lecturile carților călătorilor străini 
pe la noi — şi mai & apoi istoria vie, transmisă de ge- 
neraţii întregi şi stratiiicată in adâncuri. 

In privința rcunenului „lanul Ancuţei” care văd ce 
te-a interesat în mod osebit și în ceeace priveşte evoca” 
tea vieţii din epoca de pe la î850, când au loc vveni- 
mentele de acolo, am isvcare lie din amintiri, de pilde 
din cele ale tatălui meu, cu care am stat ades de vorbă, 
sau aduceri aminte personale. 

In privința datelor de stare civilă. noi avem surs: dela 
1850 incoace prin croncari, diate, bugete, scrisori. arhiva 


veacului al 18-lea. E drept, din. veacul al 17-lea avem mai 


puţine mijloace de iniormaţie directă, de mâna întâia. 

În ce priveşte rumanele vechi „Fraţii Jderi” plasat în 
secolul al 15-lea și „Zodia Cancerului" plasat în secolul 
al 17-lea, m'am îiolosit de cronici, lesendele poporului, 
limba poporului şi de amintiri personale. Dar isvorul cal 
adevărat e tot poporul nostru, care nu s'a schimbat decât 
foarte puţin şi e tot cel antic, — adică sufletul lui a 
rămas acelaş in decursul veacurilor.  Isvoarele naturale 
au fast aşa dar poporul! şi cronitarii; în ceeace priveşte 


J/lârțişor 


Intind o mână de copil care-a fost rău 
Si'n ca un ceas care a stat: 

A căzut jos şi S'a stricat. 

Deschido-l şi te uită; e tot la locul lui: 
Rutiţele şi fusul, lipsă nu-i. — 

Il cunoşti bine; 

De-atâtea ori la dânsul ai umblat, 

L-ai învârtit, l-ai pus la punct, l-ai curățat. 
Iţi era drag. E mic şi fin. 

In palma mare îl luai, 

La el ca la o vietate te uitai. 





Ţi-aduci aminte de ceasul năzdrâvan? 
Oprește vremea'n loc. Clipita tare an 
Si ascultâridu-i aripa de îluture cum bate, 


pi 


4 


* 


Te simți din starea ta de om desprins pe jumătate. SC 


Invie-l! Suflă-asnpra lui 


ail Sadoveanu 


de CAMIL BALTAZAR 


limba vorbită, Niculae Costin şi Miron Costin, unii cu 
limba scrisă, alții cu limba vorbită. De pildă primii, dela 
care am învăţat mai mult: mai puţin Dimitrie Cantemir, 
care e cel mai depărtat de iimba populară, pe câtă vreme 
Neculce, care e şi cel mai talentat, e cel mai aprcpiat de 
limba varbită, pe care o şi reproduce în screrile sale. 

Așa dar, mai întâi printr'o inducţie, pentru ca apoi să 
intervie aportul personal întru crearea limbii şi a atmos- 
ferei de epocă. 

Ştii izvorul „Divanului Persian”, unde am reluat o po- 
veste populară tipărită? Ei bine, pentru a da cărţii un 
sfârşit în care să triumieze elementele de adevăr şi de 
bine, am ales povestea filozoiului ce se duce să cunoască 
o curtezană, 

Stii de unde m'am inspirat? Din literature Talmudului, 
adică dintr'o naraţiune de ucolo, povestită mie de cineva 


7 care ştie ceti ebraica, întrucât am multi prieteni evrei. Aşa 


dar pentru a marca semnificatia spirituală şi morată a 
cărții — am ales povestea aceasta aşa de frumcasă în e- 
sența ei, — ca o concluzie. 

-— Ce lesături vă recunoașteți cu revista şi mişcarea 
dela „Semănătorul? - ui 

— Când a iesit „Semănătorul”, eram deja format. incât 
miscarea de acolo nu a avut asupra mea nici o iniluență. 
Puhlicasem deia primele mele novestiri. imi fixasem o ati- 
tdine fată de ţăr*nime. .„Semănătorul” se leasă de .Ro- 
dica“ lui Vasile Alexandri, a4ică.,de un fel de a orivi sdilic, 
formal, țăranul. ne câtă vreme eu am privit cu dravitate 
suferinta ţăranului. J.a „Semănătorul” se lua în considara- 
ție pitorescul tărannlni, eu am ascriat nitorescnlui valan- 
rea zi nretuirea snirifuală. nreocinândi-mă de snflotul 
ţăranului ca de ceva distinct și mi-am săsit coresponden- 
tul in revista „Viaţa Românească”, unde m'am simţit la 
mine acasă. Publicasem de pildă pe vremea aczia în „Se- 
mănătorul"” o nuvelă „Slusa', Lin boer ce vcia să se plim- 
be cu prietena. sa, sc mânie și pălmueste pe vizitiu. Mai 
târziu suindu-se în trăsura aceluiaş vizitiu işi dă seama 
că e omul pe care l-a pălmuit, şi cum se iscase pe drum a 
furtună, e cuprins de teama că vizitiul amintindu-și de vi- 
olenţa lui, sar putea răzbuna. 

Ducata n'a prea tost gustată de semănătoțişti, săsin- 
du-se că e tendenţioasă, ceeace inseamnă că dăinuia a- 
colo un spirit reirograd. 


Da eg ca N PIE a Ea og EA aa Cap CEI a CR PE po eu COy Cata 


% 


Şi încălzeşte-l bine palmă, cum ştii tu; 

Să bată iar. Ţi-I dau. 

Şi-aşi vrea drept inimă să-l porţi. 

Te rog ffumos; 

E tot ce am mai preţios 

Şi-mi pare-aşa de rău că l-am scăpat pe jos!... 


S/lartie 


Bate încet inima pământului, 
Spânzură ruptă aripa vântului, 
Gârbov şi palid scapătă soarele, 
Ghiaţă topită varsă izvoarele, 
Creştet go! şi firav claiină iarba, 
Cerul! pe gânduri îşi mângâie barba, 
Bubele iernii cojocu-și scutură, | 
Salcia pletele-şi piaptănă'm ciutură, 


PBROFIRA SADOVEANU 


La „Semânătorul” nu existau tendinţe. 
ând mi sa cerut o nuvelă la „Convoabiri literare” şi 
am dat „Păcat bceresc'”, au fost discuţii aprinse asupra 
ţitlului tendenţios şi eu am susţinut că ţin să rămână nes- 
chimbat, deşi mi-am dat mai tarziu seama că puteam să-l 
schimb. i | 
Vasăzică în 1904—1905, pe vremea „Semănătorului” eu 
aveam felul meu de a privi țărănimea din punct de ve: 
dere sociologic. De aceea mare parte din opera mea a ți- 
dicat proteste, imrutându-mi-se de: ce mă ocup numai de 
țărani. Învinuire ce avea să-şi găsească doctrinarii ei, dar 
eu le-am explicat că socot poporul singura categorie in- 
teresantă şi pentru insuşirile lui artistice şi prin soarta 
lui tragică, 

— Ce amintiri aveţi din directoratul dumneavoastră la 
Teatrul Naţional din laşi? : 

— Eram pe acea vreme inspector al Cercurile Cultura- 
le, numit de Spiru Haret, cu misiunea de 2 mă ocura şi 
de chestiunile privind țărănimea şi să reorsanizez biblio- 
tecile povulare. i 

Se întemeiase tocmai „Viaţa Românească” și C. Stere şi 
G. Ibrăileanu au pus la cale un comnlot ca să mă ataşeze 
mai mult de laşi. (Locuiam pe atunci la Fălticeni, Fără 
ştirea mea, C. Stere, — pe vremea sms presedintele Par- 
tidului Libe-=! din laşi —, (ştii că după 1907 tineretul so- 
cialist a afluat că partidul liberal care își modificase 
complet statutul și direcţia] — a intervenit la Haret nen- 
tru numirea mea ca director al Teatrului: Naţional din Iaşi. 
Haret a făcut-o cu oarecare regret si am rămas deci numai 
conferenţiar a! Cercurilor Culturale, si, runând decretul 
deia intocmit pentru numirea lui Haralamb Leca, m'a nu- 
mit pe mine. Cum Haralamb Leca care Îusese spriiinit de 
personalităţi marcante a plecat tetuşi, — C. Stere și Ibrăi- 
leanu au reuşit să mă aducă la laşi spre a fi mai aproape 
de „Viaţa Românească”. 

M am muitat apoi la laşi, unde an: fost zece ani director 
al ieatruiu: Naţional, 

Din punct de vedere literar a fost perioada cea mai îru- 
moasa a vieţii mele. tre vremea aceia laşul trăia epoca de 
glorie a catenelzi literare, unde ne adunam resulat câte 
10—415 scriitori şi artişti şi aveau loa zilnic discuţii. A 
icet cel mai animat cenaclu la câre am participat, cel mai 
SIMpâviC şi mai liber, pâtrunat de nRura tu! ibraileanu ca- 
ve a iluminat şi mai iluminează şi acum din amintire. 
Veneau ta aceie cuastatuiri scrtitoticeşu Scrutori de sea- 
mă: Uaragiaie, Cahsirat Hogaş, Const Botez şi Ucuav şi 
Vemosiene botez, L, Loparceanu şi Jean bart, d-rul lon 
Cantacuzino. 

„-— wupa câte îmi spuneți, Topircvanu nu pare să fi fost 
iesan, 

-- Nu. Topârceanu era muscelean, Muntean după ma- 
mă, iar tatăl său era ardelean, aşa că a devenit ieşan prin 
adonpţiure. 

— Ce spirit vă călăuzea în conducerea Teatrului Naţio- 
nal din laşi? 

— Mai întâi ţin să spun că laşul îiind un cuib de îinte- 
lectuali aleşi, am restaurat in drepturile lo; piesele scoase 
din repertoriu de Haralamb Leca „Sânziana da V. 
Alexandri şi „Baba Hârca” de Matei Millo, jucând însă 
piese din repertoriul de avar:gardă. Trebue să ştii că Ibsen 
și Strindberg întâi la laşi au fost jucaţi, 

Dând firește prioritate tealrului românesc, începeam 
stagiunile cu o piesă românească clasică și o conferință 
re ea. _ 

iad Ce activitate ați avut sub dictatura antonesciană? 

— Mi-am văzut cât am putut de lucrările mele, simțind 
o strângere de inimă pentru soarta poparului meu, aștep- 
tând epoca de eliberare, — cu sutietul plin de tristeţă şi 
nesiguranţă. Când mi se trimetea în plicuri cenușa arsă a 
cărţilor mele cu cuvintele: „lată răsplata ta, trădătorule! 
si mi se anunţa că-s urmărit, aveam senzaţia că trăesc în- 
trun fel de somn negru. Da, a fost a epocă de tristete 
mare, 

Mă'nirebi ce am lucrat: „Fraţii Jderi”, volumul „Oa- 
menii Măriei Sele”, „Divanul Persiaș si „Ostrovul Luni- 
lor“ in care personașiui principal e un [cl de încarnare a 
lui Nastratin Hosea. 

— Cum il vedeţi incadrat pe scriitor in planul social? 

— Nu-l văd alttel decât încadrat în imperativul pe care 
il indică socialul. Nu pretind ca scriitorul să scrie cu teză 
şi cu tendinţă, căci atunci nu mai e artă, ci îi cer să scrie 
ce îi dictează sufletul şi ce îi dictează preocupările vremii 
în care trăim. 

Cetitorii si criticii au dreptul să-i judece atitudinea 
şi, între doi scriitori prefer pe acela a cărui literatură e 
mai umană şi oglindește precizupările de azi. Să nu-şi pună 
hotniţă nici cătuşe, dar să fie un om în care să răsune, în 


Lai 


In jurul lui Proust 


sue N. STEINHARDT 
BALZAC SI PROUST 


Cei ce-l admirii pe Proust sunt somati de critici re- 
cenți să explice ce căula in cercurile elegante. Mai întot- 
deauna concluzia e că Proust a fost un snob, câ na reți- 
nut decât satisfacții mondene, că na putut deveni un 
Balzac. | . 

Din moment ce e vorba de Balzac. putem pune o du- 
blă întrebare: e Proust neapărat inferior lui Balzac? a- 
pare figura lui — comparată cu a celuilalt — ca cm, ca 
om în societate, apare ea incorectă, ca aceia u unui par- 
venit ? 

Prin unele metafore, dar mai ales prin elementul sa- 
cial, Proust reamintește pe Balzac. Că acestia e marele 
precursor al literaturii sociale, nu incape îndoailă. Că pe 
alocurea e senzational e iarăşi adevărat. Deşi această din 
urmă observalie nu trebuie să piardă din vedere că so- 
cietatea din prima jumătate a veacului al XIĂ-lea, pe 
care o descrie, era o societate in formație şi ascensiune. 
oarecum „senzalională”. Deasemeni faptul că Balzac n'a 
descris contese din închipuire, ci că a cunoscul socie- 
tutea despre care a scris, primit fiind în saloane selecte. 
în locuri unde prințul Ferdinand d'Orleans eru insultat. 

In paralele dintre Balzac şi Proust calitățile celui de-al 
doilea apar când evocăm proporțiile exagerate ale ope- 
vei lui Balzac, n cărui fecunditate forțată a fost delermi- 
nată de motive comerciale. Balzac, nesustor de litera- 
lură, n'a ezilat să accentueze latura senzatională a ru- 
manelor sale. Ceiace n'a fost cazul lui Proust, care nu 
şi-a industrializai scrisul, care a fost un autor dezinte- 
resat. Pasasiile politice în fața cărora liferatii francezi 
rare au sfârşit nrin a colabora cu inimicul se extazinzii 
(numindu-.le „sliintă socială” si declarându-l ne Balzac 
cel mai mare istoric al veacului său) nu sunt decât diti- 
rambe grăbite, neintesrale in bucata artistică, continând 
afirmatii srandilocvente. 

Anpronierea lui Balzac de Shakespeare nu scuză info- 
rioritățile operei romancierului francez. Dacă wnole ți- 
nuri_ sunt inspirate din teatrul lui Shakespeure, ii lipsesc 
lai Balzac cu totul acele mari imagini care in  drarmel» 
celuilalt întrec cu mult ca valoare si pulare efectele de 
construcție. exagerațiile sau naivitățile. Stilul lui Balzac 


La... ... 


care să se reflecte idealurile mementului şi toată omenia 
și mila care trebe să fieunul din sentimentele consubstan- 
țiale ale scriitorului de azi. 

Momentul e al politicului. lasă eu, cetitorul sau criticul 
sunt liber să judec, în ce măsură preocupările timnului și 
ale momentului se oglindesc în opera artistului. Trăim în 
clipa când în producţia ta trebue să se reflecte o atitudine 
de cetățean. Accept că-s foaile mit de zltă piărere, dar eu 
nu împărtășesc acest puct de vedere. 

Fireste întâi cer scriitorului talent şi drice talent are 
ielul lui de a se exprima, de a crea și lucra, În procesul 
acesta eu nu ama mă amesteca, am insă a-i cere socoteală 
pe urmă și a aprecia creaţia lui din punctul meu de vedere. 

În privințe asta Tainc e actual: el afirmă că om şi scrii- 
tor se integrează în mediul său şi în el răsună preacupă- 
rile şi năzuinţela împreiurimii. Incă cdată. întâi e necesar 
ca scriitrul să aibă talent și numai după aceea se cere o 
alitudive 

Dacă sunt unii care pe baza talentului nu simt nevoia 
unei atitudini, 2u recunosc greșeala pe care o făptuiesc, 
dar pe de altă parte nu pot să-i oblig pe artişti să iasă 
Gin firea lor sinceră şi adevărată; trebue însă să-i aiu 
artistului să se integreze in curentul vremii, intrucât a- 
ceasta e iuncţia lui normală, reţinenile insemnând o ati- 
tudine retrogradă. 

— Dar sunt cuzuri când se cere arlistului întâi atitudine 
și numai după aceea talent, precum sunt artiști cari soco! 
că atât timp cât crează trebue să se absiragă dela con- 
lingont şi să fi2 numai ai lor. 

— La prima întrebare răsvund; e o confuzie. Cată să ne 
adresăm întâi personalităţilor, să ne indreptăm către scrii- 
torii cari sunt şi temperamente. 


10 


o greoi şi plictisitor, nare nimic din geniul poetic al lui 
Shakespeare. Ă ti 

La cea de a doua intrebare răspunsul meu e că traim n 
epocă eroică şi în astlei de epoci arlistul cată să uite, să 
se lapede de inieresele personale, pentru a se supune și 
el, aşa cum se supun toale socialului. 

De am admite chiar arivismul lui Proust, rămâne fap- 
tul că societatea în care a pătruns nu era a!ât de departe 
de el cât era aceia în care a intrat Balzac fată de obâr- 
șia acestuia. leşit dintr'o foarte modestă familie, Balzac 
a găsit cu cale să-şi adaoge particula nobiliată; sărac 
şi risipitor, de Balzac a considerat că e drepiul lui si 
pătrundă în cele mai inchise case aristocratice. Om foar- 
te bogat, fiu de mare medic profesor universitar. rezervat, 
cut şi manierat, Proust n'a comis o crimă căutând relaţii 
în mediul social al cărui romancier s'a făcut şi unde. dez 
sigur, n'a urmărit interese materiale, 


REALIȘTII IMPOTRIVA LUI PROUST 


De mai mult timp realiştii il atacă cu înverșunare pe 
Proust. Se spune că Proust nu descrie „clasele reale“, ci 
pe mondeni. Aceasta «e fals. Realiştii trec peste doctorul 
Gottard, peste diplomatui Norpois, peste scriitorul Bergette, 
peste pictorul Elstir, muzicanţii Ski și Vinteuil, peste ac- 
trițele Berma şi Rachel, peste profesorul Brichot, peste ser- 
vitoarea Francoise. 

Nu poţi impune unui scriitor să-și aleagă cutare mediu. 
Ii poţi cere altceva romancierului: să descrie un mediu, să 
nu-și recruteze eroii dintr'o lume imaginară. Or, toate per- 
sonagiile Ini Proust au o situație socială bine precizată, nu 
sunt creaţii poetice. E supărător să întâlneşti întro carte 
care se pretinde roman, bărbați și femei cu nume fante- 
ziste, despre care nu ştii nici când, nici unde, nici cum 
trăiesc. Dar criţicii realişti ce vor? Ii obiectează lui Proust 
că a scris despre o lume prea rafinată, Ar fi preferat rea- 
liștii ca Proust să șcrie din auzite, superficial şi prost, 
despre categorii sociale pe care nu le-a cunoscut? Datoria 
romancierului este să-şi aleagă eroii dintr'un mediu social 
pe care îl cunoaște bine şi să destăşoare acțiunea printre 
circumstanțe, obiceiuri şi decoruri cu privire la care să 
fie în stare să nu comită nicio greșală tehnică, nici asupra 
unui punct cât de nic. Există două feluri de literatură sen- 
zâţională: literatura senzaţională despre marchize şi lite- 
ratura senzaţională despre minieri. De altfel, iată definiţia 
senzaţionalului: Orice lucrare făcută, la repezeală, după o 
documentare strânsă la comandă, despre o chestiune pe 
care nu o cunoşti. Unele romane muncitoreşti sunt tot atât 
de senzaţionale oa și Crimele din Palatul 'Țarilor. Oricare 
clasă socială poate deveni obiectul unui gen senzaţional, 
şi nobilimea şi țărănimea şi cele mai banale clase mijloeii. 
Ajunge ca autorul să descrie din închipuire. Acel persona- 
giu nobil al unei piese de Robert de Flers care se adre- 
sează unui electrician: în limba în care crede el că vorbesc 
smecherii, mahalagiii şi „poporul” (şi căruia lucrătorul elec- 
trician îi spune să vorbească franțuzeşte ca toată lumea) 
dă exemplul scriitorului senzaţional. 


Mediul prouslian, zice Armand Dandieu, nare nicio im- 
portanță. Mondenii și rentierii constituie doar un material 
uman oglindit; iinportă valoarea oglinzii, nu a lor. Degeaba 
ar căuta snobii să se regăsească în opera lui Proust. Nu se 
vor regăsi niciodată, oricât ar căuta, vor afla doar reflexul 
lor în sufietul lui Proust. Proust nu descrie, ci evoacă; de- 
aceea nu cheia are însemnătate in operă ci sentimentul 
puternice de care această operă e stăpânită. 


Şi nu numai că nu sunt interesante originalele după care 
Proust a lucrat, dar la urma urmei, nici amănuntele vieţii 
lui. Toţi prietenii, care l-au descris cu maniile, defectele 
sau înduioşările de care niciun um nu e lipsit, nu pot pre- 
tinde că l-au cunoscut mai bine decât cetitorii lui. Sunt 
atât de mulți cei ce l-au cunoscut pe „micul Marcel“! 
„Micul Marcel“, spune Benjamin Cremieux, ne lasă cu totul 
reci. Doar Proust e însemnat. Adică opera, nu omul. Dpera 
lui Proust, arată Cremieux, e de gradul al doilea, de gradul 
intâiu sunt scriitorii care p'au putut creea ceva care să-i 
depăşească. 

Proust, după «ce o viaţă întreagă jucase rolul mondenului 
politicos, sa aflat în faţa propriei sale legende, când a în- 
ceput publicarea lui Swann. A fost nevoit să protesteze, să 
insiste, să se sbată pentru a încerca să impună publicului 
obişnuit cu imaginea diletantului talentaţ, cartea revoluțio- 


nară a literaturii veacului al XX-lea. 











S//4 


ENTIUNI= CRITIC 


ILJA EHRENBURG: 





de PERPESSICIUS 


„„-Și a fost ziua a doua“, 


roman, ed. Forum. 


1 


Intr'unul din articolele aceei serii 


„ &Vus par un €crivain dU.R.S.S-), des- 


P, 


« 


4 pentru prima dată, se desvoltă firesc şi 


pre care am amintit şi unde, alături de 
studii din cele mai lucide asupra câtor- 
va din scriitorii contemporani (Gide, 
Mauriac, Romains, Wnamuno, între al- 
ţii), se întâlnesc reflecţii cât se poate 
de substanţiaie şi de fructuoase, privi- 
toare la viaţa sub continuă presiune din 
Rusia, la râvna intelectuală a tucrăto- 
rilor şi la condiţiile în care se desvoltă 
o literatură, au numai prin excelenţă 
militantă dar şi implicată în chiar pro- 
cesul metamorfozelor sociale, Ilja E- 
hrenburg scria, un an după apariţia 
romanului ...Și a fost ziua a doua, aşa 
dar în 1933, următoarele: „Experienţa 
noastră ne arată că zămislirea unei li- 
teraturi a clasei celei noui este o afa- 
cere complicată şi de lwagă trudă. Ea 
se determină nu atât prin talentul sau 
graba scriitorilor cât prin însuşi proce- 
sul de formație al nouei societăţi. Noi 
asistăm, astăzi, la naşterea individua- 
lismului proletarian, a acelui individua- 
lism, care departe de a fi ostil colectii- 
vității, dimpotrivă «e strâns legat ae 
dânsa. la ciuda basmelor dușmanilor 
noştri, societatea sovietică nu-i nici un 
furnicar, şi nici vechiul Egipt. Colecti- 
vitatea se compune din oameni vii cari. 


a căror viaţă interioară sporeşte ; din 
oamen plini de pasiuni, de virtuţi şi 
de defecte. Zugrăvind pe acești oameni 
noui, literatura sovietică îi ajută să se 
cunoască pe sine şi să se afirme în 
viaţă. Nu putem aștepta dela dânsa 
(adică dela literatura sovietică) perfce- 
țiunile clasice: alde Balzac și Tolsto: 
nu se nâsc pe şantiere. Vor veni şi ei, 
la timpul lor. Sarcina moasiră, a celo; 
de azi, este să înfățișăm oameni vii”. 
Citat sucuient, desigur, dar cu atâ! 
mai util, cu cât, pe deoparte ne intro- 
duce în chiar inima tinerei literaturi 
sovietice, iar pe de alta anticipează ju- 
decata noastră asupra valorii artistice 
a romanului lui Ehrenburg. De bună 
seamă, ...Şi a fost ziua a doua este. 
înainte de toate, un documentar, şi 
încă unul din cele mai studiate, dir 
cele mai fidele. Fragment din marea 
epopee sovietică, a separării pământu- 
lui de ape, — rivalizând cu cea de a 
doua zi a Genezei—, romanul lui 1lja 
Ehrenburg se opreşte la unul din epi- 
soadele siberiene, în speţă la constuc- 
ţia marilor furnale de fontă dela Kuz- 


neje, nu departe de 'Tomsk. Prons- 
cuitatea unei aglomerări improvizate, 
în care îşi dau întâlnire toate neamu- 
rile, toate vârstele, toate aptitudinile şi 
chiar toate porniriie sufletului ome- 
nesc, munca devotată şi febrilă a tine- 
vetului comunist, competenţa şi dezin- 
terasarea tehnicienilor de veche obârşie 
luptăteare, galeria pitorească a străi- 
nilor, atrași ca toţi turiştii internaţio- 
aali de ineditul peisagiilor şi specta- 
colului, viaţa universitară şi de bi- 
bliotecă din Tomskul patriarhal şi de- 
cadent, peste care primăvara şi tinere- 
ţa temporarilor lui oaspeţi presară voe 
bună şi poezie, alternarea anotimpuri- 
lor, dela frigul siberian de minus cin- 
cizeci de grade, când fierul înghetat 
frige şi munca nu se oprește la inun+ 
daţiile primăvăratice, ale căror următi 
dezastruoase pentru lucrările construc- 
ţiei trebuesc stăvilite, fără întârziere, 
toate aceste fețe ale unei trude gigan- 
tice, verificată cu strălucire în anii de 
cumpănă ai războiului ce stă să se ter- 
mine, căci mai presus de cele materiale 
izbânda e de ordin moral şi ea se da- 
torează noului suflet şi mouei conştiin- 
ţe sovietice, atât de prezentă în fie- 
care din paginile acestui roman — 
toate, într'un cuvânt, trădează docu- 
mentaţia atentă, la marile şi micie de- 
talii, studiul la fața locului, atât de 
viu e pusul ce:ar descrise, atât de 
veridică atmosfera: îm care se desfă- 
şoară acţiunea. Ilja Ehrenburg a fost 
la Kuzneţc, aşa cum altădată a fost 
în Spania războiului civil iar astăzi în 
orașele şi satele  nemţeşti cucorite şi 
contactul acesta cu însăşi izvoarele, 
mai pure sau mai tulburi, ale vieţii 
însăşi, comunică scrisului său, fie el 
articol de ziar, povestire sau roman, 
o vibrație particulară, un fior de via- 
ță netrucată. Documentaţia scriitori- 
lor sovietici nu «e tot una cu docu- 
mentaţia  naturaliştilor francezi, un 
Zoia de pildă, ale cărui anchete ştiin- 
țifice şi strângeri de materiale du- 
rau uneori şi zeci de ani. Oamenii a- 
ceștia sunt martorii şi, nu odată, 
chiar actorii evenimentelor ce po- 
vestesc. Documentaţia lor e oarecum 
instantanee, organică, fiziologică, Iar 
scrisul lor, cu toate că de sorginte 
realistă, ca şi tehnica romanelor se 
inspiră din psichologia şi ritmul vie- 
ţii moderne. Contrapunctul epic, așa 
cum îl cunoaştem din romanul lui 
Huxley și, după justa observaţie a lui 


Vladimir Pozuer, montajul cinermato- strâmte şi 





grafic sunt printre modurile tehnice. 
cele mai frecvente. Că, astfel scris ş: 
astfei ordonat, un documentar nii- 
pierde nimic din autenticitate, poate 
chiar dimpotrivă, iată ce este lesne de 
înţeles şi se degajă și din acest ro- 
man al lui Ilja Ehrenburg. Frenezia 
creatoare, industrială în primul rând, 
a Sibertei sovietice nu va fi fost mai 
sugestiv ilustrată ca îa romanul „Și 0 
fost ziua a doua. Din glodul trămân- 
tat al Kuzneţcului și din truda de so- 
boli a mulțimilor emtusiaste se durea- 
ză furnalele, se întăresc digurile „ko- 
rentelor, se întind, la nesfârșit, căile 
ferate. Şi, pentrucă am amintit de că: 
ferate, nimic nu vădeşte mai catego- 
ric distanța dela fosta ja actuala Ru- 
sie decât amănuntul ce afiarăm din- 
irun reportaj competent, cam cu un 
an în umă, că una din cele mai mari 
linii transiberiene, în care sau chel- 
tuit şi aai de muncă şi multă :scu- 
sință inginerească, nu figurează pe 
hărţile curente, cu toate că a fost 
dată în circulație. In timp ce Potem- 
kin înobila pe boerii moldoveni, pu- 
nând doar mâna pe capetele lor şi 
inventa sate imaginare, pe care, evi- 
dent, avea grija să le boteze... pe har- 
iă numai. Dar, în materie de potem- 
kiniade, ne putem mândri că l-am 
iăsat cu mut în urmă. 


Sarcina noastră, a celor de azi, 
este să înfățişăm oumeni vii spunea 
Jlja Ehrenburg în rânduri!e mai sus 
citate și ccmandamentul acesta con- 
stitue și cel de al doilea titlu, de o 
valoare egală, dacă nu şi mai mare, 
al romanului. Documentar, în înţeie- 
su! şi în proporţiile ce am schiţat, ...Și 
a fost ziua a doua este în același 
timp un roman excelent, una, adică, 
din acele creaţiuni ale imaginaţiei în 
care viața fictivă concurează, după 
cunoscuta formulă a lui Balzac, sta- 
rea civilă. Personagiile, mari şi m-ci. 
eroii de prim şi secund plan, mul- 
țimile anonime  viermuind în jurui 
furnalelor, frământând noroiul şi pe- 
regrinând pe ulițele 'Tomskului, ase- 
meni corului din dramele antice, toţi 
trăiesc, toţi sunt vii, nu mumai de 
viața aceea istorică pe care le-o îm- 
prumută documentul de epocă, dar şi 
de viața pe care le-o insuflă rostul 
existenţii lor în economia romanului. 
Mai mult. Intra articol polemic, 
din acceaşi serie, intitulat „Morala 
moralei lor“ și în care se aduc justi- 
ficate critici educaţiei şi învățămân- 
tului francez, din preama anului 1933, 
Ilja Ehrenburg reia, şi în planul în- 
telectual, metafora biblică a separării 
uscatului de ape.  Rândurile acestea 
mi se par cât se poate de bine ve- 
nite. „La noi, în U.R.S. S,seria | 
Ehrenburg, separaţia s'a făcui. Și spu- 
nând aceasta nu mă gândesc nici la 
Kuzneţe, nici la ceilalţi Giganţi ai 
Planului Quinqguenal. Mă gândesc la 
generaţia aceasta care a intrat în via- 
ţă în același timp cu Revoluţia. Duș- 
manii noștri vorbesc de „copii vaga- 
bonzi'“, de oameni despuiaţi de moş- 
tenirea Culturii, de iguoranţi înrădă- 
cinaţi în ignoranță, Unii dintre prie- 
tenii noştri, înfiăcăraţi peste limită, 
văd în adolescenţii aceştia pe repre- 
zentaaţii ideali ai Societăţii Comu- 
niste. De fapt, ei sunt copiii unei e- 
poci de tranziţie, Ei vor să ştie to- 
tul, dar cunoştinţele lor, pe care le-au 
plătit cu o muncă eroică, sunt uneori 
insuficiențe.  Pioniere:e 


1 


moastre  declamă versuri din Maia- 
kovski. Dar câte din ele nu plâng în- 
tr'ascuns pentru  nefericirite unui e- 
rou din Biblioteca roză? In şcoii-e 
noastre, nu sunt rari elevii pentru cari 
Istoria începe în 1917 și Geografia 
sfârşeşte la graniţele Uniunii Sovie- 
tice. Studenţii noştri simt fcarte a- 
desea nevoia să-și arunce ochii pe 0 
aritmetică elementară. Ei citese pe 
Hegel, dar fac greşeli de ortografie. 
Vocabularul lar mumără prea multe 
abreviaţiuni americane şi prea multe 
glume argotice. Când se îndrăgostesc, 
se sbat între o comp'exitate dure- 
roasă şi un cinism primitiv“. Iar mai 
departe, în studiul consacrat lui Una- 
muno, vorbind de „muncitorii sovie- 
tici ce știu şă cmoreze pe Shakes- 
peare, pe Goethe si pe Puskin“, de 
varietatea b'bliotecilor sovietice, din 
care nu Lipsesc, după clasicii omeni- 
rii. nic: Prouct, nici Claudel, sru des- 
pre cultul cărții, aceste rânduri şi a- 
muzante şi de actualitate: „Când in- 
tră într'o bibliotecă. d. Goebbels, li- 
terator ratat şi ministru atotputinte 
mu se poate opri să pună mâra pe o 
cutie de chibrituri. El vrea să fie un 
tragic Don Ouijotte dar seamănă cit 
cu acel prefect aj tarului. ce trase, 
cândva. mai multe focuri de revolver 
într'o farfurie cu sună. pe motivul că 
supa era prea fierbinte“. Numai că 
acestea erau scrise în 1933. 
Sinceritatea rândurilor de mai sus, 
cu wrivire la generatia sovietică. cres- 
cută în pas cu Pevoluţia, nesatul ei 
de carte. contregirtiile câte o fră- 
mântă şi eroismul existentii sale în 
sluiha idealurilor constructive sunt 
confirmate punct cu punct de fiecare 
dintre personagiile romanului. A ne 
opri. fie și mumai la o minoritate din 
multimea aceasta de tipuri, cste cu 
nepuf?ntă, cu frate că si cel mai pu- 
țin schitat d'ntr'însele își are un rost 
și un loc bine determinat. refiectă un 
crâmneiu conturat de umanitate, este 
chiar o personalitate. De acera pe 
vom multumi să prezentăm. acțiunea 
şi figuraţia. într'un mod global. res- 
irânse la două pianuri, la două ca- 
tegorii, mai curând, ilustrate prin cei 
doi erci, mai de seamă, ai povestirii. 
O categorie este aceea a comsomoli- 
lor fanatici, a tineretului comunist, 
nu atât îndoctrinat cât păruns de nec- 
cesitatea instinctivă a efortului con- 
strurtiv, al cărei exponent este Kolka 
Rjanov, tânărul zâravăn. harnic. am- 
biț'os, curat la suflet şi optimist. pe 
care ironiile nu-l dezarmă. când în 
epoca giganților de mctal constrvește 
o macară de lemn. dovedită folosi- 
toare şi a cărui frăgezime sufletea- 
scă sfârseşte prin a câstiga înima in- 
stltutoarei. îndrăgnstită dintru înce- 
put de Volodia Safonov, A doua ca- 
tegorie mult mai putin numeroasă, în 
romem cel putin. este aceea a îndoel- 
nicilor, a reflexivilor, a metafizirilor, 
cum se spunea pe vremea lui Emine- 
scu, reprezentată prin chiar acest 
Volodia Satonov, personaj de con- 
trast desigur, dar de o atât de com- 
p-exă şi finită creatie, încât pu nu- 
mai orice intenție tematică se șterge 
dar, prin exemplul şi sarrificiul vie- 
ţii lui, eroul se asează în centrul ro- 
manu-ui, simbolizând jertfa pe care 
vech'ul spirit îl plătește lumii celei 
noui. Cu Volodia Safonov, Lya Eh- 
renburg înncadă firui acelor existen- 
e hamletice, pe care literatura rusă 
clasică t-a tors, cel puţin din timpul 


12 


lui Lermontov, ca să  culmineze în 
suprafireasca figură a printului Mfş- 
chin Qin „Idi:otul“ lui  Dostoiewski. 
„Incă din leagăn ne îmbogăţim viața 
cu păcatele părinţilor noștri şi cu târ- 
zia lor ispășire şi de pe acum viaţa ne 
oboseşte ca un drum piat, fără de 
țintă, ca un bemchet la o sărbătoare 
ce ne e cu toful străină“, scria cu un 
veac şi mai bine în urmă Lermontov 
și gândurile acestea le-ar putea repeta 
şi Volodia Safonov, presupunând că 
m'ar găsi altceva mai bun, et, cetito- 
rul pasicnat al bib'iotecii din Tomtk, 
mânsâierea și după aceea spaima bi- 
bliotecarei martire Natal'a Petrovna. 
el, victima lecturiior. dela Seneca până 
la Dosto'ewski. după rum tatăl său 
fusese cetitorul şi victima lui Cehov. 
Tată] lui Volodia, doctor la Tambov, 
era un om cinstit. un adevărat medie 
a! săracilor. Unui bolnav de piept nu-i 
prescrise niciun medicament, pentrucă 
s'nguru! lear e op cură de aer în Cri- 
meea, „Dacă aş avea bani, îi spune, 
ţi-as da. Dar n'am o leţcae. Asa că în- 
decă si d-ta, cum vrei să te vindece?“ 
S: bolnavul. bimuitor, se duce Ja alt 
doctor, „care-i prescrise o reţetă 
lungă de un kilometru”. Nevestei pro- 
curorului îi.enuse ne şleau ; „Bărbatul 
d-tale e sifilitin. Să ai un coni cu un 
asemena om, scumpa mea doamnă. € 
o crimă”. La c'ub procvrarul îl păl- 
mveste si în timp ce-si r':dică oche'arii 
snarti, zâmbeste cu tristeţe ci mure 
bătrânului său confrate: „Pot să-mi 
stabilesc propriul meu d'agnostic: am 
o hipertrofie a arelui organ h'patetic 
căruia îm mod obisnuit i se «pune con- 
ştiinţă”. Cum s= vede, doctorul Safo- 
nov nu era lipsit de humor. Dar Revo- 
lutia si constrâneeri:e ei de tot sniul 
îi grăbese sfârşitul. Aceasta se întâm- 
pla în 1920 şi Volodia rămâne orfan 
la vârsta de unsvrezece ani. Ado'es- 
centa în casa umei mătuşe. şcoa'a. uni- 
versitatea şi continua confrunfare din- 
tre ambianta socială în veşnică pre- 
facere şi visurile din cărti. îi accen- 
tuiază caracterul funciar meditativ şi-i 
destramă personalitatea. Jurnalul în 
care-şi nota monaloguri:e şi rezultatul 
introspertiilor sufletesti e arena celei 
mai crude monomahii. Iubirea îl în- 
tâmpină cu bratele deschise, dar el îi 
văspunde cu sarcasme. 

O încercare de a se încadra în rân- 
durile obştei eșuiază lamentabil. Căci 
deşi vorbește frumos şi emtuziasmează 


(„Credeam că puteţi construi uzine, 
fiindcă nu cunoasșteţi pe Dante“ le 
spune el, între altele, camarazilor), a- 
devărul rimjește în pagina de jurnal, 
în care se confesează : „Dar noi sun-= 
tem cu toţii niște „fete-duble”, nişte 
ipocriţi, nişte prefăcuţi. Dar suntem 
„fete-duble” cu entusiasm. Minţ:m 
cu inima curată şi dacă suntem niste 
prefăcuţi, — suntem nişte prefăcuți 
ciudaţi, cu stigmate veritabile. Pe- 
c'orin (eroul lui Liermontov) spune: 
că jumătate din sufetul lui era în 
stuiba oricui. Desigur, lucru inadmi- 
sibil cu et-fizarea vietii întregi. Cea- 
laltă jumătate a sufletului meu se 
găseşte în sluiba statului ş. a. m. d. 
Un stagiu la Kuzneţr, la marile fur- 
nale de fontă, e ca un aer prea tare, 
de munte, pentru un plăpâră ca dân- 
su:. „“Țera asta are nevoe de fontă şi 
nu de matematici abstracte“ mai no- 
tează Volodia în juraalul său si re- 
cunoasterea arcasfa în loc să-l răs- 
cumnere îl pierde: i se pare o îreme- 
diabilă şi ruşinoasă capitulare. O raită 
în c'mitirul care-l îmbie, o convor- 
bire dramatică şi sfâsietoare cu bă- 
trânul profesor Grimm din Tomsk şi 
totul se sfârceste, prin proprie voin- 
ță. întrun ochiu de streang. Asa cum 
marile furnale separă scura de fontă, 
Voicd'a Safonov e zvâriit fa o parte, 
ca o epavă pe care valurile o înghit 
şi după aceea o aruncă la țărm. Jar 
viata continuă. In fruntea camen'lor 
săi. aprigii udarnici dela Kuziete, 
Kolka Rianov aearsă ia Mondv Bach, 
unde barajul e amen'ntat să fie mă- 
turat de ape. E primăvara în toiu. 
Victoria e sărbătorită. „Să ne amin- 
tim, spune un orator. cuvintele lui 
Lenin care zicea că fierul e temelia 
c'vilizaţiei.  Trebue să asigurăm Gi- 
gantuui dela Kuznete minereul nos- 
tru siberian“. Si cuvintele sună ca un 
sacru ordin de zi. 

Aşa se înfăţişează, cât mai simplu 
cu putinţă, romanul ..Si a fost ziua 
a doua — al lui Ilia Ehrenburg. unul 
din cele mai semnificative ale litera 
turii sovietice Gin ultimii cincispre- 
zece ani şi unul din cele mai izbutite 
ale carierii sa'e de romancier; — do- 
cument încomparabil al prefacerilor 
din Rusia Sovietică, al spiritului în 
care s'au săvârşit şi, totodată, poves- 
te emoţionantă în care oamenii mun- 
cesc, iubesc sau mor, după legile ele- 
mentare ale vieţii, 





Cronica ideilor 








Efemeride macedonskiene 
— FAVORITUL FISENSKI — 


Asemenea familiilor cu blazon, pre- 
zente în almanahul Gotha şi familia 
Macedonski şi-a avut de timpuriu 
mica sa legendă, uşor pigmentată 
erotic. Orice spiţă nobilă care se res- 
pectă işi are cronica sa discretă şi fa- 
milia Macedonski nu putea să nu se 
supună unei atât de elementare obli- 
gaţiuni aristocratice. Cine răstoeşte 
istoria Franţei şi a Angliei întâlneşte 
la toţ pasul favoriți. intrigi și prote- 


şate ilustre. Presupuşii scoboritori din 
principii Biberstein-Rozala - Geiadeski 
trebuiam să-şi descopere măcar ceva 
asemănător cu un Mazarin sau Lord 
Buckingam.  Obscurul căpitan, mai 
apoi conte (?) Fisenski, de la curlea 
Caterinei II-a va fi deci obligat să sal- 
veze prestigiul familiei... | 

Legăiurile dintre acest enigmatic 
personasiu şi bunicul poetului. dins- 
pre mamă, Emanoil Fisenţa (1164-1834) 


b 


sutit destui de confuze. Precizări sduse 
de noi (Ceva despre familia Macedon- 
ski”, RF.R., 1 Iunie 1944, p. 712-733) 
au atăţat că familia Fisenţa apare ferm 
stabilită în Oltenia incă dela mijlocul 
sec, XVII-lea. Arborele genealogic res- 
pectiv poate fi urmărit cu destu.ă pre- 
cizie, documentele existente nespunând 
însă nimic nici despre o eventuală ve- 
nire din Rusia, nici despre emigrarea 
unui membru al familiei  Fisenţa în 
țara vecină. Cu toate aces:ea, poetul 
sa complăcut mereu în răspândirea 
versiunei că „strămoșul meu a fost in- 
timul Impărătesei Caterina a II-a” (C. 
Pavelescu:  „Mărturisiri”, R.F.R. 1 
Martie 19:22, p. 513). Afirmația se re- 
găseşte și la unii cercetători ai proble- 
mei : „Mihail YFisenţa, trecând în Ru- 
sia a servit în garda imperială sub nu- 
mele de Fisenski și a primit titlul de 

conte dela împărăteasa Caterina a I-a" 
(Const. Iordăchescu: „Familia postu- 
iui Alexandru Macedonski”, Ad, lit, 21] 
Oct, 1923). | 

Dacă în sprijinul acestor afirmaţii 
izvoarele strălucesc prin absenţă, tra- 
diţia familiei se dovedeşte toiuşi plină 
de tărie. Tânărul Macedonski va fi 
auzit în casă destul de des amintindu- 
se de cariera acelui căpitan întreprin- 
zătom și — plin de infatuare cum era 
— sa grăbit să facă publică 9 ştire 
șoptită discret, dar cu multă impor- 
tanță, In ziarul său Oltul (II, nr. 21, 
18 Martie 1874), la rubrica „Varietăţi”, 
poetul va însera, așa dar, „Bugetul a- 
morurile împărătesei Catherina II de 
Rusia”, unde divulgă faptul că un „Vi- 
sensky simplu ofiţer de gardă iu două 
tuni de favoare a primit 300.000 ru- 
ble”.  Asemănarea dintre cele două 
nume este izbitoare, Generalul Mace- 
donski, bun cunoscător al treburilor 
rusești, aflase de existența favoritu- 
lui Visensky şi profitând de asonanţa 
onomastică s'a grăbit să pună versiu- 
nea în circulaţie? A existat întradevăr 
un favoriti imperial cu acest nume? 
Există vreo legătură, între acest Vi- 
sensky și familia poetului ? Cerţ este 
faptul că tradiţia familiei era puter- 
ncă şi că Macedonski a repetat anec- 
dota în mai multe rânduri... 

Dacă știrea din Oltul reprezintă 
doar o simplă aluzie, informaţiile date 
de autorul notiţei „Despre Alexandru 
Macedonsky” (Cartea de aur, Buc., 1902, 
p. 6), vădit inspirate de poet, ne apar 
mult mai precise. „Discipolul” semna- 
tar al notei, afirma cu hotărire că ,„Mi- 
hail Fisenţa, străbunul poetului, a servit 
in Rusia în garda imperială sub nu- 
mele de Fisenski și a primit titlul de 
conțe de la Împărăteasa  Catherina 
II-a”. Cu puţin timp înainte de moar- 
te, mai mult decât oricând preocupat 
de trecutul și de gloria familiei sale, 
poetul repetă afirmaţia, de această dată 
sub proprie semnătură,  Republicând 
nuvela „Pe drum de poştă” (Ltzrato- 
rul, Nr. 5, 27 Iulie 1918, p. 2), Mace- 
donski. însoţeşte dedicația către defunc- 
ta sa mamă cu o notă, din care luăm 
cunoştinţă de aceeaşi eternă versiune : 
„Cât despre Fisenţeşti, tatăl mamei 
mele, era el însuşi prin mamă, Brâiloi, 
aşa că s'a luat rudi de aproape cu bu- 
nica mea şi cu deslegarea Prea Sfiniei 
Mitropolii. Tatăl acestuia a primit titlu 
de Conte dela Impărăteasa Caterina a 
Ii-a în serviciul căreia a fost cu ran- 
gul de căpitan a! gardei sale”, 

Discutână problema cu răceală, cu 


piivitea ape știrile controlate,  avăm 
insă destul de multe motive să suspec- 
tăm adevărul unei anecdote, atât de 
stăruitor puse în circulaţie. Biografia 
Caterinei II-a nu pare să cunoască 
niciun favorit cu numele F.-senski sau 
Visensky. C.F.P. Masson (M&moires 
sccrets sur la Russ:e pendant les re- 
gnes de Catherine II et Paul I-er, Pa- 
ris, Firmin Didot, 1859, chap. III: „D=s 
favoris”, p. 94-110), izvor bine docn- 
mentat în materie, nu face n.ciun fel 
de menţiune, deschiderea altor biogra- 
fii fiind totuşi ceva mai turburătoare. 
De un oarecare W.ssolzky, firește, fa- 
vorit şi el, amintește, de pildă, în trea- 
Căt, JI. Castâra (Histoire de Catherine 
I], Imperair.ce de Russie, Paris, 1809, 
vol. 17, p. 102). K. Waliszewski (Le ro- 
man d'une imperatrice, Catherine II de 
Russie, Paris, Pilon, 1894, p. 512), bio- 
graf mai apropiat de noi, reţine şi el 
numele unui Vysotsk:, Este însă cu a- 
devărat ciudat faptul că lista publicată 
de acest autor coincide în mod riguros 
pentru primii cinci favoriţi (Orlof, Vy- 
sotsky, etc.), cu numele şi cifrele pu- 
blicate de însuşi Macedonski în OQitul, 
încă, din 1874. Pare evidenţ că amân- 
doi s'au servit de un izvor comun, caro 


goutru ttoment ne ăcapă şi Că iii da- 
vorit, ceva mai puţin celebru, cu nu- 
mele de Wissotzky sau Vysotski a exis- 
tat întradevăr. 

Asemănarea dintre Fisenski şi acesta 
două nume este — deasemenea — din- 
tre cele mai vădite, Există însă vreo 
legătură oarecare între strămoşul poe- 
tului şi personagiul menţionat de Cas- 
icra sau Waliszewski ? Toate ipotezele 
ne apar egal de îndrepăţiie, fie că ge- 
neraluii Macedonski, cu Şiiute aplecări 
mistificatoare, sa gândit să scoată a- 
numite efecte de publicitate dintro ne- 
prevăzută asemănare onomasiică, fie 
că un membru al familiei Fisenţa, ajuns 
cu adevărat în Rusia, unde şi-a rusifi- 
cat numele, a avut prilejul să facă o 
atât de interesantă carieră. Starea ac- 
tuală a studiilor macedonskiene nu 
poate să facă, deocamdată, niciun fel 
de lumină în această privinţă, urmând 
ca biograful să se oprească singur la 
blema este în fond neînsemnată, amin- 
tirea acestor date fiind făcută dear din- 
trun pur scrupul istoric. 


ADRIAN MARINO 





CARNEI 


CRONICARII ROMANI 


se intitulează ultima lucrare a d-lui 
Al. Rosetti, harnicul linguist şi filo- 
log, ce nu lasă să treaca un an fără 
să nu-şi amintească de cei doritori 
să-i cunoască ştiinta si cercetările 
De data aceasta e vorba de o antvlo- 
gie apărută în editura „Universul” si 
printre obiectivele ei figurează mai 
întâi o prezentare a evoluției vechei 
istoriografii românesti. dela forma 
primitivă în care ni se  înfățişeuză 
pomelnicile mânăstirilor, până în 
preajma apariției celor dintâi scrieri 
de adevărată istorie. 

Extrosele ce compun această anto- 
logie nu s'au făcut la intâmplare, ci 
autorul a avut în vedere câteva crite- 
rii, în fruntea cărora figurează va- 
loarea literară a textelor, alesându- 
se pasajele în care se evocă momen- 
te importante şi figuri de seamă din 
istoria țării, finând să sublinieze şi 
ecoui pe care l-au avut la noi averi- 
mentele de peste hotare. Sufletul 
scriitorului fiind ținta de căpetenie a 
lectorului, autorul acestei antologii a 
finut să scoată în evidență, prin tex- 
tele alese, conceptia cronicarilor des- 
pre lume şi despre orsanizația socia- 
lă, despre evenimente istorice ca şi 
despre micile întâmplări din viață. 


FRANȚA 1938 — 1944 


Di. Lucian Boz, care depune o ac- 
tivitate vrednică de laudă în slujba 
cunoașterii Franței eroice din ultimii 
ani, a scos un reportaj substanțial cu 
titlul evocatar și al capitulării şi al re- 
dresării marei noastre prietene şi a- 
liate. Povestind etapele străbătute 
dela refugiul d-sale in Franța până 
la ocuparea ei, în tablouri sugestive 
şi vii ca „Linia Masinot”, Exodul”, 
„Cauzele căderii Franţei”, „Econo- 
mia Franţei sub ocupația germană”, 


LITERAR 


„Inchisoarea din Moulins în: 1941. 
„Cu  Maquis-ul din Puy de Domo", 
„Debarcarea aliată în Africa de 
Nord” şi „„Drancy sau regisoratul i- 
luziei”, autorul le însoteşte de câteva 
portrete privitoare la Paul Boncour, 
Leon Blum, George Mandel, Delatre 
de Tassigny, Sussanne Borel, Marcel 
Dent, Lucian Rebatet şi Darguier de 
Pellepoix":. 


EUGEN RELGIS 


se înfățișează din nou publicului ro- 
mânesc, după 4 ani de absență silită, 
cu traducerea romanului  ,„Obseda- 
tul” de Siefan Zweig, precedat de „o 
după-amiază” cu St. Zweig, 


POVESTE DE DRAGOSTE 


se numeşte romanul tipărit de noua 
editura „Succes” al scriioarei Flo- 
rence L. Barclay şi el a apărut în 
traducerea d-lui Demetru Pan. 


TH. PALLADY 


D-l Mircea Florian. noul adminis- 
trator al editurii „Lasa Şcoaielor“ 
îşi inaugurează în mod fericit activi- 
tatea editorială cu eseul „I'h, Palady 
de H. Zambaccian, un volum (in-octa- 
vo, cu Y planşe în culori şi alte 22 de 
ilusirații, în traj de 3.950 ex] ce con- 
stitue o desfălare și pentru ochi 
şi pentru minte 

Inir'un mo:nent de criză a tiparului. 
resimțită deopotrivă da initiativa par- 
liculară şi de acesa oficială, eseul a- 
cesta, după acela apărut anul trecut 
sub îngrijirea d-lui Dyspre Palcolog 
şi cu textul de d, lonel Jianu, învede- 
rează fervoarea admirativă pe care o 
incită acest principe al penelului şi 
aristocrat în viața diurnă pe nume 


Pallady. 
Ei = a P C, B. 


13 


CRONICA TEATRALĂ 


TEATRUL NAȚIONAL (Sf. SAVA) :, NOROCUL”, DE VALJEAN 


In artă nu importă decât un sin- 
gur lucru — realizarea. Dacă în u- 
nele opere artistice, lipsa unei con- 
cepţii sau a unei viziuni e resimțită 
dureros, apoi pe un plan mult infe- 
cior, lipsa de talent chiar, poate 
compromite cele mai frumoase idei. 

In piesa Norocul” — până şi i- 
deia era nefericită, 

Pornind dela zicala că „Norocul 
e orb” dl. Valjan îşi propune să ne 
demonstreze ce s'ar întâmpla dacă 
norocul şi-ar căpăta vederea şi ajun- 
se la concluzia că e bine ca lucrurile 
să rămână aşa cum erau dintru în- 
ceput. 

Ideia înrudită cu aceasta — anu- 
me că „nimic din ce se întâmplă în 
viaţă nu e lipsit de sens” — ideie 
'undamentală — era pe aproape. 
Noroc că di. Valjean nu a' descope- 
rit-o căci ar fi compromis-o la rân- 
dul ei, pentrucă domniasa constru- 
“şte schematic, ori această funcţie e 
'a antipodul artei, căci opera artis- 
tică e înainte de orice „materie stră- 
vătută de suflu”, materie vibrantă. 

Nimie nu poate da plasticitate u- 
“ei scheme — nimic nu poate să în- 
“iareze un lucru descărnat; nici pres- 
“igiul. ideii, nici cele 25  personagii 
dim piesă, nici afarismele şi butade- 
!e cari abundă în piesă, Satira ca şi 
“uxul decorurilor rămân inoperante 
-— mici chiar prezența fizică a acto- 
vului pe scenă nu poale da realitate 
:olului. Schema rămâne ce era dela 
început, un schelet cu mantia pe u- 
meri, cu sabie la şold și pană la pă- 
lărie — dar un schelet căruia vântul 
ui suflă prin coaste. 

Piesa „Norocul” mi-a trezit în 
“ând întrebarea, dece numai piesele 
"e „calitate carton” se bucură la 
Naţional de o interpretare atât de 
frumoasă ori de o punere în scenă 
admirabilă (Acesta a fost cazul „Co- 
coşului negru”, în care punerea în 
scenă a d-lui Gabriel Negry a rea- 
iizat momente de adevărată poezie, 
cum ar fi acel cortegiu care capătă 
un sens tragic prin interpretarea 
1-sale — iar dl. Brancomir a împru- 
mutat prestigiul d-sale, prestanţa 
fizicului şi farmecul vocii unui „sim- 
bol lipsit de semnificaţie” — căci 
«ricât ar părea de curios, persona. 
iile din „Cocoșul negru” realizează 
acest paradox). 

In „Norocul”, dl. Eimil Botta, care 
nduce întodeauna în scenă o inten- 
sitate de trăire neobişnuită, a dat 
rolului trăsăturile personalităţii d- 
sale şi a creat o ființă supraterestră 
ve o melancolie eminesciană, — cu 
alte cuvinte a făcut saltul !peste 
ceeace era neisbutit, realizând in- 
tenţiile autorului. 

D-nul Finteşteanu a fost în largui 
D-sale. Acest mare actor a reușit să 
obție o naturaleță a artificialului. 
:>-sa şi-a construit din gesturi, priviri 


| 


şi câteva intonaţii o figură artistică 
ce se impune prin artificialitatea ei, 
dar în conturele căreia dl. Finteş- 
teanu joacă din ce în ce mai natu- 
ral. În măsura aceasta, rolul docto- 
rului mânat de „„Noroc”, i-a conve- 
nit admirabil — căci artificial fiind 
rolul d-sa l-a susţinut cu naturaleţa 
care era de asteptat. 

Bine, deşi şariat, a fost d. Polizu 
în Regele Varului. 

D-na Sonia Cluceru, şi dl. Băltă- 
țeanu — actori cu respect pentru 
„firesc” au trebuit să joace în roluri 
sub nivelul lor şi regretăm. 

Frumuseţea d-nei Elvira Godeanu 
nu a rezistat ridicolului îmbrăcă- 
minţei, acelui lux de carnaval, care 
se potrivește prea puţin cu d-sa şi a 
dezavantajat-o, ori în rolul „celei 
mai frumoase dintre femei“, se că- 
dea să fie frumoasă. 

Decorurile lipsite de gust, lipsite 
de sens şi logică nu au respectat 
măcar perspectiva în genere — nu 
mai vorbesc de. perspectiva teatrală 
care e o ştiinţă a iluziei ce scapă 
şi maeștrilor. 


STUDIO TEATRUL NAȚIONAL : 
„LORELEY”, de D-NA SANDRA 
COCORĂSCU 


Problema plagiatului e o falsă pro- 
blemă,  pentrucă în artă nu contează 
decât realizarea. Astfel, în Renaștere, 
sute de pictori au pictat aceleaşi su- 
biecte, „Magona”, Răstignirea” sau 
„Pieta”, lucrările lor sunţ însă deose- 
bițe între ele şi nimeni nu s'ar gândi 
să le conteste originalitatea. Deşi ana- 
rent lucrul acesta se întâmplă numai 
în pictură, cazul se repetă şi în operile 
scrise în lirică mai cu seamă şi în chiar 
literatura dramatică unde ne-am aş- 
tepta mai puțin, pentrucă aci acţiunea 
face piesa. Astfei „Domnişoara Nasia- 
sia” piesa lui G. M. Zamfirescu deși 
înrudită cu „Năpasta” lui Caragiale, 
rămâne de sine stătătoare și fiecare din 
noi vedem în ea o operă originală. 

Faţă de aceste două, piesa d-nei 
Cocorăscu, „Loreley: poate fi conside- 
rată asemănătoare”. E sigur că dacă 
„doreley” ar fi fost o piesă isbutită, 
„Năpasta” şi „Domnișoara. Nastasia” ar 
fi semănat cu Loreley (indiferent de 
cronologie) şi nu „Loreley” cu ele. 

Dece nu e,Loreley” o piesă isbutită? 
Pentrucă în loc să învălue acţiunea în- 
trun suflu de poezie, cum e cazul 
„Domnișoarei Nastasia”, ori să o lege 
de o nouă ideologie — cum face O'Neil 
atunci când reia „Electra”, d-na Sandra 
Cocorăscu a aglomerat efecte şi în artă 
aglomerarea de efecte are un rezultat 
direcț contrariu : reduce proporţiile, 

Arta îşi are legile ei „ă rebours”, 

Astfel, când la sfârşitul piesei, Lo- 
reley seoboară din cabană în saţ ca să 
cheme poliţia și să îndemne oamenii 
să-l pedepsească pe Gaspard, în loc să 
ne dea o trăire” puternică, vedem că 
Gaspard se înarmează cu un revolver 
pi cu o pușcă de vânătoare, Dodd vrea 
să-l salveze, Loreley vine cu rochia 


sfâșiată cu faţa răvăşită, ține o tiradă 
după care Gaspard se sinucide, oame- 
nii urlă, și cabana ia foc. Toate astea 
nu emoţionează — e prea mult și prea 
puţin în acelaş timp ca să emoţioneze. 
E un monument de liliputani. 

Incă una din legile „ă rebours” ale 
artei este aceia care stabileşte raportul 
dintre „conieşional” şi „obiectiv”. 

Romane scrise la persoana I-a, pagini 
de jurnal ori „memorii” pot căpăta 
adesea un ton obiectiv, în măsura în 
care autorul a depăşit viaţa lui per- 
sonală, a adâncit lucrurile, ori sa ridi- 
caţ la un nivel de spiritualitate care îi 
permite să spună „eu” fără echivoc. 
Acest „eu” este o notă de omenesc, 

In schimb, romane scrise în vorbire 
indirectă, capătă un ton contesional pur 
şi simplu pentru că nivelul de spiritua- 
litate al autorului nu a depăşit egotis- 
mul. Astfel acțiunea din Loreley, care 
bănuim nu are nimic comun cu autoa- 
rea -— mai ales pentru că are atât de 
mult comun cu „Năpasta” şi cu „Dom- 
nişoara Nastasia” — ne face în mod- 
aparent inexplicabiil să vedem în ti- 
rade reacţiile şi concepţii cari nu de- 
păşese orizontul personal. 

Literatura femenină sufere ades de 
păcatul că și atunci când plasează ac- 
țiunea în cadrul naturii nu depşeşte 
„atmosfera de interior”. Puţine femei 
au descoperit lumea în bogata ei varie- 
tate — și mai puţin dragostea — dra- 
gostea aceia mare de oameni şi de via- 
ță oare depășește amorul şi pare să fie 
apânajul bărbaţilor, 

Cu toate aceste obiecţii, „Loreley” va 
rămâne o picsă de real succes şi care 
în comparaţie cu ,„,Norocul”, „Cocoşui 
Negru” nu dezonoreazi repertoriul de 
la Naţional. 

In ceeace privește intenpretarea, d-na 
Marietta Anca și-a susținut bine rolul. 
a. Florin Scărlătescu a lucra conform, 
personalității sale ţeatrale — aci se 
impune o paranteză : foarte ades acio- 
rii îşi construesc o personalitate sceni- 
că, mai mult sau maâi puţin altoită pe 
propria lor personalitate, cazul lui Ian- 
covescu sau Radu Beligan şi care riscă 
să-i menţină ani dearândul în roluri, 
similare. In măsura aceasta d. Flori 
Scărlătescu a fosi bine şi ega! cu in 
însuși, cu personalitatea d-sale scenic 
adică. 

D-nii Dimitriu şi Munteanu, în rolu- 
rile lui Gaspard şi Jimmy, au fost deo. 
potrivă anodini, ateairali şi obositort, 

Decenţi, în roluri secundare, d-na 
Mizzi Ignăteseu şi d. Dem. Dragoman. 

Cu neputinţă să trecem cn vederea 
decorurile. 


Cabana din actul I şi II era vastă, 
menţinută în ţonuri sobre fără să fie 
prea întunecate — suferea însă de un 
păcat. In dreapta, în faţa uşii, se găsea 
un stâlp, care împărțea în două intra- 
rea. Stâlpul acesta a fost un adevărat 
stâlp al infamiei. Cum cădea  nenoro- 
cirea pe câte unul din personagii, cum 
avea ceva de arătat ori de spus, urca 
pe postamentul stâlpului se sprijinea 
de el şi de acolo ca o statuie pe soclu 


“vorbea publicului, Mă întreb cum sar 


fi mișcat oare în scenă actorii dacă nu 
exista stâlpul? 

In actul Li, decorul nu servea mo- 
mentul dramatic și mi se pare că una 
din legile decorului de țeatru e să fie 
construit pentru a pune în valoare acest 


pF 


) 


moment dramatic, a-l face posibil şi a-l 
reliefa, nu numai peniurca să-i  ser- 
vească de cadru. 

In port, Gaspard, după o luptă corp 
la corp îl omora pe Jimmy. Ce a făcut 
d. Traian Cornescu? A construit un va- 
por, pe care l-a redus ta proporţii ab- 
surde, căci lipit de chei, în compara- 
ție cu oamenii de aci, nu puteam vedea 
prora vaporului, cel mult partea de jos 


a ei, După aceia a mai construiţ o scară 
unde Gaspara îl trânteşte pe Jimmy şi 
il strangulează. Recunosc, e poate mai 
comod să stai culcat pe scară și să fii 
strangulat acolo dar o moarte aşa de 
comodă nu impresionează la teatru. 
Bietul spectator și-a plătit biletul, vrea 
şi el măcar iluzia autenticului. 


RUXANDRA OTETELEŞANU 





CRONICA MUZICALĂ 


După invălmăşeala de manitestări 
muzicale, mai mult sau mai puțin 
senzaţionale, ale săptămânilor _tre- 
cute — despre cari am vorbit în par- 
te aici, la Radio sau în alte organe — 
manifestări în cari desigur partea 


„leului a revenit artei şi artiştilor ruși 


— am avut câteva zile mai calme 
Totuşi raritatea n'a însemnat nici 
de astă dată sărăcie. Dimpotrivă! 
Alegem trei-patru concerte (in loc 
de vreo două duzini -într'o săptămâ- 
nă) dar cât de semnificative, și cu ce 
nabilă ţinută ! 

Ni s'a dat putinţa să aruncăm o 
privire cuprinzătoare asupra operei 
unor compozitori ce nu mai fuseseră 
de mult cântdti la noi. 

Aşa. Mendelssohn, maestru univer- 
sal, ilustru de un veac şi mai bine, 
căruia o prejudecată de o stupiditale 
revoltătoare i-a închis. ani de zile, 
căile audiției în toată Europa de 
sub dominația concepției rassiste. 

Perspectiva in timp, reluarea de 
contact cu o artă ce poate fi acurh 
considerată cu  toală obiectivitatea, 
ne-o arată pe cea a lui Mendelssohn 
sub trăsături încă atrăgătoare. lă- 
ră a fi pasionante, o recunoaștem. 

Nam pulea concepe acel roman- 
iism german de acum un veac, cu“ 
minte, echilibrat, am zice, classic, — 


aiât de dilerit de cel al unui R. 
Schumann sau R. Wagner, — fără 
autorul fericit al oratorului  „Pau- 


lus", al simfoniilor (scoțiană, italia- 
n și „Reformaţiunii”” executate de 
curând la noi) fără muzica de came- 
ră pe care am reauzil-o şi prejuit-o 
în toată distinctiunea ei, fără mereu 
admirabilul concert pentru vidară — 
pe care de la interpretarea unică a 
lui G. Enescu nu l-am mai ascultat 
cu atâta emolie ca în acea a intr'a- 
devăr  excepționalului David Ois- 
trach — fără Uvertura (desăvârșită 
sub toate raporturile, ale expresei şi 
ale  meșteșusului) la „Visul unei 
nopţi. de vară” de Shakespeare. Fără 
îndoială Mendelssohn nu rămâne cu 
lenitudinea unui Beethăven, unui 
asaer, nici chiar cu viața mereu 
caldă a prietenului său Schumann. 
Dar, oricât ar contesta-o rassiștii, fa- 
culiatea sa creatoare de valori noui, 
personale, se arată a fi reală. Men- 
delssoân e mai original decât se cre- 
de. Figura sa nu poate fi confundată 
a clipă cu cea a maeștrilor contem- 
porani lui şi nici cu cea a mai marilor 
săj pe urmele cărora a pășit cu 
vrednicie, Hădel, Bach, Beethoven. 
Işi va avea locul său întotdeauna în 
limpul marilor muzicieni. Arta lui 


de EMANOIL CIOMAC 


* 
nu ne oboseşte repede cum o. pretinde 
un istoric, dealiminteri competent şi 
obiectiv ca P. Landormv cu langoarea 
şi amabila ei fantezie. Poate că i-au 
pălit putin culorile. 

La ccncertele orchestrei  „Radio” 
de sub conducerea D-lui T. Rogalski, 
în afară de frumoasele execuţii men- 
delssohnizne, ni s'a dat şi „Caacerto 
Srosso" de Filip Lazăr, alt ostracizat. 

Morţii recapătă parcă o suflare 
de viață când ne reamintim de ei! 
Ca in piesa-feerie; „Pasărea albastră” 
a lui Maeterlinck, umbrele lor se des- 
prind treptat din ceața uitării şi cel 
putin în clipele când îi evocăm, se 
apropie, vieţuitori, de noi... Cu atât 
ma! mult retrăesc ei când ne-au fost 
prieleni dragi şi când au lăsat urma 
lor în opere mereu vii de ariă — așa 
cum a făcut-o răposalul în lumea ce- 
lar buni şi drepti, compozitorul ro- 
mân FILIP LAZAR. Cu emotie am 
reascultat câteva din paginile lui de 
muzică — și unii din noi S'au simți! 
cu atât mai mişcați cu cât au fos! 
oarecum de față la naşterea lucrării 

Intr'adevăr, concerto grosso a fosi 
concepul sub / imorosia unei audilii 
extraordinare la care am luat parte 
cu autorul, audiția în care marele 
kapelmaestru Furtwânsler dăduse o 
interpretare cu totul măiastră a unui 
alt „concerto grosso”, bătrân de 200 
de ani acesta şi nemuritor, col în re 
de Hăndel, Filip Lazăr, receptiv și 
entuziast din fire cum era, de a doua 
zi dimineata, voi să dea n replică 
modernă şi, după planuri clasice, 
compuse repede această lucrare, unde 
se îmbină arhitecturi și procedee ce 
pastişează — o spun fără înței2s pe- 
jorativ — forme  augusie — câteva 
modernisme sirecurale cu îndemânare 
ca nişte condimente savuroase — şi, 
lucru mai de pref, o sensibilitate de 
inspirație românească, vădită din in- 
troducere şi reluată în final în oarv- 
cari inflexiuni ale temelor întrebuin- 
țate. Compozitorul care tinea pas 
atât de strâns cu tot ce era mai ac- 
tual în curentele de creație muzicală 
contemporană, asculta astfel de o în- 
doită chemare: Intoarcerea la clasici, 
de care se vorbea aşa de mult acum 
vreo 17 ani când a fost zămislit acest 
conceriv grosso—şi de expresia unui 
temperament ce se simţea statornic 
iegai de pământul românesc pe care 
se născuse, 

Concerto grosso e una dintre lucră- 
rile de frunte ale delunctuiui nostru 
tovarăş. Întrucât ne-am lesat să-i 
cultivăm memoria prin reauditiile. o- 
perelor sale numeroase, credem că ar 
fi interesant de  reasculiat si alte 


compoziții ale lui — mai cu seamă in 
tara în care a văzul lumina și pe care 
a iubitl-q așa de mult muzicianul tâ- 
năr mort înainte de a-şi îi dat toată 
măsura. 

Performanța cea mai atrăgătoare 
pentru public, în aceiaşi lungă şi reu- 
şită şedinţă, trebuia să fie şi a fost, 
execuția dublului concert pentru vi- 
oară,  viclcincel, înfovărăşită de or 
chostră, de J. Brahms. 

Am avut o excelentă interpretare— 
muzicală și tehnică. Nu e nevoie să 
repetăm elogiile pentru violonistica 
şi stilul binecunoscutului Carla Felice 
Cillario, dar trebue să relevăm mai 
accentuat decât se face meritul excep- 
țional al violonistului nostru ]. Fo- 
tino, prea ținut în umbră. Talentul 
şi seriozitatea-i (muzicală), sunt pe 
cale să-şi deschidă larg aripile — cum 
au făcut-o şi calitățile extraordinare 
de muziciană ale sorei D-sale, D-ra 
Maria Cuca Fotino. 

La concertul de lucrări franceze, 
dăunăzi, la conferința experimentală 
a A. C. T.-ului, de curând, ca parte- 
neră egală, la pian, a lui C. Straascu, 
împreună, cred, cu tenorul cel mai 
muzician din lumea de azi, ne-au det 
înir'o minunată şi contopită tălmăcire 
pianistică şi vocală nemuritoare liz- 
duri germane şi în parte franzeze scri- 
se pe versurile lui Heine. Unele dintre 
jucrurila cele mai trumoase pe care 
le-am ascultat în vremea din urmă. 
E într'adevăr păcat că publicul, în nu- 
măr mai mare, nu bănueşte frumuse- 
fea şi raritatea unor astiel de mani- 
festări. 

Concertul de Duminică al Filarmo- 
nicei. sub conducerea din ce în ce mai 
prețuită a d_iui V. Jianu, a dat ca şi 
cel din săptămâna trecută — ca și cel 
din ajun al crchestrei Radio — pri- 
lej de bucurie publicului, satisfăcut 
că-şi regăseşte sala mni adequată şi 
din nou împrospătlotă a bătrânului 
Ateneu. 

Suita intâia în da maior de G. 

nescu, a fost înțeleasă şi aclamatu 
ca o bucată intrată în repertoriul fa- 
miliar, classic. Ce progrese îmbucu- 
rătoare a făcut muzica maestrului 
nostru în comprehensiunea atât de re- 
belă altădată ia marelui public. Am 
vorbit pe larg la Radio despre acesi 
lent, treptat dar sisur proces de a- 
daptare şi adesiune finală la c arli 
ale cărei Irumuseti isprăvesc în!ol- 
deauna prin a se impune. 

Am vorbii — şi nu vom reveni aici 
— şi despre monumentala  Simionie 
întâi de Brahms, astfel! cum ne apare 
în perspectiva timpurilor — replică 
beethovenană, grea de ințeles „fati- 
dic” suscitând încă entuziasmul la bă- 
trâni şi la tineri. 

Și acum vom scoate în relief, cu pri- 
lejul aceluia concert, marele, unani- 
mul succes al pianistului tânăr de 17 
ani Valentin Gheorgiu, în Konzert- 
stiick_ul lui Weber, care i-a dat pu- 
tinta să dovedească nu numai la ce 
desăvârşire a ajuns mecanismul său 
— dar să confirme toate nădejdiile 
puse în această autentică şi generoasă 
natură de muzician, 


Vom constinți un articol special 
ciclului  Quartetelor de Beethoven, 
interpretare de formația ce-l are pe 
G. Enescu în fruntea oi. 

15 


EXPOZITIA GRINEVICI 


Expoziţia din sala „Prometeu” a 
d-lui Grinevici prezintă, caricatural 
şi fantezist, o seamă din personali- 
tăţile lumii noastre politice, literare, 
gazetăreşii şi teatrale.  Caricaturis- 
tul este şi un desenator, care nu ur- 
măreşte numai sugerarea caracteris- 
ticelcy personajelor, ci şi plastica 
înfăţişării, întrebuigţând forme, li- 
nii şi culori uneori relevante. Cu 
timpul, d. Grinevici va trebui să se 
apropie şi mai mult de asemănarea 
caracteristică a modelelor. De pe a- 
cum, se văd întrunele desene şi ca- 
ricaturi, ingenioase ratări plastice, 
modificând technica în  iuncţie de 
structura persidiajului, de imagina 
rotundă, alungită sau osoasă a chi- 
purilor. În acest sens, portretul d-lui 
Mircea Damian estz foarte izbutit. 

E un bun început, cu temeinice 
posibilităţi de desvoltare, d. trine. 
vici având varietate grafică, inventi- 
vitate şi humor, în pătrunderile psi- 
holoşgice şi îndestulă vervă coloris- 
tică. 

p. Comarnescu 


YEATS 


Cu ocazia premierei „Cavalcada 
spre stele” se cuvin câteva rânduri 
despre autorul ei oarecum ignorat 
la noi, 

William Butler Yeats născut în 
Dublin în 1865 este în literatură 
considerat cz una din fisurile cele 
mai reprezentative al2 spiritului îir- 
landez. Opera sa este îmbibată de un 
misticism imaginativ care este rezul- 
tatul evident al originei sale celtice. 
Rădăcinile acestui misticism le gă- 
sim în veckile tradiţii irlandeze şia 
fost bogat inspirat dz un fel de te- 
roare specifică ţărei sale. Dar afară 
de aceasta şi influenţele strzine au 
contribuit la formarea aebulosului 
său stil. Pe de o parte Îndia cu pan- 
teismul său abundent, pe ue aită par- 
te simbolismul francez i-au format 
linia expresiei sale. Poezia lui Yeats 
este intelectualizată. Ea posedă in- 
teresante calităţi ştiind să creieze 
magia unei  almosiere misterioase, 
desenând într'o ceaţă de vis ccintu- 
rurile materiale cu imagini când e- 
terice când sobre. 

Nota sa proprie rămâne aceea a 
evocărei osianice şi graţia eterică a 
poemelor din tinereţe. - 

În teatrul său yalcarea nu constă 
în acţiune sau caractere Frumuse- 
țea este dată aici de un simbolism 
tandru sau trafic de-u-lunusul căruia 
se evidenţiază sentimentele şi visul 
sau eroismul şi suferința care tor- 
mează figura morală a Irlandei. The 
Land of Heart's Desire esta o  ler- 
mecătoare alegurie, aspiraţiile eter- 
ne ale inimei nesatistăcute, Cathleen 
ni Hohplihan unde simbolul devine 
emoția patriotică este nvunctul cul- 
minant al teatrului său. 

pera su rămâne ca un produs al 
literaturei originale irlandeze, ca o 





PROPRIBTAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


Inscrisă sub No, 163 Teib, Ilfov particulare 6 lan 2000 „ 
abonamente pe un an nu se fac 


ABONAMENTE: 
autorităţi și instituții 4000 lei 


fuziune distinctă a spiritului naţio- 
nal în cultura britanică şi europea- 
nă, cu o transiţie între idealui îiterar 


de azi şi cei de mâine... 
al. pcoovici 


POEZIA TÂNĂRĂ ȘI SUSȚINĂ- 
'TORII SĂI 


Poezia a constituit întotdeauna, la 
moi, un Canal“de scurgere a mizeriilor 
autorului şi o problemă mereu discu- 
tată. Constrânşi de cangzrenele mate- 
riale paralele artei, ce; mai mulţi au 
renunţat în cele din urmă. Dar, lu- 
minaţii, artiştii cari nu-și concep altă 
exustenţă, au acceptat viaţa numai ca 
a esență tmeaaca langă permanenţa 
creaţiei. Şi oricând au reuşit. 

Recent, d. Camil Baltazar publica 
un interesant articol despre „reven- 
dicările scriitorilor” şi, în care tema 
centrală era mizeria acestora. Destul 
de interesant. D-sa sugerase chiar oa- 
recari soluții. Intre contraţi, lucrul a- 
cesta înseamnă aproape nimic. Dar 
dacă de rândurile d-lui Baltazar s'ar 
izbi acei cari înţeleg că sânt datori 
să uşureze existența scriitorilor ro- 
mâni, ar fi suficient. 

Societatea Secriitorilor Români, Fun- 
daţiile Regale. Cea de-a doua institu- 
ție culturală a făcul mai mult. A a- 
vut un om: d. Al. Rosetti. Prima? A- 
proape nimic. Şi este doar „societa- 
tea” noastră. In fine, aceiaş partitură. 
Nici măcar gamele nu sânt altele. 

In cazul acesta, ce şi câte revendi- 
cări le-am putea impune editorilor 
particulari, câtă vreme dintre noi nu 
mornește nimic? 

Și totuşi, în sistemul nostru edito- 
rial se produce un fenomen. O editu- 
ră particulară regisează un concurs 
de poezie. Incăodată: poezie! Cu zece 
premii. Editura se numeşte „Forum”, 
iar inițiatorii sânt d-nii Oceneanu și 
Ghelerter. 

In felul acesta, zece poeţi tineri îşi 
vor eroi ori iși vor continua drumul 
spinos dar ideal al artei, şi toamna 
viitoare va îmbogăţi cu mult vitrina 
poeziei noastre din anul 1945. Iniţia- 
tiva editurii „Forum” vine paralel cu 
activitatea în stil amplu a d-lui mi- 
nistru Mihail Ralea, pentru încura- 
jarea şi susținerea scriitotilor noştri. 
Dacă profesorul atâtor generaţii şi 
ministrul Mihail Ralea se găsește în- 
căodată în fruntea revoluţiei din via- 
ţa noastră literară este logice ca e- 
xemplul de înaltă conduită etică să 
fie urmat imediat şi eficace. Odată cu 
gestul prietenesc al editurii „Forum” 
ne revine şi încrederea că a început 
să se schimbe ceva. 

ben. coriaciu 


„TRANSILVANIA” 
dela Sibiu este una dintre cele mai 


bune reviste oulțurale de peste munți. 
Acest organ scos de Astra şi care 


se ară W al ăla an de apariție, & 
ştiut, să înmănuncheze în jurul lui a 


scrie de cărturari şi de scriitori de 
prestigiu. 
„Fransilvania” este o oglindă 


a vieţii literare, ştiinţifice, economice 
și uneori politice a provinciei cu ace- 
lași nume. Bătrânul organ apare aş- 
tăzi sub îngrijirea d-lui lom Breazu, 
unul dintre disunşii noştri cărturari 
şi a reuşit” să-şi amgure bogata 
coluborare a d-lor: lon Agârbiceanu, 
Silviu Dragomir, Ion Lupaș, Constan- 
tin Daicoviciu. St. Manciulea, Sabin 
Cpreanu, dr. Ionel Pop, St. Bezdechi, 
Romulus Vuia, Victor Papilian, Oiim- 
piu Poitoș, lon Moga, Radu Stanca, 
ec. 

Fiecare număr din  „Transilvania” 
ne pune în contact cu  viguraosele 
mendiane ale sufletului românesc din 
acele locuri. 


PENTRU ZAHARIA BÂRSAN 


Am luat cu multă bucurie cunoștin- 
ță, că s'a luat hotărirea ca maestrul 
Zaharia Bârsan să fie numit durector 
ororific al Teatrului Naţional din 
Cluj. In adevăr, a avut loc prin a- 
ccasta o recunoaştere a bogatei acti- 
Wităţi teatrale şi culturale pe care 
maestrul a depus-o atâta vreme. 

Zaharia Bârsan este printre puţinii 
peprezentanți în viață ai unor glo- 
pioaşe vremuri de etorturi culturale 
Icgate de un mai bun destin al acestui 
popor. Truda sa teatrală şi literară sa 
impietit cu aceea a unora ca; Titu 
Ma:orescu, George Coșbuc, Si. O. Josif, 
Octavian Guga. pe ei îl leagă amin- 
iri nepieritoare. Ori, nespus de mult 
1-am rugat, atunci, pe Zaharia Bâr- 
san să ne ofere inir'un volum ale sale 
amintiri literare şi teatrale, legate de 
ateie semnificative vremuri, l-am mai 


“cerut şi altădată acest lucru, deoare- 


we i sar face un deosebit serviciu 
spiritualităţii românești. 


ion apostol popescu 
POETUL ŞI VRABIILE 


Prin curte sau prin grădină, în ciuda 
băirâneții, poetul umbiăâ'n pas alergă- 
tor. Vrabiile nu se stiesc d2 el detel. 

Dimpotrivă, scot limba şi râd cu 
hohote mici de tat, de omul care se 
uită de dură ochelari la ele şi nu 
spune nimic, 

„Le-am făcut — mărturisea  poe- 
tul — un hotel în pod şi bag de sea- 
mă, ori de câle ori inspectez aşezarea 
lor, că trăesc în bună întelegere.” 

Intro zi, una dinire vrăbii, mai 
bătrână şi mai cu experiență de căt 
celelalte, s'a suit pe urechea poetului 
şi ca să-i iscodească gândurile l-a 
întrebat în taină: _ 

— De ce fe uifți aşa blând şi bleg 
la noi? 

—Wu ştiu, a răspuns pe drept cuvânt 
poeluil, şi trei zile'n şir dună aceea n'a 
moi umblat printre ele, dar şi vră- 
biile, după spusa vecinilor, în aceste 
trei zile au stat pe crengi tot timpul 
cu ciocurile aplecale şi n'au ciripit 
nimic. 

teohar mihadaş 





BUCUREŞTI 1 Str. Bresoiana 33—33 
WaLR7OA A 39.30.39 


PREȚUL 80 LEI 





16 


“4