Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0028

în 


UNIVERSUL LII 


PROPRIETAR: 
—— 


SOC, AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 25 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Iascrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE: 





autorităţi şi instituţii 1008 lei 


particulare 12 luni 500 „ 
6 luni 400 „ 


3 luni 210 „ 





REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCURBȘTI 1 Ste. Brezoianu 23-23 


TELEFON 3.30.10 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 10 LEI 





DAR 


Duminică 10 Octombrie 
Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 





. 


Nr. 28 
1943 


ANUL LII 








P. CER 





NA 
acommmeram (CONTESEI DE NOAILLES 


Cele trei decenii, care s'au 
împlinit anul acesta, dela 
moartea lui P. Cerna au con 
stituit un nou prilej de come” 
mosare pentru regretatul poet. ş 
dispărut în floarea tinereţii. 
Ca întotdeauna, şi de data a 
ceasta, publicistica a fost des- 
tul de darnică cu poetul do- 
brogean. Ne-am încredinţat 
încă odată mai mult că foarte 
puţini dintre scriitorii. români 
dispăruţi sau bucurat în de 
cursul vremii de o așa mare 
atenţie. Dacă P. Cerna merită 
sau nu iacest lucru, nu e locul 
şi timpul să discutăm aici şi 
acum ; oricum, faptul ne ono” i 
rează cu atât nai mult, cu câtautorul frumoaselor imnuri de 
iubire şi discretul evocator poetic al trecutului nostru istoric, 
deși bulgar după ambii părinți, se integrase cu totul culturii 
vomânești, simţirii şi cugetului poporului nostru, servindu-l 
ca iun adevărat şi legitim îiu al lui. 

Cele trei decenii depănate dela moartea acestui distins 
condeier ne-au oferit perspectiva timpului și putinţa de a 
desprinde o năzuinţă unanimă întru valorificarea lui P Cerna 
ca poet. Pe lângă suteie de articole — apărute între timp — 
tiparul ne-a oferit şi vreo șase-șapte monografii, dintre care 
două în limbi străine, de autori străini (Marcello Camilueci : 
La vita e V'opera di Panait Cerna, Roma 1935 și Hristo Kapi- 
tanov : Panaiot Stancioff-Cerna, Bazargic 1936). Monografiile 
acestea ne onorează, deasemenea, pe noi, ca și pe pcet; nu” 
mai că faptul poate fi apreciat ca atare, mai mult ca intenţie, 
decât ca realizare și utilitate. Monografiile românești, deși 
amemice, au excelat prin repetate erori biografice, ținând 
parcă dinadins pe loc adevărul istoriei literare asupra omului 
şi o vădită lipsă de înţelegere și obiectivitate asupra operei. 
Monografia italiană, folosind datele celor românești, a făcut 
cam același lucru, cu excepţia unei, onorabile insistenţe asu- 
pra fondului tehnico-ideologic și filiaţiilor lui. Monografia 
bulgară, dospită de un vădit caracter iredentist, a exagerat 
valoarea poetului, cu reflexii favorabile spiritului bulgar, 
aducând, în schimb, prețioase date biografice asupra poetului 
în chestiune. 

Cu perspectiva acestei situații în față şi ca unul care 
m'am ccupat de P. Cerna mai îndeaproape încă depe acum 
douăzeci de ani, socot că o precizare — fie ea cât de suc- 
cintă -— asupra, vieţii şi operei celui dispărut acum trei de- 
» cenii nu poate fi decât bine venită. Ea poate suplini mai re” 
pede și cu mult mai onorabil oricare alt articol comemorativ, 
fie el cât de ditirambic, dar dăruitor al acelorași repetate 
date eronate. 

Voind să definești poezia lui P. Cerna, după ce i-ai citit 
opera și bibliografia răsărită împrejurul acesteia, ajungi la 
coneluzia că poetul dobrogean constituie un „caz” în literatu- 
ra noastră. 

Intr'adevăr, P. Cerna este un caz cu două aspecte: acela 
al vieţii şi acela al operei. Primul, întrucât asimilarea acestui 
suflet distins, în cultura şi nația românească, s'a făcut direct, 
spontan, fără ca nici, cel puţin, o generaţie să fi făcut trece- 
rea dela etnicitatea bulgară la cea română. Cel de a! doilea, 
pentrucă P. Cerna apare ca una din cele mai mari strădanii 
de emancipare a poeziei românești, din primul deceniu al se- 
colului XX, din puternica dominație eminesciană, fără ca să 
aducă un aport cât de redus în ceea ce priveşte lexicul și 
tehnica. 

___ Dacă procesul de asimilare etnică merge aproape până 
la desăvârşire, nu același lucru se întâmplă și ou cel literar. 
Mai toate poeziile lui Cerna: sunt pline de influențe a căror 
proeminenţă se prezintă foarte străveziu : : 

Dar cum te pierzi întunecată, 

Apune trist a mea scânteie — 

Cu raza ta se nasc deodată 

Cu dânsa viaţa-mi se încheie 

(Ideal) 

Dela -- pesimismul  covârșitoarei infuenţe eminesciene, 
Cerna trece la un optimism manierat, prin filiera didacticis- 
mului vlahuțian. Poezia Ecouri este edificatoare din acest 
punct de vedere: . 

Și dacă'n clipa fermecată 

Asemeni zeilor păreţi 

E că trăiţi can vis, deodată 

Atâtea mii şi mii de vieţi. 
care ne dă.impresia că Cerna, făcând un compromis între 
poeziile Iubire şi In fericire ale lui Vlăhuţă, transpune în 
aceeași formă, atitudinea sentimentală dela persoana întâia, 
la cea de a treia; din actor, poetul devenina spectator. 

Numai amintind de poeziile Noapte, Șoapte, Chemare şi 
alte câteva, putem vorbi despre o independenţă, de o factură 
cemiană, mai mult sau mai puţin. 

Dar, că P. Cerna realizează emanciparea de sub tutela 
maestrului — parțial, de sigur — vom constata numai refe- 
rindu-ne la aceste poezii, în deosebi pentru lirica erotică. În 
poezia socială, însă, poetul rămâne tributar, până când şi lui 
Bolintineanu : 

„Cine trece pe poteca dintre moarte şi viață? 
(Poporul) 






















sau 
ÎN GU 
(Urmare în pag. 2-a 





EUGEN DRAGUȚESCU Autoportret 


Este aproape straniu să te 
gândeşti că persoane care au 
iubit viaţa.cu pasiunea cu care 
a iubit-o Anna de Noaiiies, au 
încetat să existe. Imzestrată cu 
frumusețe și spirit, cu farmec și 
bogăţie, într'um cuvânt cu toate 
calităţile cu care natura poate 
fi damnică cu o femee, Contesa 
de Noailles a fost dela început 
predestinată pentru o viaţă ie- 
şită din comun. Singurul motiv 
ide suferinţă la ea, era ideia su- 
ferinţei și vederea suferinţei o- 
meneșt., a făcut-o să-şi de- 
păşească ideologie contempo- 
ranii cu un sierţ de veac, în ce 
privește ameliorarea condițiilor 
generale de viaţă. 

Sensibilitatea ei excepţională, 
alimentată poate și de o sănă- 
tate delicată, i-au dat o neli- 
niște şi o precoce tristeţe, care 
din copilărie au făcut-o să do- 
rească moartea. De aceea poezia 
pentru ea m'a fost numai elibe- 
rare ci și un fel de posibilitate 
de împlinire a tuturor dorinţe- 
lor şi visurilor. Ochii ei mari și 
frumoși nu privesc numai ca cei 
ai unei îmdrăgostite de natură 
şi de iubire, ci ca ai unui poet 
care şție să extragă esemţa poe- 
tică din orice lucru. 

Anna de Noailles este expresia 
cea mai sinceră şi mai vastă a 
umanităţii femenine. Poezia ei, 
cea mai personală dintre poezii, 
depășește. tocmai prin aceasta 
persoana sa. Intr'azievăr, în- 
treaga ei creaţie literară nu este 
decât iubire, iubire și matură. 
Aproape nu cunoaștem poezie 
mai seducătoare și mai plină 
de voluptate și de parfumul tu- 
turor florilor, în care visul de 
dragoste se împletește cu do- 
rința de fericire. In imensul de- 
cor al naturii, fiica lui Dionysos 
celebrează viaţa şi bucuria, în- 
truchipână graţia  femenină, 
dorinţa cea mai f.erbinte şi 
sensualitatea omenească în cea 


mai largă concepție a cuvântu- 
lui. 


C'est 1e primtemps, entend 
mon coeur, c'est le printemps. 
Le destin va fleurir 


scrie poeta tulburață de re- 
naşterea primăverii și de de. 
stinul care mu este altceva decât 





promisiunea unei noui iubiri, 
Cine știe ce însemnează a-ţi 
țese viața numai din iubire, își 
dă seama cât de neliniștită şi de 
plină de temeri este o astte de 
existență, De aceea pesimismurl 
şi tristeţea — nu este oare iu- 
birea sursa tuturor tristeţilor? 
—va înflori permanent pe mar. 
ginea operei sale, ; 

Dacă poeta m'a ajuns nict- 
oilată la oboseală, ori desgust 
se datoreşte nesfârșitului ei en- 
tuziasm și spiritului ei perma- 
nent tânăr, care face continuă 
concurenţă și celor mai bine în- 
zestraţi bărbați. Ce revanșă îa 
această mare poetă, cea mai f€- 
mee dintre femei, asupra tuturez. 
bărbaţilor care rugau pe iubită 


să tacă şi să se mulțumească să 
fie doar frumoasă ! 

S'ar putea crede că spre sfâr- 
şitul vieți., această mare îndră- 
gostită a devenit mai înțeleap- 
tă. Dar nu: ea sa rămas până la 
urmă devotată sieşi, devotată 
liniei sale. Incăpăţânată în ideia 
fericiri, i-a sacrificat totul, 
conștientă în cele din urmă că 
muriţorilor mu le e dată cunoaş- 
terea acestui pisc. Lungă și eroi- 
că luptă a unui suflet de poet 
cu viaţa şi cu toate încercările 
ei, pe care Contesa da Noailles 
a dus-o până la capăt, curajoa- 
să și uneori resemnată, ajun- 
gând la măreața dar nu mai pu- 
țin tragica concluzie, că dorința 
nu poate fi de nimeni învinsă, 
nici de orgoliu, nici de curaj. 
nici de suferinţă, doar... de 
moarte. 

Dar moartea ma învins decât 
în parte pe Anna de Noalles, 
ma învins în ea decâtţ ceeace 
era pieritor. Extraordinara ei 
dorință de a se supravieţui o 
face să lege de cântecul privi- 
ghetor.lor numele ei. In fiecare 
primăvară, în nopţile parfuma- 
te, privighetorile vor chema-o: 
Noailles, Noailles ! 


Mais d'accepter, sans plus 
jamais ma plaindre, 
Ce lot od vont ptrir Vespârance 
et la foi 
Helas! avant d'ailer m'apaiser 
et m'âteindre, 
Amour, je vous bânis une 
dernier fois. 


Așa este Anna Noailles, nic: 
pe marginea vieții, ea nu recu- 
noaște alt Dumnezeu, decât pe 
cel al amorului. Și o preferăm 
aşa, pe această principesă de 
sânge român, care a transpus 
iubirea pe cel mai înalt plan al 
vieţii şi al artei într'o formă atât 
de ciselată, aproape diamantină. 


PETRONELA NEGOȘANU 


Zece ani dela moartea CȚITORIILE BASARABILOR 


—Mânăstirea Cozia—,, n. viapuLescu 


Privind mereu harta culturală a ţării 
noastre, îți dai seama că neamul şi pă- 
mântul românesc alcătuesc Un tot bine- 
cuvântat de Dumnezeu. Doi piloni puter- 
nici, produs a! sufletului nostru creştin, 
fixează în veşnicie acest tot. Cele două 
extremităţi carpatine, care marchează cei 
doi piloni, parcă prihd neamul şi pămân- 
tul de-o-parte şi alta ca într'un cleşte a 
cărui putere sparge veacurile. Puterea 
aceasta încheagă armonic într'o desăvâr- 
șită unitate organică întreaga țară. Este 
forța spirituală a Românului, care-i con- 
servă esența pură a eternității din adân- 
cul ființei lui şi aidoma puterilor de re- 
înoire, imanente naturii, îi reîntinereşte 
elanul luptei acerbe de totdeauna pentru 
existenţă. La nord, în cuprinsul Rădău- 
ților, Suceava-Câmpulung-Ncamţ, acest 
colț de ţară este luminat de un puternic 
grup de biserici, schituri și mânăstiri, cti- 
torii sfinte ale Mușatinilor și ale atâtor 
boieri şi vornici moldoveni, toţi, deopo- 
trivă ctitori de țară. Un al doilea aseme- 
nea grup, exteriorizare a sufletului altor 
ciitori de țară, însă din acelaşi neam, îi 
găsim în ţinutul din extrema carpatină 
de sud, pornind dela Vodița Mehedinţu- 
lui, trecând apoi prin Gorj, Vâlcea, Ar- 
geş şi Muscel. Doi piloni cu rost sfânt 
care cuprind și strâng subt marea pre- 
siune a creaţiei, a faptei, toate jertfele, 
luptele și eforturile de milenii ale naţiei 
noastre în îndeplinirea misiunii ce-i este 


încredințată în lumea aceasta pămân- 
tească. 
Dornici de reîmprospătări spirituale, 


să ne plecăm fruntea în faţa vechilor ca- 
tapetesme cu sfinți umbriţi de fumul 
înălțat din tămâia credinţii străbune, pri- 
lejuind astfel popas săriătos sbuciumațu- 
lui nostru suflet, în pridvorul sfintefor 
ctitorii. Vom simţi atunci cum ne afun- 
dăm în veacuri de istorie naţională în- 
cărcată cu mari fapte. 

Aşa dar, cercetătoare şi cercetători de 
locuri şi lucruri frumoase în ţara noastră 
frumoasă, porniţi pe minunata vale a Ol- 
tului și opriți-vă în primul rând la Mâ- 
năstirea Cozia. Lăsaţi ca sufletul vostru 
să prindă contact direct cu trecutul 

Intraţi apoi în biserică. Pisania de pe 
pragul de sus, dela intrare, deschide 
poarta de fier greu a celui de al patrus- 











JURNALE LITURGIC 


Elemente de morală laică în evanghelie, Sunt 
semănate în predicile lui lisus despre raportu- 
rile dintre oameni versete ce înconjoară dra- 
gostea, plasând accentul mai repede pe respect 
sau pe necesitatea de a ne pune de acord cu 
cerințele conviețuirii sociale, pe echitate. O pil- 
dă pentru primul caz: Cine va zice fratelui său 
nebunule, vrednic e de focul Gheenei. Trebue 
deci să te consideri egal cu oricine, să-i acorzi 
respectul cuvenit. Un exemplu pentru al doilea 
caz : Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oame- 
nii, asemenea şi voi faceţi lor, că 2ceasta este 
legea şi proorocii. Nu transpare nicio intenţie 
de supunere la asceză, la sacrițiciu, din aceste 
cuvinte, care pot Ji piatră de temelie, pentru o 
etică, o justiţie socială. Că aceste vorbe nu tra- 
sează o conduită de inspiraţie divină, se poate 
vedeu şi din faptul că lisus le justițică, le sus- 
ține recurgând la autoritatea legii şi vechimea 
proorovilor, deci principiul lor e anterior întru- 
pării sale. Ori, tot ceea ce constitue -o chemare 
la adevărata viață creştină în piedicile lui lisus, 
un îndemn ca să-i urmezi prin a-ți lua crucea, 
e cu desăvârşire nou. In orice caz, în precepte 
ca acelea citate mai.sus, Hristos a făcut con- 
cesii omului sociabil. 


Tubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. — 
Mă întreb dacă cu puţină imdulgență nu sar 
putea interpreta, pe cale perfect logică, în sens 
naționalist, aceste cuvinte ale lui lisus. Iţi este 
„aproape“ cel de o lege, de o credinţă, de un 
sânge. Nu-ţi poate fi nicidecum „aproape” un 
păgân, un dușman, ceea ce nu înseamnă că nu 
se impune să-i respecţi și pe ei întru atât întru 
cât sunt oameni. Numai că pentru o asemenea 
interpretore e necesar să facem abstracţie de 
parabuia samariteanului. 


Nici pe capul tău să nu te juri, pentrucă nu 
poți să faci un fir de păr, alb sau negru, — a 
spus Mântuitorul. Limitarea forțelor omenești e 
aci categorică. S'ar părea chiar că ni se refuză 
prin aceste vuvinte  sentenţioase, orice elan 
creator. De fapt, accentul pare pus pe încompa- 
tibilitatea orgoliului individului ce se visează 
suveran pe sine însuşi, cu condiția mărginită, 
umilă a omului, care nu-şi poate sustrage desti- 
nul incapacității de a-și crea viața. 


Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dum- 
nezeu ce-i al lui Dumnezeu. — Acest răspuns 
prudent al Mântuitorului către trimişii farisei- 
lor defineşte succint existența umană ca. parti- 
cipând la două planuri de viață distincte, — la 
unul natural şi social şi altul spiritual, la rega- 
tul cezarilor şi la împărăţia lui Dumnezeu 


Cel ce vrea să fie stăpân, să fie tuturor slugă, 
— acesta e unul din cele mai bizare paradoxe 
ale lui lisus şi nu e greu de ghicit cât trebue să 
fi nedumerit pe ucenici o esemenea răsturnare 


a obişnuinței. Și totuși, se admite și azi — şi e 
unul din preceptele militare — că pentru a şti 
să comanzi, trebue să ştii să asculți, să execuţi. 


Cei ce se smerese se înalță. — A te considera 


perfect moral, trădează un orgoliu inadmisibil. 


Orice orgoliu este o slăbiciune, pentrucă ne de- 
termină să dezertăm dela smerenie. Tăria omu- 
lui se măsoară după capacitatea de a se smeri 
Orgoliul e de sigur o atitudine de resortul so- 
cietăţii, implicând dorința de a crește în ochii 
publicului. Există şi o umilire de orgoliu, pen- 
tru a te înălța în văzul oamenilor în mod îndi- 
rect. Te umilești uneori, pentru a se uimi alţii 
de abstinenţa şi voinţa cu care ești înzestrat, de 
ușurința cu care renunţi în aparenţă la tine. In 
orice orgoliu sălășlueşte puţină minciună, după 
cum “disprețul fuzionează cu ignoranţa. 


In Dumnezeu, pentru a-şi întoarce ochii spre 
tine, trebue să crezi cu toată ardoarea. Nu e ne- 
cesar să crezi însă în diavol, pentru a-i apar” 
ține. Dracul e mai puţin selectiv. Berdiaeff nota 
undeva vă „religiei lui Dumnezeu adevărat se 
opune numai religia lui Satan”. Nu există neu- 
tralitate religioasă. 


Ai fi sfânt: a te considera, a te simţi cel mai 
mânjit cu noroiul păcatelor, a te sbate mai mult 
decât oricare altul după purificare. In creşti- 
nism nu poți fi îndiferent sau optimist. Cu cât 
te înjoseşti, cu atât te ridii. Cu cât te vezi mai 
încărcat, mai pătat de greșeli, cu atât te sfor- 
țezi să te purifici, să expiezi. Sfântul chiar pe 
culme se crede scufundat în noroiu. Acesta e 
supremul dispreț față de tine. A fi sfânt: a te 
umili, pentru a te înălța. A te înălța, su conști- 
ința că te cobori. Sfântul e un modest incori- 
gibil. 


Credinţa fără fapte moartă este. — Mă în-. 
treb ce „fapte“ ne-ar da posibilitate singurăta- 
tea să realizăm. „Faptele“ creștine presupun so- 
cialul. Solitudimea nu poate ajuta credinţei. 


Ar trebui restaurată în lume atmosfera in- 
terioară, spiritul vieții dinăuntru, al catacom- 
belor. Sinceritatea, încrederea, coeziunea, sme- 
renia din sânul lor. Numai astfel s'ar putea pro- 
duce o deplasare spre interiorizare în spiritul 
lumii moderne și sar realiza un climat de co- 
muniune sinceră, internă, care să depășească 
simplele raporturi externe de azi, întemeiate se 
pare, după manifestările lor, în mod precumpă- 
nitor, pe interese. Interesul e adesea un dușman 
al omului. 


„Fructul oprit“ de care vorbește Biblia se pre- 
tează la diverse interpretări, mai mult sau mai 
puțin profane, el ramifică în tot cazul o seamă 
de semnificaţii interesante. Să ne gândim bună- 
oară că printre virtuțile magice, pe care diazo- 
lul cu chip de șarpe le acorda mărului interzis, 


se afla și aceea de a face dintrodată a-toate- 
ştiutori, pe cei doi ispitiți. Reiese din aceasta că 
şi înaintea păcatului originar exista pentru om 
o zonă eclipsată, necunoscută, misterioasă. Deci 
se impunea dintr'un început ca omul să accepte 
existența misterului. Nu mai puţin „fructul 
oprit“ învederează că chiar în paradisul adamic 
omul era supus unui destin de restricții, de 
autocontrol, de renunțare la anumite Wcruri, că 
nu i se permitea absolut totul. Dacă ar fi să con- 
siderăm povestea biblică drept o simplă legen- 
dă, atunci morala degajată de faptul acesta sim- 
bolic ar fi aceea că omul păcătuește chiar îm- 
potriva firii sale dacă nu se abţine dela pulve- 
rizarea porţilor ferecate ale misterelor şi nu-şi 
întueşte limitele pământene. 


Diavolul n'a câştigat nimic dela cel din urmă 
dintre tâlhari, care nădăjduește încă. (Francois 


Mauriac). — Samariteanca depravată, femeia a- 
dulteră, vameșul, lucrătorul din ceasul al uns- 
prezecelea, tâlharul de pe cruce, — toţi ne 


umplu inimile de nădejde, ne îndeamnă să spe- 
văm în mântuirea noastră. 


Credo quia absurdum. — Cu o asemenea afir- 


maţie ce frizează fanatismul, Tertulian făgădu- 
ește necesitatea certitudinii logice în religie. 


ION ŞTEFAN 


prezecelea secol, când viteazul, înţelep- 
tul şi creştinul „Domn al Țării Româ- 
neşti, Duce de Făgăraşi şi Almas, Ban 
al Suverinului, Stăpânitor a! Silistrei 
şi Dobrogei”, Mircea cel Bătrân (1386— 
1418), pune temelie de veci drepturilor 
noastre naţionale în părțiie de sud, iar 
prin ridicarea acestui sfânt locaș, arată 
generaţiilor nesfârşite de Români, că sen- 
sul luptei şi culturii lor nu poate să tie 
decât subt semnul, crucii lui Christos, 
Acest mare Domn a ținut să-şi aibă 
gropnița chiar în această biserică, care 
pe timpul său lumina vieața unei întregi 
ce.ăţi cu rost de pază pe strârmtul defileu 
al Oltului. Alături de el, peste două 
veacuri, vine să-și găsească odihna de 
veci și Maica Teofana, pe numele vieţii 
lumești “Teodora, mama marelui Domn 
Mihai Viteazul. Indată ce eroul legendar 
al neamului nostru și-a luat sborul spre 
marile fapte care au umplut un secol, 
mama îngrijată se retrage in chiliile dela 
ctitoria lui Mircea. Aci, în sihăstria dela 
Cozia, soliile credincioase aduceau Maicii 
Teofana toate veștile frumoase despre 
fiul său. Tot aceste solii, la înapoiere, 
raportau marelui căpitan, că Măria Sa, 
Maica Teofana, este bine și că mereu o 
găsesc în chilioara ei rugându-se și ci- 
tind Paraclisul Maicii Domnului: „O, 
prea luminat nor, Maica lui Dumnezeu, 
pe cei ce luptă cu (contra) noi surpă-i 
cu dreapta ta cea s.ăpânitoare şi atot- 
puternică şi pe cei asupriţi îi mântueşie”. 
„Tot aci, după cum spune amărita mamă 
prin gura cronicarulu, mă ajunse vestea 
de săvârșirea zilelor drag fiului meu 
Mihai Voevod şi de sărăcia domnească 
şi a coconașilor domniei lui, prin țările 
străine și fiu de plângere şi de suspine 
ziua şi noaptea”. Ă 

Neagoe Basarab, în râvna sa întru cele 
creştinești, nu uită nici el de vechea 
ctitorie de pe valea Oltului. Sub condu- 
cerea Domnului martir — Constantin 
Brâncoveanu —, mânăstirea în  între- 


gime este renovată, i se adaugă pridvo- 
pul, la colțul din dreapta, cum intri în 
pridvor, se zidește o fântână, care prin 
braţele unei sfinte cruci aduce apa rece 
şi înviorătoare din adâncul muntelui, 

Pictura din interior, în parte este ră- 
masă din secolul al XIV-lea. Cea -din 
pronaus. Sfinţii sunt prezenţi într'o ma- 
nieră simplă, însă cu multă sinceritate, 
Simbolu! marilor dăruiri creștina. Restul 
picturii din naos şi pridvor prezintă arta 
din epoca brâncovenească.  Grandoare, 
atmosferă de bogăţie și credinţă. La in- 
trarea în naos, pe dreapta, se vede chi- 
pul marelui cititor, Mircea, cu fiul său 
Mihail, prezentând sfânta biserică  Fe- 
cioarei Maria, care își poartă fiul în braţe. 
In partea stângă a intrării se află pic- 
tată familia Jupanului Drăghici Canta- 
cuzino, în costume scumpe boiereşti, ca 
una care a ctitorit pictura cea nouă a 
bisericii (anul 1705). Este epoca de în- 
făptuiri a Cantacuzinilor, asupra căreea 
sirianul Pavel de Alep, cu prilejul călă- 
tAriei sale prin Țara Românească în a 
doua jumătate a sec. al XVIl-lea, înţe- 
lege să-şi ia destule note de călătorie. 
„Este epoca de mare prosperitate a boie- 
rimii indigene, care ţine până la sfâr- 
șitul Brâncoveanului”. 

Stăpânit de freamătul vieţii naţionale 
de acum cinci secole, în reculegerea de 
care te bucuri privind în cele din urmă 
forma și stilul arhitectonic al ctitoriei 
marelui Domn muntean, testameniul lui 
Nicolae Bălcescu se întipărește cu litere 
de foc parcă în adâncul conștiinței noas- 
tre: „Moştenitori ai drepturilor pentru 
păstrarea cărora părinţii noștri au lup- 
tat atâta în veacurile trecute, fie că a- 
ducerea aminte a acelor timpuri eroice 
să deștepte în noi simțământul datorin- 
țelor ce avem de-a păstra pentru viito- 
rime, această prețioasă moștenire”. 





(Urmare din pag. 6-a) 


AUKEL DLAUUNESCU 




















CRONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL DIN SARINDAR: 
„BAIATUL“ Comedie în trei 
acte de JACQUES DEVAL. 


TEATRU GIOCONDA: „GIO- 
CONDA IUBEȘTE”, PRE- 
TEXT MUZICAL IN DOUA 
ACTE, (24 TABLOURI), DE 
NICUSOR CONSTANTINES- 
CU, MUZICA DE ION VASI- 
LESCU. 


Piesa dela  „Săringar“ este 
specific franțuzească, îm senzul 
bun al cuvântului, 

E o comedie amuzantă, cu un 
dialog inteligent, lipsită de vul- 
gariţăţi, cu spirite vioaie, plă- 
cute. i 

Si» jucată bime, deşi nu prea 
armonizate „manierele“ de joc. 

Astfel, este interesant de vă- 
zut cum se întâlnesc în aceiaşi 
piesă şi pe aceiași scenă, o pri- 
mă manieră, ca să zic aşa aceia 
a „Sărimndarului“, în frumţe cud, 
Maximilian şi cea de a doua, a- 
ceea a „Naţionalului“, reprezen- 
tată prin d-na Marietta Sadova 
şi d. George Marcovici. 

Primul, împreună cu ansam- 
biul Sărindarului jucau piesa „în 
comedie“ sau chiar „în farsă“, 
pe când ceilalţi doi jucau cu a- 
plombul și greutatea pe care ar 
fi pus-o într'o piesă din marele 
repertoriu ! 

De, se înţelege că în felul a- 
cesta nu prea erau în ton: nici 
cu piesa, nici cu restul actorilor, 
nici cu sala care, cu un instinct 
şi o intuiție justă, prinsese mai 
hine nota adevărată a comediei, 
râzând şi aplaudând la scene în 
care d-na Sadova şi d. Marcovici 
erau gravi şi gata gata pe punc- 
tul să pună marea pedală de 
orgă !... 





MARIETTA SADOVA 


Mai exact, s'ar putea spune că 
au fost nu două ci chiar trei ge- 
nuri diferite, dacă în 1oe să opu- 
mem teatrul Najţionăi Sărindaru- 
lui am ţine seama de actori, 
pentru că şi d. Marcovici se deo- 
sebea fundamental de d-na Sa- 
dova, aşa că, în afară de tonul 
d-lui V. Maximilian, de comedie 
uşoară, franțuzească — de aceea 
cum am spus, d-sa este acela 
care a fost în nota justă, jucând 
spumos, într'o uşoară învrâstare 
de humor şi duoşie, în care d'sa 
dealtfel excelează — am mai a- 
vut ojcul d-nei Marietta Sadova 
care luase un ton de par' car îi 
jucat Claudel, ceva de soție și 
de mamă sacrificată, un fel de 
Mater Dolorosa; iar cât despre 
d. G. Marcovici, nu mai vor- 
besc: d-sa parcă ar fi fost în 
„Crimă şi pedeapsă“. 

Nu zic că nu sar putea juca şi 
aşa — şi atât d-na Marietta Su- 
dova cât şi d. Marcovici, în fe- 
lul lor au avut fără îndoială ww 
joc de 'scenă frumos, şi persona: 
giile, dacă piesa nu ar fi fost 
chiar comedie şi încă bulevar- 
dieră, desigur că așa ar fi tre- 
buit să fie trasate pentru situa” 
ţiile pe care eroii ei le trăesc — 
dar ce ldintâi care nu 4 voit-o 
în felul acesta a fost însăşi Jac- 
agues Deval! 


A proceda altfel cu o piesă ca 
„Etienne“ e ca şi cum te-ai duce 
eu blănuri grele și „em grande 
toilette“ la o chermesă sau a a- 
duce orchestra „Filarmonicei“ la 
„Savoy” ca să-l acompanieze pe 
Vasilache ! 

Dar dacă am tăcut această re- 
mârcă nu este ca să micşorez me- 
ritele acestor doi actori, care, 
încă odată, cu toate că nu au fost 
în ton, au jucat frumos. 

Nu de alta dar da Marieta 
Sadova este şi rămâne o actriță 
bună, serioasă, cu mare experien- 
ță teatrală iar d. Marcovici, de- 
asemenea, deşi tânăr, este un ac- 
tor de viiter, un actor de şcoală 
deasemenea serioasă. 


yyYYYv 


PP TRRIE 


MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 





SCALA: Dragoste de cavalerist 
și jurnal. 

REGAL: Macario la tribunal și 
jurnal. 

VICTORIA: Dragostea învinge 
moartea şi jurnal. 

ELYSEE:  Caravană sclavilor, 
jurnal și trupă. 

VOLTA BUZEȘTI: Macario vi- 
conte, jurnal și trupă, 

ROMA: Dreptul la” viață, jurnal 
și trupă. 

CARMEN SYLVA: Ospăţul ne- 
bunilor, jurnal şi trupă. 





(Menţionez că aici cuvântul 
„serios” nu vime chiar imciden- 
ial !.). - 

In ce-l priveşte pe d. Marco- 
vici chiar vreau să adaug ceva! 
tam văzuţ când încă era în con- 
servator şi mi-am făcut, chiar de 
atunci, o părere valabilă în pri- 
mul rând pentru mine. 

Am spus de atunci că va ajun- 
Ec cânulva umul dintre marii noş- 
tri actori, incontestabil mare, şi 
am mai adăugat că d-sa, totuşi, 
va face şi mare rău teatrului ro- 
mânesc. 

Pentru a ajunge un bun actor 
trebue să spun că are tot ce tre- 
bue: o voce dramatică, um joc 
de scenă bun, un admirabil tem- 
perament teatral şi, in plus, o 
voință de a ajunge actor mare, 
care se simte, aproape! 

Deci o predestinare ! 

In numarul mare de azi şi de 
totdeauna al 'cabotinilor, pe de o 
parte, şi al „funcţionarilor tea- 
trali”, pe de alta, desigur că a 
semenea calităţi ît singuralizează 
-— şi nici vorbă că-i vor ereia şi 
dușmănii, că se vor face incer- 
cări să i se bareze drumul, — 
dar nu-i mai puţin adevărat că 
până la urmă ele îl vor impune. 

De asta sunt sigur. 

E, prin urmare, un îel de pro- 
feţie pe care încerc să o fac. 

intemeiată, totuşi, după cum se 
vede, pe raționamente şi intuiţii). 

Dar am spus — şi cred asta — 
că Gtorge Marcovici va face ia 
vremea lui și mult rău teatrului 
românesc pentru că genul d-sale 
va îi imitat. 

Cu alte cuvinte George Marco- 
vici „va face şcoală”. 

Ori, acesta va fi răul, căci, 
ceia ce d-sale, datorită unui com- 
plex de însuşiri, îi merge, uu-i 
vă merge oricui, mu și celor ce 
fi vor suferi influența. 

Se va întâmpla oarecum, ceia 
ce s'a întâmplat şi cu marele 
Nottara pe care genul acela oare” 


„cum detlamator, acele gesturi 


mari, teatrale, îl prindeau, pen- 
tru că Nottara era un mare actor, 
de mare talent, avea căldură, 
avea forță dramatică, în timp ce, 
același gen, moștenit de alții mai 
puțin dotați, capătă mai degra- 
bă — şi urmele școalei lui Not- 
tara şi astăzi se mai resimt — un 
parfum desuet. 

D. Marcovici are masca tragi- 
că. Orice ar face şi orice ar voi, 








chiar când râde sau când, mai 
exact, vrea să râdă. 

Ce caută, dar, înir'o comedioa- 
ră îranţuzească ?! Capul, cu pro- 
tuberanţe şi asimetrii — în rea- 
litate mu le are dar prin nu ştiu 
ce stramietate a figurii şi a ochi- 
lor dă această impresie — îl fac 
să fie, şi eu aşa îl văd, un inter- 
pret ideal în special pentru ruşi, 
pentru  personagii ca Prinţul 
Muișchin, pentru Stavroghin, 


” pentru Smerdiacoit, etc., pentru 


tipurile scoborâte dim paginile lui 
Tolstoi, lui Dostoiewski sau ale 
lui Gorki. 

In primul rână pentru astfei 
de roluri. 

Şi acum să mă întorc la cei- 
lalţi interpreţi. 

Cea mai bine, în ordine, a fost 
d-ra Virgimica Popescu care me-a 
dat o minunată Vassia Poustiano, 
rol bine juct, care i se potrivea 
admirabil şi în care a adus gra- 
ţia d-sale de totdeauna, o anu 
mită gingăşie care se vedea pân: 
și în acel delicios gen de pro 
munţie rusească care o făcea 
îoarte amuzantă, 

Bine prins și deasemenea amu- 


zant, d. Virgil Vasilescu în rolul 


soțului încoronat, Cezar Pous- 
tiamo. 





V. MAXIMILIAN 


In notă şi cu accente juste d-na 
Virginia Stoicescu. 

In roluri oarecum de ansam- 
blu, destul de bine deasemenea 
d-nele Cella Marion şi Lucia 
Georgescu, cum și d-nii Titu Ve- 
dea şi C. Vurtujanu. 

Direcţia de scenă d. V. Maxi 
milian. 





DUMINICA 10 OCTOMBRIE 
ora 1] dimineaţa 


la 
„CAMINUL ARTEI: 


(Galeriile Kretzulescu lângă 
Palatul Regal) 





VERNISAJUL EXPOZIȚIEI 


CARICATURI 


GEORGE VOINESCU 








Pe leul care geme în robie 


uniVERSUL LITERAR 


Aga cum am arătat, nu a cam 
armonizat cele două „maniere! 
Si astfel nu a ereiat o unitate de 
atmosteră spectacolului, 

Altfel, însă, regia destul de 
bună. 


X 


Teatrul din Lipscani, renovat 
şi prezentându-se cu un aspect 
cu totu! civilizat faţă de ceiace 
a fost mai înainte, şi-a deschis 
stagiunea cu „Gioconda iubeşte”. 

Este — și pe drept cuvânt așa 
o şi numesc autorii ei — un pre- 
text muzical. 

Atâta tot. 


Spectacolul, ca toate de acest 
gen, are şi multe inevitabile 
umpluturi, are şi destu-e lucruri 
bune, 

Dar publicul are ocazia să 
audă câteva muzici de ale lui 
Ion Vasilescu, frumos îmbinate, 
şi să vadă câteva dintre cele 
mai cunoscute vedete dela noi: 
Virginica Popescu, frumoasă, 
Eraţioasă, — după cum se vede 
joacă în fiecare seară și !a „Să- 
rindar” și la „Gioconda? — 
Lulu Nicoiau, deosebit qe sim- 
patică; Elisabeta Henţia, pe care 
publicul o apreciază de multă 
vreme ca.pe o bună dansaţoare 


de revistă; Victoria Medeea, de- 


osebit de plăcută Virginica Roma 
nowsky, amuzantă şi plină de 
nerv; apoi Sile Popescu, Corne- 
lia Teodosiu, Lucy  Chevaiier, 
Ioana Matache, şi, în fine, Gra- 
zieila Băjenaru, Viorica Mihăi- 
lescu, Ileana Adrian, țigăncuşa 
Miţa Păun — nota „vedetă” — 
cum și d. Nicules u-Buzău, cu 
admirabilul d-sale simţ al sce- 
nei și al publicului Ştefan -Ju- 
lian, care ar putea fi numit 
un fe. de pioner ul spectacole- 
lor veseie dela noi, d. George 
Groner și d. 1. Costin. 

Am lăsat-o în mod speciai la 
urmă pe d-na Maria Tănase 
pentrucă vreau anume să-i sub- 
liniez prezenţa în revistă: un 
deosebit talent şi, mai cu osebi- 
re, un taient deosebit de original. 

Fie că-i vorba de un cântec 
caricatural. fie de unui popular, 
fie de unul de mahala, d-na Ma- 
ria Tănase qovedeşte un instinct 
artistic neobişnuit, care se re- 
marcă în toate intonaţiile pe 
care le dă, în toate nuanțele pe 
care 12 pune. 

In aceste cântxe ale d-nei 
Maria Tănase — care pot fi ori- 
când şi de oricine cântate, dar 
nu la fel, — se vede în adevăr 
un rafinament deosebit. Am pu- 
tut să-mi dau seama de aceasta 
şi mai mult la niște repetiţii dela 
radio, când, urmărind-o. am pu- 
tut să-i văd admirabilul simţ 
muzica!, un simţ deosebit al rit- 
mului şi totodată, o deosebită 
inteligență muzicală. 

Ţin să spun acestea cu toate 
că ştiu că multi lume nu o a- 
greiază, sau nu-i agreiază genul; 
toţi aceștia, însă, ar face bine 
s'o vadă, s'o audă şi, mai cu sea- 
mă, să fie atenţi da felul cum 
cântă şi la toate acele mici lu- 
cruri care deobiceiu trec nebă- 
gate în seamă, dar care, ca în- 
totdeauna în asemenea materie, 
fie să se deosebească ceiace iese 
din mâinile unui om obișnuit, de 
ceiave iese din mâinile unui om 
de zust, cu simţ artistic. 


ALEXANDRU DRĂGHICI 











10 Octombrie 1943 za 





„A FI SAU A NU FI?..' 


Intrebarea aceasta nu-i luată 
din ceeace Sheakespeare a soco- 
tit, prin Hamlet, ca  probiema 
existenţii sau neexistenţii omu- 
lui, ci e o întrebare care se re- 
feră la ceva apropiat nouă, rudă 
de-aproape cu regulile teatrujui 
oficial. 

Cesaace vrem să ştim e următo- 
rul luoru : A fi membru în comi- 
tetul de lectură la Teatrul Na- 
ţional şi a nu fi critic dramatic ?.. 
Sau a fi şi critic dramatic și 
membru în comitetul de  lec- 
tură !... 

După cât ştim, există un text 
de lege care — e drept — se re- 
feră la directorii de teatre na- 
ţionale cari nu pot fi în acelaș 
timp și autori jucaţi pe scenele 
oficiale, şi — dacă nu mă înșel — 
ceva, ceva, ar fi şi cu membrii 
din comitet cari de aceeaşi pie- 
dică se lovesc, când ar fi cazul 
să prezinte lucrări, deşi s'a cam 
trecut la mulţi cu vederea. 


—— 

——— pe 
Da ai 
Due 


Da erei 


asr. 


Dar dela „celebra“ piesă a 
d-lui Cioroiu, care a avut o că- 
dere de autentică celebritate, mă 
tot stăpâneşte această problemă 
în urma cetirii cronicii dramati- 
ce dintr'un ziar de dimineaţă, 
semnată de un talențat cronicar, 
care însă e şi membru de leciucă 
la Naţional. 

E drept că, dacă mar întreba 
cineva: există vreo lege care să 
opreaccă lucrul acesta ?... aşi răs- 
punăe simplu: nu, fiindcă aşa 
este. 

Dar parcă ceeace e de natură 
să fie mai intâi însuşită de oa- 
meni ca o poruncă a unor reguli 
de conștiință, țrebueşte neapărat 
dictată de legi ?... 

Deaceea întreb : a fi critic dra- 
matic fără un ameste: în hotă- 
ririle unui repertoriu oficial, sau 
a fi şi una şi alta?!.. 


„CONSACRAȚII...” 


Dela un timp, presa teatrală 
găzdueşte în pagini numele câ- 
torva tineri actori, cari porniţi 
dela început pe drumul unei ca- 
riere bine stabilită, se abat să 
mai facă şi altceva decât doar 
teatru. „i! |! 

Prezenţa lor în această presă 
de specialitate, le-am  conside- 
rat-o ca un serviciu pentru în- 
treținzrea coloanelor cu un ma- 
terial informativ de calitate. 

Și numai pentru atât. 

Am văzut însă că, abandonând 
notița sau chia+ rubrica, s'au re- 
pezit la articole pretenţioase şi 
„savante“ cari de multe ori pă- 
cătuesc printro flagrantă res- 
perechere a fondului de formă, 
ba lunzori alunecând şi pe câte o 
şireată pantă a ruticolului. 

Ultima ispravă a acestor domni 





cari la vârsta celor — cel mult — 


28 de ani, se și cred consacraţi, 
ne-o dă articolul : „Ofensiva ne- 
isprăviților“. 

Insuș titlul poartă un cu- 
vânt care strecoară dela început 
fiorii unui pamflet, mai ales cânt 
articolul se referă la cineva şi 
mai tânăr decât tânărul sem- 
natar. 


Autorul uiâna de jrageda lui 
vârstă, se adresează celor deabia 
pășiți pe bănoile conservatorului, 
dela înălțimea celor 6-7 ani de ca- 
rieră actoricească, cu un der de 
maestru sever, încât ai vedea 
parcă o vină şi la d-nid Storin, 
Soreanu, Ciprian, că au „Îndrăz- 
nit“ să se situeze înaintea unui 
asemenea „dascăl“. 

„Consacraţii“ aceștia vor să 
stabilească de pe acum o erarhie, 
onorată doar de poziţa lor cât 
mai sus și în teatru şi în gaze- 
tărie. 

Bine, bine, dar atunci, talentul 
de ce parte atârnă, fiindcă de-a- 
mândouă e cam greu... 


„PERLE“... 


Imi place să unmmăresc acele 
rubrici „colorate”,  „zig-zagate” 
sau aşa ceva, din pagina 2-a dea 
diferite ziare, unde se de.bat a- 
tâtea cuncztiun: literare şi unde 
din câni în când mai au fugiri 
şi în domeniul ihazului, însufle- 
ţit fiina de „periele” de stil, gă- 
site la cine știe care „erznicar”, 

De obiei aceste note  margi- 
nale din ziare, se referă la foi 
din provincie, neglijând 
mărezs-ă uneori şi săp 
kile de teatru din Cupit: 
de mute ori deţin sursa „perle 
or“ de acest soi. 

Bunicază o „cronică dramati- 
că” din Craiova apărută într'o 
gazetă de teatru săptămânală: 

„Mus:umana Ihume — iubita 
lui Alexandru Bogdan-Vodă — 
elevă în anul I al consetrvatoru- 
"ui „Cornitti“ a fost greşit alea. 
să, ete.“,.. 

Dacă domnu! „critic dramatic 
din Craiova, surie că, Musuima- 
na Thume — iubita lui Alexan- 
dm Bogăan-Vodă — elevă în a- 
nul 1 ai conservatorului cutare, 
a fost greșit aleasă, ne întrebăm: 
cum de a făcut gazeta teatrală 
o atât de însemnată alegere ca 
să-i înalțe pe acest domn din 
Craiova ia rangul de „critic 
dramatic” pentru Oltenia ?!.,. 


PORTRET... 


Imbăiat de ursitoare în coeare 
uneori pentru om caracterul şi 
cinsţea sunt potrivite doar acolo 
unde este şi blogăţie, G. Ciprian, 
„omul“, sa văzut bogat în cali- 
tăţi, dar sărac la începutul lui 
trudnic de viață. 








a 


= 


Un caracter desăvârşit, un pa- 
sionat de artă şi un neobosit 
muncitor pe şântierul creaţiei. 
Ciprian a cunoscut mai ţârziu 
și gloria banului pe aurul unei 
izbânzi trecută — ca nici alta 
până atunci — peste hotare, la 
căpețelui unsi „mârţoage“ alătu- 
rată omului”. 

Dar nabab cum a fost în sără- 
cie, şi-a desăvârşit cu atât mai 
mult risipa banului când 2 avui 
milioane. 

Aşa se face că nu frământat de 
lipsuri, ci de ceace i se cuvenea 
ca om, dela om, Ciprian trecea 
întaneuat pe lângă cei mulţi cari 
se voiau respectaţi fără merite, 
şi se însenină, se bucura și se 
încânta la vecinătațea cu oameni 
simpli cari nu ştiu ce-i trișarea 
caracterului și a omeniei. 

De-aceia, rari cum sunt acești. 

oameni, „Omul“ umbla, umbla, 
singur cu ambiția unui Diogane, 
ca să aibe alături un om cum 
dorea el. 
Sărbătorit de  unăseară pen- 
tru cei 30 de ani de teatru, G. 
Ciprian și-a supus voința unzi 
discipline ds moment, ca mai 
târziu să-și strige în suflet: 

„După 30 de ani de teatru, cu 
cine am stat astă seară iar faţă 
in faţă ?... Tot cu spertatorii, 
Dar ceilalți ?... Ceilalţi unde au 
tost ?... 

Adevărat,  maestre Ciprian, 
„ceilalţi“ pe unde erau ?.. 


AFIȘ... 


Teatrul Naţional obosit — par- 


"că — pentru un moment de pre- 


miere și-a lăsat timp mai lung 
pentru pregătirea alteia, 

E vorba de piesa lui Nicuşor 
Constantinescu, intitulată „Glo- 
ria“, fixată pentru 25 Oct. cu 
Vraca și Băltățeanu în rolurile 
principale. 

Studio-ul cu o grabă determi. 
nată de căderea „Descătușerii“, 
a fixat pentru seara zilei de 11 
cor. „Nu e nimie serios“ de Pi- 
nandello. 

După Ibsen, Pinandello., 

Și când te gândeşti că anexa 
scenei oficiale era destinatţă pen- 
tru debutul autorilor români!.., 

Nu-i vorbă că nici nu s'au pri- 
didit, dar nici m'au fost prea ac. 
ceptați, afară de câteva excepţii. 

Teatrul Municipal şi-a fixat 
deschiderea la 15 cor. cu „Che. 
marea Codrului“ de G. Diaman.- 
di, urmând o piesă de F. de 
Croisset: „Ellen și Mary“ şi „Jea- 
nine“ de P. Antoine. 

Teatrul Mic, epuizând seria 
spectacolelor cu „Vâna de Aur“, 
anunţă premiera la 15 cor. cu 
„Secretul“ de Ed, Bourdet, având 
pe d. Valentineanu în reprezen- 
tație. 

Teatrul „Intim“, cascada direc. 
torilor, își deschide din nou por- 
țile la 14 cor. cu o comedie mu. 
zicală „Don Quijoite“. 

Pentru celelalte, ambiția de-a 
continua în ciuda atâtor scăderi 
de rețetă, afișul rămâne și pe 
mas târziu an semn de întrebare, 


1. M. LEHLIU 





Când ar putea v'un răcnet de mânie, etc. 
(Adam) 
ca să nu mai vorbim de filiaţiile ce le are în acecași bucată 
şi cu Octavian Goga (Clăcaşii) : i 
Proptit în coasă l-am văzut odată 
Cu pieptul gol, cu fruntea. 'nnourată, etc. 
; (dem) 
Chiar în poezia Către Puse, unde pare mai original, idev- 
logia este tot de împrumut: 


O, zee! Dacă sceptru-ți va fi să'ncremenească 

Im formele de astăzi viaţa pământească, 

Rămâi cu bine'n lumea visării. ne'mplinite! 

Ce bine-aduci tu, oare, mulţimii oropsite ? etc. 
Este Grigore Alexandrescu din Anul 1840. 


Până când și mult comentata şi lăudata poezie Floare și 
Genune îşi are într'o largă măsură izvorul în Floarea Ocea- 
nului a lui Vasile Alecsandri. Nu mai vorbim de idee, iden- 
tică aceleea din Ginestra a ui G. Leopardi — așa cum s'a mai 
arătat — sau aceleia a Bardului dela Mircești ; dar versuri ca: 


Alături de genuni răsai, o floare, 
Și pari a fericirilor icoană... 


Asupra ta, prin neguri și furtuni 
Al morţii duh adesea a trecut — 
Ce farmece te-au ocrotit, ce scut, 
De n'a putut nici el să te răpună? 


Ca un răspuns al lumii pământești 

La zâmbetul de stele al tăriei, 

Tu te idici din lumea vijeliei, 

Priveşti văzduhul, cerul, — șinfloreşti. 
relevă cu certitudine împrumutul poeziei lui Vasile Alecsan- 
dri, până când, chiar, şi în atitudine şi imagini: 

Pe vârful aprig acestor maluri 

O floare mică a răsărit 

Şi între ceruri şi între valuri 

E clătinată de vânt cumplit. 


Naltă e stânca, marea-i adâncă! 
Spumegă valul jos wlocotind ; 
Dar floricica sus, de pe stâncă 
Zâmbeşte vesel, la cer privind. 


In zadar vântul vrea să o sboare 
Ca s'o arunce cruntului val; 

Ea îşi desthide inima'm soare 
Şinveselește” aprigul mal. 


la care urmează reflexii de car6, de asemenea, Cerna sa ser- 
vit, de sigur, îri completarea poeziei sale. 

Precum vedem, procedeul este mai peste tot aceleași. 
Când motivul izvorului de inspiraţie se găsește la persoana 
treia, la Cema-îl găsim la persoana a doua, a întâia sau 
invers. 

Dar faptul n'ar prezenta decât o foarte mică importanţă 
sau, chiar, nici una, dacă Cerna ar aduce un aport original 
în ceea ce priveşte realizarea estetică. R 

Cele dintâi însușiri care se pretind unui poet sunt imagi- 
nația şi sensibilitatea. Ori. prima calitate este aproape ab- 
sentă sau foarte anemică la Cerna. Cercetând chiar cele mai 
bune poezii. ale sale, constatăm o paupertate de metafore şi. 
chiar de imagini, până la uluire. Ideea se sintetizează în pa- 
vafrazări, iar sensibilitatea, deşi este foarte intensă, se fră- 


P. CERNA 


(Urmare din pag. l-a) 


mântă mult până să se exteriorizeze, și atunci e redată în 
fraze retorice, nu arareori, de peste zece versuri, 
lată poezia Noapte : 


N'a: somn în astă noapte de-așteptare !. 
Nici pace n'ai: din soarele de erip 

O rază, un mănunchi de scânteieri, 
A'ntârziat în ochi, tremurătoare 

Şi nu semchid pleoapele-arzătoare... 
Ți-i înima numai de visuri plină... 
Ca'ntr'o biserică strălucitoare, 

Când se aprind făcliile la denii, 

Așa, deodată, s'a făcut lumină, 

In sufletul neadormit, pe care 5 

Se scutură un stol de dulci vedenii... 3 


Va să zică, pentru a exprima starea de nerăbdare sufle- 
tească în vederea întâlnirii dintre iubiți, care sar fi putut 
reda plastic în, maximum, două versuri, printr”o metaforă 
plastică și lapidară, Cerna se străduește în două îraze, de 
unsprezece versuri, în cadrul cărora nu realizează decât o 
singură imagine și aceea, improprie. Căci ce efect mai poate 
produce aprinderea luminilor, dacă. biserica e strălucitoare ? 
Ca să nu mai vorbim de prozaisme vecine cu platitudinea : 


„„De-a fost păcat iubitul, mărire cui l-a scos; 
El a făcut păcatul atâta de frumos: 
Un farmec, o beţie ce zeci în tine-o porți 
Pe clipa rătăcirii îndur şi mii de morți... 
Dar prea e crudă legea, ca fiul să spășească 
De-apururi, ţără vină, greşala părintească... 
(Plânsul lui Adam) 
unde, poetul nu aduce nici, cel puţin, aportul unei idei noi. 

Exemple, în acest sens, sunt destule și ele pot fi servite 
oricând din belşug. 

Ar urma, în felul acesta, să conchidem că P. Cerna este 
un poet minor, dacă nu de 'o rară mediocritate, Sunt, însă, în 
opera sa şi suficiente exemple pentnu a demonstra însușirile 
unui poet de marcă și dintre acestea vom cita câteva, tocmai 
dintre versurile prin care Cerna -excelează, ca senşibilitate : 


„„Aș vrea să cânt, să cuget, dar nu mămndemn... mu pot 
O rază de m'atinge eu mă cutremur tot... * 
(Din depărtare). 


„.N'ai fost a mea, dar tremur de parcă te-am pierdut 
Şimmărmuresc cu ochii în întuneric, mut... 
ăi (Iderm) 


unde, deşi, metafora şi chiar, imaginea lipsesc, totuși starea 
sufletească e redată cu o discreție şi o fineţe de sensitivă. 

“Tot astfel, larga viziune, prin care cosmosul participă !a 
iericirea poetului : i 


Şi tainic stelele au prins cuvântul 

Şi-l repetarăm crânguri cântăreții — 

Şi dim adânc a tresărit Pământul, 

Simţind din nou în el scânteia vieţii. 
(Chemare) 


Pe motive de acestea, susţinute întrun cadru quasi epic, 
se susţin cele mai bune poezii ale lui Cerna. 

Precum se vede: sărac, în lexic, lipsit de imaginaţie, 
tehnica poetului dobrogean constă numai întrun  retorism 
care transpiră un puternic elan vitalist, Substratul este, însă, 
wmitensitatea de simţire. Aici rezidă taina vieţii și a duratei 
poeziei cerniene, 


Mai mult poet decât artist, precum s'a mai spus. 

Și aceasta, în erotică, în care excelează mai mult. Temei- 
nic, aici se dovedește adevăratul și incontestabilul aport. Cer- 
na apare, în majoritatea cazurilor, diametral opus lui Emi- 
nescu. Pe când maestrul găseşte în „iubire” un lung prilej 
pentru durere, „un instinct atât de van”, pentru Cerna, ace- 
sta e rostul, farmecul, elixirul vieţii. 

Deși nu arareori asocierea dintre durere şi iubire o în- 
tâlnim şi la Cerna — chiar și până la fuziune — el nu rămâ- 
ne, copleșit sau îmibătat ca Eminescu într'un dor metafizic de 
reintegrare în natură — ci, sublimându-și starea afectivă, 
face din iubire motivarea existenţei, favoarei, fericirii de 
a trăi. 

Chiar acolo unde situaţiile sufleteşti se intersectează, un- 
ghiurile formează o adiacenţă foarte interesantă de emoti- 
vitate. Acestora, ne pare -că numai Mihail Dragomirescu 
le-a găsit o definire salutară : „Eminescu e nenorocit până și 
în momentele cole mai fericite ; Cerna este, până şi în mo- 
mentele cele mai nenorocite, fericit” (Dela Misticism la Ra- 
tionalism)- 

Nu mai puţin fericită ni se pare şi precizarea d-lui Ion 
Pilat, pentru aceeași latură a poeziei lui Panait Cerna: 

„Nu e iubirea dureros de dulce a lui Eminescu, îmbătată 
de însăşi vraja suferinţii şi care caută într'însa să uite o clipă 
simţământul acela de neant care-l domina, acel gust de cenu- 
şe, lăsat de toate roadele vieţii din care guști. Nu e iubirea 
iditică, promptă ca un cer de primăvară a flăcăilor şi a fete- 
lor lui Coșbuc — e un îmn măreț, care se înalță puternic spre 
ceruri. Dar ca imnul bucuriei din simfonia a IX-a a lui Bee- 
thoven, impresia totală de seninătate se desprinde din aceste 
părţi de durere sfâșietoare”. (Poezia lui P. Cerna). 

Aceeași originalitate tematică, ideologică, predomină și 
întrmumnele poezii filosofice și social-patriotice, Zile de durere 
și După Furtună prezintă, cu aceste însușiri, şi o discreție 
deosebită. j - 

Decă am face. o comparaţie între cei doi mari lirici ai 
secolului XIX, din ţările învecinate, Ungaria și România, 
între Pe şi Eminescu, am constata ia autozul Luceafărului 
o superioritate nu numai intelectuală, dar și artistică. 

Petăfi este, mai presus de toate temperamental și, într'o 
foarte redusă măsură, artist ; Eminescu — se știe — este ar- 
tist până la desăvârşire. Nu vrem, prin aceasta, să aducem o 
scădere marelui poet maghiar, poate dacă ar fi ajuns vârsta 
genialului nostru liric, și-ar fi desăvârşit și el arta. Alătura- 
rea făcută de noi urmărește alt tâlc. Voim să spunem că poe- 
zia se poate realiza şi trăi numai prin intensitatea de sim- 
„ţine, când cel ce o scrie dispune de o excelentă putere de con- 
centrare. a sentimentelor ce-l frământă. Și este cazul lui Pe- 
tâfi, la Unguri; al lui Withman, la Americani; al lui Esenin, 
la Ruși. Pe această linie îl socotim și pe Cerna — bineînţeles, 
păstrând proporţiile. 

Viaţa acestui nefericit poet sa frânt prea timpuriu, la o 
vârstă când se mai putea încă spera mult dela vigurozitatea 
unui temperament poetic aşa cum l-a dovedit el. Dar valorile 
estetice, fireşte, se cântăresc prin ceea ce sunt, nu prin ceea 
ce puteau fi. i 


CONSTANTIN STELIAN 





| 7 E NE CNI ac cva 


-— === 10 Octombrie 1948 


NOI E 


SABIN VELICAN 


este, fără îndoială, unul din 
scriitorii noștri cei mai a- 
proape de rădăcinile  însăş: 
ale vieţii. Dară Sabin Veli- 
van mai face parte din nu- 
mărul celor câțiva prozatori 
:omâmni care îşi au stilul lor, 
neputând fi confundați cu 
alteineva. De aceea îl urmă- 
rim cu interes și simpatie 
La redacţie ne-a sosit cea 
de a doua și de a treia carte 
de proză a d-sale: „Drumul 
Sevastopolului” şi „Frumoa- 
sele”. De amândouă operele 
ne vom ocupa la partea de 
cronică literară a revistei 
noastre. Aici însemnăm nu- 


mai că d-l Sabin Velican, 


autorul extraordinarului și 
discutatului „Pământ viu”, 
mai are, în manuscris, două 
romane: „Glod” și „Cartea 
cu neguri”, și un „Basm 
creștin”, căruia îi spune, 
simplu, poveste. 


1. D. PIETRARI 


vigurosul poet oltean a ajuns 
ia ce, de al şaptelea volum de 
versuri, După  surprinzătoa- 
vele „Scrisori de primăvară”, 
„Poeme cu vin şi haiduci”, 
„Poeme cu livezi” „Scrisori 
pentru poeţi”, după puternica 
„Ne fac dojană grea străbu- 
ni” și avântata „Cante cu e- 
Toi”, iată-l în vitrine cu volu- 
mul „Spre zăpezi”, Ii rezer- 
văm cuvenita cronică literară 


MARELE SALT 


se numește cartea cu poeme 
eroice publicată, la Ploești, 
(Colecţia  „Gâna  Praho- 
vean”) de d-l Leonida Secre- 
țeanu. Autorul  „Cneazului 
peste furtuni”, volum de 
versuri de război apărut, e 
numai un an de atunci, în 
colecția „Universului Lite- 
var”, se dovedește a fi de tot 
fecund. „Marele salt” e o 
carte prin care se definește 
0 sensibilitate și un talent. 
Vom reveni. i 


REVISTA FUNDAȚIILOR 
REGALE 


vine în număru-i pe Octom- 
brie, cu un cuprins care o si- 
tmiază ca deobiceiu, în frun- 
tea revistelor românești. Ia. 
tă-l: Un romantic rece. A- 
dolphe (B. Munteanu), Ver- 
suri (. Pillat), C.udata în- 
tâmplare (V. Papilian), De- 
stin (M. Beniuc), Cântec de 
izvor (N. Crevedia), Intre 
istorie şi folklor (0. Papadi- 
ma), Din ciclul „Doine” (A. 
(A. Chirescu), Versuri (I. 





Frunzetti), Bătrâneţe (Al. 
Raicu), Noţiuni de judecăţi 
aritmetice( Ing, Cristea Ni- 
culescu), Versuri (Magda I- 
snos), Versuri (Iulian Popa), 
O viaţă simplă (N. Lazăr), 
Incursii (Marian Lotru), 
Versuri( Al. Alexianu), De- 
spre esența și aspectele uma- 
nismului (C. Săndulescu), 
Versuri (Al. T. Stamatiad), 
Clasicismul stilistice: popora- 
ne (D. Caracostea); Sevasto- 
pol 1942 (Col. Al. Petrescu și 
ept. Aurel Marin); Gib. 1. 
Mihăescu (VI. Dogaru), Pe 
margini de cărți (0. Șulu- 
ţiu), Viaţa poeziei (1. Şiuga- 
tiu), Discuţii și momente din 
cultura limbii cehe (Tr. 
lonescu.Nișcov), Eroism ro- 
mânese (Ecaterina Săndule- 
scu), Montherlant în actua- 
litate (Adrian Marino);  U- 
manism antic (Gh. Bulgăr și 
N. Predescu), Literatura (P. 
P. Ionescu. și Al. Nanu), RE: 
VISTELE REGIUNILOR ȘI 
PROFESIUNILOR ROMANE.- 
STI (Petru Comanescu), Co- 
regrafice (Cr.stina Zapateu), 
Teatru (0. Papadima), Filo- 
sofie generală (0. D.), Teo- 
logie (Protos V. Vasilache), 
Ştiinţă militară (V. Teodo- 
rescu), Economice (Costin 1, 
Murgescu), Medicină (Emil 
C. Crăciun, Dr. Sturdza, Dr. 
E. Nemoianu). 

Oprindu-ne asupra versu- 
rilor apărute în acest număr 
al Revistei F. R.. ţinem să 
cităm din I. Pillat, Mihai Be- 
niuc, Ion  Frunzetti, Magda 
Isanas și Al. Alexianu : 

»Limpede suflet, turbure 
sânge al meu, cum puteți 
oare trăi împreună ? Gemeni 
din. naştere, dușmani mereu, 
Cerul și lutul pieziș vi se a- 
dună. 

Cum puteţi, vajnie pe 
moarte'ncleștaţi, ține aceas- 
tă strângere stranie? Taci 
şi te miră — poate sunt 
traţi !  Intricoșată taină şi 
danie. — Turbure sânge, un- 
de mă duci? Valuri de ne- 
guri, blestem, otravă. Limpe- 
de suflet: cântec de cuci, 
Râs de copil, lumină suavă ! 
— Veşnică navă, vamă de-o 
si, La țărm peste vreme sine 


vașteaptă ? Sânge şi suflet, 
cine-o primi strâmba osân- 
dă, cumpăna dreaptă ?“. (1. 
Pillat, Singur). 

„Ce vă tot învoiburaţi răz- 
meriți gânduri voi, în tigva 
mea beţivă ? 

Ori tu crezi că soarta nu 
ţi-o meriți, Inimă  de-atâtea 
ori naivă ? — Vezi şi tu nu-i 
tuturora dat să se'mbuiben 
aurul vieţii, Tata.i om sărac 
la noi în sat, Mai sărac sunt 
eu ca toţi poeţii. — Dar de 
aceea, strașnica mea liră, Nu 
te teme, nu te pun în cu; 
Cântul meu ca mana se res- 
firă Peste jalea grea a vea- 
cului. — Dacă astăzi Blaga 
sau Arghezi sunt mai mult 





decât Mihai Beniuc, s'or topi 
răcelile zăpezii Când va fi de 
aicea să mă duc... Dar în 
zori când va cânta cocoșul 
Și vor curge noi lumini pe 


frunți, Stihul meu va fi pău- 


nul roșu Beat de slavă dăn- 
țuină pe munţi. — Vie-apoi 
prăpădul peste mine! Vă: 
mășit în marea turburare 
Doar atât mai am să strig 
la Tine: Ai şi pentru neamul 
meu iertare“. (M. Beniuc, 
Destin) (Direct sfidână  es- 
tetismele, crescând din stră. 
fundurile sufletului, versul 
pe care-l scrie Mihai Beniuc 
este cel mai autentic viguros 
vers al zilelor noastre). 

„Apui, luceafăr de seară, 
Zilele-mi seapătă, lin  Cătră 
sorocul senin, Către marele 
crepuscul de pară... Odinioa- 
ră... odinioară... Apui, măre 
laceafăr de seară! Ursitoare- 
le cui mănchinară, Eu răni- 
le cui mi lenchin ? Tu apui. 
luceafăr de seară, Tu lucea. 
tăr răsai, matutin. Oainioa- 
ră... odinioară... Azi rănile 
cui mi lenchin ?*. (|. Frun- 
zetti, Bocet). 

„Așteptâna să vină cel 
drag, am pus o ramură verde 
pe prag. Fereștile, nu știu 
cum luminau, Parcă râdeau. 

Florile aduse din câmp au 
fost și ele vesele un timp. 
Toate lucrurile câte erau în 
casă se făcuseră de argint și 
mătasă. Dar a trecut amiaza. 
E seară. Oamenii intră în ca- 
sele lor. Păsări obosite de 
zbor în cuiburi ascunse co- 
boară. 

Ridic ramura stinsă de jos: 
amândouă suntem de pri- 
505%, (M. Isanos, Așteptâna). 

„Se gătea veselia la casele 
vechi, Jupâniţele șui au ho- 
rit până în seară. Le dureau 
toartele scumpe din urechi 
Şi chipurile lor se topeau ca 
de ceară. 

„„Dumneaei, în oglinzi pă- 
lălae Aburea ca vinarswn 
pahar, Avea părul de câlți şi 
sub straie goliciunea cu mie- 
zul amar. Degetele ei de nai 
mi s'au prins De sponci, ca 
nişte găitane. Lumânările au 
sfârâit și sau stins Cu apele 
din sălbi și ghiordane. Suita- 
rul ghebos, fără dinte, Cu 
roșu văpsit în obraz, Adormi- 
se trudit în veșminte Și pur- 
pură moale de Cneaz.' (AL. 
Alexianu,  Neuitatele seri). 
Asupra numărului pe Oct. al 
R. F. R. vom reveni. 


D-L OVIDIU PAPADIMA 


pe care l-am omis din cu- 
prinsul Gândirii (XXIII) în. 
chinate poetului V, Voiculescu, 
scrie următoarele în al d-sale 
„Peisajul interior din poezia 
lui V. Voiculescu”: „In poezia 
iui V, Voiculescu peisajul în- 
terior nu e un mod de a se 
exprima, ci dimpotrivă: expri- 
marea unui mod lăuntric a- 
parte, pe care poetul simte 
nevoia să și-l lămurească, cu 
ace Simceritate oarbă, dură, 
care e acea a tuturor mărilor 
descărcări de puternice conţi- 
nuturi lăunbrice”, In studiul 
d-sale. d. Ovidiu Papadima în- 
sistă şi asupna barocului din 
stitul poetic al d-lui V. Voi: 
culescu. Banocul de care vor- 
beşte d. O. Papadima mu are 
nicio legătură cu accepţia pe- 
jorativă a cuvântului din cir- 
cubația lui cotidiană şi impro- 
prie da noi, — circulaţie care-l 
face, oarecuan, îmudit cu ter- 
menul de „bombastic”,; =—— ba- 
rocul ja care se referă d. Pa- 
padima reperează o epocă și 
um. Stil, iară aplicat poeziei 
d-lui V, Voiculescu, indică o 
concepție. Studiul d-lui Ovi- 
diu Papadima e plin de su- 
gestii şi, ca 'atare, ne-a suge- 
mat întrebarea: „D. V. Voicu- 
lescu fiind medic, — care sunt 
ecourile profesiunii d-sale în 
poezia pe care a scris-o până 
acum?” Ar fi mimerit să se o- 














cupe cineva și de această pro- 
blemă. Credem că îi sar re- 
vela multe și sunprinzătoare 
adevăruri, 


ANTOLOGIA 
RADAUȚEANA 


alcătuită şi prefațată cu 
un mare studiu introductiv 
de d. E. Ar. Zaharia, e, mai 
ales, o meritoasă carte de is- 
torie a tinerei literaturi bu- 
covinene, căci rădăuțeană 
este această antologie, dar 
numai întru atâta întrucât 
poeţii îinmânunchiaţi în vo- 
lum ded. E. Ar. Zaharia 
sunt orignari din judeţul Ră- 
Qăuţi. Doldora de date, a- 
mintiri, amănunte, judecăţi, 
ironii, cartea aceasta a tem- 
peramental surprinzătorului 
E. Ar. Zaharia, este, cu toate 
reticențele şi scăpările «ei, 
dară și cu toate indiscrețiile 
și micile-i  răutăţi, o carte 
peste care nu va putea trece 
nici un cercatător al aportu- 
lui bucovinean (de după ma- 
rea Unire) la scrisul româ- 
nesc, Vom reveni. 


REMARCAM 


prezența, în Basarabia Litera- 
ră (An. II No. 81), a câtorva 
condeie de mâna întâia (P. 
P. Ionescu, E, Bernea, V. Da- 
maschin, Sărmanul Klopştock, 
A. Vasiliu, Coca Farago, T. 
Plop, Al, Baciu, Şerban Bas- 
covici, H, Niţulescu, S. Grosu, 
Ion Șiugariu), iară dintre con- 
tribuţii _relevăm  „Psihhiogia 
nrașului” (P. P. Ionescu), „Un 
călător român în Rusia 1846” 
(Aurel Vasiliu), „,V, Voicule= 
scu” (V. Damaschin) şi „Des- 
pre Tristeţe” (Al. Baciu:. 


“POETUL ION ROȘCA 


(n. 9 Iunie 1908), a murit 
acu zece ani. In ziua de 30 
Oct. 1933. Ion Roșca a fost 
„unul dintre primii poeţi i- 
conari ai Arboroasei — serie 
d. E. Ar. Zaharia în numărul 
de Duminică 3 Oct. 1943 al 
Bucovinei Lterare“. Spicuim, 
mai departe din cinstitul și 
completul ca informatie ar. 
ticol comemorativ al d-lui E. 
Ar. Zaharia : „Pentru dânsul 
poezia era un altar celest, 





unde nu poţi oficia oricum 
şi orice“... „Prin arisetocra- 
ţia de alegere a temelor el e 
un clasic al Bucovinei tinere. 
A cântat doruri înalte, puri- 
tăță, azururi, nu cele șapte 
păcate capitale, nu degrin- 
golări excentrice de sensații“ 
„Ceeace caracterizează în- 
treaga, deși modestă ca nu. 
măr de inventar, producţie 
lirică a lui Ion Roșca este un 
puternic dor de ridicare, de 
planare deasupra cotid.anu- 
lui şi feschinului, departe de 
imcrurile mărunte, seci și 
strâmte, de a atinge în sbor 
înalt cerul cu liniștile lui re- 
gale, de a îngenunchia nea- 
junsul hotar“, 


V. JELERU 





In Universul Literar din 10 
August, doamna Lucta Deme- 
triade Bălăcescu face reflexii 
asupra ultimelor cărți. apărute 
în România, vonbind şi de lu- 
crarea mea: Femmes peintres 
d'autretois. Cartea mea a apă- 
rut în Februarie şi a fost pri- 
mită cu un entuziasm pe care-l 
port şi acum în inimă. 

Dujă şase luni dela apariţie, 
— după ce s'a spus tot ce era 
de spus— credeam că doamna 
Bălăcescu, ca femee și fiind 
vorba de o carte închinată fe- 
meilor, va releva ceva nou, va 
aocentua puterea de muncă şi 
artistică a femeilor, deci ceva 
din rostul cărţii, al conținutu- 
lui, dar îşi rezervă — ca ceva 
original — reflexii asupra a 
două puncte: 

„1 ași avea însă o obiec- 
țiune de făcut cât priveşte tex- 
tul, o obiecațiune care este mai 
mult un regret.  Regretul că 
norbind despre pictoriţele de 
altă dată, d-sa nu ne vorbește 
destul despre „technica” aces- 
tor artiste, paleta lor, felul lor 
de a lucra şi mu ne descrie co- 
loritul, alcătuirea şi compoziţia 
operelor reproduse”. 

Această obiecțiune nu este 
valabilă, pentrucă eu n'am 
intenționat să fac critică de 
artă, care e la îndemâna ori 
şi cui, dar ideea mea a fost să 
scriu „viața pictoriţelor”, pen- 
trucă nimeni, niciodată n'a 
scris de ele, nimeni nu s'a oste- 
nit să alerge după jragmentele 
răspândite în lumea toată, ca 
să facă un tot. Deşi pe primul 
plun există viața lor, totuși am 


j 


î 
e 


UNIVERSUL LITERAR 











Si vis pacem... 


Dacă vrei pace lasă 'n veșted fum 

să putrezească zeii casei tale 

și părăsindu-ți prietenii în: drum 

ia ?n vârtul pintenilor colbul moale, 
Femeea ta, ca un zălog, o lasă 

unui tărâm apus, sub cer iubit ; 
genunchiul ei să 'nscriie pe mătasă 
urmă de praf rotundă, dela schit, 
Dacă vrei pace "mbracă-te în zale 

și 'ncuie sub centură ce-ai avut; 

pe sâni să poarte fetele, pe poale 

— cu fir albastru — semnul de pe scut ; 
iar scutul lucitor poartă-] în locul 
oglinzilor umbroase din iatac 

să-ţi vezi în el profilul și norocul 

ce-l vei avea în ziua de atac, 

Dând fiecăruia ce e al lui 

du-te să dai ce e pe moarte — morţii ; 
treci granița cântând, cu pas tehui, 
ca pe o jucărie svârlind sorții. 
Potcoava să nu scurme în pământ, 
Tu nu-ți poţi pierde vremea săpâna groapă : 
du calul tău de frâu și din cuvânt 

pe malul mlaștinilor și-l adapă, 

dar, Vezi, să nu atingă, bând, cu nara 
sângele închegat pe buza ierbii, 

căci sângele se va spăla cu seara 

pe care-o vor aduce 'n coarne cerbii. 
Nicicând să nu "'ntorci ochii înapoi, 
iar sufletul ca paloșul să taie ! 

Pe căi greșite, ?n urma ta, și noi 
târziu o să ajungem la bătaie, 

când, Sus, mânia ta, — stindard, pe vârturi 
va fâltâi, la turnuri de cetăţi 

care și-au ceruit cu roșii stârvuri 
hrisoavele sărace în peceţi. 

Dacă vrei pace nu vorbi de pace, 

ci strigătul de luptă, — dă porunci 
să-l știe, rudele, din taţi în prunci, 
Dacă vrei pace nu clădi nimica, 

ci arde totul — să te ţie minte! — 
căci satele și burgurile — frica 

le va clădi, din scrum, ca mai 'nainte. 
Dacă vrei pace bate ban de aur 

cu chipul tău pe fiecare parte ; 

nu te încununa cu niciun laur 3 

la masă nu vorbi decât de moarte. 
Copiii tăi, ca tine de semeţi, 

crește.i în codru, printre pui de urs ; 
cu linii vagi pe perii pădureţi 

Să ţie seama vremii ce s'a scurs, 

Iar când o să-i aduci, târziu, din vis 
trezindu-i la viață mai încoace, i 
sub stema țării, ei să vadă scris: 

— „lmvaţă-te să lupţi dacă vrei pacea!“ 


ȘTEFAN AUG, DOINAȘ 


Slorioasa rapire 


Cutremurate vechile împliniri : 
Trei fetentr'o pictură, sânge tânăr... 
Ca un porumb neaşteptat pe umăr, 
Se apropie de rănile subţiri... 


Iar anii grei cu patimă înumăr... 
Când se coboară în suflet amintiri, 


Deodată înfloresc nedumeriri 
Și nu le ştie nimeni al său număr! 


Trei mândri cavaleri învinşi de mine... 
Dar peste noapte în port, fără ecou, 
Trei vase de pirați le-au dus cu bine... 


Sub cerurile înalte un panou, 
Pe care stau alături : trei corăbii, 
Trei fete'ntr'o pictură și trei săbii! 


N. D. MIREA 


Dragoste 


Un şir de trunţi bolnave zac pe perne... 
Trăim ca'ntr'o grădină peste. care 

Ecoul vag al frunzelor îşi cerne 
Preludiul agoniei viitoare... 

Iți aminteşti? A fost cândva o fală 
Şin inimile noastre iubitoare 

Doinea un imn de dragoste curată 
Arcușul vechi pe-o coardă de vioară. 
Ascult şi acum voarele uitate 

E parc'acelaş cântec, care minte... 

Iţi aminteşti, prietene, sau poate 

N'ai timp destul să-ţi mai aduci aminte?! 


OVIDIU IOANID 





descris în larg arta lor, com" 
poziția și chiar coloritul (Vezi: 
Herrada de Landsberg), (Ms. 
Hortus  Deliciarum), Lavinia 
Fontana (Sf. Fecioară din .Bo- 
lonia), Helena. (Lupta lui Ala- 
xandru din Muzeul Neapole), 
Marietta Tintoretto (Autopor- 
tret), Artemisa Lomi (aproape 
toate), Sophonisba Anguisc'ola 
(aproape toate), dar o repet, nu 
am urmărit exclusiv o critică 
de artă, ci numai o reinviere a 
vieții lor îm legătură cu mo- 
mentele istorice, Obiecţia. d-sale 
ar fi ca și cum eu aşi face 
obiecția că regret că odată cu 
criticile d-sale de artă, nu scrie 
câte ceva și de viața sau de 
fizicul pictorilor asupra 0pe- 
rilor cărora d-sa scrie în Uni- 
versul Literar ! 

2. Al doilea: „Ne-a mirat 
faptul că tabloul atât de im- 
presionant, „Judita şi Holo- 
pherne” este dat cu operă a 
Artemizei, în timp ce el nu este 
decât o copie a aceluiași de 
Caravaggio”. 

Să mă îierţi, Lucia. Eu nași 








=RĂASPUNS= 


fi pus 20 de ami să scriu car- 
tea, dacă m'aşi fi mulţumit nu- 
mai să răsfoesc cataloage. D-ta, 
ai probubil acasă ediţia veche 
a lui Ed. Nielli, unde o gre- 
şeală de text, face să apară 
Juditha Artemisei drept a lui 
Caravaggio, Dubiul-portret al 
Sojfonisbei Anguisciola drept al 
lui Titian şi „Interiorul unei 
lânării” de Frederico Ricci, 
drept al călugăriţei Plautilla 
Nelli. După Nelli, s'au scos o 
serie de volume de urtă cu re- 
produceri, toate trecând la rân- 
dul lor greşelile lui Nielli, pen- 
trucă rareori criticii de azi se 
îndreaptă la sursă; ei pleacă 
mai departe în studiul lor, ba- 
Zându-se pe ce s'a scris înainte 
de alții pe care nu îndrăznesc 
să-i controleze. 

Eu n'am făcut așa. Eu mi-anu 
irecut jumătate din viață în 
oraşele, în mânăstirile și în 
muzeele de care pomenesc. 
Toate tablourile ce reproduc 
le-am văzut, unele le-am di- 
buit chiar eu, în remizele mu- 
zeului, prin gentileţea directo- 
rului sau a conservatorului 
muzeului.  Raproducerile din 
cartea mea au fost, cu autori- 
zația specială a muzeului, exe- 
cutate de Casa Allinari, numai 
pentru mine,  întovărășite cu 
fişă specială, deci la mine nu 
poate fi vorba de o greşeală 
sau de o confuzie. Dacă Judiiha 
şi  Holopherne a  Artemisei 
Lomi, d-ta :crezi că e de Cara- 
vaggio fiindcă așa ai găsit in- 
tro carte, îmi permit să afirm 
că e o eroare. 

OLGA GRECEANU 


NOTE 


PREMIUL 
HERMANN LONS 


pe 1943 a tost acordat serii- 
torilor Paul Burre şi 'Thilo 
Scheller. Paul Burre, care 
luptă în calitate de maior, pe 
frontul din răsărit, împlinește 
51 de ani și este autorul ro- 
mamnului „Die wilden Jăger 
reiten“  (Călăresc vânătorii 
sălbateci). Thilo Scheller, de 
meserie șef de partidă de 
muncă, deci meseriaș, actual- 
menţțe plutonier aviator, a 
publicat două, volume de ver- 
Suri, iară mecent romanul 
„Klaus Stârtebecker,  Gottes 
Freund und aller Welt Feind'“ 
(Klaus Stârtebecker, priete- 
nul lui Dumnezeu și duşma- 
nul tuturora“), 


KURT EGGERS 


unul dintre poeţii cei mai revo- 
iuționari ai Germaniei “actuale, 
a căzut pe frontul din răsărit în 
ziua de 12 August 1943. 


»URVATERSAG A“ 


opera capitală a scriitorului 
german cu renume  monldiat 
Hans Friedrich Blunck, a fost 
tradusă în limba olandeză 
bucurându-se de un mare 
succes şi de înalte aprecieri 
din partea criticei. 


IN NUMARUL 


celor 60 de cpere capitale ale 
literaturii mondiale ce au 
fost traduse în limba turcă, 
la, inițiativa ministerului ture 
a] educaţiei şi dintre care o 
parte vor apare la sfărșitul 
lui Octombrie, odată cu săr- 
bătorirea celui de-al doilea 
deceniu de existenţă a nou- 
iui stat turc, figurează 14 
scriitori germani cu 19 opere: 
două opere filosofice ale lui 








Leibniz, Basmele fraţilor 
Grimm, două drame de Schil- 
ler, Iphigenia, Wilhelm Mei- 
ster și Hermann und Doro- 
thea de Goethe, Prinz von 
Homburg şi Michaei Kohl- 
haos de Kleist, Hyperion de 
Holderlin, câte o povestire de 
Chamisso, Fouqu€ şi Moricke, 
Schulmeister Wuz de Jean 
Paul, Gyges de Hebbel, Die 
Geburt der  Tragădie de 
Nietzsche, Danton de Biich- 
ner și o dramă de Lessing. 


DIE INSEL DER 
GROSSEN MUTTER 


de Gerhard Hauptmann a avârui 
ş: în traducerea croată. Din G. 
Hauptmann a mai fost tradus în 
croată romanul Wanda. Tradu. 
cerea a făcut-o scriitorul Da. 
gutin Biscean, 


LA PARIS 


va apare, îm curând, tradu- 
cerea, franceză a lui Faust 
(partea a doua). Traducător 
este Alexandre Arnoux. Tra- 
ducătorii francezi cei mai de 
seamă ai lui Faust sunt: Ge- 
rard de Nerval, Sain Aulaire, 
Blaze de Sure și Henri Lich 
temiberger, a cărui traducere 
(1931) e socotită a fi cea mai 
bună (după părerea roma- 
nistului Karl Vossler), Cu 
nowa traducere versiunile 
neolatine din Faust sau îm- 
bogăţit cu încă una, după ce 
apăruseră, în Italia, traiuce- 
rile umor Guido Manacorda 
(1932) și Vincento Errante 
(1941), în Spania traduce- 
rile unor Teodore Llorente și 
Juan Valera, iar în române- 
ște noua traducere datorată 
d-nei Laura Dragomirescu. 


CUNOSCUTELE * 


KOSMOS - BAENDCHEN ale 
editurii Kosmos din Stut- 
tgart (înființată în 1904), au 
trecut de numărul de două- 
zeci de milioane exemplare 
editate și desfăcute în toată 
lumea, 

Caietele Kosmos au pPromo- 
vat, nu numai în Germania, 
interesul și dragostea, de na- 
tură, fiind un excelent organ 
de popularizare a celor mai 
interesante sau mai impor- 
tante probleme științifice. 
Kosmos corespunde, în mare 
bineînţeles, revistei „Natura“ 
dela noi. 


TB. CH. 





ȘNAPANII 


— Alo! Alo! Crestura? Da? 
cu respect! Aici Mâzgălicescu... 
Da, domnule: Ziaristul Mâz- 
gălicescu... Sigur, coane! ki, 
te iert ! te iert! Ce mai e nou? 
Un asasinat? Extraordinar! Va 
fi o bombă! Ye rog, trimite-mi-o 
repede şi nu mai da știrea ni- 
mănui! Vreau să-i fac prai pe 
ceilalţi gazetari... Așa! Mulţu- 
mesc! Poftim? Nicio grijă! Voi 
serie numele dumitale de mai 
multe ori, să se știe că dum- 
neata faci cercetările... Cu 'res- 
pect ! 

După o scurtă pauză, Mâzgă- 
licescu aprinde o ţigară, tușește 
de câteva ori, apoi formează alt 
număr de teleton. 

— Alo! Jandarmeria ? Cu res- 
pect! Da,  Mâzsălicescu.., Ce 
tac? Vai de capul meu. Nu mai 
prididese cu lucrul... Toată ziua 


alerg şi scriu... Gata „buletinul * 


de evenimente“? Da? Trimit i- 
mediat secretarul meu, să le ia.. 
Cu respect! 

După altă scurtă pauză, altă 
țigară aprinsă şi alte icneli de 
tuse, formează alt număr. 

— Alo ! Primăria ? Domnul pri- 
mar ? Cu respect şi consideraţie, 
domnule primar... Aici este Mâz- 
gălicescu... Ceva nou pentru ga- 
zetă? Da? Aţi inspectat graj- 
durile Municipiului ? Formidabil! 
Aţi găsit nereguli? Fenomenal! 
Fantastic ! In cinei minute sunt 
la dumneavoastră, să vă iau un 
interview... Cum? Nu-i nevoie? 
II aveţi gata ? Cu atât mai bime... 
Peste zece minute secretarul meu 
va fi la primărie... Da! Da! Cu 
respect! Cu respect! 

După altă scurtă pauză și altă 
ţigară aprinsă, telefonul sună sin- 
8ur... Mâzgălicescu își ia un aer 
grav, ca o mare personalitate, 
înainte de a primi în audienţă... 

— Alo! Da. Mâzsălicescu,.. In 
persoană... Poftim? Domnul 10- 
nescu-Candiliy ? Cu respect, coa- 
ne... Cu ce ocazie? Un anunţ 
mortuar ? Extraordinar ! Și cine 
a murit? Fiul dumitale? Dum- 
nezeu să-l ierte... Săracu! Con- 
doleanțele mele... Păcat! Unde a 
murit? Pe front? Teribil! Da! 
da! imediat îl fac! Cât costă? 
Un moment, să consult tariful... 
Mâzgălicescu pune receptorul pe 
birou, aprinde o ţigară, trage 
sdravăn şi fericit circa cinci fu- 


muri, apoi, fără să consulte vre-' 


un tarif: 

— Alo! Un anunț de 10 cm. 
costă 6000 lei, coane,. Scump? 
Ce să fac! dacă atât a stabilit 
gazeta... Cum? Nu-l mai dai? Imi 
pare rău, dar mai ieftin nu se 
poate... Adică stai... Imi ești prie- 
ten și eu prietenii îi ajut... Am să 
telefonez directorului la Bucu- 
reşti, să ţi-l lase cu '5000... Asta 
pentru dumneata... Insă, te rog; 
nu spune şi altora... Da! Uite! 


Chiar acum mă'mbrac şi viv la 
dumneata... Cu respect! 

Ziaristul închide telefonul și-și 
freacă mâinile mulţumit, 

— 5000... 5000... Frumoasă afa- 
cere... 1200 lei gazeta, 3800 eu. 
De-aș avea zece anunțuri mor- 
tuare pe zi, ce bine ar fi. Pe 
când aşa, iată: azi am avut doar 
trei... Cu ce să trăeşti? „Feteasca“ 
sa făcut 400 lei... Şampania la 
cabaret: 2500... Grea e viaţa! 


După o pauză de 30 zile, în a- 
junul Crăciunului, fără telefon... 

La primărie, : 

— Cu respect şi consideraţie, 
domnule primar... 

— Salutare, domnule Mâgăli- 
cescu! Ia loc, te rog! 

— Mulţumesc! 

— Cu ce ocazie? 

— Să vă văd şi... şi ştiţi... mâi- 
ne e Crăciunul... Afară e ger. 
lemne nu-s... carnea seumpă.. 
proprietarul... 

— Da! da! înțeleg... Treci, te 
rog, pe la Casierie... Am dat dis- 
poziţiuni,. Ai un plic cu o sur- 
priză... 





După o oră, la Prefectură. 
9— Cu respect, domnule pre- 
tect... 

— Bună ziua, domnule Mâzgă- 
liceseu... Scuză-mă, că nu pot sta 
de vorbă... Am un consiliu... Treci 
pe la șetul meu de cabinet... Ai 
o surpriză... 

După altă oră, la o rafinerie. 

— Introdu-mă te rog, la d-l di- 
rector general. Sunt ziaristul 
Mâzsălicescu,.. 

— Nu-i nevoe, coane... Poitiţi 
acest plic... 

După încă o moră, la altă ra- 
finerie,.. Apoi la alta şi încă la 
alta, până la căderea umbrelor... 

Seara, singur în birou. 

— Ut! Nu mai pot! Ce meserie! 
Am slăbit zece kilograme. Ia să 
vedem bilanţul: una... două... zece.. 
50.. 60.. 72.. 78.. 80.. 90.. 91.. 93. 93 
de mii! Cam slab! Pârliţii! $na- 
panii! De Paşti mi-au dat mai 
mult... Nu-i nimic... Mai e și Anul 
Nou... li store eu atunci mai 
bine... Mâine plec ia Bucureşti, 
la, redacţie, să fac scandal... Auzi! 
să mă lase de Sărbători fără 
bani... Șnapanii ! Unde te uiţi, nu- 
mai şnapani.. Nu poţi să te mişti 
de atâţia șnapani... 


LEONIDA SECREȚEANY 


= 4 


Intelectuali 


Motto: Intre Stâlpii Inţelepeiu- 
ni şi cei de cafenea, e cam aceiaşi 
asemănare dintre cerulcer și 
cerul-lemn.,. 

(Cugeiare gen clasa I-a pos- 
tumă). 


Ei sunt, ca să zic așa, nişte preocupaţi. Intră pe 
ușile încăpătoare, cu alura cămilei care, neștiind pro- 
verbul, izbutește să se „fofileze“ prin orificiul acului, 
se împiedică de tapiserii imaginare, parvenind să-și 
înșurubeze  aproximativul echilibru salutând în 
dreapta și în stânga, fără gesturi de pălărie, calcă mai 
cu osebire pe latura din afară a încălțămintei şi trec 
spre tund, izbind ici un chelner, ici un particular, ici 
un confrate care, cu biblică generozitate, îi cere scuze 
ce beneficiază de semnificaţia cântecului de pupăză 
matinală, primit în obraz. 

Se gândesc necontenit la nu ştiu nici ei ce, îşi achi- 
monosesc detaliile figurii, de parcă mestecă sare de 
lămâie, au omis să se bărbierească, să-şi înnoade cra- 
vata ori să-și taie unghiile, se sprijină pe cele două 
picioare pentrucă aşa le-a fost scris dar însă ei stră- 
bat spațiul în maniera pegașilor, confundă zilele săp- 
tămânii cu lunile anului și împart vremea, dela o di- 
amineaţă la alta, în 24 de generaţii, înghit vocalele, in- 
versează consoanele, anticipează trecutul — evocând 
prezentul şi pun rămășaguri pe viitor... 

Ei sunt, ca să zic aşa, — niște aferaţi. Prânzesc la 
ceasurile patru din după amiază, cinează pela miezul 
nopții și dorm până după prânz, n'au timp să citească, 
nu scriu fiindcă n'au dactilografă, se încalţă cu ciora- 
pii pe dos, aruncă reminiscenţele de ţigare pe unde 
apucă, iar pe cele de salivă în scrumieră, se rad în 
cap şi-şi lasă barbă, se miră cu mâna la gură şi cască 
liber. Muşcă din ciorchinele de strugure și ciugulesc 
felia ds pâine, în loc de butoni întrebuințează cămaşa 
fără mâneci și de abia se stăpânesc să nu dea în gropi. 

Ei sunt,-— ca să zic așa, — nişte glumeți. Te privesc pe 
d-ta, care-ţi plătești consumaţia, peste umărul dum- 
nealor pudrat cu mătreaţă, se prăpădesc de râs că 
nu'ntinzi mâna unei doamne, răsturnându-te şi mai şi 
pe scaunul ce sar indigna dacă l-ai părăsi ori că mă- 
nânci supa înaintea felului al II-lea, se arată la ore 
fixe dar neutre, îşi desenează numele pe fundul far- 
turiei, pun scrum în solniţa cu piper, iţi toarnă — â la 
Don' Goe — untdelemn în pălărie, împrumută de la 
d-ta cărți pe care nu ţi le restitue decât dacă i le 
cumperi şi premeditează piese de teatru. 

Preceupaţi, aferaţi şi glumeţi, ei au totuşi, — ca 
să zic așa, — personalitatea lor bine definită şi ca- 
tegorizibilă. Universul bunului Dumnezeu nu le prea 
remarcă existența — deoarece nu frecventează ca- 
fenelele; dar cel literar, având la îndemână un repor- 
ter bucuros mergător după „subiecte“ cât mai nos- 
time și verificabile şi pornind cu ideia dela sugestia 
că ori unde se strânge o adunătură de oameni se for- 
mează un cerc cultural (sic), la acordă atentiunea 
meritată, găzduindu-le pe o pagină ca şi întreagă ma- 
vile „profiluri“ reprezentative, după cum urmează: 


BĂGĂTORUL DE SEAMĂ 


Nu are stilo, nici creion și nu întrebuințează cărţi 
de vizită, Neobosit petiționar al destinului său po- 
stum, el mal are un singur dor: să nu deranjeze sen- 
sul unic şi să nu lie „lăsat la vatră” când o îl vorba 
de oameni cum se cade, Şi-a descoperit vocaţia mai 
sus indicată, fiindu-i lene să răstolască romane po- 





lițiste ori să evite compania unor anumite persona- 
gli. Il interesează, în deosebi, lucrurile care se în- 
tamplă in văzul tuturor și totuşi se perindă neobser- 
vate — ca și timpul —- (scris cu literă mică, spre a 
nu se coniunda cu ziarul). Vede tot şi știe tot, spune 
dar nu scrie tot, a descoperit că ceiace sboară are 
aripi şi se înveselește de parcă şi-ar fi cumpărat 
acordeon. A stabilit cu sine însuși că tot ce se pe- 
trece, trece, a luat notă şi se comportă, din punct de 
privire psihologic, în consecință. Deci, dacă are 
slujbă, nu se poate abține ge a cumpăni și enumera 
veniturile, iiosele și „preferinţele“ directoriale, dacă 
dejunează „ă la carte“ işi reamintește consistenţa 
menu-ului fix din talerul vecinului, colecționează 
— cu aceiași râvnă — paiele și bâmele oculare, 
dialectele auditive, preţurile încălțămintei, polemi- 
cele, supremuțiile în văzduh, pieptănăturile, cerceli, 
geniile, scobitorile şi chibriturile... Memoria iul e o 
anticărie, ceiace nu-l împiedecă să îi uitat tabla în- 
mulţirii, data morţii lui Columb, ce a mâncat ierl şi 
câte și mai câie, — necesare contortului sufletesc 
al unui —— ca să zic aşa — intelectual... Deacela n'a 
prejuit Parisul decât în poze, tumează fără țigaret 
'și adoptă atitudini umile, 

Pe când era numai ajutor de băgător de seamă, 
iși număra inamicii pe urechi. Acura şi-l numără pe 
degete, pe unghii şi pe dinţi — dar asta nu-l supără 
aici cât un film anapoda sau o anonimă iscălită, 
Surăzător și conversant, „face pe nebunul“, preci- 
zând că Maeterlinck nu se scrie: Metternich şi sus- 
ținând că baia nu constituie un „agrement“... 


PROTEJATUL ASTRELOR 


Era pe când doar îl citeaţi, azi nu-i, căci îl cunoaş- 
teți... 

Are, omul, „steaua“ lui. Cam colțuroasă, cam anal- 
fabetă, cam decăzătoare — dar stea. Ea îl ajută să 
stea degeaba, să stea, la unul şi la altul, să stea go 
ochii la „stele“, ziua, în amiaza mare şi cu ochii tot la 
ele, noaptea, până 'n zori, liniştit, fără griji, versifi- 
cant şi cleptoman. 











UNIVERSUL LITERAR z3 


i cei de toate cafenelele 


Lire E: e ge 








— Reportaj fantezist pe unde potrivite — 
de COCA FARA6O 


Posedă o mimică trepidantă și neostenibilă, ca şi 
cum, permanent i-ar mișuna furnici pe faţă, având 
— năzdrăvanele! — predilecție pentru colțurile gurii 
şi pentru coșurile dintre sprâncene. Corespondează 
fățiș cu Jean-Nicolas-Arthur Rimbaud (poet francez, 
decedat în anul 1891) şi se declară imaginativ, copilul 
botanic al lui Dostoewski. Dă „lovituri“ au cu poezia, 
au cu fapta, se deghizează în cadavru şi-şi deschide Listă 
de subscripţii pentru înmormântare; autoarea ad-hoc a 
poetului s'a înfățișat binefăcătorului, ștergându-şi în- 
teriorizatele iacrimi cu ziarul în care apăruse un foarte 





impresionant şi impresionist necrolog, inspirat de şi 
mai impresionant impresionista mistificare din viaţă 
a nădejdii literaturii române. Scena s'a desfăşurat ad- 
muinabil, până în momentul în care, firește, înduio- 
șat și înclinat să bemoleze cât de cât problemele 


[e aa e tii e atei 





strict materiale ale înhumării, proteguitorul comiță- 
torilor de strofe a crezut de cuviință să se informeze: 

— Și. cum a murit, săracul? 

Atunci, actrița improvizată a rămas, — ca să zic aşa, 
— „tablou“, şi-a luat batista dela nas şi hârtia dela 
ochi și şi-a revelat chipul tânăr, neplângăreț și bine 
pictat: = 

— Păi... aţi citit în jurnal? 

— Nu: 

— Poftiţi-l pe ăsta... 

— Mulţumesc, prefer să aflu dela d-ta. 

— Păi... să vedeți că... eu nu știu cum a fost... fiind- 
că el nu mai dădea pe acasă, de când cu obligaţiile din 
reviste... Așa că nu Sa prăpădit la domiciliu... şi a 
fost o surpriză când am cumpărat ăsta... jurnalul, de... 
cum îi zice şi mi-a citit frate-său nenorocirea... 

— Care frute? 

— Al de-i vitreg şi ține pe-o verișoară... 

Răbdarea şi politețea salvatorului de genii ar mai 
fi durat, poate... însă monologul se pomeni înttrerupt 
de o hărmălaie asurzitoare, rostogolită pe sală de către 
două voci femenine și vehemente mai mult decât 
cristaline... 

„Așa e cum vi se pare“: Pirandellian şi caragialesc, 
senzațional şi palpitant, ca la teatru, ca să zic aşa... 

Celelalte două mame ale defunctului se Imară de 
ondulații, disputându-și, contradictorie, identitățile... 


CABICATURISTUL FILANTGOP 


Tot așa cum unii au rude — vine vorba sei la 1e- 
rusalim, dânsul are la Caracal. Bogata-i sărăcie cu 
duhul îi împrumută, în general, aspectul unui om fe- 
ricit, a cărui este împărăţia cerurilor, împăcat cu sine 
până la refuz... A studiat dreptul, dar de fapt l-a pă- 
răsit şi s'a dedicat muzicii vocale — dar ghinionist — 





ARTELE PLASTICE în SUEDIA 


Artele plastice în Suedia au cunoscut 
o eilorescenţă târzie, în secolul al XVII- 
lea, şi numai sub impulsul inftuenței 
fmanceze care sa manifes:at prin poposi- 
rea a nenumărați pictori, sculpiori ş, ar- 
hitecţi. B'ar putea chiar afirma că Suedia 
a fost una dintre puţinele ţări care a 
ounoscut un afiux continuu de artişti 
francezi veniţi să lucreze fie la Curte, 
fie pe iângă marile familii nobiliare, 1) 
Această orieniare expansionistă spre Nord 
şi 'n mod special către Suedia se leagă 
într'o măsură de circumstanţele politice, 
dar în acelaş timp explică în chip lămu- 
rit drumul picturei și sculpturei sucdeze 
cu totul altul decât al celorlalte țări uor- 
dice. Buedia a rămas să graviteze, chiar 
și astăzi, în orbita de intimenţă a artei 
franceze, detașându-se ca formă de ex- 
primare, motiv, colorit, stil şi expresie, de 
ceea ce semntâineşte aiurea. Dealtfel, tre- 
bue adăugat că spiritul suedez, contrar 
celor ce gar orede, e mult mai mult aple- 
cat și receptiv formelor de exprimare la- 
tină, recte franceză, decât celor germa- 
nice. Cercetând viaţa şi expresiile spiri- 
tuale suedeze, se poate remarca o fericită 
penetraţie a acestui spirit care a fecua- 
dat nemumărate manifestări, imprimân- 
du-le .o notă care a permis Suediei să 
joace rolul politico-spiritual în aceste 
părți ale Europei timp de patru secale, 

Mai mult chiar, pentru cel care stu- 
diază in paralelă expresiile şi coneretiză- 
rile spirituale în Suedia şi lanemarca se 
pune ab, initio un semn de întrebare, o 
aliemă, asupra formelor aproape egal de 
superioare pe care le'ntâineşie în Suedia 
en cele pe care le-a văzut în Danemarca. 
Ultima aparţine Europei şi spiritului ei 
deși politic ea vrea să se integreze siste- 
mului fenoscandic, Ori, tocmai această 
apartenenţă, pe care suedezii nu omit a 
o reiiefa când se pune în discuţie supe- 
rioritatea artistică a Copenhagei față de 
Stockholm, a făcut ca Danezii să ajungă 
la realizări universale, transformând ca- 
pitala lor într'o bijuterie, iar arta într'o 
expresie europeană, Suedia a putut ţine 
paul pe acest drum spinos numai dato- 
rită atluxului de artişti europeni, în ma- 
rea lor majoritate francezi, cari am im- 
primaț capitalei şi vieţei artistice în ge- 
neral un ritm european, degajâna arhai- 
cul și prozaicul ae ceeace se cerea nou. 
Nu-i deci o simplă coincidență sau un 
fapt oarecare că arta suedeză până la ju- 
mătatea secolului ai XVII-lea este inexis: 
tentă și că abia, dela 1649 încep primele 
manifestări picturale, sculpturale și arhi- 
tectonice. Dela această dată, artiştii fran- 
cezi de toate categoriile poposesc la Stoc: 
kholm, invitaţi sau nu de rege, şi'ncep 
să activeze. Sub impulsul francez, mulți 
artişti suedezi tree în Franţa unde se sta- 
bilesc și lucrează. Așa fiind, epoca dela 
1640 până la începutul secolului al XIX- 
lea este a tatoaărei, a pregătirei pentru 
efortul cel mare. In cursul acestor două 
secole, mulți artiști au activat, însă nu- 
mele nici umuia nu se detaşează pentru 
a reţine atenția şi a marca un prag; tre- 
bue să aşteptăm primele decenii ale se: 
colului al XIX-lea când apare Per Kraft 
(1777—1863), un elev merituos, fără a fi 
o revelaţie, al lui David; Karl Frederik 
von Breda (1759—1818), un artist de o 
înaltă inspirație şi execuţie, emulul lui 
Reynolds și Gainsborough ; Alexander 
Laurtus (1783-1823), care a trăit și lu- 
crat la Paris şi Roma „fiind influențat de 
Hoggarth și Debucourt; Olaf Johan 8ă- 
demark (1790—1848), wleasemeni trăiţ în 
himea latină ale cărei urme se pot distin. 
ge cu uşurinţă în pânzele lui, 

Aceşti pictori, pionerii artei suedeze. 
impreună cu a sumă de alţi portretiști, 
medailişti și sculptori începători în ale 
meseriei, au fost cheagul, temelia, pe care 
s'au înălțat artiștii celei de a doua epoce, 
aceea a formării idealului naţional (1830- 
1870). Fără îndoială că acest cuvânt sună 
cam straniu, stârnind nedumerire şi ri- 
dicând semne de intrebare. Ce poate în- 
semna ideal naţional la un popor care 
trăia de secole în hotarele lui și nu-şi 


1) P. Lespinasse, ,Les artistes francais 
en Scandinavie”. Paris, 1928. O analiză 
amănunțită gi o expunere cronologică a 
penetraţiei tranceze în Suedia. 


punea nicio problemă de ordin politico- 
național, Şi totuşi spirituai, cei puţin pe 
tărimuu arte.or plastice, se punea 0 pro- 
bomă similară, Capetele luminate şi su- 
fetele sensibile la manitestările sphritu- 
lui, simțeau că a sosit clipa că sâmânța 
aruncată de atâtea generaţii de artiști 
streini sau trăiţi prin streinătate, trebue 
să aea roade suedeze. Arta şi toate ma- 
nifesiările ei se cereau a fi integrate spi- 
ritului suedez, fiind expresii ale acestuia. 
Lără a se părăsi idealul superior cerut 
de legile artei şi fără a abăica dela ceea 
ve e universal, se impunea 0 ajustare, 0 
exprimare, în stil suedez. De reţinul că 
niciunul dintre aceştia m'a ignorat strei- 
nătatea, dimpotrivă, aproape toți au păşit 
peste hotare, activând ani întregi în 
Franţa, Italia, Germania şi Anglia. 

Din pleiada celor cari au activat in a: 
ceastă perioadă se situează Karl Plage- 
man (1805—1868) specializat în pictura re- 
ligioasă, fiind unul dintre rarii reprezen- 
tanţi ai acestui gen, Plegeman a suferit 
influenţa picturei germane, țară în care 
a lucrat, fapt dealtfel care se vede în 
stilul lui romantic şi vizionar. Ca mulţi 
contemporani, el a ignorat natura. Intr'o 
manieră și inspiraţie similară este Nils 
O:sson Blommer (1816—1853) care a ire- 
cut câțiva ani îs Germania şi apoi la 
Paris și Roma, fără însă să se fi lăsat 
câștigat de ceeace vedea aici, Motivele lui, 
in mare parte din lumea mitologiei: nor- 
dice, au păsirat un caracter septentrionai, 
puţin fad şi retoric. In opoziţie de Blom- 
mâr, Egren Lundgron (1815—1875), arată 
a fi fost mult mai receptiv în cursul celor 





OTTE SKULD Fetiţă 


doi ani petrecuţi la Paris şi apoi în voia- 
jul făcut prin Italia, Spania şi Egipt. Mo- 
tive italiene se găsesc şi ia Gustaf Wil- 
helm Palm (1810—1890) şi la Joseph Mag- 
nus Stăck (1812—1868), Ambii însă se 
opresc numai la exterior, fără a avea îor- 
ţa de a pătrunde şi a oferi întreaga gamă 
a siucerităţii, Ei, înaintașii lor şi unii 
dintre urmași sunt numai mânuitori ai 
penelului, fără a fi şi oameni, transpu- 
nători de stări, creatori de momente. O 
excepție fericită o coustitue Per Wicken- 
berg (1812—1846), care a activat un timp 
la Paris și Berlin, vădind că sa putut 
ridica dela motivele banale cu zei, fauni, 
nimfe sau pasiişe italiene, la fragmente 
de viață cotidiană suedeză. Pânzele lui 
marchează un pas mai departe pe dru- 
mul afirmării artei suedeze, 

Cea de a 'doua jumătate a secolului al 
XIX-lea, deşi își reazămă pilonii pe pri- 
ma jumătate dela care fără îndoidlă că 
a îmvățat unele lueruri, totuşi oenati- 


tue în ansamblul ei un moment nou, mult 
mai strălucitor şi mai personal. Pictorii 
acestei jumătăți de secol care închide în 
ea și epoca de âur z 
(1870—1900) „se arată să fie deplini stă- 
pâni pe culoare, motive și stil. Coloritul 
e mai viu şi muit mai expresiv, fiina 
adequaţ momentului şi sursei de inspira- 
ţie. Dulcegăriile primei jumătăţi de secol 
dispar, în locu-le făcându-şi apariţia nota 
de expresionism, de realism, Insăși na- 
tura, exterioarele, sunt cu toiul altiel în- 
țelese, observându-se o apropiere de na- 
tură şi o redare a ei aşa cum este şi nu 
cum o imaginau ceilalţi ain atelier. E 
drept că la pictorii suedezi natura şi-a 
făcut drum foarte târziu și mereu difor- 
mată, înfăţişată într'o manieră streină de 
realitate. Încă mulţi pictori vor rămâne 
robii subiectelor istorice şi mitologice, pe 
cari le vor prezenta întrun stii grandi- 
locvent, retoric și fără viaţă. Chiar în- 
terioarele luate din viața cotidiană nu 
sunt didoma realității. "Țăranii, ţărancele 
sau alte subiecte mărunte, vor fi stilizate 
într'o tormă imposibilă care îi depărtează 
de viaţă, situându-i într'o lume imaginară 
şi falsă, Dintre reprezentanţii mai de 
seamă ai începutului celei de a doua ju- 
mătăți se mumără Johan Frederik Hoc- 
kezt, un colorist remarcabil, care a câşti- 
gat o medalie la Paris; Lorenz August 
Lindholm, specializat în pictura interioa- 
relor “fiind primul care a lăsat pânze fru- 
moase în acest gen; Hari Liitzen D'Un- 
ker, elev al școalei din Diisseldori; Fer- 
dinand Fagerlin  (1825—1907), un talent 
deosebit şi um colorist care a întrecut pe 
mulți dintre contemporanii săi; Nils An- 
dersson, pictorul peisajului suedez de care 
era ataşat prin originea lui țărănească; 
Markus Larson, transpunătorul motivelor 
sălbatice din natură spre cari manifestă 
o deosebită prediiecţie împreună cu Ed- 
vard Bergh și m fine în categoria peisa- 
giştilor se situează Gustaf Rydberg, care 
a pictat de preferinţă momente âin 8ca- 
nia, marcând totdeodată punctul culmi- 
nant pe scara evoluţiei peisagiului. Com- 
pâraţi cei trei între ei, Larson, Bergh şi 
Rydberg, peisagiștii ge seamă ai Suediei 
secolului al XAkX-lea, se poațe observa 
cum Larson se alătură manierei de a picta 
a pictoruiui norvegian Christian Dahl. 
Larson se opreşte la detalii, zăruncinâă 
natura, în căutarea efectului teatral pe 
care-l obţine câteodată, La Edvard Bergh, 
domină culoarea de verde și albastru, ară- 
tâng că posedă o paletă bogată. Rydberg 
meăge şi mai departe, apropiindu-se prin 
maăiera lui de a folosi culoarea şi a-i 
da -viaţă, de impresionism. Pentru prima 
oară, natura este studiată nu numai cu 
pătrundere și fineţe, dar cu o acuitate 
nouă și un procedeu inedit, 

Anui 1870 deschide o monă etapă in pic- 
tura suedeză. Școala dela Diisseldort este 
părăsită, în locu-i situându-se Parisul ca- 
re-i imprimă o technică complet diferită, 
Efectele se văd imediat. Cele două decenii 
câri s'au sours până ia începutul seco- 
Mului al XX-lea sunt ilustrate de câteva 
figuri cari grupate au putut permite să 
se acorde acestui răstimp tithul de epoca 
de aur a picturei suedeze. Fiecare din 
pictorii acestei perioade a studiat la Pa- 
ris, încât în jurul anului 1884 se aflau 
aici peste 46 de pictori suedezi, iar la ex- 
poziţia din acelaşi an 36 şi-au prezentat 
pânzele lor juriului,  Crescuţi la noua 
şcoală, ei renunță la maniera germană, 
însușindu-și drept scop al picturei lor 
studiul naturei, jocul culorilor şi al lu- 
minei. In marea ior majoritate, pictorii 

- educați la școala franceză vor fi pictori 
iubitori ai peisajului, ai picturei în plină 
natură, în plină jumină. 

Trecând peste nume ca Alfred Wabl- 
berg, Hugo  Salmson, August  Hagbora, 
Gustat Cederstrăm, Nils Forsberg, Hugo 
Birger, Ernest Josephson, cari toți au lă- 
sat pânze de talent vădind că şi-au însu- 


git technica, stilul şi maniera şcoalei fran- * 


ceze, ne oprim la Anders Zoru, fiu de 
țăran care a ştiut să se ridice peste toţi 
contemporanii lui la expresii de o națu- 
raleță, frăgezime și colorit care-l pun a- 
lături de Rubens prin motivele și ma- 
miera de a ie transpune, 





- (Ummare în pag. 5-a) 


picturei suedeze 


10 Octombrie 1943 - z—= 


a băut rece şi a mâncat fierbinte sau viceversa și 
şi-a pierdut darul pentru care câștigase timp. 

Ulterior a devenit neurastenic, a vrut să bea su- 
blimat și a nimerit serobeală, a intenționat să se spân- 
zure însă na găsit frânghie, s'a învârtit, sa răsucit, 
a plecat la Iaşi, sa mai abătut şi pela Caracal, s'a fo- 
tografiat în costum. de cowboy, și-a lăsat mustăţi, a îm- 
brățişat mahomedanismul, s'a ciorovăit cu părinții şi 
— ca să se răzbune — înainte de a se muta la Bucu- 
reşti, le-a făcut „figurile“ pe un perete proaspăt zu- 
grăvit cu floricele și păsărele. Când a isprăvit, s'a cu- 
tremurat de posibilități și şi-a măsplătit mâzgâlelile 
cu calificativul: caricaturi. Stabilindu-se în capitală, 
şi-a schimbat gulerul și s'a repezit la cafenea, să-și 
procure relaţii. 

Săvârșit într'un ceas bun, „pasul“ i-a adus ce nu 
aduce ceasul: a cunoscut, absolut din întâmplare şi 
providenţial, un gazetar brunet si înfometat care, 
adulmecând, prin sisteme ocultiste şi oculiste, conţi- 
nutul buzunarului adăpostitor de portofel cu şasespre- 
zece despărţituri, a procedat ca pe Grant: l-a călcat 
zăravăn pe bătătură şi a deschis vorbăria: 

Ă = SI afi, Am avut un vertij de ameteală extra- 
— reia rog... naveţi pentruce... îmi face plăcere... 
Per mânia mă țiu pe ambele picioare, trebuie su 
> Nici nu miar aranja să vă contrazic... Dacă nu: 
vă importunează dela vreo ocupaţie urgentă, mi-aţi 

face o deosebită cinste Imând loc... i 

— Mersi, însă poate că vă deranjez... 

— Deloc. 

— Poate că aşteptaţi pe cineva... 

i Aşi! Nu sunt de pe aici și n'am făcut încă cu- 
noștințe... 

— Atunci, permiteţi-mi să mă prezint: Dorin Calda. 
râmul-Celibataru, 

— Interesant... Bu mă numesc Buby Ștefănescu. 
ir e tot celibatar, caricaturist. 

erii își strânseră mâna ca şi FI ân- 
Să ceia şi cu tișa, provorân: 

— Dragă Buby, începu veteranul catenelei, aşe- 
zându-se comod, îmi pare bine că te-am cunoscut 
personal, îmi laşi impresia unui băiat de ispravă. Şi 
acum să bem ceva, că se uită chelnerii la noi ca la 
tiribombe... 

— De acord. Anume ce? 

— Eu nu am preferințe, comandă tu, 

— Poate că ţi-e şi foame.., 


— Nu prea, că am avut un pui-rac de acasă. 

— Ei, pofta vine mâncând, nu ştii? 

— Așa-i, mi s'a mai întâmplat... 

— Atunci să vie nişte gustări, deschide apetitul... 
Pe urmă, să ne toarne nişte fripturi solide... 

— Sigur, evident, 

După îndepărtarea „garsonului“, Dorin Caldarâmul 
Celibataru îi confie „bunului său amic“, fără protoco- 
luri, că nu „șezuse la masă“ de alaltăieri şi de aceia 
îl luaseră ameţelile de adineauri. Caricaturistul pă- 
mase teribil de perplex și se descoperi filantrop. 

— N'ai o țigare, dragă Buby ? 

— Nu fumez... 

— Atunci fii gentil și cumpără dela fetiţa asta, 
Regale, dacă nu te superi. Dela masa vecină se ridică 
un june cu faţa buhăită şi privirea jucăreaţă. 

— Apropie-te, apropie-te, Nelule, [N invită fumă- 
torul. Să-ţi prezint pe cel mai dotat caricaturist al 
zilei. (Şi către acesta): Il cunoşti? 

— N'am avut plăcerea... 

— Dragă Buby, dă-mi voie să-ți recomand pe ves- 
titul Ionel Albatrosu, cel mai reprezentativ  muceric 
al poeziei generaţiilor actuale... In genul cui scrii tu, 
bă Nelule? 





— Al Iui Villon, Frantois Villon, fenvmenul eter- 
nităților versului trăit... 

— Vion... eternităţilor... fenomen..., bâlbâi caricatu- 
răstul... parcă am mai auzit... Poftiţi de staţi... Eu 


sunt Buby Ştetămescu-Caracal. 


— Prumos nnume! Imi place! Şi zici că m'ai citit? 

Intrebatul roşi până'n vâriul ochilor și mișcă din 
urechi: 

— Drept să vă spun, nu m'am delectaţ încă cu ope- 
vele dvs... Dar numele mi-e foarte cunoscut şi chiic 
fizionomia dvs., dacă nu mă'nţel... Nu cumva «ţi fost 
pela Caracal, d-le Vion? 

Cântărețul mizeriilor se simţe îlatat-că i se spune pe 
paralelă şi zâmbi din trei sute de bucățele, desvă- 
luind fragmentar câte un detaliu de dantură: 

— Nu. La Caracal nu m'am dus... 

— Nici pela Iași? 

— Nici. 

=— Bizar! Din ce mă uit la dvs,, de aia parcă-mi aduc 
aminte... Aveţi vre-un frate geamăn? 

-— Nu, Eram singur la părinți. 

— Potfeşte, manser, din marinata asta, — interveni 
ziaristul, — un de-li-ciu. Ia şi tu, Buby, dacă mă iu. 
beşti... lasă fleacurile cu amintirile şi restul. Ce atâta 
frământare pe stomacul gol? 

L-ăi fi văzut fotografiat în gazetă şi tot de acolo ştii 
că i se zice Villon. Chiar eu însumi i-am dat un arti- 
col în forma asta, când cu farsa... 

— Farsa? Ce farsă? 

— C'a murit și nare cu ce să-l îngroape. 

— Aha-aha, se mai dumeri nițeluş caricaturistul 
filantrop... Pariez că ori am citit, ori că mi-a arătat 
careva... 

Şi-l servi pe lonel Albatrosu-Vion cu un păhăruţ 
de vin negru, că-i mai întăritor decât spriţul. Până la 
„închidere“, îşi lărgi ţareul fapieinr bune, preţ de 
vre-o douăzeci de mii de lei. La dessert, le „creicră 
mutrele şi Celibataru solicită să le publice în proxi- 
mu] număr, cu aprecieri şi comentarii, pe două coloane... 

Așa sa „lansat“ caricaturistul nostm. carele e o fo- 
lie și jumătate, Albatrosu i-a închinat o plachetă de 
poeme pentru care el i-a plătit o plachie de crap şi n 
sticlă de mastică... rămânând să-l „împrumute“ a doua 
zi cu cinci mii, ca să aibă „monedă“ de buzunar... 


P. S. — La compunerea acestei literaturi, ne-am 
servit de cerneală ulbastră și de o peniță semi-rondă. 
(Parel). , 


== 10 Octombrie 1943 























Cronica literară 


loan Al. Bran Lemeny: TRAISTA MEA 
Virgil Gheorghiu: PADUREA ADORMITĂ 


1..— D. Ioan Al. Bran-Le- 
meny şi-a strâns, în volumul 
TRAISTA MEA (Editura „Uni- 
rea“ Brașov), poeziile scrise 
între anii 1908 și 1940. Cartea 
nu poartă dată. Dacă însă nu 
ne înșelăm, a fost tipărită a- 
cum trei ani. Faptul acesta îl 
putem stabili, de altfel, şi după 
versurile omagiale dela pagina 
200 a volumului. Di IL. Al. 
Bran-Lemeny ne-o trimite 
însă abea acuma și ne simţim 
datori să i-o discutăm. 

Intre 1908 și 1940 sunt, cel 
puţin, 32 de ani. Treizeci şi 
doi de ani de preocupare şi 
muncă literară te obligă să-i 
acorzi respectivului scriitor în- 
treaga atenţie. In acest răs- 
timp, d. 1. Al. Brân-Lemeny a 
publicat mai multe culegeri li- 
rice : Poesii (1914), Lacrimi şi 
clocot (1918), Ancore (1926), 
Talaz (1933), cât şi tăimăciri, 
din literatura germană și ma- 
ghiară, și Ciclul 1934 — 1940. 
Toate acestea le reconstituim 
din sumarul 'Traistei poetului. 

Debutând cu versuri ce nu 
se deosebeau de cele ale con- 
fraţilor contemporani debutu- 
lui d-sale, d. 1. Al. Bran-Le- 
meny își încheie cariera poe- 
tică scriind versuri ce se deo- 
sebesc de gamele poeziei ac- 
tuale, 


Aceasta înseamnă că autorul 
'Traistei a rămas credincios lu- 
mii d-sale, nemaibătându-și 
capul cu cetirea termometre- 
lor, barometrelor şi altimetre- 
lor literare. D- 1. Al. Bran” 
Lemeny nu a evoluat cu alte 
cuvinte. Nu a evoluat, fiindcă 
nu a fost sau nu a ținut să fie 
poet de dragul curentelor li” 
terare, ci poet ocazional şi poet 
al propriei d-sale neliniști. 
Numai că ocazionalul care l-a 
determinat să reacționeze Ii- 
ric nu l-a zguduit din temelii, 
precum nici neliniştile nu i-au 
răvăşit grădinile plantate cu 
duioșii şi înseninări mici cât 
orizontul fântânilor. Chiar şi 


acolo unde, abordând teme so”. 


-ciale, patriotice sau eroice, sa- 
tira, oda și imnul d-lui I. Al. 
Bran-Lemeny nu reușesc să 
zguduie şi să înalțe. 
„„Scapătăn amurg  Auriul 
soare, Lacrime îmi curg, Inima 
mă doare, Dragostea-i un cânt 
Mistic de sirene Strecurat prin 
vânt Mie peste gene“. (pg. 13), 
cântecul aparţinând poeziilor 
de până la 1914 ale d-lui 1. 
Al. Bran-Lemeny, nu se deo- 
sebește prea mult de porunei- 
torul, ca intenţie, „Inainte“ 
(pg. 264) scris în preajma lui 
1940 : „Spre zori, călători Ina” 
inte ! De sângeră inima 'm voi 
Nu priviți înapoi; Din mor” 
minte Cu voce de veac Un 
strigăt saude Nainte SŞi-un 
drac Rânjeşte și .minte...“ 

Muza “d-lui I. A. Bran-Le- 
meny nu cunoaște sfâșieri şi 
nici exaltări, precum nu iube- 
ște clocotul cuvintelor ce ţi se 
impun asemenea interjecțiilor, 
Sau, dacă le-a cunoscut, atunci 
poetul ei a fost prea lucid în 
momentul transcrierii dicteu- 
lui liric. Strofele d-lui 1. A. 
Bran-Lemeny se intitulează „In 
liniștite seri,..., Sub sărutarea 
blândă, Ce dulce e, Priveşte n 
ochii mei adânci, Dangăt trist, 
Femee cu ochi melancolici, 
Rugă, Sfioase plăpânde, Sere- 
madă veche, In aureolă sfântă 
de vestală, Valea sufletului 
meu, Cântec trist, Stropi, Mi-e 
sufletul o stână Omul bun, etc. 

Ceeace-l impresionează, aşa 
dar, pe poet, sunt stările time- 
tice ale poeziei şi nu aspecte- 
le-i estetice. D-l I. Al. Bran- 
Lemeny e un om bun, ein bra- 
ver Mann, un homme bon, 
dară şi bon homme. 

Considerat la nivelul d-sale, 
poetul Bran-Lemeny este unul 
din acei credincioși ai lirei că- 
rora nu le pasă decât de cât 
mai sincera valoare a cântecu- 
lui care i-a înfiorat pentru 
prima dată, unul din acei 
poeţi care rămân fixaţi, ase- 
meni multora, în matca înce” 
puturilor. 


Pentru iubitorii poeziei mo- 
derne și moderniste opera unui 
I. Al. Bran-Lemeny rămâne, 
totuși um tipic prilej de veri- 
ficare a distanțelor parcurse. 
“Poetul Traistei aparţine unui 
climat învins, deşi acolo unde 
trebuie să-l situăm e un poet 
realizat, cinstit cu arta sa şi, 
cinstit mai ales, cu sine în- 
suşi. 

2. — Publicându-şi a cincia 
culegere de versuri („Pădurea 
Adormită“, Edit. Prometeu, 
1943), poetul Virgil Gheorghiu 
se găsește tot sub zodia „Fe- 
brelor“, deși, după aparaţia 
„Cântecelor de Faun“ me-am 
fi așteptat la o primenire de 
ceruri, la o, să-i spunem, me” 
diteranizare a peisagiilor liri- 
ce, aceasta și fiindcă Virgil 
Gheorghiu trădează o predi- 
lecţie specială pentru cuvân- 
tul limpid care dă lumină și 
relief versului d-sale extrem 
de muzical, 


Rocitind Febre-le, Marea 
Vânătoare, Tărâmul celălalt 
şi Cântece-le de Faun și ce- 
tind Pădurea Adormită, nu 
ne-am putut apăra împotriva 
convingerii că: poetul acestor 
culegeri de versuri scrie în” 
tr'un fe! de transă lirică. Poe- 
zia d-sale aproape fără ex- 
cepţie, e, sau, cel puţin, pare 
a fi rodul unei. stări poetice 
foarte. asemănătoare cu acele 
stări psihice în timpul cărora 
procesele  asociative decurg 
ca şi automat  nemaicăzând 
sub controlul selectiv al celui 
stăpânit de ele. 

O mică  demonstrare: In 
Febre și anume în poemul 
Nume limpid, — (titlu care e- 
chivalează cu un poem, de 
carece din el s'a născut suita 
de cuvinte care constituie 
strofele poemului propriu 
zis, —) în acest poem d. Virgil 
Gheorghiu scrie: „Nume limpid 
ca un lac elvețian Nu-mi vei 
fluiura pe buze voaluri de ră- 
coare Să le vântur în spume 
La soare, la lume Ori litere- 
len voce să-mi fie păsări re- 
pezi sortite primăverii cu lu- 
mini de lespezi“. Ori, iată 
cum ne imaginăm că a luat 
chip poemul acesta: Cuvintele 
„mume limpid”, simţite ca su- 
net și mişcare, au declanşat 
întregul şir de silabe până la 
cuvântul „lespezi” odată cu 
care unda stârnită se împli- 
neşte fără rest. Aceste silabe, 
le consderăm ca silabe fără 
sens mai întâi şi 'n rândul al 
dailea abia drept silabe din 
asocierea cărora rezultă sen” 
sul, sau, mai just, consensul. 
Silabele „nu-me“ se repetă 
astfel de cinci ori: 1. nă-ma”, 
2, nămi-ve”, 3. „(sp) d-me”, 4. 
(Dă-me, 5. (Iu-ini). Silabele 
„ac-el-ve” din cuvintele „lac 
elveţian“ se leagă conform u- 
nor legi psihologice anumite, 
precum, conform acelorași 
legi, se leagă și se provoacă, 
solicitate şi de ritm, „cuvin- 
tele”:  (fluttur(a) — (vân)tur, 
răc(oare), acestea fără a ri- 
ma în poemul d-lui V. Gheor- 
ghiu), păsări-repezi, (prin me- 
tateză inconștientă), etc. In- 
trun studiu pe care l-am în- 
treprins şi-l vom publica sub 
titlul de „Procesele psihice 
care dau naştere unui poem” 
vom demonstra pe larg toate 
acestea . 

Afirmând că Pădurea Ador- 
mită se găseşte tot sub zodia 
Febrelor, nu-i facem nicio în- 
vinuire d-lui Virgil  Gehor- 
ghiu, ci, dimpotrivă, afirmăm 
că d-sa a rămas acelaș explo- 
rator al regiunilor sufleteşti 
limitrofe cu indefinitul, va- 
gul,  politonalul, — explora- 
torul regiunilor sufleteşti în 
care negura şi lumina capătă 
proprietăţi de oglinzi, sunetul 
şi tăcerea proprietăți de su- 
gestie . rezistibilă, ritmul şi 
disritmia proprietăţi de vrajă. 

In Pădurea  Adormită iu- 
beşte, wagnerian, dară şi jam- 
mesian(!), un mare singuratec, 
un Tristan al vârstelor puber- 
tare, — un Tristan  moderr. 
însă, foarte rafinat şi foarte 
atent cu esențele lirice de tot 
volatile pe care le filtrează, — 
observând cu strictețe riturile 
tuturor alhimiștilor, — la lu- 
mina forforescentă a lucidită. 
ţii. Poetul Virgil Gheorghiu, 
împotriva tuturor aparenţelon, 
e un mare lucid și un mart 
savant în ale tehnicei versu: 
lui. 


Inceputuri de poeme „pre: 


cum sunt: 

„Printre eleve cu  oglinz. 
de primăvară fluturând egre- 
ta buretelui pe ghiozdan...” 

„Știu o molatecă plecare ca 
o răpire de Psyche“. 

„Te aud cum vii ninsoare 
a mâinilor cu dimineţi furate 
în brățări”. 

„Acolo eşti calea mea lun- 
gă unde vorbele vântului s'au 
oprit pe buzele frunzei...“, 

asifel de începuturi de poe- 
me sunt, ca și titlul „Nume 
limpid” din cartea Febre leit- 
motiv pe care-l găsește nu- 
„mai cine este un poet cu ade- 
vărat, şi leit-motiv pe care-l 
duce exact până unde trebue, 
numai cine e blagoslovit cu 
darul poeziei adevărate. 

Virgil Gheorghiu e un ast- 
fel de poet şi este blagoslovit 
cu acest dar. 

Faptul însă că Virgil Ghe- 
orghiu e un mare tucid şi un 
mare savant al versului, re- 
zultă şi din ştiinţa cu care își 
dozează lexicul dând  neolo- 
gismului rar loc de piatră 
prețioasă montată cu extra- 
ordinar simț estetic. Iată câ- 
teva exemple:  „„Copilăria-mi 


caligrafică“, —  „Țintuiţi de 
stele 'n preerii”, — „Vom as” 
“culta sărutul  nemiloaselor 
drosere“, — „Plâns de polenul 


târziei eglantine“, — „Finala 
fâlfâire de festin“, — „Melo- 
dic și subțire, cu glas de aris- 
ton”, — „In colile albasire a 
toamnelor primare”, — „Şi te 
împrăştii pe landele de vis”, 
— „Cântăreț, de Thuringia cu 
violă de oblânc”, — etc. 
Pădurea Adormită e o carte 
de dragoste, dară și de incan- 
taţie. Tot ce a fost tresărire 
mai pură și mai tăinuită în 
sufletul poetului, sa făcut 


melodie netulburată de nici o, 


stridenţă, dând cărţii d-lui 
Virgii Gheorghiu acel farmec 
rar pe care-l au numai anu” 
mite partituri de vis şi muzi” 
că de cameră. 

Cităm,. pentru valoarea lui 
reprezentativă, poemul  „An- 
dersen”. 

„E lângă tine tot stângaciul 
și răul şcolar 
Schimbând cufărul savant 
pentru șindrilă 
Răzbunător de călimări pe 
uniformă nouă 
Şi prin zăvoaie la examene. 
Treci astăzi mâna pe fruntea 
*ndepărtatului 
Din fulgerările de ocină, 


Când urmăreau vânatul 
mingilor 
Cu ochi de trist ogar sub 
cuiburi de ceardac. 
Poate ești vestirea fugitivă, 
A calmelor topiri de iarnă 
şi somnoroase umblete. 
Pasărea din privazul geamului 
In convalescențele mele de 
Martie 
Mai am mâhniri pentru 
rămasele caiete golașe 
In colile albastre a toamnelor 
primare, 
Pentru bradul de Crăciun 
al casei noastre 
Abia 'nvelit ca să ne mintă 


bucuria. 
Imbunătă-te, e astăzi lângă 
> tine 
Neprimitul urător și pedepsitu 
"n colţuri, 
Când tusea şi trestia 
catedrelor 


Trezea şcolarul cu inima la 
hulubi și fata din Grimm. 


TRAIAN CHELARIU 


UNIVERSUL LITERAR 


INREGISTRAM 


cartea de poezii „Desrobito- 
rii” publicată de d- Ion N. 
Marin (Editura „Gazeta Si- 
biului”-Sibiu). Autorul în- 
chină acest volum „Eroilor 
neamului, pentru jertfele 
depuse pe altarul sfânt al 
patriei, în semn de pios o- 
magiu şi de adâncă recuno- 
ştinţă”. Versurile d-lui Ion 
Marin sunt corecte, clare, 
sincere şi naive versuri de a- 
becedar 


CORNELIU GOLOPENŢIA 


are un foarte interesant ma- 
nuscris cu poeme. L-a întitu- 
tat „Colţi de stâncă”. Manus- 
crisul reprezintă recolta d-sale 
lirică dimire amii 1940-1943. 
D. Corneliu Golopenţia serie: 
„Le-am zis „Colţi de stâncă”; 
vi le-am așternut în drum, 
slovele mele. Voi călcați pe 
ele, dar colții ființei lor, vă 
taie, vă dor”, Și d. C. Golo- 
penția mai are poeme ca a- 
cesta: „Cât a fost, era lipit pă- 
mântului. Când a fost, n'a fost 
nimic; nebun”  spumeanu în 
urma lui. ACum, când nu-i, îl 
fac atât de mare că-i munte 
umbra lui”. (Geniu). D. C. 
Golopenţia ar putea scrie bi- 
ne dacă și-ar gisciplina zben- 
guirile de mânz şi nu ar um- 
bla după efecte ca acestea: 
„Vouă, Eroi, martiri pe care 
wau frânt, dar mu vau în- 
frânt, noi, care-i vom frânge 
frângându-ne, pentru a-i frân- 
ge”. I-am făcut observaţia de 
mai sus numai fiindcă d. Cor- 
neliu Golopenţia are talent. 


ALBUM 





se numește cartea cu poeme 
publicată, în 1941 (Colecţia 
„Adonis”), de d-l Gh. Bur- 
dea. Nu știu în ce măsură și 
cum au fost primite versuri- 
le d-lui Gh. Burdea, ştim 
numai că ALBUM e un che- 
nar de poeme înflorite mult 
peste parângurile debuturi- 
lor. Pentru a me documenta, 
transcriem trei mostre: 
Ciorehini de rouă se'ncăl- 
zesc la soare, sunt adumbriţi 
de palmele de viță, se tolă- 


“ nesc pe araci de'nbelşugare. 


De acri, ţipă carnea sub poj- 
ghiță. Ă 

Ş?n mine odihnesc, de-a- 
tâta vreme, ciorchinii moi 
și vinul de prin vine. Nu-s 
voci aproape, care să mă 
cheme, de acru ţipă sufletul 
în mine. 

Mi-e aguridă lutul de pe 
mine, mi-e inima un boloboc 
cu vin, araci mi-s oasele de 
besnă pline, n'am soare, 


Dumnezeului mă'nchin”. (A- 


guridă). 

„Domnița  împietrită la 
margine de zări, stă galbenă, 
întinsă mireasă fără sânge, 
şi toamna aureolă de frunze 
şi uitări răneşte'n ochi dure- 
rea nebunului ce plânge. 





2 e 7 Panaci 





CĂRŢI ȘI REVISTE 


Viora ei de gene i-a ador- 
mit cuvântul, un Janţ de 
vânt coboară să-i smulgă a- 
mintirea,  arcuş de lzcrimi 
cade, să turbure pământul și 
preoţi, buhne negre, îi cântă 
pătimirea. 

Se'nalță'n gându-mi casa 
Domniţiei care trece și sufle- 
tu-i găsește palat în mângâ- 
iere, un cer cu alte stele, în 
care mâna rece clădeşte gân 
dul ultim. Eteric casa piere. 

Domnița  împietrită la 
margine de zări, priveşte 
fără ţintă, rămasă fără sân- 









ge, și toamna-aureolă de 
frunze şi uitări,  răneșten 
ochi durerea nebunului ce 
plânge. (Moartea Aurore:) 

»Ard culmile, ard grădini- 
le, sângeră primăvara pe li- 
man. la-mă Doamne, gresc 
înălțimile cu tinereţea, fie- 
care an. 

Răsărit de soare și de cru- 
ce mai aproape lângă drum 
sau :popas, dorurile mâne 
un's'or duce?! pe-aici, pe jos, 
lumina a rămas. 

Crește soarele,  scoboară 
vina omului gătit denmor- 
mântare și toate: ziua, viaţa, 
lumina se topesc ca o lumâ- 
nare, 

Zarea răstignită vede ţara, 
poleeşte valea și ciobanii, pe 
liman, vin, crește primăvara, 
în mine, noui sângerează 
anii”. (Aurora). 


VIRGIL TREBONIU 


- este desigur, unul dintre po- 


eții noştri cu cele mai multe 
volume publicate. Iată ce i-a 
apărut numai în colecţia „„A- 
Gonis”: 1. Camee, 2. Lumi- 
nătorul din ape, 3. Zeița cu 
podoabe de aur, 4. Har, 5. 
Heruvim lăuntric, 6. Mătră- 
guna, 7. Cloşca cu puii de 
aur, 8. Pygmalion, 9. Inima 
munţilor, 10. Clopotniță mi- 
că, 11. Neguţătorul de inimi, 
12. Tisuş cu cruceta pe deal, 
13. Ceremoniale, 14. Sfântul 
Petru, 15. Hones, 16. Te-de- 
um, 17. Cântarea dimineţii, 
18. Icoana sfântă, 19. Sunet 
de bronz, 20. Mica, 21. Moș- 
drean înverzit, 22. Lespezi 
poetice, 23. Poezii, 24, Legen- 
da păstorului sărac, 25. Giul- 
viu de albă ceață, 26, incă 
câteva poeme, 21. Mozaic, 28, 
Stema Moldovei, 129, -Bucur, 
30. Cortegiul plin de sărbă- 


toare, 31. Au doborât un u- 
riaş, 32. Marmoreele, 33. Cea- 
sul de amiază, 34. Prumuse- 
țeă zilelor, 35. Umbra plata- 
nilor, 36. Anotimpuri în tă- 
cere, 31. Dansul Dryadelor, 
38. Imn către Dumnezeu, — 
probabil altele câteva şi, a- 
nul acesta; 


FOC ADUS. 


Ce au de obiectat toți acei 
ce se încântă cu recordurile, 
fie cele ale vârstei, fie ale 
numărului volumelor publi- 
cate. Pentru noi Virgil Tre. 
boniu rămâne o problemă. 
Și încă una de tot semnifica- 
tivă. - 


DI. PETRU SFETCA 


referindu-se la comentarii- 
le d-lui Marin S;rbulescu 
(Fapta) la articolul „La gu- 
erra antipoetica“ al lui Jose 
del Rio Seins (?) își încheie 
astiel consideraţiile, apărute 
în Tribuna Română (1 Oct. 
crt.) sub titlul „Răsboiul an- 
tipoetic“ : Poezia e în con- 
templaţie, iar războiul ex- 
clude contemplația, prin sta- 
rea de permanentă  nevro- 
ză, In această măsură Jose 
del Rio Sainz (?) are drep- 
tate când afirmă, că războiul 
este antipoetic. Ă 

Iată o concluzie care ar 
putea fi discutată. 


PUBLICOM 


tânăra, dar atât de harnica edi- 
tură va prezenta peste foarte 
puţin timp cititorilor, o nouă 
serie d2 cărți, în condițiuni gra. 
fice și literare dintre cele mai 
alese. De altjzi, activitatea de 
până azi a editurii „Publicom“ e 
o serioasă garanţie pentru acea 
sta. Vor apare astfel: „Cauciuc“ 
de Madelon Lulojs; „Satul uitat“ 
de T. Krăger și „Am ucis dlba- 
irosul“ de Petronela Negoșanu 
Un terțet de bun gust şi de suc: 
ces! 


SUNTEM INFORMAȚI 


că prietenul și colaboratorul nos- 
tru, d. Tr. Lalescu, lucrează în 
momentul de faţă la un roman şi 
la o piesă de teatru. 

Vestea aceasta, ne-a făcut plă- 
cere și așteptăm cu nerăbdare 
şi cu bucurie realizarea acestor 
lucrări datorite acestui tânăr şi 
talentat scriitor. 


UNDE INCEPE INFLUENȚA 


şi se sfârşeşte înrudirea? -— se 
îmitreabă d. Al. Philippide în e- 
seul Inrudiri, asemănări și influ 
ențe. lată consideraţiile d-sa- 


le : „„Chestiune destul de deli- 
cată, greu de rezolvat printr'o 
definiție sau printro formulă 
generală, apheabilă, fără greș 
şi statornic, în toate cazurile 
In literatură, originalitatea 
absolută nu există, nu poate 
exista. Nici un scriitor nu 
scapă de influenţe. Originali- 
tatea consistă în asimilarea 
totală a împrumuturilor, în 
modificarea acestora prin  a- 
dăugirea unui ferment perso- 
nal. Pentru a. percepe exis- 
tența. acesiui ferment, e nevoie 
de multe ori să consideri o- 
pera în totalitatea ei, perso- 
nalitatea întreagă a scriitoru- 
lui, nu un fragment izolat. 
Un vers, chiar un poem care 
parcă sună la fel cu alt vers 
sau alt poem din alt poet nu 
dovedeşte mumoidecât o in- 
fluenţă. Asemănările  întâm- 
plătoare, acelea care provin 
din înrudiri temperamentale, 
sau acelea care rezultă din 
cauze comune trebuesc bine 
deosebițe de către criticul 
cinstit şi conştiincios“, 


GRIGORE MELIDONEANU: LU- 
MINĂ VIE 


Primul volum de versuri al 
d-lui Grigore Melidoreanu, apă- 
rut recent la „Cartea Românea.- 
scă“, într'o ținută ireproşabilă, 
aduce noui acerăuri pline de 
farmec și largi în promisiuni, în 


iânăra noastră lirică. 





Lumină wie deschide perspec- 
tive luminoase autorului, mar- 
când siguranța expresiei de bun 
gust. într'o vreme când prea ade- 
sea rima și ritmul sunt socotite 
suficiente pentru cartea de vi- 
zită a pretinsului poct. 


MIHAIL NEGRU: TRATAT 
PRACTIC DE GRAFOLOGIE 
ȘTIINȚIFICĂ 


Grafologia, socotită multă vre- 
me pe nedrept ca știință „ocultă“ 
— deoarece nu era ușor accesi- 
bilă înţelegerii celor mulți, —- s'a 
dovedit în decursul ultimelor de- 
cenii întemeiată pe date certe, 
controlabile. Exumenste trecute 
cu succes de cei cari i-au închi- 
nat cercetările lor în domeniul 
practic au situat-o în locul cei 
se cuvenea, y 
Tratatul d-lui Mihail Negru, 
apărut în editura „Universul“, 
ne pune în faţă un studiu amplu 
șă extrem de interesant în care 
abundența datelor de ordin t2o- 
retic 4 îmbină mrmonios cu 
exemple concludente. Evitând cu 
grije forma diluată a vulgariză- 
rii, autorul reușește să se facă 
înţeles și gustat de oamenii din 
toate straturile sociaie, fapt ce se 
adaugă în mod, fericit la impor- 
tanța de netăgădui: a luerătii. 


V. JELERU 


a a O a pa ta ea Aa, 








ARTELE PLASTICE în SUEDIA 


Zorn a pictat de preferinţă mudul și 
mai ales nudul de interior, Lăsând la o 
parte faptul că este printre primii care 
a. apelat la nud ca motiv, e de relevaţ că 
Zorn îşi culege modelele din lumea ță- 
rănească, zugrăvind femeea, aşa cum este 
ea în mijlocul naturei și a gospodăriei. 
El a ştiut, datorită echilibrului său în- 
tern și înţelegerii pentru viața cea de 
toate zilele, să dea viață ţărancelor, aces- 
tor Venus rurale, cari vin pe pânzele lui 
în toată nuditatea lor sănătoasă, natu- 
rală, sinceră, dar în acelaş timp pline de 
grație, de gingăşie, vioiciune şi poftă: de 
viaţă. Nudul lui Zorn, fără să fie stilizat 
sau ales pentru a satisface legile estetice, 
reţine prin nota lui profund umană şi 
totuși artistică, Privindu-l, înţelegi viața 
așa cum este şi nu cum am voi să fie. 

Alături de Zorn, de o egală populari- 
tate, se situează Carl Olat Larsson (1853- 
1919), deasemeni fiu de ţărani din Săder- 
manland, pictor neobosit care a lăsaţ în 





NILS DARDEL 


urmă-i o cifră maj mult decât impresio- 
nantă de pânze, O specialitate propriu- 
zisă n'a avut. Larsson a abordat atât pei- 
sagiul cât şi portretul, scena istorică şi 
interiorul precum şi natura moartă. Fără 
îndoială că nu toate pânzele lui rămân, 
ceeace însă face să fie detaşat de ceilalți 
pictori şi situat pe un pian egal lui Zorn 
şi Nordstrăm, este stăpânirea pe care o 
arată faţă de culoare şi subiect, El a 
ştiut să se perfecţioneze mereu şi'n toate 
direcţiile. Acuarela, uleiul, peniţa şi cre- 
îoul i-au cunoscut prezenţa, recunoscând 
în el un mestru, 

Karl Nordstrâm reprezintă antiteza lui 
Zorn. In locul luminei și a bucuriei de 
mai toţi contimporanii lui, el a început 


(Urmare din pag. 4&a) 


a trăi a primului, Nordstrăm a adus tris- 
teţea şi asprimea vieţii. Ei a lăsat numai 
imagini austere, tari, ale pământului. 
Născut la marginea mării, el va rămâne 


posedat de ea, piclând-o sub toate aspec-“ 


tele, Iubind solitudinea, căreia i se dă cu 
pasiune, Nordstrăm va picura în toate 
pânzele acest aer de melancolie, cenușie, 
dizolvamtă pe care o trăeşte cel ce stă la 
marginea mărei printre stâncile sure, ţi- 
pătul lugubru al pescăruşilor și vuetul 
mărei. Mult timp Nordstrâm n'a fost gus- 
tat de publicul suedez pentru maniera lui 
singulară, Wrutală, profund remistă de a 
prezenta viaţa. La Nordstrâm se vede în- 


“treaga intensitate tragică pe care o dă 


sensului vieţei. 


Cu Richara Bergh, fiul peisagistului 
Edvara Bergh, pictura suedeză cunoaşte 
ua caz ciudat, al pictorului care a pictat 
relativ puţin şi care nu poate fi integrat 
nicăeri. Lucrând la Paris, la început cu 
Laurens şi apoi cu Manet și  Bastien- 
Lepase, el îşi face debutul în 1883 cu un 
portret care l-a consacrat imediat. Bergh 
va, rămâne ataşat portretului, fiind, după 
părerea unor istoriografi, printre cei mai 
mari portretiști ai Nordului. Natura nu 
l-a atras precum aşijderea alte subiecte. 
Bpecializându-se în portret, el sa coborit 
la analiza lui, oferind capodopere de stu- 
diu și inspirație. 

Un pictor interesant este Bruno Lilje- 
fors, pictorul peisajului, dar mai ales al 
vieţei animalelor şi păsărilor sălbatice, 
Preferinţa lui pentru aceste motive a 
mers atât de departe, încât ea constitue 
o specialitate evocatoare, Fără. să fie de 
talia precedenţilor, Liljefors rămâne nu 
numai prin ineditul subiectelor, ci şi prin 
înţelegerea față de ele şi transpunerea lor 
pe pânză. 

Fără a mai insista asupra altor con- 
temporani de ai celor pomeniţi, figuri 
merituoase, de talent, fără însă a se înălța 
pe piedestalul -celebrității deschizătoare 
de hotare, ne oprim ia acei pictori cari 
au primit denumirea poate parţial impru- 
prie de reformatori, In categoria acestora 
intră pictorii cari-şi încep activitatea 
după 1900, deci aparţin curentului ge idei 
şi manifestări artistice ale secolului nos- 
tru. A analiza ce se'nţelege sub acest titlu 
de reformatori e ivutil. Cetitorii vor sesi- 
za îndată că'u tond nu-i vorba decât de o 
mână de îndrăzneţi cari vor să 'mpingă 
mai departe formele de exprimare ale 
picturei care părea că ajunsese la un 
punct mort. Se'ncerca o conciliere între 
veeace Sar numi poate impropriu ideal 
şi stil naţional cu ceeace putea oferi strei- 
nâtatea, Pictorii părăsese o linie precisă, 
fiecare  afundându-se în eul lui întru 
cxutarea sursei de inspirație care i se 
părea cea mai adecuată talentului său. 
De o direcţie sau o şcoală nu se mai poate 
vorbi, ci numai de individualități mai 





mult sau mai puţin puternice, cari reu- 
şesc să se impună atenţiei generale, con- 
stituina poate pe această cale un înce- 
put de clarificare și limpezire a orizon- 
tului, 

Suedia acestui răstimp cunoaște o e- 
florescență nemai întâlnită care sa pre- 
lungit până în zilele noastre, oferind ce: 
lui neiniţiat în viaţa spirituală şi artis- 
tică a acestei ţări, una din cele mai fru- 
moase surprize. 

Printre așa numiții reformatori vine 
de se așează G. von Henmnigs, un talent 
înmultos care are pentru culoare o dra- 
oste aproape maladivă; O. Sager-Nelson, 
un tip bolnav care a concretizat pe pân- 
ză sbucimul lui nervos; Birger Simons- 
son, Gâsta Sandels, Leander Engestrâm, 
Ernst Nordlind și în fine Isaac Griine- 
wald (1889) un artist de mari resurse 





“M amă şi copil 


EINAR JOLIN 


care a debutat în 1908 cu două pânze în 
ulei după care an de an a activat, im- 
punându-se printre pictorii contempo- 
rani de mare forță. Cu Isaac Griinewald. 
aquarelist, pastelist şi uleist, pășim în 
rândul pictorilor ultimelor două genera- 
ţii şi cari au dus şi mai departe aşa zisa 
tuptă începută de reformatori, realizând 
o pictură contemporană suedeză care a 
depăşit în multe privinţe ceea ce se în- 
tâ!neşte în celelalte ţări scandinave. Nu 
trebue însă omis că fiecare din aceştia 
n'a uitat să treacă prin Franța unde şi-a 
făcut un stagiu mai mult sau mai puţin 
productiv. Isaac Griinewald n'a făcut 
nici el excepţie la această regulă. 

Otte Skold, născut în China la Wu- 
chang, la 14 Iulie 1894, reprezintă cu 
tărie și impeluozitate fericit realizată 
curentele care se ciocneau la Paris, Ca 


priu a fi exponentul cubismului și al îu- 
turismului (1914—1919) pentru ca apoi să 
coboare pe incetul la un realism durc- 
ros dar foarte expresiv. Amănunsul pune 
stăpânire pe el şi Skâla oierâ o sumă 
de panze care nimesc prin pretențiozi- 
tatea detalimui, Motivele îi sunt exirem 
de varia, iar coioritul e viu, ciar şi e- 


„_Vocator, 


Wu pictor interesant prin evoluţia lui 
este har 1Sakson (1848), e.ev at lui Ce- 
zanne Şi mare călavor în krânya, taia 
şi Spania. El g inceput în maniera a- 
proape clasică, aupă care sa lăsat surat 
de nouile curente, fără insă a cadea în 
exagerare. Ultimele realizări se 'ntorc la 
forma primară abordand, lucru toarte 
rar în Suedia, scene din viaţa hui Asus 
pe care le redă intr'o maniera personală 
fără să fie înto.deauna cea justă, 

Axel Niisson (1585), se situează alături 
de Skoid de care-l apropie varsa şi mo- 
dul cum înțelege să reproducă viaţă. 
Proiună realist, uneori biutau, Niisson 
a ținuc calea de mijloc,  ferindu-se de 
exagerări, Pânzeie avână mouv natură 
sunt mai mumane, mai pline de farmec 
şi voioşie, decât portretele sau nudurile 
cari dor prin realismul lor crud. 

iutr'o manieră modernistă încă nelim- 
pezită, lucrează Hilding Linqvast, pictor * 
de talent care a trăit la Paris în cercul 
Jjui Matisse şi care deci explică în parte 
nota. lui revolmţionară,  Gideon  Bărie, 
Einar Jolin şi Nils Dardel, toţi din aceeași 

generaţie, au debutat între anii 1908— 
1911. merg pe linia modernistă, străduin- 
duise să afle noui expresii plastice, De 
pildă la Nils Dardel e interesant de: ur- 
mărit nu numai maniera și stilul lui de 
a transpune culoarea, dar înseși moti- 
vele pe care le-a ales. Straniul, bizarul 
şi fantasticul își dau mâna punând în 
mare dilemă pe cel care îi privește ta- 
blourile. Şaria şi grotescul stau pe prim 
plan, lăsând să se creadă că autorul a 
redat nu numai un fragment din viaţă 
aşa cum 0 vede el, dar că e stăpânit de 
o filosofie proprie. După 1920, subiectele 
suni mai umane, iar specialitatea: către 
care se'ndreaptă e portretul, 

Einar Jolni se luptă între portret, mo- 
tive urbane suedeze, nud şi scene din 
viața cea de toate zilele, Manifestările 
îi sunt încă inegale, 

Gideon Bârje ştie să fie mai clar în 
transpunerea motivelor câmpeneşti sau 
în redarea nudului. Orașul și ritmul lui 
e văzut într'o manieră prea personală, 
Adâncind portretul ar putea oferi iucruri 
frumoase. 

Printre atâtea nume de pictori se 
strecoară şi o femee: Sigrid Hjerten, e- 
levă şi propagatoare a stilului şi ideilor 
lui H. Matisse, pe care, după cât se pare, 
a voit să-l ducă mai departe.  Străbă- 
tându-i opera dela debut (1911), și până 
astăzi, constaţi cu regret că ea n'a reu- 
şit să se limpezească urcând pe scara 
realizărilor. Pânzele vădesc acelaşi sbu- 
cium iniţiat care e lăudabil la început, 
dar care dacă se perpetuează fără a 
marea un progres, se numeşte diletan- 
tism, 


HORIA OPRIŞAN 


i 








I n toaiă casa Wagne: era un singur ceas. O pendulă mare, 
așezată in hoilui zomund,ca o simpia podoabă 'de curiozitate 
pentru invitați, căci interiorul ii era uminat de o candelă roşie — 
care da ceasului intațişarea unei vietaţi ciuăate. Şi dacă umpul 
se scurgea printre minutarele lui, măsurându-se cu regularitatea 
exacta a tuturor ceasurilor din lume — totuşi timput acela nu 
aparținea nic: casei, nici oamenilor, ci sieşi doar. Nimeni în villa 
proresorulu Wagner nu sa intrebat vreoaara căt e ora, pentru 
NIMpiui Motiv ca semneie vremii se pureau ascunde, neluundu- 
le in seamă. Ai câteodată senzația umilirii tale în tața veșniciei, 
când auzi bine cum ţi se înnumară clipele şi parcă un glas as- 
cuns în adâncul ceasului îți vestește necontenit: „Grăbeşte-te, 
QiuyEșie-i omute,., căci se apropie ultima clipă”. Această con- 
ştiinţă le-a anulat celor trei Wagner simţui timpului, implicân- 
du-ie în-locul groazei — o naivă exaltare că trăesc iără uimp și 
deci fără stârşit, Pentru ei, nu avea rost decât acceptarea vieţii 
— aşa cum este, intinită şi uniiormă — indiierent de riscurile ei, 
care însă până atunci niciunuia nu-i apăruseră. 

Totuşi pendula aceea era obligată să sune o singură dată, 
la miezul nopții, când cele douăsprezece bătăi se auzeau în 
toată casa ca niște gonguri sparte dintr'odată într'o tăcere de 
mormânt. Acesta era semnalul ! E curios, nu-i așa ? să impui cea- 
sului tău ca la o anumită oră să-ți aducă aminte că trăeşti incă. 
Pendula din casa Wagner îi trezea astiel pe toți din somnolen- 
țele lor, sguduindu-i oarecum, așa cum adesea ni se întâmplă 
că visând urât, o mână bună de soră sau de pieten să ne mișie, 
pentru a nu ne mai lăsa turburaţi de chinurile coșmarului. Aşa, 
bătăile ceasului veneau ca nişte mâini să-i sgălţăe, ca deschi- 
zând ochii să aibă satisfacția piezișă sau durerea că tot oameni 
au rămas și nu ceeuce visaseră cu câteva momente mai înainte. 
Dar semnalul ceasului mai însemna și adunarea celor trei Wag- 
ner în salon, pentru o întâlnire foarte semnificativă, pentru o altă 
recunoaștere vizuală oarecum. E adevărat, în tot cursul zilei — 
niciunul nu se întâlnea cu celălalt decât inoportun, întâmplător 
sau forțat de un motiv puternic. De dimineaţă, Profesorul fie că 
vrca în laborator — fie că se închidea în birou, rămânea ascuns 
până la miezul nopţii. Doamna Claudia Wagner își petrecea ziua 
prin anticării, prin magazine alandala sau pierzându-și vremea 
la cele două surori (fete bătrâne) care locuiau împreună într'o 
suburbie a Capitalei. Izabela cânta la pian, ieşea în grădină să 
privească florile sau rătăcea prin parcurile înconjurătoare. Nici 
la dejun, nici la cină — nu se vedeau, Venea unul, Madame Rosa 
îl servea, pleca, venea celălaiţ — ca într'un joc cu umbre, mut 
și deslipit în iragmente. Dar iată că bate ceasul de douăspre- 
zeceori. i D 

E o convenţie, impusă de nevoia de a se ști prezenţi totuși 
în casă. E ceasul când, cu o tragică necesitate, trebue să se întâl- 
uească. Asemenea lucru nu se întâmplă decât animalelor, care 
presmțind apropierea vreunei primejdii — se înghesue unele 
în altele, căuiând parcă să se ascundă, să se piardă în gloată — 
pentru ca primejdia să nu-i cuprindă dintr'odată. In izolarea vie- 
ţii lor, păreau ca acele bucăţi de argint viu — care nu pat con- 
tinua să stea departe — şi se caută cu irenezia disperată a re- 
întregirii. Ceasul se auzea în toată casa şi cu prima bătae, îie- 
care tresărea, înălțându-şi capul, ascultând atent bătăile cele- 
lalte. Dacă ai fi stat în preajma vreunuia din ei — ai ţi observat 
cu ușurință cum se răsucește ceva nu numai în ochii şi pe feţele 
lor, dar în suilete ceva se îmbulzea să evadeze. Atunci, conștiința 
pierderii, a tărămiţării reapărea nebuloasă şi plină de dezastre. 
Se ridicau deodată, trei uși se deschideau în aceeaşi clipă şi trei 
fantome vii porneau spre salon. Pe masa Profesorului rămâneau 
tocul, cemeala și manuscrisul comunicării pentru :congres. In 
odaia doamnei Claudia — efigiile lui Napoleon o priveau ca pe 
cineva care se naște din mlaștini, din întuneric, care se des- 
prinde dintr'o vieaţă dinapoi și intră în ziua de azi. Clapele pia- 
nului Margaretei regretau poate delicatețea și străluminarea 
mâinilor ei albe. Se stârșea ecoul ultimei bătăi de ceas. Timpul 
xeintra iar în cursul lui monoton și neștiut. In salon începea ju- 
decata vieților celor trei Wagner şi când ochii li se încrucișau, 
era în privirile lor o păcătoasă bucurie amestecată cu puţină ne- 
bunie. Părea că fiecare ar vrea să strige celorlalţi: „De ce vă 
miraţi ? Tot n'am murit încă! Tot va fi să ne mai împiedicăm 
unul de altul!” Atât era deajuns, Această simplă revedere, con- 
“tactul acesta — și după o clipă sau după lungi ceasuri de iînu- 
tilă conversaţie, porneau să se culce. Niciunul nu se gândea că 
aceea ar putea îi ultima lor întâlnire. Erau îericiţi că s'au văzut, 
erau fericiţi că echilibrul e stabil. Dar în acea aparentă senină- 
tate, ile care aştepta neliniști! bătăile ceasului în ziua de mâine. 
Adormeau. Izabela sus. Doamna Claudia în odaia ei. Proiesorul 
în dormitorul lui. Ca niște condamnați, în celule separate. Dar 
prin inimile lor se scurgea acelaş sânge — iar peste ei toţi cea- 
sul le sacada timpul apropierii de moarte. 


De câteva minute Profesorul sta rezemat de uşă, ascultând. 
Era un cântec deosebit acela, nu-l mui auzise până atunci şi nici 
odată nu îi se relevase pasiunea cu care Izabela cânta. Tema 
părea a fi destul de simplă, un lel de ostoită ardere pe un rug 
al iubirii, dar acordurile variau delu elemntele grave la unele 
nuanţe calde cu atâta perfectă limpezire, că armoniile căpătau 
pe îndeleie caracterul unui dramatism discret.Nu înlăuntrul o- 
dăilor creșteau senzațiile muzicale, căci ele se asemănau unor 
iluctuaţii venite din afară dinir'o efervescenţă a naturii. Nu 
în pian și prin jocul degetelor se realiza fcmtezia motivelor — ci 
părea că de dincolo de limitele omenești exista o vrajă necu- 
noscută, demonică sau divină, care împrăștia cântecul ca pe o 
bogăţie de aur şi lumină. Când Protesorul se trezi târziu din fu- 
ziunea cu atmosfera melodică și-și reprezentă odaia izabelei, ea 
însăși aşezată la pian și cântând — fu tentat de câteva ori să 
urce până la ea. i-ar fi plăcut să stea ascuns într'un colț şi s'o 
privească, să-i urmărească toate mișcările mâinilor, lucirile o- 
chilor și înflăcărările obrajilor. Şi-o închipuia cuprinsă de frene- 
zia unei exaltări noui, frământându-se ca toată să participe la 
valorile cântecului. Mai ascultă ultimele acorduri, pedala se.auzi 
brusc rupând orice legătură — și încă prin aer plutea-vag un- 
dulirea melodiei. Sta rezemat de ușă, privind pe scară în sus. 
Peste câleva clipe, apăru izabela. Era îmbrăcată într'o rochie 
lungă de casă, și culoarea ei albastră ajuta să-i mărească stră- 
lucirea. Intr'adevăr, părul îi sta desiăcut pe umeri și toată lumina 
se rellecta în buclele galbene cu nuanţe de argint şi platină scli- 

itoare. 
— Ai cântat minunat, Izabela, o întâmpină el la capătul 
treptelor. Zâmbea ca un copil naiv, care se bucură fără niciun 
înțeles când i se descoperă anumite taine ale lumii, pe care 
pâpă atunci nu le pricepea. Stau aici aproape de o jumătate de 
ceas și te ascult. ă 

— Intr'adevăr, ţi-a plăcut tată ? Sunt așa de mulțumită. Nici- 
odată nu mi-ai spus că-ţi place cum cânt. Aveam chiar impresia 
că te plictisește... roși ea, încruntându-și puţin dunga subțire 
dintre sprincene, 

— Dimpotrivă, ietițo dragă ! Astă seară a tost altiei. Cum se 
cheamă bucata ? 

— „Souvenir“. Cred că mi se potriveşte foarte mult și-apoi 
e slăbiciunea mea. 

— Al început chiar să ai cumintiri, pe cate ţi le reiulezi în 
cântece ? mm ai 

—— Amintiri ? glasul ei se schimbă numai decât, Cobori și 

- ultima treaptă, apropiindu-se de zid. Mi se pare că n'am nici o 
amintire, tată. Dar am câteodată senzaţia că aparența aminii- 
zilor sau viața trecută îți iau înainte, sau te obligă să fii veselă 
sau tristă prin ceeace ai vrea să fie. 

— Asta înseamnă că nu ştii ce se întâmplă cu tine! 

— Ba da, tată. Tocmai pentru că-mi dau foarte bine seama 
de câte se petrec cu mine, caut să nu mai fiu cea de eri, şi nici 
cea de azi — ci ceva foarte contuz dar ideal de mâine. N'ai simţit 
niciodată cum crește în tine o altă ființă, de care te uimești — 
pentrucă nu se aseamănă deloc cu cea adevărată ? E un extaz 
pentru... se opri o clipă, îl tu irică de o mărturisire totală. Nu știu, 
nu pot să-ți spun încă... 

— Ah, mistere, dragă izabela, mereu mistere... zâămbi capri- 
cios Profesorul, 

— Nu e mister, tată, Ș 

— Chiar dacă nu ai unul, inventează-l. Nu mai poţi trăi gol, 
deșert, de dimineaţa până seara cu acelaș fel de vieaţă. Chiar 





ȚIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL” BUCUREŞTI. STR. BREZOIANU 29 


de 


Fulga 








Am fost in munți 


Sus în păduri, pe unde luna-și taie drum în noapte 
Prin umbra stâncilor şi-a brazilor trufași, 


dacă n'ai un idol, ciopleşte-ţi-l din pământ, Izabela, şi să crezi 
atât de mult în el, atât de mult să-l slujeşti — încât să ai odată 
senzaţia că idolul tău a înviat din pământ, Mă înţelegi ? 

— Te înţeleg, tată, Eu n'am nevoe de idol... dar pentru Dum- 
nezeu, dece mă :orțezi să vorbesc despre ceeace mi-i irică. 

„_— Hai, fie — tăcu binevoitor Protesorul, spune-mi însă, ţi-ai 
dat vreodată seama cât ești de frumoasă? 

— Exagerezi, tată! 

— E adevărat, nu frumoasă în ceeace ești aparent, dar în 
ceeace tu ascunzi. Frumuseţea voastră, a ieleior, n'ar trebui vă- 
zută cu ochii, ci surprinsă cu inima. Pe unele le ajută fardul și 
hainele să iasă din comun, dar nu vor rezista. Pe tine dimpo- 
trivă te tace frumoasă dăruirea completă în muzică, te iace fru- 
moasă tristețea aceasta pe care nu ţi-o poţi ascunde, misterul 
acesta pe care nu vrei să mi-l mărturiseşti. Oare toate fetele 
când iubesc devin frumoase ca tine? zise Profesorul scurt, cu 
pipa între dinţi. 

— Dar tată, despre ce vrei să... 

— Să nu mai vorbim. Cu siguranţă că acesta este adevărul. 
Şi-acum să mergem, poate ne-aşteaptă mama. 

Inainte de a intra în salon, izabela se opri şi-l trase înapoi, 
şoptindu-i: 

— Cred că ai dreptate! 

— Periect,. Știam asta, Sfaturi nu-ți dau. lubeşte însă cu tot 
suiletul și nu uita niciodată că iubirea ta n'are niciun sens dacă 
n'admite dela început sacrificiul. Poftim, intră, ţie ţi se cuvine 
astă seară primul omagiu. Când vei îi nefericită, să nu mă oco- 
iești. Bună seara, Claudia — zise el intrând. 

Doamna Wagner își întrerupsese lectura pentru o clipă, înăl- 
țându-și ochii pe deasupra cărţii. Pe Profesor aproape că nu-l 
văzu, căci privirile ei o îmbrăţișară pe Izabela cu o curiozitate 
pătimașă aproape. 1 se păru şi ei că e ceva nou în viaţa fetei, 
dar nu putea să-și explice. Flacăra aceea însă, care pornea din 
adâncul întrupării Izabelei şi o cuprindea toată într'un iel de 
euforie, o uimea pe doamna Wagner, mărind în acelaș timp 
misterul celeilalte. O urmări cum trece dealungul odăii, pentru 
a se așeza în fotoliul de lângă bibliotecă, și deabia atunci îşi 
dădu seama cât de nobilă pare Izabela, cât de iluminată — par- 
că ar fi descoperit în ființa ei altă tiință care deabia atunci s'ar 
îi trezit dintr'un somn lung. Rochia de casă se lipea strâns pe 
trupul fetei, făcându-l mai delicat și mai sensibil, iar părul mă- 
tăsos umbrea chipul cu o ciudată întunecare — aşa cum umbrea 
văpăile unei candele chipurile din icoane. Profesorul se îndreptă 
spre o etajeră din dreapta, şi după ce deschise repetat câteva 
sertare, scoase o pereche de cărți pentru pasiențe. Doamna 
Wagner își reluă lectura, dar firul cărţii era rupt — şi un gând 
de mai înainte o obligă să închidă paginile, întorcându-se din- 
trrodată către bătrânul Rudolf. 

— E adevărat că ai alt asistent, Profesore? întrebă ea cu un 
zâmbet, care nu putea ascunde ironia. 

— Fireşte! răspunse acesta continuând să-şi frământe căr- 
țile în mână. Imi închipulam că l-ai şi cunoscut. 

— De abia eri am aflat dela Izabela. Crezi c'o să dureze 
mult serviciul lui? : 

Protesorul mai avusese până atunci șase asistenţi, dar toți 
părăsiseră leboratorul după câteva zile. Nu invocau niciun mo- 
tiv, deobiceiu plecau fără să spună vre-un cuvânt — dar înțele- 
sul era acelaș: nu se puteau obişnui cu atmosfera aceea stranie 
din turn şi nici pe Profesor nu-l pricepeau. 

— Mi se pare că a și prins rădăcini, zise bătrânul privind-o 
încruntat. In tot cazul, este un altfel de om, în care ai încredere 
dela început. De când a suit în laborator, toate s'au schimbat. 
Mi-a insuflat chiar mie alt elan pentru lucru. Nu, în niciun caz — 
nu va pleca. Sunt convins de asta. h 

— Cum poate un om să-și îngroape tinerețea într'un labo- 
rator, când în aiară de el — vine primăvara, trece viaţa, lumea 
se bucură?... 

— Tu ai fost întotdeauna impotriva acestui fel de a îi. Ţi-am 
explicat de atâtea ori că pentru triumtul unui ideal, trebue să 
jertieşti, să te uzezi până la moarte. Altiel n'au niciun sens. Nu 
poți iubi în vieață decât un singur idol. Indiferent ce este acest 
idol: o femee, arta, știința, religia, singurătatea... Ca să te înde- 
plineşti, ca însuți să aparţii acestei vieţi — sacrificiul e ordonat 
de sus. Sunt destine care se ispășesc dintr'un dat ai divinității... 

_— Bine, asta înțeleg, replică puţin iîntimiâată şi mâhnită 
doamna Wagner. Dar să stai singur acolo sus, e un sacrilegiu. 

— Pentru cine, sacrilegiu? întrerupse deodată Izabela, ui- 
mită că pe neașteptate se prinsese în cursul conversaţiei. 

— Pentru el însuși, pentru viitorul lui. Oamenii tineri trebue 
să lasă în stradă și să privească viaţa cu toată frenezia, să în- 
tâmpine totul — cașicum totul ar fi al lor. Ce-o să fie din el când 
o îmbătrâni? E un om așa de ciudat, încât să renunţe la atâtea 
frumuseți ale lumii? 

— Dar, dragă Claudia, nu e deloc un om ciudat. Câteodată 
ai însă impresia că nu poți face nimic, dacă nu rămâi singur. Şi 
apoi, cine știe — faptul că a rămas aici poate că are tainele lui. 

— Ştii ceva din viaţa lui de mai înainte, tată? reveni Izabela. 

— Nu cred, sau mai bine zis nimic. Nu l-am întrebat nici- 
odată, nu m'a interesat biografia lui. In definitiv ce poate avea 
în urmă? Tinerii n'&u amintiri, n'au decât atât: ziua lor de naş- 
iere; după cum maturii n'au decât amintirea primei iubiri, ia 
bătrânii obsesia tinereţii. Asta-i tot. Dar de ce şă mai vorbim 
despre el? Cred că de-ar şti lucrul acesta, nu ne-ar da voe. 

Doamna Wagner făcu un gest instinctiv de a-şi alunga anu 
mite gânduri de pe frunte. 





CTITORIILE BASARABILOR 


Chiliile din jurul bisericii sunt refă- 
cute pe vechile zidiri. Bucătăria lui Mir- 


— Prea s'a stabilit în casa noastră, zise ea repede. Ai avut 
dreptate, mi se pare că a prins rădăcini și noi nu ştim. 

— Ce vrei să spui cu asta? 

— Că în toată casa noastră se schimbă ceva decând a ve- 
nit, decând a rămas mai ales. Să nu mă râdeți, dar câteodată am 
senzaţia că nu e om, ci un spirit de aitundeva, poate chiar De- 
stinul personificat în chipul lui. 

— E interesant ce spui, Claudia —, se opri Profesorul, ame- 
stecându-și cărțile din nou. La asta nu m'am gândit încă. Dar 
dacă este așa, n'avem ce face, nu-l putem alunga, suntem for- 
țaţi să-l admitem. ” 

— Vorbiţi copilării, se ridică Izabela — dar în ochii ei era 
o nespusă milă pentru amândoi. Fiţi siguri că poate lui Mihail 
Bota nu-i va conveni să se amestece în viețile noastre. 

— Dar dacă totuși ceva se va întâmpla? 

— Ce anume? 

— Nu știu, nimeni nu poate ști ce vaii mâine. Darnueo 
presimțire, se sperie singură doamna Wagner, nici nu vreau să 
aud de asta. Numai să ne lase în pace, să nu vină peste noi. 

— Tribul! tribul! strigă Izabela. Staţi închiși în cercul vostru 
vicios și vă e frică să nu vă violeze cineva cercul. Aveţi maniile 
voastie, chinurile voastre, vă întăritați ca animalele mici fără 
stăpân. Sunteţi ca un trib care şi-a tăcut elemente tabu și nu 
mai doresc nimic. 





— Dar, Izabela, se îndrepiă Proiesorul spre ea — cum poţi 
să ne judeci așa? 

Profesorul totuşi are ochii galbeni și privirile lui sunt pline 
de spaimă. In ascuns el recunoaște adevărul fetei, îşi dă seama 
că cineva din umbră nu-i lasă să fie liberi, e conștient că odată 
se vor înăbuși în cercul de care vorbește Izabela. Dar acum, nu, 
în niciun chip nu trebue să fie judecați așa. 

Deodaiă, sus, se auzi o ușă deschizându-se şi paşi uişori 
care coborau scara. In tăcerea aceea, sgomotul deveni bănuitor 
şi întricoșător. Iși întoarseră toți trei privirile spre ușă, aştep- 
tând parcă să între acela, știind bine cine este. Inimile înghe- 
țaseră pentru o clipă, mâinile se crispaseră cu unghiile înfipte 
în carne şi ochii îndureraţi iixaseră ușa ca pe o izbăvire dintrun 
chin de gheenă, dar pașii trecură pe dedeparte, se mai auzi ușa 
dela eșire deschisă și ecoul se pierdu vug în întunericul nopții. 

— Să îi avut atât de mult de lucru?! zise într'o doară doam- 
na Claudia, mai mult ca să scape de ecoul acelei treceri pe 
acolo, care mai persista încă. 

— Poate! șopti Protesorul, Intoldeauna, Mihail stă până 
târziu, 

Legătura dintre ei nu mai putea î: restabilită, In trel col- 
țuri diterite, stăteau îndepărtați, izolaţi, dar gândurile lor cu- 
prindeau aceeași iantomă a lui Mihail Bota. 

— Eu mă duc să mă culc! se trezi doamna Wagner ridicân- 
du-se și pomind spre uşă. 

Peste o clipă şi bătrânul mormăi ceva, poate „noapte bună” 
— şi se retrase în dormitorul lui. Izabela simți o dulce turburare, 
care-i amintea venirea primăverilor, prima zi când a avut con- 
ştiinţa că din fetiță se transformase în femee; o ameţeală uşoară 
se trezia în adâncul ei, aşa cum urcă din fundul mărilor curenţi 
calzi şi reci deodată până la suprafața apei. Se văzu singură în 
salon, dar mișcându-se câţiva paşi, îşi dădu seama că ghemuise 
în palmă o bucată de hârtie. O destăcu şi văzu că totuși, jucân- 
du-se cu creionul, dintr'o stare haotică și neștiută îi scrisese nu- 
mele: Mihail Bota. Literele luceau sub lumină şi sub ele se as- 
cundea parcă chipul unui om. Își ridică ochii peste fereastră, a- 
fară, prin zid — să și-l închipue cum merge spre casă, puțin aple- 
cat poate, puţin încruntat ori s'a oprit undeva să-i treacă obo- 
seala. Aprinse un chibrit, apropie bucata de hârtie — și sub îla- 
cără hârtia începu să ardă încet, tumegând albastru. 

— Dacă soarta s'ar putea schimba așa, arzând tot, arzând 
și sufletul chiar! murmură ea. Rămase în picioare, dreaptă, până 
când din numele lui nu mai rămase decât un fir subţire de 
cenușă. 





(Urmare din pag. 1-a) 
subt sublima forţă a credinţei străbune, 
micile  oarasle cresc și se întăresc în 











Freceau odată turmele cu albii ciobănași 
Scornind în liniști prelungite șoapte. 


Duceau cu ei, pe frunte, pentru alte creste, 


Beteala lunei prinsă 'n mici popasuri. 
Cântau tălăngile în nesfârșite ceasuri, 
Potecilor, — frumoasa lor poveste. 


'Trec spre lumini, cu stemele pe frunte, . 
Cerbii golași, cu fuga lor cea vie 
Oiţelor, în treacăt, să le fie 

Peste pâraie fermecată punte. 

In liniști de poieni, în vreun umbrar 
Opriţi la sfat, ciobanii stau pe loc 

Şi iau pe umeri luna, drept cojoc, 

Să le 'ncălzească inimile iar. 


Se-aude 'n noapte doina pe poteci 


Cum plânge liniștită peste crengi de brazi 


Si toată jalea zilelor de azi 
O 'ngroapă ?'n prundurile reci. 


Am fost în munţi. Poienele tăiau 
Negrul pădurii cu verdele deschis 
Și toată viaţa parcă mi-au închis 
In valurile care triste unduiau. 


ILEANA BUSUIOCEANU 








* domneşti, 


cea, de prin 1386, cu coșul ei larg și 
vatra mare pentru a putea suporta ţăs- 
tul de lut subt care fierbeau bucatele 
astăzi are o nouă funcţiune. 
Este transformată în brutărie. După ce - 
vezi chiliile mânăstirii, albe, curate, te 
opreșşti în ceardacul lui Mircea, da unde 
ochii au drum liber pe valea Oltului, în 
sus și în jos. Peste drum de mânăstire, 
pe un pinten de deal, se înalţă Bolniţa 
Mânăstirii Cozia, o bisericuţă înaltă, 
sveltă, de o rară frumuseţe arhitectonică, 
ridicată de Petru Vodă Paisie  (1542— 
1543). Vederea ei aduce aminte de fru- 
moasele ctitorii ale lui Vasile Lupu, din 
Moldova. Pictura a rămas cea din sec. 
al XVI-lea. Găsim şi aci, pe lângă chi- 
pul ctitorului, și pe acela al bătrânului 
Mircea cu fiul său. Păcat că această atât 
de frumoasă bisericuţă este astăzi pără- 
sită, iar cei care locuesc în fostele chilii 
ale călugărilor bătrâni şi bolnavi, oameni 
simpli,  neînţelegători, o cam folosesc 
pentru scopuri gospodărești. 

Astăzi la Mânăstirea Cozia  pulsează 
vieața din plin. Vieaţa în mugur. Func- 
ționează aci una din şcolile primare ale 
Colegiului Militar „Mareşal Ion  Anto- 
nescu”. Copiii celor care sau jertfit pen- 
tru drepturile la vieaţă ale acestui neam, 
sunt aduşi subt calda oblăduire a ţării, 
pentru a fi îngrijiţi şi instruiți în mod 
cu totul gratuit. Nicăiri ca aci nu poate 
fi găsit un climat mai sănătos pentru 
pregătirea marilor apărători de neam şi 
țară. In legătură directă cu istoria ţării, 
la adăpostul munţilor şi bătrânelor pă- 
duri de fag ce dau tot farmecul Coziei, 


voinţa neînfrântă de a fi la timpul lor, 
ca întregul șir al înaintaşilor, adevărate 
paveze pentru pământul sfânt al ţării. 
Marii oșteni ai lui Mircea populează 
toată Valea Oltului cu legendele lor de 
mari și nebiruiţi apărători ai crucii şi 
ai țării. Insuși Mircea pare că se des- 
prinde din pictura  brâncovenească și 
aidoma vremii când trăia, „cu mâna pe 
sabie, . vulturii pe genunchi şi coroana 
împărătească pe frunte”, coboară încet 


- dar hotărît în lumea noastră astăzi, mus- 


trându-ne pentru cele rele, îndemnându- 
ne întru cele bune. în mica, frumoasa, mi- 
nunat de frumoasa bisericuţă, alături de 
Maica 'Teofana, mâna de călugări se 
roagă lui Dumnezeu, pentru vicioria ce- 
lor buni, drepţi şi viteji. Candelele se 
aprind una câte una. Lumina creşte tot 
mai mult. Minţile fragede ale elevilor 
încep să prindă adevărul 'cel adânc şi 
greu ca jertfa, al existenţii noastre: Ni- 
mic nu se poate face trainic și mare 
fără o tot atât de trainică şi mare pa” 
siune. Atunci, crucea de au masiv din 
vârful bisericuții  despică veacurile cu 
definitiva înțelepciune creştină : „Căutaţi 
şi fiți desăvârşiţi, precum părintele vos- 
tru din Ceruri desăvârşit este; Indrăs- 
niţi; Eu am biruit lumea”. 


N. VLĂDULESCU 


Comisiunea Mon. Ist. ar trebui să inter- 
vină cât mai repede; până atunci, sectorul 
Şcoli primare are îndatorirea să îngrijească 
de irumoasa și omeneasca ctitorie. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. Grle P. T. T. Nr. 24.484.939