Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0003

UNIVILRSUL LITERAR 


ANUL XLiIXe Nr. 3 
SAMBATA 13 lanuarie 1940 


PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 
SOC, AN. „UNIVERSUL” BUCURESTI, BREZOIANU 23 EG DEC A E i OZ 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU autorităţi și iaatitații 1000 les 
înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov sedere 500 

particulari 220 m 





ia E aia ii 


Eminescu intact... 


de TOMA VLADESCU 


Un 


In aceste zile copioase ale sărbătorilor, când literatura 
cste și ea mult prea abundentă, când atâta proză și chiar 
atâtea versuri se răstaţă în vitrina tuturor ziarelor, cu a- 
ceeași cantitate pe care o arată mezelurile şi porcii tăiaţi 
in galantarele măcelarilor, noi am preferat să ne retragem 
în compartimentele aristocratice ale literaturii noastre şi 
credem că am descoperit acolo, prin aceste sărbători tu- 
multuoase, ua Eminescu intact... Nu numai că Mihail Emi- 
nescu nu e înţeles, dar el nici cunoscut nu este. Și cână 
îl cunoaștem, când îl „admirăm” chiar, ar fi totuși să ne 
inșelăm dacă am crede că el obţine mai multe adesiuni 
dela „admiratorii” lui... 

Dar să privim mai de aproape gloria acestui clasic... pe 
care, cum se întâmplă totdeauna, foarte puţini se mai 
ostenesc să-l citească. 

Se știe în deobşte că Eminescu este „cel mai mare poet 
al neamului”, Adevărul acesta cu care ne-am întâlnit incă 
de pe băncile școalei, l-am regăsit apoi mereu şi pretu- 
tindeni. El este în toate foile literare, în toate cărțile, 
în toate conferințele publice şi chiar în toate ziarele — 
şi subit condeiul oricui... O spune profesorul de liceu sau 
învățătorul dela ţară, o afirmă preotul, sau o proclamă 
ostaşul în orele lui de odihnă, Dar acești admiratori de 
pretutindeni și de oriunde mă întristează deseori când îi 
văd aeclamând fericiţi cutare strofă din Impărat și Pro- 
letar, din Venere și Madonă chiar, sau atâtea altele care, 
lipsind, n'ar diminua totuşi cu nimic gloria unică a Lu- 
ceafărului. 

Jules Tellier, poetul discreţ, delicat, mort atâta de tânăr, 
nu fără să fi lăsat totuși sentimentul că a dispărut cu el 
un mare poet, cerea pentru Victor Hugo o antologie des- 
tinată să evite contusiile, să evite mai ales accidentele 
pe care Hugo le poate uşor întâlni în propria lui operă 
atâta de inegală. Desigur n'ar putea îi vorba de acelaş 
lucru în opera lui Eminescu. Dar a-l feri pe poet de îbcuri: 
comune, a-l feri deopotrivă de o „admiraţie” gregară şi 
fără control, a-l feri mai ales de propriile lui căderi, este 
desigur cel dintâi serviciu care i se daţorează şi semnul 
celei mai lucide admiraţii. 

Există oare o singură operă de creație în care să nu se 
simţă nevoe de această ordine pe care artistul nu va mai 
fi avut timpul so pună în toate valorile lui? In Rimbaud 
de pildă, nu întâlnim nu mai știu ce lung și verisifat dis- 
curs prosetarian, făcut par'că să reabiliteze Impărat și Pro- 
letar al poetuiui nostru, dar nu întâlnim atâtea alte facili- 
tăți fără niciun contact cu frumuseţea teribilă şi unică din 
acest halucinant Bateau ivre şi nici chiar cu geniul subtil 
din poemul Vocalelor ? | 

Dintr'o carte de mult răsunet și de curând apărută a 
lui Yhiery Maulnier, care a avut de aitfe: cele mai diverse 
aprobări, se poate pricepe că Verlaine el însuşi ar fi poetul 
minor asupra căruia timpul de astăzi n'ar mai avea să 
se oprească prea mult... Dar în faţa acestui examen atât 
de sever pe care Verlaine pare să-l întâlnească destul de 
curând, eu mă țem puţin că tânărul critic a rămas fără 
să știe prizonierul unor facilităţi fără număr desigur, dar 
ale unui poet care a scris totuş atâtea versuri din Fâtes 
galantes, din Sagesse, şi mai ales acel incomparâbii Art 
poctique! 

Poetul terbue căutat ca o perlă, repede, în adâncurile 
lui, apărat de atingerea acelor locuri pliate de care în exer- 
ciţiul celei mai dificile arte el nu s'ar fi putut cu totul 
teri — iar lucrurile lui adunate cu grije, oricât ar părea 
de puţine, s'ar strânge ca într'un colier care să nu păs- 
treze decât strălucirea pietrelor preţioase. Abia atunci 
poetul s'ar găsi respirând I.ber, strălucirea lui n'ar mai 
suporta nicio umbră și noi am cunoaşte tot atâta de 
liberă singura lumină pe care el d va îi adus peste lume. 

Dar la această reală, inaiterabilă strălucire a poetului 
nostru, încă nu s'a ajuns — și este primul aspect în care 
Eminescu ne apare intact. Și dincolo de poesia lui chiar, 
vom avea să pricepem tot timpul aceleași incalculabile 
depărtări — acelaș Eminescu mereu neatins şi încă inac- 
cesibi)... Mâinile noastre, grososane, întinse, n'au isbulit 
să aibe decât lucrurile indiferente și fără preț pe care 
el a putut să le dea — nmic însă din tot ce Eminescu este 
adevărat, este unic, numai el și el însuși, nimic din tot 
ce îl califică întradevăr ca pe unul din marii poeţi ai 
lumii. O anumită perfectă comuniune totuș care e ade- 
vărat că s'a stabilit între noi şi presenţa adâncă a poe- 
iului, este reconfortantă desigur, dar este de altă natură 
şi vom avea mai târziu s'o vedem. 

Dar dacă Eminescu ne cuprinde pe toţi, — noi totuş încă 
nu lam ajuns: atât gândirea cât și poesia lui ne-au 
rămas invisibile şi departe. 

Nu-l cunoaștem, nu-l ştim pe poet? Desigur dacă tocmai 
dece el este poet nu ne pricepem să spunem, dacă nu cu- 
noaștem adevărata lui poesie și plutim cu ochii închiși 
în confuzia unor valori inegale! Fără îndoială există în 
toate poemeic iui Mihai Eminescu, până <hiar în cele mai 
neinteresante, un cât de palid reflex de geniu care proba- 
bil n'ar fi putut lipsi — este cuvântul neașteptat care 
apare, este revelaţia unui rar tablou — și există mai ales 
Breiuvinieni modul eminescian care spune și învălue 

u 
Nu e mai puţin adevărat însă că din aceste poeme, cele 
mai multe sunt parazitare „că ele beneficiază de opt sau 
zece piese de altă incandescenţă, de altă matură desigur, 
— mari lumini care aprind toată bolta eminesciană şi 
fac toată figura poetalui. A identifica aceste incompara- 
bile ascensiuni, a pricepe că tocmai fiindcă s'a ajuns acolo, 
ş numai pentru aceasta, Eminescu este marele poet pe 
care-l mărturisim, iată ce mi sar părea un contact real: 
a pricepe saltul luminos în altă parte pe care Eminescu 
il face cu lumea propriei lui poesii, a cunoaște aceste Iu- 
mini, ale lui, acolo unde sunt, și care altfel nu sar fi 
putut zări pe niciun pământ... A-l adora pentru aceste 
alte dimineţi ale lumii, pe care numai poesia lui a putut 
să le dea şi pe care numai cu el le-am trăit! 

Preţuind insă la fel toate poemele lui, dintre care atâtea 
ar fi putut să cadă sub condeiul? oricui, însemnează tocmai 
că nu ştim ce este „Eminescu” în poesia pe care o procla- 
măm fără egal. 

Atâta timp, întradevăr, cât putem admira imdistinet 
Kamadeva de pildă, împărat şi Proletar, sau Ce e amo- 
rul și, în acelaș stil, atâtea altele cu nume de mai puţină 
notorietate, înseamnă în proprii termeni că nu ştim dece-l 
admirăm pe Eminescu — sau avem atunci numai aces 
admirație pe care am numi-o didactică pentru o operă 
în care, de fapt, Eminescu, el însuși, nu intră. Poetul 
war mai fi solidar cu noi în admiraţia pe care o dăm 
CNS St SN pe E SAN CE N Sidi aci A AER a 

(Urmare în pag. 8-a) 





CEGLOKOFF 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI | Biz, Brezolana 23-28 
TELEFON 38.30.10 








(vezi „Cronica plastică”, pag. IV-a). 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


pa 


Swedenborg, misticul care 
a influențat aiât de hotări- 
tor pe Balac, a pus din nou 
în circulație, pe la începutul 
secolului XVIII, ideia andro. 
ginului ca tip uman perfect. 
Ideia aceasta, firește, n'a fost 
formulată izolată. Sweden. 
vorg a angrenat.o întrun în. 
treg sitem de teologie misti- 
că, mai puţin original de cât 
îi credeau contemporanii săi 
și generaţiile iluminismului, 
dar având toate caracterele 
stilului baroc. Swedenborg a 
fost, dealtjel, prin excelență 
misticul baroc. Noutatea a lui 
a putut surprinde numai pe 


metafizice, Cam tot ce-a spus 
el, se spusese de mult în mi. 
stica şi beozofia europeană, 
Dar marele său merit a Jost 
reactualizarea câtorva teme 
țilozofice şi mistice, învesi- 
mântarea lor întrun limbaj 
accesibil contemporanilor, 
Una din asemenea teme — 


cat altădată, destul succes 
în romantismul german și 
post.romantismul francez — 
era tocmai mitul androginu- 
lui. . pă 

De mult, problema aceasta 
nu mai fusese pusă în discu- 
ție. Ca să fim mai exatți, 
niciodată problema aceasta 
nu se bucurase de atâta „pu 
blicitate“. Ea făcea parte 
dintr'o antropologie şi mistie 
că secretă, a căror discuție 
nu era accesibilă oricui. Cel 
puțin, așa sa transmis miti 
androginului în cele trei mari 





influențe din Edgar Poe in poemele lui Mateiu Caragiale 


4 

O mare parte din opera întreagă 
— atât poezie cât şi proză — a lui 
Mateiu Caragiale, stă sub semnul lui 
Edgar Poe, ceiace nu însemnează de- 
sigur că se găsesc în ea influenţe di- 
recte și nepermise, cât mai mult ati- 
tudini şi motive identice, care pot fi 
şi înrudiri temperamentale. 

Dacă nu ar fi decât tonul acela 
orgolios, de o demnitate oarecum 
extravagantă și tristă, sau aplecarea 
spre mister, bizar, sau fantastic şi 
încă aceste înrudiri ar apărea evi- 
dente. 

Bine înţeles că ele mu micșorează 
întru nimic valoarea lui Mateiu Ca- 
ragiale, personalitate bine definită 
și cu un univers propriu — ba chiar, 
am zice, românesc — atât de con- 
turat, încât relevarea influențelor nu 
e interesantă în cazul lui decât pen- 
tru înțelegerea isvoarelor și resortu- 
rilor interioare ale operii și poate 
pentru înțelegerea, uneia printr'alta 
a două naturi asemănătoare. Influen- 
ţele nu pot decât să dea unui au- 
tor o sevă nouă, cu condiţia să fie 
asimilate perfect, pierdute în aliajul 
propriu al personalităţii lui. 

In lumina acestora, vom da deci la 
iveală unele influenţe poeşti din poe- 
zia lui Mateiu Caragiale. Ele sunt 
dintre cele mai puţin asimilate și 
Gevin manifeste mai ales în două 
poeme. Iată, de pică, cea intitulată 
„Mărturisire“ : 


Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un 
[cer de jale, 


Arse stânci o ?nchid în groaza sterpeior 
[pustietăți, 

Pe ea boarea nu adie, veșnic dorm un- 
ldele-i pale, 

Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi 
(cetăţi, 


Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade 
[în ruină, 


Edera și mușchiul verde zidurile-i năpă- 
(desc, 

Strajă a singurătăţii trist veghează pe 
[colină, 


Și în juru-i, seara, tainic, liliecii jâlfâesc. 


Sufletu-mi ie-o floare rară ce muiată pa- 
[re'n sânge, 

Spulberată-i fu mireasma de-al restriștii 
[aprig vânt, 

E-o cântare 'mdepărtată ce visări apuse 
[plânge, 

E o candelă uitată ce se stinge pe-un 
Imormânt. 


Iată acum şi trei strofe din „Curțile 
vechi', poem în care motivele poeşti 
sunt curios integrate cadrului curţi- 
lor boerești depe tărîmurile noastre: 


De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline, 
Zac curți pustii... Acolo tăcerea stăpâneşte 
Șin verde mantă mușchiul cuprinde şi 
['nveleşte 
Surpata zidărie şi frântele tulpine; 


Și 'mpodobind ceardacul cu grelele-i 
ciorchine 
Sălbătăcita viță pe stâlpi se 'ncolăceşte 
Cu edera cea neagră ce 'm strașini 
împletește 
O lucie cunună uitatelor ruine. 


Adânc ca de o vrajă par ele adormite, 
Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite; 
Nu tremură o frunză, nu mișcă fir de iarbă 


Vegetaţia (iederă, viță, rosmarini, 





Lucreţiei 


Ţi's buzele în noaptea cea rece 
Flori arse'n tăcutul pământ. 

Nici lacrimi, mici plâns de durere 
Pe zidul uitat de mormânt, 


Ci, lin sa soarele morţii 
Din bezna trecutei iubiri 


Veni-voiu — tăcere de taină — 


In palid și negru vestmânt. 


Ușor fremăta-va pădurea, 
De-apururi de veghe voiu fi. 
Streine amurguri vor trece 
Şi luna mai stins va luci. 


Când neguri iar te vor cere 
Un zâmbet pe chipul ucis 
Sădi-voiu — şi marea durere 
Va zmulge şi ultimul vis, 
TULIAN VESPER 


de EMIL GULIAN 


crini, „flori şi fructe“) pusă alături 
de ziduri ,turnuri, ruine, sau mor 
minte, este un motiv foarte frecvent 
şi de mare efect la Poe, menit să 
sublinieze contrastul dintre devenire 
şi împietrire, dintre prezent şi tre- 
cut, dintre viaţă şi moarte. El se în- 
tâlnește și în „„Somnoroasă“ sau 
„Pentru una în Paradis“, dar isvoa- 
rele lui Mateiu Caragiale, pentru po- 
emele de mai sus, se pare să fi fost 
mai ales „Coliseul““ şi „Cetatea din 
mare“. Iaţă fragmente din ele: 


Dar vai! aceste ziduri — aceste arcade cu 
iederă — 

Aceste plinte 'n ruină — aceste triste 
coloane — 

Aceste metope șubrede — și frunzele- 
acestea surpate —- 
Aceste sparte cornişe — și toată această 
TuUmMaA — 
Aceste pietre — vai! aceste sure pietre— 

Sunt ele oare tot ce Orele care sapă, 
Vestit, gigant, mai lăsară Destinului aprig 
şi mie? 

t,Coliseul':) 


sau : 


Acolo turnuri, altare, palate, 

(Roase de vremuri, dar neclătinate!) 
Nu mai aduc cu nimic dela noi. 

De jur împrejur, într'un vast convoi, 
Părăsite de vânturile diabolice, 
Calme zac apele, melancolice. 


Nicio rază din sacrul cer nu pătrunde 
Nopțile lungi ale cetății din unde; 
Doar transparența lugubrei mări 

Se scurge livid peste depărtări — 
Lumimnează turnuri şi palate regeşti — 
Temple ce dau Babilonice vești — 
Bolţi de piatră demult părăsite 

In iederă cioplită și flori împietrite -- 
Atâtea şi-atâtea altare minuni 

Cu frize, sub care în văgăuni 

Violeta cu vița împletesc cununi. 


şi, mai departe : 


căci nicio adiere 
Nu se tvește! un cât de mic val 
Dealungul mvastului deșert de cristal — 
Nicio hulă nu spune că vântul 
Pe mări mai fericite ar atinge pământul — 
Că nai sunt pe lume şi mări uitate 
De-o atât de hidoasă seninătate. 


Dar iată, e o părere în aer! 

Valul — e o mişcare — un vaer! 

Ca și cum turnurile ar fi dat deoparte, 

Incet cufundându-se, apele moarte — 

Cu vârțuriie lor ce au fost scoase 

Din vidul cerurilor membranoase. 
(„Cetatea din mare'“) 


După cum se vede, aceste din ur- 
mă citate asociază motivului de care 
am vorbit, apa — nemişcată, tăcută, 
sumbră, moartă — zidurile cetăților 
înecate, cum și vântul — întâi în 
nemişcare, apoi în mișcare, — ele- 
mente care deasemenea se găsesc în 





(Urmare în pag. 8-a) 





oamenii unui secol profan și 
cu tendințe accentuat anti- 


care a avut, cum am Tremar- 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








In căutarea lui Adam 


de MIRCEA ELIADE 


tradiţii mistice mediterant. 
ehe, creştinismul, iudaismul 
şi istamismul; ca o doctrină 
secretă, care irebue păstrată 
cu mare grijă şi comunicată 
exclusiv inițiaților. 

] Intr'adevăr, în tot decursul 
kvului Mediu, mitul androgi. 
Rului — considerat ca t:p de 
desăvârșire umană — este 
prezent exact în tradițiile 
cele mai secrete ale mssticei 
şi teozoției, atât în Orient 
(islamism) cât şi în Ocel- 
dent (creștinism şi iuda:sm). 
In cei mai desâvârșiţi mistici 
ai Islamului, prezența div.nă 
e manifestată printr'un pân- 
ger.om' cu aspect anurvgin. 
„ZOvarășui“ sau „iubitul“ din 
Hăâfia sau Suhrawardi nu 
Sunt preciaați ca gen grama- 
tical; ni pronume, nici 
eroul persan nu marchează 
genul când e vorba de acest 
seraph, icoana omului desă- 
vurș.i. Ambiguitatea „iuoitu. 
lu" în scrierile mistice iSia- 
mice a dat multă vreme na- 
şiere ia conțfuzi grosyiane 
din partea ceor dintai tra. 
ducatori și comentatori euro- 
Veni, carora je Lipseau cuno- 
şlințe elementare de mustiCă 
şi metafizică, şi înterpretau 
GCeasta amo.vâlență în sens 
VUILgar erotic. 

M.tul anuroginului a fost 
deasemenea activ în Kaoba. 
ia, deș. aceste tezte de o ex. 
traoruinară dificuitate cucu. 
iuu în cercuri foarte resirun. 
se de învățați şi n.Stici evrei, 
Zonarul (17, 5 a, 18 b, etc.) 
păstrează chiar o interpreta. 
re „maritală“ a mitului an. 
droginuiui: omul nu devine 
Cu adevărat om (adică, om 
originar) decât când reaiţ. 
zează pe pământ unirea con. 
jugală, Este un ecou al stră- 
vechei funcțiuni mistice a că. 
sâtorwi. gdesâvur şiteu INI 
dului prin  totalizare. Dar 
toată Kabbala e întemeiată 
pe omologarea om-Dumne- 
zeu, și nunta omenească nu 
este pentru mistica tudaică 
(în majoritate, comentarii o. 
culte la Cântarea Cântărilor) 
decât o palidă imagină a uni. 
rii lui Israel cu Dumnezeu. 
Vom vedea cu alt prilej că 
mitul androginului e și mai 
clar ia începuturile iudaismu. 
lui, Adam fiind conceput ca 
androgin, 

INSfârşit, pentrucă vorbim 
de curentele mistice „„secre- 
le“ din Evul Mediu, se cuvi. 
ne să amintim alchimia, her- 
metismul și tradiţiile oculte 
Care s'au păstrat în Occident 
în secta 1 fedeli d'Amore. 

Unul din simbolurile cen. 
irale ale hermetismului al- 
chimic occidental era Rebis, 
androgihul în care cele două 
puteri (sacru-profan)  coin. 
cid. Rebis era omul desâvâr. 
şit, totalizând virtuțile erou 
iui şi ale sfântului, virilitatea 
şi feminitatea (considerate 
spiritual ca centre de ener- 
gie). în alchimie, omul desă. 
vârşit, cu adevărat „liber“, 
era omologat Aurului; omul 
se  desâvârșea „totalizâna“ 
cele două naturi, feminină şi 
masculină, şi apoi depășin- 
du.le. 

Todte aceste trei tradiții — 
creștină, iudaică, islamică — 
s'au păstrat şi s'au transmis 
în cea mai mare taină, elabo- 
rând sisteme complicate de 
simboluri, alegorii și limbaje 
secrete pentru a fi comuni. 
Cate inițiaților. In această 
privință, există o mare deo- 
sebire între mistica creştină, 
atât cea ortodoxă cât și ro- 
MAnO = Catolică, unde totul 
era spus la lumină și pentru 
toți, și curentele secrete din 
Occident, care, fiind conside.- 
rate eretice, erau nevoite să 
se manifeste alegoric și con. 
vențional., Tendinţa către se- 
cret a celor trei tradiții ocul. 
te mai sus menționate, în 
care regăsim la loc de cinsie 
mitul androginului, se dato- 
reşte nu numai împrejurări. 
lor exterioare (persecuții, 
teama de a intra în conflict 
cu Biserica, vina de a [i con... 
siderat eretic), ci şi originei 


„lor. Căci toate aceste trei tra. 


diții îşi au izvorul în gnosti. 
cismul  greco-oreștin, chiar 
dacă tdeile și tehnicile lOr 
sunt mult mai vechi, prece- 
dând cu cel puțin o mie de 
ani apariţia creştinismului. 





(Urmare în pag. ultimă) ; 





La fel cu alți contraţi ai d-sale care 
au mai strâns articole şi recenzii liţe- 
rare, în volum, d. Nicolae Roșu dorește, 
prin „Critică şi sinteză“, să se legiti- 
meze ca scriitor. Când detineşte, de 
mai multe ori, funcțiunea criticului, o 
face cu ambiția 'de a-l ridica pe acesta 
la rang de scriitor. Argumentele d-lui 
Roșu nu ies atât din analiza analogică 
acelor două activităţi, ci mai mult din 
năzuința personală de participare la 
un destin demiurgic. 

Ca şi când criticul s'ar teme să nu 
fie lipsit de destinul superior al scrii- 
torului. Dar care este destinul criticu- 
lui şi care al scriitorului? Răspunsul, 
pentru cel din urmă, este mai ușor de- 
cât pentru cel dintâi. Aceasta deoarece 
se crede, în genere, :că se ştie ce este 
scriitorul, direct, prin opera lui, pe câtă 
vreme criticul n'ar face decât să spue 
tot despre scriitor, ceva mai mult decât 
poate publicul, singur, să vadă. Așa în- 
cât, situaţia criticului, pare de la înce- 
put ingrată. Orice ar exprima el, orice 
ar simţi, sau ar gândi, pare că mu îs- 
vorăşte din sensibilitatea sau din inte- 
ligenţa lui, ci din a cărților despre care 
scrie. Numele său nu poate fi unul de 
autor decât așezat parazitar lângă alte 
nume. Dacă n'ar exista poeţi, drama- 
turgi „romancieri, n'ar exista mici cri- 
tici; dacă n'ar exista ceeace înţelegem 
prin literatură n'ar exista nici critică ! 
Criticul ar fi să despereze în această 
condiționare a lui faţă de creaţie; iar 
ca să se apere „afirmă de pildă, că li- 
teratura n'ar fi așa cum este, fără cri- 
tică, şi, mai ates, că publicul are nevoie 
neapărat de critic ca să-i explice des- 
pre scriitor ceva mai mult decât poate 
să priceapă el, dela sine. 

Socotim 'că, oricât sar învrednici a- 
ceste argumente funcţionale, să împace 
lucrurile, rămâne ascunsă latura adân- 
că a problemei, dacă nu se pornește 
de la un dat esenţial curpins în conce- 
perea destinului creator. Nimeni nu 
opreşte pe critic să aibă un destin egal 
cu al unui poet sau cu al unui romancier, 
dar pentru reuşită, este nevoe să con- 
ceapă creația la fel ca un poet sau ca 
un romancier. Poeţii și romancierii nu 
îşi ocupă locul în conștiința publică de- 
monstrând drepturile pe care le au. Ei 
se impun direct şi atât de firesc, încât 
devin o importantă forță de dirijare a 
acestei conștiințe. Scriitorii devin ceea 
ce se chiamă o personalitate, pe măsură 
ce îşi iau asupră-le o mai mare res- 
ponsabilitate faţă de cititori. Poetul şi 
romancierul răspund de ceea ce scriu, 
— fiindcă dela început se situiază în 
planul valorilor. Opera de artă este un 
bun uman, altminteri nu s'ar produce. 

Cum fundamentează arta valorile ? 
Pe ce criterii ? Cu această întrebare se 
deschide discuţia teoretică a valorilor, 


discuție care deobicei se închide prin . 


afirmaţia că valorile de artă sunt va- 
lori scop în sine și deci, prin finalis- 
mul lor, capătă un caracter absolut. Ele 
se fundamentează metafizic. Pentru ce 
nu mulţumeşte această teorie, atrăgă- 
toare prin înrădăcinarea metafizică a 
valorilor în ontologia umană? Este o 
teorie pe care ne place s'o acceptăm, 
dar care rămâne prea rece, prea înde- 
părtată; se uită lesne, şi rareori ne adu- 


cem aminte de ea, când este vorba să 


întocmim o operă de artă, sau s'o pre- 
țuim. Un «criteriu al valorilor mai apro- 
piat ar fi mai eficace, și el ni se pare 
că ni se oferă odată cu opera de artă, 
că se confundă chiar cu ea. Prin ce se 
definește opera de artă, înainte de orice 





Suntem datori o lămurire cititorilor şi co- 
labovatorilor noştri dela această rubrică Am 
schimbat de câtăva vreme titlu: rubrisei în 
„Corespondenţa noastră“. Da ce am socotit 
mai potrivit să zicem „Corespondenţa noas- 
tră“ ? Pentru că, în urma succesului excep- 
țional al rubricei au început să ne sosească 
foarte multe manuscrise din care se impunea 
să facem o selecție. Alegem din poeziile tri- 
mise pe cele mai meritoase, și le publicăm 
fără comentar, deoarece şi notiţa critică ar 
tua din spaţiu. Noi voim să sațisfacem do- 
rința de a se vedea publicaţi, a cât mai mul- 
tor autori şi deaceea renunțăm uneori la 
comentar. In genere, trebue să se ştie că 
simpla tipărire în revistă constituie o jude- 
cată critică favorabilă. 

Dealtminteri poezii ne-au sosit demne dea 
le publica fără justificare critică. Din 
aceste explicaţii reiese că rubrica noastră 
nu mai este „De vorbă cu debutanții“ 
ci constitue de fapt o antologie din 
numeroasele manuscrise trimise din toate 
colțurile ţării. Prin apariţia versurilor în re- 
vistă răspundem celor ce ne scriu. Iată 
pentru ce am intitulat rubrica „,Corespon- 
dența noastră“, voina să arătăm că, în acest 
loc al paginilor sale „Universul literar“ îşi 
păstrează legătura cu tinerii autori din cu- 
prinsul ţării, publicând producţiile lor spre 
încurajare. 


SPRE SLĂVI 


Spre slăbi: — deparie — ca umbrele 
'nserării 
Ne stucem — aburi — din targurile mării 


CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 











LITERARĂ 


Nicolae Rosu: Critică şi sinteză 


Colecţia „Universul literar“ 


George lonașcu: Chemarea focului, 


criteriu de valoare ? Ca şi viaţa, ca şi 
existența, opera de an:ă este creaţie. 
Ea nu a existat, ci a început să existe, 
la un moment dat, și într'anumit loc. 
Caracterul operei de artă este creatu- 
ral, Ea este creatură, este operă, este 
producţie; ca şi omul, care este creatu- 
ră, ca şi cosmosul care este operă, etc... 
Deasemeni ea are un creator, și nu este 


decât aşa cum a plăsmuit-o acest crea- 
tor. Dacă ne întoarcem acum la crite- 
riul necesar în teoria valorilor, spre a 
valorifica arta, vom obzerva că acest 
criteriu este tot atât de substanţial o- 
perei de artă, pe cât este de substan- 
ial omului-creatură „criteriul de valo- 
rificare a vieţii. Prin ce se valorifică 
viaţa, creatura ? Prin simplul fapt al 
existenţei ei: viața are valoare prin a- 
ceea că ea ni s'a dat, şi ea ni se va lua. 
O vom pierde; nu o vom avea în eterni- 
tate. Viaţa există ca bucurie a unui dar 
primit, dar şi ca durere a unui dar ce 
ni se va lua. Valoarea vieții se orien- 
tează spre acest destin al dispari- 
ției, al pierderii, al morţii. Valoarea 
vieţii se structurează deci prin ieșirea 
din sine, prin. transcendere. Moartea dă 
vieţii dimensiunea adâncimii, a trans- 
cendenţei. Moartea face din viaţă spi- 
ritualitate; sea mută în înţelegere, în 
spirit, coordonatele concretului şi le 
abstractizează, spre a le salva de pier- 
dere. Se caută în spirit ceeace durează 
mai mult, ceeace dăinue şi după moar- 


te, ceeace trece dela om, prin vama 


morții, dincolo. Creatura încearcă să-şi 
mărească valoarea sa de existență, a- 
adăogându-și un spor prin  trans- 
cedenţă. 'Trăește prin raportare la 
transcendenţă, la spiritualitate, Crea- 
tura se raportă pe sine la transcenden- 
ță fie teologal, fie omologal, fie legal. 
Modul teologal este cel creștin, care 
promite o înlăturare a spaimei de moar- 
te prin agonie. Viaţa agonică are ca 
substanță persoana lui lisus. Ea poate 
duce la sfinţenie, înțelepciune, etc. Mo- 
dul omologal îşi postulează substanţa 
metafizic; aceasta se descopere prin ra- 
țiune sau prin intuiţia mistică şi se o- 
feră vieţii creaturale spre a i se iden- 
tifica, conform principiului că un centru 
metafizic defineşte ontologic omul. Mo- 
âul transcenderii, denumit legal, nu 
scoate pe om din lume, nici spre di- 
vinitate, nici spre un centru metafizic, 
ci îl păstrează în lume, în umanitate. 
Omul iese din sine nu spre a se integra 
unui fel de a fi creştin sau mistic, ci 
unui fel de a fi omenesc, unui uma- 
nism. Normele pe care le impune mis- 
ticismului religios sau speculaţiei filozo- 
fice, încearcă să le impue înţelegerii ca 
existenţă între oameni! Existenţa u- 
mană se constitue în umanism, care 
este totalizare de adevăruri despre fe- 
lul de a fi omenesc și o organizare a 
acestor adevăruri sub formă de legi. 
Umanismul este ajutat să se constitue 
fie prin natură (legalismul biologic), fie 
prin înţelegere, (legalismul social). Prin 
caracterul său de însumare şi de valo- 
rificare a înțelegerii, umanismul capă- 
tă în înălțime dimensiunea culturii, 


Corespodenţa noastră 


Ne ducem tot în a2nre, în fund făr'de sfârșit 
Căci steaua ne răsare precum s'a poruncit. 


Spre slăvi, tu rege și omule de rând 
In trâmbiţe și harpe tăriile. călcând, 
Vom, merge toți pe rând, loviți mereu de 


„ moarte 
Spre slăvi necunoscute, departe... tot departe! 


Gr, Vioreanu 

Molneanu-Brăila 
Nam găsit nimerit să publicăm toată 
poezia. Versurile alese sunt cele mai curate 
de orice amestec daunător lirismului. La te- 
melia poeziei stau emoţiiie putarnice, care 
depășesc personalitatea conștizntă. S'a spus 
de atâtea ori că, în planul practic, pozzia nu 
servește ia nimic. Această afirmaţie trebue 
înțeleasă în sensul că prin poezia nu cu- 
noaștem faptele biografice ale autorului, ci 
adâncimea lui emoţională! Căutaţi să ex- 
primaţi simplu și clar, numai ce aparţine 

sensibilităţii unice, profunde. 


APRINDEŢI FACLIILE 


Noapte, te furişezi iar cu descântec de 

y pleoape... 

Eşti noaptea cea din urmă. a gândurilor 
mele : 

Mâine, când zorii îți vor strânge somnul 
- de pe ape, 
Imi bej fi puză subt obloanele pleoapelor 
: grele.. 


poeme, — Cernăuți 


prin care transcende pe individul izo- 
lat. Prin dimensiunea culturii se proec- 
tează în timp şi spaţiu istoria, care se 
prezintă la un moment dat, ca o linie 
de transcendere a individului. Indivi- 


dul izolat vrea să intre în istorie, așa 
cum vrea să intre în eternitate sau să 
pătrundă în misterul existenţial. Nă- 
zuinţa de a intra în istorie nu poate is- 
bândi însă decât pe cale legală, ținând 
seamă adică de legile de constituire ale 
unui umanism. Spre a intra în istorie 
trebue să te integrezi întrun umanism, 
și integrarea se realizează prin partici- 
parea efectivă la cultură, ca sumă de 
organizări spirituale care face umanis- 
mul să fie istorie. Cultura o concepem 
ca organizare de structuri, pentru pro- 
movarea unui sens uman. Cultura se 
face posibilă prin legi, prin legalismul 
structural. Individul poate intra în cul- 
tură, numai pe o linie de transcendere 
legală, adică prin prețuirea valorilor 
unui umanism. 

Aceste moduri de a-și coordona exis- 
tenţa, ale creaturii, se apiică deopotrivă 
şi operei de artă, dacă o socotim tot 
creatural, — cu viață ce a început )a 
un moment dat să fie, și care va în- 
ceta să mai fie la un moment dat. Ca 
şi viaţa umană, opera de artă va fi deci 
prețuită după voinţa ei profundă de a 
nu muri. lar această voinţă esenţială 
de a rezista morţii, se măsoară, ca şi la 
creatură, după tensiunile sale pe di- 
mensiunea transcendentă a spirituali- 
tăţii: teologală, omologală, legală. Orice 
operă de artă închide un suflet crea- 
tural, suflet de sfânt, de înţelept, de 
erou, — suflet agonic „titanic, demonic, 
armonios, romantic, clasic, etc. Acest 
suflet se integrează după norme indi- 
viduale, auțonome sau humanistice, le- 
gale, etc... Aceste tensiuni sunt clare în 
opera de artă, fiindcă ele fixează forma, 
chipul structural, organizarea... Cum 
structurarea operei de artă se serveşte 
de ele spre a se organiza, aceste tensiuni 
sunt însuşi scopul operei de artă, şi ele 
sunţ altfel criteriul de valorificare a «i, 
după cum criteriul de valorificare a vie- 
ţii umane, erau tensiunile ei transcen- 
denţe care urmăresc s'o perpetuieze ca 
viață. Ca şi creatura, opera de artă poate 
muri, dar, ca şi creatura ea se poate 
apăra de moarte prin spiritualitatea ei. 
Spiritualitatea ei poate fi teologală, o- 
mologală sau legală (umanistă). Poate 
înfățișa eroi autonomi ce au in vedere 
divinitatea, eroi titanici sau demonici 
cari vor să se identifice misterului exis- 
tenţial, sau eroi cari tind să intre în îs- 
torie, prin recunoașterea coordonatelor 
umanistice ale culturii. Fiecare din a- 
ceste trei tensiuni personalizante cari 
pot fi închise în sensul unei opere de 
artă, garantează  durabilitatea €i în 
timp, isbăvirea ei de moarte. Capodo- 
perele literaturii universale exempiifi- 
că adevărul prisositor. 

Socotind că am fixat un criteriu al 
valorilor în opera de artă, credem că 
ne întoarcem ajutoraţi teoretic la pro- 


-blema rolului criticei şi a importanţei 


criticului. În perspectiva noastră, cri- 





Unde sunteți prieteni ?... Unde ești tristă 
iubire 
Cu ochi: răsfrângeri de-amurg subt 
fruntea "n vis plecată ?... DA, . 
Din tot ce-am fost, de mâine rămân doa 
amintire, 
Ecou al unui cântec ce Vam cântat odată. 


Mircea Nicolesco 
C.-Lung-Muscel 


Am suprimat ultimele trei strofe, de care 
poazia nu are nevoie. Ele reluau tema pe ton 
mai prozaic şi diluau efectul frumos a) 
strofeler pubiicate. 


NINGE 


Ninge des cu fulgi mărunți și fini. 
Simplu. Ca o năruire "'ntr'un subsol 
Nimge-aici cum poate şi la Pol. 

Alb. Pe străzi, pe case şin grădini. 


Bloc imens pre-o mârmoră de zi 

larna asta străvezie _ 

Ca o maică pe-un ceaslov într'o chilie, 
A'nerustat flori alben geamburi aurii. 


Ning€... și cum aerul se. oțățeşie. tare 
Ştiu !: la noapte o să sune 

Podurile, frânt, ca nişte strune, 

Iar în bărbi vor înflori mărgăritare. 


Iarnă... crese coraii și-agate reci de lună 
Cu crenguţe de argini sonor. 


ticul nu se situiază faţă de cutare sau 
cutare operă de artă, legată de numele 
unui autor ,ci e] se situiază faţă de des- 
tinul creator al omului. Opera de artă 
o va considera cratural, şi criteriul ei 
de valorificare îi va fi consubstanţial, 
prin tensiunea transcendentă. Faţă de 
autorii operelor de artă, criticul nu va 
avea poziţie de grad, pentrucă, aşezân- 
du-se dela început față de destinul de- 
miurgic uman, criticul este şi el un 
creator care a ales, din multele proce- 
deuri de a creia, un anumit procedeu. 
Modul de creaţie al criiicei este cel teo- 
retic. Poezia, romanul, pictura, muzica, 
aparțin modului concret de creație, şi 
numai indirect participă la cel teoretic. 
Ori, ieşirea din concret, din viaţa ca 
existenţă, am văzut că se stârneşte fi- 
resc în om, imediat ce încearcă să se 
apere împotriva morții. Teorie însem- 
nează spiritualitate, înarmare împotri- 
va destinului creatural, aşezare pe linia 
transcendenţei. Deasupra oricărei opere 
de artă trebue să se boltească un cer 
teoretic, un plus spiritual, neîncorporat 
în ea, dar spre care ea tinde. In acest 
cer teoretic tronează criticul. In cerce- 
tarea raportului dintre teoretic şi con- 
cret, în opera de artă se poate merge 
cât mai departe, şi ar fi nebănuite con- 
secințele dacă am afirma că teoreticul 
precede concretul.  Intr'adevăr, consi- 
derând o literatură în cadrul ei etnic, 
observăm că spațiul ei geografic rămâ- 
ne multă vreme acelaş, în aceleași con- 
diții atmosferice, în aceeaş abundență 
biologică. Ce factor intervine ca pro- 
ducţia literară să se schimbe totuşi dela 
generaţie la generație, să fie văzută alt- 
fel natura, să se facă alfiel descripţia 
oamenilor, a faptelor ? 

Direcţia nouă a literaturii, dela o ge- 
neraţie la generaţie, și chiar dela de- 
ceniu la deceniu, o dă factorul teoretic. 
Teoreticul primează concretul, în sen- 
sul că teoreticul s'a ivit ca să îndru- 
meze concretul. Afirmația este verifi- 
cabilă pe tot cuprinsul literaturii. Ho- 
mer a fost cu putinţă să apară datorită 
mitologiei, care este o structură teore- 
tică (omologală), Dante isvorăşte din 
scolastică (structură teoretică); Dosto- 
ievski din ortodoxie; Eminescu din de- 
monismul romantic, ete. Primul act din 
demiurgia umană aparţine teoreticului 
pentru că magia, folklorul, mitolo- 
giile, sunt tensiuni de transcendenţă ale 
omului primitiv. Caarul de integrare al 
crițicului este deci imens, cu totală 
demnitate, şi închide în el, creația ca 
destin. 

Intorcându-ne la cartea d-lui Nicolae 
Roșu, cu problema ei centrală dacă este 
criticul un scriitor cu rol decisiv în di- 
rijarea culturii unei țări, credem că, 
prin contribuţia noastră, am înlesnit 
rezolvarea chastiunei. Concepţia despre 
poziţia criticului ca teoretician, pune 
într'o dlumină foarte favorabilă felul 
însuși de a face critică, al d-lui Roșu, 
fel care cere dela opera de artă virtuţi 
umanistice. D. N. Roşu năzueşte să fie 
criticul unui umanism românesc, pe te- 


Lângă inimi: aripi de COCOT 
Peste țară prejmuind cunună. 


Matei Bătrânu. 
Oradea-Mare 
AUTUMNALA 
In jur mă se urzea un început 
de-amurg 
ce se'nălța 


din tescuirea umbrelor din văi. 


La poarta ferecată 

a gândului 

a ciocănii 

ca un drumeţ pribeag 

o toamnă smălțuită cu palori de crizunteme. 


Şi paşii-mi răsunau 
îm gol 
pe drumul lung care-și sorbea 'nceputui 


din zarea ce ţinea cerul pe umeri 
iar la răscruci 

păduri de linişti 

purtau pe frunte 

taina 

întâiului regret 

şi nostalgia 

celui din urmă cânt. 


Privirile amare de povara depărtări 
ie-am odihnit 
pe zgura humei cenușii 


13 lanuarie 





meiul etnicității al purității de structu- 
ră, al organizării tradiţionale.  D-sa 
combate modurile individuale, excesive, 
(modernismul, experienţialismul) şi pu- 
ne accent axiologic pe tradiţionalism 
(Gândirea), ca o mai mare garanţie de 
a constitui un umanism românesc. Con- 
cepția desvoltată de noi preţuiește în a- 
dâncime ideile din „Critică și sinteză“ 
şi proclamă pe autorul lor, fără îndoia- 
lă, un scriitor. 
A 


D. George Ionașcu, autorul plachetei 
„Poeme pentru viaţa nouă“, despre care 
sa mai scris aici, a tipărit o nouă cu- 
legere de versuri, cu titlul „Chemarea 
Focului“. De fapt, „Chemarea focului“ 
constitue un singur poem, fiind trata- 
rea versificată a unei unitare teme 


lirice. Două planuri converg în or- 
ganizarea intimă a compoziţiei d-lui 
George Ionașcu, Primul pare a aparţine 
esenţelor estetice, pe care autorul nă- 
zuește să le întuiască, şi pe care le in- 
vocă în vers ca printr'o operație de 
vrajă : 

Coboară în poem scânteie de lumină 

Și cerne-mi peste versuri polenul tău aprina. 


Ca poet, îl interesează, înainte de 
orice, reuşita operei de artă. Odată ce 
„Scânteia de lumină“ învocată a coborit 
în poem, operaţia de chemare a ei în- 


cetează, nemai fiind mecesară. Opera 
de artă nu reușește însă totdeauna şi 
nu lesne. Turburat, poetul trece atunci 
de la un principiu de poezie, la un 
principiu ce i se pare mai mare de cât 
acesta, şi pe care îl invocă mai intens, 
ca pe o divinitate. Dar, pentru amân- 
două principiile, păstrează acelaş sim- 
boi : focul. Chemarea focului va fi 
chemarea şi a poeziei dar şi a unui har: 


Unde ești scânteie care-ai aprins întunerecul 
și-ai oprit căderile 'n neguri nesfârșite ? 
Rază prin care a zâmbit Dumnezeu 

vieţii ascunse ?n clipele ne 'nsuflețite. 


Focul este aşadar simbolul unei cu- 
noașteri transfigurate, iar operaţia ma- 
gică de chemare a lui, rămâne o cău- 
tare a poetului în resursele vieţii in- 
terioare. Ca din orice trudă de identi- 
ficare în adâncime, nu lipseşte tragis- 
mul : 


Unde să te găsesc lumină sfântă... 

im gândul atât de pustiu şi stingher? 

Aud chemarea ta de pretutindeni, 

simt cum mă mistui şi mă 'malți la cer — 


și totuși mă revăd în umbra de pământ 
Zădarnicul drumeț spre culmile 'nsorite, 
Vor veni cândva îngerii tăi — Flacără sfântă, 
să-ți aprindă — jertfă — aripile-mi obosite? 


Răspunsul la întrebarea pe care sin- 
gur și-o pune poetul, nu-i dă desnă- 
dejdea, ci pregătirea pentru primirea 
harului : 


Și sufletele curate ca 'nălţimile ninse 

să le pregătim pentru călătoria spre Focul 
[sfânt 

al izvoarelor luminii, spre ceruri nevăzute, 

unde ne va 'ncununa întâia dimineață 

cu toute — aureolele chemărilor mute. 


Pregătirea  însemnează rugăciune. 
Poemul lui George Ionaşcu își obţine 
preţiurea noastră, în afară de robusta 
sa organizare simbolică, prin minuna- 
tele Rugăciuni, pornite dintr'o reală 
experienţă a durerii, cu o sinceră sme- 
renie creștină. „Chemarea focului“ cu- 
prinde ca intermezzo o temă luciferică 
„Ingerul roșu“. După căderea revolta- 
tului, urmează cântarea de slavă a în- 
gerilor. Subliniem ca o valoare deoşe- 
bită această apropiere a autorului de 
isvorul smereniei creștine. 





şi-am încercat să caut un liman 
în odiseea dorului 
dar n'am putut. 


In jur 
din lacrimile ploii s'a 'nchegat 
un svon de rugăciune... 


Atuncea numai, am simţit 

că lângă mine 

vântui serii a 'ncepuț să nimgă 
epopee de rugini 

iar mâna toamnei 

mi-a scuturat în palme 

un pumn de visuri... 


E rece... 
Stropii plâng... 
Şi-i toamnă. 
Oana loan, elev, 
Alba Iulia 
NOAPTEA 
A sosit în burg 
o fată, 
Neagră, rece, moartă, 
o pată. 


Ea astupă lumea 
în visare, 
Ochii ei luceferi 
în pierzare, 
Lumea toată ruginește 
ea tresare, 
Colţuri violete tremur 
De vătrare. 


DEMION CHIRUŞ 


lanuarie 1940 


Ion Vasilescu Cap își scoase haina de 
alpaca gris ca praful, lucitoare ca ar- 
gintul şi ușoară ca un fulg. A fost o 
haină prea scumpă, cumpărată la Viena, 
cu foarte mulţi ani în urmă, în călă- 
toria aceia de pomină şi de bairam, când 
leul era leu rotund românesc și greu 
iar Gretche-nele de pe Prater neoxige- 
nate. 

1și aminteşte şi acum dulcea întâm- 
plare de atunci, caşicum ar fi fost nu 
mai departe, ieri, un tânăr lat în spete 
şi bombat în piept — crai, de nu-l în- 
căpeau trei mahalale bucureştene și cel 
puţin trei rânduri de fete, primăvara, 
când îmbălsămau ameţitor a dragoste 
şi a ochi dulci ciorchinii florilor da sal- 
câm deasupra gardului putrezit dela 
biserica Delea-Veche. 

Vremuri tihnite, domoale 'n mers ca 
un poștalion, îmbietoare inimii omului 
ca turta dulce pentru copii. Bucureşte- 
nii cunoşteau maximum de viteză în 
toboganul Expoziţiei dela 906 şi maxi- 
mum de confort în tramvaiul cu cai și 
cu perdelele de doc fluturătoare ce lega 
parcă peste o sută de kilometri, drumul 
între piața Sf. Gheorghe şi bariera Mo- 
șilor. Ocolea tramvaiul mai întâi bron- 
zul „Lupoaicei“ cu sugacii ei doi, în 
dreptul selectei cofetării „lonescu'' — 
vagonul dârdâind „tremurând, cutie de 
chibrituri pe şine, bâzâind, ţipând din 
balamale de fier vechiu şi lemn putred, 
că își ciuleau caii a groază două perechi 
de urechi, cu patru moaţe de dril din 
capişonul aidoma unei bonete frigiene, 
pavăză arşiţei, ce-l aveau pe cap. 

Până *'n bariera Moşilor era drumul 
luuung ! — ajungeai mai curând cu pi- 
ciorul „încet. Stațiile le găseai pe dibui- 
te, ori unde; câteodată cu umbreluţa 
din zece caturi de dantelă a lui madam 
Ionescu, altădată cu cornetul cât un 
cort al domnului Ionescu. Făceau semn, 
semn cunoscut şi cailor; vizitiul nu stru- 
nea hățurile — învârtea doar maniveia, 
o manivelă cât un car. Şi tramvaiul 
oprea. Ori pentru domnul Ionescu ori 
pentru madam Ionescu ! 

Staţia „Zece-mese'“ era loc de înde- 
lung popas cu grăunţe pentru dobitoace 
şi şpriţuri pentru însetaţi, la cârciuma 
celebră a Gherghiceanului. In vagon 
— întreg Caragiale ! Şi Lache şi Mache 
şi coana Joiţica; Veta, Stimabilul, Ziţa; 
domnul Goe cu Mămiţica, Conu Dumi- 
trache, Miţa Baston — deoparte Crăcă- 
nel, dealta Pampon; la urmă (forţă pu- 
blică şi atunci) Ipingescu, cu chipiul iui 
de dril pe-o sprinceană şi cu rezonul 
lui pe buze. 

Cetăţeanul turmentat întârzia la 
Gherghiceanu, mult. Dar pentrucă-l cu- 
noştea vatmanul, pe nume Iancu, va- 
gonul nu putea porni fără dânsul. Pro- 
teste, vociterări, impacienţă, mai ales 
din partea — damelor. Insfârşit apărea: 
lampion roşu în nas, pantaloni cadrilați, 
garoafă la butonieră, vestă albă arbo- 
rând un odgon de lanţ din aur vechiu 
la ceasornicul cu muzicuţă; haină de 
satin negru şi ghete cu gumilastic şi cu 
bizeţ. Iși agita electoral bastonul din 
lemn de vişin, perorând pe două cărări, 
singur. 

Clopoţelul suna dogit, plesneau bicele 
ca la Pluguşor, se opinteau caii și vago- 
nul pornea. Cetăţeanul se întreținea cu 
toată lumea — despre politică. 

Bariera Moșilor, bogată în băligarul 
şi paiele caralor dinspre sate, cu du- 
hoarea țăbăcită de vită în cireadă spre 
abator ocolea larg staţia, ca o piaţă. De 
jur împrejurul ei se ţineau lanţ firmule 
băcăniilor ,sulemenite ţipător în galben 
lăptos „de dovleac; majoritatea armeni 
cu nume măslinoase: Faic Șişmanian, 
Baram Carcaşian, Haşal Zagopian, A- 
gap Hacsinian... 

Din tramvai cobora lumea ca din 
tren; obosită, enervată, hărțăgoasă, cu 
hainele boţite. Madam Ionescu păşea 
tare grijuliu ținându-și trena cu două 
degete de mireasă şi cinci inele pe fie- 
care, ridicând de pe-o ureche, la înghe- 
suială, tipsia vastă a pălăriei din paiu 
de secară, îngreunată de toate fructele 
ţării românești coapte frumos deasupra 
ei. Cobora fără supărare madam Ione- 
sou căci numai decât mirosul bunătăţi- 
lor din bariera Moşilor îi gâdila nările 


aromitor :  florice.e, mititei, bigi-bigi, 
năut, smochine, gogoși pistil, alviţă, 
bragă. 


Cetăţeanul însetase. 


Toate astea trec prin gândurile şi ini- 
ma lui Ion Vasilescu Cap, cu amintirile 
şi deliciile de atunci. Fusese timpul ti- 
nereţelor lui, adică tot ce poate da mai 
îrumos şi mai cald o viaţă de om; din- 
colo de ele nimic, sau cel mult pus- 
tiul şi bătrâneţea. Reumatismele, dinţi 
lipsă în gură câţi vrei, junghiuri în 
coaste, mers betegit ,o scârbă de chelie 
de-ţi este lehamite să mai duci vreo- 
dată mâna la cap şi o tuse curat mă- 
gărească de scoli cu icniturile ei, dimi- 
neața la cafea şi ţigară întreg coridorul; 
pe drept cuvânt, exasperat, vecinul din 
dreapta sare cu pumnii în pereţii tăi, 
inebunit, 'parcă-ai avea  jazz-band în 
odae. 

Atunci la Viena... O, atunci la Viena! 
Ion Vasilescu Cap oftează, simte sufle- 
tul tremurâna în el și închide ochii pe 
trei sferturi, să-şi viseze prin paianje- 
nişul genelor şi mai lămurit trecutul... 





A călcat pe lespedea gării smălţuiţă 
în culori, curată şi răcoroasă ca o du- 
şumea de salon boeresc din Bucureşti, 
printre călători uluitor de grăbiţi, pur- 
tând toţi caschete ca ale ucenicilor de 
tâmplărie la noi și pantaloni tărcaţi, 
largi asemeni nădragilor bulgărești ai 
zarzavagiilor la noi, a păşit în Viena în 
primăvara anului 1901 ori 1902, poate 
în Mai 1899 „un tânăr fercheș, duduind 








=Vals vienez= 


de toate emoțiile, dar cu pasui voini- 
cesc, pentrucă era român — lon Vasi- 
lexcu Cap! 

In spatele gării l-a întâmpinat sub 
răsăritul victorios al soarelui o perspec- 
tivă largă de oraş aristocratic înflorit 
iar lângă el, pe treptele peronului, lu- 
cind în lumină — sticiă — jobenele ne- 
gre ale birjarilor cu panaș alb şi cor- 
deluţă fluturândă. Tânărul nostru se 
aştepta să audă chiar de-acum muzică; 
cunoștea „Dunăre albastră“ şi un pic 
auzise şi de lohann Strauss. Stăpânea 
însă o mare tăcere și birja care l-a dus 
la hotelul „Die Ente und die Gans“ 
mergea ca pe puf. Din dantelările în 
piatră ale bisericii Witifkirche, cum nu 
şi-ar fi închipuit că au fost lucrate de 
mână omenească, lon Vasilescu Cap 
observa coborînd deasupra Vienei un 
aer parcă parfumat, o undă de subțiri- 
me în gust, totul ticiuit, suav şi vapo- 
ros; nu știe nici el de ce i-a fugit gân- 
dui spre o femeie frumoasă, de neam 
mare, ce, boerește, ar putea s'o cheme 
foarte bine Viena... Şi clopotele, la Mi- 
tropolia lor de-o numesc Dom, Domul 
St. Ştefan — i-au rămas nestrămutat 
în minte. De câte ori, în şirul acestor 
amar de mulţi ani s'a gândit la Viena, 
sunetul lor îi bătea intact în ureche — 
baaang ! Un dangăt gros, maestos, po” 
runcitor, caşicum ar fi fost el stăpâni- 
torul Burgului — clopotul. 

Ce deosebire față de Bucureştii lui, 
săracii !... Cu cât trăsura înainta mai 
adânc în inima, pe care o bănuia, peste 
zi, clocotitoare de viaţă, a acestui oraș, 
cu atât i se profilau în minte Bucureş- 
tii, umilă așezare de oameni din alte 
vremuri „blând la înfăţişare și la mo- 
ravuri, cu zile potolite şi cu nămeţi de 
zăpadă iarna, înalți cât Poşta veche; 
vara înverziți ca o livadă. 

La hotelul din apropierea pieţii, unde 
birjarul a înţeles să-l ducă, băgând de 
seamă în primul rând înfăţişarea călă- 
torului şi mai ales geamantanul lui ni- 
țeluş vechiu, nițeluş de mâna doua, 
strâns în tartane de carton şi pânză de 
sac ruginie, dela ușă l-a luat în primire, 
imediat, un puștiu blond ca berea. Pe 
deasupra balustradei i-a zâmbit în doi 
dinţi de aur și în capot vișiniu, mada- 
ma; madama grăsciană, cârlionţată, 
„numai ochi şi fâţâială““ — ca toate ma- 





damele hotelurilor din lume. Pentru- 
că-i duduia gura ca o moară și pentrucă 
tânărul român nu ştia o boabă nem- 
țește să-i poată răspunde cum se cuvine, 
adică amabil, femeiei în straiu vişiniu 
decoltat peste fire, la urarea de bun ve- 
nit ce neapărat i-o adresa, Ion Vasilescu 
Cap a găsit cu cale să înceapă fără nici 
o introducere, aşa : 

— Regret enorm că nu știu, stimată 
madam „iotă nemţește ca maţă... Regret 
enorm şi-mi pare, în acelaș timp, nu 
mai puţin rău... Enorm de rău... Le rog 
să mă crezi şi dacă e cu putinţă, ma- 
dam, să mă ierți... 

Pe urmă, destul de stingherit şi des- 
tul de încurcat : 

— Totuși îmi daţi voe să mă reco- 
mand : Ion Vasilescu... Vasilescu Cap! 

Posibil să fi dus mâna la cap reco- 
mandându-se — Cap, deoarece madama 
sa arătat destul de nedumerită : 

— Kopf? 

— Da... Ia... da... da, Vasilescu-Ropf... 
Exact, Cap !.. 

Au început să râdă amândoi: Vasi- 
lescu întâi, madama după el. 

— Imi va fi, știu eu, greu la început 
dar am speranţe ca până la urmă să 
mă descurc — era să zic, cum se zice, 
singur. Insă trebue neapărat să mă co- 
rijez : nu singur — amândoi!.. Ai să 
vezi mată, așa suntem noi ăştia Româ- 
nii, descurcăreţi ai naibi... 

Posibil iarăși, să fi rostit, nu se ştie 
cum, vorbele „ai să vezi mata“, iar când 
a încredinţat pe „duduia“ lui şi a hote- 
lului că „are speranţe“... — la urma 
urmei nimic nu-i imposibil. 

In rezumat „tabloul a fost ăsta: Ion 
Vasilescu Cap lungise o privire dacă nu 
dincolo de lume, în orice caz dincolo de 
tavanul camerei; Mutzi madama, dela 
sine înţeles ,deloc vinovată, străpun- 
gea pământul cu privirile şi obraji-i de 
urdă căpătaseră dogoarea focului în 
toiu. 

Poziţia a durat destul, până ce eroul 
nostru își duse, gest obișnuit în aseme- 
nea împrejurări, inelarul mâinei stângi 
pe deasupra mustăcioarei negre, atât de 
negre că lui Mutzi îi păru de întuneric. 


UNIVERSUL LITERAR 


Li sau încrucișat privirile, încins, două 
tăişuri de sanie, nu altceva, unul de 
smoaiă jierbinte, celăiait in cuioarea 
sticiei de siion, verde apos. 


Seara a ieşit în oraş. Bărbierit freș, 


Sclivisit ca un tante, mai iericit decat 
un logodnic. Cobori scârile tredonand. 
Şi viaya-i păru incăogată trumoasă !.. 
Călca rar, atent la iiecare pas, la bhecare 
lucru şi avea 1on Vasilescu Lap lămu- 
nt impresia că e cuceritor... A cucerit 
cateazaia aceasta neagră de aici, pala- 
tui de dincolo, durânu de când lumea; 
vitrinele, străzile, cerul vienez, parcu- 
rile, ietele Vienei, aerul, ramurue po- 
milor arzând toate în alb pe candea- 
bre.e înflorite ale castanior de pe bu- 
levarde. Pasu-i era cadențat, pantofii 
oglindă, oglindă cu scârţâietori, lar bâs- 
tonui subprel vârit in buzunarul hainei 
de alpaca (pe care o mângâie în amin- 
tire şi în vis) — crescut energic ca un 
vârt de spadă la defilare contrasta plă- 
cut cu petalele creme ale trandauru- 
lui „mareșal“, prins la butonieră de 
Mutzi. , 

impresiile de atunci le păstrează 
încă, după cum păstrează haina gris 
cumpărată chiar în ziua aceia de pe 
Kertmerstrasse. Deosebirea că ele nu 
s'au învechit deloc; colţul de suflet în 
care le-a ţinut până acum, vii şi proas- 
pete sia dovedit şi de astădată mai trai- 
nic decât stota cea scumpă plâtită cu 
un pumn de bani pe strada luxoaselor 
magazine. 

inchide ochii și vede Viena !.. Numai 
din clipa aceia existenţa lui lon Vasi- 
lescu Cap a avut şi un început şi un 
stârşit : Viena !.. Amintirile-i sunt par- 
că mascate de un vaporos lințoliu sau 
şi mai adevărat, închipuindu-ţi că ai 
privi prin pâclă și trecutul îndepărtat, 
o înmiresmată grădină a inimii şi a ti- 


- nereţelor tale. Nu-şi mai aminteşte nu- 


mele lucrurilor privite în seara de a- 
tunci, totuşi seara de atunci a rămas 
în el neclintită, Fâlfâiau deasupra Rin- 
gului, peste catapeteasma ca de cate- 
drală a Operei, draperii imense din mai 
multă umbră decât lumină.  Răsărise 
luna şi conturul ei de un galben pal, 
aproape străveziu filtra amurgul, sub- 
țire, într'un amestec de culori ce făcea 
bine ochiului; violet, roz, albastru șters 
şi numai o urmă de negru în toate. O 
rază de lună le îndulcea pe toate. 

A ajuns în Prater; frumos, dar nu i-a 
plăcut. Ceva mai curăţel, ceva mai lus- 
truit „mai „chic“ cum se spune; încolo 
„Moşii'“* noştri, „„Moşii“ noştri fără tlo- 
ricele şi fără mititei. 

In tramvaiul electric îmbulzit de lu- 
me în zilele de sărbătoare, printre o- 
brazurile  dolofane, roșcovane, de oa- 
meni bine  hrăniţi a răsărit deodată, 
tocmai când se contura în chenar al- 
băstrui țărmul larg al Dunării, un chip 
luminos de fată. O fată — a viselor lui. 
O Gretchen a Vienei. Blondă, bucălată, 
cu ochii albaștri. Ochii albaştri de cer 
și obrajii de păpuşe de porcelan. Avea 
naşul în vânt şi gura cât un degetar. 

Ion Vasilescu Cap putea oare, chiar 
fără vrerea lui, să nu-i zâmbească? 
Fata nu s'a supărat şi n'a ferit capul. 
Zâmbetul dăruit ei de către tânărul a- 
cesta semeţ având mustăcioară de în- 
tuneric l-a primit se vede cu dragă ini- 
mă, întorcându-i-l la fel de prompt şi 
de tandru şi învăluindu-l pe dată cu o 
albastră îndelung privire. lon Vasilescu 
Cap a avut atunci senzaţia de nedescris 
a unei băi de lumină. 

Nesimţit, atent la fiecare pas, tiptil, 
cu mari precauţii, caşicum ar îi ţintit 
un lucru de furat, românul nostru se 
apropia de Gretchen. „Pardon“ în stân- 
ga, „pardon“ în dreapta, prelingându-se 
grijuliu şi afabil printre trupurile gros 
împlinite ale călătorilor depe platiormă, 
sa postat deodată fulger, în faţa ei; 
fulgerând-o cu două priviri consecutive 
— ca la Bucureşti !.. 1 se desena fetei 
pe chip o timiditate ce o făcea şi mai 
atrăgătoare. Şi pleoapele grele de bo- 
găţia genelor, curbate la vârturi şi ne- 
gre, au bătut înfiorate; aripi de pasăre 
călătoare în sbor şi în vânt. 

„Sunt clipe în viaţa unui om pentru 
care ai da totul“ — gândi filosofic oa- 
recum domnul Ion Vasilescu Cap. „Ai 
da totul să ai totul“, şi-şi făcu oarecum 
insistent, cu spatele dar binişor o pâr- 
tie de loc alături pe banchetă. Simţi 
căldura trupului de fată în stânga și în 
dreapta miros de tabac din nările neam- 
țului. Vieneza se strânse încă; Vasilescu 
încă stărui... „Să ai totul“ oftă înfio- 
rându-se şi îndrăsni să-şi afunde pri- 
virile în ochii ei, ca într'o mare albastră 
plină de soare. 

Drumul a fost scurt, prea scurt pen- 
tru ce avea de spus inima sa. Iar fata, 
ca orice fată din lume a înţeles desigur 
ce avea să-i spună inima lui Vasilescu 
Cap ; la coborire, afară din oraş, erau 
prieteni. Prieteni buni — numai din 
privire... Luându-i mâna sa recoman- 
dat ce întâi: — „Pusi!“... Pusi şi nu 
mai ştie Vasilescu cum, din pricina nu- 
melui următor, greu de ţinut minte, cu 
W, cu îz, cu y parcă; nume nemţțesc! 

Au pornit-o amândoi întru acelaş pas 
pe cheiul Dunării, dealungul unei alei 
străjuită de castani în floare, potrivin- 
du-şi mersul, românul nostru, după ca- 
dența mică a vienezei. 

Așa dar visul i se împlinise ! Singurul 
lui vis împlinit... In seara aceasta, aici, 
în Viena, pe loc, Vasilescu, la fel erou- 
lui din cartea cu titlul de mult uitat, era 











de GEORGE DORUL DUMITRESCU 


în drept să-și declare: — „Deacuma 
pot să mor!“ 

După câţiva paşi românul nostru a 
început să expiice fetei, în amanunte, 
prob:ema ter:ciru. Fata nu l-a intrerupt. 
t'Tivea spre el din cana in când şi aun 
când în cand îi zâmbea ameţitor de suav 
Şi de duice. Hi, în tocul cuvinteior ce-i 
învăivăta pieptul a uitat probabii că 
n'0 cunoaşte uecat de un ceas, şi uitând, 
i-a prins ia început braţui, pe urmă 
mâna mică, grasuţă și caiaă, 

li învăuuia pe amândoi noaptea cal- 
mă, fără vant, petenoasă şi bună; par- 
taşe iericiru lor. Cerul, in iumină tran- 
datiriu poetică, le era complice; şi luna 
postată la un semn parca pe creanga 
cea mai de sus a castanului, a aceluiași 
castan, dar mereul aitul. Şi veneau cae 
undeva svonuri de chpocit de apă şi 
miros crud. 

Pantotul lui Pusi armoniza muzical 
sgomotul calaarâmului bătut, înăţând 
cu iunta enormă de deasupra, la iiecare 
pas şi în dreptul tiecaru bec erecuric 
un enorm fiuvure de umbră. Pe intu- 
neric pantotui lăcuit sclipea micuţ, cât 
palma iui Vasilescu. 

In minutul următor Vasilescu na 
mai ştiut ce face, n'a mai vrut să ştie 
ce face. Strătundurile cumplitelor aș- 
teptări, ca din prea plinul unei cupe, 
s'au revărsat în el: cuprinzând violent, 
cu amândouă palmele, obrajii ei de pă- 
puşe de porcelan, i-a sărutat aprins, 
fără răsuiliet, gura. O sărutare ne mai 
pomenit de lungă, de-au trebuit să-i 
deștepte din ea roţile unui docar pe 
drum, 

Vieneza i-a zâmbit cu ochii umezi. 

Toată vremea apoi, lon Vasilescu a 
vorbit numai el, într'una, aproape două 
ceasuri.  Intăţişând frumoasei vieneze, 
întrun potop de cuvinte româneşti, 
viaţa sa de până acum a ţinut să-i arate 
în primul rând, arzătoarea dorinţă de 
a se întâlni cu dânsa. Cu o fată ca 
dânsa. Şi imensa-i fericire de astăseară. 
Pentru o mai deplină înţelegere, lon 
Vasilescu Cap a pus la contribuţie, cum 
se spune, toate resursele: şi gesturile 
largi, şi vocea mieroasă, şi privirile în 
gol şi în infinit, alteori mâna stângă 
puţin tremurândă „cu degetele resfirate 
invocator spre cer sau, când era nevoie, 
pumnul ameninţător  isbit pătimaş în 
coșul pieptului. La un pasagiu al pe- 





E a 


roraţiei a plâns, lacrimi adevărate — 
era nevoie. 

Românul nostru, inspirat, vorbi aşa 
după cum începi o scrisoare de dra- 
goste : 

— Eu, frumoasă şi mult dorită Pusi, 
n'am fost nici când în graţiiie femeilor 
ca d-ta... Ai tu în tine, Pusi, ceva nobil, 
ceva duice, ceva sincer, ceva naiv. 
Eşti, cu alte cuvinte, fată cu lipiciu... 
Inţelegi ?.. Nu înţelegi !.. Sau să sperăm 
că da, fiindcă pentru ființele din cate- 
goria ta, cu lipiciu vra să zică, m'am 
dat în vânt de când mă ţin minte pe 
lume... Aş dori să-ți povestesc, Pusi, 
viaţa mea. Intreagă. Dela început până 
la sfârşit. Nu-i ea prea lungă, vezi bine 
și nici prea înfocată... Mai mult baltă 
decât râu, căci a fost în firea mea s'o 
iau domol, încetişor. Așa : iavaș-iavaş ! 
— înțelepciunea rusului. Şi tot ca el, 
ajungi mai sigur. De pildă astăseară... 
Nu confirm, păcatele mele, cam ajuns 
ori voi ajunge astăseară mai sigur un- 
deva... Unde ? — aşa-i Pusi? — să a- 
jung mai sigur? Dar să trecem — ești 
de părere ! Spuneam — traiul pe care 
l-am dus, săliciu, apă de ploaie. Ori mai 
precis, — floricele —, ca la noi... Nu le 
ştii?... Stai să vezi. lei porumb, boabe 
de porumb, le pui în ciur și ciurul dea- 
supra jarului. Foarte simplu. Clatini 
ciurul şi aştepţi. Deodată, foarte sim- 
plu: pâc! — floriceaua-i gata... Un fel 
de iască umflată alb, papură la meste- 
cat, cum ai mânca, scuză-mă Pusi, dacă 
ai mânca vreodată, paie... 

Intre timp vremea — ce să facă ? — 
trecea. Eu creşteam. Pela șaptesprezece 
ani fiind, iau seama, nu ştiu prin ce 
miracol, apele încep să isbească țărmul. 
Ca 'n Biblie, Pusi... Ici mătăluţă — ne 
închipuim — pământul, dincolo eu — 
apa. Atunci din două una trebuia să se 
întâmple : ori aştept să mă cuprindă 
valurile ori cuceresc lumea !.. M'am în- 
tors însă şi-am zis: a cuceri pământul 
— prea-i mare. Ce să fac eu cu pămân- 
tul întreg ?.. Şi pe urmă e chestie de 
vitejie ; ești bun de aşa ceva numai 
dacă ai, precum se ştie, sămânță de 
erou în sânge. Nu?.. Şi sângele meu! 


3 ———— 


— ţi-am explicat. Erau timpuri şi sunt 
incă ,de visez ziua 'n amiaza rare, cu 
ochii deschişi. Noaptea, mari cât luna... 
Obiceiul se ţine de mine din frageda 
copilărie. Imi amintesc, nu mai departe, 
biata  madam Weber, cu sfaturile și 
nemțeasca ei... Să fiu cuminte, să fiu 
silitor, s'ascult părinţii şi pe profesori 
ca părinţii, să fiu respectuos cu bătrâ- 
nii, să le sărut mâna, de-i întâlnesc pe 
stradă să le dau „bună ziua“ nu doar 
cu gura, şi cu şapca; să nu rămân cu 
ochii holbaţi la vitrine, să nu arunc cu 
pietre 'n câini, să las gioalele şi maida- 
neie, să nu-mi rup hainele, să am pe 
urmă totdeauna, ori când te uiţi, panta- 
lonii cu ocheiari, pardon, în spate; să 
învăţ carte şi mai ales — ne:nţeşte... 
Săraca, deabia acum văd câtă dreptate 
avea. Să invăţ nemțește! O, de-aș îi 
ascuitat-o, Pusi... Făceam Viena praf)... 
Ce zici Pusi ? 

Bătrâna madam Weber ! Parcă o aud, 
o văd... Cuvânta, sunt sigur, cum ai cu- 
vânta şi tu dacă ai şti, Fusi, ca ea puţin 
românește. Pronunţa în loc de dum- 
neata — tumneata; fei comente șe se- 
letor!... nă-ţi fări tegetele 'n nas, băâete!... 
să fei covencios co pătrănii!... să nă 
Scăiii okii la trum!?... 

Eu, dmpotrivă, sgâiam ochi de bou, 
Doamne iartă-mă, la ea şi bou aruncam 
cât colo cartea de germană a lui Schrăf. 

— „Ah, dummers Kind !... Du wirst 
niemals etwas"... 

Așa că nici până în ziua de astăzi nu 
ştiu ce vrea să spună cuvintele ei.., 
Poate mai bine!... 

Mititică, rotofeie, iute ca la douăzeci 
de ani şi guralivă !... Doamne... Când îi 
începea gura nu-ți da pas nici să mai 
răsufli... Dura-dura, dura-dura, şi tra- 
ge-i !... La una românească zece nem- 
țeşti... Şi dă-i şi dă-i, şi iar ia-o d'acapo, 
Năucise patru mahalale, cu a noastră 
cinci. Precupeţii și oltenii se temeau de 
ea ca de dracu. 1 se dusese buhul până 
în „Hanul cu tei“ unde mergea de două 
ori pe an, la Crăciun şi in Sărbătorile 
Paştelui, târguind de fiecare dată câte 
un camion de lucruri. Negustorii, îi 
tâmpise cu gura. Umbla vorba că unul 
din ei se spânzurase, la tocmit, din pri- 
cina lui madam Weber... Altminteri, o 
bătrânică s'o pui la rană. Bună de nu-şi 
găsea pereche şi cumsecade, darnică, 
săritoare la nevoile altora. Era doctorul 
mahalalei, moaşe, spiţerul ei, Samari- 
neanul,.. Fusese tare frumoasă, îmi 
spunea tată-meu, frumuseţe ce nu i se 
pierduse nici acum, la bătrâneţe. Avea 
madam Weber un obraz senin, plinuț, 
fără o cută. Când râdea cu poftă și râ- 
dea mereu cu poftă madam Weber, fă- 
cea gropiţe în obraji şi pe dinţi strun- 
găreaţă... Pe cuvântul meu de onoare 
dacă nu aveai veşnic în faţa ochilor un 
portret de femeie noslimă, la treizeci 
și cinci de ani cel mult, purtând însă 
ca pe vremea nu știu cărui Ludovic 
perucă pudrată alb şi creaţă. Ochii, ca 
ai tăi Pusi, albaștri, căutau spre om, ca 
şi ai tăi Pusi, mereu calzi; te mirai cu 
câtă lumină... Nu odată l-am auzit pe 
bpătrânu-meu vorbind de ochii lui ma- 
dam Weber și oftâna. Și nu cred să 
îi oftat de geaba, el care o cunoscuse 


de pe timpul tinereţelor... Eu cred 
că nu... 

Intre timp, repet, eu creșteam. Imi 
creșteau tuleiele, glasul se  îngroşea 


dela o zi la alta iar pe bărbie răsărise 
ca din pământ, deodată, un puf de păr 
care-mi dădea emoţii. Mi-era drag de 
el, ştii tu, ca oricărui flăcăianaru; şi-l 
cercetam în oglindă, și-l mângâiam și 
mi-l închipuiam, nespus de fericit, cum 
are să fie mai târziu, barbă şi mustăți.., 
Poate şi cioc — cum n'a fost și n'are 
să mai fie vreodată... Prea aș semăna a 
capră... Nu-i așa ?... 

Dar nu prea târziu, după toate astea, 
veni — și ziua de asalt!... Ţiu minte, 
citeam o carte de poezii a lui Viahuţă 
(nu mi-o recomandase madam Weber) 
„Iubire“. Era să zic ştii (de unde să 
ştii?) este acolo numai dragoste; dra- 
goste îără nici un fel ce apropos. Din 
cea eternă, se zice, şi sfioasă şi pură şi 
trandafirie și așa mai departe... Pesem- 
ne că după o asemenea dragoste îmi 
era însetat sufletul, de vremece mur- 
muram poeziiie cu glasul scăzut, de 
rugăciune; fugeam de oameni, slăbeam, 
oftam, plângeam fără motiv şi clocotea 
în mine o aşteptare, ca în frigurile 
morţii, Mâinile începuseră să-mi  tre- 
mure, ochii injectaţi, nervos, nemulțu- 
Mit... Pricepi!... Mă certa mama că nu 
mai mănânc nimic, tata că m'am ză- 
păcit îngrozitor, madam Weber că am 
uitat, ruşine să-mi fie obrazului, și in- 
dicativul „prezens“ dea verbul „aştă- 
tor habn“... N'avea de unde bănui că 
eu eram pe cale să încep, fără sfatul ei, 
ceva mult mai greu şi mai complicat: 
„ich liebe, du liebst“... etcetera, etce- 
tera... 
Precum îți spun aşa s'a și întâmplat, 
căci mai de grabă ghiceam decât pu- 
team să văd: o fată ca tine!... Ca tine, 
Pusi, şi can poezie: neapărat blondă, 
cu ochii de agată, subţire la trup şi vo- 
cea melodioasă. Intâlnirea cu ea m'aş- 
teptam să fie ca'n Vlahuţă — lovitură 
de trăznet !,.. 

N'a fost însă nici lovitură de trăz- 
net, nici ca tine, nici ca'n Vlahuţă... Să 
vezi, A intrat în ziua aceia o oarecare 
fată la noi pe poartă. Atât şi nimic mai 
mult. Din nefericire a scârţâit și poar- 
ta, iar dela domnişoara sosită şi până la 
bolnavele mele așteptări, ce să-ţi spun? 
— „ceeace e paiul faţă de aur“... Nici 
tu blondă, nici tu subţire... Parcă soarta 
expres mi-o croise pe dos: oacheşe, 
grasă, puţintel fâţâită. Şi-o chema Săf- 
tica... Parol, Săftica!... Obraznică de 











(Urmare în pag. 6-a) 











n... 
minima, 


= UNIVERSUL LITERAR 


Aspecte italiene 








Tot despre „Futurism“ și numai despre el 


Dacă în cronica noastră trecută am exami- 
nat ideologia futuristă, în aspectele sale so- 
ciale și teoretice, revine cronicei de faţă sar- 
cina de a prezenta critic, aspectul literar al 
acestui curent, şi tehnica pe care o acceptă 
pentru exprimare. 

Departe de a fi generat spontan, futuris- 
mul își ailă rădăcini în cultura franceză, an- 
terioară apariţiei lui. Aşa că aversiunea faţă 
de tradiție a purtătorilor acestui stindard, e 
dejucată prin admiterea unei alte tradiţii de- 
cât cea italiană, e drept, dar nu mai puţin a 
unei tradiții. Temele scumpe futurismului — 
mașina, fabrica, uzina, oraşul industrial, mun- 
ca braţelor anonime coordonate în acelaş 
scop, — fuseseră abordate mai de mult de 
Emile Verhaeren. Simbolistul Maurice Mae- 
terling, în dramele sale cu un singur perso- 
naj — moartea — nu operase altceva decât 
detronarea individului-erou din literatură, 
revoluţie al cărei meriţ, dacă merit e, şi-l 
asumă Marinetţi. Glorificarea păgână a căr- 
nii, a cărei cea mai fericită expresie vo gă- 
seşte futuristul Mario Betuda, (4,0 voluită 
della carne, unica dea ed unica certezza del- 
lamore, volutia della carne, tu sola, tu sola 
sei tuţto: la vita, lamore, la morte“), nu er3 
nici ea o idee complect nouă. 

Parţial, Baudelaire fusese precursor în a- 
ceastă privinţă, iar Rimbaud găsește şi el 
accenţe asemănătoare în turmentata sa „Sai- 
son en enfer“. 

Şi totuși, noutatea futurismului poate fi 
susținută. Ceeace apare disparat şi accidental 
la înaintaşi, apare sistematic şi organizat aici 
(dacă o organizare poate avea şi desorgani- 
zarea), Sar Moti că teme noui n'ar putea fi 
tratate fără o tehnică nouă. E japtul de care 
şi-a dat seama Marineiti, atunci când a sim- 
țit că trebuie să redacteze manifestul tehnic 
al nouei şcoli, în 1912. Numai că noua ten- 
nică nu aduce nimic pozitiv, ea mulţumin- 
du-se să prescrie doar desfiinţarea celei obiş- 
nuite : | 

— „Bisogna distruggere la sintassi, dispo- 
nendo i sostantivi a casg, come mascono“. 

— „Si deve abolire laggettivo, perche il 
sostantivo nudo conservi il suo valore essen- 
ziale“, 

Substantivizarea sintaxei poate părea stra- 
nie, la o mișcare literară caracterizată prin 
acţiune. E ştiut că acţiunea întrebuinţează, 
in expresie, verbe, după cum nemişcărei îi 
convine forma substaniivală, ca una ce su- 
gerează substanţe, imuabile şi eterne. Dela 
futurism ne putem aştepta însă la toate sur- 
prizele. 

De altfel substantivele de care uzează nu-s 
totdeauna inteligibile. Sensul nu e neapărat 
necesar, într'un vers. Ori, chiar dacă există 
un sens, el nu e intelectual, ci sensibil, ono- 
matopvetic. Figura atât de des uzitată în Li- 
rica iuturistă, denumită impropriu analogie, 
nu e alt decât onomatopeea anticilor: „clof, 
clop, cloch, — ciojjete, cloppete, clochete, — 
ch, ch, ch, — e giu nel — cortile — foutana 





RODICA MANIU 
5. MUIZNER 


malata“, scrie în volumul său „L'Incendiario', 
unul dintre cei mai cunoscuţi lirici futuriști: 
Aldo Palazzeschi. Sau in „E lasciatemi diver- 
tire“, al aceluiaș: tu, tu, tu — fu, fu, fu — 
chu, chu, chu, — ubă, ubă, ubă —, 

Intfantilismul acestor distracţii verbale, („il 
poeta si diverte — pazzamente — smisurata- 
mente“), atinge, cum o mărturisește însuşi 
autorul acestor versuri, patologicul. (pazza- 
imențe = nebunește). 

Un aspect nu mai puţin bizar trebuise să 
capete în fața contimporanilor cu mult îna- 
inte, lirismul abstract al lui Mallarme, a] că- 
rui „aboli bibelot d'innanite sonore“ nu avea 
pentru ei altă explicaţie, Iar programul er- 
metismului mallarmâ-an, e greu de presupus 
că va fi rămas necunoscut lui Marinetti, care, 
se ştie, cunoştea mai bine limba franceză de- 
cât pe cea maternă. De altfel, Marinetţi e de- 
parte de a urma fidel, normele manifestului 
său, pe care discipolii îl şi depășesc prin exa- 
gerare. Versul său nu elimină nici adjectivul, 
nici verbul, nici punctuaţia, cum anunţase 
(„abolire anche la punteggiatura“.) — Fan- 
tasticul din poesiile sale nu întrece pe al au- 
torului „corăbiei bete“, Rimbaud, 


— „Ah, vous voilă done d&masques, Etoiles! 
Infâmes courtisanes aux seins turgides 

et lourds et translucides comme deux 6normes 
gouttes d'ambre“. 


Poate că faptul de a fi scris franţuzeşte îi 
va fi adus lui Marinetţi învinuirea de sno- 
pism. E de fapt, în afara comoâităţii sale de 
expresie, limba italiană fiindu-i nefamiliară, 
— 0 voinţă de a marcă net, caracterele de 
rafinament ale literaturii futuriste. 

Dar elementele sţilistice nu sunt noui. Ver- 
sul alb e cunoscut Ge mult. Limbajul uzează 
fraze ca ale noastre, cu sens logic deşi fan- 
tastice, și cu punctuația tradiţională, Noui, 
însă nu cu totul altfel decât cele cunoscute, 
sunt imaginile. 

„Dieu vehement d'une race d'acier, 
„Automobile ivre d'espace, 
„Qui pi6tines d'angoisse, le mors aux dents 
stridents! 
„O formidable monstre japonais au yeux de 
forge 
„Nourri de flamme et d'huiles minerales 
„Aifame d'horizons et de proies sidârales...“ 
(„L'automobile de course“ din vol. 
„La ville charnelle“, 1906). 

Procedee ca ironia alăturării unui element 
fantastic de explicaţia lui ştiinţifică, meca- 
nică („nourri de flamme et d'huiles minera- 
les“ de pildă), au intrat în patrimoniul teh- 
nicei moderniste, încă din sec. XIX. — lar 
rimele interne, sau asonanţele, sunt practi- 
cate cu succes şi de Verlaine: 

„C'est ă cause du clair de la lune 

„Que j'assume ce masque nocturne 

„Et de Saturne penchant son urne 

„Et de la lune, Pune apres Pune“. 
Ceeace face propriul acestei tehnici e obli- 


gativitatea, am zice, a licenţei poetice, riqi- 
cată la rang de regulă. 

Aldo Palazzeschi va formulă în urma unei 
serii de „cuci ruru, rură cuci, cuccuccuructi!“ 
dragostea tuturiştilor de licenţe; „Cosa sono 


queste indecenze — queste strofe bisbetiche? 
— Licenze, licenze, — Licenze poeţiche! — 
sono la mia passione'“, E ceeace ne îndreptă- 
țea să afirmăm în cronica trecută, că, în ciu- 
da tendinţelor sale de detronare a individu- 
lui, în ciuda exaltării masselor anonime, fu- 
turismul e, din punct de vedere form, teh- 
nic, — un exces de individualism. Punând 
problema creaţiei poetice, în necesitatea de 
a găsi inefabilelor stări personale, indivi- 
duale, netransmisibile, — o expresie care să 
le comunice și celorlalţi, expresie care: sau 
jertieşte particularul stărilor poetice, viziu- 
nilor ori sentimentelor ce trebuesc exprimate, 
sau renunţă la a fi genera! inteligibilă, — în- 
țelegem că futurismul înseamnă o prevalare 
a individualului stărilor acestora haotice, a- 
supra organizării logice, generale, a expre- 
siei. Și iată că izvorul acesta de contradicții, 
futurismul, ne-o oferă și pe aceasta, Incer= 
carea lui de a înlocui copulele și cuvintele ce 
fac relația dintre substantive, prin semne ma- 
tematice, nu poate fi decât după un examen 
superficial, socotită drept tendinţă ds mate- 
matizare a poeziei, adică de generalizare. 
Funcţia semnelor matematice e evident arbi- 
trară, în exemple: „tintinnio, zaini, fucili, 
cannoni, ferraglia, atmosfera = piombo + 
lava + 300 fetari + 50 profumi...“ 


+ 

Deși acoliţi n'au întârziat să se ivească și 
în plastică (G. Severini, V. Broccioni, A. Bon- 
zagni, L. Russolo) ori în muzică (Batilta, Pra- 
tella), futurismul s'a dovedit neviabil, ori via= 
bil doar prin ceeace iese din (definiţia sa. Fu- 
turismul e negarea literaturii, pentrucă lite- 
ratura înseamnă indentificarea intuiţiei cu 
expresia; ori, futurismul împiedecă închega- 
rea intuițiilor personale, propunând teme 
obiective, impersonale, şi distruge expresia, 
reducârid-o la joc arbitrar. 

Existenţa sa răsunătoare dar efemeră nu 
ne lasă decât răsufietul de uşurare și zâmbe- 
tul înţelegător al celor ce se bucură că desi- 
derateie i-au fost depășite, și că altele sunt 
năzuinţele culturii actuale, indestructibil le= 
gată de tradiţie, dar necontenit căutând să o 
depășească, fără a o nesocoti. 

De futurism ne amintim ca de păcatele 
tinereţelor: nu fără plăcere, şi indulgenţi. 


ITALO FRETTI 





Bibliograiie; = I poeti futuristi, Milano, 
Ed. futuriste di „Poesia“, 1912, ed. princeps 
in 80, 428 p. 

= FRANCESCO FLORA, Dal 
cismo al Futurismo, Piacenza 1922. 

= VOSSLER CARLO, Letteratura italiana 
contemporanea, Napoli, Riccardo Rizciardi 
1922, in 80 ed. II, 175 p. 


Romanti- 





influenţa gravurei se resimte din 


; e ce în ce mai puţin în opera 
Cc, C. CUNSTANTINESCU YO , [, | || d-sale. Cuioarea în sine a luat 
ARTACHINQ un loc esențial în preocupările 
R. lUSiE 


„GRUPUL GRAFIC“. 
(Sălile Dalles) 


rozurile sunt mânuite de un a- 


de PAUL MIRACOVICI 


frăgezimea 


eboșului. 


sale nu numai în lucrările de di- 
mensiuni mai marti din cari au 


Naturile dispărut negurile, ci şi în cele 





D-na Rodica Maniu e în plin 
progres — dacă se poate spune 
astiel despre o artistă atât de 
stâpână pe arta d-sale. Tablou- 
rile din anul acesta sunt mai 
limpezi, mai armonioase şi — cu 
mijloace mai puţine — mai ex- 
presive. Câmpuie, dealurile d-nei 
Rodica Maniu amintesc uneori 
prin delicatețea valorilor pe Co- 
rot, dar cu un plus de poezie, de 
farmec cu totul personale. Acest 
iarmec, această poezie, în bună 
partie, le datorăm admirabulei ar- 
monii în care sunt scaldaie pei- 
sageie d-sale, Ele exprimă, în 
tonurile stinse în cerurile atat de 
limpezi o melancolie atât de ra- 
finaţă — o emoție atât de discre- 
tă, incât îţi treoue o storțare ca 
să te desparţi de ele. 


devărat meşter iar peisagele, si- 
lueteie în piin aer, chiar când 
sunt in soare, sunt pictate cu o 
grijă pentru formă, pentru cu- 
loare care caracţerizează pe a- 
devărații artiști. 

D. C. C. Constantinescu expu- 
ne — spre părerea  noasură de 
rău — prea rar. In uitimul ump nu 
a expus decât anul trecut ia 
„Grupul Nou" şi acum, când pre- 
zintă — e adevărat — un număr 
impresionant de pânze. Subiec- 
tele d-sale, interioare, naturi- 
moarte și peisage din Balcic sunt 
văzute cu o prospeţime de sen- 
timent poate unice în plastica 
noastră. Peisagele d-sale nu te 
lasă să ghicești nicăeri metoda 
sau rutina unei munci repetate, 
până la saturație. Pictura d-lui 
Constanţinescu contrazice „siste- 


moarte, interioarele deasemeni ne 
dovedesc darurile excepționale 
ale acestui artist. Expoziţia d-sa- 
le e una dintre cele mai intere- 
sante şi mai instrucţive din a- 
cest an. 

D. Artachimo ni se plângea 
că se crede că „nu mai lucrea- 
ză“ că „e bătrân“. Expoziţia 
d-sale e o viguroasă desmințire 
a profesorului, cele mai multe 
tablouri şi desenele toate au tost 
făcute anul aceşta şi încă mai 
toate în străinătate. D-sa a co- 
lindat Bosnia, Sudul Franței, iar 
dzia no: Dobrogea, culegaad de 
peste tot cu cunoscuta-i con- 
știinciozitate aspectele cele mai 
pitorești cu o putere de muncă 
pe care i-ar putea-o invidia cei 
mai tineri iar desenele — foarte 
numeroase în expoziţie — sunt 


mici — scene de târg, grupări — 
cari sunt admirabile ca sponta- 
neitate și culoare. 

Unui din semneie îmbucură- 
toare pentru gravura noastră e 
constituirea „Grupului Grafic“. 
Incurajaţi de interesul oticuali- 
tăţii care organizează anual un 
salon de alb și negru. Câţiva 
artiști tineri dinţre cei mai ta- 
lentaţi au înjghebat această gru- 
pare care-şi propune să expună 
anual operele lor. Numele lor 
sunt cunoscute din expoziţiile 
personale sau din participările 
lor la Saloane. D-ra Tania Bail- 
layre, d. Al. Bassarab cu inte- 
resante încercări de a ieşi din 0- 
bișnuit, d. Gh, Ceglocoft un de- 
săvârşit cunoscător al meșteşu- 
guuui, d. Dumitru N-colaidz, cu 
frumoase compoziții, V. Dobrian 


D. Mutzner, mai variat în to- 
nuri, uneori chiar exuberaut, a 
evoluat şi domnia sa dela ultima 
expoz.ț.e. Umbrere sunt din ce 
în ce mai rare în tablourile 
d-sale. Cele câteva interioare sunt 
adevărate bijuterii, Gris-urile, 


viziunea 





mele“ obișnuite. D-sa pare câ în- 
cepe tabloul dela un detaliu care 
i-a plăcut, continuă apoi cu al- 
tul şi încet-încet, fără să piardă 
întregului, 
desăvârșește păstrând, char când 
sa  reveniţ de nenumărate ori, 


mură deloc... 


tabioul se 


ses 


Cronica ideilor 








Cogito şi dubito 


Jacques Chevalier comentează într'o lu- 
crare recentă 1), următoarele rânduri din 
meditaţia III-a a lui Descartes: Căci văd 
tără putinţă de îndoială că întâlnim mai 
multă realitate în substanţa infinită de- 
cât în substanța finită, că deci am în mod 
primordial în mine noţiunea infinitului 
mai mult decât a finitului, adică noţiunea 
iui Dumnezeu mai degrabă decât aceia 
despre mine însumi. Cum ar fi posibil ca 
să pot. cunoaşte că mă îndoiesc și doresc, 
prin urmare că îmi lipseşte ceva şi că nu 
sunt perfect, dacă nu aş avea în mine 
nicio idee despre o fiinţă mai pertectă de- 
cât a mea, prin comparaţie cu care să re- 
cunosc defectele firii mele?” (op. pg. 71). 
Am subliniat astfel încât să remarcăm că 
certitudinea existenţei divine naște din în- 
doială. Chevalier continuă gândul carte- 
zian întrun senş analog: „prin urmare 
din îndoială, adică din  imperfecţiunea 
ființei gânditoare şi din sentimentul ace- 
stei impertecțiuni se formează certţitudi- 
nea existenţei fiinţei perfecte”. 

'Cogito ergo sum, sum ergo Deus est, ur- 
mează deci a fi interpretat astiel: exist 
pentrucă gândesc iar gândesc, adică vesti- 
giul existenței şi al cunoaşterii, se mani- 
festă întrucât există o îndoială  primor- 
dială. Cogito ergo sum, trebue să fie com- 


pletat şi adâncit prin: dubite ergo cogito. 
Ajungem astfel la constatarea ca la baza 
gândirii noastre, pe care Descartes o voia 
cât mai clară, cât maj geometrică, deci 
cât mai lipsită de elementul naturaiist — 
psiho'ogisant, se află îndoiala. Mai îna- 
inte să ne întrebăm despre natura acestui 
dubito care produce gândirea, deci cunoa- 
şterea, este oportun să amintim că ego 
pur “cartezian a fost interpretat de Hus- 
ser], marele cartezian al epocei noastre, în 
afara oricărei semnificaţii psihologice. 
Husserl amintește adesea de confundarea 
Mi ego pur, în sensul lui cogito cu eul 
psihologic, a cărui realitate, ca orice l0gi- 
cian convins, o contestă vehement. Acest 
gânditor pretinde că îl interpretează real- 
mente pe Descartes atunci când încearcă 
intemeierea lui ego ca strictă semnificaţie 
logică. Deopotrivă cu creditui reclamat pen- 
tru rațiune şi pentru cunoașterea matema- 
ţică, Descartes ne mai învaţă insă că în- 
doiala sta la baza gândirii, incât „nicioda- 
tă nu cunoaştem cauza totală”. Să anali- 
zăm deci în ce mod se pot ccnriLa cogito 
şi dubito, care este natura separată a ter- 
menilor, şi raportul lor funcţional. Un glas 
pozitivist ar putea să motiveze astfel im- 
perfecțiunea deductivismului cartezian: nu 
este oare gratuit să afirmăm că realitatea 


făcute de o mână care nu tre- 


D. losit e şi anul acesta f.del 
obiceiului de a expune. 
blourile actuale d-sa a evoluat şi 
mai mult pe drumul ce şi-l tră- 
în expoziţiile precedente, 


Cu a a a a a a i a i i ra, pt a a a a Ta ea 


şi Gh. Naum ale căror lucrări 
sunt realizări dintre cele mai in- 
teresante, A. Mărculescu şi Mar- 
cel Olinescu cu admirabilele sale 
ilustraţiuni de basme sunt mem- 
brii acestei grupări atât de inte- 
resante. 


In ta- 


necunoscută (cauza totală, Ființa pertec- 
tă, Dumnezeu) se dovedeşte prin faptul că 
nu o cunoaştem? Realitatea nu poate îi 
pusă în raport de necunoscut ci de cu- 
noaştere. A răspunde, împreună cu Des- 


cartes, că existența realităţii absolute se 
verifică tocmai prin faptul că nu o cunoa- 
ștem, pentrucă spiritul nostru o exige 
drept termen de comparaţie cu  finitul 
virtual cognoscibil: însemnaeză a postula, 
dacă nu chiar a face simplă psihologie. A 
spune: „simt că trebue să existe şi alt- 
ceva, am presentimentul unei alte reali- 
ţăţi, superioare aceştia” — este o supozi- 
ţie aemnă de un psiholog nu de un meta- 
fizician deducţiectivist, care pledează, ra- 
dical, metoda matematică şi raționalismul 
in cunoaștere. Chevalier însuși interpre- 
tează pe dubito cartezian de o maneră 
favorabilă glasului pozitivist, atunci când 
scrie că certitudinea existenței fiinţei pzr- 
fecte, vine din sentimentul imperfecţiunii 
noastre. Prin urmare existența infinitului 
se dovedește deductiv, din opoziția şi prin 
comparaţia cu finitul existent. Ştiu că e- 
xist eu, adică finitul imperfect, şi pentru- 
că gândirea mea (cogito) este agitată de 
o înidoială fundamentală (dubite), această 
indoială probează existenţa altei realităţi, 
infinite, care obsedează turburător pe co- 
gito: Altfel raţiunea omului ar fi satisfă- 





Insuțicienţe 


Toată lumea este de acord să-l con- 
sidere pe Stendhal unul din creatorii 
romanu:ui modern. Nu-i hpsit de in- 
teres, mai ales din acestţ punct de ve” 
dere, sa-l urmărim dealungul ceror 
două romane cu care a trecut, la dreap- 
ta şi la stânga, pragul posterităţii, „Le 
rouge et le noir" şi „La Chartreuse de 
Parme'“, cercetându-i cu deamănuntul 
spre a-i descoperi secretele, Se poate 
spune, pe drepi cuvânt, că ştiinţa lui 
artishcă este excepțională. Meşteșugul 
stendhalian este surprinzător. "toiul vi- 
zează la captarea şi menţinerea aten- 
ției, păstrâna limiieie înalte ale artei, 
totul urmareşie înodarea şi desnodarea 
unei acpuni paipitante. iubire şi sacri- 
liciu „ambiție incordată şi lașitaţi ridi- 
cuie, intrun cuvânt un panopticum de 
pasiuni din cele mai diverse care face 
să se intrevadă în mod car câtre care 
tip de om, câtre care ideal uman, se lâşa 
condusă iantezia sa. Nu ne propunem 
să arătăm meritele stilului stenanalian. 
In rezumat, acest stii constă în 'expri- 
marea jurnalistică, rece, neinilorita, a 
întreg conţinutulul său sutietesc. Asta 
lasă o amprentă neuitată, de seriozitate 
Şi gravitaie. Sobrielatea acestui stil nu 
distinge, spre exemplu, frumuseţile na- 
turii, in descrierea carora sar lăsa, e- 
ventual „antrenat. Totul este fapt pre- 
cis, limitat, rece; o expresie nudă a unui 
conţinut plin, capabili așa dar de a trăi 
prin sine insuși, iată dar care este ca- 
litatea tundamentală a stilului stendha- 
lian, şi 'ntrucât arta se reduce la expre- 
sie, calitatea tunaamentlă a şuințe lui 
Henri Beyle. Nu-mi aminiesc să ti gă- 
sit în „koş şi Negru“ un alt pasagiu, de 
inspirație bruscă, ridicată „decât acesta 
de mai jos: „ll voyait ă ses pieds vingt 
lieues de pays. Quelque epervier paru 
des grandes roches au-dessus de sa tete 
€tait apercu par lui, de temps ă autre, 
decrivant en silence ses cerc.es immen- 
ses. L'oeil de Julien suivait machina” 
lement l'oiseau de proie. Ses mouve- 
ments tranguilles et puissanis le trap- 
paient; il enviait cette iorce, il enviait 
cet isolement. 

C'etait la destine de Napoleon; se- 
rait-ce un Jour la sienne ?'* 

Mişcarea neprevăzută a suiletului 
stenanalian a iust generată de un as- 
pect măreț al natur, un uliu care se 
rotea singuratec in mari cercuri, dea- 
supra sa, unde spapul crea cumatul 
de invidiat al soliruainii şi grandoarei,. 
Stenahal a iubit aceste aspecte aie na- 
turii, iar omul periect pentru el a tost 
Napoieon; deacea se şi explică subitul 
trauspori. Se poate insă observa Cobo- 


'Yirea rapidă ia studiul caracterului per” 


sonagiului, pe care-l pune în Jegavură 
cu destinul solitar al păsării de praaă. 
Deci nici aici foiosul de a lumina pe 
cețitor, nu-i scapă. Mai cunoaşte hoş şi 
Negru vârtejur de inspiraţie ca acesta, 
unae printrun ochiu senin se vede in- 
treaga imensltate a spaţiului ? Nu cred. 
Cahvatea inspiraţiei ce a născut această 
carte este aia. Ne propunem un alt 
termen pentru a o defini. Deocamdată 
precizăm că ea respinge metalora, Su- 
perticiala lumină tianaalirie ce-o arun- 
că aspectele exterioare ale naturii. As- 
pectui interior al naturii „iată sursa, pe 
scurt, a stilului stendhalian. 

Dar insuficiențe a avut şi Henri Bey- 
le. Ele provin, întâi, din lipsa unei 
receptivităţi care să cuprindă intreaga 
simțire, întregul aspect interior al na- 
turii umane, in varietatea ei nesfârșită. 
O observaţie cu totul generală este că 
lumea lui Stendhal este o lume de pa- 
siuni. El nu poate percepe activitatea 
contemplativă, spre exemplu, deaicea 
puţina lui vibrare în fața morţii și tot 
deaici, cu siguranţă, opacitatea ce-o a- 
rată tenomenelor naturii şi crampona- 
rea pe studiul, mai rigid, în orice caz 
mai aiticil, al caractere.or. El nu poate 
percepe totul, nici din lumea pasională. 
Spre exempiu crima din rautate, din 
ură. Aspectul pasiunilor sale arată o 
înălțime morală aeosebită. lubire, sa- 
SruticIu, eroism, sunt trei caractere ale 
acestor pasiuni, Aite aspecte cad în a- 
fară, în noapte, ca şi cum este o insu- 


cută în sine şi cu sine, nemaiavând nicio 
exigenţă complimentară. Raţionalistul vă 


răspunde, susţinând teza carteziană: din 
moment ce mintea noastră posedă ideea 
finitului, despre a cărei existenţă gândi- 
rea își dă seama — insemnează că impli- 
cit există infinitul: Altfel nu am putea şti 
nimic cu privire la existenţa aceasta, fi- 
nită. 

Ni se pare că din punctul de vedere al 
lui dubito nu poate exista nici un conflict 
între logică și psihologie. Dubito nu apal- 
ţine nici logicei pure nici psihologiei, In- 
goiala lui Descartes cere rang metatizic. 
Este mai adevărat să afirmâm că metati- 
zica, este atât la baza logicei cât şi a psi- 
hologiei. Dubito nu poate fi explicat, lo- 
gic, drept geneză a gânâirii, nici psiholo- 
gic, ca un sent.ment oarecare. 

In dubito trebue să recunoaștem or:gina 
acalei  anxietăţi  Kierkegaardiere (,lan- 
goisse“) şi tot aici se identifică sursa sen- 
timentului fundamental de teamă despre 
care vorbeşte Heidegger. Nu este desigur 
e simplă întâmplare că He.degger a ajuns 
să se întrebe cu privire la existența care 
provoacă producerea existenței (teama) — 
abia după ce a parcurs fiozof:a fenome- 
nologică, sau mai bine zis: prin filieră fe- 
nomenologică, A explica logic sau psiho- 
iogie pe dubito însemnează a-l da o va- 








13 lanuarie 1940 mmm 


la Stendhal 


de MIHAIL CHIRNOAGĂ 


ficienţă, dar nu un păcat. Intrucât ră- 
mâne Stendhal mai prejos, fiindcă nu 
poate înțelege toate manifestările spi- 
ritului omenesc ? Aria lui, deşi limita- 
tă, a atins o coardă de superioritate, 
care se menţine, chiar dacă este scurtă. 

Mai interesante par observațiile ce se 
pot face când întâlnim scurte caracte- 
rizări în locul descrierilor de lupte su- 
fletești cu mari intensităţi. Stendhal, 
ori nu poate să intuiască just acele miș- 
cări ale sufletului de mare intensitate 
şi-atunci se teme de ridicul, ori face o 
concesie gustului publicului din acele 
timpuri, pe care ţine să nu-l plictisea- 
scă cu descrieri amănunțite. Deaceia 
găsim astfel de caracterizări foarte ba- - 
nale, aproape locuri comune, dacă n'ar 
interveni meșteșugul de calitate deose- 
bită : „Ce surcroît de douleur arriva ă 
toute l'intensite de malheur qu'il est 
donne a l'âme humaine de supporter“. 
(Pag. 67). Sau: Julien ajunge să spună 
într'o bună Doamnei de Renal, soția 
primarului, în casa căruia prepara co- 
piii : 

„— Madame, cette nuit, ă deux 
heures, jirai dans votre chambre, je 
dois vous dire quelque chose“. Te-ai 
aştepta la un răspuns extraordinar. Dar 
Stendhal: „Madame de Renal repondit 
avec une indignation reelle, et nulle- 
ment exageree, ă lannonce  imperti- 
nente que Julien osait lui faire“, ne 
spune cum a răspuns şi nu ce a răspuns. 
Mijloc mai comod de a te debarasa de 
o greutate recunoscută. (Pag. 82, 83). 
Insfârşit, dela pag. 212 la 215, Stendhal 
ne descrie peripeţiile lui Julien care 
revine, în toiul nopții, după o absenţă 
de mai bine de un an, să-şi revadă 
amanta, pe M-me de Renal. Ne mai 
descrie cu o minuţiozitate desăvârşită, 
nehotărirea eroului, temerile de a nu 
găsi pe altcineva, poate pe soțul înșe- 
iat, poate un străin, de a nu fi auzit, 
jătrat de câini şi 'n sfârşit, după ce sare 
fereastra se găseşte în prezența unei 
arătări albe, — noaptea era opacă — 
despre care nu ştia de este amanta do- 
rită, Un mic strigăt de spaimă al Doam- 
nei de Rânal, face s'o recunoască. Ar 
urma descrierea tulburătoarei bucurii 
ce-o resimte Julien, la auzul acelui glas 
cunoscut, a satisfacţiei imense de a îi 
reușit, căci el este un ambițios în toate 
manifestările sale, dar Stendhal iese 
din încurcătura unei situaţii atât de 
grele pentru un scriitor, în acest chip, 
simplu, precis, de reportaj: „Que de- 
vint-il, quand il comprit ă un petit cri 
que c'Etait M-me de Renal ?“ Adică se 
întreabă şi e! în postura omului care 
nu are cuvinte și ducând mâna la faţă 
oftează cu ochii pierduţi în reveria deș- 
teptată de-atâta fericire. 

Sunt acestea insuficiențe mari? Ho- 
tărît că nu! Dealttel par inobservabile. 
Cetitorul neavertizat trece mai departe, 
răpit de iuţeala cu care se conduce ac- 
țiunea. Ele totuşi există şi ne fac să 
privim cu multă precizie în laborato- 
rul scriitorului, ca printr'o sită mărun- 
tă, care totuşi permite o vedere con- 
tinuă, aproape bună. 

Cunoaștem asttel metodele scriitoru- 
lui, puteriie sale şi ce a acut sau cum 
face ca să-ș. acopere lipsuriie. Opera 
noastră de descoperire, ueparte de a fi 
reprobabiiă, este loarte uulă. Punând 
in evidență metode intime de lucru, 
atlăm pniejul de a învaţa. Una din 
Gatoriile noastre din cele auntâi este de 
a învăţa pe modele renumite, De altiel, 
nu aici se opresc măruntele insuticien- 
țe ale lui Stendhal. Să încheiem cu o 
imagină comică : „Pour Junen, jamais 
il ne s€tait trouve aussi pres ae ces 
termbies instruments de l'ariillerie te- 
minine”. Artileria tieminină, fiind vor- 
ba de jupoanele şi celelalte mărunţişuri 
intime um imbrăcămuntea unei lemei 
a timpului! Pe-atunci Stendnal nu pu- 
tea prevede desvoltarea artilerie în 
măsura de azi, ne zicem, de-a putut 
imagina această apropiere. Cum el iu- 
bea ironia, ar râde cu noi, de sigur, 
dacă s'ar putea ridica din mormant! 


oare practică, localizându-l în imediat. 
Or, îndoiala carteziană nu era nimic uti- 
litar in structura și in eficiența ei. Nu 
mă, îndoiesc dintr'un motiv oarecare ori în 
vederea unei cunoaşteri. Dubito nu are a- 
dresă in imediat ori in efemer, Chevalier 
poate că nu are dreptate când vorbeşte 
despre sentimentul imperfecţiunii. Aici nu 
este vorba de un sentiment capabil a se 
epuiza ori realiza practic, mai târziu sau 
mai devreme. O explicaţie biologică, un 
îel oarecare de determinism biofizic, ar 
trebui să intervină  deindată, lămuritor, 
"dacă dubito ar fi, în mod propriu, un sen- 
timent. Dubito stă la baza raţiunii şi a 
oricărei psiho:ogii nu ca un sentiment, — 
in această ipoteză dependenţa logicei de 
psihologie ar trebui definitiv admisă. In- 
treaga natură a spiritului nostru, indife- 
rent de metoda cunoscâtoare, deci indife- 
rent de logică și psihologie — trăiește sub 
semnul unei vocaţiuni metafizice şi acea- 
sta este dubito cartezian. Dubito este con- 
dițiunea existenţei şi producerei gândirii. 
El are o existenţă metatizică, şi Tang su- 
perior existenţei pe care o măsoară logica 
și psihologia. 


CRONICAR 


UD v. „Cad&nces", Plon, Paris, 1938, 


„mmm [3 lanuarie 1940 


Așa începea și așa se sfârșea viața în casa asta. 
Intâi apăreau la fereastră zorile şi capul ciufulit al 
cireșului, care aproape că intra cu o creangă de flori 
în odae. Apoi sgomotul străzii, ceeace însemna și 
patrularea întârziată a lampadarilor și strigătul mi- 
cului vânzător de ziare. Dar mai ales cântecul frânt 
— întortochiat — obscurizat al lui Vasia (care se în- 
torcea întotdeauna beat și numai dimineața). 

Și odată cu zorile, odată cu viața orașului — se 
trezea bătrânul. Cel dintâi care închidea și deschi- 
dea ochii. Dealifel și așa, de multe ori nu dormea 
sau somnul i se asemăna unui coșmar continuu, 
Bătrânul era paralitic şi de zece ani el nu trăia de: 
cât într'un fotoliu pe rotițe (care îi putea fi și masă 
şi pat și într'o bună zi chiar catafalc), 

Așa dar bătrânul, Trezia lui nu schimba cu nimic 
orânduiala casei. Rămânea to! acolo, ghemuit între 
brațele jilțului, fără altă mișcare, ca o materie iner- 
tă — fără sens — fără realitate. Se continua astfel 
o somnolență sfâșietoaze, când timpul venea și ple- 
ca, pleca și venea — fără variaţii, fără schisme, îără 
nicio nebulositate a trăirii de dincolo de zidurile ca- 
sei. Tușea sec, stins, cu obrajii scofâlciţi și piepiul 
uscat. Își aprindea totuși pipa, lua apoi cartea scrip- 
turilor şi deschizând-o la întâmplare citea cu un glas 
ceţos, îngreunat, numai pentru el, tusind iar sec și 
iar fumând. 

De aci pornea o turburătoare metamorfoză. Bătrâ- 
nul se identifica, rând pe rând, cu toţi profații — cu 
toți sfinţii, participa voluptos şi senzual la aventu: 
rile lor şi atât de mult se pasiona, încât (după ter- 
minarea pasagiilor mai dramatice) rămânea cu o- 
chii îndrepiați în sus, încremenil în fotoliu, strein de 
orice fapt ce s'ar fi putut petrece alături de el. Era o 
ciudată condiție organică, se pare că esențială pen- 
tu vârsta și starea lui imobilă. Se lupta, clipă de 
clipă, cu toate duhurile rele ale ființei redusă la îi- 
xitate, se chinuia să uite cum i-ar sta din nou plim- 
bându-se pe propriile lui picioare, 

Orele acelea de extaz fals, când ura și cu sfin- 
jenia se împreunau, ceasurile acelea de eroare sal: 
vatoare făceau din bătrân un fel de icoană vie care 
arde şi nu se mai termină, care se sdrumică și nu 
se chinue un fel de iluzie al cărei revers real nu se 
presimțea nicăiri, 

Aşa îl găseau fetele când apăreau târziu din ca- 
mera lor. Așa l-au găsit zece ani dearândul. Intre 
Tina și Zuza nu era nicio deosebire. Amândouă 
crescuseră lu fel, sub imaginea lui statică, în atmos- 
fera aceasta de temperanță mizeră, constrânse de 
zodia lor să nu cunoască alt peisaj decât pe-al casei. 

La început nu-și dăduseră seama ce se întâmplă, 
dece parcă însăşi odaia agonizează, nici ce va îi 
mâine. Aproape lipsite de raționament, fără contac- 
tul direct cu nalura nudă, amândouă se văzuseră ca 
alte patru mâini ale bătrânului, Il spălau, îl îmbră- 
cau, îl duceau afară, îl aduceau — dar fără să se 
scârbească, fără să scuipe, fără greață — mereu în 
auz cu scârțâitul strident ai rotilelor, mereu în ochi 
cu viziunea ştearsă, întunecată a vii'orului lor. 

Viaţa începea cu tata si sfârșea cu tata, Strada 
niciodată nu le amăgise, niciodată nu le invitase la 
euforia stranie a svârcolirilor. Oraşul şi mai puțin. 
Aci se întâmplau toate. De dincolo de pereții casei 
nu soseau decât svonuile anotimpurilor și crispa- 
rea anilor îmbătrâniţi. 

Deuceea poate nici nu simțeau cum trece timpul. 
Iar Tina nici astăzi nu se mai intreba dece rămăsese 
fată bătrână. Din cauza cui? Din cauța vieții, din 
cauzu destinului, din cauza tatei? Poate! Dar pentru 
Tina— tata era tata, era însăș viața, era întruchi- 
parea palidă, spasmodică, anomalică a destinului. 
Destinul fără niciun adjectiv, fără niciun complimen?, 
fără niciun apanaj. Simplu. Tata și steaua de sua. 
Așa se învățase, aşa crezuse decât! bătrânul mai cu- 
noştea senzația atingerii pământului și-i spusese în- 
tr'un miez de noapte: 

— Uite Tina! steaua aceea de sus e spiritul tău. 

Și așa rămăsese, așa era Tina la cei treizeci și pa 
tru de ani ai ei, Fată bătrână. Care nu iubea decâi 
florile, îi plăcea seara să tâniească mult la ferea- 
stră, cu privirile bolnăvicioase-arzânde, îndreptate 
spre cer. Deca? Tina crezuse în noaptea aceea înde- 
părtată că acolo în steaua de sus se găsește și „ce- 
lălalt“, că de acolo va purcede și va veni să-i bată 
în geam. Ea se născuse cu o infarioritate. Credinţa 
în semne. [Il căuta în cafea, în bobi, în cărţi și-l aș 
tepta. Dar în locul „celuilalt“ se desvăluise, diformat: 
astmatic-ilucid, tata. Singurul bărbat pe care-l cunos- 
cuse. Dar tata era un bărbat din care purcesese ea. 
tata era bătrân (deci sleios, puhav, fără masculini: 
tate). Şi Tina rămăsese fată bătrână. Pentrucă își 
pierduse apoi (zi de zi) orice potență senzuală, p:i- 
vindui, pentrucă în ea se încețoşaseră toate imagi: 
nile violente ale tinerilor goi, superbi și atletici. Din- 
colo de tata nu mai erau decât stelele, florile şi ci- 
reșul. (Cireșul care creștea lângă fereastră). 

Și totuși era groasnic. Tina simţea câteodată cum 
o gâdilă sînul, cum peste piept îi trece ca un fior 
umbra unei alte mângâieri necunesculte, cum de 
multe ori slăbește şi cfilește — pentrucă prea se în- 
grămădeau în ea toate obscuritățile viselor. 

Toată ziua, alături de bătrân, croșeta, cosea, iar 
croșeta, se scula, robotea piin bucătărie, aducea 
masa, iar broda, iar cârpea, săruta mâna tatii, 
îşi făcea cruce și se culca. În fiecare zi acelaș pro- 
gram. Nu era o renunțare viaţa trăită numai între 
pereții aceleaşi odăi, dar se simțea mulțumită, cal: 
mă, nepătrunsă de nici o dramă, nesângerată de nici 
un dor , mergea numai cu pași înceţi, dansaţi a- 
proape. fără sgomot, fără să strice estetica silfidă a 
casei. Părea mai de grabă o umbră, o umbră cu via- 
ţa ei particulară, care trăește la fel ca şi tablourile, 
ca şi obiectele. Alături de bătrân schița panorama 
unui carnaval agonic, cu toate sfâşietoarele lui siâr- 
şiri. trageri de cortină molcome și decente, 

La fel crescuse și Zuza. Zuza care avea numai 
saptesprezece ani și căreia începuse să-i scântee 
ochii și să i se învinejească pleoapele. La el jusese, 
Viaţa ei mersese paralelă cu a bătrânului şi cu a Ti: 
nei. Câteodată chiar se confunduse, niciodată însă 
iu depășise cercul lor strimt și neguros. Când înce- 
puse să-și dea seama de anumite lucruri, când în- 
cercase pentru prima dată cunoașterea faptelor din 
preajma ei — n'o văzuse decât pe Tina croşetând, 
pe bătrân cetind și in jurul lor tăcere, O tăcere atât 
de aspră și obositoare, că toate cele trei inimi se au- 
zeau bătând tare — ceasornice obsedante. Când se 
mișca Tina, când se mișca fotoliul — se mișca și 
Zuza. Când vorbea unul, când vorbea celălalt — 
vorbea şi Zuza. Așa că apoi şi Zuza terminase prin 
a lua pânza și acul în mână. | 

Aliniaţi toți trei în rând, atât de încremeniţi acolo 
că păreau mai întâi un fel de păpuși de lemn și de 
abia mai apoi oameni, ei țrăiau totuşi, dar erau aa- 
meni — lucruri, oameni — liniște. 

Căzură guvemele, se spânzură copilul spălătore- 








UNIVERSUL, LITERAR 


Sa întâmplat undeva... 


— Episod inedit din cartea de nuvele „,Straniul Paradis“ — 


sei de peste drum, doamna Berariu își aducea în fie- 
care seară alt necunoscut în casă — și atâtea se pe- 
trecură pe strada Oglinzilor, — dar Tina, bătrâmul 
și Zuza nu știau nimic sau de auzeau ceva, rămâ- 
neau tot calmi, tot împietriți în scaunele lor. 

Aşa începea și așa se sfârșea viața în casa asta. 

Și Zuza avu doisprezece, treisprezece, patruspre- 
zece, cincisprezece, șasesprezece ani. Anii treceau 
fără nimic nou, fără alte svârcoliri, fără nici un alt 
divertisment. Zuza se uita în oglindă și vedea bine 
că se schimbă totuși ceva în ec. Ceva fără înțeles, 
ceva fără precizie — și iarăși, nedesmințit — ceva, 
Era ca o beție care o îneacă, un fel de recopilărie— 
dar mai ciudată, mai trufașă.Ceva care pornea dela 
glesne, se urca prin rotula genunchiului, ușor pe 
coapsă, rece pe pântec, miresmat pe sâni şi până !a 
ochi — ceva care înfioară și frige. Tot corpul era pă- 
truns de o bucurie melancolică, de un spasm undui- 
tor și tineresc Zuza în anii aceștia se asemăna cu 
azima care se coace, se rumenește, se umple. In o- 
glindă se vedea mai înaltă, reliefurile mai accen- 
tuate, chiar întâmplările mici (din zori până'n seară) 
luau în oglindă aspecte inedite și spectaculoase, 
Zuza creștea. Dar Zuza nu înțelegea. 

— Ai început să plângi în somn. Zuza! La cine 
te gândeşti ? 

— La nimeni! 

— Nu te doare nimic ? 

— Mă doare capul. Parcă mă îndeamnă cineva 
să cânt și să sărut toți copacii. Ce poate să fie, Tina? 
Adevărat că mă schimb ? 

— Fără îndoială că da, Crești, Eşti fată de acum 
încolo, ă 

— Dar până eri? 

— Ai fost copil, Zuzal 

—  Copil...?! (afară lângă cireşul Tinei îniloreau 
marcii). 

Și odată cu marcii apăruse pe strada Oglinzilor, 
întârziatul visător, heraldicul peregrin întors din be- 
ție — blândul Vasia. Zuza îi auzise dintâi cântecul. 
Un cântec fără melodie, cu accente luate la întâm- 
plare şi totuşi cântec, pentrucă însemna bucurie, 
însemna „bună dimineaţa” spus tuturor fetelor de pe 
strada aceea, însemna viață liberă. Când apăru Va- 
sia, Zuza nu mai era a casei. 





Intr'un zori se văzu faţă în față cu el. Îl bănuise 
sau poate îl avusese în gând. Sta cu fereastra des- 
chisă șil aștepta. Vasia venea legănător, vesel și 
tânăr. Intruchipa toate pasiunile necunoscute până 
atunci și era ca vântul care te pătrunde cu fiori. Ii 
zâmbise. Lui Vasia nu-i zâmbise niciodată nimeni, 
nicio fată ce-i eșise în drum. Impleticit, cu sufletul 
strâns în el ca o vioară care nu mai cânta, se oprise 
buimăcit în loc, proptindu-se cu gesturi lenese de 
gard. Stătu așa câteva clipe privind-o şi aștepiând. 
Fata tăcea. Vasia crezu că totul nu este decât ceva 
ordona! dela sine, deci nimic extraordinar și plecă 
mai departe. Zuza ar fi vrut să-l strige, dar nu ştia 
cum îl cheamă. Rămase între cadrele ferestrei, pri- 
vindu-l cum duce cu el înainte — beţia și cântecul. 

Nici bătrânul, nici Tina nu observară nimic. Nici 
atunci când Zuza lăsa de multe ori lucrul pe ge- 
nunchi și cu urechea atentă la stradă aștepta să au- 
dă din nou melodia. 


Aceeași tăcere gravă, chinuitoare. Simţea pe buze 
un gusti amar și gura i se crispu la orice încercare 
de a plânge sau a zâmbi, pentru ca să uite. Din 
piept urca învălmășitor ceva care înăbușe, iar 
ochii se umezeau — scânteind cu viclenie şi ispite. 
Ca într'o magie, tot trupul Zuzei se împurpura și 
cșa ascuns în rochie — parcă se învolbura, se râ- 
sucea, tremura de atâta sălbatecă fierbere a sân- 
gelui. 

Zuza se uită în jur și toate lucrurile le văzu de 
astă dată alifel. Tavanul apăsa greu peste imobili: 
tatea lor. Pereţii strângeau existența cam chingi, 
Timpul ca o racilă lăsa semne și pete peste sufle- 
tele lor. Și aerul, aerul acesta mirositor şi cețos ! Nu, 
în casa asta nu se mai poate trăi. Prea au devenii 
ceasurile sfâșietoare și tragice. Prea multă tăcere. 
Și dacă n'ar fi sângele care o sbate şi o frământă ! 

Până seara și noaptea întreagă s'a svârcolit, som- 
nul n'a prididit-o. Buimacă, sta cu ochii deschişi să 
vină zorile. Dar nu le așteaptă. Se îmbrăcă iute, cu 
gesturi deslânate, păși încet pe lângă patul Tinei și 
dincolo pe lângă fotoliul bătrânului, ieși afară. Ră- 
coarea, aerul tare al nopții, seninătatea aceea dulce 
— o limpeziră. Stătu câtva timp ghemotoc pe trepte, 
cu braţele încercuind genunchii strânși, cu ochii 
scrutând depărtările. Respira miresmele florilor, mi- 
resmele vremii primăverine cu nările dilatate, cu 
gura străvezie, cu tot trupul răscolit de doruri şi pa- 
limă, Era bine ! O simtea prin strătulgerarea care pă- 
trunsese în came odată cu frigul, odată cu libsrarea, 
Avea senzaţia unei ciudate destinderi, parcă fugeau 
cețurile înapoi ori o străbate un abur stânt de lă- 
mâe,. 

Cireșul creştea alături, Şi jos la rădăcină, creșteau 
marcii, Se repezi să culeagă unul, să culeagă un bu: 
shet plin. Pentru cine ? Aplecată, rochia se desprin- 
se depe șold într'o parte şi coapsa întreagă se alintă 
pe neșiiule de mușehiul copacului. Atunci parcă o 
spintecă altă nălucire de săgeți şi săbii, cu otravă 
şi desmierdări. Mușchiul era mătăsos și rece, pielița 
era roză şi agitată. li căzură macii din palme şi fără 


de LAURENȚIU FULGA 


să mai judece, fără conștiință, golită de orice însu- 
ileţire, orbește — se alătură întreagă copacului, 

Zuza nu ştia ce-i aceea iubire. Zuza nu putea să 
explice îmbrăţișarea asta. Dar cireșul era ca un a- 
mamnt (voinic, înfiorător, halucinat). Cine îi spusese 
că natura e cel dintâi iubit al fetelor la șaptespre- 
zece ani? Toate porneau dela Vasia. Ea nu pricepea. 
Dar crengile cireșului erau brațele lui, trunchiul aca- 
sta sgrunțuros și rece era trupul lui Vasia. Gura Zu- 
zei îi cânta plângând cântecul, gândul plecase după 
sufletul lui Vasia, în cârciumile cu alcool și muzici 
desmăţate. 

Târziu se reculese ca dintr'un extaz, Târziu când 
apărură zorile şi odată cu zorile — Vasia. Zuza nu 
se minună, nici nu tresări, Știa c'o să vină. Cântecul 
se apropie, tot aşa, învălmășit și alb. Urcată cu pi- 
cioarele goale pe gard, îi zâmbi. Zâmbetul era cald, 
cu suspine, prietenos, uman. Vasia se opri ca și eri. 

— Bună dimineaţa, fetițo | 

— Bună dimineața, vântule | 

Obrazul Zuzei roșise, că prea era atât de vie şi te- 
lurică prezența lui acolo. Il privea de sus și parcă 
îmbrățișa. El o privea de jos, cu teama că din nou, 
ca și eri, va fugi zâmbetul. 

— Dece te “ntorci mereu beat? 

Vasia se cutremură și se desmetici. Zâmbetul pie- 
rise cu adevărat, iar vocea fusese alburie, întristată. 
Zuza, acolo deasupra gardului, era ca un procuror 
însensibil, rău și viclean. Ca niciodată se simţi stin- 
gher, lihnit. nesigur pe sine. „Un copil. un copil 
care mă întreabă dece beau |” gândi Vasia. 

— Ai să “nțelegi dacă-ţi spun ? 

— Poate că da. Te rog mult. 

— Sunt nefericit, fetițo ! 

Acum zâmbia Vasia. Dar zâmbetul lui era atât de 
chinuit și buzele atât de vinete ! Între ei se iscase 
totuși începutul. Semnele erau pure, pentrucă por- 
neau dela destine comune. 

— Mă cheamă Zuza, 

— Pe mine Vasia, 

— Dece ești netericit, Vasia ? 

Nimeni nu-l întrebase nici când, nimeni nu-l îsco- 
dise. li venea greau să i se spovedească. Și ce iar 
spune ? (Că nu este el vinovat, că visează mereu să 
fugă undeva unde poate fi mai frumos și mai liber 
ca aici, că îl opreşte în loc soarta, că de aceea 
bea ?) 

— Lasă-mă în pace! Să nu mai mă opreşti pen- 
tru asta. 

— Vasia | 

— Eşti un copil, Poate ţi-aș vorbi alifel. 

— Și eu sunt nefericită, Vasia. 

— Bei? 

— Nu, nu beau. Deaceca nu trebue să mai bei 
nici „tu”, Te superi? 

— Nu mă supăr. Ceeace spui e frumos, Dar știi tu 
Zuza, ce e fericirea? 

Fata încruntă dintâi fruntea, apoi cum poate ar fi 
căutat în propriul ei suflet deslegarea întrebării, vor- 
bi limpezită şi clară : 

— Așa ca și cum ai închide ochii și-ai trăi numai 
acolo, dincolo de ei, in viața cealaltă. Dece când 
închizi ochii parcă nu mai doreşti nimic, parcă te 
lepezi de orice chin ? Tu ai stat vreodată așa ? 

— N'am stat. Poate că e bine, 

— Da, Vasia. Aici în casa noastră e greu de trăit, 
Și dacă n'aş închide ochii, dacă n'aș visa — aş îne- 
buni, mai bine m'aș ucide. 

— E greu, atât de greu? 

— O, Vasia, de-ai pulea înțelege! Suterinţa la 
noi e proscrisă, noi ne-am născut cu suferința în 
sânge. 

— Și de ce-mi vorbeşti mie, dece m'ai ales pe 
mine ? 





— lar te superi, 
— Eu nu mai sunt bun de nimic. 
daci Totuşi... 


— Intoarce-te la visele tale | 

— Şi pe tine te-am visat Vasia. 

Vasia avea chipul prelung și barba nerasă de 
prea multe zile, împreună cu ochii încercânaţi — îi 
da înfățișarea unui fel de mucenic obosit şi sfinţit 
prin suferință. El cunoștea mai multe taine decâi 
Zuza; pentru aceasta nu cugeta decâi târziu şi a- 
dânc asupra tuturor întâmplărilor sale. Acum se sim- 
țea stânijenit și ridicol. Îi trecuse beţia, dar urmele ci 
se vedeau în modulaţiunile aspre ale vocii și în ri: 
durile grele ale obrazului. Cum să-i răspundă Zu- 
zei? Căci Zuza era ca florile care răsar prea firave, 
prea milostive şi e păcat să le pui chiar la butonie- 
ră. El, omul mereu dus de viaţă în cruciș, mereu a- 
mestecat cu tot ceeace orașul avea mai larvar și 
odios — el care renunțase la iluzii, la viitor numai 
prin beţie, e oprit astăzi de un copil drag, cuminte, 
iără conștiința marilor schisme, lipsit de conirolul ac: 
telor logice, Știa că Zuza judecă și afirmă ceva nu- 
mai prin reflexe, numai prin ceeace ea poseda în 
ascuns, în simțuri, 

— Şi pe tine te-am visat, Vasia | 

Zuza vorbise pentru a doua oară, aplecată mai 


mult și așteptând mai nerăbdătoare. Dar Vasia tă-. 


cea. il durea capul și gura îi era amară. Cu toată 
răcoarea dimineții, îi vâjâiau încă tâmplele — iar 
în adânc i se infiltra nebuloasă — una din marile 
lui bucurii. Fetița aceasta îi aminti de copilăria de 
altădată și de tot ceeace ea avusese iureș, elan şi 
minune. Din minunile de eri — doar el rămăsese, 
Zuza îl întorsese din drum și-l ducea cu ea de mână 
prin amintire. O bucurie tandră, tinerească, volup- 
toasă. Ar îi vrut să fugă. Se tot temea să nu fie a- 
măgire. Dar Zuza era acolo și aștepta, El nu ştia d> 
ce se petrec toate acelea, dece Zuza vorbise astiel, 
nici nu putea să-și lămurească enigma casei de un- 
de răsărise Zuza. Intr'o clipă — și remușcările și re- 
nunțărie îl copleșiră. O privi în ochi cu lăcomie. 
Apoi îi întinse mâna. Mâna Zuzei tremura: 

— Nu mai are nici un rost. Ne vom întâlni mâine. 

Și plecă. Pleca fără cântec, fără zâmbet, 

— Vasia | 

Se opri în loc, ezită o clipă, își continuă drumul. 

— M'ai putea iubi, Vasia? 

Cuvintele veniseră până lu el atât de tragice, că 
parcă erau însoțite de plâns. Erau ca ultimele vorbe 
ale unui om care moare, pe care n'o să-l mai îniâl- 
nești. Și se întoarse. O revăzu cu alte priviri. Făptura 
Zuzei râdea, ca şi cum și şoldurile şi pieptul ar îi 
avut gură, : 

— Poate că da, Zuza! 











5 





— Mai mă întrebi dece te-am ales pe tine? 

— Nu. Am înţeles, Zuza. 

— Acum știu ce '“nseamnă bucurie, acum îmi dau 
seama dece este așa, 

— Ce simţi? 

— Parcă sunt un înger fugit din rai, 

— Căzut în capcana unui hoinar. 

— Ba nu, căci viaţa mea începe cu tine, Vasial 

Nu şi-a dat seama cum a fost, Zuza s'a aplecat 
peste gard, a simţi! cum o strânge sânul apăsat pes- 
te lemn, i-a prins grumazul cu mâinile amândouă și 
l-a sărutat irumos și dulce ca pe-o icoană. Vasia a 
scuturat capul, a vrut să întindă brațele, dar dincolo 
de ulucă nu se auziră decât pașii care alergau spre 
casă, Privi printre zăbrele, văzu cireșul, macii rupți 
alături, auzi ușa deschizându-se — şi de abia apoi 
pomi pe drumul lui. De astă dată pornea și cânle- 
cul. Dar cântecul — limpede și pur — ca orice poem 
da iubire. 

Zuzu printre perdele îl văzu. Așa ascunsă, părea 
că-l adulmecă și-l soarbe ca pe o boare. Și numai 
după ce nu se mai zări și nu se mai auzi nimic, 
Zuza se strânse între ialduri — încremenită acolo, 
fără mișcare, fără suspin, fără surâs, 

Se trezi bătrânul, se trezi Tina. In casă toți trăiau, 
numai Zuza n'avea viață. De pe undeva, din altă 
existență fantastică, isbucniră predispoziţiile agoni- 
ce. Mizeria nu era numai a odăii, numai a obiectelor, 
numai a făpturilor care stăteau acolo. Mizeria pur- 
cedea din contrastul conșliințelor, din lipsa de pers- 
pective, din diierența de trăiri. Până acum, așa fuse- 
seră toate. Fără ritm, fără bizarerii, tără realitate, Ca 
o inimă scoasă din pieptul unui om și expusă în vi- 
trină. (Ea ar reprezentau acolo pe cineva, dar adevă- 
rul despre acel cineva ar fi fost păgân), Așa fuseseră 
ei. Trei inimi disperate că nu și-au găsit trup în ca- 
re să se închidă, Bătrânul — manechin, puhav, im- 
becilizat. Tina — suptă, galbenă, fată bătrână. Zuza 
—— stea căzută, poveste neîncepulă, miracol. Și as- 
tăzi, marea întâmplare. Cine îl adusese, cine îl che- 
mase, de unde venise ? Vasia — visatul, doritul, ne- 
cunoscutul. Iubitul alb, iubitul pur! Zuza nu ştia 
cum e iubirea. Deaceea nici nu judeca noțiunea ei, 
nici nu calcula urmările ei. Iubirea nu era a minții, 
nu era a voinții categorice de a se desrădăcina de-ai 
casei. Iubirea era a trupului, a anilor tineri. 


Și iar imtrarea în vechea oroare. lar zilele lungi: 
egale, false. Iar lecturile și tusele tatei, iar accesele 
de nevroză senzuală ale Tinei. Târziu se întoarse 
dintre perdele, se așeză pe scăunelul ei, luă lucrul 
în mână, dar tot fără viață era. 

Tina se dusese să fiarbă apă. Bătrânul trebuia îm- 
băiat. Işi dădu seama numai după ce apa fu adusă 
și răsturnată în cadă. Bă:rânul își scoase haina, că- 
mașa — singur. Și Zuza trebuia să se aplece, să-l 
descalțe, să-i scoată pantalonii, să-l ducă de braţ 
până la cadă. săl săpuneze, să-l curețe ca pe un 
pepene sau ca pe o cârtiță murdară. Îl văzu așa cu 
pieptul tras, uscat și palid; cu umerii scobiţi şi ua- 
suroși; cu pântecul alunecat peste curea tot galben 
și lăbărţat. 

Dincolo în stradă, cu cântecul, cu primăvara — 
era Vasia. Vasia nu putea fi așa. Spectacolul se mă- 
rea, se diforma. Bătrânul era ca o pată alburie, dar 
rămăseseră în primul plan erorile vieţii: carea ofi- 
lită, mirositoare şi mucedă: pântecul acela holbat ca 
altă greață, ca o imensă spurcăciune. Bătrânul par 
că se desmaterializa şi în locul lui apăreau viermii 
și apoi scheletul, 

Zuza nu se înfiora de momentul când va trebui să 
umble din nou cu degetele pe pielea lui, nu se scâr 
bea de clipa când va îi nevoită să-l vadă în toată 
goliciunea lui, pe jumătate putred şi paralizat, Știa 
că bătrânul va surâde fericit, va râde când se va 
simți gâdilat la subsiori și pe burtă. Toate le vedea 
Zuza. Dar nu de astea se înf:ora. Ci de bătrâneţe. Se 
văzuse pe ea însăși în oglindă — mlădie, albă, cu 
torsul elegant și sprințar, tot corpul ei acolo părând 
ideal şi evaporizant ca o realitate ilorală. Și-l închi- 
puia dincolo pe Vasia — tot așa — plin, vânjos, 
tăiat simetric şi marmorean. lar aci bătrânul (chiar 
tata fiind) predispus acelui act de saponificare, pre- 
dispus unei alie vieţi larvare. 

Din toate crizele acestea de conștiință, purcedea o 
teribilă mizetie a cărnii mai întâi, In Zuzu se reflec- 
tau reversurile  dorurilor, contradicţiile senzaţiilor. 
Și ea nu reacționa prin judecată, ci prin tinereţe. 

Veni în fața bătrânului, se așeză în genunchi și-i 
vorbi cu capul plecat, cu glasul plâns: 

— lartă.mă tată, dar nu mai pot. 

Ochii nu se ridicară. Bătrânul tuși sec. Tina veni 
alături : 

— Ce s'a întâmplat ? Ce nu mai poți? 

— Nu mai pot să-l imbăez pe tata. 

— Dece, Zuza? întrebă răguşit şi dureros bătrâ- 
nul. 

— Vezi tată, eu... eu... 

— Haide mironosițo, ţi-e lehamite, nu? Mie nu mi-a 
fost atâţia ani și astăzi ție ţi-e scârbă ? 

Zuza privi pe unul privi pe celălalt, amândoi o 
dusmăneau. 

— Ei bine, mi-e scârbă | Auziţi ? mi-este scârbă, 

În aceeași clipă bătrânul ridică pumnul. Şin cli- 
pa următoare pumnul lovi în plin. 

— Să nu-ți mai fie scâ:bă. 

Sângele țâșni cu ușurință. Zuza îşi duse palma — 
ghioc la gură — privi adânc în ochii bătrânului 
(ochii care ardeau şi-o batjocoreau), privi la chipul 
Tinei (Tina care zâămbea) şi văzând la amândoi ima- 
ginea răsturnală a visului ei — se retrase afară. Se 
impleticise pe scări, năucită, căzu buimacă la rădă- 
cinile cireșului. 

— Cum să înțeleagă ei? Cum să-şi dea seama că 
am șaptesprezece ani? 

Inserarea căzu suavă și calmă. Nu mai putea gân- 
di la nimic. Imaginile se amestecau, se suprapu:- 
neau, se închistau. Tala, casa fără viață, bătirâne- 
țea, Vasia. Prima îmbrăţișare, prima încercare ds 
evadare. Dar când îl va aduce pe Vasia în camera 
ei ? Ce va spune bătrânul, ce va iace tata bătrână ? 
Merita Vasia jertia asta ? 

Dar cine e Vasia? (Intunericul, besmeticul, fulge- 
rul ?) - 

Da și nu. Căci Vasia mai era doritul, visatul, iu- 

Dar dincolo de el? Culcată acolo, cu braţele îm- 
brățişând copacul — Zuza adormi iute. Plânsul se 
continuă și în somn. Şi se pare că toată noupiea 
chiar Dumnezeu plânse lângă umerii nemângâtiaţi 
de nicio nălucă. 

Alături macii parcă se înălțau roșii din însuși su: 
fieiul lovit al Zuzei. 

— Cum să înțeleagă ei ? 

Undeva, în străfundurile lumii, cântecul lui Vasia 
se auzea ca o litanie. 


5 





nu-i găseai pereche. Dela prima vedere, 
fără s'o cunosc: — „Ce faci puştiule?“ 
— şi i se sbenguia pe obraz o alu- 
niță câț miezul de nucă. Mă desnădăj- 
duia deasemeni faptul că la orice oca- 
zie cânta, era dispusă oricând. In a- 
ceastă privinţă nu te-ai fi mirat deloc 
chiar auzind-o recomandându-se : 

— „Ev, Săftica, sunt ca oul — m'a 
făcut mama cântând!“... 

Nu zic, poate să nu fi fost ea atât de 
nesăbuită, cum n'a şi fost până la urmă. 
Poate... Dar trebue, din cele descrise 
mai sus, Pusi, să recunoști că dela Săf- 
tica şi până la fata de aur a visului 
meu... 'Trebue să recunoşti, Pusi... 

Fac mea culpa, da, mea culpa și de- 
clar, nu te supăra, declar fățiș — am 
iubit-o, închipuie-ţi, pe Săftica. Mult 
nu, îți spun sincer, o lună de vară, ca 
la băi ori ca o lună de miere, August... 
Dădeau în pârguit ciorchinii viței bol- 
tită dealungul casei; mirosea a iasomie; 
puzderii de stele cu cozi de artificii 
cădeau, mi se părea mie amorezatul, 
direct în cozile de tuciu ale Săfticăi. 
Ea venea în fiecare seară la noi — „în 
vizită“, şi în fiecare seară luna apunea 
deasupra îmbrățișerii noastre. [li  fri- 
geau mâinele și mă învăţa să sărut; 
parcă o aud: „haidi, așa luuung. Hai- 
di“... După două săptămâni Săftica îmi 
ocupase locul: ofia, gemea, se sbătea 
ea ca pe jar. Eu începusem să mă do- 
muiesc. Mi se părea urită, urită foc. 
Lipseam dela întâlniri. Chipul iubit de 
fată blondă revenise acasă. Săftica tre- 
buia alungată. Cecace n'am întârziat să 
fac. I-am spus în momentele când se 
aștepta mai puţin, cu expresii elegante 
învățate dintr'un roman. Le ţin încă 
minte : 

— Săftico, eu mă simt stăpânit de un 
alt farmec, străin de-al tău... Prietena 
mea e blondă, o prietenă pe care n'o 
poate uita nimeni... Nu te considera jic- 
nită dacă îţi vorbesc deschis... Conve- 
nabil să ne despărțim amici, acum; alt- 
îel suferinţa va fi mai târziu şi mai 
cruntă... Am reflectat că-i amabil și 
cavaleresc faptul de a te preveni, în 
locul unei rupturi violente. In acelaș 
timp, cred, nu te poţi plânge de lipsa 
mea de respect, cel puţin în serile noa- 
stre de sub viţă... 

Nu mai mi-a dat pas să continui: 

— Tâmpit! 

Observi : mă făcuse tâmpit, 

In curând dădui de alta. Era blondă 
întradevăr dar ce folos!... Ismenită și 
rea (învăţa la Călugăriţe)... O otravă. 
Mai infernală decât otrava. Pentru mi- 
ne nu avea decât gesturi de mare du- 
cesă şi de fiecare rendez-vous aceleași 
neschimbate patru cuvinte : 

— „Bonsoir Bebe!“ la venire, — 
„Bonsoir Bebe! la plecare... Imi ofe- 
rea o mână ca din balcon şi o privire 
ca din „Turnul Colţei“'... Numele i l-am 
uitat, ştiu în schimb cum se grăbea 
să-mi spună întotdeauna, regulat, ce 
mâncase la prânz. Odată: 

— Astăzi, Bebe, „le potage impera- 
trice“. 

Eu de-colo: 

— Ce-i aia? 

— Le po-tage im-pe-ra-“trice ! 

— Nu cunosc. 

— Vai! 

— Vai, dar aşa e. 

— Ce ignoranță ! 

Tot eu: 

— Ce-i aia? 

— Bonsoir Beb6.!... 

Şi dusă a fost. Pentru căţeii ce soco- 
team că-i voi face fandositei pe inimă 
i-am strigat în urmă cât ma ţinut 
gura : 

— Ştii ce am mâncat noi astăzi ?... 
Sarmaaale !... Şi ciorbă de ciocănele |... 

Cu a treia am avut de furcă. Să vezi 


Rău! Intraseră părinții Ja gânduri, 
plus madam Weber. ineau laolaltă 
conferinţe secrete noaptea şi mama, 


biata de ea, chemase pe Părintele Io- 
nică dela „lancu-Nou“ cu  aghiazmă 
să-mi stropească așternutul patului, cu 
dascăl pentru slujbă, cu tămâie prin 
colțurile odăii. Diavolul sălașluia în 
mine. Adevărat, împlinisem douăzeci 
de ani când am întâlnit pe Paţachina. 
(Madam Weber îi spunea așa). Fie însă 
vorba între noi — frumoasă Paţachina! 
Ce e drept e drept. Zău!... Fă-ţi o sim- 
plă părere: numele Marioara, dinţii al- 
bul laptelui, tenu! de smântână, păr 
buclat, aranjat, cârlionțat, negru; miere 
în glasu-i, de albine; trup legănat, tare 
piatră. Avea pe vino 'n coace enorm şi 
vorbea peltic... Mi-era capul plin de 
dragoste : „puteam să pui, ca 'n poves- 
te, ceasul la fiert şi să mă uit la ou“... 
Leşinam de plăcere când o auzeam 
spunându-mi  desmierdător: Ionel!... 
Ionel pe toate variantele... Ionel dragă, 
Jone! dulce, Ionel scumpe, Ionel ne- 
prețuit, Ionel fluturaș, Ionel iubit, Io- 
nel îngeraş... Eram sedus, Pusi... Scurt! 
Şi, cum femeilor le este îngăduit totul, 
Marioara mă făcuse cârpă... 

Nu fusese deloc fericită — mi-a des- 
tăinuit — din cauza unei iubiri tragic 
neîmpărtășită, exclama, şi exclama 
„neîmpărtăsite“ peltic, în vârful limbii, 
adorabil. Dragostea tragică: un artist 
dela grădina Rașca; suferința : domnul 
Paraschiv Tănăsescu, soţul. Primul, cu- 
noscut de pe băncile Profesionalului, al 
doilea mort de curând. Deocamdată, 
fiindcă artistul Armand Duval (l-am 
dedus imediat din lacrimile Marioarei 
şi din „Dama cu camelii“) făcea oare- 
care mofturi, Marioara mă găsise pe 
mine. Şi eu am fugit de acasă; cum ar 
dispare o fată, dar cu ce aveam pe u- 
meri — de dragul ei... In concluzie, 
Pusi, fonel, Ionelul de mine gândea 
că-i şi cucerit Paradisul... Și asta, ju- 
deci prea clar, înlocueşte orice lipsă. 
Odată cu Marioara Paradisul, veşnic 
gentil, îmi punea la dispoziţie şi întreg 


“tunci nu se evaporase îndeajuns 








UNIVERSUL LITERAR 





Y als vienez 


dichisul răposatului Paraschiv Tănă- 
nescu : palton de blană, o pereche de 
haine noui-nouţe, căciula de astrahan, 
rufăria, halatul, scufia de noapte, pa- 
pucii și cheseaua de tutun, plină. 

Mă înfăţișeam prin urmare în proas- 
păta-mi locuinţă din strada Armoniei 12 
bis, împuternicit prin moştenire și mai 
cu seamă prin năravurile vremii despre 
care-ţi amintesc cu nazurile şi atotpu- 
ternicia unui soț adevărat. Ce văzusem 
în alte case înțelegeam să pun și eu în 
aplicare la Marioara, aidoma. Din pri- 
ma zi mi-am şi luat nasul la purtare, 
acelaş nas ce nu-l ștersesem bine cu ba- 
tista... Vorba mea era poruncă, o do- 
rință a mea lege. Tăiam şi spânzuram. 
Intr'un cuvânt, Paşe !... Şi era minunat. 
Dădusem de mierea ursului. Incepusem 
să mă îngraş. Purtam straie nemţești, 
fumam cu ţigaret de chilimbar și mă 
rădeam cu perdaf şi cu pudră „Ger- 
mandre“. Cârciumarul din colţ îmi 
spunea domnule. Domnule — ca lui 
tata. 

In ceeace priveşte Marioara e dea- 
juns, pentru a te lămuri, spunându-ţi 
că era o ființă unică. Imi reamintește 
şi astăzi dogori nemaiîntâlnite în viața 
mea — nemaiîntâlnite până la tine 
Pusi — trebue să adaug... Două luni 
cât a durat aventura, singură ea, Ma- 
rioara, a ştiut să mă înveţe să prețuesc 
patima. Și să-mi placă patima... Până 
mai adineauri, în tramwai, beţia de a- 
din 
corpul meu... O creatură extraordinară. 
lubind-o, trăiam, cum se spune, într'un 
vis, leneveam visând, dormeam — a- 
dică nu mai dormeam de loc... Simţeam 
ce nu simţisem niciodată: ceva profund; 
iar când mă învăluia cu privirea ei ar- 
zândă eram pierdut. Nu mai eram Pa- 
şe... Avea Marioara darul ceresc de a 
preschimba oamenii în îngeri. Bărbaţii 
în special. (Nu şi pe madam Weber). 
Ai să vezi!... Alăturarea ei stârnea în 
mine un uragan de care mi-era frică; 
deslănţuia vijelii, ploi torențiale, inun- 
daţii... Dar ca să scurtez pe cât cu pu- 
tință vorba îţi voi lămuri că viaţa lân- 
gă Marioara mi-a fost un duice suspin. 
Și prin expresia de mai sus, firește tu 
ca femeie, pricepi definitiv... Femeie, 
nu ?... 

Se cuvine, Pusi, un ocol în expunere: 
gura lumii !... Motivul ce a şi contribuit 
la dureroasa și rapida destrămare a vi- 
sului. 

Mai întâi, cum se întâmplă obişnuit 
mai întâi, şuşoteşte mahalaua: infecţii!.. 
Scuză-mă, ţi le voi desluși, să-ți faci 
o ideie... Obiectivul : — Marioara !... Da, 
Marioara !... Marioara în jos, Marioara 
în sus... Ba că n'a fost fată, ba că-i fe- 
meie cu cusur, ba că „mişcă din urechi“ 
—— considerabil — și aşa și 'n vecii ve- 
cilor, A luat-o Tănăsescu pe timpuri 
cu un copil făcut la Maternitate cu 
altul. Altul de-l giugiulea ea prin scri- 
sori Tică şi scrisorile trimise — roz, 
ca ale fetelor dela Notre Dame de 
Sion... Pentru Tică ăla a plâns Mari- 
oara, a suferit, s'a sacrificat. Degeaba, 
Tică tot Tică! N'a vrut să ştie bestia 
absolut nimic şi fără să-şi întoarcă 
măcar o singură dată privirile înapoi 
și-a luat într'o zi largul, lăsând-o pe 
Marioara pur şi simplu mofluză şi în 
braţe cu Floarea de lotus — ca la ja- 
ponezi. Floarea de lotus, ca la japonezi, 
era numele progeniturii lăsate de Tică 
în brațele Marioarei, mofluză... Tipul 
voiajase mult, după câte am înţeles, îi 
plăceau lucrurile nostime, Marioara de 
exemplu; ţinea la denumirile fistichii: 
Floare de lotus !... 





Răposatul Paraschiv, om tare aprig 
şi sanchiu, care cunoștea din fir a păr 
toată dandanaua nu se ştie prin ce mi- 
nune o iertase, Șterse cu buretele peste 
trecutul Marioarei ca pe tabela neagră. 
Zic „nu se ştie prin ce minune“ dar în 
îond e un fel de a vorbi, căci se știa 
cu deamănuntul de ce-o iertase răpo- 
satul Paraschiv şi anume: ca şi mine 
— de dragul ei... Sigur !... Chibzui ma- 
tur, socoti, desenă, îmi închipui, un 
plan detailat pe hârtie şi numai în cele 
din urmă crezu de cuviință, Paraschiv 
răposatul, că-i nimerit să procedeze cu 
Marioara după cum urmează: aranjă 
copilul la orfelinat, îi trase Marioarei 
un toc de bătae soră cu moartea și-o 
luă acasă femeie cu cununie... „Doar 
s'o astâmpăra“. — „Ţi-ai găsit cine!... 
Marioara“ râdea mahalaua pe 'nfunda- 


(Urmare din pag. 3-a) 


ba | 


te, — „Marioara“ !... „„Vai de capul tău, 
Tănăsescule !“... Chiar vai de capul lui, 
căci în mai puţin de doi ani femeia cu 
cununie l-a și băgat în pământ pe Tă- 
năsescu, se 'nțelege... 

N'aş cuteza să-ţi spun că dam as- 
cultare biblică nefericirilor mai sus no- 
tate. Dar oricum... Sufeream cumplit... 
Incepusem, iar, să slăbesc. E normal !... 
Pentru bunele mele intenţii, întrebări- 
lor ce i le adresam, normal, ea avea 
răspunsul gata ticluit; explicaţii ce nu 
mai erau explicații, ci plânset; ori şi- 
retenii, ai cuvântul meu, pline de gra- 
ție... Fii atentă! 

Ea: — „Dacă tu asculţi numai decât 
în gura lumii, lonelule, ce să-ţi fac eu, 
Ionel scump ?... Arde-o-ar focul s'o ar- 


ză, Ionel iubit, de lume mizerabilă, 1o- 
nel dragule, şi lume murdară, Ionel a- 
doratule... Cum nu-mi dă ea pace să 
trăesc cât vreau eu cu lonelul meu și 
iubit şi dulce“... 

Eu ?... Eu Ionelul ei şi iubit şi dul- 
ce !... Mai puteam zice ceva ?... 

Bârfelile pe de altă parte se înte- 
țeau; reeșea din ele, limpede, că Ma- 
rioara mea-i proverbială — ca Miţa bi- 
ciclista... 

Câteodată, ţinând să fac pe grozavul 
îmi luam o înfăţişare de om superior: 
nu mă interesează; nu le dau nicio a- 
tenție; prostii, calomnii, murdării, în- 


TABLOU 





13 lanuarie 1940 ame 


tamii; eu stau deasupra lor... Ce să stai 
deasupra lor? când aveam, pardon, 
murdăria sub nas: lista fanţilor!... Pe 
onoarea mea... Ai s'o vezi, scuză-mă, 
acuș; o am la mine; ţi-o arăt... Negru 
pe alb — 5! Socotiţi, aliniaţi, bob nu- 
mărat — 5! Nici unul mai puţin! Pe 
onoarea mea !.., 

Pusi.,. un moment... fii drăguță... tre- 
cem lângă bec... aci la lumină... așa... 
să-i urmărim îndeaproape... Un „tablou“ 
purtat în permanenţă în buzunar... Su- 
venir... M'a învăţat ca istoria... multe... 
L-am şi trecut în rândul documente- 
lor... Documentul sbuciumatei mele 
vieţi 1... Eşti de acord?... Uite-l!... Iari, 


te rog, seama ; tablou în dublu exem- 
plar... liniat... cerneală albastră... cu- 
loarea speranţei... scris îngrijit... nu- 


merotat... mubrici separate... şi la sfârşit 
totalul : 5! 'Fără subsemnatul şi fără 
răposat). 

Așadar atenţiune ! Purced la deschi- 
derea documentului sbuciumatei mele 
vieți! Şi-l citesc! Ascultă Pusi! Pri- 
vește-l ! 


a) Inaintat de un binevoitor necunoscut Domniei Sale Domnului Zone? Vasilescu pentru convingere. Post-Scriptum: 
Dacă nu crede îi stăm la dispoziţie cu depoziţia martorilor. Şi iar dacă nu—treaba dânsului. 
b) Legăturile Domniei Sale Domnei Marioara P. Tănăsescu în ordine numerică. 








IA 
torent 


Durata Doamna | Numele şi Pronu- 


Et 
Mioara a 


mele celui indicat 








Părinţii Rudele 


N'are sau are 


Ocupaţiunea 








Semnalmente Observaţiuni 








VINTILĂ Nu cunoaştem Ă 
] l sii ătuşă bătrână Semnalmente n'are Arțăuos. Scanda- 
: mătuşă bătrân La părinţi a lagiu Puşlama de 
noi 
An SDUCU ani ii aia decât nasul lung Dealul Spizei 
TRE 30 Tata: Melinte Giambaş Uitătură hoţească Bătea Doamna 
2 3 noscut fiind aleea "1 | Mama: M. Melin- (Face pe boeru | Mustaţă 2 Maripara E. Dna: 
L . fe Cta (zice * dar nu e) Mers " sescu două ori — 
un: în Provincie A Voce . trei zile (Regulat) 
ataceri bani) e Pumn E 
Poate Tata cumsecade 
un An iii i netă Mama cumsecade | Multe. Negustori Frumos fată Invăţa | Madama sclifosea 
3 poate a Vrut omorât: | Onorabili Cinstiţi Şcolar fost £. bine Nu mai copilul: Gică, Gigi, 
mai GEORGESCU SR Madam Tănăsescu Făcut ruşine cuminte învaţă f. bine Scos |Gii, Gigea. Pus copi- 
uţin acți nenorocit copi- nepot Gigel madam minţi lul zică madam Tănă- 
P lul oamenilor sescu-ei-Mery. Ftiul,, 
2 Bărbatul- Dama Păr ca femeile A 
ani cu camelii-la d N'are mamă Artist Gurist Mustaţă ca femeile ; Sg du ad 
reci ai pe , ( t esel Glas ca femeile iubit Va fi iubit 
precis | Grădina Raşca- nule N'are rude noaptea v Mâini ; Pezevenghiu 
mațe- | Armand Duvalzis ă N'are tată ziua trist) âini ca femeile fait 
: Aristide Niţulescu chila Dat dracu. ca. ere» Asii 
matic ile P,S. Trage la măsea 
Durata Un suflet mic Acum Doamna 
avem 29 Flori lotus Colindă lumea Place Marioara 
i TICĂ TICĂ , Părăsit orfelinat Voyageur fistichiu Nostimada 
idee ani cu Madam Excapada Crailâcu | - 
Tănăsescu ? 





Just: nimeni nu poate îndrepta ce 
e scris !... Era, îmi amintesc, zi de post 
(mâncasem nu potage imperatrice, îm- 
preună eu și Marioara, ci o ciorbă de 
linte cu zeamă de varză acră, turbată). 
Vineri către orele 6 după amiază, când 
îşi făcu apariția prin uşa principală — 
plutonul de execuţie! In linie de tră- 
gători : tata, madam Weber, mama. 
Figurile lor mi s'au întipărit perfect în 
minte : călăi !... Sfinte! madam Weber 
cu deosebire... Pășește larg, mâinile la 
spate, direct spre colţul unde înmăr- 
murise Marioara, cu împletitura cadou- 
lui meu de Crăciun, un șal vărgat. Nu-i 
posibil să-i descriu căutătura de călău 
pe care Marioara nu fu în stare să i-o 
înfrunte, la un centimetru dinaintea 
scaunului. Eu îngheţasem. Parcă mă 
idioțise Dumnezeu. 'Țeapăn, cu ochii 
ficşi, gura căscată, uitasem ţigaretul de 
chilimbar al răposatului între degete 
pornit în drecţia gurii să trag un fum, 
fum nemai tras niciodată. Ascultam 
năucit, fără să pot desluși, oceanul 
mustrărilor lui madam Weber, izvor 
nesecat de cuvinte, avalanșe, cataclism 
de cuvinte; poate să fi fost la un mi- 
lion, dacă nu două, Făcuse spumă la 
gură. Se urîţise, 

Tata rosti sentinţa : 

— „Dumneata“ musiu, ia-ţi catrafu- 
sele ce nu le ai şi șterge-o! 

Vrui să mă opun categoric. Dar mai 
mult decât aș fi simțit, auzii de îndată 
trăsnetul a două perechi de palme pe 
obrajii mei; două palme mici şi zdra- 
vene: madam Weber mi-o luase îna- 
inte, pocnindu-mă scurt: plici! piici! 
plici! plici! 

Tata urmă: 

— Cucoanei de aici i-aş face prea 
multă cinste, chemând-o altminteri de- 
cât... Paţachina !... Şi încă n'ar fi vorbă 
prea tare pentru purtările dânsei... 
Gândeșşti, madam, că ai găsit sat fără 
câini ?... A?... i-arăt eu ţie sat fără 
câini!... De nu ţi-o place, să-mi razi mie 
mustaţa... Paţachină !... 

Vai, săraca Marioara !... N'am mai 
putut asculta. Mă simțeam rănit, rănit 
de moarte; pustiu şi nenorocit. 

Incearcă şi Marioara un cuvânt, jal- 
nic cuvânt, A 

— Să taci, femeie fără nume! răcni 
al meu părinte. Să taci !... Mi-e rușine, 
nu vezi, să-ți zic cum te chiamă... Să-mi 
zici mie cuţu, nu  Vasilescule, cuţu 
dacă nu ţi-o veni de hac Vasilescu. 

Vai, săraca Marioara ! — tăcu. 

Tata sufla greu, ud leoarcă. Intor- 
cându-se zorit spre mine — mă aștep- 





Total 5 + soțul = 6 Dumuezeu să-l erte! 


tam la alte cel puţin cinci perechi de 
palme. Nu mi le dete. Spuse gâfâina, 
trăznindu-mă cu privirea: 

—Hai-ma-na !... Iţi trebuia ţiitoare ! 
A ?... îți dau eu ţie acasă ţiitoare... Puş- 
la-ma !... Mişcă-te!... Marş d'aici!... 

Săraca Marioara !... Ii văd chipul ne- 
clintit, când m'am mișcat repezit spre 
ușă; doborită, cu suferință în ochi şi 
impletitura cadoului meu în poală. A- 
bătu o privire asupră-mi; o anume pri- 
vire. Şi o zadarnică chemare... Incepu 
să plângă din nou. Şi eu... Săraca Ma- 
tioara !... 


p. conform. Un mare binevoitor 


Atât a fost. Gata Pusi!... 

La drept vorbind, au mai fost și al- 
tele. Altele — pasagere. Ştii tu... Nici 
una însă Marioara. O, nu... Departe 
Griva de iepure... 

Şi ca încheiere să-ți declar solemn, 
cu mâna pe inimă: de-acum tu! Tu 
Pusi !... Tu, fata visului meu blond!... 
Blondă. Dorită. Incântătoare. Dulce. 
Vieneză... Ca'n Vlahuţă — Dunăre al- 
bastră a valsului meu!... 


GEORGE DORUL DUMITRESCU 


Din volumul „Puf de păpădie“ ce va apare 
în Editura Cartea Românească. 





(Cântec de copil 


Focului, norocului, 
Ingerilor, jocului 

Iată cam venit şi eu. 
Nu'ntrebaţi de ţara mea, 
Că sunt mic şi n'aş putea 
Să vă spun minunile 

Ce încântă lumile 

Şi le face să răsară 
Mugurii în primăvară. 


Eu nu știu nimic; 
Că un moș pitic 
Incue bordeile 

Și ia toate cheile. 


Dar ţie tătuțule 

Uite-ţi dau mânuțele 

Să ghicești în fiecare 

Svon de cântec și ninsoare, 
(Tumțelegi cât spun de multe — 
Cine știe să le-asculte !!) 


Toamnă 


„Porţilor împărătești 
Sufletul să ne primeşti. 
La ferestre unduinade 
Ingerii să ne colinde”, 

Ca să dau darul cel mare, 
Hotare — fără hotare, 
Lăcrămaţii, linii, aștrii, 
Zavea sângelui, albaştrii 
Ochii mei, Măicuţei mele, 
Jar ile sete şi mărgele. 


Tot 'ce-aş mai avea de spus 
Este'n gene şi surâs. 

Şi o taină grea, a mea: 
Verdemi este inima. 


Focului:, norocului, 
Ingcrilor, jocului 
Iată cam venit şi eu. 


ION A. BUCUR 


Stă cumpăna fântânii pe suflet aplecată 

Şi fruntea albă'n palme se clatină ușor, 

Prin crengile strivite de-o toamnă 'nveninată, 
Se dapănă șuviţă, icoana unui nor, 


Doi ochi la o fereastră privesc prin crucea rece 
Broboanele de sânge ieşite din pământ, 

Pe uliţa pustie, grăbită ziua trece, 

Injunghiată aspru de ghiara unui vânt, 


Şi cum se lasă seara prin cuiburile ude 

Se scaldă în întuneric și pleoapele şi vis, 

Şi numai plânsul toamnei ar mai putea pătrunde, 
Prin porţile cen mine de-apururi sau închis. 


CONSTANTIN SALCIA 


13 lanuarie- 


1940 








UNIVERSUL. LITERAR 











TEATRUL NAȚIONAL: „DOD- 

SWORTH” DUPA SINCLAIR 

LEWIS. REGIA: SOARE £. 
SOARE 


Noua premieră a teatrului 
Naţional a însemnat un frumos 
succes regisoral şi o excelentă 


realizare artistică, Spectacolul 
a suferit însă în primul rând 
din pricina piesei care cuprin- 
de mult prea puţine şi prea 
monotone elemente dramati- 
ce. Un excelent roman psi" 


chologic, dramatizat, dar nu- 
mai atât. Singurul element 


dinamic al acestui spectacol, 
ar fi trebuit să fie „decupa- 
ju” pur cinematografic. In- 
tPadevăr, cele  patrusprezece 
tablouri cari se schimbă, sunt 
destul de variate ca ton şi cu- 
toare; posibilităţile mecanice 
însă, fiind deocamdată incom- 
plecte pentru un spectacol de 
această factură, au îngreuiat 
enorm schimbarea decoruri” 
lor, 

Şi pauzele, mereu repetate, 

au creiat o atmosferă apăsă- 
toare... 
- Trebuie să mărturisim de- 
altfel că decorurile d-lui Fu- 
erst au fost sub așteptări. Il 
cunoşteam pe acest distins sce- 
nograf, din renume. Aşteptam 
mult mai multt, 


D. Fuerst, a făcut nişte de- 
coruri de bun gust în canti- 


tate mai mare ; (sunt vre-o ze- 
ce) dar numai 

D. lon Manolescu în rolul 
Dodsworth, sare o excelentă 
creaţie. Acelaşi lucru se poate 
spune despre d-na  Agepsina 
Macri şi d-nele Marietta Sa- 
dova, Nora Pejow. Nataşa A- 
lexandra etc. Un debut inte- 
resant este al d-rei Corina 
Constantinescu. Restul distri- 
buţiei, în aceleaşi frumoas2 
condițiuni. 

Regia a semnat-o d. Soare 
Z, Soare. 


INTERIM 





Cei treizeci de ani de teatru ai Un indiscret la o repetiţie 
lui Mişu Fotino 


„Tânărul“ actor Mișu Fotino, 
meșteșugar de mare artă în ale 
comediei, ne face o surpriză : îm- 
plinește treizeci de ani de teatru. 

Intradevăr : treizeci de ani a 
parcurs Mişu Fotino, dela rolul 
lui Pierre Vareine din „Harione- 
tele“ până la cel pe care-l joacă 
azi în aceeaşi piesă la „,Come- 
dia“. 

Cariera, plină de frământări a 
acestui actor, a început la Cra- 


iova, la Teatrul Naţional. (Era pe 
atunci director Em. Gârleanu). 
Junele prim are însă simțul boe- 
miei: îi era dat să alerge, să se 
oryanizeze, să creieze. Și după ce, 
la Craiova, trece  printro gamă 
de roluri dela „Pygmalion“ la 
„Inşirte Mărgărite“ — să nu ui- 
tăm, marile sale succese: „Fra- 
cul“, „Prostul“, „Punctul negru“, 
vine la Bucureşti. Joacă în „Vă- 
paia“ cu Marioara Voiculescu şi 
G. Storin, apoi face parte din 
prima formație Elvira Popescu, 
Al, Mihalescu, lon Iancovescu şi 
joacă „Grădina lui Dumnezeu“, 
etc, 

De acum încolo Mișu Fotino 
va avea multe „direcţii“ și multe 
teatre va face şi va desface, cu 
şi fără prietenul şi codirectorul 
Ion Iancovescu. Căci avea voca- 
ţia de organizator și pasiunea 
deschiderii de drumuri noui, 

In 1925, cu Tantzi Cutava-Ba- 
vozi, ia direcția Teatrului Mic, şi 
joocă : „Fracul“, „Prostul“, „Mi- 


tică Popescu“, „D-ra Doctor“, 
etc, 
O  înfăptuire impresionantă: 


Mișu Fotino a întreprins primul 
turneu de propagandă în Ardeal. 
La Braşov, în urma unei primiri 
entusiaste, rămâne și joacă un an 
de zile punând bazele „deatrului 
Naţional din Brașov“, lu fel la 
Sibiu, unde înființează „Teatrul 
Orășenesc“. 

La Brăila reînjiințează şi preia 
direcția „Teatrului Comunal“, 
Mişu Fotino o mărturisește ca 


una dintre cele mai dragi, mai 
izbutite înfăptuiri... 


de Iancovescu. 
Sub direcția lor se deschide 
„Teatrul Sălii de arme“, astăzi 
„Regina Maria“, Ei au fost prinii 
directori ai acestui teatru unde 
joacă „Cocoșii şi Găinile“, etc. 
Tot cu lancovescu deschide 
„Teatrul dela Poştă“, astăzi „Al- 
hambra“ unde joacă marele suc- 


ces proaspăt în mintea tuturor 
„Afacerea Kubinski', 


O ultimă etapă a carierii di- 
vectoriale (de până acum; Mişu 
Fotino o va continua, desigur) 
este aceea de director al Teatru- 
lui Naţional din Cernăuţi. Ex- 
periența a fost, se pare, tristă, 
Directorul cel nou aducea cu el 
idei prea îndrăzneţe pentru con- 
cepția de „artă“ a localnicilor! 
Imfăptuirilor lui i sa opus o ne- 
îndupleca'e masi: Ui ectorul, 
care e la rândul său îndrăgostit 
de ideiie sale evoluate și de rea- 
lizările în teatru,  demisonează 
şi se întoarce la București, unde 
intră în compania d-lui Sică Ale- 
xandrescu, 

Aceștia sunt — pe scurt — cei 
treizeci de ani de teatru ai lui 
Mișu Fotino, şi câte ceva din 
multele sale înfăptuiri. Sărbăto- 
rirea de anul acesta, încoronează 
o activitate şi înseamnă cu roșu 
o etapă a unei existențe închina- 
te deplin, Teatrului. y 

GEORGE VOINESCU 
Mite A cop cp e a EC a a ete ac rain EEE, 


QUARTETUL THEODORESCU 


iată-l alături 


Sâmbătă 13 Ianuarie 1940, o- 
rele 17 va avea ioc în sala „Dal- 
les” al șaselea și ultimul con- 
cert din ciclul quartetelor de 
Beethoven, 

In program: 

: Quartetul Do diez minor op. 

31. 

Quartetu! Fa major op. 1235 
și monumentala capodoperă 
Marea Fugă” în si bemol op. 

Biletele la anagazinul „Doi- 
na”, 


Facem un turneu?.. 


In prima noapte nu doarme chestia cu vagonul... 


ințre Anul Nou şi Vinerea 
Patimilor e cel mai bun timp 
de plecat în turnu. 

Fruntașii teatrului 'se grăbesc 
să apuce unul înaintea altuia 
orașele cele mai bune, condi- 
ţiile unui cât mai... bine orga- 
nizat turneu. 

Dincolo de nevoia unui câș- 
tie muncit, actorul trăește cu 
dorul de ducă, 

Sau văzut numeroase cazuri 
în cari directorii și organiza- 
torii unui turneu au pierdut 
încă din primele zile banii 
munciţi cu greu şi totuşi nu 
s'au înapoiat în capitală. 

Este în această stăruinţă, în 
această penibilă luptă cu ne- 
cunoscutul, una din frumoase- 
le particularităţi ale îndrăgos- 
titului de artă. 

In rândurile de faţă vom în- 
cerca, să arătăm numai câteva 
din piedicile pe cari le întâm- 
pină o trupă plecată în tur- 
neu prin ţară. 

Să admitem că trupa «e îor- 
mată și să uităm micile plicti- 
seli ale substituirei în distri- 
buție, ale rotunjirei textului, 
ale surprizelor repetțiţiilor, ale 
inevitabilelor ;dscepţii produse 
de răspunsurile din provincie. 

Administratorul a făcut co- 
respondenţa, a tras afişele, le-a 





Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


FILARMONICA. — Intre o interpretare 
de stil cu accent şi autoritate desemnat 
de d. George Georgescu, a uverturei la 


Flauful fermecat, de Mozart și o execu- 
ţie de vie desfășurare și expresivitate 
priceput reliefaţă a simfoniei de Câsar 
Franck, concertul trecut al „Filarmoni- 
cei” a avut şi meritul să prelungiască a- 
pariţia unei soliste autohtone, d-ra Ma- 
ria Fotino, pianistă. D-ra Fotino repre- 
zintă cu incontestabilă legitimitate ge- 
neraţia nouă a talentelor muzicale ro- 
mânești de serioasă structură. Fondul de 
sănătoasă și firească muzicalitate care 
sa putut lămuri în cursul interpretării 
date de d-sa concertului de Beethoven 
în do minor, îi va fi desigur o bază trai- 
nică în evoluția d-sale de concertistă. 
Calitățile d-sale naturale de bun simţ 
expresiv, de sonoritate bine legată şi ro- 
tunjită, aderenţa și maleabilitatea de 
ațingere şi de extragere a sunetului cât 
şi o frumoasă sobrietate de expunere, 
ferită și de pericolul uscăciunei prin- 
trun real aport de muzicalitate pro- 


prie, n'au încă la dispoziţie 


gamă a virtuozităţii pilanistice, creatoare 
de nelimitat câmp de realizare sonoră. 


expediat și... trupa e ia vagon; 
gata de plecare. 

In forfota plecării, trupa face 
o primă victimă — însoțitorul 
vagonului. 

Vai de bietul om; în capul lui 
se sparg toate oalele: 

— „Bine domnule, pat e ăsta? 
Ce pătură mi-ai dat? Asta e 
pernă ori bolovan?” 

— „Să vedeţi domnişoară, di- 
recţia.., 

— „Ce direcţie domnule? Noi 


plătim și cerem să fim  ser- 
viţi!” 
Până la plecarea trenului, 


omul de vagon, scoate dela re- 
zervă un maldăr de pături și 
de cearceafuri de toață mân- 
dreţea, ştie el că domnii artiști 
e oameni cum se cade... 

Cu câteva minute înainte de 
plecarea trenului, administrato- 
rul s'a proptit pe peron în fața 
vagonului și admiră tăbliţa pe 
care stă scris cu litere masi, 
negre: Turneul marei artiste. 
cu formidabilul succeş... 

Și caravana a plecat la drum. 

In vagon, o căldură îngro- 
zitoare. Sob=le dudue mai gro- 
zav ea locomotiva. 

— „Fraţilor, a dat drumul şi 
la calorifer; atenţie la galoşi. 
Bcoateţi-i de la subsol și usca- 
ți-i la etaj]!... 





concert. 


întreaga 


care ,într'o execuțiune accentuat concer- 
tantă, în special, contează. O subliniem 
pentrucă, deşi stăpânind un mecanism 
îngrijit şi bine conformat d-ra Fotino ne 
pare cu mult mai dotată decât tehnicia- 
nă, sau, exprimând altfel aceeaş impre- 
sie, talentul d-rei Fotino revendică mai 
multă bravură instrumentală, 

Rămânem, în linie generală, la o ex- 
celentă părere asupra posibilităţitor a- 
cestei tinere pianiste, a cărei carieră are 
valoroși sorţi de isbândă,. . 


ORCHESTRA „RADIO”. — D. Alfred 
Alessandrescu a condus ultimul concert 
duminical dela Ateneu al societăței de 
radiodifuziune, ilustrând interesant te- 
ma „muzicei slave”, alese pentru acest 


Zburdalnica și pitoreasca uvertură a 
lui Smetana 2a „Mireasa Vândută”, „ca- 
priciul spanio” de Rimsky Korsakoif şi 
concertul în mi minor de Chopin, pen- 
tru pian și orchestră, au înmănunchiat 
trei accentuat felurite exemplare de mu- 
zică slavă, cărora le-a alăturat unul de 
temerară noutate și invederată persona- 
litate, suita „Romeo și Julietta”, de Ser. 


nimeni. Aceiași îngrijorare, a- 
celași emoție la toți. Omul ds- 
la vagon s'a și incurcat în so- 
coteli cu cafelele domnilor ar- 
tiști. 

Directoarea îşi tratează an- 


cu slujbașii drumului 


Când intri întrun teatru, nu 
prin întrarea principală, ci prin- 
tr'o ușe mai puțin impresionantă, 
„intrarea artiştilor“, când cea- 
sornicul tău sau, în cazul unui 
pârlit de reporter,  ceasornicul 
prietenului n'araţă ora la care 
trebue să înceapă spectacolul — 
pe afişe în totdeauna ora aceas- 
ta este întovărășită de o preci- 
zare: ora cutare fix, — când în 
mână n'ai programul pe care ţi 
l-a oferit un plasator „galonut şi 
aproximativ de politicos, ci, din- 
potrivă, un creion bont la un 
capăt iar cu celălalt mâncat de 
nişte dinți nervoși, ai impresia 
că ești inutil și că stai pe capul 
unor oameni cari au mult de lu- 
cru şi cărora nu le arde de 
„fleacuri“. Inseamnă că ai picat 
tocmai în toiul unei repetiţii, cu 
câteva zile înainte de premieră. 

O repetiție mi-am închipuit-o 
întotdeauna ca pe un cazan în 
care toată lumea trebue să fiarbă, 
regisorul trebue să fie în cămașe 
şi să țipe iar vedetele să trnspire 
şi să se enerveze. 





în 


Cam aşa ceva văzusem eu 
niște filme americane, cum aşa 
ceva văzuse, pesemne, și domnul 
7egisor care, acum câteva luni, 
nu-mi dăduse voe să asist la re- 


petiții fiindcă sar putea să-i 
enervez pe actori, 

Nu acelaș lucru s'a întâmplat 
şi cu domnul V. Maximilian, în 
fața căruia — trebue să recu- 
mosc — mă  prezentasem puţin 
cam emoționat ca un tânăr ad- 
mirator care face cunoştinţă cu 
acel de neuitat Topaze sau cu tot 
atât de simpaticul inspector de 
poliţie din „Salto mortale'. 

Domnul Maximilian nu pri- 


om să-și mintă somnul în. vre-o 


cafenea orl la vre-un hotel pen- 
tru un ceas sau două. 

A avut însă grijă să aranjeze 
de fier, 


Domnul şsf are loja domniei 


sale la teatru; domnul impie- 
gat are 3 locuri, domnul 
gier vine cu soacra și cumna- 
ta, șeful de manevră cam tot 
așa, băeţii dela revizie și dela, 


ca- 


gajaţii cu prăjituri şi bomboa- remiză vor și ei să meargă la 


ne; angajaţii se 
invitaţii la un pocheraş. 
„Şi trenul merge; 
special-ataşat la coada garni- 
turei e luminat ca ziua. 
Când se 


tratează cu teatru, că d'aia a venit teatru. 


Cu macagiii și cu șefii dea 


vagonul depou, trupa trebue să fie foar- 
te atentă, pentrucă se 
at ca întâmpla ca vagonul plecat din 
îngână ziua cu București nou nouţ și verificat 


poate 


noaptea luminile se sting una să se afle beteag pe la înches- 
după alta și trupa adoarme. ţuri, 


Excelențele lor nu știu, nu 
trebue să știe la ce oră a ajuns 
vagonul la destinaţie. 

Pe administrator îl scoatem 
din cauză. (Dacă e deștept, nu 


Si câte drăcovenii nu are un 


vagon: mai întâiu ars patru 0- 
sii, are arcuri, foi, boghiuri şi... 


mă rog, toate dichisurile. 
O mică scăpare din vedere 


doarme). Pe directoare s'0 1ă- și vagonul troznzște din bala- 
săm să doarmă până pe la ZE- male și începe să alerge ca ne- 
ce; oră la care se scoală din bunul dela un semafor la altul, 
nesomn și se uită îngrijorată plimbându-se cu toate garnitu- 


spre oraș: 


rile de manevră dela rampă ia 


— „Cine e drăguţ să se ducă magazie, dela barieră la linia 
până'n gară să-mi oprească 0 moartă. 


trăsură? 


„Păi vezi, domnule adminis- 


Trupa doarme, numai omul trator o făcuși? Nu era mai bi- 
de vagon și aghiotantul direc- ne să inchizi ochii şi să laşi în 
ţiei mai dau semne de viață; gară 4—5 bilete mai mult?” 


administratorul turneului: a 
plecat cu noaptea în cap, 


vadă cum merg treburile. 


In sfârşit ora 10. Onorata di- 


să recție e în formă. Trăsura aș- 
teaptă de cel puţin un ceas în 


Vorbă să fie! S'a dus bietul fața gării. 





ge Prokofieff, unul din cei mai proemi- 
nenţi compozitori ruşi moderni. 
Concertul de Chopin a fost armonios 
dantelat, în cristaline împletiri de sono- 
ritate și cu recunoscuta-i fineţe și trans- 
parenţă de mecanism, de d-ra Nadia 


Chebap, care l-a stilizat cu deosebită 


siguranță de muzicalitate. 

MARTURIA RADIOFONICA A UNUI 
MARE SUCCES. — La „Scala”, celebrul 
teatru liric de stat din „Milano” s'a cân- 
tat într'una din serile trecute, pentru 
prima dată, opera „Femeia fără umbră” 
de Richard Strauss. 

Complex dramatice de mare întensi- 
tate de desfășurare, partiţiune muzicală 
de mare virtuositate de scriere şi cumul 
de efecte dificile de excepțională exigen- 
țţă de realizare, această operă a avut de 
interpretă a rolului titular, covârșitor de 
greu, pe d-na Stella Roman, cântăreaţă 
româncă neauzită încă în ţară, dar care 
este astăzi una din cele mai însemnate 
artiste lirice din Italia, 

Chipul excepţional în care admirabilui 


d-sale glas a strălucit și a emoţionat 


în integritatea acestui mare rol a fost 
revelat şi la noi, de undele radiofonice, 
iar ecoul triumfului obținut, a adus de 
sigur un val de mândrie ascultătorilor 
români de pretutindeni, care au putut 
înţelege că cea mai frumoasă dintre pro- 
pagande, aceea a artelor, se bucură, în 
străinătate, de-o nouă și victorioasă sus- 
ţinere în favoarea noastră. 


vește pe nimeni de sus, așa cum 
fac tinerele „vedete“ cari au 
repurtat un succes şi cari poartă 
pică laurilor altor tinere ve- 
dete“, 

Maestre, îmi dau seama că 
mam să pot găsi cuvintele potri- 
vite prin cari să arăt tot ceeace 
am simţit cunoscându-vă. 

Mă voiu folosi de o formulă 
banală, pe care vă rog să mi-o 
ertați: Maximilian — omul este, 
cel puţin, tot atât de simpatic ca 
și Mazimilian-actorul. 

Şi acum să trecem la repeti- 
țiile viitoarei premiere de la Re- 
gina Maria: Nuca de cocos. Ac- 
torii s'au adunat în jurul maes- 
trului care le dă ultimele sfaturi: 
„Nu meglijați repetițiile, copii. Cu 
cât vă veţi sili mai mult la 
repetiții, cu atât veţi fi mai bine 
la premieră, Inchipuiţi-vă ce 
s'ar întâmpla dacă ar lipsi unul 
dintre voi acum în preajma pre- 
mierei !* i 

Dar, bine înțeles, așa ceva nu 
se întâmplă: toți actorii sunt în 
păr și abia aşteaptă să înceapă. 

Domnişoara Angela Milian re- 
petă pe diferite tonuri prima ei 
replică : „Vasăzică, nu mă îu- 
bești... Domnișoara Tantzi Că- 
pățână îl întreabă pe George 
Voinescu dacă am 12 ani — du- 
due, te rog frumos să mă crezi: 
am 20 de ani împliniți. Merg pe 
21 — iar d. George Musceleanu, 
care în afară de actor este şi un 
fel de ministru de propagandă al 
teatrului, aduce la cunoştinţa tu- 
turor data exactă a premierei. 
Notați-o și dumneavoastră: 19 
lanuarie. Bine înțeles, anul e 
1940. 

D. Ion Talianu primește dela 
toți cuvenitele felicitări, -Eri a 
fost Sf. Ion, D-na Sandina Stan 
îi spune că a vorbit despre el cu 
un domn care-l cunoștea de când 
era „tare subțirel şi frumușel“. 


— „Da“, aprobă d. Talianu, 
mânâru, „eram tare subțirel şi 
frumuşel“. 


Intervine d. Musceleanu, care 
în piesă joacă rolul intrigantului: 

— „Cât de melancolic trebue 
să fie pentru d-ta să spui: eram 
frumos !* 

— „De ce să fiu melancolic? 
Pe atunci eram frumos ca băiat. 
Acum, sunt frumos ca bărbat“, 

D-na Florence Lupescu fumea- 
ză țigare după țigare iar George 
Voinescu se agită mereu. Și în 
sală, şi pe scenă. 

Pe scenă îi tae însă avântul 
a. Maximilian: 


INNINI NN NI NN NIN SIN OS LS NL NL N NL NN NIN SIN SIA N NN SNL N NIN SNL NL SP NI NN N NN NP NP SS NI NIN NINA AA N NN N NI NIN PRIN NN N N NN RD NR NN RINA SN N NP NA NP N NI N SP NON PM N SN NI NL SI NT NL NI NL NL PN NIN NS SD NN LL A N IND SNL NN NN NI PNI NN 


ŞI direcţia pleacă spre agen- 
ţia teatrală! In drum, pe bule- 
bardul gării, afişele 24 şi 36 
zâmbesc de pe gardurile prop- 
tite, stelei în trecere. 

Administratorul a avut gri- 
jă să-l anunţe pe agent să facă 
un afişaj ca. lumea. 

Noroc că onorata direcţiune 
ține drumul drept, că dacă, 
s'ar abate la dreapta ori la 
stânga n'ar vedea nici urmă de 
afiș. 

Să nu fim ingraţi! Ar găsi 
afişele prin băcănii ori pe la 
măcelării, 

Bi, dar ce să-i faci, așa e 
teatru. In definitiv ce contează 
un afiș mai mult, ori mai pu- 
țin. Chestia, e să se ştie că „as- 
tă seară” joacă o trupă da tea- 
tru. 

Dar cum dracul să nu se 
știe? Par'că publicul nu ştie el 
ce are de făcut? 

A venit, ori n'a venit artiş- 
tii? La cafenea, bodegă, restau- 
rant, berărie și bursă de nou- 
tăţi, onorata direcție e da- 
toare să-şi ia aperitivul la fe- 
reastră în văzul tuturor, 

Asta, pentruca să fie văzută 
și admirată. (Reclama e sufle- 
tul comerțului). 

E ora când la debitul de zia- 
re şi tutun — care e şi agen- 
ţie de teatru — mentorii ora- 
şului își fac de lucru. 

Un bilet cumpărat, 
încă 4—5. Cu toată oboseala 
alergăturii, onorata direcție 
trebue să, fie în formă — şi da- 
că se pcate — cu toată trupa... 

La ora prânzului, după ce 
adminstraţia și direcţia au a- 
ranjat cu prefectura, primăria 
și în general cu oficialitățile, 
trupa vine la masă, la cel mai 
mare restaurant al. urbei, a- 
colo unde e și popota ofiţeri- 
lor. 

Târziu de tot intră în local, 
băiatul trimis ia şcoli. 

— „Balcoanele şi galeria «e c- 
cupate. Vine şi liceul de fet= și 
seminarul, vine toată lumea”. 

Indiferent de ce se joacă sea- 
ra, şcolile tot vor veni, pentru- 
că „trupa e dela Bucureşti”. 
Firma e firmă 

Treaba și chibzulala  admi- 
nistratorului, chestia cu şcoli- 
le; pe ciupeală — unii cu un 
pol de căciulă, alţii cu zece lei 
— şi până la urmă cu grăma- 
da, la repezeală şi la vâjâială. 

„De nu curge, pică!” 

Intre două feluri de mânca» 
re se pot răscoli amintiri, s€ 
pot face cunoştinţe noui, pot fi 
evocate succese, se pot infiripa 
idile... şi așa mai departe. 

După masă trupa nu e da- 
toare să vie întreagă la vagon. 
Fraţii mai rămân la un şpriţ, 
iar fetele se duc să se mai 
plimbe. 

Mașinistul a avut grijă să a- 
ranjeze decorurile în spatele 
ecranului cinematografic 


aduce 


— „Fără gesturi,  Voinescule, 
fără gesturi“. 

Scene întregi sunt reluate dela 
început. Chiar şi un act, fiindcă 
d. Maximilian ma simţit străbă- 
tând în timpul repetiţiei, acel su- 
flu care-l ţine pe spectator în- 
cordat pe scaun. 

Nu se supără însă nimeni, 
fiindcă maestrul nu ridică glasul 
— în stil american — şi ştie să 
le arate tuturor, domol, când şi 
unde au greșit. 

Pe scenă clipele dramatice al- 
ternează cu cele comice. 

Nu prea înțeleg cum o să poa- 
tă face d-na Sandina Stan să 
pară urită în primele două acte, 
aşa cum cere rolul, 

D. Sion dovedește — în piesă, 
bine înțeles — mari calități de 
ghicitor în palmă, ceeace nu-i 
prea convine d-nei Sandina Stan. 

Replica d-lui Talianu, din pie- 
să, este mereu: „Buuuună 1“ 

Despre creația sa nam şi eu 
decât un singur cuvânt de spus: 
„Buuuună ! 


D-nii cititori să adauge un 
„Foarte !* 
„Cârlanii“ distribuției — ex- 


presia e a d-lui Maximilian — 
sunt Angela Milian şi cu George 
Voinescu. 

Prima, elevă a d-lui Maximi- 
lian, a fost puţin şi vedetă de ci- 
nemu, dar pe scenă pare mult 
mai în largul ei decât pe ecran, 

In ceeace-l privește pe Voine- 
scu, meritul este al d-lui Mazi- 
milian că pentru rolul lui An- 
toine n'a recurs la ajutorul vre- 
unuia din tinerii actori cunos- 
cuți ci, l-a distribuit pe acest tăâ- 
năr debutant, cunoscut acum mai 
mult din caricaturile lui. După 
premiera „Nucii de cocos“ cred 
că se va putea vorbi şi despre „ac- 
torul“ George Voinescu. 

D-șoura Tantzi Căpăţână a în- 
semnat pentru noi o surpriză: e 
tot atât de bine în teatru serios 
ca şi în operetă. Poate chiar mai 
bine. - 

D. Musceleanu m'are nevoe de 
roluri prea mari pentru ca să se 
remarce. 

Acelaș lucru îl pot spune şi 
despre doamna Florence Lupescu. 
Cât despre maestrul Maximilian, 
rolul îi vine ca o mânuşe. Şi atât 
ajunge. 

Mi sa atras atenţia că în tea- 
tru există o superstiție: Să nu 
te entuziasmezi prea mult de un 
spectacol, la repetiţii. 

Cu cititorii mei am să fac o 
indiscreție, ca să le mulțumesc 
că mau citit: 

„Nuca de cocos o să însemne 
un succes“, 


TRAIAN LALESCU 


Sălile de teatru și sălile de 
cinematograf din provincie deşi 
se deosebesc mult între ele, se 
aseamănă grozav în privința, 
confortului și a... îngheţului. 

Ar putea fi numărate pe de- 
gete sălile cari au câte o scenă 
şi câte un rând două de deco- 
ruri, restul sălilor — majori- 
tatea niște  dărăpănături, 
niște hambare, prin  îngheţul 
cărora trupa își poartă gloria 
și-și macină sănătatea, 

Avem un public provinciali 
foarte bun, un public cald, en- 
tuziast. şi generos; ne lipsesc 
însă sălile și scenele pe cari 
le-ar merita acest spectator. 

Agenţii de teatru și proprie- 
tarii de săli știu să pretindă 
însă cât mai mult, 

E micul şantaj pe care a- 
cești oameni îl fac asupra tru- 
pelor, de ani şi ani de zile. 

E un chin înspăimântător pe 
bietul regisor și pe  mașinişți 
“până să aranjeze un decor din 
maldărul de şipei şi de pânză 
putreaă,. 

Totuși prețul sălii e preţ. 

Iși poate oricine închipui ce 
soartă-i așteaptă pe actori. 
Imbrăcat în kostum de epocă 
sau in costum modern, actorul 
e dator să joace de cele mai 
multe ori în frig în faţa pu- 
blicului care e îmbrăcat. 

Trebue să recunoaștem că a- 


vem şi scene bune, dar sunt 
prea puţine. 
Undeva întrun orăşel din 


sud-vestul românsec, e o scenă 
a cărei cortină e proprietatea 
unei societăţi muzicale și de 
binefacere, iar decorurile sunt 
ale unei asociații meşteșugăre- 
ști. 

In seara spectacolului, mai 
înainte să se-fi făcut socota- 
lile reprezentaţiei, aceste aso- 
ciaţii vin pe rând să-și înca- 
seze chiriile respective. 

Dar cabinele? Magazii şi co- 
tețe! Actorii se îmbracă pe 
rând, unii în scenă, iar alţii pe 
coridoare. 

Ceiace e mai dureros e că a- 
ceste săli nu sunt.ale particu- 
larilor, ci sunt ale comunelor, 
cari de zeci de ani nu se în- 
vrednicesc să mai facă nici o 
reparaţie. 

Regretăm că spațiul nu ne 
ingădue să arătăm cari anume 
sunt sălile cari ar trebui 0co- 
lite. O vom face însă în curând, 

Bucuriile şi necazurile unsi 
trupe în turneu sunt multe. 

In entuziasmul lui, actorui 
uită insă toate nenorocirile și 
pleacă la drum şi străbate 30— 
40 de oraşe, cel puțin odată 
pe an. 

„Mergem în turneu?”. 


GHEORGHE SOARE 








7 





Nedumeriri... 


Ce va mai îi devenit așa zisa 
„Proprietate artistică”? — Nu 
mai știm. Deaitiel, autorii noş- 
tri dramatici ne informează 
cam așa: Proprietatea artisti- 
că? Paternitatea unei opere? 
Fleacuri. Important este să nu 
plătești drepturi de autor în 
străinătate. De aceia, „ai noş- 
tri” ar trebui să treacă sub 
numele lor toată producţia dra- 
matică străină, că doar toţ ei 
„e” mai deştepţi. 

Dacă Shackespeare 
pe nebunul și ar cere prea 
mulţi gologani pe  fleacurile 
sale, am putea viziona, fără 
îndoială: 

„Hamlet” a treia versiune de 
d-nii Ionel Popescu şi Mitică 
Ionescu, 

Un sentiment de protunaă 
mândrie naţională ne-ar cu- 
prinde pe toţi. 


ar face 


„Publicul e idiot. Asta se știe 
și-au stabilit-o definitiv directo- 
vii în privința cumpărătorilor de 
scaune, 

Nivelul spiritual al acestui DuU- 
blic este de asemeni foarte scă- 
zuf. 

ÎI disprețuim ; dar ce să-i faci? 
Avem nevoe de el. De aceea, îi 
dăm alcoolul pe care ni-l cere. 

Același public, a fost însă ca- 
pabil să „pătrundă“ spectacole de 
superioară calitate, dinu care q 
făcut mari succese : „Părinţii te- 
ribili“, „Medalionul“, „Calul năz- 
drăvan“,,. 


Publicul e convins că merită un: 
tratament îndulcit. 


* 

Urit și-a mai bătut lumea joc 
de aşa zişii cabotini. 

Actorul de teatru e socotit de 
toți drept un stâlp de caferea, 
un tip nesuferit care nu face alt- 
ceva decât să bârfaască, 

— „So ştii dela mine, mene. 
Cea, mai rea gură din Lume o au 
actorii, dom'le !'* 


Cam așa ceva îmi spunea un 
cetățean revoltat, înmuind în 
chip savant o bucată de cozonac 
în capuțincrul adus la masa lui 
obișnuită dela cafenea, de un 
pico.o biazat. 

Fără să vreau, mam gândit la 
prietenul meu, cabotinul, pe ca- 
re. lăsasem, în pardesiul lui de- 
colorat, răsfoind ultimele cărţi 
expuse la Cartea Românească 

T.L 


GV. 


* 


Reţetele realizate de Teatrul 
Naţional şi de Studioul Teatru- 
lui Naţional, de sfintele sărbă- 
tori, au întrecut cele mai opti- 
miste așteptări, 

Se pare că d. ton Marin Sa- 
doveanu este dispus să acorde 
slujitorilor primei scene de stat 
gratificaţiile proectate. 

Personalul artistic auxiliar — 
ale cărui lefuri variază între 
1916 lei și 3900 lei lunar e op- 
timist... 

GC. S 





Ecranul 


TRIANON : STAN ȘI BRAN 
AVIATORI 


Ultimul film al  cunoscuţilor 
comici americani, prezentat de 
cinematograful Trianon, păstrea- 
ză aproape cu sfinţenie factura 
cu care-am fost  obicinuiţi de 
multă vreme, ori decâteori i-am 
văzut. Genui ce l-au creeat ră- 
mine, orice sar spune, de neimi- 
tat; e unul bun, însă, dacă nu 
se vor schimba în curînâ clişeele 
cari încep să se uzeze, va deveni 
în curând obositor. Aceleaşi trăs- 
năi, acelaș Stan care nu mai 
încearcă să-și schimbe pielea de 
ţap ispăşitor, aceleaşi  teancuri 
interminabile de farfurii prăvă- 
lite în bucăţi pe un parchet bu- 
clucaş, — ajung la un moment 
dat să-ţi smulgă deabia un suris 
de compătimire pentru lipsa de 
inventivitate a cuplului. 

Cine a văzut tot ceeace au pro- 
dus aceşti doi comici, nu găsește 
prea muliă noutate în această 
din urmă peliculă.  Intr'adevăr, 
soldaţi în Legiunea străină, Stan 
şi Bran ne-au arătat mai de mult 
cum trebue să nu fie un ase- 
menea ostaș; într'un local oare- 
care, ne-au demonstrat de nenu- 
mnărate ori cât sunt de neinds- 
mâna:eci, iar în szeneie cu apă, 
s'au bălăcit prea de multe ori fără 
nelipsita lur pălărie tare, — pen- 
truca toate aceste scene din nou 
turnate în „Stan şi Bran avia- 
tori“ să mai obțină efectele de 
ilaritate scontate. 

Titlul ne îndemna să credem 
cu totul altceva despre acţiunea 
căreia-i pregăteam hohote ne- 
stânjenite de ris, încă dela in- 
trarea în sală. Ne-am întrebat 
nedumeriţi, aproape de sfârşit, 
dece nu i s'a spus „Stan şi Bran 
candidaţi la sinucidere': sau „Stan 
şi Bran în Legiunea străină“, mai 
curind ? Enigma a fost deslegată 
deabia în ultima scenă când, ur- 
măriți fără cruțare de un intreg 
regiment, nimeresc întrun han- 
gar şi-şi găsesc adăpost într'u» 
avion. Un picior virit fără voie 
de Stan, pune motorul în func- 
ţiune și asta îi aruncă într'o 
panică grozavă. pe-amiîndoi şi... 
iată-i aviatori. 

Este, desigur, o scenă foarte 
bine realizată. Dar prea scurtă, 
raportată la întreg metrajul fil- 
mului şi insuficientă pentru a 


împrumuta titlul întregii peli- 
cule. 

Iubitorii — și sunt mulţi şi de 
diverse vârste — acestor comici 
nu vor regreta însă. văzându-i din 
nou. 


C. P. 





8 











UNIVERSUL LITERAR 








13 ianuarie 1940 








“Literatura. arta, idei... 


„Cronica măruntă“ 


Acumularea materialului lite- 
rar, de Sărbători ne-a împiedicat 
să dăm cititorilor ceeace am des- 
tinat aci, de multă vreme: cronica 
măruntă. Am regretat lipsa cro- 
nicii mărunte în primul rând noi. 
Pentrucă, atunci când scriem 
chiar mumai câteva rânduri des- 
pre o carte, o revistă, um fapt li- 
terar sau o idee, nu o facem fără 
criteriu. Criteriul poate fi şi în 
simpla anunţare. Anunţțăm cu 
intenția de a pune în circulaţie, 
şi noi ținem seamă de ce merită 
și ce nu merită să fie pus în cir- 
culație. 

Iată un prim aspect al cronicii 
mărunte, In cadrul ei se pot face 
şi judecăți de valoare directe. O 
frază de câteva rânduri poate cu- 
prinde un adevăr critic mai sub- 
stanțial decât o poliloghie pe pa- 
gini întregi, Astfel de judecăți n 
trebue să se creadă că pornesc 
din spirit de șicană, din mnania de 
a înțepa... etc. 

In mod normal, un scriitor tre- 
bue să aibă responsabilitatea 
scrisului. Numai așa el ajunge o 
personalitate. In alte domenii de 
activitate, personalitatea se obține 
prin calitatea formală a faptelor; 
în literatură, personalitatea crește 
prin acumularea adevărurilor din 
scris. Personalitatea literară se 
scructurează ourecum, nevăzut, pe 


impunătoare. Numai astjel se ex- 
plică, pentru ce autori cari pu- 
biică un număr impresionant de 
cărţi, nu sunţ totuși o personali- 
tate. Ca gest, ca faptă, o carte 
nu se deosibeşte de alta, prin ni- 
mic. Diferenţa apare numai cu 
ivirea exponențială a adevărului. 

O carte cuprinde mai mult ade- 
văr, alta mai puțin, alta de loc. 
Rezultatul, pentru autor, se de- 
duce ușor. Revista, în activitatea 
ei însumatoare, este și ea un au- 
tor, adică și ea poate să-şi facă 
sau să nu-şi facă o personalitate. 
Nu apar oare, atâtea reviste, de 
ani de zile, stăruitor, şi totuşi nu 
isbutesc să se impuie? După cele 
expuse, numai este vorba de un 
secret, în anonimatul multor re- 
viste. 

Efortul „UNIVERSULUI LITE. 
RAR“, este de a-și forma o astfel 
de personalitate prin însumare 
treptată de adevăruri, și de a im- 
pune apoi, ca orice personalitate, 
adevărurile găsite prin atenţia 
susinută față de fenomenele lite- 
rare. In cronica măruntă noi ne 
arătăm o parte a atenției noastre 
susținute față de fenomenele li- 
terare. Şi așteptăm de aici acelaș 
rod ca dela uciivitatea generală 
a revistei. De aceea, nu trebue să 
se creadă că lipsa cronicii mă- 
runte însemmează o lipsă de pre- 
țuire a ei. Numai împrejurarea a 


O CARTE A LUI GR. TRANCU- 
IAȘI 


Nimic mai nimerit, spre a ex- 
prima cuvântul nostru de regret 
la moartea profesorului Gr. 
I. Trancu-ași, decât să pomenim 
de uitima lui carte tipărită în 
editura „Universul“: „In slujba 
umanității“, Sunt şase portrete a 
șase muzicanți: Beethoven, Cho- 
p.n, Enescu, Mozart, Saint-Sa&âns, 
Wagner. Autorul încearcă să rân- 
duiască elementele formative ale 
acestor personaliţăţi, după norma 
aieasă de el: în siujba umanităţii, 

Geniul trebue să contribue la 
formarea unui umanism. Acesta 
este sensul modului său deosebit 
de a se înfățișa printre semeni. 

Orice om mare se așsază prin 
destin, în slujba unu: umanism 
Această idee, urmărită cu pasiu- 
nea de care numai profesorul Gr 
1. Trancu-laşi era în stare, putea 
hrăn: îndestulător sufleţul unei 
reale personalități așa cum a și 
fost autorul cărţii „In shujba uma- 
nității“. 


MOARTEA LUI CH. DROUHET 


Duminică, 7 Ianuarie a. c., sa 
stins din viaţă, în Capitală, Char- 
ies Drouhet, profesor de limba 
şi literatura franceză la facultatea 
de litere dim Bucureşti. 

Născut la Bârlad în ziua as 22 
Ianuarie 1879, dintr'o veche fami- 
lie de origine franceză stabilită 
și naturalizată în România, Char- 
jes Drouhet, şi-a luaț bacalau- 


log:a modemă (la facultatea de l- 
tere, din Bucureşti, în anul 1900. 

In Ianuarie 1915 a urmat la ca- 
tedra lui Pompiliu Eliade la cate- 
dra de limba şi literatura fran - 
ceză dela universița:za din Bucu- 
rești, 

A scris nemmărate studii şi 
cărți de istorie literară şi a cola- 
borat la publicaţiile cele mai de 
seamă din ţară şi din Franța. Sa 
ocupat îndeosebi de rapoiturile 
literaturii noastre cu cea franceză. 
A scris asupra acestora o seamă 
de studii din care cităm; Cuitura 
franceză în România, România în 
literatura franceză; Despre origina 
română a lui Ronsard, Alecsandri 
şi autorii francezi. 

Opera cea mai de seamă a ]ui 
Charles Drouhet este studiul des- 
pre Vasile A.ecsandri. 


A. C. CUZA: POEZIII, EPI- 
GRAME, CUGETARI, PROZA. 
„Bucovina“, 1. G. Torouţiu, Bucu- 
rești, 1939. O carte de care nea- 
părat trebue să se ocupe critica. 
Nu este extrem de interesant fap- 
tul că d. A. C. Cuza aduce viu, 
până în zilele noastre fenomenul! 
înf-uenţei direct eminesciene? Un 
lirism s:ncer exprimat în duhul 
și atmosfera care apăsa contagios, 
după 1890, asupra unei generații 
care deabia sa mântuiţ de melan- 
olie, prin baia de foc a războiu- 
ui. 


Dar d. A. C, Cuza a rămas tea- 
făr, tânăr, uluitor ca un debutant 
dala 1890, care ar aduce printre 
noi, miresmele uitate ale fiorilor 


„CANTEC DE LUMINA“, POEME 


DE 3. STANCIULESCU-MEHE.- 
DINȚI, (EDITURA „CUVANTUL 
ROMANESC), 


In toate poemele d-iui 1. Stân- 
ciulescu-Mehedinţi  stărue  con- 
fictul dintre viața aparentă şi 
complexul interior. 

Gândul învechit și vioara mută 

Mă 'nsoțesc pe drumul plin de 
răni adânci, 

Trqista cu viața, floare de cucută, 


Sâmuerează astăzi sufletul pe 
stânci. 
(Vioara mută) 


Poezia dilui 1. Stănciulescu= 
Mehedinţi este o promițătoare în- 
florire tinerească. 


GH. ATANASIU: „MOARA 
ROȘIE“, ROMAN, „CUGETA- 
REA“. 


Ne vom ocupa în curând de ro- 
manu! „Moara Roșie“, al d-lui Gh. 
Atanas:u, autorul altor două cărţi 
epice, prețuite de moi: „Adelina“ 
şi „Desmoșteniţii“, 


PROF. 1. SIMIONESCU: FLO- 
RA ROMANIEI: In „Biblioteca 
Encidlopedică“, a Fundaţiei pen- 
tru literatură și artă „Regele Ca- 
rol II“, a apărut impozanta lu- 
crare a d-lui: prof. 1. Simionescu, 
membru al Academiei Române: 
„Flora României“. Lucrarea cu- 

ride 440 de pagini, cu 664 de 
figuri în text şi 12 tabele. Este o 
întocmire de cinste a ştiinţei ro- 
mânești şi de un nebănuit folos 
pentru ceeace se chiamă cunoaște- 


ei in sufleţ. Vegetaţia constitue 
unu! din mnrile realităţi ale ţării 
româneşti, tare poate fi cântată 
profund şi iubita. 


LUCEAFĂRUL DE SEARA 


Se mumeşte un simpatic volum 
de versuri publicat la ţipografia 
Bucovina, de d. Ioa Maican. Cali- 
ţtățile lui de limpezime şi fru- 
moase expresiuni îl vor face cu 
siguranță cunoscut. 


MIRCEA STREINUL: OPERA 
LIRICA, 1929-1939. 

In numărul viitor al revistei 
cronica noastră literară o vom re- 
zerva cărții d-iu: Mircea Strei- 
nul: Opera lirică, 1929-1939. Con- 
sidsraţiiie despre producția lirică 
desvoltată timp de zece ani, a 
autorului ne vor prilejui consta= 
țări și despre un anumit mod de 
a se scrie poezie, caracteristic ul- 
timubui dsceniu, și în care d. M-r- 
cea Streinul se integrează îlustra- 
tiv. 


„TIMOCUL, revistă de luptă 
național-culturală, organul socie= 
tății „Fimoc“, a Românilor din 
valea Timocului şi dreapta Du- 
nării, (an. VI, nr, 9-12, Sept.-Dec. 
1939). Vaioroasă publicaţie, cu un 
conținut ser:os de muncă literară 
şi ştiinţifică. Colaborează: 5. Me- 
hedinţi, Th. Capidan, Florea, Flo- 
rescu, Ch. Atanasiu, George Aria, 
A. Timoc, A. Andrei 


„AFIRMAREA“, literară-socială 
sprijinită de „Astra“,  despărţă- 
mântul Satu-Mare. An. IV, nr. 11, 


rOiui ei grăniceresc, revistă de 
mare interes și de meritoase rea- 
lizări, Semnează: Const. Gh. Po 
pescu (fondator); Vasile Scurtu, 
D. Huioveanu, Ion Șugariu, M. 
Olteanu, Petre Paulescu, Maria 
C. Pol=scu, Virgil Treboniu, Em. 
Papazissu, Igor Bock, Ion Negescu 
C. Pârea, C. Bera, Maria A. De- 
mian, Elefterie Bsoca, Tiţus Bil- 
țiu, Mihail Lungianu, Cornelia A 
Baciu, Ootavian Ruleanu, Victor 
Moiș, N. Vaj. 


„MOLDAVIA", revistă de cul- 
tură, (apare la Belgrad, director 
Ioan Şt. Botez, redactor Vladimir 
Cavarnali). An. 1, nr. 4-6, Noem- 
brie-Decembrie, 1939. Am mai pre. 
zențatţ binevoitor această revistă. 
de serioase meriţe prin locul unde 
Coiaborează: loan Și. Botez, Con- 
stantin Stelian, George Meniuc, 
Drag. Petrescu, Augustin Z. N. 
Pop, C. A:dea, Aural Dumitrescu, 
I. G. Ioan, |. G. Pordos, h. Vra- 
bie, A. G, Stino, G. Ursu, Ilariu 
Spulber, Tatiana  Gălugcă, Em. 
Gane, Mihail llovici, ing. St. D. 
Câmpeanu, Vladimir Cavarnali. 
ion Grămadă. 


„GAND ROMANESC", revistă 
de cultură editată de „Astra“, 
Cuj, an. VII, nr. 19-12 1939. Asu- 
pra cuprinsului serioasei publi - 
caţii ardelene, s'ar cuveni să stă- 
ruim, lucru de-l vom face, în 
curând, anatizând unele articole. 
D=ocamâată indicăm cotaborato- 
rii: Eugeniu Speranţia, Mihai Be. 
niuc, lon Mușlea, Ion Sava, An: 
drei Ady, Radu Stanca, Al. Dima. 


de desubt, ea apare din adânc, 





făcut să nu apară. 


Influențe din Edgar Poe 
in poemele lui Mateiu Caragiale 


(Urmare din pâg. I-a; 


poemele lui Caragiale citate mai sus 
şi care, în afară de poema intitulată 
„Cetatea din mare“, se mai găsesc 
la Poe, sub diferite forme, asociate 
unor naturi fie paradiziace, fie sum- 
bre, în poeme ca „Țară de vis“, „Va- 
lea neodihnei“, „Lacul“. 

In alte poeme ale lui Mateiu Ca- 
ragiale („Intoarcerea  învinsului“, 
„Singurătatea“, etc.) mai găsim un 
motiv care este cu certitudine poesc, 
mai ales față de cele arătate mai sus, 
şi anume acela al trufiei, întâlnit 
des (în „Ziua cea mai fericită“, „Imi- 
tație“, „Mariei Luiza Shew“, „Le- 
nore“, „Steaua serii“, „Corbul“) şi 
la marele poet care cânțase : 

Cunoști tu taina unui spirit 
Dus de sălbateca-i truţie la desonoare? 
(Tamerlan) 

Bine înțeles că stabilirea în amă- 
nunte a influențelor nu ţrebue fă- 
cută cu intenția de a găsi cu orice 
preţ nod în papură și mărginită de 
pildă la asemănări lexicale, cum se 
face de obiceiu. (Cuvintele, chiar ce 
le mai neobișnuite, nu sunt proprie- 
tatea unui singur autor şi, utilizate 
în ambianţe diferite pot avea înţe- 
lesuri destul de depărtate). Corbul. 
de pildă, pe care îl întâlnim în poe- 
ma lui Mateiu Caragiale „La Argeș“, 
nu putem afirma cu siguranţă că 
vine direct din Poe (deși poate cele- 
lalte exemple ne-ar autoriza s'o fa- 
cem) cu atât mai mult cu cât la Ca- 
ragiale îl găsim în altă ambianţă, 
nota personală fiind mai ales sem- 
nificaţia heraldică pe care i-o dă. 

Nu acelaș lucru îl putem însă 
spune despre următoarea poemă, pe 
care o reproducem în întregime. 

DORMI... 
Urare binevoitoare 
Cuconiţei răposate. 
Dormi dulce somn netulburat 
in flori şt în dantele, 
Dormi că ți-au pălit mâinile 
In grele inele. 


Dormi rece somn ne'nfiorat 
De gânduri, nici de vise, 
Dormi că ţi-au rănit pleoapele 
Făcliile aprinse. 


Dormi veşnice somn îmbălsămai 
In besnă şi'm uitare, 

Dormi că ţi-a mușcat buzele 
A Morţii sărutare. 


Ajutându-ne şi de indicaţiile de 
mai Sus, care ne-au arătat calea, pu- 
tem afirma cu siguranţă că această 
poemă nu este decât reflexul cele- 
brei poeme a lui Poe intitulată „„Som- 
noroasă“ („The sleeper“) în care poe- 
tul realizează în minte metamorfo- 
zarea iubitei adormite (o doamnă) în 
moartă, ca pentru o mai întreagă 
posesiune. Totul se' petrece întrun 
somptuos decor în care adâncimea 
somnului nu e turburată nici de 
spirite, din care nu lipsesc nici 
florile, nici paloarea, nici pleoa- 
pele, iar dantelele fac parte din a- 
ceiași familie decorativă. lată un 
fragment din textul poesc, pe care, 
din dificultatea ce am avea de a-l 
reda aci și în englezește, îl reprodu- 
cem, cași pe celelalte în traducerea 
noastră : 


Mărită doamnă ! cum e permisă — 
Spre noaple această fereastră deschisă ? 
Adieri şăgalnice, de prin poiene, 
Surâzând se strecoară printre persiene — 
Adieri fără trup, ușurei prichinduşi, 
Răsar din unghere, de după uși, 

Pologul patului tău îl ridică 

Cu-atâtea temeri — cu-atâta frică — 

De deasupra pleoapei închise, dantelate, 


Sub care sufletul tău abia bate, 
Că pe jos și dealungul zidului, sumbre, 
Ca nişte strigoi, alunecă umbre! 


Doamnă iubită, nu ţi-e teamă? 

Ce visuri, câte, ai pe seamă? 

Poate-ai venit pe mări depărtate 

Să vrăjești arborii din poiană! 

Cât ești de palidă! straniu ţi-e portul! 
Stranie cosița pân” la pulpană, 

Stranie solemna tăcere sub geană! 


Oh ! doamna doarme! Fie somnul ei 

Să ție adânc şi mai cu temei! 

Să aibă cerul întreg paza ei! 
Cu-alcovul -îmtr'unul mai sfânt schimbat, 
Cu patul într'unul mai dezolat, 

Pe Domnul îl rog să 0 odihnească 
Pleoapele pe veci să-i pecetluiască, 
Strigoii, vedeniile, i le isgonească ! 


Asemănarea este pregnantă, cu 
toate că am redat numai un frag- 
ment din poema lui Poe, care o con- 
ține în întregimea ei pe cealaltă. Ea 
este însă evidentă pentru oricine cu- 
noaște întreaga operă a lui Poe și nu 
se ghidează numai de fragmentele 
pe care le-am citat mai sus. 

EMIL GULIAN 


reatul în 1896, iar Licenţa în filo- 


de tei. 


Intradevăr, gnosticismul a 
fost dela începuturile lui 0 
mișcare secretă şi ocultă. O- 
punându-se  creștinismutui 
wmetorios, carei recolta a- 
depți din toate clasele socie- 
tății și al cărui mesagiu era 
decesibil oricui, care punea 
preț pe alte virtuți decât cele 
speculative și se împotrivea 
atât ascetismului excesiv cât 
şi curentelor mistic.orgiasti. 
ce din lumea antică — gnos- 
ticismul pretindea că e „ade. 
văratul“ continuator al Mân- 
iuitorului, a cărui învățătură 
afirma că singur o întelege 
și o poate împărtăşi. Dar nu 
oricine putea deveni gnostic, 
așa cum oricine putea deveni 
creştin printr'un act de su. 
punere și prin taina botezu- 
lui. Numeroasele secte gno- 
stice impuneau o lungă pre- 
gătire teoretică şi o dificilă 
inițiere ascetic.mistică, pen- 
tru a putea revela doctrina 
secretă. In ghosticism își de- 
deau întâlnire toate curente. 
le de gândire și toate tradi- 
țiile religioase orientale şi 


rea ţării prin apropierea realității 





Noemibrie-Decembrie 1939. 


In căutarea lui Adam 


(Urmare din pag. îi) 


grecești. Deaceia literatura 
gnostică, fragmentar cum ni 
s'a transmis, e o mină îne- 
puizabilă pentru istoricul re- 
ligiunilor, pentrucă au fost 
conservate în acele terte 0b- 
scure idei şi obiceiuri cu mult 
mai vechi. Și una din ideile 
centrale pe care o întâlnim 
în anumite secte gnostice 
este tocmai acest mit al an. 
droginului, împrumutat din 
antichitatea greco.orientală, 
şi interpretat în conformita- 
te cu teologia creștină. 
Intrun fragment dintr'un 
text apocrif, numit Evanghe- 
Ha Egiptenilor, conservat de 
Clement Alevandrinul, ni se 
spune că Mântuitorul, între- 
bat când va veni Impărăţia 
Sa, ar fi răspuns: „Când cei 
doi (bărbat şi femeie) vor fi 
unul, în exterior cu și în în- 
terior, iar bărbatul cu femeia 
nu va fi nici bărbat nici fe- 





Un Eminescu intact... 


rUrmare din pag. li 


atâtor locuri plate pe care e sigur că astăzi el Sar 
regăsi numai cu silă, El ne-ar chema dimpotrivă pe acele 
rare înălţimi unde flacăra lui despărţindu-se, tremurând, 
a biruit glorioasă și liberă — dând alte aspecte lumii şi 
altă primăvară cuvintelor. Ne-ar arăta mai ales miraco- 
lul unic al acestui Luceafăr liber prin spaţiile goale, ne-ar 
arăta desigur Satirele unde se încearcă atâtea dificultăţi 
pe care încă nu le simţim, sau aceste palide mări volup- 


toase care alifel respiră și altfei trăesc decând el le-a 


văzut. 


A-l cunoaște pe Eminescu, a fi în reală comuniune cu 
el, ar fi însemnat să ştim că pentru aceste lucruri el este 


poet. Să cunoaștem, cu un cuvânt, locurile pe care el ie-a 
atins — acele puncte sigure unde el a dat la o parte, a 
frânt „cercul de ignoranță” de care vorbește Dante şi 
care înconjură fără scăpare îrunţile noastre. 


Dar dacă n'am atins aceste regiuni, dacă nu le-am pri- 
ceput, dacă n'am simţit că ele sunt dificultatea, triumful 
şi, ele singure, poesia — mam luat din Eminescu nimic. 

Ce vedem până acum, şi ce denunțăm aici, asumându-ne 
Iniștiţi toate riscurile, e numai locul comun timorat, 
care-l confundă pe Eminescu, aşa încât nimeni n'a în- 
drăsnit să-l apere până azi numai cu propriul lui adevăr. 

In acest sens poetul ne-a rămas intact — și e sigur că 
astăzi el ar continua să privească melancolic sau trist, 
văzând cum frumuseţile lui, atâta de grosolan confundate, 


sunt încă destinate să rămână îndepărtate şi singure. 
(In numărul viitor: Opera ideologică) 


TOMA VLADESCU 


meie“. Se vede clar din acest 
tezt că, după autorul respec. 
tiv, omul nu wa putea [i de. 
săvârșit decât când va do- 
bândi condiția androginică; 
deabia atunci se va împlini 
Impărăția lui Dumnezeu pe 
pământ. Acest ideal al an- 
droginului într'un viitor de. 
părtat ne amintește de idea- 
dul romanticilor germani (cf. 
articolul St&raphita). 

Sf. Hipolit nea păstrat 
foarte multe mărturii ale 
gnosticilor, ale căror doctri- 
ne le-a refutaț. Aflăm astfel 
că Simon Magul afirma și el 
un „Spirit primordial“ andro- 
gin, pe care îl denumea de. 
altminteri arsen6thelus (băr_ 
bat-femeie). Acest „spirit 
primordial“ avea, am spune, 
două esențe: spiritul (nous) 
de sus, care era tatăl — și 
gândirea de jos, care era fe- 
mMeid, creiatoare a tuturor 
lucrurilor. Alți gnostici, do- 
cetiştii, credeau că eonii, ipo- 
staze  cosmo antropologice, 
erau  androgini. Insă secta 
ynostică în care mitul andro- 
Qinului joacă un rol cavital, 
este secta numită a Naase. 
nilor. După teoriile lor, ar- 
chetipul, omul ceresc, numit 
Adamas, e androgin (arsen6- 
thelus). Adam, omul pămân. 
tesc, este numai 0 imagină 
d archetipului ceresc, și ca 
atare e şiel androgin. (Sepă- 
streuză aici tradiția iudaică a 
lui Adam-androgin, pe care o 
vom examina altădată). 0Oa- 
menii fiind toți născuţi din 
Adam, arsendthelus există în 
fiecare dintre ei. Ca să se de. 
săvârșească, omul trebue să 
caute și să regăsească anidro- 
ginul (arsen6thelus) în sine. 
Mijloacele pe care le oferă 
Naasenii pentru această de. 
săvârşire prin androginisn, 
sunt destul de curioase: m. 
gia şi asezualitatea, Intr'ade. 
văr, atât prin practici magi. 
ce cât și printr'o asceză ab- 
solută, se poate suprima con- 
diția umană profană; ceeace 
înseamnă actualizarea CON. 
diției primordiale, nediferen- 
țiate, degajate de orice atri- 
but şi specificitate. 

Să ne o0prim aici cu exrem- 
plele din gnostici. Nu urmă- 


Prin 


Gh. Pavelescu, O. F. Popa. 





rim decât istoria unui motiv 
mitic, şi nu putem dezbate 
toate problemele care ni se 
deschid în acenstă rapidă 
schiță. Important de  subli- 
niat ni se pare faptul că gno. 
sticismul — de unde au por- 
nit cele trei mari tradiţii o- 
culte 1nediteraniene — acor. 
dă un rol central mitului an. 
droginului şi androginiei ca o 
condiție indispensabilă de 
desăvârșire omenească. Ce 
poate însemna aceasta? Știm 
că doctrinele gnosticilor erau 
adunate din cele patru col. 
țuri ale lumii greco-orientu. 
le. Cum vom vedea cu alt 
prilej, pretutindeni în civili 
zațiile arhaice, androginul e 
considerat tipul perfect a] o. 
mului, Gnosticii afirmă că nu 
le poți desăvârși dacă nu rea. 
lizezi condiția androginică. 
dacă nu actualizezi în tine pe 
primordialul Adam. Dar con. 
diția androginică — cel puțin 
în sensul Naasenilor — în- 
seamnă o regresiune. Omul 
se reîntoarce la primordial, 
la o stare nedeterminată. 
pre.formală; o stare „tota- 
lă“, înformă, Nedespicată de 
atribute şi de polarizări. Nu. 
mai cel ce dobândește o ase. 
menea stare poate nădăjdui 
absorbția în divinitate. De 
Dumnezeu nu se pol apropia 
ezistențele individuate, limi- 
tate prin atribute. Avem dea- 
face, în cazul Naasenilor, cu 
o „totalizare“ prin regresiune 
în amorf şi nedeterminat. Se 
ghicește aici o sete de supri- 
mare a CoTudiției umane — 
aceiași sete care face pe mi- 
sticii creştini să se desăvaâr- 
șească până WM pierderea în 
divinitate, sau pe asceții indi. 
eni să depășească prin orice 
mijloace condiția umană, de- 
venind impasibili și detaşaţi, 
asemenea pietrelor. Gaârndin. 
du.ne bine, e turburător să 
constați că în milenii diferi- 
te, în continente diferite, în 
religii diferite — oamenii qu 
fost totdeauna însetați de 
desăvârșire şi n'au conceput 
această desăvârşire decât 
Drin suprimarea condiției u- 
mane. Căci, în fond, anaro- 
ginia către care tindeau gno- 
sticii era realizarea archeti. 
Dului, a unui Adam înainte 
de păcat, adică a unui Adam 
care nu căpătase conștiința 
de sine pentrucă era biserual 
şi deci, ca atare, nedetermi.- 
nat. 


MIRCEA ELIADE 





— Arnncă ţigara si deschide gura, mare: vreau să jucăm o partidă de şah 


ra ha amara 7 a Pvre are 


Trarrerrrr sever p 1 TRTTaPYmTINMIP comm T> TITI TIFP ATF AATTT nr 


—amânlă tă sisă 9 


— Nu vii ca noi să împletești ciorapi? 





num annw 


aan fam 


amrahării 


fir (ia 


P 'T "7 Nr 94464-92%8