Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0018

PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă “ub No. 163 Trib. Ilfov i 


„Lei 220 pe 1 an 
ABONAMENTE : 120 pe 6 luni 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 


TELEFON; 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


3.30.10 


UNIVIEDSUL LIIIDAR 


ANUL XLVIli e Nr. 18 
SAMBATA 6 MAI 





1939 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 














fr d rsmefe sr cu 


Ștefan Dimitrescu Autoportret 





—— 


Ștefan Dimitrescu 


de TUDOR VIANU 


Se împlinesc șase ani de când pictorul Ștefan Dimi- 
trescu a plecat dintre moi. Vestea ne-a venit pe neaștep- 
tate, puţin timp după ce îl revăzusem într'una din gră- 
bitele lui apariţii prin Bucureşti. Pleca fără multă zarvă, 
discret şi cu acea grabă caracteristică omului foarte de- 
licat, care punea în atmostera tuturor întâlnirilor sale, 
ceva din teama de a nu fi de prisos și de a nu supăra. 
Câtva timp nu ne-am putut obișnui cu ideia că nu vom 
mai revedea niciodată pe binevoitorul și preţuitul prie- 
ten, pe care când nu-l întâlniam mai multă vreme prin 
București, îl regăsiam la Iași, printre elevii Academiei 
de Arte Frumoase, cărora ţinea să le prezinte și unele din 
prelegerile amicilor săi bucureșteni, sau printre preţioa- 
sele tablouri ale Pinacotecii din Iași, căreia se străduia 
să-i dea o organizare modernă şi s'o îmbogăţească cu 
pânze de-ale colegilor săi, apreciaţi de el în chip gene- 
ros. Mai târziu a trebuit să primim și această idee, pă- 
strând totuși mai vie, mai limpezită, icoana artei sale. 

Ştefan Dimitrescu s'a născut la 18 lanuarie 1836 în 
orașul Huși, care devenea prin el, leagănul unei întregi 
serii de pictori. De aci a pornit şi Aurel Băeşu, dispărut 
de timpuriu, apoi Adam Bălțatu și alți colorişti sau de- 
senatori mai tineri, care vor lega odată de imaginea pa- 
triarhalului oraș de pe malul Prutului, numele uneia 
din cele mai interesante școli românești de pictură. 

Studiind mai întâi la Iaşi, într'o vreme când desti- 
nele Şcoalei de Arte Frumoase erau încredințate lui Pa- 
naiteanu, Şteian Dimitrescu a crezut o vreme că va ră- 
mânea la pictura bisericească, pe care o îmbogăţea cu 
împodobirea bisericelor moldovenești din Agăș, din Asău, 
din Gheorghiţa, sau aceea muntenească din Netezeştii 

Ilfovului, executată în tovărăşia bunului său prieten, N. 
N. Tonitza. Drumurile acestea s'au încrucişat însă cu 
alte indemnuri, încă din anii 1912—1913, când Ștefan 
Dimitrescu lucrează cu multă sârguinţă la Paris. 

In cea dintâi expoziţie a lucrărilor sale, pe care o 
organizează curând după înapoierea sa în ţară, într'una 
din sălile din preajma Ateneului, pictorul păstrează ca 
un reflex din pictura lui Toulouse-Lautrec, care în anii 
dinaintea războiului rămăsese încă printre zeii boemei 
din Montparnasse. Ce vor fi devenit acele pânze, repre- 
zentând săli de teatru sau de cafenea, cu figuri caracte- 
ristice, pictate într'o intenție vădit psihologică și care 
aminteau pânzele fixând forfota pitorească a vestitului 
cabaret Moulin Rouge, cu care TYToulouse-Lautrec inte- 
resase atât de puternic pe contimporanii săi? 

Curând însă căile pictorului nostru cotesc, după in- 
dicaţia evenimentului hotăritor al războiului.  Yolosit 
de Marele Cartier General din Iași, Şt. Dimitrescu por- 
nește cu uneltele sale de pictor pe îront şi din spectaco- 
jul suferinţii și pietăţii de-acolo, ochiul său reține ima- 
ginea devenită prima sa compoziţie mai de seamă, „Mor- 
ţii dela Cașin“, expusă astăzi la Muzeul Militar. 


De aci începe seria de tablouri, prin care Ștefan Di- 
mitrescu devine unul din pictorii ţăranului român, pe 
care el îl reprezintă în atâtea din figurile sale caracte- 
ristice, apoi în scenele tipice ale muncii sau ale odihnei 
sale. Mulţi dintre vizitatorii Salonului Oficial din 1924, 
vor fi reținut imaginea puternicei compoziţii „Cina“, as- 
tăzi în colecţiile Muzeului Kalinderu, unde grupul ţăra- 
nului, a femeii și a copiilor săi, ospătându-se în jurul 
joasei mese rotunde, are, în marea lui simplitate și recu- 
legere, caracterul unei adevărate acţiuni rituale, pătrun- 
se de un adânc seus religios. Aceiași inspirație se conti- 
nuă şi în pânzele pe care, începând din 1926, le expune 
în tovărășia lucrărilor lui Tonitza, Șirato și Han, în ex- 
poziţiile așa numitului „Grup al celor patru: 











(Urmare în pag. 7-a). 








Cântec 


" Lasă-mi-te lasă 
Dacă mai vrei tu. 
Tânără mireasă 
Cine te făcu ? 

De mai credem mine 
Roșul tău sărut, 
Patima din vine 
Cine ţi-a păscut ? 


Vineţi ochi ca pruna, 
Ochi cu negre pungi, 
Pântec cum e luna 
Printre ramuri lungi, 
Brațe reci ca șerpii 
Lunecând pe prund, 
Și în floarea ierbii 
Scutul tău rotund. 


Lasă-mi-te lasă 
Peste pieptul meu, 
Viţă mlădioasă, 
Sân cu rodul greu, 
De mai creden mine 
Părul tău de tuci, 
Zumzăie albine 
Viersuri, de-l usuci, 








Fericirile stalactitare 


În numărul din Martie 1939 
al revistei „Gândirea“, d. 
prof. D. Caracostea a publicat 
un frumos și substanţial stu- 
diu despre „Destinul poetului 
şi menirea poeziei”. Distinsul 
om de știință a întăţișat, aici, 
— cu bogate exempliticări — 
cele trei poziții ale poetului în 
raportul lui cu societatea, cele 
trei moduri de înțelegere deo- 
sebită a menirii artei: a) poe- 
tul izolării! în ivoriu, claustra, 
prin orgoliu, față de colectivi- 
tatea care nu l-a înțeles și de 
care s'a rupt, însâmgerat; b) 
poetul profet, care în arta lui 
mesicmică a înglobat aspira 
țiile și frământările generaţii- 
lor omenirii sau numai ale 
neamului său; c) poetul tip al 
„destrămatului“, cu speciile 
lui „ironicul, scepticul, blazatul 
și nihilistul”, în general tipul 
„anarhicului“, respins, însă, şi 


cu totul deosebit, al d-lui Ca- 
racostea, condeiul nostru își 
îngădue să facă incursiunea 
de mai jos pe tărâmul ferici- 
rilor stalactitare, cum denu- 
mim noi domeniul poetului 
însingurat în ostrovul său de 
îildeş. 

Desigur, există un tip de 
poet profetic unanim recunos- 
cut, și ne gândim şi noi la V. 
Hugo, Gosthe, Carducci, sau 
la Alecscmdri, Eminescu, Gr. 
Alexandrescu, Coșbuc, Cerna 
(„Către pace”), Goga, Cotruş, 
dar socotim că preponderența 
și-o asigură tot atitudinea de 
claustrare poetică, de refugiu 
în stalactita visului propriu. 

Intr'adevăr, adesea ori poe- 
tul a încercat să abdice, vo- 
luntar, din izolarea lui şi să 
trăiască, viu, destinul colecti- 
vității, sub înaltă stemă me- 
sianică. Dar, nu e mai puțin 


de adevărata artă și de orice 


spaţiu de cultură. 


ION PILLAT 


Intunerec și Lumină 


Terminam articol nostru precedent 
cu 'o observaţie etimologică: Varuna, zeu 
celest (cu „o mie de ochi”, sahasrâksha, 
cum îl numește Rig Veda VII, 34, 10), 
derivă dim aceiași rădăcină vr — care 
înseamnă „destășurare”, „manifestane”, 
„încolăcire” — ca şi demonul mitic de 
formă sempentină, Vrira. Poate că amă- 
numţul acesta nar depăși semnificaţia 
unei coincidente, dacă mam cunoaşte 
teoria indiană aupra „bi-unităţii” di- 
vine. Incă din timpurile vedice, când 
metafizica era formulată mitic, întâmim 
„binomul Mitravarunuu, zidică „Mitea 
şi Varuna”, simbol al divinității „totale”, 
în care sunt cuprinse cele două „as- 
pecte” ale divini manifestat şi ne- 
manifestat, Lumină și Intunerec, văzut 
și nevăzut, etc. Varuna, când este sin- 
sur, este zeu al zilei și al nopții. 

In binomul Mitravarunau, adică a- 
tunci când e alături și in contrast cu 
Mitra, este „puterea Intunsrecului”. In- 
tunerecul trebuie înțeles aici în sensul 
său ontologie (nevăzut, nemaniiestat) şi 
cosmologie (latențele tuturor lucruri 
lor). Se ghiceşte în această pereche ve- 
dică — în care Mitra este „manifestat” 
și supus „devenirii”, iar Varuna, este ne- 
văzut şi etern (Rig Veda I, 164, 38) — 





Ștelan Dimitrescu 


de MIRCEA ELIADE 


concepția fundamentală pe care Upa- 
nishaldele au formulat-o mai târziu prin 
cele două „aspecte” ale iui Brahman: 
apara şi para, „inferior” şi „superior”, 
vizibil și invizibil, ete. Singura deosebire 
între aceste două formule este „natu- 
ra” dor; cea dimțâi (Mitravarunau) este 
mitică, cesalntă (aparapara Brahman) 
este dialectică. 

Observăm cu acest prilej un lucru 
care este de mare importanță pentru 
înţelegerea gândirii indiene: metatizica 
indiană nu evoluiază, nu se schimbă; 
numai formulele și terminologia, se mo- 
ditfică, în așa fel încât să fie accesibile 
diferitetor epoci, în formula mitologică 
Mitravarunau este exprimată bi-unitatea 
divină în termeni mitiri, și sensul me- 
tafizic al acestei formule era accesibil 
oricărui: indian din timpurile vedice. In 
formula upanishadică, apara-para Brah- 
man, acelaș principin este exprima 
prin tenmeni concreţi (,„inferior”, „supe- 
rior”; os, sus) cărora li se conieră o 
valoare metafizică precisă. Evoluţia lim- 
hii și transfommarea, imstrumentelor de 
expresie a gândirii — nu are nimic de- 
afalze cu principiile, şi nu implică o even- 
tuală, „evoluție” a acestora. Ideile, însă, 





ca tot ce cade în experienţa umană, în 


Plecând de la acest studiu, 


adovărat că, prin împlinirea 
umei tragice ursite, — poate a 
înveminartei soarta de „poete 





îstorie, sunt felurit „trăite” în decursul 
veacurilor, Trecerea dela o tormuă la 
alta, bunăoară, dela, expresia mitică sau 
arhitectonică, la formula metafizică sau 
iconografică, sa făcut din mevoia omu- 
lui de a înțelege pe un nivel la care 
avea acces, adevărurile care îi deveni- 
seră opace în alte niveluri. Intrun cu- 
vânt, am putea spune că ideile nu tră- 
tesc, ci sunt trăite; nu „evoluiază”, ci se 
„desfășoară”, adică își manifestă, cu 
timpul, toate consecințele și analogiile 
care erau implicate dela, început în ele, 
aflându-se in nure, 

'Tendinţa spiritui indian de a „totali- 
za” atributele divinității, contopind în 
aceiași unitate toate formele sau ma- 
nifestările posibile ale divinității — se 
întâlnește chiar și în credimțele „popu- 
lare”. Credinţe care, în treacăt fie spus, 
sunt populare nu prin origina și sem- 
nificaţia, dor, ci prin aderenţa directă a 
malsselor; idogme trăite” şi „dramati- 
zate” de conștiința populară, Așa bună- 
oară, um am avut prilejul să arăt în 
altă parte (Zalmoxis, I, p. 201 și ur- 
mare), acel monstru vedice, Vrta, a de- 
venit în anumite texte medievale ale 
sectei Vaishnava un brahman, un foarte 
loial războinic şi chiar un sfânt! Pe de 
altă parte, în demonologia populară în- 
diană asistăm deasemenea: la un feno- 
men interesant de coincidentia opposi- 
torum. Demonul Ravana, acel care a 





(Urmare în pag. ultimă) 





„Cina“ 


Lui Șerban Bascovici 
de RADU GYR 


maudit”, — chiar și acest 
poetprofet nu a întârziat să 
iasă rănit şi dezolat din încer- 
carea lui de coborâre în mij- 
locul colectivităţii, pentru care 
voise să-și sune trămbiţe so 
lare de profet. 

lar însânaerarea lui, prin a- 
cest eșuat contact, l-a făcut să 
se retragă, şi mai adânc, în 
sihăstriile albastre de „lucea- 
tăr”, 

Va fi fost postul-profetic, ca 
și faimosul „albatros” al lui 
Baudelaire, numai vremelnic 
„exilat pe pământ, în mijlocul 
huiduelilor”; „aripile lui de w 
riaș”, îl vor îi împiedecat să-și 
identifice mersul cu paşii co- 
lectivităţii. 

Și ne gândim la „Scrisoarea 
III“ a lui Eminescu, atât de re- 
prezentativă pentru participa- 
rea poetului la marile febre 
ale colectivităţii etnice, dar și 
pentru erupțiile revoitei sa- 
le impotriva aceleiași co 
lectivităţi. Revoltă, în care ru- 
perea poetului de orizonturile 
și soarta societății contempo- 
rane cu el apare categorică, 
Participarea poetului la un 
destin coleciiv — în partea ] 
a „Scrisoarei” amintite — se 
efectuează exciusiv în pers- 
pectiva trecutului, pe plan i- 
deal. Numai de acele vremi 
trecute, „se'nvredniciră ' croni- 
carii şi rapsozii”. Numai cu i- 
rizări:e trecutului, superb sub 
aureolele lui, se solidarizează 
poetul. 

Prezentul, „veacul nostru” 
cum îl numește ei, îi apare in- 
vadai de saltimbunci și irozi“, 
iar societatea actuală, putridă 
și grotescă, îl face să se 
relugieze, durut, în disprețul 
pentru ea și în magnificele 
sale solitudini albe. 

Aceiași dublă poziţie — de 
participare la um destin colec- 
tiv ps un plan ideal, şi de re- 
fuz violent al contemporanei- 
tăţii cu care nu-și impletește 
destinul și de care se rupe, 
însângerat — stă la baza con- 
cepției antitetice care, în poe- 
zia eminesciană, revine, ade- 
sea, ca un leitmotiv, (,„Seri- 
soarea IV”, „Epigonii”, etc.). 

În concepția lui A, de Vig- 
ny, geniul creiator se găsește 
sub acelaş destin al izolării de 
contemporaneitate, „Moise“, 
pogorât mesianic printre oa- 
meni, va fi și el copleșit de 
lespedea misiunii sale divine, 
obosit de prea marele cer ca- 
re-i strivește umerii, dar și des- 
părțit, printr'o barieră de ghia- 
ță, de coleciivitatea  pămân: 
teană care nu-l înțelege. Me 
sicmismul devine tragică izo- 
lare. 

Poziţia de retragere în soli- 
tudine e una din temele cele 
mai dragi lui Vigny, întâlnită 
și în „La mort du loup” şi în 
piesa de teatru  „Chatterion”, 
dramatizare a romanului cu 
multe elemente autobiogratice 
„Stello”. 

E adevărat, atitudinea cea 
mai des întâlnită la majorita- 
tea poeților, e atitudinea de 
superbă izolare. Să fi fost, 
aici, numai poziția cea mai co- 
modă pentru poeți ? Să îi fost, 
aici, numai orgoliul poetului 
de a se închide departe de 
destinele colectivităţii contem- 
porane, că, de pildă, atitudi- 
nea lui Leconte de Lisle, refu- 
giat pe planul contemplării fri- 
gide a antichităţii elene sau 
indo-budiste și a peisagiului 
exotic ? 

Sau această izolare nu va 
ii fost, totdeauna, cmexa unei 
stări de orgoliu cristalizat în 
vis, ci și rezultatul unei repe- 
tate însângerări şi înfrângeri 
prin contactul neisbutit cu des- 
tinul colectivităţii ? 








De bună seamă, poetul — 
şi artistul, în genere — nu a 
simțit numai în mod intuitiv că 
destinul său îl poartă spre ză- 
voarele de argint ale tumuri- 
lor claustrale, — dar a și fost 





(Urmare în pag. ultimă) 
































Dan Botta: 


SCRIITORI 


CRONICA LITE 


ALKESTIS, cu imagi de &. 


Zlotescu, Colecţia „Universul Literar“ 


Şi drama Alkestis, ca şi cele- 
lalte lucrări de până acum ale 
d-lui Dan Botta, ne prilejueşte o 
descripţie a unor idei desprinse 
din conceptul general de „clasi- 
cism“. Scriitorul Dan Botta este 
clasic, în sensul că reia în pro- 
ducţiile sale, temele fundamen- 
tale ale creiaţiei poetice, că des- 
bate problemele despre via- 
ță şi moarte rămase statornice 
în literatură de la originea ei 
până astăzi, şi că în „tratarea“ a- 
cestor „adevăruri“ el încearcă să 
atingă nivelul  „sublimului“. 
Tratarea temelor  fundamen- 
tale ale creaţiei poetice. înseam- 
nă însă întoarcerea spre momen- 
tele mari ale literaturii, — tra- 
gedia greacă, Dante, romantis- 
mul nordic, — şi urmărirea ace- 
luiaş „adevăr“ în adaptările lui, 
până în zona modernismului. 
Foarte puţini sunt scriitorii cari, 
prin alegerea unei teme din an- 
tichitatea greacă, să arate o înţe- 
legere înaltă a clasicismului, așa 
tel încât însuși gestul lor să fie 
o calificare, „Intoarcerile“ d-lui 
Dan Botta sunt pline de cea mai 
firească pasiune, ele dovedesc iu- 
birea superioară a „ideilor“, me- 
nirea de a le da vestmântul ori- 
ginal şi strălucitor în limba ro- 
românească. 

Drama Alkestis îşi află subiec- 
tul în tragedia lui Euripides, cu 
acelaş titlu. 

D. Dan Botta a luat personagiile 
autorului grec şi, până la un 
punct, aceeaș schemă a acţiunii, 
şi a făurit, după cum se va vedea, 
o dramă cu totul nouă, spre a 
spune astfel, „modernizată“. 

In mitologia greacă, „mitul“ 
Alkestis se înfăţişează simplu. 
In Pheres, regat thessalian cu 
câmpuri mănoase, domnește Ad- 
metos, rege tânăr şi bogat. EL iu- 
beşte și cere de soție pe Alkestis, 
fiica lui Pelias, rege în Pylos. 
Pelias răspunde că dă de soţie 
pe Alkestis, numai dacă Adme- 
tos vine s'o ia într'un car tras de 
lei şi urşi. Cu ajutorul lui Apo- 
Jon, Admetos vine cum a pretins 
Pelias şi o face pe Alkestis soție. 
La nuntă, uită însă să aducă sa- 
crificii Athenei. Neîndurată, zei- 
ţa reclamă moartea lui Admetos 
după a cincea primăvară a feri- 
cirii lui lângă Alkestis. Tânărul 
rege cere din nou ajutorul lui 
Apollon, care obţine de la Parce 
ca Admotos să fie iertat de pre- 
matura moarte, dacă sar găsi 
altcineva care să moară în locul 
lui: tată, mamă sau soție. Pă- 
rinții, deși bătrâni, refuză să 
moară în locul lui Admetos; nu- 
mai Alkestis acceptă fără șovă- 
ială. Acest sacrificiu înalţă iubi- 





rea, ridică devotamentul tinerei 


regine, printre cele mari ale tu- 
turor miturilor, Alkestis este i- 
coana iubirii desăvârşite, care 
nu-şi găsește măsura decât în 
moarte. 

Aceasta este substanţa mitului, 
pe care a utilizat-o Euripides. In 
opera lui Euripide, iubirea desă- 





vârşită nu o simbolizează decât 
Alkestis. Chipul ei moral însu- 
mează cele mai pure virtuţi fe- 
meiești din câte a conceput hele- 
nismul, Adimetos se află la un ni- 
vel deosebit, fiindcă rămâne 
înlănțuit de egoism, el acceptă 
ca iubita și soția lui, frumoasa 
Alkestis, să moară pentru el. Nu 
trebue să vedem însă o inferiori- 
tate de structură în egoismul lui 
Admetos. Mai întâi, el era rege, 
viața lui era necesară poporului 
său, — şi pe deasupra, el se su- 
punea concepţiei antichităţii des- 
pre „femeie“, — cuprinsă în 
fraza „viața unui singur bărbat 
are mai mult preţ decât a o mie 
de femei“. (Iphigenia în Aulis, 
vers. 1934). Era firesc deci ca Ad- 
metos să accepte în locul morţii 
sale, moartea reginei Alkestis, 
Pentru Alkestis, moartea are însă 
altă semnificaţie: ea este iubire, 
jertfă, o primește pentru a do- 
vedică ea este cea mai bună din- 
tre femei (vai dgtoruv Eori, vers, 
324). Tragicul în opera lui Euri- 
pides constă așadar în despărți- 
rea de cea mai bună dintre femei, 
în trăirea poruncii fatalităţii. In 
gândirea intimă a lui Euripides 
chipul lui Alkestis nu avea însă 
atât menirea să fie al femeii vir- 
tuoase cât al iubitei desăvârșite. 





Dan Botta 


Iată pentru ce, spre a realiza iu- 
birea desăvârșită, autorul tragic 
grec pune pe Heracles să învie 
pe Alkestis şi să i-o aducă lui 
Admetos. Iubirea desăvârșită se 
realizează și ciclul se închide 
după încercarea tragicej experi- 
enţe a jertfei. 

Din Euripides, d. Dan Botta a 
luat înainte de toate figura mo- 
rală a  îndrăgostitei  Alkestis. 
Jertfa ei pentru iubit, dăruie 
ideia cea mai înaltă despre dra- 
goste. O altă iubită mai strălucită 
decât Alkestis nu se poate găsi. 
Oricare se aseamnă cu ea, dar nu 
o întrece. Această asemănare cu 
iubitele mari, se vede a fi grija 
din conceperea poetică a d-lui Dan 
Botta. Ea se aseamănă cu Fran- 


Cronica ideilor 





HEIDEGGER 


11 


De modul cum Heidegger înţelege 
pe „geschehen“ (tradus in franceză 
prin adjectivul historial) — sepa- 
rînd esenția! această noţiune de 
„Gesichte“ Istoria, aşa cum este în. 
ţeleasă curent) — se leagă întreaga 
problemă ontologică a raportului 
dintre om și timo. 

Menţionăm că, Heidegger inovează 
cu atâţia termeni în sistemul săv 
metafizic. în cât ne va fi greu, dacă 
nu imposibil, să le găsim corespon- 
denţi în românește. De aceia, pe a- 
locuri, până ce se va, încerca, într'un 
studiu mai cuprinzător prezentarea 
integrală a operei lui — vom între- 
buința fie traducerea în franceză, a 
acestora — fie chiar, expresiile ori. 
şinaie. 


In cronica precedentă unmmăream 
să lămurim înţelesul cuvântului „e- 
xistenţă“ — pentru că aceasta este 
teza ontologică dela care porneşte 
Heidegger. Nu devine posibilă dis- 
cuţia despre om, despre lume, des- 
pre timp, despre legătura; dintre toţi 
acești factori metafizici, nu putem 
face, în nici um fel, o afirmaţie ele- 
mentară cu privire la teoria cunoas- 
terii — dacă nu admitem că prea- 
labilă oricărei discuţii desre cu- 
noaștere și deci la baza unei vari- 
tabile metafizice — este problema 
existenţială. Ca, să poată, fi obiect 
al cunoașterii. fie omul. fie fenome- 
nul —— el trebuie, elemenţar, să e 
ziste. 

Intreaga gândire a lui Heidegger 
se ocupă cu modalitatea existenţii 


cesca, dar mai ales cu Isolda, a- 
tât de apropiată de sensibilitatea 
noastră modernă. Dacă a văzut-o 
pe Alkestis ca pe o Isolda, tre- 
buia ca şi Admetos să fie un Tri- 
stan, în perechea esenţială a 
iubirii. lată pentru ce d. Dan 
Botta moditică gândirea grecea- 
scă, făcând-o să treacă printr'o 
lungă filieră, adică urmărind 
ideia despre marea dragoste, dea- 
lungul momentelor culminante 
ale literaturii, spre a ajunge la 
chipul ei cel mai apropiat de su- 
fletul nostru de azi, Iubirea mare 
nu poate îi concepută în despăr- 
țire. Despărțirea nu este cu pu- 
tință. Iubirea mare, a fatalității 
cere unirea desăvârşită, în eter- 
nitate; ea nu are măsură decât 
eternitatea, iar eternitatea nu 
este decât moartea .Dar moartea 
nu însemnează decât trecerea 
dincolo, — la esențe, la arheti- 
puri, la ideile eterne şi imuabile, 
Suntem în plin platonism : „Aşa- 
dar, sufletul, această fiinţă în- 
vizibilă, trece într'altă lume a- 
semănătoare sie-și, miraculoasă, 
pură, nevăzută, adică la Hades; 
el se intoarce cu adevărat în sâ- 
nul unui Dumnezeu plin de bu- 
nătate şi înţelepciune. (Platon : 
Phaidon, XĂXIX). 

Pornind de la Platon, prin 
Dante şi prin Tristan şi Isolda, 
d. Dan Botta nu putea să vadă iu- 
birea desăvârșită a lui Admetos 
şi Alkestis decât în moarte. A- 
colo, ei vor rămâne în eternitate 
conceptul imuabil al iubirii, In- 
suşi Dante, care nu contempla 
ideile pe un cer platonician, ci, 
trecut prin purificarea creștină, 
vedea în ele calitatea lor pasio- 
nală, — când, în cântul al V-lea 
din „Infern“, zugrăvește pedep- 
sele celor ce au păcătuit cu dra- 
gostea „fără măsură“, nu-i arată 
în biologia sa decât tot uniţi în 
eternitate, prin vorbele Frances- 
căi: 

Amor, che a nullo aimato amar 

perdona, 
Mi prese del costui piacer si forte, 
Che, come vedi, ancor non m'ab- 

bandona. 
Amor, condusse noi ad una 

morte. 

(Dante, Divina Commedia, Canto 
Quinto, v. 103-106). 

Mai aproape de noi, în „Tris- 
tan și Isolda“, Wagner gândește 
iubirea desăvârșită într'o cone- 
xiune atât de strânsă cu moartea, 
încât drama genialului romantic 
pare o pledoarie a neantului, o 
juduire după stingerea schopen- 
hauriană, a negănii voinţei de 
a trăi. Nimic mai limpede pen- 
tru această semnificație decât 
simbolurile „zilei“ şi „nopţii“, în 
Tristan şi Isolda, blestemele îm- 
potriva „zilei“ care poartă în sine 
eroarea, dorința, suferința, (s0- 
leil, soleil, faute eclatante) şi in- 
vocarea „nopţii“ în care iubirea 
se desăvârșeşte, se întregește de- 
finitiv, se uneşte în eternitate. 
Noaptea este aici însă tot una cu 
moartea. Nici Tristan și nici Isol- 
da nu o gândesc altfel, când a- 
mândoi o cheamă: 

O, ew'ge Nacht, 

siisse Nacht! 

Hehr erhabne 

Liebesnachit ! 

Wen du umfangen, 


umans, rejudecată în raportul său 
fundamental, ontologic, cu lumea. 
„Was ist Metaphysik ?“ este lucra- 
rea în care se analizează, cu o pro- 
funzime rar întâlnită, poziţia meta- 
fizică a Gamului, în univers. Ter- 
menii de „existenţă“, „realitate u- 
mană“, „a fi în lume“ —, au fost 
prezentaţi, pe scurt, în cronica am. 
ierioară, 

Sunt termenii dela care se por” 
neșie, pentru a, înțelege raportul 
dintre ființa umană (realitate exis- 
tenţială primară) — şi temporal. A- 
cest raport este obiectul cunoscutei 
Jucrări „Seân und Zeit“, desigur 0- 
pera cea mai felurit comentată 8 
lui Heidegger, 

O afirmaţiune comodă cu privire 
Ja raportul dintre om şi timp este 
următoarea, foarte cunoscută: omul 
există în timp. Evenimentele, fap- 
teie omului, ca şi lucrurile, fenome_ 
nul, se afirmă, uzual, că există de 
asemenea în țimy. 

Eroarea este implicită acestor Pro- 
pozițiuni. Pentru ca să ne dăm sea- 


UNIVERSUL LITERAR 























wem du gelacht, 
wie wăr' ohne Bangen, 
aus dir er je erwacht? 
Nun banne das Bangen, 
holder Tod, 
sehnend verlangter 
Licbestod ! ! 
In deinen Armen. 
dir geweiht, 
ur = heilig Erwarmen, 
von Erwachens Not befreit. 
(Act. II scena Il). 
Sub stăpânirea ideii de pertec- 
țiune a iubirii numai în moarte, 
d, Dan Botta nu putea să admită, 
ca în sfârşitul piesei lui  Euri- 
pides, aducerea reginei Alkestis 
din infern, de către Heracles, aşa 
încât să facă mai departe cu Ad- 
metos o fericită pereche pămân- 
tească. Perechea fericită trebuia 
gândită în absolut, în lumea 
umbrelor esenţiale, de aceea, ca 
şi Wagner, care invocă noaptea, 
moartea, „ideile eterne, d. Dan 
Boita'invoacă pe regina nopţii și 
a internului, pe stăpâna umbre- 
Jor și a arhetipurilor, pe Perse- 
phoneia! In imperiul soţiei Jui 
Hades, în absolutul morţii e- 
terne, Alkestis a devenit ea însăși 
o umbră, ideia absolută de „iu- 
bire“. Această ideie nu se mai 
poate întoarce pe pământ, fiind- 
că atunci sar degrada din nou, 
ci ea trebue să rămâie în do- 
meniul ei substanţial, platoni- 
cian. In schimb, Admetos 'va 
pleca el spre Alkestis, va muri 
el, şi prin moartea lui se va a- 
propia de Alkestis şi vor împlini 
iubirea lor în eternitate! Versu- 
rile prin care d. Dan Botta in- 
voacă pe Persphoneia formează 
partea de fundamentală dceose- 
bire faţă de textul grec şi consti- 
tuie, fără îndoială, una din cele 
mai frumoase pagini poetice 
din limba română: 
Hemichorium I. 
Imperiul tău e infinit. In el 
Lucesc ca aştrii într'o horă 
Purure, zeii. Tu ești cel dintâi 
Şi cel din urmă sediu al Substan- 
ței, 
Loc absolut din care se coboară 
'Toate simulacrele vieţii, 
Acelea care sunt doar simulacre 
Ale puterii tale, o Neant. 
Hemichorium II. 
Tu ești tăria, ești puritatea, ești 
esenţa, 
O, Aleyonia. In fluxurile lumii, 
In svonul Oceanului de stele, 
Tu eşti doar în icoană, Perse- 
phone ! 
Pe tine nimeni nu te poate 
Cuprinde, perfecțiune ! 
Chorul 
In tine se înalță ca foșnirea 
Codrului noaptea, glasul tuturor: 
Glasul acelor ce-au murit, glasul 
acelor 
Cari sunt vii „al celor cari încă 
Nu s'au născut. In tine se răsfață 
Lumea arhetipurilor: toate 
Tiparele originare ale lumii şi ar- 
hetipurile arhetipurilor 
Suind într'o divină herarhie 
Până la tronul tău, o Quintesenţă! 
(pag. 71-72) 
Abaterea de la textul lui Eu- 
ripide, în sensul încheierii în ab- 
solut, este o corectare a tragicu- 
lui în direcţia aeschiliană, ca o 
reducere ia substanță a sufietu- 
lui. Şi nu altfel gândea esența 
tragicului Vasile Pârvan, pe care 





ma de modalitatea ontologică a e- 
xistenței omului şi a fenomenului. 
pentru ca. să putem face vreo afir- 
maţiune cu privire la acel „a fi în 
lume” al omului — în raport cu 
ticpul — este necesar în prealabil, 
să 'discutăm timpul tot din punctai 
de vedere existenţial. 

Omul, lumea, natura există în 
timp ? Dar care este însăşi modali- 
tatea existențială a timpului ? Cum 
ne dăm seama, cum adeverim, cum 
se recunoaşte existența timpului ? 

Evident, aceasta este o temă pur 
metafizică și — am zice, întradevăr 
metafizică, 

Kant, s'a crezuţ că rezolvase odată 
pentru totdeauna problema timpu- 
lui și a spaţiului, pe care le postu- 
lase apriorice în conştiinţa omului. 
După cum sa vede însă, Heidegger 
pune în discuţie valabilitatea tezei 
Kantiene, ale cărei concluziuni cu 
privire la metafizică, erau destul de 
sceptice — și, fără să combată ma- 
nifest pe autorul „kriticilor“, în- 
<earcă o reabilitare a metatizicel, 


se cuvine să-l cităm în această 
analiză: „Căci sensul vieţii de 
iubire e de a căuta împreună (e- 
ternul bărbătesc, cu raţiunea 
gravă şi rece, şi eternul femeesc. 
cu instinctul adânc și aprins) 
drumul cel mai strălucitor spre 
moarte.  Uciderea singurătăţii 
prin sentimentul singurei călăto- 
rii împreună, e fericirea“, 
(Anazandros) 


Alexandru Marcu: 






de CONSTANTIN FANTANERU 


Cu o astfel de „călătorie din 
urmă“ se termină drama d-lui 
Dan Botta, când însăşi Persepho- 
neia, care este toi una cu Alkes- 
tis, vine să şi-l ia pe Admetos, 
în care ea vede pe Hades. Por- 
nese culegând împreună violete, 
Hoarca care „Are culoarea nopții 


infernale“, A nopţii luminate de 
mărgeanu) Ideie“. 


Figuri femenine din 


Renaștere, Ed. „Gartea Românească“ 


Puţine cărţi se tipăresc la noi 
cu atâta preocupare de străluci- 
re grafică și ilustrativă, ca acea- 
sta ce poartă titlul lucrat de mâ- 
nă, şi de aceea plin de stil: „FI- 
GURI FEMENINE DIN RENA- 
STERE PREZENTATE DE A- 
LEXANDRU MARCU“.  Prote- 
sor de limba italiană la Universi- 
tatea din Capitală, d, Alexandru 
Marcu a cinstit de mult și cu pri- 
sosință locul, prin traducerea 
„Divinei Comedii“, a ,„Deca- 
meronului“, — prin studiile și 
tălmăcimile din moderni (Papini : 
Un om sfârșit), prin revista- 
laborator științific anual  „Stu- 
dii italene“, — şi prin icom= 
tinua legătură naturală ce o face 
între cultura glorioasă a Italiei 
şi a noastră încăpătoare. 





Frumoasa necunoscută, Milano, 
Gal. Poldi Pezzoli 


Intocmirea cărții cu „FIGURI 
FEMENINE DIN RENAȘTERE“ 
va destăinui deci pasiunea cărtu- 
rarului, reprezentant al culturii 
italicne la noi, pentru somptuo- 
sul său obiect. In legătură cu 
„Renașterea“ se poate vorbi ori- 
cum şi despre orice. Atunci sau 
întâlnit contrastele aprige ale ce- 
lor mai violente patimi omenești 
rdicate în lumina cunoaşterii, Cât 
de împănat era timpul cu germe- 
nii forțelor contradictorii se va 
susține cu un exemplu din multe: 
în aceeaș familie, Galeatto Rober- 
to Malatesta se căsătorește tânăr, 
dar îşi lasă soţia fecioară, tră- 
ind înconjurat de călugări şi mu- 
rind curând, din pricina excese- 
lor ascezei, pe câtă vreme, fra- 
tele său, Sigismondo Malatesta, 
deşi numai de 14 ani, „în frun- 


discutând tema spațiului şi a tim- 
pului, din punctul de vedere al exi- 
stenței primare. Vom reveni asipia 
lucrării „Kant und das Problem der 
Metaphysik“ — deocamdată, să răs- 
pundem întrebărilor de mai sus. 

Când am vorbit despre transcen- 
dență, am văzut că existență, capa- 
bilă a se transcends, şi anume: tot 
în setisul existenţei, printr'o „eztin. 
dere care iși constitue pe sine însuși 
drept conţinut al extinderii” — este 
doar reatitatea umană, omul. D2 aici 
concluzia că lumea există prin cm. 
făcâna parte din modalitatea exis- 
tențială a realităţii umane. Existen- 
ţa este exclusiv, necesar și ontolo- 
gic: de esența omului, Prin forţa 
unei „mobilități spelcifice”, realita- 
tea umană, concepută ea existenţă 
primară şi unică — îşi constitue 
lumea. 

Se întrevede răspunsul cu privire 
la existenţa ţimpului şi la raportul 
dintre om și temporal. Timpul, îs- 
toria, există întrucât sunt produsul 
acelei posibilități ontologice, curat 





tea unui stol de câteva sute de 
mercenari, de dânsul înarmaţi și 
scoși la luptă, nepus de nimeni, 
neașteptat de duşmani, isbutise 
să fugărească din jurul orașului 
temutele miliții papale care îl 
înconjurau. (pag. 52). Copil prin 
urmare, acelaș Sigismondo Ma- 
latesta gândindu-se la „presti- 
giul familiei Malatesta“, ia mă- 
suri pentru buna ocârmuire, se 
împacă cu Papa, se aliază cu Ve- 
nețienii și... se ocupă şi de căsă- 
toria lui care trebue să aibă o 
importanță politică, ete. etc. 

Acum se scot din pământ 
statuile de marmoră arzătoa- 
re ale zeițelor antice şi după 
modelul lor, o frumoasă Na- 
politană se desbracă în stradă 
şi merge „așa înaintea calului 
Regelui Alfonso de Aragona, cel 
foarte bigot şi auster, spre ai 
oferi, drept omagiu, frumuseţea 
nudităţii sale“, dar tot în aceeaș 
vreme „Madonna Caterina ai Al- 
bertaceio Alberti, măritată cu un 
Corsini, nobil din Roma, deși 
proverbial de frumoasă, văduvă 
după un an de căsătorie, jurase 
lui Dumnezeu să se păstreze 
castă până la moarte. Intru a- 
ceasta se chinuise apoi toată via- 
ţa să doarmă îmbrăcată pe un sac 
de paie. Ziua citia numai cărţi de 
rugăciuni (cu toate că ştia lati- 
neşte) izbutind să trăiască în a- 
cea austeritate monahală până 
la 60 de ani“, 

Din aceste toate excesivităţi, 
d. Alexandru Marcu a alcătuit 
o carte frumoasă ca o biju- 
terie amintitoare prin gust şi 
subtilitate a acestei sublime Re- 
nașteri. A omagiat cum se cuvi- 
ne liece figură glorioasă de îe- 
meie, punând să vorbească îndes- 
tul chipurile lor zugrăvite cu 
adoraţie de un Piero deila Fran- 
cesca, Paolo Uccelo, Giotto, 
Ghirlandajo, Botticelli, Pisanel- 
10, Carpaccio, Palma Vechio, ete. 

Dacă adăogăm la acest cuprins 
extrem de captivant prin sufle- 
tul istoric și calitatea unei proze 
cu asemenea modulații: „mai de- 
parte, până la Santa Maria No- 
vella, până la San Lorenzo, până 
la Santa Croce, până la Santis- 
sima Annunziata: spre toate bi- 
sericile Florenței, cu portrete de 
Michelozzi şi icoane de Ghirlan- 
dajo“, — vom putea spune o- 
magial că „Figurile femenine*“ o- 
norează literatura românească, 
fapt vrednic să se vadă mai ales 
în această lună a cărţii. 


DE IO NI N O O a OI RU i aa a ai 


metafizice, a „ezistenții — rentitate 
umană“ — de a le face îs.oriale 
(traducerea lui „Geshehen“), adică 
we a le introduce, existenţial, în 
realitate, a le da ființă „lumească“. 
„Dată fiind transcendenţa lumii pe 
o bază temporală — îstorialul — pe 
care îl constitue Fiinţa în bhime, prin 
existența, sa, sa află da mai inainte 
și în mod „obiectiv” prezent, fără ca 
o știință istorică să-l fi sesizat încă, 
vreodată“... 

Este clar. Omul nu există în lume 
și în timp, ca şi cum lumea (feno- 
menul) și timpul ar putea forma ca- 
drele exterioare, obiective, ale fiin- 
ței, mai înainte şi autonom ae exis- 
tenţa reaităţii umane, Dimpetrivă. 
Lumea şi timpul capătă sans exis- 
tențial, cu ocazia existenței origi- 
nare a omului, de a cărui esență 
este îstorialul (das Geschehen) — 
adică posibilitatea, extinderii da sine 
— în sens existențial. Și această po- 
sibilitate, introduce timpul îm cu- 
noaştere. 

MIRCEA MATEESCU 





6 Mai 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











3 





Gresala lui Alexei Alexievici 


( nuvelă ) 


Alexei Alexievici stătea trântit pe divan. Stătea și 
citea, De 14 zile și 14 nopţi nu lăsase din mână car- 
tea asta, care de fapt abea trecea de două sute de 
pagini, aşa că până și un copil de școala primară 
ar fi isprăvit-o în atâta timp. lar dacă e cineva curios 
să știe ce fel de carte reuşise să-i țină atâta timp în- 
cordată atenţia :ui Alexei Alexievici îl vom lămuri că 
omul își citea propria lui carte. 

Titlul cărții suna așa: „Grădini spânzurale de 
stele”, iar conţinutul ei nu se putea numi, după for- 
mele literare, nici versuri, nici proză,— schiţă, nuvelă, 
roman, jurnal - - eră ceva între toate astea și din fie- 
care avea câle ceva, 

Cartea apăruse de două săptămâni, pe socoteala 
autorului, într'o tipografie mică, dintr'un oraş pe mă- 
sura tipografiei. Până la data întâmplării nu se vân- 
duseră din ea decât patru exemplare, cu toate că o 
săptămână întreagă vitrina librăriei din centru fusese 
pregătită anume pentru opera lui Alexei Alexievici, 
cu cartea lui în mai multe sute de exemplare căptu- 
șind-o cum se căptușesc dulapurile cu ziare ca să se 
alunge moliile, iar în mijloc fotografia lui Alexei Ale- 
xievici în trei sferturi, înconjurată cu tricolorul ca ci 
unui erou naţional, fiindcă Alexei Alexievici era 





funcționar la primărie și bun patriot, 

Dacă interesează pe cineva de ce s'au vândut cele 
patru exemplare, îl vom 'ămuri că succesul a fost 
datorat numa! idssi tipografuiui, care, om obişnuit cu 
socotelile comerciale, i-a sugerat ui Alexei Alexievici 
—- aşa, din prietenie— să accepte un proect de co- 
pertă al nepotului său, elev în u.tima clasă de liceu. 
Coperta, deci, reprezenta trei fiori, una tăind pagina 
în două, cu coroia sub num&le crutorului, acolo unde 
venea litera e de la Alexiovici -— întâiul „e'—cele- 
lalte două înclinându-se grațios spre margini, una 
spre dreapta, cealaltă spre stânga. Aceste [lori repre- 
zentau grădinile, iar sjelele fiind prea sus nu se ve- 
deau. Tat în treacăt vem limpezi puţin această cu- 
rioasă tendință spre simplificare a tănăfului liceon 
Vania Vasilievici: tânărul de douăzeci și unu de 
ani, cu mustața abea mijită, cu părul lins şi o mare 
lavalieră cu picățele aiârmată de gât, avea o deose- 
bită admiraţie pentru arta japoneză, despre care ci- 
tise odată o singură carte scrisă de un globs-trotter 
englez. 

Şi, ca să revenim lo subiect, cele patru cărți au fost, 
la rândul 'lor, cumpărate de patru fete din diferite 
clase ale liceului din localitate, care n'aveau admira- 
ție pentru arta japoneză, de a cărei existență nici nu 
ştiau, ci pentru Vania Vasilievici, tânărul pictor. Și 
cum, cu obișnuita indiscreție a fetelor, admirația asta 
nu. le era necunoscută nici uneia dintre ele și în loc 
ca lucrul acesta să le solidarizeze, se întâmplase toc- 
mai pe dos, fiecare din ele cumpărase cartea În as- 
cuns. 

Una o lăsase netăiată, era Tania care ştia ce vrea, 
alta încercase să citească o pagină, dar renuntase 
obosită de moarte de efortul prea mare, a treia—pre- 
miantă l—ajunsese la jumătate, iar blonda, visătoa- 
rea şi cârna Nataşa, o citise toată și chiar o recit:se, 
obsedată din ce în ce mai mult de ideea îndrăz- 
neaţă că Alexei Alexievici este un foarte mare scrii: 
tor. 

În ce îl privește pe Alexei Alexievici însuși, lucru- 
rile apar mult ma. încuncate, De două săptămâni de 
când citea, nu contenea să se mire. Şi avea de ce să 
se mire Alexei Alexievici, căci abea acum, citindu-și 
opera, (pe care o scrisese fără să înțeleagă de ce) 
autorul se descoperea pe sine. 

Şi, dădea din cap mereu, în dreapta și stânga, ca 
omul reciermnă din vitrina ceasornicarului „uite dom'le, 
uite dom'le”, 








Prea bine nu s'ar putea spune ce s'a petrecut în 
capu! lui Alexei Alexievici, nici atunci, nici după 
moartea lui, survenită întrun moa neașteptat, nimeni 
n'a lămurit prea mare lucru. Natural, n'au lipsit gu- 
rile rele care pretind totdeauna, prin cafenele, lucruri 
necdevărate despre semenii tor. Aşa, de exemplu, că 
Alexei Alezievici a murit ain grandomanie, care este 
o formă de nebunie, dar mai mult nu știau să explice 
până va veni în vacanță studentul Grișa care învăţa 
despre boiile sufletului şi pe care, din cauza asta, și-l 
disputau domnișoarele. 

Mai bine nu scria, se văicărea nevasta lui, mai 
bine un bărbat viu decât un scriitor mort, dădea din 
cap fi'ozotic. lar prietenele ei dădeau și ele din cap 
și oftau, crprobând-o în totul. 

Chestiunex, după cum se prezintă, este din cele 
mai încurcate. Nici studentul Grișa, în care s'au pus 
toate speranțele, nu va lămuri mare lucru. Fiindcă se 
'ni&mplă uneori — destul de rar, din fericire— ca 9 
viață care merge înțelept pe drumul ei și nu supără 
p3 nimeni, nici pe cel care o trăește, s'o ia deodată 
razna ca un cal nărăvaș, tocmai la o cotitură pe unde, 
nici odată ştiute dar fără areș, trec și ele spre zările 
lor, drumurile veșniciei. Și drumurile veșniciei mera 
mui repede decât drumurile oamenilor, vuesc ca vân- 
turile mari ce spulberă omătul pe câmpuri iarna, nici 
un om din lume, ce-a pășit alături, nu se mai poate 
întoarce. Poeţii pot deschide uneori spre ele o ferea 
stră, și apoi să spună oamenilor ce au văzut, dar vai 
de acela care deschide ușa și care, ca Alexei Alexie- 
vici, mai face și câțiva paşi afară. Acela va vedea și 
simţi ce n'a văzut şi n'a simțit nici un poet, dar nu 
va mai putea s'o spună nici odată, 

Nu esie de compeiința noastră să vorbim despre 
cartea „Grădini spânzurate de stele”. Singurul cri- 
tic literar al orașului, protesor de filozofie la liceul din 
localiiate, el însuși autor aid unui mult comentat vo- 
ium de poezii „Rațiunea transversală“, a vorbit la 
rândul lui, cu toată autoritatea, în numărul de Dumi- 
necă al ziarului „Glasul Volgăi”, trei zile după moar- 
tea lui A.exei Alexievici. Toată lumea l-a felicitat dar 
nimeni n'a înțeles prea mare lucru. Gurile rele, la ca- 
fensa, cu pretins chiar că însuși eruditul critic n'a în- 
țeles prez mare lucru. Nu pentrucă ar fi citit cineva 









întâmplă în provincie când cineva pretinde că se 
osibeşte de ceilalți, ceilalți la rândul lor pretind că 
capul lui nu e desigur mare lucru. 

Pentru «a nu-l nedreptăţi la rândul hostru, pe autorul 
„Raţiunii trensversale” și al articolului despre răpo- 
sau! erou de care ne ocupăm, vom menționa că re- 
cenzentul, deși prin formule pline de politeţe, conclu- 
dea net că Alexei Alexievici scriind cartea „Grădini 
spânzurate de stele” a făcut iun lucru ce echivala cu 
o piardere de timp. Nici odată nu va putea fi primit 
în „tempiut literaturii” după cum nu se poate aduna 
un măr cu pere sau un măgar cu oi (exemplificarea 
ss poate duce la infinii). Fiindcă volumul lu: Alexei 
Alsxiovici, nu seamănă a literatură, pare mai mult 
sienograiiarea unor halucinaţii. Ca orice critic literar 
care 'se respectă, profesorul cita: 

„Am găsit întrun sertar o reproducere fotografică 
a unui peisaj din Taramto. L-a tăiat Mişa dintr'o carte 
şi l-a ascuns între hârtiile mele. (Fac prost că nu-l 
mai bat pe Mişa în fiecare seară). L-am întrebat: 
„Misa, de ce ai tăiat frumoasa reproducere din Ta- 
ranto?”' Mi-a răspuns, foarte convins „, Ca săţi aduci 
aminte, papa, de vremea când ai fost acolo“. „Mişal” 
i-am strigat încruntându-mi isprâncenele (un om n'ar 
trebui să spună nici odată despre sine că și-a în- 
cruntat sprâncenele, totuşi acesta e purul adevăr). 
„Dar, Mișa, iar ai devenit dobitoc, când am fost eu 
în Taranto? Cu leafa mea și cu tine care îţi rupi în 
fiecare z: pantalonii la spate, cum era să ajung eu 
până la Taranto ?” Mișa m'a privit grav, cu ochii în 
lacrimi. A răspuns repede, pasionat, ca și când de 
răspunsul meu depindea toată viața lui. „Papa, adu-ți 
aminte, ai fost în Taranto, acum trei sute de cmi, ai 
tost în Taranto”. L-am privit lung, băiatul era bolnav, 
ciudățeniile lui Mişa mă surprind din zi în zi mai 
mult. Apo: l-am concediat. 

Am privit tabloul în neștire şi din ce îl priveam, 
iocurile mi se păreau mai cunoscute. Reprezenta ma- 
rea, înainte de răsăritul soarelui. :O mare ea o oglindă 
şi în fund orașul, un oraș alb dantelat ca palatele de 
zahăr din vitrina cofetarilor de anul nou. Locurile 
mi-erau cu adevărat foarte cunoscute". 

Mai departe: 


Do 


„Fac unsori un gest. De exemplu: fumez o țigară, 
ținând-o între arătătorul și mijlociul mâinii stângi (eu 
fumez ținând ţigara în mâna sstâmgă cc să pot scrie în 
acelaş timp). 





Stau la bureau la primărie, cu picioarele în coşul 
cu hârtii (de când am bureau-ul acoperit în faţă și 
nu mi se mai văd de dincolo, aceasta e ţinuta mea 
preferată). Scriu. Capu! mi-e aplecat deasupra hâr- 
tiei. Până aici toate bune. Ținuta mea n'are nimic 
deosebit. La un moment dat, mișc un deget, de 
exemplu degetul mic al mâinii stângi. Nici hucrul 
acesta n'are nimic deosebit. Dar în clipa aceea, 
când am mișcat degetul, parcă s'a întors un buton și 
s'a aprins o lampă spre altceva. Șiiu precis că 
ceeace se petrece acum s'a mai petrecut cândva. 
Exact acelaș lucru. 

Dar, să fim înțeleși: nu că am mai stat cândva 
la bureau în exact aceeași poziție. Cred că nu e cu 
putință ca o tată frumoasă, dacă se uită, în oglindă, 
să vadă în locul imaginei sale o grădină de flori. 
Totuși voi lua exemplul acesta, părându-mi-se cel 
mai clar. Deci, în clipa când mi-am mișcat degetul, 
și sa aprins lampa aceia de magneziu în mine, 
n'am avut certitudinea că eu însumi am mai stat 
exact în aceeași poziție și mi-am mișcat degetui 
la fel, ci alta: aceia că ființa mea materială, în 
fiecare fibră a ei, corespunde unei lumi imateriale, 
că gesturile ei, gândurile ei, se leagă continuu de 
mersul unor stele, de creșterea și veștejirea unor 
flori, de lucruri, umbre, lumini, care trec şi vin în 
lume, continuu. Și că sunt clipe când printro anu- 
mită atitudine a mea, eu coincid exact cu imaginea 
mea din oglindă (vezi exempiul de mai sus), clipe 
în care, ca un om care face pluta, dacă sar pre- 
kungi, aș intra deadreptul în neființă. Atunci mă în- 
spăimânt, mă scol și mă plimb cu pași rari prin bu- 
recu, îmi cert dactilografa și totul trece”. 

Mai departe : 

„Uneori simi că viața mea e tot atât de lungă ca 
și viața lui Dumnezeu. Par'că trăesc dela începului 
lumii. Mă trezesc uneori cu tristeţi ce nu sunt ale 
mele, cu bucurii ce nu sunt ale mele. Dar nic. o î 
tristeţile și bucuriile mele n'au fost atât de p: 
nice, de vii”. 

Apoi: 

„Uneori când mă plimb, Dumineca după masă, 
simt la un moment dat că pașii msi merg întrun 
anumit ritm. Și adții se plimbă, și eu m'am mai p.ira- 
bat de multe ori, dor ritmul acela e altul, e um 
anumit ritm. 

iunci îmi simt copacii aproape şi citesc în ochii 
câinilor, dar câinii se sperie de mine și mă latră,. 
Să fie acesta ritmul veșniciei, ritmul marei morţi din 
care sufletele când îl greşesc odată se nasc în for- 
me vii ?". 

Acestea sunt citatele din opera lui Alexei Alexie- 
vici, altele nu mai sunt, fiindcă spaţiul rezervat cri- 
ticii literare era bine determinat, restul paginii fiind 
rezervat anunţurilor mortuare, care în Dumineca 
aceea erau mai multe decât oricând. 

Dacă citatele de mai sus sunt sau nu concludente 
pentru sfârşitul ciudat al lui Alexei Alexievici, se 
va vedea. 

Cân un om moare, fără motiv, fără să îi scos uri 
cuvânt, numai îngerii cunosc secretul acelei morți. 

Când moare însă eroul unei nuvele, secretul 
acelei morţi, în afară de îngeri, îl mai cunoaște și 
autorul nuvelei. Şi, prin bunăvoința lui, şi cititorii. 

Alexei Alexievici, deci, a scris o carte. lar, după 
ce a scris-o şi-a cerul concediu dela primărie, sa 
închis în casă și a început s'o citească. Din ce o 
citea, era tot mai uimit, penirucă se descoperea pe 
sine. Şi iată cum : 

Alexei Alexievici nu mai era funcţionarul șlela pri- 
mărie, tatăl lui Mișa și soțul Simocicăi -celei grase. 
Era un duh, rătăcind din imemoriale vremi, când prin 
spaţii interplanetare, când prin forme omenești. Şi, 
fără îndoială, acum îşi trăia ultima viață. Sărăcia 
acestei vieţi, indiferența cu care trecuse prin ea i-o 
dovedea cu prisosință. | 

De ce ar fi scris de altfel cartea aceea, dacă nu 
pentrucă i se întâ&mplau lucruri plicticoase în viaţă 
şi lucruri extraordinare în comp ? 

Iși amintea: avea douăzeci de ani, când se în- 
torsese dela studii acasă, într'o zi de primăvară. 
Sora lui cânta la pian, ferestrele erau deschise, alară 
treceau câinii biegiţi de lumină pe asfaltul încintat, 
venea miros de iarbă crudă, de lapte. Un vânt miş- 
ca «ușor florile de cais. 

Ana Alexievna cânta o romanţă și lui Alexei Ale- 
xievici i se păru dintr'odată că toate lucrurile sunt 
foarte vechi, că al era foarte bătrân și orașul mort 
de mult. 


Foarte des avusese impresia asta, Treceau prin 
timpul nou, fluturări de parfum de altădată, din 





de ANIȘOARA ODEANU 


orașe moarte cu ocmenii lor cu tot, cum ies din 
scrinuri partumuri ' de haine purtate la un bal 
dinainte cu jumătate de veac, și, cu tot da-atâta 
vre:ne siinse, muzica, lumini.e, tinerețea lui. 

Simțită în veșnicie, viața lui prezentă își pierdea 
încetul cu înceiul sensul. - 

O, dar câte nu treceau prin corpul lui Alexei Ale- 
xievici pe când îşi citea cartea! Uneori chiar lor 
mule de adâncă filozoție pe care el însuși nu le 
înțelegea. Ca, de exemplu : „Dumnezeu a visat oa- 
menii. Oamenii îl visează pe Dumnazeu, Două 
oglinzi puse faţă 'n terță: infinitul. Când oamenii 
vissază oameni, nu fac mare lucru. Oamenii trebue 
să-l viseze nsapărai pe Dumnezeu. Adică lo: ceeace 
e Dumnezeu: steie, flori, vânturi, anotimpuri, tot 
cegace e fzumos deci. Atunci se numesc poeţi și 
intră cu iriumi în moarte. Poeţii întrețin incandes- 
cența lui Durnnezeu, iar Dumnezeu întreține incan: 
aescenţa omenirii. Un tel de perpetuum mobile”. 

În fine, pentru a nu ne plictisi lectorii cu ceeace 
irscea prin capul lui Alexei Alexievici şi ceeace, 
întâi de toate era toarie periculos, dovadă stărși- 
tul lui, ne vom mărgini, doar să spunem că eroul 
s'a dascoperi! pe sine, nu în viaţă ci în veșnicie. 











După două săpiămâni, deci, când, ex:eni 
închis cartea, Mișa cel obrasnic și Simocica cea 
aasă au avut în fața lor un orn nou. Un om blând, 
mozie, dar în ai cărui ochi se citea o hotărire ne 
strămutată, 

A mâncat ou ei la masă, pentru întâia dată după 

două săptămâni, s'a interesat de notele lui Mia, 
de noua bucătăreasă a Simocicăi. Apoi, rotrăgân- 
du-se ia sărutat pe amândoi. A stat închis în bu- 
reau până după miezul nopții, Miza a pu 
cum dudue soba fiindcă era chiar lângă 
comerei lui. S'a mirat mult, findcă era primăvară, 
A doua zi însă sa lămurit: Alexei Aicxievici își 
arsase toate hârtie, niște hârtii de existența cărora 
nu ştia nimeni și nimeni nu va ști vreodată ce au 
conținut (gurile rele au auzit și de asta și, au pretins 
in felul lor că erau aibe și că Alexei Alexievici le 
arsese pentru că între o hârtie scrisă ș. nescrisă 
când sunt arse, nu e nici o deosebire). 
După aceea Simocica a auzit cum a scârțăit por- 
tița dela grădină, apoi paşii lui Alexei A'exievici 
răsunând pe trotoar. Unde s'o fi ducând după miezul 
nopții ? se gândi, neliniștită, dar cum nevasta per- 
ceptorului era plecată din oraș și de alte famei n'a- 
vusase prilej să fie geloasă, se liniști curând. „O îi 
simțind și el nevoia să ia aer, săracul, poate s'o mai 
face om, că de când cu cartea asta |”. 

A doua zi de dimineaţă Alexei Alexievici însă, 
n'a venit. Nici la amiază, nici seara, nici a treia zi. 

Abea după patru zile primarul din oraș a primil 
c depeșă dela primarul din alt oraș cu vre-o patru: 
zeci de kilometri mai la vale, precum că apsle Vo 
găi ar fi adus la ei, lângă grădina pubiică, cada- 
vrul unui oarecare Alexei Alexievici din oraşul lui. 

Crimă, accident, sinucidere ? Nimeni n'ar putea 
spune. Asta nu înseamnă că nu şi-a dat părerea 
tiecare dintre locuitorii micului oraș. 

Curând Alexei Alexievici fu uitat, iar cartea lui 
se vindea cu kiogramul, o cumpărau îndeosebi bă 
canii pentrucă paginile ei erau chiar cât trebuiau 
d> mari pentru pungile de bomboane. 

Şi, ca Alexei Alexievici, va fi uitată și povestea 
asta, 

Doar că, poate ar putea servi de învățătură ; Dacă 
vreodată cineva, s'ar mai numi Alexei Alexievici, 
a: trăi întrun oraș ca al lui și ar scrie o carte ca a 
lui, ce! mai prudent lucru ar îi să nu și-o recitească, 
liindcă va muri înecat. 








i a a 


EPIGRAME 


FEMEIE 


Pușa iubește pe unchiul Amedeu, 

In vasta încăpere a salonului, trân- 
tită pe un divan între pernele de mătase 
verde brodate cu fir de aur și argint, pri: 
vind șters la figurile geometrice de pe 
covoare sau, peste balcon, în gol, ea e 
singură... 
iubit a plecat în războiu, s'o apere. 

Pușa iubește pe unchiul Amedeu. 

Și afară e o arșiță atât de dogoritoare, 
incât parcă și gândurile se scurg lene- 
voase ca untdelemnul cald. Ah, de ce 
n'a fost sortită să fie regină !... să stea ca 
acum, pe divan, trântită, cu o mână în- 
tinsă unchiului  Amedeu  îngenunchiat 
inaintea ei ca un pai şi cu cealaltă po- 
rancind qâdelui să scoată ochii nesufe- 
ritei Englezoaice. Căci, nu mai încape 
indoială, miss Gilchrist iubeşte pe un- 
chiul Amedeu. Numai după cum îşi gă 
ieşte în oglindă zulufii ei mari, roşii ca 
niște clătite prăjite, numai după cum își 
potriveşte ruiul pe buze și pe umerii obra- 


ca o regină al cărei cavaler 


VICTOR PAPILIAN 


jilor, numai după oarecare vorbe, priviri 
și zâmbete mai ascunse, mai șoplite, ea 
i-a dibuit gândul. Furioasă, se repede la 


oglindă. Dar blestemata sticlă, tovarăşa. 


dușmancii, o respinge în batjocură. O 
arată elevă în clasa a treia de liceu, cu 
insigna de străjeră pe mâneca siângă 
a uniformei și cu două cozi ca două 
irânghii de clopot pe laturile capului. 
De n'ar îi superstițioasă, cu un topor ar 
sparge nesuferita mobilă... 
Desnădăjduită, trece în balcon. Când 
era mică, de aici, așa numai de-a dra- 
cului „arunca păpușile pe asfaltul pero- 
nului. Cu ce plăcere gâtiită aștepta clipa 


în care capul de porțelan țăndări se fă. 


cea. Așa ar merita și Miss Gilchrist. 

Și e atât de cald că te miri cum nu se 
topesc și plăcile de patefon. Deodată ini- 
ma fetei a săltat ca o minge de tennis lo- 
vită de rachetă. Și aci, altă dușmemie ! 
A băgat de seamă, când pun plăcile de 
patefon ei doi, unchiul Amedeu și Miss 
Gilchrist, se izolează de restul adunării. 
Chiar dacă sunt despărțiți. fiecare la alt 


capăt al salonului, chiar dacă nu se pri- 
vesc, chiar dacă stau muţi, sufletele lor 
își dau întâlnire... e sigură de asta, își 
dau întâlnire, departe, într'un loc minu- 


nat, unde s'au șters pomii, lacul, gră- 
dina, și unde cărarea se aşterne în cân- 
tec de vioară, din norii roșii şi violeți ca 
niște saci plini cu roze și stâniinei. 





Pușa se înfurie. Chiar dacă iubește pe 
unchiul Amedeu, ce tot bate câmpii ?... 
Mai bine să vadă ce secret ascunde pla- 
ca asta mută, care. pusă în mișcare, 


poartă sufletele dincolo de gramiţele vi: 
sului, în împărăţia lui Dumnezeu. Ci: 
tește : Concertul de Mozart, pentru vioară 
și orchestră. Ciudat! Ce sensaţie turbu- 
rătoare îi produce placa. E rotundă ca o 
burtă de siârlează şi o îndeamnă neoste- 
nit să o asvârle ca pe o tăblie (cinci la 
doi lei) câștigătoare de obiecte scumpe la 
Moși. 

Pușa iubește pe unchiul Amedeu, 

De aceea, gestul cu care a dat drumul 
plăcii peste balustrada balconului a fost 
gest de regină care, în fața cavalerului 
iubit, întors din războiu, își miluește po: 
porul cu înaltul ei obol. Dar rotirea dis- 
cului în spaţiu 1... Parcă e Satum pe cale 
să-și desprindă inelul. 

Pușa gâtâie de emoție. Acum, acum 
urmează ciocnirea cu pământul. Da, ţăn- 
dările au sărit ca din capul păpușii! 
prai și pulbere s'au ales din muzica lui 
Mozart... praf şi pulbere se va alege din 
iubirea lor ! : 

Pușa se întoarce în salon și-și încarcă 
braţele cu tot teancul de plăci. Nu-și bate 
capul cum o să răspundă mai târziu. Va 
găsi ea o minciună la repezeală. Acum, 
tot trupul e un furnicar de fiori, care vor 
să iasă afară prin fiecare por. Să-şi facă 


chetul, alteum tot furnicarul s'ar întoarce 
impotriva ei şi ar sufoca-o. 

Ce frumos sboară plăcile una după 
alta | lar Pușa se simte regină, temeie 
și COpilu.. 


STAN ȘI BRAN 


Erau vecini de pat. Stcm se hotărise 
să fie bun, tot n'o mai ducea multă 
vreme Bran. Pielea faței i se uscase și se 
gălbajise ca frunza de porumb arsă de 
soare, buzels îi erau alba ca și cum ar 
fi fost acoperite cu foiţă de țigară, iar na- 
sul subțire și strâmbat intrase parcă în 
moarte. Ceilalţi bolnavi erau de părere 
că Bran avea cancer, şi Sian era sigur 
de asta, 

Din partea lui, Bran se hotărise să îie 
bun. Tot n'o mai ducea multă vreme 
Bran. Pielea feței era umflată şi mustea; 
buzele vinete, negricioase, parcă ar fi 
mâncat mereu magiun, iar nasul borcă- 
nat, mai rău decât dacă l-ar fi înțepat o 
viespe veninoasă. Ceilalţi bolnavi erau 
de părere că Stan avea hidropică şi 
Bran era sigur de asta. , 

Intr'o zi a venit băiatul lui Stan si la . 
plecare i-a lăsat lui tată-său trei mii de 


(Urmare în pag. 6-a) 











CRONICA ISS 


—plastică 


4 


de PAUL MIRACOVICI 
* PETRE IORGULESCU-YOR 


Mi-e aproape cu neputinţă să cred 
că Iorgulescu nu mai e printre noi. 
E senţimentul tuturor, nimeni nu 
înțelege sfârșitul atât de năpraznic, 
de neaşteptat al artistului. Ca şi cum 
își presimţea sfârșitul — refuz să 
cred că l-a premeditat indelung — 
în ultima zi a revăzut pe mai toţi ca- 
marazii și prietenii ca pentru un tai- 
nic rămas bun... A vizitat expoziţiile, 
Salonul „Tinerimii” și toate locurile 
unde i-ar fi putut întâlni pentru 0 
ultimă privire, o ultimă strângere de 
mână, Eu însumi am petrecut toată 
dimineaţa zilei din ajun împreună— 
urma să colaborăm la una din marile 
expoziţii ce se pregătesc — făcând 
proecte și planuri pentru mai târziu. 
Din toată convorbirea noastră nimic 
nu lăsa să bănuim că e pentru ulti- 
ma dată cu noi... 

Din când în când revenea în dis- 
Cuție — ca un leit-motiv — boala 
care-l mistuia iar când numele unui 
doctor era rostit scotea din buzunare 
o mână de hârtii în desordine ; erau 
adrese de medici la care mai adăoga 
una... Şi-a purtat suferința în ulti- 
mul an pe la sanatoriile din Ardeal 
ascunzând-o cu o bărbăţie și elegan- 
ță admirabile. Când acum vre-o 
lună l-am revăzut am crezut că, vin- 
decat, işi va relua locul printre noi 
la Salon, în expoziţii, în ateliere... Şi 
el a crezut; începuse să lucreze, iar 
pentru „Luna Bucureștilor” unde 





Autoportret 


P. Iorgulescu-Yor 


trebuia să colaborăm prezentase un 
admirabil proect de frescă. Destinul 
insă a vrut să îndolieze din nou arta 
românească, la nici-o lună după ce 
am pierdut pe Theodorescu-Sion, a- 
legând pe cel mai delicat dintre ar- 
tiști, pe cel mai lotal și mai drag ca- 
marad. Arta noastră pierde în Petre 
Iorgulescu nu numai unul dintre 
realele talente ce le avem dar și 
unul dintre cei mai prețioși căută- 
tori, dintre cei mai îndrăsneţi artiști. 
Prin noutatea picturii sale, Petre 
Iorgulescu a fost întotdeauna un sti- 
mulent pentru artiști și mai ales 
pentru cei tineri. Prin participările 
sale la Saloanele Oficiale a contri- 
buit foarte mult la ridicarea nive- 
lului acestei expoziţii. De altfel, Ior- 
gulescu a avut în cariera sa succese 
numeroase, nu a fost distincție pe 
care să nu fi avut-o iar la Salonul 
Oficial a fost premiat mai în fiecare 
an şi asta într'o vreme când severi- 
tatea era criteriul esențial al admi- 
terii. El a ilustrat la noi o concepție 
picturală care își află corespondent 
in Othon Friesz în Franţa, o pictură 
cu frumuseți de dantele de Bruxelles, 
de bijuterie și de mii de preţiozităţi, 
> pictură care răspândea voe bună, 
optimism și generozitate. Arta lui te 
cucerea ușor pentru că nu te obliga 
la sforțări, problemele ce'și punea 
erau pur picturale. 

Iorgulescu deși a trăit în atmosfe- 
ra Parisului la început, adică într'o 
vreme când era la modă să se spună 
că trebuesc incendiate muzeele a 
avut tăria să-și urmeze chemarea, 
studiind cu pasiune natura și ascul- 
tând cu evlavie învăţăturile mește- 
rilor pe cari şi'i alesese. 

La primele Saloanele Oficiale, unde 
şi debuta de altfel, Iorgulescu a sur- 
prins prin noutatea picturii sale. 
Nu arareori, cu o inocentă maliţiozi- 
tate căuta să surprindă. şi să zefle- 
mească rutina și conformismul anu- 
mitor pictori. Astfel prin 1927 sau 28 
pusese întrun colţ al unui peisaj — 
cu admirabile calităţi de altfel —- 
„un avion! Reminiscenţe ale preo- 
cupărilor umoristice, ramură în care 
Torgulescu-Yor a cheltuit un spirit 
iles şi o vervă remarcabile. 

A fost un pictor reprezentativ al 
artei noastre de după răsboi, un ar- 
tist a cărei curiozitate și pasiune nu 
secau niciodată. Prin opera realizată 
până acum Iorgulescu şi-a clădit un 
soclu durabil în istoria artei româ- 
neşti iar cei ce l-au cunoscut vor 
purta mereu în inimă amintirea un'ti 
adevărat camarad. 


- pb A i 
ce 


 — 








ZA 





UNIVERSUL LITERAR 














Gontea: isteein: 


ax 
> 
| Bac 


O sinteză a istoriei poporului englez 


O larga sinteză a trecutului Angliei 
— ca aceea întreprinsă de Andre Mau- 
rois în „Histoire d'Angleterre“ (Ed. A. 
Fayard) — deschide cititorului perspec- 
tive spațioase asupra desvoltării unui 
popor înzestrat cu admirabile virtuţi 
cetăţeneşti și politice ; pe lângă acestea, 
un simţ al realităţii imediate, înconjură- 
toare, aceea care se desăvârșește şi se 
distramă necontenit, sub ochii noștri. 
Unui asftel de popor, istoria i se înfăţi- 
şează prea puţin ca o fatalitate ce nu 
poate îi întârziată sau ocolită în destă- 
șurarea ei, și mai mult ca o aventură, 
în care totul fiind neprevăzut, totul 
poate îi chibzuit şi realizat după pute- 
rile unei stăruințe neșovăitoare la 
faptă. 

Anglia fiind aşezată la frontiera des- 
părţitoare a limbilor romane de cale 
germanice, geniul speciiic al poporuiui 
englez e rezultatul fuziunii elementeior 
celor două culturi, iar din punct de ve- 
dere etnic, al. suprapunerii triburilor 
saxone şi daneze peste străvechea ie- 
melie celto-romană. Influența lumii la- 
tine a fost adâncă și durabilă: întâia 
oară sa exercitat prin cucerirea An- 
gliei de către Romani, apoi prin creşti- 
nism şi însfârșit prin dominaţia nor- 
mandă, care a însemnat pentru engiezi 
o a doua cucerire latină și datorită că- 
reia englezul modern e totuși atât de 
deosebit de german, cu toate afinitățile 
de rasă. De altfel, în moştenirea roma- 
nă, Anglia a găsit, împreună cu toate 
statele europene, nu numai creștinismul 
dar și ideia de stat, care a avut o soartă 
deosebită în Insule decât pe Continent. 

In Franța și Spania, de pildă, spriji- 
nită pe Biserica Romană, această idee 
de stat a dus la crearea monarhiilor ab- 
solute, pe când regii Angliei, despărțin- 
du-se de Biserica Apuseană și aliindu-se 
cu Parlamentul s'au așezat ei înşişi în 
fruntea bisericii naționale. Ruptura cu 
Biserica Romană a fost, în timpul di- 
nastiei 'Tudorilor, una din cele trei îm- 
prejurări mai de seamă, care au con- 
tribuit la conturarea faimoasei „insula- 
rități“ britanice — celelalte două fiind 
progresele limbii naționale și construi- 
rea unei flote atotputernice, la adăpostuj 
căreia și adăpostită încă de centura li- 
chidă a mărilor înconjurătoare, iar 
înăuntru apărată prin legalismul cetă- 
țenilor ei, îi rămânea Angliei grija e- 
senţială „să apere libertatea, prosperi- 
tatea și religia supușilor ci, împotriva 
atacurilor unei guvernări arbitrare“. 

Consecința morală firească a izolării 
geografice avea să fie acel nesuferit 





Pe o alee 


Pe o alee de castani bronzată, 


Se furişează razele de soare, 


Să mângâie tăcerea speriată 


De goarna unor aripi călătoare, 


Cu dumitriţe galbene în mână, 
Târându-și negrul foşnet de mătasa 
Prin foșnetul de frunze, o bătrână 


De frica morţii a plecat de-acasă. 


Şi cum privesc la ea, de mi se pare 


In capătul aleei diafane 


Că nu mai e decât o arătare, 


Aruncă toamna 'n mine cu castane. 


„orgoliu britanic“ denunțat de Sully în 
memoriile lui, în termenii următori: 
„Nu există popor în Europa mai băţos, 
mai disprețuitor şi mai îmbătat de ideia 
desăvârşirii de sine, decât cel englez'“. 

Totuși, numai grație așezării geogra- 
fice și superbiei sale atât de iritantă 
pentru continentali, la care se adaugă, 
fireşte şi necontenitele discordii din Eu- 
ropa, a putut poporul englez să practice 
tradiționala-i politică a „balanței pute- 
rii“, stârnind împotriva oricui amenința 
să-i surpe hegemonia, coaliții ajutorate 
cu flota şi bogățiile proprii. 


La sfârșitul lecturii raportului unui 
tânăr diplomat, Thiers îi făcea cu toată 
seriozitatea, observația următoare : „Aţi 
uitat să amintiţi că Anglia e o insuiă“. 
Observaţia viitorului președinte al Re: 
publicii Franceze, exprima un punct de 
vedere personal, desigur, dar nu origi- 
nal, deoarece sub forma unui fapt pur- 
tător de consecinţe el a mai fost men- 
ționat, revenind adeseori sub pana isto- 
ricilor şi în discursurile bărbaţilor poli- 
tici englezi. Așa de pildă, lordul Boling- 
broke spunea, la începutul secolului 18 : 
„Trebue să ne amintim necuntenit că 
suntem vecinii Continentului, dar nu 
facem parte din el“. 

Nu e deci de mirare, că dela acest 
punct de vedere, devenit o deprindere 
de gândire familiară mentalității evgle- 
ze, sa ajuns la sfârșitul veacului trecut, 
la faimosul program politic al „splendi- 
dei izolări“ britanice — program propus 
şi urmărit cu stăruința tenace specifică 
poporului său, de lordul Robert Cezil. 

'Trebue observat însă, că „insularita- 
tea britanică“ este — așa cum precizea- 
ză d. Andre Maurois, la începutul ope- 
rei sale — mai mult un fapt omenesc, 
decât un fenomen natural, în înțelesul 
că pozițiunea geografică a  Insuielor 
Britanice n'a constituit, cel puţin la în- 
ceputul istoriei lor, un obstacol împo- 
triva năvălitorilor și a cuceririlor 
străine. 

Prestigiul Angliei în afară s'a spriji- 
nit totdeauna pe un admirabil echilibru 
lăuntric între puterea conducătoare și 
între cei conduși, pe continuitatea şi pu- 
terea de mlădiere a politicii tradiţionale 
dar şi pe conservatorismul poporului 
englez, adică pe cea ce se înțelege prin 
„legalismul' britanic. 

Cât de înrădăcinat e în conştiinta 
acestui popor prestigiul  „precedentu- 
lui“, al tradiţiilor, reiese din următorul 
aforism al unui om politic britanic: 
„Mai bine să faci un lucru absurd, care 
a mai fost făcut, decât un lucru cumin- 


te, dar care na mai fost făcut vreo- 
dată“, i 

Revoluţia dela 1688 al cărei scop şi 
rezultat a fost să limiteze puterea sta- 
tului în folosul cetățenilor, sa făcut 
printrun simplu „schimb de semnă- 
turi““, fără sguduiri sociale şi fără văr- 
sare de sânge, 

In toate împrejurările istorice hotă- 
ritoare, națiunea engleză s'a arătat a fi 
tipu! acelei „naţiuni deferente“ — for- 
mulă creiată de Bagehot — inlăuntrui 
căreia majoritatea ignorantă abdică de 
bună voie în favoarea elitei sale, lăsân- 
du-se guvernată de o minoritate com- 
petentă. Parlamentarismul englez, re- 
zultat al unor condiţii istorice locale şi 
care pentru acest motiv a reușit pe de- 
plin numai în Anglia, este expresia cea 
mai fericită și climatul cel mai fecund 
al raporturilor dintre guvernanți și gu- 
vernaţi. 

Aceiaș mlădiere și putere de adaptare 
Ja nouile împrejurări istorice, care îm- 
preună cu spiritul tradiţiei formează 
trăsăturile esențiale poporului englez, 
le regăsim ca însușiri de căpetenie ale 
monarhiei engleze, care a ştiut în tot 
cursul istoriei să-şi încorporeze forțele 
răsieţe ce ar fi putut deveni ameninţă- 
toare, dela cei dintâi clerici și dela ba- 
ronii feudali — domesticiţi prin îngă- 
duința acordată de a participa la răs- 
punderile conducerii — până la recenta 
transformare a partidului muncitoresc, 
în „opoziţie a Majestății Sale“. 

Insăși formula „insularității britani- 
ce“ a fost corectată în urma războiului 
din Transvaal, când acei dintre englezi 
cari i-au purtat răspunderea au trebuit 
să-şi dea seama cât de primejdioasă era 
„splendida izolare“ a politicei lor, a că- 
rei izolare devenise „mai aparentă de- 
cât splendoarea', 

Problema apărării imperiului  colo- 
nia), de care depinde însăși existenţa în 
viitor a Regatului Unit, se găseşte ași 
complet transformată, în urma extraor- 
dinarei desvoltări a aviaţiei moderne de 
luptă. 

Flotei care-i asigurase supremaţia 
mărilor, va trebui să i se adauge curând 
o aviaţie destul de puternică, în lipsa 
căreia siguranţa Insulelor Britanice în 
primul rând va fi serios primejduită. 
Dar din acest imperativ de a-şi asigura 
și în aer o supremație egală cu aceea a 
mărilor, destinele Angliei se vor găsi 
mai strâns împletite de acelea ale Con- 
tinentului, aşa cum niciodată n'au mai 
fost până acum, în trecutul ei. 


MIHAI NICULESCU 





Yloaple de toamnă 


O rândunică a scuturat din aripi 


In semn de adio. Nucul a trimis 


Potop de frunze pe cărarea mută 


Și luna-şi toarce cel din urmă vis. 


O floare se apleacă peste ronduri 


Ca să atingă pulberea din drum 
Să-și lasen ea prinosul de petale 


Și licărirea-i caldă de parfum. 


Un țipăt de cocoare'n fundul zării 


Și-o ramură uscată ce se frânge. 


De ce sunt rupte ţipătul și creanga 


Din sufletu-mi cen noaptea tristă plânge ? 


D. N. TEODORESCU 








Ștefan Dimitrescu Flori pe biurou 











Macedonence 


Ştefan Dimitrescu 


NICOLAE PELIGRAD 





n — 


Ştefan Dimitrescu Mama 
bait a n i RI E E E N 





6 Mai 


CRONICA 


muzicală — 


1939 


de ROMEO ALEXANDRESCU 
MARIA MULLER LA BUCUREȘTII 


La „Filarmonica” şi la „Opera Ro- 
tamână”, d-na Maria Miller a repre- 
zentat triumtal arta lirică germană, 
cucerind unanima admiraţie a publi- 
cului compact, venit s'o asculte. La 
Opera de Stat din Berlin şi la Bay- 
reutn, d-na Miller este socotită drept 
una din cele mai credinrioase și mai 
desăvârşite interprete aliat wagne- 
riene cât şi a tuturor stilurilor. 

Cei care au ascultat-o la București! 
și-au putut da cu ușurință seama cât 
de mare drepiate au cunoscătorii 
germani. 

D-na Maria Miller răspunde cu 
strălucire nu numai celor mai grele 
exigențe vocale care condiționează o 
mare carieră lirică, dar dedică artei 
d-sale întreaga impletire de mari in- 
sușiri care creiază pe muzicianul ade- 
vărat: transpunere completă în spiri- 
tualitatea fiecărei muzici exteriori- 
zate, comentariul viu, încărcat de e- 
moţie, pătrunzător în cele mai 
adânci cute ale conținutului expresiv 
al muzicei, și viziunea largă și stră- 
bătătoare a caracterului, a culvarei, 
a trământărei de sentimente, a ce- 
lei mai pure linii de trumos, ce se 


pot lega de făptura unei compoziţii. 

La „Filarmonica”, unde d. Georga 
Georgescu, cu acea mare supleje de 
adaptare la condițiunile speciale de 
realizare prezentate de fiecare solist, 
de care dispune, a însoțit și a dat 
replicile și susţinerea 
dorite marei cântărețe, d-na Maria 
Miller a desvăluiț cu excepţional 
temperament şi vibrantă sensibili- 
tate lieduri și arii de Wagner şi o 
mare arie din upera Oberon de Weber, 

Au fost într'adevăr interpretări ae 
foarte mare artă. 

D. Georgescu a implinit timpul 
normal al unui concert simionic con- 
ducând în aceeaş seară simtonia 
VIII-a de Beethoven, căreia i-a de- 
semnat cu gest de ageră pornire și 
meșteșug dirijoral sigur şi animat, 
liniile constructive, desprinzându-le 
cu accent convingător rosturile mu- 
zicale. 

„Opera română” a putut prezenta, 
cu concursul d-nei Maria Miller, un 
spectacol extraordinar cu „Aida” lui 
Verdi. Emoționanta artistă a extras, 
din rolul titular o extraordinară ga- 
mă expresivă, întruchipându-l în a- 
celaș timp cu o forţă de identificare 
cu personagiul purtată la un realism 
de cea mai intensă sugestie, cu mij- 
loace de desăvârșită artă. Glasul 
modelat cu o varietate uimitoare, a- 
vântat și pur, reflectând permanenti 
împărtăşirea tuturor pulsațiunilor 
dramatice din rol, ajuns la marele 
scop final al științei cântului, acela de 
a sluji exclusiv arta, concepția şi ins- 
piraţia sub imperiul căreia pare să-și 
creeze actual fiecare clipă din roi, 
i-au câștigat cu totul sutragiile pu- 
blicului, care a ovaţicnat entuziast 
pe d-na Miller. 

D. Ionel Perlea, dirijorul de fericită 

a spectacolului, A. Octav 
(Radames), cu afirmări 
de bună recomandare, d. N. Dumi- 
trescu  (Amonasro). d=nele Maria 
Snejina şi Maria Blejanu şi d-nii 
Gh. Niculescu Bassu şi Edgar Istrati, 
au întocmit distribuţia memorabilu- 
lui spectacol. 

| 


orchestrală 


alegere, 
Calmuscki 


Concerte. Societatea corală „Ro- 
mânia” înscrie cu fiecare concert dat, 
drepturi noi și legitime la un rol de 
prim plan în orânduirile noastre co- 
rale. Pe lângă disciplina, educarea 
muzicală de ansamblu, studiul atent 
al unui repertoriu mereu crescând, de 
care a dat tot atâtea dovezi câte pri- 
lejuri a avut de a se înfățișa publi- 
cului, corul „România” mai are pri- 
vilegiul de a număra voci de o cali- 
tate rar întâlnită într'o formaţiune 
de mare ansamblu, Apoi, se mai im- 
pune și muzicalitatea mlădioasă și 
claritatea de execuțiune, inclusiv 
dicțiunea, care, mulțumită străduin- 
țelor de priceput cunoscător și bun 
muzician ale d-lui Lungu și excelen- 
tei înțelegeri găsite în rândurile 
comparenţilor corului, sunt un bun 
definitiv câștigat. 

Concertul de muzică clasică, re- 
cent prezentat de societatea „Româ- 
nia” la Ateneu, a îost, de aceea, un 
succes din cele mai serioase. 


er rr a —————————— 


La „Dalles”, violonistul Constantin. 
Bobescu a dat un mare concert de 
vioară, tăcând viu apreciate, darnice 
însușiri naturale de sonoritate îru- 
moasă şi ușurință instrumentală, Mai 
multă sobrietate stilistică, acolo unde, 
muzica o cere în special, ar putea a- 
sigura d-lui Bobescu un nivel inter- 
pretativ de-o mai autentică valoare, 
dlături de 
d-sale vădite. 


afirmările  inzestrării 








6 Mai 1939 


Ploaia măruntă, de toamnă, ţârâe 
somnifer în geam, Neliniştea ci, în- 
vălu de obscuritatea înserării din 
afară, pătrunde pe nesimţite în odae. 
Stropii de apă, porniţi din vatra na- 
tală a cerului înveșmântă pământul! 
în atmosferă nehotărită și tristă. Dru- 
riie noroioase și pusti: respiră o 
şte vagă. O neliniște c în toate 
colțurile. Şi în mine. O neliniște de 
toamnă. Unii îi spun tristețe, Dar nu 
este tristeţe. Nişte fantome sug ten- 
tacular tot sângele din tine. Și asta 
nu-i tristețe. Nu-i tristețe. Sunt ne- 
linişti deosebite ce te frâng în două 
pe o ramură subțire. Mama... De 
tresare mama ?... Lângă fereastră, 
pa un pat fără saitea, fără perne, doar 
cu ţoluri găurite (a vândut toate lu- 
cerurile din casă, tă de foame), se 
uită afară, lung, p-erdut, cu gândurile 
departe. Oftează. Mânile siabe tin fic- 
care zi devin din ce în ce mai slabe), 
ofilite, osoase, netezesc rochia pe ge- 
nuchi. Simt că mă apasă penibil ceva 
da suş, poate tavanul acestei camere 
(Căile res xatorii îmi sunt astupate 
(de funingine și sgură sau dezasperare? 
Mă înăbuş. Vreau să evadez go-aici, 
dar o desnădejda (sau o nădejde tai- 
nică ?) mă ținuzşte tocului, o rmoiiciu- 
ne boinăvicioasă, Șiii ce, mamă ? Hai 
Să-ţi lămuresc semnificația visului 
din astă noapte. Mamă, vei vedea că 
visul m'are ubsolut nici o prezicere 
„de rău“. Ai încredere în cuvântul 
meu. Iată Freud, de pildă, subliniază 
clar că „une penste qui 2xistait sous 
ia forme optutive est remplacâe par 
une image actuello“, adică, Ii explic 
mamei textul da traducere franțuzea- 
scă, dar dânsa nu mă crede. Dă din 
cap şi surâde foarte sceptică, 














ca 
ce 























— In adevăr, mă duu eu pe brazdă. 
[Visul tău n'are aceste dedesubturi. h 
un vis întunecat. Rătăceai prin pă- 
dure, cu Vania în braţe (Vania mu- 
rise demuit), cu mine și cu tata. 
(P.ouă, şi nu ştiu cum va veni tata 
acasă. de'a lucru, pe ploaia asta). Tata 
mergea înainte. Tu după-el. Eu în 
urmă, Ai lăsat pe Vania, înfăşurai în 
scutece, pe o piatră. Nimeni n'a 0b- 
servat nimic. Ne-am dus înainte 
No-am dus înainte, pe un drum nc- 
sfârşit. Am ieșit în câmpie. Cu toţii 
îmbrăcaţi în negru. Deodată, mamă, 





te-ai oprit. Ai stat dreaptă şi înaltă 
în loc, ca o lumânare, Trăgeai cu u- 
rechea la un sgomot confuz ce venea 
din vale, ca un ecou în surdină. Și ţi 
sa părut că este plânsul copilului. 
Ţi-a: adus aminte de fratele meu mic 
și o spaimă te-a cuprins. N'ai mai 
vroit să mergi, deşi un sat se zărca 
pa cuimi,„. Acesta e visul. Ce găseşti 
diabolic aici? Nişte amintiri infiltrate 
în inconştient isbucnesc la suprafaţă, 
imprimă imagini Gezordonate con- 
ştientului adormit... Altceva... 

-— Ce vorbeşti, Andrei, mă între- 
rupe mama, pe ton enervat, Căiătorie 
înseamnă moarte,., 

Cuvântul „moarte“ mă isbeşte greu. 
Căiătorie înseamnă moarte! A spus-o 
ş: Freud sau Vaschide.... Dracu să-i 
ia... Mă doare însă, de ce mama nu 
vrea să înțeleagă odată; pentru totdea- 
una, că visul n'are nicio semnificație 
pentru viitor, nu anticipă nimic; își 
are însemnătatea lui, cel mult pentru 
trecut, O teamă ciudată mă înfioară. 
Mă tem de odaia asta mică, m.rosind 
puternic a igrasie, mă tem de ferea- 
a cu perdelele nopţii pe pervaz. 
Timpul trece, de vreme ce aud bătăile 
regu'ata ale ceasornicului de psrete. 
Caut spre ușă. Aș deschide uşa şi pro- 
babil mi-ar trece teama. De fapt, nc- 
cunoscutul de după uşă, din tinâă, 
nii=i o pricină ce contribue la aceeaş 
toamă ? Uit că trebue să aprind 
lampa. In tăcerea camerei (în clipa de 
faţă, aproape materială), gândurile se 
sbat convuisiv, după o desiegure ne- 
știută 























— Tu eşti tân Nu ştii în ce con- 
stă viața, Noi oamenii o trăim, o sim- 
țim, însă niciodată nu înțelegem ce 
este, o minune sau o prostie. Tot așa, 
moartea. Te-ai întrebat ce înscamnă 
moartea ? Crezi că-i o daspărţire 
bruscă de viaţă ? Numai atât? O in- 
trare liniștită în alte sfere? Nu, te a- 
sigur că nu. Și moartea se simte, și 
moartea se trăește. Moartea este fur- 
tuna prin care treci obligator fără să 

















UNIVERSUL LITERAR 








ERA NOAPIE, 


fi: marinar, fără să ai o corabie. Moar- 
tea ? Ah, Andrei, dacă ai ști cât aş 
vrea să nu mor... (Aici, vocea mamei se 
întrorupse subit, ca un fir tăiat de-o 
mână nevăzută. Probabil teama de 
întunecime îi transformă glasul în așa 
de înspăimântat și nerăbdător). An- 
drei, aprinde hmpa... Mai reptde... 

1  Cotrobăesc după chibrituri, pe pri- 
chiciu, O lumină gălbue şi sirjită is- 
goni, curând, întunerecul din casă. 
Simt că mă liniştese, Odaia este mică 
şi mobilată foarte sărăcăcios. O masă 
roasă do vreme, cu un picior frânt, a- 
şczată întrum colţ, oferă vederii tot 
aparatul culinar: un ceaun Ge mămă- 
ligă, oale, străchini, furculiţe ruginite, 





linguri de lemn. Pe plită şade o bu- 
cată de pâine ncagtă, începută, şi un 
bulgăre de brânză. Apoi, nişte mere. 
Podeaua de pământ e măturaltă. Iei şi 
colo mai zăreşti câte un fir de mărar, 
morcov, pătrunjel. Pe pervazul fcres- 
trelor se grămădeşie o bogăţie de şi- 
pari, pahare, ulcioare și cutii felurite, 
'O că'dare cu apă în a ungher, lângă 
ușă. Tot acolo un ceainic de fier. Pe- 
roții văruiţi curat, pe alocurca obezi 
de ploi, vestesc o iminentă prăbușire... 

Tresar, iln tindă tropăeşte cineva. 
Probabil e tata. Nam apucat să fac 
un gost, că mama ce lângă ușă. Rupt 


de oboseală, mânjit pe faţă, în haine 
lucrător simplu, intră tatăl. Coşul 
alimente, ce l-a adus cu dânsul, e 


de 
cu 





cercetat cu băgare de seamă, d: mama, 
Eu aprind întru timp primusul, Tata 
tace. 'Răsuilă greoiu și presupun că 
nimic nu vrea, nici să cineze, numai să 
doarmă. Mama, în fiecare scară, re- 
gulat, îi aruncă acuzația gratuită că 
s'a îmbătat. La fel și astăzi. El sare 
înficubântat, revoltat. Iși desbracă tu- 
nica, dă jos cămaşa. —,„Asta-: muncă 
de om? Asta-i viaţă?“ Are răni oribile 
pe umeri, Sângele i s'a scurs și pe piept 
și pe braţe. — „Am cărat fier, drugi, 
toată ziua. Poate munci un om în ace- 











ste condițiuni neomeneşti ? Și cu a- 
cești bani câştigaţi poate întreţine o 
familie ? De ce nu mă crezi că nici nu 
am de unde bea?'“.., Neincrederea 
persistă, o citesc zugrăvită pe chipul 
m.ame:, Orice argument €, dela sine 
înţeles, zadarnic, Un bărbat işi are 
păcatul ştiut. Mânile subţiri ale ma- 





mei scot pâinea pe masă. Vueşte pri- 
musul. Mi-e milă de tata. Mi-e milă 
de muma și mă gândesc că sunt o- 
bligat să fac ceva, dar nu știu ce a- 
nume. O acţiune imediată. O salvare, 
Un act de curaj. O nebunie. 

La masa noastră de proletari, la un 
pahar de ceai, tustrei avem  i:uzia 
temporară că traiul nu-i așa de trist 
şi lipsit de pace. Lampa răspândește 
o lu ă zgârcită. — „Să fi văzut pe 
ma a, Andrei, gouăzec: de ani în 
urmă. Frumoasă, drăgălaşă... Ce bics- 
tem, ce păcat, ce duh rău a venit“... 








Jalea tatălui meu e mare. E! se reţine, 
dar e așa de îndurerat. Comparaţia 
între două feţe contrarii de viaţă îi 
mărește disperarea. Incerc să mă obiș- 
nuese cu posibilitatea unei „plecări“ 
a mamci. Să presupunem că mâine în 
zori de zi, mama nu mai este. Ceaiul 
îl voi lua cu tata împreună, Locul 
unde stă mama acum, va rămâne tot- 





Clnui arbore 


Crescut din lut spre belta de lumină, 
Primeşti, în frunza ta, săgeți de stele, 
Iţi sapă, timpul, slove pe tulpină, 
Singur, întâmpini vânturile grele. 


Azurul este nesiârşitul leac 

Al rănilor făcute de furtună. 

La umbra-ţi sfântă, vreme de un veuc, 
Atâtea inimi, dorul au să-şi spună. 


CQeghe 


Când arborii zu vâriuri înstelate, 
Purtând azurul nopţilor, vestmânt, 
Aprind în suflet candelele toate, 
Şi-ascult, sub ramuri, psalmul unui vânt. 


Și astiel, stau de veghe cu o stea, 
Ce este crinul alb al veşniciei, 
Şi-a luminat singurătatea mea, 
Din vremea stinsă, a copilăriei. 
DUMITRU IOAN ALBOTA 


deauna gol. Va fi o despărţire eternă. 
Mama a plecat în altă ţară, pe alt 
continent, undeva, la pol. S'a supărat 
pe noi și nu mai vine. Nu. Nu mă pot 
obişnui cu asemenea idee. Nu mă pot 
obişnui fiindcă nu vreau această des- 
părţire. Cu toate acestea, dacă plec 
eu la antipodul pământului, cu inten- 
fia de-a nu reveni niciodată, n'ar fi 
acelaș lucru ? Totuși existența părin- 
iților ar fi zilnic prezentă în conştiin- 
ţa mea. Tata imi povestea odată, că 
mama lui murise pa timpul războiu= 
lui, de tifos. Ce sentimente  mocnesu 
astfel în sufletul său, pe de urma a- 
icestei morţi? Sunt pe semne morţi 
care se uită, te deprinzi cu inexisten- 
ta unui prieton cu e-asila, în impo- 
sibilitate de-a schimba fatalul, Rota- 
tiva circulației naturii te cucereşte, te 
convinge că așa e normal să fie. 
— „Cred că ar fi nimerit ca totul să 
aibă spațiu infinit ca însuși spaţiul 
cosmic. Aşa, filosofia o nesfârșire de 
idei, sculptura o nesfârşire de frumos 
și armonie, pictura vo nesfârşire de 
larg, de întindere, viaţa o nesfârşire 
de trăiri: și niciodată moarte. De în- 








dată ce apare un punct, o limită, o 
barieră, îţi pare rău de drumul par- 
Tata pare că mi-a citit gân- 


curs“ 
durile. Mă miră că e!, muncitor sim- 
pu, refiectează în acest mod. Aici a 
intervenit influența literatu: rusești. 
Ta adevăr, toţ ce se cuprinde între Ii- 
mite, suprimă libertatea, produce o dis- 
pzrarc, o svârcolire prometeică în om. 
— „Și să nu crezi, oamenii sunt proști. 
Acţiunile lor nu sunt determinate de 
rațiune. Un fapt ca acesta te va lămuri 
pe deplin: în timpul lucrului, tinerii, 
neavând alte distracţii, îmi aruncă 
pietricele în cap. Se joacă. Nu-i ri- 
dicol? Evident, ei nuu educație, dar 
ce sunt eu de vină ? Eram aşa de fu- 
rios că“... Observ că mamei nu-i plac 
asemenea istorisiri. E nervoasă, sen- 
sibilă, nerăbaătoare. —— „Petre, de ce 
nu distuți altceva ? Despre casa noas- 
tră, grijile, nevoile în care ne împot- 
molim“... A fost o isbucnire neaștep- 
tată, Și tata a amuţit cuminte. O tusă 
profundă, înăbușitoare, urmează izbuc- 
nirii, Mama se ţine cu mâinile de 
piept. O doare înăuntru. Un burghiu 
pătrunde în plămâni, Siăbește zi cu zi, 
ceas cu ceas. Fața devine mai stacojie. 
Privirea mai fără vlagă. Mresul mai 
nesigur, Umerii mai sgribuiiţi. Sufia- 
rea anevoioasă. Vorbirea stinsă. 


Plec de-acasă, așa, pe ploae, pe în- 
tuneric, ca să împrăştii, să mă desco- 
torosesc de obsesii ncgre, „Unde 
te duci?“ m'a întrebat mama. — „Vin 
imediat“. E prea devreme ca să mă 
cule, Simt necesitatea imperioasă a 
unei preumblări în oraș. Mai trec pe 
la bunica. Slujește la o profesoară de 
liceu. Dar încă mă urmăreşte vibra- 
ţia cuvintelor: „unde te duci?“ adică: 
da ce pleci? Sau altfel: nu pleca; 
mu vrei să rămâi acasă ? Mie- teamă 
să rămân singură cu tata, — „Unde 
te duci“, adică: vrei să pleci? (chiar 
acum noaptea n'ar fi bine). Și atunci 
ghic:ndu-i neliniștea, intuitiv, am răs- 
puns că mă întore „imediat“. Asta în- 
somna că nu am de gând să zăbovese 
mult şi deci să fie fără grijă. Este 
indiferent „unde“ mă duc, de vreme 
ce mă întorc imediat... 


























Bunica e micuță, acum, Nare pu- 
terea de odinioară, nici anii, Mi-e aşa 
de dragă ființa ei ce m'a purtat din 
loc în loc, de mic copil. Din casa pro- 
ifesoarei aud voci hilare. Oamenii de 
aici cunosc viața sub altă formă, cu- 
get cu. — „Mama s'a făcut mai bine?“ 
Nu-i răspund bunicii, Abia aud între- 
barea. Dela ferestrele luminate răz- 
bate o voce melod:oasă, plăcută, de 
fată: — „Ce film frumos a fost as- 
tăzi“.... Săracii din mahala se dezinte- 
resează de cinema. Cotidianul prozaic 
în care se ţârăsc nu are ore de repaos 
și satisfacţie sufletească. Fiecare zi ce 
vine îşi are întrebarea ei de existență, 
Fiecare zi e trudă şi chin. — „Vaiia fii 
cuminte ; îți aduc mâinv 0 jucărie 
nouă“... Copilăria mea, uliți din Chi- 
șinău, cine so mai povestească aşa 
cum a fost pe maidane, în pivniţi, în 
poduri, în livezi, pe la depozite de 
lemne, la imaş ? Jucării ? Alintări ? 
Educaţie ? Ce vorbe străine! Câţi din 
generaţia mea, astăzi au devenit calfe, 
zidari, cismari, lăcătuşi, lucrători cu 
ziua — singur eu am rămas un pâr- 
lit, un netrebnic, un dm care nu-i om 
dacă nu și-a găsit un rost adevărat. 
Da, bunică, mi-aduc aminte da copi- 
lăria mea, Asta a fost demult, demuli.,. 


L] 

„„Noaptea părea că nu se mai sfâr- 
şește. Deși nu mă grăbeam nicăeri şi 
nici nu aşteptam pe nimeni, tăcerea 
însă, așternuță larg în văzduhuri, stâr- 
nea în sufletul meu de copil o teamă 
imprecisă. Mai ales la fâlfâirea in- 
sistentă a  vedeniilor sburătoare și 
stranii din imaginaţie, vedenii prove- 
nite din basmele bunicii, inima bă- 
tea mai încet, aproape să îngheţe în 
piept, definitiv, Era mai rău dacă a- 
dierea vântului trecea leneșă sub fe- 
eastră, pe furiș, cu pași de hoţ, curat 
ca în povestirile ce pomenesc aseme- 
nea preambuluri, colorate negreşit în 
atmosferă sinistră, Sau dacă lătra câi- 
pete vecinului și ântrerupea liniștea 








„zăvorul ! 


imensă din cartier, teama de noapte, 
de negru, de singurătate, de contuz 
încolțea din ce în ce mai deslușit și 
somnul fugea din pleoapele mele. 
Fruntea se acoperea de umbre neințe- 
lese, se umpiea de gânduri răsleţe, abia 
începute şi imediat părăsite, ca niște 
probleme de matematici irezoivabile, 
Intindeam mânuţele ușor, mă desve- 
leam de pătura ce mă înăbuşea şi ia- 
tă-mă ridicat într'o rână, apoi cocolo- 
şit cu piciorușele pe perna moale. As- 
cultam încă odată, cu atenţie încor- 
dată, pustiul nopţii. Respiram mai rar. 
Bătăile pulsului svâcneau la toate în- 
„hesturile, Fiinţe răuvoitoare umblau 
pe la ușă, pipăiau cleampa, trăgeau 
Alături, pe aceeaș laviţă, 
răsufiarea unilormă a bunicii, între- 
tăiată de suspine și sforăeli pe nas. 
Somn adânc. Somn mort în casă. 
Somn bezmetic şi afară, Numai eu 
îl aveam pe dracu în oase. Șopteam: 
„Mamă... Mamă“... Cuvintele 
şoptite iremurau o clipă în spațiul 
strâmt al camerei, se  stingeau pe 
unmă ca un scrum de ţigară. Ele ră- 
sărcau prea singuratice în reţeaua 
umensă a tăcerii nocturne şi măreau 
fluid, rece şi enorm, prezenţa mag- 
nifică a întunerecului. Un fluerat pre- 
lung și îndepărtat al paznicului îmi 
răspundea în glumă, Da, bunica pen- 
tru mine era ca o mamă. Altă mamă 
nu recunoșteam, cu toate că mă vi- 
zita şi cealaltă mamă, adevărata 
mamă, care îmi aducea toate bună- 
tăţile de pe lume: bomboane, păpuși, 
îmbrăcăminte. Mă strângea la piept, 
mă săruta cu dragoste, Dar euo 
respingeam, cu inima străină. Știam 
că în fiecare zi merg cu bunica la 
lucru, la spălat, pe la boeri, în fie- 
care zi colind străzile cu bunica îm- 
preună și în fiecare seară ne întoar- 
cem obosiţi acasă .Ce voia dela mine 
cealaltă mamă? Bunica dormea dusă, 
iar nasul ei lung, acvilin, îngâna cele 
mai variate cântece... O scuturam 
încet și îi șopteam cu sfială: 
„Mamă... Scoală...' Bunica deschidea 
anevoe ochii osteniți și  murmura 
blând: — „Hai culcă-te, Andrei... E 
prea devreme...“ Să fac nani? Nici în 
ruptul capului, Mi se năzăreau pe 
la ferestre zorile albe. — „Mergem 
la lucru“... Bunica tresărea. Asculta 
mai cu luare-aminte ce boscorodeam. 
Nu era vreme de pierdut, dacă-i di- 
mincaţă. Trebue să lase somnul” cald 
și odihnitor. — „Nu ți se pare că-i 
devreme? (Ceas nu aveam). A! Mă 
scoli degeaba, măi băetc, şi-s tare 
ostenită, păcatele mele cele grele, că 
Qin zori și până 'n sară mă înham la 
muncă nu şagă“... Câteva minute mai 
târziu bunica era în picioare. — „Are 
bunicuţa un ceas buun... Mare şoltic 
e Andrei al meu“... Şolticul știa că 
aceste vorbe sunt destinate alintării, 
Bunica trebăluia prin odac, repede ca 
o svârlugă. Era mică la stat, de vreo 
cincizeci de ani, încă femee în puteri. 
Umerii îi erau cam aduși din spate 
(de „lohancă'“), obrajii sbârciți, iar în 
privire dcosebeai o nuanță de caracter 
sever şi hotărit, fără să amintească o 
fire rea. După ce mă îmbrăca, bunica 
pregătea un coș mare de rogojină, 
unde vâra „pe băetuiii“... Acolo îmi 
arunca mere, pâine, „ca să nu flă- 
mânzești pe drum“... Și 'cu povara de 
haidamac în cârcă bunica ieșea din 
casă, venind bincînţeles să pună lă- 
cata la uşă (măsura de prudenţă nu 
avea nici un rost deoarece  tâlharii 
trebuiau să fie de-abinelea căpcăuni, 
să-şi încerce norocul Ja o locuinţă 
aproape goală. Ieșiam din ogradă, pe 
uliți pustii. Luna străjuia atât de 
clară deasupra mahalalei! Din seninul 
ei înalt risipea belșugul vaporos de iu- 
mină. Decâteori o priveam, mi se um- 
plea pieptul de înfiorare. Strălucirza 
asta vie şi mândră mă încânta de-a- 
dreptul. Deaceea întindeam mânuţele, 
naiv, către cer, ca să prind luna în 
braţe. In schimb, jocul frunzişului de 
salcâmi la adierea vântului îmi trezea 
simţăminte bizare. Umbrele cuibărite 
acolo sus, stârneau nelămurit şi in- 
voluntar o panică năstrușnică. Mi se 
părea că fiinţe drăceşti se ascund în 
copaci, agățate pe crengi, şi ca ma!- 
muțele se mişcă dintr'o parte în alta, 
sbânţuite, urâte, hlizându-se, că frea- 
mătă, mă chiamă. Cercam să alung 
închipuirile stăruitoare și bănuiam 
că nimic nu-i adevărat. Gesturile erau 
false şi imaginare, umbrele erau sim- 
ple umbre... Bunica îmi povestea pe 
drum fel de fel de bazaconii, Așa, 
spunea că noaptea, dacă te rătăcoști 
prin oraș, întâmplarea se datoreşte 
duhului necurat care te poartă prin 
toate părţile, uneori cu birja, alteori 
prin văzduh, apoi dispare fără urme, 
lăsându-se undeva, în locuri necunos- 
cute, că te miri dimineața, cum de 
ți-au rămas ciolanele întregi și nevă- 
tămate. Toate acestea se amestecau 
de-avalma în mintea mea nepricepută 
și închipuirea singură dădea urzeală 
nouă basmelor bunicii, creând din 
umbre: stafii, din adierea vântului: 
hoţi de noapte ce umblă pe ia geamul 
casei. Ajungeam curând la destinaţie. 
De ivirea dimineții nici  pomeneală. 
Aiburii întunerecului încă nu se 
prăştiaseră. Imprejurimule tăceau de 
moarte, ca la începutul lumii. — „Mi 
se pare că ne-am sculat cu noaptea 
în cap... Ce zici, Andrei? Taci, ca peș- 





îm- 





de GEORGE MENIUC 


tele, a ?...* Bunica bătea în poartă, 
Aşteptam multişor, amândoi, până se 
îndura să ne deschidă cineva dinăun- 
tru, să ne întrebe ce dorim. Când afla 
că am venit la spălat rufe, exclama cu 
mirare (sau cu mânie): — „Dar ce 
te-a apucat, mătușă Saftă (aşa se nu- 
mea bunica) să vii la miezul nopţii ?* 
Bunica mă ocăra oleacă, O dojană 
slabă însă. — „Nu ţi-am spus eu că-i 
devreme? Ce să tacem acum? Că de 
dormit navem und Mare şoitic 








mai eşti, băete... Și, lângă ușa închisă 
în nas, ne aşezam resemnați pe scă- 
rile reci, să așteptăm zorii zilei, va 
să putem intra inăuntru. 


[] 

Am luat un tramvai, fără ţintă 
precisă „Sunt întrun moment penibil, 
amar, arzător, când nu înţeleg ce mă 
apasă, ce mă mână în direcție necu- 
noscută. O intenţie aiabolică se stre- 
coară în minte. Aş vrea să jefuesc pe 
cineva. Aș vrea să ucid pe cinova. 
Să-l sugrum cu mâinile acestea firave 
de intelectual, să-i rod craniul ca un 
doilea Ugoiino. De und: accsic por- 
niri atât de bestiale? In orice caz 





mere cu tramvaiul. Vitrincle luminate 
se perindă înaintea mea. Acrul rece 
şi umed îmi face bine, Deodată sare 
pe platformă un individ voinic și in- 
jură pe vatman. 

—— „Ce-i domnule, nu vezi? Evai să 
mă calci, Care ţi-e numărul? 93. Bine. 
Vui raporta cazul la Direcţie. Așa nu 





se poate. Să omori oameni nevino- 
vați“,,, El nu pricepe, meditez eu, că 
pe ploaia asta deasă, în noaptea asta 
de toamnă, nu observi așa de ușor 
cine umblă în fața ta. Nu se observă 
şi din alt motiv. E o vreme când gân- 
dunile sboară în altă parte, Vaimaaul 
e, şi el, om. Are familie. Are griji, 
aşa dar. O întâmplare neprevăzută, 
în viața acestei familii, nu-i dă pace 
Mai poate fi atent la toate? Pe urmă, 
tonul acesta al individului, Ce ton 
alarmat! Se teme de moarte. De ce 
se teme oare? Toate fiinţele din na- 
tură se tem de moarte, Instinctul coa- 
servănii însuşi este o dovadă că na- 
tura vie se teme de moarte. Viuţa se 
tame de moarte. De ce? Aceustă teamă 
trădează clar că nu există viaţă din- 
colo. Dincolo nu există nimic. Poate 
este ceva. Dar nu există. Este, e 








Diferenţierea sensului între 
două verbe a desvoltat-o Franz Bren- 
tano „Dincolo este ceva, dar nu există. 
Existenţă înseamnă implicit viață. A 
ființă, a fi, e în legătură cu prezența 
unei materii oarecare. Iată diferenţa. 
Iată de ce (probabil) se tem fiinţele 
pământeşti să disp Odată dispă- 
rute, ele dispar definitiv. Individul 
acesta are o mutră de bogat. Imbrăcat 
elegant, obez, mândru, un adovărat 
burghez. Felul chiar de-a privi la vat- 
man e tot ceva bunghez. Dar însfâr- 
șit, tot om. Om, adică vietate supari- 
oară tuturor animalelor. Atât. Și acest 
om'se teme de moarte. Vatmanul se 
scuză umil (chiar prea umil) şi-l roagă 
să aibă atâta înțelegere, că a fost o 
regretabilă scăpare de atenţie, Ne- 
greşit, glasul pletăcios al vatmanului 
dovedește îngrijorarea de-a nu-şi 
pierde serviciul, pentru un păcătos 








5 





de incident, banal și nerod. II aşteaptă 
foamea, nesiguranța pe ziua de mâi- 
ne. Individul mormăe ceva şi sfrade- 
lește bezna nopţii, indispus, 

Intru în vagon. Inaintea ochilor 
stăruie o imagine incoloră, tulbură- 
toare. Aşa dar, dacă te calcă tram- 
vaiul. strivit, zdrobit ca o muscă 
(parcă am sensaţia că-mi  trosnese 
oasele) nu mai  trăești.  Conștiinţa 
vieţii devine complet străină. O sinu- 
cidere de pildă. Locomotiva apare, 
cu nările de foc, dihanie geologică, 
din noapte, se apropie, pufneşte, sgu- 
due pământul sub greuțatea colosală... 
si trece peste tine... Ce mai rămâne? 
Fi da, co mai rămâne ?... 

Atenţia mea e atrasă de o discuţie 
între doi moșnegi. Despre sinucidere. 
Pus în situaţia catastrofală de-a nu 
rezolva o greşală, insul alege această 
cale de mântuire, spune unul. Altul 
îşi dă cu părerea că sinuciderea este un 
fapt social, Că Durkheim... Măi hodo- 
rogilor, le-aș  ţipa cu în urechi. Ce 
mai tura-vura,  Acuş vă gâtui dacă 
nu-mi răspundeţi: sinuciderea e o 
mântuire sau nu? Vreau să spun că 
un suflet care se simte singur pe 
lume, un suflet care simte că nicio 
prietenie nu-l socializeuză, care nu se 
simte legat de nimic, care iubește 
viața dar nu o simte la fel cu ceilalţi, 
acest sufiet capătă mântuirea prin 
sinucidere? Un suflet obsedat de 
moarte, dacă totuşi nu se sinucide, 
dacă amână ceasul hotărîtor, nu în- 
seamnă că sa eliberat definitiv de 
fatalitatea ei. Un suflet iubește viaţa, 
dar nu o simle. Un sulict se teme de 
moarte. dar o caută. Ce-i asta, a? Așa 
e că nu puteţi răspunde?.., “Tu, ăla 
din dreapta, susții că moartea se poate 
înlătura prin longevitate, Prostii! 
Sunteţi proști amândoi, ca și Voronof. 
Intinerire? E destul şi povara desti- 
nului omenesc pe cincizeci de ani. 
Apoi, loc altora. 

In alt colț al vagonului stă o femee 
uscată, bătrână. Mă uit îndelung la 
dânsa, Mai atent „Şi brusc îmi vine 
o ameţeală. Sunt ca și halucinat. Mă 
răscolese idei felurite. Se  încalecă 
sentimente, furtuni de reprezentări și 
asociații. Da, eu am pornit cu tram- 
vaiul să fac ceva. Ceva grozav. Să 
fur. Să prad. Indiferent pe cine. O 
femee, de exemplu. Slăbuţă, bătrână 
Şi dacă sar împotrivi... sânge... Aș 
ucide fără șovăire, Asta ca să aduc 
bani acasă, Scenele de-acasă mă chi- 
nuesc extraordinar. Și totuși! Când 
te uiţi la femeia asta din vagon. E 
ceva uman. E ceva viu. Nu trebue 
să omori. Aa! şi un copil pe lângă 
dânsa, Uite, îl sărută cu dragoste de 
mamă.  Neţărmurită dragoste de 
mamă. Mamă ! 

[. 


Mă svârcolesc în pat și nu pot a- 
dormi, Ar trebui să astup fereastra 
din cămara mea, s'o astup cu cârpe, 
ciuhale, ziare, ete, să nu aud niciun 
şoșot de ploae și vânt, nici un hămăit 
de câine, niciun oftat de cal. Nu pot 
adormi. Un şobolan roade în perete. 
Tata geme prin somn, în cealaltă ca- 
moră. Miorlăie în pod un motan. In 
stradă, un ţignal de sergent. Un mur- 
mur confuz, specific nopţilor de toam- 
nă mă năvălește din toate părțile. 

— „Petre! Petre!” Asta e mama. 
Repede, Andrei. Poate, moare. Am 
mai văzut, când eram de cinci ani, 
un om murind. Li curgea spumă la 
gură. Bâlbâia. Răsufla greu. Ce sa 
întâmplat? Deschid ușa şi văd pe 
mama într'o rână, înfricoşată. Are 
privirea aţintită în jos. Arată cu 
mâna. Gângăveșşie, nu poate voroi. 
Vine şi tata, — „Oh, ce vrei dela 
mine... Nici nu mă laşi să dorm“... 
Jos, în ungher, un painjen marc, ne- 
gru. — „Ei ce, ţi-e frică?” — „Ucide-l!" 
ţipă mama, galbenă, ncecăjită 








ă. In a- 
ceste clipe mama arată aşa de bolna- 
vă, aşa de sfârşită. Mă apropii şi o 
cule încet. — „Linişteşte-te. Te rog. 
Nu-i nimic, mamă. Un simplu pain- 
ien. Nu muşcă. Dumnezeu l-a creat 
așa urit. Dormi...“ Mama tremură 
toată. Culcată, cu picioarele strânse 
până sub bărbie ca un copiiaș, îmi 
aduce aminte un tablou dintr'o revistă 
veche, străină, cu Indieni năpăstuiţi 
de foamete, legaţi cu cordoane pe la 
încheeturi, numai piele și os. Tăse- 
rea lugubră domneşte din nou în casa 
noastră. Iar afară honotește vântul... 








Drumuri... 


Cărarea paşilor de eri, pierdută 

In sloata vânturilor goale, 

Urca spre culmi de cer senin şi "nalt, 
Lin suitoare, umbră nevăzută 

A tufelor lăsate 'n vale, 

Departe, pe tărâmul celălalt. 


Sus, de pe creste, cobora spre-adâncuri 
Un repeziş de stânci trăznite, 
Prăpăstios ca fuga de păcat, 

Galopuri aplecate pe oblâncuri 

In sbor de goane prăbuşite 

Către străfundul greu și 'ntunecat. 


Când mă urcam spre culmea-ameţitoare, 
Vemea seninul înspre mine 

Ca o chemare-a gândului deschis 

Şi nu știam că dincolo de soare 

E prăbuşirea de lavine 

Şi năruirea visului mucis.. 


MUGUR MARDAN 

















6 











UNIVERSUL LITERAR 











6 Mai 1939 


Structura spiritului arhitectonic 
german contemporan 





Fi 


iai a iai | 


Opera nouă din Miinchen 





Arhitectura este fără îndoială una dintre 
artele preferite ale Germaniei contemnpo- 
rans, dacă nu chiar copilul ei cel mai răs- 
făţai. Sar putea apune că avântata ei des- 
e ie întece pe toate celelalte prin nu- 
măzul fencmenelor ei reprezentative, prin 
caiitatea lor impunătoare, prin faptul în 
sfârşit că spiritul public se manifestă prin 
ele cu mai multă limpezime și proprietate. 

Situaţia ne apare de altfel ca foarte fi- 
rească odată ce accentul vieţii germane cade 
astăzi pe colectivitate ci nu pe individ, arta 
fiind chemată să desemneze cadrul marilor 
reuniuni populare, locui întâlnirilor sportive, 
spaţiul muntii în fabrici, adăpostul solda- 
ţilor sau tineretuiui în plină desfășurare de 
îarţă. Puterea politică sprijină din răspu- 
tezi această mișcare: arhitectonică menită 
prin roadele ei, să impresioneze mulțimea, 
să arate necurmat lumii prin palate, ca- 
zărmi, arene, lăcașuri de cultură, spiritui 
creator al statului. 

Ceeac= caracterizează, dintru început 0 
ctădire publică în Germania de astăzi € 
monumentalitatea ei vădită, aş spune chiar 
oarecum ostentativă. Ea ne întâmpină în- 
ivadevăr ca o arătare năsdrăvană, întin- 
zâmdu-se greoi în spațiu, impunând totdea_ 
una. prin forța ei covârșitoare. Dacă privim 
numai cele două mari creaţiuni ale acestui 
spirit : Stadionul Olimpic din Berlin (1936) 
după planul lui March și Haus der deut. 
schen Kunst din Miinchen, opera de cu- 














—PINII— 


Războiul e război, şi depe câmpurile 
morţii nimeni nu se întoarce întinerit, De 
aceea, i sa părut pădurarului Silvestru 
utât de lungă şi istovitoare calea de trei 
vers:e până la cantonul lui natal, pierduti 
in desișul unui codru mânăstiresc. In urma 
lui Siivestru erau trei ani de viaţă în tranu 
șze, trei ani de ură fără rost impotriva, tu- 
turor: impotriva soldaţior vrăjmași, impo- 
triva propriilor săi șefi, impotriva cruciu- 
iiţei „Sf. Gheorghe”, care i-a fost prinsă pă 
iiapt pentrucă a ucis bine, impotriva iinerei 
soţii rămasă la canton și dela care fusese 
smuls după a cincea noapte de dragoste. 

In faţa lui era. îngrijorare; n'o fi pierit 
oare tânărul lui cămin conjugal, o fi sănă- 
toasă soţia și care hoț i-o fi furat în cei 
trai ami — cât a fost despărţit de nevastă 
-—- tinerețea și dragostea ei ce-i aparțineau 
numa dui, Aceasta era nenorocirea cea mai! 
amară, și Silvestru era sigur de ea, pen- 
trucă nw există pe lume femei care să 
știe să aștepte. 

Când Silvestru s'a apropiat de casă, 
deasupra pinilor cerul era trist şi parcă 
vibra ; soarele apuse ; din mușchiul ar- 
gintiu venea miros de ciuperci, iar gran- 
gurul își isprăvea vecernia  păsărească. 
“Totul era; ca inainte: pe pazii din gard a- 
târnau niște oale, vaca mirosea prispa ; 
doar pivnița era acoperită cu scânduri 
noui. Soţia sta in mijlocul curții, desculță, 
cu a scutiţă in cap și se uita cu spaimă la 
Silvestru. 

__— Marina! a, strigat el, inecându-se 
intr'o bucurie caldă. Marino ! Tu eşti ? 

Dar și în bucuria lui o urmărea din ochi: 
care se bucură că a venit? De ce s'a spe- 
viat întâi? Oare nu mint braţele acelea 
calde, care i-au ewprins ceafa, și pieptul 
acela moale, care sa lipit de pieptul lui? 
Din acea clpă, în Silvestru trăiau doi oa- 
meni : unul simplu şi fericit, în. care totul 
era bucurie și voie bună, iar altul bănuitor, 
cercetător şi cârcotaș, în care totul era 
durere şi chin. 

— Mai așteptat, Marino ? Nu-i așa ? 

— Te-am aşteptat atâta, te-am așteptat 
atâta... Mi-au secat ochii, M'am tot intrebati 
dacă te mai întorci. 

— Dar ce făceai 
ceam ? 

— Intram in mormânt, secumpule. 

— In mormânt ? 

Silvestru sfredelea cu: ochii pe Marina: 
primul om din el spunea că cei trei ani 
nau schimbat-o de loc; doar dintr'o fată 
plăpânaă s'a tăcut o femeie voinică şi plinăj 
de v ; al doilea om, însă, a început să 
isoodească : de ce s'a făcut mai frumoasă, 
de ce ochii îi lucesc cu atâta fericire, au: 
luciu de femeie care a cunoscut dragostea 
trupească. Oare în cei trei ani na uitat 
dragostea lui ? Silvestru: și-a strâns pumnii, 

— Ce curios ești, a spus Marina, stând 
-— mică, veselă şi plină de voie bună — 
ina:ntea soțului ei mare și vânjos. 

Silvestru credea că a tăcut trei ani din 
cauză, că totdeauna, a trebuit sau să doar- 
mă, ca un mort, în; ploaie, în zăpadă ori 
p* pământ încins ide soare și tare ca o cără- 
midă ; sau să omoare pe semenii săi, cu 
comandă sau fără comandă, cu vrere și 
tără vrere. Și mai credea că, întorcându-se 
acasă, va vorbi, va vorbi neincetat, fiind- 
că avea pe inimă atâta povară, răutats, 
lucruri negândite până la sfârşit şi atâta 
dor, încât măcar jumătate trebuia trecut 
pe umerii Marinei : îi era doar soţie. 

Totuşi, când și-a revăzut femeia, Silve- 
stru a tăcut. 

Pe înoptate, au foșnit pinii, s'au stins 
stelele de argint şi au orăcâit mai tare 
broaștele în lacurile din pădure. Rădăcinile 
și conuwrile din anul trecui au inceput, să 
miroasă a arșiţă, a zăpușeală jilavă de 
pădure. A troznit, a pocnit, a vuit, codrul 
mânăstirese, au fulgerat săgeți portocalii, 
a căzut cu bubuituri piatră. Dar furtuna 
n'a bântuit mult: norul a trecut spre Ră- 
sărit, cerul s'a limpezit, au eșit stele spălate, 
și pinii, cari rășchiraseră deasupra casel 
crengile lor lăţozse, au inceput să se scu- 
ture de picături, ce cădeau răsunând pe a- 
coperiş. 

Silvestru sa culcat devreme. Marina, 
stând lângă el și răsfirând între degete 
păru_i lung şi aspru, îi cânta un cântec nou, 
auzit dela fetele care veneau în pădure să 
culeagă. poame. In cântec se povestea cum 
o fată a, fost înşelată de iboynicul ei. 

Refrenul era jalnic, ca oftatul unui sitar 
deasupra şesului, ca tânguirea unei pă- 

uri, 

Cuprimzând cu braţele umerii goi ai 
Marinei și încălzindu-şi genunchii de ai ei, 
Silvestru asculta cântecul acela sfâșietor şi 
incerca zadarnic să alunge un drac negru 
care i se infipsese în inimă. Marina îi răs- 
fira, părul, cântând încet. 

Și iar veneau cuvinte de neindurat și 
fără nădejde. 





dacă nu mă 'ntor- 





— Marino, — a spus cu greutate Silve- 
tru, nemaiputând să rabde tristeţea cân- 
tscului, — nu mai cânta. Destul ! 

— Nu mai cânt, iubitule. 

Dracul cel negru i se infigea tot mai 
adânc și mai rău în in:mă, 

— Mă iub i 

— Sump ! 

— Nu m'ai uitat, Marino ? 

— Numai pe 
viteazuls, inimioara mea, 

— Marino... 

— C2 vrei, dragă ? 

— Marino. a spus Siivestru, abia tră- 
gându-și sufl=tul și strângând-o cu atâta 
putere, încât femeia aproape nu mai putea 
să răsutie, — aiţii n'au umblat la tins? 

— Fă-ţi cruce, ce toi spui ! Domnul să te 
ă în pază. Jur pe Dumnezeu. Să mor 
acă te mint! M'ai jignit, Silvestre... 2 
— Bins, a rătpuns bărbatul, simțind că 
dracul îi mai slăbeşte. Bins, nu te supăra. 
Trei ani m'am tăvălit în sânge, am văzut 
moartea, dar m'am gândit numai la tine. 
Câts grozăvii am visat noaptea! Bine, 
Marino, iartă-mă. 

Se auzea cum afară troznea rumegătu- 
ra în dinţii vacii, cum câinele Lohmatca 
gemea în somn, sgâriind cu labale scara. 
In codru, în apropierea casei și mai spre 
fund, cădeau din când în când conuri, lo- 
vindu-se de trunchiuri. Lui Silvestru îi plă- 
csa acest; sgomot, pe care-l cunoștea de 
atâta vreme şi care-i amintea de zilele 
când era flăcău. Lângă el, răsufla egal şi 
răspândind căldură, pieptul Marinei. Patul 
era moale ca de casă, de care se deso- 
bișnuise dormind ps scândurile din ca- 
zătmi și pe paturie găurite ale hanurilor 
pela care a trecut în. timpul campaniei. Sil- 
vestru a adormit, scrâșnind din dinţi. A vi- 








Luptătorule, 









a: 














sat urit: Marina alerga goală, cu un to- 
por. Era atât ce strălucitor toporul, încât 
pe Silves:ru îl dureau ochii când îl privea. 
Umzrii Marinei erau ispititori, de femeie 
părătoasă, şi pofticioasă. Marina îi striga: 
„Omoarâ-mă, Silvestre, am dormit cu un 


ibovnic !” Lui Silivestru i sa tăiat râsu- 
flarea. Bărbatul sa incruntat, a smuls 
toporul din mâna Marinei, dar acela nu mai 
era topor, ci o gheonoaie. Pasărea lovea pe 
Siivestru cu ciocui în frunte şi, deschizân- 
du-şi cul, scârțâia ca o ușă cu bala- 
male ruginite. Silvestru a oftat și a deschis 
ochii: Marina sta în cămașă lângă ușă și 
o inchidea uşor;  balamalele scârţâiau 
jalnic. Pe Silvestru l-au trecut sudorile; 
mare şi tremurând, așezându-se în pat, a 
strigat cât îl ţinea gura: 

— Marino, pe unde umbli noaptea ? 

— Apă... 

— Cum? Care apă? 

— Mi-a fost sete... Hârdăul e în tindă. Am 
băut apă... p 

Silvestru a înțeles că, dacă nu va în- 
cota să strige, o va omori pe loc. Intorcân- 
du-ss cu fața la perete și strângându-şi 
pumnii, a tăcut. Marina sa apropiat sfioa- 
să şi s'a culcat alături, neindrăzninăd să se 
atingă. de el. Silvestru era turburat, şi în 
pieptu-i elocotea o ură neagră. Când Ma- 
tina a început să răsufle mai liniștit, Sil- 
vestru sa sculat, încet, şi-a pus zăbunul 
p2 umeri şi, călcând cu băgare de seamă 
p> dușumea, a eșit în curte. Se crăpa de 
ziuă şi pinii sbârliţi păreau şi mai negri; 
străluceau băltoacele rămase dela ploaia 
din ajun. Lohmatea a privit cu un ochi pe 
Silvastru, neștiina dacă trebue să latre, și 
a hotărit să nu latre, Silvestru sa uitat îm- 
i ur şi, deodată, a zărit pe pământul ud 
urme de picioare descuițe de fsimeie, care 
duceau spre podul de fân şi se opreau 
lâmgă scara proptită de ușa podului. 

Din clipa aceea, Silvestru nu-și mai sim- 
țea trupul şi tot ce făcea venea dela sine; 
dar tot ce venea dela sine, se făcea toc- 
mai așa cum voia pădurarul. Pe stinghiile 
scării se vedea noroi proaspăt, care i-a qo- 
vedit că Marina fusese in pod. „Doar să nu 
fugă !” şi-a spus triumfător a! doilea om. 
Silvestru s'a uitat înapoi, în curte, dar n'a 
mai văzut alte urme, afară de ale so- 
ției, „Aici !” a spus, inecându-se, al doilea 











de ALEXANDRU DROZDOV 


om. și, muşcându-și buzele — cum fă- 
cea în atacurile cu baioneta — pădurarul 
sa urcat în pod. 

Acolo era întuneric; mirosea ameţi- 
tor fânul abia uscat, în care îoșneau gân- 
dăczi nevăzuţi. Pe o basma, cu picioruşele! 
plinuţe strânse sub trup și cu gura deschisă 
dormea un copi: ca de doi ani; obrajii, în- 
cinși de somn, îi erau roșii; ținea în mână 
o moară de vânt, făcută din laţuri inguste. 
Văzând copilul, Silvestru a rămas bu:mac ; 
dar, numâidecât, al doilea om care trium- 
fa, de bucurie nebună, i-a strigat la ureche: 

— Uite corcitura! 'Ți-o ascunde! 

— Tasi! a strigat Siwestru, fără să-și 
dea seama că se răsteşte la el însuși. A luat 
zăbunu! depe umeri și, punându-l pe capul 
copilului, sa așezat ps el cu toată greuta- 
tea truvului. A tremurat şi s'a sbătut ceva 
moale, neputincios, abia viu, a tremurat 
și s'a liniștit... 

Silvestru a umblat până dimineaţa prin 
curte, ciufulit, sălbatic și nebun, nevăzânăl 
nici soarele, nici roua, gândindu-se doar 
la ce-i va face Marinei. A dat de un 
topor, care a strălucit la soare şi care i-a 
amintit de vis, dar l-a aruncat îndată la o 
parte; S'o ciopârțesc? Nu! „E prea 
puţin !” urla al doilea om, iar pe cel din- 
tâi nici nu-l mai auzea. S'a uitat la mâinile 
sale vânjoase, de fier. dar nu voia nici s'o 
sugrume : era prea puţin. Atunci a, deslegat 
rânghia, care era întinsă în curte pentru 
uscatul rufelor, a răsucit-o în jurul braţu- 
lui, a legat-o în formă de opt și 2 pus-o 
pe umăr, ca o manta soldățească. 

Marina dormea adânc, cu pătura arun- 
cată pe jos; braţele ei, date în lături, atât 
de albe ca şi când sub piele îi curgea lapte, 
căldura trupului «i, albăstrimea genelor 
strânse, un sfârc vârtos eșit de sub că- 
mașă au trezit fiara din e!, fiară dela care 
se dusese acea carne de femeie ce-i apar- 
ținuse în intregime şi care fusese terfelită, 
de altă fiară. Silvestru a zgâlțâit-o de u= 
măr, abia stăpânindu.ce ca să n'o lovească. 

— Marino — a spus cu o voce tremu- 
rândă şi mieroasă, ţinându-și mâinile la 
spate, — e timpul să te scoli, prietena 
msa credincioasă. 

Femeia a deschis ochii, cari au zâmbit 
pădurarului. S'a întins, spunându-i parcă: 
pentru tine m'am întins, sunt toată a ta. 
Silvestru a îngălbenit, 

— Marino, ești curată. 

Marina îl privea în ochi, neîndrăznind 
să-l înțeleagă. 

— Nu te-ai încurcat cu nimeni, Marino. 

- Nu, nu te-ai încurcat cu nimeni. N'ai fost 
grea dela nimeni, Marino. N'ai născut de 
la nimeni, Marino. Dela cine să fi năs- 
cut? Tu nu mi-ai ascuns corcitura în pod. 
Doar nu mi-ai ascuns-o, Marino? Hai? 

— Silvestre, a strigat femeia, ridicând 
mâinile și a căzut în pat, strângându-și 
convulsiv umerii. 

— A! a strigat Silvestru şi a ridicat mâna. 
In odae era liniște și spaimă; doar un 
fluture se sbătea în geam, tremurându-și 
aripioarele de catifea : se sbătea, căutând 





rând decedatului Troost, impresia de care 
vorbim se produce cu iunnezime, Stadionul 
y să cuprindă un numâr 
Ş de spectatori orânduiți cizcular ca în- 
tr'o arenă romană in jutul ului oval 
entral uwad= se dispuă premiile sportive, 
re individ trebuind simtă parcă plă- 
pânda lui exisienţă tcpindu-sz în oceanul 
comunității spectatnare. Săliic Casei artei 
germane de asemeni, deşi cui un ait obi 
constituite, tind să ne impună prin vi 
atea spaţiuiui ce închid, dar şi prin inălți- 
mea severă a ziduri Aceeaşi monumen- 
ialitate se rosteşie ci in operele p'as- 
ice, ce împoâobas€ uneori încăperile, sta- 
tuile în bronz sau piatră cu conţinut de 
obisziu alegorie reprezentând forța spiritu- 
iai sau a trupului, încordarea şi nobiețea 
muncii fizice ș. a.. se desvoltă în proportii 
uriașa menite să covârşească pe contem- 
pa:0rul ior. Se vede îndată că te afli în 
faţa unei arte a coleativităţii, creată de ea 
și pentru ea, ci nu în faţa vreunui dar al 
unai prinț sau curţi domnești in cai gus- 
tul individual se poate exprima cu toare ca 
priciile lui ca în atţâtea opere ale barocului 
sau rococoului. 

Caracterul acestei monumentali 
iectonice șe leagă de o ată no 
tivă: unitalea ei severă. Clădirea 
impresia unui bloc masiv, turnat dintr'o- 
dată în spaţiul pe care-l ocupă definitiv, 
atotstăpânitor. Materialul! cu care se lu- 















































scăpare, dar scăpare nu era, nu era scă- 
pare. 

Silvestru a luat pe NM a în braţe, caldă 
de somn, mică de g:oază și, st:ânzând-o 
la pispt. a pornit spre cod:u, cu pași grei, 
împisdicându-se de rădăcini. Răsufla greu, 
infigându-și degetele în carnea ei, ca, so 
doară și ca cel puţin acum acum să nu-i 
scapa. La soare, pinii erau trandafirii, vân- 
tui şuera în coapa lor; mirosea duxeag a 
rășină şi a cetină încinsă la soare, 

Marina zăcea ca o moartă in braţele Imi 
Silvestru. Numai pinii au ştiut ce a făcut 
Siivosiru cu Marina, au știut și s'au. 
noaptea, legănâniu-s: vârfurile. Dar ni- 
meni ma putut să-i înțeleagă, 

Siivestru s'a intors acasă singur; a tăcut 
puţin, a privit la pini. la luminișul insorit, 
a intrat în casă și s'a pus pe bâutură. 

Fetele colindau codrul după ciuperci şi 
cântau de jale. 

Aflând că Silvestru s'a întors din răz- 
boi, țăranii din sat veneau la el, se mi- 
nunau că era atât de rău și stricat şi-l 
întrebau de Marina : 

—  Silvestre, unde-i Marina ? 

— Marina nu este, răspundea pădura- 
rul, posomorit. 

Dar Ivașca cel prost, care căuta în co- 
dru flori de sunâtoare, a văzut o femeie 
albă, in pielea goală, legată de mâini şi de 
picioare de un pin. Tot țrupul ii era plin de 
vânătăi și de dungi însângerate; lângă 
ea stătea. un bărbat trupeș o plesnea cu 
biciul peste pântece și peste sâni şi o în- 
treba cu glas mieros: 

— Dar cum îi chiamă, Marino? 

— Te urăsc, striga femeia. 

— Eşti fericită, Marino! Eşti tare fe- 
ricită, Marino! Şi ţi-e foame, Marino! 
Şi ţi-e sete, Marino. Și ţi-e. dor de dragoste, 
Marino ! 

Și o lovea cu biciul, și o pișca de sâni, și 
râdea cu hohote, ca un nebun. 

Prostul n'a fost crezut. Dar, odată, di 



















multe zile, niște fc ins ântate au 
venit în fugă din codru, Vă: ă un sche- 
let omenesc legat de un pin. 

— Tăceţi, proastelor! le-au spus bă- 


trânii. 

Pe vremea aceea. s'a înecat un fierar ţâ- 
năr din sat. „Țineţi-vă gura”, spuneau ţă- 
ranii, Dar, la cantonul lui Silvestru nu ve- 
nea nimeni, și pe cărarsa care duza spre 
el crescuse iarba. Când Silvestru. mare, cu 
părul  ciufulit, se arăta in piaţă, toată! 
lumea se uita la, pământ sau la porum- 
psii cari guguiau în clopotniţă. Negustorii 
ii cântăreau tăcuţi crupe, slănină și pâine, 
iar el, tot, tât de tăcut, întorcea în co- 
dru, sbârlit, gârbovit, blestemat. 

Din ruseşte de R. DONICI 











& 





EPIGRAME 


(Urmare din pag. 3-a) 


lei. Bran a văzut cum vecinul și i-a as 
cuns: sub pernă și a râs: 

— Aștia sunt banii de înmormântare. 
Nu vrea să-l trimită la morgă. 

lar a doua zi a venit faia lui Bran, și 
Stan văzând-o tânără şi fnumoasă și-a 
zis: 

— Asta o să fie a mea... Am trei mii 
de lei... Nici mort nu-mi scapă... O săi 
cumpăr un mantou, o s'o duc la cinema- 
tograf... Ce femeie rezistă unui mantou 
şi unui cinematograf ? ş 

Dar chiar în aceeaşi noapte l-a prins 
un nădut groaznic și când sora l-a ridi- 
cat să-i înlesnească răsuflarea, Bran s'a 
scoborit din pat, oarecum îndemnat la 
ajutor, și binișor i-a furat banii de subt 
pernă. Apoi, părăsind salonul s'a urcat 
în pod săi ascundă subt streașină. 
Streaşina era înaltă şi el s'a tot întins, 
s'a tot întins, până i-a plesnit vâna cea 
mare a pieptului şi a căzut mort întrun 
lac de sânge. Dar a murit fericit, cu ba 


nii de furat în mâna dreaptă şi cu gân- 
dul că Stan va fi dus la morgă. 

Fata lui a înapoiat bonii păgubașu- 
lui. Stan s'a arătat mărinimos. la ținul 
mâna mult timp în mânile lui jilave, 
mângâind-o, şi apoi a încercat s'o ducă 
la buze, în timp ce-i poveztaa, gâtăit, 
ceva despre un mantou şi cinematograf. 
Dar când să sărute mâna cea mică, l-a 
prins n&duful. Fata s'a speriat, a cerut 
ajutor... dar muribundui își încleștase 
atât de tare mânile încâ: numai după 
moarte a putut fi slobozită. 

Și Stan a murit fericit, încleştat pe o 
mână de femeie și gândind că a sedus 
pe fata lui Bran... 

După înmormântare s'a făcut drev- 
tate. Fiul lui Stan 'a trimis pe tatăl său 


la morgă, iar cu banii a un 


cumpărat 


„mantou fetei lui Bran şi a dus-o la cine- 


matograf... 
VICTOR PAPILIAN 





de AL. DIMA 


crează determină în mare parte această 
impresie: piatra, betonul, oţelul, sticla 
gi _ Culoarea albă a zidurilor reflee. 
vând văres razele solare, îți întărește sen- 
zaţia unui bloc calcaros desprins din stâncă 
și lucrat doar cât cere gospodăria elemen- 
tară a scopului clădirii. De aci geometris- 
mul cu accentuarea liniilor drepie tâin- 
du-se perpendicular, curbele ţinzând ete în- 
se:e spre drepte, arcuindu-se ţeapân, cu 
*sârcenis. Anume reziduri ale expresianis- 
mului ge:man, lichidat de altfel în alte 
semenii, trebuese văzute în acest caracter, 
ă nu e mai just să identificăm aci că 
22010, expresia aceluiaşi spirit german 
csonom, sever, fără a se risipi în timp și 
*paţiu, adecvându-i cu asprime mijloasele 
ct scopurilor sa. E dela sine iînţeies 
apoi, că dintr'un astfel de geomețrism nw 
ate isvori decât o împunătoare simpli” 
citate în care ornzmentarea se reduce 1a 
minimum, Priviţi mumai de pildă, acea 
Cssă a artei germane din Miinchen cu ai. 
durie ei masive, dreptunghiulare, cu su- 
prafețeis da un ab pur și sclipitor, cu co- 
aneie intrării rotund-imalte, necanelate, 
ă  capite: omamentât, cu arhitrava 
lungă lipsită de orice împodobire, cu inte- 
ricareia de o goliciune aproape monotonă 
și veţi trăi această simpliritate în care se 
exprimă atât de propriu um spirit ce soco- 
teşte caracterul decorativ ca o inutilitate a 
gustului femenin. Simplicitatea aceasta 
vine pe urmele clasicismului antic fără 
indoiaiă, al acelui stil care trăește încă în 
numeroasele clădiri ale Germaniei, trans- 
format însă cu o duriiate, severitate și 
cazrgie pe care nu le-a cunoscut antichita- 
pa. Doar de spiritul artei dacice se apro- 
2 această refractare germană a clasicis. 
muui. Coloanele clădirilor exemplifică de 


minune situaţia, Dacă de pildă în „KO 
nisgsplatz“_ui din  Miinchen, propileele, 
gliptoteca suu Schachgalerie imită vădit 
ciasizismul antic, coloanele susţinând Casa 
ariei germane sau Templele onodrei iau o 
altă înfăţişare: din rotunde devin uneori 
matize, cu suprafețe neranelate, fără 
te: ornamentat, fără volute sau deco- 
rațţii naturaliste. E evident un nou suflu 
mai dur, m2i abstract, prin care respiră o 
altă discipiină antistică decâţ cea clasică, 
Folozind deci vechi forme și elemente cia- 
sice, ca de pi'dă în Stadionul Olimpic care 
a stilul arenelor romane, noua arhitec- 
ră a dus la rezultate proprii, specifice. 
O altă caracteristică, a acestei arte e 
apoi mai totdsauna orizontabilitatea ei 
spațială. Clădirile nu se avântă vertical ca 
în. monumentele goticului sau se înalţă 
prismatic ca in bloc-housuriie americane, 
ci se întind dealungul și dealatul, masiv 
imperialist, voind parcă să ocupe cât mai 
mult pământ. E o artă terestră în primui 
rând, umană, accentuând voinţa omului de 
a-şi modela creaţiile alături şi din humă, 
ci nu prin efluvii divine și atitudini qe ex- 
celsior. Nu credem să ne inșelăm dacă i- 
dentiticăm aci acel vechiu spirit german 
care s'a rostit cu atâta violenţă în cpera lui 
Nietzsche de piidă, care socotea că menirea 
umanităţii c sculptarea lui Dumnezeu din 
atul omenesc la indemână, ci nu coborirea 
din ceruri spre mântuirea unor bieţi cerșe- 
tori ai milei. + 
Orizontalitatea de care vorbim, e vădită 
în mai toate planuriie de construcţii ur- 
bine pe care le-am putut vedea la cea de-a 
doua expoziţie a arhitecturii din Miinchen. 
Prosctul Casei Brume, Noua Operă, Odeo- 
nul, Casa artei germane — toate din Min- 
chen — se desfăşoară în lăiuri, ci nu în 
sus, ca o normă aproape imperativă a 
avestei arte. Și e interesant de observat că 
atunci chiar când se produce o excepție, 
ca confirmă — cum se spune — regula. E 
auife!, credem, cazul proectului care re- 





















































prezintă Școala superioară din Chiemsee 


de :ângă Minchen, unde în mijlocul unei 
clădiri de o lungă orizon:alitate se ridică 
un turn prismatic pe care nu-l simţi deloc 
avântându-se spre ceruri cu iuțeala săge- 
ților gotica, ci dimpotrivă stăruind pe pă- 
mânt cu funcțiunea vădită de a supra- 
veghia. aripele clădirii, ca un post de co- 
mandă menit a nu se depărta prea mult 
do locul oștilor. 

După cum se vede din icoana pe care 
am infățișat-o mai sus, arta arhi:ectonică 
a Germaniei de azi e cu totul antinatura: 


listă. Această, caracteristică nu se împacă 
totuşi cu o anume prea cunoscută iubire 2 

armanului pentru organicitate, vitalism, 
pentru formele infinit de bogate şi pline 
de scvă ale naturii exuberante. Ansmia a- 
cestui stil a cerut atunci o reacțiune şi ea 
Ya şi predus printr'un efort incordat al ar- 
hitezților de a ține seama de elementeie na- 
turii. In numeroasele proeste privind cămi- 
aie tineretului în munţi, distingem astiel 
in înălțimea ceporișurilor şi în culoarea, lor 
b'ună-cenușie incercarea de a se incadra 
scenei naturale, muntelui sau: dealului din 
spate. Noile auto-şosele înşile tind printr'o 
anume culoare mai închisă să nu contras- 
teze prea mult cu natura inconjurătoare. 
Firește ne aflăm numai în fața unor lăuda- 
biie încercări cari nu reuşesc să indepărteze; 
prea mut impresia antinaturalistă mai sus 
subiiniată. 

Dsscrierea noastră structurală nu ar fi 
însă compietă dacă am face abstracţie de 
o ată idee, care abia în ultima vreme 
tinds a pătrunde în stilul arhitectonia 
german: tradiționalismul popular şi regio. 
na?. In căminele tineretului mai a'es, se 
vădeşte astfel încrederea de a desvolta 
tipul casei germane locale, cu coperișul 
ascuţit şi înalt, dar cu o înfățișare mai 
caldă, cum arată exemp'ele dela  Regens- 
burg şi Faakersee Bavaria), 

Elementele fundamentale ale arhitectu- 
rii germane contemporane sunt deci în 
ă frământare a creației: pe deoparte 
caractere pregnant expresioniste, geome- 
trice, abstracte, pe de altă parte tendințe 
naturaliste şi tradiţionalis:e. Multipticita- 
tea şi diversitatea lor exprimă  neîndoios 
trăsături ale eternului spirit german, în 
care ciocotesc toate contrastele, toate în- 
drăsnelile, toată sbaterea faustică. 






























= 6 Mai 1939 UNIVERSUL LITERAR 
Cronica dramatică 

NIZ 

a Cao 

) 9 


4” Sorana 'Țopa 


TEATRUL NAŢIONAL: „FATA 
LUI 1ORIO”, de Gabrielle 
dW'Annunzio, în traducerea d-lui 
A. Marcu, 

Regia: Fernando de Cruciatti. 


Pe când opera dramatică a 
lui WAnnunzio se inspiră în 
general, dintr'un mediu mai a- 
propiat ncuă orășenilor, dintr'un 
mediu de civilizație citadină,cu 
toate defectele şi crudităţile lui, 
Fata lui Iorio, își trage isvoa- 
rele din substanța, Mai mistică, 
mai transcendentă, fi cadrului 
rustic și legendar, populându-se 
cu perscnagii simbolice în ca- 
racterizările lor. 

Apoi, teatrul d'annunzian, ca 
și, dealtfel, în mare parte. tea- 
trul modern, este un teatru di- 
namic. Şi ceace astăzi implică 
un succes în public, este tocmai 
dinamismul, activitatea vigu- 
soasă, puternică. 

In schimb, Fata lui 1orio, 
este o damă statică, de interio- 
rizare, Conflictele sunt pur su- 
fleești, întâmplările persona- 
giilor sunt censecinţe inevitabile 
ale unor atitudini psihice. Dra- 
ma, subsistă și fără ele, fiindcă 
ele sunt simbolul dramei, nu ea 
însăși. 





De aci marea dificultate de a, 


monta 0 astfel de piesă, cu 


iaturi sufletești, ce doresc a îi 


redate întcemal, Ș 
In această privință regisorul 


Fernando de Cruciatti, a adus . 


un real aport teatrului nostru, 
impunându-și priceperea și ta- 
lentul în redarea atmosferei de 
tragism simbolic. 

Găsim printre altele, ideia de 
a fixa, pe culcarea cerului evo- 
luţia dramei, ca una dintre cele 
mai subtile interpretări, 

La, începutul primului act, ce- 
rul este alburiu, dar odaţă cu 
năvălirea cosașilor, înfierbântaţi 
și sălbateci, năvălire care des- 
lânjue conflictul, culoarea, ul 
dev.ne tot mai roșcată, 

In actul al dcilea, ea se men- 
ține roș:e, mai siab, mai palid, 
până când la sfârșitul drame! 
devine violetă. Și astfel, colo- 
ristie, avem înfățișate momen- 
tele principale ale dramei, 0 
stare de armcnie, un conflict 
violent, şi o împăcare 
moarte. 

Co formează substratul piesei? 

Este un sentiment de fatali- 
tate a iubirei. De inevitabil, in 
îaţa atracției ce două fiinţe re- 
simi una faţă de aita, ce nu var 
să și-o măriurisească, pentru 
a câidaa astfel in mreaja celor 
mai cumplite nenorociri, 

Nenoroziri isvorind din fata- 
litatea, iubirii, dar nu direct, nu 
prin eroii ei, ci din cauza unui 
complex de fapt», pe cari ei nu 
je pot evita, cari nâvâlese în 
drumul lor cu perfidie, ca ur- 
mare a, iubirei prea curate, prea 
sincere, prea pure pentru a 


prin 





N. Brancomir 


putea. îi primită într'o lume de 
josnicii şi răutăți. 

Aligi, baciul Aligi, limpede și 
senin la sufieţ ca și isvoarele 
munţiler unde își paște oile, se 
întoarce dela mioarele lui, pen- 
tru a primi binecuvântarea 
părinţilor şi o soţie. Fatalita- 
tea, să-i spunem așa, îi szoate 
în cale, pe când prinea daruri- 
le cumetrelor din sat, pe Mila, 
fata lui Icrio vrăjitorul, Mila, 
hulită de toţi, blestemată, și ur- 
mărită de o ceată de cosași ce 
vor s'o  pângărească. Atunci, 
după ce urmând îndemnurile 
femeilor vrea s'c apuce pe Mila 
de pâr, s'o arugpce oamenilor 
plini de pofte, ca să-și bată joc 


de ea, Aligi are c revelație, 
care-l înlănțue, care-i scoate 
vlaga din el: vede un înger 
plângând ! în spatele fetei. 


Atunci rupe cu totul, se opune 


Aglae Enescu 


0. Brădesca G. 


Tubina atât de curat, Mila a- 
duce cea mai superbă jertiă pe 
altarul acestui nobil sentiment, 
adumbrird toate păcatele, lim- 
pezind sufleţele. 

Intreaga acțiune dramatică, 
schiţată în puţinele cuvinte de 
mai sus, se petrece într'un câ- 
dru de legendă și de simboluri 
străvechi, de cbiceiuri populare, 
cu partum de pronic, îmbăină 
desfășurarea, conflictului într'o 
atmosferă, de interes crescând, 
cari vor impresiona, fără înudo- 
ială, publicul românesc, puţin 
cuncscător al tezaurului folklo- 
rie străin, 

Datmile și tradiţiile regiunii 
Abruzzene, acea parte aridă și 
puțin primitoare a centrului 
Italiei, unde munţii sterpi, a- 
rată hâde, coastele, acea re- 
giune unde sufletele oameni- 
lor pot fi triste ca mizeria din 
jur, dar și pătimașe ca trufa- 
șele creste, datinile acelei re- 
giuni, zic, fcrmează seva care 


 intreține viața, ervilor prinoipali, 





care explică deseori înlănțuirile 

cauzale de fatalităţi. 
Interpretarea piesei sa men- 

ținut la un: nivel satisfăcător. 


: rebue să notăm difieultăţiie 


pe care regisorul italian le-a 
întâmpinat în expunerea, ccn- 
cepțiilor lui, prin mijlocul tra- 
ducătorului. - 

Insă, exceptând pe doamnele 
Sorana 'Țopa şi Fifi Mihailcvizi 


1 cari au jucat prea teatral și to- 


tuși prea puţin simbolic, ceilalți 


“4 interpreți au reușit să răspun- 








Fernando De Ciuciatti 


oamenilor, părinților, bunei cu- 
viinţe și îuge în munţi cu Mila. 

Aci, între wpesteră, vor locui 
amândoi, uniţi de-o forță sur 
pra naturală, fără să-şi atingă 
trupurile până când, într'o 
zi, vine tatăl lui Aligi, spre a-și 
relua fiul, și, vai, spre a-i plăti 
Milei ca să-i fie ibovnică. Con- 
flictul ajuns la parcăism se în- 
chee cu omorirea lui Lazzaro de 
către fiul său. 

Aligi, condamnat la moarte, 
la doi pași de csândă este sal 
vat însă de fata lui Iorio, care 
se sacrifică ea, acuzându-se, 
Iasi asupra ei toate faptele 
Iul 

Ea va fi arsă ea o vrăjitoare, 
dar în acelaş timp se purifică, 
deschizându-și un drum către 
raiu ; atmcsfera încordată, de 
senzualism se calmează şi se 
limpezește prin vraja focului, re- 


dând oamenilor sentimentele 
curate, primo, lipsite de pa- 
timi. 





Ștefan D 


imitrescu 


(Urmare din pag. 1-a) 


Pictura ţărănească a lui Şt. Dimitrescu reprezintă un 
moment de reacțiune antiimpresionistă, cu puternica ei 
accentuare a desemnului. Și aceasta a rămas Dimitrescu 
totdeauna, încât chiar în acele pânze pe care el le aduce 
de pe coasta Mării Negre, dela Balcic sau Mangalia sau 
de prin bogatele grădini ale orașului natal, al căror far- 
mec l-a fixat cu un deosebit lirism, sub coloristul plin de 
căldură, se întrevede disciplina riguroasă a desenatoru- 


lui. „Desenul, a 


spus cineva, este conștiința picturii'. 


Această conștiință a fost foarte puternică la Ştefan Di- 


mitrescu. 


Puţin timp înainte de a muri, Şt. Dimitrescu îmi 


spunea cât îl pasionează tehnica desemnului, 


căruia 


ajunsese să i se devoteze cu o preferinţă aproape exclu- 
sivă. Câteva din roadele acestei aplicaţii apăreau la Sa- 
lonul Oficial din 1933, pus sub auspiciile umbrei lui iu- 
bite. Au trecut de-atunci şease ani și ori de câte ori icoa- 
na lui revine printre noi, nu putem să nu ne emoţionăm 
la amintirea omului care a trecut printre noi cu acea 


înaltă şi nobilă discreție, care a îost şi a artei sale. 





LA PĂLĂRIER 


fa 
„ZE 


Clientul : — Curăţat, 
şi schimbă-i panglica. 


TUDOR VIANU 


dă, chemăria, 


—.— 


Paul Labe se silește, în lu- 
crarea sa La Vivante Rouma- 
nie din 1913, să se arate bi- 
mevoitor faţă de poporul no- 
stru, deşi se străvede adese- 
ori în paginile sale nemulțu- 
mirea că domină la noi 0 pu- 
ternică influență germană, 
El străbate ţara dela Turnu- 
Severin prin Craiova spre 
București. Peroanele gărilor 
le vede tixite de oameni ve- 
seli, de femei cochete, cari 
au venit că-și arate toaletele, 
de tineri cari le privesc cu 
îndrăzneală. „In dosul balu- 
stradelor şi în afară de gară, 
țărance, svelte și graţioase, 
cu fața luminată de niște 
ochi minunați (superbes) o- 
feră... pâine și lapte, prăji- 
turi și îructe.“ 

La Curtea de Argeș, în zi 
de sărbătoare, găsește mul- 
țime mare de ţărani pe străzi. 
„Admir, zice  Labb6, grația 
inteligentă şi sptintena ele- 
ganţă a oamenilor, frumoșii 
ochi ai femeilor, atât de dră- 
guțe, cu iile lor inflorate și 
cu fotele lor cusute cu flu- 
turași de argint; ...niște ma- 
rame mari de borangic împo- 
dobesc cu foarte multă gra- 
ţie capetele lor.“ Streinul așa 
vede tabloul, deși însoțitoa- 
rea româncă, 0 domnişoară 
Petrescu, îi spune că, sub ace- 
ctea se ascunde o mizerie ne- 
maipomenită, 

In Moldova, acest călător 
găseşte că sunt „politicoase 
și drăguțe tinerele moldo- 
vence; ele au sinceritatea în 
ochi și pe obraji primăvara; 
multe par fermecătoare în 
îota scurtă colorată și în iia 
cu cusături aurii“, deşi adao- 
gă, că din pricina muncilor 
grele ele îmbătrânesc vepede. 

Notlle Roger comunică în 
lucrarea sa din 1914, intitu- 
lată La route de Vorient im- 


FIVE O'CLOCE 


căteat 


— Incă puţină tămâie, ma- 


dame Popesco ? 


) Zr) 


7 


Ciprian 

In rolul Mila, d-na Aglae E- 
nescu a avut o creaţie puterni- 
că premiţânăd mul, asupra calt- 
tăţilor artistice ce posedă. 

Putem compara interpreta- 
rea d-sale cu cea a d-nei Aura 
Buzescu, în drama lut Claudel, 
pe plan  meridional. Cu mai 
mult dinamism, şi mai mubt su- 
îlu, după cum cerea și economia 
piesel. 

D-nul Brancomir a seccnidat 
cu multă abilitate pe d-na Ene- 
seu, învingând dificultăţile unui 
rol dur. D-sa a avut o notă 
justă, în spiritul mistic ai dra- 
mei. 

Deasemeni și d. G. Ciprian, 
în rolul lui Lazzaro. 

Despre restul interpretării nu 
avem decât cuvinte bune. 

Piesa, se inscrie cu succes în 
linia. marilor creaţii ale Naţio- 
malului de anul acesta, impreună 
cu Ingerul a vestit pe Maria şi 
Clopotul scufundat, 

Insfârșit, pentru a încheia 
considerațiile generale asupra 
premierei de Miercuri seara, tre- 
bue să subliniem neasemuitul 
merit al d-lui Alexandru Marcu, 
distinsul traducător al piesei, 
care a făcut da rândul sâu o 
capo d'operă de artă. Rezonanţa 
şi muzicalitatea versurilor din 
Fata lui Iorio se datoresc în bună 
parte și domniei-sale, meritând 
asttel murmurul aprobativ al 
publicului și toate laudele celor 
cari apreciază eforturile sincere 
şi izbutite pe teren cultural, 


VICTOR POPESCU 


Je) 
sa pa 


A 


presiile culese intro călăto- 
vie întreprinsă în țara noa- 
stră. Ceea ce o izbeşte, în- 
dată ce ajunge la Predeal — 
vechiu punct de graniță — 
este contrastul dintre peisa- 
giul monoton de brazi, ce se 
tegă-ește în Alpi şi in ținutu- 
rile nordice — și ceva nede- 
iinit : o atmosferă surăzătoa- 
re, un soare mai puternic, un 
vânt mai cald, cari îți arată 
că te afli în Orient. Cât timp 
trenul stă în gară, făranca a- 
leargă dealungui vagoanelor 
cu coşulețe de fragi pe cari 
le prezintă călătorilor. Ele 
„brune, cu ochi mari, negri, 
atât de subţirele în iile lor 
cusute cu fluturași şi în fo- 
tele lor strălucitoare, cari le 
strâng şoldurile.“ - 

Mai târziu, când călătore- 
ște mai mult și cunoaște ţara 
mai de aproape Noâlle Roger 
spune despre ţăran: „Admi- 
ram sprinteneala membrelor 
lor, regularitatea trăsăturilor 
lor și grația tinerelor fete, 
Ochii lor au o expresie de 
blândeţe. Eram surprinși de 
tăcerea şi de melancolia lor... 
Aceeaşi impresie am avut, 
când am studiat pe soldaţi în 
tabără şi pe. marinarii flo- 
tei, Aceşti tineri frumoși, cari 
aunt niște soldaţi aamirabili, 
atât de disciplinați, atât de 
răbaători și atât de valoroși, 
se înfățișau cu același mers 
repede și sprinten, supuși la 
ordinele ce li se dădeau, si- 
limndu-se să înțeleagă și toţi 
avea în privire acea blândeţe 
întristată.“ 

Asistând, la  prăznuirea 
Schimbării la față, la mânăs- 
tirea Slatina, aproape de ve- 
chia graniță dintre Moldova 
și Bucovina, autoarea acea- 
sta stăruie asupra frumuseții 
costumelor, cari se armoni- 
aează de minune cu peisajul 


MICI CAPRICII 


Sotinsacea 








— E drăguță, dar prea are 
mania pălăriilor cubiste, 














7 





Cronica universitară 


Notam în cronica trecută că 
Pisarev, unul din reprezentan- 
ţii şcoalei eritice ruse, cu care d. 
Vaicriu Ciobanu pune în legă- 
tură opera lui Dobrogeanu-Ghe” 
rea, elimină criteriul estetic in 
judecarea operei de artă, înlo- 
cuindu-l cu cel €tic. Teoretic, 
Gherea nu formu'sază negarea 
esteticei. Noţiunea de estetică 
revine destul de des în scrisul 
său. Practic, însă, critica lui ră- 
mâne qe cele mai multe ori psi- 
hologică. Analizând, uneori cu 
mult simţ de pătrundere, senti- 
mentele poetului, sau, când se 
ocupă de epică, ale eroilor, dacă 
rostește o sentință, sau stabi- 
leşte o ierarhie, criticul român 
o face tot din considerațiuni de 
etică. De aceea „pesimismul 
consecvent! care „le negarea 
vieţii, deci antisocial, antimo- 
ral“ este şi „antiartistic în cel 
mai înat grad“. Câci arta are 
scopul de „a lăţi sentimentele 
de simpatie universală”, Este e- 
vidant că, dela punctul de ve- 
dere al lui Pisarev, până la a- 
ceste concluzii ale lui Gherea, 
distanța nu este mare. O altă 
apropiere intre criticul român şi 
maeştrii săi stă în părerea că 
un criteriu obiectiv de apre- 
ciere a, valorii artistice nu există 
totuși. Pisarev susține că im- 
presia personală este aceea care 
te că.ăuzeşte în aflarea îrumo- 
sului, iar autorul „Stuaiilor cri- 
tice” scrie : „in toate acestea, 
tactul și talentul criticului, ins- 
piraţia, îl ajută minunat; deci 
intuiţia joacă un rol cumpăni- 
tor în critica estetică“ (,„Asu- 
pra criticei“, vol. 1, 1890, p. 44), 
Sunt apoi amănunte, care arată 
dependența lui Gherea de cri- 

ica rusă. Așa, de pildă, despre 
„proletariatul intelectual“ și 
despre necesitatea egoismului 
tv. „Personalitatea, şi morala în 
artă“), găsim pagini la acelaşi 
Pisarev, 

D. V. Ciobanu conchide, însă, 
că nu se poate vorbi de influen- 
ta unul anume scriitor rus din 
cei amintiţi, în cpera scriitorului 
nostru. Euemente care revin 1 
el se întâlnesc la fiecare dintre 
aceștia, Astfel, condamnarea 
„artei pentru artă“ o rostește 





Frumuseţea poporului român văzută de streini 


de 1. F. BURICESCU 


înconjurător. Se găsiau acolo 
Și muţi tromani Qin BUcovI- 
sa, ku „poarra cosvumul I0- 
manesc și vorbesc romaneşte, 
ei sunt Irumoşi și inaiu, cu 
OCni Senun ȘI cu păr lung şi 
cariuonyat ca pe vumpui lui 
wveran cel Mare. 

Inainte de izbucnirea răz- 
boiuuui din 1914, ziaristul Leo 
Ciureise pubiica Mie k'euuleş 
de rouie en HOUmunie, Lu- 
crarea este imienoară, ca 
Spiriţ de observație ob.ectivă, 
aucor lucrări simuâre. se gă- 
Sesc totuși și aici uneie 0p- 
servațuum juste, ca ae pildă 
cele privitoare 1a trumu.ețea 
rasei noastre, El atitmnă, că 
„Populaua rurală română 
îormează un tot atrâgator, 
un tabiou colorat, o viziune 
de artă şi de exotism.“ 'Lot 
amestecul de rase suprapuse 
peste elementul bășiinaş na 
izbutit să înlăture acei îond 
permanent, care te tace să te 
gandești la Roma. „Dacii și 
legionarii lui Traian au creat 
această rasă puternică, acești 
soldaţi robușu, acești latini 
gebrați cu siavism: o detila- 
re de țărani de la Duuăre iţi 
aminteşte destăşutarea irizei 

depe columna lui Traian.“ 
Țăranii, la a, câror primire — 
cu ce ocazie nu se spune — 
pe pajiştea Castelului Peleș 
de regeie Carol 1 și regina E- 
lisabera, a asistat şi Ciaretie, 
erau, după spusa lui, fericiți 
şi frumoși, cand jucau hora, 
Dar „costumul feminin are 
mai mult farmec incă. Ce mi- 
munat lucru este o româncă 
în costum de țărancă. Ro- 
mâncele sunt frumoase, mici, 
nervoase, bine iăcute, cu pâr 
negru. ca pana corbului și cu 
ochi negri,  râzători și a- 
dânci.* 





(Urmarea, în nr. viiter). 





puma. 





Prima stajie : — Ce-i cu tine, 
ţi-ai pierdut cearceatul ? 

A doua stafie; — 
cam răcit şi mi-am luat pla- 


mai întâi Belinski, care mărtu- 
zisește că nu se poate gândi de 
cât cu amărăciune la aceia care 
cer poetului să cânte fără rost 
ca pasările, Arta trebuie să aibă 
un scop înalt. Mihailowski afir- 
mă și el că o artă fără, tendinţă 
nu poate exista. Imaginea artis- 
tului ca um revostar înăscut şi 
mare cetățean o găsim la, Be- 
linski și, tot la et, aflăm con- 
damnarea nemulțumiților pa- 
sivi, deosebiți de cei care, ne- 
satisfăcuţi de prezent, incura- 
jează massele populare, lucrând. 
pentru un viitor mai bun. Toate 
aceste observaţiuni le regăsim 
la Gherea. Revolta lui împotri- 
va falsior pesimiști are accente 
asemănătoare cu acelea din pâ- 
ginile lui Belinski. 

Rezumând sumar lucrarea 
d-lui Vaieriu Ciobanu, am in- 
Gicat numai câteva din argu- 
mentele aduse de referent in 
Sprijinul tezei sale. Socotim, to- 
tuși, că, din notele noastre, po- 
ziţia lui Gherea ca „un conti- 
ruator întârziat și ţransplantat, 
la noi al şcoalei critice ruse de 
pe la jumătatea secolului XIX, 
apare ca un lucru firesc şi evi- 
dent. 

Pa Taine, Gherea i-a citat 
pentrucă era mai cunoscut la 
roi, dar faptul că în „Studii 
critice” nu acordă importanţă 
elementului rasă, e o dovadă în 
plus că nu dela Taine și-a în- 
sușit sistemul de critică, 

Lucrarea d-lui V. Ciobanu 2 
păcătuit prin lipsa unei orin- 
dueli mai strinse a interesan- 
tului material înfățișat. Se im- 
punea, apoi, să se urmărească 
din punct de vedere cronologic 


activitatea criticului studiat, 
mai ales la începuturile ei. Lu- 
ecrul era destul de greu, dar ar- 
gumentația ar fi devenit mai 
convingătoare. Aceştea sunt ob- 
servații de amănunt, pa care, 
desigur, d. Ciobanu le va avea 
în vedere în studiul mai larg, 
pe care il așteptăm. 

D. conferențiar N. Georgescu- 
Tistu ţine la Facultatea de Fi- 
losojie şi Litere un curs de îs- 
toria cărții și dă noţiuni de ar- 
ganizare a bibliotecii (Miercuri, 
10-11). Seminariile de Joi (5-5) 
jucrează în cadrul catedrelor 
de istoria, literaturii române 
vechi şi sociologie. La cel dintâi 
sa continuă alcătuirea biblio- 
grafiei de literatură veche, iar 
la cel de al doilea se stringe 
material pentru bibliografia, sa- 
tului românesc, din care un vo- 
lum va apărea cu ocazia con- 
gresului de sociologie din vara 
aceasta, 

Tot despre bibliografie s'a 
diseutat şi in Seminarul de li- 
teratură română modernă de 
Miercuri, 19 Aprilie. In lucrarea 
sa: „G. Ibrăileanu, ideolog li- 
arar, d, M. Apostolescu a adus 
noui contribuţii la bibliografia 
fostului profesor dela Iaşi, sem- 
nalând 81 de axticole. Demn de 
zelevat este acel articol, in care 
Ibrăileanu desbătea la 18 ani 0 
problemă de pronunție dialec- 
tală („Două particularităţi ale 
dialectului moldovenesc“, „Şcoa- 
la nouă“, 1889, p. 21), 

Interesul da mai târziu al] cri- 
ticului pentru forma poeziei lui 
Eminescu este prevesiit asttel 
de preocupările incepătorului, 

ION ROMAN 





Cinematosratele 


ARO: „HELENE WILLFUHR” 


Vom  wezomanda cetitorilor 
dela, început, această pelicmlă 
franceză prezentată de cinema- 
tograful Aro, cutoatecă am avut 
impreşia unui film nu prea nou, 
judecând nu numai după coa- 
furie actrițelor dar şi după 
câteva lungimi şi amănunte la 
cari se pare că au renumţat în 
altimnul timp producătorii fran- 
cezi. De alttel, grija cu care este 
tucrat întreg fihmul, mă face 
să-mi întorc gândul cu câţiva 
anii în unmă, când grija pe care 
o puneau regisorii spre a reda 
perfecția, avea. drept rezultat fil- 
me nenaturale, cari făceau im- 
presia unor piese €eșite din cine 
știe te laborator, iar nicidecum 
a unor fragmente de viaţă re- 
ală, ceeace ar trebui să pretindă 
orice spectator. 

Fără ca să abuzeze de astfel de 
amănunte, dar și tără să se lip- 
sească cu totul de ele, filmul de 
1a Aro are toate atributele unui 
spectacol care place publicului. 

Este, dealtfel, al doilea film 

realizat Qupă un roman de Vicki 
Baum şi care întrece mult opera, 
ce i-a siujit de inspiraţie. 
* Atât „Helene Willtuhr“, cât şi 
„Lac aux dammes”, nu depășesc 
cu nimle nivelul obișnuit al ope- 
relor datorite acestei romanciere 
care iși recrutează cilitoarele 
printre romanticele fete de pen- 
sicn sau corpolentele  casieriţe 
dela, cofetării. Ragisori dibaxi au 
isbutit insă să creeze filme bune 
pe tema romanelor, 

Cele câteva tipuri interesante 
pe cati ni de oferă filmul şi din- 
tre cari trebue să-l amintesc pe 
anticarul ghebos și cu sutlet bun, 
au contribuit mulţ ja redarea 
verosimilă a vieţii de universi- 
tate. 

Madeleine Renaud a trecut de 
muiţ de prima tinerețe dar chi- 
pul ei obosit ştie să redea stările 
sufletești ale studentei Helene. 

Am avut apoi satisfacția de a-l 
intâlni întrun rol principal pe 
Jean-Louis  Barrault, actorul 
despre care am mai amintiț în 
aceste coloane. Desavantajat de 
fizic, acest tânăr interpret ştie 
să aducă la culmi artistice, atât 





muie îi 





Nu, sunt 





rolurile secundare cât și pe cele 
principale. Gestul cu care-şi 
ia adto dela pian — e aici, cred, 
și un merit al regisorulmi — e 
minunat redat, In rolul profeso- 
rului, Constant Remy a ştiut să 
tie energic, abuzând, poate, pu- 
țin, de acel pumn încordat în 
clipe tragice ale vieţii. 


CAPITOL: „Oameni de mâine” 


Nu m'ași mira dacă filmul de 
ia Capitol n'ar fi bine primit de 
public, 

Anul trecut, publicul a primit 
aproape cu indiferență acel mi- 
nunat fim care a fost „Căpita- 
nii curajoși“. Mai recent e apoi 
insuccesul unui alt fim cu copii, 
interpreţi necunoscuți: "Tom 
Suwyer“. Ss duce lumea să vadă 
grațioasele strâmbături ale feti- 
ței bune care este Shirley 
Temple și ocolește filme supe- 
moare cum este și „Oameni de 
mâine“.  Probema „copiluhii 
Tău” și a „copiluimi bun” şi-au 
pus-o cred toţi părinţii. Filmul 
acesta incearcă să o rezulve. 
Concluzia este că nu există gqe- 
cât copii buni. 

Bineinţeles, lumea, nu este pli- 
nă doar de copii care ştiu să ste- 
peze, să cânte şi să spună fru- 
mos o poezie, dar și cel mai rău 
copil, dacă este luat din timp şi 
bine educat, poate îi indreptat. 
In America, există un oraș al a- 
cestor copii, așa ziși răi, cari cu 
timpul se îndreaptă, Acest oraş 
ne este prezentat în filmul de Ja 
Capitol. Nu e o casă de corecție, 
E un întreg oraș în care copiii se 
pot dezvolta în voe. Spiritul a- 
merican, bine înţeles primează. 
Chewinggummul şi mâtehnul de 
box nu lipsesc. Nu lipsesc dease- 
menea, din film scenele tragice, 
cari se îmbină cu cele comice. 
Am văzut batista ştergâna lacri- 
mile speetatoarelor, după cum 
am auzit și hohote de râs. Mic- 
key Roney și Spencer Tracy, sunt 
cu tioată diferenţa ide vârstă, doi 
actori mari, cu un joc şi chiar 
fizic foarte apropiat. Ii întovă- 
Tășește in acest film râsul sin- 
cer al micului Pee Wee. 


TRAIAN LALESCU 


PE LUMEA CEALALTA 





— Repede, Aniko, doctorul ; 
domnului îi e rău de tot: a în- 
ceput să respire, 





8 








UNIVERSUL LITERAR 








6 Mai 1939 


Literatura. arta. idei... 


Şezătoarea „Universului Literar“ la Craiova 


Duminică 14 Mai c., orele 11 dim., în sala festivă 


a colegiului naţional Caroi 


| din Craiova, va avea joc 


o șezătoare literară a scriitorilor tineri din gruparea 
revistei „Universul Literar: şi cu preţiosul concurs 
a! „Societăţii scriitorilor olteni“, Vor participa d-nii: 
Ion Biberi, N. Crevedia, Nicolae al Lupului, George 
Dorul Dumitrescu, Virgil Carianopol, Al. Raicu, Ștefan 
Baciu, Traian Lalescu, Const. Fântâneru, Radu A. 


Sterescu și Victor Popescu. 


Intrarea liberă. 





Șezătoarea dela 


Duminică dim. sa ţinut ia 
teatrul Naţional, prima şezăr 
toare literară 'din giclul de şeză- 
tori pe care „Sopietatea, seriito- 
rilor români“ îi organizează în 
principalele oraşe din tară. 

D. Mircea, Eliade a conferen- 
țiat despre: „Regina Maria 
scriitoare“. 

Dintre cărţile augustei au- 
toare, conferenţiarul a, analizat 
in mod deosebit „Visătorul de 
vise“ şi „Iderim“, arătând că 
temele desbătute de Regina Ma- 
Tia, în operele sale 'de seamă, 
sunţ simboluri străvechi pe pă- 
mântar! nostru dacic, cu pătrun- 
dere adâncă în cultură, până 
ia Meşterul Manole. Astfel, Re- 
gina, scriitoare 2 dovedit că şi-a 
legat sufletul printr'o profundă 
sinteză, nu numai de istoria dar 
și ae cultura, românească, 

După conferinţa d-lui Mircea 
Eliade au urmat lecturile făcute 
ce scriitori, din operele lor. 

D. kudovic Dauș a citit poe- 
ziile: „Ne-ai rămas vie, Regină 


IEI IL ALEC i III III 





LILI IEI ULEI il) ar] 





8: LURO RINGUL RAR IVI RIAA II 





IL II DID II TE ie Et UT RIL 








Citiţi în colecţia „UNIVERSUL LITERAR” 


FLOAREA 
REGINEI 


poeme de TEODOR SCARLAT 


Cartea de viguroasă expresie lirică a 
unuia dintre cei mai înzestrați poeţi 


teatrul Naţional 


Marie“, omagiu Măritei Doam- 
ne; „Tristeţe“ și „Crucile. D. 
Matei Alexandresou a citit din 
volumul „Leagăn de îngeri“, 
poeziile: „Oăprioarele pășteau 
iavoarele“, şi „Din straşină pi- 
cură pace“; a urmat d. Tudor 
Măimescu, care a făcut lectură 
din volumul de versuri „O tată 
mică se închină“; d. Constantin 
Fântâneru a citit o bucată de 
proză; d. Radu Boureanu a citit 
trei poezii: „Vreţi un poem“, 
„logofăt de taină“ şi „Anna 
Maria“. A urmat d. Donar Mun- 
teanu cu poeziile „Răsăritul 
soarelui“, „Trei oameni de ză- 
padă“ și Cântece de iubire“; 
D. Virgi Carianopol a citit 
„Plâns de servitor“, „Mama“, 
„Țăranii“, şi, fiind bisat, „Femei 
de la noi“; d. George Gregorian 
a citit frumoasele poezii: „Ye- 
ricirea“, „Troiţa“, „Trei draci“; 
d. lon Minulescu a încheiat şe- 
zătoarea, citind: „Romanţa soa- 
relui“, Glasul morilor“, „Seară 
rurală“ și „Marină“. 


ra uguatu 





EI Ie SIT CIC AID ATC IL AIE TC IL 0 II E 27 VI IC IE FE 










tineri. 


PREMIUL NAȚIONAL 
PENTRU POESIE 


cu frumoșii săi lauri, a poposit 
anul acesta, pe fruimtea poetu- 
lui V. Voiculescu. Bucuria si 
mulțumirea noastră sunt de- 
pline, când ne gândim că gestul 
Suveranului a încununat, cu a- 
cest premiu, una din cele mai 
rare şi mai puternice opere poe- 
tice. Suina eu paşi siguri, dela, 
„Poezii“, talentul poetului V. 
Voiculescu s'a realizat pe deplin 
în „Urcuș', precum şi în poesiile 
pe care le publică, în revistele 
zilei. Cresoută în zonele „Gân- 
dirii“, poesia d-lui V. Voiculescu 
este azi uma dintre cele mai 
clare lire, sunetul ei plutind, 
grav și românesc, sub cerul inalt 
și albastru al țării. Ne dăm-ima- 
poi dela bilanţuri, pentrucă, per- 
mamnkentete surprize pe cari ni le 
oferă d. V. Voiculescu, îndrep- 
tăţese încă multe așteptări. Ală- 
turi de bine-meritatul premiu 
Regesc, aducem şi moi d-lui V, 
Voiculescu incântarea și satis- 
facţia noastră cea mai sinceră, 
unind aplauzele noastre cu ace- 
lea ale tuturor iubitorilor de 
mare şi adâncă poesie. 

Pentru alegerea Suveranului, 
o adâncă, reverență, iar pentru 
tâmplele cămnte ale celui ales, 
"auda, inimilor noastret 


„SILUETE FILOSOFICE“ 


se intituizază cartea d-lui Z,. 
Sandu (N. Regman'. După cele- 
brele „Schattenbilder“ ale lui 
Eulenberg și după portretele a- 
tât de interesante ale domnului 
prof. IL. M. Marinescu, d. N. Reg- 
man aduce în paginile acestui 
volum, marile umbre ale anti- 
chităţii elene. Zeno, Heraclit şi 
Anaxagora, Empedotrle, Diogen 
și Aristip și alţi eterni înţelepţi 
trăese în cartea d-lui N. Reg- 
man. Un stil vioi şi colorat, pre- 
cum şi o justă cunoaştere a a- 
celor locuri în care s'au sbuciu- 
mat „siluretele“ acestea, dau vo- 
tumului de fată um timbru Dlă- 
cut si antrenant. 

D-nul N. Regman ne-a dat o 
carte utilă si frumoasă; pentru 
aceasta, prețuirea noastră 


POETUL VINTILĂ HORIA 
e un spirit întreprinzător şi te- 


merar. Talentul său atât, de fru- 
mos manifestat, în poesie, esseu, 


Fericirile stalactitare 


impins spre această poziție de 
către experiența tragică a poe: 
iului-profet care, respins de 
co!eclivitatea indiferentă față 
d> mesianismul său, a ajuns 
şi el lu poezia izolării, 

In zadar, Joachim du Bellay 
săi din Pleiada 
Renașterii franceze cu precia- 
mat, în faimosul manilest „De 
fense et illustration de la !an- 
que frangaise”, înalta „misiu- 
ne sacră c poetului“, încer- 
când, prin aceasta, să atragă 
atenția societăţii asupra înves- 
tirii poetuiui cu daruri de în- 
ger bizar... 

l-a fost ursit acestuia să se 
retragă în fericirile tainice ale 
sinaurimilor sale de vis. 

Fericiri stalaciitare, cu albul 








(Urmare din pag. 1) 


lor imperiu de limpezime ciu- 
dată, din care suferința şi tra- 
gicul spasm interior nu sunt 
eliminate, dar în care volup- 
tatea izolării și visul se rotun- 
jesc în fosforescenta lor splen- 
doare. Fericiri stalactitare, ca- 
re nu presupun frigiditatea 
simţirii, ci, dimpotrivă, incan- 
descența emoliei până la sta- 
rex de oglindă interioară, pă- 
nă la înalta claritate « visului 
înl&crimat și singularizat... 

„Hyperion”, din  „Luceafă- 
ru!” iui Eminescu, trăeşte şi e?, 
desigur, aceste dureroase feri- 
ciri stalorctitare. 

Dar gândul nostru se în- 
dreapiă, mai ales, spre poe 
mul lui Giovanni  Pascoli 
„Paolo Ucello”, în care se pre 


cizează, putemic, simbolu! ar- 
lui căruia viaţa îi refuză 
participarea !a marile ei bucu- 
rii şi căruia însăşi Divinitatea 
îi desvălue adevăratul său 
rost surghiunul în straniiie fe- 
riciri hermetice ale visului de- 
venit artă. 

Poemul lui Pascoii, suavul 
și inspiratul poet mort în Bo- 
oana la 1912, e un poem cu 
lori și păsări. Sunt păsările 
de vis ale bătrânului pictor 
Paolo di Dono, din Florența în- 
tăei  Renaşteri, aduse, din 
veac, să fâllăe în poemul ita- 
lic şi fremciscamn al lui Giovanni 
Pascoli. Paolo di Dono, scor- 
nitor, din văpsele, de umbre 
și dimineţi, în Florenţa sculp- 
orului Lorenzo Ghiberti și în 








pamflet si critică. ne promite, 
pe foarte curând. un volum de 
nuvele. Mărturisim că îi aştep- 
tăm apariţia cu nerăbdare şi 
bucurie, mai ales că mu ne în- 
doim că, nuvelistul Vintilă Horia 
nu va, desminţi pe poet. Neliniş- 
titul si „europeanul:“ din el, va 
închega, o carte de clasice şi si- 
gure linii, în care vom ceti des- 
pre zâmbetul lui Enzo Terga și 
despre atâţia alti fantastici şi 
îndrăgostiţi cavaleri. 


DOMNUL R. DONICI 


e un om hamic şi foarte sim- 
patic. Domnia-sa ne-a dat o 
mulţime de traduceri din litera- 
tura rusească. Ultimul volum se 
numeşte „Bârteala“ şi e o cule- 
gere din schiţele umoristice ale 
Mi Anton Cehov. Apreciem şi 
subliniem efortul d-lui Doniki, 
îi atragem însă. băgarea, de sea- 
mă asupra formei — nu întot- 
deauna perfecte — a, traduceri- 
lor d-sale. Și în fond, rostul unei 
traduceri este a reda întocmai 
frumuseţile și farmecul origina- 
valui. O mai atentă migăleală, a 
manuscriselor, credem că ar fi 
un real fo!os pentru munca in- 
grată a domnului R. Donici. 
„Bârteala“, e un volumaș editat 
de „Vremea“ şi se citeşte ușor, 
intre o prăjitură şi o cafea. 
Cehov, nu e mare in aceste 
schiţe și d. Donici ar trebui să 
traducă şi alte opere, mai ma- 
sive ale geniaiului povestitor rus. 


IN „REVISTA FUNDA- 
'ȚIILOR REGALE“ 


pe luna Aprilie am dat, cu mul- 
tă bucurie, de un fragment: 
„Concina prădată“. semnat Teo- 
dor Scorţescu. Ne-am amintit 
de acel savuros „Popi“, cetit cu 
ani în urmă și am regăsit în 
„Concina prădată“ aceleaşi ca- 
lităţi rare. D-nui Teodor Sco 
țescu este unul dintre seriitorii 
cari pot sta cu răbdare pe ma- 
nuscris, ltucrându-l cu trudă şi 
grije — de . frumuseţea, pa- 
ginilor sale. In acelaș număr al 
revistei cetim patru frumoase 
poesii de Gherghinescu Vania, 
delicatul poet care va tipări în 
curând c nouă cuegers: „Pri- 
vighetoarsa oarbă“. D-nul pro- 
fesor N. I, Herescu are un inte- 
resant studiu „Despre condiţiile 
poesiei“, asupra căruia vcm re- 
veni, pentrucă, d. N. I. Herescu 








wremea lui Donatsilo și Brune- 
jleschi, era sărac, încovoiat 
de ami şi adâmc iubitor de pa: 
sări cântătoare și flori. 

Pentru marea lui dragoste 
de sburătoare lusese poreclit 
Ucello. Pasăre. Din viaţa !ui 
săracă, bucurată doar de pe- 


nelui care-i zugrăvea flori și 
aripi multicolore, s'a inspirat 
Pascoli. 


Dar să pășim în frumuseţea 
și în simbolul acestui minunat 
posm italic, care a fost tradus 
în româneşte (1930) de către 
un pasionat cunoscător al li- 
ricii italiene, d. Pimen Con- 
stemtinescu, 

In cocioaba lui Paolo Ucello 
e un perete fermecat. Pe el, 
bătrânul meşter, în drago- 
stea-i de pasări şi flori, a pic- 
iat lujere cu irunze și potire, 
arbori, pini, meri, migdali şi 
smochini, încărcaţi de flori şi 
fructe, prinire care săgetează 





Intunerec si Lumină 


(Urmare din pag. 1) 


răpit pe Sită,, soţia, lui Rama, și a dus-o 
in insula Ceylon, este autorul presupus 
al tratatului de medicină magică tnian- 
vilă Kumâratantra. Un demon, autor al 
unui tratat cuprinzând formule și ri- 
tuale anti-demonialce! Dar, cum re- 
marcă Dr. Pilliozat, care a studiat îm- 
tr'o monogratie specială acest tratat, în 
India, bincle și răul, nu sunt decât. „les 
aipparences oppostes qui voilent la R6a- 
Mt6 unique”. 

Dealtfel, India este plină de aseme- 
nea confuzii între bine și rău. Zeița 
Hâriti, foarte cunoscută în budhismui 
chinez, a dobândiţ 'dreptul să mănânce 
copiii dintro regiune, în urma unei 
„fapte bune” făcută înur'o altă viaţă (ef. 
Zalmoxis, I, p. 201). Mulţi demoni au 
cucerit, virtuțile lor demoniace prin 
forța magică a faptelor lor bune ante- 
cedente. 

Dar această „confuzie” își are tâlcul 
ei. Căci, pentru cel care vrea să afle ad- 
solutul și să dobândeasză autonomia spi- 
rituală, ce poate însemna „răul” și „bi- 
nel”?! Sunt aprecieri rari își au ua 
sens şi o validitate numai în lumea a- 
pârenţelor, în această viaţă .isnorantă” 
pe care o ducem toţi, în nivelul forme- 
jor (nâmarâpa) și al delimitărilor in- 
dividuale. Dar acest nival aste lipsit, de 
„roalitate”; tot ce este plural şi în deve- 
nire, este lipsit de realitate, este „ilu- 
zoriu”. Deci, şi binele și răul, pentru cet 
care se poale ridica. peste „contrarii”, 
sunt aprecieri subiective, iiuzorii. Inţe- 
ieptul (în sensul indian al cuvântul 
el care se detaşează de lucruri) poate 
vedea cum coincid extremele și se to- 











TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


pese contrariile îm unitatea divină, în 
absolut. Deaceea toate tehnicile ascetic- 
contemplative indiane învață pe înţelept 
să rămână imditerent în faţa contrarii- 
lor: bine-rău, frumos-urât, plăcut-dure- 
ros, cald-frig, ete. Cel care a pornit pe 
drumul „mântuirii”, cel rare tinde să do- 
bândească. autonomia desăvârșită a spi- 
ritului, twnebuie să realizeze în propria 
sa experienţă, „totalizarea” contrariitor, 
care este semnul Spiritului pur. 

Ideia aceasta, fundamentală — că toa- 
te „Sehimbările” și contrastele sunt â- 
parente — se întâlnește încă din tex- 
tele vedice. In Aitareya Brâhmana III, 
44 se spune că Soarele „în realitate nu 
apune nici mu răsare” (râ kaâcavâstam 
eti nodeţi) ci numai se „răsuceşte” 
(viparyasyate). Mișcarea, veniaza, 
noaptea, și ziua, sunt doar aparenţe; ele 
ne apar astfel numai nouă, care trăim 
condiționat („sub soare”, după expresia 
indiană). In realitate, Soarele, (simboli- 
zând, ca și la Dante, spiritul aibschut, 
Divinitatea) nu „devine”, nu se schim- 
bă, ci se „răsucaște” în loc (vipatyasyate 
cuprinde ideia de „maniifestare”, dar nu 
de alterare, nici de schimbarea poziţiei 
în Cosmos). Şi textul adaosă: „cel care 
ințetege asta (Ya evam veda) realizea- 
ză comjuneţia, asemănarea şi identita- 
tea-de-Cosmos (satokyatâm) cu El”; cu 
Soarele, adică cu Dumnezeu. Cel care 
înțelege că nu există „apus și răsărit”, 
atinge aceiași „tume” (loka) ca și Soa- 
rele — depășește, car alte cuvinte, nive- 
iul cosmic profan, condiţia umană, 

Intreaga metafizică indiană — care, 
deși scrisă mai târziu, coexista cu tex- 





tele rituale vedice — își găsește funda- 
mentui și punctul de plecare în acest 
text. Toate „sistemele” filozoțice indiene 
converg către o țintă unică: pluralitatea 
și devenirea sunt iluzorii sau, în orice 
caz, lipsite de semnificație; absolutul, 
spiritul, este în altă parte (neti! neti!, 
„Miu asta! nici asta!” din Upanishade); 
singurul mijloc de a dobândi autonomia 
spirituală este să depășești contrariile, 
să înţelegi că binsle și răul, Lumina și 
Intunsrecul, etc., sunt momente ale ace- 
leași unități în :diverse manitestări, 
„Totalizarea” atributelor şi a contra- 
riilor în divinitate nu se întâlmește nu- 
mai în domeniul indiam. In China, bu- 
năoară, coinbidența celor două principii 
contrarii este indicață chiar în icono- 
grafie şi artă. Simbolu! Intunerecului 
(bufnița) se întovărășeşte cu simbolul 
Tiuminii (fazanul). Mai limpede, lumina 
iese din întaunerec, alcătuind laolaltă o 
„bi-unitate” de felul celei întâinite în 
India, In arta indiană, este foarte frec- 
vent motivul așa numit Garuda și nâga, 
un vultur care ţine în ghiare un șarpe; 
împletire a simbolului solar cu cel sub- 
teran. La Minos, după cum arată Sir 
Anthur Evans (Palace of Minos, vol. IV, 
p. 188—190), capete de șerpi comple- 
tează un phoenix, pasere prin excelență 
solară. 'Toate aceste reprezentări arii- 
stice au un sens metafizic foarte precis: 
coincidența contrariilor în qivinitate. 
Aspectul dual se datorește activităţii sau 
inactivităţii divinității; dare poate fi 
vimtuală sau reală, latentă sau mani- 
festată, 


ste Bizz ti 
2) 


SA 







este, azi, unul dintre cei mai in- 
dicaţi de a scrie despre acest 
subtţil subiect. Dealtfel, ne vom 
permite, cât mai curând, să im- 
sistăm într'o viitoare însemnare, 
asupra novlui clasicism al lite- 
raturii noastre, curent în care d. 
Herescu este un factor de fru- 
moasă importanţă. Tot cu acea 
ocazie vom scrie și despre tăl- 
măscirite din clasicii latini, acei 
neîntrecuţi și eterni mânuitori 
ai poesiei de întotdeauna. „Arta 
poetică“ a lui Horaţiu, e mai 
actuală decât oricând! 


REVISTE ȘCOLĂREȘTI 


Bfortul literar care pormeşte 
din băncile liceului, încă, este 
un înduioșetor şi frumos gest, 
pe care l-am subliniat mereu; 
prețuim, în acest sens, revista. li- 
ceului „Spiru Haret şi a „Co- 
legiului Naţional Sf. Sava“, Iată 
că poșta ne-a lăsat pe masă 
„Mugurul“, revista liceului „.Mi- 
hai Viteazul“ din Bucureşti, care 
însă nu se ribiibă la, nivelul inte. 
sectual al celor amintite, Cu 
mnuită simpatie am evidenția o 
frântură de poeste sau o nuvelă, 
dar mai toate contribuţiile se 
mentin în cadrul unor simple 
teme didactice. Nici o imagine 
imveniiă, nici o îndrăsneală ti- 
nerească, ci doar monotona re- 
peţire a unui nume care sar pu- 
tea, să dea şi lucruri mai bune: 
Valeriu Calciu. In rest um arti- 
col de I. Gh. Leva, interesant, 
Apoi: Corneliu Golopenţia, Ma- 
rie Antoinette Andreescu, Gh. 
Dumitrescu, ete. Putem spera 
oare şi altceva? 





HARNICUL PUET 


care semnează Petre Paulescu, 
a tipărit un volum de „psalmi“, 
întitulat  „Lmciferi de rouă“. 
Versul îi stă cu o mare, cu o 
prea, mare facilitate sub condei 
și un mai strict autocontrol nu 
i-ar strica. Un tumuli juvenil, 
un iureş de cuvinte frumoase, 
câteva originale întorsătțur: de 
cuvinte şi câteva poeme clar în- 
chegate merită, elogii. Pentru ce- 
titorii noștri, decupăm din poe- 
sia „In vie“: , 
„Grădina-şi punen poduri toţi 
pomii pentru iarnă; 
„Gutuile sunt coapte și dolidora, 
[de soare... 





sboruri limpezi sau amurgite 
de aripi. 

Sub  văpselele pictorului, 
peretele sa prefăcut într'o 
grădină. Peretele acesta, care 
zâmbeşte din lumini și culori, 
e singura fericire a visătoru- 
lui meşter. E atâta de sărac, 
încât nu-şi poate aduce, în 
bordei, cel puţin o floare ade- 
vărată, 

Ottează şi, de doru! ei, o 
iscă, din văpsele, pe lumina 
strâmtă a zidului. Dar, mai 
ales, tânjeşte după o pasăre 
vie. A v&zut un cintezoi în co- 
livie şi l-ar vrea alături, în co- 
libă. De dragul lui, îl zugră- 
veşte și pe el printre celelaiie 
sboruri ce urcă și coboară zi- 
dul. Şi colţul de rai, vrăjit din 
panel, înflorește, zi de zi, cu 
aripi și corole, și mângâe vi- 
sul şi sărăcia  moșneagului 
îndrăgostit de cântec și cu: 
loare... 

Ci tot privind peretele cu 
viaţă ciudată și moartă, pe 
care i-a dăruit-o el, îngându- 
ratul pictor uită, în calma 
seară f'orentnă, să-și mai 
spună angelus-ul. 

Şi gândul îi dorește, iarăș, 
un sbor viu: o privighetoare 
sau, baremi, o misrlă. Un cân- 
tec viu în colivie i-ar «duce 
toată înseninerea. Alâta a fost 
dorința din inima bătrânului 
mașter. Dar iată că Sfântul 
Francisc din Assisi — care și 
el iubește păsărelele — aude 
murmurul din sufletul pictoru- 
lui şi secoboară, încet, în bor 
dei, venind chiar prin livezile 
zugrăvite pe perete. Il doje- 
neşte, cu bunătate, pe răvnitor, 
pentru dorința lui şi-i pune 
mâna peste imimă: „şi nu 
simți în ea decât un tremur viu 
de aripioare”... 

Siântul înțelege ce  feri- 
cire mică dorește Paolo, dar, 
la rândul său, îl tace să pri- 
ceapă că numai păsărelele 
zogrăvite pe zid sunt adevă- 
rate şi că numai acelea sunt 
cu totul ale sale, și nu sboru- 
rile de afară, de dincolo de vis 
și da penal 

Şi pleacă Sfântul Francisc, 
trecând din nou printre florile 
de pe perete... El se topeşte în 








decorul vesperal, iar pictoru! 
visează adormit, sub razele 
de sună. 


Acesta e poemul lui Gio- 
vamni Pascoli. Poem, din care 
puritatea atmosferei serafice 
și, în deoseb:, subtilitatea con- 
cepției şi adâncimea simbo- 
lului cu cut o podoabă a 
liricii italiene. 

Bătrânului Ucello viaţa pă- 
mânteană nui dărue nimic. 





„Iar prunele brumate pe preșuri 
(mari se'ntoarnă, 

„Şi rând pe rând panere 
[le'nfulecă'n cămare“. 


ENTUZIASMUL TINEREȚII 
DOBROGENE 


s'a strâns de câţiva ani în pa- 
ginile revistei „Festival“, care a- 
pare la Silistra. E aici un grup 
de băeți plini de imimă, care a- 
jeargă și se sbat pentru poesia 
noastră cea de toate clipele. 
Mircea Papadopol merită o 
strângere de mână, iar colabo- 
ratorii acestui caet, poeți şi pro- 
zatori, elogii: Ion Aurel Mano- 
lescu, Boris Deșliu, A. Elefte- 
rescu, C. Nic. Amărăscu, V. Spi- 
Tidonică, Vasile Culică şi toţi 
ceilalți. O menţiune mai merită 
talentul lui Liuben Dumitru, 
care dă o pagină vie şi intere- 
santă din lirica feminină bul- 
gară, de azi. Ne întrebăm însă 
me caută asemenea, „poezii”, în 
paginiie curate ale „Festivalu- 
lui“: 
„Sângele 
„Amanteloz, scârnave sau 
[puhave, 
„L-aş sorbi ca un vampir. 
[Avel“.,, 
La inspiraţia asta „scârnavă” 
şi sângeroasă, nu putem decât 
să ne întristăm, iar în ceeace 
priveşte acel „avel!“, noi îi stri- 
găm crudului autor: zexe! 


A SCRIE, SCRIERE... 


Fără nici un comenţariu, tran- 
scriem dintr'o revistă basara- 
beană, „literară-culturală“ câ- 
vâte mostre, pentru a căror au- 
tenticitate garantăm. Iată: „A- 
ceste poeme este o nouă pla-, 
chetă din colecția autorului“. 
Sau: „sub impulsiunea pasiu- 
nei şi a unei inspirații bogate 
în imagini şi talent, işi toarnă 
duios versurile poemelor sale, 
cum o turturea pe ram în vară”. 
Asta, e „caleidoscop bibliogra- 
fie“. Pentru încheiere, o strofă 
de... poesie: 

„Altoeva de veniai tu 

„Cu guriţa căpșunită 

„O văpaie rubinită 

„Și... cu miere în graiul tău!“ 

Mult e dulce şi frumoasă, 
limba ce-o vorbim, 


ȘTEFAN BACIU 


Viata, humea înconjurătoare, 
se refuză născocitorului de fru- 
mos, împrejmuit numai de fe- 
riciri visate, de visui zugră- 
vit pe hârtie sau pe ziduri. U- 
celio trăește numai din închi- 
putre şi culori. Din desfăta- 
rea fboruritor și florilor pic- 
tate, Din vița pe care penelul 
său a creiat-o dincolo de viaţa 
lumii. Unica fericire la care 
are dreptul, în dureroasa dar 
stalactitara lui solitudine de 
creiator. 

Divinitatea trimete lui Paolo 
Ucello um sacru herald, pe 
Sfântul Francisc, ca să-i arate 
rostul său și fericirile adevă- 
rate : fericirea grădinii cu pa- 
sări de ps zid. Și acest Sfânt 
Fromcisc, „sărăcuţul Domnu- 
lui“, care pogoară printre live- 
zile de pe peretele pictat — 
prin opera de artă a mașteru- 
lui da frumos — nu vine el, 
oare, ca să divulge, încă o- 
dată, legătura mistică dintre 
artist şi divinitate ?... Artistul, 
inițiat al divinității, îi poartă 
mirul şi sămburele de lumină, 

ar şi osânda izolării şi a fe- 
ricirilor abstracte. 

Înrudirea, prin concepție şi 
simbol, a acestui poam italic 
cu „Luceafărul lui Eminescu, 
cu meșterul Manole din „Le- 
genda Mânăstirii Argeşului” 
și cu „Moise” al lui Vigny e 
vădită, În toate aceste poeme 
întâinim deopotrivă, ideea cor- 
donului mistic şi constelat 
care subordonează geniul, 
divinității, și concepția 
izolării arlistului. Artistul nu 
se poate sustrage misiunii lui 
cu geneză paradisiacă. Rece, 
ea îl țintusște în stranii solitu- 
dini, despărțindu-l de fericirile 
lumești şi de destinul colecti- 
vităţii, 

Despărțirea aceasta, rupe- 
rea aceasta, apare în toate 
poemele cmintite ; dar nu în- 
totdeauna această rupere este 
şi tragică sfășiere interioară 
tragică renunțare a  partici- 
pării la idealurile omenești. 
Astfel, în poemul lui Pascoli, 
ex devine tainică resemnare, 
dulce renunțare senină. In 
„Lucecfărul” lui Eminescu, 
Hyperion, — după ce cunoa- 
ște refuzul de ghiață al Divi- 
nităţii, — durut şi însângerat 
o ciipă, se resemnează şi el. 
Haperion îşi dă seama, limpe- 
da, de imposibilitatea adap- 
tării sale la „cercul strimt” al 
lumii și, redevenit conştien! de 
menirea lui, în împie- 
tire de cleştaruri, sideralizat 
și apoliinic, cu rece dispreţ 
pentru cei pe cari „norocul” îi 
„petrece... 





retrece 


D. IANCU BREZEANU IȘI 
PUBLICA MEMORIILE 


Săptămâna viitoare, editura 
„Universu' va lansă volumul de 
„Memorii” al d-lui Iancu Bre- 
zeanu, una din cele mai glo- 
rioase şi mai populare figuri 
din Teatrul Românesc. 

Publicarea memoriilor acestui, 
mare actor, a cărui carieră, artis- 
tică, de aproape o jumătate de 
vea a, cinstit și cinstește prima 
ncastră scenă, va const-tui un 
eveniment literar de o însem- 
nătate ce nu va scăpa nimănui. 

Bogăția amintirilor, talentul 
evocator și umorul autorului vor 
delecta, pe cititorii acestui pre- 
țios volum, 


GRĂDINA LUI DUMNEZEU 


Editura Socec a lansat de ziua 
cărţii noul roman al d-lui Mihail 
Şerban, intitulat Grădina lui 
Dumnezeu. Nu de mult d-sa a 
publicat un volum de nuvele 
Nunta de argint, care a făcut 
dovada qetinitivă a posibilități- 





Mihail Şerban 


lor creatoare ale autorului. Gră- 
dina, lui Dumnezeu este o frescă 
de vaste proporţii a societăţii ro- 
mâneşti qin ultimii ani. Viaţa 
anui oraş este urmărită şi reda- 
tă în. toate semnificaţiile ei, im- 
brăcând firul unei du:oase po 
vestiri de dragoste. Într'un cu- 
vânt o carte de un adânc ome- 
nesc, a cărei lectură lasă în su- 
fletad cititorului o impresie dim 
tre cele mai putemice. 





Atitudine, diferențiată de 
aceia a lui L.. de Liste din „Le 
sommeil du condor”. În acest 
poem, vulturul imens care se 
ridică pentru a dormi „dans 
Vair gâi6, les a'les toutes gram- 
des”, simbolizează gravele 
linitşti, orgoliul de ghiaţă al 
creiatorului înălţat, de-asupra 
lumii, impasibil şi nedurut, în 
spaţii moarte. 

In schimb, pentru „Moise“, 
al lui Alired de Viany, izola- 
rea lui, dependența de divi- 
nitate, menirea lui staicctitară, 
sunt o permanentă sfăşiere, o 
uriașă lespede de suferință. 
Bă rânul profet iudeu cerșeşte 
bunul somn pănânteai: „ais- 
sez-moi m'endormir du som- 
mail de la terre”... 

Pentru Hyperion, neferici- 
rea renunțării lumești durase 
vremelnic,  tremsformându-ge, 
curând, în conştiinţa rece şi 
deplină a sideralizării, a des- 
tinului său de clară și înaltă 
solitudine ; peniru Moise, mi- 
siunea lui profetică se confun- 
dă cu cea mai dramatică izo- 
lare, cu nefericirea absolută. 

La rândul său, meșterul Ma- 
nole, din baladă, se supune 
celui mai însângerat destin de 
meşter creiator, celei mai te- 
ribile ruperi de viață, de cum 
a auzil, în somn, glasul divin, 
„Şoapia de sus”, care (precum 
Dumnezeu lui Hyperion) i-a 
cerut jertfa totală « fericirii o- 
meneşti pentru ridicarea în lu- 
mină a Mânăstirii Sfinte, — a 
operii de artă, Şovăsiile şi 
sbaterile lui Manole se frâng, 
inutile. Meşterul își zidărește, 
cu lacrimă și sânge, renun- 
țarec pământeană, în piatră. 
Lucrează ca faszinat, sub hip- 
noza divină — momentul de 
creaţie — care-i ordonă re 
naumţarea şi scarcrificiul ome- 
nesc. 

Dar nici după jerifa fericirii 
lui lumești, meșterul nu poate 
pogori pe pământ. Rămas fără 
legătură cu  țărâna, izolat pe 
acoperișul mânăstirii, (pe cul: 
mea operii de artă), e! încear- 
că să se înioarcă între cei de 
ios. şi croeşte aripi de şită. 
Dar nu sunt decât de vis. Meș- 
terul se sfărâmă& ca o comeiă 
în ciocnirea cu pemântui... 

In niciuna din opereie de 
mai sus, făuritorul de frumos 
nu-şi primeşte, însă, destinul 
— când osândă, când astrală 
fericire singulară — cu alâta 
suavă renunțare, cu atâta lim- 
pede rasamnars, ca în poemul 
lui Giovanni Pascoli. 

Inc&ntătoare, minunate 
riciri stalactitare | 

RADU GYR 














fe- 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr, 24464-939