Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0039

VAIVEDSUL LIIIPAL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


nscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 








NOEMBRIE 


Se desfrunzărește toamna peste case, 
Toamna resfirată pom de 'ntunecime. 
Câte nu picară, frunzele rămase, 

Tremură și parcă nu mai au pe nime. 


Poate-o fi că zarea aue a hrubă, 

Nu știu ce 'mpietrește sus ca o secure. 
Zilele rămase anilor cu șubă 

Tremură pe golu 'n care o să cure. 


Luna bea din geamuri par'că mai aseară; 
Azi, o cotitură ne-a trezit năluci. 

Fă-ţi legăturica inimă stelară, 

O să-ți spună vântul încotro s'apuci! 


Frangois Boucher (1703—1770) 


REACIIA EP 





Cuvintele „a epata' — e- 
patare activă — și „epatat” 
— epatarea pasivă —, impor- 


tate din Franţa, sunt foarte 
frecvente în vorbirea curentă, 
căpătând chiar pe buzele u- 
nor români sclivisiți semnifi- 
cația unui tic exclamativ. Cu- 
tare deputat — pe vremuri — 
a epatat parlamentul -— de- 
atunci — prinir'o ripostă. Cu- 
tare ziarist şi-a epatat lectorii 
cotidiani printrun articol epo- 
cal: e şi acesta un cuvânt ex- 
propriat istoriei. Cutaro doam- 
nă și-a epatat prietenele prin- 
t'o rochie. Cutare actriță, cu- 
tare film, cutare modă, cutare 
avocat, cutare campion,  cu- 
tare epigramist... 

În limba franceză specilicul 
epatării pasive e o uimire 
fulgerătoare  potențată până 
la uluire admirativă, care ni- 
micește judecata rece, com- 
prehensiunea, deliberarea cu 
sine, adică tocmai funcțiunile 
normalei comportări reactive. 
„Non agit, sed agitur”. Cel 
epatat, victima, își pierde po- 
rozitatea şi vibrația analitică, 
devenind o simplă convexita- 
te încremenit oglinditoare care 
răsirânge docil o strălucire 
imperativă. 

“Fromoezii întrebuințează — 
rar, ce-i drept .— verbul „Epa- 
ter“, în modul concret,: pentru 
a desemna un pahar căruia 
iai retezat piciorul,  r&stur- 
nându-l, fără să-l spargi. Deci: 
suprimarea instomtocmee a su- 
portului normal, detronarea, 


GEORGE GREGORIAN 





Venus plutind pe nouri 


ceiace determină un nou ra- 
port cu ambionța: descumpă- 
nit, servil. 

Și la noi, epatarea și-a păs- 
trat înţelesul din limba nata- 
l&; cuvântul ei fromcez nu-i 
traductibil; c&ci nici „a turti” 
pe cineva, nici „a-i lua piui- 
tul”, oricât de pitoreşti ar fi 
aceste expresii, şi oricât de 
auic ritur purişii campionii lor, 
nu pol ocupa locul rezervat 
cuvântului veneiic „epatare”. 
Putem deci spune că epata- 
rea pasivă e superlativul unei 
admiraţii subite pentru ceva 
sau cineva, admirație care 
suprimă orice rezistență, con- 
trol, rezervă sau nuanţă a spi- 
ritului critic. E un sens unic 
psihologic, o forță majoră al 
cărei carburant e admiraţia 
copleşitoare. Efectul imediate 
narcotizarea libertăţii de-a fi 
tu cu criticismul tău spectaliv, 
adeziunea sclavă. Expresia 
plastică a epatării ar fi gura 
căscată şi ochii holbaţi: „ca 


ir 


viţelul la poarta nouă . 


Cred însă că mai putem 
distinge un element cure pig- 
mentează tenul psihologic al 
epatării. Eşti epatat mai cu 
seamă de ceiace crezi că re 
prezintă cu eminență şi con- 
sacrare tocmai ce-ţi pare --— 
deocamdată -— inaccesibil: ti- 
tul academic, când ești agra- 
mat; luxul, când ești proletar; 
aristocrația, când ești demo- 
crat;  epicitatea  rventurei, 
când eşti sedentar; gloria, 
când eşti cmonim. 





ABONAMENTE : Li 220 pe 1 an 


» 


(20 pe 6 lun; 


TELEFON: 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


3.30.10 


TIPOLOGIE LITERARĂ 


INFIRMIIE VOINȚEI 


IV. In mulţimea de oameni, 
pe care operele numite până 
acum 0 cuprind, am deosebit 
tipul voluntar. Repetarea lui în 
condiții sociale variate alcătu- 
ește, peste drama particulară 
fiecărei repetări, un lanţ psiho- 
logice nesfârșit. seria rămâne 
deschisă pentru toate persona- 
giile similare câte au mai fost 
create precum și pentru cele 
ce, adăugându-se între timp, 
vor semnifica aceeași sforţare 
de a umple acest tipar. 

Dar suma tipurilor energice 
nu se poate încheea vreodată, 
fiindcă voluntarismul ca trâsâ- 
tură de caracter este forma 
primordială, a vieții. Căci, ori- 
cât am respinge noi mijloazele 
mai totdeauna reprobabile, de 
care, ca să se realizeze, se ajută 
voihțele dârze, fapt este că nu 
piedicile morale înlesnesc ener- 
gia cu care oamenii se afirmă, 
ci tocmai absența cenzurii iîn- 
time, 

Tipurile de voință nestinghe- 
rită, cu toată acţiunea lor ne- 
gativă pentru mediul ce-i con- 
țin, sunt, orice am spune, spe- 
cimene normale și chiar sănă- 
toase. Că sunt si primare, îm- 
prejurarea nu este decât cu a- 
tât mai semnificativă, Numărul 
tor considenabil il dau, după 
cum Sa văzut, clasele sociale 
mijlocii şi mai ales țărănimea, 
ca unele ce nu sau prea depăr- 





tat ori nici chiar nu s'au rupt 
incă de matrice, de natură. In- 
cât seria psihologică în adevăr 
nu se poate sfârşi, deoarece ar 
trebui să-i înglobăm, întrun 
fel sau altul, toate formele de 
viaţă ascendentă, adică pe cele 
mai numeroase, sufletele rafi- 
nate prin cultură şi rasă for- 
mând numai o minoritate oare- 
care. 

Exemplarele de voinţă nealte- 
rată aparţin societăţilor înalte, 
cu totul întâmplător. Cultura, 
şi rasa, simple accidente biolo- 
ice, nasc tipuri opuse celor fi- 
rești, făpturi totdeauna  defi- 
ciente, al căror destin se evocă 
prin curbele declinamte. 

Procesul de înălțare socială, 
morală și mai ales materială al 
caracterelor primitive ca și pro- 
cesui de stingere al celor rafi- 
nate sau reflectat de atâtea ori 
în literatură că enunţul lor nici 
nu mai are nevoe de susţinere. 
Noi înșine avem o literatură 
epică și dramatică ce pare scrisă 
anume pe acest diptic al ageri- 
mii şi moleşirii vitalității, după 
cum. personagiile ies ca neam la 
iveală mai de curând sau mai 
din timp. 

Ca să infățișăm un caracter 
dintre acestea însemnate cu scâ- 
derea treptată a vieţii, nu avem 
decât să luăm la întâmplare 
orice boer din scrierile d-lui 
Brătescu-Voineşti sau ale lui 


de VLADIMIR STREINU 
Duiliu Zamfirescu, din roma- 


nele d-nei Hortensia P. Benge- 


scu ori din Matei Caragiale. 

Cu toate acestea însă, exem- 
plarul cel mai devitalizat, nouă, 
nu ne-a venit de la accidentul 
rasei, ci de ila al culturii; adică 
nu de la noblețea sângelui, ci 
de la aşa zisa nobleţe a spiritu- 
lui.. Căci un minus vital mai ca- 
tegoric, nici un tip rasat de la 
noi n'a fost imaginat să mani- 
festeze ca Anton Klentze din 
romanele d-lui E. Lovinescu. 

Este drept că omul pare mai 
mult gândit decât văzut; con- 
turul vieţii, căreia cultura i-a 
retras reazimul voinţii, se cam 
pierde îm comentarul abstract 
al autorului, în așa măsură, că 
paginile cele mai multe ale pri- 
melor două romane (Bizu şi Fi- 
rw'n patru) ţin mai curând de 
tratatul psihologic decât de ma- 
teria vie a romanului; Klentze 
apoi nici nu are o fizionomie in- 


„ternă clară, fiind când un scep- 


tic temperamental, când um in- 
telectual  dezabuzat şi totuși 
despreţuitor, cână un biet tu- 
berculos care, cu obișnuirea în 
sudorile proprii, amintește un 
personaj din literatura d-nei 


* Bengescu, — și când un eroto- 


man plin de inițiativă, 
Dar, dacă îl considerăm pe 
Bizu (cum i se spune în intimi” 


(Urmare în pag. ultimă) 








LILTIMUL LIRIC FRANCISCAN 


Ca să facem adevărată onoare umbrei ma- 
relui liric, ar trebui să spunem succint : A 
murit ui Jammes. EL își spunea așa; îi plă- 
cea să se considere o oarecare ramură din 
arborele bunicilor lui. In această simplă mul- 
ţumire se rezuma întregul său orgoliu. Res- 
tu! face pazte din autoironia amabilă care nu 
dincolo de noi. 
stins dar, um Janimes, pre numele său de 
botez, Francis, prin coincidență, cel mai de 
seamă liric franciscan modern, 


l-a pălrăsit poate nici 


foarte lesne de înţeles când 


tineri au urmat exemplul, adică, și-au sporit, 
după puteri avutul sufletesc logodindu-se cu 
marea umilință a sfântului Francesco d'As- 
precum se ştie 


sisi. Sărăcuţul sfânt lăudase 
toate dobiţoacele şi bestiolele, 
cruşoarele pământului şi ale 


țea sfântului faţă de ele mergea până acolo 
încât le atribuia la toate egală simțire tii 
înţelepiiune. Atare politeță mistică era cel 
mai discret şi deci cel mai frumos omagiu 
pentru Dumnezeu, fapt care avea să influen- 
țeze sufletul şi cu deosibire estetica lui Fran- 
cis Jammes, Dar aceasta e, mai întâi de toate, 
un mod schematic de prezentare a unei doctri- 
ne teologice, în fond cu mult mai sinuoasă, Cu- 
rios, ea Sa complicat datorită mult literatu- 
rei medievale (cu Iacopone da Todi, Dante, 


ATA 


Colcăe mocnit și o invidie 
în această uluire admirativă, 
stârnind deseori nu emulația, 
_ - tonică — ci apetituri hibrid 
imitative. 

Epatarea e una dintre cele 
mai tipice reacţii ale societă- 
ților nevărstnice sub raportul 
civilizației structurale ; psiho- 
logul, sociologul, criticul sau 
romencierul care ar nNesoco- 
ti-o, n'ar putea diagnostica 
just multe manifestări și stări 
care nu-s decât epitenomenele 
ei. De aceia mi-am permis să 
o numesc =— oarecum prețios, 
zâmbind și eu faţă de mine 
însumi —, reacția epatativă. 

Mahalaua, nu în sensul de 
periferie a orașului, — ci în 
înțelesul de parodie  nereti- 
centă a aparenţelor şi manie- 
rismului urban, — e un deri- 
vat al reacției epatative, Ora 
şul moder, în lipsă de alt&- 
ceva, a epatati satele, condoa- 
rea lor predestinată. 


Târgul patriarhal, cu că- 
soae boereşti, cu uliți pr& 
foase sau glodoase, cu du- 
aheni, cu biserici, cu iarma- 
roace, cu calești, cu dregători 
şi dregătorii, — nu era, în defi- 
nitiv, decâi o dilatare fudulă a 
satului smerit, un fel de sat 
boerit, sau de salon cu feres- 
irele spre stradă, al satului ru- 
ral. Țăranul care venea la târg 
cu carul, căruța, sau călare, 
vedea în mai mare, în mai tu- 
multos șin mai chipeș, tot 
ceiace ştia de-acasă. 

Orașul modem însă e altă- 


etc.) care era 


Wa 


Lucrul pare 
atâţia seriitori 


lucrurile şi lu- 
cerului. Polite- 


acestui curent 





TIVĂ 


de IONEL TEODOREANU 


ceva decât! satul şi decât iâr- 
gul — ruda înstărită a satu- 
ai --— de vreme ce nu e trep- 
tata ememațiune captată a e- 
sențelor noastre tradiţionale și 
a năzuinței noastre de-a ne 
defini —, cum e fântâna răs- 
crucilor, hanul drumeților, iroi- 
ţa smereniilor, hambarul grâ- 
nelor,  ceardacul  odihnelor, 
sau cum e biserica, de pildă, 
care pare înțlorită din pă- 
mântul mormintelor și al flo- 
rilor dalbe spre cerul îngeri- 
lor, ca un lucru atunci despa- 
chetat. Acest oraș postiş, a- 
cest oraș anticipativ, e şi el 


derivat — cu mai tot tipicul 
lui — din reacția epatativă a 
celor dintâi cărturari  autoh- 


toni, care şi-au lustruit mintea 
în occident. 
Să ne întoarcem la sat? Fe- 


rească Dumnezeul Nici pone- 
gritul poporanism na spus u- 





de SIMION STOLNICU 


şi nu era literatură în sensul 


de astăzi. Am vroi să amintim rolul activ al 
serisului de atunci redus, nu prea rar, la că- 
trănite spovedanii politice sau religioase. Fi- 
reşte, aproape oricine l-a citit sau admirat pe 
Jammes, a făcut-o fără avizul dantologilor ne- 
spus de preţioși pentru asemenea cazuri de 
literatură cosmmparavă. Ei ar puiea eventual, 
să ajute multor scriitori de dată recentă a 
părăsi franciscanismul de comandă pe care 
l-au îmbrățișat fiindcă le stă bine. Să recu- 
noaștem : Este o chestiune de mare drăgălă- 
șenie în poesie desmierdarea lucrurilor ; în 
jocul de-a animismul, autorul pare mai tot- 
deauna un copil seducător. Arta nu e grea 
să descoperi în lume ce e mai urgisit, și mai 
apt de a smulge comizerațiunea semenilor. 
Nu e grea la început. Franciseanismul ar fi 
prin urmare, o reţetă de poesie în toată re- 
gula care totdeauna pișcă plăcut urechea oa- 
menilor deștepți sau numai neastâmpărați în 
seris, Pe primul plan rămâne, însă, fondul 


spiritual, grănntele de adevăr 


teologic ce trebue să fecundeze sufletul, ori 
să lărgiască orizontul unei estetice, precum 
acea mică lentilă din plaivazele-talismane. 
Inainte de a ajunge la Francis Jammes cu- 





(Urmare în pag. 4-a) 


Militza Pătzagen : Portret 


na ca asta. Cuviinţa în mă- :*" 


sură şi bunul-simț al satului - 


le-am pierdut în istorie. Dar 


să ne găsim oraşul, Căci pă- : 


nă acum l-am căutat mereu 
prin  strălucirile  străinătăii, 
vânzându-ne umbra realităţii 
noastre, pierzându-ne deprin- 
derea şi curajul de-a fi noi, 
mai cu seamă în fața altora. 

Aşa dar, oraşul 
— rezultat al unei epatări pa- 
sive ---, la rândul lui a prici- 
nuit epatarea pasivă a sate- 
lor. 

„Mitică de eri nu mai e 
„dat dracului” ca pe vremea 


(Urmare în pag. ultimă) 


românesc 




























































































'Turcoaică 


Dumitru Băşeu : 











ANUL XLVile Nr. 39 
SAMBATA 12 NOEMBRIE 1933 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





Omaszial 


Ca în fiecare an, şi în 
această toamnă, maestrul 
George Enescu revine pe 
meleagurile ţării de obâr- 
| şie, pentru ca, — descin- 
zând generos în mijlocul 
compatrioților —, să le îm- 
părtășească din darurile ar- 
tei sale divine. 

Fermecatele coarde ale 
viorii sale răsună acum în 
E sălile  Atenului,  înăltând 
tainic, hotarele unei atmosfere prielnice visării. 

E atât de greu să exprimăm prin cuvinte tot ce simțim 

cu prilejul acestor concerte ! E o stare colectivă de nele- 
murită vrajă şi de entusiusm ! George Enescu nu mai este 
de mult un simplu român, un violonist român?! El n de- 
venit în valoare universală, cu puterile înrădăcinate însă 
în România, sorbind din sensibilitatea de aici apa vie a 
inspirației sale cereşti. 
Ă Acestei valori universale, țâșnite din glia naţională, ne 
închinăm noi. Artist de geniu, George Enescu este întru- 
chiparea românească prin care coboară muzica din sferele 
ei divine, până la noi; v întruchipare decisivă, așa pre- 
cum în alt vremi au fost un Paganini, un Liszt sau Ri- 
chard Wagner, întruchipări decisve. 

Prin ei, şi astăzi prin Enescu, muzica se dezvăluie lu- 
mii, se desprinde din încleştările mistice ale existentei 
sale absolute şi capătă ființă sensibilă datorită capacității 
oamenilor de u înțelege armoniile. | 

să-l primim deci pe George Enescu ca pe un sol pornit 
de pe tărâmuri înalte. Căci prin el, ajunge în mijlocul 
nostru chipul magic al artei în sine. Melodiile ce ne vor 
străbate, vor purcede de dincolo de fiinţa terestră a ar- 
tistului, deadreptul din vibraţiile pure ale muzicii. 

„Orice interpretare a lui se confundă cu gândirea mu- 
zicală a creatorilor. Se confundă, fiindcă "precum ace- 
ştia au rupt inspiraţia din domeniile eterate ale sunetelur, 
Enescu ne duce cu interpretarea acolo. In timp ce cântă, 
el se transfigurează. Nu mai este pământesc. El trăește 
atunci o viață aparte, în viziunea magnifică de dincolo de 
moarte. El nu culege muzica de pe portative sau din me- 
morie, ci din însăşi stihiile ei pure. Din, eternitatea ei. 

De aceea, orice sunet rupt din arcușul lui se amplifică 
la nesfârșit, ca în vibrația înnensă a luminii, participând 
la infinit. De aceea, când maestrul pare că ne privește şi 
caută să ne ghicescă prezenţa, ar trebui să simţim o jenă 
pentru condiţia noastră prea pământească, o jenă, — din 
prinos de admiraţie şi recunoștință, 

VICTOR POPESCU 


DESPRE POEȚI 


de IOVAN DUCICI 


| Numai poetul creează, petrucă numai el cugetă ca să 
inventeze. Oricine a creat ceva, a fost poet. Pentrucă tot 
ceea ce a răsărit din nou, a răsărit din amintita taină de 
necuprins « creaţiei; din ceva nereal care este izvorul a tot 
ce e real. Poetul este intotdeauna şi neîntrânat idealist, 
pentrucă privește totul prin ideal, adică prin prizma desă- 
vărşirii. Aceasta nu înseamnă că poetul nu are simţul rea- 
lităţii, posibilului și imposibilului. Poetul este, dimpotri- 
vă, singurul om care privește asupra realității, mişcând-o 
întotdeauna la granițele ultime ale desăvârșirii. E1 este 
supra real, căci între oameni, vede realitatea mai clar 
decât oricare altul, pentrucă el singur o vede în nedepli- 
nătatea și neterminarea ei. El ştie mai precis decât oricare 
altul de unde trebuie să se deslege firul pe care se merge 
dela realitatea imperfectă de astăzi, la desăvârşirea ei de 
mâine. Numai oamenii obișnuiți văd doar atâtea câte 
există; creatorii văd și ceea ce nu există astăzi, dar poate 
exista mâine, fiinăcă altfel n'ar fi creatori. Realiştii n'au 
creat nimic, ci au aplicat numai creaţiile altora; iar când 
sau îndepărtat de modelul altuia, au stricat numai, In 
paradox spus: utopiștii valorează mai mult decât realiștii 
pentrucă de multe ori o utopie este numai o concepere a 
unui adevăr; utopia este o ideie despre primul făt? Poetul 
cugetă în inconștient; el este singurul om cu totul intuitiv 
ȘI nu este ceva nereal când se spune că el are un simț mai 
mult decât ceilalţi oameni. Căci în realitate Şi ceea ce nu 
există, el vede sub formă, ca şi cum ar exista. Pentru toți 
ceilalți oameni, o bucată de marmoră albă este numai o 
bucată de piatră albă, pentru el însă în acest obiect rece 
este închisă o zeiță sau un demon care așteaptă numai 
mâna sculptorului ca aceste gânduri din conceperea lor 
să fie lăsate să pătrundă în viaţă și în adoraţie. Pe foaia 
albă de hârtie, pe care pentru întreaga lume nu este nimic 
scris, pentru cel care se chiamă Dante sau Shakespeare, 
pe acest spațiu gol se văd așternute în aceeași clipă cele 
mai irumoase cuvinte care s'au spus după cuvintele lui 
Dumnezeu. 

Poetul este interpretul divinității, pentrucă divinita- 
tea este icoana idealului omului. Acest ideal l-a exprimat 
cândva poetul sub forma obiectelor sau mai târziu în for- 
ma omului, pictând pe Dumnezeu întotdeauna după des- 
voltarea istoriei sale culturale. Dumnezeul popoarelor 
culte are toate înţelepciunile și virtuțile pe care omul, în 
visul său le consideră ca cele mai înalte. Deoarece opera 
poetului întotdeauna vorbește numai despre valorile cele 
mai mari, și vorbește cu însufleţire și credinţă, el este in- 
terpretul divinității, așa cum o spune în două cuvinte 
Platon. Există şi filosofi care au crezut că, cosmosul a 
putut lua naștere fără pa:ticiparea lui Dumnezeu, ceea ce 
ar putea însemna că a putut exista şi fără voinţa şi îr- 
potriva voinţii Lui, după o lege curat mecanică care este 
sulicientă sie însuși. Insă eu nu cunosc nici un poet care 
să fie ateu și să creadă că o construcţie s'a făcut fără con- 
structor. Niciodată, vreun poet n'a pustiit Universul, nici 
n'a lăsat spaţiile fără respiraţia divină care umple toate 
lucrurile. Chiar dacă Dumnezeu n'ar fi creat lumea şi pe 
om după chipul Său, ci omul l-ar fi făcut pe Dumnezeu 
după idealul său, poetului i-ar fi și aceasta îndeajuns ca 
să fie religios, el ar cădea în genunchi înaintea frumu- 
seţii unei astfel de opere a omului, care întrece toate cele- 
lalte frumuseți. 
































de CONSTANTIN FANTANERU 


LUCIAN BLAGA: 
La curţile dorului 


Fundajia pentru Literatură și artă „Regele Carol II 


Suntem tentaţi, vorbind despre ulti- 
mul volum de versuri, apărut deabia 
de o săptămână, al d-lui Lucian Biaga, 
să stăruim îndeosebi asupra unei cate- 
gorii de poeme, cari ni se par a fi 
mai vădit o treaptă proaspătă în des- 
voltarea puetului. La o personalitate 
lirică de structura d-lui Lucian Blaga, 
anii aduc în trecere nu numai perfec- 
ționarea meșteşugului de a scrie, dar 
parcă și o luciditate din ce în ce mai 
tragică, — până se opreşte încremenită 
în fața misterelor mari, ireductibile. 
De fapt, totul este o limpezire, o re- 
nunțare adică la multele ocoluri meta- 
forice ori mitologice, spre a înfrunta 
deadreptul taina, cu desnădejde crân- 
cenă, --- nu lipsită de v sinceritate mă- 
reaţă. Poetul vorbeşte acum despre 
moarte, între altele, sau despre iubirea 
nemijlocită a vieții, desigur, cu o mai 
mare autoritate, fiindcă amândouă îl 
privesc direct, ca om: de una se apro- 
pie, iar de alta se pierde în ceața spai- 
mei, Despre amândouă însă, cuvintele 
sunt mai simple şi mai clare, şi trebuie 
să le înțelegem aidoma, ca într'o des- 
cripție strict personală, a unor eveni- 
mente ineluctabile. Aici nu mai e cu 
putință nici o reducție, nici o renun- 


țare la simboluri, fiindcă e aproape 
inexistenţă convenţia artistică. 
Deacecea nici nu vom întâlni poeme 


tratând despre moarte ca despre o te- 
mă autonomă, implicată obligator de 
preferinţă în repertoriul inspirației mi- 
stice. Moartea e nudă, o realitate fizică, 
manitestă discret în întâmplări indife- 
rente, cum ar Îi nevoinţa autorului de 
o se muta dintr'un oraş în altul, dintr'o 
țară în alta, după chemările profesio- 
nale. Starea pe loc într'un ansamblu de 
date umane sau naturale, intim prin 
dragoste şi contemplaţie, aduce recom- 
pensa îndulcirii evenimentelor finale, 
inexorabile. Dar poetul călătorește şi nu 
se statorniceşte nicăeri. Liniştea apa- 
rentă a niciunui peisagiu nu-l înşeală. 
Nu beneficiază de iluzia ce ne-o dau e- 
lemeniele naturii că ele sunt eterne în 


comparație cu etomeritatea noastră, şi 
că, prin rămânerea noastră îndelungă 
în preajma lor, ne imunizăm împotriva 
dezastrelor. Schimbând mereu locuinţa, 
oamenii, lucrurile, poetul se spală ca v 
piatră de muschiul ei, și vede ager, pe- 
ste piscuri golașe, svântate“ de vânturi : 


Anii se vor lungi 

încet, încet, cu tot mai mari paşi 

dela oraş la oraş. 

Mă opresc cu ochii în huma săracă, 
mi se pare că anii aceştia 

de osteniri fără zare, 

de rătăciri şi aurore amare, 

vor ţine până la urmă, 

ca un vânt ce mă 'mbracă 

şi-mi svântă ființa, 


Indicaţia banală a unui moment 
biografic, nu poate înșela pe lector a- 
supra rostului enunțării ei. Truda ani- 
lor e truda omului care nu mai rabdă 
dela un timp, și care vede tot ce i se 
întâmplă, în proporţii diform de mari, 
monstruoase. Durerea însăși se coboară 
din regiunea ei de orgoliu spiritual, în 
carne şi în sânge, — poate tocmai 
fiindcă și carnea și sângele se clatină 
şi se turbură. Orice dorință exprimată 
de poet, va fi cu necesitate o dorinţă a 
fiinţei, și orice durere va fi fără poto- 
lire: 


Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui 
temeiul promis 

şi mersul de-un mal să-l anin, 

subit călcâie 

nu se ivește țărâna și piatra, 

ce mi se cuvin. 

Cum steaua nu are deasupra mea 
nici un nume, 

n'o pot ruga 

nici să se stingă, nici să rămâe. 


Dar timpul e văzut în alte poene și 
fără a fi legat direct de acest necruţă- 
tor „cutreier“, într'o impostază a sa ne- 
împovărată de omenesc, totuşi tot atât 
de aproape de acesta, și neisbăvitor: 


Nebunul cetății spre turn, 

priveşte, călcând pe coturn. 
Ce spornic e timpul, ce lin 
prin noi strecuratul venin. 


Bing-bang ! Cât de bine ar fi 
cetatea să uite o zi 

că ceașul îi este stăpân. 

Dar ornicul bate bătrân. 


Isbânzile cui n'au căzut? 
Şi inima cui n'a tăcut? 

Ah, luntrele toate spre-apus 
un val aherontic le-adus! 


Forţei întunecate a morţii măsurate 
prin timp, i se opune aceea a naturii e- 
tern germinative, despre a cărei sacră 
dăinuire d. Lucian Blaga are parcă o in- 
tuiție totuşi îndurerată, deoarece, ca și 
timpul, cu împlicaţiile sale în moarte, 
— principiul vieții este tot personalist 
şi confesional: 

Nehotărit între două hotare, 

cu vine trimise subt şapte ogoare, 
în văzduhuri smeu, 

doarme alesul, copacul meu. 
Copacul meu, 

Vântul îl scutură, Martie sună. 

Câte puteri sunt se leagă împreună, 
din greul fiinţei să mi-l urnească 
din somn, din starea dumnezeiască. 
Cine vântură de pe muncel 

atâta lumină peste el? 

Ca lacrimi mugurii l-au podidit. 
Soare, soare, dece l-ai trezit. 


Prinurmare, în acest volum scris la 
curțile dorului, autorul nu părăseşte 
temelie mari, preferate de atâta vreme, 
şi tratate clasic până acum. 

Cum însă aceste teme sunt conside- 
rate în raportul lor în timp cu făptuta, 
după cum am arătat, — ceea ce rămâne 





Lukian Blaga 
de Maria-Brateş-Pillat 


în afară de ele, sunt execuții libere fără 
oboseala interiorităţii, de o frumuseţe 
lirică adâncă totuși, depăşind comoda 
virtuozitate: 


Piere în jocul luminilor 
Saltul de-amurg al delfinilor. 
Valul acopere numele 

Scrise 'n nisipuri, şi urmele. 
Soarele, lacrima Domnului, 
Cade în mările somnului. 
Ziua se curmă şi veştile, 
Umbra măreşte poveştile. 
Steaua te-atinge cu genele 
Mut tălmăcești toate semnele. 
Ah, pentru cine sunt largile 
vremi ? Pentru cine catargele? 
O, aventura şi apele! 

Inimă, strânge pleoapele! 


Frumoasă ca un simplu ornament Ge 
aur subtil, și semnificativă pentru puri- 
tatea formală a d-lui Blaga, este cu ose- 
bire poema „Alean'“: 


De ceasuri, de zile, veghez 
pe-un galben liman portughez. 


Cu zalele-alăturea, drept, 
cu mâinile cruce pe piept. 


Doinind aş privi șapte ani 
spre cerul cu miei luzitani, 


De nu nmvar găsi unde sunt 
Neliniştea morii de vânt. 


De nu aș pieri, supt de-un asiru 
văzut-nevăzut, în albasiru. 


Maturitatea cucerită de d. Lucian 
Blaga în ultimul său volum de poeme, 
ne pare pe drept cuvânt a fi maturita- 
tea limbii româneşti. Versul de altăda- 
tă, învolburat de imagini, crescut îre- 
murat pa creasta dintre siguranţă și în- 
doială, închide acum pașnic o sumă de 
cunoașteri pozitive, potolite și blajine. 

Din craterul pătimirii interioare, pare 
că a încetat erupția. E momentul să 
admirăm frumuseţile primejdioase ale 
lavei cristalizate în tipare ştiute de artă. 
De n'ar îi să preţuim decât frumuseți de 
limbă ca acestea, citate aici, şi ar fi des- 
tul... Înțelegerea noastră e datoare să 
meargă mai departe însă la tâlcul ce-l 
capătă problemele, când ele stau încre- 
menite sub ochiul înțelept al poetului 
care nu greşeşte, fiindcă dă chezășie 
pentru orice, viața sa. 


CRONICA LITERARĂ 


Pentru istoria literară 


In revista noastră, am publicat, nu de mult, pe 
o pagină întreagă, o convorbire a d-lui Șerban Cio- 
cuiescu, cu d-na Caragiale. 
de preţios, adus la lumină de aceea care a fost to- 
varăşa de viață a marelui scriitor, a prezentat un 
viu interes pentru cititori, 
cunoască și din altă latură, personalitatea lui Cara- 


giale. 


Tot ce a comunicat ilustra văduvă, din amintiri şi 
documente nedate încă publicării, 
rect istoriei literare, spre a fi înregistrat riguros, ca 
venind dintr'o sursă sigură și autorizată. In dorinţa 
de a oferi cititorilor o lectură interesantă și de o 
indiscutabilă valoare, în ce privește istoria literaturii 
românesti, „Universul Literar“ 
întocmească după exemplui interview-ului cu d-na 
Caragiale, o serie de convorbiri cu văduvele și ur- 
mașii scriitorilor de seamă, convorbiri ce vor fi pu- 
biicate săptămânal, începând chiar cu numărul vii- 
tor al revistei. Pagina pe care o vom aicătui astfei, 
prin bunăvoința familiei scriitorilor defuncți, va 
cuprinde pe lângă informațiile biografice, și nu: 
metoase reproduceri după fotografii păstrate cu o 
în tezaurul familia!, 
că cititorii vor şti să aprecieze râvna „„Universuilui 
Literarii, depusă în slujba istoriei literare. 


iegitimă grijă 


ȘTEFAN BACIU 


Tânărul și talentatul poet 
Ştefan Baciu, al cărui scris i 
întâlnim dela o vreme în aproa- 
pa toate revistele literare din 
țară, are gata de tipar un nou 
volum de poezii, intitulat: „Cău- 
tătorul de comori“. 

Cartea va apare anul acesta 
și se va însemna un pas hotări 
tor spre  msturitătea poeziei 
d-lui Ștefan Baciu. 


PROGRAMUL CURSURILOR 
PENTRU ANUL ACADEMIC 
1938—1939 


In luna Noembrie 1938, 
vor începe în Bucuresti Cursu- 
rile |Qe Limbă, Literatură și 
Cultură Italiană, organizate ps 
anul academic 1938—39 de In- 
stitutul de Cultură Italiană în 
România. 

Lecţiile vor avea loc după a- 
miază între orele 117 şi 20.30, si 
seara între 21 şi 22, și vor fi 
ținute în acest an în strada 
Biserica Amza nr. 2 colţ eu 
Calea Victoriei. 

Redăm aici împărțirea cursu._ 
rilor la secţia literară şi artis- 
tică, 

SECȚIA IITRRAHA 

1) CURS BISĂPTAMÂNAL DE 
ISTORIA LITERATURII ITA- 
LIENE: va consta din 40 de lecții 
şi va îi împărțit în două sec- 
iuni, de urmat după alegera: 
A) Secţia I-a, în care se va 
ilustra desfășurarea istorică a 
literaturii italiene de la origi- 
nă până la Tasso (prof. Si- 
bilia) ; 

b) Secţia II-a, în care se va 
lustra desfășurarea istorică a 
literaturii italiene de la 'Tasso 


până în zilele noastre (prof. 
Gianola). 

Textele pentiu secția a): 
Malagoli — Crestomazia della 


Letteratura Italiana per secoli 
(voli. 1 şi 2); pentru secția b): 
Malagoli — Crestomazia della 
Letieratura Italiana per secoli 
(voli, 3 şi 4). 


CURSURI BISAPTĂMANALE, 
CRITICI ASUPRA  AUTORI- 
LR CLASICI ȘI CONTIMPO- 
RANI: a) un curs despre Pe- 
trarea, cu lecturi și comentarii 
(prof. Cianciolo) ; 

b) un curs despre literatura 
garibaldiană, cu lecturi și co- 
mentarii (prof. Gianola) ; 

E) un curs despre d'ânun- 
zio, cu lscturi și comentarii 
(prof. Sibilia). 


2) LECTURA DANTIS: va 
avea, loc odată ps săptămână şi 
va; consta din lecturi şi comen- 
tarii Qin „Divina 'Commedia”. 


SECȚIA ARTISTICA 


1) CURS BISĂPTAMÂNAL DE 
ESTORIA ARTEI ITALIENE: 
va consta din două secțiuni, de 
armat la alegere : 

3) Secţia I-a, va cuprinde 40 
de lecţii, însoțite de proecţiuni 
despre istoria, artei italiene de 
]a începutul ei până în secolul 
XV (prof. Sibilia). 

b) Secţia II.a va cuprinde 
40 de lecţii, însoțite de proec- 
țiuni, despre istoria, artei ita- 
liena dela, secolul XVI până în 
secolul XIX (prof. Sibilia). 

Textul : Sibilia — Somimar:o 
di un Corso di Storia gdell'Arte 
Italiana, 


2) CURS DESPRE ISTORIA 
TEATRULUI ITALIAN : vs, ciu- 
prinde 0 serie de lzcţiuni despre 
teatrul italian şi de lecturi din 
operele de seamă ale literaţurii 


teatrale italiene (4. De Cruce. 
ciati) , 
3) CURS DE ISTORIA MU- 


ZICII ITALIENE: va cuprinde 
o serie de lecţiuni închinate 
muzicei italiene cu: audiţiuni 
de compoziţii clasice, mode.ne 
și folcloristice italiene (diferiţi 
artiști), 


UNIVERSUL LITERAR 











„Revista 
Fundațiilor 
- Regale“ îm- 
i: plineşte 5 
„ani de apa- 
; riție. Infiin- 
4 tată din au- 
“gusta îniția- 
tivă a Su- 
„veranului şi 
condusă la 
început de 
Paul  Zari- 
"3 fopol, aceas- 
Camil Petnerou tă sobră și 
compactă revistă literară a a- 
părut cu o regularitate rară, 
întro ţinută impunătoare din 
toate punctele de vedere. 
După moartea atât de  re- 
gretată a lui, Paul Zarijupol, 
iocul conducerii fiind ocupat 
de d. Camil Petrescu, nimic nu 
sa schimbat nici întrerupt din 
calitățile ce și-a impus să păs. 
treze și să ilustreze „Revista 
Fundațiilor Regale”. Personuli- 
tatea sa de prestigiu ideologic 
și literar unanim recunoscută, 


Literatura ţărilor vecine 


Editura Universul va da în curând 
la îveală 0 colecție de cărți din 
literatura țărilor vecine. Faptul e util 
și îmbucurător, fiindcă, ducă politiceşte 
și economicește interesele țărilor se pot 
despărți adeseori, valorile de cultură le 







Materialul inedit, atât 


cari au avut prilejul să 


Sa. 


se integrează di- 


a luat iniţiativa să 


Nădăjduim 





CRONICA MAĂRUNTĂ 


Revista Fundațiilor Regale 





apropie şi le urmonizează totdeauna. 

Acedstă 
cele mai însemnate ale vecinilor noș- 
tri, începe prin Comoara împăratului 


serie de cărți din 


Radovan, a d-lui lovan Ducici, minis- 


Iovan Duscici 


tru al Iugoslaviei 


la București şi mem- 


bru al Academiei yugosluve. D-sa este unul dintre marii 
scriitori europetti, personalitate de aleasă și întinsă cultu- 
ră csică, compurabil bunăoară lui Merejkowschi, 
Comoara împăratului Radovan este o carte de esseuri : 
despre moarte, despre dragoste, despre femei, despre poeți 
(în pagina întâia dăm un fragment d.n acest capitol), toate 
de o calitate, ce nu va scăpu, creiem, cititorilor noștri, pe 
cure ii interesează realizările masive de artă şi cugetare. 


Debutul scriitorilor 


Debutul scriitorilor  consti- 
tus o problemă asupra căreia 
ar trebui să întârzie în primul 
rând tinerii înzestrați realmente 
cu darul spunerilor frumoase, 
cu meșteșugul dificil al cuvin- 
telor aşezate cu grijă, ca să im- 
presioneze cucerindu-și ecou și 
durată între lucrurile simple și 
trecătoare. Debutul nu trebue 
să fie o expresie a nerăbdării, 
ci o manifestare firească, înde- 
lung chibzuită, necesară dar în- 
deajuns așteptată, totuşi. 

In loc de a se risipi într'o puz- 
derie de reviste micuţe, tipă- 
rite cu nespuse sacrificii, poetul 
tânăr ar putea da mijloacelor 
materiale de care dispune, 9 
destinaţie mai puţin strălucită 
aparemt, decât scoaterea de pil- 
dă a unei reviste proprii, efe- 
mere, Poate bunăoară plăti o 
meditaţie, pentru a învăța o 
limbă, străină, își poate cum- 
păra cărţi rare şi bune ș. a. Re- 
viste prestigioase ca : Gândirea, 
Revista Fundațiilor ș. a., îşi au 
o tradițională misiune. Debutul 


într'o astfel de revistă echiva- 
lează cu o consacrare și nu va 
rece acobservat, deoarece con- 
dițiile de publicare deşi sunt 
relativ severe, niciodată nu pot 
descuraja pe tinerii talentaţi și 
sârguitori, porniţi pe drumul 
greu al artei bune. 

Reflexiile de mai sus ne-au 
fost prilejuite de o sumă de 
broșuri și reviste primite la re- 
dacţie, din toate colţurile pro- 
vincisi — despre care nu putem 
pomeni prin recenzii, deoarece 
in majoritate sunt foarta slabe. 
Or, pe lânsă banii cheltuiţi de 
tinerii autori, ele reprezintă Te- 
eretabil şi o inșelare, dându-le 
iluzia că, au intrat în literatură, 
când de fapt au rămas toi la 
periferia ei. Indreptându-şi nă- 
zuințele spre revistele mari, 
pregătindu-se în vederea unui 
apariții huminoase în paginile 
lor, tinerii scriitori în formaţie 
ar avea posibilitatea unui debut 
serios şi valabil, bazat pe un 
discernământ superior şi pe un 
control sigur. 


VIRGIL CARIANOPOL 


Inaugurată 
prin volumul 
":: de nuvele al 
d-lui Victor 
Papilian, car- 
te gata să a- 
pară zilele a- 
cestea, Colec- 
: ţia „Universul 
;. literar“ va În- 
semna 0 îz- 
bândă a tra- 
diţiei noastre 
literare. Nu o 
” tradiție stear- 
V. Carianopol pă, o stagna- 
re şi o ofilire în umbră ci, 














OLGA GRECEANU 


Pe lângă lucrarea despre Spe- 
cificul românesc în pictură, 
anunțată în numărul trecut 
ai revistei, cunouştem și fit- 
turile altor două lucrări Ii- 
terare, pe care d-na Olga Gre- 


ceanu le pregăteşte în vederea 


editării în volum, şi anume: 
Celebrităţi uitate, cuprinzând 
descrieri biografice şi reprodu- 


ceri după operele unor femei- 
pictori începând cu câteva veacuri 
înainte de era creștină şi până în 
epoca Renaşterii. (In acelaș timp 
cu tipărirea la București a stu- 
diului, va apare și o versiune 
franceză la editura Julien Leher- 
te din Bruxelles). 

Povestea țării mele (Dela cel 
dintâi până la ultimul Bassarab). 

Din amândouă aceste lucrări 
„Universul literar“ a publicat şi 
va mui publica fragmente şi ca- 
pitole de un mare înteres, atât 
prin grija informaţiei cât şi prin 
calitatea expresiei. 





dimpotrivă, o siguranţă a ca- 
lităţilor, o promovare a crea- 
ţiilor armonioase şi organe, 
inspirate din realitatea vre- 
mii de astăzi, 

Al doilea volum angajat în 
colecţie, e cartea de poezii a 
d-lui Virgil Carianopol, intti- 
tulată  „Frunzişul toamnei 
mele“, Poet de sensibilitate şi 
de confesiuni biografice lip- 
site de hermetism și preţiozi- 
tate, d. Virgil Carianopol se 
incadrează firesc tendințelor 
ce au născut această colecție 
literară și ținutei sale. 


1. 'ȚOLESCU-VALENI 


Tânărul nostru 
colaborator şi 
redactor 
al revistei 
„Munţii Apu- 
seni'“, care a- 
pare la Alba- 
Iulia, — d. Il. 
'Polescu  Vă- 
leni, e în cău- 
tarea unui e- 
ditor pentru 

volumul ,„Alea- 

1. Ţ.-Vălemi nuri de rouă“, 

cuprinzând zeci de poeme pu- 
blicate, cele mai multe, prin 
revistele literare Nădăjduim, 
împreună cu tânărul poet, că 
tipărirea în volum a versuri- 
lor sale, va da putinţa citito- 

rilor să aprecieze calităţile de 
simţire delicată şi expresie 
armonioasă ale unui tempera- 

ment de frumoasă ţinută li- 

Tică. 


12 Noembrie 1938 =——= 





a d-lui Camil Petrescu a 
reușit ușor să adune toate 
valorile literaturii şi culturii 
românești actuale, într'o publi- 
cație serioasă ca un tratat, în- 
teresantă totdeauna, variată şi 
vie. 

Cititori şi colaboratori ai 
„Revistei Fundațiilor Regale“, 
salutăm acest eveniment, al 
împlinirii de cinci ani de acti- 
vitate fecundă cu toată bucu- 
ria și mulțumirea, şi-i urăm 
aceeaș izbândă, pe o durată cât 
mai lungă. 


C. RĂDULESCU-MOTRU 


Revista, „Spirit militar 1no- 
dern“ publică, în primul ei 
număr, un articol al d-lui 
prof. C. Rădulescu-Motru, În- 
titulat „Suflet  ostășese“, în 
care d-sa istoveşte o proble- 
mă, pusă de atâtea ori de că- 
tre cugetătorii de speciali. 
tate. Extragem un pasagiu 
semnificativ: 3,Insușiirle pu- 
fletului  ostășesc se găsesc 
toate printre însuşirile glo- 
bale ale persoanei omentști, 
ele sunt însușirile legate de 
totalitatea, ființei omului: a- 
celea pe cari de obiceiu le nu- 
mim însușiri de caracter“. Şi, 
apoi, vorbind de virtuţea stă- 
pânirii de sine: „Această 
stăpânire de sime dă milita 
rului de carieră e înfăţişare 
de statuie, pe care o întâl- 
nim atât de des la militari. 


OMUL ȘI RAZBOIUL 


Uitimul număr al revistei 
„Gândirea“, pe luna Nosmbrie 
se deschide prin eseul d-lui Va- 
sile Băncilă, intitulat „Omul şi 
războiul“. Desprindem, din jw 
diciosul şirag analitic, această 
încheiere: 

„Căci nu e animal mai com- 
pus şi mai ilogic decât cmul, 
deşi în el sălășiuește rațiunea, 
Bl e singurul „animal raţional“, 
dar și singurul animal absurd, 
Vrea armonie, dar e plin de 
tendințe diverse. Nu ştie doar 
că omul e o bogată formulă de 
curtradicţii şi tcată probiema 
culturii şi a societăţii e să pună 
ceva ordine in ee, pentru ca 
oamenii să poată sta la un lor 
şi pentru ca, pe pian ultim, să 
se poată mântui. 

In cazul de faţă, am văzut că 
omul e o ființă pașnică și răz- 
boinică, fricoasă și  provoca- 
toare de conflicte. E foarte fi- 
resc, Cări aitfel omul n'ar îi, 
în fond şi luat în totul, „un 
monstru de neînțeles“, după 
vorba lui Pascal“, 


ȘTEFAN STĂNESCU 


Săptâmâ- 
na aceasta a 
apărut  în- 
tun coti- 
dian o noti- 
ță despre co- 

laboratorul 
nostru, Șie- 
fan  Stăne. 
scu, urmată 
de repRodu- 
cerea poe. 
piei: celei 
mai recente 





Șt. Stănescu 
tipărite în U. L. Notiţa e On0- 
rabilă, fiindcă ea exprimă 0 
dragoste și o prețuire a poe- 


tului, împărtășite, credem, 
fără multe rezerve. Pe Şte- 
fan Stănescu îl avem id Te- 
dacție, în mijlocul nostru, iar 
ce; cari l-am cunoscut cu ani 
în urmă, şi i-am urmărit des- 
votarea lirică, ne bucurăm 
acum că nu mai dăinue nici 
o îndoială asupra rarei lui 
meniri. Poetul e tânăr, foarte 
tânăr, şi are încă atâta vre. 
me să ne aducă daruri, In- 
semnăm acestea cu sinceră 
afectiune, şi exprimăm do- 
rința ca viata să-l pândească 
ma: puțin, să nu afle că ele 
poetul şi să.] târască prin 
trudnicile ei meandre ! 


LA CALARAȘI ȘI SILISTRA 


Sub auspiciile 
Scriitorilor Români, comite. 
tele culturale dela Călărași 
și Silistra, au organizat două 
şezători literare. 

Prima la, Silistra în ziua, de 
Sâmbătă 12 Noembrie i a 2-a 
la Călăraşi, Duminică 13 
Noembrie. 

La Călăraşi cuvântul îna- 
ințe va, fi rostit de d. Eugen 
Cialâc, primarul orașului, iar 
la Silistra de d. Eugen De- 
metrescu prefectul județului. 

Vor citi din operele lor 
d-nii: G. M. Vlădescu, I. Mi- 
nulescu, Al. Cazaban, George 
Gregorian și Virgil Cariano- 
pol. E 


Societăţii 





$ 
i 
i 
Î 


4, 


=————— 12 Noembrie 1938 





Efectul cloroformului 
sfârşise. 

Trei surori de caritate, albe, 
cu milă adâncă în ochi îl luară 
pe brațe de pe brancardă și, în- 
cet, cu multă băgare de seamă, 
așezară jumătatea amortă de om, 
în patul de fier din colţul salo- 
nului. 

Modelat parcă din ceară, Tra- 
ian cu chipul supt stăruia necon- 
tenit în somnul greu. In salonul 
înalt se lăsase o linişte care apă- 
sa, ca o povară. Nu se mai auzea 
nici un gemăt. Altădată aici la 
Chirurgia grea, durerile nu înce- 
tau o clipă. Acum, parcă toţi 
bolnavii uitaseră de propriile lor 
suferinţe. Operația din ziua aceea 
le înfiorase trupurile  roase de 
boală, le pătrunsese sufletele și 
toți luau parte cu gândul la în- 
tâmplarea noului venit, 

Omul fusese adus cu picioarele 
frânte, în miez de noapte. Chi- 
rurgul îi făcuse operaţia cu o 
grabă neobișnuită. Când internul 
îi scrisese foaia de observație și-i 
rostise numele întreg: Traian 
Bacria, parcă pe frunţile tuturor 
bolnavilor căzuse o greutate ne- 
văzută, care îi apăsa pe toți, până 
în miezul creerilor, Fiecare ins, 
în patul lui, cu fața în sus în- 
cleștat de neprevăzuta forţă as- 
cunsă a ologului adormit îşi pu- 
nea întrebări ,din ce în ce mai 
ciudate. Apoi se mulțumea fie- 
care, singur, în tăcerea lui de 
spital cu răspunsuri cari nu se 
asemănau unele cu altele: în gân- 
dul unui sclipia o bănuire, în 
mintea celuilalt o întâmplare 
fantastică și nici unul nu ghicea 
adevărul. 

Câte un cap mai stăruitor se 
ridica încst şi se uita pe furiș, 
să vadă dacă se sculase streinui. 
Dar acesta nici nu se mişca, 


nu se 


Internul și surorile toate ple- 
caseră, 

Rămăsese lângă bolnavi doar 
femeea de serviciu. _ mărunţă şi 
greoaie cu mişcări alene şi cu 
peste cincizeci de ani în sbârci- 
turile adânci depe faţă, tăiate ca 
într'o piatră veche cu mușchiu. 

Femeia, după ce își isprăvi tre- 
burile prin salon se aşeză la 
capul lui Traian. El scoase un 
gemăt lung, adânc... 

Servitoarea tresări. Ii aduse 
repede o cârpă udă pe care i-o 
puse pe irunte, 

Ceilalţi bolnavi își îndreptară 
repede, pe ascuns, privirile spre 
el, cu o frică instinctivă. Ochii 
tuturor străluciau de o lumină 
bizară. Traian deschise  pleoa- 
pele: doi ochi mari, priviră fix 
tavanul alb. Nu-și dădu seama 
unde se află. Vru să se miște, dar 
femeca de lângă el îl opri cu 
vorbe calde. în care se ascundeau 
înțelesuri adânci. 

— N'ai voe! Fii liniștit, altfel e 
rău! 











UNIVERSUL LITERAR = 


VISUL S'A STIN 


IN SALONUL ALB 


E! o privi lung, cu feamă şi 
“lipi în semn că a înţeles. 

Fără să simtă nici o durere în 
trup, închise  iarăş ochii şi ră- 
mase mulțumit, în patul în care 
se credea om întreg, Iingit să se 
odihnească după o zi obositoare 
de muncă... 


Când se trezi, trupul începu 
să se încălzească, să se inlioare 
si, în cele din urmă, să tremure 
puternic. 

Traian se strădui să se miște, 
să-și găsească un loc mai potri- 


"vit în pat, dar auzi, ca prin somn, 


de deparie, un glas care ame- 
nința. 

-—— Nu înţelegi omule 
liniştit? Vrei să mori? 

El nu gândea acestea... Nici nu 
i-ar fi trecut prin cap să-și sfâr- 
şească viața tocmai acum când,,, 
Dar nu înțelege un lucru, care 
începe să-i  turbure gândul... 
Dacă se mișcă în pat, moare? Nu, 
nu! Glasul de femee glumește 
cu el. Sinistră glumă. El stăpâ- 
nul visului care i-a hrănit sufle- 
tul aproape patruzeci de ani, nu 
va muri, nu poate să moară, nu 
va trebui să se sfârșească atât de 
repede și fără înţeles. Aici e un 
loc blestemat, plin de alb și de 
dureri. Dacă se mișcă, moare, da- 
că stă țeapăn trăește. Dar unde 
se află? Dece l-a adus în această 
tăcere albă, ciudată? A mai fost 
cl vreodată aici? Da. A mai fost... 
Şi-aduce aminte... Cu zece ani în 
urmă... Sora albă... Moartea 
albă... Sufletul scos în palmă... 
Pasăre albă... Zână albă... Moar- 
te albă...! 


să stai 


„„Lat-o în gândul! lui. 

Vine iarăș, pe trepie de cretă, 
din înălțimi de zăpadă frumoa- 
să cum nu văzuse niciodaţă altă 
făptură a pământului sau a în- 
chiuirii. Cu pași mărunți, în 
vârful picioarelor de crini, zâna 
albă se apropie acum de patul 
lui, ca şi atunci, când s'au logo- 
ait, Il atinge pe frunte cu un să- 
rut; 

— lubitule, cât de mult te-am 
așteptat ! 

O, atunci i se păreau cuvintele 
ei nectar de lumină; acum, vra- 
jă şi cântec. 

Atunci i-a spus încet, ca în vis: 

— Dacă ai vreun leac, soră 
bună, dă-mi-l. Simt cangrena în 
tot sângele ,în tot gândul. 

Acum, ce simțire mai poate 
să-i împletească în cuvinte ? 

Atunci, zâna albă, l-a întrebat 
cu surâs de primăvară în colțul 
buzelor : 

— Să-ţi dau un leac? 

— Da, un leac, sora mea bună 
și dragă, un leac... 

Rotunjimea  portocalelor vii, 
crescute deasupra inimii, svâc- 
neau atunci îmbietor; acum far- 
mecul lor îl amețeşte. Niciodată 
ra văzut sâni mai albi şi mai fru- 
MOȘ. 

Atunci, brațele lui ca nişte 
crengi uscate năzuiau spre tru- 
pul de lumină al zânei; acum 
nu-i mai trece prin gând nici o 
dorinţă, nu mai poate dori, O pri- 
vește doar vrăjit. Ea se uită la 
€l cu ochi de stele. Uite, murmu- 
ră iarăș cântecul de atunci? 

— Iubitule, nu sunt zână bună 
și dragă. Sunt moartea. Moartea 
ta. iubitule. 

Cât de lricos și laș s'a arătat, 
când a auzit întâia dată aceste 
vorbe. 

A holbat ochii și a strigat: 

— Nu, nu se poate! Nu eşti 
moartea. Trupul tău diafan, o- 
hrajii, buzele, sânii de fecioară 
totul, toată lumina mea nu poate 
fi MOARTEA. 

Azi, dacă ea va mai rosti a- 
celeași cuvinte, i le va culege 
flămând ca pe nişte faguri de 
miere. 

Cât de frumoasă e făpiura de 
vis de lângă el! A uitat toate ne- 
cazurile, toate durerile. 

Atunci ea, zâna lui ca să-i ara- 
te că e moartea sa apropiat de 
un pat ,în care brancardierii pu- 
seseră o fată înfășurată în cear- 
șeafuri albe. A dat cearșafurile 
la o parte. A deschis pieptul fe- 
tei, i-a scos inima, a închis coli- 
via de zăpadă la loc și a venit 
lângă el, aproape de tot. Inima 
era tupilată în cuibul mânei ca 
o pasăre speriată. Zâna i-a şup- 
tit: 

— Acum crezi iubitule că sunt 
moartea? 

EL a isbucnit: 


— Nu. Moartea e urâtă, e hâ- 
dă „e schelet ambulant. Tu ești 
frumoasă, neasemuit de frumoa- 
să, 

Zâna i-a răspuns tot zâmbind: 

— De unde ştii că moartea e 
urâtă? 

-— Din cărţi, de la învăţaţi. 

Cât de sarcastic a râs atunci, 


vâna lui cea frumoasă! 


—— Crezi că m'a văzut cineva 
în adevărata mea înfățișare? Fri- 
ca de mine le întunecă la toţi 
gândul, le scălâmbă închipuirea. 
Fiecare mă modelează în mintea 
lui cât mai urâtă. Priveşte, ce 
[ruomasă e moartea! Sărută, iu- 
bitule, cum nu sărută nici o fe- 
mese din lume. Moartea iubeşte 
cum n'a iubit nimeni până la ve- 
nirea mea în mijlocul oambni- 
lor. 

Câ1 de frumos a sărutat atunci 
inima din palma ei! Buzele erau 
mai roșii decât inima. Ce minu- 
nat s'a prefăcut inima în pasă- 

? 


[se Esta, 


de GEORGE ACSINTEANU 


— A fost moartea albă aici, 
mi-a luat inima. A fugit. De cea 
“burat ? Dece n'a rămas lângă 
mine? 

— Lasă, fii liniștit | 

— Vreau apă. 

Femeea se uită lung al el. Dădu 
din cap cu înțeles: „Nu mai sca- 
pă. Să-i dau cel puţin să bea“. 

-— Dacă taci, uite, ţi-aduc un 
pahar plin. 

— Mulţumesc, 

Traian sorbi paharul până în 
fund. Apoi căscă ochii mari. 

Inţelesc, însfârşit, că i se în- 
lămplase ceva groasnic. Se mun- 
ci, treaz, să-și aducă aminte dece 
[usese adus în salonul acesta alb, 
ca și  zâna ce-i furase inima. [i 
părea rău că nu putea să 
vadă decât tavanul şi colțul de 
lângă fereastra mare, în care se 
împleteau lrei șerpi de lumini 
fugiţi din soarele toamnei. 


„.Da, da! Incepe să-şi aducă 
aminte ca de vo întâmplare veche, 





Privighetoarea și-a luat sborul 
lin. ușor, prin întredeschizătura 
salonului. 

El a strigat: 

— Trimite şi sufletul meu din- 
colo de acest spital urât! 

Zâna care stă acum, lângă el, 
dreaptă și tăcută, atunci ca o îm- 
lună a eternelor zăpezi și-a arun- 
cat veștmintele de pe ea: nud de 
lumină, sâni de crini, păr iung 
de soare, inundat pe umerii ro- 
tunzi. Buzele moi sau lipit de 
gura lui arsă. Braţele lor ca patru 
şerpi de toc s'au încolăciţ într'o 
crâncenă luptă. Atunci, el sa 
simţit vârtej de foc. S'a pierdut 
într'o plăcere fără saturare, fără 
egal și parcă fără sfârșit... 

— Sunt în gândul tău iubitule, 
îi şopteşte acum zâna albă. In 
ziua aceea „a fost numai logodna. 
Azi va ti nunta. 

Cum să-i spună? Doamne, cum 
să-i spună că el acum e cunurat 
cu nemărginirile, cu visul care 
i-a hrănit sufletul aproape patru- 
zeci de ani? Cum să-i mărturi- 
sească? E atât de majestoasă în 
utitudinea ei de regină albă! 

— Nu vrei să te cununi cu mi- 
ne iubitule? Atunci nunta se va 
face şi fără vrerea ta, dincolo de 
lume. 

— Mă iei de aci, zâna mea? 

— Sufletul numai, iubitule. 
Pasărea pieptului. Cu ea mă voi 
cununa, printre stele, printre lu- 
nă şi luceferi. 

— Şi eu? 

— Tu rămâi al pământului. al 
Bărăganului din care ai răsărit, 

— Al Bărăganului?  Cunoşti 
Părăganul, iubita mea? 

— Cunosc ceiace tu încă nu şti: 
pătrunsul şi nepătrunsul trăirii 
tale azi, printre oameni, în le- 
gendă cu câteva mii de ani îna- 
inte... 

— Am mai fost eu odată? 

— Ce întrebare copilărească? 
Nu știi? N'ai fost tu stăpânul 
vânturilor, al cântecului, al câm- 
piei? 

— Eu? Nu. Acela a fost un zeu. 

-— A fost un om; ai fost tu. 

— Hu? Doamne, visez? 

-—— Trăeşti aevea iubitule. Hai- 
de, deschide cuibul inimii și 
dă-mi pasărea. Afară mă așteaptă 
carul de stele să sbor cât mai re- 
pede în împărăţia mea. 

— Haide, iubitule, haide... 

Ce se întâmplă? I se deschide 
pieptul? 

Aaaah ! 





— Taci, omule nu mai geme! 
Iţi faci singur rău. 

Femeea de serviciu îi  aşeză 
încet cearșeaful sub bărbie. Tra- 
ian geme printre dinţii strânși: 


era ca de 


de demult... Noaptea 
poveste... 

O, dacă i-ar fi priceput cineva 
atunci fericirea și cântecul din 
suflet! 

Când se afla acolo sus pe turla 


bisericii lui, se simțea atât de 
aproape de Dumnezeu. Lumina 
lunii, argintul viu al stelelor, îi 
vrăjiseră toată simțirea. A  în- 
chis ochii. Infinitul de lumină al 
Bărăganului l-a atras în sbor de 
heruvim peste închipuiri cu zei și 
zâne ale Bărăganului, peste visul 
lui crescut din pământ, în forma 
arhitecturală a unei biserici, 
peste lume, peste viaţă... 

In sborul lui n'a văzut decât 
chipul de foc al Lui lisus, icoana 
cu care se înfrățise din copilărie, 
care l-a păzit şi l-a ajutat pe 
toate cotiturile grele ale vieţii și 
pe care, o îmbrăcase în haină 
de argint, cu țesătura de zur... 
Apoi nu-şi mai aduce aminte 
ce sa întâmplat, mintea nu-l 
mai ajută. O pătură grea, neagră 
i sa aşezat pe gând... 


la poarta spitalului  nștepta 
de două ceasuri Laura îmbrăcată 
în negru, pământie la chip cu 
ochii înroşiţi și umezi. De două 
ceasuri o  muncia nerăbdarea 
să-și vadă soţul, îl credea mort 
de azi dimineaţă. Când omul cu 
șapca albastră îi deschise greaua 
poartă, femeea își descărcase 
pieptul cu un oftat adânc. toti 
repede rondurile de lori săpate 
proaspăt şi intră brusc în corl- 
dorul de ciment al spitalului, 
unde mai fusese ea. odată cu zere 
ani în urmă, la căpătâiul lui Tra- 
ian. Un servitor o îndreptă spre 
salonul No. 3 la Chirurgia rea. 
Când ajunse la ușe, fzmeea de 
serviciu îi ieși binevoltuare în 
cale. 

— Căutaţi pe cineva ? 

— Pe domnul Traian Bacria. 

— BE aici. Dar vă rog încet; 
Gabia a adormit. 

— Bine. Mulţumesc. 

Femeea cu chipul supt şi ochii 
mari, negri, trişti, se îndreptă 
în vârful picioarelor spre patul 
lui Traian. Când trecu pe lângă 
un bolnav căruia în ziua aceia 
îi tăiase o mână din cot, acesta 
cu ochii plini de taină o întrebă 
stăruitor. 

— Cucoană, ce are? 

Laura se uită lung la el. Era 
atât de tânăr şi atât de galben 
la faţă. [i răspunse încet: 

— A căzut din turla bisericii. 

— Doamne fereşte! 

Şi bolnavul surâse cu o mulțu- 
mire satanică. „Da, da! I-a tăiat 
picioarele! Încă unul, foarte bine. 
Cum, numai el să fie ciung şi 
alţii... 1, hâ, da, da; foarte bine“... 

Femeea se apropie de soţul ei 











S 


ERA a vaii o! 


şi se așeză pe scaun. Traian va 
şi când ar fi fost deşteptat de 
tineva. deschise ochii grei. Laura 
il strigă cu suspine, încet: 

— Traiana, ce faci? 

El o privi cu ochii împăienje- 
niți. 

— Rău. Când ai venit? 

— Acum. 

— Nu-i nimic Laura. mă voiu 
face bine. Mi-a spus ea că voiu 
rămâne a! pământului. 

— Cine 2 

Simţind o durere  veninoasă 
sub unghia dela piciorul drept, 
pe care nu-l mai avea, Traian se 
mişcă puţin şi gemu, fără să-i 
mai răspundă la înrtebare. 

— Cum mă doare degetul dela 
picior. Nu mai pot să înduc. Pu- 
neţi-mi ceva. 

Servitoarea se 
Laura şi o frază tâmpă i se 
togoli singură, fără să-și 
seama! 

— Cum să-l doară maică dege- 
tele, când el nu mai are nici un 
picior, 

— Cum? 1 le-a...? 

Si femeea împietri lângă pat 
cu ochii mari, pierduţi. Apoi is- 
hueni într'un hohot puternic de 
plâns. Femeea o luă dc braţ, în- 
demnând-o spre ușe. 

— Vă rog, nu e voe să plân- 
geţi lângă bolnavi! 

Uşa salonului se închise în ur- 
ma baurei cu un scârțâit lung. 
înfiorător. Traian auzise clar cu- 
vintele servitoarei și nu-i venea 
să creadă. Femeea aceasta e ns- 
bună, altfel mar fi vorbii aşa. 
N'are el picioare? Auzi ce glumă? 
El e om întreg. Işi simte tot 
trupul, dela primul fi de păr 
din cap şi până la unghia dsge- 
iului care-l doare acum atât de 
îngrozitor. Hm! Ce bătrână tică- 
loasă. Să-i râdă nevestei lui în 
nas, spunându-i că el nare pi- 
cioare. 

Traian ca să arate că întrada- 
văr el e om întreg și că servitoa- 
rea a minţit, strigă tare. cât putu, 
la ea: 

— Ascultă femee, nu înţelegi? 
Ți-am spus să-mi pui cevu la 
unghie că mă arde și mă doare. 
Ce mai aștepți? 

Servitoarea gândi că bolnavul 
aiurează. Era obosită de atâtea 
vorbe rele spuse de bolnavi 
în timpul aiurărilor, după opera- 
ție. De douăzeci de ani decând 
era în acest spital i se acrise su- 
fletul de aţâtea suferințe ome- 
neşti. de atâtea trupuri mutilate, 
de atâţia morți. Nu mai zise ni- 
mic. Căzu pe gânduri, se mai 
uită la bolnav, apoi plecă spre 
camera ei lângă uşe. Traian se- 
mea și se ruga să-i curme du- 
verile dela degete. Ceilalţi bol- 
navi din salon porniră să vor- 
bească în șoaptă. 

— Auzi mă, ci-că'l doare deș- 
tul ? 

„— Şi cl e olog în puterea cu- 
vântului. 

Traian nu auzea desluşit cu- 
vintele celor din jurul lu. totuși 
bănuia că despre el vorbese 

— Ce oameni fără inimă ! gân- 
di el. 

O durere bruscă i se rostogoli 
din miezul creerilor prin inimă 
până în călcâe. Parcă cineva îi 
vârâse în cap o bilă de Lier în- 
roşiţă în foc, care alunecase pe 
şira spinării, până la lălpi. Tot 
corpul începu să-i ardă și să-l 
doară; o durere pe care no mai 
incercase niciodată. Simţi apoi că 
toată carnea îi este sfâșiatu de 
colţi veninoși, că prin tot sângele 
îi curge o otravă verdv și rea şi 
că tot gândul i se prefăcuse în- 
trun huruit ca de moară hodo- 
rogită... 


apropie de 
ros- 
dea 


Târziu după multe svărcoliri 
în patul de spital care se prefă- 
cuse în baltă roşie durerea și 
otrava i se adunară iarăşi sub 
unghie. 

— Nu mai pot, pune-mi ceva 
la picioare ! 

Bolnavii când auziră încă o- 
dată că-l doare o parte a trupu- 
lui de care fusese desmoștenit, 
izbucniră toți întrun râs greu, 
lugubru, care semăna mai de 
grabă cu niște urlete surde. 

Lui Traian Bacria i se păru că 
hohotele lor tremurate, parcă se 
materializau în bulgări grei ce 
sburau prin atmosfera de spital. 
Apoi, unul câte unul, îl loveau 
in cap. Se sforţă din toate pu- 
terile să primească mut, până 
la sfârșit râsul tovarășilor lui 
de boală. Când se stinse ultimul 
sughiţ de haz din gândul lui 
aprins, se înfipse în mijlocul sa- 








George Acsimteanu 


lonului un vârtej puternic. Tot 
spitalul, împreună cu întreaga 
amată de bolnavi, începută să 
se invârtească  ameţitor. Unul 
câte unul oamenii cu chipurile 
scotâlcite de boală și de râs eiau 
aruncaţi în vârtejul stârnit de 
cugetul lui. 'Iraian vru să se a: 
vunce şi el după ceilalţi dar o 
poartă de fier mare, încercuită 
cu benţi late de aur îi fură ochii. 
Poarta se deschise larg. Dincolo 
de ea se destăşură un drmu alb, 
spre v zare infinită de cristal. EI 
se sculă încet din aşternutul cald 
care se transformase într'o bae 
de lapte și se indreptă fantoma- 
tic şi înalt pe drumul de argint 
cu flori de soare şi iarbă crudă 
pe margini. Traian păşea cu lai- 
wă infinită în spre depărtări. Pe 
lângă fruntea lui fâllâiau în tri- 
luri de farmec, păsări nevăzute, 
Omul era fericit. Când să se înal- 
ţe mai sus îi apăru neașteptat în 
cale biserica lui de lumină clărh- 
tă acum din stele, nu din cără- 
mizi cum o zidise el în satul de 
sub coasta dealului Pandurilor. 
Prin usa de diamante eşi lisus 
aureolat. ca şi în icoana de argint. 

Il îmbrăţişă lung, fratern; apui 
sbhurară amândoi către înălțimi, 
însoţiţi de o mare infinită de în- 
geri albi, cari purtau pe braţe 
biserica de lumină. 

Toţi bolnavii îl priveau  în- 
cleștaţi de spaimă. 

Traian se ridicase din pat, pe 
cioatele tăiate. Cu ochii duşi in 
viziunea fără țărm se muncea 
Gin toate puterile să se dea jos. 
După multă muncă și încordare 
se prăbuşi deodată surd, la ca- 
pătul patului. Bolnavii  scoase- 
ră un țipăt de groază și fiecare 
își astupară ochii de Irică, cu 
podul palmelor. Femeeu de ser- 
viciu veni în fugă lângă "Traian 
care se stârzise întrun horcăit 
brust. Apoi foarte calmă strigă: 

— Să vie brancardierui! 


Pe coridorul de ciment, lângă 
salonul No. 3, Laura plângea, 











PR Ia at nt 








Două poeme de FRANCIS JAMMES 


Rugăciune ca să nu moară un copil 


























O, Doamne, le păstrează copilul ăsta mic, 
precum păstrezi în vânturi o iarbă de nimic. 
Ce-ţi face, dacă mama-i înlăcrimată ţipă, 

să nu-l mai laşi să moară acolo, peste-o clipă, 
ca o nevoe care n'o poţi înlătura ? 

De-l laşi să mai trăiască pre el, va scutura 

la anul, la Rusalii, potop de roze'n floare. 


Dar eşti prea bun, Tu, Doamne, nu eşti acela care 
pe-obrajii încă "n roze aşterne moartea-albastră ; 
sau, spune-mi, ai la tine odăi încântătoare 

s'așezi pe lângă mame copiii la fereastră ? 

De ce nu vrei aicea ? Ah! Fiindcă-i sună ceasul, 

îţi adu-aminte 'n faţa copilului ce moare, 

Isuse, că Tu pururi trăeşti cu Maica ta. 


ION PILLAT 


HEI, STIU EU... 


Hei, ştiu eu, se tot spune: e dulce-a fi bătrân. 
Dar sunt bătrân şi-mi pare de tinereţe rău, 
de fata jucăuşă, de mângâiatul său, 

de mâna ei pe îruntea-mi ce-i odihnea pe sân. 
Când va veni şi vremea să-mi fie dat şi mie 
— fără mâbhnire ?n suflet — ca să binecuvânt 
copiii ce respiră din trunchiuri seva vie, 

prin râpa năpădită de albi măcieşi, sburdând ? 
Ferice-acel ce poate, în simpla lui ogradă, 

în ceasul când vecernia învie clopoi greu, 
copiii lui cu mâna într'alte mâini să-i vadă, 
copii uniți de dânsul în smeurătul său. 


ION PILLAT şi N. 1. HERESCU 


CRONICA MUZICALA 


Cauza celor „patru bădărani“ a lui 
Wolt Ferrari, este, pentru artiștii ce 
vor s'o apere, din acelea care nu se 
câştigă dela sine. Numai cu jocurile 
abilităților profesionale, imaginaţie 
năstruşnică și argumentare  vertigi- 
noasă, se poate sconta perspectiva fe- 
ței curate. Și nimic mai mult. 

„Opera Română“ a triumfat, în a- 
ceste limite, dând în vileag un atră- 

 gător inventariu de dichisuri şi sfori 
actoricești, de vervă şi momeli voca- 
le, de șagă muzicală, colectate sub fie- 
care mască de personagiu și împânzi- 
te cu rost şi voe bună, pretutindeni, 
în spectacol. 

Ritmul esenţial pornit de bagheta 
stârnitoare a maestrului Massini, a ri- 
coșai cu promptitudine în scenă, pri- 
mind de acolo replicile potrivite. 

D. Gh. Folescu a compus chipul şi 
toanele lui Lunardo Crozzola, găsin- 





A 


George Folescu 
du-le tâlc și măsură. Creaţia aceasta, 
căreia d-sa i-a imprumutat nu mișcă- 
rile factice ale grotescului convenţio- 
nal, dar viaţă şi accent sincer, a fost 
în acelaș timp susţinută cu muzicali- 
tatea plină și statornică a cântului 
d-sale, de superioară esență artistică, 

D. G. Oprişan, transpus într'un alt 
exemplar al quartetului de bădărani, 
şi-a sporit galeria de caricaturi ome- 
nești prinse cu viu talent de come- 
die și făcute, cu simț al humorului 
adaptat cerințelor. fiecărui caz, să 
glăsuiască și muzică. 

D. N. Secăreanu a dat la iveală da- 
ruri de burlesc musical, care i-au pri- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


didit. întrucâtva rolul, cu un număr 
de elemente care ar Li putut ajunge 
la «aracterizarea a două roluri, 

D. N. Teoftănescu are glas viguros 
timbrat şi care [ace bănuite resurse 
interesante. In scenă și în crâmpeele 
de cânt ce a întâlnit în rol, d-sa s'a 
comportat mai mult decât promiţă- 
tor. 

D-na Emilia Guţianu, căreia i-au 
revenit mai apreciabile prilejuri de 
cânt, nu le-a pierdut de fel, limpezin- 
du-le și înviorându-le cu glasul d-sale 
de emisiune fin conturată și distri- 
buită. Jocul a fost aplicat cu duh per- 
sonagiului, în definitiv cel mai bine 
caracterizat în operă, mai bun muzi- 
calmente și mai simpatic, al Lucietei. 

D-na Maria Cojocăreanu a cântat 
cu remarcabilă vioiciune rolul „Ma- 
rinei“ şi a contribuit cu pas uşor şi 
convingătoare bună dispoziţie la ani- 
marea scenică, atât de importantă în 
această operă, pentru acţiunea ce are 
de susținut şi nu mai puţin prin slaba 
consistență a muzicei. 

Partiţiunea celor „patru bădărani“ 
e întradevăr cam descusută, imper- 
sonală, în ce-l priveşte pe autor, 
dar cu diferite sigilii străine şi remi- 
niscențe de procedeu sau atmosferă. 

Dialogul, care neceşită desigur, 
mobilitate muzicală, justifică, fire- 
ște. respirația cam precipitată a fra- 
7alor vocale, dar știut este că, în a- 
tâtea alte cazuri, cu note puţine, s'a 
putut spune mai mult, 

Tehnicește, orchestral, meșteșugul 
nu se poate.nega, din punct de vede- 
re al formulării, dar substanţa muzi- 
cală rămâne, aproape fără excepţie, 
oarecare. 

Ceeace, până la un punct, este în 
funcţie de interpreţi, a găsit, din fe- 
ricire, un excelent concurs, din par- 
tea ansamblului Operei Române. 

Listei arătate până acum, este de 
datoria noastră să-i adăugăm numele 
tuturor interpreţilor. 

D-na Maria Snejina. a redat suges- 
tiv, în pricepută șarjă și cu  dichis 
muzical, rolul  Margaritei. 

D-na Dora Massini, d. Viorel Chi- 
cideanu, d-ra Dogeanu şi d. Lucian 
Nanu, excelenți în parte şi în cercul 
spectacolului. 

D. Feodorov a făurit decoruri evo- 
catoare, 





LILIIMUL LIRIC FRANCISCAN 


(Urmare din pag. I-a) 


Pentru a-l astmila și dânsul, nu i-au lip- 
sit copilului francez din Pirinei sinplici- 
tatea şi după unii critici — jammismul, 
Nu i-au lipsit însă nici marea inteligenţă ar- 
tistică şi agerimea de a sezisa un moment 
psihologic al epocei sale. Astfel poesia 
lui Jamimes apare toomai la timp, să 
descoasă grelele umbre ale secolului XIX 
care, după înfrângerile politice adusese 
decaădentismul, demonismul,  morfinoma- 
nia, dominaţia  anarhistă a  senzaţiei 
în literatură. Franciseanismul noului scrii- 
tor are, printr'o întâmplare fericită, un 
rol activ aproape ca în trecut; va conduce 
la un; îel de a regăsi natura şi poesia vie- 
ţii. De aceea opera lui, cu toată sensibili- 
tatea elegiacă, se poate scrie, cu puţină 
indulgență, în tagma privelegiată a erea- 
țiilor majore. Ne-am îngăduit rezerva de 
mai sus fiindcă personal nu ne putem 
abate prea mult dela convingerea că la 
Jammes celebritatea este o trăsătură foar- 
te importantă. Așa dar rămâne de văzut 
dacă Dumnezeu i-a îndeplinit poetului fai- 
moasa dorinţă de a-l fi lăsat să intre în 
paradis odată cu măgărușii trudiţi. sătui 
de a purta pe șale bidoane urâte, anima- 
lele pe mari le-a înțeles şi le-a stimat, 
Ceea ce poate să-l fi ajutat pe marele liric 
să câștige cauza din urmă, nu este neapă- 
rat doctrina amintită, ci faptul că el era 
în primul rând un om admirabil. Since- 
ritatea, buna tovarășă a marilor talente, 
il făcea să înfrângă doza de artificiu im- 
pusă de orice crez moştenit mai mult pe 
calea literaturei, Nu era un iluminat me- 


dieval ci un copil iremediabil în fața lu- 
cerurilor. O neobișnuită incapacitate de 
rancună, îi da putinţa să spună la orice 


. pe nume, fără stridență pentru mintea 


lectorului. Jammes a fost un pasionat al 
infinitului mic. A ridicat imnuri frumuse- 
ților miniaturale, Trebue să fi nutrit un 
mare respect pentru botanişti. El conti- 
nuă totodată și tradiţia animalieră venită, 
în Franţa, din evul mediu al capitelurilor 
burgunăe. Măgărușii ideali pentru Jammes 
ar fi în acest caz, după noi, acei dotati 
de sculptorul romanic cu roțile spre a o 
duce mai iute, prin pustie, pe Maica rr- 
cioară. 

Poate nu-i absolut necesar să prezint 
poetul acesta, exclusiv prin prisma <com- 
pasiunii lui totalitare. Bătrânul ajuns că- 
tre moarte să semene cu figura bravă a 
profetului Moise, sculptat de Claus Sluter, 
iubia natura și fără unele farafasticuri. 
Et a dăruit literaturei franceze pitorescul 
Pirineilor, amurgurile rosalii, tremurătoare 
asupra zimților transparenți de piatră. Ca 
un bondar, nu putea să iubiască, în tine- 
rețe, fără holde lângă el A suprimat, prin 
izolarea sa la; Bâarn, mitul scriitorului 
parisian, Insetat după zăpezile de altă- 
dată şi totdeauna în perfectă tradiție fran- 
ceză, nu doria mai puțin cadre vegetale 2 
altor timpuri... Parcurile castelelor deve- 
nite muzee, nu au moarte pentru el; ştie 
să le deslușească butonii de flori din pă- 
ragină. Iubirea își caută idealul cât mai 
in trecut, dar acesta va fi dator să-i tri- 
mită imaginele rare ale Clarei d'Ellebeuse, 


UNIVERSUL LITERAR 








12 Noembrie 1938 ——— 


Obârşia Lotrului 


In căutarea Parângului; cenaclu literar la 
2200 m. Rig Udar și focul nopții 


Parângului i-a fost dată multă mă- 
reție, mult cântec, splendoarea celei mai 
fireşti rugăciuni. 

Bănuiţi o clipă de extaz a cerului? 
Bănuiţi lacrima unui înger picată în cel 
mai perfect amănunt unde se chinuește 
spre deslegare toată muzica magilor ? 

Căutaţi-o sus în creștetul Parângului 
unde legenda s'ancumetat să rodeas- 
că pilduitoare pământuiui. 

Să nu vă plimbaţi gândul romantic 
pe drumul lui  pentrucă vă surprind 
plaiurile şi vă rușinaţi, 

Nici-un gând nu trebue purtat pe 
căile pe unde a curs atâta cântec, atâta 
nepăsare. 

Lăsaţi poezia voastră acasă, lăsaţi 
acolo și grija comorilor și îngăduiţi-vă 
timizi o zi de toamnă ruptă din caienda 
pământului, din calenda Parânguiui. 

Biruiţi ziua aceea şi de puteţi s'o bi- 
ruiți nu vă mai întoarceți acasă, nu vă 
mai osteniți din nou să aflaț: ceeace 
Parângul va dai odată pentru tol- 
deauna. 

In greutatea imensă fără spaţiu a 
muntelui dibui marea rugăciune, melu- 
dia mare a  sfârșiturilor, a morţii pe 
care-o trăește în afund floarea dc pri- 
măvară și întunerecul toamnei. 

Acolo trăesc și  rodesc nemâsuraţii 


ochi ai vieții pe care n'o ştiţi. 
Acolo trăeşte puterea imperiilor şi 





cuvântul adevărului dela început. 

De acolo au purces cântecul, lumina, 
frumuseţea florilor, întunerecul. vieaţa 
și moartea. 

Şi acolo se întorc toate, 
sfârșşite. 

IN CĂUTAREA PARÂNGULUI 


Cine pleacă la drum pe munte pen- 
tru a pleca numai, sau pentru a se îna- 
poia este un înşelător. 

Sau rămâi cât poţi, sau să te înapoezi 
cât mai puțin. 

Să admiţi o eventuală disperare peste 
fruntea zeilor, cu dracul în desagă. 

Am plecat să găsesc Parângul, nu 
după hartă, nici după poteci. 

Am plecat să-l găsesc, cu o sărmană 
conștiință încărcată de nelămurini. 

Dar în drumul acela care-mi plăcea 
să-l consider lung, fără sfârșit, mau 
întâmpinat atâtea lucruri supărătoare; 
cu tot peisagiul încântător (vai!... în- 
cântător), cu toată plastica peisagiului 
precisă pe care ochiul o înregistra 
leneș. 

Am aGmis atunci, cecace se putea 
oferi imediat: neliniștile. 

Şi m'am conformat lor. 


slăvite ori 


Maşina cu care trebuia să-mi. ucid 
timpul până la Polovragi — un modest 
sat din Gorj așezat la o convenţională 
mejdină a judeţului Vâlcea. trecea „în 
revistă“ pe rând mânăstirile: Bistriţa, - 
Arnota lui Matei Basarab, de atâtea ori 
istorică, — apoi Hurezu, iar de aci sa:e 


bn a a a a a a a a al 
În d e d ai 


Eloneure Derval, Laure de la Vallce, 
Blanche de Percival, asortate cu lalelele 
sau tuberozele epocei. O ciudăţenie în fa- 
voarea lui Jamimes, acest passeism inte- 
gral. In consecinţă nimeni nu poate subli- 
nia mai sincer decât el melancolia uitării. 
Dar trece cu o piruetă nervoasă peste acea- 
stă tristeţe. Fulgerare de ironie ce nu se 
lasă prinsă de lector în tot realismul. 
Discreţia ei constă în viteză. Din respect 
pentru frumuseţea discretă Jammes se 
poate înfrăţi cu lucrurile, cu vieţuitoarele 
şi whiar cu moartea din vechiul „Cantico 
del sole“, Amestecul de vis şi de realitate 
cotidiană îşi cere locul fără să ţipe. 

Poetul era un adevărat mag al cuvin- 
telor şi posibilităților acestora plastice şi 
acustice, Sar putea afirma forțând oare- 
cum termenii, că a izbutit să fie francis- 
can în tehnica flamandă, în dragostea d: 
a pune orice lucru descris, pe plan de 
giuvaer. O vioară sensuală, cu reflexe din 
chinul dramatic al păunului, străbate .în 
cele două faze ale creației sale: prima, 
neopaganistă și cea următoare a aşa zisei 
sale „convertirii. 

Cu moartea lui Francis Jammes, se re- 
actualizează la noi discuţia în jurui redu- 
cerii poesiei la simplitate de simţire şi idei, 
la expresia cisterciană am spune, a l|li- 
niilorIn adevăr poetul ce ne-am permis 
să-l omagiem aici a fost un minunat 
exemplu de anti-decadent. Pe cât de mo- 
lipsitoare este sensibilitatea lui puriticată 
în lumini de albastre vitrouri catolice şi în 
farmecul giottesc, pe atât de savantă pare 
unealta expresiei. Jocul nuanţelor, joc de 
scoici și panașe ale verbului său rămâne 
în fapt, o operă de foarte întinsă răbda- 
re. Dovadă că urmărirea asociaţiilor de idei 
$i imagini derivate din zisul loc, dă de lu- 
cru imens tălmăcitorilor, 

Marii maeştri ai simplicităţii nu se ju- 
decă după entuziasmul cititorului mijlociu. 
Câţi putem pătrunde spre pildă în inima 
lui Jammes când evocă eroismele vieţii 
subliniind cu aparentă bună voinţă para- 
doxul uitării? Nu doar, pentru acea parte 
de formulă inevitabilă din franciseanis- 
mul său, ci pentru marea lui însușire de a 
fi cel mai om dintre poeţi, i s'ar cuveni do- 
liul universal. Insă poetul sar lipsi de cre- 
puri, în folosul cumpărării de hrană 
pentru măgăruşii rămași fără wprieten. 

SIMION STOLNICU 


mari, leagăn al celor mai vechi și mai 
autentice familii de boeri români. 

Pe Valea Cernei, de pildă (în Vâlcea), 
așezată cu puţin la stânga drumului 
nostru, „s'au descoperit'“* nu de muli în 
nişte hrisoave prăfuite, sate întregi de 
nobili. 

In fiecare ţânc deci, de pe marginea 
maidanelor, curgea... sânge albastru. 

In firea lor, în înfățișare chiar, găseai 
întradevăr, o particularitate ciudată, 
care te reținea. 

De aci, dintre acești boeri retrași de 
un real și mare destin, între brazdele 
pământului. suntem în sfârşit, după câ- 
teva încrucișări de drumuri, la Polo- 
vragi. 

PRELUDIUL MUNTELUS 

O vale imensă, între doi munţi: albia 
Bistriţei. 

Cei doi munţi, faţă în faţă, amenin- 
țători, sunt asemănători celor din le- 
senda Lânei de aur. La poalele mun- 
ților găsești obiceiuri din cele mai bal- 
canice: bâlciuri,  sgomote de ţimbale, 
sbipăte înfricoșeloare, tube şi bătăi, 
pentru fete şi pentru cai. 

O îmbinare ciudată de fantastic si 
uman îe surprinde într'v manitestă în- 
fiţişare a ridicolului. 

ți descurci mintea o leacă, — şi mai 
ales ochii să ţi-i descurci dintre râurii 
zavelciluor prea împodobite ale gorjence- 
lor scdravene, sănătuase, îmbujorate de 
existența grea a muntelui ce le păzeşte 
ochii, — apoi eroic, cel din urmă pe- 
dant, ultimul colindător poate prijoni 
fastul umbrelor care vin şi se tot duc. 

Aci jos, zace legenda și înfricoşarea. 
Acolo sus, peste atâtea înșelătoare cre- 
ste domină adâncul tăcerii pământului; 
miracolul, magia — apoi idealul. idea- 
lul acela sfâșşiat de lumina zilei şi de 
noaptea întunericului. pândit cu dibă- 
cie de cavalerul morţii, în buzunarul lui 
Ion Aluion. 

Spaţiul acela imens, cutremutătot, 
calm! Nefiresc chiar banalelor podoabe 
cerești  spânzurate de melonul unui 
dandy, agăţat și el din neglijenţă de fi- 


de GABRIEL BĂLĂNESCU 


rul de borangic alb paratoner al luna- 
tecelor visuri. 

De aci Parângul, drumul Parângului 
pe care Mircea Slreinul, adepi al ulti- 
melor teorii sentimentale, il iubeşte ca 
pe-o amantă. 

Hanny şi Mircea Streinul sunt :nso- 
țitorii mei; Streinul este un somn fâră 
barbă, care trăește din Ibiceiu la Cer- 
năuţi, pe Weinberg, în locul indicat al 
crimelor pasionale. 

Cu greu l-am smuls din adorarea vra- 
şului dintre ceţuri! Hanny, „cobiiul 
asasin“ este cel mai viteaz. 

Şi am plecat mai departe. 


BALA DE ARAMA 


Abandonând șoseaua prăfuită şi gălă- 
gia îmbietoare a târgului, am suit pri” 
mii câțiva metri spre Baia dc aramă. (in 
sat cu câteva case, din cel: mai i 


grijite. 

Schița unei case a „arămeştilor! 
poate interesa: 2——3 camere, văruite în 
alb. Ferestrele mici, astupate mai lo!“ 
deauna de [lorile roşii mari de mu$- 
cată. Alături de glastră, o ulcică veche 
neîntrebuințată păzeşte nu mai ştiu ce 
poveste a casei. In faţa casei o vrispă cu 
un pat de scânduri unde dorm — dacă 
este cazul — în nopţile cu lună, fetele 
mari, fetele de măritat, cari nu pot re- 
curge, după obiceiul orăşenesc, la ofi- 
ciile caritabile ale Sfântului Anton. 

Curtea casei, o adevărată livadă, com 
pletează gospodăria. 

„Arămescu“ este tipul bonhomului. 
(Tineri nu prea sunt în sat). Primitor, 
îţi pune la dispoziţie tot: patul, boii 
masa şi după ce te-a hrănit, chiar ştiin- 
(a lui de călăuzitor şi meteorolog. 

—Bocrle vă prinde vârtul cu timp 
frumos. Da n'o luaţi pe calea ursului, că 
vă'nfundaţi, mergeţi pe la Zănoaga și 
mergeţi cu bine. | Ş 

Iţi întinde apoi mâna lui noduroasă, 
ca un omagiu, şi nu mai aşteaptă alt 
ceva; se'ntoarce şi-şi vede de treabă. 

Streinul comite imediat câteva indis- 

(Urmare în pag. Ga 


CRONICA PLASTICA 


Adina Paula Moscu, ca și Alexan- 
dru Moscu sunt — în pictura româ- 
nească-—poate cei mai cuminţi şi, în 
felul lor. cei mai onești artiști. Spun 
oneşti „în felul lor“* pentru că e im- 
posibil să desparţi noţiunea de ones- 
iitate de aceea de artist. Onestitatea 
d-nei Moscu însă, trece măsura comu- 
nă. D-sa e sinceră nu numai cu ea 
însăşi ci şi către toate învățăturile 
primite la început şi cărora dedică 
persistent sforțările sale. D-sa nu tră- 
dează pe nici unul din maeștrii ce au 
îndrumat-o. Această stăruinţă, admi- 
rabilă, a condus-o la realizări de teh- 
nică remarcabile, fie în pictură. în 
desen și mai ales în gravură. lată însă 
că expoziţia dela Dalles ne arată o 
pictoriță cu preocupări mai noui, deo- 
sebit de interesante. 

D-na Adina Moscu posedă toate a- 
vantagiile unui meşteşug temeinic, o 
uşurinţă puţin obișnuită de a se a- 





Adina Paula Moscu Portret 


dapta disciplinei şi un cert. sentiment 
al ordinei. Cu aceste calităţi d-sa a 
făcut o vreme v gravură precisă, 
care prin fineţea liniei şi justeţea va- 
lorilor era printre cele mai preţioase 
realizări româneşti în aces domeniu. 
S'a crezut un timp că se va dedica 
detinitiv plăcii de aramă. D-sa a con- 
tinuat să picteze şi a făcut bine. Ex- 
poziţia actuală o dovedește prin cele 
mai multe din tablourile expuse și 
care sunt operele unui arlist îndră- 
gostit de volum, de formă și de subli- 
ma convenţie a valvrației. D-na Adi- 
na Moscu merge încet dar sigur că- 
tre o limpezire, către o pictură mai li- 


beră. In tablourile ce voi cita mai jos | 


e cu deosebire evidentă această ten- 
dinţă dar ca să fiu mai limpede mă 
voi servi de o mietaforă pentru a ilus- 
tra evoluţia operei d-nei Moscu: un 
fruct sănătos şi care se coace cu atât 
mai greu cu cât se pregăteşte pen- 
tru o viaţă mai lungă, pentru o înfă- 
tisare mai frumoasă. Drumul pe care 
şi l-a ales artista e sigur, din el nu se 
abate decât pentru certitudini, pen- 
tru câștiguri bine cântările. 

In privinţa aceasta expoziția de 
acum e cu deosebire instructivă,; iată 


de PAUL MIRACOVICI 


desene mai vechi, din epoca pomenită 
mai sus, când tentată de gravură d-sa 
se apleca atât de atentă asupra ligu- 
rii umane; câteva picturi — parcă din 
adins grupate —, lucrate acum 2-3 
ani, apoi celelalte panouri, cu lucrări 
recente. Dintre ele, două naturi 
moarte, una cu becaţine, alta cu pre- 
pelițe sunt mărturii elocvente ale 
puterii sale de muncă. Sobre, bogate 
in tonuri armonioase, aceste excelen- 
te lucrări sunt remarcabile. ,,Maga- 
Zia roz”: şi „Amiază” au rezonanţe 
lirice de pură inspirație. 

In portretul pe care-l reproducem 
e mai vădit decât oriunde dualitatea 
de care e stăpânită artista. 

Capul, mâinile sunt pictate cu acea 
timidă conştiinciozitate prezentă în 
mai toate tablourile sale. Rochia însă 
— roz cu negru — i-a trezit cele mai 
prețioase emoţii la care poate aspira 
un artist, aceea a culoarei. D-na A- 
dina Moscu merge spre câștigul ace- 
sta — nu e nici-o îndoială. Ar trebui 
însă — îmi îngădui acest sfat — să 
repete mereu acesle experienţe cro- 
matice, să vadă mai mult într'un poz- 
tret, de pildă pretext, decât scopul in 
sine al tabloului, să privească ca ele- 
menite picturale, obiectele ce compun 
tabloul. Imbogăţită cu această expe 
riență, d-na Adina Moscu nu va în- 
târzia să ocupe un loc important prin- 
tre primii noștri artiști. 

Acei cari se mai îndoesc că ro- 
mânii sunt printre popoarele cele 
mai înzestrate din lume pentru artă 
trebue să viziteze neapărat expoziţia 
d-lor C. Liuba, A. Litecki și EL. 
Krauss. Acești pictori, toţi asemănă- 
tori în viziune par a se întrece 
în cel mai brutal dispreţ pentru 
ton, pentru nuanţă. Culorile sunt 
de o violență nu numai nejus- 
titicată de nici un fel de emo- 
ție valabilă dar viziunea însăşi por- 
neşte dintro concepție cu totul anti- 
picturală. Suprema reuşită la care 
tind e „trompe l'oeil'-ul, acest vul- 
par mijloc de scăpare, când ai o 10- 
lulă miopie artistică. Imi pare rău că 
trebue să scriu toate acestea dar nu 
poţi privi fără revoltă. în ce măsură 
niște artiști despre care se presupune 
cel puţin — că sunt oameni de 
pust poi trăi atât de străini de preo- 
cupările picturii, de climatul ei firesc, 
întradevăr, această expoziţie te în- 
drepiățeşie să crezi că aceşti artiști 
nu au călcat niciodată într'un muzeu, 
că nu au auziti niciodată de Titzian, 
Veronese sau Velasquez, sau mai a- 
proape de noi, de Manet, Corot sau 
Renoir. E atât de mare contrastul în- 
tre spiritul latin al picturii românești 
și acel unguresc sub a cărui influen- 
tă se află expozanţii, şi e atât de mult 
în avantajul nostru acest contrast, în- 
cât — cum spuneam la început, mă- 
car sub raportul acesta — o vizită va 
fi și instructivă și un prilej) de îndrep- 
tățită mândrie. 








=== 12 Noembrie 1938 





nul 1558, la Târgovişte. 

Ningea din belșug, așa cum sc cade în zilele de Crăciun, 
şi era frig cumplit. 

Camnul Pătraşcu-Vodă sta în mabei cu spatele la ușă, 
privind la ninsoarea de afară când tocmai intră pe ușă lo- 
gofătul al treilea să ia răspunsul, la câte ceasuri e voia Domnului 
să înceapă liturghia. 

Când ușa se deschise Domnul se întoarse. Era voios şi se bu- 
cura de ospăţul bogat ce avea să se întindă după sfânta slujbă; 
voios că era încă tânăr, voios că nu-l turbura niciun duşman din 
afară, voios că iubea pe Tudora și era iubit de ea, voios de toate, 
chiar de focul ce-i ardea în vatră. 

—- La câte ceasuri ? răspunse Domnul logofătului de-al trei- 
iza; acum-dla opt, cum mi-e obiceiul în fiecare an, în a doua zi de 
Crăciun. is 

Indată logofătul se grăbi să iasă, să [lacă înştiinţare mitropo- 
litului, boierilor celor mari și celor mai mărunți, de la marele 
vornic până la vel comis şi koiernașilor Curţii, că Domnul avea 
să vie la ceasurile opt în spătărie, ca de acolo să pornească cu 
toţii, în alai, la Mitropolia Târgoviștei. 

Nu trecu mult şi întrară în spătărie Doamna Voica Domnița 
Maria, logotătul Radu din Drăgoești, cuconii Marcu şi Vlad, apoi 
mitropolitul și toate dregătoriile boerești. 

Sosiră și preoții gătiţi ca de mare sărbătoare. cu mantțiile de 
aur și patrafirele de argint, 

Veneau de afară şi erau îngheţaţi. După ce se plecară în faţa 
Doamnei şi a cuconilor, îşi căultară câte un locușor lângă vatră. 
Când unul, când altul, puneau, pe rând mâna, pe burlanul de zid 
să simtă puţină căldură sub palmă. 

Doamna Voicu, frumos gătită, sta pe jeţul domnesc spunând 
câte o vorbă fiecăruia din boeri și jupâniţe. 

Priveau boerii la înfăţişarea ei plăcută, la căutătura plină de 
f-vmoc, la vorba ei dulce dar întristată, fiindcă în tăcutul palat e 
o ininică odaic către care gândurile Doamnei merg fără incetare. 

Dar azi nu-i pricină nouă de întristare. 

Soţiile boerilui se a- 
propiară şi ele de  jețul 
Doamnei, să povestească 
«de ale Ţării şi de ale casei. 

Atunci, se desiegară 
ivate limbile; fiecare avea 
ceva de spus, ceva de în- 
trebat, dar când orologiul 
mai sună o bâtae tăcură 
loti, 

Nu era în obicziul 
Voevodului să se lacă a- 
șteplal. 

Dar, parcă se aude 
ceva. 

Mitropolitul chiar grăi: 

Imi pare bine că-l 
aud... Vine... 

Boerii  ridicară și ei 
capetele să prindă mai bi- 
ne sgomoiul ine cunoscut 
al paşilor Voevodului, pași 
uşor târşiți; dar nu auziră 
decât şueratul crivăţului 
şi o poruncă scurtă a vă- E! 
vavului de-afară, urmată 
de un nechezai de cai. i 

Cu încetul se acălzi azi 
incăperea. Era plăzul a- PE 
cum să stai în ea. incepu- 
ră boerii, unul câte unul, să-și mai scoată degetele reci din mâne- 
cile anteriilor şi să-și destacă copca de la gât. 

Mitropolitul Anania, care de bună seamă simţea că aţipeşte 
d căldură și oboseală, zise marelui spătar să meargă și să pol- 
iască pe Vodă. 

Dar marele spătar se feri de însărcinare zicând ; 

-— Eu nu cutez să aduc aminte Domnului, nimic. 

Ştiau cu toţii că era o pricină pentru care uita Vodă că tim- 
jul trece. Mu 7 

Oită mitropolitul şi oftară şi boerii. Le fu și milă să mai pri- 
„..ască la fața Doamnei, care arăta limpede, chiar fără să vor- 
„ească, încotro e bănuiala. 

Prinse atunci mitropolitul să schimbe calea gândurilor lor, 
povestind așa, din senin, cum cu doi ani în urmă, în Octombrie 
1556 au mai cunoscut o așa lungă așteptare când au plecat cu 
vocvodul Pătrașcu în cap, să întâmpine pe regina Isabela şi pe 
ieciorul ei Ioan Sigismund, cari aveau să se înapoieze din Polonia, 
în Tara Ungurească... 

Povesti atnuci frumos, cum au ajuns lângă munţii cari des- 
part hotarele Ţării Ungurești de ale Moldovei, cum după zile și 
nopți de aşteptare în corturi ridicate în creerul munţilor, se auzi 
deodată un freamăt neobişnuit în pădure; cum, privind într'acolo, 
zăriră pe Crăiasa așteptată, întocmai cum ar fi zărit pe Crăiasa 
codrilor ducând un mare alai după ea, și urmată călare de fiul 
iubit; cum li se închinară și cum îi duse de acolo cu mare cinste, 
până în Ardeal de i-au pus în Scaun în Cetatea Clujului, după 
voia Sultanului... 

Intorcându-se spre boeri, mitropolitul zise : 

— Socol, îţi amintești grozava noapte de atunci, nu? Îl cauta 
să-i răspundă. a sită 

Dar marele vornic Socol nu era în sală și abia atunci văzură 
și boerii că Socol lipsește, 

—- Unde e Socol ? întrebă mitropolitul. 

— Cum, zise Doamna Voica, marele vornic nu-i aici ? E poate 
ia Măria Sa? 

Se întrebau unul pe altul. Unde e Socol ? Nimeni nu-l văzuse 
încă în spătărie. Unde putea fi ? 

— Se prea poate, mărită Doamnă, zise marele spătar, să tie 
Ja Măria Sa Vodă. O fi vreo pricină nouă de drepiale sau vreo 
grabnică ștafetă dela Sultan, după bani. 

— Dacă nu cu daruri scumpe de Crăciun, zise aitul. 

Boerii râseră, 

—- Daruri scumpe dela turci: ? 

Dar biata Doamnă se întristă: o pricină nouă de dreptate, 
în ziua de Craciun ? Un emisar străin, acum ? Nu. Nimic: din toate 
ubtea, Ştia Doamna că mabeiul lui Vodă nu e prea depart: de ia- 
tucul 'Tudorei. Acolo se vor fi uitat, și Domnul şi vornicul păzitor. 

La ce bun să-și mai ascundă jalea ? Iși lăsă capul în jos, fără 
sii mai zică ceva. Se gândea doar la atâta necuviință, aţă de ea, 
I)oamna, care aștepta, faţă de cuconi și faţă de mitropolitui şi de 
iaţi cei ce întârziau aci, în spătărie, în picioare, obosiţi, nemâncaţi. 

Se mai gândea Doamna și că afară. sub viscol şi fulgi de ză- 
padiă stau orânduiţi şi așteaptă mulţimea de ostaşi, călărimea cu 
steagul și căpitanii cetelor. 

Și vremea trecea. 

Se întârzia prea mult, dar nimeni nu cuteza să moargă, că 
„minicască lui Vodă, ceasul cât era. Nimeni nu avea această că- 
«ere, afară de Socol, marele vornic, favoritul Domnului, „el mai 
iubit. dintre sfetnici. singurul care pătrundea și ieșea din mabeiu! 
Domnului, la orice vreme, în orice împrejurare. 

Dar vornicul nu era de faţă. 

Ce se întâmplase ? Căci desigur ceva s'a întâmplat. 

Pentru a-şi mai înfrâna neliniștea și nerăbdarea, marele spă- 
tur trecu în cancelaria domnească, își aduse de-acolo sabia împă- 
rătească si buzduganul şi le așeză în mijlocul mesei, să-i fie mai 
la îndemână, căci lui îi cădea sarcina să le încingă şi să deschidă 
alaiul domnesc, 

Si iar aşteptară... 

Ia lumina făcliilor de ceară, chipurile tuturor părură deodată 
obosite. Ii obosise îrigul, și acum îi obosea și așteptarea lungă și 
foumea. 

Se făcuse ceasul nouă şi Domnu! tot nu mai venea. 

Se întrebau din ochi. unii pe alţii, dar toţi dădeau din umeri 
nedumeriţi. 

Ceva neobisnuit, de sigur, se întâmplase. 

Mitropolitul tăcu şi el. Tăcură toţi de In o vreme. Cuconii, 








iiiaia 


i 


pietii 

















UNIVERSUL LITERAR 











obosiţi şi somnoroși, plecară capetele, Liecându-se la vchi, când 
deodată, pe uşa mure a spatărie. se strecură Socol, tără zgomot, 
cercana să Litacă neşuul, «n luilştea ce tocmal cuprinse Spulaila, 
SCATțaltui Ușii 31 Vesu intrarea, 

— pu, co e? Vine Voda ? untrebă marele posteinic. În timp ce 
LOți cenaiţi boeri ii inconjurara, Doamia 1 piivea arept In Lăţa. 
DOCOL, nainte ge a raspunue, InNcAlse O ciipu ucBiil, i 

vazand uevăata Cum 10i Sanger 1 Se Lrase cin obraz, marele 
posteimc 1 apuca ae mană: 

— Le-a, nu te simţi poate bine ? 

VOrnICui 1ȘI smua Mana cu iușeală „zâmbi şi zise: 

— oa nu ma Simt bine ? De ce, astiel ae ganuuii ? Nu, cinstiți 
LOaI. La ŞI uomnue voastre, mi-e aminte ac Maria Dă. ŞI aşi 
Li UULLL Să ŞILU... Ma IMireb cu griJă... 

— unde e? intrebă apăsat şi cu aurere, Doamna. 

—- atita Doamnă... nu-l decat un Mijloc d2 ă scăpa de acea- 
sită omuravoare indoiala... Mă duc sa văd... măna Sa va li aţiput 
iahNga piăcuta Q0g0are a LOCculul.... 

Deodata un pupat rasună în tot palatui, un șipăt ce venea de 
acolo, ain uosul Sail, dinspre iatacu. dormnest. 

ivoamna se scula n pleioare, 5e produse vu îmbulzuală. Pe 
sală venea cineva alerganu şi ppana ceva, ppăna o vorbă şi încă 
una şi lar aceeași, dar nu se auzeau de intrebarile netinișute ale 
POCTrILor. 

Logotătul al treilea se repezi să deschidă ușa spătăriei, când 
îi căzu in braţe un copil de casă, galben ca ceara şi care uria 
cu toată gura: 

— moare Domnul ! Moare Domnul ! 

văzu apoi acolo, în genunchi, in mijlocul adunării, tremurând 
ca varga. 

Se 1acu o învălmășeală de nespus. Fugeau toţi spre iatacul 
domnesc, tară mrei o randuiala, tăra nici o grijă ae Doamna sau 
ac cuconi, iâră nici o privire spre copilul ae casă caie rămăsese 
acolo, gnemuit și inebunit de groază, Jelindu-se cu toată încradin- 
țarea;: 

— Moare Domnul ! Moare Domnul! 

tand Doamna ajunse în mabei, boerii erau deja «plecaţi dea- 
supra aivanulul domnesc, privind cu groază. 

11 gasira pe Domnul bauraşcu Voda, chircit cu genunchii Zăuși 
la bărbie, galpen-verde la laţă, nădușit, cu pieptul scuturat de su- 
shyuri, cu mainile apăsanau-și: pânteceie. uchii îi erau ieşiţi din 
oroite. Glas nu mai uvea, gemea. Sughiţea şi gemea. 

Loamnua se aplecă aeasupra Voevodului chinuit. Îşi 
mâinile: 

Apoi porunci : 

— Ce s'a intâmplat, Măria Ta ? 

— Să vie vindecălorul, să ve vracii, repede, repede... Peste 
un, vinaecatorul se și arată 1n pragul ușii. Venea grăbit, cu cu- 
ua in care Stăleau irumos orânauite, o mulțime de pistire tămă- 
uuitvarc. Ajuns la capataiul patuiui, vresări. Sc uită împrejur, vru 
sa spue ceva, dar tăcu. 

ApoL repede descneie gulerul Măriei Sale, îi scoas: blana, 
anteriui broaar n iir ae aur și argint și îşi lipi urechea de pieptul 
Domnului. 

Ascultă. 

Rămase câtva aşa. Tutulor li se păru o veșnicie. 

Când se ridică, era parcă alt om, Nici nu cuteză sa in'âlnească 
privirea Doamnei, pe care o simţea arzătoare, 

Boerii au înţeles şi deja împleteau între ei târzueli de şoapte 
asupra altui Voevod. 

Vinedecătorul ceru cârpe fierbinţi pentru a înveli în «le pân- 
iscele chinuit şi pieptul înecat de sughiţuri. 

Ceru pentru bolnav şi lapte cald. 

li luă şi sânge. 

i. treca tot capul cu băutură tare îi puse zăpadă proaspătă 
pe trunte, dar Domnul se făcea tot mai galben, durerue se inte- 
veau, mâinile şi picioarele îi erau acum de ghuiaţă, 

Veni şi baba Curţii, cu descântecele e, cu cari vindicase de 
atâtea ori pe alţii, cu ierburi culese de ea, în ajunul Inălţării. 

Cu degetele încovoiate și tari ca fildeșul işi încercă toare lea- 
curile, toate descântecele, toate băuturile şi unse sbutiumatuli corp 
cu fel şi fel de alifii, și cu argint viu și cu argint afumat. 

Nimic. 

Doamna şi cuconii plângeau, 

Boerii înțelegând durerea, ieşeau unul câte unul, în vârful 
picioarelor, incredințaţi că de-acum nici o poruncă de a Voevodului 
Pătrașcu nu-i va mai ajunge... 

Era acum rândul preoţilor. 

Inșiruiţi în jurul patului citeau acatiste, moliftele Si. vasile 
cel Mare, privigherea şi maslui cel de minuni făcător. 

frau de față Doamna și cuconii, marele vvrnic Sccel, marcle 
postelinc şi lane, fratele 'Tudorei. 

Copiii de casă sau furișat și ei afară, cu rufele Domnului, 
dând fuga cu ele la biserică, să le pue sub icoana Maicii lom- 
nului, 

Un călugăr ce tocmai trăgea ușile bisericii să le încue, auzină 
Jalea lor, le luă rufele din mână, aprinse trei lumânări în jurul 
icoanei şi ingenunchind la odaltă cu copiii de casă, începu să șop- 
tească o rugăciune, cu ochii închiși, cu mâinile întinse deasupra 
pânzelor albe. 

Se gândea călugărul : 

— Pot eu, nevrednicul de mine, prin închinăciunea mea, să 
stânjenesc ursita, dacă ursita cere acum trupul luminatului meu 
Domn? Cerul are o statornicită socoteală, neînduplecată şi ne- 
strămutată, 

Somnoros, trezit așa, deodată, începu să citească încurcân- 
du-se în rugăciuni de însănătoşire; apoi luă o sticluță cu aghiasmă 
slințită şi o dete copiilor speriați. Cu sticluța strânsă la piept, mi- 
cuţii slujitori alergară înapoi spre palat, încredințați că poartă 
acolo, între degete. tămăduirea Voevodului iubit. 

imtrară. Cu amândouă mâinile apucă Domnul sticluța sfințită 
şi lacom, însetat, o bău toată, în timp ce într'un colț al odăii, cu- 
conii domnești, cu glasul înlăcrămat, cu ochii la cer, se ruguu. 
Se rugau şi se legau înaintea Maicei Domnului să-i dea sălbi, mc- 
nete de aur, pungi cu arginți, giuvaericale preţioase, candele, icu- 
niţe, dacă Domnul se va însănătoși. 

Dar Domnul, tot mai alb la faţă, tot mai istovit, chinuit şi de 
mâinile vraciuiui şi de degetele aspre ale babei, gemea. 

Cu multă greutate, şopti: 

—- Am băut... 

Socol ridică capul speriat și zise la întâmplare ceva, cu glas 
iare, să acopere vorbele șoptite ale muribundului, 

— Am băut... începu să spue din nou Voevodul... 

Socol abia îşi ţinea răsuflarea, împietrit. Doi ochi îl urmăreau! 
dar nu întoarse capul. 

-— Ce vrea să spue ? întrebă Doamna. 

Sta acum aplecată deasupra lui și-i mângâia fruntea. Simţea 
sărmana sub podul palmei ei, când rece, când fierbințeală, când 
năduşală. 

Se uita la Vodă, cum încerca de greu să ridice pleoapele vi- 
nete, cum era prins de friguri şi cât îi cra de galbenă faţa. 

lane nu-și mai lua ochii dela vornicul Socol. 

De ce n'a fost cu ei în sala spătăriei ? De ce a încercat să ntre 
ncobservat ? De ce a îngălbenit când Voevodul a şoptil: „am 
băut“? Şi acum de ce-și îndreaptă trupul şi de ce s> sirzcoară 
alară, tot tiptil? 

leşi şi lane după el, spunând că trimite să cerceteze pe taţi 
negustorii din Târgoviște, cari aveau lucruri sfinte aduse din leru- 


irângea 








Siarsitul naprasnic 





al lui Patrascu- Voda 





5 

















de Olca Greceanu 


salim, poate lemn sfânt, sau untdelemn sfinţit. 

Mitropolitul îl opri să-l întrebe dacă nu ar îi cu cale să se 
timiiă un lăncier călare, la Curtea de Argeș, să ceară să pornvască 
de-acolo spre palat, moaștele sfintei Filoiteia, 

Iane îi arătă doar cu mâna, geamul prin care se întrezârea 
ninsoarea și crivățul năpraznic, dădu din umeri și eşi. Din capătul 
sălii pe care numai o slabă opaiță mai lumina, zări pe So:ol, cum 
o luă spre încăperea de dinaintea camerii ospăţului; îl ajunse din 
tugă şi privi înăuntru, de după greleie perdele, să vadă ce va face. 

Socol tocmai lua în mână o cupă înaltă şi o cerceta înăuntru; 
păru că se gândeşte o clipă, cu ochii închiși. cu capul dat pe spate, 
apoi, ca și cum ar fi făcut o socoteală, umplu iar cupă cu upă, 2 
puse pe colțul mesei, se mai uită odată și se pregăti să iasă. 

Abia avu lane vreme să se lipească de zid. 

Vornicul trecu pe lângă el, fără să-l observe, încruntat şi în 
fugă. 

Porni din nou spre iatacul domnesc. 

In urma lui venea și Lane. 

Au pus deodată mâna pe clanţa uşii. Socol întoarse capul, oare- 
cum întrebător, Iane cătă spre el aspru. S'au privit amândoi un 
iimp îndelungat și lui Sccol i s'a părut că lane zâmbește. 

Ne mai putându-se stăpâni, îl întrebă scurt: 

— De unde vii? 

— Iane nu răspunse îndată. Apoi: 

— De când am de dat socoteala pașilor mei, marelui vornic ? 

Vru să mai spue ceva, dar Socol împinse ușa şi intră. 

Voevodul întoarse capul și-l privi lung pe Socul. 

II priveau toţi acum. pe Socol. 

La fel erau do galbeni, amândoi. 

Ba chiar, marele vornic începu să se clatine, trecându-și mâna 
peste irunte, 

Ce avea să se mai întâmple? 

Voevodul ridică mâna și-i făcu semn să se apropie. 

Se făcu o linişte mare. 

Vornicul nu se mișcă.Va putea să facă un pas, fără să-i lupă 
pământul de sub picioare ? 

Voevodul iar ridică mâna, şi cum se arătă nerăbdător, Doam- 
na îi zise: 

— Vino... Te chiamă.... 

Socol se apropie cu atâta teamă şi cu atâta încetineală, că le 
păru tutulor că stă pe loc. 

Ii făcu semn să se apropie mai iute și să se aplece spre cl, mai 
mult, tot mai mult, şi încă, până când buzele vinete îi erau aproape 
lipite de urechile sfetnicului iubit. 

— Socol... În tine am avut încredere... Ai grijă acum.. şi.. 
scoate-i pe toţi de aci... Auzi, tu ?.. Cheamă-mi iute... pe Tudora. 

Altceva nu mai spuse. Inchise ochii și se lăsă iar pe spate, is- 
tovit cu desăvârșire; părea ca un om ucis, care nu mai răsuilă, 
al cărui sânge nu mai umblă prin vine, 

Era galben şi nemișcat. 

Asta a lost? 

Socol se ridică cu un oltat. Cu sfială își îndreptă pașii spre 
Doamnă și cuconi, să le lămurească cum că Domnul are dorinţa 
să se spovedească şi să fie singur, dar Doamna nu avu nevoie de 
nici o prefacere. Auzise șoaptele stinse ale bolnavului, cum le au- 
zise și boerii și acum împingea spre ușă pe cuconii plânşi, 

Ieșiră toţi, tăcuţi, rușinați, încureaţi. 

Socol o luă iute înainte. 

Avea acum să întâmpine şi jalea Tudorei şi întrebările ei. 
Cum să-i spue ? Căci nici vreme de sfat mult nu mai era. 

In faţa iatacului Tudorei se opri. Inţelese Socol că treburile 
vor merge mai iute, căci plânsul jalnic al bietei cârciumărițe de 
altă dată, îi spunea că allaşe năpraznica ştire. 

Intră și-i spuse: 

—- Vino. Domnul te cere. 

— Eomnul meu ! stăpânul meu ! hohotea ea în plâns, cum să 
mă duc așa? Eu de atâta vreme nu mai pot ieşi de aci! Cum să 
mă vadă Curtea așa ? și-și privi pântecele. 

Dar tot vorbind își trase pe umeri scurteica îmblănită şi iuă 
drumul bine cunoscut spre mabeiul lui Vodă. 

Indărătul ușii, Socol se opri. Deschise apoi ușa, să intre Tu- 
dora, se înălță în vâriul picoarelor, să mai privească »dată taţa 
bolnavului şi cum prinse tocmai o zvârcolire de durere a Voavo- 
dului, o nădejde îi lumină faţa. i 

Trase iar uşa şi plecă spre boerii adunaţi din nou în spătărie. 

Tudora căzu în genunchi lângă pat, oprindu-și plânsul, cum 
putea. 

— Ce-l doare pe stăpânul meu ? 

Pătrașcu-Vodă întoarse capul. Cu multă greutate ajunse să 
ridice mâna, s'o pue pe capul Tudorei. 

li șopti: 

—- A venit moartea... 

— Nu, nu, nu spune aşa... se tângui Tudora. 

- N'am ajuns să te cinstesc cum S'ar fi cuveniţ.... ici 
pe tine, nici pe cel ce mișcă în fragedul tău sân,... copilu! meu, 
1 meu... Ă 

- _Șopti iar ceva, dar Tudora nu mai înţelese, căci glasul Voevo- 
dului istovit nu mai avea nici o putere. 

Tudora plângea, cu fruntea lipită de mâna Domnului și nu în- 
țelese că ochii lui s'au închis pentru totdeauna. 

Plângea cu buzele pe 
mâna vânătă și nemișcată. 

Apoi „cum auzi zgo- 
mot pe sală, zgomot ce ve- 
nea toi mai aproape, înţe- 
lese sărmana că nu se că- 
dea să plângă mai mult 
aci, în palat. 

Se sculă cu greu din 
genunchi. Ridică fruntea 
şi cumplită îi fu privirea 
când văzu faţa suptă și 
împietrită ce odihnea pe 
perne. 

Abia atunci a price- 
put. 

Vroia să ţipc, să urle, 
să cheme... să vie Curtea... 
N'a fost nevoe. 

Usa se deschise şi ma- 
rele postelnic, posomoyril, 
o privi pe ea... privi şi faţa 
Voevodului inort şi ru vlas 
răguşit porunci: 

— Du-te de aci... Plea- 
că... iute... 

„.Şi a plecat. sirecu- 
rându-se pe lângă ziduiile 
“albe, în noapte, speriată 
și de umbra ei neagă e 
se întindea mereu, mereu, 
cuprinzând toată sala, ca și cum din capătul celalt, era cineva cara 
o trăgea afară, afară din palatul domne:c în drum, pe uliţă, ame“ 
stecaltă şi încurcată cu .umbra celor mulți. 





a 





6 











OBÂRŞIA LOTRULUI 


(Urmare din pag. 4-a) 


creţii informatoare; dispare pentru „un 
moment“ nu ştiu unde —— se înapoiază 
apoi îmbujorat şi înjurând. 


PLAIUL... PRIMUL PLAIU 


— „„Pe-un pitior de plaiu, pe-o gură 
de raiu“ — Măi. mare a fost Alecsandri 
ăsta, cu ajutorul poporului, dar „gura'“ 
asta de. „raiu“ a lui îmi pare acum de- 
zolantă, 

A astupat cu o imagine mediocră a 
obsesiei raiului, tot ce a lăsat Dumne 
zeu mai pur, mai statornic și mai stă- 
pânitor : piaiul. 

Numai cei cari au sentimentul infini- 
tului desgust al raiului pot trăi idealul 
plaiului, îl pot simţi, îl merită. 

Raiul este corespondentul plastic, 
omenesc, insinuant, al vieţii libere, 
unde îngerii îşi ascund numele, 

Raiul este expresia negativă a păca- 
iului nostru iertat şi tentaţia de tot- 
deauna neajunsă a diavolului. 

Raiul este primirea prietenească, gen- 
tilă a neputinței noastre, urmarea fa- 
tală a compromisului stabilit cândva în- 
tre Dumnezeu și şarpe. 

Deasupra plaiului sunt loate schim- 
bate; şi lauda și cerul. 

Plaiul „Florilor albe“ pe care-l par- 
curgem acum, pe care-l iubim mereu, 
este inima pământului deschisă. înflo- 
rită. 

Masivul Parângului, abia îl zăreşti de 
aci, — închipuit, 

Până la el, brazi, Octombrie, - - din- 
colo de el mirajul lumii, al măriior. a! 
anotimpurilor perpetue. 

Dedesubtul plaiului, într'o vale, stâna 
cu același nume, 

Și acum — nu este nici bine, nici 
frumos şi ocolești stâna, şi cum mai 
ales, întotdeauna în fața unei stâne te 
simţi flămând, ne abatem din drumul 
hotărit, pentru o uşoară cină. 

Consternare. 

Octombrie. Turmele de mult au fost 
coborâte. 

Au rămas doar cântecele fluerelar 
singure, şi bătătura curăţită. 

Cred că nici-un anotimp nu se îm- 
pacă mai perfeci cu muntele, nu se îm- 
prietenește mai mult cu el  decâi 
toamna. 

O vezi fără podoabe, împresurându-ţi 
liecare deget, ochii, firea, lucrul şi dru- 
mul. 

Liniştea suprafirească a tot ce te oco- 
leşte surprinzător,  verticalitatea per- 
fectă a brazilor şi crestele acelea 
imense, îţi dau  fiorii melodiilor 
vecinice, 

Stâna îmi pare acum atât de tristă. 

Sentimentul acesta femenin al pără- 
sirilor — obsesia lui Emil Cioran, — 
i! înfrâng imediat. Un foc mare ațâțat 
cu surcele, câteva chiote prelungi pe 
care Hanny le „oficiază“ şi muntele 
ne apare ca o lume întreagă. 

Ne urcăm apoi spre Apus, către Pă- 
pușa. Părăsim astfel prietenia plaiului 
şi rugăciunea focului. Ş 

După câțiva kilometri  traversăm 
„drumul strategic“, o șosea admirabilă 
la 1600 m. înălțime, mai bună decât cele 
mai bune drumuri basarabene; şi acum 
păstrăm poteca. Incepuse să însereze. 
Nu întâlnim „țipenie de om, „țipenie 
de animal“. 

Cred că ne-ar fi făcut plăcere în sin- 
gurătatea aceea, cel mai fioros animal. 

Armă aveam: briceagul cu plăsele de 
sidef al lui Hanny. 

In sfârșit, după două ceasuri de drum 
suntem. pe vârtul Păpuşa, la 2200 m. al- 
titudine. 

Se înoptase bine. 

Căutăm după aceea, cu... lanterna, o 
vale mai adăpostită, întindem cortul, și 
încercăm să adormim. SP 

Cu toată oboseala, preferâm insă O 
scurtă lectură a ceeace aveam pe la noi. 

Mircea Streinul scoate un tom gros : 
poeziile lui Georg Trakl, Hanny îl 


transporiase pe Nietzsche, iar eu găsesc 
nişte „cântece ciobănești' ale lui Ciril 
Vârnav, purtând o gravă închinare: 
Doamnei Mioara Venera Bălănescu, 
Flatat eu, și constituiți astfel, într'un 
cenaclu literar (fără d, Lovinescu) și cu 
regretul absenței „marelui critic“, prie- 
tenul Eugen Verjbitzki începe lectura 
și începem, desigur, cu Ciril Vârnav. 
Citește Hanny, în picioare, cu o mână 
ridicată: 
„Cum vara este pe sfârşit, 
„Ca merii care n'au rodit 
„Ochii în jos tăcut mi-aplec 
„Şi toate florile se trec 
„Și toate florile se trec. 


„Cu ursul nu mă mai “ntâlnese 
„La smeură să-l ocolesc. 
„Uscat, pe sub păduri ascuns, 
„Tot fânu 'n mogâldeaţă strâns 
„Tot fânu 'n mogâldeaţă strâns, 


„Cureaw'-opincilor o leacă 
„A mai eşit înc“o brânduşă 
»Loamna stă 'n uşă, 
„Toamna stă'n uşă. 


„Indoae-a munţilor spinare 
„Vântul mai rece şi mai tare 
„Pătura în cap mi-o pui 

„ln contra vântului 


Intre timp Streinul adormise cu pă- 
tura'n 'cap. 

Ne strângem cât mai mult pe lângă 
noi păturile, țoalele și... dimineaţa o 
surprindem într'un spectacol feeric: pe 
mulțimile crestelor din jur ninsese. 

Soarele abia eşit de subit pământ, a- 
prindea de jos cununa aceea fantastică 
de lumină albă, ca o închipuire nordică. 


TURCINUL — OBARȘIA LOTRULUI 


De aci încă o jumătate de zi până la 
Obârșie. 

Drum anevoios. Oboseală. Nerăb- 
dare. Violenţa albului zăpezii mai mult 
ne fixa. Şi apoi — nu știu — ne cuprin- 
sese un fel de teamă a paşilor. Inain- 
tăm cu spor, dar parcă drumul dela Pă- 
pușa — pe care-l parcurgeam acum, tre 
buia încă odată făcut. Era un sentiment 
pe care ni-l împărtășiam tustrei. O ciu- 
dățenie, inexplicabilă.. 

In sfârşit, timpul strecmat astfel pe 
subt umbrele noastre îndoite, ne mâna 
prin niște locuri, cu aspecte atât de... 
domestice, încât exasperarea noastră -— 
în special a „copilulu. asasin — a a- 
juns dinculo de limita. 

Ne-a salvat melodia unui fluer. 

—. Romantism — veţi zice: Nu! 

Era atât de tristă, atât de singura” 
tecă, atât de împrăștiată în pomenirea 
acea a muntelui, 

Am Simţit atunci prezenţa vie a ce- 
rului în fiecare fărâmă de pământ, în 
fiecare fibrâ a plantelor. 

Am trimes un „U-hu-hu“ prelung, 
rostogolit peste cumințenia şi solemni- 
tatea momentului. 

Dar melodia își continua  sfâșietor 
realitatea zadarnică — poate peste ru- 
găciunea unui Prometeu prezent. 

Turcinul se arăta tot mai mult, tot 
mai avut. 

Tentaţia drumului 
teribilă. 

— lată, aci este Turcinul unde „zac 
legende frumoase și capete de filosofi 
morţi, alături de câteva ciolane de cal, 
resturi din prada unui lup“. 

— Ce-o fi fost aici pe timpuri ? 

Inscripţia gravă tăiată pe o stâncă pă- 
rea scrisă de mâna unui agramat. 

Existau oare oameni de aceştia şi în 
trecutul apropiat ? 

Melodia continua sfâșiată, surdă. 

Pe lângă zidul vertical al Turcinu- 
lui am trecut. cu ceremonialul respectiv. 

O potecă strâmtă de-o palmă și lungă 
de-v leghe ne trece de aci în ţara de 
cântec şi basm a Obârşiei, 

„De sus de pe Lotru coboară „balada 
și vraja istoriei. 


trecut însă, era 


UNIVERSUL LITERAR 





Cartea străină 











1938 


12 Noembrie 





La moartea lui Francis Jammes 


Po€sie, que je t'aurai aimee! 
FRANCIS JAMMES 


Către declinul carierei lor, când se 
apropie clipa ieșirii din scena vieţii şi 
a debutului plin de surprize în necuno- 
scutul posterităţii, — „amanţii muzelor“, 
încărunțiți, se pregătesc, cu tinerească 
întrigurare să aducă ultimele retușări 
legendei care le va păstra incoruptibil 
— tel qu'en lui-mâeme — mulajui, pen- 
tru eternitate. Odată cu ediţiile „defi- 
nitive“ împodobite cu ultimele fotogra- 
fii, apar memoriile şi sporește numărul 


jurnalelor, al confesiunilor și corespon- 


dențelor cu caracter intim, A început să 
prindă chiar moda „rânduelilor“i cu 
limbă de moarte, în care propoziţiile 
deslânate prin puncte de suspensie, in- 
dică discret, locul semnelor citării pos- 
lume, în vederea celui mai emoţionant 
efect scontat asupra cititorului. 

Firesc ar părea acum să rostim și con- 
damnarea aspră a unor astfel de năra- 
vuri și cochetării penibile, dar să vedem 
întâi dacă nu e locul și momentul potri- 
vite unui distinguo, următor adagiului 
quod licet : ceea ce fără să ezităm am 
numi cabotinism la un ins oarecare, 
sau la artistul mediocru, poate fi socotit 
tot așa în cazul unui poet ca Francis 
Jammes ? Conştiinţa popularității, a u- 
nei popularități reale, — certitudine în- 
temeiată pe intuiţia, ca și pe mulțimea 


- dovezilor de înţelegere şi simpatie pri- 


mite, că opera lui a pătruns în intimi- 
tatea sufletului cititorilor. înlăturând 
orice rezistenţă și 'câștigându-le deplină 
încrederea, îngăduia renumitului poet 
septuagenar să ia unele atitudini — cu 
faţa către public — și să rostească vor- 
be, pe care altul nu le-ar putea folosi 
fără să pară ridicul, fals ori banal. 

Toată vieaţa şi întreaga lui operă lite- 
rară sunt însă aci, să mărturisească sin- 
ceritatea mișcătoare a unei însemnări ca 
aceasta, prelungindu-i vibrația până de- 
parte în amintire: „Am atins piscul și 
nu mai zăresc în jurul meu decât zăpa- 
dă“, — scrie poetul, sub data ultimei zi- 
le din anul trecut —, „neputând zbura 
mai sus“. 

Cea din urmă a lui cronică lunară, — 
»L'air du mois“ — apărea în numărul 
pe August din „La nouvelle revue fran- 
caise“ redusă la o singură pagină, inti- 
tulată simplu „Dispositions*. 

Câteva luni înainte de a muri, Fran- 
cis Jammes își presimţea sfârşitul : „Ce 
se va întâmpla dealungul acestor trei 
sute șaizeci și cinci de zile? Muri-voi 
eu? Muri-vei tu ?“ se întreba el, în pri- 
ma zi de Ianuarie 1938. Cu o luciditate 
perfectă și cu puterea de obiectivare a 
artistului, el se vedea îndreptându-se 
către clipa sfârșitului inevitabil, partici- 
pând cu forțele împuţinate ale trupului 
paralizat de suferinţă, dar cu sufletul 
tot atât de primitor ca al poetului pri- 
melor versuri dela Orthez, la proaspe- 


lele sensaţii multiple ale naturii, dea- 
lungul fastului anotimpurilor. 

Cine ar bănui că paleta asta îmbelșu- 
gală e a poetului venerabil ai cărui ochi 
intârzie pentru cea din urmă oară asu- 
pra spectacolului naturii renăscute, îna- 
inte de-a se închide peste ultimele res- 
trângeri crepusculare ale vieţii : 

„Florile şovăe să se arate, şi ială un 
mănuchi sărăcăcios ; ferigi care 'mpodo- 
besc vechile trunchiuri ale copacilor, ca 
penajele Pieilor-Roșii; frunze de rodul- 
pământului. tăiate ca securile în verdele. 
întunecat al unui silex injectat cu vine 
de calcit; mâţișori împrăștiați, ca niște 
omizi de aur, de-alungul mlădiţelor de 
sălcii; violete înodate ca odinioară pan- 
glicile materne pe ceafa fetițelor; ver- 
bine timpurii pe care numai Memling 
le-ar fi putut zugrăvi; spânț găsit pe 
marginea șanțului, şi a cărui frunză, 
mai ornamentală decât acea de acantă, 
mă turbură cu noaptea ei adâncă, — 
besnă din care nu deosebeşti decât Ii- 
videle petale“. 

Aceeaşi fidelitate, până la sfârşit faţă 





de ceea ce constitue originalitatea și e- 
sența artei jammes-iene, în poesia mo- 
dernă : „, ...vreme de aproape ov jumăta- 
te de veac, poesia a fost ținută întemni- 
țată, în Franța. Dar eu v'o readuc tot așa 
de proaspătă ca şi atunci când, prin 
1888, îi dădeam mâna, în curtea bătrâ- 
nească dela Orthez, unde macii vineţi 
înfloresc între pietrişurile rotunde ca 
niște pâini.'“ 

Toată opera poetică şi literară a lui 
Francis Jammes poartă accentul unei 
nestârșite recunoştințe tață de Creato- 
rul lumii acesteia în care pe el, poetul, 


„îl putem recunoaște în atitudinea în- 


chinătorului smerit din pânzele pictori- 
lor Renașterei, 

Lirica lui e în primul rând efuziune 
spontană, spovedanie şi într'o măsură 
mult mai redusă transpunere în sim- 
boluri poetice. A scris versuri de o în- 
timitate astfel că simţi ca o adiere caldă 
bătaia însăşi a sufletului poetului : ace- 


m cr ara a ta a n a e i d a i ir 
a a i a n a a i a m Da a e a, 


Poate pe aci şi-a petrecut ochii 
cândva și Theodor Slugerul cu iureșul 
care l-a făcut pe român atunci mare 
şi om. 

„Ci de va fi Dumnezeu viu va vedea 
şi va judeca“ este încheierea unui ju- 
rământ sacru al vremilor pe care numai 
muntele le ascunde și le  tălmăceşte. 

Poiana Obârşiei Lotrului este odihna 
îngerilor și odihna legămintelor făcute 
de pământ, cerului. 

Suntem astfel aci, în inimia Parângu- 
lui. Către Apus, vârful Mândra nu se 
mai deosebea din negură, 

Veneau unul după altul norii, ca niște 





NOTITE SI ECOURI 


La sfârşitul anului 1922, Ka- 


premiu  (înclusiv 


bemefici'le 


petăm fiindcă ne pune la adă- 


O JUMATATE DE VEAC 


„Atât a trecut 
de când în oră- 
șelul  Welling- 
ton, din depăr- 
tata Noua Zee- 
landă, s'a năs- 
cut Kathleen 

Beauchamp, 
care sub nume- 
le Katherine 
Mansfield a 

revoluționat 
arta nuvelistă- 
cei engleze de după război. 

Katherine Maustield — nume 
evocator, pentru cine i-a citit o- 
pera, al unei sensibilităţi lesne 
îndurerată, amestec ciudat de re- 
alism psihologic şi reverie gra- 
țios muzicală ! 

A murit la treizeci şi patru de 
ani, vârstă la care imaginea ei 
fizică era mai apropiată ca, ori- 
când de însuşi chipul ideal care 
se desprinde din tot ce a scris. 

La nouă ani aşterne pe hârtie 
prima ei povestire; în 1911 pu- 
blică o serie de amintiri sub ti- 
tiul O pensiune germană. 

In ultimul an al războiului a- 
pare Preludiul, operă revelatoare 
4 unui excepţional talent literar, 
apoi, în 1920, Fericire şi, cu un 
an înainte de a muri, The gar- 
den party, culegere de nuvele 
care i-a adus o notorietate mon- 
dială, 





therina Mansfield îi scria soțului 
ci, criticut literar John Middle- 
ton Murry, dându-i sfaturi şi in- 
dicaţiuni amănunțite, cum să se 
îmbrace pentr „a face cât mai 
bună figură“ la inaugurarea unui 
teatru intim, la Avon, unde ea se 
retrăsese cu câteva luni înainte, 
sub povara unei mari deprimări 
sufleteşti. Data spectacolului fes- 
tiv era fixată pentru 13 Ianuarie, 
1923, dar la 9 Ianuarie, când so- 
ţul ei sosi la Avon, Katherina avu 
un acces de tuse convulsivă, ur- 
maţă de o emoragie violentă, şi 
în aceeaşi noapte chinul ei pă- 
mântese luă sfârşit. 


„PREMIUL ORAȘULUI PARIS“ 


Săptămâna viitoare, la 16 
Noembrie, se va decerna, a 
doua oară de la înfiinţarea 
lui, marele premiu literar 
(realmente „mare“ pentru că 
e vorba de 25.000 franci) al 
„Oraşului Paris“, obținut anul 
trecut de Roger Martin du 
Gard pentru  monumentalul 
ciclu epic Les Thibault. 

Anul acesta alegerea va 
purta asupra unui poet, din 
care pricină se pare că juriul 
este nedumerit. Nu doar că 
printre poeții tineri nu sar 
găsi destui aspiranţi de va- 
loare la consacrarea  zisului 


materiale), dar cum numele 
dor nu au încă o notorietate 
suficientă, alegerea ar însem- 
na o descoperire şi descope- 
ririle. de acest fel sunt legate 
de riscuri. Mai puţin riscant 
sau chiar deloc ar îi să se 
acorde premiul, unui poet a 
cărui reputaţie să fie gata 
făcută și atunci prestigiul în- 
suşi al acestei distineţiuni 
s'ar vedea sporit. 


Se rostește chiar numele 


a-lui I6on-Paul Pargue, des- 


pre care s'ar putea afirma că 
„Tien ne manque a sa gloite“ 
Valoarea unei opere poetice 
de calitatea celei publicate in 
volumele Banalite, Vulturne, 
Epaisseur, Sous ta lampe «e 
atât de mult preţuită de iu- 
bitorii de poesie. încât o re- 
cunoaştere din afară. însotită 
de inevitabila publicitate sgo- 
motoasă, li sar părea aproa- 
pe... o impietate. 


FAIMOASA 


„IPOCRIZIE BRITANICA“ 


este, dacă nu o prejudecată a 
continentalilor, cel puţin o o- 
bișnuință de gândire îndătina- 
tă, — ceea ce numim un „cli- 
şeu'', pe care ne place să-l re- 


postul oricărei răspunderi per- 
sonale. Dovadă, această afir- 
maţie a unui diplomat englez, 
relatată de d. Pierre Lyautey, 
— şi a cărei sinceritate lipsită 
de orice echivoc, poate trece 
drept o categorică desmințire 
a clișeului citat: 

— „Ceea ce-mi îngădue să 
activez, este știința pe care o 
am că suntem în mod cordial 
și universal, detestați“. 


PREMII, PREMII... 


Până la sfârşitul sanului se 
vor deceme în Franța, urmă- 
toarele premii literare de mare 
răsunet: 

14 Noembrie: Premiul S€- 
vign€, unei scriitoare, 

16 Noembrie: Marele premiu 
literar al orașului Paris, care 
va încununa, aşa cum arătăm 
în altă notă, opera unui poet. 

6 Decembrie: Premiul Femi- 
na şi Premiul Interaliat. 


?7 Decembrie: Premiul Gon- 
court şi Premiul Theophraste- 
Renaudot. 

La sfârşitul lunei viitoare 
vor fi decernate premiile a- 
nuale ale „Societății oamenilor 
de litere“. 


stafete, se prelingeau pe lângă vârf şi 
treceau mai departe furioși, 

Parcă fiecare dintre ei spuneu câte 
ceva, împărtășea o taină. sau denunța o 
alta, apoi mergeau de vale către răscru- 
cile lumii, 

Lotrul strecura cea mai limpede și 
cea mai rece apă, în care probabil multe 
zeițe își răcoresc obrajii atinşi de răsu- 
tlarea prea caldă a unui Acţeon, 

Am întâlnit acolo şi urmele lui Pan. 
Dragostea lui, stâncile sunt intacte, Mai 
ales orizontul lui, cerul, toate sunt 
neschimbate, adăstând cântecul de fiece 
zi al asfinţituiui 

RIG UDAR ȘI FOCUL NOPȚII 

„Tranziţie ! Trec spre ce? 
Unde mă opresc? 

„lariă-mă, trebuie să plec, 
mă grăbese 

(Peer Gynt) 

Se lăsa seara fără sto simți. 

Ca o ploaie măruntă, invizibilă, de 
ochi stinși. 

Nici unul dintre noi nu cuteza să mai 
vorbească, Parapeturile mari dimprejur 
se mișcau alene. Se mișcau, vedeam 
bine. 

Și deodată, -- neanunţat soseşte din 
sus Rig Uaar „prințul muntelui“, — cu 
suman, Căciula ţuguiată îndesată pe 
spate, ochii albaștri, largi. 

— Mă primiţi ? 

— Fii bime venit! Cum te numești ? 
Eşti din partea locului ? 

— „Sunt Rig Udar. Am și eu câteva 
oi pe cari le pasc atunci când alţii le 
odihnesc în țarcuri. Am venit să mă 
bucur cu voi de muntele umbrit. Şi să 
vă cânt cântecul pe care nu l-aţi uitat. 

Și apoi mă duc“. 

Când târziu ne-am uitat unul la celă- 
lait, am. văzur un foc mare aprins de 
Rig Udar, după care a dispărut, 

Am pronunțat apoi tare rugăciunea 
pe care omul cu căciula țuguiată ne-a 
lăsat-o scrisă pe o coajă de copac. 

Focul se aprinsese mare, 

Ne-am depărtat și noi lăsându-l să 
ardă, ascunzându-ne după lumina lui. 

Intfricoșaţi mai mult de focul din 
munte al lui Rig Udar, coboram spre 
sat. 

De jos l-am văzut încă și am făgă- 
duit că ne vom întoarce mereu. 

GABRIEL BĂLĂNESCU 


lea mai ales unde își mărturiseşte igno- 

ranţa, umilindu-se și lepădându-se de 

zădărnicia gloriei ca și de orgoliul crea- 

ției : 

Faites qwen me levant, ce matin, de ma 
table, 

je sois pareil â ceux qui, par ce beau 
Dimanche, 

vont r&pandre ă vos pieds dans l'humble 
eglise blanche 

Paveu modeste et pur de leur simple 
ignorance. 
(Le deuil des primeveres) 


Nu sar putea pune la iindoială since- 
ritatea tulburătoare şi candoarea nepre- 
făcută a umilinței lui creştine, dar să 
nu uităm, sub aparenta despletire ca- 
pricioasă a versului hoinar, scăpat de 
sub ferula disciplinei prozodice, humo- 
rul niciodată distrat al artistului şi ma- 
lițiozitatea lui ageră, — trăsături cari 
ne instruesc cu folos despre natura inti- 
mă a „celui mai blând poet“. De altfel, 
e de ajuns de transparentă chiar aluzia 
pe care o face Francis Jammes, citând 
cum nu se putea mai la locul ei, această 
vorbă a lui Talleyrand : 

„Nici o albină nu e fără ac“. 


Poet bucolic, Jammes a cunoscut şi 
cânțat ca nimeni altul bucuriile simple 
ale vieţii câmpsneşii. Ştia numele şi 
parfumul tuturor plantelor umile şi ano- 
nime, cărora el cel dintâi, le-a dat o sta- 
re civilă poetică. Inchipuirea lui nu își 
dorea alt cadru mai feerie pentru dra- 
goste decât 


pres du ruisseau frais, sous les feuilles 
profondes, 


unde, după hârjoneala și sărutările svă- 
păiate, evocă într'un vers admirabil, vo- 
luptatea castă și gravă a îmbrățișări- 
lor: 
puis nous mâlerivns nos bouches, ces- 
sant de rire. 


Vieaţa de toate zilele a lui Francis 
Jammes şi-a găsit în arta lui expresia 
cea mai lirească şi mai directă, în așa 
măsură încât întâmplările familiare, vi- 
zitele primite, ierburile sau florile cule- 
se in plimbările zilnice, formau un ma- 
terial mereu împrospătat pentru folo- 
sința imediată a poetului. 


In pragul celui de al şaptezecilea an, 
aceste câteva rânduri autobiografice, 
purtând data de 2 Decembrie 1937, schi- 
țează în linii mari povestea unei vieţi 
care va rămâne ca unul din exemplele 
rare de fidelitate statornică Poesiei : 

„M'am născut în noaptea asta, la 2 
Decembrie 1868, fiind ceasurile unu du- 
pă miezul nopţii, pe timp de zăpadă 
groasă, la Tournay, în Pirineii de sus. 
Intru deci într'a şaptezecea iarnă a vie- 
ţii mele, şi mi-amintese de un foc, de un 
râu, de scumpii mei părinţi. de o piață 
la ţară cu niște cue într'un morman de 
cenușe, de bila de sticlă a unei rampe, 
de un fluture galben, de primele mele 
versuri scrise la Saint-Palais, pe când a- 
veam şapte sau opt ani, de camaraderia 
cu pictorul Charles Lacoste, de silueta 
fumurie şi palidă a unei fetișcane, de 
traiul meu bucolie la Orthez, de litur- 
ghia slujită de Paul Claudel, de căsă- 
Loria mea clăditoare a unui cămin trai- 
nic, din 'cenușs, lacrămi şi credință, — 
din toate cu câte m'a copleșit vieaţa: 
înainte de orice, cu prieteni fără sea- 
măn cari m'au tratat ca pe un copil răs- 
fățat“. 


AUGUSTE BREAL: PHILIPPE BER- 
THELOT,. 


Politica externă a Franţei, oricare 
i-ar fi fost ministrul afacerilor streine, 
s'a desfășurat timp de peste un sferi de 
veac sub vigilența conducerii unui om 
de o fabuloasă inteligență, despre care 
germanii spuneau cu o ciudă admira- 
livă: „Oricare ar fi partidul la putere 
în Franţa, ne regăsim mereu dinaintea 
aceluiaș vom: „der Mann vom Quai 
d'Orsay“. 

Acest om care prefera autoritatea 
reală aparențelor: puterii, lucrând în 
tăcere și disprețuind deopotrivă laude 
şi atacuri, în liniștea cabinetului său de 
lucru, departe de flecari, a fost Philippe 
Berthelot. El singur rămânea în timp 
ce guvernele se schimbau. Dela confe- 
rința din Algesiras și până în ceasurile 
tragice ale războiului din 1914 el a fost 
adevăratul stăpânitor al destinelor 
Franţei. 

Discreţia acestui om a rămas legen- 
dară. Alţii cari au tăcut în timpul vie- 
ţii, sau explicat pe larg, cu o îngă- 
duință comunicativă adeseori împinsă 
până la exces în memorii postume. Tă- 
cerea lui Philippe Berthelot s'a prelun- 
git și după moarte, fără ca el să fi lăsat 
un cuvânt scris despre una dintre cele 
mai dramatice perioade din istoria Eu- 
ropei, cunoscută de el 'ca de nimeni al- 
tul. lată de ce se cuvine să atribuim o 
atenție deosebită portretului pe care-l 
publică despre Philippe Berthelot, d. A. 
Breal, care i-a fost prielen o viaţă 'n- 
vreagă şi, mai ales în timpul războiului, 
colaborator la ministerul afacerilor 
streine. 

MIHAI NICULESCU 





12 Noembrie 


Bucureşti 


TEATRUL NAȚIONAL : „PREMIUL 
NOBEL“ COMEDIE IN 4 (patru) 
ACTE de HJALMAR BERGMAN. 


1938 


Conducătorii destinelor primei scene 
a țării au vrut să dovedească — şi, să 
recunoaștem, au reușit pe deplin — că 
nu numai literatura dramatică româ- 
nească este deficitară, 


Fără îndoială că pentru exemplificare : 


se putea alege chiar o piesă franceză, 
engleză ori germană nu numai decât o 
comedie dintr'o ţară „y compris“. Do- 
vada e însă și așa evidentă. 

Asistând la „Premiul Nobel“ mi-am 
dat seama cât de nedrepţi au fost ero- 
nicarii dramatici bucureșteni cu „Apă 
vie“ care era desigur mult mai vie și 
mult mai puțină apă goală decât acea- 
stă producție. suedeză. 

D. Hjalmar Bergman a prezentat în 
cele 4 (patru) acte ale comediei sale, o 
familie: familia Swedenhjelm, compusă 
dintr'un tată savant, mare amator de 
șampanie și icre negre și o leacă sărit, 
un fiu mai mare înglodat în datorii, tot 
un fel de savant ca şi papa; un al doilea 
fiu — ceva mai verosimil şi mai puţin 
inglodat în datorii locotenent de 
aviație și o fiică... artistă dramatică. 

Rolf Swedenhjelm tatăl e pe punctul 
de a căpăta premiul „Nobel“, pentru 
merite științifice cu nimic justificate în 
piesă. 

După discuţii violente între membrii 
juriului ce urma să decearnă premiul, 
discuţii iscate din pricina purtării nă- 
strușnice a savantului, i se atribue în 
fine premiul. Familia jubilează. Tatăl 
are un fel de criză de nervi. Tinerii cari, 
scontând premiu:, semnaseră cu gene- 
rozitate numeroase chitanţe, se văd în 
situația de a-și putea achita datoriile. 

Dar, după două acte și jumătate de 
farsă, vine melodrama. Bancherul Eriks- 
son, frate de lapte cu Rolf Swedenhjelm 
tatăl, apare nu spre a felicita pe noul 
laureaţ cum crezuse co-sugaciul său ci 
spre a încasa niște polițe ale celor doi 
fii ai acestuia, polițe pe care le cumpă- 
rase de pe piață. i 

De fapt, vine să plătească el o poliţă 
veche. Cândva, cu mulţi ani în urmă, 
fusese închis de tatăl lui Swedenhjelm, 
pe atunci primar. | 

Scena pe care autorul a dorit-o dra- 
matică este de-adreptul 'ridicolă, Eriks- 

son deși bancher, 

deși — pare-se — 
ovrei, deși dornic 
de răsbunare, e ge- 
neros. Oferă fiului 
fostului primar 
prilejul de a plăti 
sumele datorate 
fără să se răsbune 
în vreun fel. Li ce- 
re numai să se ros- 
tească dacă drep- 
tatea era de partea 
tatălui ori de par- 
tea mamei lui 

Swedenhjelm care 

ceruse soțului ei 

să-l ierte pe micul 

Eriksson.  Capiul 

savant e însă un 

om de onoare. Bea 

el, cheltuiește pe- 
ste măsură, scrie 
copiilor că se sinucide și apare apoi 
vesel și voios după ce le aruncase otra- 
va în suflet, dar ţine la onoarea lui de... 
Swedenhjelm. 


Ii declară deci ritos bancherului Erik- 
sson că tatăl său a avut dreptate. Şi 
Eriksson se răzbună spunându-i că două 
din polițele (ori chitanțele) fiilor săi sunt 
falşificate, Cel ce le-a emis a semnat 
pe bătrânul Swedenhjelm. De aci o în- 
treagă tragedie. Swedenhjelm bănueşte 


pe fiul său mic pentrucă nu îndrăsnește 
să bănuiască pe fiul savant. Locotenen- 
tul, crezând că fratele său este acel care 
a semnat pe bătrân, declară că el e 
autorul falsului. Savantul junior zice 
că, în definiţiv. lucrul nu e chiar așa 
de sigur şi că ar putea tot aşa de bine 
el să fie falsificatorul. In clipa cea mai 
dramatică, bătrâna Marta Boman, cum- 
nata lui Swedenhjelm tatăl şi menajera 
menajeriei cere „savantului“' s'o dea pe 
mâna autorităților pentrucă ea neavând 
cele de trebuință în casă, l-a semnat pe 
poliţe. De altfel nu e pentru prima dată. 
Dar pe celelalte le-a achitat... cinstit. 

Radioasă, familia pleacă să incaseze 
premiul în timp ce... regele așteaptă 
sosirea laureatului. 

Bilanţul: trei acte de farsă și unul de 
melodramă. Situaţii ridicole în actul de 
melodramă, tragic-stupide în actele de 
comedie. 

O seamă de actori buni: d. I. Mano- 
lescu. d-na Sonia Cluceru, d. N. Atana- 
siu, d-na Marietta Deculescu, d. N, Băl- 
țăteanu, d. F. Scărlătescu și d. V. Lă- 
zărescu lăsaţi să fie trași de sforăria 
unui autoraş suedez. 

D. Ion Manolescu a făcut tot ce ome- 
neşte era posibil spre a salva ce se pu- 
tea salva. Rezultatul: “Tout este sauve 
sauf Yhonneur. (E vorba nu de onoa- 
rea...de Swedenhjelm ci de obrazul Na- 
ționalului). 

Singură d-na Sonia Cluceru a găsit 
în rolul Martei Boman un text care să-i 
îngăduie să arate o parte din posibili- 
tățile d-sale actoricești, iar d. Atanasiu 
a făcut, odată mai mult, dovada unor 
frumoase calități pentru comedie. 

Ceilalţi s'au trudit din greu. 

De unde nu e însă, nici Pumnezeu nu 
cere. Necum publicul. 

RADU A. STERESCU 





Marieta Dsculescu 











Cluj 


SAPTAMANA LUMINATA DE 
M. SAULESCU, — DOCTO- 
RUL DEATH DE AZORIN. — 


-AMAL ŞI SCRISOAREA IMPA- 


RATULUI DE R. TAGORE. — 

Săptămâna trecută, Teatrul 
Naţional dim Cluj a dateo pre- 
mieră de prestigiu, cu brei piese 
alese exclusiy după valoarea lor 
poetică. 

Spectacolul sa început cu 
Săptămâna luminată a lui Său- 
leseu, în care critica noastră 1i- 
terară, în unanimitate, a văzut 
o perlă a literabi:ii dramatice, 
după cum aceeași critică a fost 
unanimă să deplângă moartea 
prematură a autorului ei, în 
care literele române au pierdut 
umia din cele mai bine înzestrate 
personalităţi lirice. 

Două, trăsături caracteristice 
trebue relevate la Săptămâna 
luminată. In rândul întâi, forța 
dramatică a acţiunii, cu atât 
mai evidentă cu cât această, ac- 
țiune este extrem de concen- 
trată, căci ea se reduce aproape 
la um singur moment dramatic. 
O mamă veghiază la căpătâiul 
băiatului ei ce se află în pragul 
morții. Ea cumoaşte păcatele 
fără număr săvârșite de muri- 
bund, păcate răscolite şi arun- 
cats cu cruzimeîn faţa ei, de 0 
bătrână vrăjitoare, Având cre- 
dința — o credință populară — 
că, sufletele celor ce mor în săp- 
tămâna luminată a Paștilor se 
duc în rai, orice păcate ar fi fă- 
cut ei pe acest pământ, ea do- 
rește din tot sufletul moartea 
băiatului, în acest ceas da pe 
urmă al săptămânii tuminate. 
Şi fiindcă pronia cerească nu-și 
arată, îndurarea, îl omoară sin- 
gură, spre a obţine astfel mân- 
tuirea sufletului lui, 


terul românesc al piesei, care 
apare din însuși motivul dra- 
matic al acţiunii: o şuperstiţie 
cu tăria unei profunde credin- 
ţe, care stăpânește suveran ac- 
țiunile omului. Acest, caracter 
apare şi din economia piesei şi 
se simte în structura sufletea- 
Scă a personagiilor. | 

Interpretarea ce s'a dat pie- 
sei pe șcena clujană corespunde 
cu aceste trăsături caracteristi- 
ce ale ei, și meritul este deopo- 
trivă al directorului de scenă d. 
N. Voicu (menţionăm decorul! şi 
întrebuințarea inteligentă a 1u- 
minii) cât şi al interpreţilor: 
G-nele L. Bulandra (Mama), M. 
Borsa (Bătrâna) şi d-nii M. 
Dorna (Bolnavul), T. Lapteş 
(Paznicul). Se cuvine să fie su- 
bliniată interpretarea profuna 
dramatică, a d-nei Bulanăra și 
concepția de tragic fior a a-lui 
Lapteş, în rosu: dificil al mebu- 
nului 


Doctorul Death este o încer- 
care de pătrundere a sufletului 
omenesc în primele  moinente 
după moarte, întemeiată poate 
pe o simplă fantezie de poet, 
dar care ar putea fi justificată, 
şi prin ipoteza împărtăşită de 
maj mulţi scriitori, că sufletul 
omului nu pierde legătura cu 
vieaţa, odată cu moartea tru- 
pului său. Dacă omul bătrân 
intră senin în împărăţia mor- 
ţii, csl tânăr se înfioară mai 
întâi la, acest gând şi se revoltă 
în virwutea dorului firesc de 


viaţă şi .a Tegretuiui pentru 
atâtea fapte posibile ce ră- 
mân  neimplinite, pentru câ 


în: cele din urmă bă se îm- 
pace cu destinul, pe măsu- 
ră, ee viaţa însăși cu toata sar- 
cinile ei este uitată și sufletul 


UNIVERSUL LITERAR 


2 AMATICĂ 


pragul eternității. Trecerea a- 
ceasta dela îrică la împăcare se 
face, în spirit creștin, cu aju- 
torul credinţei şi mai ales prin 
puterea rugăciunilor înălțate de 
cei vit pentru sufletele celor ce 
se pregătesc să intre în împă- 
răția. morţii. 

Valoarea, piesei stă mai puţin 
în ceea ce sar putea numi ac- 
țiunea, dramatică și mai mult 
în lirismul ei, acea simfonie de 
stări sufletești ingenios şi cu 
multă fineţe înlănţuite de un 
poet autentic. 

Interpretarea d-nei M. Mun- 
teanu (Boinava) și a d-lui H. 
Cristea (Bătrânul) s'a desfășu- 
rat întrun cadru impecabil ca 
simplitate și putere de sugestie 
și în atmosferă de mister — 
opere ale d-lui V. Papilian, care 
a asumat direcţia de scenă. In 
două roluri mai mici au apărut 
d-na V. Drăgoi şi d. L. Doctor. 


Piesa lui Tagore este mult 
mai bogată în elemente de na- 
vură postică şi dramatică deo- 
potrivă. _ 

Jdeea, centrală este şi de astă 
dată intrarea sufletului în im- 
părăția fără, de sfârşit a mMor- 
ţii, dar subiectul trecerii dintr'o 
viaţă în cealaltă nu este omul 
matur, cu conştiinţa mai mult 
sau mai puțin întinată de păcat, 
ci sufletul nevinovat al unui 
copil, căruia un trup prea firav 
nu-i mai poate 'da, suport :de 
existență în viaţa pământească. 
Copilul acesta este solicitat din 
toate părţile de elementele vie- 
ţii, oricare ar fi înfățișarea, lor. 
Cele mai umile îndeletniciri 
omeneşţi îl ispitesc, dar şi des- 
tinul suav al unor fiinţe necu- 
vântătoare sau al florilor. Rare 








intensitatea emotivă a aceluia 
pe care l-a realizat Tagore prin 
elementele simple dar atâţ de 
sugestive ale acestei piese. Iar 
marea măestrie a poetului este 
de a fi exprimat aceste senti- 
mente, în care elementul poetic 
esta dublat, totdeauna de o idee 
filosofică, prin intermediul unui 
personaj Minor, care-şi  pâs- 
trează cu toațe acestea, toaţă 
frăgezimea de intuiţie şi de sim- 
țire a vârstei copilăreşti. 

Destinul ccpiluiui se împliinie- 
ște ps nesimţite, ca printr'o 
mag, pentru realizarea căreia 
apare în compoziţia piesei fipu- 
ra tipică a unui fachir. Alătu- 
rarea de elementele realităţii 
palpabile, apar eiemente trans- 
figurate, de pasm. Acestea câș- 
tigă tot mai mult teren, şi în 
cele din ummă ne dăm seama 
că toate elementele acțiunii 
sunt simboluri şi, în această ca- 
litate, trepte pe cari le urcă su- 
fletu! copilului spre a intra în 
cealaltă viaţă, ca într'o elibe- 
rare, o fericire deplină obținută 
prin pierderea în neființă, după 
concepția cumoscută a filosofiei 
indeme. 

Și această piesă a fost pusă 
în scenă de d. Papilian, cu pri- 
ceperea și simțul d-sale pentru 
mister, Personajul titular, atât 
de complex și în acelaşi timp 
atât de subtil în structura lui 
sufletească, a fost interpretat 
de d-na V.  Pescariu-Boitoş, 
d-sa fiimd sezundată cu destoi- 
nicie, în roluri de mai mare sau 
mai mică întindere, da d-nii C. 
A. Russey, T. Lapteș, V. Poto- 
roacă, H. Cristea, D. Constanti- 
nescu, L. Irimieș, M. Dorna, L. 
Doctor şi d-nele Sili Munteanu, 
V. Stirbeţiu, V. Bude şi E. Cer- 
navSChui. 


OLIMPIU BOITOȘ 


A doua trăsătură este carac- 





Impresii din '; 





Tara Bască 


5 
da VIORICA BOTENI 





Revoluția se terminase în Țara Bască 
spaniolă; la fiecare răscruce, în apro- 
pierea oricărui punct de frontieră, dra- 
pelul roşu-aur, mărturie a victoriei na- 
ționaliste, fâlfâia în semn de pace și 
trium. 

Și coasta bască se cufundase din nou 
— cu regret parcă — în liniştea tristă 
a vechilor ei tradiţii și obiceiuri. Pri- 
veam din Franţa, dela Saint-Jean de 


Luz, întinsul pământului spaniol, de . 


unde cu ochii binevoitori ai depărtării 
nu mai puteam să văd nicio urmă din 
vechia luptă. 

Dincolo de valea fluviului Bidnassoa, 
seacă în timpul când fluxul se odihne- 
şte, lrunul și Fontarabia, îngrămădiie 
pe o culme de deal, nu ne vorbesc ni- 
mic de trecut. 

Nici chiar pe feţele celor ce s'au re- 
fugiat în Franţa, nu se putea ghici sbu- 
ciumul pe care l-au trăit. Și nu se în- 
trevedea cum, cu câteva luni înainte, 
Bascii trăiseră cel mai dramatic episod 
din existența lor frământată, 

Mândria din bătrâni îi opreşte să 
spună şi altora greul pe care îl au de 
suferit şi îi îndeamnă să se ascundă de 
privirile celor ce vor să întrebe. 

Ca și Bascii din Spania, fraţii lor de 
pe coasta franceză, se refugiază într'o 
rezervă ce ni se pare misterioasă. Oa- 
menii aceștia, sobri, atât la înfățișare 
cât și în toate manifestările vieţii lor, 
reînvie trecutul cu toate vechile lui a- 
mintiri şi privesc cu simplitate cum noi 
trăim o viață nouă, fără să caute să ne 
înțeleagă şi fără să-i putem înţelege. 
Vorbesc o limbă necunoscută de noi, 
una dintre cele mai vechi limbi ale Eu- 
ropei; şi-au păstrat dansurile şi instru- 
mentele de cântat aşa cum le-au cu- 
noscut din bătrâni, Au jocul lor naţiv- 
nal — pelota bască -— şi un costum cu 
totul deosebit: bărbaţii poartă un pan- 
talon susținut de o centură roşie şi n 
haină scurtă maron, foarte ajustată, 
îmbrăcată peste o vestă deschisă, be- 
reta bască și espadrile cu funde colo- 
rate. Femeia se îmbracă mai totdeauna 
în negru şi nu se desparte de vălul me- 
gru ce-l poartă pe cap, lăsându-l să-i 
acopere părul care-i flutură pe spate. 

Născuţi între Ocean şi Pirinei, sub 
privirea mării care aci e de argint, în. 
umbra pădurilor verzi şi sălbatice, Bas- 
cii îngânduraţi și semeţi sunt mărturie 
pământului pe care au crescut. 

Intre stâncile învolburate de spumă 
ale Atlanticului, pe vatea leneșuiui Bi- 
dassoa, dealungul Adurului, în umbra 
caldă și deasă a pădurii plină de frea- 
măt, sub lumina împletită din albastrul 
argintat al coastei, cu violetul povârni- 
șurilor verzi, nu putea să se nască şi 
nici să prospere o altă fire decât cea ba- 
scă, ruptă din mediul care i-a dat viaţă. 

Vizitatorii care vin vara, din toati 
Franţa şi din țări străine, dispar odată 
cu primul val de răcoare, fără să lase 
nimic în urma lor. Dela Hendaye şi 
Saint-Jean de Luz, până la Biarritz şi 
Bordeaux, întreaga Coastă de Argint 
care părea pentru o clipă transformată, 
se reîntoarce la vechea ei veaţă, odată 
cu sfârșitul verii, îndată după primele 


imaterial simte că se află în 


sd 


St.-Jean Pied-de-Port, 


plecări. Nimic nu mai rămâne din ve- 
selia și expansiunea adusă de cei ve- 
niţi de pretutindeni. 

Luminile din marile hoteluri se sting, 
barurile goale așteapiă zadarnic, plaja 
e o mare de nisip pustiită de vânt, dru- 





ori s'a înălțat un imn vieţii, de 


cn a i a pr a a i eta 


bătrâneşti pe malurile Nivei. 


murile au rămas fără vieață. 

Și aşa, încet, se redeşteaptă atmosfera 
adevărată a Țării Basce, amestec de 
lumină cenușie, de ritm sălbatec, ce 
porniri trujaşe, de măreție impresio- 
nantă. 





Cinematosgrafiele 








Când scriu o cronică despre un film ame- 
rican, — şi aici trebue să precizez că este 
vorba doar despre filmele americane cu 
„nebuni“, gen apreciat în ultimul timp de 
spectatorii noștri — întotdeauna mă încear- 
că teama de a nu mă repeta, 

Cred că sentimentul acesta purcede toc- 
mai din constatarea, că filmele mai sus a- 
mintite, cu toată impresia pe care o fac, la 
primul moment, că se deosebesc unul de al- 
tul, nu au la bază atlceva decât acelaş mo- 
tiv: specularea tensiunii nervoase în care 
se pare că ţrăesc americanii, în ultimul timp. 
Depinde doar de ingeniositatea regisorului 
respectiv, ca să putem asista la un film a- 
merican din acestea, mai slab sau, oarecum, 
mai bun. Cum regisorul filmului „Adevărul 
îndrăcit“ a găsit câteva lucruri noui, cum 
ar fi scena obișnuitului sărut de „happy 
end“ doar bănuit, nu şi văzut, precum şi 
toate scenele cu Mister Smith, filmul se ri- 
dică puţin deasupra niwelului celor de a- 
celaș gen, isbutind, prin râsetele mai puţin 
bolnăvicioase pe care le smulge spestatori- 
lor, să nu ne mai dea impresia de „peltea“ 
pe care ne-o dau celelalte fiime „nebune“. 
Bine înţeles, aceasta cu condiţia să nu ne 
gândim prea mult la cele văzute pe ecran. 
In acest din urmă caz, rezultatul ar fi groaz- 
nic și pentru noi şi pentru film. 

Vam insista asupra jocului lui Cary Grant, 
de oarece, ani dea-rândul, am avut impre- 
sia că tânărul acesta e un actor lipsit de 
talent. 

Inainte, Cary Grant eră obligat în fil- 
mele sale să spună de o sută de ori: „te 
iubesc“ și să cucerească cu săruturi ire- 
zistibile, toate  star-urile oxigenate din 
Hollywood. 

Zâmbetele ironice cu cari sunt întâm- 
pinaţi doi tineri îndrăgostiţi, în Cişmigiu, 
îl întovărășeau, ca şi pe Robert Taylor, pe 
Cary Grant. A fost de ajuns ca el să fie 
distribuit în roluri de protesor distrat sau de 
soț ţicnit, roluri la modă acum, pentru ca 
să placă. Sperăm ca în curând şi Robert 
Taylor să renunțe la rolurile de amorez 
„perfect“, rămânând pentru acestea doar a- 
mintirea lui Rudolf Valentino sau jocul — 
de unii agreaţ — al lui Charles Boyer. 

Un film francez BUN  entuziasmează. 
După Pepe le Moko a urmat  Qiuiai des 
brumes. Pot spune că am avut în față două 
victorii consecutive ale filmului francez. E 
în filmul prezentat la Capitol, un suflu de 
vieaţă adevărată, care ne face să uităm su- 
perticialitatea filmelor americane. 

Prea mulţii morţi dela sfârșitul filmului 


întristează, poate, pe spectator, dar în ace- 
laş timp ne arată concepția despre vieaţă a 
fracezilor. Cele câteva ceasuri petrezute în 
ceața Hâvre-ului, au schimbat  sufieie, au 
curmat idealuri. Urletul sirenei, cu care se 
termină filmul, arată că pentru unu abia 
începe vieaţa. Insă oamenii cu care am 
trăit împreună câteva ore nu au putut să 
evadeze din trecutul lor. Au rămas în port, 
înfrânți. Ceaţa care revine ca un leit-motiv 
de-alungul filmului se coboară în sufletul 
întristaţ al spectatorului. 

Jean Gabin, masiv și îndurerat în acelaș 
timp, Michele Morgan, cu chipul şi jocul 
ei straniu, minunaţi. Doar Pierre Brasseur 
nu se încadrează prea bine în interpretare. 
Are un chip care cere palme (pe care, de 
altfel, Jean Gabin i le dă cu toată genero- 
zitatea). 


TRAIAN LALESCU 


Posta 





redacţiei 


D. LAURENȚIU FULGA e rugaţ să treacă 
pe la redacţie. 





ILIE RADU MIRIADE. Mai trimiteţi. Se 
vor publica. 


LEON TH. CEOCORA. Ne scrieți că prie- 
tenii d-voastră și d-voastră persona! aţi fost 
surprinşi de faptul că poeziile nu au fost 
primite „binevoitor“. Nu ştiu ce înţelegeți 
prin bunăvoință. Cred însă că nu ea trebue 
să determine publicarea unei poezii întro 
revistă literară, Dacă sunt, întradevăr, re- 
viste la cari alegerea materialului este deter- 
minată în primul rând sau chiar exclusiv 
de bunăvoință, de ce nu vă adresaţi la una 
din ele. 

Avem şi noi toată bunăvoința să deschi- 
dem calea tinerelor talente, Qar.... numai a- 
cestora. 

lată, de pildă, poezia d-voastră „Noapte 
de toamnă'“, pentru care ne solicitați bună- 
voinţa : 


Peste florile mute, galbene şi negre 
S'așează bruma rece și neînţeleasă (17) 








lași 


TEATRUL NAŢIONAL: „REGELE LEAR“ 
DRAGEDIE IN 4 ACTE (18 TABLOURI) 
DE W. SHAKESPEARE, TRAD. DE MARGA- 
RITA MILLER VERGHI. 

Caragiale spuna undeva în; „Notiţele“ 
lui, că un teatru bun nu e numai decât 
ul teatru unde se joacă piese bune, ci un 
teatru unde, mai ales se joacă bine. 

La teatrul nostru din Iaşi s'a reprezentat 
o piesă bună, bine jucată, 

S'a spus Ge către mulţi, că Grama ,.Re- 
gale Lear“ şi, în general, teatrul lui Sha- 
kespeare e foarte greu, dacă nu imposibil 
de interpretat de artişti cw resurse obiş- 
nuite; totuși, după seara petrecută în sta- 
lu! Naționalului isșan, îţi poţi da seama 
că ai trăit ceva din zbuciumul shakespea- 
re-an, că ai văzut un spectacol mare. 

Mare, atât prin număru! neobișnuit de 





ic sta 


ID oa ma iti BABA .— 


în e me natale 


Aurel Ghiţesecm 


artişti ce au contribuit la desăvârșirea pie- 
sei, cât mai ala prin jocul de mare c.asă 
de care principalii interpreţi au dat Go- 
vadă. 

Yastul, muzica de scenă datorită d-lui 
prof. Nosek, și mai ales amploarea conlilic- 
vului specitic shakespearean, unde senti- 
menteie nobile sunt aşezate lângă putre- 
gaiul meschin şi josnic al nereculnoştinţei, 
impresionează de la inceput pe spectator. 

ste inutil, deoarece subieciul e cunos- 
cut, să mai discutăm valoarea şi calită- 
țile acestei tragedii, despre care s'au scris 
sute de lucrări, în mai toate limbile pă- 
mântului şi tot atâţi savanţi i-au drămut 
fiecare cuvânt și i-au cântărit colosala 
valoare estetică, cu miligramul, 

Atmosfera ţimpului, redată prin costu- 
me adecvate şi dazoruri de cal mai bun 
gust, datorițtă mânei maestre și încercate 
a cunoscutului pictor Kiriacofi, a fost 
prezentată cu fastul sufici2nt, atât cât era 
nevoie pentru i da spectatorului o im- 
presie puternică. 

Conducerea: ansamblului, pregătirea tru- 
cajelor și mai ales ieoeziunea jocului în 
general şi țesătura aproape invizibilă a 
subtilităţilor, se datorese baghetei magice 
a principalului interpret şi conducăbpr de 
scenă, d. Aurel Ghiţescu. 

Rolul covârşitor al Regelui Lear l-a în- 
terpretat d-sa şi trebuie să afirmăm cu 
toată siniceritaltea, că acest spectacol a în- 
semnat, un adevărat triumf pentru cunos- 
cutul şi unanim apreciatul tragedian, 

D. Aurei Ghiţescu, pe care il ştim un în- 
drăgostit de artă şi iubitor de frumos, a 
dovdit că are afinități adânci cu tragedia 
lui Shakespeare şi pătrunde în mod deo- 
s>bit marile roluri pe care, cu deplină 
justificare, direcţia teatrului i le-a încre- 
dințat, 

Nsbunia bătrânului rege Lear, pricinuită, 
de nerecunoștința fiicelor lui: Regan și 
Goneril, a fost aşa de bine interpretată 
de d-sa, încât jocul părea uimitor de fi- 
rese. 

(Cordelia, frumoasa, generoasa şi sin- 
cera, Cordelia, a fost ideal jucată de pose- 
soarea, zulufilor bronzi și a siluetej sprin- 
vene: d-na Petronela Popescu, așa cum 
inchipuirea noastră, izvorâtă din lectura 
marelui Shakespeare, a văzut-o. 

D. Tudor Călin, actor de o finețe şi un 
gust remarcabil, căruia i s'a dat rolul iîn- 
graţ al lui Edmund, fiul din îlori al duce- 
lui de Glocester, a ştiut datorită talentu- 
lui său deosebit, să dea relief neuiaj in- 
terpretării sale. 

Bufonul bătrânului monarh, vioi, spl- 
ritual şi jonglând cu gluma cu două tăl- 
şuri, a fost jucat de d. G. Popovici, des- 
pre care am mai vorbit în această rubri- 
că, cu alte prilejuri. 

Celelalte roluri temenine, în afară de al 
d-nsi Petroneia Popescu, sunt deţinute 
de d-na Gina Sandri (Goneril) şi d-na 
Anny Braesky (Reoan). 

Cât despre restul distribuției, cuvinte de 
lauiiă, se cuvin felului în care cel mai ne- 
insemnat rol a fost realizat, S'au re'svat 
d-nii: Șt. Ciubotărașu (un tânăr şi pro- 
mițător talent), Hagiac, C. Sava, B. Bra- 
esky, N. Şubă, Remus Ionașcu şi A. Du- 
muitrescu, 


MIRCEA 1, ZAHARIA 





Pânza nopţii se așterne nemiloasă, 
Peste florile multe, galbene și negre. 


Peste tot e tăcere; orașul e ca mort; 
Și noaptea s'a lăsat în toamna ruginie, 
Strada este moartă, grădina e pustie 
Peste tot e tăcere; orașul e ca mort. 


Asemenea înșiruiri de cuvinte se pot face 
la infiniț. 


Peste urbea solitară și pustie 
Picuri mari de ploaie cad într'una. 
S'au ascuns și stelele şi luna 
Peste urbea solitară și pustie. 


Peste lira mea dezacordată 
A trecut o grea melancolie 
In neştire-ași vrea să torn la poezie 
Peste lira mea dezacordată. 


etc.... etc... etc. 


RADU 1. MUGUR-MUGUREL.  Răbdare. 
Lasă haosul și moartea şi reveria şi nu mai 


„adăuga la semnătură: „un biet elev“. Când 


semnezi. Mugur-Mugureij şi nai împlinit nici 
18 ani să nurte preocupe haosul. 


NIC. BELDIE. „Horia!“ e, desigur, o poe- 
zie bună, Din păcate, maestrul Aron Cotruș 
a scris pe aceeași temă versuri de neegalată 
energie. Vă rugăm să ne trimiteţi alte ver- 
suri şi se vor publica. 


—r. st. — 





8 


Cafe dela Paix. 

Ultima Capitală a republicei. : 

Fiindcă poeţii consumau numai pa- 
hare cu apă, Capșa a tras obloanele ca- 
ienelei. 

Când a venit dimineaţa Ion Minule- 
scu să-şi ia svarțul și să citească jurna- 
lele i-a dat cu tifla un afiş lipit cu cocă 
de uşă : Inchis pentru reparaţii, 

Peste câteva minute, lângă ușa bari- 
cadată a cafenelei se strânseseră și cei- 
lalţi obișnuiți ai glorioaseleor canapele : 
Mihail Sorbul, Caton Theodorian, Şer- 
ban Cioculescu, Vladimir Streinu, Geor- 
ge Gregorian. Carol Ardeleanu, Tudor 
Măinescu, Jul. Giurgea, O. N. Teodore- 
scu şi Radu Boureanu. 

— Ce ne facem domnule ? 

— La Corso nu cale în niciun caz, ca- 
fenea de geambași şi cronicari drama- 
tici, 

— Ştiu eu o cafenea pe bulevard. 

— Nu, ce reparaţii ? Trebue să pro- 
testăm — vorbi bărbătește George Gre- 
gorian. Apoi o dimineaţă întreagă poe- 
ţii dădură târcoale cafenelei, bolboro- 
sind şi uitându-se la ea pieziș. 

— Nu pot să mă obișnuesc cu gân- 
dul ăsta. Să nu mai vin eu la Capşa? 
suspina Carol Ardeleanu. Să vă spun 
drept, parcă mi-a murit un prieten. 

— Lasă, lasă — îl informă repezit 
poetul D. N. Teodorescu — eu am au- 
zit că se face un fel de terasă la etaj și 
atunci o să privim lumea depe calea 
Victoriei, în cap. 

Două săptămâni pescuitorii de stele 
au circulat pe Calea Victoriei cu mâini- 
le în buzunar ca niște simpli cetățeni. 
Intre ei și lumea cealaltă nu mai era fe- 
veastra aburită a Capșei. 

N'au mai bârfit și n'au mai scris o 
slovă. 

Și după toate astea, veneau și zilele 
Crăciunului în calendar. 

Adică zile lungi, nesfârşite, în cari 
te gonesc de acasă cozonacii, sarmalele 
și musafirii. 

Il întâlneai pe câte unul pe calea 
Victoriei, pe bulevard sau tocmai pe la 
Capul Podului. Singur. Plouat, 

Incotro maestre ? 

-— Așa: N'am ce face. S'a 
Capşa. 

— Bine maestre, dar s'au terminat ca- 
fenelele ? 

— E, dragă, Capșa. vezi Capşa, e cu 


închis 





Soborul maeștrilor 


totui altceva,... Dar se deschide peste 
câteva zile. A aranjat Gregorian că el e 
un fel de părinte al nostru... 

Capşa sa deschis într'adevăr peste 
câtva timp „dar în locul canapelelor au 
apărut mesele unui restaurant şi ușa din 
colț pe care am sprijinit-o cu toții, dis- 
păruse. In locul ei era o fereastră mare 
şi niște perdele cari nu erau de nasul 
poeţilor. 

Capşa ca orice femeie cu nărav s'a 
plictisit de poeţi și divorțul ei cu pes- 
cuitorii de stele a semănat jale şi tris- 
tețe în întreaga republică. 

UN PETETIST ȘI UN HAIDUC 

Intr'o dimineaţă la Cate dela Paix a 
apărut un domn cu cioc, acostat de un 
băețandru cu chip măsliniu și cu niște 
pantoii mici cât o peniță claps. 

— Trebue să fie comisar ăsta cu cioc: 
—— spuse într'o doară proprietarul cafe- 
nelei, un armean care își ţinea totdea- 
una burta cu amândouă mâinile să nu îi 
scape și să se ducă dea dura pe dușu- 
mele. 

Intr'adevăr presupusul comisar parcă 
inspecta cafeneaua, 

— Face mă Teodorescule ? 

— Face nene Sorbule. 

„_— E, atunci să ne așezăm și să luăm 
o litră de vin. 

Ghiaţa se spărsese, La Cate dela Paix 
intraseară doi scriitori. A doua zi a mai 
venit unul. Și în zilele următoare câte- 
va mese de lângă fereastră, se transtfor- 
mară subit în ciorchini. 

Cum cafeneaua cu pricina e doldara 
de domnișoare cari îți fac imediat cu o- 
chiul și stau picior peste picior cu ro- 
chia ridicată de-o palmă peste genunchi, 
barzii au uitat ca prin farmec Bătrâna 
Capșă. 

— Ia uite la asta blondă! Mă place! 
— îşi aşează papionul George Doru Du- 
mitrescu. Băăă, vam spus eu, nu știu 
ce dracu am, mor femeile după mine. 
Acum să vă spun drept chiar Marta Ră- 
dulescu gata, gata să se logodească cu 
Bombonel, da tot la mine se uita. 

— La noapte fac o poezie! — leșină 
Virgil Carianopol privind un picior ieşit 
de sub masă. 

Mihail trage, trage din când în când și 
el cu ochiul. 

— Bună marfă! 

— Auzi marfă ! auzi expresie şi la p. 
t, ti-istul ăsta ! — îl încondeiază N. Cre- 
vedia, — mai fasonează-te și tu mă ! Ce 
dracu ! Pela voi p'acolo pela poștă, afară 
de timbre şi colete nu mai știți altceva ? 
Ia uite la mine. Haiduc! Guler tare, 
ghetre gri la pantofi și să mă auzi vor- 
bind cu cocoanele, poezie nu altceva ! Ce 
tu te iei după Doru? Ce să-ţi spun la 
ureche : are o parigorie, crede că oftea- 
ză toate cocoanele după el. Lasă-l să 















PE 


creadă așa, însă tu fasonează-te, băiete. 

La început domnișoarele au îlirtat se- 
rios cu proaspeţii chiriaşi ai catfenelei, 
apoi una a aflat că domii sunt scriitori. 
D'ăia dragă care fac romane. Pli- 
ne chioșcurile de romane. Eu una nu mă 
încure cu calici. Aștia sunt chiori la pun- 
gă. Ba îţi mai ia și gologanii tăi. 

Și d'atunci poeţii n'au mai avut cu ci- 
ne să flirteze la „Cafe dela Paix" 


THE ENGLISH MAN 





— $şșș! Vine Giurgea! — întoarce 
capul spre ușa rulantă, Carol Arde- 
leanu. 

„— Să-l vedeţi că începe imediat cu 
traducerile lui ! — Octav Dessila. 

— Șșșș! vine! 

E ultimul semnal de încetare a bâr- 
felii. Până adineaori Jul. Giurgea fuse- 
se obiectul colegialelor discuţii. 

Acum se apropie grav. Salutând în 
dreapta și în stânga cu o pălărie de 
Cow-boy. Poartă ca deobicieiu la sub- 
țioară un manuscris bătut la mașină, cu 
coperţi frumoase de carton. Englez per- 
fect, 

— Imi daţi voie? 

— Poftim ! Poftim! Il invită — nu- 
mai miere în surâs — Carol Ardeleanu. 

Jul. Giurgea își așează cu grijă par- 

desiu tărcat şi ia loc între generalul Ma- 
nolache și Cazaban. 
„ Hainele lui sunt totdeuna în careuri 
că îţi vine să joci şah pe ele şi manșe- 
tele totdeuna scrobite şi cu butoni de 
aur, lar pe un deget um ine! cât o ștam- 
pilă de registratură. 

— Ce mai e nou Giurgea! 

— Hm! Vin dela Ciornei. 

— 'Ți-am văzut cartea ieri în vitrină, 
foarte frumoasă copertă. 

Și altul! — Și am auzit că e un ro- 
man formidabil. 

— Formidabil ? Hm! Extraordinar. 
D'altfel chiar d'aia vin dela Ciornei. 
Ieri dimineaţă a apărut cartea şi când 
trec seara pela librăii nu se mai găsea. 
La „Cartea Romnească“ a adus de trei 
ori câte o sută, la Alkalay s'a vândut tot 
într'o oră, la Akademică au mai rămas 
mi se pare două exemplare, cel puţin 
Montaureanu i-a înebunit pe ăia dela 
editură cu telefoanele: daţi-mi „Tene- 
bre“, dați-im „Tenebre“! și de unde 
să-i dea că nu mai au nici ei, D'aia toc- 
mai vorbeam cu Ciornei mâine începe 
să culeagă ediţia II-a, Pe urmă „Cartea 
Junglei“ a lui Ripling. în două săptă- 
mâni ajunge garantat la a IV-a ediţie. 

Carol Ardeleanu se ridică. 

— E târziu. O să plec. Nu mergi Sor- 
bule să luăm câte o țuiculiţă ? 

Nici n'a ieşit bine pe ușă autorul „Vie- 
ţii de câine“ și dumnealor poeţii încep 
să-l secere. 

— Şi Ardeleanul ăsta toată ziulica 
nu-l auzi vorbind decât despre copii. Că 
fi-miu ăl mare şi-a luat licența. Că fi- 
miu ăl mic face gimnastică și e atlet. Că 
după ăl mare se ţin fetele din mahala 
scai. Că pe ăl mic o să-l fac chirurg... 

— Prea îi răsgâie — spune altul. 

— Ba vrea să le cumpere şi automo- 





REPUBLICA <a 
GUITORII 


Viața de veselie și tristeți a scriitorului 
V 


UNIVERSUL LITERAR 





= 8 


3) 





bil | — îi informează D, N. Teodorescu, 
coleg de birou cu tata Carol Ardeleanu. 

— Și el își bate romanele la o hodo- 
roagă de maşină de care a lipit o lumâ- 
nare. Când schimbă rândul „hăţ“ se 
mută și lumânarea, iar dealungul pe- 
reţilor îi se plimbă umbra ca o fantomă, 
de se seprie noaptea vecinii. Pe la nouă, 
când poeţii pleacă pela casele lor sau își 





George Gregorian 


îndreaptă pașiii spre vre-o Bodegă dos- 


. nică, în faţa cafenelii Jul. Giurgea vor- 


beşte aprins cu Lucian Predescu. 

— Ce să le faci dragă, l-am înebunit. 
Toate vitrinele sunt phine de cărţile 
mele. Inţelegi ? Nu mai au loc să puie 
şi ei o carte, 

CULTURALIIi PROVINCIEI 

Privincia e reprezentată la „Cate de 
ia Paix" prin poetul Ioan Th. llea care 
când intră pe ușă întoarce imediat capul 
zâmbind. | 

— Tyebue să fie Ilea că miroase a 
podgorie. 

Și chiar el e. 

Cu pălăria pe ceafă, cu niște spice de 
păr lăsate neglijent pe lângă urechi, lon 
“Th. Ilea e totdeauna în trecere căutând 
un partener de damigeană. 

— Scarlat ! Unde e Scarlat ? nu l-aţi 
văzut pe scarlat ? 

Teodor Scarlat cum îi aude glasul do- 
git iese depe undeva și îl ia de mână 
bucuros pe transilvănean. 

— Numai un moment să-i dau un te- 
lefon lui Mitric să vie şi el. N'ar fi bine 
să-l luăm şi pe Iordan, ce zici ? 

— Nu vă atingeţi de lordan. Vă rog 
—intervine Lucian Predescu. l-am pro- 
curat documentele și omul stă acasă și 
scrie. Lucrăm împreună la Viaţa lui Ca- 
ragiale, așa că lăsaţi românul în pace. 

La câte-o săptămână provincia trime- 
te la „Cafe dela Paix“ alt ambasador, 
pe Eugen Cialâc. 

Se astupă deodată uşa, se întunecă 
în cafenea și apare lângă masa pescui- 
torilor de stele un Ceahlău cu două felii 
de parizer în obraz şi o măslină de mus- 
tață subt nas. 

Eugen Cialâc îţi face imediat impre- 
sia unui domn bine hrănit și cu maniere. 
Aşa că dacă îl întâlnești între poeţi, eşti 
sigur dela început că n'are nimic co- 
mun cu lira şi volanul noptatec al mu- 
zelor. 

Te înșeli însă. 












PS A 


A 
român 
de NEAGU RĂDULESCU 


EI tipăreşte în Călăraşi o revistă, or- 
ganizează șezători, e azi în Arad, mâine 
în Bacău şi îi place atmosfera cafenelei 
fiindcă aici pune mână pe un articol, şi 
face cunoștință cu toţi matadorii litera- 
turii românești. Când se reîntoarce la 
Călăraşi, din gară îl trag de mână târ- 
goveţii. 

— Ce articol luaşi ? Și cu cine ai mai 
vorbit ? Şi pe cine îl mai aduci să ne 
ție o conferinţă ? 

Acum culturalui Eugen Cialâc e pă- 
rintele Călărașului, 

I. Gr. Vasiliu fost colaborator al lui 
Cialâc, dă și el din când în când câte-o 
raită pela „Cafe dela Paix. Tot după 
manuscrise, Fiindcă — da! şi Târgo- 
viștea trebue să aibă o gazetă. 

Când era colaborator la „Pământul“, 
pe I. Gr. Vasiliu îl recunoșteai după bo- 
rul pălăriei cât o tavă de colivă și după 
nişte ochelari prinşi femenin de nas, 

De când e director la Târgovişte şi-a 
cumpărat ochelari cu ramă de baga, scrie 
un roman „,Thermos', pălăria o trage 
pe-o sprânceană, e prieten la toartă cu 
Teodor Scarlat şi vrea să ajungă și el 
primar, Sâc, domnule Eugen ! 


VEVEME, POETUL CU 
NAS STRÂMB 


Pe Victor Valeriu Martinescu îl re- 
cunoști dintr'o mie după nasturii dela 
haină, Haină neagră, nasturi albi. 

Pe vremuri îi ţinea isonul lui Virgil 
Gheorghiu. 

-— Ne vopsim Victore părul verde ? 

— Sa făcut! 

Acum fiindcă Virgil Gheorghiu s'a li- 
niştit și nu-şi mai vopsește nici firele 
albe cari au început să-i răsară pe lângă 
tâmple, Veveme — cum e numit pres- 
curtat eroul nostru — a rămas să ducă 
el singur stindardul boemiei. 

Il găseşti în faţă la „Cafe dela Paix“ 
gesticulând, revoltându-se alături de 
Gaby Mihăilescu om de teatru și tot- 
deodată neras, de Silviu Lazăr autorul 
volumului de Versuri „Ingeri negri“ 
pus de acum trei ani subt tipar dar 
neapărut nici până azi, de Ştefan Mi- 
hail Lazăr romancier cu geamantanul 
burdușit de manuscrise şi actualmente 
profesor de franceză la Curtea de Ar- 
geş, de Tiviu Teodoru, de Valeriu Ola- 
niuc „de Ionel Marinescu mai acum 
câțiva ani protund cugetător (vezi „Ni- 
mic despre Japonia“ — Tot ce atârnă e 
bec) şi de Dumitru Basarabeanu, fiu al 
Craiovei şi nepot al lui Iancu Jianu. 

Veveme are o fobie: Pericle Marti- 
nescu şi o dorinţă : să-și lege operele pe 
care nu le-a tipărit încă, în piele de 
om. 

— Păi Pericle e scritor domnule? 
Aștepta-ţi numai să-mi tipăresc eu ro- 
manul și vom sta pe urmă de vorbă! 
Dealtfel nici un scriitor nu există afară 
de mine. Rebreanu? Moiît! Arghezi? |! 
pun la buionieră! Lovinescu? Camil Pe- 
trescu? Teodoreanu? Care? — şi ridi- 
când un nas cam strâns în sus traver- 
sează cafeneaua ţanţoş spre ieșire. 

— Picolo! un ţap! — îi face semn 





INFIRMII VOINTEI 


tate acestui Anton Klentze) în 
desemnul abstract în care ni se 


Cum chestiumea reușitei 
ne preocupă, 


(Urmare din pag. l-a) 


nu 
vom observa că  tuit numai tiparul? 


Intr'adevăr, 


insemnează aceasta că i-am iîn- 


înfăţişarea 


deletnicire a lui [liia Iliici con- 
stă în proecte mentale, în re- 


lui  flecţii dezorganizate, în viziuni 


dă, el este prezentat ca fiind 
făcut din rafinament. intelec- 
tual, din refuz instinctiv faţă, de 
viaţă, din retractilism, din irter- 
ție, din suferință oarecum ata- 
raxică, înstârșit din nulitatea 
voinţii. Ca și Eminescu din 
Mite şi Bălăucu, Bizu este un 
inapetent. D. Lovinescu, în toa- 
te romanele sale, a vrut să pună 
în mișcare un tip al nemișcârii; 
a, vrut să creeze viață din lipsa 
de viaţă. 


Bizu, aşa cum l-a gândit auto- 
rul lui, e omul din mulţime, â 
cărui identitate ni se semnalea- 
ză fulgerător, omul pe care 
paxcă l-am cunoaşte şi nu știm 
de unde. Poate că nu l-am cu- 
noscut niciodată, cum e cazul 
cu Bizu ta cărui cunoștință am 
f: făcut-o numai dacă d. Lovi- 
nescu își izbutea creeaţia) şi to- 
tuși impresia de a-l îi mai vă- 
zut se menţine puternică. Nu 





REACȚIA EPATAIIVA 


(Urmare din pag. 1-a) 


musteții sfârcuite, fiindcă era 
şmecher, işteţ și spiritual; în 
orașul de azi, Mitică e „mis- 
tic“, „autentic”, şi „se vrea” 
lor -—, ci e adus din altă par: 
nu „pe trai“, ci pe „trăire”, ca 
Lohengrin pe lebădă, — mor- 
tificat dacă „irăirea'” lui n'are 
aplauze la scenă deschisă, 
lar „juna Rodică voioasă 
tinece"” are, bine înțeles, un- 
ghii purpurii şi ciorapi de mă- 
iasă, și  refrenuri din care 
„drunza verde” s'a scuturat ca 
și roua, devreme ce nu mai 
sunt culese de pe buzele tra- 
diţiei, ci de pe buza de harap 
a patefonului. Desigur, „juna 
Rodică” mai ştie și cântecul 
de fluer şi de frunză al stră- 
bunelor ei, dar îl cântă la Ra- 
dio, când „se produce”. 
Civilizarea urbană ca și 
cea rurală n'au fost îndelung 
filtrate prin spiritul nostru cri- 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


tic, și nu reprezintă tecunda- 
rea unui altoi, — ci au fost o 
acceptare slugamică a unor 
forme exterioare pe poartă 
deschisă a reacției epatative. 

Astiel, Caragiale — antido- 
tul autohton al epatării — a 
fost un mare noroc pedagogic 
pentru România de eri. Dar 
mi se pare că Românii — 
foarte simţitori la artă — au 
aclamat și aplaudă încă pe 
Caragiale pentru harul lui de 
a hrăni cu zâmbetul, fără 
să-şi dea seamă că doctoria 
lui — amară prin zâmbet ca 
și a lui Eminescu prin gemăt 
— a distrat, fără să vindece. 

P. S$. Cineva mă întreba — 
naiv dacă acest articol se 
integrează într'o irevistă lite- 
rară, — caşicum epatarea n'ar 
avea loc de cinste mai cu 
seamă în saloanele literaturii. 


IONEL 'TEODOREANU 





generală de suflet dezarticuiat, 
de om fără voință — mai lim- 
pede spus, am mai întâlnit-o la 
prinţul Muişkin din 7diotul, ges- 
pre care am mai avut prilejul 
să amintim. Aceeaş carenţă a 
energiei vitale, cauzată la acesta 
de epilepsie şi complicată în 
conștiință creștină, îi anulează 
amorul-propriu, interesul prac- 
tic și inițiativa, lăsându-l pradă 
infamului Lsbedeff. Am mai îm- 
tâlnit-o in Tentetnicoy, din Su- 
filete Moarte, al lui Geaci. 

Dar cu deosebire am mat iden- 
tificat-o, pe lângă Voiga, într'un 
copil care, ca să agonizeze tot 
timpul, sa dus apoi la Peters- 
burg. Purta numele de Iliia Iliici 
Oblomov. £ personajul lui Gon- 
cearov, din romanul Oblomot: 

Copilăria și-o pstrece în me- 
aiul familial moşieresc, lipsit de 
evenimente, care îi determină 
caracterul. Plecat la studii în 
Capitală, Miia Iliici va păstra 
întipărită în ființa lui imobilita- 
tea ținutului de lângă Volga şi 
pasul rar al vieţii dn casa pă- 
rintească. Peizajul urban ca şi 
noul ritm îl obosesc. Costumul 
de dandy, cu care își face apa- 
riţia în societatea petersburghe- 
ză, fiind prea, riguros, e înlccuit 
cu cel de casă. Plâcerea de a se 
simți comod îi vine din indolen- 
ta care nu mai poate susține 
nici legăturile de prietenie; așa 
că le curmă. Chiar averea, i-o 
administrează un necunoscut, 
care, ca un alt Păturică sau 
Scatiu, profită de  dezinteresa- 
rea aproape boinăvicoasă a stă- 
pânului. Nu e numai dezintere- 
sat; e lipsit şi de amor propriu 
ca Muişkin; e apatic până la 
a-și găsi un servitor, Zakhar, 
melâu și tot asa de neinsufisţit, 
care lasă praful să ningă gros 
pe mobile și oglinzi, neturbu- 
rând nici treaba păianjenilor de 
prin colţurile casei. Singura în- 





de compensare, in trânidăvie pa- 
tologică și mai ales in grele som- 
nuri siestice, Dacă o Olgă, pen- 
tru care Oblomov simte totuşi 
um vag impuls erotic şi care îi 
răspunde cu  incercări de a-i 
reeduca voința printr'o  tera- 
peutică a lenei, e hotărâtă să-i 
devină, soţie, socotelile prema- 
ritale şi poate insuș efortul sen- 
timenta! il extenuează din nou, 
făcându-l să renunţe la, pro- 
pria-i fericire. Când Olga îl în- 
treabă despre boala care îl ma- 
cină, cum se numește, el îi răs- 
punde cu un mormăit  „0blo- 
moveria” și... pleacă; pentru ca, 
retrăgându-se şi din centrul 
intro margine extremă a Pa- 
tersburgului, să cadă cândva 
lovit de apopiexie. Şi moartea 
n'a, fost decât continuarea aces- 
tei vieţi. 

Nici la Bizu și nici la Muișkini 
nu descoperim atâta vătămare 
a principuiul vieţii, provenită, 
dim însăşi întocmirea morală 
ca la Oblomov. Căci Bizu e tu- 
berculos, inerția lui derivând şi 
din repaosul medical, iar Mui- 
şkin este epileptic, cu sfiala de 
criză în orice împrejurare. 

Numai Iiia Lli:ci este un ve- 
getativ până la fixitatea peiza- 
jului da pe Volga şi un abulic 
până la somnolența mediului 
familia”, fără cauze nocive pre- 
cise. Nevoia Jui de repaos psiho- 
patologic porneşte numai din 
suflet, fiina un fel de inapeten- 
ță structurală care incă din co- 
pilărie îl mortifcă. Bl e făcut 
din rafinament :2telectual, din 
refuz instinctiv faţă de viaţă, 
din retractilism și inerție, din 
suferință ataraxică și din nuli- 
tatea voinţii; dar autorul lui în- 
suflețeşte cu artă pe acest nein- 
sufleţit al vieţii după o astfel 
de măsură, că Bizu pare sche- 
ma şi comentarul lui crite. 

VLADIMIR STREINU 


12 Noembrie 1938 —— 


cu degetul un consumator — Repede că 
mă grăbesc! 

— Pardon ? — pufnește și mai mult 
pe nas Veveme — eu picolo? nu dom- 
nule, eu sunt Victor Valeriu  Marti= 
nescu !! 

— Scuzaţi-mă vă rog, — înlemneşte 
nevinovat ronsumatorul cu ochii ţaglă 
la nasturii albi ai poetului. 


Virgil Carianopol intră  îmbăiat de 
sudoare, aproape fugind, 

— Scarlat? Unde e Teodor Scarlat? 

Se apleacă la urechea lui Scarlat și 
vorbeşte repede. 

— Ei taci! Sunt bani ? 

— Sunt domnule, am telefonat eu. 

— Atunci hai! Luăm tramvayul, 

Și poeții dispar în goană. 

— Ai auzit? — dă mocăneşște din cap, 
Bârna. S'au dus la S.S.R. 

— Ce faceeeee? — sare ars înfăşcân- 
du-și Silviu Lazăr, uite e 714, pălăria. 
Hai şi noi. O luăm pela Operă şi ajun- 
gem înaintea lor. 

— Hai mă! își pune paltonul și Mi- 
hail Straje. i 

— Aşteptaţi-mă! — răsare din fundul 
cafenelei Doru Dumitrescu, merg şi eu! 

— S'o luăm și pe Coca Farago — dă 
buzna spre ușe C. Dan Pantazescu. zis 
la cafenea Păpăleață — Hai Cocuţo! Re- 
pede dragă că pleacă profesorul! 

Și haita aleargă spre Câmpineanu cu 
Coca Farago în mijloc. 

La Operă, Silviu Lazăr se desparte. 
S'o ia pe altă stradă mai repede, îna- 
intea lor. 

— Eu mai am puţină treabă viu ime- 
diat. 

In drum întâlnesc alt grup: Mihail 
Şerban, Constantin Stelian,  leronim 
Şerbu, Constantin Barcaroiu, Dan Pe- 
traşincu, Paul Daniel etc. 

— 3. 5. R? 

— S.S.R. 

Și amândouă taberele se înjură în 
gând, căutând în marș forțat să se 
detașeze una de alta, măcar cu un me 
tru 

— Ce-i găsiră şi păștea tocmai azi! 
Să vezi că au să se termine banii, 

Lângă biserica Sfântului Iosif mai 
sunt alții. Familia Vizirescu. 

Ăştia din urmă sunt mai practici, In- 
tră numai unul. Dacă e rost de ceva un 
fluerat scurt și din fiecare colț al îm- 





Puiu Iancovescu 


prejurimei apare Vizirescu I, Vizirescu 
II, Vizirescu III, Vizirescu IV. 

— A venit d' profesor? 

Gheorghe servitorul închide şiret un 
ochi (asta inseamnă că sunt bani). 

— Scarlat și Carianopol au fost pe 
aici? 

— Adineaori au plecat. Dânșii au fost 
și alallăeri. Barem d. Scarlat ne face 
câteva vizite în fiecare seară, 

Treptat, haita se linişteşte. 

— Să mă anunţi și pe mine! 

— Şi pe mine! 

Apoi Gheorghe introduce pe câte unul 
la profesor. 

D. profesor N. I. Herescu, secretarul 
Societăţii Scriitorilor Români te pri- 
meşte amabil. 

— Ce e domnule Bârna? 

— Păi uite... 

— E, ce e?... 

— Aşi avea nevoie de nişte bani... 
n'am un leu... 

— Fă o chitanţă de cinci sute și treci 
alături. 

Alături e casierul. Un fel de moş cră- 
ciun cu păr de lână totdeauna încrun- 
tat, ignorând parcă poeţii. Dar Bârna 
iese zâmbind, salută la fel şi ţâșneşte 
pe trotuarul de vis-ă-vis la debit, 

— Două pachete „Camel“! 


Cea mai tânără generaţie o reprezin- 
tă la „Cate dela Pax“, Ovid Caledoniu, 
Vintilă Horia şi Ștefan Baciu. 

Strânşi toţi trei în jurul unei mese 
ai crede că sunt trei elevi din clasa 
V-a dela Sfântul Sava cari trag la fit 
la calenea. Obrazul lor de caș n'are de 
cât două trei tuleie de barbă, pe cari 
Ştefan Baciu le mângâie demonstrativ. 

— Ce faci Baciule? 

— Mă duc să mă rad. 

Trinitatea asta aduce însă la „Cafe 
dela Paix“ o atmosferă nouă. Ovid Ca- 
ledoniu, Vintilă Horia şi Ştefan Baciu 
se deosebesc de confrații lor mai vârst- 
nici, de provenienţă rurală. Citeşti din 
capul locului în ochii lor istețimea și 
buna cuvinţă a orăşeanului. 

Dela ei, dela flăcăii ăștia cari se înal- 
ță — vorba lui Crevedia — peste brazi 
aşteptăm noua cafenea literară. O ca- 
fenea care să intre cu cinste în istoria 
literaturii noastre ca pe vremea lui Ca- 
rageale. O cafenea mai intelectualizată, 
mai demnă. 

Până atunci „Cafe dela Paix“ rămâne 
împărăţia de fum şi bere a lui Lucian 
Predescu autorul unei viitoare biografii: 
„Greta Garbo“ a lui C. Dan. Pantazescu: 
— ma mă, îţi dau o bere scrie-mi un 
articol! — şi a lui Teodor Scarlat. 

— Unde ne întâlnim după amiază 
Teodor Scarlat? 

— La „Cafe dă Pe”! 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.r 1. Nr. 44908 - 938 


atac inta amr? e 


Bo