Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0033

VAI VIPSUL LIRA 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOLANU 25 


ABONAMENTE: 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


înscrisă sub Nr. 162 Trib. Ilfov. 


Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





ANUL XLVII e Nr. 33 
SAMBATA | OCTOMBRIE 1938 


Reactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





Rânduri asupra unor 
şcoli de pictură 


Rândurile de faţă le scriu după citi- 
rea unei vești, care, din Londra, anunţă 
admiterea operelor lui Paul Cezanne în 
Galeria Naponala aim Aratalgar Square. 
Pentru a înţelege cat de mult mia ira- 
pat această ştire, e îndeajuns să spun 
că primirea în rândul expozanților 
acestui muzeu, este un iapt 1varie 1um- 
portant de care se pot bucura numai 
talentele deosebite şi apuse. Câzanne, 
bineînțeles a murit în 1906, însă 
faţă de ceilalți ce sunt expuşi 1n acea 
galerie, el poate ţine un record. Instâr- 
şit, după cum se exprima o revistă en- 
gleză, vom putea juacca pe acest distru- 
gâtor de estetici în comparaţie cu Pous- 
sin, cu alți venețieni... şi mai departe. 
Evident, a sosit vremea in care se sim- 
te nevoia pregnantă de a-l vedea în re- 
'aţie cu ei. 

„Este ceea ce caut să fac acum, gân- 
lindu-mă la diierenţa fundamentală 
dintre şcoala veche de tehnică pură şi 
cea nouă, din care face parte şi Le- 
zanne, nu mă gândesc numai la el, dar 
şi la Gaugin, Van Gogh, cte., care se re- 
Simte în urma nui oarecare suilu de 
dhletantism, de uşurime, nesiguranţă. 

Caracteristica curentelor inchipuite 
de aceşti mari artişti, este lipsa de dis- 
ciplină artistică, de cunoştinţă. De aci 
detecţiunile numeroase, car scad valoa- 
rea multor opere. 

Pentru ei, şi pentru cei ce le urmează 
principiile, tiecare pânză, reprezintă un 
necunoscut, un teren de exploatat. In 
el, vor putea desigur cuceri lauri, însă 
etortul este imens pentru aceasta. Este 
nevoie de fiecare dată, de un domeniu 
He experienţă, de cercetări infructuoase, 
până la aflarea liniei dorite. Care, tre- 
bue să ţinem seama, nu este aproape 
niciodată cea visată, cea ideală, închi- 
puită în mintea creatorului. 

Pe Cezanne spre exemplu îl costa 
foarte mult faptul că nu putea prinde 
în penel ceea ce căuta. „Conturul“ spu- 
nea el, îi scăpa cu desăvârşire. 

Pe când alţi mari maeştri terminau 
cu uşurinţă părţile accesorii ale opere- 
lor, Cezanne la ele se oprea. O irunză 
îl incurca mai mult decât viziunea unei 
mulțimi. Tehnica îi lipsea. 

W. Gaunt ne spune: „Viaţa îi era o 
lungă luptă cu tehnica“. De aci senzaţia 
de suferință, de revoltă care mocneşte 
în opera lui. De aci, şi inciziunea tră- 
săturilor lui Van Gogh. Sensul lor in- 
sinuant. El este un rezultat al sforțării. 
De aci primitivismul lui Gaugin, 

Ei nu sunt nişte distrugători de este- 
tici propriu zis. Dar ei crează esteticile 
dela început. Neagă sau disprețuesc, do- 
meniul cultural tehnic al înaintaşilor. Cu 
un individualism dus la exces se cred 
în stare să producă totul prin ei înşişi. 
Să întrevadă dela punct până la comple- 
xul culorilor toată gama de tehnică, ab- 
solut necesară, pentru înfăptuirea ope- 
relor. 

Diletantismul lor, nesiguranța, pro- 
venea din această superevaluare a ener- 
gici. Din această încredere exagerată în 
puterile proprii. Lipsa de tehnică este 
evidenţierea greşelei în care au căzut. 
Recunoașterea, nevoită desigur, în faţa 
posterităţii, a drumului închis ce au 
ales.. Domeniul experienţei nu poate fi 
trecut cu vederea şi fiecare a plătit 
cu o bună parte din valoarea personală 
această încercare, Nu au rămas însă mai 
puţini creatori geniali. 

VICTOR POPESCU 








Maestru venețian necunoscut 





TAR ra 


Veneţia în secolul XVIII 





Comoara |lmpăratului Radovan 


Impăratul Radovan, împărat al împă- 
raților, domn al soartei, stăpân al uni- 
versului. Poartă secure de aur pe umăr, 
călăreşte pe cal alb şi înalt cât un mun- 
te acoperit de zăpadă; în mână ţine o 
bufniță cu ochi de pară ca să vadă și 
noaplea înaintea sa. In țara mea vor- 
beau despre cl doar nebunii, peniru ca 
mai târziu să-i dea crezare toți înțe- 
lepții. impăratul Radovan are coroană 
de hârtie şi pe hlumidă zurgălăi de ne- 
bun. Are picioare și mâini verzi ca iar- 
ba, căci trăieşte pe uscat şi în apă. Ni- 
meni nu-şi aduce aminte de obârșia lui, 
nici de numele neamului lui, nici de 
prietenii lui, nici de duşmanii lui. El 
trece prin spaţiul ceresc ca norul ne- 
gru plin de tunete, şi prin apă ca nava 
în flăcări. Nimeni nu cunoaşte luptele, 
nici victoriile lui, căci puterea lui nu 
stă în armate, nici mărirea lui în cuce- 
riri războinice, El domnește în liniștea 
măreției lui şi se scaldă în soarele pu- 
terii şi frumuseţii lui. El se ascunde de 
oricine, şi totuşi fiecare are chipul lui 
înaintea ochilor şi glasul lui în urechi. 
Unde-i sunt palatele și grădinile? Și 
unde sunt femeile lui albe, caii lui iuți, 
turmele lui cu lână mătăsoasă, şi câinii 
lui, răi, ciobănești? Casa lui o păzesc 
oare oameni ori balauri? Numai ne” 
bunii, al căror împărat unic şi stăpân 
atotputernic și ocrotitor este el, cunosc 
căile ce duc în împărăţia lui, și ştiu 
unde sunt punţile peste care se trece 
spre meleagurile lui pline de farmec 
şi de cântec, Căci mintea omului este 
ingrădită de ceea ce vede și aude, pe 
când nebunia este singura neîngrădiiă 
şi liberă de toate legile de ghiață ale 
conştiinţei şi perceperii. Libertatea-i 
ncbunie şi numai nebunii sunt liberi. 

Impăratul Radovan este împăratul 
nebunilor, care sunt totăeauna buni. 
Deaceea el pluteşte în sângele omului 








In Aquarium mental, 


de IOVAN DUCICI 


numai când acesta e otrăvit, şi ia naş- 
tere în mintea lui abia când ea se întu- 
necă; așa se pare că numai cei ce şi-au 
pierdut toate căile, l-au putut găsi în 
haosul lor. Pe el îl cunosc numai ne- 
bunii care nu mai recunosc pe nimeni; 
cu el vorbesc numai aceia ale căror cu- 
vinte nimeni nu le înțelege; după el 


D. IOVAN DUCICI 
ministrul Jugoslaviei ia Bucureşti 
năzuesc numai aceia cari au renunțat la 

lot ce cste pământesc şi omenesc. 
Toţi oamenii de când s'au născut, au 
aceleași fericiri şi nefericiri, numai ne- 


bunii au fiecare fericirea lor aparte. 
Numai ei nu sunt egali cu ei însiși, ci 
se înnoesc veșnic. Toţi oamenii văd lu- 


m pn E a n a R—.  aa  RaP, a e. 


întâiul ciclu din Les Vies enecloses, 


Traducere de B. PISAROV 


crurile aproape în același fel, numai 
nebunii au păreri aparte. Inţelepciunea 
cea mare se află în fundul beznei în- 
tunecoase; şi numai oamenii cei mai 
nebuni au rostit cuvintele cele mai pro- 
funde. 

Impăratul Radovan n'a trăit decât în 
ochii care şi-au pierdut lumina. Numai 
nebunii vorbesc despre comoara acestui 
împărat și deaceea sapă noapte și zi 
în arşiță de soare sau în frig de ghiaţă, 
sfredelind scoarța rece a pământului. 
De câte ori n'au răscolit întreg pămân- 
tul: prin vii părăsite, biserici uitate, 
prin palate dărâmate şi pline de spini; 
pretutindeni au săpat, au sfredelit, au 
dărâmat şi au răscolit. Armate nenu- 
mărate de nebuni au săpat dela o mar 
gine la cealaltă a țării mele. Peste tot 
au trecut aceste cete negre de pierduţi 
pentru viaţă, foști oameni care au re- 
nunțat la orice contact cu lumea. Din 
vremuri străvechi ei caută comoara îm- 
păratului Radovan; sapă cu fier și pia” 
tră, şi cu crengi, şi cu unghii, şi cu 
dinți; sapă mereu până ce vor cădea 
zdrobiţi! 

Şiruri întregi de oameni au căutat 
comoara împăratului, 
undeva în adâncul nemăsurat — cine 
ştie unde — în câmpiile pământului. 
Au ajuns adesea până în măruntaele 
pământului, sfredelind încontinuu, fără 
odihnă; dar comoara se afundă tot mai 
adânc, şi-i atrage din ce în ce mai mult. 
Și așa va fi cât va fi soare și lună. 

Totdeauna vor săpa, și niciodată doi 
împreună. Deoarece moștenitorul îm- 
păratului este numai acela care va fi 
săpat cât mai âdânc, și care va muri 
săpând, și care n'ar mărturisi nici chiar 
când hârleţul ar izbi într'adevăr ușa cea 
neagră a palatului subpământean în care 





(Urmare în pag. 4-a) 


înmormântată 





Cultura 
veche şi nouă 


Luând ca model vremea antichității, 
în special pe cea a Elladei, cultura din 
toate timpurile a prezentat scăderi și 
ridicări apreciabile, însă nicicând ea nu 
a îisbutit să reatingă perfecțiunea aceea 
măiastră care a caracterizat-o odinioară. 

Dacă distingem cu sagacitate fenome- 
nul acesta, nu ne va fi prea greu să 
aflăm cauza lui, 

In primul rând, putem observa ten- 
dinta îmitării modelului antic. 'Trebue 
să se ţină seama că imitarea constă în 
substanţă și nu în formele exterioare. 
Ea este generatoare a o mulțime de cu- 
rente artistice și culturale. 

Imitarea însă a pornit pe baze gre- 
șite. Nu a acceptat impulsul trecutului 
pe dea'ntregul, ci, poate din tendinţa 
perfecţionărei, Pa transformat și a ales 
din el numai părți. Fiecare cultură, par- 
tea ce i se părea adequată premizelor. 

Și iată cum, o epocă atât de admira- 
toare e geniului grec, a putut da naștere 
romantismului, stare complect oupusă 
lui, cum o gamă de gânditori şi poeţi, 
hrăniţi de literele culturei elineşti au 
„putut fi'* romantici. 

Ar părea paradoxal ca indivizi cari 
admiră şi pricep intens pe Aristotel sau 
pe Virgil, pe Sapho sau pe Perseu să 
poată funda o epocă eminamente inte- 
lectuală, unde mintea excelează ezage- 
rând în unica ei direcţie. 

Omul romantic, palid, firav şi visă- 
tor, cu plete lungi şi stufoase, recitând 
iubitei sale versuri de dragoste, nenoro- 
cit la culme de situaţie, dispreţuitor al 
trupului ! Ce ridicol ar părea el, față 
pus cu obiectul admiraţiei sale, nu odată 
un demn elin, călit în exerciţii fizice. 

Mai de grabă se apropie de aceasta 
omul modern, care şi el, având deviză 
pe cea a antichităţii : mens sana in cor- 
pore sano, cultivă trupul în primul 
rând, spre a produce superbe exemplare 
de forță şi virilitate. 

Acum a dispărut timiditatea şi struc- 
tura sensibilă. Omul se încrede în for- 
țele lui. E optimist. Și anticul era. 

Dar acum lipsește altceva. Lipsește 
cultura intelectului. El din nenorocire 
a cedat cui desăvârșire pas trupului. Nu 
neg, tot așa cum şi în trecut, sănătatea 
pierduse în detrimentul inteligenţei. 

Dar ceeace e mai curios e că uceste 
două stări de cultură intelectuală şi fi- 
zică, nu se contrazic în fond. 

Cultura vremilor trecute ne-o dove- 
deşte, De ce dar astăzi nu s'ar căuta mai 
logic a imita exemplul Elladei şi al 
Romei pe de-antregul. Să fie acceptat 
ca bun, în construcția lui toată, fiindcă, 
socot, este mai logic să admirăm o epo- 
că, adoptându-i lăudabilele eforturi şi 
creațiuni în accepțiunea lor totală, decât 
să culegem arbitrar, elemente dispara- 
te cari nu pot produce nici-o valabilă 
construcție, fiind prin însăși structura 
lor, unite, 

Tot așa cât de falşă este starea ro- 
mantică, gustând farmecul pueze: vechi, 
cât şi de lipsită de fundament este cea 
actuală, care se hrănește cu sănătate 
antică, dar fără minte. Nici măcar nouă. 

O directivă logică ar fi de sigur bine- 
venită în orice țară. Ea ar consta în în- 
țelegerea adevărată a fizicismului vechi, 
grefat pe intelectualiiatea cea mai pro- 
fundă. 


pg a Ap n d a d a a a a ee 


teriei până la ultima şi desăvârșita formă a spiritului divin. 


Georges Rodenbach, 
Magul apelor 


de 1. GR. PERIEŢEANU 

Aproape o treime din opera lui Georges Rodenbach e închi- 
nată apei. Ca nimeni altul, acest genial poet sa plecat asupra 
cheiurilor, a ştiut să privească într'un acuariuni, â pătruns inima 
noianelor şi a cântat viaţa „submarină“ a sufletului său, bolnav 
de gingăşie. In ciclurile : Le Coeur de leau, Aquarium mental și 
L'âme sous-marine, priveliştile lumii exterioare ni se prezintă 
într'o succesiune de încetinitoare metamorioze caleidoscopice, ca 
și cum natura și sufletul cântărețului s'ar descompune Și 5 ar AN 
bina iarăși în jocul de dincolo de viaţă și de moarte al creațiunii 
poetice. Ă | 

Le Coeur de Peau, al doilea ciclu din Le Regne du silence, 
e un cântec consacrat apei, ca element, în care poetul descoperă 
o viață lăuntrică asemănătoare celei omenești, ale cărei glasuri 
şi amintiri le surprinde în fireşti ipostaze ; 

Voix qui prolonge un peu les voiz qui se sont tues, 


Voix qui parle comme regardent les statues. 
(Le Coeur de Veau, VI). 


Ca un suflu magic, poezia trezește elementele anorganice din 
somnul materiei, către o viaţă nouă, perceptibilă simţurilor 
noastre. 


găsim versuri ca acestea : 


Ainsi mon âme, seule, et que rien n'influence ! 
Elle est, comme en du verre, enclose en du silence, 
Toute voute a son spectacle înterieur, 
A sa sorte de vie intime et sous-marine, 
Ou des râves ont lui dans Peau toute argentine 
Et que lui fait alors la vie? Et qu'est-ce encore 
Ce reflets de surface, ephemere decor ? 
(Aquarium mental, II, stroța 5-a). 


Alegoricele asemuiri însă nu se opresc aici, Psihologul apei 
merge mai departe : 


Mon Gme s'est fermee et limitee â soi; 
Et, p'ayant pas voulu se mâler & la vie, 
S'en cpure et de plus en plus se clariţie. 
Ame dejă fluide ou cesse toute emoi; 


Mon âme est devenue aquatique et lunaire; 

Elle est toute fraicheur, elie est toute clarte, 

Et je vis comme si mon âme avait 6te 

De la lune et de leau qu'on aurait mis sous verre. 
(ldem, V). 


pi ma g- ee me age 


F A ai Lidia “E. dia a TIS sa iz Țe TRAE. 20EI 7 9 
Materializarea  simţimintelor și tainica urcare a materiei 
până la îusutiețirea evidentă, sunt desigur motive poetice rare. 
Istoria filosofică şi biologia generală caută de mii de ani să iden- 


tifice firul care leagă între ele diferitele forme de viaţă ale ma- 


Meditaţia profundă se cristalizează în deobşte în sisteme de 
a gândi. Poetul reţine numai stările sufletești cari întovărășesc 
această elaborare. Astfel, ciudatul amestec de lună și apă, în 
care Rodenbach se întrevede, am putea zice, în formula chimică 
a sufletului, nu-i o simplă imagine, ci trădează o inimitabilă sco- 
borâre pe scara existenței cosmice, unde formele vieţii se con- 
funâă într'o elementară şi oarbă dăinuire, în acea Gana, despre 
care vorbește Keyserling în celebrele lui Meditaţiuni Sud-Ame- 
ricane. 

In acest sens, se poate afirma că Georges Rodenbach e un 
poet filosof. i 

Ciclul ultim din Les Vies encloses, se închide cu o capo- 
Qoperă a poezici de introspecţiune, L'Ame sous-marine. „Nici- 
odată lirica n'a depăşit cadrul său intim cu o mai luminoasă vir- 
tuozitate pe culmile contemplaţiei. Intr'un întreg emoţional, po- 
emul unește perfecțiunea şi gingăşia, adevărul şi nuanţa: 


Donc on a Pair de vivre et de mirer la vie, 

Et dWetre une eau docile ou le couchant s'enflamme 
Une eau candide oă le matin se clarifie, 

Comme si PUnivers cessait au fil de Vâme. 


Oui! c'est vrai que notre âme est pleine de reflets: 
Arbres, visages, ciels, maquillant sa surface, 

Et les astres qui sont comme des feux follets, 

Et tout ce que la vie a sa surface enchâsse. 





(Urmare în n-rul viitor) 





UNIVERSUL LITERAR 











MIL BOTTA: Trântorul” 


de CONSTANTIN FANTANERU 


(Editura ,,Vremea'“, 1938) 


Până să dăm de justificarea estetică 
a nuvelelor d-lui Emil Botta, mărtu- 
risim că am alunecat întrucâtva des- 
orientaţi prin lectură, nevrând să ne 
oprim la aspectele ei acesorii, ca abun- 
denţa lexicului, ornamentaţia lirică a 
unora din fraze, dexteritatea compozi- 
ției fanteziste, etc. 

Nu există nici un fel de preocupare 
epică la autor, nu-l interesează verosi- 
militatea personagiilor, nu se îngrijeşte 
de cadrul plastic şi psihologic; dar ace- 
ste elemente reprezintă în arta scrisu- 
lui ordinea, armonia, viaţa raţională și 
etică, şi ele garantează echilibrul lăun- 
tric al operei. Nebeneficiind de nici unul 
din avantagiile povestirei ordonate şi 
calme, d. Emil Batta se hazardează în 
tr'o aprigă ipostază confesională, nădăj- 
duind totul numai de la o crâncenă sin- 
ceritate. 

Alăturând o serie de mici îragmente 
cari ni se par a conține sâmburele este- 
tic al cărţii, vom întocmi o stranie an- 





Emi! Botta 


tologie, foarte caracteristică pentru sen- 
sibilitatea scriitorilor de vârsta d-lui 
Botta, cari îşi dau o necruțătoare silință 
de a se exprima cu orice chip, Antolo- 
gia, de esenţă exclusiv lirică, indică ra- 
zele generatoare ale întregei cărți, tăl- 
măceşte conţinutul emotiv din titlul 
„Trântorul'“, şi serveşte chiar cu priso- 
sinţă, ca matcă de înțelegere a persona- 
lităţii tînărului autor. Intrat prestigios 
în literatură prin poemele din „Intune- 
catul April“, d. Emi! Botta are poate 
cea mai încăpătoare capacitate poetică 
dintre confrații d-sale, al căror suflet a 
cunoscut neliniștea, desorientarea, tris- 
tețea de moarte, spaima necuprinderii 
vieţii, cdaucitatea experienţelor, steri- 
litatea, etc. etc.! 


Noi oamenii rumegăm cenușa 

vieților arse de mult, 

Noi oamenii suntem uşa 

pe unde pătrunde un groasnic tu- 
mult“. 


scrie în „Intunecatul April“. In „,Trân- 
torul“ tristeţea s'a lăsat mai afund, ca 
într'o mlaștină acaparatoare, şi este 
greu să mai găsim, alături de ea, în tot 
volumul, o altă realitate, mai pozitivă, 
mai pură, cu rădăcini tot atât de pro- 
funde în fiinţă. „Am târât ani întregi, 
ca o urgie, —— se confesează eroul“, — 
ca un cataclism, o viață terfelită în vi- 
cisitudini şi glod, o viaţă de golan, pre- 
cară, obscură, barbară. Pe străzi răp- 
ciugcase, prin spelunci şi cafenele unde, 
spre ziuă, băeţii carii deretecau localul, 
îmi spuneau privindu-mi boiul pămân- 
tului : „Neică, te cunoşti ca un cal breaz 
după chip, care are culoarea rănilor can- 
grenate. Da, e lesne de ghicit, jalea și-a 
desemnat mendrele, demoralizarea și-a 
săpat galeriile, destinul ţi se citeşte ca'n 
palmă : te muncesc gânduri foarte ne- 
gre“. Și mă scoteau afară cu binișorul 
în lăuta dimineaţă şi eu mă împleticeam 
beat, fracturat, mă rezemam de uluci, 
ameţit de tristeţe“ (Trântorul, pag. 104). 

Propriu zis, aceste rânduri nu consti- 
tue o descripţie realistă a unei decăderi 
trupești, ci indicaţiile epice au o valoa- 
re metaforică, condensând toată „cum- 
plita tristețe“. Apropiată cu starea tris- 
teții, este alta de încremenire, rușinoa- 
să prin lipsa de luciditate. „Și voi cădea 
într'o acalmie înfircoșătoare, inert, sar- 
băd, neatent și viaţa mea va fi toropită 
de somn şi așa de asemeni morţii încât, 
dacă mi sar tăia braţul din rădăcină, 
n'ar curge nici un strop de sânge. Totul 


va pieri mistuit de incendiu şi amintiri- 

“le înseși, evanescente şi pale, mă vor 
părăsi şi ecoul va dăinui surghinuit prin 
văzduh, căutând o memorie unde să an- 
coreze“' (Cel mai tars, pag. 113). 

Complectăm antologia cu alte câteva 
fragmente tragice : „Port o ligură mo- 
horiîtă, călită la para unui pesimism a- 
troce și brazdele durerii sau cioplit așa 
de adânc pe chip, că durează chiar şi 
după ce gândurile îndârjite cari le nu- 
treau ,au dispărut“. (pag. 119). „Imbe- 
cil ursuz, om singur cum nici pietrele 
şi lemneie nu sunt, prizonier al propriei 
libertăţi, al sterilității tale, al lipsei de 
iubire şi devoțiune, suferi și gemi ca şi 
cum toate dezamăgirile şi falimentele și 
nautragiile lumii sar fi acumulat peste 
capul tău. Ca și cum toate erorile și de- 
zastrele au fost trecute în contul tău“. 
(pag. 120). ,— Fiul meu, drag, nu ple- 
ca încă, adastă o secundă să-ţi îndrept 
nodul dela cravată“' —,,Nu, nu măicuțo, 
Tăii gealaţi, tovarășii răi îmi fac sem- 
ne“. Şi apoi : „Fiul meu drag, în ţăndări 
şi spini o să se prefacă viața ta'— „Vai, 
vai, ce adevăr ai rostit: viața mea nu-i 
decât o boală îndelungată, un havuz din 
care țâșneşte mereu sângele în trâmbe, 
în vălvătăi, până la cer. (pag. 121). 

„Erai cu mult cel mai ratat, cel mai 
declasat dintre cavalerii mei. Aveai o 
frunte abruptă și ambițioasă de geniu, 
dar sub ea se cuibărise noaptea deasă, 
latentă, implacabilă. Un cap tobă de Li- 
lieci, de gângănii, de tăriţe, și fără nici 
o ideie clară. Și viața se nărue ca o 
schelărie șubredă, ca un mal măcinat, 
atunci când nu e susținută de nici o 
ideie clară... Am iubit în tine tot ce e 
mizerie „haos, predare, moarte şi marea 
ta capacitate de a fi nenorocit. Eşti o 
beznă fetidă, nămoloasă, tixită de în- 
doeli şi în care nu se presimte nicio lu- 
mină, nicio promisiune de lumină. (pag. 
125).4,,Eroul romanului meu se numea 
Brutus. Era un domnișor languros şi ra- 
tat, și cheltuit și căruia visarea îi răpise 
orice indiciu de energie, orice fărâmă 
de vitalitate. 

Ii plăcea să tânjească, să suspine şi 
deși purta un nume aproape agresiv, 
un nume bărbătesc sugerând afirmații 
şi dominare, n'a făcut în toată livreasca 
lui carieră, nici un gest, nici un pas im=- 
perativ şi decis. Brutus, dacă ar fi că- 
zut în lotul unui autor mai dibaciu, de- 
venea pictor. Da. Un pictor al tăcerilor, 
al adormirii, al putrezirilor lente... 

Avea lenca, plictiseala, desgustul, de- 
saxările mele şi totuşi era un strein. 
„Brutus îndrăsnea totuşi să trăiască: 
dar o existenţă larvară, inactuală, opa- 
că, scuturară arareori de neliniști ful- 
gerătoare, spasmodice care îl lăsau mai 
sterp, mai anost, mai dezolat. (Timpul 
cel mai prielnic, pag. 151). Inchis în in- 
diferenţă și apatie ca într'un cosciug, nu 
mă interesa nimic, nu aspiram la nimic, 
nu doream nimic decât acest nimic în- 
suși. Liniştea. Și visam una abstractă, 
fără obiect şi fără teamă, o liniște care 
semăna cu moartea... Doar eu sunt apa 
încremenită, balta unde totul stagnea- 
ză, unde și Putrezirea cea cu rochii mă- 
tăsoase, tăcută s'a oprit din mersul ei, 
unde nici broaştele nu respiră“. (Terra 
incognita pag. 163). „Splendoarea. locu- 
rilor pe cari le vizitam nu-mi ogoia ini- 
nima. „Doamne“ care ai preştiinţa vie- 
ților noastre, murmuram, haosul meu 
cum va culmina. De ce mă înduri în 
universul unde totul decurge după un 
plan savant ? Viaţa lumii tale e un or- 
ganism de o perfecţiune inimitabilă, o 
aritmetică, o mare mașinărie cu mii de 
rescorturi, de piuliţe şi angrenaje. Hao- 
sul meu însă e imoralitatea, sudalma 
pe care o adresez ordinei tale, e sfidarea 
josnică, e atentatul care-ţi maculează 
aurora. Haosul meu nu respectă nici o 
lege : sunt un discipol al întunericului“. 

| (Terra incognita, pag. 187). 

Ur îaţă cu un material documentar 
atât de întins pentru spațiul cronicii 
atât de întins, pentru spaţiul cronicii 
noastre, credem că nu mai există nedu- 
merire asupra substanţei nuvelelor d-lui 
Emil Botta. Ele nu sunt fanteziste, pen- 
tru că nu ţâșnesc dintr'o notorie liber- 
tate a spiritului, nu sunt un joc, un răs- 
făţ al reveriei, o transfigurare. In ele nu 


se depăşeşte nimic, în primul rând du- 


rerea nu se depășește. Dimpotrivă sin- 
gura realitate spirituală este ea, cum- 
plită, demonică ! Valoarea prozei ace- 
steia care porneşte de la Poe, şi ajunge 
la noi prin Bacovia (Bucăți de noapte) 
şi Ion Vinea (Paradisul Suspinelor), ră- 
mâne îndărătnic confesională, deosebin- 
du-se de modelele propuse tocmai prin 
cecace autorul se tânguecă îl turmen- 
tă : sterilitatea, lipsa de Subire și de” 
voțiune, lipsa ordinei şi a ideilor clare. 
Frazele lui Poe au în structura lor poe- 
tică o extraordinară putere de dragoste 
şi contemplaţie. Astfel se explică întoc- 
mirea lor periodică, majestuoasă, clasi- 
că : „Or, perhaps, I cannot now bring 
these points to mind, because, in truth, 
the character of my beloved, her rare 
learning, her singular yet placid caste 
of beauty, and the thrilling and entra- 
ling eloquence of her low musical lan- 
guage, made thier way into my heart 
by paces so steadiiy and stealthily pro- 
gresive, that they have been unnoticed 
and unknown“. (Ligcia). Proza d-lui Ion 
Vinea cunoaște aceeaş plasmă de vene- 
raţie lirică, şi de aceea propoziţiunile 
d-sale sunt calme, mătăsoase, trăind în 
fiecare aparte, un conţinut poetic pro- 
fund. 

In desordinea lor fantastică, poemele 
în proză ale d-lui Bacovia, se încheagă 
totuşi printr'o muzicalitate statornică, 
ce le dă libertate şi echilibru. Nimic mai 
turbure decât sbaterea d-lui Botta în 
compozițiile d-sale. Credinţa noastră 
este că, deabea de acum încolo, peste 
molozul de tristețe al mărturisirilor, va 
începe să construiască blajin, concreti- 
zând halucinațiile visării, — regina Mab, 
insula Naxos, doamna Shore, Veveriţa, 
terra incognita, — hrănindu-le cu sub- 
stanţa pozitivă şi eternă a sufletului, iu- 
birea, devoțiunea, claritatea. In paginile 
de unde am extras exemplele tragice 
ale ale desnădejdiei, întâlnim, pe ici pe 
colo, dovezi ale depăşirii prin bucurie, 
concludente asupra altei orientări în 
creaţia autorului. „Am gonit lunateci, o 
goană fără capăt şi fără ţel, am vizitat 
ținuturi fecrice cu râuri cari se proster- 
nau cerşind îndurarea munţilor şi a ce- 
rului, regiuni spre care, până atunci, e- 
migrasem doar în visele mele naive și 
uriașe. Treceam hai hui, vâjâind ca un 
ciclon pe şosele, dădeam iama prin sa- 
tele prizărite în văgăuni și pe bărăga- 
nuri şi râdeam, râdeam cuprinși de flă- 
cări, de pânică; orice poznă, orice fleac 
erau suficiente ca să ne provoace un râs 
extravagant, fără stavilă.  (Trânto- 
rul, 99). 

După cum singur precizează, într'un 
loc unde pădurea îl pofteşte „să-i urce 
treptele, să-i treacă pragurile, să-i gu- 
sie dulceaţa interioarelor tandre, a că- 
mărilor ei răsfățate“, — d. Emil Botta 
este „un oaspe tânăr“, Credem că acest 
oaspe tânăr al literaturii, va contribui 
la împodobirea banchetului, prin da- 
ruri pe care le bănuim mari după 
scrisul frământat de astăzi. 














CRONICA MĂRUNTĂ 


Tot ce d. Toma 
Vlădescu a publi- 
cat până acum, cu 
privire la Poesie, 
în revista noastră, 
— „„Poesia  dome- 
niu exclusiv“, „In- 
accesibilul artei“, 
„Poesia și spațiul 
burghez“, formea- 
ză numai prima 
parte a unui studiu mai vast, consti- 
tuind prefața unui volum de poeme, pe 
care d. Toma Vlădescu le mărturisește 





HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


Alături de cei mai mari scriitori con- 
temporani, d-na Hortensia Papadat-Ben- 
gescu este romanciera care susține pres- 
tigiul literaturii românești contempo- 
rane. Scrisul d-sale este analitic, dens, 
lucid, plin de observaţii juste, de dis- 
criminări inteligente. Societatea româ- 
nească modernă, în structura ei nervoa- 
să, pătimaşă după confortul culturii și 
al civilizaţiei, se află atent cercetată și 
diagnosticată în operele d-nei Horten- 
sia-Papadat-Bengescu. 

In curând va apărea „Rădăcini“, ro- 
manul ultim al autoarei, care va fi o 
lucrare de maturitate creatoare. 


„Vin apele“, 


Puţini scriitori au avut putinţa să se 
lanseze cu o carte, ca d. G. Banea, au- 





torul volumului „Zile de Lazaret“, ti- 
părit de „Fundaţia pentru literatură și 


FLOARE AMARĂ, POEME DE EMIL 
VORA. 


a mr e i 
Apărută de curând, cartea d-lui Emil 
Vora, cuprinde versuri corecte și curgă- 
toare, mărturisind un crez de artă va- 
labil şi îndeajuns de conturat pentru a 
reţine atenţia publicului iubitor de sti- 
huri frumoase. In cele peste 100 pagini 
ale volumului tipărit cu îngrijire, d. 
Vora găseşte expresiuni fericite, ima- 
gini simple, atrăgătoare prin noutate : 


Versurile mele, asemenea locuinţelor 
tăcute, 

Sunt acolo unde au rămas primăverile 

trecute. 
Singur am călătorit ca păsările rănite, 
Am cules obrazul cerului, din ape 

ruginite. 
Singur pe creanga sufletului meu, 
Acelaş, totdeauna eu. 


In ciclul „Icoane din copilărie“ con- 
fesiunea, într'o versificație liberă, mu- 
zicală, cu totul potrivită fondului, evo- 
că avânturile naivei vârste dintâi, petre- 
cută la ţară în ţinutul Mehedinţilor : 


Eu eram pe atunci 

Căpitan de haiduci; 
Impuşcam toți sfinţii 

Și stăpâniam tot satul 

Cu praștia cu piatra. 

Pe Motru duceam lupte grele. 


Un vers care revine deseori în volu- 
mul „Floare amară“, cuprinde o duio- 
şie aparte, care îl caracterizează pe au- 
tor ca sensibilitate: 


Nu știam dece apele Motrului 
Sunt mai sfinte ca revărsările Nilului. 


(pag. 44). 


Continuarea acestei propoziţii poetice 
e un interesant exemplu de virtuțile ex- 
presive ale unui talent robust în forma- 
ție spre realizări sigure. 


„Poema Opriri (pag. 63) cuprinde ad- 
mirabile imagini ce se imprimă în me- 
morie. 


In general poemele d-lui Emil Vora 
redau sentimente care inspiră respect, 
emoţii delicate, într'o formă aleasă, lip- 
siţă de contorsiuni inutile. 

Influențe, ca aceea din Virgil Ca- 
rianopol, uşor vizibilă dealungul acestor 
pagini, asimilându-se treptat în propria 
substanţă poetică, vor face viitoarele-i 
producții muit mai durabile și autentic- 
interesante. 


1 Octombrie 1938 =———— 





volum de poezii de Toma Vlădescu 


abia acum. 

Sunt aproape cincizeci de poeme, din 
care autorul, se știe, nu a publicat nici- 
odată, nimic. Dar secretul a fost ţinut 
atât de strâns, încât nici cei mai apro- 
piaţi prieteni n'au știut până azi de exis. 
tența acestor versuri. 

Ele vor apărea însă, împreună cu stu- 
diul despre poesie, chiar în această 
toamnă, la una din marile edituri din 
Capitală. 

Volumul poetului 'Toma Vlădescu, va 
fi, fără îndoială, marea surpriză a sezo- 
nului literar ce începe. 


GAZETA BASARABIEI 


a publicat nu de mult o notă, în care 
ataca articolul d-lui Laurenţiu Fulga, 
despre „Chișinău“, apărut în paginile 
revistei noastre. Autorul articolului era 
acuzat că a făcut „o ofensătoare prezen- 
tare a Capitalei Basarabiei“. In mă- 
sura în care învinuirea ne priveşte și 
pe noi, răspundem că n'am avut pentru 
ce să ne îndoim de buna credinţă a d-lui 
L. Fulga, care a scris așa cum a văzut 
orașul. Dealtminteri, cea mai serioasă 
apărare a „Capitalei Basarabiei“, ar fi 
un alt reportaj, întocmit de autorul no- 
tiței cu pricina, 


de G. Banea 


artă „Regele Carol II“. Critica a fost 
unanimă în a recunoaşte talentul și 
sensibilitatea rară a valorosului proza- 
tor. După „Zile de Lazaret“, cititorii au 
întâlnit însă scrisul d-lui G. Banea în 
paginile revistei noastre, unde au apă- 
rut numeroase nuvele. 

La începutul actualului sezon literar 
o mare editură bucureşteană va tipări 
o nouă carte a d-lui Banea. Va fi un 
volum unitar și se va intitula „Vin a- 
pele“, conținând un material literar 
plin cu o viaţă luminoasă, captivantă, 
din Dobrogea de azi, și din jurul Du- 
nării, 


ANTOLOGIA SCRISULUI BUCOVI- 
NEAN PÂNĂLA UNIRE. 


In editura Mitropolitul Silvestru din 
Cernăuţi, d. prof. Loghin a tipărit re 
cent o interesantă Antologie a Scrisului 
Bucovinean, în două volume, primul cu- 
prinzând poesia, al doilea proza. Socie- 
tatea pentru cultură, din iniţiativa că- 
reia a apărut această valoroasă operă, 
merită toate laudele, deoarece scrisul 
românesc până la unire a îiost o preţi- 
oasă hrană sufletească şi armă de a- 
părare a generaţiilor de dinainte de 
războiul întregirii. 


VIAŢĂ FRÂNTĂ 


romanul d-lui Petru Șerbănescu, a- 
părut în editura „Cultura poporului“, e 
o carte bună care a obţinut sufragiile 
favorabile ale criticei. Cititorii noștri, 
cari au întâlnit acest nume şi în pagi- 
nile Universului literar. îl pot cunoaște 
astfel mai deplin decât dintr'o simplă 
nuvelă. 


POESIILE 


lui Eminescu, comentate de d. G. Că- 
linescu, vor apare toamna aceasta în e- 
ditura „Ciornei“. 


„PURGATORIUL; 


romanul d-lui Corneliu Moldovanu, 
va apare toamna aceasta, într'o nouă 
ediţie, în editura Ciornei. 


D. JUL. GIURGEA 


eminentul traducător, are sub tipar 
în editura „Ciornei“ următoarele opere, 
datorite unor scriitori englezi de întâia 
mărime : 

Tenebre, de John Galsworthy, 

Babitt, de Sinclair Lewis şi 

Hanul lui Alimayer de Joseph Con- 
rad, 


ACEEAŞI 


editură anunţă romanul „Uzina'“ al o- 
riginalului scriitor George M. -Zamii- 
rescu. 


ALTE TRADUCERI 


în aceeaș editură, se anunţă: 

Konigsmark, de Pierre Benoit, 

Sparkenbroke, de Ch. Morgan, trad. 
de Ana Moissi, 

Două sau irei graţii de Aldous Hux- 
ley, 

'Talleyrand, de Duff Cooper şi 

Regele Romei, de Aubry. 








1 Octombrie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 











3 
DINTR'UN CARNET 


INTRO SEARĂ PLOIOASĂ 


Şi de zece ori a ropăit în cursul zi- 
lei. Nici nu puteai băga de seamă care 
nor se scutură. Călătoreau, în grupuri 
mari, greoi. Printre ei rămâneau câm- 
puri vaste de cer albastru, câna într'o 
parte, când într'alta. Geografia văz- 
duhului se schimba neîntrerupt. Se- 
ninul lui care lumina, c'o clipă înainte, 
soarele, și dogorea ca din uşa cipto- 
rului ars pentru pâne, era acum un 





i .—14 


continent întunecat, cu munți, cu mon- 
Ştri, cu văi și dealuri mișcătoare. Une- 
ori suliţele soarelui străpungeau pânza 
ploii, şi picurii mari luminau ca nişte 
nestimate grele. 

Când ploua cu soare se spunea pe 
la noi că-și bate dracut nevasta. 

Intâiul ropot ridică nouraşi de praf 
în curte, mai ales pe uliţă, unde seceta 
îndelungată îl aduse în nămeţi de 
pulbere fină. Ţinu abia câteva minute. 
Dar al doilea, mai des, mai îndelungat, 
umplu curtea cu băltuţe, ce se zvân- 
tară repede, cât ce ceşi din nori, mai 
tînăr şi mai înflăcărat, soarele. De- 
aici încolo ploaia se descărca în răs- 
timpuri adese. Când băiea soarele pu- 
team urmări până în înălţimi, subt 
dunga neagră a norilor, sforile de sti- 
clă, ce se zbăteau oblic, vâjeind în 
văzduh. 

Totuși, aerul nu se răcorea. O căl- 
dură moleşitoare, cu o leacă de miros 
de glod, de cloceală, se înălța din pă- 
mântul ars atâta vreme de secetă. 

Nu adia nici o boare. Pomii din gră- 
dină stăteau neclintiți în ploaie, ca și 
când ar fi voit să nu piardă nici un 
picur. Când ţâșnea în luminiş, soarele, 
frunzele lor străluceau metalic, proas- 
pete în verdeață. 

De câte ori rămânea soarele gol, ci- 
ripitul plin de sfadă al vrăbiilor, se a- 
prindea în straşina gardului. Găinile 
moţăite începeau să râcâie prin curte, 
dar repede erau alungate de o nouă 
descărcare de alice de sticlă. 

Abia după a şasea ropăială începură 
să cânțe pâraele, prin șanțurile uliţii. 
Acum, spre seară, luminişurile de senin 
erau tot mai puţine, norii cuprindeau 
tot mai mult văzduhul, în împărăţia 
lor. Nu mai călătoreau în cete, nu mai 
erau aşa de groşi şi grei. Trupurile 
monștrilor se deslânară să împânzească 
uniform întreg cerul. 

Odată cu înserarea stăpânia lor era 
deplină. Ploua acum subţire şi des. 

— Las' că-i bine, zise rudenia mea 
Ilarie, șezând în pridvor lângă mine. 
Mă temeam să nu rămânem numai cu 
ropăiturile de peste zi. Aşa, cum sa 
pornit acum, o să ţină până mâne că- 
iră amiazi. Ce-o să mai bea pământul 
în noaptea asta, bădiță Vasile! Dar 
petrecania lui e liniştită şi tainică, nu 
ca a oamenilor ! 

Până acum llarie meşteri subt şo- 
pron. A dres nişte furci, niște greble. 
După ploaia asta se gândea să ducă 
cosaşi în luncă. 





Abia ne-apucarăm de poveste, când 
portița se deschise şi intră o mătăhală 
ascunsă subt o față de masă vărgată 
cu vânăt. 

Se apropia de pridvor lunecând prin 
tină. “Trebuia să fie cineva cunoscut ; 
cânele de subt gard întinse capul şi 
rămase liniştit. 

Când puse piciorul pe întâia treaptă 
a pridvorului, — un picior subţire, 
slab, vineţiu, care se vedea până la ge- 
nunche, cum îşi suflecase femeia poa- 
lele, — îşi luă măsăriţa de pe cap, şi 
ne dădu bună seara. 

Era vecina Bologaie, pe care 'mi pă- 
rea că tot bătrână am apucat'o și în 
copilăria mea. Faţa ei veche, cu zbâr- 
cituri de lemn, părea grozav de uimită, 
iar ochii speriaţi priveau ficşi. 

Făcu o mișcare cu mâna dreaptă ca 
şi când ar arăta că a pornit ceva de 
jos în sus. 

— Cum? A murit ? întrebă Ilarie. 

— Gata! 

— Săracul Onuţ! Bine că l'a odih- 
nit Dumnezeu ! 

Ştiam că mortul a fost bărbatul Bo- 
logoaiei. Și mai știam că, de ani de zile, 
zace neputincios pe scândurile patului, 
paralizat în trupul jumătate, 

— Gata! zise din nou bătrâna și 
șezu, neîmbiată, pe-o laviţă. In orbitele 
adânci, în jurul ochilor mici, strânși, 
se adunară lacrimi. Gura-i era căzută 
înlăuntru, barba ascuţită i se ridicase 
mai mult ca de obiceiu, spre nas. 

'Tăcea şi clătina a pagubă din capul 
îmbrobodit cu o năframă veche, fără 
culoare. De subt năframă, pe la urechi, 
i se vedea părul alb, încâlcit,. 

— De-acum ce mă fac eu singură, 
vecine Ilarie, isbucni de-odată glasul ei 
hodorogit, odată cu plânsul. 

Ilarie nu răspunse. Se uita în pă- 
mânt. Tăcui şi eu, în vreme ce bătrâna 
plângea, sguduindu-se, pe laviţă. 

Nu ştiu pentru ce, plânsul ei îmi 
păru nefiresc şi mă impresionă neplă- 
cut. Imi ziceam că e un fel de proifa- 
nare a naturii. Pentru ce să mai plângi 
dup” un mort trecut de optzeci de ani, 
când și tu ești de mult cu un picior în 
groapă ? 

Tlarie îşi ridica, cu pauze, capul dela 
pământ. 

— Păi, singură nu rămâi, mătușă! 
Ai patru feciori şi doisprezece nepoți 
şi nepoate. Ai şi strănepoți! Cum să 
rămâi singură ? 

— Ba rămâiu, vecine Ilarie. Ma lă- 
sat aici şi sa dus! 

Acum ea arăta cu mâna dreaptă spre 
cimitir, ca şi când Onuţ ar fi de-acum 
acolo. 

Şi iar începu să cârţăe plânsul ei, ca 
un gânj vechiu, dela o poartă părăsită. 

— Nu rămâi singură. Nu rămâi fără 
ajutor. Feciorul dumitale ion, şi nepo- 
ţii ce locuesc cu dumneata, îți au de 
grije ca şi pân' acum. Pe Onuţ să-l 
ierte Dumnezeu, dar de şase ani, de 
când a ologit, ce ajutor ţi-a mai pu- 
tut fi? 

— Mă simțeam cu om la casă. Acum, 
gata ! S'a dus. De ce nu ma luat şi pe 
mine cu el? 

Şi ea îşi îndesă în ochi un colţ de 
năframă. 

O vreme fu liniște în pridvor. Ploaia, 
în pânză deasă, vâjâia încet. Strașinele 
cântau pe glasuri multe. În bucătăria 
de vară, limbi de flăcări roşii încin- 
geau ceaunul de funingine, în care 
fierbea mămăliga aurie. Nora lui Ilarie, 
Ana, dereteca în jurul ocoalelor. Uneori 
flăcările de aramă îi luminau faţa pâr- 
lită de soare, şi ochii negri, cari pri- 
veau serioşi la lucrul ce-l făcea. ra 
subţire, şi între flăcări părea şi mai 
înaltă de cum era. Din pridvor se ve- 
dea bine în bucătăria de vară. Dar de- 
acolo, — pe ploaie, Ana nu putu afla 
vestea ce ne-o aduse Bologoaie. 

Ilarie rupse tăcerea : 





SPOVEDANIE 


— Lectură pentru Toija — 


Crezut-am mult Prea Bunule'n risipa 
de linii calde tremurând în mers, 
când inima se ?ntrece cu aripa 

şi urcă 'nfiorată lângă vers. 


Tărâna Doamne, albă şi fierbinte — 
de-o dibuiam sărmană prin rugini, 
mă împărţeam în gânduri și'n cuvinte, 
să-i dăruesc podoabe de lumini. 


Și'ntotdeauna din sclipiri şi fum 
mi-am făurit Părinte, fără ştire — 
icoane pentru ochi şi pentru scrum, 
sub înceţate zodii de iubire. 


Intr'una amăgit de forme seci, 
iată-mă spre marea Ta lumină, 

cu sufletul şi visurile reci — 

să mă frământ în lut, pentru hodină. 


TEODOR SCARLAT 


colbăind, L-a şi 


— Să spunem, mătuşo, Dumnezeu 
să-l ierte și să-l hodinească ! Om a lost 
el odată ! De când a ologit n'a mai fost 
de nici un folos. Ci numai spre greu- 
tate, și dumnitale, și celorlalţi. 

Păru că-i trece de-odată supărarea, 
se mişcă pe scaun, şi zise: 

— Nu se putea nici întoarce în pat! 

—- Ei, vezi! 

— Pe mâini îl purtau feciorul şi ne- 
poţii. 

— Ce să faci! Canon pe capul creş- 
tinilor ! 

— Da' de mâncat, mămulica mea, 
cât cinci. A murit cu gura încleiată ca 
un copil. Nici nu ştiu să-l fi durut 
vre'o dată un dinte. 

—— Poate de-aceia l-au năpădit toate 
suferințele la sfârşitul vieţii. Căci, de 
iznovul lui, nime nu scapă în lume! 

Bătrâna se aplecă spre Ilarie şi zise 
repede : 

— Ce canon, vecine? Că nu avea 
nici o durere, şi toată ziua era cu pipa 
m gură; şi când venea popa să-l spo- 
vedească, tot la şase săptămâni, îl afla 
înfruntat părintele, 
mai de multe ori. Şi se temea de 
moarte ! Nu voia să plece încă! 

— Ei, vezi ! Nu s'a dus de voe bună, 
cum ți sa părut dumitale. A murit 
greu ? 

Ochii vecinei iar se umplură de la- 
crimi: 

— Da de unde? Abea am ajuns să-i 
aprind lumânarea. Și-a întors odată o- 
chii peste cap, și i-a căzut pipa din 
gură... Vai de mine şi de mine, ce-o 
să mă fac io de-acum singură ? 

Ea se boci o vreme, apoi îşi șterse 
ochii şi se ridică: 

— Te-am ruga, vecine Ilarie, să vii 
şi dumneata la priveghiu.  De-aceea 


am venit. Am mai chemat vr'o câţiva 
vecini. Priveghiul mare îl lacem mâine 
noapte. Acum, pe ploaia asta, unde să 
mai umblu? Şi cum e noapte, nici la 
clopotarul n'am mai mers, că noaptea 





nu se trag clopotele. Se va trage dimi- 
reaţă. 

Se învălui iarăşi, cu cap cu tot, în 
măsărița udă şi-şi suflecă poalele. De 
pe trepte se mai opri odată, întorcând 
capul spre nol... 

— Dac' ar face bine să vină şi dom- 
nul! Un pahar de vin bun, avem, 

— Voiu veni și eu mătuşă, la o pri” 
veghere de creştin. 

— Mulţumim dumnitale, oftă ea şi 
intră in ploaie, grijind să nu lunece 
prin tina curțu. 

— Bine că l-a adunat Dumnezeu, 
zise Ilarie, ridicându-se şi făcându-și 
semnui crucii. Apoi, după ce şezu din 
nou, adause; 

— Era un canon greu pe bieţii creş- 
tini. Nevasta, Ana, aprinse lampa în 
tindă, atârnată în grindă deasupra me- 
sei pătrate: 

— Să poftiţi la cină! zise ea apă- 
rând o clipă în ușa tinzii. 

Auzind vestea, nevasta trăsări din u- 
meri, apoi zise liniștită : 

— Dumnezeu să-l ierte și să-l hodi- 
nească. S'a milostivit de el și de toți. 

In cursul cinii cu cât trecea vremea 
îmi părea tot mai rău că am făgăduit 
să merg şi eu la priveghiu. Mai bucuros 
m'aâși fi lungit în patul meu, să ascult, 
cu fereastra deschisă, cum plouă, cura 
cântă strașinele. Simţeam că am eu îu- 
sumi nevoe de odihnă. Şi-mi întăream 
hotărârea nouă ce eram pe cale să mi-o 
iau, pe osteneala trupului. 

Dar „adânc în suflet, simțeam că nu 
asta era pricina, ci repulsiunea instinc- 
tivă de a mă apropia de un mort. Rar 
mergeam la înmormântări, şi mă  ţi- 
neam tot pe la coada convoiului. Acum 
însuși gândul că un mort era aici în 
vecini „și încă neaşezat în sicriu, mă 
tulbura... Oare cum am ajuns să-i făgă- 
duesc vecinei ? 

Când Ilarie se gătea de pornit, înce- 
pui să dau taga, arătânduri cât sunt de 
ostenit. 

— Dar nu va trebui să stai prea mult, 
bădiță Vasilie. Iacă, preț de-o jumătate 
de ceas. Nu se poate să nu vii după ce 
i-ai făgăduit vecinei. 

Aşa era! Nime nu m'a silit. Ba şi 
Bologoaia nu credea că voiu veni, alt- 
fel m'ar fi chemat odată cu Ilarie. 


— Stăi o leacă. Noi „ceilalți, vom ră- 
mâne mai mult. 

La vecini, în tindă, ședeau în jurul 
mesei vr'o șase bărbați. Lampa ardea 
cu flacără mică atârnată în grindă. Pe 
masă o cană cu vin și păhărele. Intr'un 
colț o pereche de cărţi de joc, murdare, 
vechi. In cameră miros greu de fum, de 
tutun tare. Unii trăgeau din pipe scurte, 
roşii, alții din ţigări groase. 

Toţi se ridicară când am intrat. 

— Dumnezeu să-l ierte şi să-l odih- 
nească ! 

— Să-l ierte Dumnezeu, răspunseră 
în cor glasuri groase. 

In odaia din nainte se vedea, prin 
uşa deschisă, mortul întins pe laviţă, a- 
coperit cu pânză nouă dela cap până 
la picioare. La căpătâi, răsucită covrig, 
ardea luminiţa de ceară. Odaia era pus- 
tie. 

Mi-a trebuit o sforţare să intru după 
Ilarie. Se simţea aici și fum de tâmâe. 
Şubt pânză se deslușea o formă nu prea 
lungă. | 

liarie se uita întins. Nu știu dacă nu 
spunea o rugăciune. Mie-mi părea că şi 
simt un miros straniu, par'că anume a- 
cela de care mă temeam. 

Repede se ivi Bologoaie cu un blidi- 
şel de pământ plin cu jar, şi preseră 
de-asupra tămâe. Se apropie de mort 
şi-l descoperi până la piept, tot oftând, 
bătând la cruci, şi silindu-se să plângă. 

— lacătă-l cum sa dus și m'o lăsat, 
vecine Ilarie. Vai de mine şi de minc! 
Ce-o să mă fac eu, de-acuma ? 

— Las vecină, că ştie Dumnezeu ce 
face! | 

— Ştie, Qrăguţă, știe! Da' de vieaţa 
mea e vai şi amar. 

Veni şi feciorul mortului, se opri lân- 
Bă laviţă, schimbă cu llarie aceleaşi ier- 
tăciuni, şi irecu în tingă. 

Ceilalţi şedeau iar la masă şi-și urmau 
poveştile. 

Vecina ,după ce afumă cu tămâe pre- 
tutindenea, puse blidișelul subt masă, 
destăcu o rotiță galbenă din covrigul 
lumânării, lungind firul care ardea, a- 
poi șezu pe-un scaun, își îngropă capul 
în palme, clătinându-l la dreapta și la 
stânga. 

Onuţ, mortul, stătea întins şi nepă- 
sător. Părul alb, ca zăpada, îi lumina 
în jurul frunţii, la tâmple. Mâinile îi 
înțepeniseră pe piept, în cruce, Nu se 
mai putea cunoaşte care era moartă mai 
de mult. Era îmbrăcat de Dumineca, cu 
cămaşe de pânză albă, cu vrâste rari, vi- 
nete „cu pieptarul vechiu, dar bine pă- 
strat, cu şerparul lat. 

Părea că l-au gătit așa, să meargă la 
biserică, Părea că se gândeşte adânc, 
neclinitit și pătrunzător, să afle unde 
va fi biserica aceea. 

Nu mai văzusem mort așa de aproape. 
După întâia respingere şi întâia întio- 
rare, am început să mă uit cu mult in- 
teres la el. Ceea ce mă isbi mai întâiu 
îu sensația că omul rece și ţeapăn din- 
naintea mea, nu mai era om, și că to- 
tuşi închide în el o taină înspâimântă- 
toare. Era cel mai greu și cel mai ma- 
siv semn de întrebare pe care l-am vă- 
zut în viaţă. Părea că-i semn de între- 
bare și pentru el şi pentru mine. Mi-a 
venit gândul că, întăţișat așa nepătruns 
cum era, în fața oricărui muritor, ar fi 
înspăimântat pe fiecare. 

Şi totuși n'a inspăimântat, pe nici unul 
dintre cei ce veniseră să-l privegheze. 
Nici chiar pe mine. Cu raţiunea vedeam 
limpede că în moarte nu-i nimic în- 
grozitor. Dar pipăitul acela intern al 
suiletului, organul misterios și car e 
atras şi absorbit de mister, tulbură în 
mine adâncuri în cari na căzut până 
acum nici o piatră a intuiției, 

Şi nici taina tulburată nu mă înspăi- 
mântă înțelegând grabnic că trece 
peste puterile mele de înţelegere. Sim- 
ţeam însă că ea va rămânea de-acum 
vie în duhul meu, că nu o mai puteam 
uita. Va rămâne ca un prieten mut și 
surd, pe care până acum nu l-am cu- 
noscut.... 

Şi de-odată îmi păru că înțeles pen- 
tru ce văzusem, din clipa cea dintâi, a- 
tâta nepăsare în jurul mortului! Fecio- 
rul lui abia s'a oprit o clipă lângă la- 
viță. Nepoţii, oameni mari şi ei, nici nu 
Sau arătat prin camera dinainte. Veci- 
nii cari veneau la priveghiu se muiţă- 
meau să spună iertăciunile. Nu arătară 
nici o dorință să ridice pânza, să-l vadă 
la față. Numai câte o bătrână, pentru 
a avea prilej de-o leacă de bocet, îi des- 
coperea pe-o clipă faţa. Chiar vecina, 
de la o vreme, cu toată silința nu mai 
putea izvori o lacrimă din ochii ei spă- 
lăciţi. Care cum se apropia de mort, se 
şi grăbea să treacă în camera cealaltă, 
între oameni. 

Și Ilarie mă lăsă de mult singur lâr- 
gă laviţă. El închina și vorbea tare cu 
ceilalți români, veseli cu toţii că nu 
sunt ei în locul lui Onuţ. Cred că și 
Bologoaie avea mulțumirea asta. 

Imi spuneam; raţiunea, într'adevăr, 
nu are ce vedea într'un mort, Un obisct, 
şi atât! O ochire, e prea de-ajuns! 

De ajuns pentrucă dacă stăruie, e 
gata să se deschidă ochiul cel lăuntric, 
să se trezească antenele vietății miste- 
rioase din noi, să cadă pietre în taina 





de Î. AGÂRBICEANU 


cea nepătrunsă. Și fiindcă oamenii știu, 
decând e lumea. că taina nu o pot des- 
lega, nu vor să se lase tţulburaţi în za= 
dar de dânsa! De-aceea rămân puţin 
lângă mort, cu prilejul priveghiului, şi 
văd mai mult de cana cu vin, ori plosca 
cu rachiu. De-aceea vorbesc cu toții 
tare, râd și-și petrec, cum parcă nu 


s'ar cuveni la mort! De-aceea despătură 
cărţile de joc îngroșate și lipicioase de 


jeg şi le bat pânăn zorii zilei, când 
cântă cocoșii şi se închid drumurile du- 
hurilor, 

Aşa mă gândeam lângă laviţa pe care 
odihnea Onuţ: oamenii ştiau, prin in- 
stinct metafizic, că nu-i bine să tulbuini 
zadarnic fântânile adânci din lăuntru, 
şi taina să o laşi, cu încredere în mâi- 
nile şi competința lui Dumnezeu. De 
aceea mortul e lăsat la îndurarea Dom- 
nului, — omul mu mai poate ajuta ni- 
mic. De aceea lipsa de interes faţă de 
cel ce s'a înfundat în taină. Morţii cu 
Morții, viii cu viii! 

Bună înţelepciunea asta 
scă ! 

Am trecut și eu între oameni. Gustai 
un păhărel de vin, aprinsei o ţigară. O 
vreme, după ce mă așezai la masă, oa- 
menii, se pare că pentru fața mea, ţi- 
nură să spună câteva cuvinte despre 
Onuţ : 

— In vremea lui a fost un om har- 
nic și de omenie! 

— A răzbit prin sărăcie ca prin fur- 
tună. Şi nu sa odihnit până nu şi-a 
făcut o avere frumoasă. 

— Până l-a fulgerat boala, deși apro- 
pia optzeci, purta coasa ca un flăcău. 

— De, dacă-l lua Dumnezeu de-a- 
tunci ! 

— Să nu cârtim! Toate rânduelile 
lui Dummezeu îşi au rosturile lor. 

Unul se trecu la glumă: 

— Pân acum a ştiut cumu-i, dacă 
nu-ți poţi mişca jumătatea trupului. De- 
acum știe și cumu-i înțepenit de tot! 

— Nu mai ştie el nimic, câtu-i vea- 
cul ! 

— S'a pus pe somnul cel lung! 
„_— Nu mai pare lui rău după nimic! 
Poate după pipă! 

— Dumnezeu să-l hodinească,  în- 
chee cineva. 

Apoi se apucară iar de poveştile lor. 

Făcui semn lui Ilarie. 


românea- 


— Dumneata te poţi duce, bădiță Va- 
silie, că noi mai rămânem, 

Feciorul mortului veni, îmi mulțumi 
cuviincios pentru cinste, şi mă petrecu 
până la portiţă. 

In geamurile mici, spre stradă, juca 
vie flacăra luminiţii de ceară. 





Peste uliţa pustie, peste casele și 
curțile adormite, ploua des, nevăzut. 
Streşinile cântau a viaţă nu a moarte. 
Nu mai aveam sensaţia neplăcută ăn 
vecini e un mort, 

Nici nu era un mort ci un trup în- 
țepenit și greu... Hei, mortul cine știe 
pe unde va fi călătorind ! Eram sigur că 
a plecat, așa cum se tânguia vecina. 








E 4 














UNIVERSUL LITERAR = 


Primăvară în ţara îfagilor 


Satul își ducea sub acoperișurile 
vechi, cu şindrila smulsă de vânturi şi 
sdrumicată de  gloanțele războiului, 
viața lui, cenușie şi tăcută. Numărul 
celor ce se întorceau depe front scădea 
pe zi ce trecea, și nu puţine erau casele 
în care soţia tânără încă, să nu-şi adoar- 
mă*copilul în lacrimi înăbușite. Aceste 
case purtau parcă umbra unui blestem: 
zăplazul se dărăpăna cu încetul și nu 
se găsea braţ vânjos să-l îndrepte, por- 
țile se cumpeneau la cel mai mic vânt 
și în jurul casei-se aşternea cu timpul 
jalea şi pustiul. Copiii se ridicau fără 
să fi simţit îmbrățişârea aspră și liniș- 
tită a tatălui, bucuriile li erau amare şi 
silnice. 

Cei întorși teferi se și puseseră pe 
muncă; toată iarna ferăstraele și secu- 
rele sunaseră în păduri; făgașe adânci 
şi pârtii necunoscute fură descoperite 
pentru căratul butucilor. Sănioaele sco- 
teau cu greu brazii abia curățiţi şi cio- 
turile de crengi brăzdau zăpada scân- 
teietoare. La crâşma din capul satului, 
trăsurile se opreau, caii căpătau sacul 
lor cu fân şi flăcăii intrau pentru o cin- 
zeacă două de rachiu. Băutura pipărată 
îi încălzea, le deslega limbile şi de 
multe ori continuau pe drum brașoa- 
vele începute la tejghea. 

In acest timp Catrina Leahului se în- 
covoia tot mai mult la căpătâiul copi 
lului, baba Frusina privise în soare șu- 
viţa de păr blond a lui Tinu, făcuse 
peste ea o cruce cu palma și rostise 
câteva cuvinte neînțelese printre bu- 
zele uscate, Faţa îi rămase întunecată 

și ochii micşoraţi urmăreau o imagine 
nevăzută : 

— Dece n'ai venit mai de grabă la 
mine ? E deochiu vechi. Uite cum i se 





stinge lumina din trup și duhul cel rău 
se învrăjbește cu sufletul, 

— Și acum ce mă 'nveţi maică sfân- 
tă, întrebase ea frângându-și mâinile. 
Doarme într'una bietul şi nu vrea să 
mă mai vadă, 

Frusina clătină din cap: 

__— Ce pot eu să-ţi fac? Cel necurat 
a amorţit mădularele și i-a tulburat 
ochii. Cum o să te vadă? Iţi dau o ră- 
dăcină de mărgărint sfințită la trei mâ- 
năstiri. Pune-i-o bine în sân, când doar- 
me și vezi peste o zi două cum i-o mai 
fi. Eu am să-i descânt mâine dimineaţă, 
la răsăritul soarelui..... 

Catrina mestecase de o mie de ori în 
gând scena aceasta, în nopţile ei de ve- 
ghe și nesomn. În a șasea zi, copilul 
încă nu deschisese ochii dar faţa se co- 
lorase brusc și un sânge nou invadase 
fibrele slăbite. Catrina obosită, și moar- 
tă de foame nu băgase de seamă, 

Depăna în liniștea nopții firul amin= 
tirilor din ziua când într'o primăvară 
se trezise cu un escadron de cazaci în 
drum. Poarta se deschisese și un ofiţer 
înalt cu șireturi aurite și frumoasă cuş- 
mă brumărie, o întrebase ceva într'o 
limbă necunoscută. Fugi speriată în 
casă, povesti mamei şi amândouă înce- 
pură să plângă. Iși amintea râsul ho- 
hotitor al cazacului și fiorul dulce când 
îi mângâiase bărbia. Descălecă şi făcu 
semn celorlalţi să intre. Ograda se um- 
plu de cai, de soldaţi, de chesoane șim 
curând odăile fură ticsite de oameni. 
Câteva luni dormi în bucătărie, ea sin- 
gură cu măsa, având cuvântul coman= 
dantului că nu li se va întâmpla nimic. 
După ce mama se îmbolnăvi și muri, 
Catrina se mutase la un unchi de peste 
80 de ani. Intr'o noapte pătrunse în că- 
măruța ei și încercă s'o desmierde. 
Sfârşită de puteri, se mira pe urmă ci- 
ne-i dădu tăria să apuce pilugul depe 
laviţă şi să lovească cu atâta sete. Chiar 
în acea noapte Catrina îşi făcu legătu- 
rica și porni acasă. Zări de departe, pă- 
lălaia ce se ridica din ograda lor. Scân- 
teiele urcau până sus și înfloreau cu" 


strălucirea lor de o clipă, noaptea. In - 


casă era chef şi joc. Catrina trecu neob- 
servată prin ogradă, dar când îşi făcu 


intrarea în casă un tunet de strigăte și * 


urale, o luă ca un vârtej. Lăsă legătu- 
rica jos, şi în acelaș timp se văzu pur- 
tată pe brațe până la masă. Un chef 
nebunesc începu. Ceva, ce o împiedi- 
case până acum să fie veselă, se frânse 
în ea. Bău votcă, dansă, cu toate că nu 


*) Din romamiul cu acelas nume ce 
va apade în toamnă în EDITURA FUN- 
DAŢIILOR REGALE. 


— Fragment” ) — 


p.îcepea jocurile căzăcești, şi nu se gân- 
dea decât la veselia ei, răzbunătoare şi 
dulce. Spre ziuă, locotenentul Constan- 
tinov, o culese ca pe o mireasă, o aşeză 
în patul lui cu mirodenii străine, și-i 
depuse pe umăr omagiul întâiului să- 
rut. De atunci legăturile lor deveniră 
publice. Catrina își petrecea zilele în 
casă sau gătea. Primea mângâierile cu 
un zâmbet supus, își dădea seama că 
într'o zi toate se vor sfârși, de asta nu 
încerca să se împotrivească întâmplă- 
rilor. Formele încă timide de fetiş:ană, 
se rotunjiau, pielița feţei căpătă o stră- 
lucire împurpurată. Intr'o Duminacă sa 
îmbrăcă de sărbătoare, şi se porni la 
biserică. Rușinea în care alunecase, o 
ținea departe de oameni. Se închină la 
icoane şi-şi căută locul ei într= fete, 
Băgă de seamă că toţi o priveau și în 
zadar căuta un reazăm. Când trecu 
preotul cădelnițând pe lângă ea, ar fi 
vrut să i se arunce la picioare. Intâlni 
însă privirea lui aspră și neiertătoare. 

— Cum de îndrăzneşti să intri în 
biserică femeie păcătoasă ? N 

Catrina ieși într'un hohot de plâns și 
ocoli biserica. Despărțirea de frumosul 
cazac a fost tot așa de neprevăzută ca 
Şi întâlnirea. Intr'o noapte semnalul de 
alarmă cutremură satul și-l prefăcu în 
furnicar omenesc. Constantinov aflase 
cu două zile înainte că era însărcinată. 
O sărută și buzele lui uscate se frân- 
seră pe obrazul alb, într'un vârtej de 
amară desnădejde. Catrina îl văzu ca 
prin vis încălecând, pornind în fruntea 
escadronului și sgomotul copitelo: îi 
zărobea sufletul ca nişte lovituri de 
pietre. 


Se vedea atunci întâia oară față în 
faţă cu dușmanul ei, întunecat şi tăcut : 
satul. li părea uneori că o urmărește, 
că întinde după ea tentaculele lui uria- 
șe. Oamenii se uitau batjocoritori după 
ea, femeile își reţineau în colțul buze- 
lor zâmbetul sfredelitor; când o întâl- 
niau, copiii o înghiontiau şi o primiau 
în râsete, de departe. Descoperişe mai 
ales la cunoscuţi și neamuri compăti- 
mire şi milă, care ascundea o batjocură 
mai dureroasă ca aceea a străinilor. 
Dacă îi muria copilul, ce-i mai rămâ- 
nea ? 

Dădu lampa în sus și ascultă cucuri- 


gul des al cocoşilor. Copilul începu să: 


plângă şi mișcă o mână. Catrina îl a- 
coperi. 

— Taci, dragul mamii, dușmanii ți-au 
luat somnul și sănătatea. 

Ținu deschiși ochii și-i roti prin oda- 
ie. Printre sughițuri, Catrina auzi: 
lapte.. mamă... adă... 

Laptele ce-l aducea din ce în ce mai 
rar, baba Rariţa se isprăvise de cu sea- 
ră și zadarnic se bătea cu găndul să ia 
de undeva. Catrina puse în mâna copi- 
lului o felie de mămăligă rece, îi şterse 
ochişorii. Tinu tăcu și începu să mă- 
nânce. Mama deschise ușor ușa ca să 
n'o simtă şi cu ulciorul subțioară ieși 
în vecini. La mai multe case se vedea 
lumină. Răsbătu anevoie prin ceața 
groasă și înțepătoare. Uliţele erau pus- 
tii. Sgomotele de sănii de pe drumul 
cel mare ajungeau şterse, înnecate. Ca- 
trina se opri în fața casei lui Mihala- 
che Zbiera, care avea câteva vaci şi 
vindea lapte în oraș iarna și vara. Auri 
din drum glasul stăpânului pornind ar- 
gaţii la lucru, 

— Ce vânt te aduce leliță ? Ce face 
flăcăul ? — întrebă Mihalache când o 
văzu în fața grajdului. 

Catrina povesti cum s'a trezit în zori 
copilul, cum a cerut lapte; se întâm- 
plă că nu are azi şi-l roagă să-i vândă 
măcar o jumătate litru. S'ar întoarce 
mai repede acasă; băiatul e bolnav şi 
nici n'a simţit când a ieşit. Mihalache 
ridică din umeri; faţa lui ascuţită, cu 
pomeţii ieşiţi căpătă o expresie de ne- 
hotărîre și răutate: 

— Știu. Am auzit că ţi-e bolnav co- 
pilul. Am vrut aseară să-ţi trimit una 
alta, ca megieș. Dar acum dimineaţă, 
laptele s'a muls și l-am trimis la târg. 
Am oprit numai puţin pentru noi. Imi 
pare rău. Dacă ai vrea să aştepţi până 
mai spre seară... 

Catrina făcu câțiva pași îndărăt, în- 
gână o scuză şi trase după ea postița. 
Din urmă îi ajunse în urechi: 

— Afurisită de haită, a venit după 
lapte. Toată iarna nu s'a ostenit să pună 
mâna pe ceva și când e nevoe te nime” 
rește, Cică i sa îmbolnăvit copilul. Să 
te scoată numai din minte. : 

Când se văzu departe, Catrina, îm- 
bujorată nemai știind de dânsa, se o- 
pri să răsutle, Dacă s'ar fi întors acasă? 
Nu se, poate. Trebuia să încerce în altă 
parte. Glasul copilului îi gângurea în 
urechi și inima-i începu să se sbată pu- 
jternic. Unde să meargă, pe cine să 
roage ? Casele erau depărtate, trebuia 
'să apuce deadreptul peste ogoare. Ziua 
se făcuse deabinelea. Livezile desbră- 
cate de zăpadă aveau totuși o pojghiţă 
scânteietoare de brumă; pâlcurile de 
răchiţi şi sălcii aruncau ici colo pete 
cenușii în ceața tot mai subțire şi mai 
străvezie. Apucă peste o rădiță, deşi nu 
știa unde avea să se oprească. Se văzu 
deodată pe o cărare cunoscută care știa 
că duce la Andronachi. „Dacă aşi in- 
tra ?” Ii era ruşine în primul rând de 


de IULIAN VESPER 


Iracli. „Mi-ar da de milă“. Auzi iarăși 
scâncetul copilului neliniștit, îndem- 
nând-o cu vocea lui cunoscută, şi intră 
ca purtată de vânt. Uşa grajdulu era 
deschisă şi văzu pe cineva înăuntru. 
Iracli fluera şi peria vacile. Miros de 
gunoiu cald, ațâţător, răbufnea în aerul 
rece. Vaca florcană schimbă un picior 
și șoldul gras, plin, strălucea de cură- 
ţenie. 

— Copilul mi-e bolnav. Am venit 
după puţin lapte. Să nu mă laşi. 

—— De-acasă vii ? 

Iracli nu-şi credea ochilor. 
peste doi: kilometri până aici. 

— Trebuie să mă întorc degrabă. Nu 
mai pot. 

Catrina se așeză pe prag şi puse ul- 
ciorul alături. Lichiria ieși din casă cu 
donița în mână. Faţa ei odihnită, părza 
modelată dintr'o pastă mereu proaspătă 
și strălucitoare. Cele două femei se pri- 
viră în tăcere. Lichiria abia o cunoştea, 
deși auzise de viaţa ei. Catrina se ri- 
dică. 

— Nu prea avem mult, dar din cât 
este n'ai să pleci cu deșertul, spuse Li- 
chiria. 

Spălă cu apa din doniță, țâţele 
pline şi începu să mulgă. Laptele clă- 
bucea în fundul doniței și se ridica vă- 
zând cu ochii. Vaca feri un picior și o 
dâră de lapte se prelinse pe paie. 

— Nea, nea Floreana maichii, stai cu- 
minte, Cine te sperie? Cine te-a ferme- 
cat? 

Vaca întoarse 
şi lăcrimoși. 

— Iracli dă-i ceva de mâncare. Uite 
cum așteaptă. 

Când isprăvi de muls, donița priveș- 
tea. Clăbucii se stingeau şi lapteie cald 
rămase iarăşi cantr'un uger cu mires- 
mele proaspete, îlorale. Lichiria umplu 
ulciorul și îl întinse ca un dar. Catrina 
scoase câțiva gologani. 

— Să dea Dumnezeu să-i ajute co- 
pilului... Noi nu luăm bani pentru asta. 

Femeia ţinea ulciorul învelit în pul- 
pana  cojocului şi păşia cu băgare de 
seamă peste lunecuşuri. 1 se părea că 
aude gunguritul copilului, iar acest gun- 
gurit era acum vesel ca şi inima ei. 
Ceea ce o bucurase, era această purtare 
omenească, binevoitoare a  Lichiriei; 
nădejdea că odată va răscumpăra gre- 
şelile și toate vor fi iertate îi apăru 
mai vie ca oricând. Copilul trebuia să 
trăiască mai întâi, să-l crească după 
voia ei, să-l plăsmuiască mare şi pu- 
ternic. Și deodată, purtată par'că de o 
putere mai presus de ea, după ce tre- 
cuse o punte și intrase în ulița lor, în- 
cepu să pășească mai repede şi mai re- 
pede. Apoi începu să alerge. Aproape 
de casă, lunecă şi căzu. Laptele făcu o 
băltiță albă între  bulgării înghețați. 
Gherasim a Afteclei, care întâmplător 
trecea pe acolo, începu să râdă. 

— O să prinzi smântână până diseară. 

Catrina îl privi ca şi cum n'ar fi în- 
țeles gluma, se șterse pe mânecă, apoi 
intră în casă ca într'o biserică pustie. 


Făcuse 


spre ea, ochii ei calmi 





Ce lipseşte muzicii româneşti 


Ultimele decenii, ultimii ani în 
special, au însemnat, pentru creația 
muzicală de pretulindeni, o perioadă 
de instabilitate, de dibui:i, de neho- 
tărire și haos stilistic fără precedent, 
poate chiar în istoria tuturor artelor. 

Au străbătut, se știc, prin ceața in- 
certitudinilor destule raze de lumină, 
unevri de o admirabilă strălucire. 

S'au croit, prin vălmășag de for- 
mulări cu năzuinți de inovare, prin 
felurime nenumărată de încercări, de 
căutări şi de tendinţe, făgașuri pro- 
prii, jalonate de realizări, care au în- 
scris artei valori valabile. 

Greutatea orientării, în labirintul 
concepţiilor muzicale moderne, a ră- 
mas însă, pentru cei mulţi, un obsta- 
col greu de înlăturat. Rezultatul a 
fost o producţie componistică în mare 
parte confuză şi efemeră, reprezen- 
tând mai mult experiențe și tentative 
de combinări sonore decât muzică 
bine constituită şi viabilă. 

Dificultăţile create compoziţiei de 
nebulositatea estetică a curentelor 
noui au fost însă şi un bine, ne îngă- 
duind decât celor într'adevăr înzes- 
traţi să desiușească un fir conducă- 
tor, să exprime o gândire deosebită, 
să slujească arta, găsind în libertatea 
absolută a muzicei postdebussyste nu 
dezorientare şi povară, precum spiri- 
telor slabe menit le este să simtă, 
dar îndemn, stimulare şi câmp des- 
chis pentru aflarea de sine. 

Iscodiri minunate, investigaţii so- 
nore surprinzătoare, avântări de în- 
drăzneață ingeniozitate, sau ivit, 
așternând nume noi în cartea apor- 


= ———_— ———_— 








1 Octombrie 1938 


| 


A L] 
“Pe vârjuri 
Cum îmi aduc aminte, par'că eri 
Umblam pe vârfuri, singur după turmă 


Când noaptea, ca un melc, cu munţiin spate 
Zorea să mă ajungă după urmă, 


Cum am uitat să mă întorc acolo? 
Cum am putut să nu mai viu 'napoi, 
Să sar cu apele din stâncă'n stâncă 
Şi să mă facă noaptea iar strigoi ? 


Sânt ani, de când n'am mai suit pe vâriuri 
S'aud cum prinde codrui de aramă svon 
Şi'n ierni stufoase să pornesc prin crivăţ 
Cu luna pusă guler la palton. 


Și'or mai aduce brazii-aminte şi de mine 


a ra a a a a pa a a n a a e a a et e 


Din toţi câţi se suiră pân” la ei, 
De serile când vântul, cal năprasnic 
Svârlea'm prăpăstii, pumni de clopoței ? 


Acum din nou mă'ntore pe drumuri albe 
Și-aştept pe'nalt, cu pieptul iar deschis. 

O fi adevărat? N'oi fi şi-acum tot umbră ? 
Noi fi şi-acum ca altădată, tot un vis? 








VIRGIL CARIANOPOL 





m m 


Comoara Impăratului Radovan 


(Urmare din pag. l-a) 


se ascunde comoara împăratului Rado- 
van, împăratul tuturor împăraților, și 
stăpânul tuturor soartelor. A săpa ne 
încetat, pentru a nu-ţi lua alţii inainte. 
Căci doar, acei alții ne-ar împiedica să 
aflăm fericirea, unde dorim noi. Ne- 
bunii știu lucrul acesta mai bine decât 
înţelepţii. Și aceasta o ştiu și înţelepţii. 

Și nu numai nebunii sapă după co- 
moara Impăratuiui Radovan. Toţi oa- 
menii știu că există, în viață chiar, o 
comoară ascunsă pentru fiecare. Toţi 
oamenii caută: toți oamenii de acțiune, 
de avânt, de putere, de credință în 
viaţă și în scop, şi de credinţă în ce-i 
de necrezut şi icu neputinţă. . Unii 
caută pe câmp sau în pădure; alţii în 
gând, în ideal, în himeră; iar alții în 
intrigă şi în nelegiuite fapte. Cu toţii 
caută, cu toţii tind spre împăratul veş- 
nicei neliniști și al veșnicei amânări. 
Lumea ar pieri dacă n'ar fi acest îm- 
părat, ar orbi dacă nar străluci în 
beznă comoara lui tainică, şi ar desnă- 
dăjdui dacă n'ar mai exista momeala și 
gândul la ea. Căci fiecare om caută 
ceva; fiecare şi-a aţintit  privirca ne- 
buniei şi a egoismului către ceva din- 
colo de care crede că se ascunde co- 
moara Impăratului Radovan. Nu există 
unul măcar, care să nu creadă că mai 
este încă ceva care trebuie descoperit 
numai de el. Şi fiecare crede că aceas- 
tă comoară trebue să o caute, pe as” 
cuns chiar de cei mai apropiați și de cei 
mai dragi. 'Toţi sunt nebuni. Toţi oa- 
menii sunt amăgiţi şi rătăciți. Deoarece 
palatele împăratului sunt înalte până 
dincolo de soare — ziua — şi până 
dincolo de stele — noaptea, când șapte 
pleiade trec liniştit toate graniţele ne- 
liniştei și ale disperării. Toţi oamenii 
sunt nebuni. 

Comoara Impăratului Radovan este 
otrava lumii acesteia. La ea visează 
poeţii, care trăesc în veșnică neliniște, 
ca dumnezeirea să strălucească în o0- 
perele lor, și să se mărturisească în 
creaţiile lor. 


turilor muzicale pozitive ale timpuri- 
lor. 

Alte, mult mai numeroase, exem- 
plare de compoziție modernă, uneori 
câştigând, o clipă, disproporționat 
succes, alteori dându-și în vileag” 
scăderile dela început, au constituit 
partea puţin însemnătoare, puţin cu- 
prinzătoare a producției vremii, țe- 
sând însă acea mișcare continuă, a- 
cel freamăt necontenit, care alcătu- 
ește o atmosferă vie și stimulentă şi 
un mediu propice creației. Alături 
cu pildele și îndemnurile luminoase 
ale primelor, ale lucrărilor de preţ, 
au avut şi acestea din urmă, un rol, 
prin posibilitățile de comparaţie de 
studiu, de ascuţire a simțului de a- 
preciere, prin exemplificarea de fo- 
los a eroarei, a insuficienţei, a unor 
diverse lipsuri, adesea profitabile 
celor ce le constată. 

Ritmul acesta viu, variat, activ, 
bogat în aspecte. exemple şi îndem- 
nuri, întâlnit ori unde muzica ocupă 
un loc important şi cuvenit în cul- 
tură, lipsește în mare parte la noi. 

Creaţia muzicală românească este 
redusă, rară „timidă, şi aproape în 
întregime lipsită de contactul necesar 
cu ascultătorul. Este probabil una 
din literaturile muzicale actuale cu 
cel mai mare procent ds opuscule 
rămase în mapă sau sortite să o pă- 
răsească o singură dată spre a se lovi 
de timpanele zăgăzuite ale unui pâlc 
de neinițiaţi. 

Nu ne lipsesc compozitorii. Ne lip- 
seşte o mișcare compozitorească in- 
tensă „plină, ne lipsesc fermenții şi 
tonicele care fac ca fiecare minte cre- 
atoare să activeze, să-şi dea întreaga 


La ea visează eroii, când cred că a- 
runcându-se în foc, prin jertfa lor, a 
doua zi va fi bine pentru toți, și toți 
oamenii își vor afla comoara lor. 

La ea visează proorocii, care, în ne- 
bunia lor, vestesc încontinuu o nouă 
fericire şi un nou pământ al făgădu- 
inţii, | 

Și în sfârşit la ea visează Regii, ce 
doresc să stăpânească cu puterea dra- 
gostei sau cu puterea urii. 

La ca a visat Moise, când a mers în 
urma norului de foc, Cezar când a tre” 
cut Rubiconul, Columb când şi-a în” 
credințat corabia vânturilor care lau 
dus în ţara despre care n'avusese nici 
o cunoştinţă și nu știa nici măcar că 
Sar afla. Aceeași comoară a împăratu- 
lui o caută și astronontul care priveşte 
ceața de pe stele, și boianistul care 
caută toată taina înmulțirii în inima 


unei flori; și preotul care redă credința | 


în inima împietrită a necredincioşilor. 
Toţi oamenii o caută, căci toţi sunt ne- 
buni! Sângele tuturor, l-a otrăvit împă- 
ratul Radovan, care trăește şi în iarbă 
şi în apă, — împăratul cel puternic ce 
trece prin cer ca norul plin de tunete, 
şi prin mare ca nava în flăcări. 
Impăratul nebunilor, dar și împă- 

ratul tuturor oamenilor de acțiune! Im- 
păratul acelora care, în nebunia inimii 
sau în scrânteala minţii, cred în ceeace-i 
de necrezut și înfăptuesc ceeace-i cu 
neputinţă. Impăratul Radovon este 
împăratul împăraţilor, mai puternic 
decât eroul Agamemnon, mai bogat de 
cât Midas, mai profund decât proorocul 
Jezechil, și mai înțelept decât împăra- 
tul Solomon. 

Toate privirile lumii sunt îndreptate 
spre el. 


IOVAN DUCICI 


*) Această poezie în proză este introducerea 
la cartea cu acelaş titlu a d-lui Iovan Ducizi, 
ministrul Iugoslaviei la Bucureşti. 





ae 
de ROMEO ALEXANDRESCU 


măsură a resurselor, să se caracteri- 
zeze cât mai complet și mai accen- 
tuat, să se exprime, muzical cât mai 
cu continuitate şi abundență. 

Evident, cel menit să scrie muzică, 
o face și în izolare, în imprejurări ne- 
prielnice. Dar este exclus s'o facă a- 
tât de bine fără a citi din toate reac- 
ţiunile din jurul unei compoziţii a 
sa dată în vileag în condiţii bune, 
fără a vedea cum se comportă lucrul 
ce a făcut în împrejurarea plină de 
învăţăminte şi de clarificări a intră- 
rii pe care o face, prin execuţie, în 
lume, fără a putea măsura tot ceea ce 
se mai face în jurul său, fără a ies” 
pira o atmosferă artistică întremă- 
toare şi mereu reîmprospătată. 

O problemă mare este aceea a e 
ducării muzicale reale a marelui pu- 
blic. 

Când priceperea cercurilor largi 
intelectuale va atinge şi în muzică un 
grad mulţumitor, muzica românească 
nu va mai suna în pustiu, în rarcle 
prilejuri în care i se dă glas, iar 
întâlnirea în arumul ci nu a indife- 
renţei şi a aprecierilor eronate, dar 
a înțelegerii, a rezistenţei uneori a 
unor convingeri, în luptă cu care ar 
putea găsi noi energii, muzica româ- 
nească îşi va căpăta puterile ce-i lip- 
sesc astăzi, silindu-o, în afara unor 
excepţii, să lâncezească, să apară 
sporadic, să evolueze cu mare anc- 
voinţă. 

Orice serviciu, adus muzicii româ- 
nești, direct, iar indirect, prin con- 
tribuţii la formarea unui mediu dt 
sporită înțelegere, va merita, de a- 
ceea, un loc de cinste în istoria cul- 
turii româneşti. 








E 
== 


1 Octombrie 1938 











UNIVERSUL LITERAR == 








LIEVINA BENNINGS 


MINIATURISTA REGELUI HENRIC AL VIII-LEA 


La Albert Museum din Londra, printre 
alte prea minunate lucrări de Van Dyck 
și Holbein, sunt şi aceste două extra- 
crdinare miniaturi, executate de o fe- 
mee, Lievina Bennings, fiica pictorului 
Simon Bennings, și nepoata pictorului 
Alexandru Bennings, a cărei bunică, a- 
nume Katherina, era şi ea, la rândul ei, 
sora celebrului şi genialului Hugo van 
der Goes „bărbatul cu înfăţişare ele- 
gântă şi gusturi aristocratice“. 

Cu sângele lui Hugo van der Goes în 
vine, nu mă mir că Lievina Bennings 
a reușit în artă, şi a reușit nu numai în 
patria ei, în Flandra, dar în toată Eu- 
ropa era cunoscută. 

Lievina sa născut în anul 1497 la 
Brugge, şi a fost inițiată în pictură de 
tatăl ei, Simon, pe care însă l-a întrecut 
cu mult, și ca știință, și ca gust, și ca 
răbdare. 

Dela tatăl ei însă, a învățat „să mâ- 
nuiască cu succes vermillon-ul'. 

Din registrele comunale ale orașului 
Brugge aflu că tatăl ei a fost însurat de 
două ori şi că avea din prima căsătorie 
cinci copii, cea mai mare fiind Lievina, 
născută în 1497; mama ei Katherina 
Scrnr a murit în anul 1542; că îna 
ll-a zi din Iulie 1544, George Teerline, 
străin şi Nicolas Schoutheeten, ca tutore 
al Anei, Clara și Barbara, copii minori 
ai lui Simon Bennings pe care i-a avut 
cu Katherina Scroo, prima sa soţie, au 
adus să citească organelor după pro- 
priul lor jurământ, totalul bunurilor 
rămase şi cuvenite suszișilor copii, prin 
moartea susnumitei Katherina, mama 
lor ; și mai aflu, că mai târziu, în 1545, 
la 4 Februarie, artista şi soțul ei s'au 
prezentat din nou în fața magistraților 
comunei Brugge, pentru a lichida de 
data aceasta contul mortuar rămas dela 
George cel Bătrân, tatăl lui Teerline. 

Prin urmare, Lievina sa măritat cu 
un Teerline. 

Cuvântul de străin e în sensul de 
străin de familia Bennings, nu de străin 
de țară, căci altfel, dacă familia Teer- 
line nu ar fi fost din Flandra „contul 
mortuar“ rămas dela George cel Bă- 
trân nu ar îi fost lichidat la Brugge. 

In acelaș an, tot în 1545, dar mai 
spre toamnă, Lievina e invitată de Re- 
gele Henric al VIII-lea al Angliei, să 
primească titlul de „prim-pictor al Re- 
gelui'* şi deci să se instaleze la Curtea 
lui. 

Par'că am puţină emoție aflând că 
Lievina primește să plece la' Curtea 
lui Henric al VIll-lea, care și-a 
dus la eşafod două din neveste și pe 
alte două le-a alungat, şi nu se știa 
cum se va termina cu cea din urmă, 
Dar mă liniștesc căci făcând socoteala 
văd că Li&vina nu mai e de mult un 
copil. Are 50 de ani când e invitată să 
plece la Curte, deci nu mai riscă vre-o 
aventură și e și măritată cu George 
Teerline, burghez din Blanckenbergh, 
cu oarecare stare materială și înscris în 
cartea nobililor şi care sper, o va înto- 
vărăși în țara necunoscută. 

Nu știu pe ce se bazează istoricii 
Lievinei Bennings, când spun că, ve- 
nind la Curtea regală, ea sa măritat 
acolo cu un nobil şi bogat senior. Acea- 
sta nu ar fi cu putință decât dacă ar 
fi să credem că a mai fost odată la 
Curtea Angliei, poate odată cu taţăl ei 
Simon Bennings — când era foarte tâ- 
nără, — că atunci poate s'a măritat cu 
vre-un nobil englez, iar Tecrline sau 
Terlyne ar fi al doilea bărbat. 

Nicăeri însă nu e pomenit aşa ceva. 
Greşeala o fac criticii, mai ales că ei 
afirmă chiar, că pe nobilul englez îl 
chema Teerline. 

Or, din registrele comunale ale ora- 
șului Brugge culeg informaţii, din care 
se vede clar că Teerline e de origine 
ilamandă și că atunci când Lievina 
Bennings pleacă în Anglia, este mări- 
tată. 

Rămâne — cel puţin după datele 
timpului — că istoricii Sanderus, Va- 
sari și Guicciardini sau înşelat când 
alirmă că a venit în Anglia ca văduvă, 
şi că acolo sa remăritat cu un nobil 
bogat. 

Toate miniaturile executate de Lie- 
vina, la Worcester, sunt iscălite: Lie- 
vina 'Peerline. Dacă bărbatul ei Teer- 
line e pomenit în 1544 în registrele 
din Brugge şi dacă tot sub numele de 
Teerline moare ea, după 1585, unde ar 
mai fi loc pentru nobilul englez? 

Așa dar, soții Bennings-Teerline so- 
sesc la Curtea din Worcester pe la sfâr- 
șitul anul 1545, când Regele era la ul- 
timele sale aventuri criminale şi se în- 
surase pentru a șasea oară cu Kathe- 
rina Paar. 

Intâmpinată de însuşi Regele, a- 
proape cu prietenie, i s'a dat îndată un 
apartament chiar în palatul din Wor- 
cester și i s'a fixat în aceeași seară 
leafa de 30 1. st. ce va primi anual. 

Ca „premier peintre du roi“, avea 
un rol bine determinat: să execute în 
miniatură portretele tuturor membri- 
lor familiei regale, să supravegheze 
toate lucrările de pictură şi sculptură 
ce se executase peniru Suveran, să a- 
corde protecție artiştilor talentați și să 
contribue prin orice mijloc va crede 
de cuviință la desvoltarea gustului ar- 
tistic în țară. 


La Palatul din Worcester, Lievina a 
înțâlnit pe genialul portretist Holbein, 
ocupat tocmai să picteze pe copiii he- 
gelui: Maria, care avea atunci 23 de 
ani, Elisabetha, mult mai mică, de 12 
ani și Eduard, băeţel de & ani. 

Pe aceiaşi copii i-a pictat și ea în 
miniaturi ce erau apoi adaptate în me- 
dalioane, pudriere, capace de sticluțe, 
dosuri de cutiuţe, şi nenumărate o- 
biecte portative. 

Lievina a avut de lucru la 
Curtea Angliei toomai în e- 
poca celor mai grozave 
vărsări de sânge. 

Cum de nu i-atre-/ 
murat mâna Nici 0- 
dată ? 
Cum putea reuși ș | 
să realizeze atâtea E 
delicate opere de artă ; 
când execuțiile cri- 
minale se desfășurau 
chiar sub ferestrele 
apartamentului ei ? 

Va fi reorganizat 
Henric al  VIli-lea 

flota, va fi construit 
el arsenale și înființat 
școli de mecanici, va fi 
anexât Ţara Galilor şi su- 
pus Irlanda, va fi respectat 
pe pictori și iubit arta mai pre- 
sus de orice, dar tot pe planul întâi 
rămân și spânzurătorile dela Tour și 
rugurile din Smithfield, pe cari sau 
zvârcolit sute de trupuri. “ 

Parcă mă liniştesc când ajung la 
anul 1547 și aflu că tocmai când ceru” 
dul monarh pregătea noi răzbunări po- 
litice și se bucura dinainte, de roi 
spectacole de torturi, moare, strângând 
mâna episcopului Cranmer, singurul 
om pentru care a avut o adevărată a- 
fecțiune. Astfel fiind, Lievina n'a avut 
să servească pe acest băutor de sânge 
decât doi ani. Dar succesorii nu sunt 
nici ei de altă ştofă. 

Vine pe tron micul Eduard. A ma. 
crescut cu doi ani, are 1l, dar tot e 
prea mic să domnească singur. li va 


Asi 


Po a a a a a e aa 


Procesul  contemplaţiei  schopenha- 
ueriene în artă, proectat prin ideea des- 
cătușată de influenţa voinţei, se reali- 
zează independent de timp și spaţiu, de 
cauzalitatea obiectului, întrucât con- 
templaţia anulează aceste relaţiuni. 
Principiul rațiunii suficiente, prin care 
orice fenomen își capătă explicarea o- 
menească, iscodind cauza și obţinând 
efecte în diverse experiențe, de astă 
dată nu mai are loc. Legăturile cauzale 
şi eficiente se exclud. Rămâne spiritul 
pur, complet desindividualizat, să con” 
temple ideia. Obiectul contemplat nu 
este determinat, așa dar, de relaţiuri, 
nu interesează în ce loc şi timp a apâ- 
rut ci există în sine, ca idee. 

Totuși, când slera ideei obiectului și 
sfera raţiunii subiectului coincid per- 
fect și coexistă într'un moment de pace 
largă, contemplaţia artistică nu se poâte 
mărgini la acea linişte a spiritului, ne” 
tulburată de cugetări, căci zona de des- 
făşurare. a -contemplaţei e mai întinsă 
ca suprafaţă şi mai abisală ca adân- 
cime. Creaţia lăuntrică a raţiunii e mai 
bogată, deoarece obiectul de artă ne v- 
feră sugestii ce se transformă curând 
în elaborări interioare. Cazul siatuei 
Niobe, acea concretizare minunată a 
mitului antic, în care mama îşi apără, 
cu un gest disperat, ultimul copil, de 
săgeata ucigătoare, este mai mult decât 
edificator. Mintea descoperă în această 
operă de artă frumuseți nebănuite, dar 
ele vor fi raportate întotdeauna la le- 
genda de demult, care, unificată cu ima- 
ginea ei prezentă (adică statuia), va 
naşte o anumită stare contemplativă se 
va caracteriza prin reflecţie esteţică pe 
de o parte şi efuziune de lirism pe de 

















purta de grijă Eduard Seymour, Duce 
de Somerset, fratele mamei lui, care 
va păstta mai departe la Curte pe Lie- 
vina şi-i va mări și leafa până la 40 
lire pe an, plătibili în ziua de Sf. loan, 
toți odată, 

Eduard a domnit şase ani. Avea 
15-16 ani când sa tăiat capul unchiu- 
iui său Seymour — din ordinul nobili- 
mei — și când notează simplu în „Jur- 
nalul“ său: „„Ducelui de Somerset j s'a 








Miniatură de Lievina Bernings 


tăiat capul azi, între orele 8 și 9 di- 
mineaţa. Ambiţie, vanitate, lăcomie; 
a vrut să facă pe stăpânul“, 

Poate că sub „ordinul nobilimei'“, se 
ascundea chiar ordinul lui. 

Peste un an, în 1553 moare şi E- 
duard. 

Lievina își schimbă stăpânul pentru 
a. treia oară, dar nu schimbă şi atmos- 
tera; dimpotrivă, dacă Henric al VIII- 
lea a fost crud, fiica lui, Maria Tudor, 
femeea cu obrazul rotund, cu fața pală 
şi părul roş l-a întrecut cu mult. 

Energică, fără scrupule, odioasă, în- 
treprizătoare, iubitoare de cruzimi, de 
răzbunări, devotată până la fanatism, 
a fost totuși cea mai bună prietenă a 
Lievinei Bennings și o încântătoare 
Mecenă. 


Pe deoparte, iscălea sentinţe de moarte 
pentru Northumberland, Wyatt, Suf- 
folk, Jeanne Grey şi bărbatul ei, iscă- 
lea puneri pe rug a sute de episcopi 
protestanți și 300 de adepţi ai protes- 
tantismului, iar pe de altă parte nu era 
favoare, nu era plăcere cu care să n'o 
resfețe pe Lievina, acum, o bătrânică 
de 58 de ani. O iubea din tot sufletul 
pentru arta ei, şi poate şi fiindcă era 
catolică, 
Dar Lievina nu era ea 
oare  scârbiilă să-și as" 
cută sensibilitatea pen” 
tru un astfel de mon- 
stru ? Se pare că nu. 
De anul Nou, în 
1655, când la Curte 
se făcoau schimburi 
de daruri, Lievina o- 
feri Reginei un mic 
- medalion având în 
interior o Sf. Treime 
atât de perfect exe- 
cutată, că la Curtea 
blazată de onoruri şi 
intrigi, acest mic o= 
biect de artă a făcut 
senzație. 
Rezultatul a fost pe dată 
simțitor : i s'a mărit leafa la 
49 1]. st. pe an, dar plătibile în 
patru rate, nu deodată toată la Sf. Ion, 
ca până acum. 

Maria Tudor moare la 17 Noembrie 
1558, urâtă și hulită de o ţară întreagă, 
Dar era moartă chiar mai înainte, căci 
de un an întreaga Curte o părăsise, în- 
dreptându-şi linguşirile şi poate sin- 
cera credință spre Elisabetha, fonda- 
toarea în viitor a Marelui Imperiu Bri- 
tanic. 

Urcarea pe tron a Elisabethei a fost 
pentru „maistress Lijevyn Teerline, 
paintrise“, prilejul să constate cât de 
iubită a fost şi de această regină, care 
proverbial de zgârcită, rezervându-și 
doar o jumătate de milion anual pentru 
toate cheltuelile ei, ale Curţii şi ale 
gărzii personale, era uimitor de  dar- 





Imaginea în artă 


alta : vom admira meșteșugul cu care 
sa eternizat o clipă din istoria legen- 
delor, în marmoră, dar ne va înduioşa 
dinamismul tragic al acestei clipe. Ig- 
norând legea cauzaliţăţii, structuralul 
genetic al operei, vom înţelege imper- 
tect, neconturat, statuia. 

Să luăm un alt caz. Ascultăm o sim- 
fonie de Beethoven sau ne ducem la 
Operă, când muzica lui Wagner tran- 
spune pe note epopeia Niebelungilor. 
Sensibilizarea frumosului constă, şi în 
acest caz, în necontenita întrepătrun- 
Gere dintre feluritele asociaţii ce ne a- 
par în minte, care, accentuate de acor- 
durile grave sau line, adâncițe şi sub- 
tilizate, provoacă în suflet o atmosferă 
întreagă de imagini îluide. Aceste ima- 
gini, bucăţi rupte din fantastic şi rea- 
Jitate, se zămislesc momentan, fără 
voia şi ştirea noastră. Suntem una cu 
ele, contopiţi în aceeaş formă; le trăim 
căci sunt isvorite din noi şi nu aparţin 
lumii externe. De ce oare ne sgudue 
tabloul „„Apoteoza războiului“ de Vereş- 
ciaghin ? Dacă nu am raporta pira- 
mida de cranii la o cauzalitate, la om, 
la pământ, la un obiect viu de contem- 
plare, nici o impresie estetică nu sar 
naște. 


Opera marelui pictor rus ar apărea 
ca un carton cu măzgălituri fără seris, 
iuate din gol, ireale. Tot aşa, nu este 
deloc justificat a se consacra ocului 
naiv al primitivului, care ne-a lăsat o 
mulțime de nevinovate figurine, ter- 
menul de artă. Socoţim necesar a de- 
limita arta în orizontul imaginei. Ce 
gânduri mari se ascund, concretizate, 
în figurina grosolan cioplită ? Ideia fe- 
cundității este un slab suport pentru a 
o include în teorii de estetică. Insă ce 
belșug de cugetare complexă veți afla 
în Venera lui Fidias, în Gândul lui Ro- 
din, în pânzele lui Murillo, în muzica 
lui Beethoven ! 

Şi ca să fim mai limpezi, vom da un 
exemplu ca acesta. Mergem pe stradă 
şi observăm un băiat înalt cât cerul, 
dar slab şi uscat. Tovarăşul nostru de 
drum va exclama discret: 

— Uite, Ţândărică! Râsul provocat în 
acel moment nu se va raporta atât la 
individ cât la imagine. Dovadă că îna- 
inte de-a auzi comparaţia, nu am râs, 
în arţă, interdependenţa imaginei 
create de noi (de pildă, în muzică) sau 
create de altul (de pildă, cazul Niobe 
ne amintește un mit) cu obiectul de 
artă, formează o cusutură, necesară și 
constantă, fără de care constelaţiile fru- 
mosului şi-ar pierde din lumină. 

Cu cât adâncim imaginea în străfun- 
duri, construcţia ei rămâne din ce în ce 
mai desghiocată de podoabe. Un sche- 


de GEORGE MENIUU 


let. Structura ei redevine simplă și 
primară. Imaginea aceasta, genetic vor- 
bind, e primul motor, e primul cere por- 
nit pe suprafața apei, pentru ca mai 
târziu o multiplicitate de cercuri con- 
centrice să ia naștere ca faţarea în ju- 
rul parului. În adevăr omul rupe dintru 
început o privelişte minusculă din me- 
morie. Fenomenele memoriale se con- 
sumă, dar și îmbibă substanţa nervoasă 
în așa măsură, încât, o transmitere 
prin atavism a păcatului adamic se face 
lesne. Aceste imagini „primare“ sau 
„primitive“ sunt cele dintâi forme de 
coagulare receptivă. Tot ce se întâmplă, 
şi încă strident, în lumea externă, ani- 
mă ochiul, influențează conştientul. A- 
ceste procese psihice sunt înăbușite, 
mâlite mai bine zis, prin precipitarea 
imediată a altor stări sufletești. Și a- 
tunci această adunare de material ima” 
gistic când isbucneșşte ulterior, isbucne- 
şte complet diformat. Imaginile nu vin 
una după alta „simetric așezate. Ele se 
încrucișează bizar și vechi şi noi, şi 
moștenite de strămoși și proprii. Dacă 
atavismul imagistic pare greu accepta- 
bil, în schimb, cred că înmagazinarea 
imaginilor, cari convin duhului nostru 
lăuntric, este observabilă la fiecare în 
parte. Panorama vieții se fixează în 
minte cu o filmare succesivă a şirului 
de incidente ce -o formează (viaţa). De- 
aceea sufletul sensibii nu rezistă ava- 
lanşci de imagini. In adâncul eului său 
se petrece o bruscă dezordine. O trans- 
figurare. O revoluţie. Toate priveliștile 
lumii, peisajul întreg al anilor trece ca 
un convoi înaintea privirilor. Simpla 





de OLGA GRECEANU 
nică cu îndemânateca miniaturistă. 

li plăcea să fie lingușită. Deşi destul 
de frumușică, bine făcută, şi plină de 
viață, regina Elisabetha avea obiceiul să 
spue pictorilor: „Să mă faceţi aşa cum 
ași dori să fiu, nu cum sunt“, Dealtfel, 
acest principiu îl avea şi în politică: 
apărea aşa cum vroiau. oamenii s'o ştie, 
nu cum era în realitate. 

Așa-i va fi părut si Lievinei, care se 
grăbeşte să ofere tinerei suverane de 25 
de ani, portretul ei „aşa cum ar fi aorit 
să fie“, executat pe un minuscul! car- 
ton, primind în schimb, ca mulțumire, 
un mic flacon de sticlă aurit „one castin 
bitteli guilt“, care cântărea două „on- 
ces“ şi trei sferturi, 

De Anul Nou 1564, când Lievina îi 
oferă o cutiuță pe capacul căreia pic- 
iase tot portretul reginei, înconiurat 
de mai multe portrete ale marilor per- 
sonagii, primeşte în schimb o solniță 
aurită și prevăzută cu un capac, cari 
cântăreau împreună cinci „onces“ şi ju- 
mătate. 

Dar deodată, registrele din Worcester 
care treceau în rândurile cheltuelilor 
fiecare solniță cu greutatea ei, nu mai 
vorbesc nimic de Lievina Bennings, 
astfel că nu mai ştim nici cum, nici 
când şi-a terminat viaţa, şi nici dacă 
mai era la Curte în anul 1587 când ne- 
norocita Maria Stuart a fost executată, 

Aflăm doar — după scrierile lui Guic- 
ciardini —- că era încă în viaţă în 1582 
şi că avea atunci 85 de ani. Ce era să 
mai facă la Curte? 

Mult n'a mai putut trăi nici ea. 

După o viaţă bogată în activitate, dar 
mai bogată în amintiri istorice de cea 
mai mare importanţă pentru istoria 
Angliei, Lievina Teerline, a închis ochii 
bătrână, putându-se mândri că a fost, 
fără "'ndoială, singura fiinţă care s'a bu- 
curat de afecțiunea a patru monarhi, 
nestatornici în sentimente, urând nu 
numai pe oamenii lor cei mai devotați, 
dar urându-se chiar între ei, au dorit 
totuși „ă quelque prix que ce fut, ia- 
voir en son pays et ă la suyte de sa 
Court“. 


CS o a a O a a e d 


imagine primitivă, ultima imagine din 
conștiință iată acum provoacă, răscole- 
ște o mulțime ciudată de fantome. Cor- 
tegiul acesta de imagini se orândueşte 
într'o boliire solidă în jurul imaginei 
din urmă, celei mai recente, combină o 
atmosteră ,iscă un sens oare care și se 
transformă în imagine uriașă și bogată. 
Se reconstitue din grupuri de imagini 
una singu:ă. ȘI asta e variată în aspecte, 
e multicoloră. Este o imagine „de crea- 
ţie“ : dânsa a construit ceva nou în do- 
meniul frumosului, 

In poezie imaginile primitive ar fi o 
redare prozaică a celor văzute. Este fe- 
lul insipid de-a reda credincios orice 
trăire. Dimpotrivă, acea irăire devine 
mai interesantă, cu belșuguri de tonuri, 
care este cât mai complexă. Imaginea 
de creaţie isvodeşte tot ce are la iînde- 
mână. Ce ? Imaginile primitive spre a 
le pune în conflict, a combina din ele 
un tot organic. Poezia modernă caută 
o ieşire din utilizarea simplistă a ima- 
ginilor primare,  necontaminate și de 
alte trăiri, neînsoţite și de alte ima- 
gini. 

Insă imaginea fără fond nu poate e 
xista durabil. Substanţa imaginei poate 
fi de natură chinuită, furtunoasă, de 
un tragic obscur şi într'un cuvânt „dio- 
nisiacă“. Imaginea zăvorește însă şi 
orizonturi ample de armonii senine și 
atunci e de natură „apollinică'. Aceste 
două imagini sunt evident deosebite. 
Ele vor abunda fiecare în parte după 
natura inţerioară a omului. Iscodind re- 
zolvarea unor probleme şi negăsind ni- 
căcri definiții definitive, se va simţi în” 
totdeauna singular, neliniștit, va iremă- 
ta dionisiac. Din contra, exuberanța și 
limpezimea cerului năpădeşte sufletul 
celuilalt. In orice ramură de a artei, 
imaginea predomină  disproporţional, 
creând un spaţiu special de creaţie. 


ct ma rr e erat a Daf 





Duhul stelelor 


Azi ochiul nu vă smulge din genune 
Şi nu mai sunteţi cuib de vrajă, stele, 
Când dragostea, mănunchi de patimi 


grele, 


In negura păcatului apune. 


Cei proşti şi mulți nu se feresc a spune, 
La sfat cu vrâstnici învechiţi în rele, 
Că raza voastră cată să vă 'nşele 

Când floarea-şi smulge din putreziciune. 


Ci'n nopți târzii, când freamătă pe vânt 
Răsufletul văzduhurilor scunde 
Inmiresmat pe buze de potire, 


Bieţi visători mai urmăresc cu-avânt 
Lumina voastră clară ce răspunde 
Regretelor sporite 'n amintire. 


AL. IACOBESCU 

















Cartea străină 





Erich Maria Remarque: 


Les camarades 


Cele două romane publicate până 
acum de Erich Maria Remarque: Ni- 
mic nou pe frontul de Vest și Intoarce- 
rea de pe îront i-au adus o popularitate 
pe care numai valoarea literară nu ar 
putea-o explica și nici îndreptăţi. Cred 
că secretul succesului acestor cărţi ca și 
al Cărţii dela San-Michele a lui Axel 
Munthe constă în calitatea emoţiei pe 
care o încerci, citindu-le : te simți mai 
puţin singur. 

Periecțiunea artistică nu poate fi 
un scop în sine, nici năzuinţa su- 
premă a unei opere literare ci o con- 
diție necesară, așa cum buna stare ma- 
terială, banii, nu aduc fericirea dar o 
condiţionează. Frumuseţea, iubirea, pri- 
etenia, simpatia pentru suferinţa celui- 
lalt, devotamentul și eroismul celui care 
nu se resemnează în faţa loviturilor 
soartei, sunt valori omenești care pot fi 
oricând actualizate în experiența sufle- 
tească și socială a fiecăruia. Amplitudi- 
nea şi adâncimea semnificației unei o- 
pere literare se măsoară prin puterea 
talentului de a sublinia întâietatea a- 
cestor valori și perenitatea lor. întere- 
sul pentru astfel de opere nu poate slă- 
bi şi cu atât mai puţin n'ar putea su- 
feri vreo eclipsă. Riscurile unti înmor- 
mântări definitive în muzeul istoriei 
literare nu le ameninţă. 

Toate aceste observațiuni sunt vala- 
bile într'o măsură exemplară, în cazul 
romanului Camarazii, a cărui apariţie, 
la începutul acestui an însemnează o 
dată. Admiraţia pentru operă se întovă- 
rășește cu omagiul recunoștinței pentru 
talentul autorului. 

Nu ştiu să se fi scris despre amărăciu= 
nea și despre tragica măreție a condi- 
ției omenești, cu un patetism mai con- 
vingător în accent dar și 'cu o discreție 
— cu o pudoare chiar — a expresiei, 
atât de atentă spre a nu jigni chiar sen- 
sibilitatea lesne alarmată a celui care-şi 
catuă în lectură siguranța refugiului 
împotriva riscurilor unui spectacol de 
teatru, unde fie stângăcia actorului, fie 
brutalitatea autorului dramatic îi dau 
senzaţia penibilă de a fi fost descoperit, 
expus curiozităţii lacome a vecinului, 
scormonitoare până în măruntaele cele 
mai ascunse ale sufletului. S'ar putza 
spune despre romanul acesta — trecând 
fireşte, peste materialitatea  compara- 
ției—că este echivalent în ordinea idea- 
lă a creaţiilor artei, cu frumuseţea u- 
nică, în raporturile vieţii zilnice, a mâ- 
nei întinse — dar nu, desigur ! cu palma 
destăcută sau cu pumnul strâns, ci spre 
a cuprinde, întrun gest spontan, emo- 
ționant de convingător şi elocvent pe 
cât de sobru, mâna frățeşte deschisă a 
celuilalt, 

Ceea ce mi se pare extraordinar, cu 
adevărat unic, este reușita unei astfel 
de capodopere, de umanitate, — prefer 
să spun de omenie — dar și de artă de- 
săvârşită, despre care nu vaș putea 
cita „de exemplu“, cutare sau cutare 
altă pagină, sau vreo „bucată de bra- 
vură“ și brio, ceva ca un diamant pur 
într'o montură de tablă poleită, pentru 
că totul se ține împreună, într'o conti- 
nuitate perfectă a interesului și emo- 
ției. Talentul romancierului trumiă a- 
supra unui subiect care întrunește ele- 
mentele melodramei tipice sporite și 
accentuate chiar cu un procent însem= 
nat de scene în gustul filmului curent 
de aventuri polițiste în serie, unde e- 
roii simpatici ies întotdeauna victorioși, 
datorită priceperii și curajului sau 
forței fizice, împotriva unor adversari 
cărora astlel de calități le sunt parcimo- 
nios drămuite. De altfel, cititorul se va 
convinge lesne de adevărul acestor a- 
firmaţii, din puţinele propoziţii în care 
voi încerca să rezum subiectul roma- 
nului. 

Robert Lohkamp, Otto Kâster şi Gott- 
fried Lenz, sunt cei trei eroi cari luptă 
umăr la umăr împotriva greutăților tra- 
iului de după război, din Germania de 
la stârşitul deceniului trecut, a şomaju- 
lui și grevelor, a „putseh“-urilor şi in- 
flaţiei, — legaţi pentru tot restul vieţii 
lor printr'o camaraderie începută şi 
încercată pe frontul măcelului din 
1914—1918. Sunt niște  naufragiaţi, 
supraviețuitori ai catastrofei  mon- 
diale de acum douăzeci de ani. Ex- 
perienţa războiului a fost pentru ei 
decisivă şi faptul de a fi rămas credin- 
cioși amintirii lui cimentează camarade- 
ria lor așa cum nicio legătură de inte- 
res n'ar putea-o face. Mai mult chiar: 
această amintire creează în ei conștiin- 
ţa unei izolări insulare, ca o monadă 
leibnizeană, fără putinţa comunicării cu 
lumea dinafară. Trec prin existenţa ce- 
lorlalți ca lebăda prin undă, fără să 
prindă niciun strop de semnificație, 
S'ar părea că dăinuieşte o confrerie ta- 
cită, o franemasonerie secretă a foştilor 
luptători de acum douăzeci de ani, cari 
se recunosc instinctiv şi se înțeleg, fără 


(Gallimard - Paris, 1938) 


statute şi fără vreun ritual oarecare. 

Intr'un local de noapte, unde se duc 
adeseori ce trei. își tace din când în 
când apariţia un oarecare Valentin Hau- 
ser, care bea țeapăn, cât poate şi până 
nu mai poate. Apanţie tantomatică, ha- 
lucinantă. Bea pentru a sărbători şan- 
sa de a fi scăpat teatăr cun râzboi. E 
un memento zguduitor, deşi personaj 
episodice. Dar taientul nu deosebeşte în- 
tre personaje principale şi secundare. 

„ktra unul qinire aceia cari au despre 
război o memorie sinistră, — scrie He 
marque. Noi ceilalţi uitasem mult. Dar 
el iși aducea aminte fiece zi şi iiecare 
ceas.“ 

Pentru Robby (Robert) Lohkamp, po- 
vestitorul — romanul e scris la persoa- 
na întâia — „copilăria, școala... tormau 
un amestec vag, îndepărtat, șters, golit 
de adevâr. Adevărata viaţă nu începea 
decât în 1916“. Lumitele biologice ale 
vieții sunt hotare convenționale. ,„Via- 
ţa adevărată“ de care vorbeşte Robby 
incepe cu amintirea supremă şi ţine 
cât durează și fidelitatea față de ea. Ce 
e această amintire ? Depinde: un cân- 
tec auzit într'o dispoziue sufletească 
deosebită, întâia dragoste, un vers, con- 
valescența după o boală desperată; în 
orice caz, priiejul unui legamânt so- 
lemn, când te-ai simţit ma. aproape ca 
oricând de sutletul nemuritor, poate de 
însuși Dumnezeu. Am mai citat, mi se 
pare, tot în această revistă, următoarea 
propoziție din „Log-Book'” (Monsieur 
Veste) : „Soumets-toi tout entier ă ton 
meilleur moment, ă ton plus grand sou- 
venir“, 

Nici Lohkamp, nici Kâster, nici Lenz 
n'au trădat ci au rămas credincioși ome- 
niei din om, care |i sa revelat pe iron- 
tul războiului, în 1916. Să nu tiu râs” 
tălmăcit : nu fac apologia războiului și 
nici nu insinuez în favoarea lui. E un 
simplu punct de vedere, fără consecință 
și tară premeditare. Şi mai puţin chiar 
decat atat: simplă observație sau im- 
presie de cititor. Remarque însuși tre- 
ce drept un „,defetist'“, Pentru asta a 
și fost proscris, iar cărţile lui sunt inter- 
zise în Germania. Dar unul din cama- 
razi, tocmai Robby Lohkamp, care-i po- 
vestitorul — „eu“ din carte — spune 
odată aşa : „...Pe nedrept se vorbește de- 
spre bani cu dispreţ. Banii fac chiar pe 
multe femei să se îndrăgostească. Dim- 
potrivă, iubirea face pe mulţi oameni 
lacomi de bani. Deci banii iavorizează 
idealul ...și dragostea materialismul ! 

, — Omul... nu-i lacom de bani de” 
cât stâmit de poitele femeii. Dacă fe- 
meile n'ar exista, ar pieri și banii, iar 
oamenii ar fi o rasă eroică. În tranșee nu 
erau temei ...și ce puteai poseda atunci 
n'avea mare însemnătate : preţuia doar 
valoarea omului. Asta nu 'nseamnă să 
vorbeşti în favoarea  tranşeelor... ci 
doar aruncă lumină asupra amorului. 
El trezește instinctele rele din om, pof- 
ta de uvuţie, de onoruri, de câștig, de 
lene“, etc. 

Fireşte, fragmentul citat trebue luat 
drept ceea ce este: un crâmpei de mo- 
nolog, neconcludent, flecăreală ușura- 
tecă, puţintel cinică, puţintel parado- 
xală, a unui tânăr de treizeci de ani, 
care-i pe cale de a se îndrăgosti şi, în 
faza de incubație, scapără ultimele fo- 
curi de artificii gratuite ca să-şi mai dea 
iluzia libertăţii de spirit pierdute. De 
altfel, chiar aparenţa dogmatică, serios 
afirmativă a ziselor junelui e desmin- 
țită și neutralizată de întreruperile ze- 
flemitoare ale prietenei de  hoinăreală 
duminicală. 

Atâta tot. Mai mult nu trebue apăsat 
asupra înţelesuilui unei afirmaţiuni ca 
aceea despre valoarea omului în și prin 
tranșee. 

Să ne fie totuși îngăduit să preferăm 
criteriul „tranșeelor“ „al războiului îin- 
potriva existenței, câtă vreme  vieaţa 
ticăloşită în lupta pentru existenţă nu 
ne poate oferi unul mai bun. 


MIHAI NICULESCU 





UNIVERSUL LITERAR 








1 Octombrie 1938 


cea 
——— 


DAMENI DE PRISOS 


O seară de Iunie. Ora şase. Dela hal- 
ta Hilcovo își târăsc picioarele spre o 
localitate de vară, o mulțime de vile- 
giaturiști, în cea mai mare parte taţi 
de familie, încărcaţi cu pungi, genţi și 
cutii de carton cu confecţiuni de dame. 
Toţi sunt obosiţi, flămânzi și răi, ca şi 
cum nu pentru ei sirălucește soarele şi 
crește iarba verde. 

Printre alții își trage picioarele și Pa- 
vel Matveevici Zaichin, consilier de 
tribunal, om înalt și adus de spate, în- 
tr'o haină ettină şi într'o şapcă eşită 
de soare, cu cocardă. E nădușit, roșu şi 
posomorât. 

— Veniţi aici în fiecare zi ? i se adre- 
sează un vilegiaturist în pantaloni de- 


colorați. 


— Nu în fiecare zi, — răspunde posac 
Zaichin. — Soţia și băiatul locuesc aici, 
iar eu vin de vreo două ori pe săptă- 
mână. N'am timp să vin zilnic. Apoi, 
ar fi şi scump, 

— E drept că-i scump, —  oftează 
pantalonii decoloraţi. In oraș, gara-i de- 
parte, trebue să iei trăsură, pe urmă bi- 
letul costă 42 de copeici... Mai cumperi 
un ziar pe drum, mai bei un păhăruț de 
vodcă. E drept că sunt cheltueli mici, o 
nimica toată, dar dacă le-ai socoti — 
s'ar strânge vreo 200 de ruble pe vară. 
Fireşte că natura merită mai mult, nu-i 
vorbă... o idilă şi așa mai departe, dar, 
cu leafa noastră de slujbaşi, știți și dv. 
că trebue să socotești fiecare  copeică, 
Cum ai cheituit o copeică fără socoteală, 
cum nu dormi o noapte... Daa... Eu, sti- 
mate domn, — n'am cinstea să cunose 





numele dv., — am o leafă de aproape 
2000 de rubie pe an, am gradul ae con- 
silier da stat, dar fumez tutun de cali- 
tatea a doua şi nam o rublă de prisos 
ca să-mi cumpâr o sticlă de apă minera- 
Jă „Vichy“, care mi-a tost precrisă con- 
tra pietrei la ficat, 

— E prost, — spune Zaichin după o 
pauză, ku, domnule, sunt de părere că 
vilegiatura a fost născocită de diavoli 
şi temei. In acest caz, diavolul a fost 
călăuzit de răutate, iar femeia de o uşu- 
rință extremă. Asta nu-i viaţă, ci ocnă, 
iad ! Gândiţi-vă : aici e cald zăpușeală, 
răsulli cu greu, dar totuși, ca un bles- 
temat, rătăceşti dintr'un loc în altul și 
nu-ţi găseşti adăpost. Acolo, în oraș, 
n'ai nici mobilă, nici servitoare... mobila 
e la ţară... mânanci dracu ştie ce, nu 
bei ceai pentrucă n'are cine să aprindă 
samovarul, nu te speli. Când vii aici, în 
mijlocul naturii, trebue să mergi pe 
praf, pe căldură... Ptiu! Sunteţi căsăio- 
rit ? SN 

— Da... Am trei copii, —  suspină 
pantalonii decoioraţi. 

— E prost... Mă mir că mai trăim. 

In sfârşit, vilegiaturiștii ajung în sat. 
Zaichin îşi ia rămas bun dela pantalonii 
decoloraţi și se îndreaptă spre vila lui. 
Acasă, găseşte o liniște de mormânt. Se 
aude doar bâzâitul ţânţarilor și strigătul 
după ajutor al unei muște căzută în 
pânza unui păianjen. Prin perdeluţele 
de muselină dela ferestre se văd, vește- 
jindu-se, florile roșii de mușcată. Pe 
pereții de lemn, nevopsiţi, dorm muște. 
In tindă, în bucătărie, în sutragerie, nu 


se vede ţipenie de om. In saion, Zaichin - 


dă peste băiatul său Petia, copil firav 
de șase ani. Băiatul stă la masă şi, gâ- 
fâind puternic, cu buza de jos întinsă, 
taie cu foarfecile un valet de caro din” 
tr'o carte. 

— Tu ești tăticule ! spune fără să se 
întoarcă. Bună seara ! 

— Bună seara... Unde-i mama ? 

— Mama? Sa dus cu Olga Chiri- 
lovna la repetiție să joace teatru, Poi- 
mâine au spectacol. Mă iau şi pe mine... 
Mergi și tu? 

— Hm!... Şi când se întoarce? 

— A spus că se întoarce diseară. 

— Dar unde-i Natalia ? 

— A luat-o mămica s'o ajute să se îm- 
brace în timpul teatrului, iar Aculina 
s'a dus la pădure după ciuperci. Tăti- 
cule, dece când te înțeapă un țânțar, 
i se înroșește pântecul ? 

— Nu ştiu... Pentrucă suge sângele. 
Va să zică nu-i nimeni acasă ? 

— Nimeni. Numai eu sunt. 

Zaichin se așează întrun jilț şi, timp 
de un minut, se uită prostește pe îe- 
reastră. 

— Cine ne serveşte masa ? întreabă el. 


— Azi, m'au făcut mâncare, tăticule! 
Mama credea că nu vii și a spus să nu 
se gătească. Dumneaci și Olga Chiri- 
lovna vor mânca la repetiţie. 

— Foarte mulțumesc. Dar tu ce ai 
mâncat ? 

— Am băut lapte. Pentru mine au 
cumpărat lapte de șase copeici. Tăticule, 
dece țânțarii sug sângele ? 

Zaichin simte, deodată, că ceva greu 
îi apasă pe ficat și începe să-l sugă. E 
înciudat şi jignit, iar pe suflet îi e atât 
de amar, încât răsuflă greu și tremură; 
îi vine să sară în sus, să trântească cu 
un lucru greu de dușumea, dar își adu- 
ce aminte că medicii l-au oprit cu desă- 
vârşire să se enerveze. Se ridică şi în- 
cepe să Îluere în silă o melodie din 
„Hughenoţii“. i 

— 'Tăticule, știi să joci teatru? aude 
glasul lui Petia. 

— Te rog să mă slăbești cu întrebă- 
rile tale prosteşti ! — se supără Zaichin. 
Te ţii scai de mine! Ai șase ani, dar 
ești tot atât de prost ca și acum trei 
ani... Eşti un copil tâmpit şi răstăţat! 
De pildă, dece strici cărţile? Cum în- 
drăzneşti să le tai? 

— Cărţile acestea nu sunt ale tale, — 
spune Petia, întorcându-se. — Mi le-a 
dat Natalia. 

— Minţi ! Minţi, copil rău! se ener- 
vează şi mai mult Zaichin. — Minţi tot- 
deauna! N'are cine să te bată, măgarule! 
Am să-ți rup urechile ! 

Petia sare în sus, întinde gâtul şi pri- 
vește ţintă la faţa roșie și mânioasă a 
tatălui său. Ochii lui mari încep să cli- 
pească, pe urmă devin umezi şi chipul 
băiatului se strâmbă. 

— Dece mă 'njuri? ţipă Petia. Ce 
vrei dela mine, prostule? Eu nu mă 
leg de nimeni, nu lac ştrengării, sunt 
cuminte, dar tu... te superi ! Spune-mi, 
de ce mă cerţi? 

Băiatul vorbeşte convingător şi plân- 
ge atât de amar, încât Zaichin se ruși- 
nează. 

„Adevărat, dece mă leg de el“, — se 
gândeşte — „Hai, ajunge... ajunge“. 
— spune, punând mâna pe umărul copi- 
lului. „lartă-mă, Petiuha... iartă-mă. Lu 
ești bun și cuminte, te iubesc“. 

Petia își șterge cu mâneca ochii, se 
așează cu un ottat la loc și începe să 
taie o damă. Ziaichin trece în biurou. Se 
întinde pe divan şi, punându-și mâinile 
sub cap, cade pe gânduri. Lacrimile de 
adineaori ale băiatului i-au potolit mâ- 
nia şi greutatea dela iicat i-a dispărut 
încetul cu încetul. Simte doar oboseală 
şi foame. 

— Tăticule ! — s'aude de după ușă. 
Să-ţi arăt colecția mea de gângânii ? 

— Arată-mi-o ! 

Petia intră în biurou şi întinde ta- 
tălui său o lădiţă lungă și verde. Incă 
înainte de a o duce la ureche, Zaichin 
aude bâzâituri desnădăjduite și sgâriat 
de picioare pe pereţii lădiţei. Ridicând 
capacul, vede o mulțime de fluturi, 
muște, gândaci și cosași, prinși cu ace 
de fundul lădiţei. Toate insectele, afară 
de doi-trei fluturi, sunt încă vii și se 
mișcă. 

— Cosașul mai trăește ! se miră Petia. 
L-am prins eri dimineață și tot n'a 
murit | 

— Cine te-a învățat să le prinzi cu 
ace ? întreabă Zaichin. 

— Olga Chirilovna. 

— Pe ea ar trebui s'o prinzi așa ! spu- 
ne Zaichin cu desgust. Ia-le de-aici! E 
rușine să chinuești animalele ! 

„Doamne, ce creştere rea are“, gân- 
deşte după ce Petia ese. 

Pavel Matveevici a uitat de oboseală 
şi foame; nu-l preocupă decât soarta 
băiatului său. In răstimp se întunecă... 
Se aude cum vilegiaturiștii se întorc 
în grupuri dela baia de seară. Cineva 
se opreşte lângă fereastra deschisă a su- 
frageriei şi strigă: „Nu doriţi ciuperici?'* 
Apoi, neprimind răspuns, pornește îna- 
inte în picioarele goale... Când se întu- 
pecă într'atât „încât mușcata de după 
perdeluţa de muselină își pierde contu- 











de ANTON CEHOV 


rul și pe fereastră începe să intre ră- 
coarea de seară, în tinaă ușa se deschi- 
de cu sgomot și se aud pași repezi, voci, 
răsete... 

— Mămico ! ţipă Petia. 

Zaichin se uita pe ușa cabinetului și 
vede pe soția sa, Nadejda Stepanovna, 
voinică şi trandatirie -ca totdeauna... Ea 
e cu Uiga Chirilovna, o biondă uscată 
cu pistrm mari, şi cu doi necunoscuţi: 
unui tânăr și lung, cu părul roșcat și 
creț şi cu mărul ui Aaum eșit atară, 
altui, scund, spătos, cu fața rasă, de ac 
tor şi bărbia vanătă și strambă. 

— Natalia, aprinde samovarul ! stri- 
gă Nadejda Stepanovna, foşnind din 
rochie. Am auzit că a venit Pavel Mat: 
veevici. Pavele, unde eşti ? Bună seara, 
Pavele ! — spune intrând iuga în birou 
şi răsuflând greu. Ai venit ? Imi pare 
toarte bine... Am adus doi artiști cile- 
tanţi... vino să te prezint... Cel lung e 
Coromâslov... cântă minunat, iar cel mic 
e Smercalov, un adevărat artist... ci- 
tește splendid. Vai, am obosit! Am a- 
vut o repetiție acum... Merge toarte 
bine! Jucăm „,Chiriaş cu trombon“ şi 
„ka”l așteaptă“... Spectacolul e poimâi 
ne... 

— Pentru ce i-ai adus ? întreabă Zai- 
chin. 

— Trebue, puișor ! După ceai, trebue 
să repetăm roiurile şi să cântăm ceva... 
ku cant un duet cu Coromăslov... Dar 
să nu uit! Trimite, dragă, pe Natalia 
să cumpere sardele, brânză, vodcă și 
încă ceva. Să mănânce cu noi... Vai, ce 
obosită sunt ! 

— Hm 1... Nam bani! 

— Nu se poate, puişor ! Nu șade bine! 
Nu mă face să roșeşsc! 

După o jumătate de ceas, Natalia e 
trimisă după vodcă și gustări. După ce 
bea ceai și mănâncă o tranzelă întreagă, 
Zaichin se duce în dormitor şi se culcă 
în pat, iar Nadejda Stepanovna şi musa” 
fir ei, tăcând zgomot și râzând, înceg 
să-și repete rolurile. Pavel Matveevici 
aude vreme îndelungată cititul tontănit 
al lui Coromâslov și replicile actoricești 
ale lui Smercalov... După lectură ur- 
mează o discuţie tără starşit, întreruptă 
din când în când de râselele țipătoare 
ale Olgăi Chirilovna. Cu pretenţiile vu 
nui adevărat artist, Smercaluv explică 
rolurile, cu tupeu şi căldură... 

Urmează un duet, iar după duct, ţă- 
cănit de veselă... Zaichin aude prin 
somn cum lumea roagă pe Smercalov 
să citească „Păcătoasa“ şi cum acesta, 
după ce face câtva timp fasoane, începe 
să recite. El șueră, se bate cu pumni 
în piept, plânge, râde cu hohote, cu o 
voce de bas răguşit... Zaichin se încrunţă 
și îşi bagă capul sub pătură. 

— Stamp aepurie. Unae sâ vă duceți 
pe întunericul ăsta ? aude un ceas mai 
târziu glasul Nadejdei Stepanovna. — 
Dece să nu dormiţi la noi ? Coromâslov 
s'ar culca aici, în salon iar Smercalov, 
în patul lui Petia... lar pe băiat în cul 
căm în biroul soţului... Rămâneţi, zăul 

In sfârşit, când ceasornicul bate ora 
două, sgomotul încetează... Uşa dormi 
torului se deschide, şi intră  Nadejdo 
Stepanovna. 

— Pavele, dormi? șoptește ea. 

— Nu, dar ce este? 

— Du-te, dragă, în birou și culcă-te 
pe divan, iar în patul tău am s'o cule 
pe Olga Chirilovna. Du-te, scumpule! 
Aș culca-o în biurou, dar i-c frică să 
doarmă singură... Hai, scoală-te ! 

Zaichin se scoală, îşi pune halatul pe 
umeri și, după ce își ia perna, se duce 
in biurou... Ajungând pe dibuite la di: 
van, aprinde un thibrit şi vede că acolo 
stă Petia. Băiatul nu doarme și pri 
vește cu ochi mari la chibrit. 

— 'Tăticule, ţânțarii dece nu dorm 
noaptea ? întreabă el. 

Zaichin şoptește: 

— Pentrucă... pentrucă noi suntem 
de prisos aici... Nici n'avem unde să ne 
culcăm ! 

— Tăticule, dece Olga Chirilovna are 
pistrui pe faţă ? 

— Lasă-mă ! Nu mă mai plictisi! 

După ce se gândește puțin, Zaichia 
se îmbracă și ese afară ca să se răc- 
rească.., Priveşte la cercul cenușiu de 
dimineaţă, la norii nemișcaţi, ascultă 
cârâitul leneș al unui cârstei somnoros 
şi începe să viseze la ziua de mâine, 
când, înapoiat în oraș, venind dela tri 
bunal, se va trânti în pat... Deodată, de 
după un colț apare un om. 

„Trebue să fie paznicul“, — se gân- 
dește Zaichin. | 

Dar, uitându-se mai bine şi apropiin- 
du-se de om, recunoaşte pe vilegiatu” 
ristul din ajun în pantaloni decolorați. 

— Nu dormiţi ? întreabă el. 

-— Nu pot să adorm... oftează panta 
Jonii decoloraţi. — Admir natura... Ve- 
deți, cu trenul de noapte, a venit la 
mine o musafiră scumpă... soacră-mea, 
Impreună cu ea au venit și nepoațele 
mele... fete minunate. Imi pare foarte 
bine, deşi e... cam umed! Aamiraţi și 
dv. natura ? 

— Da, — îngână Zaichin, — admir 
şi eu natura... Nu știți vreo cârciumă în 
apropiere ? 

Pantalonii decoloraţi ridică ochii spre 
cer şi, cu un aer grav, cad pe gânduri. 


Din ruseşte de R. DONICI 


2 A 


————— 1 Octombrie 1938 








N. Săvulescu 











Sticla: g 


Igor P.ămăaeală: 
Eul meu, cau să-l desprindă, 
Nimeni, nici chiar eu nu pot, 
Tâmpii vor ca să cuprindă 
Lumea toată întrun... metot. 
Ei discută și şe 'mtreabă 
De a lumi; existență, 
Negăândind de bună seamă 
La țotala impotenţă ; 
De a discerne printre stele 
Infiniturile de lumi; 
Pătrunzând adânc în ele, 
Nu e una... sunt legiuni, 


Că sunt „infinituri“ de lumi e incontestabil. 
Dar dacă în fiecare din aceste um: vor fi fi- 
ind „infinicuri“ de poeţi care să comită „infi- 
nituri“ de poezii de asemenea natură, mărtu= 
r:isim că am dori un potop genera. 

Dorinţa dumita! de a-ți discerne eul am 
avut-o şi eu. Rezutatui a fost însă acelaş cu 
ce. obținut de d-ta. 

Poezia fi.ozofică pare să nu se potrivească 
tocmai cu eul dumitale. 


Pârvu Ion Saru. — „Idilă câmpenească'! nu 
o putem pub.ica. Mai încercați. 


Jean Marinescu. — Cred că vă grăbiţi cu 
pub.icarea volumului, In orice caz ceie două 
poezii trimisa nouă nu sunt indicate să facă 
parte din e. 


Maria Dunăreanu. — Mă întreb de ce aţi a- 
les ca titlu a] schiţei d-voastră .N.m:c“. Pen- 
trucă totuşi e ceva. Cred că ar fi bine să ne 
ma: trimiteţi. 

Neaga Ioniţă. — „Infrângeri“ nu poate în- 
semna, din păcate, prima d-vcastră victor.e 
iiterară. Nu «e însă o înfrângere dafinitivă. 

Ştefan Crăciun. — Sunt în poezia d-voastră 
mute :mag.ni frumoase, proaspete. 

Sunt sigur că in curând vă veţi putea nu- 
măra printre colaboratorii noştri. Trimiteţi- 
ne cât mai multe din poeziile d-voastră, Dacă 
se poate chiar întreg vo.umu.. 


T. m, r. — „Frântură din Pind“ e promiţă- 
toare. Aşteptăm și altceva. 

E. Gri. — Reportaju:i d-voastră despre O- 
dorhei păcătuește prin oarecare didactic.sm. 
Sa va pubiica, nu însă prea curând pentrusă 
avem încă numeroase „oraşe“ cu vech.me. (Nu 
mă gândesc ia vechimea oraşului, ci :a dala 
când au fost primite ia redacţia noastră re- 
portagiile). 

Vă mulţumesc pentru fotografii şi pentru 
aprecierile măgulitoare cu privire ia această 
rubrică. 


Nariu Carpen. — Nu înțe:eg de ce semnaţi 
cu pseudonim. Poemele sunt foarte promiţă- 
toare şi am dori să mai primim încă altele 
dela d-voastră. 


Mircea Savian. — Acelaş răspuns şi în ce 
priveşte semnălură și în privința versuriior. 
Leon Th. Ceocora. — Prime:e d-voastră în- 


cercări, din cari ne trimiteţi a probă, au fost, 
pare-se, influențate serios de versurile lui 
Coşbuz. Nu ca simţire ci numai în metrică şi 
îmag:ni. Dacă dela aceste prime încercări ați 
reuş.t să vă emancipaţi, mai puteţi trimite. 


Smeureanu 1. Nicolae. — „Sirăierul“ tri- 
mițe-o neapărat unsi reviste străjereşti, care 
ţi-o va publica sigur. Noi nu-ţi pub-icăm în- 
că versuri.e, pentrucă dsocamdată nu i-ar fi 
de fo.os. Mai trimite-ne însă. Ai ca.ităţi pro- 
mițătoare, aşa încât peste puțină vreme vei 
face parte dintre co'aboratorii noştri. 


1. O. Suceveanu.—Aşi vrea să ştiu care din 
poeziile trimise nouă nu au ma: apărut în 
nicio altă revistă, pentrucă „Universul Lite- 
rar“ vă sovoteşte printre poeţii bine dotați 
şi vrea să pubiice mu-te Gin poezi:.e d-vs. Aş- 
teptăm răspunsul cât mai grabnic. 


Const. Cursaru. — Ceeace ne cereţi d-voas- 
tră nu esta cu putinţă din motive prea num>- 
roase ca să le înşirui întrun răspuns la 
acezstă rubrică. Regretăm din sufiet că nu vă 
putem fi de nici un f0.0s. 


Al. C. Aldea. — Vom pubiica câteva din e* 
pizrame:e d-voastră. Mai trimiteţi, 













RC 


SR 
YU 


Aus A X 





UNIVERSUL LITERAR 


SR.A 


pă 


=: = 
Ac) 


za 


meeţi să 


SIE 





ab 


Li 
ş AA 
7 
A e > LA a 
CFR rara al A ” it CP a III RI 


CRONICA DRAMATICA 


BARBU DELAVRANCEA, LA TEATRUL NAȚIONAL 


„HAGI TUDOSE“ DE 


Teatrul Naţional! și-a început activi- 
tatea cu o reluare. A făcut deci apel la 
unu! din autorii români intraţi în re- 
pertoriul clasic, Delavrancea. Din pă- 
cate însă alegerea n'a fost dintre cele 
mai fericite, pentrucă în Joc să se re- 
joace una din piesele lui istorice, Naţio- 
nalul a pus în scenă unul din marile 
insuccese ale admirabilului scriitor: 
Hagi Tudose, 

O nuvelă ajustată pe calapodul tea- 
trului, din care, cu excepţia actului 
întâiu, remarcabil ca valoare literară 
şi pitoresc, numai câteva (foarte puţine) 
scene ar îndreptăți semnătura lui Dela- 
vrancea. 

Tragi-comedia Hagi-Tudose, lipsită de 
nerv, plină de personagii și scene dău- 
nătoare acțiunii, nu numai inutile, a- 
bundă de trivialități și fraze goale, 
vehemente, retorice. (Delavrancea n'a 
putui uita că e un mare orator). Ai im- 
presia că dramaturgul a vrut să-şi ţin- 
tuiască eroul la stâlpul infămiei. 'Toată 
piesa e o pledoarie împotriva lui, o po- 
lemică uneori, la nici un moment însă 
teatru. 

Ii lipsește chiar eroului principal a- 
cea unitate de acţiune care constitue 
caracteristica unui „tip“ așa cum l-ar fi 
dorit Delavrancea, așa cum l-a realizat 
Moliere pe Harpagon și Balzac pe Moş 
Goriot. 

Sunt, e drept, câteva conflicte mărun- 
te, câteva tipuri schițate în fugă — și 
bine schițate — dar fără interes şi fără 
folos pentru economia piesei. 

Hagi 'Tudose „a căzut“ dela premieră, 
pricinuind mare desamăgire lui Dela- 
vrancea. 

Reluarea nu putea avea nici semnifi- 
caţia unei reabilitări, piesa lui Dela- 
vrancea nemai având nevoie de verifi- 
care. Eforturile, lăudabile desigur, ale 
actorilor ca şi ale d-lui V. Enescu care 





a pus deosebită grijă pentru o cât mai 
perfectă punere în scenă au rămas in- 
fructuoase. 





G. Calboreanu 








de RADU A. STERESCU 


Incă o dovadă — dacă mai era nevoie 
să fie dovedită evidenţa — că Hagi Tu- 
dose este lipsiţ de valoare dramatică 


stă mărturie faptul că însuşi Iancu Bre- 


zeanu, în plină activitate în vremea pre- 
mierei ,a preferat să facă pe ramolitul 
prin cafenele (după cum mărturiseşte 
un cronicar dramatic care poate fi cre- 
zut pe cuvânt pentru amintirile de pe 
la 1912) decât să joace rolul hagiului. 
Se plângea nea Iancu, perfect conștient 
de valoarea piesei, că a pierdut memo- 
Tia şi regreta că nu poate apare într'o 
minunăţie de piesă ca Hagi-Tudose. 

D. Enescu a avut sarcina ingrată de a 
purica textul şi a prezenta spectatorilor 
bucureșteni din anul de restriște 1938, 
piesa căzută în 1912. S'a achitat conşti= 
incios de rolul său și să recunoaștem 
că nu putea, că nu se putea face mai 
mult. 

Pastelurile d-nei Scârţan și pictu- 
rile d-lui Traian Cornescu au  contri- 
buit deopotrivă la realizarea unui ca- 
dru perfect. D. Enescu nu putea merge 
cu intervenţiile d-sale de chirurgie tea- 
trală până la scheletul piesei. 

D. Calboreanu, urmaș al lui Nottara, 
în acest rol, și-a pastișat maestrul. Dom- 
nia sa n'a reușit să umanizeze, la nici un 
moment, pe Hagiu. Ba, uneori, a subli- 
niat chiar trăsăturile artificiale ale ero- 
ului. Poate că rolul acesta i s'ar fi po- 
trivit mai bine d-lui I. Sârbul. 

D-na Kitty Gheorghiu a știut să fie 
discretă în rolui fetei hagiului iar d-na 
Sonia Cluceru a întruchipat o cocoană 
Gherghina plină de haz. 

D. Niki Atanasiu a mers ceva prea 
departe cu șarjarea unui rol și așa des- 
tul de fals. 

Profirel, fost tovarăș al lui Hagi Tu- 
dose și unul din puţinii „oameni“ ai 
piesei a găsit în d. Victor Antonescu un 








Nicky Atanasiu 


interpret în notă. I-am reproşa oarecari 
concesii făcute galeriei. 

Suntem siliți să ne repetăm accentu- 
ând asupra străduinţelor pe care toţi 
interpreții — nu numai acei pomeniţi 
de noi — şi le-au dat, spre realizarea u- 
nui spectacol reușit, străduințe care au 
fost sprijinite de o excelenţă montare. 

Totul — minus textul și minus, une- 
ori, d. Calboreanu — a fost efort spre 
artă. Teatrul a câştigat în prestigiu. 

Totuși reluarea lui Hagi Tudose a în- 
semnat o inexplicabilă eroare. 





DIMITRIE CANTEMIR, DOMNITORLL MOLDOVEI 


CORANUL 


Tradus din latineşte de prof. NICODIM LOCUSTEANU 


Muhamed promițând lucrul acesta, 
porni din nou spre cerul al treilea, 
unde fu primit în acelaș fel de Ingerii 
cari păzcau. Acolo găsi pe lisus Ehris- 
ts, cum era în trup. (Despre ceeace 
cred Musulmanii despre Christos, se 
va vorbi într'un capitol special). 

După ce îl salută cu aceleaşi com- 
plimente ca și pe Moise și după ce se 
sărutară frăţește, îi promise şi lui că la 
întoarcere îi va spune tot ce va primi 
ca misiune dela Dumnezeu. 

In al patrulea, al cincilea, al şaselea 
şi al şaptelea cer nu găsi nimic decât 
o mulțime nenumărată de Ingeri. 

In fine în al noulea cer ajunse la 
porţile palatului maiestății divine, unde 
stăteau de pază de nouă ori câte 70.000 
de Ingeri ; iar cei din afară, fără să mai 
înrebe pe îngerii din lăuntru, nu dă- 
dură voe nici lui Gabriel, nici lui Mu- 
humed să se apropie și să bată la por- 
țile tronului lui Dumnezeu, căci trebuia 
să încunoştiințeze mai întâiu pe cei din 
năuntru despre vorbele lui Gabriel și 
despre sosirea lui Muhamed. Aceștia 
dâna de veste celor din năuntru și 
apoi tot aşa până la locuinţa lui Dum- 
nezeu, numai decât veni răspunsul, că 
de ce au împiedicat intrarea și de ce 
au supărat pe Muhamed şi nu lau lă- 
sat să intre deadreptul? Dar mai pe 
urmă, intervenind Muhamed, ei au do- 
bândit iertare dela Dumnezeu. 

Deschizându-li-se deci porțile, toată 
curtea Maiestăţii divine îi ieşi în cale 
şi numindu-l toți frate, îl felicitară de 
bun şi fericit sosit. Dar Dumnezeu po- 
runcise secretarului său intim să scrie 
cartea Coranului şi el nu isprăvise în- 
că; deaceea porunci lui Gabrie! să con- 
ducă pe Muhamed și să-i arate palatul 
divin, camerile și grădinile, până ce se- 
cretarul va isprăvi Coranul. 

Văzu acolo Muhamed palatele făcute 
dintr'o singură piatră de diamant, sau 
de smaragd, sau de rubin, și un perete 
al întregului palat făcut dintun singur 
mărgăritar extraordinar de alb. Dar 
lucrurile de felul acesta pe cari pretinde 
că le-a văzut, sunt furate din Apocalip- 
sul Sf. Ioan. Pe lângă acestea a mai ad- 
mirat arborii din grădini, a căror înăl- 
țime, verdeață şi frumuseșţe este de 


nedescris. Afară de aceasta, spunea că 
frunzele tuturor arborilor erau mai mari 
şi mai late decât urechea  elefantului, 
iar fructele mai mari decât un butoiu 
şi unele de piatră. 

După ce a vizitat toate acestea, când 
s'a terminat cu scrisul Coranului, Mu- 
hamed a fost chemat de Maestatea di- 
vină. Dar înainte de a intra în camera 
divină, cu alte cuvinte, când a auzit gla- 
sul (Arz) viu al splendoarei divine, s'a 
zăpăcit și ochii i sau împăenjenit în- 
tr'atâta, încât n'a putut deloc vedea cine 
şi cum este Dumnezeu și ce sunt cele 
ce stăteau împrejurul lui Dumnezeu, ci 
i-a auzit numai glasul zicându-i: „Bine 
ai venit, scumpule“.. La auzul glasului, 
Muhamed s'a prosternat înaintea lui 
Dumnezeu și a îndrăsnit să spună: „O 
Doamne, creator al tuturor lumilor, iată 
robul tău este gata şi pregătit, să înde- 
plinească toate poruncile tale“. Atunci 
secretarul i-a adus și i-a predat cartea 
Coranului, scrisă cu litere din materia 
fulgerului sau splendorei divine, și 
Dumnezeu cu propria sa voce (deși nu 
vedea pe Dumnezeu) i-a poruncit să 
înveţe pe toți muritorii și să-i invite ca, 
lepădându-se de legile cărţilor mai 
vechi şi de învăţătura profeților de mai 
înainte, să dea crezare numai învățătu- 
rilor Coranului, dacă voesce să se mân- 
tuiască, 


Primind cartea Coranului, Muhamed 
ar îi rugat pe Maiestatea divină, să bi- 
nevoiască a-i arăta și a-l învăţa, cum să 
răspundă, dacă oamenii l-ar întreba: 
cine și cum este Dumnezeu pe care-l 
propagă el? Căci dacă n'ar ști să le spu- 
nă nimic despre esența divină, oamenii 
l-ar lua drept un mincinos, cum sa 
mai întâmplat şi altor profeţi, -cari au 
fost mai inainte trimiși de Dumnezeu. 
Atunci Dumnezeu i-ar fi zis că este cu 
neputinţă, ca cineva să-i vadă esenţa, 
fiindcă e un lucru mai presus de min- 
tea şi vederea omenească. 

Totuși are să-i arate puterea mâinilor 
sale și cele ce sunt în jurul Maestăţii 
divine, Deaceea chemându-l mai aproa- 
pe, zice că Dumnezeu i-a pus pe cap 
mâna puterii sale (cum se face chiro- 
tonisirea preoților) şi a simţit apăsarea 


măinilor divine mai rece și mai grea 
decât plumbul. 

Apoi după ce Dumnezeu a ridicat 
mană, zice că el ar fi văzut tronul ma- 
jestății şi splendoarea divină, precum 
şi trei râuri, dintre cari unul era de 
lapte, altul de miere, iar al treilea de 
vin, 

Apoi Dumnezeu i-ar fi ordonat să 
soarbă din oricare râu va vrea şi să bea 
până se va sătura. El însă luând dela 
un inger care stătea alături, două fili- 
gene, a luat cu una lapte, iar cu cealal- 
tă miere și a băut. Intrebat, de ce nu a 
luat și din al treilea râu, în care curgea 
vin, el ar fi răspuns că are numai 2 
mâini și de aceia numai din 2 râuri a 
putut să ia cu filigeana acea licoare 
divină, Atunci Dumnezeu i-ar fi zis, că 
de aci înainte băutura vinului îi este 
oprită și lui și partizanilor, şi el nu tre- 
bue să bea decât din vinul paradisului, 
pe care în veacul ce va veni îl vor bea 
cu permisie și bucuroşi. 

Apoi primind dela Dumnezeu voia 
de a se înapoia la ai săi și însoțit fiind 
de acelaș arhanghel Gabriel, a fost pri- 
mit în triumf, cu imnuri de proslăvire 
de către îngerii cari păzeau porţile şi 
sa coborit astfel până la al treilea cer, 
unde, conform promisiunii, s'a oprit, ca 
să arate lui lisus Christos Coranul. 

I-a povestit atunci, că a primit ordin 
să predice legea cea nouă. 

lisus a aprobat într'adevăr toate în- 
vățăturile cuprinse în Coran, afară de 
numărul rugăciunilor zilnice, căci Dum- 
nezeu pretindea sectatorilor Coranului 
să facă rugăciuni de 50 de ori pe zi. 

Deaceea a rugat pe Muhamed, ca să 
apuce din nou calea către Maiestatea 
divină, ca s'o roage să mai îndulcească 
această lege prea supărătoare pentru 
oameni şi altmintesca imposibilă, şi să 
facă rugăciunile pe de o parte mai scur- 
te, pe de alta mai puţine la număr. 

Căci dânsul știe foarte bine, că Mu- 
hamed se va munci în zadar și că oa- 
menii din cauza supunerii la o lege atât 
de aspră şi de imposibilă, se vor ruga 
lui Dumnezeu cu mânie şi cu dorință de 
răsbunare. 

Dealtminterea dânsul a învățat a- 


ceasta din experiență, ca unul care din 
cauza legei grele a Evangheliei și din 
cauza jugului aspru al învățăturilor ei, 
a fost silit să înfrunte şi moartea și to- 
tuşi n'a folosit nimic sau prea puţin. 


ORANDUIREA RUGACIUNILOR 


Indemnat de sfatul lui lisus, Muha- 
med apucă din nou calea spre Maiesta- 
tea divină, ca să se roage fierbinte şi 
să-i spună sincer cele ce auzise dela 
lisus. La rugăciunile lui, Dumnezeu 
mai scăzu 10 din cele 50 de rugăciuni şi 
porunci ca Dumnezeu să fie slăvit cu 


40 de rugăciuni pe zi. Dar când se îna- 


poie la Iisus Christos, acesta îl convinse 
că şi acest număr este imposibil pentru 
muritori şi îl rugă, să se mai ducă o dată 
în cer. Aşa dar a tăcut drumul de 3 ori, 
până ce îndurarea divină sa milostivit 
şi a redus la numai 5 numărul de rugă- 
ciuni pe zi. Infine la cea din urmă îna- 
poiere la Hristos, deși acesta i-a ară- 
tat cu motive puternice că și acest nu- 
măr este prea mare pentru trândăvia 
și lenea omenească, totuși  Muhamed 
s'a scuzat că nu mai poate supăra din 
nou pe divina Maiestate, ca să-l întrebe 
încă odată. 

Căci dacă bătrânii, bolnavii, precum 
şi cei ce şi-au pierdut mintea şi cei lu- 
aţi în robie de necredincioși nu vor pu- 
tea păstra această regulă de rugăciuni, 
judecata divină ce ar hotări că e de 
făcut în aceste cazuri? La aceasta, Mu- 
hamed a răspuns că în ce priveşte pe 
bolnavi, s'a hotărit că dacă nu vor pu- 
tea sta în picioare şi ridica mâinile din 
cauza infirmității, este destul să facă 
lucrul acesta numai cu mișcarea ochi- 
lor; şi dacă nu vor putea vorbi cu limba, 
să spună numai în gând ceeace nu pot 
spune cu graiul. 

Intrucât privește pe robi, pe cei cu 
mintea slabă sau nebuni, Dumnezeu a 
poruncit Ingerilor Săi, ca-să răsplătea- 
scă rugăciunile lor o dată cu ale restului 
poporului (şi din această cauză toi 
scrântiţii sunt socotiți la Musulmani ca 
sfinți, pentru că greşelile lor sunt aduse 
la Dumnezeu de Ingeri şi El le iartă). 

(Va urma). 





BUȘTENI--„ROYAL-PALACE:* 


Motto: 
Ce cuminţi sunt scriitorii 
Când au masă şi chirie: 
Nu-i pândesc nici creditorii, 
Nu scriu nici pornografie. 


Așadar, vacanţa Sa sfârșit... Frumoa- 


sele zile de libertate, de veselie şi de 
sbengueli estivale au trecut pe lângă 
noi ca niște fete călătoare, făcându-ne 
viața mai roză într'un scurt popas, îna- 
inte de a porni, odată cu rândunelele şi 
berzele, pe meridianul ţărilor solare. 
Rămaşi singuri, întârziaţi poate, în sta- 
țiunea peste care, cum cântase Ștefan 
Baciu, „ca o vulpe brună, toamna“ îşi 
scutură parfumul sec, ne-am surprins 
deodată stingheri; străini şi indezirabili 
în orăşelul ce-și făcuse mai înainte o 
mândrie din a ne şti oaspeţii lui şi căuta 
acum să se scape cât mai repede de noi. 
Voia să rămână singur, cu ceţurile di- 
mineţii și cu pustietatea spre a îngropa 
definitiv vacanța în frunzele parcului 
doborite de restriştea simfoniei ce a fă- 
cut din fiecare copac o piesă de or- 
chestră funebră. Eram ultimii „sbură- 
tori“ — şi eram numai doi, iar între 
noi o singură sburătoare, bruneta „Con- 
chita Montenegro', care ducea toamna 
cu dânsa spre țărmurile albastrei mări 
dela Constanţa... Aleele oraşului ne 
conduceau cu cea mai cruntă indife- 
rență spre gară, iar balcoanele vilelor, 
din somnul singurătăţii ne urau cel din 
urmă „voiaj bun“, mai mult vesele că, 
în sfârşit, plecăm și noi, decât întristate 
că rămân pustii. In urma noastră porţile 
hotelului s'au închis cu un scârţâit de 
melancolie, privind cu duioşie cum ne 
depărtăm de ele. 

— Ultimii sburători! şopti cu pate- 
tism una sentimentală tovarășei sale din 
dreapta. 

— Dar mai lasă-i, soro, să plece, îi 
ripostă o bancă cinică de alături, tre- 
zită din recele-i somn matinal. Toată 
vara n'am putut să ascult şi eu o șoaptă 
de dragoste, un cântec de amor, din 
cauza lor. Veneau aici şi nu făceau de- 
cât să se vorbească de rău, unii pe al- 
ţii. Abia pleca un grup și numai decât 
venea altul spre a-i bârfi pe cei care-au 
plecat... M'au plictisit poeţii ăștia, la 
vară ara să mă mut în parc. 

— Ba eu cred că sunt oameni foarte 
cumsecade, intră în vorbă copacul din 
fața primei porți. Dacă n'ar fi fost ei, 
prietenul meu Lo-Kat, chinezul cu pă- 
sărele de hârtie colorată, ar fi murit de 
foame lângă panerele sprijinite de pi- 
cioarele mele... Poeţii îi cumpărau cele 
mai frumoase jucării, iar fetele care 
treceau pe stradă le primeau din mâna 
lor în dar, sau cumpărau şi ele, spre a 
face la fel ca dânşii. 

— Mai bine taci, bătrân scorțos, i se 
adresă ofuscată banca cinică. Ce știi 
tu ce-i dragostea“... 

In acelaş timp, din interiorul hotelu- 
lui izbucni un sgomot confuz de voci 
împestrițate, de chiote, de prăbușiri pe 
scările cu scârțâitul infernal, ca și cum 
a dinamită ar fi făcut explozie înăun- 
trul tostului cuib de „sburători“. Cana- 
pelele, împreună cu saltelele şi lighea- 
nele, de bucurie că au rămas singure, 
au început să alerge pe coridoarele pus- 
tii, să joace prin odăile pline de dezor- 
dinea dimineţii, să cânte cele mai fan- 
tastice imnuri, provocând o adevărată 
orgie, în semn de închidere a sezonului. 
Intre ele, baba Lina își numără bacșișul 
în poală, surâzând de bucurie că poeții 
au fost şi anul ăsta darnici, ca și altă- 
dată. O oglindă se prăbuşi pe pardo- 
seală de tristeţe şi singurătate, iar o fe- 
reastră, părăsită de poetul ei în braţele 
vântului — acest amant cam brutal — 
se dădu de câteva ori cu capul de pe- 
reţi, apoi se aruncă dela mansardă, sco- 
țând în tăcerea dimineţii un strigăt 
strident de disperare : i, 

— Ah, unde ne sunt visătorii !... 


Visătorii plecaseră rând pe rând, lă- 
sând pustiu în urma lor. Cei din urmă 





Pe deasupra brazilor... 


rămăsesem noi, reţinuţi de ambiția de 
a sfida toamna care se făcea tot mai 
frumoasă şi de dulcea voluptate a ace- 
star zile de visătorie şi de lene. In ul- 
tima dimineaţă, mobilierul hotelului în- 
cepuse deja să circule agitat pe cori- 








doare, spre a ne trezi din somnul ulti- 
mei nopți de vacanţă, şi a ne aduce la 
cunoștință că trumoasele zile de visare 
s'au sfârșit și geamantanele noastre tre- 
bue să apuce drumul gării. Inainte de 
răsăritul soarelui am scoboriît scările cu 
scârțâitul infernal, am tras după noi 
poarta hotelului însingurat şi am pără- 
sit Buştenii fără nici un regret, căci to- 
tul ne gonea din patria vacanței care se 
stârșise. La casa de bilete am schimbat 
ambiția de a întârzia, ce ne reținuse 
până atunci, cu nerăbdarea de a pleca 
fără nicio remușcare. „Partir, c'est 
mourir un peu, mais rester, c'est dejă 
la mort!...-Cu această lozincă. îngropa- 
sem vacanţa în gara Bușteni, cântând... 

Călătoria până la București şi câteva 
zile petrecute în tumultul orașului nos- 
tru, mau făcut să uit complect fru- 
moasele zile dela Bușteni. Grijile ce 
aici astupaseră complect libertatea de 
acolo, cerul acesta prea senin și de-o 
fierbințeală dogorîtoare, nu avea nimic 
de-a face cu cerul dintre munţii noștri 
şi cu răcoarea dintre brazi. S'ar fi zis că 
nici n'am trecut pe acolo, că nici n'am 
cunoscut după amiezile dulci de pe Za- 
mora sau liricele seri de pe valea Cer- 
bului, atât eram de străin și depărtat 
de vacanța noastră... 

Iată însă că, pe neașteptate, curierul 
de azi dimineață. mi-a adus o scrisoare 
foarte interesantă. Când am deschis-o, 
din ea a izbucnit ca o păsărică artifi- 
cială de hârtie a manciurianului Lo- 
Kat, toată vacanța noastră. Ultimul nos- 
tru confrate, fruntaşul Popescu Alexe, 
„trimisul regimentului escorta Regală 
ca itendent al Hotelului regal din Buş- 
teni“, îmi trimete opera sa literară, în- 
soțită de câteva rânduri: „În primul 
rând vă doresc multă sănătate şi feri- 
cire. Veţi şti că-mi pare foarte rău că 
nu v'am putut servi din cauză că m'am 
culcat prea târziu, căci am copiat amin- 
tirile care trebuia să vi-le dau. Eu câna 
m'am deșteptat era ora 6 şi Dumnea- 
voastră plecaserăţi. In cazu ăsta m'am 
gândit ca să vi le trimet, etc,, etc...“ 

Recitind opera contratelui Popescu 
Alexe, care a debutat ca „itendent“ al 
hotelului regal din Buşteni, unde-şi pe- 
trec scriitorii vara, am retrăit câteva 
clipe zilele vacanței de acolo, cu toate 
bucuriile şi cu toate plictiselile lor. Zic 
şi plictiselile lor, deoarece vacanța în 
Buşteni nu e prea bogată în distracţii 
şi prea variată, din cauza localităţii 
care, deşi e situată între cele mai fru- 
moase peisagii, nu are nici un farmec 
citadin. Dovadă, impresia confratelui 
Popescu Alexe, care scrie în poezia 
„Ceam simţit pe aceste locuri“: 


Intru acest sătuț clădit în stânci 
A căror case îs numai vile 

Eşti mulțumit numai atunci 
Când îl priveşti câteva zile. 


Dacă se întâmplă să stai două săptă- 
mâni sau o lună, Buștenii devine puţin 
plictisitor... Se pare însă că localitatea a- 
ceasta își are totuși farmecul ei ascuns, 
pe care nu i-l poți ghici decât după câ- 
teva luni de ședere continuă în înterio- 
rul ei. Gândul acesta mi-a fost sugerat 
de o altă poezie a confratelui Alexe, care 
a avut fericirea să stea toată vara la ho- 
telul regal din Bușteni. După vreun an 
de zile „de instrucție și şcoală“, cum 
scrie el, confratele nostru a fost che- 
mat „într'o zi de primăvară“ de D-l Co- 
lonel, care i-a dat „bune poveţe“ să fie 
ostaș „pacient“ şi l-a trimes la Buşteni, 
unde 


La căminu de odihnă 

Al d-lor scriitori români 
Imi eczecutai serviciul 

Pe un anotimp de irej luni 


In aceste trei luni, dânsul a cunoscut 
localitatea mai bine decât noi şi s'a bu- 
curat mai mult de frumuseţile sale. In 
poezia „Clipe din militărie* se arată 
chiar foarte entuziasmat: 


Este o sfântă datorie 
Serviciu de militar 

Cine face armata ştie 
Să fie bun gospodar. 


Şi prin grelele obstacoli 
Ce le-am avut din trecut 
Am ajuns spri liberare 
Și acum sunt mai fericit. 


lar prezenta mistune 

Ce mi-a încredințal-o țara 
La Buşteni la umbră deasă 
Să-mi petrec sezon de vară 


Aici clima este dulce 

Aer bun de respirat 

Cel care a fost pe aici vreodată 
A rămas impresionat. 


De priveşti întotdeauna 
Către mândru răsărit 
Caraimanu cu a lui șoapte 
Ne urează bun sosit. 


Aici între stânci bătrâne 

Ne închinăm toioși paharu 
Și urând la ani dearându 
Vităm alea şi amaru, etc. 


Aidoma lui Barres care descoperise 
prin Greco secretul orașului Toledo, 
tânărul nostru confrate în haină de chi- 
peș ostaş a descoperit prin căminul 
„D-lor Scriitori români" secretul și de- 
liciul oraşului Bușteni. Mărturisim tri- 
stețea noastră de a nu fi putut avea 
perspicacitatea trimisului din garda re- 
gală... Dar poate că ne înşelăm. Poate 
că tot farmecul orașului Bușteni constă 





ŢIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


UNIVERSUL LITERAR 


de PERICLE MARTINESCU 


numai în căminul D-lor Scriitori români 
și e o eroare din partea noastră să-l cău- 
tăm aiurea. 


Mult cântatul cămin, deși de origină 
regală, nu are o înfăţişare prea strălu- 
cită. Cu toate acestea, ochii tuturor dom- 
nișoarejor care trec pe stradă uneori 
chiar și ai Goamnelor dintre două (sau 
mai multe) vârste, se întorc spre el cu 
languroase priviri pline de curiozitate 
şi admiraţie. Toată lumea știe că aco!o, 
între zidurile bătrâne și roşcate ale ve- 
chiului hotel regal, se odihnesc, visează 
și creiază fel de fel de poeţi şi fel ce 
fel de scriitori români, invitaţi de M. S. 
Regele să cunoască tihna unor zile de 
linişte și să-și pună la punct volu- 
mele de versuri, sau romanele cu tit- 
luri întârziate. Pentru trecătoarele de 
pe stradă, căminul acesta e un fel ce 
Olimp cu multe seducţii şi miraje inte- 
rioare și cu totul inaccesibil profanilor 
ce-l privesc cu timiditate. Pentru cei 
care-l locuesc însă, divinul lăcaș e un 
adăpost foarte omenesc, având divin 
doar darul de a putea menţine pacea 
între cei patruzeci de scriitori şi optzeci 
de susceptibilități ce locuesc între zidu- 
rile sale, Dealtiel, nici darul acesta nu 
e absolut divin, întrucât el coboară mai 
muit dela d. George Gregorian, Jupite- 
rul solemn, autoritar şi camarad al aces- 
tui Olimp de visători incorigibili. Auto- 
rul „Porții din urmă“ reprezintă aici 
poarta cea dintâi la care bat toţi nemul- 
țumiții, atât din interiorul cât şi... din 
afara căminului. 

In deosebi, trei erau nemulțumirile 
cu care avea de luptat mai mult poetul 
mai mare între poeți: Popescu, muzica 
şi scările. 

Popescu e restauratorul unde iau 
masa scriitorii. Câţiva dintre aceștia au 
prins pică pe dânsul de când le-a ser- 
vit la masă niște struguri acri. „şi bate 
joc de noi, trebue să-l punem la punct“, 
s'au hotărît ei să se răzbune pe cerbzrul 
dela tijghea. Astfel montați, au com- 
părut într'o zi în faţa instanţei su- 
preme : 

— Domnule Gregorian, vă rugâm să 
interziceți d-lui Popescu să mai mă- 
nânce salam cu creionul după ureche... 
__— Da' dece să-i interzic? întrebă poe- 
“tul nedumerit. 

— Piindcă-i indecent. Auzi d-ta, să 
mănânce mereu salam, cu creionul la 
ureche... Ori să dea creionul jos când 
mănâncă salam, ori să ție creionul la 
ureche, dar să nu mănânce salam... La 
anul, dacă vreți să mai venim aici, vă 
rugăm să puneţi în contract şi clauza 
următoare: „lar d. Popescu e obligat să 
nu mai ţie creionul la ureche când mă- 
nâncă salam, sau viceversa“. 


„D. Gregorian a aplanat imediat con- 
flictul, convingându-l pe d. Popescu să 
nu mai mănânce salam în faţa scriito- 
rilor. În schimb, aceştia, nemulțumiți 
numai cu atât, au continuat lupta îm- 
potriva „ceairului“ (e o expresie pejo- 
rativă) dela tijghea, poreclindu-l Po- 
pescu-Plaivas și lăsându-l să poarte mai 
departe creionul la ureche. 

In ce privește muzica, problema a ră- 
mas nerezolvată. Până în ultima zi, 
taniara a cântat și dimineața şi după 
masa în dosul căminului, doar-doar va 
convinge pe vreunul să se arunce pe fe- 
reastră de exasperare, spre a-și face o 
reclamă cu termeni echivoci: „Un scrii. 
tor s'a sinucis ascultând melodiile fan- 
farei noastre!'“'.. Din fericire, niciun seri 
itor nu s'a sinucis încă din acest motiv, 
însă câţiva sau hotărît ca anul viitor 
să vie înarmaţi cu niște șrapnele spre 
a arunca în aer pavilionul muzicii din 
parc, dacă, bine 'nţeles, domnul Primar 
nu va găsi până atunci o soluţie mai fa- 
vorabilă. (N'am fost anul ăsta la Buş- 
teni, astiel că nu cunoaştem iransfor- 
mările. Notă din 1939). 

Tot nerezolvată a rămas şi problema 
scărilor cu scârțâitul infernal. E vorba 
de scara interioară a căminului, care 
urcă la etaj și mansardă și care scârțâie 
atât de tare încât bieţii poeţi, când se 
întorc noaptea dela chef sau dela „con- 
chiste“ „sunt în stare să se arunce în 
stradă, decât să urce mai departe scara 
ce trece tocmai prin fața camerii d-lui 
Gregorian. Datorită scărilor, d-sa află 
înaintea tuturor cine a întârziat noaptea 
în oraş, la ce oră sa întors și, mai ales, 
câte grade de. luciditate şi câte de al- 
cool avea în punga crecrului. Scârţâi- 
tul scărilor îi spune totul într'un limbaj 
misterios pe care numai d-sa îl înţe- 
lege. Din cauza acestor scări, poeții, 
când primeau parale îşi procurau peste 
zi băutura necesară și făceau chef în 
odăile de sus, unde puteau să-l prelun- 
gească chiar și două trei zile, căci acolo 
nimeni nu le turbura tihna, 

Aceste odăi de sus, mansarda propriu 
zisă, constitue imperiul celor mai tineri 
și mai veritabili visători. Aici este eta- 
jul boemilor: poeţi, romancieri, nuve- 
liști şi eseiști, cei mai mulţi în deve- 
nire, unii dintre ei consacraţi, alții pur- 
tând gloria în buzunare sub formă de 
manuscrise împăturite frumos. Aici, la 
mansardă, se încing cele mai aprinse 
discuţii filosofice, aici se fac serate li- 
terare, aici se bârfeşte mai cu foc, şi 
tot aici de torc din imaterialitate poe- 
mele și paginele de proză destinate 
domnișoarelor cari privesc cu admira- 

















1 Octembrie 1938 





Vederea pe Valea Prahovei 


ție, de pe stradă, căminul scriitorilor. În 
fiecare cameră de sus stă câte un ge- 
niu. Socotind bine, am avut luna acea- 
sta opt genii, deoarece două odăi au ră- 
mas goale: cea în care regretatul poet 
Al. Călinescu a avut prima hemoptizie 
fatală şi cea în care a dormit anul tre- 
cut un oarecare Oscar Lemnaru. Din 
superstiție, nimeni n'a vrut să siea în 
aceste camere, astfel că două din cele 
zece genii care trebuiau să complecteze 
mansarda, au locuit cu un etaj mai jos... 

In ce privește activitatea scriitorilor 
în cursul acestei veri (1937) nu avem 


prea multe de spus, deşi trebue să re-. 


cunoaștem că scriitorii nau fost com- 
plect inactivi. Astfel: d. Gregorian, pri- 
vind munţii din jur şi cunoscând vidul 
din buzunarele poeţilor, a scris un cu” 
plet pe motivul „Săracă ţară bogată“; 
a. I. C. Vissarion a debitat vreo patru- 


zeci de snoave trăznite, după care a în- 
călecat bicicleta şi a plecat acasă, în 
Dâmboviţa; Ștefan Baciu a mai scris 
vreo trei poezii de dragoste; George 
Dorul-Dumitrescu a scris o scrisoare, în 
timp ce Octav Șuluţiu a mai cetit cinci 
romane de Edgar Wallace. Ceilalţi au 
căutat să se inspire doar, strângând 
material pentru a-l topi în retortele ]a- 
boratoarelor din Bucureşti. 

Cel mai activ dintre toţi, obţinând 
cele mai multe elogii din partea visă- 
torilor, a fost însă Popescu Alexe, care, 
pe lângă poeziile nenumărate, a scris şi 
un „caiet de tratat amintiri“, din care 
ne permitem să extragem această pa- 
gină, întrucât ea complectează bilanțul 
asupra activităţii scriitorilor din vara 
aceasta. E vorba de una din excursiile 
făcute de scriitori, destinată să treacă 
neobservată, dacă n'ar fi fost pana ge- 
neroasă a noului visător Alexe. S'o as- 
cultăm, căci e savuroasă: 

„In ziua de 27 lule a. c. la ora 8.10 
am părăsit comuna Bușteni plecând cu 
trenu la Braşov. Cu pachetele cu ali- 
mente pentru escursiunea care urma 
să-o facem pe muntele cristianu mare 
(zis şuler). Sosind în gara Braşov, Dl. 
George Gregorian Şeful D-lor Scriitori 
Români împreună cu d. avocat Sorescu 
cu familia fiind în număr de zece ne-am 
urcat la un autobuz ocupândule jumă- 
tate cu echipa noastră de turiști. Sosind 
la Coroana neam coborit din autobuz 
îndreptândune spre un restauranţ care 


avea o curte umbroasă. Acolo neam o- 
dihnit reparândune puterile pentru dru- 
mul ce aveam de mers. Dl Gregorian şi 
cu D] Sorescu nea oferit la fiecare ceam 
voit să ne aducă chelnerul restauran- 
tului. Eu am luat o dulceaţă de zmeură 
care ma răcorit de zăpuşeala căldurii 
iar maria servitoarea dlui Sorescu vrea 
niște șuncă căci dânsa era unguroaică 
şi ungurii obişnuește mult şunca. Ter- 
minând cu masa neam urcat la o ma: 
sină care făcea curse dela Braşov la 
poeană. Sub poalele muntelui am pă- 
răsit maşina și am mers pe Jos prin 
poenile înverzite. Dl Gregorian a fost 
primul care a mers pe direcţie cu un 
băț cel purta în mână ca drept ajutor. 


Dnia Sa imita pe profetu mouise care 
mergea înaintea oastei cu toiagu în 
mână ca să treacă marea roşie. Sosind 
la jumătatea drumului serpentinat am 
întâmpiant un izvor cu apă rece la care 
ne-am spălat de nădușala de pe față și 
am pornit mai departe. După vreo două 
ore de mers am sosit la prima casă de 
adăpost unde neam odihnit privind sa- 


tele ce se vedeau în vale. Sosiţi la res- 
taurantu de pe munte am stat timp de 
două zile vizitând vârful cel mai înalt 
din acest munte care se numeşte șpiţ. 
Depe şpiţ se vede orașu Braşov şi multe 
comum din împrejurimi. După două 
zile de odihnă am părăsit casa de adă- 
post regretând frumuseţea pașnică care 
domneşte într'acest munte. La înapoere 
am mers pe jos până la pocană unde 
neam urcat la şenilă care nea dus în 
plină viteză până la Braşov. Apoi neam 
urcat la personal care nea adus la Buș- 
teni la căminu de odihnă al Dlor Scrii- 
tori de unde plecascrăm. Şi după cum 
am scris mai sus am petrecut simpatica 
escursie pe muntele cristianu mare. 
Deși timpul a fost cam împotrivă dar tot 
neam distrat“. 

O excursie tot atât de „simpatică“ 
au mai făcut scriitorii la Diham, unde 
noul prozator a „simțit simpatia natu- 
rii mai mult ca întotdeauna“. Această 
bucată n'o mai reproducem însă, ce- 
dând-o d-lui I. Valerian spre a o pu- 
blica în „Viața literară“, cu menţiunea: 
„Un nou Hogaşi... 


Două luni şi jumătate a ţinut vacanţa 
scriitorilor la hotelul regal din Bușterii, 
In cursul acestei vacanțe, Belerophonii 
literaturii, omorând mai la propriu 
decât oricând Himerele, sau simţit și 
ei în viaţă, trăind liniștiți, fără neca- 
zuri, fără grija chiriei şi a mesei dela 
prânz și de seara, fără rancune și, mai 
ales, fără prea multe melancolii. Despre 
mulţi s'ar putea spune că nici n'au fos. 
scriitori în cursul acestei vacanțe, ci au 
fost oameni ca toţi ceilalţi oameni care 
se bucură de viaţă, se odihnesc şi se în- 
graşă după măsura ambițiilor şi nece- 
sităților fiecăruia. Au fost uitate riva- 
lităţile dintre grupurile literare, au fost 
uitate deosebirile de idei politice și es- 
teiice — au fost uitate chiar şi luptele 
înverșunate dintre generaţii în cursul 
acestei vacanțe care a ţinut loc de ar- 
mistiţiu. Fiecare sa gândit la altceva și 
cu toții au privit acelaș lucru: Viaţa, 
Cei tineri au iubit şi-au făcut compli- 
mente, cadouri (în manuscrise!), sau 
serenade fetelor frumoase, iar cei bă- 
trâni s'au rezumat la lucruri şi mai 
practice, mulțumindu-se să se îngrașe 
doar. In această privinţă, toţi dealtlel, 
au fost însuflețiți cam de acceaşi preo- 
cupare datorită tentaţiei restaurantului 
d-lui Popescu, în a cărui carte de aut, 
d. George Gregorian a caligraiiat în 
ultima zi următorul catren : 

La mâncarea dumitale 
Am atât de obiectar: 
Dumneata ai luat parale 
lar noi ne-am îngrăşat. 

Cu toate acestea, d. Popescu tot Plai 
vas a rămas! 


Septembrie, 1937. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908-938