Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
VAIVIDSUL LIILPAP PROPRIETAR: SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov i de onoare particulari - Curtea din Balcic ŞTEFAN DIMITRESCU SCENA ITALIEI de ION MARIN SADOVEANU iar, care în istoria ideilor şi a faptelor se resfrănge limpede şi dă neașteptate valori în această disciplină, Italia nu numai că apare la fiecare epocă, dâr prinir'o chemare unică, leagă totul împrumutând permanent altor vremuri formulele dramei și teatrului său, In felul acesta, ltalia ni se înfățișează ca depozitara adevăratelor practici de teatru european. Se poate ca, drama propriuzisă, să-și il găsit marele și stemele ei realizări aiurea. Temelia însă a săvârşiri- lor scenice, acele fapte dare capătă o optică şi o intensitate specială urcate pe scânduri în fața unui public și car o naștere, o desvoliare şi o curmare în timp măsurat de o intuiție precisă, alcătuind astfel în- tămplarea teatrală de interes colectiv, rămâne istericește italiană. Acest substrat al dramei complete din totdeauna, care o face via- bilă, vechiul mimus, prin Veneţia moștenitoarea Bizanțului și prin- irun altei al spiritului italien la pândă din Bergam și până la Na- poli, a reînchiegat teatrul adevărat în Comedia dell'Arte a veacului al XVl-a și XVII. Tot ce se cere pentru o adevărată și mare epocă de teatru, a- ceastă Comedie dell' Arie a dealizat: simplitatea neutră a scenei, ne- obosită de coinplicate mașinării chemate să ajute numai epoci cu fantazia mediocră; aderenţa puternică a scenei cu un public care o caută, susține și o prețueşte și însfârşit, lucrul unic, prospețimea şi spontaneitatea permanentă a săvârșirii actoriceşti, născuiă mereu din identificarea perfectă a gestului cu cuvântul. Sbuciumele teoretice, cari de la începutul veacului al XIX-lea cu Heinrich von Kleist şi până în veacul nostra subi mâna englezu- lui Horentinizat, Gordon Craig, caută o saluție fie chiar 'ortificializată în supramarionetă, pentru perfecţiune și repețirea în perfecțiune, a unsi realizări actoriceşti, au fosi în formă liberă realizate şi înche- gate de Comedia dell'Arte, sigur, cu singura sciuţie posibilă; li- beriatea completă de invenţie, creind astfei un teatru perfect şi spon- tan, dând fiecărui actor pe el însuș ca autor multiplicat al propriu- lui său rol. Ă | Pertecțiunea aceasta mimică a fost atât de putemică și atât a im- presionat, încât din ea, în perearinări cari m'au cunoscut nici hotare naționale, nici depărtări, au răsărit fie în Spania lui Torres Naharro, fie în Analia preshakespeariană, fie într'o Franţă vecină în timp cu Moliere, influenţele hotăritoare pentru teatrul european. Pe linia creaţiunilor autohtone și în special venețiane, genul ns- gat sau ajutat a rodit iarăși din belșug dând două nume mari ale teatrului din totdeauna: Goldoni și Gozzi. Dacă aceasta este în primul rând marea contribuţie a ltaliei, pentru teatrul nostru al tuturor, nu trebuie să uităm drama însăşi, care în forma modelelor mari, un Alfieri de pildă a influențat înce- puturi și aiurea, dar mai ales româneşti. Un teatru naţional român abia închegat actoricește, ca o reven- dicare imperioasă în epoca de renaștere naţională, cere lui Alfieri <a fiind parcă mai aproape pentru o anumită inițiere, transcrierea operelor sale pe scena noasiră, Şi de atunci permanent, trupe sau numai actori, sau adresai dramsi scrise italiene, a tuturor formulelor literare, pentru progra- mele lor. Astăzi, literatura dramatică italiană prezintă, cred, cea mai interesantă privelişte dintre toate. Toate genurile sunt prezente. De la marea lirică dramatică a lui d'Annunzio până la subțirea problematică pirandellicmă, nimic nu lipsește. Şi întocmai ca altă dată, pe formule nouă și îndrăznete, tot Italiei îi revine sarcina să deprindă scenele de pretutindeni, mult prea îngreunate de transcrierea unui anumit materialism, să aereze şi să poetizeze în subțiri realizări de inimă sau gând, munca şi nă- zuinţele lor. D acă se priveşte istoria Teatrului și a Dramei ca un întreg uni: Niciodată poate mai mult decât în atmos- feră de sărbătroi pascale — zile de febre calme și de mistere — sau chiar în ceasuri tuiburate ca acestea prin care trecem acum, nu simţim iubirea, toate formele «i, ridicân- du-se cu un flux peste viețile noastre, dând ABONAMENTE: REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA BUCUREȘTI 1 Str. Brezolanul 23-25 TELEFON 3.30.10 Pictorul Ştefan Dimitrescu Vega, steaua autorităţi şi instituţii 1000 le 509 « 250 « Intr'o caldă zi de primăvară, — s'au împlinit de-atunci șapte ani, — trecea încet, pe străzile Ia- șului, cortegiul celor ce linsoţeau Ja locul de veșnice astâmpăr pe acela, ce în viaţă nu și-l putea găsi. Iașul intelectual însoțea pe anul dintr'ai lui, ce ai luptat cu încredere în destinul cultural a orașului ce încă nu era cu totul părăsit de fiii lui cei mai aleși cari îl părăseau în clipele lui de dureroasă a- murgire. Ştefan Dimitrescu credea în Iaşii adoles- cenței sale care, pentru el era încă Iașul „Convor- birilor Literare” și al „Vieţii Românești”, credea în vitalitatea culturii moldovene şi mai credea într'o posibilă renaștere locală. Pe ori câte tărâmuri l-a purtat neastâmpărul vârstei, ce nu cunoștea decâţ încântările înmăgu- ririlor idealiste, fie prin Paris-ul tuturor îndrăsne- iilor și a tuturor izbânzilor posibile, fie prin alia, edenul artei, Ştefan Dimitrescu, poate, la Iașii adolescenţei lui se refugia în făuririle tainice ale imaginației lui. Dacă Bucureştii au fost locul primelor și stator- nicelor lui succese, maturitatea talentului său tot lașului a fost închinată, prin faptul numirii sale ca profesor și în urmă ca regțor la Academia de Arte Frumoase. De pe urma activităţii sala peda- gogice au apărut în arena plasticei româneșţi o samă de talente bine pregătite. (Nu era Ștefan Di- mitrescu dintre dascălii, cari n'au ce împărţi cu invățăceii lor, cu atâţ mai puţin făcea parte din țagma respingătoare a acelora ce nu vor Să-și popu- larizeze secretele profesionale. 'Omenia lui se ma- nifesta sub toate formele, mai cu seamă era activă în domeniul plastic, de-aceea prafesoratul era un câmp numai bine potrivit nevoii sale de împărtă- şire, Omenia va fi calitatea caracteristică, a persona- lităţii sale. In plastica lui, dragostea de făpturile pământului, intensiva comunicare cu obiectivul ca și-a ales colaborator întru fănrirea operei sale, și definește calitatea talentului. Primele manifestări artistice sunt, natural, șo- văitoare, sunt reminiscenţe de aiurea altoite chi- nuitei lui existenţe de violoncelist — Dimitrescu a făcut şi studii muzicale ia Conservator — ce își câş- tiga existența în localuri publice unde își găsește și primele subiecte, Subiecte ce erau pe atunci la modă pretutindeni în Europa, ca urmate a succe. sului repurtat de 'Toulouze-Lantrec, Din acest impas artistic îl salvează războiul din 1916, ce a fost şi pentru Ștefan Dimitrescu, ca pic- tor ai Marelui Cartier al Armatei, prilej să cunoască de aproape omul din popor, să trăiască în toată ANUL XLIX e Nr. 22 APARE SĂPTĂMÂNAL PREŢȚULS5LEI de FRANCISC ȘIRATO cruda realitate subiectul unei capod'opere. „Morţii dela Cașin“ ce a fost cea mai autentică, deci emo- ționantă operă produsă pe acele vremuri. Odată calea găsită, Ştefan Dimitrescu produce o serie de tablouri cu subiecte din lumea umiliților vieţii, din tot cuprinsul ţării. Toate aceste lucrări se deosibese printr'o sobră prezintare a figurilor în atitudini simple, naturale, egal departe de orice exagerare rs- torică sau moleşală și falsă grație în gen liric, Noua situaţie de profesor îi face să cunoască tihna unei existenţe asigurate, ce îi procură posi- bilităţi de lucru mai uşoare; tot atunci călătoreşte pe litoralul Dobrogei de unde vine, în anii ce ur- mează, cu bogate recolte. Subiectul şi-l găseşte ca lotăeauna în mediul poporului, de preferinţă ture; nu-l conduce în aceasta, nici o tendinţă socială, ci numai aspectul caracteristic şi pitoresc. In acea epocă cade şi seria subiectelor din lumea burgheză cu scene de interior cum este portretul de interior, în mărime naturală „Mama și copilul“ unde picta- rul se arată. preocupat de probleme de coloare, de materie și densitatea ei şi, cu deosebire, de preţio- zitatea nuanţelor. Şi acest tablou are calițatea de-a fi cel mai bun, în gen, ce S'a făcut la noi, Incă dela începutul epocii marilor lui compoziţii, care incepe la 1926, cu „Cina“ pictorul îşi construia tabloul cu grija meșterului ce râvneşte eternitatea. Grija schelei constructive merge crescând până în ultima epocă când constructivul se împlinește cu o accentuată vigoare prin rotunjimea volumului. E curios că la artistul ce-şi încredința jalea şi aleanul violoncelului, în arta lui proprie nu se gă- seşte nici în compoziție, nici în colori această cali- tate de muzicant. Nu afirmăm că Ştefan Dimi- trescu nu se preocupa de coloare, de armonia ei, seria de interioare sunt o dovadă contrarie, dar sufletul lui întreg era în altă parte. El se găsea în domeniul marilor realizări ale compoziţiei şi în preferinţele lui pentru formatul de dimensiuni mari. In pictură, el era cu totul plastic orientat, şi nu cultiva decât forma expresivă şi coloarea la fel. Soarta nu a îngăduit acestui aprig muncitor o viaţă mai lungă, totuşi, calea înfăptuirilor luia fost parcursă până la capătul posibilităţilor talentului. Evoluţia lui artistică s'a desăvârșit rectilin și în etape, ce se încheagă armonic şi cu totul raţional. Personalitatea pictorului ne apare astfel complet cristalizată. Era un suflet prins puternic de ros- turile vieții reale, iar meșteșugul lui de solidă tra- diție l-a ferit Qe aventuri. ARE DOR INA NS N Pi a SE 0 E NC SENINA a (Urmare în pag. 7-a) ȘTEFAN DIMITRESCU Drama iubirii de TOMA VLĂDESCU Măidanul evreesc din Iași fără să ştie cum, fericirea ei tristă şi repede pieritoare | Vieața continuă să ne ofere acest dans teribil] în care aspectele somptuoase — civilizații, cultură, arte, triumfunila de inven- ție ale spiritului — alternează totuș ou cele mai sumbre drame. In faţa lor rămânem aproape stmein: şi închiși. Atâtea răsboaile care SAMBATA 25 Mai Redactor responsabil! : MIHAI NICULESCU primăverii par'că un nesfârşit orizont şi un fermecător dramatism. Când rostim numele ei aproape la fiecare olipă din viaţă, câţi dintre no: ne-am gândi că exprimăm atunci toate sensurile noastre, că atingem astfel e- sențialul unor teme de profundă lipsă, de durere, dar nu mai puțin de mântuire și deslegare ! Nu a fost Isus, iubirea intactă, pură, iu- birea universală şi sângerată care s'a plimbat printre noi? Şi aceste discordii care fac viaţa noastră obicinuită, dar pe care astăzi le pu- tem privi la un crud paroxism, nu semmifică ele nu ştiu ce gravă deficiență a întregei Fiimțe, Păcatul desigur — dar odată cu el drama tubirii, neputința, absenţa noastră din miracolul perfect al Iubirii? Cum n'am pricepe atunci că ea ne rezumă întregi, că ne cheamă și ne respinge, că ne mângâe aproape și ne doare în acelaș îni- put? Psyche aprinde lampa care trebuia să-i arate mai curând chipul eternelor fericiri pro= mise. Lampa aceasta n'o vom întinde și noi acum prin meandrele propriului suflet, de atâtea sbateri obscure ? Dar nu vom încerca mai ales să pricepem astfel. dim aceste lucida sidera ce se aprind în nopțile noastre, — ca să ne determine totuș şi să ne reflecte până din- colo de carnea și de pământul care suntem — nu vom încerca într'adevăr să iămurim înseși rosturile inițiale şi inevocabile în care s2 re- zolvă agitația noastră, tot ce comnune şi ex- primă lucrul acesta straniu, absurd poate şi gratuit, care se cheamă viață ?.., Cei vechi aveau pasiunea temelor mari, — dar unde mai sunt astăzi acele tratate pe care le-a compus altădată un 'Ciceno, Platon sau Marc Aureliu în acest concert al esențelor noastre care se cheamă Prietenie, lubire şi Moarte ! Dacă se mai seniu — un Kirkegaard, Maeterlinck... — ele trec repede în indiferența zilei, caşicând corul grosolan al oameniuor, al spiritelor vulgare de azi, ar vrea să se vadă că nu.mai imteresează aceste discuţii și li se rofază un sens „actual“. Cu toate astea aceleași întrebări ni se pun, şi mar exista pentru demnitatea omului o mai înaltă misiune decât să rămână în marginea lor, să le solicite cu toată setea sufletelor noasțre căzute... Să meargă oricât de greu, dar perseverent pe urmele vechi până la aceste isvoare fierbinţi de unde se ridică toate sevele vieţei ! Dacă astăzi pricepem mult mai puţin şi dacă fără îndoială greşim incomparabil mai mult decât oamenii de odinioară, e fiindcă ne-am resemnat să trăim destul de efemer și grăbiţi, respirând aproape numai la supra faţă atât de strâmtă și de săracă a unei vieţi în care singură carnea pare să-și organizeze, sfăşie umanitatea noastră, atâtea dezastre... Omul barbar a! zilelor noastre se duce repede, se duce cu statistică, cu planuri şi calcule să descopere cauze materiale. Și atunci crede că a găsit! Il vedera dând soluţii chiar — şi aceste soluţii nu o singură dată, au pretins să goniască toate dezastrele oamenilor, să su- prime răsboaele de pildă, și cu ele desigur durerea,.... suprimând aceste cauze materiale. Sărman om care nu sar resemna să cunoască falimentul operei lui, de atâtea ori consumat! Dar acestea sunt soluțiile timpului nostru.... Caşicând nu omul ar fi esențialul! Cași- când n'ar guverna legile lui, ceşicând nu el ar stăpâni din adânc peste toată iresponsabila aventură a materiei ! „.Și totuș pe scutul eroilor cani se înfruntă în Iliada lui Homer se profilează chipul de (Urmare în pag. 8-a) 1940 cea strălucitoare de C. N. NEGOIȚA In noaptea asta calmă, pe sub frunzişul grădinii mele, luciri Mis- terioase aprope chiamă către con- templaţie și dulci reverii. Dar să ieşim dincolo, unde cerul se deschi de ca o floare și-și împatre mărini- mos darurile, Aici nu pătrunde rumoarea atâtor lupte zadarnice ; aici tumultul ar- melor care se ciocnesc poate fi ui- tat; aici ai putea apoi să reconsti- tui, ca într'o scenă pastorală, viaţa unei Arcadii fericite, care de mult a asfințit. Revăd o sărbătoare de Mai, sub ghirlande de trandafiri, în bătaia petalelor aruncate din coșuleţele purtate pe umeri de tinerele femei ale Renaşterii. In cântecele cu ecouri pe jumătate păgâne, pe ju- mătate creştine, festivitatea se des- făşoară senină, întreruptă doar de dhiotele vesele, care însoțesc pri- mele lumini ce se aprind tremură- toare pe cleștarul amurgului. Dar cortegiul s'a îndepărtat. O făclie mai pâlpâie în marginea târ- gului care înghite şi chiamă la odihnă, după o zi întreagă de Du- minică, ceata sgomotoasă a tinere- ţii. Au rămas în urmă şi se presimi încă, numai miresmele risipite în calea cortegiului de Mai. Stăruinţa lor este ca şi amintirea, întregind chipuri a căror umbră s'a șters și ea odată cu pieirea lucrurilor dragi. Dece însă, împresurați de îicoa- nele: unui trecut pe care l-am iubit totdeauna, tristețea noastră nu este alungată ? lată, am voit să ne co- borîm mai departe, în Evul Mediu, pe care niciodată nu l-am văzut în- tunecat, ca atâţia din jurul nostru, şi i-am oferit adoraţia noastră ne- mărginită. Dar pacea nu se poate afla nici aici, unde ţi-ai închipuit că te refugiezi, cum nu poate fi găsită nici în decorul unei primă- veri aşteptută îndelung. Este un adevăr care merită să fie repetat. Că liniştea din sufletele noastre numai, împrumută și celor din afară acelaș calm, aceeași necu- prinsă pace. A fost de prisos, deci, cufunda- rea într'o lume a feeriei, printre sărbătoreştile cortegii ale Renaşte- rii. Unde nu pătrund sunetele stri- dente ale luptelor îndepărtate, pre- simțirea lor apare însă şi mai du- reroasă... Şi în ceasul acesta, pe care l-am fi dorit liniștit, de undeva se apro- pie acorduri care cântă, în suspine tot atât de triste, o stare de suflet asemănătoare. La ce ar mai sluji oare acum poezia senină, olimpică, unde nu încape durerea universa- lă ? Odinioară am fost pregătiți pentru aceasta. Atunci delectarea era justificată. Bucuria se revărsa din paharul plin până la saţietate. Exultarea obştească nu cunoştea margini, iar corurile înălţau psal- mii de mulțumire, în albe şi feri- cite triluri. Şi tot pe atunci, cău- tam numai imagini ce se înfrăţeau în variate culori, în sugestii care trebuiau până la urmă să redea a- ceeaşi beatitudine. Ne gândim la minunatul poem al lui Giovanni Pascoli, intitulat 1 due fanciulli („Cei doi copii“). Poe- zia reprezintă sfada, hârjoneala și apoi păruiala în toată legea a doi fraţi. Despărţiți până la urmă de mama lor, beligeranţii, îmbufnaţi încă, neuitându-se unul la altul, sunt conduşi către casă. Şi cu ochii umflaţi de plâns, cu urmele sgă- rieturilor pe faţă, ei adorm însfâr- șit în pătucul lor, Noaptea coboară umbrele și tai- nica-i tăcere. lar bezna îmbracă în fioruri sufletele omenești. Târziu, când măicuţa lor se va apropia cu o lampă, să-și privegheze odraslele, duşmanii de adineaori vor fi înfră- țiți pe deplin. Ei dorm acum, liniş- tiți, strânşi unul lângă altul, în fața groazei întunericului. „Acum, — spunea un biograf al lui Pascoli, — la un alt somn se gândeşte poetul : somnul cel mare, — observați cât de superioară este această asociație muzicală, nede- terminată, adâncă şi ilogică apro- piere, superioară oricărei forme lo- gice — îar până și în acel somn se mai află o lumină. Moartea ţine în mână o candelă aprinsă. Și poe- mul, trist şi mare, se închide, după o viziune a spațiilor misterioase și uriașe, cu adânci tăceri, după acel amețitor întuneric al abisurilor; se închide cu sentimentul milei şi al smereniei religioase, în nădejdea unei lumâni a viitorului“, lată acest tablou, care nu se mai poate uita, după ce i-ai făcut Cu- noştinţa : Uomini, pace! Nella prona terra Troppo € il mistero; e solo chi procaccia d'aner fratelli in suo timor non erra. (Urmare în pag. 8-a) Tânărul poet Teodor Al. Mun- teanu își publică al doilea volum de versuri, nu mult după mulţă- miţorui debut cu ,„„Viori de lut“ E, desigur, o cucerire orişice car- te nouă, deoarece, prin ieşire în public, autorul are încredințarea că urcă treptele formației. Poetul se formează renunțând la ceeace a tipărit mai înainte şi căutând să prezinte altceva, știind bine că nu-i e îngăduit să apară sub as- pecte cunoscute. lată cum cireu- laţia în public devine stimulent al calităţii producţiei. Dar circulaţia e o problemă le- gată de editor, care, prin inter- venția lui la timp, ajută procesul formării talentelor confruntân- du-le cu cititorii. La Teodor Al. Munteanu, ca la puțini de vârsta sa, se vede clar cât de importantă este interven- ţia înţelegătoare a editorului. In 1937, d.I. E. Torouţiu i-a tipărit „Viori de lut“, iar acum, „Meri Domnești“. Dar lucrurile ca- pătă o importanță mai largă, depășind simplul caz al lui Teodor Al. Munteanu, pentrucă d. I. E. Torouţiu, directorul „Con- vorbirilor literare“ şi-a făcut un program de activitate protectoare a literaturii, prin editarea în co- lecţia „Convorbiri literare“, în- fiinţată în acest scop. Figura de sprijinitor al nouilor talente, a profesorului I. E. Toro- uţiu crește repede într'o vreme când ea este aproape unică. Mo- mentul de azi, întinerit al „Con- vorbirilor literare“ nu poate îi trecut cu vederea, prin simplul fapt, că prin el încep să se mani- feste o altă serie de scriitori. „Meri domneşti“* desvălue deci o treaptă în formarea autorului. Ea este alta decât în „Viori de lut“. E. un adaos și ivirea ei ne suge- rează modul cum poetul înaintea- ză spre sine însuși. Se cucerește treptat, mergând spre adâncire. E clar că Teodor Al. Mun- teanu a învăţat să se compare, și să se ascundă, Lucru esenţial, pentrucă nu te compari cu orice, şi nu ascunzi orice. Trebue să a- legi cu precauţie comparaţia care te măsoară şi simbolul care te re- prezintă. Poetul și-a ales o mă- sură în pomul roditor, în „mărul domnesc“. Se areamănă cu el în puteri de viață şi moarte: Curge frunza din castan... Moarte, ruginiu-ți ban Intârzie-l, nu mi-l da Ține-l încă 'n punga ta, Nu mi-l pune 'm palmă-acum, — Am, mai am puteri de drum! Nic; arvună nu primesc Până când, sub măr domnesc, Voiu simţi că nu mai pot Duce vremea, chinul tot. (pag. 19) Autorul nu face o comparație directă cu „mărul domnesc“, şi PEISAGIU DE TOAMNĂ Curg perle pe-avuzul în spume lar vântul crestează uşor Talazul ce fuge în lume Uitând minunatul decor... Stăpânul puternic al zilei Desface ghirlande de foc: Cu trupul uscat ca al milei Cocorii cerşesc iar alt loc... Mesteacănii palizi şi fini Rostesa rugăciuni pe șoptite... Şi cerul aprinde lumini Ce tremurăn candeli sfârşite... MIRCEA DAN | POEMUL TÂNĂRULUI PELERIN Lui Demion Chiruș Tu, care-ai pornit zâmbind Să baţi la poarta vastelor sahare Şi-a ruginitelor nisipuri, Tu, care-ai pornit zâmbind, Pe drumul nemceput încă de nimeni, Să cercetezi enigma veche a vieţii Visului, Și-a necuprinsului, Stropit cu pete enigmatice de sânge, Tu, care-a; pornit zâmbind Spre țărmul trandafirilor sdrobiți de Cu făâlfâitul păsărilor călătoare Și toate diminețile în suflet... 0... tu ai pornit, Așa cum au pornit de mult drumeţii Insetoșaţi — spre violetul lac al zării, CRONICA UNIVERSUL LITERAR LITERARĂ Teodor Al. Munteanu: Meri domnești, poezii, Colecţia „Convorbiri literare“ Dan Petraşincu: Jungla, roman, Editura „, Naţionala -Ciornei “ nici nu descrie mului. Din simpla exprimare, „până când sub măr domnesc, m'oiu simţi“, înţelegem că el trăește aici, şi-şi măsoară viaţa după a pomului. Din moment ce mărul durează e semn că şi viaţa lui du- rează, e haiducească, — şi că deci mai are „puteri de drum“, și res- pinge banul morţii. Empiric vor- bind, între îngălbenirea de toam- nă a unui castan şi a unui măr domnesc nu e probabil mare dis- tanță de timp. Cât de neînsem- nată ar fi deosebirea, ea este de viaţă însă şi nu de moarte. Vom spune că mărul trăește mai mult, iar acest trăește mai mult e al poetului. Printr'un calcul logic limpede, el a câștigat un spor de viață, care devine treaptă cuce- rită a poeziei, pentrucă poezia, în fond, este aceea care „trăeşte mai mult“. Poetul nu caută de- cât feluritele înfățișări ale unui „trăește mai mult“. O astfel de înfățișare este și „așteptarea“. Așteptarea este ca un drum spre livadă. Dela primii paşi arumul poartă ceva din frumuseţea dori- tă a livezii, el nu e gol, încât, tot un calcul ar arăta că sensul spiri- tual al livezii se mărește cu cât drumul e mai lung, fiindcă se acumulează acel ceva răspândit în parcursul drumului. Timpul așteptării se divide şi el în nume- Toase porțiuni pline cu ceva is- vorit din convingerea că ceeace așteptăm va veni. In acest înțe- les conceptul „așteptării“ devine pozitiv şi experiența lui, prin producerea necontenită de spo- ruri generează acel „mai mult' al cunoașterii poetice. Deaceea, Teodor Al. Munteanu, spune, plin de sens: „puterea“ po- Și voi, nonţilor, văduvele mele dragi, Obrajii vi-i spălați şi 'n mătăsuri vă [gătiţi ! Ne-așteaptă, ne-așteaptă în vale, un- (deva, meri înfloriţi — (pag: 7) „Merii înfloriţi“ așteaptă rodul, — care poate fi rodul nopților de veghe ale poetului. Insăși moartea, teologal vorbind, este un „măr înflorit“, fiinâcă și ea „așteaptă“ rodul vieţii fiecăruia dintre noui. Dar dacă o aşteaptă cineva, pentru o altă „căsătorie“, văduva se cuvine să se gătească. Poetul s'a comparat așa dar cu merii, nu spre a-și afla micimea lui față de pom, ci spre a-și însuși plusul acestuia, cu gândul ca să se apere de puteri adverse, cum Corespondenţța noastră DE ZIUA TA, DOMNIŢĂ Unde-au intrat... Și nu s'au mai re'ntors... O, tu, care-ai pornit zâmbina, Așa cum au pornit de mult drumeții era, de pildă, puterea adversă a castanului veşted. Astfel din ziua unui măr de Mai, el ia tăria spre a se apăra de altă zi vrășmașşă și spunem cu semnificaţii bogate : O, lasă-ţi mâna s'o privesc sub merii Acestui încept de verde Mai, — Va fi o izi când n'am să ţi-o mai [Imângăi... Fireşte, mâna iubitei, poate fi privită în orice zi a anului, dar ziua când ea nu va mai putea fi privită, chiar dacă ar înscrie-o calendarul, n'ar fi de „verde Mai", fiindcă i-ar lipsi bucuria. Privirea mâinii creiază luna Mai, şi poetul se referă la o ca- litate a timpului dublată prin iubire și prin frumuseţea ano- timpului. Cum însă primăvara nu există fără „mâna iubitei“, urmează că privirea mâinii subli- measă în mod misterios frumu- sețea naturii, așa încât, ființa ei e sporită. Sporul de frumuseţe din contemplarea iubitei, îl dă- ruește poetul deasemeni poeziei. Nici în acest calcui nu s'a înşelat. Insârșit, despre aceeaș iubită, serie : Şi fragedă sub meri domnești: minune (pag. 59). Ce este minunea de cât o creș- tere fără „legi“, sau depăşind legile, a puterilor naturii ? Din moment ce „frăgezimea“ iubitei este o putere care acționează asu- pra poetului, ea este, în ochii lui, minune, fără îndoială, fiindcă legile ei îi stau ascunse. Dar ace- ste „legi ascunse“ sunt un fel de a vorbi, mai ales în versuri. După cum ştie să măsoare, Teodor Al. Munteanu știe și să „ascundă“. Când zicem „legi ascunse“ ne re- ferim la sensuri, și dacă ființează ceva prin legi, ființează prin sens. Aşezând norme de dăinu- ire în făpturile poetice, autorul de fapt ascunde sensuri, şi de aceea ni se pare cu mult tâlc ex- primat : Prieten scump, prieten mort, Mereu te simt aici, la masă... Unde ar fi mai viu prietenul mort, decât la masa simbolică a poetului, care face din viață un banchet, adică o hramă de sărbă- toare, ce se termină cu închinări? Teodor Al. Munteanu închină prietenului, celui viu prin iubire, iar rămășița de viaţă, prin prie tenie, o dăruește tot poeziei. * Eroul d-lui Dan Petraşincu, din romanul „Jungla“ s'a învred- nicit de trei nume, care, pronun- Domniță, te-ai născut cu flori și Cu-a visului desagă pe-un drum făr' de Și jără de fântâni, Intinde-ți, azi, spre mine ale tale albe mâini răscruci Şi-m; stinge'n piept izvorul bizarelor năluci Ce-mi biciuesc ființa — ca holda de secară Ce-o răvășește vântul în fiecare sară In goană aiurită FINAL Azi, din grădina amintirilor doar te mai chem Să împărțim. în vânturi dragostea fugară, După fantomele albe, desprinse depe cruci... ION CHEREJI Im luna soarelui şi-a florilor — Pentru noi toți Veniseşi doară mângâiere să ne Pe urmăm zbor, anii sau dus Și Cel de sus Ţi-a dăruit Tot ce-ai dorit... ss Acum UȘOT Cu tainic dor Vine semeț Un găâni răzleţ -- țate, implică oarecum şi valoarea omului : Sorin-Alexandru-Druia. Autorul le scrie totdeauna des- părţite prin liniuţele de o semni- ficație specială. La început, desi- gur, . eroul a fost „Sandu“. Aşa i-au spus părinții. Ca să ajungă Sorin-Alexandru-Druia au tre- buit eforturi personale și merite. In ce constă aceste merite ? Ni le va spune Magda, care le-a cuno- scut când nici nu se aștepta: „Căutase un amant, pur şi sim- plu, un alt bărbat, un om care să-i umple zilele de neurastenie — mai mult dusă de ideia că aşa fac toate, că altfel nu se poate, și dăduse de el, de Sorin-Alexan- dru-Druia... Nu-l iubea cu dra- gostea interesată a amantei de Tâmd, îl privea aşa cum îl făcuse Dumnezeu, ca pe o finalitate. Cu- vintele lui despre viață și despre artă se contfundau cu credinţele şi cu gusturile ei. Cât timp îi tre- buise, însă, până să-i înțeleagă limbajul în fond atât de simplu, dar deosebit prin aceea că nu pronunţa valoarea lor de cuvânt, ci pentru înțelesul lor, pentru vagul pe care îl ascund. Ce far- mec înalt, deosebit, avea Sorin pentru ea, când refuza, îndignat, vreo formulă, vreo noţiune falsă, — numele de „scriitor“ de exem- plu !* (ip. 71-73-74), Personagiul este deci un tot, o „finalitate““. Se ocupă cu adevă- rurile „despre viață şi despre artă“, este un „scriitor“, dar alt- fel de scriitor, — el „refuză in- dignat“ să i se spună „scriitor“! în mod „fals“, El are un limbaj, pe care amanta se străduie să-l în- țeleagă. De unde vine adâncimea acestui „limbaj“ simplu doar în aparență ? De la demon. Sorin- Alexandru-Druia are demon. De fapt atracția extraordinară pe care o simte Magda pentru el, se datorește demonului. Altminteri nu Sar explica legătura dintre ei, femeia fiind soție de ministru — nabab, iar tânărul „intelec- tual“, ridicat dintr'o familie mo- destă, neaflându-se încă într'o si- tuaţie materială „corespunzătoa- re"! : „Deși câștiga bine cu avoca- tura, Sorin-Alexandru-Druia se putea considera sărac față de ea. Insă valoarea lui compensa acea- stă inferioritate. Un viitor stră- lucit îl aştepta pe Sorin“... (p. 83). „Valoarea'“* compensatoare a e roului d-lui Dan Petraşincu se înfățișează-sub multe aspecte, iar Ce cauţi pe-a furtunilor răscruci,., aceea a demonicului pare a fi do- minantă. Rămâne să vedem ce înțelege autorul prin demon: „Experienţă, totul nu este decât experienţă !“, îi şopteau în ure- che, fratele bun, demonul. Nimic nu poate îngrădi nimic! Faci cu tine şi cu sentimentele tale ce vrei ! Inţelegi ? Ce înălțime şi ce putere ameţitoare îţi vei însuși astfel !* (pag. 118). Vom pricepe și mai ușor ideia d-lui Petraşincu despre demonul experienţei, dacă o vom raporta la isvorul ei gi- dian, așa cum a circulat la noi, cu denumirea de act gratuit. Teoria pare â susține că, spre a obţine un spor spiritual, trebue să reali- zezi un act fără alt scop decât al realizării lui. Când se adaogă o altă finalitate, decât a empiriei, nici faptul natural nu reușește şi nici scopul accesoriu nu se ajun- ge. De exemplu iubirea dintre Sorin şi Magda. Ca să fie iubire mare, trebue să fie întâiu iubire mică, să fie adică la temelie, simplă satisfacție reciprocă, între bărbat şi femeie, — a apetitului sexual. Se cere să se producă, în primul rând experiența tristă a „cărnii“, să trăiască în junglă, pentru ca apoi, — printr'o epui- zare și anulare a biologicului, să înceapă a urca treptele : spre omul „superior““. Dar, demon- strează d. Dan Petrașincu, trebue satisfăcut mai întâi demonul! căr- nii, hrănită „jungla“. Dragostea dintre Sorin şi Magda, nu e posi- bilă decât cu această condiţie: „Cum putea fi sigur de dragostea ei „superioară“, când Magda nu trecuse : prin nici o experienţă „inferioară“ ? Cum putea stinge așteptarea subconștientă din ea, a împlinirii trupești, de cât ota- rindu-i-o ? El știa, ajunsese să înțeleagă adevărul „cărnii triste“ când e numai carne“, (p. 180), Lucrurile sunt acum foarte clare. Rămâne ca Sorin-Alexandru- Druia să desăvârşească expe- riența, şi să întristeze carnea Magdei. Se întâmplă însă o mică tragedie în această legătură amo- roasă în care partenerii se stră- duiesc totuşi să colaboreze cu ce au mai bun. Sorin nu isbuteşte să întristeze carnea Magdei, ca să-i salveze sufletul. Impreju- rarea este delicată, dar contra inexorâbilului nu se poate face nimic. Femeia căutase un amant, deoarece soțul bătrân n'o „mul- țumea“. Constată însă că nici amantul n'o „mulţumeşte“, așa încât, în loc să i se întristeze „carnea', i se întristează sufletul, la gândul că nici acum no să înceapă să fie femeie cu adevă- rat : „...lucrul căpăta, fără voia ei, un caracțer de repetiție, de casnic conștient, — și tristețea se adâncea, se îmbrăca în pielițe din ce în ce mai sensibile“. (pag. 81). D. Dan Petrașincu va bucura cu- riozitarea lectorul dându-i preci- ziuni numeroase despre procesul „tenebros“ în care se află soţia ministrului, menorocoasă în ale- gerea amantului, cu toată „valoa- rea“ lui: ...„el greşi din nou. — Nu, nu, nu, șcptea Mag. — apoi deschise, holbă ochii, îl fixă rece, înghețat — și scăpă un geamăt, de desnădejde. — Dece, dece... nu se poate... trebue... Il văzu, strein, cu expre- sia nedumeririi, — nu înţelegea, opâc, nu înţelegea ! — Dar, Mag, ce e... stai, mă doare! Ea-l muş- case adânc, inconștient, de braţ“. (pag. 111—112). | insfârşit, explicația finală se produce : „Am fost a ta, dar mă simt intactă, nu pot avea deloc sentimentul că mi-am înșelat bărbatul“. (pag. 181). Sorin-Alexandru-Druia se află într'o încurcătură, însă tot demo- nul, care l-a vârit în ea îl va ajuta s'o rezolve, îndemnându-i să apeleze la un a] treilea : „Deşi foarte inteligent și cult, Radu Bogdan avea o superficialitate de animal viguros, lipsit de rafina- mente şi niciodată Sorin nu în- cercase să-l atragă pe tărimul preferințelor sale“ (pag. 61). Momentul era potrivit, fiindcă pentru Radu Bogdan tocmai se sinucisese o femeie „tânără și frumoasă, fapt care îl califica un bărbat complet, Sorin-Alexan- dru-Druia pune la cale experi- ența menită să „intristeze“ car- nea Magdei. Intr'o noapte, când, în lipsa ministrului din Capitală, el își ameţește amanta cu şâmpa- nie, o culcă în pat și cheamă ur- sent, la teleton, pe Radu Bogaâan, care sosește curios să „vadă“ ce s'a întâmplat. Nu era nimic grav: „O femeie, Magda, dormea pe ca- nâpea, cu o jumătate a corpului dexwelit... Incepu să tremure, privi în jur căutând un sprijin: prostit, nu înțelegea, nu înțele- gea. Deodată o luminiţă îi svâcni în creer... o satisfacție anima- listică se învârtoşă în el... Trufaș, răsbunat, bântuit de o altă plă- cere, Radu se aplecă..“ (pag. 186). A doua zi, Magda, devenită fe- meie, se va întreba: „A cui va fi de-acum încolo ? A bărbatului, a „lui“ sau... a celuilalt! D. Dan Petraşincu, îndreptăţit să dea răspunsul în calitate de demiurg al eroilor săi, sfârșește cartea cu două rânduri de puncte... Măguleşte și de data aceasta pe cititor, lăsându-i să ghicească singur decizia eroinei. Romancierul își cunoaște bine pe acest lector capabil să citească punctele. CONSTANTIN FANTAÂNERU ŞI-AICI E SOARELE... Şi aici e soarele haiduc! Ii iubesc oamenii băștinași şi săraci, Viniticii îl dusmănesc şi se duc Pe cine'ntrebi încotro gi s'apuci?.. soare, în Mai, a fost atuncea sărbătoare: dai... Trin tot ce-i mai frumos s'a 'n= Iar din cartea anilor vom smuige un poem Pentru cea mai tristă melodie de vioară. Să 'nchidem iar trecutul ca La ce-ai mai strânge astăzi lacrimi în pred mult soare, Lasă liniștea să-și urce schit de rugăciune. Târziu, vei pune și tu doliul depărtării, 'mtr'un vechi De ziua ta, album : năjramă ? Nu ne mai chiamă primăverile de-acum, Nici cântecul pădurilor mu ne mai chiamă. In ochi albastrul cerului a luat, Din bizhuirea vântului Isa fost Și-a poposit Indrăgostit. noi l-am ascuns în Sunt solii primei înrăgiri, IOANA FLORIA PORTRETUL Te-au miluit ursitele din plin cu albul mai al pieliței de crin, cu boiul de vlăstar impărătesc... firipat; bronzat trandafiri: Aici e-adăpătoarea tainelor, aici se logodesc luceferi reci de frumusețea care-i arde'n veci. Cutezi aceste taine să deslegi Câna însăţi ești robit'acestor legi?... — Inel de lanţul nesfânșirei prins — Tu legi doar (punte mică de nimic!) Cu veșnicia, infinitul mic.., AMURG Amurg de toamnă răstignit pe cer: Curând vor ninge stele peste lace Și luna cât un bulgăre de mac Va creşte peste creștete — oier. umbrei să-i care și zări şi ciraci, il iubesc fetele și crâșmăresele braţul lui e vin vechiu când te strânge — te-ai răstignit lângă e! ca miresele şi l-ai dori ca secara când plânge. Pe-aici se taie-ul zodiilor crug, Ard lumi pe-al veșniciei rug Și urcă 'm noi, din hăur. fără fund, Ne-aliu și patimi de strămoși sărmani, Prin pâsla miriadelor de ani, ION DORU Pe zările lui de ai putea a te face te-ai rupe-în deșerturi de drum, nisipul din vine I-ai coace să urei vijelie pe întinsuri de scrum In oaze te-oi face bi:nane și TOșcove jos, peste mări. Aj crește în oreziării şi în savane. în ceai și'n bumbac peste țări, Te-ai rupe din piatră plesnind și viscol de suflet te-ai duce — potmolul să-l vânturi, traind Visul sau toamnu mi S'a spart în piept? Copaci sau gânduri mi se scutură târziu ? Flori de lumină n'am să mai aștept Să crească pentru ochiul fumuriu. Cucernic, lângă frunte poposesc Și vorbele mi se închină calme, cu zările în inin.ă — cruce. — Şi-aici e soarele haiduc, dar nu iubește decât vara, ros. Pe mirişti, sufletul îl usuce şi sâmbete-i port, ca un hotar. NECULAI V. COBAN PRESENTIMENTE Pe urma unei scrisori ce nu mai vine Purtând pe albii umeri doar toga înserării, Șin ochi luciri de stele Şin inimi foc bengal Șin piept frânturi de-albastru din sângele regal... O, tu ai pornit, Așa cum au pornit de mult drumeţii Spre-aceeași poartă albă şi magică a zării Unde-au bătut... lar peste cel maj trist adio care-apune Vor crește tot mai mult lianele uitării. Atunci, cu fruntea aplecată peste pagini, Când prin ungher vor plânge palide zorele, Amintirile vor strângen sufletu-mi paragini Şi singur voi călători pe drum de stele. ION NIJLOVEANU TȚi-au atârnat de gene întrebări Pe-o mare bântuită de mirări... Polara sihastrie, cer opac, Le mai proptește-un desfrunzil copac, — umili tovarăş de ținut pustiu — Plecat singurătăţii fără leac Ş Și plin de tainele de peste veac. Credinţele — ca sarea — se topesc, Mă frige caldul ochilor de palme. tenunchii cad în lutul nesupus Și lutului nimica nu-i mai cer. Mi se lipește gura de apus Și bea din sângele vărsat pe cer... ROBERT CAHULEANU Trăesc în amintiri şi 'm dulci fiori. Nu scrii. Pe semne-ţi este bine Și jalea depărtării, tu no citești în flori. Acum în aşteptare, privesc la ploaen geam Prin cerul fumuriu zbor clipele pustii. Poştașul trece iute nici azi nimic nu am... E trist când frunza cade, e trist când tu nu scrii... DEM. ALMIȚCULESEI 25 Mai 1940 UNIVERSUL LITERAR 3 = Filip se duce pela morții săi = Pe nesianţite, — se lăsase toamnă. Filip se gândea cu o melancolie fără nici un regret la câie şi le propuşese pentr vaconțele trecute, Ar fi trebuit să ter- mine un studiu vast din specialitaiea sa, câteva comunicări mai mărunte pentru diferite reviste şi o traducere din opera unui arheolog american, pe care o promisese Institutului din Bucureşti, Totodată, ar fi trebuit să înceapă de mult proiectata „Istorie a arheologiei”. Filip nu realizase nimic din toate acestea. Orice preocupare de studiu și de muncă şiiimțifică dispăruse, Numai la Lodea reusea să se gândea- scă disciplinat. Celelalte lucruri nu-i mai rețineau atenţia decât incidental, oaracum haotic şi pe foarte scurt timp. Intr'o dimineață, i se făcu dor de casa din Camena,. „Vreau să revăd leagănul Timoteilor...” — își spuse: însă îndată își dădu secma că nu casa îl atrage, ci ocmmenii ei de odinioară: Triton, Gora, Zanchira și Vas. Trifon, îndeosebi, îi excita imaginația. Auzise foarte vag, dela Veronia, că Mafleiu i! omorise, dur o jenă explicabilă îl împiedicase să-i ceară lă- muriri bunicului său, iar teama îl oprise s'o întrebe pe Ve- ronia cum s'a'ntâmplat omorul. [i era frică să sgândărească aceste lucruri vechi, dar ele îl atrăgeau fără milă, ca și cum ar fi vrut să-l arunce într'o prăpastie, Neputâmd să scape de-obsesia lui Trifon, care primdea chip tot mai viu în coa- ştiinta sa, Filip se hotărî să plece la Camena în speremţa că va da acolo de o soluţie oarecare. „Dece l-a ucis bunicul pe Trifon?" Intrebarea aceasta îl durea aproape fizic, aruncându-l în- tro desnădeide plictisitoare ca o rană neînsemnată însă stingheritoare. Ducându-se la stația de «autobuze de lângă Teatrul Natio- nal, se interesă de orariul mașinelor spre Storojineţ și află că una pleacă peste câieva minute, Găsind un loc liber, se urcă în autobuz. Cele mai confuze sentimente îl încercau: teamă, tristeță, bucurie, toate la un loc. Avea impresia că pleacă să dea socoteală de viața sa cuiva ascuns și pu- tamic, care-i va'ntreba: „Filip Timoteu, ai venit să-mi plătesti datoria lui Mafteiu?” Și el, Filip, va trebui să plătească, „Dar cum? Căci datorii co ale tui Mateiu se plătesc numai au viața“... Totul va fi îngrozi:or și Filip ss chinuia că nu știe nici măcar cum arăta la față Trifon. Varvara îi spusese că fratele ei nu semămose cu dânsa, iar Veronia nu fusese in stare să-l descrie așa, ca el să-si poată face o părere. Ajungând la crucea drumurilor, Filip cobori din autobuz şincepu să meargă singur prin câmpia care-l despărțea de sal. Era îni'adevăr toamnă. Copacii își schimbaseră var- dele înviorător cu roșul unor zeci de nuanțe, dela purpuriul intunecat până la rozul deschis, dulce la văz ca o auroră, Miriștile erau goale. Ici-colo se mai zăreau căpițe de iân. Ciorile roteau cu strigăte triste deasupra câmpiei, asa că în- treaga fnumuseţe a după-amiezii de aur purta pecetea unei sfășiatoare melomcolii. Câte-o albină pe jumătate amorțită căuta anevoios sucul florilor de toamnă şi când găse& în- sfârsit vre-una și se înălța pe ea, soarele o prefăcea într'un strălucitor bold de aur. Ajungâmd în sat, Filip se cpri în faţa farmaciei, ale cărei ferestre arătau şticluţe diferite, etichetate si orândulite simetric. Erau acolo o mulţime de medicamente, pe cari, însă, țăranii preferau să nu le cumpere în caz de boală, căci: „decât o doftorie, mai bine zece rachie.„.' Re- clamele unor tincturi de păr acopereau usa, deasupra că- reia atâmu un clopoțel pentru a-l anunța de venirea unui client pe domnul farmacist, Cum bolnavii nu prea cumpă- rau medicamente, magistrul vindea candel, ceaiuri, apă de Colonia, pudră ieftină pentru fetiscame şi cel mult bomboane contra tusei. Raseori i se cerea um medioumment și clientul acre intra cu o rețetă iera primit cu o deosebită politeță de către farmacist. Alături, în aceeasi clădire se găsea și o fri- zerie, al cărei patron, un ipohondru, era cel mai bun client al furmacistului. Două table spânzurau pe jumătăţile de ușă, una înfățișându-l pe Harry Liedike, actorul după care mu- remu pe vremea aceea toate fetele din lume, îcr cealaltă chipul cu barbste al unui domn mai în vârstă, fără idenii- tate precisă. Filip ezită între farmacie și frizerie, În cele din urmă, se holări pentru a doua şi intră la ucenicul lui Figaro, came i se prezintă sub aspectul umui grăzun îndesat ca un dop, de o lacvacitate întradevăr demnă de patronul bărbierilor, Frizerul îl lămuri imediat pe Filip în ce parte a satului vine cimitirul și-l rugă totodată să nu se tundă niciodată la con- curența din celălalt capăt al satului, asigurându-l că numai el „tunde şi rade ca la Cernăuţi”, In dum spre cimitir, Filip recunoscu fosta gospodărie a lui Mateiu, înză actualul proprietar, un țăran întors din Cana- da, o neglijase și casa părea părăginită,. In cimitir, Filip găsi imediat mormintele cari îl interesau, — Episod inedit — căci numele morţilor se puteau citi clar pe lemnul crucilor trainice de stejari: TRIFON, GORAMAȚCO și ZANCHIRA TIMOTEIU. Izolată, crucea lui VASALI se ridica sfioasă din- tun tutiş de lemnul-Domnului. „Va să zică aici, dedesubt, aici, sub iarba asta... — şi Filip îngenunchie lu mormântul lui Trifon, Iarba era mare şi de-un verde calm, înviorător, Filip își trecu peste ea mânile și-avu senstiția că mângâie un obraz de om. „Asta ajungem, inevitabil, cu toţii...” — dar-nu sen- spăimântă; dimpotrivă, constatarea aceasta parcăl liniş- tea, Dincolo de gardul cimitirului, un băietom păștea vitele şi cânta; apoi, veni încă un băietan și amândoi începură să joace pietricele, „Cimitirul acesta parcăi așteaptă”, — își spuse Filip. — „Oare în ce parte vor fi mormintele lor? Și cine se va iuca alături de ei, odată și-orlată?" Lumina soarelui era atât de blândă, încât Filip își întinse braţele, ca şi cum ar îi vrut să-și clătească pălmile în apa ei. Cei doi băietani îl observară şi se opriră din joc. Unul din ei strigă: — Ce-i, mâi? Vrei să prinzi soarele? — Da, vreau să prind soarele, — zâmbi Filip Timoteu, — Vină încoace, Dece stai cu morţii? Filip se duse la cei doi băietani. Aceștia, văzându-l în: deaproape, se priviră stingheriți. Apoi, unul spuse: — Credeam că ești dela noi. — Bunicul meu e dela voi, Madteiju Timoteu.., — Așaaa.u — Da. Vă jucaţi cu pietricele? Primiţi-mă și pe mine... — Cum să nu! Simioame, vacile dau în păpuşoiu... E rân: dul tău să le'ntorci! Glasul suna minunat de clar, — E o liniște mare aici. — De aceea ne place să venim în partea asta. Morţii ne lasă'n pace. Ara trecut odată şi noaptea prin ținterim şi nu mi-a spus nimeni nimic, — Morţii îs ca niște pomi, Incepură să-și salte pietricelele. — Patrul — Şase! — Sasesprezece! — Ai noroc ia ioc domnule Timoteu, — Fumezi? la si dumneata, Simioane. — Ţii... Ţigări faine! Ha! Amu ai pierdut... — Socmele-i întotdeauna așa de frumos aici? — Soarele-i întotdeauna mai frumos lângă morţi. Dumitre, a rândul tău la vite! — Paşte-le — ar norocu'! Tot la bostani se trag haramurile! — se supără băietomul, Filip se uita spre cimitir. Crucea lui Trifon se deslușea perjact dintre ramurile tufișurilor şi braţele ei parcă bine- cuvântau pe oameni depe miriște, Tânărul Timoteu își duse mânile la ochi ca şi cum ar fi văzut o minune. Toluși,; nu simțea nici o teamă în sufletul său, ci mai mult o mare, ne- sfârşită bucurie, carei lumina atât de puternic ochii, încât Simion îl privi cu mirare. întorcându-se Dumitru, farmecul se destrămă şi Filip în cepu să joace din nou pietricele, — Cinciuse — Sapte... — Trei. — Acuma pierzi, domnule Filip, — îi avertiză Simion şi, într'adevăr, tâmărul Timoteu făcu a doua oară tot numai trei; celelalte pietricele căzuseră ca o ploaie depe dosul palmei. — Mi-ai pocit, Simiocme! — se supără în glumă Filip. — Aşaii norocul... — îl consolă băietanul. — Amu cu unul, amu cu altul, — Nu mai e mult până la secmră, — spume Dumitru. — Dece eşti asa de nerăbdător? Ori ai a merge la mân- dră'n seara asta? — Am! Să ştii că ami Fată frumoasă și cuminte... Ce, ca a ta? Cu capu'n nouri şi nasu' de nu-l ajungi cu prăjina? Fata mea-i dulce ca mărul cel domnesc... Să știi tu! — Voi sunteţi aameni fericiți... — spuse cu o ușoară invi- die Filip. — Ce vă pasă! Cerul și pământu's ale voastre! — Ii! Parcă n'ai şi mata o dommnișoară cum îi soarele! — se pronunță făcând cu ochiul Simion. Apoi, dintrodată, cei doi băietomi se luară ia trântă, ros- togolindu-se prin niște pănușe: încercară din răsputeri să se dovedească unul pe altul, însă lupta rămase nedecisă. In schimb, amândoi se simțeau bine așa, încălziţi și cu ini- ma bătând mai repede. Ambii stăteau cu fața în sus, ca şi de MIRCEA STREINUL cum ar îi așteptat să cadă cerul peste dânsii. Lui Filip îi veni dor să se jupie și el asital, însă îi fu rușine să-l pro- voace pe unu! din băietani, — Fata ta te iubește, Simioane? — îl întrebă Timoteu. — Mă! — Dar a ta, Dumitre? — Mă! — Mult? — Sigur! Filip își închise ochii. „Iar eu îs ca un pom uscat, de care nu-i pusă nimănui, Oamenii aceștia sunt fericiţi. Nici unui din ei nu şi-ar schimba cu mine soarta“, şi lui Timoteu îi veni să plâm- gă; totul, dela palida liniște de toamnă și până la înfățișa. rea plină de forță a celor doi băietani, îl durea. Așezându-se lângă dânșii, își lipi pălmile de pământul jilav și, toiuși, călduţ — şi un fior îl străbătu până la suflet: țărna aceasta butucită de copitele viielor parcă-i comunica o misterioasă misivă din parea oamenilor din cimitir. Un impuls impotriva căruia nu putea lupta îl determină să-şi plece la pământ fruntea și să-l sărute ca pe o ființă vie, Fi- Lip crezu că băietanii vor râde, însă ei îl priveau serioşi şi Simion spuse: — Așa facem și noi câleodată, când o durere puternică ne rupe sufletul, — Sau când avem o mare bucurie, — completă Dumitru, — Pământul e cel mai bun prieten ai nostru. Pământul ne dă hrană și ne primește morţii. El e casa noastră cea veș- nică, — mai spuse Simon, — Pământul e tată și mumă, frate și soră, mire și mireasă. El nu ne'nșeală niciodată, | Filip se ridică și privi ca și cum ar fi vrut să'mbrăţișeze toi cuprinsul zărilor. „Dece a fugit Matteiu? Aici ar fi trebuit să rămână pen- tru totdeauna”, — își spuse dânsul, „Pate că, în cazul acesta aș îi fost fericit...” Viizle nu mai pășteau; unn se lăsase la pământ și rumega liniștit, Ciocârliile își făcecu ultimele sboruri îndinte ca soa- rale să dispară după dealuri. Umbra celor trei oameni se lungise până sub cimitir. — Parc'am fi niste uriași, — spuse Filip. — Cei trei uriași năzdrăvani, cari s'au dus s'o scape din ghiarele smeilor pe fata de 'mpăral... — Da, măi Dumitre. Hei, Simioane, unde ţii pieptenele cal fermecat, că simt pe mumă-pădurii în urma nomstră? Uite cam și intrat în basm... Dar toate's zădamice! Căci am ajuns lu capătul pămân- tului, de unde nu este întoarcere. Indată vor veni parjerele depe celălalt tărâm... „Simion fluieră lung; îi răspunse un ecou, apoi altul, şi incă unul: cei trei oameni tresăriră. , — Poate că, întradevăr, pajerele ți-au auzit fluieratul, — spuse Dumitru. Un qlas de foarte departe strigă: -— Simioaneee.. Adă vitele la adăpat, Vraja se risipi. Cei doi băietomi strânseră vitele, îndem- aându-le către drum. Un uliu săgată văsduhul şi ciocănitul unei ghionoaie încetă. Deodată, cerul se făcu roş, — Mergi cu noi, domnule Timoteu? — Nu. Mai rămân, că am o leacă de treabă în cimitir, — le spuse Filip și băietanii se piendură între răchite, în urma vitelor cari stârneau nouri de prat roşietic; clinchetul tălăn- gilor se stinse ca un plâns şi o tăcere aproare nefirească se lăsă peste miriște, A Filip veni încă odată la mormintele scăldate în pulberea aurie a soarelui care apunea încet după măguri. — Voi nu-mi puteți face nici un rău... Dimpotrivă... Aşa că vă 109 să-mi ajutați, Tânărul Timoteu se simțea atât de bine aici încât îi ve nea greu să plece. Apropiindu-se de crucea lui Trifon, îi mângâie lemnul aspru şi-şi atinse fruntea de ea. Apoi, trecu la celelalte cruci, făcând la fel. Parc'ar fi aţins tâmple o- memești, căci soarele încălzise lemnul. Când Filip ieși din cimitir, soarele tocmai se rostogolea în nourii apusului, răspândind valuri de sânge peste satu! liniștit, Apoi, începu o seară dulce, care'nvălui blând în ma- ramele ei cenușii casele restirate sub dealuri. Ajungând la şosea Filip întâlni o căruță mânată de-un moșneag, care se oferi să-i ducă la Cernăuţi, In depărtare fulgera, așa că dânsul primi. Nourii se apropiau tot mai mult şi, când că- ruta trecu de bariera comunală, ploaia și începu. Filip îşi întinse mâinile, primind-o ca pe o binecuvântare”). *) Fragment din romanu! „Drama casei Timoteu“. Plecase de acasă să-şi cumpere ceva şi acuma litar, coloneiul Grama se încruntă : | uitase ce anume. Știa numai că spusese ordo- — „Si unde zici că faci serviciu, d-le Căpitan? nanței : — „La Institutul Geografic, d-le Colonel“. — „Vezi mă loane, când oi ieși în târg, să-mi — „Şi pe acolo ofițerii umblă în galoși ?“ aduci aminte să-mi cumpăr“... ce să-mi cumpăr ? Ce i-am spus ? — „Să trăiţi d-le Colonel ! Aţi ziseră să vă spun de MIRCEA PETALA Ciornei se prefăcu mirat. — „Nu înţeleg, domnule Colonel!“ — „Zic, pe acolo dvs. n'aţi aflat până azi că ofi- că să vă mai cumpăraţi“... ce să-mi mai cumpăr ? Ei drăcia dracului! Mă ramolesc. Și e pentru a nu ştiu câtea oară când uit dela mână pân” la gură. Vezi, de aia e bine să ai carneţel, cum ce- ream eu pe vremea când comandam regiment. Scrii în el, e bine, e sigur ! Mintea omului e scurtă, se risipește, alunecă repede. Ce să-mi cumpăr acum, fără carneţel ?.., Se gândi la un doctor. N'ar fi rău! Vine o vreme când te poate ajuta. Ieri se întâlnise ne stradă cu un vechi camarad, îl recunoscuse, vorbeau de una de alta, dar îi uitase cu totul numele. Colegi de clasă! Dacă l-ar fi întrebat cum îl cheamă, se tăcea de rușine. Săptămâna trecută spusese unui căpitan care-i ieşise în cale: — „Ce mai nou Ru- gescule ? Tot la Călărași ?** Da' el de colo: -— „Mă iertați d-le Colonel! Căpitanul Cutcudache din ar- țilerie“. „„Aoleu, scuză-mă dragă. Semeni leit cu el, scuză-mă'... Da'vezi că e ceva cu toate uitările astea. N'ar fi rău, n'ar fi rău ! un doctor mai poate indrepta !... Ce naiba mi-a zis ăla să cumpăr? Ploaia se oprise şi Colonelul Grama coti la dreapta pa Calea Victoriei. Avusese un moment gândul să se întoarcă acasă și să-l întrebe pe Ion: — „Ce ziceam eu, mă Ioane, că vreau să-mi cum- păr din oraş?“. Pe urmă, socoti că e o bucată prea lungă de drum şi speră că până la sfârșit își va aminti, Insă gândul că începe să uite, i se înfipse în minte ca un cui. Se uita prin vitrine şi căuta să-l alunge, dar el stăruia, stăruia mereu. Intr'o vitrină cu jucării, un maimuţoi scotea ritmic limba. De aici n'avea nimic de cumpărat. N'avea nevastă, n'avea copii și maimuțoiul parcă râdea de el. In- cepu să fluere o aric cunoscută. Apoi o cântă cu cuvinte : L'amour est un enfant d'boheme Qui n'a jamais, jamais connu de loi... Aha ! Asta-i din Carmen, își zise şi se înveseli. E din Carmen. Prima dată a auzit-o acum treizeci de ani. Exact, treizeci de ani. Era jocotenent. Vezi domnule, vezi că nam uitat? E din Carmen de Verdi... De Verdi, sau de Bizet ?,.. Parcă de Verdi! Si tu ne m'aime, moi je t'aime, Si tu ne m'aime, prends garde â toi. O ştie de treizeci de ani și n'a uitat-o și acum nu-şi aduce aminte de fleacuri, de ce-a vorbit acum un ceas. E din Carmen domnule, de Verdi! Incopu să se înveselească şi îluera în surdină. De pe trotuarul celălalt îl salută cineva. Răs- punse cu afabilitate și spuse chiar: — „Servus dragă! Cum merg treburile? Bine? Ei, bravo- bravo !“. Şi-şi continuă drumul „Asta e avocatul Creţulescu, stă pe bulevard. Bun băiat !* — „Aţi ziseră să vă spun că să vă mai luaţi... Ei, nostimadă! se ţine scai de mine. O să îau mâine. Mai uită şi alții... Se mai opri la o vitrină. Librărie. „Nou“, „Nou“. Ce de mai cărți! Scriu ăştia la romane și scriu... Uite colo: „dragoste cu termen redus“ ăsta cică-i titlu de carte, „sunt soldat şi călăreț“, aha! asta trebue să fie pentru copii, „iubire“... asta merge, e simplu, ca pe vremuri, scurt : „iubire“... „„Cămașa fericitului“... tiiii ! ia uite domnule ! — „Să trăiţi d-le Colonel, aţi ziseră să vă spun să vă mai luaţi vreo două cămăși“. Păi sigur dom- nule, cămăşi domnule ! Ce era aşa de complicat ? Se înveseli ca la întâlnirea unui vechi și iubit prie- ten. „Cămașa îericitului' ! De bucurie îi trecu prin minte să cumpere cartea, dar se răsgândi, Trebuia să-și mai ia vreo două cămăși. De acuma nu mai amână. Era foarte mulţumit. Vezi, asta e asociație de idei domnule! Sigur că era mai bine să nu fi uitat. Dar cum mi-ai pus cuvântul îna- inte, gata, mam trezit! Se înserase deabinelea. Nu mai ploua. Şi știa el un magazin pe Lipscani, unde putea cumpăra că- măşt bune şi ieftine. De acolo ia totdeauna. Grăbi pasul. Fluera mereu, fluera acum cu entuziasm. Pe la Teatrul Naţional ajunse din urmă pe un căpitan. Fu surprins, Ce umblă ăsta cu galoşi dom- nule ? Nu ştie că nu e voe? Ce, e popă? Colonelul Grama era la comenduire. Xăcea ordine, supraveghea ţinuta. Nu-i plăcea decât uni- forma scrisă la carte. Cea mai mică nepotrivire îl infuria. Când vedea pe un ofiţer în neregulă, îl ducea discret pe o stradă lăturalnică, îi tăcea ob- servaţie, îi lua numele și a doua zi respectivul işi și primea plicul: două zile, sau trei, sau patru. - Merse încă în urma căpitanului. Apoi trecu ală- turi de el şi fără să se oprească îi spuse : —- „Unde faci serviciu, tinere?“ Căpitanul vru să se oprea- scă, dar colonelul nu-i dădu răgaz. — „Hai, hai! Hai că ne vede lumea. Hai că vorbim mai târziu“. Și merse alături de el. Iși făcu socoteala : când ajunge la Sărindar, o ia la dreapta şi pe la Cercul Militar, aranjează chestia. Să fi umblat el pe vremuri cu galoşi. Doamne-Doamne, nu mai vedea strada o lună! Ăştia's ţivili, domnule! Ăștia nu's ofițeri. Căpitanui Ciornei își dădu repede seama. Ma oprit pentru galoși. M'am asigurat ! Cât mi-o da, două-trei ? Cu soţ, sau fără ? Insă înainte să ajungă la palatul telefoanelor, ii veni ideea bună. Iși aduse aminte că galoşii sunt largi. Cu vârtul piciorului stâng și cu o mişcare scurtă, lepădă galoșul drept şi-i făcu vânt lângă zid. Operația reușită, pacientul şchiopa discret. Pe la Cafe de la Paix, colonelul afectând un aer dis- trat şi privind înăuntru, Ciornei execută mișcarea doua : cu vârtul piciorului drept, la călcâiul galo- şului stâng, fâșt ! Ii reperă poziţia : galoșul era sub marginea trotuarului. Pacientul restabilit com- plect, nu mai șchiopa de loc și era de o seninătate olimpiană. Se gândea numai la întoarcere, de i-ar mai găsi. Maj ales pe cel dela palatul telefoanelor. Problematic ! Şi a dat 400 de lei. Traduse altfel socoteala : Câte o sută de lei ziua de arest. Ieftin, face ! - O luară pe Sărindar. Lângă scările Cercului Mi- arii n'au voe să umble cu galoşi ?“ Ciornei își permise chiar să zâmbească. -— „De ce mă întrebaţi pe mine d-le Colonel? Colonelul Grama aruncă o privire scurtă spre picioarele ofițerului. I se puse un nod în gât. Sim- țea că îi vine rău. Dumnezeule! l-am văzut cu ochii mei, sau încep să am şi halucinaţii? Să nu fi avut oare? Să-l fi oprit pentru altceva ? Dar e destul de corect îmbrăcat. Mantaua de ploac și chipiul, atât ! — „Domnule Căpitan !... Dragă !... Pentruce te-am oprit eu ?* — „Nu ştiu d-le Colonel, credeam că vreţi să-mi spuneţi ceva. Maţi întrebat unde fac serviciu, v'am Spus. Aveţi ceva de comunicat acolo ?'“ — „Nu... nu! Da” uite ce este! Dumneata nu porți galoşi ?“* | — „,N'am purtat în viaţa mea, d-le Colonel!" -— „Şi nici să nu porţi dragă! Da'... ce vreau cu să-ţi spun... Nu ştiu cum mi s'a părut mie că ai galoşi. Acuma lasă... du-te, iartă-mă! Nu era jenat. Dar i se strecură groaza în suflet şi simţea că îl prinde ameţeala. Toate temerile lui va să zică, se adevereau. El, Culonelul Grama, se prăbuşea acuma. Se întorcea la starea dela înce- put, uita, uita totul, avea păreri, oprea lumea pe stradă, se făcea caraghios, el, Colonelul Grama... Nu era obosit, ducea o viaţă liniştită, îşi vedea de meseria lui... cum se poate atât de repede, de ce atât de curând ? Se întoarse în Calea Victoriei. Ar fi vrut să meargă acasă, să se culce poate, ca să alunge gân- durile astea. Nu ştia, nu ştia ce trebue să facă... „Cămaşa fericitului“ ! Nu, Colonele Grama, hai- de dragă, e o depresiune nervoasă ! Nu te lăsa co- pleşit de ea! Trebue să-ți cumperi două cămăși. Im fund, pe Lipscani, e un magazin acolo, la o parte cu absurdităţile astea ! (Urmare în pag. 6-a) 4 UNIVERSUL LITERAR 25 Mai 1940 Cronica plastică Calatoria pe Styx EXPOZIŢIA DE PICTURA GEORGE PALLADY (SALILE ATENEULUI) Socotim expoziția aceasta a d-lui George Pallady ca având un caracter oarecum retrospectiv; d-sa, acum, după o muncă de o viaţă, putând să ne ușu- reze posibilitatea de a admira artistul prin opera sa. Ne explicăm, astfel, ma- rele număr de tablouri expuse (circa 150) în cele trei spațioase săli de expo- ziţie ale Ateneului, precum și varieta- tea temelor tratate. Peisagii, naturi moarte sau statice, nuduri, interioare, studii de expresie, flori, elemente com- poziționale, toate dau d-lui Pallady pri- lej bogat să ne prezinte o înfăţişare de ansamblu a artei d-sale, cu atât mai mult cu cât fie tematica, fie tratarea umbrei şi a luminei, sunt de o diver- sitate cuceritoare; o diversitate pe care totuși o putem încercui, cu oarecari to- leranţe, în arta de un constant expre- sionism pe care am putea să-l numim, fără temere, palladyan. Nu încercăm să insistăm asupra ca- lităţilor de desenator ale artistului, a- supra acelor calități care ne fac „să ve- dem“ clare conturări — mai ales în nu- duri — şi lămurite detaşeri de elemente din ansamblu, sau de culori care se cer evidenţiate pentru obţinerea efectelor dorite. Voim totuşi să ne oprim asupra supleţei cu care pictorul utilizează cu- loarea în nud, care este o preocupare de căpetenie a dsale. Poate am găsi vină în anumite „poziţii“ oarecum for- vate ale nudurilor d-lui Pallady, dacă nu cumva și aceste poziţii, așa forțate cum le aflăm, nu fac parte întreagă din- tr'un „sistem de a viziona“ bănuit de noi în mai toate nudurile expuse: acela de a scoate „nudul“ din obișnuit şi ca technică şi ca orânduire şi ca desen și în ceeace priveşte coloristica. Noi ne oprim cu atenţie asupra nudului (9) oa- recum alegoric, asupra celui care dă o impresie de aristocratică naivitate (21). asupra nudului (49) cu minunate răs- frângeri în oglindă a reflexelor pline de viaţă reușite atât ca linie, cât și în cu- loare și mai ales, asupra modului „Fo- toliul albastru“ (28), o operă de hotărită valoare. In peisagiu aflăm în general, o colo- ristică apăsată, de loc variată ca tona- litate și ca îmbinare, păstrând totdeau- na aspectul de întindere, de adâricire în orizont, tablourile îndemnându-ne euforic să vedem „dincolo“ de această linie-limită. In arta de a reda „naturile moarte“, d. George Pallady se dovedeşte, încă, un artist dublat de un mare poet, prin lirismul cu care reușește să ordoneze elementele subiectelor, cu culoarea şi — deopotrivă — cu lumina. Ne-am oprit asupra tabloului „Vioara“ în care acest instrument muzical domină, înca- drat, într'o aşezare poetică, de un vas cu flori galbene și vineții, pe o faţă de masă simplă în patrate, lângă o pereche de ochelari și un caet de note, totul stropit cu o discretă şi „muzicală! lu- mină filtrată printr'o draperie ușor și străveziu aruncată peste fond, ca ov re verie peste realitate. Ne-am opril asu- pra acestui „subiect“ cu oarecare insis- tență, pentrucă îl socotim oarecum „de bază'* în arta de a compune naturi moarte a maestrului. Ne-au furat, apoi, „florile“ expuse de d. Pallady. Fie că ne-am opri la acca simplă dar sugestivă „Floarea soarelui“ (85), sau la bogăţia de contur și culoare din bucata „Maci“ (61), sau la tinereţea luminos redată a „Crizantemelor““ (20), aflăm aceeaşi prospeţime, același aspect crud şi frust a a i a a i a a a e e al ansamblului, aceeași expresivă înmă- nunchere de artă a desenului cu cea- laltă artă a culoarei. Dacă nu intuim — şi nu am intuit nici altădată — ceva la d. George Pal- lady, este redarea exageral de expre- sivă (exagerat, în ceeace reprezintă gro- tesc arta d-sale, ca să precizăm) a chi- purilor omenești, În general, cu câteva excepții, aceste chipuri sunt neverosi- mil prezentate, deși am încercat să des prindem „printre culori“, o înfăţişare intuitivă a expresiei, lucru care ar îi satisfăcut orice pretenţie artistică, acor- dată la telul de a interpreta al artistu- lui, INTERIM Simple note Un om, o metodă ȘI ziua cărții de COSTIN LI. MURGESCU Se vor implini la 24 lunie, doisprezece ani de când cartea românească a primit ofranda celu mai cimstiţ gând; doisprezece ani de când au pornit din coloanele ziarului „Uni- versul“ rândurile calde ale unui om ce crede in sfințenia cărții: d. Gh. D. Mugur. Ele vesteau : „O zi in care cartea să vină către om. O zi a altor fiori, — florile spiritului şi ale inamii, Ziua gândului românesc. Visez dar o împrăștiere a bunelor cărţi prin mase organizate de tineri, prin sute de vânzători imocenți: unii mişcându-se pe uli- țe, în parcuri de odihnă și de gânduri, alții răsbind în cartiere tăcute de periferie. Visez o pătrundere a cărții în mii de mâini de drumcţi, fiecare ducând în casa lui linişte, lumină şi putere ! Câteva zile mai târziu, străzile Capitalei trăiau realitatea celei mai emoționate ofen- sive; ofensiva cărţii, începută cu tinerească nevinovăție de copii — până atunci, cercetași rumai ai florilor şi-aj câmpiilor, Copiii răs- firaţi pe drumuri peniru a oferi călătorilor grăbiţi spovedania sacră a unci cărți! Ar- mata -cercetaşilor în plină cruciadă culturală! impresionant spectacolul acestia pe care — ia numai un deceniu — bubuitul asurzitor al tunurilor, huruitul chesoanelor sau musgetul vijelios al avioanelor de bombardament, ne îndeamnă să-l plasăm într'o altă lume. Dar — oricât de impresionant — spectaco- iul nu putea reaiiza gândul celui ce-l iniţiase decât permanentizat. Spre cinstea tuturor, ziua cărții n'a tost ui- iată. Sub regcască oblăduire, ca s'a continuat en de an şi a devenit „sărbătoarea cărţii“. menită să ilustreze o ţară şi un veac de în- tăptutri culturale, „In fundul sufietului însă, ascunsă, se fră- mântă o nedumerire. La cultura noastră, care n'are nici măcar un veac de înfăptuiri trai- nice, nu este prematură „sărbătoarea“ cărții? Nu cumva trebue ca amânată până vom is- bândi în „bătălia cărţii“, în ofensiva splen- didă a răspândinii siovei? Intr'o ţară în care cartea deo uiteratură — şi vorbim de cartea bună de litenatură — se tipăreşte în numai 5—6000 'exemplare, o sărbătoare a cărții nu poate căpăta decât aspectul unui oveniment de familie. Masele mari, (iumeții și trecătorii, rămân streini a- cestui cult al cărții, pentrucă ei locuese de- purte do prictenia ei. In această almostferă de sărbătoare în cere vestrâns, ce bătrână pare ziua cărţii! Ce de- părtată ziua în care copiii pătrundeau pe străzi, pe uliţe, prin parcuri vestina bucuria si lumina cărților ! Din clipa în care „ofensiva“ s'a lranstor- mat în sărbătoare, rațiunea unci zile închi- nată scrisului; a început să so piardă. Nu manuscrisele soriitorilor cu care stai Cronica ideilor Lucian Blaga: Diferenţialele divine ” Li Ajuns în perspectiva unui sistem îndelung meditat, d. Lucian Blaga a- bordează în această nouă lucrare op temă, aș zice, mai „metafizică“ decât oricare alta: geneza lumii. Este dela sine înțeles la câte riscuri se pretează o asemenca încercare. Riscuri aţât de multe și, sub unghiul criticist: atât de severe — încât numai un autor care a renunțat ostentativ și cu desăvârşire la orice atitudine empiric realistă poa- te susţine, cu seninătate, o asemenea viziune. Niciunul dintre sânditorii români — și după cât cunosc, nici chiar dintre aceia străini nu s'ar incumeta la un drum atât de necunoscut, pentrucă l-ar socoti o simplă aventură în regiu- nile anonime dacă nu chiar o întrare prometeică, dar condamnată anticipa- tiv, dincolo de pragul celor neinter- zise. Evoluţia atitudinii radical meta- fizice a d-lui Blaga, purta însă, în grandioasa ei desfășurare, riscul fun- damental al tentaţiilor nesăţioase. Gânditorul care în „„Cenzura trans- cendentă“, ori în „Cunoaşterea lucife- de MIRCEA MATEESCU rică — şi chiar în lucrarea de înce- put: „Eonul dogmatic“ — şi-a strunit atenţia încercând a elabora o teorie a cunoaşterii întru totul scăpată de in- Huența raționalismului criticist — a năzuii, de astădată, să depășească ob- stacolele pe care, am avut impresia, că în lucrările anterioare, le socotise de netrecut. Despre filosofia d-lui Blaga sa scris mult, noi înşine am semnat vreo două recenzii, însă nu știu dacă sa remarcat suficient că d-sa trage majoritatea concluziunilor, nu din pre- zentarea constructivă a elementelor, dar din analiza negativă a acestora. Metoda este firească la un metafizi- cian, duşman declarat ai criticismului, deși cercetarea de acest gen riscă să fie întâmpinată, la [iecare pas, de mus- trarea indiscretă: nu cumva speculăm cu date neverificate şi neverificabile? Intrebarea pare naivă metafizicianului convins că numai o transcendere radi- cală a realului empiric poate nădăjdui o spectaculare a realului însuşi. Nu este mai puţin adevărat totuşi că ceti- torul „Diferenţialelor divine“ — care, Simţeam odată prin somn cum trecea Sbocul umbrelor, — neauzitul ; Aripi băteau în pulberi de nea Clipelor ţreze sfârșitul, Ca un amurg în fântâni fără fund Azurul sorbindu-l din clarele ape, AL cerului câmp, rotund, Luneca lumina subt umede pleoape. (0, pleoapele grele din nesomnul lui, Al Uritului, prietenul meu ! De câte ori plânsul, singurul, nu-i Alinătorul zeu ? !) Cu o fiică a lui Lot (O, vidul unei vieţi fără stea Și crimele lui, neștiute de nime'! Tatăl incestuos cu fiica sa, O, cinismele lui, dementele-i crime). Fii veselă, iubito, acum a trecut Pământul păcatelor, a umbrelor, Până azi totul a fost lut, Nimic al sufietelor, sumbrelor. De acum, iubito, au rămas Numai sufletele, descătușate ; Se vor opri la ultimul popas, In meandre de singurătate. Atunci, iubito, cu faţa crispată Apărsuși din neţărmuritele zări... Căzută 'n păcat din pruncia nevinovată, Infernul se-apropie. Charon, grăbeşte, Despică talazul, spumatele unde. Purtai un blestem de pierzări. — „Unde să mergem, unde“, — m'am întrebat Nehotărit, între cele patru vânturi, Când iuntrașul Charon, pe râul blestemat Pierdutele suflete le-aştepta, pe gânduri. — „Hai Charon, leagă-ne barca la mal Subt umbre de-arin legănate pe unde ; Porni-vom acum. In zare, 'Tantal, Ne 'ntâmpină cu bolțile grotelor scunde. Ţine, luntrașş hirsut, ţine-ţi plata Pentru ciudata noastră fugă din lume ! Du-ne, prin clocotitoarele spume Cum gândul își poartă prin spații săgeata. — „Un pas faci iubito, un pas înainte Şi ceru-și înneacă luminile, aștrii... _ Uita-vom, uita-vom atâtea cuvinte Doar ochii tăi, ochii vor fi mai albaștri. Un val ne va duce și altul pe urmă Şi Charon la cârmmă, tăcut ca o stană — Va ţine 'n lopată torente ce scurmă Viaţa de umbră, viaţa de rană. Pe Styx, pe-ale Styxului ape, la vale, In urmă viaţa, păcatul, destinul, Vom trece cu apele. Pe-a apelor cale Ne-or duce tristețile tale, suspinul. Fii veselă ; Styxul ne leagănă 'mcet... Să nu mai asculți cum azi pruncucidul, Părinte al crimelor fără regret Se ceartă în urmă cu vidul. Câlătoria noastră, strania, sfârșește In abisui acestor maluri atunde. De aici nu mai coboară nicio treaptă, Aici se opresc orice căderi. Din somnul întunerecului nu re deșteaptă Nici umbre de-apoi, nici svonuri de ieri... Poate înnaltele Stele, în brume Spre zorile cosmice Să ne îndrume. Mai sus, tot mai sus, Privirile 'n ceață Spre cea așteptată De-apoi dimineață. Edeni!ce şesuri, Câmpii însorite, — Vor arde 'n lumină Atâtea ispite ! Şi pacea sfârșitului Ucide-va: gândul, Duhul cenușei Purificându-l. Revăzuţi sub steme Cu-aceiași iubire, Tu — mireasă albă, Eu — romantice mire, — Tăcuţi ne-om întoarce Prin pure ninsori, Lumini aprinzând Sfinţitelor zori. de vorbă la cafenea, nu fotografiile lor şi nici discursuri, ci 100.000 cărţi vândute într'o zi, de copii. O ofensivă preiungilă de oastea abă a străjeriior până în cătunul cel mai oropsit, unde să ajungă svonul „Doinei“ lui Eminescu sau al povaştilor îui Creangă. Și abia când ţăranul obosit de câmp, va sta pe prispă şi va pune pe nepot să-i mai citească odată „Povestea umei coroane de oţel sau lucrătorul îşi va spăla trudit mâinile mun- cite, pentru a îmbrăţișa coperţile calzi ale „Poesiilor“ lui Goga, vom avea dreptul de a romemora „sărbătoarea cărții“. Zâmbească cei care vor, gândcască-se că e prea depărtată ziua aceia; cu atât mai mult datoria noastră este de a lupta pentru rea- vizarea ei, de a continua „ofensiva“ cărții pentru a merita sărbătoarea ei. In axest sens, sărbătoarea și expoziţia căr- ți sunt mai curânâ o manifestare compli- momtară şi de încoronare a ofensivei cultu- vale, decât o limitare a luptei pentru împli- airoa regescului destin al cărții românești. Pentrucă numai una sau două din ţările lumii au. câştigat veacuri întregi dreptul de a sărbătom cartea; au conştiinţa. nzcesară unui cult sl ei. Toate celelalte popoare au nu un drept, ci o singură daturie: de a porni ofensiva ma” sivă a culturii, structural, sar putea să fie educat în mediul unui criticism elementar, nu va putea să se sustragă întrebării: dar nu este gratuit a afirma toate câte se afir- mă despre Marele Anonim și despre geneza lumii? Aici trebuia să ajungă însă, metafizicianul intransigent, care este d. Lucian Blaga: să afirme, pe marginea extremei dificultăţi, cu pri- vire la extremele ţinuturi ale gândului şi ale firii, inaderent la glasul criticist. La drept vorbind, o atare temă scapă de plano de sub controlul întrebărilor imediate iar autorul care o desbate de- sigur că a optat, în prealabil, pentru următoarea situațiune: a elabora un gând indiferent de raportul acestuia cu înţelegerea circumstanţială. Din a- cest punct de vedere deci, încă nu i se poate imputa d-lui Blaga decât teme- ritatea problemei pe care o abordează, dar nu modalitatea metafizică cu care instrumentează asupra ei, pentrucă, repetăm, faţă cu o atare problemă, nu- mai o atare modalitate se putea utiliza. Este însă, dacă nu mă înșel, o altă îm- prejurare care ne-a dat de gândit, o- dată parcursă lucrarea aceasta: ni sa părut că există o oarecare inconciliere ideativă între atitudinea d-lui Blaga din Trilogia cunoaşterii şi consecințele ei din „,„Diferenţialele divine“. Nu că d. Blaga se menţine, statornic, deși în- trun mediu mai riscat decât până acum, pe poziţia metafizică, am putea să ne plângem. Cu toată prudenţa, și având în vedere lucrările anterioare, GHIAȚA-COLIBAŞI trebuie totuşi să întrebăm: nu cumva in „Diferenţialele divine“ d. Blaga a purces la o perfommare a transcendente“ adică, dind, a încercat să desbată un „su- biect“* care, prin chiar enunţarea lui, se situiază dincolo de zenitul spiritului omenesc? Nu ne-a convins d. Blaga în „Cenzura transcendentă“, că Marele Anonim interzice pătrunderea neştiu- telor categorii? Nu ni s'a părut chiar, atunci, că d. Blaga termină cu conelu- ziuni agnostice, pe care totuși, am fost gata să le socotim preferabile unei cu- noașteri irelevante? Atât de compatibi- lă era întreaga structură intimă a gân- dirii d-lui Blaga cu rostul nostru ome- nesc pe această lume, încât iinconcilie- rea de care vorbeam mai sus, — izvo- rită din tema „,Diferenţialelor“ — va isbi din plin pe oricare cetitor al filo- sofiei d-sale. Unii au putut vedea în oarecari apli- caţiuni ale „Trilogiei cunoaşterii“ în „Trilogia culturii“ — chiar un anumit accent al „resemnării'“, accent nu în totul străin de spiritul „Spaţiului mio- ritic“ ori al cărţii apărută mai înainte: „Orizont și stil“. De la această „re- semnare“ pur omenească, indiferent dacă termenul este într'un fel exage- rat sau impropriu — şi până la actul de curaj care este a susține metafizic, alirmând şi mereu afirmând despre structura şi lucrul Marelui Anonim şi despre geneză — există desigur nu nu- mai o evoluţie dar şi un Salt gimnastic, cu deosebire nou. VLAICU BARNA Natură moartă TRAIAN CORNESCU Crănguța Surprinzătoare este așadar poziţia, a am zice „gnostică“ — deși termenul este „cenzurii cu desăvârșire impropriu — pe care o omenește gân- adoptă d. Blaga cu privire la opera Marelui Anonim (facerea lumii), pozi- ție inconciliabilă cu agnosticismul on- tologic care, în spiritul „„Trilogiei cu- noașterii“, caracterizează ţinuta omu- ui în chip primordial, necesar și fun- damental. Şi, ca atare, ontologic. Pentrucă putem admite, deși fără să aprobăm acele teorii, eşuarea în ag- nosticism a materialismului energetic, este deasemenea, admisibil, agnosticis- mul în care naufragiază, până la urmă, teoriile biologice despre geneza lumii şi toate celelalte pe care d. Blaga le combaie având toată dreptatea. Insă nu este tot una agnosticismul ontologic al filozofiei d-lui Blaga cu imposibilitatea, care era de așteptat, a teoriilor materialiste de a explica fa- cerea lumii. Rostul ontologic pe care îl prevăzuse d. Blaga destinului ome- nesc, lega de natura omului un sens creiator, căruia zona transcendentă îi servea de cupolă fără fund, dar nece- sară. Necesitatea acelei „cenzuri'“, pe care am înțeles-o și am admirat-o, în tre- cut, în lucrările d-lui Blaga — se va vedea că reamintește grandoarea ris- curilor la care așa s'a expus abordând tema cosmogonică a „Diferenţialelor divine“, *) Bd. „Fundațiilor Regale“, 1940. 1940 25 Mai Abrittus, cetatea cu umbre In reportajul trecut, am înfățișat o nuntă macedoneană din Caliacra, cu tot farmecul şi originalitatea ei. Din ritualul, obiceiurile şi superstiţiile des- tăşurate în zilele cât a ţinut această nuntă, im observat, cu mulţumire sufletească, ase- mănarea uimitoare, între modul cum Românii din toate regiunile ţării ştiu să-şi păstreze, cu sfințenie, tradiţia, — mai cu seamă atunci când pun temelia familiei, unindu-se pentru totdeauna în faţa legii şi a lui Dumnezeu — şi obiceiurile Românilor Macedoneni din Do- brogea, Fiecare fapt săvârșit, în timpul nunţii, re- prezintă un simbol de nesecate izvoare în puterea sufletului românesc. Pe pământul Cadrilaterului, tradiţia este vie în toată manifestarea ei, din cele mai în- depărtate timpuri şi până azi. Cântecele, ora- ţiile, jocurile, ca și toate fazele prin care trece o nuntă, de lu logodnă și până la sfânşit, au acelaş fond sufletesc, aici în mijlocul Româ- nilor Macedoneni, ca şi în toate ţinuturile noastre. Sunt îmbrăcate aceste cântece cu haina marei simţiri artistice croită de acelaş poet popular român, fie că sa născut în Mun- ţii Apuseni, Carpaţi sau Pindului, fie că a de argint iruzeci de zile după aceea, lehuza n'are voe să primească pe nimeni şi nici o clipă nu e lăsată singură. Seara şi dimineaţa, până la botez, se aprinde câte un bob de tămâie în casa în care se află mama şi copilul. Dar Românul Macedonean trebuie să crea- scă mare, să fie voinic şi să trăiască mult. JDeaceea pruncului i se coase în scutice, lângă inimioară, o punguliţă, tot de mătasă, în care se află iarbă crescută prin orbita unei căpăţâni dc cal mort; ingenios simbol al biruinţei vieţii asupra morţii. Pentru ca feciorul să aibă şi noroc i se atârnă de căciuliţă o mică potcoavă de argint în care se află o lăbuţă de cârtiţă. După botez însă, potcoava e înlocuită cu o cruciuliță de aur. Creştinarea copilului se face în biserică la fel ca la toti ortodocșii. Câna se întoarce dela biserică, naşa dă co- pilul mamei în pragul casei, zicând: — Ni-l dădeşi uvreu al Satanei; ţi-l dăm creştin al lui Dumnezeu! Tânărul macedonean is:orisea obiceiurile strămoşeşti cu multă căldură şi putere de e- vocare. Mă răpise cu totul armonia glasului său, Părea un cântec lung pe care-l glăsuia cu ochii necontenit fixaţi, când în zarea de smaragd, când printre pietrele albe ale cetăţii. O familie de macedoneni la lucru în gospodărie, văzut lumina vieţii pe ţărmul Pontului Eu- xin, alături de majestoasa umbră a poetului iatin Ovidiu. Sâmburele de lumină al tradiţiilor din străbuni nu sc arată numai la nuniă ci în toate manifestările de simţire, de viaţă, iu- bire şi moarte ale Românilor de pretutindeni: o dovadă în plus a unităţii noastre sufletești şi naţionale; legătură nesdruncinată peste veacuri. La Românii Macedoneni din Dobrogea Nouă, toate treptele prin care trece omul dela primele lui ceasuri de existenţă şi până când aripile morţii îl răpesc în neant, sunt ornate cu un complex de superstiții şi obice- iuri cari ating, câteodată, prin ciudăţenia lor, nivelul fantasticului. Când mi s'a istorisit credinţele populare macedonene, împărtășite cu prilejul naşterii sau morţii, am avut impresia că ascult o poveste fantastică de Amâdce Guillaume Hoffmann sau o înşiruire de fapte extraordinare descrise de americanul Hdsar Poe. TRADIȚIE, IZVOR DE VIATA... Era o după amiază, cum tar am văzut în „țara soarelui răsare”, (Câi de sugestiv şi de poetic este numele pe care organizatorul ci- clului de conferinţe: ..Dabrogea, ţara soarelui răsare” l-a dat ținutului românesc din dreap- ta Dunării şi cât de mulţumiţi ne simţim că, odată cu modestele reportaje, pe care am inceput să le publicăm, grupu! unor strălu- ciți oameni de ştiinţă şi profesori universi- tari, dintre cari am ascultat până acum pe d-nii Scarlat Lambrino şi JI. Simionescu, a pornit această robustă acţiune de cunoaştere a Dobrogei!). Mă retrăsesem, dela nunta care devenise o- bositoare şi fără sfârşit, împreună cu un tâ- năr cărturar, originar din satul Voinești, unde părinţii lui își găsiseră mult doritul cuib străbun, să mai vizităm odată ruinele cetăţii Abrittus, înainte de a pleca din Caliacra. In drumul nostru, chiar în apropiere de zi- durile cetăţii deseropată de mult regretatul Vasile Pârvan, am întâlnit patru macedonene. Sub proteguirea bărbatului, unele din ele îun- nălbeau trâmbele de pânză, altele spălau ru- fele. Când ne-au văzut, au vrut să se ascun- dă. Noi însă, ne-am prefăcut că nu le bă- găm în seamă. Ne-am continuat drumul pri- vindu-le cu coada ochiului, după ce. li un moment potrivit, tânărul de lângă mine care avea un frumos aparat, le-a și prins într'o imagine fotografică. — Străinii nau voe să le vadă când se în- deletnicesc cu treburile casnice, mă lă- muri tânărul macedonean. Dacă dă peste ele cineva, atunci cred că pânza nu se va mai inălbi cât e lumea şi pământul, iar rutele se vor îneca, Ei, dar toate aceste superstiții dragă domnule, sunt floare la ureche ne lâv- gă celelalte. — Care? Il întrebai eu, stăpânit de un semtiment de curiozitate. din ce în ce mai accentuată. — Obiceiurile de la naşiere, botez, nuntă, moarte. ca şi acelea dela sfintele sărbători sau ca Lăzărelul, Trighianina şi multe, mul- te altele... Tânărul, a cărui robusieţe am admirat-o de când l-am cunoscut, privi lung peste ce- tate, caşicând ar fi căutat să-şi adune gân- durile de departe... — Românul Macedoncan vine pe lume în mijlocul unui noian de credinţe rămase dela strămoşi, pe care le păstrăm cu religioziiate. până la moarte, incepu el povestea. Mama. înainte de a naște, nu trebue să treacă peste cenuşe, peste lucruri murdare sau urzeală. Dacă femeea face o astfel de greşeală, micuțul vine spânzurat. , Moașa este chemată printr'un singur cu- vânt: „aide!”. pentrucă nimeni nu trebue să ştie câna vede lumina vieţii fiul de Macedo- nean, după cum nimeni nu trebue să-i cunoa- scă numele, până în ziua botezului; nici chiar autorităţile. La căpătâiul lehuzei, moaşa pune îndată Vupă naştere, tămâie, paie, boabe de meiu, pâine, sare, cuie. Toate aceste lucruri, cari sunt aranjate, cu mult timp înainte, într'un săculeț de mătase, de un om ce se afla pe patul morţii, au pu- terea de a feri lehuza şi copilul de spiritele rele. A treia zi dela naştere, se întinde o masă mare, ca şi la nuntă, numită „Pugunic”, 13 care iau parte toate rudele părinţilor. Pa- — Dar la morţi, la stingerea din viaţă a părinţilor noştri, 0, câte obiceiuri și super- stiţii nu sunt. Visurile deasemeni au o mare inrâarire asupra sufletului nostru. Ca şi bă- trânii Geţi cari credeau în oracole. când ci- reva visează că este îmbrăcat în alb şi sboa- ră la cer, apoi atunci trebue să se pregătea- scă, In curând moartea îi va bate la uşe. Obiceiurile însă pe care Românii noştri le țin dumanezeește, suni colindele de Crăciun și Anul Nou. Cu două zile înainte de Naşterea Domnului, copiii cântă pe la ferestrele creş- tinilor: Colinda, melinda...! Dă-n'i, maie, culaclu Că s'află Hristolu Tu pâhnia boilor Di frica uvreilor Colinda, melinda...! De Anul Nou tinerii se fac „Liguciarii”. Adică se costumează, se maschează ca Dacii şi Romanii sau ca barbarii năvălitori şi um- biă din casă în casă sunând din clopote mari şi cântând. Dacă se întâlnesc două cete de Liguciarii pe drum, apoi, vai şi amar. Se des- lănţue un adevărat război cu săbii şi sulițe de lemn. Aceste iîncăerări simbolizează lup- tele Daco-Romane.... ABRITTUS, CETATEA CU UMBRE DE ARGINT Nu ştiu dece, dar nu mai puteam să urmă- rezc cu atenţie, povestirile tânărului de lân: gă mine. Nu mai aveam astâmpăr. O pute:e ciudată pusese stăpânire pe toată simţirea și gândul meu. Lucrurile mi se păreau altfel de cum erau în realitate, Pe tânărul macedo- nean, care, poate, nu bănuia ce se pe- trecea în gândul meu, îl vedeam, dincolo de realitate, sau mai exact, într'un vis cu ochii deschiși, îmbrăcat în baine albe, strălucitoare, ţesute din lână şi borangic. Capul frumos incoronațt de piete aruncate în inele de soare pe umeri. Bonetă albă de mătasă. Bar- ba rotunjită se îmbina de minune cu mustă- ile groase ca spicul ales de grâu copt. Ședea mânâru întrun jiiț de aur aici; da, da, aici în ceţatea de marmoră pe care el o plăs- muise: întâi în gând, apoi în linii trase pe nisip şi în cele din urmă în eternă marmoră şi piatră din pământul Daciei Pontice. In jurul lui erau generali, preoţi adunaţi la sfat. Marele stăpân din jilţul de aur pă- rea un zeu. Era insă, un Rege Viteaz şi înţe- lept, Regele Dac Cotiso. Avea să fie mare săr- bătoare în tot Imperiul Romei și în intreg Regatul Geto-Dacilor. Impăratul Octavian August ceruse în căsătorie pe fiica lui Cotiso, iar Iulia, frumoasa fată a lui August avea să devină Regina Daciei. Regele aştepta, în cetate, trimişii lui Au- gust să ia de lângă Pontul Euxin pe vii- toarea Impărăteasă a Romei... Dar iată că cerul se întunecă. Regele cade întrun somn greu. Visează că i-au crescut aripi la umeri, că e îmbrăcat în alb şi că sboară la cer. O detunătură il trezeşte. Din Miază-Noapte se arătau valuri de foc. N'a avut timp să povestească visul întreg, că o săgeată, parcă venită din arcul Zeiţei Diana, îi străpunge pieptul... „Alt Rege Dac se suie pe tron: Dicomenes, duşmanul lui Octavian August. Porneşte a- prige lupte cu Romanii. El este vestitorul cel adevărat al lui Decebal... „„Abrittus, cetate, tu închizi în zidurile tale, atâtea taine ce ar putea să deu în vileag isto- ria unui neam de Eroi şi Sfinţi! „„Abrittus, pe zidurile tale a fost omorit ca şi Regele Costiso, impăratul Quintus Tra- ianus Decius de Trebonianus Gallus! Abrittus, sub lespedele tale de marmoră şi piatră se asacund atâtea vrăjitorite chei, ce pot desculta lacătele misterului pentru a eși mai mult, în lumină, povestea adevărată a celor cari au pus aici, temelia Neamului Ro- mânesc.., „„Abrittus, Abrittus, cine îţi va stinge ble- stemul tăcerii? Cine? Din amurg, soarele ne-a luat de braţ şi ne-a dus în satul unde nunta încă nu se sfârşise... IN NUMARUL VIITOR: Un interesant document din bătrânul Tomis. UNIVERSUL Zidurile cxctăţii fumegau; un vânt fierbinte se risipi peste aco- perişuri întinzând flăcările şi a- “unci se produse panica, Străzile strâmte fură năpădite de oameni ingroziţi, neștiind încotro să a- puce. Sudoarea se amesteca pe fața lor cu tuninginea, cămăşile frigeau; zadarnic căutau o pică- tură de apă. Se aruncau orbiţi inainte aruncând săbiile și lepă- dând casca înfierbântată; se în- grămădeau la porţile de iemn ce se deschideau spre munte, dar graba şi necunoaşșterea locului îi împiedicau. Săgețile întiăcărate împânzeau cerul şi cădeau la în- cânuplare; ceeace îi înfricoșa mai mult era gândul că vor muri arşi de vii, decât săgețile de care se mai puteau apăra. Se vedeau Sarmaţ;, cu bănbile roşeate aler- gând în cârduri fără încingători, cro:ndu-şi drum cu pumnii prin mulțimile înebunite; se vedeau Sciţi mărunți cu ițariy largi îm- picdicându-se în enormele teci goale, căci săbiile scoase pentru asaltul cel mare nu-și mai gă- siră vechiul culcuș; erau Bas- tarni mlădioși, cu staturi regale și muşchi de gladiatori, părăsind pozițiile de luptă şi retrăgându- se spre palatul domnesc ; Roxo- Manii şi Geţii cu cămăşile sfâr- tecate rezistau cei din urmă în îața meterezelor. Fameile adu- ceau încă poveri cu săgeți, arcuri și pietre amume șlefuite pentru catapulte; rândurile luptătorilor se răreau; în curând coiturile le- gionarilor năluciră pe creste. Zeuxis, comandantul unui grup din Dionysopolis observă cel din- tâiu primejdia și făcu semnul să pomească la atac; nici jumătate nu se mișcară, Zeuxis și cu pu- ini camarazi ieşiră singuri pe metoreze; el se rostogoli în ţță- rână și frumosul coif de aur fău- rit în Atena se înegri în noroi. Ceilalţi văzând mulțimile luci- toare ale Romanilor de pe coli- nele învecinate, 'se arunoară asu- pra scărilor ce se ridicau pe zi- duri, hotăriți să moară. Atunci: luă comanda Scoris cel inalt, şeful Aurţilor după moar- tea !ui Mamutzis. El puse străji ia cele trei purți dinspre miază- noapte ca să împ-edice ieșirea; fugarii erau întorși și îndemnați să lupte ; pilde aveau pe cei ce cezistau pe ziduri. Măsura se do- vedi a fi prea târziu luată, căci numărul celor ce aruncau arme, creştea fără încetare; ei dezar- mară străjile, î: căloară în pi- cioare şi-şi căutau scăparea : în pădurile din faţă. Fiind inţesate de dușmani, ei își găsiră o moar- te mult mai groaznică, decât în- tro bătălie deschisă. După amiază focul se întinse în preajma palatului. regal. Ar- seră dependinţele, marile graj- duri și atelierele de tot felul. Un fum gros se încovoia dinspre car- tierele sărăcimii, Zăpușala era ucigătoare. Pe lângă gardurile de lemn cadavrele creșteau ca axdlu- se de vânturi. Cei ce umblau, își căutau un loc pentru odihnă, se iăsau fericiți pe marginea şanțu- rilor și moartea le acoperea pleoapele. Dacii se luptau în partea din- spre miazăzi, în jurul porţii celei mari, pe unde se făceau marile procesiuni în onoarea zeului su- prem. Cei mai dârji încercară în- trun târziu de noapte să iasă din cetate; se furișară prin sub- teranele străvechi, și răsbătură pe malul râpos al pârâului Isis în spatele legiune; a V-a. Urmă un măcel scurţ, unde pieri floa- rea nobilimii dace; Lucius Quie- tus cu călăreții lui mauri risipi pe şesul din față ultimile rămă- şițe ce căutau o scăpare. Zadar- nic veniră ajutoarele Scordisci- lor, S:donitor şi Peucinilor a doua zi; lipseau mânuitorii de catapulte, buni; ţintași, trăgăto- rii.cu arcul; astfel că zidul de miază-z îu cucerit spre seară cu toată rezistența lor înverșunată, Când primii legionari se iviră pe meterez, căldările cu apă fier- binte și smoală fură asvârlite cu aruncătoare asupra năvălitorilor; se loviră de scuturile înalte, care înaintau fără oprire, apoi irân- ghii şi odgoane fură siobozite deasupra şanţurilor enorme. Coifuri albe creșteau pe ziduri ca um val nesfârșit; se legănau o clipă peste șanțul întunecat şi săreau în cetate. Aici cuţitele în- covoiate luceau, se izbeau de platoșa de fier a legionarilor ca- re-și croiau drum în unghiu as- cuţit. Scări enorme fură ridicate pe zid, aruncate peste şanţ, os- LITERAR tașii treceau peste cinci poduri, curând acestea se înmulțiră. Lup- te repezi se încingeau pe stră- zile înguste; se desfășurau în pitțele publice unde Geţii orga- nizați în fălănai după modelul macedoneam încercau ca printr'o moarte eroică să răscumpere o viaţă ce nu le era dată pe pă- mânt. pd Regele Decebal sfătuise înde- lung cu bunii lui prieteni. Erau șefii de triburi ai Anarților, ai Sidonilor, ai Alomonilor; cei din Sarmaţia îndepărtată și din Tri- balia' stâncoasă. Cu ei, umăr la umăr, ani îndelungați, din tine- reţea lor vifonoasă, isbutiră să reclădească imperiul lui Buere- bista şi strălucirea lui de odini- oară. E adevărat, nu avea întin- derea de altădată, dar se simțeau legaţi ca pentru o vecinicie și Gragostea aceasta le dădea curaj în lupte şi încredere în izbândă. Așa înfrățiră din nou neamurile desbinate prin nenorocita faptă a lui Dicomes şi 'Comozus, le uniră, arătându-le primejdiile izolării, şi ale cerțţurilor interme. Așa pomiră împotriva lui Domițian, mânat de aceleaşi gânduri de dis- trugere ca Caesan, înainte de groaznicul lui sfârşit. De doi ani se tălăzuia furtuna ameninţă- toare stârnită de Traian, o ve- deau răscolind până şi pietrele și încă îndrăsniseră să-i ţie piept, O, nu erau vremurile când gene- rali mărunți roşi de dorința mă- ririi complotau în ascuns cu duş- manul, sfârșimăd prin a-şi ucide regele, pentru ca să împartă im- periul ca pe o bună pradă de răsboiu. Acum un suflet nesfârșit îi ridicase pe toţi; regele cra sprijinul pe care-şi rezemau bucuroşi piepturile însângerate de luptă. El era, Decebal. Ocrotise deopotrivă, neamurile, seminţiile și noroadele; îl ascultau și na- vusese din partea lor decât ne- țărmurite dovezi de jertfă. Până şi Roxolanii eu părul roșcat, pe caii lor neobosiți, își dovediră de- votamentul, trimițând un corp de călăreţi, din cei mai aleși. 'Tot astfel Marcomanii, Quarzii şi Sarmaţii. De când teatrui lupte- lor se mutaseră în munţi, şefii lor îi înarmară pentru iupicie corp la corp, cu pumnale scurte. Toate se petreceau acum în faţa unui vârtej de fier, neîndurător, împotriva căruia munții nu în- semnau obstacole, fluviile nu a- veau piedici, drumurile îşi fă- ceau loc prin stânci; până şi pie- trele ajutau opera adversărului, Ca ridicate de zei, legiunile stră- băteau lanţurile de mun: în mod concentric, înaintau nestă- vilite cu toate capcanele întinse; se întâmpla ca pădurile retezate la jumătate, gata să se prăbu- şească la intrarea dușmanului să fie ocolite, retragerea se făcea cu aceași grabă cu care îi ur- măreau legionarii. Toate liniile de apărare se strânseră în jurul Sarmisegetuzei ca şi cum de aci trebuia să vină scăparea, ca și cum numai aceste ziduri îi mai puieau salva. Regele înțelegea groaza aceasta care nu-ţi per- mitea să mori cel puţin demn; te distrugea fără ca să îi putut muri cu adevărat; el însuși lupta împotriva acestui întunoric, care nu înceta să răsbaască, înălțân- du-se cutremurător, invăluind munții. Ei surâdeau acum ne- clințit celor puternic; deschizăn- du-le poteci cum altădată le des- chideau lor. Poate Zamolxis îi privea la tel de nepăsător. Ce însemna 'un sfârşit, când acesta putea fi începătorul atâtor vieți? Ce însemna puterea cutropitoare, care-i acoperea acum, când ei nu puteau fi abătuţi după moarte? Nu-şi wrmau oare un drum im- variabil, drept, spre înălțimi ce nu se puteau niciodată lămuri ? O ştiau aceasta dela Deceneus şi totuși nu puteau crede că acest măcel îi va stinge cu desăvârşire, ca și Cum n'ar fi fostdecât sim- pli oameni nevrednici de fap- tele lor? Ei îşi aveau în albas- trele bolți ierarhiile prestabilite; uitându-se la prietenii lui adu- naţi roaţă, regele-i văzu lumi- noşi, proiectaţi spre cerul deschis. Sgomotul morţii isbea în feres- tre; se simțea paloarea sufletelor aduimecând înălțimile; răbufni- rije adânci ale vieţii plesneau peste frunţile celor osândiți; mi- asme însetate de măcel alergau dealungul pereţilor. Toate se în- depărtau într'un orizont cernit, amenințător care se risipea cu cât înainta el. Decebal vedea fața acelui rege Buerebista, despre care înaintașul său rege Duras spunea că era cel mai bun, cel mai viteaz şi cel mai aprig în răsboaie, privindu-l neclintit; nu „ Mustrător, ci trist şi cu o ne- spusă bunătate. Il chema la el sau îl trimetea să lupte? Părea mai curând că se miră că toate acestea mai durează, că această intfrângere şi aceste negre 'clipe continuă să existe, deși cu nimic nu fuseseră îndreptăţite. E! veni- se să cunme poate durata, să schimbe mwiața și s'o arunce în hăul nimicniciei de unde toate purced. Ei încă întârziau. Orbita vie în care se mișcau era impu- vă, năpădită ge umbrele altor existențe. Drumul lor spre moarte; nimeni nu i-ar îi putui abate dela ceiace era inevitabil, Sosise însă clipa? Nar fi pu- tut opune a ultimă rezistență cu ce-ar îi adunat din munți? Totul spunea că era zadarnic. Oare n'așteptaseră ei toată viața clipa aceasta; nu spre această cale își adunaseră străduințeie încă din anii tinereţii? Nu spre o moarte măreaţă oriunde s'ar fi; întâmplat le erau înareptate gândurile dela începutul adţiunei lor? Şovăiau acum? Il vedea pe Zeuxis, palid, răsucindu-și un cârlionţ ain frumoasa lui barbă roșcată; pă- rea un filosof grec, unui din a- ceia care nu ştiu decât să vor- bească necum să moară, &l, con- » ; E: x diplomatul încercat, fin, moștenitorul geniului lui A- ducătorul cornion, tot din Dionisopolis, gata să moară; o dovedise de a- tâtea ori, la cel mai mic semn al regelui; pe S:oris cel bogat în aur, scuturându-și nerăbdător pietele ca mătasea, așteptând oli- pa despărțirii cu an zâmbet fe- ciorelnic; el zdrobise armatele lui Oppius Sabinus ş; ale Ii Tettinuis Iulianus; era cel mai tânăr șef de vaste; vor pleca înfrăţiţi spre huminatele împărății de sus, tot astfei cum întrun mestăvilit a- vânt treceau călare Dunărea şi pustiau pământurile Sardioţilor până la Scodra și Termidava. Dieges ambasadorul, a cărui pre- stanță ridicase de atâtea ori dem- nitatea ţării sale și a regelui; Vez'mas, conducătorul armatei în vuptele din urmă și Seicitferis din neam regesc, înconjurau pe rege cu dragostea lor neşovăitoare. — Puţini vor cuprinde Roma- nii, dacă ne vor lua aurul şi pământurile, spuse Vezinas apu- când din mâna regelui cornul aurit, unde Wcea înspumată 0- trava, O privi surâzând; ce clipă prietenoasă și de mult așteptată. Cum se pierdeau toate într'o za- riște aurie; ce luminos era cerul. Sorbi înfriguraţ din corn şi gus- tul amărui ce-=; răcori gura părea că-l mai simţise odată. [i făcea bine siguranţa aceasta că totul s'a sfârşit, că nimic nu se mai poate întâmpla. Ca întrun pă- ienjeniș văzu chipul regelui pier- zându-se în rotocoale de umbre; se simțea liber; ușor, ca şi auim atunci se năştea întâia oară. Tru- pul enorm se dlătină şi căzu în- chinându-se pentru ultima oară, in fața regelui. — Te-ai dus, murmură regele, pregătește-ne bune locui la de IULIAN VE/PER. toți; îm eşti solul nostru «cel cre- dincios... Cupa trecu în mâna lui Zeu- xis; lui i se făcu onoarea să ur- meze lui Vezinas. Zeuxis îşi a- minti moartea lui Acornion, du- pă uciderea lui Bucrebista și ne- tezi încrustările în aur ce înfio- reau cornul. Sorbi apoi cupa a- tent, hotărit, ca și cum ax îi fă- cut cel mai însemnat act din via- ţa lui. 1 se năzări o clipă albele coline ce împrujmue Dionysopo- lis, era băețandru şi alerga în bătaia vântului. Marea scânteia ca sideful şi promontorul văros. înalt ce intră în mare, îi lua ve- derea. Vântul se inteţea, şi el, slobod, mereu slobod se vedea luat în sus ca de o undă puter- nică. Făcu un pas, se ctătină, a- poi se prăbuşi; faţa i se învineţi in chip groasnic şi o dâră de spume îi brăzdă barba. — Zeuxis, acesta ţi-a lost sfâr- şitul, nimeni nu-ți mai poate a- juta. Veni rândul tânărului Scoris ; acesta luă cupa zâmbind; obrajii lui de copil erau rumeni și în- flăcăraţi, ca şi cum ar fi fost în ziua nunții. Veni în faţa regelui, însenunche și pronunță câteva cuvinte grăbite, de neînțeles, A- tunci se ridică Decobal, îi cu- prinse capul şi-i: sărută fruntea. Gostul păru ciudat; nu erau 0- bicinuiţ: cu asemenea scene cei învăţaţi să ascuite; totuşi îi pri- veau cu o nespusă dragoste pe Scoris, care îndepărtând cupa auzea în urechi nepgrele vâjăieli ale nopţii. FI avea încă ochii strălucitori, miraţi parcă de lu- mile ce le străbătea și fruntea nu-şi pierdu lumina, decât în clipa când învârtindu-se pe căl- câe căzu fulgerat la picioarele to- vărășilor. Părul în cârlionţi aurii îi axoperi fața; toți păstrau în minte surâsul din urmă, grav şi copilărese în acelaș timp. Ni- meni nu se îndoia că peste puţin îl vor afla in aceeaşi strălucire în preajma vecirioului Zamolxis. D:eges auzi strigătele de luptă sub ferestrele palatului sorbi grăbit cupa apoi o trecu lui Seisciperis, care aștepta, Se pră- bușiră aproape îmbrăţișaţi, deşi în viaţă îi despărţiseră multe. Regele î; mai privi odată; toţi aveau fețele senine ca şi cum ar îi aşteptat poruncile ce nu le mai putea da. Chemă trei ostași din gardă cei mai puternici şi credincioși; ușile secrete ale zi- dului dinspre miază noapte fură deschise și pe coridoarele reci călăuzit de facle de rășină, regele pășea descoperit, ca un om de rând. Zidurile bolţite în piatră făceau să răsune ritmic fiece pas. După un timp ieşiră în spa- tele unei coline împădurite, de- parte de oraş. Era noapte târziu, îlăcările se frământau în largul ceruiui ; scânteile duse de vânt! ajungeau departe peste păduri. hegele privea în linişte opera focului; credea neclintit că mici focul, nici fierul nu va putea, nimici, ceeace sufletele nemuri- toare zidiseră întru început de vremi. — Vor veni alții și ne vor răsbuna; nouă nu ne-a fost dat decât să murim. Continuară drumul pe coasta pripurie; crestele de brazi aco- pereau zarea. In vale se auzea şipotul unui pârâu, cețuri alburii se prelingeau ici colo dealungul văii, Intâlniră fugari, cari se as- cunseseră în pădure; se auzi sgomotul crengilor rupte; apoi tăcerea se întinse din nou, O re- veneală isvora din adâncul pă- durii. Despovărat de toate, regele se simţea pentru întâia oară cu adevărat liber. Anii tinereţii se amestecau cu clipele de acum, întrun cerc limpede și ameţitor. Era mulţumit „că toate se sfârşi- seră după firea low; nici o lege nu fusese călcată, toți îşi făcu- seră deplin datoria; fruntașii cu acelaş devotament ca şi ostașii în fața inamicului, Bra o lume care înainta dincolo, spre zările vieţii veşnice; o lume liniştită în care nimic nu cra turburat și urmau o ordine dinainte stabiliţă. Această ordine crescuse dim sbu- ciumul anilor de lupte, âin mari bucurii și din marj suferinţi fie- care își înfrământase în multe rânduri destinul, astfel că cele ce se întâmplau acum nu erau mai puțin ca o liberare. Ținea să fa- că o ultimă vizită marelui preot la Germisara, înainte ca să a- puce drumul cel hotărit. cr E pt ERP RE a E ra 2 ae a cp PR (Urmare în pag. 6-a) 6 Trecură în zori printr'o pădure subțire; ziua îi prinse la margi- nea unei câmpii acoperite cu ceaţă. Zgomote de care, benăit de oi amestecat cu voci omeneşti nedesluşite și depărtate veniau d.ntr'a:olo. Soarele se străvedea întrun luminiş de sus, fără ca să-și arate faţa. Nu era greu de înțeles că se găseau în preajma umui convo.u de reiugiaţi, oare se retrăgeau spre munţi. De o- biceiu aceste convoaie erau con- duse de bătrânii satului; mulți- mea o alcătuiau femeile şi copiii; cei vrednic: de luptă n'aveau ce căuta aici, Pe lângă căruţe erau mânate turmale de oi, purci, miti; câini erau legaţi cu stori și urmâu ascultători grămada, Re- gele se apropie de trăsuri şi-şi dădu seama că nimic din ceeace văzuse nu semăna cu ce avea în faţa ochilor, Totul arăta că oa- menii aceștia veneau de departe și că foamea sau aită boaă a fel de ingrozitoare le rărise rân- due. Feţele pământii păstrau o tăcere întunecală ca a pământu- lui; numa: copiii se văitau sau cântau; îcmcile în coşul căruţe- lor părezu înghețate pe moarte; o paloare neverosimilă Je sch:m- basc înfăţişarea. Bătrânii îndim- nau caii ş: nu dădeau ascultare vaietelor; păreau la îcl de ador- mMiţi ca și femeile. Câte-un băe- tan plesnea caii ce abia se miș- cau de foams; fete în fuste de lână mânau din unmă turmele și cirezile împrăștiate. Porcii se a- mestecau cu m'eii şi intrau în cârduri:o do gâște. Mânzii o sbu- ghiau în faţă sărind printre vi- vai: domoli. In vuietul nesfârşit g.asurile mamsor se lcgănau tânguitoare peste câmpul pos9- morii. Unele îşi plângeau case părăsite; aitele feciorii piecaţi împreună cu tatăl lor să lupte în mumţii înzăpeziţi. Regele îşi făcu loc printre ei; nimeni nu-l cunoştea, dar la toți impuse mă- reția acestui ncbil bărbat; man- taua tivită în blană de jder îl a- răta ca unu. dim cei mai de va- ză. Un bătrân opri căruţa, sări jos, se închină plecându-şi ge- nunchii. Căruţala din faţă se o- prră ; câţiva bărbaţi alergau spre adunare, Femeile își desfă- ceau broboada şi întorecau ca- petele. — Ne-au ars in temelii satele; nau lăsat piatră pe piatră, se tânguau bătrânii. N'am mai pu- tut birui; erau prea mulți; ve- neau ca frunza și iarba. Ai noș- tri, care mai puteau lupta, sau prăpădit toți; şanţurile Gin faţa satului sunt piine; noi ne-am pornit; să scape măcar copiii noștri... — Şi regele vostru? întrebă Decebal. — El ne va răsbuna; e cel mai puternic şi de ncînvins; Romanii vor cunoaște sabia lui; atunci ne vom întoarece la casele noastre; vom îngropa morţii şi vom în- treba pe marele preot care e voinţa lui. Totd=auna am făcut așa și zile mai senne au venit după toate furtunile. — Să aveţi încredere, spuse Decebal strun:nd calul şi să vă rugaţi cerului „dacă cei pe care îi aşteptaţi nu se vor mai ân- toarce. Acum ridicaţi-vă şi ur- mațţi-vă drumul. Munţi vă vor adăposti; dar pe cei ce vau is- gonit dim satele voastre să nu-i iertați niciodată. Fi vor pune stăpânire pe pământurile şi ave- rile woastre, dar sufletul vostru nu-l vor putea stăpâni. Invăţaţi pe copii meșteșugul armslor şi tăria fieruuui; așa vă veţi păstra liberi cum mereu aţi trăit... — Dar cine ești itu, care var- bești astfei? întrebă un cepilean- dru, cu faţa a.bă ca fioarea mă- rului. — Asta vei şti, când vei fi om de oaste răspunse regele, ridi- cându-se în scări. Il văzură a- mestecându-se întrun nor de In genul SCRISOARE CATRE MINE ȘI CATRE DUMNEZEU Dă e e Tail Cum sa dus bucuria şi tristeţea Cum se duce să se culre soarele Când Dumnezeu îi pune zilei zăvoarele Iată-ne acum faţă în faţă tu şi Eu n'am chipul tău şi tu n'ai chipul meu Dar dacă n'am fi fost în lume noi doi Nici Dumnezeu n'ar Sta co:o 'n cer ca "n trifoi Dacă n'am fi fost noi golanii, noi boemii Noi prinții tuturor visurilor din Cine ar mai fi dat drumul toamnelor şi primăverilor Ca oilor din țarcul boerilor ? Cine ar fi cîntat-o pe domnița Cu părul şi hainele parfumate ca sulfina Cine ar mai fi cîntat toți săracii, toţi ţăranii Ce mâniîncă din pita soarelui fără să-și dea gologanii? Cine ar mai fi păscut visurile săracile Cu boturile trandafirii şi ochii Şi după ce tipar ar fi clădit Dumnezeu Munţii care au toţi tăria brațului meu ? Nici luna pe cer n'ar mai îi ieşit .*) Dacă eu. ., ., . . . . Nimie n'ar fi fost nici viermele şi nici huma Nici moartea care vine să mă ia acuma Dar cu asta încă, n'am isprăvit De mine Doamne n'ai să scapi, nici după ce voi fi murit +?) ţi s'a dus tinereţea UNIVERSUL LITERAR praf cu cei doi călăreţi după el. Nimeni nu ştia cine putea fi băr- A batul strălucit; le flutura încă mantia în fața ochilor așa cum: . li se năzărise arătarea. O medu- merire împreunată cu teamă le înfiora sufletul. Intocmai ca vân- tul primăvăratec care fâlfâe des- mierdător în dumbrăvi și se pierde în vâlcelele înecate în wmbră, călărețul se arătase o clipă, le răscoiise sufletele și pia- rise pentru a nu-l mai vedea nici oxtată. Veştile lu: erau înspă:mân- tătoare ; glasul lui aspru şi po- runcitor. Nu încăpea nici o îndo- ială că totul era pierdut. Mai mult; se părea că-i legase prin- tr'un jurământ ca răsbunarea să nu fie dată uitării; că ei erau aceia în seama cărora cădeau vuptele viitoare. Asta o simțeau cei tineri, copirandnii ce mânau turmele ; ei strângeau pumnul şi nu ştiau ce să facă. Regretau că mu sunt pe câmpuriie însânge- rate, cot la cot cu voinicii luptă- tori, ce aveau cel puțin fericirea să moară. Lor însă le era sortită o viaţă de ruşine şi umilință până când ar fi învăţat să o înfrunte. Dacă nu le venea nimeni în aju- tor ? De unde să afle adevărul întreg, adevărul cel dureros, care nu le fusese desvătuit ? Erau în- frânţi, dar până unde se întinsose prăpădul ? Duşmanul îngenun- chiase puterile neamului ? Cum ar fi putut să creadă povestea asta rta necrezut ? — 'Trebue să-l întâlnesc ; voiu alerga să-l ajumg, hotări cepilan- drul care vorbise cu reges. Ne-a fost ascuns ceva ; nu 'se poate trăi tără adevăr, Avese calul cel mai bun, se as vârli în șea; urmă drumul care trece prin ţinutul duce spre orășelul Germisa- ra. Intro clipă convoiul lor pieri în ceaţă, întâini alte con- voaie de refugiaţi. Intră în pă- durea străveche cu liniștea ei nsci'mţită, podoabă a marilor ar- bori, Vreascurile trosneau sub copite ; frunza subţire se legăna într'o vraje de sus. Copilandrul lăsă caiul domol o clipă, apoi o întinse din nou. Cal și călăreț păreau un vârtej, aceasla era viaţa lui; adsvărul pe care-l cău- ta putea fi şi acesta. Cunaștea b.ne drumul; nici odată viața nu-l ridicase pe asemenea înălţimi, încă nu se simţise aşa de puter- nic şi conștiința tăriei lui îl ame- ţia. — Așa trebue să fie ostașii regeiui, de nebiruit în viaţă şi nemuritori după moarţe. Oare el nu era acum un ostaș? Fără în- doială. Cei mulţi, cei ncincreză- tori, cei slabi şi nevârstnici ră- măseseră demult în urmă în rând cu femeile şi bătrânii. Cei de o seamă ar îi vrut să-l urmeze, dar nu îndrăsniseră; nu crau copţi şi braţul le era fără putere. Pe când el... Copacii îl urmau într'o fugă nelămurită şi fără nădejd:, umbre se îmbrăţișau, îi deschi- deau luminişuri, se stingsau pen- tru alte depărtări. Crengile ful- guau zăpezi înflorind într'un cer verde, în care se adâncea tot mai mult, fără sfârşit. Ieși târziu într'un sat părăsit; ulițele goale, găini speriate se prăpădeau fugind din cale. Se vedea că oamenii apucaseră în grabă ce-au putut apuca şi se retrăseseră nu de mult. Oale şi ureioare puse în uluci!'e gardului să se usuce, fuseseră uitate. Unele grajduri aveau uşiie deschise, La o răscruce întâini um moșneas care-l intormă că într'ad>văr îna- intea amiezii trecuseră în goană trei călăreţi, dintre care unul avea înfăţişarea -ş: portul unui bărbat de vază. — Nu ti-am Cunoscut, dar se putea să fi fost chiar regele nostru. — Regele, întrebă cepilandrul. voiu mâi ajunge oare să-l văd? Struni frâul şi calul porni în galop. O fericire tânără îi mân- A lu „, Sargeţilor şi - gâia fața. Nu simţea decât aceas- vă dorință imensă, eliberatoare, care-l înfăşura în faldurii ei şi-l purta pe crestele liliachii să-l vadă pe rege. Cât mai curând. Să-i vorbească. Trebuia să a.erge. O, timpul care-i întârzia mişcă- rile. Mâna fără cruțare, neliniștit, ca și cum abisul i-ar fi pregătit o intrare fantastică, într'o lume fără de moarte a Decebal peoposi în Germisara; noaptea, cu un serv, ieși din oraş şi urcă miuntele pe poteca ştiută, la chilia marei: preot. Acesta era un bătrân aproape orb; fu- seses sfătuitorul regelui Duras ; îl convinse să abdice în favoarea lui Decebal, când virtuțile sale de organizator se vădeau tot mai lămurit, iar primejdia Romaniior nu ma; putea fi ocolită. Decebal prevăzuse tendinţele de expans:- une romană în Dacia; tânăr de tot legă o scamă de prietenii cu șefii ncamuri.or învecinate, Mulţi nu erau convinşi de cele arătate de îndrăsnețul nobil ; ideia unirii tuturor forțelor pentru a opune v rezistență masivă unor atacuri eventuale, își făcu loc cu grouv, dar so văzu ma: tţârziu cât era de justă. Marele preot admira în noul șef nu numai curajul, în- drăsnzala și înțelepriunea; ci cre- diniioșia adâncă, smerenia în faţa cerului şi puterea iui de a îndr- plini poruncile zeilor. Dela înce- puluil luptelor Decebal îl vizitase o singură dată, după întâile bă- tăi cu Romanii. Cât era de în- crezător atunci. Inţeiegorea no- roadealor din nord, care jinduiau după Roma şi cetățile latine scăl- date în aur și bogății se întărise prin sânge; nu mai erau vorbe şi planuri ca în anii începutului, ci clinchet de arme și nechez de cai. Refugiații din imperiu vor- beau despre corupția nobilimii romane, despre traiul desfrânat Omul Am rătăcit sub steaua polară, drumul sufletului nu-l arată. Stea, virgină, a marinarilor cari spintecă oceanele în larg, tii călăuza sufletului meu cenalţă imnuri pentru Lucifer. Sunt călător spre transcendente lumi, pământ fraged vieţii voastre sterpe, scânteia "'nțelepciunii ce dă glas: sunt poetul tovarăş cu Lucifer, Stea mută, cum e creatorul tău, te voiu face să vorbeşti spunându-mi taina cen tine ascuns-a Eu, omul, sunt judecata de-apoi. ALEXANDRU ILEA Din volumul „En tovărăsia lui Lucifer“, ca:e va ajpane în curând, Că mă voi naşte iar şi iar în fiecare fir al ierbii Pe care o calcă 'n păduri haiducii şi cerbii. Mi-e sete Doamne de altă dreptate Eu n'am crescut nici în mălăsuri nici în palale Nu m'am înhăitat cu rataţii şi imbecilii Dar am inima dreaptă cum o au toţi umilii N'am fosi Doamne cine ştie ce mare poet (Urmare din pag. 5-a) în plăcerile lumii, despre nevo- ile și nemulțumirile poporu.ui. Voşiile acestea aprindeau imagi- naţia, înfierbântau sângele. După înfrângerea lui Corneliu Fuscus și pacea cu Domițian, Decebal mască o dușmân:e impotriva po- poareior aliate, pentru ca Ro- manii să-şi indepunească ob.iga- ţiiue : bani, armament și meșteri de care nu se puteau iipsi. Regele întreprinse atunci, cu câtă dibă- cie, întărirea catâțior lui de munţe, prâgătirea spiritelor pen- imu lupla cea marc, Toate acestea îi evau cunostute, lui, marelui prcot; "a toate îl indemnase. Presimţise însă înfrângerea, risi- pirea puterii dace și învălurca tot mai stăru:toare a munț.lor de căira lumea rumană. Acestea nu le destăinuise ; acum se împi.neau fără greş. Regele venisc tot ca un biruitor, dar um biruitor al morții, prin jertfa tuturora. Aici trebuiau să ajungă ; altă scăpare nu putea fi. Nu erau desnădăj- duiţi ; sândurile lor nu întreve- deau decât zările argintii alc Morții. — Toţi au anurit? întrebă marele preot. — Dimtre fruntași nau mai ră- mas decât cei ce luptă în fruntea oștilor. Mi-au cerut să le [ac 'cin- stea să moară între ostași: lor; nu m'am împotrivit. — Am avut un vis, vorhi bă- trânul, ridicându-se din jilț. Se făcea că Romanii cuprindeau mamţii şi munţi, se închinau. Drumuri largi se deslăceau p? toate văile, despicau crestele; mormdul furnica pretutindeni. Mormintele voastre zăceau uitate, pietre erau şterse ; măsuriie ne- cunoscute. Nimeni nu se gândza că şi voi aţi trăit şi voi aţi luptat şi aţi suferit. Onaşe fainico se ridicau peste osemintele voastre ; plăcerile străluceau în paiate albe ca zăpezile ; desfrâul de das- lănţuise pe ulițele strâmte ca şin trecut“... Natură moartă casele celor mari. Beţia măririlor năucise capul oamenilor și fiecare gândea să ajungă cât mai sus, fără muncă, pe drumul cel mai ușor. Puţini credeau cu adevărat în zeii lor; nepăsarea și trânnăvia dulce întunecase asprele porunci ale sutletelor. Mulțimea uitase legile răsboiului; cei siabi crau convinşi că trebue să sufere; după cum stăpânii, că lor li se cuvinte totul. Josnicia venea din aceia că ei socoteau viaţa ca su- premul bun; nu prețuiau nimie din cele ce sunt dincolo de ho- tarele acesţei trecătoare deșertă- c:un:; nu se închinau decât lu- cerurilor văzute; şi întoemăi ca nevărstnicii alergau după um- Drele fericirii în loc să cuprindă însăși fericirea. Ingâmiarea îi făcea să creadă că ştiu totul; astfel se născu tagma cărturari=- lor. Inţclepriunea era cu atât mai dispreţuită, cu cât venea mai de jos; cei de sus, având puterea, nu aveau nevos de ea și o neso- coteau. — Cred în Zamolxis, spuse re- gele; și cred că cele prezente şi ceie viitoare se îngemănează în ființa sa care e una, ca cerul şi veșn:cia, — Visul nu sa sfârşit, conti- nuă marele prept. Lamea aceasta oîzrea coruiu: o față atât Ge tristă și îndepă:tată, încât însuşi Za- molxis o lăsă în uitare, deși era creațiunca voinței şi dragostei sale. Atunci patimile orbiră min- ție celor ma: drzpți; se întâm- plară crimo şi sângele curse din belsug. Insăşi lumina părea că se înțtunecă în fața întunericului ; nimeni nu îndrăsneca să mărturi- sească adsvărul. Cărările celor drepți fură sguduiie. Atunci voi n'aţi mai putut răbda. V'aţi ri- d:cat din mormânt și asemeni umbrelor fără odihnă aţi cutre- arat munţii și plaiurile, vaţi chemat fraţii de luptă dealun- gul hotarelor. Nu erați văzuţi, dar sufletele voastre se recuno- şteau, se îmbrățișau. Era o pri- măvară a morţii, totuși o primă- vară tânără, cu mugurii înrou= rați de viaţă. Nu era viaţa lor, ci a noastră; viața de azi, așa cum a fost mereu între munții aceștia din vremuri străvechi. Cuvinteie şi credința erau ale noastre ; cele străine cădeau ală- turi, fără a se putea primeni. De atunci va începe iarăşi traiul nostru în aceste văzduhuri ; vei stăpâni fără moarte munţi şi plaiurile şi n:meni din cei vii nu va înfrunta poruncile tale pen- trucă vor avea sufletul și făplura noastră și vor fi învăţaţi să su- fere întocmai ca noi. — Acum sunt ca un lup încol- țit de ogari. Priveşte, ard pădu- rile, arătă regele în noapte. Pădurile ardeau pe cuimile din faţă, la mari depărtări, Ca un în- ceput de zori cerul se rumenea spre apus. Hoşeaţa biruia zăbra- nicul nopţii, unduia în văi, creş- tea ameninţător spre tările ne- gre. Vântul aducea miresme pă- duratice, de rășină. Flăcările ju- cau o ultimă horă cu brazii şi canmpenii ; strălucirea lor ademe- nea ca un cântec. — Nu vor lăsa piatră pe piatră, vorbi preotul. Codrii ard, munții * se pleacă. Oare ce am greșit ca să trecem prin încercarea acea- sta ? — Nu ne-ai proorocit sfârşilui în fulgere și foc? Nu mi-am luat bucuros răspunderea ? — Tu ești mare în faţa lui Za- molxis ; ei le aşteaptă pentru a te orândui domn în cursul veacu- rilor. Clipele se adunau în cercul ine- vitabil și luminos ca pădurile în iăcări. Viaţa se risipea într'o așteptare calmă și neclintilă. Re- gele îmbrăcă dulama pe umeri; ochii nu părăseau chipul uscat, cu baba înzăpezită, a marelui pregt. Ca printr'o ceaţă el privi pentru ultima oară : amintirile se amestecau <u întâmplările de azi. Flăcările învâlvorate se apropiau ca dintr'un alt cer, ameninţător. Totul trebue să sfârşcască mai grabnic, fără şovăiri; noaptea (Urmare din pag. 3-a) Mergea țanţoş, încordat, privind drept. înainte, spunându-și, repetându-şi mereu: „nu trebue“, „vreau“, „a fost o depresiune Iși cumpără cămășile, le plăti. Cu pachetul sub- țioară plecă pe celălalt drum, către bulevard. Poate ar [i trebuit să ia o mașină cu pachetul ăsta destul de mare. Renunţă însă. Simţea nevoia să mai umble, să se răcorească. La spitalul Colțea, un soldat lung cât o prăjină era cât pe-aci să-l dărâme. Era un flăcău oacheş şi frumos şi de sub capelă îi eşea deasupra urechei drepte o tufă de păr, căzăcească. — Ha. la „Uite hal de soldat“ își zise în gând, „uite păr ia el“. zevenghi ! Dumnezeu. — „la ţine pachetul vino 'ncoa mă bătiatule !* Și-şi continuă drumul. Dar Costică Păpurel, ordonanţă la un ofiţer de administraţie, trimis de cocoană după un sifon, îl ştia pe colonelul Grama, că era bucureştean şi bă- nuia cl că până la sfârşit curată din încurcătura asta. Îl mai oprise pentru smocul ăsta de păr şi altul... Şi pe urmă, ce-o să zică cocoana ? Să fugi ? Dar ce faci cu pachetul ? Mai mare buclucul! Intri la pușcărie pentru un fleac. Nu se poate! ; Tăiară piaţa Brătianu. Colonelul întoarse capul. Era acolo vlăjganul, cu pachetul la subţioară, nici nu se putea altfel. Şi multe aş fi făcut pe-acolo prin cer De m'ar fi luat cu dinsul bictul boer. Aş fi urcat acolo sus toți mieii şi ciobanii Să nu-i mai înăbușe sărăcia şi anii Şi când ar fi venit şi 'n cer iernile şi cioarele i-aş fi închis în ţarc împreună cu soarele. Ingerilor, domniţă, de mai fi rugat | Aripile în fiecare dimineaţă le-aş fi scărmănat nervoasă“, ăsta flăcăule şi să mergi după mine“, Cu ocazia asta a scăpat și de pachet. Cu ăsta nu mai stă de vorbă. Când ajunge acasă, îl şi trimete la închisoare, că are casa chiar lângă comenduire. O să afle el acolo. Hal de ostaş! Pe n'o să scape cu faţa Dar viaţa mea e ai vieţii tale secret iz Fiindcă de n'aş fi fost eu, cu anii mei, bieţii N'ai fi fost nici tu, nici lumea, nici poeții cu De m'aş scrie eu nimie nu ar îi Nici cerurile rotund na sar învirti Eu prinţ şi hoţ de coaru de-avalma Frate la fel cu rugăciunea şi sudalma. SCRISOARE CATRE O DOMNIŢĂ Domniţă 'albă, din ce visuri îmi vii Floare firavă crescută între bălării Urci veacurile unul după altul ca pe nişte trepte Spre inima mea făcută să te aştepte traista vremii Alina Cum de te-au lăsat cucoana şi boerul Să părăseşti în noapiea asta cerul Nu le-a fost teamă că stelele şi norii Ii vor prăfui obrajii şi pantofiorii ? Hei, dacă aş fi plecat şi eu după tine şi după boer Altă orînduială ar fi fost acum în cer Aş fi semănat stele de toate culorile Şi aş fi pus pe lună să cînte privighetorile Pe Dumnezeu l-aş fi înşelat la socoteală Să-ţi cumpăr o rochie numai de beteală Luna, bătrîna, de pete o spălam Să fie luminoasă şi curată ca un geam umezi ca vacile nu i-aş fi poruncit Cum făceam cu giştele odată pe an Să-ţi umplem pernele dc atlaz de pe divan Iar lapte, domniiă, de ai fi 'ncercat a-mi cere Calea laptelui ţi-o mulgeam în ciubere La focul stelelor ţi-l ficrbcam apoi Câna sărbătoarea cerului era în toi Bocrului cînd n'avea şireturi la ghete I le făceam din ale curcubeului bete Şi pentru toate astea nu-ţi ceream simbrie Decât bucuria de a-ţi face ţie o bucurie Poate chiar lui Dumnezeu de mi-ai îi cerut Să-i deretic prin casă şi prin aşternut Pentru tine Domniţă irasă prin inel Uitam că am ceva de împărţit cu cl SCRISOARE PENTRU ȚĂRANI Voi țăranii cărora vă miroase picioarele Dar care aduceţi în căruţe dimineaţa soarele Voi ţăranii cu gâturile plecate Dar cu inimile setoase de dreptate Sunt fratele vostru, bă, auziţi voi? Şi eu mi-am tras tălpile prin noroi Şi eu am venit ca voi la oraş, Să mă înfrupt din el ca dintr'un parastas Ati „a ras. 25 Mai — „Uite domnule, țerii au galoşi. Mă dau în spectacol, mă fac de 1940 accasta a durat prea mult. Era simgur ca şi la începuturile iui de nădejdi și luptă; acum cu- noştea drumurile morţii, precum atunci le cunoscuse pe cole ale vieții. — Nu ne vom mai vedea; multe ai făcut pentru mine şi eu ni te pot răsplăti, vorbi regole. = Oare luptele tale până azi, nu sunt destulă răsplată pentru credința mea ? Preotul ii sărută înuntea ; regele se placă adânc ca în [aţa veşniciei. Decebal ieşi pe muchia stânce:; cărăruia de piatră lucea în bătaia aunei, Sub cl prăpastia se căsca posomoriilă. Un zvon de ape de- părtate creștea printre jenuperii negri. Câte o pasăre de pradă îălfâia peste întunericul de jos şi se lăsa pe vârtul bradului. Norii scânteiau argintaţi în împărăţiile lor de zăpezi, inaccesibile, Ca și muntele din! faţă, sufletul regelui era pregătit şi chipul senin, Un foșnet de pași îi zjunse la ure- che; ridică ochii; întrun lumi- niș cu chipul ca marmura aștepta copilandrul. Acesta se repezi ; în acelaș timp cuțitul sclipi în mâna regelui şi izbi p:eptui; o clipă trupul rămase nemișcat, apoi se prăbuşi în ge- nunchi. Fără să-și dea seama, tâ- mărul încălecă şi goni cu toată puterea spre miazănoapte. + Copilandrul ajunse ma: târziu șeful Carpilor liberi, al Coistovo- cilor şi Teuriscilor și prădă timp de 40 de ani părțile romane din dreapta Dunării până la Salona ş: Adzizie. Intr'o luptă fu prins, trimis la Roma și aruncaț în- tr'o închisoare împreună cu nişte străini, ce se numeau „creştini. Aceștia credeau într'un zeu al lor, Iisus, care promitea viața veşnică şi învierea celor ce mu- reau pentru el. In zadar i se ex- plicară toate acestea. El nu cu- noștea decât moartea regelui său, credinţa în Zamolxis şi dragostea pentru tovarășii hi, Fu fericit când legat de un stâlp în grădina Flavia, aştepta să îi se dea foc. In faţa lui su- rădeau ochii limpezi și nemuritori ai lui Decebal. IUINAN VESPER Nedumesriri acuma mi se pare că toii oti- Păpurel mergea mereu pe urma colonelului. In colț, la Regală, ieși de după un chioșc, un soldat mic, îndesat, cu capela pusă pe vârlul capului. — „Incotro Costică ?“ — „Ssst! Sunt cu dom'colonel ăla din faţă, m'a luat să-i duc un pachet pân' mai încolo“, Era prieten cu el. — „Hai cu mine“, zise Păpurel. — „Hai, că tot n'am ce face“. Şi ăsta era ordonanţă. Şi merseră alături în pas cadenţat. Unul ling şi deşirat, cu smocul de păr mândru, celălalt bon- doc şi dolofan și tuns chilug. Ai fi zis Pat şi l'a- tachon travestiţi în ordonanţe, pe urma unui :e- plan. Apoi zise: gizor vestit. Cel mic vorbea și râdea, dar Co:tică Păpurel cra îngrijat. Păşea tăcut și scormone: im — „Mă Toadere, ia de ici pachetu' ăsta, şi ţie după el. Vezi să nu-l pierzi. De te-o întreba de mine, spune-i că ţi l-am predat ţie, că pe mine mă ceartă cocoana, că ma trimis după sifon, auzi?“ Si plecă. îl pusc să-şi scoală ii spuse: — „Durte !* Dar când ajunse acasă, Colonelul Grama nu în- trebă nimic. Se uită doar lung la soldatul ăsta pi- pernicit, se frecă cu dosul palmei la amândoi ochii, capela din cap şi, cu vocea sugrumată, ca după o mare, nesfârșită oboseală, Şi rămase în faţa casei, pironit pe trotuar, ca un rătăcit care nu ştie încotro s'o apuce. MIRCEA PEŢALA a a a a n d a E ra co ana ma one aa a e e ete Gi eu credeam că boerii de aici Cu mîinile parfumate şi mici Sunt mai drepţi la suflet și mai mari Decât noi ţăranii cu opinci și ițari Ce am văzut, cu nu mai vreau să vă spun Priviţi-mi obrajii galbeni ca foaia de tutun Mâinile mele nu le mai încgreşte lumina Dar Am Dar umerii mei îşi poartă ca toamneie rugina avui şi eu un vis în care am crezut când l-am intănit nu l-am mai recunoscut Am vrut şi eu ceva frumos și cinstit Dar hoţii dela oraș m'au jefuiţ Unde sunt, bă, haiducii, năzdrăvanii ? Ei jefuesce boerii şi ajută țăranii Aici hoţii nu mi-au luat banii — nu i-am avut — Dar aurul toamnelor din mine l-au vrut. Nu mi-a maj rămas decât răzrătirea Ei mi-au furat și visul şi iubirea Nici chipul meu aşa cum e acum de nerecunoscut Nu-i chipul mcu cel vechi ci-o mască de 'mprumut. Mă caut peste tot şi unde sunt nu ştiu Nu ştiu de am murit de mult sau de sunt viu De sunt un om ce poate scrie şi iubi i Sau doar un cîntec al lui Schubert sau Verdi... Țăranilor cu miros de sudoare şi de ploi Duceţi-vă cât mai repede înapoi Lăsaţi mai bine să vă miroase picioarele Fiindcă numai la voi ştie să strălucească soarele. BELZEBUTH *) Aceste puncte rămîn să fie înlocuite de către câtittori cu numele poetului parodiat, pe care noi îl trecem sub tăcere, din pnincipiu, 25 Mai 1940 IATA Cronica dramatică STUDIO NAŢIONAL: „VOCEA OMENEASCA“ DE JEAN COCTEAU „TOȚI AVEM INTERESE“, CO- MEDIE IN 2 ACTE ( TA- BLOURI) DE I1ACINTO BE- NAVENTE Mai mult decât o experienţă, lurarea lui Jean Cocteau, a fost o realizare; experiențele nu emoț:onează — ci interesează. Talentul și spiritul lui Cocteau a, isbutit să facă în „Vocea ome- neazză”, un lucru neașteptat: aducând în scenă un singur personagiu, care vorbeşte la te- efon, pieseta aceasta a reuşit să emoționeze pe spectator. O femee părăsită de amant, care se însoară a doua zi cu o alta, vorbeşte cu el la telefon, pen- tru ultima oară; poate fi asta anecdotă? Răspundem: da, mai ales că autoru: e pdetul Jean Cocteau. Un adâne sbucium de femee, confiictul între dragoste, moar- te, uitare şi minciună, trec prin firul telefonului, creină o at- mosferă de stranie şi autentică sensualitate. Meritul nu e nu- mai al auţorului, ci şi al doam- nei Etena Galaction, care a in- terpreiat cu un remarcabil ta- lent acest roi complex, în care Maria Ventura se evidențiase cu ani în urmă. Doamna Eena Gaiaktion a adus un joc pe cât de feminin, pe atât real, fapt penim care ii exprimăm oma- gii, dar şi regretul că o vedeam atât de rar pe scenele bucurez- tene sărace in talente curate și puternice. Un cuvânt bun şi demnului Ion Sava, care a re- gisat actul acesta cu un gust și cu 0 înțeqrere, de mult cu- noscute. Amintindu-ne, prin stilul în în care este tratată şi prin per- zsonagiile clasice cari se parindă pe scenă, vechea Commedia del!Arte, piesa d-lui Iacinto Be- navente, are la bază o mare doză Ge :ronie amară la adresa socie- tății moderne. Povestea ccior doui aventu- rieii, Crispim și Leandru, por- niţi, fără nici un ban în buzunar, să cucerească iumea, este veche, după cum tot veche, și totuşi, perfect aplicabilă timpurilor mo- deme, este morala — dacă-i pu- tem spune așa — care se degajă din această piesă ; Pentru a câş- tiga averi mu e neapărată nevoe de un capita! iniţial care să-ţ: servească de trambulină, ci, mai de grabă. de un bagaj de cu- noştințe din trecutui diverse- lor personalități cu vază ale o- raşuui. Acesta e principiul după care, în contradicție cu moralul Lean- dru, victoanul Crispin a hotărît să se îmbogăţească. Cetăţeanul, pentru ca să par- vină — după părerea lui Cris= piin şi, bineiaţeles şi a autorului — nu trebue neapărat să fie in- teligent sau cuit, ci, bine îmbră- cat şi vorbind un limbaj pe care nici cei cu care vorbește, nici chiar el, nu trebue să-l înțe- leagă. Elementul! satiric ai piese: ese, mai ales, în evidenţă, în ultimu! tablou, în care judecătorul con- stată că cinstea poate fi uşor pusă pe pianul al doilea, după lăcomia înăscută în om pentru bani. Judecând imparţial, trebue să recunoaştem cu amărăciune că multe Gin cele petrecut: pe sce- nă sunt uşor aplicabile vremu- rilor în care tră:m. Piesa a fost prezentată la noi, în traducerea minunată a d-lui Popescu-Teiega, 'în cadrul unor decoruri din cele mai frumoase şi în regia d-lui Ion Sava. Date fiind muitele punctie co- mune ale piesei cu vechea com- D-na Eugenia Popovici-Mateescu media deilArie, ne-am fi aştep- tat să întâlnim pe scenă mult mai multă inventivitate regiso- rală şi tot atâtaan'maţie cu cari s'ar fi putut evita momentele de plitiseală din sa:ă, de pe la sfârşitu! piesei. Incontestabil, re- gia d-lui Ion Sava este una din cele ma: bune. Sunt însă prea prospete în memoria noastră !u- crurile minunate pe cari le-a realizat d. Victor lon Popa în piesa lui Go:don:i, „Slugă la doi stăpâni, pentru ca să ne pu- tem declara complet muiţumiţi de realizarea d-iui: Ion Sava. Distribuţia, foarte corectă, ne-a lăsat totuşi :mpresia unui număr prea mic de repetiţii. Trebue, mai întâ:, să remar- căm jocul impecabil cu care ne-a obişnuit, de altfei, d-na Natașa Alexandra. Intr'un roi destul de mic, d-na Eugenia Popovic:-Mateescu, a a- dus prospeț.me și grație, făcân- du-ne să regretăm faptul că este prea rar distribuită în piesele ce se prezintă pe prima noastră scenă, D. Mircea Balaban a interpre- taț roiu! cel mai ingrat al pie- soi, având de debitat un mono- log iung de o jumătate de coas. Spunându-l, poate cu mai pu- țin nerv decât ar fi trebuit, a reuşit totuşi să fie pe gustui pu- biicului şi să nu plictisească. Cecace înseamnă foarte mult, având în vedere textul monoio- gului, D. Florin Scăriătescu, în rolul lui Crispin, ni sa părut obosit, neisbutiad să 'fie tot timpu. „plin de vervă“, aşa cum cerea rouul. D. Prancomir, care ne-a încân- laţ de căte ori a apărut în piese scrise în versuri, a fost de astă dată distribuit într'un rol nepo- irivii. E drept că se vorbeşte mult în piesă despre Leandru, ca despre un om lung. Dar atât nu este suficient, Alte roiuri au interpretat. d-şoarele Febronia Stănescu, — primăvăratică apariţie — şi Ma- xiana Popescu şi d-nii Anasta- siad — reușită caricatură — Al. Wariusș — cu o mască ebraică în rolul lui Jupân Pantalon, — N. Motoc — un talentat actor tânăr — şi alţii. Intrun cuvânt: un spectacol care ar fi putut să fie mai bine pus la punct. INTERIM & Co. CARLTON : Fecioarele trăznite Ceeace trebue, în deosebi, re- marcat ia filmul dela Carlton, este un fenomen pe cure noi îl vom, numi : nebunie inutilă şi 0p- timistă, Căci trebue să recunoaştem că toate faptele de pe ecran nu sunt decât lungi serii de gesturi inu- tie provenite dintr'o exagerată nebunie optimistă a ero'lor. Astfel, tânăra milionară, într'un acces de nebunie veselă, se hotă- răşte să fugă din mediul bogat în care trăise până atunci și, dintr'un optimism. exagerat, se duce fără nici un ban întrun restaurant. Bine înțeles, că, la fel ca în toate filmele americane, optimis- mul este justificat căci întervin mai multe întâmplări în urma cărora juna copilă va mânca o tocană pe gratis, Am dat un exempiu, De altfel tot fiimul este o înşiruire de în- tâmplări provenite în urma feno- menului despre care am mai vor- bit. Flmul fiind realizat de Hal Roach, toate glumele sunt de cea mai bună culitute, izbutind să distreze publicul la culme. Con- tribue în mare măsură şi jocul perfectei comediene care este Patsy Kelly, Frederic March și Virginia Bruce sunt doi actori cari s'au consacrat în dramă ceeace nu-i împiedică să fie reu- șiți şi în comedie, Abundența de „gag”-uri bune îi face pe spectator să nu ia în consideraţie neverosimilitatea fi- nalului—o fată nu poale admnite UŞOT 0 jicmre ca aceea pe care i-a făcut-o ziaristul, tinerei m'lonare — și să se mulțumească cu obiş- nuitul „happy-end” american. SCALA : (IN CONTINUARE LA REGAL) : Umbra lui Nick Detectivul Nick este o veche simpatie a noastră. (Filmul „Um- bra m'sterioasă, vechi; de vreo 6 ani, a fust trecuț cu vederea de spectatorii noștri ; „Nick, gentle- man, detectiv” a repurtat în schimb succesul meritat). De astă dată, un scenarist mai puţin inspirat, a realizat o poveste cu crime misterioase şi glume mai puțin reușite, cari nu sunt decât un pretext, pentruca Wi- iam Powell să-și plimbe pe e- cran îndiferența atât de simpa- țică iar Mirna Loy să strâmbe din năsucul ei drăgălaș. Este drept că, spectatorul la sfârşitul filmului, este mai nelă- murit decât la început. Dar usta nu contează. Două ceasuri trec uşor, când progeni- tura lui Nick, — un Nick 3r., pu- țin blazat, — are niște amici foar- te amuzanți și un prieten irezis- tibil: pe cățelul Asta. TRIANON : Volga-Volga Vom reveni pe larg, în numărul viitor asupra acestei surprinză- toare comedii muzicale, în care Rușii întrec tot ce-au realizat Americanii în această materie. Nu zâmbiţi ironic. Mergeţi, mai bine să vedeți comedia. O precizare: nu sunt un admirator al ob':şnui- telor filme rusești. TRAIAN LALESCU UNIVERSUL LITERAR Disciplină Geniile nu apar ca ciupercile, nici talentele excepţionale. Dar asta nu justifică întru nimic existenţa cabotinilor. Originea a- cestui mucegai al teatrului ro- mânesc (vorbit sau cântat) tre- bue căutată în primul rând în meteahma de care suferim noi cel mai mult: lipsa de disciplină. Această disciplină este dușma- nul de moarte al actorului ro- mârn. Pentrucă acest actor este, mă rog, „artist“ are capriciu. Sau chiar dacă nu le are este leneş. Ceeace îl interesează în primul rând nu este să arate ceva ci să se arate. lar dacă e puţin fru- muşel se crede îndreptățit să facă orice. Nu cred că pe multe scene din aşa numita lume civilizată, ac- torul principal îndrăznește să apară beat mort pe scenă, bâ- bâinâu-se şi împleticindu-se, în faţa unor spectatori, cari cetă- teni cuminţi şi oarecum fricoşi, rabdă caşi cum dacă l-ar fluera sar deslănţui cine ştie ce mare confiiei diplomatic. Nu mă duc prea des la pre- miere, pentrucă, în primulrână. mă duc rar la teatru (nu e ne- vos să spun dece). O singură dată am încercat şi eu, în iarna asta, să iau parte la o premicră dar am plătit scump această gre- şală. Un fost june prim, astăzi cam veștejit, apărea cu toată gloria unui trecut plin de succese, în cea mai sinistră formă, aşa cum D. V. MAXIMILIAN în marele său sucees „Papă se lustrueşte” Cronica doar ia chef se mai îngădue, a- dică beat turtă. Ce însemna lu crul acesta? Mai multe şi anume: în primul rând dispreț faţă de întreaga sală, apoi dispreț față de autor, dispreţ față de sine, și dispreț faţă de nobila instituţie datorită căreia luase chip de om, teatmui. Un actor care ajunge în halui acesta, nu mai e de mult actor. Este un funcţionar, care ştiecă-i merge leafa, chiar când o face de oae, pentrucă are vech:me. Artă cu vechime însă nu există. Ar fi foarte greu să explici unui asemenea porc de câine că arta înseamnă în pr:mul rând jertfă, şi după cum nimic nu se face fără jertfă, nici arta nu e posibilă fără ea. Prima jerifă pe care trebue s'o facă aatorui este să se supună unei discipline a meseriei. Și a- ceastă disciplină cere între altele ca actorul să nu se bâlbâe și să nu se împleticească. Pentrucă dacă mergem așa, actorului poa- te să-i vină chef într'o zi să își înjure spectatorii, ceeace este exact același lucru cu a se bâl- bâi şi a se împletici. Atunci însă mitocanii nu vor maâi răbda. Pen- trucă mitocanului poţi să îi faci multe, și wabăă orice până la a- tingerea unei anumite părţi sen- sibile. Atunci demnitatea îl în- fierbântă şi se deslănțue scan- dalul. Ce se întâmpla dacă eu îl fiue- ram pe junele prim bețiv? Un lucru foarte firesc, la noi (oa- meni de, pardon, ondine). Veneau cei doi pompieri şi eram scos a- fară, us la comisariat, identifi- cat, şi până la urmă arestat ca revoluționar. Până la urmă poate eram judecat pentru tentativă a- narhică da arunca teatrul în aer. Care ar fi fost pricina? Un porc de câine care îşi bătea joc de o iume întreagă. Asta înseamnă lipsă de disci- plină. Yel maître, tel valet, adică la aşa spectatori aşa actor, sau viceversa, Actor nedisciplinat, publice nedisciplinat. Actorul a venit la reprezentație ca să nu fie amendat, iar publicul (de premieră) era atât de distins, a- dică atât ae nesimţit, încât sa „amuzat“. Așa se cultivă cabotinii. Prin frica de a nu fi dat afară de pompieri şi prin nesimţire. Când frica şi nesimțirea or dispărea, dispar şi cabotinii, Până atunci nu te mai duce la teatru. AGATHON muzicală de ROMEO ALEXANDRESCU „FILARMONICA DIN BERLIN“ A socoti orchestra Filarmo- nică dim Berlin drept una dim cele mai desăvârșite formaţii simfonice din Europa, nu poa- te constitui desigur recunoa- şterea prin comparâţie și ju- stă apreciere, a unor adevă- ruri artistice din cele mai e- videnmte. O mare orchestră simfonică trebue să răspundă, în primul rând unor cerințe de orâin general care devin astfel, factor comum oricărei grupări de elită. Sumt, pri- vite prin prisma individua- lului, siguranța tehnică, dis- cernământul stilistic, punec- imaiitatea muzicală, buna e- ducâre a simțului de exterio- rizare artistică, totul susţi- nut de o conștiinciozitate şi o putere de muncă la adăpost de orice slăbire. De asemeni „odată cu des- voltarea spiritului de răspun- dere individuală, se cere ca fiecare din componenţii unsti mase instrumentale să-şi for- meze și cultive acel simţ al roluiui în echipă, căruia i se datorează echilibrul valorilor sonore, uniţatea, coeziunea şi acea sup-ețe de articulare a grupelor care permite reper- cusiunea asupra orchestrei a sugestiilor unui șef de orche- stră cu fidelitatea cu care un instrumemt muzical de cali- tate se supune jocului unui virtuos. Nimie mu lipseşte din aceste mari calităţi primordiale im- puse unui aparat simfon:e superior, orchestrei „Fi-ar- monice“ din Berlin. Privind în amănunt, poate că vom prefera rafinamentul subtil al secției sufiătorilor de 1emn din unele orchestre fran- ceze, a viorilor din orchestra dela Paris a lui Alfrea Cortot, sau poate că printr'un ele- ment oarecare, Filarmonica din Viena, sau orchestra con- certelor din Amsterdam, să poată câştiga puncte răsteţe în favoarea lor. Dar, în linii generale, se poatţe afirma ho- tărit că e greu să se poată concepe, în ansamblu, un mai puternice cumul de calități, o disciplină mai trainică şi mai cu entuziasm aplicată execu. ţiunitor, o omogenitate mai constantţă şi mai fermă în re- zuttatele ei muzicale, decât a- celea viu și impresionant ma- nifestate, în cele două con- certe dela Ateneu, de orches- tra Filarmonică din Berlin. D. Carl Boehm şi d. George Georgescu au obținut deaceea în chip deosebit de direct și de complet răsfrângerea per- sonalităţii lor dirijorale în concerteie pe care le-au con- In numărul viitor vom începe să publicăm: ltima casă a poetuiui mare esseu de Prof. AL. MARCU scris cu ocazia unui recent pele- rinaj în locurile de retragere și moarte ale lui Francesco Petrarca. EDIMEOL OzOLeta a Cfownulf D-lui Ion Finteșteanu Din târg în târg grimasa mea hilară, O plimb mereu, răstălmăcind prostia; “Lu lume râzi! Eu văd zădărnicia Cum scoate limba'n fiecare seară. O tumbă — asta-i toată ironia, Cu muzica-i sonoră și amară. Din plânsul meu câţi inși se înfruptară, Cu rânjete bisându-mi tragedia ? Cortina sus, spectacolul începe ! Printre atâţi atleți, jokei și iepe, Suspinul meu va 'ncinge galeria, Dar cum pot să amuz, părând ghidușul, Când fluţur către loje pălăria ? — Un salt mortal, să scutur rumegușul! ŞTEFAN BACIU Seară Chopin La Opera Română, d-ra Mag- dalena Rădulescu, d-na Nadia Chebab și â-na Nina Aurelina ne vor oferi Luni 27 Mai o „Seară Chopin” prin dans şi muzică. D-ra Magdalena Rădulescu dela Opera Română va interpreta cho- regnafic compoziţii de Chopin. D-ra MAGDALENA RADULESCU D-na Nadia Chebab va exe- cuta Ia pian bucăţi din acelaş au- tor iar d-na Nina Auneiina va cânta cele mai frumoase lieduri ae mareu: muzicant. Dansurile compuse de maestrul Anton Romanowsky, sunt adevă- rate creaţiuni de artă. Machetele costumelor, de d-ra Elena Barlo, o minunată împletire de armo- nioase linii şi culori. Acompania- mentul, la pian, d-ra Clara Her- mann. Programul, pe care l-am văzut dus, și fiecare un mare sux- ces propriu odată cu acela co- lectiv. D. Arthur Troester, primul violoncelist al orchestrei Fi- larmonice din Berlin a ţinut în concertul dirijat de A. George Georgescu, solistă, interpretând concer- tul de Hayăn. D. Troester nu este numai un instrumentist de şcoală deosebit de pură în mijloace și expunere, dar şi un artist de înaintată concepție stii- stică şi muzicală. Interpreta. rea d-sale a fost valoros măt- strită din punct de vedere violoncelistic, expusă cu simţ muzica! fin controlat, cu a- ieasă emoție și într'o armonie de linie care au concordat în permanenţă cu ținuta clasică a celebrei compoziţii, dându-i în acelaş timp toată preţui- rea expresivă așteptată. AT fi fost poate o bună ideie ca, odată deplasarea unei în- tregi orchestre simfonice fă- cută, să se fi putut beneficia şi de alte avantagii ale aces- tei călătorii artistice, spre exemp.u, de prezentarea, la „Ateneu“ sau „Dalles: a unui concert de muzică de cameră, ia care să fi participat câţiva din instrumentiștii remarea- bili ai orchestrei, făcându-ne cunoscute, odatţă cu neîndoel- nic de interesante resurse personale, muzică de care iu- bitorii sunt oricând dornici, cu atât mai mult cu cât o ascultă rar şi nu întotdeauna în condiţiile scontate. A apărut în Editura „CARTEA ROMÂNEASCĂ“ SA SFÂRŞIT PRIMĂVARA de VICTOR POPESCU nuvele, estrada - în întregime la repetiţia generală, e destinat să reitefeze, în primul râmd, un autentic talent chore- grafic al cărui orizont în arta românească se deschide luminos. D-ra Magdalena Rădulescu pă- şeşte sigur pe treptele ascen- siunii artistice, „Seara Chopin“ însă, ne va procura şi o vie satisfacţie, as- cultând vocea caldă a d-nei Nina Aurelina şi dându-ne încăadată seama de virtuozitatea artistică a pianistei Nadia Chebab. G. A. + T. C. Stan Incă unul din rândurile noa- stre a plecat; moartea lui T. C. Stan, scriitorul, gazetarul, ca- maradul, a căzut între noi, din senin, în primăvara asta can- didă şi însângerată. Ar fi banal să punem din nou în discuție „problema seriitorului tânăr”, tocmai când fatalitatea ne pune înaintea încă unui mormânt deschis. Cegace rămâne, dinco- lo de tragedia unei boli care a măcinat un trup de uriaș, este o copleșitoare zădărnicie, și mai este cartea; două realități. T. C. Stan a fost un romancier de mare suflu și de talent, pe care l-am întâlnit încă în vechile „Bilete de papagal”, pentruca să-l regăsim, peste ani, în vl- gurosul roman „Cei șapte fraţi siamezi”, carte plină de truda şi de sbaterile omului nou şi tâ- năr. Cu acest roman, T. C. Stan a intrat în; literatură şi cu el va rămâne. Omul, pe care îl vedeam de pe celălalt trotuar, camaradul jovial şi sincer a ţre- cut acuma cu mult dincolo de noi, pentruca să-i păstrăm doar o vie şi caldă aducere aminte. Terorizaţi încăodată de spec» trul morții şi al clipei, scriem triști şi nu putem pricepe acest soare surâzător, pentrucă a- tunci când rândurile noastre vor fi în lume, T, C, Stan va fi deja o umbră. Dar inaintea o- mului şi a artistului care ne lasă, ne închinăm cu o pioasă și tăcută mâhnire, Qdihnească în liniște ! ŞT. B. ACADEMICIAN Iată-l ales între aleşi. Il vedem acolo unde de mult îl dorim. Il ştim, însfârșit, sus, după o muncă trudnică de o viaţă pe ogorul încă destul de înţelenit al culturii românești. Nichifor Crainic a luptat aşa cum puţini oameni de condeiu au avut prilejul, forţa şi prestanţa să lupte. A fost născut luptător. A fost ursit să ajungă acolo unde a ajuns. Pornit de jos, din marea massă generatoare de energii şi valori a Neamului, ridicat dints'un sat al Viăsiei româneşti, feciorul de ţărani plecat, cu patru decenii în urmă, „la carte“, a isbutit să scoată Ia suprafaţă din neştiutele ascunzișuri, adâncite de veacuri, ale etnosului, simţ tradiţionalist proaspăt, închegând şi impunând prețiosul curent ortodoxist, con- ducând cu autoritatea poetului de autentică viţă şi gânditorului de adânci rostuiri, cea mai ele- vată revistă a vremurilor româ- nești: „Gândirea“ și dând Țării o pleiadă de valoroşi scriitori, artişti şi gânditori. Că — e de recunoscut — cele mai susținute valori ale scrisului românesc de după războiu, fie că s'au format la „Gândirea“, fie că și-au crista- lizat personalitatea în paginele a- cesiei prodigioase reviste, fie că au trăit, numai, sub zodia ma- relui curent gândirist dus la glo- rioasă strălucire de dârzul ei con- ducător, preţiosul nostrn dascăl. Sărbătorit recenat așa cum pu- ţini creatori au avut parte şi au meritat să fie sărbătoriţi la îm- plinirea vârstei de o jumătate de veac, poetul, gânditorul, dascălul Nichifor Crainic a avut prilej larg să arate şi orbilor, să strige şi surzilor: asta este truda mea, asta am puint să dau până acum, "Şi nu a făcut-o, Noi înţelegem, dece. Şi în această reţinută ati- tudine a celui azi aflat în piscul vieţii şi al trudei sale, vedem pe omul de sobră şi aleasă ţinută intelectuală și morală. Nichifor Crainic, continuând li- nia marilor creatori tradiționa- lişti ai Neamului nostru, a purtat, poartă şi va purta steagul mari- lor biruinţe spirituale ale Româ- nilor. Acest adevărat român „for- muiând o geneză teologică a crea- ţiei se bizue pe certitudinea ini- ţierii harice tradiţionale, care-i dă superoritatea asupra tuturor celorlalte ipoteze din speculaţiile moderne“, (C. Fântâneru, Academia Română olerindu-i-o lui Nichifor Crainic fotoliul ocupat cu cinste de către marele Octavian Goga, cinsteşte, prin el, noua și renăscuta cultură româ- nească, în sensul ei tradiţionalist și totuşi renovator. LADMISS ANDREESCU Din motive tipografice, articolul apare în acest loc. contrar dorinţei noastre. Pictorul Ștefan Dimitrescu (Urmare din pag. 1-a) Realitatea, adică înfățișarea plastică a fenome.- nelor naturale de prim ordin era domeniul talen- tutui lui Ştefan Dimitrescu, fiind înzestrat cu totul excepţional pentru ce este element plastic în sensul proprietăților obieciniui, ce nu ţine seama de in- fiuenţele disolvante din afară, cum sunt ale lumi- nei, ale atmosferei, ale interferenţelor de coloare. Concepţia lui despre volum și formă, despre nece- sitatea integritâţei lor in tablou, nu admitea aceste influențe. Pentru el, lumina trebuia să respecte această integritate. E aceasta o consecință a puter- nicului său sentiment plastic. Toţi marii artişti ce cultivau calitatea plastică din natură îl au avut. Sfârşim aceste sumare note de informaţie plas- tică, reproducând cuvintele spuse de bunul! lui prie- ten Tonitza, pe care l-a precedat ca profesor la aşi, cari amândoi au plecat în lumea umbrelor, pe poarta fără lacăt a veșniciei: „Pictura iui Ştefan Dimitrescu a fost . expresia curată a sufletului lui. Nimic mai mult — nimic mai puţin“. Şi este foarte mult, atât. —) -- 2 - î————— Observaţie, analiză, suflu epic și descriptiv, unitate, O carte de maturitate literară. ——. 7. ..—— De vânzare la toate librăriile și chioșcurile PREȚUL LEI 60 de ziare din țară. FRANCISC ȘIRATO ÎL ina anna) 8 Literatură, CA INTRODUCERE la aceste simple note ce vor urma, Începem prin a reproduce, în. măsura spațiului restrâns ce me este rezervat, câteva cugetări ale d-lui Păstorel Teodoreanu, publicate în Revista Fundațiior, anul VII, 1 Mai 1949, nr. 5, și în- titulate de domnia sa „Banalităţi paradoxale“. Iată una pe care tinerii scrii- tori ar putea s'o decupeze uin revistă şi să și-o prindă cu 0 piuneză pe masa lor de lucru: „Nu intensitatea sentimentului că valoare operei de artă, ci ex” presia, în primul loc expresia și numi expresia“. Bineînțeles „felul de a expri- ma această intensitate de senti- ment“, adăogăm noi, pentru cei care ar fi tentaţi să interpreteze greşit această afirmație (eultiva- torii „beţiei de cuvinte“) fiindcă expresia e o haină ce trebue fă- cută pe măsura unui trup, o hai- nă fără trup nu poate alcătui de- cât, în cel mai bun caz, una din acele momâi din grâu pentru speriatu! ciorilor. Iar de sperie- tori e plină literutura (pentru speriatul cititorilor care, de tea- mă să nu se mai păcălească, nu mai citesc dela o vreme nimic, nici prost, nici bun). Iată acum ae crede d. Păstorel Teodoreanu despre critici: tacul trebue să fie domnul care pricepe opera. De aceea criticii sunt rarisimi“. Ştiţi care este marea greșulă a criticilor? Vă lămurește tot dom- mia sa: „Puiul de găină, când sparge ccaja oului, nu hamletizează si- tuația întrebându-se: a fi sau a nu fi cocos? El habar nu are că ciocul cu care lovește, picivarule pe care umblă, aripile cu care va zbura, au fost odată albuș și găl- benuș. Dela lichidul care l-a ză- mâstit întâmplător și până .la starea lui actuală, el a trecut pe nesimţite şi nu e ochi să ţi vă- zut cum. Opera de artă nu se naște alt- fel. Ridicolul criticii ştiinţifice vine de acolo, că vrea să explice oră- tăniilor cum sera puiul atunci când nu era decât aripă şi ce-ar fi putut deveni, dacă era mai în- tâi picior“, Pentrucă, deci, criticii, în ge- neral, nu sunt miște „domni care nricep opera“ ci procedează după cum am văzut mai sus, iată o so- luție ca să scape himea de ei. (Din nenorocire cu putință de pus în practică doar în desenele animate ale lui Walt Disney). „Dacă, prin miracol, tot ceeace găsesc criticii solid și tot ceeace găsesc șubred în literatură și artă s'ar transforma în poduri dacă docţii subscriitori ar fi invitaţi să păşească pe cele pe care le-au declarat solide, puteţi fi siguri că genul lor ar dispare“. + Ne-a mai plăcut o definiţie, pe care o vom reproduce (interzi- când însă elevilor candidați la corijență sau repetență în preaj- ma acestui sfrâşit de an, so în drept un argument în favoarea tezei lor): „Școala — Totalitatea regulelor care tind la organizarea medio- crităţii, în vederea unui mazi- mum de armonie socială“. Altă cugetare, pentru uzul ti- nerilor domni îndrăgostiți: „Când pretinzi unei femei jru- moase și violent solicitate de băr- baţi să ia parte la suferinţele domniei-tale sufletești, tocmai în ziua în care croitoreasa i-a greșit rochia de bal, nu înseam- nă că femeia e însensibilă, ci că domnia-ta n'ai tact“. Din altă parte, desprindem: „Ideile noi nu câştigă drept de viață decât în clipa în care de- vin prejudecăți, adică tocmai a- lunci când își pierd viața“. Și sfârșim, cu aceea care ni sa părut cea mai frumoasă din ace- ste „banalități paradoxale“: „Cuvintele dor şi omenie sunt pietrele cele mai de preț din te- zaurul limbii române“. UNIVERSUL LITERAR UN FOARTE INSTRUC- TIV ARTICOL despre „Curentele de avan- gardă“ — ]. Dadaismul şi spi- ritul său — publică d. Radu Gyr în Convorbiri Literare, A- nui LXXIII Nr, 3 Martie 1940. Dăm cititorilor donă mostre de poezie dadaistă din revista „15 H. P.“ Oot. 1924 datorite d-lui Ilarie Voronet! Stadion erasmic debleiat me- ridiany intestin afiș cântă în mi b=mol amiral numără, inevitabil & Co. cauciuc împarte saariu submaâr.n avion subt umbrelă oferit în gradație miracol intermed.ar etc. (ete.“) e al nostru, precizăm fiimdcă sar putea crede că fi- gura în poezie, Alta: Strofa 1 pian Parchange est un bon chsf contable Euridice : să-ți prind ochii cu ace de siguranţă t> rog până aici fără aluzii matematice Euridice mă duc să mă cul“. Strofa a doua începe cu niti- mul. rând a celei dintâi şi sfâr- şeşte cu in'âiul. Curentul da- daist născut la Zurich îm 1916 şi decedat de mu'tă vreme, sf „Monsieur arta, riență ratată ce nu mai poate avea nici un fel de actualitate, Totuși, ar ti interesant ca unii din poeţii actuali să încerce a. ceastă inversare a strofelor din poeziile lor ca în exempiul de mai sus. Ar fi în unele cazuri op posibilitate de verificare şi sar putea trage și unele concluzii... FUGA CERBILOR st numeşte ultimul volum de poeme al d-lui Victor Stoe (eu o copertă graținasă şi plină de sensibilitate, datorită pictorului Geo Zlotzscu), Dupăce l-ai citit, ai impresia că ah pnivit multă vreme, pe un cer palid de Mar- tie, înceata lunscare 2 norilor, & unor noni. alburii luminați de-un soure melancolic, un soare me- raw în asfinţit, Ni sa părut înar- te tmistă această carte a d-lui V. Stoe&. Poate tocmai pentru ceeace .m spus mai sus, Sunt acolo îicri f'rave cu rădăcini subțiri, sărace, flori care tremură de toate vân- turile şi: se'ntore mereu după lu- idei... tat, prea înghețat pentru primă- wera lor satoasă de viaţă. Acca- siă obsesie a cerului, (dar mu a unui car spre came se construește ci a unui cer care apasă, cairie iriră cu tot vag-ul lui întrun su- flet cu toate porțile d=schise și cu nimic al lui înăuntru) poate fi observată şi din faptul că din toate cele douăzeci și una poezii ale volumului, sunt numai vreo patru-cinci din care Ipseşte cu- vântul „cer“ (acolo fiind înlocuit pin „stele”). Să vină această nistalgie a postului pentru risi- pire în marele tot, din faptul pe care îl afirmă într'o strofă pusă în fruntea volumului: „E Scris In semne arcuite de vis Ca omul pentru om Să fie semn închis“? NE ADUCEM AMINTE de o interesantă afirmație pe care am citit-o undeva: „Dacă o maimuţă ar bate la mașină în ncştire, câteva milioane de ani fără întrerupare, am avea desi- gur printe aceste combinaţii d: litere, şi toată opara lu: Shakes- peare”, Jaţă o afirmaţie ce pote da mult de gîndit. și de visat, cer lor ce nau altczva mai bun de făcut, asupra infinitului şi fini- tului. Dar este vorba de câteva milioane sau sute de miloane de ani, — lipsind acel element al 25 Mai ————— ——_ 1940 o maimuţă care bate la mașină sau scrie cu styloul domniei-sale câte o oră pe zi, în neştire, nu pcate face bineînțeles mai mult decât ceeace vedem și: noi că se scrie de obicei prin publicaţiile ce ne cad în mână zilnic. TŢOT IN „CONVORBIRI LITE- RARE“ d. Aurel Chirescu semnează o foarte frumoasă poezie „Ospă- ul de taină”. Am mai strprins în poezia d-lui Chirescu, acea ut- mosjeră de sfârșit de noapte sait crepuscul, ora fumurie când se petrec „Marile Călătorii“, când toate lucrurile au adâncimi şi simplitate de început de lumi. D. Aurel Chirescu este un poet cure nu face poezie de dragul cuvin- telor, De aceea îl prețuim. Desprindem, cu regretul de a nu putea reproduce toată poezia: Se apropie Târzia oră a dăruitrii... Din toate părțile vântul ei bate ȘŞi-aduce frig, mult frig. Dumbrăviie stinsese fac mai reci Priviile Se'ngroapă adânc ir. orbite Ogiindind în lumina limpedo-a orei Chipul de veri. Neinchipuit de puternic Cneşte tainioul frig. ALADIN „Inainte de orice altceva, cri- peste prăpăstiile lor și Vega, steaua cea strălucitoare (Urmare din pag. 1-a) Pace, fratelii! e fate che le braccia Ch'ora e poi tenderete ai piu vicini Non sappiano la lotta e la minaccia. E buoni veda voi dormir nei lini Placidi e biunchi, quando non imtesa, Guando non vista, sopra voi si chini La Morte con la sua lampada accesa. Şi în traducere ad-litteram: „Oa- meni, pace vouă! Pe pământul a- dormit, prea mare este misterul; şi numai cine caută să aibă fraţi, — în teama sa, — nu greşeşte. Pace vouă, fraţilor ! Şi faceţi ca braţele pe care le întindeți acuma şi pe urmă către aproapele, să nu aibă ştiinţă de luptă şi de ameninţare. Şi buni să vă vadă dormind, în aş- ternuturile moi şi olbe, când ne- simțită, fără s'o vedeţi, Moartea se va apleca peste voi cu candela ei aprinsă“. Fără prea vădite aluzii la lumea materială, la nesfârşitele noastre lupte, oricând poemul lui Pascoli poata ți înjâiișat ca o ilustrare a prezenței morţii şi a zădăriniciei oricăror sforțări. Dar şi ca un apel “către noroadele ce se ucid fără mi- lă, în măceluri îngrozitoare... Armonia neterminată, chiar du- pă ce poemul se închide, răsfrânge dulci ecouri, care persistă şi îm- bracă alte forme, ca luminile ce joacă, într'un asfinţit de soare, pă- trunzând prin fereastră şi mân- gâind obiectele din jurul nostru, preschimbate în culori ireale de potopul de raze neastâmpărate. Este în acelaş timp și imaginea care rămâne după adevărata poe- zie. Cuvintele dispar. Cu greu ne-am putea aduce aminte de ele. Armonia rămâne însă, şi la distan- ță de ani uneori, în sujlet se redeş- teaptă câteva sunete, minunat îm- binate, dar care sunt în stare să întregească toată canavaua pe care erau ţțesute cuvintele, cu toate imaginile lor. Motto: Marii gânditori n'au nevoie de cuvinte. O lecţie de poezie nu se poate altfel înfățișa. Acel impalpabil al poeziei, de care pomeneşte estetica, rezidă tocmai în armonie, în acea muzică pe care n'am putea-o ase- măna decăt cu muzica sferelor, din vechea reprezentare a lui Pitagora. Alteori, chiar când rostim ver- sul, ne dăm seama că întreaga lui valoare nu are un alt sens în afară de armonie şi de prelungirile, în spațiu, pe care el ştie să le des- prindă. Vă aduceți aminte de ado- rabilul fragment eminescian ? Peste vârfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâet Indulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine 'ntorn ? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată ? Noţiunile, aici exprimate, nu mai spun aproape nimic. Pe nesimţite, inhibiţia lor în cugetul nostru se petrece,şi ceeace produce încânta- rea este până la urmă numai picurul unor note, pe care nimeni în afară de poet nu le-ar putea transcrie, Dar această armonie, rânduită, ca în muzică, întrun ton minor, redă o tristețe inefabilă, a- cea dulce melancolie din atâtea versuri eminesciene. Evocarea unui asemenea frag- ment nu putea fi mai nimerită în aceste împrejurări. Suspinul lor stărueşte încă în mintea noastră, pe când sus, lucirile aproape albas- tre se resfrâng în cercuri tot mai largi din Vega, steaua cea minu- nată, C. N. NEGOIŢĂ prezintă pentru noi ca 0 expe- mină, sub un cer prea îndepăr- Drama iubirii (Urmare din pag. I-a) imefabil azur a! umei femei, iar înţelepţii adu- naţi în Troia, la trecerea graţioasei Elene, re- cunosc că ea poate să fie cu drept cuvânt pricina unor atât de funeste discondii ! La fel cele mai multe înfrângeri ale Grecilor sunt însăși această iubire rănită a lui Achile căruia Agamemmon a putut să-i răpească pe fru- moasa lui Briseiş,.. Şi astfal iubirea apare în poemele homerice, și în forma ei cea mai simplă, mişcând chiar cetele de răsboinici, determinând atâta agitaţie, atâtea nriumturi, atâta durere şi vieaţă ! Abia. acum pricepem că lucrurile nu pot fi judecate decăt privind adânc și drept esen- ţele lor, acea virginitate perfectă unde se ză- resc primele. dim:neți ale Lumii şi din care toate formele se desfac. Aici ne va fi dat să găsim Iubirea, — şi va fi pasionant so cu- noaşterm ! Ea p'ar fi astfel numai zâmbetul tandru al lui Catul care cerea Lesbiei lui o sută de să- rutăni Sau o mie, şi apoi altă sută sau altă mie lăsând bătrânilor grija antipatică a întârzia- țilo lom protestari, sau preţuind unius assis aceste plictisitoare rumori... Surâs virginal, — care anticipează marile furtuni ale sufietului! Ochiul sălbatic şi devorant al Phedrei ! La- mentările Didonei... D'un incurable amour remedes împuissants!, spune Phedra. Şi câte sacrificii n'a făcut îim- placabilsi zeițe ca s'o libereze de dragostea ei imposibilă ! En vain sur les autels ma main brilait Vencens: Quand ma bouche implorat le nom de lu Deesse, J'adorais Hippolyte... Orpheu se va duce până în Infern să-şi re- găsească acolo pe soumpa lui Euridice... Și atât dor avea s'o revadă, atâta impacienţă și atâta gravă dorinţă, că privind-o mai curând aacât trebuia, îl vedem devorat de Bachante. Marile iubiri, iubirile noastre, sunt, toate, acas spectacol bogati de înfiorite prăpăstiii... Isolda va muri de grozava îmbrăţişare a tris- tului eă amant. lar în ceasul în care Aeneas îşi depărtează corabia de țărmurile nenorocite ale Cartaginei, Didona pregătește rugul pe care sa hotărit să moară și numai vântul mării va mai duce până departe, în dimineața palidă, plânsul Reginei pe urmele neinţele- sulu: ei fugar... Iubirea amamţilor anticipează oare celelalte forme ale Iubirii? Foarte probabil. Nous cou- rons & l'amour parce que nous en 'DEnNONs, spune Maurras în gravele investigaţii prin acordurile unei pertecte muzici interioare, Ne-am născut din imbine, naștarea mvastră iubire a fost — şi suntem sortiți să nu trăim subiţ atâtea forme, decât numai aspectele, metamorfoseie ei. Părinţi, copii, soţi, amanți, nu sunt decâţ aocente diferite ale unei Iubiri aceeaşi. Ochii mamei care-și privește copilul sunt lungi de atâtea nesfârșite chemări că este o încântătoare durere să le privim — aceeași fluidă chemare care se întinde, fisie apryapă, până la toată fiinţa de care nu ne putem lipsi. lar carnea asta care tresare de apropierea, de atingerea noastră, când o mân- gâiem sau o strângem în faptul marilor iu- biri — există în fiorul e: desigur strigătul mut oare ne-ar lăsa să pricepem că suntem uniţi cu ea infinit mai mult decât ne-ar fi posibil să știm.. Sunt substanțe anumite care numai între ele aderă, sunt invisibile părți. de viaţă care sa csr. Cine ar spune perfecta uniune pentru care nu ajunge niciun cuvânt omenesc! „„Dar sunt atici toate rostunile noasire — şi e Statul însuș. Analiştii vieților noastre orgânizate ar fi greu să nu priceapă că ne iubim mai întâi copiii, familia, familiile noas- tre în sfârşit şi că Statul astfel nu este decât o sumă a acestor iubiri, corpul nostru mul- tiplicat pnin iubire, sporit până la toate hota- rele lui... E „corpul naţional“: pe care n: l-a spus Mihai Eminescu, — pa cara Fuste ira văzut cu agânci rădăcini pâcă în cele mai depărtate morminte... Tot lucrul nostru e de iubire! E actul ini- țial, deopotrivă de sornpimos și trist... In acea- stă lume mirată în care Gchii noştri pătrund atât de puţin, în acest tumult obscur, lubirea desigur e sensul primelor noastre mișcări şi auwratei din exemplul de mai sus, pe luminoasa ei linie care ne învălue vieața sunt, ca niște locuri votive, marile staţiuni în care ni se fixează destinul, capele arzătoare în care nu răsună decât rugăciunile Drago- stei ! Ea hotărăște alianța perfectă a suflete- lor, fundează cetăţile noastre, constitue prim- cipiul luminos după care durăm, ritmurile lumii, ne imvită în sfârșit, alternând dezastre și feriuiri, la o vieaţă pe care n'o mai putem părăsi. Trăim numai în suferința ei, trăim numai dorind — până când flacăra nu mai are puteri... ” Dacă Prietenia ar fi o universală nevoe de solidaritate, Iubirea atunci în proprii: termeni este lipsa noastră însăși, lipsa în care ne gă- sim după un corp, după un suflet pe care va trebui să-l facem al nostru sau căruia ardem de dorința să-i aparținem. Este o ade- vărată foame, sau este setea pe care n'o stinge nimic decât corpul pe care nu renumţăm să-l vrem, sufletul pe care-l dorim... Fiinţa scumpă care pleacă sau care dispare, a luat din carnea şi din sufietul nostru — celulele noas- tre s'au rupt fiindcă erau unite cu această formă pe care acum no mai putem atinge şi n'o mai vedem. Un lanţ invisibil lega strâns între ele aceste forme care compuneau pro- babil o ființă singură, una — şi lanţul acesta era de iubire. Delicata dantelă care ne prinde da atâtea seducții, ca să nu-i mai putem scăpa, are toate voluptățile durerii, — ameţi- toarea atracţie a celor mai nedefinitte plăceri... Simţind, respirând parcă aceste violente esanţe care se plimbă prin noi şi dispun, se poate uşor pricepe că nu trăim decât din vertigni acînestat şi din miracolul lor! Ni se revelează astfel ca printr'o palmă în care se joacă atâtea nelămurite lumini, că omul nu este singur, că singur nu este întreg — şi că prima lui apriție nu este decât gestul unic de a se împlini, braţele lui întinse spre imense sympathie cane explică suveranele mișcări ale lumii... A!, aici va trebui să mu- rim ! Foamea noastră de suflete și de oameni, corpul nostru atâta de apărat, aceste dorințe în sfârşit sunt lupiele noastre — şi ne vom tortura aproape ca într'un cleşte pe care sin- puri îl strângem! Vieața noastră într'adevăr nu va msi fi, tot ve compune ea, decât o lume, de groază aproape, a diseodantelor woastre iubii... (Urmează) TOMA VLĂDESCU REACŢIUNILE D-LUI GROG in urme imertectun " Infiuenţa lecturii poemelor din „Privighetoare oarbă” de Gherghinesca TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 După ce a citit „Pe margini de cărţi“ de Octav Şuluţiu tact abat ocolul unanimă In urma lecturii volumului „Cum am cucerit viaţa” de Delafras Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464938,