Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0010

VAI VIEPSUL LILRAPR 


REDACŢIA: 
STR. BREZOIANU, 23 e TEL. 3.300 








ABONAMENTE: 


220 pe an 
120 pe 6 luni 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 7 LEI 





ANUL XLVII e No.10 
SÂMBATĂ 23 APRILIE 1938 








DRUMUL „UNIVERSULUI LIIERAR” 


Mișcarea literară în România, oricare i-ar fi fost înălță- 
rile şi scăderile, a avut un rol decisiv în culturalizarea poporu- 
lui nostru, care, până n'a avut literatura lui: proprie, a lâncezit 
fără conştiinţa limpede a sufletului său original. 

Odată cu începuturile noastre literare, s'a produs şi deş- 
teptarea conștiinței de veacuri, iar neamul nostru a început 
să-şi vadă şi rostul şi destinul, în mijlocul popoarelor înconju- 
rătoare, ce urmăreau acum ,în pragul vremurilor moderne, să-l 
.desnaţionalizeze, după ce l-au asuprit secole îndelungate. 

Istoria noastră trecută înfățișează exemplul unei vrednice 
clase diriguitoare. Deşi această clasă chivernisitoare a dus la 
săvârşirea multor fapte mari de cultură, de credinţă şi bravură 
naţională, rolul ei în viața unui popor este atât de contestat azi, 
acolo unde a pătruns virusul distrugător al utopiilor comuniste. 

Pomenirea acestui trecut glorios al strămoşilor a rămas în 
seama legendelor și basmelor; valoarea suiletului românesc 
din trecut nu s'a stabilit însă decât în ziua când primii literați 
le-au cules, le-au cizelat şi le-au arătat rostul binefăcător în 
ancorarea unui popor de glia frământată cu sângele înainta- 
şilor. 

Dar literatura, fără mijloace serioase de a o pune în valoa- 
re este anevoioasă. Primele noastre începuturi literare au fost 
slabe, iar Statul, prins de multiplele frământări din toate do- 
meniile, în faza sa de închegare modernă, nu a putut decât 
prea puţin să vie la timp în ajutor. 

Geniul creator al neamului n'a aşteptat însă numai acest 
ajutor, şi, pe măsură ce seva redeşteptării naţionale schimba 
chipul țării, în toate direcțiunile, el a izbucnit și în literatură 
cu puterea clementelor naturii şi și-a creat loc sub soare, aju- 
tat uneori şi de iniţiativa particulară ce începea să se socotească 
obligată că trebue să facă ceva, pe un tărâm unde, la alte 


popoare, se făcuse minuni. 


Mulțumită acestei iniţiative, literatura noastră a luat avânt, 
curând s'au pus în valoare talente remarcabile, s'a creat un 





GÂNDURI 


Jertfa. care sfrăjuoşi3 cati cu 
primăvara biândă începutul 
noui lumi, va rămâne întotdeauna 
pilda cea mai vie a victoriei hără- 
zite celor huliți pe nedrept, 
Moartea în cumplite chinuri şi in- 
vierea curând dupi aceez, aducând 
iumind şi sirăluc.re zoriior Născân- 
de, nu e numui simbolul biruinții 
prin suferință, dar şi îndemnul cel 
maj aprig pentru apropierea ome- 
nirti de Dumnezeu, pe aceeaş cale, 
prin care Acesta sa apropiat de 
creația Sa. 

Rupând din acest simbol o parle, 
cei cari, prin menirea lor, sau în- 
chinaț artei, au ştiut din vremi în- 
depărtate și știu și astăzi să tindă 
la nemurire pe drumul spinos al 
fertței şi al renunțării. 

Este o datorie sfântă ca în cli- 
pele de tristețe şi de voioasă petre- 
cere ale Paștilor, când pios, fiecare 
credincios se pleacă cu smerenie în 
aţa altaruiui preaslâvit, ascultând 
ruga fierbinte a sfătosului preot, 
inconțurat de aureola lumânărilor, 
să ne gândim şi la slujitorii artei 
cari şi-au sacrificat existența pen- 
tru izbânda ideii, îndițând Domnu- 
bi Atotputernic o rugă de iertare 
a păcutelor ce.or ce, ca oameni, le 
vor fi făcut. 

Micile răutăți pe cari critica d- 
corbă le afiă cu consecvență pe mar- 
ginea operelor din trecut primite de 
loți cu gloria binemeritală, să fie 
lăsate sub acoperământul faimei 


bine dobândite: 

Căci sărbătoarea de primăvară a 
Poştilor, trebue să aducă lumina în 
toate inimile, iar asupra celor cari 
şi-au întunecat viața prin trudă și 
şacrificii, trebue să cadă lumina mai 


unei 





—_— 


DE PAȘTI 


idvyă a iubirii şi prețuirii noastre. 

Gândul de laudă și de admirație 
pentru glorioșii învingători ai vre- 
muriior, printre cari aș putea cita 
mulți și iluştri, precum și muiţi ne- 
cunoscuți, dar mă mulțumesc să 
Murmur numaj numele unuia, sim- 
bol ai artei române, Mihail Emines- 
cu, să devină o încurajare pentru 
toți cei ce azi se sbat în luptele vie- 
ţii, țintind nestrămutat idealul artei. 

Trebue să arătăm că oricând se 
va găsi cineva să-i înțeleagă, să 
creadă în menirea lor, să le anunţe 
începutul victoriei o clipă mai cu- 
rând ca alţii. Din înțelegerea şi dra- 
gostea noastră se va naște o încu- 
nunare firească a carierei marilor 
artişti, cari luptă cu sinceritate, cu 
păsiune şi cu contingere îmypotriuu 
tuturor vremelniciilor soartei lu- 
mești, 

Artistul, și pentru a nu ne orbi de 
strălucirea acestor sărbători, artis- 
tul şi numai artistul adevărat care 
simte chemarea cea mare, va în- 
vinge toldeauna, mai curând sau 
mai târziu. 

Ceeace întruchipează Iisus, odată 
cu natura ce înverzește în braţele 
soarelui, rămâne un exemplu măreț 
de virtute, pe care datori sunt toți 
cei ce luptă să-l înțeleagă, 

Iată un îndemn venit odată cu 
sunetele armonioase ale corurilor de 
Inviere, un îndemn înălțător, ve 
care îl va pricepe marele înfăptui- 
for, precum și oricine este atras de: 
Oboseala, slăbiciunea, toate relele 


[ce sunt 

Intr'un mod fatal legate-de o mână 
(de pământ. 

Toate micile mizerii unui suflet 
[chinuit. 


VICTOR POPESCU 


Răstignirea 


Mathias 


Grinevald 





Piero della Francesca 





Invierea 


public cititor, s'au precizat hotarele unei lumi literare, s'au des- 


prins curente, directive, şcoli. 


Inceputul de acum 47 de ani al „Universului Literar“ tre- 
bue socotit printre aceste inițiative de susținere a literaturii ro- 
mâneşti. La vremea ei, revista a avut un rost important prin 
înlesnirea făcută tinerelor talente de a-și desvălui aptitudinile 
literare şi de a ie impune unui public mai larg. 

După războiul marei Uniri, productivitatea literară româ- 
nească s'a desvoltat întrun ritm necunoscut mai înainte, dato- 
rită nevoii de cultură a masselor, cărora războiul le deschisese 








Poziţia şi menirea poetului 


Problema raporturilor dintre 
societate şi poezie, dintre artă 
și morală agită din nou conștiin- 
ţa noastră literară, mai acuţ ca 
oricând. Dar pentrucă atât po- 
ziţiile doctrinale, cât și cele tem- 
peramentele, n'au dus şi nu pot 
duce la deslegarea controverse- 
Jor, se cere un punct de vedere 
destul de cuprinzător pentru a 
caracteriza atitudinile tipice, 
așa cum se lămuresc din expe- 
Ticnța istorică, şi destul de su- 
gestiv pentru a proecta lumină 
în problematica noastră, fără ca 
prin aceasta să alunecăm în e- 
rorilor incrente normalismului 
sau istoriei pragmatice. 

Pășesc astfel pe o cale meni- 
tă să ne izbăvească de preferin- 
țele pentru un anumit conţi- 
nut : mi piace — non mi piace, 
deci de excesele impresionismu- 
lui de orice culoare, cu urmă- 
rile lui fireşti, distinsele vio- 
lențe de limbaj. 

Firește, selecțiunea materialu- 
lui se cere dominată de întreba- 
rea dacă s'a afirmat o atitudine 
românească şi în ce constă ea. 
O cale ar fi aceea de a urmări 
părerile scriitorilor. 

Dar pentru că vederile lor 
criţice sunt adesea reduse şi nu 
odată distanța e mare dela teo- 
rie la practica literară, nu vom 
privi aici manifestele şi părerile 
programatice, adesea atât de in- 
teresante, Ele au un loc larg 
în mărturisirile literare organi- 
zate de Institutul de istorie li- 
terară ; şi valoarea lor poate să 
fie urmărită în prefața la „Frag- 
mente autobiografice“ de d. Oc- 
tavian Goga. Ceea ce vreau să 
urmăresc aici este altceva. In- 
lăturând discuţiile dogmatice, se 
impune să privim poziţiile tipi- 
ce ale poeţilor față de menirea 
lor, aşa cum au fost trăite de 
marii poeți ai lumii și afirmate 
nu în scrieri teoretice, dar în 
aspecte dominante din înseși 
creaţiunile lor: într'acelea anu- 
me, în care se desvăluie destinul 
lor ca poeţi și artiști. | 

Nimic nu caracterizează pe ci- 
neva mai mult decât conştiinţa 
lui față de propria îndeletnicire. 


de D. CARACOSTEA 


lar când situaţia față de această 
îndeletnicire apare ca motivul 
care însuflețeşte creaţiuni tipice, 
poziţia devine revelatoare pentru 
spiritul creator în ce are mai ca- 
racteristic. Iată dece, pentru a di- 
ferenția comparativ ceea ce este 
propriu în atitudinile scriitorilor 
noștri, voi aminti mai întâi pe 
rând felul cum problemațica ar- 
tistului se oglindește în marile 
creaţiuni, 


Cât de greu se organizează 
motivele literare noi, sar putea 
vedea din proporția în care fac- 
torul artă intră într'unele crea- 
țiuni celebre, isvorite din însăşi 
experiența excepționalului sădit 
în unii mari creatori, în Hamlet, 
bunăoară. Nu mă pot opri însă la 
această problemă și la opera a- 
mintită, pentrucă sbaterea între 
cer şi pământ a eroului shakes- 
pearian este mai mult reprezen- 
tativă pentru el, decât pentru o 
fază a poziției scriitorului în so- 
cietate, 

Aspectul sociologic al acostei 
poziții ar merita „desigur, o sus- 
ținută luare aminte. Incercări 
sau făcut; între altele Societatea 
germană pentru politică socială 
a publicat încă din 1922 prețioa- 
se investigații menite să arunce 
o lumină în complexul social al 
poziției creatorului. Desigur, ar 
ti de [clos ca ele să fie extinse și 
la noi. 

Preocuparea noastră, concen- 
trându-se în jurul creaţiunilor 
reprezentative, se deosibeşte fun- 
damenial, și ca metodă şi ca rra-- 
terial de investigație, de aminti- 
ia cercetare. 

Mai interesant ar fi de urmă- 
riţ statistic succesul operelor li- 
terare al căror erou este în chip 
vădit o icoană a creatorului şi a 
poziţiei lui pe lume. Astfel sau 
alcătuit curbe grafice pentru 
frecvenţa reprezentărilor unor 
piese de teatru în deosebite faze 
ale vieţii sociale și literare în 
Franţa. M'a izbit variația gustu- 
lui pentru unele creațiuni, care 
într'o vreme au vorbit mai mult 


(Urmare în pag. 2-0) 


dorința de îmbunătăţire a situațiunii lor materiale şi intelec- 
tuale, 

Numeroase au iost revistele literare care au apărut în a- 
ceastă epocă şi lăudabile gândurile care le-au călăuzit, cu toate 
că nu întotdeauna ţinta urmărită a fost atinsă. 

Unele din ele au avut în vedere ridicarea pe primul plan 
a vreunui scriitor, sau impunerea vreunei şcoli, altele au urmă- 
rit un câştig material prin specularea unor scăderi omeneşti şi 
prea puţine au luat calea strădaniei pentru creerea unei lite- 
raturi sănătoase, menite să întărească educaţia tinerelor noas- 
tre generaţii, 

Reapariţia „Universului Literar“ se datorește dorinţii de a 
întări mica falangă a celor din urmă. Revista voește astăzi să 
dea un impuls nou literaturii româneşti. Ea vrea să rupă cu un 
trecut în care lipsa de calitate a producţiilor căuta să fie mas- 
cată prin subiecte îndrăsneţe şi subversive, şi printr'o concep- 
ţie de artă streină de rânduiala şi desloinicia neamului nostru, 
precum şi printr'o formă care nu se potrivia cu nici una din 
regulele care au prezidat la închegarea limbei româneşti. 

Călăuzit de aceste gânduri, „Universul Literar“ urmăreşte, 
— alături de confrații care au aceleași vederi în lupta pentru 
acelaş scop — să dea îndrumările unei literaturi a viitorului, 
să arate ce trebue să fie romanul românesc, cum trebue să fie 
poezia şi nuvela româncască, ce condițiuni trebuesc îndeplinite 
pentru ca un produs literar să fie acceptati cu plăcere şi inte- 
res de public, ce trebue să ştie autorul pentruca opera sa să 
impună și să folosească cititorului. 

Numerele apărute până acum sunt o garanţie că ţinta ur- 
mărită va putea fi atinsă, iar colaboratorii merită toate felici- 
tările peniru modul în care au ştiut să-și îndrepte producţiile 
lor spre ajungerea acestui scop, 


Ei vor avea din partea noastră tot sprijinul pentru ca mun- 


ca lor să nu fie zadarnică. 





STELIAN POPESCU 





BUCURIA IN CREAȚIE 


In literatură se vorbeste deseori 
despre bucurie, ca despre o rădă- 
cină metajizică a creahei. 

Sunt scriitori cari au simplificat 
mult problema existenții în urma 
unei intuiţii esențiale a tot ce este 
plăcere, senzație de luminozitate, 
de cuprindere a clipej în frăgezi- 
mea ei naivă și nemijlocită. Bucu- 
ria, aflată pe cale de îiuminare, a 
făcut chiar mulţi moralişti, 

Funcţia ei, în artă ar fi, între *l- 
tele și de purificare, Ea aiută pe 
autor să se:ecteze personagiile din 
massa amorfă a socialului, şi să ded 
Hiecăruia dimensiunile unui erou li- 
terar. în structura morală a perso- 
nagiului, bucuria ar însemna luci- 
ditate, gust al propriei individuali- 
tății, şi ar sluji chiar ca un făgaș 
spre  religiozilate, spre domeniul 
cunoașterii, și mar fi o cale medio- 
cră nici pentru apropierea de ma- 
rea enigmă ! Principiul bucuriei, în 
literatură, lasă însă în urma lui O 
serie de probleme pe care nu le mai 
socotește acute, ca și când acestea 
ar îndepărta spiritul de realitate, 
Intre altele, în operele eutorice nu 
are ce căuta analiza, fără finali- 
tatea etică a cunoaşterii. In acest 
înțeles Proust nu este un analist; 
cu atât mai puțin Gide sau Stend- 
hal. Acești scriitori au avut 0 capu- 
citate de simpatie mult mai puter- 
nică decât aceea a interesului pro- 
fesional, a curiozității țehnice. La 
ei bucuria s'a confundat dela în- 
ceput cu dragostea. Au iubit lumea 
așa cum se înfăţişează, în toate 
aspectele ei, și n'au găsit altceva 
mai caracterisiie în ea, decât nă- 
zuința ei de a dăinui în eternitate, 


o a e a e 


2 mei ee > 
£” Coborârea 


de pe 


Cruce 
L 


Michelangelo 


Caravaggio 





bucuria de a fi creat, în opoziţie cu 
neantul. In fața bucuriei de a [i 
creat, însăși moariea nu are sens. 
Nu mai poate fi gânaită. Ea nu sne- 
rie, nu derutează, nu umple con- 
știința de panică, şi nu deschide în 
necunoscut, drumuri stranii sujle- 
tului. Pentrucă alături de moarte 
domneşte credință perpetuă a în- 
vierii. Omul va învia prin sufletul 
său. Oricând va învia. De câte ori 
va părea copieşit în malstina modr- 
tă a desnădejdii, de câte ori i se 
vor  împuţina luminile  lduntrice, 
dacă va avea credință în eternita- 
tea vieții, va învia, Va învia în a- 
ceastă existență, de mai multe ori, 
și va învia şi în altă lume, a Suţie- 
tului etern şi neschimbător. 

Aceasta este o frântură din în- 
vățăturu lui Christ, cât putem să 
cuprindem cu înima noastră, în 
care nu totdeauna sălăşlueşte vir- 
tutea speranței. 

Dar învăţătura lui Christ ne-a 
fost dată ca s'o avem mai ales în 
ceasurile de suferință. Și astfel înţe- 
legem ceva din ceeace trebue; prin 
suferință suntem pregătiți să înțe- 
legem. Așa cum, după încercarea 
sterilă și dezolantă a iernii, avem 
oc pregătire naturală să înțelegem 
elanul de înviere al primăverii. Pri- 
măvara și învierea lui Christ pot a- 
coperi, cu suprafata lor de mit și 
religie, iot sufletul nostru capabil 
să închidă în el bucuria lumii, pură 
și profundă. Acea bucurie care a 
fosi înainte de primăvară şi de în- 
vierea lui Christ, fiindcă ea vine, 
fără început şi fără întrerupere, de 
la Dumnezeu. 





N 








Numele lui Petru Neagoe a ince- 
put să circule în publicul românesc de 
prin 1934, dar n'a isbutit să se impue 
nici până astăzi. 

Scriitorul şi-a compus operele sale în 
englezește iar celebritatea i-au lăcut-o 
americanii, citindu-i romanele cu su- 
biecte din viaţa ţăranilor ardeleni. In 
ce priveşte cariera sa de romancier, Po- 
tru Neagoe n'ar mai avea multe de do- 
rit. Şi-a strâns din cărți o avere care îi 
îngădue să aibă o moșioară lângă New- 
York şi o casă la Paris; opera sa, tradu- 
să în toate limbile culte a fost intâm- 
pinată elogios de critica autorizată Ain 
toate ţările, etc., etc. 


Se pare însă că un lucru îi turbură 
tihna: fiindcă în scrisul său îşi mărturi- 
seşte neconțtenit originea românească, 
refuzând să trateze altceva decât teme 
cu oameni şi moravuri din România, — 
Petru Neagoe are dorința firească de 
a i se recunoaște şi în ţara iui de origl- 
ne reputația de scritor mondial. Intâm- 
pină însă greutăţi cari la prima vedere 
s'ar părea ciudate. Dacă n'ar avea ni- 
mic cu ţara noastră, şi un editor sar în- 
cumeta să-i lanseze opera, traducând-o, 
încercarea, fără îndoială ar reuși pe de- 
plin, cum sa și întâmplat cu alţi autori 
streini. Calitatea de scriitor american 
de origine românească îl pune însă în" 
ir'o situație aparte! Cititorul se chib- 
2ueşte. cu bună dreptate poate. dacă 
ceea ce scrie Petru Neagoe despre ţăra- 
rii români, nu este o literatură intere- 
santă nu mai pentru americani cari o 
văd exotic şi inedit, — câtă vreme pen- 
tru cunoscătorul de la noi, cărţile n'ar 
mai prezenta interes. 


Acesta este raționamentul mecanic 
din care iese rezistenţa impotriva lui 
Petru Neagoe. Deaceea când anul tre- 
cut a făcut o vizită în ţară ca să-şi îm- 
propăteze impresiile pentru câteva ro- 
mane noi cerute de marile edituri ame- 
ricane, primirea făcută oficial lui Pe- 
tru Neagoe a fost aproape nulă. Scrii- 
tori streini, inferiori ca talent şi ca re- 
putaţie sau bucurat de o atenţie cu 
mult mai luminoasă decât i sa acordat 
jui. Incercarea de a găsi editor pentru 
traducerea cărţilor sale în românește a 
dat deasemeni greș. S'a lovit de o cate- 
gorică neînțelegere. Oare vor gusta 
iectoxii români povestirile țărănești ale 
lui ÎNeagoe, scrise special pentru ame- 
ricani? Aceasta era şovăiala. D. Jul. 
Giurgea, prietenul romancierului, a îs- 
butit să convingă editura „Cultura 7o- 
mânească” să tipărească prima carte în 
româneşte a lui Neagoe, tradusă de 
d-sa după original „There îs my heart“. 
Având „Drumuri cu popas” sut ochi ne 
putem dumiri. Inţelegem şi cum se ex- 
plică succesul lui Petru Neagoe în străi- 
nătate, şi înțelegem şi ce valoare are 
cartea pentru noi. 


Vom spune de la început că litera- 
tura lui Petru Neagoe, nu se aseamănă 
cu a nici unui scriitor român contem- 
poran. Fiindcă vorbește despre ţăranii 
ardeleni ar fi natural să fie comparat 
cu Î. Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, 
Victor Papilian... Nici o apropiere nu se 
poate face însă. Deosebirea este mult 
mai generală și ca înglobare în struc- 
tura totală a literaturii noastre, care 
este cu mult prea academică, am spune 
școlărească, — față de ceea ce se scrie 
în streinătate spre a răsfrânge spiritul 
lumii contemporane, Petre Neagoe nu 
mai face școală literară, cum se face 
încă la noi. Lipsesc cu desăvârşire din 
opera lui preocupări de tradiţie, de spe- 
cific rural, conflicte de clasă, proble- 
me sociale, etc. Despre perfectarea 
limbii, nici nu poate fi vorba, bine în- 
țeles, din moment ce nu compune în 
limba naţională. Altceva îl preocupă pe 
autor. Autenticitatea mai vastă şi mai 
profundă a sufletului omenesc. Ţăranii 
săi sunt oameni în puterea cuvântului, 
cu o gamă a sensibilităţii foarte bogată, 
cari iubesc, au pasiune pentru copii și 
pământ, se svârcolese muncind după 
pâinea zilnică, dar ființa lor lasă parcâ 
pe pământ câte o dâră de lumină, im- 
posibil de stins. In „Drumuri cu popas” 
întâlnim de pildă două personagii Ion 
şi Zamfira de o mare complexitate su- 
teltească, dovedind rafinamente şi re- 
surse interioare avansate, rămânând 
totuși în cadrul rustic al vieţi lor. 


Sunt ţăranii desigur, dar mai înainte 
sunt suflete omeneşti, supuse. legilor 
simple de dragoste, de vis, de religio- 
zițate. Autorul se folosește de cadrul 
rustic spre a da contururilor putinţa să 
se deschidă proaspete ca nişte extremi- 
tăți de ramuri, spre a scălda fiinţa fie- 
cărui erou întrun mediu liric de per- 
petuă înoire. Personagiile lui Petru 








CRONICA LITERARĂ 


LITERAR 


UNIVERSUL 


de CONSTANTIN FANTÂNERU 


Petru Neagoe: Drumuri cu popas 


roman trad. de Jul. Giurgea (București, 1938) 


Neagoe se formează sub ochii cititoru- 
lui, treptat, treptat, de la pagină la pa- 
gină, fiecare element al cărții contri- 
buind la precizarea caracterelor. De 
aci și calităţile propriu zise ale surisu- 
lui. Fraze scurte, cu cuvinte numârate 
şi puse fiecare la locul lui. Nici unul 
de prisos şi nici un gol. Pe orice porţiu- 
ne a textului, încântarea lecturii este 





PETRU NEAGOE 


egală. Autorul nu intervine cu tonuri, 
cu pledoarii, cu stăruințe. S'a degajat 
complet de subiect, pe care l-a obiceti- 
vizat până la înstreinare! Pace doar un 
cumpătat și corect oficiu de transmiţă- 
tor. Povestirea lui Petru Neagoe este 
uimitor de proaspătă, de plăcută. se 
împărtăşește fără nici un efort de aten- 
ție, cu multă curiozitate de !a rând la 
rând. 

Calitățile cari au cucerit pe ameri- 
cani credem că sunt claritatea, discre- 
ţia, simţul foarte just al poeziei inteli- 
gent dozate. Nimic superfluu, nici o la- 
cună. Nici un balast de literaturizare, 





fără teoria etnicului, o pătrundere din 
ce în ce mai adâncă în inima omenescu- 
lui de totdeauna. 

Aceste calităţi, unite cu talentul re- 
marcabil al expresiei, asigură, fără în- 
doială, o mare reputaţie literară, în 
streinătate, unde criteriile de aprecie- 
re sau emancipat de sub multe tutele 
cari îndepărtează de arta liberă. Jude- 
când prin această prismă, Petru Nea- 
goe nare de loc caracterul unui scriitor 
român. Structura sa este cu totul strei- 
nă. Se aseamănă mai mult cu un roman- 
cier strein, de pildă Johann Bojer sau 
Hamsun chiar, decât cu vreunul deia 
NOI. 


Cărţile lui traduse în românește n'au 
substanță românească. Viziunea de via- 
ță, simţirea, mentalităţile, nu se iden- 
tifică cu cele pe care ne-am obişnuit să 
le vedem exprimate de scriitorii autoh- 
toni. Ele întățișează puncte de vedere 
de aiurea, cu mult evoluate. Iată o pre- 
zentare globală a ţăranului ardeiean: 
„Ţăranii ardeleni sunt neam de oameni 
muncitori. Li-e drag pământui şi [ac 
toate la vremea lor. Nu lasă o palmă de 
loc nelucrat şi nici în pădure nu lasă 
vreascurile să putrezească bătute de 
ploi...” Avem de alace cu o generali- 
zare, sprijinită însă pe o fină observa- 
ție în amănunt, Acest soi de generali- 
zare Sar părea că se înrudeşte cu un 
romantism, în care stărue o vagă ten- 
dinţă de idealizare, de purificare! Pe- 
tru Neagoe aste însă un temperament 
de creator robust, optimist şi idealiza- 
rea sa este o forță vitală, avangardă 
în cucerirea sufletului omenesc. Oricare 
i-ar îi soarta în literatura românească, 
un lucru trebue să se ştie despre Petru 
Neagoe: că opera sa este foarte impor- 
tantă, că nu numai merită, ci chiar tre- 
bue să fie studiată în alcătuirea ei di- 
rect revoluționară față de scrisul nos- 
tru mai retoric, mai polemic şi devi mai 
puţin poetic. 











Articolul pe core îl publicăm. aici, 
face parte dintr'o prezentare umiplă a 
măşcării culturale din Ardeal, cu privire 
specială asupra revistelor ardelene. Au- 
torul, d. Victor Papilian,  romuncier, 
scriitor dramatic, muvelist și eseist, este 
unul din reprezentanții de seamă ui li- 
teraturii românești actuale. 

Colaborator al „Gândirii“ şi de uce- 





VICTOR PAPILIAN 


eaș structură cu scriitorii formaţi în. 
spiritul acestei reviste, d-sa aduce în 
literatură, un punct de vedere mai lu. 
cid, mai supus tutelei clarităţii utire, 
stăruind totuși să găsească originuta- 
tea în ortodoxie și autohtonism. Expu- 
nerea asupra mişcării culturale din Ar- 
deal, făcută cu deplină autoritate de d. 
Victor Papilian, constitue o serioasă 
contribuţie la limpezirea tendintelor 
din scrisul românesc de azi, 
L 

Nu se cunoaște îndeajuns în ve- 
chea ţară—ar îi și greu de pretins—: 
avântul si intensitatea mișcării litera- 
re române din Ardeal, precum şi ca- 





— 


Poziţia şi menirea poetului 


publicului, într'alta mai puţin. Și mam 
întrebat de ce aceste oscilări față de 
unele opere de valoare permanentă, 
fată de „Le misanthrope“, bunăoară. 


Cât timp în cultura europeană mo- 
dernă, scriitorul trebuia să se potrivea- 
scă vieţii de curte, deci unei pături 
restrânse sociale, cu firești tendințe 
statice, conservative, poetul, în stilul 
lui de viaţă şi în stilul creaţiunii lui, 
se mlădia cerinţelor de a deveni un 
factor de ornamentare. Astfel apare ti- 
pul poetului de curte. Problematica si- 
tuaţiei lui ca poet nu se deosebea de 
aceea umană în generalitatea ei. Acei 
primordial „daimonion“ nu putea încă 
vorbi. Și situaţia poetului în ce avea 
mai adânc şi individual se întrevedea 
numai parţial. 


In situaţia aceasta, care să fie totuși 
cea mai veche operă literară a unui 
poet de seamă, isvorită din experienţa 
lui ca poet, în ce are mai deosebitor și 
înalt față de societate? Cât timp a dăi- 
nuit forma de poezie ca ornament al 
vieții de curte, literatura nu putea în- 
registra creaţiuni care să treacă din- 
colo de semnificaţia pe care, sub torma 
ei cea mai caracteristică o putem des- 
citra pentru prima oară mai lămurit în 
ciudata capodoperă a lui Moliere: „Le 
misanthrope“, (1666). Poziţia este clară. 
Critica identificând pe Alceste cu Mu- 
liere, timpul şi spaţiul amintite: crea- 
țiuni vin din adâncul propriei expe- 
rienţe personale. Cine cunoaște viața 
lui Moliere, ştie că râsul din comediile 
sale este adesea reflexul propriilor a- 
mărăciuni și dureri. Optica lui e deter- 
minată de cerințele bunului simț, prin 
natura lui statică; iar comicul lui, în 
chip obișnuit, isvorăște din abaterile 
dela normele curente. 

Alceste însă este o figură excepţio- 
nală. Nu sar putea zice că ceva demo- 
nic apare în el, dar este un erou carac- 
terizat prin tendința de a întrupa în 
viaţă o sete de absolut: sinceritate de- 
plină şi în raporturile cu oamenii şi în 
artă; un cult al dreptăţii absolute, iar 
în iubire cerinţi isvorite din acest fei de 
a fi; negăsind în viață acest absolut, el 
cere iubitei, ca şi Luceafărul lui Emi- 
nescu, să părăsească lumea și să-l ur- 
meze în izolarea lui, ceea ce firește, ea 
nu poate face, ca și Cătălina. 

Tot atâț de interesantă e reacţiunea 
criticii, Cea mai caracteristică a fost 


(Urmare din pag. I-a) 


aceea a lui Marmontel, reprezentativă 
pentru gustul mijlociu al secolului „,lu- 
minilor“, care nu vrea să treacă de mă- 
sura obișnuită umană şi care deci nu 
putea admite retragerca în pustie. Mar- 
montel a și fabricat o operă, Alceste 
reconcili€, în care eroul se reîntoarce la 
convențiile sociale. Această rectificare 
a finalului lui Moliere arată cât de greu 
prinde un motiv nou, atunci când el 
mijește, necum când apare deodată de- 
plin rotunjit. Insuși specificul vieţii de 
artă este redus în această comedie la dis- 
cuția unui sonet pretențios şi nesincer, 
menită să ilustreze nu atât preocuparea 
de artă în sine, cât trăsătura de since- 
ritate umană a eroului. Chiar şi încli- 
narea pentru poezia populară este la 
Moliere o formă a bunului simţ. Nou- 
tatea motivului și greutatea lui de a se 
adapta la cerințele stilistice ale vremii, 
se vede și din locul unic pe care acest 
tip îl ocupă în comedia lui Moliere : în 
toate celelalte comedii de caracter râ- 
sul se întoarce împotriva eroilor, auto- 
rul fiind distanțat de ei; și aici râdem, 
dar împreună cu autorul suntem ală- 
turi de excepționalul Misanthrope. Se 
vede deci că, stilistic, forma lui obiș- 
nuită de artă, atitudinea, de relevare 
obiectivă, nu se împacă deplin cu spo- 
rirea atitudinii subiective faţă de esenţa 
eroului. 


Din cât cunosc, cel mai însemnat pas 
dela concepția statică a ideilor plato- 
nice la concepţia dinamică a poeziei, 
prin care creativitatea poetului e conce- 
pută  prometean, îl face  esteticianul 
englez Shaftesbury, care vede în poet 
o forță creatoare asemănătoare lui 
Dumnezeu și naturii. Poziţia aceasta 
conține o posibilitate de forme multi- 
ple, în care accentul, potrivit deosebite- 
lor faze de cultură și inclinărilor perso- 
nale, a putut sta pe rând, pe chemarea 
religioasă, pe aceea de luminare, pe 
morală, pe mesianismul național, pe 
verism, însfârșit pe cultul artei pure, 
concepută ca puţință a unor aleși,de a 
ne înălța prin desăvârşirea formală de- 
asupra contingențelor vieţii. 

Pentru a urmări pozițiile acestea, cel 
dintâi poet la care se cuvine să ne o- 
prim este Goethe. Sugestivă este evo- 
luția lui. La început „dintre deosebitele 
simboluri ale literaturii, el alege ca 
purtător de cuvânt al unei noi atitu- 


dini însăși icoana titanului Prometeu: 
duhul creator, care nu vrea să recu- 
noască nici o îngrădire mai presus de 
propria creaţiune. 

Suntem departe de Alceste, Răspicat 
iese în relief demnitatea creatorului și 
revolta contra ordinei împietrite re- 
prezentată prin Jupiter, Goethe apare 
astfel ca cel dintâiu mare poet modern 
care a trăit intens această nouă pozi- 
ție, făcând din creativitate pârghia o- 
perei. Dar este o deosebire între Goc- 
the începătorul şi Goethe ajuns la pli- 
nă maturitate. La 1773, el este dominat 
de conștiința că, dintre toate valorile 
umane, cea mai de seamă nu poate fi 
decât poezia și purtătorul ei, poetul. In- 
treg țitanismul modern porneşte de 
aici, 

Ceva din atitudinea de tinereţe a lui 
Goethe se găseşte şi în romanul Wer- 
ther, al cărui erou are ceva din sufle- 
tul unui arţist plastic. In el e o mare 
disproporţie între largul elan erotic 


„si hotarele realității. Când Werther își 


face singur seama, sinuciderea apare 
ca o protestare împotriva limitelor im- 
puse. Eroul afirmă astfel conștiința că 
ar merita să stea deasupra vieţii. 


Deabia la 1789, Goethe creiază, în- 
sfârşit, o plăsmuire în care problema- 
tica artiştului ca artist devine centrul 
creațiunii: este drama Torquatto Tasso. 
Pe când în operele anterioare, preocu- 
pările înrudite cu cele de artă și pou- 
zie apăreau întâmplător, acum Goethe 
alege ca erou un mare poet al literatu- 
rii universale, zugrăvindu-i destinul 
contrastant cu resorturile fundamenta- 
le ale sufletului omenesc, sădite și în 
Goethe: iubirea şi setea de putere şi 
acțiune. 

După cum dincolo de Alceste era 
Moliere, tot astfel, dincolo de Taseo, 
poet ursit să trăiască la o curte prin- 
ciară în timpul Renașterii, stă însuși 
Goethe, care însă a trăit și ca poet și 
ca dregător totodată la curtea din Wei- 
mar, Aceasta însă ne apropie numai a- 
parent de tipul poetului de curte. Și 
pentru că este prima dată când se pune 
hotărît opoziţia, care în literatura noa- 
stră avea să devină o axă a creațiuni- 
lor: poet-societate, se cuvine să ne o- 
prim mai mult la această  creațiune, 
pentru a descifra semnificația unui nou 


tip de conflict. 
D. CARACOSTEA 


AUTORI SI IDEI 
Despre revistele 


ardelene 


de VICTOR PAPILIATi 


racterele speciale în care se desvoltă 
şi se manifestă această literatură. 

In general, Ardealul este cunoscut de 
vechea țară in chip sumar.  Admirat 
din goana unui automobil sau din ca- 
zinoul vreunei stațiuni balneare, com- 
bătut pe molive politice sau bancare, 
discutat prin intermediul faptului di- 
vers şi coțidian, el n'a avut parte — 
poate a lipsii şi răgazul necesar — de 
acea amănunţită cunoaştere a faptu- 
lui de creație, singurul cu drept de 
moștenire a unei zestre tradiţionale, 
şi singurul care contează pe răbojui 
istoriei, fiind zămislit subt puterea 
noului românism. Dar nici Ardelenii 
nu cunosc această mişcare desfăşurată 
subt ochii lor, 

Este adevărat că după unire a 
urmat, câțiva ani, o perioadă de con- 
fuzie, când întreg peisajul ardelean a 
fost sguduit de convulsiunile pasiuni- 
lor politice. Amintirea acestor timpuri 
a pus etichetă greşită, făcând din Ar- 
deal, pentru vechea ţară, o provincie 
rebelă față de marele proces de unifi- 
care şi, în Ardeal, derutând spiritele si 
punând un obiectiv străin firii acestei 
provincii. 

Pe subt tlecăreala găiăgioasă a zia- 
relor, pe subt demonstrațiile de izu- 
lare şi de trondă politică, pe subt de- 
clarațiile grandilocvente de ostilitate 
provincială impotriva capitalei, se or- 
paniza marele proces de unificare, 
singurul care interesează, procesul de 
unificare al limbii... proces de des- 
voltare firească, nu impus prin legi și 
regulamente, proces de sudură a su 
Hetelor prin puterea fără seamăn a 
cuvântului. Să ne înţelegem. S: 
inainte de unire se vorbea româneşte 
dar limba de toate zilele, în atară de 
multiplele străinisme, păsira o arhi- 
tectură greoaie, impusă —- din afară 
înăuntru — de cărturarii români cu 
tradiţie latinistă, cât şi de presiune 
iimbilor dominante maghiară și ger- 
mană. Războiul, revoluțiunea şi unirea 
nau eliberat numai hotarele incer- 
cuite, dar au curăţat ambianta în care 
avea să se vorbească aceeaşi limbă 
peste întreaga țară, Cuvântul prelu- 
crat în vechea ţară, şi care aducea 
odată cu puterea lui actuală și toate 
virtualitățile posibile; cuvântul purtă- 
tor de obiceiuri şi dătător de noui im- 
bolduri, cuvântul pierdut sau  stri- 
cat în Ardeal a fost repede însușit şi 
nu numai de intelectuali, dar chiar de 
oamenii dn popor. La acest proces de 
unificare — oricât sar părea de curios 
— în primul rând a servit armata și 
apoi şcoala și ziaristica. Astăzi sunt 
iinuturi în Ardeal, ca de exemplu 
valea Târnavelor, ţinutul Rodnei și 
împrejurimile Sibiului, unde se vor- 
bește, la ţară, cea mai frumoasă limbă 
românească, fiindcă în aceste ţinuturi 
țăranii au urechea fină și sufletul sen- 
sibil la nuanţe. Cât despre intelectualii 
produși de facultăţile din Cluj şi de 
şcoalele superioare din Ardeal, ei nu se 
deosebesc azi de colegii lor din Bucu- 
reşti. Si chiar accentul, care dădea 


totuși un farmec specific diaiectal, în- ; 


cepe să se piardă. 

Ca să ne dăm seama de caracterul 
literaturii ardelene, trebue să înţele- , 
gem întrucâtva caracterul ardeieanului. ! 
El nu este un om politic sau, mai bine ' 
zis, nu e om politic în înțelesul obiş- . 
nuit al cuvântului „politică“, acel de 
găsirea imediată şi oportună a unei: 
soluţii la o problemă de strictă ac- 
tualitate. 
lungă, o are moştenire dela strămoși ; 
și așa o va lăsa moștenire descenden- | 


ților. Ea se reduce toală la naţiona-: 


jism, care, în chip concret se traduce ; 
prin lupta tără răgaz cu dușmanii săi ; 
seculari. Numai cine examinează su- . 
perticia] evenimentele poate să sc lase : 
păcălit. Această luptă este decent ex: ; 
pusă, dar naționalismul intransigent , 
cuprinde atât dragoste de ţară cât şi. 
ură împotriva străinului. Acesta-i ma: : 
rele adevăr. 

Și atunci, în Ardeal, cartea literară ; 
cât şi revista literară sunt o armă de 
atac și de apărare a românisniului. 
Așa se explică fenomenul, uric aș 
putea spune, că după ce perioada de 
confuziune politică din primii anias 
trecut și față de primejdiile dinafară | 
sosite cu valurile revizioniste, a apă- 
rut ca la o mobilizare, pe întreg cu- 
prinsul Ardealului și Banatului, un! 
număr considerabil de reviste literare : 
De ani de zile trăiesc reviste literare 
în Săcele, în Mediaş — oraş de pro- 
vincie cam cât Piteștii — în Brad, un 
orăşel de munte cu câteva mii de lo." 
cuitori; apoi reviste 
Sibiu şi Braşov, centre 
che tradiție, precum și 
şi Crișana. 





mari 


Căci, dacă Ardeleanul nu e un însf 
politic, în schimb el este un creatori. 


(Urmează în nr. viitor) 


TIT 0 innorari m tm mpa ap Cm apa er ir a 


Politica lui este de durată - 


literare la Cluj, :. 
cu ve-:! 
în Banat, . 
Eflorescența se explică,. 
repet, prin ideia de ofensivă națională. Pt 








DE a e 


23 Aprilie 1938 


atalionul aștepta lângă gară, 

pe-un  tăpșan dreptunghiular, 

intre hâde spinări de magazii, 
depozite de prund, un drumeac strâmb 
cu oţetari și salcâmi. De trei ceasuri, 
aștepta îmbarcarea mereu anunțată şi 
amânată. 

Noaptea, pâclă şi îng. De trei cea- 
suri, pe toţi îi pătrundea mai adânc, 
noaptea, pâcla şi frigul. 

O lanternă înaintă spre triaj, în în- 
tunericul umed. 

Prin geamul roşu, lumina balansată 
de braţul ceferistului nevăzut, vărsa 
şuroaie de sânge pe omătul murdar, în 
băltoacele sleite, pe traversele negre de 
păcură, dealungul șinelor ude şi lucii. 
Dâre de sânge apropiindu-se târîș, pre- 
lungindu-se viclean, venind către dân- 
șii din besnă, să-i caute. 

Glasul soldaţilor a tăcut. 

S'a auzit în noapte numai un ca] 
strănutând, Apoi o armă lunecând jos, 
hârșcâit, pe-un perete aspru de piatră. 
O armă care a căzut și pe care nimeni 
n'a ridicat-o. 

Toţi aşteptau. 

Omul cu felinar a stătut. A întors 
geamul roșu spre el: pata de sânge sa 
şters. Pe cealaltă ferestruie a curs o 
lumină de totdeauna, bălaie, bună și 
caldă ; lumina  opaiţelor de-acasă, a 
fânarelor de grajduri, a feștilelor dela 
icoane, așa cum se amestecă în viața 
tihnită de totdeauna. Destul ca să li se 
nălucească soldaţilor, fără să ştie dece, 
amăgirea că nu va mai fi nici o plecare. 
De trei ceasuri altceva așteptaseră, în 
noapte, pâclă şi frig. Acum așteptau 
vestea că Măria Sa Vodă, va fi trimis 
ordin de sârmă de telegraf, să intre 
oștirea în cazărmi, să descingă cartu- 
şierele şi să depună armele în rastel, 

— Plecarea la unu din noapte ! a ros- 
tit slujbașul de gară. 

Glasul era voios, puţin răgușit, glas 
de om cam bătrân, mucalit, de ispravă; 
mirat poate că știrea nu e întâmpinată 
cu bucuros răsuflu de ușurare : 

— Bun ! Bine că sa îndurat Domnul, 
să plecăm ! i 

Dar toţi au tăcut. 

Mâna a răsucit la loc geamul semna- 
lului roșu. Și deodată degetele s'au 
muiat în sânge, și o baltă de sânge sa 
lățit iarăşi în țărnă, în fire de paie şi 
grunzuri de sgură. Și taţi au privit 
mocniţi la această părelnică baltă de 
sânge, care mâine putea fi îndeaievea 
isvorită la picioarele lor, să se înalțe 
îndeaievea până la genunchii lor, de 
vreme ce tot într'acolo mergeau, de 
vreme ce tot întru aceasta mergeau. Şi 
tăcerea a fost încă mai grea. Şi neclin- 
tirea tuturor atât de împietrită a tost, 
încât a întors ochii blânzi și uimiţi, să 
se uite la părelnica baltă de sânge, şi 
calul ofițeresc adăpostit sub cergă ca- 
zonă. 

—— Imbarcarea la unu, băieți! Fiţi 
gata de-asalt, la vagoane! a mai spus 
încăodată, râzând prietenos, slujbaşul 
de gară 

A spus încăodată slujbașul de gară 
și a plecat la datoriile sale, legănând 
felinarul în mână. 

Capul nu i se deslușea în besnă şi 
ceață. Se ducea dela dânșii prin noapte, 
un om fără cap, cum venise, purtând 
un felinar roșu în mână, ca un ochiu 
de sânge holbat în besnă și ceaţă. Sol- 
datul Mucenicu se gândi la crâncenele 
zugrăveli depe zidurile mânăstirii unde 
a crescut, care tot așa arătau oştenii 
păgânătăţii ce-au fost ridicat paloşul, 
înfăţişându-se la judecata de-apoi cu 
capul retezat de paloș păgân. El nu ve- 
dea un slujbaș de gară, cam bătrân, 
mucalit, de ispravă, mergând fără câr- 
teală la datoriile sale de noapte, pe-c 
vreme câinoasă de pâclă și frig. 

El a gândit la acele înfricoşate zu- 
grăveli depe zidul mânăstirii unde a 
crescut și la focul ghcenei şi la muncile 
iadului. S'a ghemuit cu mantaua între 
umeri. Iar la lumânărica de ceară, Li- 





pită de buza ţevei de puşcă, a slovenit 
mai departe în cărțulia cea veche şi 
ferfeniţă, nedespărțită de e] : 

6,1. Când au rupt Mielul cel dintâi 
din cele şapte peceţi, m'am uitat şi 
auzit-am cu pe una din cele patru făp- 
turi vii, zicând cu glas de tunet: Vino 
şi vezi! 

2. Uitatu-m'am eu atunci şi iată că 
un cal alb s'au arătat. Şi cel ce sta că- 
lare pre el avea un arc; şi i s'au dat 
lui o cunună şi au pornit biruitor, pre- 
eum ca să biruiască. 

Soldaţii își cuibăreau rece culcuş de 
măntăli, la pământ, lângă magazii și 
piloți de hambare. 








UNIVERSUL LITERAR 








VINO ŞI VEZI 


Soldatul Mucenicu sloveni mai de- 
parte : i 

3. Când au rupt Mielul a doua pe- 
cete, auzit-am eu pe a doua făptură 
vie, zicând: Vino şi vezi! 

4. Și s'au arătat mie un cal, carele 
era roş ca focul. Şi cel ce sta călare 
pre el, au primit puterea să ia pacea de 
pre pământ, pentru ca oamenii să se 
junghie unii pre alţii; şi i s'au dat 
lui o sabie mare. 

Recrutul culcat pe manta, cu fața în 
sus, a tăcut cu ochii deschiși în noaptea 
neagră și umedă. Nu lizărea nici o stea. 


Calul ofițeresc a strănutat, cu toate 
învelitorile așternute pe el. S'a ridical 
un om să-i potrivească pătura, să-i 
pună sub boi găleata cu ovăs. Pe urmă 


a rămas cu palma sprijinită în şoldul 
calului, uitându-se departe, spre gara 
unde se zăreau pe peron, ca întrun 


ochian de lumină, ofițerii intrând și ie- 
şină, cu echipament de răsboiu. A vrut 
să rostească poate ceva, dar şi-a luat 
seamă. 

Soldatul Mucenicu a întors fila, ur- 
mând : 


1. Când au rupt Mielul pecetea a 





s'au stins. 


Poate că și stelele cerului 
Au murit. 

Soldatul Mucenicu îşi urmă cetania : 

5, Când au rupt mielul pecetea a 
treia, auzit-am eu pe a treia făptură 
vie, zicând: Vino şi vezi! 

M'am uitat și iată că sau arătat un 
cal negru. Și cel ce sta călare pre el, 
în mână avea o cumpănă. 

6. Și în mijlocul celor patru făpturi 
vii, auzit-am un glas carele zicea: O 
măsură de grâu pentru un dinar. Trei 
măsuri de orz pentru un dinar! Dară 
să nu văcămi cumva untdelemnul şi 
vinul ! 








patra, auzit-am eu glasul celei de a 
patra făpturi vii, zicând : Vino şi vezi! 

8. Și m'am uitat şi iată că s'au ară- 
tat un cal galben. Şi cel ce sta călare 
pre el, se numea Moartea şi împreună 
cu el venea Sălaşul morţilor. Și li s'au 
dat lor putere peste a patra parte a 
pământului, ca să ucidă pre oameni cu 
sabia, cu foamete, cu molimi şi cu fia- 
rele pământului. 

Un căprar care nu-și găsea somn, a 
trecut păşind peste trupurile întinse 
la pământ. S'a oprit cu picioarele răş- 
chirate, cu mâinele în buzunări și cu 
capela pe ceafă, în fața soldatului Mu- 








de CEZAR PETRESCU 


cenicu. A întrebat râzând şi mozolind 
capătul de ţigară în gură: 

— Tot Apocalipsa o boscorodeşti tu 
acolo, Mucenicule ? 

— Tot. 

— Şi ce mare ispravă te 'nvaţă? 

Soldatul Mucenicu a pus palma pe 
fila deschisă și a ridicat ochii. Avea 
ochi negri și mistuiţi de arșiță bolnavă, 
în pâlpâirea lumânărelei de ceară lipită 
în ţeava de pușcă. A spus, vorbind 
moale : 

— Mă 'nvaţă... Multe mă 'nvaţă. As- 
tăvară, înainte de a intra la oștire, tot 
așa mă aflam eu într'o noapte, la iar- 
maroc, la Căliman, într'o tabără de 
cară cu focuri... Şi tot așa le-am pome- 
nit eu oamenilor despre vestirile Apo- 
calipsei și despre semnele scrise de 
Sântul Ion Teologul.  Dacă-ţi aduci 
dumneata aminte, era atunci în toiu, 
iarmarocul cel mare al boierilor dela 
București, de-i zicea Expoziţie. Şi mari 
prăsnuiri erau și mari desfătări. Și des- 
pre toate erau semne în Apocalipsa pe 
care am învățat eu să cetesc. Şi le-am 
tălmăcit eu oamenilor acele semne. 
Iară unii au clătinat din cap neîncre- 
zători şi alţii au crezut. Iară acele ves- 
tiri, iată-le că se împlinesc înainte de-a 
se împlini anul |... 

Căprarul a mormăit, cu ţigara lipită 
în colțul gurii: 

— Măi răcane, băiatule, prea vor- 
beşti tu ca la strană. Ia aminte că aici 
ești la meliție, nu la călugărie !... Mai 
bine ai ceti Cartea soldatului nu bâi- 
guielile Sfântului tău, Ion Teologul. 
Pentru slujba pe care mergem s'o fa- 
cem, are să-ți tie mai de tolos. Invaţă 
mânuirea armei și lasă vestirile, să nu 
te prindă Vagmistrul şi să nu-ţi tragă 
o vestire la fălci... 

Râdea și el cu voie bună, ca slujba- 
şul de gară cu felinar roșu. Era un ca- 
poral de ispravă. A făcut semn cu 
mâna : 

— Până la 'mbarcare, mă duc să-i 
trag o dușcă de vin. Tu roagă-te pen- 
tru iertarea păcatelor şi  ticăloşiilor 
noastre, Mucenicule ! 





POETUL ȘI MAGIA 


Fiind viaţa cea mai adâncă şi cea 
mai de departe, poezia ar trebui să fie 
rodul absolutei spontaneități. Fiind cu- 
noaștere a esenţelor, ea ar trebui să 
fie puritate primă şi ultimă. Fiind viața 
care se cunoaște și destin care se pro- 
fesează, poezia ar trebui, totuşi, să-și 
ignoreze scopul, pentru a rămâne ino- 
cența desăvârşită.  Spontană, pură şi 
inocentă, poezia ar fi reflexul sigur și 
autentic al începutului și sfârşitului 
ființei şi, prin aceasta, presimţire a lui 
Dumnezeu şi suport al prezenţei Lui 
în noi. Spontaneitatea, puritatea şi ino- 
cența sunt tot atât de necesare poeziei, 
ca și libertatea morală pentru săvâr- 
şirea binelui şi cucerirea imortaliţății 
sufletului. 

Pentru a fi înțeles legătura dintre 
poezie și inocență, Baudelaire va cere 
poetului să-şi îndeplinească misiunea 
„comme une âme sainte“. Nevoia puri- 
tăţii îl face să recheme „Le vert para- 
dis des amours enfantines, bPimnocent 
paradis“. lar Rimbaud, ascultând „le 
chant raisonnable des anges“, pare să 
ştie câtă sfântă spontaneitate face gla- 
sul îngerilor perceptibil. 

Pură, spontană, inocentă în esenţa 
ei divină, poezia nu poate să nu parti- 
cipe, totuşi, la căderea dintru început 
a fiinţei. lată dece în credinţa lor că 
poezia înseamnă  imixtiune în tainele 
creaţiunii şi devenirii, poeţii se fami- 
liarizează cu magia, cu cărţiie oculte 
şi cabala. Milton cunoștea pe Hermes 
Trismegistul și pe cabaliști. Opera lui 
William Blake, mare iniţiat în arcanele 
cabalei, rămâne în parte incomprehen- 
sibilă din cauza transpunerii ermetice 
a unor adevăruri oculte, Goethe, cla- 
sicul Goethe, a cultivat oculţismul şi a 
luat printre cei dintâi contact cu îilo- 
zofia indiană. Gerard de Nerval, asiru 
încă solitar, tfrecventase îndelung, în 
tinereţe, cum mărturiseşte singur, gri- 
moarele evului mediu şi cabala. Nietz- 
sche, Hugo, Whitman, Rimbaud, au 
cunoscut filozofia indiană inițiatică şi 
n'au disprețuit ocultismul. Baudelaire 
„LPâme-soeur“' a lui Edgard Poe, cunoș- 
tea bine, ca şi autorul „Eurekei“, cel 
familiarizat de altfel și cu știința ocultă 
a renașterii, pe Swedenborg şi, în plus, 
pe Lavater și pe Charles Fourier, așe- 
zându-se în marea familie a poeţilor 
iniţiaţi. Apollinaire, printre cei din 
urmă, pare a-și fi satisfăcut în grimoa- 
rele Bibliotecii Naţionale mai mult o 
curiozitate de estet. 

Poetul inițiat va căuta revelaţia u- 
nor realități superioare, intuiţia esen- 
ţelor incoruptibile, atât de asemănă- 
toare percepţiei unitive a misticilor. 
Poetul care îşi îndreaptă paşii spre a- 


ceastă țară a cunoaşterii suprareale va 
apare ca un mag, ca o tiință predes- 
tinată, un „pur“ un „clerc“, „exhibani 
son  încompetance sur toutie autre 
chose que l'absolu'“ (Mallarmă). El va 
deveni în planul cunoașterii un „bo- 
vant“. — Je dis qu'il faut 6tre voyant, 
se faire voyant. Baudelaire est le pre- 
mier' des voyants, roi des poetes, un 
vrai dieu“. (Rimbaud) — iar pe planul 
expresiei adequate revelaţiilor lui, un 
alchimist al verbului (Baudelaire vor- 
bea de „parfait chimiste*; Rimbaud de 
„Alchimie du verbe“ Lalou de „Alchi- 
mie lyrique'“). 

Intâinirea poeziei cu magia nu este 
o uşoară şi pitorească aventură. Sensul 
ei nu ni se desvălue întreg decât cvu- 
siderâna ispita majoră a poetului, 

Pentru poet, problema unică este 
saltul dela inocenţă la putere, dela verb 
la faptă, la creație. „il y a peut-etre 
des secrets pour changer lu vie“, se va 
îndemna Rimbaud care siârșeşte prin 
cunoscutul: „Lu poeste ne rythmera 
plus Vaction, elle sera en avant”. Ajuns 
in acest punct, poetul poate crede, cu 
Mallarme, că „entre les vieux proceues 
de la magie et le sortilege que restera 
la po€sie, existe une parite secrete“. 

Această mistică aspirațiune a poe- 
ziei moderne nu întârzie să ia un lă- 
murit chip demonic. Ea devine adevă- 
rată conjurație inpotriva lui Dumnc- 
zeu, singurul posesor de inocenţă atot- 
stăpânitoare și de verb creator, In Cri- 
men amoris, Verlaine îl pune pe Rim- 
baud să exclame : „O, je suis celui qui 
sera Dieu“. lar Mallarm& va cânta cu 
o puritate egal de vinovată. 


„Je fuis et maccroche a touies les 
croisees 
dWoă Von tourne Vepaule ă la vie, et 
d6ni:, 
dans leur verre, lave d'eternelles rosees 
que dore le matin chaste de Linfini 
je me mire et me vois ange“! 


Incantaţiunea poetică devine, astfel, 
alunecare spre îndumnezeire a poetu- 





lui. Poezia a devenit aventura supre- 
mă şi cea mai ameţitoare săscruce de 
drumuri se deschide în faţa omului. 
Unii vor căuta să se elibereze de rigo- 
rile condiţiei umane, vor sorbi ultimele 
picături ale păcatului și se vor frânge: 
„je ne pouvais pas continuer, je serais 
devenu fou et puis... c'etait mal“, Alţii 
vor cere lanteziei, grotești sau onirice, 
să le recompună un univers tot atât de 
necesar ca şi acela al simțurilor comu- 
ne. Când fantezia va părea prea liravă, 
o vor cere hazardului poctic din cure 
absurdul nu este exclus, cu turburata 
speranţă a marilor destăinuiri. Mal- 
larme se va înfășura hieratic în presti- 
gioasa iluzie de a reface creațiunea în 
ritmurile unei cărți esențiale (Le 
Livre), dacă nu totdeauna cu credinţa 
de a inlocui pe Dumnezeu, cel puțin 
cu ambiția, tot așa de vinovată, de a-l 
face inuul şi incomod. in tine, mulţi 
vor ridica iueea de revoluţie ia rangul 
de mit cosmic, sperând, lără vocaţie 
pentru îndumnezeire, să reiacă totuși 
creațiunea după legi conforme unei 
extauce armonii : „Si... nous repetons 
sans hesitation les choses qui „sont“... 
şi nous ne  sommes pas mâme surs 
qu'on men fintta pus un jour... avec le 
1EmMps, vlieule force sinistre, tran per- 


petueuement  deraant,  pulsation 
Jolte..., comment  veut-on que 'Muus 
mamnițestions  quelque  tendresse... d 


Vegard d'un apparei de conservation 
soctale, quel qutl soit ?... Tout est d 
jatre, tous les moyens doivent 6tre bons 
a employer pour miner les idees de 
famile, de patrie, de religion“. (Andre 
breton). 

Cine nu vede în tuate acestea o 
tragică adversitate intre Dumnezeu și 
waa care ia chip în poezie ? 

Nelinişiea care-l conduce pe pvei 
către cabală şi exotensm, nevoia tot 
mai vie în poezia modernă de a sechim- 
ba inocenţa hrică in putere dumneze- 
iască şi verbui în lapta; credinţa în vir= 
tutea libertăţii arbirare şi a negațiu- 
nii revoluţionare, sunt tor atâtea sem- 
ne că poetul modern poate rupe ori- 
când punţile dintre el și mântuire, A 
reconstrui aceste punți, este cea mai 
înaltă misiune pentru orice voinţă de 
clasificare a destinului omenesc. Atât 
de înaltă, încât prea puţini sunt cei 
cari văd problema noastră, și mai pPu- 
țini încă, aceia cari, ca Paul Claudel, 
au căutat s'o rezolve pe un plan unde 
poezia să se confunde cu destinul o- 
mului în luptă cu propria-i şi necesară 
mântuire. 


VALENTIN AL. GEORGESCU 


A vorbit, a râs și sa dus. Soldatul 
Mucenicu a purtat ochii  mistuiţi de 
arșiţă și de-o îndurerată nedumerire, 
peste trupurile lcamarazilor așternuţi 
la pământ, la magaziile negre şi hâde, 
la câmpurile înghiţite de neguri. Parcă 
atunci le vedea toate întâia oară, în- 
trebându-se ce caută acolo. A potrivit 
apoi cărțulia în lumina tremurătoare şi 
a mai cetit încă: 

9. Iar când au rupt Mielul pecetea a 
cincea, am văzul eu subt altar sufle- 
tele celor ce fuseseră  junghiaţi din 
pricina cuvântului lui Dumnezeu şi 
din pricina mărturisirii pe care o îă- 
cuseră dânșii. 

10. Și ei strigau cu glas tare şi zi- 
ceau : Până când Stăpâne, Tu carele 
eşti Sfânt şi Adevărat, până când vei 
mai zăbovi a judeta şi a cere socoteală 
prigonitorilor pentru sângele nostru 
vărsat ? 

Deodată, din noapie, cu vuiet de fier 
şi de roți şi de osii, sa năpustit un 
tren luminat. Un tren cu opririle 
scurte, din cele mai repezi pe lume, 
cu mânere nichelale la uși, geamuri de 
cristal și jâlțuri moi de catifea roşie. 
Se zăreau înlăuntru tolăniţi pe puhave 
perne, călători cetind ziare şi foi. Se 
vedeau la mese întinse, cu lămpi sub 
pălărioare de mătasă roză, călători, 
bărbaţi şi temei, isprăvindu-și ospăţul, 
deșeriând cupe, râzând şi vorbind, 

Unii soldaţi s'au ridicat întrun cot 
să privească. Alţii sau întors prin 
somn şi-au gemut. Trenul de lux şi de 
noapte, a pornit după o clipită mai 
departe, ducând spre orașele cele lu- 
minate și mari, de aiurea, la adăpos- 
tu] lor cald și fără primejdie, călătorii 
tolăniți pe pernele moi, mesenii ospe- 
elor pe sfârșite. 

Soldatul Mucenicu n'a auzit. 
întors altă foaie şi a cetit: 

9,20, Ceilalţi oameni, care n'au fost 
ucişi de aceste urgii, nici atunci nu 
Sau pocăit de cele ce făcuseră dânșii 
cu mâinile lor, şi n'au contenit a se 
închina dracilor şi idolilor de aur, 
de argint, de aramă, de piatră şi lemn, 
care nu pot nici să vadă, nici să audă, 
nici să umble. 

21. Şi nu sau pocăit de uciderile 
lor, nici de  viclenirile lor, nici de 
curvia lor, nici de jetuirile lor. 

— N'ai mai sfârșit, Mucenicule? a 
întrebat căprarul cu capela plecată 
pe-o sprinceană, mai vesel acum, 
fiindcă se încălzise cu trei duște de vin. 


El a 





Ce mai spune la Apocalipsa ta? 

— Spune: Vino și vezi! Avem să 
mergem și să vedem... 

Căprarul n'a înţeles şi a râs. S'a dus 
mai departe  mozolindu-și ţigara în 
gură, păşind peste trupuri culcate în 
noapte, ca viermii cei negri, încolăciţi. 
Soldatul Mucenicu a potrivit lumânarea 
lipită de ţeava de puşcă. O lacrimă de 
ceară a picurat pe foaia gălbue, veche 
şi sucită la colţuri. Soldatul Mucenicu 
a sgâriaţ pata de ceară cu unghia, până 
ce cuvintele chemării s'au ivit iarăși 
Jimpede ochilor : 

— Vino şi vezi ! 





Cântec 
de dragoste 


Nu te cer, azi, priviri 
Ce se 'ntorc din afar'; 
Glasu "n învăluiri, 
Piepiul fără svâcniri, 
Fruntea, — stins far. 


Nu te cer, fremătând, 
Braţe tari cari-au strâns 
Desmierdând, alungând; 
Nici, sub pleoape bătând, 
Ochii ce-au plâns. 


Din genuni de durere, 
Din răspântii de dor, 
Cu lumina din sfere, 
Sufletu-mi, doar, te cere, 
Salbă de nor! 


Varsă, revarsă, Lin, 
Peste arşiţi balsam, 
Zâmbetul aprilin, 
Blând ca îlorile din 
Fragedul ram ! 


Altfel, zile pustii 
Trec în van şi egal 
Printre degete vii, 
Ca nisipul, când ţii 
Pumnii sub val. 
ȘTEFAN STĂNESCU 








UNIVERSUL LITERAR 





Paul Valery 


Editura Grasset, 


Opera lui Paul Valery este aceea a 
unui moralist. Afirmația nu înseamnă 
câtuși de puţin o desconsiderare a va- 
lorii și semnificației admirabilelor poe- 
me cărora le datorește celebritatea, nu 
mai puțin decât snobismului. Dar struc- 
tura şi orientarea spiritului acestui au- 
tor — îmbinând gratuitatea jocului 
cu severitatea ascezei — timbrul lui 
dcosebitor, este al moralistului. 

Ii lipsește cugetării valeriene, atât de 
riguroasă în expresie şi plină de sevă 
personală, spiritul de sistemă, care e 
semnul obișnuit al gândirii  tilosotice, 
Ceea ce Paul Valery numește mon sys- 
teme este o împletire simfonică de „si- 
metrii“, din care se desprind elemen- 
tele unei etici şi perceptele unei higic- 
ne ale spiritului, cu ecouri străbătând 





Paul Valery, 


până în poezie uneori, în versuri ca a- 
cestea , de pilaă: 
Patience, patience, 
Patience dans Lazur! 
Chaque atome de silence 
Est la chance d'un îruit mâr! 
(Palme) 

Intr'o vreme ca a noastră, când cei 
mai mulţi „ocolind riscurile răspunderii 
personale „cedează ispitei  fetișismului 
şi a idolatrei colective, exemplul unui 
gânditor și poct care-şi recunoaşte și 
mărturiseşte anumite „particularităţi 
insulare“ formează un contrast isbitor, 
pare o supravieţuire. 

In semn de omagiu artistului desă- 
vârşit şi gânditorului inflexibil care 
scria undeva că nu poate suferi să i se 
schimbe ideile „par les voies aifectives“, 
Sa creat, la „College de France“, o ca- 
tedră anume pentru învățământul „Poe- 
ticei“, dându-i-se astfel prilejul  emo- 
ționat — după mărturia însăşi a lui 
Paul Valery — „de a începe o nouă ca- 
ricră, la vârsta când totul ne sfătuește 
să părăsim acțiunea și să renunțăm de 
a mai întreprinde“. 

Introduction ă la Poâtigque cuprinde 
prelegerea inaugurală ţinută de profe- 
sorul-poet, la 10 Decembrie anul trecut, 
însoţită de câteva pagini introductive 
şi lămuritoare „Despre învățământul 
Poeticei la College de France“. Textul 
acestei prime lecţiuni e din acelea — 
tot mai rare după data intrării autoru- 
lui Tinerei Parce, la Academia France- 
ză — care ar justifica încă faimoasa 
întâmpinare rostită de d. Gabriel Hano- 
taux, directorul ilustrei Societăţi, în 
răspunsul la discursul de recepție al 
noului academician:  „„Monsieur, vous 
etes un auteur difficil....“ 

Un curs de „poetică“ ar trebui să fie, 
în concepţia lui Paul Valery, introdv- 
cerea pregătitoare la o Istorie a Lite- 
raturii înțeleasă „nu atât ca o istorie a 
autorilor şi accidentelor carierei lor sau 
a operelor lor, cât ca o Istorie a spiri- 
tului întrucât produce sau consumă 
„literatură“. Menţionarea numelui au- 
torilor ar fi de prisos într'o astfel de 
Istorie, căreia învățământul introduc- 
tiv al poeticei, i-ar preciza sensul și i-ar 
fixa scopul, înlesnind „formarea unei 
idei cât mai exacte cu putință despre 
condiţiile de existenţă și desfăşurare 
ale literaturii, o analiză a modurilor de 
acţiune ale acestei arte „a mijloacelor 
şi a diversităţii formelor ei“. 

Ceea ce trebue să se înțeleagă aci 
prin „Poetică”, este o „teorie a Litera- 
turii' care sar ocupa de toate proble- 
mele pe care le ridică alcătuirea opere- 


CARTEA FRANCEZA 








Introduction ă la Postique 


(Editura SA Paris 1938) 


E. Noulet: Paul Valery (Etudes 


Paris 1938) 


lor Jiterare, acelea cărora iii le 
este în acelaş timp substanţă și mijloc“. 

Corelaţia între literatură și limbaj 
este atât de intimă şi necesară încât cea 
dintâi trebue socotită ca un fel de ex- 
tindere și de aplicare a anumitor pr- 
prietăţi ale limbajului. 

Străvechile și desuetele „figuri“ ale 
Retoricei antice făceau o întrebuințare 
sistematică a unor proprietăţi și a po- 
sibilităţilor sonore și ritmice ale  lim- 
bajului, pe 'care vorbirea obișnuită nu 
le folosește sau chiar le desconsideră. 
Părăsirea acestor preocupări ale Reto- 
ricei, de către învățămânțul modern, o 
socotește Paul Valery ca un fapt regre- 
tabii: „Formarea figurilor este nedes- 
părțită de a limbajului însuși, ale că- 
rui vorbe „abstracte“ sunt obţinute 
prin vreun abuz sau printr'un trans- 
port de semnificaţie, urmat de o uitare 
a înţelesului primitiv. Poetul care în- 
mulţește figurile nu face deci decât 
să regăsească în el însuși limbajul în 
stare născândă“. 

A regăsi limbajul „în stare născân- 
dă“ înseamnă a reda cuvintelor puri- 
tatea înţelesului și relieful primitiv al 
efigiei, tocit prin întrebuințare în lim- 
bajul de toate zilele al tuturor, adică în 
acelaș timp însușirile expresive şi pu- 
terea de sugestie care fac mai prelung 
răsunetul lor și mai tulburător. Acea- 
stă alhimie a cuvântului a fost preocu- 
parea întregii vieţi a lui Paul Valery 
iar opera lui va rămâne ca un exemplu 
nepreţuit şi rar de sforțare susținută și 
de „cucerire metodică“ a graiului co- 
mun, pentru a-l înălța la demnitatea 
Poeziei. 

Incordarea neslăbiță şi pânda înfri- 
gurată „aux sources du poeme“ 
suprema obsesie a „isvoarelor* — în- 
zestrează opera lui Paul Valery cu un 
accent dramatic a cărui intensitate se 
datoreşte desăvârșitei lui interiorizări. 

Următorul vers din Le  Cimeticre 
marin : 

Entre le vide et l'6venement pur, 
hotărniceşte cu toată preciziunea dori- 
tă, zona de umbră din taina căreia prin- 
de formă creația poetică, — levene- 
ment pur“ — prin regăsirea înţelesu- 
lui originar, nestricat de întrebuința- 
re, al cuvintelor. 

Dacă principiul și esența artei poeti- 
ce a lui Paul Valery constă în orienta- 
rea către puritatea originară a isvoa- 
relor, putem afla măsura  amplitudi- 
nei filosofice a cugetării valeryene, în 
următoarea  autodefinire nuanţată de 
humor, din Petite lettre sur les mythes, 
care cuprinde deopotrivă elementele u- 
nei teorii a cunoștinţii şi ale unei etici 
personale: „Sunt un biet Robinson în- 
ir'o insulă de carne și duh, împrejmui- 
tă de ignoranță şi îmi făuresc cu gro- 
solănie uneltele și meşteșugurile mele, 
Uneori mă aplaud că sunt atât de să- 
rac şi incapabil (să mă folosesc) de ro- 
morile cunoștinței acumulate. Sunt să- 
rac dar sunt rege; și fără îndoială, ca 





Aqua-forte desenată şi gravată de 
Paul Valâry pentru volumul său „Po6sie“ 


şi Robinson „nu domnesc decât peste 
maimuţele şi papagalii mei dinlăuntru; 
dar însfârșit, înseamnă că tot dom- 
neşti...“ 

Cu aceasta ne-am îndepărtat însă de 
urmărirea firului călăuzitor care  tre- 
bue să ne aducă în miezul preocupărilor 
profesorale, privitoare la condiţiile u- 


nui învățământ al „Poeticei“. Ca stu- 
diu introductiv al literaturii, pentru e- 
xacta situare a acesteia și pentru a în- 
lesni formarea unei idei satisfăcătoare 
despre ea, va trebui explorat „între- 
gul câmp al expresiei ideilor și emoţii- 
lor“, examinate „condiţiile ei de exis- 
tență, rând pe rând în munca intimă a 
autorului şi în reacția intimă a citito- 
rului“ şi în sfârșit va trebui să se ţi- 
nă seama de „mediile de cultură în care 
se desfăşoară“. 

Examinarea condiţiilor de existență 
ale literaturii ,sub aspectul muncii cre- 
atoare a artistului, îl aduc pe Valery 
la următoarea interesantă constatare cu 
caracter axiomatic: „omul e cu greu 
singur“. Această afirmaţie formează 
concluzia unei remarcabile pagini de a- 
naliză a psihologiei aceluia care stră- 
bate tocmai amintita zonă situată „en- 
tre le vide et P&venement pur“: 

„In miezul cugetării însăşi a savan- 
tului sau artistului cel mai absorbit în 
cercetarea lui şi care pare cel mai re- 
tras în sfera-i proprie, în intimitate cu 
ceea ce este el mai mult și mai imper- 
sonal, există nu știu ce presimțire a re- 
acţiunilor exterioare pe cari le va pro- 
voca opera în formație.... 

Această acțiune de prezenţă trebue 
întotdeauna să fie presupusă, fără tea- 
mă de a greşi; dar ea se îmbină atât de 
subtil cu ceilalți factori ai operei, une- 
ori se preface atât de bine, că e aproa- 
pe cu neputinţă să o izolezi. 

Știm totodată, că adevăratul înţeles 
al cutărei alegeri sau al cutărui efort 
al unui creator este adesea în afara 
creaţiei însăși și rezultă din grija mai 
mult sau mai puţin conștientă de efac- 
tul care va fi produs şi de consecinţele 
lui pentru producător“. 

Ne mai rămâne prea puţin lce pen- 
iru a stărui cum se cuvine asupra stu- 
diilor de exegeză atentă și meticulvasă 
ale d-nei E. Noulet. Cele opt fragmente 
întrunite în cartea d-sale, laolaltă cu 
importantele Fragments des mâmoires 
d'un poeme, de Valery însuşi, întocmesc 
o izbutită încercare, prețioasă şi profi- 
tabilă ,de a stabili topografia precisă şi 
amănunțită a temelor valeryens, cu tri- 
miterile necesare și cu indicarea para- 
lelismului și a ecourilor reciproce ale 
acestor teme în poezia şi proza autoru- 
lui Cimitirului marin. 

Pentru cititorii cari cunose ansam- 
blul acestei opere, studiile de față vor 
face evidentă unitatea ei interioară şi 
continuitatea unor preocupări, urmări- 
te cu o rară fidelitate şi cu acea „osti- 
nato rigore'' pe care Valery le admira 
în exemplul lui Leonardo da Vinci. 

MIHAI NICULESCU 


COCORII 











23 Aprilie 1938 


Curtea dela Climeşti 


Climeşti e la o depărtare de două 
ceasuri cu trăsura de Roman. (De sigur, 
cu „mașina“ e mult mai aproape). Sa- 
tul e mic şi problematic. Iar dacă to- 
tuși există, e aproape inexistent. Cel 
puţin, aşa era acum vreo trei decenii 
când, odată, am fost pe-acolo, la ruda 
mea proprietarul moşiei. In orice caz, 
chiar dacă după război şi expropriere 
demografia s'a mai schimbat, geografia 
cred că nu. Climeșştii — adică — au ră- 
mas tot lăturalnie, depărtat, izolat şi 
„peste mână“. 

Moșia Climeşti nu era, altă dată, pe 
vremea lui Ghika-,Beiul“ decât o par- 
te din trupul întreg al moşiei sale Bu- 
dești căreia lumea i-a zis, de aceea, 
Budeștii-Ghicăi. Acel Ghika, supranu- 
mit „Beiul“, a dat de zestre „Clime- 
ştii“ fiicei lui, Elena, la măritișul ei 
cu Grigore Cozadini. 

Grigore Cozadini era fratele Sulta- 
nei Cozadini (grecoaică din Constanti- 
nopol) mama lui Vodă Cuza; era deci 
unchiul lui Vodă Cuza. Pe vremea 
domniei nepotului său a jucat un 1ol 
politic de vază fiind deputat şi mini- 


stru. 
SA 





de TH. RÂŞCANU 


căpătoare „luminoase, înalte din tavan, 
cu uși și ferestre mari, cu terasă de pia- 
tră în faţă ,cu o verandă de giamlâc 
spre grădină şi având „totuşi, disimulat 
în acoperiş un pseudo-etaj: două odăi 
joase — un fel de „mansardă“ — cu 
balconaș de lemn şi două turele, ceea 
ce dă casei un caracter de „villa“ sau 
de „châlet“, 

In jurul casei, Grigore Cozadini a 
plantat un parc frumos cu brazi mulţi, 
pini, mesteacăni și copaci de pădure. 
Alei presărate cu prundiş mărunt şer- 
puiesc printre  masivuri de  coniferi 
prin desișuri și boschete, iar în pare 
a iezit un pârâu făcând un lac în ju- 
rul căruia a pus sălcii pletoase şi ră- 
chiți. A mai plantat o frumoasă livadă 
de pomi roditori, a făcut captațiune 
de apă, a construii grajduri trainice 
pentru cai şi vite, remize de trăsuri, 
atenanse, locuinţe pentru slugi, etc. 

Intreaga așezare dela Climești, așa 
cum a fost plănuită și realizată de Gri- 
gore Cozadini iese din obicinuitul ve- 
chilor aşezări bătrânești de ţară, cu 
ogrăzi mari în fața conacului, cu aca- 
retele gospodăriei cât mai aproape, în 


== CUR? 
Ea | '7, 


Curtea dela Climeşti 


Pentrucă pe trupul de moşie Cli- 
meşii, pe care Ghika-Beiul îl defalcase 
din Budeşti ca să-l deic de zestre fii- 
cei sale. nu se afla nici o așezare, Gri- 
gore Cozadini, devenind proprietarul 
Climeştilor s'a învrednicit să-şi dure- 
ze o temeinică şi boercască așezare |), 

Construită după 1800, curtea dela 
Climeșii a lui Grigore Cozadini este, 
relativ, nouă, De aceea ea nu este în 
stilul nici al marilor curţi de piatră și 
cu etaj precum ,de pildă, acelea ale 
boierilor Sturzeşti dela Miclăuşeni sau 
Ruginoasa, ori ale Ghiculcștilor dela 
Codăeşti (Vaslui) dela Budești sau Tri- 
fești (Roman) şi nici în felul curților 
mici ,cu stâlpi și cerdacuri sau geam- 
lâcuri, ca atâtea „rămase din vechime, 
chiar când erau ale boierilor cei mari. 
Căci ,cu cât sunt mai vechi, curţile boc- 
reşti de ţară, în Moldova „sunt, în de- 
obşte joase, pitile la pământ, lără e- 
taj şi fără nici un „stil“. Ele erau con- 
struite în lăţime, nu în înălțime, după 
obiceiul locului și făcute să fie încă- 
pătoare, călduroase iarna, răcoroase 
vara, ferite de crivăț şi de intemperii. 
Abia după 1800 boierii încep a-și con- 
strui conacele în stil european. 

Grigore Cozadini și-a zidit curtea de 
la €limești în proporţii modeste faţă 
de unele curți mari Sturzeşti, Ghicu- 
lești, Rosetești sau Bălșești, dar „in 
stil mare“ comparativ cu vechile cona- 
ce obișnuite din bătrâni. Și cu totul 
deosebită ca arhitectură. Casă temeini- 
că de zid ,cu pereţi groși, cu odăi în- 
i d a 


(Triunghiu de argint pentru ochiul magic) 


Sub acest titlu, a. Cicerone Theodorescu, coluborutorul nostru, publică în ultimul 


număr al „Vieţii Românești“ 


următorul poem pe care-l reproducem, firește cu 


necesara înireptare a inoportunelor greșeli de tipar: 


Prind slovele, cu timpul, un alt drum, prin ecouri 
Şi dela sine mişcă şi unele se-aleg 

Să 'nalțe peste fabrici şi docuri și depouri 
'Friunghiu de argint, drept, neted, cu linii de strateg. 


Pe cer — disciplinată — închipuesc cocorii, 
Departe, Libertatea, în lin triunghiu plutind ; 
Să poată ochiul magic, în revărsări cu zorii, 
Să-şi mai arate mila şi veghea, umezind. 


in îmbulzire surdă, acolo jos, săracii 

Mulțimea şi-o frământă în spasmuri fără spor 
Puternică şi ncagră şi colcăind ca racii 

Gustoşi de-i fierbi şi — sigur — greţoşi până nu mor. 


Strung, menghină, zid, fontă. Şi'n fiecare om e 
Un suflet greu ca fumul furnalelor spre cer. 
Pe când ciclopii 'n iureş, astmatice fantome, 
Lung lunecă pe şine smucit şi prizonier. 


Măselele 'n zăbală de-oţei ; încheietura 
Pătrunsă de cătuşe ; strivit fiece os; 

In fiere (şi ea caldă) se mai clătește gura 
Și doar sudoarea trece cuţitu-i răcoros. 


E'n clocot desnădejdea, ca fonta în cuptoare, 


Sbătută 


'n fum şi flăcări, topită prea 'ndelung, 


De nimeni pricepută, netrasă în tipare —, 
Târziu, cine va şti-o meșteşugi în strung ? 


Ca Dumnezeu să-şi plimbe un ochiu mai blând pe-o lume 
In păcură 'necată şi 'n sânge strigător, 

Sub lacăte de-opreliști —, şi ca s'o vadă cum e, 

Cocorii mei ridică triunghiu de-argint în sbor. 


CICEBONE THEODORESCU 


văz, și cu grădina departe de casă. Bo- 
ierii cei bătrâni, din veacurile trecute 
îşi organizau gospodăriile în genul ţă- 
rănesc. Faţă de gusturile, mentalitatea 
și obiceiurile nobililor seniori din Apus 
boierii noştri păreau niște simpli  ţă- 
rani,  Conacele boiereşti nu erau nici 
luxoasc, nici solide, nici frumoase. Bo- 
ierii noștri vechi — ca nişte ţărani 
chiaburi — trăiau în case țărănești, 
mici, joase, construite de lainnari din 
sai, cu tavanuri de lemn, cu caardacuri 
de lemn ,cu acoperiș de şindrilă şi pe- 
reţi de vălătuci. Conacele bătrânești e- 
rau mobilate cu paturi moldovenești, 
mese și scrinuri, și îmbrăcate cu scoar- 
țe lucrate în casă. Boierii cei vechi nu 
știau de parcuri, de biblioteci, de ta- 
blouri, de „fumoir“, de biliard, și de 
lot ce constituia luxul și confortul ca- 
stelelor europene. După contactul mai 
intim cu apusul, europenismul a pă- 
iruns în țărănismul local și în orienta- 
lismul turcesc din conacele boierilor 
noștri. 

Boierii cei mari și avuţi, au început 
să-şi organizeze viața de ţară după 
inoielul europinese: case mari, de 
piatră, uneori cu etaj, în mijlocul unor 
parcuri desenate și plantate de grădi- 
nari specialiști nemți sau francezi, mo- 
bilicr luxos adus dela Viena sau Paris, 
biblioteci „tablouri, argintării, obiecte 
de artă. Sturzeștii, Ghiculceştii, Rosete- 
ştii, Bălșcștii, si după ci toți boierii 
mai mari sau mai mici, mai bogaţi sau 
mai sărăcuţi sau luat la întrecere, care 
mai de care, să imite curtea Domnului 
și, cu toţii laolaltă, pe nobilii din Apus. 
Când se duceau prin străinătăți — iot 
mai mult, şi tot mai mulţi — aduceau 
de acolo lucruri frumoase „obiecte de 
preț, juvaericale, tablouri „cărți „mo- 
bile, câte și mai câte. 

Așa a intrat ecuropenismul în cona- 
cele noastre. In unele a rămas până 
azi contrastul între construcția primi- 
tivă şi luxul interior. 

Curtea dela Climeşti s'a ctitorit în 
epoca aceea când modernismul intrase 
de mult în așezările rurale boierești. 
Când Grigore Cozadini și-a organizat 
aşezarea de ţară, el a rânduit totul 
după modelul boieresc occidental. 

Alături de curte —singurul obicei 
rămas din bătrâni — a ridicat biserica, 
în turla căreia — lucru rar la noi — a 
instalat un orologiu, E ciudat să auzi 
în liniștea sihastră a Climeștilor, bă- 
tând ceasurile ca în târg. 

Lângă biserică sunt mormintele lui 
Grigore Cozadini şi soţiei sale Elena. 

La moartea ei, Elena Cozadini a lă- 
sat prin testament moșia și toată așe- 
zarea, unuia Gin cei doi nepoți de frate, 
d-lui Eugen Eug. Ghika-Budeşti care 
este astăzi proprietarul acestei  fru- 
moase curți de ţară. 

In conacul Climeşti se găsește o va- 
loroasă colecţie de picturi datorite lui 
Eugen Ghika-Budeşii — tatăl actualu- 
lui proprietar şi al d-lui N. Ghika-Bu- 
dești, cunoscutul arhitect — care era 
un pictor de mare talent. 


1) Mai târziu, Gr. Cozadini şi-a cumpărat, 
în ținutul Vasluiului, o moşie personală, Bu- 
hăeşti, dela Nicu Racoviţă (Inreg. 'Frib. Vaslui 
Nr. 82 din 21 Oct. 1880). şi care este azi, câtă 
a mai rămas după expropicri, vânzări benevo- 
le sătenilor şi un partaj, împreună cu vechea 
aşezare Racoviţească, proprietatea scriitorului 
acestor rânduri. 





23 Aprilie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 








DI 


USA DIAVOLULUI 


DIN VOLUMUL „VIEȚILE SFINȚILOR: 


CE VA APARE LA „CARTEA ROMANEASCA“ 


De patru ori pe lună, în câte-o Sâm- 
bătă, domnul profesor bine-cuvântează 
la Radio tineretul ţării, rostind o pre- 
dică din care picură aghiazmă. 

Udaia de lucru a domnului profesor 
e un altar al cărţii laice, dar ca șin 
cele sfinte, diavolul n'a intrat. De jur 
imprejur, pe toți păreţii, numai rafturi 
de stejar masiv cu tomuri legate în pie- 
le de culoarea straiului preoţesc. Pe 
vasta masă de stejar din mijlocul odăii, 
bustul lui Platon şi fotografia iui Pâr- 
van, lampa cu glugă de metal, călima- 
ra de bronz cu medalii vechi, candela 
într'un potir, iar cărți și teancuri de 
hârtie albă: adevărate mănăstiri ale 
slovei. 

Cine intră, se pleacă. 

Cine pleacă e ca după împărtăşanie. 

Ferestrele se miră că mai încap şi 
ele într'o astfel de încăpere austeră, şi 
se silesc să fie cât mai asemenea celor 
din biserici. 

E ziua întâi de Crăciun. Lampa arde. 
Domnul profesor lucrează de diminea- 
ță, departe de tumult. La prânz, în 
jurul mesei de sufragerie, se va aduna 
din nou întreaga familie, patriarhal. ca 
pe vremea când copiii erau mici. A- 
cum, fata e măritată cu un medic repu- 
tat, şi el profesor; iar băiatul, venit și 
el de sărbători din Anglia — învaţă 
ingineria — să-și vadă părinții, sora şi 
logodnica, se va înapoia căsătorit, 

Vor trece şi sărbătorile — căci toa- 
te-s trecătoare prin voia Domnului —-. 
şi iar vor rămânea doi: domnul profe- 
sor cu consiliile de administraţie, con- 
ferinţele, universitatea şi biblioteca ; 
soţia domnului profesor, cu societățile 
de binefacere, concertele, vizitele şi 
gospodăria. 

O pereche venerată de toată iumea. 


Soţia domnului profesor n'a fost nici 
odată prea lrumoasă — nici diavolesc, 
nici îngeresc. — dar a avut avere, edu- 
caţie şi nume, şi ştie să imbătrânească 
elegant. Când e cu fiica ei, acceptă, cu 
o împotrivire abea zâmbitoare, să li se 
spună că par surori. 

Domnul profesor a fost copil frumos 
— fin, palid, cu bucle şi cu gene lungi 
—: adolescent frumos  - mlădiu, cu 
buze roşii și mâini cu degete subţiri ca 
pentru crini --; student frumos ca de pe 
vremea lui Viusset —; profesor îru- 
mos -— cu bărbiţă neagră, frunte care 
așteaptă raze, şi paloare caldă —: iar 
de când îmbătrânește, părul luminat 
parcă de zori. şi barba de argint tors 
dulce, revarsă majestate asupra proas- 
pătului patriarh. Femeile au renunţat 
de mult să-l cerce, căci tânărul savant 
era şi soţ model, ca de pe alte vremi 
când legământul cununiei pogora direct 
din cer. far de când e alb, ochii cu gene 
lungi îl văd ca luminat de candeli, prin- 
trun abur de tămâe. 


În odaia de lucru a domnului prote- 
sor nu intră decât tăcerea casei și lu- 
mina.  Zgomotele de Crăciun, venind 





de ia bucătărie sau camară, se cpresc 
în sufrageria mesei de ospăț. 

S'aude soneria. E ceasul factorului 
poștal. Vin scrisori din toate colțurile 
țării, după lumină, după sfat și îndru- 
mare. În așteptarea corespondenţei, 
domnul profesor își acordă o pauză. 
Pune condeiul înțelepciunii pe masă. 
se lasă cu spinarea pe spetează, şi se 
uită spre uşă. 

O uşă solemnă ca ov mare bihlie de 
lemn sculptat. Nu intră pe-acolo dacâi 
profesori, cărturari, înalţi  dregături, 
studenți cu har, — şi servitoarea, când 
face grijitura la cinci dimineaţa, când 
ii aduce corespondența, şi când îl pot- 
teşte la masă. De douăzeci și cinci de 
ani, aceeaşi servitoare: baba Profira. E- 
ma uscată şi când sa tocmit la stăpâni, 
dar vrednică. l-a crescut pe copii, a 
îmbătrânit încovoindu-se la treabă, şi 
a murit cu cârpa de praf în mână. 

„Sa stins ca o lumânare“: aşa a spus 
soția domnului profesor „doamnei Zam- 
fira“, fiica babei, chemaiă telegrafic de 
la Cluj. 


„Ar fi putut să aștepte să treacă săr- 
bătorile“, a oftat soţia domnului profe- 
sor în intimitate. 

Domnul profesor se uită cu melan- 
colie. De douăzeci şi cinci de ani baba 
Profira ii aducea corespondenţa. O vede 
încă, deşi nu-i. Cine o va înlocui ? 

— Intră. 

Bonetă albă, şorţ de danteluţă, pan- 
totiori, picioare sprintene, nasul în sus, 
genele'n jos: 

Reverenţă. Bate vânt de primăvară 
în pomul înflorit. 

Ce tânără e o fată când întră şi esă 
pe ușa care de douăzeci și cinci de ani 
îți aduce pe-aceeași babă la aceleaşi 
ore.... 

Domnul profesur zâmbeşte ca un bu- 
nic al primăverii, se uită la ușă, iar se 
uită, tot se uită, — şi însfârşit începe 
să deschidă scrisorile. 


„Ghici, cine sunt? 

Deocamdată îţi spun atât: am păr 
roş şi piele albă, şi nu-s ovreică. 

Aşi vrea să fiu muscă lângă tine și să 
te văd citindu-mi scrisoarea, fără ca 


tu să mă ştii. Ce-ași râde! Şi aşa râd, 
chiar subt nasul tău, dar nu te văd. Știu 
din întâmplare ce ai ajuns şi ce cred 
si la 


oamenii despre tine. Te-am auzit 
Radio. Nu bănuiai cine 
te ascultă! Dar nu ştiu, 
nici nu-mi închipui, 
cum arăţi acum. 

Eu, când mă uit în 
oglindă... Tare-aşi vrea 
să mă vezi. Şi eu pe 


tine, la spatele meu. 
Ce-aşi râde! 
După cum vezi, îţi 


spun „tu“. Desigur că 
te miră, Să îndrăzneas- 
că o temee din toată 
lumea, c temee care 
nici nu iscăleşte  scri- 
soarea, o femee de care 
nu-4i aduci aminte, 0 


lemec păcătoasă, să-ţi 
spue „tu“: tocmai ție ! 
Rabadă. 


Vei afia multe de la 
mine. Despre tine. Nu 
despre mine. Despre 
mine e suficient să știi J 
că am fost atât de picant frumoasă că 
păream soi rău. 

Dar după ce-a murit mama —  eâ 
muncea — tata m'a luat de la şcoală 
și m'a pus să muncesc. s. 

De-atunci şi până acuma am trăit o 
sută de vieţi: când sus, când jos. Când 
foarte sus, când foarte jos. Acuma-s la 
Paris. Nici sus nici jos. Cam în stalul al 
doilea. şi cam pe-un strapontin. Dar la 
mine toate-s cu „va urma“, ca în ro- 
manele de aventuri pe care le scriu, fă- 
ră iscălitură, pentru ziarele populare. 

Ş'acuma să mă întorc la tine. 

Inchid ochii — am ochi verzi pe care 
o Împărăteasă i-ar purta pe un inel sau 
pe-o brățară —, deschid ușa din fund, 
şi intru deadreptul, fără să bat, în odaia 
ta. > 

Nici atunci nu ştiai cine sunt, pisi- 
cuţo. 

Suntem în strada Scaune: 
stiu. 

Gaz aerian. N'aveţi electricitate. 

Te văd la masa ta de lucru. Scrii. 
„Dulce băiat“, îmi spun. Mă vezi şi tu 
cu coada ochiului — „na! na!“ îmi spun 
„Călugărașul ăsta nu se uită la faţă | 
—, şi-mi caut de treabă. 

Nu mă uit la tine. Am aur şi piper 
de papricaş în păr, o ceafă de lapte 
dulce — pisicuţo — şi o spinare pe care 
leşini şi învii, oftând, | 

Mă aplec, mă îndoi, mă întind. ȘI 
stiu — jur pe icoana pusă de mama de- 
asupra patului — că mă scald în ochii 
tăi „cu hainele pe mal. 

Dar nu te miști de la masă. Ai întors 
capul pe jumătate. Stai cu gâtul strâmb. 
Te doare. Dar ţi-e frică să nu te simt. 
Dacă mă întorc, te întorci şi tu şi te 
faci că scrii mai departe. Mă vezi ca 
pe gaura cheii. Eşti convins că nu te 
simt. Nu-ţi pasă de icoana din perete, 
care te priveşte cu ochii Maicii Domnu- 
lui și-ai lui Hristos; numai de mine te 
fereşti. 

Dar eu te-aud. Când îmi aud sângele 
aud şi sângele bărbatului — abea în- 
cepeai să fii — care mă priveşte. 

Mi-am isprăvit treaba. 

Plec tără să mă uit la tine. 

— Noapte bună, conaşule. 

Acuma știi ?....* 


vezi că 


o 
— Lina! 
Numele intră'n voe în odaia domnu- 
lui profesor. 


Mă chema Niculina. Dar când tata 
m'a tocmit servitoare la boeri, maică-ta 
—- Dumnezeu s'o erte că tare otrăvită 


mai era —, mi-a spus din vâriul buze- 
lor, măsurându-mă prin ochelarii ţinuţi 
cu vârful degetelor : 

„„— Nu se poate, fetiţo, Niculina e nu- 
me de domnişoară. O să-ţi spui Lina. 

— Puteţi să-mi spuneţi cum vieţi, eu 
tot Niculina rămân. 

Tata îngheţase. Nu ştia că vreau să 
scap de el, şi apoi să fug în lume. 

— Şi să nu-ţi aud gura! Eşti învăţa- 
tă cu nărav.... 

Odihnească în pace că muli i-am mai 
auzit gura. 

Așa dar eu sunt Lina, 

Când am intrat la voi nu eram 
rău, dar păream. 

Nu știu dacă te-am visat în noaptea 
aceea, dar tu sunt sigură că m'ai visat. 
Când ţi-am făcut foc dimineaţa, parcă 
erai un mucenic. Dar tot cu coada o- 
chiului. O vorbă nu mi-ai spus. Nici nu 
mi-ai zâmbit măcar. 

Mi-ai spus : „„Om vedea diseară“. Mă 
hotărisem să mai stau. 

Te-ai dus la şcoală pieptănat, periat, 
mironosit : parcă plecai la seminar, nu 
la liceu. 


soi 


Te-ai întors. La dejun — eu serviam 
— sfânt: între părinţi!  N'aude, nu 
vede. 

Vine noaptea: ceasul meu. latru 


să-ţi fac patul. Mi-am pus pantofii -u 





tocuri înalte, şi ciorapi subțiri. Nam 
nevae de corset. Trupul meu într'o rv- 
chie e mândria ei, 

Eşti toi acolo: la masa ta de lucru, 
lângă suba de teracotă albastră. Știu că 
mă aştepţi de când te-ai așezat la rnasă. 
Știu că urechea ta mă urmărește prin 
toată casa. Calc pe sângele tău. [ţi fac 
patul, dar te târii la poalele fustei 
mele. 

— Noapte bună, conașule. 

N'ai decât să mă vezi și visezi toată 
noaptea, dacă eşti prost, 


Trece vu săptămână. Ai slăbit. Ţi-ai 
pierdut pofta de mâncare. Dormi ca 
vai de lume. Coniţa chiamă doctori. Iţi 
pun lângă tacâm tot felul de sticle cu 
doctorii. In fiecare seară un intern te 
împunge în braţ, după ce-i deschid ușa 
şi-mi face cu ochiu), cercând să mă ciu- 
pească. Internul e dulău bun, nu pisi- 
cuţă ca tine, pisicuţo. Mă cheamă să-i 
aprind vata muiată în alcool. I-o aprind 
şi plec cu ochii în jos, zâmbind pe subt 
gene. Internul miroase a iod şi u băr- 
bat sănătos, iar tu ai un braţ alb si slă- 
buț ca o fetiță care învaţă la Maici. 

La bucătărie sar intr'un picior ca o 
paparudă. 

— Ce-i cu tine, fato, ai înebuni.î mă 
întreabă bucătăreasa. 

Coniţa n'are ochi buni decât pentru 
„Păiatul mamei“ : Doamne, ce te mai 
cocoleşte ! 

— De ce nu vrei să te plimbi, Pu- 
iule ? Mai lasă cartea, Puiule. 

Dar nu te dai dus de acasă în ruptul 
capului. Numai la școală și acasă. Nici 
Duminica nu eşi din casă. 

Duminica e ziua mea. Mă duc acasă 
să fac curăţenie în magherniţa tatei. 
Dar știu că te rozi acasă gândindu-te la 
mine. Unde-o fi? Cu cine-o fi? Ce-o 
fi făcând ? 

Seara, când viu, mă aștepți la ferea- 
stră —- eşti mai aprins decât mușcatele 
coniţei din ghiveci —-, dar stai cu lam- 
pa stinsă. Slai în întuneric: nu cumva 
să aflu eu că mă aștepți. 

Iar intru să-ţi fac patul. 

Tot n'ai să'ntinzi odată mâna ? 

Ar da în foc și laptele pe sângele 
tău. 

— Noapte bună, conașule. 

Și tot nu dai în foc. 

Mă întind în bucătărie de-mi pârâie 
oasele. Sânii parcă vor să fugă. Mă des- 
pletesc, Imi pieptăn cozile. Doamne, ce 
am pe cap! Cânt. Mă desbrac. Doamne, 
ce albă-s! Și miros ca ceara de albine 
inainte de-a fi lumânare. 


Stau şi râd. 

— Ce-i cu tine, fetițo? Te-ai zmin- 
tii ? Râzi singură! 

Râd de tine, pisicuţo. Acolo eşti, ca 
ciobul oglinzii în care mă văd. 

Şi am de ce râde! 

Ți-am umblat prin lucrușoarele tale. 
Primești scrisori de dragoste dela o 
domnişoară. Proastă-i, Doamne ! Măcar 
de-o fi frumoasă. Nu-mi vine-a crede. 
Trebue să aibă mâini reci și nădușite, 
şi pielea ca laptele îndoit cu apă. Aşa e 
și dragostea ei. 

Dar am descoperit în dicționarul de 
laţină şi o scrisoare începută de tine, 
pisicuţo. Doamne, că fariseu mai ești! 
Ii spui numai minciuni. Că te gândești 
la ea tot timpul, că o visezi în fiecare 
noapte, că din cauza ei slăbeşti : îi cânţi 
de inimă albastră, şi'n tine-i sârba po- 
pilor ! 

Ii scrii în fiecare zi, şi minţi. 

Pe mine mă dorești de dimineaţă pâ- 
nă seara, şi noaptea, toată noaptea, şi 
nu întinzi mâna. 

Dar eu nu mă grăbesc. Poate să 
crească o pădure din răbdarea mea. 

Serie-i cât vrei! Imbrac'o cu hârtie 
și cerneală. 

Sângele tău e la picioarele mele. 

Miau, pisicuţă, 

Coniţa mă ceartă de 
dimineaţa până seara. 
C'am făcut. Că n'am fă- 
cut. C'am uitat să fac. 
Că nam făcut cum tre- 
bue. Taca-taca, taca-ta- 
ca. Dacă i-aşi tăia lim- 
ba cu foarfeca, bucăţica 
de carne roșie tot pe 
mine m'ar lătra. Aud 
şi tac. Am viespi pe 
limbă, dar le ţiu pe 
limba mea, numai din 
pricina ta, pisicuţo. Nu 
te las. Aştept şi rabd. 

Și conașu, tatu-tău, 
se uită aprins la mine, 
când nu-i conița lângă 
el ,sau când își acoperă 
fața cu ziarul. 

N'are decât să întin- 
dă mâna și vede el. 

Cu tine însă-i altceva. 
Mă bate vânt fierbinte 
dinspre tine, şi parcă-s numai de floa- 
re roșie. 

Prost mai ești, fariseule, 

Dar așa eşti și mai fierbinte. 

Vine ea ziua cea mare. Ai să mușii 
din mine. Am să mușe din tine. O să 
învăţăm dragostea amândoi, arzând și 
dârdâind de frig. 


Când mă gândesc la ziua aceea, e un 
leşin în mine ca în nopţile cu lună pli- 
nă când gem pisicile pe-acoperișul ca- 
selor, şi cade ameţită floarea teilor. 

— Ce faci, fato, tot nu dormi ? spune 
bucătăreasa, auzind cum mă frământ în 
asternut. 

— 'Tare-s tânără, — oftez eu prin în- 
tuneric. Şi tare-i prost, — oftez eu 
pentru mine, în gând. 

Nu ești „prost“: ești... 

Dar să-ţi amintesc. 

Au trecut atâţia ani, și te-au suit oa- 
menii — mulți şi proști — atât de sus 
că desigur că nu mai privești în urmă. 

Coniţa nu-i acasă. Nici conaşul. S'au 
dus în viziţă. 

Nu mă suni. 

Dar mă sună sângele tău. Il las să 
sune în mine. Stau ca pe ghimpi. Nu-in: 
găsesc locul. Timpul trece. Tu mă aş- 
iepți. Eu te aştept. Parcă ameţesc. Și 
nu-i nimeni acasă. 

— Du ciocolata conaşului, — spune 
bucătăreasa. Unde ţi-s mințile ? 

Iau tablaua cu ceașca cu ciocolată, 
pâne prăjită, unt şi miere, și mă duc. 

Deschid uşa. Intru. Eşti la masa ta, 
cu lumina stinsă. Luminează numai fo- 
cul din sobă :gura iadului. Iţi pun ta- 
blaua pe masă. 


Stau. Stau. 

Stai. Stai. 

Parcă m'am poticnit în inimă. Tot 
sângele-i la ceafă, în tâmple şin 


urechi.  Parcă-s o cofă de zmeură pe 
umărul unui ţăran beat. Simt că mă 
răstorn. 

Şi nu te mişti. Taci, stai și respiri. 

Plec. 

Mă duc alături în dormitorul boeri- 
lor. N'aprind lampa. M'apuc să fac pa- 
turile prin întuneric. Mi-s mâinile sloi. 

Te-aud, 


de IONEI. TEODOREANU 


Te-ai ridicat şi te-ai oprit în dosul 
uşii, 

Dorm cu ochii deschişi . 

Pui mâna pe clanţă, apeși, stai, des- 
chizi ușa, te apropii. Creşte umbra ta 
pe focul sângelui meu. Eşti lângă mine. 
Intinzi mâna. Parcă-s numai trandafiri 
şi mă scutur. 

Şi deodată: 
cerul peste noi. 

Ce s'a întâmplat ? Aprind lumina. Ai 
fugit. Intinzând mâna după mine, ai 
răsturnat de pe măsuţa de noapte a 


zang... Parcă se sparge 


coniței vasul de porțelan la care ţine 
„ca la ochii din cap“. Să-l ia Dracu! 
De-atâta lucru te-ai speriat ? 

Strâng cioburile, mătur pe jos, sting 
lumina, şi intru în odaia ta. 

Ai plecat. Ai tugit și de-acolo. 

Noroc ai avut! De te vedeam, era 
mai rău de obrăjorul tău decât de va- 
sul coniței. 

Aud soneria. Mă duc repede. Des- 
chid. S'au întors boerii. 

— Unde-i conaşu ? 

— Nu știu, coniță. Să-l caut. 

Se vede că-s cam roşie la faţă. Co- 
niţa se uită la mine ca lupul spre stână 
când se împrimăverează. 

— Caută-l. 

Te-am găsit fără să te văd. Cred că 
știi unde? 

— Te chiamă conița. 

— Spune că vin îndată. 

Ai venit. Te-a inspectat. Te-a pupat. 
Şi deodată a şi descoperii că nu-i vasul 
de porțelan la locul lui. 

-— Lino! 

— Poftim, coniţă. 

— Unde-i vasul meu? 

— S'a spart, coniţă. 

Cine l-a spart ? 
„Știu eu. L-am găsit spart. 
Cine l-a spart ? 
Cine l-a spart. 

— Nu vam spus, 

Priviai, pisicuţo ! 

— Ticăloaso, tu l-ai spart. 

Ascultai, pisicuţo ! 

— Ai să-l plătești, ticăluaso, 

—-N'am să-l plătesc. 

— Ai să-l plăteşti. Pun să te bată la 
poliţie. 

— N'am să-l plătesc. 

Jap-jap ! 

Ascultai și priveai, pisicuţo! 

„ca o 


Și am plecat în lumea mea, 
hoaţă“, cum spunea, Dumnezeu so îe- 
te, răposata. 

Avea dreptate. Furasem cevu : 


fotv- 





gratia ta, pisicuțo. O aveam în sân. Am 
găsit-o azi, eotrobăind printre vechituri. 
Apoi m'am uitat în oglindă la fata care 
te-a iubit, I-o bestie de kilograme şi de 
sănătate. Tot cu ochi verzi şi păr de 
aur pipărat, dar parcă-s de furat...“ 


— Pottiţi la masă, conașule. 

— Cum îţi spune, fetiţo ? 

—— Mărioara, conaşule. 

— Şi câți ani ai? 

— Vre-o optsprezece, conaşule. 

—— Și-ţi place la noi? 

Bărbia Mărioarei e ca merişorul în 
părinteasca mână a domnului profesor, 

— Cum să nu-mi placă... Da nu pof- 
tiți la masă, că v'aşteaptă... 

Pornesc. 
Mărioara înainte — optsprezece ani 
—, domnul profesor după Mărioara. 





rcă-te, bădiță Vasile nu mai sta 
pe gânduri. A început a dogori. 
Tot mai bine, ca pe jos. 

ilarie era pe ceaglău, cu biciul de 
cânepă împletit șerpeşte, pe umăr. Era 
în opinci, cu ițari de pânză, numai în 
cămaşă şi şerpar. Purta o pălărie mare, 
veche, cu margini largi. 

Boii mari, ciolănoși, cu coarnele vi- 
neții la vârfuri, ascuţite, rumegau li- 
niştiți. Din văzduhui înalt venea lumi- 
nă mare. Incepea să fie cald. 

Poarta curții era deschisă. 

— Urcă-te, că pe urmă are să-ţi pa- 
ră rău. Până în luncă e drum, nu glu- 
mă. E 

Stăruisem să merg pe jos. Drumul 
era colţos, plin de ugășii. Abia de trei 
zile a început să se usuce tina, să în- 
țepenească subit arşiţa cea iute a soare 
lui de Iunie. 

Carele încă nu  măcinaseră  bruşii. 
După o săptămână ploioasă, românii 
năvăliră cu toţii, cu coasele în spate, ca 
la atac, în lunci. O mai vreme a lui 
Dumnezeu de cosit, ca asta, nu sa po- 
menit. Şi ierbăria până'n piept, în pli- 
nă floare. 

Carele umblau încă puţine. Cei mai 
harnici se grăbiră cu adusul căpiţelor. 
Era un fân verde ca otava, stropit nu- 
mai de rouă. 

Ilane se grăbi să aducă şi el câteva 
care. Dar cosașii lui erau încă în lunci, 
și mulţi zileri la fân. 

Până au descărcat, Ilarie şi sluga ca- 
rul cel din urmă, am stat neclintit în 
grădina șurii. Mireasma fânului nou 
mă pătrunsese, mă potopise. 

— Vină şi dumneata cu noi! Să vezi 
ce-i în lunci!“ îmi zise Ilarie simțind 
că-mi place. 

Da ! Insă voiam să merg pe jos. Dela 
o anumită vârstă aproape fiecare mu- 
ritor are şuruburi slăbite, şi mă te- 
meam de hurducăturile carului. 

—Da', cum să plecăm? Unde-i slu- 
ga? 

— Ne-ajunge el! S'a repezit după 
un pachet de tabac, că-i pătimaș rău. 

Se încălzise. Ştiam că luncile-s de- 
parte. Mă urcai, nu fără greutate, în 
car. 

— Şezi pe sul, că-i mai bine“, zise 
ilarie vesel, văzând că, în sfârşit, i-am 
ascultat povaţa. Şi  numaidecât, în- 
demnă boii. 

Leasa carului, pălăria lui Ilarie, u- 
merii cămeșii lui, erau presărate cu 
flori de fân nou, cu scântei și ace verzi, 
abia pălite. 

Carul şi omui aduceau mireasma cea 
nouă, care vestește, în fiecare an, în- 
ceputul verii. 

In toată clipa lunecau de pe sulul lu- 
ciu în hurducatul continuu al carului. 

— O să-mi ese sufletul, până'n lunci, 
măi Ilarie. 

— 'Ține-te bine de loitre, bădiţă Va- 
silie, c'acuşi scăpăm de bruși, şi dăm în 
drum. Pe urmă, te obișnuești. N'ai mai 
fost de mult în car. 

Adevărat ! Nu mai fusesem poate de 
pe vremea când urmam liceul. 

Sluga ne ajunse, aprins ca focul, și 
abia se înfipse pe ceaglău în locul lui 
Ilarie, și își și răsuci o ţigară groasă. 

Rudenia mea veni lângă mine pe sul. 
Imi arătă cum să mă sprijinesc mai 
bine. 


leşirăm din sat. Drumul se făcuse 





D-l 1. AGÂRBICEANU 


mai bun. Zările vinete se lărgiră. Mi- 
reasma câmpului ne împresura, ne pă- 
trundea. Se înfrăţea cu lumina ce 
inunda din înălțimi, cu căldura proas- 
pătă a înainte de amezii. Aveam senza- 
ţia că intrăm pe un tărâm nou. 

Lanurile de porumb, până la genun- 
che și mai mari, luminau într'un verde 
grav, întunecat. Erau prea dese, și aş- 
teptau sapa de-a doua. Din pământul 
ravăn încă şi din buruienile ce năpă- 
deau firele de porumb, se ridica o mi- 
reasmă sărată, ca de vin, ca de sânge. 
Când o aducea, mai întărită, boarea ne- 
văzută, simţeai miros tare de sălbăti- 
ciune. 

Grânele erau înspicate, cu capetele 
încă sus. Grăunţele abia se plămădeau 
în taina învălişului verde și țepos. Une- 
le erau încă în floare. Tăceau adânc şi 
nu se clinteau, ca și când ar fi pătrunse 
de minunea ce se petrecea în ele. Um- 
pleau văzduhul cu mireasmă de ver- 
deaţă tare, ca și când ar fi încă numai 
iarbă. 

Ici și colo câte o făşie, ce se strecu- 
ra, pierzându-se, printre lanuri, de în 
înflorit, ca un drum de cer, 

Am uitat în grabă  zdruncinăturile 
carului. Până'n zări departe, toată fe- 
ţia asta, mustea de vieaţă nouă, care 
creștea şi se pârguia în lumina şi căl- 
dura soarelui. 








UNIVERSUL LITERAR 








IUNIE 


(DINTR'UN CARNET) 


Era un dar al cerului sau al pămân- 
tului? 

Sau năşiea din sărutarea cerului cu 
pământul ? 

Un îior îmi trecu prin suflet: în ce 
taină  nepătrunsă  plutim şi suntem! 
Poate toţ ce suntem și vedem nu-i de- 
cât un zâmbet al ziditorului. 

Mă luară apele gândului și ale amin- 
tirilor. Intâiul meu drum în car, copil 
de-o şchioapă, care privind prin grăde- 
lele lesei carului, văzui, mai întâi, cum 
fuge pământul! Și frica mea să nu se 
desbine picioarele cailor când, din car, 
vedeam cum li se întinde pielca la în- 
chictoare, în pașii largi ce-i făceau! Şi 


senzaţia de-atunci că merg, — cu car, 
cu boi, — la capătul pământului. Şi, 
totuşi,  simțământul 


acela de siguranţă, de az tut 
pace: pe ceaglău şe- 
dea tata, iar carul şi 
boii erau ai noștri! 

Sluga îndemna din 
când in când pe prie- 
tenii omului. Cu gu- 
ra pe jumătate. Ei 
erau grei și cuminţi, 
și nu-și schimbau 
pasul. Nici nu se o- 
priau din rumegat: 
înghițiseră mult tân 
nou! 

Rudenia mea lla- 
rie, moţăia din cap 
mai lare ca mine: 
ațipise. Dar, prin o- 


biceiu, nu aluneca, 
pentru toată lumea, 
de pe sul. 


Din când în când, 
se ridicau  rotind, 
ciocârlii, din lanuri, din fânețe, şi ple- 
cau cântând aprins către Dumnezeu. 
Altele se întorceau de acolo, în alune- 
cări prăpăstioase, orbite de lumină, snu 
îmbătate de partumul pământului. 

Gândul meu plutea în neștire, se to- 
pea în lumină. Uneori inima bătea cal- 
dă... 

Induioșare ! 

In faţa frumuseţii ? In faţa vieţii? In 
fața tainei ?... 

Ilarie clipi, privi înainte, își zmunci 
capul, și zise: 

— Azi dimineaţă m'am sculat cu 
noaptea'n cap. Până te-ai trezit dum- 
neata, am adus două care... Da, acum 
nu mai e departe. 

Nu mai era! Imi aduceam și eu a- 





minte de locuri. Urcam un piepliş u- 
șor, printre lanuri de porumb crud. A- 
cuși vom fi deasupra feţiei. Un scurt 
coboriîș, apoi revărsarea luncilor. 

— Harnic te-am ştiut, totdeauna, 
arie, și grabnic la treabă. Văd că Io- 
niță îți seamănă leit. 

Un zâmbet ușor îi lumină o clipă ta- 
ţa, şi în ochi bucuria. 

— Cine nu lucrează putrezeşte, bădi- 
țul meu. Și, de putrezit, avem vreme 
cu toţii ! De, ce să zic! Eu cu Ioniţă ăsta 
sunt tare mulțămii. Ba și cu noru-mea! 
S'a dat şi ea la brazdă. Atârnă în ce 
lege intră mucrea! Că ea crește și se 
face abea în casa socrilor și lângă umă- 
rul bărbatului. 

Ajunşi pe culme, m'am coborit. 





— De-acum vreau să mă desmorţese 
Ilarie. Jugul se răzimă în coarnele boi- 
lor, cari sprijineau carul neîmpiedecat. 
Nu era iute povârnișul. In grabă n'am 
mai auzit larma lui. 

Am rămas o vreme pe culme. De-aici 
se vedea întreaga revărsare a luncilor. 
Fundul zării îl tivia, ca o dungă de în- 
tuncric, pădurea pe care o cunoștearm 
din copilărie. In luncile acestea de vro 
două sute de jugăre, se făcea și fânul şi 
otava pentru aproape toate gospodării- 
le din sat. Când sa făcut comasarea, 
înainte cu vreo jumătate de veac, săte- 
nii crau să se răscoale când inginerii 
au voit să taie şi luncile, să le schimbe 
în locuri arătoare. Nu s'au lăsat odată 
cu capul. Au venit jandarmi, procurori. 
Zadarnic ! Oamenii așteptau cu coasele 


de 1. AGARBICEANU 


şi furcile de fier în mână! Și fânețele 
au rămas așa cum au apucat oamenii 
din bătrâni. Fiecare gazdă își avea aici 
lunca sa, 


Acum, cât vedeam cu ochii, era un 
furnicar înflorit de porturi albe. Pă- 
rea că tot satul a eșit la fân. Și chiar 
așa era. Pentrucă în tablele cu aceeași 
recoltă — ca și la culesul viilor — toa- 
tă lumea s'apucă de-odată la lucru. 


Strălucitoare, încovoiate lame albe, 
luminau, răzimate pe toporâşti, fulge- 
rau în soare, în toate părţile. Când u- 
nele se ascundeau în peretele de iarbă, 
altele se ridicau în alte părți. Şi cânte- 
cul cadenţat al ascuţișului coaselor cu 
cutea roşie, ploua peste lunci, ca un 
cor de paseri stranii, 
de cristei uriași. 

Românii în capul 
gol, aplecaţi, se le- 
gănau, în cadenţa a- 
ceea domoală a lucru- 
lui greu şi întins, să- 
mănând parcă cu le- 
gănatul. boilor la 
plug. Incinși numai 
Cu 0 curea, ori cu o 


funie peste cămă- 
șile albe, curea de 
care atârna teocul 


cu apă în care aştep- 
ta vutea să-și la- 
cu sluşba, ei zăreau, 
de  Qepare, că pipăe 
pământul,  aplecaţi 
cu solemnitate asupra 
lui, întrun ritual sa- 
cru. 

Dar de aproape coasele vâjăic în pă- 
retele de iarbă, cântă pe o mulţime 
de glasuri aspre, fâșeitoare, ca din 
limbi de șerpi înfuriaţi, şi odată cu 
răsturnarea brazdei verzi de iarbă, pă- 
trunde mirosul crud al vieţii răpuse, ca 
o protestare. 

Cosaşii au cămeșile lipite de spate, şi 
când ridică în toporâște călăii cu limba 
subțire, își şterg obrajii cu mânecile 
largi ale cămeșilor... 

Deşi de milenii omul răpune viața 
din jurul lui, pentru a putea trăi el, în 
adâncurile subconștiente din el ni se 
pare că protestează încă împotriva a- 
cestui destin. 

Dar delniţele cosite, pe cari se pră- 
jese brazdele de iarbă, se întoarce și 
se răscoleşte fânul, se greblează, și se 





DE PAȘTI 


Se  împrimăvărase  dcabinele. De 
mult pierise, ca şi cum rar fi fost, ză- 
pada şi viforniţa, gonite de April sub 
dogoarea dulce a soarelui ce înviora 
toate vietățile. 

Gigi, de pe prispa casei, se uita de- 
parte, peste covorul verde al câmpului, 
oprindu-i-se ochii pe aripele albe ale 
unei păsări mari care tăia  văzduhul 
în bătăi de aripi rare, numărate parcă. 

Şi nu se mai putu ţine să nu întrebe: 

— Ja uite, bunicuţo, ce pasăre mare! 
Să fie mama rândunicilor ? 

Bătrâna o privi peste ochelari, oprin- 
du-se din împletit : 

— Da' de unde, puica bunichii! Nu 
e mama rândunicilor, dar este şi ea o 
pasăre călătoare ca şi rândunica... 

lar Gigi, ca pe ghimpi: 

— Ce pasăre, bunicuţo ? 

Bătrânei îi încremeniseră 
în mâini; 

— Asta-i acuș! Să nu cunoşti tu 
barza... 

Piciulinga deschise ochişorii mari: 

—- Barză... barză... uite, bunicuţo că 
sa oprit pe casa lui moș Oancea... 

Și uitându-se ţintă la păsăroiul acela 
mare, cum nu mai văzuseră ochișorii 
ei verzi niciodată ; 

— Da' de ce are ciocul și picioarele 
roşii ? 

Bătrâna zâmbi : 

— Păi le are roșii, c'așa 
pân țara berzelor... 

— Şi-i departe ţara berzelor ? 

— O, ho! şi încă ce departe! 'Toc- 
mai acolo, de unde ai văzut că răsare 
soarele... 

— Și Şi, 
dunicilor ? 

— Tot cam p'acolo, pân apropiere... 

Și bătrâna porni să împletească spor- 
nic, în vreme ce mititica în căpşorul 
ei de patru ani socotea șoptind încet: 

— Dacă și țara rândunicilor e tot 
atâta de departe, la răsăritul soarelui, 
cât trebue să sboare o rândunică, până 
sajungă acasă ?* 

Şi rostind cu glas tare: 

— Da' dacă n'o mai ţin aripile şi 
cade pe drum, cine vede de ea, burni- 
cuțo ? 

Bătrâna stă din împletit și ridicân- 
du-și ochelarii pe frunte: 

— De cin' să vadă, fata bunichii ? 


cârligele 


se poartă 


tot acolo-i și țara rân- 


lar Gigi, şi mai tare: 

— De rândunică ! 

— Care rândunică ? 

— Care a venit ieri la noi, sub stra- 
şină, uite-o colo cum sboară, săgeată. 
după rândunelul ei... 

— A! rândunica noastră! Păi ea nu 
cade... 

lar Gigi, îmbufnată : 

-— Cum nu cade? Că eu sunt mai 
mare ca ea şi tot cad câteodată... 

Bătrâna de-abia îşi mai poate ţine 
râsul : 

— Fata bunichii, fată ! Păi, vezi bine 
“ar cădea și ea câteodată, dacă nar 
avea grijă Dumnezeu de ea, ca să nu 
cadă !... 

Gigi se posomorăște şi mai abitir: 

— Păi, pe mine de ce mă lasă să 
cad ?.! 

Bunicuţa lasă ciorapul, cârligele şi 
ghemul de Jână pe laviţă şi ridicând 
pe Gigi în poală, o sărută și apoi își 
șlerge lacrimile. 

— Nici pe tine nu te lasă Dumnezeu, 
puica bunichii... Da' ţie ţi-a dat Dum- 
nezeu picioare ca să te ţină când um- 
bli. Şi p'ormă tu n'ai aripi ca rându- 
nica... 

lar Gigi și mai amărâtă : 

— Păi, mie de ce nu mi-a dat aripi? 

Bunica izbucnește în hohote de râs: 

— Ei, dacă-ți dădea aripi, erai să fii 
și tu o rândunică, sau alţă păsărea și 
bunicuța de unde mai avea fetiță ? 

Gigi o apucă cu ambele braţe de 
gât: 

— Păi, dacă-i așa, nu mai vreau 
aripi... Mai bine să fiu fetiță... 


Soarele scapătă spre asfinţit întin- 
zând pale aurii roșiatice peste verdele 
deschis al nemărginirii, în vreme ce 
de-aproape începe s'adie molcom ding- 
dansul cwpotului de la biserică. 

Bunicuţa se închină cu smerenie, 
cum se închină și Gigi, spunând: 

— De ce bate clopotul la biserică, 
bunicuţo ? 

— Sună de denie, fata bunichii, ca 
să se ducă lumea să se roage... 

— Şi mergem şi noi, bunicuţo ? 

— Vezi bine că mergem, să ducem 
ouăle roșii să le slujească...  Mâine-i 


de N. PORA 


Paştele şi trebue să ne ducem la In- 
viere... 

Gigi bate din palme ; apoi, îngându- 
rată : 

— Da' dacă nu mergem ce e? 

— Dacă nu mergem, nu vine Paștele 
pentru noi şi nici nu ne mai dă Dum- 
nezeu nimic. 

Copila se înseninează : | | 

— Păi să mergem bunicuţo și Nol... 

— Da, să mergem, puica bunichii... 


După slujbă, pe înnoptate, când să 
intre pe poartă, bumicuța  plesni din 
palme cu ciudă: 

— ii! Uite-acuş a sărit din iarbă... 
L-ai văzut ? 

Gigi se uită în toate părțile mirată: 

— Cine a sărit, bunicuţo ? 

— Ia, epurașul care a venit la noi... 
Dă fuga și caută pân iarbă... Vezi, nu 
a lăsat nimic? 

Gigi își scoate pălăriuța din cap, o 
dă bunicuțţii și pornind deabușilea prin 
iarba din curte, caută „caută, până ce 
dă sub nuc, de un ouț de ciocolată pi- 
tit între firele de iarbă. 

IL ridică şi veselă s'apropie de bă- 
trână : 

— Uite, bunicuţo, ce ouţ frumos am 
găsit ! 

Bunica o ia în braţe: 

— Vezi, pentru tine l-a adus epura- 
şul... Ei, bată-l norocul să-l bată! 
D-aia a tulit-o el când ne-a zărit că 
intrăm pe poartă. 

— Ca să mi-l lase mie de tot, buni- 


cuţo ? 

— Vezi bine că de tot, că daia a 
fost trimis... 

Iar Gigi, mâncând din ochi darul 


adus de epuraș: 

— Și... și... O să mai vie și la anul? 

— Da' cum să nu vie! Că astae 
treaba luii... DWaia ai fost lăsat el pe 
lume, ca să vie în toţi anii pe la copii 
şi să le lase câte un ouţ de Paşti... 

— Şi... și... nu o să mă uite nicio- 
dată ? 

— Nici o dată, cât ăi fi cuminte și 
te vei închina, vine și epurașul. 

Gigi bate din palme: 

— Ce bine bunicuţo, că vine Paştiie 
și trimete epurașul și pe la noi! 


23 Aprilie. 1938 


ridică căpiţe mici și mari, întrec cu 
mult pe celea necosite. 

Lumea furnică după uneltele sprin- 
tene, după furci și după greblele de 
lemn. Copii și copile, în cămășuţe în- 
florite, desculți, cu grebie şi furci mai 
mari decât ei, feciori şi fete îmbrăcați 
ca de sărbătoare, cu cântecele pe buze; 
bărbați și femei, bătrâni și bătrâne: e 
tot satul aici. 

Unii întorc brazdele de iarbă tăiate 
ieri, şi prăjite bine pe-o faţă; alţii răs- 
colesc cu furcile pe celea întoarse de 
dimineaţă ; unii adună fânul uscat în 
valuri largi, alții greblează în urma lor. 
Feciori mari cu furcoaile încărcate cu 
aromă, sub cari abia se mai văd. Băr- 
baţi, bătrâni croesc căpiţele şi așază în 
rânduială paiele de fân. Iar pe căpiţe 
câte-un prâslea în cămășuţă, cu capul 
gol, ţinându-se cu mâna de parul din 
mijloc, și uitându-și să-și facă slujba: 
să calce și să îndese fânul pe căpiţă. 

Ce să îndese, că el însuşi pare un 
fulg ! Uneori e coperit cu totul de fâ- 
nul ce se grămădeşte mereu pe căpiţă, 
și atunci începe să urle. Uneori tratele 
mai mare e silit să se urce să-l caute 
prin fân, 

Ce să îndese! El stă acolo de mân- 
drie că-i ficior și el şi face treabă, a- 
mețit și de mireasma și de căldura ce 
se ridică, pălălaie, din fânul nou. Din 
când în când se avântă tata, sau un fi- 
cior şi calcă claia, în vreme ce prâslea 
se ia după el cu multă gravitate. 

Dar lucrul de căpetenie este că se tot 
înalță căpița, și copilul urcă spre cer, 
şi vede departe peste lunci, silindu-se 
să nu-i vină ameţeală când se uită jos, 
lângă căpiţă. 

Uscatul și strânsul fânului e sărbă- 
toare și pentru cei neputincioşi. Lucrul 
e ușor, toți pot face o treabă, dar are 
nevoe de braţe multe. 

In luncă deosebeșii acum nenumăra- 
tele nuanţe ale miresmei de fân. Iarba 
abia răsturnată are un miros crud, ca 
de sânge ; brazdele abia celite răspân- 
desc un parfum care dacă ar putea fi 
strâns în borcane, ar bate toate partu- 
murile din droguerii ; brazdele uscate 
bine pe-o parte au o mireasmă ca de 
grâu copt. Uscate pe amândouă părțile | 
şi răscolite în soare, parfumul a pier- 
dut din umiditate, e uscat și pătrunză- 
tor. 

Poate de e] și de felurimea lui, se 
îmbată toată lumea la uscatul și strân- 
sul fânului... 

Am trecut cu răgaz printre lunci. 
Am ascultat cântece tinere, râs clar, 
răsunător ca din clopot de argint. Dar 
cântecul cel mai pătrunzător era cel ce 
sc ridica din  alergatul furcilor și al 
greblelor, din voia aceea de muncă, din | 
sănătatea și sprinteneala satului eşit la 
lucru... 

Da, am simţit de multe ori bucuria 
muncii ! Duhul omului, singur creiator 
în lume, după Ziditorul, se complace în $ 
vederea lucrului mâinilor sale. Mun- 
cind se simte biruitor. ; 

Mă apropiam de lunca lui Ilarie pejţ 
care am numărat vr'o treizeci de căpi- 
e... Mergeam mulţumit şi luminos înț 
suflet, când, deodată, iată pacostea ! 

Un copilaș, să fi fost de şase ani, se 
apropie prea mult de marginea căpiţii 
care se înălțase binişor, lunecă şi căzuf 
în cap. 

Şi acum urletele lui ca din gură def 
balaur, şi alergare de părinți și de frați, £ 
aruncându-și fiecare uneltele de lucru, 
unde erau, 


did alia a aa a ei 


ze 








Buni plămâni trebue că avea pri- 
chindelul ! Se auzia până departe. 
Incepu să ţipe şi mamă-sa: văzu sân-; 
ge lângă căpiţă. | 
— Vai de mine și de mine! Și-a spart 
capul! 
— Da' de unde! Sa lovit la nas. Nu: 


EI ora Peer N mean cere PERI PP Ra E RORL 


ZET NONg Ia 


vezi că din nas îi curge sânge ? se auzi! 
un glas bărbătesc. 

— Doamne sfinte ! Ă 

—Nu-i nimic ! N'ai grije. 

Dar copilul nu se ogoi multă vreme. 
Punea mereu mâna la nas, și  văzândt 
roşu, mai tare zbiera, strâmbându-și 
toată fața, nemai lăsând nici un puneti 
limpede în ea. Aduseră apă, îl spălară& 
și până am ajuns eu la Ilarie, copilul. 
era iar în vârful căpiţii. 

Rudenia mea mă primi râzând, 

— Vezi cum nu-i nou nimic subif 
soare, bădiță Vasile? 

Știam ce spune Ilarie. Cam la aceeașt 
vârstă cu eroul de azi, am păţit și eu 
odată la fel. Mi-am adus numaidecât 
aminte. Numai cât eu nu mai îndrăzni 
sem să mă mai urce pe căpiță până a 
doua zi... 

Unii lucrători mâncară şi se culcari 
de amiezi la umbra căpițelor, Alţii erau 
în toiul lucrului. Munca la fân nu are 
soroace de hodină hotărite. 

M'am lăsat și eu la umbra unei că- 
pițe. In apropiere, un car încărcat, ș 
boii zăceau desjugaţi, sătui, în soare. 

Mi se pare cam ațipit bine. 

Când m'am trezit, umbra 
crescuse până la cosaşi... 


za 









căpiţii 


23 Aprilie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 








Fata albei DELA BARBĂ, LA OUĂ ROȘII 


In seara aceea de Mai, Radu na pu- 
tut să-și găsească liniștea acasă; pere- 
ţii camerei parcă-l înăbuşeau  şi-apoi 

! simţia nevoia să-și risipească gândurile, 

: Discuţia pe care o avusese dimineața 
cu directorul școlii la care funcţiona 
ca profesor de limba română, îl sâcâi- 
se toată ziua şi o plimbare fără scop în 
orășelul acesta de provincie, i-ar fi fă- 
cut bine. 

Deaceea a pornit fără ţintă. La înce- 
put a crezut car fi mai nimerit să se 
plimbe singur pe malul Borcii. Luna 
—— mai frumoasă ca oricând — i-ar fi 
o tovarășă bună. A părăsit însă și gân- 
dul acesta, oprindu-se absent la cofetă- 
ria „Delicia'” unde a cerut, ca toată 
lumea, o înghețată. Dar și aici a stat 
ca pe ace, mai ales că patronul, un grec 
mustăcios şi cu burtă, în marea grijă ce 
a fi pe placul clienţilor, instalase un a- 
_parat de radio cam hodorogit, care a- 
vea darul să te scoată din sărite. 

Tocmai când Radu se apucase să 
consume îngheţata, speackerița începu- 
se o serie de reclame necruțătoare, din 
i care — bineînţeles — nu lipsia muşta- 
rul „Flora“. 

— Ca să nu ni s'aplece! zice un sub- 
locotenent ce se află la masa de ală- 
turi, în tovărășia unei duduiţe. 

— Aşteaptă puţin! râde duduia. Să 
vezi când o să'nceapă lelița să suie 
la vie! 

— Adevărat! N'am fost niciodată 
aici să n'aud invitaţia languroasă, cân- 
tată plângăreţ! Mă 'ntreb de unde ara- 
cu are atâția papuci! 

— O fi abonată la Mociorniţa. 

Nici nu termină bine, că „invitația“ 
începu să se destrame. 

— Auzi? Şi-a început calvarul! 

— Nu-i ea de vină! E de vină dobi- 
tocul care o tot invită! Nu se procedea- 
ză așa cu femeia, chiar când e leliță 
şi are papuci!... 

— Zău? Du-te tu şi dă-i lecţii! ironi- 

| zează duduia, 

; Radu enervat şi-a plătit consumația 
! și a plecat „lăsând pe cei doi comenta- 
tori ai „leliței“ să-şi ascută armele și 
să se lovească reciproc, 

Pe „Principală“ lumea orășelului, în- 
to împestrițătură de costume şi toa- 
te din care nu lipsesc uniforme- 
le impecabile ale ofițerilor, se plimbă 
în grupuri compacte. Freamătul voci- 
lor se amestecă nelămurit cu  trapul 
cailor dela trăsurile cu clopote ca la 
tramvaiele bucureștene, cu răsetele pe 
diferite tonuri şi cu lumina pulveriza- 
tă a vitrinelor, Ca să mergi pe trotuar, 
. ești obligat să pășești încet, ca după 
mort, să asculți toate nimicurile celor 
ce se plimbă numai ca să aibă o ocu- 
paţie și să rozi seminţe, ca să-ţi treacă 

mai: uşor timpul. Grăbit nu ţi se dă 

voie să fii, iar ca să încerci un pas mai 
iute pe rigola străzii, auzi din spate 
sau clopotul vreunei trăsuri sau glasul 

e bariton al birjarului: hăp, hăăip! 

Și trebuie să intri în rând cu ceilalți 

muritori. 

Radu primește să meargă în „front“, 
cu toată lumea, neștiind ce preferă: 
“parcul comunal de pe malul Borcii sau 
grădina Palatului. In cele din urmă se 
decide: va merge în parc. Grădina Pa- 
„latului prea are aerul de domnișoară 
simandicoasă. Parcul ec mai aproape de 
vulg... Aici poţi vedea lume de tot fe- 
lul, dela comandanții de regimente cu 
coconeturile lor şi până la umilul uce- 
"nic de cismărie venit să-și fumeze, pe 
furiş, o ţigare amărită, în timp ce pa- 
tronul lui spune cuvinte urâte chelne- 
riței care-l servește la berărie, 


Porneşte deci pe străduţa ce coboară 
în parc. Lumea  năvălise ca bondarii 
după ploaie, pe mult binecuvântatele 
și muncitele alei. Terasa berăriei era 
ticsită. Niciodată nu văzuse atâta po- 
por. Dar această afluență neobișnuită 
era pe deplin motivată, seara fiind una 
din cele mai frumoase şi parcul bucu- 
rându-se de două mari atracțiuni: be- 
tăria unde se debitau spirite demodate 
de către o trupă „adusă cu mari sacri- 
ficii” şi muzica militară a Reg. 23 Inf,, 
pe care primarul urbei, părinte grijuliu 
pentru „fiii iui”, o angajase în tot de- 
cursul anotimpurilor frumoase, să cân- 
te de două ori pe săptămână: Joia şi 
Duminica. Și aici lumea era la fel ca 
peste tot: cel ce avea, bea și mânca iar 
cine nu avea, rătăcea hai-hui pe alei, aş- 
teptând să înceapă sau să termine mu- 

» zica, să se înghesuie când apărea trupa, 
în mulțimea de cască-gură de pe mar- 

"şine, sau să roadă, în cazul când avea, 

semințe prăjite. Acei care aveau combi- 
- nații sentimentale, se retrăgeau pe 
bănci dosnice și-și munceau mâinile re- 
ciproc până când şi sportul acesta îi 
plictisea. 

Radu rămase la intrare privind fără 
nici o preocupare. Se întrebă numai, în- 
tucâtva surprins, dacă avea vreun rost 
să se oprească aici.Gândi să plece spre 
casă, dar ştia că'n odăița lui de burlac 
îl aștepta o căldură înăbușitoare, că 
dar fi putut lucra nimic şi că sunetele 
 adămuite ale muzicii militare, picurate 
: prin ferestrele larg deschise, iar fi în- 
 dărjit mai mult nervii. Găsi că cea mai 

lună soluție ar fi să se rătăcească în 

- mulțimea plimbăreață, rugându-se să 
i mintâlnească nici un cunoscut. Va as- 





































































de DAN C. BÂLTEANU 


cultă ca un copil cuminte muzica, stând 
pe vreo canapea, dacă găsea vreun loc 
sau rezemându-se de vreun copac. 

Deaccea cobori cele câteva trepte de 
la intrare, amestecându-se în forfotea- 
la aleelor. Află şi banca mult dorită și 
se așeză. Deabia acum observă că e o- 
hosit, o oboseală mai mult sufletească 
ce-i turnase şi mădulare un fel de a- 
morţeală. Incepu să privească şirul de 
plimbăreţi. Orice s'ar zice orăşelul a- 
vea femei frumoase, care pe lângă îră- 
pezimea femenină, posedau ceva din 
asprimea de stepă a Bărăganului. Un 
fel de arșiță de jar care se topia în 
mișcări scurte şi repezi, o arșiţă ce le 
dogorea ochii, trupul, sângele, o arșiță 
strecurată în mădulare care le zidea 
frumos, le dăruia cu dorinţa nestăvilită 
de a trăi. Femeia Bărăganului e cu to- 
tul altfel decât femeile celelalte. O s«- 
sizezi, o desprinzi imediat. In fiecare, 
pitită în colțuri de suflete, svâcneşte 
întinderea câmpurilor, se rotunjeşte a- 
cea nostalgie, acel nesaţ, acea poftă de 
a te ști mereu în imensitate, bucurân- 
du-te de tăcere și de nesfârșit. Deaceea, 
femeia Bărăganului niciodată nu e îm- 
păcată cu nimic, Tânjeşte după un ne- 
lămurit, după ceva tainic... Și deaccea 
femeia Bărăganului se asvârle în viață 
aproape cu nesocotinţă. Caută mereu... 

Radu le aude râzând, le vede strân- 
gându-se de braţul insului de alături, 
sau bătătorind cu pași mici, nervoși, 
pietrișul aleilor. Le aude bârfind sau 
lăudându-și toaletele și le ştie darul 
buzelor ca și respiraţia caldă şi repede. 
Le ştie privirile adânc răscolitoare ca 
şi desnădejdea gândurilor când braţele 
iubite nu ie mai cer. Și nu numai fe- 
meia acestui orășel, ci oricare femeie 
a Bărăganului, țărancă sau orăşeancă, 
Când iubește ea știe să fie numai fe- 
meie. Indâjită şi cu dorința de a stă- 
pâni, ştiindu-se stăpânită. Ea nu admite 
echivocuri. Pânza senină a cerurilor 
bărăgane îi impune limpezimea. Și vrea 
viaţa limpede, așa cum și ea înțelege 
să se dăruie... 

Incepe să gândească la viața lui. Se 
vede atât de inutil! Ce-a făcut până 
acum decât studiu? Ce i-au folosit suc- 
cesele universitare, licenţa luată cu 
„magna cum laude“, ca şi examenul de 
capacitate la care sa clasificat întâiul 
pe țară? Iși făcuse datoria numai faţă 
de societate, față de munca părinţilor 
lui, dar neglijase complect datoria față 
de ținerețea sa. Femeile care îi trecu- 
seră prin viață „nu lăsaseră urme... Hîr- 
uit între nevoia cotidiană a stomacului 
şi facultate, nu avusese timpul să se o- 
prească, tânăr şi grijuliu, lângă o tată, 
pentru care să-și dea paralele de masă 
ca s'o ducă la cinema sau întrun local, 
Acceptase femeia în viață doar ca o ne- 
cesitate fiziologică, nu ca o sursă de bu- 
curii sulletești, lângă trăirea căreia să 
te aduni, să te regăsești încbilat şi pu- 
ternic. Să gândești cu drag la ea, să 
aştepţi cu înfrigurare ora inţâlnirii şi 
să te simţi ocrotitorul ei, să-i asculți 
ciripitul și să-i iubeşti vorbele ca pe 
niște flori! 

E într'adevăr ciudat că gândeşte așa, 
Ciudat fiindcă gândurile acestea îi vin 
acum, deși ar fi fost mai normal să le 
gândeasca altădată. Sau poate „altăda- 
tă“ n'avea de ce să le gândească fiindcă 
pe atunci studia, voia să-i îngenunche 
pc toţi și să biruiască, Pe atunci nu se 
visă c-cât profesor ; rată-l azi ajuns... 
Cât de searbăde şi lipsite de farmec 
sunt dorinţele împlinite! Le priveşti 
din clipa împlinirii lor, ca pe niște ve- 
chituri. Te bucuri pentru un moment, 
apoi viaţa le prăfuiește, încât atunci 
când ai curajul să te priveşti sincer, re- 
trospectiv, vezi că toate acțiunile tale 
nu sunt deloc fapte extraordinare așa 
cum le socoteai, ci doar niște mici ni- 
micuri despre care viitorul nu va avea 
ce să spunâ. Dorind ceva, laşi să lucre- 
ze pentru ajungerea la îndeplinire, toa- 
te torţele tale sufletești și trupești. Do- 
rința e frumoasă; ea exaltă imagina- 
ţia, creiază forța şi'ţi angrenează toată 
ființa in atingerea ei. Odată atinsă, s'a 
dus tot farmecul... Frumuseţea ei se 
sparge subit, ca un balon de săpun... 
Și dacă n'ar fi nesaţiul acesta de a dori 
mereu, viața ar fi uscată, lipsită de ori- 
ce poezie, devalorizată prin ea însăşi. 
De căte ori, dorind ceva, nu ţi se pare 
că ai fi asemenea unui demiurg, dacă 
ai putea să-ţi împlinești dorința și cât 
de banală e clipa când ai putut să-ți 
realizezi visul! Ai aceeași senzaţie ca şi 
când i-ar fi turnat cineva cenușă pe 
întreaga ta isbucnire generoasă! Auzi 
lanţuri căzând, auzi prăbuşiri... Comoa- 
ra ce-o visai e în mâinile tale, o poţi 
pipăi, stăpâni, e a ta, așa cum ai visat-o! 
Are acelaș contur... E aievea, ai drep- 
tul să te încânți, so aduni în su- 
flet, să ţipi de bucurie... Insă co- 
moara de altădată este orice, dar nu- 
mai comoară nu mai poate fi! Turna- 
rea în concret i-a rupt vălul de miraj 
în care ai îmbrăcat-o în visare! Și, ne- 
lămurit la început, apei din ce în ce mai 
clar, auzi suspinând dincolo de ţine, aco- 
lo, în matca plămădirii, glasul străfund 
al iluziilor frânte : mais ouă sont les nei- 
ges dantan ? 





(Continuare în n-rul viitor) 


Cine nu simte astăzi câtă tainică în- 
grijorare inspiră ultima ţigare, ultimul 
tango, ultimul lunecuş de sky! 

Care chefliu, cavaler servant al vi- 
nului, jocului şi femeii, nu înțelege 
panica ce stârnește ultimul pahar, ul- 
tima donă la baccara şi ultima donă a- 
dorată ca o madonă. 

E bine, toate astea le declar nimicuri, 
dopuri uzate, steluțe de confetti spul- 
berate, pe lângă tragedia bărbilor, ul- 
timele bărbi ce mai apar pe Calea Vic- 
toriei între Capşa şi Palat, la ora când 
mondenele plimbă danezi superbi, gă- 
tiți cu funte asortate la taior. Le-aţi 


pensionar bine în totul, ca cel cerut de 
văduvele ireproșabile (hm!) la mica pu- 
blicitate, 

Este în fine barba Roșie, barbă fla- 
cără, lungă, prea lungă, despicată ca de 
toiagul profetului, împletită de vânt în 
spatele unui neamţ, prea lung şi el, 
care dispare pe bicicletă ca un meteor, 
lăsând fuior de foc în urma lui. 

L-am revăzut ieri în Vinerea Mare 
și mi-a amintit o năzdrăvănie pe care 
o regret fără speranță de intrare în lu- 
mea drepţilor. 

Când se roşeau ouăle de Paşte în ca- 
sa părintească, când fierbeau domol pe 





văzut şi dumneavoastră, nu cucoanele, 
ci bărbile despre care vreau să vă vor- 
besc şi care vor dispare, vai! cu ultimul 
birjar. 

Este barba neagră, — bif! —frizată, 
lucioasă, purtată pe sub fălci, fason go- 
rilă, ca un batic călduros de mălâse, 
care intrighează snobinetele în căutare 
de senzaţii mai aparte. 

Este barba albă, înțelepciunea impe- 
riilor, impozantă, în evantail, aleasă fir 
de fir, — format plastron — întinsă, 
decorativă, ca o coadă de păun califor- 
nian, purtată „ă la m'as tu vul!?'“ de un 








marginea plitei din bucătărie oalele de 
schijă pline de băcan și se răstățau pe 
masă cozonaci dolofani ca niște prunci 
abia născuţi, adunam de prin  coteţe 
ouăle clocite, „cuibarele“ cum ziceau 
gospodinele şi plecam cu ștrengarii de 
seama mea în „Târgul Cucului“, maha- 
la ovreiască din Iaşi, să căutăm evreu 
cu barbă roșie,  mânjită cu sângele 
Domnului, după cum ne spunea dădaca.. 
„Cu aceea dacă li-i putea mata şterge, 
conașule, că să întăresc ouăle de nu li 
mai spargi nici dracu“... 

Plecarăm îndârjiți de spusele dă- 





de GH. BRĂESCU 


dacii. Trecând pe dinaintea bisericii Sf. 
Spiridon, am intrat fără să stăm la în- 
doială „ne-am închinat, trecând pe sub 
aerul gătit cu flori, în fața căruia se 
protila răstignit chipul bland al bom- 
nului Christos, odată, încă odată şi mai 
odată, găsindu-ne de joacă, până ce 
ne-a gonit dascălul. 

Ruşinaţi, am pornit mai dornici de is- 
pravă să căutăm evreu cu barbă roşie. 
Când îl înțâlneam ne apropiam cuminţi 
și-l rugam, cu vorbe dulci, cu pălăria 
în mană; 

— Dacă ești aşa de bun, pleacă mata 
barba să ne roșim ouăle... 

Şi ne chiteam pe iugă, urmăriţi de 
bătrânul care se lua neputincios după 
noi, blestemându-ne în tot telul. 

Hoinărină, așa, într'o Vinere Mare, 
căscând gura la zaharicalele colorate, 
la ouăle de lemn, cântărind caii, pân- 
dinăd trecătorii, ieşi, deodată, nu ştiu de 
unde, în fața noastră, un ovreiaș pa- 
lid, slăbuţ, pistruit „cu capul gol, cu 
părul roș aprins, purpuriu ca un asfin- 
țit în agonie, Îl prinserăm în mijlocul 
nostru, tără plan conceput, 

— Hristos o înviat! 

— Ci vrei di la mine? 

— Zi adevărat c'o înviat. 

— Nu zic... 

— Zi, Mă, nauzi!? 

— Da pentru ce să zic?.... 

— Nu vrei să zici?.... 

— Mamăăă 

Nu știu care a început. Vă jur că nu 
eu. 

Intrecându-ne care mai de care, îi 
spărgeam ouăle în cap, repetând in- 
verşunaţi, îndesat „Hristos o înviat... 
Hristos o înviat'.... făcându-l de necu- 
noscut „scăldat în gălbenușuri împuţi- 
te, batjocorit din cap până în picioare... 

— Tatăăă.... 

Am fugit apoi, împrăştiindu-ne ca 
un cârd de ciori. Dar mi-a căzut pălă- 
ria, pălăria cea nouă, luată pe furiș din 
casă. 

Uitând de toate, alergam s'o prind, 
purtată de vânt ,pe stradă, printre pi- 
cioarele cailor şi am fost prins fără 
veste de tatăl băiatului, un căruțaș în- 
nalt, pătrat, puternic, care spâlțâindu- 
mă cu mâini uriașe, mă întreba cu voce 
fioroasă, cu priviri rătăcite de indig- 
nare, repetând mereu: 

-— Puntru di ci ?... Puntru di ci?... 
Puntru di ci ?... 

Au trecut de atunci șaizeci și mai bi- 
ne de ani. Nu pot răspunde nici azi. 





ORIGINALIIATATE EXCLUSA 


Gânduri întârziate vin să se adaoge 
unei teme despre care n'am spus totul 
într'o dată trecută : identitatea omului 
cu sine însuși în religie şi artă, cores- 
pondenţa totală între creștin și crești- 
nul artist. Am arătat atunci cum cu a- 
ceeași mână dreaptă omul își face cru- 
ce către răsăritul lui Dumnezeu și ţine 
condei sau pensulă spre a dărui oame- 
nilor prinosul jertfei către Domnul. Ri- 
sipirea creştinului în univers, disoluția 
lui în cosmos, e aceeaș, în religie și în 
Hteratură. Creştinul umple întreg spa- 
ţiul cu iubirea sa. In ritul său de fie- 
care clipă, el strânge la piept tot uni- 
versul; îmbrăţişarea e la fel de strânsă 
în artă, fiindcă omul e acelaș, amantul 
universului. Şi mai este, acelaș om, iu- 
bitor al întregului trecut, clipă cu cli- 
pă, secol cu secol. Tot așa cum se în- 
chină către răsărit, creştinul se închină 
spre trecut, fiindcă departe, în fundul 
trecutului, se află Dumnezeu, îngerii, 
paradisul. 

Răstignirea pe crucea spaţiului cu 
timpul, răstignire roditoare, după care 
vin învieri şi înălțări la cer, acesta e 
destinul în religie și artă, al creşi.- 
nului. 

Odată pornit la semnalul lui Dum- 
nezeu, timpul a început să-și alerge 
marea lui cursă, împuns de acele tutu- 
ror ceasornicelor din lume; fără oşrir! 
înainte de sorocul judecății din urmă, 
ca un tren expres pentru care orice 
gară intermediară e simplă haltă ne- 
glijabilă. 

Ca fulgul de zăpadă ce devine ava- 
lanşă, timpul își adaogă mereu lui în- 
suşi clipe noi, păstrându-le pe cele ve- 
chi; agonisind de-avalma, ca întro 
imensă ladă de zestre, milenii peste mi- 
lenii. Fiecare clipă a timpului o moș- 
tenește pe cea dinaintea ei, fiecare se- 
col e legatarul universal al celui care 
a schimbat garda. 

Prezentul, de astăzi, de eri, de tot- 
deauna, nu e decât ultima oră a trecu- 
tului, ultima lui ediție, revăzută şi a- 
dăogită. Oricare „azi” e făcut dintr'o 


serie infinită de „ieri”, oricare noutate : 


e o simplă descălecare din trecut. Năs- 
cut de trecut, prezentul îi e tributar 
prin ereditate, îi seamănă, îl repetă. A 
pretinde eliberarea de trecut e tot atât 
de absurd ca o revoltă împotriva gra- 
vității. Nu ne putem desolidariza, nu ne 
putem rupe decât de ceeace este în a- 
fară de noi, de ceeace nu suntem noi. 
Ori, trecutul este în noi; fiecare suflet e 


un vast cimitir al tuturor morţilor. Mu- 
zele poeţilor nu sunt decât strigoii al- 
tor vremi ce le şoptesc la ureche o mu- 
zică veche, devenită de mult refren. 

A fost un singur început, numai u- 
nul. Începutul lui Dumnezeu. Omului 
nu-i este dat decât sfârşitul. Cu noi nu 
începe niciodată nimic; totdeauna se 
sfârşeşte ceva, se sfârșește timpul, spre 
a trece apoi mai departe, dicolo de noi, 
cum trece un tren expres pe lângă hal- 
ta mică, dându-i cu tifla sonoră a sem- 
nalului de pe locomotivă. 

Zadarnice sunt zvârcolirile marilor 
ambiţioși, vânătorii ineditului, care se 
află pe acelaș tărâm de basm ca şi pia- 
tra filosofică; vană, iluzia că pot tăia 
timpul în două, făcând din data naşte- 
rii lor început de nou calendar. Ateii 
nu-l pot desființa pe Dumnezeu prin 
simpla negare a existenței lui. A închi- 
de ochii strâns nu înseamnă a stinge 
soarele. E doar o cclipsă personală, su- 
biectivă, fără valoare astronomică. 

Cei ce se complac în poziția ridicolă 
de copii ai nimănui, copii găsiţi ai li- 
ieraturii, proclamând independența 
îaţă de trecut şi fâlfâind siindarde 
chiar când nu bate vântul, nerecunos- 
când nici o înrudire cu ceea ce a fost, nu 
schimbă prin aceasta nimic, realitatea 
contrarie rămâne neatinsă. Morţii «re 
cutului sunt totdeauna alături de vii- 





torul lor confrate. Ingerul păzitor e 
trecutul. 

Originalii extremiști sunt însă aceia 
cari nu se mulţumesc numai să fie o- 
riginali faţă de alţii, dar şi faţă de ei 
înşişi. La trădarea trecutului celui 
mare, trecutul tuturor, ei adaogă tră- 
darea trecutului personal, îşi croesc o 
biograiie pestriță unde nu întâlnim ni- 
ciodată piatră peste piatră. Această 
schimbare zilnică de măști, e deadrep- 
tul imorală și tragică. E imorală, fiind- 
că viața unui suflet de om n'are puncte 
de reper, n'are acel fir roșu la care ss 
poate reduce orice faptă; la el azi nu 
mai descinde din ieri. Un râu fără ma- 
luri nu e bun pentru navigație. Drumul 
magului trebuie neapărat să ducă spre 
stea, spre o singură stea. 

Și e tragică o astfel de viaţă, fiindcă 
e o viaţă de om singur, de om atât de 
singur încât nu-şi poate oferi nici mă- 
car tovărășia propriei sale ființe, îi- 
indcă și-a semănat-o, — sămânță stear- 
pă, — pe drumuri pe care nu sa mai 
întors. Fără amintiri, fiindcă amintirile 
nu-i mai aparțin, sunt ale altuia, ale 
aceluia care a fost şi nu mai este, el 
nu poate trăi nici măcar prezentul. Fi- 
indcă prezentul nu e nimic altceva de- 
cât amintirea trecutului. 


GHEORGHE ION FLORIAN 





PEDEPSIREA FAURULUI 
AJUIAI DE CORB 


Inima-i de aur şi-adusă de un corb 

In pinii albi, la piscuri sublunare 
Unde-anahoretul, pe urme vechi de mare, 
Va plăsmui sirenă de grote, ca un orb.., 


Nerăbdător şi viscolul, găteala din plantaţii 
O sună să picure isvor în paraclis; 
Ordonă să vină un pescăruş din spaţii, 

Şi urletul de lup să creadă ?'n noul vis! 


Iar cel cu barba 'n noduri, ciopleşte ca la sare 

Și plânge de tresare furtuna fostă 'n peşteri; 
Nu "'nsufleţit-a încă frumoasa lui cicoare 

Și-au şi 'nceput s'o cânte năerii cei mai meşteri... 


Dar pasărea 'nvăţată să fure-odor de aur 

Aduse păru-Ofeliei — în raclă-i părea stemă! — 
EI stinse 'n Eva grotelor ecoul de triremă 

Şi 'n urme vechi de mare, pe ascetul faur... 


SIMION STOLNICU 





a. 


— 8 








COMOARA DOMNULUI 


Auzi, pe sub hăul azurului tras, 

Din tot necuprinsul de drumuri, un glas, 
Ce creşte şi urcă iuțindu-şi rotirea ? 

In goana lui — cântec şi foame de pas — 


Auzi omenirea ? 


Glasul acesta ce-și sue vibrarea 
In care şopteşte o inimă mică, 


Doamne, ce fvică! 


Cum îl pândeşie, cu aripi cât zarea, 


De jos şi de sus depărtarea! 


Aici, cât pământul stă dus cenuşiu. 
O inimă mică e tot ce-l învie! 


Doamne, să fie 


Doar glasul ei totul şi 'ncolo pustiu ? 
Nu râde Părinte, eu ce pot să ştiu! 


Dar tremure ceruri de imnu 'nstelat, 
Din câtă minune în noi Te aţine 


Nimic n'ai creiat 


Mai cald, mai năvalnie şi-asemeni cu Tine, 
Ca glasul acesta ce pleacă şi vine! 


Eu stau, între vânturi, pe-o creastă de glod 
Şi 'n glasul acesta mă las ca 'ntr'o vale 
Şi-l spintec cu plugul să-mi legene rod 


Şi-L tai cu casmale 


S'ajung până 'n fundul comorilor Tale. 





GEORGE GREGORIAN 





SĂPTĂMÂNA MUZICALĂ 


RECITALUL WILHELM  BACK- 
HAUS. — Printre artiștii mari ai pia- 
nului, mult mai puţini la număr de 
cât vor să ne facă să credem atâtea 
mincinoase trâmbiţări comerciale, Wil- 
helm Backhaus îşi impune, incontes- 
tabil, prezenţa. I-o impun, în tot cazul, 
forțele de realizator de elită pe care atât 
de sigur le stăpânește. 

De sigur „Wilhelm Backhaus este un 
mare tehnician, un triumtător neconte- 
nit al luptei degetelor cu şiragurile de 
clape, dar atât de străin oricărei inten- 
ţii spectaculoase, oricărei speculaţii 
gimnastice, încât, interpret şi virtuos 
se identifică în totul. 

Aparent, înfățișarea la pian a lui 
Backhaus prezintă un surprizător con- 
trast. Artistul pare absorbit în necuno- 
scute gânduri, departe de tot înconju- 
rătorul imediat, cu privirile în gol, 
mișcând braţele, pentru a cânta, fără 
grabă, fără efort, fără nici un sârg vi- 
zibil, aproape cu indiferenţă. 

In acelaş timp însă, claviatura e ac- 
ționată cu o hotărire, în încrustările pe- 





Wilt-elm Backhaus 


cetluitoare ale degetelor, în decupajul 
sonor, în transcendența mecanismului, 
care o domină până în cele mai exigen- 
te probleme instrumentale, infailibil, 


Cele mai complicate trăsături de age- 
rime, cele mai compacte dificultăţi îi 
cedează fără nici o rezistență, biruite 
de o energie interioară calmă şi pe- 
remptorie, care le subordonează inte- 
gral cerinţelor unei spiritualități artis- 
tice consecvente în sobrietate, în logică, 
în absolută probitate. 

Textele sunt cercetate nu cu acea 
imparțialitate rigidă și mecanizantă ur- 
mărită de unii pianiști, dar cu discernă- 
mântul echilibrat și substanţial al mu- 
zicianului de iniţiere însemnătoare și 
de conștiință instransigentă. 

Recitalul Wilhelm Backhaus a înlăn- 
țuit interpretări de impunătoare ţinută 
şi succint conţinut expresiv. 

„Concertul italian” de Johann Sebas- 
tian Bach, sonata în re minor op. 31 de 
Beethoven, sculptată sobru şi elocvent 
în pătrunzătoarele ei înţelesuri şi so- 
nata în la major op. 101 de Beethoven, 
edificată cu o concentrare culminântă 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


în ritmul straniu al extraordinarei fugi 
terminale au fost urmate de o execuţie 
de rară capacitate pianistică şi muzica- 
lă a variațiilor de Brahms pe o temă de 
Paganini. Felurimea sdrobitoare a pic- 
dicilor ce pun la încercare forța şi mul- 
tiplicitatea de meșteșug ale pianistului 
în această compoziţie, în care fețele 
muzicei, mereu schimbate, trebuesc ur- 
mărite cu luminată vigilenţă și inscusi- 
tă adaptabilitate, au fost prilej de 
triumi pentru artist. 

Patru studii de Chopin, în arpegii 
frânte (la bemol major) în fir fugar de 
triclete (fa major) în duble terţe (sol 
diez minor) și în acorduri ornate (mi 
major) au ilustrat măestria uimitoare a 
concertistului, pusă pe deplin la preț și 
în „berceuse” şi „scherzo” în do diez 
minor, tot de Chopin, apoi într'o piesă 
de fantasie de Schumann şi în câteva 
valsuri de Brahms, bisuri cerute cu vlu 
entusiasm de publicul acestui concert 
de seamă. 


OSWALD KABASTA LA „FILAN- 
MONICA. — Concertul „Filarmonieii” 
dirijat de d. Oswald Kabasta a răsirânt 
cu prisosință facultatea de a trăi viu și 
intens conţinutul fiecărei partițiuni cu 
care este înzestrat acest vigilent muzi- 
cian, 

Nici un amănunt, nici o cerință de 
subliniere sau coordonare, nici un pri” 
lej de relietare sugestivă, nu scapă age- 
rimei d-sale neobosite. 

Şi de sigur, un temperament muzical 
activ şi un spirit de observație, am pu- 
tea spune, prin excelenţă dirijoral, nu-i 
pot fi suficiente pentru a obţine toate 
acestea. 

Mai este necesară şi o cunoaștere pă- 
trunzătaare şi extrem de sigură şi de 
lucidă a partiţiunii. Şi, aceasta, d. Os 
wald Kabasta o dovedeşte în fiecare 
moment, imprimând ritm viabil și ex- 
presii revelatoare fiecărui capăt de Îra- 
ză din memorie, 

Posesiunea mintală a operei muzicale 
este la d. Kabasta cu totul altceva de- 
cât o inmagazinare de volume. Această 
operaţie atinge la d-sa un grad excep- 
ționai de identificare cu tâlcul viu al 
fiecărei rostiri, cu reconstituirea spon- 
tană care exclude orice rigiditate și sco- 
lasticism sensului comunicativ al între- 
gei partiţiuni. 

Chipul de conducere al d-lui Kabasta 
se caracterizează, printr'o foarte mare 
varietate în gest, în sugerări expresive, 
în posibilităţile de evidenţiere a unei 
intrări, a unei proporţionări sonore, a 
articulării totale a execuţiunii. 

Mâna dreaptă, mişcările corpului 
sunt extrem de prompte şi de explicite, 
iar mâna stângă păstrează o rară in- 
dependenţă, dozând, extrăgând, împăr- 
țindu-se pretutindeni, cu felurită dex- 
teritate 

„Till  FEulenspiegel”, de Richard 
Strauss a fost redat cu vioiciune scă- 
părătoare şi realism surprinzător. 

Simfonia "1-a a fost cercetată cu in- 
geniozitate și spirit de valorificare pel- 
manentă a fiecărui element și de adu- 
cere la prezent a tuturor pulsaţiilor ei 
organice. | 

In sfârșit, d. Kabasta sa învederat a 
fi excelent debussyst, repercutând în- 
văluitor în orchestră feeria de ritmuri 
şi culori din „Iberia“ lui „Claude de 


France”. 


UNIVERSUL LITERAR 


CRONICA PLASTICA 











| 


23 Aprilie 1938 


Do ia 


SALONUL OFICIAL 


Anul acesta juriul Salonului Oficial 
a încercat să prezinte o expoziție cu 
lucrări mai alese, o expuziţie fără di- 
letanţii și începătorii câre copleşiseră 
Saloanele din ultimii ani. Mulţi sau 





1. Yeodorescu-Sion Figură 


plâns de severitatea excesivă cu care au 
fost judecați şi e posibil să se fi făcut 
chiar nedreptăţi — e aproape firesc — 
dar mă întreb ce ar [i fost dacă nu se 
refuza cu atâta „cruzime” atât de mul- 
te tablouri, când din chiar expoziţia ac- 
tuală se mai putea reiuza cel puţin un 
siert, fără nici-o mustrare de conști- 
inţă... 

Oricum, trebue elogiată comisia de 
aranjare; aspectul Salonului, anul ace- 
sta, e cu adevărat civilizat. Regreţăm 
absenţa atâtor artiști valoroși, bătrâni 
sau tineri ca: Tonitza, Steriade, Dărăs- 
cu, Șirato, Han, Demian, lonescu-Sin, 
Stoenescu, Şt. Popescu etc. Cu contri- 
buţia lor, selecțţionarea ar fi putut fi 
împinsă și mai departe, făcând din Sa- 
lonul Oficial ceeace ar trebui să fie: 
cea mai complectă, cea mai reprezen- 
tativă şi interesantă cxporiţie româ- 
nească. 

Acum, sărăcia subiectelor, repetarea 
lor în fiecare an au făcut monotone, 
obositoare aproape, expoziţiile Salonu- 
lui. Te aştepţi parcă dinnainte să vezi 
aceleași lucruri, nu speri nici-o surpri- 
ză bună. 

Cred că desinteresarea aceasta a ar- 
tiștilor pentru Salon, e din lipsa de 
interes material. Pe vremuri, Salo- 
nul Oficial avea câte un milion pen- 
tru premii, cumpărături, încurajări. 
Cred că nu mă înşel spunând că în e- 
poca aceea nu lipseau de la Salon de- 
cât cei refuzați... Acum, la aproximativ 
o sută de mii de lei trebuesc făcute 
toate cheltuelile necesare, catalog, im- 
primate și altele, iar ce mai rămâne se 
împarte în 20—30 de premii care nu 
mai au nicio semnificaţie, nici morală 
nici materială. La fiecare vernisaj, ofi- 
cialitatea promite marea cu sarea pen- 
tru „viitor”.., De aceea nu trimit artiș- 
tii. Argumentul că trebue să expună de 
dragul artei, e slab. Dovadă expoziţiile 
din ce în ce mai puţin interesante ale 
Salonului — nimeni nu mai face un e- 
fort special, fiecare trimite — când tri- 
mite — ce găsește mai bun prin ate- 
lier, 


Singurul mijloc de a stimula pe ar- 
tiști, de a reda Salonului importanţa pe 
care trebue s'o aibă, e să fie înzestrat 
cu un buget destul de bogat din care 
să se poată recompensa eforturile artiş- 
tilor cari astfel, ar încerca lucruri care 
cer timp mai îndelungat, pânze mai 
mari, compoziţii și cari nu pot tenta pe 
particulari să le cumpere. De aceea 
sunt atât de sărace expoziţiile actuale, 
nimeni nu mai încearcă nimic care să-i 
ia prea mult timp. 

Un milion anual, pentru cea mai o- 
ropsită dintre artele româneşti „n'ar fi 
mare lucru pe lângă zecile şi sutele de 
milioane ce se cheltuesc cu teatrele. Nu 
trebue să avem nici-o încredere în în- 





Prin Calea Moşilor, 
Bucursști 


Vladimir Frimu 


ijghebările care „nu costă bani”, făcute 
din generozitatea artiștilor, în muzeele 
realizate din donaţii solicitate lor, nici 
în Saloanele organizate cu ce dă Dum- 
nezeu. Juriul a făcut tot ce-i stă în 
putință. Dacă şi ministerul ar avea tot 
atâta solicitudine, fără îndoială, Salo- 
nul ar fi cea mai valoroasă expoziţie a 
anului. 


o 


D. Theodorescu-Sion trimite enul 
acesta lucrări excepțional de fru- 
moase. Cele două nuduri mai ales, sunt 
realizările unui mare artist. Compozi- 
țiile, în care e atât de personal, ne a- 
rată o altă latură, poate cea mai inte- 
resantă a talentului d-sale. Păcat că a- 
tât de frumoase daruri nu sunt între- 
buințate în pictura murală pentru care 
d. Sion este aşa de înzestrat. Portretul 
— de o rară nobleţe — ne evocă pe ma- 
rii maeștri ai trecutului. D. Marius Bu- 
nescu, pe peretele din faţă, prezintă 6 
tablouri variate ca subiect şi pline de 
interes. Cu prilejul expoziţiei d-sale — 
deschisă încă — am scris tot binele. De 
asemenea despre d. D. Ghiaţă. Una din 
cele mai frumoase pânze trimite d. Ni- 
colae Cernescu: o natură moartţă în to- 
nuri grave, studiată cu profundă serio- 
zitate. V. Frimu expune o „stradă“ cald 
colorată şi cu frumoase rezonanţe de 
valoraţie. D. Nichita cu „Peisaj? şi 
„Flori” mai temperat colorate ca altă 
dată, e în evident progres. D. Vânătoru 
face o meritoasă încercare de a ceși din 


de PAUL MIRACOVICI 


n e 
tru culoare. Al. Moscu trimite un peisaj 
de munte cu frumoase calităţi de vo- 
lum și studiate cu acea pătrundere și 
conştiinciozitate care-l caracterizează. 
D. Naum unul dintre cei mai înzes- 





Marius, Bunescu Exploratorul 


trați tineri trimite câteva peisaje spon- 
tane şi bine construita. Mircea Teodo- 
rescu, care expune atât de rar, trimite 
dcuă peisaje cu frumoase calităţi de 
culoare şi îndrăsneț pictate. D-ra Ma- 
rioara Petrescu e copleșită încă de 
maestrul său. Totuşi, lucrările expuse, 
studiate fără grabă, sobru colorate, 
sunt mai mult decât promisiuni. 





George Vânăltoru 


obișnuit. Compoziţia d-sale e bine în- 
chegată și cu înţelegere colorată. Me- 
rită — fără nici-o îndoială -— o distinc- 
ție. Lucrarea d-lui Murnu Filionescu e 
plină de calităţi şi frumos compusă. [i 
reproșăm excesul de cetalii — unele 
fără graţie — şi prea puțină grijă pen- 





Paul Miracovici Natură moartă 


Compoziţie 


Adina Paula Moscu, în portretele ex- 
puse, ne dovedeşte din nou marile sale 
calităţi de desenatoare. Portretul „Hai- 
na roz“ deşi puţin cam timid pictat, 
e un modei de portret conștiincios stu- 
diat. Anatol Vulpe —- foarte luminos, 
culoare prețioasă, calități pe cari le 
complectează siguranța desenului său. 
Ylorica Cordescu, în cele două peisagii 
îşi păstrează frumoasele-i calități de 
totdeauna. Gh. Sabin, un îndrăgostit 
al compoziției, trimite de data aceasta 
numai un portret şi un nud, amândouă 
remarcabile și pe care juriul le-a dis- 
tins cu un binemeritat premiu. În mare 
progres e d-na Dudu Alexandrescu. 
Amândouă tablourile — flori şi un nud 
— sunt lucrările unui artist care ştie 
să împingă departe un studiu fără a-i 
obosi sau a pierde din frăgezime. 

In cronica viitoare, despre celelalte 
săli şi sculptura. 





Din însemnări 


Ştiu, nu mai pot sui pe creste 'nalte 
Să retrăesc minunca zării pure, 

Să mă îmbăt de linişte şi seară 

Să plec cu geanta plină de pădure. 


Nu mai încerc tristețea altor vremuri 
Ce tot acolo singure rămân. 

Nu mai m'afund în stubhuri mari de lună 
Să stau plecat pe armă ca pe-un sân. 


Acuma singur pe câmpia 'ntinsă 

A tinereții mele goală de cocoare, 

Strig timpul ce-a rămas cu ani în urmă, 
Ca pe un câine obosit de vânătoare. 


Ţii minte vremea ceia, buna mea stafie, 
Când apa zilii-și flutura surâsul ? 

Mai ştii ecou când alergai odată, 

Ca un ogar ca să-mi aduci apusul ? 


VIRGIL CARIANOPOL 








23 Aprilie 1938 








CE SA SCHIMBAT 


IN ULTIMII 


Am rămas surprins și pe gânduri 
când, întâlnindu-mă cu un vechiu ca- 
marad de studii și literatură, am con- 
statat din socotelile făcute împreună 
că au trecut douăzeci și trei de ani de 
când am publicat primele noastre în- 
cercări literare. Nu acord acestei date 
decât un interes subiectiv și psihologic. 
Totuşi atâta potop de zile, la care se 
adaogă și acelea petrecute cu ochii 
aţintiţi asupra tagmei literare, înainte 
de a face parte din ea, întocmesc o pe- 
rioadă destul de lungă, pentru a în- 
gădui comparaţia. între cele două ca- 
pete ale drumului. S'au schimbat multe 
în acest ultim sfert de veac al litera- 
turii româneşti și mărturia unui con- 
timporan poate aduce concluzii pe care 
cărțile de istorie literară nu le cu- 
prind. Căci adevărata istorie este 
aceea trăită şi faptele esenţiale, de care 
ea ar trebui să se ocupe, sunt acele 
mărunte transformări în sențimentul 
oamenilor şi în așezările lucrurilor, 
care întocmesc până la urmă prăbuji- 
rile catastrofale sau înălțările ca din 
nimic. Despre aceste evenimente infi- 
nitesimalc ale istoriei „despre transfor- 
mările care se produc în structura mo- 
leculară a societăților, nu vorbesc ac- 
tele și monumentele, inscripţiile și efi- 
giile, ci numai acea vorbă simplă a 
amintirii cumpănite, reflectate. Să ne 
întrebăm deci ce s'a schimbat în așe- 
zările obiective ale literaturii româ- 
nești, în ultimul sfert de veac, pentru 
acel care ma încetat să asiste la des- 
voltarea ci? 

Mai întâiu ne este plăcut să obser- 
văm prefacerea şi ameliorarea cadrului 
materia! al literaturii. Sau înmulțit 
editurile, publicaţiile şi colecțiile, încât 
lucrarea literară a devenit mai. intens 
solicitată și îşi găsește mai ușor lacul, 
atunci când apare singură. În preajma 
anului 1910, nu exista ca editură cu 
adevărat activă decât „Minerva“. „Via- 
ţa Românească“ abia începuse și elanul 
ei a fost repede frânţ. ,,Socec“ edita 
mai puţin şi mai rar. Astăzi sunt cinci 
sau șase edituri în Bucureşti și — lu- 
cru cu adevărat îmbucurător — iniţia- 
tive valoroase se semnalează în diferite 
puncte ale ţării. Este de datoria noastră 
să spunem că în fruntea tuturor 
stau editiile Fundațiilor Regale care au 
contribuit mult, în ultimii ani, la 
schimbarea soartei pe care o avea car- 
tea românească în trecut. Inţinsul lor 
plan de lucru, de care profită nu numai 
scriitorii în viaţă, dar și acei cari în 
trecutul apropiat au fost victima 
strâmteței de cadru și a lipsei de  în- 
drăzneală a editorilor  contemţorani, 
contribue să dea mișcării literare o 
altă fizionomie. Nu spun că tot ce se 
poate dori în ordinea organizării ca- 
drului material al literaturii. a fost 
realizat. Simpla și liniştita constatare 
mă face să afirm însă că ne găsim pe 
un drum sănătos la capătul căruia car- 
tea cea bună va trebui să găsească nu- 
maidecât mijlocul de a se înfățișa pu- 
blicului și nici un autor de seamă al 
trecutului nu va trebui să lipsească 
din librăriile românești „așa cum a fo:t 
cazul timp de zece ani cu Croni- 
carii. cu Haşdeu, cu Macedonski. cu 
Ștefan Petică sau cu Al. Xenopol în 
partea filosofică a operei sala. Evi- 
dent, o mișcare literară vie este bilate- 
rală. Iniţiativei producătorului trebue 
să-i răspundă interesul consumatorului. 
Acesta din urmă însă trebue și poate 
fi câștigat. Scepticismul care parali- 
zează orice inițiativă, din pricină că 
lipsesc cititorii, mi se pare una din cele 
mai bizare atitudini, dacă ne gândim 
că de când există literatură în lume. 
nu sa produs cazul vreunui public de 
cititori care să stârnească direct şi măr- 
turisit pe vreun autor indolent. Publi- 
cul este o formaţie refiexă și mobilă. 
El apare evocat de puterea unei minți 
creatoare şi încetează să existe pentru 
glasul unui autor mediocru și neintere- 
sant sau pentru acela care nu e.pus în 
hune condiţii de a fi auzit. 

Vivacitatea mai mare a mișcării li- 
terare n'a produs totuși până acum ceea 
ce se aștepta de atâta timp și anume, 
apariția figurii sociale a scriitorului 
care trăește din profesiunea lui. Astăzi, 
ca și în momentul literar al lui Coș- 
buc, Vlahuţă sau Delavrancea, scrii- 
torul trebue să se adăpostească într'o 
"profesiune liberă, să facă gazetărie sau 
să i se găsească vreo însărcinare în 
administrația publică. Excepţiile sunt 
destul de rare și, în această privință, 
ultimul sfert de veac al literaturii ro- 
mânești, s'a scurs fără urme aprecia- 
bile. Imprejurarea alcătuește un nea- 
jans însemnat în viaţa noastră literară, 
dacă ne gândim că marile opere 
temeinice nu pot apărea decât în ca- 
drul unei vieţi consacrate cu desă- 
vârşire sarcinii literare. Opera de seamă 
este produsul unui devotament total. 
Ea nu poate fi decât ţinta îndepărtată 
a unui drum lung, în timpul căruia 
poate fi stăpânit un material, prelucrat 
cu miiloacele unei tehnice rafinate. Nu 
spun că nu există cazuri, ca acela al 
unei Emily Bronte, în care o mare 
creaţie se desvoltă în împrejurările de 
viață cele mai nepotrivite. Geniul [i- 
terar are uneori astfel de supleți. In 


mod generali însă o viață împărţită 
între creaţia artistică și profesiunea 
remunerativă, menţine pe cea dintâi în 
forme diletantice, o lipseşte adică de 
adâncimea şi perfecțiunea la care ea 
trebue să aspire. Ar fi dealtfel ciudat 
faptul că pentru a deveni un bun me- 
dic sau inginer să fie nevoie de a te 
consacra cu totul acestor profesiuni, în 
timp ce poți să te mulțumești și cu o 
aplicație intermitentă sau ocazională 
pentru a întățișa tainele sufletului sau 
ale societății omenești, în roman sau 
în teatru. 

Vivacitatea în creștere a mișcării li- 
terare, dacă n'a avut meritul de a eli- 
bera pe scriitor, asigurându-i o situaţie 
independentă, a avut în schimb neajun- 
sul de a dilua oarecum mișcarea lite- 
rară. Spun lucrul fără nici o amără- 
ciune. Este însă evident, pentru marto- 
rul acestor douăzeci și cinci de ani de 
viaţă literară, că operele care apar azi 
parcă nu mai au ecoui pe care-l aveau 
altădată producțiile timpului. Nu vor- 
besc de întinderea ecoului, ci de adân- 
cimea şi de calitatea lui. Mi-aduc bine 
aminte ce putea însemna pentru citito- 
rul perioadei care a precedat războiul 
apariția unei nuvele de Brătescu-Voi- 
nești, a unei cărți a lui Sadoveanu, şi 
chiar a unei noui poeme de Minulescu. 
Răsunetul acestor lucrări nu atingea 
straturi mai îndepărtate ale publicului, 
dar prilejuia acte viguroase de partici- 
pare ,cu sensuri variate ale interesului, 
printre cei atinși de acest răsunet. Nu 
mai văd azi nicăieri dezbateri literare 
de intensitatea aceleia pe 'care a pro- 
vocat-o apariția volumului lui Cerna 
sau reprezentarea „Patimii Roșii“ a lui 
M. Sorbul. Lumea pare mai indiferentă 
faţă de fenomenul literar, tocmai într'un 
moment în care el proliferează mai in- 
tens și în care numărul cititorilor se 
găseşte în urcare. 

Explicaţia stă în faptul că publicul 
răspunde cu oarecare indiferență pro- 





DOUAZECI 





UNIVERSUL LITERAR 


Ș | 


ducţiei care i se oferă cu grabă. In 
adevăr, o trăsătură proprie ultimei lite- 
raturi „adusă tocmai de efortul seriito- 
rului de a-și asigura independența ma- 
terială, este năzuința de a produce abun- 
dent. Literaturile occidentale cunosc de 
multă vreme regimul scriitorului care 
nu înţelege să treacă un anotimp literar 
fără a adăoga un titlu nou în lista com- 
pletă a operelor lui. „Anul şi romanul“ 
este o formulă pe care o aud de câţiva 
ani şi în gura scriitorului român. Ceea 





ce a dispărut în frenezia mai nouă a 
producţiei este tihna lucrului bine cum- 
pănit, grija de a atinge desăvârşirea, 
atenția zeloasă pentru detaliul cel mai 
neînsemnat „în care se recunoaşte maes- 
trul. Cazul unui Caragiale, cuprins de 
teribile scrupule ale conştiinţei literare 
în ce priveşte poziţia unei virgule în- 
tr'o frază şi telegrafiind pentru schim- 
barea locului ei, a devenit imposibil 
printre noi. Cultura limbii se găsește și 
ea în regres. Abia acum vedem că gene- 











CINCI 


rația lui Caragiale şi a lui Vla- 
huță, a lui Macedonski, Delavrancea și 
Anghel a fost o generaţie estetă, ani- 
mată de preocupări formale, dispărute 
pentru scriitorii mai tineri ai epocii de 
față. In echilibrul dintre expresie și ex- 
perienţă „scriitorii mai tineri optează 
pentru cea din urmă. Ei reclamă „auten- 
ticitatea“, se declară „experiențialişti“, 
caută „trăiri“ și se așează astfel la un 
pol opus față de cel artistic al scriito- 
rilor mai vechi. Nu mă gândesc nicide- 
cum să scobor valoarea acestui efort de 
a strânge realitaiea mai de aprope, de 
a cunoaște mai mult și mai adânc. Mă 
mulţumesc să constat evoluţia cure sa 
produs între timp, regretând numai 
împrejurările în care zelul experiențial 
nu compensează scrupulul artistic dis- 
părut. Când publicul primeşie cu ră- 
ceală o operă nouă este totdeauna un 
semn că el reacționează la graba exe- 
cuţiei, fără să fie mulţumit de conţinu- 
turile care i se prezintă cu acest sacri- 
ficiu. 

Un alt eveniment produs în interva- 
lul pe care-l considerăm a fost înflorirea 
marilor genuri obiective, în special a 
romanului. Teatrul care a atras destule 
pene în acest timp, n'a izbutit să deter- 
mine o vocațiune scriitoricească de pri- 
mul ordin. Se va spune poate că tea- 
trul se găseşte într'o criză universală. 
Toluşi momentul care a urmai. imediat: 
războiului, adică momentul pe care 
l-am putea numi expresionist prin re- 
ferire la scriitorii germani care au afi- 
şat în epoca aceasta programul cel mai 
caracteristic, a dat teatrului un loc 
destul de mare. A lipsit însă prezenţa 
unui talent de seamă care din întâlni- 
rea cu explozivul expresionistie să 
determine o producţie teatrală epocală. 
Lucrurile sau întocmit aşa, încât după 
atâtea decenii de dramaturgie naţio- 
nală nu putem asocia lui Caragiale, 
inițiatorul și patronul modern al genu- 
lui, nici un nume de o valoare egală 





Junimismul lui Odobescu 


In recenta ediţie critică a „Operelor 
literare“ ale lui Al. Odobescu, d. Sear- 
lat Struţeanu a pus o problemă foarte 
interesantă de încadrare spirituală. 

Al. Odobescu a rămas în literatură, 
ca şi în viaţă, un Petronius al stilului, 
de o eleganţă solemnă, sobră, uneori 
demonstrativă. In privința aceasta mă 
gândesc a-l vedea pe linia de conduită 
siilistică a lui Gustave Flaubert, care, 
predispus la reale turburări gastrice 
din cauza paginilor bovariene cu arse- 
nic, a fost extrem de indispus de când 
a „comis“ un dublu genetiv. Intr'adevăr 
stilul  odobescian este curat de orice 
asperităţi dezarmonice, de orice  ba- 
last; e clar și masiv, iar eleganța lui 
clasică l-a proclamat „prinţul prozei“ 
în literatura noastră prea  obicinuită 
cu zorzoane bizantine. Opera odobes- 
ciană este momentul maturității noas- 
tre stilistice. Dealtfel această „toaletă“ 
a scrisului era reclamată de însuş prin- 
cipiul tehnic al gândirii lui. Spirit echi- 
librat, cu o cultură bogată rezultată 
din multiple izvoare, — nimic, în nici- 
un plan al vieţii, nu-i putea fi străin; 
avea cum sar spune o cultură po- 
livalentă fără precăderi și cu ace- 
caș putere de apreciere şi înţelegere 
oricare ar fi fust obiectul care i-ar îi 
provocat pe una sau pe alta. Cred chiar 
că greşesc atribuindu-i aprecieri, ace- 
stea presupunând superficialitate, In 
orice domeniu și-a spus cuvântul, și l-a 
spus după ce în prealabil cunoscuse 
problema, în toată onestitatea. 

Aci începe, principial,  junimismul 
lui, precum interpretează d. Scariat 
Struţeanu, în onestitatea  ştiinţitică a 
concluziilor puse. 

Care este — istoric — sensul juni- 
mismului? 

Mişcarea aceasta spirituală a răsărit 
din nevoia de a răsturna tendinţele în 
care căzuse curentul ardelean epigonic 
și didacticismul creat sub influenţa lui 
Kogălniceanu. Valoarea lor istorică ră- 
mânc. Pentru că, pe de o parte, Şcoala 
ardeleană ne deschide, pe planul istoric 
şi linguistic, porţile spre clasicitatea 
noastră originară „trecând punțile occi- 
dentului, lăsând aer proaspăt să ozoneze 
atmosfera noastră de feudă culturală, 
pe de altă parte curentul tradiționalist 
(Kogâlniceanu — Al. Russo — N. Băl- 
coscu — C, Negruzzi) ne scutură praful 
cronicilor cu duhul trecutului autohton. 
Nepregătită însă pentru elanuri, spiri- 
tualitatea noastră alunecă uşor în indis- 
ciplină. In momentul acesta răsare şcoa- 
la maioresciană cu un regim grav de 
spiritualitate nouă. Legătura cu şcoala 
Daciei literare (1940) o face V. Alecsan- 
dri care se aclimatizează repede în cu- 
rentul criticist. Dealtfel glorificarea lui 
— „rege al poeziei vecinic mândru și fe- 
rice'! — din chiar sânul Junimii, ne do- 
vedește că spiritul junimist, negativist 
în fapt, nu repudia valorile înaintaşe, 
ci dimpotrivă. 


Principial junimismul este atitudinea 
critică, negativistă faţă de formele fără 
fond şi totodată o luptă de nouă zi- 
dire. Imi pare însă că  negativismul 
maiorescian a fost atit de violent încît 
elementul constructiv din opera lui 
trece pe un plan secundar. In orice 
caz, ca atitudine critică, şi Maiorescu și 
Odobescu pot fi considerați de acord. 

Nu e greu să ne amintim de lupta lui 
Maiorescu dusă contra exceselor școalei 
latiniste. Uneori a fost prea aspru când 
atacurile lui au isbit în Simion Barnu- 
țiu, cu toate că opera acestuia univer- 
sitară era vulnerabilă. In special „Drep- 
tulu publicu al românilor“ (1867) pune 
niște concluzii catastrofale. 





Insă Maiorescu a avut un eminent 
punct de plecare: cultivarea adevăru- 
lui ştiinţific și înlăturarea superficia- 
lului. In cadrul acesta se circumscrie 
și lupta lui contra germanizării expre- 
siilor româneşti (Limba română în jur- 
nalele din Austria) sau a beţiei de cu- 
vinte — plecând tocmai dela teoria dar- 
winiană a „plăcerii pentru ameţeala ar- 
ţificială“, 

Maiorescu, stabilind direcția nouă în 
poezia şi proza română (1872) a triat şi 
scriitorii vremii, decretând pe cei de 
frunte : primul — Alex. Odobescu (cer- 
cetări arheologice) care respectă în o- 
pera lui științifică principiile — studie- 
rea obiectului cu adevăr, sinceritate şi 
nepărtinire. 

Din unghiul acesta, junimismul odo- 
bescian nu mai poate fi îndoelnic. 

Maiorescu s'a angajat mult în lupta 
contra culturii de duzină, cu mediocri- 
tatea în frunte. Polemica lui cu Revista 
Contimporană, semnalând erori grave 
(Ammianus Marceilinus, Voltaire, de- 
finiția istoriei, etc.), sau trăgând de u- 
rechi pe acel Dorotei Cucu dela „Voința 
Naţională“ pentru faimoasele lui 3 con- 
traziceri. Cuvânt de ordine: înlătura- 


de ION BĂLEANU 


tea mediocrităţii. Pe Odobescu îl găsim 
în acelaș fronţ. Şarja lui din Prandiulu 
academicu și tot războiul lui academic 
ni-l arată drept un junimist tempera- 
mental. 

Impotriva aceleiași  superficialităţi 
culturale se ridică și Odobescu în po- 
lemica lui cu Cezar Boliac. 

Alt punct de contact junimist — în 
minunatul eseu ,„,Pseudokinegheticos* 
unde stau laolaltă, într'o armonie per- 
fectă și unică, elemente din cele mai 
variate planuri de cultură. O mică ope- 
ră de scamator genial, care, stăpân pe 
forţele lui își permite distribuirea lor 
în cea mai năstrușnică problemă de 
creație. Dar aici vedem un aspect nou 
al junimismului: negativismul dispare 
ca să lase luminos ansamblul lui crea- 
tor, Unde, într'adevăr Titu Maiorescu 
a creiat fără să fi negat nimic, este în 
studiile lui în jurul „poeziei populare“ 
culeasă de V. Alecsandri, poezie care, 
cuconetului contimporan îi mirosea a 
cioban. Dealifel prin linia acceptării 
poeziei populare, ridicată la sfinţenie 
de Herder („glasuri ale popoarelor) de 
Mikiewicz  („Sicriu sfânt al credinţe- 
lor“) şi Al, Odobescu, Maiorescu îşi lea- 
gă curentul junimist de curentul tra- 
diţionalist al lui Kogălniceanu și Alecu 
Russo, legătură întemeiată chiar în c- 
pera lui V. Alecsandri. 

Rămâne însă o fereastră în junimis- 
mul odobescian. Legile esteticei maio- 
resciene aveau coordonate de univer- 
salism. Pentru această estetică, ridicată 
tocmai împotriva îngenunchierii totale 
înaintea literaturii cu temă națională, 


elementul de bază în studiul literar 
este entuziasmul impersonal. Poezia 
este o nobilă inutilitate (M-me de 


Stesl) dar în orice caz spiritul larg al 
maestrului concepea arta ca o univer- 
salitate. Cosmopolitismul de care a fost 
acuzat este evident. Arta —— după el 
-— are finalitate, dar îi sunt indiferente 
rădăcinile. Deci nu poate fi vorba de 
un specific. Ori, Odobescu a pus în plin 
problema stilului naţional în conferin- 
țele dela Ateneu. Două, neţinute, 
erau întitulate: Arta naţională — In- 
stinctul estetic la Români. 

Teoria odobesciană a stilului naţional 
avea ca frontispiciu un adevăr care nu 
este o notă junimistă-maioresciană, ci 


una tradiționalistă — cu dizidenţă ju- 


nimistă : Arta e universală dar pleacă 
din fond național. 

Ceea ce au realizat integral Eminescu 
și Creangă. 

In concluzie, Alex. Odobescu, deși a 
fost un mare izolat, neîncadrat într'un 
partid cultural, atitudinea lui a fost o 
experiență convins junimistă. 

Mai ales, ceea ce i-a unit pe Odobescu 
şi Maiorescu, a fost DISCIPLINA IN- 
TERIOARĂ care, pe unul l-a dus la 
realizarea genului unic al Pseudokine- 
gheticos-ului, iar pe celălalt Ja discernă- 
mântul critic care a pus temeliile este- 
ticei noastre literare, 


9 = 


IN LITERATURA ROMANEASCA 
DE ANI 


de TUDOR VIANU 


cu a lui. Rămâne deci apariţia romanu- 
lui de formulă naturalistă, ca una din 
contribuţiile cele mai însemnate ale e- 
pocii noi. Am fost printre acci cari au 
salutat această apariţie, în care recu- 
noșteam un aspect hotărîtor al evolu- 
ției literare. Inspirația mai veche se 
menţine în forme lirice. Lied-ul și 
schiţa erau cele două genuri lite- 
rare care înfloreau în revistele Se- 
mănătorismului. Reputația literară a 
unui Anghel, Iosif sau Gârleanu nu avu- 
sese nevoe să se justifice prin viziuni 
mai largi și prin producţii mai susţi- 
nute. Gustul timpului se mulțumea cu 
notația lirică a unui moment, a unei 
situaţii fugitive, a unei impresii. Când 
au apărut deci marile construcţii epice 
ale lui Rebreanu, însumate în ani de 
muncă, atâţi cât erau necesari îm- 
pletirii lor simfonice de motive şi 
aruncării sondei în  abisurile subeon- 
știentului, toată lumea a fost bucu- 
roasă să salute o manifestare de mu- 
turitate literară. Exemplul acestei ini- 
țiative s'a propagat cu repeziciune. 
Astăzi încă fiecare scriitor doreşte să 
publice romanul său în două volume. 
Planul de lucru se extinde uneori până 
la forma ciclului de romane, în care 
trebue să recunoaștem o voinţă reali- 
zatoare mai robustă şi un cadru desti- 
nat marilor viziuni. Totuşi, pe lângă 
lucrările serioase care se pol cita, ob- 
servatorul trebue să noteze şi feno- 
menu! falsei emulații, care a impus, 
poate pentru întâia oară la noi, fabri- 
catul literar. Nu toată producţia cpică, 
foarte abundentă în ultimii ani, a fost 
susținută de puterea sporită a observa- 
ției şi a concepţiei. Foarte deseori ea a 
fost rezultatul veleității de a umple un 
cadru prestabilit şi de a împlini un 
program. Trebue să  mărturisim cu 
toată limpezimea lucrul acesta, tocmai 
pentru a distinge autenticul ac fals, 
simpla modă literară, de ceea ce este 
creaţie adevărată și durabilă. 

In aceeași direcţie a maturității tre- 
bue să subliniem şi progresul  litera- 
turii de idei. I se oferă azi publicului, 
ŞI acesta primește cu o vioiciune a in- 
teresului care uneori surprinde, scrieri 
ideologice înlănțuite cu producţia lite- 
rară generală. Imprejurarea este destul 
de deosebită de ceea ce îi se poate ase- 
măna in mișcarea literară  înaintașă. 
Căci revistele de cultură generală, 
„Convorbirile  Litorare': sau „Viața 
Românească ', publicau articole şi stu- 
dii cuprinzând rezultatele unor oameni 
de știință în feluritele ramuri ale cer- 
cetării. O revistă ca „Gândirea“, încă 
din primii săi ani, asociază însă cerce- 
tarea cu expresia literară, face să 
treacă filosofia și mistica, istoria și 
dreptul printre genurile literaturii şi 
impune termenul de esscu, care a în- 
ceput să sune urechilor noastre din 
ce în ce mai puţin ca un barbarism. 
Multă vreme chestiunea criticii literare 
a Yămas într'acestea deschisă. Se re- 
gretă epoca în care Maiorescu și Ghe- 
rea făceau ordine în literatură și chiar 
aceea mai nouă în care nimic nu scăpa 
agerimii lui Chendi sau aplicaţiei me- 
todice a d-lui Mihail Dragomirescu 
Ani de-a rândul a rămas, ca să zic aşa, 
vacantă situația de critic literar a ge- 
neraţiei de scriitor care se ridică. As- 
tăzi cred că situația nu mai este acecaşi. 
Sunt astăzi mai mulți critici de talent 
printre noi. Totuşi, niciunul din ei nu 
reface figura şi atitudinca unor teore- 
ticiani şi cenzori ca Maiorescu şi Ghe- 
rea. Criţica a devenit azi mai tehnică 
și mai puţin principială ; ea nu face să 
funcţioneze principiile generale, ci 
condamnă și justifică opere individuale 
în numele simplului bun gust. 

Poziţiile literare intransigente,  sta- 
bilite în conexiune cu anumite  con- 
cepţii filosofice și sociale, sunt dealt- 
fel pe toată linia abandonate. Inaintașii 
noștri care intrau în viața literară pe 
la 1890 „găseau un teren literar foarte 
sistematizat, în care taberele puse 
față în față îi cereau să aleagă între 
teza artei pentru artă și a artei cu ten- 
dințe, între conservatorismul Junimii 
şi socialismul lui Nădejde și Gherea. 
Când, acum un sfert de veac, am înce- 
put să urmăresc mai de aproape miș- 
carea literară, puterea acestui contrast 
slăbise. In schimb eram  solicitaţi să 
alegem între semănătorism-poporanism 
şi modernism, care uneori lua şi nu- 
mele destul de impropriu de simbo- 
lism. Cred că începătorilor de astăzi 
divergența aceasta nu le mai spune 
nimic. Desvoltarea recentă a literaturii 
românești s'a făcut în direcţia accen- 
tuării specificului naţional dar fără să 
se izoleze de tot ceea ce cultura tim- 
pului poate să aducă din izvoarele ei 
cele mai bune. In această privință 
putem spune că trăim un moment de 
sinteză, care a dezarmat multe din 
fanatismele şi îndărătniciile de altă- 
dată, 

Iată câteva din observaţiile unui 
martor al literaturii românești în ul- 
timul sfert de veac, puţinele din câte 
am putut face în acea clipă a uimirii 
când timpul a încetat să curgă și ochiul 
a privit tot ce s'a transformat pe ne- 
simțite în așezările lucrurilor şi în 
sentimentul nostru faţă de ele. 


10 


Târîndu-şi cu greu picioarele obosite, 
Luca ajunsese tarziu m ăpropierea pa- 
duru. imort de-obuseală, parcă, miand 
toLui ce era în urma sa, Se tranulse tară 
alegere langa o tuă ae soc şi aaormise 
imeuiat. Cand se trezi, soarele era a- 
proape de apus. Pădurea se 'nvăluia în 
aipasurimi imunecate şi pâiatul se te- 
muse să intre sub coroaneie merse ale 
fagiior, așa că, până se iăcuse noapre, 
se-apriuse mal mult pela margini, unde 
ajungeau, luptându-se cu lăs.aru cruzi, 
niște Laneţe şi chiar porumbişti. Îşi as- 
tamparase toamea cu bob şi mazăre, 
iar setea, bând dintr'un isvor, care gâl- 
gâia de sub pietrele unui dâmb acoperit 
cu irasini. ivoaptea, prima lui noapte 
petrecută depare de oameni, îl terori- 
zase cu 'ncmipuiri întricoşătoare. Aş- 
tepiase cu jind dimineaţa şi, când, în- 
slarşit, soarele răsărise, se rugase în ge- 
nunchui lui Dumnezeu. Ducand o viaţă 
insuncuvă, de animal fugarit, o oroare 
atat de-amarnică impouiuva oamenilor 
pusese stapanire pe el, incât nici mâ- 
car propriu“. chip nu voia să și-l vadă, 
— ŞI, Qeaceea, Cand se-apleca, la 15vor, 
deasupra apelor cu luciu liniștit de o- 
giinaa, îşi incmdea desnădajuuit ociui. 
este tot acest sdruncin, numai un 
gand clar: să tie singur, tără marori la 
durerea lui, care- schingiuia sulletul. 

Cinci zile o dusese așa, chinuindu-se 
şi uormind pe-apucate, :ncapabil de-v 
hotărire, care sa- ordoneze intrun el 
oarecare tralul. 

inur'a patra zi, ploaia îl scăldase până 
la piele şi trebuise să dârdaie de trig 
toaa noaptea, cac. camaşa nu mal Vuia 
să se usuce. limineaţa 1 surprinsese 
demoranzat și cu obraji paz ae ne- 
somn, şi baiatul nu-și Levenise decât la 
amiază. 

Poate că şi n cincea zi ar fi petrecu- 
t-o în aceeaşi nesiguranță chinuitoare, 
daca nu sar îi iuampiat ceva, care-l 
decise să ia drumul spre adâncul co- 
driior. 'Locmai 1sprâăvise ae mâncat niş- 
te padureţe, can ui strănsese gura pun- 
gă, şi voia să se lungească la soare, ca 
sa scape detiniuv de julăveala imbrăâcă- 
minţi, când un grup de săteni se-apro- 
pie de pădure. un moment, Luca se 
gândi să iasă înaintea lor, ca să le ceră 
un dărab de pâne sau un colţ de mă- 
măligă, însă, liind sigur că-l vor între- 
ba cine-i și de unde-i sau chiar şi alte 
lucruri, renunţă şi, ca să nu tie desco- 
perit, mai ales că sătenii veneau glonţ 
spre dânsul, o'ntinse pe-o cărare spre 
"ntunecimile verzi din iața sa. La înce- 
put, se cam temu. Credea că, la tiecare 
pas, va fi ameninţat de sălbătăciuni, 
cari vor căuta să-l sfâşie, însă nimic nu 
se arătă şi prinse curaj să privească li- 
niștit împrejur. 

După o bucată de mers, copacii prin- 
seră să se'ndese unii în alţii cu crengile 
şi cerul își rărea tot mai mult frunzele 
albastre. Pământul, din care săltau, în- 
colăcindu-se besmetic, rădăvini nodu- 
roase şi jilave se surpau uneori în vă- 
găuni intunecoase, de unde se 'nălţau, 
ca niște valuri agitate, gorunii şi frasi- 
nii cu licăriri de soare. Ferigile se 'n- 
tindeau deasupra smârcurilor, iar ciu- 
percile, majoritatea cu căciuli roşii, a- 
duceau surâsuri binevoitoare în umbra 
deasă a tufelor, peste cari se năpusteau 
furioși copacii mai bătrâni. Mustind de 
Suc, ţărna era lipicioasă. Luca lipăia cu 
impresia că se va scufunda ca ntr'o 
mlaștină și sălta ca o barză peste cleiul 
negru ai cărării. Când aceasta se pier- 
du între nişte brusturi, se opri nehotă- 
rît. Orientându-se după lumină, păşi 
prin ierburi spre apus, încotro știa că 
pădurea se adânceşte vre-o zece kilo- 
metri şi, până'n seară, nu-și conteni 
mersul. 

Mirat că nu "'ntâlnise o fiară, se 'm- 
veseli întrucâtva şi 'ncepu să fluiere, 
însă ecoul îi răspunse misterios şi Lu- 
ca, înfricoșându-se din nou, tăcu. 
Vrând să profite de ultimele lumini ale 
amurgului, se puse să caute de mânca- 











re şi, când dădu de-un smieuret, se-aş- 
terunu Llăcuim Ja pPO.olirea 10auei, ApuL, 
încninanuu-se, se cuica ŞI cu laic câ 


locui era uined şi pun ae țanţari, aaor- . 


m. Lara caza, 

Cand se vezi, nu-i vorbă, îl cam 
dureau picioareie, dar se 'nunse coală 
ŞI Pine — ŞI greutatea din rup îl ais- 
paru ca lua cu mana. Uricum cesiul 
ae ominli, prinse sa cerceveze terenul. 

Se ata pe-un tel ae pocuş cu iarbă 
muita ȘI Maăvăsoasa. Stejarii curgeau ca 
miște rauri pe connele cari, vazure din 
departare, pareau o mare verae cu u- 
şoare reiexe aibastrii. Soarele inalbea 
nişte nour. subțiri pese coamele invoi- 
vurate ale dealurilor şi le dadea dneri- 
te chipuri lanvastice. In apropiere era o 
desime de iagi tineri, Lacuţi și darji, 
cu iruntea pană sub creștetul cerului: 

Luca își roti încăodată privirea şi-a- 
bia de se satură, într'un tarziu, de toa- 
tă bopaţia asta a pământului. 

De cand cu răsboiul, pădurea rămă- 
sese fără pazinici, căa toresterii şi or- 
ganele n subordine se nimerisera să 
tie nație proaspătă, cu datorie către îm- 
părat, așa că inginerul Hettmer, ,„,Ver- 
walterul” ocolului silvic, găsise numai 
cu mare greu un om de uncredere. A” 
cesta, tăcea ce putea, dar unde să ţină 
sub ochi atâta amar de codru ? Sătenii 
din împrejurimi nu se mai osieneau să 
cumpere lemn, ci fiecare se ducea de 
capul sau de și-l alegea cum un venea 
ma! bine, din margine. 

Luca șuia lucrul acesta şi n'avea gri- 
jă că va 'ntâlni picior de tiinţă cuva 
tâtoare. Intrebarea era dacă se alunda- 
se aestul şi daca dealurile nu-i inşelau 
socoteaia ochilor, Ca să se-asigure, ueci, 
că arumul i-a 1ost cu prisosinţă de-a- 
dânc, cmbzui un stejar mai arâtos şi, 
cat al cupi, îu 1n var. Spre apus, nici 
nu se uita, caci tot padure mergea in” 
iracolo. Cu atat ma. mult, unsă, se 
chori spre răsărit, de unde venise. În- 
tr'adevar, se desluşeau mşte câmpuri 
încoace — şi char câteva case. ra, 
prin urmare, primejdie din partea asta. 
Statu cât stau, ca o veveriţă, în bra- 
țele moicume ale copacului, dar picioa- 
rele, îndesate în îndoitura unui ram 
noduros, începură să-l fiznice și se lăsă 
sprinten la pamânt, turtind vre-o două 
ciuperci ma! făloase, ale căror căciule 
se auseră deadura până 'ntr'un ciot ciu- 
pit de cari. 

Dimineaţa răsuila prin toate frunze- 
le pădurii. Căldura încerca să se co- 
boare, însă stejarii şi fagii luptau vite- 
jeşte împotriva ei, ingăauina-o numai 
atâta, cat se potrivea pentru ierburi și 
gângănii, iar Luca îi simţea pe obraji 
mângâierea plăcută. Un duh reavăn de 
sulcină împărătească și de cimbru acri” 
şor plutea pretutindeni, rareori tăiat de 
câte-o boare aspră cu miros de lut. 

Băiatul mai privi odată, cuprinzător, 
și, apoi, o luă iar spre apus. Copacii în- 
cepură să se 'ndesească din nou. Erau 
bătrâni, însă, după chipul în care dă- 
deau din coate după lumină, se vedea 
că mai au chef de traiu. Vegetaţia mă- 
runtă, lipsită de soare, tânjea. Numai 
ferigile dăinuiau nepăsătoare şi ocro- 
teau de goliciune pământul apos: 

Luca înainta cu greu, mai cu seamă 
după mușchiul copacilor și mai rar du- 
pă soare, căci nu-l prea putea găbii 
dintre atâta frunziş. Copaci, doboriţi de 
bătrâneţe, tufișuri dese, hârtoape şi alte 
obstacole îi îngreuiau drumul. Năclăit 


de sudoare şi cu inima bătând să-i 
spargă coșul pieptului, Luca înainta, 
totuși, — încăpăţinat şi fără teamă. 


Pela amiază, dădu de-o dumbravă cu 
iarbă mare şi străbătută de-un părâu 
limpede, că se puteau număra pietrele 
de pe fund. Flori sălbatice creșteau în 
voie pe maluri. 'Ţărna era svântată şi 
fericirea lui Luca fu deplină când des- 
coperi și o plajă de nisip mărunt şi au- 
riu. Atraşi de lumina puternică a soa- 
relui, câțiva peştișori arginții se jucau 
la suprafața apei. In marginea dun- 


UNIVERSUL LITERAR 


brăvii, un măr încărcat cu fructe îl îin- 
bia pe băiat. 

— Cine te-o fi altoit ? — îl întrebă 
Luca dupăce gustă din roadă, căci ra 
nu era padureaa, ci auice, şi se cunoș- 
tea uşor că pomul iusese ingrijit ae-v 
mână omenească. 

Intrigat, căută o explicaţie, însă, de- 
oarece Ioamea nu-i aadea pace, nu se 
siorță prea mult să ajungă ia capăt cu 
invesugaţia. 

— Aia am să rămân! Mâncare am, 
loc de scăldat așijderea, iar soare be- 
rechet. Nu-mi lipseşte .decât o casă, — 
şi se duse să exploreze copacii dim- 
prejur. 

DNumerind o scorbură uimitor de 
spațioasă, o curăţi de ciuperci şi de 
gangânii. Apoi, smulse iarbă și-o în- 
tinse la soare, să se usuce, iar spre 
seară o strânse şi-şi tăcu  așternut 
din ea. 

Luca nm'avea dece să se plângă. Via- 
ţa pe care-o ducea era minunată. Stă- 
tea ceasuri întregi, gol, la soare. Când 
se sătură, sărea în pârâu şi se lua la'n- 
trecere cu peştii, cari îi amăgeau la 
locuri răcoroase, sub nişte salcu pline 
de umbră și cu miros de mâl. Atunci, 
ieșea ia mal, de unde se uita în apă, 
urmărind jocul peştilor, sau în iarbă. 
Libeluie mari — albastre şi străvezii, 
scante:au ca argintul şi Luca le pri- 
vea până se pierdeau în trunzișul tu- 
felor. Nu-i lipsea nimic. Viaţa în aer 
liber, mereu în soare, îi  întărise 
trupul, care se desvolta bogat în sevă 
şi tără oprelişti. Uneori, se urca în co- 
paci. inconjurat de frunziş, părea un 
puiu de zeu. Chiuia din răsputeri, 
însă nu-i răspundea decât ecoul sau 
vre-o pasăre de noapte, stingherită din 
somn. . 

— Uhouă...i-..i...iau..iau...iau...iau.,, 

— Jao...iau.., 

— Uuuu:-. 

— Vu... 

Soarele râdea în părâu şi apele clin- 
cheneau vesel. Ferigele se plecau șuso- 


tind, iar ciupercile roșeau de plăcere. 


Numai brusturii rămâneau morocănoși 





şi nu luau parte la petrecere. 

— Domnule pom, — se ruga Luca, 
— îmi aa un inar? 

Pomul se mai codea, mai tuşea în 
frunze, însă, la Siarşii, Marininos, ÎȘI 
scutura iructele, pe cari baiatul le cu- 
legea din  aarba şi le savura încet. 
Mustul i se preungea auriu pe barbie 
şi pe piept: Lumina se resirangea în 
picaturile duici şi albinere zuiuzaiau 
vesel, crezând că au dat de-un tagure 
de miere, 

imineţile, pădurea vuia de cântec. 
Dacă  luceaiărul vestea o zi senină, 
Luca acompania cu giasul său sălba- 
tic stingerea stelelor. Când zorii im- 
purpura nu se lamureau încâ bine 
din intunecimile zării, bălatul se-arun- 
ca în valurile pâriului. Inotând sub 
apă, atingea pietrișul răcoros și sen- 
fiora. Apoi, se lungea pe nisip şi au- 
rora îl acoperea cu o brumă roşie, pe 
care abia soarele, înălțat victorios dea- 
supra stejaritor, o risipea întrun ar- 
gint suav Ca promoroaca depe prune. 

— Lli..dau...iat...iau., 

— lau..lau.,, 

Umbrele se scurtau şi văsduhul 
prindea a fierbe. Venea ora odihnei, 
sub sălcii sau sub malul abrupt și în 
vadat de lemnul-Domnului. Aerul se 
subția și juca deasupra  pietrișului. 
Gângâniile ieșeau din crăpăturile co- 
pacilor şi se plimbau pe nisipul fier- 
binte. Vântul sălta printre plante, însă 
căldura îl răsbea şi trebuia să se-as- 
cundă prin văgăuni ferite de razele 
soarelui. 


Intr'o dimineaţă, de cum deschise 
ochii, Luca se repezi afară, să-și urme- 
ze programul obişnuit, dar se opri îm- 
bufnat Ja „uşă”. Ploua. Nouri suri și 
grei astupau cerul și stropii mărunți 
cădeau ca un cântec adormitor pe 
frunze. Copacii se pierdeau în sita dea- 
să a ploii, părâul se umflase, iar aerul 
se răcise şi ierburile se plecau sub 
greutatea apei. 

Luca ura zilele ploioase. Ele îl izo- 
lau și-l sileau să se gândească la tre- 
cut. Liubcie ieșea din mormânt și 
se-apropia de dânsul. Sta palid înain- 
tea lui, transpirat ca în timpul ago- 
niei, spunea ceva şi iar se topea în 
ceţuri. In astfel de clipe. lui Luca i se 
făcea dor de Stan, de Cătrănuţ şi ce 
ceilalți prieteni, şi 'ncepea să plângă 
până î se'nroşeau ochii. 

Băiatul se-așeză turcește la intrarea 
în scorbură. Arunca beţişoare în şi- 





roaiele, cari șuvoiau la rădăcina copa- 
cului şi le privea până dispăreau în 
băltoace. 

Deodată, crengile unui tufiş foșniră 


şi băiatul rămase cu mâna în aer. 
Crezu că e un om și-o frică nebună il 
cuprinse. Se gândi să iugă, însă necu- 
noscutul din  tufiş era prea aproape. 
Atunci, socoti că lucrul cel mai potri- 
vit ar fi să se retragă în scorbură, 
ceeace şi făcu.  Pândind din întune- 
ric, se simţea mai sigur şi aștepta 
chiar cu oarecare nerăbdare apariția 
îndrăzneţului, care tulbura liniştea pă- 
durii. 

Gândindurse că va trebui să pără- 
sească locui acesta minunat, pe care-l 
îndrăgise, o mare părere de rău puse 
stăpânire pe el. Fiind însă hotărit să 
nu se reîntoarcă deocamdată în mij- 
locul oamenilor, nu găsea altă soluție 
decât să intre cât mai adânc în pă- 
dure. 

'Tălăzuirea crengilor încetă, dar Luca 
nu se lăsă amăgit și rămase nemișcat 
în scorbură. După un timp, obosit de 
poziția incomodă, în care se rezimase, 
se lăsă în genunchi. O bucată puiredă 
de lemn, atinsă cu mâna, se desprinse 
și se rostogoli până la tufiș. Sgomotul 
provocă o nouă mișcare a crengilor şi, 
peste puţin, curiozitatea lui Luca fu 
satisfăcută. 

O lupoaică enormă, cu fălci groase 
şi spinarea sburlită, ieși la iveală şi se 
opri în mijlocul dumbrăvii. Scurmând 
pământul, își fleșcăi de câteva ori 
dinții, ca, apoi, să urle în vânt. Se ve- 
dea că pierduse o urmă și, deaceca, 
era furioasă, cu spume la bot. Se n- 
vârti de mai multe ori în jurul tufi- 
șului, ca în căutarea cuiva. Intr'un 
târziu, descoperind părâul, bău lacom 
din apa gălbuie şi iar începu să urle. 

Băiatul își făcuse o părere cu mult 
mai grozavă despre fiarele codrului. 
Uitându-se îndelung la lupoaică, n'o 
găsi prea  înspăimântătoare, iar fap- 
tui că un animal şi nu un om îi tur- 
bura singurătatea — îl linişti complet. 

— Tu, javră, — strigă el. — Ia fă- 
te 'ncoace ! 

Lupoaica, surprinsă de prezența bă- 
iatului, bufni de câteva ori pe nas și-și 
arătă colții lucioşi, însă n'o urni din 
luc. 

— N'auzi. cotarlă 7? 

Fiara, poate mirată de 'ndrăzneala 
lui Luca, fâșcăi din coadă și se-apro- 
pie de dânsul. Limba, roșie şi puter- 
nică, îi atârna pe-o parte, iar ochii îi 
umblau sălbatici prin cap. Trase cu 
urechea în direcţia vântului, însă, cum 
nici un sunet nu-i parvenea, își conti- 
nuă înaintarea și nu se mai opri decât 
în faţa scorburei. , 

— Ce-i, cucoană? Ai poftă de frip- 
tură, ha? Da' şterge-te pe bot, că nu 
pui tu laba pe mine! 

Lupoaica scoase un hârâit, care putea 
fi interpretat ca prietenos. Fiara pă- 
rea tânără şi-l privea pe băiat cu niște 
ochi curioşi, cari trădau că încă nu vă- 
zuseră chip de om. Cum sta aşa, cam 
nedumerită, aducea cu o căţea, doar 
că arăta mai puternică și mai înaltă. 
In orice caz, lui Luca nu-i cra frică. 
Dimpotrivă, se bucura că are ocazia 
să se distreze cu o coșcogeamite lu- 
poaică, în carne şi oase, nu pe hârtie, 
ca 'n cărţile de şcoală, și chiar se 
gândi ce-ar spune  domnui învățător 
Semaca, dacă s'ar pomeni aşa, deodată, 
în fața unui haram ca acesta. 

— Ce stai aşa bozumflată, cucoană ? 

Lupoaica se tângui încetişor într'un 
urlet și băiatul căută să-și explice a- 
titudinea ei ciudată. Animalul nu prea 
avea înfățișarea că vrea să sară asu- 
pra scorburei. Tot ciulindu-și urechile 
spre fundul pădurii, asculta cu încor- 
dare și sgrăbțăna pământului, Apoi, se 
uită cu ochi cuminţi la băiat. 

— Ce-ai  păţit, bre? — se'ndură 
Luca de dânsa și-și lungi gâtul, so 
vadă mai bine. 

Fiara merse câțiva paşi spre apiis, 
dar se'ntoarse. Tot pornind şi reîntor- 
cându-se, par'că implora ajutorul omu- 
lui. Acesta o ?nţelese și, luându-și 
inima ?n dinți, scoase un picior. 

— Tu, da! n'ai să-mi faci nimic? 

Lupoaica nici nu mârâi, ci dădu dia 
coadă şi se 'ntinse cu botul pe labs, 
iar Luca, ieşind și cu a doilea picior din 
scorbură, îi puse mâna pe cap. Ea 
scânci supusă și i-o linse. 

— A dracului! — se minună Luca. 

Animalul se  sculă și, schieunând 
mereu, îl conduse ia tufiş. 

— Unde mă duci, cucoană ? 

Fiara, ca să se convingă dacă băia- 
tul o urmează, se  'ntoarse, cu tot 
trupul, lupeşte. 


— Vin, vin, nu te teme! — şi intră 
pe brânci pe sub crengile scunde, cari 
îsi scuturară apa peste el. — Poftim! 


Tovărăşia ta mi-a trebuit, javră? 
Doamne, ce sar mai mira Stan şi Că- 
trănuţ, de m'ar vedea! 

Merseră aşa, împreună, o bună bu- 
cată. Când dădură de-un luminiş, pe 
Luca abia-l mai ţineau șalele. Lupoai- 
ca, neliniştită şi cu ochii mereu la 'ri- 
sotitor. sălta printre ierburi şi găteje. 
Câteodată, nerăbdarea o copleșea şi, a- 
tunci, aproape că sbura, însă, dându-și 
seama că picioarele băiatului nu's pe 
măsura ei, îşi încetinea mersul. 

— Da ce, cucoană ? Imi plăteşti de 
mă pui salerg așa? — o mustra Luca 
şi Lupoaica își astâmpăra labele. 


23 Aprilie 1938 





Locurile se-arătau necunoscute. Pă- 
mântul era pietros şi baiacul trebuia 
să be prudent, ca sa nu-i intre vre-o 
aşchie sub unghu. Stejarii, mulţi din 
e. loviți de trasnet şi cu scorburi cari 
se cascau ca nişte uicere în trunchiu, 
se 'nghesuiau învr'o iuga nebună după 
lumina. Aerul mirosea a lemn puured 
şi-a mlaștină. Ploaia picura tot iz de 
irunză din copaci. 

Luca înainva tără să se mai oprea- 
scă. luupoaica îl intriga şi băiatul co- 
rea să pasească imecar explicația pur” 
tării «1, aşa că renunță să-şi cruţe 
picioareie şi nici nu simţi când niş.e 
mărăcini îi sgâriară destul de adânc 
pulpele. 

In d:eptul unei fundături, fiara își 
strânse labele şi-așteptă pânăce bâia- 
tul se-apropie de dansa. Apoi, plecân- 
du-și capul, în care ochii tulgerau cu 
sclipiri de disperare, prinse să urle 
iaraşi, dar, de astădată, cu un fel de 
plâns în ochi, 


— Ce-i? De ce te vaiți aşa? Te 
doare ceva ? 
Lupoaica  schieună şi sări între fe- 


rigi. Băiatul o urmă fără să şovăiască. 
Ținându-se de creanga unui alun, ca să 
nu alunece, cobori binişor până dădu 
de teren neted, însă tot nu descoperi 
dece fiara se arăta și mu neliniştită. 

— Ce-i cu tine? Nu mai sgrăbțăna 
atâta! Lasă-mă să mă uit... — și se 
plecă peste niște arbuști, pe cari îi res- 
firă cu mâna. 

Lupoaica scoase un strigăt dureros, 
care lui Luca i se păru omenesc, şi se 
năpusti asupra locului cercetat. Băia- 
tul se feri la timp, ca greutatea ani- 
malului să nu-l răstoarne, și, în aceeași 
clipă, văzu o amestecătură de carne, de 
sânge şi şi de ţărână proaspăt răsco- 
lită. Privind cu mai multă atenție, 
descoperi şi o capcană de fier vechiu 
şi ruginit, în care atârna, de-o labă, 
un puiu de lup, care semăna să fie încă 
viu. Fiara îl mirosi și, apucându-l cu 
botul, încercă să-l elibereze, însă nu 
reuşi, căci capcana îşi încleştase bine 
dinţii. 

— Stai, că-l omori! — și Luca des- 
făcu cu multă caznă dințătura auto- 
mată, din care scoase puiul. 

Lupoaica îi mirosi din nou şi-l linse; 
apoi, începu să se gudure pe lângă 
Urâtu, care-o mângâie liniștitor pe spi- 
narea sburlită. 

La levarca, scuturat de răceală şi, 
totodata, transpirat  de-alergavură, 0- 
bosut, insă impaca în muna, Luca în- 
treprunse O usca ancieva şi ajunse a 
contiuzia că, date jună Niş.e urme ul- 
Leruve ue cee ae iupuaicei, vre-o vulee 
descoperise cuictușui cu pu şi că, dupa- 
ce 11 inancase pe capuva, auzise acsi- 
gur paşi niamei. Cum un puiu mai 
ramăsese, l-a apucat cu botui, ca sa-l 
ducă undeva, sa-l mănânce in tihnă, 
însă l-a scâpat în capcana şi, atunci, 
temându-se de iuria lupoaicel, care se- 
apropia, a fugit. Deși gunita indeaproa- 
pe, şi-a pieraut, totuși, urma în tuiișul 
din dumbrava cu parâu. 

— Lasă, iasă, cucoană! Nu-mi mai 
mulțumi atâta, că-mi  murdareşti Că- 
mașa... 

La-o-parte, ferit de niște bușteni, 
culcuşul lupoaicei era răvaşit de vulpe. 

Luca dăau cu piciorul prin aşternut, 
să-l nivcleze, însa lupoaica nu voia să 
mai calce pe-acolo și rămase nehotă- 
râtă, cu puiul apucat gingaş între diniii 
ei puternici, langă capcană. 

Băiatul se-așeză pe-o piatră: Iși privi 
picioarele murdare de noroiu şi sânge, 
şi se gândi că, deşi ploua, va trebui să 
ia o baie sdravănă. Apoi, uitându-se la 
lupoaică, îi trecu prin minte că puiul 
ei ar putea îi un admirabil tovaraş de 
jocuri. Bucuros  de-această idee, nu-şi 
mai simţi oboseala și se-apropie de 
fiară, ca să-i ia puiul. Ea mărâi, însă 
Luca o netezi pe spinare şi mârâitul se 
pierdu în gâtlej. Luând în brațe că- 
țelandrul, care părea de vre-o două sau 
trei luni, îi făcu semn lupoaicei. Fia- 
ra îl înconjură timidă pe băiat şi săl- 
tă în două labe. 

— Hai, acuma să mă asculți şi tu, 





cum te-am ascultat eu adineaoti, — și, 
dupăce sfărâmă cu un pietroiu capca- 
na, porni spre dumbravă. 

Lupoica mai mirosi odată prinzătoa- 
rea de-oţel. Sângele îi trezi urletul, 
care vibra sălbatec a răsbunare. Apoi, 
sc-alătură cuminte lui Luca şi, în cu- 
rând, ajunseră la scorbură: 

După câteva zile de timp ploios, 
care prefăcuseră dumbrava într'o enor- 
mă baltă, soarele risipi nourii şi se-a- 
răță în toată splendoarea deasupra co” 


23 Aprilie 1938 


pacilor imbibaţi de apă. Un vânt cală 
svântă pământul şi, peste puţin, nu 
mai rămase nici urmă de potop. Plan- 
tele, pline de sevă proaspătă, strălu- 
ceau și mai puternic, iar părâul îşi 
strânse în albia obişnuită apele, cari 
amenințaseră cu înecul scorbura ui 
Luca. Diferite gângănii ieşiră din as- 
cunzișuri, florile se deschiseră şi căl- 
dura, care se revărsa binetăcătoare, îm- 
prospăta atmosfera cu miresme noui 
de cimbru. Ecoul răspundea vesel ia 
chemare. Departe, dealurile işi pier- 
deau în aburi coamele albăstrii, pe cari 
lumina le aurea cu cele mai suave nu- 
anţe, şi lunecau cu valuri repezi prin 
văi. 

Luca se urcă întrun copac și, cu- 
prinzând zările, chiu: din toată pute- 
rea : 

— Ie î.. Î.. iau... iau... iau... 

Lupoaica îl întovărăşi cu urletul, 
după care se luă, cu un scâncet mic, şi 
puiul, iar ecoul le răspunse tuturor — 
fără părtinire. 

— Ce-i, cucoană ? Te-ai desgheţat ? 
şi, coborindu-se din stejar, se duse să-i 
vadă cățelandrul, care, din jerpelit și 
numai vase cum fusese, creștea rotofeiu 
şi alintat. 

— Cucoană, am să-ţi botez plodul, 
că-s creştin, nu păgân ca jupânu' Wen- 
der dela noi din sat, și, pentrucă are 
așa nişte fălci îmbutnate, am să-i spun 
Botosu! Îţi place, javră? 

Lupoaica lătră a bucurie, și băiatul 
deduse că ea îşi dă consimţământul. 

— Bine, cucoană, îmi pare bine şi nu 
mai stârni atâta gălăgie. Ce, crezi că's 
surd ? 

Viaţa lui Luca își continua nestin- 
gherită ritmul. Soare, băi, plimbări de 
recunoaștere şi hârjoneală cu Botosu. 
Lupoaica se ducea regulat la vânătoa- 
re şi semntorcea cu sălbătăciuni, însân- 
gerate, pe cari  le'ntfulica lacom cu 
puiul. Astfel  trecură repede câteva 
săptămâni şi, într'o bună zi, Luca ieşi 
din apă mai curând ca de-obiceiu. 
Deşi soarele bătea în plin, lumina nu 
lrigea, ci abia de mângâia ierburile. 
Nedumerit, băiaiul îşi roti peste copaci 
privirea şi constată cu o strângere de 
inimă că vârfurile lor începeau să sz 
'mpurpureze. Umbrele erau reci şi ni- 
sipul îl umplea de umezeală, iar când 
intră în scorbură, o găsi, deodată, ino- 
spitalieră şi cu pereţii mucezi. 

După o săptămână de  chibzuiala, 
Luca işi puse la punct planul pentru 
înfruntarea iernii. Deşi n'avea nici o 
unealtă în afară de briceagul, de care 
nu se despărțea niciodată, se gândea 
să-și consolideze scorbura. Profitând 
de timpul ce se menținea frumos, tăie 
o mulţime de crengi, pe cari le depo- 
zită în apropierea scorburei. Apoi, își 
confecționă cu multă caznă un maâiu şi, 
ascuţind la un capăt câteva duzini de 
țăruși, îi bătu în jurul trunchiului de- 
capitat de cine-știe ce furtună. Obţinu, 
astfel, un gard, pe care-l umplu cu pie- 
tre și cu țărână uscată la soare. După- 
ce bătuci bine, cu maiul, această a- 
mestecătură,  împleti o uşă dublă și-o 
prinse cu scoarță. de răchită, în trei 
fire, de-un capăt al peretelui. Reînoin- 
du-și culcuşul, smulse câţiva metri 
cubi de iarbă, din care, svântând-o 
timp de-o săptămână, ridică o căpiţă, 
câ să aibă ce așterne la iarmă. Aceas- 
tă muncă îi spori moralul și-i spul- 
beră definitiv gându. de 'ntoarcere 
acasă. 

Dupăce chestiunea locuitului fu re- 
zolvată, băiatul începu să se preocupe 
de hrană. Intr'o rază de câţiva chilo- 
metri în jurul  dumbrăvii, descoperi 
niște meri şi chiar un nrun, așa că se 
puse harnic la lucru şi uscă o mulțime 
de fructe, pe cari le-așeză pe-o poli- 
cioară improvizată în partea superioa- 
ră a scorburei. Nu disprețui nici aiu- 
nele cu atâta trecere în neamul veveri- 
țelor, iar pădureții își dădură şi ei pri- 
nosul fructelor acre şi aproape inco- 
mestibile. Acaparat astfei de aprovizio- 





nare, Luca nici nu observa cum toam- 
na progresează în împărăția pădurii. 
Stejarii deveneau mai roşii. Amur- 
gurile se făceau una cu copacii, cari 
arborau, pe urmă, tonuri violete și 
brumoase. Florile târzii, cari încă îi 
mapucaseră să-și închege sămânţa, răs- 
pândeau un parfum slab, abia vizibil, 
și nici o albină nu se mai aventura în 
potirele fragede. Când câte o pală de 
vânt rătăcea printre fagi, frunzele ze 


rea ferigele. 





Aurorele erau o cheltuire nebună de 
aur. (Când soarele svâcnea de după 
deal, ca o inimă, copacu se făceau gal- 
beni, de-un galben greu şi somptuos, 
care colora, par'că, şi aerul. 


Amiezile erau mai sobre. Văile sc 
adânceau, iar dealurile își clariticau 
conturunle. Verdeie stăruia în copaci 
şi padurea mai dădea întrucâtva im- 
presia de vară. 

Nopțile  halucinau. Luna arunca 
brumi palide peste dealuri. Din gurile 
văilor, pe cari păraiele și isvoarele le 
traversau în cotituri uşoare de braţ în- 
doit, ceața bogată în talduri drapa în 
zale-argintii copacii, ca, mai târziu, să 
se înalțe în trâmbe subţiri spre cer. 
Văzduhul răcoros ducea departe sune- 
tele, oricât de nelămurite-ar fi fost elc. 

Lupoaica ieșea la vânat şi, uneori, 
Luca ii auzea urletele, cari veneau de 
după cine ştie ce deal. Când se re'ntor- 
cea, îiara aducea întotdeauna câte un 
iepure sau altă sălbătăciune, pe care-o 
devora lacom împreună cu Botosu. 


— Cucoană, — îi spuse băiatul în- 
tr'o dimineață, — te rog să-mi dai 
blana u:echiatului tău, — și se-apropie 


de pradă, însă lupoaica mârâi atât de 
crunt, încât Luca făcu doi pași îndărăt. 

— Nu fii proastă, javră! N'am ne- 
voie de carne. Poţi s'o mănânci sănă- 
toasă, da' blana, îi vrea ori nu-i vrea, 
tot ai să mi-o dai tu, — și, repezin- 
du-se, îi smulse din ghiare iepurele, 
ca, în două salturi, să ajungă ia scor- 
bură, unde lupoaica, oricât ar fi încer- 
cat, nu putea să intre. 

— Vezi? Ai rămas. cu buzele um- 
[late ! 

Ca şi cum ar îi înțeles tonul batjo- 
coritor al băiatului, lupoaica prinse să 
sgrapţene, cuprinsă de furie, în împie- 
tivura lesei deia intrare. 

— Degeaba, cucoană! Mai bine li- 
nișteșre-ue, ca-ți arunc înoală carnea. 
Loar' n'oiu manca-o crudă, ca îine... -— 
ȘI ncepu sa jupoale cu bnceagul pieiea 
lepure.ul. 

vea.unci, Luca proceda la fel în fie- 
care zi ŞI, aupa 0 sapramană, Lupoaica 
nu 1 SE ial vupunea vaiaLului, Cand a- 
Cesua venea Sa-l 1a praua, ci aşiepta 
inut pana capâa carnea, -Cu Care e! 
n'avea ce iace. 

— Le-a anvăţat minte ? Na! Asta-i 
lrumos Qin parea ta, 

in curanu, Luca avu atâtea piei, în- 
Ca. puiu sa-și contecționeze un cojoc 
priniuv, de care era ioarte mânaru, 
ŞI-O perecue ae 0plnci. bun Cel lauast, 
CAPUușI Intro Qupa-armniăză  pereţu şi 
leasa, şi aprecie ciuar In aceeași nvapte 
iemperatura calauţa, care se aatora 1n- 
Ventuivitâții saie, a odâu. 

De-atunci, Luca se puse să aștepte 
lmșut iarna, ivu- ma pâsa de viscoi 
ȘI ue geruri, lar mâncare avea bere- 
chet in „magazii“. ln ce priveşte a1s- 
tracţiile, 11 avea pe Botosu, care creş- 
tea ca un aluat. 

— Să vină şi zece ierni, că nu miri 
teama ! Nu-l așa, cucoana ? 

Lupoaica spunea, in iumba ei, că-i 
aşa, şi-l Gadea caie-o Laba iui botosu, 
care se-ameseca neinvitat in ascuţit: 

Lipsa CHPIIUruor ii supăra mult pe 
Luca. in timpul verii, nu prea avusese 
nevoie de 10c, insă, acuma, in pragul 
ernu, ar ti aorit să-şi improvizeze o 
vatră, care să-i procure caluură şi aea- 
supra careia să prâjeasca alune şi nuci. 

Udată, dupace mancase de i se uiri- 
ilă burta, potosu, bine dispus și cu 
chei de joacă, începu so necajeascâ pe 
lupoaică. ba o tragea de coadă cu 
colții, ba ii muşca yaele, aşa că liara 
se niurie şi-i apiică o coreche sarava- 
nă, pe care puul o accepta cu mare 
neplâcere, tradusă prin urlete și scân- 
cere de plod omenesc. 

Urâtu, care urmărise amuzant scena, 
spuse : 

— “Ţi-a trebuit, Botosule? Ai văzut 
steie verzi! Nu? Cum? Siele verzi? 
— şi execută un salt de toată frumu- 
sețea. 

Lupoaica îl privi mirată, iar Botosu, 
clipind din ochi, se uită la ea ca și 
când ar îi vrut s'o întrebe ce sa în- 
tâmplat cu Luca. 

— Javrelor, bucuraţi-vă ! — le stri- 
gă băiatul. — Vorbind de stele verzi, 
mi-a trecut prin minte că sar putea 
găsi undeva, prin pădurea asta, vre-o 
cremene... Amnar am eu ! — şi le-arâtă 
muchea briceagului. — Ei, ce spuneţi ? 
Ha ? 

Botosu mârâi 
dădu din cap. 

— Așa, boierilor ! Rămâneţi cu bine 
că eu mă duc să caut o cremene. 

Tot pe malul părâului, unde era mai 
mult pietriș, Luca începu să umble cu 
nasul. în pământ. De i se părea că o 
piatră corespunde scopului, băiatul o 
ridica şi-o ciocănea cu cuțitul. Când 
se convingea că n'are în mână decât 
o piatră proastă, bună doar de-aruncat 
peste copaci, o asvârlea  înciudat în 
părâu, speriind broaștele, cari se-as- 
cundeau în mâl. După o căutare de 
câteva ceasuri, nimeri şi câțiva bolo- 
vani în măsură să scapere. Bucuros, își 
ridică  femeeşte poala cămăşii şi-i 
strânse depe jos. Sosind la scorbură, 
cotrobăi după niște iască și dădu s'o a- 
prindă, însă scânteile erau prea reci: 
Apucat de năduşeală, băiatul bontăni 
cât bontăni în pietre, în cele din urmă, 


vesel, iar  lupoaica 


desprindeau şi o ninsoare roşie acope-,, le semănă prin dumbravă. 
rr 


i  — Am dat greş, Botosule, — și, fu- 


UNIVERSUL LITERAR 


de MIRCEA STREINUL 


rios, se-apucă să siarme alune. — Am 
dar greş şi nu tare ciuaa. Uine ara- 
cu a tual Văzut iarnă iara 10c in Casa! 
Dac'aș avea mşie carbuni, colea, Dua- 
Me, n ce rai nuci prajie am in 
tuieca, bovosue ! ba măș imprumuta 
dela vo cu bucăţică de mie. or. ce 
iepure, să-l rumenesc, 

Dupace se sătură de alune, băiatul 
svâru an iarbă cojile. Botosu își vâri 
nasul prin eie, însă le gasi, pe bună 
dreptave, absolut  incomesubiie şi, in- 
torcandu-se la un os cat dânsul de 
mare, incepu să-l roadă cu poiră. 

Luca se plimba nemulţumii prin 
dumbravă. Cand se rezemă de-un co- 
pac mai tânăr, o ploaie de irunze roşii 
1 acoperea. Privind împrejur, băâiaiul 
se simyea scuturat ca de-un trig. Mur- 
murul părâului nu mai era voios. Un 
tel de plans se sbătea în pietriş și co- 
pacii se clătinau înlioraţi, 

— Uiuiu, — se văietă băiatul. — 
Vina iarna, Botosule. Tu nai nici o 
grijă, că ţi-a dat blană mândră Dum- 
nezeu, da' mie nu ştiu cum mi-o îi. 

Neguri sure se lăsau peste dealuri, 
curgând încetișor în văi, de unde sen- 
tindeau ca un fum pe vremea ploioasă. 
Apusul bulbucea de sânge și niște 
nouri subțiri se-aninau de copaci. At- 
mosfera, răcindu-se, părea o apă de iii- 
mineaţă sau de munte. (O pasăre se 
tânguia în hăţișurile întunecate și e- 
coul se trezea somnoros, ca după o be- 
ție. Luca n'auzise niciodată așa pasăre 
în sat. Par'că plângea şi par'că râdea, 
iar ecoul nu prea știa dupăce măsură 
să-i răspundă şi sencurca în limbă. 
Sielele se-aprinseră aproape toate deo- 
dată şi băiatul gândi că Dumnezeu a 
răsturnat un sac de grăunţe în ograda 
cerului. Iarba lua răceală de trumă. 
Pământul nu mai răsufla căldură din 
crăpături şi colbul avea umezeală de 
zăpadă. 

— Ne-am întomnat, frate codrule. 
Ca mâne oiu trebui să'ncalţ opincile şi 
să dau din mâni, ca să nu deger. 

Botosu scânci în aşternut. Lupoaica 





se lăsă cu piepiul la e: şincepu să-i 
sufle căldura 1n spinare. Puuul rai 
scânci oaată şi-şi incnise ochii. 

Pană acuma, negurile nundrăzni- 
seră să se taraie au, pe coasta acea- 
sta de piatou, ci se opreau în fiecare 
noapte pe vă. și pe șesuri. Deastădată, 
insa, pacia se „urișa hoțeşte prin vâ- 
gaun!, şi Luca veuea cum se-apropie 
Lacu.ă Şl-ameninţatoare. hevarsarta &« 
ae-argint intunecac 11 tascina. inaiţan- 
au-se ca niște jimbi uitorme ae balaur, 
neguriie inalntau tara greș. (Copacii 
asypareau in vaiurile albuiu şi, in cu- 
rând, toată dumbrava iu ingniuila, aşă 
ca Luca trebui să orbecaască pană ia 
scorbură. Bucurandu-se că la adăpost, 
se'ntinse pe lan, insă trebui să constate 
cu părere ae rău că şi interiorul lo- 
cuinței sale improvizate se umezise de 
păcla. Neputând adormi, se ause ia in- 
rare şi aeschise leasa. Un val de ceaţă 
îi isbi faţa, buimăcindu-l. Aburii sen- 
ghesuiră peste dânsul și-i pătrunseră 
în ochi şin nas: 

— Afurisită pâclă ! 

Par'că stătea întrun fund de mare. 
Totul era o nesfârşită întindere albu- 
rie — uniformă, grea, moleşitoare. Pi- 
păind în dreapta, dădu ae peretele 
sgrunţuros al scorburei și se sprijini 
de el. 1 se făcu trică. -lăcerea era atât 
de deasă, încât urletul lupoaicei abia 
de se-auzea, ca printr'o apă mâloasă. 
Lipindu-i-se de haine, îmbălându-i o- 
brajii, năclăindu-i părul, ceața îl strân- 
gea pe Luca în niște braţe hidoase, cu 
ghimpi moi de frig umed. O creangă 
putredă se desprinse dintr'un fag. Sgo- 
motul căderii fu așa de slab, că băia- 
tul o sesiză mai mult prin curenţii a- 
erului decât prin sunetele strivite între 
degetele albe ale negurilor. Luca în- 
cercă să chiuie, însă pereţii mișcători 
ai ceţei prinseră în tentaculele ilor 
chiotul și nu-l sloboziră peste dealuri. 

Târziu după miezul-nopţii, negurile 
începură să se rărească. Pe dinaintea 
privirilor uimite ale copilului, un danț 
fantastic se'nfiripă din sdrenţele pâclei. 
Felurite chipuri se plăzmuiră în bătaia 
vântului, care pornise deodată dintre 
copaci, şi se dădură, într'o horă ame- 
țitoare. până'n pragurile cerului. Sâl- 
tând prin tufe, desprinzându-se depe 
ierburi, curgând din scorburi, tupilân- 
du-se pe valurile părâului, unduindu- 
se aici repede, aici încet, flacările a- 
cestea de argint îşi făceau de cap. 


CA 


E 
pa pe yoga, 
„ae 
= 


wupăce se hârjoniră desiui cu vântul, 
se Stiansera cuminţi ja un 10c şi-o 
iuală, pese  rmuge vagauni, spre un 
Gea, una€e Se vuinuliuută, 1rălnantăa- 


Gu-se INir0 comandă Uraşa, pana se 
aesprinsera de pamant. 
luca pași in aumbravă. Luna îşi 


iluiura lumuniie in aunosrera limpeziva 
ȘI Stelele ardeau ca nişte acpartiaie 
iocuri. ciobăneșii. In tunuul văuor mai 
Lainăsesera lăşil Supuri ue ceața, însa 
ȘI acelea se rlsipeau 1n învunecunl. 

Părăcul Chu Qin NOU. veas.adată, 
Chioiul — enberar de orice Obseucol —— 
se napusti victorios in largul lumii. 
văl€e băuiltă ȘI ecoul, imprașiuiilnuu-5e 
ca 0 ploaie de .runze, Iși acu Qatoria. 
îNUDIaL ULLEsUl lupoaite, se maiura nu 
SIPOS in vunișurue cin apropiere, ue 
Uunue dunuri ae salbauiciune izeau as- 
pru in aerul curat. 

Bucuios că pucia sa topit, Luca, în- 
câiecai pe un vruncniu ue iangă scor- 
bura, 1cepu să tiuere cataneş.e, insă 
AVU il Cam perpeu uimba şi tacu, 

— Waca ma. vin vre-o patru-cinci 
nopţi cu neguri ca aiestea, apoi nu ştiu 
ce uracu' ou lace! 

In scorbura n'avea rost să se'ntoarcă. 
Așiernuvul era prea ui ta să poată 
aormi în €i, aşa că baiatul ramase să 
se tot invartească pe-aiară şi iarăși se 
ganal că 0 vavra, car ae primiuva, l-ar 
iacinita cu mult viața in timpul 1ernii. 

In Sneci, cătun cun imeaiata apro- 
piere a pădurii, trăiau câteva sute de 
gospodari, pe cari un drum destul de 
anevoos i lega peste hartoape de 
cenirul comunei Cuciurul-Mare. Dato- 
rită acestui tapt, locuitorii din Sneci 
erau ca şi complet izolaţi de sbuciumul 
și mizeriile răsboiului. Hușii eviiară să 
se aşeze intre deaiurile ae lut saraca- 
cios și cu ulițe desiundate. Numai ra- 
reori câte-o patrulă de cazaci cu o- 
biectivul  Storojineţilor se-abătea pe 
aici. Casele — umile și sdrenţuite ae 
intemperii — nu le trezeau  polta să 
descaiece. Hambarele nu promiteau 
nici un sac de grâu sau de ovăz pen- 
tru cai, iar fetele, răpănoase şi lără 
sorţi de măritiș n'aveau nici un 1el de 
vino'ncoace pentru cazacii înalţi și pu- 
ternici ca armăsarii. 

Pe-un dâmb ae lângă țarină, pitită 
înțre răchiţi, se ridica, uraţă, cu ac- 
periș de draniţă, cu ferestreie vopsite 
In galben şi negru, și cu pereţii coş- 
coviţi de ploi, de vânt și de zăpezi, casa 
luu ivucnarm tiaubacn, care ținea Car- 
ciumă și băcame pentru intregul ca- 
tun. 

Căsătorit cu o verişoară din cele 
multe ale lui Şloim Wenaer, care ţinea 
restaurant lângă podul liniei terate din 
Cuciurul-Maărt, ivucnam se nconjurase 
iara 'ntarziere cu cauva urmaşi, 1urnl- 
zați cu promputudune de esa. puiet, 
prieten cu ţaranii cand era vorba ae 
gheşeituri, insă acaparator şi tără 
scrupule rață de ei cana era vorba Sa-i 
execute pentru aatorii  neachitave la 
timp, carciumarui reușise să pună 
ceva parale la-o-parie şi se puria cu 
ganau. sa-şi mute mai la centru câr- 
cuma şi băcâma. Cand își incheia 
seara socotelile, o cniema şi pe besa 
ia tejgheaua roasă şi muraară — şi, 
în lumuna aurie a lămpii, aşterneau 
amândoi pianuri roze pe hârtie. 

— Pe Muniş l-om iace doctor... Nai 
văzut ce interes arată deja la sora lui 
când o dor gâlcii? 

— Să-l iacem doctor... — aproba 
surâzător Nuchăm. 

-— lar pe Mendel l-om da la ingi- 
nerie... 

Acest schimb de cuvinte ajunsese un 
fel de ritual şi era rostit la fiecare so- 
coteală. Nuchăm nu voia să-şi contra- 
zică nevasta, mai ales că era din nou 
însărcinată, insă, în tainiţile inimii 
sale, intenţiona să-l înveţe pe Mendel 
meserie, care să-i aducă venituri 
mari, iar pe Muniş voia să-l ţină pe 
lângă sine, ca să-l introducă în chiţi- 
bușurile comerțului. De fată, n'avea 
nici o grijă. Zestre să fie... Şi Pesa va 
vedea -câţi peţitori i-or călca pragul! 

Intr'o noapte, câteva bătăi de deget 
în geamul dormitorului îl treziră din- 
trun somn adânc şi fără visuri. As- 
culta speriat, însă, când auzi glasul lui 
Șloim Wender, se linişti şi aprinse 
lampa. 

Pesa se trezi și dânsa și întrebă cu 
teamă : 


— Ce-i? Să nu deschizi! Desigur 
că's niște Ruși... | 
— Nu-ţi fie frică! E vărtău, — şi 


ieși în curte. 

Wender venise cu o căruţă, în care 
clădise deavalma o mulţime de boarie, 
trei poloboace de vin și-o ladă foarte 
mare cu articole de băcănie. Căruţașui 
le și descărcase în parte. Cânii, stâr- 
niți de sgomot, lătrau cât îi țineau bo- 
tul. 


— Astâmpără-ți javrele, — îl rugă 
Șloim pe Nuchăm. — ls în stare să 











trezească intreg satul şi aiasta nu mi-ar 
conveni... 

— Ţiba! — se sborși Glaubach, a- 
runcând cu o jordie în ei. — De-acuma 
mor mai lătra. Măi Pentelei, putoare, 
dece nu te miști încoace, să ajuţi la 
descărcat ? , 

Inima il cam îndesa pe Nuchăm să-l 
întrebe pe Wender ce vânt l-a adus 
aşa, deodată, în puterea nopţii, însă 
se gândi că o astfel de întrebare e mai 
bună fără martori, și, cu toate că u 
curiozitate firească îi dădea mare ghes, 
își ţinu limba în bârlog. 

Peste câteva minute, căruța fu de- 
şărtată. 

— Măi Toadere, să nu te slobozi cu 
vorbe pe la oameni ce şi 'cum îi cu 
mine. 

— Nici o grijă, jupâne! — îi răs- 
punse căruțaşul. — Mama nici nu ştie 
cam plecat cu dumneata. Numai Ro- 
zalia m'o zărit, da, are să tacă din gură. 

— Ai grăit cum îmi place, feciorule, 
şi n'am să uit... Unu-i Wender în Cu- 
ciuru'-Mare ! 


Toader întoarse căruța şi plecă. 
Sluga lui Glaubach, un tont, care-i 
slujea numai pe mâncare şi ceva 


boarfe, atâta cât să se chieme că-i şi 
el om, închise poarta și se duse la cul- 
care, că era aproape de miezul nopții 
şi n'avea poftă să se hăndrăluiască în- 
coace și'ncolo. 

— Am observat că ședeai pe căr- 
buni, — spuse  Wender. — lată cam 
să-ți explic dece am venit așa, în toiul 
nopții, la tine. 

— Să intrăm în casă, că-i destul de 
frig, și mi-i explica... 

— Ba să stăm aici. 
turburâm pe Pesa. 

Glaubach se neliniști. 

— E aşa de grav! 

— De mijloc. Rușii au început să-şi 
facă de cap şi, cum încă nu mam să- 
turat de viaţă, nam poltă so păţesc 
ca săracu' Berger... 

— Da' ce-a păţit Berger? 

— Cum, tu nai auzit? 

— N'am auzit, că n'am mai lost de-v 
săptămână prin sat. 

— L'au împușcat niște cazaci beţi, 
măi omule. Nu voia să le dea rachiu 


N'aşș vrea s'o 


și poc! Gata... 

Nuchăm se'nfioră. 

— Bre, greu îi de noi, — reluă 
Wender. — Pe ţărani îi lasă în pace, 


da' pi noi ne cam scarpină urât dela 
o vreme. Dăunăzi, un moscal afurisit 
s'a apucat să tragă cu revolveru' după 
mine, că nu voiam să-i mai torn rum 
de cel tare în ciubotă şi m'am gândit 
că zile cumpiite se-apropie, așa că la 
tine mi-a fost nădejdea. 

— Mă bucur c'ai venit. Loc, slavă 
Domnului, avem destul. Nu nencurci 
de fei, numai că mă tem să nu vie şi 
peste părţile aiestea puhoiul lor. 

— Nădăjduiesc că nu le-a trece prin 
cap una ca asta. Locul e ferit și nu 
stă în calea oștilor. Atâta noroc cred 
c'om avea: 

Nuchăm sengrijoră din nou : 

— Nu ştie nimeni C'ai venit încoace? 

— Am temeiu să cred că nu. E-ade- 
vărat cam întâlnit o patrulă mai jos 
de curtea boierească, însă am împă- 
cat-o cu trei șipuri de șliboviţă și-am 
spus că plec la Cernăuţi, să fac cum- 
părături. Ă 

— Ce se mai aude nou prin centru? 

— Bună pace, dealtfel! Părintele 
Avacum, cum îl cunoşti, dom” director, 
aşa şi-așa... iar Sârbu, tot cherchelit 
de când l-au pensionat. Ehe! Creștinii 
o duc ca'n sânu' lui Avram, numai de 
noi e rău. Să ne rugăm lui Dumnezeu, 
Nuchăm ! De sar întoarce odată Aus- 
triecii... Să-i văd mărşăluind pe dina- 
intea restaurantului meu... Ţăranii au 
început să se obrăznicească, Deh ! Nu-i 
Dreher, ca să-i puie la respect... 

— Crezi că s'or întoarce ? 

— S'or, Nuchăm, s'or! Că, dealtiel, 
mavem ce râde. Şi-amu hai să-i dau 
Pesei bună-seara şi zece coţi de mă- 
tasă ceva extra, pe care-am chibzuit-o 
pe-o cinzeacă dela un cazac turtit de 
șnaps: | 

Discutară până târziu. Se simțeau 
bine în căldura molcuţă a dormitoru- 
lui şi nici nv băgară de seamă —— 
Glaubach şi Wender — că Pesa a în- 
ceput să mâie porcii la jir. Când, 
însfârșit, stinseră lampa, sentinseră 
rupți de oboseală în pat. Muniș tot 
boscorodea ceva prin somn, Pesa sufia 
pe gură, iar Mendel îi ţinea hangul. 
Lui Nuchăm i se făcu, deodată, sete, 
căci mâncase prea multă scrumbie la 
ridicându-se din aşternut, se 


cină ; Ă 
duse la bufet şi bojbăi după un pahar 
de apă. 

— Tu umbli, Nuchăm? — se des- 


metici Şloim din ațipeală. PI 
— Eu, bre, eu. Da' ce, te-ai speriat ? 
— Credeam că-i cineva străin. 


N ei OR 
2-a) 





(Urmere în pag. 





aaa 


4 











UNIVERSUL LITERAR 


Chipul lui Creangă la Humulești 


Astăzi, Humuleştii nu e nici sat nici 
mahala. Nu e sat fiindcă nu mai are 
nimic din irumuseţile „țărănești“ de 
odinioară ; şi nu e mahala fiindcă e 
prea mare cu să poată îi mahalaua unui 
oraș atât de mic ca Târgu-Neamţ. 

Nucii, ulițele și fântânile sunt aido- 
ma ca pe timpul lui Ion al lu: Nică a 
Petri. La fel şi Ozana — curată ca 
lacrima - — curge pe prundişul ei brun 
alburiu, venind din Nemţişor, pe sub 
poalele Cetăţii. 

Serile coboară la fel romantice, odată 
cu toaca dela biserica Sfântul Nicolae. 
peste casele joase ale satului. 

Există şi o crâşmă mare, cât un han 
— a lui Goian — unde se opresc să 
cinstească un păhărel de vin, „la botul 
calului“ ţăranii din Pipirig, din Ocea 
sau din Petricani, Ţăranii aceștia, mai 
puţin „civilizaţi“ decât cei din satul lui 
Creangă, poartă cojoace, ițari albi de a- 
ba, bătuţi la chiuă și pornesc la drum 
în acelaş fel în care pornea Moş Nichi- 
for Coţcaru. La chimir poartă, țăranii 
dcpe valea Topoliţei și a Nemţişorului, 
tct amnar şi băşica de pore umplută cu 
tutun negru. 

Humuleştenii, însă, mai aproape de 
târg, Sau orășenizat — și-au lepădat 
straiele groase de şiac, dionele. şi alte 
multe podoabe cu care și-a făcut fală 
lon Creangă. 

La câteva sule de metri de șoseaua 
Tg. Neamţ-Piatra, prin spatele bisericii 
Sf. Neculai, şi ascunsă după câţiva 
copaci umbroși, se află casa seriitoru- 
iui, Placa neagră pe care îi e scris nu- 
mele se vede chiar din drum. De altfel, 
nu e deosebită de celelalte case din 
sat. E la fel acoperită cu şindrilă, porţi 
mari — văruită în alb. Nu seamănă 
nici cu casa din povești însă. A fost „re- 
novată“ de urmași, după moda vremii 
zi a satului. 

e 

Mă dau în vorbă cu un român de 
vreo patruzeci de ani şi cu mustața 
tunsă cătănește. Il cunoaşte pe Crean- 
să, adică scrisul şi numele lui. 

Uite-i colo casa cu tăblița aceea 
neagră. Vin într'una boerii cu mașina 
depe la „băi“ ca so vadă. Şi ultimele 
cuvinte le înăspreşte cu puţină răutate. 
Se vedea clar că din pricina acestor 
vizite ei nu-l mai socot pe Creangă 
„dintr'ai lar“, 

— FE „un dat cu boerii“ 

— Ştii dece îi caută domnii casa 
mereu ? 

— Păi de unde să ştiu, dă omul din 
umeri șiret. Că numai cât vin, strâmbă 
din nas şi sc sue iar în mașini. Vin pe 
urmă alţii ca să stea o țârucă şi să facă 
la fcl, | 

Il întreb dacă a auzit de cărțile lui 
Creangă. Omul îmi răspunde puţin 
ofensat : 

— Păi ce, ne socotiți de pe altă lume? 
Tot satul le ştie. Ba le-am învăţat şi 
la șceală, 

— Ti-au plăcut? Oamenilor de aici 
le piuc poveştile lui ? 

Ceonvorbitorul meu ezită și zâmbește 
șiret, 

— De! mi-au plăcut, 

Eva ua răspuns de politeţă. Descusut 
mai departe, istoriseşte însă adevărul: 

— Păi cu am auzit dela maică-mea 
idate poveștile pe care le-a spus el, 
in cărți. Şi toţi le ştiu în sat ca şi mi- 
n dela bunicele şi mamele lar. 








A 


ji ) 





i, 
) PIN 
AA VIA 





Ion Creangă 
desen de pictorul Stoica D. (oferit de 
Cartea Românească) 


-— Dur tot aşa de frumos le poves- 
teau și ei? 

Omui se uită la mine lung, apoi mă 
lămurește că poveștile se spun  fru- 
mos — şi le spune oricine frumos, 
dacă are vreme de pierdut. 

— Pe Creangă l-au dat afară din 
popie și atunci s'o apucat și el să în- 
şire brasoavele pe care le știa de-aca- 
să, despre Harap Alb, despre Nichifor 
Coţcaru şi alte drăcii. 

Mi-a dat a înţelege că nu numai el 
ar putea scrie aceste „nimicuri“ ci 
tot satul, dacă ar avea vreme de tă- 
iat frunză la câini. Pe ei îi așteaptă 
însă păpuşoii, să-i prăşească, trebue să 
umble cu chirie, să aducă mâncare la 
plozi și muere. 

— Creangă n'avea griji. El spunea 
minciuni boerilor şi aceştia îi dădeau 
bani. Că era bun de gură şi plăcea 
bcerilor cum le ticlueşte. 


Intre timp îmi ridic gulerul la hai- 
nă : 

— E frig, 

— Straşnic ger, completează el. „Te 
taie la ureche firul aerului !“. 

Și cu toată lipsa de respect pe care 
o avea pentru Creangă, la auzul acestei 
imagini de înaltă frumusețe, a început 
să-mi fie drag, şi să mi se pară că are 
farmec când spune: 

„Poveşti am putea scrie oricare, tot 
ca şi Creangă, dacă n'am avea de pră- 
şit păpuşoii şi de purtat zrijă de cop- 
chii și muere“. 

9 

Am mai vorbit şi cu alți oameni. 
Numai copiii de şcoală se mândresc câ 
sunt din satul iui Ion Creangă: 

— Ne-a. spus  domnu' că e mare 
cinste să fii din satul lui Ion Creangă. 

Nimen: nu îi gustă însă opera pentru 
motivul că „ei o cunosc“. 

„Să-l cetească orășenii, că ei nu 
știu de-ale noastre“. Alteori se miră 
cum aceste lucruri de nimic, aceste 
fleacuri pot fi scrise. 

La spusele că Ion Creangă e cel mai 
mare scriitor și face cinste satului, 
o femee mai bună de gură îmi răspun- 
de: 

—— Dacă e așa, dece nu au domnii 
grijă de noi. Batâr să sfârșească odată 
scoala asta, Uite o lasă să se dărâme 
pe noi. 

Și spiritul practic al ţărăncii a gă- 
sit imediăt punctul practic : 

— Măcar cu atâta să ne alegem și 
noi dacă a fost cum spui, că uite nici 
nu c gata hardughia asta de școală și 
i se prăvălesc păreţii de ploaie și omăt. 

Cât despre opera lui, îmi spune cău- 
tându-și de treabă: 

— O fi frumoasă. Da ce mă întrebi 
pe mine ? Intreabă copchiii dela școală 
că doar pentru ei o scris-o. 

* 


Am plecat dându-mi seama că Ion 





Creangă e, în satul lui, mai puţin apre- 
ciat ca scriitor, decât în toate părţile. 

Aici i se recunoaşte însă unanim me- 
ritul de a fi ştiut să fie pe placul boe- 
rilor, purtându-i cu minciuni. 

Seara se lăsa peste Humulești aga- 
le, venind cu neguri depe Dealul Gol 
și depe pădurile Cetății. M'am uitat 
înapoi, la sat. Se schimbase ca aspect. 





Creangă tână 
desen de pictorul Stoica D. (după o fotogrulie 
aflată în posesia d-lui M. Toneghin) 


Oamenii îşi lepădaseră portul de altă 
dată. In şiretenia și în vorba lor se 
vedea, însă, acelaș spirit pentru care e 
mare fostul diacon răspopit. 

Dacă sar fi schimbat mentalitatea 
lor, şi ar fi devenit orășeni — așa 
după cum începe să le devină portul 
— le-ar plăcea Creangă mai mult; 
poate tot aşa de mult ca şi nouă „târ- 
goveților'. 

Deocamdată, această lipsă de apre- 
ciere e un semn bun. Insemnează că 
miezul satelor noastre, și al Humuleş- 
tilor, a rămas la fel ca mai înainte, cu 
toate impestrițările exterioare. 


CONST. VIRGIL GHEORGHIU 





23 Aprilie 1938 


FUGA PRIN PADURE 


Cântec desluşit ca un sobor de luceferi 
Sau ce freamăt liric se aude? 
Cetăţeni minusculi prin ierburile ude. 


Cu spinări albastre au purces spre lună. 


Primăvara a răsturnat ochii căprioarelor 
In trupul cald și moale al isvoarelor, 

Iar noaptea după odihnă când vin 

Unda s'o bea cerbii ca niște prinți din plin 


Prin rămurișul bogat al coarnelor revărsate 
In apă întors, stelele gloanțe de aur le par: 
S'o tulbure cu botul nwndrăsnese şi tresar 
Pădurea gonind cu imaginea lunii la spate. 


E. AR. ZAHARIA 


CRITIC, 


„Ati observat de sigur, că mai tot- 
„deauna criticii muzicali sunt surzi, iar 
„criticii de artă orbi. Această infirimita- 
„te le dă reculegerea necesară spre a 
„judeca operele de artăl..” 

Cuvintele acestea sunt ale lui Ana- 
tole France și. sectând partea de glumă 
din ele. fiecare din noi !e găsește a- 
proape adevărate când suntem ocărilti. 
pentru ca să ni se pară că „tot se pri- 
cepe el niţel”, — criticul, — când suri- 
tem lăudaţi. Așa-i firea omului şi în 
special a artistului, ne place parfumul 
tămnâii. De cât, mi se pare, şi într'un 
caz şi întraltul, că n'avem dreptate. 

Criticul, — vorbim de cel care-şi ii 
rolul în serios, — e exponentul publi- 
cului. E un om din public, care-şi ex- 
pune cu glas tare sau în scris părerea 
lui. Or, câte păreri alături de ceea ce 
este, nu ar auzi, dacă ar avea urechi. 
c biată lucrare de artă! Tu, artist, 
bine înţeles, odată lucrarea iscălită şi 
scoasă în public nu mai ai cuvânt. Ea 
devine un obiect de meditație sau de 
emoție, de privire indiferentă sau a- 
tentă, de injurie sau laudă, — după 





a a a e 


persoana care-o priveşte. Lucrarea ta 
devine un obiect care fixează gându- 
rile, atenția, puterea de emotivitate, 
sensibilitatea vizuală a privitorului, 
după cum motivul operci a fixat ace- 
ste calităţi ale tale de pictor. Tu, în lu- 
crarea ta ts-ai descris pe tine, posibili- 
tățile tale, emotia sau meditaţia ta în 
faţa motivului. Opera ta, la rândul £ei, 
e un pretext de care se agaţă privitv- 
rul-critie ca să-și arate sau descrie e- 
moţia, priceperea, sensibilitatea, cuitu- 
ra lui. Şi e! şi tu sunteţi în acelaş ra- 
port, tu taţă de natură, faţă de motiv; 
cl, față de opera de artă. 

Concluzia: 

Tu, pictor, nu-ţi face sânge rău când 
ești ocărit şi nici nu te bucură prea mult 
când eşti lăudat. Şi'ntr'un caz și în ce- 
lălalt criticul se descrie pe el, după 
cum tu te-ai realizat pe tine. Criticul 
îşi arată în scrierea sa gradul culturii și 
priceperii lui. Opera ta nu-i decât un 
pretexi de a se realiza şi el. Tu, ve- 
zi-ţi, senin, de drumul tău. 


ȘTEFAN POPESCU 





LUCA ŞI LUPOAICA 


URMARE DIN PAP. il-a 


— Visezi, că doar nare cine să ne 
calce... 

lar aţipiră. | 

După câtva timp, Wender se trezi 
din nou şi întrebă: 

-— Tot tu umbli, Nuchăm.? 

Glaubach tresări speriat. 

— Nu, măi! Ce-i cu tine? Ai visat 
ceva urit? 

— Mi se pare că e cineva în car- 
ciumă. 

—— Culcă-te pe-o ureche!  Obloa- 
nele's puternice. Nu mă mai trezi de- 
geaba ! Vrei so sperii pe Pesa? 

Wender se svârcoli un timp, fără să 
poată dormi. Apoi, încordându-și au- 
zul, se trezi cu totul. Convins că, în- 
iadevăr, cineva umblă în local, a- 
prinse lampa. Glaubach, mormăind ce- 
va, se 'ntoarse pe cealaltă parte. Patul 
scârţâi şi Pesa, deranjată de sgomot, 
își deschise ochii. 


— Ce s'a întâmplat? — întrebă fe- 
meea. 

_— Ce să se 'ntâmple? — spuse îu- 
vios Wender. — Ne calcă hoţii şi băr- 
bat'tău il face pe prostu! 

-.— Par'că eşti o muiere, — îl repezi 


Nuchăm, renunțând în cele din umaă 
la somn. i-am spus că nu poate fi ni- 
meni. Şi; chiar dacar fi, ce vrei să 
fac? Doar' n'oiu fi nebun să-mi pun 
mintea cu bandiții. Mare lucru nau 
ce fura din prăvălie. Viaţa mi-i mai 
scumpă ca mărfurile şi... 

Un huruit slab se-auzi din prăvălie. 
Atât de lămurit, totuși, încât, de astă- 
dată, Glaubach trebui să admită pre- 
zenţa unui necunoscut, sau chiar a mai 
multora, în cârciumă. Un val de sânge 
i se urcă în faţă și buzele începură să-i 
tremure. Sloim Wender își păstra cum- 
pătul; numai mânile i se-agitau. Pesa 
îl acoperi pe Mendel, de pe care că- 
zuse plapoma. şi se duse ia terca- 
stră. 

— Nu deschide, — se alarmă Nu- 
chăm. — Ai înebunit ? 

— Taci, măi, nu striga așa! — se 
răsti în șoaptă Pesa. — Mai bine stin- 
ge lampa, ca să creadă că dormim. De- 
altfel, ie pomeneşti că ne şi omoară... 

Clănțănind din dinţi, Nuhăm 
suflă în lampă. Intunericul se întinse 
peste oameni. Sgomotul de-alături în- 
cetase și urmă o tăcere amenin- 
țătoare. Copiii nu mai sforăiau. După 
câtva timp, se-auzi un sgâlțâit la te- 
reastră. 


— Ne-or omori... — se văietă Nu- 
chăm. 

— Cine? — îl întrebă Wender. iro- 
nic. — Vântul ? 


-— Crezi că e vântul? — gâfâi Pesa. 

— Slavă Domnului, știu să deose- 
besc vântul de alte zgomote, că n'am 
urechi de porc ca bărbat'-tău. 

Până dimineaţă, nu se urniră. Abia 
când zorii se-arătară, umplând odaia cu 
o lumină tulbure de sticlă afumată, Nu- 
chăm îndrăzni să se miște, desmorţin- 
du-și picioarele. Trecură, cu toţii, în 
prăvălie. La prima vedere, lucrurile 
părură în ordine. 

— Ţi-am spus 
Glaubach ușurat. 


că visezi! — oftă 


— Așa? Visez? Da' aiasta ce-i? — 
îl contrazise Wender cu un fel de bu- 
curie, arătându-i niște chibrituri risi- 
pite pe jos. 

— Aiestea's chibrituri! — îi răspunse 
Giaubach, hlinzindu-se, însă veselia ii 
rămase în gât când trebui să constate 
că toate cutiile cu chibrituri lipsesc. 

Apoi se luă cu mâinile de păr, căci 
ghici că hoțul nu sa muițumit numai 
cu atâta. 

-— Da' ce-ai îngheţat aşa, Nuchăm ? 
_— îl ironiză Wender, maliţios. — Sau 
te-a. prins deja un curent ? 

—  Joi-ioisioi... Taci, bre! Bine că 
nu ne-a omorit... Să-i fie de bine și 
să-mi fumeze sănătos tutunu'! Noroc 
că nu ţin banii în tejgheaua de-aici... 


Ia faţa scorburei, așezat turcește, 
Luca făcu următorul inventar întrun 
caiet nou-nouţ : 

30 de cutii de chibrituri, 

20 de pacioace de tutun prima. 

23 de pacheturi de foițe așijderea. 

2 lămpi iîlectrice de buzunar: 

100 de baterii. 

10 pacheturi de ciocolată. 

3 gavanoase d2 bomboane. 

2 şipuri cu rachiu de cel ma: bun, 


5 pâni proaspete. 

3 serânghii afumate. 
1 săculeț cu masline. 
1] ciocan. 

1 bărdiță. 

2 saci groși. 

1 cutie de cuie. 

5 plumburi. 


8 gheme de șpagut. 

16 cărţi şi anume: un calendar cu 
povești și istorii pe anul trecut, unul 
aşijderea pe unul aiesta, o carte des- 
pre Alexandru Machedonu, una despre 
Genove de Brabantu, a treiă despre 
Don Quijote, a patra despre Tillu Bu- 
hoglindă, a cincea despre Păcală, Ha- 
rapu-Albu, Istoria lumii pe 'nțălăsul tu- 
turor, Povestea vorbei, Carte cu chi- 
puri fără chipuri, O călătorie în Afri- 
ca, Iancu Jianu, Tunsul-Haiducul și 
două cărți scrise pe altă limbă. 

12 ace, 

100 de bolduri. 

2 gheme de aţă, unw alb și unu 
negru. 

1 burlan. 

1 plită. 

2 caiete, unw de comput și unw fără 
linii, 

Băiatul controlă totul încăodată și-i 
spuse lui Botosu : | 

— Aşa! Când oiu avea bani. i-oiu 
plăti Jui jupân Glaubach paguba, că eu 
nu's tâlhar ca tine, Botosule... 


Mai venise o toană de vreme fru- 
moasă, uscată. Aerul scânteia în de- 
părtări, pe deasupra pădurilor, şi ier- 
burile foşneau molcom, a somn, Pă- 
râul murmura îmbietor și Luca se 'n- 
tindea pe mal, să asculte muzica de ar- 
gint a valurilor. Băiatul era mulțumit. 
„Luase” destule cutii de chibrituri de 
la Glaubach ca să-i ajungă pânăn pri- 
măvară. De cum isprăvise să care, în 
două drumuri, prada, se şi apucase de 


treabă. Nu-i fusese greu să zidească, pe 
din afară de scorbură, o vatră, iar bur- 
lanul îl trecuse îndemânatic prin „0- 
daie”, nu atât să-i încălzească încăpe- 
rea îngustă și căptuşiţă cu blănuri, cât 
ca să-i alunge umezeala de toamnă. 

Deoarece seara venca repede acuma, 
Luca se retrăgea în scorbură cu Bo- 
iosu, se hârjonea cu el şi, apoi, citea la 
lumina lămpii de buzunar, care arunca 
a lumină puternică şi văroasă asupra 
bârlogului,. 

intr'o după-miază, începu să ningă. 
Iniâiu, fulgi mici, cari se topeau ime- 
diat. Apoi, tot mai mari, ca nişte stele 
de sticlă, și, în curând, pământul fu a- 
coperit cu o blană subțire de zăpadă. 

Botosu, nedumerit de-acest fenomen 
al naturii, pe care-l vedea pentru pri- 
ma oară, mirosea mereu omătul și-i 
lua în gură, ca pe urmă să scuipe şi să 
tușească de-i ieșeau ochii. 

Luca râdea şi-i spunea : 

— Nu mai mânca omăt, Botosule, că 


te-or durea dinţii, — însă căţelandrul 
nu se-asiâmpăra și lăcea pozne peste 
pozne. 


PDându-se de-adura și scurmonind în 
pojghița de zahăr a acestei ploi ciu- 
date, puiul de lup sfârşi prin a simti 
cum îi pătrunde frigul în oase şi se 
culcă lângă mama sa, care-l linse dc 
umezeală. 

Ninsoarea promitea să dureze îi Lu- 
ca sacoti că n'ar strică să le mai aş- 
tearnă fân animalelor. După ce termi- 
nă cu lucrul, se cuibări și el în culcu- 
șul său. Fulguia atât de des, încât abia 
de se puteau desluși contururile copa- 
cilor. Când inseră, zăpada luă luciu 
albăstrui, care, pe măsură ce locul era 
mai despătat, cobora in nuanţe violete, 
adânci. noptatece. In scorbură era căl- 
duţ. Luca se lungi în voie și, acoperit 
cu o plapomă confecţionată dintr'un 
sac umplut cu fân, adormi de timpu- 
riu. Nici un vânt nu sgâlțâia leasa dela 
intrare. Sgomotele, câte vor fi fost în 
pădure, se pierdeau în pâsla deasă a 
zăpezii. Numai lupoaica urla, uneori, 
— şi băiatul se trezea speriat, însă a- 
dormea din nou, ca să umble, singur şi 
stăpân pe toate, prin ţara nestărșită a 
visurilor. 

Pela miezul nopţii, lupoaica se ridică 
din culcușul făcut de Luca. Mai linse 
odată urechile cățelandrului și, aver- 
tizându-l printr'un lătrat matern să fie 
cuminte, ajunse din câteva salturi ia 
tufiș. Nişte ramuri se scuturară şi ză- 
pada o potoli. Intr'o văgăună, o urmă 
îi păru cunoscută și lupoaica urlă lung, 
rău ; apoi, tot mirosind urma, începu 
să alerge. 

Spre dimineaţă, ninsoarea  încetă. 
Nourii risipindu-se, câteva stele, mari 
şi îngheţate, se zăriră deasupra pă- 
durii. Liniştea încremenise ca apa de 
ger. Uneori, pumni de zăpadă se des- 
prindeau depe ramuri, căzând cu sgo- 
mot moale, repede inăbușşit. Pe sub co- 
paci începu să se-albească de zi. Apoi, 
cerul se tulbură şi câteva şuvițe de 
sânge se prelinseră peste dealuri. Spre 
apus, nourii, vineţi şi greni. mai stă- 
ruiau. In curând, pământul se 'nroși ca 
la un incendiu de noapte și păsările 


prinseră să sburătăcească printre co- 
paci. 

Iupoaica se 'ntoarse spre răsărit şi, 
infigându-și ghiarele prin zăpadă, scor- 
moni pământul, care mai păstra ceva 
căldură sub velinţa de cristale albe. 
Urlând, înghiţea în bulgări mari aerul 
rece, care-i împrospăta plămânii. Apoi, 
miros cu atenţie în toate direcţiile. 
Ciulindu-șşi urechile, prinse un pas în 
apropiere, un pas de panică, și, atunci, 
urlă și mai puternic: 

Lupoaica știa că, dincolo, după ste- 
jarul acela enorm. doborit de vre-un 
trăsnet sau de-un orcan, e duşmana sa 
de moarte, pe care-a căutat-o necon- 
tenit şi ne 'ndurătoare din vară și până 
acuma. Prea mirosise acolo, lângă cap- 
cana aceea afurisită, urma vulpii, care-i 
ucisese patru  puiandri, ca să-i uite 
vreodată izul, Acuma, dincolo, după 
stejarul prăbuşit, e ea, vulpea. Ochii 
lupoaicei  lucesc aspru, o flacără se 
sbate sălbaiec în ei. Şi iar urlă, lung, 
lung de tot. Oricât sar vicleni vulpea, 
nu-i va scăpa. Cei patru puiandri latră 
mărunt — undeva, departe, în amin- 
tire, şi colții tiarei sclipesc într'un rân- 
jet îmbălat şi neiertător. Ea nu se grâ- 
bește. Fa ştie că, dincolo, meschin și 
gheboşată de lașitate, vulpea se gân- 
deşte cum să scape ; cu toale acestea, 
lupoaica nu se grăbeşte, nu vrea să st 
grăbească ; a aştepiat atâtea luni, cu 
inima arsă de ură, aşa că mai poate aş- 
tepta acuma câteva clipe. Cască leneș, 
prefăcut, şi zărește cum capul vuipii se 
înalţă de după stejar.  Socotind că a 
venit momentul să dispară, duşmana 0 
ia în goană subțire către-o râpă, unde 
să-și piardă urma printre  mărăcini- 
şuri, însă lupoaica se-aruncă după dân- 
sa şi-o ajunge din câteva salturi uriașe. 
Vulpea simte cum colții liarei i se 'nfig 
în ceată şi 'ncearcă să se scuture, dar 
colții sau înfipt adânc în carne. A- 
tunci, ea se lasă moale, ca moartă. l.u- 
poaica, înşelată, o sloboade o clipă --— 
destul ca duşmana ei să se arunce pe 
spate și să muşte în pântecul fiarei 
care urlă de durere.  Incepe-o luptă 
lungă, obositoare. Cele două animale se 
svârcolesc prin zăpadă. Sângele curge 
din belşug şi vulpea a slăbit în putere, 
însă e vicleană şi ageră. așa că lupoai- 
ca gâfâie aprinsă. Orbite de zăpadă, a- 
nimalele s'au oprit un timp, dar, apoi, 
lupta începe și mai necruțătoare. 

Adunându-şi toate forțele, lupoaica 
dă un ultim atac, fulgerător, şi apucă 
de gâtlej vulpea. 

Când soarele, imens şi scăldat în au- 
rul trandafiriu al aurorei, isbucneşte 
ca un cântec de lumină dintre pădu- 
rile zării, lupoaica își înţepenește la- 
bele dinainte în cadavrul sfârtecat ai 
vulpii — și urlă de hăulește pădurea. 

Apoi, târînd cu botul însângerat hoi- 
tul duşșmancei, o ia, încet, liniştit, spre 
apus. Ajungând în dumbravă, se duce 
drept la Luca, în faţa căruia îşi Slo- 
boade povara, şi, sleită de puleri, se 
răstoarnă în culcuş, adormind imediat. 

Botosu s'a făcut mic într'un colț. *) 

MIRCEA STREINUL 





*) Din vol. „Viaţa în pădure“ 


23 Aprilie 1938 











































































umea era înfăptuită numai de 
IL puţină vreme. Scăpat din besna 

haosului, pământul tânăr se ră- 
sucea tolănit pe coaste şi-şi sbicea a- 
cum la soare coaja-i neînchegată bine. 
Din când în când își clătina încetinel 
or scutura mânios spinarea și pântecul 
gâdilat de mulțimea vietăţilor, care 
mişunau acum pe dânsul. Vietăţi mulie 
ce fără răutate or duşmănie sălăşluiau 
laolaltă ; căci la început în paradisul 
pământesc numai dragoste, pace şi 
frumuseţe proaspătă era. Urma dumne- 
zeeștilor mâini, care lucraseră totul, 
dăinuia încă şi se vedea pe flori, pe su- 
flete, pe stele, 

Făpturile purcese din degetele Lui 
abea de se învăţaseră să trăiască. Prin- 
tre ele omul — copilandru încă la suflet 
— trăia cu toate în bună înţelegere. Nu 
avea la ce le prigoni, căci pântecul lui 





nu lăcomise încă să se sature cu carnea 
vreuneia, Se găsea îndeajuns de îndes- 
tulat omul cu fructele pomilor, cu apa 
isvoarelor. 

De altfel părea și el abia smuls som- 
nului și nedumerit încă de el însuși. 

Privea în jur mereu minunându-se 
şi întinzând mâinile, când spre cande- 
lele stelelor, când spre fructele pomilor, 
rând spre coapsele Evei. 

Căci, ca pe orice făptură a paradi- 
sului, și pe om îl dăruise Domnul <u 
tovarășe cu el asemenea. Totuși pare-se 
că nu mai nemerise la fei plămadul 
Jar de suflet, 

Mai vie și sprintenă, Eva are neconte- 
nit dorinţi şi pofte, care nu-i lasă as- 
tâmpăr. Spre împlinirea lor părăseşte 
mereu culcușul unde-i doarme placid 
tovarășul ; şi furișată printre erburi și 
copaci, pornește să caute — cu ochi la- 
comi — frumusețile, bunătăţile toate, 
pe care și le socotește ale ei şi carc to- 
tuși n'o mulțumesc deplin niciodată. 

Adam nu 0 însoţeşte. Tihnit şi mul- 
țumit de toate, nu se desparte ușor de 
umbra unde își întinde leneș trupul, 
aromit de somnul din care sa deşieptat 
şi în care ar vrea să se cufunde iar. 

Rare ori vreun vis năsdrăvan îl îs- 
piteşte să caute, par'că cuprins de o 
ciudată foame, eulcușul de alături al 
Evei. Dar culcușul e gol, și băetanul 
trezit uită repede visul... 

De cum a deschis ochii, crăcile ce-și 
întind, deasupra capului lui, umbra, îl 
ademenesc cu mireazma fructelor coap- 
te, care îl fac să-și lărgească de o mul- 
țumire lacomă gura, într'un râset ne- 
învăţat încă. Și îndată apoi dinţii tari, 
ce au sclipit o clipă albi în lumină, se 
înfig tăioşi în carnea zemoasă și plă- 
pândă. Neobosit fălcile-i macină, E sin- 
gura muncă, pe care omul a cerut-o 
până acum muşchilor lui. 

Totuşi Ziditorul pare că a prevăzut 
şi nevoi ce au să mai vină. Căci muş- 
chii tari ai braţelor cer par'că în sfor- 
țări grele să-și destindă vrejurile neîn- 
cercate încă, 

In joacă, rupe şi distruge în jur to- 
tul. Apoi îşi priveşte curios mâinile, 
care au fost mai tari decât cele mai 
groase ramuri. Iși priveşte și trupul în- 
treg, tot mai mirat cu cât se cunoaște. 

Incepe să știe când și la ce-i sunt 
bunc mădularele toate. Iși trece palme- 
le pe trup dearândul, se opreşte gâdi- 
lat la încheicturi „lărgindu-și iar gura, 
în ceea ce are să fie de acum râset. 

Apoi își caută cu ochii, cu mâinile — 
tovarăşa, care ar trebui să-i fie alături. 
Nu știe să o cheme. Se întunecă, scuipă 
mânios o smochină jumătate mestecată; 
și vrejii încordaţi ai mușchilor din trup 
l-ar porni năvalnic să lupte, să dărâme, 
să cuprindă. Dar capul nu-i e copt pen- 
tru vreun gând sau hotărire. Se lasă 
unei toropeli în care abia licăreşte, tre- 
zită, aşteptarea. 

Și îndată, de după un tufiș apare și 
vine spre el Eva. 

Ce plămad amestecat va fi pus în ea 
Ziditorul? Dar cu Adam prea mult nu 
seamănă. Mult mai micuță ca el, își 
poartă trupul abia împlinit de codană, 
când săltăreţ şi vioi ca o veveriţă, când 
șerpuit și lunecos ca o pisică. Până a- 
cum nici ea nu se cunoaşte prea bine. 
Şi își pipăie în mers şoldurile, sânii. 
Se opreşte la margini de ape, se oglin- 
deşte și-și sclipește mulțumită dinţii. 

Apoi se întunecă mânioasă. In calea 
dei o pupăză e atâta de împodobită! Eva 
iși înfige şi ea îndată în părul creţ un 
moţ de pene. Pe mijlocul subțire își 
icolăceşte crengi ce poartă flori în 
ioate feţele. Cu o frunză mare își a- 








pără de soare chipul. Şi-n mers leneș 
vine spre Adam, ca spre făptura hără- 
zită să-i împlinească ei dorinţele toate. 
Dar până acum nu prea știe nici dânsa 
ce să-i ceară; şi tăcută ,cu gesturi do- 
moale, ca să nu-și strice podoaba de 
flori şi pene, se întinde pe iarbă alături. 

Adam o priveşte, cum ar privi isvorul 
de unde se adapă, fructele pe care le 
mănâncă. Ar sorbi-o; și-ar înfige în 
carnea ei dinţii... 

Sfiit însă, nu cutează nimica. Ehova 
i-a dat-o tovarășe și soață. Pentru mân- 
care sunt roadele pomilor. 

Şi rupe grăbit fructe; dar nu-l ade- 
menesc. Galant, întâia oară, închide 
Evei palma plină cu rodul smochinului 
de alături. 

Eva a învăţat repede graiul și-l mâ- 
nuește cu mult mai bine ca Adam. 

A învăţat uşor și toanele care de a- 
tunci sunt arme abile femeii. 

Şi-a încrețit uşor fruntea  mititică, 
și-a sumețţit a dispreţ buzele şi mâna ei 
a respins cu silă darul de fructe. Iar 
glasul ei de codană ce sar dori răsfă- 
țată ciripește ascuţit a mânie. 

— Numai smochine îmi dai? Nu pri- 
cepi și tu că au început să-mi facă silă? 
Altceva nu mai găseşti să-mi dăruești? 

Adam, umilit, își trage îndărăt mâna. 
Și din obicei pumnul plin de fructe il 
duce la gură. 

Dar ciudoasă îl ceartă iar femeia; 


— Iar mănânei? Toată vremea nu faci 
decât asta. Păcat că ţi-a dăruit Ehova 
mădulare tari și sprintene. Ai să ajungi 
să semeni cu făptura aceea — i-am ui- 
tat numele — care nu are decât pân- 
tec. Ar trebui, zău, să faci mai multă 
mișcare. Uită-te la mine, cât de sub- 
țire-s! 

Adam nu contestă. E mai subţire ca 
el şi totuși, pe alocuri... 

O privește interesat, o pipăc. Și ar 
pipăi-o mereu dacă nu sar trage tot 
dânsa, deodată, în lături: 

— Lasă-mă! Mă zgârii! Nu vezi ce 
unghii ai? 

Dar dacă o lasă e și mai nemulțumi- 
tă. Și căutându-i pricină de alte mus- 
trări îl priveşte și dânsa, lung, cu dea- 
mănuntul, ]l priveşte şi simte cum în 
piept i se sbate ceva ca o pasăre prinsă. 

Cât de puternic e Adam şi ce braţe 
mlădii arc! A rupt acum fără sforțare 
un pom tânăr ce-i stătea în cale, 

Eva îl admiră de o dată apoi îl mus- 
tră iar cu ciudă: 

— Uite câtă putere ai! Şi nu ştii ce 
să faci cu dânsa! Rupi pomi. Iar eu... 

Dar nu ştie ce se ceară puterii lui 
și-și simte ochii înecaţi de o rouă caldă. 
Se aşează mai aproape de Adam, la în- 
demâna braţelor puternice şi-şi găseşte 
în obida-i prilej de mustrare nouă: 

— Iar eu, eu dorm atâta de rău de la 
o vreme nopţile! Mi-a fost și frig și 
cald, Ce folos că ai atâta putere și to- 
tuși nu-mi poţi face un culcuş ca lumea. 
Am văzut făpturi cu mult mai bicis- 
nice ca tine. O păsărică, de pildă. Iși 
acoperea cu aripile soața. Apoi a dus-o 
într'un culcuș căptușit cu pene. Pe când 
eu.... Uită-te cum tremur! Cel puţin 
dacă aș avea pe trup pene. Zău, nu știu 
de ce a mai spus Ehova, că noi suntem 
făpturile lui cele mai alese. Alese, cum? 
Când eu sunt cea mai goală și mai pu- 
țin împodobită. A fost nedrept Ehova, 
zău. Mă uitam adineaori la fătura a- 
ceea mititică, cu blana stufoasă. Vulpe 
îmi pare că-i spune. Și e acoperită 
peste tot trupul cu o minune de blană 
arămie. Mă gândeam că dacă aş putea 
să am şi eu... Cel puţin atât cât să-mi 
acoper umerii. Mi-ar ședea bine şi la 
chip. Mai ales blana aceea fumurie nu 
roșcată. Tu ce zici Adame, mi-ar ședea 
bine? 

— Nu ştii? Fireşte că nu știi nici c- 
dată nimica. Eşti un nesuferit şi un 
prost. Ehova! pe cine mi-ai dat drept 
tovarăşi O făptură care nu ştie decât 
să mănânce smochine ! 

— Dacă m'aș ruga lui Ehova să te 
schimbe? Să-mi dăruiască alt tovarăș? 
Dar pe cine? Ursul e prea bădăran iar 
şarpele.... 

— Zici că-i scârbos șarpele? Ba din 
potrivă, găsesc chiar că are o așa de 
frumoasă piele! Da, da. Să știi că e fru- 
moasă. Mă gândeam chiar, că dacă aș 
avea din pielea lui o bucată... Nu mi-ar 
trebui prea mult, căci eu am picioare 
mici. Le-aş înveli până la gleznă în 
pielea aceea de șarpe. Nu m'ar mai în- 
țepa spinii și mi-ar ședea și bine, Parcă 
mă şi văd cu blana vulpei pe umeri, cu 
piele de șarpe pe picioare. Oare dacă 
le-aş cere-o mi-ar dărui-o de bună voie? 
Tu ce zici Adame, să le-o cer? 

Iarăşi nu ştii. Dar când ştii tu ce- 
va. Zău, la ce-ţi foloseşte trupul ăsta 
puternic, dacă nu te străduieşti să faci 
Evei tale o plăcere cât de mică. Eu — 
dacă aș fi Adam, i-aș aduce soaței me- 
le tot ce ar dori. Chiar dacă ar trebui 
să fur. 

— E păcat? De ce păcat? Cum rupi 
o smochină pomului fără să-l întrebi, 
nu poți lua și o bucată de blană vul- 
pii? Incearcă zău! Nu vrei? Eşti un 


UNIVERSUL LITERAR 





prost şi un sgârcit. Parcă ar trebui s'o 
rupi de pe trupul tău. 

— Lasă-mă! Nu mă atinge! Mă duc 
să vorbesc șarpelui. S'a arătat galant 
întotdeauna, sunt sigură că el n'are să 
mă lase desculță. 

— Să rămân cu tine? Rămân dacă 
îmi făgădueşti tu blana şi... Și ca să-ţi 
spun drept e mai bine poate, să nu-l 
mai văd pe şarpe. Ştii, că de la o vreme 
dânsul șade încolăcit pe pomul acela 
cu roade oprite, Și de câte ori trec pe 
alături, șarpele face parcă înadins să ca- 
dă un fruct, două. Ce să-ţi spun? Ieri 
mi-a căzut chiar pe sân unul. 

Adam se ridică năvalnic, Roteşte în- 
fricoșat privirea spre Eva, spre văzduh 
unde sălășiueşte Cel ce toate le știe și 
le vede spre locul, unde se înalță po- 
mul ştiinţei și al păcatului — și în- 
grozit o scutură pe Eva: 

— Să nu guști din mărul oprit. Ai 
auzit? Să nu guști! 

— Stai, omule! Ce te-ai speriat așa? 
Fireşte că nu gust. Şi apoi să nu crezi 
că-i cine ştie ce bunătate. N'am gustai, 
dar mi-a căzut aşa, unul; ca fără de voie 
l-am atins cu buzele. Și pot să spun că 
rodia e mai dulce și naramza mai mi- 
rositoare. Eu chiar nu înţeleg de ce a 
pus Ehova o așa de strașnică opreală. 
Nu sunt de loc bune, dar îţi dau un fel 
de beţie, un neastâmpăr care... Tu nu 
poţi înţelege. Dar dacă ai vrea să mergi 
până acolo, poate îți cade și ţie, așa, pe 
obraz unul și fără de voie, îl atingi cu 
buzele. Atâta doar nu poate fi păcat. 

— Ei lasă-mă! Dece mă scuturi așa? 
Nu vezi că mă doare? Și la sfârșit ești 
un prost, Află dela mine, că numai tu 
n'ai gustat încă din poamele acelea. 
Ştii câte căzură deunăzi, de furtună ? 
Hai de vezi dacă mai e vreunul. Și cele 
de pe crăci, îs ciugulite de păsări. Până 
şi frunzele. Da, da, frunzele le-au mân- 
cat nişte ţapi. Toate făpturile au gustat 
din pomul acela. Dar tu ce știi? Tu 
n'ai băgat nimic de seamă. Tu dormi, 
mânânci. Habar nu ai, că altul e para- 
disul dela o vreme. Că toate făpturile 
care lâncezeau plictisite, au născocit 
un fel de joc. Se fugăresc perechi, pe- 





rechi, apoi intră în tufișuri și se as- 
cund, 

— Nu crezi ce-ţi spun? Dar uită-te în 
jur. Ai văzut păsărelele acelea? Prive- 
şte acu și'n sbor la fluturi, E prefacere 
în paradis. Dacă ţi-aş spune şi ce am 
mai văzut deunăzi! 

— Nu mă întrebi ce? Iţi e tot una? 
Vai, dar ești chiar nesuferit cu nepăsa- 
rea ta! Cu toate astea, dacă l-ai vedea 
şi tu n'ai mai dormi chiar aşa fără de 
grijă. Dacă ai vedea că mai e o făp- 
iură, care seamănă cu tine.... Nu crezi? 
Ei, uite. Iţi jur.. De două ori am văzut-o 
până acum, Are trup şi obraz ca al tău, 
dar e mult mai bine. Tu nu ai caeel 
aripi pe umeri. Că-i mai întunecos la 
chip ce poate să-i strice? Șarpele mi-a 
spus că ar fi un arhanghel alungat de 
Ehova. Rătăcește prin jur. Mi-a eşit de 
două ori în cale. Fireşte că nu dinadins. 
Să nu crezi acum cine știe ce. Se plimba 
poate ca şi mine, Cu toate că mai cu- 
rând aș crede că cercetează într'un a- 
numit fel paradisul. Şi pare nemulţu- 
mit, trist. Face parcă întuneric, când se 
ivește. Dar și când se bucură de ceva! 
A râs de două ori, necurmat, în hohot. 
Și s'a cutremurat parcă paradisul de 
holotul râsului lui. Dar ce chip a avut 
atuncea! Parcă ar fi scăpărat noaptea 
un fulger. Să-i fi plămădit oare Ehova 
din fulger de noapte chipul? 

— Și tu ştii Adame, de ce a râs ar- 
hanghelul negru? Lasă încolo smochi- 
nele şi ascultă. De alifel tot aşa râsese, 
când am dus la buze, mărul acela căzut 
jos. 'Ţi-am spus ,că mă îndemnase șar- 
pele ,dar pot acum să-ţi jur Adame, că 
nici n'am avut vreme să-l gust. De spai- 
mă mi-a căzut din mână. Căci a răsă- 
rit arhanghelul negru odată în fața mea 
— nici eu nu știu de unde. Şi părea a- 
tâta de voios că dusesem la gură mă- 
rul ! Şi-a ridicat în sus, semeţ, capul și 
a rostit atâta: „Ti-am spus eu Ehova, 
ţi-am spus! Ai să mă crezi de acum“, 
A râs iar, şi-a închis aripile, dar fâlfâi- 
rea lor a făcut în jur ca o ceaţă. Eu — 
de frică — închisesem ochii. Când i-am 
deschis, nu mai era nimeni. Doar şar- 
pele făcea să cadă chiar pe trupul meu 
merele. 











de LUCREȚIA PETRESCU 


— Dacă are să afle Ehova? Dar cine 
să meargă să-i spună? Și apoi Ehova 
e dus departe. Infăptueşte alte lumi a- 
cuma. Mi-a spus șarpele. Pământul a 
fost numai o încercare. In văzduh însă 
alte lumi așteaptă să fie zămislite. Cine 
să se mai gândească la un măr? 

— Stai, nu adormi, Adame, că n'am 
isprăvit. leri l-am văzut pe arhanghel 
a doua oară. Priveam cum se juca pe 
pajiște un lup cu o mioară. Se jucau ca 
întotdeauna, De-a alergatul, de-a as- 
cunselea. Deodată am auzit un behăit 
atât de jalnic în tufiș! A eșit mai târziu 
doar lupul. Pe mioară n'am mai văzut-o. 
Doar câteva smocuri de lână albă ră- 
măseseră pe scaeţi, iar pe iarbă strălu- 
ceau niște boabe roşii, de gândeam că-s 
fragi cogți tocmai bine. 

-— Dar nu erau fragi ,nu. Am gustat 
şi eu o boabă. Era caldă încă şi avea 
un gusti... Nu era dulce, dar îţi plăcea 
totuşi. Și lupul mirosea și el boabele 
din iarbă şi le aduna lacom, 

Atunci s'a arătat iar făptura aceea 
întunecată. Şi a fâlfâit aripile şi iar 
i-am auzit râsul. A luat în mâini un 
smoc de lână pătată cu roșu. Il privea 
şi părca că se bucură. Eu iarăși eram 
spăimântată şi vream să fug, cu toate 
că nu aveam nici o vină. Ce greşisem? 
Picătura aceea, pe care o gustasem? Şi 
să știi Adame, că după ce ai mâncat 
atâta vreme numai poame „picătura a- 
ceea caldă și roșie atâta îți place! Spu- 
ne, nu ai vrea să guști și tu? Să ştii, că 
am să-ți aduc câteva, când lupul are să 
se joace iar așa cu o mioară. Iţi aduc. 
Și să vezi că pe urmă au să-ți pară 
sarbede smochinele. 

— Nu vrei? Dar ce fel de făptură 
ești? Nimic nu-ţi trebue! Dormi pe pă- 
mânt, mănânci smochine şi ţi-e dea- 
Juns paradisul! Eu îți spun drept, că 
am inceput să mă plictisesc. Aș vrea... 
Nu prea știu nici eu ce aș vrea, dar 
simt că ceea ce am, nu mi-e deajuns. E 
adevărat că-i și prea îngrădit, prea 
strâmt aicea. Trăim deavalma cu a- 
tâtea fiinţe desgustătoare! Dacă suntem 
noi, în adevăr, aleşii lui Ehova, ar fi 
trebuit... Nu prea ştiu bine ce, dar am 
fost deunăzi până la margine. Am pri- 
vit dincolo. Era pustiu, gol. Pământ tot 
ca aicea, dar nu creștea nimica. Ni- 
meni hu aruncase se vede sămânța. 
Mi-a părut rău. Gândeam că poate or 
mai fi şi alte grădini, alt paradis, alți 
oameni, Nu merge înserat pe la dânșii. 
Nu mai ședea de vorbă. Nu mai gustă 
din poamele lor. Ai adormit Adame!! 
Eşti cea mai proastă şi cea mai greșită 
făptură a lui Ehova! Imi pierd vremea 
cu tine. Mă duc. Poate întâlnesc iar pe 
arhanghelul cel negru. 


j Și a lunecat ciudoasă din braţele, care 
încercau s'o rețină, lăsând în mâna lui 
Adam doar vrejul cu floarea ce-i în- 
cinsese mijlocul. 


O floare nu se mânâncă. Totuşi A- 
dam a dus-o cu un fel de foame la gura 
lui și a ţinut-o aşa, strivită, multă vre- 
me. Aromea floarea ca şi trupul şi pă- 
rul Evei adineauri. Și lui Adam — un 
fior ca un șarpe mic — i s'a strecurat 
și l-a muşcat de inimă. Și i s'a părut şi 
lui deodată, că îi lipsește ceva paradi- 
sului. 

Fusese pentru el până acum viața o 
tihnă dulce între două somnuri. Şi-n 
tihna asta a încolţit neașteptat mărăci- 
nele dorurilor, al temerilor, al aștep- 
tărilor, 





Cântă 
nenea lon 


Cânta nenea Ion din caval, 

In nopţile grele de iarnă, 

Şi cântecul — limpede val — 
In suflet venea să se-aştearnă. 


Cânta nenea lon înfocat, 
Iar noi, împrejuru-i stând, roată, 
Simţeam că 'n domolul cântat 
Iși scutură inima toată... 


O doină de jale şi dor, 

Cânta nenea Ion al Ivanei, 
Iar noi o sorbeam linişor, 
Cuminţi ca în faţa icoanei. 


Cânta din caval nenea Ion 
Ca dus de pe lumea luminii, 
Umplându-ne casa de svon — 
Cum varsă-'şi miresmele crinii. 


LI 30 


Odaia „la sobă“-'mi părea 

O veche și sfântă "'ncăpere 
De templu, în care slujea 
Un preot la o priveghere... 


Un murmur de ape, un vânt 
Ce leagănă holdele 'm luncă, 
In inimi un tainic frământ 
Ce lacrămi sub gene aruncă... : 





TI => 


Nu știa cum să i-o spună, dar și-ar fi 
dorit tovarășa mereu lângă dânsul. Cu 
toate că, alături de el sau depărtată, 
Adam o simţea din zi în zi, tot mai mult 
din trupul lui smulsă. Și ar fi dorit-o 
parcă, lipită alături, nedesprinsă încă 
din coapsa-i. 

Eva și-a simţit într'o zi puterea. A 
înțeles că pe stăpânul hărăzit ei de E- 
hova l-ar putea robi și cere braţelor lui 
orișice trudă. Vedea cum Adam se 
mistuie de un dor neîncetat s'o aibă 
lângă dânsul. Că n'o mai lăsa să plece 
și-i pândea drumurile toate. 

Dar dela o vreme drumurile Evei — 
Adam vedea urma tălpilor mici pe iar- 
bă — duceau numai spre pajiştea unde 
un pom stingher ocrotea parcă sub um- 
bra-i făpturile adunate toate. 

Adam şi-a întrânat într'o seară îe- 
merile și a venit mai aproape. Vietăţi 
felurite au dat să fugă. Printre crăci — 





lunecând în sclipiri de solzi — căuta 
să se ascundă şarpele. 

Eva a venit. spre tovarășul ei, tăcu- 
tă. Părea că are ceva schimbat într'în- 
sa, Micuţă şi proaspătă era încă. Dar 
codana de ieri, gureşa, făcuse acum 
loc unei făpturi tăinuite, ce luneca tă- 
cută alături de Adam și ascundea ceva 
de ochii lui, în vrejul înflorit care îi 
încingea mijlocul. 

Când au ajuns la pajiştea unde dor- 
meau alături — sub smochinul umbros, 
Eva s'a lăsat caldă pe obrazul tovară- 
şului ei. Cu obrazul lipit de obrazul lui, 
cu gura lângă gura lui, abia-i puteai 
auzi șoapta: 

— Să știi, că numai noi n'am gustat. 
Celelalte făpturi — toate! Numai noi, 
încă nu, Dar dacă ai vrea să încerci și 
tu — uite, ţi-am adus din pom un măr. 
Abia de am mai găsit unul. |l am aici 
sub sân. Nu te înspăimânta. Ne ascun- 
dem sub crăci. S'a şi înoptat. Şi nici 
luna nu-i întreagă în seara asta. Cine 
să ne vadă, când eu abia pe tine, dacă 
te pot zări alături. Uite și mărul. E cald 
fiindcă l-am ținut lipit la sân. 

— Dar dece nu mă cuprinzi cu bra- 
ţele ? Tu nu vezi că mi-e frig? Lipeş- 
te-mă de tine alături. Ai uitat că ţi-am 
fost ruptă din trup? 

— Vrei să încerci o mușcătură doar? 
Zău, eşti prost, Adame! Uite, că gust 
eu întâi... Ei da, așa prostule. Mușcă! 

— Iţi place? E mai bun decât smo- 
chinele? Bine, atunci fiindcă eu ţi-am 
dăruit mărul ce-mi făgăduești în schimb 
și tu?.... 

—— Orice ? Ai zis, orice ? Ei bine, uite 
ce vreau. Mi s'a urât să umblu tot goa- 
lă. Şi blana aceea... M'am uitat astăzi 
mai bine. E mică o vulpe. Aşa că trei 
blăni să-mi aduci. Și să fie argintii, nu 
roșcate ! 


din caval 


Un îoșnet de îrunze în crâng, 
Un susur de must care fierbe, 
Un zumzet de-albine ce strâng 

Nectarul ca mierea s'o'ncherbe ; 


şopot de spornic izvor, 
Un ropot de ploaie de vară, 
tropot de cal călător, 
clatin de car cu povară,..; 


Un celinchet de clopote mici, 
surd vâjâit de furtună, 
tremur de te înfurnici 
Când trece arcuşul pe strună... ; 


Un huet de mari viituri 

Când -auie 'n Martie valea, 

Un trosnet de reci uscături 

Când toamna-'şi tălăngăne jalea... 


Atâtea răsunete vii 

Frângea nenea Ion cu cavalul, 
In nopţile reci şi pustii 

Când viforuw'-și zornăie valul... 


Şi noi, lângă el, credincioși, 
Plecându-ne 'n inimi genunchii, 
Ardeam lumânări — ochii roşi, 
Ofrandă frângându-i rărunchii... 
MARIN I. PREDESCU 





——— 14 


O monografie despre Duiliu Zamfirescu 


A apărut recent un studiu: Duiliu, 
Zamfirescu (Viaţa și opera), atrăgân- 
du-se atenția prin banderola lui că 
este „unica monografie“' asupra acestui 
scriitor. El este datorit d-lui Lucian 
Predescu, a cărui neobosită activitate 
de mult n'a mai fost primită aşa cum 
merită, 

D. L. Predescu se oprise într'o vre- 
me asupra literaturii noastre vechi, din 
care a scos materialul unei lucrări 
despre Diaconul Coresi, 

Pentru unii specialiști, acest studiu 
se caracteriza printr'o aşa de „completă 
insuficienţă..., încât se revoltă simţul 
probităţii ştiinţifice“, socotind că „a- 
cele însușiri care se cer unui cercetă- 
tor (seriozitate în gândire, pricepere, 
cultură,  deşteptăciune...) lipsesc cu 
totul domnului Lucian Predescu”. In 
urma acestui succes în istoria litera- 
turii române vechi, la care au contri- 
buit: d-nii N. Iorga, Dan Simonescu, 
D. R. Mazilu şi alţii, d-sa a părăsit 
domeniul și a trecut în acela al litera- 
turii române moderne. Ani întregi, d. 
Lucian Predescu a publicat broșuri, 
mai mari sau mai mici, și chiar o 
istorie a literaturii româneşti, în in- 
diferența scandaloasă și aşa de obiș- 
nuită a criticei noastre. In ultima vre- 
me, a scos un volum despre Barbu De- 
lavrancea, acum altul despre Duiliu 
Zamfirescu. 

Se pare că dacă acestui cercețător i 
se pot imputa multe, nu i se poate im- 
puta o oarecare bună credință. Când i 
sa arătat că nare ce căuta în cerce- 
tarea literaturii vechi româneşti, d-sa 
a înţeles şi a părăsit acest domeniu. 
Este necesar să vină cineva să-l con- 
vingă acum că nici în domeniul isto- 
riei literaturii române moderne nu se 
află acasă. Fireşte nu va fi posibil să 
mă ocup în acest cadru strâmt decât 
de ultimul volum. El este dealtfel re- 
prezentativ. 

Sunt gata să recunosc, din primul 
moment, că d. Lucian Predescu şi 0- 
pera d-sale nu merită nici truda unei 
prea amănunțite cercetări, nici onoarea 
unei polemici literare. liste vorba, 
acum și aici, însă, de ceva cu mult mai 
grav şi cu mult mai important decât 
persoana şi opera d-sale. Este vorba 
anume de a pune în lumină mentali- 
lăţile care caracterizează pe cercetă- 
torii noşiri literari, pe editorii noştri şi 
pe criticii noştri. 

Studiul d-lui L. Predescu despre 
Duiliu Zamfirescu are 176 pagini. Sar 
putea zice: însfârşit o carte cuprin- 
zătoare despre acest mare și. în fond, 
nu prea bine cunoscut scriitor al 
nostru. Din păcate, lucrurile nu stau 
tocmai aşa. Cartea d-lui Predescu nu 
ţine scama nici de cele mai elementare 
regule ale științei literare. Ea este cei 
mai sigur mijloc de a da o ialsă ima- 
gină 1espre figura şi opera lui D. Zam- 
firescu. Plină de informaţii eronate, de 
absurdități şi de contraziceri, fără să 
dovedească măcar o serioasă cunoaştere 
a operei de care se ocupă sau înten- 
"ţia de a pătrunde, cartea aceasta con- 
stitue o impietate faţă de scriitor. 

Voi releva unele din scăderile ei, pe 
care le voi sistematiza în trei grupe. 
În primui rând mă voi ocupa de gre- 
şelile de fapte, în al doilea rând de 
cele de analiză și, în sfârşit, de cele 
tehnice. 

Dela primele pagini contradicţiile 
apar. In prima pagină spune că Duiliu 
Zamfirescu este născut la Focșani iar 
în pagina următoare că de felul lui 
era dela ţară. De fapt, părerile sunt 
împărţite, dacă scriitorul s'a născut la 
Focşani sau în satul Plăgineşti, din 
jud. Râmnicu-Sărat şi d. Predescu nu 
dă argumente în favoarea locului la 
care sa oprit. In ce priveşte însă a- 
mănuntele în legătură cu copilăria și 
tinereţea scriitorului, criticul alege 
nuvela Spre mare (și ne putem întreba 
de ce n'a ales Un drum greşit sau poate 
chiar... Străbunii noştri din care ci- 
tează lungi fragmente, lăsându-ne să 
credem că âu caracter auto-biografic. 

De uici inexactitatea că, după ce sa 
înscris la facultate, Zamfirescu a pă- 
răsit studiile, călătorind 5 ani prin 
străinătate, pentrucă eroul unei nuvele 
făcuse aceasta. 

La pagina 12, afirmă că în 1880, D. 
Z. era „orfan de părinţi”, pentrucă așa 
era eroul nuvelei de mai sus. Tatăl lui 
D. Z. moare însă numai în 1910, iar 
mama sa, în 1917. Este o mică diie- 
rență de date, care variază între 40 și 
50 de ani. Tot pe această pagină se află 
afirmaţia că poetul a debutat în Li- 
teratorul, la 1880, când el debutase din 
1878, cu poezia Bătrânul şi fluturul, 
publicată în Răsboiul lui Grandea (12- 
V-1875!), lar ceva mai jos spune că la 
România liberă se încheagă prietenia 
cu Delavrancea, cu care Zamfirescu, 
de fapt, nu s'a împăcat niciodată prea 
bine. Intâmplarea pe care o relatează 
N. Petrașcu, în cartea sa: Duiliu Zamţi- 
rescu ip. 29), este concludentă. 

Mai departe (p. 13), se afirmă că un 
mare conflict se produce între Zam- 
firescu și Literatorul, de care se des- 
parte din această cauză. De iapt, ulti- 
ma sa poezie: Alina-Linda. D. Z. o pu- 
blică în revista lui Macedonski în Mai 
3882. Confiictul, al cărui motiv este al- 


11 Recent, s'a publicat un srticol cuprinzând 
acest fapt. Cum arficolul meu se află cules, 
fără modificări, de o lună, ce limpede că infor- 
maţia în privinţa debutului lui D, Z. nuo da- 
țoresc nimănui. 








tul decât cel pomenit de d. L. P., izbuc- 
nește abia în Dec. 1885, așa că el nu 
poate fi cauza unui fapt petrecut cu 19 
luni înainte. 

Până la pagina 15 nu se mai întâl- 
neşte nimic ae reproșat, pentrucă nu- 
mai lU rânduri aparțin d-iui L. P. res- 
tul sunt citate. Aici, nu cunoaște că 
înainte de a intra în diplomaţie, Zam- 
firescu a proiesat și avocatura, Mai Jos, 
scriitorul este înfățișat ca cerşind cu Lii- 
sistență dela Maiorescu și Negruzzi să-l 
propună membru corespondent al 
Academiei. Intro scrisoare din 14/26 
Martie 1893, Zamtirescu scria lui Maio- 
rescu: „Cât despre Academie, ştirea 
ce-mi daţi îmi face plăcere şi o primesc, 
mai cu seamă fiindca vine dela d-voastră 
şi dela d. Negruzzi. Dacă insă sar in- 
tâmpla ca în şedinţa plenară să nu îlu 
votat, nu mi-ar face nici cald nici frig, 
deoarece eram, cel puţin pentru mo- 
ment, foarte departe de a mă gana: la 
asta”. lar la 15/27 Martie 1893, el scria 
iui Negruzzi: „D. Maiorescu îmi scrie 
că, împreună cu d-ta, m'aţi propus 
membru corespondent la Academie, 
Daţi-mi voie să mă grăbesc a vă mul- 
țumi de încrederea ce aveţi în viitorul 
meu literar, căci trecutul numai jude- 
cat cu prietenie ar putea fi luat în con- 
siderare”. Din aceste două fragmente 
reiese limpede lipsa de informaţie sau 
reaua credinţă a d-lui L. P., care caută 
necontenit să prezinte în culorile cele 
mai puţin simpatice pe un scriitor câ- 
ruia numai demnitatea şi măsura nu ! 
se pot reproşa, 

Se atirmă că, în ciuda insuccesului 
dela Academie, înaintase  trumos în 
cariera diplomatică. E o lipsă de infor- 
maţie în plus, mai ales dacă adăogăm 
că duce pe poet și la legația dela Con- 
stantinopol, pe unde acesta n'a trecut. 
Ajungând în 21 de ani ministru pleni- 
potenţiar, D. Z. nu făcuse o carieră prea 
rapidă. Din scrisorile lui către Maio- 
rescu se vede limpede că toţi cei intraţi 
odată cu el sau chiar în urma lui în di- 
plomaţie îi luaseră înainte, deși tot- 
deauna fusese corect în serviciu, 

E fals că D. Z. a fost trimis în tim- 
pul războiului să facă propagandă. El a 
rămas în Moldova până când a trecut 
la Odessa și apoi în Basarabia. . 

După ce spune că D. Z. a tost minis- 
tru de externe, Președinte al Came- 
rei, ducându-l până în 1922, adavgă: 
„tot prin acest timp se alesese și sena- 
tor” (p. 23). Dar Zamfirescu se alesese 
senator în Febr. 1920, pentru puțină 
vreme de altfel, după aceasta ocupând 
celelațe demnități pomenite. 

Deși dealungul capitolului despre 
Viaţa, D. Z. a tost caracterizat drept 
„pun temperament violent şi încrezut”, 
insistent postulant de onoruri, pângă- 
ritor al poeziei poporane, un om care 
„se foloseşte de trucuri”, la sfârșit d. 
L. P. subscrie o caracterizare diametral 
opusă cu cele afirmate mai înainte, pe 
care o reproduce după d. N. Petrașcu: 
„„„„Rare ori natura a pus o armonie iai 
desăvârşită între o trumuseţe fizică şi 
alta morală”. 

In acest ansamblu în care se împle- 
tesc lipsa de informaţie cu superticiali- 
tatea caracterizării, după 15 pagini din 
care cel puțin jumătate sunt numai re- 
produceri, — iar restul înșirări de date 
care circuiau, capitolul despre Viaţă se 
închee. N'ar avea rostul să arăt d-lui 
Predescu ce lipsește acestui capitol din 
monografie. Incă multe lucruri, nu fără 
interes, putea scrie oricine ar fi parcurs 
mai cu atenţie tot ce este de utilzat din 
lucrurile publicate, deci ușor accesibile 
oricui. Mi-am propus însă să semnalez 
erorile şi numai aceasta o lac. 

Odată sfârşită biografia, d. £. P. tre- 
ce la prezentarea operei. In cel tel, voi 
arăta când voi releva greșelile de ana- 
liză. Sunt numai de corectat câteva re- 
gretabile scăpări din vedere. Astiel, :a 
pagina 111, vorbeşte de un roman pier- 
dut al lui D. Z., Pe arătură, care în rea- 
litate nu este de ioc pierdut. EL este 
chiar Viaţa la țară, al cărui titlu ini- 
țial fusese Pe urătură. La pagina 113, 
după ce este înfățișată piesa O suferin- 
ță, se adaogă: „abia după 30 de ani, 
Zamfirescu va scrie altă piesă”. Dar, la 
pagina 125, e rezumată pe larg piesa 
Prea târziu, pe care Zamfirescu o repre- 
zentase în 1884, iar la pag. 132, afirmă, 
fără să cunoască exact tiţlul, că poetul 
mai scrisese la 1894 piesa, azi probabil 
pierdută, Thargelia din Milet. Ceva mai 
mult, Lumină nouă, publicată in 1912, 
nu este decât poate chiar aceeași lor- 
mă-a piesei Hypnoticii, pe care a scris-o 
în 1895. Aşa dar nu sunt tocmai 30 de 
ani în care Zamfirescu să nu fi scris 
deloc teatru. O dovadă că se gândise 
necontenit la accst gen, este că nuvela 
Străbunii noștri fusese concepută inițial 
ca o piesă, ia care poate lucrase ceva. 

Această atitudine de nedocumentare 
alăturată contrazicerii se mai vădeşte şi 
aiurea. Comentând Sufletul războaielor 
în trecut și în prezent, comunicare ţi- 
nută Ja Academie în 1914 spune: „Zam- 
firescu a fost împotriva intrării noastre 
în războiu” (p. 141); iar când vorbeşte 
despre poemul Miriţă, îl socotește scris 
„anume pentru a pleda în favoarea in- 
trării României alături de Franţa în 
războiul mondial ce se declarase atunci” 
(p. 53). Şi să nu se creadă că D. Z.a 
avut vreme să-şi schimbe între timp 
părerea. D. L. P. crede că Miriţă a fost 
scris în 1914, când sa ţinut şi comuni- 
carea la Academie. Că tocmai Duiliu 
Zamfirescu se hotărise să facă pledoa- 


UNIVERSUL LITERAR 


rie printr'o poezie — această părere 
cred că nu mai trebue combătută. Că 
Miriţă este scris la 1910 și că altceva ur- 
mărea autorul cu acest poem, este o 
altă chestiune, asupra căreia d. L. P. 
rămâne să mediteze. 

Nu voi intra amănunțit în discuţia 
bibliografiei. In ce priveşte organiza- 
rea ei, voi spune câteva cuvinte când 
va fi vorba de latura tehnică a lucră- 
rii. Acum vreau numai să relev că sunt 
multe lipsuri. Lipsesc multe bucăți de 
ale lui Duiliu Zamfirescu, fie dela ca- 
pitolul Poezii, fie dela Proză. Uneori 
este din pricină că a trecui prea repede 
peste paginile revisteior, alteori pen- 
trucă nu cunoaște toate locurile unde 
a publicat D. Z. Sunt 6 periodice la 
care d. Predescu nu știe că scriitorul 
a colaborat și peste 60 de bucăţi care 
nu Sau publicat în niciun volum și 
care nu sunt menţionate în această bl 
bliografie. In schimb, unele bucăţi sunt 
trecute de două ori, așa că suntem lă- 
sați să credem că e vorba de două bu- 
căţi deosebite; iar altele sunt trecute 
în bibliografia bucăţilor care nu îigu- 
rează în volumele scriitorului, deşi ele 
figurează. Tot ca o compensație a lip- 
surilor acestei bibliografii, ni se dau 
câteva articole iscălite cu diferite pseu- 
domine, fără cea mai mică argumen- 
tare pentru a le atribui lui Zamfirescu, 
cum şi câteva bucăţi ale altor scriitori. 
Lipsuri are şi partea din bibliografie 
care cuprinde scrieri despre D. Z. 


Odată lămurite aceste scăderi ale lu- 
crării d-lui Lucian Predescu, din punc- 
tul de vedere al erorilor de fapte și date 
putem păşi la examinarea felului cum 





d-sa analizează opera scriitorului. 

Este cert pentru toată lumea care sa 
apropiat puţin de istoria literaturii, că 
în această disciplină, toată intormaţia: 
biografia, bibliografia, studiile formale 
nu sunt decâi instrumente de lucru, 
pentru a avea garanția unei cât mai 
bune și mai adânci înțelegeri a operei 
în sine. Cunoscând multiplele defecte 
ale instrumentelor d-lui Predescu, ne 
putem închipui la cât de superficială 
pătrundere vor putea conlucra. E 

Trebue să precizez dela început că 
totuşi, cu bibliografia pe care o are d. 
IL, P., înțelegâna să întârzie mai inde- 
lung asupra ei şi asupra operel, cineva 
putea da un studiu toarte interesant. 
Pentru d-sa a lost însă mai comod să 
reproducă bibliografia, într'o ordine 
care nu este cea mai lericită, utilizând 
din ea numai ce putea fi reprodus, și 
să analizeze bucățile, cărora adesea nu 
le cunoaște exact subiectul. 

Savoarea capitolelor consacrate ope- 
rei o constitue în primul rând iornmu- 
lele literare ale. d-lui L. Predescu. Iată 
câteva din ele: „romantism pastelic”, 
„evoluţie  cronologico-afeciivă”, gen 
„romantic-pastelic-ciasic”, gen „roman- 
tic descriptiv-elasic”, versuri „Clasico- 
romaniice”, „personalitate poetică psl- 
hică”, nuvelă „psihologică descriptivă”, 
gen „sentimental multiplu”, „psiholo- 
gie descriptivă de clasă”, „elect imagi- 
nar tigurai”. Sunt de asemenea demre 
de notat clasificările romanului, în s0- 
cial şi poetic, ca şi cum cel social n'ar îi 
tot poetic, de fapt, și a teatrului, în 
teatru de temă, psihologic şi tipologic. 

Cine lucrează cu operele literare ştie 
cât de elastice sunt genurile şi formu- 
lele literare şi cât de puţin folos aduc 
ele. Aceasta nu însemna însă că d. L.. 
Predescu nu avea dreptul să le utilizeze 
dacă îi constituiau un intrument în 
plus, dar d-sa utilizează o terminologie 
proprie, fără să o explice, ca şi cum ar 
fi cunoscută de când lumea. Şi fac a- 
ceastă imputare, ca să nu abuzez de 
ușurinta intreprinderii ce a bagateliza 
nişte formule care par să ili.streze o 
nouă beţie ce cuvinte româneasca. 

A corecta toate interpretările d-lui 
P. în legătură cu opera lui D. Z.ar fi 
a da o nouă lucrare şi nu o voi face în 
nici un caz acum, Aici doresc însă să 
pun în lumină metoda d-sale de a ana- 
liza o operă. Din această sumară cerce- 
tare a motodei, își va putea cu ușurin- 
ță da seama oricine care este valoarea 
criticei pe care o face d. Predescu. 

In ce priveşte poezia, d. L, P. soco- 
tește că „Zamfirescu a plecat, dintru 
început, dela poezia de perspectivă, ex- 
terioară, dând versuri frumoase”, pen- 
tru ca două rânduri mai jos să afirme 
că poetul a căzut „fiindcă îi lipsea pers- 
pectiva exterioară” (p. 57). lar în altă 
parte arată că D. Z. este un „poet în- 
telectual, dar nu înnăscut”. „Pentru un 
poet înnăscut, orice mediu ia o înfăţi- 
şare asemănătoare sufletului său: el 








vede și apercepe mediul prin prisma 
simțurilor lui”, spune d. L. P. La con- 
cluzii însă, cu consecvenţa obisnuită în 
caracterizări, socotește ca un defec. al 
poeziei faptul că sentimentele ei nu 
sunt puternice „fiind personale” (p. 56). 

Greșala fundamentală a d-lui [.. P. este 
de a fi socotit fiecare volum al lui Z. 
ca o unitate, din care voia să descifre- 
ze elementele poeziei. Privind astfel, 
d-sa se lipsește de privirea totalităţii, 
neputând sezisa ceea ce este unitar și 
interesant în această operă poetică. 

Cum tace d. L. Predescu analiza u- 
nui volum? Iau volumul Alte orizonturi, 
lăsând la o parte pe cel dintâi, despre 
care nu spune decât generalități iefti- 
ne. După o pagină de consideraţiuni 
generale care nu lămuresc nimic și con- 
stituesc un haos de lucruri false sau 
contestabile, zice: „lată-l pe Z. degus- 
tat dc viaţă, fugind de tot şi găsind 
mângâierea numai în luna de pe cer”. 
Și citează opt versuri. Apoi continuă: 
„Totuşi, luna e rece”. Şi urmează 2 
versuri, în care luna e rece. Apo: „ŞI 
ultimul vers din aceeași strofă”, Il re- 
produce. „Mai spune poetul”. Incă 2 
versuri: „In colo, poezii frumoase, crea- 
te cu multă pricepere şi gust, dar nu 
cu sentiment. lată o poezie frumoasă 
(acesta-i termenul)”. Şi reproduce o 
poezie de 16 versuri, după care adaogă: 
„Indrăsneață comparaţie, deci. Iată şi 
ceva filosofie, presărată ici, colo; şi ar 
fi fost mai reușită dacă ar fi lipsit re- 
miniscenţele din Eminescu". Şi repro- 
duce 8 versuri în care nu se află nicio 
urmă de Eminescu. Apoi continuă: 
„Sau, mai ales:. Şi urmează 5 versuri, 
după care zice: „lată şi personificări 
frumoase“. Apoi citează un vers, spune 
„Sau“ și citează alt vers. Continuă: 
„Tinereţea („verde”) nestatornică, sub 
înfăţişarea unui pescar” şi dă 4 versuri 
în care, bineînțeles, este vorba de alt- 
ceva. „lată şi o personificare splendidă 
a amurgului“. Urmează 4 versuri, după 
care adaogă: „Pe lângă aceste versuri de 
un romantism puternic, Z, a reuşit şi în 
versuri ușoare, sglohii, Una de o nevi- 
novată pudicitate“. Citează 8 versuri. 
„Una sglobie, de iubire nevinovată“. 
Citează 4 versuri. (v. p. 34—37). 

_Cer iertare pentru aceste plicticoase 
și foarte dese citate. Ele reprezintă toa- 
tă contribuţia personală (,„deci“, „iată“, 
„sau“...) a d-lui L. Predescu, din care 
n'am scos și n'am schimbat o literă și 
care nu constitue mai mult de 15 rân- 
duri, în trei pagini (cam 130 rânduri 
în total). Ținând seama de adâncile ade- 
văruri spuse în aceste 15 rânduri asupra 
volumului Alte orizonturi, este ușor de 
bănuit cum este analizată și prezentată 
până la urmă poezia acestei cărți, când 
subcapitolul continuă pe același ton 
încă două pagini. Și procedeul se repetă 
la ficcare volum de versuri. 

In această situaţie, oricine va înţelege 
de ce nu se mai poate imputa autorului 
că nu ştie ce este fabula și poezia so- 
cială, că nu ştie că gen „romantic, cu 
predilecție antic“ este o aberaţie, că nu 
găsește niciunul din resorturile funda- 
mentale ale acestei poezii, nepomenindă 
bucățile cele mai alese, dar extaziindu- 
se în faţa unor înșirări de versuri fără 
nimic deosebit în ele, ca La mormântul 
iui Shelley. 

Dorinţa de a impresiona, prin formu- 
lări, care de fapt nu sunt noi, dar suni 
false, adăogând și câteva izvoure îl du- 
ce spre alte rezultate dezastruoase. In 
legătură cu Imnuri păgâne, spune: „Z. 
tace multă mitologie, povestind scene 
din trecutul legendar al Romanilor şi 
Grecilor, folosind multe cunoştinţi isto- 
rice şi mitologice şi tiina influențat — 
în mod evident — de Virgil şi Homer“. 
Și ca dovadă, citează în întregime poe- 
zia Acum, care este o poezie de abstrac- 
țiuni, reprezentativă pentru concepţia 
de viaţă a lui Duiliu Zamfirescu şi al 
cărei izvor se află în Leopardi. Dacă 
d. L. P. doreşte precizări, îi pot fi 
de folos. In ce priveşte povesti= 
rea unor „scene din trecutul legendar 
al Romanilor şi Grecilor“, ea nu se află 
în nicio poezie a lui Duiliu Zamfirescu. 
De acest tel sunt toate afirmaţiile, când 
vor să se apropie de esenţă sau izvoare. 

Trecând la nuvele, este de remarcat 
că d. L. P., care concepea analiza poe- 
ziei ca o prezentare de versuri, la în- 
tâmplare, ca într'un caleidoscop, conce- 
pe analiza prozei ca un rezumat. Subi- 
ectul este totul. Când i se pare intere- 
sant și îl poate povesti, se opreşte asu- 
pra nuvelei, dacă nu, trece repede. Două 
trei exemple, în care dau tot texiul 
d-lui Predescu, sunt concludente. „Ar- 
hîvarul. E o nuvelă în genul epic, pur 
descriptiv. Jeana. Nuvelă lipsită de 
orice valoare. Maria, E o nuvelă de 
dragoste. slab construită“. Când însă 
subiectul îi este mai plăcut, se opreşte și 
ni-l împărtășește. Câteodată face şi ob- 
servaţii: cutare erou nu trebuia să se 
sinucidă; Viaţa la țară era mai bine 
dacă se numea Sașa. Şi altele asemenea. 

Nu mă pot opri asupra caracterizări- 
lor. O nuvelă e numită „schiță autobio- 
gralică“, dar ea are urme de influenţe 
din Lermontov; crede că romanul Lydda 
este romanul obsesiei, de care nu este 
vorba niciun moment. Se pare de alifel 
că acest roman a fost rezumat și co- 
mentat după amintiri foarte vechi, pen- 
trucă mai nici o explicaţie nu este va” 
abilă. 

In ce privește romanul, afară de pa- 
ralele absurde și nesusținute, nicio a- 








































































































23 Aprilie 1938 


de G. C. NICOLESCU 


dâncire şi nici o semnificaţie surprinsă, 
Delicata Saşa este caracterizată drept 
„temeia bărbat”. Și doar toţi o socotim 
ca cel mai izbutit tip femenin! 

Nicăieri o caracterizare. In afară de 
rezumate, sfaturi cum ar fi trebuit să 
fie făcute romanele. In aceste condiţi- 
uni, analizând In războiu, acentul tinal 
îl pune pe „vacs-urile şi toate spiritele 
lui Nicu Milescu [care] sunt așa de na- 
tural redate, încât te fac să râzi la fie- 
care moment” (p. 99); Iar „romanul In- 
dreptări e slab, incomparabil inai slab 
chiar decât In război“ (p. 101). Ne în- 
chipuim cum este, deci, aceasta din ui 
mă. La capitolul despre Privire genera- 
lă asupra ciclului Comăneștenilor, ni- 
mic despre caracterul social al lui, dar 
semnalează două defecte ale romanelor, 
care i se par fundamentale. Unul este 
că nu se spune vârsta eroilor; iar al 
doilea că nu li se zugrăveşte figura. Le 
lipseşte, cum zice d-sa, „efectul imagi- 
nar, figura” și „acţionează, dar fără 
cap”. Când tot ce are d-sa de spus 
despre  semniiicația acestor romane, 
cele dintâi realizate din literatura noas- 
tră, se rezumă la cele două delecte, so- 
cotesc discuţia inutilă pe această temă. 


La teatru, lucrurile se repetă. Rezu- 
mat, lipsă de analiză şi idei false. Este 
caracteristic pentru felul cum d. [.. F. 
analizează, că cel mai lung subcapitol 
este cel despre piesa Prea târziu, al că- 
rui text, singur o recunoaşte, nu poate 
fi cunoscut. De fapt, în acest subcapitol 
de 4 pagini numai 9 rânduri aparțin 
d-lui L. P. restul este reprodus după o 
cronică a vremii. Un citat de 4 pagini, 
ale cărui semne finale sunt manevrate 
cu abilitate, așa ca cititorul să creadă 
că textul aparţine d-lui L.. P. 

Asupra teatrului D. Z., după acest 
gen de cercetare, criticul are serioase 
rezerve. Merge ațât de departe încât un 
dialog din Poezia depărtării îi pare fals, 
pentrucă „e cât se poate de natural“ 
(p. 123). O singură perlă, „o piesă per- 
fectă”, O amică, scenetă fără  însem- 
nătate, anostă şi cu situaţii neverosi- 
mile. Dar trebuia să avem o dovadă și 
despre gustul d-lui Predescu. 

Aş reproşa. de asemenea, înainte de 
a încheea această parte, câteva expresii 
nepotrivite într'o lucrare ce critică lite. 
rară cum este caracterizarea Dochiei:f 
„frumoasă de pică“, sau „îşi iubeşte pa- 
tria la nebunie“, cum şi câteva lipsite 
de sens: „iubind cu patimă, dar raţio- 
nal“ (p. 108), „a suferi în mod cugeta- 
tiv“ (p. 109), „o temă accesibil rezolva- 
tă“ (p. 122), pentru ca imagina totală 
ce și-o va face cititorul despre această 
monografie să fie neştirbiiă. 

In ce priveşte bibliografia, am spus Că 
are multe lipsuri. Organizarea ei este 
total defectuoasă. Las la o parte că n au 
ce căuta articole în legătură cu pole. 
mica din jurul poporanismului la capi- 
tolul despre vieaţă, dar cărţile şi arti- 
colele fără autor nu trebuiau trecute la 
A, pentrucă au autorul anonim, sau la 
litera cu care începe titlul lor. Era ne 
cesar o subdiviziune specială, la început 
sau la sfârşit. N'au ce căuta la capitolul 
despre vieaţă nici acele  necrologuri. 
care, semnalând moartea, se ocupă de 
personalitatea şi opera scriitorului. Sunţ 
rău plasate aici şi criticele dramatice 
despre picsele lui D. 7. sau recenziile 
despre diferitele ediţii ale operei. 

In afară de acestea, se pot reproşa 
repetiri, neidentificări, erori. Acest arti- 
col a luat însă prea mari proporții ca să 
le mai arăt cu deamănuntul. 


Aceasta e monografia d-lui Lucian 
Predescu, „unică“ în felul ei prin aceea 
că niciuna din scrierile pe care le avem 
despre Duiliu Zamfirescu nu ne dăo 
imagină atât de fundamental falsă des- 
pre biografia, personalitatea şi operele 
sale. Plină de erori în ce priveşte viea- 
ţa, superticială și necomplectă în ce pri- 
vește analizele, cartea aceasta ne amin. 
teşte ce s'a spus, de mult, dar atunci 
pe nedrept, de autorităţile maghiare, 
despre Cronica lui Şincai. Când însă se 
recunoaște că materialul cuprins în bi- 
bliografie era, în definitiv, suficient u- 
nei monograiii conştiincioase şi de rea] 
folos, te poţi întreba dacă nu cumva 
în istoriografia literară d. Lucian Pre 
descu acționează așa cum reproşa d-sa 
că acţionează personagiile din ciclul 
Comăneştenilor. 

Dar dincolo de opera şi persoana 
d-lui Predescu se află o problemă cu a- 
devărat serioasă. Cartea aceasta este pu: 
blicată de editura Cugetarea. D. Geor- 
gescu-Delafras, proprietarul ei, nu poa- 
te fi specialist în toate domeniile în care 
publică editura și nici nu este obligat 
să aibă consilieri tehnici, care potii 
costisitori. Dar sunt în țara românească 
opt protesori de literatură română, la 
cele patru Universităţi. Oricare din a- 
ceştia ar fi bucuros să-i recomande lu 
crări de ale elevilor sau foştilor elevi, 
care să merite cu adevărat de a fi pu- 
blicate. Evident, nimeni nu va putea 
împiedica pe d. Predescu să publice în 
domeniul istoriei literare, dacă o va 
putea face personal, dar în orice caz 
d-sa nu trebue să fie încurajat, în aceas 
tă direcție. Nu trebue să fie Incurajat 
nici prin amabilitatea editorilor, care, 
firește, nu pot fi erudiţi, nici prin tă- 
cerea condamnabilă a criticiilor noștri 
iiterari, care socot că au numai drepturi 
față de scriitori, dar nu și datorii faţă 
de public şi conștiința lor profesională, 


23 Aprilie 1938 


Pa aie 0889. e a Pe CD a e e a ma 






mom = x "Sa 
e ARI 4 d 
/ (167 AB al 
0) EN A 











P 






4 
/N AN 
D | | 


UNIVERSUL LITERAR 






CRONICA DRAMATICĂ 


de CICERONE THEODORESCU 


Teatrul Regina Maria: „Necunoscuta“ 


Piesă 


Așa după cum există un gen de co- 
medie, foarte iubit și foarte popular, 
desigur, în care „humorul“, decăzut de 
k sensuri artistice la funcții subalterne 























D-na Lucia Sturza Bulandra 


îrtei, face mai de grabă serviciul penei 
le gâdilat, există şi un soiu de dramă 
n care se apelează direct (până la vul- 
var) la emotivitatea primitivă a omului, 
la „sensiblerie“, la lacrima smulsă cu 
hapca şi cu toptanul. 

Cartoafele sentimentale ale „Necu- 
noscutei'“' au fost, la rândul și la cate- 
goria lor, udaţe din belșug de ploaia la- 
cimilor și năduşelilor din staluri şi 
lbji. 

Ochii cucoanelor au nădușit în ade- 
văr, cei mai tari din fire au nădușit la 
propriu și din exasperare, rimelurile au 
uturat umezite, batistele au avut de 
lucru, cu toată pudoarea şi discreţia ce 
se impunea, 

„Necunoscuta“ e o melodramă  fe- 
loce, cu accente de omenesc sguduitor“, 
le o patetică desfăşurare în oftaturi, a 
heverosimilului şi a lui „aşa a fost să 
he...**, sau „hei, ce ştiţi voi copii:..*, 
impresionantă prin bizarul destin al e- 
mwilor ei suficient trucaţi  artisticeşte 
pentru a putea arăta „rupţi ca din via- 
lă, domnule..., cu o aglomerare de 
tragisme răsuflate și impresionante, de 
» paupertate însfârșit grea de duioșie 
și grandoare. 

Subiect lacrimogen, arhi-cunoscut și 
supra-stors, mama e gonită din casă de 
soțul „sever“ fiindcă a prins-o cu a- 
mantul şi nu mai crede în pocăinţa «ei, 
ka decade, ajunge o sdreanţă, suferă 
enorm de dorul copiluiui şi — revăzân- 
iu-l după douăzeci şi cinci de drama- 


tici ani — moare, iertată, prea târziu ! 
vai ! şi de soţ și de nobilul său fiu. 

Atferim — forță dramatică. 

Mai da, aşa „succes“ garantat“. 

„Maman Colibri“ într'un îel sau al- 
tul, are întotdeauna favorabili sorții ge- 
nului ei de succes. 

Negreşit, o asemenea piesă care dă la 
iveală întreaga bogăţie igrasioasă a 
mizeriei umane, ar binecuvânta exa- 
menul mai avizat al'unui condei mora- 
list şi al nivelului acestuia, al punctu- 
lui acestuia de vedere. 

Neimpărtășindu-l, din păcate, noi nu 
putem reproşa piesei decât că e perfect 
plângăreaţă și repetitorie, perfect ca- 
tastrofică și inutilă, treapta ei de emo- 
ție — la care nu ne invită ci ne ia pur 
şi simplu de guler și ne sgâlțâie nu 








Tony Bulandra. 


cumva să trecem fără a o observa — 
fiind zidită ţeapăn din impurităţile și 
slăbiciunile fiziologice, la maxim  ex- 
ploatate, ale spectatorului de obşte. 

E o piesă această ,„Necunoscută“ a 
lui Bisson — dar o piesă mai mult de 
muzeu decât pe măsura cerinţelor tea- 
trului de astăzi, 

Indemnând la caritate și la alte ase- 
menea frumoase și înălțătoare  senti- 
mente, „Necunoscuta“ va reuși  neîn- 
doelnic să facă reţete cât se poate de 
filantropice, cu prilejul sfintelor sărbă- 
tori ale Paștelui: ales bine momentul, 
aleasă bine — ca atare — și piesa. 

Cecace nu ne împiedică să recunoa- 
ştem o creație puternică, o mască ex- 
celentă, un fior care a ştiut să se co- 





Sfântul Gheorgfe 


ucide balaurul 


EX 

diane 
+ Ai, 

ee za ate: 


%a, 


Metaloplastie 





de D-na Anna genera! Mitrea 


în 4 acte de BISSON 


munice întreg dar păstrându-se neal- 
terat, d-nei Lucia Sturdza Bulandra, 
în rolul titular. 

D-sa a pus o surdină acolo unde no- 
tele „tari“ erau și stridente, o discreție 
acolo unde era suferință revărsată... ca 
inundaţiile, dând un ton echilibrat, gân- 
dit sau subliniat cu intensitate — scrâş- 
net de durere și moarte — întregului 
To. 

Dealtfel, interpretarea a fost susți- 
nută de fruntașii teatrului Regina Ma- 
ria, cu o conștiință artistică singură în 
stare să ţină spectacolul — pe muche, 
deasupra celor două povârnișuri: ridi- 
colul și pateticul — o linie dreaptă. 

„Turnat' în soțul sever, d, G. Storin. 
In haimanaua Laroque, aventurier ga- 
ta la orice, a apărut cu desinvoltură și 
veridicitate d. Tony Bulandra. 

Frumoasă, caldă, cu jocuri de elan și 
reţinere conştiincios studiate, pledoaria 
tânărului avocat al... mamei („propria 
sa mamă!) necunoscute, Raymond — d. 
Al. Finţi. 

Două siluete de escroci convenţționali, 
au desenat d-nii Mișu Fotino și M. Jor- 
dănescu-Bruno (primul cu eternul său 
comic... agresiv, ultimul însă de-o sa- 
voare comică foarte personală și care 
indică pe un actor de reale resurse) și 
două apariţii pline de gingăşie și su- 
gestie, d-nele Ninetta Gusti şi Suzi tup- 
ceanu. Un cuvânt de mențiune merita- 
tă pentru d-na Maria Sandu. 

In restul ansamblului: d-nii Marcel 





N 
VA 


G, Storin 


MARRY 


Enescu, Gh. Chamel, I. Manta, etc. 
Montarea : convenţională, plată, adi- 
că la nivelul textului. 


a 


Ă 
PA 


A 


e e Mr e 

















Ca 









3, CA Ă 
e pt 


15 i 


PN Va Va Vai 


=A a UL Oe Ir 
2 


Ni 
Că 


(O) 
/ 









Comentarii Plastice 


Confruntarea acestor 4 pictori poate 
fi plină de tâlc. Alături de Giotto, Piero 
della Francesca şi Mathias Griinewald. 
Caravaggio ne va permite câteva com- 
paraţii, findcă el arată ce a ajuns pic- 
țura italiană și mai ales „ce” va ajunge 
două secole după Piero della Francesca, 


de LUCIA DEMETRIADE BALACESCU 


sând şi o carte scrisă cu un asemenea 
subiect. A făcut şi o serie de decora- 
țiuni murale la Vatican. 

Citez despre el opinia scriitorului 
francez bine cunoscut : Andre Suarez : 
„Piero della Francesca e aristocratul 
cel mai pur al picturii, e cel care-i tot- 





Giotto 


Caravaggio a fost un novator perni- 
cios pentrucă a. rupt cu tradiția, cu re- 
gulele antichităţii, introducând natura- 
lismul. 

Admirabila compoziție a lui Giotto, 
„Coboriîrea dupe cruce”, în care toată 
simţirea primitivă — cea mai curată 
care a fost — se'mbină cu evlavia, în- 
tr'o simplicitate de linii perfecţ echili- 
brațe între ele, contrastează complet cii 
a lui Caravaggio. 

Pe când Giotto cu ingenuitaie atinge 
sentimentul cel mai înalt, numai din 
observarea repartiției masselor şi ar- 
moniei linilor; tot astfel Piero della 
Francesa, continuându-i tradiţia de mo- 
numental şi măreț, introduce volumul 
şi perspectiva aplicată nu numai editi- 
ciilor ci şi personagiilor, ajungând în 
„Invierea“ reprodusă pe pag. I-a a re- 
vistei, la acea nobleţă a atitudinilor ce-i 
aparţin numai lui. 

Piero al cărui tată cra cizmar, curelar, 
sa născut la Borgo San Sepolero în 
Italia. Dânsul ca şi Vermeer din Delft 
a fost uitat și redescoperit abia în zilele 
noastre. Piero della Francesca s'a preo- 
cupat de știință către sfârșitul vieţii lă- 


Coborirea de pe cruce EI 


deauna superior sieși, urmându-și ie- 
gea proprie, fără a căuta să atragă și pe 
alţii, fără umbră de dispreţ şi fără a voi 
să se distingă, rămânând totdeauna deo- 
parte numai prin privilegiul virtuţii sale 
superioare şi prin forța originalității 
sale. Piero delia Francesca e un mare 
senior al artei”, 

Opus limpezimei şi „stilului“: laţin, 
Mathias Griinewald, expresie puternică 
şi tragică a spiritului metafizic german, 
reprezintă una din paletele cele mai 
viu colorate ale timpului său.. Deforma- 
rea în vederea expresivității, caracte- 
rizarea violentă a personagiilor cu sco- 
pul sugerării puternice a patimilor, 
căutarea  arabescurilor  întortochiate, 
iată calităţile lui Mathias Griinewald, 
figura cea mai reprezentativă a artei 
plastice germane. In alb şi negru nu se 
pot judeca culorile lui de flăcări și 
„Răstignirea” pe care o reproducem în 
pagina întâia, e desprinsă din aripa u- 
nui altar aflat la Bâle. : 

Pictura modernă îi datorează mult și 
Sar putea spune că Van Gogh e un fiu 
al lui, precum și barocul din tehnica lui 
Cezanne. 





UN MIT ROMÂNESC 


Istoria națională a unui popor se ţese 
întotdeauna pe răbojul evenimentelor 
cari proectează străbaterea lui în eter- 
nitate. Evenimentele istoriei noastre se 
succed cu o iuţeală care sintetizează şi 
rezumă o întreagă gamă de valori. 

Eroul. A fost născut pe meleagurile 
ardelene, a fost plămădit odată cu acest 
pământ, iar revoluţia este pentru eroul 
ardelean, trecerea dela gând la faptă. 
„Ardealul a intrat în istorie prin revo- 
luţie, hotărit, pe crestele istoriei româ- 
nești din Ardeal tronează mitul revo- 
luţionar”. 

Istoria Ardealului este călită în focul 
cel mai groaznic al asupririi, biciuirii 
şi schingiuirii, iar poporul acesta a făcut 
în decursul veacurilor o defilare sumbră 
dela întunerec spre lumină, dela min- 
ciună spre dreptate, spre revoluţie na- 
țională. 

Providența divină a trebuit însă 
când-va să trimită „magul'” care să des- 
lănţue fiorul dreptăţii şi să distrugă 
pertidia. lată de ce Ardealul naște eroi, 
iar eroii zămislesc spiritul revoluțio- 
nar. Spiritul revoluţionar s'a plămădit 
pe pământul Ardealului, s'a întrupat 
în conștiința acelora cari erau născuți 
a suferi, pentrucă suferinţa este hrana 
eroului, este a doua lui viață. Astfel 
de eroi au fost Horia, Cloșca și Crișan. 
trinitatea care reprezintă cel mai mare 
mit românesc şi cel mai plăsmuitor eve- 
niment al istoriei şi faptei ardelene. 
Căpitanul Ardealului, Horia, este acela 
care va purta supraomeneasca misiune 
a încercării de desrobire. Horia” un 
om de stâncă și un nume de legendă. 
„Cloşea”, un om plin de credință, fana- 
tic, vioi, îndrăzneţ şi cu încredere mul- 
tă în vitor. „Crișan”, un om mai tăcut, 
şi mai aspru, dornic de luptă și de iz- 
bândă”. Acești eroi au căpătat o exal- 
tare mistică, deoarece Horia, Cloșca și 


Crișan, au fost filtrul durerilor şi chi- 
nurilor poporului românesc din Ardeal. 
Spirit de esenţă eroică, Horia a stră- 
bătut toată geografia îngenunchiată a 
Ardealului robit, iar la 31 Oct. 1784 
eroii ardeleni au trecut dela gând la 
fapte. Națiunea maghiară se văzu deo- 
dată zdruncinată în existența ei și, prin 
mijloace perfide, de cari nu s'a desbă- 
rat niciodată au căutat vicleșugul de 
împiedicare a acestui ţorent, aflat ușor. 
prin mijlocul cel meschin al trădării. 

Pașii trădării au căutat prin văi și 
prin crestele munţilor pe ,„Mântuitor”. 
Pași trădării lăsau pe albul zăpezii din 
iara anului 1784 urmele negre ale 
vânzării ce au rămas dureroase pe fi- 
lele înroşite de sacrificiu ale istoriei 
româneşti. 

Iar după ce perfidia a fost îndeplini- 
tă, căpeteniile ardeleneşti Horia, Cloșca 
şi Crișan s'au plecat în faţa soartei, care 
şi de data aceea era vitregă. 

In zorii zilei de 29 Februarie 1785 
urmașii lui Atila vestesc mult aștepta- 
ta sentinţă, ajungându-se astfel la cel 
mai înfiorător spectacol ce-l poate oferi 
omenirea lipsită de simţul adevăratei 
credinți. 

Corpurile lor sfinte, rupte din pă- 
mântul ardelean, au fost legate pe roa- 
ta ucigătoare şi sfârtecate în bucăţi, 
căci credeau maghiarii că nu va mai 
putea renaşte un ideal național. 

Insă căpeteniile Ardealului au stră- 
juit și vor străjui neamul diu care au 
îost plămădiţi, căci mitul căpeteniilor 
revoluției dela 1784 este milul româ- 
nismului cu toate splendorile, cu toate 
bucuriile, cu toate jertfele, cu tot sân- 
gele ce sa scurs pentru reînvierea 
neamului de sub dominația străină. 

Horia „Cristosul” îndurărilor româ- 
neşti, granit, credinţă și jerttă, Cloșca 
piedestal de susținere al naţionalismu- 


lui românesc, Crişan, atitudine deceba- 
lică; calităţi ce sau sădit deapururea 
în sufletele româneşti. Aşa s'a creiat 
cel mai mare mit românesc, menit să 
concrstizeze multiplele jertfe ale ro- 
mânismului, pe altarul credinţei şi na- 
ționalismului. Mitul acesta povesteşte 
istoria faptei şi a eroicului. 

Prin mitul revoluţionar dela 1784 Ar- 
dealul s'a ridcat din faţa deşertăciunii 
şi priveşte sfidător pe aceia cari nu l-au 
putut îngenunchia. 

de NICOLAE CIUCEANU 





Poşia redacţiei 


Lotia Gurtovoy-Bolgrad. — Răspun- 
sul nostru vine mai repede decât v'aţi 
îi aşteptat. Nu vrem să ţinem prea in- 
cordaţi pe cei nerăbdători, deși vă sfă- 
tuim să verificați adevărul zicalei că 
răbdarea e ruptă din rai. 

„Ultimul meu articol“ nu poate fi pu- 
blicat. Cum însă e primul pe care ni-l 
trimiteţi nu vă desamăgiţi. 

Dumitru Vartolomei  'Tărtăreanu, 
păstor com. Vaideeni, Vâlcea. 

Fiind o revistă exclusiv literară „U- 
niversul literar“ nu poate publica ver- 
suri pe tema nouei constituții. Le-aţi 
putea îndrepta însă spre o revistă 
populară. Trimiteţi câteva doine. 

B. Derna. 

Mai trimiteţi. „Frumoasa din pădu- 
re““ e un sonet reușit. 

Ion Țolescu-Văleni,-Alba Iulia, A- 
mândouă poemele se vor publica. 

D. L. Sorin. Traducerile ne intere- 
sează mai puţin. 

George Fonea — Cernăuţi. 

Se publică într'unul din numerele 
viitoare. Mai trimiteţi. 





16 











UNIVERSUL LITERAR 








n. Pie 
— 


23 Aprilie 1938 


CRONICA MĂRUNTĂ 


„JUNIMEA“ 


d-lui Cezar Petrescu, pe care o are 
în pregătire editura „Ciornei“ este aş- 
teptată de publicul românesc cu ne- 
răbdare mereu crescândă. 

După seria de documente privitoare 
ln Sunimea, pe care d. pro:. Torcuţiu e 
publicat-o — cu mari sacrificii, şiim — 
într'o serie de impresionante volume, 
d. Cezar Petrescu, a cărui putere de 
creaţie în acest domeniu ain apreciat-o 
în trilogia eminesciană, va evoca ple- 
iada de aleși care a constituit citadela 
de bun simţ şi seriozitate ştiinţifică 
de acum trei sferturi de veac. Emi- 

d Card 


Fan. 
> o 


Ma div, 
Se 










Cezar Petwescu 


nescu, Creangă, Maiorescu, Negruzzi, 
Pogor, Carp, Caragiale și Slavici vor ti 
chemaţi la viaţă nouă sub peniţa de aur 
(și la propriu şi la figurat) a lui Cezar 
Petrescu, 

Vor sbura iarăși perne. se vor ciocni 
din nou în clinchet de duh spiritele as- 
cuțite, vor circula anecdotele hazoase 
ale şedinţelor de pomină de odonioară. 


DE SUB 


teascurile „Tiparului Universitar"! a 
ieşit de curând elegantul volum „Aris- 
iotel ca teoretician  esteţic“, datorii, 
d-lui prof. Raul Teodorescu, suplinitor 
al d-iui prof. Mihail Lragomunescu la 
catedra ae estetică literara a Facultă- 
ţii de Litere din București, 

Lucrarea—iînsoţită de a bogată biblio- 

gratie — prezintă un mare interes 
Ştiinţific şi este scrisă limpede ceea ce 
nu e calitate neglijabilă la vo carte de 
acesi fel, 

D. Raul Teodorescu a adus prin pu- 
blicarea volumului de față un reai ser- 
viciu cititorilor dornici de lectura sub- 
stanțială. 


MĂRIA SA CETĂȚEANUL 


este o carte sinceră și care cuprinde 
observaţii juste asupra unei lumi ce nu 
mai e de actualitate, lumea poiitică. 

Ceea ce e uimitor la d. Tim. Pleşa 
este iaptul de a ti anticipat cu o neo- 
bicinuită clarvedere anumite schimbari 
de ordin social. Scris limpede şi în per- 
manentă şi strânsă legătură cu reanta- 
tea politică de acum un an doi, volumul 
d-lui Pleşea nu poate să nu intereseze. 

l-am reproșa autorului 0 oarecare 
vulgaritate în alegerea numelor persa- 
nagiilor: Scăfârlie, Formulescu, 


DUPĂ 

„Drumuri cu popas“ romanul scrii- 
torului româno-american Petru Nea- 
goe, d. Jul. Giugea a dăruit publicului 
românesc romanul (în două volume) 
Dodsworth, al cunoscutului şi foarte a- 
preciatului scriitor american Sinclair 
Lewis. 

Prezentarea tehnică pe care editura 
„Ciornei'* a dat-o volumului este la 
înălţimea valorii operei. 





IN REVISTA 


de frumoasă ținută intelectuală „O- 
rizonturi“, din Galaţi, d. Gh. Popescu, 
semnalând notița „Criza nuvelei“ pu- 
blicată de mine în numărul 5 al „Uni- 
versului literar“ face interesante consi- 
derații pe această temă. 

Domnia sa pune accentul pe falsa 
credință a unor scriitori că nuvela e un 
gen minor, de tranziție și pe negoţul fă- 
cut de „„mescriașii literelor“ cu această 
mariă cerută de public. 

La capitolul negoţ literar un loc de 
cinste se cuvine, fără îndoială, editori- 
lor, cari dacă nu întotdeauna sunt cau- 
za directă, de cele mai multe ori, încu- 
rajează literatura negustorească, 

D. Gh. Popescu face o comparaţie în- 
tre romanul lui Dostoiewski și nuvela 
lui Andreiev, avantajoasă pentru cel 
din urmă. 

De loc alarmat de ceea ce noi am nu- 
mit criza nuvelei, pe care d-sa soco- 
tește că timpul o va remedia d. Gh. Po- 
pescu atrage atenţiunea „Universului 
hterar““ să nu impieteze asupra creaţiu- 
nii prin impunerea de subiecte și „cir- 
cumscrierea sferei de viață a eroilor la 
anumite graniţe“. 

Ne vine greu să arătăm că ,„,Univer- 
sul literar“, în puţinele numere apăru- 
te până acum, n'a justificat cu nimic 
asemenea temeri pentrucă ar echivala 
cu o imputare adusă celor ce ne pun la 
îndoială obiectivitatea și bunele inten- 
ţii. 

Cu reviste ca „Orizonturi“ al căror 
țel este acelaș cu al nostru nu putem 
polemiza. 

Cu regret pentru rezervele cu care 
inițiativa noastră a fost primită întrun 
cere aţâi de select cum este acela al re- 
vistei „Orizonturi“ asigurăm pe d. Gh. 
Popescu că.... sa înşelat în ce ne pri- 
vește, 


TÂNĂRUL 


simpaticul şi talentatul nostru cola- 
borator, d. Vintilă Horia se găsește ac- 





tualmente în plină ofensivă culturală 
și beletristică, 

Esseuri, nuvele, poesii apar zilme şi 
hebdomadar în ziare şi revuste. 

Recent domnia sa a publicat în „Po- 
runca Vremii“ articolul „Universalis- 
mu! culturii noastre“ din care spicuim: 
„România și-a tăiat, conștientă sau nu, 
un drum îngust și plin de noroaele tu- 
turor renunţărilor, așteptând la fiecare 
înnămolire umărul salvator al unei na- 
țiuni amice care, după ce ne ajuta să 
trecem hopul ne storcea aurul şi ne se- 
chestra avutul. iată imaginea limpede 
a regimului democratic, pe aripile că- 
tuia am parcurs un veac de istorie mi- 
nusculă şi scarbădă“. (sublinerea este 
a noastră). 

Pana viguroasă a d-lui Vintilă Horia 
ne place şi ne fură. Numai că uneori 
îl fură și pe dumnealui. 


SE PARE 


că de Paşti „Gorila“ d-lui Rebreanu 
va vedea — în fine — lumina tiparului, 
Precizăm că este vorba de Paştele... 
românesc şi sperăm să nu fim desmin- 
țiți. 
CINEVA 


a avut imprudenţa să afirme că ro- 
mânul nu s'a născut poet ci romancier. 

Reacţiunea viguroasă ce sa produs 
e de natură să ne arate că românul sa 
născut poet în toată regula, cu volumul 
lui ,cu poză, în fine cu tot dichisul, 

Editura bucureșteană „Adonis a 
contribuit în cea mai largă măsură la 
răsturnarea definitivă şi remediabilă a 
unei opinii care tindea să răpească ro- 
mânului titlul său de glorie... Ceea ce 
nu înseamnă, Doamne ferește!, că pro- 
vincia a rămas inactivă, 

Capitala bătrânei Moldove ne trimite 
astfel un volum. al d-lui Victor Măgu- 
ră, însoţit de un autoportret intitulat 
(volumul) „Tâmple în flăcări“. 

Volumul începe cu un „Program“ și 





se încheie cu un „Rezumat“ din car> 

rupem: 

Ce trist complot (linotypistul e rugat 
să culeagă neapărat pe 1.) am urzit 

am afişat ca pe-un geam 

pe pagina 'ntâi. 

un program 

dur ca un pisc ae granit 

Insă cu vă voi spune deschis 

n'am voit decât să vă mint 

Nici un acord de argint 

Nici o petală de vis, 

Sinceritatea am apreciat-o întotdeau- 
na ca pe cea mai de seamă calitate a 
unui om, fie el şi poet... 

Intre alte inovaţii „„Tâmple în flă- 
cări““ aduce şi pe aceea a absenței to- 
tale a virgulelor și punctelor. 

Nu-i reproșem d-lui Negură absenţa 
virgulelar pentru că bănuim că timpul 
ce i-ar fi trebuit spre a reflecta asupra 
poziţiei lor în fraza poetică l-a utilizat 
cu mai mult folos pentru literele româ- 
nești — totuşi — punctul era necesar. 

Un singur punct, acela pus la lo- 
cul lui, înainte de „Program'“ 


LEOPARDI 


a fost tradus la noi încă din cursul 
secolului trecut „iar dela 1918 încoace 
domnul Al. Iacobescu și d. profesor 
George Murnu au tăimăcit câteva din 
nemuritoarele-i poezii. 

D. Giuseppe Cifarelli, pe care l-am 
apreciat pentru râvna și priceperea sa 
cu ocazia apariţiei celor două culegeri 
de versuri ale lui Giosue Carducti, pre- 
zintă un volum de 15 poezii ale lui 
Leopardi a căror transpunere în româ- 
neşte îmbină preţioase calități literare 
cu o deosebită conştiinciozitate și un 
mare respect pentru versul genialului 
Jirie italian. 

Volumul este precedat de o prezen- 
tare a lui Leopardi şi însoţit de câteva 
note clare. 

O contribuţie prețioasă la cunoaște- 





CHESTII... 


Intocmai cum sunt legaţi hrenvurștii 
între ei, printr'un bârneţ uscat, care-i 
face inseparabili ca doi fraţi siamezi, 
tot aşa şi unele cuvinte sunt definitiv 
împerechiate în graiul şi scrisul nostru 
şi nu poi fi întrebuințate fără a face 
totdeauna apel la tovarăşul lor de exis- 
tenţă. 

De dat exemplu este lucru foarte ușor 
întrucât aceste cuvinte cari sunt îm- 
preunate veşnic două câte două (sau 
chiar şi mai multe) sunt extrem de 
numeroase în toate domeniile de ex- 
primare. 

Să începem dar cu spicuirea lor: 

Dacă deschidem de dimineaţă o ga- 
zetă, vom găsi scris în paginile ei cu 
țitlul pe nu știu câte coloane, cuvinte 
împerechiate în felul acesta „Qroazn?. 
ca-nenorocire“, „„Jioroasa-crimă“, „rorl- 
nica-acțivitate“,  „senzaţionalo-dramă“ 
etc... 

Intr'adevăr, cine ar putea concepe că 
0 nenorocire nu e „groaznică“, că a 
crimă nu e „fioroasă“, o activitate nu 
e neapărat „rodnică“ şi o dramă nu e 
în mod constant „senzațională“ 

Tat astfel, nu putem pronunţa cu- 
vântul de „aplause“ fără să ne străful- 
gere prin cap perechea lui clasică ae 
„[urtunoase“, şi nu putem spune în 
faţa unui public oarecare „doamnelor“ 





fără să adăugăm repede „domnilor“ şi 
eventual „domnişoarelor“. 

Cât despre cunoscutul și apreciatul 
aliment transilvănean numit „salam“ 
știe toată lumea că e neapărat „de Si- 
biu“, deşi ele fabricat pe plaiurile 
dulcei Bucovine ori în cetatea Dâmba- 
viței apă cu planșeu, după cum brânza 
albă e „de Brăila“ sau grappe frut- 
urile (corcitura dintre portocală şi lă- 
mâe) sunt „de Jaffa“... 

Dar nu numai atât, ca să ne mai 0- 
prim tot în domeniul culinar, este lu- 
cru cunoscut că ori ce grătar e „spe- 
cial”, că sardelele sunt „de Lissa” şi că 
mititeii împreună cu patricienii suni 
„renumiţi“. 

Bineînţeles deasemeni că debitele 
de tutun sunt „speciale“, că palmele se 
aplică numai câte „două perechi“ şi că 
dupăce întrebi răspicat în tramvai 
„ştii dumneuta“... trebue să adaugi în 
mod inevitabil „..cine sunt eu?“ 

Chiar şi în domeniul mecanicei a- 
ceastă modă a cuplajuiui de cuvinte 
sa răspândit de multă vreme. Astfel 
o cheie e deobicei „franceză” un eşa- 
pament „e liber” şi un schimbător e 
„de viteze”. 

Cât despre domeniul comercial, nici 
nu mai vorbim. Anumite fraze repe- 
tate până la obsesie în scris şi hârâite 





CRONICA RADIO 


Sunt unii cari declară că nu pot 
asculta muzica ușoară, pentru că esle 
o muzică simplistă, banală, lipsită de 
orice valoare (muzica  romanţelor, a 
tangourilor), sau că e pur şi simplu o 
muzică barbară (fox-trot, rumba, blues. 
passo-doble). Și sunt încă, mai puţini, e 
adevăraţ, cari, în muzica românească, 
nu aud decât o îndelung susținută scâr- 
țâială de vioară. Atitudinea acestora 
din urmă este în parte înterneiată. Dar 
nu de tot, fiindcă aceea ce auzim la ra- 
dio este o muzică având numai narecari 
aderenţe cu muzica populară. E muzică 
de taraf, țigănească. Adevărata muzică 
populară am auzit-o o singură dată, 
când s'au transmis cântece înregistrate 
de d. Brăiloiu, într'o campanie mono- 
grafică, într'un sat din Câmpul-Lung- 
Bucovina (între paranteze, am cere 
ca alături de orele de Istoria muzicei 
universale să ni se dea şi ore de muzică 
populară înregistrată în campaniile mo- 
nografice. Căci toţi cari au cunoscut 
doinele și horele cântate de vreun ba- 
ciu, simțind într'un chip deosebit va- 
loarea notelor, îşi recunosc în acele no- 
te sufletul lor românesc, nu în ariile as- 
cultate la o masă de restaurant. Şi a- 
ceastă muzică nu este cunoscută decât 
de un cerc restrâns). 

Şi mai este ceva, care falsifică cunoş- 
tințele noastre de muzică populară. Au 
apărut acum câtva timp și s'au bucurat 
de oarecare succes niște aşa zise cânte- 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


ce româneşti, de Constantinescu, Mia 
Braia, Max Haim şi alţii, cântece cari 
au ritmul popular şi o oarecare asemă- 
nare melodică, dar cari sunt groaznice 
în ce priveşte cuvintele ce sa cântă pe 
melodia lor. Autorii sunt convinși că 
lumea s'a plictisit să asculte aceeaș po- 
veste banală de dragoste, în care nu se 
întâmplă altceva decât despărțirea şi că 
ar dori să audă vorbindu-i-se despre a- 
cest altceva. Şi cum campania împotri- 
va pornografiei şi imoralităţii se duce 


deocamdată numai în literatură. au 


prins să compună ei, versuri aproxima- 
tive, cu aluzii mai mult sau mai puţin 
voalate, menite să facă deliciul comese- 
nilor din restaurante, 

Impotriva acestor monstruozităţi este 
justifeat protestul. Dar nu este justili- 
cată desconsiderarea cu care este pri- 
vită toată muzica ușoară. Este adevărat 
că-i banală, de cele mai multe ori, și că 
melodiile seamănă prea muit unele cu 
altele. 

Acest lucru se întâmplă și în alte îm- 
prejurări. O operă de artă este imitată 
până la abuz, ceea ce face să scadă 
pentru câtva timp considerația publicu- 
lui, chiar pentru original. Trebue să 
uite toate imitaţiile pe care le-a produs 
pentruca ea să strălucească din nou, 
Cred că dacă sar socoţi prin puzderia 
de tangouri și romanțe s'ar găsi câteva 
care ar merita să fie scoase din nou la 
lumină. 


Snobismul și estetismul exagerat 
sunt de vină că disprețuim simplitatea 
unei poveşti de dragoste, deşi, în fond. 
o preţuim cu toţii. Şi spunem că ne 
plictisește tristețea, melancolia despăr- 
ţirilor din romanțe și tangouri. In fond 
suntem tot romantici, îndrăgostiți spu- 
nem aceleași nimicuri, iar la desrărțire 
suferim cu toții, numai că acum e moda 
să fii cinic. Sentimentalismului nostru 
îi datorăm şi nostalgia nemărturisită a 
romanțelor și tangourilor. 

Dar mai există celălalt gen de muzi- 
că uşoară, a dansurilor moderne: fox, 
blues, rumba. Melodiile acestea pot fi 
numite barbare, ele nefiind piese de 
concert. Dar nu pentru a îi ascultate se 
scriu ci pentru a fi dansate. Impreună 
cu valsul şi mai puţin cu tangoul, ele 
îndeplinesc o funcție socială, Nu văd ce 
am putea pune în locul lor. Nu-i văd 
pe orăşeni jucând hora, sârba sau 
brâul. Aceasta nu numai pentrucă n'ar 
putea rezista oboselii (un joc românesc 
cere vigoarea omului deprins cu munca 
fizică) dar şi fiindcă jocurile populare 
au fost create pentru a fi jucate afară, 
în bătătură, 

Şi-atunci, rumba, fox, blues rămân 
singurele melodii pe care se poate dan- 
sa. Iar de dans nu se poate lipsi nici 
ceaiul dansant monden, nici petrecerea 
studenţească, nici cea de familie. 


MIRCEA BĂRBULESCU 


până la exasperare prin radio, sau în- 
țepenit în așa hal în sărmarnele noastre 
cireumvoluțiuni  („,cerebrale”) încât 
rostirea primului cuvânt declanşează 
într'o zecime de secundă intreaga re- 
clamă-șablon. 

Când spui, de exemplu, „aţi gustat..?” 
nu te poţi abţine să nu continui cu 
„muştarul Sora” şi să nu cornpletezi 
„e delicios!”. Tot astfei la radio, după o 
muzică anumită când se pune întreta- 
rea grațioasă şi sincopată „duamnelor, 
doriţi un ciorap fin și eleguni?” tu a- 
daugi „cereţi numai X.X.X., ţimeţi min 
te X.X.X.“ iar după o pauză, când ţi se 
spune autoritar „când ţi-e sete beo” 
ştii precis că e vorba de „bere. Șpraţ 
cu chilu”. 

Şi tot aşa mai departa, această îm- 
perechere şi alianţă trainică de cuvinte 
ne urmărește în tot locul. Chiar și ci- 
titorii „Universului literar” văzând că 
au terminat atât repede de citit „ches- 
ţiile” din numărul de azi vor avea 
(sunt sigur) regrete (bineînțeles) „e- 
terne“. 

GRIGORE OLIMP IOAN 


rea literaturii italiene, din păcate cam 
neglijată la noi. 


RĂDĂCINI 


este titlul romanului pe care d-na 
Hortensia Papadat Bengescu îl are sub 
tipar la „Ciornei“. 

Autoarea „Bătrânului“, prozatoare de 
vigoare masculină, ne va oferi bucuria: 
unci lecturi substanţiale 


COLABORATORUL 


nostru, d. N. Pora, va da un nou pri- 
lej de destătare lectorilor săi odată cu 
publicarea romanului „Vântură ţară“, 





D. ROMULUS SEIŞANU 


a publicat în editura „Ciornei“ o 
îoarte interesantă lucrare asupra lui 
Despot-Vodă. Utilizând cu pricepere 
material vast, domnia sa a reuşit să dea 
o imagine vie a vieții sbuciumate a lui 
Iacob Vasilico Eraclide Despotul și o 
reabilitare a acestui voevod luminat ca 
re — cel dintâi — a visat înfăptuirea 
unirii tuturor Românilor. 


VULPEA 


romanul renumitei scriitoare engle 
ze Mary Webb a 1ost traaus în ziuă 
neşte in ecitura „Uiorne 

Viaţa copuei hazei Wodus, fiică 
pădurii, pasionează prin peripețiule ca 
abundă şi induioşează prin wunatatea 
în care autoarea învălue pe cer nă 
păstuiţi. 

Eroina acestui roman care trăeşte în 
şi pentru Natură pornește în câutarez 
iubirii dar cruzimea bărbaţilor o u 
cide. 

Demn de relevat este că acest romani 
publicat în 1917 şi-a câștigat celebrita 
tea abia după moartea autoarei (1927) 


IN SERIA 


marilor biografii, editura „Fundaţii 
lor culturale regale Carol ai li-lea'“ pu 
bplică un volum masiv „Goethe“, 
d-lui preot. loan Sân Georgiu. Este pri 
mul dintr'o serie de trei volume ce vor 
cuprinde viața și opera postului ger 
man. 

Cele 510 pagini urmăresc viața și 0 
pera lui Johann Wolfgang până la ple 
carea sa la Weimar. 

Monografia asupra lui Goethe, ca și 
„Shakespeare“ a d-lui Acterian, dovi 
desc din partea editurii „Fundațiilor! 
înalte preocupări pe care publicul ro 
mânesc va trebui să le întâmpine aș 
cum se cuvine. 


RADU A. STERESCU 


CRONICA CINEMATOGRAFICĂ 


Aro 


Filmul dela Aro place mai ales prin 
noutatea lui. 

Spectatorul după ce a urmărit dife- 
ritele conflicte ale filmului este sur- 
prins de complecta absenţă a vre-unei 
intrigi amoroase. 

Este o lipsă pe care mulţi trebue si 
o fi înregistrat cu oarecare mulțumire. 
O rețetă la care recurseseră regisorii 
pentru dezinteresarea provocată de a- 
morul fotogenic erau filmele vedetei de 
vreo 10 ani, Shirley Temple. 

Dar și aceste filme, prin repetarea a- 


celeiași teme, — o fetiță care prin ne- 
vinovăția ei împacă diverse conflicte 
între oamenii mari — deveniseră ba- 
nale, 


Şi apoi, chiar dacă eroina principală 
nici nu se putea gândi la dragoste, in 
schimb oamenii mari din jurul ei erau 
vârâți în cele mai încurcate chestiuni 
sentimentale. 

După ce soluţia Shirley "Temple sa 
banalizat, au descoperit Americanii o 
nouă vedetă cu vre-o 6 ani mai mare, 
pe Deanna Durbin. 

S'a alcătuit pentru ea un scenariu din 
care cuvântul „dragoste” a fost exclus 
și în schimb ni sa oferit musică din 
belșug. Căci Deanna Durbin, în afara 
unui chip din cele mai drăgălașe, care 
farmecă pe spectatori, mai are şi o voce 
remarcabilă, lipsită, e drept, de tehnică. 

Totuşi Deanra Durbin nu execută 
bucăți uşoare cari mai mult se spun 
decât se cântă, ci bucăți clasice, şi încă 
din cele mai grele. 

Şi ţi-e mai mare dragul, după ce 
ai văzut în alte filme atâtea chipuri de 


PP N N at a RP A E n A a PR RR nt n d a i a RO 
Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T.T. Nr. 44908--93 


tenori pricăjiţi şi de soprane uriașe s 
auzi muzică clasică, cântată de o fiin! 
în care se îmbină drăgălășenia cu Îru 
museţea. Şi, ceea ce este mai îmbucură 
tor, scenariul nu este cel obişnuit fil 
melor cu celebriţăți muzicale. Nu e vot 
ba nici de tânăra care grație glasul 
său se îndreaptă, greu dar sigur, spr 
celebritate, și nici de soprana renumi 
şi blazată care face pentru prima oară 
cunoștință cu dragostea. 

Fata din filmul dela Aro are u vocea 
minunată, dar nici nu se gândeşte că as 
putea să devină celebră. Idealul ei esta 
să găsească de lucru celor 100) de prie- 
teni ai ei, toți muzicanți șomeuri, prin 
tre cari și tatăl ei. Și cum filmul nu e 
tragedie, idealul ei va fi îndeplinit. Din 
fericire, de-alungul celor 8 acte nu face 
cunoștință cu nici un impresar chipeș, 
de care să se îndrăgostească. 

Aşa că spectatorul pleacă mulţumit 
că a putut admira o nouă şi veritabilă 
vedetă. Căci, ne repetăm, Deanna Dur- 
bin poate fi trecută de pe acum în rân- 
dul vedetelor. 

Mai apare în film şi dirijorul Sto- 
kowski „omul cu care vrea să se mă 
pite Greta Garbo”. Despre fizicul idea 
lului „divinei Greta”, trebue să spunen 
că ne-a cam deziluzionat. Am avut În 
schimb certitudinea că ne aflăm în fața 
unui mare dirijor. 

Partenerii Deannei Durbin au fosă 
Adolphe Menjou şi Misha Auer, pri 
mul un tată înduioșător (de altiei ş 
soarta acestui actor este într'adevăr În 
duioşătoare) iar Misha Auer, actor e 
celent, un prieten cam nătărău, dar i 
colo băiat tare bun, întocmai cum ceres 
rolul, sau, poate, chiar mai mult. L.