Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0023

LI] 





PROPRIBTAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 - 23 
DIRECTOR ŞI AD-TYOR DBLEGAT, STELIAN POPBSCU 
Inscrisă sub No, 163 Trib. lifov 


ABONAMENTE: 


autorităţi și instituții 1000 lei 


particulare 12 luni 500 „ 
6 luni 400 , 


3 luni 210 , 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23-25 
TELBFON 3.30.10 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 10 LEI 


IVIRSUL LITERAR 


ANUL LII Nr. 23 
VINERI 20 AUGUST 1943 


Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 





O ALTĂ INFĂȚIȘARE 


A FRANŢEI 


de HENRI FOCILLON 


Fiecare vară mă aduce din nou pe dealurile încu- 
nunate de păduri ale Champagniei meridionale. Acolo 
văd anul murind în triumful toamnei; uneori o zăpadă 
timpurie îndoaie crengile încă grele de trunze. Peisa- 
gii tără istoric, întinzându-se deasipra satelor băirâ- 
ne, mici şi bine clădite. Celui care se miră că mă vede 
aici, departe de provinciile cu monumente și ţinuturi 
vestite, îi răspund că aceste locuri aproape singura- 
tice sunt făcute pentru meditare și pentru studiu. Mai 
ales, regăsesc și respir aici o anumită poezie a ţării 
noastre. Clairvaux nu-i departe. Dela călugării care 
au întemeiat mânăstirea, dela Saint-Bernard care a 
condus-o, gândul urmărește dealungul timpurilor, răs- 
pândită în toată ţara, o puternică dinastie de oameni, 
fără care Franța nu ar fi decât luxul magnific al uma- 
nității. 

Ne place să iubim Franța ca pe o ființă fermecă- 
toare. In ușurința ei de flacără, în vesela revărsare a 
darurilor sale credem că o înțelegem mui bine. O iu- 
bim pentru blândețea ei, pentru delicatețea și mărini- 
mia ei, pentru graţia ei feminină. Imaginea pe care 
ne-o facem mai ușor despre ea este aceea a unei ti- 
nere mame. Dar geniul acestei naţiuni are două laturi: 
ca tot ce este mare, el este feminin sau viril. Poate tot 
așa este cu fiecare vieață profundă, unde vedem lup- 
tându-se până la sfârșitul zilelor aceşti gemeni ciu- 
daţi contopiţi într'unul singur, copilul mamei și copilul 
tatălui. Analele noastre desfășoară această luptă in- 
terioară. Să recunoaștem printre strămoșii noștri oa- 
menii tari. Fără îndoială, forța noastră ascunsă este 
un fel de lege salică a spiritului. 

Fiecare epocă oferă o şansă de desvoltare tăriei u- 
nui gând. Ardoarea unei familii spirituale își găsește 
întotaeauna momentul său prielnic. Sau mai degrabă 
ea se ridică din adâncuri când ai nevoie de ea. Sunt 
aici, oricând gata, sub nume sau haine diferite, aceşti 
exigenţi, acești cutezători, care nu se mulțumesc cu 
stări sufletești ușoare, şi care poartă în ei, cu o sănă- 
toasă amărăciune, nu știu ce nostalgie a măreției. 
Când lucrurile par a se apropia de sfârșit, vezi înăl- 
țându-se aceşti oameni ciopliți în piatră ca niște bi- 
serici. Ce rost mai are coniesiunea, ce rost mai are 
secta! Ce are însemnătate, este calitatea omenească, 
Ea este aceea care menţine în adâncuzile provinciilor 
asprimea puritanismului domestic, poezia supunerii și 
a renunţării. Să privim conturându-se în timp această 
Franţă severă, asemenea unei umbre irumoase scrisă 
pe goliciunea unui zid. Forțele sale active se exprimă 
prin mișcări ample şi opere mari, Dela Clairvaux la 
Fort-Royal, dela poeţii Reiormei ia poeții Jansenismu- 
lui, dela David la Degas, ea domină un larg orizont 
al vieţii noastre istorice. 

Nicăieri spiritul nu se exprimă mai bine decât în 
torma monumentală. Ce este mai expresiv ca planul 
unui edificiu religios? Este un chip, este un portret 
omenesc. El nu r&spunde numai unor nevoi, unor re- 
surse, ci mai ales unei funcțiuni spirituale, este pro- 


ieciarea lineară a unui anumit fel de a simţi și de a 
gândi. Așa ne apare dualitatea secolului XII: de o 
parțe fastul, exterioarele bogate; de cealaltă, o sără- 
cie “'robus.ă care se ascunde în ea însăși. Aici, arta 
marilor pelerinagii înalță basilici asemănătoare re- 
licvatriilor și teatrelor, concepute pentru mișcarea mul- 
țimilor și pentru amploarea ceremoniilor; dincolo re- 
forma cisterciană construiește edificii nude, în care 
domină valori absolute, domnește mult timp unghiul 
drepti, și unde mulțimea capelelor se ascunde în spa- 
tele continuității zidului. Vaste biserici rustice, ase- 


menea unor hambare, fără compoziţie de abside, lără 
compoziţie de fațade. Monșirii asiatici, veche podoabă 
romană, sunt izgoniți ca și delirul Apocalipsului, şi ve- 
dem căzând dintr'odată toaiă această pădure de 
crengi și frunze, de jocuri de himere care de milenii 
sunt obiectul visării ce se leagă de divinitate. Şi unele 
și altele fac loc unui ordin mai auster, și totuşi mai 


uman. Frumuseţea n'a dispărut, dar ea pare supusă 


unor legi noi, — rafinamentul se opune luxului, măsu- 
ra profuziunii, noblețea unei realizări pertecte cu mij- 
joace simple, însfârșit această artă de a face ceva din 
nimic, secretul maeștrilor spiritului nostru. Această e- 
ieganţă virilă este însușită pentru multă vreme de arta 
gotică. intr'radevăr, nu este vorba de un fenomen apar- 
ținând modei, nici chiar de un capitol important din 
istoria stilurilor, ci, pe planul valorilor franceze, de un 
factor esențial și poate permanent. 

Să iubim tot ce aparține trecutului nostru. Să nu a- 
lungăm nimic. Căutând să reconstruiești Franţa aspră 
de altă dată, nu înseamnă că te indepărtezi de Franţa 
maternă, de farmecul ei nesecat. Amândouă merg îm- 
preună, strâns iegate în taina sufletelor. lar când vo- 
cile lor se acordă pe un dublu registru, această aimo- 
nie este unică. Astfel este Renaşterea noastră care nu 
seamănă cu nici o altă Renaștere. Ea cuprinde omul 
în întregime, amestecă toate familiile spirituale, vizio- 
narii, umaniștii, misticii, întemeietorii unui ordin nou, 
luptătorii pentru Biserică. Ea îmbină ultimele excese 
gotice cu bogăția imperială și prostul gust lombard. 
Ea este un tumult și o nostalgie. Acest năvalnic bel- 
șug de bogății nu șterge caracterul de inflexibilă pu- 
ritate prin care Franţa secolului XVI confirmă'și de- 
finește autoritatea geniului său. În acest admirabil 
haos verbait, vedem pe d'Aubigne aruncând deodată 
săgeata care se întige adânc în țintă și care vibrează 
mujt timp în inimile noastre. „Abraham sacriiiant” a lui 
Th6odore de Be&ze, gloria vechiului nostru teatru este 
de o cumplită nuditate. 

Niciodată Biblia n'a iost mai bine simțită, și expri- 
mată mai bine, într'o formă viguroasă, săpată ca în 
siâncă, tot ce este omenesc în neomeneşcul ei. Dar nu 
numai poeții Reformei, cu fălcile încleștate de mânie 
și dispreț, au cunoscut taina acestei puteri concen- 
trate. În regiuni mai liniștite, într'o penumbră care a- 
trage și care sugerează uneori o oarecare duioșie, pic- 
torii, desenatorii și gravorii noștri de portrete par să 
trezească în șoaptă în modelele lor o vieață nepie- 
ritoare, puternică și pură ca timpul. Fără fast, fără ca- 
pricii de gust, dar acuitatea observaţiei analitice și la- 
conismul unui meșteșug care nu lasă nici o urmă și 
care nu se dăruiește niciodată, 





(Urmare în pagina 8-a) 





D. IORDACHE 





Inaintam încet spre bojdeuca 
lui Creangă. Ploua întruna; o 
ploaie torențială. Profesorul Co” 
ca, dupăce se oferise să-mi fie că- 
lăuză, se văita la fiecare zece pași 
de reumatism, invocână când ce- 
rul, când infernul. Eu îl zgândă- 
ream să iuțească pasul de teama 
de-a nu se răsgândi. Deși, după 
spusele lui, văzuse bojdeuca de 
nu ştiu câte ori, totuşi înota prin 
ploae cu o bravură demnă de un 
mentor oficial. Paraponiseala lui 
prefăcută, era un stimulent eroic 
pentru curiozitatea mea aprinsă 
şi mai mult de piedicile naturale. 

Orbăcăim prin Sărărie, apoi pe 
o stradelă intortochiată şin pan” 
tă, din caldarâmul şi zidurile că- 
reia emana un i7 de ev mediu, 
când deodată pe stânga, în frun- 
zișul abea cșit la lumina primă- 
verii,  întrezărim o  placardă: 
„Bojdeuca marelui scriiter fpopu- 
lar Ion Creangă“. Emoţia de-a fi 
aproape de coliba în care și-a pe- 
trecut ultimii ani Ion Creangă 
mi-a fost înăbușită de inepţia a- 
fişată „marelui scriitor popular“. 
Asta putea să fie ser:să pe poar” 
ta lui Anton Pan, sau a ştiu eu 
cărui alt scriitor ce trebue rele- 
vat ca atare, dar pe poarta lui 
Ion Creangă, nu. Ion Creangă nu 
trebue prezentat astfel. E prea 
mare ca să aibă nevoe de ase- 
menea epitete caraghioase, care 
descalifică pe cei ce îi le atribue 
cu o seriozitate prețioasă și umi” 
lește pe cei care le acceptă cu 
preţiozitate serioasă. Simplu și 
elocvent:  „Bojdeuca lui Ion 
Creangă. 

După portița prăvălită spre Va- 
lea Ticăului ascunsă sub ploaie 
ca o pictură olandeză în tehnica 
coloristică, după cele câteva trep- 
te care ar fi vroit să fie de ci- 
mint, stă tupilată, ca vai de ea, 
coliba pipernicită a lui lon Crean- 
gă. E aşa de mică, încât ţi se pare 
că nu poţi intra decât îndoindu-te 
mult de şale, sau în cazul meu, 
târându-te pe brânci. Planul ca- 
sei e cel obişnuit țărănesc: cu- 
meră pe stânga şi pe dreapta, cu- 
loar îngust la mijloc; prispă 
frântă în A0uă, cea dinaintea ca- 
sei, îngustă ca pentru o locuinţă 
de pitici, cea dim dos închisă şi. 
transformată întrun oarecare 
geamlâc. Deşi atent la pragurile 
de sus ale ușilor, m'am izbit de 
cel puţin trei ori în foiala mea 
prin casă. Camerele mici, cât un 
cuibar, în care Ion Creangă tre- 
puia să se întoarcă cu toate lu- 
crurile după el agăţate de pulpa- 
na hainsi sau izbite de șolduri, 
cu ferestrele cât coperta unei e- 
vanghelii deschise, prin care pă- 
trunzeay din raiul de afară raze 
slabe de lumină; tavanul parcă-l 
duceam mereu pe umeri. 

In camera din stânga, cum in- 
tri îţi izbeşte privirea o tejghea 
improvizată, în vitrină cu obiecte 
insignifiante din viaţa lui Ion 
Creangă. Spre pildă, o lingură de 
sarmale, (asta pentruca vizitato- 
rul să reconstituiască imediat fi- 
gura de mare gurmand a lui Jon 
Creangă, printr'unul din obiectele 
cele mai propice acestei operații; 
auziţi, o lingură de sarmale! în- 
tr'adevăr orientală relicvă); oche- 
Jarii lui modești de om sărac; o 
jalbă pentru apărarea anumitor 
pricini ale bojdeucei; un catalog 
de note din institutoratul poves- 
titorului, etc. Apoi, pe o laviţă 
ticluită dintr'o scândură murdară 
pusă pe nişte căpriori şubrezi, câ- 
teva exemplare scoase ca dela foc, 
din mâinile unor copii învăţaţi să 
dispreţuiască hârtia sorisă, pră- 
fuite şi zdrenţuite, câte ceva din 
edițiile foarte recente ale operei 
lui Ion Creangă. La dreapta a- 
cestei lamentabile laviţe, a masă 
deasupra căreia, pentru ca să mă- 
rească impresia generală de mi- 
zerie crasă a trecutului reflectat 
în prezent, o cutie de conserve 


Cai galopâna 





IMPRESII DIN IAȘI 


BOJDEUCA LUI CREANGA 





(sic !) în care tânjeau câteva fire 
bolnave de liliac. Şi când te gân- 
deşti că toate acestea fac acolo fi- 
gură de religiozitate. Lângă in- 
trare pe dreapta, priveliștea ca- 
mere: o închee cotlonul, vestitul 
cotlon aşa de minunat descris de 
Creangă, parcă zmuls din Humu- 
lești şi adus aici în maghetiniţa 
din Valea 'Țicăului. Cotlonul o- 
cupă o treime din încăpere și e 
dărăpănat pe trei sferturi. Pere- 
ţii camerei sunt împodobiți cu 
„poze“ de-ale Jui Creangă decu- 
pate din reviste şi două-trei pic- 
turi reuşite ale bojdeucei înainte 
de-a fi reconstruită, în stare de 
paragină. Ceea ce te mai impre- 
sionează neplăcut este sculptura 
de-un gust completamente vulgar, 
care după spusele unei fetițe "le- 
venite călăuză prin absența con- 
servatorului casei, reprezintă pe 
Creangă copil. Inchipuiți-vă un 
Creangă la vârsta de cinci-șase 
ani, cu plete, făcând ceva, scriind 
sau scobindu-se între degete. 
Camera din dreapta, refăcută 
în întregime de comitetul bojdeu- 
cei, e tot aşa de mică, umilă şi 





id 


de ROMULUS VULCĂNESCU 


întunecoasă. Deşi mai sobră decât 
prima e totuși mai puţin atrăgă- 
toare, probabil unde-i lipsesc a- 
tâtea mărturii ale preţuirii con- 
temporane,. 

Un pat improvizat în fund, din- 
tr'o sofa, şi aceasta la rândul ei 
ticluită mai mult în formă de 
sofa, cu un preș ce exala o du- 
hoare de nesuportat. Alături o 
masă ioasă au o călimară fistichie 
şi un toc de ochelari (probabil cu 
totul alt toc de ochelari decât a- 
cela care ar fi trebuit să cores- 
pundă ochelarilor expuși în yitri- 
na din camera de alături). In colț 
pe dreapta un dulăpior prăfuit, 
pe care fetiţa-călăuză deschizân- 


du-l la rugăminţele noastre, l-am . 


găsit plin de resturi şi murdării; 
hârtii şi sticluţe, care după toate 
prubabiiitățile numai lui Creangă 
nu-i pultieau aparţine. Impresio- 
nantă în camera aceasta e pictu- 
ra lui Octav Băncilă: Creangă cu 
Eminescu, prietenii nemuritori, 
citind în bojdeucă ia un pahar cu 
vin, cine ştie ce înseilare de gând: 





(Urmare în pag. 2-a 





Bojdeuca lui Creangă 





igitur iona) Dag a REEE t a E e Catea 





N 


Personalități și atmosferă 
in istoria literară 


Pemtru a studia opera literară a unui Bcrii- 
tor român care se manifestă de pe la 1880, 
de pildă, se ridică o mare greutate : nu cu- 
noaștem decât foarte vag şi uneori sub o lu- 
mihă falsă epoca literară 1850—1880, care i-a 
precedat. O cunoaștem, neîndoelnic, dar la 


* suprafaţă,  oprindu-ne asupra operelor rele- 


vante pe care ea Je-a produs: muvelele Jui 
Odobescu, poveştile şi amintirile lui Cream- 
gă, romanele lui Filimon şi Bolimiineanu, 
dar nu dominăm adevărata; ei vieaţă, cea 
pe care n'o aflăm decât privind de aproape 
operele care constituiau majoritatea pro. 
duicţiunii literare şi mijlocia valorii artistice, 
oricât ar fi fosţ ea de redusă, operele caire 
circulau și care plăceau în deosebi publicu- 
lui vremii, Oprindu-me mumaj la momentele 
oarecum culminante, disparate nai totdeauna 
înire ele, nu putem surprinde spiritul gene- 
rator al mediului literar și foarte multe ele. 


mente ale operelor rămân nelămurite. Stu. 


diul literaturii noastre, de la cărţile de 
şcoală până la cele mai recente istorii lite- 
rare, oferă îm deosebi această particularitate 
de a. nu te iăsa să surprinzi bine nici chiar 
contemporaneitatea unor scriitori însemnați, 
dar mai ales de a nu-ţi imgădui să plasezi 
pe un scriitor în adevărata modă literară 
care 1-a produs, Fără îndoială, aceasta se 
datoreşie in primul rând faptului că cerce- 
tătorul care a pornit la construirea istoriei 
literaturii noastre nu sa putut întemeia, în 
deosebi pentru epocele socotite nerelevante, 
fiind tipsite de personalităţi seriitoricești re- 
marcabile, pe momografii asupra unor figuri 
mai neinsemnate sau asupra nunor mode care 
să pară fără miciun alt interes decât acela 
că au existat. Este fm această uipsă care a 
determinat a fundamentală scădere în toate 
studiile de ansamblu asupra literaturii ro- 
mâneşti, în ciuda umor tentative de a o în- 
lătura umeori, o doivadă că o bună parte din 
cercetătorii moștri — şi deloc cei mai puţin 
dotați — trebue să rămână încă la aceste 
investigaţii pozitiviste care să dea la lumină 
un material meridicat ja treapta de valoare 
artistică în cea mai mare parte, fără de care 


toate întăţișerile amsamblului vor fi incom- 


plete şi aspecte din operele scriitorilor vor! 


rămâne nelămurite. O singură istorie a lite- 
raturii românești încearcă şi izbutește în 
bună parte să înlăture toate neajunsurile 
Semnalate prin realizarea ei pe baza unei 
concepţii organiciste, care nu ține seama de 
individualităţi, ci de viață îm mersul ei. Este 
aceta a lui N. Isa. Iaz această mare iu- 
crare de temelie este dominată mai ales de 
punctul de vedere naţiomal, social şi cultural 
decât de cei pur literar, aşa că sunt goluri 
însemnate încă de umplut în ce priveşte da- 
meniul nostru. 
Intr'adevăr, o istorie care e o înșirare de 
monografii mai mici sau mai mărişoare asu- 
pra scriitorilor, oprindu-se de preferință a- 
supra celor însemnați şi lăsând ignorată 
toată bogata vegetaţie care se află în jur, nu 
poate fi completă. Fiecare scriitor a avut 
mediul lui de desvoltare şi o întreagă lite- 
ratură i-a stat în jur, cu atmosfera ei, cu 
subiectele ei preferate, cu tipurile ei carac- 
teristice, cu ideile și sentimentele care o 
definesc. Această literatură — care poale fi 
neizhutită sau izbutită mumai pe jumătate şi 
deci sortită unei grabnice perimări — este 
ea însăşi reflexul unui întreg curent dintr'o 
altă Literatură — la noi mai totdeauna din 
cea franceză — sau din alt domeniu spiri- 
tual. Am fost atât de sclavi prejudecăţilor şi 
modelor, îm special celor franceze, că pentru 
scriitorii moștri n'am încercat să aflăm iz- 
voare decât la marile ;ndividualităţi, iar în 
literatura noastră m'am încercat să distin- 
gem alte curente decât cele care sunt iden- 
titicate şi în manualele elementare de lite- 
ratură framoeză. De aceea nu va fi surprin- 
zător în literatura, noastră să aflăm încadrări 
forțate a umor scriitori în anumite curente 


san apropieri şi filiaţiuni absurde, de fupt 
simple potriveli, pentrucă e greu Să ieşim 
dim anumite tipare, dincolo de care se află 
necunoscutul. 

Este insă o mare eroare să ne închipuim 
că în realitate, în literatură, au existat nu- 
mai atâtea, „curenie” câte vedem noi, după 
o superiicială privire. De fapt, noi nu avem 
acum inveniariate, în afară de lucrările de 
stiictă specialitate pare încă nau epuisai tot 
maierialul, decât acele curente care au avut 
norocul să inglobeze îm lăuntrul lor activu= 
tatea unmi mare creator ce a dai prestigiu 
unor elemente până atunci circulând ca 
nişte clișee literare, prin aceasta păstrând în 
lumină întreaga mișcare literară  determi- 
namiă. Ne înşelăm Singuri într'o bună mă- 
sură când afirmăm că sunt Scriitori care 
sparg tiparele tradiţiei şi care, urmaţi apui 
de numeroşi imitaitori, creează curente. Este 
aici mai de grabă o eraare de optică, provo- 
cată de o concepţie individualistă în studiul 
iiteraturii, căci se pleacă de la marile per- 
sonalități, grupându-se totul în Farul lor. Se 
priveşte ca și cum personalităţile ar provora 
moda, deși în reajiitate nu scriitorul deler- 
mină curentul literar prin actul său de în- 
disciplină faţă de tradiţie; el este doar cel 
care polenţează, cu pregnanță unui talent 
deosebit, nenumăratele tendinţe pe care le 
aflase în jutul său. lar dacă noiiă ne pare 
că de la el începe o mişcare mouă, este pen- 
trucă de la el privim noi, ca şi cum până 
atunci n'ar fi fost nimic, deşi el n'a tăcut 
altceva decât a pus în valoare elemente care 
până atunci existaseră virtual. dar nu stră- 
iuciseră. Curentui care „apâre”, aşa dur, 
este unul care continuă, din care sa distins 
cel mai inzestrat pemiru ca, prin opera lui să 
se semnalizeze tuturor o întreagă mișcare 
literară, existentă nu numai după el, dar şi 
înainte, Unii cercetători au înţeles de altei 
necesitatea de a cobori şi în ceea ce ar pă- 
rea subsolul literaturii şi să cerceteze acoio 
vieaţa ei reală, nu numai aparențele care ne 
întâmpină când Privim de departe, priv» 
prisma realizărilor wlor mari creatori. Unor 
astunenea concepţii şi investigaţii li se dato- 
resc studii laborioase ca Le romantisme en 
France au XVill-e sidele al lui Daniel Mor- 
net, din care reiese limpede că scriitori ea 
Hugo sau Lamartine nu erau Chiar nişie 
inovâtari, cum cred cei mai mulți, când 
„datsau” ramantisainul la începutul secolului 
XIX, ci doar dădeau o puternică expresie 
unor tendiuţe ce-şi căutau manifestarea cu 
mult înainte încă. 

Dacă scriițori ce par declanșatori de cu- 
rente sunt în realitate conținuatorii unor 
mișcări literare preexistente lor și dacă 
pentru opera acestor persomalități excepţiv- 
aai înzestrate suni necesare comparații şi 
raportări la ceea ce a constituit mediul ge- 
nerător, pentru a distinge mai precis prove- 
sul creaţiunii şi a judeca mai limpede ceea 
ce este propriu fiecăruia, cu atât mai mult 
un scriitor care nu apare prin nimic ca un 
revoluţionar față de tradiţia literară este 
ran Jui şi cu atât mai mult la acesta sunt 
produsul unui curent anterior şi contempu- 
mecesare investigațiile in atmuostera din 


epoca formaţiunii lui literare. Numai proce- 


dând aşa von putea pătrunde în intimitatea 
operei, îi vom vedea resorturile şi eiemen- 
tele ei caracteristice, vom putea surprinde 
ceea ce este propriu scriitorului, ce aduce el 
nou ca material şi realizare față de moda li- 
terară din care s'a adăpat şi s'a desprins. Și 
numâi aşa, de asemenea, vom putea desci- 
fra sub adevărată lumină, nu mumai înce- 
puturile, dar mai cu seamă drumul parcurs 
de la primele pagini ezitante până la reali- 
zările cele mai de seamă ale unui scriitori. 


G C, NICOLESCU 





cu certitudine, în rândul celor mai izbutiie reule: 


AUTONOMIA ACTULUI DE CREAŢIE 


Când ne-am ocupat de libertatea artei, am sta- 
bilit că această libertate provine din colaborarea 
unor condițiuni speciale la actul creator. Aseme- 
nea condițiuni înlesnesc formarea unei atmosfere 
de autonomie, care predomină ewelusiv îm timpul 
cât se petrece sbaterea lăuntrică, purgația mate- 
rialului de prelucrat şi înzestrarea lui cu însuşi- 
rile specifice unei opere de artă. Am acceptat că 
la formarea unei ustiel de opere participă efectiv 
şi material eterogen, luat din realitate, desprins 
din contimgențele vieţii, însă am condiționat buna 
ei reușită de chipul cum se asigură procesului în- 
terior posibilități de liberă desfășurare. Din mo- 
memtul în care elementele de prelucrat au fost în- 
suțite de artist, încadrându-le în intenţia sa de 


realizare, e ingdmisibil ca faza de lămurire şi de 


concretizare să mai fie turburată de vreo înter- 
venție exterioară. In actul de creație poate intra 
material eterogen, dar calea prin care acesta a- 
unge să se dispenseze de calitățile sale inițiale, 
primind o valoare artistică, trebue să fie complect 
autonomă, să nu depindă de nicio intervenţie din 
afară. Nu are valoare de sine stătătoare decât ceea 
ce se mistue, în actul de creaţie, liber de orice a- 
mestec străin normelor estetice. Opera de artă este 
un produs al unei stări interioare de adâncă cali- 
tate, a unei desprinderi totale din realitatea ime- 
diată, a unei căderi în vid. Nota dominantă a ac- 
tului de creație este totala lui autonomie față de 
orice altă influență din afara naturii sale. 


O anumită mentalitate a unor cercetători ac 


ceptă imtervenţia afecţiunilor în procesul creator. 
Amestecul din ce în ce mai pronunţat în proză al 
autobiograției, al amintirilor obiectivate, denotă 
întrusiunea vădită a unor elemente subiective în 
timpul plăsmuirii operei de artă. Din această pri- 
cină o mare parte din opere, romane mai ales, 
slăbesc în calitatea lor artistică, tocmai prin imiz- 
tiunea, directă sau îmdirectă, a unor elemente cari 





de DUMITRU IMBRESCU 


niște lăuntrică, ce trebue să însoţească actul crea 
tor. Autobiograjismul este un balast inutil și pă- 
gubitor într'o operă de artă în proză. Dacă roma- 
nul „Ochiul Strigoiului” al lui Cezar Petrescu ar 
fi, mai ales în ultima lui jumătate, un amestec de 
autobiografie şi considerațiuni pe marginea unor 
evenimente de ieftină actualitate, el s'ar înscrie, 


oii 5 FC A PR al a Ea 0 a ip a ZE a 





FLORICA HOCIUNG Doctorul Liviu Câmpeann 


zări din ultima vreme ale literaturii naţionale. Asu 
însă în Ion Leneş, cetitorul este obligat să vai 
neapărat pe autor, în ipostaza lui de gazetar. în 
deosebi cine a fost contemporan cu faptele în- 
crustate de autor, nu poate să nu recunoască în 
cadrul fabulaţiei, o copie fidelă a acestora, FE ti 
pică înmormântarea lui Gibi, în care, fatal, recu- 
noşti pe Gib Mihăescu. Nici măcar o măsură cul 
de mică de discreţie şi prevedere nu-şi în auto” 
rul, ci me oferă o povestine aidoma faptelor pe- 
trecute. Ori, arta nu poate fi considerală ca o sir” 
plă copie a: realităţii, cu toate că acceptă să pre- 
lucreze, în vederea realizării, material desprins din 
realitate. El e însă supus unei disecții artistice 
meșteşugite încât îşi pierde însuşirile originale, 
apărând, în opera de artă, doar prin valorile hui 
simbolice. Prin aceasta el nu mai are nimic co- 
mun cu temeiul din care sa pornit, primind fune- 
țiuni cu totul speciale, în direcția exclusiv artis- 
tică. Din această pricină, toată risipi de taient u 
lui Cezar Petrescu este întunecată, în partea ulti- 
mă a romanului său recent, de indiscreția operată 
în cadrul autonomiei actului de creație. Forțând 
limitele îngăduite, deși ave introdus suficient ma- 
terial de cunoaştere desprins din realitate, el nu 
sa mulțumit cu atât, și-a ţinut cu tot dinadinsul 
ca opera sa să conţină şi elemente subiective, pla- 
sând, în proporții păgubitor de mari, elemente.e 
uutobiografice. 

Im. lirică asemenea procedee nu numai că nu sunt 
interzise, ci sunt chiar de recomandat. Obiectul. 
liricei este simțământul personal, afundarea în cu- 
tele cele mai ascunse, explorarea domeniilor in- 
terioare recunoscute şi risipei de gândiri variate. 
Acolo afectivitatea rezolvă lămurirea strurturii 
fondului. Prin simțămintele cuprinse, poezia, lirică 
îşi revendică drepturile la cântarul valorilor este- 
tice. O poezie lipsită de dozaj sensibil e ca un pro” 
dus Jarmarceutic, după rețetă. Rezolvată tehnic, 
prin. virtualități exterioare, de formă —- expresii. 
rătm, rimă, — ea rămâne ciducă în privinţa fon- 
dului, a structurei ei interioare. Dar şi în timpul 
plăsmuirii ei, autonomia atmosferei de creaţie tre- 
buie respectată. Tot ce intră în dozujul fondului 
trebue indicat în prealabil începerii purgaţiei, 


" (Urmare în pâ&g. 2-a) 





2 





TEATRUL  INTIM: „FEMEIA 
SUTĂ'N SUTĂ“, comedie în 
trei acte de LEO LENZ, pre- 
lucrată de d. 'FUDOR MUŞA- 
TESCU. 


TEATRUL DIN  SĂRINDAR: 
„NO FI ADEVĂRAT DAR EU 
TOT CRED“, comedie în trei 
acte de PEPPINO DE FE- 
LIPPO. 


DT 


Un nou teatru: „Teatrul In- 
tim“ ! 

Tineret, bună dispoziţie, en- 
tuziasm. 

O piesă de deschidere căreia 
nu trebuie să-i cauţi nici adân- 
cimi, nici semnificaţii, dar care 
este cum nu se poate mai amu- 
zantă, mai de spirit. 

Premiera se poate spune că a 
fost o adevărată cascadă de râs, 
deia început până la sfârşit, de 
„bancuri“ de tot felul care se suc- 
cedau ca o grindină, de bună 
dispoziţie i»epuizabilă, deci un 
spectacol de veselie care sar 
putea boteza la rigoare o... „.ha- 
zoterapie“ sau „bancoterapie“. 

In definitiv nici nu are alt 
merit, dar pe acesta îl are din 
plin ! 

In totul se cunoaște mâna 
d-lui Tudor Muşatescu, cum şi 
spiritele care, în această ver- 
siune românească, purced, toate. 
dela d-sa, 

Cred că d. Muşatescu a aglo- 
merat — altfel spre buna reu- 
şită a piesei şi pentru bucuria 
publicului, — tot ce există astăzi 
ca „bancuri“ cunoscute iar noro- 
cul și al piesei şi al spectatori- 
lor este că toate au fost spuse cu 
un simţ scenic admirabil, avânt 
toate o rar întâlnită priză în pu- 
blic. 

In ce priveşte interpetarea, din 
însăși cele spuse mai sus, se în- 
țelege că e bună. 

D-ra Mary Teodorescu a adus 
în scenă tinerețe. supleţe și vioi- 
ciune constituind o apariţie 
deoseb:ţ ce agreabilă; deaseme- 
nea bine și d-ra Marcela Șoimu 
în rolul servitoarei. Ă 

Marele succes al serii, însă, i-a 
revenii d-iui Iordănescu-Brune, 
d-sale revenindu-i rolul de port- 
parolă 2 tuturor „bancurilor” 
din piesă pe care, trebuie să se 
recunoască, le spune cu un ta- 
lent şi cu o vervă care, dela în- 
ceput până la sfârşit, face ca fie- 
rare cuvânt să-i fie subliniat ru 
vâsete şi cu aplauze. 

D. Ion Aurel Manolescu a fost 
inevitabilul îndrăgostit al piesei. 
rol pe care La jucat cu exube- 
ranţă şi romantism, așa cum îi 
este îelul!.,. 

In general toată interpretarea 
bună, i 

Ansamblul, în întrozul lui, dă 
a impresie plăcută, de agres- 
bilă tinerete cum şi de frumoase 
intenții care fac, ca această noua 
inițiativă şi înființarea acestui 
nou teatru să fie dela început 
simpatice, 

In orice caz începutul a fost 
cu dreptul, succesul incontesta - 
bil. aşa că am fi foarte bucuroși 
că această nouă formaţie să 
poată să prindă. 

* 

Cu totul atlceva este specia- 
colul dela Sărindar ! | 

Acesta, chipurile, are oarecari 
pretenţii ! 

i totuşi... A , 

ai însa pisi poţi să spui 
de el? 

Să încep cu piesa? 

Cu regia ? 

Sau cu interpretarea ? 

Sau să nu fac nici-o separație 
in rândurile cari urmează, cu â- 
tâi mai mult cu cât, fie că este 
vorba de piesă, fie că este vorba 
de interpretare sau de regie cele 
ce voiu spune privesc tot pe d. 
Iancovescu, indiferent că d-sa 
apare în acelaş timp în mai 
multe ipostase. 

Incep, dar încep oarecum cu 
sfârşitul, cu concluzia: încep 
prin a spune că de data asta nu 
poate fi felicitat pentru nimic. 

Şi doară mărturisesc că d. 
Iancovescu mi-i simpatic, mi-i 
chiar foarte simpatic şi ueaceă, 
de fiecare dată, aştept să am 0ci. 
zia să pot spune numai de bine, 
numai cuvinte de laudă, entu- 
„ziaste chiar ! 

Dax cu toată bunăvoința şi a 
mea, de altfel ca şi a foare mui- 
tor spectatori cari întotăzauna 
au rezerve — în definitiv un 
cronicar dramatic trebuie să 
caute între altele să fie un bun 
spectator — nam putut fi nici- 
odată total entuziast când a fozi 
vorba de d. lancovescu. 


Jar de data asia poata mai pu- 
ţin ca oricând. 

Şi, drept să spun, mi-a părut 
întotdeauna zău. 

Nu ştiu dacă nu cumva exage- 
rez 'sau dau prea mare impor- 
tanţă unor anume chestiuni, dar 
cred că genul Iancovescu iace 
chiar şi o şeoală proastă in noi, 
fie pentru cei din îmediaia 
A-3aie ap.epie.>, nevoiţi „sv a- 
dopie“ sia po suporte”, fie 
pentru azei cari, chiar dacă nu 


sunt în jurul d-sale dar, saa îl, 


admiră şi vor să-l imite, sau, 
din cauza unor împrejurări d: 
altă natură, sunt bucuroşi că şi't 
poi da de exenpiu ! 

Uitâna, poale, că aceia ce-i 
imerge sau i-a mers d-lui lan- 
covescu care are multi: calități 
nu numai ca acto; dar mai cu 
seamă şi ca om, poate să nu-i 
meargă oricui !... 

Piesa dela „Sărindar“? 

O piesă uşiară, ca atâtra al- 
tele, o comedie sarjată, sau, n- 
tr'o oarecare măsuă, m farsă, 
dar o farsă bazată pe elemente 
= comedie serioasă. 

Nu-i nici rea, dar nici nu-i 
ceva deosebit. 


yyYVYYv 





ai 


CRONICA DRAMATICĂ 


Care a mai avut un ghinion 
şi anume: fesul în care u 
tost pusa în scenă — de slifei 
ceace sa tăcut cu ea nic: nu 
merită aceasjă denumire — îin- 
căt mai degrabă se poate spune 
că piesa a. tost pur şi simplu 
masacrată, vulgarizată, cabotuni- 
zată ! ; 

S'ar părea că direcţia de scenă 
wa priceput nimic din ea şi, deşi 
nu-i mare lucru de această piesă, 
se putea, totuşi, scoate din ea un 
spectacoi onorabil ! 

Păcat !... 

Pe când aşa ? 

Cum sa putut să fie jucate 
cele două roluri principale — şi 
al lui Gervazio Sevastano și al 
lui Alberto Sanmaria — aşa 
cum âu fost jucate !? 

Se vedea cât de colo că nu 
sa ştiut ce indicaţii să dea ucto- 
rilor cari trebuia să le inter- 
preteze — şi pe mine nu mă 
interesează dacă interpretul prin- 
cipal este în același timp şi re- 
gisor, deşi poate că aici este tot 
răul — m'a știut ce ritm să dea 
piesei, n'a avut nicio vedere 
justă şi, poate, nici cel puţin 
precisă a ei. 

Regizorul, dacă nu poate avea 
idei, concepţii, un stil personal 
sau o doctrină, cum au voit să 
aibe unii câteodată în materie 
de regie — și nu-i cere nimeni 
asta d-lui Iancovescu pentru ge- 





. 


MARIA FILOTTI 


nul de piese pe cari le joacă 
d-sa 1... — trebuie totuşi să aibe 
măcar po minimă caliuate: să se 
poaiă transpune în situația ului 
spectato: cu un ochiu ceva mai 
experi care să prindă imediat 
linia de interpetare a unui rol! 

Crei că niciun regisor care-şi 
cunoaşte meseria, pentrucă tre- 
buie să se admită odată că e 
vorba de o meserie propriu zisă 
Şi că altceva este a îi actor și 
altceva a fi regisor, nn Par fi 
obligai de exemplu pe d. lanco- 
vescu — şi nu știu, poate ar tre- 
bui spus invers: nu trebuia să-i 
permită !...—să joace în Chip de 
farsă rolul lui Gervasio! 

Piesa poate să fie farsă dar 
tocmai, ca să reușească  astiel, 
tocmai roiul lui Gervasio nu tre- 
buie luat „in farsă“ ci în se- 
rios !... 

Fie că nu vrea, lie că nu 
poate fi aittel, dar d, lancovescu 
tot timpul ae o atitudine ironic 
declamatorie. 

Ori, dacă în rolul îm werva- 
sio nu dă impresia că este cou- 
vins, că este copleşit şi terori- 
zat de superstiții — şi o spun: 
d-sa face impresia că-i cel din- 
tâiu care nu crede şi că glu- 
meşte cu chestiile astea — atunci 
toată piesa nu se măi justifică! 

Dacă mar îi vorba de d. lan- 
cuvescu ci de altcineva şi dacă 
n'aşi fi convins de totala d-sale 
probitate artistică, Paşi bănui de 
cabotinaj, de cabotinajul urmă- 
ririi uno: efecte ieftine, care, 
tocmai fiindcă și mijioacele sunt 
prea ieftine, nu trec dincolo de 
rampă încât, cu toate inutilele 
eforturi ale interpretului, tocmai 
atunic se râde mai anemic! 

Căci, în definitiv la ce ar ti 
putut folosi toată această zesti- 
culație exagenată, şi, ierte-mu-se 
cuvântul, acele schia schimo- 
nosituri, strâmbături, etc. ale 
mult prea superstiţiosului Ger- 
vasio-lancovescu ? 

Căci un om ;ealmente supers- 
tițios trăieşte până la teroare, 
până la dramă, lumea acestor 
superstiții, nu glumeşte cu ele! 

Iar comicul, ca orice comic 
bun, — şi adevărații mimi cu- 
nosc lucru acesta — trebuie să 
reiasă din contrastul dintre exa- 
gerarea unsi trăsături sufleteşti 
şi realităţile înconiuiătoare iar 
nu dinir'un cabotinaj scenic. 

Care, de alifel, în această pi:să 
este uneori împins până la mar- 
ginele lipsei de bun gust când, 
de exemnilu, nu numai că nu se 











avinge disurei ci se pipăe de iit- 
talc ari iără Nicuua iei ae îe- 
XC, Şi Hui Şi at Case 91, 
vuvvaza ius Dăunâria — ca și 
Căi atesta DAE ii, Dâr Veara 
Sau iau Spy Miha Şi ca şi Culnu 
taca We CEuăiji Btstul Du i-ar 
LEVOLVA în == Şa De deasua, 
uupa ce 0 abig€, 1Şi au ua 
Sasa iii, CU Ioa a Pan Due 
Jiuităutu  osteniauv de r:ecare 
Uăsă Că Şi cum pubuicut' 1âra 
acută Dă PPILEBE INpestsul gusvu- 
TILDE 1 

xruiveam şi mă gândeam: ja ce 
se preteaza d. 1ancovescu în, 

Cu car mai mMuut ar Ii câştigat 
jocui a-sale ae scena daca ar îi 
105, Măi SITÂNS, mai sobru, mai 
vewnut, iar cat priveşte gestu- 
aue ia cari mă reieream, să îi 
tost tăcute mai discret, mai pe 
iuriş! 

La urma ţoată câți oameni nu 
sunt cari au în adevăr destule 
superstiții asemănătoare, şi cine 
nu ştie sau nu a surprins pe 
iuradă sau ţin tramvaie, oameni 
cari vor cu toi dinadinsul să a- 
tingă spinarea vreunui cooogat! 

Dar cine n'a văzut, in schimb, 
şi la câte manevre subţile nu se 
dedeau ca să o poată face! 

Căci, asemenea lucruri, cari 
intotdeauna jignesc, chiar dacă 
uneori se fac, se fac cuo 
anumită manieră iar nu în mo- 
dul acesta insistent, disgraţios şi, 
fără indoială, vulgar, 

Fără supărare ?.. 

In orice caz, în concluzie, un 
regisor ca lumea ar fi trebuit 
să-i impună d-lui lancovescu un 
joc mai interiorizat — de altfel 
chiar și ca vârstă ar fi ţimpul !-. 
— şi aceasta ar fi fost nu nu- 
mai în interesul spectacolului 
dar chiar şi in interesul d-sale 
propriu. 

O tot atât de greşită linie de 
joc i-a fost trasată şi celui de-al 
doilea personaj imporţant al pie- 
sei, lui Alberto Sanmaria, jucat 
de d. Mircea Constantinescu, 

Aceiaşi lipsă de înţelegere a 
personagiului. 

Cum oare, în felul în care a 
iost prezentată piesa, se mai 
poate justutica destinderea inevi- 
tabilă din actul al treilea — 
fiindcă nici piesa lui Felippo, 
nu-i chiar aşa de prost cons- 
iruită, are şi ca o socoteală a ei 
— dacă până atunci nu te-ar 
ține  sufleteşte  incleștat, dacă 
până atunci n'ar îi toată lumea 
convinsă, dar categorie convinsă, 
că e vorba de un cocoşat adevă- 
raţ ? 

Pe când așa ?î.. 

Cocoşat vesel şi radios ? 

Fără nici un fel de drama- 
tism al situaţiei lui, umblând 
drept ca un ofiţer de cavalerie, 
purtând cocoaşa în spate fără 
nicio preocupare de a simula 
realitatea acestei ditormităţi, ca 
și cum ar fi uitat de ea? 

Nimic din mersul caracteristic 
al cocoşatului ??.., 

Din gesturile lui țţimorate? 
Stângace, chiar ?!.., 

Nimic din întipărirea suferin- 
ței pe figura lui ?!.., 

A suferințe fizice şi, mai cu 
seamă, morale ?!... 

Căci doar cocoșatul are chiar 
și un „facies“ al lui, specitic. 

Nu trebuia oare să joace cu 
cât mai multă veracitate rolul de 
cocoșat, tocmai ca să-l deruteze 
pe Gervazio şi pe toți din jurul 
lui ?. Ca aceştia să fie convinși? 
Ce posibilităti mari, pentru un 
rol Ae compoziţie, ratate !... 

In scurt, pici în această Pri- 
vință nu s'a văzut nimic, nici cel 
mai mic efort de înțelegare a 
piesei, nici-o adâncire a ei, nici-o 
concepție de zegie! (Pentru că 
aceasta priveşte vederea ae an- 


samblu, de punere în scenă; de 


altfel se și vedea că nu e din 
vina interpretului). 

Se poate spune deci că, cu con- 
cursul regisorului, actuala inter- 
pretare a d-lui Mircea Constan- 
tinescu este cea mai slabă din 
câte i-am văzut până acum, pe 
care de altfel lam văzut dând 
lucruri bune şi tocmai în roluri 
de compoziţie ! 

Are o singură consolare: este 
în bună companie şi se poate 
lua de mână cu d. lancovese în- 
tru „realizarea“ celor două I0- 
luri principale !... 

Singura în adevă; bine a fost 
d-na Maria Filotti sare — chiar 
dacă mai tare câte odată şi unele 
concesii publicului — se dove- 
deşie totuși 2 fi aceiași mare 
actriţă pe care o cunoaștem cu 
toţii — autentic, mare actriţă, — 
care' orice vorbă dacă o spune, 
orice gest, orice nuanţă, însăşi 
intrarea d-sale în scenă, au ceva, 
au o priză în public, au sens, se 
integrează rolului şi unui com- 
plex geneial ! 


UNIVERSUL LITERAR 


In ce privește restul distribu- 
ției — d-nele Cella Marion, Lu- 
cia Georgescu, Tamara Vasilache, 
Virgil Vasilescu, Titus Vedea, V. 
Bulandra, Fane Alexandrescu, 
Emil: Encec şi Virgil Popovici — 
în general bună, 

Oricum, păcat de munca acto- 
rilor pentru realizarea unui spec- 
tacol care nici ca valoare dra- 
matică în sine și nici ca prtzen- 
tare nu jese din comuu. 

Şi acum, înainte de-a termina, 
am şi o medumerire şi de-a- 
ceia pun şi eu o întrebare: de ce 
oare predilecţia aceasta a. d-lui 
Iancovescu pentru piesele proa- 
ste italieneşti? Că slavă Domnu- 
lui, piese proaste mai au şi fran- 
cezii, au şi atâţia alţii, sunt peste 
tot 12... 


siagetp sIg PERETII 





Şi mai e o problemă: când se 
ştie că italienii îac efective şi 
mari sacrificii pentru introduce- 
rea literaturii lor dramatice în 
diferite ţări — bineinţeles nu-i 
vorba de nici-o legătură între 
aceste sacrificii şi activitatea ar- 
tistică a oricărui actor român — 
mă întreb cum de nu se găsește 
nici-un mijloc de-a se promova 
şi o altă literatură dramatică ita- 
1iană la noi alta decâţ aceia care 
ni se dă până acuma? 

Nu de alta car întotăcauna 
piesele „slăbuţe“ suni de natură 
să definească greşit o întreagă li- 
teratură — și oare numai atât 
are teatrul italienesc ?... — şi, pe 
cale de generalizare, să se a- 
ajungă la imoresia că-i un teairu 
fără nici-o valoare, că-i vorba 
numai de lucrări minore, ceace 
ar îi cu totul nedrept. 

In orice caz — în afară de tap- 
tu! că publicul nostxu nu câştigă 
nimic — dar însuși teatrului 
italian cred că în felul acesta i 
se face un prost serviciu! 


ALEXANDRU DRĂGHICI; 








LIPSURI IN ORGANIZAREA 
MUZICII 


In ultima vreme, sa făcut 
pentru muzică mai mult de 
cât s'ar fi putut aștepta, atât 
față de asprimea evenimente- 
lor ce trăim, cât şi faţă de rit- 
mul mult prea amorțit în care 
se înainta, nu de mult, pe a- 
celaş tărîm. 

Numai câteva luni au fost de 
ajuns ca să se întreprindă o 
vastă şi valoroasă acțiune de 
înregistrări sonore româneşti, 
de către „Ministerul Propa- 
gandei”, să se creeze o nouă 
mare orchestră, aceea a „Ope- 
rii Române” care va fi, credem 
la toamnă, o revelaţie, la des- 
chiderea stagiunii, să se ajun- 
gă la independenţa artistică a 
„Filarmonicii”, să se elaboreze 
un nou plan de activitate al 
instituţiei care să poată asifel 
răspunde din plin menirii ei. 

'Trimitevea peste hotare a ai- 
tiştilor noștri, tipărirea de mu- 
zică românească, sunt alie re 
alizări tot de recentă amplifi-: 
care. Este poate tocmai acum 
prilejui ca, îndemnați de stă- 
ruința cu care a început să se 
urmărească umplerea iacune- 
lor din viaţa noastră muzicală, 
să arătăm pe acelea ce ne lasă 
încă în suferinţă, pe acelea 
care trebue cât mai curând şi 
temeinic satisfăcute, pentru a 





se ajunge la acea veritabilă 
organizare muzicală pe care o 
merită cultura românească şi 
înzestrarea Românului pentru 
arta muzicii. Nu mai desbatem 
chestiunea unui te:tru de v- 
peră demn şi apt cerinţelor e- 
lementare ale interpretării li- 
rice şi potrivit necesităţilor 
Capitalei noastre și ţării, Este 
un prea mare desiderat pentru 
a-l mai comenta aci, recunos- 


cut pe depiin ca imperios şi a 
câruL realizare, cânu mumen.ul 
prieinic va sosi, nu va mai in- 
târzia, suntem convinşi. 

War, pana avunei, mai sunt 
mule ae tacut. 

lată de piidă câteva lipsuri 
grave şi mult mai ușor, char 
astăzi, de inlă.urat. 

Aceca în primul rând, al u- 
nei orchesvre simionice de ca- 
meră. 

Un întreg repertoriu, ui 
foarte însemnat capital al li- 
teraturei simfonice universale 
ne rămâne necunoscut, lip” 
sind mediul nostru muzical de 
una din cele mai subsianţiale 
apor.uri ce-i sunt necesare. 

Acela al fondării unui quar- 
tet de coarde permanent, rcal- 
menite specializat și cu conli- 
nuitate în muncă şi realizare, 
ii urmează, cu tot atât de ra- 
gre.abile consecinţe pentru 
cultura noastră muzicală şi 
formarea educaţiei şi înţelege- 
rii publicului nostru. 

Lipsa de activitate în dome- 
niu. concertelor de prezentare 
a noilor compoziţii românești 
ivită la „Societatea compozito- 
TIIOr rOManI” €ES+.e O alu pată 
de învunenic, în pl.nui destă- 
şurcări manifestarilos; muz.cale 
românești. Este de dorit ca 
inițiativa paruculară a unor 
grupe de compoziori să încea- 
pă să activeze chiar fără egi- 
da societăţii, pentru a face cu- 
noscut, în special în ramura 
muziriii de cameră, ceeace-sa 
scris în ultimii ani şi a râmas 
până acum absolut necunoscut, 
ceeace este inadmisibil. 

Tot odată, marea problemă, 
care ea singură merită să fie- 
desbătută în întregi cronici, a 
muzicalizării provinciei româ- 
nești, atât de vitregită în acea- 
stă prvință până astăzi, trebue 
să-și găsească o câ! mai grab- 
mică şi temeinică rezo.vare. 

lată lipsuri capitale ca mai 
dăinuiesc în viaţa noastiă cul- 
turală şi care trebue să dea 
serios de gândit tuturor celor 
ce ar putea contribui la reme- 
dierea lor. i 


ROMEO ALEXANDRESCU 





Bojdeuca lui Creangă 


„(Urmare din pag. I-a) 


Pictură mare, de proporții natu- 
rale, în tonuri sobre însă pătrun- 
se de fiorul expresivităţii, evocă 
un colţ din locuinţa atât de nă- 
păstuită de înţelegerea omenea- 
scă. 

După ce-am mai dat câteva târ- 
coale casei, ne-am oprit ca vră- 
jiți în faţa unei condici de vizi- 
tatori ai bojdeucei. Mărturisesc că 
de puţine ori în viaţă am citit a- 
tâtea vulgarităţi câte au putut fi 
serise în această condică. In seri” 
sul tuturor celor cari sau pere- 
grinat pe-acolo se poate urmări 
toată prețuirea unui public, cu 
toate ecourile şi rezonanţele lui. 


Dacă s'ar scula din morţi Ion 
Creangă să-și vadă  bojdeuca 
transformată în muzeu, el care 
n'a văzut muzee străine, închinate 
memoriei marilor personalități 
creatoare, l-ar prinde un râs ho- 
meric şi-o amărăciune nespusă. Și 
sigur ar mai scri-o jalbă, care de 
data aceasta l-ar caterisi, din 
templul culturii române, pentru 
curajul care l-ar avea de-a spune 
adevărul : 

„Nu se cinsteşte astfel memo- 
e baza mare povestitor popu- 
ar“, 


ROMULUS VULCĂNESCU 








CINEMA SCALA: O CRIMĂ 
CELEBRĂ 


Până să se întâmple crima 
(dece celebră???) jacem cu- 
noştință cu personagiul princi- 
pal, un domn care până la 
vârsta de treizeci şi unu de 
ani, probabil că a scris zi și 
noapte cărți polițiste. 

Probabil — jjiindcă-l  au- 
zim lamentându-se uneia din- 
tre secretele sale „că-i ajung 
douăsute şaizeci şi cinci de 
cărţi”... 

Ceace înseamnă că din fra- 
gedă pruncie ma făcut aliceva 
decăt să scrie... 

In momentul când începe 
acțiunea, în casa acestui cele- 
bru autor este o agitaţie ase- 
mănătoare caselor în care-s 
așteptați nouii născuţi, întru 
cât „domnul autor” datorită 
contractului pe care-l avea cu 
editorul respectiv trebue să 
compună urgent un roman. 

Tot poliţist, aceasta fiind 
specialitatea domniei sale... 

Cum era de aşteptat, nu reu- 
şeşte să scrie nici două rân- 
duri. 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE. 


SCALA: O crimă celebră şi jur- 
nal de război. 


REGAL: Saladin cel fioros şi 
jurna! de război. 

VICTORIA: Hanul din munţi şi 

jurnal. 


ELISEE: Intoarce-te iubirea mea 
şi compania de reviste Valeriu 
Manu. 

VOLTA BUZEŞTI: Singurătate, 
jurnal şi trupă de revistă. 


ROMA: Somnambula și compania 
de balet „Alcantara“. 





20 August 1943 











Imtervine crima care duce 
lent la desnodământul filmului 
fără să dea emoţii spectatori- 
lor, cari ar fi fost încântați, 
dacă o serie de scene fără rost 
ar fi fost înlocuite cu altele 
care poate car fi dat filmului 
nu coloritul comun pe care-l 
are ci unul înedit. 

Poate că alt regisor, condu- 
când altfel „iţele” scenariului 
ar fi realizat un film de-o cali- 
tate mult superioară. 

Mai ales cu Umberto Mel- 
vatti, în rolul principal. (Acest 
excelent actor al cărui joc ex- 
presiv, nuanţăt, cu o discreţie 
desăvârșită a realizat aproape 
în toate filmele lui, creaţii de 
viață autentică. Tipuri cari fac 
concurenţa stării civile şi pe 
care te aştepţi să-i întâlneşti 
în viața de toate zilele, mirân- 
du-ie că nu l-ai întâlnit încă. 
Acesta e dealtfel şi rostul cel 
mai intim al artei şi în acelaş 
timp măsura în care cinemato- 
grajul poate fi el însuşi consi- 





derat ca. o artă; de a ne da o 
înțelegere mai. personală a 
vieței şi de-a o face mai sem- 
nificativă, mai intensă şi mai 
pasionată decât chiar prileju- 
rile ei pe care le trăim dela o 
zi da alta. 

Insuşi U. Melnasti are un aer 
plictisit într'această așa zisă 
comedie, în rolul autorului al 
cărui nume hunic — Palffi — 
deranjează timpanul, 

Iar ceilalţi actori, în frunte 
cu Clara Calamai, Andreea 
Cecchi, Mario Mereder, Sandra 
Ruffinni îşi spun plat rolurile 
uvând parcă fiecare  inexrpli- 
cabile rețineri de-a nu se de- 
păși unul pe altul. 


ADRIANA NICOARĂ 





CĂRŢI NOUI 


D. CONSTANTIN NISIPEANU 


a publicat, de curând, în edi- 
tură proprie, un splenâid album 
de versuri intitulat FEMEIA DE 
AER. Femeea de aer este, de 
fapt, un singur poem.. D. Cons- 
tantin Nisipeanu a publicat, până 
în prezent, CARTEA CU GRI- 
MASE  (Fditura Radical, 1933), 
METAMORFOZE (Ed. Unu, 1934), 
SPRE ȚARA INCHISĂ IN DIA - 
MANT (Ed. Unu, 193% şi acest 
din urmă album. D. Constantin 
Nisipeanu este şi a rămas, pen- 
tru foarte mulţi, ceeace a fost 
consideraţ drept o rătăcire, poet 
suprarealist. D. Constantin Nisi- 


peanu este însă un autentic pret. 
Despre cartea d-sale recent apă- 
rută vom scrie nu peste târziu 
“"hitâni totodată si anumita pă- 
reri despre limitele poeziei în 
seneral și păreri despre supra- 
realism, 


MIHAI BENIUC 
7 

„uterul  volumelo: „Cântece de 
pierzanie” şi „Cântece noui” şi 
poetul ardelean care a surprins 
ce! mai mult prin vigoarea ver 
sului său deopotrivă de profund 
și de perfect, se situiază, fără 
discuţie, în rândul stihuitosi'or 
noştri celor mai de seamă. Deo 
ssbindu-se radical de cei ce scriu 
chiar şi atunci când nu au ce 
spune, d-sa crede în rosturile 
vele dintru început ale poeziei. 
Deaceea este original fără să 
caute originaiitalea şi  deaceea 
cântecul d-sale, pornit din stra- 
turile cele ma! inefabile ale su- 
fletului, te face să vibrezi cum 
vibrează clopotul iovit de meta- 
lu: limbii sale. D. MIHAI BE- 
NIUC are sub tipar, la Editura 


Fundațiilor Regale, un al! treilea 
vo.um de versuri pe care l-a în- 
titulat, simplu de tot, POEZII. 
il așteptăm cu sinceră bucurie, 
mulțumind, în ace:aş timp. re- 
aalci edituri pentru darurile pe 
care ni le face, dela o vreme, 
tipărind cărți de poeme de cea 
mai aleasă și tinerească inspi- 
raţie. 


TOT LA FUNDAȚIILE REGALE 


va upare, în curânil, și culege- 
rea de POEME FARA PODOA- 
BA a redactorului nostru Traian 
Chelariu. La Cernăuţi, și anume 
in „Colecţia Societăţii Scriitori» 
lor Bucovineni“, d-sa mkhi are, 
sub tipar, o care de versuri în- 
titulată BALADE ȘI STROFE 
RĂZLEȚE. 


AUREL CHIRESCU 


subtilul poet al volumului Finis- 
cr premiat de Fundaţiile Rega- 
l>, u pus sub tipar o a idoua cu- 
legere lirică intitulată FAN- 
TANA LUI NARCIS. Cartea de 
poeme a d-lui AUREL CHIRES- 
CU va apare în Colecţia „Cun- 
vorbiri Literare“, 


PRO PATRIA 


ce numeşte cartea de poeme a 
d-lui George Voevidca, scriito- 
rul bucovinean care, fără a face 
parte din generaţia iconarilor a- 
firmaţi acu zece ani, — al, Geor- 
ge Voevidca şi-a tipărit primul 
volum de Sonete acu în 1920, — 
mânuieşte un condei de cremene 
şi foc. PRO PATRIA a apărut în 
Colecţia „Societăţii Scriitorilor 
Bucovineni” (Cernăuţi, 1943). Ii 
rezervăm cuvenitul loc într'una 
din cronicele viitoare ale revi- 
stei noastre, 


în a a na aaa n a Ia ERROR RN, ma e a gi PE, 


- Autonomia actului de creaţie 


(Urmare din pag. I-a) 


Dupu ce resursele lăuntrice au inceput să opereze 
efectiv, în direcția creerii operei de artă, nici un 
amestec nu mai poate fi îngăduit, fără să aducă o 
notoriu dpreciere calitativă. Faza de timp îm car? 
materiulul de preiucrat începe să ji? supus proce- 
sului de interidrizare și până în clipu în care, din 
acest proces, se desemneuză contururile operei, 
este actul de creație, căruia trebue să i se asigure 
deplina autonomie şi libertate de manifestare. A-i 


anpune anumite conformisme, cari depășesc na- - 


tura sa proprie, ar însemna să-i periclitezi, cu de- 
plină conştiinţă, raţiunea de a fi şi a-i compromite 
cfectul. Numai o grijă deoszbită de a respecta na- 
tura-i specifică poate asigura desfășurarea, în bune 
condițiuni, a procesului de creaţie artistică. . 
Aui'onomia actu'ui de creație mai poate fi 
atinsă și iremediabil comprumisă şi prin alte fe- 
uri de imiztiuni. Tendința de a populariza idei şi 
concepții prin apera de artă, presupune un am2s- 
tec prealabil. plăsmuirii lor, deci în timpul când își 
desemnau contururile. Fapiul presupune violarea 
atmosferei de autonomie. Nimic nu poate păgubi 
unei realizări artistice decât deplasarea accentu- 
lui dominant dintr'o direcție 'ntr'alta, spre a servi 
“unei anumite finalităţi. In astfel de condițiuni, va- 
loarea artistică se resimte și fundamentul artistic 
dispare.: Ea nu trebue pusă, decât atunci când 
structura sa se -orientează firesc într'o anumită di“ 
recţie, în slujba altor scopuri, decât acelea care-i 
aparțin organic. Din momentul în care interesul 


organic și specific suportă anplificări, diminuări 
ori deplasări, dispar şi vintualităţile organice, fiind 
inlocuite de improvizații speculative de moment. 
Arta nu poate înlesni o circulaţie de bunuri cul” 
turale şi intelectuale. Cultura şi civilizaţia trebue, 
din contră, să se pună în perfect acord cu postu- 
latele ei. Nu se poate scobori nivelul unei opere 
de pe înălțimile atinse, pentru simplul motiv de 
a înlesni unui element de cultură să-şi facă mui 
mulți aderenţi în actualitate. 


Un alt mijloc de a forţa Limitele autonome ale 
actului de creaţie este tendința de a impune artei 
finalități deosebite de natura ei proprie. A reco- 
manda ca 0 operă de artă să fie neapărat de 
culoare naţională sau socială, echivalează cu o. for- 
țare a momentului de plăsmuire. N'ar fi nimic 
dacă materialul de realitate, care intră în actul de 
creaţie, s'ar potrivi firesc acestor finalităţi, dar, 
fără a ţine seama de natura lui specifică, şi a vrea 
Cu orice preţ să recurgi la impunerea unui anumit 
conformism, dincolo de limitele îngăduite ale este- 
ticei, înseamnă că opera respectivă poartă impla” 
cabil pecetea ejortului inutil. Decât să rezulte o 
astfel de operă, e mai bine să se renunţe la: inten- 
ție. Literatura noastră, în deosebi poezia, fiind 
pusă în dependenţă de împrejurările de actualitate 
şi judecată în funcție de ele, dintr'un sentiment 
de apreciere eronat, ne oferă un material extrem 
de interesunt, a cărui analiză critică ar scoate în 
lumină spiritul: cu totul arbitrar în care s'a făcut 


şi se mai face stabilirea valorii unor opere de ară. 
Atâta timp cât nui se lasă creatorului libertatea, 
sau, mai bine zis, nu şi-u lasă e! însuși, nerezistând 
tentaţiilor de efemer succes pe scena actualităţii, 
acea oideră nu va avea drept îa a pretinde o va- 
loare estetică permanentă, Destinul ei este limitat 
la restricțiuni temporare categorice şi la aderenţe 
sociale identice. 

Actul de creaţie cere și impune o autonomie to- 
tală, fără de care nu se poate garanta calitatea es- 
tetică a cperii realizate. A încerca să-l turburăm, 
prin întrusiuni incomode, echivulează cu o alterare 
a structurei acesteia, Am mai spus, cu alt prilej, 
că procesul de creaţie este de sine stătător. Nece- 
sitatea lui rezidă exclusiv în făgăşurile ir.dividua- 
lităţii, în cutele lăuntrice şi în potenţialul său de 
sensibilitate. Dacă opera are totuşi o finalitate 
oarecare, — și deobicei o are — ea se desenează 
după actul de creaţie, originea ei rezidând în re- 
prezentările simbolice ale materialului de reali- 
tate, supus actului lăuntric, Totul se întâmplă în 
afara procesului, — ciegerea și selectionarzu na. 
terialului anterior, iar imprimarea finalității poste- 
vior. Autonomia iui se menţine intactă în tot tim- 
pul operaţiei, astfel că ceeace rezultă, dupi sbu- 
cun, este 0 2veră de pur efort spiri'ua!. Ca vro- 
blemă de apreciere și analiză a operei de artă tre- 
bue să admitem că actul de Creație artistică este 
0 Ghestiune de organizare tehnică. Cu cât artistul 
are o mai ncitotie cultură estetică, pe lângă ta- 
lentul înăscut, cu atât efortul său realizator se vu 
îndrepta, mai sigur, în direcţia pregătirii şi selec- 
tionări: materialului, precum şi ierarhizarea lui în 
straturi organizate, astfel încât să-l poată folosi în 
conditiuni cât mai favorabile. Nu mai e nevoe să 
ne menţinem la punctul de vedere greșit şi depășit 
de realități, că talentul este deplin suveran şi că 
pentru a se realiza, în direcţie creatoare, n'ar avea 


nevoe de nici un alt auziliar. S'au văzut şi consem- 
nat cazuri, când numai talentul n'a fost îndeajuns 
pentru a da naştere la valori estetice valabile. Pro- 
blema organizării acestuia este un fapt pe care 
disciplina esteticii nu-l poate neglija, aportul ei 
fiind de o notorie necesitate și actualitate în evo- 
luţia acestei noui măsuri de apreciere şi erarhi- 
zare, potrivit normelor obiective, a operilor de artă. 

Toate aceste sjorțări se pot concretiza fericit, 
ducă ele sunt dinainte puse la punct, prin operația 
organizării materialului, asigurându-i-se procesului 
de creaţie suficiente condițiuni de autonomie şi 
libertate. In felul acesta materialul îmtegrat nu va 
putea reacționa decât potrivit îndemnurilor lăun- 
trice, fără a se face ecoul intervențiilor imprudente 
din afară. Numai prin astfel de măsuri preventine, 
cari nu trebuesc considerate ca o tehnicizare exu- 
gerată, ci doar ca ceva necesar, i se pot procura 
artei asigurările firești ale unei valabilităţi per- 
manenie. Motorul care transformă un natertal 
complez şi variat, desprins din ansablul preocupă- 
vilor de actualitate este eul artistului. Dacă el are 
o perfectă conștiință artistică în cutele sale, îşi 
poate împlini, în condițiuni mai ușoare, rolul de 
generator al valorilor estetice. In cazul că se re- 
zumă la posibilităţile creatoare, la talentul propriu 
218, atunci se impun, întrun mai mare grad, pre- 
cauțiile de organizare, cari nu există apriorice la 
fiecare, ci trebuesc însușite, prin stăruință lăuntrică 
şi exercitiu continuu. 

lată câteva îdei călăuzitoare, privind înțelegerea 
cât mai temeinică a operei de artă, în funcţie de 
starea autonomă a proceşului care i-a daț naştere. 
E o problemă de tehnică estetică încă în faza ini- 
țială însă de o importanță capitală, astfel că nă- 
dăjduim să mai avem prilejul de a o readuce în 
discuţie. 


DUMITRU IMBRESCU 


Li scce. ata liteieacaiiă 


——. 20: August 1943 





LA PARTEA DE COMENTARII 


a revistei SAECULUM, N-rul. 
iulie — August 1943, d. Lucian 
Blaga iscăleşte despre Hălderlin 
o notă şi trei traduceri din lirica 
acestui mare vizionar german. 
Ne-am ocupat, în cadrul Notelor 
noastre germane, nu odată des- 
pre. Holderlin, poetul pentru care 
avem o dragoste vecină cu ad- 
doarea. Permiţându-rie să repro- 
ducem cele scrise de d. Lucian 
Blaga, o facem numai şi numai 
cu dorinţa ca numele şi. versurile 
lui Hălderlin să se bucure, între 
notarele spiritualităţii noastre, 
de o cât mai largă şi adâncă pre- 


zență, căci opera hăiderliniană . 


este mult mai aproape de sufle- 
tul românesc decât s'ar crede. 
Iată şi tălmăcite cele notate, de 
marăle” nostru poet. şi filosof. 
Lucian Biagă, cu prilejul împli- 
nirii “unui "veac dela moartea 
trupească- a genialului și neferi- 
citului: autor al lui Empedocle, 
al Diotimei, al Patmosului și. ai 
altor .imnuri:.şi cântece nemuri-. 
toare... 

„Sau împlinit în. ai: naja o 
sută de ani. dela moartea: lui 
Friedrich _. Hâlderlin, 
inalt şi. mai pur liric al Germa-. 
niei : de totdeauna. Izvoarele 
creației sale se: curmaseră, a- 
proape cu desăvârşire, cu vre-o 
patru decenii mai curând, când 
geniul său se destrămase în con- 
tact: tu zeii şi în „robia cerea- 
scă“ în care: ajunsese. Holderlin 
este::un Pindar Al occidentului. 
Neinţeles, nici chiar din partea 
unui Goethe sau Schiller, el a 
rămas neînțeles până aproape în 
zilele noastre. De. abia de vre-o 
douăzeci-treizeci de ani încoace 
poezia sa a.ajuns într'o. atmos- 
feră care-i priește.. Revista. noa- 
stră este o revistă de filosofie, 
cu toate acesțea n'am înțelege să 
nu aducem omagiul nostru cu- 
tremurat, în momentul când se 
pomeneşte sfârşitul unui poet ca 
Holderlin; Mai întâiu în revista 
noastră ne vom ocupa totdeauna 
de viziunea poeţilor despre lume 
și viaţă cu “același interes că și 
de viziunea - filosufilor propriu 
zişi. De multe ori viziunea poe- 
ților este: chiar mai importantă 
decât a. filosofilor. Pe urmă să 
nu uităm că Hâlderlin. a. fost a- 


: FRIEDRIOH. HULDERLIN 


cel. tânăr. coleg. de - şeoală cu 
Schelling.şi Hegel, al căror prim 
iapa de „filosofie idealistă, el 
l-a influențat fără îndoială prin: 
însăşi prezenţa sa,. prin orienta- 
rea'sa spre sublima lume a spi- 
ritului grec. Hălderlin a prefi- 
gurât, sub multe aspecte, poezia 
şi gândirea unui Nietzsche. Iar 


dela --Dilthey până 1ă "Norbert 
Heidegger . 
poezia lui Holderlin a fost Gbiec-' 


von. Hellingrath - şi 


tul ..unor interpretări profunde 
Și judicioasa care arată în dea- 
juns. ce insemnătate. poate să 
dobândească - uneori poezia -pen-- 
tru filosofie. Nu de mulţ. ne-a 
sosit” exegeza admirabilă a lui 
Heidegger făcută în marginea 
unuia. din imnurile poetului (im- 
nul sacrului), Și cu acest prilej 
am priceput că textele poetului 
pot fi interpretate cu aceeași în- 
îiorare ca şi textele sacre. “Ca un 
omagiu : românesc, adus amintirii 
poetului, publicăm în traducerea 
noastră, trei. .din poeziile sale, a 
căror tălmăcire. s'a. mai încercat, 
dar nu tațdeauna. ci. suceest,- 
Cele trei poezii traduse de d. 
Lucian Blaga sunt: SCHICKSAL- 
LIED, -MENONS KLAGEN. UM 
DIOTIMA. (ID) şi HALFTE DES 
LERENS. Versiunea pe care le-a 
dat-o d. Lucian nai este: 
aceasta: i 
Bus în lymină: umblați 
în mosţe tărâm, voi: fericitele 


genii, 
Văzăubrări: divine: 
vatingz: uşor 
cum degâtele unei: aintiata. 
sacrele: coatiile: 


Fără de: soartă, pretuim saracii. 

în sontn, respiră cerești, câsi 

Cast păstrat 

În proaspătul mugur, 

etern: înfloreşte 

spiritul lor 

şi oehii lor'fertuiţi” 

privesc tinistiţi  : 

veşitioi şi olări, 

Dar. nouă. văi ni sa dat. : 

otdihne să ziu o: cet) uicăiri, 

Dispar şi cad 

oamenii : în: suferință 

orbește-asvârliţi 

din .ceag în. ceas 

ca apa din stâncă în stâncă 

brin ani în adâncul. nesigur. 

(Cântecul Soartei) 
Zile. outreier . pe_afar şi alt- 
ceva caut. mertu, 


Intrebat-am de mult . toate. 


căile ţării, 
Culmile răcoritoare şi umbrele 


toate 1e câat 
d ste Aa ivzoarele. Duhul în 


- Sus rătăcește şi 'n jos 
pacea mugână; astfel fuge m: 


duri săgetată fiind 


săibăticiunea,, wnde 'n amiaz 
se odihnez, liniştită, 


Inima insă nu i-0 mai vinde_. 
că proaspătul . 
" Spinele 


aşternutul. cel verde; 
"-*m:vaer o mână dim 10£, 


Căidura, luminii p'ajută şi nici - 


a nopţii răcoare, 
Rana. 'n zădar şi-a. cuftundă în 


a fhuviu, câm valuri. 


Ce]: mai... 





' Burucana. de ieac cât de zadar- 
nic i.o 'nunae 

pământul. şi sângele 'n clocot 
nu-i domoleşte zefirul. 

Aşa, inbiţilor, îmi este-și mie. 
Şi nimenea visul cel trist 

nu mi.l mai poate lua de pe 
frunte ? 


(Menon: se plânge după Diotima) 


Gu galbene flori atârnă 

şi plină de trandafiri sălbatici 
țara în lac, în amiază, 

voi lebede suave, 

şi bete de săruturi 

vă înmuiaţi capul 

în apa sacră şi trează. 


Vai mie, de unde. voi lua,.când 
iarnă va îi, florile, de unde 


lumina 
și umbra pământului ? 
Zidurile stau 


mute şi reci. Metalic sună 
steagurile 


în bătaia vântuimi, 
(Amiaza vieţii) 


La NOTA d-lui L. Blaga din 


revista d-şale SAECULUM nu: 


putem adăuga nimic. D-sa. arată, 
cu mai multă competenţă, ceeace 
ne-am sțrăduit să ghicim şi să 
sugerăm în diversele noastre în- 
semnări în legătură cu poezia 
germană și în legătură: cu. poezia 
indeobște. Ne pare totodată bine 
că d-sa nu înţelege să. glimine 
din paginile revistei d-sale. de. fi- 
losofie, preocupările câte. ar tre- 
pui să-revină, după părerea .gene- 





Pas 





rală, cronicarului, criţicului sau 
estetului literar. Rândurile d-sale 
le înţelegem ca pe o invitaţie la 
&xegeză a poeziei lirice, ca pe 0 
invitaţie la un gen de înţelegere 
a poeziei lirice incă neincetăţenit 
la noi. 

" Ne simţim, totuşi, datori, să în- 
Cheem cu câteva cuvinte despre 
traducătorul Lucian Blaga. 

D-sa nu traduce more geome- 
trico, nu transpune, adică, sime- 
triile şi sensurile logice ale poe- 
mului. Pentru d-sa are valoare, 
în primul rând, melodia poemu- 
lui şi echivalentul psihic al aces- 
tei melodii. Odată ce a intuit me- 
lodia, d. Lucian Blaga nu o ne- 
glijează, dar, dându-i vestmântul 
unui grai diferiţ de limba în care 
a fost izvodită, iși îndreaptă în- 
treaga atenţie asupra echivalen- 
tului psihic rezultat de pe urma 
traducerii. Acest. echivalent nu 
trebuie să se deosebească. de cel 
realizat de poetui originalului, 
Ori, aci zace îoată taina tradu- 
cerilor bune din lirica stră'ma, 
iar. din Holderlin nu poate tra- 
duce decât acela. care, stăpânind 
perfect idiomul celest holderli- 
nian, e în stare să-i creeze. co- 
respondenţele de sunet şi ecou 
psihic şi logic cele mai fireşti 
limlii în. care face tălmăcirea şi 
cele mai fireşti. sufletului pentru 
care face. această tălmăcire. Bine 
inţeles, traduceri bune nu poale 
face decât cine este poet şi poet 
congenial autorului din care se 
încumetă să traducă. Traducerea 
unei opere lirice nu este ches- 
tiune. da. abilitate. D. Lucian 


„Blaga este, fără. îndoială, tradu- 


cățorul din Hâlderlin. cel:mai do- 
tat până în. ora. aceasta. 


Tr. Ch. 





Ylumai noaptea... 


Numai noaptea vino, când tăcerea 
Se lovește tainic. de fereșşti, 

Când pătrunde vraja 'n încăperea 
Unde stau și-aștept să mă găseşti 


Ca un pom ce vrea să-mi intre 'n casă 
Şi de-aceea-mi tremură la:geam, 

Numai noaptea. vino, când mireasă 
Singură tăcerea o mai am. 


Desmierdând cu tălpile cărarea 
Și cu vâsla braţelor vâslind, 
Mersul tău să semene cu marea 
Care merge'ntruna revenind 


Și sub paza norilor de vată 

Să te-apropii lin de pragul meu, 
Cum s'apropiu toamna câteodată 
Cocostârcii morţi de heleşteu. 


Nu-i frumoasă noaptea, nici pădurea 
Cât frumoase degetele ţi-s, | 

Dacă vii, undindu-ţi căutătura, 
Numai noaptea vino, când eşti vis 


Numai noaptea când e lună plină 
Şi pe stânca'naltă ca un trunchi, 
Presirțindu-şi pântecul virgină 
Căprioara cade în genunchi 


Când se umple ugerul cu lapte 

Şi odaia vieţii cu-amintiri, 

Numai noaptea vino, când e noapte 
Şi când toate umbrele-s subţiri. 


Vino'ncet așa cum vine vara 

Sau cum cade negura pe iaz, 

Dând spre drum și noapte mi-e cămara 
Cheia-i lângă poartă. pe zăplaz... 





RADU STANCA . 


1 


UNiv-a5UL LITERAR: 





“prima vedere. 


Scrisori de e vacanță 


Ochii care 
nu se vad 


Nu ştiu în ce măsură pro- 
verbele sunt paradoxale, însă 
mi se pare că rostul lor firesc 
este ceva mai adânc și mai 
complezr, decât se pare la 
Umbra care 
mă ocolește, dar care-mi dă 
uneori ocol. cu suavi paşi de 








domnişoară, se schimbă când 
în veveriță, când în porum- 
bicl, așa că într'o clipă cauţi 
să. auzi trosnind în crengi o 
alună, îar cu-o secundă mai 
târziu, te uiţi împrejur, cer- 
când să vezi dacă nu s'a fu- 
rișat înspre tine o rază de 
Duh Sfânt. Aş minţi, spu- 
nând că uneori, când stau 
cu-o carte deschisă pe masă, 
pierzându-mă  într'o pauză 
de Rilke, nu mă cercetează 
o mustrare, un îmdemn, o 
dojană. În minuni cred mai 
puțin decât în flhturi! dar mi 
se pare că unul, pe care ge- 
nele fine ale unei alte lumini 
au suflat un praf de aur, a 
trecut mat eri pe la mine, pe 
aripi cu urmele ochilor ei. 
Erau ochii care nu se văd. 

Un molcom unghi de nouri, 
un foşnet de pas cunoscut, o 
ştiută alintare, şi-a fost des- 
tul, să pot pricepe într'o cli- 
pă, mai mult decât am cău- 
tat sănțeleg. într'o lună sau 
două de viaţă. 

Poate că ochii care nu se 
văd, se uită. Sună oarecum 
melodic acest rând, dar sună 
mai urit, în tâlc, decât un 
clopot puţin tulburat. Căci 
dacă între un vis și altul, 
când ne dăm seama cu ade- 
vărat, cât de straniu e acest 
filigran al credinţei, pe ca- 
re-l aflăm suflat pe fiece lu- 
eru, putem rămâne, cu gân- 
dul, la voluptatea de-a şti 
fărămându-se lumile care ne 
aparțin, atunci dincolo de 
vis, va trebui să vină o mus- 
trare care să ne arate că ini- 
ma bate altfel. 

Cornul de vânătoare din 
strofa lui Apollinaire mă ur- 
măreşte ca un glonte care își 
caută locul în care să se în- 
figă. In frunte, sau undeva 
între coaste. Ochii care nu-l 
văd, îl trimit urechii, acele- 
iaşi urechi, care ştia să as- 


culte cum Cocteau îşi dresa, 


spre seară, cocoșii, paiațele 
şi oamenii îmbătaţi de dro- 
guri. 

Acest proverb are un per- 
fid aer de candidă domni- 
şoară. Dela șold, până la 
gambă, oboiul şi flautul trag 
o dâră majoră. Vrei să vezi 
mai mult? Numai prin mine, 
ca prin nişte raze X, ai să 
poți să te descoperi, regă- 
sind ce-ai dăruit, cântec de 
risipă, în neavute mesagii, de 
pe coclauri în saloane şi din 
undă în undă. 
lar dacă albinele încă nu 
sunt vulturi de pradă, eu 
sunt cheia cu care vei des- 
chide o uşă spre vechea lume 
nouă. Ochii care nu se. văd, 
o văd. 

Și eu cred întrânşii. 


ȘTEFAN BACIU 





Cronica plastică 


Domnul Ingres şi Cubismul 








NO! 


„DIN CELE ARĂTATE 

până acum, rezultă că, dacă 
iniradevăr mu poate exista un 
raport de cauzalitate între limba 
şi rasă, in schimb există o legă- 
ură evidentă între limbă şi na- 
țiune, prin feiul cum se oglindește 
in limbă felul de a îi al unui po- 
por, oţi vorbesc aceeaşi limbă. 
iau parte la aceeași formă de cul- 


tură, In cazul acesta, dependenţa. 


limbii de spiritul poporului nu 
poarte îi tăgăduită. Limba repre- 
zintă unul din mijloacele care 
permit unui popor de cultură să 
ia cunoştinţă despre el însuși. 
Ylecând dela această constatare, 
putem spune că limba noastră re- 
prezintă expresia spirtului nos- 
tru. De fapt, noi şi astăzi simțim 
în toate fibrele graiului nostru, 
pe deoparte bazele solide ale co- 
munităţii latine, prin afinităţile 
pe care le arată cu celelalte limbi 
surori, pe de alta, rădăcinile uni- 
tății româneşti prin ceeace limba 
noastră naţională are atât în con- 
strucţie cât şi în frazeologie deo- 
sebit de ele. In adevăr, cine cu- 
noaște desfășurarea limbii noas- 
tre în timp, dar mai ales în spa- 
tiu, cu toate graiurile“ vorbite în 
afară de teritoriul național, ră - 
mâne uimit de semnele acestei 
unități în tot ceeace limba are 
mai caracteristic. Această uni - 
tate, realizată în cursul atâtor 
veacuri, când tot felul de înrâu- 
riri străine stânjeneau evoluţia 





normală a limbii, pleca de sigur 
deia acel spirit românesc de care 
era însuflețită întreaga națiune“. 
„in. Capidan, Limbă și Cultură). 

Am transeris acest semnificativ 


pasaj din valoroasa lucrare a 
profesorului universitar Th. Ca- 
pidan, pe de o parte pentru a d1 
o xnostră iar pe de alta, pentru 
a atrage atenţia tuturor cetitori- 
lor noștri că spirtul limbii de 
care am vorbit, nu odată, în no- 
iele şi cronicile aci semnata, este 
cu adevărâţ altceva decâţ și-l 
imaginează taţi cei ce cred că 
limba poate fi  violentată, mai 
ales în vers, după bunul plac al 
oricui. Lucrarea Limbă şi Cultură 
pe care d. prof. Th. Capidan a 
scos-o în tiparniţa Legaiă o 
vom discuta într'unaă din viitoa- 
rele noastre cronici. 


IRACLIE PORUMBESCU? 


Nume de debutant? Nici de- 
cum! Ci numele tatălui lui Ci- 
prian Porumbescu. Dară şi numele 
unuia din prozatorii noștri pe cât 
de mari, pe-atâta de pe nzărep! 
daţi uitării. In editura Gorjan, 
colecția Muncă și Lumină, a apă- 
rut, îngrijit de d. Ion Ștefan, sub- 
“ilul eseist şi cercetător în do- 
meniul istoriei literare, un volum 
de AMINTIRI de ale acestui mare 
suflet şi preot bucovinean. D. Ion 
Ştefan a cules din volumul de 
SCRIERI de ale lui Iraclie Po - 
rumbescu, volum editat, la rân- 





Elegia tererii 


Liniștile, toate, 


Trec, dar nu-mi mai sărută 


Somnul şi veghea. 


Ascultă urechea, 


Dar fruntea-i căzută. 


Din fund, iîntunericu-aduce 


Ecouri. E duhul Nălucii. 


Nu ştiu din privizile-i lucii : 


Vine ? Se duce ? 


Inchide-ţi oracolul, noapte, 
Chiar dacă nu-i Ea cuvântul 
Ci numai un svon, o părere! 


De-ajuns mi-e, în orice-adiere 
S'o simt fluturându-și vestmântul. 


AUREL CHIRESCU 


“Două sianțe 


Sunt în toate punctele de vedere, in toate aparențele. 
Coclesc — precum alămurile— în afund de Vină, că:nţele; 


Intortochiat Destin cu iepurii 


"nainte și slavă joasă ca 
[sborul de prepeliţe, 


Verosimilă Paiaţă mânjită cu nuanțe din peniţe. 


Instinctele, prin fibre îmi dau febre şi neînțeles, 
Fug stoluri bătăile inimii prin iluzii şi Eres. 
Stau plecările-ancorate in uitarea din atias, 
Telurile se 'nchid — unde-am rămas? 


La o margină de anotimp un arbore sună împrejur. 





DUMITRU COSMA 





cap până 'n picioare 
(In academia mea nu pierd nici odată 
ocazia să nu dau des poza ei şi 
ceea a lui Thetis*) modelului, cu titlul 
de experienţă, pentru 
vingere a elevilor neincrezători). 
o linie nu coincide cu chipul ei 


e  neverosimilă. 
pe a- 
intreaga  con- 


Nici 
natu- 


adevărată revelaţie; aşa incât, 


Nu o biogratie a binecunoscutului 
IQAN. DOMINIC INGRES facem în a- 
ceastă cronică, ci o punere la punct și 


comentare a faptului de a fi conside- 


rat de. către „Cubişti“, părintele lor, 


„Spiritual. 


Am fost rugaţi acum câtva timp să 


“ținem o: prelegere despre acela pe care 


Francezii. îl numesc cu pompă şi cu e- 


“wmayie „Domnul Ingres“ şi care pentru 


noi, puşi.în îaţa reproducerilor lui cât 
- şi operei.sale la Paris, a constituit o 
ori de 
câte ori am avea prilejul să vorbim. sau 
să scriem despre dânsul, ne simțim 
deplin îericiţi să o tacem. 

Domnul INGRES a fost intotdeauna 
considerat şi în tabăra modernistă 
(reprezentată prin „Cubişti:“) cât și 
cealaltă a academicilor (şcoala de Be- 
le-Arte) ca un clasic. ' 


Distinsul iubitor de artă Nicu A. 
Amza, înverșunat adversar al „Cubis- 


“mului“ îi dă cu oarecare dispreţ epite- 


tul. de. ciasicizant. Domnia sa chiar, 
ne-a aruncat mănușa, punându-ne în 
situaţia de a dovedi legăturile ce pre- 
tind Cubiştii că există. între dânşii şi 
clasicul lor părinte. Neavând posibili- 
tatea, şi timpul necesar a primi sfida- 
rea, atunci când am. ţinut prelegerea, 


pregătită în pripă și cerând 0 apro- 


fundare mai serioasă a chestiunei, o 
facem cu deosebită predilecție acum, 
convinşi. fiind că unii dintre camarazii 
noştri — care ne vor înţelege. — vor 
trage oarecâri foloase. Tot odată am 
voi — de ne va fi posibil — să reabi- 
lităm. personalitatea acestui: mare 
plastician,. considerat încă și azi, de 


"pildă. ge talentatul. nostru. coleg IOAN 
_FRUNZETTI drept academic, rece: şi 


fără. viagă:;. părere care a dăinuit 
multă vreme și în Franţa atunci când 
contemporanul său DELACROIX, ur- 
mat de clica sa, țrecea cu dispreţ PE 
faţa tablourilor sale. 


DAUMIER ....: 


Nu împărtășim opinia lui N. A. AM- 
ZA, posesor a mai multor certificate 
şi licenţe — superior deci nouă, cât 
priveşte ştiinţa, de carte — cum că ar 
fi nevoe pentru a dovedi obiectivita- 
te, de a ceti ce se scrie pro și contra 
unui mare artist. Ceeace posedăm în 
mintea noastră ne este destul, (oricât 
sar părea lipsit de modestie) pentru 
a-l impărtăși și altora. Convingerea 
noastră fiind foarte fermă, nu căutăm 
în documer.tarea de care avem nevoe, 
decât o aprobare, o întărire a celor ce 
susţinem, așa încât ne âjunge cerceta- 
rea și oprirea la cel ce ne reprezintă 
cel mai lucid: şi cel mai puternic; alte 
părerei nu ne interesează atâta timp 
cât nu corespund convingerilor ce 





Don. Quichotte: călare: 


ne-am făcut despre mareie desenator 
și pictor IOAN DOMINIC INGRES. 

Prilejul de a dezvolta aceste convin- 
geri şi idei de care suntem  obsedaţi 
ni-l dă ANDRE LHOTE, marea compe- 
tenţă franceză a criticei plastice, in- 
contestabil unul dintre cei mai de sea- 
mă cunoscători ai operilor plastice din 
toate timpurile. 

Vorbind despre „Cubism“ socotim 
cetitorii in curent cu această formă a 
a tehnicei plastice, pe care ne grăbim 
să spunem, nu o admitem cu aberațiiie 
şi exagerările de care sa făcut vino- 
vată, 


Din primul moment dăm la o parte 
smintelile, păstrând numai esenţa, 
„Cubismul“* ca element  constructuv, 
bazat pe geometrie, ajutând la organi- 
zarea tabloului, în contrast cu „Impre- 
sionismul“ element anarhic, disconti- 
nuu, bazat pe vibrație, atmosfeă,  co- 
oare. 


Iată, ce ne spune A. LHOTE, de capi- 
tală importanţă pentru noi Românii: 
„intrun tablou bizanţțin unde totul «e 
construcție geometriaă, cercurile, tri- 
unghiurile, paraielogramele îţi sar în 


ochi la prima vedere. Prin îmbinările 
lor ne oferă o frumuseţe esenţială, 
descămată. Linia nu întâlnește, în as- 
censiunea sau voluta sa, nici un obsta- 
col; se dezvoltă neîmpledicată. Când 
comparăm la Luvru Maica Domnului 
înconjurată de îngeri a lui CIMABUE, 
construită după acelaș ritm  geome- 
tric, cu Marea Odaliscă (a lui Ingres) 
ne dăm seama că, în acest din urmă 
tablou dăinue acelaş sistem de cercuri 
și de linii drepte, care dovedesc stilul 
monumental al operei, dar că această 
organizare, această construcţie  arhi- 
tecturală se ascunde dibaci după tre- 
murătorul văl al detaliilor fizionomice. 
Nu este o. singură tormă, în această 
figură, care să nu fie inventată; din 


ral, forma vie ni se arată in compara- 
ție îngroșată, împăstată“. 

Deci, iată un prim punct de contact 
cu „Cubiștii: urmași ai lui CEZANNE 
care spunea că toate formele în natu- 
ră se reduc —- ct fapt — la con, sferă 
și cilindru. Cuvinte transformate *n 
precepte de către „Cuhişti“ și aplieate 
riguros și rigid exprimărilor lor plasţi- 
ce. Noi, Românii, prin esență iraţio- 
nai, nu am gustat şi nu am pătruns 
legile geometrice aplicate  plasticei 
niciodată. Ne-am terit de ele bizuindu- 
ne din răsputeri pe instinct, pe  Gez- 
ordine, pe indisciplină ; ca probă avem 
pictura și arhitectura noastră fără ra- 
țiune, fără baze solide. Din acele pic- 
turi bizantine care ar fi trebuit să ne 
lie o pildă pentru a ne organiza plas- 
tic în sensul lor, am preferat decaden- 
țele „Impresionismului“ de șevalet, în 
loc să cutreerăm bisericile noastre îm- 
podobite de fresce din care „cercurile, 


triunghiurile și paralelogramele“ cum 
spune LHOTE ar fi putut să ne dea o 


bază şi o ârmătură soiiăă pe care să 
clădim încântătoarele și incandescen- 
tele tulori de care ne lăsăm furaţi. 


Domnul Ingres a avut această  în- 
suşire de geniu de a creea o serie: de 
portrete şi trupuri de femei pe care 
proftanul le admiră fiind sigur că sunt 
corect desenate, academic realizate și 
care sunt „în realitate“ de o mare în- 
drăzneală, bazate pe desen geometric, 
tăinuit sub artificiile  îmbrăcăminții, 
sau lucrurilor din jur. 

Celelalte puncte de contact cu 
„Cubismul“ în viitoarea. cronică. 


LUCIA DEM. BALACESCU 





*) A. Lhote conduce Academia modernă 
a Paris,iar Jupiter şi Th&tis e numele unei 
celebre compoziţii a lui Ingres. 





du-i de prof. Leonida Bodnă- 
rescu (Cernăuţi, 1898), toate acele 
bucăţi care-i pun, pe lraclie Po- 
rumoescu alături de Creangă iaa 
ce spune d-sa în Prefaţă: „Re- 
editând o parte din opera lui Ira- 
cuie Porumbescu, tată; cunoscutu- 
lui compozitor Ciprian Porumbe- 
scu, a facem cu ferma convin- 
gere că săvârşim un acţ de ne- 
cesară reparaţie, restituină circu- 
laţiei literare un scriitor de in- 
contestabile resurse, care, prin 
motive, prin modul de tratare, ca 
și prin limba pigmentată cu 
neaoșe locuţii populare, aproape 
că poate fi pus alături de 
Creangă, de AMINTIRILE aces- 
tuia, D. Ion Ştefan a ales bine. 
Vom reveni la partea de cronică 
literară. 


OPERE VOLUMUL II MIHAJL 
EMINESCU, EDIŢIA 
PERPESSICIUS 


vu upare la 1 Sept a. c. în 
Editura Fundației Regale pentru 
Literatură și Artă în aceleași 
condițiuni tehnice excepţionale 
cu şi primul volum, pe aceeași 
hârtie şi purtând [iligramul poe- 
tului, Volumul va avea 450 pa- 
yună, numeroase facsimile, acela: 
jormat ca şi volumul I și se va 
vinde cu prețul de lei 2000 exem- 
plarul, Actualele greutăți, ale tu- 
parului neputând. satisface cere- 
rile publicului, mai ales că acest 
a! ll-lea volum este tipărit în- 
ir'o ediție foarte redusă, Funda- 
ţia Regaiă pentru Literatură şi 
Artă învilă pe această cale pe 
admiratorii Marelui Eminescu, 
cure doresc. să-și cumpere ai 
doilea volum, să se înscrie la 
Fundaţia hegală pentru Litera- 
tură și Artă, b-dul Lascăr Catar- 
viu, 39, București, achitând inte- 
yral sau parțial costul volumu. 
lui pentru a putea fi reţinut. In- 
scrierile se fac până la data ue 
i Sept. a. c. 


POETUL IUN PILLA' 


publică, în ultimul număr din 
Revista Fundațiilor Regale, un 
toarte interesant studiu in lega- 
tură cu „lisus in poezia culţă“ 
românească. Plecând dela consta- 
tarea că până la Eminescu poeţii 
noştri nu au dat expresie de artă 
tigurii Mântuitorului, d. Jon Pil- 
lat analizează poemele emines- 
ciene in care figura lui lisus ca- 
pata, — cum spune d-sa, „pinţeies 
ue creaţie de artă“. Cel dintâi 
varc 4 SIMţit legatura uinirt vra- 
diţie și ortodoxism este după d: 
on Piiiaţ, tot Eminescu. lar după 
ei Panait Cerna. Acesta a dat 
Suuiui WIEISL Uli Maui CVul, cu 
Micii  IDUMERIL Şi vel Mă iMm- 
POLvaat, si FEDeUma 1 poză 
Mudstla, ADOLLUL duus We Scauutu” 
vu grupă!  1u  JUrUL revistei 
pNamntuiată”, Iun Potzaa băutuirsu 
„Și sn Specia in pueza )ui NI- 
Cali UDAINIC, YV. Voiculescu şi 
Mutiai Wi4Ha, Motivul ASus „se 
*VOs OC ttCâza ŞI st aăTBegu LIbu- 
sit pana la ctilorirea una adeva- 
rave urice creştine românești”. 
Siuutui d-lui iun Piliaţy tirevue 
cut pentru că el constituie vu con- 
Lribuție esențiima ia 1ațelegerea 
MTiCUa noastre mspirăta uim Vrăyă 
şi jertta Măntwmtorului. 


NUMĂRUL PE AUGUST 


din  levista Funăațiiror mezat 
aduce o toarte variată şi substan- 
pală poezie semnată n 'sperial 
de poeţi unerea  genvraţii. In 
atară ae poemele a-lui N. Davi- 
descu, care pubhcă mai multe 
poezii din ciclui „fara romanea- 
scâ”, poețu Knul Luiurgiuca, Mi- 
hai Beniuc, Horia Niţulescu, E. 
Ar. Zaharia, Pelre Pauiescu, Di- 
mitrie Steiaru, Radu Brateș şi 
Octav Sergeţiu, semnează versuri 
de reală valoare ca expresie şi 
inspiraţie. 

Faptul câ Revista Fundațiilor 
Regale maniiestă, in liecare nu- 
măr al său, o mare atenţie poeţi- 
lor tineri şi poeziei care nu a 
ajuns încă da cristalizări istini- 
tive, dar care ascunde în ea co- 
mori de sensibilitate şi de inspi- 
rație, dovedeşte o nobilă preo- 
cupare pentru a contribui la de- 
finirea adevăraţilor poeţi care vor 
fi chemaâţi să dea o nouă şi ori- 
ginală înfăţişare sensibilităţii ro- 
mâneşti. Astăzi când se scriu 
atât de multe versuri şi când ver- 
sificatorii pot fi foarte ușor con- 
tundaţi cu adevărații poeţi, ini - 
țiativa luată de Revista Funda- 
țiilor Regale de a da ospitalitate 
în paginile sale, oricărui poet ne- 
cunoscut, numai îndeplinind con- 
diția talentului, — este o dovadă . 
în plus că sub noua conducere 
revista regală își îndeplinește 
rostul său în cultura noastră de 
azi. lar acest rost priveşte da- 
rea de directive şi valorificarea 
talentelor adevărate. 


vV. JELERU 








Iar voința întru acela zace, 
care mu moare: Cine oure cunoa- 
şte tainele voinţei cu virtutea ei? 
Căci Dumnezeu e doar 0 mare 
voință, pătrunzând lucrurile toate 
prin firea puterniciei sale. Omul 
nu se dă pre sine îngerilor nici 
morții întru totul, decât numai 
prin neputința voinţei sale slabe. 

JOSEPH GLAINVILL 


Nu pot, pe sufletul meu, să-mi aduc aminte 
cum, când, nici chiar unde precis am Cunos- 
cut intâia oară pe Doamna Ligeia. Ani lungi 


s'au strecurat de atuncea, iar amintirea mea 


e slăbită de suferinţă multă. Ori poate acum 
nu sunt în stare să rechem în minte aceste 
date, de oarece, în adevăr, firea iubitei mele, 
învăţătura sa rară, felul ei de frumuseţe 
atât de singular şi de blând, precum și pă- 
trunzătoarea și robitoarea elocinţă a limbii 
sale adânci, muzicale, și-au făcut în inima 
mea drum cu un mers așa de fără preget 
şi de furișat cuceritor, că nu le-am prins 
de veste și mi-au rămas necunoscute. Totuși 
cred că întâia oară şi tot mai des apoi am 
întâlnit-o într'o cetate mare, veche, în de- 
CAutre, langă hin, De tamiiia ei vol 1 .au- 
GLV-U ULS:BUL VULNINAU-INL. Va era de 0 .nurc- 
parvăvă viţă vecne, nu incape indoiala. 


sigela! Lagea! innormantaâv In stuai Me-, 


DIVE prin natura 10r să amMorțeasca mâu 
presus ue oale iumea Qin aâlara, acest cu_ 
vant Guce — ligela — mi-ajunge singur 
sa-mi aauc în taga OChIOr 1N0OIpuuril tva 
na aceea care nu mai este. ȘI lata acum, 
in timp ce sermu, mă Iuigeră gandul că nit. 
odava eu nam Șuut numere parinasc ăi 
aceleia care a fost prietena şi Logodnica 
mea, şi care 3 ajuns tovaraşa mea de studii, 
iar apoi soția inimii meie. Kra oare 0 ne- 
bunăucă porunca cin partea Ligeiei meie, 
ori era o a0vadă a tăriei dragosrea mele, că 
nu puneam la cale nicio cercevare asupra 
puncvuluL acesta! Uri mai curand era un 
capneu al meu — ciudat prinos romantic 
pe auvăiul Cei Mai aprinse paumi? Faptul 
MSUȘI MI-l aauc apă neuesiușit aminte — 
cum să 1ie de mirare oare că am uitat cu 
torul imprejurărue care i-au dat ființă sau 
care. msoțeau? şi de fapt, dacă vreodata 
acei spirit botezav drept romantic — daca 
-vreoaată ea, panda și intunecaţ-inaripata 
Aştoret, din idolatrui Egnipt, a prezidat, 
precum se spune, la nungue de râu augur, 
atunci mai Sigur ca oricand a prezidat-o pe 
4 mea. 

Este totuși un drag subiect, în care amin- 
tirea nu ma inşealăa. Acesta e persoana Li. 
geiei. ia svat era inaită, cam subțire, iar 
an ziteie-i gain urmă, chiar slâpită. in deșert 
mM'ași strâdui să zugrăvesc mâreţia, liniştea 
imbeşugavă a umoietului €i sau ușurința 
de ne:nșeies a pasuiui ei sprinten. Venea și 
se inaeparta ca umora, Niciodata nu prin- 
deâm ae veste că a intrat la mine în vdaie 
decat prin muzica dulce a profunde! sai 
voci, cand îmi punea pe umâr mâna-i ue 
marmur. In irumusețea reţii niciodată vreu 
iecioară nu i.a fost de o potrivă. kra stră- 
jucirea, unui vis de opium, o vedenie aeriană 
și răpitoare de minte, mai straniu cereasca 
decat năiucirile pluund prin sutieteie aţi- 
pite ale fiicelor gain Delos. Trăsăturile ei, 
insă, nu se supuneau acelui tipar regulat, 
pe care greșit am fost invățaţi să-l siâvim 
in clasicele lucrări ale păgânătăţii. „Nu 
există frumuseţe aleasă, zice Bacon, lordul 
Verulam, vorbind cu dreptate de toate tor- 
mele și de toate genurile frumuseţii, fără 
să aibă ceva straniu în proporţii“. 

Dar deşi vedeam că trăsăturile Ligeiei nu 
aveau o regularitate clasică, deşi pricepeam 
că frumuseţea ei în adevăr era „aleasă“ şi 
simţeam că e pătrunsă de mult „straniu“, 
totuşi în deșert cercam ca să_i descopăr 
neregularitatea și să urmăresc până în cui- 
barul ei însăși percepţiunea mea de „stra- 
niu”. Cercetam conturul frunții inalte și 
pale — era fără greș; ce reci sumă aceste 
vorbe pentru o așa cerească măreție! — 
pielea luându-se la întrecere cu cel mai cu. 
rat ivoriu, stăpânitoarea lărgime și pace, 
gingaşele boltiri de-asupra tâmplelor; apoi 
acel păr ca pana corbului, lucitor, șuvițele 
bogate și unduite natural, dovedind puterea 
toată a cuvântului homeric de „păr hia- 
cintin!“ Mă uitam la liniile delicate ale na._ 
sului, și nicăieri, afară doar de medalioa- 
nele pline de grație ale Hebreilor, nu mai 
privisem o asemenea desăvârșire. Aceeaşi 
netezime din cale afară a suprafeţei, aceeași 
abia simțită înclinare spre acvilin, aceleași 





nici-o: ăi ăi dt: d li a i 


nări armonios rotunjite, semn al unui spirit 
liber. Priveam la gura dulce. Aici într'ade- 
văr era, ceresc triumful lucrurilor toate; su- 
perba linie a buzei de sus, mai scurtă, vi_ 
sarea blândă, voluptoasă a celei de jos; gro- 
pițele jucăușe, și culoarea grăitoare; dinţii 
răsfrângână, cu o sclipire aproape înfioră- 
toare, fiecare rază a sfintei lumini ce cădea, 
peste ei în surâsurile-i senine şi blânde, 
totuşi cele mai mândru strălucitoare dintre 
toate surâsurile. Cercetam în forma ei băr_ 
bia — și aici, de-asemenea, găseam gingășia 
lăţimii, blândețea și măreţia, deplinătatea 
și spiritualitatea heienă — conturul pe care 
zeul Apollo l-a destăinuit doar în vis lui 
Cleomenes, fiul atenianului. Căutam apoi 
în ochii mari ai Ligeiei. 

Modele pentru ochi, în străvechile tim- 
puri, nu avem. Poate, poate, căn aceşti ochi 
ai iubitei mele zăcea taina de care vorbește 
lordul Verulam. Erau, trebue să cred, mult 
mai mari ca ochii știuți la neamul omenesc. 
Erau chiar mai plini decât cei mai plini 
ochi de gazelă din tribul văii Nurjahad. 

Dar la răstimpuri numai — în clipe de 
prea mare însuflețire — se vădea mai mult 
ca abia prinsă această însușire la Ligeia. Iar 
în aceste clipe frumuseţea ei era — apărea 





"poate astfel închipuirii mele înfierbântate 


— frumuseţea ființelor mai presus ori în 
atară de pământ — frumuseţea de basm a 
Huriei la furci. De_un negru strălucitor, de 
cel mai strălucitor negru erau luminile o0- 
chilor, iar peste ele, adumbrindu-le, ca tă- 
ciuneie, gene foarte lungi. La fel erau în 
culoare sprâncenele, ușor neregulat iîncon. 
deiate. Dar „straniul“, pe care îl aflam in 
ochi, avea o natură deosebită de forma, ori 
de culoarea, ori de strălucirea lor, și trebuia 
legat până la urmă de expresie. Ah, cuvânt 
fără înţeles!, după a cărui latitudine întinsă 
de sunet gol ne adăpostim neștiinţa, atâtor 
taine sufleteşti. Expresia ochilor  Ligeiei! 
Câte ore lungi am cântărit-o în minte! De 
câte ori în lungul câte unei nopţi de vară 
m'am luptat să-i dau de fund! Acel ceva, 
care zăcea în străfundul ochilor iubitei 
mele, mai adânc decât fântâna lui Demo- 
crit, ce era oare? Ce era? Hram robit de 
patima de_a o afla. Ochii aceia! Luminile 
acelea mari, strălucitoare, dumnezeești! a- 
junseseră pentru mine stelele gemene din 
Leda, iar eu pentru ei cel mai cucernic din- 
tre magi. 

Printre multele abateri de neînțeles ale 
ştiinţei despre minte nu este vreuna care să 
te turbure mai adânc decât faptul — pare- 
mi-se neamintit vreodată în școală — că, 
în străduinţele de a ne rechema în minte 
un lucru de mult uitat, adeseori ne găsim 





chiar pe pragul amintirii, fără să fim in 
svare pană la urmă să ne amintim. Tot așa, 
in iscodirea-mi nepregetată a ochilor LI- 
geiei, de câte ori nu simţeam apropiindu-se 


cunoaşterea deplină a expresiei lor — o 
simţeam apropunau.se — ca nu o puteam 
prinaăe — var cu timpul a pierii de tot! Ș: 


(straniu, o! mister mai straniu decat toate!) 
in cele mai de rând lucruri din lume gă- 
seam un cerc de asemănări cu această ex- 
prese. Vreau să spun că, după ce frumu- 
sețea Ligiei im! pătrunsese în minte înscău. 
nandu-se acolo ca într'un altar, multe cele 
din lumea din afară imi prilejuiau un sim- 
țâmânt ca aceia ce mă cuprindea și mă 
răzbea sub luminile mari aie ochilor. Nu 
puteam totuşi cu nimic mai bine să-mi lă. 
muresc acest simţămant, ori să mi-l des- 
lușesc, ori să.mi dau de ei mai bine aproape 
seama. Ii recunoșteam, repet, câteodată pri- 
vind o viță de vie repde crescută, uitându- 
mă la un fiuture de noapte ori de zi, la o 
crisalidă, la un curs de apă prăvâlit M'a 
cuprins privind oceanul, or o stea căzâtoa- 
re. L_am simţit în privirile oamenilor peste 
măsură de bătrâni. 

Apoi mai este o stea sau două pe cer (una 
mMâi aâl€$, 0 stea de a şasea mârime, dubiu 
ŞI sehimbătoare, care se gasește ianga steaua 
mare din Lira), a căror cercetare prin te- 
lescop mi-a trezit aceiaşi simţâmânt. Anu- 
mite sunete din instrumentere cu coarae 
mau umplut de ei, și nu arare ori pasagii 
Mn Cărți. Intre multe alte piide, mi_adue 
alive PINe, din 0 carte a lui Joseph Uuain- 
Vii, de ceva ce niciodată (poate numai prin 
ciuaăţenie cine şue?) nu se intampla sa 
nu-nu mai deștepre acel simțâmant: „lar 
Vuinvă IN.TU acea zace, care nu moare. cine 
oare cunoaște tainele voinţei cu virtutea ei? 
Caci Dumnezeu e doar o mare voinţă, pă- 
wunzana lucrurile prin tirea  puterniuei 
saie. umul nu se dă pre sine ingerilor nici 
mozi:i intru totul, decât numai prin nepu. 
vnța voinţei sale slabe“, 

Ani indeiungaţi şi o cugesare necontenită 
mi-au uăat puunţa să tac in adevar v inde- 
partată legatură intre cele scrise de tiloso- 
iul englez şi o parte din firea Ligeiei, 0 
tărie in gândire, in lapte, in cuvant, era 
poate a ea 0 urmare sau cel puţin un semn 
al acelei uriaşe voințe, care, 1n râstimpu 
iunglior' noastre legăruri, na isoutit să dea 
o a.tă dovadă ma nemijlocită de existența 
ei. Dintre toate temele pe care le.am cu- 
noscuv vreodată, ea, in atară linișua, pu- 
ruri, biânda Ligeia, era cel mai năpraznre 
o pradă a vulturiior 1urţtunoşi ai patimei 
crude. ȘI nu-mi Puteam da seama ue acea- 
stă pawmaă decat prin imilăcărarea minu. 
nată a ocniior aceia, care mă râpeau şi ma 
inspâimăântau totodată, prin meiodia aproa- 
pe magică, prin Gduioșia, uimpezimea și plân- 
deţea ylăasuiui său ioarte adanc, și prin săl_ 
batica putere țindoit mărită de nepotrivirea 
cu felu. €i de rostire) a ciudatelor cuvinte, 
pe care le spunea indătţinat. 

- Am vorbit de învățătura Ligeiei: era peste 
măsură — cum nam mai cunoscut la fe- 
mee. In limbile clasice era protund cunos- 
cătoare, iar în graiurile moderne din Euro- 
pa, atât cât se intindeau în această privință 
cunoștințeie meie, niciodată n'am prins-o 
cu nimic. De fapt am prins-o eu oare vre- 





„odată pe Ligeia cu ceva în vreo temă din 


cele mai admirate, pentru singura, pricină a 
greutăţii de-a fi inţelese, ale vestitei înțe. 
iepciuni academice? Cât de ciudat, cât de 
infiorător, abia în această perioadă târzie, 
mi-a supus luarea aminte această unică 
însușire a naturii soţiei mele! Spuneam că 
știința ei era așa cum nam mai cunoscut 
la femee, dar unde vieţueşte bărbatul, care 
să fi străbătut, și cu izbândă, toate întinsele 
arii ale științelor filosofice, fizice și mate- 
matice? Atuncea nu vedeam ceea ce pricep 
acuma lămurit: că erau gigantice, uluitoare 
cunoștințele Ligeiei; totuşi îmi dădeam de_ 
stul de bine seama de nemărginita ei supe- 
rioritate, ca să mă resemnez, cu încrederea 
unui copil, în a mă lăsa, călăuzit de ea prin 
haotica lume a cercetării metafizice, cu 
care mă îndeletniceam nepregetat în primii 
ani ai căsniciei noastre. Cu ce nețărmurită 








UNIVERSUL LITERAR 





biruință — cu câtă vie desfătare — cu cât 

de mult din tot ceeace este în speranță mai 
ceresc, simţeam, pe când se apleca ea peste 
mine în cercetări așa de puţin desțelenite, 
așa, de puţin cunoscute, cum se deschide în 
faţa mea, treptat, acea vedere minunată, 
pe-a cărei cale iungă, strălucitoare şi cu 
totul neumblată puteam însiârşit ajunge la 
țărmui unei înţelepciunii prea dumnezeește 
prețioasă pentru a nu fi oprită! 

Ce cumplită a fost apoi durerea cu care 
Mi-am văzut, peste câșiva ani, bine înte_ 
meiatele aşteptări prinzând aripi și sburând 
departe! kără Ligeia eram doar un copi 
orpecăind in beznă. Prezenţa ei, numai iec- 
țiile ei imbrăcau intr'o lumină vie nenu- 
măratele taine ale  transcendentalismului 
în care ne adâncisem. Lipsite de luciul plin 
de raze al ochilor ei, literele „inflăcărate şi 
aurii, se tăceau mai întunecate ca plum- 
bul saturnian. Iar în ochii aceia, acum iu- 
minau tot mai rar tileie pe care eu le des- 
câlceam. Ligeia căzu boinavă. Ciudaţii ochi 
scânteară cu o prea de tot plină de siava 
strătuigerare; degetele pale câpâtară stră- 
vezia culoare de ceară a morții; iar vineie 
albastre pe larga ei frunte băteau năvainic 
in scurgerea ceiei mai domoale turburări. 


Inţelesei că trebue să moară — şi mă lup- 
tam in minte, desnădăjduit, cu  tiorosul 
Azraei. lar lupta părmaşei mele femei era, 
spre mirare.mi, mai crâncenă chiar decât a 
mea. Muute din tirea ei cumpânită mar ti 
racut să crea că moartea, la ea, ar veni tăra 
spaimă; dar na fost așa. 

Cuvintele sunt neputincioase, ca să dea 
o areapra idee ue 1nverşunarea împotrivirii 
cu care sa luptat cu umora. Eu gemeam 
ae groaza ia această jainică privelişie. Aşi 
[1 Vruv SO |INIȘtesc, ași îi vrut să-i vorbesc, 
dar în tăria saibauce sale dorinţe de viața 
-— de aţă — numai de viaţă — mângaie- 
rea şi Juuecata ar ti tost de o potriva cul- 
mu nepuniei. 'vovuşi, până în clipa din urmă, 
printre spuciumavee svarcoliri ale crance- 
nului €1 suilet, purtarea-i bandă in aiară 
n'a I0st sguaulva. Giasul i se făcea mai 
QUI9$ — im aaanc; totuşi nași dori sa 
stărui asupra ințeiesulu ciudat a. cuvinte- 
lor spuse cu avava pâce. Creerul mi sen- 
vartea când, amețiv, imi apilecam urechea 
ia acea meowe mai muit decăt omeneasca 
— ja aceie avanturi și năzuinţe de care mu- 
ritorii nau mai cunoscut pană atuncea. 

Că mă iubea, nu m'aşi ti putut indo, și 
ml-eră, Ușor să, pricep ca întrun piept ca ei 
e iubirea nu domnea ca o pauma de rând. 
Dar numai prin moarte mam pâtruns de. 
pun de târa dragostei sale. Ore ae-arandui, 
wnanau-maă de mană, 1Și revârsa In. tava 
nea prea plinu: unei inimi a cărei jertli:e 
ue sine ma muit ca păumaşă se ridica până 
ia 1001atrIe. Cum Care mam invreanicit sa 
nu pinecuvântat de așa mărturisiri? Ur 
oare am pâcâtuit să caaâ peste mine bles- 
teinul de a mu se lua iubita in ora cănd mi 
1 1ucea? Despre această, insa, nu Mu.l dat 
bă grâiesc. Vu spune Numai ca IN aceasvă 
uarmre mail mulv decât temeiască a Ligeiei 
„NVrO Oraguste, văl! Qe care 1niru nimic nu 
eram vreunic, primita cu totui in cinste, am 
vecunoscur pana lă urmă temelui Jâiei Suit, 
ăvav ce saipavec patrunsa de un dor aprins, 
pencru vayă căre se scurgea acum atăt de 
repeae. bar aceasta SaipaLecă svradanie — 
această inilăcarață  Inverșunare a QOruiul 
ae waţă — numai de waţă — nu am putere 
so zuprăvese — nu am cuvinte în stare so 
rOStească. 

ua miezul nopţii, in care a plecat pe veci, 
lăcanau-mi Semn POruncILor să ma apropu 
langa ea, mă puse sa-l repet niște versuri 
invuemive ue ea, mainte cu cateva zile. Ma 
supuse. Acestea erau: 


Te uată! e-o mouple de gală 

Im <ei dim urmă ani ânswguraţi! 

O ceată de îngeri, înaripat, gâtitu 
Cu văluri, și 'mecată 'n lacrimi, 

Şade 'ntrun teatru, ca să vudlă 

n joc de mădejdi şi de temeri, 

Pe când suspină, întrerupt, orchestru 
A sjcrelor muză. 


Mimi, la chip ca Dumnezeu dim înalt, 
Şoptesc şi mormăesc încet, 

Şi zboard încoace și încolo — 

Păpuşe doar, ce vin și pleacă 

La porunca unor vaste fiinţe injorme, 
Care duc din o parte în alta scena, 
Lovind cu aripile lor de Condor 
Nevăzuta Jale! 


Această dramă ciudată! — Oh, megreșii 

Ea mu ma ji uitată! Sa 
Cu năluca-i urmărită de-apururi 

De-o gloată ce n'o poute prinde, 

Intr'un cerc ce mereu se intoarce 

Asupră-şi în unul şi acelaşi loc; 

Şi multă Nebunie, și mai mult Păcat, 

Şi groază sunt sufletul urzelii! 


Dar iată, prim harmalaia de mimi 

O plăsmuire târîș se strecoară! | 

Un ve roşu de sânge care răsucindu-se în Vine 
Din singurătatea scenei! 

Se răsuceşie! Se răsuceşte! In chinuri de moarte 
Mimii ce preschimbă 'n hrana lui, 

lar serajfimăi suspină privind la dinţii de vierme 
Cruntaţi în sânge uman îmchiegat. 


Stinse — stinse sunt luminile toate! 
Şi peste fiecare formă înfiorată 
Cortina, giulgiu de mort, 

Se lasă cu vuiet de vijor, 

Iar îngerii, palizi cu toţii şi palbeni, 
Ridicându.se, desvelinidu-se, spun 

Că acest joc e tragedia „Omul“ 

Și eroul si, Viermele cuceritor. 


„O, Dumnezeule!“ aproape că strigă Li- 
geia, sculându_se în picioare şi ridicând cu 
o mișcare spasmodică braţele în sus, după ce 
isprăvii aceste rânduri. O, Dumnezeule! O, 
Părinte ceresc! trebue oare să rămână ne- 
strămutat așa aceste lucruri? Nu va fi nici- 
odată cucerit acest cuceritor? Nu suntem noi 
parte şi bucată din Tine? Cine, cine oare 
cunoaşte tainele voinţei cu virtutea ei? 
Omul nu se dă pre sine îngerilor, nici morţii 
intru totul, decât numai prin neputinţă 
voinţei sale slabe“. 

Apoi, ca istovită.de emoție, ea-şi lăsă bra_ 
țele albe să cadă și se întoarse solemn în 
patu-i de moarte. Şi în timp ce-și dădea 
suspinele cele din urmă, în ele se amesteca 
un murmur adânc de pe buzele ei. Imi a- 
plecai urechea și iarăşi deslușii încheierea 








de 
EDGAR POE 


Traducere de MIHAI BENIUC 


din rândurile lui Glainvill: „Omul nu se dă 
pre sine îngerilor, nici morții întru totul, 
decât numai prin neputința voinţei sale 
slabe“. 

Ea muri; iar eu, măcinat de pulbere, de 
jale, nu mai putui îndura pustia singură- 
tate a locuinţei mele din întunecata cetate 
dărăpănată de lângă Rin. Nu duceam lipsă 
de ceea ce lumea numește avere. Ligeia îmi 
adusese mai mult, muit mai mult decât adu- 
ce îndătinat soarta de muritor. 

După câteva luni de rătăciri  deșarte și 
îără rost, mi-am şi cumpărat, punând să 
fie reparată, o mânăstire, pe care n'am s'o 
numesc, în una din cele mai sălbatice şi mai 
puțin umblate părţi din Anglia frumoasă. 
Măreţia sumbră și tristă a clădirii, înfăţi- 
șarea sălbatică aproape a. moșiei, melancolia 
multă şi amintirile străvechi tegate de a- 
mândouă tare erau potrivite cu simțămin- 
tele de părăsire deplină care mă împinseră 
îm acest îndepărtat şi neprietenos ţinut al 
țării. Dar, și mânăstirea pe dinafară, cu 
barba_i de verdeață spânzurând imprejur, 
a suferit doar puţine schimbări, înnăuntru 
m'am dedat, cu o pornire ca de copil şi poa- 
te cu o slabă nădejde de a-mi ușura, jalea, 





la o desfășurare de fălnicie mai mult ca 
împărătească. Eram chiar din pruncie, 
cuprins de gust pentru atari nebunii, iar 
acum se întorceau la mine ca o smintită 
alintâre a durerii. Vai! sunt dumirit că sar 
ti putut descoperi un inceput de nebunie 
chiar în strălucitoarele şi tantasticele ara- 
perii, în fainicele crestături din Egipt, în 
cornișele și mobila ciudată, in desemnele 
zănatice ale covoarelor impanate cu aur! 
Ajunsesem un rob legat în cătușele opium. 
ului, și tot ce făceam, și tot ce porunceam 
luase înfăţişarea visurilor mele. Dar nu mă 
voi opri cu deamănuntul la toate aceste 
sminteii. Am să vorbesc doar de acea odaie, 
de-apururi biestemată, unde, în o clipă ae 
rătăcire a minţii, am adus dela altar ca 
soție a mea, ca urmașă a neuitate! Ligeia, pe 
Doamna hkowena Trevanion de Tremaine, 
cu părul bălaiu și cu ochii albaștri. 

Nu este o părticică din arhitectura şi de- 
corul acelei odăi de nuntță pe care să no 
văd în îața mea. Unde erâu minţile trura- 


șei famiimu a miresei, când, din seve de aur, 


au lasat să treacă pragul unui lăcaș asurei 
impodobit o iată şi o nică atât de iubiră? 

Am spus câ.mi amintesc cu deamănuntul 
de odaie, deși sunt intristător de uituc cu 
privire la lucruri de-Q adancă însemnătate; 
ar aâiti, în această fantastică priveliște, nu 
era nici un sistein, nicio rânauială, ca sa 
prindă aducerile aminte. Odaia, așezată în- 
un turn înalt ai manăstirii intarite ca o 
cetate, era in cinci-colţuii ca formă, și 1n- 
căpătoare ca mărime. Singura fereastra era 
un Intreg perete de miazâ.zi, o tablă uriașă 
ae sticiă ae Veneţia dintro bucată, — un 
Singur geam, şi plumburiu la culoare, încat 
razele ge soare sau de lună, trecând prin el, 
cădeau nălucitor peste lucruri. Pe partea 
de sus a acestei nemăsurat de mari ferestre 
se întindea  curpenișul unei vițe bătrâne, 
care se câțăra pe zidul puternic ai turnului. 
Vavanul, din stejar învunecat, era nespus 
de înalt, boltit, și meșeșugit iîncrestat cu 
cele mai ciudate şi mai grotești impodobiri 
de provenienţă jumătate 'gotică, jumătate 
druidică. Chiar la mijloc, în fundul acestei 
bolți mâhnite, atâma de un singur lanţ din 
lungi verigi de aur, o uriaşă lampă din a- 
celaş metal, în formă de cădelniță, de tipar 
saracin, și cu numeroase găuri așa, ticluite 
incât se sucea şi se răsucea prin ele, că parcă 
ar îi fost un şarpe viu, un joc neintrerupt 
de flacări în fel și chip de culori. 


Câteva rare divanuri şi sfeșnice orientale 
de aur erau aşezate în deosebite locuri îm- 
prejur; iar aşternuiţul, așternutul de nuntă, 
model din India, scund, cioplit din lemn 
tare de abanos, cu un cort în chip de giul- 
giu de moarte peste el, era tot acolo. In 
fiecare colţ al odăii stătea răzimat câte un 
uriaș sarcoiag de granit negru, din mor_ 
mintele regilor dela Luxor, cu străvechiul 
său capac plin de sculpturi din timpuri ui- 
tate. Dar cea mai multă fantezie era, vai! 
în îmbrăcămintea încăperii. Păreţii înalţi, 
de uriașă înălțime, lipsiţi chiar de măsură, 
erau îmbrăcaţi de sus până jos în faldurile 
largi ale unei grele și puternice draperii, 
draperie dintrun material același la covo- 
rul de pe jos, la fâţa divanurilor și a patu- 
lui de abanos, la cortul patului și la strălu_ 
citele încolăciri a perdelelor ce umbreau în 
parte fereastra. Materia era din cel mai 
bogat postav ţesut cu aur. Pretutindeni, fără, 
orânduială era împodobit cu figuri arăbeşti, 
ca la un picior în diametru, conturându-se 
pe postav în motive de culoarea celui mai 
negru cărbune. Dar aceste figuri își vădeau 
însușirea de arabescuri numai când erau 
privite din una și aceiași parte. Printr'un 
meșteșug azi cunoscut, dar de fapt ale că- 
rui urme se găsesc într'un îndepărtat timp 
din vechime, ele fuseseră făcute schimbă- 
toare în înfăţişare. Pentru cine intra în 
odaie, ele păreau doar niște arătări, pe mă- 
sură ce înainta, însă, își schimbau treptat 
înfăţişarea, și, pas cu pas, după cum cel 
venit se muta din loc în loc în odaie, el se 
vedea impresurat de o nesfârșită procesiune 
de năluciri înfricoșătoare, zămislite de su- 
perstiția Nurmanilor sau răsărite în visurile 


Pa 





-20 August 1943 


vinovate ale călugărilor. Puterea lor nălu- 
citoare era mărită peste măsură prin intro- 
ducerea meșteșugită a unei tari suflări de 


“vânt necontenit în dosul draperiilor, dând 


totului o hâdă și neliniștitoare înfățișare. 


In așa locaş, în așa odaie de nuntă mi-am 
petrecut cu Doamna de Tremaine orele ne- 
legiuite din prima noastră lună de căsă- 
torie; le-am petrecut fără prea multă ne._ 
liniște că nevasta mea se temea de sălba- 
ticele toane ale firii mele, că se ferea din 
calea mea și că mă iubea prea puţin, nu 
putea să-mi scape; dar îmi plăcea mai 
mult că era așa decât de ar fi fost altfel. 
Simţeam faţă de ea o ură mai curând dia. 
volească decât omenească. Amintirile îmi 
fugeau (oh, cu câtț de puternică părere de 
rău!) îndărăt la Ligeia, iubita, măreaţa, 
frumoasa, înmormântata. Mă îmbuibam în . 
amintirea curăţiei sale, a înțelepciunii sale, - 
a firii ei înalte, eteree, a pătimașei, păgâ-. 
nei sale iubiri. De-acum, ar, suiletul meu - 
se mistuia deplin și fără margini în îlAcări 
mai arzătoare decat au fost aie e! toate. In 
beţia viselor mele de opium (pentru că eram” 
incătușat de obicei în -tiarele otrăvii) o che- 
mam tare, pe nume, în liniștea nopţii, ori 


prin adumbrite ascunzișuri ale văilor ziua, 


ca, dacă, prin vrerea salbatică, adânca pa. 
timă,  nimicitorul foc al dorului meu pentru 
cea plecată, aș fi putut-o întoarce pe aru-. 
mul pe care ea l-a părăsit — ah! pe tot... 
deauna oare? — pe pământ. ş 

Peia începutul celei de a doua iuni a câs- - 
niciei, Doamna Rowena fu lovită de o boaia 
grabnică, de care numai greu se vindeca. 
văldurile cari o topeau îi făceau nNopțiie 
neliniștite; iar în turburarea somnului ei 
pe jumătate, vorbea de sgomote şi de miș- 
câăn inăuntru și în afara odăii din turn, 
care eu conchideam că n'au aut isvor decăt 
alurârea ei, sau poate tantasmagorica în_ 
râurire a odăii însăși. După câtva timp, â 
inceput să se vindece și pană la urma sa 
făcut bine. Dar n'a trecur decât un râstimp i 
scurt, şi o nouă lovitură, mai grea, o culca 
pe patul suferinţei; iar după aceasta nu 
şi-a mai recâștigat sănătatea, care şi aşa Li 
era șubredă. imoolnăvirile ei, după aceasta 
Qâtă, erau vot Mai neumștiroare, şi inca, 
ma: nenmișuitoare recaaerue, sudand şi 
Șuința și marea strâauimţa a meqmeinor ei. 
VU creşierea rauiui cronic care, pe semne, 
pusese prea temeinic stapânire pe sanata- 
va €4 penuru a mai pusea n scapata cu 
icâcun omeneșu, nu puream sa nu Dag imn 
scaâma 0 creştere parate:a in intrarea ner- 
Vuăsă a turul Sale, precum și turourarea ei 
pruejuită ce neinsemnate pricim de rrica,. 
AărâŞi Vorpea, uar acum ma es și ma: 
Starutor, ae sgomote — de sgomote incee | 
—— ȘI Ge mișcari neobișnuite m araperie, a 
care Vorbise mai Imamte. 

intro noapte, aproape de stârşitui lui 
Sepvembne, ea mu.auuse mai mut ca as 
Opice. luărea amine asupra acestui Lucru 
apasator. Se trezise tocmai dintrun somn 
NOMUȘUL, lar cu urmarisem cu un Sum pa- 
Manv Jumatăâie de teama, Jumatate .ae 
iruasa vresaririle feţei saie supte. iedezuu 
ianga patu e. de âbanos, pe unu din diva- 
Hurue de incua. Se sctua pe jumătate Şi-mi 
Spuse, șopund incet cu teama, ca auzea. 
atunci Sunete, pe care eu, insa, nu ie pu. 
team auzi, — ca vedea atunci MIȘCăLTI, pre. 
Care .eu, insă, nu le puteam observa. Van-: 
tul bătea grăbit pe aupa imbracamintea 
Parewilor, 14r eu eram guta sa-i  dovegesc 
(ceeace, trebue să mârvurisesc, nici eu nu 
puteam crede intru totui) ca acele sutiări 
aproape nearticuiate și acele foarte uşoare 
SCOIPĂTI âle tiguriior de pe părete nu erau 
decat urmarea irească a aceiei Dâtali de van. : 
Ooișnuite. Dar 0 paloare de moarte ce i se 
taspandi pe rață imi arătă că străduinţeie 
mele de a o linişti ar fi fără road. Păru sa” 
jeșine, și nu erau pe-aproape slujitori ca 
sa.i chem. Imi amintii' unde era pusă vi 
sticlă cu vin ușor, pe care 1-l preseriseseru 
medicii, și mă grabii de-a curmezișul oaâu, 
ca să-i aduc. bar trecând sub lumină 
lămpii, două întâmplări ciudate mi.atrasera 
luarea aminte. Simţii cum ceva paipabu,. 
deși nevăzut, se strecură pe lângă persoana... 


mea; iar pe covorul ţesut cu aur, chiar in 
Mi)locul bogatei zări de lumină aruncată d -. 
jampă, zăcea o umbră. — o silabă, neho- 
târua umbră cu înfățișare iîngerească — așa 
cum ar îi putut să te umbra unei umbre. ..- 
Dar eram stăpânit de beţia unei nemăsu: 
rate doze de opium și nu băgai decat puţin - 
in seamă aceste lucruri, nici nu-i vorbii de 
ele Rowenei. ză 


După ce găsii vinul, străbătui din nou... 
odaia, şi umplui un pahar, pe care_l ţinui.. 
la buzele bolnavei în leșin. In răstimp își.. 
revenise puțin în fire şi. apucă singură va- 
sul, pe când eu mă lăsam pe un divan de 
lângă mine, cu ochii aţțintiţi asupra «ei. 


ae mmm eg 


E PE 


CEL OPEL CI 
CC E CC ic eta 


fie i Piri 





Atunci se întâmplă că auzii un pas uşor pe . 
covor, aproape de așternut; iar o clipă după... 
aceasta, când Rowena era gata să, ridice 
vinul la buze, văzui, ori poate am. visat, că-: 
zând în pahar, ca dintr'un izvor nevăzut din. 
aerul odăii, trei sau patru picături dintr'un 
strălucitor fluid ca rubinul. Numai eu am -. 
văzut — Rowena nu. Ea înghiţi fără șo- 
văire vinul, iar eu mă ferii să_i vorbesc de: - 
o întâmplare, care la urma urmei 0 soco-. - 
team 0 sugestie a unei închipuiri prea vii, 
scormonită bolnăvicios de îrica soţiei mele, - 
de opium și de ora de atunci. e Sea 
Totuși, nu-mi! pot ascunde mie însumi 
faptul că, îndată după căderea stropilor ru. 
binii, în Sănătatea soţiei mele purcese so: 
schimbare repede spre mai rău; aşa că, în 
a treia noapte următoare, mâinile slujitori- 
ior ei o găteau pentru mormânt, iar în a 
patra eu privegheam singur, cu trupul ei 
învelit în giulgiu, în odaia fantastică ce o 
primise ca mireasă. Vedenii ciudate, zămis- 
tite de opium, pluteau câ umbrele pe 
dinaintea mea. Mă uitam cu ochi neliniștiţi 
la sarcofagele din unghierele odâi!, la felu- 
ritele figuri pe draperie și la răsucirile co. 
iorate ale lămpii de-asupra capului. Cuge- 
tând la întâmplările unei nopți trecute, îmi, 
căzură ochii pe pata Ge sub luciul lămpii, 
unde văzusem ușoarele urme. ale umbra. 


> (Urmare în pag. 5-8) 


=== 20 August 1943 








Cronica literara 


Donar Munteanu: Simfonia Vieţii 
Dorin Iliescu: Procestu lui Ilie Sfert 


1. Zilele trecute unul din 
confraii întru stih mi-a pus 
întrebarea dacă aprob întoar- 
cerea la poemul conţinutust, la 
poemul cu subiect cum ar îi, 
spre exempiu, Blestemul Bar- 
duuui, baiada lui Uhland. l-am 
văspuns că da, 0 aprob, cu con- 
Gia insă ca subiectul, urmă” 
riț de dragul subiectului, să-și 
găsească expresia estețică mai 
mult decât suficientă, expresie 
estețică împinsă la limita ex 
tremă a posibilităţilor lormale 
şi constitutive ale poemului. 

Poetul, care-mi este şi bun 
prieten, m'a întrebat şi mai 
nedumerit; Ce este atunci es- 
teticul pe care eu îl văd ca pe 
ceva netrecător. I-am răspuns: 
Esteticul este tocmai ceeace 
este mai „trecător”, nu în în- 
țelesul de caduc, ci în sensul 
de neinchidere în tipare moar- 
te şi, deci, definitive. Din a” 
cest punct de vedere esteticul 
este trecere, punte aruncată 
peste sens şi nonsens, curcu- 
beu, miraj dacă vrei sau orice 
numai stare pe loc nu, numal 
eternitate nu, deşi nouăzeciși” 
nouă la sută dintre poeţi se 
încăpăținează s'o caute și so 
aștepte. 

Pe la mijlocul lunii trecute 
am primit, din partea d-lui 
DONAR MUNTEANU un vo- 
lum de versuri. 

După coperţile cenușii și, 
mai ales, după desenul, iscălit 
de d. 1. Mihail, desen care în- 
fățişează un arhanghel  înge- 
nunchia! pe nouri, încadrat de 
cinci stele și cetind, de pe eșaria 
unui pergament, un psalm de 
premărire a Domnului, Sim” 
joniu Vieţii, — acesta e titlul 
cărții, — ma impresionat ca 
un oarecare zbornic de sonete. 

Numele d-lui Donar Mun” 
teanu îmi era cunoscut. Din 
versurile dsale cetisem, totuși, 
fragmentar, numai cele apăru- 
te în Gândirea şi, mărturisesc, 
nu m'am ales cu mai mult de- 
cât o palidă părere oarecare. 
Deaceea am tot amânat lectu- 
ra volumului primit. Neculti- 
vând nici frumosul obceiu de 
a mulțumi, măcar printr'un 
bilet, celor ce mi se adresează. 


am așteptat prilejul să mă a- 


chit, cum se spune, de o dato- 
me. S'a întâmplat însă, întue 
timp să deschid cartea de so- 
nate a d-lui Donar Munteanu 
şi să dau, chiar la începutu) 
ei, de această Evocare : 


„Copilărie — zâmbet de-auroră 
câhd aripile luminoase-ţi 


scuturi, 

cuni licăresc și saltă'n câmpuri 
fluturi, 

toți îngerii din cer plutesc în 
horă... 


Uitând viaţa-aceasta de 
Gomoră, 
umbresc din deul fântânele cu 
ciuturi, 
simt adieri de gimgaşe săruturi 
şi mângâieri de mamă și de 
soră... 


Şi fermecat de-o nevăzută 
mână 
ce-alunecă uşor pe vuchi, pe 
gură... 
„zăresc flăcăi cu flori la 
pălărie, 


ia crucea drumurilor o 
 fântână.., 

Bunica-şi toarce viaţa n 
bătătură... 

„„Pluteşti în văl de-azur, — 
copilărie! 


Dintr'odată toate vinovatele 
mele socoteli s'au risipit ca o 
ceață. Mă găseam în faţa unui 
poet, poate minor ca strună a 
lirei. dară înzestrat cu un rar 
întâinit dar de evocare. în faţa 
unui poet de numele căruia nu 

“m'am lovit, niciodată, în efa- 
merele note de reclamă lite- 
rară, În faţa unui poet mai în 
vârstă decât noi cei trecuţi de 
mijlocia vieţii, şi totuşi, post 
de o neobicinuită şi, deadrep- 
tul, nepractică modestie, jar si- 
ceasta în proporție directă cu 
taleAtul și prospeţimearde case 
uu numai că a dat, dară con” 
tinuă să dea dovadă. 

M'a cuprins un sentiment du 
milă pentru deşarta agitaţie a 
noastră, a celor ce ne socotim 
sau suntem socotiți a fi mai 
tineri, şi m'au năpădit gânduri 
de  reculegătoare  remuşcare. 
Suntem nedrepţi cu mai vârst- 
nicii noștri, mi-am zis. Ne-am 
fixat în zona îngustă a unui 
climat de seră. Cultivăm flori 
menite şă înfrumusețeze poic- 
nele sau desişurile altor pă- 
mânturi. Cultivăm, ceace este 
şi mai îndurerător, plante hi- 
bride. Mutăm polenurile, gre- 
făm pistiluri,  experimentăra, 
fierbem alcooluri prea volatile 
şi ne îmbătăm cu jocuri strei- 
re şi stranii. Căutăm eternita- 
tea, nu însă de dragul clipei 
dare participă la ea, nu de 
dragul vieţii oare, vie fiind, nu 
poate cunoaște moartea, .ci de 
dragul unei preținse  perfec- 
țiuni, de dragul ambițiilor per- 
sonale şi al dorului de a ne 
deosebi cât mai mult de „cai- 
alți”. Uităm că fiecare epocă, 
fiecare generaţie, fiecare ins, 


juate în parte, deschid grădini 


de frumuseți când te apropii 
cu sfială și cinstite gânduri de 
ele. Si uităm, — aici este înce- 
putul răului, — că valoarea 
operei noastre coincide cu na- 
bleţea însăşi a sufletului nos- 
tru. Uităm că un Fra Beato 
Angelico se ruga înainte de 
pune mâna pe penel și că pen- 
tru un Ștefan George, zidirea 
versului a fost, întotdeauna. 
echivalentă, cu oficierea unui 
serviciu divin. Deaceea *ne-. 
dreptățim. Deaceea am deve- 
nit vânători de recorduri şi 
credeam în depășiri menite şi 
ele depăşirii. Eminescu? Ah, 
cine-l mal citeşte pe Eminescu 
în afară de belferi şi elevi”! 
Coşbuc? Un depăşit și sămă- 
nătorist! Cutare contimporan 
cu aripile întinse, ca ale înge- 
rilor aducători de bună şi 
nouă veste, e un ajuns şi un 
împăiat. Dintre camarazii de 
vârstă şi râvnă toţi sunt niște 
tâmpiţi- 

Câtă micime în aceste jude- 
căți! Câtă lipsă de poezie! Ce 
imaginaţie obtuză și opacă. 
Obtuză şi opacă, fără orizont 
până, şi la cei mai binevoitori 
care, totuşi, ar vrea ca toate 
lanurile să nu producă decât 
hrişcă sau meiu literar, toate 
grădinile numai  bujori sau 
leuștean, toate pădurile numai 


ghindă sau jir. De parcă nu” 


mai monocultura ar justifica 
pretenţiile la premiul cu me- 
dalia de aur rlasa întâia a ce” 
lor deprinși să prețuiască un 
produs după succesul de târg 
de mostre sau după desfacerea 
de care se bucură în halele 
centrale. | 

Ii rog pe cetitori să-mi ierte 
această deviere dela subiect. 
Am făcut-o fiindcă trebuia s'o 
fac. 

Și acum să ne întoarcem la 
cinstita, luminoasa, calda și 
plina de culoare Simtfonie a 
vieţii compusă de poetul Do- 
nar Munteanu. 

Cele 124 de sonete ale d-sale 
sunt şi nu sunt sonete de sine 
stătătoare. In „Bisericuța Nea- 
mului”, de pildă, și „Din vremea 
de demult” poetul recurge la 
sonet ca la o strofă oarecare. 
in cele 124 de sonste câte con- 
stituie ciclurile „Zile de Aur”, 
„Cântece din Flăcări”, „Cân- 
tece din Amurg” şi „Bisericu- 
ja Neamului”, simţi însă pre- 
zența unui meşter al cuvân” 
tului. Ş 

Meșter de şcoală veche, dar 
meșter care şiie ce vrea, reu- 
şind, teemai prin această luci- 
dă ştiinţă, să creeze limpezimi 
ce nu se tuibură cu frecerea 
vremii, 

Simfonia Vieţii mai este 
însă, după toale indiciile, o 
carte trăită, carte adică, in 
care s'a cristalizat, formal . şi 
materialmente, experiența de 
om şi poet a unui suflet ce pa- 
re a-şi fi dat, de mult, seama 
că toate frumuseţile şi umbre- 
le trecerii. noastre prin viaţă 
nu sunt decât parabolă evan- 
ghelică. 


Dacă este normal să ne ma- . 


nifestăm anumite păreri, a” 
tunci preferințele noastre merg 
către primele trei cichuri, iară 
dintre ele cătră sonetele  în- 
chinate iubirii şi cele din 
„Templul cu şapte statui dl 
lui Alxandru Macedonski”. 
Cităm acest final: 


Şi-L coboarăn plânsete, pe scară; 


şi l-au pornit pe Străzi încet, 
încet... 

In cântece de jale şi regret 

pe podul Mogoșoaei îi purtară 


țărâna de martir şi de ascet. 


. . . . . i E PR 
ca ghiocei și flori de primăvară 
din versurile-i, versuri presăreră 


pe groapa neagră-a bietului poet, 


cA'n veactiri poezia să-i 


rodească, 


şi se porni să ningă potolit, 
peste. mormântul încărcat de 
jerbe, 5 


peste zădărnixia pământească... 

S'a stins poetul nopţilor superbe 

şi haifele de lupi au amuţit!” . 
(La groapă) 


"Tipărită la Imprimeria ,„Vă- 
căreşti” — alte indicutive nu 
găsim, cartea pare a fi văzut 
lumina zilei împotriva tuturor 
desinteresărilor editoriale când 
« vorba de versuri şi nu de 
maculatură cu surogate numi- 
te, pe nedrept, roman. 


O recomandăm nu numai. 


îndrăgostiţilor de vers clar, 
conţinutisi, odihnitor şi izvorât 
dintr'un sufiet de poet adevă- 
rat, ci şi contraţilor de o vâr- 
stă cu noi sau mai tineri, ca să 


se convingă că numai foarte: 


rareori au dreptate, iară a- 
tunciă numai div anumite și 
puţine puncte de vedere, cei 
ce ored a fi mai deştepţi și mai 
la zi când susțin că numai de 
la ei începe estetiaul, sau, pe 
înţelesul tuturora: valabilul, 


2. D-lui Dorin Iliescu îi da- 
torăm de mult o cronică. Car- 
tea d-sale de schiţe umoristice 
Procestu lui Ilie Sfert am ci- 
tit-o, parţial, în coloanele zia- 
rului şi revistei la care coia- 
borează, iar integral imediat 1a 
punerea în vitrină a volumu-” 


lui editat de „Universul”. Este 
o carte pe care, cum o începi 
la isousita „Inainte scriere” în 
care este vorba de „toate câte 
sau tâmplat în Oastea dum- 
nealui  Vergilie  comandiru”, 
nu o mai laşi din mână până 
nu ai ajuns la arpacașul furie- 
vului soldat Porumbaru Nicu- 
lae, lucrător, în civilie, la fa- 
brica ae arpacaș din Braşov. Și 
este o carte de humor sănătos. 
humor care se comunică până 
şi celui mai blazat doctor în 
filosofie, făcându-l să mite de 
înşelătoarea gravitate pe care 
ţi-o dau elixirele metafizice şi 
să fie necunoscător omului ca- 
re l-a făcut părtaşul câtorva 
ore de râset mai înviorător 
decât orice înviorare de altă 
natură. Iată o demonstraţie : 

— „Nu vorbesc cu dumnea- 
ta. Pune 'nâma pe cruce şi jură 
după mine. Jur... 

— Jură, domnule după mine. 

— Eu? Păi spuserăți că nu 
vorbiți cu mine. 

— Cu d-ta vorbesc. Zi după 
mine: Jur... 

— Jur... 

— „pe sfânta cruce şim fTi- 
ca lui Dumnezeu... 

— „pe sfânta cruce șin fri- 
ca lui Dumnezeu... 

— Așa!... că fără teamă, ură 
sau părtinire... 

— „așa! că fără teamă... 

— Fără aşa, Numai fără 
teamă. 

-— „„țără aşa, numai fără 
teamă... 

— Nu mai zice jără așa. Zi 
numai fără teamă... 

— «zi numuti fără teamă... 

— Ascultă, nene, eşti nebun? 

— „ascultă... 

— Taci. Răspunde dacă ești 
nebun sau nu. 

— Nu 

— Atunci o să 'nebunesc eu. 
S'o luăm dela început. Jur... 

— Jur. 

— „pe sfânta cruce... 

De duta aceasta, martorul a 
reuşit să jure. 

Toate cele treizeci şi două 
de schițe sau numiţi-le oricum 
vă place, ale d-lui Dorin Ilie- 
scu sunt condimentate cu asea- 
menea dialoguri sau situaţii. 

D-sa observă, societatea  o- 
menească la  încheeturile ei 
cele mai fragile, acolo unde se 
produc  inevitabileie fisuri, 
inevitablele ruperi cu norma- 
lu placid al ohicinuinţelor 
noastre devenite mecanism ac- 
tiv sau, pur şi simplu, reactiv, 

- acolo, în fine, unde acele 
balanței infinitesimale, pe care 
o numim contactul dela men- 
talitate la mentalitate, nu mai 
Joacă perfect ci lasă loc erori- 
lor de înțelegere şi loc marilor 
consecințe iscate de pe urma 
intempretării în felul nostru a 
acestor erori. Comicul cel mai 
autentic este, în fond, tot co- 
micul primar, — comicul la 
care numai copiii reacţionează 
just. și cu întreg râsetul lor ar- 
gintiu- Comicul este ecoul co- 
pilăriei din noi nu numai sem- 
nul care ne deosebeşte de ede- 
nica lume a fiinţelor necuvân- 
tătoare. Și suntem cu atâta 
mai nealterați, mai neanchilo- 
zaţi ca oameni cu cât mai mu!- 
tă copilărie păstrăm în ascun- 
zișurile sufletului nostru. De- 
aceea omul .cu humor e mai 
om, iară în societate mai sim- 
patic şi mai necesar decât prea 
serioasele mutre aie celor ce, 
neavând sprijina lăuntric, se 
razimă, asemenea crustaceelur 
de vreo hlamidă împmimutată 
sau studiată în faţa oglinzii. 
Comicul adevărat este și tre- 
buie să fie comic înainte de 


„toate. Că ne putem alege şi cu 


o» morală e cu totul altceva. 
Moralele sunt invitaţii la res- 
tabilirea justeţei. 'Toate actele 
noastre ce se depărtează de 
Justeţe âu câte o morală. Cu 
atâta mai mult comicul care 


“rezultă, genetic, de pe urma 


«onstațării și aprecierii unei 
stângăcii sau nepotriviri. 

D. Dorin, Iliescu ştie şi sim 
te toate acestea, iară condeiul 
d-sale, fin și expert, elastic şi 
vioiu stăpâneşte un registru 
expresiv care merge dela fraza 
lapidară, indicativă şi  nudă 


“până la pagina gradată con- 


form celor mai savante regulo 
de nuanţare. : 

" D. Dorin [liesru se rândueşte 
cu Procestu lu Ilie Sfert prin 
tre humoriştii noştri tineri cei 
mai de seamă. 

Bucăţile Furier, A la Gau- 
loise, Procestu lu ]lie Sfert, 
Copiii buni, Rațele  Antropo- 
foiu şi Inculpat sunt, deadrep- 
tul antologice, 


TRAIAN CHELARIU 





UNIVERSUL LITERAR 


O FOARTE INTERESANTĂ 


cronică privind raporturile 
dintre Români şi Bulgari, în ceea 
ce priveşte influența culturii rO- 
mânești. și aportul politic și mi- 
lîtar adus de România statului 
vecin în lupta lui pentru liber- 
tate, semnbază, în ultimul număr 


"din Revista Fundațiilor Riqale, 


d. Ștefan Ionescu. Autorul, în 
urma unei călătorii făcutui la 
vecinii noştri din sud, ne înjăţi- 
şează în cronica amintită sub ce 
aspecte s'au desvoitat raporturile 
dintre Români și Bulgari deaiun- 
gul veacurilor, oprindu-se nu u- 
supra faptelor istorice, ci nunia. 
asupra înfățișării acestur rapor- 
turi, D. Ștefan Ionescu afirmă ci 
aceste raporturi sau desvoitat in 
patru feluri. Din punct de ue: 
dere msiltar, prin contribuţia 





armatei noastre în războiul din 
1877, împotriva 'Turci:or, care. a 
dus la libertateu politică u Bu = 
garilor; din punct de vedere po- 
litie, prin ospitulitatea pe care 
revoluționarii şi oumenii politici 
bulgari au găsit-o la noi în țară; 
cin punc! de vedere religios, prin 
îmsemnatele contribuţii pe care 
ugevazii și boerii români i-au 
văcut pentru desvoltarea vieții 
creştine în rândurile poporului 
bulgar iar din punct de vedere 
cuiturai, prin tipăriturile și îm- 
jluența pe care n crercita_to cul- 
tura noastră asupra poporului 
bulgar. Cronica amintită este va- 
loroasă tocmai prin. autentirita- 
tea dovezilor aduse, constatate 
ia fața locului, în ceeace mri- 
vește raporturile dintre Români 
şi Bulgari în trecut. 


REALISMUL IN TEATRUL 
LUI PIRANDELLO 


se intitulează frumosul studiu 
publicat (la “Tiparul Universitar, 
Rucurești, 1943) de Tatiana 
Slama. Vom reveni. 


MARGARETA N. ISBĂŞOIU 


este numele autoarei culegerii 
de versuri foarte duioase, CÂN- 
TAREA TINEREȚII MELE, (Edi- 
tura ziarului „Acţiunea“ Galaţi, 
1943), din care cităm acest sonet 
automal : 


Toamna mi-u trimis din basm 
scrisoare, 

peste foi de aur întocmită. 

cu rubinin margine "'nflorită 

şi cu slova'n stihuri grăitoare! 


Lin pădurea tremură uimită, 
fluturul a adormit pe..o floare; 
greerul scânceşte'n. vis și moare, 
inina se frânge, ostanită! 


Se topeşte luminarea verii, 
se pornesc baladrie tăcerii 
şi semalță lanț de mirodenii... 


a 








5 





CĂRŢI ȘI REVISTE 


d Li 


lLunca-şi prinde aur și rugină, 
icamna intrăn suflet șim grădină 
vi or-aude-un clopot, ca la denii! 


Placheta d-rei Margareta N. 
isDășuiu e o culegere de accriuri 
minore. Nu i-o putem supune 
unui examen mai riguros căci nu 
ar rezista. Ii acordăm, totuși, o 
menţiune onorabilă pentru multa 
dragoste de vers ce se desprinde 
din cele treizeci de poezii. 


SAR. MIHAILESCU 


ne trimute un extras din zia- 
sud „Ceahlăul“,  Paatra-Neamţ, 
anul I], nr. 38 din 25 Iulie 194: 
Lus&n Lovinescu — după Mihail 
Dragemirescu. Este un articol în- 
leresant și doldora de numele 
uceiora care au frecventat cna- 
„Ni jiiironat de regretatul amfi- 
irion din strada Câmpineanu, 


PENTRU ANTOLOGIA 
REFUGIULUI 


Seritiorul ardelean George 'To- 
gan lucrează la o Antologie a re- 
iugiului care va apre, la toamnă, 
in format de album și în con- 
diții excepţionale. Această anto- 
logie va cuprinde pe ioţi poeţii 
care au cântat durerea Ardealu- 
lui și speranța în izbăvirea lui. 
Tiecare poezie va îi ilustrată cu 
2 gravură de cunoscutul gravor 
Marcel Olinescu. Pentruca acea- 
stă Antologie să fie cât mai com- 
pletă, toţi poeţii consacraţi sunt 
rugați să trimtă cinci din poe - 
ziile d-lor, în care cântă durerea 
şi nădejdea Ardealului, cu o 





schiţă biografică şi fotografie pe 
adresa: George Togan, Bucureşti X 
str. Stelea 17. Manuscrisele se 
primesc până la data de 31 Au- 
uust, . 


ARMATA 


Ultimul număr al revistei 
„ARMATA“ este închimat Muri- 
mei noastre de răsboi,. 


Din cuprinsul celor 32 de pu- 
gini în 2 culori,  menhonâm: 
„15 August — Ziua Marinei" de 
Vice-Amiralul 1. Bălănescu, „Ma- 
rea sînseamnă: Libortate-Putere” 
de General de Divizie Georges- 
cu Pion, „Scutul Crimeei pentru 
Mareșalul Antonescu” de Lt.-Col. 
Braun,  „Distrugâtoarele româ- 
ncști pe Marea Neagră dec. 
Christobald,  „Cenuşăreie Marii 
Negre: de [. Lumejeanu, „tă- 
pitanul Constantin LI. Mânuscu” 


ue Ion Pogana, „lupta uriaşe a 
Cubanului“ de Const. Niculescu. 
Vâlcea, „Astăseară joacă Mau- 
vice Chevalier“ de St. Mengoni. 

Urmează reportajele: „lLovi- 
lura în plin“, „Atac în Medite- 
rana”, „Tratamentul aplicat pri- 
2oniirilor în Rusia“, „Oameni în 
Juptă cu moartea”, apoi „Solem- 
nitaiea dea Sibiu”, „Apărarea 
Ge coustă”, „Subrnarinele romă- 
neşti”, „Marinarii au ma:cote“. 
Duuă pumini de humor, Bazar, 
Note, fapte și însemnări, actua- 
liăți fotograjice, „ete. 


REVISTA BUCOVINEI 
ANUL II Nr. 7 


în-hinată ui Mihai  Teliman 
„tnul dintre coi mai caracteris- 
tici reprezentanţi a: scrisului ro- 
mânesc din Buovina“, cum îi. 
defineşte d. Leca Morariu în 
»ubstaţialui d-sa'e articol „Mi- 
hai: Teliman (1863—1902). Acest 
Mihai Teliman. „Caragiale al 
Bucovinei“, foiletonist şi boem, 
ziarist și visător — a aşa de pu- 
in cunoscut, — cu toată prefața 





iui G. Tcfan care i-a cu'ss, în 
1908, Foiletoanzle, incât te  în- 
trebi: Putea-vor pioaseie pagini 
aie Revistei Bucovinei să înlă- 
ture nxdreptăţiloarea uitare de 
pe numele şi opera neintrecutu- 
lui foiletonist? Mihai  Telimau 
își va avea, întotdeauna, cititorii 
săi, Doi-trei în fiecare daceniu, 
dară cinstiţi și siguri. Hotărirea 
Societății pentru cultura şi li- 
teratura română în Bucovina, de 
a închina persomalitățiior cultu- 
vaie bucovinene câte un număr 
din REVISTA pe care o editea- 
ză, o înțelegem şi o aprsiem 
arept una din ce:e mai lăudabi- 
ie și mai necesare confruntări 
cu trecutul. 

La acest număr al Revistei 
Bucovinei mai colaborează: N. 
Teaciuc- Albu, Aurel V.  Sânger 
(versuri: Domnița Bizantină), 
Nicolai Roşea (idem: Sfârşit im- 
propriu: „Cândva lumina sorții 
bătea atât de clar că spițele ca- 
brate tăiau în cruci zenitul Sur- 
prinse 'n angrenaj au şters din 
astințilul nedefinitei  cețe, un 
târm imaginar Nu trupul ue- 
pator de moarte, ci o tristă sche- 
unică icoană a unicuiui eu mă 
lamurea sporadic în vol și n 
Daimnezeu din spaima, adâncită 
liiplal, că nu există“), Ion Câr- 


dei (versuri: Clăi de fân), Geor- 
ge Putneanu (idem: Destin). du- 
gustin Z. N. Pop (studiu: Psalmi 
și psaltiri versificate în Europa. 
O glosare la poetica Mitropoli- 
vului Dusuttei al Moldovei), Eni! 
Zegreanu (versuri: Pălanjeni de 
iumină), şi toL versuri Nicula: 
Tăutu (Moartea a.bă), Dragos 
Vico! (Preludiu) şi Adelina, Caâr- 
dei (Psalm). Bogata parte de 
cronică și note o semnează A, 
Vasiliu, Leca Morariu,  Meloniu 
Levadă şi alţii. 


REȚINEM DIN „LITORAL: 


(An. V, Lulie 1943, Nr. 14) ţoate 
colaborările. D-nii Dumitru O- 
lariu, Ion Micu, Aurel Dumitre- 
scu, Mihai Zisu, N. G. Ionescu 
Și Horia Niţulescu s'au întâlnit 
în ciudatul „Litoral“, ca pe bor- 
du! unui yacht azuriu. Admira- 
bile și pline de atmosferă sunt 
și gravurile d-lui C. Grosu. 


ULTIMUL NUMĂR 


din revista craioveană Gând și 
slovă oltenească ar fi aproape 
jără pată dacă nu și-ar ji per- 
mis, cu câtă facilă  insinuare. 
nepolitețe la adresa unei foarte 
valoroase scriitoare. Poetu A. 
Odeanu, pe care nu o înțeley și. 
deci, nu ar avea nici măcar 
dreptul s'o imfterpreteze unii din- 
trei cei dela Gândul şi slova olte- 
nească, este, într'agdevăr, una din 
scriitoarele noastre tinere cele 
mai de seamă. Socotim că este 
mai mult decât regretabi ceeace 
fac anonimii dela pagina ultimă 
a revistei craiovene. Sau, oare, 
să fie aşa de adevărată morala 
fabulei după care broascu râioa- 
să nu poate trece fără insultă 
pe lângă un crin? Nu ne-ar sur- 
prinde câtuși de puţin dacă am 
afia că 'n dosul repetatelor in- 
jurii din răbojul Gândului şi 
siovei oltenești se ascund invidlii 
și înlerose meschine. 


O CARTE 


căre a stâmit discuţii pline de 
substanță, îndată după apariţie 
este aceea a d-lui Mircea Eliade, 
intitulată „Comentarii la legenda 
Meşterului Manole“, Spiritul viu 
şi pătrunzător, care a adus atâta, 
noutaţe în literatura noastră, al 
d-lui Mircea Eliade, se eviden- 





țiază aici din belșug, în pagini 
de-o rară frumuseţe. Legenda 
Meşterului Manole devine un 
izvor de interpretări din cele mai 
interesante, sub condeiul acestui 
fiu analist. Iată de ce editura 
„Publicom“” se poate felicita, 








— LIGEIA = 


Dar nu mai era acolo; şi răsuflând mai slo- 
bod, îmi întorsei privirile către faţa paiidă 
şi ţeapănă de pe pat. Atunci se năpustiră 
peste mine o mie de amințiri despre Ligeia, 
şi atunci veni în inima mea îndărăt, cu tur. 
bata sălbăticie a unui talaz, toată acea ne- 
spusă durere cu care am privit-o pe ea in 
astiel de piulgiu. Noap:ea înainta; iar eu, cu 
suflețul piin de gânduri amare, despre ea, 
singura și mai presus de toate iubita, încă, 
rămâneam cu: privirea  încremenită . pe 
trupul Rowenei. 

Să fi fost miezul nonții, ori poate mai de 
vreme, ori poate mai târziu, pentru că nu 
mai țineam seamă de timp, când un suspin, 
încet, uşor, dar foarte : limpede, mă tăcu 
să tresar din visare. Simţii că vine de pe 
patul de abanos — de pe patul de moarte. 
Ascultai cu o superstițioasă spaimă — dar 


sunetul nu se repetă. Imi aţintii ochii, să 
descoper vreo mișcare a trupului mort, dar 
nu era de prins nici cea mai uşoară. Totuși 
nu mă putusem înșela. Auzisem sgomotul, 
oricât ar fi fost de slab; iar mintea îmi era 
trează. Hotărit și stăruitor, îmi ţinui pri- 
virea pironită pe trupul mort. Se scurseră 
“multe, minute inainte de a se întâmpla ceva 
ce să arunce lumină asupra tainei. După 
câtva timp era vădit că o ușoară, foarte 
slabă şi abia băgată în seamă rumeneală se 
strecurase în obrajii și de-alungul căzutelor 
vine subţiri ale pieoapelor. Mă cuprinse un 
fel de negrăită groază şi spaimă, pentru 
care iimba muritorilor n'are cuvinte des- 
tul de puternice, și simțeam cum inima în- 
cetează să_mi mai bată și că inţepenesc pe 
loc. 'Totuși, simţul datoriei mă tăcu până 
la urmă să-mi recapăt stăpânirea de mine. 
Nu mai puteam sta la îndoială că ne gră- 
bisem cu pregătiriie — că Rowena era încă 
vie. Trebuiau făcute numai decât ceva în- 
cercări; dar turnui era cu totul despărțit 


de partea mânăstirii locuită de slugi — nu 
mar fi auzit nimeni — nu aveam niciun 
mijloc de a._i chema în ajutorul meu fără 
să părăsesc pe câteva minute odaia — iar 


asta nu cutezam so fac. Singur deci, în 
strădaniile mele, luptai să chem înapoi 


sufletul plutind încă pe-aproape. Dar după 
puţin timp, era vădit că se întâmplase o 
recădere; rumeneala .pieri din pleoape şi 
din obraz, lăsând o paloare mai puternică 
decât a marmorei: buzele se strânseră mai 
tare şi se încrețiră, luând înfăţişarea în- 
spăimântătoare a morţii; o desgustătoare 
încleire și o răceală se răspândi repede pe 
suprafaţa trupului; şi se produse îndată şi 
în. întregime obișnuita înţepenire. Căzui în- 
fiorat pe așternutul, de pe care fusesem 
smuls atâţ de grabnic, și iarăși mă dădui 
veghei pătimaşe cu vedenii despre Ligeia. 


(Urmare din pag. 4-a) 


4 

Trecu așa un ceas, când (e oare cu pu. 
tinţă?) a doua oară auzii un sunet nelă- 
murit venind din partea unde era patul. 
Ascultam — în culmea spaimei. Sunetu: 
veni din nou — era un suspin. Mă repezi! 
spre trup, şi văzui — văzui limpede un tre- 
mur pe buze. O minută după aceea, buzele 
se destinseră desvăluind un șir strălucitor 
de dinţi ca mărgăritarele. Acum în pieptul 
meu lupta uimirea cu groaza adâncă ce mă 
siăpânise până atuncia singură.  Simţeam 
că mi se întunecă privirea, că-mi pierd 
minţile; și numai printr'o încordare pu. 
ternică izbutii până la urmă să mă înviorez 
pentru sarcina pe care datoria încă odată 
mi-o punea în faţă. Acum era o oarecare 
fierbinţeală pe îrunte şi pe obraz şi pe gât; 


-Q căldură, ce se putea simţi, străbătea tot 


trupul; era chiar o ușoară bătaie a inimii. 
Soţia mea era vie; și cu o îndoită însufle- 
țire mă pusei pe treabă, ca so redeștept. Ii 
frecai şi-i încălzii tâmplele şi mâinile, și 
folosii toate mijloacele pe care experienţa, 
şi nu puțina lectură medicală, mi le puteau 
sugera. Zadarnic însă. De_odată, rumeneala 
pieri, bătaia inimii încetă, buzele recăpă- 
tară expresia morţii, iar, după o clipă, 


trupul întreg fu cuprins de o răceală de 
ghiaţă, se făcu pământiu, înțepeni cu totul, 
conturul i se șterse şi căpătă toate însușirile 
hâde ale aceluia care a fost mai multe zile 
tocuitorul unui mormânt. 





Și iarăși.mă pierdui în năluciri cu Ligeia 
— şi iarăşi (ce e oare de mirare că mă cu- 
tremur scriind?) — iarăşi îmi ajunse la 
urechi un oftat ușor din locul unde era pa- 
tul. Dar la ce să înșir cu de_amănuntul 
groaza de nespus din acea noapte? De ce 
să mai stau să povestesc cum, una după 
alta, până aproape să se crape de ziuă, sa 
repetat această hidoasă dramă de înviere; 
cum fiecare recădere aducea după sine o 
moarte mai adâncă și, după cât se părea, 
mai fără leac: cum tiecare agonie lua as- 
pectul unei lupte cu un contrar nevăzut; și 
cum fiecare luptă era urmată de nu știu 
ce schimbare cutremurătoare în înfăţișa- 


rea personală a moartei? Să mă grăbesc să 
inchei. 

Trecuse cea mai mare parte din iînfricoşă- 
toarea noapte, iar ea, care iusese moartă, 
se mișcă incă odată —și acum mai tare ca 
până aci, deşi se smulgea dintr'o descom. 
punere mai groaznică decât cele dinainte 
prin cumpiita-i lipsă de orice nădejde. In- 
cetasem de mult să lupt sau să mișc, și șe- 
deam încremenit pe divan, o pradă fără 
ajutor întrun vârtej de puternice simţă_ 
minte, dintre care o frică fără margini era 
poate cel mai puţin îngrozitor, cel mai puţin 
siâșietor. Trupul, cum spun, se mişcă, și 
acum mai tare ca înainte. Rumeneala vieţii 
suia cu o putere de necrezut în obraz — bra- 
ele şi picioarele de destinseră — și, dacă 
pleoapele n'ar fi fost încă strâns închise, şi 
dacă legătorile şi giulgiul n'ar fi împrumu- 
tat încă feţei trăsăturile de mort, aș fi putut 
visa să Rowena a scuturat, pe deplin, lan- 
vurile morții. Dar dacă nu primii, chiar de 
atunci, acest gând, nu mai mă puteam în_ 
doi, când, sculându-se din pat, clătinân- 
du-se, cu paşii slabi, cu ochii închiși, um- 
blând ca un om în vis, ființa învăluită în 
giulgiu înaintă trupeşte în mijlocul încă- 
perii. 

NW'am tremurât — nu mam mișcat — 
pentru că un roi de negrăite gânduri legate 
de aerul. de statura, de mișcările făpturii, 
năvălindu_mi de-odată în creer, mau para- 
lizaţ — m'au împietrit. Nu mișcam — dar 
mă uitam ţintă la arătare. Era o neorân- 
Guială nebună în mintea mea — o fierbere 
neopăcită. Putea oare să fie întradevăr în 
tața mea Rowena vie? Putea (i oare cu ade- 
vărat Rowena — Doamna Rowena  Treva_ 
nion de Tremaine, cea cu părul bălai, cu 
ochii albaştri? De ce, de ce era să mă 
îndoiesc? Legătoarea o apăsa greu pe gură 
— dar gura nu putea fi oăre a Doamnei de 
Tremaine care răsufla? Şi obrajii — cu bu- 
jori ca în chindia vieţii, da, aceștia erau 
obrajii înviatei Doamne de Tremaine. Și 
bărbia, cu gropiţe, ca pe când era sănătoasă, 
nu putea fi oare a el? — dar crescuse ea 
oare de când cu boala ei? Ce nebunie de 
nedescris mă cuprinse la acest gând? O să- 
ritură, și i_am ajuns ia picioare! Ferindu-se 
la atingerea mea, lăsă să-i cadă de pe cap 
învelitoarea înspăimântătoare ce-o acope. 
rea, şi atunci se revărsă în aerul învălmă- 
șit al odăli un uriaș mănunchiu de păr fiu. 
turând în neorânduială; era ma! negru de 
cât aripile de corb ale lui Miază noapte! Si 
acum se se deschiseră încet ochii făpturii 
ce-mi stătea în faţă. „Aici apoi, cel puţin“, 
strigai eu tare, nu mă pot niciodată înșela —- 
aceştia sunt ochi! mari și negri și stranii at 
dragostei mele perdute — ai Doamnei — a! 
Doamne! Ligeia!'“ 


Traducere de MIBAJ BENIUCG 








Drumul împărătesc cobora tot la vale, din Țara Po- 
lecilor, prin ţinutul Şipeniţului, în jos spre Hatna şi se 
apropia larg, galben, de hotarul Sucevii, tăind deadrep- 
iul sate, târguri, câmpii. Pe lângă el, linia Fiarei se 
întindea nesfârşită, sclipind în soare ca nişte ace mari, 
îndărătnice, înfipte în inima dealurilor întinse peste 
tarini line, trecând cu mlădiori peste cursuri de ape. 

Intâi, spaima s'a arătat în codrii Plavalarului, în ziua 
când cârduri de oameni roșcovani, cu țapine pe umeri, 
alții cu topoare mari la subţioară, intrară în păduri, 
făcând semne crucișe pe scoarța copacilor. Oamenilor 
acestora li se spunea Huţuli și crau ai dracului ia vorbă 
şi la chip. Pădurarii le ieșiră înainte, în răscruce de 
cărări, dar ei se prefăcură că nu-i văd şi trecură pe 
lângă e: frecându-li-se de umeri. 

Acolo unde obârşia singurătăţilor dăinuia de-o veş- 
nicie de vremi, huțulii poposiră către amurg şi îşi pre- 
gătiră colibe. Vaere adânci răsunară din colnic în co!- 
“nic, din văi în văi, la cele dintâi mușcături de topoare. 
Vustul arborilor prăbușiţi cobori peste măguri, peste 
întinderea bălților, până la Soloboda, 

— S'a arătat Diavolul în pădure... spuneau oamenii 
ascultând. 





, 


In noaptea acelei zile, pe la întâiul cântat al cocoși- 
lor, Solobod își punea în tașca de pigale lucrurile tre- 
buitoare pentru cale lungă. Câţiva solobodeni îl petre- 
cură afară din sat până la iezăturile de la cotul râului, 
unde vornicul! se opri. Tăcu o vreme, după aceea zise, 
arătând cu mâna dâmburile de lut care stăvileau apele: 

— Până la urmă, dacă nu voiu găsi ascultare la cei 
de sus, malurile astea au să prăbușească Fiara... 

Oamenii nu pricepură rostul acestor vorbe, totuşi, 
dădură din cap, în semn de încuviințare: : 

— Da... Da... Așa va fi... spuse unul dintre ei. 

— Bade, i se adresă un altul; la nevoie mare, du-te 
până la Viana. Că doar ştii unde stă Impăratul... Şi, 
rogu-te, spune-ne dacă ai în tașcă argint destul, că lu- 
mea-i mare şi lacomă... 

— Am destul, răspunse Solobod. Ştiu că la domnii 
cei mari li-i ruşine cu noi, dar amarnic le mai place 
argintul nostru... 

Spre Miază-zi, pe măgurile cele mari ale Oadeciului, 
clipi o zare de foc. Oamenii priviră zarea aceea și unul 
SPusca; , 

—- Ne fac pădurarii semne... 

Vornicul îşi săltă mai biae sumanul pe umeri şi porni 
repede pe cărarea îngustă, printre treistiișurile mari, 
tot în sus către Luncuşoara, unde ajungea în drumul 
Sucevii. Oamenii rămaşi lângă iezături îi ascultară un 
timp cepăitul paşilor și păsări nevăzute, speriate din 
somn, ţipau în lungul cărării. 

Râul avea sclipiri vinete în adâncimi. Focul de pe 
Oadeci își înălța limbile roșii mici cât niște limbi de 
opaiţ. 

In răstimpuri, se părea că flăcările acelea se mișcă 
din loc în loc, că se înalţă subţiri și drepte ca niște 
semne. 

In bălți se auzi un urlet de lup. Solobodenii simţiră 
ace de ghiață la tâmple și părul capului li se făcu 
măciucă, i 

— Măi... tăie unul tăcerea; mă gândesc la drumul lui 
Solobod şi par'că mi-i frică... 

In clipa aceea dinspre Luncușoara se auzi un chiot 
pre.ung aspru, ca un răcnst. In nesfârşirile nopţii, 
chiotul se pierdu repede, ca o plesnitură de biciu în 
largul câmpiei. 

Solohodenii  răspunseră prin chiote năprasnice şi 
unul dintre ei fâșcâi hoțeşte. Apoi liniştea nopţii își 
implini din nou întinderile. » 


Cei câţiva solobodeni intrară în sat şi se opriră sub 
răchiţile cele mari, lângă dugheana lui Malacuţ, prin 
al cărei geam strâmb se zărea lumină. Fără a-și spune 
vre-un cuvânt, ei sapropiară în vârful picioarelor de 
geamul aceia şi unul dintre ei văzu cel dintâi cum zu- 
gravul găzduit la dughcană se uită lung la o icoană pe 
care ardeau flăcări, Ingeri albi se înălțau pe sub slăvi 
roşietice sunând din trâmbițe; arhangheli împlatoşaţi, 
cu săbii de foc, goneau pe cai albi printre munții nou- 

"rilor, iar undeva, deasupra tuturor, ca o părere, stră- 
lucea ochiul lui Dumnezeu. Oamenilor li se păru că 
aud deodată undeva în văzduh, strigăte de slavă. Iși 
făcură cruce şi tăcură sub streșină, fiindu-le fiică de 
răsuilările lor. 

— Doamne, apără-ne... spuse unul. 

CGeamul se deschise - repede şi omul cel tânăr, cu 
capul gol, sborșit, deschieat la piept, apăru în cadrul 
terestrei, uitându-se lung undeva în întunerec. Faţa 
lui avea o amărăciune mare și uneori zâmbea nopții şi 
ochii îi sttăiuceau. > î să 

După un timp-se .întoarse la icoana aceea, o privi 
lung, făcu ve.ea un semn cu unghia şi se întoarse iar 
să privească întunericul. De-odată, spuse, tare : ...,îmi 

„trebuie capul îngerului... 

Inchtse ge mul şi curând ieși afară. Stătu o vreme 
n praz apoi ieși în uliţă și merse încetţ până în drep- 

tul bisericuţei unde se opri. Oamenii care îl pândeau, 


Apoi când zugravul apucă drumul, către :stuhării, ei se 


opriră cap-la cap și stătuiră în șopote: 








UNIVERSUL LITERAR 


CAPUL ÎNGERULUI=— 


de EUSEBIU CAMILAR 


— Unde se duce, oare? Nu vă spuneam că-i un fel de 
Ucigă-l-Toaca? De ce-i trebuie capul îngerului? 

—- Avea dreptate Solobod, când ne-a dat de grijă să-l 
păzim... 

Ce are a face dacă are sau nu hârtii împărătești? Eu, 
în locul vostru, i-ași face capătul într'o noapte... 

Cel care spunea astfel, era un ins iute de cuţit, cu- 
noscut şi temut în Soloboda pentru asta. 

— Să-l lăsăm mai cu încetul... spuse cel mai bă- 
trân dintre «i. 

In timp ce ţipțerul umblă âupă capuri de înger, doi 
dintre noi să steie la pândă, iar doi mai iuți de picior, 
să-i iscodească puţin prin casă... 

Şi astfel, doi dintre ei se luară pe urma străinului, 
iar ceilalţi doi se strecurară spre dugheana lui Malacuţ. 

Insă, când ajunesră la geam se opriră, căci treaba 
plănuită de «i o făcea Malacuţ însuşi; cu un sfeşnic 
în mână el cotrobăia într'un cufăr și tot scotea un fel 
de bănuţi rotunzi de toate culorile. Auzind mișcare de 
om la fereastră, el aruncă totul înapoi în cufăr şi stinse 
lumânarea. i 

Un solobodean ciocăni în geam: 

— Hei... Bre, Malacuţ... 

— Cine-i acolo? întrebă acesta? 

— Deschide repede... 

Fereastra strâmbă scârțţii. 

— Cine-i acolo? întrebă din nou dughenarul, din 
întunerecul încăperii. 

— Nu te știam așa fricos... îi zise un șolobodean; 
de ce nu-ţi scoţi botul la aer? 

In «lipa aceea răsări undeva la spatele lor luna şi 
icoana cea de foc din încăpere căpătă străluciri de co- 
moară. Oamenilor li s'a părut o clipă că văd întrun 
fund depărtat de beznă Grădinile Raiului; după aceea 
li se păru că deosebesc undeva pe icoană un înger cu 
aripile desfăcute, cu sabie de foc, însă fără cap. Apoi 
totul pieri într'o lumină albăstrie, căci luna se pră- 
buşi întrun nour negru, departe, pe vântul Oade- 
ciului. 

Malacuţ închise la loc fereastra şi curând ieși în 
prag. Sălciile cele mari de dinaintea ușii lui îşi fră- 
mântau în .cer înfăţişările negre. In adâncimi, sus în 
codri, se auzi ca un plâns. 

— Iacă, Mi-am scos botul afară.. 
când solobodenii s'apropiară de prag. 

— Nu ţi-i frică cu el în casă? întrebă unul. 

Dughenarul râse scurt: 

— Plăteşte bine, strigoiul... De ce să nu-l ţin? Doară 
nu-i Aripa Satanei... Și are hârtii de la stăpânire... 

Apoi le povesti despre îngerul fără cap: 

—— Se frământă zi și noapte ca să poată zugrăvi un 
cap de înger. 

li trebuie o muere cu înfățișare frumoasă, așa cum 
nare Soloboda. Se intrerupse o clipă, țâţâi din buze 
şi continuă: 

— Pe la târguri, îi altă treabă... Acolo stau muerile 
durdulii și rumene, la toată fereastra. Dar, mai la urmă, 
vai de pielea muerii care ar zugrăvi-o.. 

— Bre, Malacuţ... îl întrerupse un solobodean; tu 
spui minciuni că mă mir că nu-ți crapă măselele. N'ai 
spus chiar tu întâmplarea aceea cu boeroaica din târ- 
gul Cernăuţului ? Vrem să ştim: are gând de la Dum- 
nezeu sau de ia Satana ? 

— Asta... numai cel din cer o știe... răspunse Ma- 
lacuţ, făcând cu mâna un semn către cer. 

— Par de ce umblă în puterea nopții prin stuhării? 
Cine l-ar putea aștepta acolo ? Și-apoi... continuă solo= 
bodeanul după un răstimp, s'ar putea să-l nimerească 
cineva cu un ipar drept în numele tatălui... și să ră- 
mâe și el fără cap. - 

— Nu vorbi așa, răspunse celălalt soiobodean, ivin- 
du-i-se dinaintea ochilor icoana înflăcărată. 

Apoi : 

— Sunt în lumea asta suflete sbuciumate care-l 
caută pe Dumnezeu în toate lucrurile. Nu-ţi aduci a- 
minte, bre, cum scrie la giamovnic: „Domnul e în 
toate făpturile, lăudaţi pre Domnul“...? De ce mânânci 
ciuperci, bade Filofim ? 

Stada ținu încă mult timp şi noaptea trecu de mij- 
locul «i. 

Cântau cocoșii în Soloboda și undeva pe bălți ţipau 
sitarii. Pe calea laptelui apăru un nour lung. Noaptea 
deveni mai adâncă o clipă, apoi din cer veni ca o lu- 
mină albăstrie, căci nourul negru pieri ca o părere. 


începu Malacuţ, 





0 ALTĂ INFĂŢIŞARE A FRANŢEI 


— Vezi, reluă solobodeanul cu ochii la cer; unde s'a 
mistuit nourul acela fără capăt și fără început ? 

Vroia să spună omul un lucru mare, dar lumina a- 
celui lucru abea îi răsărea în minte. Il cuprinse ciuda 
împotriva lui însuși și împotriva lui Malacuţ, din cauza 
gândurilor rele pe care le nutreau zugravului. Ceva 
îi spunea că acesta este o făptură aleasă, trimisă a- 
mume de puterea lui Dumnezeu în sălbătăcia Solobo- 
dei, cu un rost mare. 


lar în vremea asta zugravul lon Palion ajunsese la 
acel cot din bălți unde bureții crescuţi pe ruinile ar- 
borilor de altădată, păreau niște pitici învestmântați 
în strae roșii. Peste stuhuri trecea o glăsuire de foșnete 
şi pletele sure ale trestiilor se frământau în boarea 
ușoară a celor dintâi ceasuri de după miezul nopții. 
La Răsărit se ivea o geană trandafirie, abea bănuită. 
Pe înălţimi de nouri se formau pete gălbui, presim- 
țind razele din fundul lumii ale soarelui. „Doamne... 
Doamne..." murmură lon Palion, așezându-se pe mu-, 
chia de pământ aplecat asupra apei. Simţea o strân- 
soare de fer la tâmple şi-l usturau ochii, par'că ar fi 
avut nisip sub pleoapă. O lacrimă fierbinte îi alunecă 
în lungul obrazului şi el cheamă, încă odată cu glas 
tare numele lui Dumnezeu. Și i se păru așa de ciudat 
glasul hui în singurătatea aceea, că se cutremură. La 
spatele lui pe deasupra stuhurilor, lumina răsăritului se 
făcea tot mai albă. La picioarele lui, în străfundul apei, 
răsărea o grădină de trandafiri. O pasăre mare, vână- 
tă, îi fâlfâi pe deasupra, apoi bătu repede din aripi, 
sburând, săgeată, către inima bălților, unde se ridică 
îndată țipăt mult şi ascuţit de păsări speriate. Din bu- 
reţii roşii se iviră șerpi mari ,cu capetele pătate de 
semne gălbui. O veveriță roșcată aluneca printre pi- 
cioarele treistiilor ca un vis. Prin închipuirea zugravu- 
lui treceau cu grabă turnurile orașelor părăsite; chi- 
puri de oameni rămaşi par'că în altă lume, îi stră- 
ruiau o clipă pe fața amintirii şi se înecau repede în 
negură. Se văzu venind cale de două săptămâni către 
sălbătăciile Solobodei ,în căutarea liniștii. Ingerul iără 
cap îi ardea mintea într'o flacără roşie, uneori i se 
părea că a reuşit să prindă din nevăzut înfăţişarea cea 
potrivită, dar înfățișarea aceea se ștergea repede. 

Venise aici ca într'o grădină a lui Dumnezeu. in 
urma lui pe locuri dinspre Miezul Nopţii, mișunau de 
mult semmele lumii celei noi. Dispăruseră pădurile, se 
năruiseră sate, secaseră bălți. Apăruseră maşini gră- 
bite. Trenurile spintecau chiuind câmpiile iar simpli- 
tatea se furișa tot mai umiltă. 

Odată cu ivirea uneltelor de fer, pe lanuri înceta- 
seră cântecele, veselia cea amară a muncii. Asemeni 
unor paseri nepământene ,secerătorile sclipeau în soa- 
re; tracțoare butucănoase speriară de pe câmpii her- 
gheliile. Odată cu lucrurile cele noi, apărură obiceiuri 
noi. Tânrgurile îşi întindeau pecinginea tot mai adânc 
în viaţa câmpiilor. Desculţii oraşelor porniră în cete 
către lumina satelor şi aveau sub șăpcile soioase, trase 
pe ochi, surâsuri ide fudulie atotștiutoare. Bârbari ghe-. 
boși, înhămară la căruțe hodorogite mârțoage buboase 
şi porniră din sat în sat, să dea ţăranilor, în schimbul 
obielelor şi a sumanelor putrede, cocoşi de tinichea, 
armonici mici de gură, cutiuţe cu un fel de unsoare 
bună pentru toate boalele. Jidovi slinoşi, vorbină un 
fel de graiu fârnăit, cu boccele mici pe umeri, cobo- 
rau tot la vale către frumuseţile Sudului şi ridicau din 
Freie dughene unde sătenii își vindeau și ţolul de sub 

1. 

Astfel se arătau semnele vieții celei noi. Curând 
căzură asupra oamenilor alte biruri, pentrucă vieaţa 
cea nouă cerea cheltuieli mari. Şi tot așa de curând a- 
părură, ca un semn al timpului, Omorul şi Foametea. 
Cine ar îi putut lămuri planurile lui Dumnezeu în 
aceste prefaceri? Acolo unde lucrul Necuratului în- 
tâlnea îndârjirea localnicilor, apăreau pajurile negre 
ale cătanelor... : 

gi 

„„Palion tresări. Cineva se oprise la spatele lui. In- 
toarse. repede capul şi astfel văzu el faţa Irinei. Ea vru 
să țipe, recunoscând în zugrav pe omul care i se ivise 
în vis. Aruncă repede secerea din mână și porni la 
fugă. „Ducă-se pe pusții...” spunea ea, alergând. La 
primele colibe ale Solobodei se opri pe-o prispă, să-și 
tragă sufletul. Femei cu părul sărac, încâlcit, o încon- 
jurară în grabă. Copii cu pântecele gol, cu buzele cră- 
pate, cu ochii aproape lipiţi, se uitau la ea ca la o a- 
rătare. 





(Urmare din pag. 1-6) 


Trăind cu obsesia istoriei succesive, nu putem să ne 
desprindem de gândul că omenirea se schimbă cu fie- 
care secol așa cum o dramă își schimbă decorul, şi 
că aportul fiecărei generaţii este dintr'odată inedit. 
Dar anumite mari permanențe umane menţin valori 
morale care nu sunt decât în mod superficial atinse 
de timp. Pâlpâirea faptelor, ondularea stilurilor nu a- 
ting în adâncime straturile subterane. Grupurile unite 
prin afinități rămân coerente dealungul anilor. Din 
punct de vedere istoric, teologic, nu există nici o mă- 
sură comună între Cistercieni și Janseniști: dar și unii 
și alții au tradus cu fidelitate anumite exigenţe fran- 
ceze, aceeași repulsie în iața excesului de gândire, 
care se exprimă aici prin dialectică iar dincolo prin 
casuistică. Și înțelegem deasemenea cum, în afara 
doctrinelor, au putut să se stabilească largi acorduri 
în vieața morală. Se pune întrebarea dacă există o 
artă jansenistă. Pentru mine, ea este rezolvată când 
privesc pe Măre Angelique pictată de Champaigne pe 
scaunul ei de pai. Dar este vădit că jansenismul ca 
stil de vieaţă și ca tel de a îi, nu este decât culmea 
cea mai luminoasă a unei predispoziţii vechi și dura- 
bile. Mergând mai departe în trecut, constatăm că ea 
este aceea care se exprima fără îndoială chiar în pic- 
tura lui Georges de La Tour prin combinaţii savante 
și printrun meșteșug de nepătruns, prin puterea tă- 
cută a sentimentului domestic, prin amintirea auten- 
tică și fără îndoială 'instinctivă a artei statuare medie- 
vale. Umbra şi îlăcăra, — această fermecătoare îla- 


cără asemănătoare unei flori de toc, — este nota exo- 
tică, este influența lui Caravaggio, a cărui italienitate 
vorbăreață este contrazisă din toate părţile de acea- 
st& poetică fără concesii. 


Marele secol, secolul mitului solar, n'a făcut să dis- 
pară aceste virtuți esențiale. Ele supraviețuiesc în te- 
meliile geniului clasic, acoperite de aluviunile fastului 
și ale desfătării. Ele se manifestă uneori cu o asprime 
crudă în anumite forme ale vieții religioase. N'aşi vrea 
să dau ca dovadă decât istorisirea morții Henriettei 
d'Angleterre țăcută de duhovnicul si. Dar acestea sunt 
momentele critice. In vremuri ds criză, ele se înmul- 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL” BUCURESTI, STR. BREZOLANU 23 





țesc. Vedem înălțându-se în cohortele aceleiași rase, 
deținătorii aceleiași moșteniri. Este deșteptarea aces- 
tor umbre care nu mor niciodată. Revoluţia a fost fă- 
cută împotriva iacilităţii, şi în acest sens ea şi-a întins 
progresiv curba. Ce spectacol ne înfățișează conilictul 
Girondei și ql Jacobinilori De o parte, acei străluciți 
Acvitani, copii fericiţi ai secolului XVIII, împodobiţi cu 
măreția darurilor lor inutile, tineri miri ai morței, pe 


care o presimţeau cu o nerăbdare funebră. De cea- 


laltă parte, subjugarea totală a omului de un gând, 
absolutul virtuților mijlocii ale burgheziei provinciale, 
puține daruri dar atingând sublimu!, ceva arid și ur- 
suz, alături de adevărata grandoare. Cum pot îi mă- 
surați astfel de oameni, ce cuvinte potrivite să găsești 
pentru a-i zugrăvi? 

Trebuie să ne gândim la strămoșii lor spirituali, să-i 
aşezăm în dinastia acestora. Oricât de mare ar fi ceo- 
sebirea dogmatică, ea e aceeași, nu este decât una 
singură și în întregime a noastră. Şi asta-i cauza pen- 
tru care David, despre care se spune că a fost corupt 
de Winkelman, este atât de adânc un Francez al aces- 
tei Franţe. El o reprezintă întreagă, în felul și cu mij- 
loacele sale, în puternica sinceritate a studiului, în 
energia intonației, în ascetismul meșteșugului, în înăl- 
țimea sentimentului. 

Nu este oare aici o origine comună, o continuitate de 
acțiune? Dar ce deosebire între gândurile nutrite în lo- 
curi așa de diierite, în mânăstirile dela Fontenay, Ci- 
teux sau Pontigny, într'o stâncă medievală de unde 
și-a luat sborul un șoim al protestantismului, în me- 
lancolica sihăstrie dela Port-Royal des Champs, în o- 
dăița lui Mazimiiien la „les Duplay”. Totuși, din secol 
în secol, găsim aceeași încordare a sufletului, aceeași 
coeziune. Ariglia și Statele Unite n'ar fi înțelese fără 
Puritani: Nu înțelegem Franța fără aceșţi oameni di- 
ficili, fără aceste arte severe. Când vom înceta să ne 
socotim Țara ca pe o grădină binecuvântată de Dum- 
nezeu, plină de eleganți optimişti, ne vom întoarce spre 
acei care i-au făurit un caracter, propovăduindu-i o 
măsură și o renunțare. 

HENRI FOCILLON 
„„tyaducgre de Eleaa Iscu 














20 August 1943 





— Ce-i, fa ? o întrebau femeile. 

— Ducă-se pe pustii... gemu Irina, arătând cu mâna 
în urmă, spre stuhării. 

„Dar lămurirea asta nu era deajuns şi când sosiră cei 
dintâi bărbaţi, pociți ca niște vedenii sub lumina ro- 
şie a soarelui care răsărea, cineva spuse : „Să mergem 
în bălți „să vedeni ce-i...“ 

Fata căzu într'o cutremurare și se lungi pe prispă. 
Cete cu bâte în mâini pomiră în fugă spre stuhării, 
Intâlniră pe cărare străinul, care venea încet, luminat 
la faţă. Oamenii se opriră și se feriră de dânsul, să-i 
facă loc să treacă, apoi porniră mai departe în fugă, 
către adâncul stuhurilor. Când își deteră seama că nu 
știu ce urmăresc, se opriră privind mirați plantele în- 
tunecate care se legănau în fundul apelor. 

lar în vremea asta, Chiorul lui Şogur îngenunchiase 
lângă Irina şi-i băgă mâna în sân să-i caute țâţele. Bale 
mari curgeau din gura Chiorului și buzele îi tremurară. 
Rupse tu dinţii cămaşa la piepiul fetei, şi mormăia su- 
duituri grozave de Dumnezeu și Maica Domnului, a- 
pletându-și gura să-i muște obrazul. Dar sosi Poro- 
dac şi Chiorul lui Șogur fu smuls cu mare greu de pe 
trupul fetei. 

— Câine... Câine... gemea Chiorul, isbind cu picioa- 
rele; ochiul cel sănătos îi ardea într'o pară roșie, iar 
albeaţa ochiului celuilalt se bulbuca, vânătă. 

— Are să moară de cuțitul meu... răcni Chiorul, să- 
rind gardul. Și multă vreme s'a mai auzit geamătul lui. 

Către amiază, cineva faduse vestea că s'au răsculat 
pădurarii, 

* 

Spre astinţit „a intrat în sat pâlcul de călăreţi îm- 
părăteşti. Printre stufişurile mari „uneori li se zăreau 
numai coifurile şi satul ieșit întru întâmpinarea lor, 
vedea par'că un şir de pajuri negre. înșiruite una după 
alta. Apoi se iviră caii cu piepturi împodobite cu ală- 
muri, încordaţi într'o mlădiere de foc. Călăreţii, cu su- 
liţele înfipte în botforii roşietici, păreau că ţin, în 
mândria lor, nişte toiaguri de arhangheli. Unii dintre 
ei erau tineri de tot, niște băeţandri în tunici albastre 
cu vârste roșii; maimarele' lor, un om scurt, cu mus- 
tăți lungi, răsucite, privea drept înainte de p= caluk 
lui înalt, pietros. 

La poarta satului se opriră şi conducătorul lor dână 
drumul calului în galop, înconjură câteva colibe, să- 
rind peste garduri „peste pârleazuri. Câinii lătrau, 
şcheunau. Raţe și gâște albe iși luară sborul speriat 
spre bălți. 

Solobodenii stăteau strânși unul într'altul, aplecaţi 
într'o încordare. 

— Unde-i vornicul vostru ? întrebă maimarele că- 
tanelor oprindu-se din galop, drept dinaintea oame- 
nilor. 

N'a răspuns nimeni, 

— Aţi muţit cu toţii? întrebă iar, croindu-și calul 
cu biciul. Animalul se ridică în două picioare şi sări 
înspre grămada de oameni care rămase tot aşa, în a- 
ceiași îngrămădire umăr la umăr. Numai nişte flă- 
căiandri răcniră de spaimă rupând-o la fugă, dar se 
întoarseră repede, și pentru a-şi răscumpăra frica a- 
rătată, strigară: 

— Să nu spuneți unde-i vornicul... Să nu spuneți... 
__ Câţiva oameni se prăbușiră sub picioarele calului, 
iar alții pe care i-a ajuns biciul cătanei, își acoperiră 
repede faţa cu mâinile. 

— Asta ce-i? întrebară nişte moșnegi, ieşind din 
cârd și apropiindu-se de omul împărătesc ; pentru ce 
ne baţi, Măria Ta? 

Câţiva călăreţi ieşiră din aliniere şi venind la mai- 
marele lor, îşi apropiară caii şi vorbiră ceva în taină. 

— Bine... Bine... dădea din cap maimarele. 

După aceea ridică mâna dreaptă în semn că să se 
facă tăcere. 


— Ascultaţi, începu el, ce poruncește Măria sa Im- 


'păratul, lăudat fie-i numele... 


Oamenii aveau aceleași fețe împietrite și numai 
ochii li se mișcau sub sprâncenele stufoase. 

— ... Sus în păduri, continuă călăreţul, a fost omo- 
rît cu toporul un om trimis de Impărăţie. Pentru fapta 
asta, pentrucă ucigașul n'a putut fi prins, sau luat 
de către noi câțiva pădurari care vor trebui să dea 
seamă de cele întâmplate. Doi dintre acei oameni vor 
fi spânzurați mâine în zori, pe locul unde a fost omo- 
rît omul împărătesc. S'aude? întrebă el cu glas tu- 
nător. 


Nimeni s'a scos nici o vorbă. „S'aude?“... Intreabă 
din nou. In numele Măriei Sale Impăratului, lăudat 
fie-i numele... poruncesc ca și voi împreună cu alţii din 
alte șapte sate, să fiţi de față, mâine în zori la spânzu- 
rarea pădurarilor.  De-aceea, încuiați-vă uşile şi să 
mergem acolo... 

Făcu semn cu mâna că a isprăvit, după care călă- 
reții înconjurară oamenii. „Inainte...“ porunci maima- 
rele, dar zidul de oameni nici nu se clinti. După a- 
ceea intrară în horă sulițele. Oamenii, împunși, cădeau 
cu faţa în ţărână şi rămâneau aşa. Picioarele mari ale - 
cailor se adânceau în trupurile căzute ; pârâiau coaste 
şi spinările rupte. Cei călcaţi de moarte se ridicau 
pentru ultima dată în coate, chinuindu-se să privească 
drept înainte, dar cădeau fără suflare, în sângele d: 
sub ei. „Câinii... Câinii...** răcnea careva. 

In vremea asta apăru Palion şi făcea semne repezi 
cu mâinile spre cătane. 

— Opriţi !... strigă el, ce-i asta ? 

Cătanele înălțară sulițele şi struniră caii. Maima- 
rele lor se cutremură, văzându-l. Descălecă repede și-și 
descoperi capul tuns chilug în faţa zugravului. O mare 
mirare se întipări pe feţele cătanelor apropiindu-se de 
Palion. Aproape toţi descălecară și stăteau înaintea 
lui. Palion grăi ceva repede; însă solobodenii n'au pu- 
tut auzi vorbele lui, pentrucă fugeau care încotyo, unii 
către. stuhării, alţii către inima satului. 

— Asta-i porunca de la Slăvitul Impărat? întrebă 
el ; veți da seamă de faptele voastre... Cum vreţi să 
primească ei prefacerile, când îi împungeţi cu suliţele 
şi-i sdrobiţi sub picioarele -cailor ? 

Se opri, arătând cu mâna spre locul unde fuseseră 
sdrobiți solobodenii. Acolo, un moşneag cărunt se târa 
în coate cu maţele vinete încâlcindu-i-se printre pi- 
cioare. Alţii, morţi cu ochii la cer, aveau între pumnii 
strânși şi între dinţii încleștați smocuri de iarbă. Un 
copil cu piciorul rupt, holbat de durere, se mga, în- 
tinzând mâinile către călăreţi: „„...ia-mă în brațe, Mă- 
ria Ta...” Bocete multe s'auzeau pe prispele satului. 

— Sunt sălbateri... se mânie Palion ; cum vreţi voi - 
să-i îmblânziţi cu sabia? Altfel sună porunca blândă 
a Impăratului... Ai uitat-o ? 

Era alb la față și-i tremurau buzele. 

— Veţi da seamă... sfârși el, apucând repede spre 
sat. A i 

Pâlcul de călăreți porni înapoi spre păduri și pe dea- 
supra treistiişurilor înalte li se vedeau numai coifu- 
rile, asemeni unor pajuri negre, înşirate una după alta. 

Şi astfel, ziua aceea se înecă în amurg. 

Palion fu socotiț de-atunci prieten al solobodenilor 
care îl credeau un fel de proaroc şi-i spuneau lui toate 
frământările lor. El zâmbea şi vorbele lui de prietenie 
înfloreau în inima satului. i 





Taxa poștală plătită în numerar conform eprobăzii dir, G-le P, T. T. Nr, 24.484.939