Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0031

VII VISUL LIIIDAP 


ANUL XLVile Nr.31 
SAMBATA 17 SEPTEMBRIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


PROPRIETAR: 


* 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU ADONABIENIE, S 


înscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


Lei 220 pe 1 an 
120 pe 6 iuni 


TELEFON: 3.30.10 








Desiy ia Vâlcov 





Despre caducitatea 
idealurilor artei 


de VICTOR POPESCU 


Scriam într'un număr trecut, că pu- 
tem observa un tenomen curios, de al- 
ternanţă, care impune valoare operelor, 
după cum ele se situiază în epoca tu- 
multoasă a plămădirii unui nou ideal 
sau în cenirul chiar al realizării lui 
complete. 

In fond, fenomenul acesta este demn 
de o deosebită luare aminte, fiindcă ori- 
cine se poate cu drept cuvânt întreba, 
care sunt cauzele lui, aparent cu desă- 
vârşire anormale. Spun numai aparent, 
şi nu în fond, deoarece operele, când 
se arată atât de contradictorii faţă de 
ideal însuşi, urmează o logică strictă, 
a lor bineînţeles, și nu sunt câtuși de 
puţin absurde. 

Creaţia artistică se află într'o strânsă 
dependenţă, într'o armonie completă 
cu autorul ei, fiind concretizarea simţi” 
rilor lui, substanţa intimă a suiletului, 
talentului, personalităţii lui. Ea este o- 
mul însuşi, văzut din punctul de vedere 
al unei reprezentări estetice. 

Fiind atât de legată cu o individua- 
lilate oarecare, este natural să urmeze 
pulsul ei, să reacționeze în taţa vremi- 
lor, după cum autorul operei reacţio- 
nează în ocazii similare. Dependenţa ei 
atât de intimă o integrează tuncţional 
în realitatea cea mare a suiletului ome- 
nesc, al unui anumit om, o îmbracă în 
vestmintele acestuia, străluceşte sau a- 
pune, trăeşte sau moare, după cum su- 
fletul ce a generat-o s'a comportat mai 
adecvat timpurilor de creaţie. 

Şi atunci problema îşi găseşte o pre- 
fectă lămurire în sufletul omului. EI, 
și numai el conţine explicaţia fenome- 
nului de alternanță semnalat. 

Legea ar putea fi următoarea: atâta 
vreme cât insul se găseşte în mijlocul 
tendinței către ideal, el, neavând pen” 
tru realizarea lui, decât mijloace pro- 
prii, luptă din răsputeri spre a concre- 
tiza ceva de valoare şi deci acţiunile 
urmează panta progresului; când însă 
idealul a fost realizat, individul, din 
cauza oboselii şi a sleirii  avântului 
creator, caută să imite faptele celorlalţi, 


(Urmare în pag. 3-a) 


TAIA 





Tatăl meu este orb, i-a luat cerul daru 'napoi 

Nimeni nu ştie de ce, poate că unde vede acuma prin noi 

Poaie că unde nu avea câmpul flori ca 'n vise 

Sau poate s'a ferii Dumnezeu, ca să nu vadă, că nu i-a dat 
toate cele promise. 


Tatăl meu însă are şi acum obrajii tot fier și mersul tot oţel 
In loc să privească 'n afară, vede numai în el 

Și-a făcut acolo grădini, şi-a făcut acolo casă 

Și ceea ce este afară otreapă, înăuntru lui se face mătasă. 


Când îl întrebăm dacă îi este mai greu can trecut 

E! ridică spre noi, în loc de două lumini, două globule de lut. 
Zâmbeşte, ne-ascultă şi cât îi sânt ochii de goi 

El ne spune că vede să meargă, când este cu gândul la noi. 


Tatăl meu este orb, dar visele lui sânt ca la noi luminile. 
Pentru el, s'au uscat toate 'n afară, dar i-au înverzit înăuntru 


Tatăl meu c orb, dar acum a ertat, nu se mai gândeşte la sine, 
Zice, că poate cine ştie, a crezut Dumnezeu că prin ochii lui 
poate să vadă altcineva mult mai bine. 


VIRGIL CARIANOPOL 





Am văzut mai întâi „domeniul ex- 
clusiv““ al Poesiei și ceeace ni s'a părut 
că trebue să numim „inaccesibilul ci“ 
— un lucru fatal, cu caracter de nece- 
sitate, — dar înainte de a defini însăşi 
natura și de a arăta caracterul esenţial 
al poesiei care nu poate fi decât operă 
de semnificaţie, o întrebare se ridică 
totuş cu accent nelămurit, părând să 
infirme anumite concluzii ale noastre, 
o întrebare astfel pe care cu atât mai 
mult nu e bine s'o eschivăm. 


Dacă este adevărat, așa cum am spus, 
că nu intră în domeniul poesiei decât 
poeţii — nefiind necesar să fii creator 
pentru a fi poet, pentru a avea nevose, 
foame de poesie — că arta este astfel o 
inițiere, o predestinare mai mult, 
privilegiu al unei confrerii de azur în 
care nici un neiniţiat, organic, n'ar avea 
cum să pătrundă (n'ar simţi nevoia mai 
întâi, ar fi respins apoi ca de un corp 
care n'ar primi celule inaderente) — ce 
se întâmplă însă atunci când profanul 
manifestă el însuş, solidarităţi, câteoda- 
tă e drept suspect de sgomotoase, dar 
cu reale lucruri de artă, 

Perplexitate ? Nu ! 


un 


Dar noi pretindem că fenomenul nu 
se întâmplă niciodată, decât aparent. 
Domeniul exclusiv al poesiei rămâne 
tot atât de inaccesibil, chiar atunci când 
piofanul îşi închipue că a pătruns în 
el — şi admiră. Pretindem în sfârșit că 
aceste  solidarități ale profanului nu 
există decât tocmai cu ce este parazitar, 
materia!, cu tot ce este, într'un cuvânt, 
absolut strein de calitatea esenţială a 
Iacrului de artă, calitatea nedefinită 
care face lucrul de arlă, naiura lui. 

E vorba astfel numai de o aparentă 
adeziune pe care e bine s'o cercetăm 
mai atent. 

Şi este astle! mai întâi, ca un prim 
motiv al acestei adesiuni, ceeace mi-aș 
îngădui să numesc cu un termen puțin 
pamlletar, un anumit burtă-verdism 
cultural, artistic — lucrurile sunt foarte 
confuse aici — și care în fond nu face, 
cred, decât să denunțe larga autoritate 
a locului comun. 

S'a observat astfel că pentru burghe- 
zul nostru, — „homme de bien“ — ca 
tot burghezul de alilcl, „paisible“ dar 
mai puţin „bucoliguc”, poesia se chea- 
mă pur și simplu „Mihail Eminescu”, 
plastica n'are alt nume decât Nicolae 
Grigorescu, iar George Enescu este sin- 
gurul cuvânt al muzicii. Aș adăuga deo- 
potrivă că, toute numele acestea, bur- 
ghezul le vede în aureolă de trandafiri 
_—— eau de rose... El le declamă, nu ştie, 
şi n'ar pricepe sensul aproape damnat al 
artei lor, iar când îl află: atunci burghe- 
zul împrumută artiștilor veneraţi  a- 
proape numai ca niște înalţi funcţionari 


rului român. 


grădinile. 


tui neam. 


a aia i A ia ai 


Manuseriptele dela Academia Română 


Cu toate că teascurile tipografice au 
fost utilizate la noi încă din veacul al 
XV-lea, când călugărul 
poposi în Muntenia cu buchiile sale de 
lemn, aduse din Veneţia, totuși circula- 
ţia copiilor manuscripte a continuat ne 
o scară întinsă, până către sfârşitul se- 
colului al XVIII-lea. 

Din paginile îngălbenite de vreme ale 
acestor manuscripte, 
multe ori artistic înfrumuseţate cu li- 
guri, scene simbolice, chenare ori nu- 
mai litere împodobite cu flori sau îm- 
pletituri de linii, au răsărit cele dintâi 
monumente de limbă românească. pre- 
cum tot din ele au ieşit 
primele afirmaţiuni ale originei popo- 


Multe din aceste comori ale ființei 
românești sunt păstrate cu sfințenie 
la secţia de. manuscripte a Bibliotecii 
Academiei Române, reprezentând 
din cele mai de seamă bogății ale aces- 


ai gândului, nu ştiu ce elegie de lava- 
lieră fin de si&cle — melancolii de man- 
dolină. Toată „arta“ burgheză este so- 
noră și aparentă. Totul este de o sticlă 
opacă, prin care nu se vede nimic, chiar 
atunci când în adâncimi s'ar găsi lucrul 
fosforescent și când ar fi atât de vă- 
zut. Şi dacă sticla nu-i  lucitoare, — 
atunci nici arta nu e! Aparenţele fiind 
asilel singurele care comandă viziunea 
de artă burgheză, se va pricepe desizur 
mai bine de ce totul se coniundă la su- 
prafaţă, lucrul de artă intrând astfel u- 
șor în concurență cu produsul mincinos, 
facil — acesta din urmă având şi cele 


mai sigure posibilități de a primi ono- 


ruri în conștiința burgheză. Care să fie 
acest mister desolant şi de ce această 
biruință, această prioritate a operei fără 
artă ? Secretul residă în chiar satisfac- 
țiile imediate, aș zice palpabile, pe care 
lucrul fără adâncimi și fior e cel mai 
indicat să le dea, — fiindcă prin chiar 
procesul lui de elaborare, prin natura 
nașterii lui, el n'ar şti să aite alte am- 
biții decât tovmai şi numai accastă 3u- 
prafaţă de care am vorbit și care prinde 
ochiul profan. 

Suprafaţa aceasta însă ce este? Ea 
reprezintă mulţumirea și, cu ea, tot i- 
dealul burghez. Ea este, cu un cuvânt, 
un aspect ideal desigur, dar numai al 
vieţei ştiute — și acesta este tot lucrul 
pe care trebue să-l ofere artistul de cir- 
culaţie şi de valori burgheze. 

Florile, să fie „ca întrun tablou”, 
(bine înţeles, fără indicație de autor: 
dar „tablou“), o casă să fie pe marginca 
lacului şi luna să fie deasupra, portretul 





TOMA VLĂDESCU 


să fie viguros, roşun obraz şi robusi, 
iar versurile să laude „pațiștea“, câm- 
pul, încât să simți că te-ai găsit în adie- 
rea serii sub nucii dela moșie... şi 


Je laisse d Gavarni, ce putte des chloroses 
Son troupenu gazouiilani de beautes d'hâpital 
Car je ne puis trouver parmi ses pâlcs roses 


Une [leur qui ressembie ă mon Touge ideal, 





sârb Macarie 


dar de cele mai 


aiurea sau cetite 


la iveală şi 


— 


In chilii întunecoase de mânăstire. 
la pâlvâirile anemice ale opaiţului, sute 
că_ călugări — cărturarii 
veacurile trecute — au stat aplecaţi de- 
asupra paginilor albe, pe care cu răb- 
dare cum numai ei putcau avea, le-au 
acoperit cu slovele ce înşirau cu vârful 
penei de gâscă, înmuiat în cerneala pe 
care singuri şi-o pregăteau. 

Au aşternut ci, ani după ani, crâm- 
peie de rugăciuni ori povești auzite de 
în paginile vreunui 
manuscript adus de străini 
prin aite meleaguri, aşa precum mai 
târziu, boierii de frunte ai ţării, cum au 
fost Miron și Nicolae Costin, Grigore 
Ureche. Ioan Neculce, Const. Cantacu- 


VLĂDESCU 





de TOMA 


Acest „rouge ideal“ — dacă vreți — 


este lucrul pe care burghezul nu-l va 
îi simţit niciodată pe antenele lui de 


dorinţe. Aceste antene n'au destul su- 
flu ca să dispună de exaltare — ca să 
aibă, de exaltare, nevoe! 

Omul e mulţumit, viaţa nu-l strânge 
— decât atunci când materia îi este 
ostilă și când firește reparaţiile care sar 
căuta n'ar putea fi decât tot pur male- 
riale, 

Dar arta devine inutilă aici, ea fiind 
cu totul altceva decât această stare de 
spirit, căreia tocmai spiritul îi lipsește. 
Un poem, un vers, aş spune foarte în 
proză, e un medicament... pentru bol- 
navi de suflet! Pentru toţi cari se sufo- 
că: se sufocă fiindcă simt, ca o imposi- 
bilă apăsare, strânsele oprimări, încer- 
cuirile vieţii. Marele, fluviu de visață 
— și de atâtea vieţi — al lui Dante este 
tocmai această uriașă respirație, acea- 
stă evasiune imensă. lar Luceafărul lui 
Eminescu „răsărit, din liniştea uitării“ 
peste vieţile care-l strâng 


Dă orizon nemărginit 
Singurătăţii mări 


Și beat de luceafăr acum, poetul va 
rătăci cu dânsul... Unde? In lumea de 
măsuri incerte, în lumea în care Cătă- 
lin figurează o limită nici măcar re- 
semnată, ci mulţumită, o lume cuprinsă 
fără ieșire de spațiu, de timp ? Altunde- 
va, firește, — acolo unde început și 
sfârşit se confundă, unde totul poate să 
fie inepuisabil virgin „wie am ersten 
Tag“ după cuvântul lui Goethe — Ar- 
hanghelul Raphael — unde lumile in 
sfârşit deslegate, obţin legi depline și 
unde setea poetului deopotrivă ar pu- 
tea să se stingă, să se resolve: 


Căci umde-ajunge nu-i hota? 
Nici ochi spre a cunoaşte 
Și vremea 'ncearcă în zadar 


Din goluri a se naște. 


Sau, în Colloque des morts, acelaș în- 
setat orizont, mai arispat desigur, exas- 
perat aproape, al lui Charles Maurras : 


Comme les jours, les saisons, les anntes 
Epurgneront leur offense ă nos corps, 
Nous abordons d lile fortunâe 

Oi des vivants se sont ri de la mori... 


Acestea sunt undele mari ale posesiei. 
Ele înseamnă o sărbătoare unică, toc- 


„mai contrariu de suprafaţa pe care am 


văzut că se răsfață sensibilitatea și o- 
chiul burghez, o plecare magnifică in 
lumi pe care singur artistul le știe — 
dar pe care el ni le dă,... dacă avem ne- 
voe de cle.... şi dacă le putem primi. 





(Sfârșitul în n-rul viitor) 





de AL. IORDAN 


noştri din 


veniți de 


zino, Stoica Ludescu şi atâţia alţii, au 


una 
sunt. cronicile. 


însemnat, după isvoare vechi 
neamului românesc, căruia i-au adău- 
gat faptele petrecute sub ochii lor, lă- 
sându-ne acele nepreţuite tezaure care 


trecutul 




















Vâlcovy 


Strada principală 





„ lensiune și 
temperatură“ 


Recent apăruta „Litterature rou- 
maine” par B. Munteano, în colecția 
„Panoramas des littâratures contempo- 
raines', a început să fie discutată bine- 
voitor în revistele franceze, iar la noi 
promite să deschidă desbaieri ceva mai 
ample decât simplele recenzii. Materia. 
lul inflamabil îl oferă consideraţiile 
asupra generației aşa zise „tinere“. Pen- 
trucă, deşi aceste consideraţii nu ocupă 
mai mult de 10 pagini în cartea de 332 
de pagini a d-lui Munteanu, (La jeu- 
nesse en tumulte, pag. 192—199, — 
Perspectives, — 308—311), ele pun vi- 
guros problema esenţială a conflictului 
dintre generaţii. Spre o orientare a lec- 
torului, dintru început, într'o eventuală 
discuţie cu caracter polemic, înfăţișăm 
în traducere, paragrafele care rezumă 
vederile d-lui B. Munteanu: „Războiul 
a adus după sine în spiritul românesc, o 
adevărată strămutare de planuri. Pentru 
întâia dată în existenţa lor, Românii au 
sentimentul că zidesc, nu ca mai înainte, 
în provizoriu și imediat, ci în vecinicie. 
Fondul romantic al patriotismului, al 
naționalismului și al idealismului social 
sa stratificat în istorie. Acestor valuri 
relative, încearcă să se substitue valori 
absolute. 

Diferenţierea prin concret sa  în- 
cheiat; începe diferenţierea prin spirit. 
Poporul românesc nu se mai percepe 
prin spețele etnice și politice, ci prin 
speţele metaţizice. El părăseşte, spre 
a spune astfel, temporalul pentru. spiri- 
tual și se silește să-și dețfinească perso- 
nalitatea, în categoriile sale umane şi 
profunde. 

Datorită acestei strămutări de valori, 
lucrurile își schimba perspectiva și 
capătă un sens nou. Elementul local şi 
tradițional din care literatura continuă 
să se hrănească, leapădă pitorescul, 
fuge de concesii sentimentale, încetează 
în fond să se valoriţice prin el însuşi: 
în acest circuit fiecare scriitor se stră- 
duește să unească tradiționalul cu uni- 
versalul. Pământul însuşi se transfigu- 
vează şi se transpune în spiritual. Omul 
care se instalează în noua literatură 


(Urmare în pag. 3-a) 





Achile 


Ce cred eu despre toate de şi-ar avea un preţ, 
Ar îi atât de simplă banala zugrăvire,. 

M'aş înălța din lucruri, puternic şi semeţ — 
Şi-aş creșten amintiri, ferit de ofilire. 


Dar, dacă scriu, mi-e scrisul în pagini neciteţ 
Şi cântecul rămâne'ntrecut de amuţire. 
Colorile cresc triste din fragedul îngheţ, 

O clipă şi le-a şters suflarea'n duh subțire. 


Ca jertfa nimănui, din câte'n dar mă roagă, 
N'aș vrea să'mpart, frățeşte, triumful viitor, 
Dar orice 'nvins, din cale, cu viaţa mea se joacă, 


Decâteori o'nalţă cu'nfrângerile lor. 


Intreg mi-e statu'n loc. Plecarea'n veci oloagă 


Şi, totuși, sunt Achile cel iute de picior. 


(Urmare în pag. I-a). 


STEFAN STANESCU 





Fără să fi împlinit încă treizeci de 
ani, d. Mircea Streinul este un scrii- 
tor apreciat şi cunoscut datorită nu 
vreunei reclame dibaciu organizate, ci 
frecvenţei scrisului d-sale prin cotidia- 
ne, reviste şi volume. Tânărul poet bu- 
covinean scrie mult. Ca în urma unei 
intiuiri iluminatoare a obiectului lite- 
raturii, d. Mircea Streinul a deschis cu- 
iezător zăgazurile puterilor creatoare 
şi ne îndeamnă să credem că nu le va 
mai închide, pentru că nu are nici o 
temere asupra calităţii unei producţii 
cât de abundente. Increderea i-o dă a- 
geră instinctul poeziei, temperamentul 
„experienţialist, şi „geniul“ limbii. 
Oricâte versuri ar aşterne, în cât de 
scurt timp, d-sa nu se  îndoește de 
susbstanţa lor; în compoziţiile epice de 
o mai mică sau mai mare întindere, 
ingrămădește, lacom, întâmplări reale 
sau imaginate, cu sentiment net că nu 
uferă cititorilor însăilări caduce, şi că 
totul se susține prin prezența ireduc- 
tibilă a umanului. Cel mai durabil te- 
meiu de care își încleștează personali- 
tatea este însă avalanșa clocoiitoare a 
limbajului. In fața cuvintelor nu şovăe. 
Pe toate le întrebuinţează, neologisme, 
arhaisme, provincialisme, expresii fa- 
miliare, clișee gazetărești, cu pasiune și 
luciditate totdeodată, ca într'un vârtej, 
ce nu dă putinţa alegerii, dar în care 
elementele smulse rămân suspendate și 
străvezii! D. Mincea Streinul este un 
pătimaș, un inspirat, un animator. 

Volumul antologic, de curând apă- 
tut, „Poeţii tineri bucovineni“ alcă- 
tmit de d-sa, a luminat o muncă de ca- 
marad şi îndrumător destoinic, în frun- 
tea unei valoroase echipe de literați. In 
Cernăuţi începe mult dorita  descen- 
tralizare a culturii. Retras acolo, d. 
Streinul, după ce a tipărit până acum 
9 cărţi, ne anunţă cu o voluptate de 
dictator literar, că „în cursul sezonului 


literar 1938—39 vor apare“ trei roma- 
ne (Viaţa în pădure, Guzli sau Tsui-Tsui 
și Lupu! din ţara Huţulilor), două vieţi 
romanţate (Catilina şi Viaţa lui Iisus), 
o comedie tragică (Haman) şi Basmele 
fraților Grimm (în colaborare cu 
George Drumur). In pregătire mai are 
încă șase opere, între care și Istoria 
literaturii române contemporane. Din 
suma aceasta impunătoare de lucrări, 
ne-a sosit volumul de 300 de pagini Ion 
Aluion, în care se află romanul cu a- 
celaş titlu şi nuvela mai restrânsă „Ca- 
zul profesorului Ipatie Hrisant“. 

Cartea se citeşte cu un interes egal 
febrilității cu care a fost compusă. 
Despre romanul Ion Aluion, autorul ne 
dă o surprinzătoare  lămurire  într'o 
notă, și o transcriem peniruca cititorul 
să-și facă o limpede ideie despre mate- 
rialul de creaţie al d-lui Streinul: „Su- 
biectul romanului de față nu e inven- 
tat. Ion Aluion a trăit, în comuna Ciu- 
curul-Mare, unde-a fost spânzurat, în 
decursul războiului mondial, pentru 
„înaltă trădare”. Am crezut de cuviință 
să schimb numele eroului. Mi-a părut 
că ar fi o impietate să utilizez numele 
adevărat al aceluia pe care o brută de 
jandarm austriac l-a spânzurat în cine 
stie ce acces de stranie demenţă sau 
crud rafinament.  Rolatarea riguros 
exactă a cazului din Cuciurul-Mare se 


găsește într'o documentată lucrare a 
d-lui prof. dr. Theodor Bălan asupra 
vpresiunilor îndurate de populația Bu- 
covinei din partea autorităților aus- 
iriace între anii 1914—1918. Numele 
real al wachtmeisterului asasin e Johan 
Drescher. Respectivul s'a sustras pe- 
depsei în urma unui... certificat medi- 
cal obținut de la un medic desigur in- 
conștient și, pare-mi-se, trăește (şi as- 
tăzi!) — după cum am fost informat — 
la Brăila. C. S. părintele arhimandrit 
Dionisie D. Burac (parohul Avacum din 
această carte) mi-a istorisit de multe 
ori, cu lacrimi în ochi, drama ce-a cu- 
tremurat sufletele bieților ţărani din 
Cuciurul-Mare, Clădirea postului de 
jandarmi K. u. K. poate fi văzută şi 
astăzi: cei ce pleacă de la Cernăuţi în 
direcția Adâncata cu trenul să se oste- 
nească la fereastra din dreapta a vago- 
nului și, imediat după canton, în fața 
podului c. f. r., vor vedea o casă aco” 
perită cu tablă, în care se află actual- 
mente o frizerie. In beciul acestei clă- 
diri, cred că răsună și astăzi gemetele 
lui Ion Aluion. In ce priveşte partea de 
ficţiune a romanului, dau următoarele 
amănunte: Rozalia sa măritat cu Da- 
mian, căci morţii se uită repede —, iar 
Anton Aluion a căzut pe front. Tecia 
sa sfârșit întrun şanţ, căci luase obi- 


rul roșu, — ucis de Dreher în drum 
spre Adâncata, a putrezit fără onuce la 
căpătâiu. Apoi a venit pacea, şi oamenii 
din Cuciurul-Mare abia dacă-și mai a- 
mintesc, poate numai ca prin vis, de un 
mormânt de mult surpat sub ploile de 
toamnă... Precizez că unele amănunte 
de ordin istoric au fost trecute cu ve- 
derea. Dacă ele pot dăuna adevărului, 
au contribuit în schimb la conturarea 
portretului psihologic sau pitoresc al 


personagiilor principale şi la precizarea 
atmosferei generale a romanului“. : 
Avem așadar de a face cu relatarea 
unui fapt divers, — spânzurarea unui 
băeţandru de cincisprezece ani, de către 
un jandarm austriac, ca pedeapsă pen- 
tru o fictivă trădare, în satul Cuciurul- 





Mare din Bucovina, în timpul răsboiu- 
lui mondial. Din materialul de reportaj 
al întâmplării, a înjghebat autorul ro- 
manul. Mărturisim că dacă nu am fi 
citit lămurirea din notă, n'am fi avut 
putinţa ghicirii substratului istoric. Ne 
părea mai de grabă, la început, un ro- 
man psihologic, fiindcă d. Mircea Strei- 
nui așează în planul întâiu al cărţii o 
descriere a secetei cumplite din vara 
în care se petrece acțiunea. ca în dra- 
ma antică, într'un răstimp mai mic de 
24 de ore. Copilandrul Ion Aluion e 
prins de jandarm, pe la amiază sub bă- 
nuiala că a arătat unei patrule rusești 
încotro sau îndreptat armatele aus- 
triace; până seara este judecat şi con- 
damnat, iar a doua zi, la orele zece, este 
spânzurat în mijlocul satului. Pe lângă 
Ion Aluion, celelalte personagii, Telca. 
mamă-sa; Rozalia, iubita precoce; pă- 
rintele Avacum, omenosul Honig, pri- 
marul rutean, — se clatină  fascinate 
în plasa de demenţă a lui Dreher, jan- 
darmu! austriac. Elementele tragice vin 
parcă din efectele căldurii asupra sis- 
temului nervos. Cadrul pământului ars, 
este într'adevăr edificator: „Nici un 
nour nu se-arăta mântuitor, după dun- 
ga nctedă a dealului, din ale cărui 
coaste turmele de oi smulseseră ulti- 
mele fire de iarbă roşietică. Un cer co- 
pleșitor se adâncise în albăstrimi de 
mari aiunduri și, când o ciocârlie se 


ridica să-și încerce aripile și glasul, 
parcă se îneca în apele lui clare. Pă- 
mântul crăpase de căldură;  gângănii 


roșcate sau verzui cu pulbere brumoa” 
să de azur pe ele, pipăiau sgrunțaua 
rile de lut și-și osteneau picioruşele de 
aţă, ca să ocolească spărturile cari se 
astupau la cea mai mică atingere, în- 
mormântând sub bulgării fărămicioşi 
ca nisipul, insectele prea îndrăsneţe“. 
De jur împrejur, peste dealurile cople- 
şite de arșiţă, satul cu eroii d-lui Stre- 
inul este încins de cele două fronturi, 
rusesc și austriac, iar liniștea aprinsă 
a secetei tremură numai de panica bu- 
buiturilor de tun. Se adaogă şi amănun- 
tul că satul a fost scenă de răsboiu, 
rând pe rând, — fiind părăsit şi din 
nou ocupat de armatele austriace, Aici 
se desfășură drama, care ar putea trece 
drept o ficţiune, sprijinită întâiu pe in- 
tuirea psihologică a faptelor. Romanul 
ar avea prinurmare centrul de greu- 
tate întrun punct teoretic, acela al 
imitării unei tragedii autice, şi valoarea 
ar consta în orgina sa de natură poetică. 

Autorul me dă însă o altă origină de- 
cât cea poetică, în observaţia istorică, 
în faptul divers. Această origină realis- 
tă schimba într'ucâtva valoarea în sine 
a operei? Credem că nu. Căci dacă pre- 
supunem că romanul nu are spontanei- 


UNIVERSUL LITERAR 





de CONSTANTIN FÂNTANERU 


MIRCEA STREINUL.: 
lon Aluion, roman 


(Ed. Mitropolitul Silvestru — Cernăuţi, 1938) 


ceiul să bea. Honig, jandarmul cu pă- 


tatea imaginaţiei, o are în schimb pe 
a compătimirii tragice, a asimilării prin 
simpatie a unci experienţe din afară. 
Participând emoliv la nenorocirea lui 
Ion Aluion, autorul și-a interiorizat o 
experiență din afară, pe carc are pu- 
tința să și-o utilizeze cum voeșşte, spon- 
tan și sincer. Deaceea romanul Ion Alu- 
ion este surprinzător în deosebi prin 
originalitate. 

Nuvela „Cazul profesorului  Ipatie 
Hrisant“, tratează o temă cu totul o- 
pusă romanului analizat. De data aceas- 
ta ne oteră o ficţiune şi fiindcă faptele 
sunt absolut neverosimile autorul cere 
să-i acordăm încrederea, fără controlul 
lucidității. „Uitaţi-vă adânc în viața 
noastră, și veţi vedea că şi voi aveţi 
taine, cari vă apasă şi vă neliniștest. 
Uneori, ați vrea să vă  răscumpăraţi 
secretele. Ah! Cât m'aţi da ca ele să 
dispară, însă aceasta nu se poate şi iată 
că vă duceţi mai departe calvarul, care 
vă apropie de sinucidere sau nebunie“. 
Profesorul de latină Ipatie Hrisant, de 
la un liceu din Cernăuţi se sinucide, 
tăindu-și arterele de la mâini, lângă 


gardul unui cimitir, într'o dimineaţă 
înzăpezită de iarnă. Seara, în ajun 
pornise de acasă cu obsesia că gazda 


i-a lost asasinată, și în rătăcirile bol- 
nave pe străzi, a făcut cunoștința unei 
(femei tinere, de care sa îndrăgostit 
subit. De fapt Alina cra numai umbra 
unei femei frumoase, un strigoi con- 
damnat să nu aibă odihnă până nu gă- 
seşte un iubit care să o însoțească în 
mormânt. Profesorul se dă pe sine 
jertfă de ispășire, De fapt. motivul si- 
nuciderii, nu pare a fi tocmai această 
absurdă iubire. „La urma-urmei, îi era 
indiferent dacă o mai iubeşte sau nu 
pe Alina; dar nici acasă nu voia să se 
întoarcă. li era groază de camera în- 
chiriată la doamna Popescu. „lată fe- 
reastra murdară, și aburită, fotoliul 
căptușit portocaliu, oglinda mâncată 
de umezeală și pereții decolorați — și 
simţi că dacă ar mai vedea încă odată 
bustul lui Cicero, l-ar sparge fără 
multă discuţie în capul proprietăresei. 

— Dar studiul meu asupra lui Ver- 
gilias? Eh! Ducă-se dracului... Par'că 
soarele n'o să fie soare chiar dacă lu- 
crarea mea nu va fi tipărită! — şi-şi 
crestă arterele de la mâna stângă“. 

Harnic şi entuziast, având spirit de 
observaţie și deopotrivă o bogată viaţă 
lăuntrică, credem că d. Mircea Streinul 
va ajunge unul din scriitorii de seam? 
a: literaturii românești. 








C. A. DONESCU 


Biblioteca „Vremea“ a inaugurat 0 
colecţie nouă: „România ervică și isto- 
rică', publicână din ea primul volum 
„Răscruci istorice“, de C. A. Donestu. 

In paginile lucrării, d. C. A, Donescu 
a schiţat epoca de închegare a statului 
românesc sub domnitorul Cuza și înce- 
puturije dinastice, sub Carol |. 24 Ia- 
nuarie 1849... 2 Mai 1864... 11 Februa- 
rie 1856... 10 Mai 1866... sunt intr'ade- 
văr evenimente capitale în viața noa- 
stră națională, pe care autorul le-a pus 
într'o nobilă lumină. 


EMIL BOTTA 


A tipărit în editura „Vremea“ volu- 
mul de nuvele Trântorul. Intre autoiii 
tineri, d. Emil Botta este un talent su- 
perior, în a cărui originală creaţie ne 
punem o mare nădejde. Vom analiza 
„Trântorul“, pe larg, într'o cronică vii- 
toare. 


ARCADIE AVERCENCO 


D. R. Donici a mai tradus un volum 
de schiţe humoristice din scriitorul rus 
Arcadie Avercenco, publicat de editura 
Vremea sub titlul: Manual pentru Le- 
neşi. Recomandăm lectura acestei cărţi 
pline de inteligenţă și haz, redată di- 
vect din rusește într'o corectă limbă 
românească de R. Donici. 


MONOGRAFIA BOLGRADULUI 


D. Dragomir Petrescu —- directorul 
revistei literare culturale „Bugeacul“, 
care apare la Bolgrad, — împreună cu 
d. Alexandru Gladcov — învăţător în 


acelaș oraș, a pus în lucrare monogra- 
fia orașului Bolgrad. Iar tiindcă origina, 
existenţa și desvoltarea acestei locali- 
tăţi din sudul Basarabiei se află în 
strânsă legătură cu istoricul și evolu- 
ţia social-politică a Bugeacului, mono- 
grafia în proect — care în parte este 
întocmită, — va cuprinde date și note 
geografice-istorice-politico-sociale, şi a- 
supra acestui ținut, 

Lucrarea fiind de mare interes pen- 
tru cunoașterea vechiului oraș care este 
Bolgradul și a regiunii sudice a provin- 
ciei românești de peste Prut, ioţi cei 
cari posedă ori cunosc documente si 
orice tel de izvoare, fotografii şi lucrări 
scrise asupra oraşului Bolgrad și a ţi- 
nutului Bugeac, sunt rugaţi călduros de 
întocmitorii monografiei să le trimită 
sau să-i informeze, la adresa revistei 
„Bugeacul” str. Olăriei 7, BolsradrIs- 
mail. 

După culegerea datelor şi notelor cari 
interesează, ele vor fi numaidecât resti- 
tuite posesorilor și celor cari au bino- 
voit a le trimite. 


17 Septembrie 1938 :——————— 


POETUL 


subtil care este d. |. Gr. Perieţeanu 
va da în curând la iveală volumul „Pri- 
begii marine”. 

„Universul Literar” va publica în nu- 
merele salc viitoare, fragmente din a- 
cost aşteptat volum. 


D. SERAFIM CADAN 


autorul reportajului despre Vâlcov, 
din acest număr are gata romanul „,Ras- 
colnichii” (Lipovenii) ce va apare în 
toamna aceasta. i 


NEOBOSITA 


editură „Cartea Românească” pregă- 
tește pentru toamnă o serie de cărți de 
ridicată valoare literară. 

Va apare astiel în ordinea pe care 
editura urmează să o fixeze: 

Un român de Mihail Sadoveanu; 

Fundacul  Varlaamului, roman de 
Ionel "Teodoreanu; 


Un roman de Cezar Petrescu; 

Domnul de rouă, poem dramatic de 
Zaharia Bârsan; 

Figuri femenine din Renaştere, de 
prof, Alexandru Marcu; 

Vlabuţă și Caragiale (amintiri) de 
Paul Bujor; 

Indrumare, nuvele de Paui Bujor; 

Intre două chemări, roman de Octav 
Dessila; 

Viaţa la întâmplare, roman de Teo- 
dor Scarlat: 

Vitriol, de Al. Bilciurescu; 

Rugina nemișcării, nuvele de Vintilă 
Paraschivescu; 

Jocuri de apă, de [. Cotvovu; 

Aventurile a doi copii sub planşeul 
Dâmboviţei, de Ec. Raicoviceanu-Ful- 
Men, 


DINTRE 


cărțile ce urmează a Îi reeditate, 
„Cartea Românească” s'a fixat deocam- 
dată asupra Amintirilor lui Iacob he- 
gruzzi, de mult epuizată şi necesară în 
aceeaşi măsură istoricului literar, ele” 
vului de liceu și omului de cultură. 


GEORGE ŞOIMU... 


tânărul autor al volumului de poe 
me: Popas în lacrimi, are gata de tipar 
romanul: „Tratat de iubire“, 

O poveste lirică, captivantă, în care 
vieaţa e o împletire de tragic și humor. 
O carte pe care o așteptăm cu încre- 
dere! 








Manuscriptele dela Academia Română 


La secţia de manuscripte a Biblio- 
iecii Academiei Române, cercetătorul 
fapielor de odinioară găsește pe lângă 
unele cronici originale, numeroase copii 
din secolii XVII—XVIII, precum şi zeu 
mai bogată colecţie de documente isto- 
vice (câteva zeci de mii) unele în limba 
slavă ori grecească, cele mai multe însă 
românești, datând din veacurile XIV—- 
XIX, alături de care trebuiesc aminiite 
cele peste trei sute de hrisoave pe per- 
gament, cu mari peceţi legate cu șnu- 
ruri de mătase împletită ; filologul are 
ta îndemână vechile texte de limbă ro- 
mănească, dintre care amintim : Psalti- 
reu Scheiană, Apostolul Voronețian, 
Textele Măhăcene, Manusriptul dela 
leud, ș. a. 

Amintim deasemenea insemnatul nu- 
măr de manuscripte cu cuprins teologic; 
pe cine îl interesează desvoltarea co- 
merţului românesc, va găsi la secția ma- 
nuscriptelor o valoroasă colecţie de con- 
dici, acte şi corespondenţă din veacurile 
XVII—XIX, cuprinzând arhiva casei 
de comert C. Hagi Pop din Sibiu. 

O menţiune deosebită facem peniru 
bogatul materia! cu conţinut  popo- 
ran — folklor ori manuscripte de cărți 
poporane. 

Am Jăsat pentru la urmă să amin- 
tesc, că tot aici se află peste cîncizec? 
de volume cu manuscriptele lui Vasile 
Alexandri şi aproape patruzeci de caete 
cuprinzând rodul minţii geniale a lui 
Mihai Eminescu. Creangă, neîntrecutul 
nostru povestitor, este reprezentat şi ei 
printr'un volum manuscript, așa pre- 
cum se găsesc la această secţiune ma- 
nuscripte dela Budai-Deleanu, Gheor- 
ghe Asachi, Eliade Rădulescu, Bariț, 


(Urmare din pag. 1-a) 


C. A. Rosetti şi dela atâţia alţi pioneri 
ai culturii românești. 

Am putea spune că aproape nu 
există om de seamă din trecutul nca- 
mului, dela care să nu se păstreze la 
secţia de manuscripte a Bibliotecii Aca- 
demici Române, cel puţin câteva rân- 
duri. ma ei 

Pe lângă cele româneşti se află şi o 
bogată colecţie de manuscripte slave, 
grecești, latine, orientale şi în limbi 
moderne. | 

Este locul să amintesc aici și o boga- 
tă colecţie de cărți vechi româneşti, 
începând cu cea mai veche tipăritură 
națională „Liturghierul“ lui Macarie, 
dim. 1508, Evanghelia pe pergament din 
1512 tipărită de acelaş Macarie, cărțile 
coresiene, Biblia din 1688 cunoscută 
sub numele de Biblia lui Șerban, pre- 


apa Pa 





cum şi tot ce a văzut lumina tiparului 
în ţările româneşti, până în anul 1833. 

Printre aceste cărți vechi se găsesc 
câteva care au aparținut odinoară bi- 
bliotecii voevodului Constantin Brânco- 
veanu, unele dintre ele purtând chiar 
autograful acestui „boer vechi şi domn 
creștin. 

Scopul acestor rânduri nefiind de- 
scrierea amănunțită a nepreţuitei bogă- 
ţii ce cuprinde secția manuscriptelor Bi- 
bliotecii Academiei Românie, ci o fugară 
prezentare a acestui tezaur național, 
cu care se mândrește țara noastră, pun 
punct, rămânând ca în cadrul unui all 
articol să înfăţișez celelalte secțiuni ale 
celei mai valoroase biblioteci pe care o 
posedă România întregită. 


AL. IORDAN 





SOMN 


In răchitele roşii ai adormit 
Să te poarte lotci estivale, 


Algele albastre nu te-au oprit 


Și lotuşi de foc ţi-au ars în cale. 


Prin mătasea fără sunet alunece 

Cu inima plină de ceasul durut; 
Somnului alb, surâsul să-i întunec 
Să-mi lipesc de inimă, chipul pierdut. 


Ce descântec te va opri? 


Din golfurile sângelui o maree, 


tăscolită de întunecate alizee 


Pe oglinda timpului te va urmări. 


ION BALAN 





17 Septembrie 1938 











UNIVERSUL LITERAR 








MICROSCOP UL 


Yerestrăul din curte face un sgomot 
asurzitor. Lemnul de un metru, apăsat 
în pânza ceaprazită de curând, e tăiat 
ma) întâiu în două bucăți, apoi iar în 
două. Chiuitura terestrăului e ustură- 
toare, scurtă când lemnul e subțire; din 


contră, când e vreun buştean, seamără 
cu o sirenă care se opreşte. 

Păcăniturile motorului sunt rari, gata 
să moară. Atunci glasul pânzei nu s2 
mai aude, semn că omul a retras lem- 
nul, până când maşina se înfierbântă 
din nou. 

Asistentul universitar Teofil Amaru, 
mişcă aparatul. Zarva care pătrunde ce 
afară îi împrăștie atenția, îl sustrage 
concentrării. Vaieiul lung al ferestrău- 
lui îi gâdilă epiderma ca un duş rece, 
înfrigurându-l. Se scoală dela masă şi 
vine la fereastră să vadă dacă mai sunt 
multe lemne de tăiat: Grămada nu se 
distinge bine prin întuneric. Becul pe 
care mecanicul l-a pus într'o prăjină, 
nu luminează până la stivă. Oamenii 
cari cară lemne, la lumina mahmură, 
sunt ca niște libărci. Se mișcă repede 
ca să prididească. 

„Ce nesocotință!* iși zice Amaru. 
„Noaptea se taie lemnele?“ se întreabă 








Despre caducitatea 
idealurilor artei 


((Urmare din pag. I-a) 


recunoscute ca perfect valabile; ca ur- 
mare, efortul fiind diminuat. nici idea- 
lul nu mai poate fi atins. 

Aplicând această lege creaţiunilor 
artistice, căpătăm explicaţia limpede a 
fenomenului expus în articolul prece- 
dent, 

Creaţiile artistice, atâta vreme cât 
sunt rezultatul unui efort prelungit şi 
continuu, cresc în valoare. Idealul pen- 
tru ele nu este un exemplu. Putem 
spune chiar, că nu-l cunosc. Nu-şi dau 
seama de el. Creaţiunile sunt nişte in- 
strumente oarbe în serviciul lui. Forma 
lui nebuloasă nu constitue decât o Li- 
mită ca oricare alta. Numai atât. Ope- 
rele tind către el, dar nu ştiu în ce 
constă. Deaceea şi progresul lor se in- 
tensifică. Fiecare creaţie este o nouă ve- 
rigă adăugată trecutului, pentru cuce- 
rirea viitorului. Care viitor? Aceasta, 
numai istoria artelor o va putea spune, 
cu mulţi ani mai târziu. 

Când însă idealul a fost atins, efortul 
se istoveşte și el. Nu mai are orizont. 
Din tendinţă spre a dobândi o apropiere 
de un maximum se preface în imitare 
servilă a exemplelor din jur. Acestea 
strălucesc cu atâta putere, încât crea- 
țiile artistice sunt atrase inevitabil în 
orbita lor şi renunţă la orgoliul indi- 
vidualităţii, spre a le urma. 

Tot ce se creiază nou cată a fi o 
imagine a ceea ce există. Idealul s'a de- 
plasat. Dintr'un viitor îndepărtat, el 
înconjură acum nouile creaţii. Și artis- 
tului îi vine mult mai uşor să imite 
ctea ce vede, decât să cerceteze ce 
ar trebui să presimtă. De data aceasta 
fiecare creaţie este o verigă în jos dela 
ideal, fiindcă orice s'ar combina, idealul 
este unul, este modelul,: iar celelalte; 
contrafaceri, imitații,  imperfecțiuni. 
Dacă mar fi imperfecțiuni ar însemna 
că idealul n'a fost realizat şi că se 
mai poate, pe aceeaşi bază, înfăptui 
un progres. 

VICTOR POPESCU 


nedumerit. „Omul ăsta nu-şi dă seama 
că provoacă îndârjirea tuturor, de vre- 
me ce continuă să turbure linistea la 
asemenea oră?!'... 

Răbdarea i se macină. Işi ia pălăria 
şi pleacă. 





Afară, în poartă, aerul rece, pufos îi 
răcori fruntea cu mâini mici, invizibile. 
Ochii chinuiți de încordare, slobozi de 
sub teroarea voinţei de a-i ţine mereu 
fixaţi asupra aceluiaș punct, înotară 
în întunericul străveziu ca un ciob de 
sticlă, întocmai unor libelule ce se 
pierd în susul apei. Inhală puternic, în- 
cât i se păru că fiecare alveolă s'a des- 
chis ca o gaură; pieptul îi trosni ca o 
Irântură de os. Aprinse o ţigare, mes- 
tecă în fălci mărunt ca pe o frunză fu- 
mul, apoi îl liberă, deodată, cu o elern- 
pănitură de barză, Râse de imitaţia lui 
şi plin de tinereţe porni cu paşi mari. 

Niciodată Teofil Amaru nu sa sim- 
țit mai încăput în cămaşa unui freamăt 
sufletesc. ca acum. Cu fiecare pas pe 
care-l face are impresia că distruge 
ceva, că se înalță, că îi crese flori în 
suflet. O undă grea de mireasmă îl des- 
fată. Parcă nu e el. Merge grăbit, tra- 
versează strada; o maşină îi atinge 
pulpana pardesiului. Incearcă să fluere: 
nu ştie nici un cântec. N'a cântat nici- 
odată... Vrea să ajungă la locul întâl- 
nirii cu Ofelia, înaintea ei. Să-i poată 
spune că a fost punctual, că ceva, o 
mărturisire apăsătoare ce i-a lovit su- 
fletul cu pumni grei, l-a mânat cu o 
torță irezistibilă. Să-l creadă odată Ote- 
lia... = 

„Eşti un cameleon“, i-a spus ea, în- 
țelegând prin aceasta însușirea lui de 
a trece dela o stare calmă la una răs- 
vrătită; dela sinceritatea aibă, curată, 
la minciuna sfruntată. 

De câte ori n'a încercat să-i distrugă 
această credință. Incepea să vorbească 
rupându-şi crâmpeie din inimă, dar 
imediat spunea ceva neverosimil, de 
care Ofelia râdea cu gura strâmbă. 


Acum vrea să pună totul într'o lu- 
mină nouă, cea adevărată, pe care, 
poale, o aștepta cu aspiraţiile chinuite 
de un eveniment mare, fata cu ochi al- 
Laștri. În definitiv, ceva mai natural 
decât atât, nici nu se poate. Până când 
asemenea inutilități care-i sleiesc pe a- 
mândoi ?!... 

In holul cinematografului scaunele 
sunt toate ocupate. O bătrână ronţăe 
seminţe, a căror coajă o ascunde în po- 
şetă. Lângă ea, o servitoare cu un câine 
de lanț, privește tâmpit la domnișoara 
din faţa ei, de-o frumuseţe orbitoare. 
Vine un ţigănuș cu gazotele de seară, 
le plimbă pe sub nasul statuilor vii și 
pleacă nesatisfăcut. 

Dintr'o rotire de ochi, Amaru a ob- 
servat că n'a venit. Mai e un stert de 
oră. Ofelia nu obicinueşie să vie decât 
cu tramvaiul. 

— FPilu! strigă cineva. 

Un vechiu coleg de liceu din provin- 
cie. Nu l-a văzut de câţiva ani. Vara, 
Amaru pleca în străinătate să facă 
practică la marile spitale de acolo. Rar, 
pe la vreun Crăciun sau la ziua ono- 
mastică a sorei lui, îşi aduce aminte să 
se mai abatţă și pe la țară. Ocupaţiunile 
il ţineau legat aci, in București. 

-— Soţia mea... 

Amaru îi sărută mână, plecându-se 
impecabil. Doamna îi zâmbi afectată. 

— Vasăzică, te-ai însurat, Ghiţă ?i 
Poate că ai și copii... Dacă... 

— Nu, n'avem, că nu vrea el, schiță 
doamna un mic regret din cutele frun- 


ţii. Suntem prea ţineri. Mai târziu, aşa 
mă amână din an în an... Câna vom 
îmbătrâni ce să mai facem cu ei ?... Ce 
zici, domnule Amaru ?... 

— Ştiu eu?... Dar pe cine aşteptaţi?!.. 

-— Cumnată-mea ne-a dat întâlnire 
la tări zece. Trebuie să vie. 

In acest moment o brunetă se apropie 
cu ochii plini de zâmbet ca o învingă- 
toare într'o probă dificilă... 

l-a condus până la hotelul unde în- 
chiriaseră o cameră pentru câteva ziie. 

O clădire înaltă, cu ziduri scorojite, 
cu camere insuticient luminate, însă 
destul de scump mobilate. Asistentul a 
rămas surprins de bogăţia de tablouri 
risipite pe coridorul lung, pardosit cu 
scânduri ce se balansau la fiecare pas. 

Au discutat lucruri mărunte, tără im- 
portanță, în legătură directă cu viaţa 
din satul lor. l-a întrebat de semănă- 
uzi, de frumuseţea vitelor şi de flăcăii 
de-o seamă cu el. Cei doi, se grăbeau 
să-l informeze cât mai precis, mai re- 
pede şi mai prietenește. 

— La revedere |... mă duc!... i-a luat 
prin surprindere cu o voce baritonală, 
cu un tremolo puţin deformat. 

— Dumneata, mai rămâi? sa adre- 
sat desinteresat Mariei, cumnata lui 
Ghiţă, prietenul din provincie. 

Maria s'a rupt dintr'o muțenic al că- 
rel sens nu-l înțelegea nici ea, l-a fixat 
săgetător cu ochii ei mari, negri, pris- 
matici și învingând orice jenă tată de 
rudele-i apropiate, i-a spus nu fără o 
exagerată mulţumire isbucnită : 

--— Merg şi eu!... 

Scoboriţi în stradă, pornind cealun- 
gul trotuarului, Teofil Amaru iuți pa- 
sul. Nu-şi pulu închipui cum consim- 
tise să iacă gestul acesta de a-şi însoți 
prietenii cu cea mai plată linişte, cu o 
convingere fermă că este complet liber 
ia acea oră, că nu ure nicio obhgațiune. 
Făcuse o sumedenie de spirite ca şi 
când nu-l preocupa momentul următor 
sub nici un aspect al lui. Ofelia încre- 
menise în uitarea lui totală, cu toală 
ambiția ce-și stimulase Ge a-i înfrunta 
de data aceasta orice reproş. Ocaziunea 
era, desigur, pierdută. Rămânea pentru 
Otelia tot „Cameleonul“. Inchise ochii. 
Strânse cu putere genele până îl du- 
rură. Incleştă fălcile ca în para unei 
mânii ce stă să sc reverse ca un torent 
de apă. Scrâşni din dinţi. 

— Ce faci? îl întrebă Maria apu- 
cându-i braţul. Te doare ceva ? 

Teofil nu răspunse. 

Traversară strada cu pași prea mari 
pentru o domnişoară. Doi copii cari stă- 
teau pe grilajul unei curți, discutând, se 
ridicară, stând așa până grăbiţii trecură, 
Apoi îşi reluară locurile. 

In mintea lui Teotil se învârtea mercu, 
tot mai adânc, ca un sfredel, gândui că 
a minţit-o pe Ofelia încă odată. Li în- 
tărise din nou constatarea, împărtăşită 
intr'o ocazie din cele mai precare, a- 
tunci când a refuzat să-i primească ve- 
righeta, că e lipsit de personalitate, EL 
insă a voit întotdeauna să nu-i fecun- 
deze nicio neîncredere, să dea exemplu 
de punctualitate. Au intervenit moda- 
lităţi din acestea cari au distrus totul. 
Să se grăbească. Olelia este încă acolo, 
Ea îl aşteaptă de obiceiu câte o oră 
după timpul sorocit. Poaie o întâlneşte 
pe bulevard. Intâmplarea aduce multe... 

— Hai mai repede ! o roagă el pe cea 
care-i ţine braţul strâns şi a cărei mână 
o simte în a lui caldă, doldora de fior... 

— Am obosit grozav... Nu mai pol... 
gâfâie Maria neştiind ce să creadă. Nu 
i-a vorbit nimic... Nici un punct de re- 
per. Merge așa în neştire, repede, din 
ce în ce mai repede, parcă ar pierde 
trenul... 

Maria îl cunoaşte dela Facultate, Jn- 
soţeşte întotdeauna pe profesorul de fi- 
siologie şi corijează lucrările de labo- 





rator sau, câteodată, la disecţii. i-a 
admirat pentru un surâs manifestat ca 
un regret după libertate. Şi mai ales în 


ziua când le-a spus că va demisiona, 
continuând să facă pe liberul profesio- 
nist, Maria Potcoavă a simţit că-i creşte 
un nufăr ce stângăcie faţă de cmul a- 
cesta atât de superior, care nu se aco- 
moda programului şi mai ales îngră- 
delii meseriei pe care şi-o alesese. 

Păcura întunericului, mai ales acum 
când becul electric e departe, le-a mân- 
jit. feţele şi hainele de sus până jos. 
Sunt ca două bucăţi de cărbune purtate 
de o mână. Trotuarul e strâmt, patra- 
tele de asfalt sunt tocite cu niște pin- 
gele. 

— Ce ţintă ai? 


— Unde vrei să pleci? şi fata se lipi 
de „pieptul lui, punându-i mâna pe 
umăr. 

Teofil Amaru sa oprit. Necunoscuta 
aceasta care venise atâta timp şi druin 
la braţul lui, îi cerea socoteală. Un răs- 
puns, pe care el, asistentul universitar 
Teofil Amaru, nu și-l putea da şie-şi. 
Dar iata aceasta cu ochi negri îl inte- 
resează prin grija pe care i-o poartă ! 

Răcoarca grădinii în care au intrat 
le şterge fruntea de sudoare ca un pro- 
sop moale. Poteca lată cât pentru două 
persoane, coleşte la dreapia într'un sco- 
borîş. Câteva trepte de piatră duc tot 
mai în întuneric, Printre frunzişul des 
al copacilor, lumina  lampioanelor de 
departe deabia se vede. E mai mult un 
violet ce nu se intâlneşte des. Liniştea 
doarme ca o pasăre, trezită din când 
în când de vreun plănuilor. 

-—— Ce te-a făcut să vii cu mine? 0 
întreabă Amaru, oprindu-se din nou. 
Abandonase gândul de-a ajunge de in- 
dată la cinematograful unde-l aştepta 
Ofelia. Poalc că i-au venit şi ci asiăzi 
musaiiti, tude şi n'a putut să-i pără- 
sească, respectând obligaţiunea lualiă. 
Se întâmplă de multe ori aşa ceva... 
_—— Vezi dumneata, cum să spur.... se 
încurcă Maria, căutând să-şi motiveze 
spontana adeziune la invitațiunea lui. 
Nu-i trăsnise prin minte că asistentul 
are s'o întrebe acest lucru. Presupunea 
că el a înţeles totul. 

—— Știu ce vrei să spui: că mă iu- 
beşti !.. Nu este aşa ?... Spune Qrepi că 
nu este aşa. N'ai vrut să spui asta ? 

— Mă gândeam la filmul dela 
„Darly“. E trumos. Aş fi vrut să-l văd 
şi eu, schimbă medicinista chestiunea. 

— Ce întorsătură groaznică !... Te 
pricepi la trucuri bine de tot... Ha? Ce 
zici? îi sgudui asistentul braţul gol. 

Ajunseră în aleea piincipală care 
taie grădina în două părți egale, plină 
de lume, perechi necunoscute şi bizare. 
Când ieși de la întuneric într'o pânză 
de lumină, ţi se pare că totul e nou. 

Teofil se uită atent ia Maria. Li văzu 


„chipul din profil rumen, rotund, nefar- 


dat. Avea o mare repulsiune pentru fe- 
meile cari îşi tatuau obrajii cu alifii ce 
le făceau oribile, mai ales pe cele fru- 
moase. 

Ofelia nu era aşa dc echilibrată în 
frumusețea ei, ca aceasta. O desobici- 
nuise de a-şi mai îngroşa tenul cu far- 
duri, cel puţin când se întâlneau. De 
multe ori a văzut-o în tramvai, oşie 
ca focul... 

— Priveşte toate zeițele acestea în 
sufletul cărora melodia sentimentelor 
oscilează după temperament, şi-ai să 
crezi ce-ţi spun, reluă asistentul. Toate, 
dar absolut toate, jinduesc după doi sau 
mai mulţi bărbaţi... In fiecare din ele 
e un demon care le comandă să spună 
braşoave, să deslănțuie drame înspăi- 
mântătoare sau scandaluri groteşti; 
toate se vor admirate, iubite, bănuite 
de niai mulţi sărmani indivizi... 

Maria ascultă tăcută. Teofil îi prin- 
sese braţul puternic şi privea înainte. 

— Examineaz-o pe aceasta care vine 
din faţă... Vezi cum nici n'o interesează 
vorbele lui?... Vezi? Şi câte nor îi ca 
ea!... Sunt aşa de rare fiinţele cari să-şi 
coordoneze în aşa mod acţiunile şi pa- 
siunile, încât atunci când le găsești, poii 
spune ca şi Columb că ai descoperit In- 
diile... Eu cel puţin... 

Confesiunea aceasta o interesa în cel 
mai înalt grad pe Maria Ca de pe ov 
creangă plină de omătul ilorilor că- 
deau una câte una destăinuirile asis- 
ientului, cu parfumul, cu  sbuciumul 
condensat în ele, cu convingeri proprii 
demne de luat în consideraţie. Maria 
nu avusese niciodată ocaziunea să audă 
pe cineva vorbindu-i atât de frumos, 
limpede şi natural. Băeţii pe cari îi cu- 
noscuse o purtau prin mizeriile petre” 
cerilor lor, făcându-și un merit din a-i 
spune că băuse mai mult cecât altul, 
că se dusese acasă la ziuă, că sau bă” 
tut pentru o fată... 

Un ciripit ca de viabie trezită îna- 
inte de răsăritul soarelui îi umplea su- 
flețul. Ar fi vrut să-i spună că nu se 
mai desparte de el, să-l roage să-i po- 
vestească mereu, să-și mărturisească 
iubirea. Işi ridică ochii. Figura lui Teo- 
“il Amaru avea o lumină ştearsă care 
da trăsturilor fine, puţin lungi, o ar” 
monie nouă. Maria zâmbi şi lăsă capul 
în jos. O teamă altoiiă cu puterea unui 
sentiment în creștere ca n orchestră ce 
se apropie, îi închidea gura. 

— Si eu Ja fel... spuse ea târziu 

Teofil înclină din cap. Ji prinse mâna 
şi îi mângâie degetele fine, mai, din 
cari vadiau flăcări.  Indată, asistentul 
se gândi la Ofelia, la inelele care-i îm- 
podobeau toate degetele. Maria nu a- 
vea niciunul. 

„Chestiune de gusturi” 
gând. E 

La capătul aleii se opriră. Priviră în 
urmă luminile şi perechile cari păreau 
dişte târâtoare. 

Teofil ar ti vrut să alle din gura Nia- 
viei, fata aceasta care-l ascultă cu un 
respect neşovăitor ca pe un părinte, ce 
anume crede despre el. Nu taţi oame- 
nii sunt la fel. Unii îşi spun părerile, 
îşi susțin argumentele direct în fata 
celui cu care au conflictul, alţii, din con- 
tră, înregistrează totul ca o placă de 
patetfon şi apoi reproduc în alte cercul, 
criticând şi omul şi părerile. Nu este 


îşi zise în 


de CONST. ENE 


vorbă că, a pretinde cuiva să-ţi spună 
in faţă consideraţia ce ţi-o dă, apre- 
cierea de care te bucuri în prieteria 
sau ura lui, este un lucru foarte dificil. 
Totuși, lui Teofil Amaru i-ar face o 
mare plăcere, sar simţi purificat su- 
ileteşte, i-ar da un nou curaj, un nou 
îndemn la acţiune. Ofelia îi spusese că 
e un „cameleon”; dar Maria ce zicea?,.. 

— Ce crezi de părerile mele? v ches- 
tionă e] tărăgănat, cu un dublu înțeles. 

Maria scoase un oftat prelung, îşi 
upăsă cu mâna dreaptă pieplul, se uită 
fix la Teofil, căutându-i ochii şi zise: 

— Stiu eu ce să zic?... ca o desar- 
mată. 

Lui Teofil nu-i conveni acest răs- 
puns. Se aştepta ca Maria să se ridice 
mai sus ca el pe scara considerațiuni- 
lor în acest domeniu, să-l ia de piept, 
să-l judece, să-i distrugă loate formu- 
lările, ca pe nişte obiecte bune de a- 
runcat la gunoi, mai ales că făcea şi 
ea parte din aceeaş categorie, Sau să-i 
amendeze afirmaţiunile, aducând ceva 
nou, surprinzător de nou, la care el nu 
sa gândit, pe care nu i-a descifrat... 
Se ambiţionă să-i smulgă un răspuns. 

-— Zi ceva! O părere... Oamenii fără 
păreri sunt ca păsările fără ciripit, 
conchise Teofil. 

— Ce muli as vrea să fiu o pasăre!.., 

— Iată vorbă!.. Spune, dom'le. 
mauzi !.. 

Maria râse sgomotos. Surescitarea lui 
Teofil îi da posibilitatea să-l vunvască 
mai bine. 


-— Hai să stăm, îl rugă ea, trăgân- 
du-l de mână. 





In aţa ochilor se întindea lacul ce 
sc lărgea din ce în ce, cu cât înșuru- 
bai privirea în albăstrimea întunericu- 
lui. O adiere seratică -— poem al unei 
imaginaţii aprinse — flutura aripile 
străvezii pe deasupra apei. Pomii îşi 


(Urmare în pag. 4-a) 








„lensiune și 


LA A; 


temperatură 


(Urmare din pag. l-a) 


bianţei: el se confruntă cu sine însu- 
și, într'o oglindire tragică, şi se consi- 
deră în realitatea sa funciară. De unde, 
extrema tensiune a vieții sule înterioure 
si regimul de înaltă temperatură în 
care evoluiază (sublinierea 1r.). 

Această literaturi nouă este animală 
de un puternic spirit de creație. Nu este, 
probabii, în Europa o alui literatură 
care să tindă cu o egală pasiune, să se 
ilustreze prin opere mari. Ambiţie fi- 
rească tinereţii, fără îndoiaid, dar şi un 
elan al forţelor clocotitoare, care mărtu- 
misește o prodigioasă voinţui de a trăi 
şi o grijă cinstită de a-și legitima drep- 
tul la viaţă, prin reveluția unui fond 
personal. Tocmai ucestei patetice cău- 
tări se cuvine să-i fie atribuită prinei- 
pala originalitate a literaturii româ- 
neşti“. 

Im acest chip şi ton, anulizează d. B. 
Munteanu voința de creație u „tineret 
generaţii, în cele 10 pagini ce i le în- 
chină. lar ca încheiere scrie următoare- 
le : „Infinitul, cosmosul, irațtionalul, rea- 
lităţile secunde şi toată simbolica vastă 
ce decurge de aici și din care literatura 
românească actuală consumă atăt de 
mult (fait une si grande consommation), 
sunt nutrimente turi, ce trebuesc folo- 
site cu conştiinţa clară. Se jace abuz de 
ele. Sublime clişee circulă cam pretu- 
tindeni, acceptate pe încredere. Semn de 
oboseală, acest automutism verbal tră- 
deuză o anume nesinceritate în înspiru- 
ție. Literatura românească de astăzi su- 
feră un fel de orbire metafizică ce în- 
tunecă drumul directei sale comuni- 
cări cu realităţi vii. A imvinge acest 
obstacol (cet engouement),  pentruca, 
bogată cu experienţa metafizică a cinci- 
sprezece ani, să regăsească isvoarele 
simple ule adevărului, constituie pen- 
tru literatura românească o nouă etapă 
de străbătut; aceasta este fără îndoială, 
"nenirea ei de mâine (pag. 311). 

Pe marginea textului citat, vom în- 
cerca în viitorul număr, să arătăm în ce 
măsură consideraţiile d-iui Munteanu 
par a [i favorabile sau nu, pentru cei lu 
curi se referă. 


— î. — 








— A 








UNIVERSUL LITERAR 











17 Septembrie 1938 


CERNAUŢI-ORAŞUL TINEREȚII 


De-alungul vremii această aşezare a 
sporit domol, ca un om ce vrea să-și 
simtă bine pământul sub picioare și a- 
poi să se aventureze în timp. A escala- 
dat înălţimi, a coborât râpe, sa ramifi- 
cat prin văi, astfel că Cernăuții prezintă 
sub acest aspect, un admirabil exemplu 
de vitalitate a neamurilor ce-l locuiesc 
şi care-i dau forța şi violenţa de a păși 
mereu înainte. E un oraș Ja răscrucea 
a patru lumi. Patru rase își dispută în- 
tâietatea subteran: rasa mediteraniană, 
reprezentată prin români, rasa slavă 
prin ucraineni, — cei mai numeroşi — 
cehoslovaci, polonezi, ruşi; rasa germa- 
nă, tip austriac și rasa semită, reprezen- 
tată printr'e proporţie covârșitoare faţă 








de celelalte naţiuni. 

Românismul a luptat aici pentru a-și 
menţine poziţiile şi lupta a fost dusă de 
tineri, mereu de tineri. 

De aceea, în istoria luptelor sale, Cer- 
năuţii păstrează numai efigii tinerești. 
Tânăr, M. Eminescu, elev şi bibliotecar, 
descifrând cronici şi letopiseți în cămă- 
ruța cu vraiuri de tomuri prăfuite; tâ- 
năr a fost Ciprian Porumbescu, care în 
1877 e aruncat în beciu, împreună cu 
tovarășii săi, pentru vina de a fi aderat 
printr'o telegramă la comemorarea a 
100 ani dela asasinarea Domnului Mol- 
dovei Grigorie Ghica (Octombrie 1777) 
ce avea loc la Iași ,cu care prilej „alt 
tânăr bucovinean, poetul Dimitrie Pe- 





(Urmare din n-rul trecut) 


trino, rostea o filipică de mare răsunet, 
la adresa stăpânirii streine din Buco- 
vina. 

Teodor Robeanu, marele poet buco- 
vinean a scris în tinereţe, la Cernăuţi, 
cele mai inspirate poezii. 

Tot la Cernăuţi, în 1904 se puneau 
temeliile valoroasei reviste „Junimea 
Literară“ redactată de un grup de ti- 
neri. 

Din cenușa anilor, studențimea a fost 
aceea care purta ilacăra faptei creatoa- 
re şi a dragostei de neam, neclintită. 
Când la căpătâiu studențimea cernău- 
țeană avea temnița lui Ciprian Porum- 
bescu, drumul ei nu putea fi schimbat. 

Grupată în cinci mari familii — so- 





ICROSCUPUL 


spălau pletele în undele liniștite. Luna 
se ospăta pe frunza unui nufăr. O bar 
că trecu lin ca o pasăre în scrutarea 
necunoscutului. 

— Imi spui sau nu? se încăpățină 
Teofil stând. 

— Câtă cheltuială de frumuseţe întâl- 
neşti în fiecare colț de natură! 

— Nu asta!, tăcu carecum desgus- 
tat asistentul. 

— Da, nu asta! indiscutabil că au 
asta! Vezi, oricât am vrea noi să vă 
facem să ne înțelegeţi, să vă educăm 
în această direcţie, ne este imposibil. 
Pentrucă mi se pare ceva adevărat, în- 
să de-o ciudăţenie izbitoare: nu suntem 
sinceri nici cu noi înşine... E părerea 
mea... Citește o carte, un roman scris 
de o femee şi ai să vezi că niciodată nu 
spune tot, nu ajunge până la capăt, 
tocmai din lipsa sincerităţii... Alătură-i 
pe Tolstoi sau pe Gib Mihăescu şi vei 
observa prăpastia diferenții. 

— Ce vrei să spui? 

— „„Intenţia  nudă,  netnzorzonată, 
conduce dela un capăt la altul al ope- 
rei şi deci al vieţii eroilor lor... Vino 
dincoace şi vezi uneltirile, intenţia fal- 
să, deghizată, niciodată realitatea fap- 
tului... 'Ţi-am spus; sunt păreri perso- 
nale... Spunea cineva, că femeia când 
spune adevărul, minte, iar când minte, 
spune cel mai mare adevăr!... 

Nu ţi se pare că acest joc de cuvinte 
soluţionează cât mai complet pro- 
blema ?... 

— Atunci, însemnează că nu trebue să 
credem nimic din ce ne spuneți voi? 
zâmbi larg Teofil, strângând-o ca pe-o 
păpușă... 

— Tocmai aci e marele secret; n'ar 
trebui. Insă noi am fost create ca să fim 
crezute, ca să îmblânzim, ca să minţim 
viaţa !... 

— Bravo..!. Așa da!... 

Teofil îi cuprinse încet capul cu mâi- 
nile amândouă şi o sărută. Fata se lipi 
de el, ghemuindu-se ca un pui de rân- 
dunică sub aripile ocrotitoare. 

— Ce-ai făcut ? se revoltă ea ca tre- 
zită din letargie, voind să pară supărată, 
Glasul o trădă. 

— Nimic ! spuse apăsat Teofil. 

Un râs ruginit îi făcu să-şi întoarcă 
ochii pe poteca pe care veneau două 
domnișoare, Lui Teofil îi îngheță inima. 

„Ce-ar fi să fie Ofelia“? se întrebă 
fulgerător, asociind în minte scene din 
trecut. Căută însă să pară liniştit. 

Maria nici nu înălță capul, cu toată 
vorba hazlie a trecătoarelor. Două ne- 
cunoscute. Aşteaptă și ele pe cineva. 

Tăcerea puse stăpânire apăsătoare, 
nezdruncinată, pe poteca deșteptată ce 
cele două gălăgioase. | 

„Trebue să se reîntoarcă“, se minți 
Teofil. Noaptea aceasta te îndeamnă la 
aşteptare, iar suspinul nu capătă înţe- 
lesul unei rețineri a răzbunării, ci o 
colaborare intimă, de efect, la armonia 
liniștei ce domneşte în împrejurimi. De 
ce se întâlnesc amanţii, de obiceiu, în 
nopţile acestea clare, cu pulbere de cu- 
lori închise fixată pe frunze, pe ape, 
în cer? se întreba Teofil. „Care e le- 
gătura între noapte şi iubire“?. 

Teofil căzu pe gânduri. Avu impre” 
sia înrădăcinată în suflet că e singur. 
Lăsă capul greu în palmă și privi îna- 
inte. Nenumărate întrebări îi roiau în 
creier ca albinele în știubeu. Se simţea 
oarecum descomplectat, lipsindu-i ceva, 
fără să ştie ce. Memoria îi funcționa 
perfect, aducându-i pe talerul amintirii 
evenimente consumate fulgerător ca un 
fir de fosfor, a căror lumină l-a impre- 
sionat profund tocmai prin durata ior 
scurtă. Nu se poate lămuri cum l-au 
pasionat întotdeauna, exclusiv, lucrurile 
mărunte, 'ipsite de importanţa afișată, 
sacrificându-le pe cele de dimensiuni, 
cu o poftă nesăţioasă. Ce curios)... 

Deodată se trezi din chinurile dura- 


roase, ascuţite ale acestor adevăruri şi. 


prinzând mâna Mariei, înmărmurită şi 
torturată și ea de mari neînţelesuri, îi 
arătă: , 

— Vezi Maria !... vezi colo, sub aie 
za ceea ?,.. 

— Unde? tresări ca dintr'un somn 
greu, survenit în urma unui narcotic, 
Maria. 

— Frunza ceea lată... Vezi? între- 
bă cu glasul turburat, plin de sunete 
grave. 

'Teoiil se încruntă. Lasă sprincenele 
stufoase, negre, le ridică într'o mişcare 
repetată şi căută atent cu ochii. Nu se 


(Urmare din pag. 3-a) 


înşeală. Are vederea destul de bună. E 
încă tânăr... 

-— Nu văd nimic !... Ce să văd?... şi 
Maria începu să râdă. Un râs biciuitor 
ca un sfâre de ficiușcă aplicat pe o- 
braji. 

Teofil înţepeni într'o poziţie de epi- 
leptic. !Cu capul plecat într'o parte, 
frânt sub greutatea loviturilor unui 
duşman sanguin. Ochii i se făcură mari, 
«Xagerat de mari, ca nişte pahare colo- 
rate. Din ei se smulgeau lumini şterse 
ca răspândite de un far stropit cu no- 
roi. li închise. Femeea era acolo, albă, 
din ce în ce mai albă, ca argintul, ca 


porțelanul... Numai el o vede... Maria 
nu zăreşte nimic... 
— Ţi se pare... Cum să fie o lemee 


în apă? Nu-ţi închipui enormitatea... 
Ce, mai trăim în epoca minunilor ? 

— Asta e Ofelia !... Precis e Oielia!... 
isbucni ca o fântână arteziană, asisten- 


tul. Fruntea ei înaltă... ochii, părul... 
Vezi ?... Jur că e Ofelia!.. 
Maria nu ştiu ce să mai creadă. 


Asistentul are accese?! Aşa sunt oa- 
meni prea învăţaţi. Li se năzare câte 
ceva, din senin, şi apoi susţin ca nişte 
naivi viziunile acestea născute. indis- 
cutabil, din sforțările lor icerebrale... 
O milă maternă o cuprinse. Compă- 
timirea desfăcută de orice convenţio- 
nalism o apropia mai mult de sbuciu- 
mele lui Teofil. Munceşte mult, desi- 
pur. Viaţa profesorală, delegațţiile cari 
i se dau pentru a reprezenta țara în 
străinătate, cărţile pe care le scrie îi 
cer sforțări grozave. Mariei îi veni să 
plângă. 

Aducându-şi aminte de ceva, Teofil, 
dintr'o săritură, îu în picioare. 

— A, da!... pronunţă el apăsat, sa- 
tisfăcut, totuşi morocănos, rezemân- 
du-şi capul în deget, 

— Ce-ai uitat ? se sculă şi Maria a- 
meţită de întorsătura aceasta extraor- 
dinară, sterilă, 

— Microscopul. 

—— Care microscop ?... Ce microscop? 
întrebă ea aprinsă, sâcâită tot mai mult 
de neliniște. 

Teofil se apropie de ea cu un aer 
de curtezan încercat. Intinse mâinile 
lungi ca nişte crengi strâmbe şi o cu- 
prinse de după mijloc. Maria își lăsă 
capul pe pieptul lui. Un suspin adânc, 
dureros, scos din cele mai sincere com- 
pătimiri îi şueră printre buze. 

— 'Trebue să te părăsesc... repede... 
e târziu. Am acasă de făcut analiza 
sângelui unei fete. Bolnavă de mult 
timp, crede că se mai poate face bine... 
Nu ştiu. Mâine dimineaţă la 4 vine 
după rezultat.. Vrea să plece la aer.. 
O viață nu se poate stinge din cauza 
noastră... 





— O îi aceea pe care-ai văzut-o în 
apă, interveni Maria stins, ca şușotul 
unui frunziş des. 

Teofil se reținu. Se înţepeni în pi- 
cioare, o strânse din nou la piept, îi 
privi ochi plânşi, apoi fără nicio vorbă, 
se pierdu în întunerecul de pe alee... 


Individul se opri sub felinar să-şi 
răsucească o ţigare. Se  rezimă de 
stâlpul care se mişcă, uşurându-se 
parcă de-o povară, li scăpă foiţa din- 
tre degetele groase de salahor, făcu un 
viraj scurt şi căzu la un pas deeel. 
Omul se plecă s'o ridice moţăindu-se ca 
o babă când execută o mătanie. Stră- 
nută. Alcoolul îi veni pe nas. Trase un 
fluer prelung şi reuşind să deslipească 


foița de lespedea de bazalt, se sprijini 
Gin nou de felinar... 

Lumina care-l îmbracă are o culoare 
violetă. "Trăsăturile prelungi ale feții, 
chinuite de oboseală și visuri, în 30- 
cul intermitent al fascicolelor de lu- 
mină, îl fac hidos. Umbra întinsă pe tro- 
tuar, ca o pată de cerneală pe o coală, 
se balansează ca o creangă. Cu fiecare 
mișcare pe care neliniștea omului o 
răsuceşte în aer, umbra se lungește sau 
se scurtează. 

Teofil merge încet, absent, preocu- 
pat de despărțirea bruscă din grădină. 
Parcă nu-i vine să creadă că sa în- 
tâmplat în realitate; recapitularea e ba- 
nală dar dureroasă. Ii simte zimţii dra- 
cului în creer și în suflet, deodată. Ma- 
ria poate îl iubeşte. Sinceritatea e o 
bijuterie; puţini pot s'o poarte în așa 
fel ca irizările ei de lumină să nu fie 
umbrite... Maria a fost sinceră... 

— Dă-mi un foc! se desprinde omul 
de lângă felinar, înaintând spre Teofil, 
clătinându-se... Mi-am uitat chibriturile 
pe masă, motivează el. 

Teofil scoase bricheta. Incercă să 
scapere. Nu luă foc. Omul scuipă prin- 
tre dinți câteva fire de tutun pe care 
le-a ros până acum. 

— Nare benzină... se scuză feofil. 

— Dă-o încoace! şi i-o trase cu 
forţa din mână. O fac eu să meargă și 
tără benzină... cu scuipat... 

Asistentul zâmbeşte. Se uită la dun- 
gile adânci cari brăzdează obrajii sco- 
fâlciți ai omului beat și-i vine în min- 
te un tablou. Oare pictorul nu avusese 
ca model tocmai pe omul din faţa lui ? 
Prea era mare asemănarea |... 

Intr'adevăr, omul reuși să aprindă. 

Desfăcuse bricheta. Treaba lui. Pe ']ev- 
fil nu-l interesa câtuşi de puţin. Il in- 
tiiga numai faptul că beiivul îşi freca 
mâinile cu maximă satisfacţie, trăgând 
cu nesaţiu fumul în piept. Nu se pier- 
dea în aerul rece nicio șuviţă, corisu- 
mându-se tot în plămânii  dilataţi ai 
muncitorului. 

— Na-ţi-o !... Eşti un băiat! Nu veei 
o femee ? trase ştrengăreşte cu ochiul 
omul, retrăgându-se câţiva pași înapoi 
ca să se reazime de felinar. 

Teofil se uită la el năuc. Şi pentru 
că nu scoase nici o vorbă, necunoscutul 
se simţi dator să completeze cu o re- 


comandaţie însoţită de plescăit de 
limbă. 

-— O fată, mamă, mamă !... Bomboa- 
nă !... Greta Garbol... 


— Ce spui, frate ?... Chiar ea! 

— Mie-mi spui ... o cunosc eu... Stă 
la madam Bercu. Precis nu te refuză... 
Mai ales că merg şi eu... 

— Ai trecere... Vă cunoaşteţi ?... 

Omul observând că e luat în bătae 
de joc. conteni. Desfăcu  tabacherea, 
muie degetele pe limbă şi își împleti 
altă ţigare, îmbiind pe Teofil să se ser- 
vească. Bricheta luă foc dintr'odată. 
Omul zâmbi, vârându-i-o sub nas asis- 
tentului. 

Lui Teofil i se făcu scârbă totală. 
Duhoarea îi ustură nările. Prăjina care 
sta lângă felinar, seamănă mai mult a 
cadavru decât a om. Ochii i se mărise- 
ră în orbite şi căpătaseră o lumină lucie, 
ca de plumb tăiat. Umerii obrajilor, 
ca niște vinete crescute pe oase mari. 
Când pune ţigarea în gură să soarbă 
fumul tare al tutunului, parcă e un 
cap de mort cu lumânarea pe frunte. 
Da. Mai ales rostogolirea ochilor, ca 
nişte mormoloci în noroiul fin al unei 
gropițe, îi dă înfățișarea unui miner... 

Iși adună toate forțele. Vru să scârş- 
nească şi să se repeadă la sluţenia lun» 
gă care-l privește fix. 

Sergentul din post flueră scurt, în- 
fiorător. 

Teofil se scutură. Nu voia sub niciun 
motiv să mai aibă o nouă discuţie. Be- 
țivul lăsase capul în jos, într'o parte. 
li curgeau balele. 

Teofil a luă la fugă. Sergentul flueră 
de trei ori. O mașină trecu fâșiind. Se 
uită în urmă. Omul nu se mişcase de 
acolo. Totuşi, umbra lui e alături... 
Ceaţa deasă îi acoperea vederea. A- 
lunecă Și- și rupse pantalonul... O mână 
viguroasă îi ajută să se ridice. Teofil îi 
mulțumi și plecă tot în iugă. Nu se 
gândea la nimic... 

Intră în cameră odată cu zorile. 
Microscopul era răsturnat pe masă, iar 
pisica se uita în oglindă, mângâindu-şi 


urechile cu labele... 
CONST, ENE 


cietăţi studențești — Junimea, Arboroa- 
sa, Dacia, Moldova și Bucovina — fie 
care cu tradiţiile şi luptele sale pentru 
menţinerea conștiinței naţionale, înain- 
te de războiu, studențimoa ieșea din U- 
niversitate cu o disciplină în plus: dra- 
gostea de neam, conștiința demnităţii 
de român. 

Din acest sever laborator au ieşit fi- 
gurile morale ale Bucovinei: Prof. |. 
Nistor, Traian Brăileanu, dr. Aurel 
Moraru, păr. dr. Puiul, prof. T. Zub, 
etc. 

Et in Arcadia ego. Și eu am fost stu- 
dent la Cernăuţi, Imi amintesc cu drag 
de președintele societății „Junimea“, 
bădiţa Laur Gârbu și nu mi se va șter- 
ge vreodată din minte atmosfera de ti- 
nereţe şi voie bună din saloanele socie- 
tăţii din Palatul Naţional]. Asta acum 10 
ani. 'Tradiţiile însă nu se sfarmă; alt 
tineret, poate mai entuziast, ne-a luat 
locul. 

O datorie a fucsului (primul grad, 
înainte de a fi primit în Societate) era 
să-şi asculte bădiţa, (studentul mai ve- 
chiu, pe care novicele și-l alegea men- 
tor) şi să-i dovedească puterea de re- 
zistenţă la Lăutură, Firește, bădița era 
cel ce plătea şi care-și făcea o onoare 
din asta, 

Trai dulce studenţesc din Cernăuţi! 
Voi toți câți v'ați petrecut și vă petre- 
ceţi frumoșii ani ai studenției la Cer- 
năuţi; voi cei din „Junimea“ mândri de 
trecutul vostru și nu măi puţin de pre 
zentul vostru; voi cei din „Arboroasa“ 





a dt ci ze 
Cihuian 


Ciprian Porumbescu 


purtând cu mare demnitate costumul 
naţional, robuşti fii ai satelor; voi din 
„Dacia“, care n'aveţi mândrie mai mare, 
decât opera înaintașilor, zeloși înteme- 
ietori de cooperative şi biblioteci cu 
cărți românești, prin atâtea sate buco- 
vinene, înființători ai arcăşiilor în vre” 
muri grele pentru românism, voi trebue 
să vă simţiţi fericiţi că duceţi drumul 
strălucit al unei glorioase tradiţii, că 
prin voi se desăvârșește ceeace alţii au 
visat numai. 

Demnitate, spirit de corp, elan, ace- 
ste embleme vor trebui să lucească cu 
aceeași splendoare pe piepturile voastre 
tinere, cum au lucit pe pieptul bădiţei 
Ciprian Porumbescu şi a camarazilor 
săi, în 1877. 

O altă frumuseţe a vieţii studențești 
din Cernăuţi, e dragostea. studenţească. 
Cred că nicăeri n'au evoluat iubiri mai 
pure, nicăeri luminozităţile cerești nau 
surâs mai iertător ca perechilor de în- 
drăgostiți — o, această dragoste din în- 
tâia studenție — abandonată visului pe 
tainicile cărări ale parcului Dominic. 
Câţi n'au contemplat, serafic îmbrăţi- 
şați, negurile albăstrii de pe dealul Țe 
țina, ascultând în asfinţit de soare clin- 
chetul turmelor coborând pe Calicean- 
ca. Câte idealuri făurite în doi, sub ra- 
muri de cetină, nu sau destrămat la 
aspra atingere cu realitatea. 

Schillerpark — unde lumea de 'con- 
diție mijlocie își face cu regularitate 
siesta, prezintă doar un obiectiv inci- 
dental, îndrăgostiţilor. 

Grădina Publică —— pe unde-i plăcea 
să se plimbe lui Alecsandri, în 1848 — 





de IULIAN VESPER 


e una din cele mai frumoase grădini 
din ţară. Cu muzică militară şi tineret 
„tăcând promenadă“ mai ales Dumini- 
cile după amiază. Pe sub teii și platanii 
seculari mulțimile curg în valuri „se 
distrează“ ascultând acordurile largi a- 
le unor valsuri vieneze. 

Studenţii, din toate societăţile, cari 
nu-și pierd vremea cu dragostea, ori 
poate tocmai pentru asta, în zile de 
sărbătoare aranjează prin sate sau orașe 
şezători studenţeşti așa de cunoscute. 

Conferenţiarii sunt studenţi  bădiţi 
sau președinți ai societăţilor. Balurile 
sfârşesc ziua cu o horă mare, în însu- 
fleţirea generală. 

— Am dansat cu'n student frumos, 
cu mustața subțire și părul ca pana 
corbului, oftează două luni, până-şi ia 
bacalaureatul, duduia Constanţa, elevă 
în a șaptea. 

— 'Toată noaptea m'a curtat preşe- 
dintele, suspină mereu fata preotului 
„domnișoară de casă“, făcându-și pla- 
nuri „cum să-l revadă“, 


DESTIN ȘI LEGENDA 


Și totuşi Cernăuţii e un oraş peste 
care desnădejdile s'au imobilizat. Poate 
nu-i decât un reflex al vitalităţii, al ne- 
secatei lui desfrânări de viaţă. Poate-i 
un blestem încremenit în stihiile sale 
primordiale. Sau: e strigătul din urmă al 
hatmanilor și pârcălabilor îngroziţi de 
vânturile de moarte ce-i cuprindeau. 

Dar desnădejdile cernăuţene sunt a- 
tât de adânci, atât de elemntare. Parcă 
ar pluti uneori o presimţire de rău, de 
ceva iremdiabil pierdut. Şi în accl :mo- 
meni grădinile, clădirile, Prutul, copiii, 
toate îți apar într'un fumuriu funebru, 
nuanţă a nenorocirii, asistând propriile 
negre procesiuni. 

Inălțimile nu cunosc salvări. In faţa 
imensităților cerești nu e loc de refugiu. 

Astfel se întâmplă 'că ziarele anunţă 
o epidemie de sinucideri la Cernăuți. 
Fie din dragoste, fie din mizerie, fie din 
pură inconștiență, fie dintr'o plictiseală, 
sinuciderile se ţin lanţ și îngerul morţii 
transportă cortegii de suflete eliberate. 

Dar şi înfruntările vieţii vin proas- 
pete, fremătătoare. Profiluri semețe, 
chipuri de adolescenţi sportivi, împle- 
tesc destinul și proectează în legendă 
virtuțile fortifiante ale acestui oraș, 

— Și totuși, vom trage chenar voevo- 
dal, vom iscăli noi polița de viitor a 
Cernăuţilor, pe care nu l-au putut cu- 
ceri nici banul semit, nici morbidezza 
slavă, nici tenacitatea teutonă. Il va cu- 
ceri spiritualitatea moldavă, miresmele 
mormintelor domnești. 

— Spiritul e renunțare, asceză. Cum 
veţi înfăptui asta? Spiritul influen- 
țează, nu cucerește. Cum veţi influenţa 
adâncurile ? 

Am înțeles că pentru Cernăuţi, oraș 
violenţ, vital, crescând subteran din 
secole, cu aluviuni inevitabile, spiri- 
tualitatea românească era la fel nece- 
sară ca și morbidezza slavă, ca şi tena- 
citatea teutonă. Dar gândul românesc 
trebuia să aibă el iniţiativa, să rămână 
mereu creator în această cetate. 

Simţeam din străfunduri că lupta se 
angajase de mult și numai pe această 
cale se putea câștiga o victorie catego- 
rică. Şi oricare ar fi fost rezultatul, nu 
eram noi cei cari să dăm îndărăt. 

Cernăuţii se proectează pe fundal de 
legemdă. 

Sensibilități românești sau adâncit 
și vibrează în unison. 

Energii rurale alimentează temeliile 
fie prin măreţul cămin de ucenici „Dr. 
Ion I. Nistor“ fie prin societatea ,„Me- 
seriaşul Român” condusă de dr. Aurel 
Moraru, şi se stratifică într'o dârză 
clasă mijlocie românească. 

— Temeliile sau pus, izvoarele au 
țâșnit; ar mai fi de scos milul și apa 
tulbure, ar putea scrie cronicarul vre- 
mii de azi, Şi privind faptele sufletului 
românesc din această cetate, — îndrăz- 


nețe, cutezătoare, —— tălmăcind în linii 


de piatră și arabescuri de gînd profilul 

strălucitor al viitorului, nu se poate să 

nu ia peana din nou şi să însemne: 
Cernăuţii gindesc românește. 
Cerul de nord e senin. 





RECULEGERE 


Singur cu gândul, în liniştea serii 
Păşesc pe drumuri fără de liman ; 
Rechem tovarăş glasul durerii, 
Slugă credincioasă-a vieţii de orfan. 


Ii șoptesc în taină 
L'îndrept cu paşii 


a sorții menire ; 
spre sfânta cetate, cu gratii de fer, 


Unde umbra pletoaselor sălcii 
Mlădiţe din omenire, 
Stau reci sub glie, cu ochii'nspre cer. 


L'întreb de nu cumva şi lui i-e scris, 
Odată şi odată, prin poarta poleită, 

In dăngăte de clopot, în sicriul închis, 
Să-l ducă fără de voe mulțimea grăbită, 


Pe alte tărâmuri, 


dincolo de-abis. 


ION HĂMBĂȘIANU 








nus m manga 


a 





17 Septembrie 1938 














UNIVERSUL LITERAR 


PAGINI DESPRE AMALFI 


Ajungi la Napoli, unde te-ai dus a- 
nume pentru marea, pentru soarele de 
acolo. Te-a împresurat cea mai exube- 
rantă iurnicare de oameni, în unul din 
cele mai aglomerate oraşe ale Europei. 
Te-ai pierdut, seara, de-alungul mari- 
lor bulevarde, numai vitrine cu lumini 
multicolore, te-ai lăsat tras de mână 
de vânzători ambulanți, pe la colţuri, 
te-ai oprit, sîntre două uliţi, să sur- 
prinzi veselia marinarilor, în cârciuma 
care nu poate fi decât a lor; şi apoi, 
dincolo de Porta Capena, ai întrezărit 
peste apele golfului, linia Vezuviului, 
prelungită în colonada de fum, ames- 
tecată cu un nor, în trecere. Şi te-ai 
dus departe, pe cea mai vastă și ele- 
gantă promenadă din câte-ai străbă- 
tut wreodată în visele tale 'de oraşe 
lastuoase, în care să umbli în voia 
capriciilor; te-ai dus dela Santa Lucia 
până spre Posilippo. 

A doua zi ţi-ai confruntat cultura şi 
ştiinţa despre trecut, cu toate câte poţi 
vedea în Muzeul Naţional, pregătindu- 
te pentru Herculanum şi Pompei. 

Ba ai pornit-o cu vaporul spre Ca- 
pri; şi apoi, copleşit de căldura care 
te împresoară, fermecat de priveliștea 
locului, cu gândurile luate de valul 
în care te surprinzi privind, tu, omul 
grav de totdeauna, simţi, iată, nevoia să 
găseşti acolo, în gollul Neapolului, un 
loc, un colț, ca să ştii că este cu putinţă 
liniștea sufletească pe pământ. 

Dacă nu alegi întru aceasta Sorrento, 
să te duci mai departe, dincolo de Ca- 
pri, între munţi și marea albastră, spre 
locurile alese de Atici pentru templul 
lor cel mai frumos, înainte de Salerno, 
în baia mare unde şi-au scăldat semi- 
zeii sirenele, la Amalfi de sub Ravello. 

Să stai acolo o lună, sus, la Capuccini, 
ori la hotelul mai modest, „Albergo îti- 
viera'' sau „Albergo della Luna“, lângă 
odaia în care-a scris Wagner unele din 
cele mai inspirate pagini ale Tristan- 
ului său; cu întinderea mării senine în 
faţă; cu grădinile de portocali pe coasta 
muntelui sub care ţi-e săpată casa; cu 
portul cel mic de jos, bun numai pentru 
bărci pescăreşti și bărci de plimbare cu 
pânza albă, pentru năvoadele întinse la 
uscaf. Târgul se ridică sus, în culmea 
munțelui abrupt. Casele par ţinute în 
stâncă de rădăcinile pomiior şi ale viței, 
care-și leagănă rodul pe coardele îndo- 
ite, în lumina ferestrei, deschisă către 
mare. Urci acolo pe stradele medievale, 
scobite în malul stâncos dela un capăt 
la altul al târgului, în serpentină grea. 


Locului i-ar ajunge frumuseţea. 

Nu-i lipsește totuşi farmecul trecutu- 
tului îndepărtat, precum nu-i lipsesc 
monumentele de artă. 

„. Intr'adevăr : 

lată, colo, sus, în culmea 1: 
cel mai arătos dintre acestea. Mânăs- 
tirea Capucinilor, ajunsă astăzi vestit 
hotel, până la care sunt purtate siman- 
dicoasele persoane ale clienţilor în lec- 
tică, pe spinarea viguroşilor munteni 
din partea locului; cum vor fi urcat 
acolo, pe vremuri numai stareții şi vlă- 
'dicii, sau seniorii veniţi să facă o juru- 
ință la sanctuar. Azi, terasa Capucinilor 
mişună de pictori de toată mâna, din 
toată lumea, veniţi să întineze pânza lor 
cu lumina din golful cu sirene. 

Pentru aşezarea ei excepţională în 
acest proverbial colț de Raiu, mânăsti- 
rea, datând din primii ani ai celui de-al 
XIII-lea veac, a fost sfinţită de împă- 
iatul Frederic II drept Capelă Palatină, 
asemeni celei vestite din capitala sa Pa- 
Jlermo. Au trecut însă anii peste evlavia 
împăraţilor şi a călugărilor. Astăzi, sub 


pergola dinspre mare, asemeni moşului. 


dela Capri, a mai rămas, pentru pictorii 
romanţioși, sau pentru amatorii foto- 
grafi, un biet călugăr capucin, cu barba 
albă. 

-Mai sus, pe culme, auto-strada, şo- 
seaua nouă cu autocare de lux. Şi apoi, 
stâncile goale, întrerupte de amfiteatrul 
verde al livezilor de portocali. Departe, 
dintre stânci, casele unor alte sate, 
între măslini și roșcovi, cu ulițele des- 
nodate 'n serpentine, până jos, la apa 
mării. 





Din loc în loc, pe culme, ruine de 
castele și cetăți. Și sate de pescari: 
Vettica, Praiano. Conca, cu cimitirul 
ei nemaivăzut : un turn, în care se cu= 
boară sicriele cu funia, unul peste altul. 

In mijloc, Amalii, târg medieval, de 
negustori corăbieri, în coasta marelui 
„târg nou“, Neapole, de peste munte. 
Case între grădini mici, răsădite pe to- 
rase cu pămânţul cărat în spate, cu co- 
şul, cu malul împietit în nuele. Printre 
casc, stânci. Printre ele, apele unui to- 
rent din fundul Văii Morilor, cu apa de 
izvor al Cerbilor. In faţă, cât cuprinde 
ochiul, marea. Marea spre care-au tins 
de când lumea acești corăbieri. 

Peste casele în trepte, clopotniţe de 
biscricute vechi de piatră și, sclipină la 


soare, tur;ele smălţuite din nou aie 
vestilului Dom. 

Amiifi., Nume ce Sar fi tras dela 
nimfa cu acelaş nume, iubita lui H6r- 


cule, îngrcpată între flori, înv: aceste 
stânci, în acest colț de mare. 

Târg intemeiat pe vremea Impăratu- 
lui Constantin, de niște Romani care-o 
porniseră către Bosfor şi care, opriţi de 
furtună, au făcut popas aici. Le-a fust 
de-ajuns, ca să nu plece mai departe, 
în căutarea unui loc mai bun. Peste 
noua cetate s'au abătut curând barbarii 
și, mai ales, Grecii bizantini, care-au 
şi lăsat, până azi, atmosfera de Orient, 
locului. De altfel, la un moment at, 
Amalfi ajunsă republică, cu Dogii ei, 
ținea de Constantinopol, — întâmplă- 
rile prin care-a trecut asemănându-se 
mult cu ale Veneţiei, De fapt, amân- 
două au fost vestite cetăți de  negus- 
tori — corăbieri, asemeni cu Genova sau 
Pisa. Corăbierii amalfitani, către al 
X-lea veac, erau vestiți pe toate mările. 
Numai de ci mai aveau frică Saracinii 
şi Corsarii, spaima Italiei pe atunci. 
Doar prădaseră într'un rând şi Roma! 
De aci marea înflorire a cetăţii Amalfi, 
către anii 900—1000. Inflorire stânje- 
nită în parte de venirea Normanzior 
din Franţa lor, în parte de rivalitatea 
cu pisanii, de pe urma cărora cetatea 
s'a ales cu atari prădăciuni, de nu sa 
mai ridicat până azi la ce-a fost pe vre- 
muri. Moravuri medievale: un oraș a- 
proape nimicit, prin năvala şi prădă- 
ciunile de câteva zile ale dușmanului. 
Ba într'un rând, prin al XV-lea veac, 
ajuns ieud, Amalfi, atâta  decăzuse, 
încât a fost vândut la mezat pentru 
datoriile seniorului. De aceea a rămas 


astăzi cimtir al înfloririi de care vor- 
besc cronici, pe vremea când nu era 





„Catedrala... deținătoarea trecutului”. 


port mai vestit ca Amalii, în tot Ră- 
săritul: cu zărăfii ale ei la Roma, cu 
schelele, ca Cetatea Albă a genovezi- 
lor, la "Țarigrad, în Egipt, pe coastele 
Dalmației, până la Bagdad şi Ierusalim, 
până unde-şi întindea rosturile această 
cetate marinară, nu mai puţin vestită, 
la un moment dat, decât Veneţia. Ne- 
gustoroşi amalfitanii, pe cât de evla- 
vioși : cum le stătea bine oamenilor în 


ăi e tie 


Priveliște de pe terasa fostei mânăstiri a Capucinilor. 


de ALEXANDRU MARCU 


Veacul de mijloc. De aceea, la leru- 
salim, cu banii lor, pe lângă o biserică, 
intemeiaseră un ospiciu, de unde avea 
să se tragă ordinul cavaleresc al loa- 
niților, atâta de însemnat pentru istori- 
cul faimoaselor Cruciade. Evlavioşi, în- 
stăriți, strângători de bogății şi opere 
de artă prin Orientul pe care-l co- 
lindau, acești corăbieri amalfitani au 
mai avut un noroc : să dea la Constan- 
tinopol peste textul celebrelor Pandecte 
ale lui Justinian, furate apoi de pră- 
dătorii pisani, dela care le-au furat 
apoi îlorentinii, spre a le păstra până 
azi în Biblioteca Laurentiană. Oamenii 
de legi să ia aminte : acestor amalfitani 
li se datorește nu numai scăparea dela 
nimicirea sigură, în Orientul tuturor 
calamităţilor de după 1453, a celebrelor 
legiuiri romane, dar și bazele Dreptului 
comercial maritim, puse de juriștii aces- 
tor negustori, din cele mai vechi tim- 
puri medievale. După cum tot lor le 
atribue tradiția necontestată, meritul 
de a fi perfecţionat busola, minunata 
unealtă care-avea să ducă, nu mult 


mai târziu, la schimbarea istoriei lumii, 


prin descoperirea celor două Americi. 


Deţinătoarea trecutului în orice târg 
italian, este îndeobşte Catedrala. Urci, 
așa dar, treptele din fața Domului din 
Amalfi. Şi, decepționat, îl găsești cu 


totul nou, refăcut acum un veac, însă : 


aidoma celui vechi. Pe acesta ţi-l în- 
chipui, cu totul bizantin, după resturile 
din Chiostro, după mozaicurile și sculp- 
turile dela Ravello din apropiere. După 
clopotniţa veche de sub munte, cu ce- 
bucele de sus smălțuite ca minaretele 
din Cairo, încolăcite ca faldurile unui 
turban. Clopotul, acelaș, bate şi azi, ca 
pe vremurile de bejenie când dădeau 
Turcii. Porţile au fost făcute chiar la 
Țarigrad, aduse de un neguţător amal- 
fitan de acolo, în semn de juruită: 
ciocănite toate în argint. 

De mult, când oamenii credeau în 
Dumnezeu, aduceau porţi de argint pen- 
tru biserica lor, de peste țări şi mări. 
Sau doborau stâlpii de piatră din ju- 
rul templului dela Paestum și-i trăgeau 
cu funiile, ca să  împrejmuiască Il 
Chiostro del Paradiso în Catedrala din 
Amalfi. 

Pe atunci, se ridicaseră în partea lo- 
cului douăzeci de mânăstiri. 

Azi, cele mai încăpătoare din ele, 
am spus, sunt hoteluri. Sus, Capucinii. 





Soborul clopotelor a terminat litur- 
ghia; văile sau umplut de rugă... Pădu- 
rea şi-a adunat copacii în sfântă tăce- 
re,.. Stranele cerului s'au golit de nouri. 
In biserica firii peste care s'a lăsat ne” 
gura fumului de tămâie și smirnă, Sa 
aprins o singură candelă: luceafărul. 

Din templul nevăzut pacea coboară 
în svon de înnoptat, pe aripi de linişti, 
în mânăstire. 

Umbre negre, ici și colo, pătează lu- 
mina decolorată a incintei: călugării ce 
robotesc înainte de a trece la pravila 
nopţii. Opaiţe lucesc în geamuri minus- 
cule, ţesânad dantelă subţire de lumini 
și 'umbre în curtea mânăstirii. Rând pe 
rând ușile s'au închis: capace grele pe- 
ste ochi de lumină, în tăcerea negrăi- 
toare a nopţii... 

In chilii și'n suflete, rugăciunile mur- 
murate, ca apele unui isvor din munte, 
cad pe altarul credinţei. 

Noaptea își cerne domal fulgii întu- 
nericului, acoperind biserică, chilii, văi 
şi munţi. Cădelriţi nevăzute împrăştie 
miresme culese din palmele florilor... 

Copacii prind șoaptă, treziți de ua 
chiot prelung prins din hăuri, plâns de 
cucuvae, prevestitor de moarte.... 

Murmur de frunze... sâsâituri de dez- 
aprobare. Tăcere din nou... zăbranicul 
rupt pentru o clipă își întinde iarăși 
pânza fumurie... 

De după munte, luna își arată faţa, 
apoi lunecă spre biserică, mirată de a- 
tâta tăcere... 

Se oprește o clipă în creștetul cru- 
cii, luminând ca'n sfântă Inviere, întu- 
nericul din cuprinsul mânăstirii... Spe- 
riată de atâtea focuri aprinse în feres- 
tre de razele ei, aleargă grăbită peste 
vârturile brazilor, să surprindă în somn, 
visele veverițelor... 


Lumina s'agaţă între crengi, semă- 
nând boabe de aur — jucării, — licuri- 
cilor ascunși în potirul florilor ador- 
mite... 

In vale pârâul cântă duios o poveste 
scrisă din lacrimi și sânge... 

In balconul stariței, părintele Vichen- 
tie și cu mine, înfrățiți de această noap- 
te, împletim în tăcere gândurile ce au 
făcut cruce în crugul vremii, cu su- 
fletele şi au pornit să iscodească sem- 
nele credinţei... 

Vorba lui domoală, înceată, spusă 
rtimic ca și cum ar fi cetit în paginele 
vechi ale ceaslovului, se îngână în noap- 
te cu plânsul vântului trezit de mur- 
murul rugăciunilor. 











;+.Portul cel mic de jos, bun numai pentru bărci pescăreşti şi bărci de plim- 
bare cu pânza albă”, 


Jos, în cotul golfului, într'o mânăstire 
franciscană, unde mi-a fost dat să tăl- 
măcesc pentru cititorii mei, într'o vară, 
Viața lui Isus, povestită de Giovanni 
Papini, e astăzi Pensione Riviera ; mai 





„Târgul se ridică sus, în culmea mun- 
telui abrupt”. 





Vremea toarce din caerul nopții, în 
timp ce părintele Vichentie îmi zu- 
grăveşte în culori vii, figuri de călu- 
gări ce acum dorm privegheaţi de la- 
crimile candelelor la căpătâi. In sufle- 
tul părintelui pot ceti ca într'o cronică 
vie, faptele ctitorilor voivozi ai manăs- 
tirii. 

Trec în noapte cohorte întregi de că- 
lugări ce dorm liniștiți în jurul bise- 
ricii: fâlfâiri de aripi negre ce îngro- 
zese inima... 

Intr'un târziu, părintele, obosit îşi 
lasă capul în mâini — în jurul lui plu- 
tea duh de sfințenie... 

Noaptea merge pe drumul ei hotărit, 
calea robilor străluceşte de mulțimea 
stelelor ce o înconjoară... 

Deodată, canavava tăcerii fu ruptă... 
în noapte un dangăt subțire, strident, 


plângător... Calicul... Clopotul bolniţei 


lovea în noapte, împrăștiind în întune- 


încolo, Albergo Luna, unde a scris 
Ibsen (în 1879) Casa cu Păpuși. lar 
pentrucă e vorba de literatură, aici, la 
Amalfi, sa născut povestea Ioanei de 
Aragona, ducesă de Amalfi, omorîtă 
pentrucă, fiind văduvă la 20 de ani, sa 
măritat cu majordomul. Şi de aici piesa 
lui Lope de Vega El mayordomo de 
la Duquesa. Scena, firește, sar fi pe- 
trecut într'un turn de cetate, căzut în 
ruină! Multe poezii ale romanticului 
Longfellow au descris apoi locul. 


Evocări istorice, legende, poezia tre- 
cutului. 

Liniște între aceste grădini cu soare, 
vara și iarna. 

Marea cea mai placidă şi colorată 
dintre mările pământului. Colț de Raiu. 

Aşa cred locul acesta, când mă duc 
pe mare cu Antonio, cu vela albă, în 
largul mării, spre Grota Ingerului. 

El însă nu e de părerea mea. Perso- 
nal, Antonio, are numai necazuri : stră- 
îni puţini, armata nelăcută, un  lrate 
nu poate să mai plece, emigrant, în 
America. Unde mai pui că muntele s'a 
surpat anul trecut peste livada părin- 
tească cu portocali, iar astă primăvară, 
ca şi cum n'ar [i fost deajuns, puhoaiele 
au venit mari, când s'a topit zăpada, şi 
nu s'au mai oprit până 'n mare. 

„Altroche Paradiso, caro signore.“. 

Nici la Amalfi ? . 





de VUCOL DORNA 


ric un plâns sacadat, vestea morţii... 
Veșnicia și-a deschis cărarea... 

Un suflet ce-și lua sborul spre împă- 
răția liniştei... un călugăr împovărat de 
ani şi nevoi, se stinse între pereţii albi 
ai bolniţei... 

„Și Calicul îl însoțea acum în noapte, 
în plâns dureros, pe drumul ușurării... 


Glasul lui metalic, sărăcăcios şi ros 
de vremuri umplea văile 'ca un tânguit 
jalnic din depărtări.., 

Părintele Vichentie se ridică drept 
şi cu faţa spre biserică își făcu semnul 
crucii... încet, începu să îngâne un cân- 
tec trist al morţii, împletind pe jalea 
Calicului, melodie sfâșietoare. 

Plânsul e tot mai scăzut, bătăile se 
pierd tot mai rar, una după alta... pe 
când la ochiuri de fereștri, lumini se 
aprind, luminând parcă drumul veşni- 
ciei... 





NOAPIE DE SEPIEMBRIE 


Toamna s'a plimbat azi noapte pe lac. 
Frunze de aur a aruncat peste loteile grele. 


Paingăni uzi: privirile mele 


S'au furișat prin ferestre ?n ietac, 


Toamna: regină tristă... Şi ploi. 


Vechile comori au răsărit undeva, departe. 
Vântul din nou a trecut prin ani: carte 
Cu ţipete de păsări şi galbene foi. 


Ne-ascultăm de multă vreme ca'n vis. 
Din pervazul vieţii căutăm afară: 


Umbre și dangăte de seară 


Glasul Ioanei, ca un cer limpede, deschis. 


Scriem cuminte: fiecare pe fruntea celuilalt. 
Funiile întunericului au tras lotcile grele. 

" lată cum cad peste noi crengi îndoliate şi stele.. 
Dimineaţa-și despleteşte părul în "nalt 


Acum să mergem prin toamnă şi arini. 


Ni's împlinite visele. Sus, 


(Vino să 'ngenuchiem sub linişti) Iisus 
Pluteşte cu fruntea sângerată de spini. 


AL. RAICU 


RÂNDURI 


Imi zic: de ce să caut ceva în nimic, 
Precum pasărea fâșii de azur în neguri? 
Faptele îşi au uitarea lor 

Şi în ele sânt adeseori 


Stau în neliniştea dintre „da“ şi „nu'“ 
In singurătatea mea e doar „unu“, 
Ca ierburile în toamnă 'n inimă creşte 


Galbena desnădejde. 
DUMITRU COSMA 

















Cartea franceză 





PAUL VALERY: 


Degas, Danse, Dessin 
(Gallimard — Paris, 1938) 


Mai aproape de inceputul acestui an, 
paginile consacrate de Paul Valery me- 
moriei pictorului Degas, şi de curând 
tipărite în volum împreună cu altele 
în care e vorba de Tiţian. de Monsieur 
Ingres și de Rembrandt, apăruseră în 
două numere consecutive din „La Nou- 
velle Revue Francaise“, sub intitularea 
„A propos de Degas“. 

„A propos de...” ni se părea atunci, 
și tot astfel o socotim astăzi. cea mai 
potrivită şi în acelaș timp rezumativă 
alăturare de cuvinte, pentru a sugera 
caracterul marginal și derivat al prozei 





Paul Valery 


valeryene, elaborată „după capriciul 
spiritului”, de cititorul cel mai atent 
poate şi în orice caz de gânditorul cel 
mai desinteresat şi mai desprins de ti- 
rania spiritului de sistemă, adică de 
prejudecata și ispita fatală căreia filo- 
sofi ca Platon și Schopenhauer i-au 
fost totuși victime. 

Noutatea cugetării lui Paul Valery 
constă în jocul ei liber și în spiritul de 
aventură care-i îngădue să-și otere bu- 
curiile mereu împrospătate ale unei 
priveliști feerice, lui însuși destinată, 
fără preocuparea şi în absenţa oricărui 
public. 

Cititorul îndeajuns orientat asupra o- 
perei autorului 'Tinerei Parce va recu- 
noaște cu ușurință, în paginile de faţă, 
prezenţa faimoaselor simetrii şi reve- 
nirea temelor predilecte acestei cuge- 
tări atât de personal timbrată. care-și 
continuă fără stânjenire jocul capricios, 
cu aceeaş plenitudine calmă și sub în- 
demnul neslăbit al umirii de propriile-i 
descoperiri. 

Arătam tot în acest loc, cu prilejul 
unor mai vechi însemnări despre o altă 
scriere a lui Paul Valery, că sub denu- 
mirea de „mon systeme” trebuie să se 
înțeleagă o împletire simfonică de „si- 
metrii”, din care se conturează slemen- 
tele unei etici și preceptele unei higiene 
a spiritului, cu ecouri străbătând până 
în poezie uneori. Astfel, fără a încerca 
să le grupăm după criteriul unor pre” 
*erinţe personale şi abţinându-ne dela 
is..ta interpolării propriilor impresii de 
lectură. vom desprinde din dezordinea 
fermecătoare a paginilor amintite, câ- 
teva însemnări în legătură imediată sau 
mai îndepărtată cu Degas. 

Povestind o scenă petrecută acasă la 
pictor, când acesta-și pierduse capul de 
tut, neștiind ce îngrijiri să-i dea mena- 
jerei lui căreia i se făcuse rău, Valery 
și-aminteşte să [i rămas foarte mirat de 
lipsa noţiunilor cele mai simple și a 
măsurilor practice elementare, la un 
om nu numai inteligent cum era Edgar 
Degas dar încă. sublimiază el, „nourri 
aux lettres classiques”,. Cu acest prilej, 
arată şi absurditatea învățământului 
liceal din Franţa, din programele că- 
ruia, pe la 1850 ca şi în zilele noastre, 

- „corpul, simțurile, cerui, artele și 
vieața socială erau cu grije îndepărta- 
te... Dar nu numai învăţământul ci 
arta însăși, cultura şi întreaga civili- 
zaţie a veacului douăzeci însemnează o 
împuţinare și o sărăcire a omului mo- 
dern, faţă de idealul umanităţii clasice, 
al omului total căruia nimic omenesc 
nu-i era străin, interesându-se de tot ce 
putea să-i sporească, odată cu întinde- 
rea cunoştinţelor despre lume, cunoaş- 
terea adâncită de sine. Iar în alt loc, 
denunțând deslânarea şi superficialita- 
tea artei picturale moderne, pândită de 
primejdia facilităţii şi pornită pe panta 
unei sigure decăderi, Valery socoteşte 
că ideea artei însăși este „din ce în ce 
mai puţin unită cu accea a desfășurării 
celei mai complete a unei persoane, și 
prin ea, cu a câtorva altele”, 

Recunoaștem în această condamnare 


a artei moderne din punctul de vedere 
ideal al unui absolut de perfecție ome- 
nească, una din temele predilecte ale 
cugetării valeryene, deseori reluată. cu 
precizări mereu interesante, care fac cu 
putință conturarea nu a unui sistem, 
dar a unei poziţii estetice proprii auto- 
rului. 

Ideea unei ierarhii, — nu însă a dife- 
ritelor arte, deosebindu-se ca atare prin 
mijloacele lor de expresie ci a operelor 
acestora, fie că ele aparţin literaturii 
sau picturii, — iar pe de altă parte, o 
etajare a preferințelor. după criteriul 
care ar repune în valoare întâietatea 
problemei, a cercetării asupra rezulta- 
telor — iată indicaţiile cele mai sigure 
pentru definirea acestei poziţii. 

Vorbind întrun loc, tot în Degas, 
Danse, Dessin, despre pictura lui Ma- 
net, Valery spune că acesta, în cele mai 
bune tablouri ale lui, ajunge la poezie, 
adică în culmea artei, prin ceea ce nu- 
meşte „la resonance de Pexâcution”. E 
vorba deci de răsunetul cel mai adânc 
al operei de artă în sensibilitatea con- 
templatorului, până unde întâlnește a- 
deziunea lui totală şi acel sentiment 
complex de admiraţie calmă şi reflecta- 
tă, de încredere stenică și nemărginită 
gratitudine, la care simpla perfecțiune 
obiectivă nu poate nădăjdui. Criteriul 
este, fără îndoială, arbitrar, şi am pă- 
cătui atribuindu-i şi o valoare sistema- 
tică, accentuând mai mult decât sar 
îngădui ceea ce este simplă indicație 
în formularea lui originală. Există însă 
şi criterii de orientare sigură a preferin- 
țelor și de apreciere a operelor de artă, 
valabile oricând împotriva capriciilor 
modei sau excenţricităţii gusturilor. De- 
precierea lor actuală se datorește con- 
fuziei genurilor care face inaplicabilă 
ideea de ierarhie : 

„Dacă două prune pe o farfurie pre- 
țuesc cât o „Coborire de pe Cruce” sau 
o „Bătălie din Arbelles” şi pot să pre- 
țuiască nespus de mult; dacă o schiță de 
X valorează nesfârșit mai mult decât o 
imensă pânză de Y — dacă adică rezul- 
latul trece înaintea problemei, — ace- 
ste judecăţi. deși drepte și de neînlătu- 
rat, împuţținează totuşi treptat greuta- 
tea elementelor de apreciere care nu 
sunt pur subiective. („Academismul” nu 
este, în fond, decât conservarea; mai 
mult sau mai puţin conştientă a crite- 
riilor mai mult sau mai puţin iluzorii, 
a judecăților obiective : anatomie, pers- 
pectivă, asemănări, viziune obișnuită a 
culorilor, etc.). 

Consecințe : creșterea numărului pic- 
torilor mediocri, deoarece deprecierea 
faimoaselor mele criterii obiective are 
ca prim efect să suprime toate dificul- 
tăţile (cel puţin convenţionale) ale artei. 
Nimeni nu se mai amuză să studieze cu 
îngrijire și prin reflexiuni cari pot duce 
foarte departe (Leonardo) o stofă arun- 
cată pe un scaun, o frunză, o mână... 
Nici să scoată din această intimitate cu 
obiectul, fără grabă și fără folos apro- 
piat, o anumită știință despre sine, des- 
pre îndemânarea combinată a intelec- 
tului său, a dorinţei, a vederii şi a mâ- 
nei sale, cu privire la un lucru dat... 
publicul fiind absent. (Acest ultim punct 
e capital : nu trebue să cauţi să uimești 
pe altcineva decât pe sine)”. 

Intimitatea cu obiectul artei sale, în 
absența publicului și într'o absolută de- 
zinteresare, e singură în stare să dea 


artistului seniimentul acelei plenitudini - 


interioare pe care omul modern a pier- 
dut-o. Firește, această intimitate are 
prea puţin de-aface cu disciplina unei 
deprinderi şi aici trebue să invocăm 
determinarea vocației, obsesia perfec- 
ției niciodată atinse, lupta cu îngerul. 
Ca exemplu de tirania unei astfel de 
prezenţe, cum o numește, Valery citea- 
ză această propoziţie a lui Degas, scri- 
să la şaptezeci de ani: ,„„Trebue să ai o 
idee înaltă, nu despre ce faci ci despre 
ceeace ai putea face într'o zi; fără care 
zadarnic te mai ostenești”. Oricât s'ar 
părea de paradoxal dar aceste pasiuni 
ale spiritului se întovărăşesc adeseori 
cu un dispreţ pentru „operele exteri- 
oare”; sub aparenta sterilitate a celui 
posedat de ideaiul artei sale, cresc însă 
nebănuite virtualităţile puterii de area- 
ție. Amintiţi-vă de Monsieur Teste: 
Dacă și-ar fi schimbat obiectul medita- 
țiilor lui tăinuite, dacă și-ar fi întors 
către lumea dinafară puterea obișnuită 
a spiritului său, nimic nu i-ar fi rezis- 
tat --- ne încredințează Paul Valery. 
Dar Monsieur Teste era un „,personnage 
de fantaisie”, un ascet al spiritului pur 
și un monstru ipotetic, iar existența lui 
nu Sar fi putut prelungi în realitate 
mai mult de câteva sferturi de oră — 
adică răstimpul lecturii paginilor con- 
sacrate lui. In fond, o astfel de existen- 
ță e aberația cea mai primejdioasă față 
de idealul plenitudinei lăuntrice, al o- 





UNIVERSUL LITERAR 


> 


Din puzderia de blazoane, de diferite 
forme şi culori, pe care le-am văzut în 
Italia, cel depe frontispiciul gloriosului 
palazzo Chigi Saracini din Siena, — 
astăzi Academia de muzică —- mi sa 
părut unul dintre cele mai interpre- 
tative şi pline de înţeles. Blazonul se 
compune dintr'un iel de piramidă, for- 
mată din cinci cilinări verticali, în vâr- 
ful cărei „scânteie“ o siea. Deasupra, 
boltit, în litere majuscule: MICAT IN 
VERTICE, 

Niciodată n'am citit ceva mai revela- 
tor decât această simplă sau sugestivă 
emblemă familiară. In ea se cuprinde 
nu numai sensul de viaţă și idealul stră- 
vechei familii, ci întreg înţelesul fapte- 
lor istorice şi aspiraţiile sublime ale 
acestui glorios orășel, întreg sensul 
existenţei sienezilor, — şi nu numai a 
sienezilor, ci şi a tuturor cetăților me- 
cievale care au avut ur destin istoric 
asemănător. 

Istoria politică a Italiei, pe tot par- 
cursul Evului mediu, e dominată de un 
destin asemănător cu al vechilor cetăţi 
clene. Caracterul ei fundamental e par- 
ticularismul politic, care  fărămiţează 
imperiul unitar al Romei într'o puzde- 
rie de mici stătulețe, numite comune. 
Susținute de tradiţii puternice, pâs- 
trate uneori, până în ziua de azi, popu- 
laţiile acestor înjghebări politice sau 
desvoltat sub semnul unui patriotism 
local, atât de puternic, încât şi astăzi 
persistă ca o idolatrie frenetică pen- 
tru patria particulară a iiecărui italian. 
Florentinii şi sienezii au fost adver- 
sari neîmpăcaţi mai mult în sensul co- 
munal decât naţional (în înţelesul Mo” 
dern al cuvântului). Comuna era sin- 
gurul altar valabil pe care se depuneau 
toate energiile şi dovezile de dragoste 
ale cetăţenilor. Şi deşi ea a fost unicul 
şi cel mai teribil obstacol împotriva u- 
nităţii naţionale a Italiei, era însă în 
acecași măsură tecundătoarea şi civili- 
zatoarea ei. Singurul ideal al acestor 
oameni era propășirea și gloria cât mai 
splendidă a patriei lor, — ideal în sluj- 
ba căruia îşi ofereau, neprecupeţit și 
cu eniusiasm, întreaga lor existenţă si 
potenţialul de creaţie. Incât liece suc- 
ces politic sau artistic al patriei era şi 
succesul fiecărui cetăţean în parte. 

Inchizându-se din ce în ce, în cercuri 
cât mai restrânse, aceste forțe sufleteşti 
eu dus, pe suportul unei ambiţii tenace, 
la rivalitatea — dealtfel foarte firească, 
— dintre comune, — rivalitate care ali- 
mentează întreaga lor istorie turbure și 
pasionată şi care e mai mult de ordin 








mului total. Ca toate absoluturile, şi 
acela al spiritului este o monitsruozi- 
tate. A spus-o chiar Valery, în cuvin- 
tele memorabile : „Rien ne mene â la 
parfaite barbarie plus stirement quun 
attachement exclusif ă V'esprit pur”. 

Ca orișice alt domeniu de manifes- 
tare a spiritului omenesc, arta își are 
aberaţiile ei monstruoase, maniacii ei, 
care-și închipue totuşi că o slujesc. 
Arta însă — „Lie Grand Art“ cum o nu- 
mește poetul francez, e aceea „care 
pretinde să întrebuințeze toate facul- 
tățile unui om şi ale cărei opere sunt 
astfel încât toate facultăţile altuia să 
fie invocate și stimulate să le înţe- 
leagă”. 


M. VAN DER MEERSCH: „L'ELU“ 


D. van der Meersch rămâne, şi în a- 
cest roman, — primul pe care-l publică 
după „L'empreinte de Dieu” pentru 
care a obţinut în 1936, premiul Gon- 
court, —— credincios orizonturilor și at- 
mosferei din Flandra natală, evocată cu 
un just realism și un admirabil simţ 
pictural, amintitor al marilor peisagiști 
flamanzi. 

De astă dată, cadrul fiind ace- 
laș. ca și preocupările de evocare mi- 
nuţioasă a vieţii, accentul cade pe dra- 
ma spirituală, pe acea desbatere lăun- 
trică a conștiinței, în jurul căreia se 
concentrează şi dela care își trage sem- 
nificația-i profundă, vieaţa fiecăruia. 

Simeon Bramberger este un indife- 
rent în materie religioasă. Singura-i cre- 
dință a fost munca, iar succesul, îndem- 
nul unic care i-a călăuzit vieața. A reu- 
șit, întradevăr, peste măsura proprii- 
lor așteptări. Uzina lui de dinamită 
prosperează, dar înapoia acestei fațade 
sclipitoare, în „casa Bramberger” nu în 
uzină, bântue disperarea și moartea: un 
fiu cu plămânii condamnaţi înşelat de 
femeia pe care o iubeşte cu ultimele pu- 
ieri de vieață, sinuciderea copilului care 
trebuia să-i urmeze la conducerea afa- 
cerilor, însfârşit, soția, care-și pune ca- 
păt zilelor. Şi astfel, norocosul indus- 
triaş Simeon Bramberger se găseşte 
singur, cu sufletul gol, în faţa vieţii 
care nu-i mai spune nimic. 

In ceasul supremei desnădejdi simte 
instinctiv, atracţia plină de făgăduiala 
unei mângâeri linișlitoare a mânăstirii. 
Câteva ceasuri petrecute în chilia unui 
călugăr, sunt decisive pentru aducerea 
pe căile credinței a unui om doborit în 
ordinea temporală a lucrurilor și care-și 
caută în aceea spirituală, ultima-i ra- 
țiune de a stărui în viaţă, 


MIHAI NICULESCU 


MICAI 











17 Septembrie 1938 


Dintr'o călătorie în Italia 





IN VERIICE* 


economic decât politic. Florenţa, timp 
de două secole se strădue din răsputeri 
să împiedice calea pe care se desvolta 
comerțul sienez. Intregul sens al istoriei 
lor rezidă în orgoliu şi nevoia de expan- 
siune, de dominație, de propășire perpe- 
tuă şi de glorificare. Această pasiune, 
singură, explică măreţia existenţei lor, 
viaţa eroică și legendar de minunată, 
clădită pe formidabile străduinţi de în- 
trecere, nu numai între comune, ci și 
între grupuri de cetățeni ale aceleași 
comune. 

Când, în veacul XIII, guvernul Sie- 
nei, în urma unor turburătoare  ano- 
malii politice, trecu în mâna burghezi- 
lor şi negustorilor, nobilii, nemai având 
posibilitatea de a se război pentru pa- 
trie, se băteau între dânșii. Lupta era 
o condiţie a propriei lor existenţe, care 
făcea ca Salimbenii şi Tolomeii, cele- 
brele tamilii sieneze, să-și țransplanteze 
rivalitatea personală în massele popo- 
rului, reușind să le împartă în două ta- 
bere şi să le împingă într'un îngrozitor 
măcel pe străzile oraşului. 

Dar exemplul cel mai tipic, pe care-l 








întâlnim şi astăzi la Siena, e acea tradi- 
țională şi curioasă instituţie a contra- 
delor. Contradele erau în vechime nişte 
„diviziuni militare”, astăzi simple sec- 
toare cetăţeneşti, de ordin pur tradiţio- 
nal și decorativ. Toţi locuitorii Sienei 
fac parte dintr'una din cele 17 contrade 
De două ori pe an, la 2 Iulie şi 16 Au- 
gust, au loc reprezentările lor, după un 
caracteristic şi pitoresc tradiţional, și 
care se compun dintr'o cursă de cai 
obișnuită, disputată, de '700 de ani, în 
celebra Piazza del Campo. Simplă cursă 
de întrecere, dar de un dramatism pu- 
ţin obişnuit, de vreme ce, în ziua bătă- 
jiei, populaţia Sienei se împarte în mod 
automat, în 17 fronturi. Rudele și prie- 
tenii îşi amintesc că fac parte dintro 
anumită contradă. devin adversari fa- 
natici şi în finţa lor se deşteaptă epoca 
străveche, cu sângele ei clocoţitor şi 
aspru. Cursa e alergată în mijlocul unui 
voluptos delir; mulţimea,  electrizată, 
strigă, îndeamnă, sare, transportată cu 
sute de ani în urmă. 

In cursele acestea de întrecere stă îâ- 
treaga esenţă a contradelor de azi, — 
cine știe dacă nu şi a celor de eri. Ele 
trăesc prin şi pentru această întrecere, 
care simbolizează spiritul de individua- 
iitate al italianului și pasiunea sa pentru 
victorie, pentru evidenţiere, pentru pro- 
păşire, 

Ei bine, această pasiune a fost cea 
mai puternică forţă de creaţie a'acestor 
oameni. Nici odată ura și orgoliul n'au 
dat naştere la un sentiment mai ciudat 
şi mai măreț, decât acela de a fi sărbă- 
torite și fixate prin artă. Palate gran- 
dioase, biserici bogate, domuri ameţi- 
tor de impresionante, în care generaţii 
întregi de artişti își consumaseră ener- 
giile cele mai alese, stau mărturie glo- 
rioasă, Rareori, în istorie, frumosul şi-a 
avut genealogia în ură şi în dușmănie. 
Oamenii aceştia au știut să mânuiască 
cu aceeași pricepere penelul ca și stile- 
tul, dalta ca și intriga. Trăiau între 
evlavia cea mai mistică şi violenţa cea 
mai neomenească, între dragostea cea 
mai umilă de Dumnezeu și orgoliul cel 
mai feroce. Poate tocmai conștiința pâ- 
catelor săvârșite îi silea să trăiască 
în același timp cu frica lui Dumenzeu, 
— ori dimpotrivă: în numele „evlaviei“ 


lor prea mari îşi permiteau cele nai 
crude violenţe. 
„Veacuri întregi, jumătate din îlo- 


rentini exterminau cealaltă jumătate. 
Ură şi dragoste, mânie şi simţ estetic, 
crimă şi geniu”, — scrie un critic de 
artă elen —, toate trebuesc conside- 
rate ca una și aceeași țâșnitură a unui 
temperament vulcanic. Criminalii şi ar- 
tiştii, iată cea mai stranie şi mai su- 
blimă sinteză pe care a creiat-o istoria. 
Insăși „Divina Comedie“ n'ar fi existat, 
dacă Dante nu sar fi amestecat în lup- 
tele politice ale patriei sale şi n'ar fi 
fost expulzat din Florenţa. Ea sa năs- 
cut din ura neîmpăcată a marelui poet 
împotriva dușmanilor săi. lar micul 
oraş al Sienei n'ar fi avut azi măreţul 
Dom, unul dintre cele mai de seamă 
din Italia, dacă sienezii par fi urmărit 
cu orice preț să întreacă pe florentini 


de ANTON MISTACHIDE 


în dragoste şi laudă de Dumnezeu. lată 
explicaţia acestui răscolitor  Micat în 
vertice. 

Oridecâteori o operă de artă era ter- 
minată, poporul o sărbătorea împreună 
cu artistul, în manifestaţiuni delirante 
de admiraţie, care nu era altceva decât 
satisfacția acelui interior impuls spre 
culme şi strălucire. Monumentala fân- 
tână din fața Palatului public din Siena, 
opera vigurosului Jacopo della Quercia 
şi-a luat numele dela bucuria şi entu- 
siasmul nebun cu care sienezii îi săr- 
bătoriseră inaugurarea, ca pe o strălu- 
cită victorie de arme. Fonte Gaia în- 
seamnă fântâna bucuriei ; iar sculpto- 
rul, din ziua aceea, nu mai fu numit 
Jacopo deila Quercia, ci Jacopo della 
Fonte ! 

Când celebrul pictor Duccio di Buo- 
nisegna își terminase „ancona'“ pentru 
Domul aceleiaşi cetăți, orașul întreg 
sărbători, cu o neuitată procesiune, vic- 
toria sa artistică, orice preocupare cita- 
dină încetă, iar poporul, cuprins de o 
frenetică bucurie, înălţă imn de laudă 
celui care i-o dăruise. Aşa știau o0a- 
menii de atunci să-și cinstească eroii 
victoriilor pe scara anevoioasă şi mân- 
iuitoare a spiritului, 

Această bucurie a poporului e o la- 
tură specilică a caracterului său. Face 
parte din potenţialul fundamental al 
sufletului său. În toate mainfestațiunile 
lor istorice, lie politice, fie artistice, a- 
ceșii oameni au trăit cu o intensitate 
unică, entuziasmul momentelor superbe. 
Bucuria de a trăi, iată, în fonă, religia 
lor; — iar arta, mijlocul cel mai potri- 
vit de a-și fixa aceste sărbători în timp. 
Siena —ca să nu vorbim decât de ea--, 
e ca o bacantă nebună, îmbătată și 
exaltată de vârtejul vieţii, de farmecul 
şi poezia, de gloria şi măreţia ei. Fa 
a trăit cu o intensitate uluitoare desti- 
nul ei istoric. Iată secretul victoriei şi 
strălucirii sale. 

Dar mai e ceva. Un fapt pe cât de im- 
presionant, pe atât de instructiv, care, 
după părerea noastră, merită să fie con- 
siderat ca nucleul forțelor creatoare și 
stimulente al acestor populații şi al tu- 
turor popoarelor care vor să se afirme 
în istorie. Anume: voința extraordinară 
şi orgoliul pios al acestor oameni de a-şi 
lăsa întipărită amintirea existenţei lor 
glorioase şi fecunde, în cele mai vertigi- 
noase fapte eroice, dar mai ales, în cele 
mai înălțătoare monumente artistice, de 
care patria italică se bucură astăzi cu a- 
tâta satisfacţie şi mândrie, — de a-și 


fiza viața în timp cu atâta tenacitate și 


pasiune, perpetuând-o triumțfător dea: 
lungul veacurilor. Intreaga comoară ar- 
tistică a Italiei medievale e produsul a- 
cestui orgoliu. Numai intensitatea su- 
premă cu care aceşti oameni şi-au CON- 
sumat existenţa, și pasiunea cu care au 
alimentat-o pot explica această pioasă 
trufie a lor. Suflete într'adevăr rc- 
mane, superbe, tenace, clocotitoare. De- 
aceea, istoria Sienei, ca şi a Florenței, 
chiar și în cele mai întunecoase mo- 
mente ale ei, nu și-a pierdut niciodată 
splendoarea eroică a acelui sens de poe- 
zie care-i împodobeşte originile. 

Nu e însă deajuns să câştigi succese, 
Principalul e să ştii cum să le păstrezi, 

Şi e într'adevăr impresionantă rel- 
giozitatea cu care italienii au ştiut în- 
totdeauna să-şi venereze trecutul. În 
orașele glorioase ale Italiei de azi, nu 
e nimic mai instructiv decât această 
lecţie de venerație a propriei Jor istorii. 
Tradiția, — un șir de fapte transfigu- 
rate în conștiință istorică și națională— 
are adânci rădăcini în sufletele lor. 
Prin ea, trecutul continuă să ardă în 
ele, ca o făclie sfântă şi făcătoare de 
minuni. Ea a dictat executarea celei 
mai frumoase recunoștințe a posterită- 
ți, însemnând faptele istorice în concret 
și fixându-le în timp, în abundența de 
inscripţii fixate pe clădiri, de basorelie- 
uri, de statui, de coloane comemora- 
tive, de fresce, de picturi, de clădiri 
chiar, — de tot ce poate aminti splen- 
doarea trecutului. 


Mă opresc în fața străvechei coloane 
ridicată în afară de cetatea veche a Si- 


enei, pe locul unde odinioară Papa Pius | 


II prezentase lui Frederic III pe viitoa- 
rea sa soție Eleonora di Portogalo, și 
mă gândesc că în legendarul și istori- 
cul nostru București n'am întâlnit decât 
două-trei inscripţii, — de altfel destul 
de modeste şi ele — care să amintească 
de trecutul glorios şi bogat al cetății lui 
Bucur. Una pe zidul casei în care Titu 
Maiorescu a trăit între anii 1878-—1915 
şi unde s'au ţinut adunările Junimii, 
alta pe al casei lui Spiru Haret, iara 
treia pe locul unde fusese odată cămi- 
nul familiei Brătianu. 

Atât. Numai atât... 

Şi sunt nenumărate glasurile ce ne 
chiamă din funduri de grădini boerești, 
şi nu se aud; sau brațele ce se întind 
rugătoare spre noi, şi nu le veden, 
fiindcă trecem pe lângă ele, fără să le 
bănuim măcar existenţa. Astfel istoria 
rămâne în umbră și necunoaștere, ne- 
dreptăţită de noi înşine cari nu știm să 
o venerăm și nu o putem concretiza 
pentru a o dărui ca exemplu străluci- 
tor posterităţii, în culminaţia magică și 
triumfătoare a acelui MICAT IN VER- 
TICE. 











1938 


17 Septembrie 





UNIVERSUL LITERAR 











SI nceputui stagiunii teatrale ne oferă 
în primul rând satisfacția de a nu 
mai fi nevoiţi să ne ocupăm de gium- 

bușlucurile grădinilor de vară, a căror 

utilitate, totuşi. nu o vom contesta. 
Odată cu el se ivește speranța — de 
atâtea ori înșelată — că în fine noua 
stagiune va aduce cu sine autorii și 
piesele de teatru româneşti, mult aștep- 
tate. Nu va mira pe nimeni mărturisi- 
rea că anul acesta premiera dela „Re- 
sina Maria“, semnalul ofensivei, a ri- 
dicat la maximum speranţele noastre. 
Mai mult chiar: aveam certitudinea 
că „Apa Vie“ ne va lecui toate rănile 








CONSOLARE 


Se mutase Nicu Păcuraru într'o că- 
suță pe malul Oltului. Adio boemă.. 
Dorea acum liniște şi pentru aceasta 
adoptase uniunea liberă cu Madam 
Bogatu. Fusese d-ei înainte madamă la 
un hotel din Craiova și multe alte pro- 
fesiuni inavuabile avusese, dar poate 
toate acestea spre norocul său, fiindcă 
astfel o cunoscuse Nicu și o luase cu 
dânsul. 

Menajul lor dura de aproape doi ani 
destul de normal. Ceva insă o rodea pe 
madam Bogatu. Să fie şi dânsa „cu cu- 
hunie“. Toate demersurile când tandre, 
diplomatice, când violente de se adu- 
nau mahalagii pe la garduri, nu reu- 
şiră să obție dela Nicu decât înțelepte 
amânări. „N'a sosit încă plinirea vre- 
mii“, răspundea cl ca din biblie. 

Purtarea ciudată a lui Nicu 
insă explicația „cea mare“, 

Aciuise de câtva timp la ei în casă 
o fetișcană care nu număra nici 20 de 
primăveri. Era un tip de țărăncuţă ru- 
menă, pietroasă. Sănătatea şi veselia 
radiau din toţi porii trupului său tânăr. 

Vă închipuiţi surpriza doamnei  Bo- 
gatu care nu era decât cu câțiva ani 
mai în vârstă decât „intrusa“, O liniş- 
tise puţin atitudinea părintească a lui 
Nicu, deşi nici el nu împlinise incă 40 
ani, 

Lucrurile păreau că se vor aranja 
mulțumitor, mai ales că Lucaci. fune- 
ționar la serviciul Barometric al Pri- 
măriei şi trompetist amator în clipele 
libere, făcea curte asiduă Lenuţei, sub 
privirile paterne, îngăduitoare al2 lui 
Nicu Păcuraru. 

Intr'o noapte de Septembrie, ho:nă- 
rind fără țintă, am nimerit într'o câr- 
ciumă dela periferia oraşului, așezată 
in drumul bâlciului Râurenilor. 

Tabloul idilic văzut, m'a impresionat. 

Nicu sta gânditor în capul mesii 
scărpinându-şi barba lui roșiatică. Re- 
zemat de el, cam într'o rână, cu pâlnia 
irompetei lipită chiar Qe urechea lui 
sufla congestionat scoțând niște sunete 
stridente, sparte, groasnice, Lucaci. 

In faţa lor, tăcute, transportate, stă- 
teau madam Bogatu ţanţoşe și sfioasă, 
cu un aer inocent, Lenuţa. 

Intrând, am pus instinctiv mâinile la 
ureche. Șeful armonioasei famiiii, m'a 
zărit și m'a poftit să rămân cu ei .ipoi 
făcu un gest larg, teatral arătând spre 
muzicant: 

— Sssssst... tăcere... Muzica este di- 
vină! 

Observai că trompeta era un truc al 


aduse 


lui Lucaci, pentru a intra în grațiile lui 


Nicu și a obţine favoruri dela dânsul. 
Intr'adevăr, imediat după terminurea 
cântecului, i se adresă mieros și cu fi- 
lial respect: 

— Nene Păcurarule, dă-mi voie să 
mă duc cu fiica ta Lenuţa, în bâleu, 

Nicu reflectă puţin, apoi răspunse 
neinduplecat: 

— Nu pot tinere înflăcărat, fata mea 
este cinstită. 

Toate rugăminţile au fost zadarnice. 
In noaptea aceea Lucaci sa întors 
singur acasă, suflând jalnic in trom- 
petă: Am un foc la inimioară 

Atenţiile lui Păcuraru faţă de Lenuţa 
au început să neliniștească pe niadam 
Bogatu. Căută să-și înece amarul în 
vin, îmbătându-se foarte des. Atunci 
„ambiţia““ dumneaiei era bizară. Toc- 
mea un lăutar care se ţinea după ea, 
cântându-i prin toată mahalaua. Ma- 
dam Bogatu, țopăia neostoit şi la fie- 
care zece pași se oprea pynindu-şi de- 
getele şi chichotind strident: „Liii! Iar, 
mi-e bineeee!“ 

Insistențele ei pentru căsătorie, au 
inceput să fie mai dese și mai ener- 
gice. Văzând că nu reușește, a recurs la 
ultima ameninţare, convinsă fiind că 
astfel îl va îndupleca. 

Argumentul suprem l-a rostit întrun 
amurg blând de toamnă când crau 
amândoi mai tanări. 

— Dacă tu, Nicule nu te cununi cu 
mine luna aceasta, eu mă împuşc! 

— Nu-i nimiz! răspunse calm, întţe- 
lept și resemnat Păcuraru. Toată dra- 
gostea mea va trece usupra fiicei mele 
adaptive. 

PUIU MIHAILESCU 


CRONICA DRAMATICA 


Teatrul „Regina Maria“: 


pricinuite de înșelarea nădejdilor puse 
în trecutele stagiuni. 

Nu vrem să alunecăm pe panta jocu- 
lui de cuvinte afirmând că Apa d-lui 
Victay» Ion Popa, a fost mai muli rece 
decât vie ba chiar că a fost un duş 





LUCIA  STURDZA-BULANDRA 


straşnic peste entuziasmul la care ne 
îndreptățeau în egală măsură, reali- 
zările literare din ultima vreme ale 
d-lui Victor Ion Popa, ca și priceperea 
dovedită de d-sa în ale teatrului. 


— 


Ca să știți și d-voastră Se 


Aveam de trimis un pachet în Ilugos- 
lavia, unui nou ar foarte bun prieten, 
— prietenie făcută sub ploaia din 
„Poiana Brașov“, în jamboreea acestui 
an, 

Pachetul care avea o greutate de vreo 
150 gr. și o valoare de cel mult șapte 
zeci lei, cuprindea un fular de cercetaş, 
trei insigne şi câteva mărci poştale, 

Foarte firesc, m'am dus şi m'am a- 
dresat direct la poștă. Ajuns acolo în- 
cep investigațiile, ca să dau de coletă- 
rie. Culoare, coridoare, odăi, odăite, 
curți şi în fine ajung. 

— Domnule te rog, am de trimis pa- 
chetul acesta în Iugoslavia. 

— Păi să te duci matale la vama poș- 
ţii întâi, şi pe urmă vii la noi. 

— Bine domnule, ce să-mi facă la 
vamă. 

— Nu ştiu; legea-i lege; 
aşa fac. 

— Și când găsesc deschis acolo? 

— Păi şi acum. 

Mă duc la vamă. Ajung la poartă și 
întreb pe portar : 

— Dacă ești bun, unde pot să 
pachetul acesta, la vamă. 

— Biajul întâi, a doua ușe pe stânga. 

Mă sui la etajul întâi; 

— Domnuu !! Pe cine cauţi ? 

-— Vreau să dau pachetul acesta la 
vamă. 

— Mâine 'neaţă, dela 8 la 1. 

Furios cobor scările, gata să 
scandal portarului : 

— Bine domnule, mă trimiţi până sus 
degeaba. 

— Eu? cum asta? 

—- Păi nu mi-ai spus că vama e sus? 

— Păi dacă m'aţi întrebat?! 

— Bine, da nu mi-ai spus că e în- 
chis ! 

— Da ce! m'aţi întrebat dacă-i în- 
chis sau deschis ? 

Mai răspunde în fața unui asemenea 
argument... 

A doua zi, pe palierul etajului 1. 

— Unde pot să trec pachetul ăsta pe 
la vamă. 

— Aţi fost la aviaţie ? 

— 219 

— Nu la Băneasa, aici la noi, colo. 
Ieșiți în curte, urcați scara de vis-ă-vis, 
întrebaţi pe culoar, a doua uşe pe 
dreapta. 

M'am lămurit complet. Cei dela avia- 
ție, pe care îi găsesc în fine, foarte a- 


aşa scrie, 


dau 


fac 





„Apă vie“, răfuială veselă și tristă de Victor lon Popa 


Ba încă, ceea ce sporea dimensiunile 
„evenimentului“ era că piesa d-lui Vic- 
tor lon Popa deschide a 25-a stagiune 
a teatrului Regina Maria, singurul tea- 
tru care — alături de „Naţional“ — și 
uneori poate cu mai multă râvnă și 
chiar succes — a luptat pentru ridica- 
rea publicului și pentru propășirea li- 
teraturii dramatice românești, 

Douăzeci și cinci de ani de neostenită 
muncă în slujba aceluiaș minunat ideal, 


„în luptă cu greutăţi ce par de netre- 


cut, dintre care indiferența publicului 
nostru, n'a fost cea mai ușoară. 

Și tocmai acest început de stagiune 
jubiliară la teatrul cu cele mai îru- 
moase preocupări și c'o piesă a unuia 


dintre cei mai pricepuți oameni de tea- 
tru, a fost să însemne o deziluzie. =: 


Dar să privim obiectiv lucrurile și 
să recunoaștem că vina acestei daziluzii 
o purţăm mai cu seamă noi cari ne-am 
așteptat la atât de mult încât o piesă 
— bună totuși ca „Apa vie“ ne-a 
putut desamăgi într'atât. 

De aceea socotim condamnabile cri- 
ticile prea aspre aduse piesei d-lui Vic- 
tor Ion Popa, dintre care una consiilera 
că d-sa va trebui de aci înainte să mon- 
teze piesele altora dar să renunțe nea- 
părat la ambiția de a-și vedea jucate 
piesele d-sale. 

In primul rând, toți vor fi de acord 
că rar s'a reprezentat pe scenele noastre 
o piesă scrisă într'o mai neaoșe și mai 
frumoasă limbă românească. Că rar 
un autor dramatic român a făcut dova- 
da unei osârdii mai mari spre înnoire 
spre înlăturarea locului comun din tea- 
trul său. 

Că sunt slăbiciuni multe în această 
piesă e neîndoelnic. A 

Voiu repeta unele din cele mai se- 
rioase vini ce i se aduc. Zic voiu re- 
peta, pentrucă la apariţia acestei cro- 
nici, şi-au spus cuvântul aproape toţi 
criticii noștri dramatici autorizaţi şi 
deci, aducând în discuție slăbiciunile 
piesei domnului Victor Ion Popa nu pot 
năzui să spun lucruri noui. 





mabili îmi spun că n'am ce căuta la ei 
şi să mă duc la domnul şef, 

— Dacă domnul șef îţi dă voe să-l 
expediezi, atunci intri 'n camera nr. 1, 
iei un buletin, îl complectezi şi te duci 
la dumnealui să ţi-l semneze. 

Văzându-mă,  ușşierul domnului șef, 


| 


| ut 


t 


Ei 





mă încurajează : 

— Ce crezi, că-ți dă voe? Apoi nu-l 
cunoşti pă dom” șef. 

De unde să-l cunosc. Dar auzind că-i 
așa de rău, am intrat timid la dumnea- 
lui în biurou. 

Domnul director m'a primit cu un 
căscat teribil și după ce cască, se în- 
tinse frumos : 

— Ce vrei matale. 

— Uite domnule director, vreau să 
irimit nişte fleacuri de cercetaş unui 
camarad iugoslav. Toate la un loc nu fac 
două sute de lei și nu-i nimic prohibit. 

— Da de unde știi 'mneata că nu-i 
nimic prohibit ? ce ești vameş? 

— Păi domnule... că așa, că pe din- 
colo. 

— Nu se poaie dom'le, nu se poate. 
Să-mi vii cu patalamaua dela Banca 
Naţională și atunci poţi să trimiţi și un 
car cu fleacuri. 

— Binee !... 

La Banca Naţională mi se spune că 
serviciul exterior sa mutat peste drum, 





de RADU A, STERESCU 


= A fost astfel observată lungimea o- 
bositoare a monologurilor. D. Bulandra 
e silit să peroreze două ore în şir. 
Dumitrache  Harabagiu moldovan 
simpluţ trecut printr'un lagăr de pri- 
zonieri din Germania vorbeşte — cât 
vorbeşte, mai mult în monosilabe — în 
limba lui Goethe și a lui Hitler, ceea 
ce e o greșală, mai puţin pentrucă n'ar 
fi făcut-o un tip de calibrul lui intelec- 





TONY BULANDRA 


tual (lucrul este posibil, dat fiind că 
românului, chiar, sau poate mai ales, 
simplu, îi place să epateze) şi mai mult 
fiindcă ar trebui un tâlmaci din limba 
germană pentru majoritatea publicului. 
Așadar nu o greşală de logică teatrală 
ci una — adică alta — de tehnică. 

O greșală din acelaș domeniu, este 
apariţia soţilor Berger  (franțuzi di pi 
Huși) care nu era strict necesară. Dar 
ce să mai vorbim de strict necesar... 

1 sa imputat d-lui Victor Ion Popa 
falsitatea personagiilor moldovene că- 


la Banca Crisoveloni. 

Ajung la Crisoveloni, acolo serviciu 
de informații nu există, totuși, cu chiu 
cu vai ajung la ghișeu: 

—— Aveţi permis de export ? 

— N'am domnule. 

— Vă duceţi la direcţia generală a 
comerţului extern, în strada Doamnei, 
blocul Blanck. 

— Mă duc domnule, da, spune-mi te 
10g, de acolo mai mă trimite undeva ? 
Că până acum nu m'am dus nici la 
„Salvarea“ nici la morgă, nici la di- 
recția apelor minerale, cu pachetul 
ăsta. . 

La direcția exportului te ia în pri- 
mire întâi portarul: 

-— Da, pă cine caţi ? 

— Caut pe cineva să-mi spună ce să 
fac cu pachetul ăsta !? 

— Da, ce ai în el? 

— Nişte lucruri. * 

— Aha !... Şi ce lucruri? 

— Nişte lucruri domnule ! Şi spune- 
mi dacă nu te superi, pe unde ajung 
unde am treabă. 

— Da, cum de nu, uite pe aici. Da 
unde-l trimiți ? 

-- La dracu ghem — şi fericit că ai 
ajuns, intri repede în biurou. 

Aci faci o anticameră nu  tocmal 
scurtă căci domnișoara-şi bea cafeaua 
alături, apoi se întoarce şi-ţi spune. 

— Faceţi o petiție în care specificaţi 
greutatea pachetului, numele dvs., nu” 
mele primitorului, felul mărfii și adău- 
gaţi : „export fără devize“, — o înre- 
gistraţi la noi şi peste câteva zile pri- 
miţi acasă permisul. a 

Deci, în rezumat : ca să trimiţi un pa- 
chet, trebue întâi să faci anticameră la 
d-ra dela informaţii din direcţia expor- 
tului, care-ţi va spune în ce termeni să 
redactezi petiția pe care o înregistrezi 
la sus-numita direcţie. Peste câteva 
zile, cu permisul în buzunar, te duci la 
serviciul exportului dela B. N., de unde 
ajungi la vamă. a 

După mai multe tergiversări la va- 
mă, pleci la poștă, la coletărie. Ş 

Şi apoi să-ți păzeşti buzunarele, că 
nu mai termini cu timbrele, mărcile, 
buletinele, taxele la ascensor și alte 
multe. 

Și să mai zici că aparatul nostru ad- 
ministrativ nu-i extraordinar de  sim- 
plu. 

DAN VICTOR POLIHRON 





rora li s'au găsit legături de filiaţie cu 
eroii lui Alecsandri, Filimon şi Cara- 
giale. Pe de altă parte sau făcut o 
seamă de apropieri cu teatrul lui Curel, 
Maeterlink şi O'Neil. 

Sunt fără indoială multe obiecţiuni 
de adus acestei piese. Dacă nu ne-ar 
îi luat în nume de rău le-am explica 
printr'o grabă de a sfârși piesa, grabă 
care nu constituie desigur o scuză ci 
doar o justificare a unor slăbiciuni de 
care, în alt fel, nu l-am crede capabil 
pe d. Victor Ion Popa. 

Sunt în „Apa vie“ lucruri minunate, 
dar risipite. Nu e un tot ci un mozaic 
ciudat și care — totuşi — place. 

Se face o greșeală cred, condamnân- 
du-se fără excepţie întreaga piesă. Este 
în „Apa vie“ material bogat. Sunt re- 
plici scânteetoare. Este un proces su- 
fletesc, acela al eroului central Puiu 
Balș, care pasionează, deși e greu de 
urmărit. E un personagiu de adâncă 
umanitate: Neacșu, 

Imaginea lui Puiu care stăpâneşte 
toate sufletele femeilor din familia coa- 
nei Irina este de mare putere drama- 
tică, 

Şi scoțând lungimile inutile, zbuciu- 
mul său interior e bine studiat, 

Alături de sforțările autorului, in- 
terpreții se străduesc din toate puterile 
pentru alcătuirea unui spectacol de 
artă. 

Lucrul nu e uşor. 

D. Tony Bulandra, neîntrecut în pe- 
roraţii, este totuși depăşit uneori de 
dimensiunile tiradelor și oboseala dela 
sfârșit nu e numai teatrală ci și fizică. 

D-na Bulandra, silită să se sprijine 
trei sferturi de act de o coloană care 
nici ca nu € la locul ei —- are un sfârşit 
de rol de cel mai zguduitor dramatism. 

Domnul Jules Cazaban a realizat v 
adevărată creaţie în rolul lui Neacșu. 
Credem că utilizarea d-sale se impune 
cât mai des, 

Un Iftode isteț şi fățarnic a întru- 
chipat d. M. lordănescu-Bruno, iar 
d. G. Storin a fost magnific în mono- 
silabicile sale replici germany rxmâne.., 

D-nele Maria Mohor și Nora Piacen- 
tini s'au achitat cu brio de rolurile ce- 
lor două nepoate ale coanei Irina. 

Brunehilde, șefa „dinastiei Haraba- 
giu“ a arătat ceva din posibilităţile... 
artistice ale d-rei Elvira Petreanu. 


Pole 


DACISE: 


Printre foarte numeroasele scrisori 
ce primim zilnic şi cari ne fac o deo- 
sebită plăcere prin faptul că ne dove- 
desc interes pentru literatură şi pentru 
gazeta noastră, sunt unele cu o notă ac- 
centuată de întristare faţă de răspun- 
surile, uneori tăioase, date la această 
rubrică. Semnatarii lor afirmă că le-am 
tăiat aripile, că le-am fărâmat idealu- 
rile sau le-am năruit cariera literară. 

Mai toate aceste scrisori sunt totuşi 
însoţite de alte „producţii literare“ pe 
care autorul le vrea publicate, sub cu- 
vânt că „sunt mai reușite“ decât cele 
„antecedente“. Nu ni s'a întâmplat însă 
ca vreuna din aceste scrisori în care 
corespondentul nostru se plânge de 
asprimea poştei să aibă alături o poezie 
sau o schiţă publicabilă. Toate vin în- 
tovărăşite de monstruozități literare. 
Reproducerile, nu întotdeauna cele mai 
bine alese, dela această rubrică sunt 
numai o palidă imagină de ce suntem 
siliţi să citim zilnic, 

Fără să fiu statistician am alcătuit 
un tabel de poeţi şi prozatori. Numărul 
lor — îndeosebi al poeţilor — e impre- 
sionant. Dacă toţi aceşti pocţi şi proza- 
tori ar citi şi altceva decât producţiile 
proprii, România sar putea îăli cu cel 








i 


) 










mai bogat număr de cititori dintre 
toate statele europene. 
GH. SALBĂ. — „Pe țărm' e poezie. Mai 


trimiteţi. 


ELISAV RĂDAGAN. — Nu te pot sfătui 
să nu mai trimeţi nimic pentrucă ai încă ani 
mulți înaintea dumitale. Te sfătuesc însă, 
prietenește, să nu mai scrii la vârsta de 19 
ani poezii despre trecutul dumitale şi în 
care să se afle asemenea versuri: 

Sunt vesel, dar mă roade-un gând: 

Că am să spun: „a Jost odată". 
lar mai departe nu mai văd, 
Nu pot să văd în viitor, 
Aştept să fiu desamăgit 

Ș'apoi ca orice om... să mor. 


De sigur că ai să fii desamăgilt şi — din 
păcate — „ca orice om“ o să îmbătrâneşt! 
şi să laşi locul altora. Dar mai ai atâtea de 
făcut dela terminarea liceului şi până în 
clipa aceea. 

RĂZVAN PANAITESCU. — Vă punemla 
dispoziție coloanele noastre, cu bucurie. Dacă 
nu aţi primit niciun răspuns este pentrucă 
nici noi nu v'am primit propunerile. 


M. PAPADOPOL. — „Toamna tuberculo- 
sului“” nu e un titlu publicabil. Poezia e pro- 
miţătoare. Mai trimiteţi. 


== - 8 
„See erei 











UNIVERSUL LITERAR 








Sau, așa cum este: cu veselii, tristeți, vrăjitori, țânțari inteligenți, lipoveni-francezi 


Vâlcovul este, dacă se poate spune 
așa, format din trup și suflet. Trupul 
îl reprezintă însuși orășelul, înrămat în 
canaluri — „erichi”, niște brazde cu 
apă, în lungul şi latul lui, de unde îi 
vine şi numele, din rusește: „vilca'- 
furculiță. Aceste canaluri, unele mici 
şi altele mari, cum este Belgarodschi, 
care își mână apele prin tot orășelul, 
până la mare, sunt comorile și atracți- 





mas în acest văzduh infectat de miro- 
sul peștelui putrezit. 

Tarăși mergem. O surpriză. Şi pentru 
Dvs. și pentru mine, care îl revăd după 
doi ani. Găsesc trotuare; trotuare aslal- 
tate; curate și bune. Sa pornit pe linia 
înfăptuirilor. S'au făcut podețe cimen- 
tate. Din punct de vedere pitoresc, Vâl- 
covul pierde. Din punct de vedere u- 
man, câştigă. Aici, pe timpuri, era noroi 


Canalul Belgarodschi 


unile acestui colț de țară. In noaptea 
clară, sub razele mioape ale lunei, plu- 
tind cu o lotcă pe acest canal, simţi cum 
ți se topeşte inima, devii imaterial, te 
mângâie și te alintă o tăcere cu șoap- 
tele sălciilor, te confunzi  într'o taină 
dumnezeească, fără început şi sfârşit. O 
notă de câniec, rătăcită, înţeapă duios 
inima și vrei să plângi sau să râzi, ori 
să le laci pe amândouă deodată. Aici 
să vii îndrăgostit, că de nu, dragostea 
ţi-se va strecura, nechemată în sânge şi 
vei suleri, vei căta în stele o iubită și, 
după câteva zile, eşti cel mai bun ora, 
blând, gingaș în gesturi, cu ochii mereu 
visători, cu un fragment de cântec pe 
buze, chiar dacă la şcoală, obiectul mu- 
zica ţi-a fost decorat totdeaună cu in- 
dulgență, cu nota 5. 

Cum am spus, Vâlcovul are și suflet. 
Sufletul lui sunt locuitorii pescari, a- 
dică lipovenii. Curios, dar acest suflet 
este cu totul ignorat şi ma: ales ocolit 
de ochii şi pana mânuitorilor noştrii de 
condei. D. Ardeleanu ne-a dat un ro- 
man „Pescarii“, d. B. lordan a scris 
romanul „Pământul ispitelor“ și la atât 
se rezumă „după cât mi-amintesc, ceeace 
se știe despre aceşti oameni ai apelor. 
In acest scurt reportaj vreau să vă fac 
cunoştinţă, mai cu seamă, cu aceste 
făpturi pletoase, vânjoase, vulcane vii 
de viaţă, amărăciune şi luptă. 


POZNELE ORAŞULUI 


Vaporul, o autentică  mătușică Sgo- 
motoasă, cu nărav, adică amatoare de 
popasuri, îşi încetineşte mersul. Sirena 
bchăie fals şi cu toţii amuţim și strân- 
gem geanta sau geamantanul, mai a- 
proape. 

_O pereche — el profesor dela Vâlcea 
și ea fată de oameni cuminţi — aflată 
în luna de miere, dela Ismail, au stat 
şi sau tot privit ochi în ochi, pierduţi 
și izolaţi. Acum se desprind, jenaţi, din 
braţe şi întreabă: 

— Ce sa întâmplat? 

— Vâlcov! răspund scurt, arătând 
pontonul, care par'că [uge spre noi. 

— Vâlcov ? Când a trecut vremea ? 

Iată dragostea impertinentă, sfidătoa- 
re de timp, de pitoresc şi de malurile 
minunate și sălbatice ale Dunării! mă 
gândesc surâzând.  Indată ce ne obiş- 
nuim cu parfumul specitic al locului — 
miroase apăsător a pește — ne îndrep- 
tăm spre o clădire așezată la malul Du- 
nării şi înconjurată de un canal. Dru- 
mul de aci pleacă spre uliţa principală. 
Această clădire, cu un etaj, este zidită 
de Oficiul de Turism pentru a servi ca 
hotel. Nu este terminată. Originalitatea 
şi particularitatea casei este acoperișul. 
invelit cu stuf, lucrul s'a executat atât 
de măestru, încât ai impresia că te afli 
în fața unui acoperământ  meșşteșugit 
îmbinat, din solzi de peşte. 

Pornim spre ulița principală. In drum 
trecem pe lângă o cherhana. Mai multe 
iete, cu rochiile până'n pământ, cârne, 
albe la faţă, vesele şi guralive, alea 
tiulica“. Când nici nu te aștepți îţi 
pică în cap acest peștișor minuscul. 
Intorci capul brusc, dar nu surprinzi pe 
nimeni; ele, cu fețele cele mai serioase 
și preocupate din lume, lucrează şi nu 
poţi bănui pe vre-una. Iar pentru şi mai 
bună dovadă a absolutei lor nevinovăţii, 
ca un gângăvit timid, o fată dă tonul 
pentru cântec. In cor, uniţi frățeşte cu 
vocile, melodia isbucnește deodată, tu- 
multos, ca pe urmă să dăinue un tre- 
murat duios, șăgalnic, care-ţi răneşte a- 
mintirile ascunse, neșterse şi le uiţi 
gluma, pleci urmărit de cântecul lor, 
simțind cum o fărâmă de suflet a ră- 





sau praf şi bieţii lipoveni se luptau cu 
aceste două rele, după anotimp. Pode- 
țele însă se cuveneau a fi făcute după 
modelul unuia aflător în Cişmigiu, 
unde barele, deși din piatră, dau im- 
presia unor crengi de pom împletite. 

Seara se lasă tăcută, prea caldă, mis- 
terioasă. Vine g noapte ca în tropice, cu 
sgomote ciudate, foșnitoare. Bănui a- 
propierea fiarelor; presimţi clănțănitul 
dinţilor; regreţi că nu te afli acasă, la 
tine, în siguranță, visând la stele și res- 
pirând parlumul florilor darnice din 
grădină. Deodată, prin ramurile sălcii- 
lor, posomorâte, unde bănuiai ascunse 
maimuțe sau un boa, explodează fără 
sgomot, pumni de lumină și întunericul 
fuge ruşinat, la braţ cu toate vedeniile: 
Vâlcov cu electrică! 


ŢÂNȚARII... PROFESORI COREO- 
GRAFI 


Ne așezăm, pentru masă. la restau- 
rantul lui Grişa. E un local vestit, O 
curte cu gutui, măsuţele răsleţe însem- 
nând o grădină de vară. In drum, am 
uitat să vă spun, am făcut o prietenie 
în persoana lui Mişutca, băețandru de 
vre-o 16 ani, care fumează, vorbeşte 
gros și are chip îndrăsneţ. 

Ii oier sticla cu vin și un pahar să 
se servească! Mișutca se strâmbă, dis- 
prețuitor, la pahar și se ospătează. 
Apucă sticla delicat, cu patru degete, 
cel mic lăsându-l liber şi întins, de- 
monstrându-ne asifel buna sa creștere 
şi, fără alte complicații, răstoarnă ju- 
mătate de conţinut, în gură. Apoi, sim- 
țindu-se îndatorat pentru „tratajie”, 
dispare puţin timp și, pe urmă, vine cu 
un alt flăcău de seama lui, cu o „gar- 
moșcă” enormă.  Muzicantul se dove- 
dește la înălțime. Instrumentul, în mâi- 
nile lui, e un fulg și câniecul, sălbatic, 
înflăcărat, aţâţă picioarele lui Mişutca. 
EI ocolește vertiginos mesele, în dansul 
acesta original, trepidant, care este „ca- 
zacioc”. Se rupe brusc din ritmul vije- 
lios, drept în faţa sticlei, se ridică şi o 
altă gâlgâitură îi animă gâtlejul. 

— Ce faci Mişutca? îl întreb, zâm- 
bind. 

— Guleaiu! mă lămureşte el grav -— 
adică, petrec. 

In acest timp, urechea mea prinde un 
vâjiit insistent, hotărît, care se apro- 
pie, se mărește şi te 'nspăimântă. 

Fac un gest, și „garmoşca” mai of- 
tează meloios și se opreşte. 

Până să ne dăm seama de-a-binelea, în 
cugetul nostru, ce se petrece, pielea se 
acoperă abundent cu armate numeroase 
gălăgioase şi flămânde, de țânțari. Sunt 
in roiuri dese, îndrăsneţe şi atacă siste- 
matic, nepoliticos sau poate. tocmai 
răzbunându-se, prin noi, pe toată breas- 
la scriitoricească, inconștientă de va- 
ioarca lor de trubaduri nocturni, ne- 
imortaiizaţi în vreo cperă literară. Mi- 
sutca și prietenul său râd. O fi pielea 
lor acră, blestemată, vrăjită, sau sunt 
ei protejaţii căpeteniilor ţânţăreşti, nu 
ştiu, constat că toate mişcările noastre, 
desperate, lovituri pe frunte, n'au nici 
un efect, iar ei, ștrengarii, privesc şi se 
arhuză de chinurile noastre, ocoliţi de 
înţepăturile veninoase. 

Dansând un „cazacioc“ nou — su- 
gerat de țânțari — numai din mâini, 
ne-am retras învinşi și rușinaţi, aproa- 
pe în fugă, spre gazda noastră. 

In odaia mea, numită „deviciaia” — 
pentru fată mare — cu toată duzina de 
perne, mari, mici şi micuţe cât pumnul, 
nu pot adormi, decât târziu... 

„Țânţarii se înmulțesc vertiginos. 
Fiecare din ei este câte un Mișutca. 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


Porneşte un „,cazacioc'', imens, cu toți 
acești Mișutca și, deodată, se opresc şi 
sar asupra mea să-mi soarbă sângele. 
Le simt suflarea rece, cadaverică, ples- 
căie buzele umede și într'o clipă, un va- 
carm diavolesc îi oprește. 'Trosneşte sau 
trag tunurile, bat darabane şi eu mă 
trezesc. E întunerec, dar larma chinui- 
toare, cu trompete; tobă, răsună sgomo- 
tos, Nu înțeleg nimic. Cred că e conti- 
nuarea somnului și totuşi îmi dau per- 
fect de bine seama că nu dorm. Cobor 
din pat, aprind un chibrit și privesc la 
ceas. E două. Apuc cearceaful, la iuțea- 
lă îmi fac o togă și ţâşnesc afară. In că- 
mașă,  Polifronâci, încheindu-și, pe 
drum, pantalonii, pleoscăie moale, pe 
jos, cu picioarele desculțe şi iese după 
mine. 

Dealtfel,  revărsarea unei voci mă- 
noase, puternice și frumoase, acompa- 
niată de câteva instrumente, mă cam 
lămurește și, în liniştea tfeciorelnică, 
nepângărită de vr'un alt sunet, muzica 
aceasta îndeplinește o adevărată minune 
Induioșează şi atinge toate fibrele și 
parcă ai sbura spre ei cu rugămintea: 
Luaţi-mă și pe mine! Vreau să beau, sâ 
cânt şi să dansez. Totuşi, o stânjeneală 
se strecoară şi mă rușinează: la această 
oră, când toți dorm? 

— Uite-i cum petrec! observă Poli- 
fronâci, râzând în surdină, şiret. 

— Nu vă supără? încerc eu terenul. 

— De ce să ne supere? De aia se nu- 
mește că sunt boieri. Au bani și se ve- 
selesc. Fără muzică e urit, Apoi ne 
uităm și noi cum se petrece la ei. Asta 
e partea lor! 


ȘI, IN APĂ LI-E VIEAȚA 


Mie însă nu-mi mai e somn. Mă aşez 
pe prispă. Polilronâci, văd că şi el re- 
fuză să se culce şi se așează, prudent, 
mai la distanţă. Stau tăcut şi mă gân- 
desc că este o adevărală profanare să 
ucizi astfel de noapte, în pat. Noaptea 
din Vâlcov! Aţi văzut-o? Aţi trăit-o? 
Este fermecătoare. Cuvintele se încâl- 
cesc în zadar şă zugrăvească acest bal- 
sam suav, odihnitor și mor, reci; nepu- 
tincioase să împletească pe hârtie acea- 
stă comoară, care este noaptea Vâlco- 
vului. 

Cine n'a stat să vegheze, Clipă cu 
clipă, viața nopţii vâlcovene, acela za- 





Luminiș 


darnic s'a ostenit cu drumul, cu ţân- 
țarii de seară și chiar dacă a mâncat 
toate sorturile de covrigi, în care lipo- 
venii sunt meșteri neîntrecuţi, nu va 
şti niciodată de ce acest orășel este 
misterios și pitoresc. Aici luna este 
alta: mai tristă, mai blândă și mai dră- 
găstoasă; cu tăcerea cucernică, proster- 
nată, a caselor şi tufișurilor. Razele ei 
nu luminează, nu mângâie și nici nu 
cern un polen de argint sau de aur, ci 
grăiesc. Molcom, pe îndelete, sosesc 
slove înaripate, se  înjghebează, sub 
imboldul ei, gânduri, idei, ciudate, 
scurte, nepământești, existente numai 
în noaptea Vâlcovului; şi-ţi sunt dragi, 
dorite, nu le-ai mai părăsi. lar totul 
din jur este un palat neinchipuit de 
mintea omenească, zămislit de un slu- 
jitor credincios şi iubitor pentru pluti- 
rea nestăvilită a inspirațiilor pogorâte 
de acolo, de sus, dela lună. 

Am stat aşa, încuiaţi în sufletele 
noastre, treji şi mici. Polifronâci nu 
rezistă mult tăcerii şi începe să vor- 
bească. Primele cuvinte se pierd risi- 
pite; nu-l ascult. Apoi întorc capul și-l 
privesc Pletos, cu barbă lânoasă, în- 
crețit la trunte, — luna cu razele ei, 
se oglindește în părul uns și obrazul 
lui pare aureolat ca la siinţii din icoane. 
Uit că e un biet pescar lipovean și cred 
că în față-mi stă un sihastru. Involun- 
tar, prind spusele lui şi mă concentrez. 

Astiel, din vorbele lui, simple, ne- 
căutate, aflu micile bucurii precum și 
păsurile lui și ale pescarilor. 

După ce îmi descrie, amănunțit, pe 
toate rudele lui, cu nepoți și strănepoți, 
nume şi pronume, griji şi necazuri, 
trece şi la descrierea, mai generală, 
a populaţici. Din noutățile vieţii lor 
cea mai recentă a îost descoperirea u- 
nui sort nou de pește, în cantități mari, 
nemaivăzut şi necunoscut vreodală. 
Explicația ar fi  metamoriozarea te 
care o suferă unii pești, după veacuri. 

Apoi, din cuvintele lui netivite în ci- 
tate, filosofii sau 





sugestii, mi-se de- 


semnează această realitate crudă a vie- 
ţii lipovenilor pescari. 

De dimneață până'n seară, iar ade- 
seaori, zile și nopţi întregi, ei se hăr- 
țuesc năprasnic, tenace, în sudoare şi 
sânge, cu marea și capriciile ei, nici 
odată ajunși să fie cunoscuţi de lumea 
largă, pentru viaţa lor sacrificată, în 
scopul lor atât de puţin prețuit, cum 
este alimentarea pieţei noastre sau 
universale, cu peşte. Acasă se războ- 
iesc cu alte imagini ale vieţei lor: cu 
„optovichi”  (engrosiștii),  „„percepeţ” 
(perceptorul) şi adeseaori cu inunda- 
ţiile. “Toţi locuitorii sunt săraci. Anul 
întreg, ei se aprovizionează cu obiec- 
tele şi alimentele strict trebuincioase 
traiului, pe datorie, dela acești engro- 
sişti, vreo trei la număr. Acestora pes- 
carii le datorează averi. După începe- 
rea pescuitului, aproape întreaga re- 
coltă, cu înșelări și scăderi la cântar, 
sub motiv că peştele este ud, intră în 
mâinile engrosiștilor, pe un preţ redus, 
pentru acoperirea datoriilor în mărturi, 
deobiceiu cedate scump. Cealaltă parte 
a recoltei trece la „percepeţ“ şi la ci 
rămâne puțin sau nimic din munca de- 
pusă. Dar cât peşte nu se strecoară, pe 
sub mână, persoanelor în mâinile că- 
rora se află puterea să le facă şicane 
şi să-i oprească dela pescuit! Asta însă 
nu se află niciodată. Pescarul ştie să 
tacă spre a nu-și atrage răsbunarea. Fi 
se conduc după o zicală, populară in 
viaţa lor: „Pe Dumnezeu nu-l vezi, iar 
până la Vodă este departe“ şi nu crâc- 
nesc, nu se plâng, își duc cu resem- 
nare, religios, viaţa de câine. In schimb, 
Duminica, cu ultimul ban, asudat şi 
chinuit, se înființează la cârciumă. 
Beau mult, dansează până la ultima 
fărâmă de putere, „cazacioc“ și în acest 
fel își scutură necazurile şi uită că 
mâine se înhamă de-a capăt, la aceeași 
poveste. Viaţa lor se închide adeseaori, 
năpraznic, în fundul mării. Rarii lipo- 
veni cari mor creștinește, acasă, tot în 
apă îşi odihnesc oasele. În cimitir, după 
săpătură de jumătate de metru, e apă 
şi cuşciugul se aşează în ea: prin apă 
irăesc, mor, se chinuesc, şi acolo-şi află 
şi culcușul. 


MESSIEURS LUCA ET MAXIM 


Azi e sărbătoare. Dimineaţa, lipove- 
nii, până la sfârşitul! obedniei la bise- 
rică, se „distrează“ cu ceaiul, Această 
deslătare pare să nu fie din cele uşoare 
şi prielnice trupului. Sudoarea puter- 
nică, multă, lucește pe fețele lor; mai 
se furişcază în farfurioara din care 
sorb lichidul; ei mai aleg un firicel de 
zahăr, îl pun între buze și dinţi, suflă 
Ca din foale să mai  răcorească i- 
chidul şi-l trag cu gură ţuguiată 
şi numai icrmină să respire, mulțumiți, 
senini. Se va sfârşi slujba religioasă și 
apa lierbinte a ceaiului se va înlccui, 
Ceainicile vor dispare; va răsări „gar- 
moșca“ şi o tobă şi beţia, solidă, săţi- 
casă, se va încinge, până ce Grişa va 
reluza să le mai dea vin. 

Contemplările şi gândurile mele se 
întrerup la apropierea lui Grişa, care 
se interesează dacă nu-mi va face plă- 
cere să vorbesc franţuzeşte cu lipove- 
Dii. 

Aceste două noţiuni: lipoveni şi lirn- 
ba franceză, apropiate, par ca negali- 
vul și pozitivul, care mereu se îmbrâa- 
cesc.  Deaceea, neincrederea, ironică, 
ră trădează. 

— Poitiţi, poftiţi, să vedeți! mă în- 
deamnă Grișa. 

Am fost, am văzut şi urechile mi-au 
auzit. Sunt doi lipoveni: Maxim şi 
Luca; cam de vreo 50 de ani, pescari 
amândoi şi cu chipurile obişnuite: 
blonzi, bărbile roșii şi cu nişte cămăși 
ce se închee la gât, într'o parte, „coso- 





17 Septembrie 193£ 





alcovul- Veneţia României 


și cu... nudiști 
de SERAFIM CADAN 


vorotchi'. 

La apropierea mea sau sculat și 
mi sau adresat în limba curentă fran- 
țuzească, accentuată puternic de acea 
notă cântătoare, specific slavă. N'am 
răspuns dar am râs cu hohote, mult, 
spre redumerirea lor şi pe urmă ne-am 
împrietenit. In timpul marelui răstoi 
Husia a făcut un schimb de flotă cu 
Franţa, urmând obiceiul statelor ami- 
ce și cei doi prieteni — lipoveni, pe 
atunci marinari, au nimerit în Marsilia, 
unde au stat mulţi ani, şi după răsbor, 
La urmă, dorul învingând, au venit a- 
casă şi iarăşi sunt pescarii: Luca şi 
Maxim. 

Acasă, Polifronâci mă întâmpină ve- 
sel, împărtăşindu-mi o mare bucurie. 
Un nepoţel de al lui, de un an şi cinci 
luni —- noiaţi bine vârsta — a căzut în 
„cric“ şi nu sa dus drept la fund. cum 
S'ar cuveni, ci sa sbălut şi... a ieșit la 
mal. Las dumneavoastră să apreciaţi, 
dacă e cazul, să acer uz de proverbul 
„Ce naște din pisică, șoareci mănâncă” 
sau, poate, astăzi, e ziua minunilor. 

V'aşi povesti de o vizită făcută unei 
vrăjitoare — lipovence, tot astăzi. dar 
cedez promisiunilor date amicului meu 
[. Gh. care ma speriat cu toate pacos- 
tele din lume, care îmi vor cădea pe cap, 
dacă ea va alla despre divulgarea pu- 
blică a activităţii sale, — şi tac. Super- 
stiția e mare lucru! Vă spun doar la 
ureche: dacă vi sau lăcut farmece, 
cumva, vreodată, ea atlă. Se desbracă 
noaptea, goală, se trământă, iar imi” 
neaţa, rezultatul e ca în palmă. Tot ea, 
dintr'o privire, descoperă dacă bărba- 
tul face uz de palme, în căsnicie. Pune- 
ți-vă în gardă, amatorilor de senzații 
și de păcate, nu însoţiţi pe domnișoare 
la această nouă Malaldă. 


ȘI... NUDIȘTII 


Formalităţi ca la ironticră. Se cerce- 
tează acte, legitimaţii şi, în fine, ple- 
căm. Parcurgem tot Vâlcovul, liniștit 
şi cuibărit pe ambele maluri ale cana- 
lului. Marea ne întâmpină, jucăușe, şi 
desmierdătoare. Vreo 15-18 km. în 
lotcă, străbatem marea ca nişte auten- 
tici pescari, curagioşi şi grozavi, înghi- 
țind de ruşine vaetole rebele, isbucnite 
la clătinăriie mai pronunţate ale bărcii. 

Ajungem sdraveni şi mulţumiţi de 
sfârşitul călătoriei.  Volciocul esteo 
plajă plăcută, întinsă, cu o mulțime de 
căsuțe din „lampaci'. Datează mai de 
demult, însă n'a ajuns să fie cunoscută 
înăuntrul țării. Aici vin să-și petreacă 
vacanţa locuitorii din orașele apropiate 
de Vâlcov. Comod, fără amenajări spe- 
ciale, lumea petrece, simplu, ca acasă, 
Se găsesc şi unele doamne şi domni- 
șoare gătite şi vopsite, aducând atmos- 
era plajelor cunoscute. Pe alături, li- 
nerii bronzaţi iac de sentinelă şi ace 
leaşi idile vechi, ca lumea, se ţes pe ni: 
sipul mării şi se slârşesc odată cu se- 
zonul. 

Dar prietenul meu, surâzând şirer 


găreşte, vrea să-mi arate altceva. 
Intr'adevăr la vreo 3-—400 m. pe 
malul  Limanului, nămolul probabil 


că are calităţi miraculoase pentru să 
nătate. Aici bolnavii şi bolnavele uită 
să uzeze de îmbrăcăminte, şi aşa, În 
costumele lui Adam şi Eva, se simt ml- 
nunat. Imi închipui că nămolul ar pu- 
tea să le strice costumele de bae, și 
deaceea, spiritul practic al economiei 
șterge orice jenă. 

Plimbarea prin Vâlcov s'a terminat, 
Vaporul ne poartă spre alte meleaguri; 
Vâlcovul se micșorează, rămâne de- 
parte, soarele apune şi simţi cum tris- 
tețea şi nostalgia după locul părăsit se. 
așează nepoltită, în suflet şi zici: Ră 
mâi cu bine, oraş al viselor, nu te voi 
uita ! 





La cherbhană 








Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908-938 


Dl)