Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0015

i 


UNIVERSUL LIIIPAL 


ANUL XLVIille Nr. 15 
SAMBATA 15 APRILIE 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


PROPRIETAR: 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


Lei 220 pe 1 an 
PREŢUL 5 LEI 


» 120 pe 6 luni 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă “ub No. 163 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE : 


TELEFON; 3.30.10 


Autorităţi și instituții — Lei 500 











BALADĂ 


Rămas bun, de-acum, frăţân de cruce. 
Vei porni spre țara ta de lut. 

Eu prin săbiile zării mă voi duce, 
Vântur mari să-mi iasă la răscruce, 
Visul, din aibastrele-i cauce, 

Să-mi dea apa lui, amară de băut. 


Dacă, într'o zi, o să se vadă 

Vultur de argint pe cer lucind, 
Scoate-ţi straiul tău de nun, din iadă, 
Pune-ţi zările la coapsă ca o spadă 
Şi să vii la nunta-mi de zăpadă, 

In dumineca mea albă de argint. 


Pajuri negre însă de-or să sboare, 

Să 'nțelegi că ochii mi-au furat 

Să mi-i ducă ?'n stele rotitoare, 

Şi că fruntea mea, răpită 'n ghiare, 
Peste vârfuri de păduri tot mai răsare 
Ca un ciob de lună 'nsângerat... 


RADU GYR 





Oraşe dunărene 


II de VASILE BĂNCILĂ 


Cele două oraşe dunărene, Brăila şi Galaţi, au, vă- 
zute mai deaproape, individualităţi aparte, provenite din 
particularităţi uneori foarte deosebite. 

Mai întâiu, în ceeace priveşte împrejurimile. Brăila 
e așezată între Bărăgan şi bălțile Dunării, cari constitue 
două realităţi de un specific puternic. AR: 

Câmpia Brăilei cuprinde, în apropiere de râul Buzău, 
o încreţitură de pământ, căreia ţăranii îi spun „buza Bă- 
răganului', o expresie pe care însuş regretatul George 
Valsan nu o cunoştea când i-am spus-o şi se hotărise să 
o studieze. Bărăganul acesta brăilean, sau raai bine zis 
prelungirea Bărăganului propriu zis, nu poate îi conside- 
rat ca un loc „gol de frumuseți“, cum l-a caracterizat ci- 
neva. Din contra, întinderea lui, pe care privirea alunecă, 
sar zice până dincolo de marginile globului, dă celui care 
are răbdarea să-l înţeleagă, sentimentul singurătăţii cos- 
nuCE, un scaiimerii atăi ae greu de produs în spaţiul mo- 
dern, de obiceiu foarte populat. Bărăganul acesta e pei- 
sagiul cel mai nimerit pentru a sugera şi hrăni intuiţia in- 
finitului calm. lar când se potriveşte ca privirea să nu în- 
tămmească nic: sat, nici arbori, nici măcar o movilă, ci nu- 
mai iarbă, holde sau porumbişuri succedându-se într'o fas- 
tuoasă identitate până dinccio de orizont, bucuria infini- 
tului, materializat oarecum, printr'o rară magie înaintea 
echilor tăi, e la maximum. Iarna, când totul e acoperit de 
zăpadă, Bărăganul dă chiar un sentiment, pe care l-am 
putea numi astronomic: toată câmpia albă şi nesfârşită 
parcă este o uriașă tipsie de argint strălucitor, care ar 
putea la un moment dat să se aplece într'o parte şi să te 
lanseze în spaţiile interplanetare... 

Balta Bră |lei nu e în fond peisagiul monoton, care plic- 
tisez:e pe unu turişti grabiţi, amatori doar de confort, de 
pitoresc iefiin şi, pentru circumstanţă, de gustări picante 
sau de adevărate chiolhanuri pantagruelice cu ciorbă pes- 
cărească şi crap la proţap. De fapt, Balta Brăilei, cu Fili- 
poiul, cu Ruşava, cu minunatul lac Şerban, cu multele ei 
privaluri, cu aleele sau boschetele de sălii, oferă celui 
ce o privește de pe malul grădinii publ:ce a Brăilei ori mai 
ales de pe munții Dobrogei, un desen foarte variat. La fel 
de variată e fauna și flora, cu miriadele de păsări, cari au 
când ceva cochet, când ceva apocaliptic, cu turmele de 
bovine sau de oi, iar uneori cu râmăiorii pierduţi, ori a- 
proape sălbăticiţi — ori cu plantele acvatice printre care 
se deosebesc nuterii, ce-și întind la suprafaţa apelor frun- 
zele late şi rotunde asemenea unor receptoare vegetale ale 
luminii... Balta Brăilei alcătueşte aproape un „unicum 
de pitoresc profund, peste care domină însă un sentiment 
precis : acela de a te crede la începutul lumii, când apa era 
peste tot şi duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Pre- 
zenţa misterului şi sentimentul geologic al arhaismului lu- 
crurilor, al primordialităţii lor, nicăieri nu sunt mai de- 
pline decât ia această împărțire lichidă, care e baita, 
atunci când e înecată de revărsarea fluviului... 

imprejurimile Galaţilor sunt altfel. Judeţul Covurlui nu 
e apiuape o campie, așa cum ar fi cineva înclinat să 
creadă dacă ar privi hărţile geografice, Ci e plin de dea- 
luri şi coline, uneori oferind chiar nuanţe de peisagii car- 
patice, Partea dinspre Prut, deasupra l:icului Brateș, e o 
regiune care, în timpul marilor ploi, devine un senin de 
apă şi care ar putea fi numită o ţară sau chiar o civilizaţie 
a stutului. Pereţii caselor se fac din stuf, acoperișurile se 
fac din stuf, gardurile se fac din stuf, până şi aracii la vie 
sunt adesea tot din stuf. In această regiune, peste care se 
întindea odinioară Brateşul, a pescuit odată Petru Majă, 
Petru Rareş, căruia legenda îi precizează chiar locul unde 
poposea cu carele de peşte... lar înspre Siret, împreju- 
rimile Galaţilor cuprind arături şi podgorii altădată mai 
bogate, şi văi în cari se răsfață ochiurile de apă. Alte 
deosebiri între Brăila şi Galaţi sunt în ceeace priveşte 
oraşul insuş. Brăila are ceva militar şi geometric, Ea a 
fost multă vreme o cetate, iar planul ei regulat este renu- 
mit în toată țara. E oarecare asemănare între străzile ace- 
stui oraș şi casa unui paianjen. Aşa cum acesta ştie să 
utilizeze forma locului pe care l-a găsit şi ţese o plasă 
regulată, Brăila și-a dat, prin Kiseleff și prin Slătineanu, o 
dispoziție în semicerc a străzilor, ca şi când toate acestea 
ar voi să îmbrățiyeze centrul sau locul unde era cetatea. 
Străzile ei mai seamănă şi cu niște braţe arcuite, ce şi-ar 
înmuia degetele în apa gălbue a Dunării. 

Lccuitorii Brăilei, afară de cei cari erau de mai înainte 
şi afară de cojanii ce vin din judeţ, au fost, dela o vreme, 
levantinii, mai ales grecii, apoi românii ardeleni, cari au 
fost in cele din urmă înlocuiţi de evrei, Până la război, 
a fost în Brăila o mare bogăţie, care avea însă mai întot- 
deauna o nuanță de distincţie, Acum grecii au sărăcit, 
negustorii ardeleni au dispărut în mare parte din comerțul 


(Urmare în pag. 2-a) 


Gabriel Popescu 


FIRUL VIENIIE 


de MIRCEA ELIADE 


Cu cât cercetăm mai îndeaproape cultele Ma- 
rilor Zeiţe eurasiatice şi afrasiatice, cu atât a- 
pare mai clară funcția lor ambivaien:ă. Aceste 
„Mame“ aie Totulu: sunt, în aceiaș t'mp și cu 
o egală fervoare, zeități ale Vieţii şi aie Morţ.:. 

Anticipând oarecum concluziile acestu: studiu, 
putem spune de pa acum că mintea omenească 
a intuit divinitatea, din cele mai străvechi tim- 
puri, ca o totaiitate ds atribute, ca o sumă în 
care toate contrariile coincid. Cum vom vedea 
mai târziu, formula lui Nico.as de Cusa. coin- 
cidentia oppositorum, îşi găseşte izvoareie nu nu- 
mai în speculaţia mstafizică şi experiența m:s- 
Pzeudar Arecpu= - 
ci în tradiţia meiafizică a foarte muite 
culturi. Ceea ce e despărţit şi antagon:c în rea- 
titatea cosmică — e unificat, „totalizat“, în di- 
Această coincidenţă a contrarilor nu 


tică a unui Mzistei Board! şi 


gitul, 


vinitate. 


poate fi „înțeleasă“ de mintea omenească, 
tocmai după cum nu poate fi reaizată de ex- 
periența umană. Cum spune Pseudo-Areapazitul, 
este o taină; care îşi desvăluie înțe:esul numai 
anumitor oameni și numai în anumite impre- 


jurări. 


„Taina“ aceasta a fost cunoscută, fără 


doială, şi de adaratorii Marilor Zeiţe, din pre- 
PI N A A i ii Ra a i a ai 
ra a E a a a n n a at aere 


in 34 ceh Aj 
vaita 


E (| ; 
Sas A îl - 
du Uli DEN i 
„i i ut, 
vu s 






po 


Gabriel] Popescu 








Desen în peniță (inedit) 





rilor Zeiţe „contrariile“ 


cidza cu „profanul', amul liber 


sclavul, 


cinstita matroană era tot una cu 


în- 


în- 
(Urmare în ȚAag. 7-a) 






e a reamt t pam e 3 x ae PRD e erai no ve 


Desen în peniță (inedit) 


Frumusețea poporului român văzută de streini 


Vom pomeni în tregcăt şi pe marele 
istorie francez Edgar Quinet, deşi păre- 
rile lu iar putea fi bănuite de parțiali- 
tata, întrucât a fost căsătorit cu o Ro- 
mânsă. Intr'un studiu. intitulat Les Rou- 
mains, publicat în Revue des deux mon- 
des din 1856. istoricul franezz pledează 
cu multă căldură cauza poporuhii ro- 
mân, cars sa zbhătea să, înfăptuiască uni- 
rea celor două principate. In legătură 
cu necesitatea unsi regenerăzi morale a 
neamului rostru şi cu ridicarta lui la 

velul la care sau ridicat alte popoare. 
Quinet, exclamă, adresându-se Români- 
lor : „Voi, cari vă sozotiți pe treapta cea 
mai de jos, nu puteaţi să străbateţi in- 
tr'un moment spațiul, cars vă desparta 
de ceilalţi ? Nu puteţi și voi să pratin- 
deți mașini tot atât de perfecte ca ale 
lor? Fierul, lemnul, iînul, cânepa nu var 
îi ele la voi tot atât de inteligente ca. la 
noi? Dacă într'adevăr omul modern tre- 
buie să fie măsurat numai prin forțele 
naturii fizice, cine posedă o natură mai 


-- Chopin şi Ubicini. 


de 1. F. BURICESCU 


fscundă decât a voastră ? Cine are mai 
multă dreptate să se mândrească cu ea? 
Dacă frumusețea morală nu mai este 
nimi? pe pământ, cine se poate mân- 
dri mai mult ca voi cu frumuseţea, fizi- 
că ? Fie că priveşte c:reva rasele voastre 
de țărani, cari au suferit, fără să se 
incovoaiz, prăbușirea atâtor societăţi, 
talia lor sveită, trăsăturile lor antica, 
ochii lor plini d> b'ândaţe şi de foc, în 
cari Italia lui Virgil pare a se oglindi 
încă, fie că s3 ia în szamă locurile, ori- 
zontul înhis da munţi nepătrunși, sin- 
gurătatea pădurilor adânti, albia răuri- 
lor aurifarg, ce de minuni, cari aștzaptă 
incă istoricul şi pictorul lor !”, 

Tot în anu 1856 — cesa ce dovedește 
că, svanimentele din țările române pre- 
zentau din ce în ce mai mult interes 
pentru apuseni: și în Special pentru 
Franzezi — apare la Paris lucrarea Pro- 
vin-es danubiennas et zoumaines de 
Partea a doua a 
acestei lucrări, întitulată Valachie, Mol- 


istorie şi până în timpurile imediat premergă- 
toare creştinismului. Pe un nivel inlerior, desi- 
gur, dar totuşi o „taină“. Pentrucă, aşa cum a-= 
minteam în articoiele precedente, în cuitui Ma- 
coincideau pe 
pianurile: moral, religios, social, ete. Curiczana 
coincidea cu fecioara neprihănită, „sacru!“ coin- 
coincidza cu 
Saturnaliile erau o formidabilă răstur- 
nare de vaiori. Ceea ce era interzis în timpul 
anului, era îngăduit şi chiar promovat în t:m- 
pu: Saturnaliiior. Sciavul lua bocui stăpânului, 
destrânala. 
Răslurnărea tuturor valorilor, um puica spune, 
folosind un termen modern. Dar funcția rituaă 
şi fundamentul metafizic al acestei 
este limpede: Saturnaiiie „totalizau“ ftragmen- 
tele unei societăţi umane, întocmai cum cercmo- 
nia agricolă care stă la baza Saturnalii.or „con- 
topsa“ germenii în marca matrice telurică, Totul 
d=venea ca la început, ab initio; sau, ca să a- 
mintim termenul sanskrit, agre, in principio. 
„Totalizare“ realizată prin „răsturnarea tuturor 
valorilor“ şi coincidentia oppositorurm, 


răsturnări 





Servituţi si infeodări critice 


Dacă întradevăr critica li- 
terară este o apologie necondi.- 
ționată a Jrumosului am vrea 
să ni se arate acea pagină cri- 
tică putând să egaleze cu o 
operă de artă. Se înţelege, vor- 
besc de critica literară de as- 
lăzi. S'ar putea ca noi să ne 
înşelăm, să fie greşită defini- 
ţia ce am dat-o, sau Chiar să 
nu corespundă în totul criticei 
literare, şi să căpătăm alt răs- 
puns, de o pildă acesta: critica 
se foloseşte de literatură pen- 
tru a lărgi câmpul de înţele- 
gere al ideilor; critica ia ca 
punct de plecare fenomenul li- 
verar pentru a desbate o pro- 
blemă mult mai vastă şi mai 
adâncă: corelaţia dintre reali- 
tate (mediu, individ, societate, 
istorie, tradiţie etc). și . artă. 
Atunci, replica noastră ar fi 
următoarea: după cum nar ji 
posibilă o artă de a iubi fără 
o jierbinte şi pătrunzătoare 
sensualitate, tot asemeni nu 
este posibilă o artă critică 
fără jacuitatea de a înțelege, 
de a diseca şi de a trăi nopu- 
nile, ideile şi cuvintele. 

Cunoaşterea vieţii prin stu- 
diu este insujicientă, parțială, 
newmndestuldtoare pentru a Cu- 
prinde toate marginile curiozi- 
taţi. Cunoaşterea adevărului 
ştunţijie nu satisjace și mai cu 
deosevire nu eumină trairea, 
Deaceia drama lui Faust, în 
cea de a douu ipostază se 
transjigurează în trăirea  cu- 
noașteru, prin ucțiune, direct 
şi sincer, prin experiment şi 
mărturisire. pi viaţa îl jace nu 
să vadă viaţa, nici să 0 cunoa- 
scă, ca să o trâtască. 

Obiectul artei nu este atât 
de mutt cunoaşterea indvidu- 
lui, cui Măi WegTabĂ CUNOAŞLE= 
rea omului. Uperele de artă 
rezolvă ontologic această pro- 
biema, Nici o cultură, nica 0 
epocă, nacu un curent  hterar 
n'a depăşit posibiuatăţile de cu- 
noaştere ae clasicismului, Pen- 
lrucă scrutorii clasici au cer- 
cetat omul în intregime, ca o 
reautute vie, fără su neghgeze 
Duteriite superioare : destinul, 
hereditatea, zeii și istoria. 
Omul cuasi nu este făurit în 
fantezia scriitorului, nu este O 
abstracțiune de laborator, nici 
un fenomen grejat pe o sin- 
gură posibilitate de existenţă, 
ci este omul complect. In cla- 
sicism, omul, eroul, scriitorul, 
cunoaşte dimensiunile sufieiu- 
lui sau, este stipăn pe chipul 
celuia din lăuntru și fiziono- 
mia sa este aidoma adevărului. 
Această sinceritate complectă, 
această strânsă corespondență 
dintre imagine şi expresie, a- 
ceastă încredere în' adevărul 
valabil prin evidenţa lui, eli- 
mină particularismul, spulberă 
criteriul arbitrar al cunoaște- 
vii, adânceşte o limită acolo 
unde ignoranța sau viclenia 
străpung destinul operei și al 
scriitorului cu libertatea  fic- 
țiunii. 

Acest fel de a vedea, nu este 
compatibil decât cu o societate 
în care adevărurile morale nu 
sunt puse la îndoială, unde 
arta nu este o alchimie ver- 
bală, croită pe înţelesul ocult 
al celor câţiva iniţiaţi în for- 


toate 


davie, Bukovine, Transylvanie, Bessara- 
bie e scrisă de Ubicini. Bste o incercare 
obiectivă de a studia poporul român și 
pământul lozuit de el. 

Ubicipi afirmă că- poporul nostru este 
format, din punct de vedere etnografic, 
din două categorii da oameni — unii a- 
parținând „rasei românești indigene”, 
alții formând „rasele indigenete”, adică 
asimilate, românizate. Rasa indigenă 
este ieșită, din amastecul vechilor Daci 
cu coloniștii romani și formează, după 
părerea lui Ubicini, aproape nouă ze- 
cimi din totalul populaţiei. Urmează un 
miz portret al acestora : „Mari, voinici, 
frumoși la chip, inteligenţi, Românii în 
costumul lor care pare împrumutat din 
baso-reliefurile columnzi lui Traian, a- 
mintes:, în afară de asprimea fiziono- 
misi, pe mândrii războinici din cari se 
trag, Acea expresie bărbătească este in- 
locuită la ci cu un aier de tristețe și re- 
semnare, rezultat al lungilor suferințe pe 
cari au trebuit să le îndure”. 

In Revue des deux mondes din 1856 
apare și un studiu al lui Eugene Pou- 
jade, intituiat Les principautes roumai- 
n€s avant et âpres da guerre. Acest 


(Urmare în pag. 2-a) 


de NICOLAE ROȘU 


mulele magice, unde circuitul 
vital nu se face la întâmplare, 
ci în armonie cu legile natu- 
rale şi eterne ale fiziologiei 
umane. Civilizaţia și  ţilosoţia 
în epocile de clasicism se  bi- 
zuiau pe câteva adevăruri fun- 
damentale, invariabile, care 
puteau fi dogmatice în expre- 
sia lor ştiinpjică, dar înrădă- 
cinate cum erau în societate, 
dădeau tărie și durată  con- 
științei omului. Aceste epoci 
m'au creat adevăruri, n'au fău- 
rit o qnumită realitate, n'au 
descoperit legi științifice  în- 
cadrate în formulele matema- 
tice. Au observat, au studiat 
şi au filtrat prin aparatul ra- 
țiunii fluzul realității, Din a- 
cest proces de întrepătrundere 
sau desprins aceste adevăruri, 

Compenetraţia care se rân- 
duește între literatură şi gân- 
dire este atât de evidentă în- 
cât în fiecare epocă găsim co- 
respondenţe simbolice. 

Clasicii aveau un ideal este- 
tic în artă, concretizat  într'o 
frumusețe fundamental  ome- 
nească, inspirat de operele ne- 
pieritoare ale literaturii greco- 
romane; „Racine, — spune un- 
deva Thierry Maulnier ne in- 
vită să prejerăm umanul su- 
blimului”. e 

Romanticii aduceau o pasiu- 
ne puternică, un individualism 
moral, un sentimentalism cre- 
puscular, căruia îi lipsea, de 
cele mai multe ori, frâna re- 
gulatoare a raţiunii. Sau dacă 
romanticii erau și raţionalişti, 
ei concepeau rațiunea ca un 
privilegiu al indundului, des- 
prins de societate, liber arbi- 
tru al propriei sale hotărâri. 
Paseismul romantic este sem- 
nul unei virilităţi în decaden- 
ți. Judecând schematic, între 
cei doi poli care structurează 
pe o gamă de infinite posibili- 
tăţi jenomenul literar, natura- 
lismul, simbolismul, apoi îm- 
prestonismul și grotescul sunt 
poziții intermediare şi  succe- 
danee romantismului, Literatu- 
ra romantică este o creaţie de 
momente sufletești trecătoare, 
fără durată gregară, o psicho- 
logie aproape infantilă, explo- 
s?vă, femenină, dacă nu cniar 
dubioasă şi fireşte lipsită. de 
permanenţă. 

Clasicul promovează critica 
academică, projesorală, didac- 
tică, rațională jără a fi raţio- 
natistă, critica adevărului etern 
și a frumosului moral. 

Romanticul promovează cri- 
tica de idei, de pasionată dia- 
lectică, critica de impresii fu- 
gitive care se potrivește nu- 
mai momentelor exprimate în 
opera de artă. Critica clasică: 
Boileau. Exemplarul cel mai 
caracteristic. Critica romantică 
influențată de Descartes,  în- 
cepe cu Voltaire și Bayle. Se 
alcătuesc dicționare şi se legi- 
fimează un pronunțat  criti- 
cism. Critica devine un îinstru- 
ment profesional, pretenţios, 
oscilând între intransigență şi 
jocul de cuvinte, între atitudi- 
neg temperamentală şi judeca- 
ta însuțieţită de năwvala senti- 
mentelor. Două extreme: Ra- 
cine şi Victor Hugo. Prefaţa 
la Cromwell şi prejaţa lui Be- 
rEnice. 

Modernul se află în căutarea 
unui tip psichologic, a unui om 
Nou, închipuit în  necontenită 
mişcare, cu o fluctuență esen- 
țială a spiritului, capabil să 
înregistreze toate gamele spi- 
ritului, ispitit însă să le trun- 
chieze şi să le elimine după 
criterii strict personale.  Mo- 
dernismul, acest „un nouveau 
mal du siecle“ (Marcel Ar- 
land), se încadrează perfect în 
formula : „la Recherche du 
Temps Perdu“. O seamă de 
noţiuni, senzaţii şi idei, îzvo- 
răsc din trecut, din zona 
obscură a subconştientului, se 
transcriu parțial, fumuriu, fără 
consistență, Caleidoscopic, cu 
totul gratuit şi fără control. 
Lipsit de certitudini, modernul 
se află totuşi în căutarea unei 
certitudini, El o găsește după 
împrejurări şi temperament, 
în convertirea frenetică . în 
misticism, în optima rezonan- 
ță sensorială, în procesul gân- 
dirii abstracte, fie chiar în ma- 
şinism sau în tentaculara ob- 
sesie sexualistă. Nu este pen- 





(Urmare în Pag 3-0]. |, 








CR 





ONICA 


- UNIVERSUL LITERAR 














15 Aprilie 1939 === 


XXX 


LITERARA 


de CONSTANTIN FANTANERU 


Mircea Eliade: Nuntă în cer, roman, ed. „Cugetarea“ 


Străbătând începutul romanului „Nun: 
tă îm cer“, lectorul îşi închipue că d. 
. Mircea Eliade a vrut să compue 0 ver- 
siune românească a popularei povești 
de dragoste „Maitreyi“, cu eroină și e 
rou din mediul bucureștean. Impresia 
nu stărue însă multă vreme iar la sfâr- 
şitul cărții se vede că este vorba despre 
cu totul altceva, nu numai în compara- 
ţie cu Maitreyi, dar și cu celelalte romane 
ale autorului. Tema dragostei este tratată 
mai mult teoretic, ca o metodă mistică 
de ieșire din soarta omenească, și tot- 
deodată în legăturile ei cu maternitatea 
şi creația. Nu o mare pasiune ni se co- 
munică ci câteva idei originale despre 
sensul iubirii, despre forţa ei revela- 
toare, In clipa unirii desăvârşite, insul 
se pierde pe sine, spre a se regăsi în 
cer, adică într'o condiţie de libertate 
totală, cosmică. Taina nunții adevărate 
se oficiază în cer, dincolo de individ, 
după moartea lui prin contopirea într'un 
singur trup cosmic. Dar această exaltare 
a iubirii ne-o împărtășește d. Mircea 
Eliade în cadrul limpede al unei poves- 
tiri în care se îngrămădește atâta mate- 
rial de experiență și observaţie, încât 
pare uneori că adevărul de mai sus se 
risipește înaintea interesului epic sau 
rămâne secundar. 

Doi prieteni, scriitorul Mavrodin și 
financiarul Barbu Hasnaș destăinuesc 
unul altuia „marea lor iubire“. Incepu- 
tul îl face Mavrodin care îi vonbește de- 
spre Ileana, făptură enigmatică, deopo- 
trivă prin frumusețea fizică şi prin 
structura ei morală. Intâlnirea cu Ilea- 
na a fost o revelaţie. 

„Şi-apoi, de a doua zi, a început 
ceasul patetic și plenar al dragostei. 
N'am mai încercat şi nici nam mai sim- 


PD N N N N O N N O O o a A A a aa 


țit de atunci nevoia să scap din încânta- 
rea aceasta care mă vrăjise. Fiinţa mea 
întreagă era înecată. Tot ce crezusem, 
mai înainte despre draoste, despre vo- 
luptate, despre libertate, — se dovedea 
acum pueril, superficial, aproape vulgar. 

Toate femeile întâlnite până atunci le 
uitasem; micile lor pasiuni, micile lor 
demenţe, mediocrele lor jertfe, ni se pă- 
reau ridicule. Mi-ar fi fost peste putință 
de închipuit, mai înainte de a fi cunos- 
cut şi iubit pe Ileana, că omul se poate 
uni atât de desăvârşit, câ dragostea poa- 
te uni într'atât ființa. Prezenţa aceca, de 
care mă temusem atât, pe care o ştiam 
macerantă ca piatra iadului, prezența 
femeii iubite, — care este pentru ori- 
ce bărbat, demonie, desagregare, ri- 
sipire, — am simţit-o, de astă dată, ca 
o îraplinire îngerească a ființei mele. 
(pag. 65). 

Nici Ileana nu gândește într'altfel iu- 
birea, decât tot o „totală abandonare'“, o 
definitivă ieşire din noi, „...întotdeauna 
sfârșea prin a-şi spune că moral sau imo- 
ral, bine sau rău, toate acestea n'au ni- 
mic de-aface cu adevărata, tainica dra- 
goste; că întâlnirea noastră este singu- 
rul lucru esenţial real, iar toate cele- 
lalte, — muncă, creaţie, talent, onoare, 
și câte vor mai fi, — nu preţuesc nimic, 
căi toate sunt zădărnicii, ale pământului. 
(pag. 83). Se ivește totuși un prilej care 
turbură această minunată menire pen- 
tru iubire. leana doreşte la un moment 
dat să aibă un copil, să rodească drago- 
stea, să nu rămâie stearpă. Nu se con- 
trazicea oare ? Nu turbura prin dorinţa 
ci pământească adevărata nuntă în cer ? 

Mavrodin de altfel nu pricepe nimic 
din dorinţa ei şi se întreabă turburat : 


Frumuseţea poporului român văzută de streini 


(Urmare din pag. îi Z 


scriitor ajunge în iBucovina, venind îm 
anul 1848 dela Viena, prin Galiţia, de- 
oarece din pricina revoluţiei ungurești 
nu putuse să scoboare pe Dunăre, cum 
avusese intenţia. El afirmă că, pe mă- 
sură ce inainta în Bucovina, era izbit 
da marea asemănare dintre locuitorii 
acestei provincii și tipurile de Daci 
sculptați pe columna lui Traian. 

„Alături însă de urmașul barbarilor 
(Daci, N.R.), cu chica. b:ondă şi lungă şi 
imbrăcat la fel cu ei — zice el mai de- 
parte — se regăsește scoborâtorul învin- 
gătorilor asemănător cu tipul, pe care 
călătorul poate să-l admire in câmpia 
romană și pe care nemuritorul pene al 
lui Leopold Robert ni l-a făcut fami- 
lar: păr negru, cârlionțat, care sco- 
boară deş (en touffes) pe gât și pe 
îrunie, o piele oacheșe, uneori mâslinie, 
fruntea largă și capul acoperit cu că- 
ciulă, ochii mari și adânci, bărbia ridi- 
cată în sus, cu o graţie amestecată cu 
mândrie”. 

H. Desprez publică în Revue des deux 
mondes anul XXL (fără să se vadă în 
extrasul consultat de noi decât anul 
185...) studiul său intitulat La Moldo- 
Valachie et le mouvement roumain, 

Autorul cunoaște starea lucrurilor de 
la noi în urma călătoriei ce a făcut, ve- 
nind dela Buda-Pesta, prin Alba-Iulia, 
Cluj, Sibiu, spre Turnu-Roșu și apoi 
prin Muntenia la București. „Țăranul 
român, zice el, dureros apăsat de Ma- 
ghiari și Saşi in Transilvania şi de 
propriii săi boieri în Moldo-Valachia, a 
păstrat în fruntea, lui largă, înconju- 
rată cu lung păr negru, în ochii săi 
mângâioși, împodobiţi cu  sprâncene 
groase, toate semnele unei inteligențe 
vii, sprintene (prompte), pătrunzătoare 
și mobile”. i să 

In. București se regăsesc, după păre- 
rea lui Desprez, „obiceiurile și fizionimia 
tuturor populațiunilor românești, Deşi 
rasă nu are aici acel grad de pură și 
adevărată frumuseţe la care ea a ajuns 
în ţinuturite câmpeneşti ale Transilva- 
niei şi banatului Craiovei, se pot totuși 
observa aici clasele ridicate ale popu- 
laţiei sub o lumină nouă”, 

Doctorul Camille Allard tunoaște Do- 
brogea, ca medic al unei echipe de lu- 
crători, cari, sub conducerea a doi in- 
gineri francezi, erau puși să construias- 
că în timpul războiului Crimeei, un 
drum dela Dunăre la marea Neagră. El 
publică, în Le Correspondant din 25 Oc- 
tombrie şi 25 Decembrie 1858, un studiu 
intitulat Souvenirs d'Orient. La Do- 
broutscha, Este vorba aici de locuitorii 
da pe cele două maluri ale Dunării, în 
apropiere de Cernavoda. Amintind pus- 
tiirile făcute de Ruși și de basbuzurii 
turci în comuna Rasova, locuită pe 
atunci şi de Turei alături de Români — 
fără să fie vorba câtuşi de puţin de 


Bulgari — autorul nu se poate îndea- 
juns minuna de faptul că Turcii au pă- 
răsit sawl, ps când Românii au rămas 
pe loc. 

Printr'o întâmplare mi-a căzut în mâ- 
nă tratatul şiiinţific al marelui geogral 
Flisee Reclus, intitulat Nouveile Geo- 
graphie universelie, din anul 1876. Deşi 
nu 2 vorba aici de impresiile unui călă- 
tor, merită tauși — ba poate cu atât 
mai mult — să amintim portretul paste 
măsură de măgul.tor — exagera: da bi- 
nsvoitor ar zice un vrăjmaș — pe care-l 
face acest gecgraf neamu,ui nostru în 
vo.umuil I al lucrării sale. 

După ce arată, că în munţii Carpaţi 
se gasesc, ca urmași probabiii ai vechi- 
lor Daci, mulţi locuitori înalţi de statu- 
ră, bionzi și cu, ochi albaştri, cari se deo- 
sibesc totuși de greoij oameni blonzi din 
nordul Europzi prin „graţia şi mlădie- 
rea lor”, Reclus afirmă că altă infăţi- 
şare au Românii dela şes. 

„In general, zice el, Românii din câm- 
pie şi mai ales cei din Muntenia au chi- 
puri frumoase oacheșe, ochi plini de ex- 
presie, o gură îin tăiată, aratând când 
râd două rânduri de dinţi de o albeaţă 
strălucitoare ; ei se aeosibesc prin mi- 
cimea picioarelor. şi mâinilor şi prin fi- 
nețea inebheievurilor lor. Le place să lase 
pârul crescut mare şi se povestește că 
mulţi tineri fug de serviciul militar nu- 
mai pentru a-și salva chica. frumoasă, 
care le atârnă pe umseri. 

Indemânateci, sprinteni, graţioşși în 
toate mișcările lor, ei sunt, afară de a- 
ceasta, neobosiţi ia mersul pe jos şi su- 
feră, fără a se plânge, cele mai aspre 
oboseli. Bi poartă costumul lor cu o in- 
demânare admirabilă și chiar păstorul 
român cu. căgiula lui înaltă, cu chimirul 
de piele, ce-i serveşte drept buzunar, cu 
cojocul aruncat pe umăr şi cu cioarecii 
lui, cari amintesc pe aceia ai Dacilor 
scuiptaţi pe columna lui Traian, impune 
prin noblețea atitudinii sale. 

Femeile din România sunt graţia în- 
săși. Fie că păstrează încă vechile mode 
naţionale și poartă iia largă cu cusături, 
ilicul larg, marea fotă multicoloră, în 
care domină roșul şi albastrul, marama 
împodobită cu aur și cu galbeni, îie că 
au adoptat îmbrăcămintea modernă, ele 
te farmecă totdeauna prin eleganța și 
gustul lor. La frumusățea sa, Românca 
adavgă o inteligență vie, o veselie co- 
municativă, o isteț:me în răspunsuri, 
cari fac din ea. Parisiana Orientului. Fe- 
mseile atât de grațioase ale Munteniei au 
contribuit să ia  nașiere proverbul: 
„Dâmboviţă apă dulce, cin'te bea nu se 
mâi duce!“ 

Este, in legătură cu aceasta, demn de 
ţinut în seamă faptul că, vorbind de 
Bu:gari, cari sunt descriși ca „indesaţi, 
cu cheresieaua solidă, purtând un cap 


„De unde izbucnise deodată strigătul a- 
cesta pământesc în Ileana mea, a cărei 
iubire venea din altă parte, prea desă- 
vârşită ca să rodească ? Să fi fost oare 
primăvara aceea târzie, care răsbise nu- 
mai în câteva nopţi şi răscolise orașul 
îmbătându-l cu soare şi sevă?“ (pag. 90). 





Oricât ar stărui Tleana, Mavrodin nu se 
lasă convins, ci dimpotrivă, găseşte ar- 
gumentele cele mai frumoase: „— Noi nu 
suntem o pereche din această lume, în- 
cercai eu s'o mângâi. Destinul nostru nu 
se împlinește aici pe pământ. Noi ne-am 
cunoscut numai din dragoste. Dragostea 
e raiul nostru, dragostea fără fruct. (pag. 
81). Mavrodin rămâne consecvent sieși 








până la urmă, dar dorința de fruct o co- 
pleştşte pe Ileana și nemaiputând îndu- 
ra o dragoste stearpă, — părăsește pe 
Mavrodin, dispărând cu desăvârşire, îă- 
ră ca acesta so mai poată întâlni vreo- 
daiă. 

Povestirea lui Hasnaș urmează pe 
un plan simetric acestuia. Hasnaș a cu- 
noscut mai de mult pe Lena, de altă vâr- 
stă decât Ileana, fată de douăzeci și 
ceva de ani, întoarsă dela o şcoală aris- 
tocratică din Elveţia. Lena era fecioară 
„ultima fecioară din secolul al XIX-lea“. 
Hasnaş nu este o natură complicată ca 
Mavrodin. Pentru el iubrea mare nu 
duce la o „nuntă în cer“, la subtilizări 
în această direcţie a gândirii. El se căsă- 
toreşte cu Lena pe care o consideră o 
„partidă convenabilă“, fată inteligentă, 
instriută și frumoasă ! 

Hasnaş sufere însă o rupere lăun- 
trică, întocmai ca lleana din prima parte 
a romanului. La 4U de ani, smte că-i lip- 
seşte ceva. Că viața nu poate să-i conti- 
nue fără umplerea unui gol, a satisface- 
rii unei nevoi. ,...Nu ştiu cum să-ţi ex- 
plic nevoia aceasta. Din tot ce mi-ai 
spus, am înţeles că d-ta nai cunoscut 
niciodată setea obscură de a te naște din 
nou, nevoia unei compensaţii în altcine- 
va decât tovarășa de iubire şi de viaţă. 
Simţeam atunci un fel de sălbatică des- 
nădejde că am lăsat să treacă atâta timp, 
pe care nimeni nu mi-l mai poate îna- 
poia, că l-am lăsat să treacă stupid, ne 
păstrând nimic din el decât aminti- 
rile, nepăstrând nimic viu, nimic al meu. 

Dacă din pirmul an de căsătorie aș fi 
avut un copil, mă gândeam, acum aș fi 
fost altfel. Aş fi continuat să cresc odată 
cu el, aș fi simţit că am pentru cine trăi. 
(pag. 244). IHasnaș mărturisește Lenei 


(Urmare din pag. I) 


încearcă adesea 


dorinţa lui de a avea un copil, tulbura- 
rea lui care nu poate îi potolită de cât 
printr'un fruct al dragostei. 

Dar, după cum în prima poveste, Ma- 
vrodin nu înțelegea rostul copilului 
întw'o iubire îngerească, — într'adoua 
nu-l înţelege Lena, Ea se arată nedume- 
rită, fiindcă voiește să fie iubită pentru 
calitatea ei de femeie tânără şi frumoa- 
să. Urmează divorțul și dispariția Lenei 
din cercul de viaţă în care trăia Hasnaș 
cu prietenii lui. ka pleacă în Germania 
unae lucrează în birourile unei legații și 
de unde se întoarce mai târziu, intero- 
rizată cu totul şi pregătită pentru o 
nouă încercare, mal trăgică decât cea 
dintâi, Căci Lena, fecioara inteligentă şi 
tvumoasă a lui Hasnaş, nu va îi altcine- 
va de cât lleana, lemeia îină, cu mâini 
magice care va cuceri prolund pe Ma- 
vrodini. 

Nunta în cer tot s'a realizat. A prezi- 
dat-o destinui. Pentru Hasnaș, a dorit 
Lena această „nuntă în cor“ — iar Ma- 
vrodin a dorit-o pentru Ileana. Când cei 
doi prieteni termină de povestit și când 
înțeieg că iubitele Jor sunt acecaș fe 
meie, unul întreabă pe celalt dacă bă- 
nueşte că o mai îi în viaţă. Celălalt are 
siguranța că a murit, Și Lena și Ileana 
trebuiau să moară ca să realizeze nunta 
încer, să inlesnească împlinirea destinu- 
lui. S'ar putea ca moartea Ileanei să mai 
cuprindă și alt sens, acela al unei pe- 
depse pentru ocolirea dela început a ma- 
turităţii. Pedeapsa a primit-o prin relu- 
zul ce i s'a dat de a fi mamă când ea în- 
săși a vrul acest lucru, 

Şi atunci cartea d-lui Mircea Eliade 
ar putea deveni o clasică pledoarie pen- 
tru așezământul căsătoriei rodnice, care 
menţine echilibrul societăţii. 





Orase dunărene 


orașului şi brăilenii mai întreprinzători 
să-şi lacă un rost în altă parte. Magaziile de cereale din 
port; !cari ar putea să alcatuiască ele iuseşi un mic oraş, 
sunt goale şi ierecate, terestrele caienelelor, altădată pii- 
ne de iume, stau ca nişte ochi de orb, oamenii cani au ră- 
mas pe loc işi mestecă zilnic marasmul, iar pe largul bule- 
vard Larol, mare cum nu e nic. o arieră în bucurești, huie 
vântul pusuu, aducand câteodată miros de haită... 

Galaui nu e nici militar şi nici geometric, 'țiglina care-l 
mărgineşte inspre Brâila, a lost odată întaritură romană, 
dar e prea muit de atunci. lar reheiul şi străzile lui sunt 
foarte ielurite. Galaţii are deal, podiş, vale, numai munte 
nu are, Strazale, nu sunt două da tei. Unele drepte, altele 
sinuoase, unele largi, altele strâmie cât o ulicioară medie- 
vală, căieodată avand chiar trepte. În Brăila terenul e ne- 
leu ca v piaiuizeta, Lâr Muse Suraza, cum ar în itanova, Șie- 
fan cel Mare, Griviţa, Mihai-Bravul, Roşiori, aproape că 
nu le poţi deosebi una de alta. Mai mult: dacă la brăila 
vrei să cumperi un loc de casă, nu-l găseşti, în general, 
decât de 4Vv metri patraţi, pe când în oraşul vecin, sunt 
curți de toate formele şi marimile. La Braila e triumtul 
geometriei, la Galaţi e triumtul organicului. La Brăila 
nu e puorese ori nu e un pitoresc de amanunt, la Galaţi e 
în primul rând ceva pitoresc. Brăila e un oraş aerisit, bă- 
tut de vânturi şi cu o curăţenie, care are avantagiul că 
cel puţin în parte se întreţine singură. Galaţii e mai în- 
grămădit, mai surprinzător, câteodată mai risipit şi cu 
v curațenie mai greu ae intreţinut... 

Apoi oamenii Galaţilor sunt mai sociabili. Afară de 
mulţii străini, cari au venit mai ales de la războiu, ei sunt 
Moldoveni de baştină sau din Moldova de jos. Brăileanul, 
exceptând pe levantini şi pe evrei, are o sociabilitate mai 
sobră, mai mată. El are parcă ceva din aerul Bărăganului 
care trăiește mai mult în natură decât în istorie.. Gălă- 
țeanul e mai liric, mai săritor, se distrează mai mult cu 
poezia inoiensivă a ideilor. Brăileanul e mai reținut, mai 
greu de entuziasmat, mai ingineresc ca structură, Pe scurt; 
la Galaţi e psihologie moldovenească — şi asta spune 
destul... Galaţii și Brăila sunt atât de aproape şi totuş 
sufleteşte ele n'au fuzionat. Intr'un fel, Brăila e mai aproa- 
pe de Buzău, de Ploeşti, de Călăraşi, iar Galaţii e mai 


aproape de Iași. Gălățenii au venit deseori la Brăila ca 
sa se plimbe, brăilenn s'au dus deseori la Galaţi pentru 
nevoi admuustrative şi juridice, dar cei dintiiu au ramas 
mai mult moldoveni, ar cei din urmă mai mult munteni. 
Insa vprirea uergiiur, IN Lyic, invre Braila Şi txaiați, a 
subliniat parcă un hotar între două lumi de semniticaţii. 

In sfârşit, în capitala vovuriusunui, aevenită acum capi 
tala ae piuut, e ma: multă vioiciune economică, La un mo- 
ment dat, după războiu, era chiar ioarte multă.Se produ- 
sese atunci, prin imigrare, o adevărată inllaţie de popu- 
laţie. Galaţii tac şi umport şi export. Unele măsuri aami- 
nistrative se pare că sunt în favoarea lui. Deaceea el nu 
are caracterul agonic, pe care-l văd unii acum la Brăila. 
Strada Domnească a Ualaţilor are ceva din mişcarea şi 
be:şugul Can vaceoria dun pucurești, așa după cum casele 
boiereşti de pe acecaş stradă au ceva dn bulevardul care 
duce la Copou, în laşi. . 

Istoria pomeneşte de multe şi patetice lupte şi concu- 
rențe. O astiel de luptă de întrecere a fost între marile 
porturi ale lumii, Sau concurat şi se concurează poriurile 
Mediteranei, ale Oceanului Atlantic, ale Pacificului. La 
noi, a fost o luptă între porturile din sudul Basarabiei şi 
Brăila — un mare Domn moldovean a tăcut chiar un ba- 
raj la Chilia ca să nu mai poată trece corăbiile spre Brăila 
— a fost luptă între Brăila, Galaţi și Constanţa şi, în sfâr- 
şit, una între cele două mari porturi dunărene. Viaţa e 
luptă, iar economicul şi politicul mai ales nu prea cunosc 
duioşiile şi concesiunile morale. Şi totuş, între porturile 
românești nare de ce să fie întrecere pe viaţă şi pe moarte. 
Fiecare poate deservi anume interese economice. lar târ- 
ziu, mult mai târziu, când noi vom îi un popor de cel puţin 
cincizeci de milioane de locuitori, Brăila şi Galaţi vor fi 
poate nu Capitala Țării, cum au visat unii, ci un singur 
oraș legat prin poduri, funiculare, șosele, cheiuri și parcuri, 
sau vor fi două oraşe înfrățite în aceeașş luptă de ridicare 
a românismului prin negoțul continental. Atunci, și chiar 
mai inainte, regiunea aceasta a bălții Brăilei va fi decla- 
rată poate parc naţional al Țării, iar Brăila şi Galaţii vor 
ii ca doi frați gemeni sau ca două perle strălucind pe 
salba împărătească a Dunării... 


VASILE BĂNCILĂ 


o et e OR O eee oa a el a Pr pp N pi pi i pain pipi iii iii ia 


zdravăn pa niște umeri largi“, Râclus 
afirmă că cei mai frumoşi dintre ei sunt 
cei ce locuiesc în văile Rodopului, la Sua 
de Filipopoli. Aceștia sunt „Mari, cu 
părul negru, plini de avânt şi de veselie, 
entusiaști şi poeţi“, dar autorul închină 
mai mult să-i socotească drept urmași 
ai vechilor Trasi. 

Alături de Reclus, vom cita pe marele 
istoric Jules Michelet, care în L6gendes 
democratiques du nord din anul 1877 
introdu şi un studiu intitulat Princi- 
pautts danubiennes cu două părţi qis- 
tincte: una intitulată M-me Rosetti şi 
alta Appendice, 

Găsim şi aici o pledoarie în favoarea 
poporului nostru, care este înfăţșat ca 
având o mulțime de calităţi, întunecate 
de asupririle nesfârșite pe cari le-a în- 
durat. Poporul român, zice el, între al- 
tele, „este un popor elegant, cu elocu- 
țiune ușoară și care vorbeste minunat 
de frumos. Nicio diferenţă de limbă în- 
tre țăran și omul cult; drept vorbind, 
ca și în Italia, nu există popor (în înţe- 


lesul de clasă deosebită N. R.), sau dacă 
voiți să fie popor, eleganța şi distine- 
țiunea, se găsesc mai ales la ţară. 

Unul din amicii mei, Francez din naş- 
tere, dar Ungur prin sufletul său ne- 
putând fi deloc bănuit de parţialitate 
pentru Valahi, păsia, la ei „ceva din păs- 
torii lui Virgilius“, 

Facem acum o săritură cam mare Si 
ajungem la lucrarea lui Andr6 Belle- 
ssort, La Roumaine contemporaine din 
1905, care a avut oarecare răsunet în 
timpul său. 

In lesătură, cu chestiunea, care ne in- 
teressază, găsim aici un frumos portret 
al lui Ion C Brâtţianu, ale cărui succese 
în politica internă şi în cea externă 
Bellessort le atribuie farmecului lui per- 
sonal. „Natura. l-a dăruit, zice el, cu un 
extraordinar dar de seduzție, care ii su- 
pravieţuieşte în surâsul și privirea fiice- 
lor şi fiilor săi. De acest farmec pa care 
limba română il numește vino'ncoace, el 
s'a servit patruzeci de ani spre a grupa 


in jurul patriei sale simpatiile Europei 
şi pentru a-și bate joc de ameninţarea 
congrsselor. Dealtfel toți Românii au 
ceva din acest farmec...“ Ţăranii ro- 
mâni, zice el mai departe „sunt frumoși, 
au in mod firesc, o înfățișare distinsă 
(grand air), ca oamenii din orient“. 

Călătorind prin ţară, Bellessort ajun- 
ge şi la Războeni, unde tocmai se come- 
morează lupta lui Stefan cel Mare cu 
Turcii. Sau strâns, în întâmpinarea mi- 
nistrului Spiru Haret, toţi învățătorii 
din judeţ, pe cari autorul francez îi de- 
scrie asttol: „Brau acolo, toţi oameni 
frumoşi, cu figură energică şi cu mer- 
sul neșovăelnic în urma revizorului lor 
şcolar și toţi în costum naţional...“ 

In sfârșit, vorbind de Bucureşi şi de 
plimbările unei anumite lumi pe calea 
Victoriei, Bellessont dsclară: „Nicăieri, 
afară de Paris, n'am văzut mai multă 
bunăvoe, mai multă distincţie naturală 
şi, pe feţe, sentimentul că viaţa este un 
lucru minunat și ameţitor“. 

ION F. BURICESCU 








——— 1939 


15 Aprilie 
RUGA LA INCEPUTUL LUPTEI 


Dumnezeule, care pui în mâinile aleşilor schiptrul 
iubirii tale, ajută-mi să sporesc credința închinăto- 
rilor creştini prin strălucirea sabiei Tale: tă ca sân- 
gele lor văzsat spre slava lui Hristos să fie răscum- 
părat în ceruri. 

Că nu ne-am ridicat nici din trufie deşartă, nici 
din u:ă necruțătoare, nici din patimă stricăcioasă, 
ci am auzit plânsul rumânilor si trufia păgânului și 
cu dragostea noastră pururi jerifitoare am socotii să 
stăm neîniricați împotrivă şi să pedepsim pe necre: 
dincioși spre slava măririi Tale în veci. Vezi-ne că 
suntem slabi și puţini și păgânimea e cât nisipul 
mării și frunzele codrului: ci noi stăm voioşi și.a 
şteptăm negrăita Ta îndurare. 

L 

Ziua de 13 Noembrie 1594, răsărea greu dintre 
veacuri și cerurile tulburi ce-o anunțau, păreau în: 
cărcate cu toate suferințele româneşti, 

In zori, zloata se prefăcu în fulgi grei ce se to- 
peau în noroiul uliților. Oșteni în sumane scurte 
treceau în rânduri dese pe uliţile înțesate de târgo- 
veți. 

Ceva neobişnuit se presimția în văzduhurile în- 
tunecate, în sărăcia ce rânjia pretutindeni, în fețele 
aspre ale boerilor tineri, 

Cu două zile înainte, vistierul Dan convocase pe 
zarafii evrei şi turci în cusele sale de lemn depe 
malul Dâmboviţii pentru a le face socotelile. 

Dela amiază, începură să curgă, unii călări, altii 
în rădvane sau pe jos. Spre seară, odăile erau tic- 
site. Se vedeau fețe de evrei caracteristice. Imbrăcaţi 
în port oriental, cu turbane colorate: fiecare era 
păzit de căt. doi ieniceri strânşi în grupuri în drep- 
tul ferestrelor, Erau evrei spanioli, stabiliți la Con- 
stantinopol pentru afaceri, cari-și trimiseseră oameni 
de încredere la curtea domnească, dar văzând că 
plata împrumuturilor întârzie, preferaseră să vină 
singuri la București, decât să se lase în pagubă. 

Morii negustori turci care împrumutaseră pe Mihai 
în nădejdea unor beneficii însemnate, desnădăiduiți 
de întârziere, stăteau de luni de zile în oraşul reșe- 
dinței, așteptând ceasul plăţii. - 

Invitaţie vistiernicului Dan păru la toți de bun au: 
gur. Graba cu care alergară, după atâla așteptare, 
îi strânse pe toți înaintea serii, 

De mult aprinsese făcliile și vistiernicul Dan nu se 
arăta, 

Ingrijorarea şi teama încreția frunțile celor mai 
mulţi. Negustorii turci îsi strigau ienicerii din curte. 
Deodată e lovitură de tun trozpi în spatele caselor 
şi ghiuleaua aprinsă pătrunse prin acoperiș. Un val 
de foc stăvilea ieşirea. Măcelul începu. Cei din curte 
cădeau retezaţi de săbiile ostașilor; brațele ridicate 
păreau mici aripi lovite. Din trei părți flăcările cu: 
prindeau lemnăria șubredă. 

Un strigăt uniform se învârtejea între flăcările mâ- 
nioase. Cei câțiva cămătari ce se aruncară spre fe- 
restre fură luaţi în suliță, 

lenicerii fură măcelăriți. 

De sub malurile Dâmboviţei un pâlc de dărăbani 
se desprinseze în frunte cu Siroe Buzescu şi căzu în 
spatele taberei turceşti din marginea orașului. Unii, 
orbiți de loviturile sâneţilor, goneau buimacri înainte, 
prăbuşindu-se în smârcurile din câmp. Alţii mureau 
f&ă să ştie amețiți de somn. 

Primele luciri al dimineții albăstreau la răsărit, 

Stroe Buzescu, rănit la mână, fu transportat la 
palat. Ca printr'o ceață de nepătruns auzea încă 
chiotul de luptă al flăcătilor, clinchetul subțire a! să- 
biilor. 

e 

A treia zi Mihai îşi strânse roatele de haiduci şi-i 
răspândi în formații largi de marş peste câmp. Un 
vânt cu zloată îi bă'ea în coaste. Dornici de drum 
și miscare, voinicii zburau peste întinderile iniune- 
cate. Mihai Voevod gonia în fața furtunii. Vechile 
umilinți, anii de scrișnet, fețele palide ale bătrânilor 
boeri se tălăzuiau ca zdrențele de neguri în depăr- 
tări, 

Cetățile dunărene își deschideau porțile, se urneau 
din țâățânile vremii, fluturau albe steaguri de paca. 
Neagrele ziduri ce văzuszeră biruințele lui Mircea Vosa- 
vod înălțau metereze pentru alt veac, 

Pretutindeni paşii voevodului. Limpezi, măsuraiti, 
ps pământ, în văzduh, în cer. Dreapta lui seamănă 
grindeni şi furtuni. Păgânii se încovoaie sub plesne- 
tul unei tristeţi răzbunătoare. Ostaşii mor cu o lu: 
mină de aur pe trunte. Maârşuri fulgerătoare, cioc: 
niri repezi. Giurgiu, Cernavodă, Obluciţa, Hârșova, 
Măcinul, șesurile Dunării până în țara Bulgarilor 
renasc în libertăți negândite. Vălvătăile incendiu: 
lui luminează răsăritul. 

Popoare vechi se trezesc, altele se recunosc și-și 
schimbă pasul în noua cadență de arme. 

o 

Viscolul nu mai conteneşte. Astupă drumurile, se 

invărtejeşte peste câmp. Obrajii ard. Chiciura se 


PP N SC O A a a a a a a a a a a i d clei a nd 








UNIVERSUL LITERAR 


Calugsăreni 


prinde pe mustăţi, Cușmele și coioacele miţoase pre- 
tac-pe dărăbani în plugari cu sinețe și suliți. Cântă 
mult. Să răsune lumea, să audă veacurile. Caii își 
cunosc bine stăpânii, se strecoară ca nălucile prin- 
tre lunci și zăvoaie, - 

Și lumina curge şi curge din ceruri verzi, de sub 
bolți rotitoare, din piscurile unei mari dreptăţi ro- 
mâneşti. 

Anii trecuți se amestecă 'n iureş cu anii viitori; 
ce-i azi pâlpâie, înilorește ; se trece în revărsările 
taptelor, 

o 


Brăila e răpusă abia primăvara ; doi pași își pă- 
șesc moartea. Un alt văzduh plin de suflete sfinte se 
așează pe plaiuri. Cei vii își pleacă uneori fruntea 
sub nevăzute biserici. Cei morți își întreabă fraţii 
pământeni dacă primăvara e în floare, dacă viața 
e rumenă şi dacă grânale se leagănă în vânt. Şi 
fraţii ce-și caută acum ogoarele au lacrimi în ochi. 

Vosvodul lasă străji în cetăţile cucerite şi se re- 
trage în Cetatea de Scaun. Fraţii Buzești, Calomii- 
rești se întorc veseli. Fără să ştie, cavaleri ai vremu- 
rilor românești, intră în istorie tineri, cu părul ca pa: 
na corbului, cu garoafe'n obraz, Până la noi se au: 
de râsul lor sănătos după acest hazliu joc cu moar- 
tea, neistovitul chef şi voia bună a lor, ne descre- 
țește azi frunţile. d 

O primăvară românească începuse care nu se va 
veșteji niciodată. 


Mihai se așiepia la o cumplită răzbunare din par: 
tea Turcilor. Trimise soli la Sigismund Bathori, Vos- 
vodul Ardealului, singurul care l-ar fi putut ajuta cu 
tolos. Acesta detronase pe Aron-Vodă în Moldova 
şi țintea acelaş lucru în „Muntenia. In visurile lui de 
glorie se vedea domn a toată Tara Românească și 
într'adevăr chemă pe solii munteni să-i facă jură- 
minte de credință, Boerii Buzești Teodosie Rudeanu 
şi alţii, în trunte cu Mitropolitul Eftimie ajunşi la Al- 
ba-lulia, căzură la o întelegere prine care se recu- 
noșteau lui Sigismund atributele de stăpânitor al ță 
rii, guvernată de un consiliu de 12 boeri. Domnul era 
numai locţiitorul voevodului ardelean. El nu dispu- 
nea de venitul țării, nu se putea numi „din mila lui 
Dumnezeu”, nu avea drept să trimită soli în țările 
străine. Nu schimba bosrii din Consiliu, nu-i putea 
scoate din slujbele lor, n'avea drept să-i condamne 
la moarte. 

La începutul lui lunie 1595, delegația de boeri se 
intoarse în țară. In divan Teodosie Rudeanu făcu o 
la:gă expunere a paciului încheiat, după ce ceti 
tratatui în limbă latină. 

Stroe Buzescu explică împrejurările în care fură 
siliți să ajungă la aceasta înțelegere. 

Voevodul asculta cu un zâmbet amar aceste lă- 
muztiri ale căror dedesupturi le cunoștea prea bine. 
Allând despre alungarea lui Aron-Vodă o cută a- 
dâncă ss săpă între sprincene. Nu făcu nici o obser- 
vaţie boerilor. Rămase trei zile în București. Aducân- 


de IULIAN VESPER 


du-i-se vestea că se pregătește nunta lui Sigismund 
cu Arhiducesa Maria Christina trimise pe Radu Bu: 
zescu si pe Radu Calomfirescu săi ducă daruri: un 
cal foarte frumos, luxos împodobit cu un paloş bătut 
cu pietre scumpe și opt bucăţi de brocart cu fir de 
aur pentru mireasă, 

Li 

Turcii erau la Dunăre, furtuna se apropia : el era 
mai sigur ca întotdeauna, cu o neînțeleasă dorință 
de moarte. Ajuns în tabără, căpitanul Ivan îi ra- 
portă despre luptele crâncene ce avuseseră loc în 
lipsa lui, 

— Am pierdut două sute de oumeni. Cincizeci de 
Ardeleni. 

Mihai se amesteca între ostaşi şi urmărit de pri- 
virile lor mângâietoare, amărăciunea se risipea din 
sufletul său și făcea loc unei mari şi netulburate nă- 
deidi. 

o 

— Numai Dumnezeu ne poate scăpa, şopti voe- 
vodul în locul de observaţie ce si-l alesese pe coli- 
na Hulubeştilor, zărind mulțimile cenușii ale Turcilor 
revărsându-se ca o apă pe câmpia din fața Călugă- 
renilor. În dimineața limpede de toamnă putea dis- 
tinge valurile regulate ale avanigărzii turcești, miş- 
cându-se în salturi, ocolind mlaştina cea mare, tre- 
când întâiul râuleț şi tupilindu-se în luncile roşcate, 

Al doilea val se opri în fața râulețului: un steag 
înălțat prea sus flutura în vânt. 

Soarele bătea în priveliștea aceasta clară : se 
străvedeau culorile vii ale turbanelor, flori risipite pe 
șesul ondulat, înecat în nequrile portocalii. 

Mihai observă primele străiji românești furișându- 
se în ordine până sub ulmii de lângă drum, cotiră 
la stânga și se găsiră în fața hugeagului ruginit. O 
clipă de ezitare, apoi intrară în luncă. Iniâiele tros- 
nituri de sineaţă tulburară liniștea desăvârşită. Tur- 
cii se retrăgeau în mici grupulețe ca niște pioni de 
șah. - 

Al doilea vai înaintă. Trosniturile se înteţiră, Alte 
străji de ardeleni veniau în aiutor resfiraţi în rânduri 
negre pa câmpia palid-verzuie, 

Coborâră malurile râulețului, apoi înşiraţi în. linie 
dreaptă înaintau, în timp ce avantgarda turcească 
folosind terenul se retrăgea cu o repeziciune uimi- 
toare, 

Aerul cristalin tremura. Soarele trecu după un nor 
subțire şi Mihai văzu străjile sale oprindu-se învăl- 
mășite, apoi apucând-o la fugă. Întreaga câmpie cu 
dealurile ei cenușii se apropia de colinele largi, îm: 
pădurite, unde șesul se strâmta, locurile deveneau 
tot mai mocirloase, iar trecerea cu neputinţă, El zăria 
lămurit acest şuvoi fulguitor, rupându-se în patru. 

Mihai știa că aceasta era formaţia de atac a Tur- 
cilor, 

Părăsi colina îndepărtată şi într'o clipă fu în miij- 
locul oştirii, 

Slobozi pâlcul de călăreţi de sub comanda lui 
Ivan ca să atace păduricea din mijloc despărțind în 





Lupta dela Călugăreni, 


Stampă din rolezţiunile Muzeului Militar Naţicmal 





. 











3 





două cetele turcești. Alte două grupuri trebuiau să 
asvârle coloanele ienicerilor, după ce vor fi pătruns 
adânc în strâmtoare. Cele 5 tunuri așezate pe dealul 
din stânga lătrau, dar ghiulelele treceau prea. sus. 
Vaerul și furtuna se apropiau. Intocmai cum pe 
vastele șezuri se formează vâriejuri de nisip, aler- 
gând în albe columne, ici şi colo, asifel încleştările 
se schimbau în toate direcţiile, atacurile răsăreau 
pretutindeni, ca însemnate de mâna unei umbre. 


Turbanele roșii, albastre și albe se resfirau ca în- 
tr'o imensă grădină înilorită, vuietul surd ca al unui 
freamăt de codru plutea acum deasupra oștilor ro- 
mânești, 

Mihai făcu o cruce cu sabiu şi se repezi în vârtei. 
Calotă, Buzești, fraţii Rudeanu, Calomfirești, Udrea 
şi Negrea, apoi oastea de surtucari cenușii-se revăr- 
sară ca un fluviu întunecat, în valuri strânse cu lu- 
ciri ca de cremene. 

In fața păduricii, Mihai ajunse ultimele rămășițe 
ale lui Ivan luptându-se cu moartea și pâlcurile de 
călăreți strânși ca'n clește, apărându-se pe două 
fronturi. 

Mascând relragerea, domnul lărgii aripile ce 
strângeau spre deal ienicerii, pe cai învăţaţi cu lăr- 
gimea şi înainte de a trece Neailovul, se întoarse cu 
pâlcul lui de cavalerie boerească, lăsă în urmă sa- 
tul Călugăreni şi ajunse la corpul de oaste al lui Al- 
bert Kiraly. 

Românii se retrăgeau într'o formaţie de cui: flu- 
viul cenușiu se scurgea spre Călugăreni, aflând oas- 
tea refăcută și gata de luptă a Voevodului. 

Mihai observând unghiul drept ce-l făcea Sinan 
Paşa, trimise pe căpitanul Cocea cu 400 călăreţi să 
stăvilească înaintarea. 

Albert Kiraly așeză tunurile în bătaie. 


Pe neașteptate, tânărul voevod lovi în coaste rân- 
durile turcești. Ca o grindină puştiind lamurile vara, 
valurile multicolore se sfărâmau în r&pătul de sine- 
țe. Incleștaţi între colinele impădurite şi drumul sece- 
rător al lui Mihai, se prăbuşiau în pâraiele mocir- 
louse, se pierdeau în păpurișul înalt. Brațul fulgeră- 
tor tâșnea ici și colo. Pleoapele se închideau grăbit; 
frunţi vesele se încruntau ca o amenințare a morții. 
Caii se poticneau brusc, călăreţii se rostogoleau 
mușcând țărâna. Turbane, culori trecute, sclipeau în 
aer. Fluturări ultime, zvâcniri, 

Mihai răzbate într'un luminiș de oțele; râuri de foc 
îl urmează ca o mantie a răsboiului. Intre ienicerii 
ce fug îngroziţi, Sinan înlemnește privindu-i: ca o 
vijelie înstelată pământurile treamătă și se tălăzuesc 
până la ceruri: însuși Caraiman Pașa alunecă fără 
cap în abis, 

Beii Mustafa și Hussein se prăvălesc în mocirle şi 
iataganele se frâng cu paiele. 

O iurtună surâzătoare, o pâlpâire de raze bate din 
spate și se întețește într'o mie de suliți. 

Colinele, râurile scapără într'o fugă alb-albăstrie:; 
Zidul biruințelor se înalță în această fulguire ; o rod: 
nicie proaspătă cutreieră câmpul cu morţi, 

Mihai întorcându-se spre ai săi, ducea în vârtul 
săbiei o rază ca un cuvânt al lui Isus. 


In fața mulțimii Turcilor, Mihai și cetele lui se re- 
trag spre munţi. El are sufletul împăcat al aceluia 
care luptând cu moartea, a învins. Nu poate învin- 
ge însă legiunile morţii. Poposește la Copăceni și pe 
măsură ce puhoiul păgânilor inundă, voevodul se 
retrage la Târgovişte, apoi la Stoeneşti, lângă pasul 
Branului. E o retragere demnă, strategică, oamenii 
nu sunt rușinaţi, ci mulțumiți. 

Pentru sine chiar care cunoaște limitele, aceste po- 
pasuri sunt învățături. Dacă ar fi să dea o povaţă 
fiului cum să se comporte în astfel de impreiurări, 
i-ar spune asttel: 

„Dacă păgânul te cutropeşte ou mulțimea nu da 
iuptă cu oastea ta întreagă, ci retrăgându-te într'un 
colţ de ţară (mai bine la munte) aştecrptă prilej priel 
nic şi pregălește-te izbind cu oaste întărită pe neaș- 
isplate dușmanul, îl vei pune pe fugă și cu mare 
rușine va părăsi țara”, 

Acest plan îl urmărea Mihai. Sigismund se ho- 
tări să-i dea înstârși! ajutor. Trece munţii în fruu- 
tea unei armate de 23.000 oameni. 

Sinan Paşa părăsește Târgovişte, unde lasă o ala 
bă garnizoană, Se retrage şi din București, îndrep- 
tându-se spre Giurgiu, urmărit deaproape de cetele 
lui Ștetan Răzvan care venise în ajutorul lui Sigis- 
mund. Artileria toscană atacă cetatea Giurgiului şi 
dărâmă o parte din zid. Marele Vizir se retrage cu 
oşiile spre Constantinopol. 


Mihai își mută reședința la Târgovişte, deoarece 
Bucureștii trebuiau refăcuți din temelii. 

Dintre ruini şi cadavre începeau să răsară puteri 
noi. 


Se a i n d a a m a a ep 


Servituți și infeodări critice 


(Urmare din pag. 1-a) 


tru nimeni surprinzător faptul şi de infuzii de feroce origina- 


că în operele moderne se întru- 
mesc raze de clasicism, perfec= 
țiuni și lucidităţi, alăturea de 
dezolarea romantică, de răz- 
prătirea disperată împotriva 
oricărei ordine morale, estetice 
sau sociale. Omul modern în 
literatură vrea să fie unic, 
inedit, identic cu sine însuși, 
sublimat într'o îndhipuire care 
se desprinde de timp și de 
spațiu, 

Plutim în modernism, prin 
îimpreunarea de cele mai ade- 
sea ori hibridă a tuturor 
curentelor literare. Dar acest 
eclectism nestratificat, această 
fuzionare a contrariilor, subli- 
niază tocmai caracterul patent 
a! unei epoci de decadenţă. In- 
tr'o cercetare critică anterioa= 
ră, găseam modernismului li- 
terar și poetic cu deosebire, 
unele calităţi care-l fac viabil, 
care sugerează dacă nu chiar 
promovează dinamica vieţii. 
Dar  neorganizat după cum 
este, pânditor viclean al flui- 
dității, modernismul poetic 
este prin înseşi esențele lui 
susceptibil de depășiri sau de 
anulări, de influențe diverse 


litate, încât se află în perpe- 
tuă devenire, ceeace înseamnă 
că neputând fi încadrat nu 
poate fi definit decât tocmai 
prin înpreciziunea formală a 
unei definiţii, 

Critica literară, oglindind ţi- 
ziologia literaturii, s'a orientat 
şi ea în aceeaș direcţie. A de» 
venit subsecventă fluidității, 
robită de facilitatea unei pseu- 
do-înțelegeri, și din înfeodări 
în servituţi a sărit peste rostu- 
rile ei anulându-și vitalitatea. 


Pe scurt, care este atitudinea 
criticii literare în faţa moder- 
nismului literar ? Răspundem: 
de linguşire servilă, de înţele- 
gere parțială, de ridicolă ghi- 
citorie și  alambicată  expri- 
mare, Nu dintre aceștia face 
parte un Andre Suares, și to- 
tuşi iată ce spune: „Două sem- 
ne pe lângă multe altele le are 
marele critic: să poată să ad- 
mire o operă a unui spirit con= 
trar sieși, şi de care totul îl 
desparte, mai puţin forma; şi 
aapoi să fie mai sensibil opere. 
lor timpului său decât operelor 
trecutului“, Și apoi  adaogă: 
„Insă operele în viață pot să 


moară, şi de aceea ele ne cer 
să le apărăm“. Impotriva cui? 
A uzurii timpului care  ma- 
cină mediocritățile poate, şi a- 
titudinea unei astfel de critice 
ar fi vădit parțială. Impotriva 
operelor consacrate care n'au 
nevoe de aderenţa criticii mo“ 
derne, dar şi în acest caz, ar 
însemna să se renunțe la un 
criteriu de judecată  făcân- 
du-se loc unei concepții nega“ 
fiviste ceeace ar fi şi mai lip- 
sit de temei, Facultatea de a- 
lienare, cameleonismul sufle= 
tesc, mimetismul oportunității 
şi al modei stânjenesc spiritul 
cvitic, făcând din el o valoare 
venală. Critica devine o spe- 
cie de literațură marginală, cu 


broderii stilistice,  filigrame, 
creneluri și grațioase creio- 
nări, 


La fel au procedat şi cei mai 
oneşti din criticii literaturii 
românești, dar cu o onestitate 
amăgitoare, de vreme ce toate 
eforturile lor se concentrau ex- 
clusiv în jurul actualității, Jă- 
când tabula rasa peste trecut, 
nevoind să ție seama de con- 
tractul spiritual al unei culturi 
care se revendică din toate 
timpurile. O operă literară 
este viabilă când se încadrează 
complexului de certitudini al 
unei culturi, când se armoni= 
zează cu stilul biologic al unei 
societăți.Și cine oare ar putea 
să se laude că a trăit atât de 


intens viața literară încât ei 
însuși să devie o cutie miste- 
Trioasă cu rezonanțe universa- 
le? Inţelegem câtă perspicaci- 
tate şi cultură generală i se 
cere criticului ca să pătrundă 
și să înțeleagă, să explice şi să 
dea relief de durată tuturor 
operelor de artă. Un ustfel de 
orgoliu nu este prosper decâi 
atunci când face dovada unei 
nediscutate autorităţi. Și toc- 
mai aceasta este  deficiența 
esențială a criticului de azi. 
Nevoit să selecționeze, să eli- 
mine şi să promoveze, fiind 
deci un justiţiar al valorilor 
literare, criticul trebue să fie 
cult şi onest. Și cultura în cri= 
tică nu începe şi nu se opreşte 
la fenomenul modern. 

Să facem un bilanţ sumar 
al unei activităţi critice oare- 
care: se obișnueşie a se pre- 
zenta un autor prin una din 
cărțile sale. Aceasta este alt- 
ceva. Se numeşte cronică. Dar 
când aduni cronicele în volu- 
mul de „critică“, se cere cd 
puțin onestitatea de a prezen- 
ta pe scriitor prin operele 
Sa'a fu atm etala. 

Ne procedând astfel, alege- 
rea este dintr'odată lipsită de 
onestitate, Un critic care înre- 
gistrează cu o alegere arbitra- 
ră aspectele lirice sau epice ale 
literaturii contemporane, fiind 
întrebat dece nu a pomenit 
cel puțin cutare operă remar- 


cabilă a timpului nostru, răs- 
punde cu o șiretenie  prefă- 
cută : aştept să apară şi volu- 
mele următoare, căci de abea 
ne aflăm la primul. Intâmpla- 
rea face să apară şi volumele 
celelate, dar criticul nostru se 
cufurdă în tăcere. Este şi a- 
cesta un procecieu alăturat ce- 
lorlalte. Când vine  scadenţa 
sfârşitului de an „criticul ajuns 
iarăși cronicar, îşi caută îertă. 
ciunea : afinitate electivă, im- 
posibilitatea de a putea  cu- 
prinde toată producția litera- 
*ă a unui an, şi alte motive de 
felul acesta. Criticul lipsit de 
onestitate, pe care crede totuși 
că o are, contribue voit la de- 
zorientarea cetitorului său. [i 
servește cronica anumitor cărți 
şi trece sub tăcere altele, 7n- 
suşi procesul critic este difor- 
mant. Această discuţie ar atea 
un sens atunci când am admi- 
te că critica literară este un 
gen preferat de cetitor. Vân:a- 
rea cărţilor în librărie ne do- 
vedește tocmai contrariu, Ceti- 
torul ia contact direci cu 0p*- 
rele literare și devine un 
devotat prin propriul lui simţ 
critic. Dar nici scriitorii între 
ei, nu Se citesc în operele cri- 
tice. Verificarea ne-a venit 
dela autorul unei cărți de stu- 
dii critice, care se văita că în 
opul lui se vorbește de mai 
mulţi scriitori de câţi cumpă- 
rători a avut cartea, 


Concluzia este clară : scriito- 
rii se dezinteresează de critica 
operei lor. 

Dacă însă în faţa literaturii, 
critica îşi arogă poziţia privi- 
legiată de montor care dispune 
săptămânal de ora de dirigen- 
ție, să-i zicem foiletonul critic, 
faţă de ea însăși este cîrcum- 
spectă şi strategică. lată un 
exemplu în văzul tuturor. Au 
apărut nu de mult trei lucrări. 
Le numim : „Arta cuvântului 
la Eminescu“ de D. Caracos- 
tea, „Litterature roumaine“ de 
B. Munteano, și  „,Naţionalis- 
mul în presă“ de N. Davides- 
cu, Ne-am fi aşteptat ca în în- 
rul acestor studii sti se îveascii 
discuţii şi chiar polemici. Ni- 
mic din toate acestea, ci nu- 
mai: semnalări prudente, va- 
recari observaţiuni de amă- 
nunt în jurul d-lui N. Davi- 
descu. Evident că acel care 
odinioară a militat un întran- 
sigent impresionism critic a 
jăcut astăzi un salt la ceatal- 
tă extremitate, Dar chiar con- 
semnând această inconsecven- 
ță, opera critică de astăzi se 
cereu cercetată pentru  valoa- 
rea legitimă a noului punct de 
vedere. i 

Fără a stârni susceptibilita- 
tea cuiva, făcând un proces de 
îmtenţie, ținem să  evidențiem 
totuși că în domeniul criticei 
literare nu s'a desbătut și nu 
sa încercat a se rezolva nici 


una din problemele fundamen. 
tale ale culturii noastre de as- 
tăzi. Jalonările şi  limpezirile 
au venit din altă parte, dela 
scriitorii care nu fac din critică 
un militantism publicistic, Cri- 
ticei moderniste îi se pune așa 
dar nu numai o problemă de 
gândire dar şi de perspectivă. 

Rămânând la rolul ingrat pe 
care și-l asumă, de a deslega 
vrăjitoria încâlcită a  fenome- 
nului modernist, abdică ea în- 
săși dela situația consacrată de 
gen literar, îşi emasculează sti. 
lul, folosind un limbaj ab- 
stract, colțos și viclean. A 
vorbi deci în critică de indeți- 
nibilul şi imponderabilul ope- 
rei de artă, înseamnă a renun- 
ţa să desluseşti misterul unei 
Creaţii prin lipsa unui aparat 
de discernământ. Și deoarece 
noi nu avem nici un mijloc 
cert și lucid, comunicabil și pe 
cât posibil obiectiv de a  în- 
cadra misterul în limite înte- 
ligibile, arta criticului şi me- 
toda şi stilul lui rămân tot un 
mister. 

Această  misteriologie care 
se vrea critică, ne poartă cu 
gândul la veacurile de ocul- 
tism, când adeptului i se ce- 
rea inițiere, o facultate excep- 
țională şi tainică pentru a se 
învrednici cu utilajul atât de 
complicat al acestei  necunos= 
cute cunoașteri. 


NICOLAE ROȘU 











CRONICA 


— plastică— 


Tinerimea artistică 


I 

„Tinerimea“ şi-a deschis la „,Dal- 
les” a 3y-a expozie. Cu recare an ce 
trece ea inira maj temeinic in tradi- 
e, din ce in ce devine mai imper.oa- 
sa nevoia pentru artişti de a o sus- 
ne şi a o tace mai trainică. O arat 
ae lungă existenţă în ciimatul nostru 
de provizorat, cu speciala noastră în- 
cuhare pentru a aarama, cu spuritul 
dezagregant câre caracterizează pe 
aruşuui români, această existenţă ţine 
de miracol. Să nu se creadă că aacă 
a rezistat atât de mult nu a îost aia- 
Cată, cin poirivă nu a tost cruţată 
amciodată şi dacă de multe ori pe bună 
drepiate, toarve adeseori se Lâcea şi 
se vace şi acum asupra multor reior- 
me excelente tăcute in ultimu lU ani. 
Astiel nu se mal poate spune că li 
nerimea" e un templu unde nu au 
acces decât cei bătranu, mc: că trebue 
expunand acolo să te contormezi unei 
concepţii anumite, Dimpoinvă, în ul- 
timii 1U_—15 ani sau perindat pe pe- 
reţii „linerimu'' operele mai tuturcu 
artișiiior tineri, ei au avut asttei mij- 
jocul cel mai niment de a-ş confrun- 
ta pe aceeași simeză elanui și noutatea 
tinereţii lor cu echilibrul și cumin- 
țenia celor bătrâni, 


Di 


Expoziţia actuală e închinată me- 
moriei Reginei Maria care a iost de 
la început o mare prietenă și protec- 
toare a societăţii ,„Linerimea Artisti- 
că“. Ani dearândul, expozţiile ,„Line- 
rimii“ se deschideau în strălucirea 
surâsului şi grației ei. Până la stârșit 
interesul şi dragostea ei pentru artă 
n'a şovăit nici-o clipă, de aceea la 
doliul „Tinerimii“ se asociază toţi ar- 
tiştii români. Ei au pierdut în ea un 
sprijin şi o Prietenă pe care nu o vor 
putea uita niciodată, 


Subliniem de data aceasta aspectul 
cu adevărat civilizat al expoziţiei. Lu- 
crările sunt așezate într'o ordonanță 
admirabilă și cu spaţii suficiente. Mai 
toţi acei cari au avut lucrări destul de 
numeroase au panouri proprii ceea ce 
dă un aspect armonios întregului, 

D. Kimon Loghi a trimis lucrări ce 
au mai fost expuse în expoziţia d-sale 
personală și despre cari am scris a- 
tunci. Ele resfrâng aceeaș poezie, ace- 
laș farmec atât de propriu tempera- 
mentului d-sale. D. Vlădescu expune 
peisage văzute cu aceeaşi originali- 
tate și profund meşteşuz pe care i 
le-am subliniat cu prilejul expozi iei 
d-sale. D. Știubei expune două lu- 
crări din care preferăm peisajul de 
iarnă din Bucureşti. In el d. Ştiubei 
dovedește admirabile însuşiri de ob- 
servaţie. D. Artur Verona trimite 
două opere în cari sunt prezente cali- 
tăţile cari i-au făcut iaima. Alex. 
Phoebus expune peisaje şi o compo- 
ziție. Preferăm peisajele în care d-sa 
se limpezeşte tot mai mult ca un ar- 
tist cu o puternică personalitate. Emil 
Nicolescu-Nic expune o siluetă și un 
peisaj din Balcic cu gris-uri transpa- 
rente şi armonioase, D. Nichita a tri- 
mis un portret în care nu regăsim ca- 
litățile peisagiilor d-sale, Probabil 
disciplina ce comportă portretul nu 
se armonizează cu temperamentul 
său. D. Mitache expune două lucrări 
înir'o gamă sobră, reținută. D-sa e în 
plin progres. Mircea Theodorescu ar- 
tistul care a obţinut anul trecut pre- 
miul oferit de d. Stelian Popescu a 
trimis două peisaje în aceeaș factură 
ca și acele de atunci, îndrăznețe şi 
personal văzute. Măndia Ullea expu- 
ne lucrări în cari de data aceasta nu 
are nicio preocupare decorativă. „Fa- 
zanul“* ni se pare o lucrare cu devse- 
bire meritorie. D. Theodorescu-Roma- 
naţi trimite 2 interioare just obser- 
vate. D. Adam Bălţatu are unul din- 
tre cele mai frumoase panouri. Natu- 
rile moarte de o transparență rară, 
peisajele în care lumina e atât de 
bine înțeleasă sunt mărturiile unui 
foarte interesant moment din evolu- 
ţia d-sale. 

D-na  Delavrancea-Dona expune 
două peisaje notate spontan, în tonuri 


rare. Nicolae Enea trimite flori pic- | 


tate într'o factură viguroasă, Barbieri 
peisaje din Balcic. admirabil colorate, 
C. C. Constantinescu fot Balcic dar 
un Balcic însorit și vibrant. D. Bu- 
rada expune excelente portrete iar 
lonescu-Sin un nud care e printre 
cele mai bune lucrări din expoziţie. 
R. Losif mai diluat ca altă dată, to- 
tuși lucrările expuse păstrează cali- 
tățile sale de spontaneitate. D. Isache 
expune portrete pictate cu mult meș- 
teșug. D-na Lucasievici peisage lu- 
minoase şi subtil colorate. Despre d. 
Gr. Manea am scris cu ocazia recen- 
tei d-sale expoziţii. D. Oct. Angheluţă 
se afirmă pe zi ce trece cu lucrări 
din ce în ce mai interesante, d-na 
Rodica Maniu expune admirabilele 
sale aquarele, Mihalcea un interior! 
şi un portret vioi colorat. Despre d. 
Miitzner am saris recent. 




















UNIVERSUL LITERAR 








. YA 


Cartea străină 





Chefs de Henri Massis şi Christine 
Lawransdatter de Sigrid Undset 


D-l Henri Massis este un cunoscut 
scriitor al Franţei de astăzi, dar nu 
dintre aceia cari se impun prin produc- 
iivitate, ci dimpotrivă, dintre cei ce-și 
alirmă valoarea din câteva lucrări, de 
interes deosebit. 

Ultima carte apărută este o foarte in- 
teresantă culegere de impresii și con- 
vorbiri pe cari domnia-sa le-a avut în 
decursul voiajurilor tăcute în ţările to- 
talitare. Felul în care sunt redactate 
luminează rostul acestor culegeri cari, 
Gupă cum eclară chiar autorul sunt 
făcute spre a oferi: învățămintele pe 
care conexiunea lor (conexiunea țărilor 
totalitare N. R.) le reliefează mai pu- 
ternic, şi spre a scoate în evidență o 
doctrină, de apărare a Franţei contra 
oricăror tendinţe periculoase. 

Exceptând însă iragmentele aplica- 
bile numai marei republici, cartea este 
remarcabilă prin interesul ce-l suscită 
interviewurile cu dictatorii: Franco, 
Salazar, Mussolini, interviewuri cari 
lămuresc multe puncte obscure din 
politica lor, şi cari sunt o dovadă în 
plus a necesităţii doctrinelor lor. 


Lucrarea doamnei Sigrid Undset 


“premiată cu premiul Nobel este una 


dintre cele mai caracteristice opere din 
secolul nostru. 

A vorbi despre ea, într'o simplă re- 
cenzie, nu este de loc îndestulător, 
fiindcă romanul Christine Lawrans- 
datter, are în el ceva inefabil, ceva im- 
ponderabil care nu se exprimă cu alte 
cuvinte decât cu cele puse de însăși au- 
toarea lui. 

Sunt pagini de subtilă și puternică 
poezie mistică, îmbinate armonios cu 
linia unei gândiri desăvârșite, profun- 
de, intense, adânc omenești. 

Fără a cunoaște țara Norvegiei, ne 
putem da seama din primul moment 
de realismul intuiţiei lui Sigriă Undset 
Pentru ea, cadrul în care-și plasează e- 
roii nu are nevoe să fie artificializat 
prin procedee de stil. 

Regiunea Verdului cuprinde îndea- 
juns farmec, îndeajuns mister, pentru 
ca simple cuvinte, înşirate după fluxul 





(/ântului - Pământului 


Ai paşi cu sunete de gămălii de maci. 


O şoaptă spui, o şoaptă taci. 
Te împleteşti printre copaci, 
Mă baţi şi-mi placi. 


De ce-ai furat miroasele 
Tuturor florilor, frumoasele 
Și cânţi cum cântă coasele 
Şi deschizi casele? 


Lu îel te porţi în toate primăverile; 
Eşti leneș şi dormi dus în toate verile. 
Doar noaptea legeni păsărelele 


Și umbli ca părerile. 


fu vii din toate depărtările. 


Unde sunt morţii cei din toate zările? 
Unde stă Dumnezeu cu judecările? 


Spune şi ne-astâmpăr'-aşteptările. 





Teodorescu-Sion 


inspiraţiei, așa cum instinctul le dic- 
tează, să fie o creaţie artistică. Se cere 
numai o viziune puternică, o pricepere 
şi o pătrundere totală a naturii, pentru 
a-i desvălui toate tainele. 

Trei volume, mari de aproape 400 
pagini, scrise cu literă mică, petrecân- 
du-se într'un spaţiu restrâns. Totuşi nu 
avem o singură repetire. Nu găsim de- 
cât noutăţi și prospeţime. 

Este o dovadă sigură a calităţilor 
extraordinare ce posedă autoarea. Și de 


altfel una dintre calitățile marilor ta- - 


lente nu este să creeze ceva veșnic nou, 
din aceeaşi materie? 

Cadrul romanului Christine Lawrans- 
datter este Norvegia Evului mediu. Și 
totuşi viața pare atât de actuală! Nici- 
un moment nu ne lovim de curiozităţi 
atât de inerente oricărei opere care se 
petrece în veacuri trecute. 


Nu ne lovim pentrucă opera aceasta 
este o aperă clasică. Eternul omenesc, 
strălucește atât de puternic, încât nici- 
un alt amănunt nu-l mai poate întu- 
neca. 

Christine, femeea cea mai pură, ca 
să ne exprimăm mai precis, viața unei 
femei din fragedă copilărie până la 
moarte, nu este un exemplar izolat. 
Este o pricepere totală a sufletului fe- 
meesc, în ce are el mai ales, mai tragic. 

Câtă subtilitate și variaţie de regis- 
tru, dovedește autoarea! 

Dela îetița sburdalnică, înspăimân- 
tată de zâne și spirite, care merge cu 
tatăl ei, în munte, sus, la exploatări 
forestiere, până la amanta pasionată, 
femee în primul rând iubitoare, re- 
nunţând chiar și la onoarea sa, pentru 
a se întâlni cu iubitul ei, și la îm- 
bătrânita de griji, de suferinţi, de boa- 
lă, Christine Lawransdatter, murind, 
înfrântă de viaţă, cu credința în pu- 
terea Dumnezeirii, văduvă devenită că- 
lugăriţă, pentru a mai salva ce se mai 
putea din onoarea pierdută, nu în su- 
flet, ci numai din cauza răutății ome- 


nești, care nu poate pricepe suferința 
unei biete ființe, dela acel poem zic, se 
desfăşoară o aventură mare şi emoțio- 
nantă, un cataclism, care în fond este 
pur și simplu viața, sincer descrisă, a- 
mănunţit, cu înţelegere și bunăvoință, 
nu a unei femei, ci aproape a tuturor 
femeilor. 

Omenirea se frământă, se sbate în tot 
felul de întâmplări. In romanul acesta, 
se aude pulsul ei, se presintă agitația, 
nesfârşita agitaţie, trăim și noi în mij- 
locul ei, vedem oameni cari înving, în- 
cepem să ne preocupăm de soarta fie- 
căruia, cu micile sau marile-i nevoi, 
dar deasupra tuturor, mai presus de 
orice materialitate se găsește sufletul, 
un suflet curat și sincer, iubitor și o- 
menesc al femeii Christine, care suferă 
la rândul ei. Suferinţa aceasta este mai 
mare, mai istovitoare pentrucă este spi-” 
rituală, de ani și ani trecuți, de ani şi 
ani ce vor veni, a femeii care este îf 
stare să-și apere puritatea din faţa ori- 
cui, pentru a şi-o dărui complect, deti- 
nitiv, unut iubit, unuia singur, dar care 
nu pricepe, faptul este prea măreț pen- 
tru a-l pricepe, şi o socotește o femee 
ca oricare alta, după ce timpul a învă- 
luit farmecul primelor întâlniri, în um- 
bra îngrozitoare a obicinuinței, a bana- 
lităţii, 

lar dacă un om nu este în stare să 
priceapă o femee în ce are ea mai 
scump, dacă un om nu înţelege legă- 
tura cu eternitatea pe care o femee- 
mamă o creează, acest om nu va afla 
niciodată câtă viaţă ascunde o femee. 

Acestui om, Erlena Nikulaussoen, la 
rândul lui simbol, i s'ar putea recoman- 
da o poezie a lui Geraldy, care a price- 
put atât de bine cum o femee știe să se 
înnoiască veșnic spre a oferi bărbatului 
ceva nou, — sunt nişte versuri din vo- 
lumul Toi-et-moi, puţine dar adânci. 

Şi poate atunci, Christine n'ar mai fi 
suferit. Dar poate că şi suferinţa ei este 
o necesitate, un drum spre a ajunge ia 
Dumnezeu 





Z 
Yloarea nemuriri 


Din toate dorurile și luminile 


Ce mi-au nins azi noapte ?'n vis-grădinile 
Cel mai mângâietor mai pur — nesfârşit dor — 
Mi-a adormit pe braţe crinii zorilor, 


Ne mai cântată — lină lumină de zori — 
Zână cu ochii de vis şi paşii uşori 

Din ce adânc de zări albastre să-ți adun 
Laudă ţie. Laudă Cerului bun ? — 


Cântec — lumină - fecioară a dorului meu — 


Din ce azur nemărginit răsai mereu ? ! 


Yu ce-a'mbătalăn fiorii seninului 


Tu mântuirea, tu cerul suspinului!! 


Freamătă'n sufletul meu potop de ramuri 


ANA LUCA 





Natură moartă 


Teodorescu-Sion 


Heruvi cu trâmbiţi de argint sună la geamuri 
Vino pe oceanele de linişti să mergem, 


Floarea nemuririi, tăcând, s'o culegem, 


ION A. BUCUR 








15 Aprilie 1939 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


DIRECTORUL ȘCOALEI NORMALE 

DE MUZICĂ DIN PARIS, AUGUSTE 

MAUGEOT, VORBEȘTE J0O1 ORA 9, 
„UNIVERSULUI LITERAR“ 


In mișcarea muzicală 
a avut întotdeauna un 
ranț. 

A dictat, adesea, și 


mondială, Parisul 
cuvânt preponde- 


în muziză, moda 


k vremei. 


A triat formulele şi dialectale noi ale 
vechei muzici, a deschis drum feluritelor 
inovări, cultivând prin atmosferă priel- 
nică și mlădiere a înțelegerii, pe cele via- 
bile, acordând asistenţă şi credit ori cărei 
încercări nou venite. 

Dacă, o privire către trecutul, — 
chiar apropiat, al muzicei tranceze, per- 
mite, prin transparenţa cristalizărilor ob- 
iinute, stabilirea multor concluzii, prezen- 
tul, amalgam în plină efervescenţă e mult 
mai greu de scrutat, cu oare care preci- 
ziune. 

Pentru a lămuri, pe cât posibil, reali- 
tăți şi probleme ale muzicei franceze de 
azi, am cerut directorului, şeoalei normale 
de muzică din Paris, Auguste Maugeot, 
director şi fondator totodată al uneia din 
cele mai vechi și mai cunoscute reviste 
muzicale fnanceze, „le monde musical“, 
să răspundă câtorva întrebări, menite a 
sluji cât mai bine acest scop. 

O îndelungată experienţă, un contact 
permanent cu toate rocalizările esenţiale 
ala prezentului, o vedere limpede a fe- 
nomenelor evolutive ale muzicei și a 
orientării curentelor, dovedite în nenu- 
mărate rânduri, dau o deosebită autori- 
tate opiniilor formulate mai jos de d-sa, 
aprecieri de sinteză de foarte prețioasă 
iniţiere. 

1. Aţi putea să indicaţi câteva &n ten- 
dinţele muzicei franceze de astăzi? Există 
o oarecare înclinare a generaţiilor tinere 
de compozitori către o moderaţiune în 
„modernism''? 

— Se poate afirma că atonalitatea, po- 
litonalitatea,  disonanța  factice, aplicată 
silit unor elemente melodice ce nu o cer, 
sunt pe cale de a se perima. Scrierea mu- 
zicală se întoarce către baze mai sănă- 
tnase. : 

2. Muzica modernă franceză este destul 
de atent urmărită şi susținută de către 
instituţiile muzicale, presă şi public? 

— Marile noastre societăți  simjonice, 
societatea națională de muzică, „Tritonuli“ 
„Serenada'', alte destul de importante 
grupări fac mult pentru muzica modernă, 
deși publicul atras este încă destul de 
restrâns, poate și fiindcă presa nu-i a- 
cordă toată atenția dorită. 

3. Care sunt numele mai proeminente 
pe care ultimii ani le-au adus muzicei 
francez=? 

— Jean  Rivier, Jean Francais, Tony 
Aubin (autor al unei foarte bune simfo- 
nii) Georges Daudelot (autor al oratoriului 
Pax) Olivier Messiaen (muzică religioasă) 
și Joarte mulţi alții, printre care trebue 
notați special Pierre Capdeville și 
Vellonnes. 

4. Stagiunen actuală a operelor naâţiona- 


le parisiene, a adus vreo realizare însem- 
nată? 

— Nicio operă nouă marcantă n'a fost 
reprezentată în ultimul timp. 


Pierre 


5. Ultimii ani au impus noui virtuoşi şi 
interpreți fruncezi? 

— Atât de mulți încât ar fi greu să-i 
enumăr pe toți. Sunt prea mulți şi mau 
toți norocul ca odată cu talentul să aibă 
și prilejul de a se face apreciați. Se or- 
ganizează acum însă o cassă naţională 
autonomă n artiștilor care între altele 
dispune în prezent de automobile speciale 
putând 


pentru 


să transporte un pian și artiști, 
răspândirea concertelor în toate 
părțile, un mare rău fiind centralizarea 
prea exclusivă a 


muzicei în câteva 


puncte. 

6. Credeţi câ radiotfonia. muzica meca- 
nică, cinematograful sonor, câtava instru- 
mente muzicale noui (cu sferturi de ton, 
unde electrice, etc.) impun oarecari noi 
ramuri de studii de specializare în învă- 
țământul modern al muzicii? Marile şcoli 
muzicale au adăogat vre un nou curs? 

— Marile principii de execuție și esen: 
țtialele mijloace sonore rămânând aceleași, 
nau putut justifica cu nimic creări cu de- 
săvârşire noi în învățământ. 

Din cele expuse de d. Maugeor, se des- 
prind de sigur aspecte reale de cel mai 
viu interes, pentru înţelegerea momentu- 
lu: actual al muzicii franceze, cu ele- 
mente valabile şi pentru mișcarea muzi- 
cală românească, ale căror condițiuni pot 


fi amaliorate, urmându-se unele 


suges- 
ţii ce se pot găsi în lămuririle d-sale ne- 
tede, categorice şi luminate 


—... 


= CRONICA 


at — muzicală 


PO N a at i E a A ad 





4 
li 


Maite 


1939 


=—= 15 Aprilie 
pP este zăplaze crengile de liliac se plecau cu 
milădieri de cântec, îndoite parcă de povara 
luminii înserării, care își întindea albastrele-i 
pelerine peste ulițele tăcute. Clopotele începu- 
seră să sune rar undeva, la marginea orașului. 
Liviu se strecura dealungul potecilor întorto- 
chiate, pe lângă zidurile bătrâne ale caselor, 
către gară. Clădirea era mică: o sală de aștep- 
tare strimtă cu o basculă prăfuită într'un colţ. 
Două femei piroteau alături de o boccea cu 
lână, 
Pretutindeni, acelaș aspect monoton al staţii- 
lor de cale ferată din provincie: afişe rupte, ora- 
rii vechi de tren, reclame turistice. 


Ghișeul casieriei era închis, dar prin geamul. 


mic, transparent, se putea vedea bine dincolo, 
unde un bec anemic spânzura până deasupra 
oblonașului. Casierul, un tânăr sprincenat, înalt, 
sta de vorbă cu o femeie voalată care-și desvă- 
luia o durere, fiindcă deseori ducea Ja ochi o 
batistă mică mototolită, îndoliată. 

Aerui închis îl făcu pe Liviu să iasă, pe pe 
ron. Noaptea căzuse calmă acoperind totul în 
neguri. Dincolo, peste șine, câteva magazii 
scunde. Mai departe, pe linia a doua, o pompă, 
iar dealungul clădirii gării pomi bogat înfrun- 
ziţi, pentru Paștele care venea parcă acum, mai 
târziu ca în ceilalţi ani. Se opri pe o bancă lân- 
gă biroul de telegrafie. 

Se gândi la anii cari trecuseră ca niște năluci 
depărtate. Tablourile tremurau unele după al- 
tele: unele mai vii, altele mai şterse, Se opri 
mai mult peste ultimii ani petrecuţi în târgul 
acesta mohoriît, în care dughenile cu mărfuri 
vechi, se înghesuiau în cocioabele lăutarilor și 
muncitorilor din port. 

Târg trist, mirosind a iarbă pârlită, cu cer 
ploios şi oameni necăjiţi uneori, dar unde pri- 
măvara, când apele Argeșului veneau bogate și 
sălciile îmboboceau pocnină din muguri ca 
niște coarde de vioară, totul se învăluia într'o 
taină de stepă rusească și de cântec bătrânesc. 
Aci trecuse, ca printr'o stradă lungă și necu- 
noscută, cu oameni feluriţi și ţipete de veselie 
ori întristare, clasele liceului cu pereţi vinei, 
veşnic nevăruiţi şi duşumelele sparte. 

Trăise monoton până în ziua când dintr'un 
colț de țară îi venise o sorisoare de dragoste 
rătăcită. Greșise factorul numărul casei, ori 
poate mâna albă a destinului o condusese? Dece 
n'o dase înapoi ? Dece o desfăcuse și îi răspun- 
sese? Cuvintele veniseră atunci ca o mângâiere 
numai pentru sine, pentru nelămuririle lui su- 
fleteşti, pentru visurile adolescenţei, înăbușite 
ani dearândul între cărți, ori în fundul curţii 
în magazia cu rame şi uleiuri, 

Ce zumzet de albine, ce șopot de isvor, ce 














parfum de depărtări se ascunseseră în rândurile 
cu care răspunsese scrisorii rătăcite? Nu știa. 

Răspunsul însă venise dintrun colț al Mol- 
dovei, tot atât de  îmbibat de arome de fân 
proaspăt cosit, de fructe în pârg, de obraji calzi 
ca laptele aburind. 

Incepuse pe urmă o stranie înfrigurare: aș- 
teptăriule. Venea dela şcoală prin aceeași gră- 
dină publică, trecea pe lângă vitrina aceluiaș 
fotograf evreu, pe lângă magaziile de cereale 
ale lui Motoc, şi în tot timpul acestor drumuri 
zilnice, gândurile îi erau turate, tot mai mult 
spre tata necunoscută din orășelul, care se oglin- 
dea, ca o ruină domnească, în paginile scrise 
compact săptămânal, de o mână aipă, rotundă 
Şi mică, așa cum se vedea în poza tăcută naiv 
de un totograf, poate tot atât de bătrân şi reu- 
matic ca cel de aci. Degetele lui, în ceasurile 
când descnerile lui Oviduu din „tristia“ se prer- 
deau în negura apelor dela omis, — treceau cu 
sfințenie prin vratul de plicuri care se mărea 
tot mai mult și, deseori, cautau să desprindă din 
petaleie albe presărate, din tirimituriue de ana- 
iură strecurate în tile, — chipul bun, cu ochi 
de tuş ud, cu părul despărțit în cozi adunate 
bogat și revărsate pe umarul plin, stând la um- 
bra unui vișin, într'o grădină însorită, sorbind 
din vreme în vreme dintr'un pahar, înșirând 
slove pe o hârtie, în timp ce de sus, ca o cer" 
nere albă, florile pomului se scuturau încet şi 
cădeau printre florile de iarbă..., 


Primăvara venise anul acesta mai târziu. Fu- 
sese o iarnă grea și lumea trecuse prin zile de 
grea cumpănă. Apele Dunării spărseseră digul 
din port și se revârsaseră peste șinele drumu- 
lui de fier; surpând pe întinderi mari malul 
şi luând în năvalnica lor revărsare, colibe, aco- 
perișuri de case, cotețe cu păsări înecate şi vite, 
Câteva sate și regimente, abia isbutiseră să re- 
facă digul și să înfrângă urgia dumnezeiască. 
Pe urmă, şuvoaiele intraseră în vechea lor mat- 
că, gheţurile se topiseră de mult şi peste argin- 
tul zărilor, dealurile dinspre Sud, apăruseră în- 
tr'o dimineață, mai pitorești ca înainte, parcă. 
Liviu venise de curând dela Universitatea din 
Berlin și găsise gospodăria, aşa cum o lăsase: 
camerile văruite proaspăt, candelile arzând sfi- 
elnic sub vechile icoane, pomii înfloriţi... 

_Nimeni nu atinsese masa lui cu cărți și maga- 
zia cu picturi, unde păianjenii țesuseră dantele 
albe minunate în colțurile ramelor! Un timp 
învățătura-l furase idilei lui din liceu. Acum 
însă, când anunţase că s'a întors, dragostea din 
adolescență  reinviase, se înălțase în sufletul 
lui tot mai luminoasă și mai pură. Scrisorile își 
reluaseră cursul. Fata cu ochii de tuș, îl ruga 





Omul cu căţei în cap 


Din carnetul unui sanitar 


de NICOLAE AL LUPULUI 


UNIVERSUL LITERAR 


Sunt aproape 40 de ani dela a- 
ceastă întâmplare. Pe atunci îmi 
făceam milităria şi fusesem dat la 
un spital, ca să fac practica sanitară 
necesară. 

Medicul colonel, era un chirurg, 
despre care se dusese vestea într'un 
corn de ţară. Făcea nişte operaţiuni 
chirurgicale foarte îndrăsneţe şi tot- 
deauna: foarte bine reușite. 

Tot la accl spital, venise un tânăr 
medic, care se specializase la Paris 
în boalele nervoase și cu care m'am 
împrietenit de îndată. Adesea ne 
petreceam serile împreună discutând 
filosofia lui Nietzche, ori povestind 
intâmplări hazlii. 

Odată, într'o zi, după terminarea 
serviciului şi plecarea medicului șef, 
eșiscm în curtea spitalului, gata să 
pornim spre casă. Cu noi amândoi, 
se brodise să fie şi căpitanul far- 
macist. Când să cotim pe după col- 
țul unui pavilion ca să cşim la şo- 
sea, numai ce ne ese înainte un ru- 
mân uscăţiv, cu părul încărunţit pă- 
rând îmbătrânit înainte de vreme 
care își scoate repede căciula din 
cap făcând-o puică subauoară, 

— Ce vrei moşule — întreabă că- 
pitanul. 

— Sânt bolnav d-le doctor, 

— Aici e spital militar; du-te la 
spitalul civil. 

— Am fost să trăiţi, da acolo nu 
mă cred, că'a bolnav. 

— Pa ce ai? — îl întreabă, acum 
prietenul doctor. 

— Iaca nişte căţei în cap — să- 
rut mâna !... 

— 71 

— Căţei în cap ?... Cum aşa? 

— Iaca bine. A sărit un câine tur 
bat pe mine și mi-a suflat în gură. 

— Du-te acasă omule, că nai ni- 
mic — spune căpitanul înciudat că 
ne oprise în loc şi pornește înainte 
fără noi. 

— Şi de unde ştii că a fost tur- 
bat? — întreabă doctorul, părând 
că-l interesează cazul. , 

— Cum să nu ştiu, dacăa mai 
muşcat și alţi câini, care au turbat? 

— Şi... când sa întâmpiat asta? 

— E acum, mai bine de un an. 

— Dar pe d-ta te-a muşcat? 
'— Nu. La mine numai ce so ră- 


zimat cu labele în piept — că mă 
cunoștea — şi mi-a suflat turban 
gură. 


— Așa... Și ce-ai mai făcut pe 
urmă ? 

— M'au prins gândurile, nu, cum- 
va să turbez şi cu. După aia, mam 
văicărit către oameni și le-am cerut 
sfat. Mau îndemnat să mă afum cu 
păr do urs şi mam afumat. Apoi 
m'au sfătuit să mă du> la o femeie 
meșteră, ca să-mi taie de turbă da 
sub limbă că cică acolola aţa limbii 
se polimesc căţeii înainte da a urca 
la cap, ca să turbeze omul 

— Și ţi-a tăiat? 

— Mi-a tăiat. 

— Nu te-ai simţit mai bine? 

— Nu. Mam pomenit cu dor de 
cap şi cu vâjicli de urechi. Pe 
semne că mi-a tăiat de căţei prea 
târziu, după ce suiseră la cap, că 
după o lună am început să-i aud 
cum imi latrân cap. 

— Da la doctori ai fost ? 

— Am fost la fel de fel de doc- 
tori, până și ia ăl mare al județului. 

— Și ce ţi-a spus? 

— Că nam nimic; că adicătelca, 
am aşa o ideie care mi-a intrat în 
cap. Mi-a daț și myşte prafuri să le 
iau în apă că mi-o face bine. 

— Le-ai luat, ori le-ai lăpădat? 


— Le-am luat dar nau făcut nici 
o ispravă, că eu de atunci şi pân'a- 
cum tot aud cum îmi latră căţeii în 
cap, de-mi vine să mă dau cu capul 
de pereţi; să mă omor, 

— Și la ce zi venit aini? 

— Mi-a spus hâiatul lui Iagotă, 
din sat dela noi, că aicea, cică-s 
doctori, care au învățat prin străi- 
nătăţi de știu să taie omul în bucăţi, 
curăţă ce-i rău în el, il coase și îl 
învie la loc. EI airi sa sviduit de 
hoşorogeală, că l-or tăiat şi i-o tăcut 
„opiraţie“. 

— Aşa e moșule. Ficiorul lui Ia- 
gotă are dreptate — spune doctorul 
cu tărie şi convingere, începând cu 
mine o convorbire în franțuzeşte. 
Imi lămurea anume că boala dz care 
sufera omul nostru cra una dintre 
multele forme sub care se arată 
neurastenia — adică siăbirea siste- 
mului nervos, din cauza aleoslismu= 
lui, hranei sărace şi nu îndeaiuns, a 


perație la cap. Numai așa mai poţi 
scăpa de moarte. 

— Machea, n-oi muri, dacă mă tă- 
iați Ja cap? 

Garantăm noi. Aicea-i cum spune 
lumea, tăicm omul în bucăţi și îl fa- 
cem la loc. 

— Ei, bâeți, aveţi grije să fie toate 
gata, că după amiază îl opsrăm pe 
creştinul ăsta. Aţi înțeles ? 

— Am înțeles, să trăiţi 1... 

— Acuma să-i dați de mâncare și 
să se odihncască la rezerva număru 
unu. 

După ce medicul dă: nişte instruc- 
țiuni sergentului sanitar dela rezer- 
vă, plecăm împreună spre casă. Pă- 
rea preocupat. Deodată mă în- 
treabă : 

— De unde și cum am putea găsi 
niște pui de şoareci ? 

— Pui de șoarece ? 

— Fireşte. Ne trebuie pentru pa- 
cicntul nostru. 





muncei istovitoare şi a unui trai rău 
în toate pnivințele, condițiuni, care 
se gășesc din belşug în satele noa- 
stre. 


— la hai moşule cu noi, să vedem 
cum stai cu boala, 

Intraţi cu moşul în sala de consul- 
taţiuni, doctorul îl pune să se des- 
brace pânăn brâu şi începe a-l 
bocăni pe spate și pe piept cu ac- 
getele, a-l asculta cu urechea, â i se 
uita sub limbă, la ochi şi în fine a 
lipi urechea să asculte și la cap 

— Ia ascultă dragul meu cu ure- 
chea, să auzi şi tu cum latră javrele 
dracului — spune doctorul către 
mine. 


Am pus urechea pe capul bolna- 
vului, apoi am început a imita, lă- 
tratul smârcâit al cățeilor mici, 

— Aşa flăcăul moșului, așa — 
spune unchiașul cu privirea şi fața 
luminată. 

— Da ce n'ai venit omule mai de 
mult aicea? — se răstește doctorul 

— De, păcatels> mele!... De unde 
să fi ştiut eu aicea, până nu mi-ar 
îi spus feciorul lui Iagotă ? 

— Acuma trebuie să-ți facem o- 


Intr'o fulgerare de gând l-am în- 
țeles ce vrea, gândind în sinea mea 
cam de unde sar putea aduce pui 
de șoarece. 

— Ce zici? — stărui: doctorul. 

— De, cam greu. Pentru trebu- 
şoara asta i-ar trebui cuiva miros și 
labe de şoricar. 

— Ce-i facem atunci? Fără asta 
n'am făcut nimic. 

— Nam putea face o smecherie ? 

— Anume ? 

-— Nu sar putea să-i avem fă- 
cuți și din altceva ? 

— Ba da, dar numai să-i avem. 

— "Las pe mine. Mă pricep la mo- 
delaje ; îi vom avea din plastilină. 

După masă trec pe la doctor și-l 
iau la spital. 

Intr'o cutiuță  aşteruntă cu vată. 
i-arăt cinci căţeluși miniatură, mu- 
iați în plastilină, de-ți erea mai 
mare dragul să te uiţi la ei cum își 
mișcau de drăgălași lăbuţele și codi- 
țele, pe care le făcusem pe nişte 
spiraie tremurătoare de sârmuliță de 
oţel, iar drept ochi le pusesem.măr- 
geluțe de sticlă din cele mai mici. 
PE a DE N SS e N poa 


- (Urmare în pag. 7). 


PETRU 








RARES 


venise la înviere 


tot mai fierbinte să vie la „învierea“ anului a- 
cesta, in targul copilânei ei, sa destrame taina 
de pana acuun, în care jesuseră atatea bucurii, 
făra sa se Cunvască, tară sa se LI privit Vreoaală.. 


Lumea se strângea pe peron. Greci, trenul 
sosea 1n gară, În nuapte, puecărta iu tor atat ae 
tăcuta Ca ŞI Sosirea. ince, Wumeje Uman ale 
OLașUlUL rumăneau Inapoi, ca niște OchL Lainici 
de jerauc, ca nişte icurici, Ca Iişte Stele intar- 
ziate, >! 
Liviu încercă să aţipească: vedenii ciudate 
alergau aiara, in noapte. Datele cu garduri in” 
tunevate apăreau şi piereau IUIgeralul. Accele- 
ratui spura 2n „marea Vinere â pauLMLOT", Că o 
pasare sianta, peste pădurile și apele WOLa0vei. 

in awmineaya; iășul paru Mal vesel că ae Ol 
Celu. in gară, gârnutur numeroase stateau gală 
Sa plece, Lă INvErvaLe SCUrTe, alte Wrenurl Suscău 
pe unule carj se mMulipilcau spre magazille de 
marIurI. Soiaapi veseu, cu lazi man Și grele, 
grata spre eşire; satence, studenn, eleve şi lu- 
Cratori aeavalmaă, IN4r'0 INcrucşare ae glasuri ȘI 
CU0L, se 'Ngnesulau la giuişee, 

Caneva îl patu pe umar. 

— Nu mă mau cunoși traite Liviu ? F 

Tânarul care se ivise canir'un birou de ală- 
tur, cu şapea roșie și och1 albaștri surălucitori, 
îi privea uumit, cu 0 pucurie copuareasca. LIVIU 
încenca sa-şi aminteasca : imaginue qin trecut 
trecura intro nâvainica Sciupue in cercul con” 
şiunyel lu şi deodata un baeţaș sfios și blond 
in umiorma de liceu, îi surase: 

— Cunţa.., 

— Exauu, Cum de te-ai rătăcit Leonardo 
da Vina pe ac t Unde te duca ! Mai aeschizi 
expozip ae picrură ca in liceu / 

invreparue cursera cu nemiluita. Ș 

— La o „inviere” aproape ae lași, Culiţă — 
răspunse Luviu, SI10s Dar ae cand eșu impiegat ? 

— Le 00i anl, Mam Stapulit ac, poare peiuiru 
mult timp. Dar nu vrei sa-mi spui ce tren aș 
tepu ? _ 

— Am să-ţi răspund... când mă voi întoarce, 
dar haae, sa intră:n undeva, aaca nu eșu grabit. 

Se traseră langa o masa, intrun COL ăl res” 
tauranțulul, Alara începea să se intunece, Nori 
neg veneau cunspre munţi ŞI curand incepu Să 
pivua. ke acoperișurile peronului, ca 0 meode 
de balalaici aepâriate, șuvoaule cântau monoton 
ȘI Qunspre Oraş rasbateau prin terestre aangă- 
tele ae copot ale vecernie. 

Cat să n stat ? Se nserase. Culiţă plecase de 
mai muute ori ia treburiie staţiei și se InLorsese. 

Coungaseră prin toata aauiescența 10r ȘI-ȘI 
pPromisera ca-i vor scrie deseori, ae aci manie, 

Gandurile lui Laviu, rataceau acum 1 tren 
spre locul necunoscut unde pleca. Cine era îala 
care-] aștepta in noaptea Invierii in acest colț 
de ţară ? nu 0 văzuse nici oaara, decât in acele 
iovoprafii mici, naive, Cărări roze de lumina se 
desuiudeau inainte-i. Inserarea care cobora mol- 
comă, turna de sus petece mari de intuneric, fă” 
rile se închideau ŞI prin geamurile vagonuiul 0” 
goarele tugeau cu apariții luminoase, bizare, 
uneori. Cameoaată, răsureau pe marignea ŞInelor 
un canton alb, cap-va poml. in sborul trenuiul i 
se părea câ'n tereasira lumunată a văzut un 
chip care semăna cu acela cun totografie : o fată 
cu cozi negre, cu truntea lipită ae geam... Ară- 
tarea însa plerea îndată în meloaia rusească pe 
care un flacau o scotea dan sideiurile albe ale 
unei armonii, 

Podul Lioaiei, 

Capva evrei bătrâni, cu bărbi încâlcite și su- 
mane Sooase se aşezară pe niște legaturi tarate 
cu greutate în MIJocul vagonului. wurosea acru 
a nadușală şi tutun. 

Kra vis ? be pe ușa din faţă în fața lui Liviu 
apăru deodată un tanăr înalt, tuns. Sprinceni- 
le-i stutoase cătau curioase imprejur, odată cu 
privirile drepte şi îndrâsneţe, Lumina anemică 
a lămpii arunca pe chipul lui brun, tresarnuri ca 
şi cum şi-ar fi amunţit de întâmplări vesele, do 
rite iaraşi din trecut. 

Ochii amândorora se întâlniră fără să se caute 
şi îndată, din adâncimi nebăniute, porniră unul 
spre celălalt, chemări prietenești nespuse prin 
vu grai totuşi, întrebări nedeslușite in nopţile 
prin care îngenunchiaseră odată cu aisele. kra 
îratele EI. 

Vorbiră ca doi vechi prieteni. Iși povestiră 
ultimele zile, pregătirile, așteptările, ca să sosea- 
scă aci. 

Câteodată, privindu-l, lui Liviu nici nu-i ve- 
nea să creadă: totuşi trăsăturile din fotografia 
pe care o purta cu e! erau prea apropiate, ca să 
nu se convingă... 

Prin geamuri, noaptea coborise din înalturi 
cu umeni plin de întuneric şi bură. 

Gara în care se pri trenul era tristă și umedă. 
O elevă îmbrăcată subțire se oprise nehotărită 
la „ieşire“, scrutând fricoasă besna. 

— Si vedi ci nau vinit, — iscodi un evreu 
bătrîn, urcându-se greoi într'o birjă mică, Ince- 
pea să plouă mai tare și toate trăsurile ple- 
caseră, 

— Nu vrai si ni ei și pi noi, coani David ? auzi 
Liviu glasul tovarăşului său.. 

— Ehe! Şi nu fac iu pintru un buiat aşe dra- 
guţ ca mata, — bombăni bătrânul, — numai pe 
jumătate prietenos. Nu di altceva, dar întâi c'au 
plecat toati harabalile — adăogă el, cu mai mul- 
tă convingere, apoi. Caii erau mici, birjarul 
somnoros. „Cutia“ se învârți pe cele patru roa- 
te scârțâind, ca un plânset din încheieturi și se 
puse în mişcare. Copitele cailor se înfundau de- 
seori în băltoace, arcuri scoteau „hicuri“ repezi 
și drumul cotea printre case mărunte şi întune- 
cate. 

— Acu ajunţim — auzi ca prin vis Lăviu. 
Oprești la stânga Haim. Apoi cu veselie : 

Iati și gazdili noastri. 

Liviu privi cu înîngurare. Inima îi bătea să 
se spargă : Alături, în noapte o siluetă subţire de 
fată, rămăsese rezemată de un pom. 

Însoţitorul ei, un flăcău bine legat, veni până 


a de AL. RAICU 


la trăsură și-i spuse cu căldură : 

— Bini-ai vinit mult așteptatule. Noi nam 
putut ajungi pîn la gară, fiindcă a plouat pini 
mai acuş. 

Ce îl împinsese jos ? Uitase să plătească bir- 
jarului şi evreul din trăsură dădea zor, să por 
nească mai departe. 

O sărutase. 

De ce o sărutase ? Obraji-i ardeau, mâinile «ei 
chiar tremurau ca o ramură înflorită bătută de 
vânt, plină de rouă. Incercară să vorbească dar 
mâinile li se împreunară numai, ochii fuseseră 
inundați de o lumină dulce, nesfârşită.. Mergeau 
înainte în tăcere. In urmă, umbra celor doi fraţi 
se înălța ciudată pe gandurile înalte, negre și 
umede, 

Se opriră. 

Intrară într'o casă scundă, printr'un balcon 
zăbrelit. Odăile se umplură de îndață de cântec 
şi strigăte vsele. 

— Mamă, l-am adus pe Liviu, 

Spuse și ea ceva. 

Femeia scundă care-l privea acum, arăta în- 
tocmai ca în închipuirile lui: privirea ei era 
blândă, părintească, 

— E nostim di tăt — râse dânsa. Vin să-l vezi 
și pe moșneag, Liviu—i se adresă familiar, apoi. 

Trecură în altă odae cu miros de busuioc și 
gutui. Ce bine semăna bâtrânul cu Creangă, aşa 
cum îl ştia din chipurile cărților de școală! Se 
scuza „că-i o leacă bolnav“ dar că...tineretul tre- 
bue „musai“ să meargă la biserică, la Inviere... 

Ce rece era apa pe care Ana i-o turnase, să-și 
ude obrajii! Și cum tremura cana, în mâna ei! 

— Uiti Liviu, zise într'un timp ea, o început 
să treacă lumea spre biserică. Merjem și noi? 
Genele ei clipiră semnificativ, ca și cum ar fi a- 
dăugat : Nu? 

Ce tonalități înmiresmate erau în acel glas! 
Jeşiră pe uliţă. De-alături, cum cotea drumul, 
biserica își făcea pios cruce în văsduh, Suiră 
treptele ținându-se de mână. Lumea întorcea 
capul după ei, şoptind cu uimire ca şi cum ar fi 
întrebat : cine e streinul ? 

Rămaseră amândoi aproape de altar ? Lumâ- 
nările ardeau încet, vrăjite; glasul dascălului, 
mormăia o rugăciune lungă din strana dreaptă. 

— Ana, întrebă el întrun timp. La ce te gân- 
dești tu ? 

— Știu eu Liviu — răspunse ea ? La noi, la 
Dumnezeu... 


In realitate, Ana se gândea la cele ce așteptau 
să vină. Urmărea o lumânare care se îndoise pe 
marginea unei lădițe cu nisip şi i se părea că 
făptura de alături, era un smeu din basmele ce- 
tite de ea în copilărie care venise să o fure în 
noaptea asta a marei Învieri. Nu îndrăsnea să 
ridice privirile. Simţea numai în mâna lui căl- 
dura palmei cu bătăi prelungi, cu ecouri, 

Slujba începuse de mult; era pe sfârşite. 

Pe unde trecuseră cu gândurile până acum, 
fără să rostească nimic ? 

— ș Veniţi de luaţi lumină“ rosti grav 
preotul. Frunțile se plecau pe icoană, glasurile 
se întretăiau pline de fericire benedictină, 
parcă. Liviu vorbea acum cu cei doi frați ca 
şi cum de când lumea îi cunoscuse. Lumea ieșea, 
biserica se golea cu încetul. 

— Mu mergeţi şi voi — întrebă fratele cel 
mare ? 

— Lasă-ni, se rugă Ana, noi venim în urmă, 
fiindcă Liviu vrea să-l cunoască pi preot. 

Tăcut, locașul sfânt se înconjurase de o taină 
pe care Liviu şi Ana, necunoscuţii întâlniți pen- 
tru prima dată, în noaptea în care lisus plutea 
pretutindeni, — nu o puteau pricepe. Mai stă- 
ruiau în auzul fiecăruia ecouri prelungi de cân- 
tări bisericești. Mai întârzia duhul marei taine 
pretutindeni, în faţa icoanelor, Iisus, parcă se 
înălța deasupra catapeteasmei şi coruri vagi, me- 
lodii nemaiauzite îl însoțeau. Liviu și Ana, 
opriți să-i aștepte pe preoţi, rămăseseră lângă 


făcliilor. 


Glasurile celor doi preoţi întârziau slab din 
altar. Cei doi întâlniți de câteva ceasuri, se 
strânseră cu frică unul într'altul : deodată în bi- 
serică, luminile se stinseră, iar glasurile preoţi- 
lor amuțţiră la altar. Se auzi un scârţâit sura. Pri- 
virile lor încremenite se îndreptară către acelaș 
tablou pe peretele din dreapta. O văpaie albă de 
sus lumina panoul în care Petru Rareș, ctitorul 
bisericii, sta alături de Doamna sa, tăcut, cu 
buzele de piatră, cu brațele rezemate de ctitorie. 
Sgomotul surd se auzi din nou şi atunci îl văzu- 
ră pe voevod coborind din zid măreț, luând în- 
fățişare vie, urmat de raza strălucitoare de lu- 
mină, care-] acoperise. El păşi peste stranele cu 
cărți plutind şi se opri în fața icoanei celei mari 
de aur, a Precistei. Când se plecă să se roage, 
pintenii săi sunară straniu, buzele sale atinseră 
piatra sec. Prin trupurile lor, Liviu şi Ana sim- 
țiră cum trec fiori reci, fețele rămaseră albe, 
de piatră. Mâinile însă nu li se clintiră, din îm- 
brăţișarea de spaimă, dintâi. 

Voevodul se sculă și cu pași măsuraţi trecu 
spre altar. Se opri în fața ușilor împărăteşti, 
apoi trecu şi îngenunchie înainţea icoanei Sfân- 
tului Dumitru, murmurând o rugăciune, după 
care se întoarse. Fruntea îi era senină, ochii lui 
priveau blând undeva spre pronaos. Incet, Petru 
Rareş pluti din nou peste stranele cu cărți și 
intră la loc în zid, urmărit de alba rază de lu- 
mină, care-i fixa ca la început în panou, unde 
Doamna, rămăsese așteptând neclintită, senină. 

Fugiră. 

Pașii răsunară cu ecouri prelungi pe lespe- 
zile bisericii. Se regăsiră abia în în privdorul ca- 
sei și în aceeaşi pornire, brațele fiecăruia se pe- 
trecură după gâtul celuilalt, șoptindu-și în a- 
celaş glas sguduit de emoție: 

=— Christos a înviat, Ana. 

— Adevărat a înviat, Liviu. 

Inăuntru, o vioară începuse să cânțe nemuri- 
toarea „Dunăre Albastră“, 

















Izbânda 





provinciei 





Refjuzăm a crede că talentul se 
poate găsi numai în centrele mari de 
cultură ale ţării, așa după cum fru- 
museţen fizică nu o vom găsi numai 
pe bulevardele Capitalei! 

Creatorul a fost darnic în adevăra- 
tul înţeles al cuvântului, fără a Ii- 
mita cantitativ şi direct legat de loc, 
numărul talentelor sau al cxempla- 
relor de frumuseţe. 

Personal am avut ocazia să ne con- 
vingem de toate ucestea, după cum 
cred că desiui dintre cititorii noştri 
s'au lămurit mai de mult. 

In va:a anului trecut, am fost ne- 
voiți să poposim, scoborând de pe 
Rarău, întrun sat românesc numit 
Chiril. Se înserase bine, iar norii 
strânși pe cer în grămezi negricivase, 
prevesteau ploic. Bistriţa curgea szlo- 
bie, ducând cu ea toată taina apelor 
din acest colţ sălbatic de pământ ro- 
mânesc. i 

Am căutat găzduire la o ţărăncuţă 
vioaie şi primitoare. In mica bucătă- 
rie de vară a gazdei, aştepiând să ni 
se tacă mămăliga, discutând intâm- 
plări, de pe drum, descoperisem că 
țărăncuţa noastră, are o figură mai 
mult decât simpatică. Nu ne puteam 
opri să nu o admirăm, iar când prin- 
dea să râdă, la vreo glumă dea 
noustră, lăsa să se vadă printre bu- 
zele fine şi puţin arcuite o dantură 
de toată frumusețea. 

in fund de suflet ne-am întrebat: 
de ce lasă Dumnezeu asemenea jru- 
museţi, în acest loc pierdut aici la 
poaleie Rarăului, în acest umil sut 
unde sătenii deabea și-au putut în- 
„gheba o micuță biserică, iar Hopa 
vine călare în câte-o Duminică, să 
poată face sfânta slujbă? 

La fel şi cu talentul! Răsare acolo 
unde nici nu gândești, se ridică pu- 
ternic şi impresionant din sătuleţe 
umile, din locaiități uitate de mulţ, 
se ridică — cu un cuvânt — din pro- 
vincie. 

Proporţional, provincia dă 95% din 
numarul scriitorilor români buni. Nu 
trebuie să ne alarmăm. E natural să 
fie așa! Şi e bine, căci tiecare provin- 
cial — încercăm să-i numim astici — 
va tace să se oglindească, dacă nu în 
intregime, dar in cea mai mare pate, 
in opera lui, un colț din provincia 
care l-a creeat. Astie! ajungem, imdi- 
rect, la o prezentare a provinciei, 
care cu timpul ar putea îi cât mai 
completă, dar care nu va fi nicioda- 
ră terminată. 

Capitala insă a stat deparie de ini- 
ma acestei provincii, cere bătea vioa- 
ie și dornică de manifestare. A retu- 
zat simplu să-i asculte hăiâilc, lăsând 
porțile deschise numai acelora cari 
erau cunoscuţi ori acelora ce știau să 
facă sluj în faţa atotputernicilor re- 
dactori sau directori. lansând doar 
nume mediocre, deoarece aşa voia de 
multe ori jupânul care subvenţiona 
publicaţia respectivă 


Te în) 





ai 
sta S 


Provincia a reacţionat Au început 
să apară publicaţiile provinciale, cari 
au cultivat gândul curat al celor dor- 
nici de frumos şi ideal. Inșirăm mai 
jos numele unor reviste provinciale, 
cari acum cinci ani, se afirmau stă- 
ruitor în diferite oraşe ale ţării. Re- 
vedem parcă acele pagini ale „Gân- 
dului Nou'* din Buzău, redactat de 
Nicolae Niculescu, ori documentata 
„Craincul cetăţii: a prof. Gh. Maxim 
din Suceava, sau „Provincia Literară“ 
din Sibiu, îngrijită de scriitorul Paul 
Constant, apoi tânăra „Ideea  Naţio- 
mală: din Buzău, a talentatului N. N. 
Manolescu, „Progres și Cultură” dia 
Ts.-Mureş, la care străduiau Nicolae 
şi Ccerneliu Albu, „Brașovul bierar şi 
artistic“ al regretatului Cincinat Pa- 
velescu, sprintenul „Grai  Moldove- 
nesc“ Iași, al lui A. G. Delalântâncle, 
apreciata revistă „Frize“ subt  direc- 
ţia: Nicolae Cantonieru, Mihail Chir- 
noagă şi Aurel Marin, „Pământul“ 
Călărași condus de Eugen Cialâc, 
„Lânuri” Mediaș, la care migălea M 
Axente, „Prometeu“ Braşov, al lui I. 
Bran-Lemeny, „Hotarul“ Arad, la 
care lucra M. Negură, modestele 
„Plaiuri Săcelene“ din Satuiung şi 
multe altele. După cinci ani, din nu- 
mărul de mai sus, mai trăiesc doară: 
Pământul, Lanuri, Prometeu, Hotarul, 
şi Plaiuri Săcelene, restul au rămas 
pe câmpul de luptă, unde sa dat 
asaltul între Capitală şi provincie, 

Provincia sa impus din ce în ce 
mai puternic, astfel încât a început 
să atragă atenţia Capitalei, a oame- 
nilor de xultură, a cititorilor, Meritul 
este deci al acelora cari au perseve- 
rat, cari eu luptat cu un idealism ce 
îi cinstește, pentru a putea vorbi azi 
despre o izbândă a provinciei. 

Dacă lupta îi onorează pe procur- 
sori, apoi gestul de adâncă înţelegere 
ul revistei „Universul titerar, prin 
directorul său Victor Popescu, carea 
inaugurat cu drag acea pagină a 
Transilvaniei, merită a îi subliniat şi 
prețuit. Este o recunoaştere tacită a 
izbânzii provinciei şi un mare câştig 
pentru literatura română  contempo- 
rană 

Alegerea redactorului acestei „pa- 
gini': nici nu se putea fericită, 
decât în persoana srriitorului Victor 
Papilian, președintele scriitorilor ti- 
neri din Ardeal, care aceptând insăr- 
cinarea, dovedeşte încăodată drago- 
stea ce o poartă scrisului provincial. 

Mânuitori de condei, de p2 plaiurile 
Ardealului române, contribuiţi la 
această frumoasă pagină a Transilva- 


mai 


niei, cu ca aveţi voi mai ales, pentru 
a se vedea în ea ca întrun film, lim- 
pezimea Mureşului, sg.obia apă a Ol- 
tului, cristalul Cnişurilor, bazaltul 
Detunatei, plotele cărunte ale Nego- 
iului, ochiul domnesc al lacului S-ftei 
Ana, minunăţiil: Cheilor  Bicuzului, 
seninul crestelor ardelene,  mioarele 
pădurilor transilvane şi mi:lușeii de 
nea a: poenilor cu flori. 
VICTOR TUDORAN 


UNIVERSUL LITERAR 


Aspecte 





CHEMĂR 


Materialismul istoric e o ipoteză interesată. Fenomenul eco- 
nomic nu poate explica cea mai evidentă realitate istorică; clădi- 
rea popoarelor. Un popor se afirmă, adică ia naștere printr'un act 
de conştiinţă pornit dintr'un imbold exclusiv sufletesc: prestigiul, 
La insul izolat prestigiul diferă cu totul de amorul propriu şi de- 
păşește cu mult ambiția; la colectiv, virtutea lui înfruntă toate 
amenințările, toate primejdiile, toate socotelile materiale. Poporul 
nu este hoarda mânată în neștire de foame către câmpii mai mă- 
noase: poporul nu e nici cetatea italiană a secolului al XVI, apă- 
rată de condotieri și condusă de negustori: poporul nu e nici im: 
periul roman atât de mare, de puternic, de civilizat și totuși atât 
de nedrept în cuceririle lui. Poporul este o înfăptuire conștientă, 
pe temeiu moral. Istoricii noştri au dat la o parte vechea teorie 
a descălecării celor două ţări de baștină ale României actuale. 
Intemeierea principatului Moldovei, ca şi cel al Ţării Româneşti, 
s'a făcut printrun act de răzvrătire împotriva stăpânirii maghiare 
și apoi printr'un act de strângere a micelor voevodate și cnezate 
româneşti existentă. N'a fost o descălecare, a fost o chemare. 

Asistând azi la năvalnicul avânt care a adus, din toate ţinu- 
turile, tineri și bătrâni la granița de vest a țării, ne-am dat seama 
că procesul trebue terminat odată pentru totdeauna. Alergau mar- 
torii în veac, al aceluiași gând, veniau să răspundă la vechile 
strigări ale lui Bogdan și Basarab, 


VICTOR PAPILIAN 








Lună, tu 


Lună, tu pentru noi ai fost făcută 

Din miros de fân şi basm cu rodii. 

Şi noi ţi-am împletit o iie de credință 
Cu mâini de grâu şi suflete de zodii. 


Pe vremuri, când îşi tremurau avânt în bărbi boierii, 
Se întâmpla la nunţi, la un botez, să uite plânsul ţării. 
Și când cu stropi de vin îşi oţeleau poveşti cu voie bună, 
Li te-arătai pe cer, păgână semilună. 


Şi-așa mâncată cum erai de vârcolaci, 

Argint în negură își frământau nădejdi bătrâni, boierii, 
Când se ivea în răsărit, soare avântat să te răpună 

Şi îşi întuneca mărirea 'n vârf de cer, păgână semilună. 


Și-atuncea Domni viteji, 


In inimă îmbărbătând cu soare nădejdea biruinţei, 
în suflet frământând cu cântec și descântec de furtună, 
Au nimicit în veci pe plaiurile noastre, păgâna semilună. 


Lună, tu pentru noi ai fost făcută 

Din miros de fân şi basm cu rodii. 

Şi noi ţi-am impletit o iie de credinţă 
Cu mâini de grâu și suflete de zodii. 


MIHAELA PAPILIAN 


Transfigurare 


Intr "un amurg sacrificai ieratic 

Tot sbuciumul fantasmelor rebele 

Și 'n inimă cu reci lumini de stele — 
Am năzuit un vast decor iernatic. 


Viaţa mea pustie şi amară 

Mi-o împletesc în lacrimi şi mister 

ŞI 'nalţ din imn și simmirnă către cer 

— Ca să pogoare harul — sfânta scară. 





Despre artistic şi actoricesc 


Ca orice produs al spiritului, tea- 
trul la fel îşi are partea de tehnică. 
Fără de aceasta el nici n'ar putea 
exista. 

Actorul pe scenă se mişcă şi vor- 
bește, întrebuințând aceleași mij- 
ioace ca și omul obişnuit. Diferența 
să numai in potențarea vorbei şi 
mişcării, adică în concentrarea şi 
totalitatea, ca rotunjima, a senti- 
mentului sau mișcării respective, 

Subiectul artei cuprinde fapte din 
viața omenească — deci capabile de 
adevăr — se deosebeşte de ea numai 
prin puterea focarului, punctul de 
interferenţă în care faptele sunt în- 
călzite, mai ales modelate pentru a 
prezenta un tot. Fapiul din viața 
comună poate fi grav, neavând în 
e! concentrare şi neterminându-se, 
ca final, sub ochii noștri, mare în 
el potență estetică, 

Potenţialul estetic, produsul artis- 
tic deci, :esțe ceva întreg — şi ca 
atare — are început și sfârşit. In- 
tregul şi potenţialul fac opera de 
artă, aceasta  pentrucă  cpera de 
artă răspunde unui gol care se cere 
umplut în sufletul nostru. 

Deosebirea dintie artă şi celelalte 
»unuri (culturale, morale științifice 


de IONEL OLTEANU 


etc.) este că ea se ocupă de actele 
vieţii omeneşti, de realitatea ei brută 
sau idealizată, în ambele cazuri de 
elementele ce o alcătuiesc, Științele 
sau născut din nevoia de mui bine, 
artele din sete. Simţi uneori, măcar 
pentru o clipă, că îți lipsește cova, 
ceva ce ar trebui să fie o potențare 
a realităţii din jurul tău, o concza- 
trare şi 0 dinamizare a ei în vede- 
rea unui scop. Vrei, ca tu individ, 
să te vezi întrupat în alt individ şi 
— deşi independent — pătrând to- 
tuși legătura cu cl, te doreşti în ac- 
ţiune așa cum „ar trebui” să acţio- 
nezi de fapt, viaţa sau  lașitatea 
personală nedându-ţi libertatea sau 
îndemnul. 

Aria scenică este arta comunicării 
indirecic. Cunoşti în acest caz, dacă 
sar putea spune astfel, opera lite- 
rară în mod mijlocit, Inafară de 
teatru, dans şi muzică (concert sau 
spectacol), opera artistică se cunoaște 
în mod direct. Teatrul cuprinde în 
sine două momente artistice: 

drama (epera auto:u:ui dramatic) 

reprezentația (arta actorului și a 
scenei în general). 

La o ma: atentă analiză a prebie- 
mei, lucrul s'ar părea că-i o contra- 


LI . . . . . . . 


Când ghimpele cununii preacurate 
Va încheia destinul meu fragil] 

M'oi pomeni un lujer de copil 
Sfărmând în pumn de vis, eternitate. 


IOAN OPRIŞ 








15 Aprilie 1939 —— 


Pagina Transilvaniei 





Optimism Pascal 


Din monotonia existenţei cotidiane se 
desprinde în aureoiă de raze şi de soare, 
marea zi de bucurie a Invieriii Dom- 
nului. Odaţă, cu reînvierea naturii de 
sub stăpânirea iernii, odată cu surâ- 
sul primăvăratic al naturii — ne a- 
propiem şi de marea bucurie duhov- 
nicească a misterului pascal. Ecoui 
misterios al Paştelor, concretizat în 
trei cuvinte — Hristos a înviat — 
străbate cu iuţeala fulgerului până în 
cele mi îndepărtate zariști terestre, 
In sufletele contimporanilor ecoul 
pascal devine o nouă problemă. Ală- 
turi de suflul inviorător al Paştelor 
străbate tot așa da puternice şi duhul 
negației. Spengler afirmă cu multă 
dreptate că în veacul al XX-lea ateis- 
mul pluteşte în aer și mulţi îl respiră 
odată cu oxigenul. In cosmos planeta 
noastră e cam la mijloc, nu face 
parte nici din categoria planetelor a- 
prepiate de soare, nici din categoria 
celor îndepărtate. Kant presupune că 
locuitorii planetelor mai îndepărtate 
de soare sunt asceţi, pe când locui- 
torii planetelor mai apropiate de soa- 
re sunt sensuali. Pământenii au li- 
bertatea de a se decide pentru stilul 
ascetic sau pentru stilul neascetic, Azi 
când întreaga creștinătate răsăriteană 
prăznueşte minunea, învierii, Duhul 
Paştilor cuprinde în nimbul de raze 
imensa mulțime a credincioşilor. In 
sufictul faustic al contimporanului, 
mereu în căutarea unei năluci bote- 
zată așa de frumos — Adevărul — 
are ecou şi înțelepciunea unor cuge- 
tători din secolele trecute. Probabil 
când citește articole pascale, contro- 
lează și fişele în legătură cu operele 
lui Nietsche. Ca un refren sinistru îi 
vin în minte cuvintele acestui atlet 
al necredinței: „Când aud clopvtele 
creștinilor cari vestesc lumii că îna- 
inte cu 2000 de ani a fost răstignit un 
iudeu...** 

Şi urmează fraze enervanie, în cari 
Nietsche condamnă vehement „pros- 
tiile“ creştinilor. Alături de Nictsche 
se adună zeci și sute de fişe din toţi 
doctrinarii negației.. In fața imensi- 
tății zonei necunoscute, în faţa atâ- 
tor teorii contradictorii fără perspec- 
tiva unei poteci cât de strâmte care 
să conducă spra Palatul de cleştar în 
care domneşte Zeița Adevărului. 
Doctorul Faust exclamă îndurerat. 
Am studiat din fir în păr, filosofia. 
dreptul, medicina... Şi vai... şi teolo- 
gia şi acum... iată-mă: un biet ncbun 
tot aşa de... 

In faţa contimporanului apar în 
proporții gigantice doi uriaşi: credin- 
ţa şi necredinţa. Cineva spunea că 
istoria culturii umane c istoria luptei 
dintre cei doi uriași. Spiritul faustical 
secolului al XX-lea aude în adâncul 
său răsunetul credinței dar simte și 
pipăe mesajul nccredinței. Bibliotecile 
multor savanţi din zilele noastre cu- 
prind rafturi scrise de credincivşi şi 
rafturi scrise de  necredincioși, Un 
mare savant îmi spunea cu multă 
durere în suflet. 

„Părinte Ascet rătăcesc și în sens 
spiritual şi în sens material --- între 
tomurile din rafturile sfinţilor şi cele 
din rafturile ateilor“. 

lată ce i-am răspuns: Domnule 
profesor, cine nu s'a îndoit niciadată, 
ma crezut niciodată. Fericitul Augus- 
tin condiţiona cugetarea Ge îndoială. 

Sfinţii şi cugetătorii creştini au ajuns 
ia minunatele lor culmi spirituale 
după rătăciri şi îndoeli... dar au cân- 
tat adevărul și nau renunţat la id=ca 
lor. Leibniz spunea că dacă ar întâini 
undeva pe Cel Atotputernic, având 
întro mână adevărul, iar în cealaltă 
calea care duce spre adevăr, ar cere 
căutarea adevărului şi nu adevărul 


care aparține bunului Dumnezeu. Pen- 


tru noi oamenii căutarea adevărului e 
datorie și fericire. Adevărul e sacru 
și datoria noastră e de a ne apropia de 
el purificaţi — d=parte de grija cea 
lumească. Din fericire istoria uni- 
versală oferă cercetătorilor lumini, 
capete geniale, cari strălucesc pentru 
secole şi mileniii. Marile genii al> o- 
menirii Platon, Aristotel Fericitul 
Augustin, Sf. Toma, Leibnitz, Pascal, 
Kant, Goethe, Pasteur, etc., se pros- 
tern în fața Spiritului Absolut, în 
fața lui Dumnezeu, creatorul cosmo- 
su.ui. Papini spune că numai popu- 
larizatorii „păduchioșii ştiințai“ sunt 
atei. Hasdeu caracterizează ateii no- 
ştri drept „tineri cu trei dlase de 
gimnaz neterminate. , 

Existenţa lui Dumnezeu şi existen- 
ţa unui raport între Dumnezeu-Crea - 
tor şi omul-creatură e elementul e- 
senţial al religia. Religia prin exce- 
lență — creștinismul — are ca mis- 
ter central şi crucial Invierea Dom- 
nului. Sfântul Pavel afirmă câ fără 
admiterea misterului înviezii, întrea- 
ga credință e zadarnică. Spiritul fa- 
ustic ar admite mister... aar vrea do- 
cumente, vrea izvoade demne de cre- 
zare. Intreaga istorie universală e eri- 
tocentrică. Istoria antică privește 
spre Hristos. Așteaptă un mare pro- 
îet mântuitor. Socrate îi spunea lui 
Platon, că va veni un mare învăță- 
tor, care va arăta omenirii calea, bi- 
nelui. Chiar în Orientul chinez câţiva 
savanţi și filosofi prevedeau că un- 
deva spre Soare Apune de ţara lor 
îndepărtată, va apare un învăţător al 
lumii întregi. La Plinirea Vremii Lo- 
gosu] s'a întrupat şi a trăit 33 de ani 
în lumea noastră. Papini îi numeşte 
„un început și un sfârșit, o enigmă 
la două crâmpee de istorie univer- 
sală“, 

Omenirea de după Hristos, privește 
spre blândul Galilean. Il adoră sau 
îl atacă. îl preamăreşte sau îl batjo- 
coreşte. Spre deosebire de antecesori, 
omul veacului al XX-lea priveşte spre 
Hristos fără prejudecăţi, dornic de 
a-l cunoaște. Hristos şi învăţătura 
Sa sunt probleme etern desehisa pen- 
tru contimporan. Spre a le admite 
vrea dovezi, vrea argumente istorice. 

Când prăznuim misterul învierii 
Domnului, spiritul faustic e preocu- 
pat sbuciumat Ge problema argurmen- 
telor în favorul Invierii, Ştiinţa teo- 
logică ne oferă numeroase dovezi au- 
tentice și convingătoare: 

1. textele biblice. 

2. textele scriitorilor 
timporani. 

3. textele croştine din primela vea- 
curi, 

„Răsfoina cu  clipoceală“ textela, 
comentariile nesfârşite și concluziile 
marilor genii ale umanităţii, exclamă 
Fericitul Augustin „Inquietum erat 
cor meus donee requ'escat in Te“ 
şi străbătut de fiorul sfânt al Paş- 
telor, cântă simfonia de anvelică 
puicritudine: „Hristos anesti ton ne- 
cron“. 

Optimismul pascal e problemă sâ- 
șictoare pentru  necredincios dar e 
cea mai mare bucurie pentru necre- 
dinciosul plecat spre zările spiritua- 
Htăţii. 

Pentru credincios optimismul pas- 
cal e vieaţă și înviorare. 

De Paști, în satul vesel 
Ciăsuţele albite, 

Lucesc sub al lor maldăr 
Do trestii aurite 

Credinciosul sărbătorește 
vieţii asupra morţii e extaziat. de 
perspectiva  paradiziacă, deschisă 
pentru vecie, prin Invicrea Domnu- 
lui. 

Misterul Invierii, revarsă valuri de 
bucurii spirituale... 


Diacon IOSIF E. NAGHIU 


păgâni con- 


triumtul 


————————— a i a a ea i tr a a a a a a a ete 
rap a a a a d pa ea 


zicere şi cu drept cuvânt. Dzce tea- 
trul ar fi o artă mijlocită? Rațiunea 
lui este de independență, sau așa ar 
irobui să fie, drama fiind numai 
momentul de imbold iniţial în des- 
făşurarea lui. Un joc poate fi artis- 
tic, servind ca punct de interpretare 


o dramă inferivară ca realitate ar-. 


tistică. Interpretarea în multe pri- 
vinţe nu este legată strâns de textul 
pe care-l prezintă, Textul şi inter- 
pretarea sunt două lucruri cu exis- 
tenţă aproape de sine stătătoare. Sa 
pot ajuta reciproc, nu se pot salva, 
ca totalitate, unul pe altul. Un joc 
şi o bună interpretare a textului — 
dacă acesta nu-i o valoare artistică 
—— nu vor reuşi să-l impună în ca- 
drele esteticei, după cum o piesă 
mare nu va putea scoate din jo-ui 
unui actor mediocru mai mult decât 
este el ca atare. 

S'ar părea în acest caz că textul 
ajută tăriei jocului actoricesc. Nu, 
Este o inşelare, de fapt jocul nu esta 
artistic, și nu este liber ca realitate 
astistică, ci, ni se pare mai plin pen- 
trucă textul bogat s'a revărsat, îm- 
prumutând din tăria lui şi sără- 
cimi: actorului. La o mai amănun= 
ţită analiză, jocul actorului se va 
descoperi tot sărac şi năzuitor doar 
spre antă. 

Arta actorului se comunică spec- 
tatorului în mod spontan, se face 
simțită ca o scânteie, ce-şi comunică 


tăria, întrun hău de întuneric 
După acest moment vine desigur 
analiza şi, dacă jocul actorului nu 
este ceva care să reziste, el devine 
fragmentar ori sărac, 

Este tragică situația unui actor 
care sărăceşie scena, accasta pan- 
trucă reprezentația de teatru se a- 
dresează — şi numai așa poate 
exista — muiţimii spectatorilor. Re- 
prezentație fără spectatori nu poate 
fi, Poţi fi pictor sau scriitor tără 
surse artistice, rămânând a fi cu- 
noscut numai de un număr restrâns 
de indivizi, care întâmplător se vor 
întâlni cu opera ta. Teatrul este însă 
o arță unde publicul morge cu gân- 
dul ma: mult sau mai puţim a ceeace 
are să vadă, elementul întâmplării 
fiind mai puţin îndreptăţit. De-aci 
rezultă greaua situaţie a cabotinului. 

Intr'un actor se întâlnesc aproape 
in aceeaşi măsură — la început — 
cele două elemente : 

artisticul 

actoricescul. Aceasta înseamnă că 
are anumite înzestrări (timbru plă- 
cut şi cu o oarecare intensitate, 
mers firesc, dacă nu  caractsristic, 
sensibilitate, fizic plăcut etc.) Ele- 
mentelor naturale, prin educaţie, li 
se adaugă un element câștigat acto- 
ricescul, 

Artistic ar însemna 
înnăscute, 

actoricesc, capabilitatea de a co- 


dei calități 


munica stările sufletești, cu ajutorul 
elementelor artistice innăscute, unei 
persoane spectatoare, în mod estetic, 
adică de a le face simţite. 

Modul (partea de actoricesc) şi 
mijloacele prin care se exprimă 
stările sufleteşti, ar fi: 

rostul ritmului și pauzei, 

mimica, 

mișcarea, 

sensibiitatea in gesturi, 

putinţa de retușare și modelare a 
frazei cote. Toate sunt mijloace teh- 
nice. 

La o primă vedere sar părea — 
şi aecasla este situaţia multor spec- 
tatori — că un actor având aceste 
calități, de fapt numai mijloace care 
vor exprima calitățile înnăscute, 
este şi un artist. In realitate e) este 
numai actor — și o deosebire fun- 
damentală există între artistul-uctor 
şi între actor. 

Prin deplina stăpânire a unei 
voci, clar şi artistic îndrumată din 
punct de vedere al tehnicei actori- 
cești, se ajunge la o oareșcare lică- 
rire de situaţie artistică, în inter- 
pretarea unui rol, melodia frazei în- 
trucâtva salvată. La o mai atentă 
ascultare, la o a doua sâu mai mul- 
tea vedere a aceluiași actor, vezi că 
ritmul ca sens și pauza sunt greşite 
sau nefirești. Din lipsa unui conți- 
nut sufletesc care — adăugat celui 
din text — trebuie exprimat prin 


mijloace actoricești însuşite, se a- 
junge la oratorie şi lipsă de emoti- 
vitate artistică. 

Prin exerciții de gimnastică, scri- 
mă, dans, călărie, actorul ajunge să 
dobândească o flexibilitate în gesturi 
şi atitudine. Un mare ncajuns şi un 
mare balast sunt gesturile pentru 
actori, nu numai pentru cei tineri, 
in genera] pentru toți. E o adevă- 
rată raritate să vezi jucând un actor 
tără gostuni. Gestul trebuie adăugât 
aoclo unde vorba nu poate exprima 
totul. Mult mai expresive sunt ati- 
tudinile decât gesturile atunci când 
cuprind în cle o concenirare. Atitu- 
dinca şi pauzele, adăugate vorii a- 
dânci, sunt cele mai importante ele- 
mente în arta actorului, Dacă gestul 
nu este innăbuşit sau făcut cu sin- 
ceritate duce la stereotipie, rămâ- 
nând acclaşi, indiferent de rolul in- 
tenpretat. 

Retorie şi stereotipie 
meniele ce deosebesc pe 
artistul-actor. 


sunt e:e- 
actor de 


Calitățile artistive şi mijloacele ac- 
toricești formează un tot în teatru. 
Lipsind primele avem actorul sau 
cabotinul, lipsind uitimele, artist ca- 
pabil de a se exprima în scris sau 
numai de a simţi singur trăirile, în 
nici un caz om care să învie duhul 
latent al scenei. 


nem teeee 


——— 15 Aprilie 1939 








Cronica dramatică 


Bucuresti 





TEATRUL LIBER: VOIAJ DE 

NUNTA. COMEDIE MUZICALA 

IN DOUA ACTE, DE CARLO 
DE TRIES 


O comedie muzicală spune 
titlul, o comedie muzicală 
este. Intâmplări cari în mod 
norma! nau rost să se în- 
tâmple, Dar în cadrul de en- 
tuziasm, de fast, de hilar, de 
ficţiune, de viaţă larg trăită, 
toate au un rost al lor. 

Chiar ca, un profesor, foar- 
te profesor, să poată place 
părăsească logodnica, la rân- 
unei fete tinere şi frumoase. 
Chiar ca acest profesor să-şi 
dul ei tânără și frumoasă (în- 
tr'o comedie muzicală oameni 
bătrâni și urâţi sunt  rari- 
tăti) în braţele unui tânăr și 
frumos tennis-man, 

Comedia este plină de ver- 
vă, exuberantă, 

Dela început până la sfâr- 
şit se perinaă prin faţa ochi- 
lor spectatorilor scene pline 
de haz, în cari spiritul auto- 
rului se dovedește  neistovit. 

Interpretarea piesei este ţi- 
nută la înălțime destul de 
convenabilă de nume curos- 
cute şi apreciate. 

Totuşi, putem face obiectiv 
vorbind, unele discriminări. 

Astiel, Lisetie Verea, nu se 
armonizează cu tonul piesei. 
In afară de cupletele pe cari 
Je interpertează cu mulță vioi- 
ciune, dovedind prin aceasta 
adevârata sa chemare, jocul 
d-sale ete torțat şi nenatu- 
ral. 

In schimb partenerul ei 
principal, doctorul 'Tonny Re- 
ger — N. Groner are 0 
creaţie admirabilă.  Price- 
pând cu multă intuiţie ati- 
tudinea unui profesor, înglo- 
gat în ştiinţa, sa, pedant, dar 
totuși om bun, și care ar îi 
putut trăi o viaţă intensă, 
dacă soarta nu-l așeza pe ca- 
lea profesoratului, a stârnit 
adesea ropote de aplauze din 





partea publicului, ce-și sub- 
linia astfel admiraţia pentru 
un joc echilibrat şi frumos 
studiat. 

Tantzi Căpăţână a adus o 
notă, de farmec personal, in- 
terpretând fin și elegant, Vo- 
cea ei caldă a conturat sim- 
patic muzica. 

D. Lungeanu, corect. 

Din restul interpretării nu 
s'a relevat mimeni, deoarece 





rolurile secunde sunt de quasi 
figurație. 

'Trebue subliniat, în sfârşit, 
meritul d-lui Kiriacofi, care 


a montat'niște decoruri de o 


rară, fineţe artistică. Aplau- 
zele la ridicarea cortinei au 
răsplătit de alttel suavitatea 
picturilor. 


Am vrea să vedem mai des 
Ja lucru pe acest meintrecut 


decorator al teatrului. 


TEATRUL MODERN: Soacra lui 
Adam, comedie îm trei acte, 


de Valavresse, 


In seara primei zile de Paști, 
Modern a prezentat o 
nouă comedie, care prin factura 
în 
rândul pieselor de succes ale sta- 


teatrul 
sa, isbuteșie să se : remarce 


giunii. 


Intriga este cât se poate de ba- 
să aşteptăm 


nală, şi dacă ar fi 





din partea ei vreo săltare a nive- 
lului spectacolului atunci cazna se 
poate socoti zadarnică. Insă in- 
terpreţii au reușit să îmbrace co- 
media într'o atmosferă simpatică 
şi plăcută. 

Interpreţii chiar, e mult zis, 
fiindcă mai de grabă Timică a- 
duce un aport însemnat, iar ime- 
diat după el, d-na Maria Wau- 
vrina, de data aceasta bine ar- 
monizată roiului, cu toate rolu- 
rie din trecut cari le interpretase 
mediocru. 

Restul interpretărei fără a fi 
strălucită, are totuși unele puncte 
deosebite. 

Ceace în special înseamnă un 
punct superior al acestei comedii, 
este însfârșit faptul că finalul ac- 
tului doi nu epuizează toate po- 
sibilitățile cum se întâmplă înde- 
obşte, dimpotrivă, pentru cel 
de-al treilea rămânând încă mul- 
te puncte de lămurit. 

Subieotul, de care spuneam că 
este mai de grabă comun, tratea- 
ză problema unui adulter într'o 
căsnicie de foarte mulţi ani, pe 
care o imprudenţă neașteptată îl 
descoperă dar nu în sarcina so- 
țului foarte craiu, ci în cea a unui 
ginere nevinovat. 

Urmarea aduce o serie de în- 
tâmplări hazlii, cari ar putea de- 
genera în dramă dar cari până la 
sfârşit se aranjează spre muilţu- 
mirea tuturor. 

In rolul principal, Timică, are 
încă o creaţie superbă. 

D-na Wauvrina în multe părţi 
ale jocului se relevă cu distinse 
calități artistice. 

D. Romeo Lăzărescu în schimb, 
crează un rol mediocru în actul 
întâiu, pentru a-l redresa în ce- 
elalte . 

D-na Rene Pressianu, accep- 
tabil. Ar trebui să joace mai pu- 
țin forţat. Ș 

D-na Siivia Dumitrescu, joacă 
cu multă pricepere și naturaleţă 
iar d. N. Gărdescu, are momente 
superioare. 

Spectacolul bine regizat decurge 
într'un tempo rapid și vesel, an- 
trenant. 

Este o comedie bufă plină de 
haz, dintre puţinele cari anul a- 
cesta merită să fie relevate. _ 

Ținem să atragem atenția că 
decorul actului întâi ar putea fi 
ma: mult modificat, spre a nu sc 
asemăna peste măsură cu scenele 
din „Cuibul“. 


VICTOR POPESCU 
E a A e a 


FIRUL VIEȚII 


Această coincidență a contrariilor se verifică 
chiar pe nivelul, am spune „biologic“, al cultu- 
lui Marilor Zeiţe. Căci, deși Zeiţele pământului 


sunt considerate pretutindeni ca 
beatitudinei şi opulenţii — cultul 
practici sângeroase și 


movarea fertilității pământului. Și 


tuale crunte se întâlnesc pretutindeni în Asia 
legătură cu marile 
Zeiţe. Experienţa reiigioasă reaiizatlă în cultele 
divinităților agricole făcca să coincidă suferința 
spir;tuaă. 
după cum puritatea morală coincidea cu des- 
frâui, şi non-va'oarea (profanu:) coincidea 
valoarea (sacrul) — iot aşa durerea co.ncide cu 


şi Eurasia, totdeauna în 


trupească cu beatitudinea 


beatitudinea. Este limpede că, în 


ritualuri şi ceremonii, se urmărea o totalizare a 
„formelor“, o coincidenţă a contrariilor. 


O altă Mare Zeiţă, al cărei cult 


în Iran, se numea Anâhitâ „cea imaculată“, Este 


evident, după tot ce știm despre 
că numele acesta i se potrivea tot 
ca și contrariul lui. Kâlî, populara 
îinscamnă „cea blândă şi 


sânge, arc un colier făcut din 


făcut dintr'o țeastă de om, etc. 


are cel mai sângeros cult din Asia (cf. cartea”; 


noastră Yoga, p. 246 sq.) — şi cel 


în acelaș timp. Vom mai avea prilejul să reve- 
nim asupra ambivalenţii cuituiui ei. 
să observăm că cea mai importantă zeiță a In- 
diei vedice, se numea Aditi, mamă a tuturor: 
în vedică însemna „neuimitat“ 
„inepuizab:l“. Aceeaşi idee a  Totului a Mare: 
Zeiţe în care toate coincid şi toate se topesc... 
In Orient, Marile Zeiţe sunt uneori reprezen 
tate cu un fus în mână. Ele torc firul vieții. Aș: 
e, bunăoară, zeița cu fusul găsită la Troia şi a- 


cuvântul  aditi 





rituale sălbatece. Deşi 
zeița asiatică este numită Ardvi, „cea biâncă și 
dulce, cultul ei presupunea biciuirea cu un snop 
de nuiele, biciuire până la sânge, 


bunăvoitoare“, deși 
iconografia ei este terifiantă: zeiţa e piină de 
cranii omeneşti, 
ochii îi sunt injectați, ţine în mână un potir 


(Urmare din pag. 1-a) 


uh izvor al 
lor cuprinde 


pentru pro- 
asemenea ri- 


ţa“ aceasta nu 


omului e 


Intocmai 
cu 


toate aceste 


a 


săvârşea : 
e ia 5 timp. 
Mariie Zeiţe, 
atât de bine 
zeiţă indiană, 


â 


3 
4 


tat“. 


E) 
8) 


Zeița aceasta 





i 


mai popula; 


Deocamdată 


studiul nostru, 


fel, şi nu e integrată nici 
tot atât de 
soarta une: întregi comunităţi umane, care — 
prin voinţa Marei Zeiţe — poate pieri de foame 
(seceta) sau printr'un război. O perfectă omolo- 
gie între viața individului şi viaţa speciei, omo- 
logie realizată sub semnul Marei Zeiţe. 


'cul, templul cu omphalos, şi fusul. Parcele au 
făcut şi ele parte, odinioară, din grupul acestor 
zeițe. Cu timpul, însă, funcţia lor a fost îngră- 
dită exclusiv la domeniul limitat al nașterii şi 
destinului oamenilor. 

Ş: în accastă funcţie — păstrătoare a „firului 
vieții“ — se ghicoșşte caracterul ambivalent al 
Mariior Zeiţe. Intocma: după cum ele conduc 
ritmurile cosmice (luna, apa, ploaia), tot aşa stă- 
pânesc soarta omului. Firui pe care îl torc este 
mai lung sau mai scurt, după voința lor. „Voin- 


are niciun criteriu, de nici un 
unei legi. Destinul 
iraționai cum este și 


Soarta omului e formuiată, miiic, prin firul 
vieţii. O perioadă mai lungă sau mai scultă de 
IE, dela sine înţeles că, 
turi Marea Zeiţă a jucat și rolul de divinitate 
a Timpului şi Destinului. Bunăoară, în India, 


în anumite cul- 


„timpul“ se numeşte kâla, cuvânt foarte apro- 
piat de Kâlî, numeie Marei Ze:ţe. Sau făcut 
“chiar apropieri între aceste două cuvinte, asupra 
cărora nu e locul să stăru'm aici. Termenul kâla, 
„timp“, înseamnă şi „negru“, „întunecat“, „pă- 
Multe sensuri 


se pot găsi în aceste cu- 


vinte. „Timpul“ e „negru“, pentrucă e irațional, 
e dur, e nciortător. Cel care trăieşte în t:mp, 
sub stăpânirea Timpuiui, este un om supus unui 
şi întreg de suferinţe. (Concepţia aceasta, deait- 
fel, stă la baza întregei gândiri 
La concezione della libertă nel 
pensiero îindiano, în „Asiatica“, 1938, p. 345— 
354). Pe de aită parte, tot după concepția indiană, 
“omenirea trăeşte de mult în Kâli-yuga, adică în 
felul de confuzii spirituale și 
de totală decadenţă metafizică, ultima etapă a 
unui ciclu care se încheie. Ș: nu e deioc întâm- 
plător că în numele acestei epoci cosmice coe- 


indiene. Vezi 


de crime, epocă 


parținând epocii 2000—1500 în. Car. Pe unele Are a C i d 
monete greceşti este reprezentată Marea Zeiţă xistă noţiunile ; timp, întunecat şi Mare Zeiţă... 
(dea Syra), cu toate atributele ei: porumbelul, MIRCEA ELIADE 
PENTRU DV. DOAMNĂ 
NU UITAŢI... 
(9) 
N) 
N 
d 
/ 
> 2 DN 
G) 


ăi 


echipa noastră de inventatori pune la punct un 
aparat care fiind angrenat la bicicletă fixă, va 
reuşi. în timp ce vă faceţi cultura fizică, să pre. 
pare dejunul, să scoată copilul la plimbare, să 


aplice două palme servitoarei care a 
viciul de ceai, etc... 


spart ser- 


„cultura fizică. Iată aci o figură simplă dar 
foarte eficace, pentru siluete 


UNIVERSUL LITERAR 











DI 
DI a 


?7 


Cronica universitară 


Venit la noi în vârstă de 25 
ani din Rusia de unde plecase 
din motive politice, Dobrogeanu_ 
Gherea, încadrându-se curând 
mișcării dela „Contemporanul“, 
avea să continua critica. junimis- 
tă, aducând însă noi puncte de 
vedere. Fiindcă în articolele sale 
Taine este adesea amintit şi ci- 
tat în sprijinul părerii că me- 
diul și momentul iniluențează 
producerea operei de artă, isto- 
ricii noştri literari l-au socotit pe 
acest crițic francez ca unul şi 
poate cel. mai de seamă maestru 
al lui Gherea. Alături de Marx, 
Taine ar fi dat svriitorului nos- 
tru elementele de bază ale „cri- 
ticei ştiinţifice“. In „Note și im- 
presii”, Ibrăileanu constață însă 
că: „Gherea a colorat concepţia 
deterministă a lui Taine cu o 
doză de sociologie atât de puter- 
nică, încât marele critic francez 
nu și-ar fi recunoscut elevul. 
Dar nici elevul nu-și recunoaşte 
maestrul. Gherea a eliminat rasa 
din cele trei cauze, care produce 
opera de artă. Explicaţia pe care 
o dă Ibrăileanu acestei eliminări 
este faptul că un „.progresist şi 
un optimist“ nu putea, deși ad- 
mitea factorul eredității, să ac- 
cepte un element „de conservare 
și stabilitate” ca rasa. 

Explicații asemănătoare dau și 
ceilalţi cercetători, rămânând iot 
la Taine şi materialismul istorie 
al lui Marx. Sa făcut observaţia 
că şi acost materialism istorie 
este deosebit de acela al lui 
Marx, că este mai puţin rigid, 
Gherea admițând mereu şi alte 
cauze decât cea economică. 


Deosebirile dintre criticul mol- 
dovean și maeștrii săi presupuși 
se arătau a fi, deci, destul de 
mari, pentru ca înrudirea lor să 
poată fi pusă la îndoială. In ori- 
ce caz, elemente noi trebuiau că- 
utate. Se impunea o îndrumare 
a cercetării în altă direcţia Le- 


sătura criticului nostiu cu lite- 
ratura rusă cra bănuită şi mmeri- 
tul d-lui Valeriu Ciobanu este 
de a fi precizat în ce constă a- 
ccastă legătură. De aceea, lucra- 
rea, pe care d-sa a celit-o în 


seminarul de literatură română 
modernă, este deosebit de va- 
loroasă. 


Referentul a arătat mai întâi 
că Gherea nu este un izolat în 
evoluţia criticei românești. Life- 
ratura s'a împletit cu politica în 
opera celor mai mulţi dintre 
scriitorii noştri din secolul al 
XIX-lea. Insuși Titu Maiorescu, 
atunci când a condamnat forma 
fără fond, nu s'a referit numai 
la literatură, ci şi la organizaţia 
socială a timpului, La Gherea, 
însă, punctul de vedere social 
devine preponderent. El este un 
continuator și un novator. To- 
tuși nu se pot susține apropicrile 
făcute între el şi conservatori. 
Criticul dela Contemporanul s'a 
ridicat, e drept, împotriva formei 
fără fond, ca şi Titu Maiorescu, 
dar nu a cerut înlăturarea ei ci 
creerea unui fond corespunzător. 
Un progresist nu se put=a gândi 
ca, odată câştigate, noile institu- 
țiuni să fie desființate până să 
se simtă nevoie reală de ele. Câ 
priveşte cealaltă asemănare afla- 
tă de St. Zeletin în ura sa faţă 
de burghezie, „Neviobăgia“ arată 
că e vorba de un neadevăr. 

După câteva observaţiuni asu- 
pra polemicei dintre autorul stu- 
diat şi Titu Maiorescu, d. Cio- 
banu a schițat un istoric al cri- 
ticei rusa din secolul irecut. 
Până la 1830, Visarion Belinski 
profiesase o critică litzrară cu vă- 
dite influenţe hcegelicne. La 1840 
apare romanul „Suflete moarte“ 
al lui Gogol. Cartea accasta arc 
un mare răsunet şi îndreaptă 
critica în altă direcţie. Satira, 
pe care Gogol o făcea organi- 
zaţiei sociale este atât de puter- 
nică, încât are ca efect introdu- 





Cinematografele 


CINEMA SCALA : Sclava albă. 


Sc pare că Francezii au renun- 
ţat în ultimul timp la obişnuitele 
lor  meloarame, realizând în 
schimb filme în cari humorul se 
îmbină în chip fericit cu scenele 
serioase. Se poate să fi contribuit 
la aceasta şi „zaharisirea“ totală 
a vedetelor specialiste în melo- 
drame. Harry Baur a apărut tu- 
turor, în ultima sa vizită în Ro- 
mânia, ca un bătrânel simpatic, 
care ar face totuși bine să re- 
nunţe la teatru şi cinematograf, 
pentru a-și putea îngriji în 1i- 
nişte reumatismele. Gaby Mor- 
lay, Marcelle Chantal, Vera Ko- 
rene şi altele încă în viaţă, or fi 
fost în ultimul timp prea desa- 
măgite de oglinda denunţătoare 
de riduri, astfel încât au renun- 
țat să-şi mai facă apariţia pe 
ecran. Locul vedetelor a fost 
luat în schimb de actori cari nu 
mai fac impresia că-l recită pe 
Corneille când întreabă „Cât e 
ceasul ?* sau  „Ce-avem azi la 
masă?“ Se pare că Francezii 
nu-şi mai recrutează vedetele 
cinematografice din teatru și 
aceasta nu poate fi decât un bine 
pentru publicul spectator. O pre- 
ferăm, în orice caz, pe Viviane 
Romance, tuturor babelor cu tră- 
sături olasice cari apăreau îna- 
inte în filmele franceze. Bine în- 
țeles, nu se poate spune despre 
această mouă vedetă că e fru- 
moasă. 

Ochii, într'adevăr minunaţi, nu 

ne poi face să-i trecem cu ve- 
derea nasul care numai clasic 
nu se poate numi, buzele sen- 
zuale şi chiar fruntea cam te- 
şită. E totuși „această actriță tâ- 
nără, şi tot ce face ea pe ecran 
pare aţât de natural, trădând în 
acelaş timp multă senzuaiitate, 
încât apariţia ei este plăcută, mai 
ales că scenariștii îi dau roluri 
potrivite. Chiar şi în filmul „Bos- 
for“, înterpretând o Franceză pi- 
cală în mijlocul unui harem, ea 
dovedeşte încă o dată multele ei 
calilăți. Felul dea  înterpreta 
rolurile, jucându-se mai mult 
decât jucând, pare a fi pe placul 
întregului public. Restul filmu- 
lui este o prea banală înş:ruire de 
saluturi turcești, de văluri şi de 
diferite obiceturi tunceşti, încât, 
cutot caracterul său de pamflet, 
filmul devine la um moment dai 
plicticos. Se pare de asememea că 
foarfeca cenzurei s'a servit copios 
din această ultimă peliculă fran- 
ceză. 

Totuşi filmul merită să fie vă- 
zut pentru minunata crcaţie a lui 
Dalio, care ne-a oferit un sultan 


original şi cât se poate de „ori- 


CA SĂ SCĂPAȚI DE 


disgraţioasele puncte negre, deasupra fieeărui 
punct negru, trageţi o liniuţă: aceasta îl țrans- 
formă în semn de exclemare 


entai'. Jocul lui de mâini din 
scena în care discută cu Viviane 
Romance e remarcabil. 


CINEMA CARLTON: Iluzii. 


E foarte binevenită această 
ultimă premieră a cunematogra- 
tului Carlton de oarece ne dă 
prilejul să o comparâm cu un 
Him francez tratand acelaş su- 
bieoi, prezentat acum doua sâp- 
tămân de acelaş cinematograf. 
Viaţa elevilor de conservator cu 
micne şi marile «i bucuri și 
dureri coste văzută  într'un ch:p 
destul de original de către Ame- 
ricani. "Tinerele gieve, dau mai 
muită importanţă picioarelor lor 
decat talentului pe care sc silese 
câteva prolesoare să li-l vâre pe 
gât. 

De asemenea toaletele Jo cle- 
gante ne fac să ne gândim la 
„protectorii“ lor, despre care fe- 
tele vorbesc cu muhă  sempatie. 

Un alt subiect tratat în acest 
film e gelozia actriţei îmbătrâ- 
Nic, proresoară de conservator, 
peniru nouile talente ce se ri- 


dică, 
In fiimul francez — „Entree 
de; arțistes* — croii erau tineri 


cari luptau toți pentru a-şi va- 
loritica talentul şi cari jutau cu 
atâta viaţă încât ajungeau să se 
îndrăgostească de colegii cari le 
dădeau replica în scenele ce le 
repetau. Ramâne ca pubiicul citi- 
tor să-şi dea părerea care din 
aceste două căi este mai bună de 
urmat, 

In orice caz filmul american 
nu este lipsiţ de scene bune — 
unele chiar, amuzante — cari dau 
prilejul Liouisei hRa:ner să joace 
din nou prea mult teatru pe 
ecran, jar Pauletei  Goddard să 
schimbe câteva toaiete frumoase. 
Fiimul nu urmsază tot timpul 
aceeaş cale, cl tratează vreo 6 
conflicte cari până la urmă sunt 
lămurite întrun chip inteligent 
Și dastull de verosimil. 


CINEMA BOULEVARD  PALA- 


CE: Shirley salvează America. 
Shirley Temple e o fată dră- 
guţă dar prea face şi de ustă 
dată acelaş luvru. Și de astă tă 
are un tătic foarte necăjit'că nu 
e înţeles de un moşneag arțăgos. 
care are — s:ngură calitate — o 
nepoală drăguță (aşa pretinde 
scenariul). Shirley însă, între un 
dans și o melodie. știe să-l îmbu- 
neze pe bătrân şi toată lumea e 
mulţuriită. Asta, pe ecran. In 


-sală a:n văzut câteva chipuri nu 


prea terizite. Mar interesa mult 
un fim în care Shirley să fie 
fetiță rea. 

TRAIAN LALESCU 





NIMIC MAI PRACTIC... 





contra părului de prisos decât o lampă cu ben- 
zină, Efect radical. 


cerea punctului de vedere social 
în aprecierea valorii unei opere 
de artă. 

Belinski afirmă acum că ştiin- 
ţa şi literatura au același scop: 
luminarea minţii omenești. Iată, 
deci, că în definiţia literaturii a- 
pare nota utilitaristă. Lui Belin- 
Ski îi urmează o întreagă școală 
critică, dintre reprezentanţii că- 
reia sânt de amintit: Pisarev, 
Dobroliubovy, Mihailovski.  Aceș- 
tia ajung la exagerări. Susţinând 
dependența literaturii de socie- 
tatea, în care sc naște şi pe care 
o influenţează, ei sânt preocu- 
paţi mai ales de utilitatea artei. 
Pisarev ajunge să ncge estetica, 
judecând valoarea unei opere 
după puterea ei de a moraliza. 


Același Pisarev, tocmai în epoca 
de formaţie a lui Gherea, afirmă 
că „literatura este pentru cei 
mulți“. 

Iată deci, o şcoală critică în 
Rusia, care stabilea, cu mult îna_ 
inte de Taine, influența mediului 
în creaţie. i 

Aceeași şcoală preconizată şi â 
doua cauză: momentul. 

Nimic mai firesc decât ca 
Gherea să fi cunoscut aceste ele- 
mente dela scriitorii ţării lui 
natale. ; 

Săptămâna. viitoare vom defini 
mai precis în ce constă înrudirea 
dintre sistemul de critică al n- 
cestuia și Belinski, Pisarev și cei 
lalți. 4 

ION ROMAN 





E] 


Omul cu căţei in cap 


(Urmare din pag. 5-a) 


Doctorul când i-a văzut a scos 
o exclamare : 

— Al... Dar ești artist, pe le- 
gsa mea... 

La spital infirmierii au adus pe 
pacient în sala de operaţii. După 
ce l-au tuns cu maşina și l-au 
ras puțin în creștet,: pensulân- 
du-l cu puțină tiinciură de Iocă, 
un  imfirmier a adus o tavă cu 
fel de fel instrumente chirurgi- 
cale, între care era şi unul samă- 
nând cu un sfnedel de tân.piar. 
Unchiașul bagă de seamă la sire- 
del. 

— Asiențeleg eu că-s cuțite, 
dar ăla cec o ma fi? 

— E stredelul cu care o să-ţi 
săurim capul. 

— Azleo !... Săracul de mine, ce 
am ajuns ca: să mi se găurească 
cspul cu sfredelul ca pe un butuc 
de roată... Altfel nu se poate? 

— Ba se poate şi cu dalta, da-i 
mai dureros și face gaura mai ăș- 
chioasă. 

— Apo: faceți cum v-o învăţa 
Dumnezzu ma: bine — spune o0- 
mul veszmnat. 

Doctorul! face o sgârietură du- 
reroasă, ţinând vârful bisturiului 
pe lat, și apoi aruncă în lighian 
bucățele de vală însângerate. Cu 
o pensă, face mişcări parc'ar ju- 
pui ceva. Omul nostru începe a 
geme da durere, 

— Nar fi bine să mă adormiţi 
d-le doctor. 

— Nu e nevoie, că ai so poţi 
duce şi așa, apoi apucând trepa- 
nul din tava cu instrumente, îl 
pune în lucru, făcând câteva în- 
vârtituri, pe un o0s adus dela bu- 
cătărie şi ținut apăsat lângă sgâ- 
rielură. 

— lacă şi un căpăcel din tivea 
moșului — spune doctorul — a- 
veţi grije să nu se piardă, că nu 
avem cu ce mai astupa gaura, și 
arătă o rotogoală de os însânge- 
rat, adus fireşte tot dela buciăţă- 
Tie. 

Doctorul apucând după asta, cu 
pensa, piciea de pe locul acala,a 
făcut așa o ciupitură, de-i venea 
omului să urle de durere, apoi 
apucând un căţel din cutia ce o 
ținea unul ia spate îl făcea să-şi 
trimure lăbuţele și codița pe sub 
ochii _Unchiașuiui, lăsându-i să 
cadă într'un lighian cu apă săpu- 
nată ce-l ținea un infirmier pe 
genunchii bolnavului. Acesta hol- 
ba speriat ochi: la căţel : 


— Ho! fire-ai al araculu:i de 


javră!... Uite cine era să-mi mă- 
nânce mie viața—se căina' bă- 
trânul. După o nouă ciupitură 
dureroasă de- treceau năduşelile 
pe unchiaş un alt căţel, apoi un 
altul şi altul erau smulşi și tre- 
cuţi pe sub ochii lui, ca să cadă 
în lighianul cu apă. j 

Când a fost al cincilea, l-a scă- 
pat peste marginea  lighiânului, 
iar moșul sa grăbit să-l sdro- 
bească de podele isbind vrășmă- 
şește cu piciorul. i 

-— Au! Ce m-o fi înțepat ? 

Repede m'aplec și scot din 
talpa piciorului desculț sânmulița 
care-l înţepase. 

— Nu-i nimic moșule, te-ai în- 
țepat într'un ac de ale noastre — 
spun eu ștergând cu o petică ur- 
mele de plaştilină, ce întinau 
podeaua. 

— Gata operaţia — strigă doc- 
torul. , 

— Vezi Domnule doctor, — să 
hu mai fi rămas vre-unul—in- 
terv:ne moșul. E 

Fate N'avea grije că am golit 
cârtogul de ai. Pe gaura care am 
îâcut-o mă uit în sapul dumitale 
ca întro strachină. Şi apoj ei 
ni nu pot fi mai mulţi decât 
tace cățeaua în mod obişnuit. 

— Apoi așa o fi, că văd eu, le 
spuneţi cu temei, ca niște oameni 
învăţaţi. A “ 

Infirmierii, fac un pansament 
al capuiui cu feşi de titon' şi 
dupâce isprăvesc, doctorul în- 
treabă raspicat privind în ochii 
boinavului: 

— Așa-i că acuma nu-i mai 
auzi latrând ? 

— Pe legea mea, nu mai aud 
nimic! Pa cum să-i mai aud 
daca s'au dus dracului, 

— Ai văzut cum ţi i-am gâtuit 
de frumos? : 

= Văzut, că doară era vii — 
mișca. Las c-aşa le trebuie, 
fire-ar mama lor a dracului de 
Jevruţe, că s'apucase să-mi mă- 
nânce areierul. Bogdaproste!: Să 
vă dea Dumnezeu sanatate dom- 
nule doctor, că acuma mă simt și 
eu om. 


După câteva zile de odihnă, 
hrană bună și ceva medicamente, 
rumânul a plecat în sat vindecat 
de ideia lui îixă, iar gu îmi aduc 
aminte și azi de omul cu căţei 
în cap. i 

NICULAE AL LUPULUI 





“Doar ficăriluf bunei 


Ne-am despărţit în taină, 


cu-o strângere de mână, 


Deși durerea crudă și lacrimi nevăzute 
Imi fulgerau prin suflet, din mrejele lor mute - 
Și mă 'mbrânceau spre tine, făptură de ţărână. 


Te-ai dus, te-ai smuls din mine, cum piere un amurg, 
Și 'm inimă iubirea, un hârb de lut îmi pare... 

De ce ai vrut să moară și zâmbetul din floare, 

Când dorurile mele sunt râuri care curg 


Și iau cu ele 'n glumă, himera, plânsul, cântul? 
Zădarnică "'ntrebare... Nu-i nimeni să-mi răspundă... 
Doar licăritul lunii tresare viu pe-o undă, 

Când trestia din baltă, aţine ?n cale, vântul... 


CONST. COJAN 


Pe eta Ira na PC pa e ine ap 


SECRETE DE FRUMUSEŢE 





: 9 
Graţie sistemului pe care-l publicăm, orice 
femee poate purta pantofi No. 33 





8 











UNIVERSUL LITERAR 








15 Aprilie 


932 —— 


Literatură, arta. idei... 


Despre condiţiile poeziei 


(Considera ţii asupra liricei latine) 


Cu acest titlu, a. prof. N. 1. He- 
rescu publică în n-rul pe Aprilie 
al „Revistei Fundațiilor Regale”, 
un articol în care încearcă să 
spulbere cu viguroase argumente 
critice câteva erori care circulă, 
cu privire da lirica latină. Obâr- 
şite de excesivitatea romantică, 
aceste erori. se cuprind în afir- 
mațiile: poporul roman este prac- 
tic și realist, agricultor şi militar 
și deci scriitorul latin este exclu- 
sivi intelectual adică orator şi ju- 
risconsult, La aceste afirmaţii sc 
adaogă aceea că lirica latină 
veprezintă o imitaţi= fără valoar= 
după cea Ereacă. O altă afirmaţie 
generalizatoare priveşte sintetis- 


ZALMOXIS. — Revue des ctudes 
" religteuses — 1, 1938. 


Apa'e sub direcţiunea d-lui 
Mircea. Eliade, în. editura libră- 
riei Paul Geuthner, Par.s, Pu- 
blicaţiă aceasta este un titlu de 
giorie nu numai pentru științele 
orientaliste —, dar ea consacră 
fommal peste hotare reputația 
d-lui Mircea Eliade. 

Zalmoxis este  puitlicaţia di 
maturitate a tânărului savant 
român. Intruneşte colaborările 
celor mai competenţi  orienta- 
lişti ebropeni și oferă un sumar 
cu deosebire impresionant. 

Raffaele Pettazzoni, cunoscu- 
tul profesor de is:oria, reiigiuni- 
lor dela Roma — semnează un 
strălucit esseu („Le corps Par- 


seme d'yeur”) — foarte docu- 
mențat şi sugestiv in conc.u- 
ziuni, 1 


Po:mește dela epigrama airi- 
buită lui Platon, tradusă în 
franceză : „tu regarde les astres, 
(toi qui es) mon astre: Je vou 
dra''s 6tre ie ciel, pour te regar- 
der avec plusieurs yeux”, 

Pettazzomi urmăreşte, în texte 
dintre cele mai relevante, a- 
ceastă ideie a cerului, ca:e pri- 
veşte, prin ochii săi muu-pli 
(stelele), asemenea unei persoa- 
ne, arătând temeinic nu numai 
că acest motiv religios nu este 
o invenţiune a lui Piaton, dar 
că el se revăseşte, cu o puter- 
nică valoare mistică, la Egio9- 
teni, în vechea Indie și chiar in 
mitologia creștină a vechiului 
Testament. 

Cu mare interes am citit es- 
ssul lui 1. Przyiuski, profesor la 
„Collega de France”. („Le culte 
de WEtendard chez les Scythes 
et dans tinde”). 

Auto:ul aduce referințe nouă 
cu privire la acest cult, destul 
de puţin cunoscut. Mito.ogia di- 
vinitâţii cu două echipuri (7a- 
nus) esta ae origină indiană, ea 
regăsindu-se ca atare şi Ja vechi 
Sciţi, și în Egipt. Dualitatea di- 
vinităţii tun zeu fix, stabil, 1i- 
niștit, urmat alternativ de altul 
dinamic, al mişcării, al războiu- 
lui) a dat-naștere unor riiualuri 
alternative, corespondente ian- 
dului religios pe ciuare îl :mvocaiu. 

In acelaș număr, întâlnim un 
expozeu masiv despre „Fiiosofia 
artei medievale și orientale”, 
semnat de Ananda K. Cooma- 
raswămy, de la Muzeul din Bus- 
ton. Colaboratorul american cu- 
noaște amănunţit pe Eckhardt 
și Sf. Toma d'Aquino. Ideea. cen- 
vrală este aceasta; artz: este 0 
„imitatio mundi“, lumea  ii:nd 
opera Domnului („Art imitates 
nature “n her manter 0f crera- 
tion”). Posibilitatea, umană de 
a reface opera de artă după a- 
semâănarea operii divine, se is- 
bește de accentul „material” pe 
care acesta nu isbutește să se 
debaraseze  iîntotdsauna, De 
asia „the human artificier” ră- 
mâne esenţial inferior lui „the 
Divine Artficie»”, 

Din ress, cităm esssul lui C. 
Hentze, profesor la Gand („Le 
culte de h'ours on du tigre et le 
T'ao-Ti€”), apoi lucrarea foarte 
substanţială a lui Benfămin Ro- 
uand jr. (Budha Andtho Sun 
God”), însfârșit, esseul lui Jean 
Coman („Orphee, civilisateur de 
Yhumanite”) şi acelea ae d-lui 
Mirzea Eliads, asupra cărora 
vom :€eveni. 





mul limbii latine care ar îi im- 
propriu desvoltării lirismului, 

In articolul „Despre conditiile 
poeziei”, d. N. [. Elera:cu res- 
pinge peremtoriu asemenae gene- 
ralizări, arătând că despre spiri- 
tu! poporului roman nu se poate 
vorbi unilateral („Viaţa este pre- 
tutindeni  aceeaş);, că imitaţia 
iiricei greceşti: nu scade valoarea 
celei latine că, în fine, tocmai 
sintetismul limbii latine favori- 
zează desvoltarea liris:nului; de 
oarec2 „expresia poetică este ex- 
presia sintetică”. Articolul d-iui 
prof. Horescu, temeinic şi armo- 
nios gândit, este un exemplu rar 
de proză critică românească. 


V. POPA-MĂCEŞEANU: Icoane 
şi inscripţii, poezii, (Timişoara 
1939). 


Domnul V. Popa-Mâăzeşeanu a 
tipă.it 1a Timişoara Icoane şi 
Inscripții,  versiticaţii corecte 
lipsite însă da vaioure liwuaia; 
autorui serie sub stăpânirea ri- 
miniscenţelor păstrate risipit, 
de la Viahuţă și Goga, până ia 
Ion Minuiescu și Bazovia. Tra- 
tează tema plecării din sa, n03- 
talsia casei țărănești, tr.stzţea 
vieții neindestu.ătoare qe o.aș, 
nepuința înca 2:ării plate, eta, 
Tenul d-nii 7. Popa-Mariseinu 
este cu totul minor, ccmpoziţ:a 
săracă nu depășește iinzgini ba- 
nala ca „hiamidă de mmâ.ază”, 





„adâncimi de siavă”, „tremu- 
rări de doină”, „alismanul do- 
ritei  mângâieri, ec. Merită 


menţiune poezia „Răvaşul unu: 
ftizic”, în memoria lui N. Milcu, 
cu stroiele : 
Ingă benită, de pe ramuri 
Desprinsă, cade întâia foaie ; 
Bolnavii — o u:mărex prin 
Igeamuri 
Și tatzti. copacii se îndcaic... 
Inveșmântaţi în negru mat 
Trei ciocli, — opresc în siradă, 
Ldricu 
Că de cu zori a sucecmbav 
Poetul Nicolae MilSu... 


PRO MURNU 


Articciul Pro Murnu a! d-lui 
prof. N. 1. Hersscu, va apeia în 
n-rul viitor al revistei, fiind ns- 
voiţi să-i amânăm tipărirea din 
moive tehnice. 


„ ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI 
VOL. III ECONOMIA NAȚIONALĂ 


In curând va apărea vol. III, 
din „Enciclopedia Românizi', 


vasta lucrare de sub conducerea 
d:stnsu! 


d-lui Dan Bolta, lite- 





Dan Boita 
rat. Intitulat „Fconomia  Naţ:o- 
nală“, acest al treilea volum cu- 


prinde materia şi problemele ac- 
tivităţii economice naționale. Va 
fi o operă impunătoare de teme- 
inică informație științifică. 


GH. C. CROITORU: 
Arse, București, 1939, 


Suflete 


Dacă d. Gh. C. Crettoru, îna- 
inte de a îi dus la vipar voiumul 
de versuri „Suilete arse”, ar fi 
trecut pe la redaaţia noast.ă și 
noi am fi citit manuscrisul, l-am 
[i sfătuit să nu-l pubiice încă. 
Când tânărul autor dărucşie 
mamei sale „o parte din sufietul 
său” in lipsa altor bucurii pă- 
mântești”, săvârşeşte o faptă 
g:ngașă, dar nu realizează „poe- 
zis”. Aceasta este un lucru mult 
na: Şreu pentu crearea cărti 
nu cCste suficient să ai „senti- 
mente i:umoase”, 


GABRIEL POPESCU 


Ta 15 Aprilie se împlineşte un 
an de la moartea lui Gabriel Po- 
pescu, maestrul gravure: româ- 
aeşti, Artistul s'a născut la 6 A- 
priiie 1866, în comuna Vulcana 
Pandeica, jud. Dâmboviţa, ca fiu 
de preot. 

Absolvent al școalei de Poduri 
şi şosele, în 1894 a fost trimis ca 
bursier al statului la Paris. pen- 
tru studiul artelor plastice, ur. 
mând cursurile de gravură. In 
tors în ţară, în 1903 este numit 
de Spiru Haret, profesor de gra- 
vură la școala de Arte frumoase 
din București. In 1928 a primit 
premiul Naţional de plastică. 

Artistul a lăsat următoarele lu- 
crări mai de seamă: Vâriul cu 
dor, gravură după Mirea; Theseu 
părăsind pe Ariana, gravură după 
Gobelin; Lupta de la Anchiari, 
după Leonardo da Vinci; Falgui- 
fre, J. P. Laurens, gravuri după 
Rodin; La Danse, gravură după 
Cavpeaux; Porireleie Reziior Ca- 
rol 1 și Ferdinand I; nume:oase 
medalii comemorative și plache- 
te; desene si porțrete în cărbune 
şi peniță, ete. 


GEORGE  MENIUC:; Interior 
cosmic, poeme, „Itinerar“, 1939, 

D. George Maniuz "sc prezintă 
atentiei ncastre cu voumul de 
po=ms „Interior cosmic”, tipă- 
rit la Chișinău. Anioruil luptă 
din grzu să iasă de sub înrâu- 
rirsa posziei ba:bisne. Il vedem 
împotmolit de to: in ea când ci- 
tim ermatizme banalizate ca: 
„asordul plutit”, „logodină o 
da-nă cu mă:i”, „vislean apus”, 
„Si-abia 'nzihtă viaţa”, „său e 
cerul jcs și în suf: veştea, iar”, 
„S:rigoi. ciudat câmpiei, suit pe 
o prâjină”, et3. Dar peste aceste 
int-uznţe explicabile prin năzu- 
ința de a so iniția într'o artă 
poztică,  intrevedem talentul 
d-lui Meniuc, în versuri mai 
limpezi, de evocare a stepei şi 
trezu'ului basarabzan. Bănuim 
o rodira în tradiţionalism Gea- 
eooerit pin mij cscele znfinate 
ala msâsrnizmului. 


FLOREA CĂRUNTU: Podarul de 
la, Olt, nuvele, ed. Librăriei 
„Pavel Suru”. 


Prin um aces“a do ni 
ru credem că d.Florza Cărnimtu 
să poetă t:ese drept um pevesti- 
toc. Amtcimi axe o îndzmâna- 
rc elementară de a istorisi în- 
tâmptări din popor într'o limbă 
in.cresantă uneori pin provin- 
ciali.me. Dar din amestecul as- 
țiunii imaginare cu fapte rea, 
d. Căruntu nu isbuteşte să, scoa- 
tă compoziţii armonioase, vala- 
bie pe pian literar, prin cali- 
tăţi epie. Până când nu va 
dovedi că are o ideie clară des- 
pre ceea ce constituz „emoția 
artistică”, nu vcm putea afirma 
nimto despre taleniul autorului. 








VLADIMIR CAVARNALI: Răsa- 
dul verde al inimii, stale'e de 
sus îl p:ouă, poezii, Bolgrad, 
1939. 

Despre volumul de poezii al 
d-lui Vladimir Cavarnali ne vem 
oupa mai pe larg într'o croni- 
că viitoare. Deocamdată vom 
observă că, pozzia pcetului basa- 
rabsan întrunașie în ozhii cri- 
tiesi, calităţile şi defectele liris- 
mului tânăr de azi. Gama emo- 
tivitâţii este largă; atinge teme 
diverss, dala optimismul vital 
gen Ezenin, până la simbolismul 
epigoni?. Această, risipire a au- 
torului subliniază însă o lipsă 
de sinesritate şi adânzire, slăbi- 
ciune da care sufere în genere 
poezia tânără actuală, oare tace 
mai mult ideologie poatică ds- 
cât creație propriu zisă. 





ORE, POEME DE N. F. COS- 
TENCO, CHIȘINAU, 1939, 


Vom:mul de poeme „Ore, al 
d-lu, N. F. Costenzo, merită o 
recenzie mai amplă Autorul 
strânge în 124 de pagini: mari 
activitatea sa pe mai mulţ: ani, 
(1934—1939). 

Deocamdată vom spune că nu 
e lipsită de interes producția 
dpi Costenco. dar ca e arne- 
nințată de mari dușmani, ca di 
luarea, impuritatea, etc. 


—__ 





Portretul Regelui Carol 7, 
gravură de Gabriel Popescu 


EMANOIL BUCUȚA 


Despre d. E. Bucuţa, scrie d. 
Vladimir Streinu. cu priiejul re- 
cenzării romanului „Capra Nea- 
pră“: „Prozatorul a rămas cu ţ.nu- 
ta de post. Dzaceea scrierile în 
proză ais G-lu: Emanoil  Bucuţa 
par mai mult nişte vaste poeme 
în proză, dar un fel d poeme în 
proză narative care, pe amatorii 
foarte rafinaț;:, chiar î: pasionează, 
Vo:bim de smatori, peniru că 
arta scrisului nostru e scoasă din 
d:ficuităţi şi nu din ceeace e la 
îndemâna oricui. Dacă n'ar fi ds- 
cât dificultatea unsi sintaxe per- 
sonale, răsucită şi ma: ales cu 
legături lungi carc sol-darizează 


ied de a acne Tu Dee aia Satie ma se ema 





Dig 
iii iii 
Emanoil Bucuţa 


câte un rând cu pagina întreagă, 
care îl cuprinde și iot ar fi nevoe 
d> acest cititor încercat pe care 
îi numim amator. De altfel. sa 
observaț că versurile reproduse 
mai sus nu-şi cedează frumuse- 
țea nic: ele oricui şi la întâia lec- 
tură. D. Emanoil Bucuta poate fi 
socotit de aceea ca primul nostru 
„poet dificil”, care, trecu: la pro- 
ză, e şi un „prozator dificil“. Dar 
când fe'ul său ne devine, prin 
stăru:nţă, priztenos, când sintaxa 

ersonală ni 'se deschide după un 
bun număr» de pagini, 2tunci ne 
răscumpără de ostencii un deose= 
bit talen: deseripti. a cărui pu- 
tere urmărește pe cititor cu ma- 
rea lui strălucitoare“. 


BULETINUL GRUPARII 
„»THESIS”, DIN SIBIU 


D. Al. Dima publică în ublti- 
mul număr al reviste: „„Thesis'“ 
un esscu infonmat și atrăgător ca 
temă, cu privire la „Arta popu- 
lară şi valoarea estetică“. Auto- 
rul remarcă judicins dificultatea 
de care se loveste postu'arca con- 
centului estetic în arta populară. 
Cu atât mai anevoioasă esle în- 
cercarea d-ui Dima cu cât d-sa 
ovtează pentru criteriul cstetic 
fenomeno'ozic, aşa cum a încer- 
cat să-l promoveze Hans Freyer. 
D. Dima nu isbuteşte să înlăture 
aceustă obiecțiune princ paă: ra- 
poriztă la un criteriu estetic. 
adică unul formal, arta ponulară 
nu poate deveni autonomă, „Scop 
in sine inlrucât redausează se- 
netic pe va'or!: praciice, pragsma- 
tice, conţinuiiste. 

Autoru: cesseului este deaitfel 
de acord cu noi în a subscrie că 
a extinde psiho'oziceşte concep- 
tul de „artă“ astfe! încât să poa- 
tă cuprinde şi produsu: popular, 
însemnează a c:cde apriorice în 
ipoteza estelică a ariei populare, 
iar nicidecum a o duveii. 








BOB BULGARU 


Pictura lui Bob Bulgaru nu 
scmăna cu a n:ciunuia din picto- 
rii noştri, Deşi n'avea încă trei- 
zeci de ani, el isbutise să-şi con- 
tureze o viziune proprie, a culo- 
rilor și a formeor. Ochiul său 
organiza realitatea, după un pro- 
cedeu în aparență foarte simplu: 
gamenii și lucrurile creșteau din- 
tr'un fum subțire, cari :mprimau 
culorii o vibraţie ciudată, și da 
formei de dedesupt, o anumită i- 
dealizare, distincție și fineţe. 

Dar procedeul era mai puțin 
un artificiu de technică, decât un 
mod de simţire. Bob Buigaru na 
învăţat pictura delia nimeni. Fap- 
tu. că a trecut prin atelierul lui 
Teodorescu Sion, nu incriminea- 
ză într'u nimic alirmaţia noastră. 
Poate dintre toți pictorii cari au 
trecu: prin acest atelier, Bob a 
fost singuru, căruia nu i-a ră 
mas d=ia macstru aprcap= nimic. 
Intr'un saion oficial este foarte 
ușor să :dentifici elevii lui Teo- 
dorescu-Sion. Toţi au o anumită 
preocupare inteiectuală şi o vă- 





dită voluptate a desenului. Toţi 
încearcă o escaladare mai mult 
ori mai puţin isbutită, a unui li- 
rism — destul de firesc dealtfel 
— pentru tinerețea lor. 

Numai cu Bob, lucrurile stau 
imvers. Lui nu i-a rămas dela 
Teodorescu-Sion decât neînsem- 
natu. obiceiu de-aș face culoarea 
puţin cam apoasă. Incoio, Bob 
Buigaru a refuzat net, orice su- 
gestie. In ciuda eforturilor școlii 
lu: Teodorescu-Sion, de a-i con- 
stitui o viziune seacă a artei, ca 
rezultat al unei concepți: sinteti- 
ce și spacilice, Bcb a pictat cu 
toată libertatea sa lirică. 

Se poate întâmpla ca acest fapt 
să fie numai un caracter al vâr- 
stei de predominare a elanului 
asupra technicei. Dacă mai irăia, 
poate ajungea și e: — mirajul di- 
băcii fiind irezistibil — la o ima- 
sine mai complicată şi mai răsu- 
cită a lumii. Se poate. 

Dar, așa cum ne-a rămas, pic- 
tura lui Bob câștigă — am putea 
spune — tocmai prin aceste in- 


Un poet francez de 
origine lituaniană 


Poetul francez O. W. ds L, Mi- 
losz, lituanian de origină, murt 
la Paris, la 3 Mariie, în urma 
unui atac de angină peelorală, a 
fost un alh:mist pasionat al cu- 
vânuuiui, un câutator de stranii 
esențe lirica şi de semnit:cajiii 
turbu-ătoare, întrun limbaj de 
o somptuazitute rafinată, plas- 
tic şi sua-stiv în acelaş timp, f0- 
losind d>opotrivă aluzia d.sceretă, 
muzical nuanţată, şi exciamaţia 
d.reciă, palpitând de viață cmo- 
tivă. 

Milosz s'a născuţ în Lituania, la 
18177, d.nir'o iamilie nob.ă, dom- 
nitoare pe vromu:i asupra unui 
ducal si stăpânitoare din veacul 
al XIli-lca, pste domenii feudale 
întinss. Da.a vârsta de doLăzeci 
şi do: des ani a trăit in kranţa, 
unde și-a făcut toate  s.udi.e, 
scriind Şi publicând  aco!0, poe- 
me.e sîle în limba franceză. După 
război a fost reprezentantul ţării 
lui, la Paris, 

Ma:ile probleme aie Existenţa, 
Timpuiui și Spaţiuiui, aie Bineluj 
şi Răului l-au preocupat toată 
viața. Opera iui pueiică e bogată 
în s:mboluri impresionante, roa- 
de ale unor îndzlungate meâita- 
ţ.uni. 

In 1899 Milosz a publicat pr:ma 
lui cuiege:c de versuri, întituiată 
Le Poeme de Decudences, căruia 
i-au urmat câteva vo.ume de 
eseuri, de poems in vesuri şi 
versete în proză, un mister: M- 
guei Manara, un studi.u  s:sp0 
Capodopereie lirice ale Nordului 
şi Coniesiunea lui Lemuel, cu- 
prinzând mai multe poems, între 
care „Cantique de la Cona:ssance" 
și „Epiire a Siorge” înfăţişează 
diferitele moduri: ale extazului și 
problemele îinfinituiui, ale timpu- 
lui, mișcării și spaţiului, 

In stârşit volumul Ars Magna, 
o expunere complilă a msiatiz.- 
cei milosziene, cu indepărtate ră- 
dăcini în doctrina pytagoriciană. 

Cu prilejul morții postului, a. 
Francis de Miomandre a publicat 
în ultimul număr din „Les Nou- 
veile iitieraires” un mișcător arti- 
cal omagial, din care aflăm că 
Miiosz a fost „unu: dintre ce 
mai mar: poeți iran.ezi din toate 
timpuriie': — după pârerea aulo- 
ruiui „Invaziei Parzdisului”, 
chiar „cel ma: profund. Toţi ce:- 
lalţi, în comparație cu el, par să 
sacrifice mai mult sau mai puţin 
ornamentului. La el nu este v 
imagine sau un cuvânt, care să 
nu fie smulse din inimă“, 

„Csea:e :zbea ma: mult. în sor.- 
sul îm Milosz — spun: Francis de 
Miomanâre —. cra densitatea: „Eu 
care mă lăiese că scriu cu sufli- 
iu: cuvinietor“. spunsa sl într'o 
z:, dsspre el insuşi (in „L/Epiire 
ă Storges“. Ş: era adevărat, N:- 
mo=ni nu avea ca el acest sens al 
cuvântuiui, acest fei de a scoate 
din cuvânt ceeace cupr'nd> €l d.n 
noi înşi-ne. din sângei2 nostru, 
din seva noastră, ca şi cum fie- 
caro din aceste cuvinte fiind 
creat de noi ozmânii. într'o izbuu- 
nire revelatoare a înţregii nnis- 


tre ființe, printro smulgere sfâ- 
ș:etoare, pcetul regăseă acea sta- 
re primitivă şi misterioasă, ilumi- 
nare a suferinţei și a extazului 
Cei cari au citit vre-un poem 
al lu: Milosz, dar mai ales Sim- 
foniile, vor înțecge ce vreau să 
spun. 

Apoi. a venit războiul, cu te- 
rib.la lui mizerie. Ca să-l cons- 
trângă parcă să se lepede de 
toate constrângerile materiale. 
Soarta a făcut, într'o zi, din acesi 
bogat geniiiom un proscris, un 
sărac și un bolnav. Au fost pen- 
tru el ani grouzn:ci dar atât de 
fecunzi! 

In exil, ruină şi suterință, 
comune acele uimitoare Simion 
po care le va iîngiuba mai târziu 
în La Confession de Lemuti, în 
care ating apogcul seniului său 
Nu cunos: nimic mai frumos în 
poezia universală. 

Apoi, către sfârşitul războiului, 
acțiunea îl ispiteşte și desfăşoar 
o activitate politică graţie căreia. 
nobila și frumoasa lu: Lituan:c 
natală îi datorează faptul de a fi 
fost recunoscută printre naţiu- 
niie nouei Europe. | 

Câtăva vreme a reprezentat-o 
ca ministru la Paris, apoi, fări 
să înceteze lotuşi să se ocupe de 
ea, s'a întors la studiile iu: pre= 
dilecte. cari sun: deopolrivă Iin- 
guistice şi ezoterice... 

„In ultimii an: ai vieţii lui, Mi- 
losz trăia foarie retras. Mai ii- 
țâ: fiindcă sadiiie lui b.biice il 
absorbeau foarte muii şi pzntrucă 
destul învățase să cunoastă 0a- 
menii şi zădărnicia raporturi.or 
cu ei. Prea îi iubise mult: 

„Cu 0 veche dragoste, uzată 
de milă, de mânie şi de singură- 
tate...“ 

le dăduse ce avea mai bin din 
e). în acele minunate versuri u 
căror frumiseţz sfâşictozra si no 
puteau înţelzge. Acum se ispră- 
vise. Nu voia să ma: aibă tovarăşi 
decât păsările. Pe când iocuia la 
Fontainebleau cobora în fiecare 
du»ă amiază, în parc, cu pungi 
cu grăunțe pe cale le împărțea. 
Le cunoştea pe țoate și le vorbea. 
A scr:s despre ele pagini deli- 
cioase. pă.runse de dui'ozie fran- 
ciscană, 

Pretindea să fi descoperit cheia 
graiului lor. Intr'o zi mi-a vorbi, 
timp d> cinci minute, pe limba 
mi:ertelor. 

Cseace iubea el la păsări era. 
negreşit, cesace au ele aerian. 
desprins, diferit de tagma ecior 
tereşiri, oameni Bau animale, în- 
cteştați de sol, târându-sz pe gliz. 
E. însuşi avea ceva de pasăre, 
o mare pasăre rănită. păsirân- 
du-şi în stânsăcia de exilat su- 
prema eleganţă a măreție: lui. O 
anume jenă de a fi acolo, o dis- 
tracţic irezistibilă. Uneori ne pă- 
răzea, -ădsa întro  visătorie "- 
dâncă. din care apărea brusc, cu 
vre-o butadă prodigioasă, fiindcă 
avea şi gen:ul umorului, o vervă. 
o veselie torențială,  supraome- 
nească, duând cu ea totul...“. 





suficiențe ale meşteșugu-ui. Ră- 
mâne expresia vwnei sensibilităţi 
tipice, și certitudinea unui mare 
tatent. 

Obligat de sărăcie să trăiască 
din pictură, Bob Bulgaru a lăsat 
în urma lui o serie de studii: și 
portrete de copii din acele fai- 
moase „alimentare“ cum le zicea 
el, pe care le făcea deobiceiu la 
comandă. In ele se vădește ca un 
mare sensitiv. Dar a picta copii 
şi în special portrete de copii 
nu e lucr uușor. Portretul unui 
copil nu înscamnă neapărat pre- 
ocuparea dz a-l face gingaş şi 
frumos. Un copil e un caraater 
încă geiatinos, o forță încă răs- 
păndită și confuză. Un pictor de 
copii e opiigaţ să-și adune ele- 
mentge artoi sale cu o anumită 
meliculosilate, dar mai abitir, cu 
foante multă înţeiezere şi băgare 
de scamă. Unul din cei mai mari 
pictori ai lumii, Muri!lo, s'a ocu= 
pat în special de copii. Asta do- 
vedezte nu numai că a picta co- 
p-i, nu-i o operă superticiaă și 
ușoară, ci şi că este un domeniu 
în care artistul îşi poate pune cu 
seriozitate toate  puobleme.e me- 
şteşusulu: său. 

Numai pristenii cari l-au vă- 
zaț lucrând pe Bob, pot mărtu= 
risi cu câtă conştiinţă îşi făcea el, 
acezie „alimentare”. Nu știu unde 
se vor găsi acum, acele nenumă- 
rate blocuri şi coaie cari umoiedu 
odaia 'u: Bob, cu sute;e de schiţe 
aie modeiuiui. Dar din pusderia 
lo, port:ctul cepiului -ez.a în- 
ir'o bună zi d-finitiv, ca din ini- 
ma unui miracol. 

In toală opera sa pa caro na 
avut încă timpul s'o adune şi s'o 
sistematizeze într'o expoziţie care 
să-l pună în contact cu marele 
public, se simt :ndicii.e unei per- 
sonalităţi sigure, do'ată cu o sen- 
sibiitate fină şi ceace este mai 






























Pie. e Pe pct 
Bob Bulgaru Cap de copil 
surprinzător cu o puritate şi un 
optimism de adevărat înţelept. 
De nicăteri, în opera lui Bob 
Butgaru, nu te isbeşte presenti- 
mentu: morţii, care îl pâmdea to- 
tuș atât de aprcape. El a pictat 
cu moartea ia spate, fără să se 
sinchisească de ea; cu acea lini- 
şte de seninătate neaumană aproa- 
pe, cu carc luuau anticii. A pie- 
tat fără obsesia temvoralului; fă- 
ră durere: acesie! obsesii. Păian- 
jenul ochii său ţezea lumea 
din argini şi din soare; îi: rotun- 
jea coițuriie; îi îndulcea suferin- 
ţa şi îi indica ținuta hieratică a 
eternității. 






Luca Dumitrescu 
EXPOZIȚIA NEAGU 


In sala teatrului „Comoedia“, 
continuă să aibă un frumos suc- 
ces expoziția de carteaturi a cu- 
noscutuiui artist Neagu Rădulss- 
cu. Se pot admira în  expoziţ.: 





Neagu Rădulescu 
interpretările caricuturale ale ce- 


ior mai de seamă 
cunoscute în lumea 
politică. 


personalităţ: 
artistică şi 


a a a a a a aa a a i 


Cronica ideilor 


Martin Buber analizează raportul 
dintre eu şi divinitate, în trăirea re- 
isioasă. Este interesant că acest au- 
i. înțelege, mai înainte de a da curs 
problemei spirituale, să determine 
terminologia proprie unei atari dis- 
cuţiuni 1). 

Intre „eu' și reprezentarea activă 
a acestuia („le toi') — există o deo- 
sobire. ca dela datul iniţial, la acela 
realizat. Omul trebue să tindă la 
cesvoltarea eului, într'atât în cât di- 
mensiunile realizării lui viitoare să 
poată cuprinde eternul. Plenitudinea 
stirituală a eului, este ceea ce cu un 
termen francez, se chiamă „le tu“. 
se întâmplă însă că eul nu evoluiază 
v»umai pe orbita exclusivă a spiritu- 
lui. Tendinţa virtuală a eului, voca- 
iia lui firească, accasta ar fi: ca să 
cuprindă lumea în plenitudinea spi- 
ritului, astfel încât acesta, conce- 
put ca o „totalitate activă“, să poată 
vecunoaște firesc, în materialitatea 


PE EEE EU CL SE DN at PPR IS a AN SIC ANI RPR SI 
ŢIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


Îirii, existenţa tainică a absolutului, 
a lui Dumnezeu. „Nu există lume a- 
parentă. Nu există decât lume“, scrie 
Buber (op. cit. p. 116). Se loveşte se- 
rios, deci, în ipoteza criticistă kan- 
tiană. Deși „Le tor eternel“ este ori- 
vit ca o dilatare ilimitată a spiritului 
în mediul activ al conştiinţei, totuși 
Buber nu recunoaşte necesitatea „.re- 
prezentării“ pe care eul lvgic o pro- 
duce, în procesul cunoaşterii, așa 
cura nc invăţase Kant în a sa „Cri- 
tică a Raţiunii Pure“. Prin urmare, 
conștiința nu este un mediu care să 
ne separe pentru totdeauna de cu- 
noaşterea realităţii ultime. Ne amin- 
tim că aceasta era ipoteza, desigur 
tristă, a lui Kant. Lucrul însuși, e- 
ternul, absolutul. sau, cu alt termen: 
divinitatea, Dumnezeu, — rămâneau 
in aiara pusibilităților de cunoaştere 


ale omului. 


Conştiinţa, această matcă vie a 


spiritului, este dimpotrivă, mediul în, — 










SII 
Tau 


+5 


“i 


care „Le toi“ își află consubstanţia- 
litatea cu Dumnezeu. În cazul în ca- 
ve “eul izbuteşie să se elibereze de 
imixtiunea lui „,Cela“ în viaţa spiri- 
tului, acesta se află pe drumul cel 
bun, porţile cerului ii sunt deschise. 

Dar ce înțelege Buber prin Cela? 

Se răspunde aci punctului de ve- 
dere catolic, raţional, în viaţa religi- 
vasă, la care ne refeream şi în cro- 
mica precedentă. 

Veamintim că Alain recomanda 
metodologica lui Descartes, trăirii 
religioase, sub pretextul libertăţii 
tatale în care trebue să se afle eul 
nostru, faţă în faţă cu divinitaiea, cu 
absolutul. 

Acest mod de a privi iucrurile ni 
sa părut că ridică o obiecţiune a- 
senţială: credinţa nu este un” obiect 
al eului, care trebue studiat, meto- 
dic, în deplină libertate raţională. 
Credinţa, Spiritul, nu sunt obiecte 
ale eului, pentrucă ele formează ge- 
netic și substanțial eul însuşi, Deci 
spiritul nostru nu ni sc poate opune, 
în mod obiectiv, raţional. Rațiunea 
însăşi [ace parte din spiritul omului, 
spiritul este datul iniţial, liber prin 
naștere, substanţă divină, prin ur- 


—.„mare acesta are a cunoaşte nu a fi 
73 


cunoscut obiectiv. A vorbi astfel des- 
pre Spirit însemnează a-l contunda 
cu ceeace Buber numește „Le Cela“, 
însemnează a nu mai fi „le tu eter- 
nei“. Autorul denunţă această con- 
fuziune principală în discuţia temci: 
„oamenii au început să vorbească 
de: pre eul lor etern — ca despre le 
celu“ (pag. 113). Prin urmare, ca des- 
pre ulicineva. Sunt ultimele conse- 
cinţe ale idealismului criticist, pe 
care le-am întâlnit, în filosofia juri- 
dică a neo lanticnilor Cohen, De) 
Vechio: a asimila raportul subiect- 
nbiect cu acela dela subiect la su- 
biect, socotind că dacă altcineva din 
afară mi se opune mie ca un obiect, 
aceasta poate conduce la consecința 
limită, anume că propriul meu spirit 
esenţial, criginar şi firesc: subiect 
(cunoscător) să poată fi conceput; 
totedaiă ca obiect. de cunoscut. (Ed. 
„Justiţia“ lui G. del Vechio. trad. in 
vom, 1937). 

Insă „Le tu' nu poate fi, simultan, 
ezenţial și „Le cela“, Eu nu pot [i şi 
alicimeva. A mări orbita eului, acti- 
vându-l asitel în cât să cvoluieze 
până în comeniui eternului, acesta 
este într'adcvăr destinul suprem al 
spiritului, orientat necesar către în- 


tâlvirea („Le rencontre“) cu Dum- 
nezeu. 


Buber insistă mult asupra „rela- 
ției“ care se naşte între „Le tu“ şi 
derivatele. Următoarea afirmație c- 
cide în sensul că eul ajuns la gradul 
optim spiritual, în plenitudinea rea- 
lizării lui intime, nu mai are nici o 
nevoie să „depăşească“ experienţa 
sensibilă, așa cum ne învață nume- 
roşi autori mistici. In relația cu divi- 
nitatea nu mai poate fi vorba de nici 
o „experiență“. Inţelesul obicctiv, 
raţional, al cunoașterii este inutil să 
mai fie amintit, pentrucă „orice ex- 
perienţă, chiar cea mai spirituală, nu 
ne va da niciodată alt rezultaţ decât 
pe „Le cela“ (pag. 116). 

In relaţia cu Dumnezeu, spiritul 
nostru nici nu sc „leapădă“ de lume, 
nici nu se ridică „pe deasupra” «i, 
nici chiar nu o reclamă. O presu- 
bune, însă, din punctul de privire al 
activităţii exclusive a spiritului. Bu- 
ber rezumă lapidar: „In relaţia cu 
Dumnezeu exclusivitatea absolută şi 
inclusivitatea absolută se confundă”. 


1) „Ich und Du“ tr, fr 
1938. 


ed. Aubier, Paris, 


MIRCEA MATEESCU 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 -738