Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0014

bi 


imprimat jegal. 4 MA! 109 


Ca + * 3 O e 


UNIVERDUL 
SA EFERAR 














RODICA MANIU: PLAJA BOLOTA, CAUACRA: 


In acest număr: SARMANUL KLOPŞTOCK, CÂMIIL, PETRESCU, F. ADERCA, MIRCEA GHEORGHIU, SCARLAT STRU- 
ŢEANU, ELENA PROTOPOPESCU, IUL. GIURGEA, GEORGE DORUL DUMITRESCU, RADU BOUREANU, MIRCEA ELIA- 
DE, ION BAILA, ILIE ALGAZI, GEORGE DIACU, B. CECROPIDE Şi N. N. TONITZA, 


An. XLIII, No. 14, 


A Aprilie 1927, 





219 


UNIPERSUI LITERAR 





Povestea voevodului Mrejer 


SFAT 


Spun slovele cerului: 

Spun slovele albe de-argint măiculiță, 
Că țara aşteaptă o mână de criță. 

A seris Dumnezeu pe văzduhul albastru, 
Cum scrie*n. chilie un gârbov sihastru. 
"Cu-o pană de gâscă pe-un vechi octoich. 
Spun siovele cerului : 


* Din vaie de Dunăre, 

Gânduri de răpunere, 

Wlbe stau turbanele, 

Albe iataganele, 

Ochi de lup îndeaptă Leahul din spre Riga, 
Crimul şi Ardealul iîmplefese veriga. 


„ Arată-mi măicuţă cărarea cotită. 

Prin munții cu jnepii roşeaţi şi uscați, 

Acolo, prin ferigi țâsneşte isvorul cu apă vrăjită, 
' Hai, spune-mi măicuță bătrână tn poate că ştii, 
Poteca de piatră spre apele vii. 

Cu ciutele negre cu ciutele roşii 

Din şipotul alb aş sorbi, 

Ş'n mine-aş primi : 

Putere ca urşii bătrâni din bârloage, 

Putere de lupi cenuşii pitulaţi prin viroage, 
Săgeată de şoim printre gene, 

Sin vine albastre 

Tot -sângele roşu al vulpei viclene 

Să port tăinuile puternice ghiare, 

Ca'n scaunul Țării să nu mă urc eu 

Ci Țara cu munți şi cu fiare. 


BATRANA DESCANTA 


Sub cele șapte stele ale carului mare, 
Mama Mrejerului îşi spune vrăjile 
Cel din urmă cocogş a trâmbiţat în depărtare. 


La răspântia drumurilor albe şi mari, 
Cari îşi protptese ca o cruce vâriunnil“in zare, 
A seris un cerc roşa cu sângele unei mioare, 


- Noaptea: o prinde în braţe nevăzute şi reci, 
Şi bătrâna strigă înfiorată în tăcerea albastră ; 
Duh nevăzut, aripat, prin văzduh unde treci ? 





Albelor ieleior, suratele stelelor, 
De om nevăzute de soare nebătute. 


Cam am rotit ăst roşu cere de voie bună, 
Veniţi vârtej alb sub ninsoare de lună, 


Duce-mi-se pruncul acolo unde guşteri veninaţi, 
Stau pitulațţi, şi-s otrăvuri în aurite pocale, 
Unde spre scaunul țării duc trepte de jale, 


Urziţi-i albelor din raze de lună o za, 
Şi muiaţi-o în isvoarele vrăjite, 
Fierul săgeţii să nu treacă prin ea... 


Tot strigă şi ceartă bătrâna duhuri nevăzute, 
Şi în urmă cu urechea aţintită adastă, 
Dar toate rămân tăcute sub taina albastră. 


În urmă, noapiea a prins treptat să albească. 
Stelele pe tărie mai slahisă clipească, 


4 


Şi lacrimile Domnului pe ierburi să selipească. 


Primul cocoș l-a presimţit pe Zorilă în depărtare, 
Dar mama Mrejerului tot își spunea vrăjile, 
Sub cele şapte stele ale carului mare, 


DRUM DE SEARA SPRE SUCEAVA 


Un bucium sa stârnit prin munţii sinelii, 

Şi moare cu apusu'n largul zării 

Dar altele se nasc şin văi răsună goarne rij 
Răsar pe culme baci cu sarică miţonsă 

Şi cată lung pe drumul ţării. 


Și văd ciobaniin drumul alb ca şipotal de lapte 
Aşa de parc'ar îi alai domnese în rânduri mici 
Schimbat într'o armie de iurnici 

De vrăjitoare noapte, 


lar cei din văi văzând cum prin frunzare 
Răsar ciobanii ce păzese mioâre de zăpadă, 
An chiotit prelung: uhuu! priviţi pe goluri, 
Cum au ieşit și urşii din bîrloage să ne vadă. 


RADU BOURE/NU 


UNIVERSUL, MIPERAR 


Păcatul fecioriei 


Sau întâlnit şi stau iubit, jurându-şi 
solidaritatea responsabilităţii reciproci- 
tăţii culpabile a fructului oprit, în „Par- 
cul Libertăţei“. 

Anuşu era împachetatoare la „„Confi- 
seria henaissance“ — Căliman student 
la clasa de oboc, trombă şi armonie a 
Conservatorului de muzică şi artă dra- 
matică. 

Se adorau aşteptându-se convinşi. 

Convingerea aşteptării era în funcţiu- 
ne ne — pentru Anuşa — de cveluţia 
unui destin mai puțin economicos ca î- 
«ela pe care îl îndura en amărăciunea co- 
pilului nimănuia, printre cristalele loin- 
boneriei şi care uvea s'o aseze ddleocam- 
dată, 'premieră întrun reputat magazin 
de mode şi confecţiuni cu salariu îix și 
eventual, şi cu participare la beneficiu — 
pentru Căliman, studentul dela Acade- 
mia de muzică — în functia aceleiaşi r- 
voluţii tot pe atât. de îngăduitoare şi de 
promițătoare şi pentru. el ca şi pentru 
mireasa năzuințelor lui, ca unul ce îşi 
trăia şi el ca şi ea, martiriul copilului 
de puipas, priu sălile melodioase ule fa- 
cultăţii de note muzicale şi de und, 
„probabil, avea să Fie cândva chema 
să-şi plimbe într'o bună zi, iscusita Ii 
baghetă peste capetele a patru zeci de 
pwofesori dintr'o vastă orchestră  ocei- 
dentală. - 

Anuşa era suplă sfioasă şi cuminte, 

Sorţul negru sugrumând-o până sub 
dărbie îi pârguia florile de anemie din 
obraji. Pe piepul scurs, fulgera un Krist 
de aluminium. Târziu noaptea, sus în 
mansarda ursuză a cofetăriei, se inchi- 
na îndelung icoanci „Bunei-Vestiri“, și 
intra grăbită în pătură, scoțând de sub 
căpătâiul rece „Greşeala Abatelui Mou- 
relt“ a lui Zolla. 

Călimban era mai pliu. 


Un pardesiu cadrilat peste care cădea 
umbra obosită a unei imense pălării, îi 
da un aspect de zeu al boemiei, inpasi- 
bil de nemernicia dimprejur, hrănit cu 
visuri, şi dispus ferm să facă în orice 
moment din împachetatoarea Anuşe, o 
regină ! 

Se întâlneau seara, după lăsatul oblou- 
«clor dela „Renaissance“, — vara, prin 
grădinile patriarhale ale suburbiilor — 
iarna prin lăptăriile ospitaliere cu bani 
puţini şi cu regim lactat. 

Și iubirea îşi vedea de drum, creseânil 
în speranța unei cununii —- Anuşa apă- 
rându-şi cu ferocitate cinstea  prinţre 
mesele cofetăriei dela care i se adresau 
oferte „fabuloase“ — Căliman ştergând 
din memorie toate idilele apuse în ne- 
şansa vremurilor de puerilă nesocotinţă 
amoroasă şi incrustându-si în minte uu- 
mai imaginea crăiasei dela „Renaissance“ 

Anuşa iubea pentru întâia oară — Că- 


liman pentru vltima. ! 
Zestrea Anuşei era virginătatea -- a- 


ceea a lui Căliman, bagheta dirigentă. 

In revărsatul unei suave desprintăvă- 
rări, când pământul îşi leapădă crusta 
ghețarilor, când privighetoarea  încbu- 
nește din ainor şi când pe morminie zân- 
besc, printre zambilele reînvierii, lacri- 
mile morţilor, Anauşa şi cu Căliman sau 
învoit să iasă la câmp, sufocaţi de con- 
venţionalismul stereotip şi searbăd "l 
oraşului care le înăbuşea splendoarea 
dragostei. 

Au poposit într'o pădure . 

Mierlele îi spionau din crăci şi oclw- 
larii de foc ai unei locomotive cure îşi 


de SĂRMANUL KLOPŞTOCK 


iâra povara de ojel prin apropie:e, ii 
invidiau prin lentilele lor aprinse. 

Atunci au mers în inima codrului. 

Dela mugur până la vultur, toate vic- 
țuitoarele pământului  fecondau  ina- 
morale. 

Și Anuşa ca şi fecioara Albina a lui: 
Zolla se prăbuşi din senin, pe gruwazul 
hei Căliman, «cerându-i ca şi Abatele 
Moureti, răsplata  cinstiiei  adoraţinni. 
Dar Căliman ocolind  greşalu preotului, 
povățui pe Anușa să-şi pitstreze feciotia 
până îu vremea sfintei Dblugosiosii a ar- 
hiereului care avea să-i unească pentu 
totăcauna — crima  violului repăenân- 
du-i cu înviersudure ! 

Și eşivă întrun târziu. din 
drului. cuminţi. 


+ 


[nti'o seară, după lăsatul obloanelor 
dela „Renaissance“, lu  înumărătoarea 
personalului, premiera cofetăriei observă 
misterioasa lipsă a Anugei, 

Oboistul Călimau, a adăugat grabnic, 
la oboseala boemiei, doliul dezolărei u- 
cestei întunecoase disparițiuni. 

Intro dimineaţă scânteetoare de primă 
vară Sa strecurat pie prarta deschisi a 
unei catedrale. Intrun confesional se 
spovedea o'fecioară. întraltul, un înamo- 
rat. Egumenul vorbinilu-le, a înălţat pri- 
virea spre sfânta fecioară, ale cărei 
tălpi se încălzeau în văpaia unei făclii 
aprinse. 

Atunci Căliman ca si Abatele Moureit 
a cerut sfintei fecioare să-i înapoieze 
iubita. Dar sfânta fecioară continua să 
se dogorească impasibilă la jarul lumâ- 
nărilor. Intr'un timp catedrala sa golit 
şi izbăviţii de Dumnezeu s'au împrăștiat 
mirosind însetoşaţi, petale proaspete de 
foi de nuc. În stradă sa ivit Anuşa. Pur- 
ta în ochi cearcănele insomniei şi în sâu 


inima co- 


ui! 


urmele gecăderei ! Krist nu nai fulgera 
pe şorţul  cofetăriei „Renaissance“ și 
Căliman încremeni în pelerina lui ecos- 
saise, implorând-o ca Și Abatele Mourett 
pe Albina lui Zolla să i se dea de «data 
asta. 

Anuşa cedase primului întâlnit  ino- 
portuna virginătate care o îndepărtase 
de lângă Căliman, şi acuma îl căuta, A- 
nuşa duse pe Căliman aroi în adâncul 
codrului.  reconstituind, acolo vizuina 
fiarelor, scena ofevtei .Albinei lui Zollu. 

“Și întrun timp, întinzând frenetic bru- 
jele spre ceruri, ca înti'o supremă şi ri- 
gislă ispăsire, rămase multă vreme aşa, 
mătuirisind codrului păcatul fecioriei ! 

Dar studentul Căliman trăi din nou 
aeeiaş urigăloare repugnare din vremea 
când Annşa îi ofevise virginătatea şi pe 
care acnm nu 0 mai avea. 

Şi Căliman  îndepărtă 'din 
Anusa. 


nou pe 


% 


Muzicantul Căliman şi-a pierdut urma. 
Mui târziu, la cancelaria conservatoru- 
lui sa aflat că „Maesirul Călimani“ adu- 
nă fantastice succese pe coasta ivierei 


cu un Stradivarius din lemnul cărvia 
„se zice“ că a fost cioplită si vioara lui 
Papanini ! 


Seara târziu. când vacarmul oruşului 
desfundat de plesiriştii  chiolbaniurlor 
de noapte, umple de pârae, de râuri şi 
de Fluvii ulițele de unde apar afluenții 
acestei imense scurgeri de suflete  pen- 
tru ca, topindu-se unele întraltele, să 
înseileze marea de capete care plimbă 
tinereţea, corupţia şi uitarea de sine de 
la o margine la cealaltă a, ipărmnânrelui, 
trece imperturbabilă,superba preferată a 
serei, în dezesperarea şi umilința curic- 
zanelor de vând -- pentru dezesporarea 
și umilinţa aceloraş curtezani, de rând. 

Este Annşa fosta împachetatoare dela 
conțiseria Renaisance. 


SARMANUL KLOPȘTOCa 





G. ZAMFIROPOL : NATURA MOARTA 





212 


Jurnal Basarabean 


— FRAGMENT — 


Se gândeşte. că-i tare târziu şi  pa:a 
nu mai vine!... Culege în două degete 
florile cernute de vânt prin căni, pe 
masă, în coşulejțul cu lipie; îşi toarnă 
ceai, muşcă în silă o bucată de pâine 
unsă cu miere şi ascultă !... A treia oară, 
când o auzi şi pleacă !. Altfel, pierde 
ce-i mai frumos pe Haruzina — şi-ar fi 
păcat [... Aseară, Leolea i-a spus de 
câteva ori, până au ajuns acasă: — să 
nu cunva să întârzie, la şapte ceasuri, 
în colţul Zemsiwri 1... Pe acolo trec în 
fiecare seară ; amândoi frumoşi, cu 0- 
chelari şi cu haine gris... sunt româui, 
a întrebat Maruska pe madam Cupriş, 
gazda... Unul trebue să [ie „poet“, struș- 
nic seamănă |.,. Şi biata Lâlicica, de 
când o fi aşteptând! Singură, îi e ru- 
şine să răspundă şi româneşte, işu de 
puţin ştie şi răul... 

Pe la porţi se strâng corurile de fir- 
cave seară. Balalaica, împopoțonată cu 
panglici, dă tonul şi în noaptea răco- 
roasă ce se ridică liniştit din hățișurile 
Nistrului, cântecele cu dor de stepă, 
plâng din versurile lui Kolţow, ţine iso- 
nul căzăceascăi dela alte porţi şi plesciii- 
tului de seminţe. 

La restau:antul „Carpaţii Români“ -— 
„locul de întâlnire al elitei. regăţene”* — 
în dosul ulucilor împânzite cu verdeață, 
valsurile demedate şi polei din vremu- 
rile bune şterg o clipă plictiseala use- 
loraşi zile şi nopţi. 

Paşii se încetinese în cadența ţambua- 
lului, iar privirile strecurate sub adă- 
postul mânii, printre frunzişul viței săl- 
batice, întârzie dornice... 

Violonistul, în haine negre, cu gâtul 
fvânt pe pântecul viorii şi cu privirile 
duse ; mese albe, rânduite printre hâr- 
daele cu leandri; sticle aurii. altă vur- 
bă, altfel de porți şi mai cu seamă, ale 
bucurii... Nu este aici nici samouvarul, 
nici armonica şi nici seminţe de tloarca 
soarelui prăjite. 

De altfel, o grădină de vară sărăcă- 
eioasă şi pustie peste zi; numai Sân 
băta şi sărbătorile zumzuită de cei pure 
nu-i poate lua nimeni la garnizoană, 
când se prelungesc chefurile fără pă», 
„ână după miezul nopţii. 

Lăutarii cântă pe uas „ăă-ul”, şi „ăă- 
ul“ amorului pribeag şi al glonţului cu 
moartea la minut tungindu-şi gâtul, spre 
masa unde sosesc mai des sticle aurii... 

In toiul verii, chelnerii poartă cizme 
de iuft, haină neagră şi creion chimic 
după ureche ; neindemânatici şi blugi, 
nu stiu româneşie, iocmai ca să te poată 
insela la piată. 

Bufetul, aşezat în fund. sub  lunuina 
roşiatică a două lămpi cu benzină, din 
«tradă, îndemn şi privelişte frumoasă 
ochilor : sardele „Robert“ iîmpănate cu 
măsline şi felii de lămâie ; măsline, câte 
ciuci prinse dealungul scobitorii, cog- 
neac „Naville“. salum de Sibiu, zacusca, 
și ridichi de lună, — fiecare își are pre- 
tul seris cu cerneală violetă pe în cer- 
tonaş deasupra farfuriei ; tar .în coltul 
din stânga, lângă paneraşul cu dumică- 
turi de pâine, ca unafura, citeț. spre vă- 
zul tuturor, liaiat în tuş negru : 

„Este absolul interzis a se nuita ru 
pâine în zeama aperitivelor”... A 

Domnul Butnaru, patronul, cel ulintai 
inpământeuit pe tărâmurile asteu, a in- 
văţat ruseşte, strânge milioane, și în 
fiecare seară — deprindere dela lași --- 
cu ochii în patru „obsearvă” băeţii.., Fu 
spatele raftului cu bunătăţi, doar crapul 


i se vede de la un coli, la altul, mişcat 
parcă de un resort; privirile îi sunt 
veşnic aţintite la intrare; fără să le 
clintească, între două zâmbete,  îngură 
în şoaptă chelnerii, surâde, salută cu, 
sau fără poclon — după muşteriu și 
după greutate... 


% 


Trenul soseşte de două pri po zi cu 
veşti noui dela Chişivău şi preste pruui- 
păt dela Galaţi ; din când în când, ziare 
cenzurate, apoi, o masă de nuc firii uu 
picior şi patul cu tăblia albă, noui-vouţe 
urcate la Bolgrad, dar ajunse azi dlupii 
ciuci luni de druw, împestriţate cu chi- 
tanţele precăderii... 

Pe peron, totdeauna doi slujbaşi, cu 
şepei roşii. 

Unul precipitat şi demn, negăsindu-și 
loc de la maşină până la vagonul pus- 
tei ; cețălalt, iai mare în grad se vede, 
ras proaspăt, cu mâinile la sute, Huceră 


distrat o romanţă și pe furiș, aruucă 
] Ş 
priviri repezi pantofilor acajon, făcuţi 
lună. 
Domnişoara  Şurea, san  Molca, sau 


Farula (cu greu le poţi deosebi, căci 
sunt identice) încă din mers, pe ultima 


treaptă a  vazonului, îşi sărută rând. 
pe rând, neamul, venit sto întâm) ine... 


A fast la nişte rude, în laşi, să facă băi, 
şi tocmai de acolo, soseşte singură, - - 
„închipuiți-vă“ 1... 

Mai departe, lângă maldărul de ciur 
buni stinşi, câţiva humali veşnice Fi» 





RODICA MANIU : 


UNIVERSUL LITERAR 


ră lucru — stau de vorbă cu femeile de 
sub umbrar, unde şi: vara se vinde ceai 
cald și covrigi fără susan. 

Somnoros, soldatul de gardă, şi-a ui- 
tat drumul dealungul vagoanelor şi 
crăița uscată la chipiuu, — râde tâmp u- 
nui cap încârlionțat din tren; — var ja 
etaj —- are flori în coe şi braţele încru- 
cişate pe tocul ferestrei — cu siguratți, 
nevasta șefului de pară. 


% 


Zile şi nopţi se scurg mereu, aceleaşi 
şi aceleaşi, fără de nici o schimbare 
— „numai de cea a sirăinilor, care se 
duc şi vin, cum se duce untla Nistrar= 
lui, şi cum vin pasările care lin nou 
au să plece — (lu uu pula, ca din Die 
blie vorbește părintele  Drăghivi) -— 
dar verile, pe aici, lu Oi, rămân asa 
cum sau pomenit de când lunca, şi 
iernile şi primăverile, asa cum le-a in- 
tâmninat și Ştefan Vodă, în iuieş spre 
Cetate, unde grabnic, cerean „ismenia- 
rii”  pescheş.,.  Stia cl, mai bine derât 
noi, cum şi cât de prabnie să le alinte 
darul sufletului“... 

Toamnele îşi prelungesc frumusețe, 
cu zile calde şi cu nepţi din ce în re 
mai lungi. pâuă la începutul lui Octom- 
brie, când iucepe ţăcănitul ploilor fără 
de sfârşit, 

Monoton şi uniform, la fel cu  ivara 
dascălului fonică, curg neintrerupt, zile 
şi nopți, bu»niţele cicălitoare, 

Rar, la săptămâni odată, noarele ulă 
la o parte, cu un ochi somnoros, caţă- 
tul dle perdea al norilor, si  diuspre 
dealul Borisovcei, rdzele-i eliberate si 
parcă noni, iinpurpură unemic o lulură 
a oraşului. 

Fiecure plinbă  dea- 


adiere de vânt 


LA OGLINDA 


UNIVERSUL LITIGRAR 


Arta cinematografului 


Din Paris vin econri tot mai numeroa- 
ze despre snceesul filmului german .Va- 
pictâs“. Sunt unele simplu senzaţionale : 
un domn sa sinucis în sala de spectacol 
pentru că a recunoscut în amantul ccra- 
nului pe Warwic Ward care, şi în viaţa 
de toate zilele cuceritor, îi sedusese ne- 
vasta cu un an. doi. înainte. Sunt altele 
însă care merită să fic comentate, căci 
sunt crițicile cele mai autorizate din re- 
viste şi ziare. asupra valorii fihnulii. 

Trebue să 'spunem din cupul locului că 
în Franţa si Germania există o critiră a- 
nume destinată cinematografului. Pagini 
analitice despre această artă, apar în u- 
vistele cele mai serioase ca ţinută Iuic- 
rară (Mercure de France are rubrica îin- 
trodusă încă de acum câţiva ani) și în 
toate gazetele.  Curioasă e constatarea 
că pe câtă vreme cronica dramatică pro- 
priu zis, critica pieselor de teatru, t. în 
legătură cu ghiseul administraţiei si opi- 
iile analitice suni dozate cu linia și 
cențimetrul, critica ecranului e în gene- 
re independentă. vioac şi, în mic, cuto- 
ritară. Cauza trebue căutată probabil în 
faptul că această critică neavând nici v 
influență asupra publicului. căci nimeni 
înainte de a se duce la un film. nu cite- 
şie o dare de scamă despre cl. nu ]re- 
zintă interes comercial pentru îniroprin- 
desile cinematografice, și acestea nu se 
simt obligate să plătească dări de sea- 
mă. Publicitatea caselor editoare și de 
locaţie. pe urmă ce canalizată în altă. di- 
recție : în revistele de specialitute. îse- 
viența arată că antreprenorul uuicului 
cinematograf dintr'un mic orăşel de pro- 
viuncie nu citeşte toate gazetele ca să stie 
dacă „să programeze“ un film. Specialist 
cl urmăreşte publicitatea încerută inuin- 
te de turnare chiar. din revistele annue 
destinate filmului si criteriul Îni e nu- 
mele vedetei sau ul regizorului. 

Critica ziarelor şi revistelor e dei — 
ca să revenim la subiect — destul de în- 
dependentă și ca la orice începni de ca- 
rieră. pasionată. Discută cu zel despre 
însăşi condițiile acestei ncui arte:  ra- 
porturile ei cu simpla fotografic, cu liie- 





lungul străzilor pustii boare nerăzulă. 
Repede însă, ochiul de lumină. îşi 
trage la loc pleoapa grea de ceaţă 


plumburie şi din nou, neîntrerupt, zile 
şi noi, săptămâni întregi  gângăvuse 
ploile cu susurul plin de-o ucigătoare 
monotonie, 

Din căstiup, în răstimp, târziu și rar, 
hurue pe Haruzina câte-o lrăsură gră- 
pofta de căscat a sergentului din colț, 
cos, răguşit ca în totdeauna, deşteaptă 
poftă de căscat a serpentului din colţ, 
singura victate în mijlocul pusiictăţilor. 

Peste ora prânzului şi cea a serii, li- 
niştea cuprinde orice semn de viaţă. 

Obloanele, rând. pe rând, îutunecă 
seura decuvreme pâriia de lumină *buc- 
nită în dreptul fiecărui geam. 

Stropii pe luciul băltoacelor bolboro- 
sese în ochiuri jucăuşe acelaşi cântec — 
și din Tiraspol tocmai saud câinii... 

Pc o astfel de vreme. tot orasul stie 
cum sa amăvât de plictiseală, biata 
Raia Rozemberg având la căpătâiu pe 
Traian Demetrescu şi Puşehin -— -des- 
chis la pagina treisprezece... 


(Stârșit) 
GEORGE DORUL DUMITRESCU 


vainra, cu teatrul. Problema principală 
re care şi-o pun toți cei care discută, 
este fixarea momentului câud filmat în- 
cetează să fie  reproduecre  [oiogratiiă 
pe deoparte şi când încetează de a nai 
fi un simplu aparat de vulgarizare al li- 
tevaturii. devenind el însuş o artă crva- 
toare. Numeroasele „adaptări“ au [ro- 
dus mari frământări în constiința celor 
rari se pasionează pentru cinemutogruf, 
mai ales că n'au lipsit si protestările in- 
dignate ale scriitorilor de vază și oume- 
nilor de cultură împotriva mutilăvilor la 
care au fost supuse, de către întroșrizi 
speculatori, capodorerile literaturii uni- 
versale. 

Orientarea tuturor e însă cu deosebire 
dificilă. Ca şi pictura. ca şi sculptura ca 
şi literatura  curebtă, arta fotografică 
însă şi-a atins o sujerioritate techrici, 
menită să seducă publicului prin ea în- 
să-si. Un simplu luminiş de codru. pe 
munte, un simplu țărm de mare reuşit 
fotografiate sunt o adevărată bucurie a 
ochiului şi asta a constituit o :pseudo re- 
sursă a primilor regizori. Drumuri lungi 
cu; plopi. apusuri dle soare, nori călători 
«unt elemente la îndemâna oricărui înce- 
pător în ale regiei cinematografice şi 
numai la ioi autorii atâtor nefericite în- 
corcări de „realizări” naţionale uan a- 
juns nici măcar la acest grad iniţial de 
desvoltare. Mai târziu au îuceput să se 
speculeze efectele maselor şi volumelor 
în fotografia cinematografică. O udevă- 
rată școală germană a cunoscut nlari 
succese cu acest procedeu: armate cure 
defilează, cavalcade formidabile, popoa- 
re în revoluţie (eu ..100.000 de figuranți 
50 de mii de cai. ete.“. Procedeul a făcut 
scoală chiar în lamentabilul nostru tea- 
tru şi astfel vre'o doi ani de zile ne-am 
tvezii cu „cele mai extraordinare capo- 
dopere ale teatrului mondial  Thehbaida 
si Meşterul Manole în cure spectacolul 
pornea dela figurajie şi utilaj scenic. 
Când a progresat ca să zicem aşa uceastă 
„artă“ a început să caute efecte speciale 
optice : jocuri 'de artificii si serbări de 
noapte fotografiate, perspective de be- 
curi electrice în întuneric etc. Ba unii 
regisori mai pretenţioşi au început să 
copieze din tablourile celebre. Cutare 
castel din Evul Mediu a fost reprodus 
după tabloul celebru care i-a păstrat în- 
fățisarea. Intr'un film venețian am văzut 
tablouri de Tiţian transfomate în adevă- 
rate tablouri, vivante. La noi Glafira 
avea un asemenea castel. pe care îl în- 
fățişa sub razele amurgului sub furtună, 
îni noapte — cu efecte de lumini, purta- 
te în fugă pe scări, cu un ultim decor 
de lumină de lună, declaraţie de dragos- 
te şi iubire, care vrea să fie cinemato- 
graful, şi era numai fotografie. 

Era deci opărere generală aproape, în- 
ire cei care judecă serios că până acum 
cele mai reuşite filme nu pot fi conside- 
rate ca opere de arta cinematografiei şi 
cinematograful însuş nn poate fi socotit 
ca o artă aparte pentru că nu are efecti- 
ve de rcalizări proprii ci pare mai cu- 
„rând o -industrializare a fotogafiei, lite- 
iraturii şi picturii — adică o vulgarizare. 
lată însă că acum toată critica =trăină 
e de acord că „Varictâs* filmul înscenat 
peritru Ufa, de regizorul Dupont inseam- 
nă cel dintâi momeni de arta cinemuato- 
grafică, că de aci încolo un filn cel pu- 
țin, poate fi socotit ca operă de creaţie 
nu de pastişe. Şi trebue să se țină scuma 
că au iesi încă destule filme care au im- 
pres'onat profund publicul şi chiar  lu- 
mea intelectuală. Dacă nu ar fi să amin 


213 


tim decât La Roue, Niebelungii sau fai- 
piosul cabinet al d-rului Caligari. dintre 
cele care au dat asalturi violente por- 
ților artei. 

E ncîniloios că o comparaţie se impu- 
ne, menită să lămurească poate, rât de 
puțin din procedeele cunoaşterii. plastice, 
Opera nu e totuși uşoară. Chiar fnptul 
că scriitorul acestor rânduri a văzut de 
patru ori în întregime filmul Variste şi 
părți din el în ficcare zi cât timpta fost 
frecventat e prea puţin pentru o analiză 
temeinică. E adevărat că eliminarea din 
discuţie a Niebelungilor şi a Cabinrtului 
Dr. Caligari e un fapt mult mai simplu. 
Tot filmul nu era decât o traducere în 
ilustraţii a celebrei epopei. Toată greu 
tatea cădeu pe cele oferite privirei. În- 
tenţia de a ilustra era asa de evidenti 
încât filmul suferea diformări în gustul 
imaginației curente. care-l făceau să se 
apropie de un alt film de succes comer- 
cial : Monumentul indian. ! 

Cu Cabinetul dr. Caliguri era altceva. 
Filmul acesta însemna o reacțiune, 4 
veacțiune împotriva terre-â-terre-ului în 
film. încercarea lui de-al revoluţiona 
prin... decor şi prin intrigi de un ireal 
pucril. Ca o reacțiune împotriva naturii 
fotografiate autorii filmului ne ofereau 
decoruri fotografiate şi ele. 

„Varieies"“ înseamnă însă o fuziune 
de elemente care toate la un loc dă o 
nouă creaţie, j 

Socotim că discuţii lungi mai sunt încă 
necesare pentru fixarea condiţiilor ar- 
iei civematografice şi impresia asta o 
avem mai clar încercând să  explicăin 
noi în ce coustă impresia de creaţie pe 
care incontestabil că o dă opera lui Du- 
pont. Încercarea de a găsi elemente pro- 
prii cinematografului mi se pare însă 
neintemeiată, Cinematograful este şi nu 
poate fi altceva decât expresia în îma- 
gini succesive fotografice, da arta ile a 
doza această succesiune, de a stabili ra- 
porturi, de a face integrări plastice e 
arta în general care e unică în esenţa, 
ovi în ce mod sar manifesta : literatură, | 
pictură muzică, etc. Cinematograful pur 
e o aberaţie tot atât de mare ca şi por- 
zia pură, ca şi logica pură. E adevărat 
că el trebue ferit de maladiile specifice 
oricărei discipline artistice:  hipertro- 
fierea organele secundare şi a transfor- 
mării mijloacelor de expresie în scopuri 
în sine. Cinematograful care abuzuază 
de fotografie e tot atât de vulnerabil ca | 
si romanul care abuzează de vorbe goale. 
El trebuc să devie un mijloc de expre- 
sie generală, având superiorităţile lui a- 
supra teatrului, dar mai ales inferiori- 
tățile care sar în ochi ori cui. Vă închi- 
puiţi (pentru moment ?) Hamlet un film? 
Dar subiectul devine imposibil. 


CAMIL PETRESCU 


TO — 














Dincolo de mască 


Am găsil o scrisoare uitată, a priete- 
nului 'Toporaş. Probabil mi-a aduso 
întrun moment când eram grăbit, suu 
plecam, şi n'am avut răgazul să o citesc, 
Poate am avut chiar intenţia să o iau 
cu mine, dar am uitat-o, şi uitată a ră- 
mas şi la întoarcere. căci simțul de or- 
dine al servitoarei mele i-a găşii un lv- 
cuşor pitit, tocmai în fundul unui seitur 
de birou, de unde o desgrop întâinplă- 
tor, după doi ani dela primire, 

Am picrdut de mult urma prietenului 
care-mi seric. Dar aceasta nici nuc o 
scrisoare cu adevărat ci nişte foi tipăriie 
— smulse dintro revistă sau dintr'o car- 
ie — însoţite de câteva rânduri de intro- 
ducere şi tot atâtea de încheere. 

Viaţa ne despărţise pe neaşteptaie. Pe 
mine n'a ferecat cu lanţuri de aur pe 
trupul acestei Capitale, pe el un acci- 
«tent sentimental l-a aruncat, cum arun- 
că marea înfuriată resturile unui ucnu- 
fragiu, pe uu țărm depărtat... 


— Aveai dreptate, viața mea nu ce ca 
a celorlalţi oameni,.. Şi cu toate acestea, 
are multe. foarte multe asemănări ca a 
lor. Am chiar în faja mea o probă; câ- 
teva. pagini tipărite pe care ţi le trimit. 
Aci găsești răspunsul ln toate întrebările 
ce mi le-ai pus şi la tot ce ai fi dorit să 
ştii, dar te-ai ferit să întrebi. Ponte 
preludiul nu seamănă cu motivul care a 
determinat plecarea mea din țară, ceeace 

sa întâmplat însă mai târziu, e o copie 
aproape fotografică : 


„Cu temperamentul meu impulsiv şi 
plin de contrazicori, am rătăcit luni în- 
iregi în căutarea unui fapt, a unui vin, 
n, unui sentiment şi simțeam cum se îv- 
grămădește în mine, tot mai puteraică 
nostalgia şi dorul după  zările noastre 
largi, tivite cu purpură, după zălăgia 
rxuberantă şi pulsaţia muliiplă a Capitu- 
lei noastre cu grădini înflorite şi zâm- 
bete senine, cari în amintirea mea, iau 
proporții de imens contrast în viaţa li- 
niştită şi i calmă a acestui oraș ce se zbu- 
ciumă Îpuindat. ca un gigant șantier 
subteran ale cărui irepidațiuni se ampli- 
fică abea perceptibil. doar în clipa intră- 
rii unui nou „atlantic“ în port... 

„Da, sunt convins că în timpul acesta 
căutam ceva : un om, o faţă zâmbitoare, 
o mână prietenească.  ccva care să mă 
facă să uit că sunt singur. O, tn nui 
ştiut niciodată, ce  însemnează să fii 
singur ! 

„Și într'o! după amiază senină dar fără 
“oare, căci soarele aci c oaspe rar şi în- 
toideauna oblojit de ceata mării. mi «fa 
părut, am simțit cu toată certiudinca că 
ce caut e aproape de mine. Atât de _u- 
Proapie încât e suficient să întind mâna 
ca să-l găsesc, să-l iau peniru iotădeaunu. 

„Am ridicat privirea de pe masa unde 
se plictisea ca şi mine paharul unui Ii- 
ehid verzui : La o mică distanţă un Lăr- 
bat şi o femee cu ochii albaştri strălu- 
vitori ca cerul nostru, Îmi zâmbeau cu 
zâmbetul acela. plin de îndemn și sfiulă 
pe carc-l etalezi întotdeanna când lesco 
peri a cunoştinţă veche. căreia totuș nu 
i-au vorbit niciodată. 

„X'am upropiat de masa lor. Ne mai 
văzusem. Luni întregi — la noi în ţară— 
um mâncat la acelaş restaurant şi ne 
obisnuisem să nec căutăm în fiecare zi cu 
privirea, fără -să fi simţit cu adevărat 
dorința să ne cunoaştem, 

„Asta a fost la noi unge  prieteniiile 
se leagă: atât de uşor şi se spulberă aiât 
de repede. 


„Pe urmă el a plecat, după ce sa în- 
sutat cn femeia aceasta, care e un im- 
pori oriental în țara lui sumbră. 

„Si în după amiaza aceea senină dur 
fără soare, ne-am cunoscut şi am rămas 
prieteni... La început am fost în casa lor 
un oaspe exotic, dorit de curiozitatea 
inocentă a femeii căreia îi aduceam ată- 
tea amintiri din țara ei. Pe urmă ne-am 
obişnuit împreună, fără să-mi dau stana 
că peniru mine oamenii aceştia ueveni- 
seră acum o necesitate morală. o justifi- 
care a existenţei mele, san mai bine, sin- 
«ura legătură dintre mine şi viuța care 
înainte de ci —. nu-mi oferise nimic. 

„Acum sunt mosafirul lor obişnuit. 
Miam lipit de ci întocmai ca o frunză 
udă de un corp spre-care a dus-o vântul. 
Au trecut săplămâni şi luni, şi sau făcut 
ani. Fu sunt mereu acelas, nelipsit din- 
tre ci. Lu fel de mobilă învechită. Neec- 
sitatea morală de a găsi un prieten în 
mijlocul acestei lumi străine, a evoluat... 
Nu e numai prietenia care mă aduce azi 
aici, Căci a fost — to rog să mă crezi — 
o prietenie mare şi curată între ininc şi 
femcea aceasta, care are un suflet în- 
vudit cu al meu. O prictenie gata lu orice 
sacrificiu... 

„Acum sunt o javră ticăloasă ce se ține 
după stăpânul care-l tratează cu ciome- 
ge... Ceusurile ce le-am petrecut singuri 
în convorbiri focunde, de multe ori utile, 
mi-au, vindecat rănile aduse de acasă. In 
locul lor au răsărit sfioase lujerele sul- 
tiri ale unui sentiment non care nu e uu- 
mai prietenie. 

„Ann stat la pândă ca o fiară care-şi u- 
dulmecă prada, şi-am aşteptat cu gâninri 
ucigașe clipa când vom descoperi amân- 
doi că nu mai suntem doi prieteni, ci 
bărbat şi femee care se doresc şi se vreu. 
Presimţeam că clipa aceasta va îrcbui 
să vie şi am căutat să o amân, să o cvil, 
să fug de ea. 

„Am plecat, dar. a fost inutil, căci la- 
șitatea omenească nu cunoaşte margini... 
Să nu crezi că vreau să-mi ascund viuo- 
văţia. Sunt vinovat poate chiar mai mult 
decât aljii. Dar lumea sufletului ce în 
perpetu dezacord cu brutalitatea rcali- 
tăţii ce o ascunde... YViala intimă, a mea, 
a ta. sau a oricăruia, nu e niciodaiă în 


în pahar... 


UNIFERSUL LITERAR 


concordanță cu viața pe care o irăim în 
lata altora. Noi suntem prin tradiţie 
sclavi ai minciunei şi ne prosiituăm su- 
fleiul în faţa ei, şi din inconştiență şi 
din laşitate. 

„De ce navem oarc curujul nenococit 
de a fi întotdeauna noi înşine şi în faţa 
tuturor... Oamenii însă au curaj numai 
când sunt beţi sau în situaţii psihologi- 
ce anormale. Or mai bine, abia atunci 
suni oameni cu adevărat când diu punctul 
de vedere al moralei publice au încetat 
de mult de a mai fi. Incolo suntem pă- 
puşi, magnificențe balonate de cgocen- 
lrism, sufleteşte sterili şi răi, pe faţă ln- 
vuşitori şi grei de platitudini sonore şi 
sterpe. 

„Dacă în seara aceea ne-am fi îmbă- 
tat amândoi, şi ne-am fi biciuit obrajii 
până. la sânge cu şerpii adevărului ce nc 
clocean în suflet. poate am fi evitat un 
chin er ia proporţii în fiecare zi ce trece. 
Dar. nu, cra mai comod să fim uși. să 
ne spunem platitudini şi să consfințim o 
stare de lucruri penibilă. EI, de dragul 
unei libertăţi cc îi asigură prezența mea 
în casa lui, în timpul absenţelor nemoti. 
vate. sau poate pentru a-şi tempera rc- 
museările. Eu, dintr'un condamnabil e- 
uoizm și încăpățânarea stupidă de a «cu- 
sera păinjenişul de vise împânzit în ju- 
rul acestei femei, pentru care simţram 
n dragoste vinovată. »- 


—- mu, De ec te gândeşti la prostii şi de 
ce te zbuciumi. Viaţa oferă atât de uțiie 
bucurii. Intinde inâinile şi ia-le, așa cum 
li-se dau. De ce să-ţi torni singur vtrava 
Să fim veseli, să petrecem, să 
ne bucurăm de tinerețea asta nebună cnre 
pleacă întotdeauna prea de vreme. Să fin 
prieteni mai buni decât am fost până 
acum... 

„Cât am fost de laşi. cât a fostdelaș 
în seara aceea. Doi poltroni, Dar lucru 
ciudat, mi-sa părut că şi cl care nu e un 
coroebrul. cra conştient de laşitatea noas- 
tă comună. căci a plecat ochii în pă-nânt 
când mi-a dat mâna... 

„In drum spre casă m'a apucat an trc- 
mur neînțeles... Aveam impresia că în 
momentul despărtirei noastre, o fereas- 
iră sa deschis în sufletul mew şi prin- 
trânsa a lumecat privirea lui indiseretă 
a înteles şi a văzut totul... 

„A dona zi am revenit. şi nimic afară 
de reproșul blând al femeii, nu mi-a a- 





RODICA MANIU: 


TERASA IN 


SIGIIIŞOARA 


UNIPERSUL LITERAR 


Cel care trebue ascultat 


Lumină strecurată sfios prin geamuri 
fumurii. Oamenii îşi încheiau lucrul a- 
bătuţi. Şi se potolea, stins, zgomotul mii- 
şinilor de cules litere. Din încăperea 
lungă, cu lămpi atârnate deusupra me- 
selor — se revărsa, înăbuşind, mireas- 
mă de cenuşă, de plumb topii şi ue gaz. 
'Ireceau copii desculți, cu sferturi «de 
pâine în mâini. Lângă uşă, un maldăv «de 
jurnale vechi şi fâşii de hârtie. lar la o 
fereastră, o floare stinpheră, cu ua dar 
neprimit — căuta soarele. 

Sleiţi. lucrătorii se adunau în fundul 
sălii şi desfăceau pachete unsurouse, și 
muşcau din pâine. Odihna. Se frecan la 
ochi şi-şi amintiau, poate, că în grădini 
a înflorit primăvara. Și poate se întristau, 

Atunci s'a auzit sirigătul. Fi sau ru- 
tremurat,  ascultându-l. Si au așteptat. 
înfriguvaţi. Şi s'au ridicat. Dar un râs 
prelung, i-a liniştit. Acelaş glas. Pașii 
repeziţi pe scări, coborând spre catul de 
jos, unde lucrează fete cu trupuri fru- 
gede şi ochi îndrăzneţi. Apoi ali glas, 
inăbuşii de o uşă, care se închise împiu- 
să în fugă. 

Fata alerga, desfătându-se. Nu-i cu 
încă teamă. Stiigase după ajutor pentru- 
că celalt avea ochi crunţi şi o strânsvse 
sălbatic în brațe. Dar se smulsese, râ- 
zând, şi năvălise pe scări. El o urmărea. 
Se hotărise — şi voia să fie ascultat, 

Scările de piatră, umede, se sfârșesc 
în faţa unei uşi cu geamuri. Sus, se în- 
tind tipografiile. In celalt cat, înciperi 
cu mese lungi, în jurul cărora stau a- 
plecate copile, împăiurind coli mari de 
hârtie tipărită. Mai jos, magaziile. O 
uşă întredeschisă ; saci, butoaie răstur- 
nate şi ferestre prin care se aşteruc, 1- 
ce, lumina. 

Fata a trecut prin fatu atelierului —- 
fără să se oprească, Nu sa întrebat, An- 
zea paşii grăbiţi şi văsuflarea celuilalt. 
Simţiminte neînţelese şi dureroase o sfâ- 
şiuu. Putea să se mântuie, alergând în 
mijlocul tovarăşelor. Dar n'a făcut-o. Ci 
sa coborit mai jos, spre curte. 

Cel din urmă pas, iuții, o făcu să iz- 
bească <pomotos uşa. Nu se deschise. O 
smuci. Şi se'nfioră zărind ochii celuilalt. 


Sângele îi biciuia ebrajii. Inţelese că a- 
lături era uşa magaziei. Şi băiatul ge o- 
yinti so deschidă. Dinlăuntru, încă zâm- 
hind, fata îşi lipise umărul — şi sc'n- 
covdă. ! 

Dar împotrivirea cra  copilărească. 
Lişa se desfăcu puţin câte puţin. Şi tru- 
pul vânjos se arătă întreg, deodaiă, lâv- 
gă perete. Ochi au sticlit atunci în lu- 


mină proaspătă — şi ochii sau coborit. 
orbiţi. 
Fata se trăsese către tund, prinire 


maldăre de saci. Tremura —- şi zâmbea, 
totuş. Nu-şi putea aduna gândurile, Ji 
uvâenea sângele dumeror, dar trupul îi 
«ra ostenit ca după boulă. Nu ştia ce să 
facă, Voia să strige, dar îi vra teamă, Îi 
cra teamă de cel care se apropia încer- 
dat. Şi îi era teamă de sine. 

Clipe de tăcere. Ceasuri. Ani. Şi deo. 
dată, răsuflarea băiatului o deşteptă, In- 
fiorarea sbueni fierbinte. Trupul împic- 
tri, împotrivindu-se. O zguduire frântă 
vârii pe băiat la câţiva pași. Şi dinţii su- 
cloşi rânjiră. Doar el cra stăpânul... Cel 
care trebue ascultat. 

Braţele lui o înăbuşiră. Erau braţe de 
jăratee, ce-i pătrundeau în carne, răsto- 
lind tresăriri. Gemu. Pentrucă trebuia 
să se împotrivească. Şi nu putea altfel. 
Nu putea striga. Privirile îi erau vrăjite 
şi trupul tremura, asculiând chemarea 
unei vicţi noui, necunoscute. 

Incercă să se plângă. Să se roage. Dar 
buze înfierbântate de sânge, îi ctriviră 
buzele. Durerea o desfăta. Răsutlă. O- 
chii lui sticleau mari, turbuai. Incercă să 
scape, împotriva dorinţii care o ţintuia 
aproape de trupul băiatului. Şi nu izbuti 
decât să-şi frângă pieptul de umerii ce- 
luilalt. Se sbătu, îngrozită de ea însăși. 
Pumni umezi se deschideau pe trupul a- 
prins, mângâind. Degeiele desgoliseră u- 
merii plini şi carnea turbuvă ochii băia- 
tului. Mireasmă de copilă iăinuită. Cea 
din urmă împotrivire fu inăbuşită aruuf, 
Braţe cu vinele umflate răsturnară lru- 
pul pe grămada de saci. Ochi cari ful- 
zcră, întunecaţi, şi ochi cari se închid. 


Puterea îl îmbăta ca o vrajă. În v- 
rechi îi răsunau, fierbinți, cântări de iz- 


p/u rar, 


Er ribi 
D= SD) = 


j 





dus aminte că abia tuci zile în urmă ta- 
dusesem într'un simulacra de realitate 
hotărârea de a avea o atitudine. 

„Sunt din nou mosafirul lor, la masa 
familiară peste care se revarsă lumina 
albă a lustrului electric. E1 se îngrijeşte 
să aibă întotdeauna în casă tigările pe 
- cari le fumez cu preferință. Mă înireabă 
ce băuturi îmi plac şi-mi acordă o oră de 
conversaţie cu soţia lui, în timp ce cl. re 
o canapea alături de noi, îşi face comrul 
digestiei. 

„Pe mine însă mă chinue adevărul, 
mă sufocă, îmi vine să urlu ca un nebun, 
căci nu pot suporia minciuna asta îmbră- 
cată în haina modestă şi candidă a pric- 
teniei. Mă dor privirile acestei femei și 
mă ard îmbrățişerile lor indiscrete, 
par'că sunt cercuri de pară care îmi pră- 
jesc trupul. Aș vrea să strig: m'am să- 
turat să fiu „griveiu“ în poarta voastră, 
-— dar sunt laş,.. O, laşitatea asta sa fă- 
cut stăpână pe toate pornirile mele !... 

„Şi în timp ce eu mă zbucium pe 
ascuns, el se trezeşte şi se apropie de 
noi. Suni convins că mă simte, mă înțe- 


lege, căci îi aud glasul, ca din altă lume, 
vibrând domol, dar muşcător de blândeja 
ironiei : 

— „sară ai căzut pe gânduri; lasă, nu 
ie mai gândi... mai fumează o ţigară...“ 

„O, placia om al Nordului ! Tu uu vei 
avea niciodată nici arzătoare dorinți, nici 
uângeroase dureri ! Pentru ține totul se 
reduce la disiracţție. la linişte și la diges- 
tia ce urmează unei mese copioase, Tu 
nai suflet şi nici nu bănueşti că alţii lar 
putea avea...“ 


— „Aceasta e viața mea dragă prietene 
de când nu neam văzut. Nu ţi-am des- 
eris-o eu, am descoperit din întâmplare 
aceste pagini tipărite și m'a izbit pasajul 
cu ţigările,.. Nu mai am nimic de adăo- 
sat afară doar de recunoştinţa  peniru 
autorul lor care m'a scutit să-ți fac o 
descriere, tocmai acum când sunt grăbit. 
căci mă așteaptă „masa cu ţigările'. 

O strângere de mână dela Toporaş. 


TUI. GIURGEA 


215 


bânaă. Trupul îi tremura. Muşehii <e 
inşerpuiau, sugrumaţi, ca în aşteptarea 
saltului. Oasele se'mpietreau, năprazni- 
ce. Şi în ochi se avprindea plumb clo- 
cotit, 

Trământată în brale, fata aştepta cu 
pleoape înlăcrămate şi obrajii lugoriţi. 
Aştepta fără să gândească,  Riăsuflarea 
celuilalt îi trezea fvânturi de visuri, şi 
amintiri din cărți ascunse în fand de cu- 
fere, Sufletul îi cra sfârtecat de lumini 
necunoscnte, cari o slăbeau şi o îinpie- 
dicau să se apere, O îngrozea gândul 
fuptului. Și totuş îl astepta, tresărind. Nu 
voia să i sc îinpotrivească. Ar ti dorit 
ca ceclali să-i sfarme trupul, crunt, — ca 
să nu se mustre, mai târziu, că n'a lup- 
tat până la urină. E 

Si, deodată. strânsoarea de jăratur. 
slăbi. Ochii lui se rătăciseră. Voința se 
snrpă, frântă. Şovăi. Trecură clire de îin- 
cordare, în suflete. Si iarăş şovăi. Se tru- 
dea, parcă. să-şi cheme gândurile, să și 
le  orândniască. Trupul i se destrămi, 
dureros. Ochii se veştejivă. Simţiri de 
putrepgaiu, de baltă caldă sub arşiţă, de 
must cu nireasmă râncedă — i se re- 
văvsară în suflet. Incordarca re picedu. 
depărtându-se, ca o fluturare de aripi. In 
urmă-i rămase trupul secătuit de potină, 
Frânt. 

Fata se deşteplut. O nemuliinuire 
pizmaşă îi împungea ochii. Ar fi hiciuit 
chinul celui care îşi căuta, pierdut. gân- 
durite. Il privi. Fără să cuvânite, înţelese 
că nu mai e stăpânul. O bucurie fier- 
binte o năpădi. Pâraie de sânge se pră- 
văliră, însuflețind  mădularele. Şi corzi 
an plesnit, rupte de şuvoiul lăuntric, Şi 
au frământat, răscolindu-se, strigăte ce 
vesteau izbânda. 

Celalt, încercă s'o prindă in brate. Dur 
vraja pierise. Infruntând primejdia. fata 
zâmbi batjocoritor. Brațele. ostenite, nau 
apucat decât vestmântul. Şi pumnii fetii 
au lovit. adânc şi fățiş — ca o răzbunare. 

Paşi vioi, până la uşă. Cuvinte şontite. 
Și un râs izbucnit din durere şi -lesfă- 
tare. Râsul se amestecă, la capătul ecă- 
rii. cu glasuri tinere. Apoi, picri. 

Alături. nălucirea îl obosea. O înde- 
vărtă strângând ochii. Sar fi snus că 
futa rămăsese la ușă, îmbiindu-l. Se ri- 
dică, aspru, cu fruntea răsturnată. ŞI 
privivile nu-i întâlniră trurul. O furie 
e» clocoti fierbinte, împletită cu aburi ie 
desgust față de cl însuşi — îl întărălă, 
Alergă până la uşă. Pe scară -- nimeni. 
Viaţa îl coprinsese iarăs. Dar fntu aler- 
gase, deacum. prea sus. 

Sc auzi răsunet de clopot izbit înde- 
sat. Incepea lucrul. Privi în jurii în- 
prozit. Apoi se  prăvăli, iarăş, până 
în adâncuri. Si — plecând capul -- 
urcă, sleit, scările. Voia să ajuneă sus, 
acolo unde lumina se strecoară sfios 


prin geamuri fumurii, 


MIRCEA ELIADE 





216 


Criticul „Passe boules“ 


Oh! les barous de fer. dans 
leur armure defer,aver leur 
coeur de fer, dansleur poitri- 
ne. de fer... 

Theophile Ganiier 


O nouă estetică, o dogmatică nouă, 
deci, a Frumosului de „pretutindenea“, 
„Singură purtătoare“, neînjosită şi îniru- 
pată, pipăită şi transcedentă, şi umană, 
şi divină, accesibilă, şi virgină, şi aşa, şi 
pe dincolo, nu se exprimă, fie odată pen- 
ivu vecinicie, spus, prin Babbit. Ce este 
Babhit mai mult decât Babbit, şi ce, 
„Noul Laokoon“, mai mult decât „Noul 
Laokoon ?* Un englez și ocarte. O urle. 
vărată nouă Estetică (majusculă, luaţi 
seama !) nu se rostește decâi prin El, şi 
ia prin EL tărie, întindere şi autoritate, 
pentru a impune, pulveriza, tămădri şi 
distribui peilepse. 

„Estetica coherentă“ numai în țara Lui 
există, creatură exclusivă a unui crea- 
ator unic, fruct împlinit, cu speciale su- 
culenţe, al Misticismului mea! şi 1 feu- 
lului mistic. 

Neadaptaţii la tainele acesiui Catechism 
şi acestor coherențe, să se refugieze în 
ignominia lor şi să respecte, priu absen- 
ță şi spaimă, palpitul totalului şi fâlfâi- 
rea  genialității de  intu-i-ţiuneee şi 
plilastice, de ascendenţe, ierarhii pa: 
doabe şi revărsări. 

Şi pentru ca un asemenea Psihic, fe- 
cundant, şi un asemenea Fizic, armonizat 
in radieri şi fotografiat cu pămătuful 
gălbui la bărbie. să se disperseze în 
natură. fără de limite şi fără de stinge 
riri, desființează ceeace, pe de lături, şi 
în oricât de stinse depărtări le-ar putea 
incomoda pornirea, ofensiva şi faima,a: 
dunând sub aripi de galinacee formă, 
fond, emoție, analiză, punct de vedere, 
sinteză, bele arte şi Institut. 

Din astfel de iluminări, la sfârşitul 
drumurilor, în ultimă examinare. uşar de 
parcurs cu atât de agile comprehetiuni. 
trimise de protectoarele duhuri ale sati- 
rilor geniale, s'au desgrădinat, pentru 
cel mai mare bine şi cea mai perfectă 


orânduire, truismele sacerdatale, în re- 
toria cărora fără lasitidine, de-acunu, 
precum lipsit de mohor, fiecare iiohă- 
naş de slove, va descoperi călăuza, re- 
țeia şi capsnla. Ceri, de pildă, desnărăj- 
«uit, pentru a mia oară. deslegarea nedu- 
ineririlor de care, în faţa tăcerilor des- 
chise printre rândurile cărţii de intero- 
gări, turmente şi vijelii, eşti, ca de tot 
atâtea obsesii asediat, sau cheia carcas- 
mului cu premeditare închis şi in  1i- 
vrească cruzime; sau răsplata -comb iniu- 
nei tale, la mânuirea tăişului printre 
pleboii apucaţi de panică, sub privirea 
de sticlă a unui implacabil Demiurg. Es- 
etica pantec şi cogitativă. îţi va oferi, îu- 
tr'o sentinţă, liniştea, sau. poate, în u 
referat cu detalii de toată  quietudinca 
Estetică, prin urmare, nu numui proteică 
dar și salutară, căci curmă, odată cu 1e- 
culcitrante probleme de trepidantă lile- 
ratură, şi cn dubiosul, până la ea, răs- 


punsurilor, Şi reaua digestie, somnul 
greu, visul cu coșmar şi neurasteniile 
incertitudinei. Să mai zicem că citeşti, 


trecând peste consemn, pe Andre Gide, 
după cum s'a decretat şi se stie, un „ăla“ 
cee-reee-briral, si că, in decursul unei 
astfel de. am indrăzni a spune, perniviva 
se lecturi, pătrund în dumneata, cu iu- 
sinuări de încete otrăvuri dar coatinse, 
imoralisme, nemernicii şi... inactualităţi, 
de care, spre sfârşit. te simţi invadat, și 
îmbolnăvit prin lenta lor acţiune, cărzia 
cu doza burghezească a cuwmintelor iînvă- 
țăminte, desamparatul citadin ce ceşii, 
nu-i poate opuue decât o maladivă și 
culabilă supunere, Să presupunem, i 
văş, că descifrează pe Vulcry, în care gă- 
seşte vuriozitatea dumitale agitată, un 
prilej nou de torturi, recoltă vremelnică a 
unor recente postulate. îiritante su atât 
mai mult în erispatul lor ermelism, ct 
cât mu cristalin, în alveolele spiritului 
geometrizate, Alergi la EL. la Fstetiecu 
Lui. Şi deţinător, apoi, al Înţeleprinnii 
distribuite într'un curs şi şapte sute 
venăzeci şi nonă de prafuri, întâhnuşti, 
(graţia te-a vizitat, în fine), calmul la care 
zadarnic ai fi râvnit în lipsa acestui pu- 
naceu, Acolo, acolo, vă zic, olihna dosui- 





RODICA MANIU: PORTRETUL DOMNIŞOAREI B. 


 UNIPERSUL LITERAR 


tă capitole şi coinsolatoare.ca niște litanii. 
Acolo. Ascultaţi: „Frumosul nu e nici de 
natură propriu zis metafizică, nici de na“ 
iură, propriu zis empirică. EL nu face 
parte nici din lucrurile din afară re na- 
tură, nici din cele din natură. El este, 
ca să zicem asttel, la intersecția dinire 
lumea fizică şi cea. sufletească, în afară 
din natură, şi prin partea fizică în. na- 
tură. Frumosul în această noncepţiune» — 
— deşi fizic, — nu ca fizic este simțit şi, 
deşi sufletesc, nn ca exclusiv suiletesc 
este văzut“. 

Şi aşa. Tată con-cep-ţiiiunea. Iată, e 
cazul să însistăm, iimaculata concepțitunt, 

Este “cu putinţă, dacă ni se permite să 
venunţăn la glumă întrun domeniu re 
zervat numai şăgalnicului, să fi fost vreo- 
dată cu seriozitate cântărite asilel ve 
pârdălnicii solemne. de Balisse-ade, şi de 
clownerii erudiie ? Da, desigur, de vre 
mie ce, înaintea celor ce pufnesc lu peri- 
patetismul acesta bufou,  nuenajâ duși 
«dusfătăvile încurajate de îngerul dolofanu 
savant şi alchimist, sau campat ieri. și 
se campează azi, nu doar pruncii =uges- 
țicnați de verbiajul ştiinţei luni luto- 
vius siallui Sganarelle, dar şi câteva ma- 
turităţi ponderate, cu menirea de a jaus- 
iilica, cel puţin, ceeace ele numesc o 
luboricasă înscilare de teoreme estuti- 
ce şi, inai ales, o tenacitate în păreri, 
iupresionantă. RR 

Dar muuca Sisifului ue este, cinstii, 
indiferentă, atâta timp cât Sisiful este 
un Sisif al înutilității şi al efortului ne- 
rod. i 

Dar tenacitatea lui, sau Lui, dacă ți- 
neţi cu orice chip, ne zeuduie de hohote 
hilare. câtă vreme acest alât de poznaş 
Sisif. nu, face de cât să mute. încăpăţâ- 
natta un apostol şi devotat ca un mar- 
tir, pietrele de moară, sccotite arhitec- 
iurale, delu un capăt al Ferrei, la celă- 
lat, | 

Mai pain înclinați le extaze de ăst soi 
sau, cel puţin, la menţiuni atenuate, 
ue-am dat, uşor, în schimb, seamu, de 
fundamentul pe care sa repauzează ue- 
hotărnicita confienţă în sine, a muestru- 
lui din epoeele toate, această  inexpii- 
abilă îneredere, la astfel de tempera- 
tură. şi în astfel de circumstanțe tinpu- 
«doare insolentă si grosolană sfidare. în 
hus. 

Neîngăduit de poluş, cartea a prinse 
funcţionarul ei critic, calp lu ceeace 'de 
acâtea ori numeşte e] emoție, afon at ra- 
țiunei perfecţionate şi gângav. al pevlec= 
ţiunei. l-a prins, deci, cum se poate mui 
nepregătit. Tomerar ca Inimă-de-Len. nu 
s'a declarat răzbit. Puuperismu-i mintal 
sa prelins în derivative,  burleszu de 
ture dispune ca um miliardar «le situaţii 
comice, a deviat în capitole capitoluse. 
paragrafe. titulaturi, însumări,  sulsu- 
mări. acolade; şi subdivisiuni. El u înlo- 
cuit precipitatul imluilor în jurul unui 
sâmbure de suflet. cu rudimentul extre- 
scenţelor de şcoală, adoptând gravitatea 
primară, schema csificată. metodologia 
economiilor verbale strânse sub eiicheiă, 
gongorismul (ca să ne folosim de cuvân- 
tul pe care, maniac, îl repetă), termeni- 
los difuzi şi doctrinei sine qua non, Pe- 
nuiia, intelectuală a corespuns, la el, cu 
a lipsă de aproximație de-astă: dată, re- 
cunoaştem, artistică, penarviei ce voal 
lar pe care printrun iistinct de cimscer- 
vare a personalităţii- sale literare, la 
înhucuit. cu dezinvoltură <dle mepatozipin. 
cu dialectică greoaie academică. Odată 
găsită stratapema, sa multifureat în mi- 
riade. vezi bine, de procedee, caunalizate 
de locurile comune ale unei ratiocinări 
fără suc şi fără deviaţie, simpliste în su- 
parentele ci desvoltări. în elaumbicările-i 
btioase, şi păstrându-se, prudenlă, rar 











“UNIVERSUL LITERAR 


-4ru a evita riscul integralei desfiiuțări în 
regiuni emancipate de tirania definiţiilor 
„pe cari un teren pustiu, unde ridică 
neantul la puterea a zecea şi exirage rii- 
„dăcina vidului. 

Tot cc nu încape în masina. tenari- 
tăţii critice, se respinge în numele pr- 
cetelor (alfa şi omega) primordiale, de 
artă apolinică, uhiquă şi traaa-diiiii-ţioo 
oo-naaaa-lllă. A 

Motivele acestei, critici sau fixat, ast- 
fel, uşor, şi au putea fi simbolizate prin 
câteva semne si câteva noţiuni: «lisă, 
pachidlerm, odgon şi cui mare sau parul 
din curtea jandarmeriei rurale, cu steag 
tricolor la vârf. 

In jurul acestor ieroglife,  formânu 
Estetică, mă rog, compactă, verbul, în 
mii de exemplare. vânăt ca un înceat. 

Dacă, conform datelor si amintitelor 
distincţii, Gârleanu nu se cade a fiinţa 
decât ca  lir'co-descripiivo-neuro-vibrati- 
lo-naturalis, respectând teoria  Poeziri, 
subtilităţile, corespondențele, analogie. 
antinomiile, .corelațiile, contigenţele, «di- 
jungcrile. sudările, separaţiile, îmbucă- 
rile, osmozele şi cosmosul ei, Odobescu 
nu-şi va cuprinde locul în Empireu, de 
cât ca descriptino- lirico — (luaţi senuma 

la nuanţe) vibranio-echilibrato-erudissa 
mo. Zeii cad în legin. maestrul „leur cn 
a boăch€ un coin“, 

Nu, grăiţi drepi. ce a făcut mai mult, 
o viaţă întreagă de critic. Maestrul. ce? 

La fel şi-ar fi destinat sublimul ori- 
“când si orice ax fi fost să fie. Botanist, 
ar fi numărat la infinit. frunze, nesvuri, 
firișoare de pivot. Anhiteci frize şi fron- 
toane. Pictor, atomuri de pastă si ulei. 
Gastronom, numără. fără îndoială, boa- 
bele unui pilaf aim Turcia. pe care. gro- 
graf, o detaliază în numărul capetelor 
ci de Turci, . 

Pentru că menirea-i fu critic. îşi cu- 
lege astăzi, beat, satisfacliile de critic. 
Imensă jucărie animată, se ridică. ve 
două solide picioure. la orizontul singu- 
rei veritabile Estetici dela Aristot la EI, 
cu gura generos dsehisă. cât un taber- 
nacol. i ! 

Aşteaptă, zi cu zi. infatigabil ca în- 
săşi Puterea, : mingile de e] pregătite, 
ccus cu ceas; şi pe care după ce le va 
primi, aruncate de ţintaşii de el cducu- 
fi. le va restitui, pentru a le primi din 
nou. E circuitul ideilor hui, în forinii de 
baloane disiractive. 

Jocul îşi ave amatori în vecii vecilor 
dispusi la amuzantă gimnastică, Pangloss 
stiind de timpuriu. să-şi  însufleţeasci 
pustulele şi să fucă, din. fiecare, un fa- 
natie metodolog, Aruncă unul, arun-ă ce- 
lălalt. . aruncă toţi deodată şi Maestrul, 
brnom. înghiic, înghite. înghite... 


FLIENA PROTOPOPESCU 





217 


Artă şi natură 


O discuţie milenară aproape. a îm- 
prăştiat în omenire păreri felurite în 
legătură cu raportul, în care se găseşte 
arta cu natura. 

Discuţiile acestea au urmat însă rit- 
mul evoluţiei credințelor religioase. 

In timpul păgânismului antic, pauteis- 
mul religios al celor vechi se răsfrângea 
ca ideaţiune estetică întrun punct de 
veslere, în care arla apărea ca o imitare 
a naturii frumoase (Socrate) sau ca o 
manifeslare a divinității (Platon). 

Frumuscica naturii însemna pentru 
cei vechi afirmarea esenței divine, sau 
prezența expresivă a ideilor în înţele- 
sul platonician al cuvântului. 

In epoca patristică a creştinismului 
medieval estetica era oarecum izgonită. 
ca preocupare speculativă, căci punctul 
de vedere teologic, care predomina în 
cultura Evului Mediu. nu se putea im- 


păca. cu cercetări ce urmăreau, lupă 
părereu teologică. latura sensuală a 
vieții. 


În timpul romantismului german... ex- 
tetica desecătuşată de lanturile teologice, 
vevine la punctul de vclere sirăvechii, 
prin iransvaluarea unui idealism în care 
„ideea“ lui Platon epurată oarecum de 
conținutul religios, fie el păgân sau 
creştin, este ridicată la rangul de elc- 
ment generator al unei metafizici pur 
speculative ce ancorează în cele din urmă 
tot întrun final. în care arta se acomo- 
dează gospodăreste şi cu filosofia pe de 
o parte și cu religia pe de altă parte, 

Arta, religia şi filosofia apar unge 
mămate. în filosofia idealistă germavă 
fiindcă izvorul lor unic este divinitatea. 

Ta Seheliing. spre pildă. constatăm. 
un fel de armonie prestabilită între 
idei şi lucpuri. Pentru fiecare existenţă 
noi purtăm în suflet un concejt ce nu 
derivă din obiect în mod direct, nu ce un 
efeci al experienţei, ci sc găseşte în îu- 
căperea minţii noastre în mod trauscen- 
dental. Conceptul acestia este a reminiu- 
cență de esenţă divină. ar zice Pluiov, 
pe care experienţa nu-l poate modifica. 
adangă Kant. şi dacă el se suprapune 
perfect pe obiect. reprezentând confor- 
mitate absolută între obiect sși idee, 
adică esenţa. lui, efectul este estetic. 

Atât în artă câi şi în natură. nu for- 
ma ar avea vreo valoare, ci principiul 
activ, care o însuflețeşte. Acest princi- 
piu activ este în artă şi în nutură legă 
tura între forma concrciă şi suflelul su 
prem. Frumosu! natura! şi cel esteti 
sunt izvorite dintr'o oripină spiritualţ 
Fiecărei exisiențe îi va corespunde așa 
dar. zice Schelling câte o idee eternă u 
rațiunii infinite. 

(Ueber d. Verhaeltnis d. bild. Kuensite 
7. d. Natur). : 

Cu alte cuvinte spiritualitatea aceas 
supremă arc drept corp întreaga natură. 
iar legătura între acest spirit absolut şi 
corpul săn devine mai expresivă în ar- 
tă. Prin artă pătrundem mai aproupe de 
sufletul absolut decât din contemplarea 
naturii. Adorarea acestui spirit însem- 
nează religie, cunoaşterea lui, filosofie, 
iar apariția lui întrun văl cât mai siră- 
veziu, arta. 

Un Schopenhauer, spre pildă, ne va 
da în această privință o pagină nude 
pmintr'o imagină ne va destăinui în a- 
cceaş tradiţie ideologică suportul mira- 
iului artistic. „Natura“ zice Sehopeu- 
hauer, „dă creatorului de artă posibili- 
tatea de a termina ceeace natura na 
realizat decât imcomplei, sau neclar, 
îi dă prilejul să presimiă scopul urmă- 





- dată înţelege natura, ..care 








rit de natură. căci abia întrevede. ge- 
niul ideea în lucrurile mărunte şi deo- 
îi vorbeşte 
parcă pe şoptite ; cl exprimă devndată 
în mod definitiv ceeace natura nu fă- 
cuse decât să bâlbâe; această [rumu- 
seţe a formei omeneşti, spre pildă, pe 
care, după nenumărate încercări, naiura 
nu putuse sto atingă, geniul o fixeuză 
în marmură ; o aşează apui în faţa na- 
turii, căreia parcă i-ar zice: „Na, iată, 
ceeace voiat să exprimi — „Da e adevă- 
rat“ răspunde o voce, care tăsună în 
conştiinţa speclatorului” (Welt als Wille 
eic. rol. ÎI, $ 45). 

Guyau graţie unei reminiscenje: din 
Schopenhaher, leşi punctul de veulere 
estetic e diferit, va. scrie : 

„Artistul ascultă natura vorbindu-i pe 
soptite ; sau mai de grabă ca însăşi se 
ascultă în cl. Arta exprimă. ceeace. na- 
tura nu făcuse decât să bâlbâie şi îi stri- 
pă: „lată  ceeuce .voiai să exprimi!“ 
(Lfart au point de vuc sociologique, pi 
$2. X-eme, ed. Paris 1914). 

De asemeni Bergson muli mai înrudit 
cu Guyau, decât va fi fost acesta «n 
Schopenhauer. ne va spune răspicat, că 
artistul se adânceşte pe sine întro o- 
peră de artă, făcând un efori de obsor- 
vație interioară atât de puteruic, în cât 
e în stare să surprindă virtualul in 
realitate şi să reia spre a compleia ope- 
va, cceace natura a lăsat în el ca schiţă, 
sau numai ca Simplu proect (Le rire), 
cab. III. pe: 172, XVIl-&me cd. Paris 1919). 

Estetica modernă va sustine, că aria nu 
îmsemnează reproducerea nuluvii. cecace 
de altminteri este imposibil, ci de o ex- 
primare a ei. Ar fi vorba, aşa dar, dea 
se găsi echivalentul naturii prin forme 
naturale. 

Pictorul Cezanne ne va spune. că el 
n'a ajuns niciodată să poată reproduce 
natura, day că a fost fericit în ziua, în 
care a, descoperit. că soarele e un lucru. 
pe care nu-l poţi copia, dar pe care îl 
poli exprima. 


% 


Părăsindu-se în estetica modernă. spe- 
culaţ'unea idealistă sa căutat să ac sta- 
hilească un raport între artă şi natură: 
ceea dintâi fiind o exprimare caracteris- 
tică a celeilalte. 

Cu toate acestea în genere esteticienii 
păsesc caraeteristicul acesia şi în utu- 
mite înfătişări ale naturii, ceeace în- 
qemnează că idealismul lui Schelling, 
Iegcl sau Schopenhauer şi-a schimhat 
numai caracterul : din metafizic irans- 
cedental a Acvenit mai mul empiric. 
Soluţia problemei este însă acceas. 

Raționamentul, care duce la această 
concluzie, întradevăr e elemeniar, «dar 
nu pe de-a întregul adevărat. 

Ovicime poate descoperi într'o operă 
de artă unitatea ansamblului sau arino- 
nia, ce se depajează din varietatea mul- 
tiplicităţii. Oricine e în siare să “sur- 
prindă ceva asemenea între stringența 
clementelor alcătuitoare dintro operă 
de artă şi coeziunca finalității în natură. 

Şi oricine e capabil să constate pre- 
zența unci idei fundamentale şi în ope- 
ra de artă şi în natură, idee. pe care 
so învestmânteze formele. Apoi un fi- 
losof e obligat oarecum, atunci când face 
metafizică mai ales, să lege cele rouă 
înfăţişări, spre a degaja din ele o fortii 
sirituală unică. arătându-ne. spre nil- 
dă, că această forţă e întru câtva îm 
brobodiilă în priveliștea creaţiuuii cer 





218 
Toamna 'n Luxemburg... 


Prin fumul de ramuri violet, apar: 
Statui, în amurg, 
Toamna'n Luxemhurg, 


Izolate“n alte 
Epoci. cu înalte 
înțelesuri... Astiel vremii noastre par, 


Măsti, prin cari trecutul 
Mai surîde, mutul, 
Pentru singuratecii cu vis îtrziu, 


Ceşi ascund de lume 
Chinul fără nume, 
De-a iubi amurgul prea de timpurie... 


„„Chipuri de regine 
Palide şi îine, 
Respirînd în seară farmecul regal 


De odinioară —. 
Straniu înftioară 
Cu zădămnicia vnui ideal. 


O, amurguri triste. 

Vrăji de ametiste —. 

Suflete şi statui albe'nvăluiţi .- 
Ca întrun linţoliu 

Viător, de doliu —- 

Și o suferinţă dulce risipiţi!.,. 


„Căci pluteşte'n seară. 
Cu palori de ceară. 
Farmecul din urmă-al soarelui apus -- 


Şi pe statui lasă 

Gloria-i pioasă, 

Ca pe un omagiu celor ce sau dus... 
Luxemburg, (926 


MIRCEA GHEORGIII 





mice, iar în contemplarea creuţiunii ur- 
tistice forța aceasta centrală, daci nu 
e desvelită pe de-aîniregul. cel vuţin e 
destul de străvezie. 


- 


O unaliză mai deaproape a problciuci 
ne va face poule să surprindem deoge- 
birea fundamentală între artă şi natură. 

Sentimentul nostru în faja naturii nv 
e stârnit. graţie întinderilor de subsiau- 
ță şi nici nu răsare din numărul! Jucru- 
xilor, ci din pricina raporturilor, pe care 
nu le putem nici socoti, nici inăsura, 
nici determina în incă abstract. Acest 
sentiment de admiraţie nu rezultă nici 
din materia formelor multiple, ci din 
expresiunea acelui unu intizibil star 
omni-prezent. Nicio analiză nu ar pu- 
tea să desvelească acest mister al uni- 
tăţii. Fortele naturii sunt ca niunciiorii, 
ce nu sunt admişi în sala de consiliu al 
creațiunii. Lumina și sunetul se desfac 
din sânul naturii. ca trubadurii cure 
cântă în noapte serenade sub ferestrele 


simțurilor. (Rabindranath Tagore. Le 
religion dn poâte, pag. 8-19, Paris 
4924), 


Înțelegerea acestei unităţi, în faţa că- 
veia ne prosternăm. fiindcă ea, revelează 
Ființa supremă, pe care o simțim în ju- 
ru) nostru şi în noi înşine şi căreia nu-i 
putem aduce decât adoraţia nimirnicici 
noastre pierdută, topită în marele tot ce 
ne îÎnconioară — însemnează că atitu- 
dinea noastră e religioasă. Suprimăm 
spaima nezunoseutului  puintro  înţele- 
gere care să contribue lu propria noas- 
tră securitate. 

lu artă însă comproinisul acesta este 
«xclus. Nu înlocuim o spaimă legală în 
mod necesar de condițiunea umană prin- 
tro înțelegere salvatoare. 

In artă ideea fundamentală sau con- 
repția nu are un continut unic ca în re- 
lipite, iar învestmântarea sau încorporu- 
rea ideii atât de felurită în artă răs- 
punde unei necesități atuvice a apara- 
tului nostru mintal de a simboliza cu- 
petarea în forme concrete de vialiă. 


In faza de copilărie a omenirii abstrac- 
țiunea cra o imposibilitate. Mintea owe- 
nească lucra atunci ca o claviatură des- 
tul de împerfectă. care trezea masse de 
realități înlănțuite în simbolica primi- 
tivă după un plan ce mima însuşi aspec- 
ink vieţii în forme ca spaţială. Funcţiu- 
nea mintală evoluând, abstracţiunea a- 
dică generalizarea devine mijlocul fe 
cugetare ce fixcază o altă structură a 
minții noastre. Din simbolismul primi- 
tiv al primului strat mintal, elemenicle 
originare revin articulate pe planul evo- 
luat al minții omeneşti şi obținem astfel 
în faza ulterioară o sinteză între prove- 
deul generalizării şi ace! al încremeni- 
rii spațiale de pe ecranul mintal ul o- 
muloi primitiv. 

Revenirea aceasta la rudimentele u- 
nei cugetări primare ne face să ne 1e- 
găsim oarecum noi înşine şi as:fel din 
trezirea unei funcțiuni atavice, care nu 
mai e în mod normal în activitate—îu- 
cercăm plăcerea supremă a emoţici es- 
tetice. 

Sinteza aceasta reprezintă raportul 
între concepție — generalizare —— şi în- 
corporarea concepției — simultaneizarea 
unei succesiuni —- pe care arta îl va în- 
fătisa în totdeauna. 

In natură” procesul acesta nu rxislă. 
Efectele naturii şi ale artei vor prezenta 
însă o analogie, dar nu prin conţinutul 
și nici prin funcțiunea celor donă do- 
menii. ci prin plăcerea încercată în fnţa 
amândurora. 

Plăcerea aceusta e îusă analogică. 

Atât înfăţişarea naturii unilare si ar- 
monice, cât şi contemplarea artei ne vor 
stârni plăcerea : cea dintâi prin o“oltrea 
spaimei de care suntem cuprinși în faţa 
necunoscutului . cea de a doua prin rea- 
Hzarea unei funcțiuni primare a sufle- 
tului nostru. 

Dacă însă cineva ar putea răspunde. 
că admirâna natura na simțit niciodată 
prezența vreunei urme religioase, aceasta 
ar însemna că în admirația sa pentru 
natură a făcut o analogie, între artă și 
natură. de care nu-şi dă scama, analogie 
ce nu e prea departe de o alta pe cure 
ațt cineva ar putea-o face strigând în 
culmea desnădejdii de la galeria unui 
teatru unde se reprezintă o tragedie, că 
nu victima e vinovată de crimă, ci un 
altul, care tocmai ieşise din scenă. 

In primul caz sar lua natura «lrapi 
artă, iar în al doilea, arta drept natură. 


SCARLAT STRUŢEANU 


UNIVERSUL LITERAR 





Pierre Benoit. ofițer al Legiunii de 
onoare, după câteva săptămâni, nu rc- 
uunţa să-şi înşele contimporanii. 

EL a rămas „tânărul poznaş“, care pre- 
săra cu plume romanele sale, spre mu- 
rea neplăcere a unor anumiţi critici îi- 
picari, Acum! de curând. se afla la Cairo 
— unii pretindeau chiur că trebuia să 
se însoare cu o syriană, care stătea în 
Alexandria — unde sc şlimba adesea în 
valea de jos a Nilului. Nu de mult a vi- 
zilat un mic muzeu arheologic la o le- 
părtare de vre-o 60 km. dd Cairo. Tână- 
rul egiptean, care îi slujea de călăuză îi 
istorisea cu multe amănunte, povestea 
unei carecare mumii înțepenită în ban. 
lajele sale sacre. 

— A trăit în anul 2100 sau 2200. 

Dar Pierre Benoit iubeşte preciziunen. 
Si fără să clipeascii: 

„ Scuzaţi !.. Imainte sau după 
Christos ?... 


lisus 


Un capota! diu cscoria regelui Frede- 
ric cel Mare al Prusiei. prea sărac ca 
să-şi cumpere un ceas, obicet foarte 
luxos în acea epocă, purta în locui, a 
schiță de obuz atârnată de un lanţ. 

Regele observând imediat această nui- 
vitate, şi voind să se distreze, îi zisc in- 
to zi: 

— Caporale. trebuc să fii foarte cco- 
nom, ca să-ți fi putut cumpăra un ceas! 

Vrei să-mi spui cât este ora? 

Soldatul ghicind gândul regelui, scea- 
se fără a sta muli pe gânduri schija din 
buzunar spunând : 

— Sire. ceasul meu nu arată orele, dur 
cl mă înştiințează în fiecare clipă, că 
irehue să fiu gata să mor pentru Mujos- 
tatea Voastră. 

— Ține, amice, răspunse regele, în- 
duioşat şi încântat de acest răspuns, ia 
pe-a! meu, aşa vei putea şti şi ora în 
care vei muri pentru mine. 

Şi Frederic îi dădu proșriul său ceas, 
o bijuterie strălucitoare. împodobită cu 
diamante. 

A bă 
L] 

Piunistul enplez Mark  Hanibourg se 
afla într'o zi în oraşul Dayton din Ame- 
rica de nord. 

Intro seară, pe când se afla înir'un 
club, unde iuca la rulctă, o tânără și 
drăpăluşe femec, care nu-l cunostea de 
ca din vedere, se apropie de scaunul 
ui. 

Da Dragă prietene, 
complect curățată. Imprumută-mi 
de dolari. 

Mark Hambourg, care fără a, fi toomai 
«ceace se pumeşte sgârcit. ţine totuşi 
foarte mult la bani, răspunse: 

- Te rog, să mă scuzi dragă pvietenă, 
dar mi-e cu neputinţă. 

Se vede că te temi răspunse tânăra fe- 
mec, totuşi nu înțeleg de ce te-ai teme. 

Cândește-te, o să pierzi suma pe care 
ţi-o cer, pe când dacă mi-o împriumuți, 
ţi-o restitui mâine. 

—- Prefer să-i pierd la ruletă, zise piu- 
nistul. fiindcă-i mai sigur... 


ILIE ALGAZI 


îi. zise ea. sunt 
o mie 


UNIVERSUL LITERAR 


Intâmpinări si Lămuriri 


(Adaos la „Micul Tratat de Estetică) 


MI. INTAMPINAREA D-LUI M. RALEA 


De data aceasta avem de răspuns u- 
nui tânăr specialist, înarmat cu toate 
ustensilele dialecticei moderne, scafun- 
drier în sociologie și aviator în mela- 
fizică. profesor titular de Estetică la 
una din universităţile țării. Cu paşaport 
legitim nu numai pentru gândirea fran- 
ceză. dar şi pentru cca germană şi en- 
pleză, d. Ralea are la'ndemână, oricând, 
chiar Îa ora trei din noapte, un argument 
smuld din raftul cel mai nebănuit al bi- 
bliotecei sale poliglote. 

Nam fi simțit în d. Ralea un adversar 
atât de temut1), dacă ar fi fost credin- 
cios vremei sale. Destinul vrea ca d. 
Ralea să apere în vremea noastră ve- 
chin! prestigiu al „Vieţei Româneşii“, şi 
cwun tinerețea este generoasă a înbră- 
țişat cauza fără alte scrupule, giuvae- 
rele cu pietrele mincinoase la un loc. În 
Iupta pe care generaţia artistică de după 
război o duce pentru desprinderea din 
minereu netrebnic a valorilor estevirv, 
spre a le pune în planul lor propriu. 
siugurul în care își împlinesc menirea 
pentru care au fost create şi au deci 
maxima strălucire — aşa cum sentâm- 
plă de mult cu valorile juridice, econo- 
mice, ştiinţifice — d. Ralea sa aşezat cu 
faţa spre vechile erori fatale. cu spuivle 
spre adevărata sa menire. 

sl 


ESTETICA. DOAMNA SUSPECTA 


„E mai mult decât suspectă, declară 
de la început d. Ralea. preocuparea de 
estetică pură întro anumită parte a Ii- 
teratunii și criiicei noastre. Niciodată 
Fvanţa şi Italia care au produs atâta 
artă n'au filosofat atât asupra frumosu- 
lui ca la noi. E caracteristic poate fap- 
tul că în Frania nn există încă un bia- 
nual complect de Estetică. In schimb în 
Germania lucrările şi tratatele asupra 
științei frumosului se lin lanţ. tocmai 
fiinacă această calitate lipsind în viaţă 
:e refugiază în speculațiune“. 

Sunt grave erori de fapte, cu atât mai 
wave cu cât vin de la un specialist. D. 
Ralea nimit de preocupările estetice ro- 
mânesti din ultimul timp — noroe că 
domnia-sa e hotărât să se ţie cât mai 
departe de asemenea Iucruri ..suspecte“! 
—nu ştie că atât Franţa. cât şi, Italia ti- 
vatizează cu Germania în privința Siv 
diilor estetice.- A nitat oare d. Ralsa că 
cea mai de seamă legislaţie literară a 
veacului al XVII-lea a fost scrisă de un 
francez Boileau ? Că e în traditia lite- 
vaturii franceze ca fiecare scoală lite. 
rară să debuteze cu o nouă lesislaţie es- 
tetică sub formă de manifest? Asifel de 


legi«latii-manifest au scris  romanticii, 
naturaliştii. parnasianii. simboliștii, - n- 
nanimistii, dadaiștii. suprarealişiii... si 


tot în Franta unde ..nu există un manual 
complect de Estetică“ an avut şi an loc 
cele mai aprinse discutii estetice. Mai cr 
nevoe oare să amintim d-lui Ralea la 
«uerelle des anciens et des moderns, în- 
cepută acum patru veacuri şi care n'a 
încetat nici azi 7... Să mai vomenim de 
desbaterite estetice ale atâtor critici. 
noeți și filosofi, toti cesteticiani iviti în 
Franta mai cu seamă din veacul al XIX- 
lea încoace: St Reuve. Brunefiăre, 'Fai- 
ne, Lemaiître, Mallarme, France, Berg- 


1) Vezi Mihai D. Ralea: .Finic si I's- 
tetic“ în Viaţa Românească No. 2. 107. 


son, Gide, Thibaudet. Bremont, Valery, 
ete., etc.? Tot atât de uşuratec tratează 
d. Ralea desbaterile estetice din litera. 
tura italiană... Dar în această privinţă 
e de ajuns să rugăm pe d. Ralea să năs- 
foiască partea istorică din tratatul de 
estetică al lui Croce. unanim cunoscut, 
unde între foarte mulii alții va găzi şi 
pe Vico, emulul dacă nu chiar precurso- 
rul germanului Baumgarten, întemeero- 
rul Esteticci. 

Afirmația că în Germania există tra- 


tate de estetică numeroase  pentrucă 
Germanii  n'ay avea „această calitate îu 
viaţă" — o lăsăm nediscutată, rugând pe 


d. Ralea să mai cugete asupra ei. 


Nu, la noi nu sa filosofat asupra fru- 
mosului nici cât în Franţa. nici cât în 
Italia. Nu sa filosofat la noi probubil 
nici cât în Bulgaria şi credem că se filusw- 
fează — deşi avem patru Uhniverzităţi— 
abea cât în Albania. iar dacă toţi spe- 
cialiştii români în estetică vor avea tem- 
peramentul d-lui Ralea. e speranță să 
ne aşezăm în privința filosofiei frumosu- 
lui, în Tibet, 


OMUL FANTOMA. 


Cititorul va fi băgat de scamă că ne 
tot învârtim în jurul unor chestii secun- 
dare şi că nu avem curajul să atacărm 
din faţă marile întâmpinări ale d-lui Ra- 
lea. Mărturisim că ne vine foarte greu. 
D. Ralea se prezintă în acelaş timp din 
faţă, din spate și din profil. Nam arca 
curajul să spunem că e un nod de con- 
tradicţii : ar putea oricând să răstoarne 
peste noi un sac de argumente livreşii 
en să arate că acea contradicție e logită 
pură. Nici învinuirea de confuzie iu i-o 
putom aduce : d. Ralea n'a fost niciodată 
si nu este nici acum în stare să seric o 
singură frază cu penumbre. 

Găsim în studiul d-lui Ralca „Etnice și 
Fstetic“ afirmații, adevărate fiecare în 
alte categorii, și numai autorul ctinoaşte 





218 


prebabil sesrelul îmbinării lor. Tânărul 
critice — pe drept speriat de atâta filo- 
sofie asupra frumosului | — crede întrun 
rând (pag. 237 a V_ R.) că „Aria nun e 
decât un mijloc de exprimare a perso- 
nalităţii“ iar 24 de rânduri mai jos ne 
ulueşte cu cestlalt adevăr: „O artă e, 
oricum, expresia unei anumite culturi: 
schimbaţi valorile morale, religioase, 
sociale chiar, ale unui gen de civilizuție, 
arta se schimbă şi ea imediat“. Cova 
mai departe (pag. 241 a V. R.) afirmă că 
ceiace deogibeşte între ci pe Rembrandt. 
Velu:quez şi Titian e „desigur în primul 
rând o anumită organizație indivitluali 
psihică şi fiziologică. dar, fără îndoială, 
în al doilea rând stilul lo» national. adi- 
că reacţiunea lor specifică în faţa lumii 
şi a vieței „Weltanschaung“-ul lor cum 
zio Nemţii 2)“, — pentru ca imediat ce 
întoarcem pagina (242 a V. R.) d. Ralea 
să ne spue că „Stilul național e acelu 
care dă mai întâi originalitatea...“ 

De-aci încolo orice discuţie. trebue să 
recunoaștem, ar fi de prisos. Cu un ud- 
versar care dacă ştie ce vrea, nu ştie ce 
spune, sau spune de toate, nai ce face: 
„da“ oridecâte ori aştepii „nu“ şi te Jo- 
veşte cu „nu“, când te-ai aşteptai în chip 
veşti tu „nu“, când te-ai aşteptat în chip 
firesc la un „da“. Am avea drepiul să 
lăsăm condeiul jos, aşteptând ca d. Ru- 
lea să prindă consistenții şi” înfăiişare 
omenească. 


AVOCATUL UNEI CAUZE PIERDUTE 


Halea 
unele 


Totuşi în momentele în care d. 
are conştiinţa funcţiei sale, face 
declarații fără să le desmintă în chiar 
cursul aceluiaşi articol. Obligaţia și te- 
ma domniei-sale c să apere „specificul 
național” ca element de valorificare es- 
tetică. (Trecem peste confuzia  prina- 
nentă pe carc o face între „specificul 
naţional“, valoare spațială, cu „stilul“ 


2) Chiar în această frază e o confuzie: 
stilul naţional, colectiv. e altceva decâi 
filosofia specifică a fiecărui articol în 


parte. chiar din acelaş ncam șiepacă ?... 


G. ZAMEIROPOL : NATURA MOARA Sa 








220 


artistic, care e o valoare temporală şi 
se poate regăsi la un moment dat la ţări 
de cultură foarte deosebită). 

„Viața Românească a spus de mai 
multe ori, recunoaşte şi d. Ralea, că 
există o strânsă legătură între calitatea 
artei şi gradul de specific naţionul pe 
care-l prezintă aceasta“ — şi ca să nu 
confunde etnicul cu esteticul, domnia-sa 
dă acestui imperativ critic o nouă for- 
mulare ; „Care e rolul şi care e gradul 
de poteniare artistică a coeficientului 
etnic în producția artistică ?2* 

In chipul acesta, adică prins întro 
formulă sigură, scmisă, adevărul d-lui 
Ralea nu mai e atât de periculos. Căci 
dacă în productia artistică etnicul ete 
un coelicent, acest coeficent poate varia 
de la un minim la un maxim fără ca 
produciia artistică să-şi schimbe zsenţa 
ei artistică : eternul, cu alte cuvinte «e 
o valoare care poate îi coeficient la altă 
valoare. Nicăeri, de altfel, d. Ralea ua 
avut curajul să afiame că producţia ar- 
tistică în ce priveşte valoarea ei este- 
tică variază în raport direct properţi»- 
nal cu coeficentul etnic; nicăeri d. ha- 
lea n'a scris că d. Lungeanu, bunăoară, 
e tot atât de mare scriitor ca d. Sadovea- 
nu, deşi amândoi au în scrisul lor cam 
acelaş coeficent? cinic şi nici că ]. 
Caragiale e inferior lui Sperantia, în 
anecdotele şi „spiriiele“” căruia coeticen- 
tul etnic e la maximum. 

Intrucât deci raloarea einică e numai 
un coeficent la valoarea estetică, u*mea- 
ză că acest coeficent poate varia şi în 
esenţă, nu numai în grad. Sar putea cer- 
ceta, bunăoară, în spiritul formulei po- 
poraniste, nou redactată de d. Ralca: 
„Care e rolul şi care e gradul de poten- 


dare artistică a coeficentului  alcoolia 
“au matrimonial, sau bugetar sau ochi 
albaştri, sau ghete americane, ctc., în 


producția artistică“. 

Să se facă însă deosebirea: Când am 
cerut un „frumos autonom“. o valoare 
estetică pură, nu ne-am gândit câtuşi de 
puţin să stârpim din producţia artistu- 
lui coeficenţii (de natură foarte varială) 
care-i constitue esenţa, ci ne-am gândit 
să creăm o concepție de judecată spe- 
cifie estetică, pe care sperăm so  fvlo- 
sească în curând şi d. Ralea. 

„Sar putea obiecta, adaogă domuia-sa, 
că „specificul naţional e indispensabil 
în constituirea şi explicarea artei ca 
produs colectiv, dar că în opera de ariă 
individuală nu e asa de vizibil. Vom răs- 
punde că ceeace e coleciiv e făcut din 
individual. Dacă stilurile  individuule 
n'ar avea nimic comun între ele nu sar 
putea constitui“. 

Intocmai ! 

Estetica însă nu este o disciplină de 
valori de coheziune. de valori colective 
(precum am arătat în „Micul Tratat de 
Estetică“ în nenumărate locuri) ci de 
valori de diferențiare personală, în pri- 
mul rând. Fără aceste diferențieri ar 
însemna să înnecăm în acelaş „stil“ și 
pe Eminescu şi pe Caragiale, cu icate 
deosebirile lor fundamentale, — ceace 
n'ar îngădui nici gustul estetic a] unui 
elev de liceu! 

Tot astfel se'nsală d. Ralea câul go- 
cumentează : „Arta fiind expresia sulle- 
tului, aceia care se munceşte să -ămână 
numai individuală va exprima mai puţin“ 
— căci în artă „individualitate“ nu în- 
seamnă „mai puţin”, ci cât mai mult, din 
ce în ce mult, însuşiri cât mai numeroa- 
se și înlănțuiri tot mai complexe, asems- 
nea formulelor chimiei organice: E sin- 
purul fel de a mai putea fi origina] după 
Homer, Dante, Shakespeare şi Gosthe!?. 


„Arta pură“ înseamnă pentru crzutor 


UNIVERSUL LITERAR 


ARDEALUL ȘI PROBLEMELE CULTURALE 


Impăcarea 


Mitropolitul Ioan Meţianu, care cra 
originar din Zărnegii, avea reputaţia u- 
nui bun strateg” politie. Ca zărneştean 
el avusese continuu contact cu cercurile 
sociale şi politice din Regat, ceeace îi 
prinse bine mai târziu la urcarea trop'c- 
lor ierarhiale, căci persoana su cra ci- 
noscută la Bucureşti şi părerile şi dorin- 
ţele bărbaţilor marcanţi de aici începu- 
seră a fi considerate în Ardral în acţiu- 
nile de mai mare însemnătate. lu lunga 
sa păstorire ca episcop al diecezei Aru- 
dului (187548) a avut Fă Mctrbeu al 
casei magnaţilor ungare, destule prile- 
juri de-a lua contact şi cu Dărbaţii de 
stat şi politici maghiari şi de a le cunca 
şte şi intenţiile şi interesele lor în pri- 
vinţa politicei față de români. Cu mari 
iluzii nu se va fi dus deci capul bisericii 
ortodoxe la primul ministru Khuen ilc- 
dervăry ca să facă pace. 

Am arătat în articolele precedenie că 
cercurile conducătoare ale biscricei ncu- 
stre no aprobau politica oficialității par- 


pe A >. 


conştiinţa acestui adevăr, iar pentru cti- 
ticul de artă întrebuinţarea judecăiii es- 
tetice, deasupra tuturor  cocficenţilur 
care au acoperit vederea d-lui Ralea. 
Astfel a creiat Marcel Proust, romancie- 
vul atât e complex, astfel judecă crea- 
țtia Paul Valery, esteticianul pur ul zi- 
lelor noastre. 


PROFESORUL DE ESTETICA 
şi 

ESTETICA FARA PROFESOR 

Ce umilire pentru noi să fim siliţi a 
face elogiul  individualităţii originale, 
creatoare, să luptăm împotriva tempe- 
ramentelor comune şi „durabile“ prin 
banalitate — în faţa unui profesor de 
estetică ! Ce siluaţie jalnică să fim acu- 
zaţi de „obsesie“ şi „esitto-manie“ loc- 
mai de un profesionist, de uu profesor 
plătit din bugetul acestei ţări care n'ure 
drumuri între sate de borndee — să ne 
înveţe tocmai Estetica! El crede că a- 
ceastă preocupare e „0 lipsă naturală de 
distinctie că această „idee-tixă“ ar pu 
tea sluji drept „diagnoză“. El ne învi- 


nueştea — tocmai el care ar trebui să 
profeseze „ideia-fixă“ ! — că vedem în 
valoarea estetică „o subslantă“, în love 


să vedem în ea o carieră! El ne batijc- 
coreşte că esteticul e penimm noi „un 
cult, o consacrare religioasă“ — în loc 
să fie un salariu! Că făcând distincţii 
între valori suntem „în faza totemică, 
adică atunci când anumite obiecte sunt 
considerate de către primitivi tabu, -— în 
loc să fim în faza confuziilor universi- 
tare! Fi ne huleşte că .printro tezibilă 
simplificare de pândizre“ am făcut din 
principiul estetic „un nou cult” — în 
loc să facem din el o catedră !.. 

Situaţia unui asemenea profesor de es- 
tetică, e un indiciu al viiioarei desvol- 
tări a ştiinţei frumosului în tara nous- 
irăş Căci d Mihai D. Ralea nu rloceşie 
numai elevi. desigur imuni la „ideia 
fixă“, ci 'e împuternicit de lege să nn- 
mească şi viitori profesori de estetică lu 
Universitățile româneşti. 

TF. ADERCA 


cu Ungurii 


tidului naţional român. care avea carac- 
terul unei intransigenţe naţionaliste, dar 
era cu totul lipsită de puterea de-a rca- 
liza ceva durabil. Alegerile din 194 do- 
veliseră din nou, că rartidul” Gia desor- 
ganizat, iar la alegerea persoanelor de-a 
fi puse în fruntea treburilor domnea spi- 


vitul de castă al addvocaţiler şi legăturile. 


de cumetrie, ca sit na" folosim termenul 
odios de” ăepotism, 

După atâtea eşecuri ale comitetului 
vartidului, reprezentanţii curentului mo- 
derat în politica românească sau simţit 
îndreptăţiți să facă şi contraprobă. Erau 
chiar obligaţi să facă aceasta, Fiindcă 
credința începuse a se clătina în o parte 
a românimei din Ardeal, precum am uLă- 
tat cu alt prilej, 

Că Meţianu nu şi-a făcut mari iluzii 
de acțiunea sa se pcate ușor admite, dar 
că premierul Ungariei a jucat o fursă 
urâtă românilor e absolut sigur. Dacă ar 
fi avut numai un dram de cinste în si- 
fletul său nar fi făcut alegerile în mo- 
du! cel mui barbar din lume și nar fi 
Ţus ca prime condițiuni pentru  „iîntra- 
rea în pertractări“: Renunţarea la au- 
tonomia Ardealului, desființarea parti. 
dului național român şi înscrierea depu- 
taților naţionali 
al guvernului. 

Oricât de doritori ar fi fost românii să 
se ajungă odată și la ceva  vrezuliule 
reale, acţiunea mitropolitului  Meţianu 
nu fost primită cu simpatie de opinia 
publică românească, fiindcă făcuse gre- 
scală să admită ca în organul său „Tele- 
graful Român“ Eugen Bote să insinuc- 
ze că comitetul parăitiiti naţional ro- 
mân ar fi înclinat să renunte la uuiona- 
mia Ardealului, Aceste afirmaţiuni ule 
lui; Brote au provocat desmințiri ratego- 
rice din partea comitetului naţiouul. D. 
dr. uliu Maniu a protestaţ chiar și prin 
presa din Regat îmvotriva îndriisneței 
sfidări a lui Brote. Acţiunea de împăca- 
re devenise astfel compromisă  chiur 
înainte de-a fi luat o formă mui 0nsis- 
tentă şi „Excelenţa Sa  Melropolitul“, 
cum anunță „Tel. Rom.“, trebui să ce 
mulțumească cu un comunicat fără rici 
un miez în care se spunea că „Excelenţa 
Sa prim ministrul Khnen Hedervâry” a 
primit cu multă bunăvoință memoriul 
prezentat spre studiere și avizare. E 
greu, şi nu prea, de ghicit dacă acest 
memoriu a fest sau nu „studiat“, dar a- 
vizarea asupra lui n'a mai venit niciodată 

In «chimb a cenvântat contele  Stefin 
Tisza în parlamentul din Rndapesta a- 
supra problemei naționalităților. Atunii 
a îvțeles toată lumea. că o puce între 
românime și ungurime nn se poale fare 
căzând de acord cu guvernul tărei, di 
numai înțelegându-se cu contele dela. 


Sie (comuna nnde-şi avea Tisza întii- 
ao . 
scle sale domenii). 


Cuvântarea aceasta. deşi transmisă ile 
către Agenţia telegrafică ungară în ier- 
meni foarte mult atennnţi, făcuse o pe- 
nibilă impresie la Bncureşti. Intreaga 
presă politică de aici a comentat ncfavo- 
rabil declaratiunile contelui Tisza. are 
nu erau nici de cum indicațiuni ventru 
o erii nouă de înțelegere si de apropiere 
între cele două naţiuni. E foarte semni- 
ficativ. că în această chestiune, car cra 
desigur o chestiune de politică intorvă, 
scmioficiosul guvernului liberal .Voiuta 
Naţională“, obişnuit până aci să-și îm 
formeze cetitorii asupra  cvenimentelor 


în clubul parlamentar * 


UNIPERSUL, LITERAR 


din Ardeal prin simple reproduceri, [îiră 
comentarii. din ziarele ardeleneşti, scrie 
în 'ziua -de 10 lulie 1910 următorul arti- 
col destul de îndrăsneţ şi de categorie 
pentru un ziar, care trecea drept vrgan 
al guvernului : 

„Deşi chesiia naționalităților a fost a- 
dusă în discuţie încă dela începutul se- 
siunei parlamentare, felul cum se discută 
această chestiune ne facă să ne întări 
tot mai mult în convingerea că guseriiul 
ungar nu se gândește serios la rezoiva- 
mea acestei chestiuni. 

„In timp ce Tisza a vorbit — aşa cui 
a vorbit — în timp ce Khuen lledervâry 
se declară şi el aderent al împăcăciuner, 
contele Apponpi vine şi. declară : „Nu se 
pot admite naţionalităţiler nici ua fel 
de coucesiuni, nici de limbă, unici în alte 
privinţe. Asimilarea popoarelor  trebie 
să se facă pe temeiul unci singure idei ce 
va străbate inimile tuturor, Chestiunea 
naționalităților se sprijineşte pe factori 
puternici la Viena şi acţiunea maziiară 
va ţine compt de aceasta când ce vorba 
de rezolvirea ci“. 

„După cum se ştie curtea imperială a 
impus guvernului Khuen împăcarea cu 
naţionalităţile. Dar declaraţia lui Appo- 
nyi nu este menită să uşureze situația 
guvernului faţă de angajameuiul luat 
faţă de Viena. 

„Contele Khuen a declarat că se suli- 
darizează întru toate cu cele spuse de 
Tisza, eceace însemnează că împăcarea 
cu românii nu sc va face niciodată. De 
alifel în discursul său primul ministru 
n'a spus nimica nou. Aceleaşi idei vân- 
turate de decenii în presa maghiară, 

„O întrebare ge impune : Când primul 
ministru al Ungariei recunoaşte, că gra- 
vitaţiunile în afară ale naționalităților 
au încetat, ce-l împiedică a veni cu astiel 
de proecte, prin cari să se asigure libera 
lor desvoltare economică şi culturală ?* 

Îată cum înţelegea guvernul  miciilui 
vegat român să pună întrebări celui «de 
la Budapesta în anul 1910! Când o par- 
te din fruntaşii ardeleni se certau că (i- 
ganii pentru situații în conducerea poli- 
tică, când alţii umblau cu oferte «le îm- 
săcare licitându-se unul pe altul, „gre- 
cateii, bulgărvoii, bizantinii şi fanaricţii” 
din Bucureşii puneau astfel de îutrebări 
guvernanţilor dela Budapesta. E. timpul 
guprem să se distrugă odată legenda 
mincinoasă a unor eroi de paie, can iati 
încearcă şi astăzi să tulbure apa cultu- 
rei româneşti, numai pentru ca să poată 
pescui ei liniştii. 


TON BAILA 








i IN MARGINEA 
MAHALALEI PLASTICE 


„Opera de artă care părăseşte ate- 
Herul, ca să se expună în public, este 
isemenea Curtezanei care se oferă, 
in Stradă „trecătorului., 

Ducă trecătorului îk place, €] va 
grăi admirativ ; 

— „Frumoasă muiere !* 

Ş tot aşa de neprejăcut va ţipa, 
dacă curtezana va fi hâdă: 
— me Ce târiă lt 
Riscurile meseriei, .., 


Lucrarea unui artist are ca — Sau NU 
-- w valoare în ea însceşi ? 

Dacă înadgvăr are — atunei critica fa- 
vorabilă nu-i sporeşte prin nimic meri- 
tele ; iar critica distructivă nu izbuteşte 
niciodată, să-i clatine prestigiul, 

In calităţile unei opere de artă 
argumente mult mai zdrobitoare 
in șivagul de vorbe al unei cronici. 

Numai operele mediocre se ridică sau 
cul — la bursa criticii. 


suat 
dezât 


Pe la 1840, de pildă. admiratorii  ro= 
manticului  coiorist Delacroix insultau 
inuiuca seninului desenator clasic, Ingres, 
Indrăgostiţii de Ingres, tertfeleau avân- 
turile cromatice ale lui Delacroix. 

Nici Delacroix, nici Ingres n'uu apelat 
la pumnul contemporanilor, ca . să le 
urijine respectivele concepţii. Poute de 
aceia, după aproape o suiă de ani — şi 
in pofida atâtor violente frământări -.- 
opera lor, a amândorora, supravieţuieşte 
întro egal de neştirbiiă glorie, până 
astăzi. 


Ei . . . . . = . . ps . . 


Dar lucrurile nu se petrec pretutindeni 
la fel. 

Bunăoară în țara noastră, acum aprea- 
pe un sfert de veac — (cercetaţi, vă iog, 
istoria sufletească a „Tinerimii artisti- 
ce) — n'a fost manifestare plastică mai 
disprețuită, mai meschin  interpwerată, 
mai sălbatice criticată, decât aceiu a lui 
Ştefan Luchian. : 

Astăzi chiar, majoritatea membrilor 
acestei societăţi, abia dacă își pot stă- 
pâni un zâmbet prostesc de clocită des- 
considerare, când li se vorbeşte de su- 
prăpământeasca realizare coloristică a 
fostului lor coleg — şi prieten, 

Şi sufleteşte şi materiulmente Luchian 
a fost distrus de „Tinerimea“. 

Dar, în viaţă fiind şi sănătos fiind, Lu- 
chiun nu şi-a exercitat niciodată, Qin pri- 
cina aceasta, formidabilul lui pumn de 


atlet pe maxilarele greco-albaneze din 
juru-i, cari clefăiau calomnia. 
Bolnav fiind — nu i-a putut da, nici 


când, prin minte să suggereze unui. ca- 
marad, aplecat spre cavalerești  întte- 
prinderi — să-l suplinească, 

Artistul acesta a trecut peste laudele 
aşa de rare şi de timide, ca şi peste bâr- 
felile, murdare, ale colegilor — cu raâu- 
dria şi calmul unui zeu. 

Trăia în el. strălucitoare ca o piatră 
Jreţioasă, conştiinţa superiorității. 

Theodor Pailady,  aest avistocrat al 
armoniilor nobile şi triste, - geigneurul 


B21 


acesta cu înfăţişare de Voevod şi sensi- 
bilitate de albă Seraphită — a, încercat 
şi el să poposească o vreme sub acoper- 
mântul „Tinerimii“. 

A trebuit să plece însă curând, «u ba- 
tista la nas. În casa aceia prea duhnea 
— şi duhneşte încă—a dubală balcanică. 

Artistul adevărat era acolo — şi este 
— toi așa de nesocotit, tot aşa de jigni- 
tor îngăduit ca şi firicelul de lăcrămiou- 
ră pripăşit între spanacul, gulia și haţ- 
maţuchiul din grădinăria zarzavagiului 
cu accent epiroţânţăresc. 

Th. Pallaay a ieşit din promiscuitaica 
aceia urmărit de hula ocultă — a foștilo 
camarazi, 

Dela Luchian încoace, nu sa înregis- 
bat o mai feroce şi mai neroadă bovico- 
tare, o mai tâmpă şi mai gângavă cam- 
panie de presă — inspirată de „Tinori- 
mea“ — ca aceia îndreptată asupra lui 
Th, Pallady. 

Atitudinea acestei societăţi — (așezată 
pe alte temelii şi mişcându-se pe alte 
drumuri decât acelea ale Artei) — a fost 
aceiaşi faţă de toate talentele noastre 
mari şi roditoare. 

Răbdarea publică a stat îndestulător 
încercată, timp de un sfert de secol. 

Murmurul de indignare, mai înlâi şop- 
tit, a prins să crească şi să se concreti- 
seze în câmpul presei. 

De bună seamă, la început totul a fost 
scris cu o galantă precauţiune. 

Românul e născut dinastic — şi ştie, 
din experienţa veacurilor, că dacă <ur- 
prinzi pe laeheu asupra unei fapte mâr- 
gave, şi-l admonestezi, el te pârăște că 
unelteşti: împotriva Stăpânirii... * 

Dar dacă murmurul de indignare ul 
publicului iubitor de artă — şi de carac- 
tere — ca şi articolele critice, iscălite de 
cei mai integri cronicari ai noştri, tu 
păstrat, la început, o notă mai mult decât 
academică — curând însă, atât publicul, 
dar mai ales presa, — (iritată de imper- 
tinenţa crescândă a celor ce se pretin- 
deau protejaţi de înalta bunăvoință a 
Majestății Sale Regina) — sa văzut si- 
lită să păşească la expresiunca directă, 
care nu excludea, totuşi perfecta urbuni- 
tate. 

Toncomitent cu înteţirea examenelor 
severe din, pressă, amatorii de elită pără- 
siră trezita înjghebare artistică de sub 
conducerea d-lui Kimon—fără a prin a- 
ceasta iejgheaua societăţii să fi fost cât 
de puţin amenințată: Nouii îmbogăţiţi 
ae război — (vai !... aşa de numeroşi şi 
aşa de largi 1...) — năvăleau să se adape 
cu sete din ghiolurile verzi ale  „Tine- 
rimii...* 

Insă pentru firile crescute în dosul şi 
în idealul tejghelii, retragerea vechilor 
„clienţi“ păru catastrofală. 

De aici, câţiva ani de panică şi harpa- 
gonică nervozitate... 

Apoi, întrun consiliu intim al căpete- 
njilor sa hotărît — (o!., cetitorule!. 
— nu o împrospătare a Societăţii cu cle- 
menite tinere şi viguroase,... nu o renun- 
ţare la manufactură şi îndreptare căire 
idealul de artă... nu încetarea boicotu- 
lui a tot ce este talent real — ci... (exact 
ca în Machedonia...) suprimarea critici- 
lor de artă; conştienţi. 

Fireşte, trebuia început cu acela care. 
în ultimul timp, dovedise mai mult cu- 
raj în exerciţiul profesiunii lui: croni- 
carul ziarului „Rampa“. 

Dacă, teoretic, deciziunea a fost îre- 
netic aplaudată, punerea ei în practi.ă 
fu stânjenită — bhilariani — de chiar Ja- 
şitatea conspiratorilor, 

Nici unul dintre cavalerii complotului 
nu îndrăznea să-și ia angajamentul de a 
executa pe cronicar: 





p 


Răspunderea gestului lrebuia să lie a- 
suncată asupra unuia din acei tinesi, în- 
găduit la „Tinerimea“— adică mai talen- 
tat — şi, ca atare, nehărţuit de press. 
Unul, pe cât de curat sufleieşte, pe atât 
de lesne încrezător în şoaptele veainciu- 
se ale „şefilor“... pe cât de brav, pe uiiâi 
de insuficient înzestrat să pătrundă şi să 
aprecieze cinstita îndârjire a altota,... pe 
cât de îngăduitor față de negustoreasca 
feracitaie a „membrilor fondatori“, pe 
atât de intolerant faţă de tinereasea vio- 
lență sulistică a ziaristului, care despre- 
juieşte traficarea profesiunii lui. 

Situaţia, caracterul şi temperamentul 
„executorului” au fost îndelung studiate 
şi cântărite. 

Începu apoi, lent şi precaut, opera de 
suggestiunc : 

Dar să venim la fapte: 

Anul acesta „Tinerimea Română”  lă- 
cuse toate pregătirile de rigoare, pentru 
prezentaea, cât mai fastuos, a expoziţiei 
sale, care însemna totodată şi aniversarea 
unui sfert de secol dela înteimnciereu 
grupării, 

Sau lansat ample invitaţii prin pressă. 
Pvessa a fost în cazul de faţă cxtrem de 
ospitalieră. În special ziarul „Rampa” -— 
care, chiar după penibilul incident, ua 
încetat să afişeze zilnic expoziţia, sub 
acopermântul căreia reprezentantul ci a 
tost molestat. 

Toată lumea ştie cum sau petrecut lu- 
crurile. 

(„Tinerimea“ a avut grijă să răspăn- 
uească „victoria” în toată Capitala, ful- 
gerător). ; i 

După un schimb de cuvinte destul «e 
iuinabile, reprezentantul presseiau fost lo- 
vit, prin surprindere, de reprezentuuiul 
„Finerimii” — în chiar localul expozi- 
țici — faţă fiind, şi asistând cu brajele 
inerucişate, cea iai mare parte din 
membrii societății. 

Mult mai tânăr şi mai viguros decâi 
delepatul „executor“ — ziaristul a înţe- 
les că n'ar fi omenesc să răspundă cu 
aceiaş armă. 

“Aceasta nu ne surprinde şi na sur- 
prins pe nici un om civilizat. i 


Dar ceeace a stârnit, pe drept, revolta 
publică, mai mult chiar decât fapta a- 
uresorului, a fost atitudinea făţiş pasivă, 
tăţişy fericită a membrilor  „Tinerimii“, 
cari — în casa lor — au asistat cu neru- 
şinată nepăsare la lovirea unui invitat 
— reprezentant al pressei. 

Cursa aceasta — este cea mai elocven- 
tă dovadă că agresiunea n'a fost un sim- 
plu incident neprevăzut, ci rezultatul 
unei combinaţii, bine organizate de în- 
treaga Societate — în care „agresorul 
n'a însemnat decât un instrument  uşur 
«de manipulat. 

Vor fi poate unii — prea binevoitori 
cari vor spune că, dacă ceilalţi membri 
prezenţi s'au resemnat la rolul de simpli 
spectatori, au făcut-o de frică suu cine 
ştie ce alte asemenea nobile sentimenie. 

Dar cum se explică atunci că toţi a- 
ceşti „spectatori“ debili au dat năvală 
imediat prin cafenelile şi bodegile târgu- 
Imi să istorisească, cu mutre arhisarisfă- 
cute, isprava colegului lor ? 

Cum se explică iarăşi, că nici până în 
clipa când scrim aceste rânduri — (29 
Mart., adică peste două săptămâui dela 
cele petrecute) — nici un membru al 
„Tinerimii“... nici chiar din acei cari au 
fost hiperbolice lăudați de cronicarul 
„Rompei* — n'a găsit de cuviință, dacă 
nu să protesteze, dar măca» să se desoli- 








darizeze de gestul colegului lor, cu atât. 


mai mult — cu cât ținesă ni-l înfăţişeze 
astăzi ca pe un răzbunător descumpănit, 
într'o chestiune personală ? 


UNIVERSUL LITERAh 


Cronica muzicală 


ENESCU, FEUERMANN, JORA, 


Cu toale că ciclul simfonicelor din ac- 
tuala stagiune pare a se îi încheiat, zi- 
lele din urmă au marcat ov vigurvusă 
expansiune în viața noastră mmuzicaiă, 
Nu artificială şi nici deteamiuată de fe- 
bra zăririi sfârşitului sezonului. Căci 
această expansiune îşi află ca  cmuii 
principali, în afară de Thibaud, Feuer- 
mann, Urbano, ş. a., pe vaşuicii membri 
ai „Asociaţiei de muzică de cameră” şi, 
in dcoscbi, impunătoarea figură a macs- 
vrului George Enescu, ltău no pare că 
(reţinuţi de îndatoriri profesionale pen- 
iru organizarea unei şedinţe comemora- 
tive a morţii lui Beethoven), nu am pu- 
tut lua parte la concertul de comemoru- 
re pe care „Asociaţia de muzică de cu- 
aneră“ l-a dat tocmai iu clipele câunu, 
înainte cu o sută de ani, sufletul lui 
Beethoven părăsia eternizându-se,  iiu- 
ma trupului său, - 

Dar aceasta nu ne împiedică să role- 
văm acest pios gest de cinstire şi prăs- 
nuire care adaopă la meritele autiztice 
ale „Asociaţiei“, merite de înţelegere a 
vieții muzicale şi de educaţiune a opu- 
»ului. De altfel, din punct de vedere e- 
ducativ, trebue să însemnăm că „Asocia- 
ţia” a ţinut să nu lipsească dela nici 
unul din cele trei festivaluri beethove- 
niene pe cațe Ministerul Instrucţiei, prin 
ingrijirea inimoasă şi competentă a ins- 
pectoarei de muzică a învăţământului se- 
cundar, d-na Marieta  Popescu-Paşcanu, 
le-a organizat pentru şcolarii din  Bu- 
cureşii, 

Mentor al vieţii noasire muzicale, ca 
şi al expansiunii de care vorbim, veste 
şi rămâne, împresurat de admiraţia şi 
adoraţia noastră a tuturora,  maestul 
Ueorge Enescu. In toiul serbărilor secu- 
lare dela moartea lui Becihoven, Eue:cu 
a indicat cu un gest elementar şi umplu, 
cum înţelege să lie prăsnuit un erou al 
artei sale, de un descendent purtător ve 
torţă. Astiel, Enescu — violonistul — a 
conceput un program compus din două 
sonate pentru piano şi vioară, de Becio- 
ven, la care, ca încheiere, el — compozi- 
torul reprezentativ al firii noastre -—a 
adăopat Sonata a [ll-a, a sa „in caracter 
românesc“, De prisos ar fi să stăruin a- 
supra profundei semnificări ce se desprin- 
de din acest program de concert. Seumui- 
ficare pe care no putem asemui je cât 
cu concepţia lui Enescu asupra artei bee- 
thoveniene, sau cu puterea pe care o re- 
levă în wealizarea şi exteriorizarea a- 





Tăcerea aceasta resfrânge — rușiuos 
— o concepțiune bragagierească în ma- 
terie de bună cuviinţă faţă de publicul 
pe care îl înviţi, o nemaipomenită des- 
considerare faţă de cea mai scumpă cn- 
cerire a popoarelor dornice de liberiate: 
pressa ; şi, mai ales, o înspăimântătoare 
lipsă de condescendenţă faţă de auguștii 
protectori ai „Tinerimii artistice !:"* 


De aceia ne întrebăm — (şi întrebarea 
noastră am dori să fie înregistrată cu 
tot conținutul ei loial şi grav) — ..lacă 


această grupare artistică, cu intoleranta 
ei mentalitate de până acum și cu de- 
gradantele ei practici prezente, îşi mai 
poate îngădui îndrăzneala de a perzista 
să se vcrotească, mai departe, sub inal- 
tul patronagiu al Suveranei noastre ? 


N. N. TONITZA 


URBANO, LIPKOVSKA, THIBAUD 


cestei concepţii. In centrul ideologiei bec- 
thoveniene, lnescu plusează conceptele 
de erou şi eroism, motivele primordiale 
de viuţă şi de creaţiune din opera erou- 
lui din Bonn, crezul artistic al geniului 
reprezentativ al wasci noastre. Sonata ce 
în caracter românesc a impresionat, cu 
aceeaş elementară forţă a firii, prin 
grandioasa sa arhitectură, prin nesfâr- 
şitele variațiuni de sonorități, cari totuş 
evocau o primilivitate robustă, o lumi- 
noasă atmosteră, un vânjos şi nebinunt 
optimism. 

Orchestra „Filarmonicii“ nu mai con- 
certează acum, aşa zicând, pe cont pro- 
priu, cu programe proprii. Ci numui ca 
acompaniatoare în Concerte ale „cele- 
brului“... cutare, cutare ş. a. m. d. tole- 
rându-i-se totuşi şi câte o piesă, două, 
printre sau alături de numerile din pro- 
uram ale respectivului celebru. Aşa a 
fost cazul cu Thibaud, aşa, acum în ni- 
mă, cu violoncelistul Emanuel Fener- 
mann. Cât priveşte arta violoncelistului 
Feuermann, revista nvastră s'a întreţinut 
mai pe larg asupra ei, în numărul 2 de 
anul trecut. Constatăm numai că Fener- 
mann confirmă aceleaşi severe prevu- 
pări de tehnică şi stil, vizibile, încordute 
şi neîntrerupte. y 

Dar cari, dacă vădesc stăruința şi ubi- 
litatea  meşteşugului, nu acopere liptu- 
rile de căldură şi comunicativitate pe 
care cu prisosinţă i le-ar pune la iule- 
mână vibrantel. însuşiri ale violonzelu- 
lui, La concertul dat cu „Filarmonica“, 
executând concertele de Saint-Sacns şi 
Dvorak, orchestra a fost dirijată vu 
competență şi preciziune şi, mai ales, cu 
mişcătoare elanuri dinamice, de Mihail 
Jora. Ne bucurăm sincer că Jora, pe lân- 
pă că ştie ce vrea, dovedeşte într'una că 
poate ce vrea. Interpretul, pe culmea — 
aş zice pe muchea — dintre aceste diuă 
culitău se plascază. 


Jora işi consolidează aci locul său 
sigur, 
Afară de partea orchestrei la cele 


două concerte pentru violoncel, Jora a 
mai dirijal Uvertura la „Freischiitz* de 
Weber şi poemul simfonic „La forât“ de 
Glazunow. 

Abia Marţi seara, am putut vedea pe 
baritonul Umberto Urbano. în „„fravia- 
ta“, Deşi această operă nu oferă cele mai 
largi posibilităţi pentru afirmarea apti- 
tudinilor vocale, ca alte opere italiene, 
totuşi au gat prilej lui Urbano să releve 
un glas frumuşel de bariton liric, puţin 
întunecat şi înclinat către timbrul d: te- 
nor secund, dar bine condus, exploatat 


cu suficiente mijloace de bel canto, «su 
de strălucire şi expresivitate însă. 
Dar a strălucit alături de el arta de- 


săvârşită de cânt şi joc a Lydiei Lipkow- 
ska. lată un exemplu de artistă mare, în 
toată puterea cuvântului! Ce păcat însă 
că vremea acţionează sclerotic asupra 
ţesuturilor organice şi, doamne! şi asu- 
pra vocilor primadonelor !... 
+ 

Sta oprit pe la noi, din drumulsău că- 
tre Egipt, virtuosul Jacques Thibaud, u- 
nul din cei mai faimoşi violonişti contir- 
porani. A dat două concerte la Ateucu, 
întovănăşit la pian de Jules Godazrd, 
precum. şi în Poemul de Chausson și 
Concertul de Beethoven — de orchestra 
„Filarmonicii“ dirijată de ÎI. Nonna-Ote- 
scu : În programe foarte variate cu stil, 

rnind dela Bach şi ajungând la De- 
Peay şi Gtanados, Thiband a fort -ărbă- 


URIVERSUL LITLRAR 





PACALA, SNOAVA IN 4 ACTE IN 
VERSURI DE HORIA FURTUNA 


Dintre scriitorii noştri, hotăriţi să fucă 
dramaturgie, mi se pare, că cel mai Vine 
fixat asupra ceeace vrea să facă, este 
Horia Furtună. El a cercetat şi cerce- 
tează cu stăruințţă folklorul, ca să aibă 
şi material documentar de cea mai pură 
şi impozantă  autochtonie şi inspirația 
cea mai neaoşă, în cadrul producerilpr 
naţionale originale. 

A scris întâi frumoasa lucrare, plină 
de lirism, Făt-Frumos. 

A dat acum pe Păcală, smuls cu gra- 
ție şi însufleţire iarăşi lirică din șiragul 
admirabil al glumelor, snoavelor şi a- 
necdotelor, creiate de popor. Şi făgi- 
dueşte în acelaş cadru, cu aceiaşi săr- 
guință cercetătoare şi cu aceiaşi mate 
posibilitate de a poetiza, pe Tândală şi 
pe Aghiuţă. 

Revista aceasta a publicat câteva frag- 
mente din „Păcală“. 

Avântul baladelor. sunt convins că a 
fost apreciat în măsura cea mai tutu- 
ziastă, de cititorii noştri. 

Pe motivele snoarei populare, cu rit- 
nul cald al dragostei de a iînfrumuseţa, 
de a face să strălaciască versul, cu ima- 
ginnția tiverească a entuziastului şi cu 
inspiraţia poetului necontenit frămân- 
iat de dorul avântat, Iloria Furtună a 
scris o piesă literară, care se impune. 
Poate să i se obiecteze, că pe secuuă, 
piesa reprezeniată de actori. cari nu 
spun totdeauna bine versuri, (curti unai 
ales sc feresc să intoneze versul cu tit- 
mul fraged popular, ca pe o muzică siin- 
plă, dar admirabilă prin unitatea ei) pu 
ar părea suficient înverigată, că nur 
avea acel ciment de legătură cu moti- 
vări rigide, aproape fatale. Poate. Dar 
are aşa de mult pitoresc, freamătă de 
entuziasm și impresionează prin lirisin. 
Din cauza abundenței lirice, iar i sar 

utea obiecta. Horia Furtună a făcut pe 

ăcală, _ — minunatul flăcău  zhumeț 

popular, — un tânăr sentimental, oure- 
cum fără iniţiativa umorului. Horia Fur- 
tună îl arată pe Păcală depinzând în- 
tro măsură de spiritul inventiv al lui 
Aghiuţă. 

Cu toți am cunoscut din poveştile, ce 
ni s'au spus, din citiri, şi din cercetări, 


pe Păcală iscusitul,  indrăsnetul, care 
pune la oale şotii şi face pozne, ca să 
râdă, să râdă din plin de blegia celor 


din juru-i. Păcală popularul e tipul cel 
mai reprezentativ ai iscoadei şi înţelep- 
tei ironii populare. Horia Furtună la ri- 


ZI 


a 
LE 


9 





torit ca un veritabil „princeps musicale”“ 
deşi — sto mărturisim — arta sa pare 
u-şi afla cel mai propriu teren de mani- 
festare în miniaturizare, în cizelură, în 
orfevrerie de sunete delicate, pure, rafi- 
mate. Şi astfel „Adagio“ din Concertul 
în Sol major de Mozart, a dat prilej lui 
Thibaud să realizeze sonorități de o cla- 
ritate de cristal, precise, nobile şi senine 
aşa cum le-a conceput, poate, olimpicul 
creator. 


GrOAGE Diact 


dicat pe o treaptă de intelectualizare, şi 
i-a; dat o sensibilitate, pe care numai fan 
tezia d-sale lirică pulea să i-o dea. 

Și pe lângă aceasta, Horia Furtună a 
dat o admirabilă coloare artistică, stri- 
gărilor, zicalelor şi cântecelor populare. 

Horia Furtună a măestriat cu talent 
într'o unitate de timp, acţiuni şi pro- 
ducţii populare. 

x 

I). lon Manu n'are toată comuuicatisi- 
tatea lirică necesară. E  neastâmpărai, 
vioi și poznaş. Dar Păcală al lui Ilotia 
Furtună nu-i numai atât. D-hii Manu, ii 
trebue un cadru libertar. 

A fost însă hotărît neintrecut d. Vic. 
tor Antonescu în Tândală. Si ca înlăji- 
şare şi ca ton şi ca ţinniă, d. Victor An- 


tonescu a ştiut să redea tipul aşi de 
caracteristic al lui Tândală, aşa cum 


ni-l închipuiam din copilărie. 

Cuvinte foarte bune am despre Corco. 
delul d-lui Romano, desvre d. Brezeanu 
întiun călugăr, cu darul antipatic al 
băuturii şi cinismului, ca şi despre d. 
Finteşteanu în Nea Istrate. 

Aghiuţă, la început băiat şi mai pe 
urmă mărturisind că-i fată, a fost d-ra 
Mierlescu. D-sa are şi linerețe şi viui- 
ciune, dar parcă nu destulă antrenă să 
corespundă sprintenelii poznaşe a  lii 
Aghiutţă. 

D-ra Mierlescu uneori scandează în jo- 
cul d-sale ; alteori parcă-i într'o pauză 
de intimidare. 

D-na Dorina Demetrescu are cam tat 
ucelcași dificultăţi. 

Şi-i păcat, că nu se silese să le birue 
cu hotărire, căci ambele au însuşiri re- 
marcabile, 

Pitoreşti d-nele Cluceru si Parisiauu 
şi d-nii Gr. Mărculescu. Orendi (Arvin- 
te) Mateescu, Baldovin (Pepelea)  Co- 
nabie. 


SCRISOAREA PIERDUTA 


Felicii din toală inima pe diresivrul 
Teatrului Naţional, că a reluat „Scrisoa- 
vea pierută“. 

Ce hine e jucată această piesă! Ce 
atmosteră de sănătos umor provoacă ! 

Am văzut însă un actor nou şi care 
are fără dispută, însemnat talent, d. 
Ghibericon. Zilele trecute, lam văzut şi 
Yam remarcat la „Cinematograful“, re- 
prezentat )a Teatrul Popular. 

A făcut în „Serisoarca pierdută“, pe 
Dandanache ; din toate punciele de ve- 
dere bine şi ca mască şi ca vorbă. D. Ghi 
bericon e un actor de real talent, un 
comic exuberant şi foarte interesant. 

D. Hodoş, aşa de dibaciu distribuitor 
de roluri, poate folosi cu succes pe a- 
cest tânăr talentat. 


„ALLEGRO, MA NON TROPPO“, Come. 
die de lon Minulescu 


Autorul „Manechinului Sentimentul“ a 
făcut o comedie, căreia unii pot să-i gă- 
sească variate cusururi. Dar „Allegro, 
ma non troppo“ e ca piesă de teatru, su- 
perioară  „Manechinului sentimental“. 
Are dialog mai viu, are acțiune teatrală 
mai accidentată, are atmosferă mai va- 
riată, are mai accentuat suflul teatral. 

Subiectul ? In fond, comun. Dar nu 
subiectul interesează, ci desfăşurarea, 
accidentele şi tonalitatea lor. Şi din acest 
punct de vedere, subiectele prelucrate 
de Ion Minulescu sunt îmbrăcate în for- 
me totdeauna originale. Poţi să unu le 
admiţi. Se poate să te distanțeze. Sunt însă 
originale. Au ceva straniu, căutat stra- 
niv, aş putea zice senzațional. Şi adesca, 
suntem dornici să gustăm senzaţionulul. 

Titu Micşoreanu şi loan Mariao suni 
prietenul vechi. După răuboi we regăsasc. 


223 


Cei dintâi e însurat şi foarte bogat. (el 
de-al doilea autor de piese teatrale. 

Micşoreanu acuimn ar vrea glorie iie- 
rară. Propune lui Marian să scrie o piesă 
în rolubcrare, Nu se împacă însă asupra 
finalutui. Micşoreanu vrea ca vinovații 
de udulter (nevasta patronului casei şi 
prietenul cel mai bun al acestuia) să fie 
iinpușcați de bărbatul, care-i prinde, Aa- 
rian nu. El vrea ca vinovaţii să fie pe- 
depsiţi cu indiferența. Recte, iertarea. 
Aşa-i modern, spune el. Micşoreanu își 
prinde însă nevasta în brațele lui Ma- 
vian, (scena se petrece după o partidă de 
vânătoare, pe care Micşorcanu o făcuse 
cu amanta sa. d-na Noemi). Atuuti, în 
loc să-i împuşte, se lasă înduplecui de 
cele ce i se spun, că a fost o încercare 
de a pune în scenă, sfârşitul piesei, Ja 
care colaborau Micşoreanu şi Maia 

Subiect, negreşit comun. Punerea în 
scenă însă, dialogurile, observaţiile, vi- 
viate, interesante senzaţionale și an 
zante. 






( 





a 
RU 
se. 


ION MINULESCU 


Minulescu. ca fosti director al Teatru- 
lui Naţional, cunoaşte bine pe ariizii şi 
a ştiut cum să şi-i aleagă pentru rolurile 
piesei sale. Scriu pentru „roluri” şi unu 
pentru „.personagii“, căci roluri sunt, u- 
tilizate de autor. aşu cum vrea, cum îi 
dictează nesaţiul său de originalitate. Nu 
sunt personagii care să urmeze o dâră 
de logică sufetească, sau măcar sentiinen- 
tală. 

Poate că din cauza aceasta, rolurile sunt 
grele. Au fost însă foarte bine susţiuute 
de d-nele Marioara Zimniceanu (soţia lui 
Micşoreanu), Toto Ionescu (Nocmi), Nelly 
Alexandrescu (o servitoare) şi ge d-nii 
Sârbu (Micşoreanu) Pop Marțian (Marian) 
Morţun (samsar) şi Romano (servitor). 

D-na Zimniceanu a interpretat cu o 
nuanțare admirabil gradată. Știe  d-sa 
aşa de bine să utilizeze notele de cochetă, 
împletite cu accentele de indignare ! D-na 
Zimniceanu îşi face cu fiecare rol, drum 
tot mai larg întru valorificarea. talentu- 
lui bogat, pe care-l are. 

D. Pop Marțian e desigur un artist 
dramatic care şi-a cucerit cu meriie de- 
pline, — fără nici un soiu de reticeaţi — 
locul pe primul plan de distincţie. D. 
Sârbu a fost ca totdeauna bine. Are d-su 
considerabil talent şi inteligenţă, ca să 
ştie să varieze şi jocul şi tonul şi să im- 
pună rolul, aşa cum îl concepe el. 

Despre d. lon Morţun ce să mai spun, 
decât doar să mă repet, că este totdeauna, 
dar totdeauna, un foarte iscusii creator 
de roluri, fiindcă e posesorul unui mare 
talent. : 

D-na Toto Ionescu în notă de cachetă, 

Autorul a fost neobişnuit de mult și 
de des aclamat. 


Decorurile foarte alese. 
B. C. 


acă 


UNIPERSUL LITERAR 


SCRIITORII 


DO A apărut şi seaflă de vânzare la toate 
Jibrăriile, primul volum din „Cronici 
fantaziste-neliteraret — de N. N. 'Fu- 
nitza — en vignete, în text, de antor. 


0 D. VASILE SAVEL. autorul romu- 
ului „Vadul Hoţilar”, distins la ulti- 
mele :preimnii ale $. S. R-ului cu premiul 
C. A. Rosctti (al ziarului „Viitornl”) a 
făcut să apară un volum de nuvele, sub 
titlul Seara a 13-a. 

Culegerea cuprinde 
vele şi schiţe: 

Scara a 15-a; Darul găsit la casa lui; 
Ei, gânduri; Se povestea într'o cârciu- 
mă; O partidă de cart6; Să vă spân- 
zuvaţi voi, Cum n'am îmbogăţit; Noap- 
tea roşie ; No. 19 şi No. 21; Strănepotul 
Vornicului Mihai; Spovredanie postuină ; 
Pisica ; O  razzie, Scorbura dracului ; 
Dada şi Gaga ; Comoara. 


următoarele nu 


Un voliiu de 177 pagini, lei 00. 


GRAFICA 


Q Q interesantă expoziţie de xilvgra- 
[lie şi aquarele. a deschis în sala .lluse- 
fer“, d-na Masia Pană Buescu. 


ANTON PAN 


In „Rampa“ de Miercuri. 30 Martie, d-l 
Romulus bDianu, cronicarul literur al 
„Rampei“, subscrie un enutziast şi ad.ui- 
vabil articol despre personalitatea ușa 
de originală lui Anton Pan: 


Mişcarea suprarealistă din România a; încer- 
cat o înviorare a memoriei lui Anton Pau. La 
începuturile carierei multora dintre prozatorii 
si. pocţii modernişti, stă geniul lui Anton Pan. 
ID. B. Fundoianu a semnat odată un suculent e- 
legiu autorului (ui Nastratin Hogea, Marele pru- 
zator suprarealist, decedatul Urmuz, avea. aceeaş 
esenţă spirituală ca şi Anton Pan, iur. astăzi 
poezia d-lui lon Barbu mărturisește evidenie 
afinități cu bătrânul dascăl de strană, atât în 
cecace priveşte materialul poetic, cât şi expre- 
sia literară, 

Anton Pan va face la noi şcoală literară chiar 
astăzi. Şcoală, în sensul că va impune scriito- 
rului să-şi scornească o limbă a lui şi să in- 
veuteze ceva în artă., Nu există imitație, Luat 
drept model, scriitorul care jură să samene, va 
câniâre steril, Anton Pan cieră destătări, scurte. 
Pcate tocmai de accea î! iubim. Humorul lui nu 
te satură şi nu te desgustă. După ce lah citit 
îl iubeşii, asa cum iubeşti. femeile cari nu ţj-au 
dat satisfacţii maxime şi îndelungi, 

A fost un înțelept, în sensul mare, francez: 


un sage, iar opera lui e Sagesse. A trăit insig- 


niiiant şi a pierit tot aşa. Abia azi îl descope- 
rim şt îl idolatrizăm cu sinceritate, Cu atât mai, 
convinşi suntem de geniul lui cu cât ohservăm 
că el a fecundat spiritul românesc la apariţia 
tui lon Creangă şi tot cl a dăruit literaturii ro- 
mâneşti contimporane seva celui) mai autentic 
geniu al limbii şi humoru! gras rabela:sian care 
înaintea lui nu existase: Ya înventat. 


SCRIITORII ROMANȚ IN 
ESPERANTO . 


In editura Rudolf Mosse-Berlin. u a- 
părut No. 10 din „Biblioteca Mondială“ 
conţinând traducerea în Esperanto a 
câtorva din scrierile eminentului nostru 
prozator, d, 1. AI. Brătescu-Voineşti. lin 
volum elegant, de mare tiraj, cuprinde 
traducerea lui „Niculăiţă Minciună“ şi a 


altor nuvele. datorită d-lui Tiberiu Mo- 
rariu. 

În paeparare se găseşte o antologie a 
scriitorilor români care va fi editată în 
esperanto de 'către editura „Bibliofila“ 
Bucureşti. 


BIBLIOTECA 
CASEI ŞCOALELOR 


Li Biblioteca pedagogică, a Casei Şcoa- 
lelor instalată în imobilul din str. Victor 
Fmamuel III No. 11, înzestrată cu lueră- 
vile cele mai nou; apărute, este pusă la 
dispoziția publicului cititor în fiecare 
zi intre orele 9—12 şi 3—6. 

Această bibliotecă a fost cercetată: 

Int Noembrie 1926 de 128 cetitori, cari 
au consultat 232 volume. 

In, Decembrie 1926 de 194 cetitori, cari 
au consultat 318 volume. 

In lanuarie 1927 de 563 cetitori, 
au consultat 974 volume. 

lu Februarie 1927 de 781 cetitori, curi 
an consulfat 1350 volume. 

Dela i Martie a. £ sa pus în funcţiu- 
ne şi biblioteca fundaţiunii „l. Negulici” 
în acelaş local. 


curti 


REVISYE 

E] POLOGNE LITTERAIRE 

Primim lu redacţie o foae - literară, 
de u execuţie occidentală şi cu un cu- 
prins din cele mai apetisanie, revista lu- 
cară publicată la Varşovia, în franjuze- 
ste şi nemţeşte, de cercurile oficiale 4o- 
lone pentru uzul străinătăţii. Vor cita 
câteva din aiticole : 

„Un precursor al lui Freud şi al lui 
Proust. Carol Trzykowski” ; un studiu 
în nemțeșie asupra lui lose Weysscn- 
hof ; „Cultura clasică în Polonia acinu- 
lă“, „Nunta contelui iYOrgaz' a lui ]u- 
worski, replică la Nunta lui iza: 
poeme poloneze traduse în franțizeşte 
şi nemţeşte — inatemial bogat și contin- 
wător de literatura şi arta polonă. 

Ducă stăruim e numai pentrucă ne 
gândim la politica culturală a Statului 
nostru şi la propaganda ei în străinii- 
tate. ; 

După „La Bulgarie” şi „Gazetie ue 
Prague“ foaia aceasta ne convinge de 
adevărul acesta. Dar negreşit, uaven 
de ce ne grăbi, : 


ŢARA DE JOS (V, 2-3, Febr.-Martie 
3927) : 
lin distinguo între revistele de provin- 


" cie şi cele regionale, — scrie d. N. N. Va- 


siliu ; literatură originală şi tradusă din: 
Al. Lasearov-Moldovyanu, Gh. C. Costin, 
Mircea Pavelescu, George  Dumitresru, 


etc, : interesante „Mărturii străine des- 
pre Moldova”, de  Pomescu-Gilly şi 


despre „artă şi evoluție“, — în chip de 
scrisoare — d, N. Tonitza, gânduri de 
mare justeţă : 


Grecii au atins pertecţiunea numai, prin stu- 
diul maturii vii, contimporane, iar nu printr'o 
serviţi copiere a unor mulaje, oglindind adese- 
ori schilori, alte. vremuri, altă sensibilitate, aiță 
viaţă. Noi ne opintim să-i ajungem pe: vechii 
greci, dar ne folosim în acest scop de mij- 
loace diametral opuse de cât cele urmate de 
ei, adică de contemplarea atentă, pasionată a 
vieţii contemporaue. - ; 

Bămuesc că în răspunsul tău îmi vei pomeni 
de „periacţiunea formei" pe care, după a ta 
arodinţă, no putem învăța decât dela anti. 

Dar în artă forma nu e nici odată periectă 
prin ea însăşi — ci prim ceeace izbuteşte să 
CXprime, 


1 rusă, 


Noi vedem astăzi lucruri şi oameni pe cati 
gresii «de acum două mii de ani mu i-ar îi pw 
tut bănui. Suntem frământaţi de alte senti- 
mente, de alte pasiuni, de alte râvuiri — sau, 
dacă „Vrei, de aceleaşi, dar cu alte nuante. 

Artistul modern trebue să caute şi să gă- 
sească, prin urmare, forma cea mai corespun- 
Zătoare ideilor şi: sentimentelor de care. este 
stăpânit, ei şi semenii săi, 

„Vom atinge şi moi „periecțiunea" când -vom 
1zbuti să aflăm acele forme cari var fi în cel. 
mai neştirbit grad în armonie cu fondul nostru. 
sufletesc, Şi asta ar însemna că vom îi cu 
cerit stilul nostru, _ 

CI SOCIETATEA DE MAINE 
11,—13 şi 20 Mari) : J 

În studiul: Problema iiparului în No- 
mânia” al d-lui lon Mebhedinţeanu, în- 
tâlnim aceste date statistice ; despre si-.. 
imaţia ziarelor şi revistelor în România : 


(IV, 10— 


Situaţia ziarelor, după regiuni şi în limbile”: 
în care apar, este următoarea: 

In vechiul regat apar în, limba română 63 
ziare, 3 îm limba franceză, 1 germană, 1 grea- 
că, 2 turcă, 1 mrmeană, 1 bulgară, 1 ebraică, 
1 rusă, 1 albaneză. 

In Ardeal apar 48 ziare în limba română, 29 


germană, 50 maghiară. 


In Basarabia apar 6 ziare în limba rcmână, 
| germană, 2 ebraică, 6 rusă, 

in Bucovina apar 1 gazetă în limba română 
7 germană, 2 ebraică, 1 ucraniană. 

In America apar 7 ziare româneşti 

Recapitulaţia me dă 120 ziare în limba româ- 
mă Şi 110 ziare în Mimbile minoritare. Total 
239 ziare. 

Dim acest total at ziarelor apar zilnic în 
Capitală 14 ziare în Mimba română, 2 franceză, 
1 greacă, 

[n provincie apar zilnice 12 ziare în limba 
română, 18 maghiară şi 12 germană. 

Tetulul ziarelor zilnice este de 60, dintre cari 
mita 26 ziare româneşti. Dim acest număr, 
scizâml ziarele de partii, al căror rol este 
vriiba, putom constața lesne ce me mai ră- 
mâne pentru educareu milţimei cu ajutorul pre- 
sei. 

Situaţia revistelor este următoarea: În în- 
treaga ţară apar 233 reviste în limba română, 
ID franceză, 43 maghiară, 16 germană, 1 .rusă, 
1 englezi, 1 italiană, 1 ebraică, 1 esperanto şi 
22 de reviste care apur tipărite cu textul în 
două sau trei Jimbi, i 

Rucapituinția este: 233 reviste în limba ro- 
mână şi 96 în limbile mimonitare, 

Din toate aceste ciire, se poate censtata uşor 
situația presti noastre, Unde mai socotim câ 
multe dir revisiele şi ziarele trecute în. statis- 
ticii --- aproape 60 la sută sunt cin acele cart 
işi au cxistența ca fhuturii de noapte. 


DIN STRAINATATE 


D Serbările pentru comemorarea lui 
Petrarca. la Avignon, cu prilejul nunerii 
unei plăci comemorative pe casa locuită 
de poet în cetatea Laurei, şi care ire- 
buiau să aibă loc la începutul lunci A- 
prilie au fost amânate în lulie, din cau- 
ză că delegaţia italiană nu a putut fi li-. 
beră la acea dată. 


[] Rudyard Kipling care călătorește a- 
cuma. prin Brazilia a primit de la admi- 
ratorii săi un dar neprețuit:: un tatv, 
care irăeşte prin părţile acele, din cei 
frumoşi. Dar fiindcă tatu-ul nu se lhră- 
neşte decât cu carne putredă, ilugirul 
scriitor englez , deşi  foarie mişcat de 
dragostea ce i sa arătat, a trimis darul 
înapoi proprietarului, însoțindu-l țireşte, . 
cu o lungă scrisoare de muljumiri. i 


“ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU îi,