Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0009

PROPRIETAR: 
po 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 . 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


serisă sub No, 163 Treib, (lov 








„Criticul 


M. OLINESCU 


Inoarele biograliei 


de G. C. NICOLESCU 


S'a arătaț că cercetătorul mu trebue să facă gin biogra- 
iie acu o iuciat qe ăriă, câre Sa impresoneze cuuiurul 
DIul tauli? ue 10iuid ŞI chica Dute. Suita, Bici 0 0piră 
“ba AC, ÎI CuZE pe Prin Piăa SĂ siea eemeniu, de 
BENZAUlL Al, IDONEIEDI Suv Co 10uină at apâutua Ci, Sâu atui- 
muuică ue ude lip5ue de Stnniucație Buairu s.ngusul 
luciu Căre ITEvut: 5ă INIErcSEzI iiiua aSiiei de s.uuuu: 
Dai buuă, Măi coMplesa lijilejere a Opere, ÎN Sin AVi- 
deut iNSă Că COLULUI ul DU UA CUtuagse U.Dauute diu- 
Iul Bu Căile WEwuE Să Meargii, ce anuut uinănuuile vur ii 
Său DU Liltiesanie, cale VU avtă Q aiiSCtaluavăte GEUsevită 
su Cădili 10rDăpaUllul SD-Fisitai2 d SUFLiOruuul Şi Către 1n 
Siâișu VOr butta iiuista O Lulu ladi Vie asupiă 0pure, 
ce ext de Ctittiă, Una Sludiu esec cu ala! ID Ser.0s cu 
Câ Ju iace Loc uiciuuui Lisi, uicăt ae Dou Sau de pi- 
Caut, Cacă nu joaca un I0i biecis in expiitaica uprie.or 
LsGrăre, bar măi puţin ei este cu atăt măi coMilit cu că 
Du LăSă ICCAOaiâ-u DC. Q ITĂSaUuIĂ, De aceea, cl ce aie 
de Suudiat o asemenea piobitaua, trebue sa-şi 13 Voa.e ma- 
aula: 

Wouă lucruri sun cu deosebire de ținut în samă. ln 
PIimul rana, este ace.a că n MOuii NU Sit Dutiodacă ODiigat 
să coasenmne în iutuărea 53 iii Ma. Beiâlui de care sa 
SEIVii, ai Cu SEâuua pt CO b.ugratic. Se vor pasura absu- 
lut număr ateie amanunte care au og Stransă tegauliă cu 
Maica literar ce uruicază Sa te iuteeprecai, În ai 
douiea rând, nu tiebue să se piece în as:iei de investigaţii 
cu prejudeuiți, cu idcea ca suui anumulu Tig.um tabu îsi 
Vieaţa Seibuuuuui. Amânaouă aceste Jucrur, sunt ia tel 
de primejd.0as€, cu S.guiauţâă că cea Ge a uoua mult mai 
Dus), daca ituatarta de amânunte brugiilice neexp.oa.ute 
consitue o gravă euoare, ca se răscumpără adesea pri 
auoea că Duuieroase u.n aceste dale poi ai uneor, uiterior 
expiuaate ue alți celceatori mai puțin ap.ecaţi asupra in- 
GeiUuDguor Şi 2utSta PuCiitOaSeu0r NVeStIZaţii 40 tViste, dar 
Mai aţi Și Mâi Sagăci 10 INeiprearca ua..0i, La Sen.n, 
ozoivrea unor sSer.i ue elemtn:e biografic, dintrun ta:s 
respuni penizu ceeace 00.Slivuu vitaţa intimă a crea.Qriiur 
Și dour'o fend nță ge a nu pune in hunmnă neplaculă o 
figură cate alulei ar pruiejui o fiumoasă luzţie de educație 
moraiă, are, iremed abilui neajuns că iasă deschisă pos.bi- 
litaţea- că o sună de semuil.caţii să nu fe surprinse şi 
aunumărate date să nu te puse la prețioasă contiibuțuie 
de a uşura şi adânci îițe cgerea operei. 

Cerceialoiul, deci, trebue să stiabată întreg matcrialui 
biograu:c, tară prejudecăţi pe de o pate, fără să rebroducă 
în lucrarea sa 10t ce i-a siat la dispoziț.e, pe de asia el işi 
va reaiza 0 atmosieră generaiă pe care o domiuiă și din 
câre seieciează catacu j Se impune ca Necesar penru Sco- 
purile lui de exege. literar. E uşor ue înţt:es ca pentru a 
puiea stiecla voaLe  e.emuateie biografice care se teagă 
Strins de opei esta nevoie să fi fost inițial cunoscut bune 
înirez maieriasul biografic. Cel ce are de facu un studiu, 
trebue să-ș. ia toate măsurile in această privuuţă in devseb: 
în siad.ul în care se găsesc cerce.ările asup.a seriitori-or 
noşiri, acest material nu se atiă în înticz.me n.c. chiar în 
vacrărue publicate aaup:a acelui subieei- Cu aiât mai mult 
când este vorba de sud ui asupra wuui scriitor care na mai 
fosţ cu aienhe studial, această grijă faţă de cu:ezu:ea to- 
tajiţății maierialuiui este necesară. 

Aşa dar, odată limpezi p.obiema locului ce trebue să-l 
ocupe şi a Ioiu.ui ce, trebue să-l joace biografia în studiile 
Mterare, se impune facuscă o alla peniru ce:cetătorul mai 
puţin aveitizat in deosebi. Este anume vorba de a se ş: 
cu oarecare pitiziune unde se cuvina să Se adroseze fe- 
care pen:ru a-și culuze niâterialul de care ate nevo:e penru 
acasa, 

Priucipalele izvoare ale b ografiei sunt următoarele: 

a) Arhivele, îie ele oficiale, cum sunt Arhivele Statului 
sau depoz tele Acatiemiei Române, fie particulare, pe care 
ie dețin nu instituţii de cultură ci simpli parteulari cu 
pasiune pentru astfel de colecţi, Tot arhive demne de a 
îi cercetate sunţ însă pu numai cele câre sunț co.sidera e 
ca ub izvor de cercciări ştiințfice, ca cele pomeni-e, dar 
chiar arhivele, serviciilor publice încă în activate, Li ar- 
hive sunt căutate in general acte de naşiure, acte de cetă- 
țenic, acte de proprieiaie, certificatţe de studi , ete., etc. Ase- 
menea acte se pot afla în depozitele Arhivetor Statului sau 


(Urmare în pag. 5-a) 





IVI 





500 
12 luni 360 „ 
6 luni 190 » 


NOTĂ LA UN PROEGT DE CRITICĂ Să 


Ca activitate a săritului cme- 
nesc, crisca nu puic2de nici din 
entuziasm, nici din avânt, ai din 
nevoia de dscpliră și echi.ibru. 
In ordinea ge apariţie şi putinței 
operative, la un saniitor în ero- 
luţ.e, este ultima. Poţi fi un bun 
poet şi uneori chiar mare .a şase- 
sprezece âni, după cum su con. 
statat cărți maritoase de proză 
serise la vârsta de douăzeci, Dar 
cărț.le de critică. nu pot fi scrise 
decât mult mai târziu şi alta este 
vârsta ce le naşte. Lăsând la 0" 
parte e.emenieie raținaie care 
consiituesc massa germinatoare 
de ide; critice, acestea mai sunt 
condiționate şi da câteva ele- 
mente filozofice, Seninăiatea este 
unul din acestea, seninătatea în 
judecarea  sbaterii numame,. Ea 
provine sau trăiește în vecină- 
tatea sceptic'smului, care la rân- 
Gu-i neşte dintro contemplare 
dsstul de lungă a umanităţi în 
straturile istorice ca şi în întin- 
derea prezentului. Scooticul a 
părăsit pe drumul ex'stenţei sale 
optimismul, dar nici pesumismul 
nu sa prins de dânsul. El nu are 
încredere şi avânt, doritor de a 
pipăi, judeca și cântări, Scepticul 
nu se mai entuziasmează dar nici 
nu suferă. Echilibrul lui previne 
dintr'o sinteză curioasă : p'ăcere 
de a trăi, conținută de rațiunea 
bogată în cunoștințe de tot felul, 
care intemine şi înfirânează exal- 
tările. In această seninătate, a 
acceptării condiţiilor umane Ge 
toate ocategonile, n.ci g. exaltare 
nu e bună şi nici un ențuziasn. 
Mizantropisnui scepticuiui nu e 
blamabi ; pentru dunsul canire- 
rile sunt zadarnice, căci ce nu 
poate îi mișcat în natură, nu se 
va migea în eternitate. lar orgo- 
liul singurătăţii lui este aceia 
ai omului conștient de limitele 
pe care le-a exp.orat cu pasiune 
neiinișuită, piăcere și satisiacţii, 
Entuz:as.ul, dăpr.maul, optinus- 
tul sau pesimistui se sbat în g0], 
pe inuhiguir:, necunslători a 
iimite:oi, demni de compătimire 
adânca şi de mustrare, 

Și din cunoaşierea marginilor 
umane, se rwlică în existența 
scepr.cului învățătua cniucă E 
doar de datona noastră să ne 
facem viața, care este dezirdo- 
mată, cât mai comodă. De aceia 
avem nevo„ de cuiățenie şi or- 
dine, îndapărtana toate siemen- 
tzle conirare acesiu. prin:pu 
+ dn domeniul, literaturii, scaati- 
cul devine crilic. In :mtetorul 
său. prin dectură, reface bucuria 
creaţiei, dar nu poate suporta şi 
to.era dezordinea, țipetele, apa- 
Wiţile dezorientaie, nebunii în 
piaţă şi trâmbiele sparte, Ne- 
voia de a expusa pe nechemaţi 
este organică şi purcede dela do- 
rințe de comoditate, bună stare 
şi bucurie în limitele res:rânse 
ale ex:stenţei noastre. Ciiticul 
ierarhizează, c.asifică, caută fi- 
liaţii sau în ce! mai simplu câz 
pune note, e bun sau rău. Aceşta 
din urmă este în general croni- 
carul literar de vocaţie, 

Resse că un critic posedă cu- 
noștinţe foarte întinse din dome- 
niul literar şi ce.e în atingere ou 
acesta pentru a avea instrumen- 
tul sigur al ordinii de care este 





AP i = ct a at A 


REDACȚIA ȘI:ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Ste, Brezoianu 23-23 


TELEFON 3.30.10 








fară de cunoştinţe, venite prin 
păs.unca  intelaciumuui, se pune 
AGAC ui INEZȘUL puseul, Este pupu” 
larul inu pace sâu Nu-mi pace. 
Unde se inierterează :n.e.ectul 
cu gustul, izvorăşie judecata cri- 
tcă, semnă ca apa Ş.PILuiut, gene 
tilă şi indiferentă cu destinul ei. 
ca Șuvița care se turmează şi-a” 
iunecă la va, împinsă implaca- 
bi,  toigi, căte parspecliva 
vastă a maitlor şi oveane.or, Ză- 
când în nemigeare. Unde avem 
o rețea de interjerențe sau 0 
suprapunere pe o anumită dis- 
tanță evem un peisagiu critia 
o construcție, o personaiitate în 
agilare gi creştere, cu vremea, — 
toudeauna, — 0 pară critică. E" 
chilibrul celor două componente 
este insă atât ae dlicil, că re- 
țeaua ințenierențelor vaiabile se 
naște greu, în cinta numerașilor 
noștri cronicari literari năzuilori 
:a comerţul critic. Aici preten- 
țiile mau valoare şi nici etortul 
de a îace să: se nască cva cu ori- 
ce chip, ci nașterea es:e nesilită, 
ca a unei poezii sau a unui bun 
cuvânt de spirit, Criticul este şi 
el un fel ce poet şi secolul nostru 
care a legitimat în parte această 
ideie, nu va întârzia să o pună 
din ce în ce mai în lumină, 

Poetic, in acest mariaj al in- 
te'ectului cu gustul, este gustul. 
Element sentimental, am zice fe- 
menin, —— dar fără capriciii — 
cu o constanţă, din contra, şi 
promptitudine exemplare! Inte- 
iectul a adunat nomme din cu- 
noașterea amănunțită a capI-d'o- 
perelor şi e în măsură să stabi- 
lească anumite critarii, expuse şi 
formulate cu precauţie. Căci eri- 
tica nu are dogme, ci ea trebuie 
să fie suplă, adaptabilă la orice 
fenomen artistic, care poate con- 
traz.ce oricând dosma rigidă şi 
împictr-tă. Şi-așa trebuie înţeles 
Sainte-Beuve care spuna că de 
fiecare dată, când scr.e despre 
careva; înzbuie să-şi moze pana 
în cămara scritoruui şi nu 
iatr'a lui. 

A îi sensibil și nu rigid, ds- 
pon-bil şi nu pr.ns dz p:eceple 
so.emue, riguroase, este caitaiea 
Crit.ciuui de vovi-e, cu anteneie 
tineie şi nu imbâurânte, 5Mee- 
riiatea este pentru critic nu nu- 
mau manites.are tinereiscă, lestă, 
mzpăsâtoare, ci însăşi 0 nevoie 
orgarică Este e. hoiărit de a 
pune Qin, pe cât il ţin pute- 
re ? Esie e; decis să oiere spi- 
ritului său comoditate şi un trai 
intre spiritele de pe măsura lui? 
La ce i-ar foiosi atunci să mintă 
şi să accepte vecinălăţi jenante, 
tovăsășii de care timpul, in mer- 
sul pz calea nemuririi îl va de- 
barssa, cu sigulanță? Criticul 
guslă prin sinceritatea cpiniei 
saie mesagiul eternitțății și nu se 
impied.că de cei ce. vor cădea, 
mdată şi-odată, fie ei cât de tal- 
nici astăzi. Oeinia sa sste ade- 
vătu:; Singur adevărul e dura- 
bil ; ciclul activității sale se gă- 
segie astfel încheiat. E suficient 
să sa adauge că în scepticismul 
de care am vorb.t e! așteaptă cu 
deliciu contrazicerea adevăruiui 
său, gata de a da dreptate ceuui 
re-o are: totdeauna este ceva 
nou de învăţat şi nici la o sută 


însetată întreaga-i fiinţă. In a-de ani nu se ştie mai mult decât 
i a a E E a E a RO, a a PP a a a A a a i ea 





ABONAMENTE: 
autorităţi și instituții 1000 lei 


de onoare 
particulare 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 6 LEI 





poate cuprinde o carte bună, 
groasă cat o traducere ae azi din 
engiezez.e. Este a:unc. crtica şi 
bopmaiva? Apiuupe sigur, când 
se invârie în domeniul actuaul= 
tâţii. Pentru rest, problema nu 
mai in.eresează. Vraiz, n>vrând, 
no.ma de bază este personalita= 
tea renitiouw.ui, om de gust, de 
vastă cultură, sincer în exprima” 
rea opiniilor sale girate de un 
scepticism de filiaț:e filozofică. 
Nepărtinirea, adică ob'eciivi.atea, 


țintă demnă de cele mai asidue- 


eforturi, este un coroiar al sin- 
cerității şi scepticismului gi nu va 
unpersinaiiza opinia grilică, a- 
ceasta părând a fi impos:bil, în 
ordimea_umană, 

Critica cea mai simpiă e aceia 
la zi, — cronica uiterară. Ea se 
folosește de un limbaj, adesea, 
violent și crud, deoarece opinia 
justă trebuie să se facă auzită în 
szomotul asurzitor al actualităţii 
responsabile. Auztă, are sanse 
să tie şi ascultată. Iar când a 
mmuşit să fie gi asxultată, critica 
la zi mai are datoria de a fi şi 
explicativă, lămurind procesele 
jusțe şi divu'gându=.e pe ce:e 
proaste, în chiar mecanisme lor 
false, Ten:nul actualități fiind 
Şi-al surprizeior, se va 0Coli Opia 
nia  tranșantă  întreţinârdu- se 
fără oboseală o atenţie miracu- 
los cuprinzătoare ! Obositor lucru 
şi lipsit de sâtisincții ! De aneia, 
nu rare oni, ba poate totdeauna, 
dela critica ia zi sa trecut la 
mimozraiia unui scriitor, a unei 
epoci sau la istoria literară, pă- 
răsindu-se cărarea fără g'orie, pe 
o stepă uscată, lipsită de sucuri 
interioare. Mumca devine mai 


grea, dar satisfacţiile sunț mai 


puternice. mai durabile. Pe scara 
ascendentă se consumă a doua 
treaptă, care, prin importanța şi 
vastitatea câmpuni operativ 
umu şi-o viaţă întreagă, prea 
mică, adesea, să poată cuprinde 
totul, 

Puţini sunt aceia, care, Într'un 
ultim efort d= detaşare se urcă 
mai sus cu-o treapiă, în câmpul 
spzcuwaţioi fiiczofice, pr.n pute” 
rea neimitată a sinteuzărilor es- 
tetice, care, dea o vrerne, încep 
a se impune. Fer.ciţi sunt acea 
care pot conc:uda ceva dintro 
observare a'entă, migăloasă şi 
fără oboseală a unu: fel de chin 
om-omeso, a unei sbateri ce pare 
fără scow. ca aceia a artigtilor de 
tot feiul! Delia actviiatea plană 
a crib:cei la zi, la aceia potrecută 
şi 'n adâncime, a mon-arafiei, se 
treze, cu speculația estet:că, la 0 
cuprinde-e completă a arteor, 
in care intră muz.ca, literatura, 
pictura, scuigtura şi arhitectura. 
Dar nu există, în realitate, ca în 
acest rezumat, scări bine deti- 
nite, tranșant Sagarate, ci prin 
“oate aceste t:ei cercuri se cir- 
ulă cu ușurința ce se are numai 
n lumea ileilor, căci cel ce fa''e 
cronică literară, sugerează gi.o 
estetică în embrion, precum se 
încântă și da melcăia monogra- 
fie complecie, ca un tot de sine 
stătăter, încât ierarhia s'abilită 
au priveşte decât activitatea g:o- 
bală, de lentă îmbogăţire și si- 
gură alunecăre către adevăratul 
destin, acolo unde este vocaţie şi 
nu se caută numai a se simula. 


MIHAIL CHIRNOAGĂ 





V. DOBBIAN 









ANUL LII Nr. 9 
Marţi 30 MARTIE 1943 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


DI a, ra 





Gravură în lemn - 


ce> 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


Ves 
»„UMANITARISMUL“ 


de ION FRUNZETTI 


intr'un tratat celebru al fenomenolozului MAX SCHE- 
LER (Natura și lormeie simpatiei, Cunur.buţie ia sudul: 
legilor v:eţii emoționiuie), exisiă un capitol, inzlobat ieno- 
menoioziei generale a dragostei și uru, care intre:r aude 
critica veorici naturaliste a drazosei, care îinierne-ază Seu-. 
timentul acesia pe sexual iale, incercând să explice, rand 
pe rând, ataşasnentul persunal prin iransteriul cuiuţ:ei se- 
xuale asupra proiusuiui ei — copuiui, — dragostea tami- 
lială prin vransieriui dragostei de cupil asupiu tatălui a- 
cestuia, dragosica de paire prin trânsierțui sentinicnielor 
familiale la un număr de fiunilii cu asemănări vrpanuco 
inire ele, dz-asupra tuturor acestor specii ale draoatei, 
punând insiârșit „uragostea față de umanitate”, 

„ln pi:mui rând, scrie Mix S-heier, teoria naturalistă 
pleacă dela ideea precencepulă, radical iaisă, după care va- 
ioarea iubirii ar fi în iuncție de sin:pia mărire şi lărguna a - 
cervuiui ob-ectului său. Ducă această presupunere, „dra- 
gostea de țară” ar îi de pildă iiierioară dragusiei față ue 
„Wranitalu” în general, dragostea ue tamilie, ca atat, in- 
ferioară drazosiei de ţară, şi dragostea de sine-insuş în. 
ier:oară drasostei pe cate o avem peniru ui Price. 

„Această eroare provine din deuă cauze: 1) eoria in 
chest.une mu recunvașie în toate aces.e rnanilcstări ale 
dragzosiei, tot atâiva var etăţi autonome, ci ultde a puiea 
să le acducă E.nr'o singuLă și acteași vur.liaie, Cale dive. 
tează numai lorme diferite, pe masură ce spureş.e cticul 
omenesc căre-i constituie obiic:ui; 2). În acciuș iiinp, ea 
ută că dragostea se raporiă etențial ia vaior,, cu atat mai 
mult cu cât valorile sunt mai inaile; această teorie mai 
uită că re măsură ce se lărgesce cervuriie, valorile incă 
perceptibue, sau coreci perceptibile, se retraz din ce iu ce 
mai mult căire peiilcr e, devm valori infer.vare, auică nu 
mai sunt vaiori a.aşate persoaneior, ci stăriior lor sensi. 
bile; această lege rămâne adevărată, oricare ar fi numarul 
purtătoritor valorilor centrale şi periter ce, ea se rienţine 
independent de sporirea sau Sciderea acesiuij număr, Lia- 
gostea de umanitate (oricât ar îi ca de numeroasă), ca dra- 
goste având drept obiect această unitate specitică, nu se 
Spr jină decât pe vaiorile pe care le poi avea in coinun 
indivizii, consideraţi ca simple „exen:piare” ale sreciei, 
şi nu în calitate de Framcez, Enzieji, Gurman, ete. „insă 
aceste vaiori, comune tuturor indiviziior spec-ei, sunt va-. 
lori interioare, valori vitale, vaiori care vorbesc siniţuri- 
lor noastre, şi nu valori nobile, care se liagă mai curând 
de unitatea rasială şi de subdiviz.unile e, şi cu atât mai 
puțin valori spirituale şi siinte; 3. Insfârșii, teora nalu- 
rajistă nu-și dă seama că, pe măsură ce ne în.oarcum 
fața dela individualitate şi dela valor le ei, iubirea ea in- 
săşi imbracă haina unei valori inferioare; şi numai în vure 
tuiea unei legi imaneite, şi nu d.n priciri isior:ce var a- 
bile, valoarea unei individuulităţi făcând parte dnir'un 
cerc mai larg, (oricare ar fi, de altfel, numărul membrilor 
din care se compune acesta), nu poate prezen:a acciaş grad 
de adecuare, ca valoarea unei ndividualităţi tăcâna parte 
dintr'ug cere mai restrâns. Spunând aceasta, nu mă gân- 
desc numai la „individualitatea coiecţivă”, făcând parte 
din cutare sau cutare ansamblu. Specia reală — om” — 
“de pildă, poate fi concepută ca un ins vid colectiv. Ea di- 
feră de noţiunea de „om”. Acest „individ” reprezintă a- 
tunci în!rez genul omenesc, de-a'unzul întregei sale evo- 
Yuţii istorice, o finţă imensă, trăimd, Buierind, luptând, 
opunându-se forţelor reunite ale intregului univers, Ca 
atare, el poate fi un obiect de dragoste, 

„Dar pentru cine, acest „individ”, cu valorile sale, are 
ex stență?.... Dumnezeu singur iubeşte „umatilatia”, in 
cali'ate de individ colectiv şi istoric, mai muit decât îu- 
beşie pe cutare ori pe cutare pepor, în pariicular. Dum» 
nezeu singur trebuie să nutrească o asemenea drazusie, şi 
singur el „are drertul”... 

„Dragostea de oameni in general”, a școlilor pozitiviste, 
nu este toiuşi această ,;ubire a umanităţii” pe care am 
descr s-o mai sus, adică a umanităță ințelese ca un iot 
indivizibil în timp şi în spaţiu, şi ale cărui membre sunt 
„Soldare” unele cu altele... 

„Nu! „Drazostea de cameni în general”, aşa cam 0 con- 
cep şcclie poz visie, nu este aliceva decâi dragostea a- 
vând drept obiect ,„nil,vidlui=aeie, a! unc: epoci”, adică 
onien'rea vie în prezent, ai cărei membr' poseiă un anu- 
Mit Huanăr de v2-ori comune, câre m;tresează nurai. ee 
școlile de care vorbim, şi în măsura în care e; împart ace- 
ste vaori cu toţi ceilaiţi indivizi medii, cin toa.e celeialie 
epoci ale progresiei istorice, 

„Astiei, neţinând seamă deloo de diferențe, se evapo- 
rează vaor.le cele mai înalte, și, ducând acest mod de a 
vedea până !a ultimele lui consecinţe, ne găsim la un mo- 
ment dat în prezenţa proprietăților rur sensibile, senzuale 
chiar alo massei, în calitatea ei do massă... 

„Această „drezose a celui mai mare număr“ (ca să 
întrebuimțăm exprisia luj Bentham, de exemplu), nu este 
in realitate decâi ura pentru vaorile pozitive implicale în 
Patrie”, „neam”, .„Dumnezeu”, ură care, substituind „uma- ... 
unitatea” acestor sunorturi de valor: specific superioare 
caută să-și dea, şi să dea altora iluzia. dragostei. că 








Sag în E a 





(Urmare în pag. 2-0) a o îi 





geografii sent mentale, si răbuf- 
akm în faţa virilului îngenun- 
chiat. 

Dacă acelui bărbat i sar fi re- 
dus potemţialitatea printr'un con- 
curs nefericit de împrejurări 
care să-i an.hileze orice posibi- 
litate de a germina, învăluirea 
cu grijă a femeii iubito, soța 
care să se găruiască întru per- 
manent:zarea bărbatului, esta c 
binefacere socială. 

Cazul nostru atinge însă tap- 
tul dureros al unei românce care 
se istoveşte permanentizând im- 
potența voită şi in care se com- 
place soțul ei — un evreu! E 
vorba despre nefersrita doamnă 
Cella Voinescu-Zigfrid. Până a- 
cum trei ani numele de Cella 
Voinescu nu apărea pe niciun afis 
de țeatru; şe răsfăța în seh mi 
acela al soţului ei, Zetria (a nu 
se confunda cu eroul de mit 
germanic Siegfried!) — şi car. 
îşi aespleira paleta de pictor sce- 

* nogral, dela teatrele, din ghette 
până Ja Opera Română, Vremu- 
sile noui nu l-au cruțat; i-au 
daţ însă posibilitatea ca să tră- 
iască în mijlocul connaţionaltlor 
tut! — Nu sa mulțumit Buma 
cu atât, ci urmând sfaturile co- 
munității evreieşti, a împânzii 
teatrela particulare cu produsele 
din ghetto, sub semnătura, soţiei 
tui, Cella Voinescu 

Pe Ceha Voinescu nu 0 putem 
ierta! Mai presus de vieaţa ei e 

“ pieața noastră ! 





Oare cei în drept nu îşi poi 
spuhe cuvântul și în acest nou 
soi do sabotaj al intereselor na- 
ționale, şi cara visează în pr:mul 
rând sufletele românești !? 

Nu de altceva, dar zugravii no- 
ştri sunt sugrumaţi din umbră 
de-num evreu, pe numele ju, Zig- 
frid. Pe numele de împrumut 
Celia Voinescu ! 

N TINERETUL PRETUTIN- 
DENI şi în toate ramurile vieţii 
prin faptă îşi spune răspicat ui 
sul! Ca niciodată, azi, moarte 
lui sădește un mâine făcut dii 
plămada celor mai frumoşi un: 
De aceea, numai cuvântul lui ş 
primeneşte; numai cuvântul tu 
şi este o chezăşie a victoriei! 

Pe jront sau aici, fraţii cu: 
continuă în vieață un sfârșit, fi: 
în şcoală seu teatru, păstrează : 
trezire a sângelui, a dramult 
de dumnezeire sădil la începu. 

„Am plâns de bucurie cânt 
am, citit aceste rânduri: 

„Injectările masive d2 tinere 
ţe care sunt făcute Comedie 
Franceze—bolnavă de senilitate 
o transformă bineţăcător. 

„Și se craază... 

„Mai mult se revoluționează . 
„Lui Jean-Louis Barrault car: 
este, din cea mai tânără clasă 
cel mai... 

„Lui Jean-Louis Barrault i s' 
dat să pună în scenă „Le souiie. 
de satin“ de Paul Claudel”. 

„AM striga pe nume pe ce. 
chemaţi, când teatrului Naţiona. 
i sar face injectări cu ce-i lip- 
seşte: tinerețe: 

Am vrea să auzim: 

„lai . ... care este, din cea 
mai tânără clasă, cel mai... 


mLui ..... 4 Sa zâmbit în 
Teatrul Naţional!“ 

Cu toate că ar merita mai 
mult? 


N AR FI DE AȘTEPTAT 
o contrabalansare peste hotare, 
prinir'o atentă diştribuire a va- 

lorilor dramaturgiei autohtone, a 
terenu.ui de mult câștigat de că- 
tre vecinii noştii, mai isieţi în a 
se face cunoscuți ones, în ţări 
de care au nevoe, Noi nu vorbim 
decât din punctul nostru ge ve- 
dee şi ne gândim da Italia. In 
timp ce pe scenele peninsule: 
sunt jucate circa 25 (douăzeci și 
cinci) de piese ale vecinilor, ex- 
clusiv din nord, — România e 
reprezentată sărac şi fa:s cu câ- 
teva producții de teatru bulevar- 
aier. 

Nu trebue să ne 
succesul comediei „Visul 
nopți de iarnă” de Muşatescu, 
după cum nici programarea €ex- 
cesentei „Racherița” a lui Ion 
Luca, la” Teatrul de Artă din 
Roma, nu e o fericttă alegere. 
Este o pissă de jurat în timba 
în care a fost serisă, nicidecum 
într'o limbă streină. 

Suntem pentru „Suflete tari” 
de Camil Petrescu, pentru „De- 
monul vesel” de Dragoş Protopy- 
pescu, pentru „Acolo, departe” 
de M'rdaa Ștefănescu — piese 
care pentru început, traduse de 
bunii cunoscători ai limbei noa- 
stre: Enzo Loreti, Mario Soldati, 
Gino Lupi, ne pot reprezenta în 
adevărata noastră faţă... 

Pentru mai târziu un Lucian 
B.aga, de pildă „Meşterul Ma- 
nole” ..! 

TUDOR NICOLAI AMABRU 


încălzeusză 


TEATRUL MUNICIPAL: 


„SCAMPOLO”, comedie în trei 
acte de DARIO NICODEMI, 
TEATRUL COMEDIA: „SE 
CAUTA 0 PERECHE”, comede 
în trei acte de JEAN DE LE- 


“TRAZ, traducere de SICĂ A- 
LEXANDRESCU,. 
Teatrul  „Municipal” a repra- 


zentat „Scamvolo” a lui Dario 
Nicodami. 

Piesa este cunoscută şi, în ge- 
Beral, gustată de public; e clădi- 
tă de baze care în.o.deauna îi 
asigură unci iucrări dramatice 
favoarea acestu a. 

Im adevăr e vou'ba de o come- 
die ale cărei două trăsături e 
sențiaie sunt duioşia şi moral; 
talea: fata bună şi curată, ne- 
întinată de contactul străzii, 
triumiă pes.e toi, cişiigă inimile 
tuturor şi în special a celui pe 
Ca.e şi ca îl iubeşie. 

Piesa având o anumită gelica- 
teţe şi situându-se pe o iemă ca 
acea indicată mai sus, este dila 
sine înţeles că are şi oarecari ine- 
v.văbile dulcegării convenţionale. 

Bine înţeles că n'ar fi vreun 
motiv care să dispenseze teatrul 
— Giicate ar îi ci — dea se 
denărta dea adevăratele proo- 
cupiri de artă. Tuatiui rămâne 
cicinent de mare iorță de suge. 
Stie care, prin urmare, mu trebue 
So ia razna, minimalizându-ş. 
Singur imyorianţa sau comertia- 
lizândz -se), 

Sub semnul acestor conside- 
râții am apreciat iîniotdeauna ata 
tivuatea teatruiui „Munio.pal” şi 
şi tot ele mă tac şi acum să gă- 
Seso că „Soampolo” w'a fost o a- 
legere rea. 


Cât pr.vește interpreţii, s'a vă- 
zut că au pus râvnă să dea lucru 
bun, au iacut etoruuri ilumoase 
şi dăudabule reuşind să dea un 
spec.acol bun cu voale că au avut 
de luptat cu amintirea unui fim 
prezeniat de cu.und la anemalo- 
graiele din Capilală, cand este 
ştiut ce posibilităţi are filmul ş. 
ce posibiutăţi are teatrul! 

Deta Teily Barbu a avut un joc 
frumos de scenă şi destuiă duo- 
şie in rolul , Scampoo”; d_na Liiiy 
Mihăilescu-Ciurea bine în roul 
Franca, dându-i un contur în 
mare măsură realist; deasemenea, 
d-na Mâria  Grecescu în rolul 
Emitiei, insinună.ă,  prezeniâna 
cu oarecare graţe  personaziul 
interpretaţ. 

Deasemenea bine şi danii 
George Son, care a pus des. 
tulă căldură şi sinceritate în 
jocul d-sale de scenă, Cesar 
Theodoru, G. Petrichi, Jean To- 
mescu, plin de omenesc în scurta 
d-sale apariție cât şi d. Dorel 
Urlăţeanu, care a fost reuşit şi, 
ca mască, amuzant în rolul me- 
curoscutului. 


Regia d-lui Constantin Geor- 
escu în genera] bună; ideia de- 
corului de .nienior, încadrat de 
decorul reprezentând Roma, deci 
„oraşul” şi „strada”; a fost bună 
chiar dacă unora le va îi părut 
neobișnuită, 

(DecOrurile — altfel frumoase 
— apariţia de fapt d.lui Traian 
Cornescu însă am presupus că 
d-sa le-a lucrat de acord, cum de 
altiel și trebuie, cu directorul de 
scenă). 

In ce privește regia, aşi face 
o mențiune: cred că se putea 
dispensa de idea de-a o face pe 
Franca să lraverseze toată sala 
teatrului printre două şiruri de 
spectatori cari o urmăresc cv 
ochii. 

Plecarea este îndeajuns de su- 
gerată şi prin mijloace mai 
puţin pirandeliene, fără a fi ne- 
voie să se impună această tra- 
versare artistei care joacă acest 
rol şi fărtă a se mai rupe astfel 
linia de normală destăşurare a 
spectacolului printr'o scenă dis. 
tonantă care, fără niciun interes 
dramatic, indreaptă pentru câteva 
momente atenția  publiculu; în 
aită direcţie. 

Hn iegătură cu acest spectacol 
trebue semnată muzica de 
scenă datorită distinsului compo- 
zitor d. N. Buiclu: muzica a fost 
foarte potrivită, plină d€ delica. 
tețe şi de gingăşie. 

In concluzie, din multe puncte 
de vedere, un spectacol destui 
de bun. 

* 


La teatrul „Comedia” acelaşi 
gen de piese, tip „Birlic”, 

Şi încă piesa asta n'ar fi 
char aşa proastă dacă sar fi 
pus accentul pe o orecare deli- 
catețe pe care o are şi pe un co- 
mic ceva mai subțire pe care 
d. na Nlarieta Sadova şi d-nii N: 
Săvulescu şi lonel Ţăranu au 
reușit, toiuşi, în mod agreabil să-l 
pună în vaioare iar d-ra Vrgi- 
nica Popescu, prin frumuşeţe și 
graţie, sau d, Jules Cazaban, 
prinir'o oarecare decență in rol, 
să-i înasi atenueze „cachet”_ul de 
grotesc, 

Din păcate, însă, sa preierat 
să se puie accentul pe ceeace in 
această piesă ar fi un zlement de 
farsă — şi nici măcar nu este — 
pe „travesti” şi pe calităţile fi- 
reşti şi artistice( ?!) ale d-lui 
„Biriic”, 

Și când te gâmdeşti că oamenii 
aceşiia — d-nii Sică şi Birlic — 
au, după Naţional, cea mai bună 
sală de teatru dn Bucureşti, cea 
mai onorabilă şi cea mai biue si- 
tua:ă, 

Ce păcat! 

Și ce păcat că d. Sică Alexan. 
drescu nu-i un Antoine — sau 


Jouyet sau Dullin sau Copeau sau 
Batty — ai teatrului românesc! 

Antoine! 

Un om care vo'a teatru, care 
avea idei, care iubea cu pasiune 
arta şi care, totuş,, a trebuit să 
lupte atât de mult cu toate greu- 
tăţile şi să facă teatru — și încă 
ce teatru! — fără mijloace, fără 
bani, fără sală! 

Pe când d. Sică!... 

Cum aşi mai spune acum cu- 
vântul care trobue spus, aşa pe 


faţă! 
Nu rămâne decât să repet cu 
amărăciune — sau cu resmbare 


— aceste vorbe: 


Chi vo non ho 
„Chi po non vo 
„Chi sa non fa 
„E câssi A 
„El mondo 
„Malva. 


Asemenea spectacole le mai şi 
regisează personal şi piese de as- 
tea mai siă să le și traducă!?... 


ALEXANDRU DRAGHICI 








MEMENTO 
CINEMATOGRAFE : 


SCALA: Romanul unui tânăr 
sărac şi jurnal nou de război. 

REGAL: Răzbunarea fluviului 
şi jurnal de război. 

VICTORIA: Casa păcatelor 
jurnal. 

ELYSEE : Shem:ock Holmes, 
jurnal nr. 57 şi trupa de re 
vistă. 

VOLTA  BUZEȘTI: 
jurnal şi trupă. 
ROMA : Violete în bucle şi jur- 

cal nr, 57. 

CARMEN SYLVA:  Pionerul 
junglei, jurnal de război și 
trupă. 


și 


Scampol:, 











MEDALION 





TRIXY CHECAIS 


Numele lui Trizy, numai Nu- 
mele — și este un saltatio! 

E atâţ de tânăr pentru noi şi 
încă sălbatec pentru cuminţenia 
cu care ne înșurubăm în vieaţă, 
incât şerpuirea lui prinde trep- 
tat semnificaţia de dincolo a dan- 
sului, în care se descoperă prin- 
trun joc firesc, tragicul unei 
(răiri primejdioase, De aceea 
Trizy, întrun îureș printre oa. 
meni, nu culege dela ei decât 
frica lor în fața minunei, cu care 
el construeşte — hohotind în sa- 
tisfacţii de silen — acele ilumi- 
nații cu coloratură dantească, o- 
bicinuite în zilele când dansează 
doar pentru el. 

Cu Trixy nu te poți împrietenit 
decât în clipa când simţi că l-ai 
domesticit ! Repede, căci prin- 
zându-ţi îndrăzneala de lăcustă, 
— îţi râde în nas! Şi nimic nu-i 


mai trist de batiocoritor pe chi- 


pul acestui hystrion, ca trăsătu. 
rile din bărbie. Către colțurile 
gurii se ascut, se osifică, şi 
unitem prelungire, tau forma 
unui cioc fepos de faun!.. şi e 
cu neputinţă să nu te agați de 
acest cârlig pădureţ, să nu stai 
pivronit sub privirile u doi ochi 
vegeiaii care scormonesc înăun- 
trui nostru, ca îmdată ce te-au 
secătuit de duh, să te desprindă 
ca pe un ciulin și să-ţi dea dru- 
mu' pe podea, ca un costum de 
haine căruia i s'a scos de sub 
umeri manechinul, 

„Atunci își despletește șerpii 
părului, ţi-i lasă ușor în palmele 
ostenite, ca. pe o meritată răs- 
plată, ca îmbătat în cele din 
urmă de propriu.i joc, să se scu- 
iure ca un colos mecăjit de un 
vis urit. 

Triruy iubeşte şi se iubește 
demoniac. — Nu-i rezistă nt- 
meni, nu îşi rezistă! Se consumă 
cu o voluptate rar întâlnită, ha- 
lucinant. Din rafinament dus 
până la uitare se împrăștie, se 
vaporizează! — ca ajuns în con- 
da unei volute, obisit să coboare 
şi să se întregească întrun sta- 








CONCERTE : Venirea lui 
Hans Weisbach, directorul 
orchestrei „Wiener Sympho- 
niker”, s'a tradus la „Filar- 
monica” noastră printrun 
concert de vie și nobilă tră- 
ire muzicală, în care fiecărui 
autor și fiecărei opere din 
program li sa adâncit cu 
emoţionantă fervoare gân- 
durile și poezia.- Hans Weis- 
bach este de altfel un ade- 
vărat poet al baghetei. 

Pătrunderea spirituală a 
muzicii, regăsirea în dina- 
mismul răscolitor al inter- 
pretării al marilor ei accen- 
te de traducţie a frământă- 
rilor de cuget și suflet care 
au. dictat-o, a suflului in- 
spirator care le-a dat expre- 
sia în artă, domină în per- 
sonalitatea, dirijorală a mae- 
strului Weisbach, 

Intreg concertul pe care 
l-a dirijat și în care simfo- 
nia III-a de Brahms, varia- 
țiunile pe o temă proprie de 
Anton Dvorak și poemul 
„Till Eulenspiegel” de Rich- 
ard Strauss au fost caracte- 
rizate cu egal de acută sen- 
sibilitate și generozitate de 
vibrație temperamenitală, a 
fost impregnat de aceste 
privilegiate însușiri de tăl- 
măcire dirijorală și a aflat 
intensă, repercusiune, 

x 

Tânăra soprană lirică, 
d-ra Arta, Florescu a pre 
zentat un nou concert, pe 
care l-a intitulat „concert 
de primăvară”. 

Primăvară calendaristică 
și primăvară de carieră, în- 


Din nicio 
BIBLIOTECĂ 
NU TREBUIE 

SĂ LIPSEASCĂ 


BALAMUC 
PALACE 
HOTEL 


de 
GEORGE 
VOINESCU 


Ediţia II-a SPORITA 





tâlnite cu o delicată selecţie 
de program au desprims pro- 
misiunile anotimpuluj care 
precede roadele, cu florile 
disarete, sfioase, uneori mai 


a =) 
-YA|zzS 


NA 
| PA 


palide, abia. răsărite, dar de- 
pe acum bine anunțătoare, 
ale începutului de carieră 
căruia amplificări și îmbo- 
găţiri viitoare de relief și vi- 
talizare expresivă îi vor da 
valoarea integrală. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


E i 


FIS 


(Urmare din 


SA 


diu iniţial, dela care a plecat și 
dela care pleacă întrun nou sal. 
tatio ! 

In această mișcare fără înce- 
put şi fără sfârşit, Trixy mărtu- 
risește un filon nu strein sălbă- 
Ticiei lui, un filon de mimodram, 
manifestat viril, dinăutru în a- 





TRIXY CHECAIS 


fară şi cu valenţele majore ale 
unui flux magnetic specific 
hystrionului de russă. Ne gândim 
la „Sbuciumul“ lui Scridbine, la 
„Cântecul de  vână'oare“ de 
Schumann, la „Halucinaţiie“ lui 
Wilckens, în care noi am între- 


CINEMA ARO: O NOAPTE 
FURTUNOASĂ 


Această foarte muncită reali- 
zare a tehnicienilor  proaspetei 
cinematograjii româneşti se bu- 
cură de o bună primire din 
partea publicului în admiraţia 


fidelei redări a Bucureştiului și 
bucureştenilor din 1876. 
Dacă nu se pot auzi prea 


clar sclipitoarele replici ale eroi. 
lor lui Caragiale, din cauza de- 
fectuoasei sincronizări, el este în 
schimb încântat de excelenta 
mâmică a  aoatorilor. Regizorul 
Jean Georgescu reușește să scoa- 


4 tă din aceşti talentaţi artişti de 


teatru veritabile staruri de e- 
cran, de necomparat cu cei din 
trecutele filme româneşti. 


In schimb, ne permitem câteva 
obiecțiuni asupra scenariului” 
cum  lranspunerea pe ecran a 
pisei lui Caragiale se bazează pe 
pitorescul replicilor ervilor, sce- 
nariul cerea în consecință o con- 
struire a dialogului ținând seama 
de cerințele inedite ale filmului 

S'ar fi cerut replicelor în dia- 
log, între altele şi construirea lor 
in progresie, care poate ar fi în- 
lăturat „precipitarea orală“ a ac. 
torilor. 

Ţinând seama că filmul se ba- 
zează în primul rând pe imagine 
în mişcare și nici decum pe ima. 
gine auditivă 

Ne miră antipatia d-lui regisor 
Jean Georgescu pentru mizajul 
muzical (fundalul muzical care 
întăreşte o mişoare a actorului 
sau o stare sufletească a erou. 
lui, developată şi continuată de 
muzică) 

Ar fi putut să fie altfel! spe- 
rulată neliniştea lui Rică Ventu- 
riano așteptând „în fața portet 
cu numărul 9” (care așteptare ar 
ii putut fi marcată printr'un fun- 


LER 


pag. 1-a) 





„Hotărnicim, întru cât ne priveşte, o linie de democraţie 


netă între „umanitatea ca indwid”, 


între mareie Tot, cuan- 


ceput ca o ființă ce suieră, ce wptă şi biruie, solidară în 
faţa, Universului, ca o fiinţă pe care Dumnezeu singur este 
în stare s'o priceapă la adevăratul său preţ, şi care nu 
poate fi obiect decât de dragoste divină — şi „umanitatea 
ca maăssă“, pe care n'o poţ: iubi mai mult decât iubeşti ţara 
ta, nici mai mult decât îl iubeşti pe Dumnezeu, căci o ase- 
menea. iubire nu e numai răutăcioasă ş, imorală, dar re- 
zultă, pe de-asupra, dintr'o adevărată răsiurnare a scării 
de valori, răsturnare care, dictată de resentiment, ţ nieşte 
ia o devaloiizare din ce în ce mai perfectă a -omenirii, ca 


înd vid. (vezi Max Scheler: 
ficarea moraleielor''). 


„Roiul resentimeniu;ui în odi- 


„Şi mai adăugăm încă: dragostea de „omenire ca indi- 
vid“, fiimd dragoste de un obiect care, în tolalitaiea valorii 
sale, nu există decât pentru un Dumnezeu, nu există decât 
un singur fel de a iubi omenirea ca individ: este aceea care 
consistă in a o iubi prin m jlocirea lui Dumnezeu in dra- 
gostea aceasta, altfel spus, adevărata dragoste peniru ome- 


nire se intemează pe „iubirea întru Domnul” 


Deo.).* 


Max Scheler respinge apoi „perspectivismu!” 


(amore in 


teoriilor 


naturaliste aplicate, care încearcă să substituie perspecti- 


vei intereselor omeneşti, :nstinetive, 


îndtepărtarea în timp 


şi în spaţiu a unor cauze şi rosturi inteligibile numai prin 


:storizartia memoriei generaţiilor vii, 


care să cuprindă con- 


tinuu în ele interesele generaţiilor trecute şi ale celor ce vor 
veni. Acest sistem rămâne o posibilitate ulteroară a evo- 
luţie; vieţii, perspectiv.smul nefiind posibil decât în di- 


recţia „supraom“-ului, 


Nici chiar Nietzsche, clarvăzătorul utopist, nu şi-a ima- 
ginaţ altfel decât ca pe un îndepărtat vis al omenirii, no- 


țiunea de „dragostea față de aproapele“. 


Ceeace e uman 


(menschlicher), chiar dacă e mult prea uman (allzumen- 
eehliche), este nu perspectivismul acesta, ci expresiile lui 
particulare: (familie, neam, țară), suporturi de valori ra- 
portabile la un concret, fără de care sentimentul dragostei 


nu poate exista, 


10N FRUNZETTI 


zărit — pe cât ne-a fost cu pu- 
tință la o repetiție — posibilită- 
țile lui Trixy de improvizator in 
cadrul unui scenariu, — și în 
care neindoelnic se va întâlni în 
realizări pe linia mare a actului 
dramatic, 

Trixy mar fi complect, cre- 
dem, fără acest mimodram ve 
care noi i l-am descoperit și pe 
care îl așteptăm în contururi 
precise. Acum nu-i servește de- 
cât sub act de propulsie în ru- 
perea unei forme impusă de fra- 
za muzicală. Trecând prin acest 
stadiu, fraza muzicală îi va a- 
7unge pretext, nu-i va mai tre- 
bui! — muzica va răbufni tu- 
multuos din el, ajungând la cel 
mai nesondut destin al omului: 
cel de dincolo. 

Numai că această latență î! o- 
bligă pe Trixy să și-o potențeze 
neintârziat, dându-i putinţa cu- 
ceririi acelui tragic „..qui a tout 
dit et qui n'a jamais parle“. 


Fie ca acest medalion să das- 
copere spectatorilor înainte 
cu o clipă de recitalul dela 5 A- 
prilie, — nu pe ciudatul dansa- 
tor Trizy Checais! — ci pe ne- 
obositul arcaș al sferelor, 

pe darnicul Trixy — acest sal- 
tatio sublime! 


— 


THESPIS 





dal muzical gradat în crescendo 
până în momentul micșorării 
lămpii, care ar fi dat publicului 
senzaţia de suspensie necesară 
momentului) neinsistându-se nici 
asupra altui efect, cu multă priză 
ta public. Ne referim la mixajul 
vizual (ceva inexistent în scena 
respectivă destinat a fi perceput 
de spectator, dând exemplul cel 
mai des întâlnit, stadiul sujletesc 
al: personagiului este de tristețe, 
echivalentul în mixaj vizual şi 
întăritor al imaginei este plim- 
barea obiectivului pe un cer în 
care nouri negri prevestesc fur. 
tuna. Ori, o mulțime din scenele 
cu excelente fotografii luate din 
unghiuri bune (peniru care-i a- 
ducem meritatele elogii domnu- 
lui regisor Jean Georgescu, su- 
jeră din cauza lipsei „„mixagii- 


lor” sus menționate. 
Au contribuit la  meritatul 
succes ai filmului, doamnele: 


Maria Maximilian, Florica De- 
mion şi d-nii: Al. Giugariu, Ior- 
dănescu Bruno, Radu Beligan. 
G.  Demetru, Ștefan Baroi, 
Gh. Ciprian,  Miluţă  Gheor- 
ghiu ș. a. Reușit dansul  Trio- 
Polca în interpretarea d-nelor 
Anny Paters, Maria Polivoy şi a 
d-lui Sandu Feier. Imposibil de 
înţeles „chansoneta“ cântută de 
d-na Doina Missir care a avut 
neşonsa unor fotograjii neclare. 
Simpatică apariția mută a gar- 
dianutui, interpretată nu de cu. 
noscuiul actor Vasiiiu, Birlic ci de 
[ratele domniei sale, sculptorul 
Vasiliu Falii, luat de public 
drept celebrul d-sale frate. 


* Regretăm că nu suntem de a- 
cord cu noliţeie apărute în săp- 
tămânalele de specialitate care 
apără sincronizarea utribuind-o 
«defectuousei verificări a apara- 
telor cinematograjelor Aro. 

La cinematograful „Scala“ din 
Ploeștiul lui Caragiale se aude la 
fel. 


CINEMA REGAL: RĂZBUNA- 
REA FLUVIULUI 


Succesul dramei lui Max Hal- 
be se răsfrânge și asupra filmu- 
lui cu acelaş nume, prilejuind ci- 
nefililor un spectacol inedit ca 
gen, — gândindu-ne bine înţeles 
la întreaga serie a spectacolelor 
anterioare. 

Acţiunea bine susținută — deşi 
uneori greoaie — este fericit în- 
cadrată de exterioare pitorești 
cari pledează pentru întrebuinta- 
rea cât mai frecventă a elemen- 
tului: „fotografie de bună cali- 
tate“... 

Lotte Koch îşi interpretează cu 
sensibilitate rolul alături de Hans 
Soehner, Paul Henckel, Emil Hees 
şi Charlotte Dauderi 


CINEMA FANTASID.: 
SĂ MĂ MARIT? 


VREAU 


Ne permitem a întreba diree- 
țiunea cinema:ografului „Fanta 
sio“ dece a alcs în siptămâna U. 
F. A. comedia „Vreau să mă 
mărit”? 

Ar îi trebuit menţionat — dacă 
ar fi tost cazu—dacă nu es:e 
cumva o reeditare a unui film 
mut, turnat acum mult timp. 

In nici un caz el nu poate fi 
demn de o sărbătorire. 

Ramarcăm în shimb complec- 
tarea colorată ce înfățișează pro- 
vincia Pra Ene: regiunea 
inundată de Oder, lecuriie Liep- 
nitz Bogensee, castelul dn Po's- 
dam —o încântare pentru ochii 
spectatorului. 


ADRIANA NICOARA 









MARTIE 1943 


Dacă nu ştiaj 


M HOTĂRÂREA luată : 
„Teatrul Nostru” — ca o fire 
că prelungire în faptă a că 
spuse dt no. aici, acum o săpt 
mână! — nu tace aliceva de 
să verifice temeinicia afirmaţi 
noastre cu privire la necesita 
spargerii matriţei, în care rep 
iul tinerei companii  mărtu 
ieste dcar o atiudine în coati 
timp. 

„Dincolo de zare” de Euge 
PNc-ll este un prim pas, ins 
sat făcut! spre crisia'izarea m 
sonşii nţe articiice, pe care Sp 
acer cirea noastră, n'am n 
niâtait-o decât la neuitaţii si 
milascra. (Această  asrrnăn 
sau mai bine zis, de continu 
2 unui destin artistic — obli 
iupă legile unei lesături i 
sâhge!). 

Ceiacae s'a făcut până acum 
Teatrul Nostru poarlă  pece 
«hui om care și-a dât silința 
-ămână îutr'o cuminţen c bu 
“miză! — pe numele lui, b 
Şahighian, 

'Zoată stima o păstrăm „m& 
“aşuiui” Jon Şabhighian; ante 
păm insă rezuliatlul unei ră 
ze un presicxt O'Neil: se ! 
uca pur şi smpiu în factura! | 
Bernstem sau a unui Batailie: 
sună calitate! Căci teairul lui E 
zene GNeill, pe linia unor M 
sedii ŞI BYege, pe langă od 
sepția umană a arici, respi 
n.re granițele unei pure ma 
— polarizată în formă şi stil. 

Am fi bucuroşi să fim desmi 
p ţi, 


NI CU TITLU informativ dămi 
sinii largi „cele trei personag; 
cari construesc pe parcurs de i . 
acte şi șase tavlouri Grama tii 
jamilii de fermieri din pre 
americană. 

Robert Mayo-Fory Etterl€, ei 
tânăr de 23 de ani. Expresia fru 
ţii înalte, schițeuză Eug. ONa 
a ochilor mari şi negri, vădest 
natură poetică . 

Andry Mayo (fratele lui Roba 
— N. Sireleanu, are 27 de ani 
ste exact ia antipodul lui Robet 
puternic, bronzat de soare, fn 
mos întrun fel cu totul viril, 
un fiu al pământului, schiţea 
iiug. O'Neil; de o îiuteligen 
mai curând speculativă — nu « 
nimic în el de intelectual. 

Amândoi iubesc pe vecina i 
'crmă RUTE ATKINS — Tan 
Cocea. 0 fată sănătoasă, bine fi 
cută, de douăzeci de ani. 


ÎN 
Pesitupatapepacdl 
pl ea 


Conflictul deşi des întâlnit | 
"umea lor, în „Dincolo de zanţ 
prinde configurația unei luptei 
adâncurilor sufletești. Nu e deci 
dramă a pământului—și spune 
ureşit dramă! — ste o atitudă 
pe care fiocare personagiu o mă 
turisește în felul lui, în fața a 
viui „dimeolo de zare”. 


MDIN IZVOR demn de creza 
împărtăzim cititorilor noştui | 
indeosebi spectaterilor do.nici 
teatru bun, acoestă vesie: 

D. Dragoş Protopzpesmu luorg 


ză la traducerea a:elui supei 
The  Piayboy of the  W/esten 
Wold“  (Mucalitul) de Job 


Millington Synge, — comandă îi 
cută de către Teatrul Naţhond 
Cciace ne îndrepăţeşte si sm 
nem că cno:ziul comitet de lectu 
ră nu întotdeauna cacă strâni 
când se hotăreșie să-și sincron 
zeze lezturile după tempo-ul vie 
ţii teatruiui european. 


BI CLASA DE REGIE a d-u 
Victor Ion Popa, dela Conservi 
torui Resal de Arlă Dramatid 
pregăteşte primele producţii d 
„piese întrun act" puse în seen 
de s'udenții-asistenţi ai cursuly 
practic ; compoziție, scenografie 
shcresrafie, 

Cât ae curând vom avea sp 
tacole din Aristofan, Plaut, Te 
rențiu, minorii alexardrini, m's 
tere ortodoxe și. întâia încerean 
in țara noastră de a se jucat 
commedia dell: arte, după u 
scenariu al lui Anton Giul 
Brazasia. î. 

lată că după multe rugăminț 
d. Victor lan Popa îşi spune cr 
vântul acolo, de unde va începi 
adevăratul Teatrul  Românes: 
Conservatorul de Artă Dramă 
tică, De-abia acum își va motiti 
“x'stenţa ! Fiindcă teatrul nos'n 
ps lângă palida pregăt're a acte 
107, nu are regizori! Ş: astă 
aste ştiut că un bun regizor esti 
un dascăl ee teatru! 

Ii așteplăm pe nouii directa 
de scenă! 


Ş Comitetul de lectură d 
Teatrului National a primit zilele 
vrecute texiul „Ondinei” ue Je 
Gircudoux, în traducerea în ver 
zuri a d-nei Otilia Cazimir. 
Poate că numai 0 transpunere în 
versuri ar putea egala fabulația 
ncestui mare plăsmmitor de le 
zende, care e Giraudour., 


NEALTE 


smmzr=e 30 MARTIE 1943 


NOTE RO 


e „A MURIT LUCHI”, roma- 
nul Qiiliei Cazimir, apărut în E- 
ditura Fundaţiei Regale pentru 
Tteratură şi artă, nu e, propriu 
zis, un roman, ci o delicioasă cu- 
legere de amintiri din copilărie. 
Foarte mult lirism, adică numai 
lirism, şi o specială dragoste de 
amănuntul semnificativ numai în 
ochii unei fetiţe. Cartea se par- 
curge repede ca un pare luminos. 


Ş RUGĂCIUNILE DORULUI, 
volumul de poeme al d-lui Iosii 
Moruţan, — apărut, anul acesta 
la Beszteice_Bistrița, — e 0 Te- 
coltă lirică de care ne vom 0Cur- 
pa. Aici o recomandăm atenției 
speciale a confraţilor, 


e D. THEIU GEORGESCU- 
BROȘTENI, me trimite. şi d-sa 
versuri adunate în carte și înti- 
tulate Scrisori din Bărăgan. D. 
Theiu Georgescu-Broşteni măr- 
tariseşte : 

„Când am auzit de muză De care 
n'aveam habar M'aşezai pe o pe- 
tuză Cu ochii'n dicționar”, şi așa 
mai departe. D-sa are și um acro- 
stih. Da! Acrostih autentic, adre- 
sat unei „gingaşe şi nobile foe- 
tie”. Numai că, nelăsându-se mai 
prejos de un Villon, d. Theiu 
Georgescu-Broșteni își înveşni- 
ceşte numele d-sale, în acrosti- 
hui cu „foetis” şi nu pe al ei. D. 
Thelu să mal citească autori 
buni, căci sbuciumul, oricât de 
frumos şi de Juvenil, nu-i de-a- 
juns. 


e Editura Prometeu lansează o 
nouă carte de versuri scrise de 
inepuizâbi.ul ȘTEFAN BACIU, 
De astădaţă e o carte de sonete. 
Autorul le-a zis MUZICA SFE- 
RELOR. 

Intr'una din cronicile viitoare 
ale Universului Literar, ne vom 
ocupa pe larg de noua operă a 
tânărului poet braşovean. 


e Studiui d-lui Z. N. Pop 
„Despre Aglaea Eminescu, sora 
Poetului“, e plin de date necu- 
noscute. O recenzie specială nu-t 
putem face. Ii înregistrăm însă 
printre cărțile documeniare pen- 

tru viața lui Eminescu şi, mai 
ales, pentru destinul familiei u- 
supra căreia so străduit să ve- 
gheze  dârzul Gheorghe Emino- 
bici. tatăl poetului. 


9 Ce-ar îi dacă purtătorii răz- 
boiului mostru literar s'ar ocupa, 
măcar din când în când, şi cu 
acele cărți cari nu au apărat încă, 
dar zac, în mamuscrise, pe la e- 
dituri, pe la comitete de lectură 
sau chiar prin sertarele autori- 
lor ? Astfel de „interviewări” ale 
manuscriselor netrecute prin mâ- 
na tipografului s'au făcut şi se 
fac; dacă nu fa noi, atunci în 
alte țări. Iată-l de pildă pe poe- 
tul, — dar dece să-l divulzăm.E 
sutor al unei cărți de poeme, — 
„Strofe Duminicale” — ce-şi aş- 
teaptă editorul. Iată mostre din 
poemul întitulat Cerc: 


„Slută-i noaptea, ziua slută — 
Noaptea-i zi și ziua-i noapte; 
Vreau lumină, beau cucută — 
Număr zece, iese şapte. 

Caat, nu ştiu ce să caut — 

Cânt şi nu ştia ce-aș putea — 
Vagabond ori Argonaut, 

Toate sar 'naintea mea...” 


e GÂNDIREA, revista d-lui 
prof. N. Craink închină lui A- 
vram Iancu numărul său pe Mar- 
tie crt. Din conştiinţa noastră 
integral românească, pentru ju- 
decata noastră concentrică, în 
duhul tuturor fragmentelor con- 
topite în patria politică, Avram 
dancu e chipul spiritual al mân- 
arului şi îndureratului Ardeal, 


9 Nimeni nu stăpânește, la 
noi, mai cu virtuozitate versul 
alb decât de lon Pillat. Iată pa- 
tru rânduri din poemul Zeu 
marin, apărut în numărul pe 
Martie a! Gândirii: 


„Cu ochi turburi încă de vedenii 
Şi smuls lor, la tine să se uite 
Ca prin ceața altor lumi — cu 

ochii 

Incleiți de sarea nemuririi...“ 


e Binevenită și utilă, dar, mai 
ales, foarte bună e prezentarea pe 
care Yvonne Rossgnon 0 face 
marelui poet jtalan Ungaretti. 
Atât articolul introductiv (In 
căutarea poetulu: Giuseppe Un- 
garelti) cât și traducerile sunt 
excelente. 


Ş Am citit cu plăcere paralele 
pe cari le face d. Vladimir Do- 
garu în Destinul lui Lohenarin 
apărut în acelaş număr al Gân- 


diri:. 


Ş Ne-a impus întotdeauna și 
ne impune tot mat mult vânjoa. 
sa activitate culturală și lite- 
vară a provinciilor noastre. Ia 
șii, îndeosebi, se situiază, din a. 
cest punct de vedere, pe prim 
plan, dovedind că Bucureștii nu 
sunt nici alfa, nici omega spiri 
tualității românești. Cele două 
reviste mdsive, Cetatea Mo.do. 
vei şi Cuget Moldovenesc, cari 
ne vin cu o regularitate exem- 
plară, — dar nu numai reviste. 
le, — sfidează orice încercare de 


MANEŞTI 


mânismului ieşean creator. Măr. 


turisind un crez  nerătăcii, 
— crezul pe care-l mărturisi 
şi noi, — îeșenii, fie că sunt 


grupaţi în jurul Cetăţii stu al 
Cugetului, nu umblă după glorii 
efemere ci slujesc slujba  nea- 
mului, Le suntem mai mult de 
cât recunoscători. 


9 Din articolul d-lui Simion 
Varzaru (Despre condiția seriito- 
rului) subliniem : „In locul unei 
curiozități vii, pururi la pândă, 
ahtiată după esențe noi şi au 
după învelişuri formale ciudate, 
aceşti palizi vânători de umbre 
scriitorii tineri, se încâicese în 
hăţişurile expresiei, contundând 
originalitatea cu bizareria”. (Cu- 
get Moldovenesc Ian.-Febr. 1943). 


e Comunicăm şi cetitorilor 
noştri această frumoasă strofă 
din poemul Septembrie iscăiit de 
d. George Lesnea, în acelaş Cu- 
get Moldovenesc : „Copacii prind 
agale cu mâna funigei, — Sep- 
tembrie ascultă cu frunzeie-i rog- 
cate. Un nour ducen spate, pe 
câmpuri, anii mei, — Ca o desagă 
plină de grea singurătate”. 


9 Revistele ieșene nu înțeleg 
să fie monocorde și monotone. 
Alături de idilica limpezime a 
versurilor unui Petre Stau, 
svâcneşte, bogată în probleme 
strofa dură şi ncîmpodobită a 
lui Eusebiu Camiiar. Alături de 
Timele unor Aurel Ivănescu, C. 
Sturzu, Ştefan Ciubotărașu și B- 
liza  Repeţeanu-Fioru, poemele 
semnate de Corneliu Dabija, D. 
Iov şi E. Ar. Zaharia. Proza este 
şi ea de cea mai aleasă calitate, 
fie că o iscălește Aurol George 
Stino, Gh. N. Cârţu, Traian Cri. 


stescu sau M. Gr. Constantine. 
scu. Ne referim, bineînțeles, nu 
mai la cele apăruțe în ultimul 
volum al Cugetului Moldove. 
nesc. 


9 Paginei literare a ziarului 
Bacăul i-am recomanda, — pemn- 
tru a îi vie şi totdeauna intere- 
santă, — mai mulță preocupare 
şi culoare locală. 


9 Trei publicaţii noi pe masa 
noastră de lucru: DETUNATA 
(Director loan  Popa-Zlatna), 
GRAIUL ROMANESC (Director 
Const. Jaleş) și PRIETENUL CO- 
PIILOR (revistă educativă pen- 
tru copii și tineret editată sub 
pâtromajul literar al d-nei ELE- 
NA FARAGO şi proprietate a di- 
rectorului Florian N. Peca), Tus- 











UNIVERSUL LITERAR 





Joazărul 


In urma mea n'a mai rămas 
decât un joagăr peste vreme. 
Un joagăr lacom a rămas 

și, zi de zi și ceas de ceas, 
tot ţipă, ronțăe şi geme... 


Pe rând, sub dinţii lui de fier, 
muriră brazii vieţii mele. 

S'au stins, sub dinții hai de fier, 
copaci care visau pe cer 

şi crăngi care 'nfloreau în stele, 


Scrâşnind, ţipând, oftând amar, 
își plimbă joagărul arcușul. 
Oftează joagărul amar 

și așchii mari din suflet sar 

şi curge, putred, rumegușul... 


- 


In urma mea a mai rămas 

un joagăr ce retează ciotul.. 

Şi, ză de zi şi ceas de ceas, 

în rumegușul ce-a rămas 

mă pierd și mă scufund cu totul. 


at Ec pa Et ea N a E PRE PR COE al ta E a CERE E. 


trele sunt și, mai ales, pot fi pu- 
blicaţii de vaioare. Le urăm suc- 
cesul cel mai binemeritat. 

e Anunţăm apariţia unor cărți 
de rară substanţă. Le vom discu- 
ta. Sunt: DINCOLO DE PADU- 
RE, volumul de versuri at d-lui 
EMIL GIURGIUCA, volum apă- 
rut în editura Fumdaţiei Regale 
şi Itinerar Spiritual, volumul de 
eseuri al d-lui Grigore Popa, pu- 
biicat la Editura „Țara” din Si- 
biu. 

9 Ruzăm, în special pe autorii 
noștri din provincie, să ne tri- 
meată, măcar din când în când, 
cărțile d-lor apărute în altă par- 
te decât în București. 


Ş Așieptam REVISTA BU- 
COVINEI pe Martie curent, ne-a 
venit însă, din Cernăuţi, Buco- 
vina Literară (N-rul 42), cu va- 
loroasele și revelatoriile contri- 
buții ale d-lor Ilie Mandiuc 
(Rostul scriitorilor în viața nea- 
mului), C. Loghin, A. Z. N. Pop, 
N. Tcaciuc-Albu, N. Tăutu, etc 
Versuri semnează d-na Adelina 
Cârdei, D. Tătăroiu, D. Loghin, 
N. Rusu și E. Ar. Zaharia. Vie, 
temperamentală dar justă, e pa- 
gina de File de Calendar. O 
scrie a. Drumur. 


OCHIUL DIN NEGURI 


se întitulează masivul volum de 
nuvele al tânărului şi apreciatu- 
lui prozator Ladmisa Andresecu. 


RADU GYR 


In copentele acestei cărți auto- 
rul a strâns un număr de nu- 
vele — parte publicate prin re- 
viste, iar altele inedite. 

Cine a urmărit scrisul lui Lad- 
miss Andreeșcu, mai ales în ceea 
ce a dat în ultimii ani, a recu- 
noscut cu ușurmță o linie puter- 
nic ascendentă spre o cât mai 
pronunţată ratumjire pe teme pe 
cât de grele, pe atât de bine 
realizate. 

Volumul a apărut zilele aces- 
tea în editura „Ofar“. 


AM RECITIT 


după trecere de mulţi ani, de as- 
tă dată însă îm versiune românea- 
scă, AUTOBIOGRAFIA lui Ben- 
jamin Framklin. E o carte care ar 
trebui pusă în programul de lec- 
turi particulare ai tuturor elevi- 
lor noștri de curs secundar su- 
perior. Traducerea excelentă a 
preotului F. M. Gâldău, cât şi bo- 
gatul în sens Cuvânt înainte pe 
care-l semnează tot Sfinția Ba, 
așează aceaştă Anrtobiogratie, îm- 
plinită cu acea „Completare a 
vieţii lui Franklin mai Cu seamă 
în degătură cu vremea sa“ de W. 
Macdona'd, în fruntea cărților ce 
comstitue Biblioteca Energia de 
sub creatoarea ablăduire a ace- 
leeaşi Fundaţii Regale pentru Li- 
teratură şi Artă. 


V. JELERU 





NOTE 


PICTORI-SCRIITORI 


Cazul pictorilor cari, nemulții- 
miţi poate de realizările plastice, 
fac şi literatură e destul de des în 
cultura italiană. Nu e o noutate să 
spui că Michel Angelo făcea ver- 
suri, sau că Salvator Rossa, în ca- 
titate de poet, a luat poziţie contra 
literaturi „decadente“ a Cavaleru- 
lui G. B. Marino. Benvenuto Cel- 
lini, celebrul giuvaergiu, și-a scris 
viața într'o prea frumoasă limbă 
Hterară. Iar Beraini, marele 7nae- 
stru al barocului italian, a COMPUS 
numeroase comedii, foarte apre- 
ciate de comtemporani. 

Dacă artiștii numiţi își datoresc 
nemurirea  plasticei, Literatura 
fiimd doar un accesoriu, un ar- 
tist ca Ardengo Sotfici e dispu- 
tat, deopotrivă, de amândouă 
comeniile culturii: de artele 
plastice și de literatură. Gloria 
i-a adus-o și penelul și condeiul. 

Asemănător e şi cazul lui Ste- 
fano Landi, pe adevăratul lui 
nume Fausto Pirandello, Drama- 
turgul Stefano Landi se prețuit 
tot atât de mult ca și pictorul 
Fausto Pirandello. Fiecare în 
domeniul tui de activitate, în- 
seammă un nume și o mare nă- 
dejde. Căci pictorul_scriitor e 
tânăr. Fiul hui Lauigi Pirandello 
şi-a păstrat veritabilul său nume 
numai ca pictor. Ca scriitor, şi-a 
ales un pseudonim: nu încăpeau, 
fără supărătoare echivocuri, doi 
Pirandello în dramaturgia îta- 
liană: un Pirandello şi-un, Landi 
nu supără pe nimeni: un Fausto 
Pirandello în pictură nu poate 
și privit decât cu interes. 

La 21 Aprilie a anului trecut, 
când Academia Italiană a împăr- 
țit anualele ei premii, găsim 
printre scriitorii distinși cu 'ma- 

rile premii şi pe Stefano Landi: 
alături de Vincenzo Cardarelli și 
de Carlo Emilio Gadda. 

Landi e considerat ca una din- 
tre figurile proeminente ale dra- 
maturgiei contemporane italiene. 
In „L'Inmocenza di Coriolano”, o 
îndrăzneață interpretare a cu- 
noscutei legende romane, pune, 
ca de-atâtea ori tatăl său — 
problema educării copiilor, ară- 
tându-se neiertător față de egois- 
mul omenesc şi de convenienţele 
sociale. Problema e reluată în 
„In questo solo mondo“, ca și în 
„Prove d'amore”. In ultima lu- 
crare, Stefano Landi face un pas 
hotăritor, eliberându-se aproape 
tota! de naturala influență a 
marelui său părinte, dovedin- 
du-se în acelaș timp un neobo- 
şit căutător de forme moui, ori- 
ginale. 

In pictură, şi-a asigurat un loc 





Cronica plastică 





LAMURIRI PENTRU EXPOZANŢI şi EXPOZIȚII 


Una din preocupările ge căpetenie aie de- 
ținătorului acestor cronici, este posibilitatea 
cititor, 
mai multe lucrări ale expozanților, cât mat 
mu-te reproduceri și mai ales cât mai repre- 


de a face cunoscute publicului 


zentative, 


Dorinţa noastră fiind să ne servim, cu mo- 
destele noastre mijloace cât mai bine cama. 
razii, apelăm la bunăvoința lor, pentru a-şi 
fotografia lucrările din timp și a ni le preda 
din vreme Nu este nici o nevoe de a face 
„cum se 'ntâmplă des, unora dintre pictori” 
multe fotografii. Pe aceste timpuri de criză, 
ştim foarte bine cât de grey se fotografiază, 
cât de greu şi de prost. O ştim din experien.. 
ță. ce oameni fără conștiință mânuese apa- 
ratele şi cum îşi bat joc de opera artistului, 
mai având şi obiceiul să ceară bani inainte 
de a-i livra clișeul şi reproducerea, pe care 
te ob.igă astfel să o accepţi, vrând nevrând. 

Totuşi mai există și meseriaşi de treabă, 
acelora putem să le acordăm credit, şi ho- 
tărîndu-ne să expunem, este destul să avem 
două trei bucăţi caracteristice pe care să le 
putem da la ziare. Greutatea cea mai mare 
pentru expozant, mi se pare alegerea, ce 
anume, merită și ce nu. In afară de faptul 
fotografierei unei bune lucrări, trebue cău- 
tată posibilitatea ei de reproducere grafică 
pe hârtia ziarului. Orice lucrare „vaporoasă” 
up. DIcefită” „merefinită”, neprecizată”, riscă 
să rămâe astfel şi pe hârtie și ca atare, i se 
refuză inserarea în coloanele ziarului. De a. 
ceea este bine a se calcula precis „ce” anu- 


me, aleg:m, pentru fotografiat 
Trebue ca 


actualele 
la „grupul grafic” 


lucrarea să ne şi reprezinte 
şi să se şi reproducă bine. Desigur că lu- 
crările contrastante, sau mai bine zis „con- 
trastaţe” sunt cele ma: potrivite. De pildă, 
lucrări grafice ale domnilor de 
Sala Promoteu 
Universul, (îm locaiul fostului ziar „La Mo- 


cât 


LAYRE, 


lângă 


ment” sunt o adevărată binecuvântare, pen- 


tru hârtia de tipar. Ne-am permis chiar, să 
tuăm, în lipsa expozantului MARCEL OLI- 
NESCU, una din lucrările sale pe care o so- 
cotim cea mai reprezentativă o prea 
moasă gravură, portret al lui TITU MAIlU. 
RESCU, pe care am adus-o spre a fi repro- 
dusă la ziar. intrucât cunoaștem pe expozant, 
credem că nu ni se va iua în nume de rău, 
gestul. Pe această cale transmitem dorința 
OLINESCU, 
de a ne împrumuta şi domnilor lor pentru 
sâteva, ceasuri, din interesantele opere ce ie 
au pe pereţi, spre a le reproduce pe prima 
paz:nă sau în corpul ziarului. Aceste exce- 
iente gravuri nu ma; trebuesc fotografiate 
(deci o serioasă economie) şi ceva mai mult, 
se poț da cu geam cu tot, (este deci inutilă 
vorvoada „de a le scoate din ramă). Capul de 
conirazieere sau umbrire a ro Crist al domnului NICOLAID este o bucată 


noastră şi colegilor domnului 


fru- 


2 
“a 


care ar împodobi cu greutate şi cu friumoa- 
se însuşiri coloanele noastre fără să uităm 
şi lucrările atât de meşteșugite şi savante ale 
d-lui CEGLOROFF cât şi ale d-nei BALL. 


Se întâmplă deseori ca, artistul sau artis- 
ta, mai ales artista (în genere femeile sunt 
cu mai multă grije, de aceea ne găsim ade- 
sea lipsiţi de reproduceri masculine și pu- 
nând reproducerile aduse de doamne pri- 
mim acuzația că părtinim expozantele !) să 
ne aducă lucrări nu numai lipsite de interes 
special, dar mai ales prost reproductibile. 
Atunci, fiind nevoiţi să nu le inserăm, desl- 
gur că artistul crede că-l măpăstuim, caaze 
nu e deloc gândul nostru, mereu preocupat 
să dea fiecăruia, ce i se cuvine, m limiteie 
spațiului şi ale posibilității, Vom povesti pe 
scurt ce ni sa întâmplat nouă atunci când 
debutam la Ateneu, lg una gin primele ex- 
poziții- Aveam o excețentă fotografie repre. 
zentâna o natură moartă. Primind vizita so- 
ției bine cunoscutului şi foarte severului cri- 
tic O. W. CISECK, am simţit o naivă bucu- 
rie când domn'a-sa nea promis să dea spre 
publicare soțului, acea 
insă a refuzat să o publice, când i-a fost 
adusă, sub cuvânt că reproducerea este foar- 
te bună şi bine reproductibilă, dar opera nu 
răspunde la ceeace văd ochii, adică fardul 
adăogat de mecanică, ascundea după părerza 
domniei sale, lipsuri afiate pe pânză. 

Mărturisim că azi nu căutăm atât „la pe- 
tite bâte' şi ne mulțumim grozav, să avem 
o reuşită reproducere a operei. incontestabil 





că, va fi aesigur „ceva”, chiar în acea operă, 
care va merita să figureze în coloanele noa. 
stre şi apoi chiar dacă m'ar fi, ar obliga sau 
mai bine zis ar îndruma pe cititor să ia dru- 


mul expoziţiei, verificând prin el însuşi opa- 


fotografie. Acesta 


ra artistului şi astfel n: se va împlini idea- 
lul, care este de a deştepta dragostea de 
plastică, la cât mai mulţi indivizi. 

Din lipsa de spaţiu, nam putut virb: 
cronica trecută de piciura d-nei 
GIOSSAN decât în treacăt, Această tânără 
artistă dăruită de matură și cu un fizic plă- 
cut, fapt care în balanţa succesului piastic 
femenin atârnă întotdeauna mai greu a de- 
butat în sala „Universului” acum câţiva ani 
cu oarecare tapaj, arătând anumite aruncă, 
turi de pensulă, menite, ca să zicem aşa, „Să 
epateze” prlvitorul- Se pare că domniasa a 
fost elevă a lui ISACHIE, dela care proba- 
bi], a qobândit pe atunci acele alburi gău- 
noase, rozuri de hârtie şi alte asemenea co- 
lori ne adâncite, ne interiorizate, Am obser- 
vat însă în actuala expoziție care a avut loc 
la Dalles acura, un foarte merituos pro- 
gres. Coloarea domniei-sale nu mai este atât 
de superficială, vopseaua domniei-sale sa 
colorat „pe dinnăuntru”, a obțnut o den- 
sitate. Sunt unele roșuri cu rezonanțe. IOA- 
NA GIUOSSAN și-a dovedit în actuala ex- 
poziţie, calităţile de coloristă, pe care ră- 
mâne acum să le pue în serviciul desenului, 


în 
IOANA 


care deseori lasă prea mult de dorit şi e pă- 


JEANA BACULESCU Hora din Poporeni 


cat, când cineva are posibilităţile D-NEJ 
GIOSSAN. Căci d-na IOANA GIOSSAN este 
talentată, are însă dela Dumnezeu prea mul. 
te facilităţi şi acestea îi răpesc din serioz:- 
tatea efortului, 

Ne rămân puţine rânduri pentru a vorb: 
de q-na GRIGORESCU.VASILOVICI ale că- 
rei lucrări în sculptură, au avutţ un bine 
meritat succes la Dalles. Ne-a părut foarte 
bine, că domnia sa, ascultând de sfatul unui 
cronicar şi-a rărit lucrările prezentale prea 
multe la un loc la începutul expoziţiei, Am 
putut astfel admira în voe solida figură a 
Evei ale cărei coapse voinice se împerechiau 
într'o frumoasă linie cu șoldurile şi rotun- 
dul abdomenului. 

Intrun hall luminos cum sunt actualele 
modeme, sau 0 grădină ar fi o podoabă de 
mare preț, cu atât mai mult cu cât un aer 
de ironie misterioasă învălue figura, dând 
întregului chip acel specific al numelui ce-l 
poartă, care şi prin gestul închipult de mâna 
cu mărul, se integreazăn tipul reprezentat. 


LUCIA DEM. BĂLACRSCU 














tot atât de important. A început 
să facă și școală. Despre pictura 
lui Fausto Pirandello se poate 
spune acelaş lucru ca și despre 
pictura lui Ardengo Soffici: echi- 


FILIPPO DE PISIS 
Natură moartă 


valentul plastic al literaturii lui. 

Filippo de Pisis e pictor prin 
excelență. Literatura e o 0cupa- 
jie minoră. Poeziile lui denotă 
infinit mai multe stângăcii decât 
pictura lui, considerată ca fiind 
opera unui  odevărat maestru. 
(S'a născut în 1896 la Ferrara 
dintr'o familie de nobili. A trăit 
mult timp la Paris, îar în ultima 
vreme se ocupă aproape numai 
de pictură). 

Volumul său de poezii, apărut 
în Editura „Modernissima” deia 
Roma, întitulat simplu „Poesie“, 








a i 





ne descoperă delicatețea și me- 
lancolia sufletului autorului. 

„Questo mio cuore amaro 

cosi stanco, un cencio 

€ come un astro Taro 

che brilla alto 

in una grade chiarită lunare, 

corolla profumata 

che porti via 

taciturno fiume 

che score, 

se amor lo tocca 

con le sue dita nude. 


(Inima aceasta a mea amară, 

așa de obosită, o cârpă, 

e ca un astru rar 

ce strălucește sus 

întrun fără margini clar de 

lună, 
corolă parfumată 

care dispare, 

fluviu tăcut 

care se scurge, 

dacă dragostea o atinge 

cu degetele ei goale). 

Ca pictor, Filippo. de Pisis, e 
foarte aproape de școala impre- 
sionistă framceză. Faptul de a fi 
stat câtva timp la Paris, nue 
lipsit de importanţă, când carac- 
terizăm pictura lui prin epitetul 
de impresionistă, ' 

Intr'un studiu asupra artei ita- 
liene contemporane, publicat în 
numărul din Aprilie al anului 
trecut al revistei „Ciniiltă”, spu. 
ne undeva Emilio Cecchi: cu Fi- 
lipo de Pissis, pictura ne invită 
să asistăm parcă la propria ei 
descompunere. 

Descompunere faţă de pictura 
grea, de pânzele acoperite în în- 
(regime de culoare compactă 
ale înaintaşilor săi. Descompu- 
nere, pentrucă pictura ferarezu- 
lui de Pisis e plină de figuri care 
se volatilizează, se resfac, un- 
duiesc sub privirile contemplato- 
rilor: îci colo câte-o subțire pată 
de culoare, conture puternic tra- 
se, mult spațiu gol. Pensula abia 
diinge pânza: pictorul se joacă 
parcă. 


CONSTANȚA TUDOR 





Gramatica spaniolă 


de AL. POPE 


SCU-TELEGA 


Editura „Universul“, București 1943 


In interesanta conferință pe 
care a ţinut-o acum câteva zile 
în sala Fundațiilor Dalies, d. mi- 
nistru al Spaniei la București, 
Conteie de Casa Rojas salută cu 
bucurie printre primele realizări 
ale Asociaţiei  Româno-Spaniole 
„Traian”, apariția volumelor de 
tălmăciri românești din operele 
clasice ale literaturii spaniole și 
editarea unei Gramatici Spaniole, 
datorite primele ca şi cea din 
urmă cruditului scriitor şi hispa- 
nist Al. Popescu-Telega, membru 
corespondent al Academiei Spa- 
niole. 

Prin apariţia acestei gramatici, 
autorul ei, pe lângă instrumen- 
tul de lucru cu care a îmbogăţit 
b:blioteca filologulu: român, mai 
oferă și o satisfacţie de ordin na- 
țional : într'adevăr, avem la în- 
demână  gramatici, dicţionare, 
traduceri din patrimoniul spiri- 
tual al tuturor țărilor vecine 
nouă: oricine voia, găsea totul 
la îndemână ca să studieze te- 
meinic cutare sau cutare limbă 
balcanică ; dar dacă își întorcea 
cineva privirile cercetătoare în 
domeniul neo-latin, ca să afle 
câte ceva din spiritul şi graiul 
poporului din mijlocul căruia 4 
plecat Traian, trebuia sau să re 
nunțe, deoarece în limba română 
nu găsea manualele necesare, sau 
să înveţe franţuzeşte și să pri- 
mească prin mijlocirea aceasta o 
imagine falsificată a Spaniei lui 
M&rimâe sau Quinet, 

Pe lângă această satisfacţie, 
Gramatica Spaniolă a lui Al. Po- 
pescu-Telega, onorată cu o pre- 
faţă de d. ministru Jose Rojas y 
Moreno, mai umple şi o îndoltă 
lacună simțită atât de cencetăto- 
rul erudit. cât şi de cel ce ar fi 
vrut să se apropie în diletant de 
comorile gândului spaniol. 

Dacă autorul mărturisește cin” 
stit izvoarele folosite, îşi păstrea- 
ză originalitatea în planul și tra- 
tarea materialului folosit, rod al 
unei vaste experienţe în acest do- 
meniu, Al. Popescu-Telega, pe 
lângă alte lucruri bune dăruite 
patrimoniului nostru spiritual, 
mai fiind și autorul unei Grama” 
lici a limbii franceze ce prezenta, 
pentru atunci (Craiova, 1922) uh 
punct nou de vedere, mai ales în 
tratarea pronunţiei care în cae 
mai multe cazuri era neglijată. 

Tot astfel şi în gramatica de 
care ne ocupăm, pronunția ocupă 
unul dinire cele mai întinse ca- 
pitole, cu toate că pronunția spa- 
niolă nu prezintă pentru Români 
greutatea pe care o prezintă cea 
franceză, ca să nu mai amintim 
pe cea engleză, bunăoară. 

Evident, sunt şi deosebiri : su- 
netul! special al lui o în faţa vo- 
cale!or e şi i; rezonanța guturală 
specific iberică a lui-j pe care se 





pare că însuşi graiul spaniol nu 

l-a cunoscut în primele lui secole: 
diferența de tratament a sibilan- 

tei s, după cum se află sau nu 
între două vocale sau la începu- 
tul cuvântului ; particularitatea 
lui n, pe care noi Românii nu-l 
avem, şi atâtea alte deosebiri care 
însă nu mai prezintă nicio âifi- 
cultate pentru cel ce are la înde- 
mână acest capitol al gramaticii 
de faţă. Acceniul care ne pune 
in încurcătură așa de des, în 
chiar domeniul limbei noastre 
materne, găsește în Gramatica lui 
Al. Popescu-Telega o expunere 
atât de clară, încât este imposi” 
bil să nu o remarci imediat. 

Astfel că prin desvoltarea pe 
care autorul a înţeles gă o dea a- 
cestor capitole, gramatica dăruită 
azi nu se mai prezintă sub haina 
ngidă a erudiției de nepătruna 
pentru cel mai puțin obghuit cu 
cercetările savante, ci adresându- 
se deopotrivă savantului ca gi 
omului dornic de cultură îi face 
să prețuiască şi să îndrăgească 

şonoritatea și spontaneitatea 
graiului spanio), despre care Ca- 
rol V a spus că e făcut spre a sc 
vorbi cu Dumnezeu, 

Dar spre a nu se îndepărta de 
linia ce şi-a propus-o, aceea „de 
a ajuta la pătrunderea spiritului 
graiului respectiv şi la deslegarea 
lui (Prefaţa, p. 9), Al. Popescu- 
Telega nu se mulțumește să e 
nunţe regula, în sprijinul e! aduce 
un însemnat număr de exemple, 
de cele mai multe ori alese din 
uperele celor maj reprezentativi 
scriitori spanioli. 

Exerciţiile de limbă nu se măr- 
ginese numai la atât: în cuprin- 
sul gramaticii sunt presărate din 
belşug fragmente din toate epo- 
cile eraiului spaniol, încât fără 
pretenţii de gramatică istorică, îţi 
poţi da seama de liniile generale 
ale evoluţiei lui, Fără a pretinde 
să-şi transforme lucrarea într'un 
aums de istoria limbii, autorul 
strecoară la tot pasul etimologiile 
cuvintelor, iar la urmă un text de 
veche spaniolă care ne învaţă un 
lucru de o deosebită importanţă: 
marea unitate a graiului spaniol 
ce se manifestă tot așa de bine 
în timp și în spațiu dela Cantar 
de mio Cid la Ricardo Lton, de 
pe malurile 'Tajo-ului îa acelea 
ale lui Rio de Oro. 

Tratarea verbelor neregulate, 
grupate pe neregularități, merită 
iarăși să fie remarcată. Păcat nu- 
mai că în vreo două locuri cule- 
gătorul tipograf colaborând cu 
autorul a dat altă formă unor 
persoane ale verbelor satie (sal: 
gais în loc de aalid, pp, 259) şi 
amar (ama în loc de ame, p. 127). 

Bucăţile de lectură bine alese, 
ușoare, scurte, instructive gi tot- 
deauna din autori de mâna întâi 
alcătuesc adevărate popasuri des- 
lătătoare. 

Intr'un cuvânt, se poate spune 
despre această Gramatică Spa- 
niolă că doctrina el este tot pe 
atât Qe solidă pe cât îi este de 
riguroasă metoda. De bumă seamă, 
autorui datorează mult predece- 
sorilor, şi nici el n'o ascuiude, 
dar se simte repede că şi-a ast- 
milat ştiinţa: altora și că poate cu 
ușurință să adaoge și dela el. 


M. 3.7. 











MEDIAȘUL, DUPĂ O AQUARELĂ DELA 1860 


acă treci pe Strada Pietre- 
D lor sau Uliţa Blajului, 
peste turnul ei apare vâr- 

ful Dealului Cetăţii. La 
ficoare colț de stradă te miri că 
găseşti o nouă urmare, care îm- 
pinge marele dea! mai departe şi 
în acelaş timp îl şi iinalţă. Dea- 
lut Cetăţii are o formă aproape 
rotundă, ca o minge. Cu cât te 
apropii de podul cel mare de 
peste  Târnavă, dealul devine 
mai puternic. Pe coasta acestui 
deal au crescut grădinile cu vii 
ale familiilor bogate din oraș. 
Aici şi în „Adârnichin“ se află 

"locul lor de odihnă de peste vară. 
Viile aduceau vinul cel mai bun 
din Transilvania, comparat în u- 
nii ani cu vinul de Tokai. 

în vechime, dealul a purtat o 
cetate puternică, zidită de leg'o- 
nârii romani dn Castrul MEDIA. 
In scoarța pământului de pe dea) 

" sau găsit resturi de pietre şi urne 
funerare de lut cu cenușa stră- 

' moșilor noştri îngropaţi în jurul 
cetății. 

Strămoșii moștri au presărat ţi- 
nutul cu sate şi cetăţi ca jucă- 
rile, Când legionarii au fost re- 
trași, au rămas pe loc ţăranii. 
Cetatea a căzut repede în ruină, 
căci apărătorii ei s'au retras în 
vale şi au început să răscolească 
cn hârlețele pământul pentru în- 
temelerea de case noui. 

„+ Im cenuşa strămoșilor noștri 
români de pe Dealul Cetăţii au 
crescut apoi viile, care au adus 

coloniştilor teutoni bogății de 
aur neasemuite. 

Uneori belșugul viilor a secat 
din cauza ingheţurilor, alteori 
erau devastate, când veneau 
Turcii prin ţară. Dumnezeu încă 
și-a, trimis pedeapsa asupra Me- 
diaşului în anul 1562. Acesta a 
fost un an plin de nenorociri. 

Nu degeaba cerul şi-a arătat 
mânia încă cu câţiva ani mai 
înainte. Comete ca para focului 
sau arătat pe cer. La Crăciun 
1556 s'au produs descărcări elec- 
trice şi tunete înfiorătoare. Ba, 
Aludul s'a aprins. Pe lângă aces- 
tea, sa cutremurat şi pământul 
de două ori. Cine sar fi gândit 
in secolul XVI la asemenea vre- 
muri aducătoare de grozăvi.? In 
fapt, toată lumea presimţea ne- 
norocirile ce urmau să vină. Pe- 
deapsa lui Dumnezeu a căzut a- 
supra Mediașului, pentru a is- 
păşi păcatele generaţiilor trecu- 
te. In acest an sau uscat dealu- 
rile cu vii și a secat belşuzul lor. 
Intro Duminică de Aprile, un 
vânt rece a nimicit viile înflori- 
te. S'a găsit ghiață groasă de un 
deget Culesul acestui an a fost 
cel mai slab din tot secolul. Opt 
vedre de must sau vândut toam- 
na cu. 6 Florini. In anul 1595 a 
fost iarăşi vin puțin şi un butoi 
de opizeci de vedre de must a 
atins fantastica scumpete de 150 
Florini. 

Aşa au fost viile: ţinuturi în- 
sor'te pe dealurile oraşului bo- 
gate în izvoare de vin, chiar dacă 
aurul lor nu S'a scurs întotdea- 
ana. acolo unde ar fi trebuit 
Dealurile aduceau mare prospe- 
ritate, dar aduceau şi mare să- 
răcie atunci când erâu n'micite, 
Cronicarul acestor vremuri spu- 
ne că sau vândut chiar şi 200 
vedre de must 1 Florin. Era cu- 
lesul cel mai bogaţ. 

Au urmat apoi! zile grele, No- 
bilii strigau în gura mare: 

—  Comerelantul vinde marfa 
prea scump şi aşa nu se mai poâ- 
te trăi! 

Aceste plângeri au făcut ca 
dietele Transilvaniei să cerceteze 


TURNUL TROMPEȚILOR ŞI CASTELUL 
BISERICII GOTICE LA 1895 
(Foto Caspari) 





preţurile. Ne mai pomenite plân» 

geri trec din gură în gură, 

Cizmele şi ghetele la ţârguri 
se plătesc prea scump! — s'au 
plâns locu torii din Mediaş la 
dieta din Aiud. 

Cauza acestei scumpiri nu era 
altceva, decât exportul oilor, a 
boilor şi a pieilor din 'Transilva- 
n'a. Plângerile au fost luate în 
considerare şi s'au fixat preţuri 
maximale. Cea mai bună piele 
nelucrată de bou a trebuit să fie 
vândută cu 50 Denari, trei piei 
de vacă cu 1 Florin, zece piei de 
oi tot aşa de scumpe și o piele 
de capră cu 14 Denari. O piele 
lucrată de bou a fost fixată la 
80 Demnari, m sută piei de oi la 13 
Florini şi o piele de capră la 20 
Denari, Din acest moment, a fost 
„gâtuit“ comerţul liber. Dacă un 
comerciant nu respecta preţurile 
fixate, atunci primarul fi con- 
fisca marfa, o vindea la preţul 
fixat de dietă şi ca pedeapsă, 
păstra banii pentru magistrat. 

Locuitorii din Mediaş aveau o 
vorbă înţeleaptă: spuneau despre 
dealurile lor cu vii că sunt „pă- 
mânt de aur“. Dar veniturile a- 
cestui „pământ de aur“ nu ajun- 
geau întotdeauna ca să acopere 
nevoile Scaunului Med'aş, nu şi 
multiplele nevoi ale țării. Din 
toată Transilvania, dările cele 
mai mari au apăsat asupra Scau- 
nului Mediaș. Se pare că s'a îm- 
plinit cuvântul din Scriptură, ca 
păcatele părinţilor să fie ispăşite 
de copiii lor, mai multe genera- 
ţii. Pe vremea rege'ui Carol Ro- 
bert, scaunele Mediaș şi Șeica 
au cerut ca să fie scutite de 
serviciul militar către ţară. In 
schimb, s'au obl'gat să plătească 
o contribuţie anuală de 400 mărci 
de argint. Cele „şapte scaune“ 
laolaltă plăteau numai 500 de 
măre!: anual. Medieşen:i: au ce- 
rut regelui Ludovic, ct o jumă- 
tate veac mai târziu, ca să revie 
aupra acestei contribuții grele. 
Dar regele le-a răspuns: 

— Soldații nu aduc prea mare 
folos coroanei, Mai bine să-mi 
trimiteţi cele 400 de mărci. 

Această povară a durat secole 
întregi şi medieşenii au aşteptat 
mereu „timpuri mai comode“. 
Până la „dreptatea istorică“, au 
dus o „viață amară“, 

Cână nu cădea pedeapsa lui 
Dumnezeu, se întâmpla mal des 
ca să „cadă“ Turcii prin tară. 
Câna cădeau porţile cetăţii și 
erau opriţi în afară de ziduri, a- 
tunci Turci smulgeau viile din 
rădăcini, devastau tot ce le ieșea 
în cale şi făceau pagube mari. 
Când au reuşit să cucerească o- 
raşul, au dus din Scaunul Me- 
diaşului 2000 de copii și femei în 
„selavia'“ turcească. 

De pe vremea „vizitelor“ dese, 
ce le făceau Turcii prin oraș, a 
rămas o poveste nostimă. Așa, se 
spune, că odată, când Turc'i şi-au 
aşezat tabăra în Pădurea Legheș 
din partea de miază-noapte a v- 
rașului, un Turc a vrut să fure o 
femeie, dar s'a păcălit urit. Tur- 
cii mergeau adeseori călări pe 
câmpuri, ca să bage groaza în 
oameni! şi mai ales să prindă fe- 
mei frumoase. Un asemenea turc 
a călăr't odată pe sub Dealul Ce 
tăţii şi a zărit o fată frumoasă 
lucrând la viţa de vie. Se zânăea 
so ducă pentru haremul Sulta- 
nului, Turcul a sărit repede ies, 
a legat murgul său. de un prun 
din marginea viei gi s'a urcat 
printre araci. Fata însă a obser- 
vat intenţia Turcului. Ca să-l 
amăgească, şi-a 
desfăcut  sorțul. 
L'a legaţ de doi 
araci şi s'a târît 
pe cealaltă „parte 
a viei, pe brazdă 
în jos, până unde 
era legat calul 
Turcului și suin- 
du-se călare, a 
“burat cu acesta 
“in loc, Turcul a 
rămas cu pr vi. 
rea pierdută după 
fata frumoasă şi 
isteaţă. Pentru 


osteneala lui, n'a 
văsit cel puţin 
struguri dulci, 
căci erau numai 
în floare! 

Vremea a vrut 
ca „filoxera” să 
distrugă din nou 
dealurile cu vii 
pe la sfârșitul se- 
colului XIX. Ce 
nenorocire mare 
a căzut asupra o- 
raşului! Cine la 
1890 a mai avut 
0 mie de vedre 
de vin, doi ani 
mai târziu nu a 
mai avut nmic. 











A citi și a vorbi este ușor, dar 
ca să suporţi singur, aceasta 
este greutatea. Aur și arginţ, zinc 
şi aramă, casă şi pământ, biia- 
terii și îmbrăcăminte, moştenire 
veche, toate acestea au fost folo- 
site. Gospodarii cei mai bogaţi av 
sărăcit. Ce prăbuşire! Vin mu 
s'a mai făcut şi un vițel de bivol 
aducea doi florini. A mrmat 0 
perioadă criţică, Criza a durat 
zece ani şi s'a adâncit în popu: 
laţia orașului, Lovitura a fost 
sensibilă. Cu toate acestea, popu- 
lația nu s'a descurajat şi şi-a 
exercitat activitatea în alte do- 
menii, făcând agricultură. In a- 
cest timp, modestul învăţător 
Caspari, care avea câţiva Florini 
puși la o parte, a refăcut viile. 
De numele lui se leagă renaște- 
rea dealurilor cu vii din Tran- 
silvania. Dar, niciodată coastele 
dealurilor nu vor purta așa de 
mult aur, ca înainte de prăbu- 
şire. 

Pe sub Dealul Cetăţii au ră- 
sărit vile noui, care noaptea se 
oglindesc în apele Târnavei de 
alăturea, ca într'o poveste de 
aur. Pe culme, acolo: lângă mar- 
ginea pădurii Grevel se pierde 
într'o m'că pată roșie, casa de 
odihnă a călugărilor papistași, 
iar în spatele «ei, se înşiră spre 
Hulă plopi răzleţi și „fără soţ“, 
ca p frântură de cântare roman- 
tică, 

La dreapta de Dealul Cetăţii 
se desface Dealul Grevel. Cu- 
prinde mai mult un zid întrea 
rupt de pădure și de deal. Cu cât 
te urci mai sus. cu atâta devine 
mai plastic. Pe lângă acest deal 
s'au înşirat fabricanţii de cără- 
m'dă şi meșterii oalelor de lut. 
În copilăria mea, dealul era con- 


UNIVERSUL LITERAR = 





de 


luat parte la un astfel de specta- 
col, care mie mi se părea a fi mai 
mult o muzică wagneriană, 

De pe înălțimile acestui deal, 
priveam adeseori în vale la ora- 
șul meu drag. Era pe timpul când 
ultima rază de soare ada peste 
poenj şi câmpii, Din turnurile bi- 
sericilor,  răsunau clopotele de 
seară departe, ca o rugăciune di 
vină, iar din cer adia liniştea 
sfântă. Oraş drag, unde pentru 
prima dată mi-a cântat mama, 
măicuța mea dragă, şi eu gân- 
guream la sânul ei dulce. De aici 
se văd turnurile orașului, care au 
fost zidite odată pentru apărarea 
cetățenilor. Văd colțurile străzi- 
lor vechi, în care oamenii se iu= 
bese şi se urăsc și peste toate se 
înalţă măreț turlele bisericilor. 
Văd câmpurile bozate de îluri, 
pădur'le înviorate şi frumoase și 
mă gândesc la vremea când, co- 
pil, mă urcam prin copacii din 
pădurea Grevel după cuiburi de 
păsărele, mă răcoream la izvorul 
rece. sau plesneam cu palmele 
undele Târnavei. Nu se află po- 
tecă, nici copac, nici ţufiș, care 
să nu mă cunoască. Și adeseori: 
pe când stam acolo sus şi pri- 
veam în valea frumoasă, unde se 
odihneşte oraşul, îmi apropiam 
țrecutul şi ochiul meu privea 
strădu?nţa și munca, Priveam 
cum în sudoare strămoşii se lup- 
tau cu pământul. 


ediașul încălzește 1a sânul 
lui patru neamuri: Ro- 
mâni,  Saşi, Unguri şi 
Evrei. Românii din An- 
găr, Grop!, Pupăză, Tocile, Bădă- 
rauă, Morii Mari, Boari şi Dealul 
Furcilor, -au dat oraşului înfăţi- 
şarea exterioară a unui sat cu 





(după o 


sacra zeilor. Pe culmea lui sa 
sărbătorit în fiecare an solstițiul 
de toamnă, ca po reînviere a ve- 
chei credinţe germane. O mulţi- 
me de tineri elevi germani au 
aprins un rug imens. Flacărle 
focului sacru se înălțau tremu- 
rând spre cer, Lemnele uscate 
din pădurea Grevel trozneau 
în vâlvătaia focului, care în- 
flăcăra tineretul german  şi.l 
făcea să creadă că sângele ra- 
sei se îmbină, Fete şi băieţi 
săreau peste flacăra rugului. 
Treceau printr'un fel de pu- 
r:ficare. Erau consideraţi „neno- 
rociţi“ în viaţă, toţi aceia, care 
cădeau în jăratec. Tineretul se 
strângea apoi în jurul focului și 
cânta cântece vesele. Pe când 
urmam la şcoala germană, am 





Poezie și seriozitate 


MULȚI DINTRE 


marii gânditori germani și mu 
unul dintre oamenii de știință de 
tot serioşi, au scris, iar aceasta 
nu numai în tinereţe, versuri sau 
proză literară. Bună rea, această 
operă figurează cu cinste în 
rândul rodului cugetării și al 
cercetării lor. Ba, nu odată, ver- 
sul sau pagina de proză au fost 
indicate dea-dreptul ca un semn 
distinctiv pentru supleța spiri- 
tuală sau pentru interesele poli- 
valente ale respectivilor filosofi, 
savanţi sau cercetători. In nici 
um caz însă poezia sau pagina 
literară nu au fost considerate 
a fi punct debl sau compromi- 
țător pentru seriozitatea autoru- 
lui lor afirmat, în mod mai mult 
decât remarcabil, ca gânditor sau 
om de știință, Numai la noi sa 
întâmplat, — nu e mult de a- 
tunci, — ca să i se dispute cu'va 
dreptul de a se pronunța într'o 
chastiune în care era, cel puţin, 
tot așa de competent ca și preo- 
pinenții săi. Ne aducem aminte 
de caricaturile unui mare coti- 
dian în care era prezentat, cu 
obositoare stăruință, un paria- 
mentar sau fost ministru, spe” 
culându-se faptul că vizatul seri- 
sese şi publicase niște volume de 
versuri. „Poezie ? Spanac !“* 
„Pe el că e poet!“ „Ce știe un 
poet ! „E poet, deci nu trebuie 
luat în serios! „Aha! Asta-i cu 
poezălele !1 Și aşa mai încolo. 
S'a mers asa departe cu această 
glumă de prost gust. — potrivită 
doară pentru ilustrarea -strumei 
intelectuale a celor ce o gusta. 
— încât. până și 'n alte ierarhii 
ale vieţii sociale, poetul care mai 
era excelent medic, excelent a- 
vocat, excelent matematician, fi- 


MEDIAȘUL LA 1€66 
gravură în aramă ge H. P. Schul'enberg) 


ch'p frumos. Statura orașului din 
centru au dat-o Sașii. Vechea 
tradiţie de construcţie a fost pă- 
răsită chiar şi în cartierele măr- 
ginaşe. Despre o fată care a pă- 
răst portul țărănesc se zice că 
„fata sa dezbrăcat“.  Strămeşii 
noștri au avut fapte virtuoase, 
Dela o vreme încoace, de când 
orașul a fost dăruit cu fabrici, s'a 
ațâțat şi luxul. Fetele acestea 
sunt s'ăpânite de lux şi se so- 
cotese „m'lionărese“. Adevărul 
este altul. Sunt destul de sărace 
şi marfa o iau pe datorie. In 
piept își pun flori mari ca „ve- 
zele“, iar în priviri poartă tot 
felu! de străluciri şi așa aşteaptă 
„dommişorii oraşului“ ca să se 
mărite. Caracterul rămâne ace- 


laş, 


losof, pedagog, ete., etc., se ve” 
dea. nevoit să-şi ascundă cereştile 
stgmate de om nu numai sp2- 
cialist al profesiunii sale celei de 
coate zilele pe unde venea și 
vine această oroare de omul- 
poet? De unde impesturbabi.a 
convingere a monstrului uman 
numai specialist, — şi încă spe- 
calist în detaliul unei speciali: 
tăți, — că numai el face muncă 
serioasă și demnă de respect? 
Dacă în cazul poetului parlamen- 














GEORGE TOGAN 


Bosgăţiile din jur şi mâinile 
harnice au dat viață înfloritoare 
oraşului la început. Breslele fă- 
ceau negoţ în toată Trans 'Ivania. 
De multe ori treceau în Valachia 
şi ofereau marfa lor Românilor 
sau 'Turclor. Negustorii se în. 
torceau „cu bani grei şi covoare 
or'en'ale. Găruţele cu mărturile 
breslelor ieșeau pe Poarta Techeş 
sau Poarta Forcăş. Erau însoțite 
de călăreţi în zale, căci prin pă- 
duri se aflau tâlhari. „Trabanţii“ i 
rămâneau acasă şi păzeau zidu- turi cu efecte miraculoase şi prin 
rile cetăţii. Ca niște sălbatici au CU hie magice au încercat să 
năvălit Turcii. Satele din valea EOnească răul, 

Târnavei ardeau. Atunci cădeau Trebuie să recunoaștem, îm- 
porțile orașului. Când breslaşii Preună cu poetul Christian Sche- 
se întorceau, încă primăvara dib săus, că ciuma a fost „o pedeapsă 
Valachia, găseau pe ziduri oa- 2 lui Dumnezeu“ asupra oraşului. 
meni sărăciți și flămânzi, Turcii „ACCpe igitur lucubraticnes tr's- 
pustiiau și luam totul cu ei. 0- t'SSimo pestia tempore inter Me- 
rașul era o corabie mică pe o di2S Mortis augustias publice ad 
mare furtunoasă, care se elătina. POPPulum habitas“. Unii au pă- 
când într'o parte, când într'alta. răsit orașul şi au căutat adăpos- 
Când nu huzureau Turcii prin turi în păduri şi în pământ. Alţii 
cetate, veneau principii Trans: au vrut să se elibereze de moar- 
vaniei și generalii împărătești. tea grozavă prin joc și băutură. 
Vinul făcea o excelentă impresie Erau și din aceia, care aşteptau 
asupra acestora, Bucătarul ora. herăbdători, ca după ce mureau 
şului pregătea ospeţe mari. La Vecinii sau rudele, să le ia ave- 
mese se servea crap şi somn din rile rămase. Numai puţini au aş- 
tăuri, raci, cocoși indieni, gâște. teptat moartea ca adevăraţi creş- 
curci, rațe și friptură de căpri- tini. care trebue să se gândească 
oară. Pe lângă ce se cuvenea la moarte, să-şi numere zilele şi 
gurii şi stomacului, mai primeau Să fie înţelepţi, cum spune Psal- 
şi cadouri scumpe. S'au dat mai mistul, Dacă păgânii au primit 
ales cupe și pahare de aur. Prin- filosofia morţii ca ceva înălţător. 
cipesa primea „pantofi frumoşi mai uşor trebuia să fie acest lu- 
de Niirnberg“, Nici servitorii cru pentru creştini. In viaţa veş- 
principilor n'au fost excluşi dela nică trebu'a căutată alinarea, ci 
cadouri. Aceste ospeţe costisi- nu în averi râvnite dela aceia. 
toare au dus oraşul la ruină. To- pe care i-a ucis moartea neagră. 
tuşi a rămas în picioare, Din bogat cum a fost, oraşul a 

Anii de măzboi au lăsat drept sărăcit. Multe curți au căzut în 
amintire devastări şi foamete, In Tună. Domnul primar ieșia în 
cele câteva clipe scurte de pace fața porților şi încerca să opreas- 
a bântuit ciuma. Moartea neagră Că pe duşman. Plătea bani, cin- 
a seceraţ sufletele cu duiumul. stea cai, vite şi cupe de aur. Ora- 
in unele sate din jurul Mediaşu- şul sta în picioare. Sub domna 
lui, au murit toţi locuitorii. Nu- Habsburgilor recruta armată şi 
mai întrun singur ari, au murit aliaţi. Generalii împărăteşti ve- 
în cartierul „Bădărauă“ peste 800 neau ca prieteni și plecau ca 
de persoane, iar în tot oraşul duşmani. Câte un sâs se făcea 
2000. Morţii erau îngropați în a- catolic şi ajungea domn mare. 
fara zidurilor cetăţii. O reţetă Afară, la porţile oraşului, răsu- 
din această vreme de groază re- nau taberile „curuţilor” instalate 
cemanda bolnavilor ca să ia „0 pe Dealul Cimitirului sau pe Dea- 
smoch'nă uscată, un sâmbure lul Fureilor. Capetele căzute erau 
mare de migdală amară, boabe trase în țeapă şi purtate prin ce- 
te sare, cinci foi de dafin, saro- tate, Prizonierii erau spânzurați 
bite şi amestecate la un loc. Tre- sau traşi pe roată. Locul de ru- 
bute luată dimineaţa pe stomacul $ne dela Dealul Furcilor îl aco- 
gol“. Farmac'stul oraşului arăta pere azi Târgul Fanului. 
că „această rețetă a fost găsită Oraşul şi-a clădit apoi spe- 
în dulapul împăratului Mithriade ranța pe o desvoltare în pace, 
din Pont, când a fost învins dc Yalba era trimisă la Gubernin. 
Pompei. Regele Carol V a între: Lupta se da acum în cancelarii. 
buințat de asemenea rețeta. Și Dar a vent războiul de „liher- 
noi o aprobăm ca un leac fo:rte tate” al Ungurilor contra Hab- 
bun contra cumei“. Este vorba sburgilor. Oraşul sta de partea 
de Eupatir (Dionysos) Mithriade împăratulu!. Rebelii unguri se a- 
zis „cel mare“, mort în lupti CU propiau de Ganfalău. Era început 
Pompei la anul 169 înainte Cc ge crepuscul, Soarele spre astin- 
Cristos, unul dintre cei mai buni ţiţ auria orizontul de pe dealu- 
cunoscători ai secreturilor otră- r'ie îmbrăcate în zăpadă. Sa lă- 
vurilor din acele vremuri. Intr'o sa Iniştea nopţii. Atunci a în 
a doua reţetă erau prescrise „Pi- ceput să se întindă ca un şarpe 
lule roşii”. despre care se spune uriaş convoiul de suliţi rebele. 
că erau pregătite Ja o farmacie de pe deal până jos în vale. De 
din Aba Iulia. Cu toate aceste după o linie ușoară de tufiș, aș- 
leacuri, locuitorii au murit Ca tepta prada mult căutată, Oștile 
muştele, Erau chemate şi femeile ;mpărătești sau înşirat pe ma- 
vrăjitoare, care pregăteau bău- lu] stâng al apei şi chiar în sa- 
tul Ganfalău. ca să oprească tr2- 
cerea peste Târnavă. Frica si 
curajul a cutremurat  deodară 
piepturile celor doi dușmani. 
Primele Împuşcături de moarte 
au sunat puternic peste dealurile 
sudice. Semnalul luptei s'a dat. 
Oraşul s'a cutremurat. Totul s'a 
desfăşuraţ repede şi nime wa 
oprit pe rebeli în mersul lor 
afara sferei lui de acţiune. „Sunt +iumtal. Pe Poarta Blajului au 
numai specialist! — crede el :strat în oraş, unde au făcut or- 
In realitate însă e un nenorocit zii şi prădăc'uni. S'au vărsat îna- 
ciuntit de toate aripile sufletului, inte de-a veni ei vinurile şi ra- 
um emputaţ de simţurile tocmâi cniurile, dar chefurile tot s'au ţ- 
cu cari ne integrăm în marele „4 tanţ. Ca întotdeauna, neves- 
mister al existenţei. Specialistul tele mai slabe de înger au refă- 
numai specialist se deosebeste «,4 moralul tebelilor. Rușii au 
de adevăratul cercetător şi cu” pus pe goană cetele de honvezi. 
getător, căci aceia cunosc fiorul Fiecare sa fă- 
poeziei ce rezidă în actul creator cut mai mult un 
de care se lasă conduși, el însă, apărător al pro- 
„numai specialistul“ se teme de priilor lui drepe 


tar de care pomenirăm la înce- orice eroare omeneşte frumoas 
putul acestor rânduri, mai putea şi omenește necesară, de orice 
fi vorba de vreo lipsă de ima- concesie făcută vieţii de dincolo 
ginație a caricatur:stuliui, în ca- de birou, laborator, catedră, ba- 
zul aversiunii pentru poezie și rou sau atelier, de orice concesie 
poet a numai specialistului, nu făcută divinelor inutilități şi ne- 
poate îi vorba decât de anumite seriozități prohibte de tirma p* 
deficiențe sau derormaţii. Omul care şi-a înregistrat-o la fisc sau 
care se ocupă, spre exemplu, cu aiurea. „Numai specialistul“ nu 
măsurarea ceas de ceas gi zi de poate fi decât ambițios, mândru 
zi a dimensiunilor unui singur «i mărginit. El nu ştie că mai 
fragment de realitate, cu măsu- folositoare şi mai creatoare de 
rarea şi cântărirea, clasificarea valori şi adevăr sunt rătăcirile 
şi etichetarea sau definirea unui «; -evelaţiile de câte se învredni- 
singur aspect, indiferent care ar cește un aventurier, sau un vi” 
fi el, al vieţii vii şi concrete, a- zionar, deci un inspirat, decât 
junge rob proprilor sale formule ;numana 'sa prezenţă printre oa- 
şi încă rob întunecat la faţă, deci „eni 
ali pi Lip Aa De aceea „numai specialistul“ 
nu poate iubi poezia pe can 0 
desconsideră şi nici pe poet, căci 
îi rânduieşte printre copii. Fe- 
rește-te să dai de „numai spe 
ciaiişti“, tinere care ai scris sau 
scrii versuri. Du-te mai bine la 
aceia dintre savanţi, cerestători 
si cugetători cari, asemeni ]ui 
P He'dasger, — îl numim fiindcă 
N mai trăteşte, — au simţit că fi- 
losofia şi știința izvoresc din 






sau impetuoasă, poezia veacuri - 
lor. 


TRAIAN CHELARIU 


turi omeneşti. 
Chiar şi țigani 
au devenit cetă- 
ţeni, care se m'ş- 
că şi cântă în ma- 
halaua lor orien- |. 
tală. Sunt lăutari 
vestiți. Noaptea 
cântă în crâşme 
şi ziua măsluesc pi: 
cărţ' sau dorm la 
umbră pe Dealu! . 
"țiganilor. Cocioa- 
bele lor stau p! 
fundul unui tău 
şi se coc în soare: 
Nimeni mu  în- 
treabă după tre- 
cut. Viitorul este 
maj puternc. In 
mormântările fă- 
cute în tarafu 
acestor lăutari 
dau un spectaco' 
mișcător și pito. 
resc oraşului. 
Munc'torii se a- 
glomerează în fa- 


izvoarele din cari țâșnește, cară brici și cei câţiva 


ţărani mai despi- 
că glia. Copilul 
adult şi fata pu- 


A STAT 





30 MARTIE 1943 —= 





MEDIAŞUL LA 1890, VĂZUT DE PE DEALUL CETĂȚII 


(Foto Caspari) 


ternică muncese câmpul când 
începe ciocârlia cântecul primă- 
verii, când lanurile se clalină şi 
anunţă vara şi când strugurii de 
pe viţă spun că vine toamna. Dar 
peste munca din fabrică şi peste 
sămânţa vizibilă de pe câmvul 
arător, nu se uită să se împrăş- 
tie sămânţa invizibilă pe câmpul 
arător al spiritului. Plugul este 
impodobit cu spice şi sufletul cu 
făclii, Țarina dă pâinea, carnea 
abureşte pe masă, vinul curge de 
pe dealuri direct în pahare. 

Se vorbeşte mult de gospodă- 
rie între zidurile oraşului. Dar 
la “ce foloseşte, dacă culturile 
sunt bune, casele frumoase şi 
dealurile strălucesc. Primăvara 
vine din iarnă pe neaşteptate. 
Peste oraș suflă vântul cald. De 
pe povârnişuri curge apa prn 
şanţuri, încă pe sub zăpadă. Tuoa- 
te apele curg spre oraș. Pe po-! 
teca Imdrăzostiţilor din Grevol, 
acoperită mult timp de zăpadă! 
se află câteva flori, pe care le-a. 
pierdut o fată, cărea un licean| 
i-a dat o sărutare. Când însă is- 
bucneşte primăvara puternic, 9- 
raşul se desbracă de zăpadă. To 
tul se trezeşte. Chiar și țiglele 
de pe acoperişuri se m'şcă, Frun- 
za copacilor se face mare, Pădu- 
rile aduc iarăşi umbră răcori- 
toare. Te afunzi mai mult în pă- 
durea depe dealul Vârful Pasă- 
rilor şi acolo vezi verdele veşnic 
al brazilor, împestrițat cu al. 
beaţa mestecenilor. Lăstunii cân- 
tă prin copaci, iar porumbei săl- 
bateci îşi fâlfâie aripile prin aer, 
Apele Târnavei v'n mati şi ples- 
căiesc pe sub sălcii. Vine şi vara 
Pe câmpuri se ridică mirosul sm- 
celor, iar peste dealuri se des- 
lănţuie furtuna.  Medieşenii și 
străinii, pe care fi atrage vara, 
se afundă în dealuri. Ssomotul 
trăsur'lor de pe „Hulă“ trimit 
ecoul lor până departe în vale. 
Cântecele oamenilor sunt o ex- 
p'ozie de iubire, de viață şi de, 
natură. Toamna alungă oasDaţii 
verii. Merele pr'n grădini «uni 
pârguite şi frunza e cafenie san 
roşie. Octombrie aduce ciorchin! 
bogaţi în struguri dulci şi zile 
de bucurie şi vesel'e. TŢoată u- 
mea petrece. Convoaie de că- 
rute încărcate cu butoaie de must 
dulce, ca şi fetele frumoase ale 
oraşului, se mișcă spre pivnițele 
cu boltituri medievale, 

Cerul se învolburează apoi 
peste dealuri.  Rândunelele "u 
plecat și frunza uscată fâșie 
Sub picioare. Fără sgomot, vine 
înserarea purtată de vânturi sla- 
be. Se face ziuă şi pădurea în- 
ernjurătoare are vălul blondă O 
vrabie fuge în sbor, scuturată de 
frica iernii, Peste pădure se 
strâng norii. Cerul pare de pâclă. 
Plouă ca prin sită. Excursiile de | 
pe dealuri se încheie şi frunzele 
putrezesc pe mliţi. Copacii sunt 
negri. Zăpada cade în fulguiri 
dese peste dealuri, peste oraș, 
peste lume. Vara şi-a arătat tai- 
nele. iarna îşi arată puterea. 
Târnava este acoperită ca m 
lmţoliu. Peste vârful Pădurii 
Buzăd răsare luna şi stelele se 
fao mai strălucitoare, mai dese. 
Med'aşul se odihneşte liniştit în- 
tre dealuri şi se umple acum de 
frig, aşa precum se umplea vara 
de lumină. Numai Turnul 'Prom- 
peţilor mai face de strajă şi fu- 
mul subțire şi alb dela furnalele 
fabr'cilor, arată că mai trăiește. 


| 
| 


TURNUL PRIMĂRIEI VECHI, "N CARE 


INCHIS PRIBEAGUL VOEVOD 
PETRU CERCEL . 


30 MARTIE 1943 


i-o dă 








Lo) 





Li 


TR 20) 


paz 1 


4 


Cronica literară 


OVIDIU PAPADIMA: 


Creatorii si lumea ior 


Fundaţia Regală pentru'literatură şi artă, Bucureşti 1923 


Criticii, cronicarii, scriitorii 
de schițe sau note literare nu 
au nrebumță numai de price” 
pere în ale meseriei lor. Ei tre- 
buie să mai creadă. Trebuie să 
aibă credinţă şi anume o sin- 
gură credinţă fără de care ati- 
tudinile nu le-ar putea îi va- 
Jabile, Fie că au manifestat 
pentru vreun curent social, 
pentru vreun ideal naţionalist 
Său etnicist, pentru estetism, 
etc., criticii în ale artei, au fost 
critici numai în măsura în care 
i-a agitat şi încălzit, în măsu- 
ra în care i-a pasionat riscan- 
ta îndeletnicire cu lucrurile ce 
nu sunt lucruri obicinuite, lu- 
cruri cu chip şi înţeles cert şi 
precis, ci realităţi aşezate la 
răspântiile sensurilor şi ale 
preciziunilor, realităţi ce se 
lasă dăruite cu fervorile pe 
cari tu, omul aşa zis critic, ești 
în stare să li le dai, realităţi 
fluctuante între părerea ta şi 
părerile altora şi realităţi pen- 
tru stăpânirea cărora eşti obli- 
gat să dai, deseori, o luptă 
toante întiăcărată, una în orice 
caz, tenace. 

Din acest punct de vedere 
CRITICA e tehnică, adică artă, 
întocmai cum e tehnică şi nici- 
decum. ştiinţă curat pozitivă, 
arta medicului, a inginerului. 
avocatului, pedagogului şi ar- 
tisanuuiui calificat, uritica lite- 
rară şi, în genere, critica de 
artă, în inţelesui vreunei cri- 
tici a raţiunii pure nu există 
şi, după toate probabilitățile, 
nu va exista, 

Ca şi medicul sau psihologul, 
criticul de artă observă, cioca- 
neşte, ascultă, examinează cu 
deamănuntul, — aar raportân- 
du-se mereu la întreg, — orga- 
nismul căruia ii dă consultaţia 
sa în virtutea unui sistem de 
cunoştinţe profesionale. Ca şi 
medicul însă, criticul de artă 
trebuie să creadă sau, ceeace 
dă aceleaşi rezultate, trebuie 
să inspire o credinţă. 

D. Ovidiu Papadima e un 
am și critic literar de atitudine, 
— omul unei credinţe ferm ex- 
primate şi apărate. In cuvin- 
tele prefaţă pentru cetitorii re- 
cent apărutului d-sale volum 
întitulat Creatorii şi Lumea lor 
d-sa spune textual: „Se adu- 
nă astfel firesc laolaltă ceea ce 
a pornit dela început tot atât 
de firesc, dintr'un concept şi 
un SENTIMENT (sublinierea e 
a mostră |!) totalitar al exis- 
tenţei umane. O afirm aici răs- 
picat pentru a da încă odată 
prilej habotnicilor paznici ai 
sacrei izolări şi purităţi estetice 
să mă ţintuiască în singurateca 
mea erezie: CRED IN ARTA 
NUMAI ŞI NUMAI CA UNUL 
DIN INALTELE MODURI ALE 
OMULUI DE A RASPUNDE 
MARILOR INTREBARI ALE 
VIEȚII ȘI LUMII“. (Sublinie- 
rea este a d-lui Ovidiu Papa- 
dima). Și mai departe: „Arta 
nu e atitudine pur şi simplu. 
Ci un anumit FEL de atitudine, 
cu logica lui proprie, cu finali- 
tatea lui aparte, cu formele lui 
deosebite“. D. Papadima con- 
stată că arta începe din mo- 
mentul în care omul sporitor al 
bunurilor plăcute sufletului şi 
inimii reuşeşte să vie cu o vi- 
ziune a lumii : „Ceea ce îl deo- 
sebeşte pe CREATOR de MEŞ- 
TEŞUGAR, -în orice domeniu, 
e tocmai atitudinea în faţa cos- 
mosului. El aduce cu sine o a- 
numită VIZIUNE A LUMII, pe 
care însăşi creativitatea lui îi 
impune s'o întipărezscă în for= 
me. Această „viziune a lumii“ 
nu e de loc sistem de filosofie 
sau religie. Ea poate fi la ră- 
dăcina lor, ca şi la a artei şi 
gestului politic, — deci nu se 
poate confunda cu ele. Viziu- 
nea lumii e însuși răspunsul pe 
care îl dă omul grozavelor a- 
păsări ale tainelor cosmosului. 
Il dă DIN şi PRIN întreaga lui 
existenţă. E realitatea lui su- 
Metească primă şi ultimă, din 
care decurg toate celelalte: 
impuls, gest, ţintă, gând, cre- 
dință, creaţie, jentfă“, 

Am ţinut să transcriem ace- 
ste câteva pasagii, fiindcă avem 
nevoie de ele şi nicidecum pen- 
tru a fi pe placul sau neplacul 
cuiva risipitor cu nu întotdea- 
una pertinente verdicte poziti- 
ve sau negative. Am ţinut să 
le transcriem, deoarece ele fi- 
xează, cel puţin în mod indi- 
cativ, acele puncte de reper în 
raport cu care tizioncmia de 
critic literar a d-lui Ovidiu Pa- 
padima capătă o mai clară 


pregnanţă şi un grai mai sem- 
nificativ. Cetindu-i „schiţele“, 
constaţi că d. Papadima nu se 
dez:ce. Și este cu atât mai 
demnă de remarcat această lip- 
să de desminţire, cu cât mate- 
rislul adunat în impozantul 
volum de peste 500 de pagini 
datează din epoci diferite ale 
vieţii autorului relativ tânăr. 

Taina căreia i se datorează 
această conţinuitate e una sin- 
gură: serutarea, în primul 
rând şi împotriva altor consi- 
deraţii, a fondului operelor cri- 
ticate. 

Chiar numai parcurgerea tit- 
Yurilor înscrise in tabia de ma- 
terii e suficientă dovadă pen- 
tru această convingere a noa- 
stră, iar şi mai coicludent e 
însuşi titlul, — justificat apoi 
de prefaţă, — cărţii d-lui Pa- 
pedima. Intr'adevăr, ce alta de- 
cât căutare a fondului poate fi 
în schițele numite „Simion 
Bărnuţ — profet al naponalis- 
muiui nostru”, „N. C. bauies- 
cu — glasul etnicului”, ptie- 
liade şi permanenţele roma- 
neşti“, „Nichitor Crainic şi e- 
torturile noastre de orientare“, 
„Despre desunul epicei nas- 
tre“, „Un cetitor de suflet: V. 
Papilian“, „intre etnic și ac 
tualitate'“, „Când scriitorii nu 
ştiu ce vor", „llumimnarue iul 
V. Vouculescu'“, „Drumurile su- 
ileteşti ale lui Lucian Blaga”, 
„Când Dumnezeu  lipseşie, 
„Poezia meditativă a luu luliân 
Vesper“, „Poezia — singura- 
tecă agonie a sufletului, 
„Ilnactuaiitatea literavurui noa- 
stre'“', etc., etc. ? 

Fondul, în sensul lui de con- 
ținut mai mult sau mai puţin 
realizat artisticeşte, e, poate, 
mai uşor de abordat decât pre- 
țioasele, complexele şi contra- 
dictoriue dinamizări, diluări, 
nuanţări şi pendulări formale, 
dar fondul garantează, întot- 
Geauna, ceva ce nu poate hi ga- 
Tanlaţ de loima pur şi Sunpau- 
Vorbind de garanţie, vorbim de 
acea necesara CluiSte aruistica 
fară de care tot străduitorul 1n 
domeniul creaţiunii estetice ră- 
mâne iremed:abu sterp, odată 
ce avem in vedere vibrarea ab 
:mo a sufletului omenesc, ilu- 
minarea şi sensibuizarea lui 
din temelii. Fondul pur, conţi- 
nutul exprimat numai în vir- 
tu.ea prupriuur sae tensiuni 
logice și emotive chezășuiește, 
cu SOpre.atle, e adevarat, daia 
jiltouteadliiăa CONU area totăiăa 
a celor date de el, forma cui- 
tivava iusă de aragul tormei 
duce ia tormaiism. 

Departe de noi credința că 
pseuaoprobiema „fond şi îo- 
mă“ ar constitui o cale fără 
ieşire. Arta e concretă ca și lu- 
mea vie de care ne lovim sau 
in care ne înserăm în mod ac” 
tiv. Am vrut numai să accen- 
tuăm asupra aspectului de ne- 
angajare in direcţia cercetării 
formaliste a criticului Ovidiu 
Papadima. 

D-sa nu ţine să fie insinuani 
sau ambiguu, nu vrea să he 
mici Pyth:e nici tehnician al re- 
clamei literare. Pe d-sa îl in- 
teresează, — o spune răspicat, 
— aportul personal în care au- 
torii prezentaţi lărgesc sau în- 
gustează zările lumu vii şi, în 
primul rând, cele ale lumii ro- 
mâneşti şi creştine. Nimeni nu 
are dreptul să-i facă vreo incri- 
Miivare in aceasta privinţă. D. 
Ovidiu Papadima nu interzice 
nimănui sa a.be alte vederi şi 
păreri. D-sa nici nu se intere- 
sează de aceste alte vederi şi 
parer:, câtă vrame ru ue simte 
amenințând sau, mai bine zis, 
căutând să amenințe, asemeni 
tiloxerei, rădăcina însăşi a par- 
manenţelor neamului. 

Din acest punct de vedere, 
critica d-iui Papadima izvorăş- 
te dintr'o concepţie etnicistă şi 
creştină a realităţii româneşti, 
evitând, în modul cal mai ho- 
tărit, orice transigență, orice 
compromis şi, chiar, orice ex- 
presie mai blândă ia adresa âd- 
versarilor odată descoperiţi. 
Toiuși, câtă dăpartare inre st.= 
lul d-sale dârz, cinstit şi direct 
și intre retțicenţele înveninate 
sau invectivele triviale profe- 
sate de toţi acei critici cari, nu 
e mult de atunci, întâmpinau 
cu dușmănie conjurată orice 
izvorire de duh numai româ- 
nesc. 

Criticul, întru nimie mai 
imun ca autorul volumului de 
vers sau proză literară, poate 
suieri, din când în când, de a- 


numite inegalităţi. Poate greşi 
cu alte cuvinte. Greşala pe care 
o avem în vedere se datorează 
deobiceiu părtinirilor. I sar 
putea face d-lui Ovidiu Papa- 
dima, observaţia că e părtini- 
tor. Dar această observaţie i-o 
pot face numai aceia dintre ce- 
titori cari nu iubesc părtinirea 
d-sale pentru românisrn. In a- 
fară de acestea, fie-ne permis 
să întrebăm : Unde e seris că, 
în calitate de scriitor sau Cu 
getător szu critic nu al vole 
să-ți iubeşti pe ai tăi, fiind, în 
sanimb, întru totul dedicat prea 
curtenitoarelor atenţii faţă de 
tot ce. direct sau imdirect, a- 
duce atingere fiinţei etnice din 
care ai crescut şi tu r2m le- 
gănâni un vis în vântul vea” 
cului ? 

li rugăm, în consecință, pe 
toţi cei de altă părere să ne 
permită să ne iubim şi noi ma- 
car la zile mari, ceea ce este 
al nostru şi numai ai nostru. Si 
asigurăm că am făcut, facem şi 
vom. face. întotdeuna, distinc- 
ție netă între ceea ce este şi nu 
este valoare. y 

Ceea ce ne-a mai impus la 
lectura  cuceritoarei cărți a 
d-lui Ovidiu Papadima este vi- 
goarea, dela început si până la 
sfârşit egală, a schițelor redac- 
tate între anii 1933 si 1938. Nu- 
mai un om care știe ce vrea 
poate să se menţină la acelaş 
nivel dinamic dealungul unui 
auinqueniu risipit, cu dărnicie, 
prin multele reviste şi ziare ia 
cari a înţeles să contribuie fără 
alt imteres decât numai acela de 
a-şi spune, omeneşte şi româă- 
neşte, crezul de monitor şi a- 
nimator etnicist. 

Greşit ar fi să se presupună, 
totuşi, că d. Ovidiu Papadima 
e un critic pătimaş închis în 
ţarcul strâmt al vreunei ideo- 
logii exclusiviste. [)-sa a cerce- 
tat şi cântărit, a cunoscut anu- 
mite zăcăminte etnice, tocmai 
acele din cari crește mărturisi- 
rea de lume şi Dumnezeu a po- 
porului nostru şi s'a pus în umi- 
la lor slujbă. Cum aceste zăcă- 
minte sunt substanţiale şi esen- 
ţiale pentru viitoarele căi ale 
„creativităţii“ româneşti în ge- 
nere, d-sa le-a urmărit mani- 
festarea sau lipsa de manifes- 
tere în aproape toate operele 
celor despre cari a scris. Din a- 
cest substanţialism şi esenţia- 
lism etnic a rezultat şi înclina- 
rea d-sale pentru scrutzrea con- 
ținuturilor. Și criticul nostru 
le dasfăşoară ca atare. Numai 
cei altfel intenţionaţi pot crede 
că scrisul d-lui Papadima este 
normativ şi numai normativ. 

„CREATORII ȘI LUMEA 
LOR“, cartea pe care o reco- 
mandăm cu toată căldura ceti- 
torilor noştri e o culegere, de 
drepte socoteli literzre în ca- 
drul larg al unei atitudini ma- 
nifestate mai întâi în mod re- 
flex şi coroborată, încetul cu 
încetul, cu argumentele cele 
mai concrete ale reflexiunii. 


D. Ovidiu Papadima nu este, 
deci, un impresionist în ale cri- 
ticei, ci un cugetător bine ara 

o iție DIN perspectivele 
PE o POZE RIN meta pal Cale pi 
căreia examinează toate acele 
voci cari se integrează sau nu 
în marele concert al sufletului 
românes=, Ori, critica de aia 
începe. Nu orice și oricum, ci, 
din acest punct de vedere, nu- 
mai aceasta și numai așa. Cri- 
tica €, prin definiție, lepgelistă, 
— presupune un sistem de lezgi. 
Legile pe cari le proclamă d. 
Ovidiu Papadima sunt la uni- 
son cu legile permanente ale 
etnicului nostru. 

După aceste consideraţii 
me-ar putea întreba cineva: 
Unde sunt preocupările cu pri- 
vire la realizarea formală, — 
esenţial artistică, — a celor cri- 
ticate de d. Papadima? Intre- 
barea ar fi perfidă. D. Ovidiu 
Papadima nu neglijează nicio- 
dată aspeztele artistice ale upe- 
rei studiate. D-sa le presupune 
ca pe un minim de prestaț.une 
obiigatorie pentru tot scriitorul 
vrednic de a fi numit scriitor. 
In haosul curentelor formaiiste, 
d. Papadima a simţit însă ne- 
voia ordinei latine. Deaceea nu 
s'a închinat înaintea idolilor e- 
femeri ai formei pentru ea în-. 
săşi. 

Tocmai de aceea masivul 
d-sale volum e dens şi antre- 
nant şi te întorci la el ca la 
acele cărți pe cari le citim de 
mai multe ori. 


TRAIAN CHELARIU 


UNIVERSUL LITERAR 


Ninge. 

Svârliţi de undeva de sus, de 
o mână uriașă şi jucăuşe, fulgii 
alunecă pe o rână, se dau peste 
cap şi aterizează scurt și sinco- 
pat pe geamul înghețat al feres- 
trei. Figurile geometrice, încrus- 
tate în cleștarul tulbure al ză- 
pezii, își schimbă nespus de re- 
pede formele,  efemerizându-şi 
poziţiile. 

Un meşter nevăzut, din bolta 
cenuşie și nepătrunsă a cerului, 
potopeşte cu  avalanșe reci şi 
albe, orașul. 

Sub bluna grea de omăt, stra- 
da geme mulțumită. Svonul ei, 
surd și nelămurit, urcă astmatic, 
până la mine. ; 

E linişte! .. 

Apoi clinchetul mnervos al 
tramvaiului irupe răsvrătit, cio- 
căne disperat tăcerea şi o spar- 
ge în zeci de cioburi, sub roțile 
neunse ce scrâșnesc isteric. 

Las cartea s'alunece din mână, 
îmi astup urechile, şi, de pe so- 
jaua pe care stau întinsă, măn- 
torc cu faţa spre părete. 

Imn țambalele timpanelor, cio- 
cănelele sângelui bat ritmic: Un 
doi... Un doi... Un doi... 

Incerc s'adorm. Apăs cu pute- 
re palmele pe- tâmple. 

Aştept. ș 

Simfonia tinelor  strampulate 
îngână o melopee stranie, orien- 
tală. Mușchii trupului schițează 
un început de efort. 

Mă stăpânesc. 

“E iarăși liniștel 

Fără să-l văd, ceasul de pe 
măsuta scundă își afirmă despo- 
tic prezența. 

Incerc mental o ciudată echi- 
libristică. Agăţată de acul lui 
Minor, parcurg „au  ralenti”, 
minuscula circonțerință, împăr- 
țită în ore şi secunde. 

Cât am stat oare? 

Picioarele vor să mă târască, 
dar reușesc din nou să le impun 
disciplina neimișcării. 

Aştept iarăși. 

Aștept mereu. Trebue să vină, 
O simt din neliniștea, premergă- 
toare marei destinderii... Numai 
să nu rămân lucidă. S'o primesc, 
așa cum se cuvine, ca pe o ve- 
che prietenă. 

— ADA! 

A venit. Tac. 
pleacă. O ştiu. 

Fulgușorii bat nerăbdători în 
geam, cercând să o pătrundă. 

— ADA! 


Dacă răspund, 








5 — 


RA de GOSPODĂRIE 


Imcleștez fălcile. Incă puţin şi 
va fi lângă mine. O scântee albă 
ptrueteuză prin cameră. Apvi 
alta. Două? Trei? 

Puzderie de steluțe tremură. 
toare se desprind din tavan, în- 
velindu-mă. protector. 

lreală, lângă și prin mine, a. 
mintirea, sora vitregă a somnu- 
lui, îşi pune capul pe pernă, a- 
ungându-mi cu suflul cald al 
buzelor, fruntea. 


, * E - 


— Ce, ai dormit? 
Ridic ochii. Speranța mă tra- 
ge de mână: — Se uită domni- 
şoara Lăzărescu la tine. La ce 
visezi? 

M'au furat gândurile. Privesc 
absentă înainte. La tablă, o fe- 
tiță blondă vorbește monoton 
despre Mihai Viteazul. 

— Parcă p'aţi fi românce, se 
supără profesoara. Naveţi vială 
în voi. 

Sună clopoțelul. 
spre ieșire. 

— Ascultă, am auzit că ne dă 
voie la cinema. Vai, ce bine ari! 

— E cu Greta, sare Lucy, o 
blondă nebunatecă, îndrăgostită 
de mingea de wolley ca. și de 
vedeta suedeză — şi vine. şi li- 
ceul de băieți. Ce fericire, de 
ne-ar da voie! 

Speranța zâmbeşte disprețui. 
tor. E o fetiță slabă, numai ochii 
de ea. Veșnic citeşte. Nu .poate 
suferi băieții. 


Die a a 


Ne repezim 





oa Peeea 


Avem o clasă mică, cu gea- 
muri în tavan. Pe un dulap, tro- 
nează un vultur  împăiat, gătii 
de noi cu foiţă colorată, căci se 
apropie Crăciunul, Patru bănci 
mari şi o bibliotecă — dacă vrei 
să numeşti  pretențios această 
mobilă oribilă. Pe tablă scrie: 
VINE CRĂCIUNUL! 

— Aţi învățat poezia la ger. 
mană? 

— Las'că nu ne ascultă, mâine 
luăm vacanţă. 

— Vine Herr Ruhe! 

Profesorul de germană este un 
vumuleţ simpatic, cu o pereche 
de ochelari cu lentile uriașe, în- 
napoia cărora doi ochi de vie- 
zure privesc speriaţi de câte ori 
îşi repetă refrenul: Ruhe! Ruhe! 

Acum ne-a adus tezele, iar 
noi pornim cu băncile, încet, 
spre catedră, să vedem notele. 

— Ce-i asta? Ruhe! Ruhe! La 
voc cu băncile! 

— Tu ai 7 — mi-a spus Kurt 
— șoptește Nineta. 

Fetele m'o prea iubesc. Fusese 
0 poveste pe vremuri cu băiatul 
profesorului şi Wally, o ţigancă 
nebunatecă. Ea îi despărțise și 
clasa, care  protejase  aceasiă 
dragoste, o boicota. 

=— Unde e Lucica? 

— E şefă de «echipă. 

Fetele s'au risipit. Bucătăria 
e aproape de clasa a VIl-a, inr 
izul parfumat al marmeladei de 
caise pătrunde pervers înăuntru. 





Cântec 


Imi rtcitesc viaţa ?'n fulgi de nea. 
Lumini de drag în mine se ?ntâlnese 
Şi la văpaia lor weu îmi zidese 

Crez de 'nălțare din fiinţa ta, 


Tu mugurii nădejdii mari i-anini 
Pe pisc încins de focul cel dințâi; 
Tu vraja mărilor o furi şi-o ţii 

In ochi, ca munților s'o 'nchini. 


Cu smirna vechilor preoţi, umil, 
Apropii gândul nostru de Destin, 
Se pierd în rugă urmele de chin 
Și-aud în mine râsul de copil. 


GR. POPIŢI 


— Lucica, ce ai pe foc? 

— Marmeladă. 

Dă-mi şi mie. 

Taci că vine domnișoara. 
Aşi! 

Fetele sau strâns în jurul ma- 
şinei. In cutia mesei și nu mai 
sunt lingurițe, iar un cerc are de 
centru pe Lucica Munteanu, cu 
cratița în mână, pe care o apără 
râzând. 

— Să-ţi fie rușine. Eu mam 
luat, — strigă Jeaneta. 

— Nici eu 

— Nu se mai poate, a sunat. 

Avem gimnastica. Când intrăm 
în sală, găsim pe Lucy Ciocun 
făcând un sgomot infernal cu 
discul şi lancea. 

Acum e liniște, Doar mersul 
cadențat al fetelor se aude, de- 
filând, una câte una. Pe cimen- 
tul -sălii se disting pași repezi 
Ușa e trântită cu sgomot. Elevela 
fac ochii mari, rămânând cu pl- 
ciorul în aer. 

Am păţit-o. Domnișoara 
gospodărie priveşte furioasă. 

— Domnișoarelor — se adre- 
sează ea, și nu ma! poate vorbi 
de indignare — ...mi.aţi mâncat 
toată marmelada. 

Speranța face semne disperate 
Jeanetei, care şi-a luat un aer 
de adorabilă nevinovăție. Râse- 
tele nu mai pot fi stăpânite. 

— Cine a mâncat marmelada? 

TŢăcere, 

— N auziţi? Battlay, tu ești fată 
cuminte. Spune tu! 

— Nu ştiu. Eu n'am fost. 

— Atunci cine? Cine a întrut 
în bucătărie? 

— Am intrat — răspund eu — 
dar m'am mâncat. 

Speranţa se hotărăște să iasă 

— Mai cine? 

— Eu n'am mâncat. 

— leşi — îmi ţipă domnișoara. 

Pârvan, Popescu,  Achimescu, 
Mihăilescu, Ciocan,  Mandragiu, 
Predescu, Vasile... Și una câte 
una, toate au ieșit, făcând un 
pas la dreapta, în coloană. 

— O să vedeţi voi, barbarelor 
ce sunteţi! 


de 


. . . . 


ADA POLICHRON 





Izvoarele 


biografiei 


(Urmare din pagina 1-8) 


la Academia Română. Se poate însă foarte bine ca ele să 
nu fi fost încă depuse acolo, şi atunci cercetăiorul are obli- 
gaţia să le caute Ia locul lor de origină: la primăria locului 
natal, la şcoala: cara a fost urmală, ete. Sunt nenumărate 
p ldele în care astfei de investigaţii în arhivele autorităţilor 
locale celor mai mărunte au dat rezultate salutare pentru 
completarea biografiei unui scriitor cu amănunte din cele 
mai semn ficative- Cercetătorul esie obligat să facă inves- 
tigații în toate arhivele: în cele locale ca şi în cele centrae, 
în cela-ale admimisiraţie: ca și în cele ale instituţiilor de 
cultură care au asemenea depoziie, în cele publice ca şi în 
cele particulare, pentru a avea garanţia că i-au scăpat cât 
mai puține lucruri cu putinţă. 

b) Scrierile autorului prin care se înţeleg mai puțin operile 
lui literara propr.u-zisc, cât în deosebi even'uale însemnări 
autobiografice, memorii, însemnări zi.nice sau d spara'e şi 
corespondența sa. Cele mai adesea opora propru-zi:să nu 
poata da nici o contribuţie pentru b:ografie, cum ar fi în 
cazul poezi-lor lui Eminescu, (unde însă mulţi fac speru- 
laţii, dar procesul este în realitate invers), al romanelor 
istorice ale urui scriitor, ete. In orice caz, chiar dacă este 
vorba de o operă literară cu caracter ceva mai confesional, 
cum ar fi „Scrisor.le“ lui Negruzzi san romanele lui Panait 
Istrati, iircbua să se ţină într'o mare măsură seama că fan- 
tezia joacă un rol însemnat, că realitatea poate fi, inten- 
ționat au nu, trucată, aşa că numai într'o p:oporţie cu totul 
restrânsă şi cu foarte multă circumspecţie datele provenind 
din asmenea izvoare pot fi folosite, 

Fireşte, îndatorirea da a face :o severă critică de exacti- 
tate şi autent.citate rămâne în ființă şi în cazul celorlalte 
scrieri ale autorului: memorii, scrisori, etc. dar ea devine, 
dacă nu mai redusă, mai simplă, mai concretă, Lucrurile 
acestea pot fi atlate tipărite, cum sunt: Amintiri şi Lumea 
prin care am trecut, de Slavici, Insemnări zilnice de Titu 
Maiorescu, Fragmente autobiografice de Goga, ete. ete., dar 
mai ales în manuscrise, fie în depozite publice sau particu- 
lare, fie în păstrarea familiei scri.torului: Nu trebue să se 
piardă din vedere n'ciodată că dacă diversele însemnări 
personale pot fi aflate la un loc, deobiceiu la familie sau 
urmași, scrisorile pe care el le-a trimis, foarte preţioase 
documente pentru a reconstitui perioade întregi din vicața 
scriitorilor, călătoriile, proectele, ideile şi greutăţile lor, 
cum sunt cele strânse în admirabila colecţie de Studii şi 
documente literare prin osteneala şi devotamentul lui X. E 
Torouţiu, se găsesc răspândite pe la cei ce le-au primit sau 
la urmașii acestora, 

c) Catalogul bibl.otecii scriitorului, dacă avea, ba chiar 
biblioteca însăşi, urmărind, dacă esta posibil, după unele 
însemnări ce Sar afla pe pagin le cărţilor, data când a fost 
citită și recitită, diverse observaţii margina!e din care să 
reeasă poz ţia sa ideologică la diforite etape ale vieţii, 

d) Literatura, relativă la scriitori, Aici se pot deosebi mai 
multe catezorii: 

1. Memorii sau corespondență contemporană a scriito- 
rului, cum este jurnalul fraţilor Goncourt sau Insemnări 





A apărut 


„MUZICA 
SFERELOR“ 


— sonete — 
de 


Ştefan Baciu 
In ediiura „Prometeu“ 








zilnice ale imi Ma'orescu şi chiar atât de literalizateie Me- 
morii ale lui E. Lovinescu sau corespondenţa adresată lui 
N. Iorga, publ cală în Studii şi documente literare, de unde 
se pot scoale, cu tactul, cu prudenţa şi cu sagacitalea ne- 
cesare, nenumărate date care să precizeze momente dn 
vieaţa altor scriitori decât a auior tor lor. 

2. Aluziile dim diversele opere literare relative la scriitorul 
studiat, fireşte cu tot spiritul crite, cu mai puţină incre- 
dere când ar fi-vorba de cazuri ca al lui Ibrăileanu, așa 
cum apare în romanele In preajma revouției, cu mai 
multă atunci câna avem de-a-face cu un caz asemănă.or 
aceluia în care apare Gr. Alexandrescu în „Ser:sorile” lui 
Ion Ghica. 


3. Ziarele şi revistele epoci , ținând seania nu numai d= cele 
din capitaia ţării, dar şi de cele provinciale, în deoseb. de 
ceie d.n capitala ţârui, dar şi de ceie proviuc.ale, nucosebi de 
vi€aţă scriitorul, Cine va căuta înir'un aseme:ea .zvor dale 
biografice (num ri în slujbe, tiiluri onorifice, participări la 
la diverse comis.i, la diverse acţiuni cul.ura!e, obşteşti; de- 
plasări, cuvântări, activitate po.itică, etc. relat.ve la pociul 
G. Tutoveanu, de pildă, şi va cerceta numai ziarele bucu- 
roștene, nu va afla mare lucru. Dacă însă va cerceta piesa 
moldovenească și în special cea bârtădeană „unde el a trăit, 
va afla desigur multe amănunte interesante, 

4. Lucrările ştiinţitice publicate asupra aceluiaș subiect, 
pa care de fapt le examinăm în primul rând, deși dacă 
ar exista şi ar fi demne de încredere, toale invest gaţiile 
amintite până aici nar mai fi mecesaro. Chiar la acestea 
insă cste bine să se verifice toate izvoarele ce-i slăteau la 
dispoziţie, şi nu mai puț n să se facă, într'un caz sau două 
examenul critic amănunţit al elementelor pe care sa înte- 
meial pentru a sc constata încrederea ce o mer.tă rezuita- 
tele ce le pune la dispoziţie lucrarea respectivă, 

e) Mărturiile cctor ce l-au cunoscut sun încă în vieaţă 
și nu şi-au scris sau publicat impresiile lor, cum ar fi mem- 
brii tamiliei, prietemii, Toate informaţiile ce se obţin pe 
această cale se notează pe loc în punctele lor esenț.ale și 
fără întârzierea se desvoltă fără a face deloc literatură, 
fără a adăoga nimic, fără a interpreta nimic, E ideal dacă 
aceste note dcivoltate ar putea î. supuse celui dela care 
provin mărturiile şi, după modificările pe care le-ar re- 
clama, le-ar semna pentru autenticitate, In măsura în cate 
acest procedeu este util zat, aceste mărturii devin nişte ade. 
vărate documente a căror iniormațe câte foare preţiuasă 
după examenul critic cc, trebue să i se facă. Untori aceste 
mărturii sunt singurc!e izvoare mai dâ:nice, îa deosebi în 
ce priveşte partea externă a vieţii. In lipsa unor insem- 
nări zilnice, un prieten intim, în măsura în care îi verifi- 
căm afrmaţiile, ne poate face acelaş serviciu. Un cercetător 
au trebue să uite niciodată acest lucru și să se grăbească 
să facă astfel de investigaţii. Prietenii celor ce-i studicin 
în istoria literară sunt desizur puţini și foarte bătrâni, 
cele mai adesca. Ar fi păcat să-i lăsăm să plece în călă'o- 
ria cea mare fără să-i fi făcut să spună to; :ce ştiau (dar 
nu mai mult decâţ atât !), asupra vech'ului lor camarad. 

î) Vizitarea locurilor unde a trăit scriitorul (cu eventuale 
consemnări folograif ce) poate să nu fie fără roade, căci 
dacă este foarte exagerat să credem că e suficient să avem 
elementeie geografice în care S'a desvoliat un individ pen- 
tru a-i putea determina evoluţia, în ozice caz, „mediul” 
lui Taine nu este un lucru de care să nu se țină seama, 
chiar dacă este constituit Qe natură, 

Cu materialul rezultat an toate aceste cercetări, nu 
rareori fără suficientă răsplată pentru osteneala cerulă 
— ceea ce nu trebue să ridice iîndoeli în ceeace priveşte 
metoda — cercetătorul esto în măsură să domine toate 
amănuntele și să poată alrze din ele anume pe acelea care 
se impun cu necesitate peniru explicarea operii, lăsând în 
lături tot restul, oricât de interesante lucruri ar fi acolo 
şi oricâtă vreme ar fi luat adunarea lor, 


G. C. NICOLESCU 





e 


Cea m mar MA AIR a ST na ar a RI a fe 


= 6 —————————— e UNNESUL UTA 


D eabia în stradă, Mihail Bota îşi dădu seama cât este 
de iăvovit, Ca şi cum ceva se sârşise deiuutiv în ei, 
Dacă astă inimă mai alabă şi mai nvovișnuiă cu trupul 
dm ii batea in Jocul ceieuaue. Se sina rasturnat in 
StraGa uceva ia iMuâimpiale, dar navea Buici vomţa să 
se mâa învoarcă in „avorator, Probabil Sgumotu ar ti 
apexat pe cineva şi iar îi consaerat nebun. Porm in 
Dangu, suuazi, fără nun gand. i-ar fi piacuţ aurii 
să. Gobuuie mut repede obossala aceea şi să cadă deo- 
daă Ma pamau, să aavarmă cu capui pe cadaram şi 
somnul sa ti; atţăt de auanc, atât ce necantu, ca inita 
Buda. Duă insă pe ce, Siacicăil SE Nou, Ddnaivă- 
Lut 10 tul aceia, Ca Lişie Ste de Via peuuu 
Q DOUĂ PiuuiăVuă, pOAL luai pui Decăutiutald Şi Ităgră 
Acu cu. Gui€. DE Upgii O ci Da Îa COaţiii ui, iile UP 
4 uita 4 FACU, Nay0Nă ŞI Stau A0Cieutuuli Sa le 
priveasca. Lunulla Steueior şi a lunii cădea în iazii sub- 
Pr pati MMULGULUAU, CA IMŞLE Gate e auz Vapulutat 
Miau Bota crauiea că asia este deajuus, că mizena 
aceea de mai inainte a Sul.etuiui (iânceaa, deprumană, 
dureroasa), ar putea fi schimbată in Lnişie. Continuă să 
straoa.a parcui, singur prin pustielatea orei ae uoapie, 
Ca un ati Care Vine dn pumani și sa raiatit fara rost 
pe Scalo. „Acum mergem acasă!" 3Ș, murmură s:eși, gră- 
b:na să iasa din nou in surada, „Neu il, ue duci arăsă, 
Ge aus UCL ȘI DIELtU Ati aucaul, Nu Cărta Vale ul 
OPașu, aedla aliceva, care să na abaţă puţin de pe or- 
bita asta obișnuită ? No să avam oare niciodată reve- 
taţua usi ijuzni aoui, Care Miuratat sa ne fascmeze, in- 
cât să credem că instărșit viaţa nu mai este inuliii? 
- Oăie Intradevar nu ne este și noua soniiţ sâ ajungem 
zei? Dar ce'nseamnă asta: zeu? Nu un om neobișnuut, 
nu să: avem forţe pentru dezlegarea engmelor, nui să 
putem îmătura anumite desume, ci zeu, ca să poţi în- 
țelege lumea. Zeu a fost şi Adam, pentrucă a avut cu- 
reju. să păcătuiască, zeu a iost și Coiumb penirucă a 
pornit nebunește spre infinit, zei şi Nierzsche şi 'fo.stoi 
şi Emunescu și... Asta înseamnă că până acolo totuși 
trebue să treci prin barierele acestea de foc, să parcurgi 
purgatoriul acesta macerant — şi când lumea va ră- 
mâne în urma ta, tu urcândurte undeva în spaţiu: dum- 
aezeesc — spiritul să aibă sat.sfacyia zeuficării u. Spi- 
ritul? Doar spiritul... și mâlnile acestea, dar gura asta 
păcătoasă, dar trupul acesta în care sa incu:bat morbul 
sfâșieni... când ni le vom limpezi, când ni le va ierla 
Dumnezeu ispășirea? Ne întoarcem acasă, Mihail Bota! 
vorbi el tare. Drumul unic şi acelaş drum invers. Dece 
oare nu-şi dau seama camenii că asta este ca un mansj, 
în care 1e invârți, peninu to.deauna, pe ace.aş ce, pană 
la amețrea u.tuma, Nici eu nu sunt altei gecăt oaarnii 
obișnuiți, dar ceeuce mă rupe de ei ese periecta luxi- 
ditave a aceste. citcusații vioase, Parca nu fiecare 
dintre. voi m'aţi avut ziie groaznice, când nu ştiaţi pe 
unde să mMesgeţi, cand vă urmarea urwu și PiDuiseala, 
Cass Voâ:e va se Daltcău 2ăra MO ŞI [ai du Va îl 
“Vunuiad, Cai LOvuși, Va tra Urma CE ina? ȘI a5.a ES 0 
moarte, însă amesecată cu agonie, impinsă in urmă spre 
UD tXâz ai Vieți, PIumare. Dunt VOsuşi ăiVa POs-Dal- 
tăți, ae a scâpa, cateva pe care Loji oameni și se mă- 
soară zilnic, ca o tape necesară: somnul, beţia şi dra- 
goeiea. Da, să dorm, să cad acum pe aslalt și să nu 
Mâu Dă Li, Să NAM DICLUD VIS, Dulun CULA, Duci 
inima, nebuna, să nu-mi mai bată. Sa-mi fe un somn 
can pruoa zi da naștere şi să nam cunoştinţa nici a 
bine şi-a râuiui. Apoi Mihail Bota se grabi tot 
măi mud, enervat, cu o duce suresolare a simţurilor, 
iumicat de un şuvoiu rece şi apoi tierbinte și din nou 


1sce al defilării aceleea senzuale. Un dor năpraznic îl 


cuprinsese de ochii ei, de gura ei, de coapse ei fine 
şi aibe. 

Atit, nu may vroia altceva. Ajunse, parcurse 
curtea mică până în fund, şi se opri la uşa ei. Intiase 
mâna gata să bată, dar rămase cu mâna în aer. O cu- 

„ Doştea pe Eliza în toate formele şi realitățiie ei, biolo- 
gice şi spirivuaie. O desbrăcase şi o imbrăcase de atâtea 
ori, că n:mic nu stătuse ascuns ochilor lui lacomi dela 
început, Nici un amănunt nu fusese p.erdut, totul putea 
îi reconstituit oricând, cu o amp.Oara mai impresionan- 
tă Geocât cea reaiă. Ce se va -întâmpia? Aceiaş lucru, 
întâmplat de zeci de ori în nopii:e dn urmă, acelaș 

_bucru ca întrun automatism tehnic şi medocru. Elvira 
va i somnornoasă şi se va lăsa imbrățigării iui, fără să 
țipe, fără să trăiască a.doma patima lui. Va avea poate 
impresia la un moment dat că nu strânge în braţe du- 

- cât un cadavru, ori poate o imensă broască transior= 
mată cam legendă în femee. Ea nu se va ridica să-i 
vadă incruntările frunţii, nu-şi va lămuri deca în “ochii 
lui sea strâns atâta beznă și nefericire, nu se va îns- 

__păimânta de neliniștie lui, nu-l va întreba dece este 

„nefericit, nu va încerca să-l mângâe și să-l facă să ui:e 

„ disperarea. Elvira nu va depăși categoria acelor femei 
comune — care mu s'au întrebat niciodată dece oamenii 
wunt. trişti, dece vieţile unora dintre ei nu merg paralel 
cu ceilalți, ci întortochiat ca trombele marine spre cer, 
ca vânturile care se svâmolesc spre nesiârşit. Ce va 
adăoga nou noaptea asta ja celelalte? Ce se va mai în- 
tâmpla mâine de dimineaţă, când greața îl va desmetici 
şi-i va cupuinde din nou? 

Ge intoarse imediat, renunțând, și ieşi în stradă, To- 
tuși cu cineva trebue să se întâ.nească. Acasă nu, mama 
de câteva zie îl suspecța fără rost. Precis că nici la 
ora asta nu s'e culcat și-l așteaptă, până mâine dimi. 

- neață îl va aștepta, înfrigurată şi tresărind la  f.ecare 
pas, înfricoșată că a plecat, că nu se va mai întoarce. 
Alteineva îi trebuia, un om viu, în apropierea căruia 
să se simtă în siguranţă, care să-l lase doar alături de 
el, fără să-l întrebe nimic, numai să știe că nu e singur 
în ţoată lumea, că încă trăește, care să_l scape poate 
de himerele lui. Mai rătăci o jumătate de oră pe străzi, 
până ajunse la Ștefan. Ii găsi ascultând muzică la pa- 
tetun. Ştetan nu rămase surprins. Ştia că vine oricând, 
vina mai ales când nu-şi găseşte senșul, când are simțul 








Să L] . . 66 
Fragment inedit din romanul „Focul negtu — de LAURENȚIU FULGA 


puternic al fărâmițării. Ca și altădată, Mihail Bota se 
aşeză pe vechiui im scaun, fără să zică nimic, [i p.ăcea 
odaia lui Ştetan pentrucă era simplă, caldă, prietenoa- 
Să — 1zouu.ă de sume. incercă sa primă tirul cânte= 
Cut, Sa se ab>oabă in armoniiie 1uu, dar prea sosise 
cu scormouiui an iată, prea îi era taţa în.unecată şi 
suflecul chinuit ca să se linștească. Şiefan schumba 
plâuise thnic, cam, ca și cum muci nu inar fi ştiu pre- 
zența alâtur, de ei. lupă ce cantecul incepea, el con- 
timua un tei ge trenezie tinereasca, haouca, dar ome- 
nească, pa care variațiile muzicae o iructiticau pe in- 
de.e.e. bin siradă, se iScă un vant Cu sgoinote surde 
cae alergau pe lângă zZdur. cu puşi de om aiungat 
Şi ÎGŞDEcuc Copăciur măreau almuxiaiu aceea aruiucială 
ae eaxiaz şi seninăuate, 

— Mem întâinit eri cu Eivira, vorbi deodată Ștefan. 
Aștepua o cupa să vada care este reacţiunea celwuali, 
dar vazanduu desorienat și ascuns înur'un fe. de vs 
aparte, unu nai reuşi sâ spună decât atât: mi se pare 
că prea muut 0 ocoiești. Are și ea suflet, trebue cai 
dai seama că asia o oare şi cine ştie. 

Mihail nauzi decât: „are gi ea suflet“ şi gândul i 
începu să reperele de trei ori, de pauu ori, de zae ori: 
„are şi ea sutlei”. Oare de «une vorbeşte Șurfant C.ne 
are suflet? Şi, florile profesorului Wagner au suflet şi 
poSuit şi căţeii, toți oamenii au sutiei, Dar cine mai 
are suiie.uui sut băâă iîndo.ală că nu poale fi vorba 
uecat despre Elvira seu despre mama“, işi mai spuse 
«. iidicâui capul. | Ă 

— Ai întâi Pa Elvira, spui? 

— Da, ma înurebat gacă mai trăești, dacă te mai 
întâlnesc, şi le-a rugat să te mai duci pela ea. 

„Dacă ar şti Șietan că acum viu de acolo, că am 
refuzat s'o vad, că poate nam s'o mai văd niodată...? 
Ce Curiuaşă e şi zacă asia. A crezut a un moment dat 
că mă siâpâneșie, că mă poale monopoliza, cân atară 
de ea să nu mai văd pe mmeni. Ha niciodată n'a vrut 
aitosva decât să mă culc cu ea, atât. Na interesat-o 
nicuugdaiă ce-am tacut, de unde viu, ce voiu face. Ma 
cons.derat întotdeauna omul ei, masura exactă a vie 
ţu ei... lieu, pe cu, dar să se Siuryeasa odată cu 
POS e asia. Fa cine in.âimeşie, se. p.angpe câ 00 mai 
LUI, Cal Păidsi=0 Şi did wiiureuză cu 0 snuuavre 
ÎTCU.PULLĂ. Zau, Mi-ar piace să Şnu că moare, cai să tiu 
Maror +a Sinuciderea ei... 

— A plâns, fireşia? se trezi el din gânduri. 

— Nu numa, ta piâns, ăsta nar Hi tost pimic — cu 
toate că nu gaseam ia Nesior şi ne vedea toată lumea. 
Dar ma rugat să :nierviu pe :ângă tine, să te imp.or, 
şi aşa ma. geparie. ku nu şuu ce se mtâmpuă cu tine 
de catva tiinp, Mihă.ţă, dar nu o fate să suiere atât. 
imi inchipui «că e aestul de zâăpăcită şi într'o bună zi, 
deaitfe. ştii... 

— Ştiu, Ştefane! dar asta nu mă mai impresionează. 
Nu pot să-i tac nmic, La început a fost atfel, Am 
crezut că am nevoe de ea, şi aveam nevoe. Eram gruaz- 
nic de Gesorientat, groaznic de şingur. Am îniâln-0 
dar nâm iubit-o niciodată, Mi sa dai așa cum ţi se atu 
une.e îemei, Gupă ce ie cumperi o prăjitură sau ie 
duci la cinematograf, Probabil e şi dinirua cinism ul 
rasei femeilor. Am admus-o torturat, neștiind că de aici 
voiu fi mereu angajat tavă de ea. Dar intre noi nu sa 
întâmplat  ncicdată nimic aitceva decât asta, nimic 
trag.c, nimic dezordonat. Doar atât: mă duc la ea, dorm 
un ceas său o moapie, p.ec, raviu O uit, chiar când e 
alături de mine o uit... . 

— Spune-i lucrurile astea, poate ea-și taca iluzii în 
privinţa ta, poate. 

— Am Să-i spun, cu toate că nu-s pregătit pentru 
asta. Elvira nu-i decât o fată şi atât. O iamă care are 
cap, mâini, picioare şi trup. Sunt sătui de ea, tocmai 
pentru Că e numai atât. In locul ei, pot aduce oricare 
temee și nim nu se schimbă, indiferent c'o va chema 
Mana, Geta, Nuizi sau Cecilia. Toate femele la un 
loc fac o sectă cu legiia lor, aceleași legi idioate ale 
dragostei, şi nu se diferenţiază unele de altele decât 
primtr'un fel de frumuseţe, mai nouă sau mai îmbătrâ- 
n.tă, Atunci nu mă gândeam ja asta, dar creae-mă, 
Ştefane, că mă oboseşte, mă plietiseşie; încerc să mai 
desvâ.ui ceva hou şi nu mai găsesc nimic în ființa ei 
Femei de astea găseşti oriunde, indiferent că le iei de 
pe stradă, dintr'o cocioabă, sau dintr'o familie înaltă. 
Sunt aceleaşi. Acum însă vreau altceva, caut altceva... 

Pe placa patefonului, diafragma se mai roti de câteva 
ori, apoi după ce sgâr.e ascuţit, se opri. N'o mai schim- 
bară. i 

— Adevărul e că totdeauna — continuă Mihail înfri- 
gurat — eu am trăit un fel de spasm al vieţii. Mă gă- 
sesc şi acum ca şi în ziua de naștere, ca şi în ziua n 
care am avut prima reveiație a trăirii — între două 
extreme înalte: între o ardere şi un îngheț, Sunt c.ipe 
în care parcă and pur şi simplu ca un rug, f-ăcări ne- 
cunoscute mă euprind şi mă svârcolesc, am febră ca în- 
tm'o agonie și sunt convins că de mi-aş putea pipăi ini- 
ma, ar fi fierbinte, chiar sufletul mi-e ca un abur care 
fripe. Apoi, târziu, cad întwo stare de încremenire. Toa- 
te mi se răcesc, începâad cu fruntea, cu mâinile, cu 
ochii, cu carnea, şi sfârșind cu fiinţa din adânc. Atunci 





e e a af PE a fi A a Re 


parcă am murit cu adevărat şi nu mai aștept decât să 
vina cioolii să mă ride, Inuwe exireme.e acestea nu 
CXIStă NICIUN Ciunt 4N+ErMmedsar, nu1Q altă irucere, — 
decăt ciupule de repaus — în care se pregăleşte sarea 
cealaită. Atunci, în aceste ci.pe aştept ceva nou, uemai 
pomenit — aştept să piâng ae teruure, să fiu aiât de 


" senn, atât de divin să mă simt — incât să nu-raj mai 


tămană decât p.ânsul. 

Mihail se opri naduşit, ştergâniiu.și îruntea cu pal= 
ma. Se pârea că în cmar ceagu, acea tebra arderii îl 
Cuprlusese.  şiean il sdsculia incrutualt, 

7 ze 

— lată dece dragostea mea cu zivira nu mai prezin- 

tă  1MCLO CUr:OZie mc /dlece nu Mal Mn sant legaiurue în 


ea. Dar simt niște rădăcini, în aită parte însă, pre.ungin- 
du-se inspre aut om. Spune-mi, Şieiâniţă, pai visat nico. 
data e Luixre cumutale, Suâva, pasuudră, MOCOnĂ — în 
care nici să nu șlui că iubeșii și touși să te simţi atras 
de ea ca, de un miraj inedit? Nu te-a plictisit tapiul că 
METEU IDa.NEŞU aLEuAȘI Vaeni, actiaşi peisăgu, toţi 
vorbesc la. iel, temele nu-ţi cer decât acevaș iuutu..? 

— Viaţă e mal simpla, bunaţă, nu cuar avat at gra- 
vă şi de compiica.ă cum o vezi tu... 

— Ştiu asta, de aceea eu nu-mi primejduesc viaţa în 
cp calca Dar eu n'am viaţă ca toți oâmeuu, ci o viață 

pună de fantome. Atât de multe, că nu Su pe care so 
veti 

— Mi se pare că te-ai îndrăgostit de cineva! 

— Nu, se rudică el în p:cloare, nu-i adevarat (și din 
glasul lui se purea uşor onserva câ-i esie iricâ Wluşi de 
un adevăr a. lui, că nu este în stare să spună to, Nu 
iubesc pe nimeni, mă înţelegei, Şiefane. 

— Dar cauţi această iubire! singur al recunoscut că 
te simţi îndreptat spre aitceva. 

— Pentrucă mi-o închipui dumnezeiască, pentrucă nu- 
mai prin ea mi-aş împlini destinul. O asfel de iubire 
inumiană pancă te urcă la cer, nu te iasă să fii un om 
S digi. (EVIL ÎN Wire Pâryie Oua, Pielan îi urmarea 


uimut de înflăcărarea cu care-i vorbise, Se părea că Mi-. 


haui Bota căuta ceva, sau a văzut ceva, căci în clipa 
aceea ochiior lui cu siguranță că li se revelaseră ceva). 
Dar iubirea asta nu e posubriă decât cu o sfântă, spuse 
el târziu. 

Ștesan se ridică pentru a pune altă placă la pateton. 
După ce răvăşi pia maldărul depe masă, alese una, 
son.mba acul, învârii cu uniruguiare manerul. Însuși 
Muiă-ya  aşupa prunela acoruuai. Şi intragevăr caud 
vioara lui Mischa Eimar se lăsă stăpânită de misterul 
cântecului, se auzi în toată odaia o melodie înceată și 
stranie, care punea stăpânire de moare peste lucruri şi 
peste sufleie, Miha.l tresări, acelaş cântec îl mai auzise 
la pianul domnișoarei Izabela Wagner — şi acum îl as- 
cu.a lot atat de ameţit ca şi atunci. La început tu ua 
fai de confuzie a visului, dar apoi tot mai reală părea 
că se iuiaţ.şează în planul de atunci. In iluzia lui, nu 


vioara lui M.>cha Elmar cânta, ci mâinile Izabelei Wag- 


ner — bolnave parcă de dragoste, mâini suave şi drama- 
tice totuși — mâini ca niște tiimţe vii care plâng. 

— E frumoasă domnişoara Wagner ? întrebă pe neag- 
teptate Ștefan, întorcându-se spre al. Mi-a spus mama 
ta lucruri foarte interesante despre casa lor. 

Mihaii rămase cu ochii asupra prietenuiui său. „Oa- 
re-şi bate joc de mine? Oare atât de repede.mi pot de- 
masca tainele? Oare dece-mi este gat să mă împ-adic 
tot mai mulţ de viaţa ei? Dace tocmai astăseară mi sa 
duce aminte de ea?', Se mișcă spre fereastră, renunță so 
deschidă aşa cum îi fusese pr.mul gând şi răspunse cu 


glasul şters: 
— Dacă e frumoasă? Și glasul începu să-i tremure, 
infiăcărându-i în ace.aş timp obrajii. Poale. Nam cu- 


noscut-o încă, 

— Ar trebui s'o cunoşti, Mihăiţă, Cine ştie, poate că 
muita se vor schimba în v-aţa ta. 

Incă odată ochii lui Mihail se pirouiră asupra celui-alt. 
Ce ciudat se împletesc gândurile cu iluziile şi cu realită- 
ţile. Cântecul ace.a dura încă, mai dureros, mai pin de 
lacrămi. Când târziu, Mihail Bota p.acă spre casă — €- 
coul cântecului îi reveni de nu scăpă de ei toată noeptea. 
Chiar în somn, printre clape aibe de pian și arcușuri 
de vioară chinuitoare, se mai iveau ochii sclipitari ai fe- 
tei din portret. Şi în noapiea aceea M.hail Bota 1şi spu- 
sese: „Ard, necontenit ard — ca un rug, şi inima şi su- 
fietul îmi sunt fierbinţi“. 

* 

De abia o lună după sosirea lui în casa Profesorului, 
se petrecu întâlnirea adevărată dintre Mihail Bota și 
Izabela Wagner. Intr'una d:n acele zile care prevesteau 
primăvara, dar erau incă răcoroase și umede. Cerul 
atârna greu deasupra, alburiu și cu pete lucioase, în 
aite orizonturi spre fund deadreptul negru sau cenuşiu 
închis. Zăpada începea să se topească dimineața, când 
răsămea soa.ele pentru câţeva ceasuri — palid, dar ade- 
geori cu sclipiri mai calde ca înalte. Urmele zăpezii ră- 
mâneau însă pe alocuri murdare sau spălăcite. In aceie 
zile oamenii, se bucurau ca şi copiii, dovedindu-se de 
multe ori mai inocenți decât îi arătau vârstele. Fiorul 
acelei. primăveri, dorită cu voință sălbatecă aproape, dă- 
dea făp.urilor o ciocotire nouă şi inetabilă. 

Aşa se trezise îutr'o dimineaţă Izabe:a Wagner. Cu 
senzația unei fierbinţeli, care-i furnăcă tot co:pui, tă- 
când-o parcă să tremure şi să se simtă ameţită ca deo 
aromă puternică a pământului, Dacă deschidea larg fe- 
reastra şi privea peste toate case.e, ochii ei nu vedeau 
niri petele iernii care dispărea, nici învolhurarea ar- 
bomilor care căpătau o frăgezime inedită — că nu nu- 
mai present mentul primaverii o turbura — ci aliceva 
imprecis, şi în care Izabeia Wagner începuse să creadă 
fără vrerea ed, Gândul acela pornea dintro certitudine 
obscură, dar cu atât mai impresionantă — cu cât i se pă- 
rea că destinul este impiacabil, că voința ei nimic nu 
poate schimba din cursul lui — gândul fantaste al a- 
propierii de Mihail Bota. La început nu ştia bine ce se 
întâmpă. Faţă de străinul din turn nu nutrea nici o 2- 
ficțiune, nu se opr.se decât arareori să se intereseze 
ae el, Dar când se trezea câteodată şi bănuia că el ar 
mai. putea fi încă în laborator, deasupra somnului şi n0p- 
ţilor ei albe — i. se părea că stă nu dedesubtul odăii lui 
de lucru, dar mai ales dedesubtul destinului lui. Refu- 
zase la început să-l vadă, se încăpățânase ca și cum 30- 
cul acesta ar fi fost mai primejdios decât se părea, își 
impusese să-l lase în pace. Orgoliul ei îmsă reacționa de 
câte ori Mihail Bota trecea pe lângă ea, salutând-o în- 
diferent, aproape dispreţuind-o. Se întrebase cu groază, 
în acele clipe de umilință: „oare întradevăr mă dispre- 
țueşte, pentrucă sunt fiica Profesorului Wagner ? peniru 
că trăesc în casa asta ca a mobiiă, pentrucă... Oare așa 
mă socoteşte el?“ 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL SUCUREȘTI STĂ DiEZOLANU CBI as PE ” "Taxa poştală plătită to numerar conforma aprobării dir. Grile P. T. 1. Ne, 


E a Ci SIE i 









































aaa] 
PD | 


30 MARTIE '1943 


In ziua aceea îl aştepta pe scă. 
rile din faţă. Ii văzu cum închide 
uşa după el, cum își strânge fu- 
larul în jurul gâtului şi cum tot 
nepăsător se îndreaptă spre 
poartă. Îi ieși repede înainte, în- 
cercând să zâmbsască — dar nu 
reuși decât un zâmbet strâmb, 
plin însă de neliniște. Tremura 
cuprinsă de teamă şi ca să-și 
axundă stânjenirea, îşi frămân- 
ia necontenit mâinile — una în 
alta. Brusc, Mihail se opri în loc 
puțn mirat, iniimidat chiar, Pu- 
sese aiât de tinsi în dimineaţa 
actea (şi acum i se mai cunoștea 
chinul ridicol al durerii lul in- 
time — pe obrajii palzi şi în 
caarcăne.e de sub och.), că ar fi 
trecut pe lângă ea fără so vadă, 
“absorbit doar de gândurie iu şi 
iăcă să-şi mai aducă aaninte câ 
noap.ea trecuiâ obsesia ei îl ur- 
mărise, Nu ştiu ce să facă mai 
îniai. Izabcia Wagner sia alât de 
aproape, exact în fața lui, şi 
Ochii ceia ciudați Daua se implântau în făptura lb 
ca nişte antene ascuţite. Niciodată nu fusese atât de imi 
Preswhâi. HeUşi util şut să-şi scoaă pâsaria, rarmaaaul N 
stângenit cu ea între degete și murmură: 

— Bună ziua, doimnișoară Wagner! 

Izabela continua să-l pr-vească adâarc, istovitor da în: 
tunecată, ca și cum avea să-l judeve pernuru păcate vechi j 
Se gândi o clipă să-l lase să plece, să se retragă dn dă 
Mu, iu, dar puranduci-se car îi caragnoaza — 4 PURA 
intrebarea aceea, care o muncise de muut timp şi pe cani 
niciodată nu știuse cum so des.ege. 

— Dece mă ozoeşi:, domnu.e ko.a? Ți-e frică de miine! Ş 

Mihail își dădu seama că umilitul în situaţia asta mii 
era ea, ci el. In izolarea pe care și-o impusese daia incas 
put, conştiunţa lui o închisese deopotriva şi pe Izabaa d 
li fusese trcă de ea insă. Acesa-i adevaruu, Șovăsă 
de muite ori, dacă este b.ne so intâ.nească sau sa cre 
dă câ nuci nu există o timță pe care 0 chema izabelii 
Wagner, că nici nu locueș:e acouo la câțiva pași de dă 
Fusese g.eu la inceput, dar apoi, fantoma care-i aparut ji 
in primise Zi:€ ta şi, repercursunea „unaginiior obsedant 
din portret — se şierseseră încetul cu încetul. Işi ads. 
cea vag aminte că Profesorul are o tată, dar imporiai & 
ţa ei nu se mai impunea cu fascinația sau vehemenţa 4 ÎN 
la începiit. Acum iat_o, însă, vie in rața lui, şi intoadae. 
una fe:a.e vii sunt mai străiucitoare decât cele din foto 4 
grafii sau tab.ouri. „Dar de ce nu mă lasă în pace? Q 
doreşte deia mine? se întreba el stingherit, mut, incapt 
bil să-i reziste. Nu vreau nimic decât uinişte, decât sas 
gură.aie. lemeile ie obosesc, nu penirucă ți-ar lua pre 
multe z.le din vieaţă, ci pentrucă îţi iasă semne pe corij 
Ştiinţă, îţi iasă amintiri pe care apoi nu le mai poţi sd 
porta. Când o femee îţi iese în cale — ea nu vine cui 
pute învauă.oare, nici cu prumis.unea unei fericiri vitoaă 








în suflet, vine cu mustrările ei de conștiință ca şi tu ij 
împărtășești din ele. Eu sunt strein aci, gândi însă ne 
d-a.s M.hail dacă a bine să fugă sau nu, suut strein în 
toate părți:e. Când se vor sfârşi experienţele, dacă se vas 
sfârş. în vreun fel, sau când Profesorul își va da searmiţ 
că totul este inutil — el va pieca. Nu-şi va mai aduce ș 
minte de mim-c, nu va trebu: să ducă de aici nici UN 
semn cu el. a 

lar dacă presupunem că se depășește pe ea însăș, a tacă 
cerem unei femei să uite că este femee, să se admită piai 
sine într'o ipostază sfântă, să aibă curajui unui sacrit «i 
c:u în iubire... O! treacuri, prostii frumoase pentru adn 
lescenţi și studenți. Viaţa nu-i asta, viața adevărată 
mai simpă, aşa cum spunea Șietan, să ne împiedicănă 
de femei fără scrupu-e, fără nicio responsab litate...“ Şi 
iat-o pe Izabela redobândită în realitatea ei vie, Dacă uşi 
întnde mâna, ar atinge ceva din făptura ei. Dacă cui 
vorbise adinezori, ei a auzit-o: „dece mai ocolit? și 
fost frică de mine?” Până şi glasul ei avea o sonoritatg 
ciudată, se identifica în întregime cu prezența ei, Mihali 
îi răspunse târziu, simțindu-se în acesi timp ocrotit did 
zâmbetul ei care-și recăpătase seninătatea și  farmecuuţi 
obișnuit. Incerca o emoție nouă, care se intensifica tf 
mai mut — cu cât încă Izabeia nu-şi luase ochii dupiti 
figura lui. Ă 

— Cum poţi să-ţi închipui că te-am ocolit, domnișoari ăi 
Izabela? redeveni el cam. N'aveam nici un motiv sta 
fac. Poate nu-s de vină decât experienţele, oboseala... sai 
scuză el. i 

Dar intuiţia fete: fusese mai justă. Se dădu câțiva Pașii 
inapoi, lăsând astfel între ei un spațiu — care le lăua 
astfel amândorora libertatea de a se sustrage acelei uij 
miri persistente. Zâmbetul îi dispăru numaidecât. Acum 
&ura i se subţie, adâncind o dungă lângă colțul buzei dia: 
sus, obrajii se strânseră parcă într'o durere a lor, iata 
ochii se întunecară din nou: 4 

— Ba da, domnule Bota. Ţi-a fost frică să mă întâia 
neşti. M'ai ocolit şi mereu ai fi trecut pe lângă mine gi 
pe lângă un lucru mort, dacă nu-ți ieşeam în d.um. 

Mihail se lăsă învins. 

— Ai dreptate, domnișoară Izabela. Aşa a fost. Nu şti 
însă dece. Dacă mă întrebi, poate că n'am să găsesc 
nu răspuns, 

— Mai crezut prea mult fata Profesoniui  Wagnttră 
reuși ea să continue, şi nici nu-ți închipui cât de mult nuj 
sunt fata lui. Al despre mine aceeași părere, pe carei 
ai despre tata... 

— O părere foarte bună! zâmbi e! încurcat. Dece îns 
cerci să mă prinzi în laț, domnişoară lzabeia? Becud 
nose că sunt prins dela început, numai nu mă 7Ortum 

“atât... adăogă enervat, gata să treacă pe lângă ea. Dugi: 
primul paz însă, ea îl prinse de braţ, dându-l înapoi 
şi apropiindu.se mai mult de el: 

— Nu pieca! spuse ea speriată. Pa rog foarte mult, ris 
mâi ! — şi în clipa aceea, glasul nu mai era al fete P! 
fesorului, ci al adevăratei Izabela Wagner —. o Izabeliăi 
însă care n'apărea decât rar şi probabil numai în mo 
meuatele de mare nelinișta. i 

— Să rămân? Fie, domnişoară... făcu Mihai! cu un scut 
de învingere. Am impresia că nu dumneata mă opreşti 
ci destinul — și niciodată n'am încercat să fug dinain; 
soarței Acum s'au tras sorții, râse el. 


















(Urmare şi eiârşt în numărul viitor)