Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0024

- me mm, 


PROPRIETAR: 


800. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Lifov | 


DIE) 


de AL. CIORĂNESCU 





E un lucru cunoscut, că începuturile teatrului românesc 
nu arcă mai sus de cei diniâi ani din secolul trecut. Pa- 
ținele piese traduse în limba română în cet din urmă 


sfert al veacului al XVIII-lea w'âu avut pentra publicul 
tomâneso decât interesul unor texte liierare, fără să se 
Îi. gândit cineva la posibilitatea unei reprezentări. 
Singura scriere teatrală din acest timp, despre cara se 
poate afirma cu oarecare certitudine că a fost jucată în 
fața unui public, e o parodie ardeleană asupra uciderii 


lui Grigore Ghica Vodă, Mai curând decât o acţiune dra- 
matică în adevăratul înţeles al cuvântului, acest text în- 
fățişează o urzeală de commedia dell'arte cu atâț mai cu- 
rioasă, cu cât porneşte dela un subiect de actualitate. A- 


pariţia ei, cu tatul excepţională pentru îndrumările. cul- 
torii româneşti de pe atunci, e opera, probabil colectivă, 
a studenţilor în teologie dela Blaj, operă rămasă dealtfel 
fără ecouri și fără alte urmări, „- 
Dar literatura de traduceri, atât de bogată şi de activă 
în pragul secolului al XIX-lea, trezeşte şi pregăteşte pe 
încetul interesul pentru genul dramatic. Şi e vrednic de 
luat în seamă faptul că acest interes se încălzește şi se 
desvoltă mai cu seamă la isvoarele dramatice italiene. 
Evident că pentru cine se gâ;wdește la primele mani- 


festări ale teatrului naţional, numele care pare a se în- 
fățişa cel dintăiu e acela al lui Voltaire. Tragediile lui de 
înspiraţie liberală, şi pline de îndemnuri aproape reva- 
luţionare, lupta lui împotriva tiraniei şi a fanatismului, 
au interesaţ deopotrivă pe primii noştri traducători, şi 
pe cel dintâi spectatori. Paralel cu spiritul lui de iuptă, 


de sacriticiu și de eroism, se afirmă aproape tot atât de 
puternice gustul publicului contemporan pentru artiticiile, 
pemtru langoarea şi sentimentalismul palidului Florian. 


Acelaş paralelism se poate ușor constata în împrumu- 
turiie făcuțe de teatrul românesc, literaturii dramatice ita- 
"Mene, oare a fost cel dintâiu isvor al inspiraţiilor eh. Cele 
mai vechi traduceri dramatice în românește, par + îl cele 
ale dramelor lirice ale lui Pietro Metastasio, făcute, ală- 
turi de ma! mulţi anonimi, de scriitori ca Jerdache Siăti- 
meanu, Alecu Beldiman sau Jon Budai-Delcanu. 
* Deosebirea nu 6 prea mare între Metastasio şi Florian. 
Panglicuţele celui din urmă, atitudinile convenţionale şi 
exceşzul de senţimentalism declamator se regăsesc întooc- 
mai în apera dramaturgului italian, în pluș cu un patea 
lirio şi cu o nobleţe de expresie, care nu sunt lipsite de 
poezie adevărată. Bine înţeles că aceste calităţi şi carao- 
țere, pretutindeni prezente în dramele lui Metastasio, nu 
se mai văd la fe! de bine în traducerile mediocre ale 
“vremii. In ele nu mai rămâne viu decât interesul pentru 
eonfliatul Gramatic, pentru niște sentimente reduse la ex- 
presia cea mai simplă, şi tălmăcite în graiul nesigur şi 
tărăgănat al începuturilor noastre literare. 


Ca şi Florian, Metastasio e poetul melancolic al unel 
epoci şi al unui stil de viaţă perimat, al secolului al 


XVIII-lea curtezan şi galant. In împrejurările dela noi, 
poezia lor se potriveşte cu gustul și cu aplecările boierilor 
de modă veche, cu langoarea orientală a moravurilor şi 


"au sentimentalismul dominant. Forţele revoluţionare, care 
urmăreso împrospătarea spiritelor prin adăparea lor la 
isvoare noi de energie şi la pilde puternice de acţiune, 


mu se vor adresa însă acestor modele, ci vor căuta satis- 
facerea gustului lor în tragedia lui Voltaire, şi mai mult 
incă în aceea a lui Alfieri, 

E interesant de subliniat că numele marelui poet italian 
e legat de toate vechile încercări româneşti pe tărâmul 
artei dramatice, după cum numele compatriotului său Me- 
tastasio e legat de începuturile literaturii dramatice în 
limba română, Alfieri şi Voltaire au fost cei dintâi autori 
reprezentaţi pe scenele româneşti. Imprejurările sunţ cu- 
noscuţe, dar merit ăsă mal fie amintite odată. 

Cine a deschis pentru prima oară gustul pentru apecta- 
dolul dramatic, şi le-a şi încropit pe cele dintâi, cu aju- 
torul câtorva prieteni amatori, a fost o femeie, domniţa 
Raid. Fiică a acelui Vodă Caragea, amator de teatru «el 
însuşi şi traducător rai iârziu al comediilor lui Go.doni 
în limba greacă, domnița Rală pare a fi fost îndrăgostită 
de această formă a ariei, ca dealtfel și de muzică, Și e 
probabil că se deda unor asemenea preocupări mai cu- 
rând ca să se distreze, decât pentru că vedea în (eatru 


„0 treaptă de inălțare a puterii şi a domniei părintești”, 
cum pretinde un istoric al teatrului. Dacă dorinţa ei ar fi 
fost cu adevărat să exalteze avantagiile unei domnii auto- 
ritare, p'ar fi ales desigur spectacole atât de primejdioase, 
de incendiare chiar, ca piesele lui Voltaire şi Alfieri, 
Intr'o sală a palatului domnesc, împodobită cu decoruri 
leitine de hârtie colorată, tinerii studenţi dela şcoala gre- 
coască din București, jucară, în limba greacă, tragediile 
Oreste, Moartea fiilor lui Brutus, și pastorala Daphnie şi 
Chloe. Despre cea dintâi dintre aceste piese, se poate a- 


firma cu siguranță că e cea a lui Alfieri. Cea de-a doua. 


ar putea fi tragedia Bruto primo a poetului italia, deşi 
ar părea că e mai degrabă traducerea uneia din cele mai 
cunoscute piese ale lui Voltaire. In orice caz, Alfieri pă- 
trundea la această dată, adică prin anul 1816, pe singura 
scenă din Bucureşti. 


După cât se pare, aceste spectacole improvizate avură 
un succes mai presus de orice aşteptare. Numal așa se 
explică sacrificiile făcute îndată după aceasta de domniţa 
Bali. Ea puse să se construiască la Cișmeaua Roșie prima 
saiă de teatru ziume amenajată, şi trimise la Paris pe 
tânărul Costache Aristia, care se distinsese în piesele a- 
mintite, pentru a-l ajuta să înveţe arţa dramatică, la 
şcoala “vestitului actor al regilor, Talma. 

La Cişmeaua Roşie, teatrul deveni în curând o şcoală 
de. patriotism și de înaltă ţinută morală pentru tineretul 
areo care se pregătea pe ascuns pattru marea mişcare re- 
novatoare a Eteriei. Piesele reprezentate fură tot cele a- 
Jâse la început, ia care se mai adăugară și altele, cele mai 
multe tot cu înţelesuri politice mai mult sau mai puţin 
actuale. Pe lângă Meropa, Zaira şi Mahomet ale lui Vol- 
taire, doi scriitori greci, Monti şi cunoscutul Iacovachi 
Rizo, traduseră din Alfieri două tragedii, Oreste și Filip 
1, printre cele mai reprezentative pentru ura împotriva 
tiraniei şi pentru dorul pasionat după libertate, 





(Urmare în pag. 3-a) 


UNIVERSUL | 


ABONAMENTE: 

autorităţi şi instituții 1000 lei REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 
e onoare A 

particulare 12 luni 360 a BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 


6 luni 1% ,, 





„Avoir une opinion, c'est pr6- 
j&rer de se ţromper aans un cer- 


tain sens”, . 
JEAN ROSTAND 

Un om cu adevărat b:ne-crescut nu excelează prin 
exces de pol'teță. Excesul de politeță parcă vr=a 
să atragă mereu atenția celorialți, având ceri să 
le spună: „Vedeţi, voi nu sunteți ca mine, tot eu 
sunt mai bine crescut |” Nu este aceasta o mo- 
jic.e ? Buna cuviință este esenţial mediocră. 

* 


Dela un anumit punct, cu cât arește în cantitate, 
politețec pierde din calitate. 
* 
Politeja excesivă este cea mai bună armă de răz- 
Dunare a omului subț.re contra mitocanului, 
X 
Comerțul cu prietenii ne este necesar și plăcut, 
întrucât prietenul este un am care „ne întelege”. 
Adică, își tace despre noi o idee completă în sen- 
sul pa care i-l sugezăm noi, așa cum cm vrea să 
tim și cum ne place să se creadă că suntem. La 
rândul nostru, pe prieten vrem să-l înțelegem, a- 
dică : să-l vedem cum este îndărătul măștii cu 
care vrea e! să ne apară. lată partida de „cache- 
cache” care ss joacă în aceste raporturi de „confs- 
siuna sinceră și profundă”, 


Peniru pedami'sm. Oomenii cu pretenție d= inte- 
lgenţă liberă acordă pedaniu.ui disprețul şi zafie- 
mezua lor. Substratul aceste: atitudini îmi pare a 
£ iritația în contra celui care îi deranjează din aro- 
meala confortabilă a gândirii lor incomplete, mul- 
țumită „G-peu-pres"-uri. Căci pedantisrmui este o 
invitaț.e la preciziune. 

X 

uir'o notiță despre Cehov, d-l M. Ralea cltecrză 
această butadă a unui francez : „la vie c'est la pour- 
guite de l'impossible & travers inutile“. Intervertin- 
du-i-se termeni: „le vie c'est ia pounsuite de linutile 
ă traven limpossible“ observația îmi pare a îi mai 
aniar și mai protund adevărată. 

Ik 3 

Cei cari au „sentimentul tragic al vieții” sunt oa- 
m=ni oarecum consolați cu grandoarea lui înșelă- 
toare. Mai adevărat și mai dureros este sentimentul 
a ceiace francezii înțeleg prin cuvântul „navrant”. 


După o vreme de exerciţii zalobii cu paradoxuri 
istețe şi meșteșugoase, multe bandiități apar curăţite 
da obișnuința obosită cu care erou debitate expedi- 
tiv, pentru comoditatea gândirii. 

După dsoc'eri abi'e de :dei, multe se asoriază la 
loc cum cu fost. Și unele locuri comune ns surprind. 
cu o trăinicie nebămuită. 

% 

O temes măritată are într'ânsa virtualitatea unai 
fugi dela căminul conjugal. Dacă mu o face, e fie din 
orgclu, fie din teamă, fie din considerente mărunte. 
(Trebue exceptat cazul foare rar al unei dragosia 
perseverente și nealterate pentm soț). În orice caz, 
trebue scuzată: e vorba aci de cspirația legitmă 
la o exper:ență mai completă de viţă, experiență 
care, prin educație și ob.șnuință socială, e acordată 
bărbatului, 

AL, PALEOLOGU 


CD ea AR m PE OTE E O a E a a E PO E a RI 


TELEFON 3.3019 








APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 6 LEI 








35 A z pf n er 
PP Adei 
at 


” “a REA 


rima 


s. 


A < 


ANUL LI Nr. 24 
SAMBATA 13 IUNIE 1942 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





PROBLEMA INTELECTUALULU 


Se va spune: problemă deplasată. Suntem 
în războiu, iar intelectualitatea este o formă 
de viaţă pașnică meditativă care se diformea- 
ză şi se disolvă „între săbii”. Părerea noastră 
este că războiul trebuie pr'vit aa una din cei2 
două probe mari prin care trebue să treacă 
îmtelectualul ca să rămână intelectual. Intâ:a 


- probă, şi în acelaşi tmp problemă, este pro- 


pria-i existenţă, iar a doua moartea. Războiul 
aparț.ne acesteia din urmă, este o formă a 
morții. Vom da în cursul rânduritlor noastre 
motivarea necesară acestor afirmații, pe 
care le-am făcut dimtru început. pentru a pre= 
ciza utilitatea unei discuţii despre intelectual, 
tocmai azi, în timp de război. Pentru no. răz= 
boiul e un mijloc de verificare a intetectma- 
lului, de aceea problema lui e actuală ori- 
când: 

Va trebui să lămur'm dela început ce este 
um intelectual ? Când zic artist, ori filosof, 
mintea fixează câteva atribute comune tutu= 
ror artiștior şi filosof lor și se poata cpri 
mulţumită. Când zic intelectuali spun artist, 
fiiosof, profesor, notar, imp'egat etc. — prea 


“multe deci, cât să nu fie nevoie de o prec- 


zare. Din cauza cuprinderii ei, noțiunea de 
intelectual a suferit și suferă mutilăr. şi in- 
terpretări capricioase, uneori pejcrative. Unul 
dintre motivele care explică starea aceasta 
este circulaţ a de câre sa bucurat ea, dela un 
timp, greu de fixat cu semne, dar în orice caz 
după Revoluţia franceză, E drept că demo- 
crat:zarea acestui comeeot, în sensu! rău al 
cuvântului, a venit mai târziu, atunci când şi 
înțelesul dernocraţ ei a fost alterat. Insemua 
democraţie libertate de realizare, în sensul că 
oricine poate urca scara vlori'or, dacă me- 
rită, dacă e valoare. De câna condițiomarea 
aceasta a fost uitată și nepregătiţi. au început 
să-și zică inteactuali, Intr'o măsură, pe drept 


-zuvânt, deoarece meseria aceasta presupune 


inteligenţă și intel genţa «ste o valoare. Se 
vede însă că în sfera noţiunii de intelectual 
mai încap și alte lucruri pe lângă inteligență. 

Pr vind lucrurile istoric, tre. note au 'ră- 
vas comune, aproape în toate epotle, noțiu- 
nii de intelectual Aceste note izvorăsc din 
criteri: a'ferite. Dn punot de vedere social, 
noţ unea aceasta aduce cu sine o notă de 
superioritate, de prestigiu. Ea presupune, în 
mod tacit, putere. A doua notă are o deter- 
minare psihotogică şi însemnzază predom:na- 
rea unui departament sufie'ese, a inteligenței. 
Din punet de vedere fiosofic, intelectual în- 
seamnă atitudine, şi într'un anumit sens, îm- 
păcare, Ă 

Cultura greacă este aceea care cea dintâi 
a dat naștere tpului, de intelectual, cu cele 
trei note pomenite. Că grecii au înţeles inte- 
lectualul așa, stau dovadă Olimpiadele, So- 
crate şi Cinicii. Prin ol mpiade l-au re-unos- 
cut, a pătruns în mase, prin Socrate i-au 
glorificat inteligența și prn cinici ne-au dat 
un exemplu de ceea ce poațe însemna atitu- 
dime. 

Aceste trei note nu sunt singurele, dar sunt 
punctele de convergență şi consistență ale 
noțiunii ce discutăm și de aceea le-am ales 
pentru început, 

Intelectualul lumii greceşti reinvie odată cu 
epoca Renașterii, iar cu Revoluţia franceză și! 
în timpul următor acesteia — luptă să cu- 
pr nâă svațiul, să şe răspândească. Secolul al 
XIX-lea, fidel revoluției înaintașe, a căutat 
să-i insti'uționalizeze ideile şi să le încadreze 
intr'o formă de Stat. Rezultatele noi. organi- 
zați sotale sau anumțat prin creșterea celo: 
dorn:ci de lumină, prin desvoltarea ştiinţelor 
pozitive, .virea mașin'smului, complicarea 
mecanismului social, diviziunea muncii și, im- 
plic t, prin crearea unor speţe de intelectu- 
ali, cari uneor: se deosebeau prea mut. Până 
în acest loc am putea vorbi despre un :nte- 
Jectuzl in general, tip — de aici încole avem 
în fața noastră intelectuali. Această diwversi- 
ficare ş. răspândire în spațiu a intelectualu- 
lui sa făcut în detrimentul conţinutuiui no- 
ţiumii sale. S'a luat, în ultima vreme, ca sn- 
gurul criter.u de sesizare, știința de carte în 
înțeles cantitativ, ind.terent dacă ea a lăsat 
urine și a operat o transformare în sufletul 
ceiuj ce şi-a însuşit_o, Asifel privită proble- 
rAA, nu vedem care ar fi notele comune din- 
cre diversele speţe de intelectuaii. Ce ar pu- 


de NICOLAE PÂRVU 


tea fi comun între un administrator financiar 
şi un sculptor? Ştiinţa de carte nu, îi ndcă 
unu] şi.e una Și ceiăla.t altceva. Dar să proce- 
dăm metodic. Prestigiul ca putere cei se 
acordă inteligenţei este un dervat, un rezul- 
tat al manifestărilor ei. Acesie manifestări 
vin de două domenii diferite: aceia al vieţii şi 
a conservării ci şi acela al unei realități 
de-asupra celei d atâi, a spiritului. In prima 
ordine de lucruri, inteligența pre.ungeşte şi 
funcţionează ca o armă şi ca um instrument 
de stăpânire a naturii. Stăpânul unei „nteli- 
gențe puiernice este stăpânul naturii și de 
aceca persoana lui se încarcă de prestigiu. Al 
doilea isvor de putere ţne de funcțiunea de 
transtigurare a inteligenţii. Ea rezidă în în- 
săşi. procedeele ei, în efortul de analiză şi 
conceptuajizare. Acest acd turma de-asupra 
realității macină, desfigurează datul și-i dă 
forme nvui, nebănuite și pe care mintea o0- 
bişnu tă le întrezărește greu, dar le recunoa- 
şte u.mită, când e dusă în taţa lor. Ne ple- 
căm asupra unei realități materiale, o tranş= 
figurăm şi o refacem după tipicul propriu al 
minţi noastre, apoi m.numându-ne de pute- 
rea noastră, o acceptăm pe aceasta mai de 
grabă. In această putință de a ne crela reali- 
tăţi noui stă marea faimă și tăria inteligenței. 
De aceea nu este ntelectual cei cara se da- 
finește numai după una din cele dauă funcţii 
ate intel:genței. 

Inteiectualul nu poate fi decât un om 
care-și urmează inte.igenţa. De aceea ţrăsătu- 
r.le proprii inteligenţei trebue să-l caracteri- 
zeze şi p2 el. ln această ordine de idei inte- 
lectualul este omul lucrurilor esențiale. Până 
să ajungă ia e.e, e nevoie de un etort de ana- 
liză şi de ierarhizare, cesa ce însemnează or- 
d ne şi ceea ce duce la disciplină interioară. 
Elementele esenţiale pe care inteligenţa le se- 
sizează vor fi cu atât mai cuprinzătoare și 
mal esențiale, cu cât sunt scoase din domenii 
şi realități mai vaste şi mai diverse, Acest 
iapt presupune informa e muatiletorală și 
putere de integrare. Drumul inteligenții este 
sirmgen., ese in.cănțuit și exp.icat. Wa nu ad- 
mite lacune de expiicaţe şi nu face saituri, 
CI progre-ează tep-at. A urma arest drum, 
pentru intelectual înseamnă a fi om simţit şi 
cinstit, a nu afirma lucruri de care nci ei 
nu-i convins, sau nu și le poate explica, Atri- 
butele acestea: cm aj esenţialului, ordine şi 
disc:p.ină inter.oară, cinste inte.ectuală, țin 
de ceea ce numim sp-rit criţic şi sunt conse- 
aința acestuia, 

In afară ds trăsăturile proprii ale imțeli- 
genţei, acsasia creiază pentru ntelectual atl- 
tud ni față de marile probleme ale existenţei. 
Am.ntim aci doar câteva dim cele mai impor- 
tanie: interes și cuiozitate, lipsă de dogma- 
tism, at.tudine activă, sentimentul relatimtă- 
ţii, care duce apoi la formarea unai înţelep- 
ciunii a vieții. 

Curioz tatea marelui intelectual nu se stâr- 
şește niciodată. De aceea nu trebue să ne 
pară paradoxal dacă p inteligenţă cu cât e 
mai bogată, cu atâta e ma: „nemuițumită”, 
deoarece curiozităţile ei cu atât sunt mai mari 
şi mai greu de satisfăcut. Ca o consecinţă i- 
mediată a aceste: curzităț: nio.odată satis- 
făcută, este atitudinea activă. Stă în firea in- 
teligenţei să fie activă, căc altfel nu am pu- 
tea lua cunoștiință de ea. Acest activism se 
explică prin rosiurie ei b oogice, în primul 
rând, iar mai apoi prin desfăşurarea ei ex- 
plicativă. | 

Activ sm nu înseamnă însă cu necesitate 
dogmat-sm. Lipsă da dogmariam, înțelegere 
față de problemele mari ate v.eţii, rezervă şi 
modestie faţă de probimele insouubile ale 

" imteligenţei omenești — sunt consecința unui 
sentiment uneori penibil, dar nu maj puţin 
real, acea al relativităţii noastre. 

Am putea fi întrebaţi pentru ce ținem ca 
ntelectualul să aibă conștiința acestui senti= 
ment ? Răspundem: pntmu ca să fie posibilă 
o conviețuire socială. Conştiința aceswmi sen- 
timent taie rădăcmila ş. exciude moiivarea 
ego'smeor oarbe, Ha ne face părtaşii acele- 
iaşi suierințe și a scetraşi insut cemţe, care 
sumt de natură să ne apropie și să ne facă 
mai buni, 








(Urmare în pag. 3-a) 





AUREL DIACONESCU 


Î a 
PPR eta 


2. 


Pe s 


Un frumos snoces a dobândit 
eni pe scena Teatru ui Comoedia, 
„gluma“ cremaţică a d-lui C. 
Colonaş ;  „Accdent Palace“, 
Vom reveni în numărul viiior al 
revistei cu o cronică amplă asu- 
paa  aceztui spec 2c0l care i-a 
ofarii lu; Birlic prilejul unui nou 
rol de mare efect, 


L. 
Un singur merit putem găsi 
ultimei premiere a Teatrului 


Municipal : acela de a fi readus 
pe scenă do. actori autentici, pe 
cari în uitimul timp am avut 
prea rar oczaia să-i aplaudăm: 
Lucia Sturdza Bulandra și N, 
Soreanu. Altfel comedia „Deschi- 
deţi feres.rele” n'a putut deloc să 
justitice faima de care se bucură 
în ţara sa autorul, Carlo Vene- 
ziani, 
L ] 

„Producțiile” claselor doamnei 
Marioara Voiculescu și a d-nilor 
Ion Manolescu și Ion Sârbu, au 
scos la iveală numele câtorva ae- 
tori tineri de real talent. Aceșiia 
ar fi d-nii Traian Popescu Vraj- 
bă (un excelent Cyrano), Petru 
Asan, lon Isaia, C. Bărbulescu 
N, Alexundrescu Toscani, Aurel 
Dumitru  Benciu,  losif Hen.er 
şi domnișoarele Raluca Zamjires- 
cu, Kiki Panait, Marcela  Geor- 
gescu, Finţescu, Lia Cărbunescu. 
Nina Diaconescu și (mai ales). 
Coriha Constantinescu, 

Bine înţeles, n'au lipsit dela a- 
ceste producții nici evoluțiile co- 
mice ale unor tineri pre endenţi 
la glorie cari vroiau cu tot dina- 
dinsul să fie dramatici. Asupra 
acestor producții vom reveni, de 
altfel, în numărul viilor, cu un 
amplu reportaj. 

e 

Prezentarea piesei „Tragedia 
dragostei” a celebrulu: autor Dor- 
vegian Gunar Heiberg a fost in- 
terzisă la București, din . cauza 
„imoralităţei” care sar degaja 
din acțiunea ei. 

Noi, care cunoaștem textul 
dramei, ne întrebăm pe bună 
drepiate : cu ce este piesa lui 
Gunar Heiberg, dramă de auten- 
tică vaoare Lterară, mal imora- 
1ă decât inepţia muzica'o-porno- 
grafică „Are tata un băiat” ? 

Și apoi: 

Dac piesa a fost a socotită 
morală pentru a putea fi pre- 
zentată într'un turneu în provin- 
cie şi imorală pentru București ? 


e 
Acum doi ani, o revistă lite- 
rară, în c-drul unu corner, â 


p'emiat p'esa aulorului ardelean 
Leontin  Brmidașcu: „Omul şi 
moartea“, 

Piesa, publicată apoi în aceeaș 
revistă Li erară ne desvă:ua ta- 
lentul robust al au'orului și o 
prec'să stăpânire a dialogului 
dramatie. 

Am aflat apoi că d. Brudaşcu 
a prezentat piesa sa comi'etului 
de lec ură al Tea'rului Naţ onal. 
Nu ştim care a fost verdictul a- 
csiu: comite!. Ne miri însă fap- 
tul că o piesă românească, în- 
tvadevăr bună, ma văzut până 
ecum lumina rampei. 

L 

Revistele de specialitate ne-au 
anunțat că în viitoarea stagiune 
de toamnă, domnul Tony Bulan- 
dra va juca pe scena Teatrului 





Aţi aflat, îu- 
biţi cititori, tri- 
sta reputaţie 
de care se bu. 
cură ,.stăzi e- 
poca azoică, 

Savanţii ar- 
heologi o 0co- 
tesc; manualele 
de istorie o ci- 
tează fără lux 
de amănunte, 
sub pretextul 
că în această 
epocă mar fi existat viaţă, ȘI 
acestea toate știți pentru ce? 
Pentrucă oficialitățile din e- 
poca azoică n'au avut preve- 
derea să ne lase nici o fosilă, 
oricât de modestă ar îi fost, 

Cred că n'ar mai trebui s'o 
spunem, dar suntem cu toţii 
de acord că ar fj î.arte ne- 
plăcut ca peste un mlion sau 
două de ani să auzm pe sa- 
vanţi  decretând cu aceeaşi 
condamnabilă ușurință  in- 
existența, vieţii pe pământ în 
1942, sau cine știe ce defor- 
mate aspecte ale vieţii dia 
timpurite noastre. De aceea, 
oficialităţile noastre, avână 
viu în minte exemplul nefe- 
ricit al oficialităților din a- 
zoic. ar trebui să acotâie o cât 
se poate de vie atenție fosi- 
lelor actuale, întrucât ee vor 
rămâne singurele mărturii ale 
trecerii noastre prin secotul 
douăzeci. In consecinţă, tosl- 





curt 


Nostru. Şi domnul Maximilian 
va fi angajat de un alt teatru 
pariicular. Domrul Siorin se pa- 
re că va juca pe scena Teatrului 
Naţional. Iar noi asistăm cu o4- 
recare melancolie la destrămarea 
unei serioase aşociații dramatice 
care an: de-a rândul a repurtat 
frumoase succese pe scena Tea- 
trului Regina Maria, 
L] 

In sfârșit, direcția Teatrului 
din Sărindar sp hotărît definitiv 
asupra nouei sale premiere: „O- 
mul care zâmbește” de  Bonneli 
cu d-nii Bulfinski, Lungeanu și 
Beligan în rolurile principale 
Domnișoara Nineta Gusti va 1n- 
terpreta primul rol femenin. 

o 

Numai lucruri bune am auzit 
vorbindu-se daspre piesa confra- 
ților Ve'icu și Zbârcea: ,„Minis- 
tru cu termen redus”, care se va 
prezenta în siagiunea viitoare pe 
scena unui teatru particuiar. 


TRALL 


Cronica 


CONSTANTIN SILVESTRI 
LA „FILARMONICA” 


Din marea îmbinare de daruri 
și ce măestrie care trebue să 
împletească arta şefului de or- 
chestră, tânărui compozitor Con- 
stantin Silvestri şi-a  însuşt, 
până acum, prea f:umoasă parte: 
pentru a nu-și vedea drumul 
deschis şi ocro'it şi către această 
lature a carierii d-sale. 

La „Operă“, l-am văzut lup- 
tâna cu ansambluri: lipsi'e de si- 
&uanța aeplinelor coordonări pe 
care numai mai multe repetiții, 
san uneori, măcar 0 repetiție, 
căci se poate în âmpla ca şi a- 
ceasta să lipsească, o pot da 

L-am văzut, dela un spectacol 
la altul, parcurgând un urcuș 
Cibin V G. seturi Edi viu 
tat configurația complexă și 
foarte imteresantă a unui „tem- 
pe.amen; de creator, poate cu 
prea mare cerbic:e potrivnic ori- 
că:ei concesii, oricărei  „ate- 
nuări“ ale unor exprimări sin- 
gularizante, dar de indiscu'abil 
cupri.:s inţerior, în multe din 
paginile pe care le-a compus. 
Am deslușii în pianistul Con- 
stantin Silvestri o nativi facul- 
tate de pătrundere a muzicii şi 
acea găsire firească a adevărului 
sonor, a fondului, a vieţii inte- 
rioare dim complexul unei mu- 
zei, care caracter:zează artistul 
înăscut, dublat de cercetătorul 
iniţ:at, 

Am ascultat  înstârșit urmă- 
toarele improvizații, fie în stil 
dinainte hotăriţ, fie în totală li- 
bertate de vocabular, dar pe 
motiv bine determinat, pe care 
le aşterne o'icând pe pian cu 0 
ușurinșă, un natural, o tehnică 
a construirii imediate şi în ace'aș 
timp o logică și o consecvență 
care nu mai pot lăsa noi 0 în- 


95 


lele noastre ar trebui plasate 
în așa fel, încât să se poută 
garanta o păstrare în condiţii 
optime, iar pentru agremen- 
tul viitorilor arheologi, ar 
trebui din vreme clasate și 
prevăzute cu numere de 0r- 
dine, 

Nu mai vorbim de fosilele 
— personalităţi care sar că- 
dea să tie însoţite de tăblițe 
explicative cu ilustrații 
culori, 








în ; 





UNIVERSUL LITERAR 


Cronica dramatică 


aaa 
STUDIO NAȚIONAL : 
„SURORILE AMAN” 
piesa in 4 tablouri 
de Sandra Cocorăscu 


Se prea poate ca ultimele o- 
pere dramatice ale autorilor ro- 
mâni, să fi contr.buit prin fac- 
tura lor scăzulă la neîncrederea 
cu care publicul bucureştean A 
primit premiera piesei d-nei 
Sanâra Cocorăscu. 

Au Ipsiţ din sala Studio-ului 
mii ţi din premierișii nelimpsiți 
dela spectacolele d-lor Tănase 
sau Vlădoianu. 

Şi — ceea ce he-a mirat mai 
mult — unii Gin mai puţin nu- 
meroşi spectaiori dela premieră 
îşi expr:mau în 'oyer nemulţu- 
mirea în legătură cu această 
plină de calităţi piesă a d-nei 
Cocorăscu, 

Ne face impresia că pubiicul 
nostru nu mai are Tăbdare să 
asiste la prezentarea unei piese 
superioare. Prea grăbiţi, specta- 
tonii încep să se agite pe scaune, 
să tuşească, să sâsâe sau să lege 
discuţii foarte instruotive cu ve- 
cinii, Şi aceasta numai în cazul 





muzicală 


doială așupra veritabilei chemări 
pe care acesţ tânăr o are pentru 
muzică, 

“Toate au avut reflexul lor în 
conceriul dela „Filarmon ca“. 

Constaniia Silvesiri are ceva 
de sp:s și dela pupitru. dir.jotal. 

'Trebue să i se dea posibilitatea 
să o facă. La „Filarmon:ca“, cu 
orchestra „Radio“ şi cât de cu- 
râni şi vreo încercare peste 
fruntarii care să stimuleze prin 
succesul sigur ce-i vedem, încre- 
derea în acest valoros tânăr ta- 
lent românesc şi a celoz ce nu-l 
Ano « indn:muus și Î-0 Mau pie- 
cupeţesc încă. 

Concertul „Filarmonicei“ a'ri- 
jat de Silvestri a adus şi sporiri 
ue repo:.0:;.u, cu cea a «v-a 
simfonie de Schubert, adesea de 
mare belșug de gând muzica! şi 
m ădie inspirație și cu £ ămân- 
tatul final, de intens accent dra- 
matic şi desfăşurare simtonică 
doveditoare odată mai mult a 
marilor creați care ar îi fost de 
așteptat &ela Schuberi dacă viața 
nu i var îi sfârșit, din nefericre 
pentru omenire. la vârsta la care 
Bee'hoven scrisese abia simfo- 
nia 1-a, 

Tot astfel cu impregnatele de 
Spir't ale epocei, scene din bale- 
tui „Paris şi Elena“ de Gluck. 

În concertul pentru pian şi or- 
chestră în la minor. de Grieg, 
cea din urmă d:mineaţă smfo- 
nică din stagiune a „Filarmoni- 
cei“ a mai înfățișat noutatea şi 
sub aspectul solist, prin prezen- 
tarea pentru pr ma dată la acea- 
stă est.adă a d-nei Angela Con- 
stantinescu - Isirăteanu, care 4 
răspuns cu remarcabile însuşiri 
instrumentale şi expresive şi o 
tehnică ae lăudabile perspective 
cerinţelor de virtuozitate și at- 
mosferă romantică a cunoscutei 


compoziţii. 


ROMEO ALEXANDRESCU d-nei 











- 


EPOCA DE CARION 


Inainte de a trece la epoca 
de piatră, trebue să facem 
câteva  destăinuiri cart, pe 
lângă că vor completa deiec- 
tuoasele relatări istorice cu 
care ne-au obșnuit savanții 
de până acum, vor avea darul 
să uimească și pe cei mai ini- 
țiați savanţi ai timpurilor 
moderne. 

Şi pe drept cuvânt, 


CADRUL ISTORIC 
Nimeni nu știe că între epo- 
ca azoică, care a durat 188 
miliarde ani și epoca de pia- 
tră, care a durat 322 miliarde 
ani, a existat epoca de carton. 
Spre deosebire de cetelalie, 
aceasta n'a ținut decât doi 
ani. 
Epoca de carton se subdi- 
vide în sub-epocile: 1. de mu- 


când pe scenă nu ge petrec lu- 
cruri  interesânte;  (nteresan'e 
au ajuns în uitimul timp pentru 
publicul nostru doar p'esele cu 
multă acțiune, oricât de insipiae 
şi lipsite de veridic ar fi ele, gus- 
tul spec atorilor de azi oscilând 
între farsă şi eftină meioaramă), 
Câte-odată, d-nii qin stal ac- 
ceptă şi o piesă superioară, dar, 
excesw de pretenţioşi, pun şi 
dânșii o condiţie: p'esa să fe 
iscălită de un autor străin aes- 
pre care să fi auzi' dela priete- 
nii lor cuţi că ar fi „grozâv“, 
cazul acesta, srecta'orul 
bucureştean capătă o înfăt sare 
dureros de ridicolă : stă cuminte 
pe locul lui se uită tintă pe 
scenă, "'ără să priceapă mare lu- 
cru, și se pliotiseşte de moare. 
La sfârsitul spectacotulv, dânsul 
declară că p'esa i-a plăcut, nu 


de alta, dar fiimădră e autorul cu- 
noscut şi „celebru“, 





MARIETTA SADOVA 


Dar atunci când o piesă bună 
este iscăl.tă de numele aproape 
recunosecu aj d-nei Sandra Co- 
corâscu, spectalo.ul găsește că 
nu e neapărată nevoe să asculte 
discuţiile ce i se par lungi și 
plicticoase şi chiar că are dreptul 
să-şi permită să declare că pre- 
feră unei astfel! de piese farsele 
în cari nici Brlic nu vrea să 
mai joace, 

„După părerea noasră cel pu- 
țin, piesa d-nei Sendra Cncorăsou 
este alături de „Copiii pământu- 
jui“, cea mai bună piesă româ- 
nească prezentată în actuala sta- 
giune.  Ceesce nu înseamnă că 
pesa nu prezintă și ea unele la- 
cune, inerente oricărui debut. 

Și cea mai mare greșală a 
d-nei Sandra Cocorăscu, credem 
că ese defectuoasa împărţire a 
imcrărei sale în cele patru ta- 
blouri, 

Nu vedem de-o pildă de ce-a 
fost nevo'e de două tablouri 
pentru a reda atmosfera din casa 
surorilor Aman. 

Tăina unele scene inuiile. d-na 
Cocorăscu ar fi putut foarte uşor 
realiza un singur ac, ca să spu- 
nem aşa, „pregătitor“ al micel 
drame ce-avea să se petreacă în 
sufletul Jeanei, cea mai tânără 
(de 40 de ani) soră Aman, 

In sch'mb S'ar fi putuţ ampli- 
fica tabloul al III-lea, realizân- 
du-se din el un la fel de bun act 
al II-lea, în acelaş decor, din ac- 
tul I. evitânâm-se as fe! lunga și 
pe alocuri inuţila „„discuţi» în 
do'“ ne malul apel, dintre Jeana 
și Mihai, 

Transtormarea acestui tablou 
în act „normal“ l-ar fi scuti: şi 
pe d. Sică Alexandrescu de a 
introduce, pentru înviorarea 
tabloului ușor banal, scene pe, 
cari o doamnă din faţa mea le 
numea erotice. 

Nu ştim dacă îi sa mai spus 
Cocorăseu lucrul acesa- 


cava maron; 2. de carton gu- 
dronat şi 3. de carton bristol 
cu dungutiţe bleu. Fiecare din 
aceste epoci a ţinut câte opt 
luni şi mai bine, deoarece în 
aceste timpuri anul era for- 
mat din douăsprezece luni și 
ceva. 
PREOTUL PAGAN 





Pe malui unui fluviu lim- rau, căci le spunea cât este 








Regretăm însă că, prin aceste 
scăpări din vedere, dânsa ne-a 
Bilit să ne ară'ăm unele nemul- 
țum'ri în legătură cu un specta- 
col care, în general a fost însă 
de 'actură superioară. 

Cineva spunea că, asistând la 
piesa „Surorile Aman“ a avut 
impresia. că citea un roman en* 
glezesc, Nu era depar.e de ade- 
văr, acel domn. 

Intâ:n:m în cursul a 3 din cele 
4 tab'ouri aceeaş a'imosferă de 
familie pașnică, întâln'm 3 fete 
bătrâne cari discută despre lite- 
ratură, flori şi te'uri de mân- 
care şi în suf'einil cărora se pe- 
trece o mică dramă, eterna dramă 
a fetelor bătrâne. 

Una, cea mai bătrână, s'a re- 
semnat de mult. 

A doua hu vrea să uite dra- 
gostea ei dm tinereţe pentrucă, 
În delicioasa ei naivitae, are 
impresia că doar durerea, deve- 
nită prin scurgerea anilor plă- 
cu'ă, o Poate face fericită. 

Iar a treia, Jeana, înţelege. să 
lupte pentru a înlătura dest'nul 
care pire a se fi abătu: asupra 
celo- 3 surori Aman, 

Mihai — un tip inferesant de 
„mehotării“, realizat de autoare, 
— o părăsește pentru a se în- 
toarce la Bucureşti, lângă fe- 
mea pe care o iubise mal de 
mult, (Cam stângaci e procedeul 
d-nei Cocorăscu de a o prezenta 
pe această femee în chip de 
„vâmpă“). 

Jeana rămâne alături de cele- 
lalte două surori ale sale, feri- 
ci'ă însă că prin copilul pe care 
îl va avea în curând. își va găsi 
un rost în viaţa ei atât ae plic î- 
coasă şi de „prăfuită“ până a- 
tumei. Ș: la feric'rea ei înţeleg să 
participe și celelalte două surori. 
In această privinţă. ultima scenă 
a tabloului: IV este înduioșă oare 
Prin simplitatea ei, 

Toate cele trei interprete ale 
emrorilor Aman, trei din cele mal 
de frmte actriţe ale primei noa- 
Se scene, au dat o adevărată 
lecţie de interpretare unui public 
obisnuit în ultimul timp cu vedete 
răsărite peste noapte şi susținute 
printr'o reclamă scump plăti ă 
revistelor de specialitate, 

D-na Marietta Sadova, cu o 
excelentă mască, a fost cea mail 
bătrână dintre surori, Dânsa ,a 
avut”, ca să spunem așa, două 
scene în piesă: una în tabloul II, 
când prin mijloace simple a isbu- 
tit să smulgă râsul spectatorilor, 
și una în tabioul IV când, prin 
mijloace la fel de simple, a știut 
să fie cât se poate de emoţao- 
nantă. 

D-na Lilly Popovici. de o fer- 
mecă oare naivitate potriv'tă ro- 
lu'ui, a dobândiţ un frumos suc- 
ces mult mai valabil decât așa 
zicele „extraordinare creaţi“ pea- 
lizate de cine ştie ce vedete pla- 
timate şi lipsite de vocaţie ar- 
tis ică. 

Yar d-na Cleo Pan Cernăţeanu, 
în rolul pr'mo'wal al Jeanei, a 
știut să redea perfect transfor- 
marea sufletească şi chiar fizică 
a eroinei. 

In alte roluri au apărut d-nele 
Maria  Voluntaru (despre care 
toată lumea şie că mai poate 
interpreta şi altceva decât doar 
servitoare moldovence). Emilia 
Cozachievici, Cella Dima şi d-nii 
Toma Dimitr:u (excelent în ro- 
luri de compoziţie, dar necon- 
vingător în chip de îndrăgostit) 
şi N. Motoc, 

D. Sică A'exandrescu, directo- 
Tul de scenă al spectacolului, a 
tinut să-și arate prezenta în „ta- 
bloui de pe malul apel“. 

Am fi preferat să remar-ăm 
mai multă atenție în amăn»ntele 
decorului din camera de primire 
a cop ret fete h*trâne. 

Mai puţină lumină. mai mult 
prat. mobile mai vechi, “otoara- 
fii din tinereţe n'a fi stricat 
pentru redarea atmosferei, 


TRAIAN LALESCU 





n GRIA OMEN 


Despre prepararea fosilelor viitoare 
| TUI 


de carton, un preot păgân. 
Acesta se hrănea cu piel de 
banane şi se închina unti bu- 
căţi de săpun pe care 0 pes- 
cuise întmo baie publică. Du- 
minica şi sărbătorile legale, 
se închina în  moă speciali 
unui ceasornic care îi căzuse 
din cer și nu se stricase; din 





această cauză, mulți îl vene- 


pede, trăia în timpul epocii ceasul, 





ATA ADEDINCOLOALERA MDă 


13 





1UNIE 1942 





Mai pe larg 


ACADEMIA REGALĂ 


de Artă Dramatică şi-a ținut săp- 
tămâna aceasta obicinuita pro- 
diucţie estivală, cu studenţii dn 
ultimul an. Deoarece în numă- 
rul viitor cronicarul respectiv se 
va ocupa de examenele celor „in 
prag de carieră“, în această co- 
Wană ne îngălu'm să prezentăm 
pe „cei 4 maeștri” cari dealun- 
gul celor trei ani de studii au 
pregătit cea mai proaspătă gene- 
rație de artişti pe care o dăruesc 
scenei românești, 
Iată-i : 


MARIORA VOICULESCU 


Anul trecut a primit o clasă de 
studenți — să ne fie îngăduit s'o 
spunem: formaţi la școala (căci 
există un fel minunat de predare 
a precepetelor artei scenei!) a 
d-nei Marietta Sadova. Deci în- 
îrun câmp fertilizat, tempera 
mentul tumultos și cunoașterea 
realităților imediate ale teatrului, 
de care d-na Voiculescu ne-a dat 
dovadă în cariera d-sale — aveau 
darul să completeze configurația 
actorilor de mâi târziu. 

Totuşi, e bine să se știe — și 
credem că spectatorii atenţi au 
opservat ia producție — că d-na 
Voiculescu își stăpânește ciracii. 
Şi ca să fim înțeleşi: fiecăruia 
nu-i dozează latențele în firescul 
granițelor unei personalităţi, des- 
coperindu-le „întrebuințări“ fi- 


ta e ea ta PR E ao i ta eine, 
+ EUGENIA CIUCURESCU 


Ne-a părăsit o actriţă din ve- 
chea generaţie, Eugenia Cwcu- 
Tascu, 0 strălucită actriță din 
trecut, a jucat de curând, 
cu 7nai puțină strălucire decât 
odinioară, în fața rampei, ul- 
tima scenă a morţei. 

In Jiacare an ne pănăsește 
câte-un reprezentant al tea- 
tmului, de altă dată. 

„„Demetriad... Nottara... Bre- 
zeanu... Morțun... Și acum, Eu- 
genia Ciucurescu, 

Noi privim cu durere, se- 
nina ilor trecere „dincolo“... 

Şi regretul îmbracă haină 
de ușoară melancolie câmd ve- 
dem că „bătrânii“ ce ne pără- 
sesc, cu greu vor putea să-și 
găsească în actuala generație, 
înlocuitori, 

Ce ag a Ea ay Cara aa e d ia pe CER 


ERRATȚA 


Dintr'o eroare care a fost 1e- 
marcată prea târziu pentru fi în- 
dreptată, din articolul d-lui G. 
C. Nicolescu : Traducere şi origi- 
nai în proză din numărul trecut 
al revistei noastre, s'a omis un 
îmtreg aliniat. După cum articolul 
fără textul care-l completa și-a 
pierdut din înțeles, tot astfel, a- 
cum, pasugiul respectiv. reprodus 
singur, ar rămâne fără nicio sem- 
nificație, Renunțăm de aceea la o 
procedare obișnuită dar inutilă, 
cerând scuze cititorilor și auto- 
rului pentru. această  inaduer- 
tență. - 


FRUMOASA FATA 


In fiecare zi, o frumoasă 
fată venea pe malul drept a! 
fluviului cel limpede, unde se 





juca scuipând în apă ca să 
facă rotogoale, căci petricele 
nu se găseau încă în epoca 
de carton, De pe malul stâng, 
preotul păgân o privea cu 
ochi de acecași religie. Și pe 
zi ce trecea, două lucruri îi 
creşteau deodată: barba și 
dragostea vinovată pentru 
fata de pe maiul de peste 
d: A 

Și deși începuseră să crea- 
scă împreună (căci până a- 
tunci preotul se păstrase ras) 
după un an și Jumătate, cea 
din urmă  întrecuse pe cea 
dintâiu. Dar din cauză că 
barba și dragostea creșteau 
laolaltă, acestea se încâleiseră 
în aşa hal, încât erau îngro- 
sitor de înodate, 


rești, ci le impune o compunere 
de rol cu totul nervoasă, specițică 
temperamentului d-sale, și care 
nu face decât să înstrăineze 
matca de multe ort dumnezeedacă 
a începătorului, 


MARIA FILOTTI 


meste profesoara care ascultă ! 
(Nu se osteneşte cu Prea multe 
indicaţii). Aceasta dă prilej stu- 
dentului să ge producă liber, deci 
urmându-și o traiectorie de mai 
înainte creionată din conciliabu- 
lile avu'e în clasă intre colegi. 
Maria Filotti îşi rezervă către 
sfârșitul lecției  obiecțiuni de 
supervizor. Atâţ! 

Unui străin de cele ale teatru- 
lui (care bunăoară mar ști că d-na 
Filotti face în fiecare seară sta- 
tul de plată al teatrului Sărin- 
dar!) — i-ar părea, neindoelnic, 
plictisită de meserie şi că e 
„muncitţă“ de gândul negru al 
pensionării. De aci un mare nea- 
juns în clasa d-sale: personali- 
tăți neingrădite. Tinere şi tineri 
cari nu se pot angrena unul an- 
asamblu ; naturali că nu se poate 
vorbi de o configuraţie teatrală — 
ci de o roză de vânturi cu un 
repertoriu zaharisit. D-na Filotti 
să îi fost, poate, altfel, cândva... 


10N MANOLESCU 


Iată protesorul surprizelor. Ur- 
meş la catedra lui Const. Nottara 
— care i-a fost dealtfel maes- 
tru, — calcă pe aceleași urme 
mari, înnoit, cu fiecare genera- 
ție care îi trece prin mână. 
Acest maestru tânăr — tânăr cu 
fiecare Septemwrie început! — 
îşi c.ădeşte în fiecare an o clasă 
nouă. Clasa lon Manolescu este 
o grupare teatrală care trăieşte 
independent — din descoperirile 
pe care maestrul le-a făcut în 
fiecare student şi studentă. 

Ion Manolescu este un îndră- 
gostit de clasa lui. In primii ani 
alegerea bucăţilor e la latitudi- . 
nea fiecăruia. Mai târziu inter- 
vine grija protesorului ca să nu 
fie alterată personalitatea care 
mijeşte. Și aici marele dascăl 
este dubiat de camaradul care 
pregătește sufletul tânăr al calor 
cari vor da piept cu biciuirile 
reflectoarelor, 

Ion Manolescu nu amăgește pe 
nimeni ! 

Ion Manoiescu zâmbește, Atât ! 
Şi e mult pentru cei cari i-au 
wrmărit producțiile. Zâmbetul 
lui este surpriza ! 

Mărturii, talentele care dela un 
timp stăpânesc Teatrul Românesc, 


ION SÂRBUL 


Dacă se vorbeşte de o artă teu- 
trală românească, numele profe- 
sorului Sârbul este strâns legat 
de ea. 

Silința lui este întru promowa- 
rea talentelor robuste și în edu- 
carea actorilor noștri pentru în- 
terpretarea unui repertoriu țără- 
nesc. Antificiul în specificul ro- 
mânese a fost una din metehnela 
pe care profesorul Sârbul-a le- 
cuit-o la puținii li studenți. 

Dela Ion Sârbul dacă ne-ar ră- 
mâne trei actori țărani — doar 
atât | — şi ar trebui să ne plecăm 
genunchii, 


NEALTE 





DESNODAMANTUL 


Trecuseră aproape doi ani, 
în care timp preotul păgân 
nu mai trăise decâț pentru 
priveliștea ce i-o oferea tână- 
ra fată de peste malul stâng 
al fluviuiui cel limpede. 

Intro zi însă, îi încolți în 
dnimă gelozia. In zadar se 
chinuia să ghicească: niol 
bucata de săpun, nici ceasor= 
nicul, pe care de mult uitase 
să-l mai întoarcă, nu-i pu- 
teau spune ce fămta fecioara 
în timpul când lipsea de pe 
malul opus, . 

Intraltă zi se hotărt să o 
urmărească; îşi părăsi grota 
din care nu ieșise de o viaţă 
întreagă, şi porni pe urmele 
ispititoarei fete. 

Revelația fu îngrozitoare, 

In fiecare zi, între cinci și 
șapte, iubita lui se întâlnea 
cu un mamut! 

— „0, zei!“ strigă sărmanul 
preot păgân, care era un 
profet în feiui iui, „mamutul 
este strămoșul elefamtului; 
deci iubita mea pe care o so- 
coteam o fecioară meprihă- 
mită, nu e decât o feme în- 
treţinută!!!“ 

Și ca să nu mai rămână 
nici o urmă a groaznitului 
său păcat, negru de mânie, 
preotul provocă un uragan 
care distruse toată epoca de 
carton, 

(va urma) 


GEORGE VOINESCU 


FIINDCĂ EMINESCU 


nu înseamnă numiui EMINE- 
SCU, ci un nivel foarte ridi- 
cat și foarte repede ridicat în 
cronotopia literaturii și cul- 
turii noastre moderne, nivel de 
la care au pornit şi pornesc a 
tâtea perspective, este bine să 
mai notăm câte ceva. 

Spiritul german, solicitând, 
în primul rând, adâncurile su- 
fletului nostru nu tocmai me- 
ridional, a exercitat și exercită 
asupra acestui suflet un fel de 
vrajă, Vrajă care cheamă ia 
suprafaţă substanțele noastre 
psihice cele mai intime. 

De aceea toți românii cres- 

„ cuți în mijlocul sau în imedia- 
ta apropiere a culturii germu- 


ne suferă de prea mult jond. 


— de prea mult sujlet, cun: 
sar exprima d. Blasa. Din a- 
cest punct de vedere, cultura 
germană nu poate fi de tot 
favorabilă.  Rudimentare, dar 
cu atâta mei autentice, ritnu- 
rile ei frâng şi tulbură crista- 
lizările pur formale şi restitue 
vieții ceeace. deseori în nod 


IUNIE 1942 


euzțe În blyl 
LareRATURA 4) Îl 





pl a elementului cultural 
german pe unduirile, — nu 
este contrazicere, — nici chiar 
su de nemeridionale sau ne- 
mediteraneene ale suiletului 
nostru aflat, actualmente, în 
deplină desfășurare furmolă. 
Să nu fim greşit înțeleși sau 
interpretați cu anumite SCo- 
puri. Modestul autor al nces- 
tor rânduri a copilărit printre 
nemți, vorbește germana tot 
aşa de nuanțat și de volubil 
ca şi româneasca, cunoaște, de 
la origină și până în ziua de 
azi, literatura și filosofia yer- 
mană şi nu are nici un înte- 
res a afirma gratuități, Afir- 
mă însă că momentul german 
în serisul și gândirea româ- 
nească poate fi un moment de 
foarte fertilă răscolire a zără. 
mintelor noastre nevalorilica- 
te încă, — cu condiția însă ca 
această valorificare să jie fă- 
cută după măsurile sufietului 
românesc! 

Dar să trecem mai ueparte. 


PRIN „EMINESCU“ 


ne-am permis să simbolizăm,. 








risipit poate energiile creu. 
toare dacă nu-i remarca Tit: 
Maiorescu, sau ar fi ales alte 
drumuri dacă nu treceau prin 
Germania. 


ANUMITE INFLUENȚE 
GERMANE 


"însă se vădesc și ln alți autori 


contimhorani cu poetul Doinei 
sau contemporani cu noi, 1. 
Slavici și George Coşbuc, — 
amintim că El Zorab își are 
isvorul în Die Perle der Wiiste 
a contelui Strachiwitz, — pre- 
cum, mai târziu St. O. Iosif, 


Octavian Goga, iar în zilele 


UNIVERSUL LITERAR 


cută în liniște și ordine ger- 
mană. Această ordine este, în 
orice caz, exemplară, — ca și 
curăţenia - nemțească. Curdţe- 
nia este un factor educativ de 
mare valoare. Ea te învață să 
nu fii niciodată „murdar“. 
Bătrânul tată Jahn îi învăța 
pe nemți un fel de voga care, 
rezumată, suna „Durch Rein- 
heit zur Einheit!“. adică „prin 
curățenie la unire!“. Și Cura- 
giale avea nevoie, -— el care 
biciuise toate mofturile noas- 
tre, —- de Reimheit și Einheit 
şi se retrăsese la Berlin spre 
a-şi încheia, în linişte, opera. 
Gestul lui însă e simbolic. E- 
xistă realități germane cari 
ne pot fi de enorm folos dacă 
!e-am transplanta, chiar și fă. 
ră a le înțelege la, început. A- 
ceste realităţi nu sunt de ar- 








3 i 





Cronica plastică 





SALONUL OFICIAL 


Nimic nu e mai bun pentru a judeca un 
tablou decât reproducerea lu: în alb și negru, 
după ce l-ai contemplat de bună seamă pe 
pânză, fotografia singură înşală. Ce e bun 
pierde, ce e prost câștigă ! Totuşi, elementul! 
construcţie, valoare, desen, joacă un rol prin- 
cipal în mecanica reproducției ca atare, îţi 
poţi verifica impresiile, despărțina ceeace e 
bun, de ceeace e rău, 

Noul venit în arenă, pictorul KARIBIAN- 
ARAMIK merită să fie analizat mai amă- 
nunţit. In catalog, tabloul reprodus îşi arată 
precis caltăţile. 1 se pot urmări cunoştinţele 
în alcătauirea peizagiului, Subiectul său e în- 


din literar, — deși, uneori, teresant şi prin ceeace reprezintă şi prin pu- 
pot corecta unele moravuri nerea în pagină. Consider subiectul ales nu 
literare, — căci prin Reinheit după cum S'ar crede—indiţarent, ci de toată 
neamțul nu înțelege numai importanța. Nu sunt pentru subiecte „fru- 


curăţenia ca atare, ci orice 
este treabă curată. In afară de 
acestea rein adică pur pentru 
el este totul ce nu este hibri- 
daţie, Scrisul curat nemțesc e 
scrisul germanilor etnici 0- 
rientați după acele zodii aie 
veacului cari promovează ei. 
nicul şi autohtonul. Direct sau 
imdirect, autohtonismul  ger- 
man influențează, actualmeu- 
te, multe manifestări româ- 
nești. 

Influența va putea fi însă 
pozitivă numai în măsura în 
care sinteza noastră autohtonă 
se va realiza mai curat. 


ACESTE „INFLUENȚE 
GERMANE 


moase“, dar nici pentru acele ce nu spun ni- 
mic... 

Planul întâi este îngrijit, b.ne valorat, di- 
versificat. prin coşurile presărate pe acoperiș. 
Succesiunea caselor din dreapta, contrastează 
fericit cu pereţii caselor dim stânga întretă- 
iate de ferestre. Perspectiva de acoperișuri 
piere treptat la orizont, gradația e bine ob- 
servată. Sunt o îndrăgostită de BUCUREȘTI. 
Domnul KARIBIAN l-a redat. 

In negru şi alb tabloul nu ma: are valoarea 
cerului prea contrastată, aza cum este pe 
pânză. Albastrul lui pare cam crud, faţă de 
garna sumbră a întregului. Mecanica la ser- 
vit pe fotografie. Tabloul a fost pictat la 
acea oră minunată când, după astinţit LEO- 
NARDO DA VINCI te'mbie să-ţ: iei pene- 


1i 


prematur, a fost sechestrat în 
formula  perțect rotunjite şi 
deci, cu aparență de valabili- 
tute definitivă. 

Cultura și modurile menta- 
lităţii germane ne favorizează 
când apelăm la ele în vremuri 
de sfârşit sau început. Dur ale 
ne pot fi periculoase și, juarle 


trase, conduse 
Titu Maiorescu. 


probabil, ne vor fi periculoase tră, le-a imprimat pecetea 
în fazele de precizare și lin- gravităţii şi  seriozităţii ger- 
pezire formulă ale simțini şi mane. Față de prețiozitatea 


cugetării noastre. 

Adevărul e că noi îl puteri 
udmira pe neamț, putem lu- 
cra cu ei, dar nu ne putem 
bucura, fără  păgubire peniru 
virtualitățile noastre culturale, 
prea mult de împrumuturile 
pe cari ni le acordă, — nu 
putem trăi cu el. Eminescu a 
fost geniul și a realizati 0 sin- 


langa de filosofi cari, 


atât de labil al cugetării. 


teză genială, aceasta însă nu Un Rădulescu-Motru, un a Balcani de cum, venind pes- țumiţi. Și cu expresia 
înseamnă. câtuși de puțin, că Ion Petrovici, — deopotrivă de te Viena, cobora în câmpiile sincere mulțumite încheiem. 
ne putem permite cu toții lu- strălucit filosof, orator și scrii- Pustei maghiare.  Caragrale 

tor, — un Neguiescu, şi-ar fi şi-a dori: o bătrânețe petre- 


zul transpunerii pur și sim 





mai sus, destinul unei gene- 
rații — destinul generaţiei a- 
şi formate de 


Intr'adevăr, Maiorescu, Teu- 
șind să domine adversitățile şi 
să determine o nouă direcție 
în literatura şi cultura Noas- 


unor alte păreri şi gusturi, a- 
ceastă stigamatizare, în sensul 
bun al cuvântului ne-a fost de 
bun augur. Dela Convorbiri au 
pornit înspre Germania, un P. 
Cerna şi dela Convorbiri fa- 
astăzi! 
se găsesc în apogeu și ne re- 
prezintă cu fală pe tărâmul 





noastre Lucian Blaga, stau sub 
zodii germane. Ceva nemțese 
e și Agârbiceanu și Rebreanu. 
iar Nichifor Crainic, Ion. Piliat 
și, în largă măsură, generația 
mai tânără a scriitorilor bu- 
covineni și ardeleni, nu mai 
trece cu indiferență pe lângă 
opera unor Rilke sau Stefan 
George, Binâ.ng, ete. 


l-am avut 


tul de arbitrar şi 


în ospitalierul 


ȘTIM CA I .L. CARAGIALE Dar „influențele 


se expatriase la Berlin, unde a 
şi murit. Caragiale, deşi le- 
vantin, nu suferea anumite 
stări de lucruri. El le-ar fi. 
spus mofturi, noi ştim că era 
vorba de ceva care-i mirosea 


Vittorio Alfieri și teatrul românesc 


(Urmare din pag. 1-a) 


Actorii continuau a fi improvizaţi dintre elevii școalei 
grecești, ceeace arală că nu e vorba de o întreprindere 
permanentă şi lucrativă, ci mai mult de o pornire centu- 
ziastă a tineretului care-şi dădea seama de valoarea a- 
cestui instrument de educaţic socială, Dintre toţi, cel care 
a fost mai remarcat în cursul acestor reprezentații, a fost 
C. A. Rosetti, care jucă rolul lui Egist, în Oreste al lui 
Alfieri, cu o naturalețe și, spun istoricii, cu o ferocitate 
atât de impresionantă, încât a înspăimântat nu numai pu- 
blicul dim sală, dar ckiar şi pe Aristia, directorul de scenă 
cum l-am numi astăzi. Ferocitatea aceasta venea desigur 
raai puţin din înclinările temperamentale ale actorului de 
ocazie, decât din concepţia dominantă a teatrului de a- 
tunci. Intr'adevăr, după cum se şi întâmplă aproape pre- 
tutindeni în țragediiie lui Alfieri, regele e închipuit, ori- 
cine ar fi și oriunde sar afla el, ca un tiran însetat de 
sânge şi în fiecare clipă pornit pe noi crime. 

In chipul acesta se subliniază in mod mai eficace teza 
libertăţii republicane, atât de aprig susţinută de poet. 
Graţie unor atâţ de patetice exagerări, s'a putut ajunge 
la rezultatul dorit, care era de a insufia tinerilor Eteriști 
dorinţa de a muri pentru idealul comun, lupta împotriva 
tiraniei asupritoare. Influenţa tragediilor lui Alfieri asu- 
pra sufletului acestor luptători, fusese remarcată chiar de 
contemporani, între alţii de Nicolae Filimon. Acesta in- 
vita pe „cel ce voește să afle dacă aceste piese au produs 
«au uu efectul lor, să întrebe câmpiile Drăgășanilor din 
România şi pe ale Greciei sclave pe atunci, şi ele vor 
răspunde arătâmdu-i un popor liber şi un regat nou în- 
stris pe harta Europei”, 

Dar oricâtă vâlvă ar fi stârnit reprezentațiile dela Ciș- 
meaua Roşie, oricât de însemnat ar fi fost rolul lor în 
pregătirea sufletească a viitorilor luptători pentru inde- 
pendență, pentru noi interesul lor cel mai de seamă stă 
în faptul că au treziţ emulaţia cercurilor româiești, și 
au provocat începutul reprezentaţiilor în limba română. 

Intr'adevăr, tinerii de la şcoala românească, proaspătă ri- 
vală a învăţământului grecesc, nu puteau vedea cu indife- 
renţă succesul și afluența de care se bucurau spectacolele 
îm limba greacă. La rândul lor, amintindu-și de învăţăturile 
lui Gheorghe Lazăr, care ie dovedise prin pilda lui că limba 
română nu era mai puţin aptă decât celelalte de a îmbrăca 
formele oricât de înalte ale artei sau ale ştiinţei, învățăceii 
de la Sfântul-Sava se apucară să dea la Cișmeaua Roşie 
câteva spectacoie în limba română, alternând cu cele gre- 
cești și cu reprevzentanţiile de operă date de trupele străine 
îm trecere prin București. Cea dintâi dintre piesele astfel 
reprezentate a fost Ecuba de Euripid, tradusă de Nănescu, 
şi în care se părea că Eliade Rădulescu a jucat un rol femi- 
nin, în afară de cel al sufleurului, pe care și-l rezervase. 

Incă odată, scopul către care ţindeau aceste spectacole nu 
era numai cel distractiv. Ceeace se urmărea mai cu seamă 
prin piesele de teatru alese pentru a fi reprezentate, era o 
instrucțiune morală, formarea caracteselor acestui tineret 
ce se prezălea, cu sau fără știință, pentru marea luptă na- 
țională al cărei prim semnal, revoluţia lui Tudor Vladimi- 
rescu, era atât de apropiat, Luptă împotriva tiranei, împo- 
triva constrângerilor politice şi religioase, pentru care mai 
bună învățătură nu se pulea culege decăt în tragediile lui 
Alfieri, sau în ale înaintaşului său, Voltaire. Aga se explică 
evidenta preferinţă ce se acordă celor doi poeţi tragici, şi 
tot așa se lămureşte pentruce puterea administrativă, înţe- 
legând primejdia pe care asemenea, învățături o reprezentau 
pentru prerogativele ei, a înţeles că trebuie să intervină 
numaidecât. 

Incă din 1819, domnitorul Alexandru Şuţu numise pe poe- 
iul grec Tacovachi Rizo în postul nou creat de afor al tea- 


N 


trului. Pitacul domnesc explica această numire, „fiindcă se 
poate întâmpla să pătrundă în teatrul de la Bucureşti învă- 
ţături dăunătoare, din lipsa unui efor care să privegheze şi 
să controleze alegerea pieselor“. Evident că eforul nu avea 
să se obosească a face această alegere, după singurul crite- 
riu al judecății artistice. Dimpotrivă, era de la sine înţeles că 
supravegherea lui însemna sugrumarea oricăror veleități de 
reluare a tendințelor revoluţionare şi reformiste, anunțate 
nu numai de Aliieri şi de Voltaire, dar susținute de fuire- 
gul complex. de preocupări al teatrului contemporan. Dea- 
ceza apariţia eloriei teatrului explică poate mai bine decât 
mişcarea lui Tudor, cu tulburările aduse de ea, suspenda- 
rea prelungită a spectacolelor de la Cismeaua Roşie. 

După 1821, menioria contemporanilor a menţionat numai 
câteva spectacole de salon, în cercuri restrânse, mai cu 
seamă în casa de Mecenat a boierului Seariat Ghica. Se 
Ştie că acolo s'a reluat, între altele, piesa lui Alfieri, Oreste, 
alături de Moartea fiilor lui Brutus și de mai puțin tragica 
Estela de Florian. Dar teatru în adevăratul înţeles al cuvân- 
tului nu se mai făcu, până la înființarea celebrei Societăţi 
Filarmonice, care avea să dea adevărata și persistenta di- 
recție a artei dramatice româneşti, 

Această societate, înfiinţată prin desele întruniri ale cer- 
cului de literați și de oameni de lume ce se întâlneau în 
casa lui Ion Câmpineanu, nu putea să treacă cu vederea 
imensul interes naţional și educativ al teatrului. Lucrul 
acesta se simțise de alttei încă de la primele reprezentații 
în românește, în 1819, când Iancu Văcărescu spusese în 
versuriie rostite a Incrarea Ecubei; gândindu-se la rolu) 
teatrului in general şi la însemnătatea lui în cadrele cul- 
tarii naţionale : 


In el năravuni îndreptaţi, 
Daţi ascuţiri la minte, 
Podoabe limbii voastre daţi 
Cu româneșii cuvinte, : 


Lângă Văcărescu se adunau în casa Câmpineanului, 


oameni ca Aristia, Eliade Rădulescu, C. A. Rosetti, viitorul 
general Iancu Fiorescu, cari cu toţii lucraseră sau aveau 
să lucreze pentru teatru, Din sforţările lor reuniie s'a 
născut acea Socielate Filarmonică, a cărei primă preocu- 
pare a fost organizarea teatrului românesc permanent, In- 
ființată în 1833, Societatea deschise numaidecât un conser- 
vator de artă dramatică, sub conducerea lui Eliade şi a 
iui Aristia. In anul 1834 se inaugură prima stagiune tea- 
trală românească, cu Mahomet al lui Voltaire, revenindu-se 
astfel la vechea misiune de educatoare socială a tragediei. 

In 1835 se reprezentă Virginia de Alfieri, în traducerea 
lui Costache Aristia. In anul următor se anunţă, în mijlocul 
unei neobișnuite efervescenţe, Saul de acelaşi poet şi tra- 
dusă de asemenea de Aristia. Pentru această din urmă pre- 
mieră, se făcuseră cele mai mari pregătiri. Numai decoru- 
rile și costumele costaseră 12.000 de lei vechi, sumă con- 
&iderabilă pe atunci, și care stă de mărturie pentru a dovedi 
calitaiea eforturilor acestor entuziaşti. In Curierul Roma- 
nesc, Eliade publiea înainte de reprezentație un artţicol- 
prospect, care se sileu să creeze o atmosferă favorabilă, 
atrăgând în chip special atențiunea asupra valorii educa- 
tive a tragediei lui Alfieri, Și întradevăr, succesul piesei 
a corespuns așteptărilor, aducând Filarmonicei satisfacția 
dorită și deplin meritată pentru silinţele pe care le de- 
pusese, Ă 

Cât despre natura acestui succes, Eliade sublinia mai 
cu seatnă trumoasa recitare a şcolarilor, şi armonia tradu- 
cerilor lui Arisţiz, Laudele, destul de meritate de altfel, 
ascund sub ele o pioasă minciună, Mă îndoiesc că liraza 


în tăteratura română pe cari aţi 
avut răbdarea să le citiți, nu con- 
stituie deloc ceeace, așa de ușor 
am fi dispuşi să numim STUDIU. 
Nu studiul şi nici măcar schele- 
tul pentru o schiță de studiu nu 
în vedere, — căci 
fragmentele ce se înlănțuie des- 
pe sărite nu 
sunt decât tot NOTE GERMANE, 
rubricate, săptămână de săptă- 
mână, la pagina n și coloama n 
Univers 
germane” pe 
cari le-am numit astfel au urmă- 
rit un singur scop: Să atragă a- 
tenţia. Dacă am găsit, în rândul 
bunilor naștri cititori, zece la su- 
tă cari să ne fi urmărit cu aceeaş 
căldură cu care ne-am 
noi lor, suntem pe deplin mul- 


TRAIAN CHELARIU 





Literar. 


adresat 


acestei 





NUTZI ACONTZ 


Natură moartă ă 
a RE a, PE d fa a a ti a a a 


încâlcită şi obscură a lui Aristia a putut fi urmărită de 
publicul spectator, cu uşurinţa care se dorește în asemenea 
împreurări; versul lui moale și deslânat e departe de a 
reda preciziunea şi iuţeala de cuţit a nervosului Alfieri. 
Dar din textul italian rămâme cel puţin în traducerea lui 
preocuparea morală, care e desigur ceeace a interesat mai 
cu seamă pe cei dintâi spectatori. Altfel versurile, ca de 
pildă acestea, în care se zuzrăveşie tabloul fericirii casnice 
a războinicului ce se întoarce printre ai săi: 


Una scumpă fiică sa coiful fulgerând îi îa, 
Soţia sa mult iubind se grăbeşte-al-l sărutu, 
Alta pulverea sudori de pe frumtea lui ștergând 
Mirezeme-i varsă cu dor mânai dulce sărutânud, 
Alerg toate să-l sărute, 
Prea miloase să-l ajute, 

A semtrece cugetând, 


sunt tot atâtea piedici verbale pentru cine sar încumeta să 
caute sub scoarţa ior miezul gândirii lui Alfieri. 

Asttel poetul italian mu s'a susținut pe cea dintâi scenă 
românească prin talentul: deosebit al traducătorului său, 
ci prin interesul cugetării sale și prin modelele de carac- 
tera pe care le-a oferit acestei scene. Traducerea publi- 
cată cu zece ani mai târziu de Simion Marcovici, de pe 
tragediile Filip şi Orest, e mai credincioasă textului italian. 
'Traducătorul făcuse studii la Padova, şi cunoștea bine limba 
italiană, astfel îmcât din acest punct de vedere versiunea 
lui nu lasă nimic de dorit; însăşi proza lui e de bună 
geamă mai netedă și mai curgătoare decât versul împiedicat 
al lui Aristia, Cele două tragedii au apărut însă cu un 
ceas prea târziu, într'un moment când teatrul româmesc 
se îndreptase în mod defimitiv și aproape exclusiv spre. 
modelele franceze, şi cână revoluţia dramatică realizată 
de Victor Hugo se impusese cu prea multă putere contem- 
poranilor, spre a mai lăsa vreun interes pentru preocupă- 
rile doctrinare ale lui Alfieri. 

Aceasia nu însemnează însă că marele poet italian avea 
să fie cu totul uitat de literatura dramatică româmească. 
Câţiva dintre autorii noștri şi-au mai adus aminte de el, 
şi dacă nu l-au readus pe scena noastră până acum, în 
forma lui adevărată, îi datorează cel puţin o parte din 
inspiraţia lor, In drama lui astăzi uitată, Parisinam, Basi- 
escu reiuasc povestea tristei iubiri a soției ducelui de Ferrara 
cu Huszo de Este, Povestea aceasta tusese istorisită în ver- 
suri neuitate de Lord Byron, a cărui amintire e evidentă 
la Basilescu. Acesta însă pare a se fi folosit şi de anu- 
mite momente dramatice din Filippo a lui Alfieri, în care 
problema fundamentală e aceeaşi. 

Cam în aceeaşi vreme, Alexandru Macedonski scria în 
colaborare cu Cincinat Pavelescu tragedia Saul, a cărei 
cercetare mai atentă ar aduce dovada câtorva remiiniscenţe 
din Alfieri. Insfârşit, Vasile Leonescu e autorul unei alte 
tragedii intitulate Rosamunda, care nu e decât preifacerea 
liberă a uncia din ceie mai cunoscute compoziţii draznatice 
ale poetului italian. 

In felul acesta se cvidențiază un rost al lui Alfieri în 
istoria literaturii dramatice românești, un rost care nu e 
lipsit de importanţă şi mici de interes. Dupăce a patronat 
începuturile teatruiui nostru, alimentându-le cu inspiraţia 
generoasă şi rodnică a dorului de libertate, Alfieri 2 fost 
readus pe scenă în lucrări teatrale mai liber imitate, şi mai 
potrivite cu gustul contemporan, In acestea din urmă, 
ceeace rămâne viu nu mai e latura politică, ci puternicul 
conflict sentimental, isbucnirea de pasiuni violente şi me- 
înfrânate care face miezul tragic al destinului soției şi 
fiului lui Filip, sau al cruntei răzbunări a Rosamundei. 
Astfel, reprezentarea Mirrei pe prima noastră scenă, Mu 
fuce decât să lege cu trecutul un nod preţios. Readucerea 
ia actualitate a celui mai mare dintre tragicii italieni, 
apare ca reluarea unei vechi şi fericite tradiţii, pentru a 
cărei împrospătare w'am şti să fim recunoscători îndeajuns 
gândului bun al Directorului mostru General, 


AL. CIORĂNESCU 


iul... E ora „pictorului“, ora când fiecare o- 
biiect trăește cu vie intensitate în atmosferă, 
scăpând de infernala atingere a soarelui... 

Domnul NICOLAE STOICA are două lu- 
crări mari, dintre care uma de proporții în- 
semnate. Faptul de a fi unul din membrii ju- 
riului ar putea să ne stingherească pentru a-l 
judeca, totuși îl bănuim înțelegâtor, chiar de 
va fi să criticăm. Una din lucrări se întitu- 
lează „problemă de culoare“. Am putea spune 
că amândouă sunt probleme—nerezolvate— 
de culoare. În amândouă vedem mai curând 
o luptă, decât o problemă, întrucât problemă 
însemnează şi acord. 

Domnia-sa e preocupat și de atreia dimen- 
siune „adâncimea“, lată de unde vine răul. A 
treia dimensiune adcă „relieful“, „volumul“ 
cere un neînduplecat sacrificiu, tocmai al cu- 
torii, Cum poţi reda a treia dimensiune? (La_ 
să că'n pictură e un subterfugiu, volumul, de 
fapt, fiind treaba sculpturii !). Prin umbră 
şi lumină, sacrificând culorile tari. Las la o 
parte teoria lui A. LHOTE pe care o dezvolt 
aci și rog să faceţi această experiență. Așe- 
zaţi un individ îmbrăcat în culori foarte vii 
în faţa luminii, faţa şi corpul să fie luminata 
în plin. Priviţi: umbrele dispar, rămân pete 
intense de culoare conturate, ai crede, pe un 
ecran. Intoarceţi individul, să primească Iu 
mma numai dintr'o parte. Observaţi cum se 
sting culorile, se atenuiază înnecate în umbră, 
numai ici colea răsare o pată mai susținu- 
tă. Volumul, relieful sa precizează. 

Cine optează pentru culori tari renunță la 
relief, la adâncime—așa procedează MATIS- 
SE — altfel se creiază anomalii. Echilibrul 
grațios al tabioului cu scoica pictat de d-ra 
ACONTZ vine tocmai din faptul că pictura 
domniei-sale e „plană”. Să repetăm cuvintele 
lui MAURICE DENIS?! „Inainte de a fi o fe_ 
mee goală, un cal sau o priveliște, un tablou 
este o suprafaţă plană acoperită de culori“, 

DEGAS, întrebat de uni: cari. înmărmuriţi 
de pastelurile sale sclip toare, voiau să ciu- 
noască secretul fabricării lor, răspundea; 
„C'est par le ton mort“ pe românește „prin 
culoarea stinsă, moartă“... In tablourile lui 
NICOLAE STOICA nu există ton mort, toate 
culorile ţipă, strigând laolaltă. 

Neam întreba şi noi, care este „secretul” 
penelului lui HORIA DAMIAN, ce-l deosebe- 
şte de cei din jur, ce dă atâta nobleţă tonuri- 
lor sale ? Oare cantitatea de cutori ? Nu dim- 
potrivă, sobrietatea, numărul lor restrâns. 
Sunt numai patru: cenușiu, albestru, marron 
și negru—albu] nu contează, 

" Am remarcat şi ne-a plăcut anui trecut și 
la salon șin expoziţie colectivă ȘERBAN 
ZAINEA, un colorist fin, de rasă... Anul a- 
cesia însă par'că a fost tulburat, nu şi-a stă- 
pânit îndeajuns pânza. Ori şi cum, ZAINEA 
are ceva de spus și ni-l va spume, sunt con- 
vinsă ! Nici NICOLAE BRANA nu pare să fi 
fost la largul său anul acesta. In schimb IO- 


„SIF ILIU ne înfățișează o guaşe măestrit pic- 


tată, precum și un portret care a şi fost pre- 
miat.., 


MICAELII ELEUTERIADE i-aşi suggera 
să se ferească de a vedea „mlc”, „meschin', 
In cele 2 tablouri expuse are o tendință să-și 
micşoreze viziunea, colorând-o în suprafaţă, 
cam prea lucios — aşi spume dulce, pomădat, 
— o doamnă alături de m'ne privea şi se ex- 
tazia, fără rezerve... Semn rău! 

Când cucoanele își manifestă prea zgorma- 
tos sentimentele, nu e lucru curat... 

Tot DEGAS, întrebat pentruce nu se în- 
soară, a răspuns „Numai ca să nu aud pe 
nevastă-mea spunând: — vai ce frumos ta- 
blou ai făcut, dragă” — în timp ce aveam o 
lucrare 'n curs. 

In articolul trecut s'a strecurat o greșală 
de tipar, în loc de „CRIST“ înfățișat de pic- 
torul STOENESCU s'a pus cuvântul „bust“, 

Ne ma: având loc pentru sculptură, mă 
grăbesc să semnalez un eveniment foarte im- 
portant pentru pictori. S'a deschis Miercuri 
10 Iunie „Căminul Artelor“ cu o prea fru- 
moasă expoziție de flori în pictura româneas- 
că. Acest cămin, afiat lângă librăria BU- 
HOLZ, va adăposli primele galerii de pic- 
tură după mode] străin ca de pildă: la Paris 
Durand-Ruel, Charpentier, Barbazanges, etc.) 
dela not din țară. Sălile vor fi împărțite în 
două, una pentru expoziții, alta unde perma- 
nent se vor putea achiziţiona tablouri, E inu- 
til să spec ficăm că cele mai cunoscute şi a- 
prerciate nume ale plasticei româneşti, vor fi- 


" gura acolo, 


LUCIA DEM. BĂLACESCU 





Problema 
intelectualului 


(Urmare din pag. l-a) 


Nm concepem un intelectual sceptic, pen- 
tru că dinam smul de care vorbeam și cu 
simţul relativităţii pot sta împreună fără să 
se contrazică. Scepticul nu crede în puterile 
inteligenţii, -ntelectualul nostru se sprijină pe 
ele, dar recunoaşte că sunt relative. Ne gă- 
sim în fața unui om dinamice în limitele pu- 
terii sale. Un luptător care își cunoaște ar- 
mele cu care pleacă la luptă, dar nu dispe- 
rează. Un răscolitor de probleme și adevăruri 
noui, dar nu un îngâmfat, Conștiința propriei 
sale valori aduce cu sine un fel de înţelep- 
ciune a vieţii. El este pregătit pentru orice 
surpriză, din orice direcţie ar veni: din par- 
tea inteiigenţii, care într'o bună zi ar putea 
descoperi încă un mc adevăr care să-l dea 
speranţe, din partea oamenilor și din partea 
universului însuşi. Aceste surprize pot fi și 
negative, Pregătirea lui față de ele stă în 
aceea că le crede dedbotrivă de posibile, atât 
pe cele pozitive, cât și pe cele negative, Nu 
ne amăgim că la această înțelepciune „care 
nu se mai miră de n mic“ — cum zicea Ds- 
mocrit — nu se ridică prea mulți intelectuali. 

Stim că intelectualul, aşa cum îl concep 
consideraţiile acestea, se întâinește rar, dar 
no; nicicâmd n'am krezut că moaştele și co- 
coanele care „grasetază” sunt intelectuali, 


NICOLAE PARVU 


n 7 IP dA e ap 











ÎI E EP IEN UNIVERSUL LITERAR 


MO4i 





===> 





13 IUNIE 1942 


1 NOSTRICEIL DE 
TOATE ZILELE 


— Mici aspecte din marea grădină a lui Dumnezeu — 


MOTTO : „Snobii din fire 
N'are leonire” 
(Proverb inedit) 


Ei sunt, — ca să zic așa, — teribili. Au „un 
fel de a fi” care este pentru ca să fie „cu 
totul aparte”, improvizat prelung din: una 
mimăcă efemeră, ostenită şi ambigenă, plus 
un debit mazalo-tărăgănat, cumnăţit prim 
mezulianţă cu havaiana, minus amprenta ce- 
lor șapte ani de acasă, distribuibilă totuși 
cu mănuși de antilopă, asortate la pantofii 
corespunzători la culoarea batistei, ca să 
poată. cocheta cu dungile cravatei care, ducă 
nu confirmă „tonul”  ciorapilor, înseamnă 
doar că demonstrantul ecuaţiei a intenţionat 
să pară neglijent, Veșnic deghizați în ei în- 
şiși, abia reîntorși din străinătate ori în 
imediata așteptare a pașaportului, înainte 
ori după un randez-vous la Nestor”, de 
unde vor da sau ar fi trebuit să dea un le- 
lefon împortant, — se recunosc între dânşii 
după inelul cu monogrumă purtat, mistic, pe 
degetul mic a cărei trandajirie unghie ţine 
loc de blazon, se salută fericiţi și aferați și 
coboară, de comun acord. în labirintul de- 
taliilor biografice, 

Da, ei sunt, — ca să zic așa, — teribili. 
Poartă monoclu din spirit de prezență în so- 
lidaritate, se declară blazaţi şi pasionați du- 
pă tot ceeace destinul s'a ambiționat să 
nu le clădească lu îndemână, procedează la 
sinucidere, inhalând orhidee, renasc peniru 
a-şi aminti că nu şi-au revizuit lenjeria, a- 
dură pisicuțele persane, cățelușii pekinezi și 
detestă brânza de Brăilu; — acestea în nu- 
mele proectatului doctorat la Paris şi al 
stofelor englezeşti şi al croazierelor pe Me- 
diterana şi dejurimprejur. Pronunță. scâlciat 
cuvintele autohtone iar ocupaţia de predi- 
lecție li-e să taie. cățelului propriu, Jrunză 
din arborele dumnealor genealogic. 

Sigur, ei sunt, — ca să zic așa, — teribili. 
Trec prin viață cu elanul ce-i abute pe lo 
„Dragomir”, își premeditează parastasele, în- 
tocmind lista invitaţilor şi oferind-o  urmna- 
şilor, în formă de testament, sucombă înlăn- 
țuiți de mistere precum în mătasea pură a 
pijamalei de vizite și reușesc să se impună 
postum neamului și adepților, sub pseruloni. 
mul: „Suvenir original”, — oricând capabil 
să avantajeze geana cu o lacrimă şi să: apro- 
be sprâncenelor ,pliul” vertical. , 

„Și fiindcă ei sunt atât de imperativ, — ca 
să zic așa: — teribili, universul pur și simplu 
nu le remarcă existența iar cel literar le în- 
chină o pagină în al cărei confort „glumeţuP 
reporter, ca să facă esteticei prezentărilor lui, 
îi împarte în circa douăzeci de categorii, bine 
înțeles ; indicându-le pluralul prin singular. 
— după cum urmează : 


SNOBUL CULTURAL 


Se oprește la vitrinele 
tuturor  librăriilor din 
entiu, piimbă o privire 
severă pe deasupra  tu- 
turor cărţiior, se mai a- 
propie. se mai depărtea- 
ză; pentru a izbuti să 
câștige timp în admira- 
ţia văzătorilor, numără 
volumele, dela stânga 
spre dreapta şi vicever- 
sa, de sus în jos și îndă- 

i Tăt, (eventual da  capo. 
intocuind cifra cu „da” Ș. „nu — adică să 
meargă sau să nu meargă la concursul de 

ping-pong, să joace ori să nu joace bridge, 
ză cumpere ori să nu cumpere cravata pusă 
in valoare de vitrina de vis-ă-vis, etc...). 
Vrând nevrând. reține două-trei titluri de 
aici, două-trei de acolo, şi le înseamnă, la 
domiciliu, întrun cameţel anumit și se bu- 
cură, săvârşind această faptă, de parcă ar fi 
sfărșit de asimilat ce! puțin un sferț din 
producţia epică a maestrului Cutărescu. 

Peste câteva zile şi numai după ce va fi 
rătăcit anumitul carneţel printre fotografiile 

Viviannei Romance, se duce ja vreunul din 





„Iagazinele cu cărți” — așa defineşte d-sa 
ceeace noi oamenii de rând, numim librării 
-- și spune: 


* 


— Bonjour, domnule. Aşi vrea să-mi 
procur, pnin d-voastră, nişte cărți. 

— Mă rog, răspunde, reverenţios, vânză- 
terul. j 

— Sunteţi însuși patronul magazinului ? 

— Nu, mărturisește, intimidat, vânzătorul. 

-— Atunci, poate că nu sunteţi în măsură 
să mă satisfaceţi, primind comanda mea. 

— Ba cum nu, îl asigură, demn, vânzăto- 
rul 

— Ştiţi, eu am o marolă iremediabilă de 
care nu m'am putut niciodată debarasa. Da- 
aceia, îţi conf:ez și. d-tale: sunt .toarte bi- 
vioiil, 

— Bănuiam, replică prompt, vânzătorul. 

—. Adică, tot aşa cum alţi prieteni a; mei 
colectează mărci sau peisagii dim străinătate, 
eu mă afolez după cărți. 

-— Foarte bine, işi dădu cu părerea, surâ- 
zând, vânzătorul. 

— Nu ştiu dacă mă înţelegi, dar cea mai 
superbă cameră din locuința mea este şi va 
fi numai aceia destinată pentru iectură. 

— Se poate, consimte, mărinimos, yânză- 
torul. 

— Şi asta din pricină că fac multă atenție 
asupra literaturei din toate vremurile deși, 
din copilărie, o prefer pe cea de astăzi, 

—- Ei, da, îngână, politicos, vânzătorul. 

— Prin urmare, am studiat zile dearându! 
vitrina dvs.. și am su:prins-o destul de bine 
asurtată. Complimentete me.e. 

— Multumest, răspunde, încă 
vânzătorul, 


politicos, 


— Aşa dar, m'am decis peniru a completa 
şi raftul al treilea de pe colţ și să umplu şi 
dulapul pe care mi l-a adus, alaltăieri, tâm- 
plarul în persoană, de unde l-am comandat 
după fantezia mea. E foarte nostim: exact 
modelu] celorlalte, schițate de o prietenă a 
mea care vrea să urmeze arhitectura, — 
şapie poliţe extrem de încăpătoare şi sus 
MOoNOgrama mea, — asta care o vezi pe inei, 
— încadrată de un oval bleu ceva mai des- 
chis, aproape „ciel”. Interesant, nu? 

— Mai încape vorbă! îl asigură, plicti- 
sii, vânzătorul. 

— Aşi fi amânat din toată inima această 
cheltuială pe timpurie astea de criză t.- 
nanciară, dar mi-e necesar să dau o recep- 
ţie ce va avea loc în prima săptămână a lu- 
nei viitoare, cu alte cuvinte sunt obligat să 
elucidez și chestiunea obiectelor care îmi 
lipsesc. Aşa dar, ca să nu te rețin prea muit, 
cu toate că nu văd o afluență de clienteiă 
caro să reclame să-i serveşti, am să le rog 
să iei notă Ge numărul și mărimea volu- 
meior de care am nevoie. Inţelegi? 

— Cum nu, se indignează, cu bemol, vân- 
zătorul, 

— Dacă aveți şi legătorie ar fi straşnic, 
atunci nam ma: pierde yremea să le de- 
piasăm în altă parte. Căci trebue să nu dis- 
toneze de celelalte care sunt îmbrăcate uni- 
form, în bleu fonce, cum cred că nu e greu 
să-ți imaginezi. Din loc în oc, am obiceiul 
să distribui vreo câteva şi de culoare, că de 
nu... 

-- Şi ce fel de volume să vă servesc? în- 
trerupe, ironic, vânzătorul. Ă 

—- Parâdon? 

-— Ce autori voiţi? 

— Indiferent, moncher. Asta intră în pre- 
ocupările d-tale, numaj să ai gr:je să alegi 
și câțiva români, pentrucă e acum o modă 
să se janseze pe seama lumii aristocrate că 
nu citește decât pe cei streini. Pricepi?.. 


SNOBUL GRIPAȚŢ . 


La primul strănut, își 
dă seama că avea drep- 
tate „cetite pauvre tante” 
cutare, când nu dormea 
“cu fereastra deschisă, 
Doamne fereşte. La al 
doilea, intră la idee şi 
chiamă doctorul care 
mai e şi profesor uhi- 
versitar. La al treilea 

| s (medicuj n'a putut veni), 
pune mâna pe telefon şi le comunică tuturor 
verișoarelor, verișorilor, prietenilor, cuno- 
scuţilor, neamurilor acestora și neamuri- 
lor lor că e „răcit mort” și că în momentul 
acela, chiar are: pe spate, treizeci de ven- 
luze, pe piept două comvrese, pe frunte, o 
pungă cu ghiață, lângă el o tizană infectă, 
sub tălpi, o buioţă și Ja subţioară un termo- 
metru a! cărui capriciu Oscilează între 37'— 
282 şi 40 tără 8 liniuţe, 

— Vai, dragă, i se răspunde, mais c'est 
aftreux, 

— Ca să vezi. 

— Cum dracu de poţi vorbi în asemenea 
îinprejurări? A 

— Fac un suprem eforţ, crede-mă. Insă 
nu pentru asta te-am deranjat, vreau să-ţi 
spun cu totul altceva decât că sufăr în- 
grozitor şi că drogurile au şi început să-mi 
atace cordul, m'a silit să-ţi telefonez.. Și 
anume, ași fi dorit să mă interesez ce mai 
faci tu şi să-ţi cer numărul de telefon al 
farmacistului vostru, că în al meu nu am 
incredere. 

— Dar cum te-ai pricopsit cu molima asta? 

— Probabi] dela sky. Nu mi-am închipuit 
că poate mi-e frg şi când am simţit că tre- 
mur; era prea lârziu. Ştii, la răceală, dacă 
m'o prevezi, nu-i de făcut nimica, 

= N'aveai aspirină ia tine? 

— Ba da şi am luat vreo cinci pastile deo- 
dată, însă şi aspirina, câţ e ea de aspirină, 
dacă nu e luată cu socoteală, devine toxică 
şi te dă gata. 

Corversaţia continuă, continuă şi rejn- 
cepe a doua zi. A treia. pgripatul are im- 
presia că sucombă de urit, se îmbracă, as- 
cultă o placă epatantă, fumează treizeci şi 
cinci de golfuri și zece Bucureşti cu carton, 
işi pileşte unghiile şi revine la receptor : 

— Alllooo... Biţi ? 

— Tu eşti, bă? 

— Eu, 

— N'ai murit? 

— Nu, merci, 

— Dacă nu mă chemat, te chemam eu, 
prsie câteva minute. 

— Fantastic, 

— Ce-i fantastic? 

— Telepatia dintre noi. 

— Telepatie, da. C'est le mot. De unde 
telefonezi? 

— Din bae. 

— Ţi-ai pus telefon şi în camera de bac?! 

— Te cred. 

—Bravo. Şi pe urmă ce faci? 

— Imi face o fricție cu lavandă și mă 
cuie. 

— Dece aşa devreme? 

— Sunt încă convaiescent. 

— Aşa e. 

— De aia, te las, acum, că trebuie să-mi 
schimb cravata și să-mi diluez picăturile de 
tuse întrun stupid ceai de mușeţel.,. 

Şi, întrerupând numereasele dialoguri, atât 
de simbolice prin formă cât și prin fond, 
pentru a le relua în absența altui divertis- 
ment, — convalescentul își îndreaptă panto- 
fii sprijiniți pe şapte straturi de talpă ne- 
pesteurizată, către premiera dela „Scala“, 





SNOBUL ALPINIST 


1şi procură turna bocanci și vara skyuri; 
întru a se reconcilia cu sine bând cocktailuri 
sau ţuică iartă, între cele patru scânduri ale 
cabanei în care aterizează cu automobilul, 
eroic şi echipat ca pentru ocolul pământului 
și retur, Işi predă aparatul de fotografiat 
unui june clasat la capitolul „relații de du- 
zină” dar mul mai amator de a se introduce 
în aşa numitul creer al munţilor şi riscă, ju- 
când bridge, să. se eaxtenueze până la epui- 
>are şi invers, pe când cei de acasă îl soco- 
tesc luat la trântă cu ursul, devorat de lupi, 
cules în vreunu. din prăpăstiile pe deasupra 
cărora, tarzanic, se bulansează fără frânghie 
și reconstituit aproximativ într'un sat uitat 
de Dumnezeu. Se întoarce viu şi natural, cu 
„floarea reginei” la butonieră (aceasta ră- 
pită rădăcinei cu prețul unor emoții dintre 
cele mai indescriptibile, având în vedere că 
se găsea tocmai la o înălțime de peste 10.000 
de kilometri patraţi, ceiace îl înregimenta 
printre nouri şi îi demonstra nimicnicia fiin- 
ței umane în comparaţie cu imensitatea na. 
turei, îi tăia respirația. îl invita la extaz și îi 
dedoa vertijuri revelatorii, etc., etc., etc.), se 
întoarce, zic, ronţăind frunzuliță de brad și 


' gargarisindu-se cu arii tiroleze. Descrie, de- 


tailat, un accidenț la glezna dreaptă, o frac- 
tură la același genunchi, o luxaţie a gambei 
stângi, atrocitățile junghiului dintre ambii 
umeri, survenit în urma furtumii care a lan- 
sat um trăznet exact la itrei degete de capul 
său, aglomerat de prospeţimile problemelor 
cu substrat de viață în aer liber, origina ci- 
catricei de sub ochi care, din fericire, seamă- 
nă cu o banală zgârietură de brici, și alte 
nventuri fantastice, ajutându-se cu gesturi 
degajate .și priviri nostalgice. 

— Am trăit, moncher, clipele cele mai su- 
blime de care poate profita un individ ci!a- 
din. Fotografiile astea.vă pot servi, ție si la 
toți, imaginea despre decorul unic în care 
m'am refugiat, ca să mă recreez la distanță 
de atmosfera asta ampestată de pe aici — dar 
voiu. rămâne mereu dezolat că rezultatul con- 
flictului dintre sufletul meu, în aparenţă bla- 
zat, cum îl știi. și măreția peisagiilor dim 
acele momente, n'a găsit nici-o modalitate de 
reflectare pe care să v'o pot oferi,.. 

Și în 'căutarea frazelor următoare, scoate 


din buzunarul cu monogramă, capac şi cata- - 


ramă, un fel: de pudrieră-tăbacheră ovală, 
deschizibilă misteric, brin rotația unui romb 
conţinător de ametist, alege dinlăuntrul ei 
ceva ca um firicel de ceai, diform și anemiat 
şi-l duce la gură. Monșerul dă încolo discre. 
ţia şi întreabă, ca un adevărat gentelmărlen : 

— Ce mănânci. frute ? 

— Des trucs de sapin, răspunde alpinistul. 
Incă nu m'am reaclimatizat cu bonboanele 
mele obisnuite și apoi îmi procur imp”esia că 
n'am încetat să reniflez minunăţiile de prin- 
tre maumnţi. De alifel, e recomandabil pentru 
piămâni să le dai un pic de ozon sută în sută, 
ca să reziste prafului "$? fumului nostru coti- 
diam... ă i 

— M'ai convertit, mărturiseşte monşerul. 
Ți-aşi fi recunoscător dacă mi-ai da să gust, 

— Poftim. Şi dacă vrei, îţi pot oferi și ție o 
cantitate apreciabilă, fiindră nm avut îns- 
pirația să aduc o mulțime, în pungi de celo- 
fan, Am un caracter Ab aur. sper că nu mai 
ai nici-o dilemă : nu-mi meglijez amicii nici- 
odată, Ș 


SNOBUL PROFILAXIST 
2 


JoJacă ping-pong. dansează, consumă icre 
negre, într'un cuvânt: există, în scop filan- 
trop'c. Se lasă privit la toate festivalu- 
rie pe care e ebesolut convins că le-a 
organizat el singur şi fără concursul ni- 
mănui, su:zând mdoest, cu talentul pro- 
priu sopranei 'ejere care, debutând, îşi ho- 
tărăşte admiratorul să-i mai procure o etolă 
coorață altminteri: decât vulpea fotografiată 
în cartea de zoologie şi să-i mai aprobe un 
cont la croitoreasă. Dieprețuiește :ndolenta 
cersetorilor orb: dare nu primesc să taie 
lemne (de ce oare, că mâini 'au, slavă Dom- 
ruui) şt îi condamnă — din fericire, numai 
teoretic — pe acei trecători grăbiţi so în- 
curajeze prin contribuţii bănești, echiva- 
lente felici de pâine sau jumătăţii stertului 
de Iiiră de zahăr. 

E iîngrijoat de miopia lui progresânidă, 
fiindcă oculistul i-a recomandat ochelari iar 
ei se pregătise suf'eteşte să poarte mono- 
clu. Foarte aferat. a vândut grâul și a cum- 
părat mașină de piaţă, a vândut maşina şi a 
cumpărat una mai mică (sport), a vân- 
aut-o şi pe asta și a vrut să-şi cumpere 
av:on. — în interesul comerţului și a] pro- 
gresului civilizaţiei — dar s'a întâlnit cu 
laureatul concursului de vais englaz de prin 
1936, — un băiat adorabil, fost studen: în a- 
nui 1 la Praga, -— a făcut un pariu greşit 
și sa pomenit obligat să renunțe la întreaga 
sumă, plus mărunțişu! destinat costumului 
de voiaj. Nu știe unde să se ducă mai în- 
tâi: la concertul dela Ateneu. la expoziţia 
casei de mode femenine. la ceaiu, Societă- 
ţii pentru Protecția Văduvilor prin accidente 
1: Coiffeur (SPPV.AC) sau la aperitivul 
din wa stil „moară oiandeză” a verişoarei 
care n'a putut. anu! ăsta, să plece la Paris. Ii 
pare, sincer, foarte, foarte şi cât se poale de 


rău că n'a învăţa să tricoteze ciorapi ca. 


să-* ajute nepoatei sule (şi a pârcă'abului 
"ui Eduard at 7-lea) câre „s'a prins” pe un 
Rembrandt reprodus în broder'e reliefață ci 
tumză, gen „covor persan”, că în trei săptă- 
mâni va confecționa 563 perechi de ciorapi 
sport, ce urmau să fie puși în vânzare la 


Clubul: simpatizanţilor efectivi ai Educa- 
ției Fizice prin Minge (C.:S.E.A.F.M), 

Dacă i sar încredința pe timp nelimitat 
guspodăria economică a Europei, ar  înfiin- 
ţa un important număr de porturi la fie- 
care din apele navigabile, ar pedepsi şoma- 
iul, ar inventa un sistem de caioriferizare 
a ținuturilor din zonele reci, ar muta țările 
de colo până colo, prin deplasări succesive 
de populație mixtă și le-ar arăta el celor 
două Americi, Asiilor și Australiilor ce în- 
seamnă să fii continent în sensul pur geo- 
grafic al globului terestru... Până una-alta 


- se mulțumește răspunzând misiunilor sale de 


filantrop şi profesionist, suferă de spleenă. 
pentrucă al năibii paludism nu se dă în- 
vins cât ai fuma o goloază, umblă pe șase 
tălpi deodată și calculează indescifrabil ra- 
vagiile ultimei grindine abătută asupra mo- 
ş.oarei lui din Oltenia. 


SNOBUL EREDITAR 


El nu e responsabi de 
mersuij său ca în ţrun- 
tea unei suite, nici de 
refuzul categorie pe 
care l-ar întâmpina ori- 
cine în caz că i-ar prn- 
ținde să  fragmenteze 
nisetrul cu un cuţit or- 
dinar, — şi nu din vina 
lui, exteriorizarea vor- 
beior ce pronunţă, pare 
a fi fost strecurată prin 
patiserie de gumilastic, 
aşa e de sâsâită, peltici- 
tă. întroenată şi molfăi- 
tă. E1 astfel a apucat din 
moși-strămoși. S'a năs- 
cut nepunând coatele pe masă, pricepân- 
du-se să întreţină o conversație, frecventând 
«rcurile distinse şi manevrând maniere de- 
licate. In rezumat. nu lui i se cuvin sal- 
lurile vasalice ale celor care nau văzut 
încă Parisul și  complicea dătătură din 
cap, cu ochi și cu sprâncene, a; frmei- 
lor, bărbaţilor, bătrânilor, copiilor și celor- 
lalte, când se plimbă incognito” pe Ca- 
lea Victoriei sau pe alte căi, cu o tube- 
roză la butonieră şi condus de lun căţel. 
Pentrucă el ar fi cu totul altul, dacă n'ar 





trebui să fie conştient, în orice împrejurare, 


că el n'ar fi el dacă jumea n'ar ţine cont că 
el nu este de fapt decâţ nepotul de unchi al 
familiei din care face parte. 

In consecinţă, el nu va muri, el va sucomba 
ori va deceda şi după aceia, el nu. va pu- 
trezi. — el va fezanda, el nu va deveni sta- 
fie, ca parveniţii, — el se va preface în 
suflet care mută păhărelele mătuşilor, se va 
substitui alizeului şi ogarului de origină 
slavă... 

De aceia și numai de aceia, întrebat ce mai 
face, se surmenează şi răspunde: 

— Mă sfârșesc de plictiseală. Nimic și 
nimeni nu s'a născut capabil să mă intere- 
seze. Mi-aşi lua o meserie, dar ce folos, dacă 
mă gândese anticipat cum o să mă plicţisesc 
din prima zi ? Fiindcă timpurile de aStăzi nu 
sunt pentru mine şi cei din categoria mea. 

Crezi că i-ar fi mers lui bunicu-meu să 
scrie în registre? Cum i-ar fi venit lui mosu- 
meu să nu găsească mașină, când avea de 
făcut vizite? Crezi că m'ar aranja să mă în. 
ghesui la tramvai, ca să nu întârziez ta birou? 
Eu sunt boer, dragă. Amgştotă de gentleman. 

Dacă trăiesc în secolul nostru, nu: înseamnă 
că şi consimt să mă plasez cot la cot cu toți 
pe care nu ştii ai cui sunt şi cu cine se îrec- 
ventează. Intr'o bună zi, am să dezacroşez un 
pistal din panoplia lui tante Fifica şi am să 
pun Ja punct şi chestiunea asta. Eu sunt, mon- 
cher, un ambetat de viaţă dar un jemanfișist. 
Pricepi? Imi place să sfidez pe cât posibil. Şi 
strămoşii mei au sfidat. Și pentruca să pot 
<fida şi după moarte, cred că am să mă spân- 
zur, fiindcă am auzit că spânzuratul moare 
scoțând limba. Formidabil, Foarie original. 

Ș; se uită hoţeşte în jur, să observe cam 
cine a mai avut şansa de a-i savura monologul 
și dacă efectul acestuia de pe stradă se poate 
confunda, ușor, cu efectul acestuia de aiurea. 
Pe urmă, cască. îşi încheie mănușile sau își 
tatonează nodul cravatei şi se îndepărtează 
aşa cum s'a apropiat, păşină ca şi când sar 
afla urmati de o întreagă suită. 


SNOBUL CALATOR 


După ce a predat ta- 
Hzele vagonului de ba- 
gaje, pătrunde în vago- 
nal-restaurant purtând, 
fără să aibe aerul. un 
radio îmbrăcat în piele 
de porc şi artistic tra- 
vestit în trusă de vede- 
> tă. II supără lipsa de 
aer sau contrariul, a- 
bundenţa de lumină sau 
contrariul, (deci, se pre- 
cipită la geam, la per- 
dea, la întrerupător și așa mai departe), se a- 
şează, apoi, confortabil, aprinde o ţigare, — 
amintindu-și uma din şansonetele d-nei Lu- 
rienne Boyer unde e vorba de o atitudine 
similară” și începe să nu mai fie calm. [şi 
priveşte fiecare unghie în parte, iși reazimă 





«vatele, și le îndreaptă, stinge țigarea, în 0 


alta, (bricheta e o capod'operă), tuşeşte, se 
'nuşează... dar nici-unul dintre ovurășii de 
drum, ocupați cu lingurițe și alte tacâmuri. 
vu Qă semn că-l bagă de seamă. Peste puțin, 
deschide vorba : 

— V'ar deranja, distinse companii, dacă ași 


de COCA FARAGO 


june în mișcare acest aparat de radio, tip 
„Povage” ? 

— Nu. i 

— Merci. Mă tușaţi cu atâta gentilețe, 

Şi începe să le răspundă la toate întrebă. 
rile pe care n'au avut când să le formuleze: 

— Nu călătoresc de obicei decât cu avionul, 
Și asia este cauza nervozității mele actuale : 
nu suport cejereul, ce vreţi! Imi dă migrenă 
şi turbez că pun atâta vreme, ca să parcurg 
ceiace cu avionul contează cât o zvârlitură 
de băț. Dacă ţineţi cu orice preţ, iată, vă 
mărturisesc fără nici-o rezervă, pe cuvânt de 
onoare, că eu nu am temperament de călător, 
Chiar ceiace sunt en train de a face, nu se 
poate chema „călătorie”, deoarece eu, domnii 
mei, făcând ceiace vedeţi că fac printre dvs., 
m'am certitudinea că, la fel cu dus, călăto- 
resc, 

Eu, distinse companii, peregrinez și nici 
n'ași putea spune altfel ; dacă n'ar exista cu- 
vântul, ei bine, l-ași inventa, ca să mă pot 
exprima cât mai just. Prin urmare. 

— Și până unde pcregrinaţi dvs., îl între. 
rupse, înteresându-se, o cucoană captivantă 
la superlativ de „genul” tânărului fără cra- 
vată. 

— Voiu cobori de astă dată — de obicei, 
aterizez, — la Slatina. 


— Da?! se dezanigeşte juna, retrăgiân- 
du-şi privirile în care tocmai își tronspusese 
inima. 

— După timbrul vocii. se vede că nu aţi 
vizitat niciodată Slatina. Păcat, e un orășel 
șarmant, asemănător cu acele nostime clă- 
diri ale satelor din Pomerania, admirate de 
mine în 1932, când pășisem peste graniță 
pentru a o sută cinzecea oară, ca să fac un 
comision vărului meu, pictor în Elveția, 
contele de... 

Inutil : madona din  vagonul-restaurant 
și-a reluat furculița și nepăsarea, confun=: 
dându-l pe snobul peregrinar eu absența lui 
dela Slatina încolo. . 


SNOBUL COREOGRAFIC 


Poartă întotdeauna un 
umăr ceva mai jos, îi 
„Biisează” paşii într'un 
anum:t fel, demn să e- 
voce ritmul slow-foxu- 
lui, mănâncă, pe furiș 
de ai casei, lămâie, în- 
tru a-şi menţine silueta 
și narează despre nemai 
întâlniteie  căități ale 
partenere; lui favorite, 
una care a sfârşit că- 
zând în Oceanul Paci- 
fic, de pe vapor, Vox- 
bește ca un saxofon şi 
dansează ca un as de 
treflă,  susținându-şi în 
ambele cazuri teoria că 
mișcarea piciorului din 
şa:d nu trebuie să coin- 

E, cidă cu mişcarea ace- 
huiaşi din genunchi iar flexibilitatea gleznei e 
recomandabil să se desfioare subînţeles alt- 
lel producând figura  mitocanului stuaiat 
cum ridică degetu! cel mic de pe paharul a- 
picat cu mâna întreagă (etc.). El îşi cunoaşte 
îndătoririle, mai perfeot decât oricare. Când 
lumea dansează tango, dânsul consumă sava- 
r.nă sau înghețată. La vals, cere o tartină 
Cu icre și una cu ciuperci. In pauză, travar- 
sează parchetul pentru a-şi regăsi amicii la 
garderobă, retnaşi ca să fumeze numai între 
ei, luptă să-i convingă să treacă dincoto, îi 
convinge, îi aliniază în faţa spriţurilor de 
sirop și primeşte să le spună anecdote cu dan- 
satori, Se prăpădeșie de râs până-i dau la- 
crimile, comandă joafale amare, constată că se 
ambetează grozav, afirmă că de mâine se lasă 
de tutun, face cu ochiul, transpiră și se in- 
formează ce oră e, că al lui a stat. Toată co- 
lecţia de rochiţe „jeune” şi costume bicolo:e 
se întreabă reciproc şi aparte dece n'o fi dan- 
sând „starul”, nu cumva şi-o fi tăiat greşit 
vreo bătătură sau îi supără apendicita? 

TȚoată colecţia de permanente platinate se 
intoarce spre masa lui. Cândva, e] se ridică 
în două picioare cu intenția de a-și procura 
un pateu şi atunci emoția susnumiţilor atin- 
ge .ultima limită. Nu consimte să se mute in 
sala de dans decât în ceie din urmă picături 
ale ceaiului sau soarelui, adică după ce rân- 
durile intruşilor sau rărit. Atunci, îşi prop- 
tește surâsul de cel mai adorabil decolteu 
— medalionul de acoio reprezintă o ramură 
de măslin bătută în aur și populată cu bri- 
lante, — înaintează și se înclină, menţio- 
nându-şi oblioitatea reverelcr generos aro- 
sate cu lavadă. Clipa e solemnă și spectatorii 
o trăiesc aşa cum e. Ce: palru pereţi ai in- 
căperii îşi dau coate, doamnele mai în vârstă 
îsi aburesc |Jorgnetele și orchestra presimte 
că sufere de trac. Tânăra pereche se consti- 
tuie luând poziţia de rigoare şi delirul pur- 
cede într'o atmosferă prescă religioasă. Dar 
nu știu cum și în ce fel, gamba miracu'oasă 
2 dansatoruliui consacrat îşi dibuie d.recț:a 
în getrimentul gravităţii pământului şi pune 
piedecă săndăluţei de lame care își abando- 
rează echilibrul, își strâmbă tocul şi face loc 
une: inestetice şi dube prăvăliri suprapuse 
parchetulu: şi expuse comentariilor cu două 
feţe. 








. (Urmare în pag. 5-a) 


-€ 


mmm, e IRI Ra aa re RT prea e 


aaa 19 IUNIE 1942 


E ara 





: UNIVERSUL LITERAR 











Cronica literară 





„Edgar Poe, iluminatul“ 
de DAN PETRAȘŞINCU 
(Ed. „Cultura Românească“, 1942) 


Personaltatea şi opera ui Ed- 
gar Poe sunt cunoscute la noi 
sub un aspect cu totuj fragmen- 
tar, care alterează înir'un fel de 
nerecunoscut, atunci când nu le 
ignoră cu totul, adânciie semnifi- 
caţii ale operei poe-şti, tensiunea 
lăuntrică ș, nesfârşita-i reverba- 
ție spirituală. Cei cari nu-i cu- 
NOI Opera vor avea, citind car- 
tea d-lui Dan Petraşincu, revela- 
ţia aceui personaj extraordinar 
al Comeiă:e: Spiritului care a fost 
Bdgar Poe. Ceilalţi, familiari ai 
operei poetuiui american îi vor 
regăsi şi.se vor regăsi cu emoție 
în fervoarea și accentul pasionat 
al experienţei poe-ști pe care o 
înfățișează d. Dan Petraș:ncu, Și 
unii şi alţii îi vor fi recunoscă- 
tori. 

Cinstit vorbind, pasiunea pen- 
tru frumos, pentru idei sau ade- 
văr, ori pentru opera unui ins 
excepționa] care a însemnat o 
experienţă decisivă în orientarea 
spiritului cuiva — pasiune invo- 
cată drept scuză de autor în pre- 
fața eseului său—e singura în- 
dreptățire valabilă a Literaturii, 
— ceea ce o limpiedică să devie 
searbădă obişnuinţă a vieţii cul- 
turale. Cititorul va recunoaște 
Jesne că pentru evoluţia inter:oa- 
ră a d-iu!l Dan Petraşincu, opera 
lui Edgar Poe a înşgemnat „o anu- 
mită tentaţie”. Scris cu inteligen- 
ță și fervoare, cu o putere de pâă- 
trundere intuitivă și o libertate 
de spirit care negiijază fără pa- 
gubă orice preocupâre aparentă 
de expunere metodică, studiul 
d-iuj Dân Petraşincu e o lungă 
digreşsiune captivantă și o conti- 
nuă provocare ce nar putea =fi 
desigur pe gustul cititorului co- 
mod. „Edgar Poe, iluminatul” 
fiind rezultatul unei experiențe, 
a, unei tentaţii sau aventuri — 
a! celei mai exaltante: aceea a 
spiritului, — cartea nu poate £i 
actuaiizată, trăită adică decât în 
conştiinţa cititoruiui ce Sa lăsat 
cândva îmbiat de o ispită asemă- 
pătoare ori întra unuia atras 
prin puterea afinități! sau intui- 
im anticipatoare, de riscurile 
supremei aventuri a spiritului. 

Personalitatea lui Edgar Poe e 
prea complexă ca să poată fi tor- 
mulată după criteriul tipoog:c 
al psihologiilor paralele sau con- 
+rastante. Un spirit iiber, atât de 
puțin didactic şi sistematizant 
ca aj d-lui Dan Petrașincu, va 
recungaşte cu bună credinţă, că 
deși „viaţa ui Edgar Poe, ca şi 
întreaga sa Operă, e un fa] de 
curbă deschisă spre misterele 
ultime", totuşi acest „erou al in- 
finitului” şi „aventurier temerar 
3 ai ținuturilor nepermise” încear- 
că se în ciuda ţitlului de TO- 
mantie — să le impue o sinteză 
umană, 

Relufnd antiteza  clasic-ro- 
mantie, d. Dan Petraşincu notea- 
ză conțrestul între romantici — 
naâţuri deschise spre infinit — cu 
naturile închise ale clasicilor, cari 
„creiază Inlăuntrul limitelor pro- 
pri”. Oontrastul nu ni se pare 
însă ireductibil, — romantic şi 
clasic nefiind structuri spirituale 
fixe, antagoniste. Orice spirit 





creator ținde ja onganizarea frea- 
mătului de probleme care-l so- 
licită, prin cunoașterea propriilor 
limite, Romantismul e o vârstă 
a spiritului, o fază din evoluţia 
lui, corespunzătoare caor mai 
îndrăsneţe avântări pe căile cu- 
moaşterii, sub formele frumosu- 
lui artistic, ale adevărului știin- 
țifie, ae sfințeniei, etc. Natura 
„deschisă” a romanticului nu în- 
seamnă negreșit rătăcire haotică 
ea poate fi și cucerire metodică 
tot astfel cum natura „inchisă” 
a clasicului nu înseamnă în mod 
necesar eșuare resemnată, adi- 
că restrângere înăuntru proprii- 
ior iimite. Cunoașterea limitelor 
nu trebuie confundată cu con- 
știința limitării, a neputinței din- 
colo de I'mite. Ea nu înseamnă 
o îngrădire a forțeior de creaţie 
ci înrădăcinarea temeinică şi e- 
îlorescența 10r înlesnită de con- 
știința propriei  pienitudini, a- 
vântarea ultimă şi cea mal în- 
drăsneaţă a spiritului în cuceri- 
Tea cei maj îna p'ac de unde 
este posibilă sinteza supremă. 

In acest înțeles, viața și opera 
lui Edgur Poe inseamnă o conti- 
nuă aspirație către cuprinderea 
în iimite proprii a unui nou do- 
menu smuls „ţinuturitor neper= 
mise” și anexat umanităţii, prin 
puterea de organizare a şpiritu- 
lui său creator. 

Fără îndoiaă Edgar Poe apar- 
ține prin stmuctură spirituală ca- 
tegoriei naturilor deschise şi iti- 
nerariui spiritului său este unul 
din cele mai îndrăsnețe din câte 
se pot închipui, dar pe lângă sen- 
su! Aventurii, se cuvine să recu- 
noaștem deopotrivă în opera sa 
Un simţ al interiorului şi al ro- 
tundității, a confortului şi phas- 
ticității, odihnindu-se în contem- 
plarea unor viziuni luminoase și 
calme, satisfăcute parcă de pro- 


"pria lor amnonie, ca în prozele 


intituiate Insula zânei, Filosofia 
mobilărit, Domeniul Arnheim sau 
Coitage-ui Landor, neturburata 
de obsesia sugestivităţii infinite, 
deschise, a celor mai multe din- 
tre poeme. 

Și ce altoeva înseamnă orgo- 
iioasa proclamare a valorii poe- 
mului cosmogonic „Eureka” ul 
cărui subiect Edgar Poe începe 
prin a spune că este „dintre toate 
subiectele imaginabii'e... cel mai 
solemn, cel mai vast, cel mai 
greu, cey mai mare”, — decât 
conştiinţa propriei plenitudini şi 
a puterii de creaţie ajunsă în 
Discul supremei certitudini, de 
unde întreaga creație 1 se înfăţi- 
șează într'o perspectivă organi- 
zată, armonioasă ? 

De altfel, chiar atunci cână 
introduce în opera lui Edgar Poe 
un criteriu sistematizator, potri- 
vit căruia proza nuveistică, poe- 
mele și „Eureka” ar corespunde 
viziunej catolice despre lume, 
cu ierarhia: materie, suflet şi 
spirit (adică Infernul, Purgato- 
riu, și Paradisul), d. Dan Petra- 
șincu atenuează rigiditatea  di- 
dactică a criteriutui, as:gurându- 
ne că „nu există limite fixe, că 
totul e intuz în tot, pentru un 
ochi care vede în ansamblu”. A 


spune însă că nu există limite 
fixe pentru creaţiile spiritului 
înseamnă a afirma că spiritul 
creator este nelimitat în puterea 
Tuj de cuprindere. 

Am reluat doar una din nenu- 
măratele sugestii pe care le pro- 
pune „Edgar Poe, iluminatul”, 
Avem impresia că d, Dan Petra- 
şincu s'a angajat fără ezitare, cu 
o totală dăruire de sine în acest 
studiu, mai muit chiar decât în 
proza d-sale qe creație publicată 
până acum, Cu un accent perso- 
nal mai comwingător poate și ne- 
greșit mai convins. cu 0 liber- 
tate și o îndrsneală afirmativă a- 
vând uneori aerul unei stidări,-- 
în fond însă cu încrederea calmă 
și lucidă a jucătorului sigur de 
şanse.e sale, în această prinsoare 
a scriitoruui cu el însuşi care 
este expresia, literatura. 

Astfel, la câțiva ani după ex- 
călenta traducere a Poemelor lui 
Edgar Poe în românește pea.izată 
de d. Emil Guiian, cartea d-iui 
Dan Petrașimnou apare ca o în- 
tregire panoramică a priveliştei 
asupra aspectelor operei poeşti 
şi o iniţiere adâncă în vertigi- 
nasa ei spiritualitate, : 


MIHAy NICULESCU 





ŞEZĂTOARE LITERARĂ 
LA CHIȘINĂU 


Sub auspiciile Ministerului 
Propagândei Naţionale se va ţi- 
ue un ciclu de şezători literare 
in toate orasele din Basarabia 
desrobită. cu sprijinul unui mă- 
nunchiu de scriitori basarabeni 
şi din Vechiul Regat. 

Intâia şezătoare din acest ciclu 
va avea loc la Chișinău. Dumi- 
„ică 14 Iunie, orele 19,30. în sala 
„Express“, 

D. George A. Petre, cunoscu- 
tul scriitor ardelean. va. nosti o 
conferință de inaugurare a ci- 


clului acestor șezători, vorbină 
despre „Oastea sufletului romă- 
nesc”. 


În partea [l-a a programului 
vor câți din opemele lor geritorii: 
N. Dunăreanu. D. lov, B. iordan, 
Teodor Al. Munteanu, George 
Dorul Dumitrescu, Laurenţiu 
Fulga, Constantin Virgil Gheor- 
Ghiu. Sergiu Matei Nica, 
Velican, Iorgu Tudor, Paul Do- 
nici, Emilia Şt. Milicescu, Vasile 
Țepordei, Olga Crușevan şi Ne- 
culai V. Coban. 

In pamntea II-a a programului, 
Corul mixt al Asociaţiei Creştine 
a Tinerilor (A. C. T.) şi al Aso- 
c.aţiei Creştine a Femeilor (A. C. 
P.) din Chișinău, condus de di 
Mrhai Stegaru. precum și Reumi- 
unea Corală a Căminului Cultu» 
ral „Unirea“ dim comuna Stirer 
șeni jud Lămpuzna, umul dintre 
cele mai bune coruri sătești din 
Basarabia, condus de d. Mihail 
Mândrescu, vor executa cântece 
naționale, 

Fondul reaiizat va fi dtolosit 
petru ajutorarea școlarilor lo- 
calnici ai căror părinți em fost 
deportați de bolşevici sau ai ce- 
lor lipsiţi de mijloace pentru a-i 
întreine le învăţătură. 





Sabin . 





/nscripţie pe 
ruinele oraşului 


Nu cânta nimeni... Orașul fumega încă, 
Ruinele arse păreau braţe umane, 
Liniştea se cuibărise race şi adâncă 
Peste cadavre, peste moloz, peste ruine. 


pe: 


Nici străzi nu mai erau, nici pisici, 
Statuile se topiseră în vâltoare. 
Duhurile pustiului trecuseră pe airi, 
Ca fierul ans pe-o rană ce vă doare. 


In stânga zace un locotenent... . 

In dreapta, flanc: ostaş lângă ostaș, 
Vreo turlă doar de-şi profula absent 
Catargul peste marele. oraş, 


Un tank s'a răsucit în irotuar, 

Și a rămas încremenit în stradă, 

lar noaptea ne'mpresoară mortuar 

Şi ploaia prinde tot mai dens să cadă. 


Pătrunde ca un junghi tristeţea ?n noi, 
Zadarnic romul clincănem bidon, 

Ne rezemăm în spate, doi cu doi, 
Bu îi spun Hans, şi-mi zice el: Ion. 


Mâine primire ruine'n marş trecând, 
Să te gândeşti prietene, tăcut, 

Că Hans şi cu lon pe-aici luptând, 
Drum pentru generaţii, au făcut. 


GEORGE PĂUN 


ci 


Catrene 


FEBRĂ COSMICĂ 


In miezul vremii, sângele se-agită, 
în fundul pietrei, spiritele ţipă. 
In rana veche, timpul, c'o aripă, 
lavi incert stihia otrăvită. 


DORINȚA 
Dorința nu pluteşte ca fumul de țigare. 

E fixă ca un clește și strânsă ca o ghiard. 

Când pușca se desoarcă, semnal de vânătoare, 
şi urlă haita "n suflet, se-ausie şi afară. 


CRINUL 


Laskciv, pe coapsa umedă, în vreme, 
i-a tremurat paharul cu ispite : 
mă dau acelui care nu se teme 
să bea din apele fântânii otrăvite. 


OVIDIU RIUREANU 


SPumn de pământ 


Trupul strâns din caolin pe rouă 
scris cu stele reci de dimineaţă, 
tot .ciocninidu-l de cântane nouă 
va să-i sufle schimnicul viaţă. 


Şi va fi s'aud cum se frământă 
melodia 'nchisă în. argilă 

sub a degetelor grea şi sfântă 
mângâiere fauna, virilă. 


Du, durată 'n trista mea chilie 
ai să arzi aci a doua oară 
huminând peste dureri cu vie 
flacără profund interioară 


căci doar duhul necuprins de cânt 
vreau să-l văd în pumnul de pământ. 


IOANICHIE OLTEANU 









S'a pus sub tipar şi va apare 
în curând, în colecţia „Universul 
literar”, volumul de versuri, 


VĂMILE  VĂZDUHULUI 


de 
MATEI ALEXANDRESCU | 





Necesitatea 


Realmente vorbind, poezia e 
citită, în special, de cei ce o cul- 
tivă şi mai apoi de câțiva 
dintre prietenii acestora. 

A iubi poezia, însemnează să 
abd.ci, oarecum, dila svârco- 
lirile cotidiane, să simţi că ești 
numai suflet plutitor pe undele 
azurului și să te lași, volun- 
tar, cuprinis de o vrajă supra- 
naturală, similară acelei ne- 
bune orchestraţii siderale, pe 
care o aud şi o înţeleg, exclu- 
siv, iluminații. 

Lumea, pământul, cosmosul, 
Dumnezeu, totul şi toate prin 
urmare, nu sunt mai mult 
decât expresiunea sentimente- 
lor noastre. 

Și poezia e necesară, prie- 
tene Baciu, pentrucă e singura 
în măsură să exprime toată 
gama disciplinată a sentimen- 
telor omenești, aureolate de a- 
cea lumină orbitoare, fantas- 
tică, unică, dumnezeiască, dacă 
vrei, pe care noi o numim 
sublim. i 

Tot ceeace vedem, auzim şi 
pipăim, e necesar, pentrucă, 
trăind sau murind, hrăneşte 


CANTECE NOUI 





poeziei 
permanenţa evoluției, dând 


mistică şi strălucire noutăţii. 

Ca să sperii jivinile întune- 
recului, cucuvelele şi dracii, 
aprinzi o torţă și prinzi a cântu. 

La început sfics, apoi din ce 
în ce mai îndrăsneț, până 
când, aproape fără să-ți dai 
seama, simţi <ă totul în jurul 
tău e numai cântec și lumină. 

Lauată chiar în: pe cât de 
comunul (pp atât de adevăratul 
înţeles de „hrană”, poezia este 
cu atât mai necesară, cu cât 
ea s'a născut odată cu sufletul, 
pentru a se adresa direct sufle- 
tului, 

Când poezia se apropie de 
noi, de noi trupuri şi suflete, 
trupul dispare, rămânând nu- 
mai sufletul: adică noi cei 
adevărați, noi dumnezeii, noi 
veşnicia... 

E necesar să ştim ce-am pu- 
tea fi, de n'am fi așa cum stu- 
pid, ne încăpățânăm să rămâ- 
nem mai mult trup decât su- 
flet, mai mult reptilă decât 
heruvim ! 


LEONIDA SECREȚEANU 


Despre o anunită inutilitate a poesiei 


Am iubit-o şi am apărat-o 
nu de un an de zi.a, me cură 
scriem în acest loc, ci de aproa- 
pe zece ani, de când ne sbutem 
pentru ea, de când îi simțim 
în carne toate rănile şi frumu- 
sețile cu care ne-a dăruit, Fie- 
ne îngăduit ca astăzi, inaugu- 
rând aceste discuții în contra- 
dictoriu pe care le vom avea 
cu prietenii noștri poeţii, să 
fim „de partea cealaltă a bari- 
celuei și să vonbim depre 0 
anumită inutilitate a  poesiei. 
Căci, la dreptul vorbind, entu- 
ziasmul lui Leonida Secreţea- 
nu este de esență mai mult li- 
rică, aşa că se susține mumui 
şi numai prin acea febră, de 





PREMIEREA LUCRĂRII 
„REALITATE ȘI EROARE“ 


Am semnalat în numărul ţre- 
Cuţ faptul că Academia Română 
a lamreat cu un imporiant pre- 
miu cartea d-lui Mecea Malee- 


bună calitate, care îl străbate. 

pbiecescsea  poesiei'? Să 
Mici nu VoTLnn ae aşa numitul 
om de pe sirudă, ci să ne qv- 
zumun ua „omul subţire! şi la 
acest înitiec.uai câve circulu 
din beișug. Su jim serioşi: ha- 
bar nu are Gunsul cc Ss aletu 
poezie, și nuci vorbă nu poate 
ji peniru ei de uitati ei, 
kară să  voruim „realmente“, 
va trebui sd ciumiitem că poesia 
în cea mai more măsură este o 
anexă a unei tinereți fără de 
bătrâneţe şi numai cu atare ea 
este vuubilu, Inutivibutea cir- 
culatorie a poesiei devine însă 
cu a.ât mai evidentă, cu cât ne 
gândim la grimasa de-o îngă- 
duitoare ironie, pe cre î-0 opu- 
ie 0.KCe dm core în aţa vi 
a cetit câte-un vers de Vusile 
Militaru sau de alt poet cu cir- 
culație, 

Și vorbimd de această inuti- 
litae a poesiei, utingem tocmai 
punctul cel mai sensibil al în- 
tregei probleme: vaioarea în- 
comensurabiiă de act gratuit, 


scu, intitulată „Realitate şi e- ă ȘI 
oaLal. pe care-o primeşte în mod au- 
Inounumarea de care s'a bucu- 10NAL. La 


raţ aces! sânuitor, pe cit fe iâ- 
năr, pe atâta de valoros, este un 
amănunt dintre cele mai îmbu- 


cură'oare, care dovedește că îi- 
losofia noast:ă de mllimă oră — 
adică a generaţiei care Sa afir- 
mat între 1935-1940, — este o 
realitate peste care nu se poate 
trece, 

Dincolo de semnificația pe 
care momentul (adică esemerul) 
o acordă acestui fapt, noi cre- 
dem că se poate desprinde o în- 
văţăiură care trebue să ne bu- 
cure, 

Căci d. Mircea Mateescu me- 
rita din pln acest act de recu- 
noaștare, care a venit azi să-i 
îmeununeze opera de debut. 








„„cenulșăreasă“, poesia a fu: 
şi este, Și ca și în poveste, în 
viață nu este prea 1nare nevoe 
de acest personugiu diafan, 
Surtimbă Lemne şi Gerilă sun. 
preferaţi cu muit! Satisfacție a 
unei elite (remarcaţi, vă rugăn: 
întenționata subliniere), poesia 
nu este și nici nu este nevvie 
să fie necesară, pentrucă în 
mamentul în care ea ar deveni, 
sar începe să se fabrice în se- 
rie. 

In clipa în care se va recu- 
noaşte în mod oficial și uni- 
versal această utilitate, adică 
aiunci când nu un poet va sus- 
ține scu va qrgumenta acest 
lucru, vorbind PRO DOMO, 
atunci, numai atunci, vom pu- 
tea privi dincolo de tot ceeace 
cste vis și himeră. 

„„Cări se poate oare vorbi, 
fără a cădea în lirism, de o ne- 
cesitate a poesiei, în dlipa în 
cara um wohum de versuri se 
vinda și se citeşte în 4—500 
de exemplare ? 

Şi argumente mai sunt încă 
destule... 
ŞTEFAN BACIU 

N. B. — Manuscrisele se tri- 
mit la redacţie, menţienându- 
se pe plic, pentru Şt. B. şi răs- 
punsurile: Anne M. FL., Ovidiu 
Nic, Cicero Gr, G. 1. Bud, 
Titi Bot., L. Trif., Dragomir N. 
Nu. George P., Ștej. V.1., M.I. 

Cos.: Da. 1. uh, Bănc,, Oct, 
Bilu, M. Mias, M. C. Pit; Al- 
tele, 


0 Oa en 


Snobii noştri cei de toate zilele 


(Urmare din pag. 4-a) 


SNOBUL MATRIMONIAL 


Are o deviză: „Spu- 
me-mi câte pogoane al 
şi pe câte contezi să 
moștenești, ca să-ți cer 
îndată mâna“, Pe lângă 
deviză, mai posedă o 
dantură impecabilă, a- 
mănunt ce îi pretinde 
să zâmbească și cu şi 
fără circumstanțe a- 
tenvânte, EI, în defini- 
tiv, nu e nici vesel, 
nici trist, ei, în forul său interior e indite- 
rent, aga cum nu e nici deştept, nici prost, 
nici licenţiat în altoeva decât în băuturi 
spirtoase. EI este, cu majusculă : o „Partidă“. 
Pentru a întemeia un cămin după gustul şi 
priceperea lui, ar fi în stare chiar să iasă 
cu pantoti negri la baine maron, Ori să ci- 
teuscă reviste literare, — ar fi în stare 
de orice. Vrea să înfiinţeze dinastii și să-și 
completeze studiile în italia, cu prilejul voia- 
juluil de nuntă, Se comportă mai mult decât 
în visul guvemantei lui britanice, de când 
era mic: prezintă omagii botanice eventua- 
lei sale soacre, joacă tabinet cu mătuşa după 
tată a svenioalei sale jumătăți, serveşte de 
două ori din petajul pregătit sub suprave- 





zherea eventualei sale viitoare cumnată, 
pume coatele pe masă numai la desert, când 
şi fumează, spune „mergi“ ori de câte ori se 
ivește ocazia, nu cască decât în dosul dege- 
telor şi numai după ce sa spălat pe mâini, 
şi se interesează doar pe departe despre cifra 
exactă a eventualei sale averi. Nemaulţumit 
cu celibatul în care susţine că s'a complăcut 
întotdeauna până acum, neavând încotro, se 
declară ultra fericit că speră a-şi lua răs- 
punderile unui menaj model. E foarte, foarte 
„atenţ“ : curăță portocala verişorului care 
a văzut întâiaşi dată iumina zilei când se 
vor împlini patru ani, peste cinci săptămâni, 
— intoarce paginile notelor de piano pe care 
le descifrează verișoara, râde cu poftă la fie- 
care anecdotă, întreabă, la teleton, dacă e 
teafăr cățelușul scăldat ieri într'o cameră 
puţin prea friguroasă, aduce personal cutiile 
de bonboane format mandolină, aduce infi- 
nite elogii toaletelor (ca şi) logodnicei sale, 
promițându-i, pentru fiecare în parte o bră- 
țară şi un inel cum a denișat el mai alal- 
tăieri... Tipul e distractiv, ca o vrabie. Când 
renunță la „combinaţie“, se reculege de pe 
drumuri timp de vreo săptămână, după care 
își anunţă vizita în altă familie, trimițând 
în direcţia tresniniui un surâs de zile civile: 
— Zără dinți. 


SNOBUL CENACLIST 


Işi premeditează manusarisul, dasându-şi 
amintirile de vânătoare şi detaliile de alcov. 

Ii lipsesc ambițiile propriu zis scriitoricești, 
denarece nu mai știe când, — a citit undeva 
că diletantismul e apanajul geniului de pe 
orice branșe de activitate. 

Prezentându-se între sofalele salonului sa- 
criticat odată pe săptămână „celor .ce au ceva 
de citit*, epatează din principiu, dând să se 
discute că e răgușit, cerându-şi scuze pentru 
a fi venit îmibrăcat „sport” (însă pică dela 
țară şi dacă s'ar fi schimbat, întârzia şi mai 
muLt), regretând că totuși a întârziat dar a 
trebuit să lase o carță de vizită la o legaţie 
străină şi să intre la o florărie de unde a ex- 
pediat o jerbă de myosotis fostei lui metrese 
care împlineşte astăzi treizeci de ani, dezolân- 
du-se că ra fost de față pe când romanciera 
X își  qecuama debutul în poezie (aceasta 
primește madrigalu', îmbujorându-se discret) 
ș: întrebându-se dacă n'ar fi delicat ca e! să 
renunţe la lectura paginilor aduse în servietă 
(ca să nu se șitoneze, cum i s'a întâmpiat au- 
togratului Conquitei Montenegro, la Marsi- 
lia). 

— Val, 

— Cum s'ar putea să ne privaţi de o ase“ 
menea piăcută datorie. 

— Treceţi mai sub lampă... 

— Suntem numai urechi. 

— Vă aşteptam cu atâta neliniște, . 


— Bine că, cel puţin, ați venit. 

— Ne disperasem că o să vă uitaţi manu- 
scrisul. 

— Nu mai suferim nici o amânare, 

— Un moment, vă rog: să aducă paharul 
cu apă pentru domnișoara... 

— L-a adus, maestre şi l-am și băut, mul- 
țumesc, 

— Pentru nimica. Dă-i drumul, dragă Pan- 
telimon Amăutul, noi te ascultăm, 

-- Pardon, îngână vexat, autorul caetuiui 
de douăzeci şi trei de carate. Mă surprinde 
că mă confundați... Numele meu e Constan- 
tin Mihăilescu-Pleniţa... 

— Treaba dumitale, ca om die lume şi în 
particular, PE 

Aici și în literatură însă, te vei numi Pante- 
imon Arnăvtul. Ne-am înțaes? 

— De acord, murmură încetățenitul în ale 
gioriei taine, oarecum destul de măguiit. 

Urmează, apoi, silabisirea tittufui: „Miran- 
dola, fata ecuatorului“ — interiorizare după 
vaisul compozi.oruiul anoam câniat într'o 
primăvară la Balcic. 

Şi pe urmă, vorba gazdei care nu ori de 
câte ori a fost naș a fost ș: fin, Peniel:mou 
Arnăutul se chiamă că „i-a dat drumu...” 


BNOBUL 1. R. 


E] 


“Se iubește în costumul ăsta lansat de Gary 
Cooper, Şi el, core a evitat cât s'a putu! să 
eșapeze dela servitiul militar (ce copilărie ...). 


SNOBUL MELOMAN 





Mai are și va mai avea un singur dor: să 
se ducă și mâine seară, în grup ja „Melody”. 


BNOBUL NECUNOSCUT 


E și el snob, în felul lui, dar ce-are a face: 
stă mai mult pe acasă, işi recunoaşte şi la 
propriu şi la figurat proporţiile nasului, spune 
adeseori ce nu are cum să fi aflat dela alţii și 
îşi merită accesul în împărăția cerurilor, 
împăcându-se de minune cu viața şi cu se- 
menii Jul. 

Care-va-să-zică, e un om cumsecade, cu 
toate că bârteşte şi public nişte persoane 
care lui persoral nu i-au greşi: ru nimic. 

Ţineţi seama, vă :mplor, cilitorii meu, că 
la urma urmei, „bârtir c'est g.umir un peu”, 


COCA FARAGQ 


z 

















Mamei şi surorilor mele Piereta, Pauleite, loana 


V a Sălceni bâtea vântul ca!d de primăvară. Târguşorul e sănăcăcios, 
mumai Gvua străzi lungi, tără nume, Săceni e in vale şi biserica pe tun 
dea! ţuguiat, ca un ou de Paşti, O râpă adâncă lungea târgul; în ea sunt 
svârlita pistei, câni morți şi cratițe vechi. Vara mirosea târgul foarte urit, 
ca la un tăbăcar. Dughene mici strâmbe, una lângă ata, una mai sus, alia: 
mai jos ca un şirag de smochine înşi a'e prost, cu tot felul de mărfuri la 
un loc: Sare, lămpi, hamuri de trânghie, var, vopseie, stambă, scufițe tri- 
cotate in Riuute CUIOTI, p âpa micae ue botez rcşi,, a.bistre, cule ue lux de 
satin, iar alele mai sărăcăcioase pentru ţigani, de un fel de îlane.ă roșu 
închis și boţi.ă. Stămburile şi plăpumioarele mişc:u în vânt, agățate lângă 
uşă, Căciuli puse pe ca.apoade stăteau jos lângă ușa Gughanelor, aştep- 
tând mușteriii. 

La Casapul Hanik, om rău, cimios, obrasnic cu toată lumea, rogco- 
Van, Fi-n de PLATLI, setat, cu ctăla groază, rcşie, piră şi ea de n-gi, era 
mereu sfadă cu ţă-:uii, fiindcă e mai laccm ca toţi evreii iârgului- a un 
log. Chiar ropiii de evreu î. făceau șolticării și îl pândeau mereu ca să-l 
necăjească. Iarna şi vara avea intotdeauna pe cap o pălărie tare. O s.riga 
pe Roza, nevasta lui: 

— N.va asăăă, adâ-mi ghimbetaaa, câ mă duc la Primurie, sau 
poaaate şi la Pocoşiăăă, 

Purta parialcni de doc cafeniu și un tricou lucraţ de mână; lâna era 


tău spâiaiă, gălbuie și pină de mătreaţă dela o, care, ca fărămituriie de 


cca ă de pâ.ne recgră, stătea lipită printre firele de lână. Hainik ronţăia 
mereu, ciudos, sâmburi de bostani și s:upia în toate părţile. 

De privazul casei lui atârnâu câţva miei jupuiţi; numai la vârful 
cozilor avrau câte un :moc de lână cltă sau neagră. Câinii. fiămânzi s:ă- 
teau în miileru: crurrulvi şi se ui-zu '2 miei se mâ'âiau unul pe altul ca 
nu cumva să zauce cei. nou venit, în locu: ceui oare aștepta de mat, 

Ha'n:k păzea pe um szzun dres la peiczie, fimdcă n-ai um pic or 
era de cuuceită igint.ui cilenu, nililei și pătat de sange, celelalte pi. 
ci ozze criu aibe şi rău geiuite. Citea iurnalu', păzindu-și marfa. 

— Beerlăăă, Beeeriăăăă, nu auziii Beze: 1ăăăă ? ? îl chema Roza. Vi- 
n000 d crabăăă ceu rezer met miei di Gin cgrrăăăă. 

Hain:k s'a ridicat de pe soaun aa înțepat. A intiat în casă. Câini, vă- 
zârdu-se ce capul 16. Ul. au:ău de sâră a .r s ce coada unui miei. apoi 
au venit și altul şi altul. Era o mârâiaă cumpliiă “a coada mizlor. Care de 
care trăgea mai tare. L-zu 'tnas jos şi acum îl târâ'au în mijlocul străzii, 
fug:nă cu el spre râpa cea mzre. Toţi câinii s'au :uat după dulău, rupână 
din miel cu poftă. Vecini lui au strigat, dar numai după ce au văzut că 
l-au dus ia râpă. și au ţipat cu glas jidovesc, prefăcânau-se că sunt îngro= 
ziți de ce'e întâmplate: 

— Doocomnuuu Hainik, Dooomnuuu Hainik, s'a întumplat o  neee- 
noroclreee maaarece, oiii veeiii. ca lupii au aduuus mieluuu la rupăâă și-li 
dija in rupăăă, J 

— Ghivalt, a spus tare Hainik. A luat o lopată, fugind după câini. 
Copiii de oreştini şi de evrei s'au hat dapă el strigând veseli, aa să-l îngele: 

— Domnule Hainik, au dus mielul spre sinagogă, spuneau unii. 

-- Ba, spre Pr:mărie, ziceau alţii. 

H:inik se uita în dreapta, în s'ânga, nu mai ştia adevărul, dar a dat 
de ei 'a marginea !:âpei. Sia repezit cu o ciudă nebunească şi sa auzit 
scheiăliira! lung. Cei mai slabi au fost alungaţi, dar dulăul ga citi cu 
mielul în râpă, 

.- Ha! ha! ha! râdeau copiii. 

— Ferf-ucter mişighină froaouuu, îniura pe jidoveşte pe nevasta lui 
Tăceţi din gură că vă ucid, emetiinţa cu lopata pe copii. 

„— Ha! ha! hal Domnul Hainik, s'au dus iar câinii in, prăvălie și au 
furat ait miel, | 

— Ciii apuiii? Işi poecnea pă'ăria de ciudă, 

— Ibihihii ! Copiii spuneau minciuni ca să-l sperie. 

Fainik se uita cu furie din dm, jos în râpă, cum trăgeau câinii 
de carne şi mâncau, lacoimi, cu botul plin de sânge. ȘI iar blăstăma Hainik: 

— Ferfiucter putocoreee, cum că cumpâr sușuşoaicăăă, na ! deacum! 
Şi n'menecaaa n'a vizuut că furăăă mieluuu, numai duşimaniii am împre- 
jurul mece, „ariterdrn totăn arăn” şi iar îşi dădea cu pumnii în pălărie. 

Dealungu! dughenelor e un şanţ lung, ca să se scurgă apele, iar în 
șanț sunt, ici colea, răchi'e de acelca butucănoase cu ramuri lungi și țape_ 
ne, care pornezu din vârțu! rotund al răchi'ei, Ramurile noul și fragede, 
fără frunze, păreau ră sunt înfipte de o mână de copil când face, chipurile, 
părul vnui om de zăpadă și îi pune câteva beţișoare ca să arzte că este 
părul sburlit. Așa păreau răchitele din târgul Sălceni. 

La fiecare dugheană era o podișcă şubredă ; la unii oameni mai în- 
grijiţi, stâlpii erau voinici și daţi cu var. Podișca pornea dea marginea 
şerțului din drum până la pragul dughenei. Chiar când erai cu p.ciaarele 
goale, suna podețul a po'aboc gol. 

Modam Pomană, o evreică bătrână, grasă, înaltă, stătea în ușa du-= 
ghenei și mirosea vântul cald, strâmba mereu din nas şi se vedeau nările 
negre ca la hornari, o mână pe şold şi cu cealaltă își scărpina păru: încâl- 
cit, ca la o oaie rău iernată. Dumneai purta ochelar: mici puşi după ure- 
che. Fuseseră poa!e de argint, dar acum erau așa de dreși, că numai o 
perte era bună, partea cealaltă era adăugită cu o bucată de sârmă verde 
de sonerie. Ochii negri îi stic'eau îndrăciți cupă stica cchearilor. Madam 


Pomană vindea bomboane de acea de borcan, ciecoată „auneta“, bumbac 


şi mâărgcle. Acum stătea crăcănaiă in uşă, 

Avea o pestelcă murdară cu pătrăţe:e negre şi albe, 

Mulţi gospcdari veniseră la fierarul Mhalache să scoată potcoavele 
de iarnă ăle vitelor, Vântul alunga uneori huitu! de la bătuul fierului şi-l 
ducea daparte, apoi iar îl auzeai aproape. Țărănci umblau iute pe strada 
dui M-dem Pemană. cu traista pe un băț, ţinând_o la spate. Făceau târ- 
guel: âe Siintele Paşti, 

-- Heceiii, M:dam Ursuuu, strigă jidanca, cu mâinile sub pestelcă, 
sărpinându-și burta de daia asta. 

Așa tărăgăna vorbele, că erau greu de priceput, 

— Heeeiii, nuuu auziii? Nu viii să cumperiii buboanee păntru cupilii? 

— Lasă-mă că nu am gologani. Tot ce am avut, am dat pe var. 

=- Da ceiii, păntru cupiii nu ţi ocupii:? 

— Ia, lasă-mă în pace, nu am timp de vorbă. Mă aşteaptă românul 
la fierărie 

— Şi ceiii, nu poţi să aşteptiii pi dumitaaa ?* 

— Cu cât le dai? întreabă Zamfira Ursu, oprindu-se o clipă în fața 
podețului lui Madam Pomană. 

— Pănt:u dumităăă, puftim, patruuu la un leuuu | 

— Ce spui? Să mă tot aştepţi! Cacă-mi dai zece la un leu, cumpăr. 

— Nu se pooo'e! Puftim, păntru dumităăă, aa șase la un leunut. 

— Nu-mi trebue. 

— Așa sgârciit nu am pominit zile a meee. zii, putiim, dau zecese 
1a un leu, da fu-mi safteee. 

Zamtira Ursu, în tot timpul vorbelor eiestea, isprăvise să-și scoată 
din pic.oare bocancii și să-i pună în traistă, că mergea acuma spre casă. 

Madam Pomană a intrat in dugheană, a luat borcanul cu pomboane; 
erau aşa de mici, aproape ca cele de colivă. 

— Puftimmrm, 

— Da' ce, aestea sunt bomboane? Nu-mi trebue. Vezi că eşti afuri- 
sită, Madam Pomană ? Mă întorci din drum ca să-ţi baţi joc de mine, Dee... 

— Puttim. aja ti superiii, iaca dau şi mai maaareee, 

A Scos dintr'un alt boncan trei; bomboane mai măr:ceie. 

—— No puftiiim ! puitiiim t 

Zamfira Ursu, înciudată, i-a dat una peste mână, de i-au căzut born- 
boanele pe pcdea împrăştiindu-se. 

— Astaaa nu si facii:, fimeiii nesocotităăă cl eșiiii! Am să ti spun la 


--domnuu Primar, că m'ai maltiaaitzaat, ai să vezi dumitaaa ! Di ci eştiii ner- 


vos ? Ce ţi-am făcuunut ? 

Zamfira a eşit din dugheană bodogănind, iar Madam Pomană țipa cât 
o lua gura dn uşa prăvăliei: 

— Fimeiii obrasnicăăă ci eştiii și prozstăăă, nu am văzuuut așa cl- 
vaaa, na 2000 | 

O altă evreică cu Sugheană a'ături. Madam Mayer, tot bătrână, dar 
mai scurtă, avea și ea ochelari. Dânsa virdea tămâie, em'nă și serobeală. 
Dugheana lu' Madam Meyer era aproape goală. Ea văzând că se sfădește 
Zamtira cu Ruta Pom:nă, i-a părut bine şi a strigat_o pe Zarhfira să intre 
la ea: 

— Puftitim la mineee, că am adus chiar azi bumboane, „proaspetee 

dela Bacăăău. Puftim și la minece, am lucruuu bun, dau eftin di tot. | 


A. mers într'un colț întunecat al prăvăliei şi a descoperit pe : fundul 


unul borcan uitat nițte bomboane urite de !:ot. Zarhtira a intrat în prăvălie, 
ca să-i facă în ciudă lui Ruha Pomană, apoi a eșit afară, gândindu-se că) 





Tea te 


YIPOORAFIA ILARULUI „! „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, ATB. BREZOIANU 33 


de GEORGETA MIRCEA CANCICOV 


întârzie și nu mai vroia să cumpere nimic. Dar Eva Meyer a ieşit apă 
ea în drum şi a tras-o de suman îndărăt, în prăvălie, 

— Putţiiim aşa luoru bumun. Diciii aşaa multă gălăjieee, puttiim, — 
şi scoase din fundul borcanuinui, cu mânile murdare, câteva bomboane 
vecni Care aproase nu m:i arătau a bcmbâne ; sdiobute, cie.oase, lipite una 
de alta, făcuseră un ghemcioc, cât un ou de porumbei, şi le dădu Zamfirei. 
Ca s'o distreze, să nu se uite la bomboane, vorbea mereu; 

— Asaaa este Madam Ponană, as.aaa ; na pufiim, şi dă-ml acu. 
masa șase lăi pi toati aesteaaa. 

Zamiira a daţ şase :e.. Era bucuroasă gândindu-se că ea. a înșelat 
pe Eva Meyer. Madam Meyer a spus: 

— Merşiti, mersiii; cu binee, novastăăă. Stai să-ți pun mai bine într'o 
hăârtiece. Şi a mupt o bucată de jurnal, pătată de gaz, ca să-i înve:ească bom- 
boamele. 

— Staaai un mument, să nu cumva să le perzii pi druum. Ai gatăăă 
acuuum, na 2000, Pomană asta e prea lacomăăă, — spune Eva Meyer, pe- 
trecând-o pe Zamfira până la podeţ. i 

= Cu bine nevastăăă, sărbătoriii fericiteee. 

— Să dele Dumnezeu Sfântul, 

Ruha Pomană a pândi tot timpul aesta după uşa di, a care 
ge făcea i Eva Meyer. După plecarea Zamfirei, Ruha a eşt din. ascunză- 
toare şi & început să o 2menimie pe Eva de pe pragul dughenel. 

Ruha şi ea pe p-iagul ei, au început, cu mâna pe şoiduri, întinzân- 
du-şi gâtul una spe mi: D 

— "Ci ai nivoiii să mă strâcii cu fimeiii, heee?: Altere zung zi alte 
nibunăăă ci eștiii, das șlaindere ie. fluciere dute în mamăăăsse idiș, ce eștili. 

= Piui, piui i 

Acum se apropiau una de alta. Işi făcuseră gâtul atât de subțire tot 
Wngindu-i, că păreau ca doi gânsaci gata de bătaie. 

— Piui, pfu, get sa danc, iu nu's aşa proastăăă | 

Ruha i-a răspuns: 

— Mbrșavăă, timeiii ci eștiii. Io nu înșe] ominiă. ca dumitaaa, răspun- 
se Eva, Geiştebiine pirscner feructeree, vacă ci eștiii,.ptu..| și s'au stupit 
aşa înjurându-se pe jidovește, ainestecând în furia doc E PV Arte POADaR 
Şi nemţeşu «hipur.ie, : | ; 

Se intunucase aproape şi ele tot se sfădeau. 

Ruha ajunsese în .dugheana . Evei. 

— Ce yraiii de la mineee dn casăâă? Maarș afarăăă | 

— Să nu țâpiii la minii, să râdăăă. oraşuuu. Vulgarăăă fimelii ci ești. 

— Oiii veei, gh valt ! Haim, -zi i viltăăă tooot milir macheean, ghival. 
tăăă Haim, nu aziiii Haimăăă ? 

- Ruha a tras-o de bluză pe Eva. ._ 

—— Ghivaltăăă Haimăăă | i. ÎN TI 

Haim era fiu! ei, iar Izidor e fiul lui Ruha. - ăi 

— Vuăs? Vuăs? - 

— Dijzaabăăă țpi pe Haimăăă. E la Bacău cu Izidor. 

— Ce creziii, miii fricăăă, na, și Ruha se agaţă de cocul lui Eva. 

— Astumpuruteee, iapă turbatăăă ci ești ! 

— lapăăă? iapăăă m'ai făcu! ? Sctoată murdară, aetăăă îşti tuuu! 
Dizciii ai luată clientă a meee, ordinarăăă ci eştiii ? 

— Săriţiii, strigă Eva, că mă ucideee, criminalăăă | 

Hainik a intrat, având în mână un cap de miel însângerat. | 

— Ci estiii ? spune el arvape cântând. Na, astaâa e cevaaal şi se 
pune între ele două, judecâncu-le cu capul de miel în mână. Ameninţă cu 
capui, parcă dădea din deget la copiii cel mici, 

— Fiţi cuminţi, asiumpu.âji-va, .ă vii riclam la Ribinul Friedman 
ai la Buhuși. Ce gălăjie astaa ? 

Eva își aranja coafura lângă tejghea. aibă mereu: 

— Pfui, pfui! ; 


Ruha s'a uitaț disprețuitor la ea şi a p'ecat. PR Pa 


Eva a sirigat după Ruha: | 
— Am să fac pruces, ali să vezi, 
Hainik a eşit și e! cu capul de miel. Câinele dela care-l. luase îl aş- 


tepta în drurm, dingându-se pe bot. Hainik a ridicat o piatră din drum și a 


dat în el 
— Tâ băăă, la dracuuu, săctir, beestiii, ma! răiii ca vulpii sânteţi. 


Apoi s'a întors acasă, că-și păzească mieii agăţaţi. Roza păzise până . 


la întoarcerea lui de la râpă. Ea stătea pe scaun cu picioarele îndepărtate 
unu! de altul, cu o vargă subție în ruuna. văzinăd pe Han.k, i-a spus: 


— Da' 'celi: nu mai viii? Dacăăă a dus mieluuu la rupăăă. ce era să : 


mai faciii tu ? lu aștept şi am trezbăă şi tu fugi ca prostuuu după șarlele 
aizteaaa ? - 

— Ti rog nu mă inervaaa, sunt supuraaat, pleacăăă din faţa ochilor 
meiii, ai auzit ? Mișghină frouuu, din cauză că m'zl chemat în casăăă am 
evut aşa nenorocireee afară | Tu dijaba, eştiii dia o fimeii nibunăăă, cum- 


p'ect nibunăăă. Cină-i mai marece în casa astăăă ? Eo, 60, şi se bătea cu . 


pumnul în p:ept. 


A doua zi ardea soarele ca vara. Norii începeau să se îngrămădeas- 


că şi picura din când în când, lăsând miros de min'ă: de pârâu, 

Mugurii răchiielor și ai săxiilor străluceau la soare ca argintul 
Copiii rupeau creng. şi fugeau cu ele pe drumuii şi cărări, Cozja ramu. 
rilor era gaibemă ca vabe'e boboclorde rață. Pe drumul dughenelor, căruțe 


așteptau. Oamenii puseseră luțernă uscâtă în faţa boior şi le scoseseră 


îvgul. La nele căruțe, boii se, odihneau irântiţi în mijlceul drumu ui, ru- 
megau întinzând gâtul şi mișcau genele lungi cu: och!: aproape închiși, 

La ulimul deal, înainte de a intra în Târgul. Sălceni, la fântâna 
satului, un evreu cu anteriu negru, cu perciuni şi pă:ărie tare, adăpa două 
capre. O căruţă cu boi mergea spre spital. Mai era un pod şi o vale până 
în Sălceni. 

O fime'e bo'navă era culcată pe pae şi învătită cu o plapumă roşie. 
Fimeia se văita. Bărbatul ei ea foarte amărit, mergea pe jos lângă jug, 
mânâna boii. O ală fimeie mergea în spatele căruţei şi ici din când 
în când cu timeia bolnavă: 

— L:să Marie, acum ajungem și faci plodui, 

— Nu mai pot mamăi, simt că mi 'se rup oasela în, mine şi copiii ce 
fac acasă singuri, poate mor. : 

— lasă că nu mor! i 

— Şi apoi, spune Maria, mai avem opt zile până la Stinte:e Paști 
şi nu am putut vărul şi lipi casa, Tare m'am săturat. | 

— Lasă Marie, nu te mai gând: acasă, că doară-mă Intore diseară 
Şi voi avea grija lor. i 

— Da. dar cel mic, sărăcuţul de el, mai bine murea să nu mai ajun 
gă zilele fă:ă mine. Cei: alți sunt mari, pot păzi vitele şi stâna. 

— 'Taci Marie ! 

— Nu mai pot 'mamăi, mor de acum, 

Românul Mariei mâna boii, strigând : 

— Hăisa, ceală ! Inegrit îi era sufletul, A 

— Ut, mamăi, iaca că-l fac. Iuuu! Vai de mine şi de mine, mori 
mor ! Vai! val! vai! 

— Siai Gheorghe, SEunA Paraschiva, să vidam ce-i cu Maria, că îne- 
bunesc ! 

— Ahooo ! ahooo! 

— Vă'eu că l-am făcut! | 

— Cum tă, arde-al norocul, oare așa să fie? Stat Gheorghe. 

— Zău mamăi, că l-am făcut, 

Oooaaa, oooaaa ! ! 

— Iaca, zău că aşa=i! spune ridicând plapuma. 

Paraschivei îi bătea inima şi de fericire și de frică. Alinta plodul, 
răstindu-se chipurile 'a el: 

— Hăi, ac2să nu puteai să eși? La drumul mare ţi-al aleş ceasul ? 


— Bogdaproste, spune Gheorghe, făcându-și semnul crucii, bogda- 


proste, Ce-i, băiet sau fată? 

— Fie ce-o fi, spune Paraschiva iute, bine c'a scăpat. După un timp 
sn aude iar: 

Qooaza gooaaa, Glasul era. mai ascuţit. 

— Văleu mamăi, nu mai pot! Fac altul! 

— Da' ce-i Marie cu tne? 

Sub plapuma Mariei se aude o mionăitură ea de pisici aruncate 
în râpă. 

— Bi Marie, spune Gheorghe vesel, n'am știut că trebue să te 
plimb ca să faci copchii! i 

„— Apăi stăi, spune Paraschiva, ca „Mal tăcut uniul. 

— Ce spu: mătuşe ? 

- Paraschiva se urcase în “căruţă :şi. se muncea cu fiicăa, Dăduse 
in pispuma ia o pâre și bora eproape cu-pagana în eg, tremura. 
du-i mâinile. 











N 


13 IUNIE 1942 





— Ei, Marie, al fătat dol ca vaia noastră cea bătrână. Dă-eni buri. 
carul încoace, Gheorghe ! 

Mama- "Mariei. a .egat buricul la amândoi plozi cu fire de mătase 
neagră de la cimourii casâncai, ei, apa Gheorghe a acos um cul de lemn 
de la jug, a pus cuiul sub buric ca să aibă pe ce tăia soacră-ga, 

Ooooaaa, Qooaaa ! 

— Iaca acum, mail tăceţi din gură ! 

— Hai mamăi, mat inte că vin oamenii pe drum și. mi-e rușine 

— Uite-te domnule, mâncaâni-ar mama, ei o fată şi an băiat. 

— Ur, cum dă Dumnezeu zes:ea, la oamenii necăjiţi ? 

— Taci Marie, spune Gheorghe, mulţumeşte cerului c'ai scăpat: | 

— Păi, zău așa, spune Paraschiva, eram să fim opt în, casă şi acurha 
vom fi nouă. Sănătate să Qea Dumnezeu. 

— Hai, mamăi, isprăvește odată, că mi-i ine, Ne oamenii 
din drum, ce naiba ! 7 iti dea 

— Atâta supărare să-mi dea Dumnezen, ca, Să-ţi fie ţie mușine. 

Oooaaa, vooaaa |! 

— Ja mai ţăceţ: din gură! Să ştii Marie că aiştea vor îi mâncă. 
cioși, î3 doi dolofani | Ptiu! să nu 1e île de deochi | Să-i vezi, Marie, cum 
umblă cu gurița cât un bumb după ţâță, mânca-i-ar nana. 

— Zău că-s cu noroc. Ziu că-s cu noroc doi, spune Gheoegie 
zâmbind, dând capul într'o parte şi în al:a, al'ntându_se, Ii dăduse lăcrămi 
de bucurie. Bine cai scăpat Marie. ă 

— Hai mamăi, tot n'ai isprăvit ? 

— Stai fată, să te las meisprăvită ? Stal, că nu-i așa cu una cu două, 


" -ecum crezi tu. Am moşit eu mu'ți, dar mu în "căruță şi la drum, 


— Zău că-s cu nomc, tot spunea Gheonghe, învârtindu-aa în jură 
căruţel. | 

—Sunt grași ca punceii, de aceia te chinueşti cu el de trei zile. 

i Maria era slăbi:ă și Paraschiva i-a spus lui Gheorghe să tragă o 
fugă în Sălceni, să aducă untdelemn şi rachiu. 

— Uf, că eram să mor, spune Maria. 
| Gheorghe sa întors întrun suflet şi i-a dat Mariei Ge băut situau 
cu untdelemn amestecat... . 

Mama Mariei E ERE NEA neagră din cap și a. înfășet pe 
băiat. Pe urmă și„a mai scos şi tulpanul cel alb şi a intășat fata. Apoi 
Gheorghe şi-a scos cojocul și i-a pus pe amândoi. 

Ooooaaa, cooaaa | 

-_ Tăceţi din. gură, că mergem acasă, Intoarce Gheorghe căruţa. 

Marie! îi sticleau ochii de rachiu și spunea: 

— Mulţumesc Doamne că mai văd casa. 

Gheorghe trăsese şi el un rachiu la crâșmă, de bucurie, scie 
mereu și nu nimierea să pue cuiul la loc în jug; își scutura. umerii de ră 

„ î — Hăisa, ceală! Căruţa mergea încet înapoi şi Gheorghe râdea 
mereu, 

Clopotele sumant la bisericile de pe văl. Era prima demie. 


— I-auzi mamăi deniile, spune Maria de sub plapumă, Maica a0aă- 


„stră Sfântă ai avut milă, și mai lăsat să le aud şi. anul esta. 


Soarele aluneca încet după deal. Căruţa ajunse spre seară . în;:sat 
la Poeni. a 

— Oare cum să-i chemăm ? : 

— Gheorghe și Maria. | A 

— Nu, răspunde soacra către Gheorghe, Paraschiva să-i sibi. tota, 


„că peste câteva zile e Vinerea Mare şi Vinerea este a Stintei SM va a ; 


hătatului să-i zicem Cristodor ! 

— Nu vreau, strigă Maria. 

— Șerban atunci, zice Gheorghe. 

— Nu vreau ; ce, "său cheme ca pe aeburmă din Valea Săleider'+ 

— Ei, cum să-i chemăm Mare, atunci ? 

— Hai că le-aţi imprăvit pe toatele şi v'o apucat sfada de acum, 
spune Paraschiva. 
i — Păi să ne spue duduca de la curte. Băiatului să-i pure nu. 
mele Patru ca boeru, zice Gheorghe. 

— Eu l-aș chema Vasile, ca bunicu. 

— Bine, atunci Vasile. Vasile să-l zicem! Al dreptate, Maria 

Până au "ajuns în sat, tot au ales la nume. 

Ooooaaa, opoaâa. i ia 

Clopotul cel mie şi cel mare sunau mereu deniile. Pe drimul sa- 


" tului, oamenii se întorceau cu vite'e, alţii cu apă de la fântâna satului. 


— Fă Gripină, apune Paraschiva din icănuță, gtil ce-a făcut'aoru-ta? 
— Aţi lăsat-o la spital? 

— Ba nu, îi în căruţă. A tăcut doi, în drum, aproape de spital, 

— Ce-o făcut ? 

— A făcut în căruţă, un băiat și o fată. 

— Va: mamăi, ce bine-mi pare! 

— Ce să-ţi pară fată ? Să vede că n'ai fost tu în le. 
Gripina a lăsat cofeie cu apă în mijlocul Grumului, a daț fuga în 


a 


sat şi a spus la unul, la altul până a ajuns la curte. 


Copiii Mariei veneau cu oile spre casă. 

— Măi Iordache a bun:căi, vino încoace, a oa iza 
tu înapoi, cu doi. 

Copiii se cățărau de marginea căruțe! să vadă. 

— Staţi ghinișor, spune Gheorghe. Deschide poarta, măi Niculae. 

Niculae era mai mic decât Iordache, care avea vreo opt ani. 

— Bogdaproste, bogdaproste că-mi văd ogrăjioara şi bordaiul mau. 

Căruța nu ajunsese incă în fața prispel. Maria tot vorbea: . 

— Mâini, poimâini, cu ajutorul Domnului, văruesc dâcă mă țin 
puterile, tac şi 'cozonacii, 

Se întunecase aproape. La casa Mariei erau toate RER şi faţele 
satului. Se uitau cum scaldă Paraschiva amândoi p-ozii Pusese covata 
pe pat, la picioarele Mariei și îi alinta scăldându-i: 

— Broscoii bunicei, ce fiică âm tras azi, Doamne-Doamne ! şi voi 
habar nu aveți. 

Gripina a venit într'o fugă în odae spunând: 

— Duwduca Păvăluca a spus să nu-i scalzi, că vine si. ea, 

— Lasă mamă, să-i vadă duduca rânduiţi și curați, că nu şade 
frumos, de! Plodul născut proaspăt îi greţos la visderi! ioan. să întăşăm, 
apoi nai decât s'o chemi! 

— D'apoi daxduca are să aștepte s'o 'chemi? Vine ea acist 

“Câteva babe se întorceau dela slujbă. Amurgul se întuneca, Cumpăna 
fântânii din sat scârțâia, Iordache, băiaiul Mariei tot umplea teica. Cile 
ze îngrămădeau una în alta, însetate. lordache piângea bodogănina : 

— Da'ce, tot eu o să stau acuma ca să-i legăn toată ziua? De abia aa 
scăpat să-l legăn, pe Ionuş. Plec cu oile la pădure și nu mai vin! 

— lo „ache. bă:atul tatei, strigă Gheonghe din agradă, vino acasă, 
padarul, flăcăul tatei | tăi 

Iordache spunea către oi plângârid: - - 

— Iaca mă cheamă să-i legăn. Nu mai vanat 

S'a așezat pe un coiț de teică şi a plâns până a venit Gheoghe. 

— Da'ce-i, voinicul tatei? 

— Nu mai vrau să-i legăn, tatăgăăănti tt i 





(Urmare şi sfârșit în N-rul vțitor) 





Teza poștală plățiță în mumarar conform aprobării dir, G-le P. 1. T. Na. 24484-998