Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0010

UNIVERSUL LIIIDAL 


ANUL Lil Ne. 10 
Sâmbătă 10 APRILIE ) 


Redactor responsabil: "TRAIAN oneLan 
ay Y 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 - 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib, Ilfov 


ABONAMENIE: 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 
particulare 12 luni 500 „ 
6 luni 400 „ 
3 luni 210 ,„ 


Apare de 3 ori pe lună 


PREȚUL 10 LEI 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTII 1 Str. Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 


















i] 


GIOVANNI PAPINI | MATEIU |. CARAGIALE“2, 











COCA MEŢIANU 


Pi 





La mahala 





Siruclura arlei românegii 


I. 


PLASTICA 


Consiatarea că — mai puţin de un secui 
dela începuturile penibile aie picturii româ- 
neşti, odată cu importul tuturor mediocriţă- 
ților șooalelor occidentale şi cu  sforţăriie 
naive ale băștinaşilr lipsiți de avantagiue 
unei tehnici şi unei tradiții convenabile — 
pictura 1omânească este totuşi, însfârşit, o 
şcoală, nu ne mai uimeşte astăzi. 

Dovadă că lucrurile par firești astfel: na 
este cu neputinţă să ne închipuim .ucrurile 
altfel decât ica rezuiiante normale a'e unor 
serti cauzale necesare: întrebarea „ce-ar fi 
fost dacă n'ar (fi fost cum a fost” este depar- 
te de minţile noastre înțelepte, de o înțelep- 
ciune proprie raselor meridionale, care iau 
intotdeauna ceeace este, drept dat, fără să 
se piardă zadarnic în speculații analitice. 

Pictura românească este azi „școala româ- 
pească de pictură europeană”, cu toate im- 
plicațiile de cuminţire, rutină și canon tra- 
dițional pe care acest odioş cuvânt, — 
„Şcoală' — le stârnește i 

Suntem, zice-se, școala cea mai închegată 
şi mai înfloritoare din răsărit! conţinantului. 
Fără îndoială, realizările româneşti nu se pot 
izo.a chinezește de mișcarea artistică euro- 
peană .insă sigiliul specific al caracterițiui 
românesc se simte, chiar acolo unde prima 
aruncă:ură de priviri nu descopere decât ra- 
mificaţii ale unei estetice oce'dentale. 

Nu e ușor să încerci a defini sumar, no= 
tele caracteristice ale acestei școate. Pentru 
că, oricât ar fi ele de vădite intuitiv, ori- 
cât de sensibile pentru emoția directă a con- 
templatorului, transpunerea lor în concepte 
logice, iimpezi şi distincte, care să se sub- 
ordoneze necesițăților definiţiei, cu gen pro- 
xim şi diferenţă specifică, rămâne o operaţia 
delicată, tocmai prin primejdia decalajului 
dintre schema logică și realițatea vie. Dacă 
ni se pare astfel aproape cu, nepuţință de 
formulat, altfel decât prin anaiogii şi meta- 
fore, proprii artei poeţului ce se presupune 
a fi criticul plastic, esenţa unei școale de pic- 
tură, suntem totuşi convinșt: că e posibilă, 
cel puţin, hotărnicirea exactă de ceeace nu 
poate fi, cu mici un preţ, pictură românească. 


Este înainte de orice, tendința continuă 
de sinteză, proprie de fapt totalităţii snirițu- 
lui Catin, care nu se risipește fragmentat, în 
amănunte, şi mai ales nu poate concepe, ca 
elemenţ de artă, altceva decât întreguri vi- 
tale, străbătute de forța entelehiaiă, ce le 
orgamizează lăuntric, rotunjindu-le în struc= 
turi închegate, organice, viabile. Nevoia de 
sinteză este un daţ general al artiştilor mo- 
mâni, vizibilă ey atât mai direct câna e 
vorba de pictori. Pe un plan sau pe altul, 
trecâng sau mu, prin analiză, ei nizuesc la 
sinteză, realizând-o fie direct, ca Grigorescu, 
pe planul stricţ senzorial al vizualităţii, al 
senzaţiei optice, ce acționează ca motor di- 
rect al gestului, a cărui urmă obiectivă, pe 
pânză, contopeşte în aceeaș tușă realităţi 
tizice diferite, medi: de densitate variată, 
unificată după legile retinei; — fie ca An- 
dreescu, indirect, trecută prin analiza con- 
ştiincioasă, avidă, a cunoaşterii ce se re= 
semnează până la sfârşit la simpla impresie 
intuitivă, sintetică, a obiectului rămas mister, 
şi înpănuşat în coaja amară a interdicţiei 
cunoașterii; — fie înstârșit ca Lukian, deri- 
vată complexă, sinteză cu atât mai prețioasă 
cu Câgy unifică elemente mai diverse, redu- 
când masse, spații, lumină, umbră şi tonuri, 
la un singur element: culoarea, 


Condensată până la explozie, culoarea este 
pentru Imukian vehiculul tuturor senzațiilor, 
suportul tor și rezultanta cuplărilor diferite 
la care :criticismul său ile rupune. Culoarea 
lui Lukian mu este culoarea obiectului, to- 
nul tocal ştiut, ca la academici, (pictori mai 
curând a ceeace gtiu decât a ceeace văd), cara 
să modeleze diluându-se, ori  concentrân- 
du-se, după cum e nevoie să reprezinte o- 
biectul mai depărtat ori mai apropiat, tinc- 
lurându-se cu o umbră de negru ia margini, 
pentru a sugera un relief, suportând adică 
să fie tratată ca vopsea. Culoarea lui Lukian 
nu e nici culoarea senzaţiei, produs al cola- 
borării dintre tonul local! şi dozările diferite 
ale luminii ce cade pe suprafaţa obiectului 
colorat, nu e nici culoarea impresiei, prove- 
nită din iluziile pe care atmosfera impură, 
divers încărcată, interpusă în straturi ma! 
mari sau ma: mici între obiec şieochiu, 18 
poate produce 


de ION FRUNZETTI 


Cuioarea lui Lukian este culoarea percep-- 
ț.ei, şi a întregului său „hallo” asociativ, de 
emoții adiacente, care, odată constituit, se 
proiecțează asupra obiecţului real, acţionând 
asupra resimlţirii sale ulterioare în con- 
ştiinţă, exact așa cum în estetica unu. Ion 
Barbu, de pildă. se reflectează din ogiindă o 
realitate secundă, spiritualizaţă, „mai pură”, 

Este, dacă se poate spune culoarea trans- 
cendentală, mediație între culoarea imanen- 
tă, obiectivă, a realului, şi culoarea tranScen- 
dență, ideală, a aspirațiilor spiritului, 


In acest sens, Lukian este cel dintâi „hear- 
metic” ial lpicturii 'nomânești, (hermnetismul 
nu e decâț comprimarea într'o metaforă, a 
une: întregi lumi, parcurse într'un pro“es de 
raccourci). Al celei culte, bineînțeles, pen- 
frucă, de fapt, el face într'un limbaj savant 
ceeace artistul popular român face de secnle, 
în tehnica sa primitivă,  dedânâu-se unei 
specii de suprarealism coloristie dezoraltiv, 
care a produş miraculoasa, arbitrara (la 
prima ochire, dar atât de plină de tâ1=) floră 
a țesăturilor și ceramicei ţărăneşti, 


Tendinţe sintetice se pot descoperi în arta 
populară și în ceeace priveşte schema gra- 
îică, fie că aesenul e bazat pe principiul con- 
turelor sau pe al axelor, Un anumiţ senzua- 
lism rotunjeşte conturele figurilor din icoa- 
nele pe sticlă, sau din smaițumile olăriei ro 
mânești, după cerinţeie unor voluptăţi mMuș= 
chiuiare care determină gestu: curb aj icon= 
turărif, în caligrame perfecte. Stilizar=a sin= 
tetică ia astfe. un aspect pronunţat caligra= 
fic, în tehnicele care permit alunecarea sen- 
zuală a liniei pe o suprafaţă netedă, ca şi 
în covoarele oltenești, a căror tramă urmă- 
reşte unduios conturele rotunde, Acolo unde 
nevoi de materia, cer însă iinii frânte, în 
covoarele celorlalțe ţinuturi, şi în încrustă- 
turile pe lemn, stilizarea contureior ia as- 
pectu. unej sinteze geometrice, în “are un- 
ghiul de 90 și 45 de grade înlocuiește orica 
altă raportare posibilă a iiniilor una la alta. 
Stiizarea geometrică pare să fie trăsătura 
dominantă a multora din manifestările da 
artă ale ţăranului român, nu numai când da- 
senul urmăreşte conture, dar și atunci când 
stilizarea este schemaţică, moiivele zoomor- 
fice, fitomorfice sau fiziomorfice fiini con- 
cepute descămat, prin reducerea lor la axe. 
Pentru localizarea geografică, putem preciza 
că stilizarea ealigrafică a conturelor apar- 
ține, în tapiserie, Olteniei, după cum tapise- 
ria moldoveană, ardei.eană și valahă se dis- 
ting prin ştilizarea geometrică a conturelor. 
Cât despre sțilizarea axelor, stilizarea sche- 
matică, ea poate fi identificată în covoarele 
basarabene „unde se rezolvă tot geometrie. 

Tematica decoraţiei populare cunoaşte o 
infinitațe de motive de origină natwalistă, 
stilizate sintetic, adeseori reduse la simpla 
lor ideogramă stenografiră care le face de 
nerecunoscuţ ochiului neobişnuiţ cu dascifra- 
Tea lor. 


Terdinţa sintetică, este aşa dar comună 
arțe: populare și plasticei culte românești, şi 
nu ne e greu să descoperim pentru celelalte 
elemente aie alfabetului artelor vizualiţății, 
umbra, massa, etc., dovezi tot atâţ d. frec- 
vente ca şi pentru linie şi culoare, că viziu- 
nea pe care o traduc ele e sintetică, ny ana- 
litică. E destul să ne gândim îa tehnica abre- 
viată a desenului lui N. Grigorescu, adevă- 
rate noţaţii mnemotehnice, la linia sa ra- 
piGă, fugară, adeseori incorectă faţă de obiect 
dar de o perfectă corectitudine față 'de sen- 
zaţia optică, 


Desenele în care Grigorescu se slujește 
de umbră, ca eiement primordiai (Desenul 
din colecția parocuror Al A Rășcanu, repre- 
zentând o nunţă ţărănească), întrebu'nțează 
pata de cărbune în acelaș timp drept massă 
compactă și drept sector opac, nebătut de 
lumină, al formei. Luchian are o linie ase- 
mănătoare, parcă și mai puțin grafiei decât! 
a lui Grigorescu, parcă și: mai picturaiă. 


Picturalitate nu înseamnă altceva însă, 
decât traducerea în metaforă plastică, «a 
simțului profund de conținuitate funciară 
între obiectele ce compun lumea externă, 
topirea lor în muzica vaioailor afective, a 
sentimentului. Și sentimentul postulează, a 
urma urmei, conținuitatea dintre lumea ex- 
ternă şi cea lăuntrică: Sinteza adică, a pola- 
rităţilor  obiect-subiect,  întindere-gândire, 
material-spiritual. 





(Urmare în pag. 5-a) 


in literatura lumii 





Iu evoluţia. spirituală a omenirii, fără în- 
doială, um fi avut multe goluri, sau mai bine 
zis nu știm ce ar fi însemnat această evoluție 
dacă ar fi fost sincopută de apariția unor 
personaiităţi uriaşe, unor forțe creiatoare, 
care să nu fi rămas pe drumul greu al as- 
censiunii, în luptă cu toate greutăţile de a-si 
forma în scris şi în cugetare un stil. 

Chemuţi în stujbu unui adevăr moral su- 
prem, în slujba unei creații, suu în stujhu 
înălțătoare a Frumosului pur, Bersonalili- 
țile acestea uriașe, oamenii aceștia vin după 
ei cu veacurile, creind capitol în spiritua- 
"itatea omenirii și școală meamurilor... 

Scriitorul italian  contemporun Giovanni 
Papini este una din aceste apariţii predesti- 
nate în literatură, 

Rar un om în viață să se poată bucura 
de această glorie mondială cu care l-a dăruit 
pe Giovanni Papini! 

Georges Brandes, mi se pare, spune un- 
deva, că. atunci când pentru întâia oară a 
văzut portretul lui Tolstoi, a fost cuprins de 
un fel de groază, atâta putere uproape ele- 
mentară radiază din expresia aspră a acelui 
chip de prooroc biblic! Acelaş lucru l-am 
spune noi despre portretul lui Giovanni Pu- 
pini, despre geniul temerar al acestui scrii- 
tor, geniu care îi asigură în istoria litera- 
turii universale, trăind încă, locul între cele 
câteva muie de glorie aproape divină... 

Se nuşte la 3 Ianuarie 1881 lu Florența. 
Aici îşi petrece copilăria, adolescența și mat 
tot restul vieții, până acum vreo doi ani, când 
i sa dut o catedră universitară la Faculta- 
tea de Litere din Roma. Incă din copilărie, 
începe să scrie versuri şi chiar romane de 
aventuri, ca mai târziu, în anii adolescenței, 
care i-a fost atât de tristă și puțin lhuminoa- 
să, cetiud enorm de mult, scriind și însăilând 
imţresii și cugetări să se depășească, prin- 





GIOVANNI PAPINI 


two putere de creație şi sugestie ce-ţi inspirii 
în adevăr, uneori, un fel de teroare mistică. 
Face studii de psihiatrie, de literatură, de 
romanisiică, de sociologie, de filosofie, îi 
place muzica, muzica germană mai ales și 0 
studiază. 

Citeşte mereu și-l interesează în deaproape 
orice problemă de conștiință sau cultură. 

Câna încep să îi se închege concepțiile, 
avea să-și arate și unele preferințe, simţin- 
du-se mai mult atras de filosofia budistă, de 
Dante, Carducci, Ibsen, Gvethe, Nietzsche, 
Walt Witman... Simboliștii francezi îl vor în- 
teresa mult, ca și doctrina lui Bergson şi a 
lui Boutroux, Cunoaște pe Jumes, Unamuno 
și se împrietenește cu ei... 

Asa se formează Giovanni Papini și când 
începe să aspire ia revoluționareu vieţii mo- 
derne, fondă cu Prezzolini revista „Leorar- 
do“, de care se leagă în parte însăşi «celo- 
brizatea lui. Aici își precizează personulita- 
tea și pune bazele definitive ale operci sule 
de mai târziu. Stând în fruntea mişcărilor 
menite să regenereze Italia, aci averi să se 
afirme, predicând cu toată sinceritatea, un 
naționalism arzător și dinamic. 

Răswrătit împotriva  pozitivismului care 
stăpânea mai toată cugetarea apuseană din 
a doua jumătate a sec. al 19-lea și adept și 
susținător al pragmatismului italian, în acest 
spirit şi sub acest semn avea să-și desfă- 
şoore toată activitatea sa literară, până când 
scrie faimosul roman autobiografic și filo- 
sofie „Un uomo finitot — expresia cea mai 
autentică și perfect valabilă a dramei uni- 
versale. a generaţiei veacului nostru, în se- 
tea ei de regenerare şi viaţă nouă. Spune 
Giovanni Papini, după ce scrie această car- 
te... „cine Sar fi gândit la usa ceca, în aceie 
nopți de iarnă când, ghemuit într'o odaie 
mai mică decât o chilie, umpleam cu ar- 
doare paginile una după alta și încheiam 
capitolele la lumina roşcală a unei vechi 
candele cu untdelemu'“... 

lubea singurătatea mult, căci numai în sin- 
yurătate se putea. verifica pe sine și lumea. 
Un. instinct asemănător îl îndrepta către artă. 
Arta şi singurătatea de la un timp, trebuia 





să-i formeze singure câmpul de viaţă în 
care putea trăi, căutând să descopere :adân- 
cul, suu să atingă substanța cea mai lăun- 
rrică e lumii, 

„s„Pentru a putea exprima cu mai multă 
flacără și tărie unele cugetări ale mele — 
spune Giovanni Papini — incepui să Jac un 
lung şir de imagini... Așa s'a născut în ju- 
ru-mi fără să vreau a întreagă lume fan- 
tastică, unde mă puteam retrage să plâng 
si sti gândesc, unde eram stăpân și rege fără 
lege. In acele vremuri cunoscui pe pnlidul 
Demon a! zilelor noastre, ascultai mărturi- 
sirile gentilomului bolnav şi ale reginei din 
Thule și culesei gemetele chinuitului Hamlet 
şi conjidențele lui Giovanni Buttadeo și ale 
lui Giovanni Tenorio. Veneau din umbra ne. 
realului și totuşi mi se păreau mai vii decât 
viii, pe care-i călcam în picioare în dreapta 
şi în stânga și numui cu ei puteam să înţeleg 
şi să fiu înțeles, să iubesc și să fiu iubit. 
Era o lume turbure și mohorită, în care um- 
bra înghițea lumina, iar tragicul! trecea mar- 
giniie obișnuitului. Era o altă lume: era lu- 
mea mea, 0obscură și înfricoșătoare, da, dur 
care cel puțin nu era lumea aceasta, lumea 
tuturor. Și ustfel, în timp ce aşteptam să 
îndoiu și să refac realul cu minunile voinței 
subiimale, creiam refugiul unei realităţi pro- 
vizorii, vopulată de cocilele spectre ale vi. 
surilor. 

Poezia este scara spre divinitate şi opera 
de artă este şi principiu de creaţiune. „Poet 
şi profet astăzi -—— Dumnezeu poate mâine !..“ 

Așa sfârșește Giovanni Papini cu un [el 
de mărturisire de credință înserată întrun 
capitol din nemuritorul „Un om sfârșit“. 

Acesta trebuia să fie scopul ultim al zile- 
lor și nopţilor sale de trudă, concluzia stră- 
duințelor 'sale tentaculare către o lumină 
mai puțin pământească, rezultatul unic şi de- 
finitio al unei  timereţi întregi, al tuturor 
înflăcărărilor şi aprinderilor unei tineraţi 
concentrată și apăsată ani înlregi, ca să îis- 
bucneuscă 'deodată în văpăi ca un foc de 
bucurie pe munte... „Vreau să fiu ceva mare, 
epic, nemăsurat, vreau să făptuesc ceva mă- 
reț, nemaiauzit, care să schimbe fața nămân- 
tului şi înima oamenilor“. Nu era încă zeu 
—: dar împins de forțe tainice să facă ceva 
pentru oameni, pentru taţi, voind ca trece- 
rea. lui pe pământ să lase o urmă mai pro- 
fundă decât o revoluţie sau un cataclism, 
vcușește totuşi într'o bună măsură, prin as- 
pirațiile lui solare, prin dragul lui de divi- 
nitate, prin creațiunea poetului, prin exta- 
zul misticului, să determine cu el și prin 
opera lui, o nouă epocă în istoria neamului 
său şi a literaturii mondiale. Această carte 
tradusă în mai bine de douăzeci de limbi 
streine, rămâne în analele literare ale seco- 
tului Nostru ca cea mai expresivă din câte 
sau scris din cele ce ar ji putut pune în 
lumină conştiinţa vie a culturii moderne. 

După ce scrie „Un uomo finito“, în dru- 
mul său Gramatic spre perfecțiunea morală, 
spre sublimitatea intelectuală, cu dorința de 
a se preface în sfânt sau geniu, creștinul 
convertit și convins Giovanni Papini tre- 
buia să-şi strige apoi şi credința, descope- 
rind pe Crist mulțimii mule, pe care, deși 
îi aveau printre ei, umil și singur, totuși 
nu-l vedea, sau dacă îl vedea, îl îizgo- 
nea. î! disprețuia, sau îl trăda. Convins 
de existența Lui istorică, iluminat ca un 
apustol direct, dar sensibilizat, rupt parcă 
din câmpul zilelor noastre, scrie „Viața lui 
Isus“, cu gândul de n descoperi faina Omu- 
hui-Dumnezeu și a o face cunoscută lumii. 
Căci spune Papini — „orice s'ar face, Cristos 
rămâne un sfârșit și un început, o genună 
de taine: dumnezeești la răspântia a două 
crâmpee de istorie omenească !' 

Scrisă în cultul Evangheliilor, „Viaţa lui 
Isus“ este una dintre cele mai fermecătoare 
cărți din câte sau scris cu acest subiect. 

Pasionant şi sigur, Papini stă şi aci la înăl- 
țimea celor mai geniale realizări literare. 

Ultima sa carte „Gog“, care este mai mult 
o culegere de esseuri și proză concentrată, 
nu ne lasă nelămuriţi în ce privește evoluția 
sa ideală și artistică,  înțățișându-na, încă 
odată, conștiința vie a scriitorului european. 
care reulizează și se realizează, în goana sa 
după adevăr, 

Ca un deniiurg, din adâncimile sufletului 
său, Papini creiază o lume, și când te des- 
parți de 0 carte a lui, nu mai eşti în stare 
să crezi că n'ai trăit împreună cu el, că nu-l 
cunoşti personal și nu te vei mai întâlni din 
nu cu el. Ne impresionează atâta bogăţie de 
inspiraţie și gând. Și împresiunea se întă- 
vește prin o magică putere vizionară a artis- 
tului. 

In dnanulicile sale căutări, atâția dantre 
noi ne recunoaştem sau ne regăsim. Mai mult 
decât oricare dintre scriitorii contimporani, 
Giovanni Panini reprezintă, prin marea for- 
ţii a creației literare, ca și Goethe, ca și Mi- 
chelangelo, ca şi Dante, pentru vremea lor, 
tinul uman al veacului nostru, 

Prin aceste trei cărţi, dar mai ales prin 
„Omul sfârşit“ şi „Viaţa lui Isus“, intră 
triumfător în panteonul literaturii universa- 
le, ca un geniu recunoscut, reușind să înjuge 
la varul lui de slavă pe toţi hulitorii de altă- 
dată din patrie, răsbunându-și as!fel toate 
umilințele anilor de tinerețe. 


Prof. TĂNICĂ GHEORGHE 


Puțina producție Iierară ş lui 
Măieiu 1. Caragiale ar presupune 
a ușur.nță în cercetarea ti, ceea 
ce nu-i tocmai adevărat, in or.ce 
căz nu-i âtât de ușor 60 cerce- 
tezi cât Bar presupune din mă- 
sura foarte redusă a dimesiuni- 
lor, E] este unul din acei scriitori 
care în toată viaţa au scris 0 
carte şi prin ea ramân vii in li- 
şeralură,. Există un mister, un 
inalt mster, pe care ne vom 
trudi a-l desluşi, a-l înțelege, a-i 
explica, misterul acestej arte şi 
poâte în general al artei însăşi. 
Au treput câţiva ani de când Mâ- 
ieiu 1. Carag.ale sa stins şi chiar 
dacă viaţa sa as explica puțin 
din misterul de care-i vorbu mai 
sus, ea ar interesa în chipul cel 
mai inalt pe iubitorii acestui 
scriitor. Dl. Perpessicius, cure a 
imgrij-t ediția detinitivă a celui 
mâi mare fec.or al lui Lon Luca 
Caragiale,  întovărăşirul-o de-o 
prefață, a lăsai să se inţeleagă 
că este deja în posesia multor 
amănunte şi că o viață a serinio- 
vului adunat în ed-ție definitivă 
ar merita să fie serusă, dar mo- 
muntul nu era sosit. Nici azi, 
după şânte anu, să nu fi sosiţ a- 
cest moment? Mater.aluj actatlei 
vieți, topit într'o meditație lentă, 
laborioasă, indelungată, constitue 
fântâna care a alimentat inspira- 
ţia lui Matliu Caragiale, consti- 
tuie explicația primordială a în- 
clinaţiilor sale căire trecutul ro- 
mântic şi cel fanariot, către arte, 
Ca şi duhul neObosit de peregri- 
nări. 

Un joc, nu lipsit de interes și 
chiar frumuseţe, ar î; să recou- 
stituim chipul de viaţă al scriito- 
ruiuj din însăşi literâtura sa, dat 
asta ar mări impreciziunile şi nu 
at constitui decâaţ o încercare şi 
ea literară. Viaţa scrisă a lui Ma- 
teiu 1. Carâgiale se impune. Să 
nădăjduim că o vom avea, poate 
nu peste multă vreme. 

Des gur că înainte de toate, 
scriitorul a, iubit trecutul în mă- 
Teţia lui romanică, colorătă, pl- 
torescă. Pitorescul se extrage din 
contemplarea căsielelor in rumă, 
a Cuinior, a tipurilor văzute în 
caraăcerele €şențae precum a 
unui boer, a unui :nţelept, a unei 
domnțe a unui tranţor, ele. A- 


. cest cel dintai pitoresc al seriito- 


ruiui se ătlă in Pajure, Operă a 
tinereții. be urmă sâu adăugat 
la acest trecut awohton Bustul și 
voiuptătea artelor, a bogâţilor şi 
fasturilor, a raselor de conducă- 
tori cu sângele subțiaţ pr.n moş- 
teniri din ce in ce ma; decăzute, 
toate ale unui trecut ce nu mai 
apârținea neamului nosiru ci 
Yrâncilor, Normăinz.lor,  Anglo- 
Saxonilor, Flamanzilor, Vaicnilor 
și în fine Fanaruiui și Bizantului. 
Lărgită până la d.mensiunile Eu- 
ropti, vuluptatea trecutului nu 
măi putea aluneca peste intreg 
acest trecut, deaceia și-a cautat 
fixaţii, punectele-i de spni.n, ră- 
noase ca nişte stâlpi orientatori 
it opera ulterioară a seri-torului 
Remember şi Craii de Curtea- 
veche. 

Deaceia ne putem închipui pe 
visătorul solitar, inchis în armurile 
propriei fiinţe care a f0st Mateiu 
1, Caragiale, sobru şi întunecat, 
imag.nând pentru ei castele prin- 
ciare sau curţi boereşii, intoc- 
mindu-şi o descendență gIOrioasă, 
cu stemă şi arme şi dorind să 
trăiască într'o lume cu bătrâni 
copaci seculari ca în picturile ]ui 
Ruysdâăl, cu vânători regale, e- 
xaltățe ae strigătele cânilor hoe- 
reşti şi ale gloaielor vasale, 
od hnind pe mailuri de ape tul- 
buri sau întrun  paț împodohit 
cu dantelării şi blănuri, unde o 
fecioară orientală şi lascivă în- 


de MIHAIL CHIRNOAGĂ 


reţine prilejul arderilor perver- 
se, ucigătoare, nemai încercate. 
După vizionarea câstelelor pră- 
păaite în faldurii cenușii ale ploi- 
ior, un port harmseatie; după a- 
ceasta, uliţa Fanârului şi str.gă- 
tele înăbușite ale ţigănciior prin 
latacuri, Șim tine, socoteala As- 
pră şi neindurătoăre cu tradiția, 
cu stemele moşten-te şi de trans- 
mis urmâșilor, ca un org0ilu ne- 
sănătos al cuiva ce mu vrea să 
piardă câștigul la loteria eterni- 
tăi! 

Pe toate astea — și multe al- 
iețe — le-a, tră.t imaginaţia lui 
Alatiu 1, Caragiale, dar cecace el 
în xealitate a viețuit nu ne dăm 
seamă; totuşi nu departe de îsa- 
turile moderne amestecate cu 
mooirtele uliţelor ţigăneşti şi vi- 
nul din cupa de cristal cu cel din 
oaia știrbă și femeia euâvă în 
detălăria Cu stenţă și ceg depe 
străzile murdare, rău forinaie, 3. 
lost acea viață ce, fermtntând 
mai presus de voința ei a născut 
pe Ambrey de Vere dar şi pe 
Pirgu. 

Ciudat amestec de măreție și 
străvuo.re cu puwegâiurue și de- 
cuzuţii SOCIOLBuI UnaAa DOC 
mire nesănăLOasă, ca sași abu- 
rul unora din paginile am Re- 
member ga Crau de Curtea Vecne! 

Aşa trebue să fi tost viâţa lui 
Maiceiu 1. Caragiăle, 

Dar pe cală vreme în acest 
domenu nu putem fâce decât pre- 
supuneri, invocându-ne la puţi- 
nul rămas putem tirige câeva 
conaluzii de o mai aprop-ată pre- 
cizuune, 

Trei sunt aşa denumlții oral: 
Pantazi, Pagadia şi autorul. Un ai 
patrulea, Pirgu, esie un saimn- 
banc, o aecătură, o căzătură, cu 
rostul său preas (Pluşi, în cetace 
am putea numi filozotia autoru- 
lui. În Proza Craijor de Curtea 
Veche nu există o anecdotă, Ea 
este ca şi absentă, în orice cas 
demonatrează totala imposibil 
tate a autorului de a combine și 
naşte viața, aşa cum se antamplă 
În opera maruor româneieni. Ih- 
tocm.reg, nu e nuci nuvelă și nici 
roman ci o mărturisire, o nevoie 
de a se pune în chipul suprem 
al artei şi cre neputand fl po€- 
zie, n'a tost nici roman daz este 


ce este. și noi să-i zicem mat de -. - 


grabă, povestire. Această povea- 
tine care este Crai de Curtea 
Veche înglobează miw'un simbol 
alunecător, adică greu de BezismMt 
în toată tăria lui, modurile de a 
ti ale scr.itorului ansuși, care pe 
el se povesteşte, Pantazi şi Paga- 
dia, ființe adânci dar pe o sin- 
gură latură, istorisese cu gura LOT 
ce-au fost; atiăm asttel că Pan- 
tazi, neam de grec, a iubit mă- 
rile,  Oceanele, continentele și 
toate ţinuturile, atrăgătoere ce 
mirajul fetei morgana, în vreme 
ce Paşadia, static, (şi el grec), 
a îndrăgit istoria, trecutul, adân- 
cimile altor neguri care l-âu a- 
traa și acestea ca o altă fată mor- 
gană. 

Unul întinde huminile lui ja 
ceeace pu este dat să cunoaştem 
pentrucă nu putem cotrobăi toate 
cplţurile pământului, celălalt â- 
prinde lumina Sa în ceeace nu 
ne e aat să cunoaștem ca zăcâad 
sub pietrele gi cărămizile trecu- 
tului. Al tre.lea, autorul, tace și 
se pătrunde atât de povestirea 
unuig cât şi de a celuilalt, Ei sunt 
trej crai, sau mai văzut intr'un 
vis, pe când erau Cavaleri de 
Malta „purtând cu fală pe piept 
crucea de amâiţ alb şi înounună- 
tul trofeu spânzurate de pan- 
zlica de cănăvaţ negru”, Vigul 





(Urmare in pag. 5-a) 


PR PS AC EEE PDS af E NE Re 50 TAN 097 E a Aa ya Pa ae PR 


OLGA BERCEANU 





Pai 


mp 


= 2 
ba Ni 


“Block- notes 


wm PE MARGINEA unui gând 

„dem 8ă Direoțiunii Teatrului Na- 
țetiei, carp în cadrul preocupă- 

silae vegilerale, viza pregătirea 

- peeteslanală a viitorilor directori 
getnă cari au terminat sta- 
de „bătut 'songul”, — și 

o specializare 
— moa de aici nu 
Mos aiţovva decit să precizeze 
eziteniul de selecție al așa zişilor 
" bamaleri si Statului. 
" Aădată arăta că metoda a- 

:ui-ptemierelor examen rtglao- 
ra, pe canâvaua unor deegropâ- 
shui: dim arhivele teatrului ro- 
„Mlmeme, nu constitue un serios în- 


TH 
nl 


6 vacanță de director de scenă — 
:pemea, ia 0 bursă în atreiătate. 
“ Dumi meseriaşi, acești domni nu 
rămâne decât la acestă ar 
ate prețioasă a scenei. Trl- 
sniși pentru specializare, şcolile de 
Pugle de peste hotare nu le-ar 
decit un alt meșteșuz 
«volum după o sistematică pro- 
țări respeotive, şi care nu 

Var sohia decit cu un amalgam 
de iumoșiințe regizorale, nepriel- 


pentru „specializare să se facă 
printe'un examen — nu de me- 
mriagi ! — ol de oameni at tea- 
tului viu, de cunoscători si mo- 
daâității de exprimare artistică a 
umui pre-text dramatic. ȘI con- 
să-şi deschidă porțile și 
esh! trecând prin Conserva- 
:10 'voe să-ai polarizeze arctivita- 
„tea dor teatrală, în câmpul regie. 
: Cei nu îmsemnează că dacă 
Să “ai stat donăzeoi de ani lângă cor- 
200000) apti am de temtru! 


N NEINDOELNIC revenirea 
d-tii Camil Petrescu în lumea 
„ teatrului. sub dublu aspect: au- 
„tor şi regisor, va irita pe câteva 
dim mărimile presei de speciali- 
: tate, și mobilul atacului va fi 
- ținut pe un preconcept: cel 
-oăg pia seria pteaa, mu eăte cel 
“ama dada” memlizator moeple al 
"ei. Regisorul din el va părtini — 
din paternitate ! — pe autorul din 
si |. Aşa dar ne-am găsi în pra- 
sul compromisului artistic 
„Ne îngăduim să divulgăm însă 
un fapt scump pentru moi, și 
care-i o verificare tăcută dealun- 
pul  repetițiilor -directoratului 
d-lui Camil Petrescu, 





Cami! Petrescu ia a- 
e expertativă faţă de ope- 
rit ce autor, clădindu-gi-o pen- 
! tru scenă, odată cu ea 
„ultimi replici. încetează de a-și 
mai iubi personagiile şi vieața 
pomii sară de ele. Din acest punct 
inoliveată regisorul cu acelaş nu- 
me, care na cnuță îndrăzneala au- 
toruțui de a urca pe'scenă cu un 
matebiei litera sau cu o arhitec- 
tură de mișcări lipite”: celace nu 
trece rampa — la regizorul Ca- 
mil Petrescu se alcătuește ime- 
dit, Ja cald, printr'o dublă ati- 
tusdifle : de segizor şi eutar | Tea- 
+ teal tăcut în biurou: în faţa rea- 
Litățiloe aceasi, de acelaș care i-a 
dat vieață între cartoane, e ri- 
" dim prin verbul actoritor la înăl- 
țiiim pocium-aului şi a rivălților! 


4 ION MANOLESCU printre 

i, întors de dragul scenei prin- 
cei cari îl atimează, își spu- 
5. în fiecare după amiază la tea- 
EA ful Sărindar, în respiraţiile tem- 
4. țului lui chintesenţa unei 
pă vocațit artoniceşti şi agoniseala 
unui meșteșug, care nu ştim când 

g ne ve fi dat să-l mai întâlnim în 
teatrul românesc, 

- a Pentrucă Ion Manolescu ru- 
pând tipicul profesoratului. de 
Conjservator, dizalează talente, le 
imullă dragoste pentru ceiace fac 
pentru scenă — „dar încă n'a 
qăait un tânăr n ale căruL gra- 
niți temparemeutale şă dozeze 
tumul, mocnesiă și răbufnire ! — 
"valențe majore ale artei d-sale. 
Fie ca în ultimi! ani de pro- 
fegorat să ne dăzulască ceiace 
teatrul românese. așteaptă deia 
clasa de dramă e profesorului Ion 
Mimoiescu : un ACTOR! 









î UN PRIETEN din Roma 
îm? soria silela trecute despre 
stitadinem oamenilor de îeatru 
aa apa de valorile artistice 
ale cu oare ItMis e în 
răsbou, 

puiut căutate cele mai re- 
presentative apere şi „bolcotul” 
se mărginește a cele: peariene, 

„Se joacă mult Eugene O'Neill, 
Yeata, J. M. Synge, Dramaturgi 
cari an intrat de mulţ în patri- 
moniul universal și cari nu pot 
fi Snsrădiț! aa vremeinicia unor 
confitote politice, 

„Spiriualitatea pe câre ei o 
respiră e în die celeia 
care se naşte. e 

“De aceea, adăogim noi, în- 
şr'o țară de cultură împrumutul 
ariistio se face după un singur 
ceiteriu: să mă găsesc De mine, 
imdivid strâns de o formă, mul- 
tiplicat în aptte-ogiinal, Angirate 
pe atâtea latitudini, şi grade! 
E un 'rost întw'o configuraţie! 


TUDOR NICOLAI AMARU 


A 











— TEATRUL „MUNCĂ ŞI LU- 
MINĂ” : Un dușman al poporu- 
lui, dramă de HENRIK IBSEN. 

— CĂTEVA NOTAȚII în mar- 
ginea şi cu prilejul cronicei dra- 
matice a acestui spectacol. 

* 
" La Teatrul „Muncă și Lumină“ 
se dă în momentul de faţă pu- 
termica dramă a lui Ibsen „Un 
duşman al poporului“. 

Am așteptat-o cu mare merăb- 
dare, fiimd una dim piesele pe 
care de mulţi anj nu am mai vă- 
zut-o şi, tot de mulţi ani, nu am 
citit-o, 

Mă interesa şi felul cum va fi 
pusă în scenă de d. Victor Ion 
Popa. 

Drama este prea cunoscută ca 
să-i mai fac o analiză propriu 
zisă, 

Este destul să spun că oferă 
una d'ntre cele mai acerbe satire 
în contra societății. 

De un sarcasm amar. 

Ibsen, sub acest aspect, în spe- 
cial în această piesă, este mai 
mihilist decât mulți dintre rușii 
câre poartă acest nume. 





VICTOR ION POPA 


Deși nu unică; este tipică pen- 
tru ideologia lui Ibsen şi este 
extrem 'de interesantă şi ca temă: 
totul purcede diatr'un individua- 
au extrem. 

Ca şi în materie de dragoste. 
în care deasemenea ne-a dat una 
" dintre cele mai individualiste 
piese de teatru, atât prin inter- 
pretările la care poate da loc cât 
şi prin concluzia ei, Ibsen împin- 
ge acest individualism până la 
soluţii care, dacă ar fi aoceptate. 
S'ar rezolva în negativism abso- 
ut. 

Dar să ne întoarcem la „Un 
dușman al poporului“: dece 

„omul tare este omul singur“ ? 

Căci aceasta este marea temă 


„a piesei? 


Pe plana metafizic, da! 

O robinsoniadă, însă să zicem, 
„se mai poate concepe literar, şi 
până la um, punct, se poate con- 
cepe şi ca realitate trăită fortuit, 
intro insulă pustie, în mijlocui 
oceanului. Dar dejă prin robin- 
soniadă trebue să înțelegem ma! 
puțin decât ceeace ne îndeamnă 
Ibsen să acceptăm prin tema pe 
care o pune în „Un dușman al 
poporului“, 

Pentru că prima reprezintă 
tocmai efortul omului, pus fără 
voie în situaţia de a trăi singur: 
de-a se acomoda împrejurărilor 
îm timp ce Dr. Stockman, al lui 
Ibsen, vrea să trăiască singur în 
mijtocul societăţii. Ă 

Evident, lăsând la o parte im- 
portanţa literară şi frumuseţea 
replicei, oricine poate vedea va- 
loarea ei paradoxală căci oricine 
s'ar putea înţreba: „Dece” ? 

In adevăr, dece! 

Fiindcă, dacă este să presupu- 
nem continuată drama lui Ibsen 
încă um act: rezultatul ar fi nul: 
deja eram întrun impas; pre- 
lungită linia acţiunei ne duce la 
negaâtivism, la nihilism absolut. 

Şi de aceea, de sigur, pici Ib- 
sen nu a prelungit-o. 

Literar și_dramatic, însă, piesa 
este cum nu se poate mai puter- 
mică, este realizată ; ca teatru de 
idei, în schimb ea nu face decât 
să ilustreze individualismul au- 
torului ei, atitudine de altfel co- 
mună multor nordici, 

esti 

Tratarea acestei teme splendi- 
de, frumoase, de un realism preg- 
nant a fost făcută de Ibsen cu a 
forță dramatică neobişnuită şi cu 
un simţ teatral dleosebit. 

Cum a fost ea prezentată pe 
scena Teatrului „Muncă şi Lu- 
mină“ ? 

Trebue să recunosc dela înce- 
put, că m'a fost deloc la înăl- 
țime. 

Nu in condiții mediocre ci în 
condiţii submedioore. 

Datorită poate și actorilor, da- 
bea cred, în primul rând re- 
giei, 

Și-mi pare rău, pentru că m'am 
obișnuit să-l ştiu pe d. Victor 
1om Popa, prezentând mumai iu- 
cru bun. 

N'a reușit să pună în valoare 
nimic din toată marea trămân- 
târe a operei lui Ibsen. 

Nimic din firul dramei care se 
petrece n'a fost mici pe scenă, n'a 
trecut nici în sală, 

Mă intreb dacă nu cumva iu- 
cerul acesta era de aşteptat şi în- 
treprinderea aceasta era iniţial 
condamnată la nereuşită prin în- 
săși căracteristicile şi personali- 
tatea d-lui Victor Ion Popa: d-sa 
sa vădit întotdeauna excelent 
prin finisajul detaliilor, a nuan- 
țelor — vorbesc de cazurile când 
4 tost şi bine secondat în inten- 
ţiile d-sale de către interpreţi — 
în fine, acolo unde se cerea deli- 
catețe. se cerea o oarecare subti- 
litaie, tucruri, poate, minore, lu- 
cruri fine. 

Și deaceia cred că acolo umde 
este nevoie de ceva masiv, unde 
ciocnirile sunt puternice, în ma- 
rile tragedii ale teatrului antic, 
în marile drame shakespeare-iene 
sau îm marii laşici framcezi şi, 
în general, ori unde sunt forţe 
mări care intră direct în conflict 
unele cu altele, sar putea ca 
d-lui Victor Ion Popa să îi lip- 
sească suflnl mecesar. 

* 


Acum o altă problemă pe care 
o pune reprezentaţia dela „Mun- 
că şi Lumină“, 

E în legătură cu drepturile re- 
gisorului, 


În ceie ce voiu spune, îmi dau 
seama că nu voiu fi de acord cu 
destul de multă lume dar asta 
n'are aface. 

Ştiam că piesa are cinei acte şi 
așteptăm cu merăbdare în special 
actul al patrulea pe care l-am 
socotit întotdeauna ca foarte în- 
rudit cu o scenă corespunzătoare 
din „Scrisoarea pierdută“ a lui 
Caragiale. 

Am tost de foarte multe ori 
dispus să cred că marele nostru 
scriitor dramatic ma fost străin 
de influența dramei lui Ibsen a- 
tunci când şi-a scris această co- 
medie. 

Bineînţeles, jocul influențelor 
poate fi foarte capricios» ele lu- 
crează uneori şi „ă râbours“ şi 
nu se vădesc numai decât prin 
tratarea unui material în acelaş 
fel in care a făcut-o autorul 
prim, ci, uneori, printr'un proces 
imtelecțual pe care autorii îl vor 
înţelege mai uşor, influenţele pu- 
tând să se producă şi în sens in- 
vers, 

Dar de data aceasta; la Cara- 
giale cred că nici măcar nu e ne- 
voe să alergăm la un asemenea 
proces intelectual, deoarece in- 
fluența, lui Ibsen pare a fi şi di- 
rectă şi imediată. 

In adevăr, in actul al patruiea 
avem — lucru care se observă 
mai bime la reprezentare decât la 
lectură — o întrunire care este 
aproape aidoma aceleia, devenită 
celebră, din „Scrisoarea pierdu- 
tă“ care. ca şi în „Un dușman al 
poporului“, reprezintă unul din- 
tre elementele cele mai impor- 
tante ale piesei, ilustrând plastic 
una dintre premizele ei principa- 
le şi anume aceea a lipsei de per- 
sonalitate a mulţimei. 

Cu deosebire că la Ibsen pre- 
domină dramaticul, pe când ia 
Caragiale comicul, la Ibsen ea 
capătă un caracter grav, autorul 
punându-și în acea extraordina- 
ră cuvântare a d-rului Stockman 
principiile anti democratice, cri- 
ticele ase de ei societăţii. lipsa 
de importanţă și minciuna pe 
care q reprezintă majoritățile, va- 
lorile false pe care e clădită în- 
treaga viaţă socială, etc. 

Scena aceasta — şi din punct 
de vedere ideologie și din punct 
de vedere dramatic — constituie, 


UNIVERSUL LITERAR 


oricum, un moment culminant al 
piesei. 

Dar, dacă urmăm paralelismul 
cu „Scrisoarea pierdută“ mai de- 
parte vom găsi ca şi la Caragiale, 
că președintele adunării este un 
tip mediocru, că are şi el cuvin- 
te-tip, găsim şi aici trăgătorii de 
sfori care determină acţiuaile şi 
reacţiunile asistenţei, în fine, — 
coincidență sau în adevăr în- 
îluemţă !? — avem chiar şi cetă- 
ţeanul țurmentat: care, la fel, 
face gălăgie, întrerupe, i se stri- 
gă să tacă, este dat afară, vine 
iarăşi, şi, la fel cu eroul lui Ca- 
ragiale nici el... nu ştie cu cine 
să voteze! 

Aproape ai spune că este luată 
de-a-gața. 

Cel puţin pare aşa ? 

Datorită celor de mai sus care 
mau făcut atent — am putut 
remarea lipsa. 

Și am fost surprins şi trebue 
să spun că într'un mod neplăcut. 

Dacă până şi d, Victor Ion Popa 
face lucruri de acestea atunci ce 
să mai spun de atâţia alţi regi- 
sori, de toţi nechemaţii şi de toţi 
improvizații ! 

Le cunosc tecria: sunt părţi 
cari nu se pot monta sau sunt 
părţi plictisitoare, publicul de 
astăzi, nu mai inghite” sau sunt 
scene inutile, nesemnificative ! 

Găsesc, în ce mă priveşte, teo- 
ria cam presumţieasă : e cam ex- 
cesiv să-ţi arogi dreptul de a-l 
cenzura pe Shakespeare sau pe 
Goethe, pe un Ibsen sau pe un 
Bernad Shaw ! 

Dacă asemenea glorii au găsit 
că rândul cutare şi replica cutare 
sunt necesare nu cred ca direc- 
torul unui teatru depe malurile 
Dâmboviţei, — din pasaj sau 
chiar din str. Uranus, indiferent 
— să aibe, el, dreptul să suprime 
ceva, 

Dacă regisorii noştri găsesc că 
lumea se  plictisește şi cred că 
pot să taie sau să modifice „pe 
ivi pe colo“ orice piesă, apoi” cu 
teoria asta ei pot ajunge să ni-l 
prezinte pe Shakespeare în vo- 
devil, să-l puie pe Birlic să-l 
joace pe Hamlet sau pe Regele 
Lear, pe Tănase în Othello, etc. 
Publicul desigur că în felul aces_ 
ta se va distra! 

(Deşi poate că experienţa... n'ar 
strica să se facă vr'odată ! Ca să 
vedem ce iese! Chiar ași probu- 
ne să se încerce; i-ași garanta un 
succes grozav ! Și poate că ar fi 
și surprize !). 


ALEXANDRU DRAGHICI 





—— (Cr . 


(Urmare în pag. 5-a! 





O MARE ACȚIUNE CULTU- 
RALĂ 


In câmpul fertil dar prea 
puţin cultivat, până nu demult, 
al muzicii noastre, a început 
să se lucreze temeinic, Un nou 
spirit de muncă și realizare 
își afirmă prezența peste braz- 
dele lui de mult în așteptarea 
înviorării. 

Sunt foarte puţini ani de 
când, în ciuda unor blânde 
vremi de pace, indiferența, 
inactivitatea şi erorile îşi gă- 
seau o aproape netulburată co- 
laborare spre a crea muzicii 
noastre în genere o tristă si- 
tuaţie. Creaţia românească 
muzicală ieşea rar de tot din 
somnolența mapelor. Concer- 
tiștii români își vedeau dru- 
mul închis aproape întotdea- 
una, fie spre estradele simfo- 
nice oficiale, fie chiar spre 
celelalte, din defectuoasa echi- 
librare dintre oaspeţii străini, 
nu judicios aleşi ca astăzi, ci 
de orice soiu dacă latura co- 
mercială a „întreprimderii” ră- 
mânea rentabilă, fie în mani- 
festarea lor peste hotare şi a 
schimburilor de artişti a cărei 
noțiune exista şi atunci, dar 
din punet de vedere practic 
rămânea iluzorie. 

Se înţelege că din toată a- 
ceastă stare de lucruri, propa- 
ganda românească, odată cu 
desvoltarea artei noastre mu- 
zicale, aveau mult de suferit, 
în timp ce organizarea din alte 
părţi îngăduia unor ţări tot de 
aport muzical nou dar mici 
mai dotate, nici mai înaintate 
ca noi, să se valorifice într'o 
măsură cu totul alta, cu 
toate prielnicele consecinţe ce 
decurgeau pentru ele. 

Este o stimulatoare bucurie 
şi un semn definitiv de intra- 
rea muzicii noastre într'un fă- 
gaş de fericită evoluţie și ridi- 
care faptul că tocmai astăzi, 
în mijlocul încordării fără de 
cruțare al marelui războiu pe 
care îl purtăm, s'au găsit ini- 
țiativă, energie și putere de 
înfăptuire pemtru ceeace nici 
în tihna propice de mai eri nu 
putuseră să se înfiripe, 

După sistematizarea şi am- 
plificarea legăturilor artistice 








MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 





SCALA: Romanul, unui tânăr 
sărac şi jurnal. (In progra- 
mul viitor: Hotarele iubirii). 

REGAL : Misteriosul castelan 
şi jumal de război. 

VICTORIA : Contract cu dia- 
volul şi jurnal de răzbui. 

ELYSEE : Lumină în întune- 
ric, jurnal şi trupă de re- 
vistă. 

VOLTA BUZEȘTI: Sherlok- 
Holmes, jurnal şi trupă de 
revistă. , 

ROMA : Umde cerul şi murea 
se întâlnesc, jurnal de răz- 
boi. 

CARMEN-SYLVA : Alarmă, 
jurnal și trupă de revistă. 





cu străinătatea, după intensifi- 
zarea folosirii muzicii şi muzi- 
cienilor noștri în scopul înalt 


al propagandei peste truntarii, - 


după hotărirea de  excepţio- 
nală însemnătate de a se edita 
în fiecare an, de către Minis- 
terul Propagandei Naţionale, 
un masiv număr de compoziţii 
românești alese de un consiliu 
cărora George Enescu, Mihail 
Jora şi Constantin Brăiloiu îi 
asigură o incontestabilă auto- 
ritate, s'a decis şi realizat ui- 
mitor de prompt, pentru pri- 
ma dată în țara noastră, o 
masivă serie de înregistrări de 
muzică românească. Cea mai 
mare parte din ele este ex- 
cepțională în calitate proprie 
şi în calitatea tehnică şi artis- 
tică a execuţiunilor. 

Importanţa acestor înregi- 
strări este în acelaș timp mu- 
zicală, documentară şi propa- 
gandistică şi constitue o mare 
acţiune culturală românească, 
menită să perpetueze, să difu- 
zeze şi să facă preţuite adevă- 
rate bunuri artistice naţionale. 
Cuprinsul acestor înregistrări 
va fi şi acela al viitoarei noa- 
stre cronici. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


x 








„Fără Tony Bulandra? 


Teatrui nostru își închea- 
să mişcările în viaţa lui 
Tony Bulandra. O viaţă de 
nestârşită mărturisire în 
pragul mereu altul al scenei 
româneşti. De aceea numele 
lui este o permanență care 
se plimbă printre rânduri de 
actori, se plimbă dealungul 
nebănuitelor trepte, care 
vor fi cândva realităţile tu. 
turor cari închină alături ae 
Tony Bulandra toţi anii lor 
de har. 

Ca un mare Eu, păzitor al 
porţilor de dincolo, spre Casa 
odihnei noastre! numai prin 
el ajungi în genunchi să. ți 
pleci priceperea în slujba a- 
cestei credinţe care  înlăn. 
țue pătimaș pe cei cari i se 
dăruesc. Numai trecut prin 
el nu te minţi și pregătirea 
ia care te supune îţi mân- 
gâie, îţi va mângâia necăjit 
actor, grumazul pălmuit de 
aplauzele grase ale neguţă. 
torilor îndestulaţi. 

Iată-l pe Tony Bulandra 
lângă tremurul nostru de 
totdeauna: săvârșirea actu- 
lui dramatic, lângă prima 
ridicare de cortină, lângă 
toate ridicările de cortină 
care vor veni ! — lângă sin- 


gurele aplauze cinstite... — 
e El care respiră din oglinda 
cabinei, e Tony Bulandra, o- 
mul care ne leagănă într'un 
blestem: „să ştii să placi 
celui care te vede! Cu un 
singur preț — acela al râsu_ 


drama 
in trei acte a, 
d-lui Victor BE 
Ion Popa, s'a SR 
reprezentat 
Duminică 4 A- 
prilie, pe sce- 
na Teatrului 
Nostru, Iniţia- 
tiva a pomit 
dela un grup 
de studenţi Melania Cernica 
conservato- 

riști, cari pe lângă activita- 
tea lor zilnică de ucenici în 
ale teatrului, au înjghebat un 
ansamblu tânăr, strunit de 
mâna, pricepută a camaradu- 
Imi de studii, Luigi Dumitre- 
stu, —— prezentând publicului 
un spectacol maj mult decât 
îngrijit. 


Ceiace trebuie menționat 


aici este faptul îmbucurător 
că dealungul ceor trei acte, 
tinerii actori au dovedit cu 


CINEMA FANTASIO : 
PRIMA INTALNIRE 


„Prima întâlnire” este desigur 
una din cele mai reușite pelicule 
ul» stagiunii actuale, fiind o co- 
medie de situație — un îmbro_ 
gliu — care sub pretextul unui 
subiect uşor ascunde diverse 
nuanțe triste ale vieţii cea de 
teate zilele. 

Say fi putut renunța la o în” 
treagă. serie de efecte de calitate 
ieftină n căror stridență nu « 
putut decât dăuna acțiunii. 

Intâlnim tema clasică a farsei; 
substituirea de persoane: un 
contabil chibzuit câştigând un 
nutomobi! la loterie, îşi spune că 





Recitalul de dans 
TRIXY CHECAIS 


Inedit, ca factură, recitalul 
d-lui Trixy Checais a con- 
stituit un promiţător debut. 
nerezumându-se ca orice în- 
cepător în a construi numai 
între „perdele şi rivălţi“, ci 
transmiţână emoția artistică 
dincolo de rampă, în mijlo- 
cul spectatorilor. 

Prin tehnica sa expresio- 
nistă, nu țime seamă insă de 
fraza muzicală — care îi a- 
junge doar pretext pentru 
pentru improvizație (urmă- 
tina totuși matematica dan- 
sului) . 

Acest spirit de improviza 
ție îi rezervă ușurința de 
a compune reuşite măşti 
mobile: Cântec de vânătoare 
da Schumann. Sarabandă de 
Seriabin și Halucinaţii de 
Wilkins. 

D. Checais trebue să înţe- 
leagă însă că exploatarea 
plasticului mişcărilor se în- 
vederează numai în construi- 
rea lor paralelă cu rampa şi 
nici decum în verticală pe 
rampă, ceeace a mărturisit 
cu prisosință în partea treia 
a programului, Fapt explica- 
bil gândindu-ne la activita- 
tea, sa de pictor, lucrând în 
prim plan pe o singură di- 
mensiune : costumele, iar în 
trei dimensiuni coreografia 
dansurilor. 

Nota specifică a aamsului 
Său își găsește însă rezo- 
nanţa în așa, zisul dans dra- 
mațic, vădit manifestat prin 
valențe majore de expresivi- 


tate dionisiacă, Deci genul 
dansurilor inspirate de Car- 
navalul lui Schumann : Pier- 
rot Arlequin şi Romeanticul 
— nu corespund tempera- 
mentului său dramatic, 

Relativ la alcătuitea pro- 
gramului, bucăţile muzicale 
alese de Trixy Checais se 
strâng în cere bine construit 
care «este dea'tfel cea mai 
fidelă oglindă a acestui dan- 
sator. 





TRIXY CHECAIS 


Concursul la pian al d-lui 
Filionescu, pe care l-am în- 
tâlnit și la ultimete recita- 
luri, în aceeași vădită sensi- 
bilitate interpretativă, 


Regia spectacolului a fost" 


cu pricepere făcută de d. N. 
Alexandrescu Toscani. 


ADRIANA NICOARA 





lui în nas“. Iată  biazonuli 
actoricesc dăruit cu inimă 
largă celor chemaţi să în- 
trețină un joc început de 
Tony Bulandra acum patru 
zeci de ani. Şi din jocul a- 
cesta amânat pentru alte 
zări, ca o partită nesfârşită 
de şah, spectatorilor de a- 
tunci, de acum, spectatorilor 
cari vor veni, să le împru- 
mutăm doar zâmbetul is- 
vorit din întâmplarea  sce- 
nei, mai  poznașă decât 
viaţa. 

Il credem pe Tony Bulan. 
dra un veşnic prinţ — așa o 
spun ochii cari privesc ur- 
mele lui ? 

Il credem noi 
Karl Moor ! 


I! vrem veşnicul prinţ din.- 
trun azil de noapte al su- 
tletelor... Nu știm dece — 
dar sufletele se înţeleg dela 
aproape la aproape, și prin. 
ţii crescuţi în mărimea fra- 
ckului lui, respiră şi după a- 
celeaşi adâncuri pure, ale 
lui Tony Bulandra. 

S'ar putea vorbi deci de 
lipsa lui Tony Bulandra din 
Cetatea Noastră, care între 
zidurile_i crăpate de secetă, 
absoarbe, absoarbe fără îs- 
tovire din partea ei, fără 
să-l isprăvească pe Prințul 
nostru ? 

Nu! 

Sunt morţi cari nu pot să 
Moară ! 


un veșnic 


N. ALEXANDRESCU-TOSCANI 





„CI1UT A“ 


prisosință că au dobândit în- 
deajuns meșteșug, necesar 
canalizării  temperamenţului 
ei proaspăt; că au dobândit 
o prezență scenică! — chin- 
tesenţă în formarea, unui spi- 
rit actoricese. 
Trecând peste restul gistri_ 
buţiei  cizelată, mărturisim 
sincer că ni s'a impus un nu- 
me necunoscut până acum — 
acest blestemat anonimat 
conservatorist! — acela al 
d-șoarei Melania Cernica, ta- 
lent tânăr, care ne îmdreptă- 
țește — după acest spectacol, 
in care imtetigenţa scenică a 
d-sale și puterea de transmi- 
tere a emoţiei dincolo de 
rampă erau certitudimi, — să 
credem îmtr'un viitor care 
să-i aducă frumoase între- 
buințări întrun: repertoriu 
alos și pe scenele teatrelor cu 
vinută artistică. 


CRONICAR 






"ur ji rău să găsească pe cineva 
cure să-i plătească benzina, înto- 
vărăşindu-l în schimb într'o că- 
litorie pe Riviera.  Anunţului 
din ziar îi răspunde 0 scri: 
soure anonimă — cu înițialele L,. 
C. — nepreconizat dacă este băr- 
bat sau femee — care.i fixează 
un  rendez-vous întrun hotel 
utile contele Valli  (Viitorio d2 
Sica! este luat drept contabiiul 
Arnoldo Branchi (U. Melnati). 

Contele se pretează la farsă, 
sedus de aparența fermecătoarei 
1. C. fireşte, fiindcă L. C. este 
Marie Denis, 

Interesunte inversările situaţii” 
lor sociale: valetul contelui, Ptis 
să joace rolul de conte protector 
a: tânărului contabil (contele în- 
sieși) exclamaţiile celor cari văd 
în comportamentul vaietului 
semnul unei adevărate aristocra_ 
ți. reacțiile hotelierilor sensibili 
la titlurile de nobleţe oferite de 
ban şi mai ales experiența de 
„coate goale” a unui conte  de- 
prins să trăiască în belșug. 

Filmul îmbină întenţia satirică 
socială cu  întemţia strictului 
etect comic, dovedindu-se în fe- 
lul acesta mai mult decât o sim 
plă farsă: o aventură care închi. 
de tâlcuri ce sperăm că vor fi 
văzute prin adevărata lor priz- 
mă, nedând deci prea mult de 
gândit frumoaselor  vânzătoare 
din meâgazinele noastre, 

Vittorio de Sica, acest lanco- 
vescut al publicului îtaliun căruia 
i se îartă toute capriciile și i se 
cere chiar o doză de năzdrăvănie, 
îşi permite în numele regisorului 
Brapaglia unele mici  inadver- 
:ențe departe de a ţi supărătoare 
(ca reușita scenă anacronică a 
plimbării în diligență, deși foarte 
episodice văzută). 

Umberto Melnati cu acelaș ex. 
ce!ent humor și Marie Denis în- 
tmunul din cele mai bune roluri 
ale sale. 


CINEMA REGAL : 
„EXTRAVAGANTUL CASTELAN” 


Filmul valorează numai prin 
jocul lui Amedeo Nazzari, ex 
trem de nuanțat şi de adecuat 
situațiilor diverse în care-i Pus 
un țăran, copilul natural al „unei 
femei din popor”, moștenirea lă._ 
sată de tatăl său baron de ori- 
gine. 

In  „Extravagantul castelan” 
păsim presărate oarecari mușcă. 
turi la adresa aristocrației, fiind 
o pledoarie scumpă fascismului 
pentru  capicitatea de muncă, 
realismul și inițiativa clasei ță- 
rănești. 

Filmul se ține printr'o serie de 
situații neprevăzute 


A. NIC. 


10 APRILIE 1943 








Dacă nu ştiați! 


R ATENEUL ROMÂN va a- 
dăposti în sălile de expoziţie, în 
a doua jumătate a lunei Mai, în- 
tâia retrospectivă a scenografiei 
românești, 

Tot ce sa realizat în teatrele 
noastre — bine înţeles merito- 
rit! sub formă decorativă: schiţe 
de decor şi costume, machete cu 
instalaţie de lumină, plantări 
care la ţimpul lor au produs vâl- 
vă în lumea teatrală, distribuire 
de lumină, măşti — vor constitui 
atâtea standuri în care pictorii 
noştri scenografi, regisorii, își vor 
expune din activitatea lor la tea- 
trele resnective. 

Vor participa Traian Cornescu, 
lon Sava, Kiriacoltt, Feodorov, 
L5wendal, Gabriel Negry, G. To- 
maziu, N. Alexandrescu-Toscani, 
Veturia Oancea, Vânătoru, Trixy 
Checa:s. 


AM IATĂ că încercarea de-acum 
doisprezece ani a lui George- 
Mihai] Zamfirescu: compania 
dramatică 13 și 1, îşi găseşte 
continuatori activi și mult mai 
tineri decât cei cari se grupa- 
seră atunci, cari aşișderi celor 
șase personagii pirandeliene, de 
data aceasta căutând o sală de 
teatru și un fioanciar inimos, 
colindă  birouriie  teatraliştilor 
bucureşteni. 


yY Iu, 


[25 


El sunt absolvenți de Conszr- 
vator, studenți în ultimul an ia 
Conservator, studenţi la Be.ie- 
Arte — şi au buzunarele doldoru 
de visuri. Vor să promoveze pro- 
ducția dramatică autohtonă şi 
să aibe regisorii, decoratorii, e- 
lectricienii lor! Ceeace ar însem- 
na un teatru-ateiier, care să dea 
cândva scenei românești ceiace=i 
lipseşte: dragostea, ce.or cari 
slujesc teutrul şi prețuirea din 
afară, în adevărată lumină, lor, 
hystrionilor. 





WM TEATRUL MIC, credem, 
are cea mai mehotărită direcție 
artistico-financiară. Altfel nu ne 
putem explica „nef2ricitele“ ale- 
geri de piese — lăsăm deoparte 
succesul d-lui Iancovescu — și 
ca în ultimă instanță să recurgă 
la cele mai slabe producții care 
păgubesc şi urtisticește şi finan- 
ţa celor nu ştim câţi directori, 
(Când pe scena Teatrului Nostru 
se repetă „Dincolo de zare“ de 
O'Neill, nu găsim rostul progra- 
mării „Annei; Cristie": de acelaș 
autor. Așa cal puțin au anunțat 
“iarele!). 

„„Totuși! Există un totuși ta 
acest teatru: ne-a mai dat o ul- 
timă sclipire de nădejde, că se- 
riozitatea w'a dispărut chiar cu 
totul! 

„Orologio si & fermato* de 
Edoardo Anton, care a trecut şi 
pe la lectoratul Teatrului Mumni- 
cipal, ar fi piesa la care direc- 
țiunea „Mic“o-ului sa oprit cu 
mai multă atenţie distribuită 
Jinaenciaro-artistică, Atât! 


N BULETINUL ITALIAN pen- 
tru streinătate cu privire la ac- 
tivitatea de reciprocitate artisti- 
că între ţările aliate cu fialia în- 
scrie cu bucurie programarea în 
repertoriul teatrului de artă gin 
Roma a „Danton“-ului lui Camil 
Petrescu şi a actului „Anno Do- 
mini“ de lon Marin Sadoveanu 
(recent publicai întrun  mumăr 
din „Il Dramma'). 

lar Centrul experimental „Bi- 
ânco e Nero” de me lângă Cine- 
cittă, are în simdiu un scenariu 
de film după „Sam“ de George 
Mihail Zamtirescu, 


BCU MULT INAINTE de trâm- 
bițata adaptare a d-lor Zaharia 
Stancu şi. N. Carandino după ro- 
manul lui Emily Bronte „La răs- 
cruce de vânturi“, pentru teatrul 
Mic, italianul Aldechi și-o pre- 
zentase cu mult succes pe scena 
Teatrului de Artă din Roma, în 
regia lui A. G. Bragaglia. 

„Şi ca o farsă, revista italiană 
de specialitate „Il Dramma“, pu- 
blică în ulțimu-i număr adapta- 
rea lui A'dechi, care se prezintă 
ca o foarte reușită piesă de teatru 
în care se întâlnesc toate calită- 
țile romanului. şi natura] (ea să 
nu desmințim așteptările citito- 
rului!) ... toate calitățile filmului 
vizionat acum trei ani la răposa- 
tul cinematograf „Carlton“, 

Cum toți oameniii de teatru. bu. 
cureșteni erau în căutarea acestui 
„La răscruce de vânturi“, scon- 
tînd um succes de cassă şi tot- 
odată de stimă (se gândeau şi la 
această „cenușereasă“! a specta- 
coilelor românești!) — adaptarea 
italiană este venită ca o mană 
cerească... 

„Câte teatre semcmumetă să o 
joace? 


NEALTE 





IP 


ama 10 APRILIE 1943 





Note româneşti 


D. AL. T. STAMATIAD nu 
pare a fi apreciat după cumi 
sar cuveni de către scriitori şi 
cetitorii mai tineri de poezie. A- 
ceștia îl privesc cu infantilă su- 
perioritate, cu toate că, adresân- 
du-i-se îi spun mumai „maesire". 
Şi, totuși, d, AL T. Stamauad e 
deținătorul nmui premiu național 
de poezu, ceea ce nu este o dis- 
tincție oaecare, e autor al volu- 
melor Din frâmbiţe de aur, Măr- 
găritare negre, Pe drumul Da- 
mascului, Poezii, Peisagii senti- 
mentale, Cortegiul amintirilor şi 
Cetatea cu porţile închise, cărți 
premiate de S$. S. R. şi Acadeniia 
Română, — ceea ce nu poate îi 
consuderat drept o atenţie care- 
care, — şi d. Al. T. Stamatiad 
mai este autorul acelei cârți de 
însemnări critice intituuată Caţiva 
Scriitori, — în care se ocupă cu 
dragoste și competență de Goga, 
Peucă, Săvescu și Maeterlink, -— 
autorul piesei Femeile ciudate şi 
autorul unei bogate serii de tra- 
duceri din Baudelaire, Wilde, 
Maeterlink, Omar Khayyam, şi 
traduceri din poezia chineză şi 
japoneză, 

Uitima d-sale antologie, — cea 
japoneză, întitulată EȘARFE DE 
MATASE (Editura contemporană, 
1943), dând grai românesc celor 
200 de ute (cantece) in tormă de 
haikai, tannka şi naga-uta, alese 
cu multă pricepere și mult gust 
constițuie, fără îndoială mesajul 
sufletesc cel mai frumos pe ca- 
re-l priim din inima îndepăr- 
batului Yamato, şi mai constitaie 
cea mai plăcută revelație, căci 
sufletul nipon, fiitnat ca un par- 
tum rar prin sensibilități lirice 
constante dealungul mileniului pe 
care ni-l prezintă d. Al. T. Sta- 
matiad, me adie cu etemele ac- 
cente ale sufletuiui omenesc de 
pretutindeni. Ceea ce-l deosebeş- 
te de noi nu sunt diferenţe esen- 
Haile ci sunt, cel mult, moduri ex- 
presive altfel mlădiate. Japonezul 
e mai puţin vo.băreţ în lirica lui 
şi îndrăgostit, mai mult, de puri- 
tățile unui singur motiv poetic, 
motiv care se reduce la desenul 
subtil al unei singure metatore, 
metaforă deschisă însă către în- 
finit ca o îmbrățişare. 

Câteva pilde: 

„Pe când mă gândeam — cu 
tristețe La trecerea mea prin a- 
ceastă lume, — Culoarea jlorilor 
— Sa şi vestejit“, (Fuga Timpu- 
lui). 

„Nu, nicodată — sufletul omu- 
lui nu va fi cunoscul! — Dar 
florile — Din satul meu nataj — 
Răspândesc același dulce par- 
fum“. (Niciodată!) 

„Când voi muri, — Străjuie- 
şte-mi mormântul, —  Greere 
scump !* (Ultimul amic). 

„In fața formei grațioase — A 
unui cocor singurațic — De pe 
costa mumtelui aspru, — Pasul 
soldaților noştri — S'a oprit, ca 
prin farmec“, (Ca prin farmec). 

„Cadavre de dușmani — Aco- 
perite de sânge, — Când mă 
yândesc — Că şi pe voi, părinţii 
v'așteaptă, — Cadavre de duş- 
mani !“ (Părinţii v'aşteaptă). 

„lntâia zăpadă — Te gândești 
la intâia 2ubire — Albul atât de 
curat — Cime-ar cuteza să-l pă- 
teze ?— Din uşe, fata din casă — 
Vorbeşte cu sine: — „Unde oare 
arunc — Ceaiul rămas dela 
masă?“ (Intâia zăpadă). 

„Acolo, ceeace vezi, — E casa 


iubitului meu, — Și scump îmi 
este fumul — Care se înalță“. 
(Mărturisire), 

„intro jugă-am venit pâr'la 
mare, — ca să-l văd și să-mi 
iau rămas bun: — Dar, deodată, 
copleșindu-mă plânsul, — Nici 


un cuvânt nu i-am spus“. (Des- 
părţire). 

Traducerile d-lui Al. T. Sta- 
matiad NU SUNT ALBE(!), căci 





limba japoneză nu ingăduie rima, 

Celebra poetă Tciio (sec. 18), 
eutoarea celui mai concis şi mai 
vestit haikai, — acela al găleţii 
prinse în volbura fântânii, — nu 
şi-a rimiat. câtuși de puţin cele 
șase cuvinte din cari comstă în- 
treaga poezie; 

„Assagao ni 

Țurube torarete 

Moraii mizu“, 

Dacă se abat dela textul origi- 
anal pe care, credem, nu l-a pu- 
tuţ cuti.d. Al. T. Suamauiad, tra- 
ducerile d-sale se îndepărtează 
numai ca rium și număr de ver- 
suri, căci. reguiele formei tannka, 
stabuiive în “tuU i. d, Car, de S0- 
eano-Ono-M?koto,  pocvul erei 
eroice, şi reiuată, în 905 d. Chr, 
de 'puraiucnu, PHIM MINISLRU 
ae poezie sub amparăpa lui Dai- 
£0, nu permul ca 0 tannka, 10r- 
ma ciasua kbsoiut tixa, sa aibe 
mai mulț de treizeci şi una de 
sliabe repartizate în așa fel pe 
cele Cimei versuri nerinate ca 
primul şi al ireiea să aube câte 
cinci, iară al doica, al pavrulea 
și al cincilea cale șapte slabe. 
Tannka este strota japoneză cla- 
sică, haikat-ul o toma şi mai 
concisă a ei, constând numai din 
cele tei versuri dela început ale 
ei. şi având, deci, 5 pius 1 pius 5, 
axchică 17 siuabe. (Le notăm, toate 
aceaste, pentru cei ce nu cunosc 
schema formeior tannka şi hai- 
kai şi comit eroarea să-şi intibu- 
leze, nu imţelegem dece, haikai, 
— faptul e autentic, — înjgzhebă- 
rile de câte 2, 3 sau chiar patru 
versur cu subiect presupus ex0- 
tic), 

D, Al. T. Stamatiad nici nu era 
insă obligat să respecte schema, 
de tot duicilă a cantecelor (uta- 
edor) japoneze traduse, deși, dacă 
o respecta întocmai, strofa 
(tannka) imtitulată de d-sa. Nici- 
odată, trebuia să aibe următorul 
conţinut şi următoarea formă în 
românește, căci aşa e şi textul 
nipoa al lui KI NO ŢURAIUCHI: 

„Suflet uman, ah 

nimeni nu te cunoaște! 

In cătun natal 

însă flori de pe vremuri 

dragi — și iubitul parjum!“ 

Urmărind să ne dea, pedeasu- 
pra tuturor celorlaite conside- 
rații, vibrarea proftuul omenea- 
scă a sufletului japonez, d. Al. T. 
Stamatiad a făcul, în afară de 
aspectul ei intormativ şi instruc- 
tiv, operă de cea mai autentică 
apropiere între două lumi, 


Q ION FRUNZEITI, despre 
care s'a spus că ar fi încheieto- 
rul de serie al generației ce re- 
cunoaște în Mircea Eliade pe şe- 
jul ei necontestat şi inconteştabil, 
e, totuși un svirit independent şi 
viu ca flacăra, 

Ceeace prețuim şi admirăm la 
d-sa estu, pe lângă remarcabila 
d-sale pregătire, acea extrem de 
agilă inteligență cu cure ştie să 
contureze limitele cele mai puţin 
accesibile minţii obicinuite și în- 
teligenţă extrem de bogat dotată 
cu daruri expresive originale, 

„Desenul lui Igomardo ca ex- 
presie a experienţei sale spiri- 
tuale““, încercarea de critică con- 
liguratistă pe care am citit-o zi- 
lele acestea, ne îndreptățește să 
așteptăm din partea d-lui Ion 
Frunzetti opere de tot valoroase. 


O HORIA 1. URSU a publi- 
cat, la Editura Dacia, o limpede, 
s ntetică şi convingătoare Storia 
dei Romeni. Cartea a fost scrisă 
pentru a da cetitorului italian, 
posibilitatea să cunoască măcar 
într'o măsură oarecare zbuoiu- 
mata istorie a poporului român, 
precum şi eforturile lui, încă ne- 
terminate, de a-şi realiza unita- 
tea integrală, 


Munca d-lui Honia 1. Ursu me- 
rită întreaga noastră recunoaş- 
tere şi recunoştinţă. 


9 ITINERARUL SPIRITUAL 
publicat de d. Grigore Popa în 
ed.tura „Țara“ (Sib:u), dovedește 
că foiletonul nu e întotdeauna 
gen eiemer şi situat sub nivelul 
eseului. 

Citiţi, din şirul celor 19 arti- 
cole ae d-lui Grigore Popa nu- 
mai cele despre autonomia este- 
ticuiui, esența poeziei, actuaita- 
tea lui Deşcartes, Ștefan Georg, 
tragismul autohion şi vă veți 
convinge. Asupra acestei cărţi 
însă vom reveni, 


9 De tot onorabil se încadrea- 
ză in literatura noastră cu su- 
biecte din războiul actual „Esca- 
drila Zori de zi“ cartea publi- 
caţă de Ștejan Mengoni, în co- 
lecţia Eroi, japte şi idei, la edi- 
tura Ofar. 

„Escadrila Zori de zi“ nu e nu- 
mai literatură ci şi document în 
sensul cei mai veridice măr- 
turii, 


Ş CLAVIATURI, caietul de 
poezie — Nr. 3, Anul II (1943) — 
publicat de nedescurajatul Gher- 
ghinescu Vania, adună, sub co- 
perta desenată de Ion Orleanu, 
22 de nume de poeţi: Blănaru, 
Bocanu, Cârjan, Chavu, Cobza- 
tău, Cosma, Virgil Gheorghiu, 
Husar, Moniţiu, Ci. C. Mihail, 
Mitea, Eugenia Mureșanu, E. Pă- 
curaru, Letiţia Papu, Seb. Popo- 
vici, Gh. Savu, Octav Șuluţiu, 
Spiridonică,  Teculescu,  Țigăra, 
Nutărescu și Lucian Valea, 


9 NUAPTEA CREAȚIEI, ma.- 
rele poem al Anișoarei Odeanu 
apărut în numărul pe Aprilie 
1943, al Revistei Fundațiilor Re- 
gale va duce, — aşteptăm a- 
ceastă necesară tulburare a ape- 
lor! — la discuţia dacă poezia 
trebu.e să se limiteze la câteva 
strofe sau dacă poate epuiza coa- 
lele unui volum in foHo. Pro- 
blema pusă de Anişoara Odeanu 
— poemul d-sale ne-a enluzias- 
mat şi ne-a nedumerit in acelaş 
timp, — merită deosebită atenţie. 
Nu ne referim la tema dață 
în Noaptea Creaţiei, — problemă 
străveche şi pururi nouă, adică 
problemă eternă. Nu ne-am re- 
ferit nici la desăvârşita artă a 
poetei noastre celei mai mari 
până acuma. 


Ş Ii mulţumim d-lui proiesor 
D. Caracostea pentru reeditarea 
ciclului Transcendentulia al d-lui 
Camil Petrescu, la fel cum îi 
suntem, mumăr de număr, tot 
mai sexunoscători pentru ținuta 
înaltă a revisţei pe care o con- 
duce. 


9 Deșteptul anonim care a 
scris, în Bucovina Literară (28 
Martie 1943) patru pasagii atât 
de pilduitor de superțiciale în 
favoarea chiar a tezei pe care s'a 
grăbiț s'o arunce, ca pe un re- 
proș, la adresa unui de tot docu- 
mentat cronicar bucureștean, 
este invitat, cu toaiă discreţia, 
dară şi cu toată seriozitalea, să 
nu-şi mai dea pe față incultura 
amestecându-se în treburi cari 
nu-l privesc, Și încă un lucru: 

Noi ăștia de aici nu învidiem 
şi nu-l înjurăm pe nimeni,. Nici 
nu ne dăm aere de mari savanți 
sau mucenici ai cine ştie cărei 
cauze cu gemete și opinteli pri- 
mitive. 

Noi notificăm, luăm la cunoş- 
tinţă, remarcăm, ne bucurăm de 
tot ce e bun și atât, 


V. JELERU 





UNIVERSUL LITERAR 








Anotimp tânăr | NOTE 


Versuri pentru Mariana 


Trec primăveri sfioase 'n ploaie, 
Când bolta cerului se îndoaie... 
Norii vicleni par să se scuze, 

Cu un surâs ștrengar pe buze! 


Orașul strâns ca într'o chingă, 
In dezolare 'ncearcă să învingă. 
Doar o umbrelă, sincer pioner, 
Prin anotimp se sbate prizonier, 


Și când în noapte cresc pe nesimţite, 
Vitrinele cu jucării vrăjite, 

Cu paşi ușori pe stradă rătăcesc, 

In calea lor, să le întâlnesc !.., 


Plouă mai des, orașu-acum adoarme 
Și cerul plumburiu mai să se sfarme ! 
Un înger cu aripele de ceară, 


Se închină: fulgeră afară !... > 


Intru târziu, potopul încetează... x 

Din nori, subțire luna naintează ! ș 

Plutește în oraș atâta pace, 

Că lacrimile ?n ochi apar stângace ! ; 
% 


Nimic nu ne mai leagă nimănui, d 
Cu fericirea mână 'n mână sui... 

Și la răspântii, semn de împăcare, 

O rază albă, flutură iertare !... 


Dar anotimp, tinere sol, 

Iţi caa aripele în gol... si 
Și fără ele în lumină, 

Eşti bun de pus într'o vitrină ! 


Cetatea mâine ?n auroră, i 
Ţi-ar da o colombină soră. | 
Subt boruri largi de pălării, 


i. 


Din zeu, ajuns-ai jucării !... 


Și noaptea când te întâlnesc, 
Cu pași ușori, de rătăcesc, 
Ne-om sprijini umăr la umăr, 
Prin anotimpul tânăr !... 


N, D. MIREA 


Clipe senine 


după EMILE VERHAEREN 


Era în Iunie 'n grădină... 

Pe brazdele înmiresmate 

Plutea o liniște deplină, 

Iar Ochii noştri încântați, d 
Priveau în jurul lor extaziaţi ă 
Și-aveau iluzia că ne vedeau 


Și ne iubeau 


Lucrurile toate....... 


Cerul era mai senin decât oricând, 
Păsările treceau lunecânid, 

Cu unduiri ușoare de mătase 

Și sărutările noastre erau atâta de frumoase 


| Și răspândeau în jurul lor numai lumină, 


Că ai fi spus că în grădină 

Intra viața toată în făptura noastră 

Şi-o înălța în zarea-albastră, 

Spre cer, în lârguri, tot mai sus 

Ca să putem cuprinde într'un elan nespus 
Intreaga și imensa fericire, 

Ce-o resfira din plin bogata fire. 


Traducere de : 


Cronica plastică 





TINERIMEA ARTISTICĂ 


Ne întrebăm ce este mai bine: să-ţi ve- 


rifici sau să nu-ți verifici impresiile |... 

Intrând prima dată în expoziția Tineri- 
mii, am fost extrem de plăcut surprinși 
de ansamblul prezentat, mai apoi însă, 
voind să ne verificăm impresiile... entu- 
ziasmul ne-a mai slăbit. De altfel, soco- 
tim acest păcat inerent epocii noastre de 
sbucium și de executare grăbită în artă, 
lipsa de rezistenţă în fața unui examen 
amănunţit. 


Păstrându-ne părerile enunțate până 
acum, cum că prezența unei picturi aca- 
demice, vestigiu al întemeerei „SOCIE- 
TAȚII TINERIMEA ARTISTICA" sar în- 
tâini nepotrivit cu pictura libară de azi, 
mai conformă legilor ei proprii, precum 
culoare, desen, compoziţie (întotaeauma 
nesocotite de academici şi emulii lor), con- 
statăm din an în an o cât mai amplă în- 
găduință acordată picture; pure, căreia i 
se conced panourile cele bune, așezate la 
vezare. larg împărțite, 'aşa încât contac- 
tul cu „cealaltă“ cu care mare nici o le- 
gătură, să fie evitat. Pentru aceasta, feli- 
cităm juriul și pe cei ce au plasat operele, 


O altă constatare îmbucurătoare este 
abundența de premii şi constatarea abso- 
lut senzațională — ni se pare — că sau 
găsit câțiva oameni de suflet, care să dă- 
ruiască ei înșiși premii, meceni binecuvân- 
taţi pe vremurile astea de restriște. Așa 
de pildă premiul VASILE NEGRU de zece 
mii de lei acordat pictorului binecunoscut 
BIJU. Nu ştim în ce măsură d. Vasile Ne- 
qru (pe care îl cunoaștem) a ales el însuși 
pictorul căruia i-a dăruit premiul, ţinem 
însă, pe această cale, să relevăm cu căl- 
dură gestul său — în speranța că va fi 
imitat — şi cu acelaş entuziasm aducem 
gratitudine și recunoștință tuturor acelora 
cari, din marele public, au avut genero- 
zitatea și tăria unui asemenea gest. In- 
trucât considerăm ideea acestor premii, 
donate de public admirabilă, ne gândim 


ca la anul,(dacă ne vor permite mijloacele 
noastre, mai mult decât modeste) să facem 
și noi tot posibilul și să instituim un pre- 
miu. 

Idealul nostru ar fi să putem da trei 
premii: unul pentru pictură, unul pentru 
sculptură şi unul pentru gravură. S'ar cu- 
veni și pentru 'desen: unul, dar îl putem 
îngloba în gravură, întrucât gravuri fără 
desen e ca şi o floare fără tulpină. 

Potrivit felului nostru de a judeca, vom 
releva în actuala expoziție pe cei pe care-i 
socotim mai buni, lăsând pe ceilalţi, cu 
care ne împăcăm mai puţin, să fie jude- 
cați de alți cronicari mai competenţi. 

lăsând de o parte prea frumosul pa- 
nou al lui Vasile Popescu, bine meritând 
onorificul premiu al „Tinerimii Artisti- 





ce“ și ansamblul omogen caracterizat prin 
adorabile alburi şi verzuri ce-i aparțin în 
propriu, introducând anul acesta un roș 
portocaliu de neobişnuită căldură, ca acel 
al ferului din natura moartă, dăm pas-u- 
nei pictorițe, socotind-o pe NICULINA 
DELAVRANCEA DONA cea mai de preţ 
(între pictore) orchestratoare de culori pe 
care o avem. D-sa nu caută să se exprime 
în pânze mari ,„namile“ care să ne „facă 
praf“, cerând un efort și un suflu pesta pu- 
terile sale. D-sa se mulțumește cu pânze 
mici, adevărate bijuterii, în care diferi- 
tele tonuri adunate laolalţă sunt o încân- 
tare a privitorului. Noi dacă-i puteam 
da un premiu, ştiind ce serioasă muncă de- 
pune această colegă, cât se strădueşte cu 
modestie să-şi reînoiască tehnica, interio- 
rizându-şi şi echilibrându-și paleta, i-l dă- 
deam. Vom merge mai departe, vom face 
vw apropiere între NICULINA DELA- 
VRANCEA şi ochiul lui MATISSE (ca fe- 
ricită îmbinare coloristică) vizibilă mai cu 
seamă în pânza cu nudul culcat, unde ob- 
servarea modificănii tonurilor alăturate 
este remaroabilă. 

Un fapt demn de relevat la Tinerimea 
este posibilitatea de a prezenta poctorii în 
„panouri'' de câte 5—6 bucăţi, dând posi- 
bilitatea viitorului, să judece pictorul în 
ansamblu. Desigur că panoul V. POPES- 
CU e incontestabil cel mai reușit. 


Trecem apoi la OCTAV ANGHELUȚA 
cu interesante şi frumoase lucrări. Apoi 
importantele și monumentalele opere (a- 
subra cărora vom insista în cronica vii- 
toare când le vom consecra un studiu a- 
mănunțit) ale OLGĂI GRECEANU şi ale 
Hai PAUL MIRACOVICI, formând ei doi, 
o sală întreagă, la mijlocul căreia tronea- 
ză superb, bustul inginerului GRECEANU 
datorit daltei MILITZII PĂTRAȘCU, 


Mai avem panoul ADINEI PAULA 
MOSCU al cărei dublu portret, operă 
Clasicizantă, în tonuri şi linii simple, 


CONST, A. 1. GHICA 








migălit alocurea — aşa cum obişnu- 
eşte d-sa — este o pânză plină de interes 
şi <a problemă şi ca realizare. Farmecul 
ei îl socotim datorit contrastului de rece 
şi cald. Cele două figuri calde pe fond 
„rece. Sunt și anumite sinuozități de desen; 
diferenţe în poporţii, care ne par fericite, 
Cu acest dublu portret şi cele două pei- 
sagii din anul trecut, ADINA MOSCU 
MHELINTE se ridică mult deasupra pro- 
ducției d-sale obişnuite. Ne place calmul 
cu care priveşte în jurul său. 

Pentru că nu putem vorbi de toți ex- 
pozanţii în această cronică, vom continua 
în numărul viitor. 

* 

Trecem la Ateneu pentru a semnala 
vioaia şi plina de temperament expoziție 
a COCAI MEȚIANU, care ne prezintă o 
serie de guașe, acuarele și uleiuri. Desi- 
gur că d-sa este inegală ca orice pictor la 
începutul carierei sale. Remarcăm pro- 
grese realizate în carul cu boi (guașe), apoi 
peisajui cu lacul Tei, arătând un cer mo- 
horiît foarte frumos pictat. 

D-sa ne-a mărturisit predilecţia pentru 
peisaje sumbre, priveliști triste, cenușii; 
de ce se sfieşte să se exprime în acest fel ? 

COCA MEŢIANU știe să picteze, are 
chiar ușurinţi datorite unei experienţe îm- 
prumutate, credem, — cam mult — maes- 
tirului său LUCIAN GRIGORESCU, Să ni 
se ierte că i-o repetăm, dar e păcat, cu ca- 

a litățile pe care le posedă, să nu încerce să 
scape de o influenţă care, cât de prețioasă 
ar fi, trebue odată şi odată pusă în cui? 
Peişajele bucureştene bine văzute şi pic- 
tate, le-am voi mai personale... 

Aşa cum a făcut d-sa în natura moartă 
cu pomuleţul de Crăciun, 

Am observat în multe tablouri ale d-sale 
un roşu „vermillon“ pus la modă de LU- 
CIAN GRIGORESCU. 

Nu mă îndoese că LUCIAN are minu- 
nate lucruri de spus, dar dacă duduia ME- 
ȚIANU posedă altele și mai minunate, al- 
tele pe care dacă le-ar divulga, ne-ar face 
să uităm tot ce s'a spus până acum în 
pictură ?!.., 

Noi ştim că d-sa are o artă secretă, în- 
trevăzută în actuala expoziție; așteptăm 
să fie mai darnică și să ne-o destăinuias- 
că și nouă, 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


Ș CU PRILEJUL celor 75 de 
ani dea ' moartea scriitorului 
Adalberi Stifler, municipiul 
Viena a înființat un premiu 
„Stifter” care va fi conferit, 
de către Societatea „Adalbert 
Stifter”, celor mai buni scriitori 
tineri vienez.i 


e LA SANSONI din Floren- 
ja va apare în curând o nouă e- 
diție italiană din opera lui Goe- 
the, Multele traduceri şi nt nu- 
mai italiene din Goethe  dove- 
desc cât de diferit poate ji vă- 
zut și simțit un mare autor 
dealungul secolelor. ș 


9 SCRIITORUL FRANCEZ 
Maxime Alexandru 3 publicat 
în editura Robert Saiftosmd, o 
prețioasă carte despre viața şi 
opera  luiFriedrich  Hâlderlin, 
dumpreună vu fragmente hălder- 
liene, în traducere personală, 


e „DIE OLEWAGEN SAGA” 
povestirea lui Hans Grimm a 
iost tradusă şi ea în limba fran- 
ceză, văzând lumina tiparului 
la „Edition de la Toison d'or”. 


9 IMPLININDU-SE 100 de 
am dela nașterea și 25 dela 
moartea lui  Puler  Rosegeer, 
marele scriitor popular stirian, 
orașul Graz a organizat o săp. 
tămână comemorativă închinată 
vieții, operei și ideilor acestui 
lupiătător mpotriva  prășenis- 
mului distrugător ae trai și grai 
sătesc. | 


Peler Rosegger este prototi- 
pul scriitorului german neviciat 
de influențe urbane  cosmopoli- 
te, Povestirile sale, pline de 
pitoresc și miez par a avea da- 
rul acelor pagini cari cu cât se 
învechesc, cu atâta câştigă în 
valoare. : Asemănat cu Ion 
Creangă al nostru, Peter Roseg- 
ger a fost tradus parțial și în 
româneşte. 


e SONETUL e sau vrea să 
fie la modă. Toţi cei ce l-au a- 
bordat sau îl vor mai aborda 
îşi fac din el un conourg de 
coniruntare a mijloacelor şi pu- 
terilor plăsmnitoare de cari dis- 
Pun sau vor să dispună. Sonetul 
insă, în afară de faptul că — 
pentru toţi cei care ii cunosc 
legile formale — constitue o 
problemă destul da incomodă, 
se mai cere ascultat şi din alte 
puncte de vedere, cări obedien- 
țele lui variază după graiuri şi 
Zone, după mentalități şi ten- 
dințe. Nu orice temă poate îi 





Pe Cut, 





turnată în sonet, oricât de per- 
fect l-ap stăpâni poetul reapec- 
tiv. ȘI NU ORICE LIMBAJ este 
pe mâsura, scaetului! Aqică mu 
limbajul oricui, Ancercați, nen- 
ținând aceleași rime, akdaciarea 
WDui gone pirălei ennemianu- 
iui „S'a stins viața“, Veţi simţi 
pe propria deziluzie deosebirile. 
Veţi constata că tocmai severa 
structură formală care trebuie 
să vă permită cristalizarea cca 
mai adecuată, cea mai serioasă 
adică, — a celor ce aţi înten- 
iona, v'a impins apre tacuitate 
sonoră, sau, poate, nici măcar 
înspre atât, ci spre 0 Jainică Ia 
tare. 

Dară sonetul, ca strotă cotun- 
jită în sine şi suficientă sieși, 
mai diferă dela limbă ia limbă. 

Ceeace în idiomul foacan fu- 
seșe aiunet pur şi emoție este- 
tică pură vebiculând, ca din în- 
tâmpiare, şi un sebs pur, în 
timba, unui Shakespeare devine 
formă încăroată de ințelesuri ca 
râmul încărcaţ iarna de chiciuri, 
Ceeace în aţilul și viersul fio- 
rentin era cază de lumină plu- 
tind peste clare unde în ola- 
Sica ţinută germană a unui Pla- 
ten, a devenit cristal de ghlaţă. 
Ceeace în sonetele, nu vorbim 
de Petrarca ci de acel chinuit 
geniu creator de raiuri lapidare 
— Buonaroltti, — cetate in 8 
netele acestui levitator de stânci 
a putuţ fi, totugi, ilacără, — de 
vulcan, dară fiacără, — în eo0- 
netele zidite din cuvintele terne 
şi voalate ale limbilor mordlce. 
Bau slăve a devenit fostforewosn- 
ță prin neguri sau mocnlre lă- 
untrică oarbă. Prea, puțini mu 
reușit să învingă tarele fireşti 
ale limbii loc neromanice, — și 
atunci fie în pofida formal sai! 
în paguba tranaparenţelor ijm- 
bii chiar, — spre a da un sonet 
în deplinul sens al cuvântului, 

Un HANS FRANK, — poet 
german în viaţă, — cu ale sale 
Siderische Sonette şi, mai ales 
cu cele telurice (fellurische So- 
nette), — observați cupiuj de 
cuvinte negermane, — îmbracă 
cu haina de SUNET a sonetulul 
o înireagă filosofie. Până și tor- 
malmente îi impune apeatei hal- 
ne teza, antiteza şi sinteza strici 
hegeliană, nepermițându-i nici o 
zvonire în plug, nici o vibrare 
grâțioasă, nici o limpezime vir- 
giltan melancolică, alo o nn- 
duire care să ţi se continula în 
suflet ca o melodie. Și totuşi s0- 
nelele siderice şi ţelunice ale lui 
Hans Frank sunt poezie de cca 
mai bună calitate. 

Se pare că mumai limbile 
neoiatine pot beneficia de so0a- 
rele mediteranean cupring în 
sonet ca în chihlimbarul vinuri- 
lor crescute pe coastele acelecaşi 
mări mediterane, In nici un câ 
însă zu poate deveni sonet orice 
temă jirică, 


TRAIAN CHELARIU 





PAOLO BUZZI, 


- (născut în 1874) a fost, alături 
de f, T. Marinelti unul dintre 
inițiatorii futurismului, — şcoală 
din care a făcut purie, pentru 
scurt timp însă, însuși Giovanni 
Papini — şi, ceeace nu s'a întâm- 
plat cu toți adepții poeziei „me- 
canice' de pe ia 1915, a râmas 


până astăzi un poet de o ținulă, 


net antilirică. In 1940 și-a upărit 
volumul „|| Poema Radio-UOmde” 
(Vallecchi-Firenze) cu un titlu 
care-i ține loc de cea mai edifica- 
toare carte de vizită. 

Natura, dragostea, nejericirea, 
mau reprezentat pentru el u- 
proape niciodată un  naterial 
poetic. In schimb, orice descupe- 
vire științifică, orice noud și per- 
fectă îmbinare de cancase meta- 
lice, au fost inspiratoarele lui de 
ocate, 

Acesta îi era programul: şi în 
cea mai nare parte şi i-a respec- 
tat. Tradiţia însă, buna tradiţie a 
poeziei italiene, i-a jucat și lui 
jarse: şi l-a silit să-și uite .unea- 
ori de program şi să cânte în 
„ottara rima“ pe Garibaldi, tră- 
aând obligatoriul futuriștilor vers 
uib. 

Poezia lui "— lăsăm  de-oparte 
pe  „accidentalele“ versuri cu 
rimă și cu număr egal de silabe 
care sunt foarte rare și care re- 
prezintă doar un jel de tribut 
plătit înaintaşilor — are multe şi 
explicabile afinităji cu cea a bel- 
gianului Emie Verhacren, cu cea 
y americanului Walt Whitman, 
Viaţa înseamnă dinamism, luptă, 
supunerea materiei, încătușarea 
şi preamărirea ei. Nu mai sunt 
mistere pentru om: spaimele au 
dispărut odată cu melancoliile. 
Omul a devenit un zeu: zeul ma- 
teriei, zeul atotputernic al unei 
humi mecanizate, impudic desgo- 
lită, fără taine. Dăm un fragment 
din poezia „Porto d'Amburgo'“ — 
Portul Hamburg. 

Gloria, o respiro della Cittă mo- 
i derna! 
Tiaggancio ai mio moribondo a- 
nelito 
di figiio di trapassati, 
spero iniettarmi la linfa elettrica 
della vita !... 
i'acqua 8 negra e unta 
come un grasso di macchina; 
ciangotta, pasta di pece, 
al frutiar delt'elica batteliera, 
Le schiume  esalano vapori di 
solțfo e di carbone. 
L'abisso ha il color delle viscere 
vulcaniche. 
Come una lara, 
freada ribolle a! tagiio conuizo 
delia carene, 


Le navi gandi vanno quasi scolpi- 
te a projilo, 

sopra il blocco orizzontale 

del legno originario.,. 


Cantieri e docks, ho banima 
transoceanica, 

che vi comprende; tutti i miei 
nerui 


non son di minuglia di lira 

si bene del filo di ferro i 

che transporta i milioni dă wolta 
a distanza... 


Glorie, o răsuflare a Oraşului 
modern! 
Te adaog muribundei mele res- 
pirații 
de copil al oamenilor vechi, 4 
nădăjduesc să-mi înjectezi ser 
electric al vieți” 
Apa e neagră și unsă i 
Ca uleiul de motoare; murmu? 
pasta de smoală, 
Câna se învârte lopata luntrașu- 
lui, 
Spumele asvâri vapori de pucioa- 
să și de cărbune, 
Abisul are culoarea măruntaglor 
vulcanice. Ca o lavă, 
fierbe rece la trecerea spasmo- 
dică a corăbiei, 
Navele mai mari alunecă părând 
că sunt sculptate din profii, 
pe blocul orizontal 
a! bazei lor... 
Șantiere și ducuri, am sufletul 
transoceanic, 
care vă înțelege, toți nervii met 
nu sunt din coardă de liră 
ci din jirul de fier 
care transportă milioanele de 
volți la distanțe... 

Paolp Buzzi, pe lângă cele 13 
volume de versuri, a scris și pro- 
ză: romane şi teatru. S'a complă- 
cut în explorările subconştientu- 
lui şi și-a exprimat experiențele 
întro limbă lucrată, impunân- 
du-și o severă disciplină formală. 

Iar în 1920, a tradus cu multă 
intuiție şi cu mult simț al limbii 
„Les fleura du mal“. 

Și pentrucă am amintit, la în- 
ceputul notelor, de ultima carte 
de versuri a lui Buzzi, „Ii poema 
Radio-Onde“, nu ne putem opri 
să nu  transcriem o frază trayie 
de frumoasă și tragic de o sem= 
nificativă pentru poetul de peste 
60 de ani: „La carne € stanca, tao 
lora, della stanchezza dei flori 
che nessuno piu copie“, („Car 
nea e obosită, uneori, de oboseala 
florilor pe care nu le mai culege 
nimeni“), Ă 

I se pare și lui Paolo Buzzi 
câteodată că sunt în viață lucruri 
mai interesante și mai frumoase 
decât slăvitele șantiere și decât 
uzinele 


CONSTANȚA TUDOR . 


ARDE, 
ni 
pp hi 


ra eee 
3 


4. 


i 


Ye 
E 












Ş 


iii- i 


Se 


Su 


eee pei Simte gie 











Bâse și Izabela, luminându-se deodată la faţă. Atunci 
chipul ei părea mult mai copilăresc şi neprihănit, 
— să gtii domnişoară Wagner, mai nicio presim- 
țire, nu ţi-e teamă..7 
—:De cine? 
7.De mine, de noi doi, de tot ce ne-aşieaptă de acum 


— La asta nu vreau să mă gândesc, nici dumneata să 
pu rămâi aici cu prejudecata asta. 
"adu? Dar, domnişoară Izabela, oamenii mu se întâl- 
-..- _mmae întâmplător, nu se întâlnesc nici pentrucă aşa orin- 
-- duaște câte odată destinul — se întâlnesc pentrucă vor. 
pantrucă simt nevoia acestei întâiniri, n'ar mai putea trăi 
vi fără altul... 
—. Faci aluzie ia intervenţia mea, domnule Bota? Cred 
că exagerezi. 
"O, nu fac nicio aluzie, Mă explic insă pe mine. 
Dacă n'aș vrea să stau âici, aș pieca şi atunci întâlnirea 
.  boastră n'ar mai fi întâlnire. Dar eu doresc, simt nevala 
să taă întâlnesc cu dumneata și iată că nu fug. Şi de 
oda mă gândesc cu puțină îndoială, voiu putea eu fi 
în stare să desăvârșese această întâinire? Dacă în iocui 
dumitale ar fi altceva, aș mai rămâne? Și dacă ești 
tea adevărată, ești Izabela Wagner — optindu-mă aici, 
ce adaou eu nou destinului dumitale, cu cât te implinești 
' şi ou cât mă Îmgilinesc eu? 
- — Dar dece să vorbim despre asta? întrerupse ea. 
„_—— In tot cazul e o probiemă grea, gravă, eâteadată e 
e probiemă de viață și moarte, 
„Se Să jăsăm s'0 descurce destinul, vrei? 
„a De acord —. și inuinzându-și unul altuia mâinile, 
ia stransoarea aceea caldă, tremu:ătoare, se parea că a- 
, presim;! strânsoarea acelorași mâini într'o cunu- 
* Re de monrte. 
a “Page cavva clipe, Izabela urcă scările principale, aşe- 
„ SÂRGUsa pe pa.maniacui da sus, neiez nu-și Lvile ro- 
că și scuturându-și triumlnoare buciele de păr. De 
sia, de pu aie, lină Hota 0 privea cu ată cur.uzi(a:e 
Soarme 1ot ii cădea pe fajă, imoand-o intro lumină 
îmbelpugată și aurie — mărindu-i astfel aerul de copi 
baie tărQu „să Că la iumina soare.ui se adaoga o 
intacârare interioară, pentrucă prea mult îi scanleiau 
Vară Şi Sirăuciuu Ochii, cu a.ca Îvrvoare care vine 
&a adânc, fervoare plină de placere şi de emoț.e, Izabe- 
A Voua au era desoc frumuasă. Nu era trumoasa, așa 
"plat aut” tu mea Care se nasc cu 0 1rumuseţe na.uraa— 
--: -4iae oare până ia urmă devine vulgară, In schimb ea era 
“- emiiptură deoseb.tă și parcă oarecum stranie, așa cum 
*.. “Gegpaeaă gunt femeile din portretele iui Van Dyck. Un 
“ xaspagtec de rafinament și sâ.bătucie, sensbilitate trecută 


LR - Phare teză de dramatică tloame de viață, ceva brutai— 


dar:0 brutalitate acoperită de distincţie şi orgoliu, ceva 
dea „escentă naivă — conştientă me:eu însa că poate 
&: Btă chiar cu violență o femee adevărată. Fru- 
mtillețea, ei o depăşea în afară prinir'un fel de ozultă a 
iza, o domina şi întradevăr o făcea superioară — 

i Îi) clipele în care se simţea fericită. Sunt femei care 

4) ramouse decăt pentru ale înşile, pentrucă doa: ele 
își curia m sterul acestei frumuseți. Aşa cum sta, legă- 
nâniu.și picioarele și cu mâinile lăsate pe genunchi— 
adudti aminte cu fata din portretele dm casă, dar ei 
" devenipă acum auttel — parcă evadase din portrete și 
se dapmelicea să trăiască, Cu siguranţă că pictorul are 
iucrasa tektpurile (și toate erau ale aceiuiaș) . ştia bine 
că gânzeg du trebue să semene întru totul cu.modelul, 
in. ainănugte bine înţeles. El descoperise în toate o Iza- 
belkatrapn 4,.necunosculă, o altă fiuiţă ascunsă. în corpul 
ei gi:a cărd revelație n'o poţi avea decât foarte aproape 

















Întâmplase între ci doi, ce anume rimţise şi cum eon- 
lui ptinsese această neistovită infiuenţă a domni- 
! Izabela — şi cum explorase în sufletul ei, pen- 
a descoperi ceaialtă fiinţă,aceea pe care Mihail o de- 
mea cu un zâmbet speriat „fantuma Domn'șoarei Iza- 
4 7”. Odată va întreba-o, va încerca să afle «ce-a fost... 
Părul negru, lins depe frunte spre creștet, se revărsa 
odată pe umeri în buale mărunte și 'inelate, într'o atât 
le. bogată coroană — că umbrele, penumbrele și goiu- 
rile de humină: pe zare le împrumutau feţei şi umerilor, 
apărtau mai atrăgătoare cu cât ciufurile de păr cădeau 
“ mam edunate său mai răvășite.. Obrajii subțiați ca după 
o boală Wuagă, puțin palizi și bruni, măreau aceasă im- 
ptesie — dar câhd. zâmbea, şi deobiceiu zâmbetul Iza- 
bete Wagher ara imperceptibil — gura mică şi roşie 
dână feței o cu:oare aurită şi duice, ca după un ceas dt 
draote -înverșunat. Dâr numai ochii erau aceia cari 
sotiimibau dinti'odată chipul ci, sdăogându-i acea stră- 
- baminate permanentă, pe care Mihail Bota o văzuse 
doar în ochii Prafesorului câteodată. Pieptul părea mie 
" şi involt, aproape nesesizat prin: rochia de lână, delicat 
în deaitte! ca şi întreg trupul ei, care nu măsura mai 
: mit decât i unel eleve, necrescut încă, puțin slăbit, 
oibtuh prea gngaș şi prea cast pentru vârsta ei. Mâi- 
ante erau iung! și subțiri, pline de un deliciu viu ș 
tschimbător, 
— Nu vil aici? o auzi Mihail. Vreau să stăm puţin 
da vorbă. 
"Ună şt el treptele, așezându-se în fața ei pe celălalt 
braț dreptunghiuiar al scării de piatră. Izabeia îşi legăna 
al departe neastâmpărată picioarele dintro parte în 
all, jucându-gi în acelaș timp degetele pe genunchi. 
„am 1a apune-mi, domnule Mihail, cum te simţi în casa 
-Daatră? întrebă ea cu un aer degajat, 
„ Mihail n'dică privirile spre ka. Se oprise din jocul de 
sai inainte, părea sevară şi tristă, 
„m Câte odată sigurătatea din turn mă obosește, răs- 
pie ei, alteori mă bucură, Mi-e teamă că nici eu nu 
mal să înțeleg, In tot cazul, destul de bine. 
„= Niciodată nu credeam c'ai să poți rezista atât de 


Full. 

„am Dece? , i 

„== Au. mai fost inaintea dumitale cel puţin șase ass. 
-tezii şi toți au plecat, după câteva zile doar, Dumneata... 
"me Probabil că d-am înţeles mai bine pe Profesor. 

— Nu vroiam să spun asta. Dar întradevăr? Nu ştiu 
dece, am avut impresia că-l înșeli, că te înșeli şi dum- 
Beaiga mai ales. Spune-mi, crezi în ceeace spune tata? 

Mihai] nu-i răspuise imediat. Nu-i plăcea să se lase 


7 deco, tă pe fața Izabelei ora atâta liniște că nu pu- 


tea £i bănuită ide asemenea lucru. 

t sm ÎNCĂ nu ştiu ce se întâmplă cu certitudine, domni- 
şoară. Dar întotdeauna este frumos să încerci o expe- 
rianță mare, chiar dacă nu-ţi ajungi scopul. 


— N'aș vrea să najungeţi .nicăiri... spuse ea sincer, . 


Cred că tata ar suferi: prea mult. El niciodată na fost 






învins. De aceea mă îngrozesc la gândul că asta e ultima 
fază a căutării... 

— Ce vrei să spui cu asta? întrebă Mihai mirat. 

— Nimic altceva decât că este un maniac și atât. Ar 
trebui să pleci înainte ae... 

— Inainte de ce,..? se uită tânărul uimit în ochii ei, 

— Nu. ştiu, mi-e frică să-ţi spun. Mâinile  mototo.eau 
rochia pe genunchi, iar fața încerca să-și ascundă un fel 
de suferință lăuntrică. Pe mama ai cunoscut-o?  în- 
trebă ca tărziu. 

— Nu încă. 

— Şi ea are mania ei. Ai să râzi poate şi zireşte că ni 
dreptul să-i urăști, să-i Gispreţuești chiar. Acum mi-i 
indiferent. Dacă nu ţi-aș spune eu, ai afla dela alţii. 
Mama îl dubeşte pe Napoleon! Sigur că zâmbeşti. M'aș- 
teptam să râzi cu hohoie, şi dumitale ţi se pare aşa de 
puţin asta că doâr zâmbeşti. Nici nu-ţi închipui ce drami 
se consumă în casa asta. Ascultă-mă bine, mama îl iu- 
başte pe Napuicon, Napoieon Bonaparte, împăratu. Fran- 
ței... Cum i sa revelat iubirea asta, nimeni nu ştie. Ce 
a simţit ca prima dată, n'a mărturisil nimănui, Cert 2aie 
insă, că nu ştie nimic, mu vrea nimic, nu cunoaște nimic 
decât pe acest Napoleon, n'a iubit toată viața dezât fan- 
toma lut, Odaia ci este plină de vieţi romanțate, studii, 
scrisorile lui, medalioane, gravuri, porirete, albume — 
toate cuprinzându_l pe Napoleon. A cheltuit o avere 
întreagă, ca să-si transforme cdăile într'um muzeu. Re- 
aretu! ci cci mai marc este de a nu fi chemet-o Marii 
Luiza sau Josefina, când o cheamă atât de puţțn ro- 
mantic: Claudia. Pe mine mă urăște, pentrucă nu man 
născut băiat, ca să fiu botezat fără înAoiclă Napoleon 
Când am fo:i în Franţa acum şase ani, şi-a cngajat un 
ghid care a plimbat-o prin toate locurile care-l amin- 
teau pe împărat. Sau când i-a vizitat mormântul, a Je- 
pus în văzul tuturor (ca şi cum ar fi reprezentat oliciu: 
o naţiuine) a jerbă mare de gaoafe roşii, pe a cărei pan- 
glică scria : „Memoriei marelui împărat, dela :0 admira- 
toarg română". 

Izabe!'a se cpri o ciipă. Mihail sta aplecat în jos, cu 


SS 
SS Săi 


(Urmare şi sfârşit) 


mâincie între genunchi, ascultâuad-o atent, ingândurat 
Ii veni în minte ziua, când o văzuse pentru prima dată 
pe doamna Wagner, ștergându-se ca o umbră pe iângă 
zau: cotidorumu: de sus. Atunci nu ştia nimic despre ea 
şi totuşi i se păruse că e alifel de temee, mai ales că ro- 
chia ci neagră ii da acrul unei fiinţe streine de pământ 
Acum chipurile et se invăimăşeau într'o grotescă rosto- 
golire, sfâşiindu-se ca întrun joc Ge panglici variate 
de ciic, 

— Deaceca mi se pare curios, cum de-ai rezistat atât 
în casa asta — o auzi din nou pe Izabela. O vei cungaște 
Și pe mama într'o zi, te va obiiga să te plimbi cu dânsa 
prin odăile ei și apoi îţi va plânge peste umăr, spunân- 
du-ţi că e nelericită, că nimeni n'o înţelege. Fiecăruia 
spune aceiaş .ucru. Visa să se căsătorească de tânără cu 
un ofiţer, care ircbuia numaidecât să ajungă mare con- 
ducător de armate. Intr'adevăr, primul ei soţ a. fost un 
viițer de cavaterie, care a murit însă pe front. Sa re. 


semnat cu Profesorul — dar patima ci a lăsat semne 


adânci; la maniile tinereţii na renunţat nici acum. 

După ultimele cuvinte, Izabela căzu  întro  muţenie 
urispată, 1 se părea că nu făcuse bine mărturisind aceste 
lucruri, dar prea e ţinuse ascunse în sutlet, ca să nu le 
asvârle odată afară ca pe nişte rămășițe, ne mai fiind 
bune de n:mic. Încetul cu încetul se linişti, Se simțea prea 
mult înlănţuită de o nouă frenezie. Mihail Bota se afla 
încă în faţa ei, îl vedea — deci era aevea, — începuse 
să creadă în fatalitatea de a-l ști acoio, simțea o deo- 
schită satisfacţie de. a-l fi oprit numai pentru ea. 

— "Ţi-am spus prea multe .ucruri, reiuă ea încercând 
să zâmbeuască, dar pe tot chipul ceva obscur îi umbrea 
duminile. Numai despre mine nu ţi-am spus nimic, — 
şi-l privea pe Mihail drept în ochi, Dar poţi bănui, poţi 
intui repede. Cum crezi că trăesc eu între acești doi oa- 
meni, între unul care crede că va descoperi vieaţa elcr. 
nă a florilor şi altul care iubeşte o statie. Dar să nu mai 
vorbm despre asta... 

Sări. sprintenă jos pe trepte, intinzându-i mâna, ţi- 
nănd-o mut între palmele ei, acoperind-o ca po ceva 
drag, certa aşteptat mult şi dobândit totuși. 

— Iţ: cer o favoare, să le conduc câtva timp. 

Mihai. primi, plecându-și capul. O urmă până ia 
poartă şi înainte de a ieși în stradă, ea se aplecă asupra 
unui rond — de unde rupse câteva fire de ghiocei, uşe- 
zânAu-i-le discret la butonieră. 

— Să le porți pentru prima z: a întâmirii noastre... 
zise ca roşind ușor şi încăogată ochii spuncau mai mult 
decât cuvintele, căci înfierbinţeala ascunsă în străluci- 
rea lor desvăiuia prea repede o taină și prea dintr'odată 
se înfisrară ei înșiși. 

M.ha:: mu ţumi în şoaptă. Avea senzaţia că deacum o 
legățură se izcă de undeva din fundul 'uerurilor şi se 
împieteşie în jurul luş.  Mergeau alături şi credea ri 
merg aşa, nu de câteva clipe — ci de ani întregi, că nu 
asta e-le prima zi a întâlnirii — ci numa: o revedera, o 
recunoaştere lupii o vieaţă dcdemult, 

— „Lai cunoscut, acum eşti fericită ? Crezi cai scăpat 

e singurătate ?* Avca totuşi sentimentul unui; echiibru. 
nu vroia Să treacă peste clipa aceea. Dacă ar fi putut, 
ar fi sint mereu agăţată de e:, să nu! piarcă niciodată 
ză nu se sucească dest'nul într'o parte. Intorcea câ:ao- 
dată ocnii înspre el ş.-l privea. Mihail Bota mergza în- 
cruntat, evăsa! de o mare neliniște, „Se gândeşte poate 
la mne sâu nu știe cum să scape mai repede de 








10%: APRILIE: 1943 === 





de LAURENȚIU FULGA . 


mine ?* Ii plăcea chipul lui în- 
tunecat și aspru, obrajii aceia 
dropți şi obosiţi, acel mers înta- .. „- 
ritat şi trudit, i i i i a ii vă 
De pe strada lor, îşi continuară 
dumul pe a.esa R, intrund în 
Parcul Naţional. Pământul umed 
se încălzea în unele locuri, înăl- 
țând aburzi jilavi. Din arbori: si 
din mugurii boschetelur —— seva 
aceea a reintineririi se răspândeu 
în aer ca un parium ameţitor, cu 
o otravă dulce şi captivantă, Sen- 
zația anotimpului nou pe amân- 
doi îi trans.gura,  exaitându-i 


parcă mu pentru zile mai fru- ! 
moase — ci pentru o vieață mai i 
altul. 


streină; ma: alăturea unui de 


— Vine primăvara ! miurmură 
ca îmbătată de miresmele parcu- 
iui, O simt ca şi cum ar ieşi din 
mine. Dumheata no simţi? îşi 
întoarse capul spre «el. i li 

— Ba da, ba da, se trezi Mi- i 
hail buimăcit. [, 

— Te gândești în altă parte, 
sunt sigură... sesiză Izabaia ab- Ă 
sența lui, . "4 

—— Da, mă gândeam... dar ştia | 
b.ne că n'ar fi în stare să spună 
adevărul. 

— Fireşte că la noi, numai la 
noi Wagnerii te poţi. gândi... zise . 
ca mânn-tă, Bine, te las, mă intore singură. La rivedere. 

Iși dădură mânile, simplu, amical, doar o clipă: se 
priviră — dar fu în clipa accea ceva tainic şi dumne- 
zeesc, ceva bucuros de vieaţă sau de moarte. Mihail se 
pierdu printre ulei. Insă Izabela se întorcea acasă ca o 
fărâmă din existența lui. Işi murmura iuminată, întri- 
coşată de atâta libertate, și ceilalţi din jur o auzeau cum 
ingâna : „Mihail Bota! Mihail Bota!“ Şi numele întru- 
chipa o umbră, umbra lui, stafia lui. „Așa mergem în- 
totdeauna în vieaţă, chiar dacă cl nu este alături, înâ!- 
țăm o umbră, o simţim aiătur. de noi. De n'ar fi, ne-am 
prăbuși repede, fără ultă scăpare. Dar așa, în oc. unii 
am viu — ne zidim idolul lui, îl iubim, murim pentru 
el. Der nu, cu nu sunt cu o umbră, penirică Mihail 
Bota trăsşic, mâine îl voiu vedea din nou și poimâine 
și aşa mereu, mereu, până când... Asta oare aşteptam ? 
asta căntasem în atâtea vise? Cum îe simţi Izabelu 
Wagner ?* se întrebă ea tare, intrând în grădina casei. 
Se opri pa locul întâlnivii de mai înainte: „Aci cum 
câteva clipe a fosi e], aici ne-am oprit vieţiie în ice și 
le-am amestecat. A mea este pe urmele lui, a lui int-o 
aici. Ş: dacă mâine nu va veni, miciogată nu va mai 
veni ! Imi va rămâne Jocul acesta, mereu trecând pe aici 
îi voiu vedea umbra, îl voiu auzi clar: Dar cu doresc, 
simt nevoia să mă întâlnesc cu dumneata şi îată că nu 
fug... Urcă repede scările, pătrunse înăuntru, trecu be 
lângă Proiesor fără să vaaă şi sui în camera sa, das. 
chizână fasceinată pianul. . 

Cântecul se auzi ca un imn de slavă penlru umbra 
iubitului, 


d sau țubind-o, Oare cine fusese pictorul ace.a. «: - 





„Alles ist jung în Soumi-Finland” spune 
undeva Friederich Ege, intr'o scurtă introdu- 
cere la un studiu asupra artei fineze. La a- 
ceste cuvințe cari inch d în mod desăvârşit 
întreg fenomenul finez, se poate adăuga că 
totul în Finlanda, chiar şi arta așa. tiumită 
poporană, este de, esenţă suedeză. Pentru a 
putea înţelege  manitestările contemporane 
fineze, trebue neapărat să te cobori la înce- 
puturile ei an a doua jumătate a secolului 
al XIX-lea, când literatură, pictură, teatru, 
culegeri poporâne și expresii etnice cn ca- 
racter politic, sunt operele entuziaştilor Sue- 
dezi, locuind în Finlanda. Până astăzi, in 
ciuda unui eforţ vădit de a scutura aceasiă 
tutelă naturală, Finlandez i se simţ şi se văd 
stăpâniţi de virilitatea poli-superioară a spi- 
ritului suedez. Conștienți de acest fapt vi- 
zibil chiar peniru un  neiniţiat în  lainzle 
ceabitajului muiti-seculay suedo-finez, Fin- 
landez'i 2u purces, de îndată ce au putut îi 
independenţi politic, să lupte din 'toate pa- 
țerile impotriva vrajei suedeze, 

Așa find şi 'n demeniul artei, numită cun 
termen impropriu cultă, începuiul ce-a :ă 
fie căutat la Suedezi. Şcoalei suedeze trebue 
să ne adresăm ca să obţinem numele pr mu- 
lui pictor al pământului fiaez Gustav W 
Finnberg, mo:t la Stcckholm în 1833 şi A- 
lexandru Laurens (1782—1823), sunt înce- 
pătorii artei picturale fineze, aceia cari au 
expus in- Suedia şi sirăinătata tablouri al 
căror subiect evocă natura . fineză, 

Titlul însă de părințe al picturii fineze i 
s'a acordat lui R. Wilhelm Eckmann, fost, 
după Laurens, bursier suedez la Şcoala din 
Paris şi Roma şi care întors din Occident a 
descins în crașul său natal Abo, unde şi-a 
început activitatea, 

Eckmann, datorită climatului, spiritual 
dar mai ales politic, care stăpânea atunci în 
Finlanda, a transpus în culori ceeace Tope- 
lius LOnrat şi Runeberge au făcut în scris. 

Ca 'n toate ţările tinere şi 'n același timp 
în plină efervescenţă paţională și de desgro- 
pare a comorilor poperane, şi 'n Finlanda 
sa poate vedea cum momentul Lânrat, mo- 
mentul Kalevala cum l-am putea num:, prin 
faptul că al a marcaţ punctul de plecare al 
deșteptării naţionale, politice şi sp rituale, a 

avut repercusiuni s multane, servind ca izvor 

de inspiraţie, atât picturii, cât şi litera- 
turii, teatruiui, muzicii, liricei şi sculpiure!. 
Se remarcă pentru acest moment, e comun:- 
iate aproape uniformă de a trata subiecțele 
la toţi artiștii penelului și ai condeiului, Ka- 
levala și viaţa poporană în complexul mani- 
îestărilor ei, devine factori comuni de inspi- 
rație şi tratare, mergându-se până la cree- 
rea, unei atmosfere Kulevala pentru întrea- 
ga vaţă spirituală fineză. 
' Adevăratul pictor de talent.  începătorul 
unei picturi care poate fi luată în discuţie, 
a fost Werner MHolmberg (1830-——1860), elev 
al Șocalei romantice din Diisseldort şi iîn- 
fiuenţat de școala olando-norvegiană. Deși a 
murit foarte tânăr pentru ceeace ar fi putut 
să dea, totuşi se poate vedea din cele ce au 
rămas că făcea parte din categoria pictori- 
lor cari rămân în istoria picturii. 

Lui Werner  Holmberg i-au succedat 
Fanny Churberg şi Victor Westerholm după 


“care a urmaţ Albert Edelfelt (1854—1905), 


un adevărat tip pi spirit european, care 4 
participat, reprezentând pororul f 'nlandez, 


-la expoziția deta Paris din 1900, Dealtfel Al- 


bert Edeltelt a poposit la Paris când avea a- 


bea douăzeci de ani, fiind în acest ses pri- 
mul pictor finez care a luat contact eu arta 
ş: viaţa franceză. 

La Paris a fost elevul lui Gerâme, dar în 
acelaşi timp a suferit puternice influenţe 
dela  Bastien-Lepage și  Daguan-bBouvert. 
C'un an înainte de a veni la, Paris, a lucrat 
la Anvers cu Keyser, iar după șederea in 
Frarţa, a întreprins un drum, în 1851, în 
Spania, lăsându-se. furat de paleta :ui Ve- 
lasauez. 





ANTTI FAVEN 
Poriretul poetului Eino Leino (1329) 


Albert Gustat Edelfeiţ rămâne în gale- 
ria picturii fineze, drepţ unul dintre portre- 
tiştii de talenţ. Printre tablourile lui, ră- 
mase celebre, este acela al lui Pasteur (1885), 
fiina socotit în Franţa, a fi cel mai bun por- 
tret al savantului. 

Nu mai puţin rebșiţ este poriretul lui Za- 
chr.s Topelius (1886) cât şi cele inspirate din 
viața satului finez. Şi el, ca şi înaintaşii săi, 
a imortalizat scene naţionale și patrioticz, 
fiind un cântăreţ şi totdecdată un luptător 
al ideii de deştegtare etnică. Alături de a- 
ceste succese de inspiraţie, Edelfelt sa lăsat 
cucerit de moțivele relipioase. O Magzdalenă 
cerșind îndurare Domnului, o slujbă relgi- 
pasă Ja marginea mării și alte tablouri de 
acest gen, completiează galeria lui Ecelteit, 
vferind ocazia de a se putea remarca in- 
fluenţa stilului lui Fritz von Uhdes. 

Eero Nikolai Jărnefelt (1863—1937), este 
un Finez în vincle căruia a curs un amestec 
de sânge strein, După cât se pare, fam lia lui 
a poposiţ în Finlanda în cursul secolului al 
AVII-lea. Jărnefelt a studiat ao: ani la Hel- 
sinki, după care a trecut în 1883, la Acade- 
mia, de Arte din Petrograd, iar după trei ani 
a descins la Paris la Academ'a Julien a lui 
Bougnereau şi Tony Robert-Fleury. Înainte 
ue a se întoarce în patrie, a întreprins un 
drum în itaiia, la Florenţa. completându-și 
în acest mod educaţia spirituală. 

Eero Jărnefelt rămâne, ca și Enaintaşul 
său, un strălucit portretist. Portretul fiului 
său, aquarelă (1897), este unul dintra cela 
mai expres.ve, dinamice şi reuşite din -în- 





treaga pictură fincză. Nu mai puţin valo- 
roase ca stil şi formă de expresie, sunt ta- 
biourile cu motive rurale, peisagi.le Ge iar- 
nă şi primăvară, precum şi scenele inspirate 
din viaţa cotidiană a ţăranilor şi pescarilor 
„Copii pescuind” esta trecut printre tublou- 
rle de artă ale Euronei. 

Dela mcdiocrul Eckmann, nici unul dintre 
pictarii finezi n'a mai încercat să se apropie 
de Kalevala, pentru a o lua drept sursă de 
inspiraţie. Kalevala, şi indirect poporul fi- 
nez, îşi aștepa cântărețul paletei. Fără în- 
doială că măreţia scenelor din Kalevala ăpă- 
să pe umerii tuturor, fiecare dându-și sea- 
ma că div nitâtea nu i-a hărăzit lui această 
favoare. Apoi, unii dintre pictori sau cprit 
la v'ața zilnică, la peisagii şi portrete ale 
contemposanilor, socotina că li se uter și 
aşa destul material pictural, rentru a nu 
mai alerea la Kalevala, Czl care ua dfuzat 
pictural epopesta fineză a fos Akseli Gallen- 
Kallela (1865—1931), născut în orăşelul Biir- 
neborg. Studi le şi le-a început la Helsinki, 
iar arta şi îndemânarea de a mânui culoarea 
şi penelul le-a dobândit la Paris (1884— 
1989) la Academia Julian şi apoi la Carmon, 
însă tainele şi măestiia de a așeza culoare 
a debâniit-o dela Bastien-Lepaze,  profess- 
rul lui Edcifelț. Dotat cu însuşiri naturale și: 
cu experienţa pe care matşirii i-au trans- 
mis-o, Kallela şi-a început prodigioasa acti- 
vitate, imortalizând viața <tinsă a Kalevale', 
îără să uite insă şi materalul uman care-l 
iaconioară în toate zilele. Cu Akseli Gallen- 
Kallela, pictura fineză prooriu z'să își cuce- 
reşte un loc de seami, el fiind primul pictor 
finez în toată accepțiunea cuvântului, atât 
ca manicră cât şi ca fel de a trata subicatul 
și culoarea. Se cade a se subiin'a aceste ca- 
racteristici, deoarece între cl si Jărnelelt şi 
Edelfelt;' contimporani cu el (au lucrat îm- 
preună şi şi-au comunicat între e: temele şi 
dorințele) se remarcă o deoseb're tempera- 
mentală în tot ce a elaborat, trădând o altă 
construcţie psihică, Totodată Kallela este a- 
cela care a adus imodernismul în pictura 
finezi. Acesta, după patru ani de studii la 
duvă de spirite îndrăsneţe, şi dotate cu fan- 
tezie şi imaginaţie. i A 

Intre Kallela și Knut Masnus Enckel, o 
forță creativă a paletei, se situează Jinezul 
Pekka Halonen (1865—1933), fiul unor ţărani 
finezi, care, după patru ani de studii la 
Helsinki, a plecat la Paris la Academ'a Ju- 
lien unde a lucra doi ani, după care sa 
întors în patrie, Nemulțumit cu stagi'ul de 
peste hotare, a pornit din nou în 1894 la 
Paris, lucrând cu Gauguin, iar de aici un an 
1-a, petrecut la Florența. Totuşi, în ciuda a- 
cestor dorinţe de îmbogăţire sp'rituală, Ha- 
lonen a mai venit încă odată la Paris unde 
a tost de data aceasta elevul lui Puyvis De 
Chavannes. 


Halonen este socotit de toţi a fi cel mai 
bun transpunător al pe'sagiului hibernal şi 
de vară al Finlandei, Despre  MHalonen ş: 
munca lui în mijlocul naturii, căreia voia 
să-i prindă și să-i f.xeze tainele, se poves- 
tesc lucruri cu adveirat miraculoase. Umbla 
zile în şir prin ger şi zăpadă, lucrând ja o 
temperatură de 30 fără mănuși. Halonen nu 
obişnu'a schiţa, ci trecea direct la culoare, 

Al patrulea din această generaţie și ple- 
iadă de pictori este Knut Magnus Enckel 
(1870—1920), unul din pictorii cei mai um- 
blaţi şi totdeodată acela care a suferit, 
după o vizită în Spania, unde a luat contact 


o... 


Pictura îfineza 


cu p'oetura lui Moraies, o radicală curăţire 
în stil şi formă de a, aşeza culoarea. Unii 
nu se dau înlăiuri de a vorbi de două perioa- 
de compiet distincțe în viaţa cratoare a lui 
iinckel: înainte ş, după vizita în Spania. In- 
iluenţat de realism şi purtătorul noilor cu- 
rente din Apus, Enckel rămâne, așa cum a 
fost botezat, pictorul culorilor pure, al lu- 
minii şi l.mpezimii picturale. 

O figură deosebită prin arta culorilor, boe 
găţia vieţii şi var.etatea maeștrilor şi in- 
tluenţelor, o constitue Juho Vilho Rissanen. 
(1873) Juho Rissanen este primul pictor 
care a lucra la Ruși. In 1897 sa dus la Pe- 
trograd unde a fost ucencul lui Repin. 
Contactul cu pictura rusă va imprima lui 
Rissanen o notă aparte, diferenţiindu-l . ca 
manieră şi formă de tratare de ceilaiţi pic 
tori. La această influenţă de tinereţe, șa 
adăugat rodul călătoriilor întreprinse in 
Germania, Austria şi Italia, hotăritoare fiina 
pentru arta lui contactul cu Maurice Denis. 

Kissanen. a început cu aquarela,. gen n 
care a lăsat câteva opere ce pot figura cu 


- cinste înir'o galer e, maturizându-se în pic- 


tura în ulei. Paralel cu acest gen de activi- 
tate, R ssanen a u;maţ..o eveluţie iriteren- 
tă la capitolul influenței şi a manicrei de a 
transpune subiectul; a porn't ca: tipie rea- 
list, tnzând necontenit către o stilizare ra- 
finată la care a putut ajunge în ultimul 
timp. Daiorilă temperamentului, a abordat 
şi pictura monumentală, liind acela care a 
inît umuseţat cu fresce sălile tcatrului naţio- 
nai din Helsinki. 

„Alături de aceşti corilei, trebuese amintiţi 
i gurând la loc de cinste Anti Faven, un re- 
numit peisagist şi portretist; lui îi se dato- 
rcște cel mai bun portret al lui Sibelius; 
apoi Mikko Oinonen, așijderea portretist: şi 
puisagist, Eero Snellman, Alvar.-Caven, unul 
dintre spiritele mari ale epocii actua'e și Y. 
Ruokokoski. . - îl 

in opoziţie cu ceea ce s'a petrecul la noi: 
după primul răsboi mondial, cind a urmaf 

o epocă de aur a creativităţii şi fecundității 
artistice, în Finlanda s'a obsexvat o sărăcie 
aproape generală conjugată cu o mediocri-: 
tate calitațivă a produeţiei. Tinerimea sa 
dedat celor practice văduvind țara de uw 
aport care era foarţe necesar, cel puţin pro- 
pagandistic, Întru demonstrarea poțeuţelor. 
cari ar sta ascunse la un popor ce striga 
după libertatea manifestărilor sale etnice, 
spir.tuale şi artistice. 





Schingiuire (1901) 


JUHO RISSANEN 


In acest sens, poporul român a trecut una 
dintre cele mai frumoase probe pe cate îs- 
teria le-a pus popoarelor m'ci şi mjlocii, 
spre a-şi putea susține continuul murmur şi 
dor nestăpânit spre afirmare. 


"" HORIA OPRIȘANX- 


——. 10 APRILIE 1943 





Cronica literară 


Al. Gregorian: Poeme pentru Cruciaţi 


Ed. Cugetarea Georgescu-Delafras, București, 1943 


Poezia războiului scrisă în 
timpul războiului e un gen de 
tot greu. Iţi trebue uriașe pu- 
teri de transfigurare a mate- 
rialului pentru a nu cădea în 
reportaj versificat sau retorism 
şi-ţi trebuie mult curaj și mul- 
tă inimă ca să nu te îndepăr- 
tezi de cele ce sunt, în toate 
timpurile, dragi şi scumpe ini- 
mii omenești. 

In afară de acestea, războiul 
fiind acţiune, numai poezia 
epică îl poate spune ca atare, 
ca acțiune, — liricei fiindu-i 
rezervate doar anumite mao- 
mente, — cele de aplecare me- 
ditativă asupra  înţelesurilor 
câte transcendează focul ac- 
țiunii. Nici chiar Homer nu a 
putut proceda altfel. Dumne- 
zeieştii săi hexametri în cari 
sunt cuprinse, din când în 
când, acele adânci întoarceri 
către noi înșine şi acele nici- 
când false, — fiindcă etern 
umane, — popasuri lângă dum- 
brăvile cu fântni ale sufletu- 
lui însimgurat, nu sunt, totuși, 
poezie lirică decât ocazional, 
accidental aproape. Aceşti 
hexametri pun în mers, mon- 
tează deadreptul, o unică lume 
nouă, grandioasă şi clară, însă 
lume a acţiunii și lume în pro- 
porțile căreia ne găsim, noi 
europenii descendenţi din spi- 
ritul elin, până şi în ziua de 
azi, 

Dacă, totuși, se încumetă să 
se apropie de războiu, poezia 
linică, pentru a rămâne lirică, 
nu va putea fi decât exaltare, 
— joc de flăcări înalte, nere- 
latând nimic din cele pe cari 
simţurile le simt, sau mintea 
le judecă. Intre polii acestor 
două moduri de organizare 
poetică a unui „material” se 
situiază, de fapt, toate produ- 
sele literare. Zona mediană o 
deține așa numitul „pastel 
care nu e altceva decât cores- 
pondentul psihic al tabloului 
propriu zis, plasticizând și sin- 
cronizând totul ce se lasă pla- 
sticizat şi sincronizat, fixând, 
cu alte cuvinte, o realitate 
care să poată fi PERCEPUTĂ 
DIN NOU şi nu una care să 
relateze sau să frenetizeze, 

POEMELE PENTRU CRU- 
CIAȚI ale d-lui Al. Gregorian 
se situiază între pastel şi fre- 
nețizare. 

Catrenele „Rusia” și „Noap- 
te mongolică” şi umpresionan- 
tul „Bivuac” sunt pasteluri, — 
„Crez cruciat” şi „Atacul”, 
exaltare de cea mai fasci- 
nantă calitate. 

Două exemple : 


„Dorm vânătorii de mumte în- 
torși dim atac. 
Au cerul smalţ pe frunte şi 
Tara bivuac. 
Feţem tăceri cioplite, par nişte 
stranii măşti 
căzute în somnuri de fier, pe 
junduri de căşti. 
Chinul şi moartea le-au ars 
obraţii aspri, țepoşi : 
poartă sulițări în coastă, prea 
tineri Cristoşi. 
Noroiuri — blazoame — pe bo- 
canci, pe vestoane. 
Urcă pe mâini șobolani şi rod 
din galoane... 
Cresc litanii de visuri pe'ntin- 
suri tătare : 
linişte, lmişte : cade soarele'n 
mare...” 
(Bivuac) 
a «Pornim în salt 
svârlim grenade 
cu țăndări 
de aur 
în noapte. 
Minele plesnesc 
— boabe coapte 
de fier, 
flăcările, 
mari cascade, 
ne pun pe chipuri 
jărăgae 
și spală noaptea 
cu lumină, 
arborii sar 
smulși dim “trupină 
ciuntiți şi arşi 
de vâlvătae. — — — 
Inima duduie, 
tâmplele vâjâie, 


sângele gâlgâie... — — —- 


Maiuri grele, 

de schije, de foc, 

sfărâmă stânci şi 

izbesc cerul: 

Destinul 

îşi umple panerul 

cu rodii de sânge. — —"” 
(Fragmente din „Atacul”) 


Ceeace în „Bivuac” este 
greutate și gravitate a „som- 
nurilor de fier”, odihnă magis- 
tral descrisă a celor întorși 
din luptă şi tablou plasticizat, 
în câteva distihuri numai, cu 
o rară şi viguroasă stăpânire 
a versului, — în „Atacul” e 
destănțuire a tuturor furtuni- 
lor şi vârtejealor sufletului 
omenesc prins în lupta pe 
viaţă şi moarte. Versul e ful- 
Burant şi zguduitor, metatora 
puţină şi severă, legată strâns 
de zigzagurile ritmului şi ale 
expresiei directe. 

'Ceeace în „Bivuac” e odihnă 
acu în virtutea simetriilor 
statice pur formale, în „Ata- 
cu” e, — în virtutea liniilor 


mereu deplasate, — mişcare 
impetuoasă, gonind către un 
desnodământ văzut şi cu atâta 
mai aprig disputat. Strofa ur- 
mează, fără abatere și greş, 
desfăşurarea însăşi a celor în- 
făţişate, — sau și, invers, din 
evoluția dinamică a aceste; 
strofe agitate, abrupte, încăr- 
cate, până ultima limită, cu 
ritm şi accent emotiv şi se- 
mantie  ţâșnește sau explo- 
dează însăşi reconstituirea 
„subiectului” ales de poet. 

Desigur că în astfel de con- 
diţii „atacul” nu va mai fi o 
problemă sau temă oarecare, 
tratată literar, ci transpunere 
în echivalenți verbali a rea- 
Htăţii. 

Şi, totuși, d. Al. Gregorian, 
este un poet foarte lucid, Ni- 
mic la d-sa din acele semne 
cari îți trădează pe posedațţii 
pur și simplu ai versului, Poe- 
tul Al. Gregorian  cumoaște 
toate tainele tehnicei d-sale. Îl 
vezi  regizându-şi cu minte 
neobnubilată de transe şi cu 
mână sigură până şi acele mo- 
menite cari exercită asupra ce- 
titorului impresii vecine cu 
halucinația. 

Iată micul, dară sugestivul 
cât stepele rusești, poem inti- 
tulat „Fancurile” : 


„Cirezi de roboți, 

Asiile, Asiile, 

dou buzna flămânde... 

Șolduri de stânci legate în 
fiare, 

ocule de fier zornăinde, 

vim cu Urali în spinare: 

Asiile ! i 

Scrâşnesc vătraele osiilor. 

Șalele pământului duduie. 

Țâţânile lumii se sgudue. 

Asiile ! 

Fierul, 

fierul roboților 

vrea să-mi culce tot cerul, 

stepă, sub roţi: 

Asii, copite, roboți...” 


„Asiile, Asiile !” strigăt care 
dă nume apocaliptic maşinii 
moarte și oarbe, mașinii sămă- 
nătoare de moarte și orbire, 
— şi strigăt nume pentru acei 
Skifâ (Sciţi) cari, adresându-se 
cu dispreţ Europei, îi spun, — 
în cutare poem al unui revo- 
luţionar rus— — cu amenin- 
țare și brutalitate : „Voi sun- 
teţi milioane, dară noi întune- 
cimi, întunecimi!”  „Intune- 
cimi !? — fier, „fierul roboţi- 
lor” care „vrea să-mi culce tot 
cerul, stepă, sub roţi.” 

In acest scurt poem al d-lui 
AL Gregorian, se întâlnesc 
două lumi diametral opuse 
Lumea „crezului cruciat” şi lu- 
mea „,prizonierilor”. 

Şi, pentru a învedera deose- 


birile, — învederare ce nu se 
poate lipsi de exemplificări 
imediate, — cităm, în contra- 


punct, câte două fragmente din 
amintitele „Crez cruciat” şi 
„Prizonierii” : 


„Noi nu luptăm pentru fer- 
cre. — — 
Pe verstele Rusiei, într'acest 
pustiu 
noi ne batem pentru Hristos şi 
pentru glorie, 
pentru zidirea cea nouă a 
lumii, 
pentru durată, 
pentru. roadele cerului şi ale 
lumii, 
pentru ev înalt şi frumos, 
pentru pâimea curată, 
pentru plug, pentru boi, 
pentru turmele noastre de oi, 
pentru morți pentru vii, 
pentru cei nenăscuţi, 
pentru îngeri, pentru copii, 
pentru suflet, pentru pământ, 


pentru soare şi pentru cuvânt“. 


(Crez cruciat) 


„Prea trişti mai sunt 

ochii lor tulburi, 

cu stepe adânci şi sterpi de 

humină. 

Pe frunțile asteu păroase 

nici mirul, 

nici cerul n'a stat. 

Lipite de tină, 

urlă în ele, 

crivățul, moartea, Sibirul.” 
(Prizonierii) 


„Unii dintre noi se frâng şi 
TOT. 
Dar ei mor fiindcă vor, 
vor să scrie cu oasele lor de 
eroi 
balade noui şi drepturi noui 
şi ca sădăruie neamurilor. 
tuturor, 
lumină şi tărie 
din minunea învierii lor.” 
(Crez cruciat) 


„Unde merg? 
De unde vin 
fără cântec, fără destin? 
(Prizonierii) 
„Crez cruciat”,  „Abacul” 
„Tancurile”, „Bivuac” şi „Pri- 
zomierii” sunt, după părerea 
noastră, poemele dominante ale 
volumului de versuri pe cari 
le-a închimat d. Al. Gregorian 
„eroilor pe care i-a văzut lup- 
tând, căzând și biruind la por- 
țile de iad ale cetăţii Seva- 


stopol.” 


Patriotice fără retorism şi 
patriotice numai în măsura în 
care cel ce luptă pe viață și 
moarte cu cineva îi poate ad- 
mite și chiar respecta puterea 
şi, mai ales, pericolul, dară în 
nici un caz nu poate, omeneşte 
vorbind, aplauda această pu- 
tere şi acest pericol, poemele 
d-lui Al. Gregorian sunt ade- 
vărate documente pentru ţi- 
nuta sufletească a poporului 
nostru încleştaţ azi în cea mai 
formidabilă luptă. Deaceea NU 
URA, ci o adâncă şi răscoli- 
toare compătimire îl călău- 
zește pe poetul care a pătruns, 
odată cu oştile biruitoare, în 
țară duşmană. 

Nu desprinzi, din versurile 
lui, nici un îndemn pozat, fals. 
Autorul ce ia contact cu aceas- 
tă „Rusie” cuprinsă în cartea 
sa, cu întreg cerul ei „trist 
can Boris Gudunov“. Şi prin 
această calitate a sensibilităţii 
sale, d. Al. Gregorian a dove- 
dit că este nedesmințit poet. 

Cetindu-i „POEMELE PEN- 
TRU CRUCIAȚI“, simţi că 
lupta se dă pentru destin şi 
impotriva unui inamic revăr- 
sat asupra hoiarelor tale ase- 
meni unui puhoiu pe care dacă 
nu-l stăvileşti te înneacă. 

Deaceea poetul nu cere răz- 
bunare şi nici nu plânge când, 
ajuns la căpătâiul unui vână- 
tor de munte căzut, vede îm- 
plinindu-se un destin. destinul 


unuia dintre mulții apărători 


ai istoriei, credinţei şi duratei 
românești. Ceeace îl impresio- 
nează este numai depărtarea 
de pământul natal: 


„Zeu frumos întins pe-o parte 
cu parânguri stinse'n pleoape: 
ce departe, ce departe 
urcă Țara peste ape!” 


Cineva plânge, totuşi: 


„Palma ta adună zarea 
pe galonul de lâniţă: 
cântă marea, tace marea 
pentru tine, Ioniţă!” 


Incheind, putem afirma fără 
teamă de contrazicere, că noul 
volum al d-lui Al. Gregorian 
este o foarte bună carte de 
versuri despre cruciați și pen- 
tru cruciați. 


TRAIAN CHELARIU 








Am putea înscrie ca o a doua constantă a 


UNIVERSUL LITERAR 


—— 








» pe rage ae 


a 5 





Mateiu |. Caragiale  CRONIGA DRAMATICA 


(Ummare din pagina L-a) 


(Urmare din pag. 1-a) 


cu realitatea se amestecă, Cei de 
azi care se povestesc se ameslecă 
în lumea trecută cu cej ce-au fost 
și nu maj ştii prea bine unde 
sfârşeşte visul şi'ncepe realitatea 
propriu zisă a crailor. Care în 
fond n?oi nu există, aceştia trei 
fiind modurile scriitorului însuși, 
feluritele chipuri ale complexei 
sale vieţi petrecută în singură- 
tate şi în cercetarea cu  nesâț 
atât a trecululuj; cât şi a exoli- 
cilor gărmuri neatinse decât cu 
mintea, Craii autorului se nchină 
la acest trecut, la aceasă bveric; 
semchină la Curtea Veche, ta 
întOcmirea veche a lumii, unde 
le-ar fi plăcut să locuiască, 

Intrun asemenea trecut, într'o 
asemenea intocm.re, — curte ve- 
che boierească, — şi nu 1n evul 
mvdern, în blocuri și în plimbări 
pe 'pernele moi aie  măşinilor 
aerodinamice, i-a fi “plăcut să 
trăiască lui Matei 1. Caragiale. 
Ca unul care şi-a întocmit în 
v.âţă și steme, a pus pe pieptul 
fiinţei sale literare e cruciuliță 
de bocrie: el este  Crâiul de 
Curtea Veche, iar cei sortiţ; să-i 
disimuleze persoana, care-l âs- 
cund de ochii lumii și-l feresc în 
mândria-i boierească de ochii sa- 
crilegi, sau numit şi ei, după a- 
semănarea cu stăpânul, Craii de 
Curtea Veche. Ceâce am expus 
aici mi se pare o explicaţie a 
titlului curios pe care Mateiu 1]. 
Caragiale l-a dat povestirii sale, 

Dar în afara crâilor mâi este 
şi FWurgu. dl ese personazgiul de- 
şânţat, amator abject de femei 
diin clasa Cta mâi decăzuiă, da- 
rindu-le cu g neințeieasă volup- 
tate pe ceie din lina a opta şi-a 
noua; el procură țemei Wu waşa- 
că, el ii auce pe cti doi crăi, 
Ppantăzi şi Paşadha, în casa mare 
a Arnotenilor unde vor cunoaște 
o iad, pe Ihncă, de câre amanaoi 
se vor indragosţi, Penuru ea se 
vor lua la, batae, da, nici mâi 
mult nica mai puţin, acești doi 
prinți — sn ieiul ior — se bat ca 
cei depe urmă nemernici, u.tând 
de prietenia ce-i ijegă, de stima 
ce-și asigurâseră reciproc, 

Deia bârâia asta, mur.nd Sinca, 
prietenia se destramă. Paşadia 
se stinge în voluptâtea, unej îm- 
brăţișări „odată cu ultima, pică- 
tură de viagă bărbăsească” iar 
Pantăzi re.a peregrinările săle 
interconiinentale. Va fi vrut au- 
torul să spună că fiinţa, bărba- 
tului, trăina aşa de bine în sin- 
gurătăţile lui tari, se gestramă şi 
se macună când intervane femeia? 
Că femeia corupe bunătatea și 
fericirea bărbă.ească? Sumboiui 
este in orice caz evident iar con- 
ciuziile de ma, sus pot ti iegitime. 

De altfel, tără acesţ suport fi- 
lozofic oarecum, întregul capiiol 
Ast.nţitu, crailor cu intervenţia 
ca un dus ex machina a, Ilincâi 
în viaţa crâilor, nu rezistă, pă- 
rându-ne copilarese, 

Adăugâid însă la înţelegerea 
lui literală ceeace se subinţelege, 
câpitolul cuprinde dintr'odaiăi un 
Ouez de poez.e şi o rezisiență 
plină de farmec misterios, Pirgu 
este aşa dar demonul care din 
afară tenttază spre destrămâre 
prietenia crailor; aşa se şi explică 
repuls a repetată a autorului, a 
celui de-a] treilea crai, care stă 
și ascultă, pentru murdara tiință 
a lui Gore Pirgu, în vreme ce 
atât Pantazi cât şi Paşadia îl iu 
bese şi il cultivă. Nu e lipsit de 
interes să amintim că acest Pirgu 
devine până la urmă,  într'o 
proecţie tot simbolică, dar de o 
natură  imferioară,  personagiu 
politic de mare importanțți, dele- 
gat pe lângă vo secţie intelectuală 
a L. gii Nâţiunilur, ceea ce ar ex- 
plica și concepţia autorului des. 
pre timparile moderne,  într'U 
atât de totală gecădere, 

Intocmită, pare-se, pe simuo- 
luri, povestirea Crai de Curtea 
Veche înfățișează pe autor cu 
măștile spiritului său complex și 
întărit de o filozof'e născută din 
experiență, El a fost și Pantazi 


şi Paşâdia; el a fost și Pirgu, g0- 
lanuj destrânat, pe care totuşi l-a 
batjocorit, căutând să-l resp.ngă 
fără să reuşească. Teniaţia feme- 


nină învinge, desigur, iar destră- . 


marea spiritului atacat se pro- 
duce implacabil, ca un fel ude 
destin, aşa cum destrămată a 195: 
prietenia dintre Pantazi şi Paşa- 
dia între care a stât chipul de 
icvană al adolescente; Ilinca. 
Maciu 1. Caragiale na âvul 
gen.ul romancieruyui, pici pe acel 
ai utui măre poet, El a reuşit să 
sCPIe, €iiporând vreme de pesit 
două decenii, această  povtsuire 
tic tarmec mare, scăpată prinir'un 
miracol dela o sigură ratare. 
Nepulime!0s şi'n ale potziei mari, 
precuni şin aie mărelui român, 
ilăteiu d. Caragiale a invins di- 
ficulaşile gen.uiuj său rămas la 
mislocui Qrumuiui, la ÎNCrucişâ- 
1ea ma; DLUutor căi, Şi cu ajutorul 
vuintlor sale mumente de exal- 
tare scriitorivească, dar acelea 
ae înaită tensiune, produse la 
mări distanţe şi mai ales prin a- 
jutorul unei râbdări nemărgmite 
și a unei increderi tolaie in seaua 
să, a reuşit să tragă basca la 
țărm şi să semnscrie pentu tot- 
deauna in isvoria noasud litt- 
rară. Momentele de exaiare i-au 
pus la îndemână s.mboiurule măi 
sus expuse; răbdarea 1-a ajută 
să scoată 0 operă desăvârşită din 
punctul de vedere al stiluiui, In 
wotal o povestire care va, inrânia 


pe oricine şue să degusie şi să. 


seziseze nuanța. 

N'am  vormht de Remember, 
care ni se pare capo-d'opera lui 
Hlai€iu Î. Caragiale, Aici visul cu 
realitațea se impietese atat de 
desăvârşit incât aburul peziei, 
benet.c.nd şi de un numar mâi 
restrâns de pagini, esie dens şi 
păvrunzător. bară această nuvelă, 
iMateiu |. Caragiale nar fi pe 10- 
cul ocupatţ astazi. Cu ea, seriito- 
rul nu trebue să ipseâscă din 
cartea de aur a nuvelei româ- 
ești, aclia care ne va face 
cândva cinste adevărată peste 
hotare. 

Peisagiu, romantism, gustul 
peniru aventura, stranie, pentru 
o istorie glorioasă, a unej ţări 
glorioase, senzaţii pregnante, to- 
tul se găseşte in Remember la o 
tensiune foarte  inâltă, Fumul 
care se înalță mereu pătrunzător 
urâtă că focul ce-a ars şi-a făurit 
compunerea a fost acela chiar, 
răpit din nestinsa văpaâie depe 
Olimp, 

Şi n'am vorbit nici despre îrag- 
mentele rămase. Sub pecetea tai- 
ne, ne aminteşte de 1. Al, Bră- 
tescu- Voinești, arătând Q ten- 
s-une în descreșiere. E greu de 
precizat ce ar fi putul deveni o 
asemenea cârte care, din pâszinile 
începutumuui, nu ne lasă să intre- 
vedem sin:bolul pe câre avea obi- 
ceiul să-și organzeze scriitorul 
compunerile. In Ceea ce priveşte 
cele ţrei ciormme, ale pazinti în- 
tâia din Soborul țaţeluc, arată 
limpede cât de greu se mșoâ 
Mateiu I. Caragiale, liber şi nes- 
tingherit, printre chipurile sale, 
chiar când se găsea la începutul 
cărții. 

Aceste fragmente spun chiar 
mai puţin decât cele câteva ar- 
ticole in legătură cu preocupârea 
atâţ ge scumpă autorului, heral- 
dica şi aecât acea violentă şi 
caracteristică ieșire, apărută în 
jurnalul Presa, purtâna titlul O 
înscriere bizară. 

Incomplectele pâgini de jurnal 
nu fac altceva decât să deschidă 
gustul asupra întregului. Până 
când nu vom âvea întreg acest 
jurnal, până când nu Vom cunvaş- 
te viața amănunţită a acestui bi- 
zar scriitor român, care atât de 
mulț a amestecat viaţa cu operă 
sa, Orice judecată rămâne provi- 
zorie şi sub acest semn al provi- 
zoratului am încercat şi noi să 
cuprindem ' azi  alunecătoarea 
fiinţă scriitoricească a Imi Matein 
$. Caragiale 


MIHAIL CHIRNOAGA 


Problema aceasta, de altfel este 
mult mai gravă: ea priveşte ]I- 
teratura in general ! 

* 


In ce privește interpretarea 
propriu zisă, am spus-o încă dela 
început : ea nu a fost dintre cele 
mai bune, 

Spuneam că pe lângă vina re- 
gisorului care ma reuşit să dea 
nimic din fiorul acestei drame, 
vina o au în egală măsură şi ac- 
torii. 

D-nei Nelly Nicolau în rolul 
Caterinei i-a lipsit vibrația ne- 
cesară situaţiilor pe cari le trăia 
ea și toţi ai ei; par'că era străină 
de toată drama aceia care crește 
în jurul ei, cuprinzându-i soțul 
și intreaga familie. 


D-ra Raluca  Zarfirescu ne- 
semnificativă în rolul care i s'a 
încredinţat; un ex.: imdignarea 
d-sale in contra redactorului are 
accente de teatru școlar, nimic 
din gravitatea unei piese de 
factura aceasta. 


Wally Voiculescu și Elena Ciu- 
ge, ceva mai bine; dar rolul lor 
este și mic şi fără posibilităţi. 


„D-rul Stockman care trebuia să 

fie stânca acestui spectacol, pu- 
termic, răzvrătit, masiv, n'a fost 
masiv decât ca întăţişare, altfel 
w'a făcut de loc să se simtă toată 
acea dramă pe care o trăeşte e- 
roul lui Lbsen: țoată frământa- 
rea, tot sbuciumul, acea intensi- 
tate mereu crescândă care la un 
moment dat se revarsă şi cople- 
şeşte totul! 


Adăugând la aceasta şi dicțiu- 
nea defectuoasă, vorbirea grăbi- 
tă — în umele momente pare o 
mitralieră — se poate spune că 
întregul spectacol s'a res.mţit în 
mare măsură şi de aceste defi- 
cienţe ale interpretului principal. 


D. lon Mania în rolul prima- 
rului Petre Stockmah, a fost lip- 
sit de orice joc de scenă com- 
plect nediterenţiat, nenuanțat şi, 
mai cu seamă, lipsit de orice 
convingere. 


De altfel de această lipsă de 
convingere s'a resimţit toată dis- 
tribuția : şi d. Cristofor Vitencu. 
şi d. Dimitrie Mugur, şi d. C, A- 
tanasiu in rolul căpitanului Hor- 
Ster care în afară de faptul că 
era imbrăcat marinar și ținea o 
lulea în gură, părea că nici mu 
este pe scenă şi nici nu joacă în 
piesă. 


In privința căpitanului Hors- 
ter ar mai fi de adăoga încă 
ceva, care, insă, privește mai 
mult regia. 


Ce caută costumul de ofiţer de 
marină român — şi încă din ma- 
rina regală — pe umerii unui 00- 
mandat de vapor de martă al 
unui negustor — armator — mor- 
vegian ? 


Putea să fie măcar din unifor- 
mele marinei noastre comerciale, 
că oricum ar fi fost altceva. 


Nu de alta dar, o uniformă mi- 
litară română în fiordurile Nor- 
vegiei, oricum mu prea merge ! 


Lasă că nu sa'r împăca nici cu 
pe olandez-norvegiană „arbo- 
rată” ! 


Ceva mai bine d-nii Ion Jlies- 
cu în tipograful Thomsea și N. 


Velculescu in Mortel Ki, deși 
nici ei n'au fost in nota drame! 
pe care o trăese. 

* 

In ce privește montarea și de- 
corurile, trebuie spus că specta- 
colul pare a se îi resimiţi şi de 
o oarecare sărăcie, 

Descoperi mereu aceleași deco- 
ruri şi aceiași rechizită căreia nu- 
mai cât i se shicmbă destimaţia 
şi aşezarea. 

Nu merge nici chiar aşa. 

E bună şi economia, dar orl- 
cum... Mai cu seamă că ştin dela 
însuşi d. Victor Ion Popa care 
îmi spunea mal zilele trecuile — 
şi avea dreptate să fie şi mândru 
de asta — că a reuşit să strângă 
"Teatrului Muncă şi Lumină” 
40.000.009 lei, o oiiră în adevăr 
impresionantă, 

In asemenea condiţii economii 
chiar așa, Ja sânge mu mai sunt 
explicabile. 

Nu mai vorbesc de faptul că 
de data asţa Teatrul „Muncă și 
Lumină” ni şi-a dat osteneală 
nici măcar să schimbe înfăţișă- 
rile şi grimele unora din actori, 
astfel că-l vedem pe d. Ion Ilies- 
cu apărând cu aceiaşi mască şi 
cu aceiași îmbrăcăminte» absolut 
în același înfăţişare pe care a 
avut-o acum câtăva vreme Sn 
„Milionarul” ! 


%* 


Din toate aceste puncte de ve 
dere sunt mevoit să şpun că re- 
prezentaţia dela Teatrul „Muncă 
şi Lumină” a foat de data aceasta 
eri de ceeace m'ași fi așiep- 

Și, încă odată o spun : îmi pare 
rău pentrucă am pentru d. Victor 
Xon Popa o stimă deosebită pe 
care, de altfel, nu mi-am ascuus-o 
în wicio ocazie, urmărindu-l în- 
totdeauna cu simpatie. Dar, ori- 
cum» de daia asta nu merge. 

S'a putut vedea că, în ce mă 
privește, bune-Yele, așa cum 
le-am avut: chair dacă am făcut-o 
cu mânuşi, mi-am spus părerile 
intotdeauna neintluențat nici de 
simpatii şi nici de antipatii, neţi- 
mând seama mici de gustul publi- 
cului și nici măcar de al celor- 
Jalți camarazi de pgazetărie pe 
cari, tocmai de aceia, niciodată 
nu-i citesc înainte de a-mi fiapă- 
rut cronica mea sau, in orice car 
îmainte de a-mi fi predat manu- 
scrisul la cules. 

Bineinţeles se poate, ca orice 
om, să greşesc, dâr asta este alt- 
cevă; voiu vorbi, poate, şi des- 
pre chestia asta vr'odată și des- 
je issovanile şi posibilitățile cri- 

cei... 


ALEXANDRU DRĂGHICI 


E) 
ŞEZĂTORI 


In cadrul ciclului de gezători 
literare, organizat de A, C. T. ta 
sala Ateneului Român, Sâmbătă . 
10 Aprilie 1943, orela 4,30 p. m. 
va vorbi d. lonel Teodoreanu, 
despre .,Procesul de creaţie al 
romanelor sale”. 


Ip OEDIP dare ai po E i PRR Ra 
NUMĂRUL DE PAȘTI ai 
reviste! noastre va apare, 
într'un număr sporit de pa- 
gini, ia 20 Apriile a. c. 


Sp a a a a a a a 
ÎN n a a a Nu 


A apărut: 


GREUL PĂMÂNTULUI 


poeme 


de ION FRUNZETTI 


Colecţia „Universul Literar“ 








În 


spectiva”, sunt, pentru şooala românească, 
deziderate care se realizează spontan, in- 


stilului românesc, după tendința de s.nteză, 
picturalitatea. Dacă este să împărț:m sti- 
lurile posibile, după modelul ațâtor încercări 
celebre, în categorii, noi vom accepta, pentru 
motive care se vor tămuri îndată, diviziu- 
nea tripartită: stil linear, stii plastic, stu] pic- 
tural, văzâna în aces trinom, determinări 
necesare şi suficiente ale putințelor de ex- 
presie în artele vizualiţăţii, 

E destul să spunem că, în stiiul linear, linia 
are rostul de a defini, limita „ceeace este, de 
ceeace nu eSte obiectul, de a-! individualiza, 
izolându-l, clar și distinct, conturul fiind 
în ace.aș timp și traseu posibil a. decupării 
obiectului, In vreme ce, în stilul plastic, li- 
nia nu conturează numai, delimitână hota- 
ru între obiect şi meduul fizic în care apare 
el — două densități materiale diferita adică 
— ci, ințrând cu prelungiri înlăuntrul con- 
turului iinear, desparte chiar interstiţierile 
anatomice ale construcției obiectuiui, deta- 
liile lui, delimitâna sectoare în acecaş densi- 
tațe materială, şi sugerâna Telicturi „Și în 


stilul plastic, şi în cel linear, linia este im- : 


personală, rigidă, egală ca grosime, invaria- 
bilă ca duct, intelectuală. Ea e instrumenţțul 
de constituire, geometrică, inginerească, a 
universului fizic: în pan sau în spațiu, de- 
cupat, (teşit) sau reliefat (saillanţ), în orice 
caz, ind:vidualizat în obiecte cu barie'e pre- 
caise între ele. Intelectualismul acesta două 
stiluri, mai ales al. celui linear, în cel plastic 
intrând o mare doză de senzualism tactil, 
este net, tranșant. Discontinuitatea lumic, pe- 
ceațluită, 

Stiiul pictura! însă, se slujește de o linie 
întreruptă, repeându-se, revenind asupră-şi 
neaontenit, înegală ca grosime, caluă, vi- 
branţă de emoția inclusă, variată ca duct, Ea 
nu mai € un canal cu malurile paraleli», geo- 
metrice, uniform depărtate, tăiate precs, ci 
un fiuviu viu, înesal ca viteză, cu un curs 
capricios, care se revarsă, se înnămoleşte în 
bălți de umbră produse de îngroșarea ei peste 
măsură, se bifurcă şi se unește la loc, se în- 
trerupe chiar. Contururile ei întrerupţe lasă 
să se întrepătrundă mediile fizice ,înta care 
linia pictura.ă nu mai stă ca o barie:ă de- 
limitativă, ci ca o zare jucăuşă, s?himbă- 
toare, ondulând în arşiţa văzduhului încins 
de soare.e verii. Printre fragmentelea ei, în 
intervale, ea lasă să străbată fugerele ma- 
triei, uniticâna mediile fizice, postulâna în 
felul acesta conţinuitatea funziară, electrică, 
a universului, 


SiPuclura ariei românești 


(Urmare din pagina l-a) 


Stilul lnear nu se serveşte — în vită or- 
dine, complementară, de idei — numai de 
linie. După cum stilul pictural nu se se:veşte. 
cum am văzut, numai de culoare. Există ast- 
fel op umbră lineată, o culoare lineară şi o 
massă linsară, alături de linia lineară, după 
cum există alături de îinia plastică, o umbră, 
o massă şi o culoare plastică, și o a treia 
grupă, picturală, a acestor elemente. Moda- 
lităţile zor se pot intui Definirea fizcăreia 
ar costa prea mult spaţiu. 

Denunţarea artei intelectuale a unor 
quattrocentiști ca Pierro della Francesca sau 
Paolo Uerello, drept artă de stil linear, a artei 
unui Michelangelo sau Polajuoilo, artă ge stil 
plastic, şi a artei iui Leonardo, artă de stil 
pictura!, e de ajuns ca să se clarifice, intui- 
tiv, fiezare categorie amintită mai sus. 

Omologându-le pe rând, respectiv cu in- 
telectualismul, sensualitatea şi sensibilitatea, 
pătrundem și mai adânc în rosturile or. 

Siilul şcoalei românești este, — până la 
1900 şi în mare măsură după acest an la 
care rămân, ca factură, mulţi din p.ctorii 
voştri, — “un stii net pictural. (Categoria 
III-a). 

Andreescu, Grigorescu şi Lukian, preferă 
deopotrivă viziunea distantă, obiectivul pla- 
sat, față de obiect, la o depărtare la care 
analiza. minuțioasă să nu mai poată fi. posi- 
bilă: scormonirea prea adâncă a încheiețu- 
rilor realităţii, şi a dedesubiurilor ei, vbser- 
vaţia ştiinţitică, analitică, le repugnă Chiar 
dacă uneori Andreescu doreşte aniiiza, 0 
imediat reactivă discreţie înnăscută faţă de 
ţaineie care se refuză cunoașterii, îl face 
să se retragă. Tipul său ge comuniune afec- 
tivă întru durere, cu natura, (spre deosebire 
de comuniunea întru bucurie a iui Grigo- 
rescu), îi pretinde aceasta. Sobrtetatea sa pr.- 
mitivă nu înnaintează în realism ma mult 
Ggecât înaintase în faza „neagră” a picturii 
sale din epoca franceză, Grigorescu. Luk:an 
nu scrutează niciodată. E. doar dacă încearcă 
să capteze, într'o sinteză de culoare, potrivi- 
rea minunată dintre sufletul său și obiect, 


atât qe miraculoasă încât adesea parcă insăşi 
sufletul său a produs obiectul, sau parcă o- 
dată cu obieotu:i, sau din el, i sa născuț su- 
fiețul. 

(Maritain ar zice: connaitre — naitre avec, 
co-naitre), 

Cree-ul sensibil care e Lukian, reacţio- 
nând cu spontanietitatea unui act reflex, are 
ca și ochiul care e Grigorescu, preferinţe 
sentimentale. El nu „cuiege”, — după cum 
se exprima odată un picţor contempo- 
ran, singurul teoretician al artei p.asticei pe 
care îl avem azi (afară de profesorul Tudor 
Vianu), decât formele şi culorile „preferate ” 
de sentiment. „Natura, sorie el, (Francisc 
Șirato: Arta Nouă, în „Artă şi tehnică grafi- 
că”, No. 4—5, 1938, p. 111) nu mai are drep- 
turi de existenţă exclusive, Fenomenele 
naturale, în opera de artă, sunt gegajate de 
materie to mai mult” „Este, notează mai 
departe acelaş critic, efectul unei reacțiuni 
fireşti împotriva materialismului, ce a um- 
plut lumea de ruine, ce a stins energiile su- 
fleteşti, ce a pulverizat prin exces da indi- 
vidiualism”, societatea omenească odată cu 
ana. 

Empotriva acestui individualism, scindând 
vealitatea în existențe  tzoate, adevărate 
justapuneri de monade „fără uşi şi fără îe- 
restre”, lipsite de orice comun:cabilitate 
core să gea unitate universuiut, stilul pictural 
al şcoa!ei româneşti caută inconştient să res- 
tabilească, pe cale sentimentală, armonia u- 
miveresală a lumii externe contopindu-i ela- 
mentele înăuntrul aceleiași  înivâiuitoare 
duioșii luminos exprimate (Grigoresc') sau 
sub apăsarea unei mistuitoare tristeț, tur- 
nând ponderi de plumb în aimofara amară, 
(Andreescu), sau. în sfârșit, prin explozia 
reflexă a unei frenetice bucurii de viaţă, 
pu:sânăd incandescent în culoare. (Lukiani: 

Lumină atmosferă,  cuioare! Nicăieri 
„formă! Nicăieri „pondere”, pVoO-um", 
„materie”. Stilul plastic nu se potiiveşte, 
prab-bil, din ce vedem până acum, viziunii 
româneşii de viaţă. Nici stilul linear pe cât 
reiese, „Proporţia”, „măsurabilitătea”, „per: 


stinctiv, fără planimetrii, volumetrii şi tra- 
tate de perspectivă spațiometrică., Româzul 
nu € inginer, el e poet. Nu construeşte, in- 
telectual, ci contemplă, sentimental. Ateoţi: 
vitatea, sensibilitatea emoţională iată încă o 
constantţă a şcoalei româneşti, 

Dogmatismul senzualist al lui Grigoreszu 
era pigmentat sentimental, cu „preferinţe“, 
şi căptușit de un sentiment idealist, de fra- 
ternitate cosmică, 

Scepticismul tui Andreescu faţă de cunoaş.: 
terea prin simțuri și înverşunarea lui rogn;- 
tivă, are o bază sentimentală: groaza urâtu- 
lui meiafizic (spleen, angoisse, nâant, laolal- 
1ă, cu ceva în plus), p:esimţirea terifiantă 
a nimicului, marelui, (cum ar zice Blagay, 

In fond aceste 3 constante sunt reduttibile 
Nevoia de sinteză se rezo.vă în sinteza pictu- 
rală, iar picturalitate înseamnă sentiment, 
putere afectivă de unificare a datelo: unei 
polarităţi, printr'un Eros care șterge hotarela 
individuale, 

Dacă le păstrăm totuşi, enumerativ, ca o 
serie de trei, distincte, este pentru a putea 
opune tendinței sintetice românești, tendn- 
țe:e de analiză ale altor neamuri, p:2turali- 
tății stiluiui românesa, sti.ul plastic-senzual 
sau linear-cerebra! al altora, și, în fina, gone 
timentului din care izvorăște orice creație, la 
români, izvoarele cerebrale sau solizitările 
voluntare ale altor stiluri 

Nevoia e sinteză se res:mte, desigur, și în 
arta altor popoare, dar nu se rezolvă la toate 
pictunal şi picturalitațe au şi stilurie altor 
școli, dar nu purceasă din necesităţi ge un!ți- 
care sentimenţulă a datelor variate ala ext 
tenței. 

E destul să ne gândim la picturalui reali- 
zat de arta unui A:tdărfer, pentru a ne con” 
vinge de necesitatea distincției. 

Sinţeză de tip piotmral, necesitată de n0g- 
talgia continuității cosmice, par să realizeze 
exclugiv Româniii, 


Compatibilitatea cu strucțura folkiorică 
a antei culte românești se poațe urmări și 
în alte domenii : literatură, teatru, dans, mu- 
zică Este ceeace ne propunem, pentru o 8e- 
rie de alte studii, în care conformitatea cu 
structura profundă a artei populare să 82 
dovedească, dinco:o de ințenţiiie strict tml- 
tative, sămănătoriste. 


10N FRUNZETTI 



















In Unghemii-români așteptam să fiu 
folosit, în cazul unei întâmplări, care 
din fericire pentru ostașii țărei, nu sa 
- „produs, Ordinul de serviciu mă fixa în 
- aoesț târgușor spre a primi și distribui 
subzistențele necesare trupelor 

Umnând instrucțiunilor speciale ce pri- 
misem, rechiziționasem magaziile necc- 
sare, rânduisem cuptoarele ce aveau să 
: tabriee pâine, îngrijisem să pot avea 
::- la wevoe lemne, făină şi furaje. Și în aş- 
teptarea nedorite! întâmplări, dormeam 
peste nevoile mele de odihnă, fumam 
fără socoteală sau citeam legumit o carte 
"Gu ii. de dragoste, concomitent oste- 
nindu-mă întru alungarea unor afurisiți 
- de” paraziți, foarta populari pe timp de 
războiu, lăsați zestre locuinței de către 
"un poltownie rus, 





Prieteni, n'aveam timp să fac. Către 
acăpăta, mă duceam la podul de peste 
Prut, unde cocoțat pe parapetul de lemn 
stam să contemplu apele domoale ale 
râului, să privesc forfota muscalilor de 
pe malul celălalt, să fumez și să-mi port 
: în liniște gândul, toț mai întețit, către 
- . pământul robit al țării. acolo unde îmi 

aveam (lăsată familia. i 
La capătul celălalt al podului. un mus- 
cal vânjos, cocoțat şi el pe parapetul po- 
: ului, streyuia trecerea râului, spărgână 
semințe de floarea soarelui sau cântând 
melopeic o bucată adusă depe pământul 
stepei în care se născuse, şi înviată de 
-plictiseală în sufletul său hârşit de răz- 
boiu, Alăturea de el, fără vreun fel de 
atașament vădit, ruginea o puşcă în = 
+ cărel țeavă murise de mult nădejdei 
+ mâmgăerei glonțului. Ordonanța mea, îm- 
3 etenită cu cerberul ameţitei Rusii. mă 
î..  îmfommase că-l cheamă Bojanovski. Asta 


“parapet să-l po striga, și să-i dau buna 
“ziua, Muscalul care o rupea binişor ro- 
> “enânete îmi mulțumea cu glas de beţi- 
+ VAR Păgușit, după care continua să spar- 
'gă semințe sau să cânte una din bucăţile 
care-i dduceau aminte de satul lui înda- 
părtat. 

Nu ştiu care va fi fosţ rânduiala ru- 
sesacă pentru paza trecerei pe pod; pe 
Bojanoviki insă îl găseam neschimbat 

- stând de pază. Poate că se specializasc 
„ Duma €l .în cunoaşterea și executarea 
':Mormelor de trecere; sau fusese într'a- 
£-+  dims gi pentru multă vreme ales. unde 

"ştia să îndruge românește... Rarile treceri 

peste Prut îl obligau ca între două semin- 
- e să coboare dape înălțimea parapetului, 
'să facă somațiunea oprirei și prezentărei 
actelor, domol și cu glas de gâtlej tăbăcit 
* de băutură: 

„— Stoiti!... Pocajite vași documentă ? 
ir. ! Unde mergem mă, românule ? 
„Cele vroia să treacă se cotrobăia prin 
"buzunare, prezentând dela distanță actele 
pe cari le avea. Rusul îşi număra semin- 
"țele din palmă, fără a cerceta cuprinsul 
actelor, mulțumindu-se să se asigure de 
„existența unei peceţi. 

— Păgăjite vasii peceati!... 

Atunci cel interesat se apropia până sub 
naeul muscalului arătându-i semnul libe- 
„Tel îraceri, 
șa — Haraşo! mergem sănătoși şi bei «i 


bă 



















pentru mine mă!.. 
:: Şi pornea să se vaete răguşit, întrun 
'cântee pe care se părea că-l începuse 
odată cu declararea răsboiului și-l va con- 
» tiăma până la încheierea păcei. 
„Noaptea, podul era barat cu o grindă 
- aruncată de-a-latul lui, iar Bojanovski, 
-târind după el pușca înecată de rugină, 
pleca să colinde cârciumile, cu obloanele 
“trase fricos, ale Unghenilor-ruși. 

In liniștea nopţei, apele Prutului clipo- 
cazu domol, mângâind deopotrivă malu- 
rile ce nu după mult timp aveau să se 
î velntrățească, ducând cu ele de-a-lungul 
"*  aoastelor Moldovei cântecul odihnitor a: 
-. “păcii şi al resemnării... Târziu, Bojanov- 
ski se înapoia către pichetul rusesc, con- 
tinuându-și cântecul întretăiat de sughi- 
4 „$uri prelungi, semn că Marea Rusie. prin 





e a a E a a N RR II CORD, a i a RI a m a a E a a d Pg n at PRE a a E a a a i a ea 








DANILACHE 


el reprezentantul e: legal, purcede către 
binefăcătoarea lin:şte a somnului. 

Cu timpul, plictiseala mă îndemnase 
să-mi caut un om, doi, cu care să mă îm- 
prietenesc și să stau de vorbă. Nu după 
multă vreme, constatai că făcusem rost 
de-o droaie de prieteni, refugiați și func- 
tonari localnici, Cu puțină bună- 
năvoinţă din parte-mi, şi multă răbdare 
din partea noilor mei prieteni și dascăli, 
prinsesem binişor rostul acestor neştiute 
bucurii ale vieţii. Erau acolo mari pro- 
prietari, avână înşirate pe degete și pân- 
tec insemnele nobieţei lor bănești; pen- 
sionari amăriţi și hărtăniţi, copii murdari 
şi obrasnici, cucoane cari împărțeau îct- 
tin ofranda dragostei, bătiâne plicticoase 
care mestecau cărți slinoase, făcând pa- 
sențe... O lume lăudăroasă şi înfrântă. 
care abia se cunoștea Si în miilo- 
cul ei, eu... _ 

— Incepe pokerul. care este al patru- 
lea ? 

— La ce miză? 

-— Cinci lei, deschiderea ? popi! 


UNIVERSUL LITERAR 


de PAUL CONSTANT 


-— Nu adm! să se joace murdar! 

— Vai, ce nesuferit!.. Dar, însfârşit, 
haida mai repede... Când eram în Călă- 
vaşi. primeam Miercurea ! 

— Noi, Joia !... Făceam la doi poli 
miza... 

— Eh! 

— Nu mai ofta, că te-ai umplut de 8)- 
logani !... 

—- Demnișoară Crinişor. permiteți-mi... 
Aveţi o insectă pe gât... 

-- Aoleo, să nu fie de exantematic !... 

Câte odată făceam, în grup solidar şi 
entuziast, plimbări prin zăvoaiele Prutu- 
lui; când intram însă în desişul săiciilor, 
solidaritatea se fărămița, perechile anga- 
jate risipindu-se pentru a căuta flori și 
ciuperci... Doamna Danilache era zilnic la 
Unghenii-ruşi unde pleca fără un ban 
şi se întorcea cu un braţ de târgueli. pr- 
trecută până la capul podului de junele 
praporgic şi primită la celalț capât de 
către soțul bucuroz... 


Eu rămâneam de multe or. cu domnul 
Danilache, cocoțaţi pe parapetul podului, 
bârfind în deplin acord moralitatea ştir- 
bită a vremurilor.  Terminând discuţia, 
Danilache se scutura ca de un duh rău, 
închinându-se bucuroă : 

-— Bogdaproste că am nevastă cuminte 
si cinsțită. Altfel, aş ţăia-o în bucățele şi 
aş arunca-o în Prut... 

— Ba să ferească Dumnezeu ! 

— Nu admit, domnule!.. Bărbatul. 
troară-meargă! Dar femeia... O tai în bu- 
căţi şi-o arunce în Prut... Eu sunt ori 
scrupulos al draculu:. 

infiorat de hotărârea lui Danilache. o 
porheam înapoi către casă, cugetând la 
virtutea nevesti-si, la pragorgicul dela pi- 
chețul ruse: şi la răbufnelile lui Boja- 
novski... La capătul podului, Rusul spăr- 
ea sem 'nţe de floarea soarelui şi cânta 
răguşit. petrerându-ne cu viersul lui de 
cote până depa'te... 

Intro zi, setul vămii îmi propuse să 
tvecem Ptutul, să cumpărăm ceva mahui- 
că. Nu aveam însă nici un fel de act cara 








10 APRILIE. 1943 =———= 


MORALISIUL 


să ne îngădue trecerea. Bojariovski, omul 
impărăției, nu puiea fi cu nimic conrupf. 

-— “Haide, domnule sublocotenent. să 
încercăm ! 

Bojanovski, după ce ne scuipă în faţă 
ciouă coji de sămânță, ne somă. după 
obiceiu : 

— Stoiţi!... Pocajite vaşi documentă ?... 

lar șeful de vamă, de colo: 

.-— N'avem documentele, Bojanovski. dar 
tu nu ne cunoşti? 

-— Ne ducem puţin să târguim ma- 
horcă,.. 

-- Nu putem. domnule sef. trebue docu- 
mont cu pecit!... 

Ca era să facem!. Trebuia să renun- 
țăm... Seful vămii se căută prin buzunar 
si găsi un bileţ de cumpărarea unui: bou. 
| prezintă. făcându-mi cu ochiul. Boja- 


Ea trenul opr se in garu mică, 
înregistrase faptul simplu, fără 
repercusiuni posibile în sufietul 
steb. gol. 

Apui, negândit, intrase  meelo- 
dia aceea în rîtnu melopeie de 
vlângere adâncă. 

Inchise ochii încet și genvle se 
împreundră mari, Tăsfrânte: când 
îi deschise, în apa verde a uchi- 
lor era pact. Se uită afară —- un 
cm cu o qhitară se tânguia pe sub 
ferestre. I se păru străin de me- 
lodiia venităn ea şi numai când 
îi văzu degetele lungi cu afinități 
de antene 2găriind courdzle, sta- 
bili raportul dintre omul cu fața 
turiurie si cântecul cela de stepă 
înasă. 

isi umplu ochii de surâs prriiu 
ei, căută febril în posetă şi de- 
şortă în mâinile întinse toți banii 
mărunți. 

Când vocea sugrumată de mi- 
rure se ridică spre ea : 

— Mulţumesc, 
văspunse jos, cald: 

-— Eu îți mulțumesc ! 

In sdruncinarea trenului pus 
în îişcare brusc, se aşeză la lo- 
cul ei, în fața țigării aprinsă pe 
marginea scrumierei. 

Nici giasul venit din spate, cu 
mfleaiuni vulgare : 

— „Cântăreț naţional, dom- 
nule!“ nu izbuti să-i taie surâ- 
sul din ochii umezi mari, 

Totul revenea clar — precis. 
Fetrâia cu ;nutere aceleași lucruri, 
îsi resimțea sufletul plin din nou 
ce acolo. 

Tresări Mouetle. Intr'o seară 
lu Căpriana fugiseră din grupul 
vesel, numeros pe terase, Mihai 
si ei și cu râs jos —— amândoi a- 
veau acelaş râs cu tremurări de 
suflet în el — se furișaseră pe o 
icrasă uitată de toți. Se asșezară 
pe niște scoarțe uitate și ele acu- 
"i din alt timp. Ridicase ochii spre 
cer — tot numâi licăriri de alb — 
stea lângă stea, surâse și odată cu 
muzica ce venea înspre ei depe 
tevasa vecină îi spuse împersonal, 
glumeţ, dur cala: 

— Dac'ai vrea, Mihai, să nui 
pui o stea pe cer, ai mai găsi 
loc? 

Pvivirea lui Mihai i-se păruse 
că se pierde în privirea ei. Se'n- 
lanțuise răspunsul ca şi o întra- 
hure + 

— E multă neliniște în ochii 
tăi, Mouette. Iţi reverși sufletul 
îm ei. Când îi închizi sau îi faci 
mici, îți închizi toată fața. Erme- 
tie, rece, ai atuncia ceva de tann- 
(hetă. Apari şi dispari cu ochii 
tăi chinuiţi. Dece. Mouelte ? 

Se  desprinseseră  porbele "m 
noapte : 

— Plecările mele nu sunt decât 
încercări. Aşi dori, Mihai, o ple- 
cere totală, o reincepere dle viață 
--- departe — descătuşată ile tot. 

Rusese el cu râsul ei : 

—— Să reîncepi ceeace nui 
trăit? 

-— Poule qi dreptate,  reluitse: 
senzația rămâne totuşi —- și-șa 
deschise ochii muri, larg, să'neu- 
pn ei toată dorinta. — Să ple.! 

Intreruperea venise nereul: 

-- Singură ? 

|; răspunsese adevărat cu oclii 
pe cerul si lacul din față: 

-— Da, singură! 

Și-apoi cu genele împreunate, 
cu fața albă'n noaple îl ruguse : 

— O ţigare, Mihai. 

Când îsbucniseră glasurile, fe- 
tele pe terasă —- țiparea era pe 
sfărşite — ochi; deschisi. Rviniru- 
se n ritmul comun cu râsul ei 
rupt parcă depe buze. Atât. 

Acum, în fața ei, figura Mirei 
cu ochii deschişi vesel — cu bu- 
2cle îmnreunate spre râs — Mira 
o privea și Cooky tangenţial, 


Pe e an A Ra CE ir arene 


e 
ş Stă plictiseala 'n colţuri zugrăvită 
îi Și mesele s'au sinucis de multă vreme — 
Ni lar scaunele au rămas ca să blesteme 
E, Cin'le-a distrus juneţea cu praf de dinamită. 
“ Un telefon prostit vociferează 
Şi tocuri umplu pagini nesfârșite; 
: Cu vorbele 'n cascade, răgușite 
4 Mașina țăcăne rapoarte şi oftează. 
4 . 


Trec anii peste mese aplecaţi, 
ind cu fiecare; seară, 
Cu liecare strop din călimară, — 


— Imbătr 


, TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


| 62) 


In praf, hârtii și plictiseală înecaţi. 


Stăpân peste neliniști şi pe vreme, 


Un tânăr visător, din soare și-a făcut agrafă; 
Compătimește o palidă dactilogrată 


Și scrie fluerând poeme. 


RADU PĂTRAȘCANU 





Desamaâgire 


Pe Coakuy fațu Mouetrei îi chi- 
mnisp întotdecuna. 

Ochii ce mirau prin întensitiitea 
riuții lor — uchii cu ceva ae na 
săre cu sbor speriat în ei: mdi- 
ile atât de lungi, osoase  înrăt 
unghia "n sclipireu ei palidă pă- 
rea, cii le prelungeșie, că le desă- 
varşeste —- mâinile ce vorbeau 
cu si wchii, gâtul lung, subțire, 
prea alb ca și fata şi părul dela 
aripi negre, Nimic desăvârșit fru- 
mos, totul însii prea frumos. 

Figura ei, de negăsit în altă 
parte. Ogată îi spuse: 

- Mouette, tu mă sperii — mă 
faci să văd c'aşi putea să fiu altul. 
Când te privesc pe line mi se 
deschide orizont nou. 

Il privea şi Mouette: Cooky cu 
vrivire de pisică — înalt, slab, cu 
zâmbet vesnic dezamăgit — cu 
"âs sgomotos dar rur, 

Ținuse la el de mult, Tresări:se 
«dată când văzuse faţa aceia, se 
bucurase odată de vocea lui. 
Nu-i spusese.  Rămăsese pentru 
ea, Acum nimic, nimic nu mai 
revenea.  Detușarea  compleciă, 
dureroasă. 

Mira. copil parcă încă cu Ară- 
vălăsenia surâsului, a ochilor ce- 
seli, a nasului ridicat brusc în 
mândria lui. 

Prietenii ei — nimic. Să fi isbu. 
ti. Căpriana, Mihai, so rupă le 
tor ? Nu erau acestea plecările 
“ele mai dureroase ? 

Isi schimbă pe buze intrebarun: 

—- Day voi de unde ? 

— Dela Rădeni, am fost la jară, 
acuta um lăsat-o pe Moica tamnri 
şi ne ducem la București. fu răx- 
vunsu! ctar. | 

— Moica voastră ce mai face? 

— Crește, descopere şi profare 
lumea cu cei trei ani ai săi, îşi 
schimbă vocea Mira. 

Când vorbea de Moica,  Hfira 
cra alia. I-se ărea ylusul, i-se 
îvea pe față un tâmbet bucu:os, 
chinuit, nou, 

Cu Moi lângă ea — era tare, 
rrescută ea însăşi. Altfe!? ccpil. 

Tăie Cooky : 

— Când vii la Rădeni ? 

Rădeni, Răten, după Căpri-nn? 
Simi că rar putea. 

-— Mai târziu, stiu și eu? Poule 
în Septembrie so văd pe Moica. 
Cum mai e Moica ? 

In timp ce vocea Mirei colora 
plastic fața cât an pumn a Azoi- 
tăi — Mouette se reîntoarse uu 
cândul sore Căpriana. 

Cookuy își aprinse o țigare si 
seara începu să se lase peste li. 
nid neagră si repede a trenuliti. 

> 


Din gură, Bucureștiul i-se părti 
negru, urit. Chiar şi stelele, 
multe ca acolo la Căpriana, le 
găsi decor inutil, 

Se yhemui în naşină lânii Mira 
tăcu cu tăcerile din ea, toi rru- 
mul, o făcu să tresară oprirea 
hruscă și vocea lui Cooky : 

— Atunci aşa — acum te-am 
adus acasă ca pe un copil cu- 
minte. 

Mâine seură trecem cu Radu să 
mergem în oraș. 

Reveni râsul Mirei 

— Sperăm să nu fugi, tur, 
vân'atunci, 

Găsi replica repede şi bunal : 

— Sper şi eu. 

Şi-odată cu plecarea lor, sună 
târâit, repetat. 

Isi regăsi casa cu lumini mici 
:î flori multe în vase joasa, Intr'o 
firidă. o candelă veche cu flacără 
roscată, în alta o madonă nu gene 
sfielnic plecate, scuiptură cu to- 
vuri de petală. Parcă Te niiuse 
snu poale adusese cu ea 9 mlă 
Mouelte pentru care erau nci. 

Se bucură de baia caldă, ie 
tructele puse la.cap pe masea twm- 
ceuscă, se băgă'n patu! alb, recz. 
aprinse o țigară, deschise rauinul 
in un post pe scurtă — inchise 
Ochii. Ce-i trebuia — un chiitec 
jos — diureros -— un câtec de re- 
veniri şi recapitulări. Cu fruntea 
încrețită de sfortare, îşi  rea- 
minti, 

Plecase la Căpriana spre Anca. 
Fa o primise vesel: 

-— Mouette, camera de langă te- 
rasă, — aq ta — Mouette, lacul — 
barceul te-așteaptă să-l! străbaţi 
cu ochii tăi neliniștiți, 

Era lume multă, prea multă. 
Cunoştea pe Mihai, pe Dana, pe 
Andrei, pe Mara. Primele zile 
nu fusese decât linişte ea. 

Seara ieșeau toți pe terase 
— „Clar-luniştii“ cum le spunea 
cu ironie Anca: 

— Cum, Mouette, și tu clar- 


C.E opta luai E E EEE E a 3 E E EEE E ae TARE E E E re CREDE 


lunistă ? Dan. pune-le muzică, 
fă-i să danseze. E nesigur pen- 
tru sănătatea morală, clarul d» 
ună pe terasă în fata lacului. Nu 
știai, Mouette ?* 

Aflase încetul cu încetul. Nici 
nu-şi da seama cum începuse 
pentru ea.  Vorbise mui mult cu 
Mihai, parcă altul în cadrul Că- 
prian2i, şi nesimţit îl primise 
tăcerile ei.  Tăcurile  Moueitei 
prepuiau mai mult decât vorba. 

Erau numai privire — numai 
suflet. 


Tăcerile lur din serile aceteu 
erau ca primi paşi împreună'n 
fața vieţii 2 descătusare şi în- 
ceput. 

iar primele cuvinte venite 
după  tăcerile tor, erau calde. 
bune, spuse cu voce joasă ca o 
melodie nouă. 

Plecase să încerce desbărary «le 
ceence veden c'o copleșește, Deu- 
hia plecată -- însă — dorea rn- 
ceniri. 

Atât. 

A strivit tigara în scrumiera 
mică cu flori palide pe fund, n 
brins o  boabă de strugure ntre 
uinți, a ştins luminile și-a lăsat 
so adoarmă cântecul și amin 
tirea. 

Iar faţa cu ochii închiși şi-n 
reluat aspectul de statue, rigidii. 
stranie. 

* 

A închis cartea cu miseare xi 
gură, Nu mui putea urmări. 
Nândurile îi jucau în fața ochi- 
lor în zig-zag fără sens. 

Regreta — când cu câteva mi 
nule înainte tei»fanul sunase ţă- 
Tăit, îl deschisese fără grabă. 
Glasul doar o jăcuse să trezari : 

— Mouetie!?! — Vocza ceia joti- 
să și râsul ținut pe margineu de 
buză. Doamna Criste? Moustte 

— Mihai! fusese sirigăt do re- 
cunoaștere, 

— Așa da — îi răspunsese vla- 
sul lui — așa da, îmi pare bine. 
Trebue să te văd, Moueltte, luă in- 
Pexiumni tari dincolo de receptor. 
Trec deseară cu sora şi cumna- 
tul meu să te iau la Mon Jardin. 

Inchisese cu sforțare ochii să 
reintre în tiparul lor lunguioț 
figura lui. N'o reprinse. 1 muti 
nerăbdător, nereal. 

— N'ai înțeles, Moueite ? 

— Nu, ce-ai spus? — se Uhza- 
melici. 

-— Trec deseară cu Rada si 
Șcrban să te iau la Mon Jardin. 
Merăbdător să-ți revăa figura ue 
stranie stalue luminată de ochi. 
Vii, Mouette? Uit», Rada e acum 
lângă mine. Te TOAgĂ şi ea — să 
ue qnintim împreună de Căpriu. 
na. — Vii, Mouette ? 

Se supără pe ea însăşi. Lăsă o 
buză jos. 

- Mihai, mu pot. Am promis 
unor prieteni să ies cu ei, 

Se gândea fără mulțumire la 
Mira-Coohky şi Radu cu spectrul 
Rădenilor și a Moicăi. conversa- 
lie eventuală. 

aL auzi glasul de protest tare, 
dpoi mai slab: 

— Bine, atunci te scoală Rada 
mâine dimineață din somn cu 
telefon şi mergem mâine seară. 

— Bine Mihai, convenise GpDa- 
tic, nemulțumit, bine. 

Scosese receptorul încălzit dela 
ureche — închisese şi cu mânu 
cealaltă schițuse un gest scurt de 
supărare. 

Imcercase să citească. Reluase 
cartea — pe o pagină de analiiă 
sufletească diluată — o lăsa a- 
cum. 





Se gândi şi nelogic începu să 
se'mbrace. Se va duce singură la 
Mon Jardin. Poate. va găsi a- 
colo pe ei trei totuși — pei 
trei — pe el. Abia se mai gândi 
la Mira şi Cooky. Scrise repede 
câteva rânduri pentru el po-» 
hârtie albastră, subţire cu scrisul 
ei larg, pe munche de cuțit, îşi 
incheie înmănuşat rochia cu to- 


nuri vii de roşti'nchis — flori 
mari — răsturnăn mâini și poe 
nât un rest de lavandă — căută 


o batistă, o poșetă tot în simlu= 
mie de roşu, lasă scrisoarea fetei 
din casă, ieși repede şi la colț de 
stradă găsi fericită un taxi. 

Era din nou noapte — stea 
lângă stea — când întră da Mon 
Jardin. Inăuntru, totul cu aspect 
fantomatec, vag. Lumini camu- 
fiate — negre aproape — chel- 


Pr d E e a Ep ECE ee Se Reese 


veri circulând cu lămpi de buzu- 
nur — râsete slabe, voci 0058, --- 
totul Duren tonuri şterse. 

Caută lung cu ochii — tu si 
scurt — figuri Jărăâ contur precis 
sau cunoscut. Cineta îi făcu lo 
să treacă şi doar aimeci îşi dădu 
scama de  neicgicul situației : 
singură acolo noaptea fărd niciun 
sens. Vru să se întoarcă, Să ple- 
ce. O opri vw voce cu infieriuii 
bănuite. 

—- Nu, Munuela, nu: crecdo-miăi, 
doar pentru tine m'am întors. 
Seara aceasta mă răsplăteşte ide 
tât greul driumuiui deiu Căpriana 
până aici. 

Se intoarse lovită, 

Lu o niusă în spate, Miha 
Novleanu plecat pe-o mână de 
jemee în gest cald, apropiat. 

Se simți țintuită pe loc în rtru- 
mul acela, lovită de lume, d» 
chelneri — veni iar vocea din în 
tuneric, 

Vezi Manuela. și-apoi cutii 
tele ei dela Căpriana spuse ru 
râsul ei de-atunci —-dac'ai vrea 


să mai pui a stea pe cer nui muti 


avea loc — Manuela, lângă tine 
le văd adevărat pentru prima 
Vară. 


Mouette vru să scâncească scurt 
a copii bolnar, dar nu putu. Îsi 
simțea podul  palmolor ude, pi- 
cioarele slabe, iai. Sirânse ptuu- 
nii, Se auti cehemată din ului 
parte: 

-— Mouetle, 

Din umbră, Jiguri multe — Că- 
lin, Sanda, Dan şi deodată cu 
numole ei strigat tare, figura lui 
Mihui cu ochi speriați, cdesnă- 
Văjduit de speriaţi spre ea. 

-— Mouelte! 

Se rupse de ochii din umbra, 
le răspunse celorlalți. 

— Ah? voi. M'aşteaptă Mira 
si Cooky afară. Mă îevtaţi. Da, 
bunăsenra. 

Pugi mai mult decât merge pu 
strada neagră,  gcală, cu uruit 
crat de tramvai. Își simţi paşii 
cași de-un instinct mai Siuur 
decât mintea care părea ci func- 
ționeauză slab, nelogie. 

inainte de-a intru'n casă, au! 
lu un cu!ț de stradă melodiu 0- 
niului cu ghitara.  Scrâșni din 
dinţi să nu țipe Căulă cheiu cu 


"gesturi febrile dezordonate *n 


poşeta *n tonuri de roșu. 

Deschise, întră privind toiul 
voce, nou. Se auzi spunând tare. 
„Mâine plec“: Inchise ochii, îi 
deschise cu apă turbure în oi. 

—- Ciudaţi sunt ochii tăi, 
Mouette” 

Puse mâinile amândouă ve 
urechi să nu mai audă vocea 
caldă, joasă. Sunetul persistă vo 
mind dinăuntru cu tărie metalică. 


E) 


Cu pasi mici trecu "n iatac; 
in vatră jerutec roșcat ca şi bu- 
zele si ruchia ucum mică pe eu. 


Poe  scvarțe, în  fuța vetrai. 
Mouelte, în procesul de destinde 
re nervoasă, plânge încet, surd. 


- O dor coard=le gâtului, ochii cu 


pleoape lăsate,  Dexscătuşută ve 
diirere, de-abia acum își dă scu- 
ma ce puterea ei, 

Atdţă jarul, Se ridică, închiulu 
jereastru, cudhu de stradă ner- 
Gră si oarecare. Apo în pacea 
totală, întinsă pe-un divan ca 
oboseală şi tristețe, cu mâna cf. 
zută pe margine de pat şi ru 
cele resfirate, adoarnie ca spre 
un sfârsit. 


IOANA. TĂUTU 








novski întârzie cât ar Sparge o sămânță. 
după care se rosti: | 

— Hatașo! mergem sănătoși... 

Eu rămăsei pe pod. aşteptându-l să se 
înapoieze şi să-mi aducă mahorca. In a- 
cest timp mă înfuriam de prostia mus- 
calului, care slobozea o trecere de om 
pe temeiul unui bilet de vită. Bojanov- 
ski, cu şapea trâmtită pe ceafă şi cu co- 
zorocul întors către ureche: continua 
să-și omoare timpul pe înţelesul lui, mâ- 
râind și sdrobind între dinţi carapacele 
seminţelor... In jos, Prutul rodea la pi- 
cioarele podului, icnind neputincios şi to- 
pindu-se apoi în lungul lui, molâu şi lu- 
cios. Pufăind rar din pipa cu duhnet de 
mahorcă, tămâiam în rotocoale plumbu- 
rii tot acest belşug de apă, peste care 
faptul serii răsturna -umbre mari de sălcii... 
La un cot, un rusnac bătrân și bărbos 
încremenise, în mână cu muiaua unei 
undiţea de peşte. Robota lumii murea 
treptat, strânsă în minghinca trudei și a 
serei care se lăsa. 

Din sus, nu după muit timp, venea 
către rampa podului șeful de vamă; era 
şi timpul, Bojanovski neadmiţând nici-o 
păsu're pentru închiderea trecerei. Vă- 
zându-l vesel de iskândă şi batjocoritor 
faţă de neindemânarea mea, nu mă putui 
stăpâni să mă răfuese cu rnuscalul: 

-— Bine măi, ce fel de om ești tu când 
laşi să treacă un om cu bilet de vită? 
Uite ce scrie aci: sexul bou; părul bălan: 
coarne lungi... Păi dumnealui aşa este?! 
Să nu te superi, dar ești mare prosti... 

Bojanovski scobori de pe parapet, își 
indreptă şapea și se scărpină după 
ureche... Credeam că-l ruşinasem; Rusul 
îmi zâmbi însă iertător, şi îmi răspunse 
liniştit, pe limba lui: 

—— Dai Bog bâti mne duracom a tebe 
umnâm, sau cum ar veni: să dea Dumne- 
zeu să fiu eu prost și tu deștept... Boja- 
novski nu este prost, gospoid praporgic... 
Domnul șef este așa cum scrie la zapis- 
că... Cucoana lui și praporgicul nostru 
știu mai bine... 

Mergem sănătoși şi veniţi şi mâins, 
domnul şef cu zapisca aia poate trecem oi 
şi când... 

Vrusei să prolestez şi să pun pe mus- 
cal la locul lui; Danilache mă luă însă 
de braț, și mă trase. împăcivitor, către 
malul românesc: 

— Liasă-l, domnule sublocotenent, nu 
te potrivi... Zi-i Rus prost, şi iartă-l... Am 
să-mi fac bilet în regulă, iar pe-ăsta am 
să î-l trimit praporgicului, fiindcă și lui 
i Se potriveşte... 


In drum către casă, ca și cum nu sar 
fi întâmplat nimic, continuarăm să bârtim 
împotriva slăbirei moravurilor care, slavă 
Domnului, bine că nu atingeau pe nici 
unul din noi doi... 

lar Madam Danilache, căreia îi duceam 
grija, nu fu nici tăiată în bucățele Şi as- 
vârlită în Prut, şi nici nu întârzie ca a 
doua zi să treacă podul pentru târgueli... 

Danilache... Un om pe care n'am să-l 
pot uita niciodată, pentru ferocitatea lui 


în materie de moralitate)... 


DOS atentiei iata 
N [ | 
Nu piscul dur, înșurubat în cer 
Profilul lui semeţ şi "nalt, l-asemeni 
Tu, patimă de flăcări şi mister 
Si meșteșug din meliciuni și cremeni, - 


1 bolovanii care s'au desprins, 
Ca fructul copt, din blocul lor de stâncă, 


Purtând sclipirea cerului aprins, 


Spre-o vecinicie de genuni, adâncă. 


Căci cântecului dat îi e să sue, 
Ca o mireasmă pură, din căderi. 
E nostalgia 'Naltului şi nu e 
Decât chemarea cerului de eri, 


C. MUNTEANU 





Taxa postală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939