Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0040

VAIVIDSUL LIIIPAR 


PROPRIETAR: 


SOC, AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă zub No. 163 Trib. Iltov 





Destine 
pecetluite de mediu 


de NICOLAE ROȘU 


Nu odată ne-a fost dat să rătăcim, cu un prilej oarecare, 
dela periferia vreunui oraș de provincie, acolo unde, nu ur- 
banitatea se contopeşte cu spiritul rural după cum se spune, 
ci dimpotrivă, trăește o umanitate specifică, având un decor 
cu totul deosebit și un mediu de provizorat moral în care in- 
siinctele și pasiunile se desfășoară, fără pudoare, în piaja 
publică. la colțuri de siradă, în micile reuniuni familiare 
strămutate după circumstanță pe troiuarul din fața casei, la 
cârciuma însuileţită de lăutari, sau la „salonul“ unde se în- 
igheabă sgomotoasele petreceri duminicale. Pe străzi mur- 
dare și prăfoase, luminate în timpul nopții de iestila cu re- 
flexe palide ale unui felinar proptit de un gard, iar în tim- 
pul zilei încălzite până la ardere de razele unui soare care 
lace să fermenteze gunoaele și să trezească din amorțeală 
toate gângăniile zburătoare. 

Oamenii par ei înșiși niște ființe evadate dintrun muzeu 
ieraiologic, cu infirmități pe care le ghicești în figura lor bol- 
navă, cu metehne tăinuite dar gata de « izbucni la cea mai 
apropidaiă provocare, oameni cu un destin pecetluit de ms- 
diu, și în această ambianță nu de puţine ori se întâlnesc 
drame şi conflicte sociale scormonite de vechi racile şi pu: 
iând să cuprindă conștiința întregei comunități. 

Pe acești oameni, pe care valurile politice şi prefacerile 
sociale din ultimul sfert de veac i-a purtat prin felurite întru- 
chipări, — îi vezi apoi trecuți în literalură şi imortalizați în 
vreo operă de artă. Fără să vrei gândul te poartă la Panait 
Istrati, animalorul fără de azemănare al acestei umanităti 


minore. Pe :ând upare în minte, și se filmează ca în arăturile 
unei lanterne magice, figura de bătăuș în scopuri umani- 
tare a lui Codin, viața de chin și mizerie a lui Stavru, familia 
Vădinoi (din „Țaţa Minca”), Adrian Zografi, şi alăturea de el 
Mihail, Anqhel și Chira Chiralina. In ceiace noi am văzut, 
până mai adiniaori, o umanitate de abjectă calitate, agra- 
mată și șubredă, Panait Istrati descoperă exemplar de no- 
bilă alcătuire sufletească, trăind o dramă patetică şi amară, 
cu porniri către eroism și abnegaţie. In căutareo lui mânată 
de un suflu umanitarist, fuzionând rezidiurile de promiscui- 
tate peiiferică ale orientului cu nota specificului localnic. 
Panait Istrati a stăruit cu perseverență asupra acestui colorii 
de penumbră dându-i luminozităţi de idealism. Intr'o măsură 
mult mai evident apropiată de mahalaua din extrema peri- 
ferie a târgului decât de satele mărginașe, Panait Istrati a 
dat viaţă de feerie orientală acestei zone suburbane, împes- 
irițată de sângele oriental, absorbit însă până la saturație de 
vigoarea sevei autohtone. 


Nevoind a îi aliceva nimic mai mult decât un scriitor de 
dimensiunele spirituale ale mediului său natal, acolo unde 
si-a trăit copilăria şi adolescenta, în mahalaua de mozaic 
einic a unui port cosmopolit, Panait Istrati a umplut un gol 
bine simţit atunci când avem în vedere stările sociale folosite 
de literatura modernă. Ridicându-te cu o etapă mai sus, la 
o zonă superioară, fără să vrei îţi vin în minte eroii lui |. L. 
Carageale, un Trahanache sau un Brânzovenescu oarecare. 
Cu aceştia ne apropiem de „centru“, de mahalaua evoluată, 
de parvenitismul politic și de îngâmfarea sporită de arivism. 
Viaţa se adăpostește în artificialism, în improvizare, şi se ma- 
nifestă în farsă și ridicolă afirmare de suficiențe magistrale. 
Dar I. L. Carageale nu şi-a depășit niciodată poziţia lui cri- 
tică iață de ienomenul exterior vieţii sale literara. 

Si-a spionat eroii cu o îndrăcilă perseverenţă, pentru a-i 
surprinde în situații caracteristice, și-a însemnat metodic ob- 
servațiile fiecărui amănunt, şi intocmai ca un anatom care 
disecă fibrele şi le izolează, dându-le forma distinctă, pentru 
a le supune apoi unui nou examen microscopic, a făcut ope- 
ră de migală, cu un sadism profesional dus până la ultimele 
limite ale concepţiei sale literare. 1. L. Carageale nu s'a lăsat 
prins în urzeala de viață a eroilor săi, de care a rămas total 
deosebit, creindu-și o existenţă aparie. Nimeni nu va avea 
naivitatea să caute în opera lui 1. L. Carageale un suflu de 
înțelegere umanitară, de participare voită la viața eroilor săi, 
căci se va izbi necontenit de atitudinea lui critică, de râsul 
batiocoritor și de satira corosivă. Structura sufleiească a aces- 
tei zone urbane este privită numai dintrun anumit punct de 


vedere, vădit ditormant și rizibil. Compleciarea cadrului, 


prin înfățișarea celorlalte aspecte, a făcut-o Barbu Delavran-. 


cea și într'o oarecare măsură Alexandru Vlahuţă. Oricum 
însă am judeca cristalizarea în literatură a acestui mediu 
urban, încadrat în limitele amintite mai sus, el se arată a fi 
încă incomplect. Platitudinea de gândire şi structura morală 
a acestei faune urbane, condamnate să trăiască în bucurii 
meschine şi orgoliu satisfăcute pe o treaptă inferioară, este 
specifică şi prea evidentă pentru o caracterizare generală. 
Se vede limpede că tipurile de mahala s'au specializat în 
anumite drame suileteşii, că si-au găsit făgașul în mediul 
natural, având totuși putinţa de evoluție și de afirmare în 
alte metamortoze. 


Asupra târgului și mahalalei orașului de provincie se în- 
tinde o atmosferă de sfâșietoare monotonie care-ţi obosește 
gândul, de indiscreție care-ţi spionează șoapta și o ampli: 
fică fantastic puriând-o ca pe un svon în neînchipuite în- 
truchipări. 

De îndată ce ai ieşit în stradă, și ești o figură încă necu- 
noscută, simți privirile iscoditoare care-ţi urmăresc fiecare 
gest, ești cercetat parcă în tot ce ai face şi ai gândi, te simţi 
stânjenit ori unde te-ai așeza, la restaurant, la cofetărie sau în 
grădina publică. 

Un demon bizar și invizibil îți urmează pașii; tresari fără 
să vrei în fața unei priviri întrebătoare, ca şi cum te-ai simți 
obligat să dai anumite răspunsuri, să-ți lămureşti gândurile 
şi intenţiile. 

„Te așezi, la ora mesei, pe un scaun la restaurant, cu frica 
inăbușită de a nu ocupa locul altuia, și întradevăr capsți 
convingerea că ai stricat rânduiala locului, sfidând tabietu- 
rile cronometrizate astronomic, neglijând obiceiurile căroru 
li se subordonează fără împotrivire toți ipochimenii târgului. 
La ora de seară, dela șase la opt, lumea iese la plimbare, 
o promenadă care se face în aceleași condițiuni, dela un 
capăt la altul al unei străzi principale. Fiecare cetățean care 
e e a e ea 
(Urmare în pag. ultimă) 


ABONAMENTE : 


Lei 220 pe i an 
„ 120 pe 6 iuni 


Autorităţi şi instituții — Lei 500 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA | 
BUCUREŞTI ! Str, Brezolanu 23-25 
TELEFON 3.30.10 "4 








APARE SĂPTĂMÂNAL; 
PREȚUL 5 LEI 





ANUL XLViil e Nr. 40 








Jean Hugo 





Intre actualitate și permanenţă 


Se vorbeşte, în ajunul deschiderii 
stagiunii Teatrului Naţional, despre 
o nouă regie, care ar aduce o notă 
de actualitate, prin costume și joc, 
comediei „O scrisoare pierdută“. 
N'am avut putinţa să împăcăm ce- 
rințele  redacționale și severele lor 
soroace, cu participarea la intere- 
santul spectacol anunțat. De altfel, 
nici nu sar cuveni să încălcăm atri- 
buţiile cronicarului dramatţic.. Ne 
rezervăm așadar să vedem specta- 
colul, după premieră și fără finali- 
tăţi publicistice. In prealabil, prin- 
dem prilejul ca să încercăm a de- 
fini punctul nostru de vedere, asu- 
pra actualităţii sau inactualităţii ca- 
podoperei caragialiene, de care se 
leagă nevoia unei alte prezentări 
ale ei. Din capul locului, mărturi- 
sim surprinderea noastră, privitor la 
eroarea în care stărue d. Victor Ef- 
timiu,  retipărindu-şi  foiletonul de 
mai acum doi ani, ca tot mai actual, 
despre pretinsa inactualitate a tea- 
trului lui Caragiale. Numai o per- 
spectivă mioapă  îngădue afirmaţia 
că întreaga operă dramatică a ma- 
relui scriitor este lovită de neactua- 


litate. De altfel, istoriceşte vorbind, 
se susține de vreo patru decenii că 
teatrul caragialian este sau va fi de- 
păşit de procesul civilizaţiei noastre. 
Prin alte cuvinte, așa zisa lui cadu- 
citate nu e considerată dintrun 
unghi scenic, ci de pe o poziţie ide- 
ologică, progresistă. Admiţându-se 
că realităţile noastre sociale, din a- 
jun sau de astăzi, mar mai cores- 
punde cu cele puse pe scenă de Ca- 
ragiale, nu s'ar aduce nici o știrbire 
temeinică, valorii permanente a tea- 
trului său politic. Să deosebim deci, 
între viabilitatea scenică a comediei 
„O scrisoare pierdută“, care n'a fost 
încă pusă în discuţie și între varia- 
țiile climatului nostru social. Să di- 
sociem, deși nu este dovedit nici 
contrariul, anume că civilizaţia noa- 
stră de astăzi este atât de evoluată, 
cum prevedeau un Pompiliu Eliade 
sau d. E. Lovinescu, la interval de 
zece ani, încât să facă neînţelese 
contemporanilor, camediile caragia- 
liene, scrise între 1879 și 1889. 

In ce constă însă permanenţa lor, 
care nărue argumentul inactualită- 
ţii? Inactuale sunt, într'o măsură mai 





Oboseală 


Din ciclul „Renaşterea“ 


Acum aș vrea ceva venit anume 


Pentru mine; 


Un fel de'nștiințare de mai bine 
Adusă pe pământ din altă lume. 


Ceva așa ca o lumină nouă 


Și adâncă 


Rostogolită dintr'un vâri de stâncă 
Peste-o câmpie dormică de rouă, 


Să-mi scalde, pe tigură, obosita 


Mea paloare, 


Și să-mi aprindă iarăşi în păr soare 
Și'ncredere'n viață, ca ursita, 


Să-mi prelungească linistea'n lumină, 


Şi'n căldură 


Să-mi înflorească trandafiri pe gură 
Și crini în gând de apă cristalină. 


Să-mi ia tristețea binișor de mână 


Și s'o ducă 


Cu gesturi transparente de nălucă 
În vraja unui murmur de fântână. 


Eu să privesc cu stranie candoare 


Toate-acestea, 


Să le'nțeleg iniuitiv povestea, 
Şi să mă pierd în calda lor vâltoare, 


N. DAVIDESCU 





de ȘERBAN CIOCULESCU 


mică sau mai mare, toate operele 
mari, comice, de la Aristofan la 
Baumarchais. Fără nici un risc, vom 
susține că gradul de neactualitate, 
la oricare operă literară, cu substrat 
social (de moravuri), e în raport di- 
rect cu cronologia. Astfel, o come- 
die de Beaumarchais, fără să fie su- 
perioară, din punct de vedere dra- 
matic, uneia aristofanice, are avan- 
tajul de a se face mai uşor înţeleasă 
şi gustată, prin apropierea cronolo- 
gică, de spectatorii moderni. Aseme- 
nea opere nu trebue însă judecate 
după treapta de inteligibilitate a stă- 
rilor sociale descrise, ci după pute- 
rea dramatică și semnificaţiile psi- 
hologice. Este drept că detractorii 
tradiționali ai comediilor politice 
caragialiene se înverşunează să de- 
nunţe și superficialitatea lor, sub 
raportul esențelor morale. Un Tra- 
hanache, Pristanda, Agamiţă, Caţa- 
vencu, etc., sunt designaţi ca sim- 
plişti,  schematici,  nesemnificativi. 
Prin rutina protagoniștilor, cari i-au 
încarnat, figurile lor par, la prima 
vedere, mecanice. De aci și necesi- 
tatea unei înoiri regisorale, ca să le 
dea un aer de noutate, de inedit... 
Acest punct de vedere, pare-se, a 
determinat sforțările noii direcții. 
Fără să tăgăduim îndreptăţirea pro- 
cedării, credem că personajele din 
„O scrisoare pierdută“ conţin în ele 
însele, o psihologie destul de bogată, 
ca să poarte sâmburele unui drama- 
tism puternic. „O scrisoare pierdu- 
tă“ nu e o comedie care datează, a- 
dică de valoare strict istorică. Ea 
pune în mișcare resorturile perma- 
nente ale pasiunilor omenești, legate 
de condiţia politică. Ca şi „Tartute“, 
care înfăţişează sub aspect local și 
istoric, o anume nuanţă de ipocri- 
zie, comedia revizuirii constituţio- 
nale, de Caragiale, fixează un mo- 
ment trecător al realităților noastre 
sociale. Comparaţia poate fi dusă 
mai departe, relevându-se că, sub 
aspectul labil al reprezentărilor, se 
ascunde, în amândouă comediile, o 
permanență sufletească, de interese 
şi pasiuni omenești, în pofida evolu- 
ției gustului literar. Cu sau fără a- 
daptări scenice la aceste cerinţe va- 
riabile, operele de substanţă perma- 
nentă îşi dau necontenit la iveală 
virtuțile. In costumul dela 1884 sau 
din 1939, Pristanda, Cetăţeanul tur- 


mentat şi Caţavencu, — ca să nu 
mai numim şi pe ceilalți „eroi“ ai 
comediei lui Caragiale, — cu regi- 


sură abilă sau stângace, rezistă de- 


oarece cristalizează stări morale şi 
sociale de epocă, dar și pentru că 
polarizează și realitățile sociale con- 
temporane; şi mai ales, fiindcă sin- 
tetizează esența permanentă a pa- 
siunilor politice. 


SAMBATA 7 Octombrie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





Nuntă'n 
lumea mare 


de N. CREVEDIA 


In zilele acestea atât de 
mâhnite, în mica republică al- 
bastră a literelor noastre, a 
avut loc un eveniment fericit, 
al cărui principal erou a fost 
un scriitor, George Dorul Du- 
mitrescu, comaradul şi  prie- 
tenul nostru al tuturora. 

Aţi phicit că fericitul eve- 
niment mu putea fi altul decât 
o nuntă şi, pentru cei cari nu 
știu mai multe, destăinuim că 


la ora aceasta. prozatorul 
idilelor și al  sfâşietoarelor 
toamne basarabene, visează 


lângă mireasa lui, care i-a a- 
dus nu numai cornul unei 
iubiri abundente şi cuminţi, 
dar şi o casă, în care liniştea 
atât de necesară unui scriitor 
se va simţi numai bine. Noi 
am susținut întotdeauna că 
artiştii, în marea lor majori- 
tate, sunt vameni perfect a- 
şezaţi și iată-l pe ultimul ado- 
rabil boem din generația 
noastră că a intrat şi el în 
rândul celor civili şi bătătar- 
nici. Nu, nu — grăim şi acum 
— marile stricăciuni şi risipe 
din lume nu scriitorii le-au 
făcut... 

Dar, cu toate că pe vremuri 
oamenii politici îşi dau la ga- 
zetă toate evenimentele lor 
mari şi mai mărunte, îar 
publicul unanim al planetei 
cunoaşte toate micile  impu- 
dori ale ultimei mici stele de 
cinema — ca să nu mai vor- 
bim de marile noastre dive 
dela revistele de vară! — 
mar fi fost, totuşi, mai potri- 
vit să fi stins odată cu ultimul 
vals dela cununia amicului 
nostru și epitalamul acesta în 
proză ? 

Vedeţi, în poemul de Du- 
mimica trecută, a mai înterve- 
nit un personagiu şi deaceea 
ținem cu tot dinadinsul, să-l 
relevăm. Nunul mare al aces- 
tei idile a fost... un editor, d. 
Petre Georgescu, directorul 
puternicului bastiment de edi- 
tură românească și care, ca un 
Grasset în Franţa, e dublat şi 
de un scriitor şi om de foarte 
clare idei sociale. 

Iată, deci, că trăirăm să ve- 
dem şi miracolul acesta, în 
(ara noastră: un editor cunu- 
nând pe un poet! 

Intre scriitori şi critici, ra- 
porturile sunt fatal agresive, 
prin însăși natura lor. Aceștia 
din urmă, şi prin situaţiunea 
lor oarecum oficială şi prin 
rolul de agronomi ai câmpului 
literar (pâine au mâncat oa- 
menii şi fără Academii de a- 
gricultură, iar Homer şi Vir- 
giliu nu sunt produsul niciu- 
nui cenaclu!) — sunt  într'o 
pozițiune vădit superioară față 
de masa umilă de brad. Şi a- 
cest drept, probabil, crea pe 
vremuri unui Maiorescu şi în- 
datorirea estetică de-a ajuta 
pe un Eminescu şi pe un Cer- 
na să se înnalţe în viață, iar 
pe un Brătescu-Voinești şi pe 
alţii îi lua discret cu dânsul, 
să viziteze străinătăţile. 

Astăzi, critica nu mai ajun- 
ge ministru și valorile literare, 
presupunând c'o mai frecven- 
tează, se mulțumesc cu fuma- 
tul unei conversații mai mult 
sau mai puţin olimpice, ori 
cel mult cu îngurgitarea câte 
unei donicioare de bere, un- 
deva în jaful de mititei al 
unei grădini... 

Și relaţiile dintre scriitori 
şi Gutenberg au fost  întot- 
deauna sângeroase. Marii serii- 
tori, cel puțin la noi, nau 
putut miciodală trăi din pro- 
dusul frumuseţilor lor. Şi 
ezistă o certitudine în aceste 
raporturi: deoparte, blindat 
înțrun palat, editorul, negus- 
tor pur, fără nicio pregătire 
intelectuală şi fără niciun har 
decât acela al câştigului  — 
de cealaltă, scriitorul, cu mor- 
mântul său de slove şi iluzii. 

O editură, în afară de api- 
cultura de  slove pe care o 
face, ar putea adăposti în bi- 
rourile sale, ca slujbaşi,  co- 
vectori,  referenţi, consilieri, 
inspectori, traducători, etc., o 
mulțime de oameni de litere. 
Orice gospodină care prezintă 
unei edituri o traducere, e ac- 
ceptată, ba cu timpul cucoa- 
nele acestea, distinse, pătrund 
în ordinul superior al litere- 
lor, şi noi, eleganți faţă de 
sezul de lămâiţă, le tolerăm, 
la infinit. (Amintim că 1. E. 
Torouţiu — academician, e 
drept şi cu aceasta am spus 
tot despre meritele sale în 





Urmare în pagina 7-4; 





Să încercăm acum, la sfârşi- 
tul consideraţiilor noastre, să 
privim ermetismul ca un preţ 
de răscumpărare a poeziei, îm- 
potriva morții. Simbolurile mor- 
ţii am arătat că sunt, fără pa- 
radox, aceleași cu ale vieţii: a- 
pele biologice, albiile germina- 
tive pe unde curge fluviul de- 
venirilor, al umbrelor unei geo- 
metrii, ale unei Fizici. Ceea ce 
naște și creşte, își împlineşte e- 
voluția în moarte. „O poezie cu 
obiect... — previne d. Ion Bar- 
bu, — mi-ar înşela ambițiunea. 
O poezie cu obiect creiază nece- 
sar o Fizică sau o Retorică (ace- 
laş lucru) forme închegate față 
de viața spiritului“. Poezia tre- 
bue apărată deci, de aceste „for- 
me închegate“, precum și de nă- 
pădirea acelei „dureri divizate“, 
căreia poetul i-a găsit ca timbru 
„cimpoiul veşted“ sau „fluerui 
în drum“, „Petele de infern“ și 
„văile răcoroase“ trebuesc însă 
trecute! Cum? După cum viaţa 
biologică are acelaș simbol cu 
moartea reală, la fel „viaţa spi- 
ritului“, pe care o invocă d. Ion 
Barbu, are analogiile ei cuo 
moarte gândită ca o realizare a 
ştiinţei absolute. Moartea filo- 
sofilor, desigur, la care se refe- 
ră Socrates când spune că a fi- 
losofa înseamnă a te pregăti să 
fii în moarte. Şi iarăşi după cum 
în viaţa spiritului nu intră ni- 
mic din viaţa biologică, dease- 
meni în moartea filosofică nu 
pătrunde nimic din impuritatea 
morţii reale. Pentrucă, — ne in- 
strueşte acelaș Socrates, — e- 
xistă un mijloc prin care lepă- 
dăm tot ce avem impur, ca și 
când am vinde ceva de care vo- 
im să ne scăpăm, — și valoarea 
obținută în bani ar fi cea pură. 
In existența matematică a sumei, 
în consistenţa ei virtuală, lacu- 
nară, cine mai recunoaște ,„,o- 
biectul închegat“ justificativ? Şi 
Platon ne spune că Socrates a 
stabilit o singură monedă vala- 
bilă de schimb: gândirea pură, 
(fronssis). Aceasta este poate 
preţul cu care se vând și se cum- 
pără în sine, plăcerile, tristeţile, 
temerile, ca şi înţelepciunea, cu- 
rajul, dreptatea, —cu un cu- 
vânt, se realizează starea cură- 
țirii de patimi, de acele rătăciri 
şi învecinări cu „obiectele“ ca- 
re umbresc puritatea. Dar doc- 
trina purității nu venea oare, 
chiar la Platon, mai de departe, 
din misterele eleusine? Zeița nu 
primea, întradevăr, în harurile 
morții, decât pe cei ce împlineau 
ritualurile  purificării. Doar pe 











CRONICA 


aceştia, îi așeza Hades, la ban- 
chetul celor puri, (sympâsion 
ton hosoion), încununaţi cu flori 
și gustând din beţia eternă! 

Iniţierea în misterele  eleuşi- 
me pare a-şi desvălui secretul în 
acest ritual al vânzării „patimi- 
lor“, primind în schimb mone- 
da gândirii pure. Si ne explicăm 
de ce inițierea rămânea conti- 
nuu 0 taină, dacă ne amintim 
cât de greu i-a fost tânărului 
din Evanghelie, pretendent la 
împărțirea cerurilor, să-şi vândă 
averile! Acestea erau multe şi 
mari, — şi câte averi, atâtea pa- 
timi! Tânărul a plecat, fără să 
încheie târgul. Iniţierea nu sa 
făcut. 

O astfel de vindere încearcă 
poezia ermetică, atât prin năzu- 
ința ei la viaţa în spirit, cât prin 
însăși înfățișarea ei tehnică, prin 
ceea ce se vede că este la primul 
contact cu ea. La acel contact, în 
care mentalitatea comună excia- 
mă: „Nu înţeleg nimic!“ 

Să nu fie oare semn de reu- 
şită a „vânzării“, de învăluire 
reală în spirit, această mărturi- 
sire că nu se vede nimic, acolo 
unde tocmai este ceea ce trebue 
să fie? Şi ce sar putea vedea 
într'o poemă, ce ar trebui să se 
înţeleagă, imediat? Ceeace de- 
termină în concret, cuvintele? 
Peisagiu, emoții directe, cursi- 
vitatea ideilor? Dar poetul toc- 
mai pe acestea nu voește să a- 
rate că le mai posedă! Pe aces- 
tea le-a vândut, păstrând în 
schimb moneda ideie, preţul lor 
în absolut. Şi atunci este firesc 
să pară o poemă, un câmp nea- 
semănat, acelora cari nu soco- 
tesc valoarea abstractă a semă- 
năturii. Să luăm în considerare, 
o astiel de mirişte: Melo, de d. 
Simion Stolnicu, 


Smulge-mă din insula în drapuri 
jamețită, 

Smulge-mă dim radă, lăută fără ugere, 

Vreau tartina tnea de crepuscul și 
[ăucere! 


Impresar de smoulă cu morfină 'n 

[copite ! 
Falangele de strune vor fi fără solist— 
Şi "n cutii de viori deretecau 


|meveste ! 
Eu, toamnelor marine dau zece albe 
[veste, 
lar una amanet, Havanei, pentru 
[Christ ! 
Noi. muzicile lumii plimbăm după 
[sextant ; 
Catargele întind un fir de-argint 
|„Pirastru“, 
Băiaș, la orice braț, îmi este câțe-un 
fastru 
Când noaptea 'mbie mării un geămat 
ltărmurean, 


Cronica ideilor 





Prețul 


Doar un linz de vals țin cuștilor de 
[biesne 

Cu albatroşi hrănit și țesălat de regi, 

Linului căluș se gudură cu negi 

Şi linge ntâiu 'n zori soarele pe glesne. 


Mâini de bronz ce îngerii junebri vor 


[s'anine 
De arcă, amputa-vom, să-și sufle 'n 
[pilitură, 

Voluptatea malurilor o  'nstrugarare 
[dură ; 


Delfinii, constelate strapontine, 
(Poa Eleat, pag. 26) 


Nu ne înşelăm dacă socotim 
„Melo“, printre poeziile în care 
cititorul comun mărturiseşte că 
nu înțelege aproape nimic. Şi 
totuși aici se află tocmai ce cau- 
tă el: anecdotă, peisagiu, senti- 
ment, humor! Elemente cu care 
poetul nu avea însă ce face în 
starea lor brută, și le-a pre- 
schimbat, reținând doar tiparul, 
posibilitatea lor, la înaltă ten- 
siune. Ce este mai facil de fixat 
printre reprezentările imagina- 
ției moderne decât figura circu- 
labilă a unui violonist celebru 
(Melo), personagiu care trece din 
metropolă în metropolă, din con- 
tinent în continent, împins de 
demonul muzicii, devenit mese- 
rie? Personagiul este de cine- 
matograif! Pe poet îl interesează 
partea de destin, ceea ce crista- 
lizează lăuntric, dincolo de anec- 
dotă şi pitoresc! Personagiul lui 
va îi un halucinat părăsind usca- 
tul burghez, confortul, insula,-— 
în drapuri ameţită! Hrana lui nu 
este pâinea ci Cuvântul, — lău- 
ta n'are ugere, — tartina este de 
„„crepuscul și ducere“. Cui alt- 
cuiva să se adreseze spre a por- 
ni pe Ocean, decât demonului, 
impresar „cu morfină'n copite?“ 
Adastă undeva orhestre — fa- 


lange de strune, — fără el, — 
solist, — pe când violonistul se 
lasă răsfățat de femei, — care 


degradează melosul, deretecă în 
cutii de viori! Modernul Orfeu 
îşi pregăteşte febril fracul de 
concert, — vestele albe — gata 
de plecare, — toamna pe mări. 

Din crudă fantezie va lăsa 
una din multele amante, în Ha- 
vana, —— să se facă acolo călu- 
găriță.— amanet... pentru Christ 
— spre a ispăși păcatul de a îi 
încercat să-l tenteze și să-i umi- 
lească destinul! 

Muzica se va distribui în lu- 
me, după liniile vapoarelor, — 





UNIVERSUL LITERAR 


ar fi specialitatea care l-a format, ap- 


după sextant! Solidare cu trans- 
liguratul călător, — fringhiile 
catargelor devin însele coarde 
din cea mai bună fabrică „,Pi- 
rastro“, Aștrii stau de pază şi 
slujesc (băiaş) pe călător, — fe- 
rindu-l să nu se înduioșeze la a- 
mintirea femeii părăsite în Ha- 
vana — geamăt ţărmurean. In 
cuşca besnelor, demonul melodic 
devine aprig, — lynx, fiară ce 
nu se domesticeşte, — se hrăne- 
şte cu destinul poeților — alba- 
troşi, — şi vrea să fie „ţesălat 
de regi“. Doar lângă căluş se gu- 
dură și, semn al înduplecării, — 
linge „soarele pe glesne“. Ce 
i-ar mai putea opri din drum? 
Fatalitatea de ar încerca să-i o- 
prească — îngerii  funebri, — 
i-ar tăia mâinile când ar cu- 
prinde barca, rămânând să-și is- 
păşească vina de a-l prefera pe 
mal, — suflând în rana-pilitu- 
ră, — gesfăcută ca un strugure. 
In larguri, delfinii singuri să fie 
auditori, — constelate strapon- 
tine! 

Prin împietatea comisă, de a 
transforma în proză un poem,— 
răvăşirea grădinii celor o sută 
de iriși, — ne-am asigurat cel 
puțin bunăvoința lectorului. 
L-am încredințat că există ceva, 
acolo unde el nu vedea nimic, 
şi anume i-am dovedit că este 
tocmai ceea ce el prefera să fie: 
cadru şi acțiune. Pe deasupra sa 
ivit captivant şi eroul fotogenic: 
Melo! Lipsește doar autograful, 
— supremă participare la con- 
cret! Câte lucruri cari nu fac 
trebuință poetului și pe care le-a 
vândut cu preţ bun! Din toate, 
doar ideia mai stărue, duh dea- 
supra apelor, — peste şi sub 
„constelate strapontine“. 

Să supunem atenţiei şi alt caz, 
unde anecdota și peisagiul lip- 


sesc în mod natural, — aștep- 
tându-se în schimb să fie senti- 
ment, — bucata „Ore“, a acelu- 
iaș poet. 


Unde pășeşte el, pune şi cerul mila — 
Dar nu stă 'n șeu de aur „N'aude, 
[N'avede“, 
Porunceşte piticilor să m'afunde "n 
[rezede, 
Nu-mi dă somnul pământului, nici 
harul datu-mi-Pa. 


Rugina lui mi-e luciu pe-armuri, când 
jo presară — 
Iar eu neștiutorul canoanelor din 
[stepe, 
fatangelor 
[sirepe 
Le cer, prin stropii tropotului, 
[luceajărul de seară! 


Eu, cu ce boante semne, 


nt a a d a a ap ta a a a a n a a a ta a aa a a a a a ag Oe 


Vianu încearcă, în domeniul esteticei, 











LITERARĂ 
răscumpărării 


Portret nu-i văd în boabele yrânei şin 
f[coluni, 
Inelu-i lasă-amprentele elitre!or în 
vis : 

Nu-i prins în fumul unor viori de 

[bectemis, 

Nici bătut cu scufiile 'n vecernii, la 
|mebuni, 


(op. cit. pag. 21) 


lată cuprinsul unor „ore'“ de 
rugăciuni, de neliniștită îndrep- 
tare a minții spre divinitate. 
Dumnezeu poate fi cum îl închi- 
puim : „Unde pășește el pune şi 
cerul mila“, dar el! este cu totul 
altceva decât plăsmuirea din 
basme „N'aude, N'avede“ şi, în 
fond, „nu stă 'm șea de aur“. Pe 
poet l-a creiat făptură insignifi- 
antă — pe care piticii, îl as- 
cund în ierbuşoare, — rezede, 
— nici harul nu i-l 0ă, — 
dar nici nu-l lasă muritor de 
rând, — să se bucure de „som- 
nul pământului“. Ceea ce știe 
poetul, — despre divinitate, — 
spre a-și face un blazon este ru- 
gină, — semn mediocru, — ne- 
cunoscător al practicilor mistice, 
canoanele din stepe rusești, — 
poetul va căuta cu stângăcie, 
„luceafărul de seară'““ o cale! 
Se crede că pe boabele de 
grâu stă imprimat chipul lui 
Christ; neinspirat, poetul nu-l 
vede, — şi nici în penușul scli- 
pitor al porumbeilor — coluni. 
Dumnezeu își pune pecetea ine- 
lului doar pe aripile visului, — 


elitre, — acelea care dispar mai 
uşor, fără urmă. De fapt, nici 
oamenii cumsecade, — al căror 


eroism se desfășură în fumul 
țigărilor, lângă cutiile de becte- 
mis, — tabieturi, — nu ştiu ma- 
re lucru despre Dumnezeu, — 
deși se mulțumesc cu puţin — şi 
nici chiar nebunii nu-l au prin- 
tre ei, şi nu-l lovesc cu scufiile 
la ora de rugăciune, — vecer- 
nie, — cu toate că pentru ei ar 
putea să fie oricum ar fi. 
Sperăm a fi dovedit că în 
„Ore“ se ascundea ceva. Țelul 
nostru ar fi să demonstrăm că 
poetul avea dreptul să compue 
cum a compus, că, depildă, 
„Ore“ era necesar să se înfăţi- 
şeze astfel! Tot ce am desfăşurat 
mai Sus, ca glosare, este un ma- 
terial vândut de poet, spre a ob- 
ține, de mai multe ori, — ideia 
pură a unui nu, în ce priveşte 
cunoașterea despre divinitate. 
Nu este nici ca 'n basme, — 
nu dă har, — nu adoarme con- 
ştiinţa, nu apare în rodul grâu- 
lui, nu se oglindește în pana po- 
rumbielului, — nu coboară în 


veacului 


7 Octombrie 1939 ——= 





suflete comune, nu se află prin- 
tre nebuni. — Acest nu este 
Dumnezeu, față de  ontologia 
noastră, — marea neștiinţă! in 
orice sentiment de îndepărtare 
de Dumnezeu, — în amărăciunea 
sterilităţii lăuntrice, în desnă- 
dejdea neajutorării, — esenţia- 
lul ar fi acest nu, tragică afir- 
maţie pe planul existenţial. Pen- 
trucă accentul cade pe ceeace 
gândim că ne lipsește. Așa dar 
caracterul necesar al poeziei se 
bizue pe tensiunea ei afirma- 
tivă. 

Există poezia în măsura în care 
afirmăm în principiu, sau gân- 
dim că se neagă în principiu. A- 
ceastă virtute a afirmării,— mi- 
sterioasă declanșare de forță spi- 
rituală care cristalizează brusc 
cuvintele într'o priză absolută a 
adevărului, este de natură ini- 
țiatică! Câteva cuvinte, topite ca 
într'o formulă magică, — olici- 
ază iniţierea, pentru săvârşirea 
căreia o silabă nu se poate des- 
face din ritm. Pe acest temeiu 
de stringență afirmativă se în- 
cheagă cele mai multe bucăţi, 


din „Joc secund! de două sau 
trei strofe, — ca următoarea 
„Aură“: 


Mire, văzut ca femeea, 

Cu părul săpat în volute, 

De Mercur cumpănit, nu de Geea 
Căi lungi înapoi revolute; 


La conul acesta de seară, 
Când sufletul meu a căzuţ 
Şi cald, aptecatul tău scut 
I! rupse ca pata de ceară, 


Crescut, între mâing ca de apă, 
Ce lucru a! tainei cercai? 

Sub verdele lumilor piai, 
Arai o lumină mioapă ! 


In momentul propice al ini- 


țierii în aura mistică, — neofi- 
tul părăsește pământul — Geea 
revoiută, — şi alege mire inte- 


Jectul, Mercur, frumos ca o fe- 
meie. Era întrun moment de 
cădere sufletul, și scutul zeului 
l-a apărat sugându-l în corpul 
său astral, ca focul o pată de 
ceară. Rațiunea şterge petele! A 
fost o clipă de afirmaţie, iniția- 
tică! Ce bucurie a tainei a sim- 
it? Că viaţa dusă până acum, în 
biologie.—verdele lumilor plai— 
& fost eroare, — lumină mioa- 
pă! — Nu întâmplător încheiem 
prin această aură, în care tocmai 
se arată ceea ce se lasă la oparte 
și ce se reține, ca poezia să fie 
pură! Asemănarea cu zeul, pe 
cât e cu putinţă (homoiosis theo 
kată t6 dynatân) în sfinţenie, în 
în spirit. 

CONSTANTIN FÂNTANERU 





trecut, este reluată „more 


Tudor Vianu și valoarea artei 


Intenţionam mai de mult să ne oprim 
cu un comentariu pe marginea cărții 
„Filozofie şi Poezie“, apărută aproape 
imediat după cele două volume de „Es- 
tetică'* şi putând fi opusă acestora ca 
grad de înţelegere a operei de artă. In 
evoluția gândirei estetice a d-lui Via- 
nu a intervenit o împlinire firească 
Dacă în „Estetică“ punctul de vedere al 
valorilor era întrebuințat doar pentru 
a discerne metodologic fenomenul ar- 
tistic, de astă dată dificultatea este a- 
tacată în plin, pentrucă nu se mai ur- 
mărește descrierea teoretică a operei de 
artă așa cum ne apare și a condițiuni- 
Jor cari o produc, astfel cum obicinuit 
le înțelegem, dar se încearcă însăşi în- 
temeierea sa în sine, adică raportarea 
(metafizică) la absolut. Este o observa- 
țiune câștigată pentru filosofia moder- 
nă că între metafizică și valoare există 
o strânsă rudenie funcţională. A te în- 
treba metafizic despre un fenomen, 
însemnează a te referi la realitatea lui 
ultimă, adâncă, la valoarea în sine pe 
care o poate avea; după cum a vorbi 
despre valoarea în sine a fenomenului, 
— de exemplu: a operei de artă — este 
tot una cu a te întreba metafizic asu- 
pra lui. 

Insă încercarea de totdeauna a tu- 
turor metafizicelor a fost de a recon- 
stitui lumea în esenţă, adică în unita- 
tea ei centrală. Metodele întrebuința- 
te, din filozofia vedică până la Des- 
cartes și Kant, dela Kant la Husserl, 
— au: fost variate, accentul căzând 
când pe rațiunea inductivă, când pe 





de MIRCEA MATEESCU 


intuiţia empirică, când pe efortul lor 
conjugat. Vocațiunea pentru unitate şi 
pentru totalitate (deci pentru absolut), 
vocaţia aceasta metafizică ce caracte- 
rizează ţinuta spiritului nostru în mod 
necesar, chiar dacă nu în mod obicinu- 
it sau în mod manifest — o recunoa- 
ștem, operantă, la baza oricăror disci- 
pline ale spiritului: biotizice sau sim- 
plu noologice. Efectul ei coordonator 
şi catalizator intervine oridecâteori > 
epocă de vehemente atitudini fenome- 
niste — cum a fost aceia a veacului 
trecut — reclamă o diferenţiere a va- 
lorilor, ceiace însemnează o adecvare a 
metafizicei la sensul haotizant al feno- 


menului, mai precis: o abdicare a spi- 
ritului de la metafizică, o neraportare 
a spiritului la absolut. In acest înţeles 
scrie d. Vianu: „Progresele analizei au 
adus pierderile sintezei. Inţelegând mai 
bine originalitatea științei, a moralei, a 
artei, a vieţii politice şi religioase, am 
ajuns să înțelegem mai puţin în ce 
constă unitatea profundă a spiritului“. 
Această „unitate profundă a spiritu- 
lui“, — pe care Parmenide, Platon, 
Descartes şi Spinoza crezuseră a o des- 
coperi în „ființa rațiunii“, contestând 
orice realitate în afara raţiunei, — 
deci neadmiţând diversificarea realită- 
ţii și îndividuarea ei fenomenistă că- 
tre care îndeamnă pluralismul modern 
și pragmatismul îndeosebi, — este ex- 
presia, echivalentă ca sens, valenţel 
metafizice, necesară şi genetică omu- 
lui. „Unui om întreg nu i se ascunde 
niciodată unitatea lucrurilor și ori care 


titudinea lui pentru totalitate va rămă- 
nea aceeași, 1). 

Următoarele rânduri definesc încă 
mai precis pozițiunea pe care se situ- 
iază gânditorul român, în această su- 
premă încercare a sistemului său de 
estetică: una metafizică, raportată la 
noţiunea de valoare ca esențialitate ab- 
solută, nu la câmpul „specializat“! al 
valorilor, — pentrucă, în sensul auto- 
nomizărei şi al specializării numai im- 
propriu putem vorbi de „valori“. „Fi- 
lozofia este însăși stăpânirea intelectu- 
ală a lumii ca totalitate. lar dacă, pen- 
tru a atinge punctul de vedere filoso- 
fic, se cere muncă intensivă și răbdă- 
toare, rezultatele acestei aplicaţii nu 
sunt formarea și creșterea unor apti- 
tudini speciale, ci educarea în adânci- 
me a întregului om“ (pag. 12). Ce poa- 
te fi însă „educarea în adâncime“ a o- 
mului şi cum se raportează ea la aporia 
operei de artă? 

D. Vianu afirmă, de astă dată ati- 
tudinal, „purismul'“' specializant al vea- 
cului trecut, a cărui firmă fenomenistă 
am denunţat-o adesea în cronicele noa- 
stie. Dacă în „Estetica“ am întâlnit în- 
deosebi pe cercetătorul ştiinţific, apt să 
descrie, interpretând sobru, fenomenul 
artistic, în lucrarea despre care scri- 
em, cercetătorul a cedat pasul gândi- 
torului, interpretarea a devenit critică 
iar concluziunile: purtând pecetea ori- 
ginalităţii ideative. Raportarea artei la 
absolut pretinde aşadar a nu mai privi 
frumosul ca o valoare autonomă în 
sensul specializării fenomeniste la care 
au tot îndemnat, dela Aug. Compte, 
toţi pozitiviştii empiriști, — dar încer- 
care de a se întemeia metafizic asta, 
adică de a-i afla valoarea în sine. Din 
acest punct de vedere, adică al valori- 
lor ca dogme ireductibile, familiare, ca 
finalitate, absolutului, ni se pare că d. 


aceiași operă uriașă pe care un Max 
Scheler, un Nicolai Hartmann o între- 
prind în planul eticei, sau un Adolf 
Reinah, în planul juridic. Rejudecarea 
noțiunii de valoare prin trimiterea la 
esonțialitate, este dealtfel contribuțiu- 
nea lui Husserl şi a fenomenologiei, în 
unghiul gândirei contemporane; încât 
o justă înțelegere a efortului angajat 
de d. Vianu nu se va putea obţine, în 
afara constelaţiei filozofice,  schiţată 
mai sus, Trebue evitată, mai cu seamă 
această conluziune: autonomizarea «- 
steticei și întemeierea frumosului ca n 
valoare în sine, nu însemnează dife- 
renţierea lui de restul realității feno 
memnale, Spscificul operei de artă n 
se poate conlunda cu „,spercializarea'“ 
conţinuturilor artistice, în sensul sepa- 
rării lor de conținuturile altor științe 
fenomeniste. Nu în sensul fenomenului 
operează cenzura metafizică a valori- 
lor, deci în sensul absolutului; dacă e 
permisă reamintirea distincțiunei kan 
tiene: în sensul numeral. 

Astfel înțelegem afirmațiuni ca cele 
următoare: „Nu tăgăduim existenţa 
unor concepţii despre religie, filosofie 
şi artă; stilizate după tipul specialită- 
ților, ci numai valoarea și oportunita- 
tea unor astfel de concepţii“. Căci „o 
lilosofie redusă la cunoştinţa coordo- 
natoare a fenomenelor, o religie sim- 
plificată la simpla ei funcţiune senti- 
mentală, o artă mărginită la unicul ei 
element estetic, sunt alcătuiri mai să- 
race decât acele forme de filosofie, re- 
ligie şi artă care întrețin legături în- 
tre ele și ajung prin înrădăcinarea lor 
în terenul comun care le hrăneşte, la 
întreaga lor plenitudine“ (op. cit. 14). 

Incercarea pe care a făcut-o roman- 
tismul de a „solidariza“ valorile, pe 
cale de a se „autonomiza“ în sensul pu- 
rismului  fenomenist și pozitivist al 


metafizico“: de către d. Tudor Vianu, 
In câteva capitole substanţiale (,,Poe- 
ezie și Mitologie“, „Poesia filosofică“, 
„Filosofia ca poesie'), cu competenţa 
şi erudiţiunea la care ne-a deprins au- 
torul „.Eisteticei''* — sunt analizate con- 
diţiunile potrivit cărora se impune con- 
cluziunea că acelaşi conținut de valori 
spirituale poate fi exprimat fie prin 
intuițiile poesiei, fie prin abstracţiile 
filosotiei. Ni s'a arătat astfel că deoa- 
rece comunică prin rădăcinile lor, poe- 
sia n'are nevoie să împrumute conţinu- 
turile doctrinare ale filosofiei, pentru 
a-şi deschide drumul către revelaţiile 
cele mai adânci ale spiritului. În ra- 
mura ei care nu s'a pozitivat, care nu 
s'a consacrat cercetării fenomenelor și 
n'a devenit știință, filosofia rămâne în- 
cercarea de a cunoaște absolutul. Poe- 
sia adevărată și marea poesie pătrunde 
şi ea până în sfera absolutului, pe care 
îl mijlocește însă nu atât în forma cu- 
noaşterii, cât în aceea a experienţei. Şi 
nu prin ajutorul rațiunii şi al concep- 
telor, ci prin acela al fantasiei şi al în- 
tuiţiilor“ (pag. 87). Afirmațiunea fă- 
cută mai înainte, apare întemeiată: 
„Adevăratul artist nu se opune dile- 
tantului prin specialitatea, ci prin în- 
tegritatea sa. Imaginile particulare ale 
artei sunt totdeauna susținute de un 
sens universal 3] lucrurilor, în cât cîne 


intră întrun contact potrivii cu ele, 
străbate până la perspectiva de totali- 
tate a lumii și a vieții. D. Vianu citea- 
ză adecvat vorba lui Mallarme, care zi- 
cea că „ii lipseşte orice competenţă, în 
afară de absolut“. Prin rădăcini, adică 
în sensul absolutului, artistul şi gândi- 
torul întreprind aceiași operă creiatoa- 
re de cunoaștere a realităţii ultime. 


1) „Filosofie şi poezie“, cd, 
Oradea, 1937, pag. 9. 


„Familia“, 





UNIVERSUL LITERAR 





7? Octombrie 1939 





NTA 


oo Ractie gs. 





Ascultă: cu mioarcele şi cânii 
baciul mtoriţii sua cobăit. 

Ascultă: plânsă, ciutura fântânii 

din fund de basme scoate veac topit. 


Pe unde calcă pasul, se ridică 

un cântec lin ca foşnetul de brazi. 
Suspină'n glod o tâmplă de Viădică 
sau, lung, şopteşie mâma unui cneaz. 


Ascultă: ruga spusă la culcare 

de pruncul tău, cu glas tremurător, 
e-aceiași rugă limpede, pe care 

au spus-o cnejii în iatacul lor. 


Porneşte vânt prin trestii dunărene 
să ducă duhul prinţuiui mrăjer, 
sin seri adânci, nu luna sue-alene, 
ci cusma basarabului, pe cer. 


Din or'ce sfânt răsare o troiță 

şi-un lem de grâu din pieptul unui aac. 
E poate-o frunte grea de jupâniţă 
urciorul pus, la cină, în cerdac. 


Priveşte: drumul ăsta scris în vreme 
vine din morţi, din doină pare tras, - - 


La denii, sub icoane bizantine 
zu Preciste în zâmbet daurit, 


Câră plugul se infige dârz în brazde 
an Strămbă Lemne spintecă în lut. 

Dorm Feţi-Frumoşii'n crini, şi din obraz de 
Sânziene albe zarzări au crescut. 


ingenunchiat alăturea de tine şi carul greu, con praful serii geme, 


se roagă Ştelan-Vodă, prea smerit... e fraie cun bătrân iconostas. 


Şi-acest plaivas cu jocuri azurate 
cu care, tu poete, umbre ţeși, 
cu pragul mânăstirilor e frate 

si cu opinca crspră de plăeş. 


Vino şi-ascullă veacurile Ţării 

cum trec pe drumuri, seară, după oi. 
Ascultă: nu bat clopotele zării, 
inima Țării cântă peste noi! 


Ce ochi surâd în floarea de răsură ? 
Ce trup de fată tremur&'n rogoz? 
Pe unde lreci, rădvamele trecură 

la nunţi şi la botez de voevozi. 











Provocare 


nor club. Sportiv: Corul Al 


Prin aceasta avem onoarea 
să vă provocăm la un match 
de foot-ball-miuţă pe terenul 
Ţăcălie, Duminică 12 Septem- 
brie, ora 4. d. a. 

Fiecare echipă va aduce 
minge. 

Arbitru se va alege pe teren. 

La trei cornere se va bate 
un unsprezece metri. 

Echipei învinse cu 13-0, i 
se va lua mingea și echipa- 
mentul. 

Hip! Hip! Hura! 

CAPITAN: Tăchiţă Corcodel. 

PREȘEDINTE: Nicu Pantaze 
SECRETAR GENERAL: 

Luţă Ionescu 

CASIER: Ilzu Ghidale 


Club sportiv „Albatros“ Filaret 





'Făchiţă  Corcodel şi Nicu  Pantaze, 
cu ghetele la subțioară, își așteaptă 
echipa în colț, lângă băcănia lui Papa- 
ianopol. 

— Ei, ai dracului! ce nu mai vin 
ăia ? 

— Te pomenești că tocmai Luţă cu 
mingea, ne-o face.., 

Domnul Papaianopol scoate capul in 
ușa prăvăliei sale cu delicatesuri și-i 
întreabă într'o doară pe voinici. 

— Da ţe bre baeţica me rog, unde 
ve duţeţi cu ghetele alea la subțioare. 
La ţismerie? L.a baie, bre? 

Căpitanul echipei „Albatros“ prive- 
şte de jos în sus balotul de osânză, își 
aduce aminte că tocmai alaltăeri a to- 
cit la istorie pe Tudor Vladimirescu, şi 
scuipă prin  strungăreață, sfidător, 
drept între ghetele măslinarului fana- 
riot. 

— Avem match, șefule. 
foot-ball pe 'Țăcălie. 

Din josul străzii apar gâfâind, încă 
trei jucători cu șepei de liceu puse l:o- 
țeşte pe-o ureche și cu tricouri băl- 
țate pe subt uniformele de culoarea tu- 
tunului, 

— Să știi că dacă nu vine Maciste, ne 
ardem — suspină elegiac preşedintele, 
ronțăindu-și unghiile şi savurându-și 
tot deodată, insigna de carton din 
piept: A. 

Dar de după colț apare legănându-se 


Match de 


Pi atu ah 


UL 
A 
be 

d. 








Miuta pe Țaecaăalie 


mătăbhâălos fundașul echipei poreclit 
Maciste, ucenic de frizerie şi stâlp de 
încredere a] campionilor din Filaret. 

Acum nu vine Luţă. Și dacă nu apa- 
re el, „Albatrosul'“ n'are minge. 

— V'am spus eu — vorbeşte ca un 
bătrân înţelept Ghidali. Un așa club 
ca al nostru trebuie să aibă deja și un 
sediu. Mă rog, să facem ceva serios. 
Imi plătiți mie o cotizaţie pă lună și 
facem sediu la noi la magazin... Nu eo 
ideie ? 

Cu toată ideia casierului, Luţă tot 
nu apare. 

Panică. 

— Poate că nu-i dă voie tat'su, că 
ştii că i-a luat alaltăeri notele dela li- 
ceu şi ce prăpăd a fost... 

— Numai de nar zice ăia dela „Co- 
coşul Alb“ că nu ne-am prezentat de 
frică... 

— N'ar [i bine să-i fluerăm la poar- 
tă? — propune unul. Cel puţin să ne 
dea mingea să nu întârziem. ni 

Propunerea se aprobă. Cei şase trec 
pe Niton. se opresc la o poartă verde şi 
încep să turluluiască, stârnind lătratul 


dit într'o parte cu sârmă ghimpată. 

După umărul de cărămidă al unei 
case, pălăria soarelui salută ceremonios 
și galben, ulițeie până departe. 

Pe-o frântură de zid, deasupra unui 
arhipelag de urină, o mână puţin di- 
bace, a desenat un cocoş cu plise de 
pelican. Deasupra, aceiaşi mânâ. a ca- 
ligratiat analfabet: 


CLUBU SPORT COCOȘU ALB 


Cei țrei albatroşi, însoţiţi încă de 
vreo trei pitici capturați pe drum ca 
galerie. au dat sârma la o parte și-au 
intrat miraţi că pe teren nu-i decât un 
câine jegos, cu ochi buni, care se apro- 
pie de ei, ciulind două urechi de licean 
tuns numărul zero și bălăngănind o 
coadă ca un Hardmuth,. 

După zid apare însă un uriaș, răsu- 
cinndu-şi iarba unui început de mus- 
taţă. 

— Cei cu voi mă neică? 

Găliganul se apropie şi mângâie o- 
brazul de sidef al președintelui. 

Albatroșii sunt cât furnicile şi Nicu 


de NEAGU RADULESCU 


mavem timp, strigă scurt Ghiţă Gâ! 
Lung. 

Tăchiță  Corcodel așeză cuminte 
mingea într'un centru imaginar şi şcpti 
iui Ghidali: 

— Vezi că în tine ne e speranța, că 
ştii să driblezi. Eu îţi pasez ţie, tu dri- 

lezi doi, îmi pasezi mie, eu mai dr.- 
blez doi şi-ţi pasez şi tragi la poartă. 
Şi intră la om mă, să nu-ți fie frică. 
M'auzi tu? Să nu-ţi fie frică! 

— Mă! Nu mi-e frică deloc! o sa 
tac un joc de clasă! — dârdâia ovreia- 
șul atât de tare că parcă pistruile e 
pe obraz i se scutură și cad jos pe mai” 
dan. 

— Ce vo: îmcaţi cu ghete? — între- 
bă mirat Lisuii::i:. Ce <unteți proşti? 
Ptiu! Proşti sunt ma Vanghele! Păi 
bine bă noi jucăm ca în Spania, cu 
picioarele goale. Nu se poate să jucăni 
noi așa şi voi altfel, că ne loviți la țur- 


loaie. Puneţi ghetele lângă gol. Hai, 
n'auzi, mișcă ! 

Cei șapte se executară. 

— Dar arbitru? — îngână un al- 


batros, 





unui câine. In casă, domnul lonescu 
ciulește geodată urechile, se ridică din 
pat într'un cot şi aruncă nervos „Uni- 
versul“. 

— Miţoooo ! N'auzi cucoană ? Ia vezi 
că iar au venit golanii ăia să-l ia pe 
fi-tu Ja folbal. Ia uite nene nu mai poți 
să-ți faci digestia din cauza lor. fi 
drastice : bagă de seamă să nu-l laşi să 
plece că îi rup urechile. Să înveţe mă- 
garu', că diseară îl ascult. Inţeles ? 

Dar până când să-și deplaseze coana 
Miţa batoza celor nouăzeci de kilogra- 
me, Luţă a şi sărit pervazul ferestrei, 
ținând sub braţ mingea No. 4, cu două- 
zeci şi patru de bentițe, ca pe un cap 
al lui Mihai Viteazul, justificându-se 
coechipierilor : 

— Nu vrea bă să-i intre 'n cap lu' 
tata că am ștofă de internaţional! 

Puși sub presiune, băeţii au luat-o 
la goană, așa cum le stă bine unor ade- 
văraţi foot-ballişti. După colț s'au oprit 
brusc, cu obrajii ca miezul de harbuz, 

— Ascultă bă! — a spus  Tăchiţă 
Corcodel — n'ar fi bine să trecem pe 
subt balconul lui Zozo? Așa, doar să 
ne vadă fata că plecăm la match. 

„Albatrosul'' a cotit deci în monom 
pe o stradă alăturată. 

La o fereastră, capul rotund de lună 
plină a lui Zozo, Julieta echipei și e- 
levă la „Pompilian“, a surâs galeș și-a 
trimes o bezea, celor șapte argonauţi 


cari treceau cu piepturile bombate şi'n 
pas de zece Mai. 


Pe urmă, reprezentanţii Filaretului 
au pornit în trap, nemai oprindu-se de- 
cât pe Arionoaia, într'o simigerie, unde 
și-au încărcat buzunarele cu semințe. 


Ţăcălie. 
Un maidan ca o piele de vacă, îngră- 


Pantaze de abia poate să bâlbâie: 

— N... n... nn... noi suntem ăia cu 
provocarea. Am venit să ju... jucăm... 
N... n. noi suntem echipa „Albatros“. 

— Cum ? 

— A... A... Albatros! 

— Ce-i aia „Albatros“ mă ? — se în- 
cruntă găliganul scotocind prin buzu- 
nar un muc de ţigare. 

Echipa intră în pământ. 

Nimeni nu știe ce-i aia „Albatros". 

Nici chiar Luţă care a găsit cuvântul 
ăsta într'un dicționar franțuzesc, oda- 
tă când scotea cuvinte, 

— Pe mine mă cheamă Uşchilă — se 
recomandă găliganul — sunt de fami- 
le bună şi împlinesc de sfântu Gheor- 
ghe 19 ani. Zi voi sunteţi ăia! Brava 
băeți ! Zi venirăţi să ardem un folbal. 
Bun nene, stai să guiț băeţii! 

Puse palmele pâlnie la gură și ţipă. 

Guliver în țara piticilor. 
ăăăăă Că uite 
ipechimenele astea din Filaret cică să 
jucăm folbal. 

De după zid, apăru atunci un cap, 
apoi altul și în fine vreo zece golani 
cari jucau acolo rişca. 

Reprezentanţii mărunți ai Filaretu- 
lui se dosiră unul după altul şi toţi du- 
pă Maciste, care tremură ca varga și e 
galben ca un porumb. 

— Unde e căpitanul? întrebă Uşchilă. 

Tăchiţă Corcodel,  împiedicându-se, 
se strecură îngheţat în primul flanc. 

— Bate laba 'mcoa' !.., Să ţi-i reco- 
mand. Asta e Ghiţă Gât Lung, ăsta e 
Vanghele Militaru, ăsta e Gore Gingie, 
ăsta e Lică a lu Chioru, ăsta e Falcă 
Prăjită... ăilalții dăi în moaşe-sa. Şi 
acum faceți golurile, Uite, unul colo 
lângă zid și unul ici“. 

— Da minge naveţi? — a suspinat 
Tăchiță Corcodel. 

Din tabăra adversă Falcă Prăjită a 
întors capul fioros. 

— Bășică ?... Da ce, bășică, n'aveti 
voi? 

— Pă)... în pro... 

— Mai bine puneţi toate ţoalele lân- 
gă gol şi mai încet cu muzicuța, că 


— Jucăm fără arbitru — se  răsti 
Lică a lu' Chioru —- flueră unu' din 
noi. Uite aşa cu deștele în gramofon 
Adu bășica. 


Mingea e acum în centru şi Tăchiţă 
Corcodel driblează. 

— Ai tu Nicule ! 

— La mine Tăchiţă ! 

— Așa Nicușor! 


— Pas! Pas! 
— Nu-l lăsa Maciste ! 
— Șut! Şut!? 


— Dă-i cu capul! Vezi că te atacă! 

— Acum! Acum! Sunt aici Izule! 

Tăchiță Corcodel, căpitanul, ţrece pe 
lângă găliganii care n'au habar de așa 
ceva, ducând mingea când pe un pi- 
cior, când pe altul şi bate puternic în 
poartă. 

— Goooouol ! ţipă fericit Maciste. 

— Unu la zero! Goooool! sare în 
sus şi Luţă. 

— Goooool ! — miorlăie și un băie- 
țaş din galerie. 

— Bine e: gol, spune și Ușchilă și 
Gore Gingie şi Vanghele Militaru. Da 
noi nu mai jucăm. Uite aşa. Ne-am 


voi baeţica? — întreabă mirat 





plictisit. Noi jucăm ca în Spania. 
Ne-am plictisit. Ne'cem la rişcă. 

— Păi bine șefule, aşa ne-a fost vor- 
ba? — îndrăsnește Nicu Pantaze să 
mormăie — iscăliți măcar provocarea 
că aţi mâncat bătaie cu 1—0 în minu- 
tul cinci şi că v'aţi retras după teren. 

— Noi bătaie?! Nu fii obraznic, bă 
Mucosule ! Ai făcut milităria ?  Hai-? 
Ia fă-te incoa' Vanghele să le mutăm 


ăstora vasilca! Pune mâna pe ţoale 
băiete. 
Albatroşii fac ochii mari implo- 


rându-l parcă pe Maciste să intervină. 

Dar stâlpul clubului îşi simte genun- 
chii de ceară caldă șin pantaloni un 
şurub care se strânge. 

— Ce-ai cu noi nene? Nene Ghiţă! 
Nene Vanghele! Am făcut noi ceva? 
Nene Ghiţă |... 

Luţă şi cu Izu Ghidale pun mâinile 
la piept ca ingerii. 

— Nene ! Nenicule ?... 

Ghiţă Gât Lung nu sc lasă însă im- 
presionat. 

— Vanghele. Ia şi băşica mă ! Că i-o 
duci lu nepotă-tu. 

— Uite-o! 

După piciorul lui Maciste, Ghidale 
prinde glas. 

— Hei domnu! Domnu' vă rog! Ce 
sunt manierele astea pe dumneavoa- 
stră ? Nu vă convine scoru' unu' la ze- 
ro? N'a că noi vă dăm cinci goaluri 
de pomană! Vă convine vă rog? Iscă- 
lim imediaț provocarea că ne-aţi bătut 
cu cinci la unu... 

Dar clubul „Cocoșul Alb“ din Țăcă- 
lie, dispare după zid, pierzându-se 
printre uiiți. ca și când nici nar fi 
fost. 

— Nici cu zece la unu, nu vă convi- 
ne? — ţipă disperat Izu Ghidale. 

Luţă, Nicu şi Tăchiţă, au început să 
plângă. Intâ: încet. în surdină, apoi 
tare ca din goarne. 

Când nu sa mai văzut nici fir de 
praf din adversari, Maciste a dus 
pumnii la piept și-a descleştat fălcile 
și sa pornit să urle. 

—— Huooooo! Hingherilor! Huo, cio- 
flingarilor. Ne-aţi luat hainele şi min- 
gea, ă! Unde sunteți că vă rup picioa- 
rele! Hingherilor! 'Ţăcălăgiilor! Las'că 
o să vă arăt eu vouă! i 

x 


Pe cerul 'Țăcăliei a apărut luna. O 
lună albă ca o teză dată la matematici. 

Şapte oameni mici, trag pe lângă zid 
şapte umbre deșirate. 

Un sergent flueră 
se parcă la întrecere cu 
Filaretului. 

Albatrosul se târăşte tăcut pe lângă 
uluci. 

—— Nu treceţi bă pă Nifon! — şueră 
unul. Că ne așteaptă Zozo la fereastră 
şi ne vede așa... 

In colț la băcănie domnul Papaiano: 
pol somnoros irage tocmai oblonul. 


prelung, luându- 
locomotivele 


Trebuie să fie unu. 


— He! Lume nouă bre! Da ţe e cu 
băca- 
ismene 
reciți, 


nui, — ţe umblaţi noaptean 
sin cămase ca stafiile? Să nu 

















Albrecht Durer 


L 


Autoportret (Prado) 


Pictorii din școala spaniolă nu erau 
singurul prilej de atracţie, în spaţioa- 
sele încăperi ale Muzeului de artă şi 
istorie genevez unde-și găsiseră vre- 
melnică ospitalitate. Sala primitivilor 
flamanzi, sălile Rubens și Tizian riva- 
lizau în magnificență cu operele lui 
Velazquez, Greco şi Goya, recoltând 
jerbae unor superlative împestriţate 
de toate dialectele globului. 

intre cele două scene de vânătoare 
în cinstea împăratului  Carol-Quintul, 
migălite de Cranach cu o meticuloasă 
ferocitate, „Ispitirea sfântului Anton“ 
de Hyeronimus Bosch dar mai ales a- 
pocaliptica viziune a lui Brucghel — 
„Triumful morții —atrăgeau atâta mul- 





Expoziţia 
dela New-York 


de PAUL MIRACOVICI 


Se pare că expoziţia dela New-York — în 
întregu) ei — nu a depășit semnificația celei 
din 1937 dela Paris. De obicei aceste mani- 
lestațiuni suat rezumatele unei epoci, un 
bilanţ dacă se poate spune, al activităţii o- 
menești, fie că ela exprimă aspiraţiile la 
bună stare prin mijloace tehnice, fie că prin 
«forturile artiștilor se încearcă definirea unui 
stil cât mai propriu vremurilor. Toate expo- 
ziţiile universaie au avut acest caracter. Cea 
dintâi, pe la 1860 dacă nu mă înșel, a fost 
tăcută sub semnul technicei născânde a zile- 
lur noastre, Aceea din 1889 care ne-a lăsat 
turnul "Eiffel a accentuat și mai mult această 
tendinţă. Ele au reflectat preocupările artiş- 
tilor numai în măsura în care organizatorii, 
intotdeauna ofitiaii, s'au adresat acelora cari 
întradevăr r:prezentau rontemporaneitatea. 
De acea, expoziţiile universale nu sunt pre- 
ludiiie revoluţionare ale zilei de mâine, nu 
periecţionarea invenţiunilor vechi constitue 
“lementul revoluționar, ci cum spuneam mai 
zuSs sunt rezumatele unei epoci trăite, Privită 
în lumina acestor idai, expoziția dea Nem” 
Yorl: nu credem că va fi adus o mărturie 
vaabilă a lumei de mâine cum a fost intitu- 
dată. Cel mult ea e o oglindă fidelă a timpu- 
lui nostru. Sub aspectul acesta nu €e nicio 
îndoială că, cu spiritul lor specific şi cu mij- 
loacole tor incomparabile, americanii au re- 
alizat lucruri cu deosebire interesante. Tim- 
pul a fost preu scurt între expoziția de la 
Paris din 193% și aceea din 1939, ca să poută 
fi depășită altfel decât prin ingeniozităţi sau 
perfecționări technice; a trecut prea puţin 
timp dela una ia alta pentru a se putea ca- 
pitaliza frământările și cercetările închise în- 
tr'o epocă. Din această pricină, o mai netă 
ăcosebire ds caracter au avut expoziţiile de 
artă decorativă din 1925 şi acea din 1937 
(nu pomenim de expoziția colonială care avea 
o teză mult prea accentuat exotică). Prima a 
oficializat cubismul,  popularizându-l. Din 
sfera inaccesibilă celor mulţi a atelieruui 
«artistului, l-a coborit în stradă, în baruri și 
in cămine, dând naștere „stilului cubist Cu- 
bismul, care ieşise din preocupările celor cari 
experimentău noui forme de gândire, nou: 
mijloace de tălmăcire a sensibilităţii contem- 
porane, a căpătat o lovitură definitivă cu e- 
seasta, ceeace ilustrează încăodată limpede că 
aceste manifestaţiuni nu fac de cât să urme- 
ze şi nici decum să precoadă spiritul vremii. 
Au trebuit 20 dc ani cubismului ca să capete 
consfinţirea oficială. (E destul de răspândită 
greşeala de a situa începuturile acestei miş- 
cări după război. Adevărul e că după răsboi 
a început şi succesul ca şi deciinul său). Cu- 
minţenia, încercarea de a armoniza  nouile 
experiențe cu vechile învățături ciasice cari 
au caracterizat expoziţia din 1937, nu sunt de- 
cât aspectele eforturilor eroice ale generu- 
țiilo: de după răsboi de a inventa o discipli- 
nă, de a reveni la un umanism mai propriu 
vieții într'o cpocă de excesive abstractizări 
şi de false fantezii în beton armat. 


* 


Participarea noastră la expoziţia dela New 
York prin gustul ales şi prin originalitatea 
sa, a tost o importantă contribuţie la reușita 
ei. Important mai ales sub raportul artistic 
(technicește nu poate fi vorba să concurăm 
pe americani). 

In marea întrecere de noutăţi, noi am adus 
prospețimea artei noastre populare, frânturi 
din operele artiştilor noştri şi în cuprinsul 
intregei expoziții, candoarea unui suflu încă 
nemecanizat. D. prof. Gusti a știut, alegân- 
du-și colaboratorii, să dea concursul nos- 
tru maximum de autenticitate. Astfel, arhi- 
tecții, d-nii Cantacuzino şi Oct. Doicescu sunt 
dintre arhitecţii români printre cei cari își 
vor lega numele de această epocă prin pro- 
funda 'or originalitate şi pria capacitatea lor 
de a da înţelesuri noni arhitecturii noastre. 
Colaborarea apoi a artiștilor de talia lu: |. 
Jalea, C. Medrea, P. Grant, M Constantines- 
cu. Mihail Onofrei, Ștefan Constantinescu, A. 
Demian, Mircea Basarab, Mazilescu şi alții 
ale căror nume îmi scapă, au contribuit la ad- 
mirabila prezentare a pavilioanelor noastre. 
Expoziţia dela Dailes ca şi filmul prezentat 
cu acest prilej, sunt mărturii elocvente ale 
vrednicie: româneşti. Fără îndoială, reduse la 
înfăţişarea simplă de alb și negru a fotogra- 
fiei, lucrurile sunt lipsite de farmecul ce-l 
împrumută culoarea, dar chiar aşa fiind, pu- 
blicul e recunoscător organizatorilor pentru 
minunăţiile arătate, minumăţii care ar fi ră- 
mas ascunse fără această iniţiativă. 








UNIVERSUL LITERAR 








Capodoperele muzeului Prado la Geneva 


țime de privitori, că trebuia să-ţi aş- 
tepți răbdător rândul perindării pe di- 
naintea lor. Nici trupeșele zeițe durde, 
cu galeșe uitături din „Judecata lui 
Paris" de Rubens, nici nurii ispititoa- 
rei „Maja desnuda“* a :lui Goya, cu 
priviri și mai îmbietoare încă, nu 
isbuteau să facă uitată oroarea le- 
giunilor de schelete pornite într'un 
iureş allegro, cu nu știu ce sprintenă 
jovialitate, la asaltul împotriva vieţii. 
Intâlnirea cu Brueghel prilejuia una 
din acele revelații a căror amintire e 
ca un drum fără intoarcere spre un 
trecut de inocentă și netulburată igno- 
ranţă. Viziunile dantești ale unor De- 
lacroix sau William Blake (ale cănui 
ilustrațiuni ia „Infernul“ se puteau 
vedea la „Tate Gallery“ din Londra) se 
resimţeau întrucâtva de a fi comenta- 
riile unor reminiscențe literare, pe fi- 





Rubens 
_ Portretul reginei Maria de Medicis (Prado) 


rul cârora spectatorul trebuia să facă 
sforțarea de a urca în întâmpinarea e- 
moției originare a artistului, dar lune- 
carea atenției înspre anecdotic, în ca- 
zul „Triumfului morţii“, departe de a 
sfărma cercul magic al contemplaţiei, 
înlesnea absorbirea în ea până la de- 
săvârşită uitare de sine. Precizia agre- 
sivă a desenului, — contur limitativ de 
culoare şi mijloc de expresie, în acelaş 
timp, de-o neînchipuită îndrăzneală 
devenea atunci revelatoare, dincolo de 
aparenta „groază“ a subiectului, pentru 
aliajul ciudat al acestui geniu de am- 
ptoare shakespeareană, în alcătuirea 
căruia, ca și a dramaturgului englez, 
virulența satirei și scăpărările de ver- 
vă buionă secretează un duh tragic 
exaltant, molipsitor de frenezie imnică. 
Apoteoza şi satira, alegoria şi realis- 
mul grotesc, împins până la caricatură 
și impudoare sunt unele aspecte din 
cele mai izbitor opuse ale artei lui 
Brueghel, armonizându-se totuși în 
sinteza unei viziuni de-o exaltantă ori- 
ginalitate. 

Acolaș geniu neliniştitor ilustrează 
şi „drăcoveniile“ înaintașului său Hye- 
ronimus Bosch, pentru care Filip al 
doilea manifesta o bolnăvicioasă pre- 
dilecție, nedându-se înapoi nici dela 
raptul făţiş ca să-și poată oferi, în lini- 
ştea monacală a Escurialului, spectaco- 
lul nălucirilor de coşmar ale sfântului 





Stilul românesc 


Să amintim acum, în ordine cronolo- 
gică, monumentele mai de seamă rea- 
lizate şi rămase pe pământul nostru, 
încă dela Descălecare : 

In Muntenia: Biserica Sf. Nicolae 
Domnesc din Curtea de Argeş (1359), 
M-rea Tismana (1370), M-rea Cozia 
(1393), M-rea Dealu (1502), Curtea de 
Argeş (1508), Snagovul (1517), Mitro- 
polia Târgoviște (1518), Curtea Veche- 
București (1559), Mărcuţa-Bucureşti 
(1587), Mihai Vodă-Bucureșii: (1594), 
Arnota-Vâlcea (1640), Stelea-Târgovi- 
şte (1645), Cornetul-Vâlcea (1666), Mi- 
tropolia București (1655), Cotrocenii- 
Bucureşti (1678), M-rea Hurezu-Vâlcea 
(1691), Antim-București (1705), Stavro- 
poleos-București (1724), M-rea Văcă- 
reşti-Bucureşti (1724), Comana-Vlașca 
(1700), Curțile Brâncovenești deja Pot- 
logi-Dâmboviţa (1698) şi Mogoşoaia 
(1702), Biserica Colţea-București (1700 
—11715). 

In Midonat Rădăuţi-Bucovina (1363), 
Mirăuţi-Suceava (1378), Bistriţa (1400), 
Bis. Albă din Baia (1467), Pătrauţii 
(1487), Voroneţ (1488), Sf. Gheorghe 
Hârlău (1493), Sf. Niculae Domnesc- 

laşi (1493), Borzeștii (1493), Sf. Ion 
din Piatra (1499), Arbora (1502), Putna 

(1469), Probota (1530), Moldavița (1532), 
Suceviţa (1584), Secul (1602), Drago- 
mirna (1602), Bârnova-lași (1629), Trei 
Erarhi-lași (1639), Golia-laşi (1660), 
Cetăţuia-lași (1672), Sf. Spiridon-lași 
(1804) şi Frumoasa-lași (1836). 

Timp de veacuri sau abătut asupra 
lor multe prefaceri, cari le-au schim- 
bat înfățișarea, totuși, prin cercetări 
recente, s'au putut stabili formele lor 
de origină şi adaosele făcute în urmă 
de vremelnicii stăpânitori. 

Din fericire, acum, aceste monumen- 


li — Şcolile străine 


Anton. E în acelaș timp o răceală inu- 
mană și aprigă fervoare în predilecția 
pictorului de-a amănunţi cu c stranie 
precizie a detaliului înfățişerile care 
mișună în tablourile lui, chipuri fără nu- 
me, iazme ale întunericului și ignoran- 
ței, reprezentări picturale, poate, ale 
unor viţii neștiute sau poate ale unor 
tulburări organice, plăsmuiri ale unei 
lumi larvare, foșgăind în umbra priin- 
cioasă a nopții, a instinctelor şi impul- 
siunilor nesatisfăcute. Atotputernicia 
luminii solare încetează sub climatul 
închipuirii artiștilor nordici, cari popu- 
lează nu numai medilaţiunile anahore- 
ților dar și peisajul monoton al vieții 
de toate zilele, cu vedenii fantastice 
despite în spaime nocturne. 

Alături de aceşti tulburători maeştri 
ai fantasticului, suavitatea inspiraţiei 
din subiectele sacre ale lui Memling, 
era ca un liman liniștitor şi tot atât de 
calmă și sigură părea solitudinea pei- 
sagiului din „Fuga din Egipt“ a lui Ioa- 
chim Patinir, exemplu aproape unic 
în vremea artistului, de ceca ce mai 
târziu avea să fie proclamat ca desco- 
perire modernă şi steag de luptă artis- 
tică, sub firma „sentimentului na- 
turii““. 

In sala următoare, cu tapiţerii înfă- 
țişâna viaţa Sfintei Fecioare, pătrun- 
deai ca într'un sanctuar. ,„Coborirea de 
pe Cruce“ de Rogier van der Weyden 
şi o mică „Fecioară cu pruncul“ de a- 
celaş, erau singurele tablouri expuse 
acolo. „Prea multe capodopere" s'a spus 
de către unii, cu prilejul extraordina- 
rei manifestări de artă care a fost ex- 
poziţia dela Geneva. Exclamaţia poate 
părea frivolă, dar nu lipsită de 
onestitate; cred chiar că exprimă su- 
gestiv succesiunea dramatică după 
care se învălmășau, în continuita- 
tea emoţiei necontenit diversificată pe 
care o încercă vizitatorul acelei expo- 
ziții, așteptările, surprinderile, preve- 
derije înșelate,.. Spun asta, pentrucă 
mi-ar fi încă greu să-mi amintesc de 


Roger van der Weyden 





vV 


te sunt puse sub ocrotirea legei şi sub 
privigherea Comisiei monumentelor is- 
torice, astfel ca să nu se mai poată re- 
peta greșelile din trecut, 

Aşa dar, iată în ce atmosferă priel- 
nică începe să se redeștepte, după un 
somn de veacuri, arta strămoșească, 
chemată la o nouă viaţă de către ante- 
mergătorii Renașterei artei pământene. 

Dar, după cum în Renașterea italia- 
nă, un sfânt Francisc d'Assisi şi un 
Dante au aprins flacăra unei lumini a 
cărei strălucire sa revărsat şi peste 
pământul nostru, iar avântul -lor a în- 
sufleţit pe rând penelul lui Cimabue și 
Giotto, dalta lui Nicolo Pisano, Dona- 
telo și Ghiberti, cum şi inspiraţiile gi- 
gantice ale lui Rafael şi Michel-An- 
gelo, tot aşa şi la noi, tradiţia şi dati- 
nele strămoșești, păstrate cu slințenie 
în cronici şi pisanii, biserici şi mână- 
stiri, în limbă, port şi cântece populare, 
au însufleţit gândirea şi limba unui 
Cichindeal, Văcărescu, Sihleanu, Elia- 
de, Mureșianu și Alecsandri, iar aceste 
făclii, ce luminau și încălziau arta ve- 
che românească, în toate aspectele ei, 
au trecut din mână în mână, aprin- 
zând geniul strălucitor al lui Emine- 
scu, care de pe culmile lirismului și 
gândirii lui, a revărsat lumina pe în- 
tregul câmp al artei noastre contem- 
porane. La această lumină și-a putut 
lucra în tihnă Aman, pânzele lui, re- 
înviind amintirea  voevozilor noștri și 
proslăvind-o pe a luptătorilor dela Gri- 
vița şi Plevna. După el, Grigorescu re- 
varsă o lumină nouă asupra ţăranului 
nostru, în toate împrejurările unei 
vieți pline de muncă și poezie. 

In rândul lor, sculptorul Georgescu 
eternizoază în piatră pe marele învă- 
țător Gheorghe Lazăr şi ciopleşte în 





de MIHAI NICULESCU 


cele văzute acolo, altilel decâi cronu- 
logic, adică autobiografic, subiectiv. In- 
cerc să aleg, cu stiala profanului, cu- 
vintele în care să vorbesc despre „Co- 
borirea de pe Cruce“ a lui van der 
Weyden, artistul ce s'a rugat ca nimeni 
altul, în arta şi cu uneltele pictorului, 
Sentimentul religios nu a fost vreada- 
tă raai covârșitor exprimat decât prin 
demnitatea suferinței de pe chipurile 
și din atitudinile personajelor sacre în- 
fățișate în această operă. 

Câteva realizări portretistice excep- 
ționale, semnate de Tizian, Rubens, Ra- 
fael, Direr, Van Dyk şi Antonio Nforo 
sau Mor, olandezul hispanizat dela 
Curtea madrilenă, împodobeau sălile 
învecinate, unde mai cu seamă Rubens 
strălucea cu o somptuozitate fără egal. 
Nici un alt pictor nu a glorificat cu 
atâta elan cuceritor, vigoarea și frumu- 
seţea fizică, splendoarea aparențelor și 
voluptatea formelor feminine, modelate 
cu o pasiune care uitând că toate sunt 
pieritoare nu pare să-și amintească de- 
cât de mângâerile date și primite. 

Alături de magnilicența cu adevărat 
regală a lui Rubens, de rodnicia geniu- 
lui său artistic, austeritatea unui Du- 
rer, în cel mai frumos al lui autogor= 
tret, de-o măestrită cumpătare în ex- 
primarea picturală -— era una din aiă- 
turările cele mai pasionante. Poate fi 
mai deplină bucurie — mă întrebam — 
decât a ochilor cari au văzut, şia 
sufletului hărăzit să pipăe prin lumi- 
nile lui cele mai agere şi mai puţin în- 
şelătoare ? Vine şi vremea  înţelopciu- 
nii, niciodată prea târziu, mă ispiteam 
singur: 


Quas-tu vu dans ton exil? 
D'sait âă Spencer sa frmme, 

A Rome, ă Vienne, ă Pergame 
A Calcutta ? Rien !... fit-il... 
Teux-tu voir ie monde? 
Ferme tes yeux, Rosemonae 


Fără'ndoială, Giraudoux. dar după 
ce vom fi văzut.. 


Coborirea. de pe cruce (Escurial) 





de arhitect 1. TRAIANESCU 


marmură chipuri de 
niţe. 

in această eflorescență de talente şi 
creaţiuni noui, răsare impunătoare fi- 
gura arhitectului Mincu. Ochiul lui, e- 
xersat la lumina frumosului clasic, pă- 
trunde în tainele aceluia crescut pe 
câmpia românească, cercetează sate şi 
mânăstiri, și se însuflețește la gândul 
unei Renașteri a arhitecturii naţionale, 
întemeiate pe isvoarele seculare de ar- 
tă din tot cuprinsul ţării. 

În operele lui, puţine la număr, el 
contopește în forme armonioase, înde- 
părtatele isvoare bizantine, sau ale re- 
naşterei, cu  isvoarele artei noastre, 
vechi. 

În pavilionul dela Șosea și în Scoala 
centrală de fete, întrupează  năzuinţe 
noui, cu elemente întâlnite la ţară, iar 
în cavourile dela Bellu realizează con- 
cepţii arhitecturale inspirate din ve- 
chile noastre monumente istorice şi 
din arta clasică. 

După desenele lui, sculptorul își mo- 
delează cei patru evangheliști dela ca- 
voul Gheorghief dela Bellu, cum şi de- 
coraţiile în bronz dela cavourile Ghica 
şi Cantacuzino, — iar pictorul zugră- 
vește bisericuța-cavou Lahovary. 

Elevii lui îl urmează pe calea des- 
chisă de el, ca un premergător al re- 
naşterii arhitecturei şi artei românești, 
altoind o artă nouă pe trunchiul vigu- 
ros al aceleia din trecutul nosiru, 

Vorbind despre urmele acestui trecut 
artistice autohton, Mincu obișnuia să 
spună: „In ochii mei, ele erau ca niște 
rădăcini sănătoase ale unui arbore rupt 
de furtună şi am încercat să pun alto- 
iul meu peste ele. Azi, spre bătrânețe, 
văd că altoiul s'a prins, că a dat roade, 
şi cred că ele vor ajunge departe“, 


voivozi și dom- 


7 Octombrie 1939 mama: 


sr 


Cronica muzicală 
Îi 


Maria 
Cojocăreanu 


de ROMEO ALEXANDRESCU 





Cu moartea sopranei Maria Coiucă- 
reanu, se frânge o carieră lirică plină 
şi serioasă şi dispare un talent dela 
care era legitim să se aștepte o conti- 
nuare abundentă a activării, 
„Operii Române". 


in scena 





Maria Cojocăreanu 


Pierderea pentru instituție este real- 
mente grea, d-na  Cojocăreanu fiind 
una din rarele reprezentante temeini- 
ce ale cântului dramatic, Nu se poate 
uita totodată că Opera pierde nu uu- 
mai o artistă înzestrată și vrednică, 
dar în acelaș timp, îşi lipseşte marea 
familie a cântăreților ei de un exemplu 
de modesție şi de aleasă camaraderie, 
al cărui preţ nu poate fi nesocotit, în- 
tr'un mediu în care sentimentele și ati- 
tudinea fiecăruia, au indiscutabile în- 
rîuriri asupra tuturor. 

Maria Cojocăreanu n'a cunoscut goa- 
na după rol, nici capriciul, invidia, sau 
micile vanităţi, care, nu arareori tul- 
bură atmosfera prielnică muncei arti- 
slice și o încarcă de patimi mărunte, în 
atâtea teatre de pretutindeni. N'a cu- 
noscut nici disprețul rolului de carură 
mai modestă, nici teama de a încerca 
roluri de caracterul cei mai variat, con- 
tribuind astfel în toată măsura dorită 
la bunele rezuitate obţinute de scena 
căreia i-a consacra! o efemeră dar in- 
tensă carieră. 

Maria Cojvcăreanu s'a născut la Bu- 
cureşti în 1902. Incă din cursul pri- 
mar, glasul deosebit de puternic şi de 
sănătos de care dispunea, nu trecuse 
neobservat. Mai târziu, la Insiitututul 
Bolintineanu, unde a făcut cursul se- 
cundar, era întotdeauna chemată să 
cânte la festivități şi distinsă pentru 
calități lirice vădite. A început studii 
muzicaie, urmând câțiva ani cursuri 
particulare de pian, apoi sa înscris la 
Conservator, numele de alţă dată al A- 
cademiei regale de muzică, la clasele 
d-nei Aslan (canto) și regretatului mu- 
zician şi îndrumător artistic, D. G. Ki- 
riac (teorie). 

La examenul de absolvenţă, se di- 
stinge, luând parte și la producţia pu- 
blică a clasei de operă, când interpre- 
teuză cu promițător succes pe Tosca 
(actul a! II-lea), sub conducerea muzi- 
cală a d-lui Egizzio Massini şi cu or- 
chestra conservatorului, admirabil e- 
ducată, în vremea aceea, de maestrul 
Alfonso Castaldi. 

Scurt timp după sfârşirea studilor, 
este angajată la „Opera Română“, un- 
de se face imediat apreciată de direc- 
tiune, colegi şi public, pentru capaci- 
tatea evidentă a dotării vocale ce do- 
vedește cât şi prin conştiinciozitatea 
şi convingerea cu care își prepară şt 
cântă rolurile. 

Printre cele mai însemnate creaţii 
ale artistei, trebue citate acelea din 
operele: Aida, Balul Mascat, Ernani, To- 
sca şi Lohengrin. Totuşi, Maria Cojo- 
căreanu a putut apare în condițiuni tot 
atât de fericite, în roluri foarte dife- 
rite, ca structură și gen, de acelea men- 
ționate mai sus, spre pildă, în „Nunta 
lui Figaro“, „„Falstaff“, „Cei patru bădă- 
rani“, ba chiar în opereta „,Voevodul 
țiganilor“ în care, alături de tenorul 
Emil Marinescu, dotat deasemeni cu 
mari resurse de mlădiere în trecersa 
dela o categorie de roluri la alta, ob- 
ținuse un succes categoric. Dela acea- 
stă frumoasă aptitudine de adaptare la 
variatele cerinți ale carierei lirice, era 
încă mult de așteptat, dela Maria Co- 
Jocareanu. 

Moartea timpurie care a lovit-o, tre- 
bue deplânsă, atât prin golul pe care 
îl lasă în mijlocul forțelor actuale ale 
„Ogperci Române“, cât şi prin pierderea 
morală ce-i provoacă dispariţia unui 
element de cinste, devotament şi dem- 
nitate artistică. 





ze 7 Octombrie 193% 


Ridic ochii de pe caet şi privesc pe 
fereastră. N'aşi putea spune că mă uit 
undeva precis, să văd ceva prin acca- 
stă iereastră din faţa mea. Nu. Privesc 
pe tereastră, dar mă uit de fapt în 
gândurile mele, acolo unde a apărut pe 
nepândite un mic hiatus. Asta mă «- 
nervează. Sunt câteva săptămâni de 
zile, de când scriu, în acest caet, fără 
să simt nevoia de a mă întrerupe, ca 
să-mi potrivesc un gând sau să caut 
vreo imagine. Scrisul a curs abun- 
dent, tăcut, unidelemnos, ca şi viața. 
Peniţa nu isbutea să prididească une- 


ori, talazurile. fluviului, care se vărsa 
din mine. Aveam impresia unei fertili- 
tăţi inepuizabile și scriam fără să mă 
sinchisese de vreun plan, ori necesi- 
tate literară, convins fiind că faptele 
aşa cum se vărsau din mine, erau des- 


tul de interesante prin ele înseși, ca să 
nu mai fie nevoe de vreun tonical 
artei, 

Inţâia oară deci, de când scriu la a- 
cest cact, mă opresc şi mă gândesc cum 
să mai potrivesc faptele. Ochii, la în- 
cepuit goi prin fereastră, se umplu în- 
cet, încet, din cauza pauzei care se pre- 
lungeşte, cu imagini ale lumii de aiara. 
Fereastra e bine spălată. Se văd câteva 
sgârieturi, rămase de la şters pe ea, dar 
îmi închipui că sunt normale și nu le 
dau importanţă. De altminteri ele nici 
nu împiedică întrucâtva ochiul să vadă 
bine, cât mai departe din peisagiul pe 
care-l am în faţă. Salcâmii înalți de pe 
iocul viran de lângă casă, care toata 
iarna sau bătut între ei cu ramurile 
goale, sinistru, ca niște schelete, la fe- 
reastră şi-au schimbat cu totul întăţi- 
şarea. Sunt acum nişte copaci Serloși 
cu frunzişul gros şi tăcut. Ciorchinele 
albe ale florilor fac peste haina lor 
gravă, o găteală sprintenă de mireasă, 
care-mi place teribil. Mă uit la ei şi-mi 
aduc aminte că acum două săptămâni: 
când am început să scriu, mau impre- 
sionat foarte mult nişte crengi de pum, 
cari abia începuseră să mustească a 
primăvară. In două săptămâni a venit 
atâta primăvară pe pământul nostru, 
judecând după aspectul acestor salcâmi, 
încât îmi face impresia că toată lumea 
trebue să fie fericită, așa cum eram cu 
în dimineaţa aceea când am început să 
scriu, Ă 

Dincolo de salcâmi, doi copii se joacă 
in balconul unei case. Imi face plăceir 
să-i văd cu capetele descoperite şi hăi- 
nuţele albe, subțiri pe ei. Asta înseam- 
nă că trebue să fie foarte cald afară. 
Au ieșit probabil gângăniile, musculi- 
ţele, fluturii. He, hei, ce mai stai la ma- 
să, domnul meu; ridică-te şi apropie-te 
de fereastră să le vezi! Trebuia să-ţi a- 
vară cei doi copii cu capetele descupe- 
vite în balcon, ca să-ţi dai seama de 
asta? Nu-ţi închipuiai că florile de „pe 
salcâmi, par avea niciun rost, fără 
concertul de cobze al gângăniilor şi lă- 
ră roiurile de argint ale musculițelur? 
Nu-ti închipuiai că în dovă săptămani 
Dumnezeu e în stare să facă dintrun 
pământ ca un sloi de ghiaţă, un raiu? 
Tată şi o vrabie mică, care se scaldă 
colo'n grădină, în ţărână,; iată şi câinele 
vecinului cum doarme cu burta la soa- 
re. Şi dacă ești mai atent, poţi auzi 
chiar ja uşa casei tale, cum se tocmește 
servitoarea cu zarzavagiul la prețul le- 
găturii de ceapă verde. He, hei, dragul 
meu, a venit primăvara. În două sap- 
tămâni a venit bine primăvara. 

Mă vit la toate și mă apucă o poită 
nebună de aer, de câmp, de verdeață; 
îmi întind oasele învechite şi simt în 
ele o resemnare atât de tristă, că mă 
cuprinde mila. E peste putinţă ca act- 
ste oase să nu-şi fi dat seama in sinea 
lor că a venit primăvara. Numai eu 
sunt de vină că nu le-am dat voe s'0 
guste încă, până acuma. Deschid le- 


reastra şi un val de aer pariumat mă 
dă laoparte şi intră peste mine în 
casă. Las vântuleţul să se joace printre 
hârtiile mele de pe masă şi mă preo- 
cup simţindu-l cum îmi trece pe lrun- 
le, de o rândunică, care îşi face cuibul 
sub streaşină chiar deasupra odăii 
mele. Mi se par toate atât ae noi, încât 
am sentimentul că deschid întâia oară 
ochii peste o primăvară. Mi-aş lua ca- 
pul în palme şi l-aş asvârli ca pe o 
minge în ograda vecinului, pe pămân- 
tul acela cald în care se scălda adinea- 
uri o vrabie. Mi-aş târî obrajii printre 
frunzele salcâmilor unde la umbră îmi 
închipui că trebue să fie infinit de bine 
și mi-ași da drumul sângelui să curgă 
peste oraş, impetuos şi sclipitor ca soa- 
rele. 

Degeaba mă mai gândesc la caet. Nu 
mai pot să scriu. Degeaba mi-am prop- 
tit bărbia în palme şi privesc orașul pe 
sub ochi, demonic, dela înălțimea fe- 
restrei mele. E o prefăcătorie prea na- 
ivă, ca să mai impresioneze pe cineva. 
Nimic nu se va schimba din atmosfera 
peisagiului Klin fața mea. Primăvara, 
această primăvară pe care o înneacă 
soarele şi o hohoteşte râsul sănătos, 
rustic al lui Dumnezeu, nu va da un 
pas înapoi. De aceea mă întorc dela fe- 
reastră, iau caetul în mâini, îl cântă- 
resc şi întruna șin alta şi-l închid, 
trântindu-l hotărît pe masă. Nu este 
timpul să scriu lucruri seci. Scene a- 
ranjate și abţinute. Trebue să dau dru- 
mul elanului pe care l-am oprit între 
pământ şi cer, în mine, Cuvintele 
mele, trebue să fie sonore ca vastele 








UNIVERSUL LITERAR 








ZĂsteptiare= 


bolți de cleştar cari îşi plimbă pe dea- 
supra pământului limbile lungi de lu- 
mină în spațiu, sentimentele mele, a 
tot cuprinzătoare şi grele, ca hohotul 
râsului dumnezeesc care sgâlțâie fre- 
netic toată natura. E timpul muzicii și 
al dansului. E timpul nebunului, tim- 
pul lui Dionysos, 

Imi opresc bătăile inimii şi fac fără 
să vreau un semn de linişte cu mâna, 
ca să stingă înăuntrul meu cele din 
urmă măsuri ale minţii. Vreau să libe- 
rez hergheliile primăverii din liniștea 
cea mai pură; dintr'o tăcere așișderea 
morții ca să gust până la fund emoția 
din care va porni noul cântec. 

In această clipă aud însă, sbârnâind 
soneria şi mă reped indignat la uşe. 

— „Cine e? întreb cu un glas de 
bronz supărat. 

„Poşta... răspund de dincolo de 
ușe, stereotip, pașii cari nici nau apu- 
cat să se apropie că se și depărtează. 

Găsesc pe prag, plicul galben, oficial 
pe care mi-l scrie nevastă-mea și-l ri- 
dic bombănind. „Nici când mu eşti aca- 
să, nu scap de inoportunitatea ta“ — 
zic — și încep să-l stâşii cu degetele. 


Iubitul meu, 


Peste două zile se dă vacanţă... a, a, 
a! Vacanţă, care va să zică, exclam. Am 
ajuns așa dar la vacanţă? Şi nu-mi vine 
să cred. Dar fa: socoteala și așa e. Pa- 
ştile cad anul acesta târziu, în Mai şi 
suntem deja în uitimele zile ale lui 
Aprilie. Vine vacanţa, vine nevasta- 
mea, îmi spun şi mă uit împrejurul 
meu, ca trezit dintr'un vis. 

Casa e așa de goală, așa de severă, 
incât mi se pare că n'am locuit nici- 
odată în ea. Ocup, pesemne, un loc a- 





tât de neînsemnat aci, printre lucruri, 
rintre uși, printre cărți, că nici nu se 
cunoaște. Şi mă apucă pe loc un dor 
stâşietor pentru casa mea, cu atmos- 
fera ei ordonată şi caldă; cu inima ei 
vie şi primitoare de pe vremea când 
era nevasta aci. 

Ochii mi se umezesc şi lucrurile în- 
cețoșate din această pricină, îmi par 
mai stângace și mai moarte ca mai îna- 
inte. Sunt foarte supărat pe servitoa- 
re că sa amestecat în ele şi le-a schim- 
bat astfel. O chem şi-i poruncesc să le 
aranjeze imediat cum le aranja coniţa. 

Ea se uită mirată și tâmpită la mine. 
De când i-am permis să se desbrace în 
faţa mea, capul ei deja tont, a luat 
deabinelea un aer dobitocese. 

— „Păi aşa sunt conaşule“. 

— „Cum așa? lu n'ai dereticat nici- 
odată în casa aceasta, de când a plecat 
conița? 

—,, Ba da conașşule, am dereticat“. 

— „Atunci — spun — de ce susţii 
că sunt tot aşa?“ 

Se uită din ce în ce mai tâmpită 
împrejur. 

— „Eu nu știu ce vreţi dvs. să spu- 
neți — zice — dar să-mi sară ochii da- 
că m'am atins de ceva. 

„Desigur, mă gândesc, e prea proa- 
stă ca să-şi dea seama. 

—,Bine, — spun — pleacă. Până 
vine coniţa, să nu te mai prind prin 
casă. Şi citesc mai departe scrisoarea. 

„Mult așteptata vacanţă, iubitule. 
Sâmbătă seara voi fi iarăși lângă tine. 
Iți voi simţi iarăși aproape, acea splen- 
didă prezenţă, tăcută și ursuză, pe care 
o iubesc atât de mult. Nimic nu-mi 
place mai mult la tine, ca ochii aceia 
cari se ridică de pe o carte, sau din- 
run caet şi se uită cu toate gândurile 
lor supărate la mine. Atunci mă simt 
ca o mică gânganie, pătrunsă prin fra- 
udă în casa ta şi sunt fericită că se 
întâmplă numai atât: că în loc să ri- 
dici piciorul şi să mă storceşti cu talpa 
pantotului, tu eşti atât de bun și se în- 
tâmplă numai atât: te uiţi supărat la 
mine“, 

„Sâmbătă seara deci, iubitul meu, te 
voi vedea iarăși. Nu-ţi spun precis tre- 
nu! cu care vin, pentru că nu ştiu când 
voi termina aci, și prin urmare, ora la 
care voi pleca. Nu-ţi pune mintea cu 
mine, ca să mă aștepți toată seara la 
gară. Nu-mi iau decât un singur gea- 
mantan, așa c'o să mă pot descurca sin- 
gură. Stai acasă și lucrează la marea 
ta operă, de care îmi scrii că eşti atât 
de mulţumit. Sunt fericită la gândul 
că voi veni singură şi te voi găsi lu- 
crând. 


Ileana, coiega mea, cu care ţi-am 
scris că m'am împrietenit, ţine morţiș 
să nu vin Sâmbătă, ca să facem Du- 
minică o escapadă la vie la ea, pe ma- 
lul celălait al Dunării, unde spune că 
e o minunăţie. Dar n'ai nicio grije, deși 
aş Li foarte ispitită s'o fac, nu mă duc. 
Aștept prea de mult timp să ne ve- 
dem şi nu mai vreau să-mi întârzii a- 
ceastă clipă. Te iubesc din tot sufletul 
a ta „nevastă“. 

Biata nevastă-mea, mă gândesc emo- 
ționat; tot ea rămâne fiinţa care mă iu- 
bește sincer pe lume. Orice sar spune, 
nu sunt singur. Nu sunt în tot acest 
univers în care fiecare vierme se bu- 
cură numai de petecul lui de viaţă, o 
ființă părăsită și tristă. Un om se gân- 
dește mereu la mine. Un om pe această 
lume se bucură de lucrul meu şi tră- 
ește la umbra nădejdei mele. Nu e pă- 
cat. — îmi zic, — să se înșele acest 
om? Și mă hotărăsc. Voi munci din 
toate puterile mele, voi munci, până 
voi da în brânci, pentru împlinirea vi- 
sului și fericirea acestui om. 

Mă duc din nou la fereastră, aspir 
tandrul trup al vântulețului de primă- 
vară şi zâmbesc, Zâmbesc unei imagini 
care se închiagă liniștit şi suav din 
erchestraţia mea lăuntrică. Intind mâ- 
na şi mângâi în aer lângă mine, obra- 
zul pur, aproape ca de copil, al neve- 
ste-mii. Imi plec gura şi-i sărut ochii, 
cari se desprind cuminţi şi gravi, din 
exaltata primăvară. 

„Imi pare rău — îmi zic — că n'am 
să-i pot face plăcerea să mă găsească 
acasă la lucru. Sunt prea plin de ea 
acum, ca să no aştept la gară. Sigur, 
vine nevastă-mea. Trebue să mă simt. 
Trebue să mă agit niţel. Mai întâi, ca- 
sa aceasta, n'o pot lăsa în halul în care 
se găsește. [i lipseşte ceva. Trebue să 
mă uit bine să descoper ce-i lipseşte. 
Orice ar spune servitoarea, eu nu pot 
crede că nu s'a atins deloc de lucruri. 

Mă uit atent. Mă plimb şi scruiez 
fiecare colțişor, dar îmi este peste pu- 
tinţă să-i descoper acel ceva care-i lip- 
sește. Scaunul acela din dormitor era 
oare tot lângă geam, cum e acum? 
Acelaș interval, despărțea dulapul în- 
tr'o parte de peretele cu fereastră și în 
alta de peretele cestălalt cu uşi duble? 
N'o fi mişcat toanta cumva divanul? 
Nu i-o [i trăsnit prin--cap că e mai tare 
ca nevastă mea la aranjat? Măsuţa de 
noapte, nu e puţin strâmbă? Masa mea 
de lucru e exact pe locul pe care o pu- 
nea ea? Dincoace în sufragerie nu e 
buietul prea lipit de peretele dela fe- 
reastă? Nu e masa prea în gura odăii? 
Nu e covorul sucit? Nu sunt scaunele 
halandala? Cum? sunt toate lucrurile 
absolut în ordine? Atunci de ce nu mai 
sunt ca înainte, când era ea aici? De 
ce sunt la locul lor şi totuși în altfel? 
Pun mâna pe fiecare, mă opresc, mă 
invârtesc împrejurul lor, apreciez di- 
stanţele, cântăresc massele, urmăresc 
culorile, compar petele de lumină; pe- 
ste putinţă să descoper ce lipsește. Ah! 
dacă n'ași fi sigur că ea va descoperi 
cum va intra în casă! 

Mor de ciudă că n'am fost niciodată 
atent la felul cum aranja ea lucrurile. 
Imi vine să-mi dau cu pumnii în cap. 
Dacă aș ști acum precis care erau di- 
stanţele între ele și pozițiile exacte ale 
unora faţă de altele, mi-ar veni foarte 
uşor să le aranjez cu mâna mea ai- 
doma. i 

Sunt atât de disperat, că nu mai pot 
sta în casă. Mă uit la ceas. De abia 
unsprezece. He! he! oftez, cât mai e 
până în seară! Mă îmbrac totuși în a- 
cest timp şi ies. 

Câinii proprietarului nu mau mai 
văzut de două săptămâni. Nu ştiu: din 
pricina căldurii, sau şi-a bătut cineva 
joc de ei: sunt tunși. Nu mai au din 
tot părul lor frumos şi aspru decât 
unul câteva floace la bot, şi altul câ- 
teva la urechi. Incolo, sar pe mine cu 
nişte corpuri slabe şi vinete de parcă 
sunt jupuiţi de vii. „Lupul“ chiriașului 
de jos şi-a ridicat labele din faţă şi îi 
priveşte peste ulucă din blana lui roşi- 
atică şi densă, ironic, Când dă cu ochii 
de ochii mei însă, nu văd, dar cred 
după cum îmi zâmbeşte, că dă din 
coadă. Mă duc la el şi-i mângăi capul. 
El întinde botul peste labe pe ulucă şi 
mă privește de dedesubi, nu cu toată 
încrederea, dar foarte măgulit, totuşi. 
Ceilalţi doi s'au oprit la câțiva pași de 
noi, şi îl invidiază. 

„Nu vă supăraţi urîţilor, le spun, 
că-mi sunteți dragi şi voi şi mă duc 
spre ei cu palmele desfăcute. Ei îmi 
ling degetele ca de obicei. 

Dar pe mine  îmbrățișarea aceasta 
directă a primăverii îndată ce am ieşit 
în curte, mă exaltă; îmi vine să cânt 
şi dacă sar putea, să sbor. Câinii mă 
petrec până la poartă, sărind din ce în 
ce mai sus, după mâinile mele pe care 
le ridic, bătând moale aerul, ca niște 
aripi. 

Ultima mea imagine despre calda- 
râm, era aceea care-mi rămăsese din 
dimineața văzută în piaţa Sf. Gheor- 


de LUCA DUMITRESCU 


ghe. Din caldarâmul umed se ridicau 
vapori roșiatici spre soare, ca o pulbe- 
re înflăcărată de aramă, cum mă gân- 
deam atunci. Acum, trotuarul este us- 
cat și umbros. Pomii de pe stradă au 
ajuns deja în starea de severitate şi de 
imperturbabilă bărbăţie a frunzişului. 
Cum sa întâmplat asta, nu mă întreb, 
mie îmi plac toate minunile și le cred. 
Dar cum mers pe sub ei aşa, am im- 
presia că cineva foarte generos şi-a 
descheiat cămașa la piept și a început 
să arunce cu amândouă mâinile din 
sân, lumină, verdeață, tinereţe, sănă- 
taie, bogăţie peste lume. Nu ţin cont 
de oamenii cari aşteaptă într'o staţie 
de autobuz, pe lângă care trec şi îmi 
împreun degetele dela mână și fac o 
cruce. Sgomotul orașului, ca al unui 
uriaş cazan care fierbe, mă înghite a- 
poi, anonim. 

Tocmai la statuia Brătianu mă tre- 
zesc. O poiană întreagă cu toate culo- 
rile sale proaspete cu care a blagoslo- 
vit-o primăvara, e răsărită aci în co- 
şurile ţigăncilor, pe o mare întindere 
a trotuaruiui. Mă opresc uluit, şi-mi 
dau o palmă în frunte. lată domnule, 
ce lipsea casei noastre, — îmi zic — 
florile! Şi îmi aduc aminte de ţiganca 
mea, pe care o caut cu ochii în har- 
malaia celorlalte. 

Aproape să n'o mai cunosc, aşa de 
mult s'a schimbat și ea. Obrajii traşi 
de acea distinsă tristețe, care ma isbit 
atunci, îi sunt înfierbântaţi şi vii, ca 
florile însăşi din coșurile ei. Râde cu 
un client și în timp ce o rază de soare 
ii lcăre în dinţi, ca un hulub care i-a 
sburat din gură, îi aud râsul robust. 


Sub cămaşe umerii i se ţin mândri, de 
numai 


pârcă par atârna peei cele 





două coade negre şi groase, impletite 
la sfârcuri cu cordea roșie, ci cine ştie 
ce hlamidă împărătească. 

Trunchiul ei stă drept pe roata pu- 
ternică a şoldurilor și sânii lovesc cu 
fiecare mișcare a mâinilor, în pânza 
cămăşii, Dacă nar fi în toată ţinuta 
sa o inefabilă moliciune şi graţie, nu 
i-ar sta deloc bine, mă gândesc. Ai zice 
că e o ţigancă oarecare. Dar așa, cu 
toată înfățișarea sa de pom tânăr şi de 
apă vie, este mai frumoasă decât ne 
putem noi oamenii închipui. 

Mă apropii de ea şi mă opresc lân- 
gă coșuri. Domnul cu care se fârguește 
poartă niște frumoase haine cenușii, 
cari îi cad de minune pe relieful ro- 
tund al pântecului. Are o mustață per- 
tect roşie sub nas, deși către vârfuri, 
fiind tunsă mai mărunt, pare mai de- 
grabă sivă şi în mâna dreaptă tranda- 
lirie şi grasă cu care gesticulează când 
vorbeşte greu și astmatic, un inel ma- 
siv de aur, cu un diamant care arde în 
soare. In mâna stângă, exact lângă mi- 
ne, agită o pereche de mânuși galbene 
de piele de porc, pentru că preţul fă- 
cut de ţigancă nu-i convine. 

Pui mâna în coş şi încep să-mi aleg 
flori. Când ridic din nou ochii, domnul 
cumpărător a terminat  tocmeala şi 
plătește. Țiganca numără în palma 
galbenă subţire banii albi, atingându-i 
pe rând cu un deget lung dela mâna 
cealaltă. Apoi, îi bagă cu mână cu tot 
în buzunarul şorțului, unde vântură 
o clipă și pe ceilalți și se uită la mine. 

Are aerul că a înghețat. Eu însă îi 
zâmbesc şi o întreb din nou ca atunci: 

— „Din pădure ai cules florile? 

— „Din pădure, boerule, răspunde și 
ea tot ca atunci. 

De aci începem să râdem amândoi, 

— „Alege-mi, îi spun, cele mai fru- 
moase flori din coşul dumitale; diseară 
vine nevastă-mea și ei îi plac teribil 
florile de câmp. 

— „Bărbatu-meu a venit de aseară, 
boerule — spune îndreptându-şi mij- 
locul ca să mă privească și în ochii ei 
arde un foc catifelat, tăcut. 

— „A venit? — spun — Acum îmi 
închipui că eşti fericită. 

— „Am şi dreptul boerule, că sunt 
tânără — zice. 

— „Da, da. E o mare filozofie asta 
— îi spun — şi ne aplecăm amândoi 
în coș să mai alegem flori. 

La sfârşit îmi cere un preţ de nimic 
pe ele şi eu mă supăr. 

— „Cum o să-ţi dau numai atât? îi 
spun. Nu vezi că ţi-am luat pe cele mai 
frumoase? Atunci să-ţi dau o parte din 
ele înapoi. 





5 





— „Nu mă costă nimic boerule, îmi 
răspunde. 

— „Nu te costă? — spun — dare 
munca dumitale, e pâinea dumitale. 

De lângă coșul de alături, ţiganca 
bătrână pe care o recunosc după mu- 
cul de ţigare lipit de buze, ne suspec- 
tează printre aţele fumului. 

— „Spune şi dumneata — o întreb 
— e drept să-mi ceară numai un pol 
pe toate florile astea?“ 

„Nu mai întinde vorba degeaba 
boerule, îmi răspunde accasta — așa 
e ea“. 

Și eu înţeleg şi nu mai întind în a- 
devăr degeaba vorba. Imi iau tlorile îi 
mulțumesc țigăncii şi-i spun că-i do- 
resc din tot sufletul să fie fericită cu 
bărbatul ei pe care îl iubeşte atât. [i 
exprim regretul meu că nu-l cunosc şi 
plec salutându-le pe amândouă. 

Mă întorc înadins încet spre casă. 
Trec prin grădina Icoanei, şi mă uit 
ingândurat la copaci, de la care am o 
foarte tristă amintire din ziua aceea de 
astă iarnă, când îi cotropiseră stolurile 
negre croncănitoare şi sinistre ale cio- 
rilor. Acum pe cerul albastru, clar, sta- 
turile lor verzi şi bogate, exprimă o li- 
niște şi o certitudine emoţionantă. Un 
parfum rece de iarbă tânără şi de um- 
bră răcoroasă, îmi aduce aminte de mi- 
reasma pădurilor copilăriei, Şi aici, în 
mijlocul acestui oraș de fier și de pia- 
tră, unde viaţa omului mare, nu ţi-o 
poți închipui decât ca pe o lungă luptă 
cu durităţie, între copii şi copaci, exi- 
stă o evidentă afinitate. Grădinile pu- 
blice sunt pline de ciripirile lor şi e o 
plăcere imensă pentru trecătorii ne- 
grăbiţi ca mine, să stea să-i privească 
și să-i asculte. 

Din grădina Icoanei, traversez mica 
piaţă Cantacuzino şi intru printr'un 
gât scurt mărginit de copaci, în parcul 
Ioanid. în parcul Ioanid într'o seară cu 
lună de acum câţiva ani, am descope- 
rit c'o iubesc pe nevastă-mea. Pe vre- 
mea aceea, capul îmi era plin de vi- 
suri şi trupul doldora de viaţă. Din 
inima mea, porneau ramurile înstelate 
ale firmamentului și în glasul meu pro- 
fund, aveam cele mai alese cuvinte ca 
să-mi exprim bogăţia toată, câtă sim- 
țeam în mine. Ea se rezemase de trun- 
chiul acesiui copac tânăr pe care îl 
văd foarte bine din locul unde m'am 
oprit, cum îşi oglindește coroana orgo- 
iioasă în lac. E un copac bine pornit. 
Poate cel mai bine dintre toţi copacii 
tineri ai acestui parc. Peste un număr 
oarecare de ani, va îi cel mai frumos 
copac de aci. Ea se rezemase de el. Nu 
ştiu dece, iși pusese o rochie albă de 
organdi, care o ăcoperea străvezie ca o 
pânză de păianjen. Venise de curând 
din Italia. Şedea rezemată de trunchiul 
tânărului copac şi-mi vorbea despre 
Italia. Vorbindu-mi, uneori se uita a- 
1ât de aproape în sufletul meu des- 
chis la sunetul graiului său, ca petalele 
unei flori la lumină, că îmi venea 
să-mi închid deodată corola aceasta 
care mă simțeam că sunt şi s'o prind 
pe toată înăuntru; cu glas, cu mâini, 
cu ochi, cu rochie de organdi, cu totul. 





(Urmare în pag. 6-a) 





/ecuire 


La ma] de genune — 
Unde cade'n spume 
Vueiul de ape, 

Stau doi căpriori 

Din zi până'n zori. 
Taina grea i-apleacă 
Ochi 'n piatra seacă, 
Ciuta'n zări departe 
Vede vis şi moarte. 


„Cine i-a dat lui 

Lui, voinicului 

Vrajă șue — rea 
Maică ! Maica — mea. 
Inima mea plânge 
Lacrime de sânge 

Cum aș rupeo “n două 
Să-i dau viață nouă — 
Să tugim pe creste 
Miri — ca în poveste”. 
Pe cer două stele 
Lăcrămau şi ele. 


Maica Preacurata 
Prea-Nevinovata 
Ochii “n rugă sfântă... 
Li-i binecuvântă... 
Fiului îi spune 
- Dorul fără nume — 
Ruga ce o 'nalță, 
Mai fierbinte azi — 
Fecioara din brazi. 


Peste vraja scmnului 
Creste floarea Domnului 
„Cum îi sorb luminile 
Să-mi înviu grădinile” 


Au plecat apoi în lume 
Două doruri fără nume. 


ION A. BUCUR 








6 





„Prietenul Toma“ 


Avea remușcări... 

„Prietenul Toma“ avea remușcări. 

Se suise în tren dela prânz. Şi se 
suise tocmai fiindcă îl chinuiau remuş- 
cările. El însă nu venise la gară cu un 
pachet sub braţ. „Prietenul Toma'“ ve- 
nise cu valiză de piele. Şi mu venise 
nici într'un palton vechi, jerpelit. Ve- 
nise într'o blană elegantă. 

Geo Runcu călăţorise în miros de 
iuft. „Prietenul“ lui călătorea între 
parfumuri „Hudnut“. Și nu avea drept 
vecin un soldat. Avea o vecină. O ve- 
cină cu vulpe argintie... 

Toma stătea în vagon și fuma. El 
nu-şi dăduse ţigările 'napoi. Lui îi a- 
junseseră banii pentru bilet... 


— Permiteţi ? 

Vecina cu vulpe i-a cerut o revistă. 
Natural, el i-a oferit una. De ce nu i-ar 
îi dat-o? Doar, are multe reviste... 

Geo Runcu avusese și el odată, re- 
viste multe. Acum nu mai are; acum 
are „prietenul Toma“... 

Dar ce repede trece trenul prin gări. 
O fi trecând repede fiindcă-i în el „Pri- 
etenul Toma“? Nu, nu de asta. Dar a 
ales un tren rapid; nu ca Geo Runcu, 
personalul. 


— Ploeștiii... cinci minute... 

Doamna cu vulpe argintie sa agitat. 
A uitat de revistă. Sa ridicat și a tre- 
cut la geam. 

Vecinul ei a coborit. A mai cumpă- 
rat un teanc de reviste. 

Dece oare? Nu le cetise nici pe astea. 

S'a suit în vagon. Şi trenul a plecat. 
A plecat ca şi cum nu-l așteptase decât 
pe el... Și din mou a trecut în goană 
prin gări, i 

Acum însă vecinul femeei cu blană 
citește. Dacă n'ar fi cetit, ar fi văzut 
într'o haltă o cucuvea. Stătea sus pe 
țiglă şi cânta. Dar trenul a trecut re- 
pede și ea a rămas cu cântecul ei, Cân- 
tec de cucuvea... 

Acum „prietenul 
iar, 

Vecina cu vulpe fumează şi ea. Fu- 
mează şi-l priveşte pe el. I-a ras mus- 
tățile — în gând — şi i-a ondulat 
părul. 

Şi prietenul Toma se ocupă de ea. 

Ce frumos picior are! Şi chiar toată-i 
frumoasă. Poate că ar şi dezbrăca-o în 
gând, dar „prietenul Toma“ e pudic 
chiar în gânduri. Apoi el are o deviză: 
preferă un regret, unei deziluzii. Odată 


Toma“ fumează 








— îragment — 


a cunoscut o femee care i-a plăcut gro- 
zav. Era o „femee ușoară“. A convins-o 
repede să vină la el. Când a dezbră- 
cat-o, s'a speriat. Femeea era diformă. 
De atunci e pudic chiar în gânduri. 

— Mergeţi la Brăila ? 

— Nu, la Galaţi. 

Păcat. N'are timp. Altfel ar fi con- 
dus-o până la Galaţi. 

-— Bucureşteancă ? 

— Da. Dumneavoastră ? 

— Băltăreţ, coniţă, brăilean... 

Il priveşte atentă. Ce frumos este! 
Trebue să fie un bun sportiv, un bun 
înotător. Născut acolo, la Dunăre... 

De unde! Prietenul Toma n'a știut 
niciodată să înoate. Are chiar teamă 
de apă. Nici celelalte sporturi nu i-au 
plăcut... 


Au început să se înțeleagă. S'au a- 
propiat. 

Sunt de un ceas și mai bine împre- 
ună. Dar el n'a făcut altceva decât să 
se apropie. Și ei ii e necaz... 

— Nu poţi să vii diseară la Galaţi? 

Uite, el nici nu se gândise la asta. 

— Ba da. Viu cu un prieten. 

Cu un prieten? Ce dracu, nu înţe- 
lege? Pare inteligent. Il vrea singur, 
nu cu prieteni, 

Poate că și el ar vrea, dar nu reu- 
șeşte să uite de ce plecase din Bucu- 








AŞTEPIARE 


(Urmare din pag. 5-a) 


Alteori se oprea în mijlocul unei fra- 
ze şi privea pe un petec neacoperit de 
pomi, al spaţiului, luna. Era o noapie 
de lunie, dar părea mai degrabă o 
noapte de Octombrie, atât de albă și 
strălucitoare era. Când se oprea astfel, 
în mijlocul frazei şi privea luna, uita 
să-şi mai închidă gura și eu îi vedeam 
pe albeața de argint a feței, pata roșie 
a gurii şi o parte din linia perlată a 
dinţilor. Imi venea atunci să mă plec 
numai puţin înainte, să mă închin şi 
s'o sărut. He hei, nevastă-mea e o rară 
fiinţă. 

De sigur că numai noaptea aceasta 
care mi-a exaltat prea mult bogăția lă- 
untrică, e cauza nenorocirii mele. Nu- 
mai în noaptea aceasta, am isbutit eu 
să mă urc pe marginile reale ale fiin- 
ţei mele şi să exalt acel cântec genial, 
pe care și-a mizat viața, tânăra și prea 
naiva fată din fața mea. 

Rup dintr'o ramură de aproape de 
mine o frunză pe care o duc la gură și 
o frec între dinţi, ca să nu-mi muşc 
buzele. Trebue neapărat să faci ceva 
care să încoroneze din plin această în- 
credere fără margini, cu care nevastă- 
mea s'a îndrăgostit de mine. Trebue să 
răsplătesc neapărat această încredere, 
imi zic. Nu-mi va fi greu să muncesc 
pe brânci. Câte sudori nu şi-o fi şters 
cu mânica cămășii de pe frunte, tatăl 
meu ca să-şi vadă visul împlinit și să 
mă deslipească pe mine de brazda 


umedă a pământului, ca să-mi fie mai 
uşoară viața decât a lui de rob milenar 





al acelei brazde. Câte sudori nor fi 
șters depe frunțile lor arse de soare, 
cele două lanțuri de strămoși care s'au 
cot strâns împrejurul meu, ca să mă ri- 
dice unde sunt! 

Nu-mi va fi greu deci să dau în 
brânci. Puterea de muncă, tăcuta, bi- 
necuvântata, tragica putere de muncă, 
este geniul pe care l-au vărsat în oase- 
le mele strămoșii. Din acest geniu tre- 
bue să țâșnească neapărat într'o zi, 
răsplata încrederii pe care nevastă-mea 
a avut-o în mine, 

les din parcul Ioanid şi mă apropii 
de casă, plin de aceste gânduri. Nu ob- 
serv pe masa mea de lucru, o hârtie 
nouă. Mă plimb cu florile în braţe, 
prin casă şi fac planul unei drame care 
să închege lupta titanică a geniului a- 
cestui deslipit de pământ pe care îl 
simt în mine, cu nevoia de a cuceri un 
Joc în univers. 

Servitoarea intră să așeze masa și 
mi-o arată. O iau și o desfac. Imi face 
impresia că se dărîmă casa pe mine. 
Trântesc florile pe pat, mă sbat şi o 
citesc din nou. E clar. „Nu mă aştepta 
astă seară. Plec cu Ileana. Sosesc 
Luni“, Sunt indignat pe această inven- 
ție infernală a  telegramei. O strâng 
mototol și o arunc într'un colţ. Cum au 
putut oamenii să inventeze această 
metodă drăcească, lapidară de comu- 
nicaţie. 

Apoi cad prostit pe un scaun și pri- 
vesc în gol, cu sentimentul că viaţa 
n'are nici un rost. Că e un supliciu, pe 
care trebue să fii idiot ca să-l rabzi. 
Mă ridic hotărit să-i dau o lecție ne- 
vestei și găsesc car fi foarte potrivit 
să mă arunc pe geam cu capul în jos. 
Ar fi un învăţământ pe care l-ar ţine 
minte toată viaţa. Dar n'o fac. Există 
şi metode mai subtile de răsbunare. La 
urma urmei, eu sunt bărbatul şi aș 
putea să uzez de dreptul puterii ma- 
ritale. Un ordin telegrafic —ah, tot te- 
legraful e cu salvarea — un ordin te- 
legrafic, care s'o invite urgent şi bru- 
tal acasă, ar da acelaș rezultat. J-ar rata 
plimbarea și mi-ar da în acelaș timp şi 
mie satisfacția că pot să ordon. Imi iau 
deci pălăria şi plec val-vârtej, fiindcă 
nu e timp de pierdut, lăsând servitoa- 
rea care tocmai intră cu mâncarea, cu 
gura căscată în urma mea. 

Nu vreau să mai văd nimic din toate 
câte sunt frumoase afară. Mă arunc 
într'un taxi şi sbor la poștă. 


LUCA DUMITRESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


de GEORGE LUCANESCU 


reşti. A plecat să-l readucă pe Geo 
Runcu. Pe Geo Runcu căruia îi greși- 
se. Ce o îi făcând el acum? O fi acasă? 
Ce buni prieteni fuseseră ei amândoi! 
Câte nebunii au făcut împreună... Și- 
acum își amintește: Invăţau pentru ba- 
calaureat într'o noapte: el, Geo Runcu 
și Nelu. Beau cafele și fumau pachete 
de tutun. Geo era trist. Cam în totdea- 
una fusese e] trist. Invăţau cu ușa des- 
chisă. Un zgomot i-a sustras. In poartă 
se oprise o trăsură. In trăsură Gogu, 
beat. Gogu era băiatul directorului lor. 
„Moș Anj“, cum îi spuneau ei. 

— Haideţi „bă“ cu mine... 

Au lăsat şi învăţătură şi tot. Au ple- 
cat. lar din poartă, bătrânul striga du- 
pă ei... 


— Totdeauna te porţi așa? 
„Prietenul Toma“ a tresărit. | se a- 
dresase vecina... 


De fapt se poartă cam întotdeauna 
așa. Odată iubise o femee de cabaret. 
Stai, cum o chema? Mariusa? Nu, Ma- 
riusa e alta. Pe aceea nu mai știe cum 
o chema, dar o iubise foarte mult, Și 
pe vremea aceea nu avea blană şi va- 
liză de piele. Strângea leu cu leu. 
Strângea pentru ca seara să poată mer- 
ge la cabaret. Lua o cafea şi stătea 
toată noaptea s'o privească. Pe vremea 
aceea Geo l-a luat de multe ori cu el. 
I-a dat chiar vin... Ce bun fusese Geo 
Runcu cu el! Şi tutun îi dădea, îl lua 
în excursii pe apă. Păcat de băiatu- 
ăsta. Trebue să-l scap. Işi dădu seama 
că singur n'ar mai putea să lupte. [i 
trebue doar scânteea. De aceea plecase 
el. Se ducea să i-o dee... De faptnu 
numai scânteea; îi ducea tot curajul. Ii 
ducea chemarea „ei“. 

Dar, ce drăguță-i femeea de-alături! 
Ce-ar fi so sărute? 

A făcut-o. 

Și ea n'a spus nimic. li plăcuge. Do- 
rise de mult. Acum îl privește zâmbind 
îmbietor şi așteaptă din nou. 

O priveşte şi el. Fiindcă și lui i-a 
plăcut. Chiar foarte mult. Dar curios: 
îi e teamă N'o cunoaște și simte c'o 
iubește... 

De-ar ajunge mai repede la Brăila. 
Să fugă. Nu-i trebue lui dragoste. El a 
plecat să-şi readucă prietenul. Mai bi- 
ne să se gândească la el. 


Ar vrea... dar nu mai poate. In gân- 
durile lui nu-l mai poate găsi. Găseşte 
femeea cu vulpe. Și nu numai în gân- 
duri. Şi în faţă, pe canapea. 

Geo Runcu a mai pierdut un prieten. 
L-a furat tot ferneea. 


A mai trecut un ceas. Poate chiar 
mai mult. Au auzit strigând Buzău, 
Făurei, dar ei nu s'au mişcat. Au încu- 
iat compartimentul, au tras perdeaua 
şi stau de atunci strâns îmbrăţișați. Și 
vorbesc mult. Dar oare ce-și vorbesc? 
Abia s'au cunoscut. De unde, ei se cu- 
nosc de mult. S'au cunoscut totdeauna. 

Și trenul aleargă, aleargă... 

In tren e „prietenul Toma“, priete- 
nul care stricase totul lui Geo Runcu... 
şi care are remușcări, Care avea re- 
mușcări, Căci acum nu mai are. L-a 
uitat pe Geo. A uitat şi că învățau îm- 
preună şi că-i dădea tutun, a uitat că 
există, 


— Biletele pentru Brăila... 

„Prietenul 'Toma“ nu s'a mișcat. Ba 
da, s'a mișcat. Şi'n ochii ei a văzut în- 
tristare, 

A zâmbit. A bătut în geam şi con- 
trolorul l-a salutat politicos. A mai pri- 
vit-o odată pe femeea cu blană şi'n lo- 
cul întristării a văzut panică. Dar nu 
sa oprit, a întins biletul: 

— Diferenţa până la Galaţi. 

A scos bani, a plătit și controlorul a 
salutat încă odată înainte de a pleca. 

Ea nu i-a spus nimic. Ochii ei scân- 
teiau însă mulțumiri. 

A sărutat-o iarăși. Şi gândul lui a 
binecuvântat pe Geo Runcu. Nu-l ui- 
tase de tot. 

Dar când sa oprit trenul s'a ferit să 
privească pe geam. I-a fost teamă. N'ar 
fi putut să spună de ce. 


lar a pornit, iar a alergat trenul şi 


nu sa mai oprit decât o singură dată 
până la Galaţi... Dar ultima oprire i-a 
găsit tot îmbrățișați. 

Au tresărit. S'au sărutat încă odată 
şi s'au ridicat. Zâmbeau. Atunci a zâm- 
bit și hamalul. 

Se lăsase întunericul afară. 

Și-au coborit și ei în întuneric. Iar 
pe canapea au rămas părăsite revistele, 
In compartiment, printre fum, remuș- 
cările. 

N'au plecat din gară; sau dus la re- 
staurant. Au cerut băuturi alese și au 
băut pentru dragostea lor... Căci înce- 
puse... 

„Prietenul Toma“ uitase de toate. In 
sufletul lui se aprinsese o nouă lumină. 








7 Octombrie 1939 === 


. * e 
U-l PUNE... 
Se încovoaie brazii pe măgură de hău, 
Ca niște duhuri aspre plutind pe ora sfântă 
Dar nimeni nu-i s'asculte, ce vrăjitoare cântă 
In murmurul de unde ce-aleargă pe Tazlău... 


De mult la poarta veche, amurgului nu-i cer, 
Trecutu'n care plânge un vis abea 'nceput — 
Dar din furtuni de piatră, din limpezimi de cer, 
Cioplesc cu mâini stângace, alt cânt nepriceput... 


Va crește dur uitarea peste iubirea stinsă, 

Ca strohotișul vremii într'o cetate moartă; 
Tristeţea nu mai geme pe gândul ce mă poartă 
Spre zarea amintirii de bruma nopții ninsă. 


Doar când plesnesc luceferi din mugurii tăcerii 

Şi prin poeni ascunse ţes vrăji de somn alunii, 
De-atâtea liniști grele îngheţ pe slava serii 
Privind cum umbre stranii mânjesc zăpada lunii... 


Şi cresc Junatici brazii pe măgură de hău 

Ca niște duhuri albe vâslind pe ora sfântă 

Și nimeni nu-i s'asculte, cum vrăjitoare cântă, 
In foșnetul de ape ce-aleargă pe Tazlău... 


GABRIEL ORIŢA 





lon și Titu 


Opera lui Ion Maiorescu este interesantă 
ațât pentru ea însăși, cât şi pentru luminile 
pe care le aduce în studiul activităţii lui 
Titu Maiorescu. Scrierea comemorativă tipă- 
rită la 1912, um an după împ'inirea unui veac 
dela naşterea profesorului din Craiova, nu 
esta şi nici nu a dorit să fie un studiu știin“ 
ţific. Alături de o biografie amănunţită, se 
dau rezumate de articole şi un număr de 
scrisori. 

Indemnul, pe care autorii scrierii, recu- 
noscându-i lipsurile, îl dau în prefauță. nu 
a fost încă urmat. „Disertaţiile:: şi polemicela 
lui Ion Maicrescu au rămas împrăștiate în 
periodicele timpuiui. Studiile sale de îilolo- 
gie ni-l arată, însă, ca pe un cunoscător al 
mai multor limbi, la curent cu ultimele lu- 
crări de specialitate. pe care le urmăreşte cu 
atenţie şi le critică. 

Punerilor sale :a punct nu le lipseşte nici 
energia eruditului, nici ironia, 

In articoiul nostru nu vom pune în lu- 
mină contribția sa personală în acest Gome- 
niu, Ne vom limita să arătăm că activitatea 
lui Titu Maiorescu a fost pregătită, a- 
proape în toate elementele ei, de aceea a ta- 
tălui său. 

Intr'adevăr, la un an după numirea lui ca 
profesor şi inspector al școalelor din Craio- 
va, Ion Maiorescu trimite prietenului său G. 
Bariţ o scrisoare cu rugămintea de a 0 pu- 
blica în Foaia literară. Scrisoarea apare în 
numărul 16 şi cuprinsul ci este un breviar al 
criticei de mai târziu a tsoreticianului direc- 
țici noui. Ceeace a aflat profesorul venit 
din Ardeal este: „un matzrialism gros, are 
Sa lăsat ca un nor pe Țara Româncască.. o 
judecată stricată — un gust primejdios — o 
silință opintită pe lucruri din afară, — un 
Wux grozav dărăpănător... o uşurătate, — o 
nestatornicie, o procopsință superficială“ (în 
Foaia literară, 1838, p. 121). 

Vina acestei  „procopsinți superficiale“ 
(formularea cu 30 de ani înainte a „formei 
fără fond“) o poartă „Galia“, materialismul 
francez. Despre „siiinţa opintită numai la lu- 
crurile din afară“ avea să vorbească ge ro- 
petate ori Titu Maiorescu: „şi estiel, măr- 
giniți într'o superficialitate fatală... tinerii 
români se întorceau şi se întorc în patria lor 
cu hotărîrea de a imita și a reproduce apa- 
renţele culturii apusene“. (Critice, I, Soce:, 
1926, p. 156). Există scriitori, constată lun 
Maiorescu, traducători; se înmulțesc căr- 
ţile. „Se vede că şi gustul de a ceti s'a lărgit: 
că numărul gazetelor crește“. Dar: „cinc nu 
ne cunoaşte, va socoti că Țara Românească 
a făcut înaintări vrednice de mirare. Dar şi 
vulpea cea din fabulă, dacă ar veni în Dacia, 
S'ar sui pe văriul Carpaţilor și ar vedea de 
acolo până în Dunăre o mască frumoasă, 
fără crieri“. (Foaia literară, 1838, p. 121) O 
mai precisă definire a formei fără fond. Și 
numai decât adaugă: „păziţi-vă să au vă 
înşelaţi fraţilor! Nu vă uitaţi că avem scrii- 
tori mulţi, cărţi multe şi gazete câte nu ne 
trebue. Trebue să trăiţi aici cu noi, ca să 
ne cunoaşteţi“. (Idem, p, 122. — v. şi T. Maio- 
rescu, Critice, 1926, 1, p. 160 şi 163). 

„Inainte de a avea profesori capabili, am 
deschis s-mnazii“, sare tot acolo criticul Con- 
vorbirilor literare. „N'avem profesori învă- 
țaţi, au ce] puţin cari şi-ar îndeplini dato- 
riile lor“, observa cu amărăciune şi inspec- 
torul din Craiova (idem, p. 122). 

Efectul acestei scrisori pa cât de concise, 
pe atât dure, se poate urmări în cartea d-lor 
N. Bănescu şi V. Mihăilescu (Ion Maiorescu, 
scricre comemorativă, 1912). Inspectorul este 
destituit şi din pricina situaţiei sale grele 
trebuie să retracteze  afirmaţiuniie  făcule. 
Scrisoarea, pe care o trimete în acele impre- 
jurări lui Petrache Poienaru (îl vestea că sa 
hotărit să se sinucidă, dacă nu va reveni a- 
supra destituirii, fiinacă nu poate accepia să 
fie întreținut de soția sa însărcinată), ex- 
plică gestu: acesta, care 2 al unui om învins, 
nu al unui laș, 


Retractarea umilitoare, redactată chiar de 
profesorii indignaţi, tipărită tot în Foaia lite- 
rară (1838, p. 192) nu anula, însă, nici de cum 
severa critică formulată cu puţin înainte, 
După cum nici protestele lui Rucărconu şi 
Simeon Marcovici nu o anulau, amândoi pro- 
fesorii munteni mărginindu-se numai să-l 
ironizeze pentru  întrebuințarea. unor forme 
ca: Datrioțime, naţionalime,  românătate şi 
arătându-și mulțumirea că există o galoma- 
mie şi nu O nemțomanie. 

„Mă Bariț, se adresează în această împre- 
iurare prigonitu: Ion Maiorescu prietenului 
său dela Brașov, într'o scrisoare „tainică“, — 
articolul acela e cea mai bună dovadă de 
orostia lor şi înaintea celui ce-i cunoaște. 
Triumful meu e singur... Dar acum voi ţăcoa“ 
în N, Bănescu și V. Mihăilescu, Ion Maio- 
tescu, 1912, p. 420). Diuă omul acesta, dotat 
cu un atât de ascuţit spirit critic nu se va 
mai pronunța niciodată asupra literaturii și, 
în genera;, a culturii timpului (numai în 
scrisorile „tainice“ adresate lui Bariț cu ru- 
gămintea repetată ; acestea să nu cumva să 
ie tipăreşti! mai revine asupra acestor lu- 
cruri, notând că la Munteni „toațe merg lao 
spoitură diu afară), desigur în acest dureros 
episod se află explicația 

Revanșa & luat-o mai târziu. Triumful a 
fost într'adevăr al lui, învingând prin fiul 


său, 
+ 
O alță paraielă interesantă se poate face 
între activitatea filologică a celor doi Maio- 
rescu. Încă din scrisoarea amintită, profeso- 
rul dela Craiova se ridica împotriva celor 


Maiorescu 


de ION ROMAN 


care „vor să-şi arate talentul, tîrind sărmana 
limbă şi siluind-o în toate părțile ca pe un 
cal orb de căpăstru. In limbă taţi vor să fie 
ziditori. O nvtezesc şi o piaptănă până ce-i 
treg şi pieiea, apoi îi dau alta“, (Foaia lite- 
rură, 183%, p. 122) 

Constatând că avem atâtea ortografii câţi 
scriitori, îşi propune să stabilească o serie de 
principii de scriere românească. 

Intrebarea pe cara și-o punea cu treizeci 
de ani inaintea lui Titu Maiorescu, era: „tu 
ce fel de litere să scriem, cu cele Jatinești, 
zu cu cele ciriiiane în care ne-am pomenit?' 
(Asupra ortografiei rumâreşti, în Foaia pen- 
tru minte, înimă și lit, 1838, p. 198). 

Recomandă litereie latina, pentru că „vă- 
zând cuvântul scris cu ele, îi vezi şi etimolo- 
gia şi schimbarea sunetelor latinești deodată 
şi Vei fi mai puteraic în limbă (idem, p 
197) 

„Scrierea este veştmântul limbii şi de aceea 
trebuie croită pe trup“ (p. 179). Titu Maio- 
vescu va argumenta la fel: „In momentul, în 
care Românii su pătruus de adevărul că 
limba ior este o limbă romană, în acel mo- 
ment și forma exterioară, adecă scrierea sau, 
exprimată prin clementele ei, literele, tre- 
buiau să fie iuate dela Romani“ 

Paralela poate fi dusă mai departe. In 
Scrierea limbei române, criticul  junimist 
propune pentru scrierea suntelor f şi $ (pro- 
blemu aceasta a provocat discuțiuni înde.un- 
gate. dându-i-se soluţii diferite), sedila pusă 
sub t și s. 

Tot sedila o recomanda cu muit înainte şi 
Ion Maiorescu: „pentru ţ să se schimbe t şi 
pentu ș să se schimbe s însuși, din tipar, ca 
să fie numai o figură. Schimbarea sar putea 
lace chiar din sedila ce se pune la franțuzes- 
cul c, puind acees sau deasupra sau dedesup- 
tul lui & (ge), i (ţ), s (Ș)* (în Foaia pentru 
minte .., 1838, p. 197). 

Asupra scrieri. lui 
reri înrudite. 

Când, însă, Ion Maiorescu susținea că „atâ- 
tea semne se cer câte sunet: avem“, sar pă- 
rea că este un adept al fonetismului, împo- 
triva căvuia avea să se ridice Titu Maiorescu. 

Lui pag. 6lL din Critice (II), acesta recu- 
noaște, totuşi, că „fonetismul nu este un 
principiu general și absoiut al scrierii, ci tre- 
buie restrâns în mod esenția.”. Deşi nu-şi lă- 
murea prea bine gândul, desigur, la un astfel 
de fonetism restrâns se oprise şi tatăl criti- 
cuiui, atunci când, după eliminările şi adău- 
garile tăcute, socotea 28 de litere necesare 
pentru scrierea limbii române. Iar când nota 
că „mu vorbeşte gramaticul, ci nația intreagă 
însăşi limba prin organul ei“ şi „ue trebuieu 
gramatică românească și mai desăvârşit ră- 
zmată pe principii săi“ (în Asupra ortogra- 
fiei rum., Foaia pentru minte..., 1838, p. 184), 
combătea, evident, erorile etimologiștilor şi a 
tuturor teoreticienilor, care nu respectau re- 
alițatea limbii, 

Scopul limbii şi ial scrierii este aczlași pen- 
tru amândoi: „orice scriere este o întrebuin- 
țare de semne văzute, cu scop de a deștepta 
certe gâadiri“, (IT. Maiorsscu, Critici, 11, p. 
69). „Limba este aflată sau şi dată ca să des- 
coperim ideile. Ea dar pemărginit trebue să 
fie în cunsunet (congiăsuire) cu formele, după 
cum cugetă, socotește și judecă minţea noas- 
ră“. 

Sar putea găsi asemănări şi în unele a- 
mănunte, ca, de piidă, în metoda de expu- 
nere și chiar în stil. 

x 

Și ca organizator al unei societăţi literare, 
anticipează Ion Marinescu activitatea fiului 
său. Cu oarecare greutate. el reușește să al- 
cătuiască în 1837 din câțiva intelectuali cra- 
ioveni une cerc, în care se citesc poezii, trag- 
mente drumatice și se fac traduceri, (v. V. 
Mihăilescu, O încercare de Juniune a lui Ion 
Maiorescu, în Cono. literare, 1911, p. 1233- 
1239) 

* 


In filologia, Ion Maiorescu merge mai de- 
parte, ocupându-se de artico:, de dialecte şi 
„uând atitudine împotriva  filologilor, care 
iormulau teorii absurde şi anti-româneşti. 
Aceasta trecz, însă, dincolo de limiţele arti- 
colului d2 faţă. 

Cceace ne-am propus a fost să arătăm că 
activitatea lui Titu Maiorescu a fost împli- 
nirea a ceeace, cu aceeași seriozitate știinţi- 
fică și limpezime spirituală, încercase tată! 
său, pentru care, de asemenea, „lumina era 
adevărul“, în mijlocul unei socictăţi, care l-a 
invins. 

Dacă vom adăuga că amândoi au lucrat în 
uceleași domrnii: critică, filologie, didactică 
= politică, concluzia noastră va deveni și mai 
convingătoare. 


ce au de esemenea pă- 





7 Octombrie 1939 


af X 


TRUL COMEDIA : PĂIAN- 
L, COMEDIE IN TREI 
ACTE DE A. de HERZ 


Regia : Soare Z. Soare 
Decoruri Feodorof 


Teatrul Comedia a făcut fără 
ficlă o fericită alegere prin 
mtarea comediei: Păianjenul 
inceput de stagiune. Aceste 
wiri retrospective în produc- 
i de succes ale teatrului Tro- 
jnesc sunt desigur sortite unui 
fores deosebit. și credem 0 
Breală puţina atenție pe care 
hicul le-o dă, 
A Păianjenul“ este o comedie 
te duioasă, şi foarte roman- 
Mi, isvorând  dintr'o  simţire 
dă, poetică,  singuratică, o 
Muţire a unei lumi ce acum nu 
fi este şi care era mai visă- 
se, mai optimistă, mai  plă- 
Ni, mai entuziastă în fața vie- 
și mai spiritualizată în sim- 


Baronul A. de Herz probabil 
pus nespus de mult din sufle- 
său în această comedie. O 
fperiență de viaţă, sau o sim- 
i observație. Oricum ar fe 
Mianjenul, rămâne tot acelaș 
tru noi, tot o operă fină și 
stocrată, ca toate cele scrise 
distinsul scriitor, de Herz. 
Păianjenul este o femee în 
! căreia, atrași de  frumu- 
2 roesc bărbați, tot soiul. O 
uianșă de oameni, nevoind de- 
Bi posesia unei femei. 
Îi, dispreţuindu-i pe toţi îs- 
uește să-și atragă atât comen- 
ile critice ale femeilor ce cu- 
Muște, cât şi bârfelile bărbaţi- 
dr, printr'o purtare prea desin- 
Wtă şi prea liberală. In fond 
ă rămânând curată şi sufle- 
e și  trupeşte, pentru ca, 
kpe o convingere scurtă a sen- 
mentelor ce-l mânau, își dă- 
ate viața întreagă unui sin- 
w om. Final oarecum melodra- 
tic, Nu trebue să uităm că 
bem de-aface cu o comedie în 
Bre concluzia nu are prea mul- 
i importanță, dar care priveşte 
ai situaţiile ei. 




































Mişu Fotino 


Leny Caier, în rolul Păianje- 
ui a avut o creaţie destul de 
deresantă, Totuş trebue să no- 
im că interpretarea a suferit 
iin cauza genului său prea exu- 
erant și prea desinvolt, care nu 
iea câtuși de puţin cu roman- 
ismul piesei. Nu trebue să se 
te că idealismul lui Herz este 
wrecum îm contra timp cu di- 
amismul lui  Leny Caler. Și 
unei ar fi trebuit ca această 
icontestabil talentută artistă să 
k modeleze genului mai apus al 
mediei. 

La rândul său d-nul Vraca, a 
iucat prea multă tragedie pen- 
tu ritmul mai hilar al piesei. 
Dacă acest fel, în Iubire stra- 
ie, a fost o reușită, acum este 
i defect. 

Dar lăsând ia o parte  defec- 
le citate mai sus, trebue să 
ilevăm că aceşti doi  protago- 
hiști sunt în multe momente 
lreatori de roluri mari. Ceace, 
in concluzie înseamnă că jocul 
br este fin şi cu rare calități ar- 
istice, îsbutind, chiar când re- 
ia nu este prea deosebită, să se 
iirme în chip fericit. 



















Im restul interpretărei, Nora 
Piacentini, plină de vervă şi 
tren, Silvia Fulda și Silvia 


Dumitrescu, Fifi Harand corect, 
ur domnii Timică, Mișu Folino, 
Ronald Bulfinsky simpatici. 
D-nul Eterle mai puţin bine 
in rol, ne miră, iar d-nul Ronea 
rect. 

Decorurile d-lui Feodorof, 
ta intotdeauna sunt remarcabile, 
îmbrăcând spectacolul într'o at- 
nosjeră caldă, de maestate, în 
ilori pline de farmec. 





TEATRUL 
ALHAMBRA 4.12.86 


Iată insfârșit, că după ce pre- 
mierele anunțate cu mult sgomot 
din anul acesta sau arătat sub 
așteptări, teatrul Alhambra adu- 
ce în scenă revista sa de deschi- 
dere a stagiunei, pentru care nu 
avem decât laude, 

Aproape excesiv de multe lau- 
de. Putem, fără remușcări, socoti 
revista Alhambra ca una dintre 
reușitele reprezentații de acesț 
fel. 

Are și un defect, Trebue să-l 
notăm. Prea lungă. Obositor de 
lungă. La sfârșitul primului act 
eşti extenuat.Când se termină 
spectacolul, eşti ameţit. Este în 
detrimentul teatrului să obosecas- 
că pubiicul astfel, fiinâcă mulţi 
cetățeni se vor retrage înainte de 
sfârşit, iar alţii vor ezita să 
vină, Publicul nostru este destul 
de burghez. Dece să-i provocăm 
reacţiile, când ar fi mult mai fo- 
lositor să e menajem! Mai cu 
seamă, dacă menajarea lor este 
şi binevenită. 

Revista se deschide cu tablouri 
din „Tabăra veseliei“, Epoca noa- 
stră a inspirat pe creatorii re- 
vistei, să se ducă prin tabere, 
cazarme şi altele. 

Virginica Romanovsky, Giova” 
ni şi Dan Demetrescu foarte sim- 
patici 

M. Petculescu prea puţin loco- 
tenent. 

Apoi urmează, pe rând prota- 
gonişții revistei: Virginica 'Popes- 
cu, apariție simpatică, Lisette 
Verea, părerea noastră este mai 
de muit stabilită asupra ei, Lulu 
Nicolau, Ileana Simo, cu  rea- 
iele ei calități  coreografice, 
Const. Lungeanu, mult mai nime- 
rit în revistă, decât în teatru, G. 
Groner, minunatul G. Groner, ri- 
dicând valuri de râs, 

Cele câteva apariţii ale dom- 
niei-sale au fost încununate tot- 
deauna cu succes, 

D. loan Dacian, voce mică și 
puțin âdequată rolului ce i sa 
dat. Fără registru și puţin voalat. 

Insfârşit, e timpul să vorbim 
elogios și de Maria Burbea, care 
a dovedit rare caiități artistice în 
imitaţii:e artistelor noastre de 
scamă. Maria Burbea este o bu- 
nă achiziție a teatrului Alham- 
bra. 

Revine Lulu Nicolau, cu La pe- 
tite moustache pe care 0 re:evăm 
fiind minunat de bine cârtată. 

Maria Tănass, întrun cadru 
foarte românesc, ne câră două 
arii de M. Constantimescu, iar a- 
poi. pentru a schimba tonul, un 
tablou cu un slow fox de Romea, 
cântat de Elisabeta Henția. 


Nu trebue să uităm plăcuta 
apariție în Ţărăncuța, arie 


populară de Ion Vasilescu, a lui 
Lulu Nicolau şi Virginica Po- 
pescu, 

„Ţara mea și mândra mea, 
alt tablou păcut, de Ion Vasi- 
lescu, 

In toata scenele amintite până 
acum, şi nu sunt decât cele mai 
importante, este demnă de re- 
marcat, muzica. Pe când, în 
timpul verei, Izbânda adusese o 
tristă inspiraţie, acum, d-nii Vasi. 
lescu şi M. Constantinescu au dat 
enorm de mult, și nespus de bun. 
Avem pentru domniile lor o ad- 
miraţie sinceră şi nestăpânită. 

Să notăm că pe cât acţul | a 
fost de bun și cel de-al doilea nu 
a păcătuit. Aceiaș vervă, acelaş 
ritm antrenant, variatîn primu: 
rând, ceace este foarte important, 
Iordănescu Bruno, are aci unta- 
blou minunat, care, lung, a ridi- 
cat totuși până la sfârșit, valuri 
de hi.aritate. 

D-l Benny, în tablou! „Păpușa 
de cârpă“ sa dovedit un fin 
dansator şi un :ncomparabil 
echi.ibrist. 'Supleţă remarcabilă. 

lar ideia, princares'a deschis 
acest act, — montarea piesetei 
polițiste, colierul d-nei Brighton, 
a fost cât se poute de intere- 
sant. 

Decorurile și costumeie fas- 
tuoase, au adus o contribuție rea- 
tă la reuşita spectacolului. Felici- 
tări d-lor Caramanlău şi Rohr- 
hofer 


Coreografia d-lui Oleg Da- 
nowsky, ca intotdeauna, inteli- 
gentă. 


Um spectacol interesant, meri- 
vând a fi văzut. 


VICTOR POPESCU 








UNIVERSUL LITERAR 


PĂIANJENUL, (considerațiile unui a-critic) 


„Păianjenul“ — a fost un spec- 
tacol duios. Duios ca o comemo- 
rare, la care s'a râs nu fără oa- 
recare melancolie. 

Și cum să nu fii melancolic, 
domnul meu ? 

Priveşte distribuţia din 1913. 

Elvira Popescu, spunea două 
cuvinte, D. Iancoveszu câteva 
replici. Mihalescu juca, şi el şah 
un act, d. Ciprian spunea ah 
aha, oho, și se mira, după Mira, 
Mira era Maria Giurgea, care 
trebue să, fi fost mare, deși jună 
și umila noastră persoană n'a 
văzut-o nicioaată,.. Şi mai erau 
în distribuţie E. Ciucurescu și 
Fany Rebreanu, Tony Bulandra. 

Iată cum evoluiază gloriil€, 
dela 9 Ianuarie 1913 până azi. 
Nu vrem. să spunem că această 
piesă ar poseda  cineștie ce 
virtuți oculte, — dar ne amuză 
să ne gândim: peste 27 ani, cei 
din distribuţia actuală, vor face 
oare aceiaşi figură onorabilă în 
posteritate? 


O sală de actori. Dela o vreme 
am început să ne obișnuim să-i 
vedem mai des în sală de cât 
pe scenă. (Singur a. Mihalache 
face o remarcată exceptie). 

iată pe d-na Marietta Anca- 
Sadoveanu, Figura, se detașează 
impresionant, cu claritate de fil- 
deș pe negrul coafurei şi al toa- 
letei. D. Ion Marin Sadoveanu. 
Rumoare. O apariţie ţârzie, albă, 
Tantzi şi Dina Cocea. (In foyer 
vom afla că blănurile albe se 
termină cu două rochii negre, 
lungi, așa cum vă reproducem 
aici pe d-ra 





Tantzi Cocea 


Am mai admirat-o pe d-na 
Lilly Carandino, atât de palidă, 
într'o toaletă, atât de neagră — 
am remarcat pe d-na Nelly 
Sterian' și rochia domniei sale 
„mauve“, coafura blondă a d-rei 
Marieta, Deculescu: în sfârșit, o 
veritabilă simfonie de culori, 
D-na și d-l Al, Mironescu, dis- 





Concertele 


Maestrul Enescu va conduce la 
„Ateneu“ două concerte simfonice 
ale. „Filarmonicei” (19 şi 26 Oct.) 
şi patru concerte simfonice ale 
orchestrei „Radio”, Marele muzi- 
Cian va da şi patru concerte de 
Sonae, având de parteneri pe d. 
Dinu Lipatti şi pe d-nele Șerbă- 
nescu, Mendl şi Fotino. 

pă 


Dinu Lipatti va da în cursul 
Stagiunei nn recital de pian şi va 
executa, în primă audiție, cu con- 
cursul d-lui Stadelmann, ultima 
d-sale lucrare, un concert pentru 
pian şi orgă. 


Viitorul concerţ simfonic al 
„Filarmonicei“ va fi condus de d. 
George Georgescu şi va avea de 
solist pe d. George Cocea  (vio- 
loncel). 

x 


Astă seară, a-na şi a. Tassian, 
dau un concert la „lieduri“ la 
„Dalles“, 

Este primul concert al anului, 
abstracţie făcând de concertul de 
la 5 Octombrie al „Filarmonicei”, 





Ceva despre amănunt și ideea de teatru 


Ideea de teatru, a teoreticia- 
nlor acestei arte, n'a fost — 
atâta vreme cât n'a revoluţio- 
hat principii și sisteme consa- 
rate — decât aceea pe care 
și-o face oricine despre un spec- 
lacol teatral realizat, în măsu- 
H în care participă sufletește 
la momentul inițial al dramei. 
Accesoriile de orice natură, 
chiar atunci când au comple- 
lt un asemenea moment au 
săpat, totdeauna, judecății 
tritice, accentul punându-se, în 
semenea ocazii, pe jocul deta- 
st al actorului, pe ceeace a- 


















testa realizează dincolo de 
drama în sine. 
Astfel stând lucrurile, sau 


tăzul spectacole în care ele. 
mente străine de centrul ac- 
iunii au isbutit adevărate cre- 
ații artistice, numai prin con- 
tactul tangenţial momentului 
dramatic. Ne amintim, în a- 
castă ordine de idei, câtă co- 
lare a dat d-na Marieta Sa- 
dova, rolului Fucs, din „Actri- 
ţa“ lui Roland Schacht; dar 
triticei noastre dramatice i-a 
scăpat tocmai ceeace ar fi in- 
struit pe dramaturgii autoch- 


| 


i! 


| 





toni, mai mult decât pe inter- 
preţi: intenţia lui Schacht de 
a ne da o adevărată „dramă 
modernă“, prin simpla inter- 
vernţie comică a unui rol de grea 
şi expresivă compoziţie. 

Așa dar, teatrul poate fi in- 
terpretat în ce are esenţial, sau 
completativ, fie de actori, fie 
de spectatori și, acest caz, poa- 
te îi privit din punct de ve- 
dere artistic. Dilema lui Gor- 
don Craig, care se întreabă ne- 
dumerit, dacă teatrul este sau 
nu cu adevărat, o artă, se jus- 
t'fică numai prin ideea pe ca- 
re acesta o are despre teatru, 
idee care transcende, prin în- 
drăsneala ei, mentalitatea cu- 
rentă; dar utopismul lui Craig 
a incetat de a mai fi socotit ca 
atare, odată cu realizările în- 
drăsnețe ale lui Stamislawski 
care, ca şi Craig a înțeles, de 
la inceput, că, în primul rând, 
arta trebue căutată în actor, în 
posibilităţile acestuia de a se 
identifica, de a înțelege și de- 
săvârşi o disciplină, în cadrul 
unei lumi nouă. De aici pasiu- 
nea lui Gordon Craig pentru 
Stanislawski, 


Dacă, spre exemplu, între 
Goldoni, Calderon ori Sheridam 
pe deoparte și Pirandello pe de 
alta, există o diferenţă de pito- 
rese conceptual și de cultivare a 
detaliului dramatic, apoi, dife- 
rența aceasta relevă din plin, 
ideea de teatru a iluștrilor ci- 
taţi. In timp ce primii trei ve- 
deau în teatru o transpunere, 
mai mult sau mai puţin con- 
vențiională a vieții pe scenă, 
în scopul unui determinism psi- 
hologic de natură să creeze ilu- 
zia de artă, ultimul nesocotește 
atari convenții, pretextând că 
teatrul, aşa cum ne-am obiş- 
nuit să-l cunoaştem și, prin 
urmare, să-l admitem, o fi 
vrând să fie artistic, dar nu e 
teatru. In piesa-manifest „Șase 
persohagii în căutarea unui au- 
tor“, Pirandello înfierează con- 
vențţionalismul în teatru, prin 
aducerea pe scenă a unor inşi 
străini de orice profesionalism, 
înși care își trăesc, acolo, dra- 
ma vieţii lor, amplă, umană, 
veridică. Teatrul deci, după ce- 
lebrul autor italian pare să fie 
viața, viaţa însăși... 

TEODOR SCARLAT 


cută cu d. Mihalache — iar în- 
tr'o loje, d-na Kitty  Gheor- 
giu. 

Acum, dumneavoastră să nu 
credeţi că nu erau şi domni. Ia- 
tă pe d. Tudor Muşatescu — 
ba şi pe Cruciasti, şi uite, în- 
trun colț e d. IMuratov, ală- 
turi, d. Carandino, Ne grăbim 
să notăm monoclul d-ui Anes- 
tin, care se poartă pe dreapta. 


Tot în asistență am mai re- 
marcat pe d-nii Timică şi Bir- 
lic, care au jucat şah pe scenă. 


. . 





Disc 


O  oxchestnație impecabilă 
este aceia a lui Lil Armstrong, 
soția celebrului Louis  Arm- 
strong, cănuia, dealtiel îi face 
pe cât poate, concuremțţă, pe 
placa „Harlem on Saturday 
might” pe Brunswick A 82039. 

Iată acum um piamo soio a lui 
„Fats” Waller pe „His master's 
voice” B 8784 „Alligator craw!”. 
„Fats” nici de data asta nu se 
desminte  arătându-ne că este 
uul din cei mai buni pianiști 
americani, în ciuda celor 136, 
200 kg. ale sale (găsibil la Co- 
Dummbia ) . 

Un bun disc pentu dansat 
este acela executat de Ambrose 
și orchestra lui „got love” pe 
Brunswick A :81931. 

Tar pentru sfârșit, mu putem 
să nu menţionăm excepționiaiă, 
orhestrație a lui Duke Eul.mgton 
care îimpreură cu Bing Crosby 
cântă „St. Louis Blues” melodie 
din filmul cu acelaș nume și 
având pe verso alt mare succes 
a! lui Duke „Creole love call”. 
Sunt imprimate pe Brunswick 
însă imprimat mare. Nu rețin 
numărul plăcii, 'deoareca am 
imprumbat-o unui prieten care 
a întârziat cu mult cestiuirea, 
Ca să vedeți ce bună €.. 


JACRIE MICLESCU 











= Rs 
px y 
ta ă Ey 


Ecranul 


CINEMA CARLTON: 
FARANDOLA 


Toţi cinefilii pe cari îi amă- 
râse despărțirea lui Fred Astaire 
de către Ginger Rogers pot să 
fie, din nou, mulțumiți, 

Acest ultim film al lor dove- 
deşște câtă încredere se poale 
avea în „hotăririle dejinitive* 
luate de către americani. Şi-i 
mai putem asigura pe cititori 
noştri că nimic nu se resimte în 
jocul actorilor de pe urma scur- 
tei rupturi. Amândoi ştiu sd 
zâmbească tot atât de frumos 
ca şi înainte, şi, bine înţeles, au 
rămas aceiaşi excelenți dansă- 
tori din totdeauna. 

Inţrupând un cuplu de dans, 
celebru pe vremuri — Vernon şi 
Irina Casstle — ei isbutesc să 
dea spectatorului o adevărată 
lecție de dans. 

Realizat cu foarte multă con- 
știinciozitate, şi respectându-se, 
în acelaș timp adevărul — COs- 
tumele purtate de Ginger RO- 
gers sunt lucrate după modelele 
celor purtate pe vremuri de In- 
na Casstle — filmul are totuşi 
multe lungimi inutile; mai ales 
la început, cât și spre sfârşitul 
lui, cari eclipsează părțile bune 
dela mijloc. 

De asemenea, mai mult dans, 
mar fi stricat întrun film cu 
Fred și Ginger. 

Dar filmul ne rezervă o sur- 
priză: reapariția Ednei May Oli- 
ver, care îşi plimbă pe ecran 
profilul cavalin, pe care știe atât 
de bine să”! speculeze, realizând, 
cu mijloace simple, momente de 
adevărat și sănătos comic. 


CINEMA SCALA: EA ȘI EL 


Scriu această dare de seamă 
cu satisfacția omului oare, după 
ce a fost nevoit să asiste doar ia 
filme cărora, cu îngăduință, ti 
se potrivea calificativul de „me- 
diocre“, sa aflat, în sfârşit, în 
fața unei producţii americane 
pentru care orice cuvânt de 
laudă e potrivit, 

Nu ne-am împăcat niciodată 





fă lt ti la ler i 





„Profesoru! . Storitin”, 
urma să se joace la „Studio“, va 
trece pe scena, „Teatrului Naţio- 
nal*”, In distribuție a intervenit 


care 


o modificare importantă : în 


locul d-lui Storin, va juca d. 
Calboreanu. 
pd 


La 16 Octombrie se va re- 
prezenta „Casa inimilor sfărâma- 
te“ de Shau. 

+ 


In „O scrisoare pierdută“ d. 
Cami] Petrescu vrea să-l utili- 
zeze pe d. Nae Săvulescu în ro- 
iul „Pristanda“. 

* 

Tot în „Scrisoarea pierdută“ 
va. reintra d. Grig. Mărculescu. 
A 
In „Biblioteca Teatrului Naţio- 
nat“, a apărut comedia d-lui As- 

lan „Glumele destinului“, 


„TUDIO 


Toată săptămâna, în matineu 
și seara (afară de Sâmbătă 
când se va juca „Acolo departe“) 
afișul va fi ținut de marele suc- 
ces „Medalionul“ cu d-na Sa- 
dova în rolul principal, 





Sâmbătă 14 Octombrie se des- 
chide stagiunea la „Opera româ- 


nă“ cu „Vasul Fantomă“ de 
Wagner. In rolurile principale 


d-na Elena Basarab şi d-nii 
Alexandru Lupescu şi Dinu Bă- 
descu. La pupitru d, George 
Georgescu. 


pă 
Audiţia ținută acum câteva 
zile la operă ma putut duce la 
nici un nou angajament. 


D. Geonge (Georgescu repetă 
intens cu ansamblul operei pen- 
tru punerea la punct a specta- 


colului de deschidere cât şi a 
premierei dela 17 Octombrie 
(Flautul Fermecat). 

3 


Primul spectacol de baleţ va fi 
în cursul lunei Noembrie. 





Se repetă „Două Palme“ 
calizare de d, Sică Alexandres- 
cu) cu G. Timică, Mișu Fotino, 
Silvia Fulda, Silvia Dumitrescu 


(lo- 


şi R, Bulfinski, 
Regia d. Sică Alexandrescu. 
„Zilele vieții noastre“ de Leo- 


nid Andreeuwu (în regia lui Mura- 
tov) va fi a treia premieră. In 
distribuţie : Leny Caler, G, Vra- 
ca, G. Timică, Mişu Fotino şi R. 
Bulfinsky. 

In proect: reluarea 
frânte“ de A. de Herz. 


„Aripilor 


cu felul în care transpuneau a- 
mericanii viața pe ecran, 

Prea multă artijicialitate ca- 
racterizează toate benzile venite 
de veste ocean. 

Iată pentru ce preferam fil- 
mele franceze, în care puteam 
întâlni mai multă viată adevă- 
rată, mai multă analiză sufle- 
tească, i 

Dar filmul american „Ea şi 
el“ ne face să uităm toate slă- 
biciunile celorlalte filme ame- 
ricane,  întrecând, în acelaș 
timp, mute din peliculele fran- 
ceze. 

Am întâlnit în acest film mici 
amănunte de regie de o finețe 
uimitoare. De altfel, tot filmut 
este o adevărată podoabă a ge- 
nului, necuprinzându-se nici 0 
lungime inutilă, nici o notă dis- 
tonantă în această minunată 
realizare, 

E înutil, deci, să mai laud și 
înterpretarea filmului, în care 
numele lui Charles Boyer și al 
jrenei Dunne prezintă destule 
garanții. 


CINEMA ARO: NU VREAU SA 
MOR 

E surprinzătoare această urită 
Bette Davis, care izbutește prin 
felul în care-și interpretează 
rolurile să ajungă la înălțimi 
nebănuite care 0 apropie de 
ceeace se poate numi „sublim“. 

In filmul „Nu vreau să mor“, 
toate elementele erau împotriva 
ei, începând cu scenariul de un 
voit dramatism care nu putea 
lăsa decât impresia unui lucru 
artificial, și isprăvind cu parte- 
nerul ei, cam prea fadul domn 
Georges Brent. 

Ea a știut să înlăture aceste 
piedici, îsbutind să realizeze din 
Nou o mare creație pentru care 
merită să fie văzut tot filmul. 


CINEMA CAPITOL: LA 
MADELON 


Despre filmul dela Capitor poi 
spune că este ceeace se nume- 
şte de obiceiu: „un spectacol 
duios”.  Duioasă şi naivă este 
povestea ofițerului de viță no- 
bilă, care se însoară cu modesta 
fată a unei hangițe, fostă când- 
va renumita „Madelon“. 

Povestea, începută cu o floare 
și terminată cu un sărut, ne-d 
făcut să ne amintim vechile 
Jibhne mute. 

Și cum amintirea este de o- 
biceiu duioasă, am trecut cu ve- 
derea prea multele kilograme 
ale lui Ninon Vailin, precum şi 
chipul clasic de bărbier al lui 
Henri Garat. 


TRAIAN LALESCU 





Tineretul artistic 


în cadrul „Regiei Experimentale“ 


In recentul expozeu relativ la 
deschiderea stagiunii Studioului 
şi Teatrului Naţional, d. Camil 
Petrescu a atacat şi problema ti- 
neretului nostru artistic. 

Ne vom îngădui o scurtă exa- 
minare a problemei de care di- 
rectorul Teatrului Naţional e mai 
preocupat decâţ predecesorii săi. 

Incă dela sfârșitul stagiunii 
trecute d. Camil Petrascu a izbu- 
tit să pună pe linia de plutire 
câteva elemente pe cari defunc- 
tele direcțiuni le evitau, 

Trebue să mărturisim însă că 
aceste elemente n'au fost recru- 
tate din proaspeții absolvenţi ai 
conservatorului, ci au fost scoase 
din rândurile actorilor verificaţi 
fie pe scenale particulare, fie la 
Teatrul Naţional. 





Doamna 





Ulpia Hârjeu-Botta 


elevă la clasa de dremă-come- 
die a d-nei Marietta Sadova, 
obține un frumos şi tineresc 
succes în „„Sakontala“, specta- 
colul inaugural al „Teatrului Li- 
gii Culturale“, 





MĂRUNTE 
Orice material critic sau in- 
formativ, care ar putea apare 
în pagina noastră de teatru, 


rugăm să fie trimis, : menţio- 
nându-se:, pentru George Voi- 
nescu 

+ 


Cerem scuze cititorilor noștri 
pentru faptul că  „Beranul“ 
d-lui Talescu a apărut, din 
motive tehnice, atât de restrâns 
în ultimele numere. 


Sub raportul revaiorificării a- 
cestor elemente, d. Camil Petres- 
cu e unicul director care a în- 
drăsniţ să impună un punct de 
vedere dincolo de opiniile relativ 
formate ale instituţiei. 

Este vorba de elementele cres- 
cute şi cultivate în Teatrul Na- 
țional, dar cari, din motive ce-şi 
vor găsi odată justa examinare, 
au rătăcit câţiva ani prin dife- 
rite formaţii teatrale. 

Așa dar â fost nevoie de un 
om care să înțeleagă realitatea, 
de un om care recunoscând va- 
Joarea opiniilor consacrate, să în- 
cerce o examinare a situaţiei. 

Rezultatele lungilor şi amănun- 
țitelor examinări se cunosc. 

Preconizând sistemul selecției 
prin examen şi experimentare, d 
Camil Petrescu poate asigura in- 
stituției un lot de actori tineri, 
capabili de regenerarea necesară 
instituţiei, 

In actuala stagiune — după 
cum rezultă din expunerea făcută 
la radio şi prin presă — d. Camil 
Petrescu își face un punct de o- 
noare din promovarea  tineretu- 
lui, 

Un act a cărui rațiune e dictată 
de grija de a închide capitolul 
agoniei favoritismului. 

N'au lipsit și nu vor lipsi nici 
în teatru intervenţiile,  Neutrali- 
zarea lor e în funcție de soluţ:e, 
D. Camil Petrescu a ales pe cea 
mai bună: examen în faţa direc- 
torilor de scenă, examen în faţa 
publicului. 

In treacăt fie spus, problema 
verificării prin examen au încer- 
cat-o şi alţi directori, cari sau 
mulţumit însă cu un  simulacru 
de experimentare, pentru o obţi- 
ne -penibilul rezultat al angapării 
câtorva femei protejate. 

In ceeace privește elementele 
abia ieşite din consercator, aceiaş 
dacă nu şi o mai atentă grijă de 
selecționare. Aceasta ar scuti şi 
pe profesorii dela Conservator şi 
pe viitorii actori de  iminentele 
decepţii ale meseriei. 

Un punct nevralaic al funcţio- 
nării cadrului auxiliar ar fi per- 
petuarea sistemului de orientare 
după anumite e.emente. 

Ani în şir aspirațiile tineretului 
din Teatrul Naţional au fost apa- 
renț justificate de prezența unor 
anumite elemente cari muițumin- 
du-se cu orice situație în institu- 
ic, au determinat aprecieri ge- 
nerale. 


Nu e deajuns să fi făcut figu- 


rația zece ani, pentru a te chema 
actor, mai ales când eşti siujbaș 
a:urea. 


Şi asupra acestui capitol se 
poate opri d. Camil Petrescu, 
GH. SOARE 











Marietta Sadova 


0 lecţie de artă 


Un blestem străvechi ne si- 
lește să realizăm și să vâdim 
ceeace suntem. Să fim adică 
răi, pământii, vicleni și otrăvi- 
tori, să primim cu  rânjete și 
disgratie tot ceeace poartă cla- 
ra pecetie a frumosului și să pă- 
cătuim de moarte contra lui. Să 
îim, adică să manifestăm răul și 
întunericul pe care o pronie ne- 
fastă le-a sădit în noi. Artistul 
adevărat, „alesul” și „trimisul” 
teologiilor, primește porunca 
dela cer şi lucrează sub auspi- 
ciile cerului. El «e ostatecul și 
robul cerului; dar ușoare-s de 
îndurat lanțurile acestei robii 
şi plăcută trebue să fie depen- 
dentța de cer a artistului! Si 
robia se cucerește greu, teribil 
de greu: via disciplinae şi via 
inventionis, cum spuneau sSco- 
lasticii, căile disciplinei, ale ri- 
gorii, ale înfrângerii de sine și 
căile invenţiunii, ale spiritului 
viu, atent, formator, duc la ro- 
bia cerească de care fu vorba. 
Rari sunt oamenii aceștia şi tă- 
ria şi splendoarea fără seamăn 
a faptei lor artistice ne cutre- 
mură; ei ne descriu de pildă 
smerenia şi trădarea, nu caşi- 
cum ar fi săvârşit-o înşişi, ceea- 
ce e prea putin, ci caşicum ar 
fi văzut-o săvârşită de Altul şi 
alţii, caşicum, printr'o  nebu- 
nească favoare, ar fi fost pri- 
miti să asiste, deavalma cu um- 
bra, la drama Cinei celei de tai- 
nă. Teatrul ne acordă rar harul 
întâlnirii cu asemenea, exempla- 
re selecte, căci, în genere, slu- 
jitorii scenei, chiar cei demni 
de respectul nostru adânc, imi- 
tă natura cu devoțiune și îi co- 
piază deprinderile. Dar şi ste- 
lele şi luna sunt natură sau, 
dacă vreţi, lume  fenomenală. 
Pentru omul nostru ele, stelele 
şi luna, devin duar obiecte de 
contemplaţie, oarecum  discre- 
ditate, lucruri defuncte şi reci. 
Altundeva stau modelele şi is- 
voarele inspirației sale... Omul 
nostru are, ca să ne bălăcim tot 
în fizică, sensul newtonian al 
lumii... Iată însă cineva care ne 
vorbeşte în chip ideal, despre 
lucruri nepieritoare, de dincolo 
de noi și de firea noastră, iată 
o mare artistă care procedează 
la expansiunea realităţii în spi- 
rit: este Doamna Marietta Sa- 
dova, al cărei joc disciplinat şi 
inventiv, savant și fantast, ne 
conduce pe culmile yrăjite ale 
artei şi ne face, exilându-ne în 
poezie, să vedem cum prinde 
infinite graiuri şi trup Iluzia şi 
ne constrânge aproape şi ne o- 
bligă să visăm. Mergeţi s'o ve- 
deţi în „Medalionul”! Domnia- 
sa dăruește cea mai senină, cea 
mai curată și măiastră creațiu- 
ne a ultimelor decenii de tea- 
tru, alinându-ne astfel de mul- 
te amaruri. In ce mă privește, 
nu voi uita nicicând imaginea 
acestei Lucii ale cărei mâini a- 
nimau spațiul scenic, Lucia a- 
ceea aspră şi blândă totodată, 
imagine căreia geniul actriţei, 
i-a transmis o tragică grandoa- 
re care intrecea cu mult sem- 
nificația  personagiului. Lucia 
fantaziei unui oarecare autor 
străin care se plimba în ţara lui 
sau dormea poate, la ora când 
mândra româncă împrumuta 
eroinei prestigiile şi noblețea 


visului. 
EMIL BOTTA 





Nuntă în lumea mare 


(Urmare din pag, I-a) 


domeniul culturii -— a  înce- 
put, dela o vreme, să grupeze 
în jurul editurii sale şi ale 
„Convorbirilor literure” cu a 
căror grea răspundere s'a în- 
sărcinat — scriitori, de preje- 
rință tineri). 

D. Petre Georgescu merge 
acum şi mai departe: dupăce 
a tipărit pe atâţi, le dă asis- 
tența sacră a cununiilor. 

Să mădăjduim că auspiciul 
Tronului care a făcut din 
scriitori finii săi, va găsi cât 
mai mulți îmiţiatori în această 
țară putredă de averi, cumul 
şi bune-intențiuni şi că gestul 
d-lui Petre Georgescu de alal- 
tăieri, de sub policandrul bi- 
sericii Silvestru, va înflori şi 
în cugetul celorlalți editori, 
stârpind peniru totdeauna un 
conflict și înlăturând răul re- 
nume de care se bucură mag- 
nații tiparului. i 

N. CREVEDIA 





CONSERVATOR 


S'au dat examenele de intrare. 
Notăm deocamdată o mare a- 
fluență de domnişoare de toate 
vârstele. 


D. Ion Aurel Mano.escu a fost 
numit asistentul d-lui profesor 
ton Manolescu, 








8 








UNIVERSUL LITERAR 








7 Octombrie 1939 


Para = 3 


Literatura. arta. idei... 


PAREREA LUI BENEDETIO CROCE 
DESPRE ESTETICA LUI MIHAIL 
DRAGOMIRESCU 


Tustrul critic italian, Benedetto Croce își 
exprimă părerea asupra, sistemului estetic 
al a-lui Mihail Dragomirescu, într'unui din 
numeroasele sale „saggi filosofici“'. Ceeace 
l-a isbit pe Croce în „La science de Ja litt6- 
rature“ — libro in Italia non conosciuto, — 
este caracterul maturalistie al doctrinei, în 
care se susține „con molta energia che 10 
studio della poesia non & altro che lo stu- 
dio dei „capolavori“ nel loro puro valore 
ideale e poetico“, Obiecţia pe-caze o aduce 
esteticei d-lui Dragomirescu — una CUrLosa 
dottrina naturalistica, —, pornește, natural, 
de ia concepția intuţionistă a artei. In 
științele naturale, argumentează Croce, Sis- 
tematizarea, prin clasificări şi diviziuni are 
un rost, fiindcă servește la cunoașterea 
conformațiilor, a caracterelor, a obiceiuri- 
lor, — pe câtă vreme în estetică nu ser” 
veşte la nimic, fiindcă Critica are ca UNIC 
scop evocarea şi înţelegerea operelor poe- 
tice individuale. 

(Il Dragomirescou non Si accorge che. se ia 
sistomatica della zoolog.a serve a qual- 
che cosa, la sistematica da lui proposta, dei 
capolavori, non servirebbe a niente, perche 
degli animali ci basta bensi, în generaie, co- 
noscere ie conformazioni e £li abiti estrinseci 
per vaierui di essi ai nostri usi o guardarti 
da essi, ma la critica Jetteraria ha per un.co 
fine la rievocazione e la comprensione delle 
opere poetiche individue...). 


ŞI CONTRAOBIECȚIA 


Cum sar putea apăra sistemul d-lui Dra- 
gomirescu de obiecţia lui Croce? 

Cu unul din argumentele serioase aduse 
în ultimul timp împotriva intuiționismiui 
pur. D. Dragomirescu adoptă în clasificarea 
capodoperelor criteriul emoţiei estetice, Şi 
alungă pe aceia al emoției psihice. Fmoţia 
psihică duce mai mult la intuiționisrn, adică 
la ceva „anterior gândirii, conceptului, refie- 
xiunii, la ceva absolut alogic şi prelogic“, pe 
când emoția estetică recunoaşte mai ușor in 
operele mari de artă. „caracterul lor de cos- 
micitate, organicitate, totalitate“. Este tocmai 
ceeace a căutat d Mihail Dragomirescu în 
sistemul d-sale, să asigure artei autonomia 
dincolo de istorie, de sociologie, biografie şi 
psihologie, şi s'o fundeze pe un principiu al 
personalităţii estetice, vatabiie în genere. 

Cu acest scop al abstracției și generali- 
zării, propriu naturii umane în năzuința de 


a se reconstrui, după analiză în lumea spiri- 
tuală, firește sistematizarea d-lui Dragomi- 
rescu, nu ne mai pare inutilă. Opera d2 ariă 
interesează nu mumai prin particularități, ci 
și prin generalitatea ei organică, 


CAȚEAUA D-LUI CĂLINESCU 


D. Nichifor Crainic a publicat stuâiu! 
„Despre Artă“, în Gândirea, revista d-sale. 
Citindu-l, d. G. Călinescu admite că sunt 
în el şi lucruri bune, dar afirmaţia că arta, 
ca și religia, ar fi tot în slujba transcen- 
denţei, îi siâmește râsul! Şi, amuzându-se, 
d. Călinescu face silogisme. Dante a spus: 
„Arta este nepoata lui Dumnezeu“. vorbă 
pe care o citează dq. Nichifor Crainic, în 
chip fires, atunci când are de arătat câ 
arta tinde să depășească realitatea păcatu- 
Mai. „Hă, hă, hă, râde grozav d. Călinescu 
și bagatelizează pe autor, tnt profesor uni- 
verstar : 

Omul este făptura lu: Dumnezeu. 

D). Nichifor Crainic e fiul lui Dumnezeu, 

Gândirea e nepoata lu; Dumnezeu, 


„Hă, hă, hă, râdem și noi și fie-ne îngă- 
duit să ne aducem aminte de hazul lui So- 
crate, la deşșteptăciunea lui Dionysodoros, 
care, transcrisă ain dialogul platonician, ar 
veni cam aşa : 


Are d. Călinescu o cățea ? 
Are, şi încă ce cățea cu cerul gurii negru 
Are cățeaua căţel ? 
Are, i-am văzut sugând. 
Este căţeaua mamă ? 
Este ! 
Este căţeaua a d-lui Călinescu ? 
Este ! 
Deci, cățeaua, este mama, d-lui Călinescu! ! 


Clar şi... mai ales corect, ca și chestia cui 
„Gândirea“ nepoata lui Dumnezeu, 


ESTE DE GENUL MASCULIN 


Un tânăr autor, asistent universitar, pu- 
blică un necrolog despre profesorul său de 
limbi clasice. Cum era, de aşteptat, începe 
așa: „Sau depănat, aproape trei ani de 
când neinduplecata thamatos a răpit dintre 
noi... ete.“. Admisibil, faţă de frumoasa, in- 
tenție, dar pentru ce spune „Nsinduple- 
cata thanatos? Thanatos — roate — în 
grecește este da genul masculin. Și din mo- 
ment ce înta”o oratorie românească, este: în- 
trebuinţat fără adaptare, transcris chiar cu 
caractere elene, cuvântul păstrează genul 


și vom spune „neindupiecatiui divaruş“. Ri- 
gurcs, fără abatere, fiindcă nu admite 
limba vie. Nici în franţuzește nu întâlniin 
altfel: „Thanatos... est le trere d'Hypnos"... 
„Il est represent€..."* (P. Decharme, Mytho- 
logie de la Grece antique, page 419). 

Deci erudiție omagială, dar şi limbă co- 
rectă. firească. 


„ACID SULFURIC“ 


Bste trist să constatăm, cu câtâ nepre- 
gătire îşi fac debutul unii tineri care vor 
cu orice chip să fie publiciști. I-am sfă- 
tuii deseori, aici, să renunțe de a mai 
scoate reviste mediocre — uluitor de me- 
diane — 'și iu aceiași bani să cumpere 
cărți, să înveţe o limbă streină, etc... In 
deosebi să citească, să se instruiască... Alt- 
minteri nu isbutesc nimic în literatură, ab- 
solut nimic, Iată publicaţia „Prepoem“, ti- 
părită de Traian Mihăilescu! Cu cheltuiala 
cui, cu ale cui sacrificii? Bani aruncati 
fără folos şi timp pierdat! 

Redactorii n'au reușit gzcât să se facă 
ridiculi, cu articole în care nu dovedesc 
nici măcar proprietatea termenilor, ca să 
nu mai vorbim de fixarea obisctului în 
discuţie, metoda discursivă, etc. Ne face 
impresia, de pildă, că, intr'un articol „Pers- 
pactivele poeziei tinere“, d. C. Pârlea n'a 
tăcut decât să amestece cuvintele într'o 
căciulă, şi să le scoată apoi la întâmplare, 
ca într'o cacialma suprarealistă. Nu se 
poate! Să nu subiniem decât pleonasmele : 
„poesie estetică“, „specia umană respecti- 
vă“, „sâmburale central“, „stări comune su- 
fleteşti“, fiecare având particularitatea ei“, 
sau expresii amertate: „simireronizarea ele- 
mentelor fundamentale“, lupte egoiste și a- 
poetice“, „a început o pseudoratare“, „pers- 
pectiva conduitei intelectuale“, și în sfărșit 
aceasta, pe care nu i-o poate nimeni ierta 
d-lui Pâriea: „o pleiadă de poeţi rataţi!“. 
Dacă poeţii sunt rataţi, întâi nu mai sunt 
poeti, iar dacă sunt totuşi şi poeţi și rataţi, 
cum să formeze o pleiadă? ?Cuvântul „ple- 
iadă“ mu poate fi luat cu sens pejorativ, — 
el având dela. început o sarcină sacră, prin 
referința sa la cele șapte stele din conste- 
laţia Pleiadei, 

Dar măsura, intelectualităţii revistei „Pre- 
poem“ o dă însuși conductăorul ei, d. Tra- 
ian Mihăilescu, care, întrun manifest, sfă- 
tueşte pe cei cari ar adera la programul 
a-sale, să întrebuințeze un „ton viguros... ȘI 
pe cât se poate de... acid sulfuric (pe cât 
mai mult, cu atât mai bine) citindu-l“. 


De-ar servi la stânpirea prezumţiei și în- d 


competenţei! 


CU PRILEJUL 


expunerii capodoperelor muzeului Prado la 
Geneva, in vara trecută, a fost aminţită o 
anecdotă care circulă pe seama faimoasei 
„Maja Gesnuda“ a, lui Goya, 

Această „Maja, goală“ trece drept o pic- 
tură libertină; totuși, modelul care i-a 
pozat in ascuns artistului se spune că ar fi 
tost chiar ducesa de Alba, a cărei viață a 
alimentat cronica scandaloasă a timpului. 
Intâmplarea p& care urmează s'o povestim 
ilustrează expresia proverbială că „părinţii 
rază aguridă şi copiilor li se strepezse 

In unul din ultimii ani ae domnie, fostul 
rege Alfons XIII al Spaniei, intovărăşit de 
vărul lui, ducele de Alba, arăta preşeain- 
telui Consiliului municipal din Paris, aflat 
in vizită la Madrid, colecţia tablourilor lui 
Goya dela muzeul Prado. Ajunși înaintea 
pânzei care înfățișează Familia lui Carlos 
1V, zugrăvită cu un realism imdiscret Și O 
ironie aproape agresivă, ducele de Alba, 
care nu-și prea cruța regescul văr, spuse 
oaspetelui parisian, cu o insistență zeflemi- 
toare: „Domnule Prezident, iată strămoşii 
Majestății Sale ! Altons XIII înghiţi, cum 
sar spune despre un oarecine, şi tăcu. Dar 
multă vreme nu-i rămase dator pentru răs- 
puns vărului său, căci oprindu-se în faţa 
nunliei „Maja desnuda“, spuse la rându-i: 
„Și acum, domnule Prezident, priviţi! A- 
ceastă frumoasă doamnă, goală ca un nou- 
născut, e străbunica Alteței Sale“. La care 
se zice că ducele de Alba a înghiţit aşijde- 
rea, tăcând însă deabinelea... 


HANS CAROSSA DESPRE RILKE 


Intre mărturiile despre Rainer Maria 
Rilke, acea a romancierului și memorialis- 
tului german Hans Carossa esta una, din cele 
mai preţioase şi mai emoţionante. Autorul 
Doctorului Gion, el însuși medic, l-a cuno- 
scut ps Rilke după ce, cu ani înainte, i 
presimțise, așteptând împrejurarea care a- 
vea să i-l reveleze. Ea i s'a înfățișat în a- 
cest fel: | 

„Ajunsei dinaintea casei, chiar în clipa în 
care Rilke însuşi urma să între. Mă privi 
ie un SE, absent. Soarta-mi interzicea să 

mân vizita pe mai târziu, ce totuși 
fi făcut bucuros. că iza 

Omul acesta plăpând, îmbrăcat într'un 
costum de un albastru închis, cu o pălărie 
moale neagră și ghetre cenuşii, care străbă- 
tea pieziș strada, cu mâinile la spate, fără 
să îa seama la ce se petrecea în furul lui, 
mi-a părut să fie în dispoziţiuni sufleteşti 
ce nu îngăduiau să fie tulburaț de vrev 
Țiință omenească. Cei care l-ar fi întâlnit 


a a a e m 


In primăvara aceasta sa ina- 
ugurat la Paris expoziția bale- 
telor ruseşti, spectacole ce timp 
de 20 ani, între 1909—1929, au 
entuziasmat lumea întreagă, re- 
voluţionând în manifestaţia lor, 
arta teatrală, coreografia, deca- 
rațiunea şi muzica. i 

Beatitudinea,  încântarea, mi- 
rajul, torentul mesfârșitelor ova- 
ţii produse de acei magicieni 
eveaţori de frumos, au lăsat a- 
mintiri de neuitat celor ce-au 
avut fericirea să asiste la aceas- 
tă îmbinare de basm și feerie... 

Debutul baletelor ruseşti pe 
scenele parizien> a fost primit 
de lumea artistică franceză ca 
un fenomen, ca wm miracol. 
Marcel Proust, „Auguste Rodin, 
Jean Cocteau, Contesa de Noail- 
les, Reymaldo Hahn, Jean-Louis 
Vaudoyer, Gerard d'Houviiie şi 
atâția alții, au rămas extaziați 
în fața acestor spectacole minu- 
nate, bogată risipă de măreție, 
rafinament, gust, tehnică şi dis 
ciplină, 

Pavlova,  Karsavina, făpturi 
diafane, fiinţe de vis şi de vra- 
jă. Nijinsky, zeu al dansului, „a 
opta minune a lumii“ cum l-au 
numit |contimporanii, ! dansator 
divin, genial şi tot ace] amestec 
ae sunet şi culoare, de ritm şi 
poezie, toți și toat: zămislite și 
conduse de magica baghelă a 
lu: Serge Diaghilev, personalita- 
te uriașă, mare organizator, ani- 
mator, vizionar, omul care a 
descoperit şi a făcut cunoscut 
lumii întregi, talentul, munca şi 
inspiraţia Rusiei moderne. 

Baletele rusești au fost, în in- 
tregime, creația lui Diaghilev. 
Dar ele au dispărut odată cu 
moartea sa. Este uimitor cum 
acest om care niciodată nu a 
compus nici coreografia, nici par- 
titura, nici decorul baletelor 
saie, care nu era deci nici mu- 
zician, coreograt și nici pictor, a 
puiut să dea speclacolului: coreo- 
grafic atâta coeziune, atâta vi- 
goare şi precizie, atâtă măiastră 
desăvârşire, 

Lai Serge Diaghilev i s'au con- 
sacrat pagini nenumărate, i sau 
închinat volume, toate praamă- 


Evocarea baletelor rusești: 
Sergiu Pavlovici Diaghilev 


rindu-i calitățile excepţionale, 
spiritul lui viu, de cercetător, 
geniul său! Dar cea mai bună 
mărturie a înfâptuirilor sale ră- 
mâne viața Jui, tumultuoasă și 
plină d> neastâmpăr. Diaghilev 
sa născut la 19 Martie 1872, la 
Nijni Novgorod. Părinţii săi, a- 
ristocraţi, tatăl general în arma” 
ta rusă, mama muziciană, au 
căutat să dea fiului o cât mai 
îngrijită educaţie. Pentru aceas- 
ta l-au vegheat în timpuj copi“ 
lăriei,  insuflându-i spiritul de 
ordine și qe disciplină. In locu- 
ința lor somptuoasă din Perm, 
generalul primea multe  perso- 
nalităţi din lumea militară și 
artistică, fapt care a influenţat 
in bine asupra micului Serge. El 
urmă cursurile gimnaziului din 
Perm, unde, în curând, prin in- 
t-ligenţa și darul său rar de a 
fermeca, îşi atrase simpatia tu- 
turor. Mai târziu îl găsim ur- 
mând | cursurile | Universităţii 
din, Petersburg, unde studia 
dreptul. Dar nu aceste studii îl 
atrăgeau. Dorinţa lui era să de- 
vină 'compositor. Dragostea lui 
de muzică îl hotărî să urmeze 
cursurile de armonie la Conser- 
vatorul de muzică de sub direc- 
ţia lui Rimsky-Korsakov. Deve- 
ni un adevărat virtuos al pianu- 
lui. Prin intermediul unchiului 
său, ministru de interne, iși tăcu 
intrarea în societatea dela Curte. 
Aci, distincția, rafinamentul şi 
manierele sale deosebite, cuce- 
iiră. Făcu cunoștința jui Novel, 
un tânăr de vârsta sa, mare iu- 
bitor de muzică şi arte, care-l 
prezentă unui grup de pictori şi 
scriitori şi unde-l întâlni pe A- 
lexandre Benois, pictor de mare 
autoritate, care mai târziu i-a 
fost un colaborator de preț. 





POŞTIA REDACŢIEI 


Dumitru Baciu: Poeziile reţi- 
nute pentru publicare îşi așteap- 
tă rândul. Despre cele trimise re- 
cent, gânduri bune. 


Preda Saxu: Publicabile, pe 
curând, 


Paul Noapte : Deocamdată „un 
văl negru nepătruns* (op. cit.) 
care poate fi luminat. Aşteptăm 
miracolul. 


Leu P, Ștefan: Nu publicăm e- 
pistole amoroase. Dacă am cu- 
noaște adresa „dumneazi', i-am 
trimițe-o cu.. un cuvânt intro- 
ductiv. 


M. O. M.: Am primit „poezia 
modestă“. Suntem și noi de-a” 
ceeași părere, 


Mircea Scripcă : Nuvela „Pla- 
tonism“ este o aproape reușită 
încercare. Tema cam rigidă şi fi- 
nalul convențional îi scad însă 
din valoare, In versuri, imagini 
proaspete. Mai încercaţi 


1. B. Sansilău: Manuscrisele 
nepublicabile se distrug, — în a- 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL, BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23. 


fară de cazul când expeditorul 
menționează dorința de-a i se 
păstra. 


A. L. — Năsăud! Adresa ce- 
rută este: Dr. Ion Biberi, Turnu- 
Severin. 


Agh. Moraitaki: Facem loc cu 
plăcere în paginile revistei tutu- 
ror încercărilor de real talent Nu 
şi celor mai puţin decât modeste. 


V., G. — Delamilcov: Decent 
și îngrijit scrisă. Lipseşte însă 
tocmai acel fluid care trebue să 
străbată dela un capăt la altul 
narațiunea, care rămâne — cum 
am spus — o încercare modestă. 


Dragodan Mihai: Versuri bu- 
ne pentru lectură la o şezătoare, 
unâe-ar avea, cred, succes, 


N. Drocea: O huvaiană cam 
deșacordată, Aşteptăm Curioși o 
altă partitură. 


Leonid : Primele două etape, 
slabe, Păstraţi eforturile pentru 
cele următoare, pe care le dorim 
măi norocoase. 


Astfel se formă un grup ar” 
tistic, animat de azeeaş dragoste 
de frumos şi de aceleaşi aspira- 
ţii. Diaghilev îşi asumă direcţia 
acestui cere controlând și diri- 
guind! destinele artistice întrun 
mod ferm, autoritar şi totuș 
plin de farmec. 

Pe Diaghilev îi interesau tot ce 
era pictură, muzică, teatru, ope- 
ră şi concert. Benois i-a îrnbo- 
găţit cunoştinţele în artele plas- 
jice, icolindând ;pu el muzeele, 
ale căror comori artistice îi 
erau familiare 


Diaghilev a făcut tot ce i-a 
stat în putinţă spre a-şi desval- 
ta intr'ânsul o vocaţie artistică 
bine definită. Având mun glas 
piăcut de bariton, a studiat şi în 
această direcție, Odată, compu- 
nând um fragment de operă şi 
supunându-l aprecierii lui Rim- 
sky-Korsakovy, aresta Îl: sfătui 
să renunțe l& gândul că va pu- 
tea deveni compozitor,  Părăsi 
această idee, dar toţuș judeca 
muzica şi o înțelegea ra puţini 
alţii, 

Terminându-și  sthdiile, Dia- 
ghilev tăcu primul său voiaj în 
Occident, tocmai în momentul 
când marea mișcare „artă pen- 


tru artă“ atingea  paroxismul. 
Mediul cultural al Parisului in- 
îiuenţă într'un mod deosebit a- 
supra lui şi întors în mijlocul 
societăţii Curţii din Petersburg, 
în loc să devină om de lege, el 
grupă în jurul său pe tinerii 
artiști ruşi, făcându-i conştienţi 
de forța şi de aportul ce talentul 
lor i-ar aduce Rusiei moderne. 
Incepu să facă naveta între Pe- 
tersburg și Moscova, punând în 
raport artiştii unui oraş cu prie- 
teuii din celălalt. Cercul mărit, 
cuprindea acum pe: Benois, No- 
uvel, Bakst, Roerich,  Maliavin, 
desenatorul Golovin, criticul Os- 
sovsky, prințul Argutinsky şi pe 
genera.u. Bresobrasov, şerul ba- 
letomanilor teatrului Mariinsky. 

Prin! cultura, prin inteligenţa 
şi mai ales prin darul său minu- 
nat de a cuceri și a fermeca, 
Diaghilev câştigă o mulțime de 
cunoștințe influente, cari i-au 
fost de mult sprijin ja îndepli- 
nirea ideilor şi planurilor sale, 
cu adevăraţ măreţe, 

Debutul său de organizator în 
lumea artelor îl făcu în anul 
1897, când organiză prima ex- 
poziţie a . pictoriior contimpo- 
rani francezi şi englezi, care avu 
loc în galeriile particulare ale 
Muzeului Stiegliiz. 

In amul următor, în acelaş 
muzeu,  Diaghilev prezintă o 
expoziţie a pictorilor ruși, tineri 
și bătrâni, printre cari: Malia- 
vin, Benois, Vroubl, Repin, Ko- 
rovin ş. a. Numele lui începu să 
circule tot mai mult la Curtea 
imperială, ceeace-i aduse titlul 
de ataşat pe lângă prinţul Vol- 
konsky, noul intendent al tea- 
trelor imperiale. In 189%, cu 
sprijinul bănesc a] unor „„mece- 
naţi“ ruşi el fondă revista ar- 
tisțico-literară „Mir Isskoustvo“ 
(Lumea artei) care a rămas un 
model strălucit de prezentare, 


de MITIŢĂ DUMITRESCU 


technică grafică și colaborare. 
Cei mai renumiți pictori au 
ilustrat-o şi dintre scriitori sem- 
nau Tolstoi,  Merejkovski, Cehov 
etc. 


Diaghilev aduse în acelaș an 
pe impresionişti dela Paris şi 
organiză o mare expoziţia a că- 
rei frumoasă reușită hotărî vii- 
torul picturei ruse şi al decora” 
țici teatrale din intreaga lume. 
Cu ajutorul lui Nouvel, fondă în 
anuj 1904, societatea „Seratele 
muzicii contemporane". 

Pentru început  prezentară 
muzica franceză modernă. In ju- 
rul lui 1906 obţinu, prin priete- 
hii săi francezi, să prezinte o 
expozţie a picturii ruseşti la Sa- 
lcnul de Toamnă. Succesul aces- 
tei expoziții a fost răsunător. 
Toate școlile picturii ruse erau 
reprezentate: dela cele mai pri- 
mitive icoane până la cel mai 
îndrăzneț impresionism. 

Faima lui Diaghilev creştea 
din ce în ce. Incurajat de căl- 
duroasa primire ce i se făcuse, 
el organiză în 1907, tot la Paris, 


o serie de 5 concerte istori:e de 
muzică rusă, Francezii cari pâ- 
nă atunci nu auziseră decât Ru- 
binstein și Tchaikovsky, cunos- 
cură fstfel întreaga falangă a 
compozitorilor ruşi: Glinka, Bo- 
rodin,  Balakirev, Moussorgsky, 
Rimsky-Korsakov, 


La sfâzşitul anului şcolar tre- 
cut am anunţat in paginile re- 
vistei noastre, condiţiunile con- 
cursului cu premii pe care îa- 
milia lui 'Th, Sperantia, de a- 
cord cu „Universul Literar”, îl 
instituise, cu prilejul împlinirii 
a zece ani dela moartea regre- 
tațului scriitor, Intrucât, din 
motive neprevăzute şi indepen- 
dente de voinţa iniţiatorilor a- 
cestui gest de pioasă recunoș- 
tinţă pentru memoria, unuia din 
cei mai fermecători prieteni ai 
copilăriei noastre, a tuturor, 
concursul nu s'a mai putut ține 
în condițiunile anunțate, le rea- 
mintim acum, fixând și un nou 
termen pentru depunerea ma- 
nuscriselor : 

Premiile sunt destinate tine- 
retului şi anume elevilor de 
curs secundar, Ele se Vor îm- 
părţi în înţelegere cu redacţia 
„Universului Literar“ și anume 
celor mai bune lucrări tratând 
despre „Anecdotele lui Th. D. 
Sperantia“ (analiză literară). 

, = romlite sunt în număr de 
rel: 

Cel dintâiu constă din sumă 
de lei trei mii în numerar, Lu- 
crarea premiată va fi publicată 
în „Universul Literar“, iar dacă 
va, prezenta o deosebită valoare 
va putea fi, eventual, extrasă 
şi în broșură spre o cât mai în- 
tinsă răspândire. 

Două premii de încurajare, 
în sumă de câte o mie de vei 









Scriabin, fi-marea taină a geniului său, 
a a a a e a it 


Concursul scriitorului Th. D. Sperantia 





din întâmplare, ar ţi putut să nu vadă în 
el decât un visător care se întcicea, înii'u 
doară, ostenit de viaţă, la trista-i locuinţă. 
Cu cât mă apropitm de el, cu atăt îmi erau 
mai apurente paloarea şi oboseala chipului. 
O mare pasăre de pădure pe care o văzu- 
sem murind îmi lăsase o impresie asemănă- 
toare. N'aveam de ce să fiu uimit că un om 
căruia îi eraqu sortite înfăptuiri neobișnuite 
să poarte astfel semnele unei extraordinare 
oboseli și înfățișarea lui mi-ar ji fost şi mai 
lesne de înțeles încă, de-ași fi ştiut că toc- 
mai în acea vreme începeau să răsune în 
el acele plângeri victorioase care, mai târ- 
ziu, aveau să ajungă celebre sub numele de 
„Elegiile Duineze. Ca să creeze și desăvâr- 
șească atari poeme, trebuia să se cufunde 
iarăşi si iarăși până în adâncul sufletului 
său, ca un pescuitor de perle, mereu ame- 
nințat să nu sa mai poată întoarce ld 
viață“ 


DESPRE CE ESTE ESENŢIAL 


sau temă de meditat, cu deosebire potrivită 
pentru vremurile pe care le străbatem — 
această propoziție a lui Valery : 

„Burghezul se îneacă încercând să-și 
scape umbrela dela naufragiu“. 


O REPLICĂ DIN BERNARD SHAW 


Un savant filolog din „Pygmalion“, după 
ce 'moralizează pe un derbedeu că încearcă 
să-şi prostitueze fata pentru bani, încheie 
exciamând indidgenat : 

— Dumneita n'ai îmimă, omule î 

La care cel admonestat răspunde superb: 

-—— Nu-mi dă mâna domnule profesor, 


POEZIE ȘI PUBLICITATE 

Engiezii nu uită nici în imprejurăriie 
prozaice ale vieții ge toate zilele să-și a- 
mintească de poeţii lor favoriţi — e drepL 
că într'un fel cu totul... insular. Așa, un ar 
nunț la Mica publicitate aducea la cuno- 
ștința, doritorilor că se închiriază sau vinde 
in condițiuni avantajoase un imobil care, 
pe lângă tot confortul, mai este și Far from 
the madding crowd's ignoble strife, adică, 
in traducerea versului celebru din „Elegie 
scrisă într'un cimitir de ţară“ a lui Thomas 
Gray — „departe de iemobila zarvă a mul- 
țimii care te inebuneşte“, Iar Ja Folkestone 
o agenţie de vapoare îmbia pe amatorii de 
lungi călătorii fransoceanice, prin versul 
tot atât de popular al lui Coleridge : Water, 
water everywhere, care se putea citi pe fla- 
mura, unui vapor, în mijlocul unui afiș co- 
lorat în albastru marin pe toată întinderea 
de „apă, pretutindeni apă“. 





gurau în. program. Reușşita aces- 
tor concerte depăşi succesul ce- 
lorlalte astfel că în anul 1908, 
Diaghilew prezintă publicului 
parizian, muzica de operă rusă, 
când sa cântat Boris Godunov 
şi Ivan cel Groaznic, în inter- 
pretarea lui Șaliapin, Smirnov și 
Lipkovska dala Opera Impe- 
rislă, 

Incununarea vastei sale opere 
de renaştere rusă sa făcut insă 
în primăvara anului 1909, când 
a arătat Parisului, tot ce a pu- 
tut realiza închipuirea mai fru- 
mos: balețele rusești. 

Seara de 17 Mai 1909 a rămas 
memorabilă. Cu rara lui intuiţie 
de a dibui talentele, cu simţul 
său artistice extraordinar, cu vo- 
inţă neclintiţă și putere de mun- 
că dincolo de obișnuit, D-agh.iev 
a realizat minunea. 

Geniul său a dat lumii cele 
mai rare  desfătări, sufletești, 
cele mai pertecte forme ale fru- 
mosului. Timp de. 20 ani, această 
lume de basm făurită de marele 
vrăjitor, a cucerit, a bucurat, a 
împrăștiat lumină şi a dat viaţă. 

Fokine, Nijinsky, Bohn, Mas- 
sina, Balanchine, Lifar, Pavio- 


va,  Karsavina, Nijinska, Lopou- 
kova şi atâtea alte stele ale 
dansului... lupă cum și Ravel, 


Siravinsky, Picasso, Derain, La- 
rionov, Goutcharova, își datoresc 
rcmumele strălucit acestui  ma- 
gician neîntrecut. 

„Sunt zece ani de când Dia- 
ghilev doarme somnul etern în 
mormântul său, din Veneţia. 

Odată cu coborirea în  necu- 
prins, a luat cu sine nedesluşita 
vrajă în care învăluise pe toți 
cei ce nu puteau pătrunde taina, 


ceput. 


Destine 
pecetluite de mediu 


(Urmare din pag. 1) 


simte această obligație, face asttel câțiva kilometri, prin pra- 
ful străzii, frecându-şi coatele de celălalt, într'o intimitate pro- 
vocată, gesticulând, sau vorbind sgomotos tot felul de ba- 
nalități, pe care le împărtășește cu egală îndreptăţire pentru 
urechea tuturor. Dar demonul te urmărește, și nu-ți dă ră- 
gazul unei tr 
această psichologie colectivă, mai degrabă o psichoză, în- 
cepi să gândești la fel cu ceilalți şi să le imiţi gesturile și 
obiceiurile, pe care însă le falsifici întrun chip de improvi- 
zare arbitrară. 

Imi amintesc de um prieten, intelectual și totodată gcriitor, 
condamnat de soartă să trăiască întrun oraș de provincie, 

Nevrând să se acomodeze psichologiei târgului din pri- 
cina vocației sale de scriitor care-l reținea mai tot timpul zi- 
lei în bibliotecă, la masa de lucru, sau în cabinetul exerci. 
țiului său de profesionist liber, folosit numai un timp limitat 
pentru a-și asigura stricta existență, nu apărea pe stradă 
decât în orele târzii ale serii, când nădăiduia să găsească o 
atmosferă calmă şi reconfortantă pentru alte ore de muncă 
in vremea nopții, Aceste obiceiuri, explicabile pentru un în: 
telectual, apăreau în fața forului de judecată al târgului, ca 
fiind mărturisirea unei vieţi cu totul bizare. Omul inocent prin 
toată făptura lui, absent la cele ce se petrec în afară de dân:- 
sul, apărea în atenția celorlalți târgoveți în ipostaza unui 
conspirator, obsedat de uneltiri francmasonice. ] se imputa 
că nu este adaptabil, că promenadele lui în umbra liniștită 
a nopții vădesc un bizar exhibiționism, că însfârșit, pe lim- 
bajul comun, nu este în toate minţile. Mai întâi condamnat 
pentru atitudinea lui cu totul inofensivă, a sfârșit prin a îi 
evitat de lume, iar clientela profesională şi ea a început să-l 
ocolească deși se dovedea a fi un profesionist dibaci şi pri: 


în sine, de aceia fără să vrei, absorbit de 


Omul care nu se depersonalizează, și nu trăește aidoma 
forului, se elimină, se îngroapă în sfidarea unanimă, Il în- 


vălue calomnia, disprețul și intriga. Depănând aceste amin- 


merituoase. Textul acestora va 
fi deasemeni publicat în revistă 
parțial sau în întregime. 

Dacă imprejurările ar cere-v, 
unul din cele două premii de 
câte o mie de lei va putea îi 
împărțit spre a se atribui la 
ao concurenţi de merit egal. 

Inţinderea textului va fi de 
ce] mult 12 (douăsprezece) pu- 
gini (ministeriale)  dactilogra- 
fiate, Ai 

Lucrările se vor depune sau 
trimite prin poştă la redacţia 
„Universului Literar“, menţio- 
nându-se pe plic că sunt desti- 
nate „Pentru premiul Th. D. 
Sperantia“. Concurenţii nu-și 
vor pune iscălitura pe lucrarea 
trimisă, ci o vor înlocui cu un 
„motto“, alăturână însă un mic 
plic închis pe faţa căruia se va 
scrie acelaş „motto“ iar înăun- 
trul lui se va indica numele 
concurentului, adresa, şcoala la 
care urmează şi clasa. 

Termenul ultim peniru pri“ 
mirea lucrărilor este la 1 Noem- 
brie 1939, îar rezultatul con- 
cursului se va publica la 15 De- 
cembrie 1939. 

Comisia, care va ceti şi apre- 
cia, lucrările va fi alcătuită din 
trei persoane: un preşedinte a- 
les dintre cele mai cu vază per- 
sonalităţi ale lumii noastre lite- 
rare și doi membri: unu] din 
partea revistei „Universul Lite- 
Tar“ şi altul din partea familiei 
Sperantia, 


toare. 


tiri, în contactul trecător cu un mediu asemănător, m'am gân- 
dit la rețeţa recomandată de Costachi Negruzzi în una din 
scrisorile sale. Poate că noul venit întrun oraș de provincie 
ar fi nimerit să apară în fața forului de judecată al târgului. 
să se prezinte în toată goliciunea sufletului său, să-și măr- 
turisească intenţiile, nelăsând nimic tăinuit din toată făptura 
lui. Miţa Baston, Zoe. jupân Dumitrache, Brânzovenescu şi 
Rică Venturiano, multiplicaji în nenumărate exemplare vor 
avea un prețios material de informaţii. 

lar cel care și-a spovedit sufletul, îşi va putea relua în Li: 
niște firul gândului, reflectând pe îndelete la drama oraşelor 
de provincie. Incheind cea de a doua etapă a examenului 
său critic, wecând peste idealizarea umanitaristă a lui Pa- 
nait Istrati și peste zona teratologică a lui Caragiale, va pu: 
tea să se ridice cu un etaj mai sus, acolo unde, în burghezia 
intelectuală, analiza psichologică prin pana lui Gib. 1. Mi 
hăescu, a izolat conflicte şi a înfățișat structuri morale pe cât 
ve caracteristice pe atât de plastic redate. „La Grandiflora“ 
și „Vedenia“ va găsi o deplină înțelegere pentru complec- 
ixrea cadrului urban, stăruind în credința că toată stânje- 
neala vine dintr'o neînțelegere patentă a lumii înconjură- 


Când am plecat pe acest drum nu-mi dădeam prea bine 
seama unde voi ajunge. Nu aveam un plan preconceput şi 
nici o temă de desvoltat, Mă vedeam ferecat în neputința 
mea de a reacționa împotriva acestei geniale mașinării de 
a pierde timpul, în greutatea de a-ți crea un mediu într'o 
lume care-l are pe al si, şi te domină, te absoarbe, te falsi- 
tică, te depersonalizează, Zădarnic am căutat un loc de re- 
fugiu căci nu l-am găsit nicăiri. Resemnarea în mizantropie 
ni s'a părut o poziție şi mai obositoare. Și tără să vreau am 
dictat vieţii o pauză, cu o trăire potrivnică propriei ei fiziologii. 


NICOLAE ROŞU