Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0009

VAI VIDSUL LIIIDAP 


PROPRIETAR: 








ABONAMENTE: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 CIRC Ra 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU autorităţi și instituţii 1000 lei 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Itfov de sipare 500 « 

particulari 220 „ 











larcis 


Am scos cu mâinile din apă chipul clar, 
El mi-a fugit din palme ca o mreană, 

Din stropi de soare, boabe de cleştar 
Mi-am bănuit lumina pământeană. 


Departe lumii, frunţii ei de-o unghie, 
In mine can oglimzi eu mă alint; 
Giîbceava ei m'alungă şi mă junghie: 
Sunt aur greu, prin dealuri de argint, 


Văzând spoiala ei, iubesc genuna 
Şin locu ?n care bâlciul a 'nceput, 
Pe irunitea limpede îmi pun cununa 
Şi 'n unda pură gura mi-o sărut, 


ȘTEFAN BACIU 





Titu Maiorescu 
și lumea noastra 


de CONSTANTIN NOICA 


Noi nu suntem Atenieni. 

Pe 'fitu Maiorescu aşa ni l-au trecut nouă, tinerilor de 
azi. Poate l-au ialsilicat, nedreptăţindu-l sau dimpotrivă în- 
frumuseţându-i masca; dar aşa ni l-au înfăţişat: drept un om 
peste care a coborit harul raţiunii şi care tăcea să coboare 
harul raţiunii peste ceilalţi. Câte lucruri nu ni s'au spus des- 
pre armunia; echilibrul, spiritul critic şi seninătatea lui! — 

Aoi nu l-am cunoscut şi nu-l putem cunoaşte. Li căutăm căr- 
ţile şi găsim doar lrânturi din creaţiile cele mari pe care nu 
le-a dat. li citim „Insemnările zilnice” şi ne trudim să nu ne 
lăsăm amăgiţi de puţinătatea lur. Dar vedem mai ales defor- 
mările, da aeiormaniie pe care le-a produs în câteva czuri, şi 
atunci simţim, că a fost întradevăr un om mare. Când sunt 
mari, oamenii desfigurează realitatea dimprejurul !or. | 

Dar mai simţim un lucru. Simţim mai mult decât că Titu 
Maiorescu a tost cineva. Simţim că A FOST cineva. Li admi- 
răm, îl folosim, îl înțelegem chiar; dar când ni se vorbeşte 
despre aaualitatea lui, ne +sbeşte cât de „ocazional” sună vor- 
ba aceasla. Ne este el actual! Va fi fiind celor pe cari amin- 
tirea sa mu i-a părăsit niciodată. Nouă ne poate da lecţii, lecţii 
dintre cele mari; actual nu ne este. Cărturarul din el, vizio- 


narul politic, omul, chiar omul public, copleşitorul om pu- " 


blic, — ne par ai altei lumi. Se poate lămuri şi obiectivă o 
impresiune ca aceusta? 

Cărturarul mai întâi. Cum ar putea fi Mitu Maiorescu 
cărturarul ideal pentru ziua românească de azi? Nu ne depăr- 
tează de el numui starea aceasta de tapt că acum, prin diie- 
renţierea socială, pe de o parte, prin întregirea naţională, pe 
de alta, cei înzestrați dintre noi au libertatea de-a ti mai câr- 
turari decât putea ti el. Nu ni-l distanțează numai împreju- 
rarea, relevată cu atâta pătrundere de către profesorul 1. Pe- 
trovici, în culegerea d-sale despre Maiorescu, împrejurarea 
că acesta n'a ramas filosof pentrucă trebuia să se „adapteze 
nevoilor”, dinti'un înalt sentiment al datoriei; că şi-a sacri- 
ficat propria sa vocaţie creatoare, dovedind astfel deopotrivă 
generozitale față de soc, românească dar şi — spun unii — 
Mpsa acelui demon creator care pecellueşte pe cărturarul ideal. 
Intre tipul râvnit de noi şi el mai stă o curioasă trăsătură a 
lui Maiorescu, altceva chiar decât trăsătura „logico-criticistă”, 
relevată în acelaşi loc de protesorul Petrovici: stă o pornire 
(sau poate o delormaţie prolesională?) către comunicare şi 
expresie. Intâineşti in vol. Il al „Insemnărilor” mărturisirea 
filusoiului cum că se odupă de cursul său dela Universitate şi 
că pân stârşit am priceput pe Fichte; acum insă Schelling; apoi 
mă aşteaptă încă, ameninţător, Hegel” (18/3U lan. 1385). Cum, 
abia peniru curs îşi limpezea Maiorescu noţiunile? Nu e ni- 
mic scoburitor aci, fireşte, pentru un protesor, şi sunt mulți 
cărturari cari rămân simpli profesori. Dar cărturarul nostru 
ideal nu e profesorul. Cartea, pentru noi, e neliniște, nu curs. 
Turburarea problemelor, mai mult decât satistacţia soluţiilor 
de circumstanţă. e materia noastră, iar oratoria şi profesora- 
tul răspund la altă sete decât cea care ne încearcă. 

Râspunde seţii noastre vizionarul politic? Fireşte, ar tre- 
bui cercetate mai atent discursurile sale parlamentare; poate, 
de usemenea, schiţele şi proectele sale pentru o isturie naţio- 
nală. Dar ducă-i vorba să descitrăm înţelesul a ceea ce simte 
lumea de azi aţă de un înaintaş cunoscut cu aproximaţie, 
atunci vom spune, că după gustul contemporanilor npştri, el 
nu înţelegea destul de dramatic istoria. intrun rând, Nlaio- 
tescu se piângea că de 3U de ani i se impuiau urechile cu pră- 
buşirea imperiului austro-ungar! Au cei de azi o sensibilitate 
prea udânc riiscolită, de vreme ce simt peste tot prăbuşiri şi 
preiaceri? Fapi este că vizionarul politic de azi e mai puţin 
intelectualizat decât Maiorescu (ce extraordinar factor de sta- 
bilitate inteligenţa!) dar mai adâncit, poate mai spiritualizat. 
Şi de aceea în ordinea românească el simte că Bălcescu este 
pe linia marilor moastre probleme naţionale, că un Eminescu 
este din plin, în timp ce un Titu Maiorescu rămâne un proc=s 
încă deschis. Poate că şi de astădată activitatea socială ni-l 
înstrăinează pe cel din urmă. Căci la fel cum filosofia e plină 
de probleme când e gândilă, dar plină de supărătoare certitu- 
dini când e profesală, — viziunea politică a unui simplu spi- 
rit protetic e inălțţătoare şi peste timp, în vreme ce fapta o- 
mului politic e mediocră şi în timp. Om al armoniei şi faptei; 
Maiorescu făcea concesii istoriei, în loc so gândească şi tran- 
saforme în cadrul unei viziuni care să ne însuflețească încă. 

Ne însufleţeşie poate omul din Maiorescu? Da, acesta ne 
poațe sta uncori mai aproape. Un cititor al „Insemnărilor zil- 
nice”, mai ales al primelor, nu va rezista înflăcărării mani- 
festate de-a-lungul acelei adolescenţe dârze, singuratice, lup- 
tătoare şi pline de exemplară vreduicie. Va fi încă turburat, 
poate, de atenţia şi stăruința cu care-şi gospotdărea întotdeau- 
na viața omul acesta hărăzit cu rațiune. Hotărit, e „un tip de 
umanitate” impresionant. Dar şi aci, între noi şi el stă aticis- 
mul acela al său. Timpul nostru e însetat de autenticitate: o 
vicaţă fără mai multe planuri este oare cu putinţă? se întrea- 
bă cei de azi, lar vieața lui Maiorescu e una de atenian, cu 
mai multe planuri. E prea serioasă disproporția — aşa cum 
era la Grecii descrişi de Nicizsche — între dezastrul interior 
şi seninătatea exterioară. Nu va fi fost el chiar schopenhaue- 
tian (cum precizează, pe lângă atâtea alte lucruri de preţ, 
neostenitul şi generosul editor, profesorul Rădulescu Pogo- 
neanu) dar „proiundul său dispreţ față de vieaţă”, despre 
care vorbeşte de câteva ori Maiorescu, e real. Şi soarta Ate- 
nienilor acestora ai spiritului este să scrie jurnale intime, care 
să surprindă dacă nu chiar să scandalizeze. Dar ştiţi ceva? 
Dacă din România aceast tânără — din rândul celor munci- 
tori şi încă anonimi — va ieşi vreun nou Titu Maiorescu, sun- 
tem de pe acum siguri că jurnalul său nu va îi o surpriză. E, 
în timpul nostru, o râvnă de-a trăi vieața pe un singur plan, 
de-a ne totaliza în jurul unei singure experienţe. De ce n'a 





(Urmare în pag. 8-a) 


G. PETRAȘCU 








Cetind articolul meu, „Despre cul- 
tura dirijată“ „apărut nu de mult în 
această toaie „un tânăr, elev în ul- 
tima clasă de liceu, m'a rugat să re- 
vin asupra problemei pe care o des- 
chisesem atunți, indicând cât mai 
multe „cărți necesare“, indispensa- 
bile unei culturi temeinice. Mărtu- 
risesc că fac lucrul acesta cu bucu- 
rie. De foarte multă vreme mă gân- 
desc că ar trebui să scriu acel Manual 
al perfectului cetitor, pe care l-am 
Tăgăduit de atâţia ani prietenilor și 
tovarășilor mei de vârstă. Un Ma- 
nual, adică, în care să nu se găsească 
numai titluri de cărţi, grupate pe 
specialități şi pe vârste — ci inai- 
caţii asupra lecturilor care trebuesc 
făcute în anumite anotimpuri sau cu 
prilejul marilor sărbători (noaptea 
Stântului Andrei, noaptea de Bobo- 
tează „zilele Babelor, Săptămâna Pa- 
timilor „noaptea de Sânziene, etc.), 
cărți care se cer cetite în anume îm- 
prejurări şi cu o anumită fervoare 
(căci altfel citeşti Tristan și Isolda şi 
La Vita nuova când eşti îndrăgostit), 
texte pentru anumite ceasuri grele 
(acetya, melancolie, etc.) sau chiar 
pentru ceasurile — atât de diverse— 
ale zilei. Evident, un asemenea Ma: 
nual nu e niciodată desăvârşit, şi cu 
cât va fi scris mai târziu în viață, cu 
atât va îi mai prețios. Experienţa a- 
dolescenței și a tinereţii nu istoveşte 
marea problemă a lecturilor. Ajuns 
la robustă maturitate sau începând 
drumul lung și melancolic al bătrâ- 
neţii — de alte cărți va avea nevoie 
omul, și de un alt ritual al lecturilor,. 


Dar, ca să ne reintoarcem la tână- 
Tul care mă ruga să revin asupra a- 
cestor lucruri, îmi dau seama că îna- 
inte de a încerca o organizare desă- 
vârşită a lecturilor, în conformitate 
cu Ritmurile cosmice, cu succesiunea 
anotimpurilor şi a sărbătorilor, cu 
„revoluțiile“ vârstei şi stările sufle- 
teşti — e nevoie ca neofitul să se de 
prindă cu lectura cărților mari, a 
cărților necesare. Nu e atât de ușor 
să devii un „cetitor perfect“, mulțu- 
mindu-te să citețti mult sau multe. 
Cel care sa obișnuit cu romanele 
moderne, oricât ar fi ele de bune, 
anevoie va gusta un clasic sau o mare 
operă de cultură. Succesul pe care 
îl au cărțile de popularizare se da- 
toreşte nu simplicității şi clarității cu 
care sunt scrise (căci multe din ele 
sunt redactate într'o limbă destul de 
fadă), ci, în primul rând, faptului că 
elimină toate dificultățile problemei 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
SUCUREȘTI | Str, Brezoianu 29-23 
TELEFON 3.30.10 


ANUL XLIXe Nr. 9 
SAMBATA 24 Februarie 1940 


„Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 








pe care 0 tratează. Cineva care e 
obişnuit cu lectura unor asemenea 
cărți de popularizare, va şovăi în 
fața unei cărți fundamentale: care, 
deşi scrisă pentru nespecialiști, ne- 
cesită oarecare efort ca să fie înțe- 
leasă și asimilatţă, 

Am pomenit în articolul trecut câ- 
teva asemenea „cărţi fundamentale“; 
Cetatea veche a lui Fustel de Cou- 
langes (tradusă și în românește), Ci- 
vilizaţia în timpul Renașterii a lui 
Burckarat, Psyche a lui Erwin Roh- 
de, Gândirea chineză a lui Marcel 
Granet. Lista poate fi, evident, com- 
pletată cu cărți din diferite domenii. 
Se cuvine, însă, să lămurim mai pe 
îndelete ce înțelegem printr'o „carte 
fundamentală“. Dela început trebuie 
să spunem că o asemenea carte nu 
reprezintă întotdeauna „ultimul cu- 
vânt a] științei“, Şi Bunckardt, şi 
Fustel de Coulanges, chiar şi Rohde 
— ca să ne referim la autorii men- 
ționați mai sus — au fost depășiți de 
progresele realizate în domeniile re3- 
pective. Este drept că Fustel de Cou- 
langes se întemeia pe textele clasice 
greco-latine, iar Burckardt pe docu- 
mentele pre-Renașterii şi ale Renaş- 
terii, și, ca atare s'ar putea spune că 
nimic prea important nu s'a mai des- 
coperit, din punct de vedere docu- 
mentar, dela data de câad şi-au scris 
ei cărțile. Cu toate acestea, chiar în- 
țelegerea textelor clasice sau a docu- 
mentelor Renaşterii a fost îmbună- 
tăţită prin enorma muncă de critică 


Interior 


In generația artiştilor ce 
sa manifestat în anii urmă- 
tori marelui război, Lucian 
Grigorescu şi-a croit un loc 
de frunte. Cu toate dibuirile 
începutului, artistul ne-a în_ 
teresat prin vigurosul său ta. 
lent, iar din expoziţiile sale 
succesive, a rezultat 0 ges. 
voltare ascendentă și o ma. 
turitate rodnică. 

Ne-am ob şnuit a da n-țiu- 
rei de talent o importanță 
disproporționată chiar, o tăâl- 
măcire eronată, cuvântul a a. 
juns aproape pejorativ pen- 
tru un creator, căci talente în- 
tâlnim la itoate răspântiile, 
însă îndividualităţi care să se 
realizeze, mai rar; și apoi 
meșteșugul propriu zis este o 
condiție a artei care ne scapă 
deobicei, 

Intr'o operă de artă, în a- 
fară de motiv şi de mai mul. 
tă sau mai puțină sensibitita- 
te, trebue considerat şi meş- 
teșugul, acea măestrie, „bar. 
tisanat“ chiar, mândria tutu_ 
tor artiştilor ai timpurilor. 
Faotura operei de artă ne 
poqme da to* așa de frumoa- 
se satisfactiuni ca și desenul, 
c loarea sau compoziţia. Nu 
se poate concepe un mare ar- 
list, fără ca să fie şi un ex- 
cepțional executant, căci în 
deținitiv arta este și un meș. 
teşug. 

Dacă am insistat în această 
privință, am făcut-o pentru 
a scoate în evidență unele în- 
suș'ri technice ale lui Lucian 
Grigorescu şi pentru a-l izola 
de manifestațiunile curente, 
care rămân produsul unui di_ 
letantism persistent. 

Dobrogeanul Lucian Grigo- 
reşcu, născut la Megidia, a a- 
rătat din primele sale încer- 





Carţi iundamentale 


de MIRCEA ELIADE 


a ultimelor generaţii. Așa că se poate 
spune că atât Fustel de Cou'anges 
cât şi Burckardt, au fost depășiți din 
punct de vedere științific. Asta nu 
ştirbeşte însă întru nimic măreţia o- 
perelor lor. Care vor rămâne, pentru 
mult timp încă, modele de opere ma- 
jore, prototipul adevăratei creaţii în 
istoriografie, 

Cetitorul nu va găsi în asemenea 
cărți, întotdeauna, „ultimul cuvânt 
al ştiinţei“. Dar va găsi ceva cu mult 
mai preţios: construcţie arhitectoni- 
că, spirit ager care ştie să-şi stăpâ- 
nească și să-și organizeze massa a- 
morfă a materialului documentar, o 
concepţie personală în interpretarea 
fenomenului cultural pe care-l cer- 
cetează, o privire de ansamblu prin 
care faptele se luminează unele de 
altele; va învăţa „cetind cu atenţie a- 
semenea :cărți, ce înseamnă a face 
cultură, se va deprinde să judece 
faptele dela o anumită înălțime, 
știind că numai astfel îşi descoperă 
ele sensul lor secret. Deaceea, reco- 
mandând asemenea cărți majore, nu 
mă adresam eventualului  cetitor 
care vrea „să se pună la punct“ cu 
o anumită probiemă — ci mă adre- 
sam în deosebi acglora care vor să 
înveţe ce înseamnă adevărata cul- 
tură, şi cum ze deosibește o carte ma- 
joră de noianul de cărți speciale sau 





(Urmare în pag. 8-a) 





/Yaocoon 


Duhuri, fără astâmpăr treceau 
Prin umbrele durerii, — aruncată 
Dincolo de raiuri. Ca pe o pată, 
Stelele de pe îrunţi o ştergeau. 


Veniţi, 
Vântoaselor sglobii, 


Adiaţi peste ochii arși de blestem, 


Peste sângele năpădit 


De şerpii visului, vii! 


Iar voi, genuni ale neodihnei 
'Trageţi-vă "'napoi târişul ce crește 
Sub umbletul umbrelor mele... 


In ele vuieşte, 


Peste golul fiecărui pas, 
Ecoul sfâşietor al unui glas. 


AUREL CHIRESCU 





Pictorul Lucian Grigorescu 


de K. Hi. ZAMBACCIAN 


cări un interes pentru o artă 
mai expresivă; pe acele vre- 
muri 1914—1918, ser găsise 
printr'o viziune personală, o 
originală şi incisivă  inter- 
pretare a Dobrogei şi nimic 
mai firesc, ca tânărul dobro- 
gean, Lucian Grigorescu, să 
se ţi entuziasmat de această 
p.ctură de forme robuste, co- 
loare sobră şi compoziție mai 
abstractă. 

Plecând la Paris pictorul 
găsește în arta lu' Derain €- 
chivalentul mai substanțial şi 
ma? savant al acestor preo- 
Cupări. Pictura ce o încearcă 
Lucian Grigorescu,  îndepli- 
neşte inten,iile propuse şi se 
menține în dimiiele întrucă - 
va aride ale unui neo.clasi- 
cism. E 0 perioadă de lranzi- 
ție, căci în pictor clocotește 
un lir.sm ce e stăpânit. Dih 
această perioadă ne amintim 
Ca lucrare reprezentativă, o 
mare Natură moartă, (0 TÂȘ- 

Ță, o supieră şi nişte vase 
de pământ pe masă). 

Mai târziu după ce se sta- 
bilește în sudul Franței, la 
Cussis, pe țărmurile Medite- 
ranei, pictura . nu rămâne 
străină mediului în care se 
complace artistul. Natura su- 
dului sugerează orizonturi 
mai largi, alte planuri, alte 
mase și volume ; upoi lumi. 
Ha, policromia ținuturilor cal- 
de modifică puiet, ochiul € 
sensibil la irizaţii şi artistul 
invâlue totul înur'o boare ar- 
MOnioasă și transpurentă. 
Cei mai mulți au fecul prih 
uceustă fiză şi nici Lucian 
Grigurescu.mu u scăpat ; me- 
ditaț.a vizuală, echibrul ele. 
mentelor, educația 0chiuiui 
n ceva mai târziu, la înce- 
put retina îhTegusirează cd 
un pagan. 

Cezanne şi Renoir Nu au 
djuns la sinteza dintr'odată, 
dar evuluția artei lor, rămâă- 
ne pentru generaţiile noi O 
învuțătură saiutară. 

Luc.ah Grigorescu a arătat 
interes pentru urita Jranceză 
a secotuu: trecut şi Qin marii . 
CONttupuruu, Bonnarăd pure 
că-l entuziusmeaza Drin Sub- 
tititățue policromice aldt de 
CATULLErISţiCe meşterului fran 
cez; sunt în unele punze ale 
lui Grigorescu vizuţii de gala 
ben, portocaliu, eit., cari râ- 
man Ca Un vay omugiu Gdus 
subtiluilui Boniară, 

Lucian Gr:gorescu nu a fă- 
Cut propriu 2:85 Un imMpTesi0- 
nism, cu toate că lumina lur= 
bura suprafața pânzelor sale 
în perioada evoluției delia 
Cass, este ceva robust în 
instinctul lui Grigorescu, CA. 
vej reține şi nu-i aă prilej sd 
dlueze, 

Deaceiut am prevăzut faza 
în care a înitrut asidai ; tre” 
bue să afirm căla orâspântie 
d carierui sale, Lucian Grigo- 
roscu a găsit în panzele lui 
Ardreescu, prilej de  recule- 
gere și chiar un îndrepiar, 

Decâtevri se Teiniorcea în 
țară, ne întăiniam des și ne 
opriam mult în faţa tubiouri. 
lor ju Andreescu ; admira s0- 
brietutea meșterului român, 
adâncimea viziunei, se desfă- 
ia de cromatica cu Qominan. 
ta verdeiui profund și de gris, 
atât de proprii lui Andreescu, 
nu se putea îndestula privind 
pânza „iarna la Barbizon“. 

Lucian Gr.gorescu Drin în- 
stinct şi însușiri se apropie 
de Andreescu, pe care este 
destinat să-l urmeze. 

Sunt în actuala expoziţie, 
câteva tablouri definitive, ca_ 
re ne dau măsura țalentului 
său robus ; sunt picturi con- 
struite printr'o senzuală mă- 
estrie de penel și ținute în- 
ir'o armonie din care difuzea_ 
2ă vibrații din cele mai raf.- 
nate. 

Cromatica sa e sonoră, ma- 
teria bogată sugerează frăge- 
=:mi, atmosfera e plină de 
transparențe şi cerul din u- 
nele pânze atinge serațicul. 

E un naturalism sincer în 
arta sa, uneori păgân dacă 
vreți, dar cu atât mai viu și 
cure-l izolează de încercările 
uU ora cari s'au încurcat în 
păieniinișul formulelor  Qb- 
stracte şi decadente. 

Lucian Grigorescu e un pic. 
tor ajuns ; el va îmbogăţi prin 
arta s& patrimoniul nostru de 
cultură şi civilizație, ceiace 
irebue să rămână în definitiv 
scopul finai al străduinţelor 
noastre. 






Cu luciditate rară a inteligenții Ma- 
iorescu a notat zi de zi tot cei sa în- 
tâmplat ani de zile. Din faptul că cea 
mai mare parte din „întâmplări“, sunt 
expresii ale voinţii, ale înclinărilor și 
ale gândirii, pe temeiul lor se înteme- 
iază figura unui „om“. In cazul său 
deosebit, figura „omului“ devine chipul 
unui umanism românesc. Să ne oprim, 
de pilcă, la însemnarea repetată în vo- 
lum, și care exprimă plăcerea de a dă- 
rui flori, cadouri, preocuparea de a a- 
răta simpatia prin gesturi de natură so- 
cială. Din felul cum îl notează, credem 
că Maiorescu nu săvârşia faptul de a 
da „flori“, mecanic, din obligaţie so- 
cială, — ci pare a fi trăit  afectele 
ce stau dedesubtul gestului simbolic. 

Dealtminteri, „însemnează“ tot atât 
de des și cu o emoție vădită, — florile 
în stare naturală, acolo unde le întâl- 
neşte, pe câmp, în păduri, în glastre. Il 
vedem cumpărând flori, la Londia, 
unde mersese cu familia, pentru o in- 
tervenție chirurgicală. Operația reușise 
şi soția sa se întremase; Maiorescu se 
duce la piaţă, cu fiica — Livia: „La 
64 dimineața, la piața de flori în Co- 
veni Garden. O splendoare! Multe flori 
tăiate, care pe continent se vând numai 
în ghivece; mănunchiuri întregi de fuch- 
sia (1 sh.), muşcate, boboci de trandatir 
(buchetul (cincizeci de pienigi), flori 
mari de portocal (1 sh.), garoafe, ș. a. 
m. d. Cu 12 sh. am umplut cu flori 
toată casa şi vre-o 12 ghivece, vase şi 
farfurii. Bucuria Clarei de asta. Ea în- 
săși uimitor de întremată şi de bine“. 
(p. 88). Notează la fel și când i se aduc 
lui, de către alţii flori, ca în această 
împrejurare specială: 

„Astăzi mi s'a adus o ramură de prun 
înflorit, a doua înflorire“ (pag. 113). 
Pentru florile din pădure, are excla- 
maţii : Și 

„Sus, pe munte, în spatele Dealului, 
în tufiş, găsit milioane de un fel de 
viorele de Alpi, albe, foarte frumos în- 
florite, — călugărul le zicea „măseaua 
ciutei“ (pag. 235), Nu-i scapă momen- 
tul când cineva se bucură, văzând flori: 
„multe viorele prin bălării, spre în- 
cântarea d-nei Busch“ (p. 343). 

Sau când și el se bucură: „Cea mai 
splendidă vreme, soare, cald, peste tot 
brândușe, ghiocei; nicăiri, încă de mult 
timp, nu mai e neauă. Dimineaţa bucu- 
rie“ (pag. 42). Cuvântul „bucurie“ l-a 
subliniat autorul. Afectivitatea mărtu- 
risită aici, transpare în alte notații: 
„„„.m'am dus la Theodor Rosetti (ziua 
lui), i-am adus d-nei Rosetti liliac 
proaspăt şi violete“ (p. 34). Sensibilita- 
tea față de flori, are deci la Maiorescu 
o importanță deosebită. El nu dispre- 





RĂVAȘŞ 


Mai ştii copacul de pe colină, 
înalt, în marea lui lumină ? 

Aplecat cu fruntea spre sud 
şi-acum îl văd şi-acum Paud. 


Dar nu mai este doamnă, 

fratele nostru a murit într'o toamnă, 
de urit sau de secure 

că tare era singur și departe de pădure. 


Singurătatea lui era adâncă, 

vioara lui de se mai aude încă. 
Parina întinsă la picioare 

era zestrea lui de destin și covoare. 


Îți mai aduci aminte doamnă 

de copacul cure a murit într'o toamnă? 
Pe [frunzele lui, într'o seară albastră, 
toate stelele au scris tristeţea noastră, 


RUGĂCIUNE 


Usecatul şi ascunsul chip 

în forme năruitoare de nisip, 
scoate-mi-l acuma îar 

în giulgiul lunii de var. 


să-mi cunosc fratele bun 
căzut odată în drum 

și care nu s'a mai sculat -- 
fratele meu din sat. 


Să-i sărut gura de lut 

să-l strig şi să rămâie mut? 

să-l chem, din toată inima, pe nume 
şi el să nu mai fie 'n lume? 


Să-i caut mânele lui frumoase 

și el să fie numai oase? 

Doamne, scoate-mi-l să-l văd încă, 
dacă e cântec sau e stâncă, 


sau e îsvor şi coboară 

odată cu mine prin seară, 

sau dacă e mort, pentru totdeauna, 
Doamne, fă să-mi fie tot una. 


GHEDEON COCA 
'ROMANȚA CELOR TREI CORBI 


E o romanță tristă doamnă... 
Trei corbi plecat-au într'o toamnă... 


Plini de avânt spre larga zare, 
Spre nepătruns, în sus spre soare. 


Șin drum au rătăcit pribegi, 
Trei corbi — noian de ani întregi. 


Pe ploi și vânturi și ninsori, 
Trei corbi; limanul altor zări... 


Dar într'o seară spre-asfințit 
Un corb în drumu-i a murit 


CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 














LITERARĂ 


Titu Maiorescu: Însemnări zilnice, 


țueşte, — sau nu neglijează, ca lucruri 
mărunte, actele simbolice ce se pot să- 
vârşi, cu ajutorul florilor. Evident, 
comportările sale ni-l arată în relaţiile 
cu societatea, pe care o acceptă ca pe 
un mediu firesc. Acela care își propu- 
nea necontenit să facă „educaţia“ celor 
din jur, — să schimbe ideile, să pre- 
pare gustul, avea nevoie de existența 
reală a sodieţăţii ca fiinţă colectivă. 
Maiorescu gândește lumea ca un tot, ca 
o sumă întocmită după legi mai ascunse 
par'că decât cele ale unei psihologii 
conștiente, obișnuite. Filosofiei poziti- 
“iste a vremii, el se sustrage categoric, 
prin fraza a cărei adâncime se ca- 
muflează sub tonul familiar: „Ce seacă 
și constând numai din sarbede abstrac- 
ţii devine, zău, filosofia îndată ce vrea 
să fie pozitivistă şi pierde fantasticul, 
dar profund necesarul farmec al meta- 
fizicei transcendentale“ (pag. 127). Căr- 
turarul care vorbește de „profund- 
necesarul farmec al metafizicei trans- 
cendentale“, se dăruie pentru totdea- 
una posterității care nu-l va putea re- 
fuza. Trebue să punem în legătură tot 
cu „profund-necesarul farmec“, și pre- 
ocupările din această vreme, pentru 


probleme ca „magnetismul animal“. 
„clarviziunea“, „origina limbagiului', 
„centrul vieţii sufleteşti“, „hipnotis- 


mul“, la care participă experimental cu 
toată gravitatea, cum dovedesc însem- 
nările : „eri noapte, când să adorm, am 
avut iarăși „halucinaţii hypnagogice“, 
reținute cu voință câteva secunde, pen- 
tru mine foarte interesante și plăcute“ 
(pag. 11). In psihologie, Maiorescu ca- 
ută în organic, un centru al pasiunilor 
abstracte, ca „avariţia“, sau „bucuria“ 
jocurilor de noroc: ,,...discuţie ..„asupra 
noilor mele idei despre excitarea ex- 
plosiv de violentă în noua pătură 
specific omenească a substanţei ce- 
n'așii a creerului, cu celulele abstracţi- 
unei, din care sa născut ca „decharge 
necesaaire'“ graiul şi din care se şi poate 
explica și orice idealism, mai ales și 
avariţia şi pasiunea jocului ca bucurie“ 
(pag. 48). Să se remarce claritatea pro- 
ductivă a gândirii maiorescene, în a- 
cest citat. Avariţia şi pasiunea jocului 
de noroc, sunt stări despre care nimeni 
nu se îndoiește că există. Idealismul în 
schimb, nu are o evidență pentru toată 
lumea, cu toată diversitatea sa. A- 


II 


lăturându-l de „avariţie“ şi de „bucu- 
Tia“ jocului, care sunt pasiuni abstrac- 
te, Maiorescu face din „orice idealism“, 
o evidenţă indiscutabilă, așa încât se 
produce la cititor o îndrumare în acest 
sens. A gândi clar însemnează a fecun- 
da o altă gândire; iar ca proces psihic, 
gândirea este o descătușare a celulelor 
abstracțiunii,. Pentru Maiorescu era 
limpede că există „celule“ speciale în 
materia cenușie, care produceau feno- 
menele psihice abstracte. Limbajul își 
găseşte explicaţia în energia abstrac- 
tizării, din celule: „Intâiul cuvânt! (u- 
riașă forță latentă a celulelor abstrac- 
țiunii specific omenești, care găsesc în 
cuvânt o descăncare), de aceea și bucu- 
rie la joc şi avariție; ca la copii“ (pag. 
52). Mai departe admite că psihologia se 
adânceşte prin ipoteze, chiar neştiinţi- 
lice, ca de exemplu, existența statiilor. 
E! pare a crede în „stafii“ şi convin- 
gerea despre el nu este lipsită de 
fast:... „vedere de stafii (imaginea lui 
Iuliu Cezar negreşit, rătăceşte încă în 
univers). Dar second sight?“ Prin în- 
trebarea plină de interes despre „se- 
cond sight“, se referă la acea „a doua ve- 
dere“, a persoanelor cari văd ce se în- 
tâmplă la mari depărtări. 

In conferințele pe care le ţinea asupra 
acestor teme, dădea probabil, despre 
dubla vedere, aceleaşi explicaţii ca și 
despre „posibilitatea statiilor“ (pag. 53). 

Interesant în preocupările sale, ră- 
mâne pentru noi faptul că Maiorescu 
hrănea în spirit o rezervă pentru feno- 
mene nepozitiviste. Cele mai adese, îl 
domina „profund-necesarul farmec“, al 
unei metafizici din care a desprins şi 
principiul său estetic al „încântării“. 
Când pretinde unui seriitor să aibă 
„larmec“, acestui termen el îi dă o a- 
dâncime metafizică de transcendere. 
Frumosul estetic se află întrun din- 
colo, — unde, spre a pătrunde, trebue 
să ne supunem unei operaţii de smul- 
gere prin „farmec“ (vrajă), etc. 

Cât de departe a mers gânditorul în 
această direcţie, nu putem ști. Crâm- 
peiele din însemnări nu ne lămuresc. 
Bănuim însă că prea mult nu i-a per- 
mis societatea în mijlocul căreia trăia, 
şi cu care el voia să rămână în echili- 
bru, și să nu-i „ofere“ peste putinţa ei 
de a asimila. 

Deaceea este atent, ca un moralist 





Publicate de lI. Rădulescu-Pogoneanu 


grec sau francez, la felul de a se purta 
al celor cu care stă în raporturi, şi le 
face „portretul psihologic“, după pro- 
cedeul clasic pomenit. In paginile „In- 
semnărilor zilnice“, caracterizările sale 
de câteva cuvinte, mai prezintă şi a- 
tracția umei exprimări necunoscute in 
„Critice“. Autorul găsește totdeauna 
cuvântul cel mai nimerit, fără grija 
purității de stil. După împrejurări, fie- 
care personagiu al jocului social, îşi 
primește eticheta sa justă. Nu cruță pe 
nimeni, fiindcă îşi satisface o necesitate 
temperamentală, notând. „Insemnează“ 
astfel: „Din nou consfătuiri... ale fer- 
mecatului de vanitate Carp“ (p.7); 
„Teulescu taler cu două feţe și obraznic- 
linguşitor“ (p. 23) „„Tacian, ca un căţe- 
luș obraznic, contra“, 

„Păucescu stupid, Lahovari nehotă- 
rât, eu inebranlabil“... (p. 24). „Popazu, 
Petric şi Stravoiu şi încă Marathea,.. 
Greci incorecți“ (p. 29). 

De remarcat că Maiorescu se carac- 
terizează și pe sine, deseori, cu impar- 
țialitate; lui Eminescu îi subliniază des, 
prezenţa, fără alte precizări: „Eu (am 
fost) cred, prea tăios în opiniunile mele 
Mite foarte animată în contra mea, băr- 
batu-său secundând-o cam grosolan. 

La surde guerre contre moi. Gentili 
și inteligenţi în acelaș timp contele 
Leyden, doamna v. Bothmer. Spiritual 
şi bine Eminescu. Prosteşte contrazică- 
toare d-na Polysu“ p. 35). Cu deplină 
obiectivitate în ton, fixează și trăsătu- 
rile morale ale lui Macedonski: „Citit 
Macedonski (teatral și arogant), poezia 
lui „Noaptea de Octombrie sau Noem- 
brie, Carp neplăcut în ocazia asta... (p. 
46). O caraoterizare favorabilă scrisă cu 
plăcere: 

„Un bărbat frumos, energic, cu ochi 
visători, care mi-a făcut ce-a mai sim- 
patică impresie. A fost rănit de 2 ori la 
Sipca, puternică contuziune de schije 
la ceafă. Și acum, are, din când în când, 
din cauza asta, neliniștitoare dureri“. 
Alături de aceste senine cuvinte, și un 
altul violent: 

„Dimineaţa, smintitul Anagnosti la 
mine, din cauza conferinței mele despre 
magnetismul animal“ (p. 59). Si iarăș 
un chip luminos: ,,...foarte plăcutul co- 
lonel Tamara, simpatic, activ, bărbă- 
tește-furmos şi modest, (p. 111). 

Am lăsat la urmă, exemple de portre- 


Corespondenţța noastră 


Romanţa trist a corbilor, 
Romanța noastră, nu a lor 


Târziu de tot un corb tăcut 
S'a 'mtors din drumul lui şi mut: 


Bătut de vânt, bătut de ploi, 
Un corb s'u 'ntors; castani-s goi 


Şi unul singur doar târziu, 
A poposit pe culme viu... 


E o romanţă tristă doamnă 
Trei corbi plecat-au într'o toamnă. 
NIŢU COBUZ 

Publicăm producția dvs. spre a arăta ce as- 
pecte ia influența â-lui Ion Miculescu a că- 
rui operă compietă, recent apărută, a prile- 
ju:t multor o împrospătare a ritmului şi a 
manierei „Romanţe.or“.  Vensunile sunt 1ip- 
site de valoare personală. 


LUMEASCĂ UITARE 


lar amforele serii — pocale sau gravuri — 

Se smulseră din turnul urcărilor spre-amurg. 
Soseau din alte gânduri, din svonuri de păduri, 
Chemările profane de mări ce nu mai curg. 


Un fum al destrămării din veacuri proletare, 
Pe *ntinderi fără capăt — cu chivăr de 
jculori — 
Ploua din rugi brahmane zădărnicii stelare 
Cu smirnă de răsfrângeri spre cruci de 
(sărbători. 


Heruvică uitare, eternă neintâlnire 

Cu urma de cenuşă și paloșul de zi! 

Dorm trestiile clipei — troițe de-amiigire — 

Pe apele-ți neajunse, în jrica de-a'ncolți... 
STELIAN DIACONESCU 


IARNĂ 


Intideri albe și tăcule 
Ingenuchiază sub tării... 

Cu buciume de bucurii 

Fug sănii — speriate ciule —., 
In ritmul clinchetului clar 

Se rup ecouri şi îmi lasă 

Pe pârtii albe de-mătasă 
Podoabe de mărgăritar. 


Cad fulgi arur şi mari, ulene.. 
In nemişcare dorm grădini — 
Iconostase de lumini — 

Cad fulgi arar pe-aripi de gene, 


Caa julyi arar... în pumni să-i prinzi, 
Pe crinul inimii coboară; 


Ii strâng şi-mi fac din ei comoară, 
Să o răsfrâng în mii de-oglinzi. 


Cad fulgi arar, în dansuri calme... 

Prin simfonii de alb pornesc, 

Cu anii dragi să mă 'ntâlnesc, 

Să-i strâng ca fulgii albi în pulme... 
VLADIE VOLBURA 


PEISAJ 


Prânzina în ore lungi, înaltul soare, 
cununi atârnă țării și culori, 

cum meșteșug dormind printre isvoare 
așa tresare ziua din viori. 


Nu-i Rodenbach în mine ca să 'ncapă 
Şi vechi decor. Lumina are trai 

în ziua asta răsărind din apă 

şi albă ca o noapte la un ceai, 


Voevodul care rătăci în vânt, 
Petru Cercel sau Despot Eraclid, 

nu e câinesc şi nici e de pământ 
când arde aici — sub cerul agurid —. 


Avântul nou de pajiști şi comori, 

sus în balude şimn chemare lungi. 
Popor de vară, de omăt sau flori 
e aici în drum, din vreme, să-l ajungi 


cu pasul tău despotic — cum Achile --: 
crescut din rug de zori şi de văpăi, 

căci trebuind văratec de zambile 

tu ești chemat spre sudicele căi. 


DANA POPOVICI 


ACORD FINAL 


Apune răsăritu 'm viață moartă, 

Cu tânguieli de alăută fără coarde 

Și peste ceața anilor trecuți de mâine 
Răsar nejiințări măscute moarte, 


Păianjenii uitării țes acum în tihnă 
Și putregaiul a cuprins simțirea, 
Uitând durerea vine moartea, 
Murind uitarea şi privirea. 


Și za rămâne chipu ?n zbor de vânturi, 
Oglinda va luci în sânge şi durere 
Și vor veni stații în albe rânduri, 


Să poarte 'n oase visuri şi himere. 
Priveşte ! — Poţi de-acum să te saturi 
Cu putregaiu, cu fluturi şi cu fiere. 
PENTRU PRIMAVARA MEA 
Găsind poiana visului de azi și ieri 
Imii culc regretele în cruci de brazi 
Şi vin să pun, buchet de primăveri, 
Copilăria visului de ieri și azi. 


La umbra aşteptărilor trecute, 

Să plec genunchii albelor dureri 

Și peste veacuri să-mi adun puteri 
Să te aştept în noaptea stelelor căzute, 


lar peste ochii — aprinși de flori 

Voiu împleli privirile cu nopți de Maiu. 

Mă vei găsi! Dar pentru dânșii, mori! 

Asculţi ? Se stinge'n noapte un cânt de naiu... 
MIRCEA CHENTA 


AZI NOAPTE LUNA GALBENA 
CA O GUTUIE 


Azi-noapte luna galbenă ca o gutuie 
sa abătut la mine în odaie; 

era așa de plânsă și de tristă cum nu e 
nici cea nemaisfârșită ploaie 


Cu mâna ei subțire de mătasă 

mi-a tors la geam șervete de zăpudlă, 

mi le-a întins apoi pe masă: — 

eram mâhnit, era pustiu şi beznă'mn stradă... 


Cu degetele ei din fir de borangic 

mi-a răcorit trudita frunte de visare, 
pojarul inimii flămânde 

și rumenă ca mărul pârguit de soare 

îmi dete gura ei de platină în dar 

și m'am jucat cu ea în scunda mea odaie, 


dăruindu-mi-se toată — chip de veşnic 
j solitar - - 
melancolia ei bălaie... 
MATEI VALAHUL 


EPIGRAMA i 
POETULUI N. CREVEDIA 


Pojtim, îţi restitui „Grădinile“, 
Volumu! cu. strofele stranii, 

— Tot omul dorește mai binele — 
Dar dă-mi înapoi gologanii! 


M CERNEA 
POEMUL TANARULUI CALATOR 


Adio !.. 

Mâine, 

Porni-voiu cu zâmbetul candid pe față 
Spre albe şi clare climate de vis... 
Mâine, porni voiu spre-o nouă viață, 


- Să-i sorb în tăcere umilatul izvor. 


Mâine, cu o roză în suflet — voios călător, 
Spre basmul din stele şi mii de lucejeri, 
Tovarăș cu vântul şi zorii cei teferi, 

Spre luna-argonaută, 

Spre mări cu sirene, 

Spre-un nou paradis 

Porni-voiu, 

Porni-voiu cu barca purtută pe valuri de 


vers şi de vis... 


24 Februarie 





te femenine, în care Maiorescu excelea- 


„ză. Luciditatea lui se manifestă cu pre- 


dilecţie aici. Despre fiică-sa notează: 
„Livia a fos ieri încântătoare şi, în ge- 
nere „este foarte drăguță, vioaie „veselă, 
inteligentă”. Scriu impresiile severe 
despre ea; trebue să notez şi pe cele 
bune“. (p. 122). De fapt, nu prea vedem - 
în ce constă „impresiile rele“. Ult alt 
portret al unei tinere: „Foarte deșteap- 
tă, barocă, dar interesantă Caterina, de 
17 ani. Atentă, degajată, independentă 
în judecată („Kraft und 3toff'?) (v. 13). 
Şi un model de „fată bătrână“: „guver- 
nantă în vârstă ca mde 40 de ani, la 
Cantacuzene (alianță de familie cu 
Carp).  Inteligentă, uitându-se cruciș, 
dar comic de urîtă la pieptănătură... 
Intr'asta o adevărată Germană de nord. 
Dar bună și deşteaptă“. (v. 54). O dom- 
nișoară care fac epoezii: „...una ne-a re- 
citat pe dinafară, după masă, ceasuri 
întregi, poeziile sale. Etrange; face im- 
presie de urită şi toamtă, dar surâde 
plăcut, când a uitat ceva“. (v. 55). Din 
aceeași ștofă a ciudățeniei, un alt por- 
tret femenin, pentru plasticizarea  că- 
ruia, autorul a ales cuvintele: „,...Şte- 
fania ca o mică prăjină cu cap, roșie ca 
chinovarul, cu ochişori de purceluş“, 
(p. 242). In galeria de portrete femeni- 
ne, unele abia schițate, ne oprim mai 
mult asupra unuia în care „moralistul', 
a intervenit mai „net“, E vorba de o 
dementă, care, prin zestrea ei enormă, 
şi-a găsit repede un soţ: „In loja vis-ă- 
vis (lojă oficială), soția Preşedintelui 
țării Alesani, născută Haas. (covoare), 
milionară, dar alienată, Era cu o înso- 
țitoare. Au un copil de trei ani, pe care 
ea, adesea, deodată îl înfașă şi-l face 
să asude, și altele de acestea, din ha- 
lucinaţie de boală. Din cauza asta, Ale- 
sani devenit foarte nervos și deprimat, 
neavând raporturi de societate cu lu- 
mea de aici. Pedeapsă meritată! EI știa 
asta de mai înainte, ca fată încă, fu- 
seze câteva luni într'un institut de alie- 
naţi“. Straniul chip femenin din lojă, 
se completează cu altul, masculin: 
„Intr'o lojă de alături (tot în faţa noa- 
stră), era contele Coudonhove „un fle- 
car blond, cu figura % de păsăre, 1 de 
oaie, cu bot cu dinţii mari, retezat; își 
face la Universitatea de aici, examenul 
de absolvire la drept, fiindcă peste tot 
era silit să stea la o parte, decând cu 
sinuciderea celor două Franțuzoaice din 
cauza lui“... (p. 154). 

Fireşte, interesant în mare măsură, 
este analiza psihologică, pe care Maio- 
rescu şi-o face sieși prin metoda in- 
trospecțiunii. Avem putinţa să cunoaş- 
tem adâncimea simţirii sale sub aspec- 
tele ei pozitive sau negative. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Adio !.. 
Căci mâine, 
Porni-voiu cu sete spre-o nouă dimineaţă, 
Spre alba claritate 
A flamurilor roşia 
Ce fâljâie tăcute în antica cetate 
A morții 
Şi-a magiei... 
Mâine, 
Porni-voiu cu sete spre-o nouă viață 
Ce arde în turnuri de fildeş, de foc şi zenit. 
Mâine, 
Voiu țese — pe veacuri, stindard poeziei, 
Din fire de glorii ce cresc în abis, 
Adio !.. 
Căci mâine, porni-voiu spre țările calme 
i de vis. 
IOAN CHEREJI 


FIRUL 


Prin nepătrunse neguri depărtate 

Și la răscrucea vremii, m'am oprit, 
Am căutat un „fir“ ce altă dată, 
Bălându-mi joc de el, l-am despletit. 


Şin besna ţesăturilor de vară 

In fire de argint şi de coral 

Am bâjbâit să prina de capăt „firul“, 
Să-l țes din nou în gându-mi nupțial. 


Am căutat, dar porțile-mi închise, 
Lumina mi-au oprit-o ca să văd 

Și, „firul“ amintirei să-l descopăr, 
Nu am putut în noapte să-l revăd. 


Şi am aprins o „luminare albă“, 

Cu ea în „sfeșnic“ m'am apropiat, 
Dar tot în besnă am rămas. Și „firul“ 
Nu l-am putut găsi; el e uitat. 


DEMION CHIRUȘ 
ERES 


Gândurilor triste intraţi în ceață, pe'ndelete, 
Sunt obosit și vreau să mă odihnesc. 
Baletul silfidelor era, tot aşa, ceva nejirese; 
Tot așa, te caut mereu printre amulete. 


Am urcat în rădvanul şubred, vechi, 
Te-am căutat prin păduri, prin grădini, 
Mi-au aprins în suflet durerile lumini 
Când pomii aţipeau cu liniștile în urechi. 


Tu, purtai rochia aceea ulbastră de tul 
Ca pe o rochie a amintirilor, demodată, 
Voiam să fim mai fericiți ca niciodată, 
Dar un strigăt a intervenit! ajunge, destul! 


FLORIN LUCESCU 
NICOLAE I. PREDESCU 


Prin articolul! „Anecdota lui Theodor Spe- 
rantia“, pubiicat, în pagina VI-a a revistei, 
d. Nicolae I. Predescu, elev, cl. VIl-a, da 
Liceul „Titu Maiorescu“, din Capitală, a 
obținut premiul întâiu. ila concursul organi- 
zat de noi. cu acest subiect. 


mmm 24 Februarie 1940 








UNIVERSUL LITERAR 











=PLATONISM=— 


Adunat și cu mai toate casele prep- 
tite într'o muche, satul pare o arătare 
schilavă, îngrozită de povara munţilor 
gata să se prăbușească din vămile ge- 
rului peste el şi cu el, peste Olt. 

Dar Oltul îşi poartă apele cu nepă- 
sare de destin. 

Ziua este calmă şi adâncă. Pe cuşma 
cerului rare învolbu ări albe, ca în po- 
zele cu îngeri. Verdele aspru al codri- 
lor se pierde cu miăestrie estompat, în 
cenuşiul violet din piscurile lipsite de 
vegetație. Stăpân absolut peste zări, 
Surul cu rotunda lui  înfâţişare de 
munte dârz și mare, străjueşte în- 
tinderile cu ochi buni şi spre dealurile, 
apoi câmpia Dunării, și spre meanarele 
nesfârşite ale Mureșului. Doar gemenii 
de alături, din lanțul Făgărașului -— 
Moldoveanu, mai întâiu și mai semeţ,; 
Negoiu! apoi, sub povara de cocoșat al 
veacurilor — se încumet să i se împo- 
trivească spre înalturi, dincolo de pră- 
pastiile fără fund ale cheilor dela Ar- 
geș. Jos, la poale, Oltul este stăpân. 
Doar acolo unde apele lui fumurii şi 
repezi se topesc între stânci arse de 
soare şi roase de vreme, castelul Tui- 
nului-Poşu, milenar, zâmbește veacu- 
rilor şi zărilor transilvane, cu roșul de 
purpură al crenelurilor rămas așa, năs- 
trușnică prezenţă, parcă de când e lu- 
mea. Semeţia lui, semeţeşte ca un marș 
la o paradă. Privit de sus, de pe piscuri, 
tace impresia unui uriaș pornit cu piept 
desgolit şi puran de basm, spre cuceriri 
de basm, într'o ţară de basm, dar pie- 
trificat de un blestem şi el tot în basm 
zămislit. Şi, cine ştie, poate chiar să 
fi fost cândva un asemenea uriaș, și 
un aşa de aprig blestem, devremece 
insăși bătrâna noastră gazdă.ne poves- 
tește curgător, cu multe şi mucalite 
snoave și potriviri în vorbe, despre îe- 
ciorul Dochiei: 

— „.„Da' şi Dochia, avană muiere! 
Dac'a fost văz't și-a foswvăzt că nu-i 
chip și cale să scape cu bghinișoru de 
el, o fo'nceput să-şi ţâpe din cojoace, 
cavea nouă... O ţâpat unu... lecioru 


d'und'să se iase ?... O ţâpat două... fe-. 


cicru şi mai foc... O ţâpat trei, patru,.. 
Ehe!... Nu-i d'a șagă p'așe vremuială!... 
Și de cât cădeau cojoacele de pe fată, 
de atât eşeau la lumină trupu ei de 
salcă... Şi ce trup!... Cum n'a mai fos 
nici n'a mai fhi altu'n lume... Fecioru 
se smintea de cap... Nebun... nebun, 
bun de legat... Bag sama dară, că fata 
o fos'chemat în ajutor puterile sfântu- 
lui din Surduc... Şi i-a dat sfântu pu- 
teri din coastele lui postite și costelive... 
Şi așa, o fos'suflat duh de vrajă pe chi- 
pul lui şi l-o împietrit... Ca piatra, 
maică... Uit'aşa... Colo... Ehe... Colo... 

Bătrâna nu mai glumește. A luat 
chip serios. Nici nu mai zâmbeşte mă- 
car. Pătrunsă de spusele-i de legendă, 
a înălțat un deget galben şi vechiu în 
zare, spre castelul purpuriu, ca un 
preot sfintele daruri în faţa credincio- 
șilor. 

Sanda ascultă? 

Sdrobeşte în pocnete ușoare un ram 
verde găsit alături, lângă scaunul lurg 
şi odihnitor. Tot în pocnete de ram 
verde sdrobește, poate, gânduri. Cu 
ochii întredeschişi conturează pentru 
luminele sufletului ei, imagini. Poves- 
tea bătrânei o plictisește ? N'aşi putea 
spune. O înduioşează? Cine ştie... Căci 
povestea este spusă cu același graiu în 
ritmul căruia seara, în iurul jeratecu- 
lui de aur din vatră, cei cinci nepoți ai 
bătrânei adorm obosiţi, cu zâmbete de 
îngeri. 

Cred că Sanda nu se deosebeşte cu 
nimic de acești copii, în clipe asemă- 
nătoare celei de acum. Și ea, ca și co- 
piii, se va fi gândind la pieptul puter- 
nic al uriașului dn povestea cu Dochia 
și castelul roșu din zare... la ochii lui, 
la viaţa care i-a închegat în basma ară- 
toasa făptură, 

N'aşi putea să spun ce resort din mine 
mă îndeamnă să respect cu mare su- 
pușenie gândurile Sandei. O supușenie 
umilitoare, asemeni aceleia a cânelui 
ei: Pufi, vin aici! Pufi se ridică pe la- 
bele dinapoi foarte respectuos. Pufi, 
cuş! Pufi se culcă docil acolo unde de- 
getul autoritar al stăpânei îi porunceş- 
te. Acum, Pufi dormitează. Are botul 
pe labe, ochii întredeschiși şi nările 
puţin dilatate. Scăpat de sub poruncile 
de dresaj ale stăpânei, a aflat răgaz să 
adulmece, poate, briza ușor rostogo- 
lită în foșnet de frunze din crestele ce- 
nușiilor munți. 

Eu, supus ca și Pufi, adulmec gându- 
rile Sandei. „Tot cu botul pe labe“, ar 
spune rânjind Șerban Dunca. Continui 
să trăesc prin ea, să văd lucrurile cu 
ochii ei, să-mi strâng rosturile la ros- 
turile ei atât de nelămurite și de triste 
acum. Dacă sentimente amestecate, de 
teamă şi de orgoliu, nu m'ar opri, i-aş 
cere să-mi dea voe să o încalț, să-i ser- 
vesc masa, să-i scriu corespondența de 
dragoste, fie şi scrisorile cu care-l chea- 
mă pe Şerban lângă ea. Mă socotesc o 
umbră a acestei femei. Totuş, cred că 
nu m'ași încumeta niciodată să-l înlo- 
cuesc pe Șerban. Constatarea mă în- 
răeşte, asemeni cum se înrăește un 
câine în lanțu: care îl împiedecă să 
ajungă la pradă. 


Pufi visează cu ochii întredeschiși; 
Sanda cu degetele răsfirate în blana 
albă şi caldă a animalului. 

Bătrâna îşi deșiră povestea, în gias 
cu aceleaşi modulaţii, unele hazoase, 
altele triste. 

In clipa asta totul în jurul meu este 
vis. Gândul îmi fuge, fără vrere, la 
pieptul, la statura impunătoare a uria- 
şului. Știu că umblu de mână cu gân- 
durile Sandei... Gânduriie €ei?... Uriaşul 
din poveste în chipul lui Şerban 
Dunca... 

— Astăzi dece n'o fi venit Şerban? 

Sanda a vorbit deodată mirată. Ca 
trezită dintr'un vis urit. Are febră 
în pupile. Caută răspuns pe un chip 
care sa contractat dureros, (durerea 
sufletească, după o vreme de sbucim, 


PER 
i 44 


7-5 


'// 


// 





devine fizică). Şi ştiu: Sanda nu bă- 
nuește convulsiunile de pasăre decapi- 
tată ale sufletului meu. Toată fiinţa ei 
este plină de duhul lui Şerban Duca. 
Traian ? Soţ legitim ?... L-au uitat toţi, 
acolo, în camera lui albă şi mincinoasă. 
Poate generalul s'o mai fi gândind la 
Traian. Poate numai el... 

Preocuparea de căpetenie a Sandei, 
visul ei în trezie, realitatea pentru ea, 
se vede lămurit, în această instinctuală 
întrebare: „Dece n'o fi venit Şerban?“. 


— 





(nuvelă inedită ) 


Batistele însângerate ale lui Traian, 
dragostea paternă a generalului, pasiu- 
nea mea cuminte refulată, decorul, 
Pufi, sau bătrâna de alături, sunt obsa- 
sii... . 

Ehe!... Sboară un stâre vâslind rar şi 
larg în văzduh... Are în cioc hrană pen- 
tru pui şi în aripi poartă îndemn la 
drumeţie sufletească... Dece n'o fi venit 
astăzi Șerban Dunca? Să-l vadă... Nu- 
mai aiât: să-l vadă. Imi vine să plec, 
să fug fără răsuflet, să sbor, să i-l 
aduc... 

— Sanda... 

Mă apropiu sfios şi sfârşit de trupul 
acela fin, transparent aproape ros de 
imaginea uriaşului pietrificat în basm. 

— Sanda... 

— Ai spus ceva? 

— Abia m'a auzit. 

— Da. Pari bolnavă, Sanda... 

S'a ridicat pe un cot, într'o repede 
revenire, cu un gest care ar fi vrut să 
ascundă ceva. 

— Eu? Par bolnavă eu? 

Incerc să precizez sentimentul: 

— Nu pari; am greşit. Eşti bolnavă... 

— n 

— Da, da... Eşti greu bolnavă... 

Mă privește calm. După o vreme şi-a 
revenit de tot. A ascuns ceeace a avut 


de ascuns. Duhul gestului a rămas. Eu 
însă, tremur din tot corpul. Simt cum 


fără tremurul acesta, aș înebuni: des- 
carcă tumultul din mine, revolta pro- 
piului meu sânge împotriva cugstului. 
Negrul şi albul din mine se aflăn luptă 
pe viaţă şi pe moarte. Cântece, urlete, 
spasme, râsete, plâns şi frângeri... 

Ochii Sandei mă biruie apăsători: 

— Cred, dragul meu, că tu eşti cel 
bolnav... . 

Las capul între mâini, învins... 

— Dar... ai început să mă interesezi... 

A vorbit cântat, îmbietor... 

Dece mă mistui? Unde e înviorarea? 

Cine a biruit? Cine, Doamne, a bi- 


ruit?... Eu? Ea? Negrul creerului? Al- 
bul sufletului? Cine?... Cine?... Cine?... 


Peste piscul Surului soarele a căzut 
ca o pasăre roșie rănită. Din partea 
apusă, crenelurile 'Turnuiui-Roșu răs- 
pund imbujorate. Și ca un Stix înver- 
şunat, apele cenușii ale Oltului despart 
parcă două lumi potrivnice. 


* 


Ușa sa deschis larg, plină de lumi- 
nă. Cu lumina de afară, în lumina ca- 
merei albe, a intrat Sanda. Poartă o 
rochie albă: Sanda însăşi este lumină. 

A trecut pe lângă mine grăbită, în 
foșnet de muselină, ca și când nici nu 
m'ar î: observat, deşi ochii-mi au prins 
pentru o clipă, azurul ochilor «ei. 





S'a apropiat de patul lui Traian și, 
cu gesturi calde — gesturile ei de in- 
firmieră care subjugă — cu glas 
moale, cu ochi de rouă, cu suflet de 
înger poate, a prins să desmierde chi- 
pul de ceară al bolnavului. In gestul 
ei este o mare siguranţă și nici umbră 
de teamă. Tristeţea şi zilele, puţinele lui 
zile, trebuesc aliniate, înveselite dacă 
se poate... 

Și... numai atât? 

Dar eu? Eu şi casa asta cu stafii... 





=lacor = 


Dacă nu-l întâlneam în noaptea a- 
ceasta pe 'Tacur, acum îţi scriam, Ma- 
rilla, dintr'un colţ îndepărtat de stea. 

Dar am întâlnit viaţa, arept în faţă 
și Marea n'a mai avut puterea să mă 
atragă în braţele ei, cu toate că veni- 
sem anume aci, în cetatea Tomis, să-mi 
sfarăm durerile de stâncile ei. Tu cu- 
noşti Marea în toate înfăţişările; sbu- 
ciumul, liniştea şi taina ei le-ai pă- 
truns de atâtea ori. I-ai împietit far- 
mecele cu grațiile tale, în mişcări len- 
te sau în învârtituri repezi asemenea 
valurilor în cuiburi de piatră după ce 
s'au năruit de stânci. Ai plutit în lun- 
trea închipuirilor odată cu mine peste 
ape, de acolo din fundul zării și până 
la țărmul cu nisip argintat, pe drumul 
de aur tras de lună. Ai mers cu mine 
apoi pe lângă cântecul mării, nopţi 
dearândul cu pașii tăi mărunți de zână 
a păpușilor. Atunci jucau în ochii tăi 
umbre  neînţelese. in sufletul. tău se 
nășteau lumi noui de cântec. Te-am 
văzut, Marilla, de atâtea ori gătită cu 
spuma de mătase a apei, în lumina vie 
a soarelui marin de lulie și necontenit 
mi te-am modelat în gândul meu. na- 
iadă cu ochii de întuneric și părul de 
abanos. Da, da, şi în noaptea aceasta 
ești ca şi atunci, tot lângă mine. In 
gândul meu, în tuată simţirea mea. De 
aceia mă încumet să-ți scriu în rân- 
duri potrivite cu primăvara lui Martie 
care m'a prins hoinar aci, pe ţărmul 
mării. Vezi ce îndrăzneală? Să nu-ţi 
închipui lamentabile destăinuiri ca ale 
dui Werther, de pildă. Ci numai un 
fapt adevărat: starea mea sufletească 
din noaptea aceasta de beţie, de moar- 
te şi de viaţă... 

Marilla, tu ai văzut vreodată Marea 
în nopţile lui Martie? E într'adevăr 
maghnifică. Nu are nimic di obișnuitul 
oglinzilor albastre, netezi sau încreţite, 
din timpul verilor sau toamnelor târzii 
și nicidecum nu se arată burzuluită ca 
în mijlocul iernei când talazurile prind 
aripi de zmei şi sfârtecă  necuprinsu- 
rile, malurile, cu lovituri de secură 
vânăță. 

In nopțile lui Martie, Marea e cu 
totul altfel de cum mi-am închipuit-o 
până acum în rătăcirile mele. Are un 
mister adânc, nebănuit care îți dă a- 
ripi să sbori e sus de pe malul înalt 
şi să te atunzi cât mai în adâncul «ei, 
cât mai în inima ei. In nopţile lui Mar- 
tie, Marea cere necontenit suflet de 
om. Tocmai ceeace-mi trebuia mie, 
tocmai ceeace vream eu. De aceia am 
prins în noaptea aceasta aripile miste- 
rului, tocmai când cornul lunei se aşe- 
zase pe o geană a pământului. Am a- 


vut aripile la umerii mei. Am auzit 
chemarea Mării. Am ascultat-o, am 
vrut să mă avânt, Dar trupul mi-a fost 
prea tare înfipt în lut. Şi atunci gân- 
dul, râzând de nimicnicia mea, şi-a luat 
el sborul și s'a strecurat el în sufletul 
Mării. 

Să vezi cum a fost: 

In noaptea aceasta băusem cu încă 
trei hoinari ca şi mine într'o cârciumă 
întunecată, pregătindu-mă pentru ma- 
rea și definitiva renunțare. La miezul 
nopții am părăsit fără nici un cuvânt 
cârciuma. 

De cu seară, cerul așternuse un tul- 
pan subţire ţesut din „zăpada mieilor“ 
peste lume. Cetatea, înălțimile şi ma- 
rea erau luminate. Ne-am îndreptat cu 
toții spre țărmul bolnav de dărâmături. 
Priveam câteși patru în nemărginit. 
Din larg începu să se desprindă un 





cântec lung pe care nici unul dintre 
noi nu-l puteam lămuri. Era prea înalt? 
Prea neînțeles? Prea din cale afară de 
necântat? Intrebările se punctau în 
gândul meu, una după alta. Nu aveam 
puterea să înțeieg cântecul mării din 
noaptea lui Martie. Cred că nici. tova- 
răşii mei nu-l puteau prinde cu simți- 
rea. Mi-am înfipt ochii, pe o întindere 
cât numai gândul ar fi putut năzui. In 
zadar. Apele păreau liniștite, fără mur- 
mur, fără clătinare. Și totuşi din fund, 
din miezul ei, Marea scotea accente ce 
se prelungeau până la noi, cu totul ne 
înțelese. Rămăsesem ca pietrificat. A- 
tunci, da, aa, atunci am simţit aripele 


de GEORGE ACSINTEANU 


la umăr. Miiam întins brațele. Dar, 
neașteptat, fără să vreau, o întrebare 
îmi sfredeli gândul şi mă pironi pe loc. 

— 'Tacor simte la fel? 

Şi tot gândul îmi dădu un răspuns 
implacabil. 

—: Nu! 

Dece, nu? Dece? Dece? întrebările 
îmi puseseră stăpânire pe tot cugetul. 

Aripele începură să se înmoaie. 

Cântecul să se stingă... 

He, he! Tacor era viața cea adevă- 
rată. Stătea lângă mine drept şi atot- 
stăpânitor. Mă însoţise toată noaptea 
în cârciuma întunecată. Vorbise cu 
mine cald, prieteneşte. Flecărise cu 
mine cât în lună și în soare. I se aprin- 
sese şi lui obrajii rotunzi, de căldura 
lăuntrică a lui Bachus. Mă privise o0- 
mul ăsta mărunt şi vânios, de parcă 
ar fi fost cioplit dintr'o stâncă, “până 
în miez de noapte cu aceleași lumini 
de dragoste cu care-l îmbrățișam și eu. 

Tacor lângă un felinar s'a oprit, sa 
uitat pe rând în ochii fiecăruia dintre 
noi şi ne-a rostit încet, prieteneşte, 
Să facem o plimbare pe țărmul 
Mării, să ne răcorim. Apoi să mergem 
acasă. Mâine ne așteaptă munca, târ- 
gul vieții. 

Am văzut atunci limpede în toată 





fiinţa lui Facor un lucru pe care nu-l 


mai pipăisem niciodată până acum. Am 
văzut viața, viaţa adevărată, viata 
care  gâlgâie de sevă şi de nemurire. 
Tacor era lângă mine acum, dar era şi 
adâncit în sufletul meu. 

Da, Marilla, el mw'a ţinut legat de 
pământ. El mi-a smuls aripele miste- 
rului dela umeri şi tot el mi-a porun- 
cit să nu măncumet să pătrund fun- 
dul mării. El mi-a strigat în urechi, as- 
tupând tot cântecul nopții lui Martie: 

— Nu vis, prietene, ci viaţă. Auzi tu ? 
Viaţă auevărată! 

O, Tacor, Tacor! Ţi-am ascultat po- 
runca și mi-am înfipt mai ţeapăn pi- 
cioarele în pământ, mi-am smuls ari- 
pete închipuirilor şi ale renunțării dela 
umeri și le-am asvârlit în prăpastie. 
Mi-am astupat urechile şi n'am mai as- 
cultat chemarea Mării. Mam adâncit 
mai puternic în viaţă. Gândul? Lasă-l 
să sboare unde-o vrea. Să se iîmbrăţi- 
şeze cu toate mările, cu toate stelele, 
cu toate chemările. Poate să se 'nece 
sau să se 'nalțe cât o vrea. Eu rămân 
cum zici tu, Tacor, lângă viaţă; în via- 
ţa adevărată pe care o profesez cu a- 
tâta măestrie. 

O, Tacor, Tacor! 


Așa s'a întâmplat, Marilla, că nu-ți 


scriu dintr'un colț depărtat de stea. 


- 


de LADMISS ANDREESCU 


Acum Traian se bucură de alintările 
femeii în care a crezut. leri Şerban 
Dunca s'a bucurat de dăruirea trupu- 
lui ei de spumă. Totdeauna generalul se 
bucură de gratitudinea unui asemenea 
„exemplu de sacrificiu“ care ar merita 
legiunea de onoare. (Generalul valori- 
tică totul în... decoraţii). Eu... 

Cred că-s un om teafăr într'o lume 
de nebuni, dacă nu cumva nebunul nu 
sunt eu, iar cei cu cari viu în contact, 
oameni întregi la cap... 

Aci este marea nelămurire. Oricât 
aș voi o clarificare, n'are cine să mi-o 
dea. Şi decât o incertitudine, mai bine 
o eliberare, 

Trebue să plec de aici, mi-am zis. 

Să plec? 

Hotărirea m'a uimit o vreme. Apoi 
am aflat-o logică. Apoi... o nebunie. De 
la o vreme n'am mai găsit pic de Li- 
niște oricât mi-ași fi impus această 
stare. 

Cum să plec? Cum pot să plec de 
aici? Ca un câine bătut de Şerban? Ca 
un erou care a câștigat inima Sandei? 
Lăsând un gol? Sau o ușurare? 

Sunt bolnav. Sanda are toată drep- 
tatea. pu 

Bolnav poate de dragoste, poate de 
ură... 


+ 


— Imi face impresia că vrei să ne 
părăseşti... 

— De unde, până unde?... 

A vorbit Sanda. Am răspuns eu. 

— Ei!... O femee are antenele ei. 
Prinde din vânt intenţiile... Nu e aşa că 
vrei să pleci? 

Tac apăsător, cu capul în pământ. 
Ca'ntr'un film lacrimogen. 

— Te rog nu mă lăsa aici, între stri- 
goi şi munți. Am nevoie de tine.., 


Vorbea calmă, cu emoția bine ascun- 
să. Numai ochii îi străluceau speriați... 
Părea o căprioară încolțită. 

— Par nu... Cine ţi-a spus acest lu- 
cru?... Nici nu m'am gânâit, Sanda... 

Am îngăimat vinovat. 

Sanda sa  înseninat fericită, ca un 
copil scăpat dintr'o mare încurcătură. 

M'a fulgerat un gând: dacă eu voi fi 
vânătorul care va ucide căprioara ? 


Li 


Şerban va veni azi cu trenul de trei. 

Imi pare lucru foarte natural şă o 
văd pe Sanda în braţele lui Serban 
Dunca, în vreme ce în camera albă de 
alături horăcăelile şi tusea lui Traian 
închee tragic linia destinelor unui om. 
Dar îmi pare o nebunie — şi de aceea 
pentru mine singura satisfacţie a sân- 
gelui — dacă într'o zi Șerban m'ar afla 
sdrobind oasele şi strivind gura acestei 
curioase femei. A 

Virusul sângelui pătrunde şi cucereş- 
te cu hotărire. Nici nu ştiu când m'am 
plecat spre... realitate. Platonismul nu 
este o realitate fizică, ci una eterică, 
bună numai din punct de vedere este- 
tic. Actul sensualismului trupesc are 
prea puţină estetică în el şi trebue să-l 
privesc aşa cum e. Apoi am de achitat 
o poliţă către Şerban. Am inceput să 
văd și pe femeea din Sanda. Soră? Prie” 
tenă? Toate au un sfârșit. Piatonismul 
meu a început să fie caraghioslâc. 

Noaptea e mare şi luminoasă. Nu se 
potriveşte cu gândurile mele care iini 
face impresia că se ascund de lumină 
în tainițele cele mai alunde ale cuge- 
tului. 

Siluetele munţilor dansează gavote 
şi valsuri, în ritm de inimi rănite. La 
fereastra lui Şerban e întuneric. O fi 
dormind. La fereastra ei, o lumină rece 
spintecă adâncul de afară, pânăce se 
pierde undeva, peste întinderi, estom- 
pată ca un gând nelămurit. 

Noi ne plimbăm sub fereastra ei: eu 
şi gândul, ocolind cu teamă chermările 
de fum ale inimii; lascive ale sângelui. 
Piimbarea este însă pustie: sămânță 
aruncată pe piatră fără sevă. Credinţa 
în mine mă îndoaie sub poveri neînțe- 
lese. M'am oprit obosit, și m'am lăsat 
invins pe o piatră albă, de lună, lângă 
argintul unui pârâu repede și sănătos. 
Obrazul alb al pietrei care a primit 
odihna trupului robit, râde cu noaptea 
și pârâul, plânge cu gândurile mele. 

Totul, în juru-mi este o scurgere de 
viață, de voinţă, de tărie. Orice intenţie 
de realizare a marelui sbucium încătu- 
șat în mine, este pulbere. 

Mă înfurie starea aceasta. Din adân- 
curi vine o viforniţă biciuitoare. Respi- 
rația îmi creşte năvalnic. Sirâng pum- 
nii. Sunt tare acum... O, acum... Acum 
de ar fi ea aici... 

M'a bătut ușor o mână pe umăr. 
M'am întors repede, cu teamă, ca un 
hoţ care îşi admiră în taină comorile. 
Sanda stă albă, ca într'o poveste cu 
stații, lângă mine. 

— Ce făceai aici? | 

Am bâiguit un răspuns care nu spu-. 
nea nimic. 

— Copilule!... 





- 


(Urmare în pag. 6-a). 





4 











UNIVERSUL LITERAR 





Despre Michel-Angelo Cronica 


Ca şi Shakespeare, ca şi Goethe, Mi- 
chel-Angelo a stârnit o vastă bibliotecă 
de cercetări pasionate, de desbateri a- 
mănunţite şi arzătoare, 

Apariție de proporţii care sfărâmă 
aproape orice măsură omenească — 
personalitatea lui Michel-Angelo sa 
dăruit covârșitoare în opere de o varie- 
tate, grandoare și trăinicie care, firesc, 
uluesc spiritul şi-l determină la o imen- 
să elaborare critică sau la un sentiment 
de extaz admirativ care merge până la 
religios... 

In luxurianta bibliografie şi exegeză 
închinată acestui titan al Renașterii — 
o faţă deosebită oferă studiul lui Her- 
man Grimm — de o densă documen- 
tare, de o vibrantă informaţie și de o 
putere de evocare şi judicioasă inter- 
pretare, egalate doar de o rară conști- 
inţă de umanist şi erudit dublat de un 
artist de gust superior. 

Fost profesor de istoria artelor la U- 
niversitatea din Berlin — Herman 
Grimm descinde dintr'unul din faimoșii 
fraţi povestitori Grimm și-a trăit în- 
tr'un mediu pur literar și intelectual, 
având de soţie o fiică a poetului ro- 
mântic, Achim von Arnim, Prin eredi- 
tate, pţin climat, prin ansamblu şi prin 
formaţie — învățatul german deci, a 
avut toate posibilităţile să ajungă pu- 
ternicul evocator al atâtor mari crea- 
tori, 

Herman Grimm a murit la î901 — 
după ce a dat numeroase pagini şi mo- 
nografii, dintre care cele mai grele de 
valoare rămân cele despre Goethe, Ra- 
fael și Michel-Angelo. 

In genere, studiile lui pun accent a- 
parte pe toată sfera de manifestare a 
epocii respective — de aceia și denu- 
mirea lor: Goethe și timpul său — Mi- 
chel-Angelo și timpul său. 

Dar ceiace surprinde la acest erudit 
german, este expresia de o remarcabilă 
claritate, forţa de înţelegere de o cuce- 
ritoare căldură, limpezimea stilistică și 
ordinea liniară a ideilor — care mărtu- 
risesc parcă articulaţia, lumina și mă- 
sura latină; într'adevăr, tradiția goethe. 
ană şi apropierile intense de Grecia, 
Italia şi cultura latină — au fecundat 
şi clarificat miraculos și pe Herman 
Grimm ca şi pe alți germani... 

Cărţile lui sunt astăzi tot mai mult 
scoase în evidenţă şi traduse cu predi- 
lecţie în alte graiuri occidentale. lar 
limba franceză a și pus la îndemână 
publicului european, prin intensa ei cir- 
culație, compactele şi magistralele vo- 
lume hărăzite lui Goethe și Michel-An- 
gelo. 

In „Michel-Angelo şi timpul său'“ (în 
franțuzeşte în editura „Payot“ Paris: 
Michel Ange et son temps) — trăeşte 
Italia cu întreg sbuciumul ei, Europa 
cu frământările și răscruciurile care o 
pândesc, minunile Renașterii alături de 
neliniștea noilor vremuri care se a- 
nunţă, frumusețile inefabile ale artei 
eterne învecinate cu meschinăriile și 
platitudinile efemerului și zilnicului și 
peste toți și tot, vin, universal și uriașă 
colonadă ruptă din perenitatea veșni- 
ciei, singuratecul, urîtul și totuşi uni- 
cul Michet-Angelo ! 

Viaţa lui este prezentată bogat şi în 
raport permanent cu evenimentele epo- 
cii și cu figurile care urzeau pânza ac- 
tualității depe atunci; Savonarola, Lav- 
rențiu Medici cel Mare, familia Borgia, 
papa Iuliu II, papa leon X, regele Fran- 
ței Francisc I, împăratul Carol Quintul, 
papa Clement VII, Leonardo da Vinci, 
Rafael, cardinalul Caraffa, familia, 
prietenii, dușmanii și elevii săi. O viață 





prodigioasă prin încordarea și plinăta- 
tea operelor realizate, prin asprimea so- 
brietăţii și a unor convingeri de granit, 
prin giganticul atâtor întreprinderi ca 
și prin înalta ţinută etică și profunda 
demnitate profesională și umană, ne- 
părăsite și nedesminţite niciodată; dar 
prodigioasă şi prin înarăzneaţa comple- 
xitate a unei impresionante universali- 
tăți ca și prin durata unei longevităţi 
de adevărat patriarh. Căci Michel-An- 
gelo trăeşte dela i475 până la 1564, 
deci 99 de ani, asistând la desfăşurarea 
şi sleirea faptelor din două secole și a- 
jungând la un prestigiu de autentică 
dominație artistică și spirituală; Italia 
întreagă și restul Europei culte — cu 
toate intrigile atâtor vrășmași şi invi- 
dioşi — omagiau cu venerație, bătrâ- 
nețele acestui înţelept şi creator. 
Herman Grimm arată semnificativ 
cum în jurul lui — ca'n jurul unui bloc 
străluminat de eternitate — oamenii se 
schimbau, alte întâmplări se consumau, 
papi și împărați se prăbușeau, se în- 
chegau chipuri noi, lumea și ideiie se 
primeneau, se scuturau cu frunzele, ani 


“după ani, el, Michel-Angelo, rămânea; 


tot mai singur, tot mai singular, şi veş- 
nic prin prelungirea operei ce se înălța 
monumentală și uriașă... 

Dar această monumentală operă avea 
zidită la temelia ei — ca supremă jertfă 
— tocmai. 0 viață de cumplită încor- 
dare, de ameţitoare adâncire şi medi- 
taţie și de integrală și nobilă asceză ! 

Michel-Angelo a fost într'adevăr un 
exemplar teribil de voinţă şi tenacitate, 
de neistovită capacitate de muncă şi de 
continuă neliniște chinuitoate dar fe- 
cundă, care îl împingea permanent spre 
absolut și spre alte formule şi domenii 
—. tot mai variate, tot mai complicate; 
din această sbatere şi ardere cutropi: 
toare, isbucnea izbânda operei finite, 
pentruca maestrul să se simtă la urmă 
nemulțumit şi să pornească iarăşi fur- 
tunos, calvarul unei noi plăsmuiri... 

Este drept — oricâță gâlgâitoare e- 
nergie* ar conţinea personalitatea lui 
Michel-Angelo, fenomenul acesta nu se 
poate explica suficient, fără contribuţia 
acelei vremi, Renașterea — şi fără ca- 
drul şi clima mai mult decât prielnice, 
ale Florenței. 

Renașterea a fost un haos, o învăl- 
mășeală anarhică în care un oraș, un 
stat, o existență sau un suflet erau ri- 
sipite uneori cu criminală indiferență 
— pentru o ambiţie, pentru o expe- 
riență, pentru o ideie fanatică ori un 
interes pătimaş personal. Dar nu mai 
puțin se destăinue o năvală primăvăra- 
tecă, un iureş dârz pentru afirmarea 
individualităţii şi a libertăţii, o germi- 
nație clocotitoare pentru noi drumuri 
şi noi forme — o desțelenire până în a- 
dâncuri, a unui tumult de forţe capa- 
bile de splendide cuceriri artistice şi 
intelectuale. Redescoperirea frumuseţi- 
lor antice şi revărsarea plasticului și 
belșugului naturii, împletite totuși cu 
o caldă devoțiune creștină — au întru- 
chipat un umanism şi o ideaţie de în- 
setată cunoaștere și largă îmbrăţișare 
universală. Un dor indescriptibil sălăș- 
luia şi se isca în lumea de atunci — 
pentru frumos, pentru nelimitate între- 
prinderi în toate direcțiile; un nemai 
văzut șantier parcă, aștepta neistoviti 
lucrători peste tot. 

Și astfel, nicio perioadă istorică nu a 
dăruit o pleţoră atât de multiplă şi de 
aleasă calitate, ca Renaşterea. Creatorii 
ei apar ca nişte elementare erupții ale 
Firii; aproape toți sunt proteici, cu 
reale contribuţii în diverse specialităţi 


Cronica ideilor 





Stephane Lupasco: L'experience 
microphysique et la pensâe humaine 


Kant ajunsese să postuleze un dualism 
esenţial în aotul cunoaşterii, însă fără să 
atirme debilitatea şi indaterminismul fonciar 
ai numelui. Quanitificarea realității a :con- 
dus însă pe întemeietorii acestei teorii — 
despre cari a fost vorba în cronica preceden- 
tă — să pună la îndoială nu numai posibi- 
litatea ideală a subiectului cunoscător dar 
mentalitatea existenţială a lucrului însuși. 
Se va observa că d. Ștefan Lupaşcu încearcă 
în sistemul d-sale epistemologic — să con- 
sidere şi să judece conflictul analitic din- 
re subiect şi obiect prin raport la realitatea 
pe care acestea le pot oferi în actul cu- 
noașterii, indiferent dacă filosofia ciasică a 


putut considera drept eroare  onice acciden- 
tație reală care venea să contrazică princi- 
piul logic al necontradicţiei ori dastermin:s- 
mul cauzal. A se cunoaște realitatea eroarei 
şi a susține, pe deasupra oricărei tradiţii, va- 
loarea existențială a acestei realități — ast- 
fei cum o descoperă microfizica — iată me- 
ritul cel mare al lucrării d-lui Lupaşcu. 
Poziţia d-sale, oarecum revoluționară, ni 
se pare insă, în afara vricăror superstiții. 
Aturiti când, personal, am încercat  într'o 
lucrare recentă să susţinem realitatea eroa- 
rei, 1) dași adoptasem o altă metodă decât 
aceia a d-lui Lupaşcu — a parte din recen- 
zenţii de specialitate au reacționat normal, 


Li | de MIRCEA MATEESCU 


pretinzând că eroarea nu are a fi discutată 
decât în raportul logic cu adevărul, ignorând 
deci să cerceteze că sar putea ca realitatea, 
într'o nouă epistemologie, să măsoare esențial 
atât adevărul jogic cât şi eroarea logică, 

A stabili gradul de reaktate atât al ade- 
vărului câţ și al eroarai, a pune în discu- 
ție valabilitatea acelei realităţi, a adevă- 
rului întemeiat pe principiul noncontra= 
dicției, afirmând că realitatea rezidă, dim- 
potrivă, în ideterminare şi incertitudine 
(Bohn, Heisenberg) — iată efortul colosal fă- 
cut de d. Lupaşcu, în ilumina rezultatelor 
obţinute de microfizică. Să vedem însă, care 
este realitatea, prin raport ia conflictul qua- 
listic subieot-obiect. In concluzia expunerii 
teoriei quantelor — d. Lupașcu aplică astfel 
în 'epistemologie premizele microfizicei : „su- 
biectul şi obiectul, ca date, se întâ.nesc, se 
aiterează și reclamă ca atare, fiecare resperc- 
tiv, o realitate şi o principalitate care dă 
naștere  contradicțiunii, care o presupune 
chiar; dar gândirea afirmată, orientată către 
noncontradicțiune, neexistând sub o formă 
explicită decât ca noncontradicțiune — va 
opera în mod necesar 0 alegere între su- 
biect şi obiect — şi va stabili o sciziune 
între dle care consțitue însăși expresia 
noncontradicțiunii““ (pag. 321). Inţeegem 


* 


de prof. T. PĂUNESCU-ULMU 


și cu caractere de măreție, de titanic... 
Michel-Angelo se conturează ca exem- 
plarul cel mai reprezentativ şi mai stră- 
lucit, al acestei efervescenţe; el iși duce 
până la capăt orice gând, el desăvâr- 
şește lapidar tot, aproape tot ce por- 
nește şi tot el încheie — ca o culminare 
— această fericită perioadă; Leonardo 
da Vinci, deși mai diversificat şi cu în- 
drăzneli uluitoare, nu epuizează totdea- 
una o problemă sau o lucrare, lasă prea 
multe schiţe și fragmente... 

Iar Florenţa, hotărît, joacă rolul Ate. 
nei în vechime ! Florenţa este al doilea 
miracol, după Atena, în istoria omeni- 
rii. Intr'un amplu studiu, tipărit acum 
câtva timp în editura „Albin Michel, 
Paris“ şi întitulat „Laurent Je Magni- 
fique'* — Marcel Brion disecă amănun= 
țit şi explică frumos — rostul acestei 
cetăți. De asemenea Herman Grimm 
în volumul pe care îl lămurim — gă- 
sește acente de artist pentru Florenţa 
și urmăreşte destinul ei, cu o pasiune 
și o migală în documentare, de neîn- 
trecut. 


(Urmare în pag. 8-a) 


EXPOZIȚIA ROMEO STORCK 
(Str. Biserica Enei 16, Casa Satmary) 


Sunt prea puțini acei ce cunosc ma- 
nifestările de până acum ale d-lui Ro- 
meo Storck. La Salonul Oficial a ex- 
pus numai de două sau de trei ori prin 
1926—27. Ne amintim din epoca aceea 
de compoziţiile d-sale oarecum bizare 
mai ales pentru acea vreme, dar care 
dovedeau un sentiment al ritmului, un 
dar de a îmbina armonios liniile care 
nu puteau scăpa aceluia ce prețueste 
arta decorativă, De atunci — aproape 
15 ani — d. Storck a locuit la Paris 
unde, departe de tentaţiile de fiecare 
clipă, departe de „Dome“  „„Coupole“ 
unde atâţi artişti își pierdeau timpul, 
d-sa a studiat arta contemporană în 
toate aspectele ei. Temperament închi- 
nat către pictură de atelier, către com-= 
poziţia decorativă, d-sa a făcut în acest 
gen lucrări care i-au creiat o bine- 
meritată notorietate la Paris. Expozi- 
țiile d-sale din acea epocă nu erau nici- 
odată indiferente. Indrăsneala, nouta- 
tea concepţiei câștigau pe francezi care 
— mai mult decât oricine, prețuesc a- 
tât aceste calităţi. Expoziţia de acum, 
prima de când se află în ţară, ne întă- 





Colind sărac 


La moartea lui Nicușor Lalescu 

Lerui Ler, sa fost desprins 

Dintw'un pom firav, o stea... 

Lerui Ler, unde sa prins ? 

Senin nu-i, inima-i grea... 

Sufletul, pahar cu vin, 

Cin 1l-aude, cine.l bea ? 

Lerui Ler, poate-i venin; 

A căzut din cer, e stea. 

Nu-i popas — doar dragostea, 
i Lerui Ler, mai poate fi. 

Pom îiray, fără de stea, 

Cine ţi-o mai poposi 

Pe creanga de întunerec, 

Foşnetul să-ţi mai audă, 

Pe creanga de intunerec, 

Inima să-ţi mai audă? 

Se zărește... nu-i departe 

Steaua — poate-i tot în cer... 

Ţi-a căzut pe piept. E moarte? 

— Liniște e, Lerui Ler... 


i nferior 


NICHITA 'TOMESCU 


Pe masa mea de lucru stau cărțile închise 
— Doar luna mai citește un vers de Lamartine — 
In umbra nopții calme un vraf de manuscrise 
Dorm sub tăcerea albă a florilor de crin. 
Intrun album mai nou cu scoarţe de livadă, 
Primit dela un prieten de ziua mea în dar, 
Iubita cu ochi negri și-obrazul de zăpadă 
Se uită trist la mine cu un suris amar. 
Iar lângă soba albă pianul negru zace 
De cînd nu-l mai migiie o mînă pe clavir, 
Intr'o cutie veche vioara doarme pace 
Şi pe covor mai plinge rănit-un trandafir. 
I. STĂNCIULESCU-MEHEDINȚI 


fina 


O simțeam printre degete, în inimă, pe gene 
Când venea în odaie la mine, seara. 
Răsturnându-se pe masa de lucru, alene, 
Părul ei semăna cu ceara. 

Felină, depărtată, totdeauna 

Mai tristă, mai rece, până când, vai! 
Prietena mea luna nu mai era luna — 
Isvorau din ea alte luni, alte luni, un alai. 





dar că nici subiectul nici: obiectul nu există, 
real, ca entități distincte, definitiv defini- 
tivate. Această opozițiune  factice, le care 


„avea nevoe filosofia clasică, mai mult sau 


mai puţin absolutistă (filosofia lui „da“ şi 
„nu') —.pentm a o exploata, prin raport 
ia noncontradicțiune și la determinism — 
fie în sensul unui monism idealist, fie în 
direcția unu; monism realist — este astăzi 
depăşită. Cercetările microfizice, în contrast 
cu viziunea macroscopică — ne îndreptăţesc 
a susține că realitatea nu este nici în forța 
cognitivă la subiecţului nici în chiar nume- 
nalitatea obiectului ; întrucât acestea sunt 
înțelese distinct. Dacă se poate vorbi de 
determinism, apoi acest determinism nu 
poate fi aceptat decât ca unul sinalagmatic 
(formula este fericit întrebuințată) — adică 
avându-se în vedere perturbabilitatea nece- 
sară şi reciprocă dintre subiect și obiect, du- 
când la legea contradicțiunii dinamice. 

Pe deasupra oricărui monism, — şi con= 
siderând dualistic antagonia subiect-obiect — 
rămâne să afirmăm că reaiitatea subiectului 
nu o putem înţelege decât prin raport la 
funcțiunea proprie a eului de a actualiza 
obiectul cunoașterii — realitatea obiectului, 
urmâna.a fi înţeleasă, nu static, dar ca o 
sumă a virtualităților conceptuale, propuse 
actualizării, prin intermediul subiectiv. 

Trebue deasemenea subliniat că în sis- 
temul d-hui Lupaşcu dualismul nu este în- 
țeles metafizic. Subiectul și obiectul nu au, 
fiecare în parte, o realitate distinctă, ele nu 
au realitate, întrucât le înţelegem separat, 
ori paralel. Realitatea stă în indeterminarea 
produsă de alterarea reciprocă și necesară a 
termenilor — și ca atare nu se poate vorbi 


DIMITRIE STELARU 


de realitate, în actul cunoașterii, decât în 
măsura în care acceptăm complementarita= 
tea contradictorie a factorilor, Obiectul nu 
există „în afară“ de noi, după cum subiectul 
nu există „în interior“ așa cum se imaginează 
în mod vulgar. Coexistenţa contradictorie şi 
complementară a subiectului cu obiectul, iată 
singura realitate. De aici concluzia că „prin- 
cipiul compiementarităţii contradictorii trebue 
să ia locui principiului noncontradicţiunii, 'ca 
fumdament al logicei“ (394). 

'Ținându-se seamă că realitatea subiectuiui 
este de a actualiza, aceia a obictului fiind 
înțeleasă ca virtualitatea conceptuală asupra 
căreia operează subiectul — d. Lupașcu poate 
afirma mai departe că „noua metodă va 
consista deci din a căuta, în prezenţa unui 
fenomen oarecare, mai întâi care este feno- 
menu! său contradictoriu şi în al doilea rând, 
în ce măsură el î! virtualizează ori este vir- 
tualisat de către el“ (395). Realitatea este 
deci implicaţia contradictorie, complementa- 
ră, a factorilor. 

Pe marginea acestei expuneri, desigur elip- 
tice, adică atât cât ne-a  îngăduit-o spa- 
țiui — oarecare observaţiuni pot fi anun- 
țate, — pentrucă avem credinţa că ne vom 
mai întâlni cu lucrările d-lui Lupaşcu, în 
aită ordine de preocupri ale noastre. 

Am văzut că noua metodă, deși postulea- 
ză un dualism afirmat, infirmă însă „dualis- 
mul paralel“ mețafizic, despărțindu-se răs- 
picat chiar de formula kantiană. D. Lupaşcu 
precizează undeva lămurit că „nu este vorba 
aici, în nici un caz de un nou fel de lucru 
interzis, în maniera lui Kant“ (321), Opti- 
mismu! d-lui Lupașcu vine desigur din în- 


24 Februarie 1940 same 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


rește impresiile de atunci. Peisagele 
d-sale din Balcic, din Italia nu ne evocă 
locurile, nu au „atmosieră locală“. Ele 
sunt echivalentele lor, transpuse de un 
artist care își arbitrează el însuşi vizi- 
unea, după propriul său temperament 
şi nu după capriciile unei observări 
servile şi spontane a naturii. De altfel 
e evident că ele au fost concepute ca 
făcâna parte dintr'un tot, dintro com- 
poziţie căci, ţinta finală a artei lui Ro- 
meo Storck e compoziţia. Subliniez a- 
ceasta cu deosebire, ca pe un fenomen 
din ce în ce mai rar în pictura noastră 
şi căruia trebue să-i acordăm toată a- 
tenţia. Azi, în mai toate expoziţiile re- 
găsești aceleaşi pânze de dimensiuni re- . 
duse în care aceiaşi copaci, aceleuși 
mere, aceleași „interioare“ din sezonul 
trecut mai mult sau mai puțin schim- 
bate ne amăgesc nevoia de altceva. Pe 
lângă atâţi poeţi ai „pastei“ ai „lucru- 
lui în sine'““ cum spunea Urmuz sau al 
„mărului în sine“ îndrăsnim noi, pre- 
ocupările de pictură ale d-lui Romeo 
Stork capătă și mai mare preţ din mai 
multe caiize. 

Cea dintâi e că trebue să fii cu totul 
desinteresat ceeace e din cale afară de 
greu când nu ai mijloace, căci cine 
cumpără azi o compoziţie? Toată Ju- 
mea vrea flori și peisage cât mai 
„trompe Voeil“. Compoziţia, trebue co- 
mandată dar cei ce au nevoe de des- 
fătări atât de rafinate sunt în număr 


mult prea mic ca să poată susţine efor- 
turile mai multor artiști. D. Storck ştia 
acestea, și totuși nu s'a descurajat, din 
potrivă, cu o tenacitate admirabilă a 
întreprins să încerce educarea publi- 
cului pe cel mai convingător mijloc: 
expoziţia. Dar, o pictură murală nu 
merge în orice interior, Nici această 
greutate nu l-a speriat pe artist și pen- 
tru a arăta preţul, frumuseţea unei pic- 
turi murale a făcut machete de inte- 
rior în toate amănuntele, făcând un ca- 


dru de rafinament picturii. Machetele 
sale merită un elogiu deosebit pentru 
gustul şi simțul proporţiei cu care au 
fost alcătuite. Și aceasta dovedeşte di- 
versitatea preocupărilor d-sale. 


D. Storck are şi de data aceasta 
dreptate. Pictorii de azi — cei mai 
mulţi — hipnotizați de tablouașul de 
pe şevalet, sunt atât de obsedaţi de 
mărunţelele probleme de pensuiă, de 
„centimetrul pictat“ încât au pierdut 
cu totul capacitatea de a vedea larg 
sau a 'concepe o armonie. 

Nu sunt în stare să-și aleagă o cra- 
vată măcar şi trăesc în interioare de un 
revoltător prost gust. Să fi fost oare 
întotdeauna așa ? E. uşor de răspuns. 
Niciodată şi în nici o epocă. Niciodată 
un pictor nu sa rezumat la a picta 
două mere şi o floare şi acelea de nere- 
cunoscut. 


Ce s'ar fi ales de arta noastră popu- 
lară dacă ţăranii noştri ar fi pictat „ra- 
finat“ ? Pe vremuri — dacă ei înşişi 
nu erau arhitecţi eminențţi, pictorii tră- 
iau într'o perpetuă corespondență de 
preocupări cu ei, nicio problemă de 
arlă nu le era străină. Astăzi ei nu au 
nici cea mai elementară noțiune de ar- 
hitectură, de interior, sau armonia cu- 
lorilor pur şi simplu, pe care au înlo- 
euii-o cu gris și cu spectrul solar... 

Artişti ca d. Romeo Storck și alți 
câţiva — puţini de tot — pe care îi 
avem, trebuesc încurajați cât mai mult. 

Din mijlocul lor se va ridica acela 
care va scoate pictura din impasul în 
care e acum, redând artei picturale în- 
ţelesul şi strălucirea pe care trebue s'o 
aibe. 


i a rr aa RE a a ca a i tu ta are ea 0 


crederea pe care d-sa o acordă postulatului 
microfizie şi tuturor rezultatelor teoriei 
guante!or. De îndată însă ce acest postulat, 
perimat prin efectul cercetărilor viitoare, ar 
fi pus la îndoială — dualismul d-lui Lu- 
paşcu sa apropiat în mod simţitor de 
Kant. Intregul sistem epistemologic, bazat pe 
realitatea microfizică, întrucât pretinăe um 
dualism esenţial; de îndată ce fenomenalitatea 
n'ar mai apărea astfel cum apare astăzi sa- 
vanţilor, dar altfel, — ar trebui modificat. 
Analismul s'ar menţine, însă din ate mo- 
tive. Comentând noţiunile de real şi deter- 
minism în teoria quantelor, Emile Meyerson 
a putut constata explicit că „ideea unui 
real necesar postulat și totuşi esențial ne- 
cognoscibil este desigur legată de aceia a 
lucrului — în sine kantian — și oricare ar 
fi obiecțiunile care sau putut formula, dela 
marele criticist, contra sistemului realismului 
transcendental, nimeni nu-şi va îngădui să 
afirme că trebue considerat ca perimat. Din 
acest punct de vedere deci, noua realitate 
guantică nu comportă nicio spărtură veri- 
tabilă“, 2) 

Supunând atenţiei d-lui Lupaşcu opinia 
'ui Meyerson — va trebui totuși să termi- 
năm  exprimjndu-ne deschis părerea că 
„L'experience micro-physique et la Pens6e 
Humaine“ este o lucrare de înalt prestigiu 
pentru filosofia românească — pentru care 
îl felicităm, cu entusiasin. 


1) „Realitate şi eroare“, colecția „Universul 
Literar“, 1939. 

2) v. „Reel et Determinisme“... Paris, 1933, 
pag. 21. 


wma 24 Februarie 1940 


Ploaia pornise pe neașteptate şi stă- 
ruia, 


pânzele îndesite, asemănătoare vechiu- 
lui potop. Becurile moarte abia se mai 
iveau, ici colo, răni încă deschise ale 
întunerecului. Tramvaiele înfundate în 
tuneluri de umbră se stingeau la câţi- 
va paşi. Trecători, mașini, trăsuri, ră- 
săreau aproape şi piereau, năluci înghi- 
ţite de neguri. Și ploaia răpăia nemi- 
loasă, pe acoperișuri, pe trotuare, șfi- 
chiuind geamurile. Parcă voia să spele 
orașul murdar şi obosit, de toate pă- 
catele. 

Lui Luca îi plăcea să hoinărească a- 
șa, pe străzi necunoscute, călcând în 
bălți, orb, învălmășit în surparea fără 
frâu a elementului. 

Deacum înainta în viaţă cu ochii în- 
chişi, fără să-i pese de locul unde va 
ajunge. Cu o voluptate rea, a înămoli- 
rii adânci, tot mai adânci. 

Trecuse abia o lună dela groaznica 
întâmplare care îl strângea tot mai 
mult in laţuri încâlcite, Il zugruma. Cu 
cât se zmuncea, cu atât se înăbușea. Şi 
el se zmuncea cu înverșunare, aștepta 
frângerea ultimei pârghii ce-l mai 
ținea în haosul ăsta înspăimântător al 
realităței. 





Dudu... Dudu nu mai este! Suspină 
împietrit şi calcă mai departe, în ne- 
ştire. Aruncă bucăţi de glod înainte. 
Iși strânge hainele leoarcă pe trup. Apa 
curge mai furioasă, îl izbește cu plumbi 
în față, îi lasă în cârcă poveri tot mai 
grele. S'au rupt sus, zăgazurile. 

Fatalitate! Cine se gândește vreo- 
dată că aceleaşi stele veghiază acolo, 
pe cer, în miezul zilei, ca și al nopţii? 
In plină inimă însorită ai izbit cu cru- 
zime de călăul! 

Dudu mireasă, apoi soţie purtându-și 
aureola fericirii împreună, o vară în- 
treagă, prin livezile dealurilor cu roa- 
de, în mijlocul podgoriilor toamnei din 
târgul uitat, răpusă tocmai în clipa 
când îşi înălțase prea trufașă mândria 
nebună a norocului: să fie mamă!... 

Curgeţi, prăbușiți-vă elemente ale 
naturii, rupeţi din cale totul, cu bles- 
tem greu, topiţi picătură cu picătură 
carnea  păcătoasă! Pe Dudu nu o mai 
puteţi desface, iederă vie, din suflet; a 
crescut bucată cu bucată trupul amân- 
durora! 

Soarta şi-a înfipt de mult colții în 
rădăcinile adânci, necunoscute, ale no- 
rocului, doborit ca un uriaş copac us- 
cat, 

Nu-ţi mai rămâne nimic de făcut, 
Luca, nici să strigi nici să plângi! 
Mergi înainte, tot înainte în haznaua 
asta căscată larg cu gură de Tartar! Ai 
știut neîntrerupt totul, ai prevăzut 
limpede întotdeauna, dar nu ţi-ai în- 
chipuit mâna ucigașă înfiptă în gât, pe 
ultima suflare! Aleargă acuma undeva, 
într'o vizuină, departe, în mijlocul pă- 
mântului, pe veci de veci! 

Toate rezorturile vieţii sau frânt 
brusc, oprite în scrâșnet ruginit, 

Sfârşit! Sfârşit pustiu, fără întoar- 
cere!... 

Mizerie plăcută, sporește! Cu cât eşti 
mai amară, cu atât mai izbăvitoare! 

Luca se oprește mirat, în sânul poto- 
pului. Ce caută el aici, în mijlocul vie- 
ţii care totuşi pulsează înainte? 

Ce va face mâine când îi va fi foa- 
me, cum va suferi să-și întindă ciola- 
nele în pat, când colo, în cimitirul de 
pe deal, mormântul plâns zi cu zi, păs- 
trează mai departe, închis, tot sensul 
existenței? 

Nu mai avea nici putinţa traiului 
material. Catedra pierdulă, compoziția 
respinsă. La subsolul în care stătea nu 
mai dăduse de două zile. 

Se va întoarce astăzi să-şi ia lucru- 
rile. 

Care? Pentru ce? 


Amărit crunt de rostul vieții aces- 
teia, Luca sa urcat încălțat în pat. 
Scuipă mucul ţigării stinse de mult, pe 
peretele jilav. Veninul îi curge pe gât, 
în măruntaie, se strecoară adânc, ajun- 
ge în toţi porii. 

— La ce bun? 

Intrebarea cade moale, grea, o lea- 
pădă cu scârbă în toate colțurile. 

Se hotăra să facă o ultimă sforțare și 
se pomenea înapoi, cu gândurile 
moarte. 

— Sunt un laş,. 

Așa să fie? Mai curând: sunt sfârșit! 

Destinul îl purtase până aici, şi ca- 
pitulase. „Viaţa aceasta“ avea acum 
un sens oribil. 








Lupta învierșunată pentru mai bine 
înregimentează sufletele, oricare ar îi 
ele, pe căile pierzaniei. Atunci când se 
va ridica, — știe bine că ar putea — 
(dar cum?) totul va fi pierdut. Scânte- 
ierile curate de altă dată, au pierit pe 
veci, într'un cer de dincolo de acesta 
a] vieţii pe care o mai duce. 

Strădaniile se rezumă, aici, toate, la 
dorința unui trai mai bun pe temeiuri 
materiale. 

Si atunci, escrocul ca și cinstitul ne- 
putincios, fierb în aceiași oală. 

Atât numai, că escrocul învinge. 

Va duce lupta pe căile ce i se impun. 

Se va sinucide în acest chip, atâta i-a 
rămas. 

Căci esenţa traiului tuturora de aici, 
pe care trebuie să-l primească, — alt- 
minteri nu se poate, — e aceeaşi. 

Diavolul dorinței îi mână în turme 
inconștiente la acelaș abator. 

— Ptiu! 

o 

S'a gândit ades la nebunie... 

Ea i se arăta aşa: gândul îngheţat, 
capul înțepenit. Fără cea mai mică 
mișcare, ce ar fi risipit totul. 

Prin pomi, pe marginea aleii din 
dreapta, se leagănă o maimuţă. 

E târziu, e toamnă şi vântul îndoaie 
copacii. Un fluerat trist răsună dinspre 
gară, peste dealuri. Pleacă un tren, cu 
ochii înroșiți, pufnind furios. 

In gâfâitul ritmic se lovesc fiarele, 
alunecă pe şine stârnind amintiri de 
iarbă verde, de munți, de păduri. 

— Cum ai putut face aceasta ? 

Și'n ţăcănit roţile se depărtează, se 
învârt mereu, tot mai repede şi mai 
slab... Pier, odată cu ultimul caer de 
fum al locomotivei, 

Se întoarce înapoi, pe străzile pustii. 
A plouat mult şi aici. Bălţi, pretutin- 
deni. Umed în aer. Umed pe ceru! spă- 
lăcit, fără nouri. Un ţicnal de gardist, 
undeva, disperat. 

E toamnă şi se sfâșie aerul, la orice 
zgomot, ca o mătase putredă. 

Trece o mașină sfârâind, ţipând ră- 
gușită. 

Singurătate, singurătate! 

Pașii îl îndreaptă automat spre plaja 
părăsită. Orașul pustiu îşi urmează 
somnul în zvonul valurilor, 

Luca își împreună mânile și le înal- 
ță, dornic, către stele, 

— De ce, de ce nu mai vine? 

Așa a chemat, așa a strigat, ani dea- 
rândul, primăveri înflorite cu aer tul- 
burător. veri călduroase cu zăpușală 
răscolitoare, 

Si în această toamnă, ca acum, pro- 
hodul.. Cu frunze căzute, cu ploaie, cu 
bălți. 

Pe parapetul mării, acolo, în miez 
de noapte, în faţa tainelor nestăpânite, 
zbuciumul valurilor nu l-a zguduit. 
Doar aerul țare, pe frunte, ca un geam 
murdar şi rece de care se rezemase. 
Jos, întunericul de iad legănat şi izbit 
cu uruit de table enorme peste stân- 
cile ţărmurilor, până dincolo, la Ca- 
zinou. 

Se apleacă să soarbă mirezmele 
tari, din fundurile negre de ghiaţă ro- 
titoare, 

Nimic, 

Gustul rece și putred al morţii. 

Urcase pe strada largă, pustie, a por- 
tului. 

I s'a părut? 

Două umbre omenești înaintea lui, 
sau oprit deodată, stafii. Au scos un 
țipăt strident, neomenesc. O izbitură: și 
din noapte s'a desprins o femee, aler- 
gâna înainte, furioasă. Bărbatul caută 
s'o ajungă. Se opresc. 

Porneşte iarăși un iureş de vorbe, 
ameţitor, fără frâu. Priviri  fosfores- 
conte aruncă fulgere dușmănoase. El 
i-a zmuncit poșsta. Atunci ea a rupt-o 
de fugă, singură, neoprită, pe străduţa 
dosnică sfârşind în mare, 

Deasupra numai cerul înseninat a- 
sistă. 

Luca păşeşte rar, tuşeşte, 
tihnit pe strada mare, în piaţă. 

Fațada luminoasă a unui restaurant. 
Printre deschiderea uşilor izbite, cu 
perdeie albe fluturând, răbufnesc su- 
nete de jazz. . 

O pereche iese în stradă. Vântul cla- 
tină marama doamnei, spânzurând. Ea 
își strânge  mantoul, zgribuiită. Dom- 
nul aprinde o țigară. Fac semn la o ma. 
șină. Şi o zbughesc în noapte. 

Luca  şovăie, împletindu-și privirea 
cu urma lor. 

Intră. Trepte duc în adânc, la subsol. 

Strigăte, țambale, saxofon şi tobe, se 
învălmășesc în fum gros, 

-— Aici. Să ne așezăm la o masă, în 
colţ. 

Luca nu tresare la glasul propriu. 
Stie de mult că nu e singur Zamfir, 
defunctul, îl întovărășeşte, nevăzut. 

Privesc amândoi prin norii de pâclă. 
Becurile aproape dispar. Serpentine 
colorate atârnă de sus, din candelabre, 
confeti pe mese, pe jos, călcate în pi- 
cioare. 

Afară vântul, ploaia şi toamna. 

— Să aducă vin! Mi-e sete! 

Gâtul uscat se strânge, adulmecând 
băutura. 


coboară 


 mântului, 


UNIVERSUL LITERAR 


— Episod inedit — 


Acolo, la masa din mijloc: 

— Vezi pe aceea, care sa ridicat? 

E frumoasă. Gâtul alb, pielea fină şi 
părul ca abanosul. E cănit? Câtă deli- 
cateţă în contrastul țipător: alb, negru. 

— E Vanda Pribeșteanu. 

— Vanda Pribeşteanu? 

Ea. 

— Ce face? 


— Cocotă? 

— Cântăreaţă. E în turneu. 

Capul cade greu. Privirile o mai cau- 
tă, târziu, prin aburul beţiei... 

.„O Doamne... câte ţi-am cerut... 

Vede iarăși totul... Trenul suflă din 
greu printre livezile cu pruni, trecând 
mai departe, pe linia întortochiată, pe 
sub dealurile verzi ale Hușului. Iată-l 
a apărut din nou la şosea, aplecat la 
cotitură, cu locomotiva ce scuipă spart, 
mănunchiuri de scântei care se agaţă 
de pomi. 

Peste viile risipite în vâlcele, pe dea- 
luri încărcate cu grădini, pluteşte al- 
bastră şi tainică, ceața lunii. Strugurii 
se coc și trenul trece în goană pe lângă 
paznicul adormit. 

Acolo au stat, noaptea, pe pământul 
cald, sub ciorchinii chilimbarii ai poa- 
mei, sub ciorchinii stelelor grele. Frun- 
zele neciintite, aerul încremenit, numai 
freamătul tulburător al cuprinsului în- 
suflețit. Boabele  albăstrii le ating o- 
brazul. Buza lui Dudu e fragedă. Gust 
de fragă și de pământ umed... 

Unde a zburat noaptea aceea? 

Ca și celelalte, ca şi toate ale pă- 
undeva, departe, prin văz- 
duh, alungându-se în eter, una pe alta. 
Naiade nebune cu părul despletit, în 
goană, în iureşul strunelor descordate 
ale toamnei... 

Luca bate tactul pe masă, cu degete 
uscate. 

“Dansatorii trec, învârtindu-se, pe- 
rechi, orchestra îi învălmășeşte... Ro- 
chii fâlfâind... glezne... 

Vinul e bun. 

Demonul neastâmpărului îl roade. Ii 
lucese ochii în cap, cărbuni aprinși. Se 
scoală. Se îndreaptă spre ea. 

Șovăie. A atins-o. Privirile s'au în- 
crucişat. 

Nu l-a recunoscut. 

EI trece înainte și se duce la toaletă. 

e 

I sa părut lui, dar îl recunoscuse. 
Din ciipa aceea Vanda părea că înebu- 
nise deabinelea. Bea pahar după pahar 
și le izbea de pereţi, în țăndări. 


PI 





Localul se golise. Erau numai ei, trei 
cheflii, două cântărețe, ofițerul şi Ar- 
sanian. doctorul de pe bord. 

Ce s'a întâmplat în noaptea aceea, 
nu-și mai dă bine seama Luca Cireș. 

Erau doi străini. Chinezul dela bu- 
cătărie, galben, cu ochii mici şi coada 
lungă, cu zâmbetul cieios ce-i desco- 
perea dinţii gălbejiţi, i-a dat pachetul. 

De atunci a început nenorocirea. 

In odăița dosnică, negustorul i-a a- 
rătat patul și a ieşit. Intuneric, perdele 
mari, groase. In ușă a scrâșnit cheia. 

Apoi gustul dulce-amărui, cu iz 
de portocale şi icre. Opium? Mestece. 
adormit, cu un pietroi imens în coşul 
pieptului.  Marmeladă. Și somnul, co- 
tropitor. 

Apoi... 

S'a gândit tot mai des şi mai limpede 
la nebunie. 

Acum, în clipe ca acestea, vede mai- 
muța, legănându-se în pom, pe dreapta 
aleii largi. Sau nu... E parcă mai bine 
o margine de luncă, cu copaci înalţi, 
subțiri... Dar totul devastat, pustiit. 


Și sunetul descordat al vântului de. 


toamnă. 

Greutatea de fier, după cap și din 
coşul pieptului, nu-l lasă. 

Merge încet, parcă i-ar fi teamă să 
nu zdruncine ceva din ţeastă. 

E atent la fiecare pas şi caută dru- 
mul cel mai neted. 

Două noțiuni îl obsedează, îi trec 
prin creer, când îl cuprinde febra, du- 
reros, ca o coptură: zgrunţuros, neted; 
zgrunțuros, neted... 

Ahţ... Il doare capul... 

Merge înainte... Zgrunţuros, neted... 

9 








rece şi întunecoasă can zilele 2 
iungi de toamnă. În seara aceea orașul 
umed părea mai adânc îngropat sub | 
i oo. 


de TITUS NICOLAU 


Mai mângâia încă, apusul toamnei, 
coamele ruginii ale pădurii. 

Luca nu murise... Aștepta însă, oda- 
tă cu sfârşitul razelor lungi, retrage- 
rea... Retragerea lui și a tuturor lucru- 
rilor de pretutindeni, cu toate melea- 
gurile acestea și cele închipuite... din 
toate simţirile avute și toate câte ar 
mai. putea fi. 

O pasăre, sol, se lasă de sus şi să- 
getează în larguri un semn, peste co- 
dri. Jos, pajiştea verde. Cărarea. Pasul 
desculț al băiatului ce trece la apă. Și 
umbra lui lungă, mișcătoare... 

Toate acestea, L.uca le priveşte străi- 
ne, par'că n'ar fi. Și totuși, după... a- 
ceea, ar putea fi, toate. I se descifrează 
uşor, în întregime, tot lanul existenţei, 
bogat rodit în fața minții deschise a- 
cum, nesfârșit. E piin aici, şi colea, — 
uite!, — cu mii de feţe, cu lucruri ce 
ființează, palpită, pui mâna pe ele... Şi 
apoi, nu mai sânt! 

Plânge încet. 

Moșul cu barbă castanie, suprave- 
ghetorul blând, se oprește în faţa lui. 
Dă din cap... 

— Rău faci!... Ascultă-mă pe mine. 
Patru feciori am avut și toţi au sfârșit 
aici. In floare. Am fost cu ei, pe rând, 
în sanatoriul ăsta blestemat. Dar nici- 
odată n'am lăsat să se apropie de ei a- 
devărul, care nu-i bun la nimic. Care 
te biruie de prisos, cu dezastrele pri- 
pite. Nu, nu. Nu i-am lăsat o ciipă să-l 
vadă. Sau dus fără să se gândească. 
Frumos, Nu ţe gândi. 

Ii povesteşte — pentru a câtea oară 
şi la al câtelea om? — drama lui atât 
de cunoscută prin părțile astea. Poate 
că acum nici n'o mai simţea a lui, nu 
mai era a lui, era a pădurii, a oame- 
nilor, a lumii întregi, desprinsă de el, 
depărtată în horă. 

Luca se cutremură. Câtă armonie! 
De aceea poate izvorăsc şi mișună, pre- 
tutindeni, încrucișându-se vieţile şi lu- 
crurile. 

Poate că existența tuturor oameni- 
lor, a plantelor, a animalelor, a între- 
gului cosmos cu toate aspectele ameţi- 
toare de o clipă, e o imensă simfonie 
dirijată de o baghetă magică, una sin- 





5 





gură, fireşte. Şi ce e aceea? Zi-i ba- 
ghetă, voinţă, lege, — orice. Un ter- 
men o încape pentru toţi: UNA. Dum- 
nezeu! Frumuseţea, rostul, scopul vieţii, 
moralitatea, ştiinţa, toate manifestă- 
rile și normele de irai, se reduc la îm- 
plinirea armoniei totale a acestei sim- 
fonii uriaşe, atotcuprinzătoare. 

Urâtul, suferința, prostia şi tot re- 
versul frumuseţii, al binelui și înţelep- 
ciunii, fac parte deasemenea din vastul 
concert, alcătuesc note savant îmbinate 
în știința nepătrunsă a contrapunctu- 
lui dumnezeesc. 

Cine ştie, tiecare ins trăitor ce parte 
minunată, minimă dar indispensabilă, 
constituie pentru armonia universală! 
(Armonie? Termenul poate e impropriu, 
dar e ceva asemănător acesteia, sau 
îmbinării coloritului picturii, sau pro- 
porțiilor arhitecturii, sau — poate mai 
bine — logicei în gândire, esteticei în 
arte !?). 

Căci viaţa nu e numai simfonia, ci 
și orhestra care o execută. A despărți 
freamătul muzicii de instrumentul ce-l 
produce, iată într'adevăr o nesocotință 
bolnavă a cugetului omenesc! 

Nu, nu. Individul e o notă în acest 
vast contrapunct al cosmosului, dar a 
notă cuprinzându-şi la oialtă părinţii. 
Şi e destul să fie o notă de existenţă, 
deci de armonie și frumos. Da, cosmos 
— podoabă... 

Dar dacă nu mai este? 

Cartea căzu jos, cu fila întoarsă. 

Cine ştie!... 

De aceea Luca, în seara asta e mai 
abătut ca întotdeauna, prăbușit fără o- 
prire... 

Ridică ochii. 

Sângerează pădurea, acum, mai mult, 
în apus. Roşietice, bălți pe ceruri se lă- 
țesc, se înalţă. Soarele e vişiniu. 

In seara aprinsă, un glas se înalţă, 
sfâşietor. Clopotul... 

La masă! 

Zarvă. La rând... Clinchetul tacâmu- 
rilor. 

La masă. Masa cea din urmă? 

Coboară peste el ceva hotăritor, a- 
cum, odată pentru totdeauna. Cu asta 
va rămâne, — e sigur, — așa, încreme- 
nit pe vecie, 

Aşa va fi fost la Cina cea de taină? 
Isus)... Unde eşti, Isuse de atunci? 


Luca se pierde, dispare în el însuși. 
„Misterul nopţii înalte îl înghite, 
cotropitor, 





Tineri peste Atlantic 


De curând a apărut în traducere româ- 
nească una din cele mai „neiiterare“ cărți 
din câte a înregistrat literatura ultimelor 
decenii europene. Este vorba de cele 130 pa- 
g:ni în care Lindbergh povesteşte una din 
ce:e mai de seamă cuceriri ale secolului 
nostru; traversarea Atlanticului. 

Obişnuiţi cum sunt cu autobiografiile sau 
memoriile interminabile, ale căror pagini a- 
budă de exaltări poetice, de efuziuni lirice 
sau simple „chestii“ de budoir, contempora- 
nii noștri europeni nu vor fi străbătut toc- 
mai încântați această carte în care sunt 
descrise diferite tipuri de avioane, lecţii de 
Sbor şi „aite amănunte de tehnică aeronau- 
tică“, 

Dar, în fine, nu despre gustul „biografic“ 
al vremii noastre literare este vorba aci. 
In alte împrejurări îl vom discuta. 

Cartea lui Lindbargh îmi aminteşte de po 
vestea unei alte Aventuri (toţ cu A mare, 
deşi mai puţin semnificcatțivă pentru secol? 
nostru); este vorba de Alain Gerbault și de 
al său vdlum „Seul, în traversant I'Atlanti- 
que“. Diferența între climatul sufletesc al 
acestor două cărți este revelatoare.. Nicicând 
„distanța“ dintre Europa și America nu mi 
sa părut mai covârșitoare, ca atunci când 
am pus alături aceste două cărți: a doui 
contemporani, aflați fiecare singur 

Unul, frământându-se în imersităţile ceru- 
lui, neavând jos „sub ochi decât prăbușirea 
învolburată a apelor; altul, plutind peste în- 
tinsul mărilor, cu un singur orizont: al des- 
cătușerilor cerești, Lindbergh sfidând negu- 
rile, cu amenințarea parmanentă a abisului, 
în drum spre răsărit, în întrecere cu vre- 
mea pe care o spinteca. Gerbauit, plecând 
cu vremea, spre apus, în barcă, fără groaza 
timpului. Unul savura vremea, altul o brusca, 

O întrebare pe cât de turburătoare, pe atât 
de ilogică : de ce prima mare aventură a- 
viatică, prima mare cucerire de spații cu 
arma de mâine; avionul, a pornit din Ame- 
rica spre Europa ? Şi dece în aceiași vreme 
în care ultima mare aventură marină, ulti- 
ma mare cucerire de spaţii cu vasul mage- 
lanian, a pornit din vechiul continent spre 
apus ? 

Ca individ conştient de apartenența ta 
față ae un continent bătrân, nu se poate să 
nu-ți dea natinişti semnificațiile pe care le 
priveşti în față. Un secol întreg de „raționa= 
lism“, de „materialism“, de  „ştiințiticism, 
ne apasă şi ne interzice să credem în apa- 
riții, în mistice supoziţii. N'avem decât drep- 
tul unei sceptice categorisiri: coincidente! 

De aitfel vor fi mulţi care vor rămâne ne- 
dumeriţi, pentrucă mai sunt mulţi europeni 
care cred realmente — alături de gânditori 
de talia contelui Kaiserling — că sufletul ti- 
neretului european nu e deprimat. S= pune 
însă îna'nte de aceasta, o altă problemă: a 
structurii acestui tineret care se înglobează— 


de COSTIN 1. MURGESCU 


cum e firesc poate — atât de definitiv acestei 
formule pe care o notase undeva Vasile 
Pârvan : „fiecare tinerețe își trage conștiința 
despre puterile e, din bătrâneţile glorioase 
pe care le însoţeşte pe drumul cel me.anco- 
le către Soare Apune“, 

Nu este exolus ca t.nerețea aceasta a noa- 
stră, care trăeşte din cuceririle Apusurilor, 
să fie în adevăr singura tinerețe posibilă pen- 
tru um om cu câteva veacuri de istorie în 
spate. 

Poate de aceia, călătoria acestui visător 
întârziaţ (şi nu suntem oare toţi la fel?) 
este mai mult o retragere din lume, din 
colectivitate ; este, dacă vreţi, cucerirea unui 
drept la meditaţie, da liniște, în timp ce 
sborul lui Lindbergh este dimpotrivă frene- 
zia integrării într'un destin social, este un 
apogeu al muncii, al tenacităţii, al pregăti- 
rilor. Este cucerirea unui drept la viaţă, la 
Duptă, 

Iată pentruce cred că Alain Gerbault (care 
poate fi socati ca simbol  într'o oarecare 
măsură) trecând Atlanticul, în bătrânul său 
yaht, nu ar fi trebuit să citească decât o sin- 
gură frază din Paul Valery, potrivit căreia 
„spiritul nu poate muri decât conform na- 
turii sale. FI trebue să se privească, pierind; 
și atât de lucid, încât această conștiință a 
destinului său, să-i fie suprema cucerire“. 

„Şi în  mijiocul aceloraşi  nemărginiri 
atlantice, venind să întâmpine răsăritul, mu- 
getul mecanic al avionului lui Lindbergh! 
Ş: odată cu el un tineret care nu se poate 
privi pierind pentrucă are o misiune de 
cuceritor; un tineret care nu are trecut, care 
nu e robul niciunei istorii. Care nu are de- 
cât o perspectivă : a viitorului. A unui viitor 
care îndeplineşte o funcție tridimensională: 
eri, azi, mâine. Un tineret care nu se hră- 
neşte din drumuri către Soare Apune şi n'are 
niciuna din calitățile secularelor .experien- 
țe“ ate tineretuiui european. Dar el are 
dreptul copilului (din care face o forţă) de 
a cere „totul“; un drept pe care luciditatea 
noastră nu ni-l îngădue. 

Şi atunci, nu trebue oare invidiat acest 
tineret, de celălalt tineret, pe care trecutul 
Europei nu-l lasă decât să străbată aceleaşi 
căi străbătute de corăbierii de-acum patru 
veacuri ? 

Iată dece niciodată Europa nu-ţi pare atât 
de bătrână, ca în faţa acestui mesag.u în- 
spăimântător de sobru, de modest, şi în acelaș 
timp haotic de ambițios al tineretului ameri- 
can, al lui Charles Lindbergh. 


P, S. — O regretabilă şi persistentă greșea- 
lă de tipar a făcut ca în articoiul nostru 
din numărul trecut: „Doi duşmani ai mean- 
drelor morale'', cuvântul care în manuscris 
era „impur“ să apară tipărit pretutindeni „im- 
pus", ceeace schimba sensul frazalor până la 
Gestigurare. 


at! _. 














6 











UNIVERSUL LITERAR 








24 Februarie 1940 '=amezzrem 


Anecdota lui Theodor Sperantia 


MOTTO : 
„Omne tulit punctum qui măscuit 
utile dulci 
Lectorem delectando, pariterque 
monendo“ 
HORATII „Ars poetica“ 
D, 343-344 


Cercetările critice pe care le găsim cu pri- 
sosinţă în alte literaturi, sunt încă în germe- 
ne în literatura română. E drept că în ulti- 
mui timp, munca aceasta sârguincioasă a 
speculației intelectuale, urmează conșştiincias 
realizările arţistice. Monografii literare nu 
avem însă destule; iar dintre cele care sunt, 

rea puţine sunt vrednice a înfrunta şi ele 
tăria veacurilor, odată cu opera studiată. 

In vederea alcătuirii acestui mic studiu 
al nostru, am căutat, cum e și firesc, infor- 
maţii, documentări în materie. Istoriile noa- 
stre literare nu cuprind un paragraf măcar 
in care să se vorbzască de „Tneocor Sporan- 
tia“, Este şi aci una din semnele caraulari- 
stice ale vremurilor noastre: aceea de a uita 
prea renede vrednicia înaintaşilor noștri. 

Gestu! de pioasă recunoștință adus vrăji- 
torului copilăriei noastre, a tuturora pe care 
„Universul literar“ îl săvârşeşte, a fost pen- 
tru noi prilejul de a învia opera anecdoiis- 
tului Th. D. Sperantia, lucrare pe care p 50- 
cotim necesară. 

Dar nu vrem să aducem elogii comemora. 
tive, nejustificate. : 

Căutăm ca în perspectiva cercetări: moa- 
stre critice opera scriitorului să apară așa 
cum e, cu valoarea ei nestrămutată. 

Un studiu monografic complet şi desăvâr- 
şii, asupra lui Speranţia, pe cât stim, nu 
există. Câteva articole de ziar, scurte și ne- 
precise menționări în unele „istorii literare“, 
iată tot ce găsim referitor la Sperantia, 

Nu ne încăpățânăm a afirma că toate a- 
necdotele lui au aceiaș valoare; vremea a 
ales din ele și va mai alege poate. Sunt mul- 
te bucăţi fără însemnătate, opace. Sunţ însă 
și altele care, roiunjite de puterea creatoare 
a scriitorului vor infrunta, biruitoare, tim- 
pul, ducând aiurea elementele reprezentative 
ale literaturii noastre anecdotice. 


ANECDOTA, IN GENERAL ȘI ANECDOTA 
POPULARA 


In clasificarea ce sa făcut literaturii 
populare, anecdota e trecută între speciile 
genului didactic, alături de satire, proverbe, 
ghicitori şi descântece. Definiţiile aidaclice, 
şcolărești, găsesc că „anecdota este o pove- 
ste epică, în proză sau versuri, prin care se 
scoate în relief, cu humor, un anumit de- 
feit de ordin moral, al anu: cm sau al unui 
popor“; o definiţie larg cuprinzătoare şi care 
socotim că întruneşte toate elementele nece- 
sare determinării ansedotei. 

In terminologia populară e folosit cuvân- 
tut SNOAVA pentru a numi şi anecdota şi 
satira, dacă acestea au o formă prozaică; 
dacă sunt în versuri meșteşuzite, ele se nu- 
mesc glume. 

Nu știm că poporul folosește termenul sa- 
tiră. De aceea, afirmaţia lui Sm. FI. Marian 
din „Precuvântarea“ volumului „Satire popo- 
rane Române“ (Buc. 1893) ne pare suscepti- 
bilă de corecțare. Iată anume ce spune el: 
„Am dat poesiiior cuprinse în volumul de 
față numele de SATIRE din cauză că până 
acum n'am aflat nici un alt termen poporan 
care ar fi mai corespunzătoriu cuprinsului 
acestar producţiuni haslii ale poporului no- 
stru...*. Deci „adunătorul“ nu a găsit în vo- 
cabularul poporan alt termen potrivit de cât 
„satiră... 

Dacă putem vorbi de o ancedotă pură 
populară precum și de o satiră popiilară, 
propriu zisă, tot aşa putem vorbi și despre 
o „anecdotă satirică“. Structura ei este sim- 
plă: povestirea unui fapt, sau expunerea o0- 
biectului care prilejueşte ideea; apoi ideea 
însăși, o înțepătură numită „ia pointe“, ele- 
ment care stimulează şi interesează pe lec- 
tor. (Batteux). 

In existența acestui gen de poezie, Keyser- 
ling, profundul cugetător dela Darmstadt ve- 
de un argument pentru întărirea obârşiei 
nvastre latine. Este, spune el, un gen diticil, 
dar eminamente latin. 

Sfera ei de inspirație e foarte întinsă, ne- 
limitată chiar: tachinează — dacă putem fo- 
losi acest cuvânt — pe indivizi „individual“ 
sau în grupări colective, pe meșteşugarii şi 
profesioniștii organizaţi, precum și colectivi- 
tățile etnice. „Toate satirele (zice Sm. Fi. Ma- 
rian) fără deosebire, au de scor de a lua 
peste picior și-a biciui întrun chip sarcastic, 
impungător și mușcător, toate scăderile, de- 
prinderile şi năravurile cele stângace și rele, 
atât ale persoanelor singsuratice cât şi ale 
națiunilor cari au venit şi mai vin şi astăzi 
în atingere cu Românii...“ 

"Totuşi, Românul nu a uitat nici metehnele 
și neajunsurile omenești ale semenilor lui; 
a vrut să-i ironizeze, să-i pună pe calea cea 
bună, trâmbiţându-le lenea, prostia, „aceleaşi 
totdeauna şi pretutindeni. Tot dela Sm. FI. 
Marian aflăm că „unele satire şi mai ales a- 


celea cari sunt compuse din câte 7 şi 8 silabe: 


cadențaite, precum sunt bunăoară cele des- 
pre Români, adeseori se cântă, celelalta însă, 
şi cu deosebire cele despre Jidovi şi Țigam 
nu se câniă niciodată, ci numai se recitează“. 
(Amintirn că Schwartzfeld, a alcătuit o bro- 
şură „Evreii în lit, populară română“, inf. G. 
Adamescu). 

Vorbind despre anecdota populară (am 1ă- 
sat deoparte specificarea colectivităţilor et- 
nice, pe care o vom face mai departe...) am 
amintit lucruri ce se potrivesc şi anecdotei 
lui 'Th. Sperantia, 

„Aneocdotele populare” ale lui Sperantia 
nu sunt însă culese din popor, sub forma 
unei colecțiuni folkloristice. Autorul însuși 
ține să lămurească cum că: „volumul de faţă 
nu e o colecţiune de anecdote culese din po- 
por, ci un volum de bucăți literare scrise de 
mine în versuri, brodate pe câte un mic sâm- 
bure de fond popular. Anecdotele cuprinse 
aici nu sunt luate întregi şi gata numai Gin 
gura poporului. In anocdotele de aici numai 
fondul este popular iar amănuntele, în cea 
mai mare parte, sunt puse de mine. care am 
cercat să tmitez poporul“. Și Sperantia în- 
cheie : „deci, să se ştie tă, de se vor găsi 
nepotriviri cu spiritul poporului, nu poporul 
este vinovat, ci eu“ (Prefaţa, 

Din ceie de mai sus reiese clar chipul în 
care Sperantia și-a compus amecdotele: prin 
amplificarea unei teme de origine populară, 
cu amănunte, mai mult sau mai puţin nece- 
sare şi alese. 

Imprejurul unui sâmbure de idee, sârguin- 
ciosu! anecdotist acumula părți mucalite, ha- 
zuri, cărora le dădea preambuluri îndrăznețe, 
dar pitorești, cele mai adesea, 


Titlurile volumelor sale sunt uneori din 
domeniul alimentar: „Anecdote marinate“, 
„Anecdote pipărate“; „Anecdote de post“; 


„Anecdote împănate“, etc... E drept că ace- 
ste titluri nu sunt lipsite de vulgaritate. Au- 
torul însă a dat și cu această ocazie, lămuri- 
rile cuvenite; iată, de pildă, de ce a numit 
un volum „Anecdote pipărate“: „Pentru cine 
vrea să știe de ce acest volum poartă nume- 
le. de „Anecdote pipărate“, răspund: Le-am 
numit aşa după anecdota dela început, In 


această anecdotă e vorba de piper. In cele- 
lalte, cititorii vor găsi, poate, și altfel de pi- 
per. Trebuia un nume“. 

E caracteristică această ultimă propozi- 
țiune: „Trebuia un nume“, fiindcă conţine 
însăși părerea lui cu privire la raportul ce 
există între titlu și cuprinsul operei propriu 
zisă. Un titlu nepotrivit. nu este un motiv 
pentru ca opera respectivă să fie depreciată. 

Mai reproducem şi un fragment âin „Pre- 
ar, la Anecdote botezate: „Anecdote bote- 
zate“, 

— „De ce botezate ? 

—., Dar lon de ce e Jon? Gheorghe de ce 
e Gheorghe... 

Eu am dat numele acestui volum după a- 
necdota ce o are la început. Cine vrea să știe 
mai mult, citească anecdota“. 

Credem că între aștivitatea politică a lui 
Sperantia și opera lui anecdotică există oare- 
care legături și corespondențe. Ne referim, 
în deosebi, la acţiunea lui socialistă, pe care 
a desfășurat-o, împreună cu alţii, la „Con- 
temporanul“ (1881—1883). Era organul de 
manifestare al ideilor noului partid socialist 
ce se înfiripa. (Nu ne interesează, câțuşi de 
puțin rezultatele acestei mișcări pentru viaţa 
politică a țării). 

Din articolul program aflăm că revista va 
căuta să arate „cum priveşte ştiinţa contem- 
a lumea“; să combată ideile greșite, 
ste. 

In cadrul acestei reviste apoi în „Revista 
Nouă“ a lui Hașdeu, (începând cu anul 1888), 
Sperantia se reievă ca ementotist, 

Tlustraţiile reuşite ale lui Jiguidi întovără- 
A pe alocuri anecdotele mărindu-le comi- 
cul. 

A mai colaborat la „Perdatul“ revista lui 
Em. Negrutz, care purta următorul subtitlu: 
„Jurnalu guvernamentaiu care rade cu so- 
punu“. 

La „Revista Nouă“ a fost și în comitetul 
de conducere (v. nr. 10 din 15 Oct. 1883; Di- 
rector: B. P. Haşdeu, Redactori: Barbu Şte- 
fănescu de la Vrancea, Al Vlahuţă, D.D. 
Racoviţă, Victor Bilciurescu, Gh. Ionescu- 
Gion, I. Bianu, Th. Sperantia. 

Trecând acum la analiza propriu zisă a 
aneodoteor iui Sporantia, avem de făcut încă 
dela început o constatare neindoelnică: o 
anecdotă nu câștigă în valoarea ei (general- 
superficială) prin disecări pătimașe ale ele- 


. mentelor constructive, prin comentarii sau 


tălmăciri răutăcioase, ci tocmai dimpotrivă. 

Nimeni, când va vrea “să-și descrețească 
îruntea de mrejele amărăciunilor vătămă- 
toare, nu va sta să scormonească în structu- 
ra anecdotei învifoare de spirit, ci va căuta 
aspectul ilar, bărbătesc, al producţiei, sau 
cel mult va alerga, ostenindu-se adesea, să 
surprindă, corect, întorsăturile glumelor, bă- 
trâne ca vremea. Amuzamentul acesta te 
scapă pentru câteva clipe din posaca mono 
tomie a vieții vânjoase şi revarsă asupra-ţi 
fantomele glumelor netălmăcite. 

Cu toate acestea, sau tocmai pentru aceste 
motive, vrem să pătrundem mai adânc în 
strurina ane?doizcior lui Sperantia. pentru a 
le înţelege valoarea lor literară, estetică. 

Din grupările etnice conlocuitoare, Ţiganii 
sumt, cete mai ades, croii în anecdotă. Aceşti 
răţăcitori nomazi, nestatornici în așezările 
lor, au fost compătimiţi de poporul român. 
Viaţa lor, ca robi, în erarhia trecutului no- 
stru social, nu se găsește în anecdotele noa- 
stre. Aici ţiganul e totdeauna liber, face ceea 
ce vrea. Dacă uneori îl găsim slugă, aceasta 
nu înseamnă că el e legat organic de stăpâ- 
nul său, fiindcă atunci când nu-i mai place 
„oblăduirea“ acestuia el pleacă. 


„Doar îl cheamă Pralca 
„Care-apucă valea 

„Și se duce dus 
„Tot spre huciu în sus...“ 


1: mofturos, face nazuri atunci când e vor- 
ba de muncă, văitându-se: 


„Că e greu la pluguri și de-acuw'nainte 
Nu mai intră, Doamne, într'așa simbrie 
Hămesit de foame, ori şi ctim să fie...“ 


Când îi este foame, ţiganul aleargă și 
flueră, gândindu-se la caș: 


„Nu ştia ce este cașul, mici odută nu mâncase 
Dar știa că-i de mâncare, dela alții cât 
aflase...” 


De aceea convins că: 


„Peşten baltă, caș la stână 
„Lumea toată aşa-ţi răspunde...” 
crede că hârzobul este „caş-drăgălaș”, Iar 
isnoranţa îl duce mai departe: pune hâr- 
zobul pe foc, ca să-l coacă. Cercul însă se 
desdoiesște şi lovește pe ţigan drept peste 
gură. Și el, înfuriat, blestemă: 
„Du-te caş afurisit ! 
„Strâmbătură câriobată...“ 
Pentru ca apoi să se mire: 
„Bre! dar ce cârlobătură ! 
„Nimeri de-a dreptun gură” : 
i (Țiganul la stână). 


Anecdota aceasta este armonios lucrată. 
Versurile nu se repetă plat neritmice, ci dim- 
potrivă. Humorul, nota kazlie, este presă- 
rată peste tot locul, iar gradaţia mereu spo- 
rită, ne Quce până la sfârșit, când nu se pră- 
buşeşte, ci se oprește în culme. Pentrucă ţi- 
ganul fot crede că hârzobul a fost caş, nu- 
mai că cineva l-a îndoit, 

„Cine dracul te-a'ndoit 1?” 

Autorul a prins acea psihologie naivă, în 

aparenţă, pusă în serviciul vicleniei : 
„Ăsta-i cașul 
„Drăgălaşul... 
„Cum sascunde,, sendoește...” 

Țigamul este isteț din fire, dar se pre- 
face că este prost, pentru a se folosi de a- 
ceastă situaţie. Aşa cel puţin rezultă din 


„Şeaua şi ţiganul” când el, după ce furase - 


un cal cu jea, pentru a scăpa de învinuire 
arată că el şi seava au căzut așa „de unde- 
va” pe col. 

„Țiganul la peşte” se aseamănă în ceea ce 
privește cadența versurilor, cu cele din „Plu- 
guşorul” : 

„Mama peștii mi-i cocea 
„De picioare mi-i prindea 
„Și lui tetea-i întindea.” 

In anecdote ţiganul este înfățișat ca un hoţ 
de rând, deși e] se laudă cu cinstea. Atunci 
când fură, cu alţii, un curcan, are grijă să 
adaoge : 

„Numai partea mea cătaţi 
Să mi-o faceți părălește 

Ca să-mi cumpăr miște pește; 
Om bătrân... ar ji păcat 

Să mănânc eu de furat”. 

Versurile „Dacă-i curcă — ce se'ncurcă — 
Tocma'mn zarea zorilorn calea vânătorilor ?!” 
sunt de origine populară. Au fost folosite și 
de Odobescu în „Pseudokinegetycos”. 

Ne,ărmurita mândrie a ţiganului o aflăm 
în „Ţiganul călare”. Dorind să aibă un cal, 
încălecă odată pe un băț. Şi astfel, visând, 
găscşie pe drum o pungă cu bani. Gândul 
ii zboară pe dată la bunătăţile din care 
S'iar putea înfrupta dacă ar lua punga. Dar 
nu o ia: „Pungă-i, frate!  Pungă plină! 


— D'apoi cine e de vină?! — De n'aș fi 
călare, acuma, mi-aş luat-o bucuros: Dar 
așa.., o las... — aceasta-i chilipir de om pe 
jos”, 

Nu ştie ce e bostanul, despre care un Ro- 
mân îi spune că e ou de cal; și pentru a 
avea un cal, se pune să clocească bostanul. 

E ciastit  țigamul, „mai imstit de cât 
aracul”. 

Sărmămnelul, cât trăia, 
De furat mi se ferea, 
Mai vârtos când nusi cădea...” 


Când e prins se desvinovăţeşte: 


„Dar vă spun cu-adevărat 
Că eu pușca nam furat 

Ci ewmncetul, cu mâncare 
Mi-am crescut-o singur mare 
De demult, de miltitică... 
Când nici mu ședea'n -ocol 
Când era de-abia pistol”. 


Humorul rezultă adesea din situaţia pe 
care o are eroul. „Țiganul împărat” — nu- 
mai cu numele — e „bătut şi chinuit”; şi el 
agimatată :  Zăn că-i grea când cauţi bine, 
pân'şi slujba de'mpărat. Dară țara când te 
cere, — să voieşti, să nu voieşti, — m'ai ce 
face, de nevoie, — eşti silit ca să primeşti”, 

După însăşi mărturisirea sa, țiganul e 
„iute dim fire, pentru o vorbă de ocară mă 
prefac în foc și pară; ţip, turbez, muşc și 
lovesc. tot cer cale-mi înțâinesc”,.. Vestita 
vorbă populară. „Sa înecat ţiganul la mal“ 
e desvoltată în „Țiganul la mal”, 

Din alte numeroase anecdote mai aflăm că 
țiganul s'a şi călugărit şi că intrase în mâ 
năstire tocmai în postul cel mare; fuge apoi 
din lăcaşul vieţii cucernice, fiindcă nu se 
împacă cu mâncarea, 

Se apucă de grădinărie, dar nu o duce la 
capăt. Frica îl stăpânaşte adesea. Totuși vrea 
să pară curajos. In „De ştiam că-i urs”. a- 
tinge culmea : 


„De știam că-i urs, mămucă, 
Eu nuream dalaltă sară”, 


Reformele sociale, „frăţietate, libertate, e- 
galitate” le găsim interpretate de ţigani în 
„Țisanul la Paris”. Obrăznicia deşănţată a 
feciorului ţigan e proteguită de poliţie, dar 
pedepsită „pe româneşte” de boier. Prostia 
îndărădnică a ţiganului se găsește întruchi- 
pată îîn „Mâncarea ţiganului”: „Ba-i chiar 
mămăligă, cu zeamă de peşte”; în „Ţiganul 
la grijanie”: „Ba, dintâiu mănânc, părinte, 
Şapoi vin să mă grijeşti”. Lăcomia de mân- 
care: se vaită că popa i-a dat prea puţină 
împărtăşanie, în „Țiganul la împărtășit”. 

O anecdotă care aminteşte, de epopea eroi- 
comică a bi Budai Deleanu, este cea înti- 
tulată „Țiganii și Turcii”. De altfel, Țiga- 





Theodor Sperântia 


nul a fost şi „la Țarigrad ca să vadă pe'm- 
părav”. Mai amintim ciclul „Sufleţele ţiga- 
nului”, cuprinzând următoarele părți: Ţi- 
ganul în pădure; Sufletele; Ţiganul mort; 
Țiganul cu mortul; Țiganul cu nunta; Ţi- 
ganui cu porcul; Țiganul şi omul; Ţiganui 
şi babele; 'Țiganul şi câinii. 

Recunoaştem că lămuririle noastre de mai 
sus sunt prea largi ; ceeace însă vrem să mai 
adăosăm e faptul că Sperantia a reuşit să 
creeze uneori adevărate tipuri din eroii săi, 
să le dăltuiască o psihologie aparte, vred- 
nică a fi luată în consideraţie și apreciată. 

In ceea ce privește pe Evrei, ca eroi în 
literatura populară, amintim studiul lui 
Sehwartzfed : „Evrsii în lit. pop. română“. 
Aici se află satira care pune pe Evrei în la 
sgătură cu Diavolul: 


„lese dracul din tăciuni 
Cu jidanul de perciuni, 
Iese dracul din curechiu 
Cu jidanul de urechi”. 


In opera anecdotistică a lui Sperantia, E- 
wreii sunt adesea personag:: principale. Nu- 
mărul anecdoțelor referitoare la ei este des- 
tul de ridicat. Acești rătăcitori urgisiți de 
soartă s'au filtrat în straturile poporului nos- 
tru, cu vremea căutând să-l domine, din 
punct de vedere economic, 

Au acaparat bogăţiile şi produsele ţării, 
lipsind pe băștinaşi de bucuria câştigului bine 
meritat. Și totuși, Românul nu a reacționat 
împotriva lor de cât prin inofensive produc- 
ţii literare. Iată îmbrăcămintea şi înfăţișa- 
rea evreului sus pus: „Cu perciunul tuns şi 
creț, cu brâu negru pemprejut, cu căciula 
de samur, cu ciorapi şi cu caftan, ca un îal- 
nic căpitan”. Evreul ține să aibă totdeauna 
cuvântul cel din urmă; e laş şi prost cres- 
cut ; îndărătnic și hrăpăreţ; ridicol, adesea 
(„De-ar fi fost acolo ochiu, nu l.ai fi scos?” 
întreabă el atuncia când este lovit în căl- 


câiu), 
E fricos din cale afară; de atfel e inteli- 
gent — nu totdeauna — (Jidanui la teatru; 


Ițic cu cartea). Nu e în satre să ţie un se- 
cret (Ovreiul la sorţi). Este însă cămătar 
iscusit, mânuind cu pricepere afacerile. Am 
cita la acest punct de observaţie întreaga a- 
necdotă „Dobânda Ovreiului”. Spaţiul nu ne 
îngăduie. Citiţi-o și vă veţi da seama cât de 
bine a prins autorul această faţetă a carac- 
terului ovreesc, strigător la cer. Iată inter- 
pretarea literară a cămătăriei, jupuirea chi- 
nuitoare a Românului răbdător şi resemnat: 

De ! ţi-oi da, mă 7og, și pace: 

Ce să faci când n'ui ce face...” 

Este însă şi el înşelat, nu de Români, ci 
de Rugi. Vedeţi „Curcani Ovreiului“, anec- 
dotă reușită, deși pare plictisitoare, — plic- 
tisitoare prin repetiție. 

Curajul mascat şi lauda învederată, savu- 
raţi-o din „Jidanii și hoţii“: „Ne-am bătut și 
ne-am bătut — Ne-am bătut bătae mare — 
Că mici Turcii mic: Tătarii — Nu se bat aşa 
de tare... Ne-am bătut şi noi cu hoţii — 
Noi trei-zeci şi dânşii doi...“ 

Mai sunt satirizați în anecdotele lui Spe- 
rantia : Nemţii, Saşii, Grevii, Sârbii, Bulugarii 
şi Ungurii, Ir. legătură cu aceștia din urmă. 
amintim o saţiră populară : 


„Cât e țara de-alungul s 
Nu-i tâlhar ca Ungurul: 

Nuaptea fură, 

Ziua fură 

C'un ciolan de mâțăn gură. 


Pune carnea sub covată 
Și jură cu gloata toată. 
Care gioată n'a jura 

Carne bună n'a mânca”. 

Dintre anecdotele pe care le-am numi pro- 
fesionale, mai numeroase sunt cele în care 
se vorbeşte despre preoți. Fapiul că se dis- 
cută pe chestia lor, nu trădează credinţa te- 
meinică a Românilor. Suntem un popor re- 
ligios în primul rând, Știind însă şi fiind 
convinși că „cele sfinte nu se spurcă”, anec- 
dota a cutezat să satirizeze pe acești urmaşi 
ai sfinților apostoli care, ca oameni ce sunt 
şi ei, greşesc. Evident, exagerarea își are și 
aici locul ei preponderent. Imaginrţia lucrea- 
ză efectiv la împodobirea realităţii. Intre o 
anecdotă proprie a lui Sperantia şi una de 
origine populară (colecţia G. Tem. Theodo- 
rescu) există asemănări vădite. JE vorba 
de „Ce zice'n Evanghelie” şi de „Popa şi 
poporani!”. 

Dăm mai jos prototipul anecdotei lui Spe- 
rantia, creaţiunea populară, şi în unele locuri, 
paralel, şi anecdota cultă: 


Popa : Oameni buni, 

Ştiţi voi ce spune zicea? 
Sătenii-: Nu știm, părinte! 
Popa : Apoi ce, eu o să vănvăț? 


Popa (în altă zi): Oameni buni, Știţi vol 
ce spune-aicia ? 


Sătenii: Ştim, părinte! 
Popa : Atunci m'am ce să vă ma: spun. 


Popa (în altă zi): Oameni buni, ştiţi voi 
ce spune aicea ? 
O parte: Știm! 
Aită parte: Nu ştim! 
Popa: Cel ce ştie 
Să spune la cel ce nu știe 
Că la carte aşa scrie !? 


Fraţilor,voi cei de faţă, şi din sat şi de de- 
parte, ştiţi ce zicen astă carte? 


Nu! răspunse tot poporul 
Lale lui popeşti cuvinte... 


Da! — răspund acum cu taţii, ca să-l prin- 
dă din cuvinte: Stim cu toții, știm părinte! 

Dacă știți, le zice popa, asta-i Jucru foarte 
bun. Pentru ce să vă mai spun! 


Domnul păcii, zise popa, 
Caremn ceruri locuește, 
Domnul milei poruncește 
Domnu! cel prea sfânt şi viu, 
Ca acei ce știu să spună 

Şi acelor ce nu ştiu... 


Notăm tot aici, ca o anexă la capitolul 
„Popi“ — anecdotele cu „,Dascăli“, dintre 
czre cea mai reuşilă e „Dascălu: cu secr'p'iura“, 
Talentul autorului gâsește pasazii biblice pe 
care le folosește cu îndemânare și la timpul 
ior. Mai amintim un alt prototip popular 
„Popa. şi dascălul Stan“: 

Popa (cântând): Iordane, Iordane.... 

Ia șterge-l măi Stanel. 

Stan (cântând): 1! ștersei 


Şi mă fripsei, 
Bo m'ajunse 'n vine 
Săracul de mine!...“ 


In ceeace priveşte forma şi structura ver- 
surilor, ea este neregulată. Măsura versului 
(numărul de silabe) este de cele mai multe 
ori cea obișnuită în poezia populară: 7 sau 
8 silabe. 

Alteori, versuri de 16 silabe alternează cu 
versuri de 7 silabe, pentru ca alteori, atunci 
când dinamica expresiei o cere, versuri de 
8 silabe să fie urmate de altele de 4 sau 3 
silabe. 

Ritmul mecanic este. în măsura endeca- 
silabului (11 silaba alternână cu 10 silabe) 
iambic. Rima, după necesitate. Asonanţe 
irecvențe, 

Compozitia este rareori proportionată, or- 
donată în structura ei internă. Stilul este vi- 
guros şi adegquat personagilor, 

Ritmul tehnic nu este totdeauna susţinut 
de un ritm intern, psihologic, dacă-l putem 
numi astfel. 

Speran!ia se arată ca un desăvârşit cunos- 
cător, nu numa! al structurei versului popu- 
lar, pe care-l foloseşte, ci mai ales al însăși 
pestei poporului. Astfel ne explicăm influ- 
enţele 'în opera lui, iar uneori reproduceri 
fidele după modelul popular. Vom mai da 
aici o pildă: Versurile lui „Cale lungă, ca'n 
poveste, că'n nainte mult mai este...” sunt 
așa numitele „versuri din basme“: „Merse, 
merse și iar merse, cale lungă, să-i ajungă.“ 

Cunoaşte credințele poporului nostru: „La 
un puț. la o răcoare (fântână). Ea dă sufle- 
telor apă...“ 

Dragostea lui pentru viața poporului a a- 
rătat-o şi în studiul său „Mioriţa și călu- 
şarii'', precum şi în alte lucrări. 


Uneori Sperantia se ridică până la desă- 
vârșire în artă; ştim că termenul nostru e 
prea elastic, dar citiți acel minunat „Sonet 
sarmatic“ — Baba cu sarmale — publ în 
„Revista nouă“ (1894). Vă veţi da seama că 
autorul nostru are posibilități neindoielnice. 

Lupta de discreditare a operei anecdolice 
a ui Speramtia au început-o „Viaţa“ sui Vla- 
huță și apoi „Paginile literare“ ale lui Ion 
Gorun şi Artur Stavri. Sa invocat motivul 
că titlurile sunt prea - vulgare; am arătat 
mai sus însă, că valoarea unei opere nu re- 
zultă din caracterul! titlului lui; apoi s'a spus 
că umpluturile și broderiile prelucrătorului 
sunt prea numeroase și  neizbutite.. 

E adevărat acest din urmă fapt. Nu e însă 
aplicabil întregei opere a lui Sperantia. Sunt 
pagini de adevărată creaţie artistică, vred- 
nice să figureze într'o antologie. 

Caracterul totdeauna nou, hazliu, în apa- 
renţă, acelaş însă în valoare mereu, al anec- 
dotelor; faptul că eroii lui sunt exemplare 
reaie ale vieţii noastre cotidiane;  măestria 
cu care autorul isbutește uneori să dăltuia- 
scă versul, toate astea, credem vor îndemna 
pe cineva să purceadă la alcătuirea unui vo- 
lum, a unui singur volum, care să cuprindă 
însă tot ceeace Sperantia are mai reprezen- 
tativ. 

Din nisipul operei lui să se aleagă firele 
strălucitoare pentru panteonul îiteraturei 
noastre. O antologie postumă omagiu unui 
om muncitor pe ogorul literelor românești. 
va trebui: să aducă reabilitarea sârguincio- 
suiui anecdotist Theodor Sperantia, 


ANEXA 


Reproducem după „Figaro“ (Supplement 
ltteraire) din 1893, 13 Mai, următoarele frag- 
mente dintr'un articol scris de loseph Cap6- 
ran („Les Paysans Roumains“): „je me bor- 
nerai, pour le moment, ă conter, avant de 
finir, deux anecdotes qui prâsentent bien 
exactement le caractere des tsiganes. 


„J'emprunte la premiere ă Theodore Sp&- 
rantia, un de ces charmants postes  rou- 
mains qui, A defaut de geniales envoltes, re- 
fletent en leurs vers, et d'une si postiaue fa- 
con, la vieille âme latine de leur peuple â 
demi grisee jusqu'au sommeil par les pen6- 
trants parfums de LOrient. 

— „Le tsigane, ă cheval sur un bâton, fait 
des  rtves. En chevauchant, il voit sur la 
route poudreuse, une bourse remplie de lires 
d'or, Son imagination s'envole vers les mag- 
mificenres sans nombre qui lui permettront de 
se payer tout avec cet or. Il n'a aqv'ă prendre 
la bourse: il va le faire. Mais tout ă coup fai- 
sant cabrer le pâton qui lui sert de monture: 
„Je suis ă cheval, dit-il, se ravisant, et je 
ne puis me baisser jusquă terre“, Eţ il con- 
linue sa route, 

Ma memoire deflore certainement les jolis 
vers du potte roumain, mais jai tenu ă les 
resumer cependant, parce qu'ils notent avec 
une si granda verite la fiere independance 
du tsigane.. 

Intr'un articol din „Revista Societăţii 'FPine- 
rimea Română“ — 1924 — 'Fh. Speramta 
scria, îndemnând dintr'o sinceră recunoștință: 
„Nu uitaţi pe B. P. Haşdeu!“ 

De aceea ţinem să reproducem o scrisoare 
a lui B. P. Haşdeu din 10 Octombrie 1890, 
către Speratia, scrisoare folosită apoi ca pre- 
față a volumului „Alte anecdote populare“. 

„Amice Sperantia, 

N'am putut să isprăvesc volumul de „Anec- 
dota“ pe care mi l-ai trimes, căci l-am citit 
o dată întreg, l-am citit întreg de două ori, 
și e mai mult decât sigur că peste puţin mă 
voi apuca din mov, din mou ca ceva cu totul 
nou: cu cât îl citesc şi-l recitesc acest volum, 
cu atâta mi se pare că nu l-am citit îndestul, 
Şi lucru ciudat! pe când d-ta glumești pe so- 
coteala Evreilor, a Țiganilor, a Ungurilor şi a 
altor neamuri sau leghioane, eu Simțese că 
această glumă, care îmi înveselesc inima şi- 
mi descrețesc fruntea, nu m'ar supăra de loc, 
ci mi-ar plăcea tot aşa de mult chiar dacă 
eu însumi ași fi Unsur, Ţigan sau Evreu. 
Este greu a găsi o comoară, dar e şi mai greu 
să ştii a o întrebuința după ce ai dat peste 
dânsa; comoara 'ți-ai găsit'o în sînul cel îm- 
beilşugat al poporului român, unde puteau s'o 
găsească şi au şi nemerit'o une-ori alţii, mai 
“tes memunltorul Anton Pann; d-ta însă ai în- 
trebuințato cu atâta pricepere, cu atâta di- 
băcie, cu atâta artă, cu atâta individualitate, 
în cât opera d-tale este... cum să spun?.. 
cste un grup de portrete după natură ă-la- 
Francois Hals: rămâi şi vei rămânea neajuns 
și ne:ntrecut. Nu mă îndoesc dară că „Anec- 
datele“ d-tale se vor retipări cât mai curând 
şi ași fi foare măgulit să fac cu o prefață la 
viitoarea edițiune, sau mat bine... scii ce? în 
loc de prefaţă. dacă crezi de cuviinţă, publică 
această scrisoare, care-așa intimă și nepregă- 
tită cum este — are cel puţin puţin meritul 
de a fi, fără nici un fel de pnză, o fotografie 
instantaneă a cugetării mele. (Semnat: B. P. 
Hasdeu). — 10 Decembrie 1890, 


NICOLAE 1. PREDESCU 
Blev. cl, VII-a Liceul „Titu Maiorestu' 
București . 





PLATONISM 


(Urmare din pag. 3-a) 


Cuvântul a fost cântec. Dar sdrobit 
în timpane, mi-a biciuit bărbăția ador- 
mită sub crusta atâtor și atâtor renun- 
țări. Un câine ciobănesc s'a ridicat în 
mine viforos și a început să aue pre- 
lung, poruncitor. 

— Tu gândești totdeauna prea mult. 

Sanda era un imbold. 

— Nu știu dacă gândesc în clipele 
astea. Cred că mai curând visez. Şi tu 
mă smulgi din vis. Sau mă afunzi în 
vis... 

Am ridicat ochii, în ochii ei. Era 
prima dată când făceam cu temeritate 
acest lucru. 

Ochii Sandei mă chemau. 

I-am prins dantela trupului, voinic 
și hotărît, în braţele atâta vreme ţinute 
sub control. 

— Da, visez... visez încă... 

Femeia s'a lăsat caldă pe spate, peste 
geununchii mei, în ușor tremur, A mea 
aşa cum o visasem, aşa cum o doream. 

Al... Şerban Dunca, Şerban Dunca... 
Unde eşti infailibilule?... Cuceritoru- 
le?... i 

M'am aplecat asupra Sandei și i-am 
cules de pe buze un zâmbet de cutre- 
murătoare pasiune... 


Dar în clipa aceea sa întâmplat mi- 
nunea. 

Nu am văzut, nu am auzit nimic... 
Doar un pocnei de armă și o prăbuşire 
în altă lume. 

Când după chinuitoare nopţi în 
spital, am putut să aflu adevărul, dra- 
ma era sfârşită, 

Cel care trăsese, fusese Şerban Dun- 
ca, Nu a putut să creadă niciodată că 
Sanda va ajunge în braţele mele. 
Şi când realitatea, după care am aler- 
gat neobosit, i-a ars ochii, animalul din 
el a scos arma. Glonţul, unicul glonţ, 
tras, după ce mi-a străpuns pieptul sub 
umăr, Sa oprit în ochiul Sandei, în 
creer. Și femeea a rămas culcată, ca o 
floare de câmp sub coasă. 

Traian Sonu a murit. A murit și bă- 
trânul general. Șerban o fi pe undeva, 
închis. Sau, poate, o fi scăpat de vre- 
melnica pedeapsă lumească. 

Eu, o epavă... 

LADMISS ANDREESCU 


Fragment din volumul : „Im ţara cerului”, 
care va apare peste câteva zile în „Colecţia 
Universul Literar“. 


=== 24 Februarie - 1940 


„MAGDA“, DRAMA IN PATRU 
ACTE DE SUDERMAN 


Această piesă a fost pentru 
Teatrul Naţional una dintre lu- 
crăriie ae artă, pe care conta 
oarecum, spre a i.ustra preocu- 
parea sa de a transpune pe. scs- 
nă lucrări importante din: re- 
pertoriul mondial. Nu știm însă 
dacă alegerea a fost perfectă. 
Dintr'un punct de vedere, în 


orice caz, nu. „Magda” este o 
dramă foarte puternică, dar şi 
foarte nenaturală, Iși extrage 
interesul dramatic dintrun 
conflict. a, cărui realitate pare 
dubioasă şi a cărui întelegere 
este mai mult decit dificilă. 

Intreaga desfăşurare a acţiu- 
nei se petrece sub autoritatea, 
unui pârinte burghez, dintr'o 
provincie germană, și moravu- 
rile iui austere sunt nu numai 
o ilus!rare a concsepții:or acestei 
clase sociale, ci şi o anomalie de 
care el suferă. 

Puritatea sa, sufietească, !im- 
pezimea, sa de gândire, o viaţă 
închinată datoriei, au făcut din 
el un imdivid care nu mai este 
om şi tată simţitor. Orice exces 
pentru el este nepermis şi nu 
desleagă pe nimeni să îndrăs- 
nească excese în familia sa, 

Ajunge până a-şi renega fiica 
ce sa făcut artisiă fără voia 
lui. Până aici totul merge în- 
tro logică uşor de înţeles. Dar 
faptul că vrea so îmouște pe 
acsasta, când după mulţi ani 
se împacă cu el, dar nu aâd- 
mite să se căsătorească cu omul 
ce i-a dat un copil, și nu vrea 
să-l accepte în m:najul lor. este 
o absurditate. E uşor de înteles 
cum spiritul de familie înfrânge 
în sufletul colonelului Sehwartze 
dragostea și omenia faţă de o 
față ce-i călcase ordinele. Dar 
ca tcomai ceeace ”! respecta a- 
ţâta, dragostea, prăsupaărea in- 
tensă de copiii săi, să aruncs în 
lături la un moment dat, iată 
ceeace este de neînțeles. 

In fond, e drept ca acest indi- 
vid să fie orbit de pasiunea o- 
noarei, și întreaga realizare a 
piesei să privească acsastă ta. 
ture a caracteruijui său. Dar nu 





e posibil ge închipuit un ase- 
mensa individ, fiindcă se con- 
trazice cu el. Iar piesa nu stu- 
diază un caz patologic de ne- 
bun ale cărui purtări să, se poată 
ciocni între ele. . 

„Insă, această dramă oferă po- 
sibiiități nenumărate pentru în- 
terpretare, Punând in scenă o 
gamă largă de momente varia- 
te, trecând dela caimul unsi 
vieţi provinciale până la pa- 
siunea amorului, ea realizeiză 
pentru interpreţi o interesantă 
experienţă. 

D. Storin, în special, a fost 
remarcabil in rolul bpătrânu- 
lui colonel. Nuanțână cu pri- 
cepere stările sale sufleteşti, 
și-a impus o mască minunată, 
şi, ceeace este foarte important, 
și-a păstrat în tot timpul 
jocului o caracterizare, o per- 
sonalitate distinctă. Mişcări și 
cuvinte moderate, întocmai cum 
“onvenea personagiului său. 

Nu mai puțin laborioasă a 
fost creația d-nei Marieta Anca 
Sadoveanu, care a adus nota de 
viaţă, de entusiasm, de tinerețe, 
victorioasă și înfrângere a vieţii 
prin sacrificii, o Magdă perfzct 
întruchipată, parcurgând stări 
diferite, dela cea mai puternică 
vitalitațe, până sa momente de 
adâncă deznădejde. 

In celelate roluri d-nele Ana 
Luca, în mota  spectacoiului, 
Tantzi Economu, curată și ju- 
veniiă formă a Mariei, d-nii 
Băţăţeanu şi Demetru, precum 


şi binele pus la punct persona” : 


giu al d-lui Gingulescu. 

“Dacă pe deoparte piesa nu 
poate avea farmec şi priză prin 
subiectul de melodramă ușoară, 
prin jocul actorilor nu este mai 
Puțin o frumoasă execuţie. 


VICTOR POFESCU 





Teatru experimental 


Credem că rareori teatrul a 
cunoscut o conducere mai pri- 
cepută ca aceea a domnului Ion 
Marin Sadoveanu. Domnia Sa a 
adus pe scena noastră o preocu- 
pare care mergea în adânc, abă- 
tându-se astfel dela comedioarele 
de succes și dela unele piese pe- 
nibile asupra cărora s'a insistat 
în repetate rânduri în cuprinsul 
paginei noustre de teatru. Insem- 
nând aceste marginalii, va trebui 
să începem printr'un elogiu, pen- 
trucă d. fon 'Marin Sadoveanu 
a readus pe prima noastră scenă 
o tradiție, pe care tot d-sa 0 Dor- 
nise. Aşa numitul „teatru expe- 
rimental“, este un gen de artă 
care întruneşte calităţile  dicto- 
pubui latin : „utile cum dulci” şi 
pentrucă în nici un caz noi nu 
suntem pentru facila rețetă a 
coboririi spre public, găsim foar- 
te  mimerite aceste conferințe. 
„ Teatrul eaperimental” ridică o 
problemă foarte gravă, și anume: 
problema inculturii și a lipsei de 
gust a publicului spectator. Tea- 
tru dozat, iată cum an numi noi 
aceste realizări artistice, care au 
început în acest an sub cei mai 
Jericiţi auguri. 

Vorbind despre Eschil şi des- 
pre teatrul său, d. Ion Marin Sa- 
doveanu a înfățișat nu numai un 


mpa et E a a a papat ce 
UN NUME NOU 


Am văzut pieşa „Marionete“ 
cu mult mai târziu după pre- 
mieră. Rolul doamnei Nora Pia- 
centini, plecată în turneu, era 
interpretat de o figură cu totul 
nouă în teatrul nostru. 

Putea însă această fată, atâta 
maturitate și gingăşie în rolul des- 
tul de greu pe care-l dubla, încât 
um fost curioși să aflăm numele 
acestei tinere actrițe care pentru 
noi însemnase o revelație. 

Vi-l desvăluim şi dumneavoas- 
tră: Tânăra actriță se numește 
Coca Enescu, elevă a domnului 
V. Maaimilian, și „a întrat în 
rol“ fără nicio repetiție. 

Am aflat, de asemenea că în 
ultimul timp a fost angajată de 
teatrul „Muncă şi voe bună“ şi 
va pleca în turneu cu piesa „Slu- 
pă la doi stăpâni“. 

Nu vom face aici pronosticuri. 

Lăsăm doar pe M. S. Publicul 
să hotărască dacă an avut sau 
nu dreptate afirmând cele de 
MA; Sus. Tr. L 





uutor, ci — în limii largi — a 
desbătut o epocă şi a clarițicat 
un uen de leatru, carucieristic u- 
nei civilizații. Conferința domnu 
lui Sadoveanu a știut să compri- 
me întrun timp destul de scurt, 
problema atât de interesantă a 
teațrului grecesc, pe care l-a 
axat în juru. operei lui Eschil. 
Iată deci o problemă de o covâr- 
şitoare importanță, care a fost a- 
dusă în fața unei săli destul de 
atente şi de înțelegătoare, cu o 
eleganță verbală, cu o bogăție de 
“înformaţie şi de amănunt, pen- 
tru cure trebue să mulțumim 
domnului Sadoveanu. Nu rezu- 
matul acestei conferințe vrem 
să-l! fucem, (pentrucă ne repug- 
nă lucrurile ciuntite) ci vrem să 
subliniem valoarea de simbol pe 
cure o iu aceste conjerinţe, 

Fragmăntul din „Orestia“, a 
incheiat în chip organice primaul 
„Curs“, care a adus un der de 
noutate şi de cultură. 

Intre interpreți am remarcat 
pe d-na Clev Pann-Cernăţeanu, 
pe d-nii: PT. Dimitriu, P. Dem. 
Dragoman,  M. E. Balaban etc. 
iar choregrafia de sub conduce” 
rea d-rej Iris Barbura a îisbutit 
să ridice grava frumuseţe a a- 
cestei frânturi de mare suflu u- 
man. 

După aceu necesară „Bibliotecă 
a teatrului Naţional“, conferin- 


. țele experimentale sunt un arqtu- 


ment în plus că în teatrul nostru, 
cabotinismul şi cancanul a înce- 
put să fie înlocuit cu o temeinică 
și solidă cultură. 


ȘTEFAN BACIU 





Erată 


In articolul „Noţiuni de artă 
dramatică“, din numărul trecut 
al revistei, au fost omise, din- 
tr'o regretabilă eroare, câteva, 
rânduri. In coloana III, rândul 
cinci, cititorul este rugât să cl- 
tească, : 

„Acum ne putem da seama că 
durerea loviturii de ciocan dim 
exemplele ce lz-am dat mai sus, 
deși ne este cunoscută cu aju- 
torul  creerului, este produsu: 
unei iritabilități exterioare a 
organismului, şi că durerea 
pierderii nane€i ființe scumpe, 
este produsul sensibilităţii. 

_ Tar la rândul 33 „cum ar fi“, 
in loc de „cine ar fi“, 


SCENA 


Toate patimile cari pot clocoti 
în sufletul omenesc şi toate in- 
trigile posibile între doi sau mai 
mulți oameni se manifesă în 
forma lor etxerioară prin vorbe 
şi mişcare în spațiu! acestei ade- 
vărâte cutii a Pandorei care se 
chiamă scena. 


lumea teatrului este încărca- 
tă de miracol pentrucă doar prin 
ea ni se face prezentă drama, a- 
dică însăşi: esenţa vieţii noast:e 
pământene. Scena reprezintă în 
teatru însăşi lumea subt diferi- 
tele înfăţişări ale decorului, ră- 
mânând însă mereu același lu- 
cru: jocul de întâlnire a mai 
multor voințe cani îşi dispută în- 
tâtetatea. 

In antichitate scena era locul 

pe care se desfăşura în coneretul 
existenței 'umane voința zeilor, 
unde zeii luptau între ei sau cu 
oamenii. 
Mai târziu, în Evul Mediu, scena 
a fost lacul unde cerul se în- 
tâlnea cu pământul prin minu- 
nea creştină. 


In Renaștere, prin Comedia 


dell'Arte și teatrul lui  Shakes- 
peare drama â rupt legăturiie ei 
cu suprafirescul peniru a se in- 
stala definitiv pe pământ. In a- 
fara scenci știm că nimic nu se 
mai întâmplă, aici totul se vede, 
eroii pământului sau cerești sunt 
ființe în carne şi oase. Chiar 
fantome.e lui Shakespeare nu 
sunt decât tot oameni, rămaşi 
încă în ceaţă, oameni cari nu au 
avut timp să se definească. 

Odată cu teatrul iui Shakes- 
peare scena capătă în featru un 
rol foarte important. Dacă acea- 
stă scenă putea f: insine un sim- 
plu podium de piatră întrun am- 
fiteatru sub cerul liber, dacă mai 
târziu această scenă se putea 
confunda cu aceea a dramei li- 
turgice, altarul, în Renaștere sce- 
na devine o noţiune care îşi mă- 
rește enorm conţinutul, 

Teatrul modern nu este posibil 
fără decor. Scena trebue să fie în 
deplin acorg cu ceea ce se în- 
tâmplă pe ea. Altfel, drama se 
face ma: puţin vizibilă, este lip- 
sită de acel concret pe care îl de- 





UNIVERSUL LITERAR 





Despre cultura actorului 


— Capitolul 


Spuneam în lectia trecută; că în 
ce privește cultura actorului, ar 
trebui să constea — în primul rând, 
după părerea mea — într'o perfec- 
tă autocmunoaștars. Și deoarece cu- 
vântul cultură o să-l întâlnim de 
multe ori în cursul acestor lec- 
țiuni, să căutăm să-i precizăm de 
la început adevăratul ei înțeles, 
pentru a evita confuziile ce le-am 
putea face. 

Prin om cult se înțelege dese- 
ori un învățat, ba chiar un sa- 
vant. Și e o greșeală. Când însă 
prin cultură, din punct de vedere 
actoricesc, s'ar înțelege acelaș lu- 
cru, greșeala pe care-am face-o, 
este și mai mare. Cultivarea pă- 
mântului se chiamă agricultură, 
cultivarea copiilor mici puericul- 
lură, a păsărilor avicultură etc, 
Dar când cultivăm o persoană 
de care avem nevoie, cum îi zi- 
cem? Și totuși facem cultură. Mai 
poate fi luat dar cuvântul cult 
drept învățat sau savant? Prin 
cultura actorului vrem să înțele- 
gem ceeace trebuie înţeles, adică: 
pregătirea pentru meșteșugul ac- 
toricesc, la fel cu pregătirea pă- 
mântului pentru a recolta, la jel 
cu pregătirea sufletească pe care 
o face orice propagandă culturală. 

Această pregătire trebuie să 
fie cultura viitorului actor. Este 
cel mai bun mijloc să-şi dea sea- 
mă, singur dacă posedă sau nu 
ceeace este necesar  carierii de 
actor. Să continuăm dar cu acea- 
stă autocunoaştere. 


Pentru a transmite o emoție, 
am văzut că ea trebuie simțită 


de acel ce vrea să o exprime 
Este oare așa de uşor acest lu: 
cru? Tolstoi în volumul său 


„Qw'est-ce que c'est Part?“ spune 
că: „Orice om e în stare să simtă 
toate sentimentele omenești, dar 
mu orice om e în stare să le ex- 
prime”. 

Plecând dela acest adevăr și 
jără a ne supraprețui  meseriu, 
putem spune, că deoarece actorul 
e în stare să exprime si deci sd 
comunice un sentiment, el pose- 
dă anumite însușiri speciale. 
Cure ar [i aceste însușiri, ce în- 
deamnă pe elev să vie la Conser= 
vator, să şi le desvolte sau cel 
puțin să și le conserve? 

Părinţii spun despre copiii cari 
prin imitația lor își închipuieac 
că sunt militari, taţi, bunici, etc,, 
că au apucături de actor. Gre- 
șesc. Nu copiii au apucături de 
actor, ci actorii au apucături de 
copii. Inchipuirile actorilor ca 
şi ale copiilor că sunt aceia ce 
par, nu sunt altceva decât aceea 
ce mumim: imaginație. Aceast 
este principala însuştre a acloru- 
lui fără de care este cu neputinţă 
ca cineva să se apropie măcar, de 
meșteșugul actoricesc  Observâra 
că acest cuvânt, imaginație, pro- 





Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


D-na WAibore a dat o execuţiune de 
lăudabile calităţi de simţire, mai co!o- 
rată în sprintenul final al concertului 
în la minor pentru vioară și orchestră, 


ORCHESTRA SIMFONICA A ARMATEI. 
Gestul .dirijoral prompt și imperios al 
d-lui It.-col. Egizio Massini a călăuzi! 
din nou cu vioitiune un concert simfo- 
nic dat de orchestra simfonică a arma” 
tei, de d-sa formată și instruită. Nu se 
poate presupune că o orchestră simfo- 
nică de formaţie recentă poate găsi un 
echilibru sonor total, o siguranță desă- 
vârşită în dosajul intensităţilor, în eroi” 


rea ritmului şi a îrazei. 
Nu este de aceea cazul să 


cu stricteţe impertecţiunile reperate în 


cursul primelor concerte ale 


dar, dimpotrivă, îndicat să relevăm o 
bună disciplină, afirmări generale sa- 
tisfăcătoare şi în ansamblu, elementele 
unui merituos început de carieră de 
concert a orchestrei armatei care, pre- 
cum am mai arătat, este chemată a 
răspunde unei meniri culturale impor” 


tante. 


Al doilea concert al acestei orches- 
tre, a prezentat și doi solişti 
mentali : pe d-na Lilla d'Albore, violo- 
nistă italiană și pe d-na Magda Nico- 


lau, pianistă. 


finitivează elementul plastic. Sce- 
na pustic ar fi pentru teatrul 
nostru asemeni haosului: dintâiu 
cînd în întregul spaţiu nu 
exista nici un punct de orien- 
tare. Acţiunea dramei într'o ast- 
fel de scenă sar desfăşura în gol, 
Spunem aceste iucruri deoarece 
decorul dacă este atât de impor- 
tant înseamnă că este la fel de 
pretenţios, şi trebue realizat cu 
aceeași grijă cu care se compu- 
ne jocul actorilor. 

Scena trebue să fie intotdeau- 
na, 0 icoană a cosmosului, pen- 
trucă drama omenească în des- 
fășurarea ei înfăţişează o sumă 
de ecouri ale acestui cosmos. 

Elementele ei primordiale sunt 
ca şi în cosmos întunericul şi 
lumina, :Câri înseamnă pământul 
cu apele și eterul, dualismul fă- 
ră de care Grama nici nu ia 
naştere. 

Scena este așa dar lotul unde 
lumina şi întunericuj îşi poartă 


subt ochii noștri o luptă care 
durează dela începutul începu- 
turilor. 


Această 'umină şi acest întu- 
neric descoperă şi acoperă cadrul 
in care destinul i-a aruncat pe 
eroii dramei. Intre aceşti eroi şi 


al Ill-a— 


de V. MAXIMILIAN 


vine din cuvântul  imagime, cu 
care noi de altie! am mni făcut 
cunoștință. Am numit senzație o 
excitație care ni se făcea cunos- 
cută cu njutorul sistemului ner- 
vos. Și mai spuneam că senzaţia 
devine emoție atunci când ed 
creiază imagini, ce nu sunt decât 
urmele unor excitații pe care 
mintea noastră le păstrează timp 
îndelungat. Și cum aceste urme 
nu Sunt niste clișee moarte, ele 
apar ușor în legătură cu alte su- 
biecte, constituind aceea ce se 
chiamă: imaginație. 

Când un copil își prinde de 
coapse săbiuța sa de lemn şi își 
pune pe cap coiful de hârtie, sau 
pălăria hui tată-său, sau ha:atul 
lui bunică-său, e! € avut în minte 
.maginile acestor persoane. Şi cât 
timp se prezintă în înfățișarea de 
mai sus, el îşi „imaginează“ că. 
este ceeace pare. Acelaş lucru se 
întâmplă și cu actorul interpret 
al hui Mihaju- Viteazul. de pildă, 
a cărui îmagine o vede cu ochii 
minţii, cum ar zice Shakespeare 
şi pe care o concretizează, 

In meştesugul actoricesc imu- 
ginea este îndispensabi.ă. Ea ser- 
veşte actorului modelul pe care 
îl va incarna. 


Imaginile rar apar numai căte 
una. Ele apar de obiceiu în grup, 
al cărui amestec, încarnat devine 
o invenţie a actorului, deci o crea- 
iune proprie. Prin urmare, cu 
cât mai multe imagini, dec, 
cât mai multe excitații — emoții 
— cu atât compoziția grupului de 
imagini este mai originală, mă- 
rind imventivitatea saa fantezia. 
Un actor cu o imaginație bogată, 
nu numai că  înfăptueşte ideia 
autorului dramatic, nu numai că O 
îmfrumusețeuză, dar deseori.0 
poate întrece. Dar pentru a ajun- 
ge la: această bogăție de imagini, 
e neroe, se înțelege, de uni sistem, 
nervos, sănătos și sensibil în ace» 
laş timp. 

Această sensabilitate, cu aju- 
torul căreia ne putem „emoționu” 
ușor, de câtăva vreme a început 
să fie ameninţată în cesvoltaren 
ei. Vieaţa şi confortul se pun în 
calea acestei desucitări. 

Noţiunea focului, de pildă, în- 
cearcă să dispară din mintea 0ră- 
șenilor. Aceștia cu timpul vor 
rămâne reci şi nedumeriţi citind 
versuri ca acestea: 

Şi cum.arde focun stână 
Si Vumimo buturugă 
Vede baciul că luj Sandu 
Ii cad lacrimz pe yhigă. 

(La Stână, de O. Goga) 
Pe vatra veche ard, 
Pocnind din prememn vreme 
Frei vreascuri rupte Qintr'un guri 
Iar flacăra lor geme. 
Clipește-abea din când în când 
Cu stingerea bătaie, 


de Viotti. 


judecăm 


grupărei, 


jimea, cizelajul 


instru- 


cadrul lor este o legătură tot a- 
tâț de strânsă ca între stânca şi 
munteie din care face parte, De- 
corul este municdie dm care se 
desprind usemeni stâncii golașe, 
eroii dramei, 

Ceeace ne interesează pe noiin 
mealizarea unui decor nu este va- 
loarea lui în sine ca cperă aparte, 
ci felul în care se leagă de ac- 
ţiunea dramei. Numai aşa scena 
poate fi un cosmos cu ființele 
lui, Şi cea mai mică spărtură în 
desfășurarea unei drame duce la 
neverosimilitatea ei, adică la 
gratuit. Teatru: nu este un joc 
gratuit, nu este o improvizație în 
care fantezia să se desfete ca la 
un spectacol de Sly Simphonic, 
ci este după cum am mai spus, 
sinteză de viaţă, adică artă și 
arta nu are nimi< gratuit în ea, 
fiind o mecesitate profundă a fi- 
inţei omeneşti care prin artă, prin 
critică şi prin credință caută să 
se lămurească pe sina pentru 
a-și stabili un echilibru în acest 
mare fluviu al devenirii care 
este însăşi: viața lut. 

Pentru a îi însă mai bina în- 
țelese acesta lucruri, este nevoe da 
o nouă lămurire asupra ideii de 
teatru, Scena a devenit în ulti- 


D-na Nicolau, tânără concertistă a- 
părută, credem, pentru prima dată, în 
faţa publicului nostru, nu e lipsită nici 
de resurse naturale de muzicalitate şi 
temperament, nici de o pregătire gens- 
rală tehnică, destul de riguros 
prinsă, Sonatitatea d-sale, de remarea.- 
bil dinamism în jocul bratelor, n'are 
insă agonisită, în acţiunea individuală 
a degetelor, toată acea aderenţă, acea 
prezenţă de pondere, care dau rotun- 
ferm al tonului, — 
chiar în cea mai delicată nuanţă, Un 
chip de a cânta pianul mai „la coar- 
dă”, mai puţin fugar, în mecanismul 
atingerii ar putea aduce talentului pia- 
nistic vădit al d-nei Magda Nicolau o 
perfecționare de măestrie mulţumită 
căreia manifestările 
și-ar putea accentua decisiv interesul, 

In tot cazul, prima prezentare a d-nei 
Magaa Nicolau a înseris un nume nou 








Lumini cu umbre-amestecând 
Prin colțuri de odaie. 
(Mama, de G. Coșbuc) 
și utâtea altele. 

Ce jel de imagini vor mai pu- 
tea naște aceste versuri  minu- 
mate, când noțiunea de foc ne-o 
va da de acum încolo, un radiator 
de caloriţer? Prin susurul isvoru- 
lui se va înțelege, cu vremea, 0f- 
tatul ţevilor de prin pereți când 


U. C. B.-ul închide apa, pentru 
vre-o reparaţie; iar  priveliștele, 
Ce ne-ar putea desfăta sufletul 


străbătând munţii ca Hogaş, vor 
deveni în mintea noastră miște 
desene cubiste, ce ni se desfăşoa- 
ră înaintea ochilor în juga auto- 
mobilului, 

Scurtarea timpului și a distan- 
ței, civilizația cu confortul mo. 
dern sunt mari piedici în desvoi- 
tarea sentiblităţii şi a îmbogăţirii 
mânţei cu imagini juste. Ori, ac- 
torul având nevoie de acest ma- 
terial cure să-l fucă să vibreze, 
ca trebui să-l caute acolo unde 
este, adică: în excursii dese, pe 
munţi, pe ape, în câmp şi în pâ- 
dure, acolo unde „sunt și flori, şi 
cântece şi fiuturi”, 

Să ia contact cât de mult cu 
vieața şi natura Aceasta este 
cultura actorului, 

Dând un as2menea sfat, nu mă 
gândesc la procedeul lui Jaques 
Copeau întrebuințat înainte de 
deschiderea teatrului  ,„Vieuz 
Coiombier”! de la Paris. Domnia: 
sa vedea în vieuța dela țară o 
desanthilozare — posibilă, o re- 
cunosc — actorului, și 0 pr:ime- 
nire a jocului său, imposibilă dacă 
actorii vor fi duşi afară vin oruș 
îm forma unui grup şcolar. In ase- 
menea condiţie toți primesc ace- 
lcași impresii, în acelaş moi şi 
în acelaș timp, deseori modiţi- 
cate de profesorii cure însoţeşte 
pe elevi, în speță „d. ]. Copeav. 
Cum rămâne atunci cu varieta- 
tea jocului? 

Contactul cu vieața si natura, 
sunt de părere să se facă, daci 
mu în chip singurateec, atunci cel 
puțin în chip izolat de ceilalti 
escursionişti. Altfel, imaginile vor 
fi lipsite de cu'careu originală a 
temperumentului fiecăruia. 

Tot pentru desvoltarea scnsibi- 
lității și a îmbogăţirii cu imagini, 
recomand elevilor nu  mumai 
multă citire de versuri, dar chiar 
memorizarea de poezii  întroui. 
Versurile sunt cel mai fecund 
invor de imagini, producătoare de 
emoții și tot un mijloc de cultură, 
cu înțeles de: pregătire pentru 
carieră. 

Despre felul cum reacţionează 
imaginația, sensibilitatea, si îm 
presionabilitatea actorului pentru 
a se auteomoționa și a emoţiona 
pe spectiori, vom vorbi în capi- 
tolul viitor. 

Notă: Pentru susținerea păre- 
rilor *-mele din această lecţie, 
mam sprijinit pe adevărurile 
stabilite de profesorul Lucien Ar- 
reat în volumul său:  Memores 
et imaginations. 


19 Februarie 1940. 











Ecranul 


CINEMA ARO: Femei 


Acum câțiva ani, publicul nu 
şi-ar fi putut imagina un Jim 
în care să nu apara nici 0 je- 
meg. Orice lucru este, însă, po- 
sibil. Şi Americanii au realizat 
acea „Escadrilă a morţii“ în care, 
timp de două ceasuri, n'apărea 
nici un picior îmbrăcat în deii- 
cat ciorap de mătase naturulă, 
Eaplicaţii au fost destule și, toa- 
te, joarte normale. 

S'a constatat atunci că se poate 
realizu un jilm de razbo:iu jăru 
jemei. Mult mai dificilă apărea 
insă realizarea unui film fără 
bărbaţi, cunoscută jiind  impor- 
tanța pe care o dau jemeile ca- 
mnavaziior lor cu pantaloni. 

Au încercat francezii reuliza- 
rea unui asijel de ţilm: Club des 
femmes. La un nioment dat apă- 
reg însă pe ecran un bărbat, în 
jurul căruia începea să gravileze 
toată acțiunea filmului.  Anmeri- 
canii au izbutit însă și acest tur 
de jorță: un film fără bărbaţi. 

Aceasta nu înseamnă că în 
timpul celor două ore de pala- 
vrageaă feminină, bărbatul nu 
este trecut pe planul principal. 
Dimpotrivă, tot timpul femele 
din acest film nu fac altceva de- 
cât să se certe sau chiur să se și 
bată din pricina bărbaţilor. 

Mare imyporianță se dă în a- 
cest film băârfelei şi silințelor pe 
cari şi le dau femeile peniru a 
părea frumoase. 

Pentru a reprezenta bârfeala, 
sa recurs la un procedeu destul 
de simplu: femeile vorbesr eatra- 
ordinar de iute, dând, astfel, îm- 
presia unui coteț plin cu Orăță- 
nii. Şi ştim preu bine că o0rătă- 
miile sunt simbolul  bârfelei, 
In c2cace privește puncilul ui 
doilea ul filmului, avem ocaziu să 
asistăm la o minunată paradă a 


modei, realizată de celebrul 
Adrian, 
Din distribuția foarte bogată 


se YrLmarcă, în primul rând, în 
rolul cel mai greu at filmului, 
Rosalind Russel care merită un 
loc de cinste în rândul vedete- 
lor feminine americane. Norma 
Shearer,  Paulette Goddarăd și 
Joan Crawforă sunt frumoase şi 
elegante. Mai mult nu se poate 
însă scrie despre ele. Foarte ori- 
ginală ideeu prezenţării vedele- 
lor, la începutul filmului. 
. CINEMA TRIANON: 13 scaune 
Nu venisem cu prea multe spe- 
ranțe la filmul: 23 scaune“, 
Joacă însă Heinz Rihmann şi, 
mai ales, Hans Moser, cu utâta 
naturulețe, sunt în film atâtea 
gaguri cari ne-au amintit fihne- 
le „bune“ americane, încât ne- 
am udăugat şi noi numerosului 
grup care râdea şi uplaula „cu la 
teatru“. N'am găsit nimic înutil 
în această amuzantă comedie vie- 
neză. Sfârșitul e, poate, prea mo- 
ral, dar, în fond, moralitatea este 





în generaţia muzicală tânără a celor 
care îimpăcând dela început înzestrarea 
şi hărnicia au sorţi frumoşi de isbâundă 
în cariera întreprinsă, 

CONCERTUL PIANISTULUI GINO 
GORINI. — Un tânăr pianist italian a 
dat ia „Dalles” primul său recital la 
Bucureşti, 
cial pentru robusteţea temveramentu- 
lui, aceentul sincer și deosebit dinamism 


făcându-se apreciat în spe- 


juvenil în ţehnică și avânt ritmic, 


certante 


înţre- mentator 


piero. 
Dar, d. 


Sonata 


d-sale viitoare, 


proprie. 


mul timp un fel de circ pe care 
ne sunt prezentate o intermina- 
bilă serie de mici clownerii ale 
vieții de toate zilaie, simple ca- 
raghioslâcuri cu sau îără haz, cu 
sau fără lacrimi, pe cari 0 serie 
de histrioni degeneraţi ce poartă 
numele curent de autori drama- 
tici, le însetlează cu o foarte slabă 
aţă pe temeiul unei anecdote 
care cu cât e mai vulgară, cu atât 
are sonți mai Mulţi să devină 
teatru. 

Noi nu putem discuta despre 
scenă și despre decor atâta vre- 
me cât scena este împrumutată 
Jucrurilor steine de ea. 

In momentul când poezia dra- 
matică îşi va ti recâștigat locul 
ei de mare demnitară a spiritului 
amenesc, toate problemee scenei 
se vor lămuri dela sine. 

Astăzi decorul în tatru a ajuns 
o bună rcolzmă pentru casele en 
vogue, produătoare de mobile, co- 
voare şi obiecte decorative, Abru- 
tizarea omului modem l-a scos 
din matură, i-a scos din cadrul 
destinului, pentru a-l purta acoo 
unde nostalgia lui de sclav îl 
Mai poartă încă în buduarul său 
în salonul de ultimă eleganţă. 
Și acest lucru este încă mai evi- 


Pana plină de nerv și de inteligență 
creatoare a lui Alfredo Cassela, ingenios 
pusă în acţiune în două speculaţii con- 


pe corespondenţa sonoră a. 


numelui Bach, a găsit un entuziast co- 


în d. Gino Gorini., De ase- 


meni fantezia picturală stranie şi suavă 
a. altui mare compozitor italian, Mali- 


Gorini este el însuşi un com- 


pozitor care nu se teme de disonanţe 
și nici de îndrăznețe și complicate re- 
țete de virtuozitate modernă a pianu- 
lui, pe care de altfel le redă cu multă 
indemânare şi furtunoase paruiri. 


d-sale atestă o natură com- 


pozitorească de deosebit elan și, adesea, 
în ciuda unor formule care deși foarte 
recente, nu mai sunt noui, exprimă o 
frământare emotivă, o energie ritmică 
și o tensiune a simțirii destul de per- 
sonală, și care îi crează flux de viaţă 


dent în cinematograf, arta cx- 
clusivă a sclavilor. Singura prefi- 
gurare a paradisului ne-o înfă- 
țişează pe lumea aceasta natura 
însăși. Nimic nu ar fi fost mai 
ușor pentru arta cinematografică 


decât să își desvoite acţiuniie 
piese.or sale în natură. Nu sa 


întâmp'at aşa, deoarece filmele de 
acest tel sunt o raritate, Pe 
selavui vremii noastre îl intere- 
sează cu totul altceva, parveni- 
rea. Ds aici vine şi decadenţa 
teatru.ui şi a tuturor artelor. 
Rostul teatrului de mâine, al 
teatrului pentru care trebue să 
juptăm, este reintrarea în poezie. 
Nu este adevărat că technica mo- 
dernă a prozaizat spiritele și 
le-a dus ia un groaznic sclavaj. 
Omu: nu poate fi robit de propria 
lui operă, decât atunci când de 
bună voe cedează umanitatea lui, 
când printro lene a spiritului 
cecace era complex în el devine 
simplu. Din pricina acestei sim- 
plificări, către an:mâlic, ceeace 
este altceva decât primitivismul 
omului medieval de paă, teatrul 
şi-a picrdut importanţa lui, sce- 
na din oglindă a cosmorului a 
devenit baraca mizeriilor fără 
nici o importanţă. In clipa când 


preferabilă  „decolteurilor“ din 
comediile franceze, Reclama pre- 
cizeuză că fjiimul este de Jactură 
chapliniună. Bine înţeles, exa- 
vereuză. Dur nu Prea mult, 


CINEMA SCALA: Copilaşul 
domnişoarei 
Gândiţi-vă la un copil drăgul 
căre p1O0voucă încurcături. Auao- 
gați-o pe Ginger Rogers, care 
ştie să şi joace, mu mumai să 
danseze. Puneţi-l în unele scene 
pe David Niven, care nu e „o 
cadră de băiat” dar are talent, 
Amestecaţi puțin: Aveţi filmul 

dela Scata. 

Unii au găsit că acțiunea [il- 
muiui iâncezeşte în unumire 7mo- 
mente; nu suntom de utecaş pă- 
rere. Noutatea pe care o 0bser- 
văm în acest jilm este căi se 
poate de îmbucurătoare: regi- 
sorul a și gândit, Nu sa mulţi= 
mit doar să turneze. Rezultatul? 
O comedie amaricană superioară. 

Și o constatare, după recitirea 
cronice; 3 jilme bune într'o săp- 
tămâna, în Bucureşii. Lucru rur 
în ultimul timp. 


"TRAIAN LALESCU 
ÎI e ame e die ae i gi 


MARE SPECTACOL DE ARTA 
ȘI LITERATURA 


” Sub patronajul Excelenței 
Sale domnului general adjutant 
Traian Eremia Grigorescu, Re- 
zidenţ Regai al Tinutului Ma- 
rea, va fi la Constanţa, Sâmbă- 
tă 2 Martie 1940, o manifesta- 
ţie de artă si liţeratură. 

D-na Marcela  Acsinteanu, 
care a obținut multe succese pe 
scenele străine, va interpreta 
prin dans opera „Pagliacci“ de 
Leoncavâle, „Kuolema“ de Si- 
belius și mai multe compoziţii 
originale pe muzică de Sabin 
Drăgoi, Brediceanu, Paul Con- 
stantinescu, 





D-na MARCELA ACSINTEANU 


Vor citi din operele lor serii- 
torii: Ion Minulescu, Al. Gher- 
ghel, Radu Gyr, Traian Lalescu, 
Virgil Carianopol, Teodor Scar- 
iat şi George Voinescu, 

Şezătoarea este dată în ca- 
arul cercului „Pontice“, 

D. George Acsinteanu va pre- 
zenta programul literar și ar- 
tistic, 

D. Theodor Fuchs, fostul pia- 
nist ai Curţii Regale, va execu- 
ta un concert de pian, compo- 
ziţii originale. 
rr e cr pa 


TEATRUL ALHAMBRA BABY : 
„ALHAMBRA COCKTAIL 
(PE MARGINEA UNUI SPEC- 
TACOL DE REVISTA) 


„este o sinteză a celor mai 


reuşite tablouri din recenteie 
mari succese ale „Ahambrei- 
mame”, 


După ridicarea cortinei se face 
remarcat un frumos balet, ope- 
ră a d-lui Oleg Danovschi, des- 
pre care nu mai este necesar să 
pomenim nimic, d-sa fiind în 
unanimitate apreciat. 

D-na Maria Burbea, prin sa- 
vuroasele-i imitațiuni stârnește 
torente ce aplauze. 

O apariţie plină de graţie şi 
tinerețe e accea a d-reor Ciara 
Cherebes și Steia Șubâ, noi s0- 
liste cari aderă la gioria Ilonei 
Sima, sunt sincer apiaudate. 

D-ra Margareta Marian rea- 
duce farmezul său deosebit. 

„D-ra Lucia Pârvulescu e ve- 
ritabilă în rolul d-nei Popân- 
dău. 

D. Bella Baroc câștigă din ce 
în ce mai multă simgatie prin 
arta sa. 

In general e un sectacol ce 
merită să-l vedeţi. 

LOUIS BADARAU 


o n, td gi a n n a dn a a O a a a up a e ata Ra ana URM, a A a PO ti a a n a a a a n a d a a dat i a n a CR RNP tra. 


ceastă somnolenţă va îi ristpită 
prin revenirea la matcă a forțe 
lor originare ale omului, când el 
se va înupărtăși iarăși din harul 
Duhului, scena va redeveni spa- 
țiul de desfășurare a dramai. 

Sa crezut de multe ori că sce- 
na refiectează publicul. Este o 
mare groşeziă. Publicul provoacă 
ceeace se întâmplă pe scenă. El 
reprezintă sufletul mare, gencra- 
tor al dramei, Din mij.ocul îui se 
alege unul care întiptueşte opera 
de artă, adică sintetizează dra- 
ma. Așa că dacă se poate vorbi 
aslăz: despre o criză a teatrului, 
nu pot fi învinuiți actorii lipsiţi 
de har, autorii cu posibilităţi a- 
tât de sărace, animatorii fără su- 
fleţ ai teatrului actual. Dacă ar 
fi posibilă naşterea altor actori, a- 
ceștia sar naşte după cum dacă 
publicul ar avea adevărat de ex- 
primat ceva, și-ar găsi  drama- 
turgi: lui. 

Asta nu înseamnă că trebue să 
ne gândim la pustiirea definitivă 
a scenei. Lumea de azi este în- 
tun haos do răsturnări ale va- 
lorilor care se va limpezi odată. 
Și atunzi scena va fi din nou 


închinată dramei. 
AGATHON 








8 








UNIVERSUL LITERAR 








24 Februarie 1940 








Literatura. artă. idei... 


VOLUMUL III DIN „ENCICLO- 
PEDIA ROMANIEI“: ECONOMIA 
NAȚIONALA 


Dela împlinirea idealului u0- 
stru național, „Encicloped.a Ro- 
mâniei” este prima operă care 
îmbrăţişează întru totul maniie- 
stările vieţii româneşti. 

Al treilea volum închinat for- 
ţelor productive ale economiei 
naţionale se află, de curând, în 
jibrării. E1 înfățișează, într'o am- 
plă sinteză, bogăţiile pământului 
şi realizările muncii româneşti 
din trecutul cel mai îndepărtat, 
până în zilele noastre. Pentru în- 
făptuirea acestei mari opere na 
propagandă naţională a fost ne- 
cesară colaborarea unui însem- 
nat număr dintre cele mai repre. 
zenlative personalităţi ale ştiin- 
ței, industrici, finanței şi aamini- 
sfrației româneşti.  Strânuerea 
materialului, ordonarea şi tipări- 
rea lui a necesitat doi ani de 
muncă încordată și neîntreruptă. 

Volumul având formatul în oc- 
tavo, conţine în cele 1200 de pa- 





gini, aproape o sută de articole, 
ilustrate cu peste 1000 de clișee 
executate în cele mai bune con- 
diţii tehnice, cu nenumărate 
planșe colorate, sute de tabele 
statistice alcătuite după cele mai 
noui date, diagrame de tot felul, 
cartograme, etc. etc. 


Datorită împârţirii sisremauice 
a materialului precum și a unui 
index complet de 160 pagini, a- 
flător la sfârşitul volumului, 
consultarea acestei admirabile 
iucrâri este foarte ușoară. 


Inaltul patronaj regal, de care 
se bucură această lucrare, pre- 
cum şi primirea pe care i-au 
făcut-o marii noștri cărturari 
sunt chezășii  nesdruncinate ale 
valorii ei. 


„PANICA VINE DIN VAZDUH“ 
ROMANUL UNUI SCRIITOR 
POLONEZ 


Printre refugiații cari au tre- 
cut din Polonia în România, se 
află şi d. Boguslaw Kuczynski, 
un cunoscut scriitor polonez. 
D-sa a apărut în cercurile iite- 


rare dela noi, cu romanul „Pa- 
nica vine din văzduh“, în care 
îşi descrie odiseia. Războiul sa 
abătut asupra țării ca o vijelie 
care răstoarnă toţul. Până în cele 
mai mărunte sate, avioanele au 
semănat o spaimă care a parali- 
zat orice posibilitate de rezisten- 
ță, făcând să se îngroaşe tot mai 
mult coloanele populaţiei, ca o 
adevărată misraţiune, dintr'o lo- 
calitate în alta. 

Scriitorul polonez a trăit clipă 
cu clipă această tragedie a Polo- 
niei, această retragere către ne- 
cunoscut. 

D. Liviu Rebreanu, descope- 
rind pe acest talentat scriitor ve- 
nit în ţara noastră observă vi- 
goarea sa epică și stilul său 'ece, 
care face ca întâmplările şi ne- 
număratele  personagii schițate 
astfei, să impresioneze extraor- 
dinar de puternic. 

Editura „Cultura Românească“ 
a publicat acest roman în limba 
noastră cu o prefață a marelui 
nostru romancier, LIVIU RE- 
BREANU. E cel dintâiu roman 
care sa scris în toată iumea, 


Cărţi fundamentale 


(Urmare din pag. 1-a) 


despre recentul războiu germa- 
no-polon. 

Un caz cu atât mai interesant, 
cu cât se spune că romanul au- 
toruiui polonez, este o zugrăvire 
a realităţii, în cele mai mici a- 
mănunte. Va îi, Geci, și un do- 
cument foarte interesant, care 
ne va înfățișa, plastic, în trăsă- 
turi impresionante, ceeace sa pe- 
trecut în Polonia. 


PAUL CONSTANT 


Va avare în curând în edi- 
tura „Cugetarea'. romanul d-lui 
Paul Constant, intitulat „Iancu 
Jianu“, 

Fragsmentele publicate în „Uni- 
versul Literar“ și „Familia“ de 
la Oradea, explică interesul cu 
care este aşteptată această carte. 

Viaţa atât de frământată a 
boerului din Fălcoiu!l Romanaţu- 
lui, care a deslegat drumurile 
revoluției lui Tudor Vladimires- 
cu, este prezentată documentat, 
cu temeiuri istorice necunosrute 
încă, într'o limbă frumoasă, oi- 
tenească. 

Premiul pe care Academia Ra- 





mână l-a acordat românului de 
acelaș autor „Râia“, este o ga- 
ranţie a talentului literar al d-lui 
Paul Constant. 


UN STUDIU DESPRE „UGO 
FOSCOLO“ 


De curând a apărut studiul 
întitulat Ugo Foscolo, dataorit 
d-lui prof. Alexandru Marcu de 
la facultatea de litere din Capi- 
tală, într'un elegant volum în- 
soțit de bogate ilustraţii și de o 
foarte întinsă bibliografie. Sco- 
pul publicării acestui nou studiu, 
este posibiliţatea ce se oferă in- 
telectualităţii noastre de a se i- 
niția în acel complex fenomen 
literar, care este neo-clas:cismul 
italic. In formula aceasta se în- 
cadrează de fapt cele mai expre- 
sive figuri ale Literaturii ita- 
liene moderne, dela Foscolo, Leo- 
pardi, Carducci şi Pascoli, la Ga- 
briele D'Annunzio. Figura tutuş 
romanțioasă a lui Ugo Foscolo, 
autorul  nemuritoarei poeme a 
Mormintelor; tribulaţiile sale a- 
moroase; patriotismul său înalt 
și mai ales realizările lilerare, 
care i-au asigurat unul din cele 


mai proeminenta locuri în gale- 
ria Clasicilor italieni; zbuciuma= 
ta epocă a vieţii sale, corespun- 
zând cu aceea a campaniilor lui 
Napoleon în  ltalia, formează 
cemtrui acestei noi cărți a prof. 
Alexandru Marcu,  pasionantă 
uneori ca un roman, totdeauna 
menţinută sub girul autorităţii și 
orientată de o fină intuiție, de 
literat de o sigură informare de 
istoric literar. Condiţiile tehnice 
în care apare această carte se 
menţin pe aceeaș linie de ţinută 
superioară. 


„VIAȚA LUI CARAGIALE“ 


„Dintre toate figurile noastre 
scriitoriceşti, niciuna nu ispiteste 
mai mult biografia decât aceea 
a lui Caragiale, prin originalita- 
tea temperamontuuui, cât şi prin 
aspecteue variate ale existenței. 
Omul suggeră tot atâta, dacă nu și 
mai mult, decât însăși opera lui. 
Ca şi Oscar Wilde, scriitorul ro- 
mân ar fi putut spune că şi-a pus 
geniul în viaţă și numai talentul 
în operă. Zigzagurile vieţii şi ri- 
sipa de stil verbal, sunt atâtea 


elemente care fac posibile inter- 
pretările unei biografii „literare“, 
ca să nu spunem „romantate“, 
Caragiale își va găsi, fireşte, 
scriitorul de mare talent, care să-i 
învie chipul. In prealabi), a tre- 
buit să-și afle cercetătorul docu- 
mentar, spune d-l Şerban Cio- 
culescu în prefața volumului său 
„Viaţa lui 1. L. Caragiale“ care 
a apărut zilele acestea în editura 
Fundaţiei pentru Literatură şi 
Artă „Regele Carol II. 


Cetitorii de literatură aleasă şi 
cunoscătorii în materie literară 
vor aprecia s.nguri în carea d-lui 
Şerban Cioculescu, că de astă 
dată Caragiale şi-a găsit în a- 
devăr și cercetătorul documentat 
şi spiritul critic în_stare să su- 
pună cunoaşterii pubiice  adevă-- 
rata figură a marelui scriitor. 


RELIEFURI 


Am anunţat ia timp apariţia 
interesantei cărţi „Reliefuri“, a 
d-lu: 1. C. Popescu-Polyclet. In 
curând vom face o recenzie des- 
pre această culegere de portrete 
și amintiri literare. 





Titu Maiorescu şi lumea noastră 


de vulgarizare. Repet, un tânăr în- 
vață mai mult și-și ascute mai si- 
gur gândirea cetind cu creionul în 
mână opera lui Burckardt, bunăoară, 
decât cetind o duzină de cărți mai 
mult sau mai puţin romanţate asupra 
culturii Renașterii. 

Ca să rămânem în cadrul culturii 
de tip umanist şi istoric, putem com- 
pleta lista noastră cu încă alte câ- 
teva cărți majore: Temeliile secolu- 
lui XIX a lui H. S. Chamberlain, a- 
părută şi într'o traducere franceză, 
carte monumentală cu toate exage- 
rările ei; Goethe a lui Gundolf, mo- 
del de monografie critică și filozo- 
fică asupra unui geniu arfistic mo- 
dern; Gânditorii Greciei, de Theodor 
Gomperz; Paideia de Werner Jaeger 
(cea mai bună carte asupra spiritu- 
lui grec scrisă în ultimii 30 de ani); 
Pour Vhistoire de la science hellene 
de Paul Tannery; Kulturgeschichte 
Ajrikas, de Frobenius (admirabilă în- 
troducere în mentalitatea primitivă); 
Handbuch der altorientalischen Gei- 
steskultur a lui Alfred Jeremias (pen- 
tru înțelegerea spiritualităţii Orien- 
tului arhaic); Buddha al lui H. Ol- 
denberg (cea mai bună care a india- 
nisticei germane); Masaryk, Rusia şi 
Europa (publicată, până în prezent, 
în limba germană, italiană și engie- 
ză), Rudolf Otto, West-âstliche Mys- 
tik, 

Am citat zece titluri de cărți, din 
cele 40-50 de. opere fundamentale 
scrise în trei sferturi de veac. Nam 
menţionat, însă, decât cărți de cul- 
tură, cărți care ce învață — deaceia 
am lăsat deoparte lucrări care se a- 
propie mai mult de critica literară 
decât de cultură, ca Le romantisme 
frangais a lui Pierre Lasserre; pre- 
cum am lăsat deoparte scrierile unui 
Renan, bunăoară, care nu mai inte 
resează astăzi decât prin valoarea lor 
literară. Operele mai sus menţionate 
— şi care ar trebui toate traduse în 
românește — nu dispensează pe ni- 
meni de a citi capodoperile poeziei, 
ale filozofiei sau ale misticei. Și dacă 
n'am menţionat, dintre autorii cu re- 
nume, nici pe un H. Poincare, nici 
pe un Levi-Bruhi, am făcut-o pentru 
că lucrările lor aparţin filozofiei, iar 
nu culturii de tip umanistic şi istoric, 
din care mam mulțumit să extrag 
câteva titluri. 


Cel mai bun sfat pe care l-aşi pu- 


E ti a a a ca a a O ap E a panta ta fa Ra 





— Ja uite-te Ia câinele ăla cum se ţine de coadă! 
— E un câine poliţist; sa prins furând şi s'a arestaţ singur. 


tea da unui tânăr, este să se exerci- 
teze simultan şi în lectura unei „cărți 
fundamentale“, și în studiul unui fi- 
lozot sau al unui poet. Bunăoară, 
i-aşi recomanda să-şi propună lectu- 
ra a cinci cărți în cursul unui an de 
zile. Dar o lectură susţinută, meto- 
dică, asimilându-și toate dificultăţile 
textului „luând note, etc. Să zicem, 
Burckardt, una din cărţile de filozo- 
fie modernă (un Poincare un Nie- 
tzsche, un Kierkegaard — după tem- 
perament), un text antic (un dialog 
din Platţon, de preferință Phaidon; 
sau cartea unui istoric, Tacit, bună- 
oară; sau Vieţile paraleie ale lui Plu- 
tarch), o carte de poezie modernă 
(Eminescu, sau Baudelaire, sau Ril- 
ke, etc.) şi o capodoperă a literaturii 
clasice (dela Homer la Hâlderlin). 
Evident, fiecare şi-ar alege cartea de 
studiat după mai multe cercetări pre- 
liminarii. Inainte de a te hotări să 
citeşti un an întreg o capodoperă li- 
terară europeană, trebuie să petreci 
câteva zile într'o bibliotecă, răsfoind 
mai multe cărți, verificând dacă ești 
destul de copt pentru apropierea de 
un asemenea text, căutând o carte 
care să-ţi corespundă condiţiei spiri- 
tuale „ete, Acelaş lucru cu opera unui 
poet şi a unui autor antic. Cineva e 
interesat de Tacit, iar Herodot îl 
plictisește. Altul, găseşte numai în 
Plutarch un aliment necesar, In pri- 
vința poeţilor, cineva poate găsi pe 
Rimbaud impenetrabil, iar pe Mal- 
larme ilizibil. Iși poate alege, atunci 
un alt poet, care să corespundă mo- 
dului său interior. 

Important este ca aceste cinci cărți 
să fie cetite cu atenţie, cu pasiune, 
cu tenacitate. Nu e obligatoriu ca să 
citeşti numai aceste cinci cărți. Poţi 
ceti, în afară de cursurile şcolare, 
romane ,reviste, opere de populari- 
zare. Revino însă, neîncetat, la cele 
9 cărți pe care ţi le-ai propus să le 
adânceşti în decursul unui an. Ceea- 
ce vei dobândi dintr'un asemenea 
studiu, vei înțelege numai târziu. 
Continuitatea, metoda, lunga fami- 
liaritate cu un text, lectura cu cre- 
ionul în mână, pătrunderea lentă în- 
ir'o operă majoră a spiritului euro- 
pean — toate aceste exerciţii funda- 
mentează mai sigur o cultură decât 
o sută de cărţi cetite în goană sau 
cinci premii cu cunună... 


MIRCEA ELIADE 


avut-o Maiorescu? Poate pentru că n'a dunoscut o experienţă 
„ hotăritoare, peniru vieaţa interioară, singurătatea (,„neghioa- 
ba mea imposibilitate de-a mă bucura singur de ceva”, 9/21 
Aug. 1882); şi mai ales pentrucă, în prelungirea singurătăţii, 
n'a întâlnit această unică şcoală de sinceritate şi simplicitate 
care e creştinismul. Lumea noastră crede în omul creştin. Wa- 
iorescu mu se întâlnise cu el. Şi de aceea, poate, nu se întâl- 


neşte nici cu aleşii ceasului de azi. 


Dar la acestea toate apologeţii şi actualizatorii lui Maio- 
rescu pot consimţi, Ei ne vor răspunde totuşi: rămâne ceva 
care face din el spiritul actual prin excelenţă ; nu e nici căr- 
turarul, nici vizionarul politic, nici măcar omul, dar e omul 
public. Iar aci, tocmai aci vrem să le spunem cât de schim- 
bate ne par nouă, celor de azi, lucrurile. 

Ştim bine ce impresionant exemplu de corectitudine, ce ex- 
traordinară lecţie de stil a dat societăţii noastre Titu Maio- 
rescu. Ştim bine ce s'ar câştiga dacă am isbuti cu toţii, noi 
tinerii, să-i reedităm, pe măsura noastră, cazul; să-l imităm 
pur şi simplu. Dar e prea mult şi prea puţin în acelaşi timp. 

Noi nu suntem Atenieni. Pentru cei de azi vieața publică 
nu €, ca pentru un Maiorescu, o agora”. Ea e — în mod ideal, 
fireşte — o biserică, Comunitatea cea mai înaltă visată azi e 
altceva decât una prin consensul inteligențelor. E o comuni- 


tate de dragoste. 


Dragoste! Ar fi putut rosti Maiorescu, aşa simplu şi creş- 
tineşte, cum îl gândim azi, cuvântul acesta? Ar fi acceptat el, 
aşa aum acceptă cei sufleteşte vii din timpul nostru, că inte- 
ligența slujeşte, în planul acesta, dragostea, şi câteodată se 


pierde în ea? 


(Urmare din pag. !) 


populară: 


lar dacă tot n'aţi simţit că între Maiorescu şi noi sa în- 
tâmplat ceva, luaţi acest ultim fapt, această ultimă piatră de 
încercare. Luaţi întâmplarea accea turburătoare pe care-o 
povesteşte şi comentează undeva, în vol. [l al Insemnărilor, 
Maiorescu. | se povesteşte despre regina Elisabeta că, bolnavă 
şi închipuindu-se pe pragul morţii, recita într'una din poezia 


Aşterne-te drumului 
Ca şi iarba câmpului 
De suflarea vântului. 


Ştiţi cum comentează Maiorescu? Minunat de frumos şi 
deprimant de exact, în acelaşi timp. „Dovadă, scrie el, de far- 


mecul şi puterea poeziei simţite, deşi rima e greşită. Par'că 


deschide o legănare în infinit” (27 Febr. 1882). 

Deşi rima e greşită... Stai şi te întrebi: cum era construit 
ondul acesta, care simţea în acelaşi timp legănarea în infinit 
şi eroarea de rimă? Titu Maiorescu are dreptate, de sigur. Şi 
tocmai aceaşta ne întristează: că e, şi în fața morții şi în faţa 
miracolului poetic, din speța celor cari au dreptate. 

Intre Maiorescu şi lumea noastră e deosebirea aceasta: 
noi nu mai simţim că rima e greşită. Am simţit că, dincolo 
de inteligența care percepe erori şi adevăruri, se poate trăi, 


crede, şi chiar mai mult decât atât. Am descoperit frumuseți 


tirii lor exacte. 


tem Atenieni! 





pe deasupra canoanelor şi adevăruri dincolo de criteriile ros- 


Asta-i iot: pentru noi rima nu mai e greşită. Noi nu sun“ 


CONSTANTIN NOICA 





Despre Michel-Angelo 


(Urmare din pag. 4-a) 


Florența răsare în faţa ochilor noştri 
uimiți — ca un liman alb de visare şi 
ca un imens atelier spiritual. Oraş hu- 
gat, cu populație ageră şi mândră, cu 
negustori care acumulează nesfârșite a- 
vuţii, -— oraș cu teritorii pe care le ad- 
ministrează straşnic, dar mai ales re- 
publică în care toți participă la viaţa 
publică și culturală, Florenţa a fost cui- 
bul luminos în care demnitatea și li- 
bertățile şi-au cimentat cel mai sigur 
adăpost, în care cel mai umil cetăţean 
ca și cea mai superbă valoare, își tră- 
iau din plin, independența și libertatea. 
Toată istoria ei de patetice frământări 
și lupte și de eroice sforțări —nue 
decât o epopeie palpitantă pentru a- 
ceste bunuri unice. 

Iar în acest cadru — o mare înțele- 
gere pentru artă şi pentru cultură. Ca 
o a doua Atenă-Florenţa a avut cândva 
pe Dante, l-a valorificat pe Ghiberti, 
promovează pe Leonardo da Vinci, for- 
mează pe Michel-Angelo, atrage şi-l a- 
dânceşte pe Rafael, va da pe Botticelli 
—- şi va furniza Romei pe lângă atâţia 
artişti și papi, şi pilde de splendid pa- 
triotism. 

Aici Renașterea a înflorit somptuos 


— şi tot aici Savonarola însuși, a sgu- 
duit lumea creștină, cu verbul lui de 
foc... În acest mediu de libertate şi 
comprehenziune, între biserici, sculp- 
turi, picturi și biblioteci minunate și 
sub suflul înaltului umanism greco- 
latin care adia dinspre grădinile aro- 
mate ale lui Laurenţiu Medici cel Mare 
— Michel-Angelo a crescut, s'a desvol- 
tat, a Jucrat, pentruca de aici să plece 
la Roma și să ofere omenirii întregi, 
spectacolul unei creaţii copleșitoare. 

Cert, la toate aceste adaosuri, pri- 
mordiale și capital — determinate sunt 
în ultimă esență, vocația lui înăscută, 
propriile izvoare care spumegau înlău- 
tru-i nesecate şi înverşunata-i stăruință 
întru evlavioasă ucenicie şi pură desă- 
vârșire. 

(Herman Grimm trebuia să aprofun- 
deze această latură — din acest punct 
de vedere; după cum iarăși, tehnica și 
estetica artei lui Michel-Angelo necesi- 
tau un capitol substanţial și perfectat 
cu toate analizele şi caracterizările). 

Și iată cum cel care a sculptat pe 
Moise, pe Crist ţinându-și crucea, pe 
David, Mormântul lui Iuliu II; cel care 
a pictat Capela Sixtină între frescele 





căreia tremură de grandoare Judecata 
din urmă; cel care a ridicat şi a condus 
robustele fortificaţii ale Florenței în 
ultimele ei rezistențe pentru indepen- 
denţă; cel care alături de divine scheme 
și cartoane de desen, dăltuia cugetări 
grele de melancolie şi sonete în care 
solitudinea și gândul viguros îşi zăn- 
găne uneori crâncena revoltă, alte ori 
amarul unei desnădejdi integrale; cel 
care ca arhitect a împrăștiat generos a- 
tâtea geniale planuri și a edificat celesta 
Cupolă a Sfântului Petru din Roma, —: 
iată cum acest om, centralizând atâtea 
autentice haruri de o scânteietoare di- 
versitate, a creat printr'un efort formi- 
dabil, una din cele mai mari şi originale 
opere pe care le-a înregistrat istoria 
spiritualității umane ! 

„Și totuși, cel care a plăsmuit un u- 
nivers de imagini, de idei şi splendori 
— avea net sentimentul tragic al ză- 
dărniciei și încerca acut senzaţia de ce- 
nușă în gură. In ultima vreme, pictase 
pe scara casei sale din Roma, spectrul 
morţii, purtând în spinare un cosciug 
pe care era încrustat terțetul: 

„Io dico a voi, ch'al mondo avete dato 

L'anima el corpo et lo spirito 'nsieme: 

In questa cassa oscura €'] vostro lato“ 

Vouă, care ați dat lumii sufletul, tru- 
pul şi spiritul totodată, vă spun: în a- 
ceastă cutie obscură încăpeţi cu totul. 

T. PĂUNESCU-ULMU 








JUPITER. — Junona, de ce-ai prefăcut pe Io în vacă? 
JUNONA. — Dar nu mi-ai spus tu, 


scumpule, că vrei să bei lapte dimineața? 





Intâiul agent secret: 
— Totul e în regulă: mai rămâne să stabilim dacă e vic- 


tima sau asasinul,