Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0008

IPSUL 





III 


PROPRIETAR: 


ANUL Lis. Ne.8 


E ABONAMENTE: REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
SOC. AN, „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU a3 - a3 PRR FIENI A TIE gas BUCUREŞTI 1 Str, Brezolanu 23-25 Apare de 3 ori FR RI Pta, 
e torită tituții 1000 lei „, Brezolanu P e 3 ori pe tun si 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU parul ina: gi a A LUNI 20 Martie ie. | 
Iamerieă ob Ne. 163 Tri lllae + iii hdd PREŢUL 20 LEI Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIV 
" 





E 


Un prinţ 


de MIHAI NICULESCU 


Jean Giraudoux a murit în dimineața zilei de 31 Ia- 
nuarie. la locuinta sa pe Quai d'Orsay. în urma unci 
crize de uremie. Cu o săptămână înainte îl văzusem la 
repetiţia generală a operei lirice „Amphitryon 38“ de 
Marcel Bertrand, inspirată după propria-i piesă de tea- 
tru. Am căutat să-i surprind privirea îndătătul ochela- 
rilor cu ramă groasă. O clipă s'a oprit asupra mea, sau 
poate că mi s'a părut numai, o clipă sau mai puţin 
ch'ar. după care am simțit-o trecând par'că prin mine, 
dincolo de mine. Dar amintirea acelei clipe însezizabile 
pentru oricine alţul. eu am păstrat-o. Giraudoux cores- 
pundea ideal autorului aparent pe care mi-l închipuisem 
citindu-i cărțile, La 62 de ani, părea de 40. Era el însuși. 

Faima de autor dificil şi preţios a lui Girauioux se 
imtemeiază, ca de ceie mai multe ori în cazul unor per- 
sonalităţi prea complexe ca să poată fi cuprinse îmtr o 
formulă. pe o judecată sumară şi grăbită. El a definit 
odată preţiozitatea, ca urmare a unei atenţii îndreptată 
fără preferinţă asupra lucrurilor şi făpturiior — însuite- 
ţite, asupra zeilor şi oamenilor deoputrivă—ca pe un 
tău pe pare l-ar pricinui, nu viaţa în bibliotecigei rela- 
țiile personale cu anot.mpurile și animalele mărunte, 
un panteism excesiv şi politeța față de creaţie (Jnlicite 
au pays des hommes). Rareori mărturie care să îl res- 
titue mai întreg şi de mai aproape, din întimitatea lui 
chiar, ca această „politeță faţă ae creaţie“, Politeţa este 
o formă a ioialismului, o eleganță imorală, Alcmene (în 
Amphitryon 33) refuză nemurirea dintr'o nevoie de con- 
secvenţă interioară, din lealitate cu sine şi faţă de con. 
diţia ei omenească: „De vreme ce Jupiter, pe drept sau 
pe nedrept, a creat moartea pe pământ, eu mă solida- 


rizez cu steaua mea”. 


Politeţa faţă de creaţie presupune ceeace Giraudoux 
numeşte altundeva (Intermezzo), „viaţă conștiinctoată“, 
atentă fără preferinţă la spectacolul divers și nesfârsit 
schimbător al vieţii unanime: , Morţii ne pretind numai 
să nu-i ajungem din urmă decât după o viaţă constiin- 
cioasă. Numai despre asta ne cer ei socoteală... Eu. n'am 
să mă tem de vreo mustrare. Câte ocoluri voiu fi făcut 
în drumul meu. omagiindu-i astfel pe nevăzuţii specta- 
tori, ca să mângâi o pisică la fereastră sau ca să ridic 


masca unul copil. în carnaval !“, 


Discreţia lui Giraudoux era notorie. Nu e de mirare 
că omul inspira o încredere desăvârșită, provocând fără 
voia lut, mărturisirile cele mai întiscrete, Este, în Ado- 
rable Clio, un portret al lui Giraudoux schițat de un 
prieten imacinar care evoacă anii petrecuți împreună la 
Myuemehan,. Adică, Giraudoux văzut de el însusi: Mă irita 
să te văd că primești fără ategere toate aceste depozite; 





— 





(U'rma”e în pag. 4-a). 





MARIUS BUNESCU 


PRE ta ep pe ARE ERE Papi E Ca E a Pra 30 ga, 











——— 


Antagonisimu: dintre serii- 
torii „realişii“ și cei care cul- 
tivă o literatură de sensuri 
este deseori foarte ciudat, în 


ceue permanente. . Fiindcă de 
fapt realişti sunt și unii şi al- 
ţii, numai că cei din urmă lăr- 
gesc sfera realităţii şi o adân- 
cesc, nemulțumindu-se su fo- 
tografierea sau chiar cu inter- 
pretarea directă, exterioară, a 
vieții, Ei riscă să alunece de- 
seori în fantastic, aşa cum se 


reprezentant al realismului 
fantastic — Dostoicwski. lar 
realiştii „puri” — care în fond 
dovedesc o măsură medie a 
structurii lor — îi acuză pur 
și simplu că.. nau talent! 
Lipsa de înţelegere a realiști- 
lor simpli (vom numi, pentru 
o tacilitare a dişcuţiei, pe cei 
dintâi „reaiişti simpli“, iar pe 
"cei din urmă „rcatiști”, con 
puşi“) porneşte din faptul că 
ei se aţlă peo treaptă infe- 
rioară a creaţiei şi a inteligen- 
ţei; şi întotdeasuna: cei de Jos 
nu-i poi pricepe pe cei de sus, 
lipsindu-le perspectiva amplă, 
deplină, a realităţii urane, a- 
dică spirituale . 

Pentrucă, ce este reulismui 
în literatură, în artă? Nue 
vorbă — în această ordine de 
idei —— de marele confiict din 
literatura europeană. dintre 
simbolism, rnitologism,  idea- 
lism. etc. şi Realism; e vorba 
de o simplă delimitare înăun- 





3 


Pi Şi: 


Peisaj bucureştean 





aspectele lui imediate, cași in 


întâmplă cu cel mai stră.ucit : 


Vive et preste comme un giseau: 


——  ——————————————— 


trul prozei, ca. tachnică și ca 
viziune creatoare, pe bază de 
structurare umană. Tema su- 


„ficienț. desbătută aiurea şi re-. 


zolvată, care numai pentru ce: 
sortiţi să n'o înţeleagă rămâ- 
ne neclară, 
mărunți care nu recunosc 0 
altă literatură decât a lor, 'se 
trag. de fapt din sensul comun 
cotidian, din experenţele de 
nivel minor, cu o anume stră- 
lucire şi foarte mare priză |a 
pubiic — al căror reprezen- 
tani, cel mai valoros, ramâne 
Zola. Dar la ce ne folosește 


„realismu:” (adica mMavuralus- 


mu) iui Zoia, când avem rea” 
lismul lui Baizac, al lu Sien- 
dnai, al lui ruauDeri, al jul L0le 
stoi şi al lui Dostoewstl- api- 
Title cuprinzătoare, cate NU lu 
miteaza experiența lor la date- 
le 1rueglăie ȘI in ă Căfur piuză 
işi găsesc expresia — fie di- 
rect, he prin sugestie — toate 
ceiealte genur. ue manitesta- 
re a spiritului uman, de Ja 
ştiinţă pană la  meiatizică 
pură?! 

Literatura este, în genere, 
oglnua oimului care o tace. ua 
nu repremntă numai „stilul 
Vrem, Numai reaiițățiue 1n- 
conjuratoare și de menatitate 
ale omului, Cl şi acele perma- 
nenţe ae naturii omeneşu ca” 
re sunt de natura eseiiţe.or, 
iar nu de natura realismului 
comun, exterior. Întereseaza 
inaeosebi, intr'o creație, iensi- 
unea de experienţă spurliuasă, 
aucă totala a omulu ȘI Măl 
Pinyin Trepuezentariie de Viu 
formal. Deosebirea dintre cele. 
duuă LuPULI Ce stiluri a dame 
da tipuui e vorba) cons.a de 
fapt intr'o diierență — de 
Mud ȘI aiblaBOrLisutu, — A 99 
gape a personalitaţa; iată cum 
ea devine o deosebire pe cale 
ierarnică, bitre reauismul Ss.” 
piu Şi cat COMPUS, sătiageiulS- 
mul — reper — se produce din 
pricina inaenoritații ce.u d:in- 
ial, VEOEL, Ge exuipuu, dia 
sonismul dintre Doswiewst! și: 
AUIpNeMerr, Ste Lurgiietisal 
Un „inare” scruior? bara In 
doiwmâ. Dar de altă sub- 
Stâna,  Îuimacă el, im Stil 
sul sau, nu face decat sa 
„dea glas” viziunii comune 
a reahiaţii. In timpul oz, Do- 
stoiewsu. și 'Lurghenieii erau 
considerați scriitori tot atăt de 
mari. La noi, îi pulem pomeni: 
pe Alecsandri și pe kminescu. 
Alecsandri „luminos”, „echili- 
brav', „sănatos” — Eminestb 
„chinuit, vurmentat de seli- 
suri, „nesănătos”, „stricător de 
limbă” pentru contemporani... 


-De aceea un „realist simplu” 


e primit cu mai multă simpa- 
tie de către ciLitorii vremii sa- 
16; şi Ca sariitor, el are o viaţă 
fericită, o glorie rapidă şi una- 


- nimitatea aplauzelor. Cât de 


Fiindcă realiștii - 


e a 
LITERATURĂ „REALISTA“ 


„greu se impun scritorii „sum- 


-bri”, de “categoria a doua! De 
ce? Fiindcă „talentul” lor nu 
corespunde sensului comun î- 
mediat, gustuiui general pen- 
tru lumină”, ptericire”, dis- 
tracţie, cocumen!, e1c.,, kil con- 


„trazice, îndignează, revoluţio- 


nează şi în tond e un nare 
pedagog al gusiuiui şi al spi- 


ritului comun. Structura lui e: 


în coniiret cu strucura mMajo- 
PIlâțil, Mal tăiziu, Cult va îi 
descoperit,  aa:că acceptat, 
muiț:mea îşi va face din ex- 
perienţele aceslui fel de scrii- 
10% un Pun propriu, uitanu că 
i-a repuuiai inaiule, 

Dar aici: nu e nimic de fă- 
cut, tiinăcă e vorbă de o iege 
care tuncț.uneaza impiacapil. 
Toţi scriitori reauşti „simpii”, 
au avul 0 viaţă 1enicua, armo- 
nioasă, 0 giune „binemerilaiă” 
ŞI iuiuin0asa, Gar media. după 
MOar.€, Sitaua iu se Suge 
mulţimea nu mal găseşte ni- 
m.c la ei, simținau-se trada- 
tă... 

Scriitorul  „compus” pare: 
celuia simplu” ups de siil 
(fiindcă la ei limpa nu e un 
scop în sine, ci un mijloc), ar- 
tilicios, cerebral, morbid, etc. 
Ma exista și acuzarea — cpa- 
că — qe „psinoiogism”, de cana 
Bourget, Neumyeiegand  Vl- 
ziunea și complexul unei per- 
sonalităţi, ei reduc toiui la 
psihologie. Pentru  realtistul 
compus, insă, psihologismul — 
ei însuși — nu e decât o treap- 
va, Sa ne amintim ca Inuulă 
vreme Dostoiewski a fost tra- 
tar drept un „ps:hologis, Mor- 
bid.”, 

Liste, de exemriu, Gib. Ml- 
hăescu numai un psiholog? 
Nu, e și un vizionar, adicâ un 
Laca.li, Uli Creaut Care puie 
accent pe toialiiatea subs.an- 
viata a omului. lar păcatul, de- 
cisiv, al realișitiuor simplu stă 
tozinăi in LECULOSCuieae LOL 
camaţi: în previziuaea stilu- 
lui, in „Străiucirea” talentului, 
a Luta, în tinvaritaea luispl- 
Yației și superticiăiitatea de vi- 
ziune. (Vezi cazul lui Anatoie 
krance). 

Daca literatura ne este cată 
ca să he amuze, atunci da, rea- 
hiştii simpli 'au drepiate; dar 
dacă integrăm literatura in 
necesilatea noastră de revela- 
ție şi de cunoaștere a omu- 


lui — fie că e vorba de ni 
nea poetică suu cea ştiinţiri- 
că — atunci scriitorii din a 


doua categorie au dreptate. 


De fapt, dilema e și rezolvată: 
fiindcă cine nu știe că opera 
liierază nu devine, chiar ca 
valoare estetică, de suprafaţă, 
decât în măsura în care ne 
descoperă noui regiuni în rea- 
litatea complexă a omulul? 


DAN PETRAȘINCU 


E] 


Nerval ar vrea ca scrisorile sale să 


Gerard de Nerval şi Jenny Lolon 


Ei este Gerard Labrunie de Nerval, 
misterios și meliniştit, imaginativ până 
la exasperare, virtuos “magician al 
unei lumi întregi de fantezie cunos- 
cută numai lui, întruchipare dureroa- 
să a nostalgiei și a plânsuiui, a che- 
mărei, a rătăcirei, a nebuniei; 

„C-âtait bien lui, ce fou, cet insense 

sublime... 
(Le Christ aux olivier's) 

Ea, Jenny Colon, debutează la tea- 
trul Feydeau în Deux petiis Savo- 
yards şi în scurtă vreme urcă trep” 
tele renumelui — şi ale Operei Comi- 
ce — întrun mod ameţitor de repede. 
Talent ? Poate. Un fel de a fi extrem 
de plăcut? E posibil. Ironia surâsului 
şi maliţiozitatea privirei? Foarte pro- 
bubil. Fapt cert este că pictori ca Ga- 
varni. Maurin şi Maleuvre îi îmorta- 
lizează silueta, iar Alexandre Dumus 
îi închină opera sa Piquillo. 

Piquillo, „operă comică în trei acte 
cu. muzică de Monpou şi cuvinte de 
Dumas. în colaborare cu Gerurd de 
Nerval“ era scrisă în întregime sub 
calda influenţă a Jrumoasei cântărețe, 
Eroina, Silvia, este întruchiparea gia- 
ției şi a feminităței. Pentru a satis- 
face cerinţele romantice, în persona- 
giul Silviei actrița adulată va fi rând 
pe rând „Venus, «ea mai frumoasă 
dintre stele“, „Perlă a Orientului“, 
„Sublimul diamant al Spamiei”, Pen- 
tru a satisface qustul modernismultii—— 
suntem în 1835 doară, — Jenny-Sil- 
„via, asemenea amazoanelor din vână- 
tovile lui Wouvermans. va călări pe 
armăsari lucioși ca sntenul şi-şi va 


- lăsa buclele blonde să-i 


ie DOROTIIEA CHRISTESCU 


fluture în 
vântul dimineţei. 

lată se scrie Theophile Gautier de- 
spre succesul frumoasei Jenny Colon 
în rolul Siiwiei: „actriţa este desăvâr- 
şită şi cântăreaţa minunată... vocea ei 
„este clară şi proaspătă, timbrul lim- 
„pede ca de argint urcă şi coboară cu o 
„ușurință uimitoare, firul de voce la 
„inceput dhajan și prelung, se ridică 
„usemenea unei rachete luminoase 
„pentru a se risipi apoi într'o 'adevă- 
„rată ploae de note sclipitoare”, 

Jenny Colon nu este însă numa o 
voce: jemeea din ea nu are mimic de 
invidiat actriței. „Bionda e lgrassota“ 
ea seamănă mult cu nimfele lui Gior- 
gione. „Pieliţa obrazului îi este albă 
„şi catifelată ca petalele de camelie — 
„spune bine înțeles 'Th&ophile Gau- 
„stier--—; nasul subţire şi bine format, 
„de un contur aquilin, aproape Te- 
»gesc; ochiul strălucator şi vio sub 
„Ssprânceana palidă — cum vedea bine 
„pe vremea aceea unei sprâncene fru- 
pmoase—; gura de o formă perfectă, 
saişor sutâzătoare și oarecum ironică, 
„mai ales când buza inferioară făcea 
„0 anumită mişcare...“ Acesta era în- 
cântătorul portret al frumoasei Jenny 
Colon, portret ale cărui calităţi colo- 
ristice şi lineare ar fi trebuit să facă 
să îngălbenească de gelozie pe Dâve- 
ria sau pe Nanteuil. 

Gerard de Nerval o cunoaşte pe 
Jenny Colon la începutul carierei sale 
de cântăreaţă, și se îndrăgostește ime- 
diat, întrun mod absolut și vehement, 
de chipul ei surâzător : 


A la maim une jleur qui breite, 
A la bouche un refrain nouveau. 
(Une alle du Luxembourg). 
Pe imaginea ființei adorate, roman- 
ticul nostru începe să-şi clădească o 
lume nouă. lar cum îndrăgostitul este 
un poet, el își aşterne sentimentele în 
versuri, în scrisori, în bileţele chiar. 
Arzătoare de dorinţi nebune sau dis- 
creta şi naive, întunecate de sălbăti- 
cia pasiunei sau scrise parcă de un 
penel albastru ca cerul Mediteranei, 
scrisorile lui Gerard de Nerval sunt, 
împreună. cu extravaganta poveste a 
celebrului -pat monumental cumpărat 
din Touraine şi împodobit cu salaman- 
drele lui Frangois Î, — pat în care re- 
zistența frumoasei Jenny ar fi trebuii 
să fie înfrântă, dar care rămâne un 
simplu simbol deoarece îngăduitoarea 
actriță găsește mai propice ambianța 
cochetei sale cabine vin rue Marivaux 
— scrisorile lui Gerard de Nerval sunt 
mărturia cea mai de netăgăduit a ca- 
racterului său romantic şi cavaleresc. 
După Theophile Gautier aceste scri- 
sori sunt numai exerciţii de stil, — 
supupe de siguranță, am, spune noias- 
iăzi—, şi Jenny Colon deşi bănuind 
existența lor, mu le-ar fi citit nicio- 
dată, Dimpotrivă, după Nerval “ci 
îmusuși, ele erau încredințate adesea ori 
curierului, sau proțitând de mulțimea 
adunată în jurul răsfăţatei se strecu- 
rau direc! în mânuşiţa ei divină, sau 
în zile de mare timiditate erau as- 
cunse în vre-un buchet trimes din flo- 
rărina ţinută de văduva Prevost. 
„Dragostea noastră este alcătuită 
din vecinicie şi din divinitate“, excla- 
mă poetul când este mulțumit de soar- 
ta sa. Altădată se tângueşte: „Aşi vrea 
să pot striga: Doamne, Tu care mi-ai 
„dat un suflet pentru suferință, dece 
„Ru-mi dai unul şi Pentru bueurie?“ 


fie perfecte. „Am scris pentru ea scrt- 
„sorile cele mai calde, ceie mai sincere 
„pe care vre-o femee le poate primi“, 
spune el unui prieten. Inainte de a-și 
lua pana, el se întreabă îndelung ce îi 
va scrie şi cum îi va scrie, Aluziile 
sunt gradate cu luare aminte, astfel 





JENNY COLON (iţ. Maarin, 1841) 
ca ansamblul să fie armonios, mărtu= 
risirile sunt meșteșugit nuanțate şi 
devin fiecare o mică dar prețioasă o- 
peră de bun-gust. „Cum se face că nu 
„Trup scrisoarea aceasta și totuși o tri- 
pmet ? Când scriu una sinceră, spon- 
ptană, adevărată şi trăită, mă tem să 
„Nu vă supere prin violența ei... Ur- 
„meuză apoi alta calculată și gândită 
Îi i 


(Urmare în pag. s-a). 





alspiritului: LITERATURĂ de SENS Despre invingători şi invinşi, 
JEAN GIRAUDOUX KA de 


despre insâmfare şi altceva... 


Fereşte-mă Doamne de omul 
care are drepiate, căci el 
toată viața îmi va aminti 
acest lucru. 

Nimic nu mă se prre mai trist, mui ireme- 
diabil vrist și mai demn de comywisiiune, de- 
cât ca îniro discuție oarecare unul dintre 
preopinenţi să-şi dea la un moment dat sea- 
ma că are dreptate, că are multă dreptate, 
că are foarte multă dreptute — şi să se men- 
ina, îmtransigent, pe această pozitie. 

Sar părea ridiculă afirmaţia pe care o fac, 
dar după mine omul care are întreg ade- 
vărul de partea lui, este un învingător pe 
jumătate îuvins, Fiindcă acel om, ros de em- 
fizema eului şi îmbătat de succes, nu va mai 
adnmute nici 0 împotrivire, nu va mui recu- 
nouşte ca valabil nici un alt punct de ve- 
dere în afară de cel susținut de 0! și nu ra 
încerca să facă nici o concesie adversarului 
său, pentru a-i da posibilivatea să-şi pună în 
valoare acele tvate eiemente atât de palpi- 
rante într'o discuție: libertatea de-a argu- 


ie ZE ae pi, SEE AS Pg iat Sote OMISE 





OLGA GRECEANU In atelier 





de LIVIU BRATOLOVEANU 


menta, de-a demonstru, de-a devina dela su- 
bicct şi de-a reveni asupra lui, de-a se pierde 
în amănunte și de-a se regăsi pe marginea 
de cuțit a probleme: desbătiure, 

A avea dreptate, cum se spune, până în 


„pânzele albe, înseamnă a impinge discuția 


spre un punct mort, unde Opozitia vu mai 
este posibilă; înseamnă a răpi disputei eul- 
nui: ei dinamice, adjective, procedurale, 
fiindcă din punct de vedere artistic nu COR- 
ciuzia contează, ci forma, uccudleniele, con- 
traliele cari au dus ia statornictrea ei, 

Un adevăr e pulpitant în măsura în care 
nu-l găsești, în măsura în care te încăpă;â- 
mezi să-i aescoperi, Odai găsit, e! nu mai 
prezintă nici un interes, Capută, cu a.te cu- 
vinie, valoarea înanimală a unei piese de 
muzeu, sortită a râmâne pentru totdeauna tu 
an simbol a unor epoci și fapie ţinând de 
perfectul compus. 

buindcă după mine (fără ca prin aceasta 
să-mi dau uerul că spun ceva exiraordinar), 
un aiievdr eluciduț este un adevăr mort. Nu 
te mai pasionează. Nu te mai răscoieşte. Nu 
te mai „uimește”. ÎL primeşii ca atare, nepă- 
sâtor și „depurat” de acea se.e de cunoaştere 
a lucrurilor noui (căreia noi îi spunem curia- 
sitate), cum ai asista la pronunţarea unei 
sentințe ul cărei verdict îl șii mai dinainte — 
şi conținutul unui asticl de udevăr devine 
reguiă, mazimă,  dicion, proverb, airiwut, 
principiu elementar de viață ori simplă cua 
getare. 

ta jel şi discuția, 

Marea biruinţă într'o dispută crală nu con- 
stă în a răpi adversarului orice putinţa de 
apărare, invocând argumente ce prin şirea 
lor diatribică ar stânjeni libertatta de opi- 
niune a celuilaui, ci în abiliiatea cu care şti 
să laşi învredeschisă portița controlacuției, şi 
mai ales în faptul de-a nu da impresia că 
urmărești triumful cu orice preț, . 

E stranie şi deadreptul depiorabilă încăpă- 
jânarea anumitor oameni (ca să nu spun a 
oamenilor în general), de-a avea drep.ate, 
de-a avea în.otdeauna dreptate. Dorinţa de 
supremație (fără ca prin aceasta să se sub- 
înțeleaga dreptul la opinie), este una din ta- 
rele noastre. originare, poate îsvoru. tuturor 
conflictelor socuaie, ancepand deiz Cconsuuud 
oamenilor în cianuri şi PâNa IN zise uuus.re. 

Un proverb de pe masurii€ jiuviuuiii ga.0en 
care merită a fi reținut, și chiar incerățenit 
ae toate popoarele iumii, spune că omenirea 
nu va putea ji fericită decât atunci când va 
creşte iarbă pe drumuriie iribuna.elor. 

Exact, 

Inscamnă că. în acea eră de probabilă în- 
3căumare, pe care însă noi cei de azi n'avem. 
deocamdată. nici un motiv s'0 sperăm, con- 
flictele şi oarba luptă după întâietate vor 
dispare, ne:mțelegerile vor fi înlăturate, avo- 
caţii vor ajunge să șomeze, iar pacea și asis- 
tența între popoare vor fi blazoanele unei 
noui aristocrații a spiritului, 





(Urmare în pagina 3-a) 





„E soismul“ şi valorile 


Una din acuzaţiile cele mai adesea adre- 
sate inșilor pentru cari v.aţa contează doar 
în măsura în care ea depăşeşte simpla, fi- 
reasca existenţă, postulând um p.us, mate- 
rializat într'o activitate întemeiată pe cre- 
diaţa în anume vaiori, este, — diatr'o în- 
verşunată incâpășânăare a „Societariior“, al- 
teraţi ca umanitate de morbul cetățenese al 
canformismului, — învinuirea de „egoism“. 

Nu există mici o putinţă să te scuturi de 
asemenea calomnie. Cel atins de sfichiul ei, 
care învineţeşte galbena frunţile piciuite, tre- 
buie meapărat să-și dovedească illico ade- 
rența la idolii şribului: prejudecățile. Când 
Bacon ie enumera printre faciorii reacţia- 
nari, printre elementele care impiedecă sau 
țin în loc putinţa de a cunoaşte, el nu se 
vândea decat ta necesităuile unei epistemo- 
logii, dorite cât mai scutiță de subiectivisme. 
In fond, aceste „idola tribus“ împiedecă mai 
mult decât aflarea adevărului ştiinţific: 
fumeţionarea însăși a numitor celule vitale 
pentru dăinuirea societății. Intre valorile 
existenţei și valorile dăinuririi unei colecti- 
vităţi, există raporturi de interdependenţă, 
tără îndoială. O societate există, întâi şi 
'mtâi prin faptul că înlăuntrul ei și prin or- 
ganizaţia ei internă, se desfăşoară o activi- 
tate economică, constitutivă, şi una politica- 
juridico-poliţienească, regulatoare, Dar o so- 
cietate va îi existat, considerată din pers- 
pectiva secolilor, prin faptul că înlăuntrul ci 
sa făcut deobiceiu mai mult, și uneori mai 
puțin, decât atâta, 

Odată depăşiiă durata existenţei ei mate- 
tiale, societatea amenească respectivă intră 
în (san se şierge vin) istorie, după cum a 
Șiiut sau mu să-şi permanentizeze vremel- 
nica activitate, punând-o în slujba veşniciei 
(citește : valorilor), 

Sunt lucruri știute şi de copii, și numai 
faptuiui că uneori suatem în regres faţă ae 
atotpricepătoarca copilărie (fiindcă are fa- 
culiatea de a se minuna, pierdută de adulţi), 
se datorește această didactică înşiruire de 
truisme, la care ni se poațe obiecta că ne-am 
dedat. 

Există, într'o societate în stare normaă, 
adică nu într'o societate silită să se apere, 
amenințată în ființa ei, există indivizi care 
refuză să-şi închine forțele și timpul, achi- 
ziţionării de forță şi de timp, necesare chel- 
tuirii lor pentru achiziţionarea alţor forţe şi 
altui timp, la rândul ler mecesare.. şi aşa 


de ION FRUNZETTI 


mai departe (piatra Qe Sisiph a muntii ome= 
ncşti). indivizi care, dacă s'ar fi putut rostă 
înainte de a se naşte, imtrebaţi aucă avceptă 
să se mască, ar fi preferat neantul coadam- 
nării acesteia la viaţă siinică. Uertui v:pos 
al „pânei celei de toate zilele“, câștigată 
trudnic pentru a-ţi spori zilele necesare câş- 
tigării pânii, dă condiţiei umane o perspec- 
tivă de zădărnuicie, sub unghiu: căreia sinuci- 
derea e deplin justificată. (ta se manilestă şi 
sub forma turibundă a desperării în massă, 
oferinau-şi un catharsis în jocul războinic 
de-a viața și de-a moartea, uneori). „La guer- 
re est maintenant“, seria apologetul deliciilor 
lui Eleuthere, Julien Benda, „entre ceux qul 
se veulent grands et ceux qui se veulent heu- 
reux”. Fericirea aclasta nu e a puterii de 
a-ţi menaja forţele și timpul impunâtd altora 
să şi le cheltuiască pentru tine. „Ceux qui 
se veulent grands”, aderenţi la planul exis- 
tenței, şi amanți ai satistaeţiitor ei, sunt lup- 
fătorii pentru o impărăţie care mare nimi€ 
de-ajace cu regatul divin al valorilor, şi din 
praful căreia, odată prăbuşită, nici un ciob 
n'are să poată culege istoria. Uameni ai ime- 
diatului, ai concretului, ai clipei, „ceux qui 
se veulent grands” nu-şi pot realiza arta de- 
cât cu sarcrificiul domeniului spiritual, im- 
palpabil, veşnic, Valor: e şi lumea lor, binee, 
adevărul, justul, frumosul, sfințenia, fațete 
variate ale cristalului unic care e sâmburele 
veșnic al lumii, sunt ceeace face preţul exis- 
tenței, pentru cei care nu o prețuesc pentru 
ea însăși, ci pentru oropsitul plus care face 
ca ea să fie suportabilă... 

Imaginaţi-vă un ișis care nu găsește prea 
multe motive să mai accepte viața, dacă ea 
se reduce doar la existenţă, la lupta pentru 
dobângirea mijloacelor de a şi-o întreţine; 
imaginaţi-vă un sfânt smuls din tâte-ă- 
tete-ul său obişnuit cu sâmburele primordial 
al ființei, și silit să-şi justitice social existen- 
ţa, prin participare activă la producţia eco- 
Nomică. Imaginați-vă un artist dintre acei 
care valuriţică fiecare clipă, fiind convins că 
nici o viaţă de 100 de ani nu i-ar fi îndeajuns 
ca să poată făuri oglinda obiectivă a tfrumu- 
seţii, întrevăzute de el în scafanareriile sale 
interioare, şi inchipuiţi-vă viața acestui în- 
divid, după interâicţia de a se mai ocupa cu 
asemenea inutilităţi : sau mn savant ros de o 
problemă ştiinţifică, pentru soiuț:onarea căreia 


Îi i DO 


(Umuoare în pag. a 





UNIVERSUL LITERAR 





e. 





n em e nr 
E 














BRA: 
- IME*, pie- 
Y ViCTOR 
r 


TEATRUL ALB 
„STEAUA FĂRĂ 


să în trei acte q 
MINCU, 


D 


Ş 
; Ce 

TEATRUL „MARI+ A FILOTTI“: 
„DOMNIȘOARAi. NASTASIA“, 
comeuie trape ă în trei acte di 


Gkontr 3 


spe 


> 


MIHAIL  ZAMFI- 


— A RATRUL COMEDIA: „O ZI 


- FARĂ MINCIUNI“, comeuie in 
irei acte de PIERRE VrsârK. 


adaptare de SICĂ ALEXAN- 


DRESCU. 


Anunţată de mult şi într'o ea- 
Pecaru Măsură așteptată cu ne- 
răbdare, piesa d-iui Victor Mun- 
cu u văzut, în fine, lumina tam- 
pei, 

C'neva maliţios ar putea spune: 

„Era: pe cânt nu sa zărit 

„Azi o vedem şi nu e“... 
dar nu este cazul. 

Si, în special, pentru nimic in 
lume n'aşi dori ca „Steaua fără 
aume'" să fe o... stea fără noroc. 

Din contră. A 

Mai cu seimă că e o piesă cu 
multe :u:ruri bune, in special cu 
m alte lucruri bune de detuliu, cu: 
un stil de-o agreavilă cursivitate, 
ba, aşi putcă spune chiar cu un 
fel de „faci itate“, 

Pe liniile mari, însă, este ori- 
cumi, destul de superficială, cu 
situaţii ncverosim le, cu perso- 
nazii destui de in:ons-sten:e, cu 
câteva şarie și glume la adresa 
vieţi: de provincie de mult au- 
zte, de muit cunoscute, de mult 
bana!'zate. 

Ice:a autorului, sau, mai exact, 
sub'ectul. este însă destul da a- 
muzant aş: că, luată în totul, 
pentru un autor începător, piesa 
aceasta constitue oricum un de- 
but lăudabii care, în ori“e caz, 
merită îiucurajări şi, considerată 
ca o simplă giuwmă teatrală, ea 
poate fi socotită destu: de rea- 
lizată, 

Acsastă comedie are însă me- 
ritul de-a readuce pe o scenă de 
centru pe d-na Maria Mohor și, 
în general, de a ne pune în faţa 
unui grup de actori țineri, deo- 
sebit de interesanţi chiar dacă 
nu sunt prea potriviți pentru a- 
edastă piesă, 

Ca joc, însă, ficcure a jucat 
frumos. 

Cum e şi natural, votu începe 
«cv d-na Marta Mohor. 

D-sa- a adus în scenă — şi în 
pr'vința aceasta d-sa se potrivea 
ce] mai mult rolului — pe lânsă 
calităţile d-sale fizice pe cari cu 


toţii i le cunoaștem, totodată şi o 


anumiţă distincţie pe care, ori- 
câni este nevoie, ştie s'o arbo- 
Teze. ... 





MARIA MOHOR 


Mai mult, a reușit să impru- 
mute personajului ceva din acea 
bunătate, acea graţie şi acel ome- 
nesc al d-sale, aşa de necesare în 
acest rol pentru a se putea ad- 
mite că o femeie atât de rasată 
trăită în lumea restaurantelor de 
lux, a saloanelor şi a eiezanţei 


bucureştene, femeie căreia viaţa . 


aceasta a trebuit să-i deformeze 
sufletul a putut fi în stare să să- 


seașcă înnăuntrul ei acea. undă . . 


de romantism, acea coardă a sen- 
sibilităţii care să vibreze în faţa 
cerului înstelat şi -a poeziei unei 
stele îndepărtate și necunoscute. 

In ce-l priveşte pe d. Radu Be- 


ligan, d-sa s'a dovedit și de data - 


aceasta a fi un bun actor, deși 
cred că rolul cerea aici un alt 
interpret, reușind totuşi admira- 
bile lucruri de detaliu. 

In privinţa aceasta d-na Ni- 
neta Gusti a fost admirabilă, din 
câteva momente, o simplă frază 
său '0 pronunțare îricepută, schi- 


țează un rol, — schițează un per- 


sonazgiu ! i 

Are taent !.. i 

In rolul şefului de gară, bine, 
amuzant, d. Marcel Anghelescu 
și cu deosebită priză în public; 
deasemenea bine d, Vasile Bre- 
zeanu, a cărui reapariye pe 3tt- 
nă ne bucură întotdeauna; în 
fine, 3. Mircea Septilici, plăcut şi 
intoideduna  prezeniabil,  u-na 
No:a Piacentini cum şi d-nii M. 
Corbu, Gh. Iordănescu, N. Yoma- 
zoglu şi ]. Basmagian. 

Decorurile d-lui Mircea Senti- 
lici adecuate. 


Efeztele sonore, d. inginer G. 


Buican: bune. 
Direcția de scenă, deși semnată 


da a. Soare Z. Soare, cam in- 


certă, cam nehotărită. 

Cred că acesta piesă, aşa cum 
este ex, cu o reg:e mai bună sar 
fi prezentat alifel, 

In general, un spectacol care 
merită să fie văzut dacă nu pen- 
tru alta, măcar pentru distribu- 
ţia pe cure i-am arătat-o. 

Ev.denţ, însă, că ar fi de do- 
Tit ca o companie care in deti- 
nitiv numără câţiva actori tineri, 


deosebit de buni — şi pe cari în 


mod normul trebuie să-i presu- 
punem îndrăgost.ţi de artă ade- 
vărată — care, în fine, au de 
data aceasta în m'jlocul lor şi o 
artistă cum este d-na Maria Mo- 
hor, grație căreia nvelul spec- 
tacolelor se poate ridica şi la alt- 
ceva dccât obieinuitele mărunţi- 
şuri teatrale cu care cam de prea 
multă vreme — inutil şi nasem- 
nificativ — sunt 'ooupâte multe 
dintre scenele noastre, ar trebui 
să se gândească la un repertoriu 


din-ce în ce mai bun. der 


O schimbare trebuie să se pro 
ducă și, la aceasta, trebuie să 


contribuie toți, spre a nu fi ÎN 


buşite orice aspirații spre o artă 
teatrală sănătoasă, degradându-se 
prin supralicitare mereu şi me. 
rea gustul publicului. 

E un lucru contra căruia — 
şi eu şi odată cu mine şi fiţii — 
m'am ridicat din capul locului 
până într'atât încât unor teatre 
şi unor piese nici nu le-am mai 
făcut cronică dramatică. 

Astăzi, când după atâta timp, 
o fac din nou Teatrului Alham- 
bra, ţin să felicit acest mănunchi 
de actori tineri, să le_spun că 
ar fi de dorit să dea lucruri din 
ce în ce mai bune, că însuşi pu- 
blicul așteaptă lucrul acesta şi că 
pieca actuaiă, chiar dacă nu e 
ceiace trebuia să fie, constituie 
totuşi un început bun, presupu- 
ne vu intenție, o vireniare și o 
prescupare nouă „poate de mult 
așteptată... 

» 

După destul de multă vreme 
dela prima ei veprezentare, un 
ait teuiru, tot particular, ocel al 
d-nei Maria Filotti, înscrie din 
nou pe afl:şul ei piesa lui George 
Mihâii Zamfirescu, 

In felul acesta d-na Maria Fi- 
Toiti face un act de pioasă adu- 
cere ante pentru un autur diu- 
tre cei mai  imteresanţi, căruia 
altfel, putem sv spunem, viaţa 
nu întotdeauna i-a surâs. Şi nici 
gloria şi, poale, nici bunăvoința 
contemporaniior !,.. 

Aceasta, însă, este o poveste 
atât de veche încât nu mai ştii 
dacă trebuie să mai învinovă- 
ţeşti pe cimeva sau, dia contra, 
să consideri că toiul face parte 
din „condiţia însăși a seriitoru- 
lui“: a lucra și a exista — şi, 
deasemeni, a  suieri!... — deşi 
contimporan, totuşi în afara me- 
diului, vieţii şi epotii Jui... 

In lumina acestor  considera- 
țiuni se cuvine ca Teatrul Sărin- 
dar să fie felicitat pentru acea- 
stă frumoasă imiţialivă, cu atât 
mai mult cu cât şi aşa s'a spus 
de prea de multe ori — şi uneori 
cu drepț cuvânt, deși din motive 
ușor explicabile, — că teatrele 
particulare au ca primă preocu- 
pare realizările materiale. Ori 
este ştiut că îm general piesele 
din repertoriul original, mai cu 
seamă când aduc şi allceva de- 
cât glume ieftine, nu sunt chiar 
dintre acelea cari să satisfacă 
întru totul asemenea așteptări, 
publicul — și poate din vina tot 
a aceloraşi teatre!! — cerând 
„alteeva“. 

Nu mă voiu ocupa de piesa în 
sine a lui G. M. Zamfirescu: 
este prea cunoscută și a fost des- 
tul discutată la timpul ei, pentru 
a mai insista asupra unor lucruri 
cari deja sau spus. 

Se cuvine, doar, să insist asu- 
pra faptului că pe lângă multi- 
plele ei calități dramatice acea- 
stă piesă are meritul că prezintă 
pentru literatura moastră teatra- 
lă o importanță deosebită, con- 
stituind un efort cu totul in- 
leresaat de-a introduce în acea- 
stă literatură o lume nouă, cu 
viața ei, cu miturile şi valorile 
ei, cu țipurile, acţiunile şi reac- 
țiunile ci, cu atanosfera ei —: 
poate, întrucâtva prea mult in- 
fluențată de romanul rus — în 
fine, cu un cuvânt o lume a „ma. 
halalci“, o lume până atunci cu 
totul mecumoscută, asupra căreia 
G. M. Zamfirescu, procetează o 
altfel de lumineă decât cea cu 
care fusesem până atunci obici- 
nuiți şi din care încă mu se fă- 
cuse la moi în mod valabil, ma- 
ierie plastică de teatru. 

Ori tocmai acesta este unul 
dinire marile merite cari vor 
trebui să-i fie imtoldeauna ţinu- 
te în scamă, pe lângă valoarea 
intrinsecă a, piesei, aşa cum am 
spus mai sus, pe lângă viziunea 
lui interesantă, pe lângă o bună 
Construcţie teatrală şi — în felul 
în care au fast voite de autor — 
pe lângă toate acele trăsături 
puternice imprimate principale- 
lor lui persomagii. 

In ce priveşte interpretarea — 
Cu prea puţine rezerve — a fost 
bună, | - 

In rolul principal: d-ra Eliza 
Petrăohesocu, dela Teatrul Naţio- 
nal care cred că este, în momen- 
tul de față cea mai indicată ac- 
triță pentru u interpreta pe d-ra 
Nastasia, 

A avut deosebite accente dra- 
matice, a avut un joc imtuitiv 
deosebit de frumos, a fost în 
multe momente în adevăr impre- 
sionauntă. , 

Dar — fiindcă vreau să fac o 
cronică cinstită — voiu adăoza 
că... mai trebuia ceva. Cred că 
G. M. Zamfirescu, care se ştie 
din însăși mărturisirile lui scrise 
cât de exigent şi de minuţios era, 
i-ar fi ceruţ şi el, mai cu seamă 
intr”o piesă care-i esenţial de 
atmosieră — pentrucă-i justifică . 
și existenţa și veracitatea însăși 
a personagilor, a acţiunilor şi 
reacţiuailor lo» — probabil că 
i-ar fi cerut, zic, acest lucru, care 
cred cu că i-a cam lipsit: să fie 
cu adevărat un produs al maha- 


. lalei bucureştene ! 


Mi se va răspunde, poate, că 
această Domnişvară Nastasia se 
deosebeşte totuși de celelalte 
„dommişoare“ din mahala, că ea 
cste dintre cele cari aspiră. la o 
altă viaţă, ete. 

— Nu. 

Nu, pentrucă, cu toate astea — 
și pouie tocmai deaceia — ea nu 
este decât mai autentică, Cel 
mult arc o personalitate mai des- 
vol'ată, dar ea coste tot un pro- 
dis al mahalalei, care unu stă 
mult la gând să-şi „cheltăneas- 
că“ rivalele, a cărei viaţă și ac- 
țivni sunt total şi tot timpul în- 
trețesute cu ale întregului mediu 
înceomjurător ! 

Ori, în privinţa asta d-ra Elisa 
Petrăchescu mai cu seamă, ca 
să zic aşa, între scenele tari ale 
piesei, are atât în vorbire cât şi 
în mișcare şi îm jocul d-sale de 
scenă ceva ţărăgănat, ceva mai 
puțin de rol de mahala bucureş- 
teamă și de d-ră Nastasia, tip 
încă și mai accentuat al ei, tip 
dinamic, energic, hotărât, care 
nu știe multe, care trăește nor- 
mal, nestânjenit între declasaţii 
vieţii între vecine pomanagioaice, 
între beţivi și chiar cuțitari, fără 
ca totuși să se impresioneze de 
ei cu una cu două! 

Ori d-ra, în momentele la 
cari m'am referit, pare mai de- 
grabă întrun roi de provincială, 
— până la un punct chiar ro- 
mantică — cu mers, vorbire, în- 
cetineală de gândire și de reac- 
țiune patriarhală, pe care numai 
"aşa, din senin, inexplicabil, pe 
- ființa asta cuminte şi așezată o 
apocă la un moment at pefia 


ICA DRAMATICĂ 


să  pălmuiască un  cogeamitea 
vlăjzan, puternice şi periculos, 
cum este Vulpoşin, „spaima a 
şapte mahalale !, 

Aşi crede că G. M. Zamtirescu, 
a văzut-o oarecum altfel pe d-ra 
Nastasia : oricum, o femeie deo- 
sebită, o femeie de care „se ştie“ 


„im mahala şi de care se teme — 


şi de ea, ca și de Vulpoşin —o 
mahala întreagă, de care, cum 
vedem, se teme în primul rând 
tatăl ei care aproape nu îndrăz- 
neşte să-i vorbească, se teme 
Vulpoş.n, care este bătut fără să 
riposteze, etc,! 

Deci, cum Spun, îm otice caz 0 
fiinţă dintr'o materie deosebită, 
o fiinţă tare, care desigur că in 
sufletul ei ara totuși un colţ mai 
umait, mai femenin, colţ vu'me- 
rabil față de lume: dragostea ei, 
slăbiciunea ei, cerul ei de lumi- 
nă, care, insă, odată Luca dis- 
părut, sc va transforma și ace!a 
aşa ca şi eeiace era simuura ei 
slăbiciune, pâmă la urmă se va 
tra <forma înir'o dorinţă de răs- 
bunare lucidă, premneditată, fără 
Uh mom te şovăială, aspră, 
inumară ! 

Schițată astfel şi, în ce mă 
priveşte, caracterizând astfel per- 
Sonagiul aşa cum cred că a fost 
văzut de autor, desigur că sar 
putea spune că, în mare măsu- 
ră, ar fi, deci, o altă Domnișoară 
Nastasia aceia care ne-a fost re- 
prezentată, deşi, încăodată, — 
cum am arătat mai sus — nui 
se pot centesta d-rei Eliza Pe- 
trăchescu deosebitele merite pe 
cari le are în această frumoasă 
creaţie. 2 


[i 





MAXIMILIAN 


Un alt rol: acela al lui Luca 
Lacrimă. Pot spune că am avut 
o deosebită bucurie — şi în ade- 
văr că lucrul nu-i lipsit de emo- 
țic, iar dacă cumva este la mij- 
loc și un gest de delicateţe din 
partea cuiva, el trebuie subliniat 
— de a o fi văzut în acest rol 
chiar pe d-ra Raluca Zamtirescu, 
căreia, astfel, i s'a dai prilejul 
să repurteze un frumos suoces 
înt”o piesă care nu poate decât 
să-i fie neasemuit de scumpă 
piesa chiar a tatălui ei. 


Trebuie să spun că datorită ş 
talentului pe care-l are şi, Fra 
Bur că în acelaşi timp şi dragos- 
iei cu care fără îndoială că a 
jucat în această piesă, Luca La- 
crimă al d-sale a constituit unul 
dintre momentele frumoase ale 
spectacolului, iar  comvorbirea 
din noapte cu Ion Sorcovă a a- 
vut atâtea accente de taină şi de 
neliniște, de căldură tot odată: 
încât se ajungea până la îmduio- 
şare ! 

Sunt bucuros că, fără a-mi 
călca pe conștiință, pot să-i aduc 
aceste feliciţări sincere. i 

In ce priveşte rolurile: de băr- 
baţi, în acela principal masculin 
piesa lu avut pe d. N. Şireteanu. 
_D-sa ne-a dat un bun Vulpo- 
şi, masiv, cinstit, drept suile- 
tește — „nn pot bate o femeie“... 
— pe care ni l-a prezentat cu 
o deosebită putere de evocare. 

Deasemânea și ca joc de scenă 
bine, 

D. V. Maximilian, bun ca ia- 
totdeauna, deşi de data aceasta 
și pentru o piesă ca aceasta, 
poate chiar cu 0... prea mare 
„experienţă“ a scenei — cred că 
se înțelege ce vreau să spun — 
şi totodată, poate şi puţin cam 
prea dulceaz pentru Ion Sorco- 
vă: atesta poate fi un slab — 
sau, dacă vreți un declasat cu 
mult omenesc — dar mu un dul- 
ceag, 





SCALA : „25 DE ANI DE FERI- 
CIRE“. 


Dacă stă pe loc, racul poale 
fi numai, ca să zicem aşa, în- 
teresant. Dar dacă merge, de- 
vine ridicol, fiindcă nu ne-am 
deprins încă să adâncim înțe- 
lepciunea şi deci valoarea 
înaintării îmdărăt. Aşa şi cu 
filmul francez. Nu e mai pu- 
țin adevărat că majoritatea 
sus numitelor amimule aman- 
sează normal, ca toată lumea, 
adică înainte — însă excep 
țiile au lansat regula, ceiace, 
spre magnificul cât şi zadarni» 
cul nostru regret, nu s'a pe- 
trecut și în cealaltă grupă... E 
din ce în ce mai de neînțeles 
cum, cu atât capital artistic și 
atâta risipă de fonduri, nu se 
realizează nimic mai mult de- 
cât pretexte de pierdut vreme 
și de cheltuit bani (ambele a- 
parținând  bietului public). 
Montări costisitoare, personal 
numeros, conflicte „senzațio- 
nale“, pe îci pe colo câte un 
americanism, femei frumoase, 
linjerii, servicii de masă parcă 
extrase din muzee, câte un 


„păhărel de porto, câte o sticlă 


cu şampanie, căţeluși, pisici, 
sticleți și privighetori, salate 
de. boeuf, ' trenuri, telefoane, 
automobile, — mii și mii de 
sforțări, toate, contra lei nu= 
mai una sută şi treizeci. E un 
Chilipir, trebuie să recunoaș- 
tem. O pereche de ciorapi e de 
7 sau de 7X3 mai scumpă, o li» 
tră de unt prețuiește mai pi- 
părat iar pachetul cu țigări 
fumabile, idem. Și apoi, încăl- 
țându=ne, îmbucând pâine gar- 
nisită sau epatându-ne, la zile 
mari, prietenii care  „obij- 
nuiesc“ naționale, nu reuşim 
să-l vedem nici pe: maestrul 
Jean Tiasier, nu zbutim so 


In ce-l priveşte pe d. Romulus, 
Luca, de care se îndrăgosteşte 
Nastasia, a îost puţin cam prea 
„AMorez”, puţin cam prea con- 
venţionai, 

„In ceielaite roluri, toate epise- 
dice şi de atmosteră, a-neie Cel- 
la Marian, potrivită şi destul de 
bine pentru "rol, deşi pare a 
Avea, păreri contrarii. Nana 1eo- 
dorescu, Virgirua Swicescu şi Iri- 
na Negrescu, cum şi d-nii lraian 
Vărăşteanu — aeusebit ae bine 
deşi intrun rol mie —:M, Cioa- 
lă, '£r. Dănescu, Caracaş, N. Vel- 
cuiescu, Titu Veuea şi sean Voi- 
nescu cari, cu toţii, au acosebite 
merite in inthegarea frumoasă a 
Speciaculuuui, 


Kegia d-lui V. Maximilian, ca.. . 


orice rege de actor care joavă 
in piesă: cu inevitabile scăderi. 

In orice caz, însă, Domnișoara 
Nastasia pri aevsenita ei vaoa- 
re dramacica, prin vatereaul . pe 
care-l preziaă peutru iiteratura 
noastră teară — şi pe care 
lam arătac mai sus — in tine 
pr:m actorii pe care-i prezuată 
Cât şi prin interpretarea şi jovul 
de scenă pe care-l prilejueşte 
constitue, fără imdoială, unul 
dintre spectacolele cari, oricum 
trebuiese vazute. Nu ae alta uar, 
intre atatea şi atâiea girabuş- 
lucuri cu cari cei mai mu.h: sau 
invaat în ultimul tizup, mu-i 
strică n.imanui să mai vadă şi 
câte o „piesă“, 

* 


Comedia lui Pierre Veber este 
umuzaniă, vioae, de factura cu- 
Hoscută a multora dintre come- 
diile bulevardiere paris iene, a că- 
ror primă caractestică esţe aceea 
de-a fi inteligente şi spirituale 
chiar atunci când temele serioase 
abordate sunt luate în glumă și 
superficial prosentate, 

Noua premieră de'a Comedia 

de fani aduce — pe un ton de 
farsă — o problemă mulţ prea 
mare și prea gravă: aceea a 
minciunilor convenţionale și, da- 
că vrem să mergem mai adânc, 
chiar şi problema mai complexă, 
a minciunei socia'e. 
„ ddeia piesei fără îndoială că 
este absolut fericită şi ingenioasă: 
un pariu pe care-l face unul din- 
tre personagii ca timp de 24 de 
ore să spuie numai şi numai ade- 
vărul ceiace, se înțelege delia sine, 
va axluce tot felul de încurcături 
cari fac amuzamentul acestei far- 
se-comedii, 


Ideia, după cum se vede, este 
aşa de abiă și de ingenioasă — 
ca ideie de bază pentru o come- 
die — încât, deși piesa lui Pierre 
-Veber este fără îndoială foarte a- 
muzantă, încă S'ar putea spune 
că ai uneori impresia că tot nau 
îost exploatate toate posibilită- 
țile ei şi că încă nu s'au scos toate 
efectele comice, toate încurcătu- 
rile şi tot hazul la care ar fi tre- 
buit să dea naştere o astiel de 
obligaţie de-a nu spune în socie- 
tate decât adevărul. 

Mă gândesc, vr'un alt autor, cu 
și mai muită vervă, ce-ar fi pu- 
tut obţine. din asta)... 

Dar, în fine, piesa este aceusta 
care este şi nici, vorbă că ea 
chiar aşa cum se prezintă, este u 
cumedie deosebiţ de inteligentă, 
de spirituală şi de amuzaită. 

In ce priveşte fiiterpretarea, a 
fost cea corespunzătoare pentru 
o astfel de comedie. 

In orice vaz, bună: Vasilu .Bir- 
îie, Mișu “Fotino, Coty MHuciung, . 
Marcel Enescu, Ion 'Faliinu, cu 
alte cuvinte tot ce trebuia... 

Deasemenea d-na Siivia Yulda. 


-La care, evident, trebuiesc adăa- 


gaţi și ceilalți interpreţi: în pri: 
mul rând.d-ra Paula. Tudor, apui 
d-rele Eugenia Bamme, Angcia 
Mateescu, Mimi Udrea, Ancă. 
Balaban și d. C. irod. 

“Regia: Sică Alexandrescu, des. 
semenea bună şi adecuată. 

Decorurile d-lor CE:la Voinescu 
şi Vasiliu Folti, la fel, cu men- 
ţiunea, poate, că pentru un birou 
de întreprindere —: vorbesc de 
actul întâiu — decorul: par'că 
prea €... „modernist“, prea stili- 
zat în chip de bar, pentru a sc- 
mâna a sediu de bancă sau ce 
este.. 

Altfel, însă, decorurile fru- 
moase. . E 

In conciuzie, luat in totul, sper- 
tacolul este ușor, dar plăcut și 
amuzant. 


"ALEXANDRU DRAGHICI 


ECO 


A. DE HERZ 


Doar opt ani de zile au trecut 
dea moartea lui A. de Herz şi 
uitarea a biruit până şi inimile 
celor cari se legase să nu-l uite 
niciodată, 

Parcă îi and: „Uitarea ta şi a 
operei tale-va fi străină de noi, 
iubite Herz“... 

Erau „bunii prieteni“ ai „ba- 
ronului“ cari plângeau 1 groapa 
prodspăt deschisă a autoru:ui 
„Omului de Zăpadă“..., nu atât 
pierderea unui om, ci mai ales 
pierderea unui sprijin sau — și 
mai mult — pierderea unei prie- 
tenii generoase. 

Dar, ce vreţi ?... „grijile“ vieţii 
au stabilit la acești „buni prie- 
teni“ ai dispărutului, cu totul 
alte porunei, încât pentru dra- 
gostea gospodăriei „casselor“ de 
bilcte sau alte asemănătoare gos- 
podării „teatrale“ au uitat și pe 
Jeiz, ana uitat şi de obligatia 
de-a reactualiza ceva, ceva, din 
ceeace Herz a dăruit artei dra- 
matice. 


Să sperăm că dacă cei „apro- 
piați* l-au uitat pe autorul 
„Paianjenului“, să-l regăsească 
totuşi în respectul unei lumi care 
cere o întâlnire pe afişele de 
teatru a numelui de A. de Herz... 


„SPAIMA“... 


Uneori, „vedetele” capătă o- 
dişnuința de a-și „2druncâna” 
sănătatea la momente prielnice 
oricărui răsfăţ, ca să obțină un 
interes de public pe care până 
atunci „talenmul” mu l-a putui 
determina, 

E în sistemul acesta nu uumai 
un curaj de-a inventa boala pe 
care alt leac decât indiferența 
generală, nu-l tămădueşte, dar 
mai este și altceva. E un mijloc 
comod de-a se lepăda de obliga- 
țiunile unui contract, pe care — 
până atunci — l-a „vânat” pur 
şi simplu. 

Dar cum în toate cele scrise 
reazimul oricărei afirmații e pre- 
cizarea, să respectăm deci aceas- 
tă obligaţie și să fim preciși: 

Interpreta principală din „Ro- 
manţa”, sfătuită — sau nu — de 
doctori, a trebuit să întrerupă 
seria de spectacole. 

Era doar în interesul unei le- 
gitime cauze, pentru care chiar 
şi intenția de-a fi altceva pă- 
lea ruşinată. 

Ori ce se întâmplă?!.., 

Spectacolului din Capitală îi 
urma turneul în toată țara. Și 
tocmai acesta era amenințat să 
rateze, 


Atunci directorul teatrului şi-a 
luat măsuri, întervenind cu toată 
căldura pe lângă una din actri- 
țele de mare talent ale primei 
scene, cure solicitată cu atâta în- 
sistență a acceptat. 

Ba, se obținuse şi aprobarea 
oficială, 

Când a auzit însă „vedeta“ de 


"această schimbare, care pentru 


domnia sa însemna — cu drept 
cuvânt — o desminţire a aţirma- 
țiilor «elor cari o socoteau Sarah 
Bernard, nimie nu i-a lipsit să-și 
găsească. în ascunsa sa sănătate 
o rezistență de... prestigiu, și a 
plecat în turneu. 

Spaima pe care o provoacă azi 
elementele Teatrului Naţional, 
celor dela teatrele particulare 
care se abat de!a îndatoriri, con- 
stitue temeiul unei . apropiate 
schimbări de obiceiuri în viața 
teatrală, și ca atare un 'drept 
motiv de a-l menţiona atei. 


„STEAUA“, ARIE i 


Aţi văzut ?... Un nume a atras 
alte 4—5, cu stabilită identitate, 
şi —parte din ete — cu veche 
circulație. în ale scrisuhu, încât 








zărim nici pe Denise Grey... 
Așa dar, ne ducem la cinema- 
tograf, unde rulează o come= 
die cu titlu cifrat şi atrăgător, 
festonată împrejurul unui miez 
semi-sentimental, semi-juridic, 
semi-monden,  semi-fabulistic, 
semi=distractiv, semi- parisian, 
etc. 

Și vedem şi auzim că o pe- 
reche de provinciali cumseca= 
de își amiversează un sfert de 
vewc de căsătorie, (care, în vo” 
cabularul dânşilor se traduce 
cu fericire, deoarece d-na n'a 
aflat că iubita fiului ei este 
fivoa botanică a d-lui şi d-l nu 
ştie că fiul său legitim și unic 
nu este decât reminiscența vie 
a popasului d-nei într'o staţiu- 
ne balneară oarecare), dăruin- 
du-şi câini mori, cât viţeii şi 
oferind amicilor o masă cu 
discursuri. Drama o deslănţuie 
avocatul casei, tinerii coboară 
de pe acoperiș (unde, ca şi mâ- 
țele, se întâlneau de predilec-. 
ție), se sinucid, pe urmă plea- 
că la Paris, împreună cu ani- 
versanții, ca să-şi verifice fra- 
ternitatea în prezența ușurate- 
cei Margueritte, (autoarea ju- 
nei copile), o surprind pe a- 
ceasta pozând ă la M-me RE- 
camier, unui piator expozant 


la Salonul Oficial, se agită şi 
înfine, lămuriți asupra trecu- 
tului părinţilor lor, se îmbră- 
țișează cu elamul logodnicilor 
şi (tout est bien qui finit bien) 
la același gest se dedau și soții, 
mulţumiţi că nora lor are, pe 
lângă un fizic plăcut, o zestre 
considerabilă: Intervenţiile mu- 
zicale ale lui Louis Sedrat, a- 
nunțate în fruntea pomelnicu- 
lui — cortină, Sunt gâtuite 
dela primele afirmări, astfel 
încât, când să me spunem: 
„uite-le“, ia-le de unde nu-s. 
(Regizorul filmului de mai deu- 
năzi, „Bolero“, a fost mult 
mai abil: a proptit întreaga 
demonstrație pe melodia lui 
Ravel, spre a constrânge spec- 
tatorii întâi la neadormire, a- 
poi lb țimere de minte și în- 
sfârșit la minimum de comen- 
torii neplăcute. Râsul, provo- 
cat pe alocuri de hazul altora, 
mărturisim să ne fi fost mai 
mult milos decât sincer. 


REGAL: „CONTE ȘI CHEL- 
NER“. 


O înscenare îngrijită, valo- 
rează cât două şi scuză mij- 
loacele dramatice ale actorilor 
nevoiţi să dialogheze mai mult 


vonfuzia ce lăsa să persiste, tin- 
dea să împartă meritul cuvenit 
doar unuia, la patru-cinci inşi. 

Păi; asta e areptate ?.. 

Bme că a venit autorul adevă- 
rat şi a spus: „eu sunt tatăl ste- 
lei fără nume“. Şi deabea atunci 
ceilaiți sau „grăbit“ să spună : 
„nu suntem noi cei cu steaua“ 

Dar fiindcă echivocul ăsta a 
luaţ sfârşit, ne întrebăm: dece 
această nejustifieată prudenţă la 
autor ?... : 

O piesă de teatru nu capătă 
totdeauna garanţia unui succes 
dacă numele autorului se ascun- 
de iscusit într'o meșteșugită pu- 
blicitate şi nu-şi menţine nici 
prestigiul ca valoare artistică -— 
dacă piesa 'o are — când e sem- 
nată cu nume de împrumutat, 

Numele adevărat ld o piesă de 
teatru e ca giru. pe o poliţă. cu 
mscuri. 

E bună, merge; nu e bună, 
cade şi atunci tragi consecinţele. 

Dar le tragi pe față; intrun- 
tând riscurile. 

Nu așa, ca să te dai la o parte 
spunând că e... semnătura falsă. 


PORTRET... 


Să nu ni-i inchipuim altfel de- 
cât aşa : tineri cu faţa suptă, cu 
sau fără ochelari, biazaţi, pur- 
tând în mâua stângă un vrat de 

E Y 
Pi 





MEMENTO 
CINEMATO SRAtE 


SCALA : Intre două Jjemei si 
jurnal, | 

REGAL: Conte şi chelner, și 
jurnal, 

VICTORIA; Buze însângerate, 
jurnal, şi balet. 

ELYSEE: Venera oarbă, jurnal 
şi trupă. 

VOLTA  BUZEȘTI: Friedman 
Bach, jurnal şi revistă. 

ROMA: Noaptea fantastică, jur- 
mal şi trupă. 

CARMEN SYLVA : Contele de 
Monte Cristo (II), jurnal și 
trupă. 








reviste iar între buze o scobitoa- 
re drept vârf de... „spadă, 

Aceștia sunt aşa zişii „autori 
dramatici“. : 

Cu piese scrise Sau nu, Mau 
decât mărturia propri€i lor va- 
lori că sunt mai talentaţi decât 
Mihai Sorbul şi Camil Petrescu, 
încât auzindu-i păcătueşti prin a 
mu-i opri să-ţi mai vorbească. | 

In fiecare dimineață. se scoală 
cu un subiect mare de piesă şi 
până la prâiz are grija să trea- 
că pela prieteni dim redacţiile 
unor Ziare ca Să-i roage: „ahun- 
ță-mă“ la rubrica teatrală că am 
terminaţ e piesă cu titlul: „lm- 
broboditul“ şi că mi-a şi pri- 
mit-o directorul cutare“. 

Şi în adevăr, a doua ;; apare 
informaţia. | 

De multe ori se anunţă că sa 
fixat şi premiera, când piesa nici 
măcar nu € serisă. : 

Cuhoşteam până acum trei 
categorii de autori dramatici: 
amiori jucaţi, autori primiți şi 
nejucaţi şi autori respinşi. 

Azi s'a născut a patra catega- 
rie:  „dutori dramatici“ închi- 
puiţi... 

Și trebue să recunoașteţi că e 
cea mai numeroasă categorie. 


AFIȘ... 


Teatrul Naţional are ca viiloa- 
re premiere; „Regele Lear” și 
piesa lui Octavian Goga, înti- 
tulaiă: „Domnul Notar”. 

Studio-ul are piesa d-lui Bo- 
din, intitulată „O păpuşe şi aite 
păcării”, având ca interpreți 
principali pe d-na Nataşa Ale- 
sandra şi d. Stroe Athanusiu, 
după care va urma „Fedora” în 
prelucrarea d-lui Dem. Theoddo- 
rescu, având în rolul titular pe 
d-na Maria Zimuaiceanu. 

Teatrul Radio a programat în 
mod excepțional pentru Dumi- 
nică 26 cor., la ora 1 seara, CO- 
media .,Conu Leonida Vânăto- 
ru”, avâad ca interpreţi prin- 
cipali p= d-ra Sonia Ciuceru și 
d-nii: Coco Demetrescu şi C 
Antoniu, dea Teatrul Naţional. 

Comcdia aveasta are orig.ma- 
litatea unei ronstrucţii alăturată 
cunoscutei tarse a lui Caragiale, 
„Conu Le.-'da față cu reac- 
țiunea”, 


1. M. LEHLIU 





Manijestări viitoare.  Bogă- 
ţia şi varietatea extraordinară 
ale actualei stagiuni muzicale 
sunt departe de a-și îi spus 
ultimul cuvânt. In afară de 
ultimele cinci concerte de mu- 
zică de cameră ale maestrului 
George Enescu, adevărate e- 
venimente în lumea românea- 
scă a concertului atât prin în- 
săși esența lor cât și prin cea- 
ce reprezintă în acţiunea de 
educare a marelui public, pe 
lângă concertul simfonic de 
muzică franceză, cu orchestra 
„Radio', sub conducerea d-lui 
Mircea Bârsan, cunoscutul mu- 
zician ieșan, pe lângă însem- 
natele concerte Hans von Ben- 
da — Victoria Milicescu — >r- 
chestra de cameră din Beriin 
şi mult aşteptatul recital Vio: 
rica Ursuleac-Klemens Kraiss 
interesante  proecte muzicale 





decât ar .fi reclamat ocazia ori 
să-şi prelungească  surâsurile 
până la wrechi. Afişul mare 
dreptate: Robert Wendler (in- 
terpretat de distinsul şi deco- 
vativul Albert Matterstock), nu 
este conte, ci neam din nea- 
mail umui mare și cumsecade 
hotelier, Meseria de chelner v 
îmbrățișează ca exerciţiu pen- 
tru 'viitoarale-i răspunderi și 
îl scade în frumoşii ochi ai Ca- 
! rolei Hăhn, (o domnişoară lu- 
i woasă și o teacă înfumurată), 
| care se înamorase de el din 
i prima clipă a neașteplatei lor 
: întâllmiri în ploaie și noapte. 
După nenumărate peripeții, 
reconsimte să se mărite cu ei 
dar continuă să-l păstreze la 
o respectabilă distanță, până 
câmd îi descopere veritabila 
ocupaţie de proprietar şi ren- 
tier. Și de o parte şi de cea- 
baltă: fizic plăcut, siluetă îm- 
pecabilă, inteligență suficienti. 

Ceiace a tulburat armonia 
spectacolului sa redus la nă: 
vălirea fanfarei, dim fericire, 
suprapusă pe sfârșit şi la apu- 
riția unui pekinez, care a ocu- 
pat exclusiv și neîntemeiat, 
ecranul, vreme de câteva pel- 
reloase momente, Fiindcă se 
ştia venit la „comedie“, publi- 
cul s'a distrat şi ocum, din 
toată inima, hohotind ca la 
Stan şi Bram. 

Privirea generală a înmegis- 
vrat o realizare izbutită şi — 
ceiace se întâmplă rar în cer- 
cul cinematografiilor germane, 
— agreabilă, 


COCA FARAGO 





sunt în curs de realizare, fă- 
găduind un sfârşit ae stagiune 
demn de desfășurarea ei de 
până acum. i 

„Filarmonica“ va mai da 
încă o serie de concerte în a-: 
bonament, re această dată pro- 
babil un grup de șeapte con- 
certe, ultimul sub bagheta lui 
Hermann Abendroth. 

Marele violonist german 
Schneigerhann, așteptat tot la 
„Filarmonica“ şi în recital, 
virtuosul român al vioarei Vir- 
gii Pop, ale cărui recente mar: 
succese în Suedia, Finlanda şi 
Germania l-au impus drept 
unul din cei mii buni tineri 
violonişti europeni. 

D-nii Alfred Alessandrescu, 
Rogalski,  Silvesiri, dirijori, 
d-ra Victoria Milicescu-Seh- 
miedigen, d-ra Madeleine Co- 
corăscu, d-nii Jianu şi Nistor, 
care va interpreta concertul 
pentru corn și orchestră de 
Richard Strauss vor figura, a- 
lături de alţi dirijori şi solişti, 
in cele șeapte concerte ale „Fi- 
larmonicei'“, 

Se studiază și posibilitatea, 
în urma triumfului excepţio- 
nal cbţinut, de noi concerte 
simfonice a: Herbert von Kă- 
rajan, îhiar în decursul aceste 
stagiuni. 

Un concert simfonie extra- 
ordinar va fi dat în curând şi 
de noua și destoinica orches- 
tră a „Operei Române“ care: 
va executa sub bagheta maâs- “ 
iruiui Perlea. o considerabilă 
lucrare românească, „Patimile 
Domnului“ mare oratoriu de 
Paul Constantinescu. 

Este așteptată și interpreta- 
rea în primă audiție a concer- 
tului pentru vioară şi orches- 
tră de Ionei Perlea, compozi- 
ție aflată astăzi atât în mâi- 
nile maestrului George Enescu 
cât și în ale d-lui Sandu Albu. - 

In sfârşit, atât „Opera Ro- . 
mână“ cât şi orchestra „Filar- 
monica“ vor întreprinde către 
sfârșitul stagiunii tumee de o 
neobicinuit de largă extensiu- 
ne prin ţară, răspunzând unei . 
acute cerinţe culturale româ- 
neşti și eventual și în străină- 
tate. i D 

Sunt câteva din datele ce 
încep a se fixa în domeniul 
certitudinii şi care dovedesc 
împreună cu manifestările de 
până acum ale anului intensi- 
ficarea și adâncirea mișcării 
noastre muzicale şi croirea tot 
mai temeinică a unui drum 
către o viaţă și cultură muzi- 
cală de însemnătate europeană. ... 


ROMEO ALEXANDRISCU 


aia 20 Martie 1944 








Despre invingători şi invinşi, 
despre ingâmfare şi altceva... 


(Urmare din pag. 1-2) 


Faptul ca înir'o dispută ne vedem siliți a 
ne recunoaşte înfrângerea, nu trebuie să ne 
diapere. Adversarului îi revine meritul argu- 
mentaţiei. Nouă ne rămâne  superivritutea 
curacterului. Sau mai precis: umanitatea con- 
cesiei. 

Dăinuie printre moi o falsă credinţă că o- 
mul care s'a grăbit „a închide gura celui- 
lait”, prin o seamă de procedee și „lovituri” 
ce nu mai îngăduie „replică, este un om 
deadreptul superior. In ce constă această 
„superiovitate”? mă întreb. 

Şi azi îmi e trează în amântire „allura” de 
cocoș invincibil cu Care un oarecare ins şi-a 
bravat prietenul, la svârșitul unei dispute 
verbale: — „Ei! mai spune ceva dacă poți, 
Mai zii ceva dacă te ţin curelele”... Firește, 
amicul nu mai avea ce să zică. S'a resemnat 
recunoscându-și înfrângerea, neputința de-a 
continua o discuție care până la un anumit 
punct începuse să-l pasioneze, dar pe chipul 
lui am surprins ceva ce n'am putut observa 
pe figura celuilalt: un surâs, Un fin surâs de 
conveniență și discretă compasiune, care însă 
pentru mine mărturisea o netă superioritate 
de caructer. 

Dacă ni sa demonstrat că există o medio- 
critate u culmilor spirituale — de ce war 
exista şi una u învingătorilor? Căci nimeni, 
nici chiar logica nu ne învață că adevărul nu 
podle fi de mai multe feluri. Depinde de 
punctul de vedere din care îl priveşti, de fe- 
dul cum vrei „să-l iei”. 

Cei care cred că adevărurile se creiază, 
fac o eroare. Advărurile nu se creiază, ci nu- 
mai se descopere. De ce n'am admite, prin 
urmare, că fiecare om are dreptate în felul 
li ? 

În ce mă privește, n'am ţinut niciodată să 
fiu un. apologet al credinței că „opinia este 
de partea celui tare”, deşi aceasta și numai 
acesta pare a fi adevărul. Față de un învin= 
vâtor, indiferent în ce domenii de activitate 
şi-ar dovedi preponderanța, nu pot aven de 
cât admiraţiv, respect sau cel mult teamă. 
De cel învins mă simi însă atașat. Dur nu 
pentrucă î-aşi împărtăşi într'un fel sau altul 
punctul de vedere pe care l-a susținut, şi 
care l-a obligat să închine steagul, ci pentru- 
că aşa îmi dictează m e inima. 

Veţi obiecta însă : aceasta dovedește slă- 
biciune, abstențiune, mobilitate în aprecieri... 
Ei şi? | 

Prefer de o mie de ori să mi se spună că 
sunt un mediocru dar um mediocru cumse- 
vada, decât un măre îngâmţat. Mediocritatea 
prin voință şi persuasiune se poate remedia. 
Ingâmfarea însă e orgamică. 

Poate că unaă din motivele cari mă fac să 
lvec adesea de partea celor învinşi, este toc- 
mai acesta : că supremuția. sau conștiința a- 
eestei supremaţii include în mod jatal și o 
oarecare cantitate de îngânfare. 

Din fira mea sunt un. om potolit, modest. și. 
cuviincios, dar asta nu mă împiedică să de- 
vin un on irascibil, violent și cătător de 
ceartă. Mobilitate de caracter? Spirit negati- 
pisi? Inconsecvenţă ? Nu știu, maşi îndrăsni 
să-mi fac radiograția sufletului, Doar un lu- 
ceru niuemi pot refuza: că acolo unde simt bă- 
tând vântul unei cât de mici înfumurări, eu 
devin dușmanul ei din ofichu. Și ies în arenă. 
Protuc, lovesc, devin meschin și rup cu 
dinții, cu riscul de-a mi se cresta în obraz 
insemnele inconsecvenței sau ale carenței de 
caracter. 

Cânui deunăzi, pe neuşteptale, la un ceas 
nepotrivit confesiunilor, pvietenul P. mi-a 
deschis uşa să-mi spună că se simte reval- 
tat din pricina unei campanii de presă ce ste 
duce în moa sistemubhe şi nedrept împotriva 
ui, i-am răspuns: — „Dacă ești convius că 
uceustă campanie este nedreaptiă, faptul mt 
trebue să te mâhnească, ci dimpotrivă: să ie 
bucure, să-ți dea conștiința superiorității ta- 
le”. Nu ma înțeles imediat, probabil fiind- 
că mi-a luat vorbele în glună. Dar după 
două zile a revenit să-mi spună că aveam 
dreptate. Și de atunci, parcă, am devenit mai 
intimi de cum eram în realitate. 

* 

incontestabil că scopul acestor rânduri nu 
este de-a vă convinge să renunțaţi, în viitor, 
ta ambiția de-a vă şti un învingător... Ar fi 
împorriva legilor nescrise ale uaturii şi mi-ar 
atrage, pe bună dreptate, hula. tuturor ace- 
tora ce susțin teoria „imegalității oamenilor” 
pe pământ. Intenţia mea, nevinovată în fond, 





- stă în faptul că se socot 


este doar să vă fac a înţelege că nu este în- 
găduit a ne culca pe laurii victoriei, că nu 
este omenese — și mai ales creștinese — să 
ne aplecăm asupra noastră pentru a ne au- 
ioiluziona, pentru a ne nutri în tot momen- 
tul din voluptatea izbânzilor repurtate în 
dauna semenilor noștri. 

Ştiu că îngâmfarea și metoda întimidării 
sunt cheile cele mai sigure ale succesului în 
viață, dâr din respect faţă de comandamen- 
tele superoiare ale spiritului, acestor „meto- 
de” eu le opun înţelegerea, modestia, buna 
cuviință. şi duhul blândeţii. 

La ce-mi folosește mie să mă știu un în- 
gâmfat, să-mi văd oglindită această îngârmn- 
fare în câțiva practiciani ai lipsei de obraz, 
cari — evident ! — tocmai prin faptul că mă 
consideră rupt din aceiaşi „ștofă” cu ei, 
mă vor „aprecia și „susține” în orice îm- 
prejurare a vieţii (şi doar e atât de ușor — 
bineînțeles dacă vrei — să-ți întocmeşti 0 
astfel de „linie” !) când milioane de oameni 
mă vor disprețui în sinea lor — dar fără să 
mi-o spună ? 

Adevărata tragedie a îngâmfaţilor nu con- 
„superiori” celor 
din jurul lor — ci în acela că ei îşi fac pă- 
reri cu totul greșite despre judecata. celor 
cu curi vim în contact — şi anume că oame- 
nii de bun simţ sunt inofensivi, sunt făcuţi 
dințrum metal inferior și sunt prea orbi 
(sau mai de grabă prea bine crescuţi) ca să 
le vadă această „eclatantă” îngâmțare. 

Wu voiu arăta în ce constă „superiorita- 
tea” celor câţiva pe care nici cu prăjina nu 
ie poți ajunge lu nas — dar voiu spune în 
schinib că în fața nebunului (respectiv a în- 
jatuării agresive) şi Dumnezeu sa dat ln 0 
parte, Găsind deci calea liberă, grandoma- 
nul are toate motivele să se socoată un „in- 
vincibib”, (Oare câinele care latră nuieși în- 
chipue că automobilul fuge de jrica lui ?). 

Fireşte, îm toată această poveste numa: 
natura este de vină. Din lene ori poate distra- 
(ă, ea a pierdut din vedere să-i facă pe toți 
oamenii egali unul față de altul. Și dacă nui 
reușit să statornicească acea lege a egalității, 
ca are totuși o scuză: scuza de-a fi născocit 
evoluția speciilor. Adică posibilitatea pe 
care a dat-o tuturor viefuitoarelor de pe pă 
mânt (ntre cari, fatal, întră și animalul a- 
lia ridicat în două labe) de-a se organiza, 
de-a se desăvârși prin scurgerea firească a 
marelui Cronos, j 

Dar ucum o întrebare; ce s'ar fi ales din 
instinctul de conservare a speciilor — dacă 
natura mar fi dat Prostiei îngâmfarea și am- 
biția de-a parveni cu orice preț — ca unice- 
le ei arme de luptă și apărare? Fiindcă omul 
de bun simţ, omul evoluat, omul cu adevărat 
superior nare nevoie de astfel de arme. In- 
teligența îi ajunge să se strecoare în viață, 
să-și facă un loc sub soare — şi prin aceasta 
să-şi asigure conservarea și —. deci — per- 
petuarea speciei, Ă 

Să. recunoaștem, însă, că cei cari proțită 
mai mult de bunurile vieții, sunt tocmai în- 
fumurații despre care vorbeam. Dar ce im- 
portanță pot aven aceste așa zise „bunuri” 
în ochii umui „nebun înțelept” ca Diogene ? 
Mi se pare că e! este acel smintit, acel mare 
cinic care trecând odată printr'o piață pu- 
blică unde se aflau mai multe odoare și scu- 
le de preţ, s'a oprit să exclame plin de-o 
compătimitoare admiraţie: „Ah! iată ce hu- 
cruri frumoase care mie nu-mi trebuesc”.. 

Ra x 

Oricât de neseriouse, de superficiale ar pă= 
rea cuvintele de mai sus, ele ou totuși un 
merit: acelă de-a fi fost scrise după îndem- 
nurile inimii, 

Cât privește problemu învingătorilor pe 
jumătate învinși, consider că o revenire a- 
supra ei nu și-ur mai avea rost. Imi place 
(şi de ce mi-aşi face din dsta o taină?) să mă 
ridic până la fruntea „zeilor”, pentru a le 
căuta în creștetul capului și u le pătrun- 
de taina celor patru fire de aur care le între- 
ține — vremelnic --- nimbul de mari învin= 
pători, dar nu uit că inima mea a rămas ceva 
mai jos, ceva mult mai jos decât mărul lui 
Ada, lângă inima și tristeţea celor învinşi... 

„Spune-mi tu pasăre care sbori, și tu șar- 
pe teninus care te târăşti, și tu cerbule care 
te împiedici în trufia coarnelor iale, de ce nu 
poate ochiul meu să vă îndrăgească deopo= 
trivă ? 


LIVIU BRATOLOVEANU 





/lelodia umbrelor 


În mine arde soarele trecut, 


Cu zâmbet vechiu, de palidă magic... e 
Svâcnind prin răni cu-apxinderea pustie 


Acorduri grave, ani? mau durut, 


Convulsii vaste, cu miraj sublim, “+7 
Mă 'mping măreț, spre lumi însingurate. 


O, cine ştie cât o să iubim 
Tăcerile atât de'nirigurate! 


Și cine ştie, ochi deschişi de seri, 


De-oiu mai purta spre stele ostenite.. 


Mă'ncure pe creste, printre adieri 


Şi tremur lung, pe raze nesfârşite.., 


Şi cine ştie umerii de vis, 


De vor mai şti, trecute mâini să-i prindă. 
Doar umbra vieţii care m'a trimis, 
S'o strecura ca fumul prin oglindă. 


Se şterg în aburi albe tresăriri 


Și mâini subţiri de-atingere felină. 
Un fir de muzici, dus de împletiri, 


Prin orele ce nu se mai anină. 


N'or mai rămâne prin sbătute vremi, 
Nici scame dulci de vis şi amintire. 

Nici glas cu svonuri, noaptea să mă chemi, 
-Nici şolduri moi, cu basme de iubire 


Tot ceru-albastru va muri pierdut 


În ochii reci ca besnele jilave, 
Luceferi limpezi, fărâmaţi în lut, 
"Vor putrezi prin bălțile puhave. 


I! adun în treacăt, iar seara stau să-l desleg 


Din inimi frânte, care-or înegri 


..! 


"au învins în viaţă, 





NOTE 


COPILARIA CU UMBRE 
se numeşte ediția a treia a 
romanului MONSTRUL pe 
care d. Dan Petraşinca o 
publică la „Cultura Ro- 
mânească” (1944). 

„Acest roman, — serie d. 
Dan Petraşincu la pagina 
1 a volumului, — a apărut, 
în prima şi a doua ediţie, cu 
țtitiul: MONSTRUL.  Intâia 
ediție, apărută în  Decem- 
brie 1937, la ed. „Naţională- 
Ciornei”, s'a epuizat în trei 
săptămâni. A doua ediţie, 
revăzută, apare la începu- 
tul 1938, în aceeasi  editu- 
ră. Ediţia a treia, de faţă, 
cu titlul COPILARIA CU 
UMBRE — care este şi ră- 
mâne cel definitiv —e o 
versiune absolut nouă, în 
cadrul acţiunii de  revizui- 
re a stilului începută odată 
cu volumul de nuvele 0O- 
MUL ȘI FIARA. Vaţa lui 
Emil Dinescu, cititorul o 
va găsi continuată în al 
treilea volum al ciclului în 
pregătire: OAMENI SUB 
VREMURI („Viaţa ne-a tră- 
dat”). 

Proza literară cu care 
ne-a obicinuit nuvelistul și 
romancierul Dan Petraşin- 
cu se găseşte, fără îndoială, 
la nivelul prozei literare ro- 
mâneşii actuale celei mai 
bune. Si, totuşi, d. Dan Pe- 


trașşincu nu sa împiedicat 
niciodată de meandrele sti- 
lisțice ale scrisului.  Ceeace 
i-a interesat, au fost, înain- 
te de toate, cadenţele vieții. 
Faptul că autorul se revi- 


zuește dând, — „în cadrul 
acţiunii de revizuire a sti- 
tului“  —  versuni absolut 
noi ale volumelor d-sale, 
constituie, de astădată, o a- 
plecare asupra  calităţiior 
propriu zise ale scrisului. 
Ori, acest lucru e semnul 
unei maturităţi pe care 
prea puţini o cunosc cu a- 
devărat. . 


PRESA 


Institutul de arte giatice şi 
Editură 'al d-lor Profesor 
Dan Smântânescu şi Dumi- 
tru Andreescu a înțeles să-și 
înceapă activitatea tipărind 
opere inspirate din viaţa 
marilor personalităţi ale o- 


menirii care, prin însușirile 


şi puterea caracterului lor, 
contri- 
buind îa progresul umani- 
făţii. Editura Presa e o rea- 
lizare românească, stăpâni- 
tă de ideia de a spori patri- 
moniul cultural al ţării. 


. Prima carte pe care o lan- 


sează Presa este SAVONA- 
ROLA PROFETUL DESAR- 
MAT AL RENAȘTERII de 
d. N. Vlădulescu. E o carte 
de credinţă și eroism cum 
numai puține an fost scrise 
la noi în ultima vreme. -D. 


Vlădulescu e un deplin stă-: 


pânitor al documentului is- 
toric și un scriitor dotat cu 
rare calităţi. 

In Editura Presa vor mai 
apare, în  curânți:  Magre, 
Messalina (trad. de 1. Gr. 
Perieţeanu), H. Corne, Ri- 
chelieu, . Eminenţa cenușie 
trad. de prof. D. Smântâ- 
nescu) şi Dan Smântâne- 
scu, Cinstita viaţă a eroni- 
carului Ion Neculce. 


CREPUSCUL  INTIM 


culegerea postumă de poe- 
me ale mult regretatului 





Eram student când l-ain cunoscut. 


Căutam de zor o cumeră mobilată în 


UNIVERSUL LITERAR 


bun și biagin, 


Dumitru Olariu cuprinde 
numai cincisprezece bucăţi, 
dară fiecare o culme de 
simțire umană și împiinire 
formală. Desigur Dumitru 
Olariu nu a scris nici un 
rând ca să fie pe placul cu- 
tărei sau cutărei alteia din- 
tre școli literare, Cântecul 
lui e cântec autentic, cald, 
viu, visător, romantic, cân- 
tecul de totdeauna al tutu- 
ror cântăreților născuţi. 
CREPUSCUL INTIM, cartea 
cu poeme apărut, postum. 
in Colecţia. „Litoral” din 
Constanta (1913) e împo- 
dobită cu gravuri de C. 
Grosu şi prefațată cu „o în- 
făţișare a poetului” de ioan 
Micu. 


D-l C. D, PAPASTATE, 


publică, — (Craiovu, 1924) — un 
împozant volum de versuri citi 
Htlu oarecum blagian TREPTE, 
Apărută în condiţii tehnice ex- 
cepționule, TREPTE-le dlui CC. 


D. Papastate : cuceresc atenția 
cetitorului prin simetriile cla- 
sicizante ale versului clar și 


îmsorit. Vom revem. 


EMINESCU POETA DI NOI 
TUTTI 


se numește conterinţa a-lui 
Pietro Gerbore ţinată la 
Facultatea de Teologie din 
Cernăuţi în ziua de 25 Mai 
1943 şi apărută apoi în Bu- 
cureşti dimpreună cu tra- 
ducerea în limba ital'ană, 
a Epigonilor, a Cugetărilor 
Sărmanului Dionis şi a Scsi- 
sorilor întâia și a patra. 


MELANIA LIVADA 


entuziasta cunoscătoare a 
filosofiei d-lui Lucian Bla- 
ga, ne trimite un studiu 
care, până a fi văzut lumina 
tiparului, a trecut prin tot 
telul de vămi. Studiul se 
intitulează „Lucian Blaga, 
comentari la o discuţie fila- 


RN licee ) i A 
“ ii Pe „ofrtae 


sofică” (Sibiu, Edi. „Dacia 
Traiană” 1944). Melania Li- 
vadă intervine, prin aces. 
studiu, într'o discuţie la ca- 
re noi nu am putut parti- 
cipa. 


REVISTA 
REGALE 


FUNDAȚIILOR 


& apărui cu ummătovul 
pe lunga Martie 1944: Ovidiu 
Papadima, Romanul orașului 
românesc, Lucian Blaga, Mi- 
tul creațiunii (traducere); Ti. 
tru Dumitr.u, Niobe; V, Voi- 
cu-escu,  Oracole; Th. Capi- 
dat, Ch?istea Geagea; Gr. 'Tău- 
şan, Un om modern în sec, XVI: 
Evasm din Rotterdam; : Ion 
Funzetti, Din ciclul Dianei; 
Gg. K Schultze, Date vechi şi 
noi asupra petrolului; $ Jezn 
Part, Mărturisiri; Mag. Miller- 
Verghi, Altă lumină; Virgil 
Huzum, Vessuri, Al T. Sta= 
matiaa, Viziuni și imagini; GC. 
Noica, Idealism contra  ideatis- 


Suna? 


mului; Iulian Vesper, Aglaia; 





liste cu snaturitatea chibzuită a omului 
dela care am învățat 














D. Caracostea, Forme de  criti- 
că;  V. Mihordea, Poetul Grigo- 
re Alexandrescu la comisia cen- 
trală din Focșani; Petru Co- 
marnescu, Lucrări româneşti 
fie filosoţie; Octav Șuluţiu, Pe 
margini de cărți; Adrian Mari- 
no, Paul Morand și o problemă 
modernă; Al. Piru, Octav Botez; 





Teodor Ionescu, Fişe pentru vu 
istorie a Literaturii din Dobro- 
gea; George Baiculescu, Croni- 
ca Bibliografică; Note semnate 
de: Gh. Bulgăr, C. Săndulescu, 


1. C. Chiţimia, Aug. N, Pop, 
Florea Stănculescu, 1. Şiugariu, 
Nice, Albu, Nestor Cumarimo, 


Vasile Vasilache, 1, D. Mirea, 
Radu Voicutescu, 1.  Zugrăves= 
cu şi N. Șauta, 


D. ION MUNTEANU 


semnează al doilea roman, înti- 
tuiat „Ne caută pământul“, apă- 
rui în editura „Cugetarea“, 

Numai pe jumălate acţiunea 
din nout roman evadează „in ni 
diul zbuciumat al metropolei, 
pentru ca, apoi, să fic plasată, în 
bună parte, într'un cadru rural. 

Autorul se dovedește a fi un 
periect cunoscător al vieţii de 
inaite zilele a statui, şi. mai mal, 
noua lucrare cupr'nde pagini des- 
cript've și de analiză cu adevă- 
rat minunate. - 





In asenţă, noul roman tratează 
clasicul aniogonism dintre viaţa 
de saţ și acea de oraş, rezalvân- 
da-l prin soluția întoarcerii la 
glia părăsită, 

„Ne caută pământul“, consacră 
cu adevărat pe a, lon Munteanu 
in rândul romancierilor. 
litatea complexă a omului?. 


ROMANUL „OLIVER TWIST”... 


„al autorului lui David Cop- 
periield, a apărut — zilele ace- 


tea — într'o admirabilă tradu- 
cere, în editura Gorjan, 
Oliver Twist  egalcază ro= 


manul Davia Coopertfield în îru- 
museţea istorisirii şi a împreju= 
răriior întățişaie, ca şi în măe- 
stria povestirii. 

Oliver Twist însă, este şi 
un roman care răsfrânge mult 
humor, acel humor sănă os, pe 
care numai cititorii Clubului 
Pickwick l-au putut gusta, cu 
udevărat. 


SUFLETUL TRANSILVAN. 


„își află adânc pcou în mo- 
manvl tinerei scriitoare Galia 
Henogariu, apărut de curâna în 
editura Gorjan şi intitulat: Alexă 
A. Boldaşului, 

Dintr'o complexă prehestrare 
interioară, care mu stânjenește 
însă în niciun chip, autorul du- 
reară inedite decoruri, de» 
plastică tuminoasă, care amin- 
toște de itablourile lui Traian 
Bilţiu-Dămcuș,  maramureșanul 
şi de încrustările: în lemn ale 
lui 'Nicotae Brană. Satul Lan- 
crăm se închipue în paginile ro- 
manului, cu o putere de evocare 
deosebită. 

Personajele gin Alexă A. Bol- 
daşului sunţ vii, mai ales din 
pricina sevei cu puteri magice 
care le animă: sufletu! firii arde. 
lene, Sufletul ardelean e sur- 
prins în cartea Galiei Henega- 
riu, 


ION DRAGOSLAV 


tea, când ceasornicul lui de masă urma 
în cadență, alături de tocul neobosit. 


ELEGIE 


Plouă mărunt de şapte zile 

Și nu știm, suflete, ca vrem. 

Sunt reci, prea reci azi, gândurile, 
Ca să 'mpletim un cald poem, 


Cad întrebările și ploaia 
Izbindu-se ca un blestem. 

Ci visul, frânt, în veşted strai 
Incremenit pe-al vieţii ghem. 


De-am ști din care zări venim 
Și unde pașii ni s'or frânge, 
N'am mai simţi cum ne zidim 
In omenescul nostru sânge ? 


Ne-ar fi tristețea mai ușoară 
Şi ochii sbor de heruvim ? 
Nu ploaia, dragă, ne doboară, 
Ci gândul că îmbătrânim... 


LEONIDA SECREŢEANU 


Barcarolă 


Marea e calmă. În larg numai vântul 
Aduce miresme cu iarbă şi sare 
Răcoare pe ţărmuri și linişti, iar cântul 
Indrăgostiţilor duce sub vreme 

Arii vibrând ancorate în zare. 


Aproape de țărm portocalii 

Flutură mâini şi lumina o schimbă, 
Rămași departe dansează coralii, 

E vremea în care iubiții îşi plimbă 
Madone cu faţa din ev şi vitralii. 


RADU PĂTRĂȘCANU 
Alături de tine 
Sin tăcerea ce mă 'nconjoară multe 'nţeleg, 
Şi-mi ţes mereu din el, mulțimea mea de visuri. 


Cu tine-alături în murmur tainic de izvor 

Îţi împletesc poveste de drugoste și dor, 

In poala mea să-ţi plec capul drag cu păr de-argint 
Privindu-te 'n ochi să-mi oglindesc sufletul meu 
Vulcan aprins de tine, vulcan sbucnind mereu 

Să uit pentru 'ntodeauna c'am ştiut să mint. 


Şi 'ntr'un abis, de-ar fi să fiu cu tine doară, 
In bezna rece unde nici gândul nu mai zboară 
Acolo 'n noapte prin tine-aş vedea lumină, 

Şi dragostea noastră nestingherită-ar creşte. 
Iluzia-mi fierbinte visul o hrăneşte, 

Cum aștept dela tine, primul pas să vină. 


EMILIA GHEORGHIU 


NUȘA APREOTESEI, iată  —Femeea nepottită de-astă vară 
o scriitoare necunoscută încă,  Ce-amprăștiat mureasmă fune- 
: rară 


dară scriitoare care, judecând 
după materialul, — versuri şi 
proză, — pe care ni l-a trimis, 


De smirnă și tămâie 'n casa mea 
Presimt că o să-m! facă o'ntre= 


baze 
are toate şansele să figureze Cândva, cânt poate voiu uita, 
în rândul celor mai talentate “i e „de ea: 
dintre poetesele şi prozateare- Tu VC: Să iti tra aia 
le noastre. Manuscrisul de  șin ceasul câna mo luă ușor 
versuri se întitulează „Poem de mână 


biblie“, iară cel de proză „Cre- 
dința Ecaterinei“. 


D. CRISTIAN SÂRBU 


publică în co:ecția „Adonis” o 
nouă pachetă de versuri inti- 
tulată „Daruri pontru cocioa- 
be”, din care — pe lângă multe 
frumoase. bucăți cari îi: dau a- 
testatul de. veritabil poet — re- 
ținem această „Eiegie” “în care: 
dominant: e: sentimentul de re- 
semnare în fața morții închi- 
puită sub umbra :unci gaiante 
vânzătoare: 





De-a fi să dorm, să pâng sau - 
să petrec, , 
Supus şi palid ca turnat în ceară 
Va trebu: cu ea la drum să p.ec. 
Atunci un clopot va suna de= 


Doamne, s'a mutat de astă vară 
La mine: fără ssomot într'o scară - 
Când raza lunii mirosea afioare 


7 a pazite 

O umbră de femee străvezie Intâmpinâna cu giasul lui un 

O veche şi guiantă vânzăioare dre. = 

De liniște de cruci şi de sicrie, | 

2 î a. Ş x r 4 

Am căutat-o peste tot dar nu ştiu r eu trecut de mult de A ara 

In ce ungher i-o fi păcul mai : a | pai 
bine Nu voiu mai ști — nici auzi 

Să-şi pună scemantanee şi palui i cica 

Şi catastivul celor luaţi cu sine. Restul celorlalte bucăji sin 


placheta d-lui Cristian Sârbu 
se menţine pe linia unei calde 
şi comunicative simrcerități. 


O simt preveniă m fiecare ciipă 
Ș: ca o nevăzută 'niricoșare 

Se ţine scai de cugetele mele 
Şi-mi bagă versuri tristen ou- 


zunars, YV, JELERU 





geniul strălucitor peste veacuri. Din- 
tre contemporani, se simțea atras de 
Nicolae Iorga, de lumina acestui far că- 
lăuzitor,  Jăuritor de adevărată doc- 
trină naționalistă. 

Când se întâmplu să-l întâlnesc pe 
stradă, lon Dragosla» îmi apărea întrun... 
cadru din alte vremi. Cu iavaliera și 


București-ul de atunci şi întruna din 
zile, un tramvai cu cai sa oprit la sta- 
ţia terminus depe Calea Călărași. M'am 
dat jos la Roata Lumii, 

Casele prin partea locului erau mo- 
deste ca şi oumenii, iar punga unui 
student ținea strâns legat în băerile ei 
un modic peculiu, cu care plecasem de 
acasă, ca să-l am de cheltuială și să 
plătesc gazda pe o lună. 


Cu un frate al meu, azi decedat, şi - 


un prieten al lui care sta peste drum, am 
descins la Coana Sița Filipeanu, lu Nr. 
182. O bătrână evlavidasă, cu caream 
tocmit îndată odaia, pe văzute și pe 
plăcute. Făcea poate Coana Siţa parte 
din rândul oamenilor de ispravă ca și 
chiriașul găsit aici, scriitorul Ion Dra- 
golsav, încât nu u mai fost nevoe de 
ulte mărunţișuri de vorbe, datorite 
unOT asemenea împrejurări, 


lar zâmbetu-ţi discret cu mii de înţelesuri 
Privirea mea cu drag în ochii tăi se scaldă. 
Prin frunze vechi şi vreascuri de tristeţe, 
Când temntâlnesc adesea pe 'nsorita stradă, 
Doar toamnele, cu ploi vor despleti 
Noroaie dragi de râs şi tinerețe. 


FLORIN DUMITRANA 


Povestitorul moldovean locuia 0 ca- 
meră la mijloc, între o marchiză și 0- 
daia mea. Trecerea prin aceste încă- 
peri a fost la început, destul de timi- 
dă, dar cu vremea se transformase îh- 
tun plăcut popas, căci prietenia noas- 
tră se legase pe temeiul tinereţii idea- 


foarte mult ce însemnează viața și lup- 
ta pentru existență. 

Era un om săruc, sărac de tot, dar... 
optimist. Se citea însă, adeseori în su- 
fletul său, un soi de blazare și de ne- 
împăcare asupra aşezării lucrurilor 0- 
meneşti. il nemulțumea răutatea și 
cumpăna care se apleca pentru el de 
cealaltă parte a meritului și u drep- 
tăţii. Era un scriitor de vaste resurse 
populare şi poate că peregrinările dese, 
lpsurile şi singurătatea în care se a- 
fila, să fi ajutat la alcătuirea unui trai 
de permunentă boemă în. care se com» 
plicea. Când l-ai fi căutat în Bucu- 
reşti, zadarnic sperai să sosească dela 
Fălticeni, oraşul. lui de faștere şi de 
tradiţie ; nici chiar Coana Siţa nu știa 
multe să-ţi spună : când vine, cât Lip- 
sește, când pleacă și unde se află. Dour 
o bănuială vagă alerga spre Fălticeni. 
Sta locului numai câteva zile atât cât 
îi trebuia ca să poarte o servietă dol- 
dura cu duh popular. pela d'ferite re- 
viste, apoi. să se întoarcă să facă co- 
recturile și îndată să plece. 

Rareori l-am simțit prin camera mea 
când scria şi aceasta se întâmpla n0ap- 


IL auzeam .răsfoind sau rupând hârtii, 
poate manuscrise socotite de nici un 
folos. Orele dimineţii îl găseau dormind 
ca pe un copil, care își așeza căpătâiul 
unde se nimerea, 

Avea o fire mai ales sociabilă, însă 
condusă de bună cutiință şi de acel 
sentiment politicos de a stima pe con- 
vorbitor. Era potolit în discuţii şi aș 
putea spune că în acele cu caracter li- 
terar, tenace și neînduplecat, când pă- 
rerile nu se potriveau. Avea un cult 


pentru posteritate. Eminescu era pen- 
tru literatura și neamul românesc, 





pălăria lui garibaldiană, cu părul în ple- 
te negre și fața smeadă de copil îmbă- 
trânit, aveam impresia că omul acesta 
purta în servietă: cine știe ce doeumen- 
te hieratice, — o operă de ispășire pro- 
prie, ca Gheorghe Șincai, rătăcitor pe 
meleaguri care târziu l-au înțeles. 
Am stat amândoi la Couna Siţa Fili- 
peanu trei ani de zile încheiaţi, apo 
ne-am despărțit fiecare cu drumul şi cu 
idealurile lui. Din când în când, citeam 
prin gazete sau reviste slova sa suges- 
tivă de povestitor autentic, neinfluen- 
țat de nici o cultură sau școală străină. 
Privesc, azi, unul din volumele lui ti- 
părit în ediție populară, cu dedicația de 
sensibilă prietenie şi încerc să întorc 
înapoi anii de altă dată... Sed interea 
fugit irreparabile tempus!... 
Amintirile îmi înfăţişează un Jon 
Dragostuv cu totul apocriţ pentru vre- 
murile ncastre. Zadarnic vreau să-l-ac- 
tualizez! Povestitorul blând şi blajin a 
plecat de mult dintre noi cu opera sa 
undeva spre Moldova, —— anonim şi-mo- 
dest — de unde nu s'a mai întors. 


VALERIU PEIARSCU 











UNIVERSUL LITERAR 





Prietena mea dragă, 


Am căpătat cu mure bucurie şi mai repede ca 
oricând legătura telefonică şi am fost așa de 
încântiat de cele ce mi-ai spus, că tot drumul, 
până acasă num răspuns niciunui salut, nici- 
unei, vorbe cu care m'au întâmpinat cumoscuții. 
Mă gândesc acum, dorind să reconstituese ca- 
lea pe care am ajuns aici la masa de scris și nu 
pot fiza în minte decât două puncte precise: 
locul de plecare şi cel în care mă aflu îm clipa 
asta. 

Ciudat... 

Abia acum, o mărturisesc cu uimire, îmi dau 
seama cât de nemărginită e pantea automatis- 
melor în reacțiunile omului celui mai inteligent, 
nui... conștient. 

Foarte citdat ! 

Chiar atunci, când avem evidența unor con- 
vingeri de ne:tintit, taorăm cari sub ordinul por- 
nirilor înmăscute sau me îndoim, fără știrea noa- 
stră, puterii de oțel a resartului obișnuințelor ! 

Mă gândesc deci: care e aievăratu realitate 
și în cazul acesta ? 

Căci nu-mi vine deloc a crede că cele ce am 
auzit azi la capătul firului sunt vorbele unei 
farse, după încredinparea sclemnă ce mi-ai 
dat-o când nevoind să cred, ai stăruit în serio- 
Sitatea celor spuse. 

E adevărat că astăzi sunt mai rare, tot mai 
rare și mai bănuite de o anumită surescitare 
nervoasă, ființale vizionare; iar „intuiţia mis- 
tică“ e lăsată pe seama sfinților medievali. cu 
o existență legengară. 

Totuşi, tonul cu care mai asigurat, sinceri- 
tatea plină de emoție a giasului și interesul 
nespus al dorinței de a mă face să înțeleg acea 


întâmplare miraculoasă mă nehmiştrse înir'atât 


incât simt nevoia să te rog şi pe calea scrisului 
tă confirmi înir'o epistolă cele spuse prin 
ir, 

Nu mă lăsa să aştapt prea mult! 

Nu e vorba aici numai de ruriositatea: expli- 
cabilă la această depărtare, dar şi de liniștea 
sufletească de care am newoe. 

Sunt cu nerăbdare în aşteptarea unui răs- 
puns neîntârziat. 

Cu. prietenie, 
BASIL 
Bunul meu prieten, 


Precum vezi, răspunsul meu n'a întârziat prea 
mult, Vei înțelege, la sfârșitul acestor şire, 
pentruce a întârziat, totuși ! 

In veacul nostri, în sesolul marilor disco- 
periri ale tehnicei microscopice şi a martior 
realizăn i destructive ale tehnicei războiului, e 
foarte greu să vorbim de supranatural şi de 
miraculos... Cei mai mulţi oameni culți jură, 
fără nicio rezervi şi cu mai puțină ezitare încă, 
în principiul lui Lavoisier „nimic nu se pierde, 
nimic nu se crează“. Cu alte cuvinte, în desfă- 
șunarea tuturor întâmplărilor lumii nu lasă 
niciun strop hazardului miraculosului; totul 
este strict determinat înt”'o legătură de meîn- 
frânt a acelor inele bine jerecate pe lanțul cau- 
zdlității mecamice, „Oamenii de ştiinţă“ sunt 
convinși că știinita lor nu înfățișează posibiiități 
ideale de tălmăcire a lucrurilor și întâmplărilor 
lumii, ci e traducerea realității însăşi, a reali- 
tății în sine. iai 

E drept că Filosofia, cercetând critic rezulta- 
tele şi procereale științelor „pozitive“ ne-a cam 
învățat să socotim, această încredere oarbă in 
abstracţiile raţiunii prea amorezate de absolut, 
ca un vis puţin cam dogmatic, în orice caz cel 
puţin naiv... Dar, totuși, spiritul positiv înter= 
zice credința în vedenii. Numai un talent ex- 
cepționa! ca E. T. A, -Hoffmanm. ar putea să ne 
sburtească puțin părul din cap cu creaţii fan- 
taştice ca în ;,„Der goldene Topf“. - 

Și to'uși îți conjirm, cum ai cerut, întânupiu- 
rea ce ţi sa părut miraculoasă, încântătoare ca 
o poveste pentru copii, un basm de Crăciun... 

Când mi-a vorbit la telefon, în seama de Re- 
veillon, fratele meu pe care îl știam pe frontul 
îndepărtat. —dela cel dintâi „alo, alio!” a înce- 
put să-mi apară chipul lui înainte. Și nu 'sub 
forma diafamă a unui spectru ! Nu! Dim ce în 
ce mai consistent, aevea, ca şi cum ar fi stat 
lângă mime. 

Imi spunea, țin minte fiece cuvânt, aidoma . 
Dragă Tiama, am sosit din linia 1 ia. Nicolajew, 
acum cimei ore. Prin bunăvoința șefului meu, 
cu care am venit aici spre a mi se înmâna „Mi- 
hai Viteazul” şi o altă decorație, am obținut 
săsți vorbesc 10 minute la telefon, ţie, acasă. 
Timpul e scurt... Sunt sănătos. Am fost eroul 
unei mari vitejii îm Cotul Niprului. Pui man- 
dră, Trăiască Țara care se va mări! Iți doresc 
an nou fericit...” 

L-am întrebat : | 

— Grig, tu ai în cap caschetă fumurie ? 

— Da, dar de unde ştii? 

— Grig, tu ţii în mâna stângă o hawamă ? Şi... 
havana e stinsă ? 

— Da, Tiana, curios, cum vezi asta? a 

Imcepusem a tremura ca varga de emoție: 
dar eram fericită de cele ce vedeam şi simţiar. 





— Grig, tu aii băut de curând, înainte de a-mi 
vorbi, vermuth ? 

— Ei, race, n'ăi fi mirosind prin telefon... 
Ştii că mă pui pe gânduri ! 

— Grig, Grig, Grig, eşti încins cu o centură 
de loc negru şi ai la şoldul stâng o baionetă ni- 
chelată... 

— Ascultă, Tiama, când te-ai făcut vrăji- 
toare ? la spune-mi: când se va sfârşi războiul? 

Am râs omânădoi,.. Am râs cu poftă, mai 
mult Grig, desigur, decât mine! Eu nu trecu" 
sem încă peste fiorii emoţiei, care mă strangu- 
tau aaum. 

Ne-am felicitat din nou, şi-am închis tele” 
fomul, 

Omul dim fața mea s'a întors spre dreapta, 
a fluerat puţin către cineva. N'am înțeles ce-a 
spus, de cât că am prins. pa prin vis, strigătul 
eu ton de ordin: | 

— Ascultă, comarade !... 

Apoi... s'a şters, a dispărut din Jața ochilor 
mei... 


N'aş putea spune că mi-a fost teamă: vorbi: 
sem doar cu fratele meu, mă bucurasem că-l 
aud, că-l știu întors sănătos de pe front. 

Dar acum, când îmi dau seama, după înire- 
bările prin care-i verificam înfăţişarea reali- 
tatea „apariţiei“ să zicem. — îmi fierbe crearul. 
Am văzut, avea, pe frate-meu Grig, care-mi 
vorbea iq teiețon din Nicolajeu» şi totuși, ve- 
nise lângă mine. Imi pare rău că n'am avut îns- 
pirația să-i întind mâna. Oare m'aş fi înspăi= 
mânat ? Nu putea să aibă o mână rece, de 
mort! Era el, viu, vorbea el, el Grig, fratele 
meu 7... 

Gândindu-mă maj amănunţit la întâmplarea 
asta, am căzut în panică. Poate am avut o ha- 
lucinație. Poate am visat. Poate... 

Doamne, simt că mi se 'mtunecă raţiunea ! 

Am cerut imediat la telefon : 03. 

— Dară, te rog! Da, cu dv. Informațiile)... 
Sa vorbit acum o i: de oră cela Nicoklajeu ici, 
cu nr. 56.85.79? Da? 

— Desigur, d-ră, chiar du, — vă cunosc gla- 
sul, aţi răspuns, când am verițica: durata con- 
vorbirii cu Nicolajewul : „vorbiți 7“... „Da, da, 
lasă-me, d-ră, te rog, vorbim! Vorbesc cu. frate” 
meu de pe front“, aţi răspuns do.!“. 

Va să zică nu fusese o închipuire, — CONnvor- 
birea. Dar putea fi oare o halucinație apariția 
lui Grig? E posibil? Glasul, îl vedeam cum 
porneşte din gura lui... [i vedeam străluctrea 
ochilor, haimeie, cascheta de aviator, centura, 
baioneta, havana... 


Prietene drag, asta e întâmplarea. Nu vreau 
să generalizez cazul care, oricât l-aş fi: intuit, 
nu-l înțeieg deplin, fiindcă nu mis expiie prin 
judecăţile aeterminismuiui şuiinţei pozitive. AM 
înşă credinţa, da» ăsta-i cuvântul, că, dincolo 
de verigile legate năprasnic ale lanţului cauza- 


e o ae E i OG E al a a CAR a OBAE ara CER a Ia îi EF RER ARE 


lității mecanice, se află și alte înfățişeri ale 
existenţii pe care, poate sub imboldul unei 
mari emoţii, — în trăirile de înaltă tensiune 
psihică, — „necunoscutul“ ni le revelează. Nu 
e nevoe pentru asta de „sfințenie“ medievală, 
nici de halucinații sau viziuni „mistice“. Poate 
că e nevoe de o mai mare libertate de spirit de- 
cât aceea ce ne-o răpesc formulele admirabile, 
foarte utile tehniceşte şi pentru progresul 
ştiințițic, formulele explicaţiei matematice, ale 
bhumiii mouirte ! 

Prietene, atunci, în noaptea de Reveillon, am 
vorbit cu Grig la telefon, la Nicolajew,. Şi Grig 
ena lângă mine. lată de ce-ţi spuneam că, atunci 
cân mi-ai telefomat, te ad foarte bine, iar nu 
te pot vedea cum ești îmbrăcat şi că minunea 
asta mi se întâmplase totuși, cu fratele meu, în 
seara Sfânului Vasile. 

Iţi dai seama că întâmplarea asta readuce în 
discuție şi o problemă de care spuneai că eşti 
frământat şi nemulțumit de mult : timpul. Dar 
spaţiul ?... Hm ! Formeie intuiţiei noastre aprio= 
rice zicea Kant... Și Eminescu le idea.izase 1: 
că trăia, „a rebours“, prin 1400... 

Ce să-ţi mai spun: nu mai înţeleg acum lu- 
crurile prea limpede. Mă gândesc numai că, 
după obişnuinta veche, mi se pare că noi oa- 
memii avem prea mure încredere în lucrurile ce 
se petrec totdeauna la fel — documente pe care 
istoria le crede mai verosimile cu cât se repită! 

Și cât de neatenţi trecem pe lângă îniâmplă- 
rile neobişnuite, unice, adesea lăsându-le nebă- 
gate în seamă! 

„„Prietene, nu uita : în noaptea de Reveillon, 
am trăit o minune adawvărată!.,. 


Cu dragul întreg. 


TIANA 
p. conf. Romulus Demetreseu. 








(Urmare din paz. 1-a) 


Gerard de Nerval şi Jenny Colon 


„indelung, în care încerce să par răb- 
„dător şi cuminte... Și nu vă trimet 
„nici prima, nici a doua scrisoare, ci o 
„a treia scrisă în. grabă și de mântuta- 
„lă, cu resturi decolorate din primele 
două“. 

Cum primește Jenny Colon aceste 
pioase ex-voto-uri închinate frumuse- 
ței după moda spaniolă, aceste se- 
lam-uri înflăcărate oferite  pasiunei 
după moda arabă? Cu mare plăcere 





GERARD DE NERVAL 
(după un medalion de T. du Seigneur) 


dar cu o oarecare reţinere, cu multă 
bunăvoință dar cu acea inevitabilă și 
încântătoare mişcare a buzei înferi- 
oare ce denotă surpriza, îronia, poate 
chiar plictiseala în fața adoratorului 
prea insistent şi incomodând cu pre- 
zența sa indiscretă. 

Uneori, atunci când pasiunea îi lasă 
un grăunte de luciditate, Gerard de 
Nerval îşi dă seama de această situa- 


ție: „Actriţele mu sunt ca toate fe- 
„meile, scrie el în Sylvie; natura a 
„uitat să le înzestreze cu o inimă“. De 
cele mai muite ori însă, indrăgostitul 
este complect orbit şi spune lucruri ce 
par cam obscure marei Colon dar mi- 
cuței Jenuy, Cum ar putea ea crede 
sau înțelege când el îi scrie: „Viaţa 
mea este dragostea ce îţi port“? Sunt 
oare axestea tururi la cari un Om se: 
rios se poate gândi fie doar o cl.pi? 
Desigur că nu! lar cum subiima este 
un Crin Scrios, ea se va decide într'un 
mod cam brusc dar practic pentru un 
fiaut-solo din orchestra Operei. Jenny 
Colon şi Gabriel Leplus se căsătorese 
în 1838. 

Patru ani mai târziu, micuța Jenny 
iubită acum în taină dar nu mai pu- 
țin vehement, micuța Jenny doritoare . 
de viață și de succes, moare plânsă de 
romanticul ei îndrăgostit, de mediocrul 
ei soț şi de Parisul întreg... 

„0Oă sont nos amoureuses? 
Elles sont au tombeau! 
„Elles sont plus heureuses 

„Dans un sejour plus beau. 

(Les Cydal:ses). 

Nimic nu-l va mai putea consola pe 
Gerara de Nerval, văduvit acum de 
marea lui iubire, singur şi părăsit, lă- 
sat uitărei şi disperărei, apoi nebuniei 
şi mai târziu — în 1850 — tragicei si- 


nucideri din rue de la Vieille-Lan- 
terne. 
„Je suis le tenâbreux, le veuf, 


Pinconsole... 
(E] Desdichado) 
DOROTHEA CHRISTESCU 














Da... parfumul acela, de brad, care seara 


devenea mai tare ca o băutură. îl simțeam 
cum intră în sânge, cum ne destinde mă- 
dularele, apoi pe nesimţite, pleoapele se în- 
chideau și o oboseală plăcută ne îmbăia 
mușchii, 

Mihai îşi revărsa moale braţele pe jâlțul 
de paie, îşi lăsa-capul pe spătar și aspira cu 
nări dilatate şi flămânde: | 

— „Ce zici Cristian? Mă întreba mulţu- 
mit. Te-am adus într'un loc frumos? Buco- 
vina asta are' totdeauna frumuseți aşa de 
proaspete, că venind din aerul îmbâesit al 
capitalei, par'că te trezeşti într'o lume mai 
tânără. Culoarea fagului o trăgezeşte așa. 

— „Cristiane, m'a apucat el de mâne- 
că într'o seară. Știi că am pus capăt aşa zi» 
selor mele aventuri? Am găsit pe femeia 
necesară. artistului. 

— „Lasă că era şi timpul, Biata nevastă- 
ta, numai ea ştie cât a suferit“, 

„> Totuşi mam înşelat-o nici odată. Pot 
să jur", 

l-am râs în față, crezând că vrea să-şi 
bată joc de mine. Cine nu cunoştea metre- 
sele mistenului meu ? Dintr'o discretă deli- 
cateţă însă, nici odată n'am atacat acest su- 
DR. i 

—— „Poţi să râzi dragul meu, dar para- 
doxul Pentru un sctiitor, e acesta: cu cât 
are o căsnicie mai fericită, cu atât trebue să 
fie sufletește mai... bigam. 

Ca te uiţi așa ? Da, două neveste: a omu- 
lui și a artistului“, a continuat el. 

— „Şi care e diferenta între ele? l-am 
întrebat. 

— „ceia, că femeia artistului poate de- 
veni a omului, după ce l-a consumat în cea 
mai înaltă inspiraţie, pe când femeia omu- 
lui, nu poate deveni niciodată, a adevăratu- 
lui arţist“. 

— „Tot n'am înțeles“, am dat eu nedume- 
rit din cap. 

— „E simplu de tot. Inchipueşte-ţi o căs- 
nicie perfect realizată, sau chiar doar o via- 
ță în felul acesta, De mic, părinţii îți satis- 
fac orice dorinţă : vrei să călătoreşti, o faci: 
vrei să ai cutare sau cutare lucru, îl ai; ai 
vzut să te căsătoreşti cu femeia iubită, te-ai 
căsătorit, 

Nu crezi, tu, că toate aceste îndeplinir: 
fără efort, în loc să-ți dea mulțumire, ter- 
mină prin a te abrutiza ? 

Când ai ajuns să ai conștiința realizării 
tuturor dorințelor în viaţă, cu alte cuvinte, 
să nu mai dorești nimic, e ca și cum ai păşi 
pragul morții, spre. cealaltă realizare, sin- 
gura care ţi-a mai rămas. 


Mai poftim acum şi: creiază, când creiații 
e sbucium, clocot înăbușit. Prin soția iubi- Ș 


toare, cuminte, copiii frumoşi ce-i ai, func- 
ţia înaltă ce o ocupi, omul pe pământ sa 
realizat. - 

Dar artistul? Crezi tu că pe acast al doilea 
eu al tău îl mulțumește ceplin viaţa ce-o 
duci ? Te asgur, că'n loc de mesele tale co- 
pioase, aduse de-agata, ar fi preferat măcar 

„două zile din viaţă, să fie hamal întrun port, 


să-şi câștige din greu pâinea; în loc de a-: 


cest pat cu somieră, să doarmă cel puţin o: 
noapte, într'o șură, pe strujeni de păpuşoi. 
Şi toate astea, pentruca să aibă ce duri, 
pentru ce se frământa,. Cât despre femeie, în 
loc de această păpușă, care ţi se dă cu doci- 
ltatea călduță, a celei ce-şi face datoria, 
să fie o femsie exasverantă, o femaie cu scru- 
pul. Soţia nu poate avea seri:pule faţă de 
bărtaţul ei.  - E at 
O femeie, să zicem c'un scripul religios, 
ca csa pe care o iubesc eu, dorința ei nea- 
vând frâu liber, ajunge la o profunzime în- 
comparabilă, cu cea care ştie că se'ndepline- 
şte. Aceasta din urmă, dă siguranța tuturar 
facultăţilor, cealaltă tenlănţue atât de puter-. 
nic, încât orice atingere, care dincolo nu ma: 
are efect, aici e senzaţie zguduitoare. Câni 
luptă sufletul cu propriul tău trup, ambii 
capătă sensibilități, necunoscute celor ce se 
mulțumesc doar cu victorii ușcare, 
Intr'o pasiune ce cunoaşte o piedică, în 
“care sufletul se sbaţe în ghiarele pierzării 
și trupul triumtă în eroism, făcând saltul, 
dendrepitul. din cea mai adâncă laşitate, slă- 
biciune, țelul vieții obţine victoria cu tine 
însuţi. Abea când nu mai poţi rezista, cazi. 
Dar prea rară-i femeia care să lupte cu ea 
până la ultima'nălțime'“. 
— „Ce spui tu, se găsește doar în roma- 
pele tolstoiene“. 


Pentru străinii cari cunosc şi iubesc Franţa — ceeace 
este aproape un pleonasm— Giraudoux e una din cele 


Un prinţ al spiritului: Jean Giraudoux 


(Urmare din pag. I-a) 


să te văa vorbind cu bunăvoință unor imbelici, unor 
necunoscuţi, ca şi cum presupuneai că actele lor vulgare 
aveau vreo rațiune. In fiecare indiferent, în fiecare me- 
diocru respectai un secret posibil...“. 

Pudoarea în expresia sentimentelor e una din trăsă- 
turile încântătoare ale operei lui Giraudoux. Prea mulți 
scriitori și dintre cei mai mari, cochstează cu un răsfăț 
cabot:n dinaintea oglinzii măgulitoare a fiumuseţilor 
stârnite prin expresia artei lor. Un fel vulgar de a face 
cu ochiul, peste umăr, cititorului: „Ai văzut? Ce spui?“ 
Generoşi, dar cu socoteală. Generozitatea în partidă du- 
blă, de contabil. Dar pe Giraudoux nu-l vei surprinde 
nici odată privind îndărăt. ca să vidă efectul. Fără să 
apese şi fără să întârzie asupra înţelesurilor stârnite, el 
dăruieşte: cu o dămicie uitucă, mai b'ne zis nepăsătoare. 
Nimie mai vulgar umeori, decât memoria. Adevărata 
generozitate nu îşi aduce aminte, Giraudoux are puloa- 
„rea pitării, el o ia mereu inaintea „scriitorului“ Girau- 
-doux şi a „reputaţiei” lui Giraudoux, înaintea lui în- 
suși, sprinten, cu o graţie sportivă şi un surâs zeflemi- 
tor, ca să-și ascundă mai bine tandrețea, abătându-se 


din drum oriunde, la întâmplarea propriei fanțezii : o 
viaţă fără ocoluri n'ar mai fi „conştiincioasă/”. 

Niciun scriitor francez, dela Racine, n'a fo'osit ca el, 
o claviatură atât de uimitor bogată în nuanțele cele 
mai delicate, atât de muzica! mozartiană. Vă amintiţi 
acea pagină, între atâtea alte admirabile, din Suzanne 
et le Pacifigque, în care eroina romanului îi scrie d-iui 
Daragnt€s despre Dumnezeu: „Dacă Dumnezeu există, 
scumpe Domnule Daragnts, cât poate să-i pese ce gân- 
desc oamenii despre El? Nu preferă Ei să f.e taină, accât 
să fie destăinuire? Niciodată nu i-aşi mărturisi lui 
Dumnezeu, că Dumnezeu există. Credinţa în Dumnezeu 
e începutul etern al unei iubiri, adică o tăcere, Imi 
place de altfel să mi-l ascund chiar mie însămi. Nici 


Dumnezeu nu se gândește fără încetare ia Dumnezeu, 
Fentru moi ca şi pentru Ei, este cu putintă să t:ăim 
dumnezeeşte viața noastră obişnuită, tot astfel cum se 
poate trăi spvrtiv o viaţă casnică, în felul uşor de a-ţi 
pune pașii pe scară şi de a ridica furcul:ța la masă, 
Ceeace se chiamă echilibru, este echilibrul dăruit omu- 
lui când ii ţine cumpănă acest Dumnezeu pe care nu-l, 
discută și nu-l, destăinnește”, 


mal pure incarnări ale spiritului ei, mai reprezentativa, 
alături de La Fontaine și Racine, de Marivaux și Nerval. 
Dar, străini şi francezi deopotrivă se întâlnesc în această 
apreciere. Omagiile îndoliate ale scriitorilor francezi, 
publicate în săptămânalul ,Comozdia“ dela 5 Februarie, 
sunt impresionante prin acordul lor: „Dispariţia atât de 
neașteptată a ini Jean Giraudoux — spunea Pau] Valery 
-— impune o pierdere din cele mai simțite literelor noas- 
tre. Ele sunt izbite în producția ler cea mai delicată și 
cea mai franceză“, Lui Giraudoux, ca şi lui Ravel, Lron- 
Pau! Fargue le recunoaște un geniu „deosebit de francez“, 
iar Alexandre Arnoux il sozoteşte „cu adevărat cel mai 
francez dintre autorii noștri“. Edouard Bourdet notează 
că. „Franţa, pe care Jean Giraudoux o fermeca, îi dato- 
rează de a fi înțeles despre ea însăşi multe lucruri pe 
care le ignora încă”. In sfârşit, Marcel Aslană: „EI era 
fără îndoială figura cea mai franceză din literatura con. 
temporană; franceză până la simbol și paradox, aproape 
până la sfidare“. 

Giraudoux a fost cu siguranţă scriitorul cel mai iubit, 
ceeace s'a putut vedea din mărtnriile celor cari l-au 
cunoscut sau îl știau numai din cărţi și dela teatru, ale 
seriiterilar și nescriitorilor deopotrivă. Dar gloria lui 
abia începe. i 


Paris, Februarie 1944 EX 
| MIA? NICULESCU 





20 Martie 1944 





de TANA MUGUREL 


— „Totuşi aceasta este femeia ce-i trebue 
artistului. Numai în luptă cu ea, opera lui 
va depăşi obișnuiiul; atunci abia, va scrie 
cea mai frumoasă carte şi o poate dărui so- 
ției sale, spunându-i : din partea muzei mele. 
Ea a scris-o. Fericirea dată ae tine, a fost 
prea complectă, ca scriițorul să nu se apro- 
pie cu pași gigantici de moarte. 

Dar când în această a doua iubire, ai a= 
juns la cuimea cea mai ascuţită, nu se poate 
prevedea, decât prăbuşirea artistului. Ne mai 
putând rezista urcușului, se prăvale împins 
de „om“, în satisfacția acelorași senzaţii. În 
acest coborâș, e ultimul urcuș spre glorie, 
ulțimul lui sirigăt de volupiate. De acuma, 
viața nu-i va mai aduce nimic nou; nu va 
mai dori nimic ; lent, pe nesimţite, va înce- 
pe să intre în moarie. Misiunea lui pe pă- 
mânt a fost îndeplinită“. 


. 


Acesta toate şi le amintește Cristian Can- 
tuniari, acuma, când de-o jumătate de oră, 
așteaptă să-i vie rândul, ca cel mai prin- 
cipal martor, în procesul care a înfiorat o 
țară întreagă : 

„Cunoscuiul scriitor Mihail Negură s'a'n- 
puşcat în tâmplă, cu trei gloanţe de revol- 
ver", 

Mintea iui Caniuniari, vâjâe: ce să spună 
el acestor csmeni? Ce-ar în'e'a2ge ni, din su- 
fletul profund al lui Negură ? 


Glasul președintelui răsună ! 

„Domnilor, şedinţa est= deschisă. Marto- 
rul: Cristian Cantuniari“. 

Cristian pășeşte ca un somnambul. Sala 
pae că se nvârie cu el. 

Aura, nevasta lui Mihai, îi priveşte cu 
ochii măriţi de spaimă. Din toată sala, are - 
in m.nte, numai. ochii ei mari, care par'că | 
Sau desprins şi senvârt în orbite, în fnta: 
lui, însângeraţi și rugători: spune adevihul, 
hai, spune-l, căci Mi:nai n.m-c nu ma spus. 
Cristian înțeiege chinul ei, căci el singur 
ştia, cât de fericită era căsnicia soților Ne- 
gură, ce liniște armonioasă domnea totiea- 
una în casa lor. | 
“ Glasul preșei.ntelui străbate sala : „Jurăl“ 
Cristian ridică două degete: 

„Jur, că voi spune adevărul şi nimic alt- 
ceva, decât adzvărui“, 

Eroboane de sudoare îi brăzdează frun- 
tea. Ochii Aurei îi joacă în faţă. 

Adevărul?! Cum să-i spună în faţa acastei 
femei, — pentru care Miha a fosiun sfânt 
— că la mijloc e o altă femeie, cealaltă, care 
a seris cartea lui de glorie, femeia artistu- 
lui ?! , | 

Femeia omului nu va putea înțelege pe 
cea a artistului ; se va crede înșeaLă şi ast 
fel va pătaă imaginea celui mai scump prieten 
și a celei mai curate căsmirii. 

Negură mu şi-a înşelat nevasta, dar pa 
întâmplat gesa ce sentâmplă foarte rar în 
viață : de astădată, artistul când a ajuns la 
cea mai mare înălțime, a ucis omul: pen- 
truca să nu-l împingă jos. 

Tăcerea din sală îi taie respiraţia. Se uită 
în dreapta și în stânga. 

Toţi aceștia wor dela el 'deslegarea. 

In urechi îi ticăe jurământul: jur că voi 
spune adevărul. 

Adunându-și puterile, vorbeşte ca pentru 
şine : 

„Cartea lui Mihail Negură, 
rată“, 

„Cum ?'*, se ițesc toţi dela mese. . -.- 

„Da“, se reculege el. N'am de spus în le- 
gătură cu sinuciderea. prietenului meu, 'de- 
cât că ultimul lui raman este realitatea 
trăită oră cu oră, zi cu zi“. i 

Toţi. se uită nedumeriţi unul! la altul. Ni- 
men: din cei ce judecă na citit cartea, 
gândind să descopere ceva în legătură cu 
procesul ;. cărțile se cred de obicei, în afară 
de viaţa scriitorului. 

Aura se şi scoală să plece. 

E mai palidă ca o moartă. 

Simte că i se'nfierbântţă creerii şi nu mai 
poate judeca nimic. ; 

Prin faţă, îi sboară fragmente, din roma- 
nul lui Mihai: 
„Sunt cel mai nevreduige, Maică Teolania, 
Unii silussc fecioarele, alţii răpesc neves'ele 
altora, eu. vreau să fur însăși mireasa îm 
Cristos, Dumnezeu mă va pedepsi...“ 


este adevă- 


In câteva zile sa epuizat ultima ediţie 
a romanului, age a Cuea d aa 7 Date Ia N 


1 1 Procesul "scriitorului Negură se judecase. 








Cronica literară 





MIHAI CONSTANTINESCU: Mormântul Urieşilor 
DUMITRU SMEU: Am văzut războiul 


„1. Scriitorul cu” adevărat 
mare este o apariţie în orice 
caz excepţionaia. Deci nu după 
numărul scriitorilor mari tre- 
buie judecată literatura unui 
“popor. Serutorul cu adevărat 
mare depăşeşte toate măsurile 
obicinuiie de apreciere, [n a- 
tara de acestea, îl întâinimo 
foarte rar. Uneori nici mâcar 
o s.ngură dată în decursul u- 
nui veac. Un Sofocle este unic, 
la tel este unic un Virgiliu, un 
Dante, un Cervantes, un Sha- 
kespeare, un Racine. un Goe- 
ine, un Dostoievschi, un lmi- 
nescu, etc. Nu din opera scrii- 
toriicr numai mari se articu- 
lează comorlie literare ale di- 
feritelor neamuri şi graiuri: 
Opera acestor uriaşi 'e, oare 
cum, întâmplătoare, Intâmplă- 
toare prin faptul că, precum 
există, tot aşa sar fi putut în- 
tâmpla să nu existe. Nu există 
previzibilitate în această ptri- 
vinţă. Nu putem recurge la nici 
un calcul al probabilitaţilor, la 
nici o indicație statistică spre 
a spuae că, aproximativ odată 
în decurs de un secol sau două 
sau trei vom avea un alt poet 
sau dramaturg, sau romancier 
„de talia cutăruia. In afară de 
acestea, scriitorii cu adevărat 
Mari sunt aşa de indiferenți 
îaţă de ceeace se numeşte cu- 
rent literar încât este notoriu 
disprețul sau completa lor de- 
sinteresare faţă de diferitele 
ditecţii sau doctrine ai cărora 
Fe piiâie, caza se întâmplă să 

e, 

Dacă aceasta e situaţia în 
Cazul creatorilor singulari, nu 
tot aşa stau lucrurile cu scrii- 
torul propriu zis, cu scriitorul 
Pentru care scrisul e, cel mult, 
O artă şi, cel puţin, o meserie 
de care este dator să se achite 
A mod onorabil, aşa cum se 
îChită un pictor . decorator 
conștient, sau un conştient 
țăuritor de instrumente de 
prerizi de comandă cei se 
face. Literatura are, în zilele 
noastre, și o funcţie social es- 
țetică: funcţia de a îdestula, 
cu hrană potrivită, foamea de 
frumos, plăcut sau, cel puțin, 
distractiv maselor cetitoure. 
Cine crede numai în drama- 
turgul răscolitor de destine u- 
măâne, sau în romancierul răs- 
colitor de probleme, sau în 
poetul vates, dă dovadă că nu 
cunoaşte sau nu vrea să cu- 
noască realitatea imediată. Ci- 
ne crede. aşa este ca şi acela 
care, arzânil biblioteca alexan- 
drină, afirma  sentenţios că 
totul ce este mai mult decât în 
Coran e sau superiluu sau 
neadevărat. Literatura dei 
trebuie examinată mai puţin 
drept ceva ce ar trebui să fie 
şi mai mult drept ceva ce este. 

Afirmând cele ce urmează, 
ne punem pe acest punct de 
vedere fără, totuşi, a ne cobo- 
ri până la nivelul de preten- 
ţii neliterare- care justifică e- 
xistenţa unui univers de opere 
imprimate gen Wallace. 

Mihai Constantinescu e un 
scriitor moldovean din cei mai 
cinstiţi Cu tot titlul coborit 
parcă dintr'un „amurg al zei- 
lor”, Mormântul Ureşilor, tru- 
mosul d-sale volum de poves- 
tiri e o carte scrisă după toa- 
te regulile bune ale artei. Fan- 
tezie, expresie, căldură comu- 
nicativă, lipsă de orgoliu, at- 
mosieră, toaţe acestea le întâl- 
niz dozate normal în cele şap- 
te bucăţi prezentate pe întin- 
derea a peste treisute de pa- 
gini plăcute cetitorului obosit 
de laburinturile textelor procus- 
tiene sau proteice. D. Mihai 
Constantinescu e ua bonhom- 
me moldovean înzestrat, ase- 
menea tuturor fiilor Moldovei, 
cu darul povestirii. 

Scrisul d-sale e ca o plasă: 
cuprinde pe nesimţite, şi, în 
orice caz, fără a le sonda, fiin- 
ele pe care le scoate la iveală. 
Un scris cinstit. D. Mihai Con- 
stantinescu nu-și pune proble- 
me formale. Procesul de crea= 
ție e, pentru d-sa, o curgere 
firească de cuvinte domoale, 
cuminţi, întâlnite pretutinde- 
ni- Dialogul la care recurge 
d-sa e cel obicinuit, chiar şi 
acolo unde se pare că ar trebui 
să se adune nourii. Terminâna 
lectura Mormântului Urieşilor 
a Smarandei lui Șteţan, a Mi- 
nunei Sfântului Andrei, a Tre- 
nului Numărul 42, a Maicii 


Evdochia, a lui Badea Ion Da- : 


man sau a Unei nopţi fără 
somn, ai impresia că ai mai 
cunoscut situații asemănătoa- 
re, — şi impresia că lucrurile 
se găseau mai aproape de rea- 
litatea lumii de toate zilele qe- 
cât de cea creată prin scris. 

D. Mihai Constantinescu nici 
nu-are intenţii ascunse cu ce- 
titarii operei d-sale. Nu le 
spune, indirect: lată ce am 
fost în stare să spun şi iată 
cum am fost în stare să o năs- 
cocesc. Limbajul din volumul 
d-sale de proză e cel limitat la 
frazări indicatoare : Aceasta 
este: aceasta, acest alt lucru e 
aşa. Atitudimea scriitorului îa- 
ță de_opera sa e, pe alocuri, 
naiva atitudine a omului care, 
scriind, mită că sorie şi se la- 


să dus de șivoaiele propoziţii- 
lor asemenea tuturor acelora 
ce nu le abat din cursul nor- 
ma). Intuind just situaţiile și 
exprimându-și fără ocoliri in- 
tuiția, d. Mihai Constantinescu 
se rânduiește printre scriitorii 
cinstiţi ai paginilor de cari îţi 
aduci aminte ca de o plăcută 
zăbavă. 

Ori, tocmai acest fel de pa- 
gini, fără a fi reprezentative, 
dară şi fără a fi lipsite de sem- 
nificaţie pentru o epocă lite- 
rară, — în cazul volumului 
Mormântul Urieşilor epoca nu 
prea e contemporană cu ape- 
titurile noastre — constituie e- 
lemenţul din care se înjghe- 
bează orografia unei literavuri. 
Stelele sunt frumoase şi dese- 
ori, le constelăm numai după 
legile formei optime pe care o 
iau pe firmament. Putinţa de 
constelare presupune însă, în- 
totdeauna, un fond neutru, 
fond gol. Nu e eroare faptul 
că-l apropii pe Goethe de So- 
focle, căi amândoi sunt apa- 
riţii uriaşe. Dară profilul oro- 
grafic al unui spaţiu geografic 
nu sepoate ridica fără să ţii so- 
coteală de dealurile vecine. Li- 
teratura rezultă din orografie 
şi nu din constelare. Şi, în ca- 
zul acesta, datori suntem să 
cinstim prezenţa fiecărui scrii- 
tor, mai ales când această pre- 
zenţă se armonizează cu peisa- 
jul  inconjurător. D. Mihai 
Comstantinescu e un scriitor. 
Şi încă unul care se găsește în 
ascensiune. 

„2. Când se vor limpezi apele 
şi războiul actual va putea fi 
privit cu suficientă obiectivi- 
tate istorică, volumele ae vers 
şi proză inspirate de el vor 
constitui, negreşit, un intere- 
sant rezervor de date, Dintre 
toate, desigur cărţile cu  în- 
semnări neliteraturizate vor fi 
cele mai prețioase. Din păcate 
avem, azi, mult prea multe cu- 
legeri de poeme războinice şi 
mult prea puţine pagini de no- 
tare zilnică din viaţa  depe 
front a luptătorilor. (Cei mai 
interesant, din punct de vede- 
re omenesc, carnet de războiu, 
pe care l-am citit, eliminând 
bineînţeles stereotipele pentru 
care autorul au poăte fi acu- 
zat, de oarece, nu este scriitor, 
ci un biet sergent tărâ sta- 
giu la cafenea, — se găseşte 
încă în manuscris. Sergentul 
respectiv nici nu s'a gândit că 
asemenea însemnări ar putea 
fi publicate. 

Numele lui nu interesează 
*deocamdată). 

Dară şi printre profesioniștii 
condeiului am dat de însem- 
nări cu valoare de document 


pentru ziua de mâine. Un ast- 
tel de profesionist al condeiu- 
lui este şi d. Dumitru Smeu. 
Luând parte la campania din 
răsărit, d-sa sa întors şi cu o 
carte pe care a publicat-o, în 
Editura „Universul”, sub ti- 
tlul „Am văzut războiul”. 
Cartea e, în felul ei, o odi- 
ssee. D. Dumitru Smeu străba- 
te imensele spaţii dintre gurile 
Dunării şi Stalingrad şi notea- 
ză, cu hărnicia și precizia jur- 
naliştulm pasionat, totul ce i 
se paxe demn de aducere a- 
minte. Și totuşi, „Am văzut 
războiul” nu este un reportaj 
ci jurnal de bord. Everumeu- 
tele, deplasările, impresiile, 
mişiunile, eforturile, gândurile 
şi sentimentele sunt prinse sur 
te vi. Viaţa nu e truicală, WMo- 
notonă unde a fost monotonie, 
colorată unde abundă culoa- 
rea, obositoare unde o ajunge 
oboseala, Viaţa petreculă pe 
front (titlul aparține eroului 
soldat Oltean Traian  contin- 
gentul 1938 ia crucea căruia se 
opreşte d. D. Smeu) pe care o 
redă autorul cărții „Am văzut 
războiul” e viața de toaţe zi- 
lele a oşteanului aflat în cam- 
panie. Și, totuşi, câtă lumină 
aruncă această viață de cam- 
panie asupra vieţii pe care au 
dus-o până a ne zmulge dintre 
ai noştri. Ceeace, acasă, ne-ar 
Ei sunat ca o banalitate oare- 
care, pe front capătă adânci- 
me de revelaţie: „Azi, 29 A- 
prilie, primesc prima scrisoare 
de acasă. E dela mama. Mama! 


Pot oare vreodată copiii să în-: 


țeleagă sufletul unei mame?” 
(pg. 123). 

D. Dumitru Smeu presărân- 
du-şi însemnările cu astfel de 
aplecări peste trecut, le dă re- 
lief şi vivacitate stereoscopică. 

„Am văzut războiul” e o 
carte a tuturor luptătorilor și, 
ca atare, un document uman 
de valoare netăgăduită şi „Am 
văzut războiul” mai este, în 
orice caz, una dintre acele 
cărți de însemnări pe care se 
va întemeia, odată şi odată, 
Războiul şi Pacea scrise de 
vreun Tolstoi de al nostru. 


TRAIAN CHELARIU 





Linii d i di e 


Șezătoare literară 


O MARE ȘEZATOARE LITI:- 
RARA LA TEATRUL NAȚIO- 
NAL DIN BUCUREŞTI PENTRU 
RIDICAREA STATUEI LUI E- 
MINESCU 


Duminică 2 Aprilie la ore [| 
dim. Cercul „BUCOVINA LITE- 
RARA“, din Cernăuţi, organizea- 
ză la Teatrul Naţional din Bucu- 
reşti, o mare şezătoare literară, 
al cărei venit este destinat mă- 
ririi fondurilor, necesare ridică- 
rii unui bust poetului Mihai E- 
minescu, la Cernăuţi. 

Programul acestei şezători îl 
vor susține următorii seriitori : 
Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, 
Mihai Sadoveanu, N. 1. Herescu, 
Nichifor Crainic şi Ionel Tfev- 
doreanu. 

D-na Lilly Popovici şi V. YVa- 
lentineanu vor ceti din operele 
lui Mihai Eminescu, 

Astfel iniţiativa cercului „BU- 
COVINA LITERARA“, de-a ri- 
dica bustul lui Mihai Eminescu, 
capătă prin această şezătoare, ia 
care contribuie cele mai repre- 
zentative figuri ate literaturii ro- 
mânești, o însemnătate deosebită 
pentru a caracteriza în chipul a- 
cesta o solidaritate spiritua'ă de 
înaltă ţinută românească, 

Fenomenul Eminescu  repre- 
zintă, fără îndoială, cea mai ma- 
re culme a lirismului naţional. 
Toute preocupările criticei con- 
temporane se străduiesc să ex- 
plice geniul eminescian în. lumi- 
na celor mai recente cercetări li- 
terare. 





Momentul acesta, deci, nu pva- 
te îi trecut cu vederea de nimeni. 
Ansamblul literar al şezătorii de 
la 2. Aprilie simbolizează, în a- 
celaș timp, o totală preţuire a ce_ 
lui ce a dat literaturii române o 


interpretare nedepășită şi v do- 
vadă că operele adevăratelor va- 
lori spirituale sunt preţuite la 
justa lor valoare. 

De altă parte gestul cercului 
„BUCOVINA LITERARA“ de a 
turna în bronz chipul aceluia 
care şi-a depănat cea dintâi ți- 
nerețe în Bucovina, constitue e 
evidentă dovadă a cultu'ui mistic 
pentru creatorul acelei „DOINE“, 
mereu actuală şi mereu 'ângă 
inima tuturor... 

Șezătoarea dela 2 Aprilie, a cer- 
cului „BUCOVINA LITERARA“, 
constitue o adevărată invitaţie la 
românism, 

Ridicând un bust lui Eminescu 
în Cernăuţi, dovedim legătura 


noastră sufletească cu toate pla- |. 


iurile româneşti, legate prin 
gropniţe voevodale şi prin amin- 
tiri ce rezumă românismul: de 
totdeauna acolo unde a bătut și 
mai bate o inimă de frate. 





LECTŢIA LUI MEFISTO 


Oare pentru această oiromdă nu tăcea să-i cedăm 


în schimb sufletul ? 


Noi i l-am dăruit atunci în întregime cu tot elanul 
adolescenţii ce ne mui rămăsese neiosilizat de pro- 


gramele didactice. 


„Vor trece mulți ani, dar impresia din ora aceea 
de germană va rămâne neştearsă în cadrul amin- 
tirii. In visele noastre, vom sta de multe ori la siat cu 
umbrele din „Dedicaţie”, recitând stroiele din me- 
morie. lar când, răziețiți de pe băncile liceului, 
vieața ne va fi prins în jocul ei de iluzii şi întâmpla- 
rea va face să ne întâlnim cu vr'un coleg ajuns om 


UNIVERSUL LITERAR 








E se 





Post scriptum — DELA PERFECŢIUNE la PIGASSO 


Peste belşugul pârguit de vreme 

Va îi o iarnă cât un somn trudit... 
Doar semnele pe care le-am iubit 
Din noapte în zadar au să mă cheme. 


O să-mi rămână sufletul în carte 
Ca un sărut furat prin cimitire 
Și dragostea s'o face aminitire 
S'o troienească viaţa mai departe. 


* 


Toamnă 


Pustie adoarme grădina 

Cu veștede flori la urechi, 

Departe doar schitul senchină, 

Departe doar vântul suspină 
Și bate în porţile-i vechi. 


Câmpia adoarme, pustie 

De greeri, de cântec și îlori: 
Ascultă cum schitul doar ţie 
Iţi toacă şi jalnic te 'nbie 


Din ceru-ţi de plâns să cobori. 


Adoarme pustie cărarea 

De mână cu codruil de brad, 

Iar plopii uitându-și cântarea 

işi scutură ?n frunze visarea 
Şi frunzele veştede cad. 


Pustiu îmi adoarme şi gândul; 

Și gândul, de plâns se destramă, 
Ascultă cum vântul frângându-. 
Cu frunze spre codru ducându-l 


Il flueră 'n zbucium de-aramă. 
HI. MOISESCU 


Idilă 


Azi ţi-am iubit sângele — prelins 
Prin vene albastre, subțiri, 

Apă pe care au Nins 

Roșii petale de trandafiri, 


Păsări de pradă roteau 
Peste grădini, înseratele, 

in timp ce ardeau 

De rugină monocotiledonatele. 


Toamna era provincială. 
Agitat, pulsul bătea în tâmple: 
Cuvintele ca o mare greșeală 


Ne-am ferit să se 'ntâmple, 
Eram simpli ca o 'nţelepciume — 
Mâinile, recilke tale mâini de fată, 
Odihneau — rugăciune 


-Spusă cu fruntea plecată. 
Azi ţi-am iubit sângele-prelins 
Prin vene albastre, subțiri, 
Apă pe care au nins 
Roşii petale de trandafiri. 


ROMEO DĂSCĂLESCU 


“Pe drum de ape 


Pe drum de ape te-am voit cu mine, 
Să vezi logodna cerului cu marea, 


S'asculţi cum prora-și taien cânt cărarea 


Prin valuri cu sclipiri diamantine. 
Ceas după ceas sporeşte depărtarea 
De portul prăbușirilor din tine 

Şi'n ochi îţi înfloresc priviri senine 
Când obosită-l pierde'n urmă-i zarea... 


Azi oamenii nu ne mai stau în czţe, 


Nici cresc din vreme amintiri cernite — 


Din jocuri de safire și opale 


Ne-o ţese ziua clipe fericite. 


lar noaptea, când zefiri doinesc în vele, 
Pe punte vom dormi veghiaţi de stele. 
TRALAN MUTAȘCU 








AVENTURILE 


POETULUI 
MAZĂRE 


Un volum elegant de George Voinescu 





(Urmare din pag. 6-a) 


o îmbrăţișare. 


nicio atenţie. 


grav în societate, va tresări când îl vom chema cu ușă, 


primul vers din „Faust“, 
promoția noastră : 


„hr naht euch wieder schwankende Gestalten 

„„Profesorul terminase de câteva clipe şi acum 
privea în gol. Ni s'a părut că în explorarea ultime- 
lor versuri, glasul de abia mai vâslea pe valurile e- 
moţiei. Acolo unde autorul mărturisește bucuria crea- 
ției prin lacrimile ce-i inundă suiletul, pleoapele lec- 


torului parcă se umeziră. 


Ecoul ultimelor cuvinte mai pluti un răstimp în 


rămas ca lozincă pentru 


+ ŞTEFANIA SPÂNCĂ 





încăpere, mângâindu-ne auzul, ca un svan de le- 
gendă. Apoi ochii lui fluturară cercetători pe fața 
liecăruia, arătându-se satistăcuți de impresia con- 
statată și zâmbind ne învălui într'o privire bună ca 


Soarele, scăpătând de sub streașina unui nor, ne 
împroșcă prin fereastră cu un duş violent de raze, 
enervat că timp de o oră nu-l învrednicisem cu 


De pe coridor, se auzi deodată soneria electrică, 
vestind recreația. Dar nu se auzi niciun caiet svârlit 
în pupitru, nicio privire nerăbdătoare nu căută spre 


Tot profesorul tu acela care rupse tăcerea: 

— lată, domnilor, de ce ne străduim să ne apro- 
piem o limbă străină ; ca să putem pătrunde în.co- 
moaru operelor universale, ca să ne lărgim lumea 
cea mică din noi peste hotarele altor popoare. Gân- 
diţi-vă, ce ușor putem avea azi la îndemână atâtea 
capodopere ia care autorii s'au muncit ani de zile, 
iar nouă nu ne trebuie decât strădania câtorva ore 
ca să ni le însuşim. Nădăjduiesc că până la stârşi- 
„tul anului să facem întreg „Faust. V'aş ruga să vi-l 


III 


Mă întreb cu un fel de pasiune de des- 
coperitor dacă este adavăraţ că Picasso 
a studiat întâi pe El Greco, apoi formele 
geometrice din. compoziţiile lui Cezanne, 
mai pe urmă coloritul lui Matisse și 
măştile negrilor din Africa, și dacă nu 
cumva în anul 1906, Picasso văzuse şi el 
la Bruxelles „perfecţiunile“ lui Wiertz, 
cari l-au făcut să-şi transforme dintr'o- 
dată arta lui cuminte de până atunci, îa 
acele compoziții re păreau opera unui 
dement. Cum a putut de la lucrarea 
cu deosebire sentimentală, burgheză, ro- 
mantică, intitulată „Acrobaţii“ să 1reacă 
deodată la compoziția „Les Demoiselles 
d'Avignon“, pictură pentru care cuvân- 
tul cel mai dulce ar fi: bizar, „Acrobaţii“, 
în care a reușit să introducă sensibilita- 
tea în technică, a fost expus în 1905, iar 
„Les Demoiselles d'Avignon“ în: 1906. 

Fără înaoială că anul 1905—1906 a fest 
pentru Picasso, an. de încercări la el în 
atelier, an de dibuali, de frământări, dar 
publicul nu,i-a cunoscut nici una din o- 
perile de tranziție, de aceea, uimit, a 
privit fără să înțeleagă „Les Demoizelles 
d'Avignon“, Cum putea vedea în acele 
urâţenii o operă de artă? Unde forma a- 
cademică, sau cel puţin forma îndoelnică 
a impresionismuiui ? Unde concretul? 
Mișcarea? Frumosul ? Unde atmosfera şi 
realitatea ? Unde adevărul ? Proporția ? 
Graţia femeei? Ce sunt acele obrazuri 
chinuite? Acele  nasuri monstruoase? 
Acei genunchi colțuraţi ? 

Publicul, întâi, a râs. Pe urmă sa re- 
voltat, penttrucă o astfel de operă a soco- 
tit-o ca o batjocură, o insultă pentru ei, 
cei chemaţi ao vadă. 

Dar dintr'odată, publicul came a râs, a 
auzit pronunţânidu-se în jurul lui, 'ou- 
vântul de „genial“. 

Prin urmare „Les Demoiselles d Avig- 
non“ mu e monstruozitate? Nu e o cari- 
catură ?  S'au găsit trei intelectuali: 
Andre Salmon, Maurice Raynal și Wal- 
demazr George, cari să explice publicului 
ce n'a putut el înţelege: că până la Pi- 
casso, artiştii nu mai ofereau în Saloane 
decât o artă coruptă, o estetică medio- 
cră, în care neștiința formei expresive 
mergea mână în mână cu inutila gim- 
nastică a perspeotivei, iar anatomia mână 





de OLGA GRECEANU 


in mână cu o dulcegărie sentimentală; 
că pictura şi-a pierdut toată vitalitatea, 
că strălucea printr'o sterilitate morală, 
şi că prin geniul lui Picasso, o lume ne- 
cunoscută va lua viaţă ; o lume unde a- 
similația adevărurilor clasice merge ală- 
turi cu nucile descoperiri: cu soliditatea 
formei, corporalitatea volumelor, echili- 
brul între greutatea atmosferică şi sub- 
stanţele solide; că o nouă linie va fi in- 
trodusă în tablou, că acel clar-obscur 
slăvit de impresioniști va fi de-acum în- 
locuit printr'o accentuare a profiluiui, a 
planurilor, compuse şi ele după necesi- 
tăți plastice; că prezentarea unui subiect 
se va, face ide acum pe o suprafaţă plană 
cu elemente constructive luate din forma 
organică; că obiectul „real“ va dispărea 
față de moul sens al materiei și că va 
pierde valoarea sa de „aocument', ce va 
fi socotit de acum înainte ca element 
dezorganizarea în compoziția generală, și 
că, în fine, de acum nu ne va mai vorbi 
decât ae o perspectivă de „exteriorizare“. . 

Explicaţia operei lui Picasso era sa- 
vamtă, prea savantă pentru massa publi- 
cului: ..„€chilibru între greutatea atmos- 
ferică şi substanţele solide ; ...„elemente 
constructive luate din forma organică ; 
„asimilaţie de adevăruri clasice...';, erau, 
şi sunt încă, cuvinte închise, cuvinte ne- 
gre şi neinţelese pentru cei ce nw sunt 
special pregătiţi prin studiu şi cultură să 
guste o emoție în domeniul abstract și 
cerebral. Cu arept cuvânt se spunea că : 
„arta nouă nu se adresează decât uiiui 
număr restrâns de cunoscători“, 

Noi, din Academia de la Liege, nu fă- 
ceam de sigur parte din numărul res- 
trâns de cunoscători. Noi ne zbăteam în 
anul 1919, să pricepem și să realizăm tot 
ceeace ironizau şi desprețuiau cubiștii, 
Din biblioteca Academiei noastre, ca din- 
tr'o mânăstire bine păzită, toate revis- 
tele cu tendinţele ulbra-moderne, ne erau 
refuzate, 

Dar toate se vor schimba pe la stfâr- 
şitul anului din pricina vizitei ce ne-a 
făcut odată în clasă, un fost elev al Aca- 
demiei din Liege. 


(Va urma) 


nf abea tanepaa teo Sua ae 


CERCURI IN APĂ 


(Urmare din pag. I-a) 


şi-a ruinat sănătatea şi şi-a irosit confortul 
omenesc, obligat însfârşit să se îudeletui- 
cească necontenit cu câştigarea puţinei pâini 
care-i trebuie, lui şi celor faţă de care are 
îndatoriri. O existenţă redusă la tantologic... 
O etică deterministă la absurd, eliminând 
până şi bruma de libertaţe izvorită juridic, 
din consensul societarilor.,. 

Eleuthăre ar deveni Euthanasius... Proble- 
ma cea mai importantă a omenirii nu e, cum 
se crede actual, eugoma : selecţia indivizilor 
reproductibili și crearea de tipuri umane 
optime, biologic vorbind. Numai dintro per- 
spectivă tehnicistă este posibil un asemenea 
ideal. Cea mai importantă problemă a ome- 
nirii este, dinlăuntrul viziunii umaniste, spi- 
ritualiste a lumii și vieții. euthanasia. Putinţa 
de a muri frumos, de a muri, nu în sensul 
literal (de a sfârși cu viaţa) ci de a trece 
prin viaţă fără ca, la capătul ei, să nu-ţi poți 
răspunde dece ai trăit. Murim cu fiecare zi, 
murim cu fiecare clipă. Dece să ne încăpă- 
țânăm a ne minţi ? Dece să incercăm a nocoti 
că tot ce avem ae făcut aici e să ne organi- 
zăm viaţa ca şi cum ea ar trebui să nu se 
sfârșească niciodată ? Să trăim pentru a ne 
câştiga nijloacele de a trăi,.. de a trăi pen- 
tru ce ? 

„Enrichissez-vous”, era: deviza unui ev 
trecut, şi după norma aceaşta sau constituit 
prejudecățile societarilor cetăţii moderne. 

Imbogâţiţi-vă ca să fiți bogaţi, şi nimic alt- 
ceva. (Ceux qui se veulent grauds !). Dar în- 
tr'o societate primejduiţă în însăşi existența 
şi rosturile ei, o viaţă organizată individual 
după sistemul acesta, ce mai preyueştie ? 

Cineva povestea cum într'o ţară europeană 
în care bună-starea economită era o lege 
pentru fiecare cetăţean, bună-starea n'a mai 
folosii la un moment dat prea mult, dato- 
iită diverselor zguduiri sociale:  războiu; 
crize, et. Iniloritoare şi prosperă, societa- 
tea acelei ţări nu consumase niciodată aţâta 
artă, atâta literatură, atâta muzică şi atâtea 
spectacole, ca în epoca sumbră în Care o 
altă îmbogăţire decât cea spirituală nu mai 
era posibilă, Foamea de valori mu e totuși, 
nicidecum un paleativ al foamei de bunuri: 
ndadresându-se aceloraşi sectoare sufle- 
teşti şi neimplinind aceleași funlţii, cu greu 
sar putea crede în banala teză a „mângâie- 
rilor artei...” Fenomenul e altul: mevoia de 
artă mu se putea manifesta, atâta timp cât 
orizontul în care se sbăteau viețile celor cu 
deviză „senrichissez-vous”, Nu îngăduia re- 
flexul niciunei valori, azurul miciunei biruin- 
ţe spirituale. Sporirea standardului de viaţă, 
necesară unei societăți pentru asigurarda 
unei libertăţi modice membrilor ei, când e 


exagerată are efectul tocmai opus cejui scon- 
tat. Un stamdard prea ridicat de viaţă, per- 
miţând capitalizarea bunurilor achiziţionate, 
reduce la o viaţă standard pe nenororitul 
robit gândului îmbogăţirii, — întocmai cum 
un sStamdard de viață mizerabil sileşte la o 
crâncenă nelibertate spirituală, pe osânditul 
1a muncă pentru pâine. 

Foamea de valori mu-și poate găsi prilej 
de manifestare decât în momentul îm care 
echilibrul între trebuințe și bunuri este o 
realitate. Existenţa poate obţine nimbul 
unui plu big în momentul vu care ex e, 
ca existeiijd, asigurată. Echilibrui se reali- 
„ează fie printr'o reducere a trcbu.nţe.or, 
(şi asta ducă la ascetism, de cure puţini 
oameni sunt Capabili şi pe care societatea 
n'are miciun motiv să-i vadă cu ochi buni, 
de vreme ce, gencralizată, norma jui duce 
la insimgurarea existenţelor, şi ia negarea 
socierăţii însăși) be prin repartizarea Justă 
a mijioacelor de exisieuță; (și asta iarăși 
m'o poate admite intotueauna  6otietavea, 
pentrucă înseamnă un sacriiiciu impus gtre- 
rațiti prezente de indivazi cu drepiuri câşti- 
giuie, în iavoarea bunului mers „in tuturum” 
ai societăţii). Dacă îiecare is ar Treauiza 
ideea că o societate nu uăinuieşte decât prin 
cultură, căre nu e POsilulă decăt prin situa 
rea individului intrun orizont al valori.or, 
irevejabii conştiințeior aniel decăt în mo- 
mentul €chiii0ru:u; UIDUE WEDunye ŞI ue 
toate, dacă fiecare ins ar avea lhmpede în 
conștință ideea că existența sa, chiar cu Ba- 
tisfacoţii, este zădarnică în cazul in care ea 
nu sporeşte apăratura dăinu-rii societăţii, 
poate... poate sar realiza, între luptă pen- 
tru existență și lupta pentru valorificarea 
existenţei, printr'um pius care s'o umanizeze, 
făcând-o vreanică de permanentizare, armis- 
tiţiul, Atunci nimeni mar mai putea acuza 


„de 'egoism, pe insul ancorat intro iume a 


valorilor, și care nu înțelege dece să-şi risi- 
pească vremea — insuticientă poitru reali- 
zarea operei cărtia i se dedică — contor- 
mându-se prejudecâților sociale, fiind „în 
rând cu oamenii”, „cum se cade”, „discipli- 
naț” ete. când singura obedienţă pe care 
și-o îngăduie este cea faţă de imperativele 
spiritului, 

Legea morală a individului creatur este: 
„lucrează aşa tel, încât nerma acţiunii taie, 
gemeralizată, să mu stânjenescă, dacă nu 
poate prii, vieții spiritului”, 

Dacă refuzul de a lucra alttel înseamnă 
egoism, ţrăiască egoismul ! 


ION FRUNZETTI 


a i 


procuraţi dela librărie, nu costă mult și face să-l a- 
veţi în bibliotecă. Bineinţeles, întrângem niţei regu- 
lamentui, dar cu bunăvoința Domniilor Voastre vom 


considera aceasta, așa, ca o delectare a suiletului. 
Apoi ca şi când şi-ur fi adus aminie de ceva ce 


Bună ziua! 


nu-i tihnea, se umbri la iață, vocea se forță să-și 
recapete tonul autoritar. | 
— Mai înainte de toate, insă, din neiericire trebuie 
să învăţăm gramalica pe care n'o posedaţi de îel. 
Fără ea, ozice muncă a noastră este co o zidire fă- 
cută pe nisip, Deci rămânem bine ințeleşi, pe acest 
trimestru, oaată cu literatura germana, vom trece în 
revistă și regulile gramaticale din clasele inierioare. 


Cu o scurtă înclinare a capului, profesorul, luân- 
du-și catalogul la subțioară, dispăru repede din iața 
noustriă ca o vedenie faustiand. De abia avurăm, 
timpul să sărim în picioare, rămânând o clipă ca 


niște manechine svărlite de un resort. 


crescândă, 


După ce ușa fu închisă voinicește, clusa își reluă 
treamătul obișnuit, iantomele fură alungate sgomo- 
tos, pe iereastră, părerile se deslănțuiră într'o tebră 


in mijlocul cascadei de glasuri, se auzi, tunând, . 
vocea nebunaticului Mitu, cocoțat pe catedră: | 
— Băieți, a tost strașnic, pe onoarea mea! De-acu, 
gata, m'am hotărit... Proiesor de germană mă iac! 


1 VALERIAN 








Un vâni aducător de irbră se abătuse de câtva 
timp peste zidurile roşii ale liceului din portul du- 
nărean. Venerabilul nostru dascăl de germană, 
domnul Mitran, urma să se retragă la pensie, Nu-i 
vorbă, cam demult trebuia ei să-și primească me- 
ritata odihnă după indeiungata-i activitate petre- 
cută pe catedră, dar nu ştiu cum se iăcea că la fie- 
care început de an noi regăseam la „întoarcere în 
ara de germană aceiași ochelari cu lentile duble, 
lucind deasupra catedrei, încadrând nasul borcă- 
nat şi barba de bunic, îngălbenită de tutun. Nu-l 
lăsa inima să se despartă pentru totdeauna de at- 
mosiera colbăită a şcolii, de acei copii, în aparență 
atât de smeriţi, care-i făceau o sumedenie de șotii; 
ii rețineau amintirile tinereții, înșiruite pe drumul 
dintre casă şi poarta liceului, ca niște straturi lumi- 
nouse de ilori, udate în fiecare zi din prinosul su- 
ileiului său de om al școlii. 

Dar acum era lucru hotărit. 

De câteva zile, la ora de germană, scaunul de pe 
catedră la cursul superior rămânea mereu pusiiu și 
noi eram în așteptare. Telegraful clasei sbărnâia cu 
înfiigurare, aducând fel de iel de veşii despre ne- 
cunoscutul ce trebuia să ocupe postul vacant. 

în mica republică a şcolarilor, sosirea unui nou 
proiesor reprezintă un evenimeni de primul ordin, 
ușa ca o schimbare de guvern sau un cutremur de 
pământ. De persoana. acestuia sunt legate îfelurite 
ecuaiii cu multe necunoscute, cari necesită timp și 
trudă pentru rezolvarea lor, De aici se naște o mare 
bătaie de cap, o pândă necurmată din partea clasei 
pentru a pătrunde, nu numai jirea omenească, blân- 
dă, sau cârcotaşă, ci, mai ales ticurile didactice şi 
procedeele de lucru în iața cărora trebue să se 
opunâ platoșe invulnerabile, 

Se svonea că ne va veni un ardelean „teribil“. 

Reţeaua de iniormoaţii se învolbura din ce în ce 
mai amenințător, pe măsură ce se apropia juruita 
destinului, 

— A venit? 

— Na venit. 

Curioasă invenţie şi acest telegrat al elevilor, cir- 
culând cu viteza glonţului, dela clasă la clasă, dela 
şcoală la școală. Nu are nevoie de îir electric, nici 
de alfabetul „Morse“, nici de aparate speciale de 
radio. Asemenea tobeior dintre triburile africane, el 
propagă tam-tamul, prevestind la timp primejdia, 
iidicând temperatura in sângele elevilor, 

De aliiel, lumea cea mică a școlarilor ascunde 
multe ciuaățeriii nebănuiie de cei mari, semnure tai- 
nice prin gesturi sau sunete, irnsmise cu siințenie 
din generație în generaţie. 

Bunăoară, la noi, apropierea profesorului de gim- 
nastică se făcea simiită de ani întregi printr'un vers 
caracieristic, psalmodiat pe două note monotone, 
repetate desarmonic: 


„Oi? Oool... 
„Vine Tumbacoi),,, 

In modul acesta, se prevestea tot programul de 
salturi şi gimnastică suedeză; plămânii săsullau în 
„țipete pirigăiate, care, deși se vădeau cam răută- 
coase, nu mărturiseau, poate, decât destinderea 
nervilor tineri după încordatele ceasuri de cursuri. 

In hpsa unui cotidian care să alimenteze suverana 
curiozitale a acestor viitori cetăjeni ai țării, izvoa- 
rele de informaţie erau de natură destul de variată, 
incepând deia „Moș Nae“, portarul liceului sau 
iata din casă a lui „don director“ și siârșind cu co- 
legii găzduiţi pe la protesori. Agenţii cei mai demni 
de crezare erau mai ales fecioni de dascăl. 

Inu'o dimineaţă, şuşotelile luară înfățișarea gravă 
a unei certitudini neindoelnice. Chipurile colegi.or se: 
juguiară ca intr'o ogiindă convexă, privirile se cău- 
iau năuce ca la izbucnirea unui incendiu. 

— îA venii, — rosti sec Mitu, îiul profesorului de 
desen, Este unul iuait și cu părul roșu. 

— ba e mă:iunţei şi cu cioc, adaugă chestorul cla- 
sei, L-am zărit inirtind în cancelarie, 

Prin feresiieie muiestoase, primăvara ne trimitea 
sdiuiul matinal, încercând să spulbere cu un pumn 
de raze miusmele din striătundui cugetelor. Din pori, 
o sirenă de vapor îşi tiuera ckemarea până în ure- 
cheu noastră, bar semnalul acesta, care altădată ne 
încălzea sulietul cu indemnul de ducă, îl simțeam a- 
cum ue giia,ă, ca un strigăt de alarmă. Pe irunţile 
noaştre ncreţite era întiparită convingera că nicio 
_ pDhiere din lume nu puiea să oprească soarta ce 
venea să se împlinească. 

— Dar păru./ cum ai spus că-i părul? continua- 
xăm noi investigaţiile pe lângă Mitu. 

— Roşul 

— Eșu sigur? 

— Absolut sigur, răspunse răspicat Mitu. Acest 
coleg de cbiceiu cel mai nebunatic, atișa pentru 
prima oară de cârd îl cunoșteam un aer grav. 

O aimosieră apăsăioare se lăsa peste bănci, pre- 
vestind „taitunul”, | | 

— Huziţi băieţi, are părul roşu! Ne-a văzut siântul! 

— „Rote Haarc, Gott bewahre” exclamă încreme- 
nit chestorul, ce o rupea nijel pe nemțeșie, ca unul 
ce ciescuse cu guvernaniă în iamilie, 

Zarva creștea cu fiecare minut ce ne apropia de 
ora de germană, Gândurile tuturor erau indreptate 
spre aceeași nebuloasă ce se tot lăsa, de undeva, 
din haos luând înfățișarea unui balaur de foc sau a 
smeului neîndurăior. Unii își aminteau cum în po- 
vestea lui „Harap Alb”, apărea mereu omul cu părul 
IGșu, semn că din vechime era prea bine dovedită 
legătura dintre părul roșcat şi caraciermul diaboiic, 
Piţi iși tăceau cruce cu limba în cerul gurii, bos- 
corodeau ceva, plănuind anumite şireilicuri inven- 
tate de mintea lor aiotscotocitoare. 

„Dar bine, neiculiță, veţi exclama Domniile Voa- 
stre pe bună dreptate, de ce atâta prăpădanie pen- 
tru nimica toată, — doar noul proiesor n'avea să 
mănânce carne de om?|' 

De sigur, n'avea să se întâmple o astiel de gro- 
zăvie, Doamne fereşte, dar şi temerea noastră nu 
era iscată așa din senin. Protesori noui mai apăru- 
seră în decursul anilor și îi primisem cu destulă stă- 
pânire de sine şi pe unii chiar cu simpatie. 

Dar de data asta, nu ședeam de loc pe roze, ci 
de-adieptul pe ghimpi. Adevărul era că în materie 
de limba germană, noi eram eminamente „chinezi“. 

Pesemne, așa a lăsat Dumnezeul școalelor şi al 
programelor analiiice să se ivească şi câte o oază 
nebănuită în calea celor colbăiți de cosinusuri şi 


mana enma sa. 





90 Demi AM n anu e = e 





atm ant omite re tara ametit 











oxidrili, iar acolo unde la fiecare oră câte un domn 
savant te înhăța pe nerăsuflate, ținând să ie decre- 
ieze doctor în specialitate, să fie şi câte o oră bla- 
goslovită cu un om de-al lui Dumnezeu, restabilind 
echilibrul în minţile răsturnate, Pentru cei din cursul 
superior. al liceului nostru, această oră binecuvân- 
tată se nimerise să îie cea de limba. germană şi asta 


cam ce pe vremea când începuse sa încărunțească - 


barba bunului nostru profesor Mitran. 

Se spunea că odinioară fusese varga lui Dumne- 
zeu, dar cu timpul o blândeie tără seamăn se așş- 
ternuse pe duhul său, încât frica de pedeapsă sau 
de catalog se evaporase cu lotul. Poate se gândea 
bătrânul magistru că vieaja reală de mai târziu avea 
să ne pretindă ceva mai muit decât niște simple 
conjugări sau declinări, 

Elevii interp:etaseră în telul lor blestemat acea- 
stă iîngăduinţă oferită ca o pronie cereuscă, acor- 
dându-și prin tradiție drepturi absolute. La ora de 
germană. se dispunea de un fei de liber arbitru, se 
alegeau prin rotație cei cari veneau la rând la nota- 
rea trimestrială pentru a întreține pe bâi:ânul das- 
căl cu lungi digresiuni în legătură cu lecţia prepa- 
rată aproximativ, ne revedeam materia peatru lec- 
țiunile următoare, iăceam lecturi „particulare"” sau 
o şiergeam pur și simplu de-a-buşile prin uşa în- 
tredeschisă, afară la aer şi libertate. Nu rar se în- 
tâmpla ca la mijlocul orei, băncile din tund să ră- 
mâie aproape goaie pentru a se umplea ca prin 
larmec la apropierea :ecrealiei, Ba, câteodată se 
putea observa cum se ridicau spre tavan spirale dia- 
fane care prea semănau a fum de țigară, făcându-l 
pe proiesor să întrebe bănuielnic : 

— Ce-i cu fumăraia gsia ? 

— Nu-i fum domnule Mitrcm, e pratul din razele 
soarelui, răspundea prompt chestorul clasei, din- 
dr'un precaut spirit de solidaritate. 

— Deschideţi ferestrele să nu vă intre razele pe 
gât, se mulțumea să adauge grijuliu venerabilul 
dascăl. 

Dacă n'a îi fost teama de rondul directorului, cine 
știe ce ne-ar mai fi trăsnit prin cap. Dar nicio faptă 
nu scapă fără răsplată, spune un proverb. Iată, în 
sfârșit că venise și ziua judecății de apoi, când a- 
veam să dăm socoteală de toate păcatele făptuite 
cu voie seu fără de voie. în zadar ne musira con- 
şiiința, cerând iertare amintirii fostului proiesor; a- 
cum era prea târziu, , 

Câţiva deschiseră în panică manualele de limba 
germană, încercând să descifreze taina unor hiero- 
glite asupra cărora nu se gândiseră nicicând să ză- 
bovească. Dar nu reușeau decât să stârnească glu- 
mele desarmante ale colegilor: 

— Ei, băiete, nu se îngrașă porcul în ziua de Ignat! 

Soneria de pe coridor întrerupse deodată comen- 
tasiile. Sbârnia de intrare, violent și lung, înfiorător 
de lung, ca o trâmbiță în preajma unui greu atac. 

Clasa se învălui înir'un zăbranic de tăcere. După 
un răstimp de câieva minute, cari ni se părură ani 
întregi, ușa se deschise energic și intră directorul, 
urmat de un domn ce purta la subțioară chiar cata- 
iogul clasei noastre. 

Recomandaţia se tăcu protocolar, în câteva cu- 
vinte grăbite și uscate, apoi directorul o șterse iru- 





mușel pe ușă, fără a mai arunca vreo ochire înapoi. 
Ni se păru tare curios că în împiejurarea aceasta 
atâi de importantă, ei nu trădase nici cea mai mică 
emoție în glas; ba, observând înmărmurirea noa- 
stră, schițase chiar un zămbet ironic, ca un om căruia 
îi reuşise o farsă indelung pregătită. li dădea mâna 
să se poarte astfel, doar nu era în pielea noastră 
de elev. Plecase indiiereni, lăsându-ne fără apărare 
în ghiara leului. Asta nu se făcea, 

Noul venit, cu umeri largi. cu pieptul puternic 
bombat în haina-i croită elegant, sub care se ghicea 
o musculatură de atlei, se deosebea în totul de sta- 
tura gârbovită a înaintașului său. Cu mișcări sigure 
de stăpân, înfipt ca un uriaș pe postamentul cate- 
drei, credeai că de când lumea era acolo. Privirea 
lui de șoim stărui câteva clipe deasupra capetelor 
plecate şi păru că dintr'o ochire ne băgase în bu- 
zunar, ia) Stii 

— Domnilor, ședeți, vă rog. 

Urmară câteva clipe de încordată pândă. Cu sprin- 
teneală de ce:b, din câțiva pași djunse la geam, 
deschise larg îe:estrele dintr'o singură smucitură, 
adulmecând cu nesațiu aerul primăvăratec, cu pri- 
virile în azur. Probabil, se ştia spionat de ochii cla- 
ei, de aceea prelungea la nesfârșit această tare 
de beatitudine, prelăcându-se că se pierde cu teiul 
in limpezimea cerului, dar noi îi descopeream totuși 
un tânjet vag în colțul buzelor, ce nu prevestea ni- 
mic. bun, 


__ POGRAFIA „UNIVERSUL 8. A. BUCUREȘTI BIR. ERECOIANU 38 


UNIVERSUL LITERAR 


n 


ES 
= == 
===> E, 


— nuvelă inedită — 
de |. VALERIAN 


Era înalt şi svelt, așa cum ni-l descrisese Mitu și 
avea cu adevărat părul roșu, fără nic! un fir argin- 
tiu. Și mai avea o bărbuţă ascuţită, destul de turbu- 
tătoare, 

— Domnilor, inainte de a trece la lecţia de astăzi, 
țin să vă spun că sunt periect editicat asupra cu- 
noștințelor d-voastre. Voiu aștepta câtva timp, fără 
să vă notez, până vă puneţi la curent cu materia. 

Apoi tăcu o pauză semnificativă, ţintindu-ne în 
ochu, fără să clipeuscă : 

— Ţin să mai aflaţi un lucru, care poate vă inte- 
reseaza : cine nu știe ia mine, nu trece, orice-ar fi. 

Vorbise... Glasul lui metalic, cu un uşor accent 
ardeienesc, sunase ca o sentință tără apel. Lupta 
începuse cu arme neegale, arătandu-se pună de ne- 
prevazut. Nesiguranţa chinuitoare a așteptărilor 
dispăru, tăcâna loc unei apariții de apocaups. In- 
trucmparea realității era acolo, pe catedră, expusă 
zecuor de săgeți, ce țâșneau din ochii clasei. Weo- 
camdată armura se arăta de nepătruns, totuşi ei 
era unui singur, noi mai mulţi şi ne găseam la noi 
acasă, 

Care pe care? 

Era de sigur un descălaș, tără prea multă experi- 
ența, cure aorea să se impună delia începui, printr'o 
ținută dârză, să ne ia piuiul. Este cea ma: comodă 
metodă pentru cei ned:epriuși cu mulțimea, ca să-şi 
păstreze demniiaiea sub puvăza autorităţii suve- 
rane. Felul acesta de introducere îl mai văzusem 
noi și la alții şi nu prea ne intmidasem. Dar cipul 
aceia statuar, cu oorazul mat, rigid, tdiă urma de 
biandee, ne arată că nu exista aincoio nicio. indul- 
gență, ne încredința că nu șiia de glumă. Cu toată 
vărsta tânără, o chelie savaniă se :dsiăța pe caiota 
superioară a capului, mărginită de coroana arămie 
a părului care din iață aducea a cormițe de ied. 
Două luminiţe verzui jucau neastâmpărate sub sprin- 
cenele stutoase și când se opreau iscoditoare asupra 
ta, atunci întreaga figură parcă se învăluia în a- 
buri, nerămânăând decât o imagine de coșmar, un 
barbișon ascuţit şi luciul fostorescent al părului, 
contiastând cu albul din creștetul capului. 

Câteva oltaturi, de abia reținute, se auziră în lini- 
ștea clasei, iar umerii se apiecară în bănci apăsaţi 
de o mână nevăzuiă. Din instinct, simțeam că ne ve- 
nise un iîmbiânziror de rasă în iața căruia orice o- 
punere era de prisos. De acum incolo, va trebui să 
jucăm cum ne va cânia el, să ne dăm tumba dacă 
o va cere, vom sări şi prin cercuri aprinse numai 
să-l mulţumim, 

Vai! rrumoasele clipe de visare, Heidelbergul 
protesorului Mitran și intreg cortegiul de amintiri 
erau cu desăvârșire apuse ! Ora de germană deve- 


nise un lucru grav, crescuse asemenea unui munte 


ce trebuia urcat cu ultimele siorțări. 

Gândurile nu mai aveau putinţa să o ia razna pe 
tereastră. Oriunde întorceam capul, scânteile din o- 
chii lui ne găseau ușor, clopotul vocii alungă brutal 
visurile, siera de fildeș a capului, asemenea unei 
antene vii, își transmitea fără întrerupere vibraţiile, 
electrizându-ne. 

— Curat Metisto, — șopti cineva din spatele meu. 

— Taci mă, că te-aude. 

Această remarcă întâmplătoare, sugerată poate 
de manualul deschis pe bancă la opera lui Goethe, 
iăcu repede înconjurul clasei, cu drăcească plăcere, 
fiind prima replică surdă a poporului. Ea ne limpe- 
zea dintr'odată o imagine care înce- 
puse să se îniiripeze in minte, tot ui- 
tându-ne la chipul omului de pe ca- 

tedră. Porecla era găsită, corespun- 
=> dea unei impresii generale și așa a- 
vea să-i rămâie în vecii vecilor, 
— Şi acum să trecem la lecţia de 
=> astăzi. Aveţi, după care ştiu, analiza 
unui îragment aim Faust, ușa e? 

— Așu e, așa e !, murmura clasa cu 
o intonaţie semniticativă. 

Proiesorul iși urmă firul gânduri- 
i0r, fără a observa rumoareu exage- 
-iată, fără să-i teacă prin gand că 
i0i îi hărăzisem din primul moment 
toiul necuratului în crama ce uima 
s'o studiem, 

— M'am gândit că n'ar îi rău să a- 
runcați o privire asupra întregei o- 
pere, ca să vă alegeți cu ceva, uri ce 
s'ar zice, tot e mai bine s'o luăm de 
ia inceput. Nu? 

— 

Clasa păstra acum o tăcere pru- 
dentă. Nu știam unde vrea să ajuugă. 


=3 

px 
= 
= 
> 


[n 


j 


ji 


1 


scojând din buzunar un voiumaş cu 
scoarțe gaibene. 
„— lată vam adus această cărțu- 
lie, cuprinzând tot „Faust. Vă voi 
Citi eu din proiog — nemuritoarea de- 
dicație  caue lumea amintiriior: 
Zueignung : Inchinare ! 

„Ihr naht euch wieder schwankende Gestalten ! 

„Die îfriih sich sinst dem triiben Biickgezeigt.., 

Incepu lectura domol, nuanțat, aruncându-şi doar 
de tormă ochii pe carte. Se cunoştea că textuu îi era 
încrustat în minte ca un diamant într'o montură pre- 
țioasă. Pe măsură ce pătrundea în poesia lui Goeine, 
glasul i se încălzea de cadența versurilor, vocea i 
se transiorma întrun descâniec. Timbrul acela me- 
talic, auioritar, devenise un arcuș de vioară ce se 


modula la intinit pe vocalele rimeior. Nu era propriu | 


zis o declumaţie, așa cum eram obişnuiţi, ci el căuia 
prin gesturi, prin privire, prin sunete, să dea contur 
imaginilor, sa le tucă să umble in jurul nosiru, Uri- 
cât de vagi erau cunoștințele noastre în hățișul a- 
cegiei limu: trebuia să măriurisim cd avea tc:uși o 
muzicalitate, o spiă de note neștiute, ce de abia 
acum căpătau rezonanță piin descitrarea iscusită 
a unui căntăreţ înzestrat cu hăr deosebii, 

Sub vraja tonurilor ce se revărsau din glasul pro- 
iesorului ca dintr'un ilaui iermecat, începură să rie 
mustre părerile de rău că nu posedăm și noi cheia 
pentru a pătrunde în înțelesul âcelor iraze ătât de 
inspirate, că am lăsat să treacă atâția ani furân- 
du-ne căciula de sub căpăiâi în pierdâutele oxe de 
germană. Ce n'azm îi daț, în clipa aceea, să fim mai 
puţin opaci la minte, să simțim şi noi măcar în parte 
fiorul acelei delectări suprapămânieşti ce-l străibă- 














Yroiesorul iși conunuă preamousiui, | 


20 Martie 1944 îmi 


tea pe lectorul nostru, îl transporta în cuprinsul tinui 
castel vrăjit, cu o sumedenie de lucruri minunate, 
interzise nevrednicilor de noi. 

Deoaată insă lumina atoiwiruitoare se revarsă din 
belșug şi peste oropsitele noastre creșteie, Profeso- 
ul trecuse pe egândite la tălmăcirea în limba ro- 
mână. Cu măestrie de magician, aruncase o punte de 
aur peste șanțurile adânci, ne invita să intrăm în 
castelul fermecat, cu gestul unui senior medieval, 
dormic de oaspeţi: 


„Din nou vă apropiaţi, voi umbre șovăitoare ! 
„Și prea de timpuriu din besnă năpădiţi. 

„Să vă rețin, mai face să 'ncerc eu oare? 

„Să mai îmi las eu inima în vis s'o ispitiți ? 
„Vă strângeți tot mereu ! Ei bine, fiți biruitoare 
„Din negură şi aburi vă suiţi 

„Simt tinerețea cum în piept s'aprinde 

„lar din alaiul vostru yrajă grea se'niinde. 


Traducerea se destășura liber, tără şovăeli, tără 
intunecimi, ca un izvor limpede susurând din coastu 
unui deal îniiorit, croindu-și albia în pajiștea suile- 
telor noastre sub soarele primăverii. 

De sigur, era e! însuși un dăruit al muzelor, altiei 
nu se putea închipui cum de ieșea tălmăcirea atât 
de natural, vers după vers, strotă după strotă, în rit- 
mul original, cu rimele îngemânându-se dela sine 
ca nişte clopotei de cleștar. 

Dar mai presus de toate, era un mare vrăjitor, Sub 
bacheta lui vedeam cum reînvie din cenușa veacu- 
lui trecut ființe de altădată, cum în plină zi ne îm- 
presoară un alaiu nesfârşit de siluete vaporoase. 

Iată, din manualul de limba genrnună, se ridică 
din jilț bătrânul poet dela Weimar ; purtându-și pro- 
filul său clasic, pășește în mijlocul mulțimii de um- 
bre, ca pe o scenă imaginară. Lumea îi iace loc, se 
aud șoapie admirative. 

„Vine domnul Woligang von Goethe! 


ij, 


//, 


Lumea dela curtea ducelui de Weimar a prins să 
plutească în pas de menuet, după ritmul unei muzici 
de poveste. Cavalerii se înclină ceremonioși în fața 
doamnelor, în ochii lor se aprind dorurile după idi- 
lele apuse, regretele după bucuriile care i-au fră- 
mântat o vieaţă întreagă. Alaiul sărbătoresc se în- 
vârteşte vesel în foşnet de mătăsuri, în umestec de 
crinoline și peruci pudrate. Din raituri prăfuite, pu- 
lerea vrăjii a adus personajii cunoscute nouă, Stin- 
gherit, întrun colț, s'a ivit silueta tânărului Werther, 
cu privirile mistuite de romantismul epocii sale şi 
mai încolo, însuși moșneagul Faust a ținut să vie la 
petrecere, așteptând, poate, clipa întineririi. 

Și acolo, pe catedră, dominând adunarea, Metisto! 
El singur e cel mai impresionant, cel mai plin de 
vieaţă ; prin puterea lui i-a adus pe toţi aici. El de- 
ține doar taina tineretii fără bătrâneţe şi va sufla 
peste pulberea anilor, i&când din unchiașul Faust 
un flăcău de douăzeci de ani. 

Cu ce preț? Cu prețul sufletului său. 


Oare era în deajuns plătită această supremă feri- 
cire ? Și de ce tocmai acest alchimist, Faust, să îie 
alesul ? Nu cumva în năzuința acestui erou se as- 
cundea însuşi Goethe ale cârui preocupări savante 
„e uimesc ca și poezia lui ? 


Ve:suriie din „Dedicaţie” ne adevereauu că dorul 
după tinereie era viu în suiletul poetului. După o 
lungă vieață plină de zădărnicii, vroia să învingă 
vremea, să reinceapă povestea. De aceea şi-a in= 
chinat el zeci de ani lui „taust“, opera capitală ce 
trebuia să-i răscumpere nemurirea. 

E drept că în inima noastră de optsprezece ani 
capriciui bătrânului auior ne apărea cam ciudat. Ce 
făceam cu tinerejea noastră 7  Ședeam chirciți în 
bănci și iumea cea largă era cucerită de alții. Vor- 
bele lui ne transmiteau totuși o vie emoție pentrucă - 
evocau, mai presus de orice, prietenia și dragostea, 
Erum ia varsta când incepeum să înțelegem sensul 
acestor două noţiuni, să trăim pentru ele. 

Prieienia-dragostea ) 

Câte năluciri nu deșteptau în noi versurile lui 
Goethe, câte visuri nu depăna fantezia noastră ! A- 
COLO, în ceata umbrelor, ochii ni se opreau mai a- 
les asupru unui chip dumnezeesc de tată, blonda 
Gretchen pentru care Fausi ceruse linere;ea, aşa 
cum etam gaa să i-o închinăm pe-a noasuă. 

Cuvinie:e 1ostiie de omul acela de pe catedră ne 
deschideau o poariă luminoasă în vieaţă, ne făcu- 
seră să pricepem că peste giume și sburdălnicii mai 
există ur țe: nai înait către care trebuie să tindem. 
El credea în duhul nepieritor ai poeziei, al cărţilor, 
era un preot fanatic, oiiciind la altărul unei noui 
religii, 

Puteam noi să nu-l ascultăm, să nu-l urmăm ? 

Trăsăturile i se imbiânziseră, iața întreagă îi era 
iluminată. Niciun alt dascăl nu ne îmbrăcase suile- 
tele într'o haină atât de sărbătorească, nu ne vot- 
bise într'o limbă atât de aleasă. 

Mai semăna oaie cu Meiisto ? 

Fără indoială că barbișonul roșcat era la îocul | 
lui, ochii de foc se vădeau tot așa de dogoritori, dar- 
nu mai era același Methsio. Ne gândeam : dacă ast- 
ie! se va îi înfățișat cândva acel personaj legendar, 
el nu putea fi decât un sol al luminii, un mesager-in- 
spirat al artei. me e 


Acolo între cei patru pereți ai clasei, în răstimpul 
unei singure ore, se petrecuse cea mai ciudată în- 
tâmplare din vieața noastră de școlari. Un om nou 
știuse să coboare pe treptele pâianjonite din noi, ne 
apucase cu încredere de mână, ne călăuzise prin 
labirinturi, ocolisem prăpăstii, urcasem ne culmi, 
Oricâte pledoarii ar fi ţinut profesorul pentru oblec- 
tul lui, n'ar fi isbutit mai bine decât această împăr- 
tășanie oferită cu bună credinţă din anatura sulle- 
tului său. 





(Urmare în pag. S-a 





Tana poștală plătită în numerar ceniazm aprobării die. Ge P, 7. 7. Ne. 24.404.998