Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0032

VAIVEDSUL 1 





PROPRIETAR: ABONAMENTE: A ANUL L e Nr. 32 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 E ei i iasi REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL 

autorit nsiitu L) 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU uiti e Si lava BOCUBEȘTI | Str. Brezoianu 2325  pRETUL 5 LEI SAMBATA 2 August 1941 
Iajscriaa: sub Ne, 105 tipa XItoy PR particulare 250 .. TELEFON 3.30,10 Redactor responsabil: MIHAL NICULESCU 


Pe ap 








— PE 




















Rustică 


Amurqu'si revărsa făurăria 

Pe arana câmpemeștilor avuturi 

Și cinci corole, din fluide ciuturi, 
Picară'n lan, sporindu-i măreția, 


Laz când să le culeg, 


a. 


vrăjitoria 


Luminei din petale făcu fluturi: 
Silti beți ai mieroaselor săruturi, 
Ce-şi poleiau în soare reveria, 


Ș; cum atăteam cu holda până'n brâu, 
Uimit ia iața spicului de grâu, 
Șopti un mistic glas, cu simplitate: 


— Boierule, te miră? Cei din târg 
Le.ar zice, poate, flori imaripate, 
Eu, spun că-s visul apicului în pârg. 


I. GR. PERIEŢȚEANU 





BORGESE 


Intâinirea mea cu Giuseppe 
Antonio Borgese s'a făcut 
cu mulți ani în urmă lao 
conferință a acestui admi- 
rabil estetician totodată, îm 
care scriitorul, criticul și 
chiar ziaristul își iîmpreunau 
mâinile, în aceiaşi visare şi 
adorare deplină a desăvârși. 
telor bucurii als artei. 

Era vorba de o temă este- 
tică, în care proiunzimea 
cunoștințelor și luminile a- 
runcate peste poezia şi proza 
italiană se imbinau în acelaș 
timp cu o știință puţim obi- 
cinuită a literaturii și muzi- 
cii germane. O undă de mu- 
zică, prinurmare, străbătea 
ecourile deșteptate ain ver- 
sul lui Dante sau din acor- 
durile lui Wagner, evocând 
îndepărtate amintiri dim e- 
poca medievală, din legen- 
dele unor eroi cari înfăţi- 


sează două tradiții: tradiţia 


latină și cea germană. | 

Rafinamentul şi suavita- 
tea, tipurilor literare ale lui 
Borgese, din romanele sau 
nuvelele sale, își au obârşie, 
pe semne, tocmai în aseme- 
nea preocupări și chipuri es- 
tetice, trăite adânc, mereu 
rînoite, mereu puse în legă- 
tură cu viaţa. de astăzi, care 
nu este nici mai urâtă, dar 
nici mai frumoasă decât cea 
veche. 

Romanul RUBE, socotit 
mereu cel mai bun roman de 
răsboiu al literaturii italiene, 
aduce, aşa cum Sa recunos- 
cut, „o interpretare umană 
a acestui teribil fenomen, 
lipsită de orice retorică fie 
patriotică, fie amtimilitară“. 

Să ne gândim că a fost 
scris acum douăzeci de ani, 
când valul de pacifisim inte- 
resat şi de umanitarism pă- 
trunsese în toate literaturile, 
după  prăhușirile materiale 
și sufletești ale omului. 


Rubă este un fost luptător, 
care a făcut răsbolul fără 
idealism şi tot fără ideal s'a 
reîntors în viaţa pe care ar 


voi totuşi s'o cucerească, Dar: 
„și după succesele ce a avut 


într'o întreprindere  indus- 
trială, şi în căsnicie, liniştea 
și  mulţumirea tot nu le 
poate afla. Rubă a fost și ră- 
mâne un om sfârşit. El re- 
petă  ceiace o generaţie în- 
treagă a înfruntat ; genera- 
ție ilustrată, nu numai de li- 
teratură, dar şi de gândirea 
anilor sfâșietori de gupă râs- 
boiul trecut, Este prin ur- 
mare, romanul unei epoci, 
unde întâinim însă și drama 
omului da totăeauna și de 
pretutindeni. O carte care 
închide în paginile ei cronica 
spirituală a vremii dar şi 
caracterele eterne ale sufie- 
tului omenesc, : 

Ca să înţelegi pe deplin 
punctul de vedere al lui Bor- 
gese, trebue neapărat să ci- 
tești şi romanul său istorie 
„Tragedia dela Mayerling“, 
unde apar figurile stranii 
prim sfârșitul lor, — Rudolf 
de Habsburg şi Maria Ve- 
cera_  — urmărite de ideia 
morţii, a cărei împlinire ele 
și-o grăbesc. 

Borgese este însă şi un 
nuvelist, ale cărui subiecte 
culese din viaţa Siciliei (au- 
torul e meridional) împărtă- 
sesc actiași viziune modernă 
şi aceiași ascuțime de spirit 
în observaţii precum și ace- 
laşi rafinament despre care 
am pomenit la începutul 
vânduriior de faţă. Un setii- 
tor italian, a cărui operă, prin 
traducerile în alte limbi, a 
pătruns şi în celelalte litera- 
turi europene. 


C. N. NEGOIŢĂ 





Scrisul săptămânal... 


„Este înainte de orice, o muncă; 
o muncă nici mai nobilă nici nui 
istovitoare  decâr oricare alta. 
Motivele ei eficiente şi rezula- 
iele-i sunt de-opotrivă prilej cie 
hulă şi binecuvântare, Numa: 
cine s'a trudit — săptămânal sau 
zilnic — sănsemne gânduri ne- 
băgaie'n seamă de privilegiaţii 
scrisului premeditat (această clu- 
să aristocrată de scriitori, care 
nu se. dau în spectacol oricând şi 
oricum, și care pentru nimic în 
lume nu şi-ar lepăda fracul de 
solemnitate, ca să se prezinte în 
salopetă, cititorilor), numai cine 
a trăit generozitatea imensă in- 
clusă în actul acesta simplu, de 
a te destăinui periodic, lu înter- 
vale care să aibă regularitatea 
unui ritm obligutor, ca ritmul 
cosmic ori ca ritmul inimii, muo 
nnai cine a simţit ce avariţie ne- 
bănuită se desteaptă în -sufiet, 
vridecâteori deschizi  sipeturile 
bătrâne, tăinuite şi gelos încuiate, 
ale experienţei proprii — din 
cure, în ultima analiză ne ali- 
mentăm toţi cei câţi nu facem 
din mijloace scop şi din bibliote- 
că tribunule, numai acela ştie 
ce'nsemnează scrisul. 

Nu poemele ţinute avar în ser- 
iare, sau răspândite discret prin- 
tre amici, nu gândurile notate 
zi cu zi Wu masa de lucru, pen- 
tru a fi adunate, cândva, după 
linii de forță străine elaborării 


de ION FRUNZETTI 


lor, într'o arhitectură de idei pe 
care mau râvnit-o ele, nu pagi- 
mile construite, refăcute și re- 
grupate la infinit, ale unei nu- 
ele ori drame, pot aduce auto- 
rului lor satisfacția scrisului. In- 


ire operă și articol, cel ce a ela-. 


borat şi de unele şi de celelalte 
va alege cu greu, după criterii 
valorijicatoare.' Dar nu va eziia 
să. aleagă articolul, cuvântul țâș- 
mit spontan şi capricios, gândul 
devenit autonom prea devreme, 
cu toată sglobia aură de eman- 
cipare, care-i dă un tempo adu- 
lescent acestui Făt-Frumos al ge- 
nurilor  scriitoricești, ce spune 
într'o clipă cât altele 'ntr'un ceas, 
nu va ezita să aleagă articolul, 
dacă se conduce după criteriile 
sentimentale, ale satisfacției per. 
sonale, oricât. de puţin durabilă 
or fi ea. 





(Urmare în pag. 2-a) 





MARTA CHELSOI.CRISTEA 








de prof. Alexandru Marcu 


In evoluția Literaturii italiene, fații de celelalte ale Europei me- 
dievale, franceză, germemă și spaniolă, se constatase o întârziere 
preocupuntă, explicată numai prin rezistența mai mare a 1ormelor 
latine în centrul Latinităţii însăș, adică în Italia. 

Ps când Literatura franceză de Nord se realizase prin Cântecela 
epice „de geste”; cea de Sud prin neîntrecutele poezii lirice ale 
Trubadurilor: cea germană prin Ciclul Niebelungic, iar cea spaniolă 
prin epopeea Cidului. în formație; ltalia se mulțumea cel mult să 
asimileze palidele reflexe literare ale celorlalte şi să se complacă 
într'o umilitoare imitație. Până ce a “venit Dante, pentru ca, în că- 
teva decenii, dela începuturile LirYuirii naționale italiene, să-i ri: 
dice prestigiul atâta de sus, încât toate celelalte Literaturi ale Eu- 
ropei să n'o mai poată egala până astăzi, 

Dante şi prin numele său înseamnă „cfrandă”, înseamnă „dă- 
ruire”. Căsi el şi-a oferit conştiinţa celor mai sfâșietoare mărturisiri 
de credință, pentru ca tot ce era în trupul lui came simțitoare la 
suferințele fizice, să se chinuiască cu damnaţii în Infern, să-şi aline 
suferințele pe Muntele Ispăsirii, să se înalțe apoi, în raza unei pri: 
visi de Inger și Madonă, pe care el și l-a întruchipat, până la Dum- 
nezeu. 

Pe acest drum, pe care a umblat singur și pe care nu l-a mai 
urmat nimeni în toată Istoria sufletului omenesc, l-au purtat două 
conştiinţe supsrioare de oameni spiritualizaţi prin Moarte: conştiinţa 
lui Virgiiiu, drept întruchipare a Lumii antice, dar păgâne și, ca a- 
tare, meni! să simbolizeza în Poemă numai Rațiunea umană: și con- 
ştiinţa Beciricei, drept întruchipare a Lumii nci, deci creștină şi, ca 
atare, menită să simbolizeze în Divina Commedia însăș Rațiunea 
divină, 

Poema aceasta este cartea renaşierii Omului din adâncul de jos 
ai suiletului său, înspre adâncul de sus al Dumnezeirii, 

Dar deși Divina Commedia este epopeea Omului, ea nu esie 
trăită obiectiv, din afară, printr'un erou protagonist, ca în toate epo- 
peile. De aceea Dante crealorul literar, se identifică, din propria sa 
inițiativă, cu Dante omul, erou şi protagonist. 

Pentru aceasta se cerea însă o condiţie de neînlăturat: ca el 
să lie un om întradevăr apt să trăiască într'o emoţionantă sinceri 
tate, toată viața omului, de pretutindeni și da totdeauna. 

Din viața lui Dante ss pot desprinde aspectele celor mai variate 
experiențe: el a iost, rând pe rând, sau deodată, trubadur, savant, 
militar, om politic, edil, diplomat, scrib, profesor, condamnat la 
moarte. exilat, quasi-delapidator de bani publici, quasi-călugăr, as- 
trolog, vagabond şi cerşetor, om de încredere al Împăratului german 
și al mai multor Seniosi din Italia, părinte al unei familii numeroa- 
se, moralist al lumii, judecător neinduplecat al Suveranilor şi al Pa- 
pilor vremurilor sale, proiei, divinator al destinelor orânduirilor po- 
litice din Patria sa pentru opt secole; cu un cuvânt, tot ce poate îi în- 
treaga omenire cât trăeşte întrun singur om. 


Născut la Florența acum 676 de ani, din viața sa, cu toate stră- 
duințele excesiva ale biagrefilor, fiind vorba de cel mai mare post 
al timpurilor moderne, nu se știe totus mai nimic sigur, ufară de ceea- 
ce ne povestește insuș, în opera sa. E 

Sigur este că prin el a ajuns celebru (pe cât de enigmatic, ase- 
meni), numele Beatricei, o Florentină pe care a iubi!-o, se pare, din 
prima-i copilărie și al cărui destin tragic — a murit la 25 de ani — 
a creat în poezia dantescă dualitatea Iubirii și a Morţii. . 

Contundată în conştiinţa Poetului cu însăș Filozofia, spre a de- 
noia astfel marea-i putere de abstractizare a realităților, prezența 
Beutricei in viața şi sufletul său, nu lau impiedecat pe Dante să-şi 
aibă iamilia proprie, cu soție şi cel puţin cinci copii, 

Această concomitență, care nu este singura, dă o notă puler- 
nic omenească exisienţei autorului Divinei Comedii, care, tocmal de 
acesa, va îi o operă de-o sfâşietoare sinceritate. 

Cealaltă faptă cu adevărat hotăritoare din viața lui Dante, a 
fost exilarea sa perpetuă din Patrie, întâmplată în anul 1302. Ideal 
această dată trebue însă fixată cu doi ani mai înainte, pentru ca ea 
să corespundă cu mul perfect 1309, care pentru Dante-om însemna 
jumătatea vieţii sale pământene („nel mezzo del cammin di nostra 
vita”), fiind născut cu 35 de ani mai devreme (căci viața „perfectă“, 
după credința sa şi a vremii, dura exact 70 de ani). Pentru Dante- 
credincicsul, 1399 însemna însă și Anul Sfânt al Jubileului Bisericii 
Catelice şi, totodată, o nouă primăvară de renaştere din Păcatul o. 
menesc, ispășit de Izus pe Cruce tot într'o primăvară, 





(Urmare în pag. 3-a) 





Biserică din. Iaşi 


Solidarizarea Europei contra 
Rusiei dă războiului din Est un 
caracter ce depășește planul 
politic, militar sau ideologie: pe 
care se desiâșoarâ aces, răz- 
boiu. Căci mai malţ decât de o 
alianță continentală — este var. 
ba, de o unițate spirițuaiă, pe 
care bățrânul nostru continent 
o realizează întru apărarea tre 
cutului său cultural, dsasupra 
tuturor divergenţelor sau ego- 
centrismelor naționale. 

Caracterul pe care] capătă 
războiul este acela al unui îront 
contra negativismului absută și 
ineficient ai Rusiei contempo- 
rane, Mă gândesc că acesţ ca- 
lifieaţiv depăşeşte totuși în sui- 
șuri puținătațea spirituală a U. 
R. S, S..ului, Negativismul el în- 
suși este o atitudine, o poziție— 
care chiar dată mai puțin ris- 
cantă decâţ aceea a atirmări- 
lor, nu camportă însă mai puțin 
an complex dialectic, Tdenţic a- 
desea, cu tumultul sfărâmător 
al tinereţii, el implică toate 
splendidele calităţi ale acestei 
nebunii juvenile. Isbucnind dim 
potrivă dințr'un ancestral demo- 
nism suflețesc — i-a fost dat 
alteori să ilustreze haosul su- 
fietesc al atâtor creatori, 

Nu despre aşa ceva poate îi 
vorba când ne referim la nega- 
tivismul comunist, unde nu mai 
este vorba decâţ de o deplora. 
bilă incapaciţate comprehensivă. 

„Literatura“ şi întreaga „cul- 
tură“ comunisță reprezinţă 0 
negaţie, nu însă înt”un presta- 
bilit cadru intelectua), Este însă 
o negare a înseși acestor noțiuni, 
este un sal înapoi către pri- 
mitivism. Și nu din rafinament 
sau spleen spiritual — cum atâ- 
ţia critici ai culturii oceidentale 
au gândit, ci din anaifabetism. 


NA aa DP IPP” OO e i 0 e aia Pit 





__Contra negativismului 


Omenirea n'a înregisţra din 
epoca  migrațiunii popoarelor, 
un atentat mai organizat con- 
tra istoriei ei, ca acela comu- 
nisț, Aici nu mai poate fi vor. 
ba de o iuptă contra vijelioasei 
afirmații a unei credințe (cum 
bunăoară ar putea fi socotite 
luptele seculare contra invaziei 
musulmane); este a ctuciadă 
contra caţaclismului spiritual şi 
intelectul. 

Europa poaâţe avea ridicole 
curiozităţi culturale sub povara 
istoriei ei, poate ave, jalnice 
clipe de sterilitate creatoare 
sau narecisice înmlăștinări în 
propriu-i trecut. Totul se pe- 
trece sub zodia eclipselor şi a 
revenirilor la sensul adevărat 
al creaţiei, 

Rusia Sovieţică reprezintă însă 
mai mul decât un păcaţ țrecă. 
tor; reprezintă incendierea ţu- 
turor valorile europene. 

În faţa acestui orizont unie 
al cenușii — solidarizarea spiri- 
tuală a continentului, într'unut 
din momentele lui de grea ne- 
hotărâre, solidarizara realizată 
maj mulț prin instinct, reprezin- 
tă unul din cele mai convingă- 
țoare argumente ințru demon- 
strarea viabilității culţurii, 

Dacă Rusia Sovietică n'a dat 
nimic şi dispariţia ei înseamnă 
numai alungarea unui  perma- 
nenţ pericol — lupta coutra co. 
munişmului dă însă prilej bă- 
nuitorilor să constite sub som- 
nolența aparentă a acestui mo- 
menţ intelectual, câț de adâne 
este ancorat conţinentul în ţra- 
diţia creației şi vigoarea cu 
care ţintreţea-i  întăptuitoare 
aşteaptă să-şi continue reali- 
zarea 


COSTIN [. MURGESCU 








usia este țara contraste- 
lor. Descoperirea ei nu 
sa făcut de mult: desco- 
perirea prin literatură şi gân- 
dire, bineînţeles. De un veac şi 
ceva, Europa de apus are ştiin- 
ță despre fenomenul acesta, 
mai mult asiatic decât al con- 


tinentului nostru. Dar câte sur- 
prize şi mai ales dezamăgiri 
nu a însemnat descoperirea 
Rusiei. Cele mai bune intenții, 
zăcămintele de generozitate, de 
înfrângere a bestiei din om au 
fost însă urise de regimul care 
Sa ferit să aibă o spirituali- 
tate. 

Lenin, odinioară, vizitând o 
asociație de muncitori și fiind 
întâmpinat cu un cor, cu Mu- 
zică, a exclamat însoţitorilor: 
„Spune-le să înceteze cântecul! 
Muzica mă face să devin 
bun“... Dar, fără bunătate, mai 
putea fi vorba de salvarea o- 
mului, de preschimbarea soar- 
tei sale materiale și sufie- 
tești ? A 

onveriirea individului se 
QC săvârşeşte printr 

achimbare, pare-se, în 
mersul firesc pentru el de pâ- 
nă atunci al lucrurilor. Când 
Don Abbondio, erou al roma- 
nului „Logodnicii” de Alessan- 


- dro Manzoni, erou mai ales al 


principiului răului pe lume, îşi 
înmoae inima şi se preface 
deodată, ascultând predica u- 
nui bătrân arhiereu, i se întâm- 
plă să zărească un nou univers 
moral. Descoperă, adică, o lu- 
me de a cărei existență nu a- 
vusese cunoştinţă. Fericit omul 
care cuprinde dela inceput le- 
gile morale în fiinţa sa! Cu nu- 
mai câțiva oamem de acest 
fel, faţa pământului ar putea 
îi schimbată. 





entru Eminescu, trecutul 
cu toate umbrele lui era 
o realitate, nu un vis 
născocit, vo amăgire, un inc al 
fanteziei sale bogate. Cu o pu- 
tere neobișnuită de întoarcere 
în acest trecut românesc, dar 
mai ales cu o minunată trăire 
a legilor cari ne-au condus şi 
a veacurilor de trudă a înain- 
taşilor, el a fost în multe pri- 
vințe un vizionar, arătând căi- 
Je spirituale ce ni se cuvin. În 
toate domeniile: nu numai în 
gândirea istorică şi în politică... 
Miracolul eminescian trebue 
căutat și în acest geniu al poe- 
tului, în facultatea de a trăi 
deodată toate fazele înălțări- 
lor, dar și prăbușirilor noas- 
„Te. 


reocuparea de limbă, 

de puritatea şi autentici 

tatea ei nu este singu- 
rul drum şi singura artă «a 
creatorului. Inchipuiţi-vă pe 
Creangă, fără imboldurile sale 
lăuntrice, căutând să culeagă 
numai idiomul popular, des- 
brăcându-l de ceeace i se pă- 
vea neşlefuit, alegând şi cule- 
gând pe urmă materialul a- 
mintirilor şi povestirilor sale. 
Ar fi rămas doar um folklo- 
rist, un strângător oarecare de 
motive și producțiuni  popu- 
lare. ; 


artă nouă trebue să ne 
inrolducă în spirituali- 


tatea lumii, cu tot ceea- 
ce avem mai bun, mai frumos, 
propriu sufletului românesc, 
şi care nu se poate întâini în 
altă parte. 

Nu vi se pare că abia în tim- 
pul nosiru, noțiunea işi împli- 
neşte rosturile ei, la care abia 
au îndrăsnit să se gândească 
bătrânii noştri cronicari sau 
poeții şi visătorii mai apro- 
piați vremii de astăzi ? Tăgă- 
duirea unei ere mari şi strălu- 
cite, a spiritului românesc, ni 
se pare nefirească. 


FAVONIUS 


— 2 


PI A ADE DINCOLO DECT, MD 


Cronica dramatică 


TEATRU ȘI 
CINEMATOGRAF 


Cu multă amărăciune îmi 
vorbea, într'una, din zilele as- 
tea, prietenul meu. actorul. 

—- „In fiecare zi jucăm în 
fața unor săli aproape goale. 
Ne=a uitat publicul. Doar 
Duminicile își mai aduce a- 
minte de noi. Atunci avem 
spectatori în rândurile din 
faţă... balconul e şi el aproa= 
pe plin; şi mai vin și cei cu 
bilete ae favoare. Putem spu- 
ne şi noi că avem Duminica 
spectatori...“, 

In restul săptămânii, însă, 
sălile de teatru prezintă, asa 
pecte aproape jalnice. 

Un număr de spectatori e- 
gal cu acel al actorilor urmă= 
reşte, cu ușoara plictiseală ce 
i-o inspiră o sală goală, ac= 
țiunea ce se desfăsoară din- 
colo de rampă. 

Actorii nu sunt revoltați. 
Ei înțeleg prea bine vremu= 
rile grele prin cari trecem. 
Spectatotorul, obișnuit să 
se ducă la teatru la ora 9 
seara, obișnuit de asemenea 
să asiste, în timpul verii, la 
spectacole în grădină cu 
greu poate fi convins să se 
deplaseseze într'o sală închi» 
să la ora 5, după amiază. Are 
şi el atâtea scuze: are ore la 
biurou !... nu poate să lip= 
sească,... şi pe urmă mai mult 
și căldurile astea... 

„„Auzi, dumneata !... Vara, 
spectacole la ora 5... E de ne» 
închipuit. 

Dar... Există întotdeauna 
un dar?... 


Pe când într'o sală de tea» 
tru, actorii îi numără cu e- 
moție pe spectatori — 5... 12.. 
27... Azi au venit muiţi... 31... 
—— lumea se înghesue în sălile 
de cinematograf. Cuvântul 
nu e exagerat: se înghesue. 

Săptămâna aceasta, pe = 
cranul cinematografului Ca- 
pitol, au rânjit chipurile se= 
mite ale fraților Marx. Şi se 
pare că n'a fost spectacol la 
care lumea să nu stea în pi- 
cioare. 

Și de ce mă rog?..0 sală 
de cinematograf e mai răcoa 
roasă ca una de țeatru ?... Nu 
găsim... Si apoi, spectacolele 
au loc la cinematograf tot a- 
tât de dovreme ca și la tea= 
tru. 

Să nu ni se aducă obiecţia 
biletelor de teatru, mai 
scumpe ca cele de cinemato- 
graf. 

Cunoaştem un teatru unde 
se prezintă o piesă exceleniă, 
jucată de dou: buni şi talen- 
taţi actori. Biletele cele mai 
scumpe costă la, acesţ teatru 
80 de lei. La cinematografele 
din centru prețul unic al bi- 
letelor este tot de 80 de lei. 

Şi totuși aproape nimeni 
nu se duce să vadă piesa „A- 
dam şi Eva“ la Teatrul Tudor 
Mușatescu. 
















In schimb, în fiecare după 
amiază, pot să fie numărați 
sute de spectatori în sălile de 
cinematograf. 

Funcţionarul găseşte două 
ceasuri libere pentru ca să=i 
poată vedea pe fraţii Marx. 

E acelaș funcționay» care 
cunoaște prea bine sacrificii- 
le tăcute de actori — acești 
sclavi ai publicului — pentru 
ca să poată juca și în această 
stagiune; şi totuși marele ad= 
mirator a] spectacolelor ci- 
nematografice nu înţelege să 
sacrifice o mică sumă de bani 
pentru a-l răsplăti pe teme- 
rarul actor. El, dacă se duce 
la, teatru, înțelege să aibă bi- 
let de favoare. Așa s'a învă= 
at. Il întâinește pe stradă pe 
un actor, îl bate pe umeri... 
„Ce îaci, şefule?”... îi spune 


câteva cuvinte amabile.. şi 
pe urmă: „Atinge-mă cu un 
bilet de favoare...“ 

Actorul se execută cu ioate 
că, mai cu dragă inimă, l-ar 
atinge cu doua paime. 

Şi a doua zi, spectatorul fi 





dă biletul servitoarei... Să se 
ducă și ea la teatru, săraca,. 

M'am întâlnit alatăeri cu 
un astfel de spectator. Liam 
întrebat : 

— Tesai mai dus 
tru 2“ 

— „Ce? Crezi că am îne- 
bunit ?* 

— „Unde mergi acum ?* 

— „La cinemaâtogral |!“ 

— „De ce, mă rog“. 

— „Pentru ca să văd jur= 
nalul de actualități“, 

Poate că avea dreptate. In 
vremurile acestea aprige, ce- 
tățeanul e domic să asiste la 
ultimele evenimente de pe 
front. Şi acestea îi sunt ofe= 
rite de journalele de actuali- 
tate. 

S'ar putea ca înti'o zi, un 
director de teatru ingenios să 
aibă ideea să prezinte ia sfâr= 
șitul piesei, astfel de journale 
de actualitate. 

Am impresia că atunci sa- 
ia lui de teatru va fi mai pu= 
țin goală, 

Și priețenul meu, actorul, 
va avea o figură mai puţin 
tragică. Journalu: de actuali- 
tate va salva piesa de teatru. 


TRAIAN LALESCU 


la tea- 





Pi 


Azi te-aplaudăm pe 


Dumneata! 


„Să ne gândim puţin şi la 
jurnalele de răsboiu care com- 
pletează în ultimul timp  pro- 
gramzle cinematografice. 

Din fotoliul în care suntem 
comod instalaţi, urmărim cu e. 
moţie avalanşa de scene în care 
sângele şi bombele adevărate nu 
lipsesc, 

E drepţ că operele cu reacţii 
dureroase ne apar mai com- 
plete. 

Durerea ne cucereşte mai u- 
or. 

„„Aplăudăim „0 bucurie, un o- 
magiu? 

„„Aplaudăm ...0 destindere, un 
entusiasm şi un salut. 

O bombă, un tank în aer, 
trăim... și iarăși povestea se 
schimbă, iarăşi ne înfiorează ; 
un mort, o sută, o victorie pen- 
tru Dumneata, domnule din stal, 
care ai cheltuit optzeci de lei. 

„Și din nou scena se schim- 
bă. Știm că așa trebue să fie; dar 
oare te-ai gândit vreodată că 
poate s'a întrerupi o scenă — 
foarte pasionantă, cum 0 nu- 
meşti dumneata — pentru viaţa 
omuiui de lângă aparatul de il- 
mat, care a uitat și de primej- 
dii pentru bucuria pozelor d-tale, 

Cine se mai gândește ?a toţi 
oamenii aceştia, operatorii jur- 
nalelor de răshoi, care-și riscă 
viaţa pentru câţiva metrii de 
film. 


Cuirajoși, aleargă, privesc, as- 


cund capul o clipă în închina- 
rea morţii, trăesc şi-ţi mai dau 
încă o clipă de destătare, 

Aşa dar, v'a plăcut! 

Și-acum conițe dragi cu un- 
ghii trandafirii și voi, Domnii 
mei cu mâinile albe precum nu- 
îerii, anai aplaudaţi odată cu 
mâinile voastre frumoase, la în- 
ceput sau la sfârşit şi pentru 
„€i”, operatorii cinematograțici, 

Inchinaţi-vă odată cu visurile 
voastre şi pentru ei. Vor şti, vor 
simți și viața li-se va părea mai 
de preţ, se vor apăra mai bine, 
poveştile lor vă vor minuna mai 
mult. 

L.] 

Și acum, te rog frumos să mă 
ierți dacă am îndrăsnit să a- 
mintesc ceva de Dumneata, O- 
peratorul, 

Mai învățat odată să nu mă 
mai gândesc, atunci când sunt 
la cinema, la oamenii de lângă 


aparatul de filmat; şi ţe rog să 
crezi că aşa am făcut. 


Doar o clipă nu te-am ascultat 
şi mi-am adus aminte de Dum- 
neata. 

Acum pot să vorbesc? 

Nu-i așa că vaporul acesta 
care se scufundă nu mai e de 
canton? Nu-i aşa că astăzi e 
chiar adevărat tunul acela mare? 

Ai fost în pădure? 

Ai văzut lupul? 

Și mu ţi-a fost frică? 

Da!... ai ochii frumoși și Cua 
minți; atunci e adevăraţ că ești 
foarte viteaz. 

Dar acum, nu-i așa că ne dai 
voe să ne gândim și la Dum 
neata? 

De ce nu apleci puţin capul, 
aşa, numai puţin, să te vedem 
și noi pe ecran. 

Ne-am obișnuiţ cu povești şi 
chiar Dumneaţa ne-ai învăţat 
să nu ne mai gândim că exişti. 

„Dar noi tot ştim că vrei să ne 
păcălești şi te rugăm să ne laşi 
să-ți trimitem toți macii înflo- 
riți pe care gândul tău, alergând 
spre frumos, îi caută prin lanu- 
rile de grâu întâlnite în cale, 
să-ți mângâie mâinile vrednice 
și obosite de truda desenelor 


pentru albumul nostru cu ve- 
deri. 


C. ARDELEANU 


UNIVERSUL? LITERAR 


Cronica 


“tatăl 3) 


O SUTA ȘAPTE ZECI ȘI 
„CINCI DE ORCHESTRE 
SIMFONICE 


Exact de atâtea formaţiuni 
simfonice permanente dis- 
pune astăzi Germania. Sem- 
nificaţia acestui record de 
Dur domeniu al artei şi cul- 
turii este extraordinară. 

Evoluţia spirituală care a 
putut dicta asemenea nece- 
sităţi este o cinste pentru 
umanitate. Capacitatea de 
înfăptuire care a putut răs- 
punde acestor înălțătoare 
cerinţi, încă o ilustrare a 
rolului activ ta care forţele 
artei germane sunt chemate, 
în armonia măreaţă a struc- 
turii totale a vieții germane. 

Dar ce mai înseamnă cele 
o sută șapte zeci şi cânci de 
orchestre? 

Dauepuizabile resurse pen- 
tru creaţia muzicală germa- 
nă. Imense isvoare de cunoa- 
ştere a gândirii şă directive- 
lor muzicale de pretutindeni. 
Câmp uriaș de acțiune pen- 
tru dirijorii Germaniei, pen- 
tam  imterpreţii ei, pentru 
marile schimburi de artişti, 

Totuşi, aceste date, oricât 
ar părea de impresionante, 
nu sunt propriu zis compie- 
te. Este vorba, în totalul pe 
care îl cităm, de grupări, 
precum am mai arătat, per- 
mamente, 

Mai există îmsă în Germa- 
nia, până în localităţi de cea 
mai modestă caţegorie, ne- 
numărate înjghebări cu ca- 
racter particular, diverse 
inițiative muzicale cetăţe- 
nieşti, care adaogă și ele roa- 
de holdelor atât de fertile 
ale muzicii germame, 

Admiraţia pe care o me- 
rită o viaţă muzicală atât de 
înaimtată și un cult atât de 
larg pătruns în suflet, al 
îmumosulaui, nu este deajuns. 
Trebue Să se ia și drept pil- 
dă, atât de.minunate reali- 
tăți înfățişage de marele şi 
înaintatul popor german. 


PRUDENȚA IN FAGA- 
DUELI. Este ceeace i-a lip- 
sit cu anuală regularitate 
„Operei Române” în ceeace 
priveşte repertoriul premie- 
relor, 

In fiecare an „Opera” ti- 
părește o serie de programe 
tip, la începutul cărora, se 
anunţă viitoarele premiere. 

Este bine şi interesant să 
se facă astfel și știut este că 
în teatrele lirice cele mai 
cunoscute, se merge foarte 
departe cu pregătirile unei 
stagiuni şi se poate în con- 
secinţă anunța fără greş 
premiere,  reiuări, oaspeţi, 
date, pentru manea mulţu- 
mire a publicului și a tutu- 
TOT, 

Opera Română este mai 
avară în indicaţiuni stagio- 
nale de viitor, vestinăd strict 
titlurile şi autorii premiere- 
lor. Ne-am mulțumi, la ri- 
goare și cu atât, dar cu sim- 








muzical 


iii iati 





pla şi cuvenita  condițiune 
ca aceste antedocumentări 
să corespundă practicului şi 
să nu rămână la starea de 
literă de... program. 

Este drept că anul trecut 
a fost vitregit de vremi. Dar, 
nu e vorba numai de anul 
trecut. Iată de altfel şi do- 
vezi precise, o parte din ele: 

Stagiunea  1937—1938 ne 
anunța un „Agamemnon” de 
Cuclin și „Făclia de Paști“ de 
Zirra. Stagiunea ummătoare 
tăgăduia nici mai mult, nici 
mai puțin decât „Siegfried” 
Cosi fantutte, Boccaccio, A- 
morul Mascat. Ultima sta- 
giune anunţă la rândul ei, 
că ne va oferi o jerbă de 
noutăți din care făceau par: 
te vechile premiere... nere- 
4 , din  stagiunite 
trecute  „Agamemnon” „Kir 
Yanulea” și „Amorul Mas- 
cat” cărora adăogau copios 
„Aurul Rinului” şi „Freis- 
chutz”. 

D-voastră aţi asistat la 
vreunul din aceste specia- 
cole? Nici noi! 

Ar fi bime, de aceea, să se 
procedeze cu mai multă 
punctualitate și precauțiunc, 
în această direcţie. 

Să se măsoare bine forţele 
teatrului și anului şi să se 
anunţe numai ce este cu a- 
devărat sigur, orhumde ar 
funcţiona sărmanul chiriaş 
pe drumuri ce este „Opera 
Română”. La mevoe, prefe- 
răm să citim anticipat an 
titlu mai puţin decât ceeace 
se va cânta efectiv şi să nu 
ne îmbătăm cu perspective 
de famtesie și optimism prea 
entuziast, 


Este în joc buna organi- 


zare și seriozitatea Operei 


Române precum și prestigiul 
ei față de public. 


R. AL. 





2 


August 1941 





Ecranul 


CINEMA CAPITOL: Fraţii Marx 
ia circ, 


Prisma americană prin care 
trebuesc văzute de obiceiu fil. 
mele „Fraților Marx“ nu mai ne 
este atât de necesară ca în fil- 
mele anterioare acestui „Circ“ al 
reprezentanţilor  humorului  a- 
merican. 

Amatorii de „hott“ şi cei de 
iaz se declară mulţumiţi, tre- 
când cu vederea unele situaţii a 
căror repetire tinde spre șarjă. 

Complicaţiile acţiunii par q fi 
menite să prilejuiască celor trei 
comici lansarea sau reluarea 
„bancurilor“ Marz. 

Având în vedere că înaintea 
filmului, admirăm în „Jurnalul 
O. N. C.* admirabila comportare 
a soldaţilor noștri, atmosfera din 
sală este mai mult decât priel- 
nică unui film vesel. 








PENTRU 
ŞEZATORILE OSTAȘEȘII 


Din gândul bun şi dim oste- 
neala unui oștean cărturar, au ie- 
şit la iveală până azi, «inci volu- 
me doldora de glume, cântece, 
jocuri şi înţelepciune românea- 
scă. 

Din aceste cărți, căpeteniile oş- 
tirii noastre, pot culege oricând 
un material de preț pentru edu- 
carea şi desfătarea sufletească a 
celor chemaţi în serviciul ţării. 

Și suntem bucuroşi să consem- 
năm aci lângă numele dlui ma- 
lor Alexandru Marin, care a în- 
tocmit volumele pomemite, ini- 
moasa contribuţie a profesorului 
I[. E. Torouţiu, care a tipărit pe 
propria sa cheltuială 25.000 de 
exerpplame, făgăduind să desăvâr- 
şească opera începută sub aus- 





Scrisul săptămânal 


(Urmare dim pag. 1-a) 


Muncă şi el, ca toute muncile, 
scrisul are nevoie de repaosul 
reconfortant al jocului. „Artico- 
lu” nu-i decât munca.joc. Cine- 
va se plângea nu ştiu unde, că 
tinerii îşi istovesc ideile care-ar 
putea fi exploatate serios, în mici 
esseuri fără greutate şi prin ur- 
mare volațile curând. 

Acela avea dreptate, şi m'avea. 
Pentrucă — pe de o parte, nimic 
nu împtedecă pe esseistul din 
mintea căruia a scântetat o idee, 
s'o reia mai târziu cu toată se- 


RSSA SNA RS SAS ANN NN SN 


IN CURÂND 
APARE 


COLE 


VAFIOR 


NN NIN NINA SNA NANA N 


LE > SN NS NN SS IN NN NA SS NN 


„ANECDOT A" 





NS NS NAN 


C]IA 


EVE 


/ 
i 
/ 
La 
pă 
p 
pi 
pi 
Și: 
7 
> 
La 
? 
7 


LAŢIE 





LA TEATRU 
Regisorul: — Doamnelor și domnilor. Spectacolul care trebuia să înceapă acum trei ore, sa jucat. Dintr'o regreta- 
bilă eroare însă, s'a omis să se ridice cortina, 


rioasa aparatură critică cerută 
de spiritul academic, și s'o des- 
fășoare proptită'n cârjile erudi- 
ției, de-alungul unei mii sau mai 
multora, de pagini. Dar esseul 
instantaneu preţios și labil, este 
mai plin de seva originară a sen- 
sului intuitiv de experienţa trăi- 
tă, de autenticitate, oricât de su. 
perior i-ar fi studiul sau tratatul 
ulterior și îndelung meditat. 

Gândirea este uneori reflecţie 
pură și simplă — reflez — alte. 
ori gândire formulață — răsfrân- 
yere interioară a propriei con- 
științe. Tratatul este faţă de es- 
seu, ca psihotehnica față de ac. 
tul psihic: măsurători, formule 
algebrice și quantumuri vin să 
încadreze un fapt a cărui imcan- 
descentă  sclipire cămâne totuși 
momentană și inefabilă, altfal 
decât metaforic. Esseul este un 
procedeu metaforice al gândirii 
logica Scrisul obligatar perio- 
dic duce neapărat la ei: spicui- 
rea lumii de trăiri a sensurilor, 
înflorește uneori formulări spon= 
tane şi scânteietoare  ventru o 
clipită. Nesilogisticat încă, esseul 
este mai gândire decât logica 
strânsă a studiului sau sistemu- 
lui, care este în schimb mai co- 
municare. 


Intre gândire și comunicare 
este acelaș raport ca între poem 
și exegeză, ca între act și cadru, 
ca între, însfârșit, scrisul franc 
și scrisul cu manşete scorțoase 
şi bezeţ la ghetele de lac. 

Muncitor, muncitor, de sigur. 
Dar încă nu învederat în abitu- 
dini formale, încât neanchilozat, 
esseistul boicotat invită fracurile 
goale de conţinut ale răsunătoa- 
relor  asteriscuri şi bibliografii, 
pe terenul autenticității la căl- 
dura căreia adevăratele organis- 
me nu mai pot suporta veşmin- 
te. Ce se vor face fracurile cele 
lipsite de organisme, când vor 
rămâne să îmbrace, în nudismul 
general, aceleaşi viduri ambu- 


tante ? 
ION FRUNZETIEI 


- 


Aşa se explică dece se face u- 
tâta haz şi la scenele care în al- 
te împrejurări mar ji izbutit să 


ne lumineze fața decât cu un 
zâmbet anemic. 
CINEMA ARO: O noapte 


hotăritţoare 


Dacă filmul prezentat de Ci- 
nem ATO, war fi fost jucat cu 
aceiași distribuție, acum zece ani, 
ar fi avut desigur succes. 

Azi însă, Pola Negri şi Ivan 
Petroviteh nu mai sunt decât doi 
dintre atiştii a căror fotograții 
aveau loc de cinste în albumele 
„cu artiști“ ale mamițelor noas- 
tre, alături de Hary Liedtke, Ro- 
nald Colman şi Vilma Bancki. 

Deși atunci, ca şi acum, era 
valabil acest subiecti, crea de 
soții cari, deşi-şi iubesc „teribil 
de mult“ consoarta, o lasă destul 
de des „singură“ din cauza abun- 
denței afacerilor. 

Din păcate, auzim îm fiecare zi 
aproape, de acest cântec cu va- 
riantele „afacerilor veritabile“ sau 
numai d supei, care, mâncată în 
fiecare zi, devine indigestă. 

Dacă organizația feministă, va 
avea vreodată o casă de filme, 
regisoarea va turna desigur, a- 
cest subiect, cu rolurile invers, 
bineînţeles. 

Dece nu și filme, cu soți, „ne- 
glijaţi oficial“ ? ? 


ADRIANA NICOARA 


picii atât de fericite, până când 
se vor aduna în toate bibliotecile 
ostășești lângă cele 5 volume a- 
părute până azi, încă 25 de vo- 
jume pentru care nu așteaptă 
decât manuscrisele, 


IN ŢINUTURILE DEZROBITE 


Odată cu întemeierea unei mieți 
curat româneşti, se vestește re- 
deschiderea Teatrelor Naţionale, 
pe care o politică nechibzuită le 
desființase cu mult înainte de 
ocupația bolșevică. 

să nădăjduim că cei aleşi să 
statornicească graiul românesc — 
intre hotarele vecinice ale nea- 
mului nostru — nu vor fi şi «de 
data aceasta aceiaşi ciocli culturali 
din trecut, deprinşi să vagabon- 
deze între reşedinţa permanentă 
din Capitală şi între chivernise- 
tile întâmplătoare dim ținuturile 
unde aceste expediţii sar dovedi 
'mai rentabile. 

Cine nu e hotărât să prindă Tă- 
dăcini, acolo unde e trimis să în- 
vețe pe alţii statornicia, să lase 
altora cinstea aceasta. 


DRAMATURGIA GERMANA 
CONTEMPORANA 


In marş cu marile idealuri În- 
noitoare, pe cari. elanul şi vi- 
goarea popoarelor înfrăţite azi în 
luptă, le va înfăptui curând --— 
pune la îndemâna teatrelor noa- 
stre, în preajma stagiunei ce se 
pregăteşte, câteva piese remar- 
cabile. 





Vom nota, deocamdată: 

„Profeţii” şi „Schlageter“ de 
Hans Johst, un scriitor care ilu- 
strează prin operele gale spiri= 
tul Germaniei noui. 

ŞI o dramă  turburătoare de 
Herman Burte: „Christos în fața 
judecății“, în care deşi nu-l se 
vede niciodată chipul, duhul ma- 
relui învățător predomină tot 
timpul pasionanta acţiune a ple- 
sei. 


OPERA ROMANA 


își va continua anul acesta 
activitatea tot în sala Teatrului 
Regina Maria. Se pare că aceasta 
a fost unica soluţie posibilă. 

Ne întrebăm însă dacă în ac- 
tualele împrejurări, teatrul 7o- 
mâmnese se poate dispensa de ser- 
viciile unor actori străluciți ca 
soţii Bulandra și ca d-nii Maxi- 
milian și Storin? 

Poate că cei în drept se gân- 
desc la o soluție care să îngăduie 
activitatea companiei „Regina 
Maria“, în Capitală. 

Un indiciu în acest sens e fap- 
tul că ziarele vestesc angajarea 
d-nei Mya Steriade în ansam- 
blul teatrului depe cheiu, 

Dar unde va juca acest an. 
samblu? 

8. D. 








== 2 August 1941 








Note germane 


NIETZSCHE 


Puţină lume dela noi cunoaște 
activitatea lirică a lui Nietzsche. 
Totuşi, îneguratul, solitarul jilo- 
sof ai supra-omului a scris cu- 
tremurătoare poeme. Redăm, în 





Fr. Nietzsche 


românește, una din ele: „Cel mai 
singuratic“ : 
„Acuma, întrucât ziua 
A devenii! obosită de-atţâta zi, 
işi isvoarele 
Tuturor nostalgiilor susură de 
[nouă mângâiere, 
Toate ceruri:e, atârnate în pă- 
[ienjen:șuri de aur, 
Vorbesc către fiecare obosit: 
| .Odihrezta-te ucuma” 
Dece nu fe odihneşti, tu, în- 
[tunecată inimă... ?* 


GEORG TRAKIL 


Destinul lui George Trakl «a 
fost unul din cele mai sbuciu- 
mate.  Haiucinat de zeul răsbo- 
iviui, maree poet austriac sa 
prăbuşit sub viziunea morții. O 
educaţie greşită,  decadentistă, 
i-a coborit înainte de vreme in 
infernul care-i era Graz. 

Din cântecele lui bleştemate, 
desprindem unul din cele mai 
tragice („Sebastian în vis"): 
„Mama ducea copilaşul în lună 
aibă, în umbra nucului, a stră- 
vechiului soc, ameţită de sucul 
acului, tânguirea sturzului; şi 
liniştit se pleca în compătimire 
peste dirsa un chip bărbos, tăctii 
in întunericul jerestrei; şi vătrâ» 
nele mobile ale părinților zăceau 
in ruină: dragoste și-autununală 
visare.Deci întunecată zi a aniilut, 
tristă conilărie, când băiatul cobo- 
ra încet la răcoroase ape, ur- 
gintii pești, pace şi chip; când e! 
se-arunea de piatră în faţa cailur 
negri, Steaua sa venea în ROUP- 
tea cenușie asupra lui; sau tiacă 
el mergea de mâna înghețată a 
mamei, scara, peste cimitirul 
intomnat al sfântului Petru, un 
gingaş trup fără viață zăcea li- 
niștit în întunericul camerei şi-- 
ucela ridica asupra lui recile 
pleoape. Dânsul, însă, erd o micu 
pasăre în goluș rămuret, lung 
clopotul în seară de Noembrie, 
liniştea tatălui, când el coburu 
în zis amurgind scară 'n spirală. 

O. cât de liniștit se ridică n 
intunecatul sujlet crucea.  Dra- 


goste; când în negre-unghere se lucrare 


topea zăpada, o albastră adiere 
se prindea sglobiu în bătrânul 
soc, în bolta de umbră a nucu- 
lui și băiatului îi apărea încet 
un înger roz. Bucurie; când în 
răcoroase odăi suna o sonată de 
seară, în stacojiul grindiş de 
lemn ieșea un  fluture-albastru 
din pupa de-argint, 

O, apropierea morţii. In 2id de 
piatră se pleca un cap galben, 
tăcând copilul, când în ucel 
Martie luna scădea. 

Clopot roz de Paște în bolta de 
mormânt a nopţii și vocile de-ar- 
gint ale stelelor, că în groază 
cădea o 'ntunecată nebunie de 
pe fruntea celui ce dormea, 

O, cât de tăcut un mers pe 
fluviul albastru la vale, medi- 
tând lucruri uitate, când în ter- 
dele rămuret sturzul chema ceva 
străin la pieire. Sau dacă e 
mergea de mâna bătrânului, sea- 
ra, înaintea zidurilor dărâmate- 
ale-orașului şi-acela ducea în 
mantaua neagră un copila roz, 
în umbra nucului apăreg spiritul 
celui rău. Atingere peste trepte- 
le verzi aie verii, O, cât de tăcut 
putrezea grădina în stacojia li- 
niște-a toamnei, parfum şi me- 
lancolie-a socului bătrân, când 
vocea de_argint a îngerului a 
murit în umbra iui Sebastiun“. 


Georg 'Trakl s'a născut în 1887 
la Salzburg. A murit în cursul 





Georg Trakl 


răsboiului mondtal; după o viaţă 
plină de sbucium, s'a sinucis. 


RĂSBOIUL ȘI LITERATURA 
GERMANĂ 


Seriiţorii germani nu și-au -în- 
cetat nici o clipă activitatea de 
când a început marele răsboiu. 
Paralel cu activitatea teatrală şi 
cea muzicală, activitatea, literară 
continuă cu însuflețire, ceeace 
constitue încă o dovadă de ex- 
traordinara, vitalitațe a poporu- 
lui german. 


„ȚĂRANUL IN GERMANIA 
DE AZI* 


se mumeşte o broșură de Hans 
Dittmer (în românește de Ema- 
noil Tr. Simtion), apărută în edi- 
tura „Cugetarea-Georgescu De- 
lajras*“ această foarte utilă 


tratează, între altele, 
Gespre: „Premisele nouii politici 
agrare germane“, aportul tine. 
retului în munca agricolă,  con= 
trastul dintre oraș şi sat (con- 
irast care, în Germania de uzi, 
e netezit), etc. Menţionăm acest 
pasagiu semnificativ: 

„Şi după răsboiu, țărănimea 
germană va rămâne pilonul 
Reichului, chiar dacă în noua 
organizare a spațiului european 
schimbul dintre economia in- 
dustrială a Germaniei şi cea a- 
grară a Europei sud-estice va 
mai spori extraordinar, ţărăni- 
mea fiind după concepţia naţio- 
nal-socialistă temelia orișicărei 
organizări de stat“, 


UNIVERSUL LITERAR 


OSKAR WALTER CISEE 


Exditurile noastre nu sunt tot 
deauna eclectice. Multe lucrări, 
fără nici o valoare literară, nă- 
vălese zilnic în vitrine. Tradu. 
ceri făcute fără nici o noimă 
sfidează bunul gust. Din litera- 
tura contemporană germană sa 
tradus prea puţin. In afară de 
cronicele din „Gândirea“ şi 
Câteva fragmentarii, cititorii no- 
Știri nu cunosc aproape nimic 
dintrun mare scriitor german 
care trăieşte în România: Oskar 
Walter Cisek. 

Volumul său „Die Tatarin 
încumunat cu premiul Kleist, e 
uma din cele mai bune cărți de 
proză germană. 

Traducerea acestei lucrări ar 
pune publicul românesc în con- 
tacț cu o carte din cele mai vii 
ale literaturii germane. 


MIRCEA STREINUL 





Note italiene 


CARTEA ITALIANA 
(Critica) 


Cititorul cel mai puţin iniţiat 
în taineie istoriei literaturii își 
aminteşte desigur de celebra 
controversă dela sfârșitul se- 
colului trecut, asupra originii 
cunoscutelor „chansons de ges- 
te'* controversă care-a preocu- 
pat glorii!e filologiei de atunci, 
ca Gaston Paris, Bedier, Gri 
mm, Lot şi alţii. Bogată în des- 
coperiri,  instructivă în ceace 
priveşte rezultatele, această po- 
lem:că a preocupat mult timp 
pe Italo Siciliano, care a dat de 
curând la iveală roadele unei 
munsi- migăloase; „Le origini 
delle canzoni di gesta“, temi e 
diszussioni, Padova, Cedam, 
1949. 

Ori, a face istoria polemice: 
asupra originii „cântecelor dz2 
fapte măreţe“ înseamnă a face 
istoria filologiei romanize, noua 
știință născută odată și deter- 
minâță, de cercetările amintţite. 

Italo Siciliano a ştiut să se 
stresoare printr'un materia] a- 
tât de vas și să cu'eagă esen- 
ţiaiul pentru a facilita urmări- 
rea de către cititori, a variate- 
lor faze ale polemitii, izolând în 
acelaș timp pe fiecare dintre 
filologi cw cercul lui de idei 

Fără a rămâne un relataţor 
pasiv, Siciliano face aprezieri 
critice asupra tuturor argumen- 
telor evocate de polemiști, dând 
precădere „scepticismului  me- 
todic” al lui Bedier, elevul şi 
adversarul „optimismului meto- 
dic“ al lui Gaston Paris. Conclu- 
aii:e cercetării lui Siciliano sunt 
oarecum concluziile lui Bedier, 
desâvârșite  oarezum şi acelea 
că, nu se poate ajunge la aeti. 
nirea originii „cântecelor de 
fapte măreţe:“, pentrucă aceste 
cântece n'au avut origini, ee 
fiind produsul sponțan al seco- 
lului lor și al autorilor lor. 


GIUSEPPE DE ROBERTIS 


cunoscut prin vilumul său de es- 
seuri asupra principalilor scriitori 
ai secolului trecut, a tipărit de 
curând un volum de culegeri ceri» 
tice, de data aceasta ocupându-se 
de contemporani;  Scrittori dal 
Novecento — Firenze — Le Mon: 
nier — 1940. 

Primul volum interesant prin 
unele  „apercu“'_uri neașteptate 
printr'o finețe de interpretare și 
originalitate îm a categorisi unele 
Opere ,e depăşit de acesta din ur- 
mă prim aceea, că aduce în plus 
o bogăţie de date biografice și bi- 
bliografice, o încercare de ierarhi. 
zare și izolare a valorilor litera- 
turii italiene de azi, mnegăsită în 
Olte cercetări, cu atât mai pre 
țioasă pentru cei îndepărtați prin 
loc de climatul literar al Italiei, 

O carte în care sufletul autoru. 
lui vibrează mai puternic. 

De Rotbertis fiind contemporan 
cu serutorii pe care-i prezintă, 
cunoscând fără intermediul isto- 
riei literare oamenii și opera lor. 
De aici poate și un inevitabil su- 
biectivism, aproape de neobservat 
de aitfei, criticul avâmd  pilreri 
definitive şi nesusceptibile turbu- 
rărilor, 

Cartea se deschide cu un stu- 
Giu amplu asupra lui D'Onnun= 
gio; D'Annunzio singur, ca şi cum 
întreaga generație de scriitori 
posteriori lui, ar fi umbrită de lu- 
minoasa sa umbră. Vin împreună 
Palazzeschi, Saba, Ungaretti, 
Montale scritorii străini acelei „la 
honda”, urmaţi de cei ce compun 
„la Ronda”; Cardarelli  Ceceni, 
Baldini. Scriitori izolați, neînru- 
diți prin artă şi crez poetic cu 
niciun  contemporimn ca  Aduo= 
letti, Bartolini și alții, prozotari 
solitari ca Cigognani; încheiat și. 
rul cu poeții noui, ajunși abea 
să-și tipărească mănunchiul cel 
dintâi de poeme ca Betti, Solrni, 
Sinisgalli, urmați de reprezen- 
tanţii prozei recente; Moravia, 
Franchi, Quadda, Namnetti. 

O carte instructivă, bogată în 
sugestii, o adevărată călăuză pen- 
tru înțelegerea și aprecierea justă 
a originale: literaturi italiene de 
02, 


SOCRATES 








Deo te e 
a mt 


CANTECE NOUI 


CULTURA POETULUI 


Problema pe care ne iuăm 
îndrăsneala s'o discutăm as- 
tăzi, este pe cât de delicată, 
pe-aiâta de importantă -— şi 
nu pentru întâia dată este des- 
bătută de noi. Ceeace asie im- 
portant și semnificativ din ca- 
pul locului, ni se pare a fi lip- 
sa de obiectivitate cu care ea 
a fost cercetată întotdeauna. 
Căci, fie că se lua o poziţie 
sau alta, patima și interesul a- 
veau întâietatea. Şi nu numai 
că lucrul acesta nu e drept — 
dar cu asemenea metode de 
„Cercetare”, nu se va putea 
ajunge niciodată la un rezultat 
pozitiv, satisfăcător; cu atât 
mai regretabil, cu cât soluţio- 
narea (teoretică, dacă nu p1uc- 
tică) a acestui ciudat fenomen, 
ar fi trebuit să fie de mult un 
fapt împlinit. 

Va trebui să ne punem din- 
tru început următoarea intre- 
bare: există sau nu există 
ceeace noi am numit „cultura 
poetului“ — în specie a poe- 
tului tânăr? Și, dâni un răs- 
puns de ordin genszal, cu cou- 
știința împăcată, dar cu îris- 
tețe și fără a supăta pe ii- 
neva, vom spune că în maju- 
ritatea cazurilor, ea este ca şi 
inexistentă, Despre onorabiieie 
și lăudabilele excepţii pe care 
le cunoaștem, nu avem de 
gând să scriem în însemnarea 
de faţă, Ne vom mărgini deci, 
să vorbim puțin despre lipsa 
de cultură a poetului tânăr, 
care de atâtea ori » fusi pusă 
la ordinea zilei, nu numai de 
critici și recenzenţi. Noi vom 
privi problema diat”'un punct 
de vedere mai frățesz, deci şi 
mai sentimental. 

Mulţi dintre tinerii poeţi nu 
citesc, mândrindu-se cu acea- 
stă lacună ca și cu o strălucită 
calitate. In versurile lor, în 
confesiunile lor zilnice, mărtu- 
risirea aceasta se va auzi ca 
un refren obsedant. „Eu n'am 
cetit“, va spune unu: şi va 
invoca argumentele cele mai 
copilărești, nU ca să se apere, 
ci „ca să se explice”. Unul nu 
are bani, altul nu vrea să-şi 
diformeze personalitatea +), al 
treilea nu crede în nimic -— în 
rezumat, fiecare își clădește o 
altă pledoarie pentrn incultura 
lui evidentă. Și când 1e vei 
explica, pe rând, că în lipsa 
banilor sunt biblioteci destule, 
că 0 „personalitate“ poetică 
nu se pierde, ci se fecundează 





prin lectură, sau că inaderența 
este mai mult un snobism de- 
cât o realitate sufletească, 1â- 
nărul prieten te va privi cu 
milă şi nu te va mai saluta 
pe stradă, Pentrucă. în defi- 
nitiv, el se poate lips: de „rul- 
tură“, devreme ce crsiază zi 
de zi. Iar în clipa în care ai 
să-i spui că poesia îiui a înce- 
put să sune fad şi că miroase 
a formulă și a repetare, vei fi 
un om pentru întuldeauna 
compromis în faţa ivi. 

Dar să știi, tinere poet, că 
fragezii ani nu trebue să trea- 
că așa! Gândește-te lu pilda 
lui Papini şi nu vita că Rilke, 
Baudelaire, Petrarca, ba chiar 
și bătrânul Horaţiu pot şi tre- 
bue să rodească și în ţine. La 
oparte cu formulele despre 
„Personalitate“ şi mai ales ia 
aparte cu lenea. Tu însuţi îți 
dai seama că tot cecuce va mai 
trebui să clădești, nu va putea 
creşte decâţ pe-o solidă teme- 


E d 


lie, te cunosc şi deaceea ţi-o 
spun... 

„„Pentrucă nu cred să existe 
mai deplină bucurie a inimii şi 
a minții, decât aceea când în 
faţa unui om cult sau a unei 
cărți pline de miez, nu te simţi 
frunză în vânt, ci. copac cu ra- 
muri bogate şi adânci rădăcini 
în pământ. 

Ceeace meșteșugul tău aspru 
și minunat îţi cere, acoasia 
este! Iar vorba cu „personali- 
tatea“ e numai o vorbă, pen- 
trucă tu nu vei fi niciodată un 
ins livresc — substanţa ta 
nu-ți va permite ! — ci un om 
cult ceeace poate însemna în- 
totdeauna mai mult decât sim- 
plele cuvinte : un poet! 


ȘTEFAN BACIU 

N.B. — Manuscrisele se trimit 
pe adresa: Stefan Baciu, Bra- 
şov, Str. Dr. Baiulescu 9. — Şi 
câteva cuvinte de răspuns: Ste- 
fan Aug. Doinaș: Da. Florin 
Lucescu : Da. Mulţumiri, Rodi- 
ca N. V, Suhaia: Nu. Apostol 
Ioan : Deocamdată nu. 





Balada femâătorului 


Moartea de prin plante, a tăcut o clipă, 
Pentru temătorul care 'n drum se frânge. 
Șerpii azi îi fură visul din aripă 

Și îl spală 'n cupa lutului cu sânge, 


Plămădiţi in alba cocă de alviţă 

I-au cântat în apa dulce toţi cocoşii.., 

Nu i-au frânt în coastă fulgere de crită, 

Ci i-au prins cerceii 'n creasta morţii roşii. 


Temătorul fuge ca vâzut o iată 
Despletită 'n moartea plantelor şi-a lui, 
Cumpăna privirii i-a fos blestemată 
Să vrăjească fetii unda trupului. 


Și-au fugit prin unde. Cutelor mărgele 

Le-au jucat la nunta ursitorii lor. 

Când din plante, moartea s'a ascuns în stele, 
Fata despletită l-a fura din sbor. 


NANU MĂILNESCU 


Corbese salcâmnii... 


Jalea mea e lungă cât un plop, 

Astăzi văd cam fost un Bergerac, 

Am iubit al oamenilor potop 

Și mam simţit strivit de-al zilelor tic-tac. 


Vorbesc salcâmii mei pe margină de nopţi, 
-— Incete spovedanii poţi să auzi, — 

Că tinerețea mea e în toți cireşii copţi, 
lar râsul meu în vârfurile de duzi. 


Nicio mireasă nu m'a strâns lu piept, 
lubirea mea e un alb letopiseţ, 

Ades mă credeam bun: eram nedrept, 
Ades nebun şi mă vedeam isteț. 


De azi vreau tinereţeu s'o acord, 
Să-mi sorb Qurerea ca pe o cafea, 

Să mă ascund în mine ca întrun fiord, 
Doar inima s'o las să cânte, numai ea. 


Vorbesc salcâmi: a jale de imaș, 
Ca un sărut de rouă matinal, 

O şoaptă clandestină de clăcaş, 
Un junghiu al băltărețului natal. 


SERGIU MATEI NICA 





rc 


Divina Commedia este Dante şi Dante este Divine Commedia. 
Spre a putea fi citită și înțeleasă, cartea trebue considerată mai n 
drept ce este cu adevărat: una din marile cărți ale lumii: una din 
marile cărti vechi ale lumii. Căci este o deosebire totală între ceea- 
ce se numeste astăzi curent o carte şi ceeace erau cărțile pe atunci, 
când nu existau încă mijloacele mecamice de multiplicare a gându- 
lui și a sufletului prin tipar. A fi avut acum șapte veacuri cineva 
o carte în biblioteca sa, însemna mai întâi să și-o copieze, cu ma- 
na-i proprie, sau a ține pe cheltuială, acasă la el, o seamă de copişti 
anume. De aceea: numai bogătașii aveau cărți pe acea vreme, iar 
biblioteca lor, în orice caz, număra cel mult trei pănă la zece opere. 
Dar acestea îi puteau ajunge o viaţă întreagă, citindu-le şi răscitin- 
du-le. Invenţia tiparului, întâmplată un secol mai tărziu, avea să in- 
fluenţeze, fundamental, și creaţia literară, schimbându-i cu totul ros- 
tul si structura. De aceea, pe vremea lui Dante, cărțile se păstrau: 
nimeni nu le schimba de două ori: iar ele erau opere de artă și ca 
înfățisare exterioară. Incondeiate încet, cu mare migală, ele se ci- 
teau tot așa, pe îndelete, vorbă de vorbă, cu răgazul meditației și 
al bucuriei sufleteşti; cu smerenia învățăturii. 


Cadrul Poemei lui Dante este o viziune, neoriginală, dacă este 
vorba s'o confruntăm, ca punct de plecare, cu alte opere didactice 
anterioare, din Italia, sau din celelalte Literaturi medievale. 

Ea întățișează progresiv peripețiile unei călătorii imaginare prin 
lumea Morților, începută în seara de 8 April 1300,în Săptămâna Mare 

Dante va sta în Intern două nopţi și o zi,.-străbătând, prin ne- 
gura toi mai deasă a craterului răstumat, sfredelit în inima Pămân- 
iului de iucifer, când a căzut din Cer și când Uscatul, îngrozit de 
atingerea lui, s'a tras în celălalt emisfer şi s'a înălțat, tot pe atâta, 
în Muntele Purgatoriului, sau al Ispăşirii.: De atunci a rămas Luciter 
înțepenit în inima de ghiață a Pământului, iar în gropile din pereții 
prăpastiei infernale, stau ascunși, în acea besnă, făptuitorii de pă- 
cate, împărțiți într'o adevărată ierarhie, în felurite categorii și cer- 
curi, printre care îşi preling apele negre, trei râuri infernale, strânse 
din lăcrămile Mosneasgului din Creta. Printre larvele de damniii, 
misună Centauri, Giganţi, Furii, Balauri, Diavoli, Luntrași, sau Har- 
pii. In mijlocul unui atare vălmășag, Dante, om şi Creștin, se lasă 
condus de Virgiliu păgânul, socotit însă de vremurile de atunci, 
drept simbolul înțelepciunii de pe Pământ, | 

In fiecare cerc, Poetul recunoaște câte un păcătos celebru, care 
îi oferă prilejul unui episod de mare poezie: Francesca da Himini, 
Pier delle Vigne, Contele Ugolino. 

Si apoi, înălțarea pe Muntele Purgatoriului, între apele nestră- 
bătute de corăbiile pământului, ale unei mări necunosculie decât de 
îngeri. Pe culmea Muntelui, înfloreşte grădina Paradisului pămân- 
tesc. Dar până acolo, printre stâncile de pe coasta abruptă a Mun- 
telui, umbrele de pocăiţi, împăcați prea târziu cu Domnul, cântă îm- 
nuri de laudă și de pocăință, rugându-se de cei rămași în viaţă să 
le scurteze răstimpul neprimirii în Paradis, prin ofranda unor rugăciuni 
primite. 

In pădurea de sus, curg două ape: Lete, râul uitării 
şi Eunoă, râul care dă conștiința Binelui. 


păcatelor; 





DANIE 


(Urmare din pag. I-a) 


Atunci când se împlineşte răstimpul hărăzit purificării și câte un 
suilet, uneori după o ispășire de câteva mii de ani, îşi ia zborul la 
Ceruri, se cutremură Muntele şi un cântec de slavă răsună pesie 
marea pe care se zăraşie iar Ingerul, cu corabia lui plină de suflate, 


adunate la gura Tibrului, în Cetatea Sfântului Petru. 

Și acolo, în Purgatoriu, sunt pedepse: rugăciunea, 
cântarea imnurilor care laudă Binele împotriva Răului, 

In Paradisul pămâmtesc, se va desfăşura apoi, în toată splen- 
doarea ei, procesiunea mistică a aducerii Beairicei în triumf în fața 
poetului și a penitentului Dante, om mântuit, prin ea şi prin pocăin- 
tă, de marele păcat. Artistul Dante înfățișează cu acest prilej una 
din cele mai grandioase viziuni din câte cunosc Artele plastice şi 
toate Literaturile la un loc. Botticelli, vădit inspirat de lectura Divinzi 
Comedii în compoziţiile sale — și mai ales în celebra Primăvară — 
rămâne mult preios, față cu posibilităţile marelui său model. 

Paradisul, după concepţiile creștine și astronomice ale vremii, 
esta alcătuit din nouă Ceruri, dintre care cel mai depărtat de Pă- 
mânt, se învârtește cel mai amețitor. Deasupra, neclintit, stă Empi- 
reul. Și Dumnezeu. 

Dacă în Purgatoriu l-au împresurai calmul și pacea crepuscu- 
lară, prielnică reculegerii şi meditaţiei, acum Dante se vede învă 
luit, din Planetă în Planetă, în lumină. lar în lumină, ochii i se întă- 
resc, spre a distinge luminile mai mici și mai aprinse: în ele înflo- 
resc, alba ca lumina Lunei, roşii ca lumina din Marte, aurii ca jumina 
din Soare, toate sufletele DreptFericiţilor, care alcătuesc împreună 
flori, cununi, cruci, scări, litere, acvile și trandafiri, mari cât bolta 
Cerului Wiare. 

Transhumamnat, Poetul urcă din Planetă în Planestă, privind-o în 
ochi pe Beatrice. Cu puterea gândului şi cu temeri!atea geniului, el 
se auto-sanctifică. Simte în el tăria sufletească de-a se înfățisa, 
înainte de moarte, Maicii Domnului, Mântuitorului, tuturor Sfinţilor 
şi lui Dumnezeu însuș, 

Apoi: o strătulgerare. Și viziunea ia sfârşit la timp, cu o nouă 
invocaţie la atele. 


meditaţia, 


Întansigent, dar mărinimos: dușman al oricăror compro- 
misuri, Dante a fost un mare precursor al Puritanismului mo- 
dem, care-l înfrățeşte de-a-dreptul cu Savonarola și cu Reformatorii. 
A fost nu numai poetul cel mai genial al Literaturilor modeme, dar 
şi cel mai mare invăţai cl timpurilor sale; nu a fost, firește decât 
un auto-didact. A realizat totul singur, simțind o adevărată voluptate 
a celor mai grele cuceriri prin sine. De aici semnificaţia eroică a 
personalității sale. 

Dante a fost un mare erou al autonomiei sufleteşti. Ca atare îl 
revendică printre marii inaintași Renașterea și, național, întreaga 


Istorie italiană, 


Este în destinul Omului să nu se definească în toată fiinţa lui 
sufletească, decât o singură dată întreg, în decursul unei existența. 
Din biografia marilor creatori de valori umane, se știe că aceștia au 
căzut victima unei inexorabile legi a nedetinitului. Cristofor Columb 
a lăsat nedefinită cucerirea lui. Michelangelo n'a realizat Momin- 
tele, Leonardo da Vinci a rămas prototipul cel mai dramatic al ne- 
definirii: Goethe nu și-a terminat opera. Marile Catedrale ale Evului 
Mediu au rămas fără fațade, sau neterminate până azi. Dante însuş 
a părăsit cel puţin trei sau patru opere incepute. 

Și totuș: Cristofor Columb a lărgit spațiul geografic, pentru ne- 
voia de orizont a noului Om al Renașterii: Micheiangelo a pictat 
Sixtina și Leonardo Cina. Dante a terminat Divina Comedie. 

El a scris-o în versuri, pentru ca marea lui lecţie, să poată fi mai 
ușor ţinută minte pe dinafară. lar ca să nu pară o predică în deşert, 
între existența literară şi cea spirituală a acestei „lecţii” fără prece- 
dent, a interpus propria-i existentă. 

El însuș a vrut să-și definească Poema, drept „opera la care a 
pus mâna și cerul, și pământul”. Mărturisirea îi poate fi întregită 
cu a celui mai de seamă contemporan al său, adică Francesco Pe- 
trarca, Venind odată la acesta un cărturar şi întrebându-l dacă avea 
la îndemână opera lui Dante, Petrarca i-a întins De Monarchia, 
adică una din operele minore ale Florentinului. lar când celălalt a 
proiestat, spunând că dorea Divina Comedia, Petrarca i-a răspuns: 
„Divina Commedia nu este opera lui Dante Alighieri, ci a Duhului 
Sfânt”. Ceeace dovedește şi aureola divină de care s'a înconjurat 
deia început Poema (de aici calificativul ei postum), cât şi adevăratul 
cult pentru Dante, care n'a mai încetat de atunci și până azi în Italia, 

„Magia” artei lui stă în marea putere de armonizare a celor mai 
disparate contraste, din fundul Pmântului, în Empireu. Omenirea 
şi Arta ei n'au cunoscut ali arhitect mai temerar ca proportii şi mai 
perfect ca simetrie, decât acesta. Prin simțul armoniilor arhitecturale, 
Dante este cu adevărat cel mai genial premergător al Renașterii; cu 
aiât nai mult, cu cât, în cadrul perfecti armonizat al acestor simetrii 
formale, se desfășoară un conținut sufletesc identic cu întregul pro- 
gram spiritual al Renașterii umaniste: emanciparea Omului, până 
la Lumiezeu, 

Divina Commedia este Italia, așa după cum Italia se recunoaşte 
în Poemă : cu idealurile și decepțiile ei: cu oamenii şi locuzile din- 
trînsa: cu religiozitatea și protanul; cu genialitatea şi avântul de 
care se simie în stare; cu îndrăzneala concepțiilor şi cu arta cuprin- 
derii lor întro compoziție perfect definită; până şi cu profeția făcută 
acum șase veacuri, a unui Duce mântuitor al Destinului italic, aşa 
cum apare Ducele laliei de azi, ca îndrumătorul Destinelor Patriei 
sale, spre cea de a Patra Renaștere, după Imperiu, după Renașterea 
urit pistă şi după ultima Renaștere politică a recentului Risorgiment. 

Italienii citesc L:vina Commedia în fiecare Duminscă, în public, 
cu cartea în mână, vers cu vers, oraș după oraş. 

Ea este cartea lor naţională prin excelență. In ea trăeşte tot 


sufletul Italiei, cu ce este în el Politică, Dramă, Epopee şi Liriam. 
ALEXANDRU MARCU 





NU NE CUNOAŞTEM COM- 
POZITORII 


NWaţi întâlnit încă pe ni- 
meni care să vă fi spus că la 
Palermo, Cairo, sau Capu Nord 
este ca la el acasă, deşi lu o 
indiscretă întrebare, a trebuit 
să admită că n'a fost încă La 
Sibiu şi că n'a văzut laşii sau 
Clujul ? 

Dacă nu, probabil că wuați 
prea stat de vorbă cu nimeni 
despre călătorii. Şi poute că 
nici despre muzică şi muzi- 
canţi. Și, atunci, vă rog să nu 
credeţi că nu sunt mai puţini 
nici călătorii în ţara... muzi- 
cii, care cunosc în amănunte 
microscopice păduri întregi de 
arbori genealogici ai rudelor, 
editorilor, bucătarilor, ai cine 
ştie căror compozitori de pe 
unde, dar te întreabă mirut: 
„care Paul Constantinescu ?” 

Și, pe lângă că e neţiresc şi 
inadmisibil, să răstorni ordi- 
mea normală a cunoaşterii, mai 
este şi păgubitor pentru... cel 
ce o face, deoarece se lipseşte 
de inițieri care i-ar putea de- 
schide o coldă rezonanţă pen- 
tru o spiritualitate artistică pe 
care suntem datori s'o trăim 
cea dintâi pentrucă e a noa- 
stră, e pentru noi creată și 
pentrucă ne exprimă pe noi. 

De sigur nu cu câteva Tăs- 
lețe documentări, cu un com- 
pozitor despre care aflăm câte 
ceva, toate se vor îndrepta 
dintr'o dată. Un articol nu 
poate avea această pretenţie, 
Dar, dacă va putea stârni şi 
pe alții să se intereseze de 
mersul, zestrea şi  năzuințele 
muzicii românești dacă ar pu- 
tea însinua şi altora pornirea 
de a se îndrepta mai curând 
şi către muzica și muzicanţii 
noştri, țelul acestor coloane va 
fi atins şi îi va justifica tre- 
cerea pe sub tipar. 


RANDURILE DE FAȚA NU 
SUNT UN REPORTAJ 


Deşi era poate mai bine să 
vă las să constataţi singuri că 
ceeace citiţi în acest moment 
nu este un reportaj după toate 
plăcutele obicinuinţi ale  ge- 
nului, până la constatare, pa- 
gina având perspective mai 
multe să fie citită pe când, de 
pe urma acestui avertisment, 
risc să pierd din cititori pe... 
drum, este totuși mai bine să 
se ştie din vreme ce va fi şi 
ce nu va fi în acest pseudo re- 
portaj. 

Nu intenţionez, vă 


ca să 


spun drept, nici să descriu ca-. 


mera de lucru a compozitoru- 
lui, cu mobilele, covoarele și 
obiectele ei de familie, nici să 
zugrăvesc un tablou vibrant și 
romamntic, în care  compozito- 
rul să se cufunde în transele 
unei inspiraţii febrile şi cotro- 
pitoare, nici mai ales să vă 
prezint un Paul Constantine- 
scu în „halat şi papuci”. 

Nu că aş dispreţui în bloc 
aceste procedee, sau le-aş con- 
sidera absolut inutile, Multe 
din ele sunt ingenioase „mo- 
meli” către muzică. Astăzi a- 
flând ce dulceaţă îi place mai 
mult autorului, mâine ce cu- 
lori de cravate, poimâine care 
sport, vă găsiţi pe nesimţite 
interesaţi de un muzicant şi 
dela muzicant până la muzică, 
nu e departe. 

Pe urmă, nu poate fi negat 
pici interesul de a situa un 
compozitor în cadrui pe care 
şi l-a ales, de a cunoaște şi 
omul printre elementele în- 
conjurătoare, în climatul pro- 
priu al vieţii lui, ceeace nu se 
referă numai la paragraful 
„Curiozităţi şi indisereţii hio- 
brafice” dar pot contribui la 
cunoașterea pe plan direct a 











UNIVERSUL LITERAR 








2 August 1941 





— Câteva ceasuri cu Paul 


compozitorului și deci la o po- 
sibilitate de apropiere de el 
care îl poate face dacă nu 
numaidecât mai înţeles, este- 
ticește, dar mai accesibil ome- 
neşte, mai viu, mai ataşant, 

Fracul învechit şi solemn al 
lui Verdi, din muzeul dela 
„Scala” bagheateale cu care a 
dir.jat una sau alta ain ope- 
rele lui, pot nu numai să a- 
tragă curiozitatea, dar chiar să 
emoţioneze, să lase impresii 
neşterse. 

Dar, oricât, trebue să-i cu- 
noaștem și muzica. ȘI, mai 
ales, să-i cunoaştem în primul 
rând muzica. 

Şi încă orice astfel de piese 
de muzeu reprezintă mai ales 
viața pui artistică a compozi- 
torului. Cât despre secţia „ha- 
lat și papuci” cred că e cea 
din urmă care trebue să in- 


tereseze, ca o completare cu 
totul facultativă, ca o diver- 
siune. 


Când documentarea începe 
de acolo, riscă să arate, necu- 
noscătorilor, şi opera prin 
prisma... papucilor ceeace pare 
mai curând de evitat. 


O ALTA MARTFURISIRE 


Cu oate cele de mai sus, aş fi 
notat poate și aspecte necom- 
pozitoreşti ale  intrevederii 
ce-am solicitat lui Paul Con- 
stantinescu în scopul celor de 
faţă, 

Dar, ceva m'a împiedicat cu 
desăvârșire şi pe nesimţite de 
la orice intenție în acest sens, 
Lipsa de vreme. 

Lipsa de vreme; deşi acest 
fals interviu, sau, mai bine, 
acest interviu asemănător unor 
romanțe, „fără cuvinte”, a 
durai patru ore, 

Ore însă în care Paul Con- 
stantinescu, perindând pe su- 
portul pianinei câteva, foarte 
puţine, din partiturile lui des- 
prinse dintrun teanc” impre- 
sionant de stulos de lucrări 
revărsase în fel şichip ritmuri, 
melodii şi sugestii de culoare, 
împletise sau pulverizase; în: 
cascade o muzică pe care aşi 
fi ascultat-o probabil şi până în 
clipa de faţă, dacă sar fi putut. 

Una câte una, întrebările 
plănuite se topeau. Aveam de 
ales între cel mai interesant şi 
mai inedit răspuns scontat şi 
această muzică, Nu era greu de 


poziții în repertoriul „Operei 
Române” : „O noapte  furtu- 
noasă”, după  Caragenle şi 
„Nunta în Carpaţi”, balet, a 
cărei muzică a găsit un rar 
cou și în Germania, deși ar 
putea părea, la prima vedere, 
în afara hotarelor, prea  im- 
pregnat de „exotismus”. Dar, 
muzica adevărată e una sin- 
gură şi de aceea a putut să 
placă și va putea să placă în 
orice parte „muzicală” a lumii, 
iar Germania, şi din acest 
punct de vedere, reprezintă 
imens de mult. 

Executată în întreg turneul 
din Germania al Filarmonicii, 
conduse de maestrul  Gearge 
Georgescu, muzica „Nunţii” va 
Ji cântată zilele acestea chiar 
de Filarmonica din Berlin, sub 
bagheta lui Ionel Perlea. 


O suită „cătănească”, altă 
suită, o simfoniettă, variaţii 
pe o temă bizantină pentru 


violoncel şi orchestră, melodii 
colinde pentru pian, p sonoti- 
nă interpretată şi de maestrul 
George Enescu, delicatul „trio 
de coarde bizantin”, de care 
autorul nu mai vrea să oudă, 
(din fericire părere exclusivă) 
înseamnă de sigur pentru un 


creator care acum 12 ani îşi 
lua abia bacalaureatul lu li- 


ceul Petru și Pavel din Ploeşti, 
o producţie puţin comună. 
Dar, mai ales, puțin comu- 


nă este toată această fecun- 
ditate calificativ. 

Incă dela primele pagini 
date în vileag, Paul Constan- 
tinescu îşi  jalonase, printre 
compozitorii noştri, o zule de 
două ori însemnată: odată 
pentrucă era proprie. Şi, tot 
pe atât pentru că era croită 
exclusiv prin ogor  băşiinaș, 


pentrucă parcurgea locuri sur- 
prinzător de încărcate de spe- 
cific al isvoarelor şi tradiţiilor 
proprii ale românescului, în 
muzică. 

De aceea, ași fi dorit să cu- 
nosc expuse chiar de "ompo- 
zitor treptele evoluției lui şi 
explicate, pregătirea tehnică şi 
spirituală care l-a ajutat pre- 
cum şi chipul în care îşi pri- 
meşte şi enunţă estetica per- 
sonală, 

O serie de întrebări „respec- 
tive”, erau gata. 

Răspunsul le-a venit 
înainte de a fi puse. 

S'au desprins din însăşi mu- 
zica în „prima audiție” pe care 
am ascultat-o și pe care, din 


însă 





Scenă din „O noapte furtunoasă” 


ales, Şi, pe s&mne că şi egois- 
mul apăsa acelaş taler al ba- 
lanţei. 

Pe scurt şi 
iată-mă redus iarăşi la vechea 
mea ipostază de auditor spro- 
fesionist”, întrun fotoliu de 
concert, cu diferență că sala 
era de data aceasta o cameră 
de lucru, un şantier de tonuri... 
Şi iată-mă cu material de re- 
cenzie mai mult de cât de re- 
portaj. 

Dar, mă veţi crede sper cu 
uşurinţă, cu cât timpul înainta, 
cu atât mai la adăpost de vrice 
umbră de regret. 


în consecință; 


O PARTE DIN CHESTIONAR 
SE REZOLVA PRIN MUZICA 


Paul Constantinescu, deși 
abia trecut de țreizeci de ani, 


este, precum cred că se știe, 


singurul muzician român tâ- 
năr care a înscris două com- 


loc în loc, auditorul o pune- 
tează cu câte o scurtă lămu- 


rire plină de francheţe şi de 
luciditate. 

Stă înaintea pianului vu faţa 
şi corpul ușor către dreapta și 
cu o îndemânare cu atât mai 
extraordinară cu cât e un pia- 
nist autodidact, descuncă pe- 
remptoriu caerul celor mai o- 
viginale îndrăsnețe şi compli- 
cate combinări devoci, ritmuri 
şi sonoritate. 

Figura nu-i exprimă nici 
auto-admiraţia, nici cea mai 
slabă urmă de emfază, de or- 
goliu. Nu este nici falsă 1mo- 
destie. 


Paul Constantinescu rămâne 
în fața operelor sale un jude- 


cător am spune  imparțial, 
dacă, mai de grabă mar fi, 
sever. 


E arhitectul care a construit 
după legile artei în care cre- 
de şi care îşi prezintă opera 
lui cu totală obiectivitate, gata 
să lămurească un detaliu teh- 


nic, o trăsătură caracteristică, 
prinsă pe viu. 

„Jar mi-am dat în peteci' 
(E vorba de o disonanţă „ar- 
deiată” într'o temă de şcoală). 

„N'o contez printre compo-= 
ziţii”... (Ceva care nu-l mul- 
țumeşte şi, nu transacționeuză). 

„Aici, la fiecare moment, se 
punea o problemă!” 

„Majorul c mult mai rigid 
în stilul ce urmăresc. Cot mi- 





Uneori nu se poate opri de 
a remarca, şi, într'adevăr, re- 
marca se impune: 

„Cât de frumoasă și de pură 
e tema asta. Cât e de greu de 
situat în ambianța ei”. 

In aceste cazuri, nu e nici- 
odată vorba de o temă pro- 
prie. E vreo temi bizantină, 
element autentic, descifrat din 
străvechi hrisoave de părintele 
Petrescu, în care Paul Con- 


Dansul zestrei, din „Nunta în Carpaţi”. 


norul îmi convine mai bine; e 
mai bogat, mai maleabil”. 

„Totul este să nu cazi în 
Bach, să te ferești de politonişti 
și de Ruși. Cum vei avea ceva 
comun cu ei, totul e compro- 
mis | 

„O singură „senzibilă” şi ești 
pierdut”, 

„Selecţia modulaţiilor e o 
o chestiune capitală”. 


stantinescu ure un colaborutor 
de mare preţ. 

„Aici, suntem în plină psal- 
tich:e”. 

„Modulaţiile de secunâă sunt 
cele mai bune”. 

„Am renunţat la orice  fi- 
guraţie. Am căutat variaţia în 
linia cea mai simplă și mijloa- 
cele de a evita monotonia fără 
apel la inutil”... 





Ru găciunea 
ostașului român 


Doamne ,suh zodii de silnicie, 

trudnic și astăzi dreptatea se'nvaţă. 
Moartea mi-e tainic veșmânt şi povaţă. 
Partea mean lume, ca pe-o moșie, 
gândul, din leagăn, o crește și-o știe... 


Paza pământului greu meșteșug, 

stă chezășşie pentru belșug 

și pentru zorii Țării de mâine... 

Eu Vetre; Neamului, sfâşiat trup, 

fac legământ să-i slujesc, cum un câine 
stâna-și păzeşte de lup. 


Fraţii mei gem, în străini, 


umijire. 


Ca să le duc în tristeţi îndulcire 
și ca să'nirâng cerbicia dușmană, 
n'o să mă doară prea nuut nicio rană. 


Lungă nu-i nicio grea depărtare, 

cerul niciun fulger, când vrem, anume, 
fraților buni să le dăm ascultare... 
Statornicindu-le locul în lume 

şi în strămoșeasca vyrednică stare, 
Plânsul schimbă-vom în bucurie ! 


Doamne, dă braţului nostru tărie 
blând nec păzeşte cu scutul divin 
şi nc-oţelește'n credinţa cea trează ! 


Fă'nvingătoare oastea vitează 

peste potrivnici, — ca'n ceasul senin, — 
'Tara'ntregită din nou să dea 

Ţie şi Regelui său, pururea 


Slavă, amin ! 


ȘTEFAN STANESCU 


“Peceţi voevodafe 


Peceţi de sânge purtaţi, a ştire 

Că brazâa voastră e tainic scrin 

Ce strânge 'n sânu-i drept moştenire 
Voevodalul etern Destin... 


Descălecare ! Rupturi de nour ! 

Vârtej eroic ! Popas și Hat!... 
trăjez și simbol, vânjosul Bour 

Pe stema voastră stă nenfricat... 


Ingemănate surori de-o seamă ! 
Cu-aceleaşi tâlcuri voi vaţi născut, 
Şi-aceleaşi trâmbiţi străvechi vă cheamă 
Să fiţi un reazăm şi-un singur scut... 


De-acum, căderea vi-i răsbunată... 

Dar ochii ?n lacrămi ce vor spre-Apus ?... 
Durerea voastră nu-i împăcată ? 

Peceţi de sânge, mai sunt de pus ?... 


Julie 1941, 


ION PAJURĂ 


onstantinescu — 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


lată, pentru cine vrea să ci- 
tească bine aceste indicaţii în 
aparență fugare, câteva puncte 


de orientare care lămuree 
multe, 
CANTAREA BASARABIEI 


O COMPOZIȚIE „TULGER” 


Este un poem pentru orche- 
stră la care compozitorul a lu- 
crat în timpul din urmă. Dar, 
acest „timp din urmă are ne- 
voie de o explicaţie. A fost 
schițat înitr'o zi şi o noapte şi 
orchestrat în trei zile, dintr'o 
singură respiraţie. 

E de v structură şi uparie, 
vorbind larg, şi fundamental 
deosebită de stilul carazieiistie 
al autorului. 

„Mite și cadențe” zâmvește 


el, prăvăliral acorduri care 
prin excepție, se încadrează 
uneori în trepte  cadenţiale, 


deși rupturi: vehemenet asvârl 
elanul dintro dată în. cele mai 
neaşteptate tonuri. 

Cred că lucrarea este actual- 
mente în repertoriul  „orehe- 
strei simfonice a armatei”. 

Construcţia ei e ingenioasă 
și plină de tâlc. O blândă şi 
evocatoare melodie populară 
o deschide. O tristeţe ze măr- 
turiseşte din undirile sunete- 
lor. Și, deodată, ca un vis 
blând şi cutremurător, se stre- 
coară, reptilian, în schimono- 
siri bine venite ca să exprime 
tot substratul și tot simbolul, 
internaționala III-a. E slută şi 
rânjitoare, dar viața curată şi 
credincioasă a românului co- 
tropit nu se tulbură. Basara- 
bia își trăește mai departe, în 
restrişte şi mâhnire dar în 
dârză hotărire, viața sufletului 
ei românesc. 

Dar, de undeva, ca un țtu- 
net depărtat, răzbate un ecou 
din imnul Regal român. 

Se întoarce mai prelung, 
mai puternic. Cucereşte rând 
pe rând toate vocile. Isbuc- 
nește însfârşit în iureş trium- 
fător, în wagneriană măreție, 
potopind falduri biruitoare de 
armonii, spărgând valuri săr- 
bătorești de muzică, bucurie şi 
jubilare desrobitoare. 


PATIMILE DOMNULUI ORA- 
FORIU IN STIL BIZANTIN 


Este cea mai vastă din com- 
poziţiile lui Paul Constantine- 
scu, aproape terminatţă. 

Este, fără nici o îndoială, cea 
mai înaintată investigaţie în 


DOMNILOR ȘEFI DE OR- 
CHESTRA, ISARLIC ȘI RIGA 
CRYPTIO SUNT INE- 
NARABILE ! 


Barbu, 
scris 


Pe versuri de  lon 
Paul Constantinescu a 
pentru voce și orchestră două 
scăpărări uimitoure de naz, 
de pitoresc autohton, de panta- 


gruelică  fantasie şi Savuros 
umor muzical. 

Ospăț princiar de imagini 
își risipește belșugul în ele, 


descriptivismul şi inventivita- 
tea cele mai măstrușnice şi 
mai dibace țâșnesc în focuri 
de artificii neîntrerupte. 

Sunt compuse de mai multă 
vreme, totuşi nu le-am uscul- 
iat încă în concertele noastre 
simfonice, 


MICUL ACHIM E 
FOARTE INTRIGAT 


De altfel, Paul Constanti- 
nescu furișa, chiar printre te- 
mele lui de şcolar, pe când, 
nu acum prea mulţi ani, „fă- 
cea" contrapunctul la „Acade- 
mia Regală“ cu maestrul Jora, 
care a avut un rol excepţional 
în formarea acstui mare ta- 
ient românesc, „ieşirile” com- 
ponistice cele mai zurbagii şi 
mai nemaipomente. 

Odată, scrisese, printre fugi 
şi corale aproape „cuminţi“, o 
delicioasă „scamatorie' sonv- 
ră, în care disonanţe sbârlite, 
și irezistibile se precipituu în 
ropotul diabolic al celor mai 
năstrușnice jocuri de mâini şi 
sunete. O adevărată bătălie de 
pisici pe pian, dar, pisici mi- 
nunat de muzicale. 

Maestrul Jora care, în fond, 
de abia aștepta dela elevii ta- 
lentaţi câte o „bombă“ cu 
verva lui pianistică furtunva- 
să, făcea să explodeze bomba 
pe claviatură  într'un vârtej 
torențial. 

Deodată, cineva urcă scări- 
le lungi ale Academiei Repga- 
le, către clasa cu pricina, trei 
câte trei. E micul Achim, co- 
pilul unui funcţionar al „Aca- 
demiei”, care își prărăsise subit 
joaca din grădină și alerga, 
cât putea, să vadă „ce s'a în- 
tâmplat“, 

Soseşte la ușe, o deschide 
repede, și îşi petrece capul 
înăuntru. 

orez „Şe 
strofează 
amuzant, 


cauţi, măi” îl apo- 
sever dar grozav de 
macstrul Jora ? 


Micul Achim mai privește, 
tace şi fuge. Sa edificat, 





O altă scenă din 


crearea pe dea'ntregul, a unui 
stil simfonic religios românesc, 
pe baze direct bizantine. 
Intr'adevăr, cu fiecare notă, 
se pune o problemă. Şi, Paul 
Constantinescu ştie ce vrea, 
Totul îi divulgă stăpânirea cla- 
ră a ideilor, a tehnicei, a vvin- 
ţei creatoare, El, care poate ter- 
mina în patru zile un poem 
simfonic, lucrează de mai mult 
de un an şi jumătate la această 
expresie capitală a personali- 
tăţii şi stilului ce şi-a durat. 
Speră să o poată auzi de 
Paşti. Melopee de nețărmurită 
expresivitate, o reculegere 
creştinească netulburat de a- 
dâncă şi de curată, într'o mu- 
zică al cărei graiu e cu desă- 
vârşire nou şi se învălue cu 
expresia însăşi a verseturilur 
evanghelice, o operă care va 
fixa în muzica românească şi 
în arta compozitorului un punct 
crucial, iată ceeace este ora- 
toriu! lui Paul Constantinescu. 


„Nunta în Carpaţi”. 


Și pleacă înapoi la jocurile 
lui sburdalnice, care probabil 
acum, i se par mult prea bă- 
trâneşti şi amorţite. 

e 


Afară a început să însereze. 


Minutul plecărei a devenit 
inevitabil. 
Pesie puţin sunt iarăşi în 


străduţa molcomită din preaj- 
ma gării, und se petrec lucruri 
atât de minunate. 

Frumoasă mai e, uneori, me- 
seria de reporter! 
Mulţumesc, Paul Constantinescu! 








—.— 


mem=z= 2 August 


1941 








Constantin Stelian: Mireasa 
lumii (versuri) 


Versurile d-lui Constantin Ste- 
lian, îndeamnă la revizuirea o- 
piniei comode după care, în ge- 
nere, produația scriitorului ar 
proveni din alte surse, decât aie 
experienței. directe. Această opi- 
nie cu autoritate populară, acor- 
dând inspirației un rol impor- 
tant, separă opera ide contingen- 
ţele cotidiane iar față de autor 
manifestă o ciudată lipsă de pre- 
țuire. Ca şi când, neavând de 
cât meritul de transmiţător ins- 
pirat, poetul trebue să-și câştige 
stima societăţii, cu prestigiul 
altor însuşiri decât ale sensibili- 
tății artistice. Părerea că scriito- 
rul nu se califică prin înzestrarea 
sa, naște efecte curioase asupra 
evoluției literare. In evoluția poe- 
ziei, în special, constatăm mo9- 
mente când interesul public se 
apropie sau se depărtează de ea. 
Momentul de îndepărtare a aten- 
ţiei, presupune în poezie un do- 
zaj de artificialitate ce se in- 
troduce ca urmare a mevalorfică- 
rii de către public a sensibiuită- 
ţii poetului. Acesta incearcă să 
se răsbune, refuzând să exprime 


experiențe în care contimporanii 


s'ar oglind:, dar în acelaș t:mp 
se răsbună şi arta devenind arti- 
ficială prin înstreinarea de via- 
ță. Etapa actuală a liricei româ- 
pești, pare că se caracterizea- 
ză printrun astfel de divorţ 
a! sensibilităţii a cărui realitate o 
verificăm în orice caz, prin ab- 
sența interesului. publ:c faţă de 
poezie. In ce măsură poeții des- 
tui de numeroşi astăzi, cu toată 
indiferența ce-i înconjoară, sunt 
victima  artificializării inerente, 
nu este locul să cercetăm acum. 
Subliniem în schimb necesitatea 
revizuirii critice a mentalității la 
care ne-am referit, şi care rămâ- 
ne responsabiă în ultimă :instan- 
ță. Publicului trebue să i se facă 
educaț.a ca să ajungă să ințelea- 
gă mportanţa sensibilităţii scrii- 
toru.u: care  so.iGarizează prin 
limbă şi unitate st:ucturală, su- 
fletul şi destinul neamului său. 

La aceste consideraţii ne-au 
îndemnat versuriie d-iui Constan- 
tin Stelian tocmai prin natura 
lor apropială de experiența co- 
mună, Autorul nu tolosește ma- 
niera „abstractă“ dominantă în 
lirica actuală. Caracterul psiho- 
logic a! inspirației sale, raportui 
la momentul evoiuției de azi îl 
situiază în schimb, pe d. Con- 
stantin Stelian după o logică 
normală a :ucrurilor, pe o treap- 
tă depășită, fără ca această si- 
tuare în urmă, să însemne supe= 





MARGARET MITCHELL: PE 
ARIPILE VANTULUI. 


Epoca de adânci frământări 
interne ce s'au produs in Ame- 
rica celei de a doua jumătăţi a 
secolului trecut, avântul uimitor 
de repede luat de industrie, în 
urma unor descoperiri  epocale, 
şi-a găsit o înfățișare dintre cele 
mai fidele în romanul „Pe ari- 
pile vântului“. 

Sudul, continuând viaţa iiniş- 
tită și puţin romantică pe care 
i-o permiteau bogatele sale plan- 
taţii de bumbac, din ce în ce mai 
căutat, îşi păstra intacte mândria 
de-a aparţine Confederaţiei și 
disprețul pentru Yankeii aapa- 
ratori de dolari. Tineretul Geor- 
giei își petrecea timpul între pic- 
nic-uri şi exerciţii militare, pri- 
iejuri la fel de căutate și pre- 
țuite. In mijlocul acestui dolce 
farniente cade fulgerul războiu- 
lui. Primită cu entuziasm și pro- 
clamată „Cauză“ națională, lup- 
ta se deslănţuie cu furie, colec- 
tând toate energiile sudiștilor. 

Acesta esta cadrul în care se 
desfășoară acțiunea romanului. 
Figura femenină centrală a căr- 
ţii, Scarlett  O'Hara, întruchi- 
pează cum nu se poate mai bine 
o tânără pe lângă care eveni- 
mentele trec fără să o turbure 
și dacă ele își găsesc un ecou în 
sufletu-i închis pentru tot ce nu 
este dragoste, aceasta se întâm- 
plă numai când tangențial se re- 
găsește în vâlloarea frământări. 
lor alături de un soldat ce-și 
riscă viaţa pe câmpurile de luptă 
ale Virginiei şi odată cu ea şi 
echilibrul sufletului său 

Par numărul mare de perso- 
nagii ce trăesc in paginile acas- 
tei cărţi, împletindu-și acţiunea 
și sbătându-se ca nişte valuri 
nestatornice în căutare de lima- 
nuri mai liniștite pe care viața 
să se prindă temeinic, fac din 


rioritatea liricei evoluate. Impre- 
sia ce-o avem de manieră lirică 
veche, nu dovedește neapărat 
lipsa de valoare în sine, a ver- 
surilor din „Mireasa lumii“, «i 
prin ea, evidențiem numai pri- 
mejdia ce pândeşte pe autori, în 
perioadele când publicul nu sim- 
te interes pentru poezie. Intrun 


astfel da moment de separație, 
când tendința poetului este să 
se răsbune şi să se izoleze, că- 
zând în riscul artificialităţii, cine 
nu se asociază la atitudinea ge- 
nerală de înstreinare, şi păstrea- 
ză, ca d. Steiian, contactul cu 
psihologia comuriă, cade in piscul 
contrar, al rămânerii 1a menta- 
litatea veche! Repetăm, nu îa- 
cem aprecierii critice, ci expu- 
nem doar consecințele unei men- 
talităţi nefavorabile scriitorilor. 

Deaceea, să nu mire, dară tre- 
când la examinarea poemelor, 
afirmăm dinpotrivă, că ne plac, 
mai mut decât multe din versi- 
ficările confraților evoluați. 

D. Constantin Stelian simte 
direct realitatea de ia care por- 
neşte, şi ca atare, pe cucerește 
prin sinceritatea confesională. 
Este  odihnitoare astăzi lectura 
unei cărți de versuri în care ur- 
mărim cu ușurință itinerariul 
unor evenimente din viața seri:- 
torului. 

In avest sens, d. Constantin 
Stelian sugerează pare-se o în- 
toareere spre lirica psihologică, 
vădită bunăoară în modul de a 
concepe iubirea. 

Autorul întrebuințează terme- 
ne amor, neinsa,ndu-l insă de 
nici o ironie artistică, prin care 
conținutu: noţiunii se abstracti- 
zează. Este vorba de „amorui“ 
pur şi simplu. Femeia despre care 
scrie d. Constantin Stel:an este 
iubită  reaimente, din pricina 
frumuseţii, Ochii cântaţi de poet, 
sunt cei ce transmit fiori şi tur- 
bură, brațele evocate sunt con- 
crete, carnale.. E vorba de atrac- 
ţia naturaiă, de puterea vieții, şi, 
în consecință, când poetul con- 
fesează admirația sau subjuga- 
vea sa, cuvintele se referă la pro- 





cese spontane, cărora ființa sen- 
sibiiă nu se sustrage. Inţelegem 


că literatura a compromis cw 


vântul „amor“, dar în viaţa lie- 
căruia acesta își păstrează auto- 
ritatea pe temeiul simţirii fireşti 
O astfel de simţire naturaiă răs- 
pândește nu știu ce farmec prie- 
tenos în paginile cărții d-lui 
Stelian, şi stârneşte la tectură 
odihna despre care am pomenit. 
Gemeralizănile noastre se pot 
susține au vensuri numeroase. In 
poema „Prinos“, „griji ce nu a- 
rare'n imagini se'nveșmântă“, a- 
dunate ca un „rod ai iubirii”, 
au menirea ca, târziu, când poe- 
tul va „fi departe şi tot mai ne- 
'nțeles“, să amintească iubitei 
despre «i: „vei sfărîma'ndoiala 
ce atâta m'a durut“. Ce poate fi 
mai sinceră decât durerea poetu- 
luj pricinuită de neincrederea 
iubitei în talentul lui? Cu aai- 
vitate generoasă, iată-l aducân- 
dusi „prinos“ dovada talentului ; 
dar şi a „amorului“ fidel: „imi 
înfloresc în suflet simțiri doar 
pentru tine“. Intâlnim „dectara- 
ţii” de iubire, după acelaş pro- 
cedeu candid : 


Prin magica fereastră a sufletu- 


[luă tău 

în care taina crește mereu mai 
(momitoare» 

îmi place mult privirea s'o las 
jrătăcitoare... 


Indirăgostitui formulează oma 
giul suprem cuvenit femeii, pen- 
tru darul ei dea anuia timpul, 
concentrând în prezent, facultă- 
ţile vii: 


Că'n nici un loc fiorul nu-i mai 
puțin temut 

ca prin vecinătatea plăcerii pier- 
[zătoare, 

în care, doar prezentul e faptul 
ice nu doare, 

nu-i mâncinosul vine, nici tristul 
[a trecut. 


D. Constantin Stelian cutează 
deci să apară cu confesiuni calde 
de îndrăgostit. Pentru atracţia 
ce-o exercită asupră-i ochii iubi” 
tei, caută comparații iarăși oma- 
giale: 


La nesfârșita rază a cerului senin 

din ochii tăi, nădejdea-mt așteap- 
[tă'nsetoșată. 

Aci-e intma deschisă ca un potir 
[de crin. 


In altă poemă deasemeni de- 
clară : 


Nu-şi poate cerul părăsi 

adâncirea din privirea ta. 

lar elte ori, într'o „romanță 
tristă“, se tângue de stingerea 
acestei priviri: 


Căprii ochi cu nopți sau întune- 
(cat, 
în besnă sufletul să ni-l întârzie. 


După canonul clasic al îndră- 
gostiților socotește că: 
în orice parte, chipul tău iubit 
cu primăvara e stăpân pe toate! 

Simţire necontratăcută şi ne- 
complicată cu semnificaţii artis. 
tice, îşi prevede totuşi Qușmanul, 
în îmbătrânire și moarte. Ce se 
poate spune femeii iubite, față 
ae perspectiva aceasta inevitabi- 
lă ? Poetul știe că dorul este ne- 
muritor şi că moartea nu va fi, 
de fapt, decât o logodnă cu mio 
reasa lumii. Este gândul ultim, 
exprimat nu fără subtilitate, pen- 
trucă prin e! afirmă fidelitatea 
eternă a iubitei: 


Ingemănaţi îubirit'mbătrânirn, 
Va trebui ca'n besna cea de veci, 
asemenea cu mine să petreci, 
Miresei lumii să ne logodim. 


Dacă am căuta însă versurile 
în care autorul să concentreze 
toate sensurile „amorului“, am 
alege următoareie, în care, pe 
lângă candoarea confesională ma- 
nifestă în cele de mai Bus, sur” 
prindem în adaosul autocriti, 


un început de indepentenţă a 
artistului : 
Surâsul tău, o Tază reflectată 


din necuprins, Ti-a cucerit fiorul; 

purtând solia celor de-altă ani 
ărutat şi-am proslău 

ne-am S$ iama 


Im zori, păli Natura de Mimciună, 
că nu-s aievea cele reflectate — 
„Capriciu vag de taină'njelătoare 
cum. poate fi oricnâd orice beţie... 

Inteegem că după ce „A pros- 
lăvit amorul“, poetul nu-si va 
trăda sensibilitatea, ceeace dea.t- 
fel nusi dorim. ia 

Re „ne bucură sensibili- 
tatea d-sale nouă într'o etapă L- 
pică în care riscă să pară veche. 
Menţionăm insă că poezia cea 
mai reuşită din volum, se'ntăm- 
plă să nu trateze despre obiectul 
principa! ai inspiraţiei d-lui Con- 
stantin Stelian... Un izolat pas- 
ţel de toamnă, conține trumosu: 
catren: 


Buchete de lumină, privesc cu 
[ochii morți 
spre undele în căre, un negru 
[sânge cheamă, 

topirea unor frunze, cu giasuri 
[de aramă, 

în oglimdirea apei dencremenite 
porți. 


Deasemeni, omagiul cel mai 
fin. şi-l spune poetul sie-şi, în- 
tr'un „zolilocv“. După ce își TDĂT- 
turisește „vanitas vanitatum"“ : 


am niăzuit ca țara, 'nireg 
[Pământul 


prin scrisul meu, de mine s'aibă 
(ştire, 
încheie poema cu aceste versuri 


de adânc ecou: î j 
Plec capul umilit, cătânii în mine, 


micimea mea, mărită'n Dumnezeu, 

Şi — uitând nemărgintrea din 
[tărte, 

mă simt cu ea deopotrivă eu. 


D. Constantin Stelian ne este 
cunoscut printr'o activitate Lite- 
rară diversă, între attele şi prin 
studii critice. De exercițiul critic 
va profita şi simţul autocritic, de- 
aceia nădăjdulm în dezvoltarea 
lirice d-sale, a cărei sursă ermo- 
tivă e bună. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Note românești 


romanul acesta una dintre lucră- 
rile cele mai reprezentative din 
câte s'au seri:s vreodată în ditera- 
tura americană. Oglindind a e- 
pocă în plină efervescenţă, când 
culoriie gloriei se întâlnesc des 
cu abisurile prăbuşirii, „Pe ari 
pele vântului“ își merită succe- 
sul mare obţinut în toate limbile 
în care a fost tradusă. Versiu- 
nea românească, într'o ţinută a- 
leasă, este datorită d-nei Mary 
Polihroniade. 


C. GANE: TRECUTE VIEȚI DE 
DOAMNE ȘI DUMNIȚE. 


Acum când mai mult decât ori 
când suntem datori să ne cunoa. 
ştem trecutul în toţ ce el are 
inălțător şi bun, în ceeace poate 
constitui râvnită pildă pentru ge. 
neraţiile de azi şi de mâine, 
munca întreprinsă de d. C. Gane 
în desprinderea  încurcatelor și 
astunselor fire ale trecutului din 
care răsar luminoase şi blânde 
figurile unor Domniţe care-au 
urzit istoria noastră, îşi găsește 
Un bine meriaaţ răsunet în ini- 
mile tuturor iubitorilor de ce 


avem mai frumos dealungul exis- 
tenţei noastre ca stat, 


Yes din umbra nedreptei uitări 
cele mai de seamă figuri ce au 
veghiat la înfiriparea şi mai târ- 
ziu la consolidarea şi înălțarea 
Principatelor noastre. Umile şi 
tăcute, ele au trecut sfioase prin 
încrâncenarea vremurilor, pană 
cronicarului oprindu-se rareori 
asupra acestor soții, fiice sau 


mame de voevozi. Nu odată însă 
alături de mâna puternică şi băr- 
băţia Domnitorului a stat sufle- 
tul mare şi bun de creștină al 
unei Domniţe; cunoaştem, de alt. 
fel, câteva cazuri în care pe pri- 
mul plan s'au impus cu autoritate 
nume de femei, conducătoare pri- 
cepute a se descurca în diriguirea 
treburilor ţării. 

Cele trei volume ilustrate din 
opera d-lui C. Gane „Trecute 
vieţi de Doamne și Domnie“ 
apărute în editura „Universul” 
se impun stenției cititorilor atât 
prin ceeace conţin ca documenț 
rar, cât şi prin forma desăvârşită 
în care sun prezentate, 


W. S. MAUGHAM: MINIATURI 


Numele lui Maugham, ca ro- 
mamcier și nuvelist în special, 
îndeajuns de cunoscut la noi, își 
adaugă în prestigiu cu  fiecure 
nouă operă tradusă. Cu aceasta 
sa însărcinat d. Jul, Giurgea 
care a tradus o mare parte din 
opera scriitorului englez. 

Ultimul volum apărut din 
Maugham este „Miniaturi, con 
ținând peste treizeci de poves- 
tiri, încadrate în acelaş ciclu 
„malaez', de care am mai vorbit. 
Imsuși ţitlul ne indică lungimea 
schițelor ce sunt cuprinse în 
carte. Intradevăr, „Miniaturi“ le 
sunt născute din notele de călă- 
torie luate de autor cu ocazia 
voiajului întreprins în China. 
Consemnând ceeace îi interesa- 
se în deosebi, Maugham se pare 
că nu considera materialul asițe! 


strâna decât ca o prețioază sur- 
să pentru viitoare opere. Dar 
recitindu-le, a observat cu gur- 
prindere că ele aveau o viociune 
pe care şi-ar ji putut-o pierde 
foarte ușor încercând să le pre- 
bhuoreze în cudrul unor povestiri 
mai lungi. 


Datorită aceste! juste observații 
şi faptului că directorul unei re- 


viste-magazin îi cerea pentru 
publicația sa lucruri cât mai 
scurte, Maugham s'a hotărit să 
le dea publicității în forma int- 
țială. Necesitatea de a nu depăși 
un anumit spațiu, — mărturii» 
sește autorul — l-a determinat 
să concentreze la maximum va- 
stul materia! de impresii adunat. 
Și tocmai din această stringență 
reiese şi mat bine calitatea scrii- 
torului adevărat, accea de-a ști 
să se dispenseze ușor de balastul 
inutil al conducerii acţiunii pe 
căi lăturalinice, apelând la conci. 
ziume şi simplificare, fără a dău- 
na efectului, 

Mici perle, strălucind fiecare 
în alt fe!, povestirile din „Minia- 
turi“ rămân un prototip al ge- 
nului acesta, piatră de incercare 
pentru scriitori nu îndeajuna de 
stăpâni pe mânuirea condeiului. 


C. POSTELNICU 





 UITERA i 








STRATEGIE 


Micul, foarte micul comice al 
trupei Cărăbuș, Dan Demetrescu 
este renumit pentru răspunsurile 
neașteptate cu cari intervine în 
cele mai serioase discuţii, 

A rămas, de-o pildă, celebră, 
intervenția lui Dan Demetrescu 
într'o discuție politică din cele 
mai aprinse, care a avut loc a- 
cum un an. 


Era tocmai pe vremea înain- 
tării rapide şi glorioase a arma- 
telor germane în Norvegia. Nu 
mai putea exista nici-o îndoială 
asupra viitorilor învingători. 

Mai mulţi actori, adunaţi în 
fața unor tradiționale schwartz- 
uri, discutau chestiunile politice 
„ia ordinea zilei“. 

Toți cei prezenţi îşi exprimau 
admiraţia în fața vitezelor şi 
mereu victorioaselor armate ger- 
mane. 

— „Germanii“, spunea unul, 
„au cei mai buni și mai discipli- 
nați soldaţi“, 

— „Aţi văzut ce fulgerător în- 
naintează în Norvegia?“ 

— „Precis că în câteva zile, 
sunt victorioși“, 

In clipa aceea sa putut auzi 
vocea pițigăiată și mai puţin op- 
timistă a comicului Dan: 

— „Nu se ştie!“ 

— „Cum nu se știe, mă?" au 
sărit toți pe el. „N'ai văzut câte 
tunuri au trimes germanii în 
Norvegia? Și câte tanckuri?“, 

— „Bine, bine! Şi eu aş vrea 
să bată germanii. Dar nu sunt 
sigur. la gândiți-vă că ar putea 
să trimeată și Norvegienii câteva 
fiorduri de-ale lor. Ei! atunci, nu 
sar putea încurca lucrurile?“ 








GARANȚII 


Și fiindcă tot suntem în dome- 
niul discuțiilor politice, vom re 
produce aici o convorbire care-d 
avut loc anul trecut între un fin- 
landez şi un englez. 

Trecuse tocmai a săptămână 
dela eroica și dârza apărare a 
micului şi viteazului Popor jin- 
landez împotriva hoardelor bol- 
șevice, 

In tot timpul luptelor, Englezii 
le dăduseră  Finlandezilor di- 
verse asigurări de apropiată aju- 
torare. 

Toate acestea rămăseseră 
după cum era și normal la En- 
plezi — simple vorbe în vânt. 

Discuţia dintre finlandez și en- 
plez avea loc în limba franceză. 
Vorbea mai mult englezul. 

Fintandezul, amărit din cauza 
recentei înfrângeri, asculta. 

— „Dece n'ați mai rezistat?“ 
spunea Englezul.  „intr'o săptă. 
mână v'am fi trimes ajutoare şi 
i-aţi fi putut bate pe Ruși“, 

Fimlandezul îl privește, calm, 
de sus până jos, pe Englez, şi 
apoi își dă o palmă peste frunte. 

Mirat, Englezul continuă: 


— „V'am fi trimes avioane“. 

Finlandezul se bate din nou pe 
jrunte. 

— „V'am fi trimes tunuri!“ 

O nouă palmă peste fruntea 
finlendezului. 

— „Numai să mai fi rezistat 


puțin”. 





Acelaș gest, la finlandez. 

Englezul nu ma: poate rezista 
şi intervine: 

— „Dar ce-ai, domnule, că te 
baţi mereu pe frunte?“ 

— „Sunt amărit că am uitat 
cum se spune: „Dute dracului!“ 
pe englezește“. 


PE LATINEȘTE 


Constat că în săptămâna a- 
ceasta, întâmplările din rubrica 


noastră aparțin mai muâţ trecu- 
tului. 


Ne-am amintit, astfel, de un 
scriitor — negustor evreu, foarte 
la modă pe vremea unui trecut 
regim politic. Numele său era 
Ira. Semne particulare: o foarte 
mare încredere în sine, şi, în 
acelaş timp, o tot atât de mare 
incultură. 

Dar domnul Ira nu părea de 
loc stingheriţ de lipsa sa de cul- 
tură. Cu o obrăznicie specifică 
unei anumite rase, se aventura în 
cele mai riscate şi savante discu- 
ţii. 

Un cunoscut calamburgiu care 
a remarcat iute ce se ascunde în 
dosul cuvintelor pompoâse ale 
domnului Ira, nu sa putut opri 
ră remarte : 

— ăsta nu e „Sine ina et stu- 
dio! E mai de grabă: „Ira sine 
studio“. 


NEBUNIE LA CANTAR 


Caricaturistul și actonu Geor- 
ge Voinescu, autor al volumului 
Balamuc Palace Hotel, molipsin- 
du-se dela desemnele sale cu ne- 
buni, caută să.i convingă pe toţi 
prietenii săi că a înnebunit. 





Dorna 


Ultima sa ispravă ar fi o vizită 
la un frizer, de unde sa întors 
complet ras în cap. Dânsul pre- 
tinde că a făcut lucrul ăsta pen- 
tru a scăpa de femeile care nul 
dădeau pace. Alții, însă, cred a 
ști că Voinescu sa ras în cap, 
numai pentru a evita o even- 
tuală chelie. 

Nu vom discuta aici motivele 
actelor excentrice ale lui Val- 
nescu. 

Zilele trecute, Vlaicu Bârna, 
directorul revistei „Arta“, fiind 
în vizită la redacția noastră și 
asistând la ultime;e demonstraţii 
de nebunie ale lui Voinescu, sa 
simţit dator să-i spună acestuia: 

— „Dumneata eşti gramul de 
nebunie al Universului Literar". 

La care, caricaturistul, atins în 
amorul său propriu de nebun, 
a replicat prompt: 

—— „Numai gramul?... Pardon!.. 
Eu sunt kilogramal...“. 


PUNCT ŞI VIRGULĂ 





Invăţături 


Scriam anul trecut în coloa- 
nele acestei reviste despre ne- 
voia — dureros simțită — a 
unei propagande cât mai acti- 
ve, întru apărarea drepturilor 
noastre, tăgăduite uneori — a- 
lături de dușmant — și de alţi 
oameni, pe cari propagandiștii 
interesați ştiuse să-i ridice îm- 
potriva noastră 

Politica noastră de stat, care 
în atâtea domenii se lăsa in- 
fluențată de politica altor state, 
s'a arătat permanent osilă invi- 
tației de a adopta - . în dome- 
niul propagandei — metodele 
ce se dovedeau pretutindeni 
utile. 

Și îndelungata noastră ab- 
sență, acolo unde propaganda 
dușmană se arăta stăruitor pre- 
zentă, n'a rămas fără urmări. 

Peste hotare, defăimătorii 
noştri au izbutit să-şi sporeas- 
că an cu an priețenii, iar în 
cuprinsul țării sau arătat, de 
atâtea ori mustrătoare, efec- 
tele îngăduitoarei noastre „os- 
pitalități” faţă de uneltele 
vrăjmașilor. 

Pentnu cei ce se îndârjeau 
și se îndârjese încă să ne în- 
făţişeze lumii drept un popor 
înapciat şi incult, nici o oste- 
neală și nici o cheltuială, n'a 
fost prea mare. 

Și în vreme ce cărţile şi pu- 
biicațiile străine, cu dibăcie în- 
tocmite, deschideau drumul 
propagandiștilor politici şi cul- 
turali sau artiștilor trimiși să 
dovedească geniul poporului 
din care obârşeau, noi ne mul- 
țpumeam să protestăm Împotri- 
va tuturor unelţirilor prin 
glasul vreunui ambasador cu 
capricii şi cu trenă de vedetă 
internațională. 

Uitând câţ de puțini sunt 
martorii acestor dueluri orato- 
rice, unde nu se înfruntau atât 
popoarele — cât protagoniștii 
meselor verzi, orgolioşi să-și 
afirme iscusința verbală — noi 
stam cu braţele încrucişate, a- 
lături de cei cari zilnic îşi în- 
tețeau asaltul pentru cucerirea 
opiniei publice de pretutindeni. 

Că noi ne simţeam tari pe 
temeiul unui adevăr de ne- 
sdruncinat — asta mu era de 
ajuns pentru a stăvili puhoiul 
minciunilor deslănțuite să ne 
clatine dreapta așezare 


Ș: minciuna și-a dovedit vre- 
melnic puterea, fiindcă noi 
n'am știut să răspundem „civi- 
lizaţilor” noștri defăimători: 

Dovezile stăpânirii noastre 
de veacuri pe crestele munţilor 
şi pe plaiurile râvnite de voi, o 
fac mai bime decât orice hri- 
soave, graiul şi cântecele noa- 
stre. 

Multe veacuri, noi n'am avut 
răgaz să deprindem scrisul cu 
condeiul, fiindcă a trebuit să 
mânuim doar sabia şi arcul. 

Dar în Cartea neamului no- 
stru, stă scris cu slove de sân- 
ge şi de pară, că „civilizaţia” 
voastră nu se putea ivi, nici nu 
putea creşte, nici nu putea dăi- 
nui, fără îndârjita noastră pază 
— aci — la hotarul unde am 
oprit de atâtea ori năvala bar- 
barilor. 

Cărţile voastre ieșeau de sub 
teascuri şi se înmulţeau grab- 
nic. 

Ale noastre ieşeau din mâi- 
nile pioase ale călugărilor, îm- 
podabite cu migală şi scrise cu 


îndelungată caznă, în taina 
mânăstirilor, 

Cărţile voastre, erau scrise 
cu cerneală, 


Ale noastre erau scrise cu 
suflet şi cu nesdrunrcinată cre- 
dinţă. 

Credinţa e aşa dar obârşia 
culturii noastre. Şi de smere- 
nia creştină a unor luptători 
neînfricaţi, stau mărturie toate 
cărțile noastre — puține, «e 
drept — dar grele de duh şi 
de mulțimea faptelor vitejeşti. 

Iată pentru ce cultura noa- 
stră, are o nobleţe și o trăini- 
cie pe care ne putem întemeia 
cele mai înalte năzuinţi. 

(Cu condiţia să o ferim de 
orice deformări păgubitoare. 

Cu condiţia să o facem res- 
pectată pentru adevărul şi fru- 
musețea ce cuprinde, oriunde 
începând prin a o preţui, înain- 
tea tuturor, chiar noi înşine. 

Fiindcă noi înșine, ispitiți de 
alte culturi, ne-am îndepărtat 
de isvoarele vieții şi puterii 
noastre. Aici ne stă 'vina- 

Că nu ne-am înfățișat lumii, 
cu chipul nostru adevărat şi 
cu graiul adevărului nostru, 
care e una cu graiul rugăciu- 


nilor, a! cronicilor, al balade- 
lor şi al cântecelor noastre din 
bătrâni, 

Când rareori am găsit în- 
drăsneală destulă ca să ne a- 
rătăm cn propria noastră înfă- 
țișare, lauda străinilor şt 
înțelegerea lor nau mai cu- 
noscut stavilă, 

Aşa se întâmplă acum, când 
multe minciuni se măruesc. Să 
folosim învăţăturile câștigate 
cu atâtea jertfe. 

Preţul plătit 'ar fi fost atât 
de mare, dacă ne-am fi înțeles 
datoria la vreme 

iDacă politica” noastră ar îi 
fost mai puţin șovăelnică, 

Dacă „propaganda” noastră 
ar fi fost mai activă. 

Dacă am fi renunțat la atâ- 
tea și atâtea servituţi faţă de 
„cultura” şi de „arta” străină, 

Dacă ne-am fi cinstit mai 
mult cărturarii și artiștii no- 
ştiri. 

Dacă n'am fi renunţat întine, 
cu neghioabă uşurinţă — chiar 
înlăuntru hotarelor noastre — 
la serviciile Teatrului Româ- 
nesc, în timp ce îngăduiam în- 
mulţirea scenelor străine şi cir- 
culația nestingherită a dușma- 
nilor țării. 

Şi asta când Teatrul Româ- 
nesc putea împlini un rost mi- 
sionar în rândul populaţiei mi- 
noritare, înlesnind totodată în 
chegarea unui grai unitar pe 
toată întinderea României în- 
tregite. 

In faţa atâtor semne de în- 
dreptare pe care biruința oști- 
lor noastre (le înmulțește zi cu 
zi, se cuvine să ne întrebăm, 
care va fi întâia biruință a 
spiritului românesc, după - ce 
sufletul şi brațul oşteanului 
român de totdeauna îi va des- 
chide drum nou de afirmare? 

Nu putem răspunde, deocam- 
dată, decât atât: 

Biruinţa aceasta, n'o poate 
asigura niciunul dintre cei 
cari puşi cândva la încercare, 
n'au ştiut decât să culeagă, pe 
locurile unde nu ei semănau. 

Numai așa vom putea dovedi 
că încercările prin cari am 
trecut ne-au învătat ceva. 


SERGIU DUMITRESCU 


— 6 


—— Ilntunecarea 


— Eșii fericită, Magdalena ? 

Ea își mângâie mâinile, verighela. Șopti 
cu: lasrămi în ochi : 

— Fericită, Luca — fericită ! 

Dar noaptea se trezea nedumerită, aten- 

- tă la fiecare mişcare a perdsielor bătute de 
vârt, Ia. fiecare svon al timpului. Aștepta 

să vadă prin odae — mișunând acele mii 

de tentacule rare o înverşunau în somn, să 

audă pe cineva deschizând ușa şi să intre 
fără să facă seomot, Sau sapară din necu- 
noscut văpaia, aceea stranie care o cople- 
şise, să prindă iformă și să se-agaţe din nou 
de trupul ei ca de o salcie țânără plângă- 
toare. în jur însă, nu: era decâ; aceeași ţă- 
cere adâncă, sunprinzător de nemișcată, 
Totuși parcă se mai bănuia şoapta, oftatul 
acela desnădăjduit (pe care il mai simțea 
încă lângă gura, lângă inima. ei), după care 
se prelinge apoi prin ferestre — afară în 
lume, Toate aceste treziri buimăcite îi lă- 
sau Magdalenei spaima că deacum se în- 
tâmplă ceva dafintiv, ceva cu neputinţă de 

a fi striviy prin rugi sau ate ritualuri. Se 

simțea trasă spre o lume nevăzută, parcă 

auzea necontenit glasul care o cheamă des- 
nădăjduit afară, Rămânea câteva clipe cu 
tâmplele în palme, se gândea întens la 

Sextil Panu — şi adormea din not, întrun 
fel de somn bolnav, nestânşit, aproape. 

Așa a duraţ câteva nopţi dearândul. Pâ- 
nă când într'o dimineaţă, gata să se îm- 
brace, văzu pe brațul gol — o pată, cenușie. 
Intinse mâna, frecă locul acela crezând să 
poate dispare. Nicio durere nicio schismă— 
numai pata apărea din nou, mai înegrită 
parcă. Magdalena știa al cui este semnul. 
Semnui care apărute şi lui Sextii Panu și 
celorlalţi dinaintea lui. Sta acolo nu ca o 
răbufnire a sângelui, nici ca o stare Mor- 
pidă a cărnii — răsărea ca un 0shiu vi- 
clean, diabolic — ca o gură nesăţioasă de 
șarpe, otrăvitoara. La început Magdalena nu 
putu crede, nu putu mai a:es înlțelege dece 
tocmai acum se iscase. Sau poate nu e de- 
câţ o manifestare abolică, o obsesie drama- 
tică, 

Cu braţul deseoiit, alersă, în odaia d-nei 
Alice : 

— Ce este asta, mamă? întrebă ea stă- 
pânindu-se. 

Doamna Alice se ap:opie cu ochii ei 
miopi, privi mai întâiu braţul, avu o tresă- 
rire violentă, ochii i se înălțară peste toată 
înfățișarea Magdalenei şi isbueni deodată 
în lacrămi, cu un hohot fierbinte, strân- 
gând-o în braţe — cașicum ar îi vrut în 
ultima clipă so apere de primejdie, 

— Nimic, Magdaiena. Nimic fetitol 

Magda'ena, rămase inertă in brațele ei, 
dreaptă, privind pe deasupra spre un punct 
nevăzut din depărtări. Din nou se gândi Ja 
Sextil Panu, dorind poate să-l cheme și p2 
el în ajutor. 

— Lasă, mamă, liniștoște-te ! Nu vezi că 
eu sunt ca:mă ? 

Se desprinse din braţele ei, părăsind o- 
daia cu pași împlețiciţi. Auzi: din nou p-ân- 
sul răbuinit al dnei Alice și în fiecare clipă 
care trezea — își da seama că totul e atât 
de firesa, Nu sar mai putea revolta, nici să 
b'esteme, nici să fugă, Osânda a prins-o 
şi-o ţine in'ănțuită, 

Chiar în ziua aceea, Magdalena își mută 
lucrurile în odaia lui Sextil Panu. Pârea a- 
tât de liniștită, că un zâmbet ușor — involt 
îi înflori pe buze. Zâmbea cărţilor, ogl.n- 
zilor, lui Sextil Panu. Se simţea uşurată ca 
de un lest, pe care fusese obligată să-l 
poarte 25 de ani dearândul. Dorea mai ales 
prezenţa concretă a ui Sextil Panu. Infier- 
pântată, stăpânită de aceleași farmece, îl 
privea ca pe un om, ca pe un om Vu, care 
ţi-a intrat în. sânge, pe care nu-l mai poţi 
dita. Lua portretul din perete și și-l apro- 
pia de sânii goi, îl ţinea strâns lângă ini- 
mă — într'o îmbrăţișare trudnică, nevero- 
similă. Des mult Sextil Panu nu mai era 
considerat în valoarea lui de „tată“, Acum 
îndeosebi, își pierduse şi calitatea aceea de 
sursă a răului. Era un OM. Iubirea, acea u- 
nică iubire pe care n'0 cunoscuse în Volup- 
tăți e reale, se transforma, acum înt+'o sim- 
patie organică lângă neființa lui Sextil 
Panu. Ispita se adeverea naivă, dar trans- 
cendentă. Ar îi vrut, astfel ca Sextil să ca- 
pete o viaţă, mută și elixiriantă, dar să 
moară în braţele lui, să-i simtă sărutarea, 
să-i simtă mâinile încerouindu-i coapse.e şi 
umerii, mrcându-se cu el — sus, acolo în 
veșniciile neturburate. 

— (Dece ne-ai făcut să murim tineri, tată, 
atât de tineri ? 

Nu era în întrebarea ei nici deszurajare, 
nici milă, nici revoltă Ci o insufieţire oarbă 
pentru moarta. Pentrucă acum Magdaena 
o dotea, o cerșea mai repede și mai intens. 
Ştia că prin aztul acesta. se purilică deplin, 
scapă de torturile lutului, de chinurile ia- 
diLui. Se abandonase cu desăvârșire aces- 
tui legământ, așteptând emoţionată să vină 
ceasul, transfigurată înta”o infinită melan- 

„ colie — să porneastă zâmbind. frenetică 
— spre intermediile lui Sextil! Panu, 

Așa se pregătea Magdalena de moarte. 
Sta are întregi pe scaun lângă fereastră, 
privind afară. Vedea primăvara verind și 
zâmbea. Vedea mârii, liliecii  înflorind şi 
Zâmbea. Vedea perezhi îndrăgostite trecând 
și zâmbea O. zâmbetul acesta ca o ertare 
pentru toate păcatele oamenilor, zâmbetul 
acesta ca o nouă cununie cu cerul. Câteo- 
dată tresărea tremurând, umblând în ne- 
știre de coto până colo, aruncându-și ochii 
înspăimântată peste toaţe lucrurile din odae. 
Parcă misterul se înzhisese din nou în veş- 
nicie, parcă fusese scoasă din condiţia ma- 
gică a familiei Panu. Părea atunri 0 exal- 
tată, împotrivindu-se gândului că nu va 
mai muri, Dar dorul după Sextil Panu ds- 
venea haotic, o pătrundea din nou en atțâta 
măreție, că se lumina ca, în preajma unei 
învieri adevărate. 

Singurul care veni so vadă fu Sara. Ră- 
măsese în pragul ușii încurcat, mângâin- 
du-și mâinile. Ochii îi erau arşi, turburaţi 
și 0 privea pe Magdalena cu o fixitate ri- 





UNIVERSUL LITERAR 








(urmare si sfârsit ) 


gidă. In înfățișarea lui pal:dă, părea un 
fet înecat, lipi, de 2d. 

— 'Ţi-e frică, Magdalena? o întrebă. trist. 

El însuşi făcea concentrări furicase să 
fie calm, să pară nestingherit. Dar era atât 
de galben şi de înfricoşat, că trebui să se 
sprijine de ușă să nu cadă. Şiia bina că în- 
tr'o zi și pe el îl va trezi din somn oftatni 
acela dureros, și el va auzi chemarea diu- 
tre vânturi, şi lui îi va apare pe braţ sem- 
nul cenușiu. 

— Nu mi-e frică, Sașa. Imi închipui că 
am murit de mult și acum nu așteaptă de- 
cât duhul meu să plece. Dureriie ar fi ale 
trupului, dar eu nu-mi mai simt carnea, 
Chiar când mă pipăi, degetele îmi tree pes- 
te materie, ajugând până la suflet, 

— Cum este când mori așa? 

— Fără suferinţă, Saşa. Fără nicio sufe- 
rinţă. Ceeace mă doare mai mult e dorul 
după „Sextil”. E. inocuește acum toate 
ivuiziile noastre de aici depe pământ. 

Sașa, ar fi vrut să-i spună că lui i-a rămas 
dragă, că nu se poate împăca aşa cu moar- 
tea ei, că ar fi în stare să Jupte pentru dă- 
râmarea b:estemuiui. Dar se simţia nepu- 
tincios să vorbească. Avea, o răsuflare su- 
giumată, o răzcolire lamentabilă în tot tru- 
pul. Din nou își mângâie mâinila, săutână 
să. se retuieagă. Magdaiena se apropie de el 
şi îi cuprinse umerii, sgâlţâindu-l: 

— Trezește-te, Sașa! 

— Sunt ţreaz. 

— Nu, Sasa. Și tu visezi la moartea ta, 
ivio, ţie nu-ţi va fi frică, O știu bine, Pro- 
mite-mi că n'ai să piângi. 

— Nam să plâng, Magdalena, 

— Așa, Sașa. Nici en n'am să pot plânge. 
Nu suntem oare amânaoi fiii lui Sextil 
Panu? 

— Suntem, suntem... dar răsuflatul îl su- 
grumă, se întoarse şi fugi prinzându-şi ca- 
pul în mâini. i 

Magdalena privi în u'ma lui, ca în urma 
unui sicriu care poartă înăuntru un om viu. 
Nu-l mai strigă înapoi. Enchise ușa cu cheia, 
aprinse lampa, își trase scaunul lângă fe- 
reastră, In toată odaia era un aer nur de 
împăcăciune, o atmosieră de biserică în 
care' na mai intrat nimeni de sute de ani. 
Și pese toate, chipul Magda:enei zâmbea. ca 
o mare lumină. 

e 

Se opri un moment din plimbarea aceea 
piezișă, privindu-se atent în oglindă, apoi a- 
şezându-se în fotoiiul din fața căminului 
spuse mai mulţ pentru el: 

— 'Trsbue să scap de demenţa asta, de de- 
mența. ei mai ales. 

Victor il privi pe sub arcadele sprâncene- 
lor ascunzându-și zâmbetul: ironie: care se 
isease o elipă pe buze 

— Tu îi spui demenţă, eu.o consider o tra- 
gedie a bucuriei divine. 

— Spune-i oricum, Ps mine mă oboseşte, 
mă turbură, mă 
Victore: Credeam c'am să pot realiza o m 
nune, un mare mirazol, dar acum mă simt 
inving. LR 

— Și atunzi cum a rămas cu logodna? în- 
trebă, celălalt mirat. 

— Parză logodna mâi interesează astăzi. 
După aceea sa întâmp.aţ ceva grav, ceva 
extraordinar între noi. 

— Despre ce este vorha? 


Luca se răsuci în fotoliu, adunându-şi 


“gândurile, ferindu-se mai ales să întâ'nea- 


sză, privirile celuilait, A 

— Doream o l:bertale, un repaos. între 
mine şi Magdalena. Stiam bine-că după 
cununie, aveam să fiu un sclav, trebuia să 


mă transform într'o anexă a ei. Deacesa câ- : 


teva zile tusei deaareptul bolnay, risipit în- 


tre ceasuri, sdrențuit parcă de toate câte se : 


petrezuseră între noi. Incercam câteodată 


să mă du: la ea. E adevărat, nicioaată n'am . : 


trăiţ ore mai esenţiale, mai desăvârşiţe ca 
în apropierea ei. Stăteam' s'o privesc, s'o as- 
cult — sau adesea mă emoţionau  tăcerile 
aceea lungi care nouă ne cauzau: o satisfac- 
ţie febrilă, Sunt femei care știu să iubea- 
ză un om. numai privindu-!, numai 0cro- 
tindu-l cu surâsurile sau numai tăcână. 
Poate eram. prea, orgolios, începea, să-mi fie 
frică de ceva neștiui. Sau în subconștient 
creștea demonia aceea desagregată, sare în- 
cepea să mă. închircească;. Cred că Sextil 
Panu mă oprea să mă cunun cui Magdalena, 
Asta e. Insfârnșit, am alunecat prea mult. 
Era vorba despre libertatea mea. Dar închi- 
pue-ţi că n'am găsit cu putinţă alt sens al 
eliberării mele, decât să-mi vuigarizez tru-: 
pul, să mi-l biciui. Nu acceptam nici o mo- 
rală — dar bănuiam că tot am să câștig o 
sulerinţă, o suferință care să mă stoarcă, 
să mă umanizeze până la paradoxal. Inţr'o 
noapte a fost asta. Suiam la mine zu o fe- 
mee, o femee oarecare iuată depe stradă, 


Pe scări însă m'am întâlnit cu Magdalena. 
Probabil se plictisise aşteptându-mă şi a- 
cuim se întorcea. N'am putut reacţiona în 
niciun fel. Strângeam numai cu brutalita- 
te braţul femeiei care zâmbea vopsit, alătu- 
rându-se toată de mine. Magdalena avu la 


început un șoc tremurător, mă privi atât de' 


îngrozită încâ nu i-am putut suporta privi- 
rile. Cu ochii închiși, plecaţi în jos, vedeam 
scena asta foarte obscură și destul de cara- 
ghioasă, Nu știu ce-gest aș [i făcut mai târ- 
ziu. Incercam să mă. desmeticesc, să devin 
normal. Am simţit-o o clipă în urmă tre- 
când pe lângă mine, coborând treptele fu- 
gind, desigur scârbită, foarte desamăgită, 
Aveam sentimentui! confuz că mi se 4espică 
pieptul în două sau că în jurul meu totul e 
intunecat. Firește că eram jenat, emoţio- 
nat, dar nestăpân încă pe o logică oarecare, 
Ma bine aș fi urcat sus cu femeea aveea,în- 
cuindu-mă în odae și torțându-mă să fiu 
un amant plăcut. Dar am părăsit-o acolo pe 
scări, intorcându-mă jos în stradă, Am gă- 
sit-o afară rezemată de zitlul: casei, foarţe 
istovită, istovită ca de o oboseală care cu- 
prinde și silă şi desgust şi mirare. Parcă mă 
aştepta, eram convins c'o să viu în urma ei. 
N'aveam curajul să-i explic şi nici să-i vor- 
bes? măcar. Mă simțeam stupid şi inferior 


însrozeşte. Aszultă-mă, 


în fața ei. Mă privea cu niște ochi enormi, 
sslipitori, îngheţaţi. Apoi spuse foarte ca:mă: 
— Tu nu ești vinovat, Luca. Nu eşti vino- 
vat cu nimic, | 
Atunci am-înţeles cât ae mult mă dispra- 
ţuește, cât de sus stă iubirea ei nobiiă, cât 
de frumoasă ar-fi fost cununia noastră. In 


fonă, era un fapt banal fătă importanţă, ri- 


dicol dacă vrei, da» cauzase între. noi o 
sdruncinare definitivă, o ruptură jrepara- 
bilă. Nu ştiam cum s'o conving că asta nu 
strică nimic din armonia dragostei noastre, 
că nu e bine să judesăm întâmplarea aceea 


"ca pe o desagregare a sent:mentelor noastre. 


Mă sileam să fiu calm, dar n'am reușit. Ea 
mă privea continuu înfioraţă, ţremurână. 
Crea car ti plâns dacă suferinţa ei n'ar fi 
fost atât de adânc sdruncinată în suflet. 
Pornirăm pe străzi la întâmmare, desorien- 
taţi, tăcâna. A fost cea mai lamentabilă 
noapte din viaţa mea. Să mergi atături de 
un om cate tace, să simți cum totul în ju- 
rul tău se idestramă, sau se scurge în ţine ca 
un puhoiu masrdar.. Și auzeam numai Tăsu- 
fietul adânc, care o făcea să iznească ade- 
sea în tuse, Nu numai eram eu și Magda- 
lena — ci două întunericuri plutitoare 
Parcă intrasem pe neașteptate într'o zonă, 
de nebunie înceată, mă sbăteam să scap, să 
fug. Nu se- mai putea face nimic. Până în 
zori am-stat unul lângă altul. Nu ne puteam 
despărţi, pentrucă trebuia să aşteptăm. să 
se sfârșească noaptea aceea, ca să nu ne 
ma: apaițină nimic din amintirea ei. Dar, 
știam bine, că 'amândorora, ne rămăsese în 
suflet o amărăciune deșartă, o beznă cloco- 
titoare, un fel de şopârlă care te suge și te 
usucă, Ne-a, prins dimineaţa, aproape de 
grădina Ivoanei. Ştiam că ne vom despărți, 
că ne vom despărţi mai ales pentru tţotdeau- 
na. Şi în clipa aceea doream s'o îmbrăţișez 
sălbatec, mai pasionat, slecâţ în orice altă 
noapte de extaz S'o oblig să; închidă ochii şi 


să uite, să uite definitiv tot ce văzuse și se . 


întâmplase între noi, Credeam că rătăcirea 
pe străzi îi ajutase să se limpezească, şi poa- 
te anume mă; oprise alături de ea ca să sca- 
pe de demenţa aceea. Credeam că la sfâr- 
şitul nopţii devenim puri, inefabili; căpă- 
tam o certitudine cerească, fermă, fără con- 
strângerea amintirii de mai inainte, Cât de 
mul mă înșelam! Magdalena se opri deo- 
dată, privindu-mă tot atât de impâienjenită, 
indiferentă, tot dispreţuitoare mai ales. A- 
veam senzaţia că o otravă duce mi se scur- 
ga în vine, că peste câteva clipe aveam să 
cad trăsniţ într'o moarte fulgerătoare ia 

icioarele, e3. Aș îi vrut chiar să mă Spânzul! 
azolo, să alerg înaintea unei maşini. Aş fi 


vru să mă vadă murind, să capete astfel 
credinţa că mă mântuisem, că puteam sta a- 
lături de ea nevinovat, Aș fi vruţ să mă erte, 
Dar Magdalena îmi spuse doar atât, poso- 
morită, învinsă: 

"— A trecut şi noaptea asta! Acum e altfel, 
e altfel — așa cum tu n'ai să poţi ințelege 
niciodaţă, Luca. ” 


Şi fără să-mi întindă mâna, fără să mă 
erte, mă. părăsi. N'am putut alerga in urmă: 


ei s'o opresc, niti n'am strigat-o. să, rămână. 
Poate sar fi întors. O priveam năucit, cu- 
prins de o panită înspăimântătoare, împietrir 
în locul azela — neaşteptând nimic nici de'a 





tură 


birea cealaită, seralică, veşnică — pe care 
totuși sunt convins că i-o purtam, In noap- 
tea aceea mă privise ca pe omul cate o în- 
șelase (nu în sensul unui adulter), ci care 
o trădează în măreţia destinului ei. Credea 
că. împlinind păcatul cu altă femee o pără- 


sesz, fug din semnificaţia cununiei, o las 


mereu în urmă agățată de propriile ei dis- 
perări. Dar nu era așa. M'aș fi întors tot la 
ea. Pentucă Magdalena crează întotdeauna 
un climat preţios de iubire, crează 3 căldu- 
ră bună — amicală în jurui tău, Acum mi se 
pare monstruos ce am făcut. Păcatul meu 
ar îi fost de un ceas, de două — dar nici pă- 
cat, o plăcere și atât. Acum o văd parcă in- 
to planetă pustie şi mi-e groază să mai mă 
gândes: la viaţa ei, Eu? Eu. par ca un câine 
halit, murdar și îndepărtat de toate 

Se opri, frecându-și tâmplele nervos. In 
odae plutea acum o linişte continuă, netur- 
burată, Prin perdele, cădea, pe covor o lu- 
mină cenușie, împărțind încăperea în două 
zone 'obszure. Se auzeau la răstimpuri egale, 
respiraţiile molcome. Se făcuse frig. Luca se 
ridică, stuturându-și umerii și vorbind cu 
aită voce: 

— Am p3-aici un lichior tare. Să bem pu- 
țin. Poate ne mai încălzim. 

Turmă în cele două păhăruţe cu o înceti- 
nsală atentă, intinzânădu-i apoi unu! lui Vic- 
tor. Le băură amândoi, într'un şuer. Mai le 
umplu odată, Stăteau acum cu ele în mână, 
sorbindu-le uşor ca pe un parfum involt. 

— Intrun fel, avea dreptate Magdalena 
— începu Victor să vorbească. Celălat tre- 
sări. Işi lăsă paharul pe masa, de alăţuri, a- 
prinzându-și o ţigară. 

— Desigur că pentru tine a fost un mare 
ghinion, Dar judecând prin calmul cu care 
se desleza de ţine nedorind să mai partici- 
pe la. realizarea miracolului înseamnă că 
Magdalena și-a dat seama că nu ești tot 
aţât de perfect cași ea. Doar ţu mi-ai spus 
că, dorinţa ei curioasă oarecum era de a ră- 
mâne până la sfârşit fecioară. Adică pură, 
adică nesădrobită de faptul uman, Cred că 
nu e bine să considerăm arderea ei lăun- 
trică, această inconştienţă de a refuza, le- 
gătura cu un bărbat — în sens bioiogic. 
Căci virginitatea ei nu conta ca realitate îm- 
pliniță. sau neimplinită, ci ca o mazie pre- 
țoasă în legătură zu Jumea iluziilor, o na- 
înspăimântător de  nepămârteană. 
Magdalena nu suferă pentrucă tu te-ai cul- 
cat cu altă femee, suferă pentruză a aflat 
că și tu eşti om, pentrucă nu poţi să te înalți 
până la frumuseţea, acelui extaz de purifi- 
care, 

Luca așteptă câteva ciipe, crezâna că a- 


„_părarea va continua, dar văzându-l tăcână, 


soartă, nisi dela Dumnezeu, nici dela oa- 


ment. Nădăjduiam totuși că va veni cândva 
să mă vadă, nădăjjduiam s'o găsesc aszun- 
să, înapoia fiecărui iucru, Dacă deschideam 
o ușă — mă aşteptam s'o văd acolo. Dacă 
mă priveam în ogiindă — credeam că va 
răsare sa 0 văpae Dacă visam — credeam 
că e alături de mine, în pat și întindeam 
mâna s'o ating. Totul se transforma, căpăta, 


contururi și viaţă, numai prin viaţa — prin: 


conștiința ei. Câteva zile am fost hoinav' de 
febră, de nelinişte. Nam avut curajul s'o 
caut acasă. Poate mi-ar fi eşit înainte d-na 
Panu şi sar fi uitat la mine ca la, un strein. 
Poate Sașa, care mi-ar fi închis ușa în nas. 


" Poate chiar ea —.privindu-mă, ca. în dimi- 


neața aceea, fiind de ajuns să înţeleg că to- 


tul e zadarnic. Nan avut curajul. Mi se pă-. 


rea ză, în jurul meu e o lume amară și des- 


nădăjduită, iar.ea un strigoi plutind pe dea- . 


supra lucruriior, căutând o formă, o mate- 
rie oarecare să mă întruchipez. în altă via- 


ță, Mam simţit grotesc ca un saltimbanc: 


întors din cire, după aplauzele proștilor a- 


“măgiţi cu fleacuri de nimic, Așa a, fost. Apoi 


intr'o zi, primii verigheta înapoi. Intr'un 
plic miz, alb, pe care. nu lam deschis. Lam 
pipă:t numai şi âm îriţeles. Cred că înăun- 
tru nu e niciun cuvânt, măcar. Si chiar de 
ar fi nu sânt curios. Dar ştiu că, nu e. In 
ziua aceea. am fosţ, însă foarte liniștit. Mă 
întreb și acum dacă am-itos în stare s'o iu- 

esc cu adevărat, dacă am; iubit-o măcar o 
clipă. Vezi, ea n'a făcut deosebire intre o iu- 
bire carnală pentru o femee oarecare şi iu- 


răspunse vag, clătinânhd din cap. 

„— De acum nu mai are niciun rost. M'am 
decis să plec. 

— Vorbești serios, Lua? 

—. Foarte serios. Nu știu dece aş mai Tă- 
înâne în ţară. Jocul mi se pare drăcesc, im- 
pur, fără nicio ată semnificaţie mai înaltă. 
Şi-apoi gândește-te că nu mai pot suporta 
amintirea; ei. Aproape atelaş motiv de acum 
11 ani. Plec să uit, să mă desăvârşesc în ait- 


„ceva. Eu şi așa n'am niciun scop. Am să 


caut unul. Inferior, ridicol, la, întâmplare. 
Trebue să intru într'o aitfel de aventură, 
care: să-mi sângere carnea, să-mi epuizeze 
sufletul. Desigur că vor trece multe zile, pâ- 
nă voiu scăpa de amăgirile fastuoase de aici. 
Am să încere, cesace mi se pate esențial e 


că n'am: niciun regret pentru nimic, nizio 


remuşcare. Tu care ești artist, înţelegi sen- 
timentul ăsta, Când ai visat să sculptezi o 
statue, munseşti chinuit nu reuşești, o a- 
runzi, ts apuci de altceva. și constaţi c'ai is- 
bândiţ altfel, mai deplin, te-ai desăvârşit 
prin intermediul altei iluzii, Mai ai regretul 
de a nu fi terminat prima operă? Nu cred. 
La fel şi cu mine, Ce-o să 5 întâmpie cu 
ea? Poate că va veni într'o zi cineva care 
s'o iubească altfel, așa cum visează, 

Victor ridică, ochii. Avea privirile, reci, şi 
aspre, i 

—.Cred că nu se va ivi nimeni! spuse el 
târziu. î 

— Pentrucă toți o să fie prea lipiţi de pă- 
mânt, prea sub-oameni — ca să întrebuin- 
țez un atribut de-al ei? i 

— Nu, Luca — pentrucă Magdalena dea- 
cum se pregătește să moară, 

„— Ce vrei să spui? tresări brusc încordat. 
E boinavă. 

— O, nu — nu e deloc bolnavă. Dealtfel 
înaintea mea, cauza o cunoști și tu, Nu uita 
că «e fiica :ui Sextil Panu. 

—— Am înțeles. 

— Magdalena, moare poate de prea multă 
tinereţe. Sau poate pentruză peste vârsta 
asta nu mai poate rezista la nimic, nu mai 
poate accepta nimic. Există întotdeauna o 
limită, peste care nu sa mai poate trece, 


2 August 1941 ——= 


Magdalenei 23 


Există o zonă în destinul unui om, în care 
se concentrează tot ceace ar fi trebuit să 
trăiască, se concenvrează și se epuizaază in- 
to clipă, într'o simplă întâmplate, Moar- 
tea apoi, e un siârşit firesc. 

— Eu ru i-am prăbit sfârşitul ăsta] re- 
pică Luza infierbântai, crezându-se acuzat. 

— Dacă Magdalena mai are amintiri, tu 
nici nu mai contezi în amintirile ei. Ai de- 
venit o umbră fără, importanţă, care n'o mai 
supără. Cred că Sextil Panu le-a, lăsat la 
toți dorul de a muri, de a muri tineri mai 
as. Şi în faza asta ei nu suferă, dimpotri- 
vă sunt feriziți. Iubirea pentru ţine o înlo- 
cuește acum dorința fierbinte de a fi mai 
repede în rai. 

— Așa este! făcu resemnat Luza. Acum e 
prea târziu, prea departe de mine. Dar poate 
mă întâlnesc eu ea, sus în cer. 

Victor se ridică brusc, Niciodată ochii lui 
Serafim nu avuseseră culoarea asta spălă- 
cită, lumina asta arzătoare ide acum. Era în 
toată iăptura, iui o încolăcire a fibrelor, a a- 
celor miriapode suzrumante, subjupându-l 
unui nou blestem. Ii vedea deacum pe Luca 
râtăcind prin lume, ca un spirit, gol, ca un 
spirit interzis în mediul paradisiac, Păcatul 
lui nu se răsirânge numai asupra, acestor 
Siâșieri crepusculare de azi, ci mai ales îl 
blestema să rămână, viu mult timp, să sufere 
mult timp până la altă întâlnire cu Magda: 
lena, Luca Serafim părea în ciipa aceea 
foarte bătrân, foarte nenorocit. 

Victor își îmbrăcă pardesiul, își puse mă- 
nuși.e, grăbindu-se să pleze. In uşă se mai 
întoarse odată, 

— Ştii, Saşa a dispărut de acasă, a fugit. 
Nu mai știe nimeni nimie de el. Cred că se 
teme de moarte. 

Dar ce:ălalt nici nu tresări măcar. Răma- 
se acolo în fotoliu aparținând unei groaze 
ireale, iîncremenit ca într'un sicriu svârlit 
la marginea lumii. Arar i se auzea respiraţia 
— ca un horcăit sinistru. 


9 

Nu sa luminat încă de ziuă E un ceas 
înegurat al unei dimineţi care va veni con- 
vulsivă, şi obosită, Totul apare confuz, ca 
intr'un spieen nostalgic, E minunat de plă- 
cut însă, să te plimbi pe străzi la o oră la 
care încep să se stingă luminile şi în jur e 
numai un pustiu violent, neobșnuit, 

Sunt oameni ale căror chipuri nu spun 
niciodată nimic, chiar dază viaţa lor pre- 
supune o întreagă serie de svârcoliri. Alţii 
care își exteriorizează destul de aspru sen- 
timentele și iluziile. Feţele or sunt expre- 
sia unei stări de haotism să!batec, Ochii maj 
ales desvălue în pupie o lumină stranie, 
care inseamnă în acelaș timp frică și re- 
semnare. Așa este acum Sașa. Crezuse că 
pleacă pentru totdeauna. Hoinărind fără 
rost pe străzi, dormind în hoteluri dferite 
mâncând in restaurante streine — încercase 
să scape de amintiri. Dar cu fiecare ceas se 
simțea tras înapoi ca întrun fel de mocirlă 
ameţitoare. 

— Trebue să te uit, tată! Trebue. 

Era strigătul din ceasuriie acelea nedor- 
mite, hipnotice — câna Sexti! Panu apărea 
ma: plâns, mai trist în gândul băiatului, A- 
devăzu! acum i se pare deseoiiţ de orice va- 
loare, ctud și catastrofa!:. Mereu va fi un 
om obosit, un om insubstanţial, osândit să 
ducă și el suferintele de neertat ale celui- 
lat. Deaceca își dă seama că altă szăpare 
ru e decât întoarcerea. 

Para un om bătrân, firav, sfâșiat de orice 
bunătate. Se întarce ca dintr'un tărâm pus- 
tiu, să-și inumere aici foile de calendar şi 
să se pregătească pentru celălalţ arum îna- 
poi. Vede casa și nu-l emoționează nimic, 
se intâlnește cu mama și nu vede pe chipul 
ei bucuria regăsirii, In toată casa e o tăcere 
plină de păcate. Se oprește deodată în lot, 
cașicum se auzise chemat de cineva. Işi a- 
duse în clipa aceea aminte de Magdalena. 
Cum intră în odaia ei, îl bântui deogată un 
patium de o nobieţe rară. Căci Magdalena 
era atât de pură, atât de neumană! Obra- 
zul căpătase linii discontinue, adânzi. In 
toată făptura ei se crease un mediu suprau- 
man, ceţos, neașteptat de cald, 

— Dece ai întârziat, Saşa? i 

In prima clipă, nu-i văzu decât mâinile, 
slăbite şi galbene, întinse deasupra păturii, 
Iși dădu seama că Magdalena trăește ulti- 
mele momente ale delirului, 

— Eu ştiu că te-ai întors pentrucă te che- 
ma aici „Sextil”, Deacum n'ai să mai poţi 
pleca. 

— Ii dau dreptate mamei: nouă ne tre- 
buia alt tată, Piângi, Magdalena? 

— Nu, Sașa. Mă gândeam că plec din lu- 
me cu 0 singută amintire: sărutarea lui 
Luca. Dar ea e mai grea decât toate păca- 
tei și bucuriile mele de aici. Deaceea i! bles- 
tem să n'aibă linişte, până când n'oiu co- 
bori cu să-i închid ochii. 

— Aşa mor Panii, Magdaleno — beste- 
mând? 

— Așa mor. Acum du-te, Sașa. 

Calendarul e acelaş de acum 21 de ani. 
Ceasornicul oprit la aceeași oră, Printre ca- 
drele ferestrei se vede orașul, doborâţ sub 
primăvara asta de plumb. Dincolo, în holl, 
așteaptă, Victor, Iulia, dostorul Radovici, 
Doamna Panu intră înăuntru cu un buchet 
enorm de lăcrămioare albe. se aud patru 
inimi bătând răs'eța, ca patru clopote fune- 
rare într'o cetate in care nu locuește nimeni. 
Aşteaptă toţi patru, ca în faţa unei noul 
coborârii depa cruze. 

Tnsfârşit, eşi doamna Alice — care oprin- 
du-se în prag, le spuse liniștită: 

— S'a sfârşit! Eu îi îngrop pe toţi. 

Răsutiară deodată. Victor îşi aprinse pipa. 
Iulia isbueni în plâns, Doctorui își scoase 
batista, să-şi șteargă fruntea plină de bro- 
boane. In mijlocul lor, numai Sașa sta, drept, 
atât ds nemișcat și de alb — ca un arhan- 
ghel care-şi ascultă sentința, morţii viitoare. 

Braşov, Martie 1941. 


LAURENȚIU FULGA 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa, poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938, 








ta CE a RR a a tt cm RT d II e PE n a adu 6 at tai et PO