Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0020

VAIVLESUL LIIIDAL 


ANUL'XLIX Ș Nr. 20 


PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Iifoy Ă 











„Norocul”, (Dalles) 


ELENA ANTON 








Neagoe Basarab 


şi treptele desăvăârşirii 
de CONSZANTIN NOICA 


„Că, mai îniâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face 
oprire, oprired face umil.nță și plângere, iar plângerea 
face Jrică, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală 
de cele ce vor să fe, iar aceu socoteală face dragoste, şi 
dragostea jace sufletele să vorbească cu ingerii. Atuncea 
va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu.“ 

Rândurile acestea uluitoare le întâlneşti în „Invăţăturile 
lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” retipărite în 
parte, nu de multă vreme, în Biblioteca Albina. Le citeşti 
aşa, aproape fără legătură cu restul, cum stau ele acolo, şi te 
cuprinde dintr'odată ruşinea şi ciuda că nu-ți cunoşii mai 
bine neamul, că întârzii prea mult asupra lui Aristotel sau 
a poeziei simboliste iranceze, că ai să te rătăceşti într'o lume 
care nu ce a ta şi ai să pierzi cheia frumuseţilor acestora, care 
sunt totuşi ale tale. Ai vroi să ştii mai multe despre vieaţa 
duhovnicească a veucului unui Neagoe Basarab, şi ie întrebi 
ce „Exerciţii spirituale”, pe care Ignaţiu de Loyola sau ce fel 
de „Imitatio Christi” folosea acest voevod, care-şi creştea fe- 
cionul deopotrivă pentru vieaţă şi domnie, ca şi pentru moarte 
şi împăcare? Dar textul rămâne singur, cu absolutul şi simpli: 
tatea sa. 

" Că, mai întâi de toate, este tăcerea. Ce ar fi putut fi, alt- 
ceva? In rânduiala lui Dumnezeu, îa început era Cuvântul. 
In rânduiala oamenilor trebue să fie tăcerea, De aci începem 
noi cu adevărat, penirnucă aci încep treptele desăvârşirii noa- 
stre. Pe ndi cuvântul ne înstrăinează de noi. Singură tăcerea 
ne apropie, singură ea ne restitue nouă înşine. 

Iar tăcerea face oprire. Totul se curmă prin tăcere, totul 
este „pus în paranteză”, cum spune gânditorul de azi. Vocile 
lumii se sting, pentrucă numai cel care le chiamă, prin glastul 
său, de capătă răspunsul. Dar multe sunt felurile în care gla- 
sul nostru le invocă (tăcerea însăşi nu e adesea încărcată de 
chemări?), astfel încât desăvârşită trebue să ne fie tăcerea 
pentru ca în acelaşi timp să fie aducătoare de oprire. Tăceren 
face oprire, căci ea singură înghiaţă apele lumii. 

Oprirea face umilință şi plângere. Ea ne restiiue singură 
tăţii noastre. Sau, mai de grabă, izolării noastre. Şi ce trist e 
primul ccas al izolării, ce greu găsim calea dela izolare, adică 
părăsire, lu singurătate, adică plenitudine! Eşti părăsit de lu- 
meu pe care o părăşeşti, şi te trezeşti deodată în faţa puţină- 
1ăţii tale. Cine eşti tu? Eşti un „lov Lără lepră”, cum spunea 
poetul. Eşti viermele biblic. Atunci te umileşti şi plângi. 

Iar plângerea face frică. Ce extraordinară lecţie! Nu frica 
face plângere; nu spaima te face să scânceşti; ci pentrucă 
scânceşti, te cuprinde frica. E, parcă, o lecţie de psihologie 
modernă, în care ţi se arată limpede cât de des poruncese stă- 
vile de corp stărilor de suflet. Sulletului umilit trupul îi răs- 
punde cu jacrămi. iar lacrămile nu înseninează sufletul. Îl 
înspăimântă, 

Şi frica face smerenie. Nu umilinţă, cum se întâmpla cu 
doluă trepte mai înainte; ci smerenie. Umilit se simte părăsi- 
tul. Smerit se simte mult încercatul, Umilit e viermele; sme- 
rită e făptura. Frica (Heidegger!) îţi dă mai mult decât simţă: 
mântul neputinței tale; îți dă pe cel al atotputerniciei altuia, 
Fe smereşti în faţa lui, te smereşti din toată nevrednicia 
fiinţei tale. Şi nu te înnlţi, smerenia? 

Smerenia face socoteală de cele ce vor să fie. De aceea te 
şi înalţă: te face nădăjduitor. Iţi deschide porțile unei lumi — 
alta decât cea părăsită, — în: care te-ai putea afla cândva, 
Există o lurne care va să vie; o rânduială care va să vie. Vezi 
să nu te prindă nepregătil, 

Iar acea socoteală face dragyste. Gândul celor cari vor să 
fie, înscamnă nădejdea celor ce vor să fie, pregătire a lor, 
dăruire în vederea lor. Numai cel care crede în viitor poal= 
iubi. Dragostea ce o „socoteală”. Socoteala întregii tale fiinţe 
că împlinirea se apropie şi cercul singurătăţii tale creşte, în: 
cinge, strânge totul, dureros de dulce, în propria sa dilatare. 

Şi dragostea face sufietele să vorbeasză cu îngerii. Cine, 
dacă nu dragostea, în exaltarea ei, te face să vorbeşti cu în- 
gerii? Acum nu mai e spaimă, niti oprire, nici tăcere. Acum 
poţi vorbi, şi vorbeşti (Rilke!), vorbeşti gingaş de tot, cu în- 
gerii, până la hotanul cărora dăruirea omenescului din tine 
ţe-a dus. Dragostea e împlinirea totală a legii de om; îngerii 
încep de acolo unde e plinirea legii. 

Atuncea va pricepe omul că ua este departe de Dumnezeu 


Şi te gândeşti la toţi cei cari au fost aproape de Dumnezeu; 
la toţi cei cari au urcat treptele lui Neagoe Basarab. Te gân- 
deşti la cei cari au tăcut şi sau umilit, au plâns şi s'au înfrico- 
şat, la cei cari s'au smerit gândindu-se la cele viitoare şi s'au 
dăruit lor în vâlvătaia dragostei. Te gândeşti la cei din nea- 
mul tău care au stat de vorbă cu îngerii. 

Nu-i aşa că sunt multi. Doamne? 


de onoare 
particuiari 


ABONAMENTE: 


autorități și instituţii 1000 le? 


500 „ 
250 « 


REDACȚIA ŞI ADMINISFRAȚIAC 
SUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 29-25 
TELEFON 83.30.10 *') 








APARE SĂPTĂMÂNAL 


aa ap oaia SAMBATA Il 


Mai 1940 


“Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


In jurul dramei istorice germane 


O vperă dramatică nu trece dincolo de 
actuaiitatea care a creat-o decât prin 
ceea ce ea are intemporal. Expresia defi- 
nitivă a intemporalului dramatic o poate 
infățişa numai mitul. Și mitu! nu este is= 
torie, ci superst.ipe :s1onca acvenua pa- 
mManenta auLualițațe. Prin aceasta el ră- 
mâne în afară de timo. ioc si spațiu. ca o 
metaforă unică, ale cărei rădăcini trebuie 
căutate în trecutul cel mai de nepătriuns 
şi a cărei semnificare poate fi oricând si- 
tuată în actualitate şi în viitor. 

Drama înfățișând actual şi sincronie oa- 
meni în luptă, sau luptele ia care oamenii 
pot lua parte, trebue să surprindă con- 
flictul in 1ncordarea lm prima și oamenii 
în des-ănţuirea lor tipică şi esenţială. A 
smulge intemporalul dramatic din axtua- 
litate e o sarcină mai grea pentru poetul 
d-amatic, decât de a-i oferi trivestiul sim- 
bolic al! istoriei. 

Fireşte că Ibsen, Shaw, Strindberg şi We- 
dei. nd au 1soutit să creeze va.or drama- 
tice intemporale din pasta atât de reiativă 
a acţualităţii, sau din valorile atât de felu- 
rite aie istoriei. Ei au văzut pretutindeni 
numai esenţiaul intemporal şi  reținând 
caracterul unic al trăirii umane în actua- 
litate l-au exempi:hcar in marue bhgur său 
experienţe de viaţă ale istoriei. 

Dintre aceste două posibiiităţi de a creia 
drame marilor simboiuri şi mituri, istoria, 
cu figurile ei; învăluite in mister şi puri- 
ficate prin imaginaţia poporului de locu- 
rile comune ale vieţii, este isvorul cel mai 
sizur al dramaturgului modern. Mai întâi 
fiindcă acesta nu are nevole ca un Mo- 
liere, Ibsen şi Bernard Shaw — cel al tea- 
trului neistoric — să-şi creieze tipurile in- 
temporale din amalgamul felurit şi impur 
ai actualităţii. Apoi drama și tragedia gă- 
sesc marile caractere deja revizuite, fil- 
trate şi în bună parte înăiţate până la sim- 
bol d3 înseşi istoria, acest enorm iabora- 
toriu de personalități excepţionale. Numai 
comedia e mai strâns legată de actuaiitate, 
fiindcă satira și caricatura sunt atitudini 
aie spiritului care pot mai curând demas- 
ca actualitatea, decât diforma simbolurile 
şi miturile istoriei. 

De aceia istoria dramei moderne, spre 
deosebire de drama antică, a cărei exis- 
tenţă e toată în funcţie de marile mituri 





Prefață 
la un răspuns 


de NICOLAE ROȘU 


Societatea Scriitorilor Români 
şi al ei preşedinte, d. prof. N. 
I. Hcrescu ne poitește să scrim 
o poezie, sau o pagină de proză 
p2 marg:nea celor zece ani dela 
suirea pe tron a M. 8. Regeuui, 
care, coincid în acest leat cu săr- 
bătoarea cărţii. In pragul celor 
zece ani săvârșiți putem încheia 
un bilanț, ne putem rectifica 
conștiințele şi prevesti viitorul. 
Nestatornicia vremurilor şi pân- 
da vicieană a destinului nu stau 
ca o piedică în calea noastră. 

M. $. Regele nc-a învăţat că A 
ideile se pot înfăptui cu orice fel 
de oameni dacă alegerea a fost 
chibzuită şi locul bine rânduit. 
Astăzi  culogem roudele M. S. 
Semănătorului, dar şi ale  noa- 
stre care le-am lucrat, Impodo- 
bim cu ele bibliotecile, inobi- 
lăm minţire, le facem să circule 
dia oraş la sat, dcla tiparniţa 
voevodală la mâna bătătorită de 
muncă, le așezăm fără plată în 


ghiozdanul școlarilor din  celc 
mii îndepărtate cătune, le tri- 
m.tem peste graniţă în lumca 


întreagă, mărturie concludentă a 
Renaşterii cuitura:e. 

Une scmnalează înfiripările 
de odinioară, acestea se așează 
miniaturai în colecția Fundaţiei 
cuiturule Principele Carol.  Al- 
teie grăcsc despre nevoile și în- 
daleinicirile norodului deia ţară, 
despre ştiinţa lui în iucrarea pă- 
mântului, a:ăturea d> ceasurile, 
dat.neie şi legendele de lot feiu! 
izvorîte dintv'o bogată fantezie. 
E)e contribue la desfătarea şi in- 
struirea ceasurilor de vecernie, 
când oamenii se întrunesc la clă- 
caile şi șezătorile din sat; ele sunt 
puntate, hrană sufletească, în ra- 
nița so:datului recrut sau a o0s- 
tașuiui concentrat pe zonă. A- 
costea sunt Cărţile Satului, şi în 
tovărășia lor revista Albina, 
duce în aceiaşi lume de pe tol 
cuprinsul p'ugăresc al Ţării ştiri 
din folositoare îndemnuri prac- 
tice, povestiri şi evocări, tot ce 
eşte de trebuință ca abecedarul 
şi cartea de cetire să nu rămâe 
siovă uitată întrun unghier. 
Poeți, scriitori şi profesori scriu 
pe înţelesul tuturor o limbă l:m- 
pede și corectă, şi în tăcere, fără 
zgomotoasă reciamă şi îngâm- 
fate titluri de glorie Albina um- 
Ci E e Di ae is 

(Urmare în pag. 8-a) 


istorice si religioase. e strâns legată de 
evoluţia dramei istorice propriu zise, care, 
de la lichidarea teatrului religios creștin 
medieval, e mereu în căutarea unui mit. 
Dintre literaturile moderne mai ales lite- 
rațura germană a căutat mitul omului mo- 
dern în istorie, trecutul devenină un is- 
vor permanent d= inspirație pentru poezia 
dramatică germană. 


Drama germană clasică, fie exemplarele 
unice pe care ie-a creat Goethe în „Tor- 
quato Tasso“ şi „Ifigenia“, fie ciclurile 
mari ale lui Schiller, Kleist, Hebbel și 
Grillparzer, sa m:scat pe acest drum unic, 
al cărui ţe| depărtat era noul mit al omu- 
lui modern. 

Istorismui dramatic de astăzi din mișca- 
rea leatraă germană, cu toate abuzurile 
luu de 1ațadă şi ae moda, care corespund 
totodată şi unor principii de cultură airi- 
jată, își are originea în drama istorică ger- 
mană și e deci continuarea în linie neîn- 
treruptă a unei tendinţi de resuscitare a 
istor.ei, care pornind de la Renaștere îşi 
găseşte in parte rcaiizarea în drama cla- 
Sică ȘI exaltarea în noul baroc al Roman- 
ticei. 

Poate de aceea istoriografia literară ger- 
mană sa oprit la această problemă ca la 
un fenomen literar germanic, pe care ac- 
tualitatea îl confirmă fără încetare în dra- 
ma istorică a tineritor contemporani. Fie 
că avem aface cu mitul dramatic al unui 
Kurt Langenbeck, fie că întâlnim opulenţa 
şi sensâționalul revuistic al lui Rehberg 
— vezi marea revistă teatrală „Răsboiul 
de șapte ani“ — teatrul contemporan gar- 
man este o mereu înnoită actualizare a 
istoriei. 

„Eseul pe care l-a publicat nu de mult 
istoricul şi criticul literer, Iulius Petersen, 
decanul criticei germane şi reputat profe- 
sor ia universitatea din Borlin, ne înfăţi- 
şează nu numai un tablou ai desvoltării 
dramei istorice germane, dar si o intere- 
santă tălmăcire estetică și dramaturgică a 
problemsi în sine 1). U:măr:nd această res- 
trânsă carte, din care nu l:psește cea mai 
precisă informaţie, ne găsim în fața unor 
sforţări de aproape o jumătate de mileniu 
făcute de poezia germană spre a prelucra, 
adapta şi veşnici in dramă figurile şi sem- 


de ION SÂN-GIORGIU 


Nitzsche e un produs literar mixt. Echili- 
brui nu i-ar putea da decât muzica, ceea- 
ce Richard Wagner a şi realizaţ în parte 
în mâreața și umca sa operă. Drumul lui 
Nilzscne şi Wagner part sa 11 incercat a-l 
urma şi un poet ca Ștefan George, care 
socotia „jocul festiv cult:c ca o formă iînal- 
tă poetică a teatrului şi dramei“ a inten- 
ționat să stimuleze și să participe la o re- 
naștere a dramei și teatrului, eliberân- 
du-le în deoseb: de abuzul de decoruri. 

Fireşte insă că ceea ce i se cere POE- 
tulu: dramane este inainte de toate vero- 
s:militate si Iulius Petersen are dreptate 
când susț.ne principiul de muit cunoscut 
că dramaturgul istoriei nu poate modifica 
marile personagii ale istoriei, care au pă- 
truns-in opinia publică cu o anumită fizi0- 
nom-e. Daosebirea radicală între drama 
istorică şi romanul istoric trebuie căutată 
in ceea ce mai de mult încă au constatat 
Goethe și Szhiller în corespondenţa lor. 
„Intr'o mică schiță despre poezia epică 
și dramatică cei do: poeţi au căzut de 
acord că drama întăţișează o acțiune care 
se desfăşoară in prezent, ina:niea ochilor 
noștri, pe când romanu! o acțiune cu de- 
săvârşire încheiată. Rapomtând aces prin- 
cpu, care cu greu poate 1: infirmat. la 
i-teratura istorică, el demanrchează și mai 
hotărât forma structurală a romanului de 
cea a dramei. 


Drama istorică presupune aşa dar, pre- 
cum remarcă şi Petersen, o epocă istorică 
încheiată şi caracterizaţă. Pretutindeni «a 
s'a ivit după ce istoria a făcut întâ:ul pas. 
Aceasta i-a fost apariția în Grecia şi mai 
ales astfel se explică roiul pe care-l joacă 
ea după Renaștere, Epoca  Renașterei a 
fost o epocă de resuscitare și aproape de 
actualizare a istoriei antice. Pin această 
atitudine de actualizare a antichităţii au 
“Svorit ș. manle epoci clasice ale literatu- 
rilor europene. 

Eementul istoric, apare deformat şi ten- 
denţios în drama liturgică germană, mai 
ales în acele Pasionsspieie, care de la s:m- 
plul spectacol liturgic evoluiază la marea 
frescă a mistereor medievale, care tea- 
tralizau odată cu pătimirea mântu:torului 
nenumărate momente și personagii isto- 
rice. Umanismul, care .a lichida teatrut 


nificatie- msiilor. IROmenie ÎSLOLI ORE eee ăi ema IT 


„Petersen pornește întâi de la problema» 
tica înseşi a dramei istorice, atunci când 
constată că nu există înțeregere pentru 
ceea ce trebuie să se ccnceapă prin dramă 
istorică. E! vede dificultățile acestei lămu- 
r:ri în faptul că drama istosică cuprinde 
lavlaltă atât trecutul cât şi viitorul. Eu 
ași adăoga că actunlizând istoria drama î; 
dă aspect de contemporaneitate, iar pe de 
altă partie punând atcentul pe marile fi- 
guri simbolice, care au existenţă întem- 
poraă, ea are ca țintă finală mitul, care 
€ trecut, prezent şi viitor totodată. tocmai 
fiindcă e intemporal, 

Petersen remarcă însă pe bună drep- 
vate că drama istorică, Oricât sar sncro- 
niza cu actualitatea „nu poate fi nici odată 
cu desăvârșire prezență“. Drama istorică 
trebuie să lege iluzia actualităţii teatrale 
de iluzia retrospectivă a plăsmuirei poe- 
tice și prin aceasta, cum a constatat și 


ZAE PROCOPIU 





Popular german, ducându-l din aerul larg 
ai  picţelor și  procesiun:lor publice în 
strimta sală de învăţătură a seminarului 
sâu gimnaziurui, a utilizat şi el, mai mult 
cu scop pedagogic, materialul istoric. De 
acum încolo dramatizarea istoriei, chiar şi 
a celor mai apropiate evenimente, — ca 
de pildă a nopții sfântului Bartolomeu = 
va face parte integrantă din capitalul con- 
sumai de literatura dramatică germană. 
Abia târziu, în veacul al optsprezecelea, 
întâinim în Germania, subt imboldu' lui 
Bodmer, drama istomică germană, care a- 
duce în scenă cele dintâi conflicte ale is- 
toriei bășt-naş. E drept că tot acest mate- 
r-al, până când Şturmund Drangsul a 
smu:s masca unui sterp convenţionalism, 
e lipsit de viaţă şi deci de durabilitate ar- 
tistică. 





(Urmare în pag 8-a) 











Dificultățile 
istoricului literar 
român 


de G. C. NICOLESCU 


Nenumărate sunt discuţiile 
în jurul criticei literare şi a 
impos.bilivății ei de a ji perfect 
obiectivă. In legătură cu aces- 
te discuţii, menite să consacre 
în chip teoretic incontestabila 
superioritate a criiicei impre- 
sioniste, fără altă justificare a 
judecăților ei decât bunui plac 
personal, în ultimii ani în spe- 
cial, se vădește o tot mai des 
repetată adversitate față de 
istoria literară. În mai toate 
publicaţiile noastre literare, se 
pot întâlni fără greutate neos- 
tenite considerații asupra ca- 
racterului subiectiv al criticei, 
asupra necesităţii ei vitale de a 
rămâne neapărat până acolo 
subiectivă şi impresionistă în- 
rât să-şi creeze un stil propriu 
de expresie, mai viu, mai bo- 
gat, mai colorat, care să o facă 
pe ea însăşi operă literară. Și, 
fireşte, în toate aceste eseuri, 
se întâlnește o ironie crudă. un 
dispreţ covârșitor pentru ceea- 
ce aparține istoriei literare: 
căutare de izvoare, paralele 
"deologice, încadrare în curen- 
te, cercetare de manuscrise, a- 
naliză  circumspectă, lipsită 
voluntar de avântul entusias- 
mului (care poate trece cu ve- 
derea multe) şi prezentată în- 
ir'o formă limpede, fără sinua- 
zităţi preţioase. Multe sunt Cu- 
sururile ce se găsesc istoriei 
literare, dar îi se impută în 
deosebi că n'ar analiza opera 
în sine, că ar rămâne la const- 
deraţiuni externe, care nu ar 
dâncesec lumina înlăuntrul o- 
bieciului literar cercetat. 


Toate aceste pbiecțiuni sunt, 
fără îndoială, libere. Nimeni nu 
poate să ignoreze cu desăvâr- 
şire rolul însemnat pe care-l 
joacă  „subiectivismul“,  „im- 
presionismul“ (sau cum vrem 
să-i zicem) în cercetarea lite- 
rară. Pe de altă parte, nu e mai 
puţin posibil ca unele din 
obiecţiunile ce se aduc istoriei 
literare să izvorască din obser- 
vațiuni îndreptăţite făcute a- 
supra unor lucrări de speciali- 
tate române. Dar când se aduc 
asemenea critici și când se cau- 
tă coborirea istoriei literare, 
este necesar nu numai să se 
încerce n reală pătrundere a 
metodelor şi obiectivelor «ei, 
dar să se și privească situația 
specială a istoricului literar 
român. 

Nu este vorba aici de a face 
apologia acestei discipline, nici 
de a-i exagera dijicultăţile 
pentru a justifica prin acestea 
consideraţia ce i se cuvine. 
Greutățile drumului parcurs 
de cineva care  perseverează 
constivuesc motive de stimă, 
dar prețuirea adevărată n'o pot 
da decât rezultatele la care se 
ajunge. N'aş vrea, aşa dar, ca 
aceste rânduri să fie o piedoa- 
rie pentru îngăduință faţă de 
cei ce s'au dedicat la noi îsto- 
viei literare, nici una care să 
încerce să legitimeze necesita- 
lea me odelo. istorie: literare 
.n cerceturi. AiCceasiă Necesita.e 
şi folosul ei sunt admise de 
unii, respinse de alţii. Cândva, 
o parte dintre aceștia din ur- 
mă, când scepticismul vârstei 
le va arăta zadărnicia și jatui- 
tatea celor mai multe „păreri 
personale“, va recunoaşte că 
rezultatele metodei astăzi re- 
fuzate sunt cele mai durabile; 
iar o altă parte, mai plini de 
propria lor vanitate decât de 
valoarea adevărului evident, 
vor rămâne în aceeaşi totală 
și definitivă -opoziţie. 

Nu -urmăresc să conving 
ceva mai devreme pe cei din- 
tâi, nici nu sper că aş converti 
vreodată pe cei din urmă. Sunt 
însă greutăți pe care le întâm- 
pină istoricul literar român, 
pe care cel apusean nu le cu- 
uoaşte, greutăţi care îi înceti- 
nesc lucrul, îi diminuiază ran- 
damentul, îi sporesc piedicile 
pe care în chip firesc le are de 
întâmpinat cercetătorul literar 
de oriunde, îi împiedică adesea 
manifestarea originalității de 
spirit și, uneori, chiar îi deva- 
loiizează întru câtva conclu- 
ziile. Toate acestea sunt lucruri 


care multora le scapă şi care. . 


ar trebui luate în consideraţie, 
dacă nu ca un element de sti- 


mă faţă de cel ce se străduie-:_| 


şte cu desinteres să dea la lu- 
mină adevărul printr'o metodă 





(Urmare în pug.:7-a) 


= 2 





După lectura masivej opere a d-lui 
Nichitor Crainic, facem aproape fără 
voia noastră, constatarea că mişcarea 
tradiționalistă, susținută timp de de- 
cenii și cu gravă convingere, de autor, 
a fost definitiv explicată. Cine ar vrea 
să ştie ce  însemnează într'o cultură 
creştină,  tradiţionalism, — şi cine ar 
năzui să înţeleagă ce a urmărit direc- 
torul „Gândirei”, în activitatea revistei 
diversă şi fecundă, —nu trebue să ci- 
tească altceva de cât „Nostalgia Para- 
disului“. Evident, cartea nu conţine 
nici un element de autobiografie lite- 
rară, şi nu intenţionează nici o situare 
istorică, 

Este un tratat independent, al cărui 
contact polemic cu contemporaneitatea 
se destăinuie numai cititorului averti- 
zat. Dar odată ghicite, bazele polemi- 
ce se luminează şi participă la impor- 
tanța întregului. Vom spune că suflul 
polemic din „Nostalgia Paradisului“, 
dovedește o maturizare aparte a crea- 
ției d-lui Nichifor Crainic. Sar zice că 
autorul a așteptat, spre a-şi destăinui 
la urmă, cuvântul său cu valoare de- 
cisivă. Iar în acest cuvânt se cuprinde 
o certare, pentru greșeli săvârșite, și 
un îndemn generos la împărtășirea 
singurului adevăr. Cu ton de siguranţă 
înțeleaptă, cartea pune în discuţie 
problema specifică vremii noastre, a 
filosofiei culturii. Problema filosofiei 
culturii este specifică vremii noastre 
în înțelesul că rezolvarea ei implică 
resolvarea tuturor celorlalte probleme 
ale filosofiei: ontologia, geneza, desti- 
nul, etc... 


Motivul acestei angajări a culturii în 
ansamblul disciplinelor filosofiei, se 
află în convingerea unor teoreticieni 
moderni că producţia culturii ar pu- 
tea constitui sensul final al vieţii. Cul- 
tura ar fi religia viitorului. 

Punctul de plecare al operei d-lui 
Nichifor Crainic l-am putea socoti 
protestul împotriva acestei erezii a în- 
locuirii religiei prin cultură. Dar la 
d-sa, protestul nu se restrânge la o de- 
monstrație specială cu argumente teo- 
logice, şi ceea ce apară nu este propriu 
zis, prestigiul religiei. 

De umbrirea acestui prestigiu, d-sa 
se îndoeşte atât de puţin, încât am 
greşi dacă am vedeaun scopapologetic 
operei sale. Scopul ei este mai de gra- 
bă de împărtășire. Autorul  destăinue 
un adevăr, care este singurul adevăr, 
cu caracter ecumenic, şi de natură îni- 


țiatică. Sensul operei este prinurmare 
profetic; autorul nu-şi asumă o orgina- 
litate inventivă sau dialectică, ci nu 
face decât să transmită o doctrină şi 
s'o tălmăcească. El este interpret. 


Fiind vorba de doctrina creştină, nu 
se pune întrebarea de unde posedă 
doctrina; ea este universală şi aparţi- 
ne  întregei umanităţi. Preocuparea 
d-lui Nichifor Crainic este de a a- 
duce cât mai aproape de prezent, o ști- 
ință reală, de care umanitatea s'a bu- 
curat dealungul istoriei, .în două mo- 
duri: într'un fel înainte de Iisus, și în- 
tr'alfel după lisus. Ca teolog, au- 
torul rabdă cu atât mai puţin, ca să 
persiste necunoașterea, în această a 
doua perioadă, când logosul este în 





PRIMĂVARA 


Primăvara asta cu ceți sure 
Și cu ploi încete şi mărunte 
S'a pornit din brazii de la munte 
Să ne-aducă miros de pădure. 


Prim ponoare încă mai rămâne 
Suluri albe din zăpada rece 
Peste care în curând va trece 
Respirația frumoasei 26mne. 


Freamâătul naturii ce pulpită 
Picură pe crengile avide 

Dorul nerăbdării de-a deschide 
Muguri noui spre-o lume reînovită. 


Prin perdelele de nouri, soare; 
lar cu zâmbetele calde vine 
Negura tristeții să ne-aline 
Frumuseța gingaşei fecioare. 


Visele, ca mugurii ce crapă 

Să deschide florilor parfumul, 

Să le dăm din cușca strâmtă drumul 
Inspre bucuria ce-o să'mceapă. 


Câna la poarta timpului ne bate 
Zâna primăverii care vine, 
Sufigtele ne sunt iarăşi pline 
De fiorul vrăjii fermecate. 


PUIUL STEJARULUI 
Lui Laurică 


Anii și vremurile grele pe steiar 
Imbătrânindu-i îl usucă tot mereu 

Și fala să şi-a 'mai arate em zadar 

Când ghionoaea morţii-i bate'n scorburi greu. 


Din înălțimea lui ce timpul vrea s'o 'mghită 
Numai o mângăere-l însenimă 

Privind spre viaţa nouă ce palpită 

In puiul lui ieșit din rădăcină. 


Viăstarul se ridică lângă tată 
Cu creștetul ţintind spre-azur şi soare 


CRONICA 











UNIVERSUL LITERAR 








Nichifor Crainic: Nostalgia Paradisului, 


lume. Deaceea se strădue să comu- 
nice doctrina, în deosebi sub aspectul 
ei cât mai actual, în stadiul viu și ră- 
săritean al ortodoxiei. Credinţa în via- 
ţa de astăzi a ortodoxiei, îi procură 
autorului argumentele necesare Împo- 
triva ereziilor moderne din filosofia 


culturii. Am spus că „Nostalgia Para- 
disului“ oferă o amplă explicaţie a 
tradiționalismului. Primul element tra- 
diţional îl constitue credința. Credinţa 
este metoda de realizare a cunoașterii. 
A] doilea element tradițional de o im- 
portanță  hotăritoare; este libertatea. 
Omul este liber să creadă sau să nu 
creadă. E] alege. Dacă a ales credinţa, 
însemnează că se pregătește, și așteap- 
tă, starea de așteptare, fiind iarăşi un 
element tradițional. Ce așteaptă cre- 
dinciosul? Contactul său cu divinita- 
tea. Având libertatea dea crede, şi 
crezând real, omului în stare de pre- 
gătire, i se va acorda o întâlnire mis- 
tică de către divinitatea binevoitoare. 
Omul care se întâlneşte cu divinitatea 
este una din cele mai vechi idei tradi- 
ționale. Elenii o cunoșteau şi Socrate 
ştie că numai omul divin stăpânește 
taina puterilor sufletului. E vorba des- 
pre o inițiere mai subțilă decât plăs- 
muirile mitologice de proveniență 
populară. Filosoful se referă numai la 
o ştiinţă transmisă, şi credința despre 
omul divin îi sa născut numai după ce 
mijloacele rațiunii sau arătat neputin- 
cioase spre a găsi puterile spiritului. 
Ideia tradiţională fundează binele ca în- 
tâia putere a omului divin. Socrate 
află că omul bun este omul divin (â- 
gathon ândra, theios aner, Menon, 99,2), 
şi află deasemeni că puterea binelui nu 
se produce prin rațiune ci prin revela- 
ţia divină. (theia moira paragignomene 
âneu nou, loc. cit.) Concepţia despre 
lume a omului teandric se sprijină pe 
credinţă iar nu pe cunoaşterea dialec- 


tică. Zadarnic încearcă rațiunea să 
descopere puteri de viață; neputincioa- 
să ea cedează locul credinței adevăra- 
te (ei mâ& €pisteme, eudoxia din t6 loi- 
pon gignetai, op. cit. 99, c.). Aceeaş i- 
deie tradiţională, care afirmă binele ca 
prima putere, afirmă deopotrivă răul 
ca a doua putere a spiritului. Binele și 
răul sunt puteri, numai fiindcă spiritul 
este nemuritor. Prin spiritul său ne- 
muritor, omul crede în puterea bine- 
lui, şi a răului, și îşi alege o cale de 
mântuire, trăind după modul omului 
divin, după modul teandric; drumul 
vieţii teandrice duce altundeva, năzu- 
ește spre depăşirea devenirei, şi intra- 
rea în permanență divină. Indeamnă 
la un efort de asemănare cu divinita- 
tea şi la trecere în realitatea ei. Ten- 
siunea de transcendre este deci încă 
una din străvechile idei tradiţionale, și 
ea se întemeiază deasemeni numai pe 
credinţă. (Dacă mă credeţi şi sunteţi 
convinşi că sufletul este nemuritor și că 
are puterea binelui şi a răului, să ne 


Ed. „, Cugetarea “ 


pregătim pe drumul ce duce spre ce- 
ruri, al dreptăţii şi înțelepciunii. (Pla- 
ton, Republica, 621, c.). Productivi- 
tea credinţei pornește așa dar dela un 
act de libertate. Omul este liber să 
creadă sau să nu creadă, iar din mo- 
ment ce alege credința, sufletul său 
creiază. Dacă ar fi respins credinţa, și 
s'ar fi bizuit orgolios numai pe rațiu- 
ne, ar fi rămas sterp, fără putință dea 
creia. Cu această străveche metodă 
tradiţională de creaţie, intervine d. Ni- 
chifor Crainic în seama culturii euro- 
pene actuale, al cărui orgoliu ştiinţific 
ocolește isvoarele mari de creaţie. 

Acea teîa moira de care pomenește 
Socrate a devenit în creştinism, harul 
duhului sfânt și un nou mod uman, a 
fost făcut cu putinţă: al sfințeniei. Prin 
sfinţenie avem o cunoaştere mistică, 
iar această cunoaştere mistică va ser- 
vi de îndreptar infailibil, tuturor ce- 
lorlalte cunoașteri, din domeniul cul- 
turii, pe care îl discutăm. 

Produs al liberţăţii de a crede sau a 
nu crede, adevărul tradițional, înainte 


de întruparea logosului, păstra un ca- 
racter de probabilitate. Probabilitatea 
provenea din dificultatea apropierii de 
divinitate și a smulgerii  certitudinii. 
Mijlocul înduplecării acestei divinități 
era purificarea de patimi trupești și 
practica virtuţilor. Totuși certitudinea 
absolută nu se comunica şi credincio- 
sul continua să se teamă de eroare. 


Apela pentru aceea la rugăciune, ca 
zeitatea să mântuiască de amăgiri. Se 
cerea în invocaţii să se dăruiască spiri- 
tului credința adevărată, conformă a- 
devărului. Zeul mântuia deci de gre- 
şeală și inspira cunoașterea absolută. 

Cu totul alta este puterea credinței 
în creştinism, Aici adevărurile ei sunt 
dogme, şi asupra lor nu mai pluteşte 
îndoiala. Certitudinea absolută a fă- 
cut-o cu putinţă însuşi Fiul lui Dum- 
nezeu, prin întruparea sa în lume. Co- 
bortrea lui Iisus printre oameni a fă- 
cut cu putință cunoașterea absolută, 
dându-i însă altă valoare decât cea pe 
care o avea în gândirea șovăelnică ele- 
nă. Cunoaşterea prin lisus este mân- 
tuire de moarte şi suferinţă, este adică 
fericire. Drumul probabilității de care 
vorbeşte Platon, spre un cer al justi- 
ției și înțelepciunii, a devenit acum 
drumul paradisului. lar năzuința du- 
pă bănuitele idei eterne, este nostalgia 
paradisului, un profund sentiment de 
dor după o fericire posibilă prin ini- 
țicrea dumnezesască. 

Să nu se considere aceste legături 
dintre creştinism şi gândirea antică, 
numai ca un istoric al problemei. 

In opera d-lui Nichifor Crainic ide- 
ia tradițională domină, fără nici o con- 





„Nichifor 


cesie făcută istorismului. Sunt adevă- 
ruri tradiționale din prima fază a o- 
menirii, — desvăluite prin revelaţia 
naturală, şi sunt adevăruri din a doua 
fază, desvăluite prin revelaţia. supra- 
naturală, adică prin cuvântul direct al 
lui Dumnezeu, făcut om. Această a 
doua fază o numește d. Nichifor Crainic 
a doua creaţie a lumii. Este creaţia în 
certitudine. Că și după această funda- 
re, în adevăr a umanității, a stăruit 
îndoiala, lucrul se datorește faptului 
că libertatea nu i-a fost răpită omului 
prin învățătura divină a logosului. 1 s'a 
lăsat mai departe putinţa de a crede 
sau de a nu crede. Mai mult, sa adăo- 
gat lângă libertate, şi dragostea. Omul 
vechi avea numai libertatea, omul nou 
are și dragostea. Jertfa fiului înseam- 
nă dragostea care a fost dăruită de- 
plin, în cât omul este liber acum să 
creadă sau să nu creadă, să iubească 
sau să nu iubească. Pentru că în sufle- 
tul său nemuritor stau deopotrivă pu- 
terile binelui și ale răului. Dar, repe- 
tăm, toate aceste adevăruri sunt de na- 
tură tradițională și iniţiatică. Cu alte 
cuvinte, ele stau ascunse şi trebuese 
descoperite. 

Cine le caută, le va găsi, nu fără 
trudă însă, şi în acest sens citează d. 
Crainic versetul sfântului 
Pavel unde vorbeşte despre „suspinul 
negrăit al rugăciunii. Ne rugăm cu 
„Suspinuri negrăite“ din pricina adân- 
cii căderi în necunoaștere. Aceasta este 
în liniile sale, generale, doctrina tra- 
diției ortodoxe, pe care d. Nichifor 
Crainic o opune oricăror 'altro moda- 
lități de fundamentare teoretică. Ati- 
tudinea d-sale este categorică; „Ce e 
lumea în sine, de unde vine şi încotro 
merge nu vom ști niciodată, dacă nu 
vom primi descoperirea primită prin 
lisus Hristos. Nici religiile şi concep- 
țiile din afară de sfera creştină, nici 
teoriile științei moderne nau putut 
clădi vre-o explicație integrală despre 
originea şi: rostul lumii, universal ac- 
ceptabilă ca viziunea creștină, care a- 
șcază cosmosul în raport de creatură 
faţă de Dumnezeu şi ni-l înfățișează ca 
o desfășurare de forme concrete ale 
gândirii divine, ce umple cu măreţia 
lor timpul și spaţiul“ (p. 7). Am lămu- 
rit că în doctrina tradiţională orto- 
doxă, conceptui de cunoaștere a fost 
asimilat conceptului de fericire. Şi 
cum cunoașterea se realizează prin 
transcendere, fericire însăşi este o 
transcendere, anume 0 cucerire a unsi 
realități spirituale care să se suprapue 
devenirei. Cine nu crede în realizarea 
cunoaşterii, nu crede nici în a fericirii, 
astfel că suferința  stărue prin reaua 
folosire a libertăţii, D. Nichifor Crai- 
nic aminteşte iarăși învățătura tradi- 
țională ortodoxă: „Religia ne vorbește 


Corespondenţa noastră 


Şi moartea crudă nu se mai arată 
Atât de tristă și de 'ngrozitoare. 


Copilule, făclia mai departe 

Tu vei transmite-o celor ce-or să vină 
Şi vom luci de dincolo de moarte 
Printr'a moștenitorilor lumină. 


M. VIFOREANU 
SONATĂ 


Arcușul trece culmile durerii 
Se sbate-aleanul în hăţiș de strune. 
Vin stol, năluci cu capetele brune, 
Pe bărcile cu pânze ale serii. 


Se pleacă, mute, jtorile grădinii 
ca jalnică, după un mort; zorite, 
S'adună 'n sbucium, suflete smerite 
și cerne scrum cădelnița luminii 


O mână 'nseamnă trepte pe cărarea 
ce-o urcă visul apelor senine; 
adâncul își deschide-o clipă zarea, 


cu graba strecurării prin ruine, 
a șarpelui care şi-a frânt spinarea . 
și gândul ars dogoare clipe line... 


ION DORU 
ZĂDĂRNICIE 


Mi-am dat întâlnire cu copilăria, 

Colo, pe maidanul cu un dud uscat, 
Unde-atătea zile, şi-amintiri frumoase — 
Ca într'un cimitir, vremea, le-a 'ngropat... 


„„Am așteptat'o, nerăbdător să vină, 

Ca să-i sărut, obrazul și o mână, 

Și să-i arăt, că în lacrimi stă trecutul — 
Și 'mir'un surîs, o mână de țarină... 


Mi-am dat întâlnire cu copilăria, 

Colo, pe muidanul cu un dud uscat... 

C'am sosit devreme, sau ponte prea târziu — 
Va rămâne-o taină de nedeslegat!.. 


GEORGE PETRACHE 
IN LUNA MAI 


S'au regăsit tristețele pe drum 
In colbul înfloritelor zambile 
Și-am astormit împovărat acum 
Cu ruptele din calendare file. 


Şintrun mănunchi le-am strâns înfrigurat 
Șim aer ridicatu-le-am în grabă 
Pe culmile cu erbi le-am aruncat 
Ca pe o marfă proastă de tarabă, 


S'au regăsit tristețele amare 

Im frământata vreme de iluzii, 
Ce străjuiăi pe-aproape de cărare 
Caișii, merii, vişinii și duzii. 


Aveam luciri bolnave în privire, 
Iscoditor cătam ceva pe culmi 
Şi-am amuţit în sbucilmata fire 
Intruchipată 'm fagi, stejari şi ulmi. 


M'am recules; mi-am revenit în pripă 
Și florile și fluturi mau surprins 
Cu-atâta dărnicie și risipă... 

De deziluzii. Eu eram învins! 


ION DUMITRESCU-GODENI 
PE-ACELAȘ DRUM 


Pe-acelaș drum, ce merge spre răzoare, 
Imi duc cu mine pașii în tăcere, 

Să văd bătrânul teiu uscat, cum piere. 
Azi, amintirea lui, ca ieri, mă doare. 


Pe-acelaş drum, atâtea primăvere 
Au înflorit în fiecare floare... 


Pe-acelaș drum, cu razele de soare, 
Amurgu-ascunde-un om ca 0 părere... 


Atunci, când noaptea-ajuns-am sus la cruce, 
In licăriri plăpânde-a mii de stele, 
Un freamăt de pădure — trist — mi-aduce 


Iar, freamătul copilăriei mele. 

Pe-acelaș drum, în fiecare noapte, 

Renasc, în sufletu-mi, aceleași șoapte. 
PREDATU M. 


PRIBEGIE 


In satul răzlețit, cu ulița pustie, 
Cu aşezările, de întuneric, cețuite, 
Am poposit înfrânt, din pribegie 
Cu bucuriile sufletului risipite. 
Plecând hoinar, um încercat un cer de dor, 
Lăsându-mi casa între crengi de pruni, pitită 
De unde „ea“ în înserări, păzea 'n pridvor 
Pribeagul drag, cu zarea inimei golită. 
Imprăștiat printre străini, îmi legănam 
îndemnuri, 
Să-mi pedepsesc pornirile spre abisuri, 
Și să-mi cobor privirile din ceruri 
Să nu mui văd privelişti colorate 'n visuri. 
Zadarnic însă, sufletu-mi cerșea schimbarea. 
Prea multă pribegie adunam în sânge, 
Prea m;amăgeau întinsurile — ce'n apusuri— 
marea 
Simţeam cum pătimaș în carne mi lenfinge.— 
Așa că am rămas, acelaș trist nomad 
Purtând în adâncimi de suflet, nestăpânita 
sete 
După melancolii stârnite, de stelele ce cad 
Din necuprinsu-albastru, crestat cu albe pete. 


TOPOR VSEVOLOD 
UCENICUL 
Imi dejghiocam. aducerile aminte fir cu fir 


Ce 'n poala gândului îmi coborau fără de 
veste, 


LITERARĂ 


de o fericire pozitivă, care nu e nălu- 
că, ci o realitaţe veșnică; de o fericire 
pierdută, care se poate găsi din nou. 
Răspunzând setei universale, ce arde 
în profuziunea sufletului omenesc, du- 
pă altă ordine de viaţă, lisus Hristos 
şi-a început Evanghelia afirmând de 
nouă cri existența fericirii“ (pag. 345). 

Dacă în creștinism, posibilitatea cu- 
noașterii este afirmată odată cu afir- 
marea celor nouă căi ale fericirii, du- 
pă cum, în ordinea morală, sa putut 
funda o doctrină de civilizație, în or- 
dinea culturii se poate funda o teorie 
a creației. Nostalgia unui paradis pier- 
dut fundează civilizaţia creştină, prin 
întoarcerea la o umanitate a iubirii, 
după modelul purității copilului, iar 
nostalgia paradisului ceresc, fundează 
cultura, ca năzuința de depăşire a con- 
diţiei omului supus morţii, 

Formulând un temeiu genetic al 
creaţiei, d. Nichifor Crainic nu poate, 
fireşte, să-l împiedice de a fi ipotetic, 
în schimb, d-sa are certitudinea ini- 
țierii spirituale tradiţionale, care-i dă 
superioritatea asupra tuturor celor- 
Jalte ipoteze din speculaţiile moderne, 
Asupra acestui punct, în afirmaţia 
d-sale se deșteaptă elanul polemic men- 
ționat la începutul cronicii noastre: 
„În nostalgia paradisului, noi vedem 
sentimentul adânc şi universal ome= 
tru a înțelege că nostalgia paradisului 
nesc, din a cărui substanţă își trag vi- 
goarea toate operele de cultură şi de 
civilizație ale spiritului, precum şi no- 
rii care înfloresc nemărginirea cerului 
şi negurile greoaie, ce se târăsc pe fa- 
ţa pământului, se zămislesc din aceeaș 
sărată şi amară respirație a Mării. Nu 
e nevoie să introducem în considera- 
țiile noastre nicio fantasmagorie ştiin- 
țifică, la fel cu aceea a inconştientului 
dinamic, individual sau colectiv, pen- 
tru a înţelege că nostalgia paradisului 
e un sentiment fundamental și com- 
plex, care intră în alcătuirea vieții 
noastre sufletești ca un element neîn- 
duplecat, ce nu ne îngădue să accep- 
tăm pacea şi seninătatea unei -exis- 
tențe zoologice oarecare. (pag. 346). 
Nostalgia paradisului, ca principiu ge- 
netic al culturii se amplifică cu modul 
trăirii teandrice. Contemplaţia mistică 
slujeşte analogic la interpretarea con- 
templației estetice. Arta însăși, în ge- 
neralitatea ei, are un caracter inter- 
pretativ, profetic. 

Geniul interpretează, în creaţiile sa- 
le, voința de transcendere a omului 
creștin, după cum sfântul realizează 
însăşi viața paradiziacă, a omului în- 
dumnezeit. 

Arta reprezintă o cucerire simbolică 
a paradisului, iar mistica una reală. 
Insfârșit, o ultimă analogie, este între 
purificarea patimilor prin creaţia ge- 
nială şi starea androgină a sfinţeniei. 

Incheiem,  reamintinăd și subliniind 


caracterul tradiţional al doctrinei pe 
care o propune d. Nichifor Crainic, al 
viei și veşnic actualei noastre ortodoxii 
răsăritene, 


CONSTANTIN FANTANERU 





Lăsând din cântul lor parfum de trandafir, 
Că noaptea ceia îmi părea o noapte de poveste 


Un basm nevea îmi șoptea Trotuşul, 
Iar sălciile de pe mal, înjiorate, 

Pe violini de adieri îşi tânguiau arcușul 
Subt bolta dăltuită 'n nestimate. 


Siăteau la sfat în prund alunii 

Cu ylas domol, ca un ecou ce întârzie; 
Trotuşu-și legăna povestea în surăsul lunii, 
Precum mă legăna bunicul în copilărie. 


Atunei — în vraja nopţii — cum m'are să mai 

ție alta, 

Când amintirile în mine poposeau din mers, 
„An aruncat întâia oară în azur cu dalta 
Și-am prins în undiţă de gânduri întâia 

așchie de vers, 


RADU PĂTRÂȘCANU 


D-LUI LADMISS ANDREESCU 


autorul volummui de nuvele: 
„In țara cerumi“ 

In țara cerului el şi-a pojtit 

Eroi și cititori, 

Convinsu-s'a şi cei ce s'au 'ndoit 

Că e cu capu 'n nori, 


D-LUI VIRGIL CARLANOPOL 


care a țipărit volumul: „Scură la 
cer“, apărut odată ou studiul 
d-lui Ladmiss Andreescu: 
„Adevăratul Virgil Cariancpol“. 
Ce-i trebuie lu; Virgil scară la cer? 
Nu-i greu de lămurit acest mister: 
in ţara cerului vrea să pornească, 
Po-adevăratul Ladmiss să-l cunoască. 


D-LUI C. SALCIA 
autorul volumului de versuri : 
„Logodna apeior“. 
E-o şmecherie toată treaba. 
Și-a'ntors-o bine din condei, felinul. 
Pe cititori î-a logodit cu apă, 
lar el s'a însurat cu vinul. 


BATRANUL STRADIVARIUS 


E nasi 
— 


11 Mai 1940 


Cântec de îndrăgostită 


Nimeni nu știe 
Cât de drag îmi e somnul iubitului: 
Nufăr albastru, 








UNIVERSUL LITERAR 


Creare 


Iată 'ntuneric fără ascuns — 
adânc, până ?n lume ; 

omul lumina şi-a pătruns — 
Dumnezeu a căpătat nume. 








3 == 


“/lpropiată despărțire 


De unde tremurul acesta, ca de stea, 
In care mâinile înfrigurarea-şi beau? 
Ochii tăi liniştea oglinzilor aveau — 
Atunci, de unde lacrima, iubita mea? 


Ridicat lângă umărul meu, printre liniștile gravelor nopţi 


Ce.s asemeni oceanelor, — 
Adânei, nesfârşite cuprinderi 


Numai cu ale închipuirii nave, de întotdeauna, 


Străbătute, răscolite. 


Nimeni nu știe 


Cât mi-s de dragi cuvintele iubitului, 

Spuse fără de înţeles decât pentru mine 

Ori tăcute, unduind în privirea către mine 

Vrăjite năluci, asemeni doar umbrelor .. 

Pe care, printre întinsele mâini ale arborilor „lumina 


Uşor, pe pământ le resfiră. 


Nu știe, nimeni nu ştie 


Că pe mine mau ales amurgurile iubitului, 
Să am înalt și tainic trup mătăsos, ca ele iar dimineţile-i 


primăveri 


In ochi să port, — ca pe un zâmbitor tremur de lacrimă —, 


Amintirea parcă neînceputelor, cumplite popasuri 
În visata îndelung, cea dintâi dragoste... 


PI alin, zaita: 


Pui 








LECTURA. 


Micuța Ticanora Stirbuţ sa întors 
furioasă în croitoria teatrului, unde 
mămica e croitoreasă primă. Asta-i 
Tol ?... Să-l ia dracu !., Nici măcar de o 
pagină, Şi la fiecare replică : Copil in- 
fam... Copil denaturat... Monstrule... 
Să-l ia dracu şi pe ăl de l-a scris. Să-l 
ia, dracu şi pe domnul Țică care a distri. 
buit-o. Să-l ia dracu și pe domnul direc- 
tor care a iscălit biletul de repetiţie. Să 
ia aracu și teatru... şi scenă... Bine spu- 
ne domnișoara Vulpe, Vulpița cum o 
alintă cu toţii: „Mai bine precupeață 
în piaţă decât artistă în România...“ 
Auzi dumneata. Copil infam !... Copil 
denaturat !... Monstrule... Şi cine s'o po- 
cească așa ?.. Tocmai domnișoara Sili, 
poreclită cu drept cuvânt „mreana“, 
după cât e de slabă și de repezită. Păi 
Sigur... dacă-i „simpatia“ domnului di- 
rector și are „baftă“ numai de roluri 
grase, s'a deschis femeia ca varza... 

O.!.. dar asta nu mai merge așa. 
Mâine se va duce la canceiarie şi va 
trânti fițuica asta pe b:rou. 

— Retuz rolul, domnule director... 


REPETIȚIE IN FOAIER 


I-a prins! Chiar de la prima repli- 
că, domnul director şi cu Mreana s'au 
uitat unul la altul groaznic, nu ca 0a- 
menii cinstiţi, ci ca şi cum sar ţi să- 
rutat din ochi. Așa-i directorul ăsta! 
Când iubește parcă i-a luat Dumnezeu 
minţile. Și acum nu se ocupă decât de 
domnișoara Sili. Numai pe ea o învaţă, 
numai ei îi arată. Ceilalţi, ce-o vrea 
Dumnezeu !... Asta înadins... ca să-i 
taie Mreana pe toţi la spectacol. 

Ticanora sufere. Se simte mică şi ne- 
dreptățită, Nimeni n'o ia în seamă. N'a 
refuzat rolul şi a venit la repetiție, ca să 
nu amendeze domnul director pe mămi- 
ca. Cât e de nebun acuma... 

Repetiţia merge pe „marcate“. Masa 
cu picioarele în sus e gondola ; cana- 
lele Veneţiei sunt însemnate cu ţib.şir 
pe podea, iar o mătură pusă de-a- 
curmezişul reprezintă puntea suspine- 
lor. 

Ticanora simte în piept inima, mică 
şi plină de ghimpi cât un puiu de ari- 
ciu. Vine scena ei. Vine scena ei și ni- 
meni nu se sinchisește. Domnul Țică 
" fumează, domnul director cochetează cu 
Mreana. 

— Hai, Ticanoro... Ce, visezi ?... 

'Ticanora își surprinde parcă visul pe 
față. Trebue să fi tost ca Marlene Die- 
trich în Ingerul Albastru. Căci ea, cu 
voinţă, e în stare să-şi poarte chipul 
plutind în nori de vis, ca pe pânză la 
cinematograf, şi să-şi treacă privirea 
printre genele apropiate, ca printr'o 
sită. 

— Hai... E rândul tău... La ce te gân- 
deşti ?... 

Dar Ticanora e meşteră la răspuns. 
Ea poate să-și schimbe chipurile pe o- 
praz, ca domnul 'Țică luminile la reflec- 
tor. Acum înaintează gravă şi demnă, 
ca Maria Stuart la eșafod. 

— Domnule director, aci trebue să 
schimbăm textul. 

In sala de repetiţie s'a făcut dintr'o- 
dată tăcere. Inima fetiţiei s'a umilat ca 
o gogoaşă caldă. In fine... în fine toate 
privirile sunt aţintite asupra-i, 

— „Tată, mama te'nșeală..."* Ce var- 
bă proastă : te înșeală... Vorbă de pre- 
cupeață în piaţă. 

— Și cum trebue spus, Ticanoro ? 

— 'Tată, mama te trădează... 

Și, înainte ca directorul să dea încu- 
viințarea, Ticanora poruncește sufleru- 
ui: 


A Do ai E 
e De 
Da e PEG 


COCA FARAGO 


ic 






ani 


Inălţat, a primit pe frunte 
înalţul sărut — 


cum primește 'nzăpezitul munte 


sărutul stelei de lut. 


Apoi, timpul a stat 

ca veşnicia 'n raiurile ei ; 
Dumnezeu din rănile Sale 
lumii punea temeiu. 


De vină e toamna pe care o vezi 
Coborînă în pădurea bolnavă? 


Dar de ce în îmbrăţişarea-mi suavă 


Şi nici în inima mea nu mai crezi? 


Uite: peste sufletul tău mă aplec. 

Așa-i că niciodată privirea mea nu-i grea? 
— De ce n'ai spus, simplu, iubita mea, 
Că eşti tristă fiindcă simți cam să plec? 


MIRCEA STREINUL 


CAPI 


Ostaşii o luaseră trofeu gândind : ca pe-un trandafir 
Să-i poarte împăratul inima în cheutoarea tunicii. 

Calea robilor părea în seara-aceia desenată pe cer cu tibișir 
Şi nici străjile n'au văzut lacrima scrisă de sborul 
rândunicii. 
Sânii captivei erau albi cum e laptele și peste ei 
Mărgelele făcute din scoici moarte şi scumpe lăcrămau. 
Câteva dansatoare (vreo trei) 


CA d “ a! 


IVA 


NICHITA TOMESCU 


Şi-au sfâşiat rochiţele 'n dans şi aburite de vin cântau. 


Cu toate acestea în zori nimeni nu ştia numele fetei 


aduse din război 


Nici dacă inima şi trupul ei erau (precum se credea) 


ca zăpada : 


Inainte de a-i săruta împăratul coapsa şi sânii amândoi, 


Fata şi-a tăiat şiragul de mărgele şi gâtul, cu spada... 


CONST.-VIRGIL GHEORGHIU 





Artista = 


— Schimbă textul, moșule... 

Şi apoi, cu o legitimă resemnare ; 

— Ah, autorii ăștia !... Nu știu să 
pună un cârlig, nu ştiu să scoată un €- 
fect... fiindcă nu-s artişti... De aia ha. 
bar n'au de ce e un final de act... 


REPETIŢIE CU DECOR, FARA 
COSTUME. 


Ticanora, e fericită. Domnul director 
a schimbat textul. Şi încă ceva : Mreana 
crapă de necaz. La prima repetiţie în 

cenă, mai, mai s'o înăbușe... încât 
chiar domnul director i-a strigat: 

— Opreşte, Sili... Ce, ești nebunâ?... 

Şi pe urmă, ca să-i arate cum se ţin 
copiii, a luat-o el în braţe. Ce bine 
strânge domnul director... Tare, dar 
fără să te doară. Pe când Sili parcă tot 
te împunge şi te înneacă pe gât cu 
oasele ei de pește. E drăguș domnul di- 
rector... Seamănă cu Maurice Cheva- 
lier, râde mereu, râde cu ochii, râde cu 
gura, râde cu mâna parcă... O! dar pe 
ea n'o duce cu zăhărelul. Auzi dum- 
neata... Copil infam, copil denaturat... 
Monstrule... Asta nu se poate. Trebue 
să-i dea, piesa peste cap, altcum se face 


de râs pe viaţa întreagă... Doar îşi are 


şi ea publicul ei... 
REPETIŢIE CU DECOR ȘI COSTUME 


Poftim, domnișoara Sili — Mreana 
dracului! — a venit fără costum. Ce-i 
pasă... Iși face de cap. 

— Nu sunt gata, dragă... Ah, croito- 
resele astea... 

— Ticanora ştie că minte. Inadins 
le-a lăsat acasă, ca să fie o bombă la 
spectacol. Să plesnească, de necaz, 
dușmancele. C'o să aibă nişte toalete... 
Doamne, Doamne... pe cinste. Căci a- 
jutorul de toalete cine-l toacă anul 
ăsta ? Mreana, vezi bine... După cum 
anul trecut, Vulpiţa, şi acum doi ani 
Lilica... Și la anul, care-o fi la rând?... 

Ticanorei îi e silă. 

— Doamne, Doamne... ce imorali- 
tate... 


REPETIŢIE GENERALA 


Mai bine precupeaţă în piaţă decât 
artistă în România... Cuvinte de E- 
vanghelie, domnule... Ticanora le sim- 
te în gură gustul amăruiu, parcă ar fi 
înghițit un sirop cu chinină. Mreana 
nici la repetiţia generală n'a venit cu 
costumele. 

— Unde ţi-e păpușa, ţâncule? Ce?... 0 
să tocmesc un paj să ţi-o poarte ?... 

Asta-i domnul 'TȚică, mizerabilul. 
Nu-i zice lumea degeaba „,Tăcălie“. 
Om mai fălos și mai nesuferit ca el] 
doar în pușcărie să mai găsești. Auzi 
dumneata... Țâncule... Cui? Ei!.. Ti- 
canorei Stirbuţ... 'Țâncule.. Şi, mă 
rog, cine? Țică Țăcălie... Ţică, mi- 
tocanul și Țiganul... 

Ticanora simte că trebue să se înfu- 
rie. I-e necaz că-i prea  rușinoasă. 
Asta.i păcatul ei : din cale-afară de ru- 
şinoasă. Altcum, ar trebui să ţipe. Să 
facă scandal... Şi în loc de asta, cu- 
minte se duce să-şi ia păpușa de la re- 
cuzită, Să îi avut ea un paj, unul nu- 
maâi pentru ea... un paj mic cât o pă- 
pușă, îmbrăcat în haine de catifea ne- 
gre cu dantele pe la guler, Un paj care 

să danseze cât îi poruncește ea; un 


paj care să-i ofere, ca în menuet, mâna 
ca s'o treacă drumul; un paj care să 
poarte pe pernă jucăria cu care bine- 
voiește să se joace azi infanta. 


„— Huo... firea-ţi ai dracului de mi- 


" logi... la oase. 


Asta-i Romeo, recuzitierul, care se 
ceartă de obiceiu cu tiguranţii. Tica- 
nora îl pândeşte până coboară în piv- 
niță. Apoi, binișor, își ia păpușa și 
sbughiu cu ea sus, în scenă. Aici se 
simte sleită. Se aşează pe scaunul pom- 
pierului, singurul loc de odihnă. La- 
crimi adevărate simte pe obraji. Ea a- 
cuma, șje să deosebească felul lacrimi- 
lor. Cunoaşte pe cele mincinoase, ve- 
nite din colțul ochilor, de cele adevă- 
rate, izbucnite ca din furtun din adân- 
cul pieptuiui. Şi ar sta așa mereu. Ar 
vrea să plângă într'una până sar topi 
de vie şi ar ajunge ca un termometru 
spart, din care sa scurt tot mercurul 
pe dușumea.., 

— Ce-i, Ticanoro fetiţo ?... 
plângi matale ?... 

% vocea domnului director. Ea, din- 
trun milicn de voci, ar deosebi-o. Şi 
mâna lui care o mângâie... Cu nepu- 
tință de uitat de când a strâns-o în 
braţe pe scenă... 


De ce 





— De ce plângi, Ticanoro ? 

Fetiţa își dă seama că-i un moment 
solemn. 'Prebue să fie „în stil“. 

— Păpuşa.., 

— Ce-i cu păpușa ? 

Ticanora a avut timp să deschidă 


robinetul lacrimilor m:ncinoase. Ori 
cât «e el de director, dar la urma urmei, 
e bărbat. Şi toţi bărbaţii sunt la fel. 

— Ce-i cu păpuşa, drăguţo? 

Ticanora şi-a ridicat poala rochiţei 
şi o agită ca pe un clopoțel. 

— Nu înțeleg, Ticanoro, 

— Rochița mea nu-i asortată cu a 
păpușii... 

— Da ?... făcu serios directorul. 

In mintea Ticanorei planul e tras 
acum ca la mașină. 

— Și am nevoie de un ajutor de ţoa- 
letă, domnule director... 


DIN SALA, FREAMAT... 


Toţi artiștii sunt în scenă, Domnul 
director controlează încăcdată costu- 
mele, grimele, luminile și recuzita. Nu- 
mai domnul director e vesel. Fiindcă 
iubește şi fiinacă... nu iese pe scenă. 
Ce-i pasă ?... Stă ca un paşă în lojă şi 
de-acolo doar strâmbă din nas. Cei- 


de VICTOR PAPILIAN 


lalţi toţi sunt ca 'n friguri. Mreana 
senchină de zor, trage cruci după 
cruci, ca și cum Dumnezeu — care le 
vede toate — n'o ştie cât e de păcă- 
toasă. Lui domnul Mitrică, intrigantul, 
i sau aprins vârfurile urechilor — a- 
colo se cunoaşte frica —; domnul 'To- 
deraş, amarezul, ascuns după un „fer- 
zeţ“, tocește rolul; Domnul Lăptucă, 
tatăl înșelat, fumează în scenă și pom- 
pierul — inimă miloasă — se face că 
nu-l vede. 

Din sală, trecând prin cortina de 
fier, vine un sgomot ciudat, un sgo- 
mot sec, rotund şi pufos, ca și cum sar 
agita saci plini cu coji de nucă. Dar Ti- 
canorei nu i-e frică, Ea se simte tare, 
mai tare ca toți bărbaţii ăștia lăudă- 
roşi şi ca toate femeile astea speriate. 
A râs de ea domnul 'Țică. Dar e tare 
și aprigă ca doamna Ciara, Toată piesa 
e „la mâna“ ei... dacă vrea o dă peste 
cap. 

Dacă vrea nici măcar nu se joacă. 
Odată s'o apuce draci: nu mai joc !... 
Ei ?... Să-i vedem atunci ?... Ce se face 
Mreana cu costumele cele noi?... Ce 
se face domnul director cu atâţia bani 
la casă ?... Ce se face domnul Ţică cu 
toată fudulia lui!...  Ticanora simte 
cum fierbe de necaz. Lui Țică parcă 
nu-i poate ierta. Lui parcă trebue să-i 
găsească pricină. Il vede venind spre 
ea, înalt s'atingă „rivalta“, slab şi golit 
de carne ca umbra tatălui lui Hamlet. 
Cine dracu l-a poreclit „ţăcălie“ ?... 
Mai bine-i zicea „Sare amară“, Să-l 
abă ea în mână, Doamne, Doamne, 
ce i-ar face... L-ar jupui de piele ca 
pe-o portocală, i-ar răsturna peste 
faţă, ca pe un roiu de albine, cutia cea 
mare de ace. Să vezi atunci ait domn 
Tică, unul umflat, cu nasul pătlăgică 
şi buzele cât două sarmale... 

Domnul 'Ţică sa oprit lângă fundal 
să, controleze lețurile dela rivalta a 
patra. Ticanora se dă binișor pe lângă 
el, i se aşează în spate, își întinde vâr- 
îul pantofului între picioarele lui trase 
ca pe sârmă şi când 'Țică se întoarce, 
tot ea se repede în el și apoi cade jos. 
Doamne, ce cădere !... ca a lui Cavara- 
dossi în Tosca... Tică se repede furios: 

— Fire-ai a dracului de drac... 

Dar Ticanora a leșinat pe o lagună 
venețiană. Iși ţine răsuflarea, căci va 
să fie mai mult moartă. 

— Scoală de-acolo, că-ți murdărești 
rochia,.. 

Ticanora simte injuria. Lui de rochie 
îi este, nu de sufietul ei. Şi nici măcar 
n'o ajută să se ridice. 

— Scoală,., n'auzi ?... 

Ea continuă să moară. Atunci Țică 
se frânge din catalige și mi ţi-o ridică 
de jos ușurel ca pe-o suicea. Al dra- 
cului Ţică... 

— Să nu faci pe nebuna cu mine... 

CO pune pe picioare și începe s'o 
sgălțăie. Ticanora îi simte degetele o- 
soase ca pe niște cârilge de culise. Şi 
dac'ar ţine-o așa muit, ar omori-o de- 
adevărat, înnăbușind-o ca Othelo pe 
frumoasa  Desdeniona, Abia scăpată 
din ghiarele mizerabiluiui a sbughit-o 
în prima cabină liberă şi aci s'a trântit 
pe canapea hohotind. 

— Ce-i, Ticanoro ? 

Fetiţa e fericită. In fine, un g!as de 
compătimire în lumea asta haină. 

— Ce-i, Ticanoro ? 





Recunoaște acum şi glasul. E dom- 
nișoara Vulpe care totdeauna a îost 
bună cu ea. 

— Linişteşte-te, Ticanoro... şi începe 
sa mângaie, 
Ticanora simte că lucrurile nu pot 
rămâne aici. Hohoteşte într'una ji 
parcă fiecare hohot se ia la întrecere 
cu celălalt. E turioasă. Dar mintea 0 

povăţuește brusc ce să facă, 

— Nu mai joc... Nu mai joc... şi dă 
să-şi rupă haina de pe ea, haina cea 
nouă şi irumoasă, 

— Liniștește-te, fetiţo dragă... 

Ce buna-i Vulpiţa. Cat a5 de dulci 
mânpâierile ei. 

— Nu mai joc... Nu mai joc... 

— Cine te-a supărat ? 

Ba suspină sâ-și spargă pieptul. 

— Ţica, pacatosuL... și Mreana... 

Ticanora ştie ca şi Vuipiţa e de partea 
ei când aude de Mreana. ka e doar 
„tosta“, 

— Ce sa întâmplat, dragă ? 

Asta-i vocea Luuicâi, 

— Hai la domnul director... 

Ticanora se lasă dusă. E nenorocită 
ca Ofelia. Din sală vine acum un trea- 
măt ca vâjâltura de la uzina. Sa ridi- 
cat cortina de îier. Puterea ei tot cre- 
şte, parcă din acest freamaât, parcă din 
apropierea directorului. Dar airectorul 
nu € in scenă. 

— Nu mai jos... Nu mai joc... 

Se găsește acum intre bărbaţi: dom- 
nul Vasiliu, domnul Hârdoabă, domnul 
Timișel... Asta-i cel mai drăguţ. Nu-l 
poate uita din Cidul. Are niște ochi ne- 
gri şi piezişi ca ai lui Metisto, dar îl per- 
secuta directorul căci se cam dă Ja 
Mreana. 

— Nu joc... Nu mai joc... 

— Ce-i dragă ?... ce-i?.. 

— Ticanoro, ești nebună ?.., 

Asta-i vocea mămicăi. Las” că și cu 
ea are ceva de răiuit. Totdeauna lui 
Tine! îi dă coltucul îranzelei şi partea 
arsă deiă budincă... 

— Nu mai joc, mămico... nu mai joc... 

A venit şi Mreana. 

— Ticanoro, fii fetiţă cuminte... Uite, 
iţi dau bomboane... 

Dar autista turioasă se simte tare pe 
situaţ.e. Are sprijinul bărbaţilor, liind- 
că-i femeie... are sprijinul temeilor, 
fiindcă toate sunt împotriva nesuteritei 
de Mrene... 

— Ce e ?... Ce s'a întâmplat ? 

In sufletul mic, necazul, umflat ca o 
beșică de săpun, a plesnit dintr'odată. 
E vocea domnului director, L-au che- 
mat. A 

— Ticanora, nu mai joacă... face cu 
necaz Vulpiţa. 

— Cine te-a supărat, dragostea mea? 

Printre suspine, Ticanora răspunde: 

— Ţică... Țică Țăcălie... 

— Mizerabilul... Las' că-l amendez 
eu... 

Ticanora e mult îmbunată, deși știe 
că minte. Un om mai mincinos ca di- 
rectorul ăsta nu se află. Minte când îi 
spune : dragostea mea... minte când îi 
promite să amendeze pe Fudulie. 

— Nu joc... Nu vreau să joc... 

— Eşti nebună, Ticanoro ?... 
țâie mamă-sa. 

Dar Ticanora simte că mama e mân- 
dră de așa odor. Aduce cu Cornelia, 
mama Grachilor. 

— Ticanoro, ia uită-te 
Iată ce-ţi dau... 

Ticanora nu poate rezista ispitei. 
Domnul director şi-a scos dela buto- 
nieră floarea, o garoafă roşie din buche- 
tul adus pentru Mreana. 

— Ticanoro, asta- pentru tine... 


o sgâl- 


la mine ?... 





(Urmare în pag. 6-a) 





Cronica 
SĂLILE 


Aspectul intim — de o boerească in- 
timitate totuşi — al sălilor Dalles şi de 
data aceasţa şi-a găsit, în arta expo- 
zanţilor — patru pictoriţe, doi pictori 
şi un sculptor cu mult aplomb suav în 
stil — elementele care să-i întregească 
mediul artistic. Poate cu excepția pic- 
turii de compoziție — o culoare certă, 
oarecum aspră, pe motive destul de a- 
trăgătoare — care ne înfăţişează ma- 
niera d-lui Max Gamburd, aproape în- 
tregul rest al expoziţiei merge pe linia 
unei coloristice ades cu locuri comune, 
rareori distinctă. Sensibilitatea stilisti- 
că a pictorilor expozanţi, gamele cro- 
matice în roşu şi verde mai cu precă- 
dere, principiile efectelor de lumină 
„din unghiu“, detaşările nu destul de 
limpezi dintre estompaj şi linie clară, 
sunt note asemănătoare tuturor celor 
şase pictori şi pictorițe, — arta plasti- 
că a d-lui Basarab-Snartali mergând şi 
ea, în ceeace o priveşte, pe o linie teh- 
nică apropiată pictorilor. 

D-ra Ioana Giossan, în a doua expo- 
ziţie din acest sezon, ne prezintă cu 
succes, peisagiile d-sale pline de lumi- 
nă, într'o coloare studiată serios, peste 
tot păstrând un aspect de uşor roman- 
tism autohton. Are, arta peisagistică a 





d-rei Giossan, ceva din bogăţia croma- 
tică a marelui Luchian, pe urmele că- 
ruia socotim că ar putea să păşească a- 


ceastă dotată şi tânără artistă, cu real 


folos. Ne-au reținut atenţia şi „florile“ 
d-sale destul de bine studiate şi reali- 


zate, deşi aci am aflat unele nesiguran- 
ţe mai puţin accentuate la peisagiile 
expuse. 

D-ra Octavia Miculescu este „un 
caz“ în pictura noastră tânără, de a- 
ceea, poate, expoziţia d-sale este atră- 
gătoare. D-sa vine, cu un apreciabil 
număr de miniaturi-aquarele, toate cu 
subiecte biblice. Ne-a impresionat în 


mod deosebit arta d-sale de a doza co- 
loarea pentru obţinerea unor chipuri 
chinuit-senine, chipuri necesare unei 
valabile picturi iconografice. Şi ne-a 
surprins apoi, precizia cu care artista 
reuşeşte să ne dea, în miniatură, fru- 
moase grupuri compoziționale, cum 
este în special bucata „Cina cea de tai- 


nă“. Acest gen de pictură cere, pe 
lângă un minuțios dozaj, o concentra- 


re technică și emotivă pe care artista 
o realizează în bună parte. 


D-ra Jeana M. Baculescu expune 
peisagii, flori şi câteva studii bine is- 
butite, cum ar fi cel intitulat „Măriuca“ 
sau, mai cu seamă, „lliuță dela stână“, 


un expresiv cap de cioban. Ne-a plăcut 
şi portretul poetei Elena Farago. In 


peisagiu socotim o caracteristică de 
bun augur a autoarei, arta de a supra- 


pune culorile pentru obţinerea unor e- 
fecte de diafanizare, de voalare, a na- 


turii deşi, în unele cazuri, efectul este 
aproape șiers, lucru care bănuim că nu 
a fost în intenţia artistei. Ne-au plăcut, 
în manieră, peisagiile dela Ada-Kaleh 


pentru atmosfera orientală bine redată 
din punct de vedere cromatic. 


D-na Elena Anton expune o serie de 
reuşite peisagii, puternic colorate, poate 
prea puternic unele, — şi o și mai reu- 
şită serie de nuduri. Spunem „şi mai 
reuşită“, pentru a sublinia realizarea 
coloristică în roz foarte natural a ta- 
blourilor şi mai ales pentru a avea pri- 
lej să ne declarăm satisfăcuţi sufleteş- 
te pentru felul în care artista ne-a pre- 
zentat „lumina“ 

După cum am spus, d. Max Gam- 
burd ne prezintă o pictură de culoare 
oarecum aspră, o pictură de compozi- 
ţie, am putea spune de panou-compozi- 
ție. De altfel, dacă ar fi să aplicăm tea- 





Anton Dumitriu: Logica nouă” 


Când am citit „Bazele filosofice ale ştiin- 
ței“ ne-am dat seama că d. Anton Dumitriu 
ocupă o poziție cu totul particulară în gân- 
direa românească: una inspirată din contac= 
tul poziţiv cu realitatea științifică, mai bine 
zis; una care încerca o fuziune între rezul- 
tatele ştiinţei şi munca filosofică. Dela înce- 
put a trebuit să mărturisim că o astfel de 
îndeletnicire întrece limita normală a cercetă- 
rilor filozofice, pentrucă ea presupune o cu- 
noaștere competentă a datelor fizice tot atât 
cât o excepţională putere de sinteză. Dea- 
ceia, nici bu me miră metoda pe care a ales-o 
d-sa, pentru a instrumenta eficient, pe un 
drum atât de anevoios: logica. Nevoia de 
certitudine și de verificare neîncetată a ele- 
mentelor supuse observației critice, a impus 
d-lui Anton Dumitriu, mai mult decât ori- 
cărui gânditor român — adâncirea logică a 
realităţii, conducând astfel la rezultate de 
două ori spornice pentru filozofie: a lucra 
efectiv. întrebuintând mijloace nedubioase. 
In acesț conflict dintre obiectul cercetărilor 
şi modul în care să instrumentez: asupra lui, 
rezidă dificultatea şi măreţia oricărei opere 
filosofice. Am spune chiar, că un gânditor 








plastică 
DALLES 


ria lui Goethe la arta acestui pictor, 
d. Gambură este pictorul cu cel mai 
mult B (element psihologic bărbătesc) 
din expoziție, deși unele tablouri ne 
descoperă şi la d-sa o sensibilitate cu 
lămurite aspecte feminine. Pe acest 
plan identificăm tabloul „Țăranca în 
roz“ și mai toate portretele artistului. 
Totuși nu putem să nu afirmăm că d. 
Gamburd este un compozitor, în acea- 
stă direcție d-sa putând să ne dea o- 
pere de valoare. 

D. Const Nicolaevici ne oferă, pe lân- 
gă o serie de peisagii, portrete şi nu- 
duri, un panou care ocupă aproape un 
slert din spaţiul de expoziţie rezervat 
d-sale. Luat în întreg, panoul este o 
realizare de temei şi impresionează. 





UNIVERSUL LITERAR 


Despărţit pe grupuri şi chiar elemente. 
această compoziţie de proporţii are o 
serie de mici greșeli în ceeace priveşte 
de pildă poziția puţin firească a unor 
personagii, în privinţa liniei oarecum 
forțată a altora, sau în legătură cu co- 
loristica puternică şi mată, care totuși 
în ansamblui compoziţiei devine aproa- 
pe necesară ca tonalitate. Panoul este 
intitulat „Potopul“. In ceeace privește 
restul expoziţie d-lui Nicolaevici, d-sa 
ne face impresia că prea detașează net 
culoarea, deşi bucăţile prezentate au 
alese înfățișări cromatice. 

D. Basarab-Sruartali, în aceeaşi sală 
cu d. Nicolaevici, ne prezintă câteva 
realizări ale d-sale, care ne dau garan- 
ţia că autorul lor este un artist care are 
ceva de spus în sculptura noastră. 
Ne-au plăcut compoziţiile unor baso- 
reliefuri bine redate. 


Incheem repetând cele ce am spus 
la începutul acestei cronici: aspectul 
intim al sălilor Dalles și-a găsit, în 
Arta expozanţilor, elementele care să-i 
întregească mediul artistic. 

INTERIM 











11 Mai 


1940 == 


Simple note 





Disvertismentele estetice 


Promisesem încă mai de mult o notă asu- 
pra manifestărilor antistice, a căror existență 
o punem în strânsă legătură cu însăşi for- 
mele noui de participare colectivă — pe care 
le îmbracă secolul nostru. Numisem atunci 
aceste manifestări. cu un termen care îm- 
brățișa ambițiilor lor de artă şi în acelaş 
timp, distanța care le separă de conceptul 
de artă așa cum ni l-au transmis generațiile 
trecute (şi cum îl acceptăm şi noi, fără drep- 
tul sau pretenţia de a-l modifica), „divertis- 
mente estetice“. Este vorba în primul rând 
de cinematograf desigur, — destinat prin ex- 
celență maselor ; poate fi foarte ușor adăo- 
gat radio-ul, revista de literatură, pe care o 
plimbă sub braţ oricine vrea să dovedească 
dorinţa sa de participare la fenomenele cul- 
turale sau conferenţa. 

Pentru fiecare din aceste manifestări. e- 
xistă şi pledează apărători convinşi, „oameni 
care văd departe“ și cărora acest presbitism 
intelectual le permite întrezărirea unui ori- 
zont artistic ce scapă altora. Pentru ilustra 





Cronici germane 





O veche carte actuala 


Am înaintea mea una din cele mai cople-= 
şitoare cărți pe care vreodată mi-a fost dat 
să le cetesc, unul d:n cele mai emoţionante 
documente ale spiritului omenesc. E vorba 
de „Scrisori de răsboi de-ale studenţilor că- 
zuțt“ în războiul 1914—1918 (,„Kriegsbriefe 
gefallener Studenten“, editată de dr. Philipp 
Witkop în 1928). Nici nu ştiu dacă volumul 


pe care-l am înaintea mea e o antologie, una 
dintre ce.e mai rare antologii, sau un mare 


cimitir al gândului. Imaginaţi-vă o carte 
mare, de-aproape patru sute de pagini, din 
fi.ele căreia îţi vorbesc zeci de oameni țineri: 
în uitimele lor clipe de viaţă, într'o sbatere 
pe care doar foarte rareori o putem semui 
seninătăţii din „Mioriţa“, Nici o culegere âin 
poeţii dispăruți mu te poate sgudu: mai a- 
dânc, decât epistolele acestea scrise din 
tranșee, din lagăre, din spitaluri şi din a- 
vant-posturi, de către nişte tineri studenți, 
care peste puţine clipe erau sfârtecaţi în zeci 
de bucăţi: în sute de cioburi. 

Marele sbucium al zilelor noastre, face ca 


acest volum să devie o actualitate şi o pro- 
blemă a cărei tristețe ar trebui să îndolieze 
cugetul fiecăruia dintre noi. Nu ştim cum 
priveşte tânărul soldat ge azi realitatea mor- 


ţii, care se pare că e cu totul alta: decât aceea 
din 1914-18. Poate că ea a devenit mai neaş- 


teplată şi mai crâncenă, decât vechea, pen- 
trucă prea au năvălit multe arme noui, prea 


s'au înfăptuit multe mijloace  semănătoare 
moarte, care reduc la nimic suflul de viață 
care palpită întrun corp tânăr, smuls în vâl- 
loarea răsboiului. Cetind această culegere, pe 
care n'o putem recomanda îndeajuns, ne-am 
Gat mai bine scama de faptul că „literatura“ 
e atât de construită și de palidă în faţa wvie- 
ţii, încât zeci de pagini de „literatură de răs- 
boiu“ sunt anulate şi întrecute, în omenesc 
şin trăire, de-o singură şi scurtă scrisoare. 
Ce contează un Remarque, MKaestner sau 
Glaeser, când avem înainte-ne rândurile tâ- 
nărului politehnician Johannes Nogielsky, 
scrise cu puţin înainte de a muri: 

„Lubită mamă ! în olipa în care cetești a- 
ceste rânduri, eu nu mai sunt între cei vii. 
„Fii credincios până la moarte și-ți voiu da 
coroana vieţii“. Nu plângeţi după mine, căci 
sunt în împărăţia luminii ; dece să fiţi îndo- 
liaţi ? Veni răsboiul şi eu plecai au mulţi ca- 
marazi şi am fost credincios până la moarte, 
Când scriu aceste rânduri, nu ştiu încă un- 
de-mi va fi mormântul; nu vă îngrijiţi de 
rămășițele mele pământeşti. Pot să putre 
zească în praf şi pulbere şi să se prefacă din 
nou în praf, sufletul trăeşte şi e divin. Voi, 
să mai trăiţi mult pe-acest frumos pământ! 
Salută-i pe toți cei iubiți şi apropiaţi mie. 
Duşmani, sper că n'am avut. Și-acum nu fi 
tmşti, căci nu peste multă vreme ne vom re- 
vedea. Vă trimit salutări şi sunt Ja voi, cu 
sufletul“... Condeiul a căzut apoi din mâna 
rănită în lupta dim 22 Iunie 1917 şi tânărul 
care a scris aceste rânduri pe care nu le poţi 
parcurge fără lacrimi în ochi, a plecat din- 
colo... Intr'adevăr „deșertăciunea deşertăciu- 
niior, căci totul este deșortăciune“ : „să pu- 
trezească în praf şi pulbere şi să se prefacă 
din nou în praf“. 

N'am priceput niciodață mai bine ca azi, 


Cronica ideilor 








de MIRCEA MATEESCU 


este cu atât mai marc şi rezultatele medita- 
ției lui sunt cu atât mai reale — cu cât 
conflictul intim, anunţat mai sus, se arată 
mai acut. Acel cercetător operează valabil 
asupra realităţii, care își pune problemele 
de o manieră mai acută, stăruind neincatat 
pe marginea dificultăților. Spunânăd că armo- 
nia dintre ştiinţă şi filosofie, prezintă prin 
ea însăși cea mai serioasă dintre dificultăţile 
pe care le poate întâmpina o minţe gândi- 
toare, ne amintim în aceiași timp excepţiona- 
lele însușiri de care trebue să se bucure cer- 
cetătorul care se aventurează pe 09 asemenea 
cale. Incât, apariţia d-lui Anton Dumitriu în 
filosofia românească, este o întâmplare rară, 
a cărei importanţă se defineşte tat mai gran- 
dios cu fiecare lucrare a d-sale. Pozitivist prin 
educația științifică pe care o posedă, d. Du- 
mitriu mai are şansa unui spirit logic, excep- 
țianal de rafinat de pe urma culturei d-sale 
matematice. Atât de rafinat, încât am întâl- 
nit în jucrarea aceasta o anumită pasiune pe 
care deobiceiu, o întrebuinţează, în promo- 
varea cercetărilor lor, metafizicienii.  Pasi- 


1) Bucureşti, 1940. 


cum poți plânge răsfoind o carte și nicioda- 
tă nu mi-am dat seama mai bine. cât de pu- 
țin se schimbă mersul şi mentalitatea lumii. 
Dacă parcurgi aceste scrisori în timpuri de 
pace, poatecă eşti stăpânit numai de senți- 
mentul unei explicabile tristeţi, cetite însă 
în vremi de răsboiu, mesagiile acestea de 
dincolo de viaţă. iau întotdeauna aspectul 
greu şi solemn al unui simbol de care însă 
nu mai ascultă nimeni. Moartea privită filo- 
sofic, iese în evidență mai luminos în cule- 
gerea de față, decât în aride tratate teore- 
tice, iar laşitatea sinuciderii e evidenţiată ca 
un revers al medaliei. 

„17 Sept. 1915. Dragi părinţi |! Grav rănit, 
zac pe câmpul de luptă. Viaţa mea, stă în 
mâna lui Dumnezeu. Nu plângeţi, căci plec 
fericit. Pe voi vă salut încăodată din toată 
inima. Domnul să vă dea pace şi mie 0 
moarte fericită. Iisus îmi ajută. Aşa se moâ- 
re uşor. Cu adâncă dragoste, Eduard“. In a- 
ceeaşi zi de 17 Septembrie 1915, teologul E- 
duara Bruhn, moare, în vârstă de 25 de ani, 
undeva în stepele Ruşiei. Poatecă numai 
lisus a fost cu el în clipa ultimă, Iisus, pe 
care L-a evocat cu o emoţionantă simplitate 
în, puţinele sale rânduri de adio, care ne par 
azi neverosimil de clare şi de sigure. 


Moartea e o mare prezenţă în paginile a- 
cestui volum şi fiecare semnatar gal scriso- 
rilor, ne apare ca un mare Profesor al duhu- 
luj ei. în cea mai tragică lecţie pe care ne-a 
fost dat s'o ascultăm. Poeţii care au scris 
despre moarte, pălese şi cad înaintea acestor 
rânduri, mai toţi sau fotilat pe lângă ea, mai 
toți au trişat-o, aproape nimeni dintre ei na 
privit-o în faţă, ca să scrie apoi marele cân- 
tec al ei. In schimb, studenţii aceştia, autorii 


de ŞTEFAN BACIU 


cănţii de faţă, care ne par ca nişte schelete 
ce se agită în jurul nostru, ei toţi i-au în- 
trecut pe poeţi. dintr'o singură trăsătură de 
condei. Este, acesta, marele risc al morții. 

Nimeni nu are dreptul- să ne pismuiască. 
Tră:m incă sub oblăduitaarea şi întunecoasa 
aripă a morţii, noi oamenii de pe întreg pă- 
mânțul şi trăim atât de mult în moarte, în- 
cât nici nu ne dăm seama de acest lucru. 
Pentru noi, moartea e un fel de apă călduţă, 
din care sorbim pe rând; marile ei flăcări 
însă, încă nu ne-a fost dat să le simțim noi 
înșine şi deaceia îi ascultăm pe alţii: „Dragi 
părinți ! Zac pe câmpul de bătaie, cu un 
glonte în burtă. Cred că trebuie să mor. Sunt 
mulţumit că mai am câtva timp să mă pre- 
gătesc pentru drumul ceresc. Vă mulţumesc, 
dragi părinți. Domnul să mă aibă în paza-i. 
Hans'. Johannes Haas, student în teologie 
Qin Lipsca, scria aceste cuvinte cu câteva 
ceasuri înainte de a închide ochii. Oare cum 
poţi să-i priveşti în față pe toți aceşti ervi, 
tu omu al zilelor de azi? 

Pagini întregi am mai putea să reprodu- 
cem din culegerea de care am căutat să vor- 
bim. Poatecă n'ar avea rost, poatecă ar fi 
numai o mare şi inutilă tristeţe. Ceeace am 
vrut să punem în evidenţă în rândurile de 
faţă, nu e o „învăţătură morală“ în înţelesul 
limitat, ci o paralelă între două lumi care se 
aseamănă tocmai prin marile lor deosebiri. 
Cartea aceasta însă nu e nici moralzatoare, 
nici instruativă, cartea aceasta serisă cu sân- 
ge este cel mai viu elogiu al vieţii, al vieţii 
de care omul zilelor noastre a cam început 
să fugă, tără temei. Din duhul ei, să tragem 
concluzii. 

Liumină din lumină! 





De-aţi fi ascultat tăcerile 


Voi care maţi ascultat niciodată tăcerile 

in ceasurile când își culcă truda, serile, 
Lucelerii noștri în sus, tot în sus urcând 

Nu i-aţi văzut cu poverile lor grele de gând ? 


Pe mările unde își aprinde luna făcliile 
Ochilor nu le-aţi legănat câmpiile ? 


Nu v'aţi făcut sbor de vulturi spre soare, 
Nici zări ce liturghiază cu pomii în floare ? 


N'aţi stăruit pe jarul din cădelniţi să vi se aprindă 
Dorul, să prindeţi tainele, cu Domnul în oglindă ? 
Nu vaţi răsvrătit împotriva luminii voastre, cascadă 
Spasmul nopţilor nu l-aţi lăsat în voi să cadă ? 


O, de aţi fi văzut cu poveri grele de gână 
Luceferii noşiri în sus, tot în sus urcând... 


In ceasurile când îşi culcă truda serile, 
Câte nu Var mai fi spus şi vouă tăcerile, 


unei metafizice, frecventă în gândirea actuală 
românească, d. Anton Dumitriu îi răspunde 
printr'o nepotolită şi bine susținută ardoare 
ştiinţifică. Se va vedea însă, dacă mu cumva, 
la originea ascunsă a acestui temperament 
iogic nu se află o vocaţie metafizică care, în 
momentul de față d. Dumitriu o repudiază 
vehement. 

Să vedem cum. 

In loc să se numească „Logica nouă — lu- 
crarea sar fi putut numi, tot atât de bine, 
— poate mai bine: din punctul de vedere al 
logicianului Anton Dumitriu — „Logica în 
faţa absolutului“. Ceiace obsedează pe d. An- 
ton Dumitriu, ca pe oricare gânditor de inal- 
tă factură, este întemeierea unei ştiinţe lo- 
gice care să poată răspunde deplin misiunei 
şi rolului încredinţat ; o logică ale cărei re- 
zultate; pe deasupra ştiinţelor particulare, 
să nu poată fi reiativizate. Diferenţa dintre 
logica lui Aristot, — adaptată, din antichi- 
tate. de scolastica medievală și actualizată în 
epoca modernă de John Stuart Mill şi logi- 
ca nouă, prezentață îndeosebi de şcoala dn 
Viena, marchează un efort de eliberare a lo- 
gicei de sub semnul elemeruiui — pentru a 
o întemeia ca o ştiinţă. a tuturor ştiinţeior, 
în absolut. Este acesta un îndemn metafizic, 
şi d. Anton Dumitriu îl întâlnește adesea în 
lucrarea d-sale. făcându-i faţă, evident, ca 
un veritabil logician, însă admițându-i im- 
portanţa, firesc, ca orice om de ştiinţă, Llip- 
sit de patimă şi de prejudecăţi. 

Să  enunţăm dificultatea A considera 
funcțiunea logicei din punctul de vedere al 





SILVIU LAZAR 


ştiinţelor particulare, cărora ar urma să li 
se aplice, coordonator, sintetic ori analitic, 
însemnează a lega condiţia logicei de relati- 
vitatea care caracterizează legile ştiinţelor 
naturii. Un asemenea inductivism logic, da- 
tând dela Aristot. ţine seamă adică de o- 
biectul căreia se apiică şi ca atare, urmează 
soarta şi precaritatea oricărui ob:ect al na- 
turii. Logica aristotelică, preocupată doar de 
a găsi conceptele în stare să exprime cât mai 
adevărat realitatea, este respinsă de logica 
mai nouă tocmai pentrucă admitea :poteze 
„metafizice“ cum ar fi aceia despre funcţiu- 
nea apriori a raţiunii de a înțelege realitatea 
(esenţa). Care este tendinţa logicei noui, 
prin opoziţie cu logica  artistotelică? 
Ne-o spune d. Dumitriu la pg. 19. „Intregul 
efort logico-matematic din sec. _ XIX se re- 
duce la a găsi relaţiile logicei prin formule, 
care au sens independent de conţinutul par- 
ticular al conceptelor“. Ce este acest „sens“ 
şi ce rol joacă el în gândirea d-lui Anton 
Dumitru se va vedea mai departe. Reţinem 
deocamdată că logica actiială vrea să fie o 
structură formală generală a tuturor știin- 
ţelor, un fel de „Sintaxă“ cum spune Car- 
nap, pe care d. Dumitriu îl urmează adesea. 
Următoarele rânduri sunt reprezentative: 
„Substanţa logică a gândirii e formată din 
pânza relaţilor abstracte: din ele se reali- 
zează conceptele ca nişte picături de apă 
prelinse pe o streaşină ideală“ (23). Insă care 
este valoarea logice: formale, mai bine zis, 
care este valoarea formei pure ? Autorul ne 
învederează dificultatea cu maximum de 
probitate ştiinţifică : ..o asemenea logică ar 


de COSTIN LI. MURGESCU 


rea d'stanţelor, ar fi desigur suficient să a- 
mintim două poziţii: una a lui Marcel Pag- 
nol, câre credea în realitatea unei noui arte: 
„Cinematurgia“ şi rezhicizitoriul la care sunt 
supuse aceeaşi manifestații cinematografice 
de către George Duhamel 2), spre ex. A nega 
însă rostul artistic al acestor divertismente ; 
mai mult încă a le acorda apriori funcțiuni 
anticulturale, înseamnă a lăsa problema ne- 
rezolvată ; rostul umei atari atitudini ar fi 
în acest caz „numai de a frâna entuziasmul 
aderenţilor la aceste noui forme de cultură. 

Cecace interesează în primul rând, sunt 
desigur criticile pe care oamenii de cultură 
le aduc unor atari manifestări culturale. Siă- 
beşte interesul pentru lectură prin satisface- 
rea rapidă şi comodă a necesităților cutu- 
rale ale intelectualului de azi ; îi alimentea- 
ză lenea cerebrală, scutindu-l de efortul cer- 
cetărilor serioase și în fine ca un corolar, ar 
fi tendința de superiicialitate pe care i-o in- 
sufiă. Sunt — trebue să recunoaştem — acu- 
zaţiuni grave, care nu pot îi trecute cu ve- 
derea ; alături de ele, adevărul că toate ace- 
ste manifestațiuni duc la slăbirea puterii de 
pătrundere a cărţii în marile straturi de ce- 
titori, adevăr grav, care ar trebui să fră- 
mânte pe orice intelectual, cade pe un plan 
secundar. 

Pusă discuţia pe plan strict intelectual, ]i- 
mitând adică discuţia la sfera oamenilor de 
cultură .desigur că rolul acestor manifestații 
de cultură este pur divergent ; ele nu oconsti- 
tuesc decâț evadări facile, periculoase numai 
din clipa în care sar permanentiza, caz în 
care ar îngloba toate păcatele susenumerate. 

Astăzi însă, discuţia nu poate fi limitată 
la o elită, la un grup restrâns; adevărată 
lumină în care poate fi rezolvită este numai 
aceea pe care încercam s'o sugerăm în nota 
noastră, sub titlul „Atmosfera culturală a 
timpuui nostru“, o epocă colectivă. de cul- 
turalizare şi participare la fenomenele spiri- 
tuale a maselor. Şi în acest cadru, problema 
capătă un aspect cu totul nou. Pentrucă dacă 
divertismentul estetic, aşa cum însăși denu- 
mirea pe care i-o dăm o arată, nu reprezintă 
încă un fenomen artistic; dacă pentru oa- 
menii de serioasă cultură permanentizaţă, a- 
deziunea la acest „divertisment“ poate fi un 
act acultural, în cadrul atmosferej culturale 
a secolului nostru, divertismentul capătă un 
sens exaaț contrar. 

Ba poate oferi un cadru, o atmosferă, pro- 
pice oricăror năzuinţe şi elanuri culturale. 
Pornite din însăşi nevoile secolului nostru, 
având, toate atributele acestei epoci, aceste 
„divertismente“ prin însăşi conceptul oare- 
cum comod de artă pe care-l oferă, repre- 
zintă mijlocul ideal pus la îndemâna celor 
care urmăresc o ridicare a nivelului cultural. 

Faptul că majoritatea celor ridicaţi şi câş- 
tigaţi până la acest plafon minim de activi- 
tate intelectuală, vor rămâne aici — din fa- 
cilitate sau oboseală — fără năzuimța de a 
se apropia de adevăratele forme de artă, 
pentru cultură încă nu va fi o pagubă. Dim- 
potrivă, lărgind cadrele unei „predispoziţii“ 
de cultură, toate aceste diverțismente tind să 
alcătuiască o trambulină care să lanseze pe 
viitorii factori de cultură ; să lărgească cu 
alte cuvinte rândurile candidaţilor la adevă- 
ratele manifestări culturale. 

Privite sub acest unghiu socotim că diver- 
tismentele artistice nu mai pot fi condam- 
nate în bloc, așa cum încă nu ne îngăduesc 
speranțe artistice, în înţelesul pur al acestui 
cuvânt. 

Aceasta desigur, dacă acceptăm înglobarea 
tuturor acelor manifestări enumerate la în- 
ceputul acestei note în cadrul unor simple 
divertismente. Ar fi cazul conferenţelor, care 
implică o discuţie mai amplă ; pentrucă con- 
siderate — așa cum din păcate se întâmplă 
adesea — ca simplă comunicare orală, mai 
bime zis lectura unei lucrări concepută, lu- 
crată şi sorisă de acasă, desigur că îmbracă 
toate caracteristicile divertismentelor artis- 
tice. Numai în acest sens de altfel sar putea 
explica atacul pe care conferenţele l-au su- 
ferit din partea unui om de cultiăra şi lucidi- 
tatea lui Paul Zarifopol. 'Conferenţa mai 
poate avea însă un sens: acela al unui mod 
de creaţie. Contactul direct cu publicul, co- 
munitatea dintre conferenţiar şi auditor sta- 
bileşte la un mediu cu totul special, genera- 
tor de creaţii, aşa cum observa undeva d. 
Mihai! Manoilescu. 

Dar, în sfârşit, o îndoială privind valabi- 
ltatea argumentelor aduse contra acestor di- 
vertismențe : ea se referă la calitatea inte- 
lectuală a celor pe care „divertismentele“ 
i-ar putea răpi culturii. Neîncrederea acea- 
sta în potenţialul intelectual al celor care ar 
putea îi derutaţi de cinematograf sau radio, 
dela lectură sau efort cerebral, ne face să e- 
galăm — cel puțin — pierderile presupuse 
pentru cultură, cu câștigul maselor, cu pre- 
gătirea lor primă pentru viitoarea lor verifi- 
care intelectuală. 


1) O bună parte din cititorii noștri vor fi 
avut desigur fericirea să audă pe academi- 
cianul francez făcând acest „rechizitoriu“ în 
cadrul conferinţei pe care anul trecut a ţi- 
nut-Q în Sala „Dalles“. 


DOI E SN RR a a AR la a AR e ae aaa abia aaa ai ia aia 


prcexista oricărei ştiinţe, ar avea o existenţă 
abstractă, care ar condiţiona a priori desvol- 
tarea oricărei ştiinţe: ar fi deci concepție 
metafizică“. Atunci, cum scăpăm logica de 
metafizică ? Pentrucă a discuta condiţia lo- 
gicei din punctul de vedere formal. însem- 
nează or a-i tăgădui obiectul, — ceiace pare 
admisibil, pentrucă nu obiectul logicei inte- 
rescază dar funcțiunea ei metodologică — or 
a ajunge la postulate dintre cele maj „.meta- 
fizice“ cu putință, așa cum a făcut logicia- 
nul de mare prestigiu Edmund Husserl când 
a pretins o structură a „esenţelor“ în totul 
desprinsă de psihologie, adică de reiaţia su- 
biect-obiect. ca factor ciroumstanțial. Ar fî 
aceasta nu logică, dar „mitologie“ cum i-a 
foarte bine i-a răspuns Sigwart lui Husserl. 
Ţinând seamă de dificuitatea anunţată, în- 
tr'adevăr majoră, intregul efort al d-lui An- 
ton Dumitriu va fi de a conduce astfel! sus- 
ținerea lcgicei noui incât să o ferească de 
ipotezele metafizice. Poziţie cu atât mai cri- 
tică : renunțându-se la „obiect“ și neputân- 
du-se admite un „obiect pur formal“ care ar 
fi al logicei, așa cum pretinde de ex. lulien 
Pacotte, trebue să întelegem totuşi astfei 
condiția formală a logicei incât să nu facem 
din ea o „metodă în sine“ — pentrucă acea- 
sta nu ar însemna decât tot o replică meta- 
fizică pe care logica o dă real'smului trans- 
cedental kantinian. Intre cele două feluri de 
metafizice, realistă şi formalistă, cum reu- 
şeşte logica a se menţine „nealterată“ ? 

Este întrebarea profundă pe care o des 
bate d. Anton Dumitriu şi despre care va 
ma, fi vorba în cronica viitoare. 


1940 


LE 


Mai 






aceata evantai nn atatia 2 miti tă 


La Bazargic am sosit  într'o după a- 
miază, plină de soare, Ă 

Inainte ca trenul să intre în staţie, pri- 
vind pe fereastra din stânga  vigonuuui, 
cum mergi spre Sud, ai în faţă toată în- 
tinderea oraşului. Priveliştea nu e lipsită 
de piteresc. 

Bazargicgul pornește fincet, dintr'o vale 
dargă, adăpostită de ridicături, în formă 
de mici )dealuri  roase de vreme și de 
vânturile cari mai niciodată nu  conte- 
nesc, și se urcă cu mută neregularitate 
în forma clădirilor şi a drumurilor pe 
mai tote colinele din împrejurimi. 

Casele sunt albe şi lipsite de tovărăşia 
vegetației. 

Din gara de piatră, ca toate gările do- 
brogene, m'âm suit într'o trăsură cu doi 
cai murgi, înalţi şi bine făcuţi. 

Birjarul tânăr, oacheş, cu două muscu- 
liţe sub nas în loc de mustață, purtând 
o șapcă nouă, trasă hoţeşte pe o sprân- 
ceană, ma întâmpinat respețtuos, într'o 
durată lintă rcmânească 

— Să trăiţi! 

— Sănătate! 

— Un 'să vă duc, conașule? 

— La „Hotel Regal“, i-am răspuns mi- 
rat de verbul limpede cu care îmi glă- 
suia tânărul de pe capră. Avea ochii mici, 
dar plini de scântei. N'a fost nevoie să 
dea bice cailor. Au porniț singuri întrun 
frumos trap, Mi-era mai mire dragul 
să-i privesc. Mergeau cu capetele în sus 
și atât de elegant, încât ai fi zis că sunt 
cai de curse, Pielea, acoperită de un păr 
tare mărunt, le strălucea în lumina vie a 
soarelui ca şi chilimbarul de Buzău. 

— Dumneata ești Român? l-am între- 
bat pe vizitiu, 

— Sunt Turc, să trăiţi! | 

— Vorbeşti atât da frumos româneşte... 

— M'am liberat acum din armată cu 
toate că dacă aș îi voit, puteam să nu fac 
milităria. Sunt orfan. Dar nu m'a răbdat 
inima. Trebuia să-mi îndeplinesc datoria. 
Și-apoi, dacă rămâneam acasă nu ajun- 
geam sergent... 

L-am feicitat, aim toată inima, peniru 
felui cum știa să simtă şi să vorbească ro- 
mânește și pentru grija pe care o purta 
cailor. 

Tânărul Ahmed — aşa îl chema pe Ture 
— mi-a povestit apoi că este cel mai mare 
copil dintre patru orfani, că înainte de a 
muri tatăl său care era tot birjar, a invă- 
țat șase clase primare la școala românea- 
scă și că ar fi urmaţ și liceul dacă nu ră- 
mânea el să întreţină pe ceililţi fraţi mai 
mici. A trebuit să ducă mai deparțe me- 
seria lui taică-său. De şapte ani, de când 
muncește, a strâns o avere frumuşică. 

— Acum, ne pregătim să plecăm în 
Turcia, în patria noastră, închee Ahmed 
cu o lumină vie în priviri, 

Cuvintele tânărului Turc mi-au adus 
aminte de problema atât de importantă a 
colonizărilor, care s'a dezbătut înainte de 
Sfintele Paşti, în Parlamentul nostru, 


UN IMPERATIV NAȚIONAL 


Câţi fraţi nu se află și astăzi printre 
străini, Români cari jinduesc după Pa- 
tria lor. Ar veni în ţară, cu dragă inimă, 
dacă li s'ar da prilejul. 

__După date oficiale prezentate recent 
in Adunarea Deputaţilor, avem în Rusia 


Sovietică: 3601000 Români; in  Jugosla- 
via : 280.000; in Buigaria: 120000; în 
Grecia : 200.000; în Albania: 40.000; în 


Ungaria : 50.000; în Cehoslovacia: 15.090. 

Sunt, așa dar, peste un milion de Ro- 
mâni neaoși ciri ar putea fi aduşi în ţară 
„printr'o politică bin: gândită şi cu mij- 
loace cât mai importante»). 

Astăzi, mai mult decât oricând, trebue 
ascultat acest imperativ naţional: să se 
facă schimbul de populaţie cu țările veci- 
ne. Românii să vină in Patrie, iar străinii 
să se ducă în ţările lor, așa cum proce- 
dează Turcii, cu atâta cuminţenieeşi cinste 
sufletească. 

Nutrit de aceste gânduri, am trecut pe 
lângă liceul românesc „Nicolae Filipescu“. 

Condusă de porfesoru! Gheorghe Robe- 
scu și tânărul preot Enoiu, școala aceasta 
promovează, în fiecare an, zeci de tineri 
cari merg pe băncile Universităţii din Ca- 
pitală şi apoi se întorc să fie de folos ora- 
şului şi judeţului lor. 

In faţa liceului, într'o grădiniţă bine în- 
grijită, se înalță hustul lui „Nicolae Fili- 
pescu'“. Icoana acestui mare Român, ale 
cărui fapte au fost hotăritoare în evolu- 
ţia istorică a poporului nostru, înaintea 
Războiului cel Mare și Sfânt, va rămânea 
deapururi vie in sufletele tuturor Româă- 
nilor, 


„PIAȚA PACII” 


Când am ajuns în mijlocul Bazargicu- 
lui, mi-am dat seama că acest oraș româ- 
nese mai are ceva din atmosfera Orientului. 
Lângă biserici monumentale ca „Sfânta 
Treime“, palate noui, în stil modern, ca Tri- 
bunalul și Prefectura, clădiri în formă de 
uriașe vile ca locuinţa d-lui Vasile Covată, 
— român macedonean — decanul de onoare 
al baroului, te mai întâmpină încă, ici şi 
colo, poeticele minarete ale moscheelor. 


*) Victor Jinga: Expunerea făcută în 
Parlament despre colonizări, 








PUTEREA 


Pentru noul venit, decorul prezintă aspect 
inedit, Mai cu seamă, vechile fântâni, la 
care locuitorii vin cu donițele și iau apă, 
răsărite la diferite răspântii ca şi în cen- 
tru, întregesc atmosfera orientală a oraşu- 
lui. 
In „Piaţa Păcii“, pe unde drumul co- 
teşte spre Balcic, piaţă înconjurată de 
prăvălii, se înalță impunător „Monumen- 
tul Eroilor“ căzuţi in războiul pentru în- 
tregirea 'neamului. In vârful coloanei” de 
marmoră, vulturul cu aripile întinse şi cu 
ochii străpungâna zările, stă parcă de 
veghe ca și întreg sufletul românesc depe 
aceste meleaguri. E 

Piaţa Păcii, loc simbolic mai cu seamă 
în vremurile de azi! y | 

La Bazargic, am mai văzut un „cuib 
unde se odihnesc Sfinţii noștri: „Cimitirul 
Eroilor, Niciodată mam avut impresia 
unui loc de odihnă, mai plin de măreție şi 
de sobrietate, ca aici unde şi morţii stau de 
strajă. 


Dincolo, de portilul de piatră, printre 
mormintele îngrijite, glasuri din  nepă- 


truns, îmi șopteau cu hotărire: 

„Acum, când temelia vieţii multor po- 
poare se sprijină pe incertitudina, când 
orizontul lumii e atât de intunecat, când 
în fiecare colţ al continentelor, se simt in 
asr bătând aripi de ameninţare, la not 
trebue să predomine, de la un capăt la al- 
tul al ţării, voința de a nu ne mai despărţi 
în veci de nicio brazdă din pământul 2- 
dunat în graniţela fireşti cu atâtea, jertie! 
Crezul acesta noi îl dictăm, iar voi să-l 
trăiţi!“ 

Puterea sufletului românesc, n'am obser- 
vat-o numai în șoaptele venite din cer și din 
morminte, ci și în tot spațiul de viață al 
Dobrogei. Pe lunde am umblat, in sate ca 
şi în târguri, am citit în ochii tuturor Ro- 
mânilor hotărîrea izvorită din adâncuri 
de a nu se mai înstrăina niciodaă frate de 
frate. Fie că sunt veniţi din Macedonia, 
din Bulgaria, din Bannt sau Vechiul Regat, 
Românii cari trăesc în Dobrogea au indes- 
“ructibil credinţa împletită întru acelaş 
ideal național. 


SUFLETELE DOBROGENILOR, OGLINDA 
ROMÂNISMULUI 


Viaţa, în Capitala judeţului Calizera se 
destăşoară întrun ritm viu. Oraşul nu e 





Centrul Bazargicului 





Acum optsprezece veacuri, liniştea 
cetăţii eterne fu turburată de apariţia 
unui om care n'avea extraordinar în 
el decât o mare ambiţie. Se chema 
Diurpaneu înainte de a îi rege şi lu- 
mea şi zicea Decebal, Cine era acest 
om de care tremurau pretorienii de la 
Roma şi ce putere avea asupra popo- 
Tului său de munteni care-l urma în 
incursiuni războinice fără să cârtească 
şi care puneau mai presus de propria 
lor vieață, onoarea de a învinge sau a 
muri? Ce putere ocultă exercita el a- 
supra unor oameni simpli, de meserie 
ciobani şi agricultori, cu feţele arse de 
soare şi de vânt care, fără aite unelte 
de luptă decât nişte topoare şi securi, 
în haine simple de in sau de cânepă, 
mergeau spre moarte cântând şi cre- 
deau că în împărăţia părintelui lor 
Zalmoxis e mai bine ca aici? Nimeni 
n'ar putea să spună. Actele lui de stare 
civilă sunt pe deapururi închise în ma- 
rea taină, Desigur a avut părinți aleși, 
probabil pileaţi din rasa nobililor a- 
cestui popor, a iubit şi a avut decepţii. 
A trăit elanurile şi înfrângerile popo- 
rului său, a prețuit vânătoarea, răz- 
boiul şi pirateria, adică vieața plină 
de primejdii şi aventură ; a cunoscut 
legile omeniei, ca și pe cele ale răzbu- 
nării, a avut prieteni și duşmani, a 
căutat primedidia pentru atracţia ce o 
exercita şi a crezut în miracole. Amă- 
nuntele vieţii lui sunt absolut necu- 
noscute. Numai faptele lui au rămas. 
Aceste fapte sunt puţine, dar mari. A- 
tât de mari, că pot depăşi puterile unui 
om obișnuit. 

Cu toate acestea nicio figură din îs- 
toria lumii nu apare mai învăluiță de 
taină și mai aproape de legendă, ca 
figura eroicului rege dac. Decebal țâş- 
nește din legendă ca o sclipire de ful- 
ger, ca să reintre, tot așa de tainic, în 


legendă. Istoria, destul de cochetă cu dk 


UNIVERSUL LITERAR 


SUFLETULUI ROMANESC 


„PIAŢA PĂCII “ 


atât de sărac şi lipsit, cum anumite tipuri 
răiculene — cari ar putea să lipsească de 
aci — caută să-l detăimeze, în toate împre 
jurările, 

Comerțul se destășonră pe o scară în- 
tinsă, Piața e bogată și destul de eftină, 
în comparaţie cu alte târguri. Seara, res- 
taurantele sunt pline de consumatori, ca 
în cele mai liniștite vremuri. Se mănâncă 
eftin și se bea vin bun. In ceni'rul or-șului 
se află așa zisul club al „elitei“: „Cateul 
Regal“, unde vin mai toţi intelectualii 
orașului. In fața unei cafele aromitoare, ca 
şi a unui joc de „Rummy“, Românii împâr- 
tăşesc o idee, un gând, o veste, un cuvânt 
bun. 

Aici am cunoscut figuri simpatice, al 
căror nume regret că nu le-am reţinut în 
întregime. Românii aceştia meriţă să fie 
scriși cu litere mari pentru faptele și su- 
flstul lor. Mi-aduc aminte numai de câţiva. 

Iată colo, în capul mesei, robusteţea ma- 
cedoneanului Vasile Covata, lângă chipul 
surâzător al doctonului Stere, medicul pri- 
mar al orșuiui, în faţa mărinimosului 
Diomed Popescu, fostul primar şi a dom- 
nului Achile Pântea. Acesţ cerc, completat 
cu bunul prieten al scriitorilor şi artiștilor, 
publicistul Octav Moșescu, primarul Bal- 
cicului, care era și el în trecere prin Bazar- 
gic, cu profesorul și scriitorul Ion Lolu, cu 
agreabilui regățean, avocatul Ioan D. Geor- 
gescu, primarul oraşului, un om de ispravă, 
cu direcforul Camerei de Agricultură, un 
ales cărturar și cu incă alți mulţi Români, 
constitue adevărata oglindă prin care se 
vede limpede trăinicia, din veacuri şi peste 
veacuri, a Românismului pe aceste piaiuri. 

In seara, în care m'am bucurat din toată 
inima de căldura sufletească cu care m'au 
primit acești „fraţi”, în frunte cu domnul 
colone! Vasile Gorsky, prefectul judeţului, 
om de elită, ce a făcut cinste armatei şi 
onorea“ă postul administrativ pe care-l de- 
ține, am ascultat o pildă cu adânci semni- 
ficaţii. Din vorbă în vorbă, sa ajuns 12 
punctul delicat al unui proces între doi co- 
loniști. Gâlceava a avut loc cu patru ani 
în urmă pentru un petec de pământ, La 


„Piața Păcii“ în care se ridică i 
stăpânitor „Monumentul Ero'lor“. 


Po O a a e a A 
alți stăpânitori de neamuri, nu ne-a 
lăsat aproape nimic despre existenţa 
lui Decebal și a poporului său. Dea- 
ceea figura lui Decebal rămâne veşnic 
o tentaţie, pe care imaginaţia poporu- 
lui o exaltează şi o ridică până la di- 
vinitate. Lucrurile clare şi precise 
mau nevoie de interpretări; ele se ex- 
plică dela sine. In cazul lui Decebal, 
lucrurile stau cu totul altfel, căci Isto- 
ria a fost nedreaptă și ingrată cu el. 
Multe din faptele puse pe seama lui, 
sunt învăluite în nesiguranţă şi par să 
aparțină mai mult de legendă. Şi, to- 
tuşi, cercetătorul atent, găseşte mult 
adevăr şi mult element comun în le- 
gendele despre Decebal. Desigur e o 
muncă grea pentru istoric, ca şi pen= 
tru artistul împătimit de masiva figu- 
ră a eroticului rege dac, să desprindă 
din mrejele legendei, pe Decebal omul 
veridic şi plin de excepționale calităţi. 
O parte din istorici, găsindu-se în im- 
posibilitate de a trasa liniile marei 
personalităţi legendare a lui Decebal, 
au renunţat să intre mai adânc în €e- 
xistența sa pământească. Scrupul de 
conştiinţă, de care orice om împătimit 
de adevăr e dominat. 

Dar o vieaţă așa de tumultuoasă, așa 
de originală şi de extraordinară în 
manifestări, se cere interpretată şi 
clarificată, chiar dacă istoricii n'au în- 
tâmpinat în cercetările lor decât rigo- 
rile imposibilului şi zidul opacității. 
Vieaţa cea adevărată a lui Decebal 
Par mai fi astăzi o enigmă şi o tenta- 
ție pentru scriitor, dacă ni sar fi păs- 
trat însemnările lui Traian, aşa cum 
Sau păstrat ale lui luliu Cezar din 
războiul său cu Galii. Acelaş concurs 
fatal de împrejurări a făcut ca jurna- 
luj cuceritorului Traian să fie pierdut, 
pentruca puternica personalitate a lui 


Decebal să rămână veşnic ataşată de 
“legendă. Tragica lui vieaţă, urmată de 








de GEORGE ACSINTEANU 


prima instanţă rivalii, nu numai că Sau 
împăcat, dar au şi rămas fraţi de cruce pe : 


viață. Cum? Li s'a spus, pur şi simplu, în 
plină şedinţă pilda Regelui Dac Scory:0 **) 


REGELE DAC SCORYLO, PILDUEȘTE 
PESTE MILENII 


„Istoricul antic Frontinus povesteşte că 


în Dacia Pontică (Dobrogea de azi) se afia 
pe tron, înaintea lui Roles, un Rege iînţe 
lept şi viteaz. După moariea lui Buerebista 
carpato-danubienii trecuseră prin grele în- 
cercări, Cu răbdare şi muncă, Regele Sco- 
rylo reuşi în câţiva ani să înaiţe iarăşi Sia. 
tul din dreapta Danubiului, pe scara pros 
perităţii politice, sociile și culturae. Cetă- 
ţile au fost întărite, Ogoarele semănate, 
Viile repiantate. 

Intr'o zi, veniră la el comandanții şi 
preoţii. Regele îi primi în cetatea unde s'a 
ridicat mai târziu marea întăritură Abri- 
tus. Comandanții după ce îngenunchiară 
în faţa Regelui, îi cerură să pornească răz- 
boi immpotriva Romei și s'o cucerească. 

— Măria Ta, vorbi căpetenia lor, astăzi 
este momentul cel mai potrivit. Romanii 
se bat între ei. Sunt slăbiţi, din cale-atfa- 
ră. Ii cucerim fără multă greutate. 

Regele ascultă liniştit. Apoi se ridică 
depe tron şi le grăi cu o voce caldă: 

— Aveţi dreptate, scumpii mei prieteni. 
Acum este timpul cel mai nemerit să ne 
arătăm vitejia, Să luăm Roma cu asalt. 
Cum spui și tu, Zinata, poporul roman e 
hârțuit de lupte interne, e secătuit de vla- 
gă. Totuş, eu cred că ar fi mai cuminte să 
ne vedem de nevoile, de pământul şi de 
Neamul nostru şi să-i lăsăm în pace pe Ro- 
mani. Ă 

Comandanții stăruiră cu inverşunare. 

Atunci Seorylo porunci să se adută în 
fața lor, cei doi câini sălbateci pe care îi 
avea legaţi lângă cetate. După ce le dădu 
drumul, câinii se încăerară. Lupta dură 
mai bine de un ceas. Animalele erau 
extenuate, cu răni adânci, pline de sânge. 
Regele făcu un semn să se deschidă 
şi cuşea în care era închis un lup. 
Câinii, când văzură fiara, încetară numai- 
decâţ lupta și se luară amândoi după ea. 
Lupul fugea de-i scăpătau picioarele, 


**) Istoria Românilor de Constantin 0. 
Giurăscu şi .Getică“ de Vasile Pârvan. 





n 


Palatul unui Român macedonean. 





| = 


de B. JORDAN 


prăbuşirea ţării sale în clipa în care 
atinsese culmea evoluţiei politice, este 
exemplul cel mai clasic și mai tipic 
pe care-l oferă Istoria pasionatului în- 
drăgostit de miracol și de fapte excep- 
ționale. Atât cât se desprinde din pu- 
ținele mărturii ale contemporanilor, 
cât și din fragmentele columnei dela 
Roma, figura lui Decebal apare de o 
măreție fără egal. Ea este tipic dacică 
și nimic nu-i lipsește din grandoarea 
și semeţia eroului. Decebal trăiește, 
luptă şi moare în apoteoză, întrecând 
în frumusețe tragică, chiar cele mai 
clasice vieţi. 

Miraculoasa existenţă a lui Decebal 
rămâne mereu plină de atracţie şi vra- 
jă, căci mereu ne este împrospătată de 
frumuseţea legendelor, ca şi = noile 
cercetări şi descoperiri. Tot ce este ne- 
lămurit în vieața de splendidă apoteo- 
ză a lui Decebal, cată a fi clarificat. 
Figura lui nu mai poate rămâne multă 
vreme în această taină de nepătruns, 
pentrucă adevărul existenţii sale eroi- 
ce, este de o mie de ori mai patetic ca 
legenda. 

Taina existenţii lui Decebal a fost 
interpretată în felurite chipuri, ca o 
consecinţă fatală a lipsei oricărui do- 
cument edificator. Chiar moartea sa, 


tragica şi frumoasa sa moarte, în care 
gestul e plin de vigoare şi de sublim, 
ne e dată în două chipuri diferite, a- 
mândouă tot una de frumoase. Aceasta 
atestă încă odată în plus splendida ca- 
litate de erou a marelui Decebal. Din 
fiecare fapt ce ni s'a transmis de tra- 
diție, chiar dacă cele mai multe se 
contrazic, figura lui Decebal se des- 
prinde plină de frumuseţe şi măreţia 
omului sublim. 





(Urmare în pag. 6-a! 






























eta e teza pănă inmuia e tasta rame a ema seat o 


Câinii îl ajunseră. Unul îl apucă de gru- 
maz şi celălalt de berepată. Se tăvăliră 
mult timp în praful drumulvi, In cele din 
urmă, câinii sfâșiară lupul. 

In faţa acestui spectacol, 
lung pe comandanţi și preoți. 

— Acum cred că aţi înțeles, prin fapte, 
mai mult decât prin vorbe. Vedeţi? Câinii 
ar fi Romanii cari se mănâncă între ei. 
Lupul am fi noi. Când duşmanul vine de 
peste hotare, certurile şi luptele lăuntrice 
se sting dintr'odată și, întrăţiti în credință 
comună sar asupra inamicului. Ce ziceţi? 
Mai pornim război cu Roma? 

Căpeteniile armatei și reprezentanții lui 
Zalmoxis pe pământ îngenunchiară în 
faţa lui Scorylo şi îi cerură ertare de îapta 
necugetată pe care erau gata s'o săvâr- 
şească, : E 

De atunci Regele Get a rămas prieten și 
irate al Romei. 

Pilda Regelui Dac spusă cu tâlc la pro- 
cesul celor doi coloniști nu numai că a 
avut darul să-i împace, dar i-a şi înfrățit 
pentru totdeauna în aceași credință şi ho- 
tărîre pe cari o au toţi dobrogenii, de a 
stârpi orice dușman ce ar îndrăzni să le 
Calce hotarul. 


BALADA OMULUI CU DUBA PLINA 
DE FOC 


Seara petrecută lângă prietenii din Ba- 
zargic mi-a împietit în suflet atât lu- 
mină... 

Oricât de mult m'aş strădui so înfăţișez 
prin cuvânt scris, frazele rămân minore în 
faţa frumosului ce ne-a unit, în  aceeaș 
simţire şi gând românesc. 

A doua zi, am hoinărit ve străzile înso- 
rite cu aceeaș fericire lăuntrică! Pe o uli- 
ţă lăturalnică am întâlnit mn bătrân cu o 
dubă de tablă, pe patru roate, plină de je- 
ratec, Deasupra tăciunilor sfârâiau zece 
frigări pe cari erau împletite mațe de miel 
umplute cu ficat şi momiţe tocate, Bătră- 
nul întorcea frigările și fredona o baladă. 
M'am apropiat de el şi l-am întrebat ce e 
„afacerea” asta. : 

Omul a încetat cântecul. Ma privit lung 
ca şi când aş fi fost picat din lună. 

— Ce să fie? Dumneata nu ştii? Mizilic, 

Am luat și eu o porţie de cinci lei. Fără 
să exagerez, spun că n'am mâncaţ o frip- 
tură mai gustoasă şi mai potrivită pentru 
un pahar de vin, ca porţia aceasta de „cânei 
lei”. 

Am repetat consumiția, apoi l-am rugat 
pe bătrân să cânte mai departe balada pe 
care o îngâna când mam apropiat de el 
Omul n'a așteptat să-l rog încăodată. S'a 
așezat în fața jeratecului cu ochii aprinși 
de amintire şi a început să-i zică înces 
cântecul lung ca un alean..- 


Regele privi 


Foicică şi-o laleă, 
Tudoru din Dobrogea 
De tinerel se 'nsura 
Frumoasă mândră-mi luă, 
De iîrumoasă ce eră, 
Nici că se mâi dovedea. 
Nici în toată Dobrogea. 
Dară hoţii de străumni, A 
La greu bir că mi-l punea; 
Tot pe an cazan cu bani, 
Şi pa lună, o pungă p..nă; 
Avutu-ie-a, datu-le-a, Ă 
Şi-mi avea Tudor, mMi-aveă, 
Nouă mori, zâu, tot pe-o apă, 
De măcină m lumea toată; 
Avutu-le-a, datu-ie-a, 
Şi el, măre, că-mi plecă 
La judecată 'mdreptat. 
„Luaore, 'Tudorine, 
Tudoșe Dobrog:ne, 
Ce vatat, mâre, mi-a bătut 
Tu la mine d'ai venit? 
Ori tare ai bogăţit, 
Ori tare ai sărăcit? 
Dreptate, Măria Ta, 
De tânăr m'am însurat, 
Frumoasă mandram luat; 
De frumoasă ce eră, 
Nici că se mai dovedeă, 
Nici în toată Dobrogea... 
Străinii mi-au dat de hac, 
De-am rămas pe drum sărac. 
„Ludore, Tudorine, 
'Tudore Dobrogene, 
Indărăt tu să te duci 
Şi să-ţi dai pe mândra ta, 
Ca să scâpi tu de be.ea... 
Foic.că și-o lalea, Ş 
Pe mândră de mână o luă. 
Și cu ea că mi-ș plecă, 
La străini că mi-o duceă. 
EI pe mândră mi-o lasa 
Şi acasă că venea 
Din ochi negri lăcrima 
Din inimă greu vita 
Din picioară se usca... 
Câna a încetat cântecul, bătrânul se 
uită lung la mine. A 
— E, hei, domnule, așa era pe vremuri, 
când erau sub jug străin! A 
In ochii moşului am citiţ mai mult decât 
în cuvântul iui. 
Să fi fost chiar el Tudor din baladă? Cine 
ştie câte furtuni mau trezut peste sufietul 
acestui om cu duba plină de jeratec? 


În numărul viitor: Abritus, cetatea 
cu umbre de argint. Nunta fantastică 
din Caliacra. 





6 











UNIVERSUL LITERAR 


Intr'o noapte de toamnă... 


Peste oraşul ucigător de suflete, 
noaptea se lăsa rece. Un vânt uşor cân- 
ta în tremurarea frunzelor tuberculoase, 
începutul ultimei şi celei mai triste 
simfonii. ; 

Retras de privirile întârziaţilor, pe o 
bancă singuratecă a parcului mic şi co= 
chet, Vasile Dan aştepta. Și așteptarea 
aceasta îl exaspera. De când terminase 
liceul, zilele i se păreau sumbre, triste, 
uluitoare. N'avea cu cine să schimbe o 
vorbă în orașul acesta mohorit ca o 
noapte pustie de toamnă, unde-l arum- 
case destinul, mic funcţionar. 

N'avea cui să-i împărtășească gându- 
rile. N'avea pe nimeni. Nici prieteni, 
Nici cunoscuţi. O avea în schimb pe ea, 
pe Eleonora. 

Dacă n'ar fi cunoscut-o nici odată, 
dacă hazardul nn i-ar fi scos-o atunei 
în cale, astăzi, sufletul lui n'ar tremura 
de emoția așteptării, de teama de ne- 
cunoscut, de durere. 

Pentru el. Eleonora a fost femeia 

care i-a ieşit în cale la o răspântie a 
vieţii. Ochii ei mari, negri, tulburători; 
părul castaniu cu  unduiri de cântec, 
trupul felin ca o statuie antică, au pus 
stăpânire pe sufletul său însetat de 
viaţă, l-au învins. Azi, Eleonora era so- 
ţia şefului său de birou şi a fratelui său 
de copilărie... 
„Vasile Dan, proaspătul absolvent de 
liceu, nu mai era stăpân pe sine. Era 
un om pierdut, dezolat, cu gânduri tul- 
buri şi mișcări greoaie. Visurile adoles- 
cenţei, frumoasele lui visuri depe băn- 
cile liceului. s'au spulberat. Simţea că 
se prăbuşeşte în golul imaterial al unui 
ideal pierdut. Haosul, îl pipăia și-l în- 
conjura cu braţe de caracatiță. Şi sin- 
gurătatea muşca din el ca dintr'un fruct 
oprit... 

Nimeni nu l-a înţeles vreodată şi ni- 
meni nu-l înțelegea. Nici lumea, nici 
părinţii, nici Cerbu, fratele copilăriei 
lui, nici Eleonora. Pentru toţi era o e- 
nigmă, un om straniu, un semn de în- 
trebare. 
| Işi dădea perfect de bine seama că 
jocul acesta nu mai putea continua. To- 
tuși, persevera s'o întâlnească pe ascuns, 
oridecâte ori situaţia îi zâmbia, 

Lipsa de experienţă îl ucidea. Viaţa 
cea mare, cu tumultul ei înfiorător, cu 
cântecul ademenitor, cu desiluziile ei, 
l-a târit în prăpastia necunoscutului. 
N'avea de unde să cunoască viaţa acea- 
sta. Nimeni nu-i spusese vreodată ceva 
despre ea. Şi 'n cărțile de şcoală n'a în- 
tâlnit așa ceva. Atunci însă, când a pă- 
răsit băncile liceului, cu patru luni îna- 
inte, a simțit că și-a pierdut cârma, a 
simţit golul şi singurătatea ce-l încon- 
jura. Şi-i venea să strige cât îl ţinea 
gura : „Domnilor projesori, veniți să 
vedeți cum îşi bate joc de noi, viața 
aceia despre care nici odată nu ne-uţi 
vorbit, dar care este mult mai impor- 
tantă decăt toate legile şi teoremele cu 
care ne-aţi umbrit minţile...“ 

Şi de atunci, din ziua logodnei lui cu 
viaţa cea nouă, a rămas singur, numai 
cu visele şi durerile lui, 

Cu puţinii bani pe care-i mai avea, 
a plecat într'o staţiune climaterică pen- 
tru a-şi găsi odihna şi limanul. Şi acolo, 
a întâlnit-o pe ea. 

Poate că, dacă Eleonora îl asculta, 
alta ar fi fost deslegarea destinului. 
Când a apărut însă Cerbu, destinul a 
fost pecetluit. Fratele, îi fura viitorul 
şi liniștea, însingurându-l, 


* 


— Dani... ce-i cu tine? 

El s'a uitat măuc la ea, neștiind ce să 
creadă. Atât de ireală fusese apariţia ei... 

— La ce te gândeai atât de adânc? 

— De... mai ştiu şi eu... Mă gândeam 
ca de obiceiu, Nora... la tine... la staţiu- 
nea climaterică unde ne-am întâlnit... da 
dragostea noastră... 

— Dani... mereu visezi. Ai rămas ace- 
laș visător nav pe care l-am cunoscut 
acum câteva luni. Dece Dani? Dece 
crezi în visuri? Dece îţi închipui că 
viaţa e așa cum o întâlneşti în romane? 
Dece nu vrei să vezi uriaşa roată a vieţii 
care se învârteşte mereu, zdrobind şi 
ucigând totul? Prinde-te Dani și tu 
odată în hora realităţilor !... 

El tăcea halucinat, privind umbra de 
alături pentru care vibrase atât de in- 
tens sufletul său şi care acum încerca 
să-şi râdă de el, să-l alunge. 

Aceasta era Nora? Ea îi vorbea astiel? 
Tocmai ea ? Aceasta era femeia visuri- 
lor lui ? 

Dacă aceasta era... atunci... 
mai bine să nu mai fie... 

Revolta l-a înăbușit. S'a ridicat trans- 
figurat, cu pumnii încleştați și amenin- 
țători, cu brațele ridicate spre cer. 

— Nora... ești... ești... eşti un monstru 
Nora. 

Apoi a căzut zdrobit pe bancă. 

Eleonora la cuprins cu brațe vânjoase, 
căutându-i avid buzele, apoi s'a ridicat 
și S'a pierdut în noapte şi toamnă, pa- 
lidă și tristă, ca o umbră... 


* 


atunci 


Dece făcuse pasul acela, Dumnezeule, 
dece ? Pe cine iubea cu adevărat? Pe 
Cerbu, pe omul acesta care nu ştie alt- 
ceva decât să se ţie de beţii și petre- 
ceri ? Sau pe Dan, pe acest romantic 
incorigibil care-i tortura sufletul ? 


Dece făcuse pasul acela ? Dece se că- 
sătorise cu Cerbu, prietenul de copilă- 
eri al lui Dan, când știa că el, Dan, o 
iubește mult, mult de tot ?... Dece?... 

Gândurile o nelinișteau. Iși simţea su- 
fletul cuprins de febra durerilor şi re- 
mușcării. Și lacrimi mari, i se scurgeau 
pe obrajii palizi, 

Alerga prin noapte, ferindu-se de 
ochii iscoditori ai întârziaților și pes- 
cuitorilor de umbre. Ii ura pe toți. Pe 
Cerbu. Pe Dan. Pe ea însăși. Așa, nu 
mai putea trăi. Viaţa aceasta era un 
calvar pentru toţi trei. 

Dece făcuse nebunia aceasta, atunci?., 
Dece ?... 

Clopotele catedralei au bătut sinistru 
miezul nopții.  Sinistru, la drept vor- 
bind, au sunat numai în sufletul ei, căci 
vocea clopotelor era aceiaşi, de ieri și 
de totdeauna. 

Eleonora sa oprit brusc, trezită ca 
dintr'un vis halucinant, în fața lumini- 


de AUREL D. BUGARIU 


lor verzi şi roși ce clipeau în noaptea 
gării provinciale, 

Ce căuta aici ? 

Venise în întâmpinarea lui Cerbu, 
care trebuia să sosească din moment în 
moment cu trenul ce-l anunţa soneria 
gării ? 

Nu! 

Atunci ? 

Să se întoarcă acasă ?... 
acasă !... | 

Pentru nimic în lume! 

Trebuia să plece altundeva, departe, 
cât mai departe de ei, de toţi, de ea 
însăşi... 


Ce vorbă, 


+ 


In orașul ucigaș de suflete, se petre- 
cea drăcește... 

„Şi nimeni nu bănuia că în noaptea 
aceia de toamnă, o stea a căzut depe cer 
și s'a stins între roțile trenului, şi un 
suflet sa pierdut în negură... 





Ar tista 


(Urmare din pag. 3-a) 


Tot necazul fetiţei s'a împrăştiat ca 
un pămătuf de păpădie. Zâmbește prin. 
tre lacrimi şi dacă lacrimile sunt min- 
cinoase, zâmbetul e adevărat, pornit 
chiar din ochiul inimii. Ia sală se des- 
lușesc acum vorbe, râsete, scârţâit de 
scaune şi chiar aplauze, 

— V'ar face mare 
domnule director ? . 

— Mare... mare de tot... 

Ticanora își încolăcește privirea în 
jurul lui, ca Greta Garbo în Dama cu 
Camelii, 

— Atunci joc... 

Un suspin de ușurare a simţit ea ple- 
cat din toate piepturile. 

— Hi, bravo.., 


plăcere să joc, 


Ticanora a văzut cin mulţime, ochiul 
de știucă a lui 'Țică 'Țăcălie şi de aceea 
ține să precizeze. 

— Dar numai pentru Dumnevoastră 
joc, domnule director... Să se ştie... Nu- 
mai pentru Dumneavoastră... 

— Numai pentru mine. 

Și acum, când toate omagiile sunt la 
picioarele ei, ea se simte doamnă... 
doamnă cu adevărat, ca lady Macbeth... 
Cu un gest regal, de maximă indul- 
genţă, se adresează sufleurului : 

— Să bată gongul, moșule... 

Apoi poruncitor : 

— Şi dă-i drumul, 'Țăcălie... 


VICTOR PAPILIAN 





=DI 


In fața imposibilității de a-i trasa 
cât ma precis linuie, îi vom anaiiza 
faptele, pentru a ghici proporţiile. Un 
concurs iatal de imprejurari a tăcut 
să se piardă toate aocumenteie scrise 
de martorii oculari ai timpului şi să 
nu rămână nimic, absolut nimic. Şi cu 
toate acestea poporului lui Decebal a 
cunoscut o civilizaţie destul da înain- 
tată; a avut o credinţă superioară în 
nemurirea sutletuiui, ca o anucipaţie 
a legii creştine, a avut zei şi temple, o 
artă naţională şi ocupaţii productive. 
Sunt iucruri cunoscute şi mârtursate, 
Herodot cunoaşie uln cele mai vechi 
timpuri pe strămoșii acestui popor li- 
ber. O parte din zeii elini erau de ori- 
gină tracă. Obiceiurile elinilor, ca şi 
ale Tracilor, aveau unele puncte esen- 
țiale de asemănare, În mod firesc ele- 
nismul trebuia să cucereaşcă lumea 
tracică şi să atingă formele desăvâr- 
şirii în ramurile cele mai avansate ale 
acestei tulpini. Dar întinderea elenis- 
mului a fost tăiată de avântul război- 
nic al Romanilor, înlocuindu-l cu ci- 
vilizația Homei. Pe când eienismul se 
răspândea prin iniiitraţie sau imita- 
ție, ca o cultură de înaltă concepţie, 
civilizația Romei se impunea cu scutul 
şi lancea. Era firesc ca cel mai slab să 
cadă : elenismul a sucombat sub greu- 
tatea platoşea romane. O civilizane a- 
vansată, produsul unor secole de crea- 
ție bnişiuvă şi senină, lăsa loc unei ci- 
vilizaui produsă în cea mai mare par- 
te de disciplina oştilor şi sunetul ar- 
melor, 

Decebal apare în această vreme de 
tragice trămantări şi în el se strânge 
tot sbuciumul unui popor ameninţat 
de o civiiizaţie streină. Dar el va tre- 
bui să plătească scump cutezanța de a 
se opune voinței de dominație a Ro- 
mei. O vreme, soarta îl - favoriza şi-i 
va surâde, dar mai apv. i va întoarce 
spatele, cochetând cu învingătorul. Va 
încerca să imite pe adversar, să-l în- 
frunte fățiş sau să-şi ofere serviciile 
ca aliat. Nimic nu-i va folosi. Soarta a 
pus în pieptul lui prea multă ambiţie, 


prea mult dor de libertate, pentruca 
planurile de a  îngenunchia puterea 
Romei să-i reuşească. Dacă destinul 


i-ar fi ajutot, totuşi, soarta lumii ar fi 
fost cu totul alta. În locui unej tragice 
cuceriri, realizată de învingător pas 
cu pas şi în chip necruţător, ar îi flu- 
turat, poate, pe zidurile Romei steagu- 
rile ciudate ale Daciei. Soarta a vrut 
însă ca tot Roma să învingă, Această 
Romă fericită, bogată în lux şi petre= 
ceri, fără prea multe opere de artă 
care să sperie lumea, produs al răz- 
boaielor da cucerire, a făcut să înge- 
nunche la picioarele ei una din civili- 
zaţile care i-ar fi putut lua locul, așa 
cum a îngenunchiat pe Gali şi pe Parţi, 
distrugând orice urmă după care să le 
putem recunoaște. Căci e peste putință 
de admis că numai Roma a cunoscut 0 
civilizație superioară, iar învinșii au 
fost numai nişte barbari sau nişte pig- 


CEB 


(Urmare din pag. 5-a) 


mei. Dacă dela Gali a mai rămas ceva, 
aceasta e numai o întâmplare. Iuliu 
Cezar însă nu vorbeşte decât foarte 
puţin în a sa De bello Galico, de civi- 
lizaţia acestui «popor. Nu era în inten- 
ţia Romei să lase să dăinuiască peste 
secole amintirea unor civilizaţii care 
i-ar fi întunecat strălucirea. A distrus 
totul, cu patimă, cu ură. Şi fără să 
vrei te gândeşti la asta, căci nimic care 
să ateste gradul de desvoltare a aces- 
tor popoare subjugate n'a rămas în pi- 
cioare. Cu toate acestea vorbeşte pă- 
mântul, vorbesc adâncurile, urmele 
lăsate de invazia romană, Aceste urme 
grăiesc de o civilizaţie ajunsă la cel 
mai mare grad de desvoltare, de o ci- 
vilizaţie cu totul înfloritoare, căreia 
Roma i-a pus capăt. Cucerirea Daţiei 
de Romani a întrecut în cruzime chiar 
epoca năvălirilor barbare de mai târ- 
ziu. Pe unde a trecut, a distrus în chip 
necruţător, ca să nu rămână nicio măr- 
turie pentru secolele viitoare. Pe rui- 
nele fumegânde a început să planteze 
civilizaţia şi technica Romei. E de ne- 
închipuit cum un popor ca Dacii, cu 
atâtea virtuţi, cu atâtea alese calităţi, 
despre care avem mărturii scrise, să 
nu mai lase nicio urmă în Istorie, din 
clipa în care cuceritorul a pus piciorul 
pe pământul ei. Cum se face că istoria 
acestui popor prezintă atâtea lumini- 
șuri și atâtea puncte clare, începând 
dela îndepărtatul Herodot până la pri- 
mul războiu al lui Traian cu Decebal? 
Să fi sucombat dovezile sub iureşul 
barbar de mai; târziu? Dece atunci 
nau pierit şi amintirile lui Cezar? 
Dece n'a pierit întreaga civilizaţie ro- 
mană ? Adevărul trebue căutat aici. 
Roma a distrus totul şi n'a lăsat nimic 
pentru viitor. Nu se cunosc etapele 
războiului daco-roman decât de pe 
fragmentele columnei. Dar  metopele 
columnei sunt numai niște lucrări sim- 
bolice, nicidecum oglindind o succe- 
siune de fapte. Exagerate sau așezate 
la întâmplare, după inspiraţia artistu- 














1] Mai - 1940 


| 


(Când nu ştia poetul că e toamnă 


Afară, vezi, se 'nșiră tristeţile prin brazi 
Şi-aştepţi un ceas în care să se înalţe-o Arcă 
Durată din biestemul crescuţ mereu, de parcă 
Işi are 'n orice suflet un braţ, o ghiară, azi. 


Biserica din meşter coboară an de an 
Şi Arca se înalță dela un pol la altul, 
Iar meșterul căleşte din ani un buzdugan 
Cu care să lovească şi să dărâme 'naltul, 


Și într'o zi, poetul a tremurat, în haină 

De vis, apoi simţit-a că nu îl mai îndeamnă 
Ispita pentru timpul domniţelor de taină. 

Şi-atunci află poetul că 'n pieptul lui e toamnă. 





LUCIAN DUMITRESCU 


Din volumul „Alge pentru conduri't, ce va apare în 


colecţia „Universul literar“, 


Sunt 


S'a copt un gând în mine 
Fruct plin şi fără greş, 
Din flăcări şi ruine 

El singur s'a ales, 


Rar băteau orele — grele 


Ca 'ntr'un nesfârşit asfinţit. 


Peste apele negre-ale nopţii, stele: 
Genunchii în rugă le-a 'nmugurit. 


Și toate erau cum nu ar îi fost. 
Falduri de-abis îmi strigau: putere!! 


Eu, am găsit cuvântul fără 


rost 


Şi-am zis încet, neturburat: Inviere. 


O, veacu-acesta mă va lua de gât 
Că sunţ prea verde şi n'am putrezit. 


Cu bicele luminii îl săruţt 


Şi n'am să-l las, chiar de yoiu fi murit, 





A LL = 


- 


lui care a ridicat ciudatul bloc, ele nu 
pot da decât g vagă ideie de obiceiu- 
rile războinice ale Dacilor, de armele 
şi îmbrăcămintea lor, de felul con- 
strucţiilor, dar şi acestea văzute prin 
prisma artistului constructor,  nicide- 
cum de o succesiune reală a etapelor 
acestui războiu de cucerire. A recon- 
stituit războaiele daco-romane după 
ele, e o greşeală. Cel mai autorizat is- 
toric al nostru, care a restabilit în chip 
magistral ansamblul de împrejurări 
care a dus la supunerea Daciei, con- 


damnă procedeul autorilor care încear- 
că să reconstituie istoricul războaielor 
lui Traian cu Decebal după succesiu- 
nea metopelor de pe columnă. Cu a- 
ceeași autoritate necontestată fixează 
liniile operei de restaurator al granițe- 
lor imperiului la Dunăre a lui Domi- 
țian, pe care o clică republicană l-a 
urmărit toată vieaţa, întunecându-i 
gloria la care avea dreptul şi „spur- 
cându-i'' până şi mormântul cu epigra- 
me şi satire usturătoare. Domițian a 
putut greşi ca om într'o Romă ambi- 
țioasă şi gata oricând pentru sediţiuni; 
sunt dovezi că a stârşit ca un tiran, 
fiind asasinat în propriul său iatac și 
chiar cu concursul soţiei sale. Ca îm- 
părat insă s'a achitat îndeajuns de o- 
bligaţiile pe cale le avea. El a recunos- 
cut marea putere a luj Decebal şi l-a 
primit în chentela Romei, ca aliat, plă- 
tindu-i solidă de războiu şi dându-i 
meșteri ca să-şi construiască cetăţile, 
sau instructori militari ca să-i discipli- 
neze oastea. Altfel l-ar fi avut duşman 
în coastă și cine ştie dacă Roma n'ar îi 
plătit din greu cutezanţa de a se opu- 
ne leului din Munţii Carpatici. 

Cu toate acestea Roma a fost necru- 
țătoare faţă de aliatul său. Când a cre- 
zut că el nu mai prezintă o primej- 
die pentru imperiu. a denunţat alianța 
şi a făcut din Decebal inamicul public 
al Romei. Din clipa aceea, destinul lui 
Decebal și al poporului său a fost -fi- 
xXat. Urmărit pas cu pas, îngenun= 
chiat şi umilit, el a trebuit să sfâr- 
şească în chip tragic, având mereu in- 
tuiția că Roma l-a trădat, că a căutat 
în chip necinstit să-l utilizeze pentru 
scopurile sale imperialiste, pentruca 
după aceea să-l sacrifice. 

Dar ura împotriva lui a mers așa 
de departe, încât cuceritorul i-a şters 
orice urmă din Istorie, chiar în clipa 
în care ţara sa atinsese apogeul po= 
litic. O mai necruțătoare fatalitate ca 
a leului din Carpaţi, nici nu se poate 
închipui. Traian, cucerindu-i ţara, a 
şters orice urmă după care să mai pu- 
tem descifra trecutul. Nu se cunoaște 
nici locul unde a fost capitala viteazu- 
lui erou, nu se ştie exact nici ce sa în- 
tâmplat cu tezaurul său, care conținea 
tone de aur, nu se ştie nici cum a mu- 
rit marele erou care a înfruntat seme- 
ţia vulturilor Romei. 

Cin au fost Dacii? Cine a fost De- 
cebal ? Incrucişezi braţele şi le plângi 
destinul. Cu toate acestea Decebal a 


ION A. BUCUR 


me me rea 


existat, a suferit, a învins sau a fost 
învins, adică a trecut prin tot ceeace 
poate trece un om agitat. 

Vieaţa lui se poate reconstitui în ]i- 
niile ei mari. Raportată la vremea în 
care a trăit, la obiceiurile poporului 
său, ea poate fi reconstituită cu apro- 
ximaţie, chiar în lipsa unor documen- 
te precise. Vieaţa unui om nu are a- 
tâta interes prin durata ei în timp, cât 
prin momentele în care ea se manifes- 
tă din plin. In cazul lui Decebal, viea= 
ţa lui nu prezintă un interes aparte 
decât din clipa în care ea devine epo- 
peică. Ultimu şase ani ai lui sunt puni 
de itapte care aproape îl depăşesc. E 0 
avalanșă de surprize, una ma tare ca 
cea.alta, care-i umpie tot spaţiul şi 
recompensează lipsa documentelor care 
ar duce la debutul lui în Istoria Daciei. 

Decebal nu este excepţional decât 
prin curajul lui. incolo el este om. 
Imaginaţia populară i-a exagerat pro- 
porpue, li şi aceasta o recompensă pos- 
tumă pentru un om care a pus ma pe 
sus dorul de libertate, decat ruşinea 
de a îi târit în lanțuri la Roma, pen- 
tru a satisface plăcerea plebei din su- 
burbii, înebunită după astfel de spec 
tacole 

Ca om îl vom urmări deci pe Dece- 
bal în măreaţa-i ascensiune, ca și în 
rapida lui câdere. Dar pentru a-i putea 
surprinde Înia vieţii, trebue să spu- 
nem dela început că nu vom folosi 
niciuna din scnerile care în chip exa- 
geiat îi prezintă tapteie, nici pe acelea 
in «are tigura marelui erou e prezen-= 
taia în cnup didactic, pentru scopuri 
lesne de înşeles. Fiecare om are de în- 
deplinit o misune mai grea sau mai 
ușoară în vieaţă. Lui Decebal i-a căzut 
ura mai grea. Pentru asta Natura l-a 
înzestrat cu calităţi superioare, care în 
ochii celor mai puţin dotați, apar drept 
manifestări ale genului. Deci geniul lui 
Decebal nu este decât o creaţie subiec- 
tivă a poporului său şi poate chiar a 
noastră care ne lăsăm uşor atraşi de 
farmecul legendelor. 

Dar pentru a însufleţi trecutul, nu 
e nevoie de poezie şi artă, de elocven- 
ță şi de filosofie, Expunerea cronolo- 
gică şi fidelă a faptelor e suficientă, 
pentru 4 crea o epopieie pe care po- 
porul o ştie în mii de exemplare. 

Decebal a fosţ un om care sa năs= 
cut pentru a lupta şi nu pentru a visa. 
Luptând cu curaj în vieaţă, el a mers 
în chip firesc la Zalmoxis, care i-a 0- 
ferit liniştea. Idealul său în vieaţă a 
fost ridicarea poporului. Fascinat de 
grandoarea aparentă a instituţiilor ro- 
mane, el a atras meșteri, dezertori, ca 
să facă o ţară tare. Roma a exercitat 
asupra spiritului său o aşa de extraor- 
dinară fascinaţie, încât a făcut totul 
ca s'o imite. El a scăpat din vedere că 
Romanii posedă în chip magistral ge- 
niul unităţii, pe când poporul său pe 
acela al individualităţii. Traian, cuce- 
ritorul Daciei, un om atât de calcuiat 
şi încercat în lupte, a putut să con- 
state atât tenacitatea de stâncă a Do- 
porului dac, cât și calităţile excepţio- 
nale ale lui Decebal, pe care l-a prețuit 
ca erou. 

Dacă vieaţa lui Traian e mai bogată 
în fapte, a lui Decebal e mai strălucită 
prin sublimul jertfei sale. 


B. JORDAN 


11 Mai 


—— 
— 


PATA BD DIMEOLODL BA MDA 


1940 


V. Maximilian 


Pentru noi bucureştenii teatrul 
este una din chestiunile cele mai 
triste. Faptul că Dumnezeu a dă- 
ruit lumea cu mulți autori dra- 
matici de valoare şi până acum 
sa ajuns la multă ştiinţă de tea- 
tru pare-se că nu prea ne pri- 
veşte. Com aşa suntem noi bu- 
cureştenii, puţin sceptici într'un 
fel și foarte nesimţiţi într'altul. 

Există totuşi în această, între 
toate slăvită capitală, un teatru, 
unul singur, care mai luptă din 
răsputeri şi pentru a sluji ceeace 
înțelegem noi a fi teatru. E vorba 
de vechea companie a „Teatrului 


Regina Maria“ ultima scenă unde 
s'a mai păstrat respectul faţă de 
o tradiție care de mult a îndepli- 
nit un veac. 


In peste o sută de ani de tea- 
tru românesc am isbutit să dăm 
mai mulţi actori mari, unul sau 
doi mari autori dramatici şi câţi- 
va neistoviţi animatori ai teatru- 
lui. Ceeace trebue să recunoaș- 
tem este foarte mult, gândindu- 
ne că în aceastii sută de ani s'a 
format toată cultura noastră. 

Uitimul teatru în care această 
rodnică sută de ani se simte este 
fără îndoială teatrul despre care 
am vorbit, Este un teatru în care 
am găsit întotdeauna o mare dis- 
ciplină artistică şi intelectuală. De 
asemenea jelul în care s'a înțeles 
aci actualitatea este cel mai a- 
propiat de o adevărată sinteză 
europeană. Pentru aceasta nu e 
nevoe să cităm decât două expe- 
riențe de anul acesta: „Părinţii 
teribili“ de Jean Cocteau şi „Papa 
se lustruește“ de  Spiros Melas. 
Prima piesă este caracteristică 
pentru un mare grup din ţările 
de cultură apuseană iar cea dea 
doua este o manifestare balcani- 
că, deci din aria noastră cultu- 
rală, cu problemele ei. Știind că 
scena este locul de înfăţişare a 
lumii cu toate fețele ei, teatrul 
Regina Maria, teatru  românese 


deci așezat la riiscrucea apusului 
și răsăritului Europei a făcut o 
udmirabilă sinteză de prezentare, 
lucru nemaiîntâinit la aite tea- 
tre, cari par a-fi lipsite cu totul 
de orice idee de cultură. 


Unul din animatorii acestui 
teatru este domnul V. Maximi- 
lian, actor din vechea gardă și 
profesor la „Academia de mu- 
zică și artă dramatică“. 

După stingerea de mui multă 
vreme (încă din viaţă) a lui lancu 
Brezeanu, actor din generaţiu cea 
mai, bogată în talente a scenei ro- 
mâmești, domnul V. Maximilian 
a rămas singurul nostru come- 
dian, în concepția deplină a cu- 
vântului, adică actor complea: că- 
ruia comedia şi drama îi sunt 
incercări eyul de fructuoase. Por- 
nit în lupta teatrului odată cu 
Leonard în vremeu de glorie a 
operetei, marele actor nu a pu- 
tut rămâne acolo nu numai pen- 


trucă moda operetei a trecut, ci, 
în primul rând, pentrucă vocația 
lui era adevăratul teatru. 

Nu știm cum o fi fost jucat ro- 
tul principal din piesa domnului 
Spiros Melus la ea acasă, dar ne 
amintim de o piesă care lu vre- 
mea ei a făcut ocolul lumii, To- 
pauze de Marcel Pagnol. S'a jucat 
îmtr'o vreme când noi nu ne pu- 
team aşterne pe hârtie o părere, 
dar amintirea lui V. Maximilian 
d'acolo nu se poate șterge. pi se 
pare că după multe păreri, chiar 
extrabalcanice la un concurs jo- 
cul actorului nostru ar fi depășit 
jocul celorialți actori de reputa- 
ție europeană. 

Dacă noi, din pricina balcanis- 
mului nostru, nu putem ajunge 
secât rareori și pe alte căi decât 
în teatru la o reputaţie europea- 
nă, nu înseamnă că nu putem 
realiza figuri de clasă europeană. 
Domnul V. Maximilian este de- 
sigur printre aceste câteva rare 
jiguri. 

Gândindu-ne asupra piesei 
domnului Spiros Melus ne dăm 
seama că este o grea piatră de 
încercare pentru protagonist. A- 
cest lucru însă nu l-am observat 
în timpul spectacolului urmărind 
jocul domnului V. Maximilian. 
Verva și calmul acestui actor 
sunt cu totul dintralt domeniu 








decât din cej al rutinei. Ele a- 
parțin temperamentului, aparțin 
vumului născut actor. Am cunos- 
cut în viața noastră de specta- 
tori actori mari de multe feluri. 
Unii, dintre ei erau cu adevărat 
făcuți mari prin rutină şi șle- 
juială. Domnul Maximilian este 
însă actorul turnat dintru înce- 
put cu toate posibilitățile lui. 
Crea ce mai ales la noi, provin- 
cia veleităților și a lipsei de bun 
simţ este cu adevărat foarte rar. 

Datorită .acestei mari și foarte 
rare calități o comedie în care 
joacă domnul Maximian nu este 
mascaradă ci aceea ce trebue să 
fie teatru, Pentrucă la noi co- 
media a devenit mascaradă. Din 
lipsă de public? Nu. Dim lipsă de 
bun simț. 

Domnul Maximilian este acto- 
rul care în afară de îincompara- 
bila plastică scenică pe care o 
pune în slujba rolului mai aduce 
şi o mare doză de humor perso- 
nal. Aceasta pentrucă domnia sa 
joacă şi este făcut să joace. Şi 
nu mai e nevoe să spunem că 
umorul presupune o ascuțită în- 
teligenţă. 

Serviciile pe cari le aduce tea- 
trului românesc d. Maximilian pe 
scenă şi pe catedră sunt excep- 
ționale. lar primul și cel mai îm- 
portant pentru cultura noastră 
este că mărturisește în chip viu, 
prin arta sa, acei veac de tradi- 
ție despre care vorbeam ia în- 
ceput, așezându-se în rândurile 
marilor actori gi acestei tradiţii. 


AGATHON 








SCALA : Parada cea mare 


Oricât ar fi cetățeanul nostru 
de biazat, oricât nu i-ar mai plă- 
cea „copilările“, desemnele ani- 
mate aie lui Walt Disney nu-l pot 
lăsa cu totul indiferent. 

A fost o vreme când aventurile 
lui Mickey Maus și ale tuturor 
celorlalţi eroi de carton, rau pre- 
zenta:e în comedigare de două 
acte cari formau  „,comple:area“ 
unui program cinematografie, 

Spectatorii asistau amuzaţi şi, 
câteodată, chiar încântați, la pe- 
ripeţiile șoricelului șugubăț, me- 
reu în primejdie, mereu știind să 
se, descurce. 

Frau siliți să recunoască spec- 
ta'oriii că eroul lu: Walt Disney 
îl depășise cu mult pe străbunul 
său din timpul filmului mut, pe 
Pciiz Cotoiul. 

Și» cu toate că desemnele ani- 
nate, erau primite cu multă sim- 
putie, şi câteodată chiar gustate 
mai mult decât un film cu ac- 
tori „adevăraţi“, programeie pre- 
zentaţe acum câţiva ani la cine- 
matograful Femina au Jost pri- 
mite cu oarecare neîncredere, 


a i, i i, pe 


Crâmopeie 
PEM ear. Sar et 


Semnificația prezentului 
în arta actorului 


Nu ştim câţi dintre domnii ce- 
fitori — în speţă actori — anu 
wrmărit şi urmăresc  destăinui- 
riie pe care le fac in această re- 
vistă, în orice caz, fiimd în con- 
tnuara şi măi ales în faţa unei 
promisiuni pe care vreau s'o în- 
deplinesc, proczdez ca atare. 

Mă voi feri de afirmaţii gratui- 
te cări, în ceeace mă priveşte, 
am oroare de acest lucru, Gă- 
sesc că în special — țin, să ac- 
centuez acest lucru în arta 
actorului, prezentul are o semni- 
ficaţie deosebită. 

Indepărtând actorul de prezent, 
înseamnă că-l anulezi, îl îndemm 
ta sinucidere. Lucrul acesta tre- 
bue înţeles odaţă pentru iotdea- 
una. 

In expunerea mea, doresc să 
nu se constitue parte de acuzaţi 
şi acuzator. 

Dar, iată că prezentul se svu- 
durează din ce în ce mai precis, 
dând în vileag: oameni, mășşii, 
pescuitori în umbră, mde ce-şi 
cumără argnții adunaţi, vai, vai 
cu ce preț! 

Năluxi sbârcita, străjuind co- 
nuwri! în gemste sin:stra, mai cer- 
şesc încă la porțile prezentului. 

Cai stăjpâniți de spiritul unei 
dreptăţi, unei demnități omeneşti, 
s'o introneze cu un ceas mai de 
vreme. Altfel, suntem puşi în 
siuaţia să refuzăm d=-a mai cre- 
de în acest prezent. Elanului şi 
dragostei noastre, trebue să su 
răspundă cu acelaşi elan şi dra- 
ex ste. Cine nu-i pătruns da acest 
adevăr, nana co căuta în locurile 
de răspundere publică. 


m a a a Aa da a ap PNDR A, 


.D. C. TĂNASE, 


popularul nostru actor, s'a resta= 
bilit complect. Inregistrăm vestea 
cu toată simpatia. 


NOTĂ 


In urma unei abundențe de 
material, pagina de teatru apa. 
re redusă în acest număr. Dease- 
meni, toț numai pentru numărul 
de faţă parodia „In genul”, sem- 
n2tă de Belzebuth, apare în alt 
loc decât cel obişnuit. 


Fără animatori pe orice tărâm, 
procesul de creaţie este întârziat, 
de multe ori chiar anulaț., 

Numai privind prin prizma 
prezentului ne putem da seama 
de misiunea, de realizările recla- 
mate de teatru. Arta actorului 
n'are trecut și nic! viitier, ea. este 
py:n excelenţă arta prezentului. 
Singura mea mulţumire e să fu 
înţeles de toţi; rămâne să vedeam 
dacă voi reuşi, 


AL. XLEA 


EC fo fil 


părinții trimițându-și copiii să 
vadă comediile, dar neîndrăznind 
să asiste şi ei la „fleacurile“ astea. 

Din acest punct de vedere co- 
media de lung metraj a lui Dis- 
Ney, „Albă ca zăpada şi cei şapie 
pitici“ a însemnat o adevărată re- 
voluție în cinematograj. Venit la 
noi în țară cu €coul succeselor 
din străinătate, filmul a făcut re- 
țete neobișnuite, publicul 
ven'nd, însă, măi mut din curio- 
zitate, şi cu multă, multă nein- 
credere. 

Nu puteau înţelege oamenii 
cum un film în care totul, absolut 
totul, este ficțiune, poate să pa- 
sioneze tot atât, ducă nu mai mult, 
ca și un film „adevărat“, timp de 
două ceasuri ? . 

Asis:ând la film, spectatorii s'au 
convins că totul este posibil şi că 
Walt Disney este un adevărat 
magician, 

Ne aşteptam ca noua premieră 
a cinematografului Scala să Je. 
de asemenea, un „desemn ani- 
mat“, de iung metraj. 

Ne-am înșelat, Noua producție 
a lu: Walt Disney nu este decât 
o înșiruire de comedioare, prezen- 
tate în chip de parudă a tuturor 
vedetelor din desemne animate. 

Comentată  întţr'un chip foarte 
spiritual de un „speacker“ jran- 
rez și suynchronizată minunat în 
limba franceză, pelicula distrează, 
cu toate că multe dn „gag“-uri 
sunt  reminiscențe ale filmelor 
mai vechi — de pi:dă : aventurile 
lui Mickey în gura uriușului. 

Cea mai reușită dintre comedi- 
are este însă aceca în care apare 
candidul  Ferd nand, taurul cu 
Ochi enormi, îndrăgostit de flori, 
Comicul se îmbină perject cu cu- 
loarea cure redă atmosfera de 
„basm“ a peliculei. 

Singurul mare păcat al filnu- 
lui este scurtimea. Suntem de a:t- 
fel preveniţi dela începutul fil- 
muiui, că nu durează mai mult 
decât un ceas. 

Sfârşitul „marei parade“, care 
este totuși, destul de mică, e pri- 
mit cu mul regret de spectatori. 

Un omagiu în pus, talentului 
lui Walt Disney. 


TRAIAN LALESCU 





Dificultăţile istoricului 


literar 


(Urmare 


în care crede, cel puţin pentru 
a explica unele scăderi ale 
studiilor de istorie literară ro- 
mâne, fără a cădea în greșeala 
de a le pune în seama princi- 
piilor disciplinei. 

Cine poate susține că toate 
monografiile noastre româneşti, 
alcătuite după metodele istoriei 
literare, sunt fără cusur? Cine 
nu poate imputa oricăruia din- 
tre cercetătorii noştri literari 
că lucrează prea puţin, că are 
lacune în informaţiile sale, că 
rămâne prizonierul materialu- 
lui pozitivist, țără să vădească 
un punct de vedere personal, 
că la un moment dat conclu- 
ziile sale au fost măcar parțial 
depăşite de cercetări mai re- 
cente? Să nu ne grăbim însă 
a arunca  discreditul asupra 
unei metode şi a unei discipli- 
ne, judecând numai după cer- 
cetările ce le avem până acum 
asupra scriitorilor români. A- 
tem câțiva istorici literari; 
avem unele lucrări de specia- 
litate remarcabile. Dar nu tre- 
bue să uităm că ne aflăm în 
faza începuturilor, ca întreaga 


român 


din Dap. A 


noastră cultură românească, cel 
puțin ca realizări. Şi mai ales 
nu trebue să se neglijeze îna- 
inte de a condamna metodele 
„învechite“ şi  „pedante“, că 
mai toate consideraţiile ce se 
fac se bazează cu deosebire pe 
observațiuni asupra unor stu- 
dii dela noi, defeciuoase mai 
mult sau mai puţin, din moti- 
ve care sunt proprii cercetăto- 
rului român şi pe care cel en- 
glez, francez german sau ita- 
lian nu le cunoaşte. 
Dificultăţile care se ridică în 
fața istoricului literar român 
izvorăesc din trei cauze deose- 


bite. Cea dintâi este, oricât de 


ciudat ar părea, așezarea noa- 
stră geografică. Cea de a doua 
este lipsa unei tradiţii în aceg- 
stă direcție şi caracterul de 
deschizitor de drum pe care 
trebue să-l aibă fiecare cerce- 
ture. lar cea din urmă este 
structura noastră socială, că- 
reta îi agravează urmările con- 
dițiile generale actuale. 

Vom examina pe rând ace- 
ste dificultăţi. 


G. C. NICOLESCU 


UNIVERSUL LITERAR 








In genul lui ,, 


MOARTEA DOMNULUI R. 


Una din cele mai ciudate întâmplări 
la care am asistat, este aceea pe care 
o voi povesti mai jos. Cu toate că da- 
tează de mai mulţi ani, împrejurările 
ei stranii îmi revin în minte și acum, 
mai ales în unele din acele ireale după 
amieze de Octombrie când stau singur 
la biroul meu într'o linişte compactă 
în care numai tic-tac-ul ceasornicului 
de pe raftul bibliotecii fărâmițează 
timpul, refrenat din când în când de 
hârșâitul strident al maşinii de tăiat 
lemne, singurul care vestește apropie- 
rea iernii, Există de altfel în aer, cu 
tot aurul! bogat care năpădește străzile, 
în asfințitul sosit prea de vreme, sem- 
ne de declin ale anotimpului. Nu știu 
dacă aţi avut ocazia să cunoaşteţi a- 
murgurile de Octombrie în București. 
Străzile acelea mici cu case tăcute, cu 


obloanele totdeauna trase, cu grădini 
în care au încărunţit brazii și sau pă- 
răginit aleile şi peste care toamna își 
aşterne asfinţiturile ca nişte hlamide 
scumpe pe trupul unei femei elegante 
a cărei tinereţe apune şi ea, cu discreție 
şi demnitate. Octombrie e singurul a- 
notimp care dărueşte Bucureştiului a- 
ceastă spiritualizare de care vă vor- 
beam. Singurul anotimp în care unele 
case, unele străzi, unii oameni, au pri- 
lejul să trăiască în melancolica discre- 
ție potrivită firii lor. 

Sunt sigur că toate lucrurile la care 
mă refer, n'ar fi putut să se întâmple 
în primăvară. Și nici în altă parte de- 
cât în Bucureşti, pe strada aceea pe 
care semnele civilizaţiei n'au pătruns 
încă şi în casa aceea boerească în care 
mesele încă sunt serviţe la lumina sfeș- 
nicelor aduse de valeţi. Nu numai atât, 
dar nu puteau să se petreacă decât la 
ora aceea şi fiind de față persoanele 
care au fost atunci, chiar când Andrei 
intra pe uşă. Dacă Andrei n'ar fi intrat 
pe uşă chiar la ora 6.35 minute (m'am 
uitat chiar atunci instinctiv la ceas), 
toate lucrurile nu s'ar fi întâmplat. Dar 
aceasta nu se putea întâmpla, adică nu 
se putea întâmpla ca Andrei să nu 
vină, să fie de exemplu reţinut zece 
minute mai mult la ceaiul Doamnei Z 
sau să rămână acolo toată seara („am 
scăcat foarte greu, era cât paci să nu 
vin“ sa scuzat Andrei), Fiindcă, toate 
lucrurile s'au întâmplat cu o asemenea 
preciziune, cu atâta dezinvoltură, încât 
păreau pregătite de destin de totdea- 
una, 

E uneori foarte jenantă ideea acea- 
sta că orice ai face, oricare ar fi gân- 
durile tale, eforțţurile iale, viaţa ta e 
de mai înainte trasată, că gândești anu- 
mite lucruri pentru că de mai înainte 
ţi-a fost dat să le faci și chiar să şo- 
văești înainte de a te decide, să ai ilu- 
zia complectă a liberului arbitru. E cu 
adevărat deprimantă conștiința asta a 
unui destin care nu depinde de tine, 
cel puţin pentru spiritul nostru euro- 
pean agitat şi îmbătat de obsesia inde- 
pendenţei absoiute (orientalii, încear- 
că de mii de ani, experienţa totalei re- 
semnări, ceeace face dealtfel marea lor 
forţă). 

După ce legi imposibil de pătruns e 
organizată viaţa noastră, viaţa noastră 
spirituală, din al cărei zbucium credem 
că putem scoate legi noi, religii noi 
care să întrunte eternitatea! Ideea noa- 
stră, rostită în faţa eternității, nu e va- 
Jabilă prin ea însăși, ci prin magia fie- 
cărui cuvânt, o magie pe care noi n'o 
cunoaștem şi care îşi are coresponden- 
iul ei în forţe dinafară, tot atât de im- 
penetrabile pentru noi. De exemplu, 
dacă la un moment dat, într'o frază, 
am rostit dar în loc de dece, toată viaţa 
noastră de atunci înainte poate lua alt 
curs. Nu pentrucă ar schimba sensul 
frazei, ci pentrucă acel dar poate să-şi 
aibe rădăcinile în altă orânduire de lu- 
ceruri de cât dece-ul pe care şovăiam 
să-l rostim. Sau, ca să fim mai lămuriţi 
„dar“-ul acela poate face o altă com- 
poziție în alchimia frazei pe care am 
rostit-o, integrată ea însăși în viaţa 
noastră căreia la un moment dat i se 
adaogă un element nou, întrun anu- 
mit moment al unei zile, într'o anumi- 
tă încăpere în care se aflau anumiţi 
oameni și lumina cade în acel moment 
într'un. anumit fel. 

Erau vremuri când fiecărui cuvânt, 
fiecărui gest, i se dădea v importanță 
deosebită, vremurile în care ghicitul 
catastrofelor după mersul zodiilor, 
după legănarea frunzelor, după zby- 
rul păsărilor, era tot atât de la înde- 
mâna oricui, tot atât de naturală cum 
ni se pare nouă acum înţelegerea sen- 
sului unui anumit text pe care îl citim, 
a unui roman de exemplu, o înţelegere 
imediată care se reduce la posibilita- 
tea de a reproduce altora anecdotica 
lui. De rădăcinile lucrurilor, ne-am în- 
depărtat însă pentru totdeauna. 

Nu ştiu cum să mă fac înţeles, pen- 
tru a introduce cititorul în povestirea 
care va urma. Atunci mi Sa părut şi 
mie extraordinară, acum însă, când s'o 
retrăesc în toate amănuntele ei, îmi 


dau seama că nu putea să se întâmple 
altfel. 
*X* 

Sunt mai mulţi ani de atunci. Publi- 
casem tocmai romanul „Fuga din E- 
den“, cartea se bucurase de oarecare 
succes, primisem chiar o vastă cores- 
pondenţă deia tineri mânuitori ai con- 
deiului, nu lipseau bineînţeles nici scri- 
sorile domnişoarelor pe tare dragos- 
tea romantică — după părerea lor — 
a Dinei la impresionase întrun mod 
cu ţotul deosebit. Mărturisesc că acea- 
stă profuziune de scrisori mi-a lăsat 
o impresie oarecum  penibilă. Cores- 
pondenţi mei se întreceau în a mă fla- 
ta, fiecare căutase să-şi exprime prin 
fraze cât mai pretenţioase admiraţia 
pentru literatura mea, am înţeles însă 
foarte curând, că nici unul nu căutase, 
sau nu putuse, să facă singurul efort 
pe care i l-aș fi cerut cititorului, acela 
de a mă înțelege. E penibil, mai ales 
pentru un scriitor tânăr, cum eram eu 
în vremea acea, să fie peste tot obiec- 
tul unor atenţii deosebite, să fie privit 
ca un specimen rar, ca un animal ciu- 
dat expus undeva într'un muzeu, să 
se facă dela început o barieră între el 
şi public, atunci când în fond, singura 
lui dorință, la publicarea cărţii, fusese 
aceea de a se apropia de oameni, de a 
se împrieteni cu ei, de a-i aduce pe pla- 
nul lui şi de a colabora cu ei. 

Elogiile bineînţeles, nu conteneau, 
deveneau dimpotrivă mai jenante a- 
tunci când eram invitat undevă. Ado- 
lescenţii se fâstâceau, domnișoarele 
luau poze studiate ca să semene cu 
Dina (un prototip al feminităţii dis- 
crete), câte un profesor de filozofie 
încerca să discute problema androgi- 
nismului din romanul meu cu emiuză 
şi citate din autori streini. Trebuia să 
le surâd tuturor, să strâng mâinile ce 
mi se întindeau, să dau din cap. 

Insfârşit, menţionez toate lucrurile 
acestea pentruca să se poată înţelege 
mai bine starea sufletească în care mă 
găseam în acea după masă de care voi 
vorbi. 

Eram invitat la doamna R. o femee 
trecută de întâia tinereţe, dar care 
mai păstra încă urmele unei turbură- 
toare feminități, mai ales în vocea ei 
caldă şi catifelată şi în mâinile ei cu 
degete lungi, albe cu reflexe sidefii, 
nişte mâini nervoase cu degetele veş- 
nic neliniștite, ca antenele unui llu- 
ture. Femeea aceea părea că ia conti- 
nuu contact cu viața numai prin mâini. 
Altfel, cei treizeci de ani de viaţă so- 
cială, de „temee de lume“, îi dăduseră 
o rigiditate — plină de afabilitate de 
altfel — de „lady' — educaţia aceea 
englezească a cărei însușire primordia- 
lă este stăpânirea de sine. Doamna R. 
se ocupa de altfel şi cu muzica, era u- 
nul din cei mai impresionanţi inter- 
preţi ai lui Bach, din câţi auzisem. 
Literatura o interesa deasemenea, pot 
afirma chiar că dela ea am auzit cea 
mai justă apreciere asupra cărții mele 
„Fuga din Eden“. Averea mare pe care 
o aveau (soţul ei, fiind un bine cunos- 
cut petrolist), casa totdeauna deschisă, 
atrăgeau un public select, dintre care 
artiştii nu lipseau. Doamna R. știa să 
conducă discuţiile cu multă abilitate, 
deaceea toată lumea se simţea bine. 

In după masa aceea, deci, era un a- 
semenea ceai  mondeno-literar, la 
Doamna R. la care fusesem invitat în 
mod special („e în onoarea ultimei 
d-tale cărţi“, mi sa precizat). 

Din holl, când mi sa luat haina, am 
avut o impresie de ceva ciudat. N'aş 
fi putut spune din ce îmi venea. Bă- 
trânu! servitor Iony, mi se părea par'că 
mai bătrân, în lumina galbenă a amur- 
gului de toamnă, faţa lu iavea o paloa- 
re cadaverică şi orbitele i se păreau 
mai adâncite. Mi-a trecut prin minte 
„Omul acesta nu mai are mult de 
trăit“. Lam privit lung şi cum Jony 
părea că își ferește ochii de ochii mei, 
am glumit: 

— Te simţi bine, Jony? 

Mi-a răspuns cu vocea lui egală de 
valet stilat: 

— Foarte bine, domnule, mulţumesc. 

In salonul, plin de lume, ma întâm- 
pinat doamna R. cu afabilitatea-i o- 
bişnuită. Era îmbrăcată într'o rochie 
neagră cu un guler mare de catifea 
albă, ceeace îi dădea un aer ciudat de 
şcolăriță bătrână. Imi aminteam că 
doamna R. dăduse întotdeauna dovadă 
de multă sobrietate și gust în alegerea 
îmbrăcămintei. Am mai constatat apoi 
că era fardaţă prea tare. Nu-mi amin- 
team, dar aveam totuși impresia că 
doamna R. nu se farda deloc până a- 
tunci, sau în orice caz într'un fel sa- 
vant care dădea impresia unor culori 
naturale. 

— Soţul meu s'a dus până în biblio- 
tecă să aducă volumul D-rului Zaniger, 
îţi aduci aminte. E acolo o foarte ciu- 
dată formulă egipteană, găsită la ulti- 
mele săpături din valea Regilor. Doam- 
na A., îm arătă o tânără doamnă de 





7 








lângă ea, a cărei prezenţă n'o remar- 
casem încă, e amatoare de lucruri pal- 
pitante. 

Am zâmbit încurcat. Nu auzisem ni- 
ciodată de volumul pomenit de d-na R. 
şi adaosul ei că această carte ar fi fost 
cândva în mâna mea sau că sar fi dis- 
cutat în fața mea, mi sa părut cu atât 
mai ciudat cu cât doamna FR. nu făcea 
niciodață confuzii. 

Eram pe punctul de a-mi arăta ne- 
dumerirea, când am surprins în ochii 
amfitrioanei o privire atât de speriată 
şi rugătoare încât am înţeles că trebue 
să tac. De altfel a reluat ea cu o vioi- 
ciune forțată: 

— Văd că soţul meu întârzie. Mă 
veţi ierta pentru câteva clipe. Azi di- 
mineaţă și-a spart ochelarii (era Du- 
minică, deci nu putuse să-și cumpere 
alții, m'am gândit) și are poate nevoe 
de ajutorul meu. A dispărut grăbită. 
Conversaţia generală s'a reluat cu mul- 
tă desinvoltură. Nimeni _ nu remarcaşe 
nimic. M'am adresat doamnei A., o fe- 
meiușcă cu tip de wamp american, dar 
cu o voită notă de straniu în ţinută. In 
jurul gâtului avea un colier de pietre 
negre de o neobișnuită mărime, prea 
mari pentru trupul ei delicat, gâtul pă- 
rea îndoit din cauza greutăţii lui ca 
al unui om care da din cap afirmativ. 
Am observat apoi, când şi-a luat o ţi- 
gară din tabachera mea, că avea un- 
ghiile dela degete date cu lac negru. 
Sub o extravaganţă aparentă, însă, 
doamna A. avea ceva foarte sfiicios, 
chiar o oarecare timiditate de fetiță de 
pension. Poate în privirea ei totdea- 
una piezişă, temătoare. 

— Vă interesază atât de mult for- 
mulele magice? am întrebat-o, poli- 
ticos. 

— Mi-a răspuns aproape ostentativ, 
ca și când mi-ar fi reproșat o indis- 
creţie : 

-— Lucrurile acestea sunt la modă— 
iar eu sunt o femee care vrea să fie 
cu timeul ei. Un răspuns plat, decon- 
certant, dacă n'aş fi simţit în vocea ei 
n tăioasă ironie... Voiam să mă scuz, 
când ușa dinspre bibliotecă s'a deschis 
şi a intrat doamna R. urmată de su- 
țul ei. Ne-a zîmbit: 

—Inchipuiţi-vă preţiosul nostru vo- 
lum a fost aruncat după sobă. Se vede 
că le-a aruncat Jones azi dimineaţă 
când a şters praful... De câtva timp a 
îmbătrânit rău. 

Câteva minute mai tărziu, toată lu- 
mea făcuse cerc în jurul domnului kR. 
Era în asfinţit, de afară venea o lu- 
mină galbenă de toamnă. Cu toată cu- 
riozitatea mea, nu mă puteam stăpâni 
să remarc o mulţime de amănunte. Ca 
de exemplu şi o asimetrie a ochilor pe 
care n'o remarcasem până atunci la 
domnul R. Ochiul drept ert mai mare 
mult decât cel stâng și mai ieşit din 
orbită, sprânceana deasemenea era ri- 
dicată ca a cuiva care se mira. Pe 
domnul R. îl privisem de atâtea ori, 
nu se putea să nu fi remarcat acea a- 
simetrie până acum — find prea vizi- 
bilă. Dacă ar fi existat. 

„— Acesta este textul, ne arătă el, 
o foae obişnuită de carte nemțească, 
destul de nouă. O carte care poate că- 
dea în mâna oricui şi care, deci, nu 
puteam înțelege dece e considerată în 
familie ca o piesă rară. Textul, pe care 
dl. R ni l-a citit cu o voce egală, nu 
conţinea deasemenea nimic remarca- 
hil. Era un blestem al unui faraon, îm- 
potriva viitorilor profanalori ai mor- 
mântului. Un cuvânt din text doar nu 
putuse să fie țradus şi era înlocuit cu 
o serie de puncte. 

- Dar a murit cineva citind textul? 
s'a interesat doamna A. cu o voce ne- 
sigură 

— Ar fi murit mii de oameni până 
acum, a glumit a. R. Eu unul nu cred 
în asemenea absurdităţi. 

In momentul acela a intrat pe uşă 
Andrei Cosma, un obișnuit al familiei 
R. Lumea, plictisită de lectura ce 
se dovedise a fi fost mai puţin intere- 
santă decât se aștepta, a întors capul 
spre ușă. A rămas numai d. R. ținând 
cartea încă în mână. Mi sa părut cu- 
Tios că nu se scoală să-şi întâmpine 
mosafirul. 

Lucrurile sau succedat vertiginos. 
Am fost întrerupți brusc de o excla- 
maţie a domnului R. — o exclamaţie 
incoherentă de care, cu toate eforturile 
mele, nu-mi maj pot aduce aminte. O 
secundă mai târziu, Domnul R. stătea 
prăbuşit în fotoliu și nu mai dădea 
nici un semn de viaţă. Doctorii prezenţi 
au constatat un atac de cord. 

* 

S'a făcut ce e drept, după aceea, o 
legătură între cartea d-rului Zalinger 
și moartea petrolistului R. dar repede 
s'a înlăturat această supoziţie care era 
cu drept cuvânt copilărească. Carţea 
era o carte ca oricare, citită de câteva 
zeci de mii de cititori. Să îi conţinut 
exclamaţia Domnului R. tocmai cuvân- 
tul care lipsea din formula magică? 
Se pot face tot felui de rpesupuneri, 
care de care mai îndrăzneţe şi mai 
greu de admis. 

M'am mărginit doar să redau fapte- 


le așa cum Sau petrecut. In definitiv, 


poate ca moartea Domnului R. să se 
fi datorit unui foarte simplu şi banal 
atac de cord. 


BELZERUTU 


L.. 





Literatura, 


CA SA NE OCUPAM DE 
LUCRURI SERIOASE 


reproducem de data asta o poe- 
zie datorită d-lui Ion 1. Mioc a- 
părută în numărul de Paști al 
revistei „Luceatărul“ din Timi- 
şoara — și pe care am promis-o 
cititorilor din numărul trecut. 
Iat-o: 


CHEMARE 


Iubito, tu n'ai văzut pe Semenic 
niciodată 

Cum îşi plimbă norii tristețea 
lor de fum şi de vată... 

Să vezi brazii ce frumos îşi 

picură liniștea seara 

De parcă-și picură 'n biserici 
mamânănile. ceara. 


Când pe crengile cerului înflor 
fosforescentele stele 
Semenicu-şi ridică țăcerea 
— smirnă — până sus la ele 
Hai, iubito, să vezi cum noap- 
tea-şi flutură trenele peste stină 


Când donm ciobanii cu tăcerea 
şi luna pe mină. 


E c poezie de frumoasă ținută 
literară, care face cinste autoru- 
lui şi poate servi ca exempuu ti- 
nerilor poeţi care, neavând alt- 
ceva mai bun, de făcut, se ch:- 


nuesc să scrie despre hârtia pe 
care o scriu şi despre tocul re- 
zervor cu care scriu. (Cam așa: 
Pe hârtia asta, un bărăgan de 
ninsoare, literile fug ca nişte să- 
nii uşoare“. Ce frumos — nu ?). 
In provincie se înţelege uneori 
mai bine că poezia e un templu 


(ra 





în care se intră cu sfiiciune și 
curăție sufletească, nu' o cârciu- 
mă în care „talentul“ se află pe 
„mânu'“ alături de mititei şi şpri- 
țurile ta ghiaţă. 





AŞA, DE EXEMPLU, 


ce părere aveţi despre domnișoa- 
ra Ana Carenina? Nu e vorba 
aici, după cum pe bună dreptate 
puteţi crede, despre eroina crea- 
tă şi omorită de Leon Tolstoi în 
romanul cu acelaș nume. Nu, e 
vorba despre o Ana Caremina vie, 
în carne şi oase—cum Sar zice— 
care a scos chiar o carte de po&- 
me destul de voluminoasă, coa- 
ținând pe lângă opera d-sale 
poetică şi o fotografie artistică a 
autoarei, după exemplul altor ti- 
nere scriitoare cu „poza pe c0- 
pertă“ (de data asta fotografia se 
află în interiorul volumului re- 
produsă pe o hârtie lucioasă de 
cea mai bună calitate). Despre 
opera poatesei: ne-au rămas, în 
afară de menţiunile de mai sus, 
puţine lucruri de spus. Decât 
doar că o găseam mai frumoasă 
pe  domnișoara Aralda Arad, o 
altă colesă şi concurentă a d-sale 
pentru laurii nemuririi. In ce pri- 
veşte versurile, lectura lor ne-a 
fost cât se poate de dificilă din 
cauza limbii românești greoac în 
care sunt scrise. Par o traducere 
nereușită  dintr'o limbă străină. 
Alcătuiri ca acestea „La oamenii 





buni ce în cărţi ai citit”, „ea vine 
mereu plecând“. „privirea ta e 
obosită de simţuri fierbinți ce-o- 
daţă trăiau“ sau „auzul e bun 
pentru muzică bună, pentru jo-= 
cui distrat și naiv“, „să intre tot 
cerul cu stele calde și reci“, „du- 
rerea maschează în plăceri“, ni 
se par şi nepoetice şi neromâ- 
neşti. Avem impresia că poetesa 
a tradus tot timpul dintr'o limbă 
străină în care poeziile au fost 
gândite. Cum nu-i lipsește însă 
o oarecare originalitate de viziu- 
ne, sar putea ca într'o bună zi, 
mult mai țârziu, să putem spuns, 
despre un viitor volum al d-sale. 
Hacruni imi bure. Cel de faţă 
după păremea noastră, dacă nor fi 
apărut încă, r'avea nici liţeratura 


nirme de pierdut iar d-șoara Ana. 


Carenina avea numai de câștigat. 
Un debut slab sc reabilitează 
greu. 


CA SA RAMANEM TOT IN 
DOMENIUL POEZIEI 


ţinem să semmnalăm apariția a 
două reviste, rezervate exclusiv 
poeziei, una dela Tecuci, alta de 
la Constanţa. Cea dintâi mu este 
tocmai o revistă. Se întitulează 
„Colecţia tecuceană de poezie 
Don Quijote“. Caietul pe care îl 
avem în mână se numește Quar- 


tet şi este al treilea în serie. Sem- 


nează C. Nazarie Gavriliu, Ruga 
Novleanu Valeriu Popovici, Cre 
Capotă. Cea de a doua „Litoral“ 
e o revistă care apare lunar la 
Constanţa.  conțmând pe lângă 
poezii şi gravuri datorite scuup- 
torului Cristea Grossu şi picto- 
rului Bassarab. În această revis- 
ţtă a debutat un poet de real ta- 
lent, Dumitru Olaru. a cărui car- 
te „Crângurile cerului“ apărută 
recent, a avut o presă elogioasă. 


UNIVERSUL LITERAR 


Ceeace denotă că adevăratele Ta- 
lente, chiar dată se nasc undeva 
în fundui provinciei, fără priete- 
nii de cafenea și cenacluri, știu 
să-şi croiască drum, mai curând 
sau mai târziu, după merit. Fapt 
din care cei ce se cred sortiţi a- 
nonimâtului numai pentrucă 
„mau protecţie“ în cafeneaua li- 
terară a Capitalei (deși în reali- 
tate sunt niște „pui de geniu“) 
pot trage foarte interesante con- 
cluzii, 


CA UN MIC DIVERTISMENT 


să ne ocupăm acum puţin şi de 
scriitoarele noastre. Aţi observat 
şi dv. că dela o vreme apar scrii- 
toarele precum ciupercile după 
ploae. Nu trece o lună dată de 
Dumnezeu fără ca să ne oprească 
în loc câte un portret artistic al 
vreunei „tinere scriitoare“* expus 
în vitrina vreunei librării. Un 
mic divertisment pentru „Craii“ 
de pe bulev. Elisabeta, acel pu- 
blic masculin fără ocupaţii pre- 





use, care are toideauna timp să 
„caşte gura“ la câte ceva, Co- 
mentarii cu clipiri din ochi, cam 
în felul acesta „E bine dama, 
mă“ — apoi timpul trece, foto- 
grafia e scoasă din vitrină și to- 
tul e acoperit cum sar zice de 
„colbul uitării“. Tânăra scriitoare 
însă simte că în viața ei s'a 
schimbat ceva ..esenţial“. Şi asta 
tot e ceva. Noi, personal, nu pu- 
rem decât să avem regretul unei 
anumite feminităţi pe care o în- 
tâinim tot mai rar şi a cărei în- 








artă, 


sușire esențială e discreţia. O fe 
mee care scrie despre ea însăşi, 
-nu poate scăpa de acest păcat 
al indiscreţiei față de sine decât 
dacă e inzestrată cu un talent 





excepţional. Ceeace, spre regre- 
tul nostru, n'am întâlnit decâţ 
foarte rar. O operă de artă ne- 
realizață, nu poate decât să e- 
şueze în această mocirlă penibilă 
a indiscreţiei, tucru ce, dacă și în 
cazul unui bărbat e destul de je- 
nant. la p femee poaie lua pro- 
porţii catastrofale. 


SCRIITORII NOȘTRI 


Pesre câteva zile va apare vo- 
vumul de poeme „Mori domnești: 
al d-lui Teodor Al. Munteanu, 
autorul volumului „Viori de lut“. 
Cartea apare în coiecţia „Con- 
vorbiri literare“, 


ION NEGOESCU 


A Gpărut ja Târgoviște, ora- 
șuil unde Al. Viahuță a trăit 
Qhii înfrigurărilor, în care a 
Cunoscut amarul şi bucurii în- 
ceputului, — un amănuntit şi 
foarte bine documentat studiu, 


— despre „Inceputurile  cultu. 
vale și literare ale autorulut 
mi „Dan“, datorit harnicului 


cercetător prof. Ion Negoescu, 

In cele 46 pagini ale studiu- 
lui, ne este prezentat în toate 
ramurile activității sale:  poel, 
nuvelist și romancier, ziarist și 
îndrumător literar,  povățuiitor 


= LE 





Mai 1940 == 


idei... 


-moral și culturali a! contimpo- 
ranilor săi — un Vlahuţă ine. 
dit, — semănător de entuziasm 
şi militant neobosit pentru ri- 
dicarea nației. 

Fraza sobră, tonul reținut de 
care se servește d. praf. Ion Ne- 
goescu, dau valoare studiului 
de care vorbim — și suntem 
mulțumiți 'că-i putem însemna 
apariția, Cartea mai are o va- 
lore: arată un drum, care nu 
prea a fost bătătorit de mulți, 
Tocmai  pentrucă este prea 
frumos. 

E meritui d-lui prof. Ion Ne- 
poescu de a fi încercat op red- 
uucere pe planul actualității a 
„ui Viahuţă — şi nu va rămâne 
fără ecou în rândurile celor 
câre ştiu prețui. 


VA MAI APARE: 


In colecţia „Universul literar“, 
voiumiul de poezii „Aige pentr 
conduri“ a! tânărului poet Iacian 


Dumitrescu. 
ALADIN 


S'AU PRIMIT LA REDACŢIE 
REVISTE : 


„Gând Românesc", Nin. 1-4, 
anul VIII, Aprilie 1940. 

Viaţa Basarabiei, anul IX Nr. 
4, Apr. 1940, 

Tinereţea an. VI Nr. 4 Apr. 
1940. 

Țara visurilor noastre, 
Apr.-Mai 1940 Nr. 25-26. 

Cuvântul nou, a. Il No. 13, 30 
Apr. 1940 

Tribuna Tineretului, a. IV Nr. 
49, 28 Apr. 1940. 

Orizonturi, a. Il Nr. 12, Martie 
1940. 
ş Prgeueul; a. V Ian.-Martie Nr. 


a. VI. 


Romana — rivista degii istituti 
di cultura italiana A.VPestero anno 
III N. 8 Agosto 1939 — XVII Va- 
uecchi editore. - i 

CARȚI: : 

Inceputurile culturale și litera- 
re ale lui Al. Vlahuţă, de Ion 
Negvescu, 1910. 

Ida Mihai] — Postume, poezii, 
Buc. 1940. 

Imm.  Weissplas — Eininescu 
Hyperion, Ed. Cartea Rom. 1940. 

D. Drăghicescu, fost ministru 
plenipotenţiar — Titu Maiorescu, 
schiță de biografie psicho-socio- 
logică, 

Vlarie Poştaru — Ultima noapte 
po malul Nistrului — Colecţia 


Soc. scriitorilor bucovineni-—Cer- 
năuţi 1940. 


BIBLIOGRAFIE 


Dela edituma despre care am 
mai scris în paginile revistei 
noastre, Aibert Langen, Georg 
Miătier din Minchen, n-au so- 
siț zilele acestea trei noui lucrări 
câț se poate de :nteresante. Este 
vorba de două rcmane, unul de 
Kar! Benmo von Mechow,  Vor- 
simmer, şi celălalt de  Joechim 
von der Goltz, Der Baum von 
Clery. Pe lângă ele, şi un volum 
de povestiri, Der Schieier, de 
Emil Strauss. 

Le xelevăm atenţiei cititorilor 
noştri cu observaţii:e făcute incă 
odată, în țrecut, asupra preţului 
redus al acestor editări, precum 
si asupra condiţiilor remareabiie 
In care opere de va.oare sunț pu- 
b.icate, onorând orice b bliotecă 
ce le-ar a:cep'a 





Poate că nu sa insistat îndeajuns — ex- 
cepție a făcut-o Friedsid Gundofi, cu 
prima şi totodată poate cea mai de seamă 
dintre lucrările sale critice — asupra Fo- 
lui excepţional pe care l-a jucat Sha- 
kespeare în evoluţia dramei istorice ger- 
mane 2). Marele său exeinplu na îost nu- 
mai un pretext de răsunătoare polemică 
pentru Lessing, dar şi o piidă gigantică 
pentru dramatungii germani de la Goethe 
şi Schiller până în vremurile noastre. Un 
Hebbel, Kleist, Griiparzer și alții care 
L-au urmat, nici nu pot fi concepuţi fără 
intervenţia mereu înoilă a spiritului sha- 
kespearian. Drama clasică germană, cea 
rajionalistă a veacului al opisprezecelea, 
cea oarecum iraționalistă a romanticei 
precum și «cea realistă a veacului al 
nouăsprezecelea, de la Shakespeare pur- 
cede. Această întâlnire a spirituiui ger- 
manic cu  vitalismul, spiritul  caitic 
şi cu precizia mortologică a lui Sha- 
kespeare a avut ca rezultat  desvoltarea, 
pe atât de diverse scări de evoluţie a 
dramei germane, Istoria e pentru ea nu- 
mai un pretext spre a face să trăiască în- 
temporal actualitatea. Fiindcă dacă în 
„Hoţii“ şi în „Goetz“ dinamismul shakes- 
pearean găseşte la titanismul germanic Q 
atitudine corespunzătoare, în drama cla- 
sică, romantică şi chiar în cea naturalistă, 
Shakespeare apare pe rând ca marele crea- 
tor de tipuri simbolice, ca vrăjitorul tan- 
tasmagoric, sau ca extraordinar de veridi- 
cul detailist al naturii, umane. 

Drama istorică germană este aşa dar un 
copil literar, — poate cel mai isbutit din- 
tre toţi — al lui Shakespeare. Ea însă sa 
desvoltat totodată prin  mijoace şi cu 
orientări proprii. Shakspeare și-a adunat 
la întâmplare materialul istonic şi cu un 
geniu uriaş a făcut din fantomele trecutu- 
lui fiinţele vii ale construcţiilor sale dra- 
matice. Pe când Schiller şi-a studiat în 
amănunțimi materialul istoric, înțelegând 
ultimul  detaiiu de cronică, Goethe în 
„iigenia“ şi „Tasso! — şi e discutabil 
dacă aceste unice poeme pot fi socotite ca 
drame istorice — și-a întrupat în perso- 
nagii simbolice şi aproape mitologice ma- 
rile şi tragicele lui trăiri. Schiller a fost 
un nobil creator de tipuri istarice, pe care 
le-a săpat cu daltă de sculptor în fresca 
trecutului; pe când Goethe a urmărit să 
creeze mitul modem și după încercările 
prometeice din  tinercțe, a realizat în 
„Faust“ marea mitologie dramatică a spi- 
ritului modenn. 

Atitudinea Romanticilor fată de drama 
istorică a fost cu totul difenită. Ei au vă- 
zut în Shakespeare într'adevăr numai un 
mare reinvietor al istoriei, o adevărată ba= 
ghetă mag:că prin care morții se ridică 
din morminte, spre a trăi a doua oară su- 
ferințele şi bucuriile, păcatele și ispăşirile 
Ge altădată. După piida lui Shakespeare 
Heinrich von Kieist a intenționat să dra- 
maţizeze istoria Prusiei, pentru el dramele 
regale shakespeariene constituind o mare 
şi inegalată pildă. Un asemenea ideal de a 
realiza dramatic întregul răsboiu de trei- 
zeci de ani l-a preconizat Ludwig Tieck. 
Iar lulius Petersen, în eseul lui mai sus 
citat, insistă în chip cu totul deosebit a- 
supra acestei manii pasionate a romanti- 
cilor şi a epoginilor lor de a crea ample 








1. După gectura -voummiui 
„Scară le cer“ de YV. Carianopol 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


In jurul dramei istorice germane 


fresce istorice reînviind epocile  sbuciu- 
mate şi problemațice aie istor.ei germane. 
- Astfel așa precum Kleist sa gândit la 
o dramatizare generală a istoriei, tot ast- 
tel un Grabbe sa gândit la dramatizarea 
Hohenstaufilor, voind astfel să încetăţe- 
nească şi în dramă ciclul literar, Hebbel 
merge şi mai departe în preiucrarea ma- 
terialului istoric, atunci când încearcă să 
dramatizeze într'un ciolu epopeia populară 
a Nibeiungilor, Astfel el face un pas mai 
departe de la istoria care nu evoluiază 
încă până la simbolul mitic, la mitologia 
germană căreia îi dă colorit istoric, fără 
insă a-i da întreaga aureolă a mitului 
antic. Hebbel e străbătut de problematică 
modernă şi în drama iui apare pentru în- 
tâia oară conflictul între elanul individual 
şi ordinea implacab-lă ca un imperativ a 
rațiunei universale. 

Dacă Hebbel n'a pus încă problema a- 
daptării spațiului teatral la conținutul dra- 
mei, Richard Wagner, pe lângă crearea 
unei arte totale, își creiază un featru pro- 
priu şi unic spre a suji de cadru sacerdo- 
tal marelui spectacol pe care vrea să-l în- 
făptuiască. 

Jumătatea a doua a veacului al nouăs- 
prezeacelea este caracterizată prin diferite 
încercări de adapiare a spațiului teatral, 
jocului şi spectacolului la textul poetic. 
Așa se explică toate sformărie făcute de 
tehnicienii teatrului spre a crea um cadru 
de reprezentare, in care iluzia artistică să 
aibă putinţa unei depline cuceriri şi fas- 
cinări a publicului, 

Drama istorică, care de la romantici în- 
coace este dramă de atmosferă nici nu 
poate exista fără acea culoare locală din 
came se desprinde, actualizând epoca tine- 
cută, atmosfera istorică. Atunci mai ales, 
când se renunţă la mitizarea personalită- 
ților, mituri care se pot foarte bine înfă- 
țişa într spaţiu intemporai, decorul şi 
limba colorată şi caracteristică, sunt mij- 
loace care dau fantoşelor istorice iluzia 
unei realităţi. Wagner care a făcut cu o 
unică genialitate legătura între istorie și 
mit, a păstrat din istorie faptul şi atmos- 
fera, şi a oprit din mitologie simplicitatea 
simbolului şi unicitatea personajului. 

Verismul teatruni contemporan a dus 
deci, când a fost vorba de drama istorică 
propriu zisă, la țeatrul lui Reinhardt sau 
la spectacolul în aer liber, încercând chiar 
să reînvie şi marile mistere medievale, 
cum e cazul spectacolelor festive de la 


CObermargau. Toate iazesie încercări, la 
care se adaogă și atele mai noi, în care 
contribuția propriu zisă a tehnicei  tea- 


trale e şi mai accentuată în ce priveşte re- 
constituirea operei istorice — prin decor, 
costum, muzică şi atmosferă generală — 
nu au făcut decât să contribuie la o mare 
înflonire a dramei istorice, alături de ra- 
rele încercări de a crea marile mituri, dra- 
matice. 


REACŢIUNILE 


(în urma lecturii câtorva volume ) 


„2 A citit „Căutătorul de <o- 
mori“ de Stetan Baciu. 


3. În „Balamuc Palace flotel“ 


(Urmare din pag. 1-a) 


Momentul actual al dramaturgiei  ger- 
mane este dominat de drama istorică, a- 
fră de unele încercări singurale ale lui 
Paul Ernst, Kurt Langenbeck şi alții de 
a extrage din istorie mitul şi a-l situa pe 
o scenă, care să se elibereze de strimţenia 
scenei actuale, aceasta nefiind decât a 
scurtă imitație a scenei create de Renaş- 
tere. De altîel tot mai desele spectacole în 
aer liber, pe înseși iocurile unde sau pe- 
trecut altă dată acţiunile istorice, precum 
şi noile scene specia.e ce se organizează în 
anumite părți ale Germaniei, caută să dea 
un potențial mai mare iluziei sceince pre- 
cum şi un cadru mai larg și mai veridic 
marelor reprezentații istorice. S'a incercat 
chiar să se târască şi publicul în jocul ac- 
torilor, realizându-se astfel o adevărată 
fuziune între scenă şi masa spectatorilor, 
Astfel iluzia scenică a crescut covârşitor, 
iar împrejurarea istorică reinviată pe sce- 
nă a “uat proporţiile unei realiţtăţi ime- 
diate - 

Petersen remarcă pe drept cuvânt mul- 
tilateralitatea preocupărilor dramaturgilor 
germani contemporani, care au fost înde- 
părtați de la probiematica actualităţii, prin 
“nsăşi tendința cuiturii dirijate germane 
ie azi. Fiind oarecum îndrumați spre o li- 
teratură ca caracter poporan Sau eroic- 
naţional, istonia va fi marele rezervor de 
oameni, patimi şi probleme din care-şi va 
culege poetul motivele operei sale. Cu ex- 
cepția comediilor populare, dintre care 
unele mai distractive au fost jucate și la 
noi, poeții germani scormonesc istoria — 
şi fireşte că interesul li se îndreaptă că- 
tre istoria ţării lor — şi o reconstituie în 
aperile lor. Drama nouă germană este deci 
o variare la nesfârşit după orientări felu- 
rile estetice a unor teme istorice, în care 
se înfățișează probleme și eroi, întâmplări 
şi înfăptuiri care nu se deosebesc prea 
mult între ele, 

Fără a intra prea adânc în studiul dra- 
msi istorice germane de azi, se poate spu- 
ne că se observă în orientarea ei mai mul- 
te tendinţe, dintre care cea mai accentua: 
tă e aceea a marei reviste teatrale. Scriind 
pentru teatru și deci cu gândul și speranţa 
certă de a fi reprezentaţi, dramaturgii ac- 
tuali urmăresc realizarea unor conflicte 
puternice sau a unor spectacole dinamice, 
colorate şi variate. 

În categoria acestor trebuie situaţ Hans 
Rehberg, alătuni de care poate fi numit 
Wolfgang Goetz, care actualizează anec- 
dota trecutului, dându-i oarecum posibili- 
„tea unei relative durabilităţi. In apropie- 
rea acestora poate îi numit Eberhard 
Wolfgang Miller, al cărui talent oscilează 
tre tendinţa de a realiza mitul! și între 
pasiunea pentru dinamismul şi culoarea 
locală a istoriei, ca în Căderea Ministru- 
lui şi „Rottschild învinge la Waterloo“. 
Necesitatea de a stăpâni scenele — nex- 
sitate care are fireşte mai mut un sub- 
strat material decât unul moral — a făcut 





din aceşti scriitori de dramă istorică nişte 
excelenți tehnicieni și admirabili mânui- 
tori ai dialogului. Dramele lor istorice fiind 
în majoritate scrise in proză, autorii au 
dat dialogului un d:namisra şi o supleţe 
cu adevărat moderne și au făcut pentru 
întâia oară ca personagiile istorice să vor- 
biască, să glumsească şi să râdă ca seme- 
nii dor contemporani. - 

Un țeatru cultic, de care a vorbit şi Paul 
Ernst şi pe care l-a cerut un dramaturg 
ca Erich von Harz, nu a ajuns ia o erista- 
lizare mai precisă, deși Kunt Lengenbeck, 
cu tragedia sa eroică Trădătorul, în care 
oamenii sunt eroii unor mari pasiuni ce se 
desiăşoară — cu tot pretextul ancedotei is- 
torice — intempora!l și simbolic, a făcut 
o isbutită încercare în această direcţie, 
provocând şi o foarte însuflețită discuţie 
de doctrină literară 3) 

O incercarede mitizare a unei întâm- 
plări twagice  contemperane, dându-i un 
caracter intemporal, dar păstrându-i to- 
tuși cadrul istoric până la verismut! actua- 
lităţii, a făcut Hans Johst în drama care 
i-a dat depiină celebritate.  Schlageter. 
Tratând un moment eroic din resistenţa 
tineretului german de după risboiu, faţă 
da inamicul milenar, Iohst a isbutit să 
realizeze marea încleștare eroică și să dza 





personajului principal aureola simbolică a 
unui mit popular creat din: actuaiitatea 
cea mai apropiată. 

Precum se vede drama istorică germană 
contemporană, păstrând în parte conta: tul 
cu drama clasică şi romantică, lărgeşte ori- 
zontul ei ideologic şi oscilând între mitul 
dramatic în care vede suprema înfăptuire 
poetică şi [resca istorică uneori cu carac- 
ler revui'stic, dar cu un trepidant dina- 
mism psihologic, verbal şi decorativ, des- 
chide poeziei dramatice germane căi noi - 
de realizare. Nu se poate încă prevedea 
dacă abuzul de istorism va duce dsodată 
la o epuizare a motivelor și o lâncedă obo- 
sea'ă tehnică, sau va ajunge în cele din 
urmă la înfăptuirea unui nou stil drama- 
tic, care continuână linia vechilor clasici, 
să le depășească cu mult realizările, 

ă Drama nouă istorică e azi în Germania 
încă în epoca ci de experimentare și revo- 
luţionare a genului. Poate că răsboiul ac- 
tual să contribuie şi e! la precizarea unei 
concepții estetice totaritare, care văzând 
în mit simbolul și esența supremă a poe- 
ziei, nu a găsit totuși până acum, su tot 
rasismul romantic al lui Atfred  Rosem= 
berg, marile figuri eroice. în care să sim= 
bolizeze dramatismul german  contesni- 
poran. 

ION SAN-GIORGIU 


1)  Iuius Petersen:  Geschiehtsdrama 
und nationaler Mythos — Stmtiaart 1940. 

2) Friedrich  Gundolf -- Shakespeare 
und der deutsche Geist — Berlin 1914, 

3) Erich von Harz: Wesen und Mâchte 


des heldischen Theaters — Miinchen 1934. 





Bditura Fundațiilor Regale. Și 


Prefaţă la 


un răspuns 


'Urmare din pag. I-a! 


ple  goiurile sufletului, înseni- 
nează chipurile, aduce o rază de 
nădejde acolo unde este mai 
multă nevoe să. se întărească în- 
crederea dintre scriitor și cititor, 

Cu alt program şi cu alte sco- 
puri activează Fundaţia pentru 
literatură şi artă Regele Carol 
I1. Să luăm lucrurile deia capăt. 
Când a descins Voevodul a a- 
dus și o ramură Ge măslin pen- 
tru poeţii tineri. Au fost pre- 
m:aţi, încurajați, Li sa tipărit o- 
pira. Mai mulți poate decât me- 
ritau, cu o largă generozitate, 
Ș' deabea mai târziu a venit 
rândul unui St. O. Iosif, Mihail 
Codreanu, Adrian Maniu etc. Pe 
B. P. Haşden îl aştepţam de 


multă vreme, Il căutam prin co- 





4. Reacţiune violentă în urma 
i lecturii volumuiui „Jungla“ de 
D. Petraşincu, 


D-LUI 


Motto: Marii gânditori n'au nevoe de cuvinte 


lecţiile de ziare și reviste din 
biblioteca Academiei, eram feri- 
ciți când îl dibuiam într'un colț, 
în umbră, la anticari. Unul din- 
tre cele mai 
ale secolului XIX, a gândire uni- 


îndrăzneţe creere 


versală, o cultură vastă, un tem- 
perament fulgurant. Cu el s'a fă- 
cut începutul, şi au urmat: opera 
literară a lui Al. Odobescu, 0- 
pera compectă a lui ]. L.. Ca- 
ragiale până la monumentala 
ediție a lui Mihai 
Eseuri și critică, o bibliotecă de 


Em:nescu. 


filosofie românească desăvârşesc 
acest program editorial. Un în- 
ceput de traduceri din operele 
scriitorilor ciasici îşi aşteaptă 
continuarea. Nu sunt dintre acei 


scriitori care au tipărit cărţi la 


GROG 


5. Infiuenţa versurilor din 


„Lumină tristă“ de Traian La- 
laşcu. 


nici nu am solicitat această cins-= 
te. Trebue s'o mărturisesc. Scriu 
deci deslegat de o obligaţie oare» 
care, cu cugetul împăcat cu a- 
devărul. Nu mă gândesc încă la 
pensia făgăduită de noua lege a 
breslei  scriitoricești pentru că 
mai ţin condeiul în mână şi anij 
nu mă zZorese din urmă. Dar ce- 
iace a făptuit iniţiativa și grija 
M. S. Regelui nu putea să gă- 
sească alt interpret mai nimerit 
decât în N. 1. Herescu. Vechi 
prieten şi colaborator a! lui N. 
M. Condiescu. Preşedinte al scrii- 
torilor români în condiţii de 
strălucită unanimitate, un prie- 
ten devotat al fiecăruia, un du» 
hovnic în zilele grele, cu chipul 
lui mefistofelic peste care adie 
înțelesuri omeneşti. Le-a cerul 
scriitorilor o pagină pentru fes- 
tivitatea zilei cărţii. O închinăm 
Voesvodului. Lui îi aparţine săr- 
bătoarea cărții. 


NICOLAE ROŞU 









6. „In țara cerului“, după îec- 
tura nuvelelor lui Ladmiss An- 
areescu, 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 244604-938.