Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0004

UNIVERSUL LIIIDAR 


ANUL XLVII 
SÂMBATĂ 12 MARTIE 1938 


REDACȚIA: 


STI. BREZOIANU, 23 e TEL. 3.30.10 


ABONAMENTE: 


220 pe an 
12V pe 6 luni 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 





e No.4 








Romanul 
românesc 


— II — 


Cred că este locul și timpul să arun- 
căm o privire şi asupra unor defecte 
— de cu totul altă natură decât cele 
semnalate în numărul trecut — ale 
romanului românesc. 


Socotim că, avem datoria să punem 
tot sufletul spre a contribui la xidica- 
rea romanului românesc. Să căutăm 
să-l scăpăm de unele defecte cari pro- 
duc multora impresia că literatura 
noastră se află la un nivel scăzut, că 
nu se poate desvolta, fiindcă ne lip- 
sesc mijloacele de realizare. Cred că 
îndrumarea, sprijinirea romanului, în 
stadiul actual de desvoltare, va duce 
cu siguranţă la realizările pe care le 
aşteptăm. 

Avem spre pildă de observat un de- 
fect capital, care împiedică cu desăvâr- 
şire. drumul către perfecţiune. Este 
lipsa de orânduire, de gradaţie. Auto- 
rul, adesea plin de bune intenţiuni, nu 
ştie să distribuie în tot cuprinsul ope- 
rei acel mănunchiu de idei principale, 
cari constituiesc nota caracteristică a 
romanului. 

Când din primele file se limpezeşte 
tot ce autorul a gândit, în loc să se lase 
acţiunii întregi sarcina aceasta, intere- 
sul cititorului scade sau chiar dispare 
Dacă el ştie dela început ce gânduri şi 
ce păreri sunt la temelia romanului, şi 
le ştie nu dintr'o profesiune de credin- 
ță a autorului, care deobiceiu stârneşte 
curiozitate, dar din precipitarea unor în- 
tâmplări ce desleagă acţiunea fără ca 
ca să fi fost vreodată realmente înche- 


gată , ajunge neapărat la alterna- 
tiva dea citi scrierea din simpa- 
tie pentru autor, sau dea închide 


cartea la jumătate, cu convingerea că 
ştie tot ce se va întâmpla mai departe 
că nimic altceva decât ceea ce sa întâm- 
plat nu mai poate avea loc. 

Scriiiorii nu trebue să grăbească fără 
rost acţiunea, nici să ducă prea repede 
personagiile la puncte moarte, prin 
epuizarea faptelor sau ideilor, 

Din moment ce acţiunea unui roman 
oferă posibilitatea de a se întinde asu- 
pra unui cadru foarte elastic, nerăbda- 
rea scriitorului de a termina cu tot ce 
este important, cu tot ce poate însem- 
na ceva în întâmplările povestite dela 
început, preface o operă, oricât de 
“superioară în concepţie, într'una de 
mâna doua. Romanul care suferă 
astfel de zdruncinări în mersul lui se 
pierde în vălmăşagul atâtor romane 
slabe cari păcătuesc în mii de chipuri. 

Un singur lucru se cere. 

Acţiunea să fie astfel gradată, ideile 
şi evenimentele să fie așa fel disiri- 
buite încât şi ultimul cuvânt să con- 
țină o deslegare a problemei puse de 
autor la început, pentru «ca încorda- 
rea cititorului să fie păstrată vie până 
la ultima clipă. 

Procedând astfel, scriitorul va face 
întocmai ca acel cântăreţ cu voce de 
salon care ştie să dea impresia de vo- 
ce mare, utilizându-și-o inteligent, 
gradat. 

Rândurile de faţă nu sunt o lecţie 
ci o constatare şi — poate — un sfat. 


UNIVERSUL LITERAR 





VAN GOGH 





INIERPREIAREA 
LITERATURII CLASICE 


peri cu strădania creatorilor de a găsi 


Teatrul antic, tragedia în deosebi, e 
una din creațiile esenţiale, poate cea 
mai strălucită, a geniului artistic al E- 
ladei. 

Ea a devenito preocupare actuală 
pentru mine cu prilejul binevoitor ce 
mi l-a dat direcția Teatrului Naţiona! 
însărcinându-mă cu interpretarea  ce- 
lor două tragedii de căpetenie ale poe- 
tului tragic Sofocle, „Regele Edip“ și 
„Electra“, rămas încă needitate (cea 
din urmă lucrare e mai veche şi a fost 
pusă acum la punc). 

Din experiență proprie știu mai toa- 
te greutățile și posibilităţile unei ass- 
menea întreprinderi. Scoala am fă- 
cut-o românizând marile epopei home- 
ice, la cari am lucrat fără preget şi 
poate cu o răbdare unică, timp de mai 
mulţi ani şi am revenit de mai multe 
ori în decurs de decenii. In dorinţa 
mea de-a ajunge la un maximum de 
efect printr'o realizare ritmică ce o 
găseam în stare să mi-o dea puterea și 
mijloacele de expresie ale graiului nos- 
tru, am refăcut (din ultima ediţie, una 
din cele mai luxoase din câte au apă- 
rut în țară) un foarte mare număr de 
hexametri (ritmul homeric aşa de greu 
adaptabil în metrica noastră). 

Aceleași greutăţi le-am întâmpinat 
și la tălmăcirea amintitelor opere dra- 
matice, cu un adaos ce însemna un 
plus de osteneală, căci de data asta am 
avut de transmis o foarte complicată 
partitură lirică intercalată în tragedie. 

Dar nu numai această nouă preocu- 
pare, ci şi în genere toată întreprin- 
derea ingrată a traducătorului conşti- 
ent și priceput e prea puţin apreciată, 
în toată adâncimea şi exigenţele ei, 
de publicul nostru, ba adeseori chiar 
şi de cei cari se pretind competenţi 
în scrutarea fenomenului artistic, Do- 
vadă e pletora de versiuni superliciale 


Despre „Experienţă” 


Deşi experiența în sensul ei modern, 
era cunoscută şi în Evul Mediu, fiind 
practicată de Buridan şi definită de Ro- 
ger Bacon, ideia de experienţă, ca izvor 
de cunoștință distinctă de rațiune, trece 
pe primul plan al interesului abia în Re- 
naștere, cu Galileo Galilei, fiind teoreti- 
zată de Francisc Bacon, 

1. Interesul baconian al experienței se 
opune deci în special cunoaşterii deducti- 
ve prin rațiune şi, în acest sens, reprezintă 
o reacţie împotriva steriliţăţii analitice a 
terminismului generalizat în scolastica 
târzie. 

In acelaş sens, găsim acest termen la 
Locke şi Conâillac, opus ideilor înnăscute 
ale cartesianismului şi leibnizianismului. 

Caracterele experienţei, în această ac- 
cepție, sunt: 1) exterioritatea, 2) senzoria- 
litatea, 3) mediateţa, 4) obiectivitatea, 5) 
realitatea, 6) naturalitatea, 7) a-posterio- 
ritatea, 

Experienţa dă, în acest sens, omului 
priză prin simțuri asupra lumii materiale. 


de MIRCEA VULCĂNESCU 


Ea e un isvor de cunoaștere mijlocită și 
realistă a lumii externe, întrucât se poate 
cântări şi măsura. 

Formele ei sunt: 1) senzația, 2) observa= 
ţia, 3) descrierea, 4) experimentul. Forma 
cea mai perfectă este desigur „experi- 
mentul'“, încercarea sistematică, expe- 
riența completă, în care omul devine 
stăpân pe condiţiile naturale ale lucrului, 
adică le poate mânui, provocându-l, sau 
producându-l. 

Impotriva filosofării analitice care plea- 
că dela existența totală și procedează 
prin despicare eristică la explicarea lu- 
crurilor individuale, adică prin deducție 
încurcându-se în dificultăţile metafizice 
ale principiului individuaţiei, — empiris- 
mul pleacă dela existenţa lucrurilor indi- 
viduale și procedează prin inducţie, adică 
prin reconstituirea sintetică a lumii, lo- 
vindu-se în special de dificultăţile pro- 
blemei logice a generalizării. 

2. Un al doilea sens al cuvântului expe- 
rienţă își face Inc în secolul al XVII-lea 





şi cu totul mediocre ce inundă piața 
noastră literară şi care, nu arareori, 
sunt îndrăsnețe profanări sau incon- 
ştiente masacrări și ale limbii româ- 
neşti şi ale originalelor traduse. Acest 
vandalism de turie iconoclastă, poate 
ca nicăteri pe dântue 1 noi 
de multă vreme, fără ca specialiștii și 
cei în drept să încerce măcar să-l în- 
irâneze sau să-i pue răgaz, înlăturând 
astfel primejdia ce ne ameninţă cu un 
dezastru cultural şi social. 

Problema culturală, văzută sub acest 
raport, trebue s'o socotim ca una care 
condiţionează însăși existența noastră 
etnică. Umanismul, studiile clasice, asi- 
milarea, mai mult sau mai puţin, a cul- 
turii antice, sunt decretate în progra- 
mul oficial ca o parte integrantă a 
complexului de cunoştinţe cerute de 
învățământul public. Implicit se re- 
cunoaște că aceste studii nu au numai 
un caracter de informaţie şi documen- 
tație istorică, ci în acelaș timp și în 
primul rând, de cea mai înaltă inspi- 
rație şi pedagogie educativă. Dar cine 
'și mai închipue că progresul realizabil 
in școală va merge vreodată până la 
o astfel de edâncită posedare a limbi- 
lor clasice, încât să permită absolvenţi- 
lor libera consultare a textelor origi- 
naje — așa cum e cazul cu operele 
de artă plastică — spre a trage toate 
îoloasele necesare de conținut și formă, 
şi mai ales de acea formă superioară, 
care e lecţia unică şi cea mai instruc- 
tivă ce ne-o procură istoria universală a 
culturii omenești ? 

Indelungata noastră experiență res- 
pectivă nu ne îngăduie să intrezărim 
în privinţa asta prea mari perspeciive 
de ordin practic. 

Rămâne dar o singură putinţă de a- 
chiziţie pozitivă : interpretarea clasici- 
lor şi familiarizarea studioşilor cel 


gi Saba 
pănă t. 





și al VXIII-lea, prin extensiunea atitudi- 
nii mintale a empirismului și în dome- 
niul faptelor morale. 

Reacţionând împotriva ineismului idei- 
lor morale, așa cum îl găseau la un Clar- 
ke, Cudworth și Cumberland, — Shaites- 
bury, Hutcheson, Hume vorbesc de o ex- 
perienţă morală, rezultat a] unui simț in- 
tern. Paralel, fizicianul apologet Blaise 
Pascal, ale cărui experienţe fizice asupra 
vidului sunt şi azi considerate (de pildă 
de un Urbain) drept cele mai desăvârşite 
modele ale genului experimental (inqui- 
sitio naturae), vorbise de un „Dieu sensi- 
ble au coeur“. 

In acest al doilea sens, care încearcă să 
substitue experienţa ca izvor de cunoaște- 
re, în domeniul pe care raționalismul car- 
tezian îl rezervase ca domeniu specific al 
gândirii, ideia de experienţă suferă totuși 
o deformare de pe urma noului obiect. 

Astfel: 1) din cunoașterea exterioară 
devine cunoaştere internă, 2) din cunoaș- 
tere naturală devine cunoaștere sufle- 
tească și morală, 3) din cunoaștere reală 
devine cunoaștere ideală, 4) din cunoaş- 
tere a materiei devine cunoaștere a spiri- 
tului, 5) din cunoaştere prin simţuri a lu- 
mii externe, devine aprehensiune ime- 
diată a simțului intern. 

3. Avem aşa dar, până aici, două sensuri 





de prof. G. MURNU 


puţin cu operele lor de frunte. ; 


Un talentat poet şi publicist, ocu- ! 


pându-se nu de mult, într'un foileton 
al unui cotidian din capitală, de bilan- 
țul realizărilor noastre în această di- 
recţie, cita abia pe Homer ca singurul 
autor clasic valabil în literatura ro- 
mână, prin versiunea dată de autorul 
acestor rânduri. Afirmarea nu e cu 
totul imparțială. Eu cred că mai sunt 
şi alte câteva lucrări meritorii care pot 
fi relevate. Un lucru însă e neindoel- 
nic: constatarea tristă că literatura 
noastră e cea mai săracă și slabă în 
transpuneri adecuate nu numai după 
clasicii antici, dar şi după cei moderni. 
Sărăcia aceasta însă, care e cea mai 
dureroasă pentru noi, nu e datorită nu- 
mai lipsei de talente ca și lipsei de con- 
rol și interes din partea statului și a 
publicului, ci mai cu seamă multiplelor 
cauze inerente unei asemenea îndeletni- 
ciri, Că nu e uşoară o asemenea acti- 
vitate, când e conștient şi scrupulos fă- 
culă, dovedesc faptele observate în 
țări mai vechi şi mai fericite ca a 
noastră, unde sunt și talente mai mul- 
te și mai bine pregătite, unde e şi 
mai mult interes și mai multă înțe- 
legere din partea cetitorilor și unde 
limba interpretativă e incomparabil 
mai aptă și desvoltată pentru a da o 
imagină mai apropiată sau mai desă- 
vârşită, de perfecţia originalelor. In 
fruntea lor stă Franţa, unde clasicismul 
antic e intensiv cultivat şi înflorește 
de secole, și unde totuş scrierile cla- 
sice — mai ales cele poetice — nau 
găsit încă interpreţi geniali, deopo- 
trivă cu acei care sunt un titlu de glo- 
rie al Germaniei (așa d. e. cum au 
fost pentru un Shakespeare sau pen- 
tru poetul Baudelaire, a cărui tradu- 


(Urmare în pagina 2-a) 


fundamentale și opuse despre experienţă: 
unul material şi unul spirituali, 

1) în primul sens, ea înseamnă cunoaș- 
tere prin simţuri a lumii externe, a ma- 
teriei, a naturii întinse în spațiu; 

2) în al doilea sens, ea înseamnă cu- 
noaşterea imediată de sine insuşi, a spi- 
ritului, a sufletului desfășurat în timp. 

Inainte de a trece mai departe se impu- 
ne lămurirea, cum de au putut fi numite 
cu un acelaş termen (experiență) două 
realiţăţi atât de deosebite. Lucrul are ma- 
re importanţă, căci permite degajarea i- 
deji generale de experiență și lămurirea 
transformărilor ulterioare ale termenu- 
lui. 

Faptul că amândouă accepţiile au luat 
numele de „experienţă“ şi curentele spri- 
jinite pe ele și-au zis „empirism' (indife- 
rent de faptul că acesta e naturalist sau 
moral), ne dovedeşte că amândouă aceste 
sensuri se opun, ca instrumente de cu- 
noaștere, împreună, față de altceva. 

Termenul opoziţiei este cunoașterea 
mijlocită prin idei, adică raţiunea, cu- 
voaşterea prin gândire și prin deducție. 
Fie că e vorba de empirismul fizic, fie că 
e vorba de cel moral, ele se opun împreu- 


nă raționalismului, adică sistemuiui care . 


crede în existenţa unui izvor de cunoaș- 
tere situat dincolo de experienţă, condi- 
















Artă şi viaţă 


Im orice operă de artă mare, viața se 
întâmplă în cercul luminat al unui ,a- 
cum“, întipărit cu exactitudine mini- 
mală, în porțiunea sa de spațiu și timp. 
Nu se pot creia opere mari de artă, 
decât cu această condiţie a localizării 
și temporalităţii, şi cu cât ele caută să 
epuizeze cadrul fixat cu atenţie, cu 
atât sunt mai pline de înțeles, pentru 
orice loc și timp. 

Fiindcă, dacă o operă de artă își 
epuizează locul şi timpul, trăind acei 
„acum“, în care conținutul ei este o 
singură dată viu, în trecerea imfinită, 
de fapt ea desființează și timp și spa- 
țiu și participă la eternitate. 

Creatorii mari au știut că nu pot 
realiza nimic fără această reducere a 
personagiilor ca şi a obiectelor la clipa 
lor pură, în care li se concepe exts- 
tența cuprinsă în bucuria universală 
de a fi creat. Creaţiile trăesc doar în 
măsura în care participă la bucuria 
esenţială de a fi, de a exista. De a fi 
viu o singură dată, în opoziţie cu ne- 
antul. 


Dar această creat, 


bucurie de a fi 


E prezentă în substanțu însuflețită a o- 
îi perelor de artă, ; 
! găsim şi în viaţa de toate zilele? 


mam putea oare so 


| Stăruința de a-i da vieții tâlc, de e 
id o socoti o părticică din oridnea tmuta- 
bilă a lumii, nu e oare de aceeaş nd- 


pentru opera lor cea mai înaltă semni- 
ficaţie umană ? 
4 Să fie într'adevăr atât de goală viața 
“de toate zilele, pe care o ducem cu noi 
“ ca pe o hiană de purtare, când nu is- 
butim să-i găsim vre-o tălmăcire 
de dincolo de ea? Să nu fie vre-o cale 
pe unde să ne apropiem de un miez al 
ei, în care ea să-și afle echilibrul tai- 
nic, precum şi-l află opera de artă pe 
al său? Adică să fie în sine el însuşi 
primordial și pur şi să ajungă conşti- 
înței celei care îl ghiceşte! 

lată de pildă o frântură din viața pe 
care o regretăm mereu că nu e alta, că 
mare alt chip și alt nume, cănuea 
paradisului şi a mântuirii, O frântură 
din clipa aceasta, ea singură unică și 
ireversibilă, în veșnicie. Mă aprop!t 
de fragmentul acesta minuscul de viață, 
luminat fantastic în hotarele imense 
ale unei clipe şi e destul să gândesc 
cuprinsul vocabulei „acum“ spre a 
nu mai simţi nevoia să-mi caut un rea- 
zăm pe altceva, de dincolo de margine- 
le ţiinţei mele. In clipa aceasta sunt 
eu, o singură dată, ireversibil. 

„Acum“ viața nu însemnează de-: 
cât a fi viu, atrăi, darnua trăi în 
opoziţie cu cei care au murit, ci a simţi 
în sine bucuria de a fi creiat, de a ji- 
înța în opoziție cu neantul. Dar bucu- 
ria de a exista pur și simplu ca într'o 
paranteză a neantului, este ea însăşi, 
esențială; purcede din veșnicie şi a o 
simți, constitue o echilibrare lăuntrică 
la fel cu aceea care garantează durar 
ta operelor de artă. A căuta să cuprinzi 
spiritul vecinie al lumii și a simți bur 
curia de a fi creiat, îndeplinesc aceeaşi 
funcţie în  năzuinţa de a da vieții o 
semnificaţie. Participarea la spirit şi 
participarea la bucurie însemneză o a- 


ceeaşi apropiere de Dumnezeu. 
—C.F.— 


a et a i a a a a ta Ra ca a a Ce Op ar 


ționând şi ordonând experienţa din afara 
ei : un izvor transcendental. 

Lucrurile se explică acum. Ceea ce ca- 
racterizează amândouă formele de empi- 
rism și le opune împreună raţionalismu- 
lui, sunt următoarele caractere: 

1) Cunoașterea prin încercare directă, 
opusă cunoaşterii prin ceea ce ţi se trans- 
mite prin gând de către altul, sau cunoaș- 
terii a ceca ce cunoşti singur cu mintea 
înaințe de a-l fi încercat. (Sensul acesta 
e redat şi de cuvântul românesc „Încerca- 
re“, om încercat traducând exact ideia de 
om cu experienţă). 

2) Preocuparea de eveniment, de fapt, 
de întâmplare, de prezenţă; mai mult de- 
cât ae înţeles, de semnificaţie, de temeiu 
sau de esenţă. 

3) Preocuparea de concret, opusă preo- 
cupării de abstracții, a raţiunii discursive. 

4) Caracterul de dat, opus caracterului 
de construcție şi de interpretare al ra- 
ţiunii, 

Toate aceste caractere ne îngăduie defi- 
nirea unci idei generale de experienţă, 
care să includă ambele sensuri preceden- 
te. In acest sens general, experienţa e cu- 
noașterea datelor concrete existente de 
fapt, prin încercarea directă. 
ar Pi i E e 

(Urmare în numărul viitor) 








UNIVERSUL LITERAR 


Dragoş Protopopescu: Tigrii, roman; 2 volume (Cugetarea 1938) 


Al. O. leodoreanu: Caiet, 


Cronica de față despre romanul d-lui 
Dragoș Protopopescu apare cu întârzi- 
ere. În meseria de recenzent literar, a 
scrie repede despre o carte însemnează 
a te despărți de ea tot atât de repede. 
Câte odată te desparţi pentru totdeau- 
na și fără regret. 

„Tigrii“ se află în librării de multe 
săptămâni, timp îndelungat, desigur, 
pentru cititul unui roman, chiar cână 
ești copleșit de irepidanța vieţii gazetă- 
rești. Dar nu îndestulător spre a-l asi- 
mila când acest roman e cu totul ori- 
ginal și spre a te pune bine la punct 
asupra unor modificări revoluționare 
pe care le încerci ca simplu cititor, în 
fața perspectivelor noui deschise. 

Până la urmă este vorba însă tot des 
pre o carte, iar d. Dragoş Protopopescu 
nu este decât un autor. Despre ce e vor- 
ba în romanul d-sale? Despre fapte în- 
tâmplate în viața politică românească 
acum cinci ani. Fapte cari pot fi foarte 
bine înfăţişate într'un volum cu drep- 
turi de istorie. 

Lucrul trebue să se facă de altminteri 
neapărat, fiindcă publicul o cere. O car- 
te cumpătată, obiectivă și chiar indife- 
rentă, conținând evenimentele din De- 
cembrie 1933. 

D. Dragoş Protopopescu nu face isto- 
rie ci... literatură. Așa vrea d-sa să cre- 
dem. Prin „Tigrii'* ne-ar oferi un roman 
original, e drept, care nu seamănă cu 
nici unul din câte s'au scris până acum 
la noi, și care, dacă n'ar sta atât de 
strâns legat de experienţa și talentul 
autorului, ar putea revoluţiona ceva în 
literatură. 

Dar cum romanul nu se poate deslipi 
nici de actualitatea istorică a evenimen- 
telor și nici de bagajul memorialistic 
al autorului, rămâne deocamdată o car- 
te de istorie și de memorii. Ca atare n'a- 
vem pentru ce să căutăm în ea ficţiune 
și eroi, ci trebue să acceptăm numai ce- 
eace ne oferă autorul. Adică n'o putem 

* prețui dacă vrem s'o preţuim, — decât 
pe linia intențiilor sale. Vom încerca 
totuşi să judecăm „Tigrii“ ca pe un ro- 
man. 

Se întâmplă să cunoaștem personal 
sau din auzite pe Neculai Fătu, docio- 
rul Albu, Jean Marie Vauban, profeso- 
rul Ion Zale, Ştefan Anastaz, Tata Nae; 
ştim că personagiile cari populau la un 
moment dat „Dumbrava“, în frunte cu 
generalul Vivi Brancovan şi însuși d. 
Eulampe Sibică sunt figuri existente ale 
vieții noastre civile sau politice. 

Intâmplările puse pe seama lor s'au 
desfăşurat aeve, cuprinse între date e- 
xacte şi înregistrate în procese verbale 
și dosare. 

Regula romanului cere însă ca să dea 
viață unei lumi fictive; personagiile să 
reprezinte idei încorporate. 

Dreptul la viaţă să și-l justifice prin 
adaosul de fantastic pe care îi presară 
romanul peste lumea reală. Orice ro- 
man mare purcede dintr'o mitologie: 
el însuși este mitul, dar hotarele și ca- 
litatea mitologiei din care se desprinde, 
sunt determinate de puterea epică a au- 
torului, şi mai ales de vocaţia lui de a 
da existență omenească ideilor și valo- 
rilor. Lumea plăsmuită de un romancier 
— dacă e genial, faptul se vede mai u- 
șor, — stă într'o dublă analogie. In- 
tâiu analogie cu epoca istorică în care 
trăeşte autorul, şi în al doilea rând cu 
o lume veșnic fictivă, care este deobi- 
ceiu lumea aspirațiilor noastre optime, 
dar ea ar putea fi şi lumea ideală în 
absolut. Toţi eroii sunt posibili, născo- 
ciți numai analogic. 

Acești eroi țâșnesc din imaginaţie, 
desigur, dar realitatea lor este garanta- 
tă de intuiţiile și siguranţele spiritului. 

Ei trăesc în măsura în care reprezin- 
tă un adevăr aspirat. Deaceea eroii ro- 
mamelor mari, sunt exemple de credin- 
ță şi speranţă. Rezumate ale virtuţilor 
noastre de depășire şi de transfigurare. 

In romanul „Tigrii“, d. Dragoş Proto- 
popescu n'a imaginat nimic; n'a plăs- 
muit dintr'o ficțiune; n'a dat deci în- 
trupare unor adevăruri prin personagii 
nereale, din mit şi fantastic. Ce a depă- 
şit d-sa și ce a transtigurat? 

D. Dragoş Protopopescu vrea să spue 
că generația dela „Dumbrava“ trăia ea 
însăși în mit, că fiecare personagiu pu- 
tea constitui un erou de mitologie, că 
planul pe care se desfăşurau experien- 
țele lor era deadreptul cel fantastic, a- 
dică în trupul istoriei, un plan revolu- 
ționar. Eroii experimentau lepădarea 
de sine până la completa pierdere din 
real; pentru crezul istoric „ei eşise cu 
totu din biogratia lor, își depăşise com- 
plet psihologia și aspiraţiile individuale, 
şi devenise fantome transfigurate ale 


" fiindcă n'are nevoe. 


mitului. D. Dragoș Protopopescu n'a fă- 
cut altceva decât să înregistreze un mi- 
racol, asemănător întru totul depășirii 
realului prin imaginaţia romanescă. Se 
desfășura, cu alte cuvinie, la „Dum- 
brava“ o viață îngerească, o uluitoare 
încercare divină printre oameni şi fiind- 
că minunea sa întâmplat într'o etapă 
exactă a istoriei, ea se cuvenea neapă- 
rat să fie transmisă memoriei noastre, 
Mijloacele de transmitere au fost însă 
greu de ales. De ficțiuni, metatore -: 
de toată tehnica simbolurilor, autorul 
nu se mai putea folosi, deoarece însăși 
viața experimentată acolo cra o meta- 
foră. D. Dragoş Protopopescu a ales 
calea exaltării. 

Romanul „Tigrii“ este o supremă e- 
altare, Exaltarea optimismului, a cre- 





dinței, a abnegaţiei. In perspectivă te- 
restră personaglile se acoper cu meta- 
fora tigrului; câmpul lor de curaj, de 
vitejie şi puritate, sugerează abundența 
vitală a junglei. Dar tigrul poate fi şi 
înger şi atunci jungla devine un para- 
dis. Aceasta ar i, pe linia sa de excesi- 
vitate, tema pozitivă a romanului. Linia 
aceasta tinde spre infinit, ca orice linie 
a exaltării. Totodată, paralel cu centrul 
său de foc, talentul d-lui Dragoş Pro- 
topopescu introduce în orhestrație şi 
modulaţii din altă gamă decât a voinţei 
eroice. Contrarul exaltării este pam- 
fletul, șarja, ironia, verva cpigramati- 
că; alături de cuforia  entuziasmului 
crește plăcerea caricaturii, a bagateliză- 
rii şi jongleriei. Lângă misticismul preo- 
tului se iveşte humorul artistului lu- 
cid: încordarea tragică a suferinței care 
vrea să se întreacă pe sine, pâlpâc odată 
cu veselia tinereţii veșnic renăscută din 
substanţa ei nealterabilă ! In fața unu 
subiect atât de dificil și de nou, autorul 
trebuia să recurgă la procedee noui de 
expresie şi compoziţie. Procedeul este 
al arabescului, al vastei înfloriri pe o 
partitură nemăsurată. „Tigrii“ ar putea 
ti un esseu, ar putea fi un pamflet, dar 
ar putea îi şi un imn. sau o porțiune de 
istorie exaltată. Cum ar putea fi, pur și 
simplu un roman, atribuit ficţiunii. Dar 
mai e şi un exerciţiu al unui prodigios 
talent, al unui consumator superior de 
cultură, al unui erudit care ştic la ce 
[oloseşte erudiția în viaţa spirituală a 
unui popor. In ultimă analiză „Tigrii“ 
e o carte de splendid şi tineresc curaj. 
Curajul de a face „o licțiune' din viața 
prietenilor, cunoscuţilor şi a generaţiei 
tale, curaj de a-ţi „vecinici“ contempo- 
ranii. Curajul acesta naşte dintr'o ge- 
nerozitate care începe din momentul 
când autorul vede că poate „crea“. 

var nu e o generozitate faţă de oa- 
meni, ci o contribuție aderentă la o ge- 
neraţic și o etapă istorică. Așa cum se 
înfățișează „Tigrii“, din punct de ve- 
dere literar impune prin ceeace e ni- 
merit să numim „originalitatea sa isbu- 
tită““. Romanul va rămâne desigur spre 
a oglindi exaltarea epocii dar şi ca s'o 
învie şi s'o lacă exemplară. Pentru o 
carte oarecare ar fi totul, pentru roma- 
nul d-lui Dragoş Protopopescu, este ceva 
mai mult. 

-C. FÂNTÂNERU 


sțe 

Al. O. Teodoreanu, înşelână poate pe 
cei cari vedeau în el numai un om de 
spirit se arată a fi şi poet. Dealtfel pen- 
tru cei ce-l cunosc, acest lucru era ceva 


vechiu, fiindcă purtarea lui, oricând, 
flutură un aer de artist. 
Când a apărut însă „Caiet“-ul ce-l 


am acum in faţă, „Păstorel“ sa dat în 
vileag, 

S'a arătat artist şi încă de mare va- 
loare. Un poet care simte poeticul din 
afara lui şi ni-l arată așa cum îl simte. 
Natura are artisticul în ea, şi esențialul e 
să ştii să-l vezi. Al. O. Teodoreanu știe 
acest lucru. N'are nevoe să proecteze 
simțămintele lui pe ceea ce îl înconjoa- 
ră. El nu face din realitate ceva poetic, 
Și n'are nevoe 
fiinâcă vede pretutindeni poezie. El ve- 


versuri (fundaţia pentru literatură și artă 
„Regele Carol îl" 1938) 


de în afara lui ceea 'ce alţii presimt în 
suflet, îmbrăcând apoi senzaţiiie cu a- 
ceste simţiri. 

De aci aerul curat, limpede, veridic și 
artistic al poeziilor lui. i 

Sunt experiențe adevărate. Nimic 
falş, nimic artificial. Sunt bucăţi des- 
prinse din elementul artistic, al natu- 
vei, nu al sensibilităţii lui. 

Oare e nevoe să se imbrace o acalmie 
a nopţii de toamnă cu sentimente pro- 
prii ? Desigur câ nu ! In acest caz să ne 
reducem la alcătuirea unui pastel ? Ia- 
răş e absurd. Pentru Păstorel mai cu 
seamă e imposibil. 

Intro noapte de toamnă se poate găsi 
și un element de poezie acţiv care dă 
naştere calmului. E visul. A] cui? Al 
vântului. Câţă artă în această alegere 
grațioasă a unui vis de vânt. Un vis 
iluid, Un vis mai puţin pa:pabil decât al 
nostru, al oamenilor. Dar dece vântul 
care vede atâtea, care are atâța viaţă, 
să n'aibă şi el un vis. 

Artistul din Teodoreanu nu primește 
vântul fără vis, tără această  fărămă- 
tură de poezie. Nu primește, nu fiindcă 
vrea să dea o formă poetică unei acal- 
mii, noaptea, toamna, ci pentrucă vân- 
tul trebue să aibă un vis. Și are drep- 
tate, Vântul poate să viseze. Ne dăm cu 
toţii seama. Uric:ne la tăcerea Jui, simte 
nostalgii, amintiri de neinfrânt.. Ce 
sunt acestea decât reflexele visului unui 
vânt. Dar ce visează? Noi ne dăm seama 
că visează, dar ce, numai un artist poa- 
te să descopere. Păstorel a descoperit, și 
a scris: „Noapte de Toamnă“ în Caiet. 

Soarele pentru el e un paing, iar un 
răsărit de soare : e-o paiaţă care joacă 
pe biserici. 

Și altele... 

Păstorel a surâs și unui ospiciu. Câtă 
dramă, cât dezastru e întriun ospiciu de 
nebuni. Totuşi Păstorel surâde, Dece ? 
Fiindcă el e vesel. Ne spune la începutul 
caietului : 

Voi da cu tifla în omenirea toată. 

Cântă. Nu vede pe nebuni ca atare, ci 
ca o lume aparte cu logica ei, absurdă, 
dar absolut riguroasă. : 

Nu e nimic talş când într'o poezie, în- 
tun vers re spune că a omorit gardia- 
nul și el sa îmbrăcat cu hainele lui și 
în versul imediat următor, afirmă că 
doctorii nu știu, dar gardianul e viu și 
el e mort. 

Versuri de Păstorel, versuri cari ne duc 
într'o viață aparte, fermecătoare, o via- 
ță de iluzii ale unui poet adevărat. 

V. 














CRONICA MARUNTA 


Vasile Băncilă 


Sau tipărit în broșuri aparte, două 
serioase studii ale d-lui Vasile Băncilă, 
despre „Erocraţie și padagogie“ şi „Tra- 
gicul lui Pârvan şi tragicul modern“. 
Extragem din eseul din urmă : 

„Tragicul nu e istoric. Durerea lui are 
cauze eterne, în fond totdeauna aceleași, 
deşi ele nu devin active decat în anume 
împrejurări istorice. Rămâne însă 0 
bună pante din suferința modernă, care 
depăşeşte biologia și istoricul curent și 
intră în doctrină, Dar acesta nu este 
tragic, ci pesimism. 

De altfel nici nu se poate vorbi despre 
tragicul social. Tragicul este în totdeg- 
una ceva solitar. Pesimismul însă poate 
deveni o stare mai mult sau mui puţin 
socială, Pesimismul este contagios, pe 
câna tragicul nu se poate COomMUn.Ca, Ceea 
ce şi face jumătate din durerea iui. ra- 
gicul trebue să se creeze din nou în fie- 
care. El e un jel de generaţie spontanee 
ş: tocmai de aceea Joarte rar“. 


Horia Stamatu 


se îndepărtează 6:n ce în ce mai mult 
de „Memnon', spre o altă poezie, cu pro- 
funde rădăcini in istorie : 
Cana luna Va goni noaptea 
De pe coline, din câmpuri, 
Fecogrele neamului în van căuta-vor 
Urmele adormiților voinici, 
Zănele codrilor şi zânele lacurilor 
Se vor tângui în nopțile prea luminate 
Ș. pe tăramul celălat vor îndița palute 
Pentru primirea fericiților miri, 
Peniru nașterea lor din sânul vesnicei 
radormitri. 
„Acatistul“ este una din cele mai tur- 
burâtoare cărți de poezie, cari sau ti- 
păr la no, in ultima Vreme, Poate 
tiinacă lectorul ob-cinuit nu-i pricepe 
isvoarele, și-i privește frumuseţea din a- 
fară, ca un neinițiat. Ca și în „Memnon, 
Horia Stamatu a scris și ce data asta, 
tot pentru iniţiaţi. 


Mircea Eliade 


S'a retipărit într'o ediţie  definit.vă, 
povestea ae dragoste „Maitreyi“ Cei cari 
separă această carve de celeralte roma- 
ne ale d-lui Mircea Eliade, se lasă iasci- 
nați de frumusețea ei stranie, și iși în- 
chipue că e o apariție unică, în cariera 
scriitorului. Intr'o nouă operă, care s'o 
depășească, nu mai cred. De apt, „Mai- 
treyi”' este 0 carte de luciditate şi eX- 
periență, ca toate ale d-lui Eliaae. Se 
deosibește însă de celeialte prin aceea că 
nimic din conținutui ei nu aparţine in- 
venţiei romaneşti, voinței de construcție 
poetică. Faptele au tost trăite aeve, de 
eroi cu viaţa, lor cuprinsă deantregul în 
ficțiune și fantastic, 


Transfigurările dragostei pot fi şi 





——— 


| 
| 


12 Martie 1938| 


mai vaste, în experiența, directă  fie- 
căruia, şi istoria cunoaște trecerea spre 
mitologie a atâtora cari, iubindu-s, au 
spart condiţia lor omenească. Nimidrea, 
Maitreyi-ei este cu totul semnificativă 
pentru închegarea unui mit al iubirii. 
Alan rămâne în afara orbitei de moarte 
a dragostei, el e problematic și lucid. Ca 
toţi eroii romanelor d-lui Eliade. Mai 
viu, mai interesant, mai „reușit însă, 
fiindcă i s'a întâmplat ca, înainte de a 
fi erou de carte, să fie eroul biografiei 
sale, depășindu-se fără să vrea, prin 
fapte. iata de ce, cei cari preteiă „1sc- 
bel și apele Diavoluiui'“: vor trebui sa ţie 
seamă și de „Allan“ fiindcă doctorul este 
tot una cu amantul fecioarei bengale- 
ze adică acelaşi Mircea Eliade, 


Revista Fundațiilor Regale 


In numărul pe Martie al acestui 
amplu magazin de artă și cuitură, 
ne bucură două colaborări noui: Teodor 
Scorţescu şi G. Banea. Ne vom ocupa 
in cronica viitoare de conţinutul „tte- 
vistei”, mulţumindu-ne acum să repro- 
ducem, din ciclul de poeme ale d-iui 
Voiculescu, admirabila „Fecioară”: 


Ţie mânchin trup senin 

Albă râspântie adâncă 

Intre cerul strein 

Și iutul ce ne mănâncă. 

Ciară odihnă între Ursite 

Sub rotunjimile tale aduni 

Frageda taină a două lumi topite 

In limpezimea unei minuni, 

Sânul tău încă stă sibilin, 

Pândit de toată zodia zării 

Incă din tine se înalță iin 

Pura mireasmă a așteptării 

Aici de-ai rămâne viață întreagă, 

Unde se taie păcat cu slavă, 

Unde căi protivnice încheagă 

Un dulce popas, lu țărm de carne 
suavă. 


Artă și tehnică grafică 


In momentul de faţă, Arta şi teiinica 
grafică, buletinul  imprimeriilor statu- 
lui, este cea mai frumoasă publicaţie 
periodică, ce se tipăreşte în România. 


Comparând-o cu revistele similare 
străine, — „„Apollo”, „The Studio”, sau 
chiar cu „Verve“, — stă pe o treaptă 


cpeală de reuşită grafică, iar în privinţa 
conținutului ni se pare că le intrece 
prin unitatea efortului spre oripinali- 
tatea etnică, „Arta și tehnica grajică“ 
aduce articole asupra problemelor sta- 
tornice ale  realitâților artistice ro- 
mânești, şi faptul că colaborâriie apar- 
ţin celor mai buni scriitori, dovedeşte 
încordarea solidară a acestora, spre gă- 
sirea graniţelor culturii naţionale. Fe- 
licităm sincer, pe conducătorii revistei 
pentru rezultatul strălucit al râvnei lor. 


— cf. — 





INTERPRETAREA LITERATURII CLASICE 


cere de Ștefan Gcorge e socotită ca 
superioară textului francez). 

Dificultatea la noi o agravează, pe 
lângă altele, și faptul că nu avem încă 
o limbă literară creată şi fixată în 
toată plenitudinea «i multilaterală, care 
să poată sta, măcar aproximativ, la 
înălțimea limbilor clasice uimitor de 
bogate și sintetice. Limba noastră e 
în formaţie, e capabilă de amplă des- 
voltare și poate deveni calitativ, da- 
că nu cantitativ, un mare organ de 
cultură. E cu putinţă ca, după cum se 
evidențiază până astăzi, la noi — 
ceca ce s'a întâmplai în ţările înaintate 
— nu exclusiv literatura originală ne 
va desăvârși limbajul, în măsura cu- 
venită și dorită, ci și, mai ales, asi- 
milarea operelor geniale din toate 
epocile şi ţările culturale. In lupta 
pentru redarea formei vom îi siliți a 
recurge la cuvântul nostru propriu 
românesc, adeseori născocit de popor 
şi existent în popor, pe care însă nu 
vrem ori nu ne ostenim să-l cunoaștem 
sau, ce e mai de plâns, îl dispreţuim 
ca neestetic sau mai puţin estetic decât 
echivalentul străin. 

Argumentul acesta, ce e drept, nu e 
cu totul fără temeiu, dar de cele mai 
multe ori c âbsură, explicabil mai mult 
ca o prevenire a noastră față de ce-i rus- 
tie sau ca un rezultat al promiscuităţii 
noastre cu limbile eterogene. Pe lângă 
asta, într'o asemenea luplă de între- 
cere, vom fi nevoiţi a inventa sau a 
crea noi înşine — având în vedere 
totdeauna criteriul estețic — vocabulul 
pregnant și nccesar, dacă vrem să um- 
plem golurile şi să renunţăm la un 
provizorat de expediente, la acele îm- 
prumuturi directe, neologisme rebar- 
bative şi anemice, distonante şi inasi- 
milabile, care, înmulţindu-se tot mai 
mult, ne vor anemia şi înstrăina lim- 
pajul şi, cu el, şi sufletele noastre dela 
obârșia comună. 

Şcoala zadarnic va rostogoli stânca 
lui Sisif. Ea nu va ajunge la un re- 
zultat practic mulțumitor, dacă nu va 


avea auxiliarul indispensabil, reper- 
toriul interpretărilor magistrale ale 
clasicilor, 


Iată în rezumat motivele care m'au 
făcut să stăruiu ca să dau măcar câteva 


isvoade, de astădată din marea poezie 
dramatică elină, spre a putea servi ca 
atari şi școlii și scriitorilor noştri, care 
pot învăța de la ele mai mult de cât 
alții. Cu toate piedicele întâlnite la 
tot pasul, am găsit o mare plăcere ori 
de câte ori mi-a părut că nu dau greş. 
Am credința că pasiunea Care starue 
şi nu obosește, învinge stavilele şi 
închec isbândind. Și poate nu e nici 
o bucurie — platonică se înţelege — 
care, să o egaleze. Cu atât mai mult 
că la urmă, prin studiul ce-l urmă- 
Tești pas cu pas cucerind textul, te 
convingi detimtiv de valoarea reală 
superioară, a operei interpretate, de 
adâncimea şi trăinicia ei sigură, de 
măreţia unui monument de stii mare, 
de grand art. Nu uit cuvântul lui E- 
minescu transmis de poetul Vlahuţă (în 
„Noua revistă“ a lu Hașdeu) că „ce- 
tirea unci pagini din Sotocle calmează 
sulletul său sbuciumat”. De asemenea 
mi-aduc aminte de ceea ce mi-a spus 
Caragiale odinioară (când studiam la 
Berhn), că el „celise pe Suviocle după 
Shakespeare, şi că savea o admiraţie 
infinită pentru armonioasa arhitectură 
organică a celui dinţâi față de drama 
desaxată a unui „nebun” ca Shakes- 
peare. 

Nebunia aceasta, fireşte, nu trebue 
luată ad litteram. Sotocle şi Shakes- 
peare sunt maeştri deopotrivă de mari, 
eroi ai energiei expresive culminante; 
cel dintâi e un clasic, deci pasionat al 
măsurii, al echilibrului, al armoniei 
pe când al doilea e un geniu exorbi- 
tant, exploziv şi tumultos, dispreţuiior 
de norme şi convenţii. Pentru un tem- 
perament elenic ca al lui Carageale 
abnormitatea incomensurabilului ima- 
ginativ al Albionului nu putea fi decât 
expresia ireneziei. 

Ceea ce lipsește dramaturgului mo- 
dern şi ne întâmpină în tragedia antică 
(în parte şi în cea clasică franceză) e 
poezia lirică, stroiele şi antistrotele 
corale, cântările corului, interpretul 
ideal al publicului, element genetic 
moştenit dela ditirambul primitiv al 
mitului dionisiac, 

Rolul lirismului era la început co- 
vârşitor și nu s'a redus decât treptat 
dela Eschil şi Sofocle până la Euripide. 


Lirismul acesta, care supraviețuoşte 
în relativ puţinele piese antice păstrate 
dela cei trei mari dramaturgi, e un 
apogeu al inspiraţiei şi creaţiei poetice, 
o bogăţie de ritm, o fineţă de sensibi- 
litate, un flux de libertate şi elasticitate 
sintatică, o complexitate de structură 
sintetică şi de o frumuseţă eufonică 
ale căror electe emotive se înalță până 
la culmile liricii moderne cele mai a- 
vântate şi eterice. Dată fiind, pe lângă 
asta, şi neîntrecuta exuberanţă de ex- 
presivitate a lexicului elenic, uşor se 
poate înțelege sarcina  copleşitoare u 
interpretului modern şi cu deosebire u 
scriitorului român, ale cărui disponibi- 
lități lexicale abia trec peste limitele: 
unei medii suportabile. Lirismul în: 
sine, redus la esența lui pură, fiind 
bazat pe calitatea specifică a verbului, 
e, din principiu, intransmisibil. Existu 
numai un singur procedeu tehnic i 
artistic pentru a-l transpune cu: succes, 
echivalentul, ceca ce nu e mai puțin ca 
o creaţie originală. Astiel privit, in- 
terpretul e un inovator de valori, și 
acestea pot fi uneori nu numai egale 
cu cele create în textul original, dar 
le şi pot depăși, întrucât totul e poten- 
țial pentru un spirit creator. 

O condiţie primordială trebue să fie, 
prin urmare, ca tălmaciul să aibă apti- 
tudini de artist, să fie, dacă se poute, 
un talent poetic congenital. Și tutuș 
efectul total al tragediei antice nu va 
fi complet redat, în toată amploarea 
lui, căci va lipsi muzica vocală și in- 
strumentală, va lipsi danţul ca și pre- 
gătirea publicului familiarizat cu toată 
ambianța vremii precum și cu tot 
sensul, pitorescul sau tragicul legendar 
al mitului uman sau divin, din care 
poetul își trage temele ce trateazu. 
Dar azi sunt mijloace destule tennice 
pentru a înlocui pe scenă golul acesta. 
In ce priveşte textul, el poate fi com- 
pensat întru câtva prin procedee ce 
rafinărie psihologică modernă, intro- 
duse în poezie mai ales de curentul 
simbolist, diversitate de tonuri, carac- 
teristicele lor în timbru şi durată, în- 
nălțime şi intensitate, care aparţin 
ritmului și muzicii interioare. 


G. MURNU 


12 Martie 1938 


——— 








UNIVERSUL LITERAR 


IN CORSICA 


„„.Drumul dela Ajaccio la Piana a de- 
curs fără peripeții. Autocarul şi-a pier- 
dut grăbit urma pe asfaltul serpentine- 
lor „fără popasuri și oameni pe drum: 
mai n'am întâlnit unul, vreme de câteva 
ceasuri. Satele, câteva: crescute pe 
muchi de munte, din aceeaș piatră. In- 
colo, văgăuni împădurite cu tufe de 
ginestră şi brazi ; colibe de pădurari pe 
la cărbunăriile din vale; catâri la păs- 
cut scaieţi. 

Mediterana nu sa văzut încă. 

Peisajul e pitoresc, deoarece așa îl 
aştepţi în închipuire. Singurătate mo- 
notonă. Prinde a te ocupa mai mult di- 
băcia conducătorului din faţă. Priveşti 
la roţi. 

Inalţi ochii în văzduhul albastru: nori 
albi. Mai jos de ei, o albină. 

Dar iată şi marea aventură. Lao 
fântână, un om, cu brâul galben de car- 


tușe ,ocheşte pușca spre noi. Un bandit .: 
corsican! Oprim. Ţeava puștii se spriji- - 


nă în podul unei palme de voinic, pe 
care conducătorul nostru îl salută fără 
frică. Vorbesc în dialect. Italienește. 
Ji pricep. Sunt prieteni. Omul nostru îl 
lămureşte că zadarnic s'ar mai fi ostenit 
cu pușca la ochi. In autocar nu era nici 
o pereche de logodnici americari, care 
să fi plătit suplimentul prescris pentru 
întâlnirea cu briganzii. Şi pornim spre 
hotelul „Roches Rouges“ din Piana, în 
preajma celei :nai pitoreşti părți a coas- 
tei corsicane. Les Calanches: În cel mai 
retras colţ al insulei, tot ce a putut con- 
cepe eleganța franceză mai de gust. In 
cadrul ferestrei deschise, spânzură ba- 
lonul umflat al lunii, prins de firul ne- 
văzut al scamatoriei cosmice, În dreap- 
ta, stâncile roşii, întărite parcă sub o- 
chii mei, în cele mai bizare forme, din 
lava unui vulcan submarin., In stânga, 
pe muchea munţelui, cele câteva case 
ale satului Piana. Un patefon cântă în 
casa cu uşa deschisă, Un catâr răcneşte 
de vale. Apoi, liniște ca la munte. [n fa- 
ţa ferestrei, se întinde tăetura netedă 
pe orizont a Mediteranei, pe care nici 
atracția lunii n'o poate trânge în valuri. 
Vântul s'a tras în peșterile lui. 


Mă îndrept spre sat. Corsicanii stau 
de vorbă pe treptele bisericuţei lor. Sin- 
gurul ochi deschis cu lumină asupră-le 
— ceasornicul din clopotniţă — nu-i 
poate vedea pe ei. Cată spre un rost 
mai înalt: să poarte cu bine corăbiile 
pe mare, 


Și satul Piana iși are tarul jui! Femei- 
le cară apă, cu amfore de aramă pe cap. 
Mă cred tot așa de bine într'un sat din 
Sicilia, ori din Macedonia. 

Mi-am găsit un prieten. Un „intelec- 
tual“. Scriitorul corsican Marcaggi din 
Ajaccio, autor a mai multe studii asu- 
Pra trecutului insulei şi asupra aceluia 
care a făcut-o faimoasă în istoria lumii: 
corsicanul Napoleon Buonaparte (1). 
Stăm de vorbă, la rând cu umbrele de 
pe treptele de piatră. Mă întreţine cu 
patos despre piesele lui de teatru, des- 
pre folklorul corsican. Incepe să mă în- 
tereseze, mai ales când îmi vorbeşte de 
sufletul „insularilor“. Munteni cu su- 
flet viguros, de mai multe veacuri în 
luptă cu primejdiile şi cu încălcătorii 
neatârnării lor dela Fenicieni, Greci, 
Etrusci şi Romani, până la Gaţi, Sara- 
cini, ori Genovezi. Retrași prin văgău- 
nile munților, de dragul acestei liber- 
tăţi, înfrăţiţi cu fiarele. Izolarea și con- 
Știința reducerii la mijloace proprii, le-a 
îndoit energia, combativitatea, instinc- 
tul de acţiune şi de inițiativă, individua- 
lismul, semeția, mândria violenţei, or- 
goliul, dibăcia, dorința de afirmare prin 
orice mijloace „stăpânirea de sine, până 
la ajungerea scopului, ambiția unui su- 
flet pătimaș, arzător, în stare de mări- 
nimie, ca și de cea mai sângeroasă 
„vendettă“, 


Inrâurirea mai mult adâncită în cor- 
sican a rămas până azi cea romană şi 
italiană; evidentă prin cultul spiritului 
de castă, prin înjghebarea primitivă a 
vieţii de familie, prin graiu. Mai ales 
prin graiu. Imi amintesc de întâmpla- 
rea cu tovarășul de drum parizian, care 
nu se împăca cu gândul că n'aș fi cor- 
sican, văzând ce bine mă înţelegeam 
cu localnicii, cărora le vorbeam cea mai 
curentă italiană, Și îmi amintesc de un 
crâmpeiu de conversație între doi ne- 
gustori din Ajaccio: „Si tu ne veux pas 
accepter les conditions... e impossibile 
concludere ...l'affaire !'. Prietenul meu 
din Piana îmi vorbeşte acum despre 
„vendetta corsa“. Prin întuneric văd, cu 
sclipiri de oțel, cuvintele gravate pe la- 
ma cuțitului cumpărat drept amintire: 
„Che la mia ferita sia mortale“. (Rana 
mea să fie ucigătoare). Mă gândesc la 
dușmănoasa răzbunare a corsicanului 
Pozzo di Borgo, care, din pricina unor 
neînțelegeri de măruntă politică locală, 
l-a urmărit cu ura lui pe Napoleon toată 
viața, determinându-i, în parte, exila- 
rea la Sf. Elena, pentru a spune că pu- 
tea închide ochii răzbunat. lar Napoleon 
— încarnare a sufletului corsican şi din 
acest punct de vedere — în apogeul 
gloriei sale imperiale „nu încheiase câ- 
teva tratate de pace, în scopul de a pu- 
tea pune mâna pe dușmanul Pozzo, ve- 
chiul rival de casă ? 


Dacă lui Maurice Barres i-a plăcut 
să vadă în Napoleon „un maestru de e- 
nergie“, iar lui Stendhal reîncarnarea 
unui „condotier'* italian din epoca de 
decadenţă a Renașterii, nu este mai pu- 
țin adevărat că tot ce a fost sensibilitate 
specifică, exaltare, retorism, energie, și- 
retenie, pasiune a primejdiei în mani- 
festările sale, îl poate încadra în acea- 
stă precizare : Napoleon a fost corsican. 
Insula i-a dat nu numai zilele, dar i-a 
făurit sufletul, după chipul şi asemăna- 
rea ei. Ca toţi umilii săi concetăţeni, 
Napoleon a fost pus pe luptă — până 
la capăt — de împrejurări. Altfel, cel 
mai paşnic om. ,,...Dușmanii mei au avut 
dibăcia de a mă face să-mi irosesc viaţa 
pe câmpurile de bătaie ; au travestit în 
demon al războiului omul care nu se 
gândea decât la monumentul păcii“, îi 
mărturisea Napoleon, îndurerat, unui 
prieten, în preziua morții. 


Dar dacă Napoleon este cea mai de 
seamă întruchipare a sufletului corsi- 
can, insula e toată obsedată de amintirea 
lui. La Ajaccio, în seara sosirii mele, 
descoperită prin ulițele înguste, negu- 
roase, drapate cu bandiera albă a rufe- 
lor întinse dela fereastră la fereastră și 
păzită de fidelitatea câinilor însărcinaţi 
cu ridicarea gunoiului comestibil din 
fața gangurilor pustii, i-am văzut casa 
părintească, am silabisit cu emoție cu- 
vintele sculptate deasupra ușii: „„Na- 
poleon 1 s'a născut în această casă, la 15 
August 1769“. A doua zi am cercetat-o 
odaie cu odaie, mobilă cu mobilă, dela 
leagănul neautentic, până la masa de 
scris a celor dintâi studii. Casă de mo- 
dești aristocrați provinciali, dominată de 
gustul îndătinatei origini florentine a 
Bonaparţilor. O închipui în clipa naș- 
terii aceluia care avea să fie ca Im- 
păratul lumii : tânărul său tată avea pe 
atunci 23 de ani (mai prins ca oricând 
în luptele politice locale, își terminase 
de câte va luni studiile în Italia). Ad- 
mis în Corpul Magistraturii locale, îl co- 








ÎN e ci 


de Prof. AL. MARCU 


vârșea mai mult ca orice pasiunea poli- 
tică, De curând, Francezii puseseră stă- 
pânire pe insulă ; în vreme ce noul năs- 
cut — al patrulea copil — venea pe lu- 
me în după amiaza zilei de 15 August 
1769, soldaţii francezi, în luptă cu „re- 
belii“ corsicani, descopereau în odăile 
de jos ale casei Bonaparte, puști ascunse 
şi butoaie cu pulbere. Auspicii cât se 
poate de semnificative pentru viitoarea 
carieră a războinicului impărat. Mamă- 
sa, o italiancă dârză, destoinică, energi- 
că, tânără de abia 19 ani, pe punctul să 
nască, fugise toţuși în munți, la aflarea 
veştii că se apropiau Francezii. Casă 
grea, cu furnicar de copii mici și rude. 
Avere puțină la țară. 

In capul stradelei, Catedrala — cu in- 
țeriorul de cel mai tipic „Barrocco'. Lân- 
gă uşă, iată cristelnița de marmoră, în 
care a fost botezat abia după doi ani 
Napoleon, de un bătrân preot, rudă cu 
părinţii. După datină, actul de botez fu- 
sese ticluit în limba italiană. 

Trec anii: alți copii în casa Bonapar- 
te. Unii se nasc, alții mor. Și frământare 
mare, din pricina luptelor de partizani, 
aducătoare aminte de Italia lui Dante şi 
a Comunelor. 

Napoleon — poreclit de iovarășii de 
joacă „Ribulione'“ — de tovarășii de joa- 
că pe care i-am revăzut zdrenţăroşi, bă- 
tăuşi, guralivi, sorindu-se cu un câine 
de-acasă după ei, pe treptele Catedralei 
— dat la școală mai întâi la Ajaccio, mai 
apoi ja Autun, în Franţa, unde-și tăcea 
prima oară intrarea — cu tatăl său. de 
mână — în iarna anului 1778, 

Trei luni îi fuseseră de ajuns să în- 
vețe franţuzeşte și nu prea. Din cauza 
accentului corsicano-italian, orgoliul său 
era pus din nou la grea încercare, de iro- 
nia tovarășilor de studii, pentru care vii- 
torul Impărat era acum ,„Nabulione Bo- 
naparte“. lată-] elev la școala militară la 
Paris, străin, cu nostalgia pentru Cor- 
sica lui, potolită numai de izolare și lec- 
turi multe ; cu bani puţini de acasă. Ia- 
tă-l ofițer de artilerie la Valence, îm- 
băţat de ideile lui J. J. Rousseau, chi- 
nuit de setea de acțiune și afirmare, la 
11 ani. ' 

In toamna anului 1786, în concediu 
la Ajaceio, de unde lipsea de șapte ani 
şi unde avea să-l surprindă în 1789 Ma- 
rea Revoluţie. Prilejul era cum nu se 
poate mai nimerit, pentru ca tot ce ar fi 
fost frământare şi energie în sufletul 
Imi da parsican să <a afirme însfârșit, 
Ales de concetăţeni locotenent-colonel 
al gărzii naționale, iată-l persecutân- 
du-şi cu vehemenţă rivalii, înfruntând 
comploturi și atentate, punând la cale 
o nefericită expediţie în Sardinia apro- 
piată, fugind din Ajaccio, adăpostit în 
munţi de ciobani, arestat și apoi liberat 
cu armele de partizani, proscris, împre- 
ună cu familia, din patrie. 

Și apoi, după campania din Egipt, din 
nou la Ajaccio, pentru câteva zile, pen- 
tru cea din urmă oară. 








| 





AJACCIO 


Aclamat de cei care-l goniseră cu 
câţiva ani în urmă, tânărul general nu 
văzuse pe cheiul portului copilăriei lui 
decât rudele şi prietenii de joacă, ală- 
turi de umila țărancă, bătrână acum, 
care-l] alăptase şi pentru care Napoleon 
a păstrat totdeauna o deosebită drago- 
ste. Căci în acest scurt răgaz al Vije- 
lioasei lui tinereți războinice, vrea să 
fie numai al casei, al bunelor amintiri 
de odinioară, al ţăranilor care coboară 
pe catâri din munte, să-i strângă mâna, 
să-i întindă o mână de ajutor la nevoie. 

Pe urmă consul pe viață, împărat, e- 
rou al lumii și stânca pustiită de vân- 
turi, a exilului din Sfânta Elena, 

Când fusese dus acolo — în toamna 
lui 1815 — în vârstă de abia de 46 ani, 
mai avea să trăiască, cu încordare de 
şoim rănit, numai șase ani de pătimire, 
de strângere a gândurilor în „Amintiri“, 
de mărturisire a dorințelor din urmă, de 
covârșitoare nostalgie pentru Corsica. 

Aprilie 1821. Napoleon scrie ultimele 
cuvinte lucide din testament: dorește 
să fie îngropat lângă străbuni, în Cate- 








drala din Ajaccio, în Corsica, dacă Pa- 
risul îi va proserie cadavrul, „comme il 
a proscrit ma personne“. 

5 Mai 1821. Corsicanul murea, pără- 
sit, departe de munţii și marea lui, pe 
stânca bântuită de valurile unui ocean 
fără întoarcere. 

In seara aceleiași zile se arătase pe ce 
rul Mediteranei, în fața micului port 
din Ajaceio, o cometă. Işi luminase o 
clipă fosforescența siderală şi apusese 
după culmi, arcuindu-și căderea peste o 
casă părintească, 

Țăranii de pe treptele bisericuţei din 
Piana şi-au isprăvit sfatul, Am rămas 
singur, cu prietenul meu şi al memoriei 
lui Napoleon. 

Farul din clopotniță a descoperit pe 
zarea Mediteranei o lumină : un felinar 
de catarg. 

Inchipuirea vede corabia de războiu 
care-l duce pe tânărul general spre 
Franţa, depărtându-l pentru cea din ur- 
mă oară de acest mal. 

Profilul linear i se deslușește la 
proră. Agerimea ochilor caută să lege, 
cu învăluirea privirii din urmă, firul 
care-i va uni pentru restul zilelor su- 
fletul de pământul patriei corsicane. 

Lui Maupassant, trecând odată prin 
dreptul coastelor italiene, i se păruse 
că marea ar fi adiat de mirosul flori- 
lor şi al poamelor coapte, pe malul ne- 
văzut din apropiere. 

Napoleon, cu fruntea aureolată de 
vântul marei Piramide, pe care l-a sfi- 
dat în temerara-i victorie egipteană, se 
depărtează în noaptea aceasta defmalu- 
rile „Stâncilor roşii“ din Piana şi adul- 
rnecă prin adierea mării, boarea pămân- 
tului natal, pe care — după cum mărtu- 
risia — nu i-a fost dat s'o regăsească în 
nici un alt colț de lume. 

Lumina din larg sa stins în noapte. 
Privesc pe cer umbra vulcanică a stân- 
cilor din dreapta. Avântarea culmilor 
abrupte trezește în închipuire acordu- 
rile finale ale uverturii la „1812“ a lui 
'Tschaikowsky. 





V. VOICULESCU, SAU FOAMEA DE CER 


Lucien Romier, în urma călătoriei 
sale prin România în 1913, a scris o 
carte „Le carrefour des empires morts“. 
In această carte despre ţara noastră, 
plină de o sumă de observaţii juste și 
intuiții adânci, vorbind şi despre în- 
fluenţa religici asupra sufletului popo- 
rului nostru, autorul spune că Româ- 
nul prezintă observatorului două tră- 
sături negative, care-l deosebesc deo- 
potrivă și de Ruși, şi de Greci, toți 
ortodocși, şi anume: ,„laversion poui: 
le mysticisme et l'inaptitude aux affai- 
res pratique“; la care se adaogă — 
spune autorul — o trăsătură positivă : 
„de sens tres developpe de la poâsie 
religieuse“. Acest simţ al puesiei reli- 
gioase, departe de a fi manifestarea u- 
nei conştiinţe închingate în reguli «dis- 
ciplinare și dogmatice, ca în catoli- 
cism, sau pradă moralei personale, per- 
manent în criză, ca în protestantism, 
sau exaltată mistie ca în ortodoxia 
slavă, ori dramatizată logic ca în dog- 
matismui bizantin, continuu, pândit de 
erezie, este mânitestarea unui idealism 
de esență poetică, grație căruia viața 
umană, cu toate vicisitudinile, precari- 
tăţile şi înălțările ei, capătă valenţe şi 
rezonanţe harice. Privită și trăită în 
funcție de semnificaţiile și indicaţiile 
ei transcendente, viața şi natura se 
transformă în purtătoare ale unor in- 
țelesuri  divin-umane,  Nicăeri ca în 
ortodoxia românească nu există mai 
puternic şi mai senin sentimentul cald 
şi odihnitor al împerecherii celor tre- 
cătoare cu cele harice. Dorninanţa su- 
tletului românesc este seninătatea (v. 
Mioriţa), iar în ordine religioasă sim- 
plitatea și firescul, ce decurg dintr'o 
conștiință clară şi împăcată cu ordinea 
și finalitatea lumii. De unde şi apa- 
renţa de ireligiozitate a poporului ro- 
mân. Poate că e ceva din seninătatea 
și fermitatea vechilor Geţi, cari nu se 
temeau decât de cer să nu cadă pei 
și din austeritatea şi eleganța agrestă 


și retrasă a  nemuritorului Zamolxe. 
Căci fără să fie vrăjitorie şi superstiție, 
conștiința religioasă a românului gă- 
sește existenţei sensuri și funcţii mis- 
tice, trecând pe alături şi de turburările 
misticismului extatic și de problema- 
tica unei logomahii dogmatice. Pentru 
român „cele de sus cu cele de jos sau 
impreunat“ şi simţirea lui religioasă, 
asemeni celei poetice, este podoabă și 
vestmânt peste viața cea de toate zi- 
lele. Liric prin excelență, lirismul său 
religios, de o formă spontană şi mișcă- 
toare, este echivalentul unei alianțe a 
omului cu natura şi cu Dumnezeu. Ca 
în taina Sf. Euharistii, divinul cu lume- 
scul s'au amestecat și transformat și 
asemeni unui „joc măreț“ totul parti- 
cipă la împlinirea dramei răscumpă- 
rării noastre din moarte. Viaţa reli- 
gioasă e o strămutare din temporal în 
etern, făcând din elemențe, trepte şi 
urcușuri spre cer. lar cerul însuși nu 
e altceva decât transfigurarea elemen- 
telor şi transpunerea lor pe alt plan, îni 
care precaritatea și efemerul au dis- 
părut. 

Poesia d-lui V. Voiculescu este deo- 
sebit de sugestivă pentru ilustrarea 
celor de mai sus. Vom înfățișa în cele 
ce urmează câteva poezii din volumul 
„Destin“, care pot fi tot atâtea mo- 
mente ale sensibilităţii religioase ro- 
mâneşti. 

lată, de pildă, imaginea lui „Iisus din 
copilărie“ (pag. 34), aşa cum circulă ea 
prin satele noastre, simplă, firească, 
naivă şi prietenoasă : 

î ş : ; : : 

Tu ne mântuiai şi ne trimeteai iar la 
părinţi. 
Dar bătea în noi, ascuns, tainica bucurie 
Că toate sunt un joc măreț şi tu le birui 
pe toate 
; ; ; ; ; 
Și muriam şi noi cu tine 
Până ce Duminică înviam iară : 


Tu ca să te urci la cer și să te schimbi 
la față, 

Noi să ne 'ntoarcem jinduiți la viață, 

La ouă, la miel, la cozonaci 

Și la scrânciobul aninat în copaci, 


E aci tot firescul tainei răscumpă- 
rării, eterna dramă a morții şi învierii 
noastre odată cu Mântuitorul. E toată 
simbolica religioasă a creştinismului; 
„jocul măreț“ al îndurării divine, în 
care tainica economie a salvării noas- 
tre se desfășoară într'o permanentă și 
simbolică preînchipuire. Murim și în- 
viem în fiecare Duminică, la Proscomi- 
die și pe Sf. Masă, murim și înviem în 
toată splendoarea tainei în marea Săp- 
tămână a Patimilor şi Invierii Domnu- 
lui. Ceea ce aduce însă un puternic aer 
de mireasmă ortodoxă este cadrul cu to- 
tul firesc al vieţii creştine, care parti- 
cipă la fiinţa însăşi a tainei. Este un pu- 
ternic simţimânt al transfigurării ele- 
mentelor vieţii de jos în alemente încăr- 
cate de har şi taină. Ceca ce dogma 
transubstanţializării pâinii şi vinului a- 
devereşte în taina Sf. Euharistii, de- 
vine în cuprinsul vieţii şi cugetului 
creștin ortodox o permanentă și omni- 
prezentă taină. La drama răsecumpă- 
rării neamului omenesc participă toată 
firea. Dar nu în chip figurat sau mitic, 
dând elementelor naturii un conținut 
intelectual, ci încărcându-le cu har și 
transfigurându-le în purtătoare reale 
ale Marei Taine. Impăcarea omului cu 
Dumnezeu prin dumnezeiasca jertfă a 
mielului se răsfrânge în chip ontologic 
şi haric într'o împăcare a omului cu 
viața, împăcarea în har. Faptele mă- 
runte ale vieţii se întregesc cu un sens 
mistic şi viața însăşi devine o taină 
reală, încărcată cu biruitoare puteri de 
mântuire. 

jată „Floriile“ (pag. 37): 

„Pe Domnul primăverii îl uștepta pă- 
mântul, 
„Iisus venea cu iarba. Și salciile 'n vad 


de ȘTEFAN CARSTOIU 


„Din bumbi de muguri proaspeți își 
descheiau vestmântul 

„Șon cale ploconite î-l aşterneau plo- 
cad“. 

E un lucru cunoscut că sărbătorile 
păgânești au fost în mare parte trans- 
figurate de puterea înnoitoare a creşti- 
nismului şi consacrate în cadrul nouei 
legi a misterului lui Christos. Tot în 
mare parte gândirea mitică a omenirii 
dibuise în misterele mitologiilor sale di- 
verse, deveni aevea în povestea vieţii lui 
Iisus. Născut fără stricăciune din Sf. Fe- 
cioară, ordinea firii este consacrată în 
temeiurile ei iniţiale și purificată de 
rezidurile protivniciilor și războiului, în 
care intraseră elementele  creiațiunii 
prin coruperea naturii şi prăvălirea în 
păcat. lisus devine centrul  întregei 
creațiuni răscumpărate și spre E] se 
adună toate ca spre izvorul păcii, Toate 
ascultă de puterea Lui și toate se in- 
tegrează misterului Lui. Nu mai exis- 
tă forţe contradictorii și zeități locale, 
ci toate se împărtășesc din marea pace 
pe care E] o aduce. Ceea ce caracteri- 
zează noua ordine a firii este partici- 
parea supra-firească a întregii naturi 
la taina Intrupării și Invierii. Nimic 
din elementele creiațiunii nu rămâne 
în afară de drama răscumpărării. Toate 
își găsesc un loc, un timp şi 0 vaio- 
rificare, un sens transcendent. Se poate 
spune tă în Christos întreaga creațiu- 
ne își regăsește armonia şi echilibrul. 
Cu Adam teşind pe porțile străjuite de 
îngerul cu sabia de foc începe istoria 
omenirii căzute; cu Iisus — noul Adam 
—- istoria este anulată și lumea reintră 
sub puterea harului. Tot ce se întâm- 
plă după lisus stă sub semnul deose- 
bitor al harului și capătă sens mistic, 
vădind drumurile mântuirii. lisus nu 
strică legile naturii, iar aceasta nu i 
se împotriveşte. De aceea îl așteaptă 
tot pământul ca „Domn al primăverii“. 


(Urmare în pag. 4-a) 


| 


TIMP 








DUS 


DEBEMUR MORTI 


Vezi, inima ţi-e încă în piept ca o secure: 
Loveşte clipa'n tâmplă şi moare mult prea greu; 
Un cuc bolnav de toamne, o'ngână din pădure 

Şi ochii în orbite se adâncesc mereu. 


Mai ieri jucam în braţe un cântec şi-o păpuşe 
Şi astăzi tinereţea am pus-o în sertar. 
Lumina de atuncia, acum e doar cenuşe 

Şi zâmbetul se pierde într'un suspin amar. 


Păşeam, râzând spre soare, cu braţele voinice, 
Ne îmbătam cu vise, cu zâmbet şi absint 

Și doboram tristețea cum doborâm popice, 
Noi nu ştiam că anii prea repede ne mint. 


Ne pipăim scheletul cu degete uimite: 
Falangele sunt parcă lungi clape de clavir, 
Nici nu putem să ardem scrisorile iubite 
Și vine bătrâneţea cu gust de cimitir. 





ȘTEFAN BACIU 





SAPTAMANA MUZICALA 


Filarmonica. Din atmosfera cenuşie 
a mocnitei stagiuni simfonice actuale, 
rar iluminată de câte o scânteiere, de 
la memorabilul ciclu Enescu încoace, 
sa desfăcut cu hotărîre concertul con- 
dus de d. Ionel Perlea, intensificat în 
interes artistic de pianista franceză 
Yvonne Lefebure și clădit pe un pro- 
gram bun. 

Muzician de serioasă structură, șef 
de orchestră sigur de mijloacele d-sale 
d. Perlea nu dă nici odată impresia fie 
că s'ar lupta din greu cu orchestra, fie 
că ar executa o gimnastică elegantă, 
menită succesului vizual. 

Mişcările d-sale sunt simple, energi- 
ce, precise şi dictate direct de scopuri 
bine definite de călăuzire a execuţiei. 

Toate aceste mişcări decurg la d-sa 
lesnicios şi firesc, cu dexteritatea nor- 
mală pe care o aduce practicei muzi- 
cale de orice fel adevărata vocaţie. 

Partiţiunea, pe care memoria rară 
a d-lui Perlea o isgonește de pe pupi- 
tru, nu-şi mai poate astfel interpune 
mappa masivă dirijorului şi orchestrei. 

Fără a constitui o condiție obligato- 
rie unei conduceri muzicale superioa- 
re, difijatul din memorie rămâne, în 
măsura în care isvorăște cu adevărat 
din cunoașterea adâncă a partițiunei 
și din identificarea cu opera, un privi- 
legiu artistic incontestabil şi care poa- 
te contribui să facă o execuţie mai vie, 
mai spontană, mai unitară, sub atenţia 
exclusivă a dirijorului. 

Interpretările d-lui Perlea au fost 
neşovăelnice și convingător consti- 
tuite. 

O suită de Haendel în primă audi- 
ție, cât și în linii generale, concertul 
de Ravel și primele două mișcări din 
cel de Mozart, s'au înfruptat în spe- 
cial din aporturile dirijorului. 


de Romeo Alexandrescu 


Proporţiile arhitectonice, destășura- 
rea solemnă a retoricei ample şi împo- 
dobitoare a lui Haendel, belșugul so- 
nor şi ritmic al concertului de Ravel 
şi desăvârşirea fermecătoare a stilului 
mozartian au apărut, de sigur,  într'o 
largă măsură, ultimele două strălu- 
cind prin avântata colaborare a d-rei 
Yvonne Lef&hure, pianistă franceză de 
învăpăiat temperament şi splendidă 
şcoală tehnică. 





Maurice Ravel 


D-sa a desemnat cu vervă rafinată 
și superioară velocitate primul concert 
şi cu o iscusință tehnică, o inteligenţă 
ritmică şi un elan admirabile concertul 
de Ravel, juvaer de imaginaţie crea- 
toare, măestrire a sunetelor și de sen- 
sibilitate ascuţită și originală. 

„Alborada del gracioso'“ și „Bolero“- 
ul de Ravel, nu și-au putut divulga în 
aceeași măsură, prima, seducţia unei 
feerii picturale iar ultimul amănunţi- 
mile uimitoare ale treptatelor lui am- 
plificări, orchestra trădând oarecare 
lipsă de dispoziţie și pe alocuri vădită 
antipatie pentru diapazon. 


Recitalul D-rei. Yvonne Lefebure 


Natura muzicală bogată și persona- 
litatea accentuată a admirabilei pia- 
niste franceze Yvonne Lefebure, sau 
revelat intens în recitalul de pian pe 
care l-a dat la „Dalles“. 





D-șoara Yvonne Leiebure 


A fost cu atât mai bine venită a- 
ceastă a doua manifestare a d-sale la 


tr'însa cât de mult mai avea de spus arta 
d-sale sinceră şi comunicativă. 

Interpretarea cea mai impresionantă 
a fost, de sigur, aceea a preludiului şi 
fugei în la minor Bach-Liszt. In pro- 
porții de luminoasă măestrie, în valuri 
sonore impunătoare, construind monu- 
menta] preludiul şi desvoltând fuga 
cu artă de mare maestru, d-ra Lefebu- 
re şi-a covârșit auditoriul, desvăluind 
atât o superioară concepție muzicală 
cât și o autoritate pianistică rară, 

Totuşi ar fi păcat ca această excep- 
țională parte a recitalului să umbreas- 
că, în amintirea celor de față, celelalte 
interpretări ale concertistei, fiecare vi- 
brând de individualitate imperioasă, de 
porniri înflăcărate, de mărturisiri emo- 
tive directe, repezi, temerare, de ritm 
activ şi imiperios, 

General Lavine „eccentric“ de De- 
bussy, Scherzo de Chopin, „Le Tom- 
beau de Couperin“, de Ravel, „Doc- 
tor gradus“, „La fille aux cheveux 
de lin“ de Debussy, fiecare au reflectat 
un chip de a simți şi de a înţelege muzi- 
ca, esențialmente propriu, fără teama de 
a contrazice poate uneori clișeele con- 
venționale ale unora din execuţii, la ca- 
re, ascultând o pianistă de talentul şi 
virtuozitatea d-rei Lefebure, se poate 
renunţa cu entuziasm, 

„Jeux deau“ de Ravel, ultim bis 
triumfal, a fost un minunat răspuns al 
concertistei la sărbătorirea ce i s'a făcut, 


Bucureşti, cu cât sa putut afla prin- în frenetice aplauze şi rechemări. 





PARAGINA 


Dărăpănată, curtea boerească 
Acum stă cu geamurile sparte... 
Iar în odăi închise şi deşarte 

Au prins pereţii să se coşcovească. 


Când o priveşti, pustie, de departe, 
Un dor începen suflet să'ncolţească... 
Un dor de viață veche, strămoşească, 
De care astăzi totul ne desparte. 


In dosul curţii, unde-a fost livada, 
Au mai rămas câţiva cireși... de strajă 
Și'n suflet pun şi ei aceeaşi vrajă 


A vremilor de-acum pe veci pierdute. 
Iar gardurile, toate azi căzute, 
Fac să nu ştii pe unde-a fost ograda. 


TEODOR RÂŞCANU 





UNIVERSUL LITERAR 








12 Martie 1938 


CRONICA PLASIICA 


EXPOZIȚIILE: 


Incepem cronica noastră cu obligato- 
ria banalitate asupra descompletării ce- 
lebrului grup al celor patru şi asupra 
perseverenţei într'o tradiție de asociație 
a d-lor Şirato şi Tonitza. De rigoare și 
banală ca o politeţă, această remarcă va 
fi desigur făcută de majoritatea celor ce 
vor scrie despre expoziţia dela sala Dal- 
les a acestor doi artişti. 

Asociaţia în fața publicului a d-lor 
Șirato şi 'Tonitza, este o colaborare ta- 
cită întrucât realizează în aspectul ge- 
neral al expoziţiei lor un tot armonic. 
Tablourile expuse sunt elemente ce al- 
cătuesc împreună o operă completă în 





[.ucia Demetriade-Bătăcescu Vedere din Balcic 


care panoul unuia dintre artiști este 
complementul celuilalt. S'ar zice că are 
Joc un fenomen de osmoză. 

Luminătorul din plafonul sălii a fost 
obstruat pe jumătate, în lungime, în 
dreptul panoului d-lui Șirato, cu coale 
de hârtie, făcând astfel ca lumina ce 
cade asupra pânzelor d-sale să fie voa- 
lată, învâluindu-le într'o penumbră ce 
amplifică acel flou care le caracterizea- 
ză și în care sc scaldă culorile. 

Pictura în ulei a d-lui Șirato are acea 
transparenţă suavă ce aparţine acuare- 
lei. 

Peisajele dela Balcic, dintre cari rele- 








văm o vedere din oraș, apoi un tablou 
ce reprezintă o fată într'o pijama de 
plajă, şi mai ales glastrele cu flori, sunt 
atâtea armonizări într'o fluiditate fru- 
moasă care atenuează intensitatea culo- 
rilor ce evocă emaiuri translucide. 

Panoul d-lui Tonitza, primind lumina 
direct dela luminător, fără artificii ca 
acel de care am pomenit mai sus, animă 
sala expoziţiei cu atmosfera mai rece, 
cu suavitatea de aer liber n contrast cu 
suavitatea de interior a d-lui Șirato. 

Pânzele d-lui Tonitza au aerul, în an- 
samblul lor, al unui ciclu de poeme ce 
cântă trecerea dela iarnă la primăvară. 
Trei motive alternează în pânzele sale. 
Torsul gol al unei femei, lângă tufișuri 
verzi, apare în diverse pânze văzut când 
dela spate, când de profil ,când de trois- 
quarts, etc.; motive decorative de flori, 
și viziuni ale Balcicului, iarna s'au către 
începutul primăverii, tratate într'o ma- 
nieră ce evocă stampele japoneze. 

In afară de acestea din urmă, în cari 
domină albul, în celelalte pânze, ver- 

este distribuit cu multă dis- 

creție, dă tonu! dominant. 


* 


Pictura noastră pare, de un timp, a 
se anchiloza, a evolua într'un sens sterp; 
nu mai produce opere cari să aducă un 
apori de noutate, sau care să imprime 
un îlux proaspăt de mișcare în această 
evoluţie care pare a merge în virtutea 
inerţici. Orice evoluţie, normală, şi prin 
urmare şi evoluţia artei, e alcătuită, 
dacă nu din revoluţii, în orice caz din 
primeniri menite să salveze arta de a 
îi paralizată. Majoritatea pânzelor ce se 
expun nu sunt decât ceea ce se numește 
în limbajul pianiștilor „a face game“. 
S'ar zice că artiștii nu mai au nimic 
de spus. Rar se afirmă o personalitate 





Șirato-— Tonitza și Lucia Demetriade-—Bălăcescu — (Sala Dalles) 


care să iasă din comun. Avem impresia 
că artiştii nu mai au curajul să se ex- 
“rime și că în loc să-și cultive persona- 
litatea, fac concesii publicului. Aceasta 
este cu atât mai trist cu cât publicul no- 
stru este lamentabil preparat pentru 
pictură. (E destul să asculți reflexiile ce 
se fac, Duminicile dimineaţa sau în zi- 
lele de vernisaj: îţi vine să dai, să fugi). 

De aceea ne bucurăm când se deschi- 
de o expoziţie cum e aceea a d-nei Lucia 
Demetriade-Bălcescu. Arta d-sale este 
mult discutată și neluată în serios de un 
public ce preferă „serioasele“ tablouri 
ale d-lui Băncilă, de pildă. Artista nu 





Lucia Demetriade-Bălăcescu l.a Modistă 


face nici o concesie publicului și prac- 
tică o artă în care personalitatea d-sale 
creează valori plastice remarcabile. 

Arta d-nei Lucia Demetriade-Bălăce- 
scu e un joc de inteligență cristalizat în 
linia spirituală a desenului și în exube- 
ranţa coloristică. Artista găseşte o for- 
mulă nouă fauvismului. 

Ceea ce caracterizează arta d-sale este 
spiritul. Toate lucrările expuse zâmbesc 
inteligent și spiritual. Acestui caracter i 
se adaogă și un simț subtil al valorilor 
plastice pure. 


AL. PALEOLOGU 





V. VOICULESCU, SAU FOAMEA DE CER 


Pe linia aceleiași sensibilităţi poe- 
tico-religioase creștine, jînvestmântată 
în straiul cu sclipiri de basm pe care 
adesea numai geniul liric al limbii 
noastre îl poate da, ne poartă pe tărâ- 
muri de mistică creștină şi bucata: 
„Primăvara în cimitir“ (28): 

„„Ograda cea mai verde din sat e cimi- 
tirul 


- . . 


„Fiori subţiri de iarbă cutreeră țărâna 
„Și nervi suciţi da iroscot scot colțul 


înainte : 

„Din pragul dimineţii făcând la toţi cu 
mâna 

„S'abate primăvara întâi pe la mor- 
minte. 

„„Cetatea morţii astăzi fără strigoi și 
îasme, 

„Sub steaguri largi de soare e vrajă şi 
descântec 

„Uimiţi pășesc copiii întrun ostrov din 
basme 

„Cu verde gras și aur cu freamăte şi 
cântec. 


„Sunt furnicaţi toți morţii de-atingeri 
şi mişcare“, 

Numai cine poartă în el simţimântul 
creștin al comunităţii celor vii cu cei 
morți, permanenta comuniune a aces- 
tora în cadrele unei realități fantastice 
de gesturi și de acte prin care cu toţii 
participă la o existență supra-reală, 
lipsită 'de contigență şi precaritate, 
poate avea sentimentul cald că „ci- 
mitirul e ograda cea mai vie din sat“. 
Este, după credința creştină  orto- 
doxă, o preeminenţă a vieţii în moai- 
te, în care cei morți, ajutaţi de rugă- 
ciunile și laptele bune ale celor vii, 
capătă un spor de speranță în mân- 
tuire şi chiar o ușurare a judecăților 
sau vămilor pe care sufletul le are de 
trecut până la judecata din urmă. De 
aceea, în tot cuprinsul vieţii de pe 
pământ, cimitirul, „cetatea morții, 
este singurul loc sub soare, unde cu 
adevărat suntem  pătrunşi de „vrajă 
şi descântec“. „Ostrov din basme“, în 
cimitir simţim prezenţa unei lumi, în 
care categoriile și condiţiile vieţii 
noastre de aici se destramă, se to- 
pesc, şi din nimic se iscă o realitate 
de basm, cu puteri și legi care ne de- 
pășesc și ne uimesc. 

x 

S'ar părea şi sar putea crede că 
materialul religios relevat în liniile 
precedente poate îi circumscris în 
marginile unui folklor religios popular 
căruia poetul i-a dat vestmânt poetic. 
Că adică, opera poetică în cazul de 
față se poate reduce la simpla alege- 
re a unor teme și motive de inspiraţie, 
religioase numai prin funcţia lor iol- 
klorică, conștiința și sensibilitatea re- 
ligioasă a poetului rămânând doar 
asemenea apei în şteampuri, când au- 
rul S'adună în ochiuri lucitoare. 

Este însă în poezia d-lui V. Voicu- 
lescu un filon autentic de spiritualita- 
te, care nu poate îi redus la simpla 
conștiință estetică a poetului. Temati- 
ca inspiraţiei sale nu isvorăște numai 
din valorificarea estetică a motivelor 
religioase, ci vădeşte o atitudine și un 
stil de viaţă funciar religioase. Nu a- 
vem de-a face cu o conştiinţă de estet, 
care fură religiosului hlamida lui re- 


— Urmare din pagina 3-a — 


gală, pentru a acoperi cu ea neputinţe 
şi orgolii omeneşti, ci originar şi atot- 
cuprinzător, zace în adânc. asemeni u- 
nui ochiu de jar în apele imateriale și 
incandescente ale căruia se încheagă, 
după afinități şi rânduiri ascunse sti- 
hiile unei viziuni biblice, tezaurul unor 
esențe ce pururi râvnesc spre cer, „ră- 
șina unui suflet ce-i gata să ia toc“. 
(Trista minune, p. 6). Se îmbină în 
acest tezaur două izvoare ale simțirii. 
Unul vine din amintire și folklor ca a- 
cesta : | 
„Mângâetorule încununat de spiri, 
„Qri câte amărăciuni am înghiţit pe 
cale, 
„Mi-s stupii sufletului plini 
„De toată mierea amintirii tale“. 
(lisus din copilărie ). 
iar altul din condiţiile unui destin 
închegat din râvna şi aleanul unui 
spirit cuprins de nostalgia cereștilor a- 
vuţii pierdute. Sunt în versurile d-lui 
Voiculescu dominante ce te strămută, 
dela primele acorduri, pe un pământ 
sacru, și strigă în cuvintele lui glasul 
ce cu smerenie sapropie de rugul a- 
prins al „Celui ce este“. Este o des- 
pământenire a spiritului, care devine 
leit-motivul ori cărei cerești însingu- 
rări. O strămutare din temporal și efe- 
mer în singura certitudine nepieritoa- 
re : spiritul pur. 
„Descătuşat de pe muntele de clipe 
„Aţipesc şi visez că mă strămut“ 
(Aţipire, p. 14). 
Visiunea tărâmului sacru şi conşti- 
inţa purității, înțeleasă ca o condiţie a 
îndrăznelii spre cele pure, se vădește 
în poezia „Horeb lăuntric“. Nu putea 
fi mai plastic şi mai elegant exprimat 
sentimentul strămutării pe tărâmul 
spiritului pur, decât în imaginea lui 
Moisi pe muntele Horeb, când, des- 
culț, vorbea cu Dumnezeu în rugul a- 
prins : | 
„Atunci scoțând sandala minţii moale, 
„Cu sufletul desculț prin jarul dur, 
„Păşind în vârful gândurilor goale 
„Voi cuteza să calc pe spirit pur“. 


(Horeb lăuntric, p. 15). 


Este aici o ontologie a spiritului pe 
care numai  visiunea creştină a lumii 
o poate da. Cerul creștin, spiritual şi 
aevea în imaginile noastre despre ie- 
rarhia  creațiunii, trăeşte în poezia 
d-lui Voiculescu cam graiul vechilor 
profeţi. Iar dobândirea acestui cer este 
bunul suprem spre care năzuește și 
după care tânjește sufletul poetului, E 
foamea cea mai cumplită. 

„Murim de foamea ce nu o alină pâi- 


nile grele. 

„Avem carne ce de prea mult sânge 
crapă 

„Dar carnea și sângele nu ni se fac 
duh“. 

„Imbuibaţi cu aur, de alt dor am ge- 
mut : 

„Deschide-ne tezaurul cel mai presus 
de fire, 


„Vistiernice al Domnului temut, 

„Și cu orice dobânzi şi bir de nefe- 
vicire, 
ce-am 

pierdut. 

„Pune îngerimea toată să-L roage. 

„Spune-l că zăcăminte ne dorm sub 

dezastre, 

„Și că pentru răscumpărare, biete su- 

flete miloage, 


„Dă-ne din avuţia cerească 


„li dăm haraciu tot venitul vieților 
noastre 

„Şi-i punem în mâini inimile noastre, 
zăloage“. 


(Plângere către Heruvim 28). 


„Foamea de cer“ mi se pare a fi cea 
mai potrivită caracterizare a fondului 
permanent și ireductibil al poeziei re- 
ligioase, a d-lui V. Voiculescu. Vădind 
structura unui spirit creştin autentic, 
ea poartă rezonanţele spiritualităţii or- 
todoxe românești și poate fi conclu- 
dentă pentru aderenţa la religios a po- 
porului nostru, și calitățile originare și 
ireductibile ale geniului nostru poetic 
și religios. 
ŞTEFAN CÂRSTOIU 





CÂNTECUL NEMARGINIT 


Dintr'o veşnică durere, 

Cât tot ceru-i colb de stele, 
Scăpărând cu îocuri grele, 
Necuprins peste pustie, 
Peste vremea prea târzie. 


In talpa mormântului, 
Din noaptea pământului, 
Argint şters, sună smerit 
Greerile ostenit... 

Sună lin ca o tăcere, 


ADRIAN MANIU 


12 Marţie 1938 








= UNIVERSUL LITERAR 


Vlaicu întocmește aeroplanul la Cotroceni 


din ,,Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu“ 


Când a pășit pe câmpul Cotrocenilor 
în fruntea celor câteva furgoane cu bu- 
cățile aeroplanului, i-a eşit şi durerea 
în față, Era şșandramaua nouă-nouţă 
făcută de Valentin Bibescu peniru ae- 
roplanul Bleriot. Ce mai pumn dat în 
inimă i-a fost noutatea aceasta bietu- 





lului Maistoraş. O clipă na mai văzut 
nici hangar nici câmp, prin paianjeni- 
șul crescut peste ochi. Ca un îel de a- 
morţeală înveninată i-a răcit obrajii, 
pieptul şi genunchii, 

Dumnezeule! N'or să se mai ispră- 
vească odată oamenii aceştia care-i es 
în cale si-l tot îndepărtsază de locul 
cel dintâi care era adevărata lui mân- 
drie?... , 

Din împietrirea lui amară şi infrâu- 
tă îl trezeşte scuturarea voinică și caldă 
a calului de lângă dânsul. A bătut scurt 
din copită ca şi când i-ar porunci: 

„Haide odată! Acum nu ne mai pu- 
tem opri!“ şi opintirea plină de vână 
în hamuri să zmâncească din loc furuo- 
nul greu, seamănă leită cu Incordarea. 
din sufletțu: lui Vlaicu. Trec pe lângă 
hangarul lui Bibescu fâră să întoarcă 
privirea. A 

De altfel a avut o mângâere. Princi- 
pele Bibescu nu se grăbea. In şcoala de 
pilotaj de la Pau învățase că primăvara 
e o prietenă cu toane rele pentru zbu- 
rători. Prin urmare aștepta așezarea 
vremii, fără să se pripească şi fără să 
se întrebe dacă vor spune alţii să-i ia 
înainte. Fra, cum se zice, un caracter 
sportiv, pentrucă nu umbla după biru- 
ință cu orice pret. O voia dreaptă, cu 
temei. Dealtminteri, cu brevetul de pi- 
iot numărul douăzeci în buzunar, iși 
avea locul hotărit în lume. Deci și în 
țara românească unde era cel dintâi 
zburător cu pecete, după cum îusese 
cel dintâi automobilist cu pecete. Doar 
maşina lui purta numărul zero. 

Aşa privita toate, Vlaicu se așeza toc- 
mai la capătul protivnic. Adică acolo 
unde nu se putea primi decât o biru- 





inţă întreagă, oricât de mare ar trebui 
să arate sălbătăcia luptei. 

Din ziua aceea, poligonul de tragere 
din susul Cotrocenilor s'a schimbat in- 
tr'un câmp de bătălie nemiloasă, de pe 
urma căreia avea să cursă multă su- 
doare, avea să işte multă durere şi avea 
să curgă atâta sânge cât trebuia pen- 
truca lupta să-şi ajungă incheerea. 

Vlaicu a simţit-o in ziua aceea de 








Luni 11 Mai, când a dat cu ochii de 
hangarul lui Bibescu. 

Atunci, pentru toate câte aveau să 
vie, neguroase şi nesigure, biruinţe ori 
înfrângeri, a hotării: 

„O' el, o' eu!” Iar „El” nu era numai 
Valentin Bibescu. Era un nume care 
cuprindea tot: pe Bleriot şi pe Wright, 
pe Farman, şi pe Latham, pe Osmot și 
pe Cerchez, pe Goliescu, Ioan sau colo- 
nelul Miclescu. 

Era, cum s'ar zice, stafia înfrângerii. 
Prin urmare dusmanul de moarte al 
celui care nu trăește decât să învingă. 

Iată cum viaţa de zburătora lui 
Aurel Vlaicu, acea viaţă care adevărat 
vorbind începe din clipa când purcede 
montarea aeroplanului la Cotroceni, 
avea să se desfășure toată sub nourul 
care se chema Valentin Bibescu. 

Viaţa, aceea a început la 11 Mai. Sau, 
mai exact, a treia zi, când a începul 
iucrul în toi. Adică Miercuri 13 Mai 
1910. 

De ziua aceea, prietenii lui buni, a- 
proape nu l-au mai văzut. Pleca în zori 
şi se întorcea în toiul nopţii, pentrucă 
mânca la cantină, sus în deal, dimpre- 
ună cu iucrătorii. N'avea vreme nici 
să-şi arunce ochii pe un jurnal întins 
pe jos, cum îi era citirea gazetelor. De 
aceca a fost scutit de amărăciunea să 
afle că, Jaques de Lesseps, piioi francez, 
a izbutit să treacă şi el în zbor Canalul 
Minecei, sau că Georges Osmont a câş- 
tigat o groază de bani făcând zboruri, 
la Brăila, la Galaţi şi la Iaşi. 

x 

Degeaba era toată tara turburată. 
Din fundul hangarului de la Cotroceni, 
Vlaicu n'o mai auzea. Alegerile din Ar- 


de VICTOR ION POPA 


dească până şi în mărunte împrejurări 
ale vieţii nefolosința nervurilor din a- 
ripele celorlalte aeroplane. 

Dar uneori, cei doi nu mai ajungeau 
la cantină. Atunci Aurel scotea din bu- 
zunar câţiva pitaci, îi întindea uceni- 
cului şi-i dedăa pinten: 

— „O pită de cinci, o salamă de trei- 
zeci de piţule şi-o ridiche de lună! 
Rasch, frate, că mor de foame!“ 

Şi asta era toată masa pentru doi 
oameni pentrucă n'aveau timp să mă- 
nânce. 

Mai târziu, Iosif, îngrijat că nu-l mai 
prinde pe nicăeri, a venit până la 
câmp. 

L-a primit cu: 

— „Ce ara cauţi tu aici?” 

— Iar când Steo i-a spus, Vlaicu n'a 
găsit alt răspuns decât dvax: 

— No! Bine. Apăi tu, frate, grăeşte 
şi eu lucru. Că accia aşa-i: Tu cu gura 
şi eu cu mâna...“ 

Atunci Iosif, s'a aşezat, pe-o lădiţă 
lângă el şi a început a-i povesti câte 
de toate se petrecuseră în vremea din 
urmă şi care credea că-l vor interesa 
pe Aurel. Ce-i drept, părea că toate îl 
interesează, Păcea de fiecare veste: 

— „NO! Ce vorbeşti, frate!“ 

Aşa a făcut când i-a spus Iosif că 
Academia i-a dat lui Delavrancea pre- 
miul Năsturel pentru „Apus de soare“. 

— „Năsturel! Fain! Ce vorbesti, 
frate!“ 

— „Şi l-au aies pe Iorga la Acade- 
mie... 

-— „„No! Pe Iorga! Ce vorbeşti, frate!“ 

-— Da... Dar a mers cam greu. Abia 
ia a treia alegere a izbutit să capete 
cincisperezece voturi... şi atunci încă a, 





Avionul Vlaicu II 


deal fusese prăpăd pentru români. Că- 
zuse Popa Lucaci, câzuse Iuliu Maniu; 
căzuseră Braniste, Goldiș, Caius Bre- 
diceanu şi Nicolae Ivan. In schimb, se 
aleseseră vânduţii: Manegra, la Ceica şi 
Siepescu la Oravița Română. Doar cinci 
români buni izbutiseră a-şi câștiga loc: 
Vaida Voevod, Mihaii, dr. Șerban, Ci- 
cio Pop şi Damian. Durerea infrângerii 
era, mărită încă de săvârşirea din viaţă 
« Protopopului Vinea, mort chiar cu 
căteva zile înaintea alegzrilor. 

Dar Viaicu era acum departe de su- 
ferinţele astea. E! avea lupta lui şi ace- 
ea era mare cât a unui neam. Sub în- 
tinderile Ge tablă ondulată chiuia cât 
îl ținea gura, stihuri făcute de dânsul 
cam cum ar fi: 


De-o găta Vlaicu gândacu... 
Bleriot-ul dă de dracu... 


Sau zorea pe Ion Ciulu la lucru, stri- 
gându-l de la celălalt capăt al hanga- 
rului: 

— „Insuce Ionz, însuce că ţi-oi da 
ciulama de pui...” Vezi bine ciulamauă 
ii era mâncare pe plac la cantina lui 
Cantili, Dar Ion ştia limpede că unari 
fagăduiala și alta-i ţinuta ei. Ciulama- 
ua se termina de obicei înainte să a- 
jungă cei doi la masă. Atunci Vlaicu 
poruncea: 

— „No! Apăi dacă s'o fo isprăvit ciu- 
lama, fă deloc, frate, aouă cataplas- 
me”, Ceea ce însenina două fleici. Sau: 

—- „Minteni să friji, nație, neşte ner- 
vuri, făr'numa să nu fie de la Bieriot, 
că nu-s de haznă”.. Asta, cum se inţe- 
lege, trebuia tălmăcit: „costiţe de pur- 
cel” şi arăta că Vlaicu ţine să dove- 





PASĂREA MAĂIASTRĂ 


Robind-o'n lanțuri după lupta'ndelungată, 
semeţ ai poruncit de aur colivia 

să-i fie — şi-ai ştiut că'n suflet niciodată 
mai fără margini n'o să-ţi crească bucuria. 
Privind prizoniera pasăre măiastră, 

ai desluşit cum în privirea ei umilă, 
sfidându-te, străbate-o flacără albastră — 
şi-atunci, cu ghiarele-i, te prinde-atâta milă, 
că'n generos elan îţi creşte răsuflarea 

şi hotărîrea ta-i definitivă: 

îi dăruieşti cu simpla-ţi bunătate zarea, 
s'o'ncerce iar măiastra pasăre captivă. 

Dar lanţu-şi scutură, ca, fără să tresalte, 

cu pliscul să-ţi sfâşie'n trup — şi peste-o clipă 
se-avântă 'n golul liniştii de brumi înalte, 
simionizând eternitatea din aripă. 


MIRCEA STREINUL 


INSINGURARE 


Seara cade deslânată 
adunând câmpia. 

Cerul toarnă melodia 

— puf de hesnă descântată. 


Grămezi de pustietăţi 
dăruie tăcere ; 

noaptea sare din unghere 
presărând pustietăţi. 


Lilieci de somn se mână 
printre clăi de linişti. 

Vântul a murit pe mirişti 
cun crâmpei de glas în mână. 


Rodul nopţii frânge stele 
pentru linişti — strajă... 
peste toate curge — mreajă — 
pânza gândurilor mele. 
DAN C. BALTEANU 


avut, unsprezece împotrivă!” 


— „Ptiuu! Unsprece!? Ce vorbești...““- 


— L-au ales în schimb pe Lepădatu 
al nostru.“ 
— A nost'?,.. No! Ce vor...” 


— „Sa deschis şi muzeul lui Simu...” 
a urmat Iosif, povestindu-l în amănunt 
cum s'a desfăşurat sărbătoarea, ce-a 
spus Simu, ce-a răspuns Ionel Brătia- 
nu, şi ce bopăţii se află in nobila clă- 
dire cu trup de templu antic din strada 
Mercur. Mai cu seamă i-a vorbit despre 
tablouașul lui Daumier. 

„Claca treia“. 

„după părerea mea, numai acela 
să fie și ar motiva înființarea muzeu- 
lui, 

— „Ce... vorbeşti... frater” 

Dar după ce i-a spus tot ce-a avut 
Ge spus și i-a povestit îndelung şi în- 
câlcit, povestea cu vaporul Impăratul 
Traian atacat la Pireu de greci, ba ia 
istorisit și cum a întrebat micul prin- 
cipe Neculai care era pe vapor: 

— „Dacă sau strâns oameni mulţi, 
de ce n'a adus poliția pompe cu apă 
să-i ude şi să-i alunge, ca la București. 

— „Așa o fo zis, dragul de el? Apăi 
de bună seamă prinții eştia îs faini fi- 
ciori, frate!“ 

Numai că, după o jumătate de ceas, 
când istovit de lucru s'a trântit jos lân- 
ză Iosif să se odihnească l-a întrebat 
în chipul ce. mai firesc: 

— „NO! Acu, frate Steo, spune și tu 
oareșce noutate!...“ 

— Nu ţi-am spus?“ a făcut poetul 
mirat și zâmbind, 

„Ai spus, vezi bine. D'apăi drac şiie 
ce-ai spus, că eu stau tot cu gându la 
gândacu' meu şi n'am fo” preceput ni- 
mic“. 

Din z:ua aceea, [osii nu i-a mai adus 
nicioaată noutăţi lui Vlaicu. Venea la 
câmp des, tot mai des, dar atât tot. 
Se uita ceasuri întregi cu ochi mari, 
goi, înecați în ape turburi spre zariștea 
depărtată a câmpului întins. Ori ghe- 
muit mic micuț întrun colţ, privea 
gâza, uriaşă care înălța aripi de mătasă 
inspre cer. Il minuna și il turbura pes- 
te măsură depăşirea asta de proporții. 
De-o parte el care se aplecase toată 
viața pe gânduri şi priveliști mici -— 
gâze adevărate, iar de altă parte vlăi- 
ianul acesta cu labe de hamal, care 
lăurea asemenea vietate, nouă, de mii 
de ori mai mare decât gângăniile cu 
care era înfrățită. 

— „Intre mine şi el, între puverea 
gândului meu şi puterea gândului lui, 
negreşit. e aceeaş deosebire. Doamnei! 
Cum oare trebue să se simtă un uriaş? 
”) tărie de aceasta, mută, oarbă, neștiu- 
„are de sine ca natura însăşi? Insfâr- 
Sit, „geniul“ care creiază alte dimen- 
siuni,.. 

Şi pe când în mintea lui tremurau 
gânduri așa de ciudate şi de străvezii, 
Vlaicu, sănătos, fără gând, întregea cu 
a opta zi facerea cea de şapte zile a, 
lumii, și cânta pe muzică luată la în- 
tamplare cuvinte ca acestea, hărăzite 
colonelului Miciescu: 





Oi sbura, cu gândăcelu 
„Să mă vadă Colonelu' 
„Si din creasta cerului 
„Oi stupci în capul lui... 














AN NOU 


Mai singură decît frigul dintr'o peşteră, mai singură 


Decât mine mi-e inima. 


In zadar douăzeci şi patru de toamne au trecut 

Peste arborii ninşi de neclintirea cerului. 

'Tot mai singură mi-au lăsat şi parcă fără trecut 

Inima, bolnavă de paşii de vaier şi viața neclintirii cerului 
Mama nu mai suride. Poate crede că alte lumini mă încîntă 
Acum. Spre mormîntul tatii au crescut uitări. 


Mama nu mai surîde. 


Imi închipuiam, odinioară, că tăcerile cîntă... 
Mai singură decit frigul dintr'o peşteră, mai singură 


Deciît mine mi-e inima. 








COCA FARA GO 





CARTEA FRANCEZA 








Jules Romains: Les hommes 
de bonne volonte 


XIII. Mission ă Rome — XIV. Le drapeau noir. 
(Ed. Flammarion, Paris) 


Numele lui Jules Romains se leagă, 
în istoria literaturii franceze moderne, 
de sforțările atât de interesante încer- 
cate pe la începutul veacului, de a în- 
druma spre alte orizonturi o poezie care, 
datorită excesului simbolist de cultivare 
a nuanţei, sleindu-și tot mai mult vigoa- 
rea substanţială eşuase, în cele din ur- 
mă, prin ceeace s'a numit de atunci „ca- 
tastrota lui Igitur“, Unanimismul a în- 
semnat şi o reacțiune a bunului simț, in 
înţelesut cartesian al cuvantului —oaată 
cu expresia unei anumite sensibilități 
poetice — impotriva a ceea ce s'ar putea 
cu drept cuvânt numi o erezie, culmi- 
nând prin acei Igitur, poem monstruos, 
de o perfecţie sterilă pentru că era in- 
controlabilă și mărturia definitivei rătă- 
ciri a lui Mallarme în obscuritatea nepă- 
trunsă a unui grai sibilin care, năzuind 
către expresia absolută își retezase pu- 
tinţa oricărei comunicări și a răsfrânge- 
rii în sensibilitatea celorlalți. 

Unanimismul, ca doctrină ilustrată 
mai mult decât formulată dogmatic, prin 
operele faimosului „groupe de lAbhbaye“ 
din care făceau parte împreună cu Jules 
Romains și Georges Chennevicre, emu- 
lui direct al celui dintâi, Charles Vidrac 
şi Georges Duhamel, întemeetorii „a= 
baţiei“, iși aflase justificarea și punctul 
de plecare într'o nouă concepţie despre 
rolul poetului, în care acesta avea să în- 
cerce a exprima nu sufletul său indivi- 
dual ci sutletul „unanim'“, adânc şi ne- 
schimbător al unor grupări omenești. 

Stăruința cu care accentua Malarmă, 
în cunoscutul vers oarecum programatic 
din Prose pour Des Esseintes : 

Nous €tions deux, je le maintieus, 
pusă alături de titlul primei culegeri de 
poeme ale lui Jules Romains, intitulată 
La vie unanime, sugerează numaidecât 
contrastul semnificativ dintre două con- 
cepţii diametral opuse despre rolul poe- 
tului. 

Această concepție poetică, a unani- 
mismului, s'a dovedit foarte rodnică, cel 
puţin în opera atât de variată a lui Jules 
Romains, care se grupează în jurul ideei 
centrale a „vieții unanime“, ilustrată cu 
deopotrivă vigoare în opere dramatice 
ca L'armâe dans la ville și Cromedeyre- 
le- Viei] sau în vastul șantier de unde se 
înalţă construcţia romanescă a celor pa- 
trusprezece volume publicate până 
acum, alcătuind ciclul Les hommes de 
bonne volontâ. Construcţie care, depar- 
te de a fi terminată, abia cu ultimele 
două volume apărute : Mission ă Rome 
și Le drapeau noir a întrecut jumătatea, 
întrucât se pare că toate vor fi două- 
zeci şi două sau douăzeci și patru la nu- 
măr, sau poate, cine ştie... 

Apariţia recentă a categoriei romanu- 
lui-fluviu e caracteristică pentru confi- 
gurația peisagiului epic în literatura 
franceză contemporană, care numără, în 
clipa de față, alte două cicluri notorii în 
curs de elaborare : Les Thibault de Ro- 
ger Martin du Gard şi La Chronique des 
Pasquier a lui Georges Duhamel, fără să 
mai socotim Les destinees sentimentales 
de Jacques Chardonne, Les Hauts-Ponts 
de J. Lacretelle și altele încă, încheiate 
sau nu. Albert Thibaudet, observa, cu 
prilejul trecerii în revistă și a clasifică- 
rii operelor cari ilustrază categoria ro- 
manului-fluviu — sau a romanului-ci- 
clu, cum îi spunea el — că autorii aces- 
tor opere se îndepărtează sau ezită față 
de ceea ce însemna odinioară „pâinea 
zilnică“ a romanului, adică moravurile 
societății contemporane, cronica la zi a 
vieţii sociale. 

Această împrejurare, în care Thibau- 
det vedea semnul unei crize de creație, o 
punea pe seama dezechilibrului provocat 
de nestatornicia şi nesiguranța vieţii de 
azi și a zilei de mâine, de unde îndemnul 
ieșirii din actual, din contemporaneitate. 
Observaţia se justifică deplin în cazul 
ciclului Les hommes de bonne volonte, 
orientat înspre trecut și al cărui ultim 
volum apărut se închee cu o magnifică 
„Prezentare a Franţei în Iulie 14“. 

Pentru cititorul care nu cunoaște vo- 
lumele precedente, a rezuma cuprinsul 
ultimelor două nu e de vreun folos. De 
altfel îmbucătăţirea excesivă şi revăr- 
sarea neobișnuit de îmbelșugată a cursu- 
lui povestirii într'o mulțime de scene și 
întâmplări de o însemnătate sau lipsă 


de însemnătate episodică, din a căror 
arbitrară înșiruire nu se poate încă în- 
trevedea făgăduiala unei tendințe de 
concentrare, fac aproape cu neputinţă 
desprinderea firului călăuzitor către o 
semniiicație unitară și atotcuprinză- 
toare. 

Sunt numeroase paginile cvocatoare 
și ilustrative pentru aspectul istoric al 
epocii dinaintea războiului, culminând 
în portretele redate cu o artă minuţioa- 
să, ale unor personagii de primul plan, 
ca Lenin, Jaures sau cardinalul Merry 
del Val. Misiunea confidențială a abate- 
lui Mionnet, venit la Roma ca să des- 
curce urzeala intrigilor diplomatice ţe- 
sute împrejurul enigmaticului cardinal 
Merry del Val și să informeze despre a- 
titudinea lui pe Manitassier și Gurau, și 
prin aceștia pe însuși Poincarre, însu- 
mează cel mai mare număr de pagini la- 
borioase din cuprinsul volumului XIII 
prelungindu-se și la începutul celui ur- 
mător, pe alte câteva zeci. In timp ce 
abatele Mionnet participă prin activita- 
tea lui la desfăşurarea istoriei, ziaristul 
Maykosen se mulţumeşte să-i înregis- 
treze ritmul, încercând a descifra nu 
atât înțelesurile imediate, ci un sens ge- 
neral, purtător de consecinţe mai înde- 
părtate. 

Reapare deasemeni, perechea insepa- 





parabililor Jallez şi Jerphanion, „rai- 
soneurs“ ai evenimentelor dimprejur, la 
care însă participarea lor activă e neîn- 
semnată. 

Nespus de prețioase, prin luciditatea 
pătrunzătoare a analizei, sunt paginile 
consacrate unor probleme de invenţie şi 
tehnică artistică, deși cu greu li sar pu- 
tea găsi valoarea de semnificaţie pentru 
economia generală a romanului și tot 
astfel, acelea în care se descriu cu minu- 
ție și răceală de clinică, penibilele expe- 
riențe sexuale ale lui Champcenais sau 
neliniștea mistică a soţiei sale. 

Totuși, cititorul care va fi urmărit 
răbdător fastidiosul „dute-vino“ al pus- 
deriei de personagii, dealungul celor 
şase sute de pagini arbitrar îmbucătă- 
ţite uneori în capitole, își va găsi cu pri- 
sosinţă răsplata ostenelilor în lectura ul- 
timului capitol, care încheie Le drapeau 
noir cu o viziune unanimistă a Franţei 
şi Europei în ajunul catastrofei războiu- 
lui mondial. 

Impresia de ceva friabil, puţin rezis- 
tent, datorită caracterului fragmentar al 
operci dispare, topindu-se în lichidita- 
tea stilului acestor pagini de o calitate 
a emoţiei care înzestrează chiar precizia 
analitică şi meticuloasă a tabloului cu o 
vibraţie lirică intensă. 

Poate că singurul lor cusur ar fi o prea 
vădită tendinţă către antologie și inten- 
ţia autorului de a sfârși printr'un „point 
d'orgue'“ care să smulgă aplauzele şi să 
cucerească entuziasmul unanim (nu u- 
nanimist). Ar însemna însă, pentru citi- 
torul care s'ar opri la astfel de obiecţie, 
să-și împuţineze singur prilejul unei bu- 
curii care nu trebue suspectată, mai 
ales atunci când i se îmbie sub vest- 
mântul strălucitor de prestigiu nease- 
muit al poeziei. 


MIHAI NICULESCU 


—— 6 











UNIVERSUL LITERAR 


RĂSPÂNTII 


„In fața porţii de fier de pe bulevar- 
dul Ferdinand, m'am regăsit timid. Mă 
uitam la hainele ce abia se mai ţineau 
pe mine, la cutărașul de lemn vopsit 
cu verde, ce-mi adăpostea — așa de 
formă — câteva rufe murdare, la par- 
desiul peticit alunecându-mi ca o ceaţă 
murdară pe umeri şi la palatul tăiat în 
cele mai recente linii, odihnind somp- 
tuos după grilajul de oţel cromat... 
Doamne, prin ce bizar joc de senti- 
mente, păşeam acum în viața unor oa- 
meni, cu care nu aveam comun decât 
asemănarea biologică ? Ce divin pro- 
tectorat mă apropiase sufletelor lor?... 

Răvășit de asemenea gânduri, nu în- 
drăzneam să sun. Imi venea să las în 
plata Domnului şi serviciu, şi protector, 
şi București și tot și să fug undeva de- 
parte, unde să nu mai dea nimeni de 


D 0 


D099 


PAI 
“p 
Ie 


= 


mine. Dar mai la urma urmelor — îmi 
spuşei — de ce nu ași încerca? Doar 
nu venisem de capul meu. Fusesem in- 
vitat... Hm ! Ce ţi-e şi cu sărăcia asta! 
— mai putui să reflectez în ultima cli- 
pă şi apăsai hotărît pe butonul de por- 
elan... 

Nici o mișcare. 

Intr'un târziu, un Cățeluşș prinse să 
latre departe, în fundul grădinii. 

Bărbaţi şi femei, în haine de sărbă- 
toare, începură să umple trotuarele. 
Chiar tramvaele alunecau în dimineaţa 
aceea mai elegant, pe șinele lucioase. 

Mai apăsai odată pe buton. 

Și încă odată. 

— Cine-i acolo? — Mi se răspunse 
răstit de departe, din fundul curţii, ce 
porgea strâmtă și pavată din poartă, 
pentru a se întinde în toată voia, pie- 
truită mărunt, în grădina din spatele 
casei. 

Nu răspunsei. In schimb arătătorul 
dreptei mele, învins parcă de o nestă- 
vilită curiozitate, mângâie din nou 
bumbui de parţelan. 

— Ce vrei mă, disperatule ? — Imi 
strigă atunci o namilă de rumân, aler- 
gând întrun suflet spre poartă. 

— Bună dimineaţa, bădie! 

— Bună! 

— Aici stă dl. inginer Brădeanu ? 

— Aici da' nu-i acas. 

— Nici domnișoara Ina ? 

— Nici, da' ce-ai cu 'mnealor ? 

— Apăi — încercai eu să fiu în notă 
—aş avea ceva dă vorbit. 

— Da dă unde ești 'mneata ? 

— Dă la fabrică, 

— Ahaaa)!... —făcu el— Apăi dacă-i 
aşa, vinon'nuntru că boerii nu so 
sculat pân'amu. 

Intrai... 

In bucătărie curat şi cald. 

— Stai colo! 

Imi aprinsei neliniștit o ţigară şi mă 
așezai cuminte pe un scaun, în aştep- 
tarea celor ce trebuiau să vină... 

După câteva minute de tăcere, clo- 
poțelul soneriei se scutură nervos. 

— Dacă te duci înăuntru, spune 
boerului sau domnișoarei, că am ve- 
nit — rugai pe fata din casă. 

Prin fereastra aburită, vedeam cum 
soarele sărută cu raze palide, arborii 
brumaţii. 

—Cine să spun că a venit?—se iînte- 
reşă ea din prag. 

— Eu! îi răspunsei, cu privirea pier- 
dută pe  aleele grădinii, peste care 
toamna ţesuse, din frunzele moarte, 
chilimuri în cele mai triste nuanţe ale 
galbenului. 

— Da, dar cum te chiamă pe dum- 
neata ? 

Clopoţelul soneriei hohoti argintiu, 
pentru a doua oară. 

Fără a mai aștepta să-i răspund, 
fata deschise grăbită ușa şi dispăru. 

Dintr'un colț al bucătăriei, omul de 
serviciu mă privea tăcut, cu niște 
ochi ce exprimau o îngrijorătoare ne- 
dumerire. 

— N'ai dormit asnoapte! — 
nimerit să mă întrebe. 

In acelaş timp uşa se deschise larg 
şi în rama ei apăru, în pijama, îngi- 
nerul Brădeanu. 

Mă ridicai automat şi îl 
stingherit. 

— A, dumneata erai? Te rog mai 
așteaptă puţin. — Şi îmi făcu semn 
să mă aşez. 

Peste vre-o jumătate de oră se re- 
întoarse. Imi întinse amical mâna și 
mă pofti politicos în birou, spre dis- 
perarea omului de serviciu, încreme- 
nit în picioare, lângă uşă. 


găsi 


salutai 


— Fiica mea, îmi spuse, mi-a vor- 
bit de situaţia dumitale. Felul cum i-a 
fost dat să te cunoască, a convins-o 
cât de greu o duci, și drept să-ţi 
spun, m'a înduioșat mult cele poves- 
tite despre dumneata. I-am promis a- 
tunci că-ţi voiu veni în ajutor pe o cale 
oarecare. Ea însă a ţinut morţiș să te 
primesc ca lucrător în fabrică. Sa 
gândit poate că în acest mod îţi vei 
putea asigura existenţa pe un timp 
mai lung, decât în cazul când ţi-aşi fi 
înmânat o anumită sumă. Ți-aşi mai 
putea spune, într'altă ordine de idei, 
că sunt pe deplin mulţumit. de dum- 
neata. Te-ai aşternut serios pe o mun- 
că pentru care nai avut o pregătire 
specială, contrariu credinţei mele de 
până acum, că intelectualul, de orice 
tel, nu poate activa mulțumitor în- 
tr'un domeniu străin pregătirii sale, 

— Dar, domnule inginer — în- 
drăsnii să-l întrerup, mai mult aşa ca 
să nu mă creadă un prins de pe gârlă, 
după cum mă înfățișau haineie, decât 
convins, — găsesc că greșiţi când, ge- 
neralizând, porniţi dea o foarte pro- 
blematică unitate de măsură: eu. 
Spun asta pentrucă mi-e greu să cred 
în mine, atâta timp cât sunt victima 
unor împrejurări, în care numai do- 
rința meschină de a vieţui, mă tace să 
mă complac. 

Inginerul mă măsură sever. 

— Te înțeleg... Aşa este 1... Credeam 
însă că binelacerile morale ale muncii, 
așa cum o cunoşti, înseamnă, în cazul 
dumitale și disciplinarea unor principii 
sociale. De alţfel să ştii că nimic mai 
ușor pentru un bacalaureat decât să 
devie şi să moară funcționar, atunci 
când bine înţeles are un sprijin, așa 
cum de bine, de rău, îl ai dumneata 
azi. Te anunţ că în curând vei fi ceea- 
ce poate dorești de muit să fii. Vom 
mai vorbi însă cu altă ocazie despre a- 
cest lucru. Acum fă-mi te rog plăcerea 
şi vino să-ți iei camera în primire. 

Complet desorientat, îl urmai fără 
să mai pot spune ceva. Aşi fi vrut 
Să-mi cer scuze, dar nu ştiam pentru 
ce ; ași fi vrut să-i mulţumesc, dar nu 
vedeam cum şi de ce. Hotărit să-mi 
măsor cuvintele, nu mai găseam ce să 
spun... Dar, în definitiv — reflectai — 
ce mă interesează toate acestea, când 
viața începe să-mi surâdă ca niciodată? 









Inseninat o clipă, începui să pășese 
mai încrezător în urma inginerului, 
spre noua mea locuinţă. 

—— Ai grijă când treci noaptea prin 
acest coridor — mă făcu atent ingine- 
rul, care scobora scara de piatră cu câ- 
teva trepte înaintea mea — să aprinzi 
lumina. E o precauţie ce ţi-o reco- 
mand... 

— Asta e camera dumitale, îmi 
spuse, după ce făcurăm câțiva paşi 





4844 


N 


în gangul puternic luminat de câteva 
becuri spânzurate ca niște cupe incan- 
descente, de tavanul boltit şi, după ce 
deschise ușa, reveni şiret : ei, ce zici? 
Iţi place ? 

Destul de spațioasă, cu două îeres- 
tre spre stradă, baricadate de o com- 
plicată înfloritură metalică, odaia ar fi 
mulțumit pe oricine. 

Patul cu așternutul curat, lavoarul 
din colț, nou-nouţ, garderobul de o fe- 
minină eleganţă, covorul îngrijit aşter- 
nut pe podeaua pardosită cu linoleum, 
cum şi biblioteca mică, îngropată. în 
perete, deasupra patului, arătau că lo- 
cuinţa fusese, nu demult, a cuiva nu 
lipsit de pretenții. 

— Aici şi-a preparat Ina toate exa- 
menele — mă scoase din nedumerire 
inginerul. Și după un timp în care 
rumegasem în gând o formulă de mul- 
țumire, îmi zise prieteneşte: acum, 
dacă ai ceva, poţi să-ți aduci aici. Vor- 
besc de bagaj — adăugă surâzând. Du- 
pă aceea, mă lăsă singur. ă 

„Respirai liniștit... Pipăii apoi fiecare 
obiect în parte, neîncrezător şi după 
ce mă încredințai că nu visez, mi-a- 
dusei, în fugă, cufărul din bucătărie. 

Așezat pe el într'un colț, cu parde- 
siul pe genunchi, începui să râd: în 
camera aceea curată şi elegantă, mă 
simțeam ca picat din lună. Fel de fel 
de gânduri mă împungeau de pretu- 
tindeni ca niște vite nărăvite, în cât la 
un moment dat m'a cuprins o oboseală 
dulce, îmbietoare la somn. Doamne, și 
cu câte mâini mă chema la odihnă pa- 
tul acela cu așternutul de zăpadă)... 
Pas de te apropie însă de el, așa pă- 
truns până la piele de praf și de pă- 
cură ! 

Ei, drăcia-aracului! — îmi spusei 
amăriît. Dacă în vechea mea locuinţă 
nu mă puteam odihni din cauza ploş- 
niţelor, aici n'am să mă pot odihni din 
pricina curăţeniei ! 

Plictisit de propria mea prezenţă, lă- 
sai toate aşa cum le găsisem, răsucii 
cu grijă de stăpân cheia în broască și 
ieșii în grădină. 

După o rătăcire de câtva timp prin- 
tre straturile ruginite, găsii ceea ce că- 


AA 4 


ZA pr 






utam : un loc unde mă puteam odihni 
în linişte câteva ore. 

Tolănit comod într'o vatră mare de 
tufănele uscate, al căror miros de ci- 
mitir îmi da iluzia altor tărâmuri, a- 
dormii buștean... 

TEODOR SCARLAT 


(Din volumul „VIAŢA LA'NTÂMPLARE“ 


x e 


sub tipar la „Cartea Românească ) 











ZI 12 Martie 1938 


——.—— 
e 


SUFLETE FRANTE 


— Ce boarie ascunzi în brațe 2... 
Pradă ?... 

— Nu, copilul !.., 

— Copilu. tău ?.. 

— Da, Fiorică al meu!... 

Și omul cu șapca trasă pe ochi, a- 
dăpostit de răpâiala ploii, sub strași- 
na unei case de mahala, iși adânci mai 
nervos mâinile în fundul buzunareior, 
certând destinul, cu o mustrare : 

— Aturisită viaţă !... 

Lângă el, sub picăturile ce cădeau 
preiinse dintr'un jghiab stricat, o temee 
și cocoioșea copilul în niște cârpe ude, 
ferindu-l de pioaia unei primăveri reci. 

Era o noapte adâncă și rece, când 
două, suf.ete stinghere, ca doua scie 
căzute in beznă din chiotoarele bolii 


de cer, simțeau destinele :ngenun- 
chiaie şi frânte. 

Copilul, aproape înăbușit,  scâncea 
trist şi ovosut, in hâţântul mâinilor 


uscate ale femeii cu taga palidă. 

— Așa vrei să-l crești ?... 

— Cum o da Dumnezeul... 

— Aruncă-l !.., 

— Ce ? ?... Şi spaima se intipărise pe 
faţa suptă a femeii, intr'un valmâșag 
Ge dureri istovitoare, Văzuse în necu- 
noscutul de alături, o răsvratire a paca- 
leilor ascunse in noaprea sagetalu de 
ploaia rece, și se cuparise mii torțat In 
peretele casei. 

Tode Marin gândea desnădăjduit ia 
soarta cocoiloșuiui de carne din zdren- 
ţe, prins în vărtejul mizeriei, odată cu 
mijirea primului scâncet de vietate o- 
meneasca, şi-și mistui revoita ascunsă : 

— Ptiu... a dracului viaţă... 

In apâsarea intunericuiui, sufletele 
adăposute sub strașină se pâturesc în 
aceeași înfrângere. Si din trei, doar 
două se sbat cu reciproc înțeies pentru 
o viaţă insutleţită de ecoul unei vorpe 
în singurâtatea disperată a tiecăruia. 
Ceialt — întiripat in viaţă — e şters în 
uitarea de-o ciipă a zădârniciei. 

— Ce-ar fi să nu mai umbli pe străzi?.. 

— Parcă vreau 1... dădu un răspuns 
lihnit femeia. 

Și atunci, ca un plâns aspru, sfârșit 
de oboseaiă, câte-va cuvinte ale lui To- 
de Marin intăriră speranţele : 

— Hai să mergem ! 

— Unde?... 

— '0m vedea |... 

Un trup mare, greu, de bărbat, și o 
umbră firavă de trup de fem>e se a- 
vântară în beznă, sub lovirea picâtu- 
rilor ţiuitoare de ploaie. Au mers în- 
curând turtuna neiertătoare a nesigu- 
vranţei, îndemnați de speranțe înflorite 
în sufletele pline de griji, şi au ajuns 
în faţa unei biserici, unde Tode Marin 
se opri, şi alături de el, se apri și fe- 
meia 

— Primeşti să-mi fii nevastă ?... 

— Taman acum ?... ingână, pierdu- 
tă, femeia. 

— Ne-om cununa acum, caşa ne-o îi 
soarta ! Apleacă-te ici, şi să zicem in 
gândul nostru: „ne luăm, Doamne, 
ajută-ne' cum vrei Tu. Amin“. 

* 


Delia biserică au pornit în convoi de 
gânduri, intrând apoi într'o casă pră- 
pădită din marginea oraşului, unde li- 
niștea, binetăcătoare se trudeşte să în- 
groape asuprirea. 

O cameră ghemuită într'un fund spart 
de curte, cu pereţii umezi ce adâpostesc 
doar o mobilă stricată şi mai mvite 
găuri de șobolani, primeşte sufletele 
obosite de lipsuri. 

O licărire de lumină tristă a unei 
lumânări aprinse, scormoni ungherele 
mucegăite ale camerei, răscolind liniş- 
tea vieţuitoarelor rozătoare. 

De-abia atunci Tode Marin a putut 
desluşi arătarea femeii : o faţă chinuită 
de amărăciuni și îmbătrânită de lip- 
suri. 

Femeia, ținând copilul stâns în bra- 
țe, tremura mută, dar totuşi prinsă în 
imbierea unei linişti ocrotitoare. 

— Pune-ţi copilul pe pat. 

O grămăjoară, de cârpe uda se lăsă 
din braţele slabe, pe patul tare, Geş- 
teptând foamea copilului care începu 
să-şi  chinuiască respiraţia,  într'un 
plâns șters, înecăcios. 

Tode Marin se lăsă frânt de ispilă și 
reînnui propunerea : 





Răstălmăcire sau originalitate în artă 


Originalitatea unei creațiuni de artă 
stă în puterea gândului. In zadar va 
învăța artistul îndemânările, meșteșu- 
girile, tehnica“ unei arte, lucrul său nu 
va fi original, adică, pe acest înţeles 
vulgar al cuvântului, opera de artă nu 
va fi gândită. Cel care a scornit calom- 
nia artă-joc, nu a cunoscut izvorul a- 
devărat al artei. Arta nu este joc, nici 
meșteşugită activitate, nici îndemâna- 
rea duhului întru materie. Căci dacă ar 
fi numai atât, operă de artă ar fi na- 
tura, natura în ea însăși fără modalită- 
țile artistului, 

Dacă totuși nu suntem încredințaţi 
că aria nu este joc, să ne punem simpla 
întrebare: natura gândește? Dacă gân- 
dul modelator al naturii este, artistul 
îl răstălmăceşte. Arta este o răstălmă- 
cire a gândului naturei. Toţi artiștii nu 
fac altceva decât să răstălmăcească na- 
tura, Când însă arta nu este numai o 
răstălmăcire, când arta este ceva mai 
mult decât o conformare, ce deosebim 
într'o operă de artă? 

Aici distingem arta  răstălmăcitoare 
de arta originală. Originalitatea artei 
depinde de gândul ei. Deci nu ajunge 
artistului exercițiile cu materia sau €- 
xerciţiile cu unelte; aceste exerciţii pot 
fi Gesăvârșit executate, ele nu folosesc 
originalității artistice. Și iară nu folo- 


seşte nici sufletui larg al artistului în 
lucrătura exerciţiilor. Fără gând arta 
nu ia ființă. 

Iată de ce artiștii, cari se încearcă în- 
tr'o artă originală românească, au dato- 
ria de a se reculege prin controlarea 
cugetelor din istoria artelor de tot fe- 
lul. Astăzi, mai mult decât în altă zi 
a acestui neam, artiștii sunt datori să 
verifice cugetele marilor creatori de 
artă din trecutul omenirii şi să gândea- 
scă gândul fiecărei opere de artă a o- 
menirii. In această repetare a originali- 
tăților artistice străine, în împrumuta- 
rea gândurilor, nu a răstălmăcirilor de 
forme, în străduința înţelegerii noastre 
se statorniceşte bogăţia de creaţie nouă 
a unui neam și se restabilește linia de 
direcție divină, la care avem și noi un 
rost prin arta noastră. Artele românești 
au valoare răstălmăcitoare, pentrucă le 
lipseşte gândul, 

Fidias, un pictor egiptean, Rafael, un 
miniaturist medieval, Bach, un sculptor 
de himere pentru catedrale gotice, un 
trubadur, și oricare dintre artiștii cal- 
cinați în gândurile vremilor noui pur- 
ced din idee. Claritatea, simplitatea 
valorile eterne răsar din arta-meditaţie. 

Intr'una dintre ramurile artei româ- 
nești, în pictură, am ajuns la însemnate 
valori. Ce lipsește totuşi liniilor și :co- 


lorilor unei capodopere de Petrașcu? 
Astăzi Petrașcu, prin virtuozitatea pa- 
letei sale, este unul din marii pictori ai 
lumii; totuși rămâne un rest neîmpiinit 
în arta lui Petrașcu pentru a afirma 
valoarea ei veşnică. Ce anume este a- 
cest rest între Petraşcu și Cezanne, cu 
toate diferențele individuale şi istorice? 
Restul remarcat este clipa revoluţiona- 
ră a tradiţiei, clipa de naștere a unui 
gând într'o ramură artistică; o naştere 
revoluționară, însă tradițională. Ce 
zanne este o revoluţie în organismul 
tradițional al. picturii franceze. Numai 
o tradiţie în care s'au pus dela început 


- direcțiuni spirituale în armonie cu spi- 


ritul veșnic al omenirii, numai o astfel 
de tradiţie naște valori artistice eterne 
Un neam cu har şi cuvânt în tinerețea 
sa, având perspectiva cea mai prielnică 
spre valori de artă, având tezaurul său 
de gânduri, are datoria să părăsească 
formele străine, searbede. Culegeţi gân- 
duri, nu exteriorităţi, căci duhul e ace- 
laşi, forma vie o plămădiţi potrivit cu 
zăcămintele neamului! Deci, înapoi, la 
mişcarea inițială a unei tradiții româ- 
neşti, la idee! Odată în acel punct, imi- 
taţia dispare și toate ideile veșnicei arte 
se limpezesc. 
HAIG ACTERIAN 


— 1 aruncăm ? 

— Nuuuu... ţipă surd femeia, străpun- 
să de un semn râu. Și, deodată, se repe- 
zi la copil, îl impături in zărențe şi-l 
strânse la piept, dand să plece. Ar fi 
vrut să fugă, sa dispară, ca sa-și salveze 
copilul ; sa indure îirigul şi ploaia de a- 
iară, dar să scape. 

'Tode Marin se propti în ușe, și-o opri. 
Ochii sui aruncau  lumim de 106, 
mâniat că femeia nu-i :nţelege juae- 
cata. 

— De ce să trăiască ?... — se răsti o- 
mul care simţise și simţea destul as- 
pnmea vieţii. Să îndure sarăca cum o 
indurăm noi 2... Sa-şi deschidă ocnii 
în lumina asta fumurie care-ţi astupă 
ÎheDLUul 7... Să creasca slab și cocarat 
ue nemâncare, şi muscat de boală *... 
Asta vra tu ?... Nu-i mai bine sân tur- 
vesc capul acum, cu un pumn 2... 

— Nuuuu... străbătu spart în toate 
colţurile ooscure, un vuipav al femeii, ce 
işi COCOLOȘEa OCrotitor cupiiui la san, vo- 
ind par'ca să iasă prin ziuuri, ca să sca- 
pe de neiegiuita iure. 

In camera aceea aproape prăbușită de 
șubrezenis şi intunecata de necazuri, 
iupta se dădea pentru suprimarea sau 
salvarea unei vieţi de prunc. 

Două sutiete necunoscute, legănate 
cu puţin înainte de vise, de sperante, se 
ivezesc îngrozite. La lumina aceea ce- 
ţoasă ,îngreţoşătoare şi respingătoare a 
sărăciei, ele se socotesc: unul, să în- 
lăture dela inceput indurarea unui cal- 
var, altul să ocrotească strădania unei 
sfinte și nerăbaătoare aşteptări. 

— Cu cine îl ai?... 

— Cu bărbatu'meu ! 

— Unde e?.. 

— Ii mort. A murit de oftică! 

Lumina scade cao presimţire de 
groază, și pâlpâirea ei e ca pâlpâirea, 
unui sufiet muribund. Camera dospește 
in umbre răscruci de drumuri, și gla- 
surile lor, mai surde, mai împăciuitoa- 
re, devin chemări în spaţii adâncite. 

O presimţire, parcă, poruncește în- 
țelegere reciprocă ; și clipele se risipesc 
avar in văgăuni adormite. 

Afară ploaia a stat și straşina casei 
iși cădelnițează picăturiie de burtan, 
ca un clopoțel în văi, iluminânăd zările, 

In deşertul iiniștii, cele două suflete 
îrânte de griji și nevoi, de amărăciuni 
și dureri, sau apropiat împăcate de 
milostivirea unui destin amăgitor. 

Numai sufletul lui Florică primise 
pecetia evadării, lăsând în camera să- 
căcioasă, doar trupul sugrumat de 
strânsul disperat al femeii. 


TON MINCU LEHLIU 
TURBURAREA 
FIULUI RISIPITOR 


Ostenit de truda câmpului, Fiul ri- 
sipitor a ieșit în ceardacul casei. Era o 
seară plină de mireasma domoală a la- 
nurilor de orzoaică. Boii rumegau cu 
boturile plecate deasupra  ieslei cu 
trifoi. 

Fiul risipitor și-a aprins pipa mică 
de pământ — ca în gravurile din car- 
tea de cetire — și a privit până de- 
partie. 

Trecuseră zece ani de când îşi în- 
jghebase așezământ aci, la poalele 
muntelui. Din tristețea pribegiei de 
altădată, îi rămăsese numai o cută 
adâncă deasupra sprincenelor stutoa- 
se şi o apă cenușie care îi scălda ochii 
uneori. 

Oamenii uitaseră povestea de multă 
vreme. Nevasta, copiii și argațţii erau 
mulțămiți, încât i se părea că osânda 
a trecut. 

Seara îl înconjura calmă.  Zarzării 
își culcau umbrele pe răzoarele de bu- 
suioc. Fiul risipitor și-a trecut mâna 
peste irunte, ca să şteargă bruma de 
amintiri ce mai dăinuiau. 

In timpul acesta, pe scări se ivi, fru- 





mos, capul bălan al primului său 
copil. 

-— Hai la tata, piciule. De unde-mi 
vii ? 


Copilul a urcat scările şi și-a arătat, 
râzând, dinţii de lapte. 

Fiul risipitor şi-a luat feciorul pe 
genunchi şi l-a sărutat pe pletele au- 
rii. Pe urmă, sa uitat lung la dânsul. 
Copilul avea urechea şi mâna şi frun- 
tea exact ca ale lui. 

— Cu cine seamănă piciul ? 

— Cu tata. 

A vrut să zâmbească dar o mâhnire 
veniţă de undeva, din adânc, i-a oprit 
bucuria în piept. 

— Tu priveşti totdeauna 
Și bărbia ta e ca a tatii. 

Aici și-a continuat gândurile numai 
pentru el. 

— ţi pare bine că sameni cu tata? 

Copilul s'a sucit pe genunchii lui, 
neastâmpărat. 

— Cine te-a făcut pe tine să sameni 
cu tăticu ? 

Piciul a vrut să i se zmulgă din 
brațe, apoi a prins un ciucure dela 
haină și a început să se joace cu el. 
In pieptul Fiului risipitor se ames- 
tecau gândurile dându-i ghes, și na 
mai putut tăcea: 

— Sameni cu mine! Şi tu o să fugi 
de-acasă când îi fi mare şi o să te lo- 
vească și pe tine oamenii, ca pe mine! 

Copilul i-a sărit din braţe şi a fugit. 

Târziu, luna sa oglindit în ferestre, 
albă. Prin reţeaua de zorele şi viță a- 


ca tata.. 


gățătoare a găsit pe Fiul risipitor 
plângând în ceardac — cu capul în- 
tre palme. 


Nimic nu se schimbase însă. Zarză- 
rii, busuiocul și nucii erau la îel. 
C. VIRGIL GHEORGHIU 





12 Martie 1938 





A IUL IL IA 3 [3 (6 s% Ta RC: îp 
E 177 PE A 
2 m) MAS /. 
dA ae pi 
> (RSA P 
. p : 
zii | ERA IF JA : e 
FF 


enovată şi amenajată, „Madame 

San-Gene'“ are totuși mai mult în 

aluatul din care e alcătuită, în 
mediul pe care-l evoacă, decât în pro- 
priu zisa-i plămădire teatrală, elemente- 
le care-i asigură resistenţa şi succesul. 
Şi mai mult succesul decât resistența. 


Ea intră în seria acelor piese care be- 
neficiază din plin, în faţa publicului, de 
puterea sugestivă, direct comunicată şi 
simplu cuceritoare, a marilor anecdote 
ce fac suita istoriei. 


Construcţie, astfel, de comodă inge- 
niozitate „Madame Sans-Gene“ înfăţi- 
șează într'un tipic prolog existenţa spă- 
lătoresei Catherine Hubscher, pitoresc 
desen de femee și zurlie şi cumsecade, 
„plină de draci“ şi de omenie, de bun 
simț şi de vulgaritate, pentruca cele trei 
acte să ne redea apoi câteva fragmente 
— subliniate cât se poate mai bine și 
mai la vedere — din miraculoasa și 
triumfătoarea ei evoluție printre noble- 
țele de recentă dichisire, ale curţii lui 
Napoleon. 

E adus pe scenă și Impăratul, defilea- 
ză toți vitejii lui generali şi toate doam- 
nele de onoare alături de regina Caro- 
lina și principesa Eliza, surorile mare- 
lui cuceritor, se fac văzuţi şi „iencierii“ 
dela ușa împărătesei, după ce firește 
baronul de Neipperg slujeşte cu neferi- 
cita lui dragoste schițării — de nelipsit 
din economia acestui gen de teatru — a 
unei intrigi amuroase cu perspective 
de scandal la curte... 

Nu sunt uitate nici amănuntele, su- 
gestiile de cadru, efectele obţinute din 
„atmosferă“. j 

Subiectul e stors cu îndemânare de 
absolut toate sucurile lui grase „să ungă 
inima'“, picante „să mori de râs“, îndu- 





ioșătoare „până la lacrimi“ — și demne 
în parte şi în ansamblu, de a fi gustate 
cu satisfacția deplină și mărturisirea so- 
noră a limbii isbite, scurt, cu vârful, de 
cerul gurii (=plescăitură). 


Existenţa — în sine — de superbă a- 
ventură, de minunat și incredibil destin, 
Catherine Hubscher spălătoreasa (le- 
genda spune că și a rufelor lui Napu- 
leon pe când acesta era un tânăr ofițer 
sărac) și viteazul ei soț Lefebre, mora- 
rul din Alsacia ,învălue scheletul piesei 
cu o prea bogată carnație  anecdotică 
pentruca dramatizarea eroicelor şi vese- 
lelor lor întâmplări să nu mustească și 
azi în teascul lacom al curiozităţii pu- 
blice,. 

Catherine Hubscher, vivandiera de- 
venită ducesă de Danzig și mareşaleasă, 
prin titlurile acordate de împărat soţu- 
lui ei, furnizează pe de altă parte un e- 
xemplu prea savuros de inadaptare la 
titlul şi mediul nobiliar, de naturaleţă 
protestatară, de simplitate nealterată şi 
instinctivă demnitate, pentruca de pe 
urma conflictelor ei cu „furlandiselile“ 
etichetei imperiale să nu se obţină efec- 
te de comic uşor şi chiar de humor de 
adânc omenesc, dintre cele mai sigure. 

lată dece spuneam dela început, că 
„Madame Sans-Gene“ mai mult decât 
in arhitectura-i teatrală propriu zisă, 















CRONIC 


TEATRUL NAȚIONAL: „Madame Sans-gâne“ 


are în aluatul din care e alcătuită, ele- 
mentele care-i garantează pitorescul şi 
succesul la rampă. 


Traducerea d-lui Dem. Theodorescu 
pune însăşi problema traducerilor, pen- 
tru teatru, la noi unde treaba aceasta 
se face în deobște pe mântuială sau în 
cel mai bun caz după criterii străine 
sensului scenic. 

Traducerile „se dau“ ca să se „facă“. 
Şi gata. 

Ce „s'a dat“ tălmăcitorului şi ce a 
„făcut“ el de data aceasta ? 

Un text de „piesă istorică“. 
praf de curăţit de pe el. 

O hună „întoarcere pe românie'* cum 


Destul 





LOA 
4 





UNIVERSUL LITERAR 


Dă 


p 





ai 
A) 


(7 


ÎNRibaea 


UE 


PATE 
a 
pi 











arii 
A R 


CSL m II EI 








2 


e 


RAMATICĂ 


de CICERONE THEODORESCU 








Trei acte și un prolog de Victorien Sardou și Emile 
Moreau. în traducerea d-lui Dem. Theodorescu 


zicea cronicarul, are a încerca însă şi 
ceva mai mult. 

Pe dedesuptul exactității termenilor, 
dincolo de fidelitatea păstrată literii, 
trebue — în acest caz —să vehiculeze 
echivalențele psihologice. 

Sensurile cele mai just prinse îşi spo- 
resc astfel — prin adâncirea în expre- 
sie, nu prin „forma literară“ — forţa 
lor de comunicare. 

Pe lângă acest efort personal care 
luminează toate compartimentele tex- 
tului, punându-l într'o nouă valoare, d. 
Dem. "Theodorescu a făcut (este impre- 
sia noastră) și o interesantă încercare, 
paralelă: acolo unde echivalenţele stă- 
rilor psihologice i-au îngăduit, și poate 
după însăși sugestia lor, d-sa a sudat 
tălmăcirii anumitor replici, expresii 





CONSIDERAȚIUNI EXTRAESTETICE 
IN JUDECAREA ARTEI ROMANESTI 


Rândurile mele despre „spirit şi te- 
matică în plastică“ au stârnit nedumeri- 
re. Mi s'a semnalat anume reflexul pe 
care anumite preocupări de ordin spi- 
ritual,anumite preocupări ce fac de obi- 
ceiu obiectul literaturii, îl au în plastica 
altor popoare, şi am fost întrebat dacă 
nu cumva absenţa acestor reflexe ar con 
stitui o deticienţă a artei românești. 

Evident, abil pusă, întrebarea aceasta 
ce merită un răspuns, mă obligă a re- 
veni și a depăși cadrul restrâns al arti- 
colului pomenit. 

Cercetând ecoul pe care anumite cu- 
rente ideologice-sociale l-au avut la cre- 
atorii noștri de artă, îmi găseam drep- 
tul să afirm că el n'a reușit decât să im- 
-pună o anumită tematică, un anumit re- 
pertoriu anecdotic, fără a spori cu nimic 
valoarea de artă a realizărilor făurite pe 
acest temeiu. 

Era o constatare de fapt aceasta, o con 
statare pe care o foloseam pentru a a- 
firma că spiritul unei arte naționale este 
generat de libertatea absolută a creato- 
rilor, de participarea lor primară la o 
structură etnică și la un moment de e- 
voluție. 

Și iată că această constatare, dublată 
de o alta nouă, mă angajează în subti- 
lităţile unei probleme foarte delicate. 

Se acceptă anume că adoptarea unui 
criteriu tematic constitue o superficială 
participare la efervescența unei societăți 
şi a unui moment, se acceptă că partici- 
parea astfel înțeleasă, nu poate spori va- 
loarea unei opere de artă, se socoate în- 
să că plastica nu poate rămâne străină 
frămâtărilor pe cari spiritul unei socie- 
tăți le trăeşte într'o anumită clipă. 

Şi socotindu-se astfel se pune între- 
barea mai sus enunțată: dece oare în 
momantul acesta în care arta tuturor 
țărilor poartă semnul unor transformări 
grave, arta românească rămâne o artă 
a contactului direct cu natura, dece oare 
marile probleme, marile frământări nu- 
și află ecou și la noi 

Să facem o precizare, ce ne va ușura 
răspunsul. Teoria despre artă ca o rezul- 
tantă a unor determinanți psihici, soci- 
ali și comici este veche, ea formează te- 
meiul întregci estetice Taine-iene. Decât 
chiar nici estetica Taine-iană, dogma- 
tica estetică Taine-iană, nu putea afirma 
necesitatea unui corelat între artă şi re- 
alităţile exterioare ei, ci se mulțumește 
doar să-l descopere, fără a socoti că ab- 
senţa lui ar constitui o scădere pentru o- 
pera de artă. 

Să subliniem deci, că reflexele preo- 
cupărilor spirituale și sociale există în- 
deobște în artă, dar că nu-i necesar ca 
ele să existe pentru ca arta să fie artă. 

Odată această subliniere făcută, apare 
clar că vom avea de răspuns la două în- 
trebări distincte, 

Intâia: Dece marile frământări pe ca- 
re sccietatea românească le resimte, n'au 
reflexe în artă sau nau decât foarte 
superficiale? 

A doua: Nu cumva absenţa acestor re- 
flexe pecetlueşte de inautenticitate arta 
românească? 

Răspunsul la prima întrebare este 
foarte delicat, şi în forma lui definitivă 
nu-l vor da decât viitorii istorici ai cul- 
turii româneşti. 

Noi ne vom mulţumi să facem o supo- 
ziție, ne vom mulțumi să credem că ab- 
sența unor ecouri de natură spirituală 
sau socială în artă, poate afirma mult 
mai ușor superficialitatea, lipsa de con 
sistență a frământării spirituale și soci- 


ale, în momentul pe care-l trăim, decât 
inautenticitatea artei româneşti. Pot în- 
drăsni să socotesc că absenţa artei din i- 
ureșul pe care mulţi îl cred generator 
de noui categorii „poate constitui o cheie 
pentru adânca înţelegere a realităţilor 
sociale. 

Dar cum putea să fie și altfel decât a- 
şa, s'ar putea ca suflul cel nou în spiritu- 
alitatea românească să fie autentic. Ar 
însemna aceasta că rămânându-i exteri- 
oară, arta românească a ceasului de fa- 
ță se pecetluește în inautenticitate, își 
diminuează valoarea? 

Hotărit nu, 

Arta poate constitui o redublare a fe- 








nomenului spiritual și social întrun a- 
numit moment, dar poate constitui și 
o compensare a lui, o anticipare. Ar fi 
îndrăsneţ să nege cineva, furat de ne- 
voia unei sistematizări, valoarea artei 
româneşti, fiindcă ea nu se încadrează 
unei categorii sau alteia. 

Funcție compensatorie sau funcţie re- 
dublatorie, sunt criterii valabile pentru 
teoreticienii culturii, pentru criticul o- 
biectiv, pentru esteticianul pur, arta nu 
poate fi judecată decât în elementele ei 
izolată de orice factor străin. 

Unei asemenea judecăţi supusă, arta 
românească rezistă și se impune. 

ION ZURESCU 





CRONICA CINEMATOGRAFICA 


Cinema Aro — Veninul 


Nu toate transpunerile pe ecran ale 
dramelor lui Bernstein au în-emnat suc= 
cese pentru filmul francez. Și aceasta, 
atât. din cauza subiectelor unora dintre 
ele, câţ și din vina repisorilor cari s'au 
mulțumit să facă numai teatru, pe 
ecran. 

Dar când unele din dramele bune ale 
lui Bernstein, încap pe mâna unor regi- 
sori pricepuţi, iar în rolurile principale 
sunt distribuiţi actori buni, atunci pu- 


- tem spune că spectatorii au prilejul să 


admire un film cât se poate de reuşit, 
cum e cazul celui dela Aro. 

Realizat de Marc Allegret, regisor care 
și-a mai arătat priceperea şi prin trans- 
punerea pe ecran a romanului „Lac aux 
Dame" reușind, lucru rar, să depășeas- 
că în film romanul care a format sce- 
nariul. „Veninul este cel mai bun film 
francez prezentat pe ecranele noastre 
în anul acesta, izbutina pe deplin să ne 
șteargă proasta impresie lăsată de „Nuits 
des princes“, filmul care a rulat cu o 
săptămână înainte tot la Aro. 

Venind la Aro sâ-l revedem pe Char- 
les Boyer, într'un film francez, am avui 
ocazia să admirăm o nouă vedetă fran- 
ceză, Michele Morgan care, in ciuda 
doamnei Gaby Mo'lay, actriţă ce puse.e 
monopol pe toate rolurile din filmele 
realizate după piesele lui Bernstein, va 
mai cunoaște, suntem siguri, multe suc- 
cese. Să sperăm că Americanii nu o vor 
răpi Francezilor și pe Michele Morgan, 
așa cum au făcut cu Danielle Darrieux. 

Și fiindcă veni vorba despre vedeta 
care sa lansat în Mayerling, film în care 
î; avea de partener tot pe Charles Boyer, 
trebue să precizăm că sucesul Michelei 
Morgan, nu se datorește frumuseţii ac- 
triței — cazul Danielle Darrieux — ci 
mai ales jocului inteligent şi — un mare 
pas înainte făcut de filmul francez, 
pentru care ani întregi, vedetele au fost 
Marcelle Chantal, Marie Bell și Gaby 
Morlay — de loc „teatral“. 

După cum am spus mai înainte, Mi- 
chele Morgan nu este frumoasă. Un 
riotus curios al gurii o împiedică de a fi. 

Tot chipul ei are ceva ciudat, care 
se potriveşte minunat rolului pe care-l 
interpretează în „Veninul“. Piura ei 
interesantă care ne-o reamintește pe 
aceea a vedeței americane Merle Oberon, 
o va Opri să joace roluri de comedie. 
Aceasta însă nu înseamnă nimic, odată 
ce specialitatea filmului francez este 
drama, iar nu comedia. Să sperâm că 
Francezii n'o vor pune să joace în ro9- 
luri de nevastă iubitoare a bârbosului 
Victor Francen. Prefjerăm ca în asulel de 
roluri să continue să se compromiţă la- 
crimogena Vera Korene. 

Filmul dela Aro ne oferă o satisfacţie: 
aceea de a-l asculta pe Charles Boyer, 
vorbind franțuzeşte, Este, credem, ac- 


torul cu cea mai fonogenică, voce. Aceasta 
însă când nu vorbeşte englezește. 

Dintr'un rol scurt, Jean Louis Barrault 
face o creaţie. Lisette Lanvin e şi în 
acest film corectă. 

Şi mai apare în „Veninul“ un tânăr 
— numele lui ne-a, scâpat — care se 
arată cu totul lipsit de talent. Acestui 
actor îi lipseşte chiar şi una din calită- 
tile actorilor francezi proşti: aceea dea 
se îmbrăca elegant. Inainte de a termi- 
na trebue să amintim o mare calitate 
a. filmului: sfârșitul, Eroul, după ce 
amanta lui moare, nu se întoarce în bra- 
țele soţiei, așa cum suntem siguri că 
lucrurile s'ar fi petrecut intr'un film 
american. EI lasă doar a se înțelege 
că dacă timpul îi va vindeca rana su- 
fletească, reîntoarcerea, la, soție ar fi po- 
sibilă. Este un sfârșit demn de fineţea, 
unui film francez şi care ne face să ui- 
tăm melodramatismul eftin al scenelor 
în cari soţia se arată gata de orice sa- 
crificii. 


Cinema Carlton — Aur și femei 


Dela acest film publicul pleacă con- 
vins că a asistat la o dramă. In fond, 
filmul dela „Carlton“ a fost un fel de 
dramă, o dramă: americană. Eroul, la 
sfârşitul filmului este omorit de un cc- 
tățean indignat de maşinaţiile de bursă 
pe care bietul om le făcea doar pentru 
ca să o ridice pe culmi de glorie pe îe- 
meia,. iubită. 

Şi cum eroul, Edward Arnold, e de-a- 
lungul filmului un om extrem de simpa- 
tic,publicul e foarte amărit de soarta lui. 
Dar totuşi trebue să recunoască publi- 
ul, că alt sfârșit nu era de găsit fil- 
mului. Şi aceasta fiindcă dacă, iidward 
Arnold nu murea, ar fi rămas nefericiţi 
tinerii filmului, Cary Grant și lrances 
Farmer, cari, deoarece filmul ajunsese 
ia un moment dat foarte melodramatic, 
erau dispusi să-şi sacrifice iubirea pen- 
tru fericirea. protectorului lor. Şi cum în 
filmele americane tinerii merituoşi tre- 
bue răsplătiți, Cary Grant, care a sufe- 
rit mult timp în tăcere, își va găsi fe- 
ricirea alături de Frances Farmer. 

Interpretat de aceiași actori ca și 
„Ispita“, „Aur şi femei“, are multe 
puncte comune cu acesta, Frances Far- 
mer e toţ o femee din pătura de jos, 
care se înalță graţie lui Edward Arnold. 
O ajută pentru rolurile acestea, figura, 
ei frumoasă dar din păcate vulgară. 
Edward Arnold, un tragedian de clasă, 
joacă perfect greul rol principal. Râsu-i 
sănătos este foarte potrivit staturii lui 
vânjoase. Cary Grant, destul de bine în- 
tvun rol de loc greu. Şi filmul, în gene- 
ral e acceptabil, greu de urmărit insă 
din cauza prea multor afaceri de bursă, 
din cari, trebue să recunoaştem, n'am în- 
țeles prea mare lucru, 


Lb, 











——— VER 
CS ———. 


a ON 


= 


1 e Van Y 







BCU Oe uE 
i Ad % 
bn) (O) 2 
ZA e A 
ji , 
| 7 [1/ Ă 





dintr'un limbaj teatral eare e un bun 
câștigat al culturii noastre. 

Cel al lui Caragiale, 

Dar asta, reușind să evite, datorită 
unei supleţe intelectuale și unui rafina- 
ment avizat, confuzii sau încercări în 
ceea ce este, evident, specificul persona- 
giilor caragelești și unicitatea limbajului 
lor. 

E, ni se pare, un altoi îndrăsneţ și un 
preţios câștig tălmăcirii, de vreme ce 
a prins atât de bine. 

Și mai e aici un mic amănunt esen- 
țial, din ceca ce vrea să zică preocupare 
în tehnica unei traduceri teatrale, în ro- 
mâneşte.... 


Spectacolul s'a bucurat de o inter- 
pretare aleasă, atent strunită și pusă la 
punct cu repetițiile. 

In Catherine Hubscher, d-na Marioa- 
ra Zimniceanu a fost excelentă „Ma- 
dame Sans-Gâne“ și deopotrivă un cu- 
ceritor tip de omenesc, de căldură, de 
humor, de firesc, 

Intr'un interview dat înaintea premi- 
erii, interpreta principală spunea: „„Ma- 
dame Sans-Gene“ e desigur o existență 
mult mai complicată decât ar putea-o 
considera o atenţie grăbită să-i socotea- 
scă numai prezentarea comică. Eu o 
trăiesc ca pe o deslănţuită și naturală 
făptură epică, desprinsă cu tot croismul 
dar și cu toată îndărătnicia originei ei 
populare, din nesfârşita legendă napo- 
leoniană. Mulţumesc d-lui Paul I. Pru- 
dan, directorul apărător al artei și mun- 
cii actoricești corecte pentru a mă fi 
onorat cu o îndatorire ce, în cadrul de 
neobișnuită strălucire al acestei premie- 
re, fixează o dată în ostenelile carierei 
mele. 

Spectacolul ne-a convins că, în ade- 
văr, d-na Marioara Zimniceanu a găsit 
linia simpatic „deslănţuită și naturală“ 
a eroinei. 





Vom adăoga că, socotind dela „Fe- 
meea îndărătnică“ încoace, „Madame 
Sans-Gâne“ a însemnat în varietatea 
creațiilor d-nei Zimniceanu, încă o fru- 
moasă treaptă de artă câștigată. 

Vom nota deasemeni apariţiile d-ne- 
lor Marietta Anca şi Nora Pejow, pluti- 
rea de suspin ușor, în Doamna de Bu- 
low, a d-rei Aglae Metaxa și agreabilul 
trio al d-nelor Maria Voluntaru, Silvia 
Hodoş şi Tilda Radovici. 

O subţire şi sugestivă schiță de Fou- 
che a prezentat — cu un minunat dar de 
pătrundere a esenţialului — d. lon Ma- 
nolescu, 

In Napoleon, cam cromolitografiat pe 
alocuri, a apărut d. G. Calboreanu. 

Mareșalul Lefebre, păros, amorezat şi 
„om din popor“ a fost d. I. Ulmeni. 

O bună mască în baronul de Neipperg 
— d. C. Mitru, 

Un mic juvaer de fineţe comică a fă- 
cut din „maestrul de balet“, d. 1. Fin- 
teşteanu. 

In celelalte roluri: d-nele Kiti Gheor- 
ghiu, Fiii Mihalovici, Atena Demetre- 
scu, Lucia Cingulescu, Dina Mihalcea, 
Emilia Cozachievici, Ioana  Ciomârtan, 
Lucia Georgescu și d-nii: I. Anastasiad, 
A. Marius, $. Stoianovici, N. Branco- 
mir, C. Duţulescu, Ş. Holban, M. E. Ba- 
labân, etc. 

Montarea — a d-lui Soare Z. Soare, 
deci fastuoasă ; aşa cum se și cade unei 
piese de serie lungă, desigur, dar de 
şerie.... 









- eee baba OY 
e Xaea n, pal fo 


A) 


âm AU 
doua, Le Xa o menaj, iad 
Cum, fuăbalza. oeaba 1» 














Ceva despre fantome 


Bâtrânele și palidele fantome cari au 
populat nopţile şi coșmarele strâmoşilor 
noştri, nu mai sunt la modă. 

Generaţiile senzațiilor tari, din uitima 
vreme, le-au scos cu totul din ctreula- 
ție. Existenţa lor eterică, parfumată, cu 
un suspect şi tradiţional miros de mu- 
cegai, a fost exterminată, chiar şi din 
cărţile de basme ale copiilor. 

De unde batalioane întregi de îanto- 
me aristocratice, terorizau pe vremuri 
casteje impunătoare cu zăngănitul lan- 
țurilor lor de oțel veritabil, astăzi săr- 
manele nu mai îndrăsnese să-şi facă 
apariția nici în cele mai modeste co- 
cioabe. 

Vă închipuiți ce-ar fi pe un biet şo- 
mer să primească in zilele noastre vizita 
nier şi ar vinde-o imediat la Moşi pen- 
nier şi ar vindeo- imediat la Moşi pen- 
tru 200 lei. Dar mai rău, nefericita fan- 
tomă, ar risca să fie şi arestată, şi cine 
ştie ce-ar păţi în caz că n'ar putea să-și 
dovedească cu precizie identitatea. 


Şi totuși, fantomele au avut epoca lor 
de glorie. 

Cine nu-și aduce aminte de statia an- 
tipatică și răguşită a lui Hamlet ? 

Cine nu sa pasionat până la frisoane 
după misterul „Fantomei dela Operă” 
şi cine n'a văzut cu emoție pe un ecran 
ciuruit de mahala „Vasul fantomă“ sau 
„Irenul fantastic“? 

In ultima, vreme, un singur film, de 
provenienţă engleză, a îndrăznit să pue 





UNIVERSUL LITERAR 


CHESTII... 


pentru o clipă problema elementului 
fantomatic în metrajul peliculei. 

A fost un neașteptat succes. „Fantome 
de vânzare“, realizat cu mult humor, în- 
făţișa povestea unei fantome de auten- 
ţic castel scoţian, care rămânând pe din 
afară atunci când palatul plimbărilor 
sale nocturne şi centenare fusese vân- 
dut, dărâmat şi reclădit în Statele-Unite, 
a fost întrebuințată de noul proprietar 
drept... reclamă de conserve. 

De atunci nici o incercare de acest 
gen n'a mai fost semnalată, 

Și totuși, cariera fantomelor diafane 
şi noctambule mar trebui să se incheie 
atât de lamentabil. 

In literatură mai ales, în săsmana 
noastră literatură în care sau încrustat 
0 sumedenie de imbecili cu ramificații și 
de gangsteri de cursă lungă, ar mai pu- 
tea fi loc și pentru ceva fantome. 

Iată, de pildă câteva titluri cari ar pu- 
tea să, sugereze adevărate giuvaeruri de 
slovă pentru tinerii și nostalgicii noştri 
viitori  scritori de talent: „Influența 
fantomelor asupra literațurii engleze din 
secolul X“ sau „Robespierre şi fantomele 
timpului său” sau în sfârşit „Fantoma 
lui Mihai Viteazul în fața statuii cu a- 
celaș nume din piața Universității”. 

In afară de marele succes de librărie, 
fantomele ar putea, pe nesimţite, să 
isa curaj şi să revie în mijlocul nos- 
Tu, 

Ar fi cât se poate de simpatic și mai 
ales practic. 


SINGURĂTATE SI CREAȚIE 


Cred că nu există poet care să exprime 
aceea ce se numește vrajă, mai mut și 
mai bine definit decât Rilke. Poemele 
sale scăldate in apele celei mai limpezi 
tristeţi, au ceva din limbajul magic, 
cum foarte just constată Bernard 
Grasset în „Rilke şi viața creatoare“ 
(esseul care urmează scrisorilor poetu- 
lui către un alt poet, tânăr, anume 
Franz Xaver Kappus, de care ne vom 0- 
cupa în articolul de faţă). 

Pentru Rilke orice neliniște  produ- 
să în natură era un motiv de creaţie și 
când poetui Franz Kappus îi cere un 
sfat pentru viața sa. atat de nerodn:că 
şi plină de platitudini, Rilke îi răspun- 
de calm : 

„Nimeni nu poate să-ți dea un sfat 
sau să te-ajute, nimeni. Nu există de- 
cât un singur drum. Să întri în tine 
însuți, să cauţi motivul care te-a făcut 
să scrii: cercetează dacă poți rădăcinile 
cele mai adânci ale sufletului tău. Măr- 
turisește-te ție însuți: ai muri dacă ai 
ți oprit să scrii?“ Cred că aceste rân- 
duri, înseamnă mai mult decât orice 
tratat de poetică, decât orice desbatere 
asupra poesșiei şi semnilicaţiei ei. 

Pentru un poet împăcat eu greutatea 
cerului care apasă p=ste orice om, lu- 
crurile nu contează oricum ar fi ele. Votul 
depinde de ochiul cu care le cântărești 
sau, poate, le accepţi. Rilke a intuit vi- 
ziunea cea mai periectă a artei cum 
nici-un poet atară de Paul Valery na 
încercat. Iţi trebue în mare măşură ge- 
niu şi binecuvântarea cerului. Să igno- 
rezi sufletul tău, acea viaţă interioară 
plină de frământări neîncetate une se 
găsesc isvoare întregi de inspiraţie, iată 
ce nu putea înțelege mintea genialului 
poet. Este în acelaș timp, dacă vreţi, și 
o nesocotire a ta ca om. Ex:stă o viață 
atât de patetică pe care de altfel mulţi 
poeţi tineri dela noi o refuză cu toată 
voinţa, de care dispun. Viaţa interioară 
la aceștia a. căzut pe al doilea plan. Pe 
lângă toate acestea există o lume cu- 
noscută de foarte puţini oameni: lumea 


visurilor, lumea curată a amintirilor 
mari: 

„Intrebuințează pentru a te exprima 
lucrurile cari te înconjoară, imaginile 
visurilor tale, obiectele amintirilor tale. 
Dacă viața de toate zilele ţi se pare să- 
TAacă, nu 0 acuza, Acuză-te pe tine în- 
suți de-a nu fi îndeajuns poet pentru 
a chema ia tine bogățiile ei. Pentru un 
creator nimic nu este lipsit de bogăţie 
și nu există locuri pustii, îndiferente“ 
Rilke știa şi credea mai mult decât toţi 
că „o operă de artă este bună, numai 
atunci când s'a născut dintr'o necesi- 
tate“. 

Singurătatea este singurul mediu în 
care te regăsești întreg, așa cum te vrei 
în orele cele mai pline, locul în care 
conflictele tale interioare se rezolvă şi 
când ai în cel mai înalt grad prezenţa, 
dumnezeirii. Printre multe din bucuriile 
pe cari Dumnezeu le-a hărăzit omului, 
este şi această putinţă de-a participa 
total la singurătate. 

Despre singurătate nu poţi vorbi aşa 
UȘOT, 

„Un creator trebue să fie un univers 
întreg pentru el însuși, un regăsit în el 
și în partea aceasta a naturii de care s'a 
legat”. Dacă ești poet nu poţi renunța 
aşa de ușor la arta ta, după cum nu 
poţi renunța ia viață când ea se destă- 
șoară înaintea ta plină de frumuseţe și 
cântare. De-alţie! pentru el „operele de 
artă sunt de-o  nemărginită tristeţe ; 
nimic nu le poate nedreptăți mai lesne 
decât critica.  Singură dragostea le 
poate înțelege, păstra şi poate fi drepte 
cu ele“, 

Tot leit-motivul acestor admirabile și 
incomparab.le scrisori este „iubeşte şin- 
gurătatea”,; „noi suntem  singurateci”, 
Nu cunosc mai mare pasiune ca aceasta. 
Ca să iubeşti singurătatea nu e numai- 
decât necesar să fii poet, ci să intueşti 
frumusețea clasică a lumii. 

Există, dacă vreți, în aceste scrisori 
un elog:u atât de subtil al singurătăţii 


creatoare cum n'am întâlnit până acum 
la nici-un poet. 

Rainer Maria Rilke a fost unul din a- 
cei oameni îimpăcaţi cu starea de pleni- 
tudine a singurătăţii, cu orele sacre ale 
adevăratei inspiraţii și mai ales cu de- 
stinul său poetic. A iubi singurătatea, 
pentru el înseamnă a creşte, a te frueti- 
fica în ea şi pe de-asupra tuturor lu- 
crurilor a creîa. 

„Dacă între tine şi oameni nu există 
nici-o legătură, încearcă să fii mai a- 
proape de lucruri, ele nu te vor părăsi 
nici-odală”, 

De lucrurile cari tenconjoară pentru 
că în ele puritatea lui Dumnezeu se 
descoperă continuu. 

De liniștea cerului spre care năzuim 
sau de singurătatea unui trandafir pe 
dâmp. Cine a văzut fotografia, castelu- 
lui Muzot își poate da bine seama de 
stările de beatitudine netulburătoare în 
care se complăcea liricul sihastru al 
Germaniei. Aici marele poet lega tri- 
steţile cele mai mari ale sufletului său 
și tot aici vorbia Rilke despre moarte 
cu duhul marilor singurătăţi, cerând din 
toată inima aproape plângând „o Doam- 
ne, fiecăruia dă-i moartea sa proprie”. 
In cimitirul dela Rarogne îşi doarme 
poetul singurătatea. A avut cea mai ro- 
mantică moarte, din cauza unui tran- 
dafir în care s'a înțepat, așteptând în- 
tr'o grădină o prietenă scumpă. A fost 
ultimul paradox pe care Rilke l-a trăit 


dela mărturisirea atât de scumpă a 
morţii. 














E DESTUL SĂ ZÂMBEȘTI “ 4" 


In primul rând, fantomele ancestrale, 
cu spiritul lor de încercată demnitate ar 
tace să dispară așa numiții strigoi cari 
le fac o concurență nepermisă la țară şi 
»rin mahalale, cu tot soiul de glume de 
prost gust. 

In al doilea rând, fiecare casă de oa- 
meni cu stare ar avea fantoma ei care 
ar stinge luminile uitate aprinse, ar con- 
trola, robinetele dela bae și in caz de 
incendiu sau tentativă de furt, ar da 
imediat alarma. 

In blocuri, reintroducerea fantomelor 
ar aduce insemnate servicii, fiecare pu- 
tând înlocui cu succes portarul de 
noapte. 

In plus, bietele fantome, de fericire 
că au fost luate iar în seamă, şi-ar 
schimba, radical caracterul, devenind ve- 
sele şi pr:etenoase. 


Astfel, fantoma Teatrului Naţional ar 
împiedica prin diferite mijloace (sunete 
stranii, lăsarea inopinată a cortinei, 
stingerea luminilor, etc.), reprezentarea, 
unei piese proaste, fantoma dia palatul 
telefoanelor ar face să nu mai cadă nu- 
merele greşit, să nu mai facă veşnic ocu- 
pat postul cu care vrei neapărat să vor- 
bești, ar sancţiona farsele nocturne ia 
telefon, etc... Probabil că însăşi fantoma 
Pundaţiei Carol ar părăsi la miezul nop- 
ţii întunecimea luzubră a sălilor goale 
și ar dirija circulația îm piaţa Paiatului. 

Din păcate însă, timpul fantomelor 
m'a sosit încă, 

GRIGORE OLIMP 10AN 





12 Martie 1938 


A 








qhimdii i um fnomat a 


așa, tă. Tu moi, pla eu. cu cătil | 





GĂRŢI STRĂINE 


CHARLES MORGAN 
Sparkenbroke 


Numele lui Charles Morgan, scriito- 
rul englez ce a pus stăpânire pe vitri- 
na literară a tuturor ţărilor de cultură, 
este indisolubil legat de romanul ce se 
intitulează în  traducerea-i franceză, 
„Fontaine“. Şi este legat, nu numai 
pentru că volumul acesta omogen în 
purităţile-i de cristal, i-a definitivat un 
succes intrevăzut. ci mai ales fiindcă 
„Fontaine“ defineşte un ciclu de preo- 
cupări, o atitudine, o viziune asupra lu- 
mii şi a vieţii. 

Permanent solicitat către esențe, 
convins că arta, dragostea, moartea 
sunt singurele căi spre ele, turburat de 
profunda corespondenţă dintre aceste 
trei moduri de depăşire a vieţii, Char- 
les Morgan s'a apecat asupra tiecăru- 
ia, le-a experimentat pe toate laolaltă. 

Dacă soluţia de continuitate între 
artă şi aragoste a apărut încă din pri- 
mul să roman, dacă sentimentui morţii 
este permanent fiecăruia din persona- 
giile sale, sensul adânc şi definitiv al 
acestui turburător triptic îşi găseşte 
expresia, abia, în „Fontaine“, 

Cu material profund uman, „Fontai- 
ne'* este un răspuns la o chinuitoare în- 
trebare, dragostea este singura cale de 
depășire a vieții, de înfrângere a mor- 
ţii, dragostea ca posesiune în spirit este 
formă a absolutului. Viziunea morţii, 
viziunea de artă, sunt numai moduri 
ale ei. 

Sparkenbroka reia aceeași temă, în 
măsura în care foloseşte aceiaşi ter- 
meni. Accentul cade însă în altă parte. 

Dacă în „Fontaine“ invazia vieţii este 
continuă, neliniștitoare, dacă dragos- 
tea este singura soluţie de depăşire, 
singurul climat propriu marilor singu- 
rătăți, singurul refugiu împotriva vie- 
ţii, dacă moartea ea însăși este supusă 
legilor iubirii, în Sparkenbroke, .senti- 
mentul morții, viziunea ei continuă 
sunt apăsătoare, sunt determinante. 

Dragostea, arta, moartea închid și 
aci un triunghi, viziunea morţii este 


însă aceea care dă vieţii trăite în spi- 
rit, intensităţi frenetice. 

Sub semnul acesta, Sparkenbroke se 
desparte de seninătatea tristă, insinu- 
antă din „Fontaine“, 

Noul roman al lui Charles Morgan 
este un roman sinuos în ideație, am- 
plu în construcţie, trepidant în ritmul 
lui. Pagini grele, întunecate, sunt ur- 
mate de capitole ce par pueme închi- 
nate soarelui; răbufniri de viaţă pri- 
mară se împletesc cu gânduri ce ating 
lucidiţăţi de ghiată. 

Peste toate însă și prin toate, trece 
acel singular cuplu de îndrăgostiți ce 
defineşte omenescul ce-și caută împli- 
nirea, acel cuplu ce poartă in pateticul 
destinului său secretul permanentei şi 
generalei valabilității a literaturii lvi 
Charles Morgan. 


* 
MARIE-EDITH de BONNEUIL 
Bivouacs aux etoiles 
«Edition Plon» 


Reportagiu pe inepuizablia temă a 
răsboiului abisinian. 


* 
GERALD KELTON 


L'espionne des chemises brunes 
«Ed. de France — col. a ne pas lire la nuit» 


O carte de spionaj, o carte în care 
Intelligence Service şi Biroul german de 
contra spionaj, își dau întâlnirile la 
Monte-Carlo in iupta ior iremediabilă. 

O carte vie, o carte a celor dornici 
de sensaţional. i 


* 
ROBERT GOFFIN 
Charlotte, l'imperatice fantome 
eLes €ditions de France» 


Romanţare dramatică a unui episod 
istoric, 

Maximilian, împărat al Mexicului este 
împușcat de rebeli. Impărâteasa Char- 
lotte înnebunește. Enunţarea cinemato- 
grafică a faptelor cu câteva impietâţi 
jibrica, constitue un roman capti- 
vant. 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T.T. Nr, 44908--938