Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0026

UNIVERSUL LIILPAL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL!“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR PELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No, 163 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE: 


autorităţi și instituţii 1000 lei 
de onoare 500 « 
particulari 259 „ 


ANUL XLIX e Nr. 26 
SAMBATA 22 lunie 1940 


Redactor responsabil : MIHAIL NICULESCU 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚULSLEI 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
SUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 
TELEFON 3.30.10 








Bunicul și nepoata 


STEFAN DIMITRESCU 








Cum văd lumea 











intelectualii 


ZE >= 











de CONSTANTIN NOICA 


Sunt: muiţi inteleciual: cari au scris, în ultimii oni, 
despre csie ce pot să se întârnple întrun viitor apro- 
piat. Ce vor îi gândind ei acum, comă lucrurile ze 
întâmolă cu adavărat ? Ce vor [i gândind fiosolii 
contemporezeiiăţii, cari au imaginati o nouă ordine 
spiriuală; ce vor fi gandind vizionirii politici, cari cu 
contura! un alt echilioru social și economic; ce vor 
fi g&ndind militarii, cari au crezut într un fel de răz 
boiu și se trezesc cu un altul? 

Dintre toate viziunile închegate în jurul lumii de 
azi, niciuna nu e poate, mai pitoroască, decât cea a 
unui profesor belgian, E. Dumon: Widen, din cartea 
publicată acum câțiva ' ani „Lâvoluton de lesprt 
europâen”, Într'un moment de îngrijorare, intelectua- 
lul acesta belgian (în core dintre Belgii va f: fiind?) 
își reaotudlizează imagina mitoogică « Eurcpsi, 
cea răpită de Jupiter prefăcut într'un taur. Și Dumont 
Wilden se întreabă: să lie această nouă an! marizare 
destinul imediat al Europei? 

Ei bine, aizeea ce autorul amintit nădăjduia că nu 
se va întâmpla, alți gânditori — și dintre ce: mai 
înzestrați -.- profeiizcază şi aproape înţeleg [că trebue 
să se întâmple. E cazu, acestui ciudat și tumuituos 
Keyseriirag, om Su sânge |umestecat, eurepean de azi, 
der ma: ales 'de:mâine, care iceceptă ac:0 lege a cea 
sulu: istoric întoarcerea „a telurie și sânge. Când și-a 
plimbat curiozitatea sa de fiosoi călător peste iu 
mile Americei de Sud, Keyserling a fost isbit, ca de o 
adevărată revelatie, ds irăinicia cu oare este infipi 
spiritul, acolo, în modurile siomentare şi originare 
ale vieții. Ceva din barbare  sănăta:e a omului 
trăind lângă pământ şi misterele existenți, a irecut, 
din cunoașterea omuui de cozi, în viziunea profetică 
a lui Keysering privitoare Je omul de mâine. 

Și, fără să vrei, te intrebi dacă, în ceasui de faţă, 
măcar el, Keyserling, e mulțumit; dacă înţelege 
axolo unde ceilaiti nu înțeleg și simte pulsul nor- 
mal al istoriei, acolo unde, pentru muiţi dintre cei- 
lalţi, pu:sul bate cgonic. - 

Dar există — și ni se pare că e încă în vieață — 
un alt intelectual, care cu siguranță trebue să fie 
mulţumit. Cei puțin așa judeci de îndată ce te gân- 
dești la el. E Rene Guenon, teosot în înțelesul adânc 
al cuvântului (pe teosofii obișnuiți i-a pus în chip 
răsunător la punci), suropean care contestă primatul 
spiritual al Europei — ba a ințeies să mici nu mai 
irăiască în Europa — şi iubitor al Orientului înda- 
părtat, așe cum nici Orientul n'ar fi îndrăsnit să-și 
dorească. Pentru Rene Gusnon, tot ceeace sa în- 
iămplat, în ordine spirituză, îm Europa, toate valo- 
rile acesioa atât de trudic atinse și reprezentând, 
după unii, titlul principi de giorie al Oscidentului, 
țin de o adevărată „cmomalie” față de dreapta or- 
dine a spiritului, Pe plan teoretic deci, tot ce a în- 
făptuit mai bun Europa, este -— cu excepția Scolas- 
ticei şi întru câtva a spiritului metafizic din filosofiz 
lui Arisioiel — o aberaţie pur și simplu. lar faptui că 
acesle valori, teorelic absurda, s'au putut toiuși im- 
puna mult dincolo de araniţele Eurepoi, nu se explică 
decât prin împrejurarea că ele, valorile acestea, du: 
ceau la forma de civilizaţie capabile să se impună 
prin forţă. In uliimă instenţă, spune Guenon, prepon- 
derența Occidentului nu se sprijină decât pe forța 
brutală, 

lar «cum, acum când Furopa se îndoaşie de sine 
şi se revizueşte pe sine — dacă nu char se sinucide, 
cum. proclamă unii — este acest Gu&non mulțumit? 

Să nu fim prea siguri nici măcar de lucrul acesta. 
Inteieciualul e o ființă cu reacții atât de ciudata! 
Și mi-e frică — deşi nimic nu mă autoriză să cred 
aceasta — mi-e frică totuşi să nu citim intro zi în 
cazeis: Guenon (s«u oricare altul) sa întors în Ei 
Topa, căci în siârşit a găsit-o plină de sens. 


aice a i tie PE 2 ae 








Două familii 








poetice 


de ION BIBERI 

'Leoreiicienii şi poeţii au îincer- 
cat cu rezuiiate puţin incurajă- 
VOare, a deini actul poetic și 
adanci contep.ui de puezie m av- 
siracția și generahtatea lui. Lor- 
mu.arsle au iosi nemdestulătoare, 
uciinuvule incompmete. vrand sa 
ajunga păna la Semnificaţia uliui- 
mă a Foeziei atât criticii cât şi 
pueți care au retectat asupra pro- 
PIie1 10I Magu, Nu au putul cuege 
Şi imchega uecaţ tranvuri de ade- 
var şi uid:ca asciei poziţii şi atu- 
LUUMii Semiii.Ccative peniru anu- 
mite itinerarii poetice, dar lipsite 
de vaianilitațe peniru esența in- 
SaȘi a pveziei ca atare. 

ste această neizbutire un rezul- 
tai al imaccesibriitaţii prin raţiu- 
ne a actuiui pociuac? Isre un etect 
al unor perspeciive de privire prea 
largi, care ain nevoia de obț.nere 
ui unui contur general a impus sa- 
criicarea anatizei amănunțite a 
actului poetic, înţeles in piinăta- 
tea .ui unică, individuală, necesar 
legată de viaţa interioară a fiecă- 
ru poet? 

Moiivele acestei neizbutiri pot 
ii numeroase; discuţia şi preciza- 
rea ior ar presupune insă v inde- 
păttare ue obiectul însuși al stu- 
diului, rătăcind cercetarea im ne- 
numarate consideraţii teoretice, 
menite să vâdească și mai mult 
compiexitatea şi greutatea înire- 
prinderii critice, Yom observa că 
toate formulările generale asupra 
esenței poeziei reprezinii puncte 
de vedere personale, perspective 
Şi concepţii între care numai cu 
greutale se pot siabili puncte de 
vegătură, A adăuga acestor vederi 
teoretice generale încă o perspec- 
tivă, este o operaţiec.criţică ce nu 
solicită eforturi deosebite, căci 
sprijinizea vederilor tcoreiice îsi 
aiiă numeroase exempiificări in 
vastitudinea şi bogăţia producliei 
poetice. Se poate, cu alte cuvinie, 
susţine un număr nelimitaţ de po- 
ziţii doctrinale asnpra esenței poc- 
ziei, căci fiecare din aceste pozi- 
ţii poate primi o justificare din 
partea uneia din multiplele feţe 
ale activităţii poetice. 'Toate defi- 
niţiile poeziei sunt prin  urmart, 
într'o măsură variabilă, în acelaș 
timp exacte şi incomplete. Fie- 
care surprinde o faţă a procesu- 
lui poetic, fără a-i cuprinde în în- 
tregime. Act profetic sau expresie 
directă a sensibilităţii, identiticare 
cu realităţile ultime ale lumii sau 
laborioasă construcție verbală, ru- 
găciune şi incantaţie, muzică ver- 
bală şi expresie a duratei inte- 
rioare a poetului, sunt desigur po- 
ziții ce se pot susține cu îndestulă- 
toare valabilitate. Dar dacă fie- 
care dintre poziţiile critice sta- 
tornicite surprinde numai o faţă 
a actului poetic, esența acestuia 
nu poate fi cuprinsă în sinteza a- 
cestor atitudini fragmentare? A- 
ceastă sinteză ar reprezenta însă 
un eclectism critic, căruia îi lip- 
sește o perspectivă centrală de ex- 
plicare, o realitate interioară uni- 
că din care să derive multiplicita- 
tea aspectelor considerate. 





(Urmare în pagina 6-a) 








GH. PETRAȘCU 














Ce este un polemist 
și ce este un pamfletar 





Polemica, este războiul, --- deia cuvântul grecesc 
polemos. H&zboiui: de idei, cu deosebire în literciură, 
pentrucă în acest domeniu adversităţile suni ma: 
aprige și mai spontane iar furoarea ienpercenenta:ă 
mai provocătoare. Polemistul este prin definiţie un 
temperameni combziiv care, ştie să sa folossască 
da condsi, precum duslistul a2 floreta lui. Este un 
soldat de baricadă; își comandă s:nqgur; o inteli- 
gență care scâniaiază, un îndr&znț promotor a cu- 
vântului. Polemicele îndulcite cu reverențe, învăluite 
ds protocol), laudative și concesive, — când sc ver 
a fi obiective, nu duc niciodată la izbâmdă şi nu pro- 
voacă ateniia. Adevăratul polsmisi: primeșie şi dă 
atacuri: provoacă adversarul și-l alege după mă- 
sura inteligenţei și puterei sale, și nu se lasă tărit 
în cursa vicleană a unei lupis cu un adversar in- 
ferior. Din această pricină polemica presupune ho- 
rărire și îndrăzneală, curaj și sprinteneală a spiri- 
tului, 

Pamiletui este o scrisre satirică deiormatoare şi 
detă:mătoare. Pamfleiarul mai mul: decât polemisiu! 
are în vedere și persoana fizică și moraiă a omuiui 
care reprezintă ideile. Din acsastă cauză, pamfietul 
are un caracter nai personal, mai subiectiv, ahuns- 
când spre batjocoră și caricctură. Polsmistul se poaie 
mărgini la rostu: lu de scriitor imporțici, și nu eso 
obligat prin aceasta să fie și pamileiar. Parniletarul 
dimpotrivă, esie un polemist înnăscut, legătura din- 
trei idei și oxmeni fiind foarte strânsă. Filipicale lui 
De:nosthsnes, Catlinarele lui Cicero nu sunt nana: 
invective polemice, vehemență polemică revărsată 
din prea plinul unui temperamen! retoric, ci în acelaş 
timp atacuri directe ad personam, acuzări: și inzti- 
zaţii urmate de imperativul sancţiunilor. 

Condiţia de viață a poiemizii este .ibertatea, fără 
constrângere și cenzură personală sau venită din a- 
fară. Condiţia |de cf:rmare a polemistului este inda- 
pendsnța față de oameni şi credința nesirămutată în 
valoarea combativă a ideilor. Cu toate că în toate 
timpurile s'au ridicai obstacole în calea libertăţii de 
a polemiza, acest gen a triumfat întotdeauna prin fe- 
tu ubii şi iiiugeni pr care po:emiștui au ştiu! 
s&-și expună convingerile. Ceiace nu se putea spune 
întrun atac direct, se putea insinua cu aceiaşi sorţi 
d= izbândă întrun roman său o poezie. Secu scris 
romane şi satire pentru a se face polemică. Leon 
Daudst, un polemist viguros și sincer, la vârsta da 
26 ani, părăsind studiile mesiccrie oficiala, care îl 
indionasesră cu atmosfera lor de coporalism profe- 
sora! şi de imitație servilă, a scris dinirun condei ro- 
manul „Les Mortcoles”. Figuri reale se individua- 
lizau în personagii de comedie; doctrinele materiz- 
liste erau aspru criticate. Această repudiere a oa- 
menilor şi a ideilor era condimentată savuros cu o 
ironie muşcătoare. Din nenumărate exemple se poate 
vedea că o inteligență inventivă nu poate îi siân- 
jeniiă da constrângerea cenzurei, Pamfisiarui va da 
mai mută subtilitate insinuării, mai multă inocenţă 
perfidiei, îsi va ilustra stilul cu o vorbire pitorească 
și coloraiă, 'va folos: viclenia umei evadări din con- 
iemnporanei:ate divagâmd aluziv pe marginea unor 
exisiențe trecuie. Cei puțini intehgemii vor preiera 
acest gen deghizat dar savuros peniru un spirit 'ca 
aprehonsiuni de amănunt. Insfârșit va învălui su- 
biectivismul în cea mai strictă şi mai nevinovat 
obiectivitate. 

Reforma în Germonia ne-a dai patru mari pole- 
mişti şi pamiestari: Martin Luther, Johan Fischari, 
Ulrich von Huiten şi Philipp Melanchion. Puric crati- 
pepolă a lui Martin Luther își va găsi locul în pam- 
ietele pornografice ilustrate de Lucas Cranach; Phi:- 
lipp Meicnchton căutând o apropiere fioscfică între 
aristoielism şi protestantism va atinge cu atacurile 
sale polemice pe Schwenkefeld şi Sebasiian Franck. 
Johan Fischart, scriitor alsacian, a fost un satirisi 
temut; Ulrich von Hutten, mare apărător'al Reformei, 





ptiaca 


ce ou: seat 


Interior 





| de NICOLAE ROȘU 





este promotorul trezirai conşiiin!ei naţionale, Raby 
lais este un polemist şi un pamilztar de o vigoare 
umoristică remargibilă. 

In sscolul XVIII a:scuțţi:le pub.ice şi poiemicele icu 
o desvoltare cons'derabilă. Rovoluiia Franceză a 
promovat duzini de poleirișii şi de pamiletari. Cei 
inci muţi sau reulizal retoric, alţii prin serisori și 
manifesta, Printre «ceşiia, Velizire, Rivaroi, Saint 
Simon, ne-au „&sat scrieri batiocoriloare şi corosiva, 
umbrite de ozrocare subiectivism, dar suculenie şi 
s.ncsro, Datorită mare: difuziun: a artei tipoarafice, 
pzmi-eiu:; începe să cireule în ziare şi în sertsri ilus- 
irate cu fo.uriio caricaturi, Ajungând aproape un 
gen literar, polemica şi pamfleiul încep să intereseze 
ategorii cât mai mari de ciiitori, să lie preluite și 
aamirate, iar "scriitorii, oameni de temui pontru lu- 
mea politică. Prin polemică şi porrflat, scriitorul fiind 
o forță combativă se impune în luptele sociale și po- 
litice. 

|n secolul XIX românzzc, se angajează polemici 
ș: se scru pomilete de c violență fără margini. 
Scriitorii cei mai cunoscuți nu se feresc de această 
ispită. Arma era fo:osită ;cu îndemânare şi adversarii 
se .oveau necruțăicr. So publicau smiire şi cronici 











a 
rimate. Cârmuirea începe să ia măsuri impolriva 
exceselor. Mihail Kogeuniceanu polzniza cu Ch. 
Asachi; leon Eliade cu Gr. Alexandrescu. „Curierui 
ds ambs sexe” se războsşta cu Albina”. Domnul 
Sarsailă Autorul, Coconul Drăgan şi Bală-te Dum: 
nezeu ilustrează pitoresc iemperamomtu! comnbaliv a! 
lui Ion Elade. Lozul iui Gr, Aexardrescu so află 
ot aici, L! so folosaşie de darul lu: poetic pentru x 
copleși cu invective plecarea „proconsulalui” Hal- 
ciasgi (Adio . - din 1854), Expresia esto brutală, ne- 
crujăioare, grotească: „pocit, faina procorsul”, 
„Schelst fantesmageric”, „Eință  inlemeră“, „tiran 
omeopitc”, na puisau să aibă alt sens decât ace!a 
de scârbă şi de rsvoită, de irdigrure  îzupotriva 
umilinței şi a asuprirei. Gr. Alexamdrescu se lupla 
nu numa: cu oamenii, dar și cu idaiiz pe cara ei le 
reprezaricu, Curajul sfidează ri vshomami 
«se sunguinară, Alecu Husso polamizează cu la- 
in.știi arazleni, îl precede pe Tiiu Maiorescu, care 













va relua acsiaşi iam&. Dar :narsle polomist al se- 
coiului a fost B. P. liasăau, după cum cel mai în- 
drăcit şi mat neruşinal pernfletar a fost Paharnicul 
Conştentin Sion, 











(Urmare în pag. 6-a; 





E ei 


”——Despre- 
un anumit gen 
de cărți 


Despre o anumită carte intitulată „Terre des hommes“, a 
lui Antoine de Saint Exupâry s'a scris la una din cronicile 
revistei acesteia foarie de curând. Nu relevăm faptul spre a 
reînvia atenţia asupra amintitei cărți, ci mai mult spre a 
reîntări o bună impresie lăsată de semnatarul acelei croniti 
in ceeace priveşte carlea lui Saint Exupâry şi, prin exten- 
iune, în ceeace priveşte alte opere de acelaş gen. 

Sunt unele lucrări de ncasemmită valoare, trecute mai 
mult sau mai puţin neobservate, în nici un caz preţuite la 
adevărata lor însemnătate, cari ar trebui cinstite, mai cu 
seamă atunci când valorile lor morale ar putea influenţa 
asupra noastră. 

Cartea lui Antoine de Saint Exupâry face parte dintre «ele, 
Este o înaltă şcoală a vieţii moderne, un documentar inepui- 
zabil de exemple. Suntem noi, oameni ai cotăţii moderne, 
în stăpânirea mecanică asupra lumii, eşa cum totdeauna 
ar trebui să fim spre a ne merita titlul de stăpânitori. 
Nu vom insista asupra sensurilor multiple ce putem extrage 
din „Terre des hommes” spre a mu devia dela, ideia propusă. 
Am amintit-o doar fiindcă voim s'o încadrăm între alie tot 
atât de importante lucrări, așişderea prea puţin cunoscute de 
lectorii noșiri. 

Spre pildă nu de mult a fost publicată, în Franţa, o bio- 
grafie a desccperitoarei acelui minunat Radiu, făcută de 
fiica doamnei Eve Curie. Nu sunt mulţi cei cari au înțeles 
adevărata valoare a acestei cărți, totuşi atât de importante. 

Şi tot astfel, culegând din firul gândului ne vin în minte 
acele trei volume ale lui Alain Gerbault, asupra unicei sale 
traversări a mărilor, de jur împrejurul lumii. 

Poate mai uşuratecă, mai putin serioasă, dar ce exemplu 
de mândrie a omului în îaţa naturii, de sfidare a pericolului 
şi a morţii, de neîncetată luptă şi oţelire. 

Sunt volume scrise sincer, isbucnite din simţirea curată a 
celor ce le-au conceput, fiind întâiu eroi, şi pe urmă scriitori. 
Sunt adevărate şi singure exemple astăzi, — şi nu mă gân- 
desc la cele câteva citate, ci la atâtea alele — cari ne în- 
drumă fără pedantism, cari ne dau lecţii fără pedagogie, şi 
cari, poate, ne conving fără argumente. Există în noi toţi o 
anumită credință a realităţii, o anumită acceptare a pildelor 
celor chemaţi. Fără să-i pricepem destul, fără să-i primim 
între noi, oameni ca toţi ceilalţi, unele din aceste personagii 
cari şi-au aşternut pe hârtie aventura vieţii lor, poate tocmai 
pentrucă nu le înțelegem, suntem datori să-i cunoaştem şi 
mai cu seamă Să-i căutăm. 

Ceeace a fost, și este încă, şcoala Vicţii oamenilor iluștri, 
pe alt plan şi mai aproape «de noi, unele din aceste „vieţi” sau 
„fragmente de vieţi”, povestite de eroul ilor, în sensul cât 
mai: adevărat al cuvântului erou, ar trebui mai mult apre- 
ciate, mai mult. gustate, decât atâtea producţii mediocre. 

Căci e întradevăr bizar cum un Vol de Nuit, sau, itineru- 
riul amintit d-lui Alain Gerbault, şi, tot aşa, ne gândim la 
frumoasa traducere românească făcută de d. Constantin Noica 
după cartea lui Cecil Lewis — In zona săgctătorului, şi al- 
tele, şi altele, nu ne atrag mai mult, doar ca aventură în 
sine, lăsând pe seama inconştientului să înțeleagă ce este în 
spatele aventurii, 


cd 





——. 








* 


VICTOR POPESCU 


Titlul ales de d. Ion Pillat 
ultimului său volum de versuri 
ne face să ne gândim, fără voia 
noastră, la acel interesant pro- 
ces de transformare a timpului 
în vârstă. 

La un moment dat, începem 
să ne gândim la vârstă, — adică 


înțelegem că propria noastră 
viață a fost măsurată. Poetul 
vede în mod deosebit măsură- 


toarea vremii, şi se bănueşte că 


ceeace e] spune despre ea, în- 
struește. In procesul în _ care 
timpul se transformă în vârstă, 
interesează mijlocul prin care 
constatăm fenomenul. D. Ion 
Pillat edifică pe lectorul său, a- 
(supra fenomenului în discuţie, 
în poezia intitulată „Pânaă”. 
Pândeşte spre a surprinde un 
mijloc de măsurătoare, și acest 
mijloc e umbra timpului. Ca şi 
existențele fizice, timpul arun- 
că în urma sa o umbră, fapt din 
care deducem — ca şi la exis- 
tenţele fizice, — că acolo unde 
este umbra nu este şi timpul. 
După cum un copac, de pildă, e 
în alt loc decât umbra sa, la fel 
şi timpul se află în alt loc decât 
umbra sa. Unde? 


Pentru d. Ion Pillat simpla 
punere a întrebării formează 
poezia. 


D-sa  pândeşte şi se întreabă 
de mai multe ori: „Cade umbra 
timpului pe lan. Unde-s arătu- 
rile de an?” (pag. 26). In arătu- 
rile de anul acesta, s'au făcut 
altfel de  semănături, pentru 
motivul că acum este alt timp 
care cere şi favorizează o altă 
cultură. Dar când spunem alt 
timp, este un fel de a vorbi, — 
deoarece timpul rămâne acelaş. 
mereu, iar când spunem că el 
s'a schimbat, subliniem numai 
o lipsă de timp, adică numai 
umbra lui. Autorul clarifică lu- 
crul pe care noi vrem să-l ex- 
primăm, în distihul următor: 
„Grâul creşte des cu spic cres- 
tat, Unde floarea soarelui ne-a 
mângâiat'“. Anul trecut, în ară- 
tură fusese cultivată floarea 
soarelui, plantă de care poetul 
leagă amintirea unor  „mângâ- 
ieri“. Acele „momente“ de bucu- 
rie au fost timp, atunci s'a putut 
să se fixeze data unei experiențe 
preţioase. Ceea ce a urmat după 
ceasurile reţinute în memorie 
prin recunoştinţa iubirii, n'a mai 


meritat să fie ţinut minte. Poe- 


tul m'a mai datat nimic, na mai 
trăit în timp.  Deaceca, acum, 
când observă că în loc de floa- 
rea soarclui creşte grâu, plantă 
care nu se mai asociază cu 
bucuria iubirii, el e îndreptăţit 
să afirme că peste lan cade um- 
bra timpului, iar nu timpul. Ni- 
mic nu va contribui ca să fie ţi- 
nut minte acest lan de grâu, ca 
altădată floarea soarelui. 

El nu va fi datat în memorie, 
va fi uitat, fiindcă nu are timp, 





ORICE SFÂRȘIT 


Orice sfîrşit de seară e oprire în tristețe, 


luna răsare în zădar, cerul înflorește 
inutil și pădurea îşi înclină fruntea 
fără sens, peste liniștea ce crește. 


Mă umilesc îngerii goi coboriţi în ape; 
scuturînd răchitele de linişti şi de vis, 
şi mi-i teamă de orice cuvint ce l'aș spune 
cătră ape, cătră arbori, cătră cerul meu închis. 


Mă închide verdele îndepărtatelor înălţimi, 





CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR - 








ION PILLAT: Umbra Timpului, poezii, 


Colecţia „Universul Literar“ 


ci numai umbra acestuia cade 
peste el. Alte două întrebări 
subliniază absenţa vremii veri- 
tabile : „Stolul de hulubi cu sbo- 
rul lin, El să fie acel de an, de la 
vecin ?  Braţul morilor de vânt 
din mâna ta, Azi sau eri semn de 
adio flutura ?'“. 

Golul din prezent, imposibili- 
tatea de a umple clipa actuală 
printr'o bucurie favorizează im- 
presia că mici „hulubii“ nu mai 
sunt aceiași, iar braţele iubitei, 
în momentul sterp de acum, se 
confundă cu fantoma morii de 
vânt, după cum, din aceeași lip- 
să ue consistenţă, se confundă 
„ieri“ cu „azi“.  Lipseşte deci 
timpul care să marcheze expe- 
riențele pozitive şi care deci să 
dea contur şi stabilitate lumii 
sensibile. Golul care înconjoară 
pe poet, fărămițarea chipuri- 
lor şi a formelor lumii fenome- 
nelor, risipirea şi pulverizarea 
în centrul căreia trăeşte, îi lasă 
acum impresia că se apropie de 
un „amurg”, în care umbrele se 
totalizează şi capătă o semnifi- 
cație aparte. Amurgul însem- 
nează ceva, desigur, cu toate că 
ia naştere din umbră, şi din 
stingerea treptată a contururi- 
lor lumii vizibile. Autorul însă 
nu se mai întreabă de data a- 
ceasta, şi, fără a pretinde o sem- 
nificaţie nouă amurgului, face 
un ultim efort de a căuta şi aici 
timpul : 


În. amurgul adumbrit de linişti mari, 
Caut pasărea căzută, în zadar. 

Pe colinda iazului ceresc, 

Faţa mea de an n'o mai găsesc. 


Ceva a murit definitiv, o pa- 
săre, fața de anul trecut, etc... 
Nu mai este timp, în care expe- 
rienţele pozitive 'să se producă şi 
să se fixeze. Domneşte umbra 
timpului. Datele importante vor 
fi căutate de acum în trecut, 
ciclul lor de producere s'a în- 
cheiat, viaţa a fost măsurată. 
Ceea ce a rămas nu-şi mai gă- 
seşte măsură, timpul ce se va 
scurge nu va mai fi instrument 
al sufletului, el nu va mai folosi 
vieţii. Este umbră de _ timp, 
vârstă, calendar, calcul al orelor 
în afară de viaţa interioară. 


Calendarul veșted cen odaie 
Stârvul timpului l-a strâns. 


(pag. 21) 


Altcineva măsoară de acum 
vremea, fără a mai consulta Li- 
bertatea noastră de participare. 
O lume trăită însă fără liberta- 
tea de a adera la ea, şi deci de ao 


PSALM 


Im pragul amintirilor de ceară, 

ce mi-au plecat să-mi hoinărească 'm țară, 
mă 'mvrednicesc să "'nalț privirile-mi trudite, 
spre tronurile Tale, de-Apururea slăvite. 


umple cu date temporale şi cu 
cadre şi forme, i se va părea poe- 
tului, fără conţinut şi stabilitate, 
plutind într'o stranie descompu- 
nere şi împrăștiere : - 


Spumă, fulg, vânt, val, nisip și ploaie, 


„Clipe uitate, ceasuri pierdute, zile și 


fani, — 
Totul se scurge, totul mă lasă, fuge şi 
(moare, — 

In necuprinsul, în nesfârşitul tău 
[ocean. 


(pag. 28) 


S'ar zice că poetul se răsbună 
Genunţând dezastrul re se în- 
tâmplă, în fenomenalitate, din 
pricina neparticipării sufletului 
său la viaţa lucrurilor. O veşte- 
jire generală a înveninat totul. 
„Dorurile” sunt „uscate”; „bra- 
ţul”, „zâmbetul” și „părul!” iu- 
bitei au devenit fum”, „visu- 


rile”,  „zorile”, „vrăjile” au 
pierdut consistenţa: sunt „fla- 
cări şi scrum“. Poezia însăși, 


pare a fi sortită unei „ştergeri“: 


Visul acesta îl vrei piatra veciei, 
Ştearsă, tocită, nu ține mici vorbă, 
[mici pas. 


Ca şi în poezia „Pândă', în 
care totalizarea umbrelor dădea 
„amurgul“, care în sine semni- 
fică, desigur, ceva, și în „Pan- 
tarhei“, toată această imensă tre- 
cere, denunţată de poet, pare a 
se desfășura spre ceva, ca o de- 
filare pe dinaintea cuiva. Căci 
autorul încheie: „Ard mumai 
ochii sfinţi ai Mariei, Tainic pe-al 
lumilor iconostas“. Fără îndoială, 
cele două versuri ascund un în- 
țeles, dar d. Ion Pillat nu stăruie 
în adâncirea lui, şi nici nu revine 
asupra acestui „iconostas” și a- 
supra ochilor „sfinţi ai Mariei”. 
Cum însă autorul îşi faceo 
ciudată plăcere să pomenească 
necontenit de  defilarea fanto- 
matică a făpturilor şi lucrurilor 
sensibile, lectorul e nevoit să 
vadă în față cui se petrec toate 
acestea ? Cine mai asistă la a- 
ceastă trecere, în afară de poet? 
In afară de „ochii sfinți ai Ma- 
riei” pe care îi zăreşte parcă o 
singură dată, d. Ion Pillat în- 
cearcă să ridice un soi de tri- 
bună, şi să instaleze în ea un 
nebulos spectator, a cărui parti- 
cularitate ar fi aceia că ar cu- 
prinde în privirile sale, tot ce 
trece, ca într'un cerc al neantu- 
lui. Ca şi când totul s'ar întâm- 
pla în sânul nimicului, acest ni- 
mic fiind totuşi în stare, cu toată 
contradicția logică, să înalțe zi- 
duri şi să pue hotare. Acestui 


nimic organizator de limite, au- 
torul se pare că fi dă numele 
de „zodii“ ; 


Și iarăşi vulpea toamnei prin codri 
[și iar 
De roți repezite vuire, 
Din an vechi, în an nou, din hotar în 
fhotar, 
Prin zodii în liră rotire. 
(pag. 7) 


Ințelegem că e vorba deo 
rotire de calendar, oarbă și fără 
libertate de participare a vieţii, 
deaceea urmărim în alte poeme 
să vedem în ce constă hotare- 
le de care ni se pomenește. E 
vorba însă tot de simple procese 
prin care nu se înalță steaua cla- 
ră a nici unei gândiri tran- 
şante, 

Ba chiar observăm o ezitare a 
poetului de a gândi definitiv, şi 
de a-și lua răspunderea unei cre- 
dinţe, într'un fel sau altul. Cum 
timpul viu sar afla în trecut, că- 
zut ca în apa unui iaz, are grije 
să împiedice o primejdie: 

Fugi, nu privi în adâne 
Vrajă de vremuri cernute. 
Timpul de-l prinzi de obiâne, 
Fața lui albă te vrea 
[din apele mute 
(pag. 11) 


Ceeace  surprindem în nume- 
roase versuri asemănătoare a- 
cestora este șovăiala autorului 
de a-şi descrie categoric poziția. 
Se complace între un da şi un 
nu, cu abilitate, sperând să a- 
măgească pe amândoi. 

Numai așa admitem afirmaţia 
autorului că timpul „te vrea din 
apele mute“, — dar că trebue să 
„fugi“, şi să nu „priveşti în a- 
dânc“. De ce să fugi de adânc, 
dacă „te vrea“, cu adevărat, ci- 
neva acolo? Pornirea contrară e 
cea firească, fiindcă propriu spi- 
ritului nu este să fugă de adânc, 
ci să adâncească, Să-i cerceteze 
voinţa, dacă se constată că a- 
dâncul voieşte ceva cu noi şi de 
la noi. Autorul se păstrează to- 
tuşi, nu ştim din ce motive de 
tactică, indecis între a adânci şi 
fuga de adânc. Aceeaș dexteri- 
tate a imprecisului -ni se pare 
a fi şi în versuri ca acestea: 


Pe clae văd leneș cum timpul se duce 
De-adura, ca piatra de râu... 

HI văd cum piere pe-aripi d'erete 
Rotind şi plutind tot mai sus... 


(pag. 13). 


„Dualitatea“ o trădează aici, 
poate fără ' voia poetului, ideia 
cuprinsă în verbul „piere“ şi cea 
din indicaţia „tot mai sus“. Am 





Corespondenţa noastră 


FUGĂ 


In ritm sfielnic de gavotă, plecate temenele-și 


Im miezul necuprinselor averi din sâmburi 
Am rătăcit aci, sărman vizionar sărac... 


fac. — 


Hai prietene ! _ 
Spre țara aitui dor ne-a duce vântul 
Că doară lung și lat mai e pământul, 
Să me găsim um loc în fund de zare 


TOPOR VSEVALD 


zice că avem de aface cu o con- 
tradicție, dacă nu am fi preve- 
niţi de abilitatea despre care am 
pomenit. Este un sus, după cum 
este un adânc. Aceste dimensi- 
uni, desigur, sunt interioare, 
sunt trepte ale spiritului în ten- 
siunea sa de auto-cunoaştere. 
Spiritul voeşte să se cunoască pe 
sine, cu preţul oricărei dureri, el 
voeşte să se adâncească; dease- 
meni spiritul vrea să crească, să 
se întregească prin depășire, să 
se înalțe. Tensiunei de cunoaște- 
re şi creştere îi corespunde di- 
mensiunea adâncului şi a înal- 
tului, dimensiune care este de 
fapt, a vieţii interioare. 

A adânci este a cunoaște și a 
te'nălța este a crește. Creştem 
ca pomii, cari se 'nalță, dar noi 
creştem într'o dimensiune lăun- 
trică, invizibilă. 

Și tot ca pomii, care, odată 
cu creşterea își adâncesc rădăci- 
nile, depăşirea spirituală se pro- 
duce pe măsură ce se adânceşte 
şi cunoaşterea. 

Transcenderea este condițio- 
nată de adâncirea după hrană a 
spiritului. Unui metafizician i se 
cere să fie tranșant asupra aces- 
tor probleme, pretinzându-i-se 
siguranța metodei şi certitudi- 
nea intuiției. Poetul este absol- 
vit de rigoarea metodică, în 
schimb de la el aşteptăm o in- 
tuiţie de la a cărei înălțime să 
cadă lumină şi asupra adâncului 
interior. De aceia poeţilor li se 
spune „luminători“. 

Ei luminează de sus în jos, de 
la intuiţie la cunoaștere, având 
în felul acesta, asupra metafizi- 
cienilor, avantajul de a fi fără 
control.  Metafizicianului i se 
controlează metoda, care, dacă i 
se respinge, atrage după sine şi 
stingerea certitudinei intuitive. 

Poetul afirmă, pur şi simplu, 
certitudinile sale intuitive, fă- 
ră a fi dator să destăinue cuiva 
pe ce căi a ajuns la ele. Zicem 
despre el că e „adânc“, fără a ne 
sta uşor la îndemână să par- 
curgem treptele adâncirii sale. 

In ce ne priveşte, când d. lon 
Pillat spune: „,...văd.... timpul... 
cum piere pe aripi de erete. Ro- 
tind tot mai sus“, noi ne oprim 
să înţelegem prin „piere“, o 
moarte, cu atât mai mult cu cât 
acest „tot mai sus“ pare a fi a- 
tribuit sborului eretelui. Piere 
în înțelegerea noastră, ci nu în 
sine. Ce face înţelegerea când 
constată că „piere“ ceva din ea, 





1940 


| 


& 


LITERARĂ 


lăsând un gol? Tendinţa ei este 
să-şi umple neapărat golurile şi 
de aci provine acea dureroasă 
melancolie care apasă în versu- 
rile poeţilor, când înțelegerea a 
ajuns la marginile puterii ome- 
nești. Pătrunzând fără înţeles, în 
spaţiile mari  căscate în conști- 
inţă, lumea exterioară este de- 
zordine şi întunecare, şi nimic 
mai sinceră decât tristeţea i- 
mensă a poeţilor cari se plâng 
de ceaţă, de „haosul“ fenomena- 
lităţii. Sinceritatea tristeţii este 
un mare merit în poezie. Volu- 
mul ultim al d-lui Ion Pillat ex- 
celează prin acesţ merit al sin- 
cerităţii tristeţii. Neputinţa de a 
cuprinde ceva și de a păstra din 
toate o certitudine finală, o măr- 
turisește d-sa fără înconjur, cu 
ton resemnat de elegie: 


Timpul care piere n'o să-l prind, 
Dragostea ta mare cum s'o ţiu? 
Vremea ce ne poartă nare grind, 
Drumul ce ne duce nu-l mai ştiu. 
(pag. 14). 


Sau altă profesiune de melan- 
colie, dintr'o poemă care chiar 
poartă eticheta de „Elegie“: 


Albă casă, neagră frunză, putred parc: 
Roata timpului îşi pierde uruirea. 
Taina vremii mână umbrele în țarc. 
Numai toamna mi-a rămas şi 
[amintirea 
Albă'n zare, sură'n casă, neagră'n parc. 
(pag. 23) 


Ce este de făcut? Nimic altce- 
va decât ca poetul să se decidă. 
Să se decidă să deschidă porţile, 
celui care bate să intre. Oricine 
va fi acela care bate, trebue să 
i se deschidă. D. Ion Pillat spune 
cu glasul cel mai sincer, întâlnit 
în volumul său de poeme: 


Cine-mi lovește în inimă mereu? 
La poarta ei închisă cine bate? 


O, Doamne, porţile sunt ferecate 
Cu lant şi lacăt „de păcatul meu, 
(pag. 33) 


Stim bine despre ce „păcat“ 
este vorba, dacă ne amintim de 
anumite adevăruri creştine pri- 
vitoare la viaţă şi spirit, 

Să renunţăm la orice orgoliu 
şi să deschidem, spre a intra cel 
care bate. E cu putinţă ca acesta 
să umple dintr'odată golul con- 
științei, precum însuși poetul 
vede ; 


Se-aprind în aur tânăr cer şi ape, 
Atât de clar sporesc mereu, 
Lumina lor în suflet îmi încape 
Cu tine, Dumnezeul meu! 


Problema este deci de a te ho- 
tări să deschizi sufletul închis 
cu lacătul orgoliului. Dacă des- 
chizi, e posibil ca, din golul con- 
științei, să fie alungată melan- 
colia, de care, ca s'o mărturisim, 
e nevoie de atâta sinceritate. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Vrei în soaptă să insimuiezi 
Ca din cântec şi din trup 

Să alcătuim un singur grup 
Și să fim ca fraţii siamezi ? 


De pe unde ai tot colindat 


Ce miresme ai mai adunat? 


Imi aduc; polen suav de floare 


Sau parfum răzvrătitor ca de fecioare? 
Cântă vântule, mereu, 

Nu te mai gândi la Dumnezeu, 
Țiuitul tău barbar 


mă lovesc de ani ca de niște lucruri de prisos, 
Cărarea pe care trec e plină de singurătate 
şi sp'nii stelelor ustură pe cărarea mea de jos. 


In țârziu și piele copaci s'au scujundat, 
Podişul de cleștar al odihnii e zăvorit 

și mânele îmi sunt ca jerbe funerare Ş 
peste tot ce s'a început peste tot ce s'a sfîrșit. 


GHEDEON COCA 
INCEPUTUL VIEŢII 


Din aşternutul zilei tn luncile beghiuză 
Ca viața să pătrundă adânc în trupul ei, 
Un voevod, prin ierburi, iubeşte și visează 
In braţele domniței cu brâu de clopoței. 


Un zeu, sătul de slavă, culege în privire 
Lăuntrica rodire de sânge voivodal 

Şi'n chiotul trării cu mâna da de știre 

Că ngenunchiau păcate la nunta de pe deal. 


In zori, miresme calde, s'or risipi pe mâini.,, 

In scorburi, ghionoaie, cu liniştea dintâi 

Vor desiega legende închise în fântâni 

Şi gândului vor pune tot cerul căpătăi. 
TON VÂLCEANU 


RECOLTA NOUA 


Craiul nou a secerat 
Tânără recoltă ; 

Carul mare-o desjugat 
Nori ?n clin — pe boltă. 
Poate vrând să poposească 
întrun lan, cu florile, 

A lăsat boii să pască 

Pân' s'or sparge zorile. 


Sebastian Popovici 


Sub poala de lumină a nemuririi Tale, 
mi-e sufletu 'mbrăcat în Sfintele-Ți sandale, 
când te slăvesc, O! Doamne, cu ceata Ta 
de Sfinţi, 
în clocot de ideale şi pure năzuinţi... 
Negrea Moldoveanu 


ELEGIE 


Și-or scutura ca flamuri, batistele „albeața — 
Şi răsări-vor flori din lacrimi; mărgărit... 
Când dorul meu fierbinte va spulbera-o, ceața, 
Te-oi vedea în voaluri, mireasă, 'n răsărit! 


Cu floarea împăcării, crescută 'n roua plânsă, 
Gândul voi trimite, să'm trebe: de mai vrei 

Ca vremea ce ne chiamă să te găsească strânsă 
In braţul meu, în iud, unde vom fi noi trei... 


De vei răspunde: nu vreau! la jalba-mi de 
*mpăcare, 
Subt coasa de călău a lumii-am să mă plec; 
Cerșind la ceruri apa, voiu cere îndurare: 
Durerea să o mint, pribeagul să-l înnec! 
JEAN ICAR 


PASTEL 


Pe sorcovele ramurelor de salcâm 

Am agăţat mătăniile de slavă, 

lar pe covorul cu urzeala 'n verde 

Am așternut alene, a trupului zăbavă. — 


Un trop de sânge... un gândăcel punctat 

Ridică înălțimile unui luger de mac. 

Baloaneae de păpădii, lângă îmacuate 
roman'țe 


QUASIMODO 


Semeaţa frunte-a mândrei Catedrale, 
brodată cu hieratice mot've, 
frământa "n taime vise primitive, 
punctând cu clopot ore matinale. 


Copii în zdrențe şi femei naive, 
regești alaiuri, scene triwmfale, 
se-amestecă 'n enigme ogivale, 
sfidând prăpăstii ?n pietrele masive. 


Deodată clopotele primdă să sume 
şi valuri de-armonii inunda "eterul... 
Mujiţimile încep să se adune. 


Titan, smulgând veciilor misterul, 
atâtea are Quasimodo-a spune!... 
Peste Paris se năruie tot cerul... 

ION H. SĂVULESCU 


NOSTALGIE ESTONIANA 


Acuma ucasă răsar albele flori de trifoiu, 
Vântul se joacă trecând înţre miresme de flori, 
Tainie îngână un cânt dorul meu cel liniștit... 
Acolo, departe, un drum e așa lung şi în praf, 
EI se întinde spre zări, până 'n albastre păduri. 
Acolo mesteceni șoptesc, nori se ridică pe 
drum 
Ca să-mi aducă în gând glasul chemării 
'napoi,.. 
Că tainic îngână um cânt dorul meu cel liniştit, 
Acuma acasă răsar albele flori de trifoiu. 


Trad. după C. ENNO, de S.F. 


Ia care apa morților nu mai răsare, 
Unde tristețea nu mai ure glas. 

Şi gândului îi spui un „bun rămas“. 
Hai, vimo, lumea asta e prea mare 
Cu oameni care-s foarte fiecare, 
Noi, amândoi vom face-o lume nouă, 
Curată ca o lacrimă de rouă 

In care se oglimdește cantrun lac 
Al visurilor moastre liliac. 

Și viața ne așteaptă zâmbitoare 

La poarta răsăritului de soare 

Când raza pune aur peste 'niins. 
Acolo în al tăcerilor cuprins 

Să plâng ce m'ciodată n'am. avut 

Şi cam pierdut mereu mi s'a părut. 


Hai prietene ! 
Vor amurgi în urmă-ne chemări 
De fete şi de cântec de viori, 
Ca să ne'ntoarcem iarăși sub un cer 
Sub care totul este efemer. = 
Ci noi me-am duce împovărați și mici 
In spre fara veşnicilor licurici, 
Acolo unde mintea-ne săracă 
Un strop de ințelepciune-o să priceapă 
Să ne împrăștie tristețile din noi. 
Hai! Pân'mor să ne'ntoarcă înapoi. 

D. DAN 

VÂNT DE SEARĂ 


Cântă vântul serii la fereastră. 

Ce-o fi vrând să îmi mai spună iar? 
Ce ispită nouă, ce iscoadă 

Mi-o fi mai adus acum în dar? 


Vântule — cu glasul de cimpoi — 
Spune drept, ce vrei să faci din noi? 


Stă înfipt în trupul meu, — 

Cum se prinde vâscul de stejar. 
Vântule, cu glasul de cimpoi, — 
Pentru mine cânți — sau pentru moi? 


HORIA LUPU 
RUGĂ 


Indolate tăceri,., 

Ultime elegii, tinereţii 

Ce-şi strânge'n cripte de vreme, 
Scaeţii, părerilor mele. 

Cine altul va sta să mai cheme, 

Pe cel plecaţ de cu vreme, prin stele? 
Roșii vor cădea zorii, 

Desemn, al nemărginitei Duminici, 

Din care te rog, 

Să cumiânici, pentru noua cruce de lemn, 


CONSTANTIN MITEA 
POPAS AUTUMNAL 
Plâng frunzele de toamnă pe veștede 


morminte, 
Cu tremurări de candeli „în pale înserări, 
Când doliul trist — amurgul — venit din 


tainici zări, 
Pogoară peste lumea din locurile sfinte... 
„„In cimitirul sumbru e liniște deplină... 
O pânză de mtunerec s'așterne pe pământ, 
Subt chiparoșii vechi, mângâiați de vânt, 
Opresc pasul de lut, în neagra noapte lină... 
Lg umbra crucii tale, pe moarta cârăruie, 
Plâng triste gânduri — stoluri — aducerile 
aminte, 
Iar colbul şi intrarea de pe icoane sfinte 
Ridică-se cum fumul spre naltul cer se suie... 


George P. Meghea 





22  lunie 1940 


Dos 





Din camera bolnavei se simțea până aici 
mirosul de vată muiată în sânge, mirosul a- 
cela muced de medicamente deosebite, parcă 
anume aduse acolo să îngreuieze şi mai mult 
atmosfera. Tusea, svâcniiă brusc dar înăbu- 
șită numaidecât în batistă, se auzea la răs- 
timpuri egale, lăsând între ele pauze într'a- 
devăr obsedante, când așteptai (te enerva: 
aşteptând) sapară altă tuse sau pentru Dum- 
nezeu să se sfârșească odată. Decâteori in- 
trase Tudor acâlo, îl pironiseră dela început 
ochii surorii (— „Cum de-au ales-o tocmai 
pe asta'”?), ochi vicleni și prostiţi care mă- 
reau groaza până la exasperare. Şi negl:jenţa 
aceea stridentă, în care florile căpătau pa- 
loarea perdelelor — cărți.e, păpuşile, b:be- 
lourile deabia se mai recunoşteau printre 
atâtea sticle etichetate şi suluri mici de pan- 
samente aruncate la întâmplare. Tocmai ne- 
glijenţa asta îl supăra pe Tudor, pentrucă ea 
falsifica dela început caracterul de frumu- 
sețe ireală a bolnavei. Deabia mai târziu o 
întrevedea pe mama, lungită între cearcea- 
furi, trăind acolo o viaţă a ei, aparte și sim- 
plă. Nu ştia ce anume trebue să vorbească, 
mici ce gesturi trebue să facă, nu ştia măcar 
nici dacă e nevoc să zâmbească sau să se 
arate revoltat. Se aşeza pe taburetul de lân- 
gă pat şi sta aşa un ceas, două (cu brațele 
strânse între genunch:). nemișcat. Arar ridica 
privirile, întâlnea din nou ochii surori, se 
întrepta spre făptura mamei, ar îi veut să-i 
prindă mâinile — să le sărute, dar şi le re- 
trăgea înfricat și eşea repede din odae 

Tudor își da sean.a că orice înfățișare nouă 
ar întruchipa faptul acela, oricum ar fi vio- 
lentat întâmplările — tot acolo ar fi ajuns. 
Nu se mai putea face nimic. O știa bine, gar 
căuta să și-o ascundă sieşi, cașicum înaintea 


propriei sale suferințe — sar fi ştiut com- 
plicele din umbră al morţii. Gândul că în- 
tr'adevăr mama va muri — îl forța să se lw 


pede chiar de propria lui conștiință, să se 
considere singur şi sol. Altfel s'ar îi închircit 
sub îndocti şi n'ar mai fi putut scăpa. 

Astăzi doctorul nu mai căutase să-și as- 
cundă zâmbetul şi nici să dea înapoi la în- 
trebările dure și seci ale lui Tudor. Tampe- 
ratura scăzuse simţitor, întreaga stare a bol- 
navei se amsliorase — ceeace nu însemna 
însă că doctorul trebue să prec:zeze efectele 
tratamentului: său. (—,.O minune, Atât. Dar 
unde? N'o văd” — își spunea doctorul necon- 
vins). Faţă de Tudor însă trebuia să se arate 
altie]. Băiatul înţeiegea sau se lăsa amăgit, 
asta nu-l interesa pe doctor. 

In clipa aceea, Tudor ar fi vrut să se re- 
întoarcă în camera mamei şi să-i vorbească. 
De patru zile nu-şi vorbiseră unul altuia. O 
muţenie caraghioasă şi tristă, care le da înfă- 
țişarea de păpuşi căzute din resortul aţelor 
ca şi cum nici n'ar fi simțit că'n casa asta se 
pregăteste o moarte, ci dimpotrivă trebuiau 
să facă așa ca pentru o reculegere melan- 
colică sau ca pentru trăirea unui anumit ri- 
tual religios. 

De aci din hall se vedeau salcâmii depe 
aleea principală a orașului, care începeau să 
inflorească odată cu trandafirii din glastre. 
Altădată primăvara îl furnica prin toate fi- 
brele trupului cu acea răcoare iritantă şi 
dulce, care se simţea mai trudnică în ceasu- 
rile de libertate. Atunci începeau eşirila afară 
din oraș, la întâmplare, numai pentru a res- 
pira în voe toată voluptatea acestui anotimp 
fierbinte și ciudat. Altădată! Acum Tudor 
are 16 ani și încearcă să uite ce a fost. Caută 
prin amintiri să se recunoască sau să-și ex- 
plice situația de astăzi. Ce înseamnă să ai 
16 ani? Incepi să crești, prinzi rădăcini în 
viață și te cufunzi apoi între pasiunile or- 
bitoare ale zilelor. La 16 ani totuşi, trebue 
să trăcști o experienţă sau să participi la un 
fapt — care întunecă, dezarmonizează pleni- 
tudinca vârstei şi a trecutului. Aici tu ci- 
teşti, scrii, te rogi, dormi gemând, te trezeşti 
buimăcit. Ai tot 16 ani. 

Dar parfumul salcâmilor și al trandafiri- 
lor nu mai are nicio valoare în fața mirosu- 
lui de sânge. Dincolo de zidurile casei jocul 
acesta al morţii ar părea desmățat şi ridicol, 
Numai aici, în camerele unde nașterea noa- 
stră a lăsat semne, se poate muri. 

Tudor reintră în odaia lui cu aceeași mască 
vânătă aproape a întregei sale fiinţe. Lângă 
etajera de cărţi, tanți Rica își continuă pe 
măsuţa cea mică pasențele. Calmă, cu frun- 
tea puţin încruntată (doar degetele îi mai 
tremură așa cum clipesc ochii), ea fixează 
mereu cărțile, fără să tresară, fără să zâm- 
bească. Pe Tudor îl exasporează toate su- 
perstițiile acestei bătrâioare bigote și isterice. 

— Nu înţeleg dece nu termini odată cu 
fleacurile astea! se răsteşte el dela uşă, cu 
mâinile la spate strângând ivorul într'o to- 
tală orispare şi nedumerire a trupului. 

Tanti Rica ridică doar puţin privirile (reci 
şi galbene), apoi ca și cum întrebarea nu i-ar 
fi fost adresată ei, sc apleacă din nou tăcută 
peste cărți. 

— Ai aflat ceva? Crezi c'o să poţi evita 
asta? Răspunde! strigă el mişcându-se cu 
greu şi rămânând deodată în mijlocul odăii, 
privind-o cu greață și ironie chinuită. 

Dar tanti Rica nu-i mai dă atenţie. Aşa a 
fost întotdeauna. 'Pudor a cunoscut-o ca pe 
un fel de dădacă severă și proastă, care nu 
știe decât să-ți pună șervetul la gât pentru 
masă și să-ţi coasă nasturii la pantaloni, In- 
totdeauna a umblat prin casă ca o făptură 
fără importanţă. Dealtfel nimeni n'o ruga şi 
nu-i cerea nimic, Tant; Rica trăise atâţ de 
departe de viețile lor, încât miciodată n'a de- 
păşit protocolul camerei sale plină de icoane 
şi cărți religioase. Tudor a înţeles-o şi de- 
aceea nu i-a simţit nevoia. A lăsat-o cu tris- 
tele şi amăgitoarele ei țicuri. Dar dece toc- 
mai acum nu-şi dă seama că realitatea nu 
pvate fi furată sau desorientată prin ghicitu! 








în cărți și prin totala neparticipare ia ago- 
nia casei? Și dece tocmai în odaia lui? 

Tudor se simte deodată singur într'o tăcere 
aspră și deprimantă. Nu se aude nimic. Nici 
respiraţiile lor măcar. Totul dacă se scurge 
(materia, timpul, marele suflet), atumci se 
scurg fără rictus, fără sgomot. Așa cum ni- 
meni nu poate auzi (chiar de-ar fi acolo) cum 
se încenușează trupul unui om din sicriul 
acoperit cu pământ. Unde o fi ceasul? Tudor 
se aşează pe pat cu picioarele încrucișate (a- 
târnând în 3os) şi braţele lungite mai pe lân- 
să corp. Ar putea să suporte un blestem, o 
perversă mustrare de conștiință, dar liniștea 
asta stup:dă îl exasperează. 

— Pentru Dumnezeu, tanti Rica. te rog fă 
ceasul să meargă! 

— Bă meargă? tresare bătrâna privindu-l 
atentă numai cu un ochiu. E îngrozitor să- 
ma: auzi acum, E mai bine să nu-ți dai sea- 
ma că trece timpul. 

— 'Toamai pentru asta. Trebue să-l simt 
că trece „trebue să simt că trăese, 

— De şapte zile stă şi de abia acum te-ai 
trezit. 

— Da, dar nu mai pot. tanti Rica. Am sen- 
* zația că mă înfund în materie, că mă întore 
într'o poziţie de nemişcare şi împietrire. Tu 
nu vezi că sc face noapie? 

Deodată tanti Rica se ridică, aruncă la 0 
parte cărțile şi aleargă până aproape de pat. 
Ingenunchie (Tudor tremură de gestul aces- 
ta), îngenunchie și-i prinde trupul subţire în 
palmele ei mari şi noduroase. Fiorui atinge- 
rii are ceva de râmă care alunecă rece pe 
piolea ia. Tudor se întoarce într'o parte, ar 
vrea să scape de strânsoarea mâinilor ei, dar 
strânsoarea se vrea mângâiere, dojană sau 
altă maternitate. 

— Ce ai, băiatule? Dece vorbeşti aşa ? Spu- 
ne, Tudore! 

— Nimic, mi-e gura amară. Ar trebui s'a- 
prinzi toate luminile 


— Te infricoșezi de întuneric. 'Tu crezi, spu- 
ne-mi Tudore, crezi că mama va muri? 





— Cred, tanti Rica. Ar mai avea vreun rost 
oare? Acum știu bine ce înseamnă un om, 
acum am cunoaşterea perfectă a celor ce se 
întâmplă în jurul nostru. Și tu vei fi la fc) 
într'o zi, și eu, şi alţii, şi alţii... 

— Nu ţi se pare că ești sentimental? 

— Nu înțeleg ce vrei să spui. E atât de 
iragic ce se petrece în noi mai ales, încât za- 
darnic ne mai amăgim. 

Tudor stă tot cu fața în sus. Tanti Rica la 
picioarele lui. Pentru ea revolta băiatului e 
paradoxală și lipsită de taot. E curioasă să 
priceapă, cum poate vorbi um copil ca el ase- 
memea lucruri. Copilul care  niuiodată nu 
eşise dintre temele de algebră şi notițele de 
istorie. De unde cunoștea atâtea; cine l-a în- 
vățat să judece aşa? 

— Spui că ne amăgim? O să-ţi dai seama 
mai târziu Tudore, cât de frumoase sunt 
amăgirile. 

Se ridică înbufnată, aprinse luminile, luă 
ceasul în mână. Tudor o auzea mişcându-se 
ca o pisică neștiută întrun tufiș, și sgoinotul 
sgârie, înfioară. 

— La ce oră să-l pun? 

— Oricum. Numai să-l aud. 

— „Tic-tac, tic-tac, tic-tac!” 

Intr'o bătae sunt mi: de alte bătăi mai 
surde şi mai obscure. Așa cum sună, învăl- 
mășit de umbrele întunericului de afară, e 
ca un harcăit de somn îngemânat și urit. De 
unde vine timpul și unde se oprește? Spa- 
țiile rămân tot netimitate, Dar sursa, eternul 
început, miezul primordial de unde au pornit 
toate — unde putem găsi? Timpul se în- 
Eroapă în ceasornic şi se măsoară ua orice 
materie, ca orice obiect: tic-tac, tic-tac! 

Vine sora și o cheamă pe tanii Rica. Se 
duc amândouă şi uşa se închide, Tudor aș- 
tcaptă o clipă, două trei. Se aude doar mă- 
surarea spasmodică a timpului. Ușa rămâne 
închisă, Chiar cu luminile aprinse, întunericul 
e mai stăpân. Tudor se ridică, sc plimbă dala 
un capăt la altul al odăi:, aţintește urechile, 
Nimic. Ceasornicul. Orbit de această minri- 
noasă euforie a celor 16 ani, încarcerat între 
sunețul mimutelor şi așteptarea încordată cu 
faţa la ușă, Tudor nu-şi mai poate opri gas- 
tul. Prinde ccasornicul, îl acoperă cu amâ- 
două mâinile (timpul s'aude, timpul se scur- 
ge: tic-tac, tic-tac.). Cine e de vină? Parcar 
fi o altă preoteasă dela Delphi, înăbușită de 
aburii care-i dădeau senzația descoperirii 
mistereior. Așa se simte. Și cu o întorsătură 
bruscă a trupului, forțând brațul, aruncă prin 
&cam ccasornicul în drum. 'Ţăndările sar, lă- 
sând să se vadă o gaură lacomă spre stihiile 
beznei. Renunţase la iubirea trăirii, aruncase 
ceasornicul. Așa cum ţi-ai sfâșia hainele şi-ai 
rămâne gol, așa cum ţi-ai scoate ochii şi i-ai 


UNIVERSUL LITERAR 


ascunde în zid, aşa cum ai dori să se audă o 
altă muzică derâ! asta a pulverizării timpu- 
lui. Dar din întunericul orașului, prin fereas- 
tra spartă, se aude tot triumful: tic-tac, tic- 
tac,tic-tac! 

Uşa se deschide. Tudor o întâmpină în fugă. 
îngrijorat îi prinda umerii şi o întreabă: 

— Sa întâmplat ceva ? 

— Nimic. Vroia numai să știe în ce coiţ stă 
aşezată icoana, 

— Vezi, tanţi Rica, şi-a pierdut noţiunea 
armoniei. Așa este? Nu mai pare nici femee 
măcar, nic; nu ma: cugetă. Şi mai mă între- 
bai de cred în moartea ei. Hm! Dece turce 
ceasul, tanti Rica? 

Tanti Rica privește înspăimântată în jur. 
Caută cu ochii — ceasornicul nu e nicăieri. 
[| întreabă privindu-l — Tudor  zâmbește. 
Lui Tudor nu-i mai este teamă de nimic. Nici 
de ochii blegi ai surorii de caritate, nici de 
crispările mamei, nici de  bigotismul bă- 
trâioarei, 

— In ce colț e icoana? spune pe gânduri, 
privind în pământ. Așa cum ai întreba : unde 
mi-e suflețul ? 

— Băiatule trezeşte-te, linișteşte-te! Ce-ai 
de gând să faci? Mă înebuneşti cu felul ăsta 
de a vorbi. 

— Am 16 ani, tanti Rica. Şi la 16 ani nu 
trebuia să rccunose eternitatea scurgerii, a 
sleirii; nu trebuia să mi se dea voe să ştiu 
că se poate muri. 

Tanti Rica a rămas prostită şi galbenă !ân- 
gă etajera de cărţi. Se închină și murmură 
probabil o rugăciune peniru înlăturarea de- 
monului. Iau Tudor îi este silă, nu poate sta 
de față la actul ei de umilire. Se retrage tip- 
til, lăsând-o acolo, îngenunchiată în fața pu- 
terilor nebuloase ale naturii. E frumos să 
crezi în ceva, dar te salvează credința? Tudor 
mare curajul să admită adevărul mediocru 
despre această credință. Tot tiptil trece şi 
prin hall. Inchide în urma lui uşile cu grijă, 


să nu fie simţit. In stradă respiră uşurat. 
Merge la întâmplare, fără niciun țel. 
Fuga asta îl depărtează și mai mult de 


realitate. Toate gândurile par de scamă. Din- 
tre închipuirile și nervozităţile casei, nu luase 
niciuna cu el. Le vroia numai în suflet sau 
altfel, supus și nerezistâna instinctelor. Au- 
zise pe cineva spunând (poate profesorul d= 
filosofie), că există un alt instinct mental, 
ori o substanță a inteligenţei care se naşte 
Gim carne, din natura biologică a omului. 

— „Oare trăesc faza lamoentabilă a confu- 
ziilor? Nu poi să despart frumosul de urit? 
Ori nu le mai constat în mine ?” 

Merse câtva timp încet, apăsat de întrebări 
şi îndoeli. Când începu să plouă, se afla de- 
parte de casă, aşa că iuți pașii înainte. Nu se 
mai simțea umilit de lipsa de sensibilitate 
a tantei Rica, nici de întâmplarea asta care-l 
transpune întrun complex de desechilibrare. 
Faptului, că există o exaltare a tinereţii — 
cărcia i se opune altă exaltare a fărămiţării, 
e] îi găseşte acum o logică serioasă şi cate- 
gorică. E aşa de bine să umbli pe străz:, la 
o oră la care alții dorm sau se înfometează 
după iluzii ! 

Ploaia venea din ce în ce mai răpăindă şi 
vânjălitoare, Ii simţea picurii reci pe obraz, 
pătrunzându-i pe ceafă şi tremurând în haină 
subţire. — „Trebue să m'ascund, să mă adă- 
postesc undeva”. Privind mai cu atenţie stra- 
da, o recunoscu. Pe aici pe aproape sta doc- 
torul Ciuntu. Ce-ar fi să se ducă acum la 
dânsul? De câteori venise s'o viziteze pe ma- 
ma, doctorul îl privise cu ochii stăpânului 
care-și vede  câinile lihnit și îmbătrânit. 
Odată chiar încercase să-l desmierde, să-l 
mintă mai ales. Dar doctorul fusese obligat 
să-și oprească gestul la jumătate, pentrusă 
privirile copilului erau înspăimântător de o- 
braznice. Chiar în seara aceea (după ce eşise 
din camera bolnavei şi după ce spusese bă- 
trânei că lucrurile sau caimat oarecum), Tu- 
dor îl întrebase depe scaunul său, fără să se 
ridice, fără simţul respectului: — „Nu vă 
înşelați oare? Nu credeţi că e un risc să spui 
azi într'un fel şi mâine să vezi că totul merge 
de-a'ndaratelea ?” Doctorul se întorsese se- 
rios și amar revoltat. Ar fi vrut în clipa aceea 
să aibă în față un om matur, cu care să se 
lupte, care să-i dea libertatea să-i spună că 
a fi doctor înseamnă în acelaş t:mp a înşela 
pe alţii. Dar cu un copil? Și copiii judecă 
atât de aspru adesea, aşa cum în seara accea 
Tudor ar fi putut să-i demonstreze doctoru- 
lui toată zădămicia ştiinţei sale, argumen- 
tându-i că natura e ma; puternică decât el. 
Dar doctonul nu le știa toate astea? Parcă e] 
nu se simţea prea mi în faţa bolii care creşte 
altfel decum învățase în cărţi ? E obligat să 
mintă. Copilul şi-ar fi bătut pur și simpiu 
joc de el. Deaceca plecă ruşinat și ca osândit 
de un oprobiu crâncen. 

Toate astea le descoperise Tudor atunci şi 
deaceea îi este țeamă să se refugieze în casa 
doctorului Ciuntu. 'Oricum, însfârşit se kho- 
tări, Tot înfricat. Sună mult; de aici soncria 
se auzea parcurgând toate odăile ca un câlă- 
reţ, în galop peste pământul uscat. Era şi vi- 
braţie și taină neînţeleasă. Ii deschise o fe- 
mee fără înfăţişare, somnoroasă, cu ochii de 
viezure. Mormăise ceva confuz, Gar îl lăsă 
să intre. Tudor merse înainte. Pătrunse în- 
tr'o cameră, în alta, cu o siguranță de vechiu 
prieten al casei. Deabia în birou se opri stân- 
jenit, înstreinat deodată de tot farmecui stră- 
zii și al tugii, 

— Sunt Tudor Damian! vorbi el încet, aș- 
teptând cu nedumerire chiar în pragul uşii. 

Doctorul se ridicase miop de pe scaun și 
venise până lângă el cu ochelarii ridicaţi pe 
frunte. 

— O, Ga. da. Fiul doamnej Damian — făcu 
doctorul lămurit și surprins în acelaş timp. 
E ceva grav? 

— N'am venit pentru asta. 

— Atunci e altceva și mai grav? întrebă el 








trăgându-: de mână spre mijlocul odăii. 

— Poate! Un fe! de superstiție pe care vă 
rog să mi-o explicaţi. 

— Acum nu crez: c'o să te mai amăgesc”, 

— Mi-i indiferent. Esenţialul e că trebue 
să m'asculte cineva. 

— Desigur, desigur. Dar te văd ud, ud până 
la piele. Nu se poate asta. Ia scoate-ţi haina, 
îmbracă pijamaua asta de lână, aşează-te şi 
spune. 

Doctorul parcă uitase ce fusese înainte. 
Vorbea amical şi chiar el îi ajută să se des- 
brace şi să ia haina cealaltă. In tot ce făcea 
se descoperea omul la el acasă, omul căruia 
nu-i mai este teamă de ridicol. Tudor se aşe- 
zase într'un fotoliu larg, din care i se vedeau 
numai picicarele pe care le legăna întruna, 
in sus și în jos, 

— Eşti atât de tânăr! Dece stai incnuntat? 

— O să-mi treacă și asta. (O clipă își îm- 
preună palmele, își încrucişă degetele, le lăsă 
apoi şi sprijinindu-se de braţele fotoliului, îl 
privi adânc pe omul îngândurat din faţa lui). 
Am venit să vă întreb: credeţi în moarte, 
domnul doctor? Nu în moartea care se con- 
sumă, ci ca realitate liberală sau cum să vă 
explic. credeți în ea cantr'o mântuire? 

Doctorul Ciuntu se răsuci de câteva ori pe 
scaun, își băgă și-și scoase mâinile din buzu- 
nar, se biță în dreapia şi în stânga. Nu se 
considera în încurcătură față de întrebarea 
ilogică aproape a băiatului, dar căuta mai 
ales să nu rateze seara asta. 

— Vezi, dragă tinere Damian... 

(Lui Tudor nu-i plăcu deloc începutul 
acesta tandru și juvenil). 

— „sigur că te găsești acum sub consecin- 
ţale celor ce se petrec acasă, Pentru mine e 
ciudat, fără îndoială. Ar trebui să ai şapte 
suflete, ca să-ţi exteriorizezi atât de aspru 
durerile tale. Moartca (dacă vrei) e o enigmă, 
dacă nu vrei atunci e o simplă invenţie care 
să oprească stafidiroa oamenilor. Așa cum 
s'a inventat pâ:nea ca să nu mori de foame, 





sa inventat creionul ca să scrii ce gândești, 
tot așa s'a inventat moartea ca să satisfaci o 
fatalitate. Mă înţelegi? 

— Nu, răspunse băiatul privindu-l mai în- 
drăsneţ. Nu, pentrucă vorbiţi înafară de e- 
moț:a actului în sine. Sunt oameni posedaţi 
de moarte, domnule doctor. Se nasc (fiţi a- 
tent) se nasc au obsesia asta şi totuşi trebue 
să trăiască, trebue să sufere. 

— Sunt convins că eşti unul dintre aceia. 

— De-aţi şti cât de mult iubesc viața! 

— Și totuşi te înspăimântă, pentrucă îi cu- 
noşti depe acum sensurile cașşi sfârşitul. 

— Nu e lașitate, domnule doctor ? 

— Dimpotrivă, e un eroism splendid. Dar 
există întotdeauna un asemenea „dar” ne- 
gativ). nu merită bunul meu Tudor Damian, 
nu merită nici să te naști, nici să trăcști.. 

— Ci numai să mori. 

— Exact, Tudore, In noi, în jurul nostru, 
— totul este îmbătrânit și sleit. Timpul, ce- 
rul, spațiul — aceste panorame fără consu- 
maţie şi fără miciun pic de tragic — sunt 
bătrâne, sunt frământate de trăire, 

— Atunci totul e zadarnic ? 

— Totui e neputinţă. Neputinţă să crezi, 
neputinţă să te purifici, neputinţă să te con- 
vertești la un extaz celest. 

— Ajunge, domnule doctor | 

Tudor se ridică îngheţat, cuprins de fri- 
Zuri și scârbă. Ar fi; vrut să fugă, să se re- 
întoarcă lângă inima mamei bolnave. Găsise 
aici un om care trăcşte sub dominaţia instine- 
telor, în închipuiri. 

— Ceeace spuneţi e egoism, vorbi ei târ- 
ziu oprindu-se în dreptul ferestrei şi privind 
afară. Sunteţi egoist ca cei care iubesc și 
brăesc viaţa. Așa cum te-ai sânzura de un fe- 
linar și ai striga lumii holbate din jur: pri- 
viţi, sunt nefericit! Dar nu ştii dece eşti ne- 
fericit. Te spânzuri, însă. Și așa ai să stai 
toată viaţa: spânzurat visezi, spânzurat iu- 
beşti, spânzurat umbli. 

— Exact, exact, 

— Sunteţi mai blazat decât vă închipuiam, 
se întoarse el proptindu-şi coatele de pervaz. 

— Câţi ani ai? 

— 16! 

— 16 ani. Am 41! Am trăit, cum zic alţii; 
ar trebui să plec și eu avum. Dar mi-e frică, 
aceeași frică neînțeieasă care te oprește și 
pe tine să intri în camera mamei, mizeria asta 
arepusculară care te macercază până la ce- 
DUȘĂ, 

— Me tot îmi ma rămâne revolta, dom- 
nule doctor. Sunt tânăr Am timpul înainte, 
am posibilitatea să mă regăsesc. Dumnea- 
voastră... 

— Vrei să spu că m'am resemnat, Ei nu, 
află că şi eu mă revolt Dar revolta mea sea- 


„Şi pură, o contemplaţie pentru 


Dog 
aaa 


OAPTEA NESFARSITA 


— Episod inedit din cartea de nuvele ..Siraniul Paradis “* — 


de LAURENŢIU FULGA 


mănă cu horcăitul tupulvi flămând când îşi 
înfulecă prada. 

In colțul de răsărit, dedesubiu! icoanei arde 
o candelă cu lumină roșiatică. Tudor se miră. 
— „Oare mă minte din nou doctorul?” In 
definitiv nu e chiar alât de bizar. Apoi se 
reculege. 

— Credeam că moartea e o mare şi cea 
mai frumoasă melancolie, domnule doctor. 
Acum aflu că şi moartea ne va plictisi, 

— Ne va plictisi, ne va obosi și nu vom 
mai şti ce să facem. Vom cere altă viaţă şi 
nu ne-o mai va da nimeni. E întradevăr un 
cerc magic suprem, în care ne învârtim ai- 
doma cailor din manej până ameţim. 

— Nu simţiţi banalitatea conceptului ăsta? îl 
întrebă deodată Tudor desaxat şi prins în 
cursă. Toţi ar zice că pe lângă foame, iubine, 
gelozie, crimă — procesul nostru nu mai are 
caracterul de universal-general. 

— Nebunii ar zice: Ce frumos e să visezi, 
să crezi chiar numai în tine un idol, o iluzie, 
o fantasmagorie! Dar lupta absolută e alta: 
să cauţi să te depăntezi de ființa ta, să le 
înalți peste tarele hereditare, peste tot ceea 
ce păcătueșşti ca propriu-ţi trup. 

— Povestea icarilor e poveste, domnule 
doctor. V'aţi creat vreun mit în viaţă, ați jert- 
fit ceva viaţii ? 

— Nimic. M'am chinuit și mă chinui și a- 
cum cu bolnavii. Eu tot am credința că-i 
salvez, că, le redau o feriuire In fond, ar tre- 
bui să fiu bătut cu pietre. Pentrucă îi în- 
toxic cu atâta viață, încât ei înşişi simt ne- 
voia să sfârșească. Eu le ajut doar să se în- 
srozească de ei, de Dumnezeu, de univers. 

— Aşa dar totul se reduce la o simulare 
de sinucidere colectivă. 

— Numeşte-o cum vrei. 

Erau două uimiri, două cauzalităţi sgomo- 
toase şi dramatice care se ciocneau, se mân- 
cau una pe alta. Doctorul se închisese în 
problemă ca într'un turn plin cu cucuvue 
şi prin care nu mai pătrunde nicio lumină. 
Tudor se svârcolea într'o nefirească gravi- 
tate şi ciudă. 

— E superificial, tot ce aţi spus e urit şi 
superficial (vorbi el târziu, oprindu-se din 
plimbare lângă birou și strângând între de- 
gele cuţitaşul de tăiat hârtie). Atât da super- 
ficial, că vă văd ca pe o moluscă uriaşă care 
se târăşte pe gcam, lăsând pete puturoase şi 
gălbui. 

— La dracu! Atunci pentru ce-ai mai ve- 
nit aici ? Pentru ce mi-ai spus în seara accea 
că mă înşel, pentru ce m'ai întrebat dacă mă 
umilește 'moantea? Pe ţine, tinere de 16 ani, 
dece te obsedează moartea, dece nu te duci să 
te culci, dece te înspăimânți de mişcarea lim- 
pului, de sosirea întunericului? 

O furie stupidă care-l făcea pe doctonul 
Ciuntu şi mai caraghios. Ochii  pleoștiţi în 
spre fereastră, cu buzele crispate de scârbă 
şi groază, toată făptura bătrânului tremura, 
Tudor jubita ascultându-l, iar în clipa urmă- 
toare veni în fața lui şi îi spuse răspicat, zâm- 
bind, cu acel zâmbet de cabotin disperat: 

— Pentru simplul motiv că nu-mi dau sea- 
ma cu adevărat. Visez sau trăesc? Acum 
știu. Visez. Sau îmi place să rămân cu sen- 
zaţia asta de vis perpetuu. Altfel (dacaș ti 
convins că tot ce mi-aţi spus mi se va în- 
tâmpla, dac'aș fi încredințat că iau parte di- 
rectă la chinul materiei), altfel m'aş lovi cu 
capu de pereţi. 

— Să visezi! vorbi pe gânduri bătrânul, a- 
poi continuă răstit şi vehement: să fugi de 
responsabilitatea acţiunilor şi gândirii tale? 
Laş, ţot timpul ai să judeci în starea asta de 
amorțeală, laș-laș, ești un laș, Tudore. 

— Da, recunosc, gar e cea mai frumoasă la- 
şitate. Nu vreau să fiu şobolan, nu vreau să 
mi se reamintească mereu că'n jurul meu se 
strecoară timpul ca o vulpe, nu vreau să mă 
văd în oglindă supt şi galben. Acum un ceas 
am svârtit în stradă ceasornivul, în clipa asta 
renunţ la ființa mea. Și mizeriile și înfrân- 
gerile şi apoteozele vor fi numai în vis. E um 
fel de conspirație la gloria raiului. Hm, ce 
spuneți domnule dootor ? 

Se lăsă după cuvintele astea o liniște iri- 
tantă. Tudor îşi reîmbrăcase haina şi aştepta 
să audă ultimul cuvânt ul bătrânului său 
contesor. Dar doctorul (cu v faţă descompusă 
şi tristă, pipernicii pe scaun cantr'o letargie 
grețoasă) parcă nici nu-și mai da seama: că 
trăeşte acolo și că e cineva alături de el. Tu- 
dor crezu că doctorul refuză să mai vor- 
bească, şi după ce se mai invârti de căteva 
oni prin o0due, deschise ușa spunându-i de 
acolo : 

— Noapte bună, doatore! 

— Pleci? se trezi bătrânul întorcându-se în 
scaun și privindu-l tot miop, cu ochii vineţi 
şi şterşi. Aș fi vrut să-ţi spun că ai dreptate, 
Se pare câ mi-ai revelat astăzi sensul unei 
anumite contemplaţii sălbatece, disperate, dar 
lumea  cea- 
laltă. E vorba despre acea frumoasă lașitate. 
Am să trăesc și eu de acum în vis, în ima- 
ginile oblice ale iluziei. Oare nu e asta feri- 
cirea, Tudore? 

— Da, da — asta e, domnule doctor. Să uiţi 
că repaosul începe cu moartea, — şi închise 
uşa în unma lui. 

Nu mai ploua. Reapăruseră câteva stele 
care licăreau uşor prin pânza voalată de nori. 
Băiatul mergea cu paşi repezi spre casă. Nu 
putea preciza ce anume îl îndeamnă, dar după 
discuţia cu doctorul Ciuntu — se luminaseră 
multe în mintea lui. Dincolo de simplitatea 
acestui om burghez şi ridicol ca temperament 
şi concepţie, Tudor nu păstrase decât liber- 
tatea fundamentală care i se desvăluia de- 
acum încolo. Aproape că uitase ce fusese 





(Urmare în pag. 6-a) 





4 











Cartea franceză 


LITERATURE FRAN- 
DE 


TEBLEAU DE LA 
CAISE (XVII—XVEI SIECLES) 
CORNEILLE A CHENIER. 


E un vechi proect al lui Andre Gide acela 
de d prezenta istoria literaturii franceze, nu 
sub forma didactică a unui studiu unitar, 
cu aparență de exactitate științifică şi de 
rigoare umiversitară, nu în ceeace operele 
și autorii au comun. cu m:şcările sociale, po- 
diilice, economice, filosofice iși nici măcar 
sub aspectul desfășurării evoiutive a curen- 
telor literare şi a influențelor, ci în aspectul 
intim a: operelor și autoriior văzuţi în sine 
şi sumprinși în ceeace au ei mai esenţial ş: 
mai caracteristic și așa cum se reflectă ei 
și cum se verifică în sensibilitatea şi n in- 
teligenţa critică, actuale. 

Putem judeca de pe acuma ce însemnea- 
ză, în liniile ei generale opera aceasta al 
cărui prim volum a apărut şi ale cărui cele- 
Jalte două vor înfățișa literatura franceză, 
unul dela începuturile ei până la începu- 
tul sec, XVII, ceLălalt să-l continue dea fi- 
nele sec. XVIII până în zilele noastre. 

N'avem deaface evident cu o istorie lite- 
rară sistematică. Opera se și întitulează 
modest un tablou al literaturii, Ea cuprinde 
critica sau prezentarea critică a 34 de gcrii- 
tori aparţinând secoielor XVII și XVIII, din- 
tre care o parte scriitori universali, de mare 
proporție, dar și unii reprezentativi numai 
pentru spiritul francez, şi unii numai inte- 
sanţi ca un caz aparte, 

Așa, dacă: Corneille, La Fontaine, Moli&- 
re, Pascal, Bossuet, Boileau, Racine, La Bru- 
yere, Saint-Simon, Montesquieu, Voltaire 
sau Rousseau se încadrează în patrimoniul 
genera] al culturii europehe, antenele şi re- 
zonanţa lor pătrunzând într'o sferă care de- 


de OCTAV ŞULUȚIU 


păşeşte cultura franceză, nu putem afirma a- 
celaş lucru despre: Saint-Evremond, La 
Rochefoucald, Retz, Furetiere, Madame de 
La Fayette, Madame de Sev.gne, Bayle, Pe- 
nelon, Le Sage, Marivaux, Buffon, Diderot, 
Vauvenargues, Reaumarchai:s, Bernardin de 
Saini-iPerre,  Chamfort,  Laclos,  Rivarol, 
Parny şi Chenier, care interesează cel mut 
o minoritate de cărturari europeni, speciaii- 
zaţi în cercetarea culturii franceze, ei fiind 
cceace aş aumi genii locale, fără de care nu 
s'ar putea concepe literatura franceză — şi 
încă pentru umii gemiu e mut spus! — dar 
nu elementele indispensabile din pe:sagiul 
umiversal al culturii eurapens, cum sunt cei- 
JVa.ţi. In sfârşit un Retit de im Bretonne sau 
un Sade sunt simpie cazuri literare, intere- 
sante cât vrei, curioase, dar cazuri care nu 
ar implica integrarea lor întrun tablou se- 
lect al scriitorilor francezi. Printre aceşti 34, 
se mai rezervă un capito. Enciclopediei fran- 
ceze, acel fenomen literar al sec. XVIII, 
atât de bogat în consecințe. 

După cum se vede sa operat o triere, in- 
trând în tablou scriitori socotiți drept cei 
mai reprezentativi, lăsându-se afară hlții, 
de valoare secundară, făcându-se unele ne- 
dreptăți de oarece Ch. Perrault nu are o va- 
loare ma: mică decâș aceea a lu: B. de Saint 
Pierre, Scarron putea sta acolo unde e pus şi 
Furetiere şi Abatele Prevost la fel (deşi nu e 
apropiere între ei, ci e vorba de valoare nu- 
mai). În ce priveşte pe Senancour, al cărui 
loc era aik:, poate că va intra totuşi în vol. 
III, alături de B. Constant, dacă nu va fi 
omis de tot și nu văd de ce, când scriitori 
de mâna a treia ca Retif de la B. sau Sade 
figurează. 

Ce s'a urmărit în acest tablou ? 

Să fie prezentat fiecare scriitor aşa cum 

se răsfrânge el în viizunea unui alt scriitor, 





Premize 


Simple note 


istorice 


româno-maghiare 


La stârşitul precedentei noastre note, amin- 
team apariţia unei recente cărți asupra pre- 
mizelor istorice ale raporturilor  româno= 
maghiare, promițând să examinăm câteva din 
aceste premize în lumina a ceeace numea 
„dacismul“* nostru. Inainte de aceasta trebue 
subliniat însă din nou că prin acest „da- 
cismi* nu se poate înţelege un element âi- 
namic în viaţa poporului român; dimpotrivă 
el reprezintă numai o rezervă de energie şi 
o ancorare în dârzenia rezistenței noastre 
etnice, dârzenie ce provenea din conștiința 
permanenţei noastre. 

In acest sens, o primă problemă pusă este 
aceea a raporturilor religioase româno-ma- 
ghiare. Creșt:nismul a crescut organic în mij- 
locul poporului român; el nu era decât isbuc- 
nirea încită de forța sacrificiilor proaspete a 
latenţelor religioase geto-dace. Dar pe măsură 
ce el se identifica în purilatea credințelor 
zamolxiste, se integra  într'o spiritualitate 
nouă, departe de liniile imperiale și politice 
ale catolicismului, In procesul de infiltrare 
a „apostolicei credințe“, bastionul ortodoxis- 
mului daco-român era adversarul cel mai re- 
dutabil, atât prin  antecedentele religioase 
(care interziceau papalității orice iluzie de 
convertire) cât şi prin poziţia geografică a 
acestui bastion, Din necesitatea de înăbușire 
a acestui creștinism care avea atâtea sensuri 
eretice în ochii Romei, sa născut statul ma- 
£&hiar. Im titlul de „rege apostolic“, serie d. C. 
Sassu în volumul său amintit 1) „se definește 
caracterul și se cuprind, ca într'o formă sim- 
boiică, atât factorii de putere și ascensiune 
cât şi elementele de slăbiciune ale noii forme 
de stat“. (pag. 26). Dar dacă „factorii de pu- 
tere și ascensiune“, care erau exclusiv de or- 
din politic și militar, au putut fi „furnizaţi“ 
de Roma catolică, dând câteva secole iluzia 
că Ungaria își va îndeplini rolul misiomar cu 
care fusese învestită, „elementele de slăbi- 
ciune“* trebuesc identificate în factorii spiri- 
tuali, ai aceste: acțiuni. 

Pentrucă dacă o parte din „moștenirea“ 
noastră romană, adică forma statală şi orga- 
nizarea juridică, militară, ete. a putut fi în- 
frântă de năvăliri şi desființată în Ardeal sau 
amenințată (în formele e: noui, (iave) în Mol- 
dova și Țara Românească „de Ungaria mi- 
siunilor apostolice romane, a rămas, „moşte- 
nirea““ dacă a credinţei şi ceeace dăduse for- 
mă acestei credinţe: limba latină. In faţa a- 
cestei moșteniri,  artificialismul convertirii 





de COSTIN I. MURGESCU 


maghiare n'a reușit nimic, oricât de perseve- 
rente şi îndârjite i-au fost eforturile. 

De altfel, toată fragilitatea poziției maghia- 
re na apărut în lumina realității decât a- 
tunci când ea a încercat să-și  însușiască 
„ceva“ din amintirea noastră geto-dacă. 

După lupta religioasă eşuată, după prăbu- 
şirea tragică a lui Mihai Viteazul care actua- 
lizase graniţele Daciei, au urmat eforturi ale 
maghiarilor pentru realizarea aceleiași uni- 
tăi carpatice, eforturi eșuate în faţa reatită- 
țiior etnice mai putemic afirmate în clipele 
de primejdie. Este aici desigur o depărtare 
flagrantă față de unele susţineri ale d-lui C. 
Sassu, care atribue nereuşita încercărilor (pri- 
mele în acest sens) ale lu; loan Corvin 0po- 
ziţiei aristocrației maghiare, neglijând astfel 
faptul că un om care se integrase intereselor 
maghiare în măsura în care o făcuse Huniade, 
nu mai putea asculta „porunca tainică a sân- 
gelui“, de care aveau să asculte mai târziu 
Mihai Viteazul sau Radu Șerban, aşă cum 
însuşi eroul dela Belgrad nu mai putea să 
reprezinte pentru unitatea românească um 
chip de care să legăm speranțe, mândrii sau 
recunoștințe. 

Iată schiţate în fuga acestor note, câteva 
aspecte ale problemei raponturilor iromâno- 
maghiare,  proectate pe fondul substratului 
nostru etnic geto-dac. Ele nu reprezintă decât 
un aspect dintr'un proces secular pe care stu- 
diul d-lui C. Sassu îl încadrează în juste con- 
sideraţiuni referitoare la poziţia statului ma- 
ghiar în cadrul ordinei dunărene. 

Cu regretul de a nu putea prelungi la in- 
finit aceste marginalii, dar cu speranța de a 
le putea relua cândva, transcriem una din 
coneluziunile autorului nostru, cu observa- 
țiunea că ea poate fi privită drept chee de 
boltă a studiului său: „Departe deci de a fi 
îndeplinit misiunea istorică pentru care re- 
gatul apostolic fusese creat, anume de a con- 
stitui, în bazinul dumărean, un bastion al ci- 
vilizaţiei creștine contra năvălirilor, statul 
medieval maghiar a fost numai un element 
de neliniște care, dezorganizând Europa cen- 
trală... a deschis chiar, întrun moment de 
tragică încercare  pontru întreaga civilizație 
occidentală, calea acestor năvăliri spre inima 
Europei“. Raportată numai la faza invaziunei 
turce, concjuziunea rămâne însă valabilă pen- 
tru întreaga istorie ungară. 


1) Românii și Ungurii. București. 1940. 


UNIVERSUL LITERAR 


contemporan. Unui singur istoric literar îi 
vine greu să îmbrăţișeze în mod egal zeci 
da mentalități și sensibilităţi atât de diferite 
şi de aceea istoria literară făcută de un sin- 
gur cap cuprinde ar:dităţi şi uscăciuni pro- 
venite din inaderenţa acestuia la o multipli- 
tate de personalităţi, fie chiar nedreptăţirea 
acestora, dintr'un minus de comprehensiune, 
In acest tablou scrie despre fiecare scriitor 
acela care-l înţelege şi-i iubezie mai mult, 
Fiecare şi-a a:eş scriitorul predilect, dar şi 
pe acela cu care are afinitate spirituală. E 
desigur multă apropiere între un moralist 
ca Labruyere şi criticul său actual, Julien 
Benda sau între romancierul cu preocupări 
mistice, Fr. Mauriac și Pascal, despre care 
serie. Nimeni mai nimerit să scrie despre 
Racine, decât romancierul de lirism și fi- 
neță psihologică, Jean Giraudoux, iar despre 
La Fontaine tot un poet liric, Leon Paul 
Fargue ! Ceva mai mult. Acest tablou e scris 
în majoritate de scriitori propriu zis, ro- 
mancieri şi posţi, sau de eseişti şi gânditori 
și mai puţin de critici. Critici propru zs, 
prin vocaţie și profesiune, sunt numai Andre 
Therive, Ramon Fermandez, Albert Thibaudet, 
Edmond Jaloux și Thierry Maulnier. In con- 
ciuzie, tabloul acesta e pe deoparie o coiecție 
de puncte de vedere diferite, înfăţ şând o altă 
serie de puncte de vedere diferite cu căre-şi 
simt aderenţe și afinități şi pe dealtă parte 
într'un fel, o admirabilă coiecțe antologică 
de critică a artiştilor căci, romancieri, cri- 
tici, poeţi, eseiști sau idoiogi, toţi coiabora- 
torii acestui tablou sunt însă, îără excepţie, 
artişti, prin scris și atitudine. 

Ii lipsește deci acestui tablou acea unitate 
a punctului de vedere, ce trebue să carac- 
terizeze istoria literară. Ea are în schimb 
ceeace rar se găsește chiar şi în cele mai 
bune istorii ale literaturiior — afară poate 
de aceca a lui Papini! o vioiciune, op 
prospețime și o elasticitate care caracteri- 
zează viaţa însăşi, și un spirit larg și cuprin- 
zător şi în sfârşit, cu fiecare capitol o nouă 
sugestie şi o nbuă vaabilă pumere în discuţie 
a fiecărui scriitor. Ceeace a urmăritţ Andre 
Gide, a și atins. Chiar şi unele contradicții 
ce star putea deduce dela un capitoi la altul, 
dela um punct de vedere la altul sau dela 
o obsemvaţie critică la alta, sunt în firea în- 
săşi a vieții şi dau cărţii aerul de fapt trăit, 
de fenomen cultural asimilat cu viaţa vie. 

Vaioarea unei istorii literare nu este în 
ultimă analiză întrun adevăr exact, care în 
acest domeniu e posibil doar în ce priveşte 
dateie şi influențele, nu originalitatea ope- 
relor înseși, ci în punctul de vedere origi- 
nal adus de autor. Andr Gide a înlocuit 
punctul de vedere unic, care ilustra relati- 
vitatea faptului literar prin imposibilitatea 
unei compreheonsiuni eclectice şi universale. 
cu relativismul piuralității punctelor de ve- 
dere care fac egală drepiate tuiuror scrii- 
toriior. 

Se "'nţelege că valoarea unei asemenea ope- 
re Sar putea discuta dacă ea ar tinde să 
înlocuiască istoria literară care urmăreşte 
evoluţia faptului literar în legăturile lui cu 
d'feritele direcții ale sp.ritului uman. Nea- 
vând însă această pretenţie, ea rămâne ceea- 
ce este: o icoană a valoriior literare fran- 
ceze din trecut, văzută cu optica valorilor 
literare aie prezentului. Sunt două lumi câtre 
se confruntă și se verifică. Astfel, pe lângă 
prețul de sugestii, opera ma: are pe acela 
al unui document care va rămâne viitoru- 
lui, despre felul în care au fost înţeleşi şi 
judecaţi precursorii, de către epoca. noastră. 
Acest tablou nu are deci o valoare istoric li- 
terară, dar are una critiză, una artist:c-lite- 
rară și în sfârşit pe aceea de mărturie isto- 
rică, 

A discuta fiscare din căptole:e cărții, ar îi 
operație mult prea lungă şi grea, deoarece ar 
însemna să atingi toate ideile și concluziile 
la care au ajuns 34 de scriitori de azi anali- 
zând 34 scriitori de eri. Am prezentat prin- 
cip:at opera. E o chestiune personală, a citi- 
torului, de a primi sau respinge fiecare din 


paginile acestei cărţi. Ea scutură de prat 
câteva zeci de opinii ruginite — interesant 
în acest sens e mai ales articolul lui Jean 
Schiumberger despre Corneille — respin- 


gând o sumă de prcjudecăţ; critice, de locuri 
comune şcotare şi are și meritul de a reac- 
tualiza şi de a repune în discuţie o serie de 
probieme pe care ne învăţasem să le privim 
în soluţii curente, luate deagata şi insufi- 
cient controlate. 

Recomand această carte oricui vrea să gu- 
ste un regal! al spiritului şi să fie pus la cu- 
rent cu: gândirea literară a Franţei de azi, 
nu însă aceiuia care nu cunvaşte mai di- 
nainte foarte bine literatura despre care-i 
vorba înăuntru și adevărata istorie literară 
franceză. Căci acesta nu e un manuai infor- 
mativ, ci o plimbare în spirit întrun teren 
a cărui prealabiiă cunoaștere o presupune 
acela care te întovărăşește : criticul. 





II IRI AȚI IL 


A s. 


dă 














22 


1940 


| . 
unite 


Omul văzut de Giovanni Papini 


Atunci când cineva din depăr- 
tare urmăreşte pas cu pas acti- 
vitatea unui autor, i se apropie 
spiritual din ce în ce și din „cri- 
tic“, orgolios cum Îşi spunea, îi 
devine prieten. O astfel de re- 
flexie te încearcă în momentul 
când ai sfârşit de cetit uMi- 
ma filă din cartea, care se oferă 
tuturor, începând cu titlul: „Fi- 
gure umane“  (Vallecchi, 1940). 
Cei care a comceput-o şi a sem- 
nat-o este Giovanni Papiri. 

Dar prietenia noastră, a ne- 
cunoscuţilor, nu înseamnă un 
orgoliu mai mare față de acela 
de criţic, ci doar un semn de 
sfioasă rceunoștinţă. Se integrea- 
ză în alta „oficiaiă“ a Români- 
lor, cari așteaptă cu nerăbdare 
şi bucurie cinstea de a avea 
drep! oaspete — fireşte, când îm- 
prejurările de orâin politic vor 
îngădui — pe marete scriitor î- 
talian, prin mijlocirea unui ade- 
vărat prieten al său, d. profesor 
Alexandru Marcu. 

Florentinul amic ni sa des- 
tăinuit de mult în limba sa, ca 
săpată în stânci de granit, dis- 
preţuitor către noi toţi, către o- 
menire în genere, la fel ca şi 
nefericitul premergător, Dante 
Alighieri. Ma: romantic, însă, 
decât acesta, cu amintirea su- 
b:ectivismului din veacul trecut, 
Papini a mărturisit că se iubea 
numai pe sine, fără rușinare. El 
era sincer în ceeace spunca. Noi 
nu l-am putut crede, deoarece, 
în conturarea figurei sale, până 
la marginea celor treizeci de ani, 
am deslușit omenescul din ea. 

A fost prima figură umană 
„sfârşită”, doar în sensul de a- 
dâncire a trăsăturilor ce dau ex- 
presia trăirii. Deoarece psihologic, 
ea deabea „începea” să se lămu- 
rească. Au urmat alte figuri, din- 
tre cari, cea mai umană în divi- 
nitatea Sa a fost Lisus. 

Mai Geunăzi, ne trimisese un 
alt portret, de data aceasia a.e- 
goric, înităţişat, însă, cu atâta pa- 
timă vitală, încât a vibral în 
faţa noastră aproape ca o per- 
soană adevărată. Este Italia sa. 

Astăzi, cu fruntea limpezită de 
furtunile tinereţii, în pragul ce- 
lor şeaizeci de ani, privind mai 
de aproape în jurul lu: şi zâm- 
bind indulgent către sine, ne 
prezintă nu una, ci şaisprezece 
siluete spirituale. Cartea, care le 
strânge, ne spune ceva: un se- 
cret, pe care Papini ar fi voit 
să-] păstreze și nu a ma; putut 
să-l ascundă: el a iubit şi îu- 
bește pe oameni. De ce? In fie- 
care schiță portretistică,  aducc 
un motiv lămuritor: pentru for- 
ţa pământului, care este în ei şi 
pe care o redau pământului prin 
muncă, așa cum figura cea din- 
tâi a piugarulu: dela poalele 
munților ne-a indicat; pentru 
fericirea simplităţii spirituale, ca 
o exemplificare concretă a dic- 
tonului evanghelic „fericiţi cei să- 
raci cu duhui!', pentru volup- 
tatea singurătăţii, care dă :lu- 
zia personalităţii, iluzie, pe care, 
cu o biândă ironie, Papini nu 
precizează dacă e pură iluzie sau 
coincide cu realitatea. De fapt a- 
csastă voluptate este o reaiita- 
te, deoarece e însoţită de con- 
vingerea celui ce o practică. Și 
doar motivul psihologie intere- 
scază. Superioritatea omului, 
care nu are nevoe de ajutorul 
semenilor săi o simte şi cel ca- 
re-și construeşte singur tot ceea- 
ce îi este necesar, dela casa și: 
mobilierul său, până la ceasul 
meridian, In figura acestui om 
intervine şi motivul expus al 
aprecierii simplităţii psihologice 
prin simplificarea nevoilor de 
ordin material. Intrebarea, care 
dă nota finală de încheesre: „E 


un nebun în libertate ori cel 
mai înțălept între înţelepţi ?“ 
(p. 42) şi pe care Papini mărtu- 
risește că, deși au trecut atâția 
ani, nu o poate rezoiva, preci- 
zează indiferența autorului faţă 
de adevărul faptic și colorează 
în acelaș timp descrierea, cu o 
uşoară nuanţă de humor. Volup- 
tatea omului singurațic e ma; 
limpede conturată în figura 
„straniului pustnic”. Această si- 
luetă spirituală e una din cele 
mai precizate mărturii a adevă- 
rului tăinuit de Papini, pe care 
noi ne mândrim că l-am desco- 
perit. Iată ce ne spune ciudatul 
eremil : „Stau singur pentru că 
iubesc grozav de muit şi de si:n- 
cer semenii mei şi pentru că dis- 
tanța și sol:tudinea te fac să-i 
iubeşti mai mult. In mijlocul 
muiţimii te simţi împins şi în- 
năbușit ; pe culmea unui munte 
solitar încerci dorinţa de a avea 
un sufiet apropiat, de a privi 0- 
chii unui frate, de a strânge 
mâna unui sărac. Am urmat pil- 
da pustnicilor, cari erau tocmai 
d:scipoi:: iui Dumnezeu, care a 
propovăduit iubirea“ (p. 62). Ce 
mărturie mai puternică sar pu- 
tea inventa faţă de această sim- 
plă mărturisire izvorită din adân- 
curile spirituale ale unui îndră- 
gostit de oameni? Papini însuș 
ne-a vorbit prin această figură 
„stranie“ cu care are și un punct 
fiziologic de coincidență : slăbi- 
rea vederii. Nu ştim dacă şi plă- 
cerea îngrijirii florilor a eremi- 
tului e comună autorului, dar 
i-o bănuim. In sfârşit, a treia 
formă a voluptății “singurătăţii 
este cea mai inocentă dintre per- 
versităţile omenești: căutarea 
de a fi ate! ca toată lumea, 
întrun cuvânt, originalitatea. In 
acest ultim aspect intră 3 sare 
doză de humor, căci Pupiz !, care 
a căutat întotăcauna şi a reuşit 
să fie un original, își dă seama 
că în fond e o copilărie de oa- 
meni mari. Nu este supărătoare 
de loc ci dimpotrivă eterna co- 
pilărie neucisă de maturitatea 
severă ne apropie figurile, ce vor 
să sfideze umanitatea cu dispre- 
țul lor: un scriitor, care nu pu- 
blică niciodată și un  librar, 
care nu vinde niciodată. Surâ- 
>z2nd, Papini se ironizează pe 
sine, care a crezut în adoptarea 
atitudinei de antiteză cu opinia 
obicinuită a publicului. 

Papini mai iubeşte pe oameni 
pentru sofistica lor prin care 
privesc universul. Scriitorul in- 
duce că lumea nu e rea propriu 
zis, ci apare astie! doar dintr'o 
greşită interpretare a existențţii. 
Maniacul, care voia să ucidă ori- 
ce animal, din motivul că ar fi 
adus umbră speciei umane, gă- 
seşte o contravalență a propune- 
rii saie de exterminare, în pre- 
dileoția  „gentilomului uitati, 
care voia să se înconjoare de 
vietăţiie cele mai repuisive, rep- 
tile.e, spre a atenua păcatul ori- 
ginar. Deci, dorința omului este 
de a face bine. Dacă a greşit şi 
va greşi, e din cauză că el voește 
să se ridice din sfera concretu- 
tului, în abstractul filosofic. Ca 
o imagine sintetică a idealului 
de umanitate neînțeles sau dis- 
prețuit de oameni, Papini, ca o 
învăţătură, a schiţat figura „a- 
micului Felice“ al cărui portret 
începe astfel: „Nu e filosofi dar 
posedă neprihănita credinţă a unui 
creştin dm timpuri vechi“. (p. 
154). Totuși, şi acest fericit des- 
prins din alte vremuri de idea- 
lismu! papinian, integrat în sco- 
pul moral al societăţii creştine, 
familia, păstrează nota specifică 
scriitorumui, pe care am surprin: 


de MARIELLA COANDĂ 


s-o în toate figurile umane: vo- 
luptatea singurătăţii. Momentele 
ce.e mai fericite le petrece Fe- 
lice, atunci când cei aragi ai ca- 
sei s'au îndepărtat spre a-l lăsa 
singur, cântând încet în tăcerea 
familiară „pentru sine unul din 
acele a solo pentru flaut”. In 
invocarea inocenţii medodiei, o 
lacrimă de firicire i-a alunecat, 
sfârşeşte Papini portretul, tem- 
perând duioşia cu tonul de blând 
humor prin intervenirea sa per- 
sonală că nu ar putea să jure că 
scena nu se petrecea astfel, 
Dorinţă de originalitate, pe 
care scriitorul florentin o apre- 
ciază la oameni și e căre: sen- 
sație îi este conştientă, o adop- 
tează și exterior, în conturarea 
ceiei mai umane dintre figurile 
sale:  „Cocoşatul Mela“. Iată 
cum îl descrie: „Nu încerca să-și 
ascundă infirmitatea de ghebos, 
cum atâţia o fac, aproape ca o 
rușine și o purta, dacă se poate 
numi! astfel, cu fruntea în sus, 
aproape ca o sfidare faţă de oa- 
menii normali, adică mediocri” 
(p 127). Un tabiou piastic, țesut 
de humor sfârșește portretizarea, 
în care Mala, cu care ne-a îm- 
prietenit Papini, se întorcea a- 
casă cu soț:a sa vinovată supusă 
„in spatele victorioasei cocoaşe“. 
Dar creatorul figurilor umane 
ma: iubeşte lumea pentru puri- 
tatea, care domneşte întrun sec- 
tor al ei: acela al copiilor. Nu 
mai este copilăria ca o educere 
aminte al unei vârste trecute, ci 
actua.a ei trăire. Uultimele trei 
siluete, de o neinchipuită gin- 
găşie, ne atestă iubirea lui Pa- 
pini pentru timpul  inocenţii. 
Scriitorul pătrunde în acest sec- 
tor cu autoritate de bunic: Ila- 
xia nu e o oarecare imagine în- 
serată lângă celelalte, este „I- 
laria sa“. Sunt pagini de auto- 
biografie directă, în care senti- 
mentul se însăilează discret, 1ă- 
sându-ne multă vreme şi după 
ce am sfârșit portretul, imaginea 
bunicuiui cu ochii obosiţi de a 
fi cetit prea muit și mai ales de 
a fi văzut răul din lume şi în 
apropierea sa, aceea a copilei cu 
priviri proaspete şi pure. Ceie- 
nia, a doua figură a nevinovăției 
prin iluzia de creştină fervoare 
de a fi sărutat în biserică în 
seara sfântă a naşterii pe însuși 
Copilul lisus și a fi visat apoi, 
ne aduce îndată în minte, prin 
asociaţie de idei, minunatele po- 
vestiri despre bunul Dumnezeu 
ale lui Rainer Maria Rilke. 
Uitima situetă a celei ce se 
hrănește cu viorele, are aproape 
aspectul alegoric al unei nimfe 
a pr.măverii. Puternica sensua- 
litate din ultimele pagini, în cari 
pulsează bucuria vieţii panteis- 
tic intrupată e aceeaș pe care a 
cântat-o, cu egală forță Gabriele 
D'Annunzio: acea confumdare a 
sensului păgân cu cel religios 
creştin într'un suprem moment 
al fericirii de a trăi. Căci, iată 
ce spune despre piăsmuirea sa, 
nimfa Rubina : „In păgâna dar 
ingenua patimă a naturii Rubi- 
na voia să se unească primă- 
verii cu toată ființa sa, nu nu- 
mai cu ochii şi cu sufletul ci cu 
însăşi carnea sa. Nutrindu-se cu 
viorele avea sensaţia de a incor- 
pora în sângele său o parte ce) 
puţin din acele minuni, porțiu- 
nea sa dreaptă din măreţia iui 
Dumnezeu“. (pp. 197—198). 
lată, pentru noi, necunoscuţi: 
prieteni, concluzia desprinsă din 
acest mănunchi de „figuri uma- 
ne“: deși rămâne un solitar în 
lume, Giovanni Papini seste un 
solitar, care iubeşte pe *oameni 
și mai presus, forța câre-i acti- 
vează : viaţa. 





Cronica ideilor 





Omul de după răsboi 


Și 


Ancheta pe care o începusem avea. 


drept scop să experimenteze stările de 
spirit care sau găsit în conflict odată 
cu declanșarea răsboiului actual. Ne în- 
trebam ce va rămâne din „lumea ve- 
che“, ce poate fi „lumea nouă“ şi, în 
definitiv, ce rost are această diserimi- 
nare apocaliptică, cu ce se justifică o 
asemenea preocupare ? Pentru că dacă 
diferența dintre cele două lumi sar fi 
născut numai în imaginația, întotdeau- 
na aprinsă, a ideologilor ori a metafi- 
zicienilor — încă mai putea prinde acel 
scepticism care se mai încăpățânează 
să susțină că în conflict se găsesc doar 
câteva armate, dar nu s'au ciocnit, anta- 
gonic, valorile în care omenirea a crezut 
până mai ieri, valorile în care omenirea 
începe să nu mai creadă. Așadar nu este 


de MIRCEA MATEESCU 


vorba de un simplu „accident“ în timp. 
De astă dată, de pe urma bătăliei, nu 
se agită doar revizuirea hărții Europei 
ori a celorlalte pământuri. Nu numai 
pentru o bucată de pământ s'au anga- 
jat forţele, pe viaţă şi pe moarte, Şi 
despre o „lume nouă“, care va succeda 
„lumei vechi“, am spus că nu vorbesc 
numai ideologii şi metafizicienii — Gar 
oamenii politici, acești șampioni ai rea- 
lismului, aceşti însetați după concret, 
după rezultate practice și imediate. 
Este un simptom care trebue să ne 
dea de gândit. Ce rost are să invoace 
o „altă lume“, o „lume nouă“ reprezen- 
tantul și exponentul politic cel mai ca- 
Jificat al „lumii vechi“ ? Este aici numai 
o invocare a tărâmurilor... „transcen- 
dentale“ în ale lumii mărunte afaceri ? 


Ori, aievea, oamenii politici care afirmă 
că se luptă pentru o lume nouă, n'au 
habar de vreun idealism metafizic şi 
acordă termenului o accepţiune curat 
practică, cu scopuri de propagandă ime- 
diate ? Noi nu credem în această ultimă 
ipoteză. De astă dată prea grave sunt 
împrejurările pentru ca exponenții ma- 
selor în conflict să nu fie realmente pă- 
trunși de idealurile pe care le anunţă. 
Iată, d. Churchill, premierul britanic, a 
anunțai de curând că poporul său va 
continua lupta până cână „lumea nouă“ 
va birui „lumea veche“. Nu ne intere- 
sează, în această coloană, aspectul poli- 
tic al discursului. După cum, nu ne in- 
teresează, aici, finalităţile cu adresă di- 
rect circumstanțială și fidel practică — 
pe care le-a putut avea în vedere omul 
politic britanic. Ne-a dat de gândit însă, 
pe alte planuri, profeția d-lui Churchill. 
Indiferent de realitatea ei politică, a 
constatare rămâne definitiv câștigată : 
Oamenii politici de ieri, reprezentanți 
până la mitologie ai „lumii de ieri“, — 
lumea unor idealuri şi a unor atitudini 
publice și private pentru care în trecut 
s'a luptat mult — : aceşti oameni, poate 
involuntar, se află în situaţia de a in- 


voca alte realităţi, o altă lume, o nouă 
lume, cu alte instituţiuni, cu alte idea- 
luri. Nu credem că a fost vorba de în- 
țelesul geografic al „lumei noui'“. Mai 
curând, că omul politic, ca și ideologul, 
ca și metafizicianul, au fost de acord 
asupra înţelesului, atunci când au vor- 
bit de o nouă lume. Nu s'a referit, adică, 
niciunul, la cele două Americe; nu un 
atare înțeles pragmatic s'a gândit cineva 
să acorde termenului de „lume nouă“. 
Evident, nimeni nu a crezut că lumea 
de peste ocean sar putea revărsa, răz- 
boinic, peste lumea „veche“ a Europei, 
pentru a o primeni, pentru a o înfrânge, 
salvând-o, ori readucând-o în starea tre- 
cutelor instituțiuni publice și private... 
Un astfel de idealism... transcendental 
(cum glumea cineva !) nici omul politic 
nici ideologul nu mai abordează astăzi. 
Salvarea poate veni „de dincolo“: a- 
ceastă teză este admisibilă; însă nu de un 
„dincolo“ pragmatic ori geografic este 
vorba; — „dincolo“ nu însemnează pes- 
te ocean, „dincolo'* nu se referă nici la 
America nici la alte pământuri de peste 
alte ape: care, şi ele sunt organizate 
astăzi potrivit unor instituțiuni ale lumii 
vechi, deci nu pot fi „lumea nouă“. Lu- 


crurile stau astfel:  metafizicianul și 
ideologul (poate deliberat) omul politic 
(poate involuntar) dându-și seama de 
prefacerea pe care o macină ex- 
periența aspră a războiului, se referă 
la o lume nouă în înțelesul valorilor 
spirituale. La un „dincolo“ în sensul 
valorilor etice. „Lumea nouă“, despre 
care vorbesc popoarele în conflict, nu 
îşi recunoaşte temeliile în ceiace a fost 
— dar în ceiace se va naște post factum. 
Nu este, desigur, o simplă întâmplare 
că leaderul celui mai tradiționalist po- 
por, a putut invoca, în sprijinul cauzei 
acelui neam, beneficiul ideologic al vii- 
torului. Nu vedem aici, o simplă renun- 
țare, nemotivată ori precipitată. Repre- 
zentantul, atât de stăpân pe sine, al „lu- 
mei vechi“, n'a ridicat ancora care în- 
ţepenea neamul său în mitologia mile- 
nară a instituțiunilor vechi, fără să aibă, 
întocmai ca metafizicianul, intuiţia re- 
alistă a unei schimbări fundamentale şi 
fără să îi simtă necesitatea. Despre a- 
ceastă schimbare şi despre întrebarea 
dacă poate îi conciliat un anumit re- 
alism vechi cu un anumit idealism nou, 
va trebui să scriem în termeni mai lă- 
muriţi. 





22  lunie 1940 











UNIVERSUL LITERAR 





5 





Bucovina, plaiul lui Ştefan-cel-Mare 


— Reportaj inedit (1) — 


BUCOVINA, MUZEUL MOLDO VEI. — CLOPOTUL BUGA. — 


FRAŢII HURMUZACHI ȘI CERNAUCA LOR. — SUCEAVA, CE- 
TATEA SFÂNTĂ. — NOAPTE STRANIE. — PE VREMEA LUI 
ȘTEFĂNIȚĂ - VODĂ, — ORAŞ CU VOEVOZI. — CETATE Bă- 
TUTŢĂ DE PLOI. — INGENUNCHIERE IN LUMINA MOLDO- 
VEI. — DOINELE MURMURĂ LÂNGĂ CETATE. — ZĂRI SPRE 
ISTORIE. — RĂDĂUŢII, SIRETUL ȘI CÂMPULUN- 
GUL - MOLDOVENESC 


Bucovina, pământ binecuvântat ! 

Suceava, inima Bucovinei — inima Moldovei... 

Bucovina înseamnă plaiul lui Stefan-cel-Mare, Putna, 
Moldoviţa, Voroneţul, Dragomirna, Rarăul, Prutul, Bis- 
triţa - Aurie şi Siretul... Fiecare din ele cuprinde o pagină 
de istorie. Cineva a spus că Bucovina e muzeul Moldovei 
şi n'a greșit. In Ţara Fagilor fiecare bucată de pământ 
îţi spune ceva. Aproape fiecare sat e legat de istoria 
Moldovei. Cosminul, Dumbrava-Roșie... —- astăzi câte-un 
cătun ca oricare altul, dar inima îţi tresare când te gân- 
dești că prin ele a trecut ca un orcan, pe calul său alb, 
marele Domn al Moldovei, al cărui nume răsufă până șin 
cântecele plugarilor. 

Un subtil joc diplomatic a smuls pământul acesta din 
trupul luminoasei Moldove, supunându-l barocei pajere 
bicefale. Peste mormântul lui Ștefan-cel-Mare sa 'ntins 
umbra flamurei negru-galbene şi se spune că marele clo- 
pot numit Buga, care străjuește la mânăstirea Putna, a 
început să sune cu dela sine pornire în noaptea când 
vestea a venit să turbure până şi pe sfinții depe iconostas. 
Suna Buga şi munţii din jurul Putnei vuiau a cumplită 
jale, înfiorând poporul de ciobani din vale. 

La Cernăuţi — autorităţile „k.u.k.” se instalau cu mare 
fast. Asta se 'ntâmpla în anul 1774. Armata austriacă ocu- 
pase între 31 August şi 25 Octombrie întreaga regiune dela 
Cernăuţi până la Burdujeni, unde întinseseră „cordunul”, 


adică linia de demarcaţie între regiunea ocupată și restul . 


Moldovei. Maria Theresia mai primise o perlă pentru co- 
roana ei... Nomenclatura românească a diferitelor locali- 
tăți a fost schimbată, pretutindeni se ridicau simbolele 
imperiului austriac, însă spiritul românede na putut 
- fi ucis, 
Dela Puina lui dragă, Ştefan-cel-Mare veghia... 


O CETATE A ROMÂNISMULUI: CERNAUCA 

Boierii din Bucovina au dat întotdeauna de lucru auto- 
rităților austriace. Un viciu spirit de combatere a domi- 
maţiei străine îi anima și glasul lor ajungea uneori până 
la Viena, făcând ca domnii cei mari de-acolo să se 'ngrijo- 
reze destul de mult uneori. Printre aceşti boieri s'au rele- 
vat îndeosebi frații Hurmuzachi, a căror reşedinţă, Cer- 
nauca, trebuie amintită oridecâteori e vorba despre uni- 
rea Principatelor, căci acolo a răsărit pentru întâia oară 
gândul de-a se alege un singur domnitor peste Moldova 
și Muntenia. 

Fraţii Hurmuzachi aveau un minunat conac în satul 
Cernauca de peste Prut. Acești boieri au găzduit în repe- 
țite rânduri pe refugiații revoluţiei din 1848. Astifel, Vasile 
Alecsandri, Alexandru loan Cuza, Kogâlniceanu și alții 
au găsit o irăţească ospitalitate la Cernauca. Umilul, 
dar frumosul sat dintre colinele de peste Pruta de 
venit deodată un centru politic și cultural pentru Buco- 
vina. Seara, în saloanele bogat luminate ale conacului sau 
pe potecile din grădină, refugiații, mulţi dintre ei cărtu- 
rari de seamă, discutau toate problemele timpului — dela 
cele politice până la acelea de minuţiozitate ştiinţifică. 
Istoria și literatura îi preocupau îndeosebi pe acești exilați, 
pe cari fraţii Hurmuzachi, ei înșiși mari cărturari, îi găz- 
duiau cu atâta dragoste. Aici, la Cernauca, refugiatul Mi- 
hail Kogâtniceanu a avut inspiraţia să zămislească ideea 
unirii Principatelor sub un singur domnitor. Alexandru 
Ioan Cuza, alt refugiat, a realizat-o. Tot aici, la Cernauca, 
Vasile Alecsandri s'a îndrăgostit de Bucovina, închinându-i 
cunoscuta poezie. Fraţii Hurmuzachi, prin „Societatea 
pentru cultura și literatura poporului român din Buco- 
vina”, ctitoria lor, și prin diferite publicaţii, au ţinut, me- 
reu vie flacăra patriotismului, pregătind astfel sufletele 
pentru marea unire din 1918. Cernauca rămâne deci un 
nume scump pentru Bucovina. Zidurile conacului de acolo 
sunt cetatea spirituală a „Arboroasei” de sub dominaţia 
austriacă, Prin Alexandru loan Cuza, Mihail Kogâlni- 
ceanu, Vasile Alecsandri și fraţii Hurmuzachi — Cer- 
nauca a fost o universitate de românism şi influenţa ei 
s'a arătat deosebit de binefăcătoare în desvoltarea vieţii 
naționale dintre Nistnu și Vatra-Dornei. Intelectualii ro- 
mâni, adăpaţi la isvorul de energie al ideilor de regene- 
rare națională din Cernauca, au adus din generaţie în 
generație până în zilele noastre stindardul unei falnice 
și absolute intransigenţe românești. 


SUCEAVA... 


Istoria ţării e plină de numele Sucevii. 

Nume ca un cântec — străvechiul „Sucidava” ! 

Suceava ! 

Adică Ștefan-cel-Mare. 

Ştefan-cel-Mare şi Moldova ! 

Veacurile au trecut peste pietrele colbăite ale Cetăţii, 
dar numele mai sună glorios, ca zângănitul unui paloș, 
în sufletul nostru. 

De Suceava te-apropii ca demun altar. Uiţi că, astăzi, 
cetatea nu mai e decât un orăşel provincial, că turlele 
Mirăuțţilor au melancolia unor ciobani împărătești cu tur- 
mele risipite — şi nu te gândeşti decât la istoria care trece 
cu pași de voevozi printre ruinele unde flamuri nevăzute 
mai flutură'n vântul primăverii depe dealurile Mitocului 
și-ale Burdujenilor. 


SEARĂ CU UMBRE , 


Acceleratul oprește gâfâind în lunga ploaie de Noem- 
brie. Gara Iţcani, înconjurată de mărunte dugheni și câr- 
ciume, mă primește cu lumini tulburi şi-apoase „cari cad 
galben pe fața călătorilor. O iau încet, prin burmiţă, 
spre oraş. 

Suceava, ridicată pe măguri frumos unduite, abia se 
zăreşte de-aici, căci pâcla învăluie ca un giulgiu felina- 
rele cetăţii cenușii de seară. 

Pe măsură ce înaintez, locurile devin tot mai stranii. 
Nu se vede nici o lumină pe dealuri. Casele au dispărut 
în beznă. Ploaia cade monoton. Câte-un câne latră, însă 
rar și'ndepărtat. Ce-i asta ? Am rătăcit drumul ? Mă opresc 
pentru a mă orienta. De-aici, ar trebui să văd semnalele 
optice dela gara Burdujeni. Imi încord privirea să taiu 
întunericul. Zadarnic ! Nici o lumină. Absolut nici una! 
Totuşi, pâcla nu e atât de deasă, ca să'nghită cu totul gara 
și semafoarele, căci disting lămurit un copac la o depărtare 
de vre-o trei chilometri. Imi întorc privirea spre Ițcani. 
Aceeași beznă. Mare comedie ! 

— Ce, ai rătăcit drumul? — răsare deodată un glas 
lângă mine, înspăimântând tăcerile. 

— Da... Adică nu, căci cunosc bine locurile, însă mi se 
pare ciudat că nu văd nici o lumină... — răspund eu, cam 
mirat de neașteptata apariție a unui tovarăș de drum, 
pe care nu știu cum de nu l-am observat până acuma. 

Un râs încet şi straniu perlează întunericul: 

— Nici o lumină ? Dar priveşte castelul ! 


— Castelul ? Care castel ? — şi tresar, cuprins deodată 
de-o inexplicabilă teamă. 

Străinul întinde mâna. Mă uit în direcţia ei. Şi, prin 
ploaie și ceaţă, deslușesc că, într'adevăr, numeroase lumini 
pâlpâie pe dealul care ţine în coastră ruinile cetății lui 
Ștefan-cel-Mare. Nu mai înțeleg nimic. Și ploaia țârâie 
cumplit de enervant. Bacovia surâde trist în aminti- 
rea mea. 


TOVARĂŞUL DE DRUM 


Larg, ca din nesfârşite hăuri, se-aude glas vestind cea- 
sul. Sunetul înfioară văzduhul de cenușă. Oare n'am des- 
luşit, ca prin vis, elinchenit ca de arme? Totul se 'nvol- 
burează. Nimic nu mai e verosimil. 

Şi vechiul cântec al lui T. Robeanu, care „descurajat 
și hărțuit de nevoile vieţii, şi-a pus capăt zilelor în ca- 
mera unui hotel din Munkacs (Ungaria)”, mă obsedează : 

„La Suceava în cetate 

Ceas de miazănoapte bate, 
Păzitorii cântă m uliţi, 
Răzimaţi în albe suliți. 

La Suceava în cetate 

Ceas de miazănoapte bate, 
Zidul vechiu adânc răsună : 
„Noapte bună, noapte bună.” 


Necunoscutul sperie din nou întunericile : 

— Trebuie să ne grăbim, că petrecerea en toiu şi Măriei 
Sale nu-i plac întârzierile... 

Asta-i bună ! Şi nu mă pot opri dela un hohot de râs: 

— Nu cumva Măria-Sa mă așteaptă pe mine ? 

Vocea necunoscutului sună a mirare : 

— Vezi că pe dumneata ! Că doar n'aș fi venit până la 
rohatcă pe-o vreme ca aiasta, dacă nu eram trimis să te'n- 
tâmpin pentru a te aduce 'ndata mare la curte... Da' hai 
mai repede, că Măria-Sa vrea să-ți audă cântecele cele 
noui. Nu cumva ai uitat să le iei cu dumneata ! — se'ngri- 
jorează brusc tovarășul meu de drum. 

Asta-i bună ! Adevărat, am în servietă câte un exemplar 
din „Tarot“, „Corbul de aur“ şi „Divertisment“, dar le-am 
destinat pentru Valerian Doboş-Boca, bunul şi ostrul meu 
prieten, căci nu m'așteptam de loc — vă asigur că abso- 
lut de loc! — să dau ochii cu Ștefăniță-Vodă. Capul îmi 
zumzăieşte de cele mai absurde teorii și-mi amintesc deo- 
dată că am văzut cândva un film după o nuvelă de Mark 
Twain, film în care, printr'o simplă isbitură în cap, eroul 
se trezește tocmai pe vremea Regelui Arthur, așa că'ncep 
să nu mă mai mir prea strașnic. Dacă tovarășul meu 
afirmă că suntem pe timpul lui Ștefăniţă-Vodă, sumbrul 
erou al lui Delavrancea, dece să n'o cred ? Fie ! Și'ncep să 
mă gândesc la dedicaţiile pe cari trebuie:să i le ofer. 

Mă tem, însă, că nu va'nţelege versurile mele și mă 
interesez îngrijorat : 

— Oare Măria-Sa i-a citit pe Simion Stolnicu, Emil Botta 
şi Virgil Carianopol ? 

— Da! cine's aieștia ? Că n'am auzit de ei... 

— Cum, n'ai auzit de ei? 

Şi mă 'ngrijorez și mai mult; te pomeneșii că la curte 
nu circulă decât Otilia Cazimir și Vasile Militaru — şi, 
atunci, e vai de mine, căci Otilia Cazimir și Vasile Militaru 
reprezintă tradiţia, pe când eu sunt... „modernist”... 

— Dar de N. Crevedia ai auzit ? 

Iarăşi : 

— Nu. Și'aiesta un grămătic ? 

Va-să-zică tot Otilia Cazimir și Vasile Militaru ! 

Nu mai insist şi mă gândesc iarăşi la eroul lui Mark 
Twain : 

— Ascultă... Cum îţi spune, bre ? 

— Ionuţ... Ionuţ al Lupului... 

— Ascultă, frate Ionuţ al Lupului... Nu ştii, nu cumva 
m'a isbit vre-un zurbagiu cu parul în cap ? 


—— Doamne-ferește ! Dece să te fi isbit? — și par'că-i 
văd prin întuneric ochii căscați a mirare. 
— Nimic... Am întrebat așa, fără nici un rost... — şi mă 


las în voia soartei. 

In definitiv, o să am material pentru un reportaj efef... 
Mă şi gândesc ce sensație o să facă reportajul meu la 
„Universul literar“. 'Thii ! Ce-o să se mai mire d. Victor 
Popescu... Deh... Doar e să stau de vorbă cu Ştefăniţă- 
Vodă... ! 

Leap-leap... leap-leap... 

Tot liopăind prin glod, trecând prin văgăuni și urcând 
şanţuri iată că ne-am apropiat de cetate. 


DACA BEI TITIUN... 

Străjile ne 'ntâmpină cu strașnic zăngănit de sulițe. 
Ionuţ al Lapului dă parola şi trecem prin imensa poartă 
de piatră cenușie, peste care lumina roşietică a făcliilor 
aruncă pete de sânge. 

In ograda interioară, largă și plină de făclieri, ne oprim 
pentru a ne odihni şi privesc cu lăcomie cetatea enormă, 
unde amintirea lui Ștefan-Vodă e încă vie în amintirea 
tuturor — dela Vlădică până la ultimul copil de casă. 

Din palat străbate o muzică veselă, în care deslușesc o 
săltăreață melodie leahă. La răstimpuri, isbucnesc uriașe 
cascade de râs. Desigur că vre-un boier mai ghiduș își 
îace iarăși de cap ! Totuși, am impresia că râsul dinnăun- 
tru nu e tocmai sincer... Deh! Ştefăniţă-Vodă îi om ciu- 
dat și cu toane... Cel puţin așa ştiu din „Viforul” dela- 
vrancian... Și te pomenești că boierii îşi cam tem capul 
şi râd galben ! 

Un oștean se-apropie de noi și ne spune că vom fi chie- 
maţi imediat în faţa Măriei-Sale. 

Emoţionat, mă mai gândesc odată la nuvela lui Mark 
Twain şi-mi aprind o țigară... 


NIMIC DECÂT PLOAIE ! 


Doamne, ce-o mai fi și asta ? — Căci m'am trezit, singur 
cuc !, în cel mai cumplit întuneric. 

Unde-i castelul ? Unde mi-i Ionuţ al Lupului? Unde's 
făclierii ? 

Sfrre... 

Un strop de ploaie a căzut pe ţigară, stingându-mi-c. 
Aha! Acuma mă dumiresc... Cine naiba m'a pus să-mi 
aprind o ţigară pe timpul lui Ştefăniţă-Vodă?! Mi-a tre- 
buit iarba dracului? Acuma înghite-o, stimate domn! 
Mincea Streinul, ţi s'a dus pe copcă reportajul sensaţional! 

Și, amărit, leapa-leapa prin noroaie, abia reuşesc să 
urc dealul, ca să ajung însfârşit la Suceava. 

Dacă m'aveam proasta inspirație să-mi aprind o ţigară, 
beam acuma vin de Nicorești cu Ţugulea Moghilă și nu 
mă perpeleam într'o odaie meschină de hotel obscur şi 
suspect... 


SFÂNTUL IOAN-CEL-NOU 


Disdedimineaţă, o iau încet către biserica Sf. Gheorghe 
— ctitoria lui Bogdan cel Orb şi-a lui Ștefăniță —, un 
adevărat giuvaer de piatră, în care se păstrează moaştele 
marelui mucenic Ioan-cel-Nou; acesta, nevoind să se lepe- 
de de credința în Hristos, a fost ucis de păgâni, după 
groaznice chinuri, la Cetatea-Albă. 

In anul 1402, Alexandru-Vodă a adus la Suceava moaş- 








de MIRCEA STREINUL 


tele martirului pentru care, la 24 Iunie al fiecărui an, se 
face mare pomenire în fosta capitală a Moldovei. 

„Moaştele sfântului loan“ — spune un preot — „sunt 
un adevărat îsvor de întărire a sufletelor creștinești. In 
vechime, toți Românii, dela vodă până la arcaș, au îngo- 
nunchiat cu smerenie în fața lor, rugându-se pentru mân- 
tuirea neamului şi, prin puterea ocrotitoare a sfântului 
loan, multe hoarde de străini au fost întoarse din cale ori 
răpuse în țărnă...” 

M'apropiu de sicriul artistic lucrat în argint și'ngenun- 
chiez. Liniştea şi-un vag miros de tămâie domnesc în bise- 
rică. O lumină grea, cenușie, învăluie în vis vastul inte- 
rior fumuriu, în care aurul icoanelor împrăștie sclipiri 
mate şi suave. 

Aici, departe de forfota ulițelor pline de târgoveţii ne- 
gustori, e adevărata Suceavă, Suceava gloriei împărătești 
şi-a dreptei-credințe, Suceava voevozilor și-a înțelepților 
monahi, — aici e Suceava eternă, pe care anii și vitregiile 
n'au putut-o dobori. 

CETATE DOMNEASCĂ 


După lunga ploaie de ieri, cerul s'a luminat şi imensele 
azururi își tălăzuiesc peste oraș puritatea. Bisericile lucesc 
în bătaia dulcelui soare de primăvară, frunzișul copacilor 
depe dealuri îşi seamănă în vânt frunzele, colinele curg 
suav spre zările sidefate, iar departe, pe-o coastă, rui- 
nele cetăţii lui Ștefan-cel-Mare se înalță sobru şi majes- 
tuos, stăpânind văile ca un cioban turmele sale. 

Dealtfel, întreaga Suceavă e mărturia vie a gloriei româ- 
nești: cetatea domnească, Mirăuţii — nume de cântec, 
nu ? —, Zamca — atâtea semne ale istoriei! 

La Suceava, trăiești ca'ntr'o biserică... Aici, îți vine să 
vorbești cu sfială, să'ngenunchiezi. Intre zidurile orașului, 
par'că mai stăruie chiotul plăieşilor, par'că se mai aude 
zăngănitul de solițe. Oare acolo, în vale, nu stăteau hoar- 
dele tătare, ahtiate să cucerească lumina Moldovei ? Oare 
dincolo, după dealuri, Dragomirna nu străjuiește oștimea 
stejarilor ? 

Astfel fiind, oare nu se cade să îngenunchiezi pentru a 
săruta țărna prin care, poate, a trecut cu pas viforos Ște- 
fan-cel-Mare şi Sfânt ? 


ALTĂ SUCEAVĂ 


Mutând capitala Moldovei la lași, Alexandru Lăpuș 
neanu a sortit pierzării Suceava și chiar a poruncit să se 
dărâme cetatea. 

Cu toate acestea Suceava n'a murit. Cetatea lui Ștefan- 
cel-Mare n'a putut să moară. Oricât ar bate-o ploile și 
vântul, oricât s'ar năpusti nămeţii iernii asupra ei, oricât 
ar cobi în nopţile lungi de toamnă cucuvăile și bufniţele 
cari își au cuibul între zidurile dărăpănate, — ea își ridică 
spre ceruri contururile enomne şi continuă să veghieze 
drumurile. 

In timpul Austriei, Suceava a fost un puternic bastion 
de românism creator și intransigent şi hidoasa pajură 
bicefală a defunctului imperiu nu cuteza să-și flutur> ari 
pile negre deasupra cetății. 

Astăzi, Suceava e frumos gospodărită de primarul 
Leontie Moţoc, un Român de ispravă. Intelectualii orașului 
desfășoară o frumoasă activitate culturală în cadrele 
societăţii „Ciprian Porumbescu”, al cărei suflet e profe- 
sorul Ştefan Pavelescu. Această societate, pe care-o patro 
nează profesorul universitar Victor Morariu, dă nume 
roase concerte şi reprezentații teatrale în fiecare an, tipă- 
rind totodată, sub îngrijirea profesorului universitar Leca 
Morariu, ineditele lui Ciprian Porumbescu, marele com- 
pozitor bucovinean. 


NOAPTE FĂRĂ FĂCLII 


Amurgul m'a sumrins pe dealul Zamcei. Șuvoaie de 
sânge gâlgâie din nouri, amestecându-se cu suavul verde 
al frunzișului din luncile râului care șerpuiește pe lângă 
Iţcani şi Burdujeni. Soarele se rostogolește după zare şi 
umbrele cuprind repede văile imense. za te 

In satele învecinate, casele țărănești frumesă a mâmă- 
ligă și lapte proaspăt, iar cânii latră melancolic, stârnind 
stihiile ascunse prin văgăuni. Un tren își târâie leneș va- 
goanele spre Dărmăneşti. Un zumzet plăcut de care și 
trăsuri adie dinspre şosea, iar dealurile răspund cu stri- 
găt mic de păsări nocturne. | 

O lună enormă răsare peste noapte. Intreg peisagiul se 
scufundă într'o lumină palidă, ireală, prin care copacii 1Și 
întind fantomatic braţele către cer. ă 

Apoi, deodată, un cântec straniu prinde să crească toc 
mai depe celălalt deal. Rămân fascinat. Par'că niciodată 
nam auzit un cântec mai dureros, mai turburător. Am 
impresia că melodia asta, pe care-o murmură însuși pă- 
mântul, vine din vechile ruine — și, ascultând-o înfiorat 
ca'n preajma unei mari minuni, revăd întreaga istorie a 
Moldovei, ctitorită peste veacuri fără sfârșit. 

Oare nu sună și tulnice în depărtare ? 

Oare nu se-aprind focuri pe dealuri ? 

Oare nu răsună tropot de cai prin noapte ? 

Da, aici e Moldova; aici, unde Ștefan-Vodă mai trăește': 
doinele țăranilor; aici, unde sfântul mucenic Ioan doarme 
somn luminat; aici, unde zările închid un cer de biserică 
și de legendă. RR 

Aţi înţeles acuma dece, aici „trebuie să'ngenunchiezi și 
să săruţi ţărâna ? 

ALTE ORAȘE 


Rădăuţii, Siretul și Câmpulungul-Moldovenesc cuprind 
deasemenea numeroase vestigii ale trecutului. 

Rădăuţii, oraș care se crede c'a fost întemeiat de Bog- 
dan I, are o poziţie fermecătoare între Vicova, Horodnice 
şi Volovăţ. In biserica lui Bogdan-Vodă 1 se găsesc, între 
altele, mormintele lui Bogdan, al lui Laţcu-Vodă, al lui 
Ştefan Muşat I, al lui Roman ! Muşat și al lui Bogdan- 
Vodă II, tatăl lui Ştefan-cel-Mare. 

Siretul îşi are originea într'o străveche stațiune mili- 
tară romană. In secolul al XIV-lea, „Târgul Siretului“ a 
fost capitala Moldovei sub Sas-Vodă şi Laţcu-Vodă. Bise- 
ricile istorice — biserica Mușatei şi biserica Troiţei, prima 
ridicată, se spune, de mama lui Petru Muşat |, iar a doua 
de Petru-Vodă Muşat 1 — sunt foarte frumoase, adevă- 
rate monumente arhitectonice. La răsăritul orașului se 
înalță dealul „Ruina”, pe care se crede c'a existat o cetate 
teutonă, dărâmată de Tătari prin anul 1241. 

La Câmpulungul-Moldovenesc, unde a descălecat Dra- 
goș-Vodă, se găseşte biserica lui loan Teodor Calimah, 
ridicată în anul 1758. 

Celelalte oraşe bucovinene : Gura-Humorului,  Vatra- 
Dornei, Storojineţul, Vijnița și Cosmenii, se bucură toate 
de-o așezare pitorească şi merită să fie vizitate de turiști. 

Vatra-Dornei, așezată în inima Carpaţilor, la confluența 
râului Doma cu Bistriţa-Aurie, are cele mai importante 
băi de nămol şi de acid carbonic din România. Peisagiul e 
fermecător în orașul acesta. Munţii înconjurători îi dau 
o înfăţişare unică. 


In numărul viitor : O călătorie la Vijniţa. Mânăstirile. 
Satul bucovinean. 





6 





In lipsa unei atari adânciri a 
actului poetic în structura lui cen- 
trală și fără a renunţa decât pro- 
vizoriu la o urmărire a esenței poe- 
ziei însăși, se poate recurge la de- 
finirea câtorva atitudini poetice 
prin precizarea mecanismului in- 
tim de elaborare a actului poetic. 
Poate că părăsind cercetarea ge- 
nerală, din afară înlăuntru, din 
perspective exterioare actului 
creator, și renunțând, pentru un 
moment, la formulări generale, 
vom ajunge la încheeri valabile 
dintr'un unghiu de cercetare mai 
direct, privind semnificaţia pe 
care poezia o are în viaţa lăun- 
trică a poeților și modul cum se 
înfăptueşte în concretul lui, ac- 
tul poetic. Dacă această întreprin- 
dere critică nu «este destinată să 
se substitue integral examenulu: 
teoretic general, ea îi poate aduce 
în orice caz, o contribuție pre- 
țioasă. 

Poezia reprezintă, de bună sea- 
mă, pentru fiecare dintre noi o 
funcţiune şi o substanţă spiritua- 
lă, proprie. Ca și în iubire, găsim 
în poezie ceia ce punem din noi 
înșine, Expresie personală a unei 
sensibilităţi unice, a unei nuante 
particulare de viată în ceia ce ea 
are mai adânc, poezia stabileşte 
între oameni comunicări pe un 
plan de existenţă sustras tuturor 
servituților cotidiene. Intelegem 
deci că pentru fiecare poet auten- 








UNIVERSUL LITERAR 








Doua familii poetice 


(Urmare din pag. I-a) 


proprie, pe care nu o putem apro- 
pia de accepţia dată de ceilalți 
oameni fără a o deposeda de atri- 
butele sale specific personale. To- 
tuși, dacă ţrecem peste datele ire- 
ductibile, legate de fiecare sensi- 
bilitate, şi acordăm poeziei pe lân- 
să o expresie de viaţă specifică 
fiecărei simţiri şi elemente sufle- 
teşti comune întregei umanităţi, 
vom putea stabili anume afinități 
intre concepţiile și funcţiile lă- 
anfrice pe care le joacă poezia în 
viaţa diferiților poeţi. Vom putea 
stabili deci, în linii mari, mai 
multe grupuri de sensibilitate, 
răsfrângând aceiaşi atitudine în 
faţa poeziei, grupuri ce se pot în- 
truni la rându-le în două mari 
familii spirituale. 

Pentru prima familie poezia esta 
expresia imediată, sinceră, totală, 
a unei stări emoționale sau a unui 
act de trăire surprins în sponta- 
neitatea lui, Este exemplul roman- 
ticilor, cu deosebire a lui Laamar- 
tine, care și-au notat în improvi- 


zaţii  scânteetoare, dar adesea 
fără adâncime,  tăiăzuirile lor 
tăuntrice; este, mai aproape de 


noi, cazul suprarealiștilor, expri- 
mând în operele lor asociaţiile 


paradoxale, neprevăzute, ale 
vieţii lor subconștiente. Şi în- 
trun caz şi în altul, este pre- 
zentă aceiaș grijă a poetului de 
a se mărturisi integral, fie în 
nuanța lui de simţire, fie în jo- 
cul obscur al ideaţiei sale nefor- 
mulate logic. Atitudinea poetului, 
în acest caz, faţă de actul crea- 
ției este pasivă ; el se lasă trăind, 
se urmăreşte pe sine, se părăsește 
valului emaoţiei sau asociaţiilor, şi 
se mărginește a înregistra pasiv, 
uneori cu rezerva mentală de a 
da în urmă o formă artistică a- 
cestor notări, rezultatul fanteziei 
sau mișcărilor lui de suflet. Fi- 
rească la început, această expre- 
sie directă a vieţii interioare în 
actul poetic a devenit în timpul 
din urmă rod al unei atitudini 
doctrinale, a unei metode de ex- 
plorare a vieţii subliminale. Ori- 
care ar fi însă orientarea estetică 
a poetului și raportul lui față de 
creaţia înfăptuită, pentru el poe- 
zia apare ca 0 expresie a propriei 
lui vieţi subconștiente sau a va- 
luiui emotiv irațional. 

O atare atitudine generală avea 
să conducă în mod natural înspre 
o tendinţă de explorare artificială 


tic poezia va avea 0 semnificație 








Ge este un polemist şi ce este un pamfletar 


(Urmare din pag. I-a) 


Despre această figură aproape uitată, şi necu- 
prinsă în manuatele noastre de literatură, vom în- 
cerca s& vorbim mai pe larg. Pahamicul C. Sion 
s'a născut la 1795 dintr'o familie de vechi boeri moi!- 
doveni. Și-a făcut studiile la lași și după asta a 
îndeplinit mai multe funcţiua: administrative și po- 
iitice. Sub Mihai Vodă Sturza când cei noi veniţi la 
cârmuirea țării se răzvrătese împotriva vechilor ci- 
nuri boereşti şi totodată de baştină, mulţi dintre 
ocrmenii de ispravă de odinioară sunt dați la o parie 
şi între aceştia se afla și Paharnicul C. Sion. În 
aceaslă vrame, dei 1844 până la 1856 Pahamicul 
își scrie opera. Ea se numeşte Arhondologia Mol- 
dovei şi vede lumina tiparului deabea în anul 1892 
sub supravegherea lui Gh. Ghibănescu. Istoricul !:- 
terar, N. loga, va vedea în ea „o ciudată operă de 
geneaogie amestecată cu insulte și clevetir:, De- 
finiția este întemeiată, totuși trebue să recunoa- 
ștem că pornirile batiocoritoare, foarte îndrăzneţe 
pentru timpul s&u, sunt îndreptăţite. Clasa boe- 
rezscă din Moldova era invadată de greco-bugă- 
rime; descendenţii marilor familii de odinioară în- 
capuseră să-și spurce sângele prin încrucișări ns- 
rușincte, Parvenitismul și degradarea morală erau 
la cu'me. Titlurile de boerie se scoteau la mezat, 
se vindeau după bunul plac al celor de sus pesie 
care se intindea mâna protecioare & Domnitorului. 
Samsarii își făceau rosturile lor şi boeria circula ca o 
marfă. Tara Moldovei n'a cunoscut niciodată o aseme- 
nea batjocură. Momentul era potrivit pentru o judeca- 
tă aspră, pentru un condei care nu se încâlceşte în 
cuvinte siruposse și dojenitoare, ci tae în adânicime 
putregaiul lăsând ca jălania să fie mare şi indigna- 
rea şi mai mare. Pormilă din această hotărire, Ar- 
hondologia Moldovei a Pahamicului C. Sion avea 
să fie un pamflet usturător al alasei boereşti, o v3- 
hementă filipică a unui proces de destrăbălare, în 
sfârşit, o pprăsmuire literară. „judecând ipe autor după 
aperile lui ni să arată ca o persoană foarte jcurioasăr: 
un om rău de gură, un pidosnic, cum zice Creangă, 
sau un ciufut, cum zic Muntenii. Stilul trădează 
cmul. Când cetezti cartea de lață eşti nevoit a !e 
opri în multe locuri, a sări unele cuvinte, neputând 
fi cetite decât în doi ochi. Ajunae la trivial, şi-i 
tace impresiunea unui băirân fără rezerve la gură, 
— spune biogratul său Gh. Ghibănescu. 

Fireşte, Paharnicui C. Sion n'a judecai oamenii 
după rosturile lor sociale și politice, ci sa mărginit 
mai mult săile cerceteze viața privată, ca să deducă 
de aici că nu sunt vrednici de titlurile și da funcţiu- 
nie pe care le îndeplinesc. Rostirele lui sunt triviale, 
dar nu fără alegere şi cumpănire când este vorba 
de anumite fami'ii boereşti, care gi-au păstrat rangul 





şi stima. Mai presus de toate îneă, Paharnicul C. 
S:on era însuflețit de o mândrie patriotică, de un 
semtimeni profund de solidaritate cu neamul, şi a- 
ceasta îi dădea și curajul de a lovi năprasnic în 
pl&cimtarii și veneticii Baleonului pripășiți în țara 
noastră și încuscriți cu familiile boereşti. 

Cu aceasta revenim la nevoia de a recunoaște că 
meritul unui pamfletar este cu atât mai mare atunci 
când acțiunea dui este întemeiată pe bună credință. 
Evident că insinuările şi calomniile nu sunt o armă 
onestă, dar nici naiva credulitate și presupusa obies- 
tivitale a omuiui iertător nu poate ascuţi armele 
unui pamfletar. Când s'a înșelat, când acuzaţia n'a 
lost întemeiată pe dovezi autentice, când evoluţia 
ullerioară a insului s'a arătat altfel, pamiletarul de 
bună predință se vede obligat să-şi revizuiască pă- 
rerile, să-şi rectitice stilul, să facă un act de drepiate 
restabilind adevărul. Dar cazuri de acestea suni 
foarte puţine. Concilieretu dintre B. P. Hasdeu şi M. 
Kogălniceanu, dintre d-ni: N. lorga si A. C. Cuza, 
dintre d-nii: Nichifor Crainic şi M. Sadoveanu, cum= 
pănesc puterea omenească a ambelor inteligenţe. 

O nelămurită problemă, care se pune pamileta- 
muhui esie aceia a temperamentului. Noi vom pre- 
inde că suntem responsabili de temperamentul nos- 
tr după cum suntem r&sponspbili şi de morala 
noastră. Nu putem făptui la umbra  inconstienţei, 
după cum mu putem anula morala socială, Acei care 
nu-şi pot stăpâni refiexale, pomirile şi impulsiunele, 
sunt tot atât de vinovaţi ca și acei cari, întrun mo- 
ment de obnubilaţie a moralei, pot trece la reacţiuni 
violente. Temperamentul însă, când se realizează 
numai în scris, îşi găseşte o supapă de descărcare. 
El ajunge propriul lui agent de inhibiţie tocmai prin 
consumarea lăuntrică a tonusuui temperaanental. 

Polemica şi pamiletul este lupia ideilor pe bari- 
cadă. Pahamicul C. Sicn era mânat de orgoliui 
boeresc; B. P. Hasdeu de lanul naționalist al rase! 
sale voevodale; Mihai Eminescu de ideia naţiona- 
listă; Ilarie Kendi dintr'o pornire brutală şi sinceră a 
temperamentului; Tudor Arghezi din capriciu literar: 
d-l N. lorga din pasiune și intromsiganță subiectivă; 
d-l Pamfil Șeicaru din capriciu verbal şi tactică po- 
iitică, iar d-l E. Lovinescu din ranchiună şi exclus:- 
vism cenacular. Pe 1. L. Caragiale îl asezăm între 
pamfletarii umorişti, după cum d-lui A. C. Cuza nu-i 
găsim locul decât în pamfletul parlamentar, retoric 
și ep:agramatic. Dar această enumărare se poate 
complecta cu alţii, căci pomfletari au fost Octavian 
Goga, Nichifor Crainic, Al. O. Teodoreanu şi alții 
Jin timpul nostru, pe care îi vom pomeni la:locul lor. 


NICOLAE ROȘU 


a vieţii subliminale şi la o „asis-- 
tenţă” a actului de creaţie. Poeţii 
aparţinând acestei familii au re- 
curs adesea la alcool, opium, di- 
ferite stupefiante, şi chiar la su- 
gestia somnambulică, pentru a 
putea desprinde din viaţa lor 
lăuntrică . precipitările preţioase 
ale ritmului poetic. Ituminați, 
munciţi de viziuni sau mișcări de 
simțiri contrarii, acești artiști ne 
apar, în actul imediat al creaţiei, 
ca adevăraţi prospectori ai pro- 
priului lor suflet. Iată pe Jean 
Pelierin, poetul fantezist, pără- 
sindu-se în răstimpuri visului 
opiumic, pentru a i se smulge Ia 
intervale și a nota pe hârtie crâm- 
pee de versuri, petrecându-şi nop- 
ţile în veşnică pendulare între 
pribegia opiului și notarea febrilă 
de ritmuri poetice la masa de 
scris ; şi nu trebue să uităm pe 
nenumăraţii poeţi, Verlaine cu 
deosebire, căutând în alcool o li- 
berare a spiritului din cătușele lo- 
gicii. Ne aflăm în toate aceste ca- 
zuri, în faţa unei aceleiaş atitu- 
dini poetice de ascultare a pro- 
priei vieţi și de transcriere cre 
dincioasă în ritmuri și magini a 
vieţii lăuntrice, cu nuanțele sale 
de simţire, cu asociaţiile ei arbi- 
trare, cu climatul ei specific, 
Poezia, pentru această categorie 
de poeţi, apare ca o expresie a 
unei trăiri de adâncime, sustra- 
să canoanelor logice. Expresia 
poetică se află la capătul unui 
proces lăuntric complex, căruia 
poetul îi dă formă prin mijloci- 
rea crizelor de conştiinţă, ilumi- 
nărilor, transei,  drogului sau 
„inspiraţiei”. Poezia este în acest 
caz în primul rând substanţă su- 
fletească, plămadă subconștien- 
tă, conţinuţ afectiv. Cuvântul nu 
e decât un vehicul, un mijloc ex- 
terior de comunicare, desigur 
precar și aproximativ, a tumul- 
tului interior. El se adaptează 
conţinutului lăuntric; forma 
poemului se mulează mișcării in- 
terioare pe care o exprimă. O a- 
tare poezie nu exclude desigur 
inventivitatea verbală şi magnui- 
ficenţa formei: V. Hugo; dar o 
subordonează creșterii dinlăun- 
tru a poetului. Acesta nu se in- 
hibă, nu-și supraveghiază şi dis- 
cliplinează elanul; dimpotrivă, 
el i se părășește, căci numai prin 
această identificare cu fluxul 
adâne al vieţii sale emotive, va 
putea «elabora aproape (fără di- 
buiri ritmul şi calitatea expre- 
siei. 

Pentru poeţii aparţinâna unei 
a doua familii spirituale, scopul 
poeziei nu e expresia unor stări 
lăuntrice. Conţinutul este indife- 
rent poemului ; substanţa inte- 
rioară pe care o îmbracă nu apare 
poetului ca primordială, solicitând 
secundar haina expresiei. 'Ţinta 
poetului este „excelenţa”, perfec- 
ţia formală definitivă, aplicându- 
se asupra unei substanţe sufletești 


indiferente. Poetul acesta se află 


în condiţia sonetistului primind o 
comandă asupra unui subiect oa- 
recare. Idealul lui artistic este 
deci de a lua acest subiect îndife- 
rent sau banal ca pretexi pentru 
confecţionarea unui poem echili- 
brat, răspunzând idealului său ar- 
tistic. 

Cum se va desfășura, activitatea 
unui atare poet? Prin aplicarea 
lui sârguitoare asupra materialu- 
lui expresiei, deci al cuvântului, pe 
care il malaxează, îl combină, îl 
ciocănește, în vederea obţinerii de 
efecte pur literare. Data primor- 
dială nu mai e starea emoțională, 
trăirea lăuntrică, ci cuvântul cu 
potențialităţile lui, cu valorile lui 
fonetice și sugestive. Cuvântul e o 
realitate de sine stătătoare, ceris- 
talizată, fermă ; e o marmură, un 





material plastic pe care poetul il 
întrebuințează după direcțiile lui 
de clivaj, pentru a obţine cons 
trucţii arhitectonice . coherente, 
puternic articulate. Analogia din- 
tre poet și artistul plastic este 
deci foarte accentuată, subt ra- 
portul acţiunii poetului asupra 
materialului prim al creaţiei. 

Producția unui atare poet nu 
mai e subordonată „inspiraţiei”, 
elanurilor şi marilor evenimente 
interioare ; ea e rezultatul unei 
combinări lucide, a unei căutări, 
a unei experimentări verbale. Poc- 
zia aceasta e un rod al metodei, 
al cântăririlor savante, al obţine- 
rii de efecte urmărite conştient. 
Este in această căutare, desigur, o 
bună parte de întâmplare, dar 
poetul care aleargă la întâmpina- 
rea hazardului operează selecţii 
riguroase, reţine sau aruncă îor- 
me şi combinaţii verbale, după 
gustul său, după conceptiile sale 
estetice, sau după comandamen- 
tele structurii poemului la care 
lucrează. In rezumat, poemul a- 
cestor creatori este rezultutul o- 
peraţiei lucide, a distilărilor sa- 
vante şi combinațiilor săvârșite a: 
supra cuvântului, ce servește» ca 
material poetic esenţial, 

Recunoaștem în această direc- 
ție poetică, orientarea unei intregi 
familii poetice, ai cărei reprezen- 
tanți imoderni sunt Mallarme şi 
Valery. 

Cunoscând principiile directoa- 
re ale acestui al doilea itinerariu 
poetic, ne putem întreba asupra 
procesului intim al elaborării la 
acești creatori. Cum se vor adap- 
ta acești poeţi exigenţelor meto- 
dei lor şi cum vor întăptui poe- 
mul ? Alegem din mulțimea măr- 
turiilor indicațiile lui Jules Ro- 
mains, (Le hommes de bonne vo- 
lont€). Fiammarion Ed. Vol. XII. 
Les crâateurs, pp. 133 ş. u.) care 
deși ușor ironice, surprind proce- 
sul creaţiei în mecanismul lui 
imediat. 

Poetul, liber de orice preocupa- 
re, dar plin de disponibilități, des- 
chide la întâmplare dicționarul și 
incepe căutarea  imbinărilor su- 
gestive de cuvinte. O primă încer- 
care îl desamăgește : între cu- 
vintele găsite nu se poate stabili 
nici o asociaţie. El repetă însă ex- 
periența ; nemultumire : asociaţia 
e banală. Stăruind însă în acest 
exerciţiu el va descoperi o apro- 
piere de cuvinte luminoasă, vor- 
bitoare, care va alcătui titlul și 
tema poemului. Căutarea se con- 
tinuă cu ajutorul dicționarului 
mai întâiu, mai apoi prin coman- 
damentele ritmului, a rimei, a 
prozodiei clasice în toată rigoarea 
ei. (Jules Romains vizează, de bu- 
nă seamă, pe Valery, din poemul 


22  lunie 1940 


Le cimitiere marin). Poemul se 
închiagă din observaţia strictă a 
acestor reguli, din rigoarea meto- 
dei întrebuințate, din știința cv 
care poetul se apleacă asupră ma- 
terialului verbal, pentru a scoate 
din el sunete noi. El este astfel în 
permanenţă la pândă ; el prinde 
în zbor forme noi de expresie, le 
cântărește, le reține sau le repu- 
diază după sonorităţile și sensu- 
rile obţinute, exprimând cu pru- 
denţă, apreciind cu urechea efec- 
tele, alungând banalitatea şi ţin- 
tind către relief, noutate, afect. 
in această căutare el se lasă con- 
dus de direcţiile conţinute în cu- 
vânt, pe care le captează sau pe 
care le respinge ; e o veşnică lup- 
tă a spiritului lucid cu înfâmpla- 
rea ; poate că și spiritul, aşa cum 
crede Jules Romains, se supune 
capriciului, dar această supunerea 
nu e decât aparentă, căci poetul 
are împlântată şi sine siguranța 
de orientare a gustului și a me- 
tadei. Astfel, acest poem conside- 
rat ca rezulțatul întâdnirii a două 
capricii, al întâmplării din afară, 
întâlnirea cu cuvintele şi cu vir- 
tualităţile lor, și a capriciului lă- 
untric, al fanteziei, e în disciplina- 
re voită, riguroasă, și o mulare în 
forme rigide a potenţialităţilor 
variabile conţinute în cuvânt. Este 
rigoarea mentală, asceza intelec- 
tuală, de care vorbește Thierry 
Maulnier în Introduction ă la pos- 
sie francaise. O atare poezie este 
in primul rând limbaj, construc- 
ție, elaborare conștientă, metodi- 
că, savantă. 

Cele două familii, reprezentând 
fiecare un sector al Poeziei, apar 
deci la câte un capăt al evoluţiei 
poetice, reprezentând la prima 
vedere poziţii antagonice. Ele pot 
alcătui insă, prin îmbinarea lor, 
datele unei sinteze mai largi, me- 
nită să conducă la o cuprindere 
integrală a conceptului ide poezie. 
Poate că vom încerca odată o a- 
tare cuprindere. Ne mărginim 
pentru un momenț să observăm 
că opoziţia dintre cele două fa- 
milii nu este totală. Intre cele 
două poziţii sunt numeroase punți 
de legătură. Baudelaire și Edgar 
Poe, Rimbaud și Apollinaire, nu 
aparțin desigur în măsură inegală 
celor două familii ? Mallarme, au- 
torul poemului L'apres midi d'un 
faune nu a scris deasemeni Appa- 
rition şi Brise marine ? Sunt de 
altă parte, poeţi pe care cu greu 
i-am putea categorisi cu hotărîre 
intr'o direcție. Ei intrunesc în sine 
deopotrivă elanul interior şi pre- 
lucrarea laborioasă a cuvântului. 
Cele două familii reprezintă desi- 
gur tipuri extreme, realizate în 
formulele lor înaintate şi exclusive 
de către poeţi ducând până la ul- 
timele lor consecinţe un mecanism 
de creaţie ; dar această clasificare 
nu statornicește o poziţie ireduc- 
tibilă între două formule de poe- 
zie, 

ION BIBERI 





Despărlire 


O fâlfâire de aripi: amurg. 


Abia auzite ape subpământene curg. 
Nerăbdător, Cineva mă așteaptă, 
Are în obraji palida culoare a fetelor bolnave 


Şi vâslele negre în mâna dreaptă... 
Noapte bună, prietene, e ultima noapte. 
Iţi las ţie tr.stețile și bucuriile mele, 
Colivii din care au sburat privighetorile, 


Toată hârtia aurie din care îmi făceam stele, 
Stiloul cu cerneală uscată, cărțile, scrisorile. 
Teatrul meu de păpuși ţi-l mai las, 

Cu Arlechinii care mă vor plânge ca pe un îrate. 


Ei singuri se vor mai ruga un ceas 

Din noapte pentru lumina mea pe cărări neumblate. 
Se vor cobori atunci punți numai pentru o clipă şi iar 
Nicio întoarcere nu va mai fi, nu va mai fi... 








ION ROMAN 





Noaptea nesfârşită 


(Urmare din pag. 3-a) 


inainte, de unde începuse cumplita primej- 
die a rătăciri!:. Trecură pe alături doi tineri, 
foarte strânşi unul de altul. In urma lor Tu- 
dor privi cu un nesaţ nou născut şi vijelios. 
Ştia că asta înseamnă iubire, înseamnă viaţă 
care nu concepe şi nu aprobă altă esenţă de- 
cât. pe-a ei. De aici pornesc multe alte lu- 
mini şi se născocesc o mulţime de mirajii. 
Nu e ovare o mare prostie să te gândești la 
tencbrele care ne spintecă adesea însuileți- 
rile, nu e chiar o ruşine patetică să strigi 
altora că ești trist? Cu cât se apropia de 
casă avea:0 senzaţie turbure de legănare, de 
desechilibru. Intre ambiția de a rămâne tri- 
bun pe tinereţea lui și între peisajul grotesc 
al odăi: boinavei, el se reculegea orbit înspre 
prima voluptate. Tot aștepta să se petreacă o 
minune, care să-l scape de drama paradoxală 
a casei, care să-i redea increderea in sine, 
pasiunea pentru timp, pentru mișcare, pentru 
viaţa generală. — „Oare nu sar putea în- 
tâmpla să nu mai moară?“ Era un gând o- 
presiv şi eroic în acelaș timp. Se socotea mân- 
tut prin cunoaștere, 'iar experiențele măcar 
acum le vroia răsturnate sau dispensate de 
decopții. Se văzu astfel parcurgând o etapă 
de an: sub semnul primejdios dar și febril 
al iubirii, al aventurii, al realizării. Să cu- 


noască tot ceeace posedă viața, să trăiască, să 
se intoxice (cum spunea doctorul), dar fără 
moarte, până la ea. Tudor în clipa aceea 
zâmbea. Era zâmbetul unui om care la 16 an; 
crede că rasa, umană este numai o proecţie 
carnală, bijuterească şi efeativă a acelui ani- 
mal, căruia cu timpul i-a dispărut coada şi 
părul depe obraji. Ce frumos ar fi, ce minu- 
nat ! Nu, renunțarea nu e decât o eclipsă de 
moment. Trebue să te contopeşti cu toate e- 
normităţile şi toate prostiile care se pot spune 
despre om. Ailtfel țe crispezi ca un pătanjen 


în aţele sale, când toațe muștele îți cunose 


cursa şi te râd iubiiiu-se goalc alături de 
tins. 

Dar în fața casei, deodată toate se răstur- 
nară. Prin geam se vedeau lumânări arzând, 
umbre ștergându-se încovoiate pe lângă pe- 
reţi, alte umbre care veneau, priveau, îşi fă- 
ceau cruce și:se ascundeau parcă de frică şi 
remușcare. Tudor rămâne neputincios și în- 
cremenit în stradă. — „Deci acesta e ade- 
vărul ? Și celelalte ce mai înseamnă ?“* Simte 
nevoia să ţipe, să strige ajutor, să se înfurie. 
-—— „Dece tocmai acum moare, dece când am 
16 ani ?“ Intră în casă împleticit, cu mişcări 
meranice și dure. ă 


-— Aceasta e maâma ? Accasta este femeea 
din care m'am născut ? 

Ingenunchierea vine târziu, fără plâns, fără 
altă revoltă. In Tudor toate se întunecă. Simte 
mila și compătimirea celorlalţi, ca o sărutare 
băloasă care-ţi face rău. Avea dreptate doc- 
torul. Dar el nu mai poate suporta, nu mai 
poate fi calm. Se crede păcălit, are impresia 
că totul sa întâmplat anume aşa pentruca să 
nu mai rămână tânăr, se vede spânzurat în 
vis şi batjocorit de cei din jur. Toţi l-au în- 
şelat. Şi timpul, şi veșnicia şi anii. Și. mama. 
Mama l-a jertfit pe el pentru mântuirea ei. 
Pentrucă acum 'Tudor nu mai vede în moante 
disperarea, ruperea, inchiderea porților ma- 
gice —.ci vede îmbătrânirea, singurătatea şi 
propria lui decadenţă. 

— “Acesta sunt eu? se întreabă plimbân- 
du-și mâinile peste obraji şi tremurând. Oare 
mam căpătat riduri, nu mi sau învineţit 
pleoapele, nu mi sa gălbejit sufletul ? 

Ar vrea să-i întrebe pe aceia dece mai 
plâng, dece-l privesc aşa. Mai are vreun rost? 
Dar fuge încruntat şi hămesit în camera lui. 
Acum ar trebui să râdă, pentrucă instinctele 
și-au făcut datoria, pentrucă specia şi-a reali- 
zat. scopul. Trece un ceas, al doilea, al treilea, 
Unde o fi ceasornicul ? Pe mama au rămas 
s'o vegheze alții. Aici în odaia lui a venit 
și tanti Rica și doctorul (tot aşa: somnoros 
şi pipernicit). Credeau poate că băiatul se va 
ucide. Stau încremeniţi în scaunele lor, n:ci- 
unul nu e în stare să vonbească, fiecare se 
simte stingberit de celălalt, fiecare caută să-și 


păstreze ființa nealteraţă de destinul celui 
lait. Orice efort sar face, întâmplarea pare 
mai mult extraordinară decât dramatică. Ar 
ti indecenţ să plângi sau să te rogi, ar fi stu- 
pid. E golul acesta greu care se cască, e su- 
premaţia întunericuiui, e spaima pe care nici- 
unul nu vrea so strige. Sunt trei păpuși 
înerta, obosite după un spectacol de circ. Sar 
părea vă suwfhletui moartei s'a năruit, sa a- 
runcât ca o arşiță peste ei și-i înăbușă, îi 
stoance de orice vlagă. Şi deodată doctorul 
întreabă : i 

— Oare mai e mult până în zori? 

Niciunul nu răspunde. Ochii sticlesc ca ai 
lupilor în beznă. Mâinile stau galbene, încru- 
cișate, tremurând. Și din nou întrebarea a- 
cestui doctor imbecil : 

— Oare mai e mult până în zori? 

Are o voce seacă, tragică. Şi e sălbatec, ds- 
primant să nu ţi se răspundă, să aştepţi in- 
continuu o şoaptă, un cântec, o vorbă. 

— Nu trebuia să arunci ceasul, Tudore. Am 
fi ştiut la ce oră se face ziuă. Aştept dirmi- 
neaţa să fug și să uit. Oare mai e mult până 
în zori? 

In Tudor disperarea creşte ca o broască. 
O simte cum îi strânge măruntaele, cum se 
ridică pe gâtlej gata să-l sugrume. 

— Dece mai întrebi, dece doctore mai în- 
trebi ? Nu vezi că e cea mai groasnică în- 
trobare, pe care ţi-o mai poți pune? Nu vor 
mai veni zorile. Va fi noapte doctore, o noapte 
nesfârşită. Ne vom mișca, vom visa, vom iubi 
numai noaptea., Cu toate că va reapare soa- 


reic, cu toate că se vor slinge lămpile — va 
îi din ce în ce ma! întuneriv. M'auzi, spu- 
ne-mi că mauzi, doctore ? 

— Te aud, aşa e! 

— Şi dincolo tot aşa va fi. Chiar Dumne- 
zeu se va înspăimânta de noaptea asta, fără 
capăt — fără sfârșit. Oare mai e mult până 
în zori? Care zori? Nu simţi, tamti Rica. 
ghiara care te sgârie și te sângerează ? Nu 
simţi doctore, necesitatea acestei nopţi ne- 
sfârşite ? 

— O simt, Tudore. O simt. 

— E mai bine așa. Cel puţin să ni se ia 
și putinţa de a mai gândi.. 

Dar nimeni nu mai ştia ce să vorbească, 
Tudor se ridică, îi priveşte cu desgust și des- 
chide fereastra. 

— Lasă să între aer, tresare deodată şi 
tanti Rica. Avem nevoe de aer, și toţi trei 
se îmbulzesc spre geamuri. Tanti Rica își 
plecă întristată capul între perdele. Doctorul 
prinde umerii băialtului cu o imbrăţișare fe- 
minină de mângâiere și compătimire. E în 
această apropiere ceva de turburătoare po- 
sesiune a ultimei părticele neobosite şi ne- 
îmbătrânite din viaţă. Privesc toți trei spre 
cer. Cerul ca niciodată fără nicio stea. Și atât 
de departe, că numai nebunii s'ar mai fi gân- 
dit la fericirea din rai. Doctorul aşteptă s'audă 
cântatul cocoşilor „dar cocoşii se pare că 
sau gâtuit singuri în somn. Tăcere, Tăcere. 
Doar undeva între spaţii numai un om rân- 
jea :: diavolul! 

LAURENȚIU FULGA 


22 





PATA DE DINCOL OBE A MDă 


Au avut loc „producţiile 


desene de GEORGE VOINESCU 


PRIMA ZI 
O dată importantă 

Sunt zile cari rămân întipă- 
rite în memoria oamenilor şi pe 
cari cu greu timpul le poate 
şterge. Intrebi, de-o pildă, pe ci- 
meva în ce zi sa născut şi e a- 
proape exdlus oa cetățeanul în- 
trebaţ să nu-ţi răspundă amă- 
nunțit, aducându-ţi la cunoştinţă 
ziua, anul şi, câteodată, chiar 
ora la care dânsul a apărut pe 
lume, goliuţ şi p.ângăreţ. 

Aceasta nu înseamnă că cetă- 
țeanul își mai am.ntește chipul 
dioatorului care a constatat că 
pruncii e băiat sau fată — după 
cum €e cazul. 

De asemenea nici nu-ţi poate 
Spune dacă afară eră vreme urită 
sau frumoasă. 

Nu-și amimtește nimic şi totuşi 
ține mute data naşterii sale mai 
bine decât aceea 2 morții lui 
Vlad Țepeș sau a victoriei lui 
Ștefan cal Mare la Podul Iinalt— 
și aceasta, cu toate că persoana 
sa prezintă muitţ mai puţină im- 
portență decât acdlea ae am.n- 
tiţilor Domnitori. Ca explicaţii 
ale acestui fenomen pot fi date 
egoismul innăscut în om, pre- 
cum şi datina ca de aniversarea 
zilei de naștere cetățeanul să 
primească daruri. 

O altă dată importantă este 
aceea a căsătoriei — care însă, 
cu timpul se uită — precum şi 
a morţii unui cetăţean de care 
însă cetățeanul vizat nu cred 
să-şi poată aminti — până acaum, 
există un singur caz de acesta: 


acela al poetului Dimitrie Ste, 


laru (citiţi explicaţiile în pagina 
8-a a revistei). 

:O dată de care cred că își vor 
aduce aminte, mult timp, elevii 
cari au terminat anul acesta con- 
servatorul este aceea de 1l Iunie 
1940. Ziua în care elevii anului 
TII și-au dat producțiile la Tea- 
trul Naţional. Este o dată care 
poate fi asemănată cu o zi de 
naştere. Sau născut câțiva noui 
actori. E drept că au fost și câte- 
va naşteri premature, după cum 
şi câteva din ele, nereușite. Des- 
pre toate acestea ne vom ocupa 
în reporajul nostru. 


A VENIT IAR LUME LA TEA- 
„TRUL NAȚIONAL 


Da, domnilor! Cu toate că în 
ziare sia anunţat închiderea sta- 
giunei, în ziua de ]l Iunie sala 
Teatrului Naţional a fost din nou 
prină. 

Publicul era un public foarte 
ciudat. Cu toate că suntem în 
plină Lună a Bucureştilor, lip- 
seau provincialii care, în vremea 
asta, formează majoritatea pu- 
blicului din sălile sau grădinile 
de teatru. 

Actorii, pe care d-voastră sun- 
teți obișnuiți să-i vedeți stând 
pe scenă, stăteau de astă dată în 





Ulpia Hârjeu-Botta 


sală. O domnişoară era entuzias- 
mată. 

— „N'am văzut, dragă, atâţi 
actori de când mă știu. Vezi? 
Tot e bine că am venit la pro- 
ducț:e“. 

Qum spaţiul rezervat reporta- 
jului este destul de restrâns nu-i 
vaiu cita aici pe taţi. Aduceţi-vă 
dumneavoastră aminte câţi ac- 
tori cunoaşteţi şi închipuiţi-vi-i 
în sală. Vă asigur <u că au fost, 

Lojiie erau ocupate de fami- 
liile e.evilor cari trebuiau să se 
producă —  închipuiți-vă niște 
oahi severi cari se îndulcesc în- 
dată ce odraşia apare pe scenă— 
precum şi de „maeștrii profe- 
sori“, cari nu sunt atenţi decât la 
producția elevilor lor, ceeace 
nu-i împiedică să tragă cu coada 


Citiţi în Colecţia 


volumul 


IE D000 700 907 DL 107 097 MIL 107 VI 20 IL TUL 19 99) TUL DU IL T00 002 09 II I00 IL 100 DE IL IL) 5 DL IUL DL UIL L P3 


lunie 1940 


IC IL 19 UIC 007 TRE NEC UIT II CU CEE IP PIC 110 TIE ate IL TI Te ȚEL 00 AY PIL IT I0ă AIE CUL IL II (0i ŢIA IUL Tei 700 17 277 ICL IL AI LII ENI IUL LUI si LL li 


„UNIVERSUL LITERAR: 


Pe urma paşilor tăi lisus... 


de OLGA GRECEANU 


O carte în care spiritualul 
împletește armonios cu descri- 
erea locurilor sfinte, într'un stil 
de o aleasă puritate literară 


De vânzare la toate librăriile din țară 


[IC IIE TRE NL SE VIE CUL 200 TUL 9 IUL 100 EL UE [00 140 110 EP dle 110 39 VIE SIE iz IL ILb L:P 19% 100 tăi 16i II CPE i00 Ni Doi LE TUL IUL Liă Ti 10) DAL UA IL il 








UNIVERSUL LITERAR 





= 


— Din frigurile și căldurile unor examene — 


ochitor și la producţia celorlalte 
clase — asta pentru ca să aibe 
motiv de bârfit. 

Nu lipsesc nici servitoarele cu 
buchete mari de flori, cari aş- 
teaptă doar gestul „domnișoru- 
lui“ sau ai „domnişoarei“ de pe 
scenă, ca să ducă florile în cu- 
lise, sub privirile uimite ale spec- 
tatori lor: 

— „EBte-te, dom'le!“ 


DAR SĂ TRECEM ACUM LA 
PRODUCȚII... 


„Şi să spunem câteva cuvinte 
despre producția clasei doamnei 
Marieta Sadova. A fost, incon- 
testabil, una din cele mai pre- 
gătite clase din întreg conserva- 
torul. 

Două nume s'au remarcat. Pri- 
mu: acela al doamnei Ulpia Hâr- 
jeu Botta, care dovedise reale 
aptitudini de dramă în actul pre- 
zentat la Teatrul Ligii Culturale: 
„Acolo unde este crucea“. 





Carmen Georgescu-Chiriac 


Jucând câteva scene din piesa 
„Nebumiile dragostei“ a lui Reg- 
nard, doamna Botta a fermecat 
întreaga sală, dând dovadă de o 
siguranță întâlnită la puţini din- 
tre actorii noștri actuali. 

Unmarea: un angajament 1 
Teatru! Comoedia. 

S'ar putea ca mulţi dintre el- 
vii cari se şi socotesc „maeştri“ 
şi cari se plimbă, biazaţi, prin 
nori, nu vor putea pricepe aces 
succas. Dacă vor binevoi, însă, 
să coboare pe pământ vor înțe- 
lege că teatrul „nu se face“ cu 
bâibâeli și ochi arumcaţi pe spate. 

Doamma Carmen Georgescu, a 
fost, de asemenea una din cele 
ma: bune eleve cari sau perin- 
dat pe scenă în prima zi, dove- 
dind mult temperament în rolul 
Xamtipei, din piesa lui Theodore 
de Banwville. 

Replicile au fost date, atât 
doamnei Canmen Georgescu, cât 
şi doamnei Botta de Ion Issaia, 





Cronica 


DEBUTURI DIN STAGIUNEA 
TRECUTA 


Bune începuturi de carieră 
muzicală au fost şi anul ace. 
sta înregistrate, dealungul 
mânitfestărilor stagiunei. La 
Operă, în concerte instrumen- 
tale, și-au făcut apariţia ofi- 
cială în lumea muzicii, ele- 
mente care par vredmice să-şi 
ia răspuruderea de a deveni 
mijlocitoare între operă și as- 
cultător, de a urmări desluși- 
rea pentru cei mulţi a înțele- 
suriloa și menirilor estetice şi 
spirituale ale frumosului mu- 
zical., Dar, calea acestui mi- 
sionamnism de ileală sewmnifi- 
taţie sufletească și infinit o- 
rizont, are asprimile ei, are 
urcușurile ei istovitoare pen- 
tru mulți, are severe obsta- 
cole, care, numai învinse, cu 
continuă împletire de talent, 
de trudă, de înflăcărare, des- 
chid privirea cea largă, cea 
revelatoare, asupra adevăra- 
tei arte. 

A face primii paşi către a. 
cest ţel, a obţine primele rea- 
lizări valabile, nu poate fi o 
chezășie absolută de 'comnti- 
nuditate în înaintare, de evo- 
luare amplă și fericită. 


Lc] 


se 


PREȚUL LEI 60 





CLU UL LU CUL Tal Lai tă să IN UI TIE RUT 590 VIE 19 ATL TIP AI II CET VEL UL Sa 10 UCI DL IL DL II III A 


” 


un element talentat care ar face 
bine dacă ar : vorbi puţin mai 
tare, pe scenă. 


A URMAT APOI CLASA DOM- 
NULUI ION LIVESCU... 


„aducând, mai întâi pe scenă 
făptura primăvăratecă a domni- 
șoarei Mary Teodorescu. 





Mary Theodorescu 


Dânsa nu ga mulţumit numai 
au faptul că e frumoasă, ci, şi-a 
şi studiat amănunţit rolul din 
„Acolo departe“. E o apariţie 
foante agreabilă care va izbândi 
în teatru. 

Rep'ica i-a dat-o domnul 'Fheo- 
dor Urlăţeanu, un tânăr con- 


şti îuci OS. 

In sală lumea părea foarte 
mulțumită: 

— „Uite, dom'le! Ştiu și tinerii 
să joace“, 

Dar, — vedeți dumneavoastră 


— producţia nu se terminase. 

Şi a venit domnișoara Virgi- 
nia Buciumeanu, pe scenă... Și 
a dat din mâini... Și a vorbiţ... Și 
un, domn dintr'un rând din fună, 
regretă că nu are cărți de joc, 
pentru ca să facă pasienţe. Intre 
timp,  domnişoara  Buciumeanu 
repurta un mare succes sufiând 
într'um. fir de păr. 





C. Brezeanu 


A mai stat pe scenă o domni- 
șoară care n'a scos nici-un cu- 
vânt. I-am fost adânc recunoscă- 
tor. Ne-am uitat în program şi 
i-am ciţit numele: Victoria Hel- 
d:ni. Bravo, domnişoară Heldini! 

In pauză, lumea părea zăpă- 
cită: 


muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Dar în germen, începuturi- 
le serioase, le pot cuprinde. 

Sunt de luat de aceea în- 
totdeauna în seamă şi de în- 
conjurat pe cât posibil de a- 
cea. atenție şi de acea înțele- 
gere care pot spori îndemnul 
către biruimţă şi crează o at. 
mosferă cât mai prielnică bu- 
nei desvoltări a noilor vealiţi 
în arta muzicei. 

Privimea generală asupra 
stagiunii trecute merită să 
fie oprită asupra mai multor 
debuturi favorabil înfățișate. 

Pe tărâmul liric, sunt câte- 
va nume noi de reţinut. De 
pildă, al d-rei Lucia Berce- 
scu, soprană lirică. Primul 
d-sate contact cu scena ma 
fost un simplu succes de în- 
curajare, dar o afirmare de 
dar vocal, de simţ artistice şi 
de calitate muzicală neobici- 
nuit de frumoase, Rolul „Mar- 
garetei” din opera Fâust, de 
Gounod, pe care l-a inter- 
pretat la Opera Română, a 
tost cântat de d-ra Bercestu 
cu glas limpede și pur și cu 
tară frăgezime structurală, şi 
deosebit farmec muzical. * 

Bine îndrumată şi judicios 
aleasă pentru noi stadii de 
roluri, spre a-și putea desvol- 
ta facultţăţile artistice fără 
a-și pierde nimic din înzes- 
trarea, lirică deosebită  dove- 
dită, d-ra Bercescu este de 
Sigur chemată să realizeze o 

Talent vocal apt cerințelor 
unei scene lirice au pus la 
contribuțile în debuturile lor 
şi d-nii Gh. Ștefănescu, bas 
cu excelente resurse de fer- 
mitate de timbru, plinătate 
în emisiune şi seriozitate sti- 
listică, N. Șerbănescu, tenor 
tirico-dramatic, interesant do. 
tat, Sasu Nicoară, Puican şi 
d-na Suzi Djuvara, cu diver. 
se merite, care rămân să fie 


— „Acum ce urmează?" 

— „Năpasta cu C. Brezeanu în 
rolul lui Dragomir“, - 

Domnul C. Brezeanu ne-ar fi 
plăcut poate mai mult dacă nu 
l-ar fi jucat pe Dragomir în ge- 
nul Cetăţeanului turmentat. 

Dar, incontestabil, domnul Bre- 
zeanu are mari aptitudini pentru 
teatru. A fost umul din puţinii 
cari au ştiut să stea pe scenă. 

La producţia sa, domnul Theo- 
dor Urlăţeanu a dovedit a fi ace- 
laş element conştiincios. 

Replicile i-au fost bine date de 
domnul Traian Vărășteanu. 

Un element minunat pentru 
dramă este domnișoara Florica 
Neghină. l 

Suntem convinși că ta găsi um 
angajament, demn de talentul 
său. 

Lumea începuse, din nou să 
fie optimistă, dar a apărut dom- 
nişoara Livia Vișan, care a do- 
vedit oarecari asemănări cu De- 
mostene, înainte de cunoscutul 
tratament cu pietricele. Dânsa a 
spus ceva dar vă dau cuvântul 
meu de onoare că n'am înţeles 
nimic. La un moment dat a căzut 
şi în genunchi. Parol! 

Dar de ce oare, nu ştiu. 

Clouul a fost domnişoara Vic- 
toria Heklimi. 





Florica Neghina 


Tăcuta domnişoară Victoria 
Haidini, care a venit pe scenă, 
îurioasă, şi a început să latre și 
să râdă. 

Am binecuvântat inspiraţia de 
a nu îl aduce la teatru și pe sim- 
paticul meu căţel, Lulu Ar fi 
stâșiat-o pe domnișoara Heldini. 
Făcea de râs rasa canină. De as- 
tădată a fost rândul domnişoarei 
Buc:umeanu să tacă, 

Ultima a fost producția dom- 
nului Cassian, care s'a prezentat 
foarte bine. 


De aitfel și domnul Theodor 
Urlăţeanu i-a servit, în mod in- 
teligent replicile. 

Când am eșit din teatru, afară 
p.oua. 


împlinite şi confirmate în 
viitor, 

In  coneerțele simfonice, 
câţiva solişti români invitaţi 
pentru prima dată să colabo- 
reze, s'au distins într'um chip 
demn de reamintit, 

D-na Magda Nicolau, pia 
nistă, a făcut apreciată o na- 
tură muzicală incontestabilă, 
o şcoală generală  mulțumi- 
toare şi o înţelegere artistică 
bine susţinută, 

Manifestările d-sale viitoa- 
re justifică încrezătoare aș- 
teptări, 

D-na Angela Giugaru, tem- 
perament pianistie şi hărni- 
cie tehnică lăudabile, şi d. 
Theodor Lupu, violoncelist de 
sinceră emotivtate şi pregă. 
tire instrumentală isbutit şie- 
fuită, au obținut dela înce- 
put numeroase sufragii de 
public şi vor ști, sperăm, să-și 
câștige drepturi permanente 
in lumea concertelor noastre, 

Prima prezentare dirijora- 
iă a d-lui Cohstantin "Ţurcan, 
este în special de reţinut, 
printre noile afirmări muzi- 
cale ale ânulmi.Cu consisten- 
tă muzicalitate, energie bine 
folosită și vădit tenuperament 
de șef de orchestră, d. Con- 
stantin 'Țurcan are temeini- 
ce perspecțive de a asigura, 
mâi târziu, încă o valoare ar. 
tistică, artei dirijorale vomâ- 
nești, 





De luna cărţii a 


ION 


sonete de 


Cea mai 
acestui 


Colecţia „UNIVERSUL LITERAR“ 


în vânzare volumul =——— 


A DOUA PR 


excepţional 


De vânzae la toate 


S'o fi. supărat 'cenul pe vre-unul 
dimtre elevi. 

L-am întrebat pe prietenul de 
lângă mine: 

— „Ce faci acum?“ 

— „Mă duc și eu la cinema, să 
văd un spectacol“. 

— „Dar până acum ce-ai vă- 
zut?“ , 

— „Câteva frânturi de specta- 
Col. Si, în cele mai multe cazuri, 
nişte oameni cari sau dat în 
spectacol. 


EMOȚII 


Iși plimbă „Maestrul“ mâna 
prin. părul arhiabondent, se pu- 
drează — pentru a nu ştiu câta 
oară — „Maestra“, şi bieții pro- 
tagoniști, gâtuiți de emoție — cu 
gulerul pe deaşupra reverului aş" 
teaptă gongul. 

Au trecut 3 ani de trudă, 
Lipsuri, necazuri — regesc în- 
lăturate, de iluzii... 

— Nam bani? — Voiu avea. 
Ehe! va veni ziua cu angajamen- 
tul, ziua triumfnlui... Aplauze, 
flori, felicitări... 

Le aşteaptă fiecare. Şi tânărul 
cu privirea şaşie şi fetișcana 9- 
xigenată, care reproşează colegei 
ce şi-a „imprumutat“ din fardul 
ei: să știi că nu mă aşteptam. 

Pe scenă, se pregătesc decoru- 
rile. Iși aruncă fiecare, prin gau- 
ra din cortină, priviri amenin- 
țătoare căre public: vă cuceresc 
eu... 

In sfârşit. 

Gongul marchează o oarecare 
ameliorare a atmosferei în sală. 

Şi poate începutul calvarului 
(cât aș da să fi fost profet min- 
Cin0S8). 

D-na Filotti se servește chiar 
de acest ceas al XII-lea, pentru 
a mai învăța ceva pe elevii 
d-sale şi să-i îmbărbăteze : 

— Băeţi, aveţi grijă — sunt 
foarte emoționată. 


INCEPE PRODUCȚIA 


Şi pe drept cuvânt este emo- 
ționată „Maesira" căci se începe 
cu clasa d-sale, 

Bang !!... 

Vasile Vasilievici (Ion Ilie Ion) 
cu replica mi Nichita Ivanici 
(Costin Iliescu) joacă un act de 
Cehov: Cântecul Lebedei. 

„„Actorul,.. Omul cu o psihoză 
specială, îmbătat de triumf şi 
efemere aplauze, omu! care trece 
pe lângă viaţă, fără să-i pese că 
odată și odată se va lovi de ea... 

Ion Ilie Ion, cu voce catifelată 
este ascultat (prea ne obișnui- 
sem din ziua precedentă cu si- 
sîeli şi bâlbiieli) cu mirare. 














ee 


Reportaj de TRAIAN LALESCU şi NICHITA TOMESCU 


Poate mai mirat decât toţi 
este însuși eroul nostru, care 
cade câteodată în transă de nar- 
cism, ceeace îl face să spună, cu 
grimasă şi intonație inerente 
nințbului. de ricină luat cu stia: 


E rândul lui Costin Iliescu 
care în replica lui C. Vurtejeanu 
dă producţia jucând „Fraţii Ka- 
ramazoff'“. 

Și în acest act ca şi în cel pre- 
cedent, emoţionat probabil, Cos- 
tin Iliescu nu a reușit să ne re- 
prezinte decit un e.ev conştiin- 





: i, 
PR 
a nataa 


Ton Ilie Ion 


cios care și-a învățat pe de rost 
lecț.a dar nu a adus nimic, ni- 
mic dela el. 

Intărită de faptul că C. Vurte- 
jeanu a jucat, impresia devine 
cemtitudine. 

Și totuș d-na Maria Filotti a 
făcut să se vadă, din plin, că a 
pregătit pe toţi care s'au perin- 
dat pe scenă, 


PAUZA, PAUZA, PAUZA. 


Obositoare și pentru publicul 
care de-abia mai putea îndura 
zăpușala din sală şi pentru ele- 
vii şi elevele din clasele d-nei 
Voiculescu şi d-lui Ion Manole- 
scu care urmează să-și dea pro- 
ducția. 

Prilej de amintiri pentru cu- 
coanele cu lomietă şi părul în- 
zăpezit, care își unduesc cu re- 
gret cât o Sahară, giasul, vor= 
bin de timpurile d-nei Ventura: 
Nu mai avem ce să vedem, dra- 
Bă... 

Aceiași cmoț:e pentru noi, când 
se ridică faldurile cortinei : poate 
va fi vreo revelație printre ace- 
ştia deacum. a 

Dar, vai, Doamne. 


QUI S'ASSEMBLE., 


Ar trebui jucat încă odată 
spectacoiul acesta. Cu Aura 
Doru şi Traian Vărăşteanu, Să-i 
auziţi şi să vă cruciţi. 





Teatrul eroic 


Ultimii an: ai istoriei contem- 
porame, precum şi aceia carne se 
desfăşoară sub ochii noştri, ne-au 
adus dovada că Eroul nu a dis- 
părut din viața omenirii. 

Dar dacă istoria trece prin 
schimbării de sv, beata în gene- 
reil și la noi în special, nu caută 
să participe cu nimic la acest 
exiiraordinar speatacol cara în loc 
să îl inspire îl desfiinţează. 

Cum se expliică această des- 
părțire a teatrului din viaţa rea- 
lă ? îm primul rând prin faptul 
că s'a uitat un lucru foarte im- 
portent : teatmul este poezie. 

Fantoșele cari se perindă pe 
scenele noastre nu mei sunt d=- 
cât strigoii mnor vremuri de- 
functe. Acest teatru, lipsit de 
orice dinamrcă este opera unor 
bătrâni, cari nu mai au nimic 
de împărţit cu noi. Pentru că ti- 
neretul lumii întregi, orice ar 
spune rămășițele unei lumi în 
descornpunere, se îndreaptă către 
un ideal eroice. 

EHina 'o vreme când stidenţimea 
şi tineretul în general participau 
cu sgomot la miața teatrului. Astia 
înseamnă că între acea vreme, 
bună sau rea, nu ne interesează, 
şi teatrul ei era o strânsă legă- 
tură. Pentru că orice Star spune 
de către orice bătrân profesor din 
Mume, nu bătrânii profesori sunt 
cei cari indică pulsul unei vremi, 
ci tineretul. adică elevii lor, 

In acea vreme, când profesorii 
de azi erau tinem, studenţii pu- 
teau opri reprezentarea piesei 





apărut şi s'a pus 


IMAVARA 


SAN-GIORGIU 


bună carte de versuri a 


scriitor 
librăriile din 


PREȚUL LEI 50 


țară 





„Manasse“ la Teatrul Naţional 
sau interziceau apariţia lui Da 
Max pe scenă pentnu motivul că 
nu varbea româneşte. Era prin 
urmare vorba de um tineret foarte 
liber, care frecventa rezulai, şi 
în massă ticatrull. Astăzi nu se 
mai poate spune că teatrul este 
frecventat de tincret De oarece 
tineretul de astăzi nu mai este 
cel de ioni, după cum tânărul 
profesor de ieri este bătrânul 
profesor de azi, ian teatrul de 
azi este tot teatrul de ieri. 

Am mai spus că teatrul trebuie 
să răspundă întotdeauna, icerințe- 
lor spirituale caracteristice vre- 
mii corespunzătoare, Şi: cun a- 
ceste nevoi spirituale se manife- 
stă mai acut (în lumea tineretu- 
lui iar tineretul de azi este eroic, 
teatrul ținându-se deopante cu o 
colecție de mostre  dint”o lume 
sfârşită nu face decât să se des- 
partă pe zi ce trece de sinsurii 
spectatori cani „farantează prin 
prezenţa lor valoarea unui spec- 
tacol. | î n 
Distracţia este pentru iraspon- 
sabili şi pentru bătrâni. Tinere- 
bul banii de azi are simţul răs- 
pundiemii, în față zilei de mâne. 
Este un ltimeret, grav şi luptător 
care iubeşte viața pentru valo- 
rile ei, maxime pe cari le găseşte 
în tradiție şi cultură. 

Cea mai mare parte din tea- 
truil pe came îl înghițim nu mai îa 
parte cu mimi la lumea acestor 
valomi maxime pe care le iubeşte 
și pentru cari se sacrifică tținere- 
tul. 

Zina de mâine foarte apropia- 
tă, aparține fără îndoială teatru- 
lui eroic, adică acdlui teafru 
care aduce în fața ilumii' persona- 
gii încordate în lupta pentru 
realizarea în faptă a valorilor 
maxime. Miniimalismnul teatrului 
sentimental care încă ne intoxilcă, 
ru ne mai pare a fii ceva dema 
de dameni, lar pentru delectarea 
unor slăbânogi zahanisiţi teatrul 
ru poate fi sacrificat. 

Autorii, actorii și toți colabora= 
torii teatrului trebue să își dea 
și ei. seama de toate aceste adc- 
vărunt, pe cât de simple în for- 
mularea lor, pe atât de vaste în 
manifestările ce se desfăşgurară, 
după cum sm spus, sub ochii 
roti. 

AGATHON 


O jună pițigăiată, vrând, să fie 
fermecătoare, Aura Doru — şi 
un june prim.(ah! făceau domni- 
șoarele urîte din sală), pomădat 
și languros Traian Vărăşteanu, 
care se agită, ţipă, uitând pro- 
babil să mai spună, pentru a fi 
pe de-a'ntregul ca la Moşi: Ce 
vedeţi aici €e.. nimic — poftiți, 
deci, înăuntru... . 

De aici încolo avem de furcă... 

Ne vom întâlni cu domnul 
Traian Vărășteanu, din nou, ju- 
când în „Act Veneţian” de d. 
Camil Petrescu, interpretând sub 
orice critică un Callino, care nu 
avea nimic comun cu cel care 
ţinca mâinile în buzunar chiar 
când primea palme, — făcând 
declaraţii de nemuritor amor, 
întretăiate de bâlbâali şi priviri 
disperate spre cuşca suflerului. 
Vom mai avea plăcerea (1?!) să 
privim și să ascultăm un Duce 
de Reichstadţ ghiftuit şi cu kilo- 
grame multe sub centura gata- 
gata să plesnească, — ne va în- 
cânta naivitatea (de teatru, e 
vorba) d-rei Liliana Delescu (nu 
ştim dacă e autoarea celebrului 





Barbu Demetrescu 


tango cu... Havana, căci am fe- 
licita-0) — şi să ne ascuţim, cât 
am putut mai mult, — auzul, 
pentru a interpreta șoaptele al- 
tora... 

Nu putem insista mai mult a- 
supra acestor puncte foarte slabe 
ale producţiei; nu știm cine poar- 
tă vina, Gar dăm Greptale unui 
respectabil domn. din sală, care 
spunea : cine le-a dat voe să 
joace ? 


SI TOTUŞI 


Cu atât mai recontonantă a 
fost pentru noi apariţia lu: Bar- 
bu Dumitrescu, acest atât de 
mult talentat tânăr, căruia îi 
prevedem și dorim o frumoasă 
caricră teatrală. 

Ne-a prezentat reușit şi în li- 
nia rolului pe Cyrano Ge Berge- 
rac, a dat replică, reușind să în- 
treacă pe cei care dădeau pro- 
ducția, deci aveau un rol mai în- 
semnat (de pildă în l'Aiglom) şi 
a demonstrat întru multe, che- 
marea pe care o simte pentru 
teatru, nu căutatul, cum atâţia 
alții. 

Ne-a prilejuit acelaş reconfort 
d-na Alexandra Ardeleanu, în- 
tr'o Ritta Cavallini: fermecătoare, 
cu graţie în mișcări, cu interper- 
tare 'adecualtă, cărzia i-a dat 
repiica talentatu: şi de mul în- 
cercatul absolvent Ion Aurel 
Manolescu... 

Păcat că d-ra Julieta Pencu- 
lescu nu a reușit, pe scenă mă- 
car, să uite cu totul baletul. 
Chiar când a jucat în „Tinereţea 
unei Regine“ și-a arătat talentul 
său coreografic, deşi ar fi avut 
multe altele de elalat. 

Și d-ra Paula Culitza poate fi 
trecută pe lista „agreabililor“. 

Păcat că d. Tretinescu a fost 
„încadrat“ de parteneri atât de 
rău pregătiți (Aura Doru, Tr. 
Vărăşteanu, etc.), căci ar fi pu- 
iut arăta luoruri frumoase. 

La ieşirea din sa.ă, după a- 
proape cinici ore de obositoare 
încordare, întreruptă de atât de 
puţinele intrări plăcute, ne-am a- 
Gus aminte vorbele d-nei cu pă- 
rul înzăpezit și am parafrazat: 
Păcat că nam trăit înainte, a- 
cum nu vom avea multe de vă- 
zult. 


E ia ia ii a ii aa 


ȘT. VERȘESCU-SANDOMIR: 
TOANCE 


Lucrarea de debut a tânărului 
și talentatului Șt. Verșescu-San- 
domir, de curând apărută, ne în“ 
fățișează, așa cum autorul 
chiar ţine să precizeze, — două 
episoade dramatice din viața de 
chin şi mizerie a plutaşilor mol_ 
doveni. 

In ce constă această viaţă chi- 
muită a unei categorii de munki- 
tori harnici şi mândri dela noi, 
cunoaştem prea puțin Pericolele 
pe care le înfruntă ceas de ceas, 
bărbăţia şi dârzenia cu care sau 
făcut cunoscuţi plutaţii de pe 
Bistriţa, amărăciunile pe care le 
îndură dealungul vieții lor aspre, 
— jată câteva lucruri noui pe care 
d  Verşescu-Sandomir ni le po- 
vestește duios şi trist în cartea sa, 

Acţiunea se împletește, în des- 
făşurare, cu omenești bucurii şi 
mecazuri, care păstrează, toate, 
un caracter de prospețime, de 
puritate de munte împădurit cu 
brazi și legende. Stilul simpiu şi 
nepretențios în care este scrisă, 
fac din cartea aczasta o lectură 
interesantă şi plăcută, 








Li 


NOI NU „INJURĂM” PE NIMENI 
şi ne pare rău că felul în care 
Sunt redactate aceste note n'a fost 
destul de elocvent în sine pentru 
a ne dispensa de a mai face a- 
ceste afirmaţii. Dacă ne gândim 
însă la toată atmosfera în care se 
face eritica literară la noi, ajun- 
gem însă să înţelegem o anumită 
mentalitate 2 publicului cititor, 
care în definitiv nu este vinovat 
de suspiciunea cu care privește 
toate părerile ce se emit prin re- 
viste despre artişti şi operele lor. 
Trăim, din nenorocire, într'o va- 
stă mahala, în care, -după exem- 
plul țațelor ce-şi lasă găleata cu 
apă lângă uşă (când au văzui pe- 
ste drum o altă țaţă gata să lase 
şi ea scuturaiul covoarelor, — şi 
amândouă friptura să se ardă pe 
foc) — şi îşi pun mâinile în şol- 
duri dând drumul la tot felul de 
savuroase ocăli, după exemplul 
acestor ţaţe deci, se fac şi apre- 
cierile noastre despre literatură 
şi artă. 

Iar ceeace se spune, 
„aprecieri” ci „înjurături”. A a- 
precia înseamnă a caracteriza, A 
înjura,. înseamnă a spune pur și 
simplu „vorbe urîte” mai mult 
sau mai puţin pitoreşti, dar care 
rau nici o legătură cu subiectul 
ocăriţ, ci pur şi simplu cu gură 
rea şi sufletul negru al acelor 
domni critici care fiindcă  m'au 


nimic de dat din ei şi, ca totdea- 
una în aceste ocazii, n'au nici po- 
sibilitatea să înţeleagă cecace dau 
alţii, sunt foarte dispuşi să „îacă 
praf” pe toată lumea, pentruca 
doar, doar, diminuându-se numă- 
rul celor ce creiază să aibe mai 
mult spaţiu în care să fie zărită 
ştearsa lor siluetă, de voe de ne- 
voe. 


nu sunt 


ACEST FEL DE A FACE 
CRITICĂ LITERARĂ 


i-am detestat  întotâcuuna. Un 
creator în orice domeniu, nu poa- 
te fi înţeles decât de un ait crca- 
tor, Iar când tu însuţi iţi pui pro” 
blema creaţiei în artă, când tu 
însuţi eşti mistuit de acea ardere 
interioară care te detaşează de 
toate beneficiile unei vieţi „nor- 
male” molcome și călduțe — nu-ţi 
poţi privi camarazii decât cu 
mare stimă iniţială, pentrucă îi 

simţi, ca pe tine, servind acelaș 
crez, Scriiţorii, artiştii, pot fi mai 


mult sau mai puțin dotați. Este 
absurd să reproșezi cuiva că nu e 
genial, că nu e un foarte mare 
scriitor, acestea sunt punctele ul- 
time la cure ajunge creația ome- 
ncască. E Geajuns să găsești în 
opera cuiva un singur rind care 
să te apropie de una din miile de 
feţe ale lui Dumnezeu, pentruca 
opera acestui om să-şi aibe o jus- 
tificare — şi sacriticiul lui să fi 
avut vreun rost, Până la desăvâr- 
şiro sunt trepte, foarte mule 
trepte, fiecare urcă atât cât poa- 
te, dar însuşi faptul de a [i rs- 
nunţat la acea vastă întindere cu 
ciimat suportabil, care este viața, 
pentru a năzui spre asprimea cul- 
milor, e un lucru căruia totdeauna 
i-am dăruit tot respectul nostru. 
Deci a ni se spune că „înjurăm” 
cutare sau cutare domn, cutare 
sau cutare revistă, este a nu în- 
țelege însăși atitudinea noastră 
în fața problemelor de car 
serie. Noi nu facem aici decât 
să „caracterizăm” lucrurile din 
trun anumit punct de vedere, di 
punctul nostru de a vedeau crea 
ţia artistică, nu să împărțim pe 
ste tot ocări ca în târgul de vite 
Pentruză pentru noi scriitori 
nu sunţ o turmă de specimen 
ciudate, ci nişte oameni, 
omenească chiar, pe care pute 
Să-i aprobăm suu să-i dezaprobă 
în parte, dar, altfel, îi privim e 
toată stima ce li se cuvine. 










fapielor, i se şi făcuseră onoruri 





Timidul poct Petrescu zis Orianu 
zis Ste'aru, a făcut să sc lanseze 
zvonul morţii sale prin beme .reco. 
Până să se varitice autenticitatea? 


funerare cu muzică şi panegirice 


DIN ACELAŞ MOTIV 


suntem aspri când ne dăm 
seama — lucru ce nu e greu de 
constatat, publicul însuși îl cons- 
tată imediat — că sint unii „ne- 
chemați“ în acest domeniu al li- 
teruiturii, oumeni care din mâ- 
nuirea condeiului cred că își pot 
face un ornaumemt facil ca o jloare 
la butonieră — şi qure cred ră 
se poule face asta fură sacrificiu, 
că e deajuns să cârpeșşti un cu- 
vânt de celălalt pentruca să îei 
Ochii lumii, Aceşti 'misiilicatori 
me repugnă, chiar când dau do- 
vada de oarecare abilitate pe care 
unii artişti adevărați mau câști- 
gat-o încă. Pentrucă drumul ar- 
tei e un drum spinos, ale cărui 
roade se culeg greu, este în pri- 
mal rând 0 căutare — care de 
multe ori nu duce la nimic, există 
și viscul acesta — măstijicatorii 
habar mau de acest lucru şi cred 
că aceste roade se pot lua de ori 
unde şi oricum și mimeni mu se 
sesizează de felul în care au fost 
obținute, 

Imsfârșit, aceşti domni se mis- 
tifică doar pe ei înșiși fiindcă 
există în oameni, în cei mai sim- 
pli chiar, Dumnezeu ştie de unde, 
posibilitatea de a recunoaşte ceea 
ce este cu adevărat valabil. Nu 
vorbim de o cateyorie de proști 
și de înfumurați care merg 
brambuna — şi care formează în 
sfârșit publicul mistificatorilor — 
fiindcă orice maidan își are gu- 
noiul lui, 


IN ACESLE NOTE DECI 


noi suntem de o absolută bună 
credinţă, Că poate sau nu conveni 
punctul nostru de vedere, e alt- 
ceva. Noi ştim că avem cititorii 
noştri, oameni cu aceeaşi struc- 
tură ca a noastră și pentru aceș- 
ia scriem. Un lucru însă rămâne 
să se şiie: n'avem nici 0 antipa- 
tie personală şi nici o simpatie. 
N'avem nimic de împărţit cu nici 
un scriitor şi nici o revistă, In a- 
celaşi scriitor putem găsi lucruri 
care ne convin și alteie care nu 
ne convin, (Cazul ă-lui 1. Pietrari 
Şi al atâtor altora). in aceiași re- 
vistă putem găsi lucruri ce ne 
plac și alteie care ne jenează (ca- 
sul Tribunii Tineretului), Pentru 
toți şi toate, avem, înițial, o mare 
stimă — ca pentru tot ce tinde 
spre constructivism şi spre depă- 
şirea unei stări „normale” de me- 
divcritate, în lumea asia, 








































AFI SAU ANU FI 


ste probiema pe oare şi-a pus-o 
cu veacuri în urmă palidul print 
de Danemarca — ros de o nebu- 
nie totdeauna, dealtfel, de actua- 
litate. Vrând nevrând, poeţi sau 
nepoeţi, unul din diverlismentele 
cu care ne agremenţăm viața, este 
acela d: a ne pune, câteodată, în 
rolul lui Dumnezeu. Fiindcă, 
punctul nostru dc vedere aici, nu 
poate îi altul decât de „a îi” şi 
numai din acest punct de vedere 
ne putem privi şi pe noi şi cos- 
mosul întreg. Restul ţine numai 
de Dumnezeu. Sinuciderea este 
una din cele mai curioase forme 
prin care omul o poate lua razna. 

Pocţii prin însăși meseria lor, 
sunt specializaţi în comentarea 
sui generis a tuturor lucrurilor 
neîngăduite punctului de vedere 
omenesc, Intră astfel într'o zonă 
care e o proprietate particulară a 
lui Dumnezeu — lucru de care ei 
cei dintâi îşi dau seama. Pentru 
noi, e un spectacol interesant, 
bineînţeles, fiindcă nasurile noas- 
tre se pare că sunt făcute mai 
mult încă decât pentru respiraţie, 
pentru vârireu sistematică acolo 
unde nu le fierbe oala. De vreme 
ce acest lucru poate să existe, 
este bineînţeles uşor de crezut că 
există tot dintr'o orîinduire divină, 


ile 











teratura, 


Umorul astfel, sar părea că este 
rezolvarea cea mai apropiată de 
adevăr a raporturilor noastre cu 
tot ce ne înconjoară și cu tot ce, 
mai ales, ne depăşeşte, 


S'A INTÂMPLAT IN VREMEA 
DIN URMĂ , 


o astfel de istorioară tragi-co- 
nică, al cărei erou este un bine 
cunoscut — de atunci cel puţin 
„bine cunoscut“ — poet. Domnul 
poet, d mers atât de departe cu 
joaca d-sale „de-a viața și de-a 
moartea“ încât, într'o bună zi, a 
anunțat peste tot că a trecut în 
zona cealalaită, a veșnicei păci. 
Confraţii, care au o oarecare dis- 
creție în lăudarea concurenţilor, 
de data asta uu ieşit dim această 
discreție şi au scris nenumărate 
articole în care deplângeau moar- 
tea prematură a acestui domn, 
L-au decretai — pe drept sau pe 
nedrept, noi nu ştim — genial, 
sau făcut flori de stil și poeme 
în proză — de diverse calităţi — 
iar publicul .bineînțeles s'a emo- 
ționat, 

Pentruca, după ce textele aces- 
tor elegii au ieşit de sub ţipar şi 
zinrele răspândite în toată ţara, 
domnul poet să apară o, nu în 


formă de staţie, ci chiar în carne 
şi oase, în fața  comentutorilor 
d-sale — şi să ie dea bimeţe ca 
şi când nimic nu s'ar fi întâm- 
plat, 

„Se jucase omul „de-a moartea“ 
și atât, N'a fost nici măcar o în- 
cercare de sinucidere, ci o sim- 
plă experiență, 0 „avant pre- 
mieră“ la ceeace va veni desigur 
într'o bună zi. 

_S'a râs bineînţeles de această 
întâmplare, aproape tot atât de 
palpitantă ca ultimele  eveni- 
mente  imternaţionale. Se mut 
vorbește și acum din când în 
când, dar lucrurile sunt pe punc- 
tul de a reintra în normal. 

Domnul poet s'a ales cu 0 ex- 
periență în plus, și atât. Nouă, 
aceasță experiență nu ne spune 
nimic, însă, 

Ne-a emoționut mai mult acea 
poezie a lui Jules Lajorgue „Com- 
plainte du pauvre jeune homme“... 


„„Qutind ce jeune hymm rentra 


„_chez hui, 

Quamd ce jeune homm' rentra 
chez lui 

Il priţ ă deux mains son vieux 
crâne, 


Qui de science 6tait um puits! 
Crânc, 

Ri che” Crâng, 

Emtends-tu ia Folie qui piane? 
Et qui demande le cordon, 
Digne dcudaine, Gigne dondaine, 
E+ qui dmande ie cordon, 
Digne dondaine, digne dondon ! 


lar, sfârșitul: 


Quand les croq's mortis viarent 
chez lui, 

ies croq's morts vinreni 
chez Iui; 


Quand 


Ils virent qu'c! 6tait un beile 
âme, 
Comme on men fait pes 
aujoura'hui 
Ame 


Dors, belle âme! 
Quand on est mort c'est pour de 
bon 
Digne dondaine, digne dondon ! 
Quad om est mort c'est pour de 
bon, 
Digne dondaine, digne dondon! 
Domnii poeţi, domnii poeți 
sunt, vai, câteodată foarte nese- 
vioși. Când ai epuizut astfel lu- 


cruri ultime, ca moartea, nu-ți 
mai rămâne decât să devii un 
mare umorist. Fiindcă, altfel, 


nimeni nu te mai crede pe cu- 
vânt, 





"UNIVERSUL LITERAR 


SOLII CĂTRE LUMINĂ 


se mumeşie cartca de poeme a 
d-lui Petru Sfetca, apărută îm co- 
lecţia  zidrului „Vestul“, Timi- 
şoara 1940. Domnul Petru Sfetca, 
este, după cât ştim, bănăţean, iar 
despre marile posibilităţi de aport 
culturai ae Banatului, moi nu 
ne-am îndoit niciodată. Credem 
că Banatul, Transilvania, Buco- 
vina şi Basarabia sunt provinciile 
noastre cele mai interesânte din 
punct de vedere al creației Lite- 
rare. Mai mult sau mai puţin 
ralizați, toți scriitorii din aceste 
provimeii  sunţ „pe calea cec 
bună“ a unei autentice iiteraturi 
româneșți. Departe de cafeneaua 
literară, aproape de izvoarele vii 
de frumuseţe ze acestui neam — 
folciorui, matura — acești scrii- 
tori ne aduc țotdeauna impresia 
unei autentice forțe care nu are 
nimic deaface cu împrumuturile 
de factură internațională, cu 
„Săseiniţele“ de rafinament  de- 
cadent — nejustificate la noi — 
ale micilor scriitori din marea 
metropolă. 

Lestura  volumuiui de poeme 
al dAui Petru Stfotca a fost pen- 
iru moi 0 înkcânute, D. Petru 
Sfetca este pe calea adevămată şi 
noi îi dorim tot suucesul meritat. 

Ne simţim tentaţi: să reprodu- 
ccm aproape toată cartea. 

Ascultaţi, în „Echinox de pri- 
„năvară“ : 


Trupul mi-a svâcnit ca o joardă 
aici, 
Am simțit în carne mușuroaie 
Mi 

Apo; a trecut prima ciurdă cu 
muget prin sat, 

Și-am înţeles că s'a fost despri- 
măvărat... 

In „Pasări dela Sud“: 


Incă rau venit, încă rau venit. 
Le aşteptăm susirea dela zenit 

Ne prindem urechea de-oblâncuri 
la. Sud, 

Ascultăm liniştea cum trece peste 
agud; 


Și por'că sapropie şi rătăcesc, 
Sunt departe de zare și pămân- 
tesc... 
Iată, nu le cunoaștem și nu le 
știm mersul 
Le prindem numai cu cadența şi 
versul. 
In „Cânte> Mic“: 


Și salcâmii ţin în crengi, ciorchini, 


de floare curată 
Că nici dorul meu mar fi putut 
mai albă s'0 scoată. 
O strofă din „In frazed iumi- 
niş: 
Cu glesneie prin ierburi, desfa- 
cem cale nouă 
Ne prindem într'o doară de mână 
pe furis 
curată ca o 
rouă 
Culegem toată zarea din fragea 
tumâmiş 
me aminteșie de ceeace a! scris 
altă poctă bămățeană, Doima Pe- 
40anu (Anișoara Odeanu): 
Să desfacem cărări printre crengi 
no? 
asculțăm cum se desfac în 
noapte jloriie 


In vraiștea himiniă, 


Să 


Ce încă nu ştiu cum răsare 
soarele 
Sau: 
Să mergem, să mergem, iubitul 
meu 


Cântecul pădurii e otrăvit 
Deaceea și cerbii, pășesc înge- 
mânaţi prin inelul lunii 
Primăvara, paserile (zborul pa- 
serilor dela marginea lumii) re- 
vin la fel în poezia d-ui Stetca 
că si în poezia Doimei Peteanu 
amândoi bănăţeni. Nu poate fi 
vorba de o imitație, de o in- 
fiuenţă, ci de o structură specială 
a  suifletuiui bănăţean — care 
creează  literdlurii din această 
pante a României un soc al ci, 
cu totul deosebit — și ne îndrep- 
tățește să credem că în ziua când 
vremile se vor limpezi, această 








artă, 


provincie își va spune în cultura 
noastră un cuvânt hotăritor. 

Numeie d-lui: Petru Sietea îl 
reținem și îl semnalăm cilitorilor. 
D. Petru Sfetca e um autentic 
poet. 


EUGEN IONESCU 


Criticul care acum câţiva ani a 
revoluționat spiritele cu ceeace 
se numeau năzbâtiile lui de „copil 
minune”, a scris totdeauna inte- 
resant şi a avut de foarte multe 
ori dreptate. Ne-am adus aminte, 
în timp ce scriam despre d, Pe- 
tru Sfetca, de oafirmaţie a d-lui 
Eugen Ionescu, făcută în cadrul 
unui articol apărut, dacă nu ne 
înșelăm, chiar în revista noastră. 
Această afirmaţie a fost, în vre- 
mea aceea, pentru noi, o revelaţie. 
Am ţinut-o minte şi am căutat 
s'o experimentăm în cursul nu- 
meroaselor noastre lecturi din 
poezii — totdeauna, dar absolut 
totdeauna am găsit-o justă, 

Jată ce spunea d. Eugen Ionc- 
scu — reproducem din memorie 
— spunea cam așa: ceeace face 
valoarea unei poezii, condiţia ei 
esențială, nu este ideea cuprinsă 
în ea, nici imaginile, ci suflul. 

Asta e tot. Şi aici se cuprinde 
tot. O poezie trebue să aibe un 
dinamism interior, o muzică in- 
terioară, însfârşii o respiraţie care 
te ia şi te duce cu ea până la 
sfârşit. E un descântec, o încan- 
taţie întâi de toate, în asta stă 
marea forță a poetului. Lucrul 
acesta e dincolo de ritm şi de 
rimă. Ca să fim mai expliciţi, ne 
vom referi ia exemple deja date. 

In primul rând poezia lui La- 
forgue — pe care noi o găsim de 
o mare muzicalitate. Strofele cita” 
te de noi au un conținut foarte 
simpiu, întreaga poezie sar putea 
rezuma în câteva cuvinte — Un 
sm care prin pasiunea lui pentru 
studiu şi singurătate se eliminase 
din viaţa normală și dintre se- 
menii lui, se sinucide, asfixiindu- 
se cu mangal. Când vin cioclii 
să-l ducă ]a cimitir, își dau sea- 
ma că era în fond un om cum- 
secade și-i deplâng moartea, Iată 
un subiect pe care se puteau face 
s sută de poezii proaste. Ceeace 
il salvează însă — şi ceeace ţine 
de geniul lui Laforgue — este 
forma extraorâinară, nu numai 
expresia în siue, dar respiraţia 
acestei poezii. Repeţirile acelea, 
glasul clopotelor, toate astea o 
fac vie, emoţionantă. Poezia este 
accesibilă sensibilităţii noastre 
celei mai intime, ca muzica. N'o 
putem citi cu răceală. 

La d. Petru Sfetea, avem acel: 


Incă n'au venit, încă n'au venit... 


o repeţire care nu numai că nu 
e gratuită, dar e absolut necesară 
pentru a ne transmite febra su- 
fleiească a poetului, Spre deo- 
sebire de proză, care, scrisă ait- 
fel, ne-ar obosi, poezia ca viaţa 
insăși, are nevoe de o respiraţie 
a ei, de un suflu al ei. Altfel ră- 
mâne literă moartă. Fiindcă poe- 
zia este expresia unui moment 
sufletesc, e un lucru în care pot- 
tul își consumă toată fiinţa lui 
vie — şi numai prin asta poate fi 
viabilă. (Ritmul și rima ajută în 
general crearea acestei muzicali- 
tăți. A scrie fără ritm şi rimă, a 
refuza aceste vehicule ce ne sunt 
puse la îndemână sau a fi con- 
vinşi de o imensă forță a noastră 
şi o putere de a o transmite la 
înălţimea ei, sau a fi inconștienți 
pur și simplu), 

In orice caz. d. Eugen Ionescu 
a avut dreptate. Şi ca să vadă cât 
de mult a avut dreptate, le pro- 
punem și cititorilor noştri să cau- 
te, în lecturile lor din poezii, să 
aplice această formulă de care 
am vorbit (cea mai elocventă jec- 
tură în acest sens, este aceea a 
lui Juleşș Laforgue, cel mai muzi- 
cal poet din câți am cunoscut). 





REACŢIUNILE D-LUI GROG 


22 





lunie 1940 


—— 


idei... 


UN ALT POET BĂNĂȚEAN 


un poeț foarte tânăr, abia ieşit 
din adolescență este Pavel P. 
Bellu. Volumul d-sale de poezii 
se numeşte „Flori de piatră“, 

De aceeaşi structură cu Petru 
Sjetea şi Doina Peteanu, Pavel 
P. Belin se apropie însă mai mult 
de inspirația folclorică, poezia 
hui, de multe ori ia însăşi forma 
poeziei anonime care circulă din 
gură în gură prin satele noastre 
şi care formează bogăția noastră 
folclorică, Are, de exemplu ver- 
suri ca acestea: 


Toaca, toacă. nalale 
Pe toate murnrilele 
Plouă aur stelele 


Bat pe pânze de răoare 
Ciocănaşe mici de soare; 
Sună 'n firul de lumină 
Zumzet sprinten de aibină 
Pe per a: a huni: Qar 
Sarie fiori de nemutztr 


D. Pavel P. Bellu are [fără în- 
doinlă mult din ceeace se nu- 
mește „har poetic“. Și a început 
bine. Ii rămâne în față un drum 
tung care îl va duce foarte de- 
parte şi după ce va fi ajuns 
foarte departe se va întoarce la 
ceeace țrebue să sp întoarcă, la 
poezia pe care o face acum Qin- 
tr'o justă intuiție a ceeace tre- 
bue să fie poezia românească, 
dar cu toată experiențu unei vieți 
care îi va da posibilitatea să facă 
conștient ceeace azi face pen- 
trucă „așa simte“. 


INTRE LUCRURILE PE CARE 
LE CITIM 


mai mult sau mai puţin atenţi, în 
revistele ce ne cad în mână zilnic, 
intâlnim uneori, pe neașteptate, 
unele atât de uluitoare, atât de 
decisive pentru viața noastră spi- 
rituală, încât nu ne vine să cre- 
d:m că pot exista, scrise cu a- 
ceeași ]iteră, printre alte articole, 
întc'o revistă pe care o poți cum- 
păra pe un preţ de nimic la orice 
chioșc, 


SUNTEM OARECUM JENAȚI 


că trebue să ne referim la un 
articol ce a apărut în înşişi pa- 
ginile Universului Literar şi pe 
care noi am fi bucuroşi dacă ar 
exista vreo posibilitate să-l pu- 
nem în fiecare număr în locul a- 
cestor note pe care le redactăm, 
până când cititorii l-ar învăța pe 
de rost, până ar face din el ui 
fel de „carte de căpătâi”. Este 
articolul d-lui C. Noica intitulat 
„A fi simplu” şi apărut într'unul 
din numerele trecute ale revistei 
noastre. 

Credem că, pentru a judeca va- 
loarea oamenilor, cel mai sigur 
criteriu ar fi acela de a căuta să-i 
facem să ne spună părerea pe 
care o uu despre simplitate. „A 
îi simplu”, am avut ocazia să 
constatăm, în mentalitatea curen- 
tă, are totdeauna un înţeles peio- 
vativ. A scrie simplu înseamnă a 
fi un slab scriitor, „simplu știu 
să scriu și eu” pleascăi din buze 
Mitică — „dacă mă apuc să citesc 
o carte să văd şi eu că e scriitor, 
că e altfel decât mine”. Dacă ești 
simplu în felul de a fi, eşti luat 
peste picior, dacă te îmbraci sim- 
plu eşti tratat cu aroganță în ma- 
gazine, dacă gîndeşti simplu, e;ti 
prost. Insuşi sensul cuvântului 
„Simplu” a fost denaturat, ce în- 
seamnă anume nu se prea ştie, În 
orice caz ceva rău. 

Ori, „a fi simplu” este lucrul 
cel mai greu, la care nu se ajunge 
decât după o viaţă întreagă de 
rătăciri — şi la care unii nu a“ 
jung niciodată. Simplitatea este 
maximul pe care-l poate câştiga 
spiritul omenesc în cursul unei 
vieţi. Simplitatea e îiorţă, clari- 
tate, luciditate, 


In asistență, remarcăm pe lângă „decedat“ (*) pe d-nii D. L. Ata nasiu, 1. Hodoș. E. Jebeleanu, C. Cristobald și Nichita Tomescu, 


Ţinuta de rigoare: barba, 


D. i care de felul Ini e ras „ă Vamericaine“, în faţa, atâtor bărbi, n'a putut decât să-și scoată pălăria, 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938,. 





Mulţi au vorbii despre Mioriţa, 
numai Lucian  Biaza a înţeles 
„Mioriticul” afirmă d. C. Noica. 
D. Blaga înțeles  Mioriticul 
după ce a rătăcit prin toată cul- 
tura străină, tocmai din cauza 
asta, s'a întors la acel ceva atât 
de simnlu și atât la îndemâna 
oricui, 

Copilul e simplu, omul dela ţa- 
ră e simplu. Dar pentru cultură, 
acea simplitate nu înseamnă ni- 
mic. In cultură interesează crea- 
ţia lucidă, conștientă. Ori, îndată 
ce cineva intră în cultură, își 
pierde simplitatea. Din ce intră 
mai adânc, şi-o pierde mai mowlt. 
Un ins trebue să urce toate trep- 
lele culturii, cu efprturi imense; 
pentruca, la sfârşit, să-şi reedite- 
ze acea simplitate inițială, de da- 
ta asta însă conștient — să nu 
rămână la o simplă stare vegetală 
de floare care e frumoasă şi par- 
fumată, înflorește şi maare şi în” 
cântă ochiul celoriaiți, dar nu-și 
dă seama de tot ce se petrece cu 
ea. Numai ajuns la acest punct 
când, după o bogată experienţă 
suiletească, insul] se întoarce con- 
ştient la forma lui dintâi, numai 


din acest punci începe să aibe 
toate posibilităţile adevăratei 
creaţii. 

Am avut mulţi scriitori care 


promiteau mult, care aveau mult 
har, un har inconștient, cum în- 
floresc florile — apoi sau au ră- 
mas pe punctul acesta şi au ajuns 
la manieră, sav au intrat în cul- 
tură şi sau rătăcit pentru tot- 
Qeauna. Foarte puţini au trecut 
peste asta. Au trecui numai oa- 
menii; care aveau o reală forță 
în ei, 


PRIMA CONDIŢIE PENTRUCA 
SĂ FII UN POET PUBLICABIL 


este să fii optimist. Este sfatul pe 
care îl dă, la poșta redacției, o 
revistă din Moldova, „Straja 
Moldovei” unui tânăr poet care-i 
trimite mişte versuri oarecum 
triste, Noi, mărturisim că n'am 
avut ocazia să vedem poeţi op- 
timişti în versurile lor, — opti- 
mismul poeţilor se manifestă 
doar în speranţa pe care o au toți 
că versurile lor sunt „mari”, Așa 
că domnul care a trimis acele 
versuri triste a fost în fond un 
optimist. Cu poeţii, domnule re- 
dactor al Străjii Moldovii, e o 
chestiune foarte complicată. Ma. 
joritatea dintre ei, dacă ar şti că 
nu mai pot arăfa altora versurile 
lor ca să li se aprecieze suferin. 
ţa-reală sau iluzorie — mar mai 
scrie. Aşa că de aici trebue în- 
cepută reforma. Cum? Nu ştim 
nici noi. Poate recomandându-li- 
se poeţilor, dimpotrivă „mai mult 


pesimism”. 
ALADIN 





SECRETUL DOCTORULUI HO. 
NIGBERGER, roman de Mircea 
Eliade 


Ediţura Socec a dat la 1veală, 
de luna cărții, o nouă carte a 
d-lui Mikcea Eliade. De astădată 
avem  d=aface cu o povestire 
care, deși este qunsiștiinfițică am 
putea spune, este constrauilă pe o 
temă, cu desfășurări  episodale 
sguduitoare. Povestea doctoruhii 
Zemendi — continuând pe aceea 
a unui alt doctor, Honigberger. 
sas din Braşov — poveste care 
era să târască în necunoscutul 
are .nleligibil a minor fenomene 
magice pe povestitor, este sori- 
să într'un imprssionant stil, cu 
lămuriri care totuii nm vor să 
înlăture misterul unor transfor- 
mări famtestice. 

Noua lucrare a d-lui, Mircea 
Eliade vine să adauge încă o ne- 
stemată la deosebita d-sale acti- 
vitate Literară, 





în urma unei 
pretinse morți