Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0048

VAIVEPSUL îi 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE: 


de onoare 
particularei 








Hotarele adevăratei 
noastre patrii 


„In neunirea lor (a înaintaşilor), 
dară, trebue să vedem isvorul tutu- 
ror nenorocirilor trecute, a căror ur- 
me, încă până astăzi, sunt vii pe pă 
mântul nostru... Sunt, fără trei, o 
sută de ani de când, în Cuvânt pen- 
tru deschiderea cursului de istorie na- 
țională, spunea aceste cuvinte Mihail 
Kogălniceanu. Și ele, din nenorocire, 
sunt încă foarte actuale, Desigur, 
r&ul de astăzi m'a provenit dintr'o meu- 
nire ca cea pe care o vedea atunci 
istoricul, neunirea fiilor aceluiași neam 
„ubind. excesiv regionalismul și soco- 
tindu-se Ardeleni, Munteni sau Moldo- 
veni, iar nu, cum se cuvenea, Ro- 
mâni, ci dintr'o neunire în jurul unui 
acelaşi ideal, cu o aceeaşi adâncă și 
cinstită credință,  neumire mai con- 
damnabilă pentrucă este mai primej- 
dioasă, 

Dar nu numai această stare de de- 
sagregare ne face să ne amintim de 
timpurile trecute, să compaărăm şi să 
tragem  învăţăminte. Suntem şi din 
punct de vedere naţional-politic în si 
tuația de a nu ne lipsi muli pentru 
a fi așa cum eram la 1843: Basarabia 
răpită, Ardealul în bună parte înstrăi: 
rat, Bucovina sfâșiată, Dobrogea de 
Sud pierdută. Nu știu dacă toată lu: 
mea vede această dramă în toată a- 
dâncimea ei şi cât de sdrobitoare este 
pentru noi vertiginoasa iuțeală cu ca- 
re am pierdut atâta din pământul pa- 
triei noastre față de îndelungata tru- 
dă cu care se ajunsese lu hotarele de 
acum vreo patru luni. Şi nu ştiu, de 
csemenea, dacă stă cineva. să medi- 
teze cât de aproape ne-am putea so- 
coti de ceea ce a fast acum » sută de 
ani, dacă judecăm după ritmul atât de 
rapid în care s'au succedat evenimen- 
tele din ultima vreme. 

Acum, suntem cu toţi trişti și deso- 
rientați în fața noilor noastre hotare. 
Ce reprezintă ele ? Cum și după ce 
criterii au putut fi trasate așa cum 
"au fost niciodată, aşa cum nu con- 
cepem că ar putea rămâne? Căci noi 
ştim bine — istoria moastră, inima noa- 
stră, conștiința noastră, rațiunea noa- 
stră ne-o spun — că aceste hotare nu 
mărginesc adevărata noastră patrie și 
că ele, din această cauză, nu vor pu: 
'ea dura. Atârnă numai de vrednicia 
noastră dacă chiar noi cei de acum 
vom putea trăi clipa cea mare. 

Pentru aceasta trebue să așezăm lu 
temelia morală a patriei celei adevă. 
rate și eterne o credință foarte puter- 
nică într'o REALITATE core, in ciuda 
hotăririlor politic, omenești, prin ur 
mare vremelnice, să țină strâns uniţi 
pe Ramânii din tot întinsul adevăratei 
roastre patrii. Această realitate o cău- 
tăm și trebue să o găs:m. Privim în ju- 
rul nostru să vedem o mângâiere, un 
sprijin, un îndreptar, dar nu aflăm de- 
cât amenințare, invidia şi ură. Sin- 
gură istoria ne poate îndruma. 

Nu suntem pentru prima oară într'o 
asemenea situaţie. Nu suntem nici 
singurul neam care a suferit din pri- 
cină că hotarele sale politice nu măr- 
ginsau adevărata patrie. Germania 
însăşi, marele Reich de astăzi, în 
urmă cu o sută și ceva de ani, era 
patria unui popor care nu-și realizase 
unitatea, cara suferea din cauza unor 
stăpâniri străine şi a unor hotare 
care nu corespundeau realităților. Cu 
unitatea politică nerealizată, cu fâșii 
întregi din teritoriul german înstrăi- 
rate, cu amenințarea inamicului pu- 
ternic deasupra capului, Germania n a 
desarmat. Și în momentul în care ina- 
micul părea mai puternic, situația di- 
năuntru mai grea și orice posibilitate 
de reacțiune mai riscantă, dacă nu 
mai imposibilă, patriotismul acestor 
oameni, semaţi și neinduplecaţi în iu- 
birea pentru neamul lor, a aflat mij- 
locul de a pregăti lupta cea mare. 
Aveau și ei nevoia, așa cum avem noi 
astăzi, când nenumărați Români sunt 
sub stăpâniri străine, de o realitate 
care să justifice putecniz, pentru ce bți 
deopotrivă, indiferent de „forma po- 
litică statală ce-i cuprindea, consti- 
tuiau de fapt o unitate din punct de 
vedere naţional. 

Allarsa acestei realităţi este opera 


de G. C. NICOLESCU 


tuturor scriitorilor care au activat în 
romantic 


mișcarea naționalismului 
german, în care vem găsi astăzi 
multa învățăminte folcsitoare. Dintre 


toate figurile ctcestui romantism, fre- 
netiz în pasiunea lui pentru maţio- 
nalism, cel care a contribuit mai muli 
la precizarea acestei realități este 
scriitorul Ernst Moriiz Arndi. Bazându:- 
se pe o întreagă tradiţie, în special pe 


îrsemnătatea pe care generația dina- 


intea sa o acordase limbii, el este cel 
care dă csa mai puternică expresie 
valorii politice pe care o poate avea 
aceasta. Limba și numai ea — spu- 
nea Arndt, este cea care determină 
hotarul adevărat al unei țări. 

Adevărul acesta mai fusese enunțat, 

sub o formă său alta, și reprezenta, 
rumai sub un aspect, o complexă o- 
rientare a gândirii filosofice şi politi- 
ce germane din vremea aceea, plină 
de urmări pentru destinul popoarelor. 
Un puternic instrument de luptă naţio- 
nală însă nu face din el decât Arndt. 
După ce în mai multe din studiile sale, 
in special în Germanien und Europa 
şi în Geist der Zeit, discutase teoretic 
problema limbii <a nijlos de limpede 
hotărnicie între neamuri și de oprire 
ia formula amintită mai sus, în favoa- 
rea căreia nu este singurul care a 
scris, acest scriitor îi dă cea mai largă 
circulaţie prin Des Deutssh2n Vater- 
Jand, una din cele mai celsbra și mai 
răspândite din poeziile sale patriotice. 
La întrebarea: Care este patria Ger- 
manului? — singurul răspuns care-l 
mulțumește pe post aste că patria sa 
este oriunde răsună limba germană şi 
că toată întinderea în care se vorbe- 
sie ccecstă limbă trebus să fie Ger 
mania. 

Această concepţie a lui Ernst Moritz 
Arndt trebue să fi răsunat în mintea 
lui Kogălnicsanu, când, la 1843, spu- 
nea : „eu privesc ca patria mea, toată 
acea întindere de loc unde se vorbeş- 
ie româneşte”. Istoria națională şi po- 
litică nu numai a Germaniei deci, ci 
chiar a noastră proprie ne învaţă că 
patriotismul, ca să fie organic, întreg 
și rodnic, trebus să se întemeieze nu 
pe ideea de Stat, care poata fi vremel- 
nică, ci pe cea de Națiune, care este 
permanentă. „Limba şi numai ea este 
cea cars dstarmină hotarul adevărat 
al unsi națiuni“, prin urmare până a- 
colo “ide se aude răsunând limba ro- 
mânecază este patria noastră. lată 
REALITATEA pe are trebue să o aşe- 
zăm la temalia patriotismului nestru Ea 
să fie izvorul năzuinţelor noastre și din 
ea să scoatem, cândva, dreptatea, pe 
care Germania cea dintâi, privind prin 
prisma trecutului ei va trebui să o în- 
țsleagă, care să impună pentru tot: 
deauna hotarele adavăratei noastre 
patrii. : 





G. VANATORU 


autorități și instituţii 1000 lei 
500, 
250 ,, 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 


TELEFON 39.30.10 





GEO ZLOTESCU 











Ap 


ANUL XLIX e Nr. 48 
SAMBATA 23 Noembrie 1940 


Redactor responsabi! : MIHAI NICULESCU 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢȚULS5LEI 





Autoportret 





Fruntariile 


Schimbarea aşezării politice 
a lumii a pus pentru fiecare 
neam problema încadrării lui 
în noua ordine a lumii. Nu 
vom discuta aici modalitatea 
acestei înţelegeri, nici contri- 
buţia pe care diferitele po- 
poare au adus-o acestei noui 
așezări. Subliniem numai că 
pentru România această pro- 
blemă s'a pus acut numai după 
6 Septembrie. Tot ceeace s'a 
făcut înainte de această dată 
— în această direcţie — n'au 
fost decât încercări care să 
ascundă lașități și trădări. 

Dar problema „încadrării * 
are şi un corolar: problema 
hotarelor, cea mai; actuală și 
cea mai dureroasă din toate 
problemele de viață romă- 
nească. Este de altfel semnifi- 
cativ că una din cărţile de cea 
mai pură gândire legionară, 
apărută după prigoană — și 
este vorba de „Poziţia Ro- 
mâniei“ a camaradului avo- 
cat Horia Cosmovici — se în- 
chee cu o precizare, pe care 
ținem :ă o relevăm ca pe una 
care se află în miezul acestei 
delicate  discuţiuni.  Subli- 
niem fraza prin care cel car$ 


de COSTIN 1. MURGESCU 


este ministru spre a coor- 
dona problemele doctrinare 
ale noului stat român, fixează 
poziția Mișcării Legionare: 
„fruntariile unui neam sunt 
mărginite de strălucirza con- 
cepţiei lui“. 

Este o formulă de luminoa- 
să concepţie legionară; o for- 
mulă care definește tinereţea 
gândirii noastre şi încrederea 
cu care Mișcarea Legionară 
privește viitorul românesc. 

D= altfel concepția aceasta 
legionară o vedem armoni- 
zându-se cu legile de viaţă 
ale lumii noui. O lume de 
creaţie, de continue eforturi, 
de muncă în care dreptul lu 
viață pentru un neam, nu 
poate fi conferit decât de 
propria-i viață și capacitate 
— pe care să le pună în sluj- 
ba nouei zidiri a lumii. 

In această lume de creaţie 
şi eforturi, era logic ca frun- 
tariile să nu fie concepute 
decât ca o ilustrare pe teren 
a  strălucirii concepţiei de 
viață a unui popor. Hotarele 








(Urmare în pag. 7-a) 


Peisagziu 


DP 





TEHNICA ȘI 
EXPRESIE în ARTA 


Va! că de ION FRUNZETTI 


Nu mai e pentru nimeni un sec:et astăzi, — după atâtea 
veacuri (> estalică mistică întemaiaiă pe supranaiuralul 
ac! al „inspiraţiei”, — cât datorește opera de artă tehnicei 
de care s'a slujit artistul, materialului întrebuințat adică și 
metodelor lui de a-l supune scopului estetic urmăii!. Primul 
fapt după care sz judecă decbiceiu o operă, e justa între: 
buințare a materialului, modul în care destoinicia mește- 
rului a ştiu! să-i învingă rezistența, încovoinăd voința ma- 
teziei de a persista în forma proprie și abligând:o să cedeze 
sub neînduplecarea spiritului, care-și exercită asupră-i, ro3- 
iurile sale formative. 

Lupta cu inerția, cu somnul inconștient și b:ui al mais- 
rialului e primul semn al unei activități creaioare. Te:me- 
nul de „Poetică”, adopta: de Asistol pentru desemnarea 
unei discipline, botezate azi — după mulie psregrinări ala 
conceptului prin ceclaurile sensurilor logice. „Estetică“, e:a 
din unghiul de vedere al muncii c:aaloare pe care o în- 
treprinde astistul, cu muli mai nimaii decâi termsnul mo- 
dern, care închide mai curând aluzii la actul opus, al coa- 
templaţiei. „Postica” se trage, etimologic vorbind, din „po- 
ieo, „poiein”, a face a făuri. Ganiul limbii elin> făcea prin 
el, net, distincția între activitatea pragmnalică, produzăioa- 
re de bunuri economice, utila, a meşieșugarilor disprețuiți 
global sub pejorativul „banausi”, — și activitatea spirituală 
a creaţiei. Confuzii s'au întâmplat uneori, de sigur. Dispreţul 
lumii vechi pentru artişti, din asimilarea lo: cu meşteșuga- 
rii, „banauszi”, provin. Minţi elastice și subtile ca a lui Plu- 
ion au putut confunda totuși planurile, pe cure le distinsesa 
geniul imansnt şi spontan al graiului, delimitând între „pra- 
xein” si „pciein”. 

În vreme ce acliviiatea practică urmăreşte supunerea ma- 
teriei prin legile ei interne cunoscute ştiinţific sau empiric, 
în scopul unui folos oarecare, d= natură economică, acti- 
vitatea „poietică” înţelege să învingă materia, aservind-o 
legilor spiritului, 

Prin ce se deosebeşte, de pildă, un arhileci, da ua . cons- 
tractor? Primul trebuie neapărat, desigur, să cunoască meş- 
ieşugul 'construcției. E și el un constructor, tă:ă îndoială, 
Dar în timp ce constructorul pur și simplu, va urmăii numai 
soliditatea, perfecțiunea tehnică a ediiciului, şi poate, cel 
mult, criteriul apiitudinii, al convenției scopului practic cu 
efectele materiale, cu opera, — arhitectul artist va face din 
opera sa un monumeni. Adică o operă capabilă să expri- 
me ceva, mai curând decât să folossască. Dela „stilul ra- 
țional” al blockhaus-urilor moderne, produse cele mai ade- 
saa de caracter meschin, utilitarist și strict ingineresc, până 
la linearitatea geometriilor calme ale templelor egiptene, 
masive traduceri în piatră ale unor emoţii de grandios, 
iestiv și veşnic, distanța e, cu ioată similitudinea procedee- 
lor strict tehnice si a aparențelor fragmentare, imensă. 

(Ca să nu mai vorbim de catedralele gotice, de basilicele 
bizantine, sau de oricare altă spezie de monumente, des. 
pre care ni s'ar putea obiecta că uzează de mijloace dife- 
rite). 

Ceeace conferă ncblețea speciiică a ariei, unei opere a 
tehnicei omenești, e expresivitatea. Faptul de a închide o 
semnificaţie pentru revelarea căreia a fos! concspută, dă 
oricărei înfăptuiri a omului, dreplu! a se socoti artă si nu 
tehnică. 

Luptă cu inerția materiei duce si tehnica. Das numai pen- 
tru a o pune în mișcare, servind scopuri ulile economic. 
Lupta artistului cu materia se dă în numele spiriiului. Adu. 
cerea materiei în starea de a păstra, obiectivându-l, spiri- 
tul, e definiiia muncii ariislice. Întru atât e realizată esteti= 
o operă, întru cât păsirează şi face posibilă revelarea pentru 
alții, a spiritului creatorului ei. Nu apreciem într'o operă, 
opera, ci pe autorul ei. O mașină poate fi admirată pentru 
perfecțiunea ei mecanică, fără să implice în aclul admira- 
ției, autorul. Criteriul convenienței cu scopul exterior ei, 
pentru care a fost creaiă, este suficient. Inir'o operă de artă 


admirăm întotdeauna Omul. Artistului făuzitor i se adresea- 
ză sufragiile noastre. Aplaudând modul cum el a izbutit să 
birue rezistența materialului, nu aplaudăm munca meca- 
nică, ci victoria spiritului. Unui pietrar care izbutește să 
fărâme un bloc de stâncă socotit indestructibil, nu-i putem 
aprecia decât meșteșugul util. Gestul lui poate simboliza cel 
mult triumful Omului asupra Naturii, adică tehnica, civili- 
zația mai bine zis. El nu va însemna însă niciodată, în 
ochii noștri, un succes al spiritului. Răsunetul metafizic al 
faptului artistic care face să se interfereze două zone on- 
tologice înlăuntrul său, e de cu toiul alt osdin decât satis- 
facția meşteșugărească a depășirii unui obstacol material. 
Numiţi arta „fecundare a materiei prin Idee”, numiţi-o „Apa 
rența sensibilă a Lumii Inteligibile”, numiţi-o „locul comun 
al „spiritului cu materia” sau oricum aţi dori, ea nu va în- 
semna mai puţin Anthropologie. Arta esie un mod de măr- 
lurisire a Omului. Nu spovedanie individuală, ci mărturie 
a profund-omenescului, a adevărului uman, a general-ome- 
nescului inclus în fiecare. Cine uită că Arta e Omul generul, 
exprimat în modalitățile sale particulare, este în primejdie 
să confunde planuri. Căutând numai  general-omenescul, 
cineva ar faza în loc de artă, etică. Următind particulari- 
tățile individuale ale sufletului indivizilor, suntem mai a- 
proape de istorie decât de artă. Artă cu adevărat facem nu- 
mei împăcând acesta două tendințe. Cercetând adică re- 
zonanta speciiică, timbrul individual pe care-l capătă, vi- 
brând întrun îns dat, „hic et nunc”, — cutare sentiment ge- 
neral omenesc, cutare adânc-omenească pornire, cutare 
adevăr uman general. Dogma „universalului în formă par- 
ticulară”, nu e aliceva decât dogma, despre care  tratau 
arlicolele noastre trecute; veche decând arta, această nor: 
mă, numită când sinceritate, când  libartate, când autenti- 
citate când în vre-un oarecare alt mod, se formulează „a te 
exprima exdluziv şi total. 

A spune cs simţi, numai ce simţi, dar tot ce simţi, înseam.- 
nă în fond acelaș lucru cu a ta conforma ţie, a fi adică li. 
ber. Procesul creaţiei înțeles drepi „catharsis“, drept „eli- 
herare”, capătă în lumina decgmei autenticităţii, lumină 
sesifică. 





(Urmare în pag. 7-a) 





Intâiul principiu al cul- 
turii este unitatea. Unitatea 
culturii se deduce din liber- 
tatea absolută concepută 
teologic sau metafizic. 
Şi  teologal şi metafizic, 
libertatea de a creia şi de a 
funda un umanism este a- 
ceeaș, indiferent de spațiul 
geografic şi împrejurările is- 
torice. Punctul de plecare al 
intuiției noastre, ar putea fi 
argumentele lui Titu Maio- 
rescu despre universalitatea 
hai Eminescu, dar noi ampii- 
ficăm aceste argumente cu 
potențialul credinţei și al re- 
velaţiei. 'Ținem deasemeni, să 
se remarce că luăm credinţa 
în chip pozitiv, ca o finali- 
tate a voinţii creatoare, ca o 
activitate productivă a spi- 
ritului  exteriorizată după 
metode spaţiale și istorice. 
Cu alte cuvinte, pornim de 
la libertatea absolută de a 
crede în valoarea tradiţio- 
nală a trecutului, în putinţa 
de a creia oricând şi ori- 
unde, și în realizarea profe- 
ţiei, în orice loc ar proveni 
profetul şi oricine ar îi el. 
Credem în întemeerea unui 
umanism, dela aceste premi- 
se şi o clipă nu ne stăpâne- 
şte gândul că puterile spiri- 
tuale ale individului sunt di- 
ferite, în substanţă, îie că sa 
născut şi trăește în Româ- 
nia, fie în Germania, Rusia, 
etc. Accentul îl punem pe 





TOAMNĂ 


Când farmecul duselor vremi 
Incerci în zadar să-l rechemi 


Tristeţea copacilor goi 





CRONICA 
Princip 


că pe glob, cu singura con- 


substanță şi o luăm unitate 
de măsură, ea fiind singura 
sursă totdeauna prezentă a 
creaţiei și fiind în acelaș 
timp singurul principiu de 
verificare al valorilor. Tot re 
pornește dintr'un principiu 
transcendent se supune, spre 
a-și încerca rezistența unui 
principiu de aceeaș natură, 
precum diamantul se șlefue- 
ște cu praf de diamant. Orice 
operă, ca să fie valabilă, pre- 
tindem a da naștere altei o- 
pere, iar aceasta la rândul ei, 
spre a-și verifica valabilita- 
tea, trebuie să producă alta, 
Ș. m. d. Recunoaștem aici un 
principiu operativ al teolo- 
giei şi al metafizicei, dar nu 
şi al unei filozofii moderne, 
care râvnește totdeauna să 
se formeze, tocmai prin anu- 
larea precedentelor. Nu vom 
neglija să cercetăm, în legă- 
tură cu aceasta, cum poate fi 
tăgăduită filozofia modernă. 
Stabilind un principiu ope= 
rativ al culturii și creației, 
după exemplul faptei care 
naşte o altă faptă asemenea 
ca virtualitate, putem afir- 
ma, că un umanism are 
libertatea de a se institui ori 
şi unde și ori când, indife- 


diție: să înglobeze sau să 
descopere anumite adevăruri 
ale tradiției. La putinţa aces- 
tor descoperiri din inițiativă 
personală, se referea Socrate 


când pomenea de naivii cari 
ascultă glasul pietrelor şi al 


stejarilor. (Phaidros, 275, c.), 

Al doilea principiu impor- 
tant al culturii priveşte me- 
toda. Cultura fiind una, vor- 
bind despre metodele ei, ne 
referim la sensul lăuntric pe 
care omul și-l cucereşte prin 
mijloacele tradiţionale, 
simbolul, rugăciunea, ilumi- 
narea, — care duc la o mare 
victorie, dacă avem credința 
lor. Este „incult“ individul 
care ignoră că o sămânță în- 
gropată în cuibul! ei, încolțe- 
şte. „„Incultura“ de felul a- 
cesta atestă necunoașierea 
sensului adevărat al profetis- 
mului, deoarece profetism 
însemnează a prevedea pute- 
rile de creștere ale unei rea- 
lităţi vii și actuale. Profeţia 
este, spre a spune astfel, pro- 
cesul invers de trecere dela 
actualitate la  virtualitate. 


Nimeni nu profetizează în 
pustiu, ci modelul de totdea- 


rent de așezarea sa geografi- una a! profetului este țăra- 


UNIVERSUL LITERAR 


e. «- 
nul, care aşteaptă culesul 
după ce a semănat, fiindcă 
ştie puterea de viaţă a gră- 
untelui semănat de el. 

Tot acesta este și sensul 
devenirei, care este o tropo- 
logie, o întoarcere după che- 
mările fecundației şi al ro- 
direi, și o pneumatologie, o 
„ieşire“ a spiritului, conform 
legilor înteriorității, în -cău- 
tarea casei sale, în felul în 


care stupii albinelor roiesc, 
adică liberând plusul fiilor, 


spre a-și clădi altă casă a lor. 
Cum să concepem altfel de- 
venirea decât tropologic sau 
pneumatologic, dacă lucrăm 
sub intuiţia adevăratei pro- 
feţii, în care ni se revelează 
continuitatea vieţii de acum 
cu cea din viitor, totul fiind 
cu putință numai substan- 
țial ? Ce vom spune despre 
devenirea seminţei, care de- 
abia astăzi ajunge la noi şi 
înfloreşte după 4000 de ani 
de somn lângă mumiile re- 
geşti din Piramide ? Mișca- 
rea, dinamismul, devenirea 
n'au alt sens decât al aștep- 
ării ceasului de fecunditate, 





CÂNTEC 














LITERARĂ 


iar profeția face să lumineze 
cu mii de ani înainte, credin- 
ţa rodirii de-acum. Incă- 
odată, nimeni nu prooroce- 
ște în „pustiu“, iar savantul 
care prezice că ogorul în care 
n'a semănat nu va dă roade, 
este un incult, sau într'un 
sens tragic, un pervertitor, 
pentrucă afirmând sterilita- 
tea viitorului, nu face decât 
să afirme o sterilitate dublă, 
pentrucă afirmă şi pe a pre- 
zentului și pe a viitorului, iar 
răul este ca alcuiva care ar 
convinge pe un înfometat că 
oricât ar căuta hrană nu va 
găsi. Este semn de incultură 
şi satanism orice afirmaţie al 
cărei obiect nu-i constituie o 
adunare de elemente omoge- 
ne, așa cum se adună să- 
mânţa cu fructul său, ci îl 
constitue exercițiul sterp al 
celor cari demonstrează că 
nu se adună două verze cu 
trei capre. In imposibilitatea 
adunării acesteia unii ar ve- 
dea, firește, argumentul e- 
norm al iraționalului, însă 
noi sfătuim să adune rațio- 
nal şi să evite tentaţia, ori- 








Corespondența noastra 


TRANDAFIRUL COPILĂRIEI 


de cultură 


cât de irezistibilă, a trans- 
formării unui lucru în ceeace 
nu este. Deasemeni, sfătuim 
să nu fie socotit acest lucru 
numai în ceeace pare că 
este, știindu-se că pe această 
cale ajungem, în plan meta- 
fizic, la neant. Prin urmare, 
ceeace se opune metodei in- 
dicate de noi ca un principiu 
care completează  celălalţ 
principiu al unității culturii, 
este al pervertirii, adică al 
întoarcerii iraționale spre 
contrarii sau spre neant. Mo- 
delul acestei pervertiri este 
tentația care cerea transfor- 
marea pieterelor în pâini, Ce 
pot fi pâinile față de pietre, 
decât tot un material supus 
dezagregării ? Periidia de- 
monică ascundea îndemnul 
de a multiplica hrama, inten- 
ţia de a înmulţi suferinţa, 
pentru că dela piatră la pâi- 
ne scoborim pe scara unei 
mai rapide dezagregări. In- 
îr'un fel, este chiar mai rod- 
nică piatra, care păstrează 
mai îndelungată energia în 
moleculele ei. lisus n'a apă- 
rat nici piatră, nici pâine, ci 
acestora dotă le-a opus 
cuvântul umilină pe tentator 


23  Noembrie 1940 





ODA 





şi recomandând metoda con- 
trară a înălțării, Intr'acolo 
sunt dificultăți mari. Ce este 
de făcut ? Cui ar întreba sin- 
cer, înspăimântat de a nu 
găsi adevărul, îi vom răs- 
punds să caute necontenit 
după metoda profetică a 
înălțării prin cuvânt. In mo- 
mente de panică, îi sunt în- 
găduite convertirile ca me- 
tode mai lesnicioase, dar per- 
vertirile niciodată nu vor fi 
iertate, pentrucă sunt sterpe 
în veșnicie. Convertirile sunt 
admise pentru scopul lor 
productiv. Orice transforma- 
re în afară de aceea a subli- 
mării prin cuvânt, e tentaţie 
și nerodnicie, iar în cultură, 
acest principiu se va dovedi, 
cu trecerea anilor, când va- 
lorile se vor măsura după 
darul lor de a stârni creații. 
Când România nădăjduește 
să se aşeze politic pentru se- 
cole, ce putem dori în cultură 
poate dori omul de cultură 
decât opere mântuite de ble- 
stemul morţii ? Iar criteriul 
după care fixăm productivi- 
tatea viitoare a gândirei este, 
repetăm, principiul sublimă- 
rii prin cuvânt, 


CONSTANTIN FÂNTAÂNERU 





Incepu atunci cântarea lanțurilor grele, 
Răsucind rugine zale, cuer de-amintiri. 


Clopotul speranței a bătut în suflet îară 
Și i-a prins ecoul şi l-a înțeles. In van? 
Imbiate de aromi și foșnet de castan 


Coboară mereu peste noi. 


A fost... tot ce-a fost a murit 
Şi părul pe tâmple-a 'nălbit, 
Durerea cea crudă ne-a 'nvins 
Şi'n creștet zăpada ne-a nins. 


Când gândul ne fură, tâlhar, 

Noi știam că orice vrem en zadar 
Şi trecem pe ultimul drum 
Călcând peste-al viselor scrum. 


Se-aşterne bruma peste vii 
Albind grădini, albină alei, 
Şi morii toamnei — plumburii — 
Imi par ca niciodată, grei... 


Scuturând o tufănică 
Vântul parc'ar da să-mi spună: 
Du-te tu de o ridică — 
Căci la noapte cade brumă...! 
George Petrache 


PAȘI DE ZODII 


Lă 


Ceruri albe, negre upe, 
suflete ce frâng pe clape; 
zodii și poeme nouă, ? 
plâns de zori în ierburi roud. 
Struna-i ruptă pe vioară, 
melodia stă să moară, 


Cine... cine vis târziu 
frânge-mi-l fără să știu ? 
Cine linitea o stoarce 


S'au scuturat din trandafir, 


Din trandafir rotiri de jar, — e luna ce-și 


Cum eu adun mimicnicii din altă primăvară 
Și cum alung un dans nebun cu morți și 


Brațele pe grații în zadar se încercură, 
Trebuiură să se plece, uitând primăvară, — 


— cel cu petale - i 
Rabia gândirii e mai greu din an, în an... 


[blonde 


Luceferi plini de amintiri împăturite 'n saibe, 
Cernind în suflet nostalgii în cete vagabonde 
Cum pe o mare de mărgean cad fulgi, — 


Mihu Pravăţ 


[rochiţe albe... ÎNCÂNTARE BANALĂ 
Cât dor păscut pe văi de aur 
Mi-a năpăait în cuget clarul 
De miez de noapte, luna plină, 
Ce-mi picurăm potir nectarul!? 


[surâde 


In toamna cu veşted frunzar 
Ce-atâtor vieți pune hotar, 
Tristețea copacilor goi 
Coboară mereu peste noi. 


O, BRADULE 'MPRUMUTĂ-MI 
PAȘI DE ZODII 


Prin pare a trecut toamna cea haină 
Și-a colorat frunzișul tot în sânge, 
Iar vântul aspru a 'nceput a plânge 
Zvârlind podoaba pomilor în tină. 


Doar bradu "nseninează parcul jalnic 
Păstrându-și singur frunzele pe dânsul; 
Duhneşte 'n barba cetinilor plânsul 
Insă cu creștetul să 'malță falnic. 


O, bradule 'mprumută-mi tu, lumina 
Să mă 'nsenine pentru totdeauna 
Să nu-mi mai poată risipi furtuna 
Atâtea visuri ce-mi lărgesc ruina. 
Dumitru Baciu 
TOAMNA MEA 


Am trecut prin parc, mai deunăzi 
Inadins, cu paşii negrăbiţi, 

Ca să văd acum, toamna, cum or fi 
Aieile fără 'ndrăgostiţi... 


Afumate par'că cu pucioasă 
Frunzele de sus se scuturau, 


Ca o irenă lungă de mireasă 
Peste care paşii me; călcau... 


Băncile răslețe, solitare, 
Care mă priveau atât de crunt, 


Rănuiam eu c'ar fi fost în stare 
Ca să 1nă întrebe, cine sunt? 


Numai gardianul, cumsecade, 
Salutând cu mâna la chipiu, 
Ca şi când lași fi 'ntrecut în grade — 


Intârziind prin vremuri vechi, uitate, 
Mă încovoi sub sborul larg și lin 
Strâns an cu an sub genele plecate 
Pe vechi comori cu umbre de destin. 


Cu pași de zodii purtătoare, somnul 
Pădurilor, peste chemări de ape 

Mă poartă'n calea liniştii 'ntru Domnul, 
Ce-mi umple vadul purelor năstrape, 


De undeva, pe piscuri de lumină 
Zâmbind duios, suspinul legendar 
A coborit milenii de rugină 
Ingenuchiate 'n linişti de altar, 


A FĂ Parcă 
Mui mult mă plec pe ceasul cunoscut, 


Poueștilor de pagini lungi, nescrise, 
In care timpul îzul şi-a crescut 
Pe fruntea albă a atâtor vise! 
Şi limba vremii, neagră pe cadran, Taina 
In arătarea aceluiași ceas 
A 'ncremenit în veacuri an cu an, 
In veşnicia tristului rămas! 
Maria Constantinescu-Pitești 


MOARTEA 


de inima mi-o întoarce, 
gândul plouă funigei, 
sufietul se 'mtreabă: ce-i? 


Iată... toate mă petrec; 
joc de doruri ce se 'ntrec, 
suflete ce frâng pe clape, 
ceruri albe, negre ape. 


LUCIAN VALEA 


CRINULUI 


Soarele deşteaptă florile E 
Și razele lui mângâie petală, de petală... 


plouă cu lumini, 


In dimineața sfioasă ca o vestală. 


Grădinile se "'mpărtăşesc 
Din rouă; lacrimile frunzelor... 


clipei, 


Rămâne de neînțeles oamenilor. 


Dimineaţa sfântă... i 
Poarta grădinii se deschide cun suspin 


Șin argintul zorilor, 


SE-APROPIE FURTUNA ! Din n 


Lui Victw P. G. 


Nori grei, de plumb se-adună 'm depărtata 
(zare... 


evăzut, crește-un pelerin. 


E zâna formelor, : 
Aceeași zână de-apururi în timp... 
Frumusețea eternă, 


Frumuseţea eternă, — 


Pământu-i ars și iarbai- roşie de soare. 
izvoarele-au secat şi-adâncuri de fântâni 
Au înegrit de mult — de multe săptămâni! 
In jurul tău, aleargă vitele 'nsetate 

Și păsările ţipă parcă sfâşiate. 

Im fiecare seară, oumeni se strâng 

Să ţină sfat. Pemeile, cu toute, plâng 

Și toate 'nalță rugăciuni de îndurare. 


Ferici 


Nori grei, de plumb se-adună 'mn depărtata 
[zare 

Purtând, în fruntea neagră, săbii lungi de jar. 

Se-apropie furtuna! Vântul bate iar 


Venus, — dim bătrânul Olimp. 


Mâinile neîntinate 
S'*au oprit pe obrajii crinului... 


rea morţii, 


Stăpâneşte clipa destinului. 


NICULAJ STREIU 


SINGURA RUGACIUNE 


Mamă, 


[nimfe hâde... 


Zâmbind, mi-aruncă la picior o umbră 


/solitară... 
MIRCEA SCRIPCĂ 


DOINA 


Stă tristă doina, răzemată 

De un caval de paitin vechiu, 
Nu vezi din parte-i nici mișcare 
Şi niciun sunet în urechi. 


Privirile și 'mdreaptă blândă 
Spre 'nseninatul cer cu stele. 
„O, cât de mult — dorește ea — 
Să-mi aflu locul printre ele!* 


In valuri păru-i cade moale 
Pe umerii în alb tăiați. 
I-atât de minunat şi dulce 
In ochii ei adânc să caţi. 


Zărești acolo 'mgrămădite 
Măriri trecute de demult, 
Oglinzi de lacuri Liniştite 
Şi mări cuprinse de tumult. 


Din ochii-i negri de fecioară 
Atâta jale se desprinde 

Te 'nduioșezi când cu privirea, 
Alinătvare, te cuprinde. 


Fermecătoarele ei buze — 

Ca flori de mac în nemișcare — 
Au încetat să mai îngâne 
Melodioasa lor cântare. 


Mânuitorul ei de-odată, 

Iși doarme somnul în pământ. 
Nu poate s'o încredinţeze 
Suflării undelor de vânt. 


Bătrân tovarăș, doar cavalul 
Ciu incrustările-i mărunte. 
De el se reazemă cu jule 


Așteptu să-i cer un interview... 


Dar fiindcă 'ncepuse ca să bată 
Ceasul catedralei ora trei, 


Am plecat, să mă 'mtâlnesc c'o fată 


Pe-alt'-aleie, unde-s numai tei... 


Dup'aproape-o oră de-așteptare, 


Când să plec, trei frunze arămii, 


Parcă-mi puse-această întrebare: 
Dacă pleci, atuncea când mai vii?... 


TOAMNA 


Se-așterne bruma peste vii 
Și păsări călătoare'n zbor, 


Purtând 'pe aripi nostalgii 


Se duc grăbitem ţara lor... 


Gulbene ca fierte'n ceară 


Frunzele de vânt purtate, 


Pe alei se scutur iară 
Una câte ună, toate... 


Picături de rece ploaie 


Bat în geam şin giurgiuvele, 
Plopii 'nalți de vânt se 'ndoaie 


La pământ cu temenele... 


Dureri și vise împletite, 
Iubiri și cânturi pătimașe, 
Se duc cu toate risipite, 

De sub privirea ta golașe!... 


Şi vânturi aspre te vor bate, 
Cu spulberul de nea'nghețată, 
S'or duce păsările toate, 

De sub privirea-ţi îmbrumată... 


Rămâi tu singur cu durerea, 
Să plângi în zilele lui faur, 
Pân' va veni reînvierea, 


Smulgând, din rădăcină, avutul de o vară! 
Dar mâine va renaște-o nouă primăvară! 


Va crește-o nouă viaţă în frunze și în flori 
Din picurii de ploaie semănaţi de nori! 


GORUN PUSTIU... 


Am strâns în buzunare batistele anilor, multe, 


Iar azi când anii mei nu mai pot să le asculte 
Iţi trimit o rugăciune galbenă ca o bătrâneţe: 


Iartă-mă, mamă, că voi muri departe de tine 

Rătăcit ca o oază umedă într'un pustiu; 

Ar fi însă prea multe lacrimi pentru fântănile 
[tale senine 

Să nu mai pot reveni tânăr ca atunci şi sglobiu. 


T. PREDA 


Rămâi cu ramuri văduvite, 
Gorun ce-ai stăpânit pădurea, 
Cu genele-ți de crăci umbrite, 
Şi freamătu-ți cântând îubirea... 


Mi-am fumat viața ca pe un opium, din pipă 
Alergând după înșelătoare inelări de jum; 
Beat de-a nopților neguratecă risipă 
Şchiopătez sprijinindu-mă de garduri pe drum. 


Iartă-mă, mamă, iartă-mă, dar nu plânge 
Să nu se ude fericirile Ș 

Când își vor scoate capul iubirile din sânge 
Și te vor înconjura ca niște păsări amintirile. 


Mamă, 

Impătură osânda mea ca o cămaşă în dulap, 

Șoptește iubitei să nu mă mai aștepte, — 

Şi sărută binecuvântând cununa de moarte ce 
[voi purta pe cap 

Când toate cărările or să mi se îndrepte. 


April cu zilele-i de aur... 


IONEL ȚICĂU SCHINENI 


ŞTEFAN AUG. DOINAȘ 


De când am plecat singur cu o traistă de poveţe, . 


Fecioara doină dela munte. 
P. DUMITRESCU 
* ELEGIE *) 


Tremură frunza și vântul o smulge 
Plutește grăbită purtată de vânt, 
Gându-mi hoinar la dânsa ajunge... 
Tăcerea de toamnă în murmur o cânt, 


Snopul de raze încetul păleşte 

Im plumb se *nmoaie soarele pal, 
TYristeţea în suflet cwncetul îmi creşte, 
Luna ce 'ncinge cu galbenul zal... 


Albastrul s'ascunde iar stele plâng 
Frunze de ceară agale coboară... 
Iubirea din toamnă fărâme o strâng 
Gândul de seară departe îmi sboară. 


Iulian N. Olariu. 
*) Din volumul „Poesii). 


RORIE 


Din nou a bătut rar clopotul speranței mele, 
Sufletul i-a prins ecoul, plin de amăgiri, 

Și în noaptea neagră, rece, fără de sclipiri, 
Cântecul de rob s'a stins încet, uitând de ele; 


Mi-am măscocit din vis trăire 
Pe margine de ireal, 

Plutesc asemeni libelulei 

Și cânt în spaţii vers banal, 

Cât dor păscut pe văi de aur! — 
Sărumplu anfore cu el, 

Să-i dau mesenilor la cina 
Nuntirii smulse din pastel. 


T. Doru Vintilă 


PASTEL 


Generale, în amurguri, 

Te schițez pe-o jerestrue, 

Cum te plimbi prin cetăţue, 
In dolman cu brandenburguri. 


Colţuri mici de zări venane 
Se ivesc printre crenele, 
Coperișe de hotele 

Şi biserici luterane, 


Printre frunze de aramă, 
O cazarmă cu trei caturi, 
Săli cu arme și cu paturi 
Şi cu chipul tău în ramă. 


Pe platou, o cavalcadă, 
Vin zambind contese, jine, 
Toate blonde ca și tine, 
Generale de brigadă. 


Sar ogari subțiri și latră, 
Mânuşi albe te salută, 

Iar de-oparie stau o sută 
De ulani, tăiați în piatră. 


Fără veste, o trompetă 
A'nceput să-și țipe svonul... 
Peste zări ce ţin isonul, 
Seara cade, violetă. 


Pompiliu Barbu 


LUI VASILE STATE 
(F 22 Septembrie, 1939) 


Mâini nevrednice au venit să te ia, 
Pentrucă sufletul tău n'a fost vândut; 
Frate, stelele la moartea ta 

In picături de plâns s'au prefăcut. 


Ai murit și n'a știut nimeni că ești erou; 
Toamna te-a luat cu ea pe totdeauna — 
Ţi-a fost cerul boltă de cavou 

Şi candelă de aur, luna. 


W'ai avut sicriu — pământul 

Lângă piept a vrut ca să te poarte; 
Noi îţi ducem, frate, legământul 

Ca să-l simţi și dincolo de moarte. 


Am vo: să-ți punem şi o cruce, 

Dar nu-i slobod după vrerea noastră; 
Nici troițe nu mai sunt pe la răscurce, 
Nici frânturi de soare la fereastră. 


Peste tine or să treacă multe toamne 
Când va fi și pe aici dreptate 
Și o mână meșteri o să 'nsamne 
In litanii de istorii, moartea lui Vasile State. 
Adjud, 1940. 

Radu Pătrăşeanu, 


e et 
aa ea 


23 Noembrie 1940 








UNIVERSUL LITERAR 








3 e 


Statuia care se prâăvale 


„Nu există nicăiri repaos. Nici în liniştea adâncă a som- 
nului, nici în eternele melancolii, nici în moarte. Cauza 
destrămării noastre o determină mulţimea paradoxur:lor, 
de care ne-am legat viața. Adevăratele esențe nu ne â- 
par niciodată. N'avem sutlet pentru celălalt trup divin, 
c'avem nici inimă pentru celălalt sânge. 

Cine a gândit vreodată la lacrămile lui lisus? Au exis- 
taț oars? Cu neputinţă! Nu cred în umilința unui fiu 
de Dumnezeu. Tot așa, în singurătatea omului tr:st — 
unica semnificaţie a trăirii lui e aceea a tăcerii depline, 
a armoniilor reauzite. Și ce frumos e să închizi toate 
uşile, să m'uasculți decât trermurarea propriilor tale iluzii 
(cum ard, oum se prăbu;esc) — şi să nu-ţi fie teamă, să 
nu plângi mai ales, să n'alergi inebunit în stradă după 
viaţa altuia. 

Nu există nicăiri repaos. Numai plictiseală, numai urit, 
numa: viaţa asta impură. 

Lumânările ard de zece ceasuri. De aici se văd. Ins- 
tinutiv, Tudor duce mână la frunte și își ppăe faţa cu 
degeteie încârligate pe obraz, înfr'un spasm plin de fer- 
bere — cu unghiilie înfipte adânc. 

— „Nu poutie fi adevărat — își vorbește Tudor sieşi — 
mai aplecat peste oglinda în care chipul lui se vede stră- 
veziu, ca răsărit dintre giulgiuri. Nu poate fi adevărat. Eu 
trăesc totuşi, trăesc în preajma unei mari morţi. Și uimic 
nu mai este cert“. 

1 se pare de neînțeles cum sa putut sfârşi astfel viaţa 
Valentinei, când pasiunea pentru ea ajunsese o culme a 
bucuriei triumfătoare. 

— „Dacă n'ar fi fost copilul, ar fi fost sitceva, spusese 
doctorul Parker. Era prea siăbită, şi-apoi prămânii — 
dragă amice; plămânii, copilul... Atâtea chesții!'“ 

Doctorul fusese în fond un mare imbecil. Moartea Va- 
lentine: avea o explicaţie dincolo de realitatea fizică. Nu 
ştia nici el pentruce anume trebue să moară cineva. Poa- 
te numai pentru frumosul dor de a trece în ace] straniu 
paradis al împietririi, unde iubirea Caluilalt e singura 
esență cosmică. 

— „Ştii tu ce inseamnă a muri, îi spusese Valentina cu 
o scară înainte, gânâ.ndu-te la un om, la un singur om Ze 

Cuvintele ei treceau limitele unei judecăţi lucide, dar 
desvăluiau o suficientă iluzie a iubirii. Acum, după ce o 
cunoscuse până ?n firele albe, Valentina apărea ca un om 
fără vârstă, fără identitate. Părea maidegrabă o dife- 

remţială, eternă, în afara mişcării şi a vieţii, cutoateză 
şi ea a fost om, cutoatecă acum nu e decât un mort, un 
simp:u mort. 

Il mistue şi mai mult gândul singurătăţii, gândul mai 
ales că e desarmat în fața acestui act n.micitor. Cum să 
o vegheze, cum să şi-o mai închipue, cum să creadă că 
trăește, când în pat el nar întrezări decât obsesia vieţii 
ei senine? Nicicdată n'avusese o ma: puternică voluptate 
a somnului, în sensul lui cel mai patetc, can seara a- 
ceea, I se pare că orice clipită trează (de care e conştient) 
nu e decât o altă laşitate a timpului. E în toată această 
stare, ceva de mâhnire a trupului, poate char o pres.m- 
țire a inutilităţii lui. 

Dar știe bine că n'ăr putea dormi. Reintră asttel în odae 
cu simţământul că se prăbușește tavanul deasupra-i. Pe 
ceilalți îi găseşte tot acolo. Doatorul Dion:s Parker pi- 
pează adâncindu-şi privirile în fumul cenușiu. Tanti Rica 
picotează peste pasențele veșnicelor ei cărţi, tot atât de 
bătrâne caşi ea. Amândoi la un loc par două pese de 
n:uzeu, fără nici o aită idontitaie decât aceea a supersti- 
ției şi-a ratării sdrobitoare. De sar mișca d:n scaunele 
tor, ar scârțâi și pereţii, sar mișca şi portretele — pen- 
trucă şi tanti Rica şi doctorul sunt două forme obscure 
ale unui trecut. Tudor nu i-ar lăsa să plece. Cu ei aici, 
găseşte o explicaţie timpului pierdut şi o reculegere pen- 
tru amara desorientare. Tanţi Rica e ca o moluscă us- 
cată ; din înfăţişarea ei plină de riduri nu se cunosc decâţ 
nasul, gura, ochii — o mască boită de carnaval per.feric. 
Se târăşte — când merge. Refuză cu încăpățânare bas- 
tonul şi de aceea când umbiă pare o umbră sfâșietor de 
tragică. Din doctorul Parker nau mai rămas decât oche- 
iarii, gura subţire de femee istrică și mâinile. Sunt foarte 
curioase mâinile doctorului Dionis. Lumgi, prea lung: pea- 
tru un om micuţ ca el, şi albe — extraordinar de albe, 
parc'ar fi mai de grabă un fel de compoziții în zăpadă. 
Fără inele, fără brățări, simplitatea asta uimeşte; mâi- 
nile lui trăesc în afară de corp, iibore, ca'ntr'c existenţă 
strană. 

— „Ho-hei, de-ai şti câte femei au desbrăcat şi des- 
mierdat mâinile astea ! spunea doctorul pas'onat şi mân- 
dru, cu tozte că acum puteai sufla în el ca 'ntr'o lumânare 
— iar Dionis Parker şi-ar fi pierdut cu siguranţă conști- 
irţa. Un șoarece bătrân şi atât! 





Cânta un legionar in drum 
spre moarte 


Cânta un legionar în drum spre moarte, 
şi'n glasul lui de sânge şi lumină 

era vâpaia jertielor curate, 

pe-altare de credinţă mai senină. 


— „Frunză verde brad de pe Rarău, 
Căpitane, Căpitanul meu, i 
astăzi mă inchin lui Dumnezeu 

să mă ardă n iocul sutletului Tău. 


Căpitane, Căpitan= stâni, 

cântecul mi-e rugă de pământ, 

dar mi-a fost viaţa flacără şi-avânt 
pentr'o Ţară nouă, pentru-al Tău cuvânt. 


Frunză verde'n zori de primăvară 
drumul meu pe nimeni să nu doară, 
căci din el mai mândră-o să răsară 
Biru.nţa noastră legionară. 


'Căpitane, înger răstignit pe zare, 
umbre verzi mă poartă 'n lină înnălțare, 
şi svoneşte 'n juru-mi rugă de iertare 
pentru viaţa stinsă fără lumânare“. 


Cânta un legionar în drum spre moarte, — 
şi răsărea pe cer în limpede tăcere 
un nou luceafăr să-l păzească 'n noapte, 
până-or vesti Arhangheli prea sfânta Inviere. 
28 Septembrie 1939. 
IEORGE IONAȘCU 


— Episod 


Lui Tudor Varlaam i-a plăcut întotdeauna să stinghe- 
rească oamenii, să le scormonească sufleţele, chipurile, 
trupul întreg. O plăcere satir.că aproape, perfidă... 

— Tu cești un fel de demon mizerabil! îl canacterizase 
tanti Rica, scuipându-şi în sâo. 

„Și asta numai pentru a ghici ce gândesc, cum trăesc, 
ce simi oamenii pe care îi supunea acestui rechizito- 
riu mut. 

Cu mătușa fusese foste ușor. Ea era şi proastă și 
caraghioasă, ca un asin care nu se întăriţă decât în clipa'n 
care îl trag: de coadă, „a zecea graţie“, o mângâ:ase Tudor. 
Dar „a zecea grație“, spus cu toată duioșia. In schimb, 
doctorul Parker părea un fel de celulă zăvorită, o celulă 
pi:ină de propriul ei întuneric. Trăia în afara timpului, 
deslip': de viaţa uniformă, așa cum 'sunt îndeosebi cavou- 
rile rămase fără inscripție, în care cineva totuşi a existat, 
continuă să rămână pentru totdzauna. Tudor Varlaam 
ajunsese astfel la o concluzie: şi doctorul și mătușa sunt 
doi oameni imsubstanțiali, tatoneiţi mereu de iluzii infa- 
rioare, dar mereu dedesubtul vieţii: șobolani! 

A trecut un sfert de oră. Na vorbit n'meni, nu sa 
clintit nimeni. Doar ochii lu: Tudor privesc insistent, 
pătrund prin făpturile lor, ca şi cum sar întreba: „oame- 
nii ășt-a ştiu c'avem în casă un mort?“ | 


ES 





— Ce te uiţi așa la mine? tresare deodată doctorul 
(parcă îi aflase gândul). Și vorbeşte ceva! Indiferent ce. 
Un om atături care tace, îmi lasă impresia unui sier.u pe 
care sunt obligat să- port și'n somn. M'ai înţeles? 

Era în vocea lui o nuanță de barbară ironie, dar și 
groază de prepria-i tăcere lăuntrică,. 

— Găsesc foarte nefericită exclamaţia dumitale, răs- 
punse târziu Tudor. Dar pentrucă m'ă cuprins o cumplită 
scârbă de toate şi de toţi, accept discuţia fără nicio 
cracnire. 

— Mai bine spune că nu ești convins de nimic, băete. 
Câteodată ești cinic — pervers, altă dată angelic şi pari 
ca o fată mare. 

Smu Tot ce spui — e umilinţă! zâmbi Tudor ceţos. Puțin 
îmi pasă însă de dumneata, doctore. Nu mă impresionează. 

— Cu atât mai bine. Stai cuminte să-ți spun a poveste. 

— Vrei să nu-ţi dai scama că trece noaptea? 

— Mai întâiu... reveni doctorul fără să dea atenţie bat- 
jocurii lui: ştii ce-i aceea IUBIRE? 

— Să nu vorbim despre asta. 

— Te ir:tă? interveni ţipător mătuşa, sărind depe scaun 
ca o marionetă şi privindu-i pe dcauspra ochelarilor 
foarte surprinsă de ascuţimea stridentă a glasului ei. 

— Nu mă irită de fel, răspunse Tudor calm. Dar aşi fi 
obligat s'ascult iar concepţiile tale de dulcinee rămasă 
virgină la şaizeci de ani. 

— Măgarule! , 


a ea Cotare e 


Rar 


Subţire sul de flăcări verzi urca 

Din grase ierburi, lângă drum de ţară; 
Hârleţul fulgera, mâncând pământ, 
Spre toarta nevăzută, spre comoară. 


O verde lună şerpuia, crescând, 
Prin norii slăvii, peste ape'ncete. 


Cu aur plini erau ştiuleţii verzi, 
De aur îrunze, frunze 'ngenunchiete. 


Mai verde palma sencleşia pe săpi 
Şi tâmplele mai grele, cu sudoare, — 
Oftau cei doi fugiţi din vremi și somn : 
Pe cine vrea-l-va Necuratul, oare ? 


In pumnii cui — zâmbind — şi-o deşerta 
Căldarea doldora de vrăji rotunde ? 
Acelaş gând mugea în amândoi, 
Niciunul sieşi nu-şi putea răspunde ; 


Striviau în dinţi năduful, lăcrămând. 
Cât Dunărea de lungă şi de lată 





3 
5, at, 





final — 


— Mulţumesc! Asta nu distruge însă valoarea ta invio- 
labiiă încă, 

— Sta, stai, stai... făcu de astădată doctorul, căutâna 
să-l I:niştească pe Varlaam. S'o luăm altfel. 

— Ascultă, dragă doctore. Noaptea asta e mai bună 
pentru spânzurăltori, decât... 

— Iar începi, omule? 

—Oimenii câna au insomnii — fac pasențe, joacă 
poker, trag mâţele de coadă sau vorbesc prostii. Așa Qar... 

— Ești un laş, Tudore. 

— Și dumneata, un genial. Haide! îți promit să stau 
ca o pisică până la sfârșit. Incepe! 

— Insfârşit... 

Doctorul își aşeză frumos lavaliera, își prelinse părul cu 
palmele amândcuă, tuşi. Mă rog, își aa omul importanţă. 

— Vroiam să te întreb dacă ai auzit vreodată de magia 
e-lrei 1? 

— Nu. 

— De mult mă obsedează o anumită idee. Am să ţi-o 
destă-nui şi ţie ca să mă liniștesc. E vorba deci despre 
c-fra 1. Eu am învăţat și toţi neghiobii ştiu că 1+1=22, 

— Foarte bine până aci. 

— Aci 1, reluă Parker, este o farţă prin el însuși, e un 
echilibru. In clipan care încerci să-i adaogi o infinitisi- 





) 







mală, valoarea lu: se desechilibrează. Atât contează: exis- 
tența terestră, metafizică, veşnică a acestui 1. Limita! 
Dincolo de iim:tă începe o existenţă demonică. Dacă vrei 
să recurgi la logică, atunci niciun silogism nu reuşeşte. 
Toate ajung | 1. Asta e o concluzie. Nebunul care a 
inveniât acest semn (1) nu şi-a închipuit ce rău va aduce 
vemenilor. 

Doctorul e în vervă. vorbele capătă o însemnătate 
part.cu.ară, tocmai penttucă surpriza — curiozitatea — 
un alt fel de demenţă îl învăiue pe Dionis în apele lor. 

— Şi ce legătură are asta cu noi? întreabă nerăbdător 
Tudor. 

— Ciîra 1 este semnificaţia deşertăciunei, a efemerităţii, 
a groazei, a revoltei, 

— Tot ce spui e simplă scamatorie. Te joci cu vorbele. 


— Greşeşti, Tudore. E o realitate. O să 'ncerci poate : 


să-m: dovedeşti contrariul: că nu merită să te blamezi 
în așa hal ca mine, că ideea asta e o :dicțenie. Inţelegi 


tu, Tudore? Asta e VIAŢA: uite-o — vrăjitoarea asta bă- . 


trână, eu — un câbotin de rasă, colo — Valentina moartă 
şi peste toţi lumini, cărţi, umbre și alți oameni. Unde e 
gior.a? Crezi că veşnic.a noasiră stă în stațu? Nu vezi 
că noi suntem inexorabilul 1, suntem interpretarea fidelă 
a celei mai tragice cifre 1. Atâţ. 

Cuvintele doctorului dănţue ca niște flăcări pe deasupra 
capetelor, Ş: deodată se face tăcere. N:c:odată nu trăiseră 
ei o atât de adâncă linişte. Pătrunsese în odae o lumină 
străină, evaporizantă, ireală. Din cer, luna ajunsese până 


verde 


Curgea ţinutul liniştilor verzi ; 
Ţărână verde murmura'n lopată... 


lar când s'a fost de prinse-a se zări 
Un creştet de căldare'n fund, brumoasă, 
Şi patru mâini flămânde, patru mâini 
Se'ntinseră spre toarta-i să n'o lasă, 


Văzduhul fu în ramuri tremurat 
De somnoroşi cocoși suiți pe sate: 
Băteau din aripi, chiuind voios 
Prin dimineaţă şi singurătate. 


Urmă un huruit prelung şi surd 
Precum subt ploi se darmă o fântână ; 
Din verde cerul se'mbrăcă în alb, 

Din patru mâini nu mai rămase-o mână. 


Dar cine trece'n miez de nopţi, tăcând, 
Şi lasă ochii să citească'n beznă, 
Zăreşte două umbre'n locu-acei 

Cu jar în gură şi cătuşi la gleznă. 


TEODOR AL. MUNTEANU 


de LAURENȚIU FULGA 


aici. Transfiguraţi, toţi trei se repeziseră la ierestre, le 
deschiseră cu repeziciune și rămaseră aşa — încremeniţi, 
înfiorați de violenţa luminii cerului. 

STtizi Uite o noapte, începu bătrâna cu o voce tremurată, 
in care nar trebui să se moară. E prea uriâză, prea com- 
piexă. Și priviţi ce ameţitoare lună! Zău, te înghiaţă! 

Niciodată tanti Rica nu fusese atât de lirică. 

— Asta depășește pe halucinantul 1, reluă Tudor. De 
altfel la ora asta suntem singurii trei dobitoci care ne 
minunăm de măreţia unei nopţi. 

— Poate că e unică, interveni doctorul, 

— Adevărat; alta ia fel, aceeaşi ,nu mai poale fi. 

— Ce curios, Tudore! Faţă de eternitatea acestei lumini, 
ce va mai rămâne peste o mie de ani gin Beethoven, din 
Kant, din Cezar. 

— Nimic, doctore. 

— Natura ştie să simplifice, ştie să înlocuiască îndeo- 
sebi. Trăim o eră mecanică. Oamenii de atunci nu vor 
şti aiciodală c'a existat un Beethoven, un... 

— Vor îi în sch.mb alți fanatici. 

— Da, dar vor fi nevoiţi să inventeze un Iisus, vor tre- 
bui să z.dească o ser.e de idoli care să semene cu orbul 
dela Bonn, cu Kant, cu Cezar. Vor simţi şi ei ncvoia 
unei simfonii, a unei filosofii. Nici nu-ţi inchipui ce trişti 
vor fi oamenii aceia, Măcar de-ar putea pluti în aer ca 
liliecii, să mai prindă ce-a rămas din spuritele ncastre, 

— Poate însuşi sufletul tău, Dionis, de-ar ajuta la ceva. 

— Poate!... să descompună, să ncge, să hohotească. 

— Să 'nchidem fereztstra! spuse cu glas rece, tremurând, 
tanti Rica 

— Ai dreptate. Voi nu simţiţi că noaptea asta are ceva 
ucigător în ea, te subţiază, te mucigăește!... 

Tudor tresări brusc, strângând tăios brațul doctorului. 

— Eu pix! 

— Nu, nu ne lăsa singuri! ţipă bătrâna. 

— Vă e frică de singurătate, se întcarse Varlaem 
privindu-i pe amândoi tot mai adânc, mai copleşitor. 

— Da, da Tudore. In noaptea asta nc este frică. 

— Pentru prima dată când mă simt inutilă, şueră tanti 
Rica retrăgându-se lângă masa cu cărţi. Parcă sunt un 
fe. de şoarece de biserică. 

— Vrei să rămâi până dimineața, Tudore? Nu vezi că 
nu e: nimeni cu noi? 

Glasul doctorului a devenit scâncet de copil. Dacă l-ai 
scuipa — el ţi-ar săruta mâinile, dacă l-ui bate — aţi 
siar inchina. Umiiirea asta îl desgustă pe Tudor. Doă 
cârpe, două broaşte!,.. Nimen:!... „Nu vezi că nu e nimeni 
cu noi?“ Nimeni, nimeni, NIMENI! Ca o paiaţă, cuvântul 
saltă prin odae, îl sgâlțâe, îl torturează. E groaznic să 
rămâi singur. Și în singurăiatea lui, Varlaam se simte 
deslipit de viaţă, supus unei mari deșertăciuni. Inima 
îi bate tare ca un clopot, ceasul răsună in acelaș ritm 
deavolesc cu inma. - 

— Fie, rămân! 

Ceilalţi răsufiă ușuraţi. Parcă g ţâşnit un duh rău din 
fundu. case.. Şi tanti Rica şi doctorul ii sunt recuncsvători, 

— Tu trebue să ne înţelegi, Tudore!... 

— Inţeleg... răspunde el absent, 

— No: suntem două lumi deosebite. Aci spaţiul, virtuo- 
zitatea, pasiunile tale ultime. Dincoace spaţiul, burghe- 
z.a, spasmul meu şi al Ricăi. In timp ce la noi e un ciotcot, 
o prăvălire, o emcţie crispată ce duce spre altă dramă, în 
tine şi-a făcut loc o linişte, un echilibru definitiv. 

Tudor nu mai ascultă. Doctorul vorbeşte ca unui om 
agăţat sus în spânzurătoare. Tanti Rica a tre:ut dincolo 
să schimbe lumânările. 

— „Dac'ar fi ştiut asta Valentina, n'ar fi murit. 

— Ce să ştie? tresare Tudor, i 

— Adevărul! Adevărul că moartea ei nu ne-a ajutat cu 
amic, n'a rezolvat nicio enigmă. 

— Ai dreptate. 

— Tot atât de încet iră:m, prea încet. Şi a îmbătrâni 
forțat, așa cum îmbătrânim noi, e o mare ruşine. Iţ: place 
viaţa Tudore? Să-ţi placă așa cum e, așa cum ţi se dă. 
Să o trăeşti franc, cu o sinceritate desăvârşilă. 

„— Dar înfrângerile? 

— Ele vin matematic, de neînlăturat. Ele nu împiedică 
însă împlinirea omului pur. La ce mi-au folosiţ mie 
hipnozeie conștiente în preajma lui Kant, alături de îe- 
brele demonice ale lui Nietzsche, alături de truzedia lui 
Iisus — câud eu n'am trăit, n'am trăit aşa cum trebuia — 
cu strada şi cu nopţile în p.ept? 





(Urmare în pagina 7-a) 





Pasărea mâăiasiră 


Pentru camaroda Aura Davideanu 
Priviţi ce toamnă calmă e afară. 
Cum te îmbie crengile de tei! 
Privighetoarea'n zări albastre sboară 
Şi plouă melodii în urma cei. 


Lin coborînd din slava 'nmiresmată 
La geamul închisorii se opri, 
S'aducă între ziduri înc'odată 
Sbor luminos ca zorile de zi. 


Cad trilurile : grindină de stele 
Şi desnădejdile în suflet mor. 
Intemniţaţii cată la zăbrele : 
Le pare chinul aspru mai uşor. 


Ei văd arhangheli albi pe căi cu lună 
Ce-şi joacă armăsarii'n frâu pe loc, 
Și năvălind apoi ca o furtună 
Sfărâmă ziduri cu săbii de foc. 


Dar iată că din negura albastră 
Infricoşate zvonuri s'au pornit, 
Vestind că biata pasăre măiastră 
Pierdută e sub zidul prăbuşit. 


Ea a căzut, dar jertfa-i luminoasă 
Va străluci ca magicul ei ghiers. 
Ca în legendă, umbra-i fu aleasă 
Spre-a-şi creşte zidul, noul univers. 


VICTOR MĂGURĂ 








4 











UNIVERSUL LITERAR 


Lă 


= Zadarnicie = 


da a 


Incăperea popotei era, caşși celelalte piese als clădirii, care pe 


vremuri serv.ss arept pavilion de vanaioure, o camera spațioasă, 


construită din bârne de siejar şi mobudiă rusul, însa cu dez. gust 
ca Sa Marurseagcă Obârşia aracciaucă a siapănului. Giramotonul 
căata un tango imtiâcarat și languros „Lussemoi dans tes braa”. 
Ganauriie erau aeparte, foare acparte. Gomuinul, icoana duUicasa 
a viețu de acasa, senamentaliămu, mamei, paziunza jupitei, amin- 
tirea oucuriiior de alteacia..„ toata vibreaza o clipă, ca un miraj, în 
sufietele trudite aie aviatorilor, Era parcă un vis irumos: o realitate 
dm alte vremuri, pe care muniea se suiea să o insoțească, du pe 
care actualiiaiea o găsea demodată și demoralizania, incet, incet, 
poezia se şierse; n.meni nu se mai ocupa de trecut, Hăâsboiul era 
prea prezent, prea înrădăcinat între gânduri. Timpul era scurt şi 
vieața se vroia trailă așa cum se da. veselia se intinse contagios, 
ca un paleativ, pesie incerutudini, peste răni şi neprevăzulul chi- 
uuitor de maine. 

Răsturnat in fotoliul de răchită, cu care apăruse, într'o zi, trium- 
tător (de unde? nimeni nu ştia) locotenentul Adrian Vareş protesta 
gălagioa impoiriva soldațiior, care nu mai aiungecu săli servea- 
sca. „tei, soldat. vă face de cap ? Pe mine nu ma ascultă nimeni? 
Adu-mi de băut, ceva dela ghiață. Ține paharul, Asta-i al meu”. 
Panarul se lovi de marginea tijghelii şi căzu in cioburi, dar nimeni 
nu iuă în seamă, și continua pâ:ăviăgeala, neturburat de nepă- 
sarea ceioriaiți, de astăda.ă pe un ton mai grav, mai insinucmi, 

„l-aţi văzut cum a căzut? Parcă am fi noi. În definitiv, mare 
deosebire nu ese. Sburăm ce sburâm și ne prâbușim deodată; ca 
din senin, Şi pe urmă ce se alege? O mână de resuuri fără valoare, 
Ca Octav, ca Niky, ca Puiu, 

— Eşti bine dispus astăseară, Vereși spuse căpitanul Baiulescu, 
comandantul escadrilei — un pilot de o indrăsmecaiă nebună, care 
obținuse „Crucea asronautică“, pentru sângale rece cu care aijun- 
sea la a paisprezecea victorie aeriană, in orica caz, b2a mai pu- 
țin. Mâine în zori, sboz de recunoaștere. M'am oprit la tine, ca unul 
mai piiceput şi daaiiiel sectorul iți este cunoassul, Oneștiilârgul 


Ocna. Și acum să ns înțalegem. Peste douazeci de minu:e !9 gă 


sesc în pat, 

— Inţeles, căpitane. 

Işi aprinse o ţigare, cântări dintro privire paharul gol, apol 
strigă soldatul, care aducea de băut, și rămaze pe gânduri. Amin- 
tirile înfioreau în mintea lui ca o primăvară. Aceleaşi amintiri, ca- 
re-l urmăreau ca o fantomă: Fata pe care o iubise sălbatec şi pe 
care, nici timpul, nici spațiul, nu o estompaseră din inima să, deşi 
împrejurările ostile i-o răpiseră.. bucuria lăuntrică, pe care visă- 
rile saie pline de prezența ei o aprindea întrinsul., micile amă- 
nunie care-i relevau pe Olguţa și o făceau mai tonică și mai fasci- 
nantă... toate îi defilau prin minie, îl amăgeau şi-l chinuiau cu inac- 
cezibilul lor. 

— Ce-i cu tine, Vereș? spuse locotenentul Iacob, La ce te gân- 
deşi ? 

— La ce mă gândesc? Puțin important. Să vorbim de altceva. 

Părea contrariat şi vocea îi era gravă, dar pe măsură ce vor 
bea, gândurile îi reveneau, se desvăluiau în toaiă nuditatea lor. 

— Nu ştiu, Iacob, de ce am uneori o pottă săibatecă ds vieaţăl 
De vieaţa care ni se refuză ca un nu știu ce sacru, ca un tabu, Mi-ar 
plăcea să trăesc într'o lume, în care să-mi concretizez trăirea după 
veleităţi, după viaurile care mă  torturează și mă înspăimântă cu 
irealitatea lor. 

— Prostii, Veres, prostii, Nu merită să ne facem sânge rău pen- 
tra himere. Încearcă ză fii ca mine, mai nepăsălor, mai oportunist. 
Altfel îți toceșii nervii, ta neuraztenizezi. Accaptă un lucru cum 
și se oferă, când nu-l poți modela așa cum vrei tu. Ai răbdare; aș 
teptarea nu costă nimic, E păcat să suleri, săți risipeşti forțele naiv, 
fără sens. 

Locotenentul Adrian Vereş schiță un gest de protest, 

— Operiunitate?! Hm, pasăre prea rară. Când o iniâlnagti, a 
'ungi să-ţi dai seama că nu mai este aportună; şi fără idealul după 
care ai fugii, vieața este ratată, prea ieftină ca să o mai isi în con- 
sideraţie. 

— Atunci ? 

— Nici eu nu ştiu. Ceea ce găsesc e atât de fantastic, încâl 
nu-mi rămâne decât să mă mulțumesc cu neliniștile mele. 

Goli paharul cu sete, caşicum ar fi vrut să-și înnece gândurile 
care-l amețeau și ridicându-se, spuse obosit: 

— Doamne, ce chef afurisit am să fac un duș rece! 

> 

După ce urmări cu atenție, pe hartă, sborul pe care avea săl 
întreprindă, locotensntul Adrian Vereș recapiiulă misiunea. In de- 
iinttiv, nu era ceva extraordinar. Sbor de recunoaştere. Unul din 
azale sboruri, pe care le făcuse de nenumărate ori, fără nicio ezl- 
tare, fără nicio emoție. Sectorul, pe cars avea să-l cerceteze, nu era 
dintre cele mui periculoase și îi era destul de familiar. Iși îmbrăcă 
haina de piele, îşi înodă eşaria de mătase — de care nu se des- 
părțise niciodată în misiunile sale — şi ieși afară. Dimineaţa era 
călduță şi în aer pluteau arome de fân cosit, pe care vântul leneş 
ul zorilor le aducea din livezile vecine. Departe, în fund, cerul părea 
întinat în sânge, Pe pistă, se distingeau siluetele avioanelor, în. ju- 
rul cărora foiau mecanicii, Ultima revizuire înxinte de decolare. [zi 
zări aparatul, suplu și elegant, ca o libelulă, gata de sbor. Spusa 
câieva cuvinte oamenilor și sări sprinten în carlingă. Câteva co- 
msnzi scurte, grohotul metalic al motorului, care ss deșteptase, ca- 
iele ridicate şi aparatul țâșni năvalnie drep! înainte; putin după 
aceea nu mai fu, pentru cei ce-l urmăreau, decât un punct negru, 
care se afunda în zarea turbure a zorilor, 

In mașina aceea puternică, potrivită ca un cronometru, Adriam 
Vareş se simțea mai liniștit si mai încrezător ca niciodată, O bucu- 
rie vis, dar lucidă, îl umplea sufletul. Sigur de el şi de aparatul 
complicat și rapid, pe care-l avea în mână, aluneca ușor printre 
norii cenușii ai dimineţii. Liniile inamice erau aproape, dar pilotul 
părea să nu bage în seamă greutăţile pe care misiunea sa, de ra 


cunoaștere, acum ca şi în trecut, 
avea să le iniâmpine. Peisaiul Q 
it oap 
SALA fe Za, 


işi schimba a:psciul, iă:ă pre- 
get. Conturul unui sat, amori, ca (5 AC 
1 ID Aa ă P 
oz 2/7 297 
a), af 


o cmoabă, petele negricioaze 
// 
(id 
LU// 















ale pădurilor, oglinda sobră a 

unei ape, se scurgea subel /A 

vertiginoz. Se distingeau liniile 4/) 4 Woe 
serpuinde ale tranșeelor, ca fi- a A 

rele unui păienjeniş. De sus, de Ă 
acolo, totul îi apărea inform și 


de CAROL ANTON APOSTOLESCU 


nedeslușit, ca norii plumburii, care-l înconjurau, Verifică dizirat ca- 
dranele luminoaze ale aparatelor, şi jocu! indicatoarelor îi aminti 
un spectacol de marionste, pe care-l văzuse la Bucureşti, şi-l 
savurase în toată naivitatea lui, cu bucurie copilărească. Pe 
bord, totul era normal: viteza constantă, înălțimea așa cum o voise 
și comenzile docile. Jos, pămânul începuse să se lumineze. Pe co- 
linele împădurite, imfloreau, dinir'un timp în altul, învoiburale în 
jerbe de țărână, răsbufniturile obuzelor de 75. Deasupra Trotușului 
şi la dreapla sa, suspendat parcă în eter, ochiul pilotului întâlni 
inamicul. Un punct negru care creșiea, se alungea. Mări regimul 


și cabră aparatul. In geana verzue a altimetrului, acul înghiţea li. - 


niștit înălțimile, 2700... 3000... 3500. Viziunea luptei apropiate îi mă- 
rea încrederea în sine, îi ascuțea nervii, îl fauscina. Puse manșa la 
stânga, motorul în plin regim. Diztanţele se pierdeau. Incepu să 
distingă fuselajul, trenul de crierisaj, mitraliera. Era un L. V. G., mo- 
noplan, cu un singur motor. În înireceraa nsbună, văzu piloiul aple- 
cat calm peate comenzi, caşicum i-ar fi iynorat prezența şi lipit de 
marginea turelei, obzervatorul îmbrăcat în piele nsagră, cu oche- 
lazii ridicați sinistru deasupra frunții, manavrând mitraliera pantru 
marele duel: miza cea mare. 
Tatatata... tatata,.. 


Rafala isbucni seacă, trepidantă. Ca o umbră, aripile cenușii, 
îi alunecă prin fața ochilor, sa răalurmă cu viieză fantastică pe o ari- 
pă şi se mupse din caruselul mortal, în cara ss angzaixse. Masinal, 
Adrian Vereș îi urmărea mişcările desordonate, insuficiente, îl ur- 
ma. Cu sfaturile înstructorului său de sbor vii în amintire, își da sea- 
ma că atinsese momentul psihologic, că era la punctul suprem al 
luptei: izbândă su moarte. Imaginea era așa da puternică, de 
reflexă, îmcât își simțea timpomele da-fundale, nereczptive la tune- 
tul metalic al desfăşurării de forțe. Intuia clar căldura glasului: 
„Nu-ţi lăsa prada să se desmaticeaacă, săşi recapeta limpezimea 
spiritului, să ia inițiativa acțiunii. Luciditatea lui ar putea să însem- 
neze destul de bine stârșitul tău. Urmăreşte. fără cruțare, fără me- 
najamente, ca să te sulvezi pe tine”, 

Un joc al palonierului, o răsturnare îndrăsneață pe aripa stângă 
şi în urma lui, cu mâna pe trăgaciul mitralierei, Adrian Verea se 
silea să prindă în vizor silusta sumbră a rivalului, 

„aTertertortar.,, terta... 

Sub ploaia de plumb care-i stâșia carmnaa, L. V.. G.-ul căzu în- 
trun picaj vertiginoa la verticală, redresă pentru a reveni, cabră 
şi urcă, strecurându-se în întunericul norilor. O clipă în urmă, era 
la o sută de metri în spatele lui Adrian Vereş, răsbunător. Mitra- 
liera țăcăni siniztru, crud. Cu o mișcare bruscată a palonierului, 
Adrian Vereș încercă să imprime aparatului un joc dezordonat, să 
se depărieze în zig-zag, să scope din hora ucigătoare a focului, 
care-l năpădea potrivnic, dar comenzile nu-l mai ascultau, slăbacu, 
deveneau aeriene, regimul scădea inspăimântător de grăbit şi apa: 
raiul se făcea tot mai greoi. Cu mâinile sudate pe manșă, cu picioa- 
rele crispate pe palonier, se sbătea să reziste fatalei glisade pe 
aripă, prăbuşirii, Figura îi se crispase, sudoarea îi scăldase tâm- 
plele și gura îi era uscată. Gemătul metalic al cilindrilor își pier- 
dea ritmul, devenea sincopat şi acul altimetrului cobora terorizant; 
preciza drama, 

Avionul alunecă pe coadă, se rostogoli, ca o frunză în furtună, 
pe aripă, își plecă botul în jos și se avântă în galopadă desmetică, 
în vrilă pe dreapia, către pământ, către neant, Adrian Vereș își 
simțea capul strâns în cercuri de foc. Auzea svâcnelul febril al sân- 
gelui în tâmple, ochii îi erau turburi și aerul îi ardea plămânii. Cu 
o ultimă sforțare, se sili să privească drept înainie, numai la co- 
menzi, să pună aparatul în linie, să bareza drumul morţii, care-l 
pândea de aproape. Mișcările îi erau auiomaie, străine, animate 
refisx de spectrul prăbușirii în haos. Mâinile trăgeau neincetat 
manșa, picioarele se trudeau să rupă rigiditatea palonierului, blo- 
cat în cruce. Zări acul altimentrului coborând fără ezitare şi inima 
1 se strânse, groaza îl învălui. 300... 200... Și când gândurile nu-l 
mai însoțiră, simți decdată comenzile greoaie, aşa de aspre cum 
nu le mai simţise vreodată și aparatul se făcu mai uşor — uşor ca 
un fulg — pluii, cagicum nimic neobișnuii nu s'ar fi întâmplat. Ochii 
i se opriră holbaţi pe cadranul altimetrului și pieptul i se umflă în- 
tr'un suspin de ușurare, O sută de metri. O sută da metri îl des- 
părțiseră de moarte, îi redaseră vieața, ps care puterile sale o pier- 
duzeră odată, în „tournoi“-ul disperat, în care intrase. Dar fericirea 


se dovedi înșelătoare, scurtă. Avionul păru să ezite, îşi micșo:ă yi-. 


teza, motorul pomi să baltă neregulat. Il simţi răsturnâadu-ze pa 
azipa stângă, alunecând, alunscând în cursa fantastică da bolid, 
spre pământ, Și dincolo de orice storțare, creștea spăimântător în 
triumiui său, imperiul destinului întrerupt, 


Incercă să se desprindă dintre sfărâmături, să scape din strân- 
soarea epavei, care-l prinsese întro imbrăţisare sufocantă, de a- 
mantă, dar își simţi forțele împrăstiate, sufletul risipit. Trupul nu 
mai reacționa la reflexe și toate încercările de elberare, pe care 
mintea reușea să le întrevadă, se topeau înainte de a se realiza, 
O căldură stranie i se strecura în sânge şi ochii se mărită ins- 
tinctiv, amăgiţi de o stronie lumină in:erioară, să privească îndă- 
răt, trecutul, pe care nul puiuse opri din drum: Olguţa Baru, fa- 
mseia pa care o jinduiaa in toata visurile saie, ca pe ua idaal stânv 


amurgul violet şi liniștit de toamnă, când o cunoscuse — printr'o: 


întâmplare a soariei — care avea să i-o îndepărteze cu aceiaşi 
nepăsure, cu care i-o scosese în cala —... ziua următoare, când se 
dezpărţiseră, cu o strângere caldă de mână, fără lacrimi, fără emo- 
ţii exterioara, dar cu inima strânsă, cu gândurile împletite... dimi- 
nsața cenușie, în care aripile lui aveau să sa frăxgă, pe neaştep- 
taia, în cântecul înfierbântat al gloanjelor, ca altădată îndrăzneala 


icarică.„. apoi, nimic, hcazul. Inir'un spasm suprem, se sili să-şi 


dsztacă mâinile din legătura ferecată, care le imobiiizaze, ca pen- 
tru a le înlănțui în jurul himerelor, care psindeau vieaţă, în toro- 
peala ce-l cuprindea, dar nu isbuti decât unilateral și inzulicient. 
Și ca o uliimă amăgire, i se păru că aude clocot de voci, o mulțime 
cara se trudeaa să-i risipească somnul de moarte ce-l copleșea. Cu 
capul răsturnat pe umăr, surâdea mereu, neștiutor și blând, 

Era siârșitul, împrăștierea simțurilor, destrămarea conştiinţei. 

= 

Mișcările îi erau domoale și mărginite. Avea impresia că tot 
trupul îi era o rană, că prin carne îi fugeau șuvoae grele ds 
Flumb, care-l covârșeau cu povara lor, îi paralizau orice afirmare 
a vieţii şi îl împiedecau să rezpire în voe. Încercă să nu se lase 
întrânt de suferință, să-şi dea seama ce s'a petrecut cu el, dar ca: 
pul îi era turbure, ca după o baie sdravănă și senzația unei dila- 
tări progresive şi chinuitoare, a unei volatilizări bizare, iși făcea 
loc tot mai viguros într'înzul, Un sentiment de totală năruire îi um: 
plea sujletul, n&valnic, ca întrun notiurno de Field, îi năruia spe- 
ranța oricărei desmeticiri. Plecapele îi erau parcă amorțite, dar 
dincolo de ele, intui, ca prin vis, potopul alb al luminilor, care sa 
ievărzau damic, ca pentru un ceremonial de împărătească măre- 
ție. Se strădui să deschidă ochii, să se dumirească ce se petrecuse 
cu el, să dunoazră necunoscutul, în cara-l 'aruncaze, cu brutalitate 
şi fantezie, destinul, dar nervii îi erau bolnavi, prea obosiţi ca să 
mai reacționeze. Ca un ecou din alte lumi, simți vieață, desluşi 
vorbă. realitatea, pe cate cu o neașteptată doză de pătrundere, 
căreia numai miracolul putea să-i dea sens, o găsi nesemnificativă 
şi frivolă, Un glas blând, șopiit, de jemee: „Crezi că o să scape, 
doctora?” Și vocea gravă a doctorului, bâiguind speranța, care lui 
îi apăru spălăcită şi naivă, un paleativ comod și de duzină: 

„Desigur, nu trebue să ne arătăm neputincioşi, să disperăm. 
Nu e felul nostru de a fi fatalişti. Ar fi pueril şi oarecum oriental. 
Să sperăm că şi de rândul ăsta vom învinga tot noi”. Și după o 
pauză scurtă, concepând poate o eventuală înfrângere, pentru care 
n ar îi avut poltă să 1 so impute vina unul exagerat optimism, sau 


O 23 Noembrie 1949 






reproşul insuficienței sale, spu- 
se grăbit: „Bineînţeles, dacă nu 
se vor ivi complicaţii... leziuni 
inteme, o nouă hemoragie”... 

Ar îi vrut să deschidă ochii, 
să-și dea seama ce se întâmplă 
cu el, să cunoască, pe puţin, fe- 
msea care încerca însângerarea 
aceea graluilă şi induioșetoare a 
sufletului, peniru el, un sirăin, 


dar irosirile sale erau şterse şi vlăguite. Cu un efort supraomenese 
se munci să articuleze o vorbă, să se smulgă din marasmul adânc 
şi iremediabil în care se atundase, dur simţurile nu-l mai ascultau. 
Simti clocotul întărâtat al sângelui, care-i fugea prin artere ca un 
talger prin întunericul umed al cerurilor, apoi o senzața de destră- 
mare ciudată, de gol, de cădere dulce, o vaporizare voluploasă, 
care-i alina durerea. Doctorul căută pulsul și spuse linișiit, femeii 
care-l privea în tăcere, ca o încurajare: „Găsesc mai bine că nu 
s'a trezit acum”, x 
îi 


În încăpere era linişte. O cumeră albă, în care tinerețea stră- 
lhucitoare a primăverii pătrundea viclorios, odată cu balsamul tur- 
burător al ierburilor și ciripitul păsărilor. Prin minte îi țâșni năval- 
nic filmul aventurii sale şi sutletul se umplu numaidecât de o ma- 
re umilință, de o totală desamăgire, Iși aminti pasiunea lui das- 
lănţuită pentru trăirile intense, epopeea eroică și nemărturisită pe 
care, cu elan și ambiție de adolozcent, își propusese să o închidă 
în actele sale, emoțiile neobișnuite, pe care le guztase din plin, ca 
o recompensă a curajului și încrederii în sine şi disprețul, pe care-l 
arăta oridecâteori cineva incerca să găsească, în temeritatea sc, 
un dram de demenţă, și fața obosită și palidă i se deslinse într'un 
zâmbet de ironie și compătimire, Vieaţa îşi arăta revezsul, îl umi- 
lea şi-l deprima. Iși pipăi capul, pe care o mare de vală și ban- 
dai i-l mascase, ca pantru o paradă oamavalescă și se munci să 
se ridice, săşi pipăe piciorul, pe care-l simțea imobilizat și străin. 
In exaltarea care-l impiedeca, în mare măsură, să-şi dea seama 
unde este și ce se petrece în jurul său, să fugă din cadrul acela 
strâmt și cu miros terorizant de farmacie, care-i mărturisea înfrâa- 
gerea, dar nici voința şi nici puterea nurl mai ajutau. Un fior reze 
îi rălăcea prin corp şi pa fața palidă şi trudilă i se așternu o cris 
pație dureroasă. Simţi o durere violentă ridicându se cotropitoare 
din piciorul bolnav şi mâinile i se crispară instinctiv, ca o împotri- 
vire, pe fierul alb al patului. Revolta şi îndrăsneala dintrinsul se 
răspâadiră şi gândurile îi erau acum blajine și domoale, ca după 
cloroformizare. Rămase nemișcat şi fără voință, cufundat într'o to- 
ropeală dulce, din care nu-l trezi decât! sgomotul sec al ușii, care se 
deschisese, Incercă să vadă persoana care intrase, dar privirea, 
voalată de albul legăturii care-i acoporea capul până deasupra 
ochilor, n'avu timpul să rețină decât silueta delicată a unei femei, 
îmbrăcate în uniformă strălucitoare de infirmieră. Îi auzi pasul uşor 
apropiindu-se, îi simți suflarea caldă, aplecată deasupra sa şi mă- 
na moale și delicată luâmdu-i pumnul, ca să-i numere pulsul, 4- 
drian Vereş ezită câteva clipe şi cu mintea chinuită de valurile a- 
dânci şi agitate ale necunascutului şi nesiguranței, în care fuzese 
tărit fatidic, i se adresă, cu vorbă stinsă, nsconvirta parcă da necs- 
sitate:a întrebării și de deslușirile oricărui răspuns: 

— Ce s'a pstrecut cu mine? Și tără să-i lase căgazul uns! lă 
muriri: „Unde sunt aici?” 

Vorba îi era grăbită, însetată să afle mai din vreme toiul și 
nimic. li era o sete imensă de tot trecutul acela neguroz, pe cars 
nu-l putea aduna în gândurile sale și o neinduplecată curiozitate 
îl mâna să nu alunece peste realitatea, pe care simțurila o trăiseră, 
fără să o cunoască, dar tot atâ! de aprinsă și de chinuitoare se ri- 
dica în inima sa mândria ds a nu și îngenuashia o:goliul, da aşi 
lăsa în umbră slăbiciunile. Il interesa povestea dramsi lui (pe care 
numai târziu şi fragmentar avea să o cunoazsă) ca o simplă veri: 
ticare, ca o lumină călăuzitoare în întunericul indoelilor care-l ro- 
deau, dar, în acelaș timp, își dădea seama că sar fi simțit foarte 
nenorocit să o afla. Nicicând n'ar fi bănui! că sufletul femeii poate 
fi atât de receptiv, cum avea să se mărturisească atunci, că sunt 
momente când puierea lui ds păirundera se înaiță dincolo da apre- 
cierile şi de discernămânul nostru şi (cum avea să-și explice ulie- 
rior) că aşteaptă numai prilejul pentru a se cristaliza, pentru a se 
dezvălui în toată măreţia. Glusul ei avea să-l convertească, ca mi- 
racolul Damascului pe cal ca avea să davină p2raonifcarea de- 
plinei convingeri și s&i momească, cu aceiași nadă, viermele cu- 
riozității care-l rodea și superba lui mândrie. 

Ii spuss încat gi cu o blândațe plină de devoție, caşicum l-ar fi 
făcut o mărturisire, ps care n'aveau să o cud>aacă decât ei şi 
numai ei: 

— Nimic, dragul meu. Un accident banal. Ceva care nu trebua 
să te îngrijoreze, 

Iși îndreplă surprins capul spre dânsa, cașicum ar fi vrut să se 
îmbete mai mult de parfumul şi de că!dura vorbelor ei, iși împinse 
bendajul care-i siânjenea privirea și revelaţia, pe care-o încercă 
atunci, fu atât de neașteptată și de covârșitoare, încâl rămase o 
clipă încremenii, fermecat de același fluid suprafireac de dulce, care 
isvora din ochii ei, Gândurile i se pierdură, ca o nălucă, şi în ex- 
iazul în care alunecase, văzu detilându-i vertiginos, prin cminiire, 
parada sentimentală și iluzorie a dragosiei sale, așa cum fusese 
în Idee, aşa cum o plăxmuise fantezia scr. 

Olguţa.., Era Olguta, în haine albe de infirmieră, învăluindu-l 
într'o privire plină de dragoste și de incurajare, 


Prezența Oiguţei il făcu să uite suferința carai pulveriza mira- 
jurile și-i împrăștia orgoliul, îl făcu să uite că suferă din cauza spi- 
ritului, a mneliniștilcr și a chinurilor metafizice, săși tempereze și 
să-şi transfigureze experieniele subieciive, fără să mai caute, ca 
altădată, proscția lor în adevăr și etern, fără să mai stoarcă niciun 
gând şi niciun sens de universalitate. Alături de ea, revenea docil 
şi obișnuit, spre un fond mai originar de vieaţă; începu să se arate 
mai puțin: sensibil la durere și la toate abuciumnăzile sufletului, alu- 
necă pe culmile visului și simți cu nemărginită satisfacție, că găsise 
drumul spre o uitare voluptoasă și reconfortantă. Erau totuși clipe, 
când se simțea fără nici un suport moral, plutind parcă în vid, când 
neliniștea se aprindea în el, fără nicio evoluţie, ca un taifun, care-l 
consuma până la absurd, Era atunci din nou omul timid și fără 
inițiativă, care-și intarioriza nefiresc gesturi şi sentimente, care-şi 
tortura sufletul cu perspective imaginare şi fantastice. Ii lipsea voin- 
ţa de a-și exterioriza limpede şi natural dragoziea, da a folosi ca- 
pătul de pod, pe care Oiguţa îl oferise iubirii loz. 

In fața frumussții ei stranii, jarmacătoare (în sonzul magic al 
cuvântului) a intimităţii cu care căuta să obișnuiască şi a surâ- 
sului ei deschis și pătimaș, care-l umplea de pasiune şi-l fascina 
(şi care era departe să simuleze orice dramatizara), Adrian Vereș 
încerca bucuria vie şi iremediabilă a to!alei mărturisiri, ardeu de 
nerăbdare să-i povestească, deplin şi natural, dragostea pe care 
nu o mai putea stăpâni în sine. Dar, în sensivitatea lui maladivă, 
i se părea că vede în surâsul deschis, care flutura pe buzele Olgu- 
ței, un zâmbet de ironie şi în seriozitatea cu care-l asculta uneori 





(Urmare în pag. 5-a) 


=== 23 Noembrie 1940 


Maşina urcă vârful dealului, opin- 
tind ca o gloabă cu stforăituri metalice 
şi Strănuturi explozibile. Lăsase în 
urmă șesul întins al Dobrogei cu şo- 
seaua ondulată ca o panglică şi se pă- 
rea că pe măsură ce înaintează, zarea 
se îmbină cu frontispiciul gol al 
dâmbului. Deodată însă, un ochiu de 

"apă verzuie, începu să-și lărgească 
pupila între cerul fumuriu de seară și 
grumazul de piatră al stâncilor, cu 
fruntea înfiptă în azur. 

Cuprinşi de o plăcere agitată, Mircea 
şi nevastă-sa, se arătară chiar dela pri- 
mele aspecte furișate fragmentar pe 
geamul mașinei, ca noui vizitatori ai 
Palcicului, 

Erau în voiaj de muntă. 

Cu privirile scăldate în răcoarea îm- 
bălsămată a serei şi cu cea mai minu- 
nată dispoziție aşternută pe suflete, 
lăsară frâu curiozităţii frivole, aprinsă 
de elanul scânteetor al noutăţii. Când 
la dreapta, când la stânga, spontanei- 
tatea surprize.or naturei, le angajează 
tot focul simţurilor flămânde de pito- 
rescul mării, învolburată şi îndante- 
lată ca un imens văl de mireasă. 

In chenaru-i de cretă lucioasă, ca o 
gigantică oglindă cu ramă de argint, 
întinsul apei părea o pajiște „gris- 
verte'* drotată  pe-alocuri de adieri 
ușoare, cu valuri nichelate ca niște 
franjuri de spumă. Din vârful dealului, 
măreţia ei li se dăruia întreagă. 

Șoseaua mâncată de puhoaie, cobora 
şerpuind printre case, unele drepte, al- 
tele lăsate'ntr'o râlă, toate aşezate în- 
tr'o topografie de râpă, în spatele cas- 
telurilor de nisip alb-vânăt. 

Un clin de pământ, pe o coastă mai 
spână, era îmbrăcat de-o verdeață agă- 
țătoare şi încâlcită, plăcut deosebită de 
şolduriie goale ale stâncilor abrupte, 
așezate ca nişte trepte de amfiteatru 
ruinat. 

Maşina se opri în vale, în preajma 
câtorva restaurante, cu mesele scoase 
afară. O forfoteală pitică, mişuna ca 
întrun fund de grotă adâncă. 

Cu valiza în mână, tinerii coboriră 
nedumeriţi, prin mulţimea ce se în- 
ghesuia la mașină. Explorau cu ochii 
vreun hotel. Un trecător le îndrumă 
paşii mai în vale, spre litoralul mării, 
pe o stradă desfundată cu trotuarul 


prea înalt, dealungui unor case inegal 
proporţionate. 
„Intâlniră cu ochii o tăbliță: „Hotel 


Riviera“. Intrară pe o scară cu treptele 
de piatră și dădură într'un coridor lung, 
mobilat ca un hall, cu câteva scaune de 
paie şi două-trei mesuţe. 

La pașii lor, o femeie cu mătura în 
mână, eși dintr'o cameră. 

— Ce doriţi d-voastră? 

— Bună seara; o cameră pentru noi. 

— N'avem domnule, sunt toate ocu- 
pate, răspunse categoric. 

— Vom sta puţin, 'trei-patru zile, — 
poate aveți măcar una cuun singur 
pat, insistară tinerii — rugător. 

Femeia scutură din cap în semn de 








UNIVERSUL LITERAR 








LA BALCIC 


— Uitaţi-vă — se adresă ea timeri- 
lor — o să vă conducă băetul acesta la 
o gazdă particulară, 

— Departe de aici ? — întrebă din 
nou îngrijat Mircea. 


— Nu, nu, ceva mai în vale, înspre 
vamă. 

Sprintenii viligiaturişti * se  lăsară 
conduşi de micul ghid, cuprinşi deo 


ușoară teană, pe care totuși elanul lor 
comunicativ o spulberau la gândul, 
că'n asemenea împrejurări, oriunde ar 
găsi un adăpost, se vor simți tot aşa de 
bine ca și în cel mai somptuos hotel. 

La câteva sute de paşi, băieţelul se 
opri în faţa une portițe. O intrare ru- 
dimentară, la o căsuță cu etaj înfiptă 
pe o creastă de stâncă și o curte în- 
gustă, umbrită într'un colţ de un cireş 
sălbatec cu frunzișul sărac. 

O femeie între două vârste, îi în- 
tâmpină. Imbrăcată modest, deosebit 
de portul femeilor de prin partea lo- 
cului, figura ei exprima o plăcută do- 
rinţă de ospitalitate. 

Tinerii îi explicară scopul vizitei, 
accentuând că nu au de stat decât trei. 
patru zile și că în consecință acceptă să 
li se dea o cameră cât de modestă. 
Bătrâna, scrută înfățișarea emoţionată 
a tinerilor, ca şi cum i-ar fi bănuit a îi 
în căutarea unui cuib de fericire pentru 
cine ştie ce aventură înfiorată şi tra- 
tând eftin iscodirile-i voite, îi conduse 
pe o scară de lemm, până în catul de 
sus al locuinţei, introducându-i într'o 
cameră cu cel mai evident strict ne- 
cesar: un pat de scânduri, cu un mindir 
bine ghiftuit, un lavoar de tablă fără 
acces de uz şi înfine o lampă cu gaz 
într'un cui. 

Mircea se uită la nevastă-sa, care-i 
acordă confirmarea în priviri şi, după o 
chibzuită tocmeală, se instalară veseli 
întrun chip deşi neobișnuit, totuşi 
amuzant. Geamul cu vederea spre 
mare, respira deschis adierile proaspete 
ale parfumului înviorător, primenind 
atmosfera râncedă a camerei, într'o ră- 
coroasă și moale însuflețire. 

Bucuroşi de această brumă de noroc, 
ce li se așternuse în cale fără prea multă 
zăbavă şi motivaţi de curiozitatea fre. 
netică se fusese magnetizată de luciul 
metale al mării, se grăbiră să pornească 
neîntârziat, ca să privească acea feerică 
noapte a Balcicului... 

Umerii dealurilor păreau humă, ca 
nişte ziduri ruinate ale unei vechi întă- 
rituri, înspre care vuetul mării trimetea 
şoapte de sălcii despletite în vânt. In- 
fiorările sălbatece pornite din larg ca 
niște desiănţuiri de aripi frânte, alu- 


necau spre malul spuzit, în chiote înă- 
buşite. 
O neliniște magică, vânturată în fel 


de fel de simțăminte, naufragia în su- 
fletul plin de admiraţie, al celor două 
trupuri strâns legate, ca întrun acord 
identic şi comunicativ. Din adâncuri 
nebănuite și obscure, un imbold de vo- 
luptate crudă le întregi exclamaţiile ad- 
mirative, iar bucuria complicatului 
proces al sublimului în faţa fiarei ma- 
ritime, redobândi secretul fericirii. 

O boare de ţihnă se strânsese între 
dealurile vrâstate în gri. La câteva sute 
de metri de mal, o umbră mai groasă 
culcată pe fondul de plumb al apei, 
profila un vapor cu catargul spinte- 
când infinitul cerului şi al apei, îar pe 
mal câteva bărci trântite cu faţa'n jos 
dormeau într'un somn adânc, 

Magaziile și casele răvăşite pe povâr- 
mișul litoralului, păreau nişte păsări 
uriaşe, ghemuite la pământ. Printre 
ele, un turn subțire, rotund şi înalt, ca 
un enorm creion de reclamă „Harat- 
muth“ aşezat cu vârful în sus, răzema 
fâşia de cer înstelată, cuprinsă între 
coastele abrupte, ca pe o gigantică 
pânză de cort. Era turnul Giamiei. Ur- 
când ulița şerpuită până acasă, un 
freamăt aromat al grădinei de tranda- 
firi dela „Palatul Reginei“ sufla cald, 
suind în sbor candid spre slava cerului, 

— Ce fericire inedită iți umple su- 
Hetul, dragă Sarda, vorbi Mircea; te 
simți aşa de mic în macrocosmul na; 
înrai acesteea !,., 

-— Da, Mircea, simți în adevăr, fivrii 
ce ţi-i inspiră o gigantică fiară sălba- 
teacă. 

— Și totuşi, reluă el, aşa cum se pra- 
zintă marea, ai impresia că eo carte 
veșnic deschisă, în care freamătă rit- 
mul unei alte lumi agitate. Fiecare val 
parcă eo ființă necunoscută, ce se 
naște mai departe Sau mai aproape de 
nui, crește sau se cufundă în nestârşita 
masă, întocmai ca noi oamenii. Unii se 
umilă, înaintând încununaţi de spuma 
gloriei, alții mai mărumţi se strecoară 
timizi și fără proeminenţă, pentru ca la 
urmă să se stărâme egal de acelaş mal, 
cei mari cu mai mult sgomot, cei mici 
cu mai discreță trâmbiţare. Şi e curios 
că şi marea atunci când e agitată, re- 
voltată ca şi lumea noastră, înalță mai 
multe valuri decât atunci când e cu- 
prinsă de pacea naturii... 

— Cine ştie câţi oameni n'au fost în 
ghițiți de gura aceasta flămândă! —- 
adăugă Sanda. 

-— Desigur, e aceeași luptă ca intre 
popcare. Numai să aici omul vrea să-i 
ture bogăția străfundurilor, cu un meş- 
teșug lacom și de multe ori neputincios, 
Deaceea cade victimă omul și nu valul 
sălbatee cu care se luptă. Intocmai ca 
şi valurile, noi nu știm de unde venim 


de SEBASTIAN POPOVICI 


In zori, pleoapele de plumb se des- 
cleştară speriate de flacăra purpurie ce 
flutura-la geam, strecurată blând prin 
storul lăsat. Se ridicară curioși. Inspre 
răsărit, zarea roşie ca un șnur de aur, 
lega scutul de foc al soarelui, ce re- 
vărsa cu  plenitudine, mănunchiuri 
uriaşe de suliţi frânte în talazuri şi siă- 
râmate în pulbere ca polenul. O dâră 
de enormă lumină, spălată în valurile 
cu creastă de foc, împresura câmpul 
infint de apă, ca un far ceresc. 

Trupul mării se svârcolea nervos, cu 
valurile mângâiate de zefirul moale, 
şi'n depăriare o barcă, ca o coajă de 
nucă, sălta uşor. 

Orașul se trezise. Mahalaua din fund 
—. cu aspect oriental — se împotmolise 
de lume. Pe strada din față, câteva 
şandramale întinseră marta de zarza- 
vat, pe tejghelele sprijinite în lanţuri, 
de geam, 

Sezoniştii tineri, îmbrăcaţi adecvat 
în pijamale și sandale sprintene, cobo- 
rau în vale, din ce în ce mai abundent. 
Figuri bronzate de soare, trupuri suple 
în mailiot-uri strâns cambrate, pășeau 
modulând pulpele şi busturile plin ro= 
tumjite, 

Soarele, ca cea mai matinală planetă, 
urcasa tără știre prea sus, pe boltă. In 
zbenguiala primenită a dimineţii, Mir- 
cea şi Sanda se simțiră împărtăşiţi şi 
improspătaţi în suflet şi trup, recăpă- 
tând dispozițiile momentului plin de 
avânt. 

Coboriră câteva trepte de piatră, 
trecură pe lângă niște ziduri dărâmate, 
pierzându-se în valul:de lume al străzii, 
ce venea acum şi mai bogat la vale. Cu 
ochii odihniţi, rupeau aspecte:e variate 
ale cartierului orienta! al târgului, sau 
de pe coasta ce înconjura ca un dig, 
prăpăstioasa vale a Balcicului. Artere 
de străzi imcâlcite, nepavate şi săpate 
de apă; ziduri și case părăsite, în stil 
vechi, cu balcoane și scări de lemn, ca 
miște magazii, salahori şi barcagii, fur- 
nicând în piața din preajma vămii; 
turci cu tablalele de acadele întinse din 
loc în loc; măgăruşi înhămaţi la căru- 
cioare de zarzavat, şi pictori — tineri 
sau bătrâni — răspândiţi sub şoproane 
sau cățăraţi pe trepte de scară, hărni- 
cindu-se să coloreze pânze, cu frânturi 
din acele locuri cu adevărat picturaie. 

Tinerii își odihneau acum privirile 
pentinsul infinit al mării, trasat de 
valuri mărunte ca niște solzi fluizi, în 


mijlocul căreia un vapor cu ancora 
svârlită în adâncime, sfida depărtarea 
fluturând un steag. O punte legată de 
mal, din traverse întipte în apă, înainta 
o sută de metri, de unde bărcile în- 
cârcate cu saci, făceau pârtie împotriva 





5 





valurilor, până la vapor. Una pleca şi 
alta îi lua locul, priponită cu frânghii 
groase de punte, pentru ca în câteva 
minute să pornească și ea în aceeaşi 
direcție, cu saci de grâne așezați în pi- 
cioare unul lângă altul, între braţele 
larg deschise ale bărcii. Altele mai 
uşoare, cu lopeţile atârnate liber ca 
nişte aripi obosite, cu pânza fluturată 
de direcţia vântului, circulau în cârduri 
răvăşite, dând târcoale în jurul punţii. 

O scară cobora până la nivelul apti, 
de unde excursioniştii se îmbarcau în 
grupuri, pentru capul Caliacra, Ecrene, 
sau paiatul Reginei. Mircea cu ne- 
vastă-sa o luară pe un drum usor pen- 
tru picior, dar accidentat pentru căruţă, 
paralel cu litoralul mării şi şerpuit 
printre casele așezate cu fața sau cu 
spatele la mare. 

Picioarele li se afundau în praful 
uscat şi măcinat și urcară până la ar- 
tera principaă a drumurilor, de unde 
orăşelul apărea în vale, cu întreaga 
banoramă a vămii, cu magaziil> ge ca- 
reale şi plaja încadrată de barăcile de 
scândura, în fine chenarul coasta ae 
cretă, pleșuv, înaintând ca un picior 
culcat în mare. 


Intre lumea complet străină, identi- 
ficată pe alocuri și din limbajul ce-l 
întrebuința, Mircea dădu cu ochii peste 
figura modest încadrată de o barbă 
blond-argintie, a pictorului Radu Coz- 
min. O tresărire din ochi, îi ridică pe 
amândoi în picioare. - 

— Ce faci, domnule Cozmin, pe 
aici ?.... şi-şi strânseră, amical, mâinile. 

—— Ce faci d-ta în patria noastră? 
Eu hoinăresc dealurile acestea de zece 
ani, şin fiecare an, ne dăm întâlnire 
aici o faianșă întreagă de pictori. 

— Adevărat, răspunse Mircea, con- 
simțind; mulţi pictori mai sunt pe aici ! 

— Pictori și măgari, ironiză €l; nu- 
may că unii sunt măgari fără să fie 
pictori, iar alții pictori tără să fie mă- 
pari |... 

Mircea îl recomandă neveste-sei, in- 
wtându-l la masa lor şi întrebându-l: 

— Eşti singur ? 

-— Numai singur, 
altfel prieteniile de aici îţi 
lucrul. 

— Li, şi ce mai lucrezi de zece ani în 
acelaş loc? 

— Dragă tinere! marinele sunt cele 
mai complicate priveliști şi totodată și 


răspunse el; căci 
împiedică 


cele mai bogate în variaţii. Niciodată 
marea nu e la fel. O vezi frământând 
veşnic pe paleta-i însorită, valuri de 


culori, cărora mici pictorul cel mai de- 
săvârșit nu le poate surprinde tonul. E 
ca o femee capricioasă, care dispune de 
garderoba cea mai completă, încercând 
în fața oglinzii soarelui, mătăsuri!e cele 
mai fine și cea mai inconsecventă cro- 
ială a pliurilor. In acest occidental! un- 
gher, înfundat de dealurile acestea de 
culoarea pielii, dealuri şi ele  desbră- 
cate Ge parcă ar face plajă ca şi noi oa- 
menii, pictorii se-adună ca să experi- 
menteze ceeace se cheamă technica cu- 


negaţie, apoi, reținută parcă de un gând 


binevoitor, schiță cu satisfacție o so- 
luţie. 

— Aşteptaţi puţin. Luaţi loc pe 
scaun. 


Mircea se bucură, înseninat de amâ- 
narea răspunsului femeii, întorcând o 
mină deşcrețită srre nevastă-sa, care 
ca şi el era nerăbdătoare să lase ba- 
gajul într'o cameră şi să iasă pe litora- 
lul mării, piumbuită acum de întune- 
recul nopţii. 

După câteva clipe 
meia se reîntoarce, 
băieţaş. 


de așteptare, fe- 
de mână cu un 








ao Zar oa 


şi. încotro ne ducem; ne mişcăm sub ca: 
priciul destinului ca undele sub vânt, 
aburcându-ne sau cufundând-ne în ma. 
rele ocean a] lumii. 

Alergăm în necunoscut, Sanda !.... 

Aceste reflexii quasi-filosofice, stâr- 
nite de spasmul înfricoşat al sublimu- 
lui, sfârşiră cu clipa fericirii sorbită 
intre buzele lor şi în înlănţuirea  vio- 
lentă a trupurilor. 

Se făcuse târziu şi un somn de 
stâncă rostogolită, plutea acum peste 
cele două trupuri, strămutate pe tă- 
râmul visurilor albe. 


—Zadarnicie=—= 


(Urmare din pag. 4-a) 


(și care contraşta cu felul ei de a îi) o imperceptibilă și şireată undă 
de scrcasm, o zeilemitoare compătimire. Beția de lumini se stingea 
au'lomat, şi în emoția care-l stăpânea, se simțea mai stingher, mai 
umil și mai neputincios. Ajungea să se întrebe adesea, dacă o iu- 
bea întradevăr pe Oiguta, sau numai ideea pe care şi-o făcuse 
despre dânsa și dacă ezitările sale nu se datorau, în chip incon- 
ştient, acestui fapt. Dar, de îndată ce era din nou lângă el sau îi 
auzea de deparie, glasul insinuant şi atât de femenin, emoția şi 
conştiinţa apropierii ei îi umplea sufletul de o bucurie fără mar- 
gini, şi avea certitudinea deplină că nu iluzia era ceea cs iubea cu 
pasiune, ci pa ea însăși. Inţelese profund și definitiv că niciodată 
nu va pulea trăi fericit cu simpla ei reprezentare și că era timpul 
să treacă peste convenienie şi falsele obstacole, care-i șicanau lini- 
stea și iubirea și să-i mărturisească hotărit și cu sinceritate drago- 
siea nestăvilită și halucinant de fierbinte, pa care i-o păstra, deşi nu 
se îndoise o clipă că ea ştia totul, tot atât de bine. 

A doua zi, după o noapte calmă, îi mărturisi, fără emoții şi isto- 
viri, toată dragostea, Și acolo, pe patul alb şi rece al suferinții, îm- 
bătat de căldura şi pariumul trupului ei de viespe, o strânse în 
braţe, cu forțele sale răvășite şi-i mușcă buzele umede și roșii ca 
sângele, înir'o săruiare da foc, 


$ 

Șederea lui Adrtan Vereş, la spital, nu avea să ae mai pre- 
lungească mult. Atât mâna cât și piciorul îi fuzeră scoaze din gips 
şi acum umbla, de bine de rău, binișor, dealungul şi dealatul pa- 
vilioanelor. Își găsisa cunoștințe, ps care abia şi lo mai amintea, 
întâlni oameni, cu care răsboiul îl pusese în contact întâmplător 
— la o petrecere, sau în îmbulzeala unui vagon de tren — legă 
priatenii noi şi începu să se simtă mai comod și mai puțin iritat de 
atmosiera viciată de iod şi cloroform, pe care era silit să o respire. 
Hainărea neobosit, prin crângurile care înconiurau spilalul, ca un 
siimulent și un refugiu, se culca în fânul proaspăt cosit şi îmbătat 
de aroma puternică şi sălbatecă, de sulfină și levănțică, se lăsa 
pradă gândurilor și visărilor pline de farmecul şi de pariumul Ol- 
guței. In vraja care-l extazia şi-i dădea fiori de o intensitate și o 
dulceaţă necunoscută, ţesea în viitor planuri măreje, pentr dra- 
gostea și fericirea lor și în fascinul beatitudinei cara se înălța în el 
plenar și continuu, ca un foc sacru, căruia nu i te poţi împotrivi, îi 
scria pagini lungi, (redactate mai mult în franțuzeşie, pe care o gă- 
sea mai maleabilă si mai expresivă) impregnate cu o nesiârșită 
tandrețe şi devoţie, de care eu se simțeau mândră, dar pe care în 
cochetăria ei încântătoare le găsea idealizate și nomeritate, „Scri- 


gorile tale, Adrian, mă umilesc și mă umplu de spaimă, Alerg dea- 
lungul paginilor fără să mă regăsesc, deşi am impresia că mi te 
adresezi mie. Aspiri la o ființă care este străină de mine și care 
mi-ar plăcea să fiu eu, dar îmi dau zeama că o creere din nou 
ezte dincolo de voința noasiză şi gândul imananţii mă descurajează 
şi mă face să sufăr, pentrucă niciodată nu voi reuși să fiu așa cum 
mă doreşti și mă iubeşti tu”, etc, 

„Nu ştiu ce te face să mă crezi altfel decât celelalte femei, când 
nu sunt mai znult decât ele. Am ajuns să mă întreb, absurd și ridi- 
col, dacă sunt cu adzvărat acaea pa care o iubeşti, „la fomme qui 
fait la pluie et le beau temps”, sau „ceite deesse de farama”, cum 
mă alinţi tu, dar niciodată nu voi reuși să f.u convinsă că merit a- 
precierile tale și, mai mult, că tu însuţi crezi în ele”. 

Se revolta atunci, zadarmic și naiv, da conșiiinciozitatea ei extre- 
mă şi inutilă, deși nu se mai îndoia de trăinicia și esența simţă- 
znintelor ei. dar dincolo de frământările ezitării, intuic clar și com- 
plst, imaginea aprinsă şi rezistentă a dragostei lor. 

In zilele când Olguţa nu era ocupată, făceau plimbări lungi cu 
mașina, dincolo de Tecuci. de Vameșul, de Măicăneșşti. Îi plăcea 
să viziteze satele acelea pitorești, să stea de vorbă cu fetele și să 
le izpitească privirea ațâţală de admiraţia nestăvilită și de invi- 
die, ca să se sature tot mai deplin de Olguţa, să se atfunde în ză- 
voaiele Bârladului după mure, pe care le găseau veșnic acre, ca 
să le îndulceazcă cu sărutări şi să lenevească în umbra tainică a 
pădurilor, învăluiţi într'o emoție dincolo de fire. Colindau nestin- 
ghariți pădurile, care-i îmbiau cu desimea de arbori, cu paiișii ema- 
ilate şi cu cerul lor îmbălzămat și încurajați da tăcerea şi priva- 
liştea minunată, rămâneau înlănțuiţi în îmbrăţișeri pătimașe, până 
când noaptea caldă și cu adieri de mentă îi învăluia pe nesimţite. 
Se logodiră întâmplător şi fără ceremonial, întruna din plimbă- 
rile obișnuite — o Duminică frumoasă și potolită de August — și-și 
propuseră să se căsătorească în sărbătorile Crăciunului, cână şi 
unul şi altul nădăiduiau o permisie. În ziua plecării, ss despărți 
ră cu emţie şi cu sufletul gol: 

— Aş da mult, iubite, să te mai am lângă mine. 

— Nu plânge, Olguţa. Nimic nu ne mai poate despărți. Suntem 
uniți pentru vecie și oriunde voi fi, voi rămâne totuși lângă tine, 

O privi lung si cu nespusă dragoste și-și spuse, cu neclintită 
certitudine, că dincolo de pasiunea adâncă, pe care o păstra Olgu- 
ței, trăia in sufletul său o venerație, pe care nici timpul și nici spa- 
țiul n'ar fi reuşit să o zădărniceaacă, ps care nicio altă femee n'ar 
îi putut-o altera. 











lorii, iar ceilalți să guste din vraja 
mării, care exercită o influenţă ce 
încadă sau desmoadă sutletele... 

— Adevărat !... confirmă  meditativ 
Mircea, gândindu-se la însăși viaţa pic- 
torului. 

Prilejul acestei neașteptate întâlniri 
şi mai ales înțelesul vorbelor lui, răs- 
coli în mintea tânărului căsătorit po- 
vestea vieții acestui pictor, în care era 
amestecată, nu numai amintirea vieţii 
lui din urmă, dar şi coincidența desti- 
nului ce avea să le întretaie drumurile 
și de aici înainte... 


E aaa Ai aimatuă 


Incăperea popotei era, caşi celelalte piese ale clădirii, tăcută. 
Gramofonul nu mai cânta. Depozitat întrun colț, ca o mobilă de 
priso3, aștepta zudarnic să îie pus, ca altădată, pe masa cea mare, 
de unde patronase nenumărate festinuri, dar toți păreau să-l îi ui- 
tat. Ploaia picura melancolic în geamuri, picături mărunte de apă. 

— Ce proastă zi! spuse pozomorit locotenentul Holbansky, stin- 
gândurși țigarea, pe marginea farturiei din față. Adrian Vereş, do- 
borit în flăcări: sbor de recunoaștere. Mihai Dimitriu, prăbușit în 
liniile dușmane: misiune fotogratică. Pe zi ce trece rămânam mai 
puțini. 

— „Păsările 
Iacob”, 

Niciun zâmbat, nici un cuvânt, Gândurile erau departe, foarte 
deparie. Trislețea se întindea coniagics, ca un flagel. peste incer- 
titudini, peste răni, peste neprevăzulul chinuitor de mâne. Fotoliul 
ds răchită, cu care Adrian Veres apăure întro zi triumiător (da 
unde ? nimeni nu știa) era gol. Paharele erau pline. Soldaţii ser- 
veau masa în liniște, ca pentru un ozpăj de fantome. Și ca la un 
semnal magic, orice mișcare înceia, Soldaţii au incremenit pe loc, 
ca în basm. Paharul îi tremura în mână și glasul îi era înnecat de 
emoție. 

— Penhu camarazii noşiri căzuți la datorie ! 

Sa întoarse și-și șteraa, pe furiș, ochii. Precauliune naivă. Ochii 
tuturor erau aținiiți asupra lui. Paha:ele se sparseră în cioburi, Li- 
nişte, liniște grea de mormânt. „Pentru camarazii noștri căzuţi la 
datorie”, Ciudată închinare. Cu rezonanță de gol şi de prea plin, de 
marasm și de haos, da furtună și de pustiu, Imaginaţia se deschi- 
sese în evantai. Reveneau amintirile: apăsătoare, exaltate, reci, ca 
un cortegiu funbru. Vereş,,, Dimitriu... Prieteni cu care băuseră îm- 
preună cupa pentru cei morți. Octav, Niky, Puiu. Gândurile se tre- 
zeau stupide, lașe, profomatoare, Mâine cui îi va îi rândul? Cine 
va mai ridica paharul în memoriu lor? Se vorbea în șoapte, ca în- 
tr'o cameră unde a murit cineva, Poţi fi trist în orice loc. Chiar a- 
colo unde sperai un refugiu. Căpitanul nu mai visa. Se plimba 
calm, dealungul și deaiatul odăii. Un calm aparent, 

Ce gânduri îi preocupau mintea ? Se opri şi privirea lul apă: 
sătoare fixă, cântări pe fiecare în parte. Glasul azpru și tonul uscat 
erau aceleaşi de totdeauna. 

— Camarazi, misiunea voastră nu s'a sfârșit. Răsboiul este a. 
celaşi. Tara așteaptă salvarea dela voi. Fiţi tari; stăpâniţi şi învin- 
geți slăbiciunile de moment. Pretutindeni se moare. Cu acelaşi elan, 
cu aceiași intensitate. Pentru destinul României sfinte, pentru fraţii 
voștri robiți. y 

Iși trecu mâna prin păr, caşicum ar fi căutat un răgaz, cara săi 
dea putere nouă, să-şi recapete tot sângele său rece, 

Tumă vin în pahar, îl goli dintr'o sorbitură şi spuse încet, ca şi 
cum ar fi ezitat să o facă, dar cu aceiași inflexiune, cu acsiași 
ghiaţă în vorbă. 

— Bea mai puţin, Iacob, Mâine în zori. sbor de recunoaştere. 

CAROL ANTON APOSTOLESCU 


rare se înmulțesc anevoios! făcu locotenentul 








AA DLADINCOL ODER A MDă 


TEATRUL DIN SĂRINDAR: 
„FRITZ Şi FRANTZ“, COMEDIE 
IN TREI ACTE DE ARNOLD 
ȘI BACH 


A fost o vreme în câre direc- 
țiile mai tuturor teatrelor se în- 
treceau să prezinte farse mai 
mult sau ma puţin amuzante. 

Remarcaseră nişte domni că 
ia:sele sunt pe gustul pubiicului 
Şi, deoarece acei domni nu aveau 
n.ci un interes să întoarcă publi:- 
cul specteivr deia aceasiă nobilă 
pas.une pentru farse, se distrau 
să prezinte pe scenă  peripeţuiue 
unu. cetăţean — să-i spunem 
X — care e:a confundat cu ait 
cetățean — să-i spunem Y, — din 
care cauză domnul X se ceria cu 
toată lumea, pentru ca, până la 
urmă — respectiv în finalul ac- 
tului 3 — toate lucruriie să se 
lămurească. 

Anul acesta directorii teatrelor 
au oferiț spectatori.or surpriza 
unor Spectacole super:oare tutu- 
ror farselor aparț.nând trecutu- 
jui. 
A fost o experienţă destul de 
gnca, care, totuși, a dat, până la 
urmă, roade. 

Sălile de teatru, goale la  în- 
ceput, au ajuns, în ultimul timp, 
să îie aproape pline. 

In fața acestui fenomen, mă 
gândesc, făză să vreau, la cazul 
fumătorului, care la un moment 
dat este cprit de doctori să îu- 
msze. 

La început, bietul fumător, este 
Supus la adevăra:e chinuri. Cu 
timpul insă se obișnue,te şi con- 
siaiă până la ummă că se simie 
foante b.ne şi atunci când nu 
fumează. 

Acest fumător are totuşi, din 
când in cână, clipe de meianco- 
Le în care işi am.nteşte da deli- 
aiile pe cari i le oferea bieste- 
mata ţigare. 

O asttel de ţigare i-a oferit-o 
spectavoiului, direcția Teatrului 
d.n  Săân.ndar, sub torma  unsi 
farse: „Fruz şi Franizi. Nu 
contează fapiul că aceasţă fa:să 
a tost prezentată acum câțiva ani 
sub alc tittu : Ilakob. 

Cei mai muiţi dintre spectatori 
— sunt convins — mau Sa 0obser- 
ve acest mc ș.reţiic. 

Farse.e de genul aceleia pre- 


ZO avu, seamăna aiât de 
mult între e.e, incat spectatorul 


nici nu-şi va aduce ame că a 
văzul. aceeaş piesă cu caț.va ani 
în urmă. 

Nu lipseşte nici un personagiu 
dn obişnuitele pese ale  ce.or 
doi domini cari n aveau ce face şi 
pe cari-i cheamă Arnold şi Bach. 


lată-i pe cei do provinauaui 
cum Se cade — înir'uneie p.ese 
esie unul s.ngur — care se vâră, 


dn proprie in.țiat.vă, intro serie 
de incurcaturi. Iată-l pe unch.ul 
arțăzos. Iat-o pe soța ințeiegă- 
toare, Iaiă-l pe m-nustrul puț.n 


ramouit. Și imiă-l,.. şi cată-o.. şi 
lacă-l... și aşa mai departe, 

N.ci unul nu L.pseşte. 

O mână de com.zi buni îi în- 


sufiețesc pe aceşti tipi, incercând 
să le imprumute un pic de uma- 
nitatia. 

G. Timică a făcut, de pildă, tot 
ce omenește era pos.bil. Sa suit 
şi pe un dulap, Şi ne-a dovedit 
încă odată că este un comic ex- 
celent. 

Gr. Vasitiu-Birlic ne-a dovedit 
de astă dată că ar putea [i dis- 
tr.buit şi în piese cari să nu fie 
numai decât tarse. 

Nora Piacentini, amuzantă 
de obp.ceiu. 

Silvia Dumitrescu părea că se 
miră și dânsa, pe scenă, de rolul 
mic În care a fost d suripuita. 

Mişu Fotino a fost cât se poate 
d simpatic în rolul său. De a- 
semenea şi  N.culescu-Buzău, 
M.rcea Septilici, în rolul unui 
amer.can, cu un accent mai muit 
sem:ţ decât american, a tost cât 
se poe de desgheţat. 

Romeo. Lăzărescu a spus și el 
câteva cuvinte. 

Iar doamna Maria Filatti a fost 
excelentă în puţinele scene în 
cari a apăruț, 

Speatallori —suntem convinşi— 
nu vor lipsi dela acest spectacol. 

De ce? 

Recutiţi povestea  fumătorului. 

Dar, totuși, să sperăm că di- 
cecţiile teatrelor nu vor mai da 
dovadă de astfel de acte f.lantiro- 
pice faţă de bietul spectator — 
tumător. 


ca 


TRAIAN LALESCU 


STUDIO TEATRUL NAȚIONAL: 
„IA SEAMA GIACOMINO“, 
PIESĂ IN TREI ACTE DE LUIGI 
PIRANDELO. REGIA ION SAVA 


Spectatorii ultimei premiere re- 
prezentată pe scena teatrului din 
Piaţa Amzei, vor îi fost desigur 
— şi au avut şi dece să fie — 
nedumeriţi. Le-a fost înfățișat un 
Pirandello „pe înţelesul tuturor“, 
Intr'adevăr, construcţia lineară a 
piesei nu amintea nici pe de- 
parte — corect spus: nu lăsa să 
se presimtă, întrucât a fost scrisă 
ia începutul carierei dramatice a 
auto. uiu: — complexitatea proble- 
matică și uluitoare, ori supra- 
punerea  deconcertantă de pla- 
nuri și puncte de vedere a unor 
piese ca Enri:c 1V sau Șase per- 
sonasii în căutarea unui autor, 

„Pirandellismul“ piesei repre- 





zentată la Studio e doar aparent 
şi numai cine ar vrea cu tot di- 
nadlinsul să caute şi în această 
lucrare de tinereţe a dramatur- 
eului italian, semnele prevesti- 


toare ale contlictului dramatie 
din „Enric 1V“, de pildă, ar pu- 
tea să încerce o apropiere între 
personajul principal din această 
dramă şi profesorul Toţi din „Ia 
seama Giacomino“. Și în cazul a- 
cestuia, ea şi în cazul celui dintâi, 
conflictul isbucneşte din nepotri- 
virea între ceeace crede lumea 
dimpejur despre fiecare din ei 
și fetul în care ei înşişi îşi dau 
socoteală faţă de sine. Dar ase- 
mănările n'ar putea fi duse mai 
departe. In cazul personajului 
care se credea Enric al IV-lea 
conflictul era dramatic, pe cânt 
în piesa dela Studio. e doar pro- 
b'ematic. De fapt, el nici nu este 
înfățisat printr'o acţiune dra- 
matică. ci mai degrabă ilustrat 
prin câteva personagii reprezen- 
tative pentru cele donă atitudini 
sau mentalități ce se înfruntă. 

Chiar ceea ce am recunoscut 
drept  „pirandellismul“ acestei 
piese se reduce, pentru o privire 
mai atentă, la un simplu auipro- 
quo Ja o confuzie cu anarenţa unui 
conflict provocat de linsa de în- 
ţelesere reciprocă între morala 
publică, ipocrită şi risidă, şi a- 
ceea personală, care-și bate joc 
de convenienţe sociale, a profe- 
soru'ui Toti, 

Societatea omenească nu are 
desigur, gata legiferate, decât un 
număr limitat de formule şi sa- 
luții peniru cazurile care se pot 
lesne încadra în categoriile pre- 
scrise, ocrotite şi sancţionate de 
morala oficială. Dar sunt mai nu- 
meroase cazurile pentru care a- 
ceeaş societate nu are prevăzută 
nici o desiegare. lar dacă totuşi 
deslegarea este găsită şi dată de 
un ins, oricât de bine intenț:onat 
ei însuşi și oricât de generoasă 
i-ar fi fapta, el va intra în con- 
flicţ cu morala convenţională. 

Un astfel de caz ne este întăţi- 
şat în piesa „la seama Giacomi- 
no”: Fata portaruiui dela şcoala 
unde bătrânul Toti este profesor 
de ştiinţeie naturale, îi destăinue- 
şie acestuia că va avea un copil, 
fruct nelegitim al! relaţiilor cu un 
fost elev al profesorului. Când 
află părinţii, seandatul isbucnește 
şi fără să se înduioşeze de soarta 
fetei, aceștia vor s'o arunce în 
stradă. Tatăl viitorului copil este 
un tânăr lipsit de situaţie, iar 
pentru o împrejurare ca aceasta: 
societatea, care în mod oficial 
protejează familia, practic, nu 
poate face nimic, nu are adică 
nici o soiuţie pentru a înlesni ce- 
jor doi tineri să-şi înjghebeze un 
cămin. Ieşirea din impas se face 
totuşi graţie prolesorului Toti, 


care, deși septuagenar, se va uni 


după toate forme;e societăţii, cu 
o copilă ce i-ar putea fi nepoată 
nu numai fiică, spre uimirea pă- 
rinţilor acesteia, 

Mai mult chiar, el va îngădui 
ca zilnic, cei do! saţi să se poată 
vedea și să poată duce o viaţă 
conjugală normală. El se oferă 
astfel cu generozitate, clevetiri- 
lor şi batjocurei  concetăţenilor 
lui, înfruntându-i cu neostenită 
vigoare. Chiar părinţii fetei, chiar 
sora tânărului, sunt de partea 
celor cari bârtfesc. Replica porta- 
ruiui la un moment dat. într'o 
discuție cu profesarul: — „noi 
suntem cu târgul” — este tipică 
pentru solidarizarea opiniei pu- 
biice împotriva oricărei pricini 
de scandal ce ar ameninţa echili- 
brui moralei convenționale, la a- 
dăpostul căreia societatea dâinu- 
ieşte. 

Dar intrigile nu isbutesc. Până 
la urmă, generozitatea spontană 
a profesorului triumfă asupra 
rigidităţii moralei publice, 

Interpreţii merită a fi citați 
deopotrivă, pentru unitatea de 
ansamblu fără cusur şi fără stri- 
dențe pe care au realizat-o: C. 
Antoniu, Al. Ionescu-Ghibericon, 
Maria Voluntaru, Eugenia Po- 
povici-Maleescu, M. E. Balaban, 
Geo Maican, G. Conabie, Nelly 
Sterian, Nelly Dordea şi Felicia 
Vilcec. Cu o singură observaţie 
în ce-l privește pe d. C. Antoniu, 
a cărui interpretare ni s'a părut 
uneori prea accentuat descripti- 
vă. Personaziul realizat de d-sa 
a câștigat fără îndoială, în plas- 
ticitate şi pitoresc de suprafață 
dar în paguba adâncimii de sera- 
nificaţie. 

Publicul a aplaudat din toată 
inima sfârşitul melodramatic al 
piesei, când Giacomino, ce fu- 
sese câștigat de intrigăria „târ- 
gului” este convins totuşi de pro- 
fesor să se întoarcă alături de 
mama propriului său copil, pe 
care o părăsise. Dar numai atunci 
se lasă înduplecat, când bătrânul 
recurge la argumentul suprem: 
copilul, pe care i-l pune în brațe. 

Mărturisim că odată cu publi- 
cul am aplaudat şi noi, impotriva 
»târgu'ui”, 2 

Aşa dar, „trăiască melodrama.. !” 
Şi dece nu? 

FLORESTAN 





RÂSUL MORȚILOR DE AUR 


Volumul de poezii „Râsul 
Morților de aur“, de Con- 
stantin Fântâneru, va apă- 
rea zilele acestea, în editu- 
ra „Cartea Românească“, 











ARO: Cetatea tăcerii 


lată un film care wma fost pe 
placul vechiului regim. Am trăii 
vremuri în cari oamenii ercdu si- 
liți să uite că există eroi cari vor 
tiimele. ţării lor, cari înțeleg să 
moură pentru un ideal. 

Auzeau  tieţii cetățeni, prin 
bâlciuri, cântece spuse de dizeuri 
semiţi, sau, zîn cel mai nun caz, 
de țigani, şi încercau să se în- 
șele spunându-și că în tura noa- 
stră „totul merge ca pe roate”. 

„Țara mea şi mândra mea“, 
cântau umilându-se în pene, in- 
divizi cu nume dubioase. Și mai 
spuneau acești domni diverse lu- 
cruri frumoase despre flăciini 
noștri. In vremea asta, flăcăii 
noștri erau schingiuiţi sau ucis 
alunri când răsăreau pe buzele 
lor sănătoasele cântece verzi ale 
Legiunei, 

Acestea au fost vremurile pe 
cari le-am trăit. In aceste vre- 
muri, spectatorii n'aveau voie să 
asiste la un film în care era pre- 
zentat sacrificiul unor țineri cari 
nu înțeleg să rabde asupririle u- 
nui regim tiran. 

Aceasta este sinqura pricini 
pentru care ma fost prezentat 
până acum acest minvnat film 
care este „Cetutea tăcerii”. 

Și ar mai fi o pricină: asemil- 
narea ishitoare a lui Alcover în 
rolul unei brute mustăcioase și 
burtoase cu un  personagiu „la 
modă” sub vechiul regira. 

Revenind la ficm, putem Spun? 
că este o adevărată lecție de 
șert[ă pentru o irlee i 

Ar fi fost, poate, «de dorit c altă 
interpretă în locul Annavellei în 


UNIVERSUL LITERAR 


Ecranul 


rolul greu al fetei care înțelege 
să moară pentru binele tărei ei. 

Dar această nreşeală ce distri- 
buție mu poate acoperi celelalte 
mari calități ale fimului. 


CAPITOL: Nu suntem singuri 


Impresia cu care am părăsit 
sula cinematografului Capito, a 
fost -aceea că am asistat la ur. 
film care putea să fie vxceleni. 

Totuci ajunge în unele «omenie 
plicticos. 

Unul dintre motivele principuo 
este, poate, chiar jocul lui Pau! 
Muni, actor care se sileste să 
pară cât mai natural în rolurile 
ce interpretează. 

Reușește de aitfel, să pară atât 
de natural, încât spectatorul 


se 


simte dator să constate: „Prea 
pare omul ăsta natural. 'Trebue 
să fie un truc în jocul tu”. 


Şi iată că spectatorul se gân- 
dește “ tocmai a jocul uctorului, 
atunci câna acesta ar vrea să deu 
impresia realității, a vieţii trăite. 

Apoi prea multele amănunte de 


regie reușesc să-l indispună pa 
spectator. 
Asistăm astfel :a o serie de 


scene, cărora abea la sfârșitul 
filmuui, le înțelenem sensul. 

O scenă reușită este scena fi- 
nală, și aceasta însă puţin cam 
prea „lucrată“, 

Remarcabile sunt interpretele 
scției şi a serzitnarei, două din 
acele „tipuri” pe cnri ne-am obiş- 
nuit să le întâlnim în nai toate 
filmele americane şi cărora, to- 
tuși, până acum, nu le-am reţi= 
nut numele. 

E. 'C. RANU 





Cronica muzicală 





Concertul George Enescu - Dinu Lipatti 


Alinarea adusă în atâtea clipe 
de îndurerare și suferinţă, sufle- 
te'or. de arcușul desmierdător al 
lui George Enescu, în Iaşii res- 
triștei eroice din 1917 sau în spi- 
talele războiului de întregire, și-a 
găsit credincios ecou în concer- 
tul de Luni seara, 18 Noemvrie, 
dela „Aro”, dat în folosul refu- 
giaţilor, prin „Ajutorul Legionar”. 

Din nou, nesfârşiitele brazde de 
flori ale sonorităţilor vioarei lui 
Enescu, şi-au revărsaţ miresmele. 
Graiul celor patru coarde a de- 
păşit încă odată, ca întotdeauna 
la Enescu, limitele de toate zilele 
ale expresiei ce sunţ menite a 
îmbrăţișa, recucerind toată lumea 
aceea ireal de frumoasă, în care 
fiecare muzică se ransfigurează, 
renăscânădu-și toate minunile ce 
i-au putut visa cei ce au scris-o. 


O sonată de Bach, din cele şase 
sonate pentru vioară şi pian, a 
încrustat, cum numai Enescu știe 
s'o facă, în materia stilului cel 
mai pur, nestematele unor sim- 
țiri adânci şi înflăcărate, unind 
astfel formelor de gândire antică 
armonie ale marelui urmaş al 
clasicismului toată valoarea şi tot 
înțelesul omenesc toată risipa de 
nobilă emoție, ce se ascunde sub 
desăvârşirea solemnă a arhitec- 
turii bach-ice, 

Graţia de divină naivitate, 
sburdăinicia spirituală și înari- 
pată, cizelarea impaipabil ae sub- 
tilă, ale acelui „Rondo” în sol 
major de Mozart, pe care George 
Enescu ştie să-l retrăiască inte- 
gral, să-l reînoiască în toată fra- 
geda şi spartana lui poezie, să-i 
evoce farmecul ca nimeni altul, 
au isvorit, iarăşi, din strunele 
fără de seamăn răsfățate ale vi- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


oarei genialului muzician al nea- 
mului, 

In sfârșit, complexul expresiv 
mai nou, mai frământat, mai di- 
rect vibrant, mai aprig mistuit de 
fiacările marilor imtuiri mistice 
şi freneticelor aspirații ale spiri- 
tului, ale sonatei în la major de 
Cesar Franck, capo d'operă a că- 
rei forţă de iradiere lirică este 
atât de extraordinar captată şi 
împărtăşită de Enescu, a ampli- 
ficaţ colminant bucuriile şi da- 
rurile concertului, căruia i s'au 
alăturat, alte pagini din Bach şi 
Beethoven, răspuns ovaţiilor re- 
cunoscătoare ale publicului, 

Tânărul pianist şi compozitor 
Dinu Lipatti a corespuns cu deo- 
sebită cinste exigenţelor acumu- 
late asupra-i prin vecinătatea 
impunătoare a partenerului său. 

Jocul d-sale ferm şi delicat, în 
acelaş timp, muzicalitatea sobră, 
limpede şi stilizată, distincţia 
temperamentului şi strălucirea 
de calitate a tehnicei d-sale, s'au 
integrat admirabil atmosferei a- 
cestui mare concert. 

Dinu Lipatti a interpretat, în 
acelaș concert, două mişcări din 
suita pentru pian de George E- 
nescu, obţinând prin splendidă 
măestrie o bogăţie sonoră şi gra- 
dări şi timbre în polifonie. de un 
accentuat aspect orchestral. Exe- 
cuțiunea superioară a acestor 
compoziţii de amplu ornamenta- 
lism și îmbelșugată structură in- 
strumentală virtuoză, a stârnit 
vii aplauze şi bisări, confirmare 
a valorii acestui mare talent ra- 
mânesc, care se poate face pre- 
țuit întrun cadru ca acela, excep- 
țional de majestuos, al unui con- 
cert Enescu, 





MARILENA BODESCU.. 


„este pe drept cuvânt extarordi- 
nară în spectacolul lui Ion Va- 
silescu: „Suflet candriu de pa- 


pugiu”. Bătrâna pe care o creiază 
această, 


incontestabil, mare ac- 





triță, este o adevărată bijuterie. 
Humorul ei, inimitabil, este de o 
mare lozăţie de nuanţe, iar gro- 
tescul, urcă pe adevărate culmi 


N G 


de rafinament artistic. 

Marilena Bodescu nu uită însă 
că ştie să şi cânte, și în tradiţia 
marelor interprete ale romanței. 
Și romanţa ei din actul al doilea, 
este un prilej de încântare, 

Dar spectacolul lui Ion Vasile- 
scu ne oferă încă multe subiecte 
creionului nostru, Căci „Suflet 
candriu de papuziu” şi-a creiat 
—— şi pe drept cuvânt — faima 
de cel mai bun spectacol muzical 
din ultima vreme. Şi nu numai 
calitatea textului sau bozăţia 
muzicii și interpretarea, dar îm- 
binarea tuturor acestor elemente 
într'un cadru de perfectă origi- 
nalitate, care înfrăţeşte deopotri- 
vă spectacolui cu scena şi viaţa 
de dincolo de rampă. 








Cronica 


paradoxală 





Aşa dar, domnule Paul Laho- 
vary, săptămâna trecută ne-am 
despărţit, odată cu constatarea 
făcută, că nesinceritaiea în ex- 
presie nu poate fi un criteriu de 
valorificare a creaţiei artistic 
faţă de aceea propusă prin jocul 
actoruiui dramatic. Am recunos- 
cut, la unul şi la celălalt aceeaş 
in.ărziere a expresiei taţă ae e- 
moţia resimţită, aceeaş lipsă de 
simultaneitate între a fi şi a pă- 
rea sincer. 

Mărturiile întâmplătoare şi in- 
voluntare ale artiştilor, în această 
DBriivitiţă, SUilv Uevsenit E Ssemni- 
ficative. Lipsa de simuitanenase 
între a îi şi a părea sincer e re- 
s mtită ma ales ca o senzaţie ce 
înstrăinare de sine, de alieriţate. 
Ce. inţtaes Sa a.bu €.ugiuănca 
afirmaţie: „Je n'y suis nour rien“ 
înserisă de Mozart în capul unei 
partituri, decât o înstrăinare d: 
el însuşi din momentul emoţiei 
în a cărei târzie exprimare ar- 
tistul pare că nu se mai rrcu- 
noaşte? Alteritatea este şi mai 

“neîndoelnic exprimată de Emine- 

scu în cunoscutele versuri din 
„Melancolie“ : 

C.ne-i acel ce-mi spune povestea 

[pe de rost 

de-mi ţin la el urechea — şi râd 

[de câte-ascu.ţ 

ca de dureri străine ?... Parcam 

[muriţ de muui. 

„Nesinceritatea“ pactului e a- 
tât de vădită aci încât ei însuşi 
are impresia că îşi supravieţu- 
ieşte — atât de mult se simte în- 
străinat de cuprinsul afectiv pe 
care=i exprima La versurie Citat. 

Mai mult chiar, în înţelesul pe 
care i l-am desiuşit, nesincerita- 
tea este prescrisă de Nietzsche, 
ca un imperativ dela care nar 
trebui să se abată nici un artist: 
„Nimănui nu-i este îngăduit — 
aflrmă autorul Vainţe: de putere 
— să vorbească despre o stare 
sufletească prin care a trecut, 
decât după ce a depăşit-o. In a- 
cest sens toate cărţile noastre ar 
trebui antidatate“. Faţă de stă- 
rile sufletești defuncte, expresia 
lor lierară ar fi deci... postumă. 

Dealtfel, problema sincerităţi 
sau a, nesincerităţii în artă tre- 
bue reexaminată în lumina reve- 
latoarae a teoriai formulate de 
psiho'ozul american William Ja- 
mes, teorie pe care chiar dacă 
psiho'ozia modernă nu şi-a însu- 
şit-o pe de-a'ntregul, a găsit-o 
totuşi întemeiată, sub aspectul ce 
ne interesează. Vă amintiţi că Ja- 
mes pretinde anume, că emoția 
ca stare sufletească e provocată 


de reacţiunile fiziologice cores- 
punzătoare, iar nu invers, cum 
se credea până la el. Cu alte cu- 
vine nu emoția de spaimă pra- 
voacă expresia vizibilă a ei. — ci 
scâlcierea trăsăturilor feţei şi mo- 
dificarea atitudinei corpului stâr- 
meşte în noi  sentimen:ul fricii, 
ne înspăimântă. Se spune încă: 
am simţit cutremurul, m'am în- 
spăimântat şi am luat-o la fugă. 
Corert. trebue spus: am simţit 
cutremurul, am luat-o la fusă şi 
m'am înspăimântat. 

In această înțelezere, ar îi dea- 
juns — şi lucrul este posibil — 


să provocăm reacţiunile fiziola- 
gice şi expresia mimică a unor 
sentimente de groază, bucurie, 
suferință, etc., ca să le putem 
resimţi noi înşine. Actorul nu 
face altceva pe scenă decut să 
actualizeze in suflețul lui, prin a- 
titudinile corporale şi expresia 
chipului, sentimentele pe care 
încearcă să le comunice specia- 
torilor. 

Toi astfel, poetul care-şi plân- 
ge iubiia moartă, în clipele în 
care aceasta, lipsită de griji şi 
sănătoasă, poate că se distrează 
la cinematograf. Dar pe ei, nimic 
nu-l împieâică să-şi provoace re- 
acţiunea fiziologică a  suterinţei 
pe care i-ar produce-o moartea 
iubitei şi astfel, prin alterarea 
cenestezici proprii, să ajungă 
până la intensitatea sim(irii care 
va da naştere poemului. 





Oricâţ discutabile 


am socoti 
premisele teoriei james-iene, a- 


supra  mecan.smului inlănjuirii 
sentimentelor şi al exprimăr.i lor, 
veţi recuavașie, comnule Pau, 
Lahovary, că problema sincerită- 
ţii în artă e o falsă problemă şi că 


ea nu poate deveni cu adevărat 
una, decât atunci când ne va îi 
îngăduită punerea corectă a ter- 
menilor, prin cunoaşterea lor c- 
xactă, 


O ilustrare anecâotică a punc- 
tului de vedere expus şi care a- 
runcă la rându-i o îndoială asu- 
pra seriozităţii criteriului since= 
rității în artă, este pățania călă- 
torului, care pornit pe urmele 
iunerariu.ui poeuic al jui Lamar- 
tine venise să vadă cu ochii pro- 
prii, faimoșii cedri din Liban, ce- 
lebraţi în versuri de poetul „Ar- 
moniilor“. La dorința exprimată 
de a se duce singur să-și cres- 
teze numele în scoarţa unui co- 
pac, lângă acela al poetului fa- 
varit,  botelierul îi răspunse: 
„— Nu e nevoe să vă osteniţi 
chiar dumneavoastră, domnuie. 
în schimbul unui mic bacşiş, co- 
misionarul nostru vă va face a- 
cest serviciu. Dealtfel, adăoză 
hotelierul îndatoritor şi spre a-l 
convinze, văzandu-i că stă la în- 
doială, tut aşa a procedat şi dom- 
nul de Lamartine...“ 


In ce privește, domnule Paul 
Laţ.0vay, CO-scssbugia ce aducesi 
în chestiunea constrânverii exer- 
citată asupra artistului, ca nu li- 
mitează totuşi consecinţele aces- 
tera. in înţeecui pe care i-l daţi, 
numai la cazul actorului. Din 
punct de vedere funcţiona!, con- 
strângerea țextului, a rolului scris 
implică şi'n cazui actoruiui dra- 
matic o „finalitate calitativă“ şi 
„acea delimitare presimtită din 
capul locului“, pe care le sem- 
nalați în cronica precedentă. 

Noi am pus —— şi menţinem 
neconteniţ -- accentul pe aceea 


23 Noembrie 1940 








ce credem că este de natură să 
indreptăţească asimilarea  acto- 
ruiui cu artistul liric, piastic, ete., 
căruia nimeni nu-i contestă darul 
creării unor valori autonome. 

Constrânge.ea, tie că o 1ecunvaş- 
tem ca servitute, fie că-i spunem 
„parte integraniă a viziunii ţar- 
tistice) iniţiale“ — ceeace noi 
menţinem că nu-i schimbă totuşi 
caracverui de constrângere —, nu 
ne îndreptăţeşte să conchidem la 
o deosebire esenţială între fapta 
artistică a unuia şi a celuilalţ. 

Felului în care v'aţi grăbit să 
adăozaţi că ştiinţa crează şi ea 
„criterii“, adică valori compara- 
bile celor realizate prin jocul ac- 
toricesc răspundem, peniru sime- 
trie, cu o urapa asemanâ.oare, că 
în deosebire de criteriile—-accen- 
tuăm: valori. — arvei, ace.va rea- 
alizate în şiiinţă sut provizorii, 
cle putână fi depăşite prin des- 
coperirea unor date neştiule. Fă- 
ră ndoială, coeficientul „tempe- 
ramental” există în ştiinţă ca şi 
în artă, şi ca pretutindeni în ma- 
nifestările omului. Dar tocmai aci 
intervine noțiunea de tehnică. ce 
separă activitatea artistică de a- 
ceea ştiinţifică. 

Tehnica — despre care noi spu- 
neam săptămâna țrecută, că nu- 
mai din nevoia sistematizării di- 
dactice a noţiunilor este separată 
de talentul sau arta cetui ce o 
fo'oseşte — tehnica artisiului a«- 
dânceşte facultatea acestuia de a 
transhigura realitatea şi dea o 
potenţa, reconstruind-o după da- 
tele propriei lui viziuni, în timp 
ce activitatea omm'ui de ştiinţă. 
cu tot sprijinul tehnicei, adică al 
îndemânărei deprinse pin expe- 
rienţă proprie rămâne totuşi, ne- 
contenit, una de aproximare a 
realității. Chiar viziunea sau in- 
tuiţia întimă, strict personală a 
omului de știință, partea tempe- 
ramentului, aceea care nu se 
poate transmite prin deprindere 
sau altfel, poate fi şi este depă- 
şită prin altă viziune, mai putin 
aproximatoare a realităţii şi mai 
organizată pentru a înfrunta ve- 
rificarea experienţei. 

Valorile, criterii sau referinţe, 
realizate prin creaţia artistului 
sau actorului dramatic nu se pot 
însă anuta una prin alta. într'o 
desfăşurare evolutivă care în sti- 
inţă se numeşte progres, — no- 
țiune lipsită de sens în istoria 
plăsmuirilor artistice ale ome- 
nirii. 

Arta fiind  transfigurare, iar 
ştiinţa înţelegere a realităţii, este 
ciar că va:oarea luncţ.onaiă a 
lehnicilor sau deprinderilor fo!'o- 
site de artist și de cercetătorul 
ştiinţifice vor fi esenţial deose- 
bite. 

Insfârşii, domnule Paul Laho- 
vary, suntem de acord că şi pu- 
blicul este un element esenţial al 
spectacolului. Enumerarea făculă 
de noi săptămâna trecută nu era 
limitativă. 

Cu acestea, ia sfârșit osteneala 
noastră de a ne dumiri asupra 
chestiunilor propuse în această 
cronică, verificându-ne unul prin 
altul tăria convingerilor proprii. 
Să sperăm totuşi, că cititorii 
noştri nu vor fi ostenit încă şi 
vor onoiă cu aceeaş atenţie „Co- 
locviile“ pe care le vom inaugură 
săptămâna viitoare. 


MIHAI NICULESCU 


a E d a a ta a ta dn a i 


Fiindcă răspunsul acesta este 
finalul unei  desbateri într'ale 
teatrului (şi aici finalul se cere 
nu prea lung), va f: şi-a] nostru, 
printr'o paradoxală analogic, 
mai scurt decât celelalte şi chiar 
paradoxal de scurt faţă de teza 
ce aţi desvoltat-o. Astfel uro- 
nica paradoxală va căuta să moa- 
ră aşa cum a trăit: paradoxal... 

La sfârşitul acestui amical pro- 
ces îngăduiţi-mi de pe acum con- 
statarea că dacă nici pledanţii şi 
nici publicul, care e aici judecător, 
nu vor avea satisfacția unor con- 
cluzii categoric şi limpede tormu- 
late, este că am cutreierat tărâ- 
muri ce sunt la nadirul celor geo- 
metrice unde nu sunt concluzii 
şi unde, cum a cânat poetul: 


„L'homme y passe â travers des 
forâis de symboles* 

„Qui LPobservent avec des regards 
familiers“. 


Ne vom mângâia cu vorbele lui 
Joubert, că e mai bine să răsco- 
lești o problemă făr'a o hotări de 
cât s'o hotărăşti făr'a o răscoli“. 

In cât privește bogata argu- 
mentare ce-mi întâmpinați azi, 
în care aţi adus un nespus de in- 
teresant material  exemplificator 
la țeza  nesincerităţii artistului, 
prin Jipsa de coencidență între 
expresie şi emoție, ne vedem, la 
rându-ne, constrânşi la o parțială 
palinodie. Mărturisim marea gre- 
şală mai întâi de a fi adus în 
desbatere cuvântul sinceritate, — 
unu] din acele cuvinte mai uzate 





Cetatea lui Bucur 


versuri 


de Stefan Baciu 


cu ilusiraţii de Ștefan Constanlinescu 


Preţul 


lei 50 Colecţia „LINIVERSUL LITERAR” 





şi mai ieftine decât monedele de 
nichel, gest neingăduit în nobilul 
l?M>r schimb al cugetării! Un ata- 
re cuvânt — panaceu poate duce 
chiar la punerea unei „false pro- 
bleme“, după cum a-ţi demons- 
trat-o. 

Să căutăm a scoate la iveală pe 
scurţ înţelesul mai rar şi poate 
prea subiectiv al noţiunii. De fapt 
ați admis că deosebiea între ac- 
tul artistului și acel al actorului 
este una esenţială; primiţi teza 
noastră, e drept, „cu oarecari re- 
zerve”, însă dela admiterea „in- 
feriorităţii ca valoare de creaţie 
a jocului actoricesc” până la ne- 


garea noastră e mumai un pas. 
După cum foarte just aţi arătat, 
această inferioritate se datorzşt= 
„impre'urării că arta actorului nu 
se poate concretiza într'un ma- 
teria] care să-i supravieţuiască”. 
Și acum vă întrebăm: Ceea ce 
conferă operei de artă caracterul 
artistic nu este tocmai a sa mis- 
teriousă radiere de viaţă ce pare 
insăşi prelungirea icea aevea a 
unei gândiri  chinuite de setea 
ncinuririi sale ? Şi nu această bo- 
găţie de gând prinsă de operel2 
artei au îmbiat pe oamenii tutu- 
ror vremilor, și chiar în epocile 
de obnubilare, de barbarie, să le 
ascundă, să Je ocrotească ca pe 
cel mai neprețuitţ patrimoniu ? 
Căci cele mai sublime concepții; 
cele mai minunate slove, cele mai 
măreţe viziuni plastice nu pot a- 
junge valori artistice până nu se 
concretizează câţ de cât în slova 
din pergament sau hârtie, în no- 
taţia de pe portativ, în marmură 
din Paros sau pământ ars, în ]i- 
niile trase pe pereţii peșterii, în 
co'orile întinse pe o suprafață 
oarecare, Vom spune răstăimă- 
cind vorbele lui Goethe, că ar- 
tistul e pe pământ ca să se îmor- 
talizeze. Da, artistul adevărat 
nu-și va supravieţui decâţ plăz- 
muind concret. Altfel ce-l poate 


deosebi de cel ce concepe fără să 
creeze, bunăoară de spectator? 
Dacă, cum am spus și de rândul 
trecut, opera de artă pu se poate 
defini prin calităţile artistului, 
însă artistu] neapărat prin opera 
sa. se defineşte ; şi pentru aceasta 
trebuie în primul râna să existe 
o operă, o valoare concretizatţă. 
Pe alt drum ne-am întors la o 
afirmaţie preliminară a noastră, 
anume că actorul este un tehni- 
nician, mai mult sau mai puţin 
dăruit, chemat să vulgarizeze şi 
chiar să pue în valoare opera 
plăsmuitorului, 

Venim acum la teza anunţată 
mai sus, a nesincerităţii actorului 
pe oare de asemenea o admiteţi, 
generalizând-o numai la toate 
manifestările ae artă. Prin since- 
ritatea artistului (absentă,  spu- 
neam noi, la actor), am înţeles— 
și nu facem decât să reluăm o a- 
firmaţie — acea totalitate de via- 
ță pe care plăsmuitorul 0 proec- 
tează în opera sa; și în acest în- 
ţeles pentru noi dăinuieşte o pră- 
pastie între artist şi actor. Pe 
când artistul cunoaşte întoideau- 
na. (indiferenț de mecanismul 
psihic pe care Vaţi analizat), o 
dramatică, tainică gestațiune, a- 
desea asemuită celei fizio'osice a 
femeiei, gestaţiune ce ne apare 
ca o meditare şi ca o foarte sin- 
guratică aşteptare, ca așteptarea 
pământului după ploaia ce-l va 
rodnici; actorul dimpoirivă cre- 
iază, dacă creare este, în mulţi- 
me, exclusiv pentru ea, în co- 
laborare oarecum cu ea, (fapţ ce 
nc făcuse să afirmăm că publicul 
este element esenţial al spectaco- 
ului). Actorul nu așteaptă nimie 
dela natură, referindu-se la un 
rol bine definit, şi nimic de la 
meditaţia solitară, ci totul de la 
tehnica învățată, dela regisor, de 
ia țradiţiile teatrului şi de la pu- 
blic, 

Şi acum putem încheia, spre a 
avea conștiința liniştită, cu mi- 
nunata cugetare a iui Rilke ce ne 
spune : „critica este cel mai ne- 
potrivit mijloc de a ne apropia de 
operele artei pe care numai iubi- 
rea le poate pricepe, le poate a- 
păra, le poate judeca drept! 


PAUL LAHOVARY 





23 Noembrie 1940 











UNIVERSUL LITERAR 


Statuia care se prâăvale 


— Cum poţi vorbi atât de cinic, doctore? 

— Simplu. Nu ca omul :nferior de acum un ceas, când 
mi-era teamă de ceva neprevăzut, ci ca omul lucid. Să 
creez o altă față a lumii? O distruge civilizaţia. Să fiu 
credincios? E o prostie. Iisus, de-ar fi pus în fața mașina- 
țiilor şi vieţii mecanice de azi, ar renunța ja parabole şi 
la jertfă. Religia sau filosofia au un timp al lor anistori:c. 
Eu am devenit, Tudore, un individ istoric, un tip de om 
necesar propriei mele vieți. 

— Asta e justificarea ratării dumitale. 

— Nam rataţ încă. Dacă aşi ști că destinul mi se sfâr- 
şeşte prin maarte, azi aşi renunța la toate şi m'aşi spânzura 
de primul copac întâlnit. Dar sunt convins că moartea nu 
e ma; ales ultimul termen. Cu neputinţă să nu mai existe 
ceva, ceva adevărat, ceva esenţial care trebue îndeplinit 
de noi. 

— Atunci, destinul Vuientinei nu-i sfârşit? 

— Nu, Tudore. 

Ochii doctorului caută fix înspre un loc din bibliotecă. 
Părea că se ascunde acolo chiar spiritul Valentinei; el 
îl cerzeşte în clipa asta cu violență, cu asprime. 

— E o coplărie poate, reveni Dionis, dar în noaptea 
asta trebue să-ți spun totul. Totul, Tudore — m'auzi:? 

Varlaam nu înţelegea prea multe din sensul cuvintelor 
ui. Credea mai degrabă că Dionis Parker e bolnav, are 
febră sau poate e îndrăgostit ca un nebun de o statue. Işi 
aţinti spre el tot trupul, atent, să afle ce enigme mai 
ascunde hârca asta bătrână. E 

— Pe minenum'a iubit nimeni, rcîncepu încet ca pen- 
tru el însuşi. Şi întotdeauna am dorit un om care să mă 
iubească, Tudore, un om pentru care să mă jertfesc. Dar 
nu mia iubit nicio femee, niciun bărbat nu mi-a arătat 
prietenie. 

— Şi ai remuşcări acum? 

—- Am plâns singur, am râs singur — continuă docto- 
rul neatent la întrebarea celuilalt. Și nici nu-ţi poți tu 
închipui ce înseamnă a rămâne singur, când nimeni nu se 
gândeşte la tine, când nimeni nu te doreşte. Auzi tu? 
(ochii lui Dionis Parker. sticleau), pe Dumnezeu îl urăsc 
tocmai pentrucă m'a lăsat mereu singur, mereu huiit şi 
departe de dragoste. 

Dincolo de cuvintele astea, se întindea par'că din in:ma 
doctorului o pânză încâlcită de păianjeni. Câteva clipe 
dură între ei o tăcere dispreţuitoare, anoştă. 

— Nu spui nimic? dece taci? se întoarseră ochii înfioraţi 
ai lui Dionis Parker. 

Tudor ezită să răspundă. 

— In definitiv ce înţelegi dumneata prin dragoste? Am 
impresia că o aşezi la începutul tuturor lucrurilor, când 
ea nu merită nici cea mai mică atenţie. 

-— Nu e aşa. Nu trebue s'o confunzi cu actul sexual sau 
cu aventura hibridă. E altceva: dragostea presupune € 
mare pasiune pentru libertatea spiritului în trup. Cum 
să-ți explic? Eu văd, măi Tudore, în dragoste — o îrapli- 
nire, o perfecționare a destinului uman, 

— Eşti un caraghios bătrân! 

— Caraghios? mai bine mi-ai spune că sunt un fel de 
înţelept nebun. M'am întrebat adesea ca un prost, ce-ar 
fi fost dacă Lucifer ar fi continuat să rămână înger, dacă 
l-ar fi iubit mereu pe Dumnezeu? Tu ce crezi, Tudore? 
hm? spune, ce crezi? | 

Tudor era deadreptul turburat. Niciodată nu-i auzise 
p» Parker vorbind astfel. Ce-avea să-i răspundă? 1 se 
învălmăşiseră toate gândurile, iar întrebarea încă mai 
stărue ca o cnigmă perfidă. 

— Probabil car fi rămas un univers intact, zâmbi el 
într'o doară. 

— Exact! N'a existat dragoste, Tudore, şi deodată iată 
desechilibrul care de mii de ani ne macină, ne aruncă dela 
un pol la altul. 

— Gândind aşa, devii un om inaccesibil ordinei natu- 
rale. Oamenii de lângă dumneata n'or să te suporte, nici 
viaţa n'o să te suporte — doctore. 

— Asta nu mă supără. Incertitudinea de azi îmi dă 
însă şi mai mult conștiința efemerității mele. 'Trăesc o 
spaimă cerebrală, sdrobitoare. Trebue să scap de ea. 

— Nu e nimic de făcut. Eşti bătrân, bătrânul meu 
prieten. 

— Ba nu, e ceva. Acum, după ce-mi dau seama că mă 
sfârșesc — trebue să m'agăţ de un om, am nevoe de cine- 
va care să mă iubească. 

Tudor isbucni în râs amestecat de batjocură și patimă. 
Doctorul ridică ochii surprins. Intâlni alţi ochi speriaţi, 
ameţiţi. 

— ŞI tu crezi că sunt un om sfârşit ? Şi tu crezi, Tu- 
dore ? 

Celălalt se dădu înfiorat înapoi. Vocea luj Parker era 
guturală, ca de gong spart în bucăţi. 

— Nu, nu — doctore! 

— Atunci dece râzi ? spune-mi dece râzi ? 

Aceeaşi tăcere obsedantă, apăsătozire. Cel dintâi se re- 
cutese doctorul. Sprij'nindu-se anevoios de scaune și mese, 
ajunse până'n faţa aglinzii şi stătu așa câteva clipe, îm- 
pietrit, cașicum nu sar fi cecunoscut în celălalt om apă- 
rut în oglindă. 

— In definitiv, ai dreptate. Cum m'ar mai putea iubi pe 
mine o femee? Trupul ăsta hidos, capul ăsta pătrat... 
Lite ce obraz încreţit şi galben, uite ce gură subțire și 
lungă !.... Râsul tău are o rațiune, fără îndoială. Dar asta 
nu-i totul. 

Se repezi dela oglindă înspre rafturile bibliotecii, dând 
cărțile la o parte, răsturnând vasele de flori, tablourile... 

— Iubirea mea nu-i pentru un om viu... continuă şi mai 
înverşunat, cu capul ascuns între cărți. Mi-am zidit un 
idol, mi-am ridicat o bisericuţă. Eu iubesc o femee moar- 
tă, Tudore !... i 

Celuilalt îi creşte mirarea până la paroxism. Il vede 
pe doctor ca prin ceţuri. Revine tot împleticit, înfierbân- 
tat ; de astă dată cu un portret în mâini. 

— Vită-te bine! o cunoşti? știi cine este? 

Varlaam nu pricepe nimic. Se 'nvârte pământul sau 
casa. se cutremură din temelii. Ii smuceşte tabloul cu v:o- 
lenţă, aplecându-se deasupră-i ca peste o gură de pră- 
pastie. Se întărâtă să descopere acolo altă faţă de om, 
decât aceea pe care ochii lui împăienjeniţi o văd. 

— Poate fi adevărat ? varbeşte el încleştat, cuprins de 
panică. Poate fi adevărat, doctore? 

— Hm! Nici acum nu e totul, Aceasta e Valentina, bă- 
iatule. Portretul «ei i l-em făcut, în ceasurile când o aș- 
teptam să vină, în nopțile când eram în stare să crăp 
cerul în două. 

— Nu cred, nu poate fi Valentina! 
doctore ? 

— Flecarule !... Deschide ochii și ascultă acum cel din 
urmă mister: Valentina mi-a fost amantă. AMANTA 
MEA ! Auzi, Tudore, auzi ? Vreau să ştiu dacă ai auzit 
bine. AMANTA MEA! Amanta acestui trup sleios şi uscat, 
amanta acestor brațe chirchite și neputincioase, amanta 
acestei inimi putrede. 


Aşa că nu cca, 


(Urmare din pag. 3-a; 


— Taci, măscăriciu bătrân, Minţi, minţi fără ruşine! 
urlă Tudor strângâad portertul în mâini. 

Dar doctorul Dionis Parker nu mai seamănă cu omul 
de mai înainte, are înfățișarea mai puhavă, înegrită, urită. 
De aceea nu se mai impresionează de insultele lui Tudor. 
Stă drept ca o lumânare, galben ca o lumânare. Doar 
în adânc sufletul ii arde ca o făclie. 

-— E aşa de ușor să ai o femeei închee el trist. 

Acum din gura lăbpărțată n'a mai rămas decât semnul 
umui fel de mască decolorată, o cicatrice piezișă, căci: chi- 
pul lui Dionis Parker e mai trist ca niciodată. Suterința 
nu se ascunde în îngălbinamea pielei, ci ese afară, îi Qes- 
coperă faţa ca sub o autopsie noaptea. Doctorul nu mai 
este scamatorul de altădată. Stă trântit în jilț, paralizat, 
înfrizat. Și lui gi lui Tudor, de este teamă să nu răsară 
Valentina din portret şi să le râdă batjocoritoare, să-i 
scuipe. 

— Te-a iubit mult ? întrezbă târziu Tudor, liniștit, mi- 
rat că deodată s'au schimbat toate, 

— Nici o clipă măcar. Valentina era o femee frumoasă. 
Și o femee are înainte de toate un trup, un sex. Nu știu 
cine mi-a spus că singurul geniu al femeie: e carnea, 
M'am convins. Venea la mine, închizând ochii. Cum pro- 





babil a venit şi: ila tine, şi la altul. Vroia un bărbat şi a- 
tât. Ea ştia că fiecare bărbat e un concept inedit al amo- 
rului. Dar... 

— De asta destinul Valemitinei nu-i sfârșit ? 

— De asta, Tudore! 

Cutremurat de altă robire a durerilor ascunse, se apro- 
pie de Varlaam și-i prinse reverul hainei. Tudor văzu din 
nou mâinile ; mâinile acelea care au mângâiat coapsele 
Valentinei, mâinile acelea care-i desenaseră chipul, mâi- 
nile caren clipa asta par scorţoase şi ueurastenice. 

Vocea lu: răbulni sec lângă obrazul celuilalt: 

— De asta nu poate pieri destinul Valentinei. Pentrucă 
EU o iubesc, EU — Tudore! Şi iubirea mean'are mă- 
sura. 

— Poţi iubi o femee moartă. ? 

—- Duhul, Tudore — cealaltă existență a Vaentinei. Nu 
vezi cum râde, cum cântă, cum trăește în portret, Acu- 


ma îţi dai seama dece mi-a fost frică în ncaptea asta ?: 


Acum înţelegi dece sunt un bieţ măscăriciu osândiţ să 
port în piept o inimă neagră ? 

— Inţeleg, înţeleg — doctore! 

Pe Tudor îl cuprinse deodată o milă imensă de omul 
acesta. Milă ca de câinii plouați şi bătuţi cu pietre; milă 





Cronica plastică 





ARTA „MODERNISTĂA- 


de PAUL MIRACOVICI 








Vom încerca în chip cu 
totul sumar să definim câte- 
va cuvinte ale căror noțiuni 
publicul şi chiar unii „ar- 
tişti“ le-au deformat înţele- 
sul sau le-au dat un cuprins 
atât de larg încât au devenit 
pricina a nenumărate erori. 


Insăși expresia „modernism'“- 


e absurdă, căci presupune o 
școală sau măcar o disciplină 
proprie unei viziuni, ceeace 
nu e adevărat. Se spune mo- 
dernistă în general oricărei 
picturi care nu este o imita- 
ție cât mai exactă a naturii, 
iar in anumite cazuri, cână 
personajul e niţel mai um- 
blat prin expoziţii (alese tot 
de el) „modernism“ mai în- 
seamnă și tot ce-i depăşeşte 
gustul viciat de o artă fără 
suflu și fără vieaţă. Mi sar 
putea reproșa că acest public 
e de un anumit invel de ini- 
țiere şi de cultură generală 
şi că nu merită nici preocu- 
parea trecătoare a unui su- 
biect de articol, dar nu esie 
adevărat. Personajul e foar- 
te răspândit, chiar într'o lu- 
me din care ar părea exclus. 
Confuzia e mai gravă atunci 
când, prin contrast, se vorbe- 
ște de pictura clasică. Și 
„modernism“ şi „clasic“ au 
un înţeles cu totul străin de 
acel pe care ar trebui să-l 
aibe. Se confundă academicul 
cu clasicul şi pictura vie, con- 
temporană, aceea care are 
realmente rădăcini în pictu- 


ra clasică cu suprarealismul 
sau cubismul, într'o genera- 
lizare comodă şi goală sub e- 
ticheta modernismului. 
+ 

Incepând cu impresioniștii, 
arta picturală a intrat într'o 
epocă de continuă revoluţie 
și frământare. Dorinţa exa- 
gerată şi rău înțeleasă de a 
fi originali cu orice preţ, a 
condus pe artiști la absurdi- 
tăți care au degenerat până 
la completa anulare a pictu- 
rii, Aceste dramatice cău- 
tări şi regăsiri pe alocuri, 
formează momentul cel mai 
patetic al istoriei picturii 
moderne. Geneza acestei cri- 
ze a fost extraordinara în- 
florire a învăţământului a- 
cademic împotriva căruia ar- 
tiștii adevărați au ridicat 
stindardui luptei ca să nu 
fie ei înşişi înăbușiţi și ca să 
lumineze căile clasicismului. 


" Cezanne își petrecea, de câte 


ori era la Paris, jumătate din 
zi copiind la Luvru operele 
clasicilor, Renoir a fost unul 
dintre cei mai  viguroşi şi 
mai fecunzi continuatori ai 
lor, iar mai aproape de noi, 
Derain a făcut aceeaș peni- 
bilă şi merituoasă operă de 
orientare către clasicism. 
Totuși, aceştia trec drept 
„moderniști'“, Ca şi Picasso, 
ca şi Broque Chagall sau 
Salvador Dalli, în acelaș sac! 
Bouguereau, Gervex, Gerar- 
det, suni „clasici“, adică Ti- 


(Urmare din pag. I-a) 


zian, Rubens, Greco, Goya... 
Desigur că operele marilor 
artiști din secolul nostru au 
fost zămislite cu o trudă pe 
care nu au ușurat-o învăță- 
turile niciunui maestru şi 
nu și-au putut nici conduce 
învăţătura prin matca unei 
discipline ca altădată. De o 
parte era pretenţiozitataa și 
neantul Academigi, iar pe de 
alta operele celor vechi cari 
mute, nu ofereau de cât o 
perfecţiune care paraliza. De 
aci probabil aspectul atât dz 
variat ale aceleiaș lupte des- 
nădăjduite de a regăsi ade- 
vărurile vechilor, de aci pro- 
babil şi  diferenţierile atât 
de mari între artiştii din ul- 
timii 50 de ani, diferențieri 
datorită mijloacelor cu totul 
personale de investigaţie și 
care exaltau caracteristicile 
temperamentelor fiecăruia. & 
mult mai corect deci să vor- 
bim despre o pictură moder- 
nă, contemporană, decât de 
modernism, un cuvânt care 
nu corespunde nici unei no- 
țiuni, ci, dimpotrivă, mărește 
o confuzie și așa destul de 
mare. Sunt destule „isme“ 
ca să mai adăogăm unul, căci 
dacă Pleim-airismul, Cubis- 
mul, Impresionismul, Supra- 
realismul,  Dadaismul, Ex- 
presionismul, ete. corespund 
unor noțiuni precise — care 
ar trebui știute — să ne des- 
bărăm cel puțin de acelea pe 
care le întrebuințăm cu pre 
multă ușurință. 





Tehnică şi expresie in ată Fruntariile 


7 ——=— 





ca de steaua care se prăbușește pentru cine știe care ne- 
cunoscut ; milă ca de statuile care se 'ntunecă noaptea și 
nu le mai vezi nici ochii, nici brațele. Işi adunase toate 
privirile asupra lui (și cele de acum şi cele din trecut). 
Doctorul sta strivit, învins în nebunia lui lucidă, în asfin- 
țitul lui dureros — care-l despărţea încetul cu încetul de 
viață, așa cum se depart luminile din ochii pe care-i des= 
pici cu fierul ars. Aşa era doctorul Dionis Parker: un 
orb pentru toate frumuseţile lumii, un surd pentru me- 
lodiile adevăratei iubiri, un olog pentru dansurile celei- 
lalte cununii, 

— Cred că e cu neputinţă să fi existat această Valen- 
tina Carp ! începu el să vorbească, fără să ştie că vorbeşte 
cuiva sau nimănui. Dacă într'adevăr a existat alături de 
mine — atunci mi se pare caraghios să-l împlor pe Dum- 
nezeu, să mă rog. Rămân imobil, crispat — atât! 

Tudor ar vrea să-l îndemne să se miște, să meargă 
undeva. Pe sine nu se mai judecă. Faţă de drama plină 
de grotesc şi umanitate a doctorului, e] apare ca un sim- 
plu salt:mbanc în jocul cu Valentina. 

—— Vezi, doctore — una din nenorocirile noastre e şi a- 
ceea de a nu putea trăi singuri. E groaznic să faci mereu 
abuz de viaţa altuia, pentru ca să te învingi pe tine în- 
suţi. 

— Ai dreptate, e groaznic... Tu n'ai început să-ţi urăşti 
spiritul, duhul ăsta mizerabil care ne ține pe picioare ? 

Tudor nu mai răspunde. Intre prăbușirea de astăzi şi 
cele ce se mai întrezar, el nu mai vede nici o iluzie. Pe 
fiecare în parte îl sugrumă nemărginirea. Adevărul e ba- 
nai, dar Tudor îl ridică la valoarea de quasi — esenţă. 
„Moartea e o desăvârşire a armrniilor universale“, spu- 
sese doctorul cândva. Orice revoltă e stup:dă. De aceea 
niai el nu trebue să dispereze. Ca şi alţii, e o speță infe- 
rioără, un umilit, un insubstanţțial. Și regii şi cocotele și 
fecioarele și demenţii au o singură stăpână: MOARTEA ! 
Chiar Dumnezeu e o invenţie pentru cei proşti (Ah! iată 
o pledoarie pedantă și mediocră în favoarea neputinței 
noastre — işi zice în gând Tudor). 

Aici nu mai poate rămâne. I! mai priveşte odată pe 
doctor ; nici milă nu-i. mai este acum, De azi înainte tre- 
bue să se întâmple altceva. Deschide ușa, o închide în ur- 
ma lui. Nu tresare, nu tremură, n'are remușcări. Cine a 
fost Valentina Carp ? O amintire, un portret, un doctor 
ipohondru. Coboară scările, străbate cuntea, e în stradă. 
Nu întoarce capul. Ochii tot înaințe. Definitiv închide în 
el o viaţă — deschide tot în el zări peniru alte vieţi. Și 
se depărtează pe străzi, spre o iluzie care va schimba 
aiți oameni vii în oameni. morți. Dar el nu crede, nu știe. 

* 

Doctorul se trezi deodată singur. EI și portretul. Stă 
încleştat în jilţ ca o statue prăvălită, Ar închide ochii, dar 
i-e teamă de beznă. Ar striga să mai vimă cineva, dar :-e 
frică să se audă vorbind. Ar fugi şi el cum fugise Tudor, 
dar se ştie legat de spiritul :casei. 

Tanti Rica trece hârşâind dealungul camerei. 

— Cine mai veghează dincolo ? 

Nimeni. Femeile au plecat. 

Se ridică anevoe. Il dor mădularele, îl doare camea, îl 
doare sufletul. 1 se lasă în tot trupul o linişte și o ușu- 
rare ca de moarte. Totuși senduplecă şi trece în odaia 
cealaițţă. Valentina parcă e vie, parcă îl așteaptă, îl do- 
zeşte. O lumânare sa stins. Deacum vin zorile fierbinţi, 
roşii, mugind. Năuc, doctorul deschide ferestrele în toată 
lărgimea lor, apoi se apropie de pat, se apleacă peste tru- 
pul moartei şi-i cuprinde palmele : 

— Bună dimineața, Valentina ! . 

Gol şi tăcere încrucișate cu alte incertitudini violente, 

— Nici nu-ţi închipui tu ce 'nseamnă si ex:ste cineva 
care să-ţi spună din tot sufletul : bună dirnimeaţa ! 

Gura moarnței parcă surâde. Și tăcerea surâde, şi florile 
şi lumânările surâd. Doctorul aşteaptă un cuvânt, un 
semn, o veste. Dar în jurul lui nu e decât spaima vieții 
crucificate, spaima inimii care nu mai bate, spaima gurii 
care nu mai poate săruta. Şi deodată doctorul Dionis Par- 
ker se aude pe sine însuși plângând. Lacrimile se scurg 
unsuroase pe obrazui Valentinei şi continuă să alunece pe 
iângă buza subțire până la bărbie, lăsând acolo urmele 
blânde ale ceiei mai târzii şi fără de măsură iubiri. 

Tanti Rica vrând să intre, rămâne nedumerită în loc şi 
sc retrage spunând ca pentru ea: 

— Măscărici bătrân! Măscărici bătrân! 

Şi în toată casa piutește un aer de îlori îngălbenite. 

LAURENȚIU FULGA 


Iași, Septembrie 1940. 





dieze atâta lumină încât cu- 
rând vor începe să plesnea- 
scă fruntarii care ne încorse- 
tează Neamul. 

Vor unii să explicăm dece 
ne-am prăbuşit în August sau 














AUTENTICITATE: a te exprima pe tine. SINCERITATE: 
numai pe tine, nimic străin de tine. RODNICIE: pe tine de- 
fiecare act al tău. lată cele trei legi ale eticei creatorului 
plin, în organicitatea ta esențială. Să te exprimi întreg, în 
fiecare act al tău. lală cele trei legi ale eticai creatorului 
de artă, în puţine vorbe. In spiritul vremurilor noui, legile 
acestea ţin de higiena pre-conceptuală a creației arlistice, 
dacă se poate spune. Ele se completează, pentru actul în- 
săși al creației cu norma estetică propriu zisă: aceea a ta- 
lentului. A posibilităţii adică de a găsi singur mijlocul de a 
împlini material aceste desiderate ale spiritului. Și asta nu 
se poate învăța nicăieri. A descoperi tehnica necesară, ce- 
rută de fiecare stare de conştiinţă deosebit, a utiliza exact 
mijloacele care se cer pentru a exprima adecuat, deplin şi 
just, nu mai ţine de nici o nomnă: e însăși definiția artis- 
tului. Ținut să se exprime, artistul nu e însă, la fel, ţinut să 
se exprime printr'un limbaj obligatoriu, impus din afară, 
CE exprimă, am dedus din norma libertăţii. Libertatea de 
a exprima orice experiență a sa îl constrânge să nu expri- 
me dscât experiența sa: numai irăitul are drept să fie spus. 
Pentrucă numai el poartă semnele integralei făpturi a ar- 


(Urmare din pag. I-a) 


sunt cu alte cuvinte limitele 
până la care poate radia lu- 
mină din vigoarea şi tinere- 
țea sufletească a unui neam, 

Are dreptate şi drept la 


viață numai acel popor a că-. 


rui concepție a istoriei sale, 
a misiunii sale îl fac să cre- 
eze un stil de viață pe care 
să-l impună; strălucirea ace- 
stei concepții și puterea cu 
care ştie s'o impună determi- 
nă întinderea hotarelor acelei 
țări. 

Probabil că această atitu- 
dine va nemulțumi și va ne- 
dumeri. Și nedumeriții şi ne- 
mulţumiţii vor obiecta că nu 


mate, un popor care trei luni 
în urmă era în pragul dezas- 
trului. Să nu uite aceşti oa- 
meni că la 6 Septembrie s'a 
schimbat întreaga istorie ro- 
mânească. 

Suntem un neam viguros, 
un neam tânăr, un neam de 
oameni războinici. Avem o 
bine conturată continuitate 
dacică prin care suntem si- 
tuaţi la avantgarada istoriei 
omenirii; creștem într'o lume 
care ridicându-se pe baza ra- 
sială, ne oferă locul de frun- 
te în acest colț european unde 
puritatea noastră rasială este 


în Iunie? Dar definiţia ca- 
maradului ministru Cosmo- 
vici, răspunde singură: fiind- 
că aveam, ajunsesem, mai 
bine spus, după, Constituţia 
din 1938 la o „comcepţie“ a 
naţiunii noastre pentru care 
hotarele din 1918 erau prea 
largi. Aşa cum într'o bună zi, 
aceleași hotare vor fi prea 
mici pentru a opri numai la 
ele lumina pe care o vom ra- 
dia. 

Im fața acestei concepţii, 
râdă toţi cei care mai au timp. 
pi cât mai au timp. Legiu- 
nea merge pe drumul ei; un 
drum pe care Corneliu Co- 
dreanu a fost singur şi pe 








iistului. CUM exprimă deducem, în ultimă analiză din a- 
iiecare 
trăire. Îdentitatea dintre expresie și intuiție trebuie să fie 
totală, Resturi nu încap nici de-o parte, nici de cealaltă. Pen- 
tru ca intuiţia să fie total exprimată și exclusiv, e necesară 
o măiestrie tehnică pe care numai o muncă susținută, un 
exercițiu îndelung o poae oferi, Talentul va dicta ce anume 
tehnică trebuie adoptală pentru a exprima anume trăire. 
Munca va oferi însă stăpânirea acestei tehnici, și nu talen- 
tul, Inainte de creație, arte cere studiu. Da gradul de per- 
tecțiune al tehnicei întrebuințate depinde posibilitatea de a 
imprima materiei spre păstrare și de ai cere să reveleze 


ceeuș normă: așa cum cere fiecare experienţă, 


altora, un conţinut spiritual. 


Ca să se poată exprima, artistul trebuie să știe mai întâi 
cum să se exprime. O tehnică imperectă va compromite 
orice trăire, oricât ds valoroasă ar fi treapia de omenie care 


ar încerca să se facă știută de alții. 


Obligaţia de a te exprima exclusiv și integral, implică 
obligaţia de a te exprima exclusiv și integral. Adică măe- 
stru, perfect, implinit. Neuitând că are de transmis un con- 
ținut omenesc prețios, artistul va trebui să-şi amintească. 


este o formulă pe care să o 
poată emite un „popor mic“, 
un popor cu hotarele sfără- 


evidentă. 


să asigure expresia. 


sunt păcate estetice frequenie. 


Trăim într'o  Ro- 


mânie care a început să ra- 


PN N RE 0 NR E NN E CAE A SN NR O ED FC Ie EN NE RN 
de-o-potrivă că acest conţinut va fi sortit a se pierde, în ca- 
zul în care nu va fi în stare să-l obiectiveze convenabil. A 
închide comori în casete defecte, înseamnă a le primejdui 
tot atât cât a le îngropa în locuri în care nimeni să nu le 
mai poată nicicând scoate la lumină, „Un bun plasament” 
al omeniei nu poate fi garantat decât de p tehnică în stare 


Dacă se pot stabili tipologii artistice după felul cum pre- 
valează griia de a exprima continuturi interne sau nevoia 
de a tolosi tehnici pretioase, chiar deșarte fiind, se poate 
în aceeaș măsură semnala pentru artiști, fie primejdia ex- 
presivității care neglijează tehnica, de primejdia opusă a 
tehnicităţii care se desinteresează de expresie. Amândouă 


ION FRUNZETTI 


care au venit chemaţi de 
miracolul tenacităţii în cre- 
dința sa, milioane; un drum 
pe care Mișcarea Legionară 
poate se află a:tăzi singură, 
dar pe care, chemaţi de u- 
celaș miracol, vor veni mâi- 
ne toți Românii. 

România  Legionară nu 
este, nu poate fi o ţară mică. 
Astăzi este mare sufletește; 
mâine va fi întregită în toate 
laturile sale, iar când vom 
împlini visul lui Moţa, vom 
străluci „ca soarele sfânt de 
pe cer“, 


COSTIN 1. MURGESCU 








Idei biruitoare din „Mein Kampf“ 


se intitulează cartea de cu- 
rând apărută în vitrinele Jibră- 
riilor, sub semnătura d-lui Ho- 
ria Filip, pseudonimul unui dis- 
tins profesionist al barci, dr. N. 
]. Mateescu. Autorul a luat con- 
tact cu gândirea politică a 
Fuchrer-ului, în anii de stu- 
denţie petrecuţi la Berlin „îin- 
t”o vrome când ideea naţional- 
socialistă încă nu biruise (1931 
1933)“. De atunci „Mein 
Kampi” a ajuns cartea de că- 
pătâi a germanilor și opera ca- 
re sa bucurat de cea mai în- 
tinsă răspândire, aşa icum o a- 
testă cifra record a edițiilor ce 
sau succedat. 

Ideile din „Mein Kampit”, so- 
cotite de d. Horia Filip, „birui- 
toare”, mai cu lseamă acelea ca- 
si alcătuesc forța de propagare 2 
rassismului şi argumentele amti- 
semitismului doctrinei celui 
de-al III-lea Reich ni se înfă- 
țișează sub un aspect şi mai pa- 
sionant încă darât acela de a fi 
„biruit” în forma concretă a 
unor definitivări instituționale: 


ele sunt anume idei în mers — 
idei cari au zdruntinat din te- 
melie vech:le aşezări politice eu- 
ropene. Noua structură politică, 
economică și socială a conti- 
mentului nostru, care va înce- 
pe să se cristalizeze odată 
cn încetarea ostilităților arma- 
te între popoare, ne va dovedi 
în ce măsură aceste idei au fost 
asimilate, odată cu fertilitatea 
lor pe scurt, în ce măsură 
vor fi biruiţ. 

Cunoaşterea lor este deci cu 
atât mai recomandabilă citito- 
Trului român, cu cât i se dă pri- 
lejul să asiste la procesul evo- 
lutiv în realitate, al gândirii 
politice a unuia dintre marii 
conducători de popoare din 
istorie. 

Intrucât o traducere în româ- 
nește a operei „Mein Kampt” 
nu avem încă, iar ediţia fran- 
ceză este epuizată în librării, 
duerarea, d-lui Horia Filip adu- 
ce „un ceal serviciu literaturii 
şi tineretului nostru”, după cum 
subliniază d. Radu :Gyr, în pre- 
fața care o recomandă. 


Sonetele franceze ale 
poetului turc Edip Ayel 


Sub îndemnul unei curiozități 
explicabile, dur și cu oarecare 
neincredere am deschis modesta 
plachetă cuprinzând sub intitu- 
utrea Sagesse un număr de 42 
sonete scrise deadreptul în lim 
ba franceză, de poetul turc Edip 
Azel. Din prefața care le reco- 
mandă, semnată Auguste Rieux 
dozteur €s letiures, aflăm că du- 
torul plachetei s'a născut în 
1894 ia Ankara și că este acum 
profesor la Școdia superioară de 
comerţ din Istanbul. 


Cu doi ani în urmă, apă- 
rea la Paris o antologie de 
„Poeme Jrânceze ale poeților 
străini”, în fruntea căreia ţi- 
gura acelaş sonet „Sagesse”, pe 
care l-am citit în prima pagină 
u culegerii de poeme anunțate. 
Semnatarul prefeței aduce un 
suprem elogiu poetului turc, 
când recunoaște că însuși Jean 
Moreas, în faimoase'e lui Stan- 
ces, „n'a alins gradul de emo- 
ție sinceră şi dureroasă ce ca- 
Pacterizează sonetele lui Ave”, 
D. Auguste Rieuz nu se sfieşte 
chiar să recomande lectura u- 
nora din soneteie poetului turc, 
asigurând cititorii că vor fi „ui- 
mii” şi mişcaţi până la la- 
Cr.mi”. 

E drept că în prețuirea 0pe- 
relor artei şi ale poeziei, argu- 
mentul lacrămilor n'a avut nici 
când valoarea unui criteriu se- 
rios. În ce ne priveşte, prileju- 
rile când ni se înoadă lacrumile 
în gât sunt: ia auzul unor mar- 
şuri marțiale cântate de Janfara 
militară, al poeziilor declamate 
pe scena vreunui ateneu popular 
sau din te miri ce romanță ief- 
tină, cântată lăutăreşte. Ultima 
oară când Menalc își aduce a- 
minte să fi fost mișcat chiar 
dincolo de iacrimi, până aproape 
de hohotul de p.âns, a fost la o 
reprezentație aq piesei „Azilul de 
ncapte, anul trecut mi se pare, 
la teatrul „Regina Maria”, când 
in curtea aziului începuse să 
cânte cu flaşneta şi din gură 
o haimana sdrențăroasă venită 
în cerşii. Melodia stridentă și 
aspră întonată mecanic, pe di- 
ndfară, fără nici o înțelegere 
afectivă q „artistului” pentru 
sensul cuvinte:or răcnite, stâr- 
nise în spectatorul de-atunci, 
cîne șiie ce ecou ascuns din a- 
cel presupus subconștient de 
unde psihologia şi crit ca lite- 
terară modernă scot la iveală, 
dela o vreme, tot felul de năs- 
drăvănii şi monştri. 

După părerea noastră, sone- 
tele poetului ture Ayel au 1nsu- 
şiri mai prețioase decât aceea 
de a fi lacrimogene. Năzuinţa 
poetului însuși este să atingă 
echilibrul suf etesc gl înțeleptu- 
lui şi libertatea interioară gra- 
ție căreia, desprins de contin. 
gențele realității materiale să 
poată visa netulburat — un vis 
de arlă, fireşte, şi de poezie. 

Suferința ritmată în  e'anut 
liric al inspiraţiei şi-ar culege 
asife! lacrimile pentru a le în- 
crusta în strofe. 

Obiecţia principală pe care o 
cducem acestor sonete este a u- 
ei densități excesive în ce pri. 
veşte conținutul lor de idei. Ver- 
surile au din această cauză un 
relief aforistic prea pronunţat, 
ceea ce le dă uneori aerul unor 
imple maxime versificate din 
care poezia, în înţelesu! de far- 
mec şi surprindere, este absentă. 
Mai mută penumbră şi un re- 
lief mai puţin crud — le-am fi 
dorit acestor pceme. Fără în- 
doială, scurtimea  sonetului și 
fizitatea formei acestuia, con- 
tribute deopotrivă la accentua- 
"eu  conturului  sentențios al 
versuri or d-lui Ayel, ca de pi!- 
dă. în această strofă din „Va- 
nite” : 


Les proioides duuleurs se 

passent de temolu, 

Ries grandissent mieux 
encor dans le silence; 

Le gânie est un mal n6 
souvent d'une absence; 

Le scleil n'a de prix que 
parce qu'il est lo0in. 
Tctuşi, să nu se creadă că 
avem deaface cu s.mp'e cuge- 
tări versițicale. Sinceritatea ac- 
cente'or nu poate iăsa nici o în- 
doială în această privință şi 


sunt numeroase sonetale în care 
inspirația  însuflețeşte ritmul 
gândirii şi-l pătrunde dela pri- 
mul până la ultimul vers, cu 0 
vigoare susținută a elanului în 
care nu ezităm să recunoaștem 
bătaia de aripă nevăzută a du- 
hului poeziei autentice. 


Intensitatea simțirii poetului: 


îşi află o expresie din cele mai 
armonioase prin distribuirea ac- 
centelor şi unitatea timbrului, 
în sonetul întitulat „Feinte” pe 
care-l transcriem aci: 


Errer se lamentant, en butte 
au repentir ; 

Etouiffer ses sanglots, museler 
sa soufframce ; 

Sourire ă chaque pas, feindre 
Pindifferenee ; 

Pour cacher sa douleur mentir, 
mentir, mentir, 


Savoir le poids des ans sur 
soi s'appesantir ; 
Afficher, cependent, du 
| bonheur !apparemnce; 
Sentir lapproche de la, sainte 
dălivranca, 
Et pour donner le change, 
acquiescer, consentir. 


Enfin se r&veiller un jour 
| la neige aux tempss, 
Rides au front, soutftrant de 
vertige et de crampes, 
Pour voir Vâcnoulement de 
son dernier espoir. 


Errer en titubant, se leurrer. 
toujours geinar», 

Pour n'âtre plus qu'une ombre 
ouvrant les bras au soir, 

Et jusqu'au bout, men Dieu, 
sans repit, feiniire, feindre! 


„BUGEACUL“ 


După „Viața Basarabiei, 
dar cu mijloace de organizare 
mai modeste, „Bugeacul“ este 
a. doua revistă literară a cărei 
redacție, în urma evenimentelor 
tragice dela sfârşitul lui Iunie 
1940 n fost mevoită să pribegea- 
scă îm Capitala îndoliată a ȚŢă- 
rii, 

Cu o întârziere explicabilă, 
revista reapare la București, sub 
conducerea harnicului ei direc- 
tor şi întemeietor, d. Dragomir 
Petrescu. Fireşte, dezinteresarea 
și bunele intenţii ale conducă- 
torului revistei nul pot fi puse 
la îndoială. Dar acum, când in- 
telectualitatea basarabeană se 
află în refugiu, ar fi mai neme- 
rit, credem, ca toate sforţări'e 
scriitorilor din ţinutul de peste 
Prut, să se grupeze în jurul unei 
singure publicații. „Viaţa Ba- 
sabiei“ e desigur cea mai indi- 
cată pentru acest scop. 

In caetul primit Ja redacţie 
pe luna Octombrie 1940, revista 
„Bugeacul“ publică proză, versuri 
şi cronici semnaţe de domnii: 
Dragomir Petrescu, G. Tutovea- 
nu, Artur Goroved Aurel G. 
Stino, Scarlat Preajbă, Econom 
Dr. T. Furtună, Gheorghe Bez- 
viconi, Sergiu Matei Ghica, 
Vhdimir Cavarnali, Șteian G. 
Ştefănescu și alții, 


MENALC 





DETESTE: „DE PE ZONĂ" 


Volumul de versuri al d-ui 
Deteste, apărut recent, este — așa 
cum ne arată însuș tiţlul — 0 
culegere de instantanee de pe 
zonă, prinse cu îndemânare şi 
reprezentând aspecte diverse din 
viața de cantonament, atât de 
bogată în neprevăzut şi huma. 

Mustrată de pictorii Ivănescu 
Milan și P. Vartanian, cartea a- 
ceasta va fi bine primită, spe- 
văm, de .o anumită categorie de 
lectori, eăreea dealtfel i se adre- 
sează în special. 


EXPOZIȚIA DE PICTURA 


a d-lui IOAN 1. MIREA, core se 
poate vizita zilnic în sala Ofi- 
ciului Naţional de Turism, -— ex- 
poziție care grație valorii ridicate 
a lucrărilor capuse obține un 
sueces bine meritat — rămâne 
deschisă pănă ta sfârşitul acestei 
luni. 





RAFFAELLO DI NAPOLI 


pune interesante probleme în 
articolul său îintitulaţ „Il teatro 
e il repertorio“. (Meridiano di 
Roma, 20 Octombrie, a. c.). Se 
plânge autorul de criza teatrului 
în Italia, care durează aproape 
de 50 de ani. S'ar putea vorbi. 
în sensul acesta, de o criză eu- 
ropeană a teatrului. 

Aceasta nu însemnează însă tă 
de atâtea decenii nu s'a ivit nici- 
un mare autor dramatice, niciun 
artist capabil de interpretarea 
celor mai dificile roluri, sau că 
publicul e insensibil față de ucest 
gen de spectacole, Dar, se obser- 
vă şi la noi fenomenul, un re- 
pertoriu teatral cuprinde bucăţi 
fundamental deosebite ca temă şi 
realizare tehnică, pentru a putea 
satisface cerinţele publicului; o 
parte din spectatori preferă co- 
media, 'alții o 'dramă romanti- 
că, unii acceptă realismul sau 
inovațiile scenice, combătute în- 
să de altă grupă cu înverșunare. 

In vechime, ne amintim că 
„Antigona“ era jucată ani  în- 
tregi ; lua parte la reprezentarea 
et tot poporul şi încă de nemu- 
mărate ori. : 

Era o tragedie deopotrivă de 
căutată și de înțeleasă, fără ea- 
cepția niciunui atenian. 

„Antigona“, ca şi oricare din 
producțile antice, era scrisă pen- 
tru toți „grecii“, nu pentru o 
minoritate, 

Fenomen Similar în epoca To- 
maniică franceză; aceiaşi unani- 
mă simpatie pentru teatrul lui 
Goldoni la Italieni. Sau pentru 
vodevilurile lui  Alecsarulri, ca 
să vorbim şi de noi, în aceeaș 
epocă, mițel întârziată, firește. 

Raffaello di Napoli crede că a- 
ceastă criză e datorită în mare 
parte „lipsei de forțe spirituale, 
singurele capabile să facă să tră- 
iască teatrul“. Forță spirituală 
în sens de geniu  sintetizant al 
expresivității trăirilor colective. 
Vechea formulă deci, de scriitor, 
sinonim cu exponent al aspira- 
țiilor unui Popor, reînviată. 

Im Italia, ca pe întreg înve- 
chitul nostru continent, s'au 
schimbat multe, şi s'au schimbat 
profundă. Atâta timp cât războiul 
mai împrăștie încă groaza și 
moartea, înseamnă că schimbă- 
rile nu şi-au găsit încă formula 
definitivă, ca să putem nădăjdui 
într'o stabilizare. 

Unui nou tip de om, îi trebue 
o nouă literatură, un alt teatru 
deci, Cuvintele Ducelui:  „Tea- 
trul trebue să fie destinat popa- 
rului, așa precum opera teatra- 
lă trebue să aibă suflul larg pe 
care îl cere poporul; ea trebue 
să miște marile pasiuni colective, 
să fie inspirată de un sens de vie 
și profundă umanitate“, sunt un 
program. 

Se cere din nou identificarea 
autorului cu publicul. Un teatru 
al timpurilor actuale trebue să 
apară; căci mișcările naţionaliste 
din Europa, lângă care înscriem 
și triumful recent al Legiunii, au 
schimbaţ înseși conștiințele ome- 
nești în natura lor intimă. Ele 
nu sunt numai mișcări poliiice, 
de administraţie, sau pur socia- 
le. Așteptăm cu încredere şi 
timpul când vom putea vorbi de 
un teatru legat de fenomenul 
istorie al mișcării legionare, de- 





UNIVERSUL LITERAR 


opotrivă de elocvent pentru toate 
spiritele. Specijicăm : nu un tea- 
tru legionar prin subiect, ci prin 
structură. 


IMPOTRIVA 


aşa mumitelor „libmi gialli” se ri- 
dică Fausto Flori întrun articol 
publicat în numărul din 27 Oc- 
tombrie al săptămânalului „Me- 
ridiano di Roma”. — „Libri gral- 
li” sar traduce în limiba noastră 
prin „romane de aventuri, roma- 
ne pobiţieneşti”, în sens pejora- 
tv desigur. Crime misterioase, 
dispariţii senzaţionale, agresiuni, 
dueluri și furturi, tot ce poale 
înflăcăra imaginatia liceenilor 
din oursul inferior, care în ad- 
miraţia lor oarbă pentm un anu- 
mit gen de bamdiţi, nu sar da 
înapoi dela o carieră similară. 

E “mutil să mai spunem că a- 
ce:aşi plagă literară e şi la moi, 
dacă nu chiar mai dăunătoare, 
Romane din faimoasele colecții 
ieftine pe care le întind, momi- 
tor, la orice icoiţ, de stradă vân- 
zătorii  embulamţi, trecătorilor, 
călătoresc sub pernele tinerilor, 
citite pe furiș, cu lanterna. 

Observă îndurerat Fautso Flori 
că tinerii se desinteresează azi de 
operele adânci şi pline de sen- 
sui ale -iteraturii trecute şi ac- 
tuale, pentru a-şi otrăvi sufletul 
cu peregrinări imaginative puse 
cu 'atâta dibăcie la îndemâna ori 
cui de autorii acelor „libri gialli”, 

Japonia a prohibit audițiile 
muzicale de jazz, căci era o mu- 
zică venită dela neprieteni şi în 
contradicție cu preocupările mo- 
ralei nipone, Prohibițta nu e în- 
să um sistem. 

De nifasta literatură a roma- 
nelor de aventuri ar trebui să 
ne descotoroesim cumva cât mai 
curând şi moi, căci pentmu edu- 
câţia morală şi literară a tine- 
retu.ui nostru, trebuesc ate cărţi. 

Intrun spirit asemănător scrie 
şi 


FRANCESCO SAPORI 


articotul său „Scrivere pei ra- 
gazzi“ (Meridiano din Roma, 22 
Septembrie a. c€.), 

Pertru a putea înlătura o lite- 
ratură rău îndrumătoare, trebue 
să punem în locul ei alta. Substi_ 
tuire deci, nu simplă prohibiţie, 

De aproape un Sfert de secol, 
observă autorul, copiii sunt mar- 
torii unor lupte continui între po- 
poare. N'au văzut decât violență, 
teroare; lupte civile câre au în- 
sângerat atâtea ţări, din care dis- 
păruse orice sentiment uman, 
distrugeri brutale, arderi şi mă- 
celuri. In mod fatal copiii si-au 
îmbătrânit sufletul, pornesc în 
viață cu amintirea oribilă a celor 
văzute când erau mici, deci 
incapabili de a încerca un senti- 
ment nobil, de a acţiona în mod 
desinteresat, de drazul unei idei 
numai. 

Dar nu numai în ţările unde 
cei mici mau fost scutiţi de spec- 
tacolul îngrozitor al războaelor de 
tot felul, scriitorii sunt chemaţi 
să umple un gol în literatură, ci 
oriunde conducătorii vor să asi- 
gure ţării lor un viitor sigur. 

Să-l lăsăm pe au'or să vorbea- 
<că: „Sunt noui cereri, cărora tre. 
bue să ne închinăm; „să înălțăm” 


în mintea copiilor anumite sigu- 
ranţe indiscutabile; să  obişnuim 
copiii să creadă că e mai roditor, 
mai plin de riscuri şi m2i noro- 
cos a fi oneşti decât a fi neo- 
neşti. Nu e deajuns a vorbi fără 
rost că ai îmbrăţişat o credință; 
e necesar a i te dedica, ao re- 
prezenia de neatins, prețioasă, cu 
necontenită siguranţă că nu are 
frică, că nu' se clatină, că nu e 
sguduită de nimic. Conştiinţă şi 
fantezie pot fi foarte bine de a- 
cord. Cultul unei fantazii care nu 
înelină spre înşelătorie şi spre 
prestidigitaţie, dar confirmă vioi- 
ciunea în a se decide şi în a exe- 
cuta, poate să stimuleze curajul 
hotărîrilor sublime. 

Scriind pentru copii, trebue să 
se asculte de vocea sănătății 
morale, ce triumfă asupra aori- 
cărei turburări. Noi ştim, şi am 
dori ca şi copiii să ştie cu noi, că 
trebue să lupţi, să suferi, să com- 
baţi, înainte de a ne fi îngăduit 
de a ceda din nou unei dorinţe 
de fericire. Numai cine gândeşte 
şi luptă în logică unei astfel de 
morale are dreptul de a cultiva 
şi împrăstia în sufletul tinerilor 
cultul frumuseţii şi ideea victo- 
riei. Un climat eroic care să di- 
jate imapginaţiile sănătos, desfă- 
şurându-le putinţele după legile 
lor proprii, poate fi întreţinut 
printr'o anumită literatură pen- 
tru tineret. 


UMANITĂ DEL LAVORO, 


e un articol-comentariu semnat 
de Angelo Mele, pornind dela un 
alt comentariu, al lui Luigi Vol- 
picelli, al nouei reforme bazată 
pe vestita „Carta della Scuola“. 
Punctul cel mai desbătui de co- 
mentatorii acestui statut al învă- 
țământului italian, este introdu- 
cerea conceptului de muncă, în 
şcoală. 

Intemeierea stagiului şcolar al 
cetăţeanului pe principiul mun- 
cii, însemnează afirmarea odată 
mai mult, a unei noui structuri 
statale şi a unei noui concepții 
de viaţă socială, ale căror ecouri 
vin să-și afle în pedagogie, as- 
tăzi, întărirea. 

Problemă cu adânci rădăcini 
ramificate în trecutul omenirii, 
sistemul pedagogic în chestiune 
își află explicarea în câdrul larg 
al istoriei politice şi economice 
a civilizaţiei europene. Civiliza- 
ției mecanice pe care o prileju- 
eşte triumjul tehnicei, Volpicelli 
îi dedică pagini interesante (în 
al său „„Commento...). Civiliza- 
ţia mecanică a tehnicismului a 
produs un fapt de capitală îm- 
portanță în viața popoarelor: a 
permis năvala masselor populare 
în școală, născând corelativ ne- 
cesitatea specializării tehnice şi 
proțesionale. O ordine de studii 
rapide și imediat utilizabile s'a 
impus. Dictonul care leagă școala 
de interesul 'pentru viaţă e azi pe 
buzele tuturor. „Școala trebuie să 
slujească vieţii, și să slujească 
direct, imediat, cu disciplinele pe 
care le predă, cu aptitudinile pe 
care le promovează, ordinea care 
se instaurează“, scrie Volpiceili. 
Trei sunt elementele esenţiale 
ale școlii de astăzi : studiul, spor- 
cul și munca. 

Dacă primele două pot fi ușor 





Amorul e un lucru foarte mare 





Dcamna feniciană câtre soțul ei: 
— Nu ești bun de nimic! De când iți spun să inventezi 
banii, că vreau să-mi cumpăro rochie nouă... 





Julieta: — La ora asta se vine? Dacă mai intărzii odată, am să-i spun 
regisorului să iascara și să te lase toată noaptea pe străzi, 





identificate cu educația minţii şi 
educaţia trupului, din oricare sis- 
tem de pedagogie anterior, mun- 
ca intrată printre obligaţiile şcoa- 
lei e o noutate. 

Ea vine ca o încoronare 4 ce- 
tortalte două. Studiul înțeles ca 
disciplinare a minţii, studiul cu 
rost pur formativ, şi nu informu- 
tiv, studiul nu poate desăvârși 
singur formaţia spirituală a unui 
cetățean, ușa cum socotea inte- 
lectualismul didactic depășit de 
aiâtea secole, dar cu reziduuri 
grele în unele civilizații începă- 
toare. Despre rolul sportului e 
prea mult să scriem aici. Munca 
însă, înțeleasă ca o reintegrare 
a individului în activitatea cos- 


23  Noembrie 1940 








mică, înseamnă coordonarea ac- 
tivă a tuturor forțelor și facul- 
tăților vii ale omului, înseamnă 
mai mult decât o morală sau un 
exercițiu pentru viața profesio- 
nală : înseamnă restabilirea in- 
sului înlăuntrul condiţiei sale u- 
mane, împăcarea lui cu univer: 
sul. Inţelesul creator şi construc= 
tiv al muncii îi conferă o dem- 
nitate umanistică. Munca e un 
fapt de conştiinţă, o metodologie 
integrală, o disciplinare a efur- 
turilor și inhibiţiilor muşchiulare, 
înspre un ţel. Munca e o familia- 
rizare cu ordinea finalistă a cos- 
mosului. 


SORACTES 


a a a ap a, ip Ra a a n a a a a af a ea 


LEOPARDI VĂZUT DE NOI 


e titlul unui elegant volum de 
interpretare şi critică literară, ti- 
Părit de studenţii seminarului de 
„Limba şi literatura italiană“ de 
la Facultatea de litere din Bucu- 
rești, condus de domnul profesor 
Marcu. („Bucovina“, 1. E. Torou- 
țiu, Bucureşti 1940). i 

Au fost strânse aici, fragmentar 
desigur, cum ne spune în „Cu- 
vântul introductiv“ inițiatorul 
acestei cărţi, cele mai bune lu- 
crări de seminar din anul trecut, 
tratând despre poeziile reprezen- 
tative pentru nefericitul poet re- 
canatez; Ultimo canto di Saftfo, 
Il pessero solitario, L'infinito, La 
vita  solitaria, A Silvia, Canto 
notturno di un pastore errante 
delVAsia, Il sabato dei villagio, 
[i pensiero dominante, Amore e 
morte, Aspasia, Il tramonto della 
buna. 

Despre lirica lui Leopardi s'au 
scos biblioteci înţregi;  erudiţi 
cercetători, cunoscători ai tutu- 
ror  literaturilocr romanice, au 
scormonit  coincidenţe tematice 
şi de expresie, au găsit identitate 
de sentimente şi de împrejurări, 
dar puţini au retrăit sufleteşte 
drama gârbovului poet. 

Ori paginile cărţii citate, ne o- 
feră tocmai această încercare de 
trăire a  momente!ox celor mai 
încordate si mai desnădăsduite 


din viaţa lui Giacomo Leopardi. 
Autorii (mâi potrivit ar fi să spu- 
nem autoarele) volumului „Leo- 
pardi văzut de noi“ au faţă de 
ceilalţi cercetători privilegiul vâr- 
stei, elanul nestăvilit al tinereţsi, 
generozitatea sufletului lor care 
se dărue căutând să se identifice 
până la contopire cu suferinţa şi 
bucuria, altora. 


Tot tinereţii îi vom âtribut şi 
nota de simpliiate caldă a stilu- 
lui, ca unul ce este expresia unei 
sensibilităţi fragede, a contactu.- 
lui nezădărnicit de cenzura min- 
ţii, cu lirica lui Leopardi. 

E demnă de remarcat observa- 
rea şi notarea justă a fuzionării 
fondului psihologic al poeziei cu 
cel plastic; valori auditive şi 
sensitive legate de o anumită o- 
dine a cuvinielor, relevarea cali- 
tăţilor unur anumite vocale sau 
conso2ne şi importanța  înire- 
buinţării cuvintelor vechi sau i- 
nuzitate, pentru poet. 

Inzestraţi cu destulă sensibili- 
tate, cu un oarecare spirit critic, 
cu frumoase cunoştinţe de liie- 
ratură comparată şi de filologie, 
cu reale calităţi stilistice sfor- 


ţându-se să aibă maturitate în 
gândire, tinerii studioşi de acurn, 
vor putea, şi te dorim aceasta din 
toată inima, să dea un nou im- 
puls criticei literare de mâine. 


PI a E CA a a a DR a a a n a n tentă 


INTR'UN INTERESANT 
ARTICOL 


apărut în Candide, ă. Ch. Maur- 
ras ia apărarea scriitorului ade- 
sea captat de politică, Noi cre- 
dem că este mai mult o realitate 
românească aceasta. Intr'adevăr, 
limba franceză este poate cea 
mai universală; un scriitor fran- 
cez are aşa dar, din capul locului. 
o mai asigurată răsplată a mun- 
cii și a talentului. Un seriitor de 
limbă franceză poate, şi în rea- 
litate chiar trăeşte numai după 
urma scrisului său. Dacă privim 
insă la lumea scriitorilor români, 
noi ştim că ne ajung degetele de 
la o mână ca să-i numărăm pe 
acei cari cu adevărat trăiesc din 
literatură. Nici chiar d. Ionel 
Teodorearu, pare-ni-se, care este 
urul dintre cei mai fecunzi şi 
citiţi romancieri români, mai pIo- 
fesează şi avocatura, De ce să ne 
mirăm că atâtea talente, atâtea 
genii poate au pieriţ la noi în 
vâltoarea politică? 

E frumoasă povestea turnului 
de fildeş, dar e o poveste. 

„Necessit6, reine du monde...” 
iată realitatea dela care nu se pot 
sustrage nici filosoful, nici artis- 
tul. 


FOARTE MULŢI IMITATORI! 


a găsit iniţiativa de a organiza. 
turnee teatrale în zona liberă, 
luată de Gaby Moriay. Azi ele au 
utins cijra de 30, ultima fiind 
cea muziculă organizată de Jean 
Rieuz şi Mas: Carton. Germaine 
Roger pregătește de asemenea un 
turneu muzical. Mai sunt anun- 
(ate „Mon Cure chez les Riches“, 
cu Bach; „Jean de la Lune“, cu 
Ren€ Lejevre şi Georges Lan- 
nes; „Azais", cu Max  Dearly; 
„Ces  Dames uux  Chapeaus 
verts“, cu Armand Bernard; 
„Maitre Bolbec et son Mari“, cu 
Mudelaine Soria şi L. Rosenberg. 


Eve Francis, acum la Lyon, 
va interpreta, la „Theatre des 
Celestins“ Ingerul a vestit pe 


Maria, într'o versiune inedită ce 
era destinată Comediei Franceze. 
GUVERNUL FRANCEZ 
este mut preocupat de soluţiona- 
rea câțţ mai urgentă a problemei 
somajului şi de acesa a denata- 
Stăţii. S'a constatat că denatali- 
tatea stă în strânsă legătură cu 
diversele munci, meserii şi func- 
țiuni ce ţin femeu depare de via- 
ţa familială. Afară de gravele în. 
râuriri ce le are chiar asupra să- 
nătăţii . temeiei, această muncă 
măi are drept consecință crește- 
rea şi dăinuirea şomajului. Noise 
legiuiri sociale din Franţa ca şi 
cele ce nu vor întârzia să fie pe 
semne promulgate şi la noi, nu 
ţintesc la înlăturarea femeiei din 
toate profesiunile şi îndeletnici- 
rile abșteşti, căci sunț unele ca 





obstetrica, ceroitoria, menajul, în 
care cu greu poate fi înlocuită 
femeia de bărbat, ci dela munrile 
prea grele şi specific bărbătești, 
dela lucrul în uzină şi întreprin- 
Geri ce comporlă întotdeauna o 
oarecare promiscuitate, teama de 
sarcină (şi deci denatalitate) şi 
atunci când sunt copii, o îngrijire 
şi o educaţie ce lasă de dorit. 

Tot întru soluţionarea şomaju- 
lui, guvernul francez a hotărit 
deschiderea unui credit de 675 de 
milioane franci pentru începerea 
celor mai urgente lucrări urbane 
şi rurale, în urma distrugerilor 
xăzboiului. La aceste lucrări vor 
fi angajaţi, până la 15 Decembrie 
25.000 lucrători șomsri. 


FILMELE DE ACTUALITAŢI 


du început din nou să ruleze de 
câteva zile încoace. De aici înain- 
te va rula săptămânal câte un 
Jurhal unic ce va înformu pUpo- 
rul francez despre tot ceea ce se 
petrece mai de seamă în țară; 
iar de două ori pe lună vor rulau 
filme documentare în ciclul „La 
France en narche“. În monteu- 
tul de față se turnează fiimele 
documentare „Dakar“, „Maureșa- 
tul, „Aprovizionarea“, „,Ramua- 
zanul în Turcia. 


INTR'UN ORĂȘEL DIN VEACUI. 
AL XI-LEA 


la Cordes, nu departe de Albi. 
pictorul Yves Brayer, un laureat 
al Academiei din Roma, Qe cu- 
rând demobilizat, a adunat câţiva 
artişti şi toţi laolaltă duc acoio 
ideala viaţă de Loemă pe care 
Murger a descris-o cu o vervă 
remuritoare. Ne aminteşte de 
Balcicul ce nu mai este... 


LA GALERIA „SEVIGNE” 


din Vichy s'a deschis o prețioasă 
expoziție cu 32 de desene orisi- 
nale ale lui Coroţ — mai toate 
schiţe pentru cunoscutele sa:e 
pânze — provenind dintro co- 
lecţie particulară. Unul dintre 
cele mai remarcabile este studiul 
pentru „Eleşteul din Morteton- 
taines", celebrul tablou dela mu- 
zeul Luvru. 

A 112-EA OPERĂ TEATRALĂ 


a jecundului Sacha Guitru pune 
în scenă epoca pe care ne-a lă- 
sat să ghicim c'o îndrăgeşte mai 
presus de toate celetalte încă 
dela filmul  „Champs Elysees", 
Piesa se chiamă deci „Mult-lu- 
bitul“, şi în rolurile principale 
apar „alături de Genevicve Lui 
try, Elviru  Popesco, în  Ma:tu 
Leezinska, și Huguette Duflos, în 
Marchiza de Pempadur. Voltaire, 
Fragonard, Moliere sunt prezenţi. 
Toată acea sărbătorească epocă 
e redeșteptată cu o vervă şi un 
stii ce stârneşte cel mai viu 
succes, 
Pi. 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 73 Taxa poştală plătită in numerar conform aprobării dir. (le P. T.T. Nr. 24464-938