Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0002

UNIVERSUL LIIEDAL 


PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 
SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 A 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU agite Şi insităţi pei cai 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov îs e tu 

particulari 220 « 





de CONSTANTIN NOICA 


Ar avea rost să încerce, un cărturar din Sud-Estul 
acesta european, reabilitarea Occidentului ? In detinilivy 
asemenea atitudini amabile ofensează: Occidentul se cere 
sau acceptat aşa cum este, sau atunci refuzat în numele 
a ceeace vrei să fii. Dar simpiul fapt că ești ispitit uneori 
să pui la îndoială și alteori să combaţi îndoelile ivite, asu- 
pra unui Apus dela care-ai învăţat aproape totul, — do: 
vedește că Apusul însuși a putut greși. Prin ce? 

Poate tocmai prin aceea ce i-a alcătuit triumtul: prin 
virtutea sa de-a se universaliza. Căci o culţură ce are 
darul de-a gândi pentru toţi este, la rândul ei, una gândită 
de către toţi, chiar şi de cei cari n'au trăit-o cu adevărat, 
în spirit, lar îu acest din urmă caz ea se deformează, cel 
puţin — dacă nu şi fals.ficându-se — în sensul că forme- 
lor sale vii li se substituesc contururile rigide ale înţele- 
gerii străine, Pe barbaria ce sa abătut asupra Occiden- 
tului european, barbatie prin dogmatizare a vâiorilor lui, 
prin idei gata-tăcute şi prin ceeace iresponsabilitatea li- 
terară a presei de pretutindeni a început să numească 
„Slogan“-uri, 

Mai mult decâț oricine a avut de suferit Franţa, fiindcă 
mai mult decât oricine Franţa e universalistă. Ea, care a 
dat, probabil, cei mai numeroși misionari ai Adevărului 
ecumenic, creştin, cele mai închegâte valori raţionaliste 
și formulele de cea mai largă răspândire, se vede, de 
câteva decenii, anemiată și uneori chiar înnăbușită de 
adeziunea celor cari cred că înţeleg — pe cât o pot ei in- 
țelege din atară — şi incontestabil o iubesc. Aceştia, mai 
Ge grabă decât Franţa însăşi, înțelegând întrun singur 
fel valurile ci, impun imaginea unei lumi dogmatice, cu o 
rigidă idee a libertăţii cu o sterilă idee a justiţiei, şi trans- 
figurată de cei mai exclusiv dintre raţionalisme, imagine 
care ar fi cea autentică a lumii franceze. Câtă barburie 
ascunde uneori dragostea față de alte popoare! 

Impotriva unei asemenea barbarii — venită din afară 
cri altă dată chiar dinăuntru — cultura franceză cea vie 
a ştiut întotdeauna să se ridice. Cât de nemilos îi deserie 
Barres, sub epitetul acesta chiar, în „Sous Poeil des bar. 


bares“, pe toţi cei cari știu prea exact, exprimă prea ho- 
tăritor şi profesează prea dogmatic valorile cari fac cu pu- 
tinţă vieaţa spiritului. „Nous sommes les barbares, chan- 


tent-ils en se tenant par les bras, nous sommes les con- 
vaincus. Nous avons donne ă chagque chose son nom“. Se 
gândesc vreodată, cei cari socotesc a ști atâtea lucruri prin 


intermediul Occidentului, cât de puțin le „știe“ acesta 
însuși? Tot Barres o spunea, vorbind despre cărţile sale: 
„Tout est vrai lă-dedans, rien n'y est exact“. Şi e sigur că 


raționalistul francez cel mai încăpățânat înţelege vorba 
aceasta, Dar niciun iubitor al Franței n'o înţelege. Niciun 
venetic, 

Şi cu toate acestea noi, veneticii, gândim pe socoteala 
Franţei, după cum gândim pe socoteala întregului Apus, 
Virtutea aceea proprie universalismului, de a gândi pentru 
și a fi gândit de alţii, virtute care constitue — folosind un 
termen din știință — o adevărată lege de biunivocitate a 
sa, ne îngădue să folosim, pe măsura noastră, înțelesurile 
pe cari le căpătăm din Apus, dar în acelaşi timp să-i atri- 
buim noi înțelesurile pe cari credem a le fi desprins din 


el. Numai că la noi lucrează doar inteligenţa, care percepe 
și fixează anumite valori, în timp ce la un occidental au- 


ientic operează spiritul intreg, care trăeşte şi neincetat 
preface valorile acelea. Chiar atunci când un apusean 
pune accentul! exclusiv pe valorile inteligenţii — și e din 
plin cazul pentru anumiţi raționalişti francezi — el o face 


din adâncurile vieţii sale spirituale, iar nu din superficia- 
litatea unei înțelegeri care n'ar fi decât raţională. 


Dacă sar alimenta dintr'o asemenea înțelegere, des- 
prinsă de vieaţa autentică a unei istorii și-a unei culturi, 
cccidentalul ar opta mai des pentru unele sau altele din 


valorile pe care lumea sa le-a produs, In fapt, însă, — 
spre uluirea veneticului cu idei fixe despre o istorie și cul- 
tură străine sie — Occidentui refuză să opteze. In același 


an în care Franţa serbează 150 de ani dela isbucnirea Re- 
voluţiei, ea aniversează pe Ioana d'Arc. Cum e cu putință, 
te întrebi, ca o cultură să actualizeze în același timp pe 


una și pe cealaţtă. Dar întrebarea sună în gol, căci e pro- 
priul unei culturi vii să nu fie silită a opta nici pentru 
una nici peniru cealaltă, 


Ceeace, așa dar, nu înțelege spritul străin vieții unei 
culturi, e faptul că are cu-adevărat deatace cu o vieaţă. 
Un alt francez — despre care sa scris de curând şi pe 
larg în coloanele „Universului literar“ — acel Pâguy, mai 
actual, în ceasul de faţă, decât oricare cărturat al ţării 
sale, seria într'un rând: „I/homme, ce monstre d'inqui6- 
tude...“. Cum poţi crede că deții umanismul unei culturi, 
când în loc s'o priveşti în neliniștiie ei efective o înţelegi 
prin rigidităţile ei aparente? 

De aceea ni se pare că ar trebui, măcar în ceasuri de 
Iargi prefaceri și revizuiri, să ne revizuim şi noi prejude- 
căţile asupra unui Occident, atât de familiar nouă și 
totuși atât de necunoscut, Iar întâiul dintre lucrurile de 
făcut, ar fi să lăsăm Occidentul acesta singur, cu înţele- 
surile sale. De multă vreme Apusul nu mai cunoaşte sin. 
gurătatea. Poate încă din veacul al XVII-lea, şi cu sigu- 
ranță dela Revoluţie încoace, Franţa nu-și mai aparține. 
t a tuturor „curopenilor“, cari vor să valorifice învățătu- 
rile ei; dar e și a tuturor refugiaților, cari vor să folo- 
sească lozincile ei. Ne gândim mai ales — şi nimeni mar 
trebui să se supere de o constatare atât de des verificată — 
la numeroșii intelectuali evrei din toată lumea, cari, cu 
excepţionala lvr aptitudine de-a gândi problemele altora, 
tind să impună, adesea fără s'o vroiască, scheme moarte 
peste materia însufleţită a spiritualităţii europene. 

Firește, Occidentul ştie să se apere singur de adeziunile 
cari-l măgulesc şi în acelaşi timp îl paralizează. Dar 
pentru noi, ceilaiţi, venetici cari nu-i cerem mai mult 
decât ne-a dat până acum ci năzuim numai să-i vedem 
fâţa cea adevărată, pentru noi e necesară desbărarea de 
prejudecăţi. Dacă mai credem — și câţi au încețat s'o 
creadă? — că vieaţa Occidentului e şi mai departe spec- 
tacolul nostru cel mare. - - 





e e a ae ao 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI | Sir, Brezotanu 23-25 
TELEFON 3.30.10 








Pieter Bruegel: 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





"  ANULUXLIX e Nr. 2 


SAMBATA 6 lanuarie 1940 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Ispitirea Sfântului Antoniu 





Poezia în fața bunului simț comun 


Nu-i domeniu al spiritului unde 
pretenţia de încălcare "tritică și a- 
fectarea înţelegerii să fie mai aprige 
la cel dintâi cetăţean întâlnit pe 
stradă, ca acela al literaturii. Pen- 
trucă literatura se face cu vorba, cu 
aceleași cuvinte pe care le între 
buinţăm în fiecare zi pentru nevoi 
practice şi sociale, oricine se simte 
înclinat să se socotească suficient de 
priceput și pregătit ca să-și poată 
„da cu părerea“ asupra operelor ei. 
Poate că acest oricine, căruia i se 
spune cu o formulă fericită omul de 
pe stradă, ar îndrăzni să se pronunţe 
și asupra picturii, arhitecturii sau 
muzicii și uneori o şi face, însă mult 
mai rar și mai timid decât privitor la 
operele scrise. Dacă omul de pe stra- 
dă e un prost, el va cuteza să emită 
opinii şi despre celelalte arte, mă- 
surând valoarea unui tablou după 
gradul de asemănare al picturii cu 
realitatea sau o compoziție muzicală 
după cum și cât a putut înțelege din 
ea. Pentrucă şi prostul, ca şi inteii- 
gentul, are acelaş criteriu de jude- 
cată: e bun numai ce poate înţelege 
el. Vina deci, a neînţelegerii, e sufe- 
rită de obiect. O operă genială de- 
vine astfel un  fleac oarecare sau 
pretext de ridiculizare, pentrucă n'a 
avut norocul să fie la nivelul jos al 
unei inteligenţe reduse sau direct a! 
prostiei. Şi cum prostul nu poate să 
admită că el nu poate pricepe ceva 
— ceeace un om cu adevărat inteli. 
gent admite şi aci este limita dintre 
prostie şi inteligenţă! — și cum rare 
ori înţelege e. bine, e dela sine înţe- 
les că tot ce este pe puterea lui de 
înţelegere, adică e prost, devine pen- 
tru el valoare supremă şi tot ceeace 
e bun, adică deasupra puterii lui de 
înţelegere, lipsit de valoare. 


Dar nu judecata prostului ne in- 
ierestuză. * 

Când omul de pe stradă este in- 
teligent, adică are acea putere de în- 
țelegere care în forma ei cea mai e- 
lementară se numeşte bun simţ, a- 
tunci e) are măcar cinstea de a nu 
se atinge de judecarea unor arte pe 
care nare pregătirea să le judece. 
Dar bunul simţ, acest instrument 
foarte primejdios, se opreşte atunci 
când e vorba de literatură! Omul de 
bun simț nu poate să admită că nu 
e vina unei opere valoroase literare, 
dacă ea nu e înţeleasă sau admirată 
de el, pentrucă materialul din care 
ea este făcută e la îndemâna oricui. 
Logic este deci ca și birjarul din colţ 
și lăptarul și tinichigiul să-și „dea 
cu părerea'' asupra literaturii, fiind- 
că şi ei vorbesc cu aceleași sunete şi 
cuvinte din care e alcătuită aceasta! 

La emfaza critică a omului de pe 
stradă a contribuit și şcoala democra- 
tică în care se dau noțiuni din toate 
domeniile, făcându-se o aşa numită 
cultură generală, care însă rareori 
reuşește să fie completă, rămânând 
generală totdeauna, dar foarte puţin 
cultură. Și cetățeanul care a 'nvăţat 
numai să silabisească pe alfabetul 
gândirii, criticii sau literaturii, ca- 
pătă iluzia că are căderea de a da 
sentințe în libertate şi de a aplica «el, 
independent, regulile minţii sale u- 
nor realităţi cu mult deasupra sa. El 
nu știe că sunt chiar oameni cu totul 
superiori, savanţi în anumite dome- 
nii sau intelectuali de rasă şi care 
încă n'au dreptul, fiindcă n'au pre- 
gătirea, de a judeca literatura în ge- 
neral, dar mai ales poezia. Tot cei 
se poate permite unui simplu cititor 
e de a admira sau nu, de a-i plăcea 
sau nu o operă, dar în riciun caz 





Dublă transacie 


O, suflet! al raţiunii scump ostatic, 
Ţinut prea scump să-și pună semnătura, 
De-asemeni, pe-o'ncheiere cu natura, 
Nedemn ținut, fiindcă singuratic, 


De câte ori — o, suilet hieratic! 
Duciil agent ce-i îmbunezi tortura, 
Eşti rămășagul, ca şi iezătura 
Extazurilor ei, şi'n ele static. 


Vernal contabil de ce e tomnatic, 
Priveşte, în cromatic ultimatum, 
Buzunăritul cer al dimineţii: 


Incorigibil cartofor lunatie 
Iși jichidează constelaţii'n fatum, 
Iar straja ta o vinde'n gara pieţii. 


ŞIEFAN NENIȚESCU 


de OCTAV ŞULUȚIU 


de a da asupra ei judecăți de va- 
Toare, pe baza capriciilor lui subiec- 
tive. 

E curios că oamenii care admit că 
a înţelege matematica cere, pe lân- 
gă o pregătire, o spinoasă experienţă 
şi o covârşitoare muncă de exercițiu, 
nu se pot. împăca la gândul că exact 
acelaș lucru se cere pentru a ajunge 


la înțelegerea poeziei! Că, după cum" 


pentru a înţelege calcului integral 
trebue să fi făcut mii de probleme, 
de diferite grade de dificultate, pen- 
tru a ajunge să înţelegi ce este o 
poezie bună și cu adevărat superi- 
oară trebue să fi citit mii și mii de 
poezii şi bune şi proaste, să le fi a- 
nalizat, să le fi înţeles și să le fi in- 
trodus în simţirea ta și după cum un 
matematician ştie pe de rost tabla 
înmulţirii şi câteva sute de regule, 
teoreme, axiome, tot astfel un jude- 
cător al poeziei trebue să știe pe de 
rost sute și mii de versuri! 

Se admite că pentru a studia și în- 
țelege matematica e necesară voca- 
ţia, acea înţelegere specială a minţii 
spre obiectul cercetării ei, dar nu se 
recunoaște că înțelegerea și studiul 
critic al poeziei cere aceeași vocaţie. 
Evident că e mai ușor şi mai frec- 
vent să ai plăcerea poeziei decât pe 
aceia a matematicilor. Dar trebue să 
o ai! Şi sunt convins că mulţi oameni 
ar avea posibilitatea de a înţelege şi 
iubi poezia, dacă ar avea răbdarea 
de a studia, dacă s'ar lipsi de vanita- 
tea stupidă a omnicompetenței şi dacă 
ar găsi pe cineva care să știe să i-o 
explice. Din păcate nimeni nu vrea 
să facă sforțarea de a se pregăti în- 
delung, mai ales că pare atât de 
simplu să înţelegi o poezie! Ce! E 
ușor : rimezi dor cu ușor sau brânză 
cu pânză şi e gata. Sau scrii: 

Eşti o floare, ești un crin, 
Eşti parfumul cel mai fin 
Şi, ca semn că te iubesc, 
Aci jos mă iscălesc. 

Ce ? oare asta nu-i poezie?! 

Bunul simţ al omului de pe stradă 
vrea să afle în poezie sunetul din 
coadă, dar şi ideile cele mai prozaice, 
expuse cât se poate de simplu. El 
admite că calculul integral e şi tre- 
bue să fie mult mai dificii decât doi 
şi cu doi fac patru, dar nu vrea să 
admită că ideia: omul e trecător, 
când devine idee poetică sau pentru 
a deveni idee poetică nu mai poate 
fi trîntită astfel în  propozițiunea 
banală de circulație zilnică, ci tre- 
bue să capete o formă care să depă- 
şească bunul simţ obișnuit. 





(urmare în pag. 8-a) 









Asupra procesului 
infâptuirii artistice 


Privită genetic, prin izvoa- 
rele sufleteşti din care se des- 
voltă, opera de artă apare ca 
o mărturie interioară a unei 
sensibilități, găsindu-şi în a- 
ceastă expresie un termen şi, 
adesea, chiar o împărcare sufle- 
tească, asemănătoare stării su- 
fleteşti ce urmează unei Spo- 
vedanii. Putem în această pri- 
vință asemui elaborarea ope- 
rei, pregătirea ei prin  sedi- 
mentări îndelungate, unei a- 
devărate incubaţii care se des- 
voltă treptat, ajungând până 
la punctul culminant al unei 
crize, în care desnodământul 
firesc și obligutoriu este crea- 
ţia artistică. Artistul poartă 
deci în sine timp variabil pro- 
cesele sufleteşti ale elaborării 
artistice care dospesc în sine 
adesea fără participarea lui 
conștientă; arareori artistul în- 
tervine lucid, dar asistând a- 


proape pasiv la desfăşurarea 
acestui proces, urmărindu-i 
sau, mai exact, reconstruin- 


du-i mental fără vrere deve- 
mirea capricioasă; asocieri va- 
riabile, conexiuni sufleteşti ne- 
bănuite articuleazii aceste pro- 
cese cu evenimentele exterioa- 
re şi cu trăirea artistului în 
tot acest răstimp, contribuind 
la creşterea continuă, am pu- 
tea spune automată, a proce- 
sului lăuntric ce va ajunge 
cândva la expresia artistică. 
Şi astfel, trecând prin avata- 
ruri variabile, prin  deveniri 
în cea mai mare parte neştiu- 
te, îndhegarea sufletească se 
defineşte progresiv, prinde 
corp şi ajunge deodată la îm- 
plinirea unui contur definitiv. 
Ea se impune în această ul- 
timă etapă conștiinței artistu- 


- Vai cu op putere, o claritate și 


o stringență ce obligă pe crea- 
tor să dea expresie  acestut 
prea plin interior. După di- 
buirile interioare, săvârșite 
prin. creșteri subconştiente, ur- 
mează elaborarea definitiv ro- 
tunjită şi nevoia de Comuni- 
care a acestui adânc personal. 
Infăptuirea artistică este deci 
condiționată de terminarea 
creşterii interioare a procesu- 
lui subconştient, ca și de ne- 
voia artistului de a-l  comu- 
nica. Aceasta explică firescul 
realizării artistice, caracterul 
ei în acelaş timp spontan şi 
veridic, adaptat vieţii. Orice 
încercare care nu a fost pre- 
cedată de o atare elaborare, 
sau a cărei incubație a fost 
neîndemânatec sau nerăbdă- 
tor scurtată de către artist, 
va conduce la opere hibride, 
artificiale, depărtate de suflul 
vieţii. Acestea din urmă nu du 
izvorît nici dintrun tumuli 
lăuntric, ajuns printr'o  des- 
voltare naturală la creşterea 
lui maximă de fluz, și nici din 
nevoia morală care obligă pe 
autor să se spovedească, ex- 
primând acest tumuli. Inde- 
pendent deci de mijloacele ar- 
tistice de realizare, de arta 
creatorului, substanța înte- 
rioară a operei îşi va căpăta 
accentul și intensitatea ei din 
evoluţia naturală a elaborări- 
lor subconştiente. 

S'a insistat adesea asupra 
impresiei comunicată de mai 
mulți creatori, care în  mo- 
mentul activității lor par a 
asculta de un îndemn strein: 
scriitorul are impresia Că o 
mână streină îi dirigueşte Con- 
deiul cu o uşurinţă nenatura- 
lă, mâna artistului plastic are 
de asemeni precizie şi rapidi- 
tate de mişcări, întocmai după 
cum oratorul  identițicat cu 
fluxul vorbirii elaborează dis- 
cursul cu surprinzătoare rapi- 
ditate şi se ascultă, cu uimire, 
vorbind. Infăptuirea operei se 
săvârşeşte deci în aparență au- 
tomat, fără participarea adân- 
că a creatorului, Care ar fi un 
simplu instrument ales de o 
forță superioară pentru  înj- 
ghebarea operei. Starea sufle- 
tească de exaltare, de tensiu- 
ne, aproape de transă, care de- 
fineşte momentele creatiei, a 
îndreptăţit credinţa într'o „ins- 
pirație“  supraomenească. In 
realitate, creaţia este rodul 
ultim al unei îndelungi încu- 
baţii sufleteşti în care mate- 
rialele concrete ale înfăptuirii 
artistice se organizează succe- 
siv, prin forţa  aglutinantă a 
unei stări emotive, aceasta al- 
cătuind în fapt principiul Su- 
fletesc coordonator al sinte- 
zei sufleteşti reprezentate de 
operă. 


— 





(Urmare in pag. ultinsă) 





Misiunea poetului este de a ne transmite 
emoții, fie de natură estetică, fie de natură 
metafizică. După unele canoane literare 
amoțţiile îngăduite ar fi cele de natură este- 
tică, celelalte constituind obicctul tehnicei 
filosofice, care nu are dece să se amestice în 
poezie. Vom obiecta ortonomifi literare că 
fiind vorba de izvoare cât mai adânci de 
experiență umană, se întâmplă ca expiora- 
torii să se întâlnească pe treptele interiori- 
zării şi să soarbă deopotrivă dintr'o substan- 
ţă comună. Aşa credem că se întâmplă în 
special cu metafizica şi poezia : pornesc cam 
d=a aceeaș adâncime, rămânând ca să-și 
azspartă drumurile mai târziu, prin felul 
cum îşi organizează expresia în domeniul 
cuvântului. Una se va servi de cursivitatea 
dialecţică, cealaltă de organicitatea formală. 
Un mod al organicității formale îl constitue 
în lirism şi alegoria, — pe care o uiilizează 
d. Radu Gyr în „Corabia cu tutănici“, — co- 
med'e vegetală, jucată toamna într'o grădină. 
Aiegoria se constitue dintr'o vastă metaforă, 
menită, în cazul d-lui Radu Gyr, să trans- 
mită fiorul morţii cosmice, al efemerităţii 
nedi:simulate, în a:cătuirea vizibilă a lumi- 
lor. Mărturisirea tragică, o fac florile dn- 
tr'o grădină, în prima noapte de brumă, când 
au prilejul să verifice aievea, existența unui 
paradis ! Credinţa generală, ca un monote'em 
vegetal, este că florile, sugrumate de brumă 
se vor transforma în stele, în raze d> lună, 
în îngeni ai luminii, şi vor dăinui în eter- 
nitate, Prcmisiuni de acest fel, se fac dogma- 
tic: va fi o „corabie“, în care se vor instala 
tufănicile în prima noapte d> ger, şi vor 
pluti în vecinicie, în apele vii ale luminii as- 
trate. Cruntă amăgire, verificabilă ușor, da- 
oarece nu toate fiorile îşi dau sufletul în 
aceeaş noapte. Unele, mai trainice, rezistă la 
ger și rămân în viaţă și pe a doua zi, când, 
mare deziluzie, zăresc atături, zăcând în 
straturi „cadavrele florilor răpuse de brumă, 
peste noapte. Totul ma fost decât impostură! 
La ce bun atunci visul, speranţa, credința 
în „corabia'“ călătoare în veşnicie ? Dar poe- 
tu!, meșteșugarul Radu Gyr, ca un adevărat 
iniţiat, va ţese alegoria sa din cea mai fină 
pânză d4= presupusuri şi sugestii. Dacă nici 
o corabie nu a venit să îmbarce tufămiciie 
agonizânda şi să le transporte într'un cosmos 
roaimințe fără moarte, speranța nu trebue 
totuși să piară cu desăvârșire. Se prea poate 
ca, undeva, prin spații, să se fi ciocnit corabia 
saivatoare, tocmai în drumul ei real, spre 
grădina tutfănicilor agonizante. Aceasta re- 
iese, interpretând întoarsă jelania greerului: 


Cine povestea 'n singurătate 

de-o corabie cu tufănici brumate ? 
S'o fi dus, întradevăr, în stele, 
fâlfâina albastrele-i vintrele ? 

Sau s'o fi ciocnit cu vre-un bondar? 
Ori s'a sfărîmat de-un nenufar ? 
Scujundându-și în adânc de ploaie 
prora ei subțire de văpaie? 


Abilitatea postuluj întrece atenţia cea mai 
agsră. Ce concluzie metafizică ne îngădue 
poama ? — Una pozitivă, optimistă ? Așa s'ar 
părea, pentrucă: dacă totuși tufănue, au 
murit fără mântuire faptul se datorește nu 
une: legi, ci unei întâmplări: corabia â por- 
nit din ceruri şi nu a ajuns pe pământ, 
fiind-ă a naufragiat în spaţii; sau corabia a 
pornit d :a pământ şi nu a ajuns în ce- 
ruri,  fiindă a naufragiat la întoarcere. 
Urmează că nu trebue să mai crezi în- 
tr'o corabie fără naufragiu? Răspund> f'2- 
care, pentru el. Poetul şi-a făcut datoria de 
a ns comunica fiorul unei posibile întunecări 
cosmice, în versuri de permanentă lumină. 


> 


Cână autorul aibumului „Balamuc Palace 
Hotel“ afirmă că cele 80 desene nu sunt „pe 
înțelesul tuturori, el stabileşte premisa că 
lucrarea aszunde un sens postic. Să consi- 
derăm afirmația sub aspectul ei  autoric, 
adică să cercetăm dacă Voinescu întradevăr 
a înţeles ceva ceva ce alţii nu au înţetes, și 
dacă are dreptul să considere poezie ceea ce 





CHEMARE 


In noptile de rugină 
Spre lumea înălbită 
[nconiurat de valuri 
Chem luema mea să vină, 
O chem! 


Mi_s ochii roși de fumul 
Din vatra decenară, 
S>”mprăştien odae 

Pe albe linii: drumul, 
Ea vine! 


Mă'mnrălue și leagă 

Cu fire de păienijeni 

Ce nu se șterg cu vremea: 
O tremurare dragă. 

De ce-a trecut? 


A fost vreodată vara? 
Şi serile trecute? 
Trăit-am pe sub ?acrimi 
Alăturea cu Clara ? 

O știu. 


Dar lumea-i trecătoure 
Și zile scurg viața. 
Eu când încep să viu, 
Viaţu-i visătoare 
O ştiu. 
DEMION CHIRUȘ 


LUI SAMUIL VULCAN 


Mi-e gândul fluviu de lumină, uragan, 

La tine de-l înalț: Episcope Vulcan! 

Te văd, cum te ridici, ca un talaz aprins, 
Din nuvațtea'u care Neamul tău erc. cuprins! 


Te-ai ridicat din „Mica Romă“, Prometeu, 
Şi-ai aruncat pe_al nosiru cer un curcubeu 
De sfântă'ujeclepciune ! Mare Macenat! 

A neștiinţei noapten două-ai despicat! 


Ai ct'torit pentru trudit popor altar 

Ce de nădejdi în bine fostu-i-a focar ! 
Ti-a fost mărețul pas atâta de senin; 
Ca'nspăimântat asupritorul neam veciru! 


Şi ctitoria ta de_atunci pe-al nostru plaiu 

A strălucit ca soarelenfocat de Maiu! 

A încălzit, la sâmul ei atâţia fii, 

Ce s'au aprins pe-a Neumului cărări făclii! 


CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 











LITERARĂ 


Radu Gyr: Corabia cu Tufaânici 


Comedie vegetală, jucată toamna într'o grădină. 


George Voinescu: Balamuc Palace Hotel 


80 desene nu pe înțelesul tuturor, cu o alegorie de Emil Botta, 
colectia „Universul Literar”. 


numai ei a înţeles, Nu interesează dacă 
desenele lui vor fi înţelese sau nu, 2 gici 
înainte, — pentrucă nu dificultatea lor față 
d pubiie ie conferă rangul poetic, ci cali- 
tatea de a fi fost realitate neînţeleasă de alt- 
cineva, până la exteriorizare. Cum însă 
„Balamuc Palace-Hotel' înfăţişează chipurile 
şi experiențele a 80 de nebuni, che:tiunea 
interpretării se complică în sensul că au- 
torul nu va putea pretinde, în ultimă intanţă, 
decât că a aplicat original, regulils d2 ren- 
strucţie a nebuniei. Despre nebuni, și nsbu- 
nie, Voinescu nu va putea ști mai mult accât 
lie toată lumea ! Nzbunii se văd, din afară, 
înăuntru, se observă cum sunt și ce fzc, iar 
ceeace simt și gândesc în sine, isnsrăm. Ne 
aflăm în faţa unei enigms, una din cele mai 
imteresante enigme însă, doarece este o 
enigmă a personalității. Nebunii interesează 
enorm dn pricina personalității lor, care se 
produce într'un mod cu totul aparte, Nabunii 
sunt şi ei oameni! Nu oamenii care se nasc, 
aşa cum sunt, pentrusă ei nu sunt id-oţi, im- 
becili din naştere. Idioţii nu interesează nici- 
odată, fiindcă niciodată nu au putut mărtu- 
risi nimi: ac:pre ei. Nebunii nu se nasc, ci 
devin, ei sunt oamenii cari şi-au schimbat 
sufletul la un moment dat, afirmând cespre 
ei că au alt suflet decât cel ps care l-au 
avut mai înainte, Când un individ, Ja restau- 
rant, afirmă că cl este Cristofor Columb și 
pretinde să i se servească la masă o omietă 
care să stea în picioare, ne convingzm că 
avem deaface cu un nebun. Personajul și-a 
pierdut eul născut, şi a însușit altul, care nu 
i-a aparținut până acum, dar pe cara el în- 
cearcă să-l adune în ființă, să-l ordoneze, 
să-l structureze, să-l apropie ae personalitate. 
Dacă eul său nou, a aparținut altă dată lui 
Cristator Columb, nebunul va avea grijă să 
nu micşoreze faima istorică a eroumui, ci pe 
cât poate s'o extindă, să-i cucerească alte 
grad> admirative : va cere o omietă care să 
stea în picioare! Inir'un anume plan, nebu- 
nul este un bolnav, un aberaft, un anonmal 
periculos; — în planul poetic, el nu ne în- 
spăimântă, ci ne inspiră numai un imtens in- 
teres, analog cu interesul pe care îl isimţ'm 
pentru orice dum= nouă, al cărui conținut 
substanțial ni se împărtășește, și ale cărei 
legi ds constituire ne devin clare. Acesta se 
pare a fi mativul pentru cara nebunia preo- 
cupă pa artist ca și când ar avea un sens de 
poezie. Dacă am contepe starza de nzbun'e 
ca un haos, ca o retragare a lososului dn 
om, sau ca o nemsnifestare a lui, cum se 
întâmpiă în imbarilitate şi idioție, — nebu- 
nia nu ne-ar interesa, dzoarcze nu am avea 
căi de aproximare a ei, nu am avea mijloace 
să o creiem. Haosul nu mănturisește n mic 
despre sine, nebunia mărturiseşte; haosul nu 
se exprimă; Nobunia se exprimă ; haosul nu 
ascund nimic, nebunia ascunde,  deaceca 
nebunia poate să capete la un moment dat 
înfăţişare p=rsomată, poate prilețui o expri- 
mare autorică, poate să-şi însume o struc- 
tură logică; şi dai o experiență. Această 
împrejurare i-a dat putință lui Voinescu să 
imasineze o experienţă. şi să dea formă unei 
stări. Voinestu a pomit da unde pornește 
toată lumea, față de personalitatea ne- 
cunosculă a nebunilor: dela felul lor de 
comportare, dia reguli, dela logica utilizată 
spe a-şi construi noua lor personalitate pen- 





tru care, odată adoptată, simt afecțiune şi 
îndatoriri. Primul merit al lui Voinescu este 
deci de a fi observat corect reguliie jocului 
de-a nebunia şi de a le fi înfățișat în proce- 
sul lor maxim de producere Ce va face în 
balamucu: închipuit de el, alienatul care se 
considera Alexandru Machedon ? Va tăia no- 
dui gordian, fiindră această faptă caracteri- 
zează mai mult decât celeiaite, pe erou. Lo- 
gica formării personalității este păstrată, Un 
pacient cred> că a înghiţit un tremvai! Lo- 
gic, el înghite şi şinele, pentru bunul mers 
al digestiei. Aitul auzind de „raţionalizarea“ 
travaliului, concepe teoria corect, ca dis- 
tribuire a muncii în loturi imdividuale. Roa- 
ta se sustrage însă aceste: diviziuni; prin- 
cipiul ei aplică o forță nedistribuită, globală. 
Nebunul va păzi însă logica „raţ:onalizării“ 
travaliului şi va fare o rcată patrată, cere 
aplică  reguamentul diviziunii eforturilor. 
Imaginaţi-vă şi pe alienatul sculptor. Los.ca 
îi îndeamnă să aplice principiul de artă al 
similitudinii modelului cu opera sculpturală. 
EI va pertecta principiul tăind capul mode- 
lului și aşezându-l p> soclu. Dementul filo- 
sof va gândi prziția cea mai s:gură în eter- 
mitale ! Dacă însă lumea ceaialtă este un fel 
de ocean, în necontenită frământare, care 
neagă neclintirea absolută ? Nebunul are de 
realizat totuși idealul personaiităţii filosofice. 
Finalitatea inetafizică este neclintirea în ab- 
solut; nimic mai ușor de realizaţ, chiar în 
ipoteza când cealaltă lume ar fi supusă ira- 
gicei mobilități a apsior; dementul filosof 
își va lega o piatră de gât şi se va arunca 
în afunduri. Va realiza, sigur, neclintirea 
metafizică a lui z îdentic cu a. Un ultim 
exemplu de strictă personalizare logică, din 
balamucul lui Voinescu: Margareta demenţă 
se revoltă şi acuză pe Faust de înşelare. 
Cum a descoperit catastrofa minciunii ? Cu 
ajutorul recuziteruui care i-a spus că bi- 
juteriile primite erau ge sticlă. Ea le va 
restitui şi se va sinucide, logic, de disperare, 

Forțând întrucâtva lucrurile, am putea 
afirma că apicarea unui principiu logic, cu 
scopul brusc potenţat, al formării unei per- 
sonalități, ajunge să justiticăm interesul nos- 
îru pentru nebunie, mergând până la a-i 
acorda un sens poatic. In afară da aplira- 
rea principiului logic, sunt însă şi alte as- 
pecte mai directe parcă în procesul ei de 
structurare. Acceptăm nebunia ca subiect de 
artă datorită structurii ei analogice. Nebunia 
seamănă cu ceva din starea conşti:nței nor- 
mate, Corespunde mai întâi năzuinței art:s- 
tice de a forma o personalitate originară. 
Modul de apiicare a principiului logic co- 
respunde Gcasemeni spontaneității creatoare, 
«are nu așteaptă şi nu controlează ni odată 
exactitatea silogistică, ci o aplică nemij-ocit, 
cu intenţie transfisurativă. In balamucul lui 
Voinescu, un dement actor crede că vedata 
are picior de lemn. Se tem= să nu 2-a foc 
acest picior de lemn al vedetei, și. deşi pe-a 
se situiază în vremea când electricitatea nu 
se desroperisc, a-torul va apare pe scenă cu 
o lanternă; mai logic este să iterească picio- 
rul vedatei da incendiu, decât să păstreze 
veracitatea istorică ! Astisi dementul trans- 











figurează realitatea, făcând să primeze unele 
coordonate ale ei înaintea altora! At exem- 
plu de transfigurare a realității în bala- 
mucul lui Voinescu: în starea dz parox:sm 
a demenței, — dușul vecin o indică — un 
pacient care şe înzhipue regizor al unei case 
de fi:me, conduce o scenă dificilă, cu un actor 
ce va trebui să se plimbe cu picicare'e p2 
tavan, și cu capul în jos. Actorul, somnam- 
bulul, realizează cu ușurință scena, mergând 
pe tavan, dar regizorul nu este mulţumit. 
Dece ? Fiindcă actorul afectează ! Nu inter- 
pretează bine rolul, n'are naturaleţe, trebue 
să-și corecteze afectarea, iată esenţialul, 
chiar când are talentul de a merge pe tavan! 
Cu ce seamănă aplitarea logituiui în cele 
două exempie ? Teme sunt construite ana- 
Jogic cu starea de vis. Absurdul, bizareria, 
conținutul lor de transtiguraţie se obțin 
printr'o erdonare analogică stării de vis. Vi- 
sul îl vom înţelege aici divers; ca un produs 
al conștiinței în stare Ge somm, adică al coor- 
donării imaginilor şi dorințelor după topica 
inconştientului; ca o perimdare fantastică în 
stare de reverie; şi dzopotrivă. ca o expe- 
riență reală a unui bolnav mental. Tratatcie 
da psihologie dau descori exemple de bol- 
navi care iși pierd brusc personalitatea, şi 
îşi adoptă spontan o alta streină. Un astfel 
ae bo.nav abrupt, se află, să zicem, înaintea 
unei gări. E! își va spune, în clipa când îl 
invadează noua personalitate: „Cine sunt eu? 
Nu știu, Din moment însă ce mă aflu în 
faţa unei gări, trebue să cumpăr bilet, să 
mă urc în tren şi să plac“. Bolnavul se su- 
pune acestui raţionament spontan, — ana- 
„ogic forţei cu care se ordonează inconştien- 
iul în vis, şi el va porni întradevăr cu tre- 
nul, — şi va călători, până se va deşștepta; 
deştoptarea va fi Aeasemeni analogică 0oş- 
feptării din somn şi ieşirii din  reveria 
fantastică. Tot analogic cu aceste stări, el 
nu-și va aduce aminte de cauzeie care l-au 
făcuț să se afle în tren, la un momzat dat, 
posedat de un atit conținut de viaţă, strein 
de al său, şi greu de suportat pentru pri- 
meiduirile în care pune adevărata  perso- 
nalitate, 

Poszia. care ea însăși este o structură a- 
nălogică ordinei cosmire şi tanei adânzi a 
realității, va râvni la toate structurile care 
par a se stârni asemeni cu a ei. In deosebi ca 
va urmări atentă momentele de transtisu- 
rare! Supunerea precipitată şi spontană la 
o prem'să, închegarca unor acţiuni vii şi per- 
sonalizante pe baza unui impuls cu aparentă 
log:ră, indiferent dacă porneşte dela un so- 
fism — sunt momentele pândite de poezie 
în exprimarea nebuniei. Putem afirma chiar 
că, în ce priveşte spontaneitatea, idealul poe- 
ziei este eroul aiurând aceste vorbe în faţa 
unei gări: „Nu ştiu cine sunt, dar iată o 
gară; deci trebue să cumpăr biet. să mă 
urc în tren și să plec! Unde? Nu imporiă! 
Spontaneitatea dorinței, promptitudinza ac- 
tuiui contează, Câte cazuri de promptitudine 
absurdă şi în balamurul lu: Voinescu! Un 
amant predestinat zărește în camera vecină 
o femeie desbrăcându-se. Ea este singură! 
Cum să fară so treacă dola ca la el, — cum 
adică s'o convingă fără scandal, prin puterza 
lui de amant? li va declara că în camera lui 


Corespodenţa noastră 


Și azi, când se'mplineşt'un veac de când 
Norodul te-a 'nsoţit spre cimitir plângânu! 
Tu nu esti stins, ci ne răsai prin orice nor: 
Un astru tiu, luceafăr veşnic protector ! 


Oh! Nu! Tu nu ești mort, străbunule Vulcan, 
Eşti viu şi reînvii în fiecare an, 

Cu și mai mare foc în visul tuturor, 

Ce ne-am născut aici, în trudnicul Bihor! 


PETRE NIKY 
*) La un veac dcia trecerea din viaţă, a 
marelui Maenat şi ctitor, Episcopul Samuil 
Vulcan ($1839) întemestarul istorinelor şcoli 
din Beiuş—Crişena, 


RIUGINIE COUNUNA 


Lăsaţi să mă ningă'nserat 
Foi desprinse de vânt, 
Lăsaţi să coboare'm descânt 
Foșnet trist tremurat. 


Trandajirii ofilesc în ferești 
Frunți plecate pe zări... 

„Ruginie cununăn brumări 
Toamnă, trist mi'mpletești“. 


„Dac'ar fi să'mi doineşti 
Peste crucea bătută de ploi, 
Ca șşi-acum ningăn foi 

Fir cu fir, dragi povești. 


CORNELIA 'VOLBURĂ 
REVERIE 


Aș vrea să sparg în ţăndări tot trecutul 
Să nu se ştie cine-am fost şi-oiu fi 
S'alerg spre orizonturi azurii 

Şi visurile să-mi păzesc cu cnutul. 


Să mă stârnesc prin bezna de tristețe 
Cu traista plină de dureri apuse 
Să-mi chem din ceruri gândurile duse 
Ce m'au lăsat în japt de tinereţe, 


Să mă 'ntâlnesc cu cerbii iar în munte 
Și să le cânt pe fragedă verdeață 
Să se conceapă'n mine o nouă dimineaţă 
Şi să gonesc cu ei spre crestele cărunte, 
Postelnicu Vladimir 
Râmnic. 


PENTRU LUMINA, PENTRU BUNATATE... 


Toată taina fericire: tale 
E în inima ta şi 'n gândurile 
[tale. 


Ca Prometheu, în lanţuri, pe stânci m'aşi 
[fereca 
Şi trupul l-aș lăsa să-l ciuruiască corbul 
De-aşi şti Omule frate că nu mai eşti ca 
[orbul 
Şi curul vieţii din tine vei vedea, 


Ca Sjântul Sebastian, săgeţilor martir 

Aș fi şi mi-ași da duhul cu mine împăcat 
De aşi şti că prin aceasta te scutur de păcat 
Și OM te-aduc la Domnul, în țările de mir. 


Ca El m'aș răstigni pe o nouă Golgotă, 
Cu palmele pe lemn însângerate 'n cuie, 
Să simt în coaste fierul suliței cum suie — 
De-aș ști că aceasta este spre luminarea ta. 


Zic ție: lumineuză-te, fii bun şi vei avea 
Tot harul slavei celei de dincolo de stea. 
MIHAIL BĂDESCU 


CELE ŞAPTE NAVE 
lui ION MINULESCU 


S'apropiau de țărmuri — odată — șapte nave, 
Cu pânze sfâșiate de zâmbete bomave. 


Sosenu la țărmul negru, ca păsări mari, rănite 
In luptă cu furtuna, — cu aripi obosite. 


Ele soseau la țărmuri din zări crepusculare 
Cu punțilemegrite, ca stepele polare. 


Caiargurile albe, ale celor șapte nave, 
Păregu în neagra noapte, şupte negre sclave. 


Otgoanelenegrite, în fâlfâiri de șaluri 
Se topeau în ceață, can mare, negre valuri, 


Ca pelerinii mării, soseau încet din zări 
Purtând parcă în lanțuri, avanele mustrării. 


Și cum întrau în radă, cele șapte nave i 
Păreau în neagra noapte şapte negre sc:ave. 


Dar... pelerinii mării, au dispărut din nou, 
Lăsând pe țărmul negru a! vâslelor ecou. 


Și ma durut sălbatec ale vâslelor mustrări 
Când cele şapte nave cu dispărut în zări... 


ION CHEREJI 
Oradea-Mare. 


NU ESTE 'TOAMNĂ 


Nu este toamnă, îarnă și iar 
crivățul bate 'm oscioare, 
spulberă neaua şi chiar 
trestia caselor goale. 


nu este cald, nici soare 
bolnav, să te simţi ofilit, 
ci-4 ger, din gerul cel tare 
şi gând, din gând înegrit. 


nu este via sărutărilor calde 
mici fecioara buzelor moi, 
astăzi s'așterne 'n suflet, alte 
nădejdi ale pomilor goi. 


nu este dragostea iubirilor mici 
nici strângeri de buze—mnădejdii 
se spulberă gândul de-acolo-—aici 
și visul e joc de primejdii. 


nu este toamnă, iarnă și iar 
zilele se storc din perete, 
șueră hornul odăilor; chiar 
buzele aspre, crispate, la fete... 
IOAN RAMURĂ-BĂRCĂNESCU 


SEARA AJUNULUI DE ANUL NOU 1940 


Anul vechi, îmbrătrânit își lusă 
Trupul ce nu poate să-l mai poarte. 
Prin fereşti, la fiecare casă 

I-uu aprins făcliile de moarte. 


Presimțim în zvonuri vagi şin şoapte 
Agonia celui ce se duce 

Să se'mgroape'n mijlocul de noapte 
Sub trecutul putred ca o cruce. 


6 lanuarie 1940 z> 





sunt două scaune. Din moment ce sunt două 
scaune, camera a fost predestinată pentru 
două persoane. Deoi să vie, să realizeze pe- 
rechea amanţilor predestinaţi ! Invitația con- 
ţine gravitate, spontaneitate, adâncime, tat 
ce este necesar unei predestinări. Aceasta 
daţorită precipitării  argumentaţiei, sponta- 
neității absurdului în logică, bizareriei for- 
male, neprevăzutului experimental care duce 
la tiansfigurare. Îl bănuim cu o capacitate 
profundă de iubire pe tânărul erou care in- 
vită iubita la el, fie numai cu acest straniu 
argument al celor două scaune. Iubirea, de 
fapt, nu avea nevoie de argumente! Desi, 
nici un argument nu este valabil, și orice 
argument este valabil! Cum va alege între 
infinitatea de argumente vaabile ? După cri- 
teriul spontaneității, al prospețimii, al grabei 
cu care se vor repezi să constitue un cosmos 
al iubirii. Argumentul celor două scaune a 
fost cel mai ef.cace, fiindcă a avut calitatea 
aurorală : el sa ivit primul. Intocmai ca în 
vis, ca în reverie, ca în imaginaţie și în 
plăsmuire. Orice nebun este un soiu de în- 
drăgostit, un pasionat. El iubeşte însă în fe- 
Iul său, cu arsumantele adâncite după lo- 
gica necontrolată a iresponsabilităţii, după 
logica transtigurativă a spontaneităţii și a 
credinţei. Nbunul crede dela început. El este 
un sensibil extraordinar, un pătimaș fără 
egal, un Hamlet, o Oielie, o Margarstă sau 
un Don Quijote. Ei văd stafii, nimfe floreie, 
îngeri saivatori, mori de vânt, ete., fiindcă 
ei cred în toate aceste ipostaze ale sufletu= 
dui personalizant. Sunt credincioşi iniţiali, 
cari au curăţit lumea de îndoială, de obo- 
seală, de scepticism, de automatisme, de va- 
cuitate a personalităţii. Ei au sufieț care se 
umple vertiginos ca un vas peneumatic, cu 
toate argumentele lumii, cu toate chipurile, 
formele şi apariţiile, fiindcă, având la un 
moment dat un eu nou, ci trebue să-l con- 
st.itue rapid, să-l mobileze cu conţinuturi 
umane. Nsbunii au așa dar suflet, substanţă, 
viață ! Cum știm aceasta? Ei nu spun n'ci- 
odată nimic, nu mărturisesc un cuvânt des- 
pre lumina lor interioară! Pentrucă atunci, 
când încetează de a mai fi nebuni, ei pierd 
tezaurul interior, — dacă a avut vreunul, 
şi el rămâne să fie reconstituit, după sche- 
me, după trepte, și semne, ca şi poezia, Ne- 
bunia ascunde o profundă taină, ca şi in- 
conştientul, de unde ne vine creaţia, invo- 
cată prin magie, prin ritualuri, ritmuri și for- 
mule. Pentru invocarea duhului ascuns din 
experienţa de taimă a nebunilor, Voinescu 
a uiiuizat magia aparentă a liniilor, a con- 
tururilor, a figurilor. Nabuni lui seamănă 
cu nişte nebuni. Au semnul distinctiv la cap; 
pentagrama lor este capul, fiindcă de acolo 
li se trage totul. Ca și oamenii normali, ei 
presupun că argumentele, ideile, logosul își 
alege sediu pământesc în encefal. Dacă sufăr 
de ceva „această suferință a nebunilor vine 
din encefal. Și bucuria lor tot din encefal 
vine. Că simt bucurie nu știm, fiindcă nu 
credem cum cred ei, că semnele cari manifcs- 
tă bucurie, sunt întradevăr semne de bucurie. 
Noi n'avem spontaneitatea, capacitatea da 
vis, gustul absurdului şi al bizarerici, ca ei. 
S=mnele în care noi credem, în mod natural, 
sunt aie durerii, ale tragicului şi desperării. 
De uceea ne inchipuim că experiența nebu- 
n.ei sublimează tragicul şi desperarea. De 
accea Emil Botta, în alegoria sa, asimilează 
tipul ideal de nsbun cu tipul idezi al în- 
geru.ui desperării „evadat din lumesc, în haos. 
Dar dacă nu există haos, dacă nu există decâţ 
creaţie, decât poezie? Nebunii înşişi par a 
mărturisi preeminenţa creației și a poeziei, 
când se grăbesc, cu etâta spontaneitate, să 
aplice principiile cuvântului prin care sau 
lăcut lumie şi lumina. Nebunii para 
mărturisi că îngerii pleacă scârbiți de pe pă- 
mant nu spre a se topi în haos, ci spre a 
urca într'un cer mai străveziu ca adevărate 
tipare transfigurate ale omului, 


CONSTANTIN PÂNTANERU 





Dar copii cu clopoței de vise 
Sau pornit cu giasurile line 
Să lărgească porțile deschise 
Spre dădejdea anului ce vine. 


Piere anul grelelor războae 
Incărcat de suferinți umane 
Şi de sângele ce-a curs șiroae 
Din adâncul miilor de rane. 


Și-a lăsat în urmă moştenire : 
Cârduri de orfani fără de pâine, 
Un măcel deschis în omenire 
Și-o 'ntrebare zilelor de mâine... 


Incep clopotele să răsune 
Inaintea anului ce vine, 

Ele 'nalț'o nouă rugăciune 
Pentru alte vremuri mai senine, 


M. Viforeann, 


BLOC 


Circulă în jurul meu svonuri tendenţioase. 
Se spune — de pildă — că maș trage din 
mamuţă, 

* 


„Tăcerea cuprinde cea mai perfectă armo- 
mie, 


Când primesc felicitări la fiecare aniver- 
sare a nașterii, mi se pare mai normal să fiu 
condoliat pentru anul care a murit. 


* 
Vrei să vezi timpul? Caută-l în consecinţe. 


O nebună cure mă așteaptă de atâția ani: 
moartea. 


[ 

De ce să-mi văd chipul în sticlă argintată 
și fupta în vorbele vecinului ? 

* 

Ai salutat sicriul ăsta? Prea târziu! Cel 
dinăuntru trebuia respectat cât timp era încă 
în Diţă -. 

* 

Dacă azi aș avea harul divin să pot modi- 
fica viața oamenilor, mâine ar mai fi un răs- 
tignit. 


Ajutor! Mă fură timpul! 


Decembrie 1939. 
Barba Zissu 


lanuarie 1940 


Ce cântare de vânt! Ai crede cârduri de cucu- 
vele înconjurând conacul. Ferestrele tremurau. 
Omătul se lipea de sticla lor iîntr'o parte, așa 
cum îl ducea vântul. lar casa toată dormea. Nu- 
mai cântecul trăgănat al Chivei şi din când în 
când siorăitul lui Arhip se auzeau. 

Sforăitul-l-a trezit pe Manoie, care a început 
să urle mai dihai ca vântul. S'a svârcolit odată și 
a căzut din pat, târîndu-se pe podea în patru 
labe şi ţipând. Arhip încerca să-l ridice. Candela 
dela icoană se stinsese. EL se sbătea prin întune- 
ric. Issa a venit în fugă cu Romiţa, ţinând în 
mâini sleșnice cu lumânări aprinse. Când l-a 
văzut pe Issa, Manole s'a bucurat ca. un câine. 

Issa s'a aşezat pe dușumea, lângă Manole, 
mângâindu-l. Manole a lăsat capul greoi pe ge- 
hunchii lui Issa şi liniştindu-se a adormit. L-a 
ținut aşa Issa până târziu. ]i era teamă să nu-l 
trezească sughiţurile lui de plâns. S'a gândit, 
până'n zi, că trebue să ia o hotărire şi să plece 
cu el la un doctor mare, la oraş. Din câţi au fost 
aduşi aici, la ţară, de tatăl său, nici unul nu i-a 
găsit leacul. Cu încet și capul lui Issa a alunecat 
pe podea. Arhip sa așezat lângă stăpânii lui, ne- 
voind ca numai el să ştea pe pat. 

Lumânările erau puse pe podea lângă ei. Fla- 
uăra lor bătea, din cauza curentului care se făcea 
pe sub uşi, într'o parte, luminând jalnic fețele 
or necăjite. Arhip îi păzea şi uitându-se la ei dă 
din cap tare necăjit de chinurile lor. 

X 

De opt zile se fac pregătiri de plecare la cona- 
cul din dealul Issenilor. Issa amina mereu. [i 
era lene şi-i părea rău că a luat o hotărire: 

— Cum am să ajung eu cu Manole bolnav, a- 
tâta drum ? Şi oare o să-i găsească leac? 

Il apuca apoi o rușine de el și iar se îmbăr- 
băta. Apoi îşi spunea: 

— Nu! Trebue să plec! Da ce, sunt un dia- 
vol ? Nu văd în ce hal a ajuns bietul Manole ? Şi 
îşi freca capul ciudos, sburlindu-şi tot părul. 
Cum pot avea astfel de gânduri? Săracul Ma- 
nole ! 

Issa se uita pe geam. Ochii îi erau îndureraţi. 

Nu-i era drag niciodată să-şi părăsească bâr- 
iogul. Nu putea suferi omenirea dela oraș. Spu- 
nea că toţi au o privire nemiloasă şi că oraşul şi 
chinurile lui te amărăsc de viaţă. Oameni în- 
curcați pe străzi, unii bolnavi, alții veseli şi râ- 
zând sgomotos. Lângă ei, cei care cer de po- 
mană, cu mâna întinsă, tremurând şi rușinoşi. 
Șetrăriţe care se uită şiret la trecători, chinuind 
un copil străin la sân, pișcându-l ca să plângă. 
Cai siabi, lăsaţi pe mâna nemiloşilor. Câini hăme- 
siți, rătăciţi, care umblă cu nasul în sus după 
mirosul stăpânilor sau după miros de mâncare şi 
din când în când loviți în burtă, încât schelălăie, 
mergând de durere într'o parte. Apoi, loviți de 
alţii a doua oară ca să nu mai schelălăie. 

Clopotele bisericilor sună sau de mouarte sau 
de sărbătoare. 

Tot, tot, i-a rămas lui Issa în privire, de când 
a fost cu Enache la oraş ca să cumpere cai şi boi. 
EI] a stat atunci un timp la niște neamuri bogate, 
familia Sorbu. Au trecut ani. Issa învățase singur 
pianul de mic. Avea mult talent. Apucase să ieie 
numai câteva lecţii. Minunase pe profesori, care 
“l-au sfătuit pe Enache să-l trimeată în străină- 

tate, că va vorbi lumea întreagă de el. Cânta la 
15 ani aproape tot Chopin pe de rost, din Brahms 
şi Beethoven, îi plăcea mult Apassionata. De ce 
treceau anii, muzica îl atrăgea tot mai mult. Nu 
-se mai sătura. Cânta mai ales noaptea până târ- 
ziu. Când se desacorda pianul, îl acorda el singur. 
Incerca să compună, se enerva, rupea tot şi se 
trântea supărat pe canapea. 

Câinii se apropiau de el şi-l împingeau cu bo- 
turile. 

— A, da, ştiu ce vreţi! Ei nu, de data asta, nu! 

Şi-i alunga de lângă el. 

Câinii, când îl auzeau vorbind, lătrau de bucu- 
rie. Ei credeau că Issa are poftă de joacă. 

— Ştiu, ştiu ce vreţi. Ei, hai să vă mai cânt. 

Se așeza la pian şi cânta o bucată pe care o au- 
zise la maică-sa pe când era copil mic: „Un motiv 
de vânătoare“ de Scarlati. 

Issa era convins și spunea: 

— Câinii mei iubesc bucata aceasta. 

Ce era în adevăr straniu, câinii se culcau la pă- 
mânt îndată, făceau ochii mici şi stăteau, cu bo- 

tui întins pe podea. 

Issa, terminând bucata, câinii întorceau capul 
spre el. 

— Mare eşti, Doamne, că nu sunt singur pe lu- 
me! spunea el bucuros, 

Uneori Issa nu se apropia de pian săptămâni 
întregi. I se părea că totul e zadarnic în viaţă. 
Era atât de plin de durere din cauza lui Manole, 

“că fugea de acasă, cutreerând câmpii călare. Ve- 
nea mort de oboseală. Ii era lehamite de toate. 
Când i se părea că Manole are o privire mai se- 
hină, îl lua în braţe, îl punea pe patul lui și-i 
cânta la pian. Intorcea încet capul spre Manole. 
Ii vedea cu ochii închiși și lacrimile șiroae pe v- 
braz. Atunci, îndată cânta o bucată veselă şi lă- 
trăma şi el. Spunea încet către el: „Fă Doamne 
să mor, că tare m'am săturat. De ce râzi de mine 
şi de el?“ Apoi, îi părea rău de vorbele lui şi 
trântea capacul dela pian, lua flautul” şi cânta, 
stând pe marginea gecula lângă Manole. 


Issa stătea cu fruntea lipită de geam şi se gân- 
dea, ţinând cu mâna dreaptă perdeaua uşor în- 
tr'o parte. Ningea încet, legănat. Fulgii de zăpadă 
zburau vesel, parcă nu voiau să cadă la pământ. 
Lui Issa iar îi părea rău că pleacă: 











— Is 


— Oare o să fiu de primăvară acasă? Cât timp 
v să lipsesc dela pădurile şi câmpiile mele? 

L-a trezit din gândurile lui molatece trecerea 
prin ogradă a Rubinei, cu fusta prinsă'n brâu, ca 
să nu-i ude omătul poalele. Un gânsac se luase 
după dânsa. Rubina ducea șiștarele cu lapte. Era 
îmbrobodită peste gură, din cauza gerului. 

Mai încolo, un ţăran se muncea să deschidă 
poarta. Era poștaşul. Avea o geantă de piele 
groasă, atârnată de umăr. A înțepenit mâinile pe 
zăplaz și se uita în curte, să vadă dacă trece ca- 
reva. A strigat: 

— I-ascultă, fimee! Ce e cu poarta? Nu se des- 
chide azi? 

Rubina s'a repezit. Se clătina toată mergând, 
parcă se desfăcea o movilă de fân. 

— De la cine să primesc eu scrisori? se gândea 
Issa. Eu doară nu scriu. 

Avea neamuri la Iaşi şi în alte oraşe. Dar fie- 
care cu viaţa lui. In împrejurimi erau conacu- 
rile de la Stănişeşti, Țigănești şi Toflea. Insă el 
sa dus rar pe acolo. 

La Toflea fusese cu tatăl lui de mai multe ori. 
Era moșia lui Conu Niculai Crăescu, om bogat, 
burlac. Stătea cu două surori, călugăriţe, Fiţele 
Lisaveta și Asănefta. Ele când te sărutau, înțe- 
pau. Aveau ţepi de păr în bărbie şi faţa lor era 
întotdeauna asudată, ele miroseaua mere șia 
miez de pâine. Fiindcă ţineau în dulapul cu hai- 
ne mere domneşti și colaci căpătaţi la praznice 
şi la înmormântări. Se îmbătau de dimineaţă păâ- 
nă seara şi fumau din narghilele aduse de fratele 
lor de când fusese la Constantinopol. Stăteau pe 
o băncuţă joasă, cu narghileaua între picioare şi 
fumau, şi luau între timp sticla cu vin și nu o 
lăsau până nu o isprăveau, spunând brașoave. Une- 
ori se porneau pe un râs, de uitau că băncuţa nu 
are spetează şi se dădeau peste cap, căzând cu pi- 
cioarele în sus. Alteori adormeau aşșă, fiind așa 
de bete, că le era lene să se mai scoale de jos. 

Când se duceau toamna îndărăt la mânăstire, 
pleca fiecare pe câte un car încărcat cu saci de 
fasole, nuci, făină, grăunţe, carne afumată şi păs- 
trămuri de tot felul. 

La conul Niculae Crăescu veneau musafiri bo- 
eri mari : Cotin Plitos, căruia îi plăceau caii altora, 
conul Iardache Giurgea, Balș şi alţii. 

Boerii, prieteni ai conului Niculai râdeau de el 
fiindcă, voind să arate că a studiat în Franţa, câ- 
teva luni, își făcea semnul crucii ca şi catolicii 
zicând mereu „Mon Dieu, mon Dieu, ce ţară, ce 
țară!'* atâta știa. 

Poștașul îi adusese lui Issa un fel de citaţie. 
Rubina a luat-o, căutând să deslușească scrisul 
de pe hârtia ninsă. Pe urmă, a luat-o şi a şters-o 
de fusta ei, mânjind-o toată de cerneală. 

— Da! Cum să iscălese? Stai s'o duc în casă! 
S'o vadă boerul, că hârtiile sunt rele dacă nu știi 
să le citeşti. Indată te pomeneşti cu o poznă. 

— Așa-i, așa-i, spune poştaşul. 

— Hai după mine în bucătărie. Au intrat ei 
doi și gânsacul după dânșii. 


.. L) A d 
Jii minte cân 
Ții minte când, în seara-aceia albastră 
i-am povestit întrigurat despre întâia fată? 


E mult de-atunci! şi astăzi iată, | 
Ne regăsești pe amândoi în casa noastră. 


Binevenit fii! Oaspe tu ne ești. 

Să mai gustăm din timpul de demult. 
Cu tine vreau trecutul să-mi ascult 
La flacăra acestui Odobești. 


Ce tineri mai eram şi ce cuminţi 
Eu bine "'ntotdeauna, așa m'am înţeles cu 
Tine, 'Ţii minte când citeam pe Eminescu 
In orele acelea amare și fierbinţi? 


HORIA NIȚULESCU 


Pârâut 

Te-am purtat în mine 
Ceasuri îndelungi 

Mic pârâu cen valuri 
Clipele alungi. 





Ţi-am făcut din suflet 
Albie şi prună 

Ca să scurgi pe ele 
Apa dela fund. 


Ţi-am făcut din cuget 
Plasă, ca să prinzi 
Mii de boabe 'n care 
Spumele-ţi aprinzi. 


Murmur dacă luneci 
— 0 vioară 'n piept — 
Coardele-i să prindă 
Giasuri ce aştept. 


Când pe la amiază 
Soarele-i prea cald 
Prin zăvoi de gene 
Valurile-ţi scald. 


Doar când gura-ţi cântă 
Gâlgâit sătul 

Simt că eşti ca'n leagân 
Legănat destul. 


Şi te port în noapte 
Viaţa-mi tresări; 


Iar când plângi pe-al undei 
Luciu de metal 
Şi te port în zi 
„Ochii mei îți varsă 
Căci pe apa-ţi iute 
Picuri de cristal 
S. PETRE 


UNIVERSUL LITERAR 


——— 59 
& ad oa ee auf 
de GEORGETA MIRCEA CANCICOY 

Issa, văzând din casă uşa dela grajd dată în 
lături, s'a înciudat deodată. 

— Oare nimenea n'are să vină s'o închidă? Am 
să stau aici, ca să văd. 

A scrâșnit din dinţi, pierzându-și răbdarea, a 
deschis geamul și a ţipat cu glas mânios: 

— Bulai! Mardare! 

Nimeni nu venea. 

Issa a sărit pe geam în curte. Câinii în urma 
lui lătrând ca după un epure pe câmp. 

In îine, au eșit toți argaţii şi femeile din bucă- 
tărie. 

Ce-i asta? Staţi clae peste grămadă, ca gunoiul? 
Vitele sunt zburlite de frig şi voi habar. Nemer- 
nicilor! 

Teoian, bătrânul, băuse rachiu şi era amețit. A 
spus c'a lăsat dinadins uşile deschise ca să mai 
iasă iuțeala din grajd. luţeala mătii, lasă că te iu- 
țesc eu. 

Issa sa repezit șia trântit două perechi de 
palme lui Teofan. 

— Boerule, nu da în oase bătrâne că e păcat! 
Te-am purtat în braţe. Apăi se poate? vai de mi- 
ne și de mine. Da! La urma urmei daţi! Poate că 
vă mai răcoriți. Eu la ce mai sunt bun? De când 
nu mai este boerul Enache aici, s'au stricat toate. 

Alte două palme și mai zdravene. 

— Nu taci, strigă Issa şi mai înfuriat. 

l-a dat o lovitură puternică după gât. Teofan 
s'a lovit cu botforii de muchea podelii și a prins 
un stâlp în braţe. 

— Stau aici cu voi, vă las să vă faceți de cap 
toată ziua și nu am nici un ajutor de la nimeni. 
M'ai ţinut în brațe, hai, porc bătrân ? Ei, şi ce ai 
făcut cu asta? Să te culce acum cu mine în pat, 
hai? Mai bine mă scăpai cu capul de pământ. Să 
taci! Ai auzit? 

Dar Teofan tăcea de mult. Rodea, cu vârful 
botforului, pământul îngheţat, care se prinsese de 
ușa grajdului. 

Issa bodogănea către el: 

— Ce blestem e aici? 

Gunoiul nu era scos de zece zile. 

S'a întors iar spre Teofan, dându-i o lovitură 
sub bărbie: 

— Teofan, uită-te la mine! 

Acestuia începuse să-i curgă sânge pe nas şi 
din gură. Își mușcase limba. Issa, văzând sângele 
s'a înfuriat şi mai rău și a început să strige: „Puş- 
lama, hoitule“. 

Văzându-l așa de fioros, Teofan a fugit. 

— Teofan, Teofan, așa a urlat Issa, că au întors 
capul și vitele din grajd. 

—— Aud, boerule. 

L-a ridicat pe Teofan de gulerul sumanului, 
i-a tras un picior în spate, l-a aruncat pe o gră- 
madă de fân, care era înţărcuită în grajd. Când 
a vrut să se ridice, Issa i-a spus: 

— Stai acolo, că te calc în picioare. 

„In timpul acesta, Issa a luat lopata şi măturo- 
iul şi a început să curețe grajdul. Şi-a scos sur- 
tucul și l-a asvârlit pe spatele calului său, April. 

Arunca gunoiul afară cu ciudă şi, la fiecare lo- 
pată se ridicau aburi, 


Dansuf Snitrei 


Dinţi sălbateci și mânecile zornăitoare 

mi-au înjunghiat, mi-au aruncat în vâltoare 
ochii căzuţi extatic în violetul decor... 

părul adulmecă, sânii dor: 

aş fuma-o pătimaș şi-aș trage-o toată în piept 
să cad în somn hipnotic şi să nu mă deștept 
decât în noaptea când toate se vor opri deodată : 
vântul, instrumentele barbare, coapsa sbuciumată ; 
atunci pe toată întinderea necuprinsului deşert 
trupul «i fantomatic ar zace inert 

și-aș putea să-mi adun mințile luate de nisipuri 
aș cuteza să-i privesc schimbătoarele chipuri, 

dar m'aş înțelege dece spasmuj dement şi final 

mă îngheaţă și mă ucide ca un pumnal, 


216 


Cer de iarnă, — plumburiu !... 

Nu! Cerul ăsta nu e viu, 

E mohorât şi greu, — gata să cadă pe case. 
Nu e albastru ca de mătase, 

Cu stele mici de aur... 

Şi zările astea dinspre luna lui Faur, 

Sunt aspre ca vârful biciului, 

Ce-ţi sapă'n carne floare vie ca din roșu-arniciului. 
Zăpada stă 'n troene pe drumuri nestârșite. 
Și gândurile mele, multe şi neliniștite... 
Vis cu floare de lămâi 

Pentru ziua dinţâi 

In care voi porni pe drumul vieţii-adevărat 
Cu ploae de lumină, cu bucurii, cu lacrimi, 
Cu trupul viu — o spumă — 

Ca să mu însemnez doar o humă, 

Cu fire lucitoare din creștet la călcâi, 

Visul meu cu floare de lămâi! 

Să par atuncea în privirile oricui 

— Raza soarelui! — 

„„Tăcere... S'a întunecat... Tăcere !... 

Şi genele-mi înşiră atâta mărgărint ! 

„Nu vreau să mint! Nu vreau să mint... 
Nu mă 'nvățaţi nimic ce nu vă cer. 
Lăsaţi-mă să râd și să plâng aicea sub cer. 
Pe întinsul de ninsoare 

Fulg cu fulg să mă 'mpresoare 

Şi în albul lor de nea, 

Să îmi ţeasă pânză fină, să mă 'nvestmânte cu ea 
In lumina dor aleasă 

Ca să fiu mireasă... 





VOICHIŢA CERCEL-PREDESCU 











3 





— Ehei, spunea Teofan din ţarc, mămucuţă, da' 
ce dracu! O copt astă noapte? Ehehe, s'o trezit 
mânzul. Mai bine-i stătea să cânte la drăcia a- 
ceia de mozică. Ehei, da- știi că nu-mi place? O 
dat în mine mai boerește decât Dumnezeu să-l ierte 
boerul bătrân. Te pomenești că m'a auzit de sus 
adineauri și s'o'ntors pe pământ. J-auzi minunea 
lui Dumnezeu. Ei, nu-i mai bine să tacă omul?! 

— Ho, ho, la o parte, striga Issa, cu o voce care 
răsuna de-ţi spărgea urechile. La o parte. 

Curăţise la văci şi ajunsese acum la armăsarii 
lui, April şi Floareș, doi cai murgi, cu botniţă 
neagră, că altfel își mușcau unul altuia ceafa. 

Caii se bucurau crezând că Îssa va pleca la 
drum, 

Mișcau în loc şi își făceau ochii albi într'o parte, 
uitându-se pe furiș la el. Lui îi venea să-i sărute, 
dar era încă amărit și mai ales nu voia să i se 
pară lui Teofan c'a isprăvit cu el. 

Toate slugile stăteau grămadă în curte, cu mâi- 
nile puse în mânecile sumanului. Şopteau: 

— Dar unde o fi Teofan ? L-o fi dat cu capul de 
pereţi și o fi crăpat. 

— Mai ştii... răspunse o femee. 

Colea şi Mardare au spus încet: 

— Tăceţi din gură. Mai bine să ne apucăm să 
scoatem gunoiul afară şi să-l punem la soare. 

— La o parte trântorilor ! se răsti Îssa. Acuma, 
când mă vedeţi aici, vă apucă hărnicia. Lasă lo- 
pata jos, n'auzi, Mardare? 

— Da, conașule. S'a bătut repede peste gură, 
spunând de grabă: boerule. 

— De ce abia azi boerule și până acum cucoane? 

— De, așa... răspunse Mardare. Dumnezeu pancă 
scoate câte odată mintea omului. 

— Lasă că vă învăţ eu minte de azi înainte. Nă- 
tărău am mai fost să am încredere în voi. Halal 
de mine. 

— Cuconașule, spune Mardare tremurând și 
apoi iar se pleznește peste gură: boerule, dacă 
veţi mai avea vre-o supărare dela noi, de azi îna- 
inte, uite, așa să daţi cu piciorul în noi. 

Mardare lovia pământul. 

— Dar ce credeţi, mama voastră ? Eu nu vedeam 
că nu faceţi nimic toată ziulica? Dar mi-era ruşine 
să vă spun că mi-e silă să mă uit în gospodărie, 
de teamă să nu găsesc numai hoituri şi bălegar 
peste tot. Nu mă mănâncă deajuns necazul cu 
Manole? Trebue să mai am şi grija voastră? Că 
doară sunteţi aici din tată în fiu. Au să vă mă- 
nânce păduchii de vii. 

Femeile au bodogănit între ele: 

— Păi, dar ce, suntem morţi 
duchi? 

Issa a aruncat lopata, spunându-le: 

— Să nu aveţi milă ca să adăpaţi măcar vitele 
la timp? Hai plecaţi, înghesuiţi-vă la bucătărie 
că e gata mămăliga. Știţi numai să vă adunaţi ca 
lăcustele la mâncare, mânca-v'ar... Mâine să fie 
totul gata că plec. Să crăpaţi cu toţii. Să dea 
Dumnezeu. Nu mai vreau să ştiu de nimic. 

— Să plecaţi sănătos şi să veniţi sănătos, boe- 
rule. 

— Ira! Dar mâniat îi, oameni buni! De... eu 
nu l-am supărat cu nimic ,mămucuţa me, —- spuse 
Mardare. 

— Ei! i so fi făcut de 'nsurătoare; 
sângele la cap, Doamne fereşte! 
Romiţa. 

Issa era asudat şi ca un bujor la faţă. | 

— Frumos bărbat, să nu-i fie dedeochi. Tare-i 
ședea bine mânios, spune Romiţa către Rubina. 

— Halal cine-o să pună mâna pe hărmăsășorul 
nostru. Doar eu l-am înțărcat, zise Rubina. 

— Dar eu ce-am făcut? răspunse Romiţa. 

Ele miroseau de departe a rachiu. Au trântit 
lui Issa câte o pereche de ochi cu gânduri por- 
coase, 

— Mânca-l-ar, că frumos mai e... 

Issa i-a lăsat pe toți la uşa grajdului, uitându- 
se după el. 

S'au dus apoi cu toții, urcând dâmbul spre bu- 
cătărie, în zăpadă. Femeile alegeau în omăt ur- 
mele deja făcute. 

Jiii, lele Rubină, ţine-mă! 

Alunecau și îşi ridicau fustele ca să le păzea- 
scă. 

— Când era cocuţă, îmi aduc aminte de multe 
ori — ține-mă lele, că zău cad — mi-am zis care 
să fie mai rău decât boerul, D-zeu să-l ierte. 

— Hai, Romiţo, da'ce dracu, eşti împiedicată. 
Bine că s'o liniștit, zău, Parcă-i ieșeau ochii din 
cap, mititelul, 

— De, şi Teofan, dacă nu tace. Gura bate... .. 
păi zău aşa, 

— O fi dat apa pe foc, lele, și trebue să scăl- 
dăm copilul, că mâine o pornesc la drum. De l-ar 
face sănătos, zău aşa. Baba Chiva o întins cărțile 
aseară. Așa se pare că zic. 

Issa a intrat în bibliotecă şi se gândea: 

— Oare de ce l-am bătut pe Teofan. La ce a 
folosit tot tămbăiăul aista? De ce să caut să în- 
drept lucrurile? N'avem să murim? 

O panglică de soare a intrat pe geam şi sa iz- 
bit de tabloul mamei lui Issa, înveselindu-i chipul. 

El s'a uitat și a recăpătat voioşia pentru viaţă. 
S'a dus la pian, a început o nocturnă de Chopin. 
Tot uitându-se la maică-sa, i se părea că este vie, 
că îi dă încredere, dar, deodată a răcnit către 
tablou: 

— Mişcă! Ce stai să mă faci să cred că ești în 
jurul meu şi râzi gătit şi eşti moartă. Auzi? 

A trântit fruntea pe marginea pianului şi a în- 
ceput să plângă cu hohote: 

— Iartă-mă. Nu vezi că sunt nebun şi pustiu? 

A trântit capacul dela pian, pe urmă sa repe- 
zit la două sfeşnice groase care erau pe masă și 
le-a aruncat în ușă. L-a chemat pe Teofan ca să-l 
cinstească, fiindcă-l bătuse. 


să n'avem pă- 


i se suie 
adăugă 





| pc 
i sua ci Ig 


AS CECO FIA SID ra Ka.) DA 














Cronici germane 








Frans Eemil Sillanpaa 


Iată-ns azi poposinăd nu lângă un scriitor 
german, cum ar cere-o titiul rubricii noas- 
tre, ci lângă unul finlandez, a cărui carte em 
cetit-o însă într'o exceientă traducere nem- 
țească. 

Anul 1939 a făcut să se scrie şi să se vor- 


bească mult de micul popor din nordul Eu- 
ropei, odată pentru premiul Nobel care a in- 
cununat opera lui Silampăă, ce! mai mare 
romancier finlandez, iar a doua oară, răs- 
boiul  ruso-finiindez a pus Finlanda într'o 
dureroasă actualitate, Noi nu vom vorbi ce- 
cât în treacăt d:spre legendarul eroism al 
unei minuscule armate, nu vom scrie aici 
decât în fugă despre încordarea cu care o 
mână de oamini își apără ţara, dar toate a- 
cestsa vor trebu: să ne convingă despre 
dreptul “a viaţă al unui popor care a trecut 
dim viaţă în istorie, cu un elan și cu o hotă- 
rire nemaivăzute aproape. Dintrun colţ de 
zevistă, rânduriia asta :care vor vorbi despre 
Sillanpăă, vor să fie și un semn de luminoasă 
admirație pentru o ţară de luptători, în care 
un Paavo Num: şi un Jervinnen, stau cot 
ia cot în tranşee, cu mânuitorii condeiului, 
Tată aici esenţel» unzi culturi străvechi şi 
conştiente, din mijlocul căreia, opera lui Sil- 
lanpăă se ridică drezpiă și biruitoare. 

Cartea pe cara o avem sub ochi, e un ro- 
man : „Oameni în noapte de vară“ („Men- 

schen in der Sommernacht“ ::), însă un roman 

lucrat într'o formulă pe cât de neobicinuită, 

> atât de atrăgătoare. Aicătuită din m'mus- 
„cule frânturi, din fragmente de capitoie am 
putea zice, cartea aceasta ne plimbă în două 
Topți de vară din Fialanda, în strana lor 
lumină, pe iacuriie e: a!băstrii, prin oraşe şi 
„sate, pe ape şi prin cătunuri. Dar în aceste 
două nopţi st petrec o mulțime e lucruri, 
p= care Siilanpăă ştie să ie împletească în 
paginile cărții, așa cum rareori am ceţit; 
căci acest scriitor nu e numai un romancier, 
el e și un poet tulburător, care cunoaște 
meşteșugul acesta. Dar ce oare este învă:mă- 
șeala asta limpede din „„Oamen!: în noaptea 
de vară“, dacă nu însăși viața? Doi tineri se 
întâlnesc şi pornesc împreună pe marele drum 
al vieţii, un om este omorit, o bătrână moa- 
re, un copil se naște — și încă atâtea alte 
fapte, sub ciudatul soare al nordului, iată tot 
ce a știut Silianpăă să adune și să împreune 
în cartea sa, care e unzori mai mult şi a!t- 
ori mai puțin decât ceeace se numește „un 
roman“. Dar scriitorul acesta e un masstru, 
„Numai fiindcă ştie să serie frumos, (am sim- 
țit aceasta în impecabila traducere semnată 
de Rita Ohquist) ci pentrucă știe să facă oa- 
men:, care paipită și se frământă autentic în 
cartea sa. Aici credem că rezidă întreaga 
artă a romancierului, a creatorului în gene- 
ral: el trebua să file un făcător de cameni, 
un mic Dumnezeu, în ale cărui opere vor 
trece mzreu alţi Adami, mercu alte şi alte 
Eve. lar artistul care nu va şti să dea viaţă 
personagiilor sale, acela e un ratat. Sillan- 
păă e insă un mare artist. 

Priviţi de pildă pe bețivul Jukka Mettălă, 
care e ca un urs doboriț de săcure şi pe 
"femeia acestuia, Santra, puţin târfă şi puţin 
femse cinstită; oare nu sunt oameni vi: ? 
Apoi 'Tăliranta moșierul, Nokia asasinul a- 
proaps adolescent, tânăra Helka şi iubitul ei 
Arvid, oamenii noui, în fața cărora viaţa se 
" “deschide tot așa, cum se inchida în urma bă- 
trânei Mummu sau a lu: Manu, oameni, va- 
meni, oameni. Unul se prăvă'aște cu un pum- 
na! '(puukko) în inimă, altul își simte viața 





bălăbănindu=i în imensele cătușe dela pi- 
cioare, al treilea vede urcând în al dragos- 
ea, ca o febră, ca un duiice blestem. Iar ală- 
turi de ei, „pictorul“, un inteectua! desaxat 
sau  rataţ, acest simbol al unui „ceva“ pu- 
tred, în mijlocul naturii, se sbuciumă și se 
frânse noapte da noapte; destine se împli- 
nesc, destine se incheie și iin felul acesta ro- 
manu! nu are un subiect, în sensul obicinuit 
al cuvântului, care să se poată rezuma şi 
trunchia : un suprem elogiu pe care i-l pu- 
tem aduce lui Frans Eemil Sillanpăă. 

Dar pentruză la inceputul acestor rânduri 
am pomenit de poesia și de stiiul cărţii, ne 
vom  însădu: să traducem un mic pasagu, 
din capitotul finali (cap. 47, pag. 198): „„Noap- 
te, noapte adevărată nu e în nord în anoţim- 
pul acesta, Indată ce pianissimul violet-închis 
al serii a amuţit într'o pauză adâncă, se tre- 
zeşte deja întâia vioară a dimineţii, îniro 
melodie înaltă și clară. Şi nu lipsește acom- 
paniamentul. Mânate în sus de pasiunea lor, 
ciocârlii!e se avtântă în zări, și sutele de pi- 
tulici cântă, încât ai crede că le plesnește 
pieptul, cu toate că micul trup al păsării 
mare decât mărimea unui deget de om“. Aşa 
dar. un scriltor şi o operă de tot necunoscută 
la moi, unde apar zeci de traduceri de cea 
mai îndoelnică speţă. 

„Soarele se ridica biruitor și mândru. La- 
cul și pădurile, livezile cu fân, toate erau 
luminoase și frumoase, bun, credincios şi îu- 
bit pămânț finlandez“, aşa scrie Silianpăă 
d:spre țara sa, despre acest petec de pământ 
cazi ațnteşte asupra sa ochii uimiţi şi mân- 
drii, ai unei lumi întregi, acesta este pămân- 
tul apărat cu atâta îndărătnicie, Sillanpăă, 
mare scriitor — pe cât de mare, pe atât de 
puţin cunoscut — e un strălucit exponent ai 
aceste! civilizații. Carţea sa însă e o operă 
care fără îndoială că face parte din marile 
creații ale culturii universale; o dovedeşte 
premiui Nobel pe anul curent, premiu că- 
ruia pr.ceperea noastră măruntă nu maâi are 
să-i adauge nici un €logiu. Prin paginile ei, 
Sillanpăă a aşezat Fintanda cu încă un pas 
înainte în Umanitate, în Cultură. 


ŞTEFAN BACIU 


*) „Im Ins6l Verlag zu Leipzig“. 





impreună cu H. A. Overstreet, Ioseph Ma- 
recha!, Rudolt Otto, Eduard Carpenter ș. a. 
Alice Bailiey face parte din şcoala cercetăto- 
rilor de teosofie „ştiinţifică“ — în sensul că 
încearcă o explicare şi o popularizare moti- 
vată a misticismului. Efortul este lăudabil, 
cu toate că dificultăţile unor asemenea preo- 
cupări sunt de așteptat ia fiecare pagină. 

Mai de mult, am avut prilejul să ne ocu- 

păm cu activitatea analoagă a lui Henri De- 
iacroix în Franţa (v. „Les grands mistiques 

* -hretiens:. Atcan Paris, 1933 nouv. ed.) — 
„sau de aceia a psihoioziilor germani C. G. 
lung şi Max Adier. Pentru definirea poziţiei 
pe care o ocupă Alice Bailley în cadrul misti- 
cismului apusean este oportună citarea celor 
doi psihologi germani. 

Este bine să amintim, mai înainte, obiec- 
ţiunile inerente pe care le reclamă această 
carte cu scopuri deadreptul colosale și care 
ni se pare că provin din „psihologismul“ 
metodei ce sa adoptat, 

Cstitorul a putut să-şi dea seama că între 
intelect şi intuiţie autoarea încearcă o con- 
jugare, Dacă intelectul este proprietatea 
„creeruiui“', mu este mai puţin adevărat însă 
că o cunoaştere a totului, nu va fi posibilă 
raționalistului intransigent. Intelectul pare 
să “fie apanagiul caracteristic al lumii apu- 


sene, mecanicizate,  ateizante. Este o ob- 
servaţiune prețioasă,  actualizață de Alice 
Builley, aceia că „tehnica răsăriteană“, 


adică misticismul oriental, clădit pe intuiţia 
mețasensibilă a „realului“ — a fost preju- 
diciată prin „actul de violenţă“ impus de 
conştiinţa apuseană. Dealtfel meritul de căpe- 
"tenie al luzrării acesta este: încercarea de a 
reconcilia, în planul spiritualității absolute, 
atitudinca raţionalistă a apususui cu „rea- 
Vsmul“ misticismului oriental,  Elucidarea 
- termeniior de intelect şi intuiție o încearcă 
autoarea tut prin raport ia tranziţia necesară 
i care tretue să aibă loc prin împăcarea color 
două lumi. Cum devine posibilă o atare con- 
ciliere ? Cum se motivează evoluția de la 
„intelect la intuiție? Să vedem ce înțelege 
Alice Baiucy prin intelect. lată o def.niţie a 
psihologului german C. G. lung pe care au- 
toarca engleză și-o însuşeşte : „gândirea este 
una Gin cete patru funcțiuni psihologice de 
"bază, Este acea 


funcțiune psihologică ce 


UNIVERSUL LITERAR 








6 lanuarie 1940 mmm 


Poezia religioasă la Nichifor Crainic 


Scriitor român, Nichifor Crainic fa- 
tal este și scriitor creștin ortodox. Pen- 
tru mulți această ortodoxie a noastră, 
în viaţa de toate zilele ca şi în litera- 
tură, formează un eiement denigrator. 
Mulţi socotesc, — şi această mentalitate 
a început să se mai spulbere datorită, 
în bună parte, și activității dela „Gân- 
direa'“, — că a fi român şi ortodox este 
tot ce poate îi mai absurd. 

Relativ la nota: de religiozitate orto- 
doxă ce se găseşte în lirica poetului 
'rainic sau găsit unii să spună că ca 
a fost scrisă după anumite programizări 
de ideologism literar. Nimic nu poate 
fi mai lipsit de discernământ critic și 
de bună credință decât această afirma- 
ţie. Autorul Șesurilor Natale, Darurilor 
Pământului şi a Țărei de peste veac a 
fost un cântăreț pătruns de fiorul au- 
tohtoniei româneşti, dar și a credincio- 
şeniei ordotoxe dela primele lui versuri. 
Ar ti să se citească atent și cu dra- 
gostea pe care o merită orice plăsmuli- 
tor de lumi nouă, atât primu! cât şi al 
doilea volum, publicate înainte de a- 
ceste programizări literare de care e 
vorba, pentru a se vedea ceeace afir- 
man: mii sus: că lirica religioasă a lui 
Nichifor Crainic în concepţia ei, atât de 
amplu întregită de ultimul volum, a 
fost rostuită încă din epoca antebelică. 
Sâmburele ei ni-l dau două poezii din 
Darurile Pământului : Sub specie aeter- 
nitatis şi Excelsior. El mărturiseşte acel 
super nos a Fericitului Augustin, acea 
cântare de pace și liniște deasupra noa- 
stră, mai sus și tot mai sus, o nostal- 
gică avâitare deasupra omenescului, 
către îrmuseţea şi armonia divină, 

lar acsastă continuă avântare şi cău- 
tare a divinului absolut, ce colorează 
şi tomifică întreaga creație a poetului 
Crainic, isvorăște  dintr'un propriu şi 
profund sentiment — de rămaşi pe di- 
nafară. Din sentimentul acesta atât de 
omenesc „ce dogorește și biciue sufle- 
bul poetului, și care dă omenirei un 
surd impuls de a se deslega de acest 
blestem, de a se salva din haosul vre- 
melniciei și de a recâștiga paradisul 
pierdut, se realizează o bună parte din 
lirica poetului Crainic. Predominată de 
o imperioasă necesitate a mântuirii, ca 
să “întrebuințez un termen teologic, de 
o concepție a salvării, şi o salvare în 
spiritul ortodoxizmului, inima poetului 
când este copleşită de nostalgia para- 
disiacă a Raiului pierdut, de contem- 
plarea albâstrului infinit, când freamă- 
tă de nu știu ce bucurie a vecinătății 
cu dumnezeirea, sau este roasă de goa- 
na după salvarea ancestrală. 

lată, spre exemplu, în Sub specie ae- 
ternitatis, de care aminteam, sufletul 
poetului pătruns de acea nostalgie ce 
i-o dă inaccesibilitatea frumuseţei «- 
terne : 


O suflete, tu pari vulturul 
Robit din libertatea firii: 


Te cheamă prin văzduh azurul 
Spre haosul nemărginirii. 


Coboritor din veșnicie 
In ţine cerurile cern 
Indepărtata nostalgie 
A infinitului etern, 


Și totuși, numai pura contemplare a 
albastrului ceresc îl face 


Să 'nduri durerea pământeană 
Cerescule prizonier. 


Dela această nostalgie a cerului pier- 
dut, în Ezcelsior, altă poezie din acelaș 
volum „poetul plin de bucuria salvării 
se avântă deasupra noastră 


In sbor ușor, ca nişte albe stoluri, 
Ne-om ridica de-asupra lumii noastre, 
Ne-or fermeca misterioase goluri, 
Ne-or îmbia vecinătăți de astre, 


Dar, mai sus şi tot mai sus, 


„Vom sbura şi vom sbura departe, 
Departe, mai departe, dar suirea 
Și căutarea ni-or părea deșarte. 
Simţind că n'o să ajungem nicăirea. 


Nicăirea, căci salvarea după care ţi- 
pă neamurile în dorul de perfecţiune 
și din care se încheagă toate operile o- 
menirei, nu poate fi găsită decât în om. 


Dummezeu en suțietele noastre 


așa închee frumoasa poezie Excelsior. 

Pătruns de aceste fioruri divine, de 
căutare a divinului absolut, cale dintâi 
două volume sunt presărate de teme 
poetice din care se desprinde un creș- 
tinism idilic, primitiv, o găsire a lui 
Dumnezeu pretutindeni, o dummezeire 
a naturei „aşa cum de fapt îl găsim şi în 
folclorul nostru ca și în mintea ţărani” 
lor români. E] azte departe de a fi un 
creştinism livresc, o concepție pur in- 
telectuală, construită adhoc, ci face una 
cu ființa poetului. E un creștinism ce 
vine de dincolo de vremuri, cu care sa 
născut, hrănit fiind de şesurile natale 
și darurile pământului. 

In acest creștinism idilic, dus până 
la personificări naturiste sau  litanii 
quasi religioase. 


„„Intăiul cânt ţi se cuvine ţie, 

Intâiul cânt cu care, șoptit pe jumătate 

Ca un suspin de boare ce'n ramuri se 
[destramă 

M'a tuluit în poala-i de erburi aromate 

Natură mamă, 


găsim întru început isvorul bogat al 
poeziei lui Nichifor Crainic. In natura 
şi pământul ţărei se regăsea pe el şi pe 
Dumnezeu. 

Așa că în cele mai multe poezii ale 
sale descriptive chiar, vom găsi o cre- 
dincioşie, unde de misticism ordox, în- 
tr'o vreme când Rainer Maria Rilke 
nu era la modă și când o „sincronizare“ 
a acestei lirice cu cea occidentală nu 
era posibilă. Iaţă, în unele pasteluri ca 
Dimineaţa de Mai sau Copacul din 
„Darurile pământului“, vom întâlni o 





Cronica ideilor 





Alice A. Bailley: Dela Intelect 
la Intuiţie, trad. Elie Dulcu) 


preface, potrivit legilor ei proprii, repre 
zentările date în conexiuni conceptuale, Este 
o activitate aperceptivă — activă și pasivă. 
Gândirea activă este un act al voinţei; gân- 
direa pasivă este o întâmplare“ (cf. op. cit. 
p. 15). Evident că această definiție a gândirii 
(sublinierea din text este a noastră) nu ţine 
seamă de efortul raționalismului modern 
(Husserl, Th. Lipps etc) caracterizat prin 
tendința de a elibera logica de psiho.ogie, 
mai precis ; care afirmă că logica nu face 
parte din psihologie. Pentru că „legile proprii 
ale gândirii“ de care aminteşte însăși psiho- 
logia radicalistă a lui Jung ar putea să pre- 
tindă o autonomizare deplină a logicei, cel 
puţin ca metodă a cunoștinței, de sub firma 
cuprinzătoare a psihologiei. Intr'o atare ipo- 
teză, cum „activitatea pur mentală“ este de- 
finită, dacă nu chiar ca o parte a psihologiei, 
dar: din punctul de vedere psihologic — în- 
tâlnirea, în planul ideal al Adevăruiui ab- 
solut, dintre intelect şi intuiţie, este mai 
degrabă postulată de cât întemeiată, Cum 
altfel am putea explica activitatea centrifu- 
gală a raţiunii noastie, în directă opoziţie cu 
tendinţa centripetă pe care 0 manifestă 
misticul în starea de intuiţie a totului — 
dacă nu admitem natura diferită a celor 
două principii cunoscătoare? Sar putea 
răspunde că tocmai aceasta este funcțiunea 
meditaţiei: a aduce spiritul în stadiul unei 
aptitudini desăvârșite de apercepție a lumii. 
Stadiul în care omul. „vede'' deadreptul sub- 
stanța în sine, în care absolutul se descoperă 
intuiției. „Există nm proces și o tehnică ia 
care misticul se poate supune, care coordo- 
nează și desvoltă în el un aparat nou şi 
subtil, prin mijlocirea căruia el nu mai vede 
viziunea realităţii divine, ci se cunoaşte ca 
fiind această realițate însăşi. Cu acest proces 
de tranziţie și-cu această: lucrare de educare 


de MIRCEA MATEESCU 


a misticului se ocupă tehnica  meditaţiei“ 
(pag. 21). 

Ajungem la punctul dificil al lucrării, Ce 
este, cum trebue să ințelesem această intui- 
ție care produce minunea iluminării omnis- 
ciente ? Este intuiţia o diiatare a percepţiei 
până la gradul universalului, este meditaţia 
o funcțiune a intelectului (mentală) sau o 
transă afecţivă, neconcludentă deci sub ra- 
portul cercetărilor stnict intelectuale? Incer- 
carea de a defini procesul de tranziție dela 
intelect 1a intuiţie, precum şi aceia de a răs- 
punde cu preciziune la chestiunea de a se 


şti care este elementul comun al celor două . 


noţiuni antagoniste — conduce mai degrabă 
ia afirmaţiuni decât la o motivare riguros 
metafizică. 

Astfel la pag. 134, aflăm scrise umnătoa- 
rele: „In omu! cu adevărat iluminat, avem 
(? !) rara combinaţie a misticului și a cunos- 
cătorului, produsul metodelor mistice ale 
Răsăritului și ale Apusului ; avem (sic!) uni- 
rea capului şi a inimii, a iubirii şi a intelec- 
tualului, Aceasta produce ceeace în Orient 
se cheamă yoginul :(cunoscătorul  anirii) și, 
în occident, misticul practic — care este un 
fel destul de puţin satisfăcător de a designa 
pe misticul care a combinat intelectul cu sen- 
timentul şi care este, prin urmare, o fiinţă 
umană coordonată — cu creierul, mintea și 
sufictul funcționând în mod sintetic şi în 
cea mai  Gesăvârşită unitate“.  Incât, este 
de aşteptat „iluminarea minţii prin suflet şi 
precipitarea cunoștiinţei şi înțelepciunii, care 
sunt prerogativele sufletului, în substanța 
mentală, atentă și în aşteptare“, şi care pro- 
duce „in omul cu adavărat unificat şi coor- 
donat, rezultate care diferă după partea 
instrumentului său prin care sa stabilit 
Confuziunea este 
fel „efectul asupra minţii este aprehensiumea 
directă a adevărulri care e atât de vastă și 


contactul“. că în acest 


atât de sintetică, încât o înglobăm sub ter- 
menul nebulos de Mintea Universală“ (134), 

Am subliniat textele citate astfel încât să 
accentuăm termenii asupra cărora nu sun- 
tem de acord cu Alice Bailley. Am declarat, 
dela început, că efortul încercat de gânditoa- 
rea engleză este colosul, deaceia este firesc 
să îi opunem unele considerațiuni defavora- 
bile. „Combinația“ dintre intelect și senti- 
ment este desigur un proces strict metafi- 
zic, și cred că dificultatea capitală a lucrării 
vine dintr'o accepțiune greșită a rostului me. 
tafizicei, Astfel, după părerea noastră, Kant 
a făcut metafizică veritabilă în „Critica Ra- 
țiunii pure“ deși a ajuns să pună conclu- 
ziuni negative posibilităţii metafizicei și tot 
metafizica pretindă că face „voginul“ sau 
misticul oriental, atunci când practică diferi- 
tele sisteme de „unificare a totului“:. Numai 
că în vreme ce metafizica lui Kant marchea- 
ză un efort veritabil intelectual, ajungând la 
enunţarea dificultății tocmai pentrucă a ana-, 
tzat-o, spiritualismul bazat pe intuiţia atec- 
tivă mai mult postulează și afirmă decât mo- 
tivează și explică, Pe scurt, logica şi metafi- 
zica nu trebue să fie privite din punctul de 
vedere psihologic, efortul metafizic nu se re- 
cunoaşte în „intuiţie“ „adică în viziunea ne- 
motivată, emotivă chiar dacă nu psihopată, a 
absolutului, 

Toate aceste constatări ar putea apărea 
oţioase omului cu disponibilităţi afective fe- 
cunde, capabil să identifice în starea de me- 
ditație, adevărul, pentru 6: absolut. Dacă 
discutăm cartea Alicei Bailley dintr'un punct 
de vedere toamai opus aceluia adoptat de 
autoare (psihologic) — este pentrucă apre- 
ciem deopotrivă cu măreţia efortului, sim- 
plicitatea conoluziunilor. Cartea cuprinde însă 
sugestiuni prețioase cu privire la „fuziunea:* 
care este de aşteptat între spiritualitatea occi- 
dentală și aceia oriențală. Sprijinită pe pre- 
zentarea unor autori în mare parte necu- 
noscuţi cititorului de filosofie, lucrarea aduce 
şi un material prețios, informativ și docu- 
mentar. 

Deaceia d. Elie Dulcu a făcut un bun oficiu 
cultural, traducând-o, 





1) Editura Ram-Aninvasa, 1940. 


de GH. VRABIE 


natură sofianizată, ca să întrebuinţez 
un cuvânt al filosofiei ortodoxe; o na- 
tură care serveşte de vas „în care să se 
reverse de sus în jos transcendentul“, 
acel transcendent care coboară după 
mistica ortodoxă. Astfel în cea dintâi 
poezie, poetul spune : 


Pe umerii colinelor din zare 

Se împletesc șuvițe de lumină, 
Cristalul bolţei, abunit, se 'nclină 
Pe a râurilor albă respirare. 


Ca în cea de a doua, în Copacul, care 
stingher stă între cer și pământ, poetul 
se observă că 


„Cerul peste vârful meu se'ndoaie 
Și svonuri tainice din infinit 
O gură fac din fiecare foaie 


o gură pentru a primi dumnezeirea, 
transcendentul care coboară. Versurile 
de mai sus ne pun în lumină un aspect 
al concepției ortodoxe. Ne amintesc că 
o reve:ație de sus în jos este posibilă, 
că grația se întruchipează din înait, 
devenind accesibilă. Dionisie Areopagi- 
tul crede că în extazul omului se re- 
velează însăși iubirea de Dumnezeu fa- 
ță de om. Dumnezeu coboară așa zi- 
când în receptacolul iubit și-l îndum- 
nezeieşște. Cristalul bolței semelină de- 
asupra râurilor, cerul se îndoaie peste 
vârful copacilor, transcendentul co- 
boară și îndumnezeește întreaga natură 
şi pe om, după cum reese din poezia lui 
Nichifor Crainic, 

O altă caracteristică a ortodoxisimnu- 
lui, pusă la noi în circulaţie de litera- 
tura filosofică a d-lui Lucian Blaga, 
este aceea a organicului. Adică o în- 
frăţire a transcendentului cu pământul, 
cu viaţa, cu firea, o legătură organică 
ce se face prin acea coborire de sus în 
jos; o alegere a duhului ortodox din 
transcendentul absolut, pe seama vre- 
melniciei, a unor categorii organice pe 
care şi le asimilează în grad cu el, spre 
deosebire de cataclism, care-și asimi- 
lează din transcendent disciplina, erar- 
hia, militarea ferventă pentru credinţă, 
sau protestantismul cu independenţa, 
deliberarea, problematizarea lui impre- 
sionantă. 

Astfel că coboriîrea lui Dumnezeu pe 
pământul ţărei, umanizarea lui .așa 
cum am văzut că se găsește și în fol- 
clorul nostru religios este de esenţă 
ortodoxă. 

„Tu tremuri, Doamne "n poartă pă- 
truns de ger şi crivăț“ — (Călătorul 
din „Țara de peste veac“) umanizara 
pe care o găsim atât de curentă în poe 
zia lui Crainic, profund ortodoxă. Și 
tot ortodoxă este şi îndumnezeirea o- 
mului, a nature... „prin grâul copt,... 
mi s'a părut că treci, Iisuse, spune poe- 
tul în Iisus prin grâu 


„„Că vorba ta era mai dulce 
Ca rodiile din Edom 

Și "'nomenea dumnezeirea 
Şi 'ndumnezeia pe om 


iată versuri pline de semnificație. Ele 
nau nimic din mistica protestantă a 
lui Rainer Maria Rilke. Ci sunt pro- 
fund ortodoxe, după cum sunt şi acelea 
ale lui Voiculescu, Pillat, Blaga, Ar- 
ghezi... Toţi alcătuind o generaţie ce 
nu și-a însușit creştinismul pe cale de 
intuiţii filosofice după cum am arătat 
ci printr'o intensă trăire a acestei va- 
lori, aflate sedimentar în marea masă 
a poporului din care se simt rupți. Ast- 
tel se şi explică specificitatea, colora” 
tura etnică a sentimentului religios din 
lirica contemporană, 

Niciunul din cei de mai sus nu sa 
folosit, așa cum spunea d. Lovinescu, 
de faima universală a lui Rainer Maria 
Rilke. Poate, printr'o suprapunere de 
sensibilitațe în contemporaneitate. Dar 
mistica protestantă a poetului vierisz, 
se opune până la refuz misticei ortodo- 
xe. Intrucât dacă în mistica ortodoxă, 
Dumnezeu, principiul transcendental al 
lumei care coboară, e Tatăl nostru, cu 
care ne simțim organic legaţi ca fii a- 
doptivi, mistica germană socotind pe 
Dumnezeu principiul imanent în lume, 
şi, deci, forță intrinsecă în suflet, îi con- 
diționează existența de existența vre- 
melnică a omului. Meister Ekart o spu- 
ne răspicat: „Dacă naș fi eu, nici 
Dumnezeu n'ar fi; Dumnezeu nu poate 
să existe fără de mine“. Silezius, in- 
fluențat de misticul german, spune în 
versurile sale: „Dumnezeu se înome- 
neşte, el s'a născut, unde? în mine: pe 
mine m'a ales ca mamă“, iar prezența 
dumnezeirei în imaginaţia lui Rilke a- 
pare astfel : 


Iar tu, tu ai căzut din cuibul tău. 

Ești pui de pasăre cu ghiare galbene, 

Cu ochii mari și milă mi-e de tine. 
(Gândirea — XVIII, nr. 1) 


Câtă deosebire între Dumnezeul îno- 
menit al lui Nichifor Crainic, între 
Dumnezeul atela care tremură de frig 
şi ger, dar în faţa căruia ne proster- 
grandios. lar o trăire a însuși omului 
năm tocmai prin omeneasca lui sute- 
rinţă, şi între celălalt a lui Rainer Ma- 
ria Rilke care e „pui de pasere“ cu 
ghiare galbene și ochii mari și care în- 
spiră milă. Cu bună dreptate scrie Ni- 
chifor Crainic că „pentru mentalitatea 
noastră ortodoxă, concepția pe care și-o 
face Rilke despre Dumnezeu e o mi- 
zerie metafizică. 





(Urmare în pag. 5-a) 


m: G lanuarie 1940 








UNIVERSUL LITERAR 








0 noapte pe malul Prutului 


Insfârşit seara — o seară tulbure, 
ploioasă — şe lăsă asupra orașului. Fi- 
lip bău un rom mare, se aprovizionă cu 
țigări şi-o luă spre locul cu răchite. 
Mergea încet, privind cerul. Bătea un 
vânt puternic, rece, care, totuși, îi plă- 
cea lui Filip. „Splendidă noapte pentru 
o aventură!“ Mergea cu inima ușoară, 
fumând şi fluierând din când în când 
frânturi din melodia pe care-o lălăia 
deobiceiu fata, când se ducea să scoată 
apă din fântână. Afundându-se tot mai 
mult în întuneric, se simțea mângâiat, 
ocrotit; la podul peste Prut, o locomo- 
tivă trăgea greu, gâfâind, un şir ne- 
sfârşit de vagoane. Ploaia începea să 
lovească domol în frunzele răchitelor. 
Un cal necheza departe. Apoi, isbuc- 
niră nişte urlete în depărtare. Erau u- 
cişi cânii la serviciul de ecarisaj de 
lângă Prut. Cerul cobora tot mai jos, 
ca să acopere urletele, să Is 'mblânzeu- 
scă. Vântul bătea mai tare, ca şi curm 
ar fi vrut să risipească mirosul dulceag 
de sânge. 

Ajungând la locul său favorit, Filip 
se-aşează pe-o buturugă pe care-o des- 
coperise cu ajutorul lămpii de buzu- 
nar, Indoiala începu să-l roadă. Te po- 
meneşti c'a înţeles greșit gestul lui An- 
drii. Sau că fata s'a răsgândit. Işi a- 
prinse o ţigară. Fumă vre-o cinci ţigări 
dupăolaltă, până i se păru că aude un 
sgomot pe uliţă. Ascultă încordat. Nu, 
n'a fost nimeni. S'a desprins o creangă 
uscată sau a plesnit o scândură din 
vre-un gard. 

Filip îşi sprijini de scoarța aspră a 
răchitei ceafa. Simţea un gol de-abis în 
sine. Uneori, avea impresia că se află 
suspendat la o mare înălțime peste hă- 
urile nopții. Se temea să nu ameţească. 
„Prea am umblat ca un nebun întreaga 
zi 1“. Gândindu-se că Lalea ar putea să 
nu vină, se'nfioară. Parcă şi încrederea 
în Mafteiu șovăia. | 

După o jumătate de oră — Filip se 
uitase de nenumărate ori la cadranul cu 
cifre fosforescente al ceasului său de 
mână,— două umbre se-arătară: Lalea 
și Andrii; fata se-apropie de Filipși el 
era atât de copleșit, încât ar fi putut să-i 
cadă în genunchi. Fruntea lui atinse 
antebraţul ei gol. Pielea era rece. Filip 
sărută. Lalea nu-și smunci braţul cum 
crezuse Filip că va face dânsa. Se lăsă 
condusă la buturuga pe care el își aș- 
ternuse pardesiul. 

— M'am hotărît să vin... Andrii spu- 
nea că-şi taie grumazu' dacă nu vin...—— 
explică ironic fata, așezându-se odată 
cu Filip. 

Tânărul nu 'ndrăzni să rupă tăcerea 
care se-așternuse peste cuvintele fetei ; 
flacăra chibritului cu care-și aprinse o 
nouă ţigară lumină o faţă atât de pa- 
“lidă, încât fata se "'nduioşă o clipă. Filip 
se.simțea bine acuma şi-ar fi vrut ca 
noaptea aceasta să nu se sfârșească 
niciodată. Ar fi stat bucuros până la 
judecata de-apoi — așa, în tăcere şi n 
întuneric, ascultând doar ploaia cu 
cântecul ei de veacuri, din eternitate 
în eternități. Piciorul îi sta lângă picio- 
rul ei ; umărul deasemenea lângă al ei; 
mireazmă de pelin şi de cimbru se răs- 
pândea dintr'un hat; ploaia făcea ca 
ierburile să miroase mai proaspăt, mai 
amăruiu; dela gară venea fum plăcut 
de cărbune; o locomotivă se supărase 
și se istovea într'un scandal enorm, tu- 
şind şi scuipând în toate felurile (Filip 
ştia că e o locomotivă tip 1906, cu că- 
ciulă de ciupercă — o bătrânică grozav 
de supărăcioasă și de simpatică toto- 
dată, care era întrebuințată numai la 
manevră, fără să i se mai permită s'o 
ia razna dincolo de semafoare). 

— Amiroasă a busuioc dela tine, La- 
lea... -— spuse Filip. 

Fata venise cu gândul să-și bată joc 
de dânsul. Avea ambiția să-şi râdă, ea, 
fata cea săracă și de rând din Vijniţa, 
de boierul acesta, fiu de oameni atât de 
bogaţi și de importanţi, însă felul lui 
de-a se purta, gingaș şi domol, o reținu 
deia aceasta. Instinctul ei sigur de fiică 
a pământului îi arăta că nu trebue să 
râdă de Filip şi că el suferă peste orica 
putere omenească din cauză co iu- 
beşte. 

„Dumnezeu pedersește oamenii cari 
îşi bat joc de cei ce iubesc“, — își spu- 
se Lalea. 

După îndelungi ezitări, Timoteu în- 
drăzni să-şi plece fruntea pe umărul si. 
Fata tresări, însă nu-l respinse; atât 
că-şi ţinu o clipă răsuflarea, Intr'un 
târziu, ea îi dădu încet la-o-parte capul. 

— Ploaia a răsbit prin frunzișul ră- 
chitei, —— spuse Lalea. 

— Iată, ţi sa udat părul... 

— Rămâi, te rog să mai rămâi... — 
gemu dânsul. 

— Veniţi la mine, — svâcni prin în- 
tuneric glasul lui Andrii, care veghea 
lângă trunchiul răchitei, înflorind cu 
jarul unei ţigări bezna apoasă, 

Vrei, Lalea ? 

— Pân'acolo, ploaia are să mă ude 
până la piele. 

— Nu, căci îţi: dau pardesiul meu. 

Andrii îi conduse cu băgare de sea- 
mă prin noapte, ferindu-i de bălți şi 
de hârtoape. Peste vre-o zece minute a- 
junseră la o casă din apropierea Pru- 
tului. De jur-imprejur, pustiu. Nici un 

„câne nu lătra, nici o lumină nu se-ară- 
ta. Lângă casă se înălța, neagră, o șură. 
Andrii îi duse în ogradă — o ogradă 
care nu știai unde începe și unde sfâr- 


şeşte, căci era neîmprejmuită. Tufe 
mari de boz o năpădiseră și bolovani 
mari erau presăraţi din belşug pretu- 
tindeni — provenind desigur din vre-o 
clădire dărâmată. 

= Gazda mea, — spuse Andrii, — 
doarme dusă, așa că vă puteţi aşeza pe 
prispă, însă, dacă vreţi, puteţi intra în 
șură. Acolo-i mai plăcut. Așezaţi-vă pe 
fân, E-un fân moale ca mătasa şi-amă- 
ruiu la miros... 

Filip şi Lalea îi urmară sfatul. 

Ploaia turna ca din cofă şi draniţele 
acoperişului sunau într'o muzică dulce 
și-adormitoare. In apropiere, valurile 
Prutului  spumegau furioase, vâjâină 
ca un torent. Cineva striga cât îl ţinea 
gura pe celălalt mal: — Mă Voncie 
măăă ! la sumanul pe tine, măăă... Tra- 
ge şi tu pluta pe mal, măăă... — Filip 
văzu printr'o despicătură a scândurilor 
câteva felinare pe marginea apei, agi- 
tându-se într'un fel de horă fantastică: 
plutașii fixau cu cabluri bârnele cari 
amenințau să se desfacă din piroanele 
lor, căci râul crescuse peste măsură, 
lovind cu puteri uriașe plutele — adu- 
sa tocmai depe Ceremuș. 

— Domnule Timoteu, — şopti An- 
drii, — eu stau afară, sub streaşină. 
Dacă îți avea nevoie de ceva, să mă 
strigaţi. 

— Culcă-te, Andrii. Mâne trebue să 
fii dis-de-dimineaţă la covălie și-i fi o- 
bosit dacă nu dormi, 

— N'aveţi nici o grijă, că nu-s babă! 

Filip simţi un val de căldură în îni- 
mă pentru băiatul care i se-atașase bun 
şi credincios ca un câne. Fata — parcă 
i-ar fi ghicit gândul — îi spuse: 

— Bun băiat Andrii aista... 

Filip căută prin întuneric mânile ei. 

— Lalea, mi-eşti dragă. Cred că te 
iubesc mai mult decât te iubește Iuri- 
dovi. Nu te mărita cu dânsul. Voiu face 
orice pentru tine, mă'nțelegi? Orice! 
Sunt bogat. Is eu așa de urit, încât nu 
te poţi uita la mine? Tu, Lalea, vină 
cu mine. Te duc unde vrei. Mi-ești a- 
tât de dragă, încât vreau să părăsesc 
toate pentru tine. Inţelegi, Lalea? 

— Nu pot, domnule Filip. Gheorghe 
mi-i drag. 

— Un bărbat poate iubi două femei 
în acelaș timp. Ai putea iubi în acelaș 
timp doi bărbaţi, Lalea. Măcar atâta... 
Nu ţi-aş cere să mă iubeşti numai pe 
mine. V'aș face fericiţi pe-amândoi. Nu 
ți-aş pretinde în schimb decât foarte 


— Episod inedit — 


puţin. Dacă ai vrea, Lalea, acest lucru 
sar putea. 

Mânile fetei îi strânseră tâmplele şi 
fruntea bărbatului se-odihni pe ge- 
nunchii ei goi. 

Câtva timp nu-și mai vorbiră nimic, 
ci-ascultară ploaia şi vuietul puternic 
al Prutului care creștea de parcar fi 
voit să unească pământul cu cerul. Ci- 
neva aruncase o rachetă lângă podul 
C.F.R. şi înălțimile arseră o clipă. 

— Pe-o vreme ca asta, — spuse deo- 
dată Lalea, — Dumnezeu umblă să pes- 
cuiască sufletul celor ce sau înecat. 
Râzi ? 

— Nu. Ascultam ceeace spuneai. 

— Mă cam tem... Dumnezeu e pe 
undeva aici, aproape, căci la această co- 
titură a Prutului se îneacă totdeauna 
mulți oameni. Mă mir că Andrii nu se 
teme să stea singur în bezna de-afară. 

— Vrei să-l chiem încoace ? 

— Da. Cu cât suntem mai mulţi, cu 
atâta mai bine. 

Filip ieși în ogradă şi-l strigă pe 
băiat. Andrii se desprinse de sub pere- 
tele casei şi veni în fugă, ca să-l ploaie 
mai puţin. Întrară amândoi în şură şi 
— Andrii spuse : 

— Mi se pare că s'a înecat un plu- 
taş. Deaceea au aruncat o rachetă. Insă 
pe-o vreme ca asta e greu să-l scapi pe 
cineva din valuri. Ele te dau dintr'odată 
la fund. 

— Aici e bine și călduţ, — șopti La- 
lea după un timp de spaimă. — Oare 
Prutul nu va ajunge încoace? 

— Nu, căci malul e destul de înalt 
în partea asta. 

Fereşte-ne, Doamne, de apă și de 
îoc, — se rugă fata, făcându-și cruce. 

— Câna plouă astfel, — istorisi bă- 
iatul, — Prutul poartă câteodată case 
întregi, garduri, vite, copaci smulţi cu 
rădăcini cu tot și căruţe. E o priveliște 
cumplită. Oamenii blastămă atunci 
râul acesta, care seamănă numai jale 
în drumul lui. 

Filip îşi rezimase din nou capul de 
genunchii fetei şi era fericit că poate 
sta aşa, fără să se gândească la nimic. 
Mânile fetei i se jucau prin păr. Apoi, 


. îi coboriră pe frunte și peste pleoape. 


Filip sărută genunchii fetei, care se'n- 
fioră; dânsa nu se supără, ci îi răs- 
punse mângâindu-i fața şi creștetul, 


pânăce mânile se lăsară peste puter- 
nicii umeri bărbătești. 

— Lalea, Gheorghe ţi-i drag cu ade- 
vărat ? — întrebă deodată Filip, arun- 





când lumina lămpii de buzunar asupra 
fetei, ca să surprindă o adâncă mirare 
pe faţa ei. 

— Cum să nu-mi fie drag ? Gheorghe 
mi-a căzut drag de cum l-am văzut. E 
un flăcău ca nimeni altul! Când mă 
strânge'n braţe, parcă mă ridică la cer. 
Nu-mi pasă că nu-i decât un biet pot- 
covar ! Aş fi putut să mă mărit de zece 
ori până acuma, şi încă bine, cu vre-un 
domn, însă cine e mai mândru ca Ghe- 
orghe-al meu? N'ai văzut ce umeri 
largi are? Gheorghe e un bărbat cum 
şi l-ar dori şi-o împărăteasă ! 

— Lalea, crezi că vei fi fericită cu 
dânsul ? ie îţi trebue un altfel de băr- 
bat. Iuridovi nu e decât un copil mare. 
Dar ce-mi pasă de toate acestea ? Lalea, 
gândește-te la mine din când în când. 
Poate că vei simţi pentru mine măcar 
o parte din cât simţi pentru Gheorghe. 

— Nu, 

— Niciodată ? 

— Niciodată. 

— Acuma, ar trebui să urlu şi, totuși, 
stau liniștit lângă tine, Lalea. Eu nu 
voiu putea trăi fără dragostea ta. Voiu 
mai îndura câtva timp. Apoi, însă, va 
trebui să... 

— Nu! — sări Andrii. — Domnule 
Timoteu, să nu mai vorbiţi așa... Lalea, 
spune-i un cuvânt bun... 

— Nu pot. 

Andrii se milogi. 

— Spune-i, Lalea... 

— Nu, eu nu-l pot opri în niciun 
chip dela moarte pe domnul Filip. 

— Lasă, Andrii, — şopti obosit tâ- 
nărul, sărutând mânile fetei. — Lalea, 
să stăm așa și să nu mai vorbim nimic. 
S'ascultăm pioaia şi-atâta tot. Vrei ? 

— Bine, domnule Filip. 

— Spune-mi Filip, simplu. 

— Bine, Filip. 

— Aşa, Lalea. 

Fata râse încet. 

— Dece râzi, Lalea ? 

— Nu ştiu. Totul îmi pare foarte 
vesel. E 

— Când ești astfel, nu-mi pierd nă- 
dejdea, — dar Filip ghici că faţa Lalei 
se'ntunecă asemenea beznei dimprejur. 

„Atunci“ — îşi spuse tânărul, — „to- 
tul e într'adevăr zădarnic...* 

Andrii începu să lălăiască un cântec 
de șesuri — monoton, trist, şi Filip se 
gândi că băiâtul cântă pentru ploaie. 
Cântecul lui Andrii semăna cu murmu- 
rul Prutului, ale cărui valuri verzui 
smulgeau ierburile depe malurile joase 





Poezia religioasă la Nichifor Crainic 


(Urmare din pag. 4-a) 


Ortodoxismul, cu toate că își împă- 
mânteneşte şi el pe Dumnezeu, îl are 
omniprezent, prin grâu sau între boi, 
pe ape, între năvodari, pământeanul 
român trăind „cot la cot cu Dumnezeu“, 
cum spune un tânăr poet, totuși nicioda- 
tă nu L-a transformat într'un obiect ce 
să inspire milă. Prin trăirea în omenesc, 
prin patimile ce le îndură ca om, El se 
înalţă şi mai mult, devine cu atât mai 
în trudă şi în luptă, în căderi și în sui- 
şuri, este o dovadă în plus de îndum- 
nezeirea lui, a omului, de multiplicare 
infinită a Dumnezeului, 

In braţul meu ești, Doamne, şi lucrezi 

Și 'n truda mea, cu mine laolaltă, 

Te bucuri sângerând ca să creezi, 
spune Nichifor Crainic în Noul Adam 
(Ţara de peste veac). 

Dela temele patriarhale și câmpe- 
nești din Se-uri natale şi Darurile Pă- 
mântului şi chiar în parte din volumul 
Tara de peste veac, teme impregnate 
de personalizări naturiste, de un creș- 
tinism primitiv, ajunge în cel din urmă 
volum la accente lirice cu totul noi. 
Reflexivitatea sporită a artistului, des- 
personalizarea şi o detaşare a indivi- 
dualităței poetului, o continuă aplecare 
către sine, o interiorizare a motivelor, 
pe care întraltfel am întâlnit-o și la 
început, ne face să poposim pe culmi 
cu totul eterate. E acea avântare .„de- 
parte, mai departe“ din Excelsior de 
care aminteam. In Țara de peste veac, 
poezii publicate în paginile „Gândirei“. 
și scrise sub semnul nouei viziuni ar- 
tistice, elementul desbatere al salvărei 
din vremelnicie, impulsia năvalnică, u- 
neori plină de nostalgie, dar de cele 
mai multeori plină de durerea neinve- 
cinărei cu Dumnezeu, este caracteristi- 


ca esenţială a liricei din această peri- 
oadă. 

Este, după cum sa spus, o poezie 
dureroasă care merge dela tristeţea 
muzicală (Elegie, Cântec de seară) la 
sentimentul stingerei din urmă (Rugă 
de toamnă), la sentimentul morţii atât 
de divers poetizat la Crainic, a morții 
în natură (Molima), a morței în amin- 
tire (Elegia celor doi) sau a morții una 
cu viața (Geamăna, Euthanasie, Cel- 
lalt). Purificare şi înălțare, cufundarea 
în moarte, despersonalizarea, rarefierea 
meţafizică, iată accente lirice ale ulti- 
mului volum Țara de pește veac. 

Enigmatecul Lerui Ler, cu care se 
deschide volumul, plin de entuziasmu! 
ascensiunei către „sparte frunţi de zei“, 
dar și de îndoiala nepătrunsului, ae 
drept fundal poezia Desmărginire de o 
puritate unică în literatura noastră. 

Și de pe vârf de munte mă voi sui pe-un 
[nor 
Zi grea, cutremurată va fi, o zi de-adio, 
Când înima-mi de tine, fâşii voi deslipi-o, 
Amară frumuseţe, pământ rătăcitor. 
lar nostalgia aceasta paradisiacă pe 
care i-o dă amara frumuseţe, inaccesi- 
bilul armonios după care sa sbătut 
poetul, este însfârșit irosită de splen- 
doarea viziunei ţesută numai din lumi- 
nă şi foșnete astrale. 
Voi sfărâma sub pleoape tot spațiul din 


[jur 

Şi-mi voi culca suspinul pe vasul meu: 
[șalupă 

Ritmată de arhangheli, la proră și la 
(pupă, 


Cu aripile vâsle în valuri de azur. 

Oceane de văzduhuri s'or lumina rotund 

Prin stele-arhipelaguri şalupa mea să 
[treacă 


lar tu, frumoasă lume, să-mi pari o 
[piatră seacă. 


Scăpând rostogolită spre-adâncuri fără 
i [fumăd. 

Ca în sfârșit apoi poetul să se risi- 
pească în totală beatitudine cerească, 
în paradisiaca absorbiție în lumină şi 
vibrații de muzică divină : ) 

Mă va 'nvăli, spumoasă, pe creștete de 
[hău 
0 pretutindinească vibrare de lumină 
Și moi topi în boarea de muzică divină, 
Despovărat de sgura părerilor de rău. 
* 

Nota religioasă din poezia lui Nichi- 
for Crainic a avut o evoluţie similară 
evoluției întregei lui lirice. 

Pornind dela imaginea atât de armo- 
nioasă a lumei familiare din primele 
volume, scrise în bună parte sub sem- 
nul semănătorismului, imagine împle- 
tită cu fășii din însuși sufletul poetului 


"cu cunoscuta contopire și solidarizare 


cu şesurile natale și străbunii, poetul 
ajunge în paginele „Gândirei“ de după 
răsboi, la noi accente lirice ce tind să 
ne dea imaginea unei alte ţări, de peste 
veac. Evoluție, desigur, deosebit de 
prețioasă. Astfel că dela pensonificări 
naturiste și: litanii quasi religioase, in- 
terpătrunse de un creştinism idilic, pri- 
mitiv, poetul nostru în lirica religioasă 
ajunge pe culmi pe care le bănuiam la 
început numai, de înaltă ascensiune, de 
mari interiorizări, de o puritate divină. 
Așa că credincioșenia ortodoxă din pri- 
mele poezii. de tinerețe, se întregeşte 
cu o concepţie religioasă în volumul 
ultim pe latura interiorizărei reflexiu- 
nei, pe planul unei pure spiritualizări. 
GH. VRABIE 


Fragment din studiul „Gândirismul-istoric, 
doctrină, realizări“, sub tipar la editura „Cu- 
getarea'“. 


de MIRCEA STREINUL 


şi hohoteau bătute de pălmile vânjoase 
ale vântului geslănțuit dinspre nordul 
posomorit. Apoi, Andrii încetă tot atât 
de brusc cum începuse şi nu se mai au- 
zeau decât ploaia şi râul acoperit de 
ceață. 

Stând așa, în liniștea șurii, Filip se 
simţea fericit. Mirosea plăcut a ierburi 
amărui şi-a lemn umed, acoperit de 
muşchiu. Dincolo de-aceste scânduri nu 
mai exista nimic decât apă. Toate cele- 
lalte — orașul cu oamenii lui — dis- 
păruseră în negură, 

— Noi trei putem începe o lume 
nouă... — spuse Filip. — Eu aș fi îm- 
părat, Lalea împărăteasă... Impreună, 
i-am face şi lui Andrii o împărăteasă, 
una mică, pe seama lui... Ce zici, An- 
drii ? 

— Eu zic car fi bine... — se lăudă 
păiețandru! şi Lalea râse. 

— Deocamdată cazi de somn, 
cule ! 

— Nuuu, domnule Timoteu, — se-a- 


tur- 


pără Andrii. — Aș putea să rabd și 
până dimineaţă ! 

— Bine, bine... Te-om vedea... — îi 
ameninţă Lalea. 

— Bravo! jubilă băiețandrul. — Va- 


să-zică vom sta până dimineaţă aici: 
Intr'adevăr, Lalea ? Vom sta până di- 
mineaţă ? 

— Am glumit, Andrii. Va trebui să 
mă duc îndată. 

— Nu! Nu! Mai stai, Lalea, —oru- 
gă Filip. 

— Bine, am să mai rămân, dar nu 
prea mult. Ce-i voiu spune lui Gheor- 
ghe? 

Mai trecu o jumătate de oră, în care 
tânărul Timoteu zăcuse fără să vor- 
bească alături de Lalea, ca să-i simtă 
în sânge întreaga făptură. 

— E timpul să ne ducem, — spuse 
Lalea spre marea părere de rău a lui 
Filip. 

— Mai stai... — se rugă iarăși An- 
drii de dragul tânărului. — Lalea, pă- 
cat că nu-ţi plac paveștile... Din po- 
veste'n poveste, te-a ţinea până dimi- 
neaţă aici! 

— Undeva, departe, un împărat tâ- 
năr tânjea după o mireasă... — începu 
să viseze Filip. — Dar sgripţorii o ţi- 
neau închisă în turnul cel mare, de 
fier, şi nici măcar vântul nu se putea 
urca până la dânsa... Lalea, oare cine 
sunt sgripţorii tăi? 

— Sgripţorii mei... Cineva mă pă- 
zește în sufletul meu... Simt lămurit a- 
ceasta, însă nu știu cine... 

— Da... sufletul poate fi uneori cea 
mai cumplită temniță... Nimeni nu poa- 
te fugi dintr'o astfel de temniţă... 

Femeea porni către poarta șurii. 

Filip o urma cantr'un vis, 

— Ce sa'ntâmplat cu'mpăratul cel 
tânăr ?... întrebă deodată Andrii. 

— Impăratul cel tânăr și-a căutat 
altă mireasă, — spuse Lalea în locul 
lui Filip, — şi-a trăit ani mulţi și feri- 
ciți, Acesta e sfârșitul poveștii... 

— Nu, Jalea, — zâmbi îndurerat 
Timoteu. — Sfârşitul poveștii e cu to- 
tul altfel. 

Ploaia parcă se mai întețise și Filip 
o învălui din nou în pardesiul său pe 
Lalea. 

— Ploaia asta are de gând so tot 


țiie aşa... — spuse amărit şi somnoros 
Andrii. 

— Măi băiete, ia fă bine de te du la 
culcare ! — îi porunci cu o voce prefă- 


cui severă Filip. 

— Nu mi-i somn... Zău că nu mi-i 
somn... 

— Andrii, ai veghiat destul până a- 
cuma. Mâne disdedimineață trebue să 
fii la lucru și-ai să cazi de somn. Lalea 
şi cu mine om nimeri noi drumul. 

— Da, Andrii. Domnul Filip are 
dreptate. Du-te şi te culcă, 

— Bine, mă supun. Noapte bună! 

— Noapte bună, băiete, şi-ţi mulțu- 
mesc... 

Andrii dispăru în beznă. 

—— E minunat să ai un suflet aşa de 
sredincios pe lângă tine, — spuse La- 
lea. — Cum de ţi l-ai atras atât de re- 
pede pe-Andrii, că, de altfel, e-un om 
tare sucit și închis? Iuridovi nu iese 
întotdeauna la capăt cu dânsul. 

— Nu ştiu. Prietenia e ca şi iubirea. 
Nu ştii niciodată ce anume o prile- 
juieşte. Lalea, când ne vom întâlni ? 

— Nu voiu mai veni când mă vei 
chema, 

Filip o conduse până aproape de co- 
vălie. Se despărţiră strângându-și tă- 
cuți mânile şi bărbatul o luă înainte 
prin uliţa întunecoasă. Când să ajungă 
acasă, se pomeni strigat din urmă şi se 
opri mirat. Când văzu că e Andrii, 
transpirat şi gâfâind, se miră şi mai 
mult. 

— Da'ce cauţi aici, măi omule? 

— Am vrut să ştiu unde locuiţi... 

— Dece minţi, Andrii ? 

— Mă temeam să vă las singur pe 
lângă piața Fântânii. Acolo mișună de 
maciornici... Și ieri a fost o bătaie cu 
cuţitele... Nu-i bine să mergeţi pe jos 
la ceas așa de târziu... 

— Măi Andrii, măi Andrii, 
cru a făcut cine te-a făcut. 

— AmU, îs liniștit. Noapte bună, 
domnule Timoteu 1). 


bun lu- 


1) Fragment unitar din romanul „Drama, 
casei Timoteu“. 














Când suna telefonul, se ridica întot- 
deauna cu aceeași bucurie dela masa, 
la care lucra în umbra şi lumina după 
amiezilor de Octombrie. Hârtia, pe ca- 
re schița planul unei noi biserici, se 
rula repede cu un sgomot metalic. 

— Căprioarele plecau capul ca pen- 
tru rugăciune, mătanie cucernică, pe 
scoarțele cenușii. Portrete:e dispăreau 
ca în spateie unor obloane ce se închid. 
Și astiel se despărțea de intreaga lui 
existență cotidiană. In tăcerea aceea 
desăvârşită, cobora în suflet ca pe irep- 
tele unei subterane şi toate rămâneau 
undeva departe, afară, neștiute. 

Era un dialog cu o imagine interioa- 
ră, o imagine (fără contururi precise, 
prezentă însă ca o lumină sau ca o bu- 
curie calmă. Glasul de dincolo nu era 
profanat de nicio amințire. Convorbi- 
rea începea întrerupt ca o melodie de 
note răzieţe: degete aeriene încercau în 
fugă clapele de sidef ale pianului inte- 
rior. Cuvintele veneau poate numai 


"din vis, nu le rostea nimeni, ori le ros- 


tea el însuşi. Era atâta uitare de sine, 
încât cu siguranţă, în ora aceea, trupul 
se risipea în încăperea vastă ca o um- 
bră. Și totuși, fără să-şi audă glasul și 
fără să ştie cu certitudine (nici nu în- 
cerca, de altiel, să verifice aceasta), 
dacă într'adevăr vibra membrana cor- 
netului de ebonit, sau numai timpanui 
sufletesc, simţea că trăeşte o realitate. 
Când glasul- tăcea, stingându-se cald, 
tulburător ca nostalgia unui lied, în- 
toarcerea era o surpriză. Gestul mâinii 
şi sunetul infundat al receptorului pe 
furca neagră a aparatului erau ca un 
semnal qe vrajă pentru o întregire 
trupească, Se reconstituia îndată. Că- 
prioarele îl priveau într'o nemișcare 


"de frescă: boturile lor umede erau însă 


dovada că alături de ele, fără ştirea lui, 
viața trecuse totuși prin încăperile cu 


miros câmpenesc de sunătoare. Numai 


bătrânii din portrete, tot atât de calmi, 
de absenţi și de cuviincios pieptănați, 
se uitau ţintă undeva departe. In apa 
moartă a ochilor lor sclipea uneori o 
rază singuratică şi rece de lună. Pe fe- 
țele încremenite, niciodată nu întârzia 
vreo tremurătoare pată sângerie din 
agonia soarelui apus de mult. 

Dar astăzi sunetul nu mai sburdase 
între ziduri ca un bondar intrat pe fe- 
reastră primăvara, ca să anunţe o viață 
nouă. Aparatul rămăsese tăcut, parcă 
şi el într'o încordată aşteptare. Indife- 
rența îi șterse numai decât luciul și-l 
lăsă mat, nepăsător ca o ființă ciudată 
care şi-a pierdut graiul. Era pentru 


"întâia oară de o săptămână (timpul nu 


avea, însă, nicio însemnătate: desigur, 
chemarea se repeta de-o veșnicie), când 
seara îl surprindea astfel. In celelaite 
zile, amurgul se consuma  neștiut. 


“Moartea soarelui nu o cunoștea. Dia- 


logul cu glasul de departe sau din su- 
flet îl salva de priveliștea acestei în- 
tâmplări sângeroase. Se întorcea dea- 
dreptul în noapte, ca şi cum ar fi tre- 
cut cu ochii închiși printr'un culoar, 
fără să-şi dea seama de trecere. Acum 
trebuia să ia parte la agonia înceată, 
prelungită înebunitor. Portretele se 
umplură de sânge, capetele, o rană 
deschisă, tremurau sub geamuri. Şi aş- 
teptarea se prelungea mereu, disperată. 

Pe urmă, întunericul cuprinse, încet, 


* încăperea. Suia ca un abur umed din 


zidurile piine de igrasie de jos, unde 
aleargă desgustătoarele miriapode și 
șarpele casei alunecă prin nisipul te- 
meliei, Se făcu rece. 

Îl cuprinse disperarea, teama de ceva 
îngrozitor și definitiv. Inoptarea o sim- 
țea: suia caoapă cenușie, acum la 
glezne, acum la genunchi, acum i-a a- 
juns pieptul. Și nu putea face niciun 
gest să iasă, să se smulgă, să se ridice. 


- O oboseală desnădăjâuită îl cuprinse: 


"de greu şi 


conștiința lămurită că totul e inutil, că 
nicio salvare nu mai cu putință. Din- 
colo de întunericul acesta, sus, la drea- 
pta sau la stânga, înainte şi înapoi, ace- 
laşi întuneric, tot atât de rece, tot atât 
de negru. Mâiniie îi erau 
palide, aproape străvezii. Le surprinse 
atât de necunoscute, de străine, în cât 
numai o mişcare înceată ca o deştep- 


"tare din vis le identifică: erau ale lui. 


Pe urmă se topiră în întuneric şi tris- 
tețe ca două pete de zăpadă. 

Se împlinise undeva un cataclism, a- 
ceasta era sigur. Toate punțile înainte 
Şi înapoi fuseseră tăiate. Singurătatea 
era o tăcere înfrigurată ca într'o încă- 
pere, din care s'a scos un mort: masa 
neagră la mijloc, scaunele înşirate lân- 
gă perete dela priveghiu. Câteva peta- 
le răvășite, miros de ceară şi tămâie şi 
atâta pustietate, că viața pare cu nepu- 


“tință acolo pentru o veşnicie. 


Un fapt era cert: înoptarea o trăise 
pentru întâia oară singur. Era un coş- 
mar? Sau visul fusese înainte? Reali- 
:atea se șterge în urmă și pâlpâie înti'o 
cenușie îndoială. O aripă tremură par- 


“că undeva: e ca o pasăre sufletul, o pa- 


săre căzută între ramuri; cu aripa ră- 
nită, încă vie. Şi prăbușirea se prelun- 


“gește. Inălțarea nu mai e cu putință 


„nici acum, nici 


. Aceeași 


mâine, niciodată. A- 
cum e sfârşitul, nu, nici sfârșitul, ci 
cădere continuă, o prăbușire 
intre spaţii caii eternă. dă 


„_Desnădejdea a deschis obloanele și-a 
intrât * moartea. Singurătatea desăvâr- 
şită şi tăcerea îi sunt prietene. 





Dacă el ar îi privit atunci geamul, ar 
fi zărit fâlfâirea pulpanelor negre ca 
niște fluturi uriași. Astfel, moartea o 
afla pentru prima oară. S'a ridicat în 


picioare ca în fața unei primejdii, cu 


braţele încordate pentru luptă şi a 
schițat un gest disperat şi inutil în gol. 
S'a prăbușit cu capul în palme îngro- 
zit și a rămas astiel așteptând. O, dacă 
atunci l-ar îi chemat sunetul de cristal 
aşteptat, întârziat! Spaima aceea sar 
fi împrăștiat, sar fi sfâşiat ca un giul- 
giu negru. S'ar fi eliberat iar. Dar tă- 
cerea dăinuia tot atât de ameninţătoa- 
re. A aşteptat astfel mult timp, fără să 
ştie ce, peste rostirea unei sentinte, 
poate implinirea unei execuţii. Ii svâc- 
neau tâmplele și gândul, după ce șo- 
văise rătăcit, se fărâmase în stropi și 
în cioburi. Rămăsese numai spaima de 
ceva grozav de dureros, Apoi simţi în 
braţe, în umeri, în piept, în fiecare 
muşchi (și fiecare tresărea ca sub sfâ- 
şierea proaspătă a unei răni), svâcni- 
rea ascuțită a sângelui sub lovitura de 
oţel venită să deschidă izvoarele vieţii 
pentru setoșii vampiri ai nopții eterne. 
Il durea tot trupul, tot era o rană. 
Moartea se rotea în jurul cărnii sfă- 
şiate ca un cârd de corbi, care aveau 
să rupă fâșii încă tremurând de durere 
şi viaţă. Imaginile din cărţile cetite cu 
ani în urmă prindeau contururi și cu- 
loare, scenele se desfăceau devenind 
realitate pe retina ochiului interior 
holbat de spaimă: se vede căzut cu o- 
brazul într'o baltă verde și urât miro- 
sitoare. In găvanele ochilor sau prins 
adânc lipitori flămânde, scormonind 
carnea cu mişcări greoaie dar sigure. 
Pe frunte, o pată galben-vânătă: des- 
compunere. Sau în săli nesfârşit de 
lungi, înfiorător de albe: strigătele în- 
lemnite şi bisturiul mușcând ascuţit 
carnea, fierăstrăul cu colți mici și gră- 
biţi, căutând osul care trebuie tăiat. Il 
înjunghie braţul. Cât va ţine operaţia 
aceasta, care-i retează mereu mâini şi 
picioare, îi scormonește pântecele, piep- 
tul şi craniul? 

Cum se spulberă pământul, ca și 
cum totul s'ar întoarce la forme pri- 
mitive, spre o netezire care, sugrumând 
viaţa, să acopere totul... 

Şi liniştea aceasta de spital, în care 
au murit toţi bolnavii... 

Drumurile nu mai duc nicăeri: aici 
nu începe niciunul, dincolo niciunul nu 
continuă şi răscrucile se învârtesc îne- 
bunite în loc ca un vârtej de ape, care 
te sorb ca şi cum te-ar trage braţe u- 
riaşe, nebiruite, spre fundurile. de foc 
ale pământului. 

Moartea o  știuse, vo bănuise și mai 
înainte. Sub crengile de umbră ale ce- 
părtării în timp, aceasta era ca o poar- 
tă spre alte drumuri, indiferent dacă 
vor fi senine sau învăluite în ceaţă. 
Acum, însă, moartea își afirma pre- 
zenţa ca o fiară flămândă de sânge. 

Se ridică, desfăcându-se parcă din- 
tr'o îmbrăţișare rece, strivitoare, mirat 
că mai poate face încă aceasta, îşi tre- 
cu palma umedă peste obraji, peste 
frunte, își apăra pleoapele până îl du- 
rură ochii. Respira greu: revenea din- 
tr'o luptă. leşi repede ,fără să se uite în 
jurul lui, făcându-și drum prin întune- 
ric, ca printre iai negre. 


Mara îl aștepta îngrijată. In ochii ei 
verzi, teama că l-a pierdut întârzia ca 
o flacără neliniștită. 

Nici spre ea nu era nici un drum, el 
înțelegea bine lucrul acesta. Desigur, 
limanul (oare mai e undeva un loc de 
popas, acum când însăşi ora înserării 
intrase însângerată din vis în timp”), 
limanul nu era aici. 

— Credeam că n'ai să mai vii. 

Il prinde cu brațele după gât. Mara 
are braţe roze, cu carnea dură. Ii pla- 
ce tenisul, pe care-l practică zilnic, cu 
pasiune, pe terenul cu sgură din car- 
tier. 

— Credeam că n'aisă mai vii. [l 
strânge mereu, până-i coboară, ca o 
petală, fruntea, s'o sărute. Se miră ae 
paliditatea lui neobișnuită: — Va fi oa- 
re răsboi? Ai afiat ceva? 

— Va trebui să ne despărțim, Mara. 
Nu ştiu când, nici cum, dar va trebui. 

Vorbise grav, rar, ca și când ar fi 
rostit o sentinţă dictată de sus. Mara 





UNIVERSUL LITERAR 


voi să afle pricina. Abia reuși să-l în- 
trebe. Era palidă şi îi tremurau buzele 
aproape albe. 

Răspunsul veni ferm și îi împrăștie 
teama: 

— Nu s'a întâmplat nimic din ceea 
ce crezi tu. N'am mai venit din pricina 
unui vis. Dar acum a trecut. 

Mara se bucură, o cât se bucură, că 
a fost numai atât. Il sărută înveselită 
şi fugi să pună o placă la pateton. E 
un cântec sgomotos, înviorător. 

Desigur, el o iubește pe fata aceasta 
brună, care pregătește acum ceaiul cu 
mișcări sigure, familiare. Dar o iubeşte 
întrun chip ciudat. Câtă vreme există 
dubiul, mai poate fi vorba de iubire, 
de o mare, o eternă pasiune? Poate că 
tocmai în agonia aceasta stă adevărul, 
viața însăşi a sentimentului, în această 
împletire Qe împăcare şi dezamăgire. 

O, a fost absurdă spaima lui. Cât 
calm aici, acum când cântecul sgomo- 
tos a încetat. Ce linişte, dar alta, o Li- 
niște prietenoasă, protectoare. Ii prin- 
de mijlocul fetei cu braţul avântat la- 
com. 

— Bine că te-ai întors! Mi-a fost 
teamă. Bănuiam cine ştie ce. Pari to- 
tuşi trist, obosit. Spune: acum a trecut 
cu adevărat? 

Revine mereu la lucrul acesta. La ce 
bun tristețea aceasta grea ca în preaj- 
ma morţii? Visele nu merită nici mă- 
car floarea otrăvită a regretului. 

— Vezi, numai pe tine 'îe iubesc. 
Chiar atunci, sânt sigur, cu tine vor- 
beam. 

Spaima lui de moarte a fost într'a- 
devăr absurdă. Râde, întrerupându-se, 
un râs sănătos, robust, încrezător, ca 
o verificare a vieții însăși. 





— Ce bine-mi pare că eşti vesel, se 
bucură Mara, așezându-i-se pe genuchi 
și lăsându-și capul pe pieptul lui. 

E ciudat cum a putut să-i fie lui tea- 
mă de moarte: amenințarea s'a șters a- 
cum în depărtările de mai înainte, ca o 
umbră, peste care se aprinde lumina 
unui răsărit. Nu se va întâmpla nimic 
(cum se schimbă certitudinile, dân- 
du-şi locul frăţeşte!) cu siguranță nu 
se va întâmpla nimic. De altfel, orice 
întrebare e inutilă, absurdă chiar. 

Familiare, obiectele stau nemișcate, 
dar nu neliniștite ca în faţa unei pri- 
mejdii. Stau la locurile lor, calme: deci 
nu se va întâmpla nimic (lucrurile pre- 
simt adesea moartea și-i vestesc apro- 
pierea prin pocneie de lemn uscat). A- 
ici, în oraș, granitul cubic este înfipt 
pentru veacuri și linia verticală a clă- 
dirilor nu-şi va frânge înălțimea nici- 
odată: zidurile sunt netede, uscate, ve- 
sele, deschizând ferestre în lumină, 
dincolo de care viaţa curge lent, ca un 
fluviu adânc, larg și sigur. 

In porturi, corăbiile încarcă trun- 
chiuri cu miros de rășină, petrol de 
culoarea măslinei şi aurul grâului, iar 
mateloţii fredanează noi cântece pen- 
tru obișnuitul și așteptatul drum pe 
mare. Ancore se ridică, ancore cad, în 
sgomot de lanţuri şi fluturări albe de 
batiste. 

Cărăușşii flueră prietenește cailor şi-şi 
strâng haina aspră în spinare. Când 
trec cu genele îngreunate de somn prin 
aerul rece al acestei nopţi de toamnă, 
crengile se pleacă desfrunzite. Sub co- 
paci nu flintele tâlharilor tremură sub 
lumina împăciuitoare a lunii, ci câte o 
floare întârziată și umbra ramurilor. 
Peste tot, sevele se trag prin mii şi mii 
de rădăcini împletite, despletite, lungi, 
spre izvoarele vieţii însăşi, pentru o 
mai bogată primăvară viitoare. 

Nici munţii nu Sau turburat: brazii 
în aceeași nemișcare statuară au încre- 

enit sub pâlpâirea de candelă a ste- 
le:or. Din când în când, îşi strâng bra- 
ele la piept să facă loc cârdurilor de 
căprioare care trec. în pas grațios şi 
sigur spre argintul rece al izvoarelor. 








Căci peste tot, furnicile, sobolii, privi- 
ghetorile, vulpile, bufniţele, peştii, toa- 
te vietățile pământului, aerului și apei 
își continuă fuga, sborul şi înotul din 
fiecare noapte. Nicio neliniște nicăeri: 
nemişcaţi, munţii au adormit şi ei în 
clipa aceasta. ca nişte uriaşi eboniti, 
străjuiţi de sborul nocturn al îngerilor. 


O 

Mara plânge speriată de tăcerea pre- 
lungită a lui, şi fiindcă s'a făcut frig, 
tremură goală alături de el. 

— Mara, mâine să mergem la munte. 
Cred că e absurd să ne îngrozim: nu va 
fi nimic. Ii spune că viața își va merge 
drumul liniștit, pe care se află, mai de- 
parte. Intrebarea Mârei: va fi război? 
ai auzit ceva? i se pare fără sens. Zâm- 
bește dintr'odată înveselit, înseninat: e 
imposibil! Şi e sigur de tot. 

O 

S'a strecurat pe culoar ca un rău- 
făcător. Pereţii s'au strâns deasupra şi 
în urmă, aplecaţi a mirare. Scara a co- 
boriît-o cu aceeaşi exagerată precau- 
țiune, 

Pădurea îl primi indiferență, umedă 
şi rece în amurgul acesta de toamnă. 
Ascensiunea o începuse fără să se gân- 
dească la nimic, cu hotărîrea însă de a 
se reculege sus, de a se căuta şi dea 
sta de vorbă cu sine însuși. Singurăta- 
tea se impunea acum tot atât de imps- 
rios necesară ca şi nevoia de aer. Câtă 
plictiseală în camera aceea, în care ra- 
murile de brad miroseau a tămâie, tot 
a tămâie. (Cu capetele descoperite tă- 
ceau în alt amurg, când numai proho- 
dul se auzea. Nici măcar aceasta nu se 
va mai întâmpla, deși îi era inaiferent 
ce va fi pe urmă. O astfel de ceremonie 
ar avea loc peste ani, nu va mai fi pen- 
tru el. Finalul va îi astfel: tremurând 
de disperarea și frigul unei nopți, ine- 
bunitor de liniștită după infernalui sgo- 
mot al luptei, aşa va fi. Nu vor înge- 
nunchia nici oameni, nici îngeri. Nu- 
mai stolul de pasări flămânde va fâltâi 
pe cer fâşii din pelerina neagră a Mor- 
ţii. Vor fi gemete, gesturi neputincioa- 
se, rugăciuni amare ca nişte blesteme, 
desnădăjduite ca agoniile). 

Mara nu înțelege, Mara nu poate să 


schițeze măcar un gest de apărare, Nu- 
mai glasul acela l-ar putea salva, ori 


poate nici el. Viaţa şi-a închis obloa- 
nele şi a legat soarele de un țăruş ca 
pe un mânz bolnav. Dar dacă mersul 
înainte e cu neputinţă, unde este poar- 


ta întoarcerilor calme, unde sânt trep- 
tele care coboară suind? Dacă se gân- 


dește mai bine, n'o mai urăște pe Mâra, 
ci o compătimește. Ea nu cunoaște, sau 
nu are harul împăcării. Poate că acest 
har nici nu există şi minciuna singură 
e mântuitoare. Dar unde să mai găsea- 
scă acum harul minciunii? Nu este nici 
o suferință mai mare ca insomnia... 

Se făcuse noapte când a ajuns sus. 
Obosit nu cra: nu-şi mai simțea tru- 
pul ca şi când nu l-ar mai fi avut. 

Căzu în genunchi ca Moise. 

Era sigur că aceasta se va întâmpla 
şi nu pentru singurătate plecase — în- 
țelegea abia acum lucrul acesta — și 
cu speranţa că se va întâmpla aceasta. 
Paşii nu-i auzi, deşi îi simțea cum co- 
boară regulat și fără grabă peste norii 
îngrămădiţi ca niște trepte de marmo- 
ră vânătă. Era ceasul marilor minuni, 
neştiut de nimeni, nebănuit de pustni- 
cii peșterilor, numai de el presimţit: 
Dumnezeu cobora uriaș şi alb. Se strân- 
seră pasările, fluturând aureola de a- 
ripi în jurul frunței luminate, să-și ia 
fiecare hrana şi binecuvântarea: privi- 
ghetorile şi  bufniţele, ciocănitoareie 
multicolore, porumbeii albi ca înseni- 
narea creştină și turturelele cenușii ca 
îndoiala. Pe urmă se târi-ă șerpii prin 
iarba îngenunchiaţă, care plângea spu- 
nând Tată] nostru, dintre tufișuri se a- 
rătară iepurii, fără îrică, în salturi ve- 
sele şi totuși respectuoase, printre hai- 





—= 6 lanuarie 1940 mmm 
tele de lupi îmblânziţi și urși gravi. 
Puii de căprioară îl așteaptă să le 
schimbe fânu! culcușurilor. În izvoare, 
va arunca un pumn de nestemate pen- 
tru coarnele cerbilor. 
Era atâta lumină, încât căzu cu fața 
la pământ ca Moise. 
O 
Trebuie să-L. caute, trebuie să-L, afle 
din nou. De ce L-a lăsat să plece? Da- 
că i-ar fi luat pulpana pelerinei albe şi 
i-ar fi spus: Doamne, sufletul mi-e 
bolnav de frica morții; cred, vinde- 
că-mă! 
Trece grăbit pe sub ramurile brazi- 
lor îngenunchiaţi, să-L caute. Frunzele 
ascuţite i-au însângerat obrazul ca ni- 


şte ghiare ; sânt poate diavolii, care vor 
să-l oprească din drum. Nu se va da 


biruit: Il va găsi pe stânci cu un enorm 


condor pe umeri, ca un papagal de 
blând. Sau întrun luminiș, cu vipere 


brățări pe braţe, păzindu-i somnul de 
duhurile dansului roșu din iarbă şi de 
nălucile vinete. 

L-a aflat târziu, spre ziuă şi a înge 
nunchiat alături, în fața unui altar în- 
cheiat din lemn necioplit de brad. A 
stat astfel vreme îndelungată, poate 
ore, poate nu. Atâta numai că, ridicân- 
du-se, sa văzut singur. Şi totuşi nu 
era, fiindcă deși încăperea rămăsese 
goală, cineva străjuia tot alături de el, 
sau chiar în el. Era o pace calmă, o bu- 
curie reținută şi prin aceasta dăinui- 
toare, fără pâlpâiri, fără agonie. Trecu 
pragul, plecându-se. 

Deși afară, rămăsese înăuntru în bi- 
serică şi biserica în e]. Căci întorcân- 
du-se să privească în urmă, nu mai 
văzu nimic. Brazii se dădură la o parte 
şi departe, soarele răsărea vesel şi îm- 
păciuitor. Acum era pregătit pentru 
orice suferință și, pentru orice renun- 
are. Fiindcă viața adevărată o afli abea 
când ai renunțat la viaţă. i se dăruie 
dăruind-o, te bucuri de ea fără s'o mai 
dorești. 

Coborirea nu fu veselă, nici tristă. 
Inseninarea aceasta nu e veselie, nu e 
exuberanţă, ci o liniște lăuntrică: su- 
fletul rămâne drept, luminos ca frun- 
tea netedă a unei statui de marmoră. 
Gândurile trec inofensive peste el, şi-i 
măresc numai albul luminei şi tăria 
hotărirei. 

Petru Ermitul tocmai atunci cobori- 
se şi el în piaţa circulară. Incă nu ve- 
nise nimeni. Abea acum se trăgeau clo- 
potele: sunau în răsăritul acesta mag- 
nific, în aerul străveziu, mai departe, 
şi mai aproape, uneori la câţiva paşi, 
alteori la kilometri, bătăile clare cău- 
tându-se prietenește, ca: notele unei 
melodii, sau ca sborul unor îngeri, care 
se joacă. Era oare cel dințâi? Iată-l pe 
bătrân. Parcă nici nu-l vede. Cu sigu- 
ranţă, îi simte apropierea, dar nu vrea 
să-şi tulbure liniștea cucernică a rugă- 
ciunii. Numai ploapele grele, plecân- 
du-se, l-au binecuvântat. Cu dreapta 
îşi atinge fruntea, pieptul și umerii: 
crucea e încheierea sau începutul ru- 
gii de dimineaţă. 

Hotăriîrea se va lua acum, de aceea 
bat clopotele. Poate s'a şi luat în tim- 
pul nopţii. Desigur, hotărîrea s'a luat: 
iată-i, nu se mai adună târgoveţii. Trec 
în şiruri, cu faţa dârză, cântând un 
cântec solemn ca un jurământ. Trec 
zeci, sute şi mii, în același pas sonor şi 
neșovăelnic spre creste. 

O 

Pe Mara a găsit-o înspăimântată. 
Plânsese toată noaptea, disperată de 
plecarea lui. Singură văzuse focurile și 
strigătele aramei o făcuseră să tremure 
ca urletele hienelor flămânde. 

— Azi, acum, în clipa aceasta, tre- 
bue să ne despărţim pentru totdeauna, 
Mara. 

Este atât de calm, încât Mara îşi re- 
capătă liniștea și crede că glumeşte. 
Zâmbeşte chiar, căutându-i cu mâinile 
albe și fierbinţi obrajii, mirată numai 
de privirea lui stranie. 

— Mara, nu mă atinge. Vieţile noas- 
tre se despart, numai așa pot rămâne 
senine. Să uităm sângele dragostei, po- 
runca impusă a păcatului. Am aflat în 
sfârşit viața, acum când poate o voiu 
pierde. Nu e dragoste, ci linişte senină 
şi albă; nu e veselie, ci împăcare calmă 
și hotărită renunțare. 

Umilită, fiindcă nu înţelegea nimic, 
plângând de spaimă, Mara se vâră 
goală în așternut şi rămase de atunci 
singură. 

O: 

Sub răsăritul acesta, asemenea nu- 
mai cu unul singur, cu cel de acum 
trei zile (tot atât de luminos şi înalt), 
îngenunchie cu mâna pe mânerul în 
formă de cruce al săbiei şi-şi plecă 
fruntea. In aceeaşi clipă, cea dintâi 
explozie bubui peste dealuri. 


lanuarie 


e 


1940 








UNIVERSUL LITERAR 











MUNCA ŞI VOE BUNA: 
„VREAU SA MUNCESC? 
DE FODOR, IN REGIA D-LUI 
V. L POPA 


Premiera de Luni seara, 
nu a însemnat numai un 
nou mare succes al d-lui 
Popa şi al teatrului „Mun- 
că şi Voe Bună“. A îusem- 
nat o izbândă personală a 
d-rei MYA COCA un foar- 
te mare talent tânăr, ţinut 
până acum într'o inexplica- 
bilă rezervă. 

Ritmul trepidant, ,„ame- 
rican“ pe care d. V. 1. Popa 
l-a imprimat acestui spec- 
tacol ne-a impresionat în- 
deosebi. 

Actorii au fost cu toţii la 
înălţimea rolurilor încredin- 
țate. 

In jurul domnișoarei Mya 
Coca, a cărei creaţie nu 
ne-a făcut s'o regretăm pe 
Leny Caler, — și aceasta 
înseamnă mult, — domnii 
Marcel Enescu — sobru, ca 
întotdeauna, — George Ilie- 
scu — o creaţie interesantă 
în rolul lui Schiinzi, — Ilie 
Cernea — mai puţin „ba- 
ron“ decât cerea rolul, — 
dar, totuşi, foarte reușit, — 
și Aurel Rogalski — pe care 
câţiva spectatori l-au recu- 
noscut : „Uite-l pe Scher- 
lock Holmes“, — au isbutit 
să ofere unui public entu- 
ziast, un spectacol excelent. 

Domnul Victor lon Popa 
meriţă, încă odată, toate 
laudele, 

Interim 





O oră cu domnul Mihai Popescu 


Mihai Popescu a descins în 
stagitinea bucureșteană acum câ- 
teva luni şi a stăpânit-o dela 
prima apariţie. Marea sa creaţie 
din „Calul mnăzadrăvan“ l-a îm- 
pus conștiinței publicului nostru. 

Tetul a surprins şi a cucerit, 
Sobrietatea, tehnica,  adzvărul 
jocului său. Se simțea prezenia 
pe scenă a unui actor de mare 
clasă. 

Iată mai jos, fructul unei con- 
vorbiri de o oră, într'o cafenea 
calmă, cu lumini galbene şi tea- 
trale. 

D. Mihaiu Popescu, povesteşte: 

„Sunt muntean, născut la Târ- 
govişte. Un oraș carageaiese.,. 
Amintiri? mici romantice, nici 
isiorice nu mi-au râmas de loc: 
o moară, noroaiele... 

Școala am făcut-o ln Bucu- 
vești : clasele primare. Taia m'a 
schimbat la mai multe școli, pâ- 
nă ce a găsit un director prie- 
ten — care... mu bătea copiii. 
Gimnaziul la Lazăr şi cursul su- 
perior la Sava, fiind destinat cu 
totul altei cariere: trebuia să în- 
văț limbi clasice şi să devin pro- 
fesor de filologie. 

Primele impresii de teatru? E 
foarte curos: la 10 ani, am vă- 
zut pe Nottara în Oedip şi am 
fost teribil de impresionat. 

Lu 16—17 ani însă, mam ho- 
tărît în mare secret, să mă fae 
actor. 

Hotărirea asta am luat-o după 
ce am văzut pe Marioara Ven- 
tura în LORENZACCIO și PHE- 
DRA: a fost o mare, COvârși- 
toare emoție... 

„Pe vremuri, existau marsie 
spectacole care convingeau, lu- 
minau şi transmiteau mareie 
fior... Azi, tinerele generații, 
pleacă dela micile ccmedicare și 
de spectacole modizzre, tot atât 
de puţin luminate și convinse... 


Eugenia Popovici 


Cineva spunea că este cea mai 
autentică ingemă a teatrului Na- 
țional. Şi totusi. orice calificare 
ni se pare inadecvată, pentrucă 
d-ra Popovici este, mai presus 
de orice rol pe care îl creiază, o 
mate conştiinţă artistică.  Inse- 
nuă numaâi prin raport la tincre- 
ţea d-sale, Eugenia Popovici ne-a 
făcut întotdeauna impresia 
luptă cu toa'ă energia pentruca 
să impună formidabilei emotivi- 
tăţi cu care este înzestrată, con- 
trotul auto-critic al marilor es- 
teţi. Este drama oricărui mare 
actor: conflictul dintre sensibi- 
lit2+e. intuiție şi inteligență. 

Un actor este nire dacă Pose- 
dă deopotrivă cele trei resurse, 
în «tare să dozeze conștiința ar- 
tistică. Cum altfel am putea ex- 
plica acea producție deadrepiul 
sensaţională pe care a avut-o 
„ingenua” Eugenia Popovici cu 
„La Voix humaine”, monolosiul 
lui Jean Cocteau, drama care 
pentru oricare alt acior inexpe- 
rient ar fi însemnat o catastrofa- 
lă prăbuşire. 

Entusiasmul unanim pe care 
l-a trezit atunci d-ra Popovici— 
şi care a adus-o: nefiresc de tâ- 
nără, în cadrele permanente ale 
Teatrului Naţonal —a însemnat 
însă nu numai 0 viciorie pe:s0- 
nală a d-sale, dar izbânda gen- 





că, 


raţiei tinere, o strălucită izbândă 
pe care nimeni nu s'a gândit s'o 
tăgăduiască, una câre a amuţit 
toate răutățite şi invidiile. Dea- 
ceia apariția d-sale în „Apus de 





EUGENIA POPOVICI 


So2r2” (Oana), „Pădurea Spân- 


zuraţilo”” (Ilona) a fost în'âm- 
pinată de unanimitatea criticei 
de specialitate cu excepționale 





„Am dat — în cel mai mare 
secreț — examen la conservator. 
Eram îântr'o mare „criză“: toc- 
mai căzusem la bacalaureat, 

Am fost primit la clasa d-nei 
Bulandra, care, în aceiași zi m'a 
angajat la Teatrul Regina Ma- 
ria. Am jucat aci câteva  roli- 
șoare, și am plecat apoi în tur- 
meu cu primul mare rol: Lazăr 
din „Manasse“. 

Trebue să mărturisesc, că 
DOAMNEI BULANDRA îi da- 
toresc primele îndrumări pe sce- 
nă; a avut mereu pentru mine 0 
mare bunăvoință. 

Aşi vrea să vorbesc aci des- 
pre școala de mare artă care 
este acest teatru, disciplina ex- 
traordinară, MUNCA ce dom- 
nește, talentul şi probitatea ar- 
tistică. 

In cei trei ani următori, am 
jucaţ fel de fel de rolişoare, în- 
să am avut norocul să joc în „Mu- 
gurul“* de Feydeuu, rolul princi- 
pal, — o comedie admirabilă, (care 
ar putea fi reluată) şi apoi, în- 
(muna din cele mai interesante 
premiere ale teatrului buzureț- 
tean: „Călătoria din urmă“ de 
Sherifi. 

Am trecut de atunci la „Tea- 
trul Ventura“. Și d-ne; Ventura 
trebue să-i păstrez îndatorire 
pentru curajul de a-mi da un rol 
superb în „Medaliile Bătrânei“, 
de James Barrie, Eram totuși un 
Tânăr, şi mi-a acordat o mare în- 
credere. 

„Azi, dacă mi s'ar încredința 
un asemenea rol, aș tremura, 
poate... Atunci însă, tinerețea, 
curajul... 

A fost un succes-surpriză. In 
stagiunea aceia am jucat multe 
roluri prime. 


(În vara aceia dădusem pro- 


cmificative. Pe noi nu ne-a sur. 
prins. Aceste roluri ne-au confir- 
mat numai credința iniţială că 
Eugenia  Ponovici este o minu- 
nată  plen'potențiară a teatrului 
românesc, una din acele perso- 
nalități puternice, capabilă să 
promoveze singură o premieră. 
Este un mare bine că nu joacă 
prea des. Păpuşeria ieftină şi fa= 
cilitatea caracteristică vedetelor 
de artificioasă circulaţie, sunt, de 
cele mai multe ori, prezente pe 
scena Teatrului Naţional, poate 


tocmai pentruca să facă s'mţită 
necesitatea unui alt climat ar- 
tistie: a! figurilor de aleasă ca- 
litote. Vine un timp însă când 
prestiziul teatrului trebue salvat, 
Atunci toată lumea, inclusiv ofi- 
cialii, îşi amintesc de valorile 
necontestate. 

Aflăm că d-ra Eusenia Pobo- 
vici repetă în „Capul de Răţoi”. 
Sunilem convinşi că şi de astă 
dată d-sa va izbuti să promoveze 
spectacolul. Noi credem că numai 
actori!or mediceri trebue să „ji 
se potrivească” rolul. Actorii 
mari, ca orice personalitate pu- 
ternică, isbutesc întotdeauna să 
cre 'aze personagiul pe care îl în- 
terpretează, Ei sunt înzestrați cu 
fecunde, încât poi da viaţă ori- 
cărui rol. O astfel de personali- 
tate artistică socotim că este d-ra 
£ugenia Popovici, Oana şi Ilona, 


ducția cu „Comedia zorilor“, la 
teatrul „Regina Maria“). 

Am avut, la teatrul Ventura, 
multe succese şi multe ca:astro- 
fule căderi, pline de învățămin- 
te: în „Patima“ cu d-ra Ventura 
și „Amorul veghează“... 





e, 


ai A 


Se 
9-a, 


Stagiunea următoare, a fost 
derilor precedente, fie din pri- 
cină că făceam stagiul militar. 
Roluri puține, mici și fără răsu- 
net... 

Cred că e o mare învățătură 
pentru tinerele generaţii: să nu 
se lase influențate de aceşti ani 
nebuloși ai tinereţii, E natural! 
Numai în felul acesta poate fi 
creiat un actor. 

— Stră'nă:atea ? 


Po o a Si Ra Cd 


au devenit reaități sub interpre- 
tarea mavistrală a d-sale. 

Ne gândim cât de reconfortânţ 
ar fi spectacolul în care direcţia 
teatrului ar încredința d-rei Po- 
povci roluri de gravă tensiune 
psihologică, în care  diticultatea 
stărilor interpretate să îi s'imu- 
leze la maximum talentul şi po- 
sibilitățile. Căci acesta este ade- 
vărul: marii creiatori se recunosc 
în mediul celor mai ingrate si- 
tuațiuni. A creia însemnează a 
depăşi naiura necesară a dificul- 
tăţilor. De curând, Robert Donat 
a isbulit să îşi depăşească uimi- 
tor tinereţea în „Adio Domnule 
Chips”. Atunci ne-am gândit a 
creiația d-rei Popovici din „Vocea 
umană”, Arta serioasă şi de ex- 
cepțională calitate pe care o cul- 
tivă d-sa nu are prea multe 
puncte de contact cu genul minor 
al spectacolelor obicinu'te. 


În a 
TURNEUL „MEDALIONUL” 


Marete suczes al “Teatrului Na- 
țional”, va pleca în turneu. In 
fruntea distribuţiei, creatorii 
rolurilor: marii actori: Marietta 
Sadcva și Georgz Calboreanu. 

Itintrariul primelor zile: Luni 
8 Ianuerie: Mizil, Marţi 9 Ia- 
nuarie: Constanţa, Miercuri 10 
Ianuarie: Brăila ete. 





Cronica muzicală 





PAUL DUMKAS 


Se împlinesc, la începutul aceste: luni, 
cinci ani dela moartea lui Paul Dukas, 
compozitor al Franţei, care a contribuit 
indiscutabil la crearea unei sirăiuciri 
particulare epocei muzicale cu care a 
trăit. Din marea generaţie de muzicieni, 
mulțumită căreia Franța a trecut asu- 
pra-şi întâietatea indiscutab-ă în compo- 
ziţia acestui secoi, contemporan zi prieten 
apropiat al lui Saint-Săens, Debussy, 
Faur6, Ravel, Paul Dukas a lăsat „spr2 
deosebire de mai toți marii reprezentanți 
ai școalei franceze, un număr restrâns de 
opere. Un număr surprinzător chiar de 
restrâns: o operă (Arianne et barbe bleu) 
o simifonie o uvertură, un baet, un poem 
simionic (Ucenicul vrăjitor) o scnată şi 
variaţii pentru pian, şi câteva scurte pa- 
gini răsleţe pentru pian Sau corn. Maes- 
tru dosăvârşit al artei sale, Paul Dukas 
a înțeles încă din anii în care avânturile 
inspiraţiei tinerești mână condeiul în ne- 
înceiată furtună dealungul portativelor, 
cât este de exigentă creația muzicală, cât 
este de daparte dela frenazia impulsului 
de a scrie la realizarea integrală a idaii. 
A putut de accea să-și găsească prematur 
cumpăna toată a zămislitorului de mu- 
zică conștient de tot cceace spiritul, în- 
ţeleaerea și probitatea datorează creaţiei. 
A fost marea lui superioritate. A fost în- 
să, în acciaş timp în adâncur: de cuget, 
isvor de tragica frământări Geaungul unei 
vieți de exemplară atitudine în fața ad2- 
vărurilor artei. O acuitate implacabiiă a 
spiritului critic, curajul de a privi fără 
nici 0 concesie orice manifestare proprie, 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


o intransigență mai presus de griza slă- 
bic:une, i-au iiinitat cpera numzi la stric- 
le.e pagini admise la examenul nzindu- 
rător ai conştiinţei sate qe artist. Nu ştiu 
dacă biogratii lui Dukas, de altfel azrinţa 
acestui om excepţional. care a disprețuit 
până la morbiditate reclama și autoclzg:e- 
r.ie, era să evite orice ccrazntarii indis- 
crste asupra activităţi: cu amintit, 


saa, 


cât cra de infiexibilă suveranitatza acestui 
compozitor cu propriile sale compoziţii. 





Paul Dukas 


Puțin: ştiu, probabil]. că printre multale 
lucrări al maestrului, iigurasc şi un baiet, 
necunoscut în afara unii: cere intim de 
prieteni, despre a că:ei existenţă. cu cca 
mai curată şi entuziastă intenţie, unul din 
invitați încunoştiinţase dire:ția operai din 
Paris. 

Ss înţelege vâiva care. ar f: însemnat, O 


nouă compoziţie de Dukas, cel mai par- 
cimonios şi mai integru artist din câţi se 
pci imagina, a cărei semnătură putea con- 
sacra triumful unei premiere. Dukas nu 
crezuse însă nimerit să depășească cu 
acc] balet, cercul intimităţei lui artistice. 
Contrariat de cele aflate, deși compoziţia 
cra de mare valoare, nu șovăi să o dis- 
trugă. Mai târziu, cu şease ani înaintea 
morței, terminase, spre bucuria  rarilor 
muziciemi care-l puteau vedea la masa 
de lucru, o sonată pentru vioară şi pian, 
care, după spusa fiecăruia din 
sortită să ia loc printre cele 


o sonată 
ei, părea 
mai de seamă pagini ale muzicei franceze 
de cameră,  Surprinderea şi îndurerarea 
tuturor fu cu atât mai mare când se putu 
afla că Dukas, în urma unei ultime revizii 
făcute n'o găsise demnă de idealul ce 
urmărise și o svârlise printre limbile vă- 
păii dn cămin. 

Piida marelui compozitor este de sigur 
tulburătoare. Cei ce l-au cunoscut și îi 
cunosc opera, îşi dau seamă că rigoarea 
fără pereche cu care a înțeles să-și seru- 


teze fiecare rând de muzică, l-a putut 
aduce la înălțător sacrificiu, dar in acelaş 
timp la gesturi care, au păgubit fără în- 
doială muzica, nimicind ceeace, în ciuda 
vreunor scăderi cu totul relative, dacă şi 
era 
moară de gândire şi de superioară mă- 
astrie. 


acestea puteau fi perceptibile, co- 


Totuşi. sugestiile pe cari le pot trezi 
toate acestea în mințile celor grăbiţi să 
aştearnă nole pe file muzicale, celor care 
nu cunosc faţă de sine decâţ atitudinea 
autoadmirativă şi sentimentul  înfa:.ib:- 
iității, pot Fi din cele mai binefăcătoare. 

Iar Pau! Dukas, mare prin cele scrise, 
trebue pomenit cu deosebită cucernicie 
şi pentru nohieţea şi tăria de caracter cu 
care fusese hărăzit. 


— Eram dornic să stau în stră- 
inătate şi eram la o vârstă du- 
pă care nu mai puteam pleca: 
aveam 23 de ani, și nu puteam 
amână. Am plecat ta Viena, un- 
de am întrat la Reinharit-Semi- 
var, Projesorii m'au încurajat 
foarte mult şi mau sfătuit să 
învăţ bine limba germană, şi să 
rămân la Viena. 

A fost o muncă mare de cea- 
suri întregi pe zi, însă, am reu- 
şit în anul ul doilea să pot juca. 
Și anume am jucat în „INTRIGĂ 
şi AMOR, pe Wurm. Pe urmă în 
„MINA VON BARNHELM“ de 
Lessing pe Rico da la Maniniere 
şi Hund îm Hirn de Curt Goeltz. 

După terminarea şcolii, sunt 
angajat la Volkstheater din Vie- 
na, Insă profesorii mei, mă sfă- 
tuesc să renunţ la acest angaja- 
ment și sunt trimis la teatrul 
german din Kattowitz, unde sunt 
angajat prim actor şi joc foarte 
mult. Asta pentru a mă perjfec- 
țtiona în limbă. 3 

Acolo joc „Oameni în alb“, 
„Marea iubire“ de Molnar, „Pu- 
hoiu!“ de Halbe şi pe Oreste din 


„Iphigenie im  Thauris“ de 
Goethe. 
Mă veîntore ia Viena, unde 


sunt angajut pe 2 ani la Voiks- 
theater, 


Era un teatru de mari vedete, 
așa că situația era mai grea pen- 
tru mine. Totuși, joc în foarte 
multe piese. După asta sunt an- 
gajat concomitent la Theader în 
der Iosepistadt (Wien) și Deut- 
sches Theater Berlin. 

Joc o stagiune în aceste teatre 
— cu siguranţă, cel mai frumos 
timp din viața mea... 

Vara aceasta, ca în fiecare an, 
mă întorc în țară, însă vine răz- 
boiul şi nu mi se mai dă viză 
de întoarcere. 

Rămân în țară, şi sunt anga- 
iat la „Teatrul din Sărindar“. 

„Aceasta e povestea vieţii 
mele... 

— Spuneţi-mi ceva despre Rein- 
hardt-Seminar... 

— Reinhardt-Seminar, poate fi 
considerat ca o şcoală ideală de 
teatru prin faptul că elevii sunt 
lăsaţi să se desvolie liberi și încă 
dea început, fac ei singuri spec- 
tacole în teatrul care le stă la 
dispoziţie: unul dân cele mai 
frumoase din lume... 

Teatrul castelului Schonbrunn 
făcut de Maria Thereza... și, fi- 
ind în acelaș timp actori, regi- 
sori şi decoratori. 

Profesorii se recrutau dintre 
cei mai mari actori ai teatrelor 
din Viena. 

E destul să numesc pe Roller, 
Starnach, Frieda Rickard, Mar 
Kaibek, Hans Thimig, Emil Ge- 
ver, etc. 

Dijferenţia dintre metoda de a- 
colo şi cea de aci de la conser- 
vator „este că aici se pune mult 
prada mare preț pe frazare, pe 
când acolo primează sinceritatea 
sentimentului şi intensitatea 
temperamentului, 

Ăsta e și motivul pentru care 
acori; români șin. special cei 
francezi au a ușurință de joc, 
mai mare decât a celor germani. 

Aceştia însă, cred eu, sunt mai 
adevărați. Fără îndoială că teh- 
nica nu e neglijată; dimpotrivă, 
însă numai atunci când e baza- 
tă pe un sentiment adevărat şi 
puternic. 
mai vitregă, fie din cauza că- 

— Câteva generaţii asupra tea- 
trului modern şi a tendințelor sale? 

— Nu ştiu ce se înțelege prin 
acest „teatru modern“, și cine îl 


„Sa a ta aa E a ap pata Dee 


Lichidarea vechilor asociaţii, 
Loja artişti.or şi Scena, a deter- 
minat gruparea tuturor artiştilor 
întrun sindicat în a cărui juri- 
diză şi moraiă personalitate se 
întretaie şi se definesc interese 
comune, fie că membrii sunt an- 
gajaţi ai primei scene, fie că sunt 
aj teatrelor particulare, fic că 
sunt ai tuturor şi ai nimănui. 

Numărânăd peste două mii de 
membri activi, Sindicatul Art:ș- 
tilor Dramatici şi Lirici este ex- 
presia interese.or de brcasiă, 

Pentru ocuparea posturilor de 
comandă alz acestei instituţii s'au 
dat lupta, sau făcut intervenții, 
s au redactat proecte; într'un cul- 
vânt, sa pus în joc întregul ar. 
senal al forţelor noastre artis- 
tice. 

Pentru a ne apropia de ca:culul 
probabilităților profesionale, sun- 
tem datori să examinăm mai în- 
tâiu raporturile de forțe dintre 
cațegoriile de membri ai acestei 
instituţii, 

Incepem cu actorii Teatrelor 
Naţionale, cari din motive ce nu 
pot fi discutate, so sustrag obii- 
gaţiilor impuse de conducerea 
sindicatului, sub cuvânt că în ca- 
litate da angajaţi ai scenzlor o- 
ficiale — unde li se fac reţinar:la 
legale, nu mai văd raţiunea unui 
supliment. de contribuţiuni d:sti- 
nata alimentării fondurilor sin- 
dicatului, 

Credem însă că această cate- 
gorie de membri încă nu «e lă- 
murită asupra scopului şi gene- 
rezității blocului de artiști pro- 
fesion'ști, care-și permit luxul 
de a contribui fiecare la spori- 
rea fondurilor casei de pensii: a 
Teatrelor Naţ:onale. 

Toate trupele cari plzacă în 
turneu, nu obțin autorizaţia de- 
cât după ce s'a piătit de fiecare 


reprezintă. Recunosc că în epoca. 
de după războiu, a fost o căutare, 
o imprecizie, atât din partea poe- 
țior cât și a actorilor, însă nu 
se poate spune că în acest tim» 
a existat o mare personalitate 
care să sintetizeze, să eternizeze 
această căutare. 

Se poate să se nască acest 
mare artist. Asta n'a împiedecat 
însă ca Teatrul în sine, în ce pri- 
vește spectacolul, să îa în Ger- 
mania o mare dezvoltare, 

Câteva cuvinte despre 
german ? 

— Sunt fel de fel de teatre 
în Germania și fiecare are o ca- 
racteristică, 

Teatrul Iesefstadţ adela Viena, 
este renumit prin arta cu care 
înscenează piesele moderne de 
salon, 

Actorii sunt neîntrecuți în pie- 
se de conversaţie. Se poate spu- 
ne că au creiat un stil a! lor, 
care nu poate ji întrecut decât 
de Paris. 

„Burg:hsater'“ 


teatrul 


este un teatru 


în care textul şi marele actor 
primează. 
Regisorul trece pe al doilea 


plan. Insă teatrul german ade- 
vărat este la Berlin. in Berlin, 
este, poate, cel muti bun pu- 
blic de teatru din lume. Baza 
pe care s'a clădit acest țeatru, este 


școala naturalistă statornicită de 
Otto Brahm la Deutsches Thea- 
ter, Reinhardt, şi cei case au ur- 
mat după Brahm, sau descătu- 
șat de școala naturali:stă. Insă 


le-a rămas adevărul sentimen:u- 
lui, care primează în teatrul 
german. Actorii sunt mai puţin 
sentimentali, romantici, dar mai 
adevăraţi. 

— Ce puteţi să-mi spuneți des- 
pre situația actorului dela noi, în 
comparație cu a celui din străină- 
tate ? 

— Acolo viața e mult mai 
grea. Sunt mult prea mulţi. Și 
mulți Jără angajamente. Sunt, e 
adevărat, actori mari, dar destul 
de mulți  mediocri. Ceiace e 
curios, e că actorii noştri me= 
diocri sunt... mult superiori a- 
cestora din urmă... 

— Ce spuneţi însă despre silua- 
ţia de „para“ a actorilor noşiri ? 

— Acolo m se întâmplă așa. 
Talenţul de teatru e considerat 
ca un talent, cu totul preţios. 

„Un artist“ — e ceva definitii 
superior. Nu suni judecaţi cu mă- 
sura noas'ră burgheză, 

Dar ca să revenim la teatrul 


berlinez: un teatru foarte intere- 
sant este  Stadisteather,  cun- 
dus de marele actor Gustav 


Griindgens. Există în acest tea- 
ru, un regisor genial:  Iurgen 
Fehling, 

Inscenările sale sunt întrade- 
văr ceva cu totul deosebit. Este 
un regisor expresionist, însă nu 
numai atât: e un foarte mare 
artist, Reușește să ridice picsele 
pe care le înscenează la o pu- 
tere de sumţire, la un sens e cure 
nu l-am văzut la nici un alt re- 
gisor. 

Un altul ar mai fi Enrich En- 
sel dela Deutches 'TPheater. Cum 
a înscenat e! Othalio, n'am să uit 
niciodată. 

— Domnule Mihai Popescu, o ul- 
timă întrebare : proectele dumnea- 
voastră ? 

— Voi juca, la „Teatrul ain 
Sărindar“ în „Domnisoara But- 
terîly” de Tudor Muşatescu și 
prima versiune a lui „Hamlei“. 

Probabil că voi juca și la Tea- 
trul Național în „Familia Man- 
nou“ de O'Neill pe ORIN. poate 
cel mai greu rol pe care-l cu- 
NOsC... 

Și cu aceasta, întrevederea cu 
d. Mihaiu Popescu — a luat sfâr- 
şit, 

Pentru fidzlă transcrire, 


GEORGE VOINESCU 





V. MAXIMILIAN 


pune în scenă delicioasa come- 
die a lui Marcel Achard: „Nuca 
de cocos”, în care va interpre- 
ta şi rolui principal, 
Celelalte roluri vor fi 


susţi- 
nute de doamnele: Sandina 
Stan, Tantzi Căpăţână, Angela 
Milian şi d-nii: 1. Talianu Sion, 
Musceleanu, George Voinescu, 
In numărul viitor, vom reveni 
cu un reportaj de la una din re- 
petiţiile acestei excelente come- 
dii. 
TEATRUL NAȚIONAL 


Se repetă „Un domn pribeag” 
piesă istorică de a. prof. N. 
Iorga. 

In studiu se mai află „Con- 
certu!” de Bahr, „Magda“ de 
Sudermann. 


STUDIO 


S'au r&uat repetițiile come- 
diei d-lui G. Ciprian „Capul de 
răţoi“, 


REGINA MARIA 


Marele succes „Părinţii teri- 
bili”, în care doamna Lucia 
Sturza Bulandra a repurtat un 
inegalabil succes, atât în pri- 
vința regiei cât si în felul în 
care a știut să interpreteze di- 
ficilul rol principal, va pleca în- 
tun mare turneu. 


DOMNUL 





ZI sat o MNRIE. 
10N TALIANU 
și domnişoara 





TANTZI CĂPĂŢANĂ 


interpretează roluri principale 
în viitoarea premieră a teatrului 
Regina Maria: „Nuca de cocos”. 





O casă de pensii pentru artiștii 
teatrelor particulare 


actor câte 100 lei pentru casa 
peasiilor Teatrelor Naţionale. 

De această dajdie sunt scutiţi 
însă actorii Teatrelor Naţionale... 

E un mcedzst sacrificiu pe care 
și l-au impus numai actorii tea- 
irelor partizulare și de care ac- 
torii scenelor de stat, par mul- 
țum:ţi.., 

Operația efectuării acestor 
plăți se face după ce actorii şi-au 
aranjat cotizaţiile, prin sindicat. 

Poate judeca oricine potenţia- 
lul; actorii particulari sunt de 
7ece ori mai numeroşi decât an- 
gajații scenelor de stat. 

Totuşi, Ja conducerea sindica- 
tului, breasla e mândră că sunt 
şi reprezentanţii artei oficiale. 

Adevărațţii sprijinitori ai sin- 
dicatului ar rămâne deci tot ac- 
torii din trupe!e pariiculare, de 
vreme cs nu toţi d-nii membri 
consimt să ajute o casă care e 
prietenoasă cu toţi. 

Categoria actorilor particulari, 
are însă şi ea componente cari 
merită să-şi spună cuvântul. 

Nu e vorba numai de actori 
— angajaţi sau serali — ai tea- 
trelor particulare recunoscute, ai 
teatrelor stabile, afirmate şi cu 
mare rost în viața culturală a 
ţării, 'ci de acei actori cari se lup- 
tă din răsputeri cu anonimatul. 

Pe ei, înaintea oricăror alţii, se 
bizu: instituţia sindicatului ar- 
tiştilor. 

Scamatorii, guriștii,  artistele 
de varieteu p.ătesc la zi cotiza- 
țiile dz cari par a se feri mulţi 
artori nobili. 

Pentru că banul nu are miros, 
e bine să se ştie că de multe ori 
cotizaţia la sindicat vine de pe 


talecrul care circulă dela masă la 
masă, prin localurile cu artiști. 

Ss vorbește despre înființarea 
unei case de pensii a artiştilor 
particulari. 

Ce frumos proect !... 

Peritru cari artişti se fac însă 
aceste pregătiri ? 

E greu, foarte greu de prevă- 
zut. Sunt atât de muţi şi fe- 
luriți aceşti artiști, încât unita- 
tea cotizaţiei nu poate indica un 
criteriu de apreciere a va.orilor. 

Ce uşor i-ar veni conducerii 
sindicatu'ui să radieze o serie de 
membri câri nu şi-au achitat co- 
tizațiile, dacă mar exista dovezi 
că aceste întârzieri s'au produs 
din cauza lipsei d= anzajamente, 
preblemă de care sird'catul n'a 
îndrăznit să se apropie. 

Radierea ar fi deci o formulă 
de rotunjire a numărului viito- 
ri.or pensionari... 

Până la examinarea proectu- 
lui depus d= d. profesor Ion Li- 
vescu, rămânem cu convingerea 
că sindicatul artișților va căuta 
să clarifice situaţia tuturor mem- 
brilor şi că nu va renunța să 
acorde obișnuitele ajutoare ace- 
lor artiști ps cari cunoscândusi, 
întelege să fac operă d> 1asis. 
tență, nu platformă pentru o 
nouă etapă de conduzere. 

Proectul elaborat de d. preşe- 
dinte al Sindicatului artiştilor, 


fiinău-ne necunoscut, ne vom 
îngădui să reluăm . examinarea 
celei mai imwvortante probleme 


din actualitatea artistică: Casa 
d= pensii a artiştilor și persona- 
lului tehnic din teatre!e parti- 


culare. A 
GEL SOARE 








8 








Poezia in fața bunului simi comun 


(Urmare din pag. 1) 


Fiindcă poezia e o altă matematică 
a minţii omeneşti. Ea este însă o ma- 
tematică presupunând renunţarea la 
bunul simţ, răsturnarea acestuia și 
înlocuirea lui cu o altă înțelegere. 
Această înțelegere ţine de aceiaşi 1o- 
gică, generală, a minții omenești, 
dar altfel aplicată şi mai ales pusă 
în dependenţă de o anumită regulă 
pe care nu o poate înlătura: aceasta 
este regula convenţionalismului ar- 
tei, 

Arta este rezultatul unei conven- 
ţii. Ea este prin exceienţă artificială 
— artificiu, vine dela artă! — pan- 
trucă e produsul minții omenești și 
când aceasta o crează, tot ea trebue 
să-i accepte şi regulele. Astfel, niciun 
spectator nu poate protesta că Hen- 
ric IV de pe scenă nu este rege, că 
minte, că e un simplu actor, un om 
pe care-l întâlnești pe stradă, sau 
că ceeace se vede pe scenă nu eo 
cameră adevărată, fiindcă pereții 
sunt de carton şi nu de zid, ori că 
are numai trei laturi în loc de patru, 
sau că este stupid să crezi că în ac- 
tul al doilea ne aflăm cu un an, doi 
sau chiar douăzeci mai târziu decât 
în primul, pentrucă între ele n'a 
trecut decât o pauză de zece minuts! 
In acelaș fel nimeni nu poate protes- 
ta că între capitolul întâi şi al doilea 
al unui roman autorul nu a arătat ce 
a făcut eroul între două fapte la 
distanţă, ale sale, deoarece numai 
acele fapte interesau și convenţia ar- 
tistică a minţii omeneşti admite ca 
regulă eliminarea din narațiune a 
detaliilor care n'au legătură cu ac- 
țiunea sau ideea operei. Să ne refe- 
rim însă la poezie. 

Bunul simț ne învață că luna este 
lună și regina o regină şi că nici re- 
gina nu poate fi lună şi nici invers. 
Totuși când poetul spune : 

Părea că printre nouri s'a fost 

[deschis o poartă 

Prin care trece albă regina nopţii, 

Imoartă, 
noi trebue să admitem  comparația 
lui, principial, ca o convenție artis- 
tică, pentrucă dacă nu o admitem, 
am negat însuși principiul care stă 
la baza poeziei, sau a artei și deci 
refuzăm integral poezia sau arta. E 
dela sine înțeles că luna nu este o 
regină în sensul propriu al cuvântu- 
lui şi că deci nu poate fi nici moartă, 
. nici -vie, etc. Dar eu trebue să admit 
că poetul nu a afirmat prozaic şi em- 
piric că luna e o regină, deoarece da- 
că aceasta ar fi fost o convingere a 
lui, atunci l-am fi putut socoti pe 
drept cuvânt anormal când a scris-o! 
Poetul nu a făcut o afirmaţie obiec- 
tivă, ci o imagină poetică, în vederea 
obţinerii unui efect de artă, adică a 
frumuseţii. Şi înţelegerea poeziei nu 
poate începe fără admiterea imagi- 
nei ca un joc gratuit al spiritului o- 
menesc, sau ca un procedeu care 
prin alăturarea a două realităţi să 
sugereze mai bine frumuseţea uneia 
dintre ele. Când poetul a spus că lu- 
na este o regină, el a sugerat măre- 
ţia şi frumusețea, maiestatea şi poe- 
zia lunei și aceasta ne place! Atât! 

Ce vâlvă a făcut acum vre-o 10— 
15 ani imaginea poetică a unui tâ- 
năr, pe atunci, poet modernist! Ima- 
ginea încriminată și dată ca exemplu 
de elucubraţie modernistă era a- 
ceasta : 

Ce minunate instrumente de mu- 
zică sunt peștii ! i 

Oamenii care înțelegeau şi admi- 
teau imaginea lui Eminescu în care 
luna era comparată cu o regină, se 
scandalizau și puneau la îndoială să- 
nătatea mintală a poetului pentru o 
imagină, în fond atât de simplă şi lo- 


STATUIA 1— 


Să fusă cine poate!... 
STATUIA [.— Dumitale îţi convine domnule Neptun; d2'naj Afroditeite, cum să ieșim goale afară ?!,. 


gică. Ce lucru alarmant poate fi în 
a compara un peşte cu un instru- 
ment de muzică ? Oare forma unor 
peşti nu poate fi apropiată de forma 
unui instrument muzical? Dar să nu 
judecăm şi noi cum judecă oamenii 
cu bun simț, pentrucă atunci le-am 
putea riposta: oare reginele au for- 
mă de lună, sau are luna picioare şi 
mâini pentru a semăna cu o regină? 
Deci nu e valabilă imaginea clasică 
a lui Eminescu? Mi se pare că 
dacă admitem că o comparație se 
face pe temeiul asemănării numai a 
unui element, două sau trei, nu a 
tuturor elementelor, atunci compa-= 
rațiile pot fi oricât de variate! Nu 
se compară două realități pentrucă 
seamănă formal! Punctul de compa- 
raţie poate fi de ordin plastic, dar şi 
cu totul de alt ordin! Şi, deși în 
imaginea poetului modernist se în- 
tâmplă că e şi un punct plastic de a- 
semănare, deoarece forma unui peşte 
poate evoca imaginea unui instru- 
ment de muzică, nu e mai puţin a- 
devărat că această imagină sar pu- 
tea analiza și pe alte laturi, poetul 
putând să fi avut în subconștientul 
său intuiții de cu tot alt ordin. Stră- 
iucirea argintie a soizilor de pește 
s'a legat în mintea lui de sunetul 
cristalin sau străveziu al viorii şi el 
a făcut o legătură între o culoare şi 
un anumit sunet! Dacă măreția şi 
solemnitatea unui obiect cum este 
luna, poate evoca ființa unei regine, 
e tot atât de firesc ca o culoare sau 
o lumină să ne sugereze o impresie 
muzicală, mai ales după ce cunoaș- 
tem cercetările psihologiei  experi- 
mentale asupra audiţiei colorate! 
Dacă un sunet poate sugera o culoare 
și aceasta la rândul ei poate sugera 
un sunet. 

Fără însă a insista prea mult în 
analiza imaginei Ce minunate in- 
strumente de muzică sunt peștii, care 
este valabilă esteticește — şi ce fru- 


moasă! — chiar şi pe simplul motiv 


„al apropierii plastice a două realităţi 


atât de diferite, e cazul să ne între- 
băm de ce sau minunat toţi „deș- 
tepţii“ în fața ei și de ce au pufnit 
în râs? Pentrucă, răspunsul e logic, 
bunul lor simţ — ce rău bun simţ! — 
refuza forma imaginei. Poetul a avut 
imprudența de a brusca prin talen- 
tul său banalul și prin simţul său de 
poet autentic clişeul consacrat. Omul 
de pe stradă — care uneori mai şi 
scrie pe la ziare sau reviste! — ar fi 
vrut, ca să priceapă şi el, ca poetul 
să i-o zică deadreptul : 

Peştii seamănă cu niște instrumen- 
te de muzică așa cum Guţă Popân- 
dău constată filosofic că: 

Amorul e un lucru foarte mare! 

Dar, deoarece poetul a răsturnat 
termenii, eliminând banalitatea lui 
seamănă cu, sau a lui parcă sunt sau 
a simplului ca, atât de uzate şi fiind- 
că a oferit imaginea sa sub parado- 
xala aparenţă a unei afirmații obiec- 
tive — şi a făcut-o şi pentrucă ter- 
menul de asemănare nu era numai 
cel plastic şi prin forma dată imagi- 
nii a vrut să sugereze şi cealaltă a- 
propiere, dintre culoare și sunet! — 
bunul simţ s'a oprit interlocat. Adică 
cum? Peștii sunt instrumente de mu- 
zică? Pf! Ce prostie! Mai înțâi că 
peştii sunt muţi! Bunul simţ nu 
vroia să vadă că, după cum nici E- 
minescu nu avea pretenţia ştiinţifică 


"şi obiectivă că luna ar fi o veritabilă 


regină, nici tînărul poet modernist 
nu pretindea să-i tragă o cântare cu 
un peşte, nici trăgându-l de coadă, 
nici scărpinându-l sub solzi și că o- 
mul cu simţ poetic n'are decât să în- 





FOC INTPF'UN MUZEU 


UNIVERSUL LITERAR 








6 lanuarie 1940 





Asupra procesului înfăptuirii artistice 


(Urmare din pâg. l-a; 


Condiţiile vieţii moderne nu 
au îngăduit îmsă totdeauna ar- 
tiştilor răgazurile îndelungi în 
care se pregătesc  implinirile 
lăuntrice ale operelor; artiştii 
au simțit nevoia de a grăbi a- 


cest proces, de a-l precipita 
oarecum artificial, voluntar, 
prin  subterfugii  îngenioase. 


Andre Billy aminteşte de pro- 
cedeele întrebuințate de Apol- 
linaire în cursul așa mumite- 


lor „şedinţe de emulaţie“, ce 
aveau rolul de a biciui obo- 


seala poetului și a-i prilejui 
continuarea activităţii literare. 
Apollinaire se aşeza la masă 
în fata amicului său și își pre- 
gătea climatul sufletesc priin- 
cios creaţiei prin  fredonarea 
repetată a unui cântec melan- 
colic; era cadența care a- 
vea să-i ritmeze desfășurările 
lăuntrice. Apoi Apollinaire în- 
cepea să scrie prima frază ce-i 
venea în minte, având grijă 
de a urma aceiaş linie de crea- 
ție izvorită aparent din capri- 
ciu şi întâmplare. Este  pro- 
cedeul căruia îşi datoresc exis- 
tența anume poeme din Cal- 
Jigrammes (Un fantâme de 
nu6es). Un alt procedeu con- 
sistă în colaborarea activă a 
doi poeţi, realizând „,poemul- 
conversaţie“, ca de pildă poe- 
mul Lundi, rue Christine 1). 

Atari metode de lucru pot, 
fără îndoială, alcătui un sti- 
mulent destinat a  precipita 
elaborările neîndestulător în- 
chegate, prin solicitarea  stă- 
ruitoare a crâmpeelor de vi- 
ziune, ritmuri şi invenții ver- 


bale, pe care autorul le îm-. 


bină  extemporaneu  într'un 


poem unitar prin virtutea uni- 
jicatoare a atmosferei  sufle- 
teşti pe care o trăește în acel 
moment. Reușita acestor me- 
tode literare este datorită fără 
îndoială adevărului sufletesc, 
elementului de mărturie frag- 
mentară a textelor, dar ne 
putem întreba dacă valoarea 
psihologică a acestor experi- 
mente nu depășește semniţica- 
tia lor artistică. Este de alt- 
minteri îndoiala exprimată de 
Apollinaire însuşi, vorbind de 
această metodă, căreia îi recu- 
noaște, modest, rolul de a adu- 
na „materiale“, baze pentru 
„un nou realism“, ce avea, poa- 
te, să se desvolte mai târziu, 

Nu vom afirma însă că ver- 
surile lui Apollinaire, astfel 
elaborate, au condus la o ne- 
reuşită artistică din motivul 
nerespectării legilor psiholo- 
gice ale oricărei creaţii, care 
presupune o înmugurire lentă 
a substanței ei și o expresie 
firească a acestui fond, săvâr- 
șită cu uşurinţa cu care un 
fruct copt se desprinde de pe 


ramură. Căci linia mare a pro- 
cesului de elaborare artistică, 
aşa cum l-am schițat mai sus; 
prezintă particularităţi de în- 
fățişare, caractere specifice 
după fiecare  individualitate 
artistică în parte. Fără a în- 
frânge devenirea acestui pro- 
ces considerat în generalitatea 
lui ca o expresie a psihologiei 
umane, fiecare artist nuanțea- 
ză cu particularităţi proprii a- 
cest proces general : unii, tem= 
peramente nervoase, recurg la 
ajutorul substanțelor toxice, 
al alcaloizilor vegetali, al dro- 
gurilor, al alcoolului, sau a 
excitantelor nervoase, cafeaua 
în special; alții, îşi  creiază 
ambianţe priincioase,  respec- 


tând adesea ceremonialuri ciu- 
date, menite să le pregătească 
atmosfera sufletească necesară 
creației; alţii vor repeta până 
la obsesie ritmuri verbale sau 
melodii. Dar toate aceste me- 
tode nu vor alcătui decât mij- 
loace pentru ecloziunea  pro- 


- cesului interior ce se săvâr- 


şea de mai multă vreme sub- 
teran, dincolo de țesătura vie- 
ţii de toate zilele, deși uneori 
atât de strâns împletită cu ea. 
Asistăm în aceste cazuri la o 


participare conştientă şi  vo- 
luntară a artistului la deslăn- 
țuirea şi revelarea proceselor 
subconştiente; este o  adevă- 
rată „asistenţă a creatiei, un 
efort de a o defini şi smulge 
din îmform, pentru a o reda 
luminii şi circulaţiei. 
Procesul creaţiei nu este în- 
să totdeauna aşa de  trudnic. 
Alături de creatorii care au 
dus o luptă necurmată în ei 
înşişi pentru a se putea lim- 
pezi și a desprinde din ei con- 
turul faptului artistic, sunt a- 
ceia care au putut transpune 
direct viața lor interioară pe 
plamul creaţiei, creind  într'o 
atmosferă de  halucinare şi 
scriindu-şi opera cu rapiditate. 
Oricare ar fi însă procedeul 
tehnic de înfăptuire artistică 
și de expresie a tumultului în- 
terior, trebue să vedem în 
creație o adevărată  liberare 
sufletească. Prin realizarea ar- 
tistică, autorul anulează neli- 
niștea care-l hârțuia în tot 
timpul incubației, se limpezește 
pe sine şi capătă un nou echi- 
libru moral. Totul se petrece 
ca şi cum tensiunea sufleteas- 


că acumulată şi deslănțuită în-. 


tr'o criză ajunge la creaţie, şi 
prin aceasta la linişte. Criza 
sufletească a creatorului ara- 


tă deci momentul în care pro- 
cesul de acumulare şi sinteză 
a subconştientului se definește, 
pregătind expresia ei artistică; 
intensitatea acestei crize fiind 
condiția majoră a  înfăptuiria 
artistice. 

Am putea măsura ghiar gra- 
dul emoţiei estetice ce o poate 
prilejui o operă de artă prin 
intensitatea crizei de conştiin- 
ţă a creatorului. Fără a stabili 
proporționalități şi paralele 
stricte, putem totuși explica 
durata şi intensitatea emoției 
pe care o produce o operă a- 
supra cititorului prin intensi- 
tatea stării de suflet a creato- 
rului. Ne putem, în aceste 
condiţii, pune întrebarea oa- 
recum naivă, dar nu lipsită de 
justificare : pentru ce Goethe 
a scris Die Leiden des jungen 
Werthers ? Și vom putea răs- 
punde : din nevoiu de a se 
libera de o obsesie și de o su- 
ferinţă. Tensiunea morală pri- 
lejuită prin îndepărtarea de 
Charlotte Bujj, la care se a- 
daugă aflarea faptului divers 
al sinuciderii lui Jerusalem, au 
condus pe Goethe la un impas 
moral, pe care l-a curmat sau 
l-a atenuat prin derivativul 
creației. In memoriile sale 
(Dichtung und Warheit. Par- 
tea treia, cartea treisprezecea) 
Goethe ne dă amănunte pre- 
țioase asupra scrierii lui Wert- 
her, înfăptuită în patru săptă- 
mâni. „Am scris acest opuscul 


aproape inconştient, aidoma 
unui somnambul“... 
ION BIBERA 


1) v. Andre Billy: Imtimites 
litteraires. Flammarion. p. 198 
ş. u 


pt ap a n a a a ap a RO, a a a n a a a aa a i n a a a a af 


Norocul 


țeleagă că e vorba doar de o apro- 
piere ingenioasă, prezentată  într'o 
formă originală! Dar se poate cere 
oare efortul acesta de înțelegere bu- 
nului simţ comun?! 

Toată tragedia poeziei noi, sau ti- 
nere — să nu mai spun moderniste, 
deoarece termenul e prea strict limi- 
tativ — vine dela această lipsă de 
înţelegere. Dar oare tragedia aceasta 
nu e eternă? Toate tragediile au a- 
vut să o sufere atunci când au fost 
încă noi! Omului cu bun simţ — vezi, 
dragă Doamne, ce bun o fi acel 
simţ! — i se părea acum, şaizeci de 
ani imaginea lui Eminezcu despre 
lună tot atât de fără înţeles cum i se 
pare astăzi aceea a peștilor... instru- 
mente de muzică și o judeca la fel ca 
şi pe aceasta! Bunul simţ ucide poe- 
zia! Acesta este adevărul. 

Pascal face distincţia între un spi- 
rit de geometrie şi un spirit de fi-- 
neţă —— sau ca să mă exprim mai pe 
înţelesul omului cu bun simţ — un 
spirit geometric și un spirit fin, adică 
pe limba lui Pascal: l'esprit de gâo- 
metrie et l'd:prit de finesse. 

Spiritul de geometrie este tocmai 
acel bun simţ comun, acea logică 
ordinară, vulgară, acea înțelegere 
plată, care nu vede mai departe de 
lungul nasului — şi ce triste că a- 
cesta «e totdeauna destul de scurt 
pentru a nu lăsa prea mare câmp 
vederii! — care cântărește parfumul 
cu bascula şi talentul cu centimetrul 
și căruia dacă i-ai spune că e un 
spirit geometric, te-ar întreba — iro- 
nic, chipurile ! — adică cum, şefule! 
spiritul meu e cubic, sau cilindric, 
fără să-și dea seama că într'adevăr 





creerul său e pătrat, nici măcar cu- 
bic, pătrat, adică îi lipsește a treia 
dimensiune care e înălțimea — sau 
adâncimea, ceeace e tot una! — și 
căruia nu trebue să pierzi vremea 
lămurindu-i că spirit geometric nu 
este spiritul geometric ca formă, ci 
care nu înţelege nimic decât geome- 
triceşte, pentrucă nu va înţelege ex- 
plicația. Spiritul de fineţă, în schimb, 
ştie să distingă între nuanţe şi ştie 
să se joace cu regulile şi categoriile, 
aplicându-le pe fiecare acolo unde 
trebue şi înţelege și geometricește 
realitatea, dar o mai înţelege şi alt- 
fel, cu fineță „adică fiindcă ştie că 
mai există şi ceva deasupra geome- 
triei şi nu te va întreba niciodată 
de ce-l categoriseşti drept spirit fin, 
deoarece simte — deşi nu are bun... 
simţ — fără nevoe de explicaţii pe 
larg ! 

Un spirit geometric, care nu ad- 
mite decât 'că doi şi cu doi fac patru, 
cere ca regula asta să se aplice uni- 
verzal. Un spirit fin ştie că fiecare 
realitate şi domeniu își are legile 
deosebite, care nu se pot schimba 
între ele și că a refuza legile specifi- 
ce ale unei realități sau plan spiri- 
tual, este a contesta valabilitatea a- 
cestuia în mod prinapial. A admite 
poezia, presupune obligaţia de a te 
supune legilor ei intime care sunt 
capricioase şi subtile, tocmai fiindcă 
nu sunt categorice şi demonstrabile 
ca termenele geometrice, şi sunt in- 
definibile. Mult mai cinstit e acela 
care mărturiseşte că nu are înţele- 
gerea poeziei şi o respinge principial, 
decât acela care afectând înțelegerea 
ei în totul o respinge în cazurile 


particulare, dovedind astfel că nu 
ştie cu ce realitate are deaface. 


poeziei de valoare stă 
însă în snobismul şi laşitatea spiritu- 
lui comun. Când spiritele de elită au 
stabilit valoarea unei opere și au 
consacrat-o posterității şi când pos- 
teritatea a primit-o şi o admiră, a- 
tunci vine şi omul de pe stradă să 
culeagă firimiturile dela praznicul 
inteligenţei și admiră ceeace mai 
înainte a batjocorit. E răzbunarea 
calității asupra  mediocrităţii şi e 
revanșa spiritului asupra prostiei sau 
a obtuzităţii. 

Cine vrea însă sincer să cunoască 
poezia, acela trebue să lepede orice 
pretenţie stupidă și orice emfază în 
atitudinea de înţelegere pe care nu 
o are şi să ostenească deasupra tex- 
tujui a zeci de mii de versuri, stră- 
Guindu-se a le scorni înţelesul  as- 
cuns, aşa cum un matematician se 
chinueşte să iscodească rezultatul u- 
nei probleme. lar dacă nu e în stare 
de această muncă cerebrală, grea 
muncă, să renunţe în mod cinstit. 
Căci nici măcar faptele vulgare și 
practice nu sunt simple, cu atât mai 
vârtos cele spirituale! O fabulă ve- 
che arată înţelepciunea unei maimu- 
ţe bătrâne care, luând nuca asvârlită 
de progenitura sa tânără şi superfi- 
cială care se ostenise zadarnic să o 
roadă între dinţi și numai își amări- 
se gura cu ea, o sparge şi-i mănâncă 
miezul sub ochii flămânzi ai inex- 
perimentatului copil. Poezia e purtă- 
toare de miez. Cine vrea să ajungă 
la el, să spargă întâi dificultata for- 
mală. 

Pere mălăețe nu există nici în 
viață ca să cadă deadreptul în gura 
căscată a lui Nătăfleaţă. Cu atât 
mai puțin în poezie. 

OCTAV ȘŞULUŢIU 





CONGRESUL NEBUNILOR 





— Ce aveți cu băiatul, dom'le? 
— Păi nu vezi ca făcut foc în clişeni de-alături ? 
O să inebanim cu ăsta !... 


" PIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 'Taza poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.