Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0031

PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscrisă *ub No. 163 Trib. Ilfov 








Arta în artist 


II de NICHIFOR CRAINIC 


Deosebit prin excepționala pulere vizionară şi prin pute: 
rea de a o plasticiza în strălucitoarele forme concrete ale o- 
perei, geniul creator ne reamintește oricât de îndepărtat pro- 
cesul creării lumii. De fapt, dintre toate lucrurile de pe pă- 
mânt nimic nu pare mai apropiat de această idee. În proce- 
sul zidirii lumii distingem două momente deosebite, după 
modul nostru de înțelegere, Unul e ideea cosmosului exis- 
tând din eternitate ca arhetip ideal în înțelepciunea divină, 
iar al doilea e concretizarea acestei idei prin creaţia lumii 
în afara esenței divine, în timp și spaţiu. Siântul Grigore de 
Nazianz, răspunzând curiosităţii noastre ndiv omenești de a 
ști ce făcea Dumnezeu înnainte de crearea lumii, scrie că 
Dumnezeu contempla în propria-i înțelepciune paradigmele 
sau ideile lucrurilor, pe care avea să le zidească, Artistul, 
precum am văzut, îşi contemplă deasemenea opera în for- 
ma ideală din propria-i fantazie, înnainte de a o concretiza 
obiectiv în materie. Dumnezeu însă a luat numai din sine 
ideea lumii, iar materia ei a creat-o din nimic, Artistul nu e 
Dumnezeu, Forma vizionară, care e arhetipul ideal al operei 
lui, e combinată din elemente date de experiența vieții na- 
turale, iar materia în care o modelează e luată deasemenea 
din natură. Numai sensul ce tulgeră din operă are direcția 
unei alte ordini de existență decât cea vremelnică, Cât des- 
pre transpunerea în concret a viziunii, dacă lucrul acesta în 
creaţia divină nu implică niciun eiori, — căci Dumnezeu 
gândeşte în fapte — geniului îi cere o încordare drematică, 
o luptă titomică cu materia pentru a o birui, pentru a o „in- 
forma“, adică pentru a o modela, silind-o să îmbrace lumi- 
noasa formă a viziunii. Lupta cu rezistența materiei şi truda 
legată de ea, sunt mărturisiie aproape de toţi creatorii de 
frumusele, care văd marea distanță dintre sublimitatea vi- 
ziunii și insuficiența mijloacelor de expresie. Din acest punct 
de vedere ei se aseamănă cu scriitorii mistici, cari se plâng 
de sărăcia cuvintelor când vor să descrie lumina inefabilă 
a contemplației supranaturale. Frumusetea operei ;ealizate 
stă în conformitatea ei cât mai intimă cu viziunea geniului. 
Din afară cunoaștem măreția acestei viziuni. Astisiul termi- 
nând-o şi contemplându-i conformnitatea, sar putea spune, ca 
Dumnezeu, că e bună foarte. De iapt, aproape niciunul nu 
e perject mulțumit de realizare, chiar când pentru noi, ama- 
torii, opera pare desăvârşită în „splendoarea formei peste 
părțile proporţionate ale materiei“. Dacă Dumnezeu gânde- 
şte direct în fapte și faptele răspund perfact formelor esen- 
țiale sau arhetipurilor divine, artistul gândeșie în imagini 
şi numai după aceea intervine mâna măiastră sau tehnica 
pentru a le da contur sensibil. 

Să observăm că abia în momentul când, dupăce teh- 
nica și-a îndeplinit munca titanică, artistul își contemplă sen- 
sibil opera, numai atunci contemplația noastră se aseamănă 
cu a lui, fără să fie în mod necesar identiaă, Căci dacă opera 
desăvârșită nouă ne procură delectarea sau bucuria este- 
tică, artistul adevărat rămâne mai totdeauna nemulțumit de 
realizarea ei. 

Fie că privim opera lui Dumnezeu, adică frumusețea 
cosmică, fie că privim opera geniului, contemplaţia noastră 
e de aceeași natură sensibilă, Această constatare ne face 
să ne întoarcem încăodată la ipoteza genialităţii latente, 
Contemplând sensibil opera de artă, devenim sau dovedim 
că suntem, după această ipoteză, congeniali cu artistul, Dar 
atunci, contemplând în acelaş med frumuseţea cosmică, ope- 
ra lui Dumnezeu, n'ar urma că suntem deopotrivă cu Dum- 
nezeu, precum pretinde esteticianul că suntem deopotrivă cu 
geniul ? lată cum această ipoteză nu se ține în picioare, deși 
trebuie să adăugăm, oarecum în favoarea ei, că între noi 
şi Dumnezeu e o deosebire de natură, iar între noi şi geniu 
nu e această deuzebire. Indiferent de această deosebire în- 
să, în fața naturii și artei noi avem acelaș mijloc de a gusta 
frumuseţea : contemplaia sensibilă. 

Suntem conaturali cu omul de geniu, dar nu suntem con- 
geniali cu ei. 


Cum se poate lămuri această diferență dintre noi și el ? 


Din punct de vedere teologic, arta e un dar natural al 
lui Dumnezeu. Ca făpturi, deși de aceeași natură omeneas- 
că, noi suntem înzestrați cu aceeași capacitate. 





(Urmare în pag. 7-a) 





ABONAMENTE : 


Lei 220 pe i an 
„ 120 pe 6 luni 


. . . 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 


9 Ei 





REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 





VAIVEDSUL LIIIDAL 


TELEFON 3.30.10 





O a fi 





Nimeni nu m'a înfrint, dar dincolo de lupte 
Se 'ntinde oboseala tuturor drumurilor 


Spre toate apele, spre toate stelele. 


Nimeni nu m'a înfrânt, dar aripile mele sunt atât de largi 
Viaţa le însângeră, ca pe vulturi zăbrelele. 


Spune-i morţii, Doamne, să-mi dea neagra hermină 
Pe care o dărueşte tuturor învingătorilor — 
Niciodată prinţ mai gingașş, cu faţa mai senină, 

Nu va aluneca apoi, în primăveri, pe drumul norilor. 





„f' Sunt obosită, foarte obosită 

| De marea sărbătoare care mi-a fost viaţa. 
O, fac în mine miile de oboseli 

Ale tuturor oamenilor care au fost regi 
Regi sumbri, lenți, atoteunoscători 

Intr'o mare tablă de şah cu jocuri nesigure. 


Toate înţelepciunile le-am cunoscut, Doamne, 

Toate, zadarnice, sau făcut nevăzute 

Mi-a rămas una singură, ultima înţelepciune, 

Aceea care doreşte liniștea — liniștea lucrurilor nenăscute. 





ANIȘOARA ODEANU 





Cum l-am cunoscut 
pe Emil Gârleanu 


Comemorarea lui Emil Gârleanu, întâm- 
plată săptămânile irecute în cadrul simplu 
și cu atâta mai solemn al unei pomeniri re- 
ligioase, mi-a adus din adânc, din anii co- 
pilăriei mele craiovene, imagina primului 
scriitor pe care mi-a fost dat să-l cunosc. 

Eram un copil ciudat; palid, nelinistit, ara, 
ds pe-atunci, de o ciudată febră interioară, 
deschis spre imaginaţie şi vis. Din jocurile 
copilăriei, sufletul meu culesea numai pe 
aselea care-i aprindecu halucinația troms- 
punerii în personagii fantastice, pe tărâmuri 
ireale. Starea aceasta de visătorie şi volup- 
tuo3 miraăgiu mi-o pregăteau, mai ales, lec- 
turile pasionante ale mamei mele, din bala- 
d>le germanice ale unor Biirger, Miiller, Uh- 
land, Lenau, Goethe, Schiller, Iulius Sturm, 
sau din Chamisso şi Cervantes. 

La aceste lecturi se cadăogau spectacolele 
teatrale îngăduite de tatăl meu, Coco Deme- 
trescu, actor a. Teatrului Naţional din Craio- 
va. 


Cu un an înainte de-a intra în școala pri- 
mară, tatăl meu mi-a făcut marea favoare 
de a mă lua la deschiderea stagiunii dra- 
matice din toamna tui 1911, Întâiul am al gi- 
recţiei lui Emil Gârleanu. Mama mea — ea 
însăși mare artistă în muzică și fanatică iu- 
bitoare de literatură — mă pregătise, cu câ 
teva zile înainte, ca pentru O mare Ceremo- 
nie sufletească la care aveam să iau parte. 

„Vin scriitorii din Bucuresti”, mi se spuse- 
se și lucrul acesta căpătas> în mintea mea 
proporţii uriaşe. Scriitorii... de ei legam toa- 
te basmele, legendele și baladaie desprinse 
din lecturile mamai mele, frânturi din Niebe- 
lungii şi Erkânig, din Don Quichotte sau din 
ciudatele povestiri ale lui Miller. 

Scriitorii... am să-i văd, aşa dar, și su pe 
domnii acsia cari pun umbrele să fugăreas- 
că, prin păduri, goana călare a taţilor ce 


de RADU GYR 


strâng în brațe copii arşi de friauri, ori arun- 
că punți de flacări spre castele blestemate. 

Trăesc şi azi, surprinzător de intens și de 
amănunțit, toată crmintirea acelei seri de 
teatru care mi-a obsedat copilăria. Simi şi 
zum, limpede, emoția vecină cu febra, văr- 
sată în sânge, în clipa când am intrat în lo- 
je, subt lumina fascinantă a sălii de teciru 
gătită de mare sărbătoare... Cu puţin înain- 
te de ridicarea cortinei, aplauze putemice 
au însoțit intrarea într'o loje de lângă scenă 
a unui grup de domni gravi şi îmbrăcaţi în 
negru. 

— Sunt scriitorii, mi-a șoptit mama. 

Am rămas cu ochii aţintiţi asupra lojei de 
lângă scenă, neputând să mă dumiresc cum 
soriitorii sunt oameni „așa ca noi” şi cum 
nu-i văd, cel puţin, îmbrăcaţi în zale ori în 
catifea și mătase, ca pe strălucitorii cavaleri 
din baladele citite | 

— Și vezi, adăogă mama, domnul acela 
slab şi frumos, lu fruntea tatât de largă și cu 
mustăţi subțiri, este Emil Gârleanu, directo- 
rul tsatrului „nostru'” unde joacă tăticu. 

Emil Gărlacmu... Numela lui mi-a rămas 
adânc săpat în inimă şi ochii mei lau ur- 
mărit toată seara, 

Spectacolul, desfăşurat pe scenă, n'a pu- 
tut să-mi cucerească atenția, concentrată 
numai asupra lojei „domnilor scriitori”. 

Mult mai târziu, răsfoind colecţia de afișe 
teatrale a tatălui menu, arn văzul că spscia- 
colul ace.ui început de stagiune — toamna 
lui 1911 — prezentase publicului craiovean 
trei piese originale şi anume: „Rapsozii” de 
V. Eftimiu, „Când ochii plâng” de A. de Herz 
şi „Văduvele lui Daniel" de Carmen-Sylva. 
În acslaș timp, afișul preciza şi participarea 
la d=schiderea siagiunii a unui NUMETos 








(Urmare în pagina 7-a) » 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


Din mărturisirile unui resemnat 


Aș vrea să fiu crezut că nici 
una din propoziţiile acestor 
mărturisiri nu-mi aparține. Și 
dacă totuși le trimit acum, în- 
tr'un plic închis, amicului Fân- 
tâneru, o fac numai pentrucă 
sunt îmtr'o stare de penibilă 
indelicateță faţă de tânărul 
Zenon. Așa e cunoscut, și nu- 
mai cu acest nume, autorul 
reul al mănturisirilor de față. 

Cum l-am cunoscut şi unde, 
s'o mai spun, ar însemna să 
leg povestirea de un punct din 
biografia mea spirituală şi 
n'ar fi deloc interesant. Dar 
totuşi, fiindcă niciodată nu pu- 
tem renunţa la ecuația noastră 
personală, nici chiar atunci 
când facem calcule de meca- 
nică cerească, ierte 
începutul stupid şi poate chiar 


să mi se 


impertinența, 
Imi aduc bine aminte, L-am 
cunoscut pe Zenon  într'una 


din nopţile încă nervoase ale 


tinereții mele, când luptam să- 
mi refac existența izbită prea 
nemilos de vântul unei mis- 
tuitoare iubiri şi când străbă- 
team drumul celei mai aspre 
experienţe umane. N'au trecut 
prea mulți ani de-atunci şi to- 
tuși, acum observ, amănuntul 
în întregimea lui în scapă. Știu 
atâț: că rătăceam singur, că 
nu mai aveam nici o relație 
sensibilă sau chiar imaginară 
cu universul, că nu mai aveam 
nici o relație propriu zisă cu 
mine, că eram un confiscat al 
tulburătoarei blonde şi că 
mam trezit deodată cu un tâ- 
năr în față. Și iarăși amănun- 
tul îmi scapă. Dar rețin totuși 
esenţialul: că tânărul acesta 
avea aerul celei mai triste e- 
zistențe. A început direct și 
fără prea multe forme. 

Te salut tinere Jerusalem 
din Wetzlar, şi să-mi fie ier- 
tată intervenţia și mai ales 


de AXENTE SEVER POPOVICI 


maniera, Numele meu este Ze- 
non! Am fost în căutarea li- 
niştii mele sufletești și acum 
vin dintr'o lungă călătorie, Dar 
ce straniu! am venit fără adre- 
să, şi totuşi, vezi, oraşul acesta, 
cartierul acesta și casa uceea 
cu grădină îmi sunt locurile 
mele scumpe din univers, Aici 
m'am născut eu, şi nu ştiu 
cum, dar îmi vine să cred că 
dacă mar fi ele, tot sistemul 
nostru solar ar fi desorgunizat. 
Sunt câţiva ani de când n'am 
mai fost aci și de atunci nu 
ştiu cât am îmbătrânit. Calen- 
darul e o mare prostie. Timpul 
nu se poate prinde decât pe 
locul unde ţi-ai început viața. 
Eu vin aci, din când în când, 
şi niciodată nu pierd din ve- 
dere să-mi constat îmbătrâni- 
rea, In alte părți nu pot. Și tot 
aci îmi regăsesc forma mea 
primă, îmi reiau continuitatea 
şi senzaţia identificării. Dar 


scumpul meu, nu-ţi ştiu nu- 
mele, asta te rog să nu te su- 
pere, şi nici nu-ţi văd pricina 
durerii, Cer iertare, am spus 
o mare prostie! Pricina unei 
dureri m'are nici o importanţă. 
Toate sunt scrise și efortul no- 
stru este inutil. Acțiunea ta 
mare loc, căci universul e un 
sistem închis, ieşit întreg din- 
tr'un principiu unic şi care se 
desvoltă după legile sale pro- 
prii. Mai exact: aș putea spune 
că e un trup imens pătruns 
de un suflet. Aci stă esenţialul. 
Şi din sufletul acesta au eșit, 
prin degradaţii succesive, toate 
fiinţele pe care le vedem! Dar 
absolut toate, şi oricât de in- 
fime ar fi, ele conţin ceva din 
materia esenţială care este su- 
fletul lumii. lar acesta lucrea- 
ză în ele după legile lui pro- 
prii. Tutul vine din el și totul 
se reîntoarce acolo. Logosul, 
căci acesta ar ji până la sfâr- 
şit spiritul universului, se îm- 
pune tot mai mult până ce 
uscă totul şi până ce conver- 





(Urmare în pag. 6-a) Ștefan Dimitrescu 





ANUL XLVIll e Nr. 31 
SAMBATA 5 August 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


Valoarea diminutivelor 
in Miorita 


de C. N. NEGOIŢĂ 





hRegăsisem o lume care nu poate fi pierdută. Mergeam 
către obârşia poeziei populare, izvorită fie din lira necu- 
noscutului cântăreț al geniului popular, fie din struneie 
legendare ale poeţilor din Evul-Mediu, învăluiţi prin via- 
ţa și destinul lor, în acelaş anonimat ca și creațiunile 
obștei, 

In Provența, în minunata regiune mediteraneană din 
sudul Franţei, în compunerile lirice ale rătăcitorilor tro- 
vers, ajunşi până la curţile princiare din Italia, în poezia 
dialectală din ţinuturile italice, în poezia noastră pasto- 
rală, urmăream aceleaşi motive. Urmăream floarea curată 
a inspiraţiei genuine şi aflam astfel, în ritmul nealterat, 
neșlefuit de strădania poeziei culte de mai târziu, pariu- 
mul crud al pădurilor, jocurile de lumină resfrânte de 
ape și murmurul neîntrerupt al izvoarelor, tot atâtea e- 
couri care străbat poemele ce par lără sfârșit, ca şi orân- 
duirile veşnice ale firii. 


Amor de terra lonhdana 
per vos totz lo cors mi dol... 


Aşa cânta un principe al poeziei provenţale, Jaufres 
Rudels: „Dragoste de ţara îndepărtată, — pentru tine 
inima mi se frânge“... E ţara necunoscută, fie că acolo ar 
trăi iubita despre care numai a auzit, fie că acolo l-ar 
mâna dorurile vijelioase, ca şi sufletul mereu tânăr, me- 
reu în căutarea unui liman al împăcării, al fericirii pe 
care o bănueșşte abia. 

Dorul neîmplirit, năzuința vagă pentru un pământ ne- 
cunoscut, pentru o zână iscată din basme și închipuire, 
pentru o viață nouă, este acelaș la toate popoarele. Și sub 
forme diferite, în legende și poezie, el sc regăseşte tot 
astfel, 

Noi am închis într'o singură noţiune aceste sentimente 
care în simţirea altor neamuri, deşi pare că ar îmbrăca 
forme variate, încearcă totuşi să definească un acelaş sen- 
timent, etern ca și suiletul omenesc, etern ca şi aspectele 
deosebite, dar unice, ale celor înconjurătoare. 

Unitatea în varietate nu a fost niciodată mai lămurit 
surprinsă într'o aceiaş limpede și atotcuprinzătoare no- 
țiune. Dorul, atât de divers în manifestările-i exterioare, 
ca și în bogăţia de sentimente ce închide, este vestmântul 
domnesc al graiului şi simţirii românești: dorul după iu- 
birea pierdută, după o fericire care nu poate sta în loc, 
după viața de câmp sau de munte, după primăvara care, 
începe a ti bănuită sub soarele care risipește zăpada de 
pe culmi şi chiamă apele voioase ale rcînvierii, după țur- 
mele ve tresaltă la lumina prevestitoare de înoire în inimi 
ca și în natură. De aici începe şi aici se strâng, ca în sâm- 
burele unei cosmogonii miraculoase, toate feluritele ma- 
nitestări ale poeziei noastre populare: cântecul şi iubirea, 
înfrăţirea necunoscută la alte neamuri, cu codrul, cu vie- 
țuitoarele, cu stelele, cu luceferii şi cu însăși moartea. 

Astfel ajungem la minunatul poem al Mioriţei, în care 
printr'un procedeu de o desăvârșită abilitate estetică, în- 
tovărăşirea cu moartea devine senină, ca în străvechile 
credinţe ale Geţilor... Omul se cufundă în marea neființă 
bucuros, ca la prevestirea unei fericite sărbători, într'o 
nuntă măreaţă ce nu-şi are seamăn pe lume: 


“r 


Soarele și luna 
Mi-au ținut cununa. 
Brazi şi păltinaşi 
l-am avut nuntaşi; 
Preoţi munţii mari, 
Păsări, lăutari, 
Păsărele mii, 

Și stele făclii! 


Această înfrățire cu moartea este deosebită în totu, de 
liniştea anahoretică în pragul celor veșnice, pe care cre- 
știnismul a adus-o. Nu mi se pare apropiată decât de se- 
ninătaiea pe care Sfântul Francisc din Assisi o înfățișează 





(Urmare în pag. 5-a) 





Pe prispă (Curte turcească) 





SCRIITORI 


CRONICA 


Suntem sub cotropitoarea zo- 
die a metaforei. S'a ruinat teh- 
nica ritmului şi a rimei, a inven- 
ției metrice și a armoniei. Dacă 
însă metrul, rima şi sonoritatea 
armonioasă erau niște reguli 
spre a se putea transmite ca în- 
trun ritual, un trup inițiatic, 
nici tehnica metaforei nu de- 
curge din altă concepţie despre 
obiectul poeziei. Dimpotrivă, me- 
taforismul dominant 
după cât se pare, în chip deo- 
sebit, viziunea magică a cosmo- 
sului din poezia modernă. 

Pentrucă stăruința figurativă 
desvălue raporturile obsedante 
dintre unele cuvinte și dă con- 
vingerea că alăturarea lor pro- 
duce efecte deosebite, că deslăn- 
îue un farmec, destupă o gură 
misterioasă a lirismului. Ca şi 
când poezia nu sar pronunța 
decât prin unele cuvinte îmbi- 
nate în anume fel. 

Am arătat în articolul prece- 
dent cum stăruesc în special cu- 
vinte ca „liniște“, „gând“, „snop“, 
„frunză“, „creangă“... Cu aceste 
vocabule .se alcătuesc ingenioa- 
se combinaţii metaforice, aceleaș 
însă aproape la toți poeţii. D-] 
Aurel Chirescu  metaforizează : 
„frunzele zilelor“; la fel şi d. 
George Todoran: „frunza anilo:“, 
iar d. Iulian Vesper concretizea- 
ză: „frunzele elegiilor“, ca și d. 
Vasile Culică: „trunzişul anilor”. 
Pe suportul concret al substan- 
tivului „creangă“ se brodează 
florării imagiste şi mai diverse: 
„creanga visului (d. Teodor Al. 
Munteanu), „crengi de zâmbet" 
(d. Gh. Antonovici); „crengile a- 
marului“ (d. Teofil Lianuj); 
„creangă de senin“ (d. Iulian 
Vesper); „crengi de vis“ (d. Con- 
stantin Salcia). Dacă ne-am a- 
ventura să stabilim imaginile i- 
dentice la care duce procedeul 
metaforic în aspectul său abu- 
ziv denunţat de noi, am da peste 
lucruri amuzante ca „vârtelnița 
trecutului“, întâlnită Ja d-nii: 
Mihai Beniuc şi George 'Todo- 
ran, în acelaș timp, sau „,castana 
inimei'“ (d. Vasile Culică) și „ca- 
stana văzduhului“, (d. Petre E- 
covescu). Renunţăm însă de a a- 
răta cum imaginile unui poet se 
aseamănă cu ale altuia, fiindu-i 
ușor cititorului să constate fap- 
tul fie din materialul publicat de 
noi, fie din aplicarea directă a 
procedeului. Fiindcă discuția nu 
este aici propriu zis despre va- 
Joarea în sine a metaforei, cât 
despre un procedeu metaforic 
abuziv, ajuns la clișeu şi carica- 
tură. Să fim şi mai lămuritori! 
Am spus că metaforismul este 
astăzi tehnica dominantă în cap- 
tarea obiectului poeziei, cum 
altă dată erau metrul, rima, rit- 
mul, armonia. Excesul rimei și al 





exaltă, 


ritmului era însă romanţa, ver- 
sificația zornăitoare și facilă. 
Metoda metaforică corespunde 
unei viziuni magice a lumii, se 
încearcă cuprinderea amplitudi- 
nii cosmice prin luxurianţa ima- 
gistă. Vegetale și cristale, ani- 
male şi stihii se îmbină şi se a- 
dună, se cheamă misterios după 
raporturi bizare, ca spre a topi 
în strofe corpul analogic al cos- 
mosului. 

Astfel în  metaforismul des- 
lănţuit: „gândul“ are „picioare“ 
(d. George A. Petre); „diminea- 
ţa“: are „brațe“, „seara“ are 
„palme "'nflorate'“ (d. Iulian Ves- 
per); „noaptea'' posedă „mâini“, 
(d. Ernest Bernea); „pământul“ 
are „obraz“, (d. Vlaicu Bârna), 
etc., etc. Nu se iscă parcă lumii 
un nou chip de mişcare şi sem- 
ne, de înțelesuri şi îmbrăţișări, 
tocmai prin acest transfer ome- 
nesc de atribuţii spirituale, că- 
tre elementele cosmice? 

Stihiile sunt înrâurite prin 
voința noastră de a impune via- 
ţa pretutindeni și la rândul lor 
noi primim influența lor, ple- 
cându-ne tăriilor. Astfel se ivesc 
semnele teoretice și abstracte ale 
poeziei de sub dominaţia meta- 
forei. lar excesul se manifestă 
în degradarea tehnicei la înde- 
mânare manieristă, în transfor- 
marea din „instrument“ în „o- 
biect““. Metatora în poezie este 
instrument, iar nu „obiect“. O- 
biectul poeziei se revelează doar, 
cu ajutorul metaforei; poezia în- 
săşi, în alcătuirea ei lexicală şi 
materială are o funcţie metafori- 
că. Ea trebue să comunice miste- 
rul, care se ascunde dincolo de 
zidirea ei sonoră, o realitate vie, 
neiemporală. Imaginea este o u- 
nealtă pentru unificarea realu- 
lui, ea evocă concret şi intuitiv, 
ci nu constitue un scop în sine. 
Când imaginea constitue scop în 
sine, se păcătuește împotriva o- 
biectului poeziei. Ea încearcă să 
uzurpe tronul acestuia și să devie 
însăşi „obiect“. O lege aspră o- 
prește această insurecție. Trufia 
metaforismului abuziv cade în 
păcatul imitaţiei, al transpunerii 
din „matură“ în „vorbire“, fără 
intermediul gândirei şi al emo- 
ției organizatoare. Se pătrunde 
vinovat în tărâmul steril al ,,con- 
ceptualuiui', al celor „trăite şi 
osilicate''* în tiparele cotidiane 
ale limbajului! Să arătăm mostre 
din producțiile copleşite de me- 
iaforismul uzurpător, extrăgând 
din poetul cunoscut, d. George 
Lesnea: 


Peste păpuriş de soare bate din aripi 
Iprivirea, 

Când din candelă apusul varsă'm ape 
[untdelemn 

Cu urechile ciulite ascultând nemăr- 
[ginirea 


veacul trecut. Refuzul de a 


UNIVERSUL LITERAR 











93 —=—= 


5 August 





LITERARA 


Cercetări asupra poeziei noui 


Obiectul poeziei şi imaginea 


Stă pe deal, în două labe, moara — 
liepure de lemn 


Liniştea deschide poarta de la hruba 
[cu ecouri, 

Turmele băură ziua ca rămas puţin 
[din ea 

Plopii mătură cu vârful galbenul talaș 
[de nouri, 

Cu tulpan albastru iese la fereastră 
Întâia stea. 

Scârțâe prelung amurgul din păduri 
[suit în care, 

de jfunigei pe boturi, boii 
[câmpu-l duc la pas. 


Plini 


(ARGINT, „Cartea Românească“, 
1939) 


Dacă d. George Lesnea, a cărei 
reputație presupune o conștiință 
artistică avansată, compune ro- 
bit atât de evident manierismu- 
lui, ce va face un debutant dintre 
cei mai febrili? Iată-l pe 4. Emil 
Zegreanu, cu volumașul „Către 
țara ochilor mei“, apărut la Cluj, 
1939. Fireşte, mai mic în mește- 
șug, d-sa dovedește totuși iscu- 
sință îndestulătoare : 


Fântâna bea din inima pământului. 

Și vântul tușește prin pădure. 

Valea îşi priveşte în palme florile, 

Greerii obosiţi de foame adorm pe 
[chitară, 

Isvorul se ascunde sub valuri și tace 

Și plopii îşi mumără frunza rară. 


(op. cit. pag. 14) 


Luna ca un păianjen suge din inima 

[fântânii 

Arde obrazul macilor, stelele pămân- 
[tului, 

în mâinile 
[vântului 

Și calea laptelui țâșnește din țarcul 
[stânii, 

Luceafărul zumzăe ca o albină în 
[coşul zării, 

Câmpia adoarme ca o fată cuminte 
[în poala dealului, 

Râul alunecă leneș pe buzele malului 

Și lanuri de grâu ard pe marginea 
[cărării. 


Coapsa pădurii se sbate 


op. cit. 24) 


S'ar părea că am cules versuri 
la întâmplare din alte pagini, şi 
le-am alăturat într'adins. Nu! 
este însăși compoziţia poetului 
mozaicală,  destrămată, neisbu- 
tind să organizese un conţinut 
metaforic compact, străbătut de 
inefabilul liric. 

Alte exemplificări de rigoare 
se pot găsi cu ușurință în volu- 
mele tinerilor de care se ocupă 
studiul nostru. Sub tirania para- 
zitară a metaforismului se vede 
cum poezia moare sufocată, sau 
mai bine nu isbutește să se nas- 
că. Ea este un surogat deabia, 


se omul modern 


sa încoronat 


un vag mimetism, o aglomeraţie 
sintactică, ce nu depășește nu- 
mărătoarea banală, „conceptua- 
lă“. Spre a fi cât mai demonstra- 
tivi și spre a dovedi că urmărim 
să tămăduim poezia de paraziţii 
metaforici și să-i deschidem dru- 
mul spre obiectul ei de totdea- 
una, atragem atenţia că metafo- 
ra în sine, structurată după chi- 
pul analizat de noi, a fost totuși 
în mare cinste, oricând, la poeţi 
ca şi la autori de estetici. Aristo- 
tel o numeşte metafora „analogi- 
că” şi o analizează: „este același 
raport” între bătrânețe și viaţă 
ca între seară şi zi; „poetul va 
spune despre seară, ca Empedo- 
cle, că este „bătrâneţea zilei”, iar 
despre bătrânețe că este „seara 
vieții” sau „amurgul vieţii”. (Po- 
etica, Bude, 62). Metafora analo- 
gică presupune deci gândirea 
raporturilor, conform acelei exi- 
genţe după care „aparţine gân- 
direi tot ce trebue să fie stabilit 
prin cuvânt“. (“Eom ât xară Ti; 
&dvoay Taia, too Und z0ti AO» 
dei zagzoxevaotiva) , 

(op. cit. pag. 57) 

Referindu-se ja subtilitatea a- 
cestor analogii Aristot spune a- 
poi: „ceeace este cu mult mai 
important, este calitatea metato- 
rei. Metafora este singurul lucru 
pe care nu-l poţi lua dela altul 
şi ea este un semn al darului na- 
tural; căci a face metafore bune 
însemnează a vedea bine asemă- 
nările”. (op. cit. pag. 65) (...704b 
d pEşorovy Tb perapopinâv elvat. 
Mâvovy ăg zeta ore map” &hovy 
tort Aajeiy eputac Te omnetiy tort: 
7ă “ăp sd perarpâperv ră &potoy Vewpetv 
£o3ty). 

Iar aceste „raporturi“, aceste 
asemănări, analogii și corespon- 
denţe, în a căror stabilire trebue 
să exceleze poetul nu sunt din 
domeniul imediatului și a istori- 
cităţii, pentrucă „„poezia este mai 
filozofică şi mai profundă decât 
istoria”, (Ard ua? qtiogospwTrepov ua! 
orovăatorezov moivjais iotopias EcTi), 

Poetica lui Aristotel a fost un 
sistem estetic care a urmat după 
marile creaţii ale geniului grec. 
Eschil și Pindar oferiseră mate- 
rialul inductiv necesar sistema- 
tizării. Ni se va părea, fără îndo- 
ială, surprinzătoare constatarea 
că metafora zilelor noastre sa 
răsfățat și la străvechiul autor al 
lui „Prometheu înlănțuit“. Par- 
că după acelaş tipar al zilelor 





pe 


noastre divinul Eschil a scris: 
„rușinea cu ochii timizi“  (Veue- 
poziy aid), sau ,„persuasiunea 
cu vorge de miere” (peityibooors 
me!lo5s) sau „mama vitregă a co- 
răbiilor“ (py,Tguă vs), sau în 
sfârşit, decorativ și modern, ză- 
pada cu aripi albe“. (Azvnonrtpp 
d vă). 
Lăsăm lectorului să fixeze struc- 
tura analogică a acestor metafo- 
ve, — limpede de altminteri, în 
substanța lor afectivă sau refle- 
xivă. Nu mai puţin clară este 
calitatea analogică a metaforelor 
și la Pindar, la care isvorul a- 
trage repede „pădurea înaltă a 
caselor necliniite“ (ora5iuwv Yaidă- 
joy TaxEwe îbiutov &igoc) un erou 
este „ochiul armatei“ (orară 
&ptiacăp6v) , Olimpica V, 
poetul trebue să deschidă „por- 
țile imnului“, (moias Wuvwv). 
Olimpica VI, alt erou este „dulce 
cupă de cântări răsunătoare (“4v- 
1bs vpazip Sralegxruv  &o!8âv), 
Olimpica VI); şi face să crească 
„floarea răpitoare a imnurilor”. 
(âphâv & Duvoov de ebreprie ăvloş), 
Trecutul metaforei înalţă culmi 
fericite și mai aproape de noi, în 
evul mediu creştin, când Dante, 
cunoscând mila, creiază analo- 
gii nu numai prin adâncimea 
gândirii, şi ci prin fluidul cutre- 
murător al îndurării şi suferin- 
ței. Iată-l asemuind sufletele ce 
trebue să treacă fluviul morţii, 
în infern: 


Come d'autunmo si levan le joglie 
L'una appresso dell 'altra, iînfin che 
[il ramo 
Vede alla terra tutte le sue spoglie; 
Similemente îl mal seme d'Adamo: 
Gitiansi, di quel lito ad una ad una 
Per cenni. come cugel per suo 
[richiamo 
Cosi sen vanno su per Vonda bruna; 


(Așa cum, rânduri-rânduri, cad 
frunzele spre toamnă, până ce 
creanga-și vede podoaba la pă- 
mânt, tot astfel se întâmplă a- 
colo cu sămânţa cea rea a lui A- 
dam: la semn, pe rând se aruncă 
în luntre de pe maluri, ca pasă- 
rea când e momită, pe sus, de 
vânător. Așa se duc pe apele scăl- 
Gate'neguri.  Trad. Alexandru 
Marcu, Infernul, cânt. 1V). 


Dar Shakespeare? Gândirea 
lui va descoperi, firește, armonii 
de mare profunzime şi de o exac- 
titudine uimitoare. Cum își va 
exprima Ofelia durerea ei la 
gândul că prințul este cuprins de 
nebunie ? Tot prin clare și con- 
vingătoare analogii : 

Nădejdea, floarea mândră-a ţării 
[noastre 

Oglinda Curţii, litera frumosului 

Şi bucuria ochilor, — pierdută ! 

Iar eu sărmana, cea mai oropsită 

Din fete..., ameţită de aroma 

Şi cântecul atâtor jurăminte, 

Să văd acum înțelepciunea-i rară 

Cum sună biata, ca un clopot spart, 

Cum sună de hodorogit și-anapoda !... 


(Hamlet, act. III, trad. de Dra- 
goș Protopopescu) 

Spune „oglinda Curţii“, fiind- 

că lumea de la curte trebuia să 


rile raționale joacă un rol foarte 


de CONSTANTIN FANTANERU 


asemuiască conduita sa cu a 
prinţului şi să şi-o îndrumeze 
după ea; mai era Hamlet „litera 
frumosului“, fiindcă frumosul 
este produs abstract al minţii p- 
menești ca și binele și adevărul, 
— el este valoare teoretică, este 
literă. Invăţatul prinț dădea deci 
şi o măsură a inteligenţii împo- 
dobite prin cultură, prin dialec- 
tica valorilor autonome. Iar O- 
felia fusese ameţită de „cântecul 
atâtor jurăminte“, pentru că ju- 
rămintele sunt legăminte făcute 
cu puterea vrăjitorească a cu- 
vântului, cu o forță de „încânta- 
re” etc... 

Şi mai aproape de noi este 
Rilke, pe care deasemeni îl stă- 
pânește evlavia „asemănărilor“: 


Und meine Seele ist ein Weib vor dir. 

Und ist wie der Na&mi Schnur, wie 
(Ruth 

Sie geht bei Tag um deiner Garben 
[Hauf 

wie eine Magd, die tiefe Dienste tut. 

Aber am Abend steigt sie în die Futi 

und badet sich und kleideţ sich sehr 
Igut 

und Komwmt zu dir, wenn alles um 
[dich ruht, 

und deckt zu deinen 
[Fiissen auf 


(Das Stunden—Buch) pag. 58. 


A creia metafore însemnează 
deci a ști să „asemuești”. Dar des- 
toinicia asemănărilor presupune 
o largă desvoltare a facultăţilor 
sufleteşti, în care este deopotrivă 
de viu şi „obiectul“ emoţiei, al 
contemplației interioare sau al 
gândirei poetice, — ca și lucrul 
cu care se poate asemui acest „u- 
biect'“, adică acea substanță me- 
iaforică în care el se poate reve- 
la şi creşte concret. Asemănarea 
este intuiție, analogie, corespon- 
denţă. Când Rilka spune: „Şi su- 
fletul meu este o femeie înain- 
tea ta“, ne desvălue în analogia 
„suflet-femee', o profundă intui- 
ție a unor cuprinsuri pure, pri- 
mordiale. Nu în zadar se des- 
voltă apoi metafora într'un ca- 
dru biblic, cu snopii și închină- 
ciunile patriarhale. 

Am rezervat ultimul exemplu 
d-lui Lucian Blaga, poetul cău- 
tător al asemuirilor magice, de- 
ținătoare ale misterului cosmic: 


und Komnu 


In chip de rune, de veacuri uitate, 
poart'o semnătură făpturile toate. 
Slăvitele păsări subt aripi o poartă 
în liturgice sboruri prelungi ca viața. 
In slujba luminii, urnă fără toartă, 
luna şi-o ține ascunsă pe fața 

vrăjită să nu se întoarcă. 

Rune, pretutindeni rune, 

cine vă'nseammă, cine vă pune? 
Făpturile toate, știute și neștiute, 
poart'o semnătură—cine s'o frunte? 
Crinii muntelui, — subitlunari — 
și-o duc neajunsă pe creștet. 

Subt ceruri numele-o poartă pe frunte. 


(La cumpăra Apelor, paz. 54 


In loc de orice comentariu, a- 
mintim că d. Lucian Blaga este 
filozoful care își alimenţează 
gândirea din analogiile inconști- 
entului şi fundează teoria meta- 
forică a culturii pe matca sti- 
listică. 

(Va urma) 





însă, şi în psihologie, acel prin- 


Cronica ideilor 








Despre cunoaşterea psihică 


Nervozitatea patetică a omului 
modern se recunoaşte ca atare 
nu numai în metafizică, dar și în 
psihologie. 

Psihologia, ca știință  auto- 
nomă, este de dată destul de re- 
centă, însă înflorirea pe care a 
cunoscut-o, în ultimii cincizeci 
de ani, a așezat-o în fruntea d:s- 
ciplinelor filozofice. Noi credem 
însă că psihologia nu doar că nu 
poate emite pretențiuni de supre- 
maţie asupra metafizicei, însă, 
dimpotrivă, îşi datorează apari- 
ţia şi existența unei anumite pre- 
dispoziții patologice a veacului 
trecut, unei anumite metafizici 
bolnave. 


In crontca precedentă făceam 
eluziune la deznădejdea care a 


cuprins sufletul modernului. 
Kar! Jaspers întrebuințează în- 
tr'o lucrare de valoare 1) terme- 
nul de „răutate (egoism) ton- 
ciară”, de a cuprinde și de a cu- 


noaște totul”, indiferent, dacă 
această curiozitate este sau nu 
pe măsura vocației lui ontoiogice, 
O observaţiune elementară este 
următoarea: pentrucă „totul” a 
refuzat să i se releve, omul mo- 
dern, după ce i-a tăgăduit exi- 
stenţa, a încercat să-i degradeze 
cuprinsul transcendent, afirmând 
a se substitui acestuia. Karl Jas- 
pers crede că această tendință 
anormală a omului de „a fi în 
Wume” ori de a se confunda cu 
aceasta, identificându-se, grosier, 
cu însuși principiul esenţial al 
cosmosului — este un „fenomen 
psihopatologic“ 2). Că deci în mod 


igeneral, nu se poate atribui indi- 
vizilor omologarea eului cu non-* 
cul, individul  „conştieni*  păs- 
trând, docil, distincțiunea dintre 
cele două planuri fundamentale, 

Este cazul, acum, să arătăm 
dece psihologia îşi datorează exi. 
stența  „revoltei” metafizice din 


mai ocupa cu cercetarea „lucru- 
lui în sine”, urmat de preocupa- 
1ea pentru fenomen, ale cărui 
origini teoretice le-am amintit în 
cronicele precedente, sa concre- 
tizat „simptomatic, — și poate da- 
torită acelui „egoism fonciar” de 
care vorbește Jaspers — într'un 
îndemn de a cunoaște lumea a- 
ceasta, prima și ultima  „reali- 
tate”. Insă, cine să o cunoască? 
Omul, Ce să cunoască? Care este 
obiectul  „valabil” și concret al 
cunoștinței? Realitatea aceasta, 
pentrucă o alta nu mai există. 
Indată sa  petrect substituirea 
factorilor. Omul a fost şi a ră- 
mas un „animal metafizic”, cum 
îl calificase Schopenhauer, A re- 
runțat să caute „lucrul în sine” 
în altă parte, undeva unde avea 
intrarea oprită, însă nu a putut 
consimţi la inexisetnța sa,  ori- 
unde. Orgoliu] scientifist, a fost 
operant. Dacă nu este „dincolo”, 
atunci realitatea ascunsă, faptul 
originar, trebue să fie „aici”, Și 
aici care ar putea să fe? Cine 
este subiectul cunoaşterei? Omui, 
spiritul omului. După determina- 
rea teoretică a „numenului”, 


sine, în scaunul  transcendenţei. 
Psiohlogia îşi recunoaște naşterea 
în această laică ispravă a „me- 
tafizicei“ post-kantiene. Ea este 
știința care, încercând a lua lo- 
cul metafizicei, avea să se ocupe 
cu „noua divinitate” cu studierea 
1enomenului om, învingătorul de 
dată recentă al principiilor lumii... 
Individul a devenit „lucrul în 
sine” şi cum metafizica se ocupa 
cu cercetarea acestuia, o nouă 
ştiinţă, pe potriva actualei  in- 
staurări 2 ordinei în un:vers, și-a 
făcut apariţia: a fost psihologia. 
Şi totuși acestei discipline nu i 
sar putea contesta utilitatea, 
dacă nu şi-ar afirma domeniul 
dincolo de marginele fireşti, a- 
dică, dincolo de studiul limitat 
fomul) asupra unui obiect limi- 
tat: omul. Pe de altă parte, „pă- 
catele” de care se tăcuse vinovat 
„omuj metafizic” al lumii an- 
tice şi al evului mediu — au fost 
moştenite, print'o curioasă ere- 
ditate spirituală, de „omul psiho- 
logic” al veacului modern. 

Acela cercetând absolutul, i-a 
împrumatat caracterele şi, în or- 


dine metodologică, a crezut că 


poate cunoaşte „tot” și „perfect” 
fie prin rațiune, fie prin intuiție. 
Acesta, cercețând lumea fenome- 
nală, a afirmat o cunoaştere tot 
„absolută”.  Cauzalitatea lumii 
biofizice, după ce a falimentat în 
domeniul științelor naturale, a 
fost introdusă, sub o formă sau 
alta, şi in lumea psihică, adică în 
studiul sufletului omenesc. După 
ce am cunoscut diversele „legi 
absolute” din domeniul ştiinţelor 
naturale, psihologia, la rândui, 
— poate pentru a se putea numi 
ştiinţă, — a pretins a elabora 
„legi” cu caracter de periodici- 
tate, de absolut. 

Deductivismul Jogicist şi induc- 
tivismul empirist şi-au găsit co- 
respondenţi şi exponenţi fideli in 
psihologie. Maynert și în special 
Wernicke sunt reprezentanţii 
„Mitologiei cerebrale” în psiho- 
logie. Jaspers are dreptate când 
derumțţă această „tendinţă de a 
găsi motive conștiente şi raţ:ona- 
bile tuturor acțiuniior omenești?) ”. 
Psihologia ;infelectuaiistă, actua- 
lizând într'o măsură eroarea lo- 
gicienilor raţionalişti ai veacului 
trecut (Fichte, Hegel, Schelling) 
incă nu s'a convins că „raportu- 


slab în viața psihică omeneascăt)”. 
Problema inconştientului, intro- 
dusă de psihologia mai nouă şi 
al cărei exponent afirmat este 
Freud, a deschis sectoare nelimi- 
late pentru studiu. Freud a că- 
zut însă, la rându-i, în „păcatul“ 
autorilor „psihologiei conştiente”. 
Până la urmă a pretins ca şi a- 
ceia, să cunoască „tot” şi „abso- 
lut” — atribuind un caracter de 
generalitate fenomenului: erotic, 
Intelectualiştii, — viețuina sub 
semnul acelui „absolut! pe care 
îl tăgăduiseră în metafizica pură, 
pentru ca să-l afirme aici au 
ajuns să elaboreze  „diagno- 
sticuri" cu tendinţă de „legi” — 
asupra vieții sufletului, Freud, 
studiind incorştientul a încercat 
să elaboreze criterii  absoiute 
pentru cunoașterea sufletului, 
generalizând erotismul, ceiace ni 
se pare foarte riscat. 

„Vrem să înțelegem totu și se 
merge peste ceiace poate fi in- 
ţeleş  psihologiceşte”, observă 
Jaspers în lucrarea sa 5). Nu pu- 
tem face o clasificare teoretică a 
fenomenelor sufleteșți — ci doar 
una metodologică. Se adeverește 


cipiu al  comodității, pe care 
Henri Poincare îl regăsea la baza 
științelor naturale. După cum sa- 
vantul „potriveşte“ astăzi reali- 
tatea pe care o studiază, alegând 
acele fenomene care răspund şi 
corespund legii ştiinţifice pe care 
urmăreşte a o verifica (deci ig- 


norând  voluter realitatea  în- 
treagă, realitatea însăşi) — tot 
astfel psihologul  intelectualist, 


este tentat să acorde o valoare 
ehsolută „imaginilor spaţiale” în 
care ne exprimăm atunci când 
vorbim de fenomenele psihice. 
Jaspers observă concludent: „Cu 
cât imaginile sunt mai înţeligi- 
bile, cu atât | se acordă o va- 
loare în sine, cu atât ele se im- 
pun %). 


1) Vd. „Psychopathologie gen6- 
rale“, trad. A, Kastier et 1. Men- 
dousse, Alcan. Cartea a apărut în 
1913, 

2) Op. cit, pag. 

3) Op. cit. pag. 21. 

4) Op. cit. p. 21. 

5) Pag. 2%. 

6) Ibid. pag. al. 


MIRCEA MATEESCU 


rr 


5 August 1939 


SCENANR 


In odăița lor dela mansardă, Mira şi 
Lizi se privesc zâmbind, fără să se vadă... 
In încăpere mai sună încă glasul melo- 
dios al Mirei, care-a sfârșit un poem de 
Rilke. Un poem de iubire, suav și tul- 
burător... 

Visează amândouă, cu chipurile ilumi- 
nâte, cu vorbele poemului răvăşite prin- 
tre imagini și gânduri. 

Intr'un târziu, Mira întreabă: — Ai ci- 
tit scrisoarea Luciei? E atât de fericită! 
Nici n'a stârșit facultatea... O aşteaptă zile 
frumoase... 

Mira își scutură valurile însorite ale 
părului revărsat până peste gulerașul blu- 
zei. Soptește, ca în vis: 

— Coasta dalmată... Apoi, Florenţa, 
Veneția, Napoli... Capri... Are să-l vizi- 
teze neapărat -— și pe Axel Munthe!... 

— Da, neapărat!... repetă Lizi. Şi ochii 
ei negri şi mari se ascund după pleoape --— 
ca să evoce o imagine.. 

— Of, Doamne... Să fie pe lume atâtea 
minuni — și să trebuiască să studiezi reu- 
lizările poeziei moderne... sau întrebuin- 
ţarea lui â din a, ori î din î... Pleci, Lizi? 

— Da, am oră de laborator... Dela cinci 
la șase!... 

—- Da! Firește! Fanerogame și cripto- 
game... 

Triticum sativum... sau Adyanthus ca- 
pillus veneris... Altceva n'ai putul să te 
apuci să studiezi?... Jigănii şi ierburi? 

— Am dovedit aptitudini... 

— Iată un argument hotăritor! — Ai 
dovedit aptitudini. — Nu-ţi pui basca azi? 
— i-a amintit Mira, cuprinzând-o pe Lizi 
cu privirea ochilor ei, verzi — ca mătasa 
broaștei, cum se ironizează, ades. 

— Nu. Imi iau mai bine pălărioara!... 

— 0, semne ciudate, Lizi! 

Mira râde cu o scânteere fugară în ochi. 
Lizi nu răspunde, preocupată de un amă- 
nunt oarecare al pălărioarei ei de feutre. 

Cu glas schimbat, cu nuanţe pe care le 
desprinde arcuşul pe o violă, Mira — a- 
cum alături de Lizi: — Lizi, te rog cu 
mult. Ia, astăseară, foulardul meu... Vrei? 

— 'Tocmai voiam să te rog, Mira... 

— Şi mănușile, nu? — Fără veste, Mi- 
ra vorbeşte repede. Mimica feței, a mâi- 
nilor — are un ritm precipitat, febril. O 
cuprinde pe după umeri: — Vino lângă 
mine, să-ţi dau cu rouge... Tii, pe șapte 
mii de versuri din Seneis! Am o surpriză 
pentru tine, Lizi! Stai — pe divan... În- 
chide ochii! — Ce spun eu? Două surpri- 
ze! Inchipuește-ţi! Din mandatul tataei, 
am izbutit să-mi adaog la zestre, o pere- 
che nouă — de ciorapi! Fini, pânză de pa- 
îng!... Şi flaconul ăsta cu apă de Colonia! 
Lizi! Poţi deschide ochii! — Lizi! — Nu 
m'auzi? Hai, repede!... Punc-i tu, întâi! -—— 
Eu te pieptăn! Nu trebue să 'ntârzii!—Ce 
negru ţi-o părul, Lizi... E stât de negru... 
şi greu... 

Mâine-mi vând cursul de Estetică și... 

-— A bătut cineva! 

— O fi Sanda... Intră!... 

Nu era Sanda. A deschis, contrariată, 
Mira. 

In prag, un tânăr al cărui chip i-a prins 
— pe dată — privirile. Nu-și putea lua 0- 
chii de pe fața ceea închipuilă după un 
desen fin, parcă, pe care ea il admirase 
—. cândva -— într'un ulbum... Ochii o în- 
văluiau în bucuria ce se desluşia în ai, 
Surise, când îl auzi vorbind... Unduirile 
glasului veneau ca un cântec pe violoncel: 

— Bună ziua, duduc... Imi pare rău că, 
nu aici pot să capăt inlormaţii, pentru o 
cameră liberă! 

—- Intocmai! Nu aici puteţi căpăta ace- 
ste intormaţiuni! 

— Ar fi trebuit să-mi închipui! 

— Chestie de imaginaţie! — Replicase 
numai ca să-i oprească în loc pasul. 

— O, dudue, sunteţi de-o ironie... 

— Incomensurabilă! 

— Am vrut să spun: pătrunzătoare! 

-—— Punct de vedere! Dar, & propos, în- 
formațiunile despre o cameră liberă — le 
puteţi afla, jos, la portar... 

—- Mulţumesc! L-am cercetat, în primul 
rind. El m'a îndemnat să întreb sus. 

— Ioșka nu ştie, niciodată, nimic... 

— Atunci... O, dudue, uitam să vă spun 
un amănunt... V'am cunoscut, undeva... 
(Zâmbea şi faţa îi părea mai luminată]. 
Îmi pare, la un ceai dansant... ori cam așa 
ceva. Am dansat, împreună, un tango. 
Imi amintesc chiar foarte bine, acum. As- 
tă toamnă... 

— Ştiu eu? Poate să fie şi-așa! 

— Atunci, nu ne-a prezentat nimeni u- 
nu! altuia. Mi-aţi ieşit în cale şi nu mi-aţi 
refuzat dansul. 

— Iar cântecul n'a ţinut multă vreme... 
Numai cât am înconjurat, odată, salonul! 

Mira râde, pentrucă replica ei nu cu- 
prinde nici pic de adevăr, A imaginat-o, 
după plac, căci începe să fie prinsă de 
împrejurare. 

—- Intoemai! Intocmai! 

E prea mult! Mira râde din nou, mai a- 
muzată. Işi aminteşte sigur că, astă toam- 
nă n'a fost la nici un ceai dansant. Jocul 
ii place: 

—- O. dar iartă-mă, domnule... 

— Marcel... Mare Manoliu! 

— Intră puţin, la noi, domnule Manoliu! 
Ai să cobori mai pe urmă, la portar! 

— Dacă nu vă supăr! — Bună ziua, du- 
due! 

—- Mira face prezentările: 

— E tovarăşa mea de cameră... Domni- 
şoara Lizi Danu... studentă la ştiințele- 
naturale. 

— Luaţi loc! — Pe scaun. mai bine! Noi 
stăm pe divan! 

O pauză mai lungă. 

— Căutaţi cameră? — vrea să știe Mira, 








— Da... Glasul lui Marc se precipită. A 
găsit prilejul: — Cartierul îmi convine. E 
mai aproape de facultate. Sânt la Politeh- 
Nică. 

— Nu mă prea pricep! Matematici şi 
fizică: terra ignota! — Asta e latinească! 

— Parcă mi-aş aminti! Ca dintr'o altă 
existenţă! 

— Lizi şi eu ne împăcăm, când e vorba 
de graiul lui Cicero. Ne împăcăm— e un 
fel de-a vorbi... Latineasca noastră con- 
stitue o teribilă armă de luptă... Războiul 
e pitoresc... Ceva mai tare ca „Bello Gal- 
lico“! 

— Faze interesante? 

—- Lupta se porneşte, de obicei, cu arhi- 
cunoscutul pasaj din „Catilinare“: 

„Quousque tandem abutere, Catilina, 
nostra patientia?* —— Proclamația răsbo- 
iului sfârşită, mitraliera hexametrilor in- 
tră în joc... „„Hic ego qui jaceo, tenerorum, 
luxor, amorum...“* Ințelegi ceva? 

— Numai: „amorum“! 

—- Nota: trei, tinere! Trei cu minus! 

— Și Catilina? 

— Lizi? Imi răspunde... 

— Toţ în latineşte? 

— Tot! E limba oficială! Ca la catolici! 

— In hexametri? 

—- Nu! Fauna și Flora. Priveşte, trata- 
tele stau pacinice, pe masă. Tratatul de 
botanică generală... 

— Mira! — şopteşte, zâmbind, Lizi. 

— Ce-i, Lizi? 

— VUiţi că sîntem în armistițiu? 

Râd toţi trei. Lizi s'a ridicat. I-e făp- 
tura alungă. În mers, undueşte ușor. 

—- Pleci, Lizi? — Acum, plecarea Li- 
zici o amăra, puţin. 

- Da, nu mai am decât un sfert de oră, 
până la cinci. 

— Uitasem! Ai dreptate. 

Mare se ridicase: 

-—— Am să plec şi eu! Mergeţi spre cen- 
tru, nu-i așa? Vă 'nsoțesc. Sărut mâinile, 
duduc?.. Mă bucur nespus... 

— Bucuria o împart, pe din două, cu 
Lizi... Şi... chiar dacă nu sunteţi în căuta- 
rea unei camere de închiriat, mai treceţi 
pe la noi. Perspective de distracție, foarte 
puține. Oricum... 

— Mulţumesc, dudue... 

— Miralena. Abreviat: Mira! 

—- Un nume dintr'o poveste. 

— Concedo! Adică: n'am nimic îÎrnpo- 
trivă! La revedere, domnule Manoliu! Pa, 
Lizi! Şi ru uita pe Sanda... 

— Nu, Mira! Ure și pe la Litere! 

— Incă odată, la revedere! Data vii- 
toare, socot c'am să pot, eventual, ţine 
piept unei tirade latinești... 

— Da? Şi-anume, cum? Ai să memo- 
rezi din Virgil sau Ovidiu? 

— Nicidecum, vin înarmat cu... tabla 
de logaritmi! 

Lizi cobora scara cu pași mici, Marc se 
lasă în turnanta treptelor, cu ezitări. Râ- 
de odată cu Mira și-i stăpânește privirile 
cu ochii. Se opreşte după câteva trepte: 

-- Dudue Mira... Mi-am amintit... de 
dansul nostru, de-atunci. Nu era un tan- 
90... era un fox-trott. 

— Şi mie-mi pare că era un fox! 

— Domnișoară, te rog, numai trei se- 
cunde! — Si Marc urcă — din două sări- 
turi — până în capătul scării. 

— Ai uitat ceva? — spune Mira. 

— Cred că: da! Aveam cu mine un nu- 
măr din „Revista matematică“. 

— Poţi veni! Asemenea intruși nu ac- 
cept în apartamentele mele. 

— Doamne, ce epitete! 

Paşii Liziei nu se mai desluşesc. Clopo- 
țelul dela intrarea de jos, sună. Mira re- 
vine, în prag: 

— Nu-i nici o revistă, în odae! 

—- Foarte probabil! 

— Frumoasă lovitură de teatru! — Ai 
întrebuințat şi... logaritmii? 

— 0, nu! — Dar e nostim! 

— Nostim? Umoristic, poate! Eu, în- 
ir'un fel, mor de râs! De ce te-ai întors? 

— De ce m'am întors? — mai mult nu 
poate să spună și suride. I se luminează 
chipul. 

Apoi, izbucnește, scurt: 

— Ascultă, dudue... Dudue Mira... Ţi-a 
mai spus cineva — că ești adorabilă? 

Nu răspunde! Nu! — Rămâi cu bine! 

Apoi, se repede în evantaiul scărilor, 
chemând: — Domnișoară lizi! Domnişoa- 
ră Lizi! 

Mira îi urmărește tropotul pașilor, pâ- 
nă jos. Aude clopoţelul dela uşa din curte. 
Ultimele clinchete se irosesc, repede. Mi- 
ra caută svonuri stinse: glasul lui Mare. 
Marc, atât. Unde i-e chipul? Chipul lui 
Marc! Marc! Şopteşte: Marc! Tresare, de 
jos urcă, urcă... E Marc. 

— Tot eu sunt, Mira... 

— Lizi a plecat, singură. Cred c'a luat 
autobuzul și... m'am întors... Dece-ai ră- 
mas, aici pe scară, Mira? 

— Te-ai întors? (A pus în glas o undă 
de duioșie. Brusc, ironică):: — E actul doi 
al piesei, nu? Cam precipitat, — și pe 
de-asupra, nesocoteşte toate legile drama- 
turgiei. 

— Crezi, Mira? 

— Să revedem, totul, dela capăt. 

— Detla proiog... 

— Intocmai! Eu citeam versuri de Rilke. 

— In original? 

— Nu, tălmăcite! —- Fără întreruperi! 
Aşa dar: Rilke! Dumneata baţi la uşă 
şi, după trei replici, intri în odaie... 

— Altfel, nesocoteam unitatea de loc! 

— Să trecem! — Broina, adică: eu... 0- 
mite să afle cine este eroul. 

— Adiză eu! Dar m'am prezentat! 

— Cum să te cred? 


i O 


de CAMIL ARMANU 


UNIVERSUL LITERAR 














Da ga a a e i A A ia a 3 





— Am legitimaţie: cartea de student! 
— Nu-ţi cunosc biografia! 

— E banală... Pot so spun, pe loc... 
Pretextul revistei uitate, mă face 
neîncrezătoare. Şi-apoi, povestea cu cea- 
iul dansant! 

— Dar ţi-ai amintit chiar mata... 

— Să trecem, mai bine, la altceva! De 
pildă... Uite, vorbește-mi despre dum- 
neata! Incepe, de pe când aveai doispre- 
zece ani! 

Vrei? 

— La doisprezece ani, eram pe mars. 
Tatăl meu, secund pe un vas de comerț, 
mă luase cu el... Intâia mea călătorie... 

O furtună îngrozitoare, pe Marea Nea- 
gră. De-abia am aflat drumul spre Medi- 
terană. 

— Ai văzut şi Italia? — întrebă, râ- 
zând, Mira. 

— Era în itinerariu... Aș putea să-ți 
vorbesc săptămâni întregi despre călăto- 
riile mele. Ce de primejdii. Am fost şi pe 
Atlantic! 

— Ca Alain Gerbault!... 

— Mi se pare că nu mă crezi! 

— Nici o clipă! — Dacă vrei să știi ceva 
despre mine, află că sunt născută în in- 
sula Serpilor. La cinci ani, am înotat pâ- 
nă'n deltă, unde mau găsit nişte pescari 





lipoveni! 

— Ca Ulysse! 

— Simplă localizare. Nu mai pove- 
stești? 

— Fie! — Nu vrei să intrăm? 


— Ba, dal... Sunt numai urechi! 

— Sunt băiat sărac... De mic, am ră- 
mas orfan de tatăl... 

— Bietul băiat! Ca David Copperfield! 

— Am muncit să ţin casă, să-mi ajut 
mama și pe fraţii mai mici, într'un coiţ 
de provincie mizeră! Nu lăcrimezi? 

— A treia versiune? 

— Tertium non datur! 

— Cum? Latinească, la mata? E gro- 
zav... Data viitoare, n'o să putem rezista 
nici cu tomurile noastre de Horaţiu și Vir- 
giliu. 

— Totuși, a treia versiune... 

— Cumplită  imaginaţie!.. 
Sunt un microfon! 

— Mira, ascultă-mă! Te știu de astă 
iarnă. dela facultate... Venisem să caut 
pe un amic. Te-am zărit, câteva bănci mai 
departe... Purtai un pulliover care te îm- 
brăca minunat... 

— Aşa dar, ceaiul dansant... și tangoul 
întrerupt... 

-— Mira, lasă... Te-am căutat, cu o per- 
severenţă... 

— Diabolică! — Nu? Perseverare!... 

— Te-am urmărit! Am căutat să aflu 
cât mai multe amănunte despre tine... Vo- 
iam să fim împreună, să te cunosc... Să-ţi 
vorbesc... Colegele tale mi-au istorisit a- 
tâtea despre tine... Îţi știu orășelul de 
munte, care aduce cu un burg german, în 
aşezarea caselor. Cunosc toate anecdotele 
de școală, dela externat... şi cele adevă- 
rate — şi cele închipuite, numai. Le-am 
cercetat despre firea ta. Fiecare te-a lă- 
murit într'un fel ori în altul. Aopi, tre- 
buia să te cunosc. 

— i-ai ales... „căutarea unei camere 
mobilate':...? 

— O mie de amănunte... Cucerirea por- 
tarului... Cunoașterea clădirilor... Am 
descoperit că staţi la mansardă... Cele 
două ferestre ale mansardei, mi-au dat 
mult de lucru! Câte emoţii, privind jocul 
umbrelor!... Tu... Lizi... tu... tot tu... apoi, 
Lizi... şi iarăş, îu! 

— Bietul Marc! Mereu, acelaș film! 

— Dece spui aşa? Şi dece numai atât? 
Credeam că spovedania mea are să te 
convingă... Vezi, dacă sunt sincer! Așa 
păţesc de fiecare dată! Sinceritatea mea, 
hotărîţ lucru, e un mare cusur! 

— Incearcă să te desbari! 

— Mira! 

— Bine intonat! Vrei să mai repeți? 

— Mira!! 

— Frumos! Incă-odată! 

— Vorbește despre tine... 

— Cum? Nu ești deplin documentat? 
Care versiune îţi convine? Mai am un an 
la Litere... dar n'am nici o perspectivă. 
Visez... Mai ales, cu ochii deschiși... A- 
cum, la sfârşit de primăvară, visez la fe- 
reastra mansardei... 

— Te-am văzut, adeseori, Mira. 

Priveliștea e banală: cartier liniștit. 
In fiecare zi, filmul cuprinde aceleaşi per- 
sonagii: vardistul din post, olteanul cu co- 
şurile, câţiva trecători... adesea, flașne- 
tarul cu şoriceii albi, în loc de papagal... 
Film banal, de provincie mizeră. 

— Eşti frumoasă, Mira. 

— Nu-ţi amintesc o fată pe care ai iu- 
bit-o, cândva? Ori o eroină din cărţile cu 
întâmplări închipuite? 

Un vals străvechi, revărsat pe pâlnia 
unui gramofon, urcă leșinat şi gutural, 
dintr'o odaie dela etajul de jos. 

— Unde cântă? 

—— Jos, nu ştiu bine. E concertul obiş- 
nuit, la ora șase. Acelaş disc... un vals. O 
cucoană în declinul vârstei, visează cu o- 
chii pe discul hârâit. E tot ce știu... Mai 
avem în dreapta, un profesor de vio- 
loncel... 

— Vă supără? 

— Nu! — îl auzim rar. Nu prea are șca- 
lari. Oricum, slavă Domnului, că nu-i das- 
căl de trombon ori trompetă! 

Soarta a fost, de astă dată, de partea 
noastră! 

— In stânga? 

— In stânga, e proprietăreasa. E o 
doamnă, din aristocrația veche. Singurul 
detaliu modern e telefonul. Și baia! Ac- 
cesul lor ne face să nu mai plecăm din 
mansarda noastră. 

— 'Ţi-aș putea vorbi la telefon? 

— Numai în timpul zilei! 

Cineva bate în peretele: din stânga. 

— Auzi, mă chiamă la telefon... Pleci, 
nu-i așa? 


Vorbește... 


— Da, da... Ce număr are telefonul ? 

— 95.14.20. La revedere! — Și mâine, 
continuăm lecţia de spiritism... A propos, 
știi, ai uitat un amănunt preţios, Marc! 
Nu mi-ai mărturisit că mă iubeşti! 

— Ai dreptate! Mai trebue s'o spun? 

— Acum, nu! 

— Vezi, ăsta e cel mai mare cusur ai 
meu: nu vorbesc deplin! 

—- Auzi, mă chiamă, iar! La revedere, 
Marc! Şi mi-a părut bine... A, încă un a- 
mănunt... 

— Care? 

— Nu-s, de fel, pe-aici, camere de în- 
chiriat! Informaţie precisă! Te rog, să mă 
crezi! Ave, Marcus Matematicus Alge- 
brensis! 

— Cu bine, Mira! — Dar pașii pe scară 
se opresc, iar. — Mira! 

— Ce sa 'ntâmplat, iar? Ai mai uitat 
ceva? 

— Nu! Dar află că ştiam! 

— Ce ştiai? 

— Că nu-s camere de închiriat! Mi-a 
spus Ioșka, portarul! 

—— Eşti diabolic, ca o ecuaţie cu trei ne- 
cunoscute! 

Dar paşii lui Marc, ropotiţi ca un trap 
de cal, se pierd în coboriîşul scării. S'aude 
și clopoțelul. Mira bate la ușă, ca să vor- 
bească la telefon. 

x 

Marc n'a apucat să iasă în curtea pie- 
truită în care a pășit, de cum a sfârşit de 
coborit scările. Flueră gavotta din „Ma- 


[i 


non ... 


Profitons bien de la jeunesse 

Des jours quw'ammene le Printemps! 
Chantons, aimons, rions sans cesse, 
Nous n'aurons pas toujours vingt ans! 


Se oprește. Pe poarta mare trece, uşor 
abătută, domnișoara Lizi. Fata brună, 
de sus... 

-— Bună seara. domnişoară Danu! 

— Dumneata erai? — Mira e sus? 

--— A plecat alături, la telefon. -— Ştii, 
am rămas împreună, până acum... Mam 
întors, fiindcă nu te-am mai zărit în 
staţie. i 

— Mă grăbiam... 

— Te-ai întors aşa de curând! 

— Da. Acest „da“ e aproape şoptit, ca 
un foşnet uşor de frunză uscată. 

Marc ar voi s'o întrebe ceva. Dar se ru- 
pe din loc: 

— Bună seara, domnişoară Danu. 

—— Bună scara. 

In stradă, Marc mai aude clopoţelul dela 
ușa scărilor. O urmăreşte pe Lizi în roti- 
rea scărilor... Porneşte şi el, în înserare și 
flueră,.. 

Proiitons bierrde la jeunesse... 

A 


Lizi urcă, abătută, treaptă cu treaptă. 
Nici nu ştie când se găsește în faţa uşii... 
A urmărit-o în penumbra serpentinului 
de trepte, valsul demodat — pe care-l 
ştie... Mira e în odaie, pe divan. Lizi a 
desluşit-o în fumuriul încăperii. Cu tre- 
sărire în glas, întreabă: 

— Lizi, te-ai întors? Aşa de curând? 


— Na venit... Nam putut lucra nimic... 
S'a ghemuit pe divan și plânge, încetișor. 
Mira își cufundă degetele în părul Lizici 
— şi-i desmiardă zulufii grei, de mătase 
scumpă. Rămân cu privirile aţintite în 
întuneric, în păinjenișul gândurilor. 

In părete, răsună lovituri  convenţio- 
nale.., 

— Telefonul, Mira... 

— Da, da... Mă duc. 

Mira prinde receptorul şi şopteşte: 
Allo.... 

Din pâlnie, isbucnește o voce ţipată: 

— Allo, tu ești, Mira? 

— Eu, 

— Aici, Marc... S'aude? 

— Fireşte... Nu trebue să strigi ca un 
năuc... 

— Eu nu te-aud prea bine... 

-— De ce m'ai chemat? 

—- Voiam să-ţi aud glasul... 

— Ce vrei să rostesc? Alfabetul? Pre- 
poziţiile cu acuzativul... Ori un poem de 
Mallarme? 

— Vreau să-ţi spun că te iubesc, Mira! 

Te iubesc... Te iubesc, Mira... 

— Sunt la un telefon public, Mira... 
Am la mine o carte cu poeme... Cea din- 
tâi care mi-a căzut în mână, la librărie... 
Vreau să-ţi citesc... 

— Nu sunt, cumva, cântece de stea? 
Ori romanțe și tango-uri? 

— Taci și-ascultă... 

Marc citește... Citeşte din Baudelaire, 
din Verlaine... Mira ascultă, un timp... 
Gândurile ei urcă spre Lizi, odată cu fi- 
rul cântului, la violoncel, — din odaia bă- 
trânului muzician... 

— „Intro seară 
tră“... 

Apoi, închide ușor telefonul şi iese din 
odaie. 

bi x 

Pășesc alături unul de altul, 
cartier al marelui oraş. E seară. 

— Mira, spune-mi... 

— Da... 

— Ce anume? 

— Ştiu eu? întreabă-mă, Marc. 

— "Ţi-a spus cineva că ești minunată? 

— O, da! 

— Cine-i? 

— Te-ai răsbuna crunt? 

— Amarnic. 

— Tu. 

— O. Mira... Să ne 'ntoarcem... Vrei? 
Şi să vorbim gespre vacanțe. Ce-ai au 
gând să faci? 

— Nu ştiu ce să-ți spun, Marc... Vor- 
bim altădată. 
> mde, prese 


(Urmare în pag. 6-0) 


sfântă, roză şi albas- 


într'un 





rame 





| 
| 





4 





Subiectivismul în 
cercetarea literară 


II. Subiectivismul în istoria literară 
: de G. C. NICOLESCU 


Nu se poate contesta că d. G. Călinescu este un om de 
talent și cu o reală bogăţie de informaţie. Dar nu esie mai 
puţin adevărat că d-sa este un negativist, un om care, ca 
şi dadaiştii de care se ocupă în Curs de poezie, na avut 
răbdare şi a dorit să pătrundă „prin violență în istoria 
iiteraturir:, Fără îndoială, ar fi patruns şi altiel, de sigur 
mai încet şi sub alt aspect, dar ar fi pătruns cu siguranţă. 
D-sa insă a dorit o intrare răsunătoare și când a apărut 
a început să răstoarne totul. S'a ocupat de Eminescu — şi 
nu numai că a găsit critica eminesciană ruginită „intr'o 
rutină orală și şcolară“, dar, în analiza poeziei, „unele 
judecăţi [ale d-lui G. Călinescu] pot constitui pentru unii 
un adevărat scandal”, (cum s'a și întâmplat), pentrucă de- 
tronau pe poet din locul ce părea definitiv fixat. Pentru 
un moment, lucrul a tăcut impresie, dar Eminescu a ră- 
mas acolo unde fusese şi până atunci. A: proclamat că „E- 
stetica în înţelesul de studiu obiectiv al capodoperei nu 
va exista niciodată“ — și a fost încadrat, îmi pare, la ca- 
tedra de estetică şi critică literară. Acum, mai în urmă, 
sa ridicat împotriva istoriei literare, sub unele din as- 
pectele ei. Asupra acestei manifestări mă voi opri aici, 
După tradiţia formată, se poate deduce dinainte însă ati- 
tudinea d-sale. De astă dată tradiţia a fost atât de putar- 
nică, încât d. Călinescu nu numai că încearcă să răstoar- 
ne o întreagă direcție de cercetări, dar îşi răstoarnă pro- 
pria sa activitate practică istoric-literară. 

In articolul Tehnica criticei şi a istoriei literare, autorul 
caută, în primul rând, să demonstreze că „rostul istoriei 
literare nu e de a cerceta obiectiv probleme impuse din 
afara spiritului nostru ci de a crea noncte de vedere din 
care să iasă structuri acceptabile“ (op. cit. p. 114). 

Pentru a ajunge la această concluzie, se aminteşte așa 
numita Gestaltteorie (teoria formei, a structurei), din psi- 
hologie. Această teorie pornește dela concepţia că fiecare 
obiect are o structură, un complex cu o unitate și o îndi- 
vidualitate a lui, de sine stătătoare și diferită de a elc- 
mentelor componente. Un același obiect este ceva întrun 
complex şi este altceva în al complex, pentrucă semni- 
ficaţia obiectului nu este una și aceeași totdeauna, ci iz- 
vorăște din poziţia și rolul pe care îl are în totalitatea la 
care participă. După teoriile acestei școli, în fiecare obiect 
supus unei cercetări există anumite aspecte fără pătrun- 
derea cărora trăsături esenţiale rămân ascunse. Dar ace- 
ste aspecte expresive nu pot fi surprinse prin analiză. prin 
disocierea elementelor și examinarea fiecăruia în parte, 
pentrucă tocmai unitatea acestui întreg, structura acea- 
sta a obiectului constitue expresia. De aici, necesitatea 
unei viziuni globale pentru a sesiza expresia. „C'est l'ex- 
pression qui disparait quand nous isolons les parties les 
unes des autres, par exemple en masquant l'ensemble d'un 
portrait pour considerer s&parement les parties. C'est lex- 
pression qui est modifice, souvent de manitre profonde, 
par une alteration locale et minuscule d'un trait, qui re- 
tentit sur la physionomie de l'ensemble. C'est l'expression 
qui reste dans la memoire et permet la reconnaissance, 
c'est encore elle qui suggere des assimilation parfois de&- 
concertantes, souvent clairvoyantes eţ penstrantes...! 
(Paul Guillaume, La psuychologie de la forme, Paris, 1927, 
pag. 191). i 

Și totuși, d. G. Călinescu, deși declară că ideile d-sale 
despre istorie literară descind din Gestaltteorie sau se în- 
rudesc cu ea, în studiile publicate tocmai această viziune 
globală o înlătură. „Dacă ne uităm cu lentila“, — scrie 
d-sa, analizând tehnica lui Eminescu, sau, în același ca- 
pitol: „A studia amănunţit sintaxa lui Eminescu ar în- 
semna să intrăm pe nesimţite în câmpul analizei poetice“ 
şi nu face aceasta. Avem, adică, tocmai compartimentare. 
studiere a elementelor disociate unele de altele şi impo- 
sibilitate de a surprinde expresia structurală. 

Dacă amintesc lucrurile acestea aici, nu o fac din spirit 
de şicană, nici pentrucă aș avea intenția să examinez, 
prin prisma propriilor d-sale vederi teoretice, toată opera 
istoric-literară a d-lui G. Călinescu. O fac însă pentrucă 
mai târziu voi reveni să arăt de ce în momeniul actual, 
generalizarea concepţiei structurale în istoria noastră li- 
terară este prematură şi ca argument voi aduce faptul că 
nici iniţiatorul ei la noi n'a putut-o urma în practica sa. 
Dar o mai fac și pentru alt motiv. Se dovedeşte astfel că 
această Gestaltteorie nu este un element dominant în 
structura d-lui G. Călinescu. Nimeni nu este cu totul ori- 
ginal. Toţi împrumutăm idei şi le prefacem după nevoile 
și înclinările noastre interne, dar nu împrumutăm decăt 
ceea ce este înrudit spiritualităţii noastre. Spiritualității 
istoricului literar în discuţie nu-i este înruditii această 
concepţie a structurii. Am ales două momente, dar în fie- 
care pagină din opera d-sale se află negațiunea practică 


a acestei direcţii de cercetare. Ceea ce l-a atras în acea- 


stă teorie a fost altceva. A fost metoda. 


In cea mai substanțială prezentare a acestei Gestalt- 
teorie, pe care am citat-o, a lui Guillaume, scrie: „Ce ne 
seraient pas les details pris en eux-m&mes qui caracteri- 
seraient lindividualite, mais des proprietes de structure 
qui se traduiraienţ dans la perception par des impressions 
globales de nature affective ou guasi affective. Le m6- 
thode doit donc tre impressioniste. Le juge doit saban- 
donner ă son impression immâdiate“. (p. 195), 

D-lui G. Călinescu îi trebuia un suport pentru intro- 
ducerea impresionismului în istoria literară şi a socotit că 
l-a găsit în Gestaltteorie. Dar d-sa na ţinut scama de 
două lucruri. Mai întâi, această direcţie apare în Ger- 
mania ca o reacțiune în contra excesului de analism. In 
al doilea rând, n'a ținut seama că tocmai această teorie 
a expresiei structurale, globale este „partea cea mai ipo- 
tețică din Gestaltteorie“ şi că în ea, deocamdată, avem 
„mai de grabă promisiuni decât rezultate“. (Paul Guil- 
laume, op. cit p.. 199, 228). 

Dar, pentrucă Germania este patria metodei şi a tehni- 
cii, era bine să pară că tocmai de aici vine resurecția con- 
tra metodei şi a tehnicei obiective în cercetarea literară 
cum și introducerea unei metode impresioniste, „Metoda 
este așa dar — scrie d. G. Călinescu, în strânsă legătură 
cu noţiunea de valoare şi cu unghiul de vedere propriu. 
Nu numai atât. Planul de lucru aplicat la unul nu se po- 
triveşte la altul. Ca să înţelegi pe Creangă, pe Eminescu 
şi pe Caragiale trebue să descoperi la fiecare o structură 
proprie. Insă a descoperi este tot una cu a inventa, fiind- 
că dacă ea ar fi evidentă oricui n'ar mai fi nevoie de nicio 
sforțare metodologică. ...Istoria este interpretarea însăşi, 
punctul de vedere, nu grupul de fapte și această interpre- 
tare presupune un ochiu formator“ (op. cit, p, 111, 109). 
Pentru asemenea afirmaţii, nu era nevoie însă de Gestalt- 
teorie. Ele se află de multă vreme la Croce, pe care d. Că- 
linescu îl cunoaşte atât de bine: „Un istoric, care nu e un 
simplu colecționar de fapte disparate, un simplu cercetă- 
tor sau un simplu cronicar, nu poate să compună cea mai 
mică povestire a întâmplărilor umane dacă n'are un punct 
de vedere determinat, adică o idee a lui despre chipul 








UNIVERSUL LITERAR 











5 August 1939 





Cartea străină 








Charles Morgan: The flashing stream ) 


Cunoscut chiar și de lectorii români în imposi- 
bilitate de a întreprinde citirea în limba originală 
său alie traduceri struine, Cnarles Morgan, a tă- 
cut desigur o impresie covărşitoare asupra tutu- 
ror celor cari au gundii macar o clipă după 
leciura unora din operele lui, 

Nu de muli distinsul intelectual și scriitor engiez, 
a scos la iveală o piesă de teciru a cărei premie- 
ră a avut loc la teatrul Lyric din Londra. 

Piesa aceasta a lui, esie prima, poate şi ultima, 
deoarece dacă ocupaţia sa este de a ti crilic dra- 
in«uic la Times, covarșitorul flux al talentului îl în- 
dreupiă înspre roman, unde işi poate găsi spaţiul 
de exprimare cu muli mai mult avânt, 

Dealttei, însăși declaraţia lui ain prefaţă că eco- 
nomia acestei piese sar putea mai bine situa în- 
trun roman, delimitează oarecum singuiariiatea 
piesei [he flashing stream. 

Lucrarea, care este oarecum o dramă, a fost 
scrisă întrun timp scurt, în mijlocul unei pauze. 

Adusesem manuscrisul neterminat ai unui ro- 
man ce căutam să încheg, dar observai că atin- 
sesem o iază a povesiirei, după care devenea im- 
periosă nevoia de a iăsa ideile să se trământe 
nestingherite şi imaginația să se limpezească. 

Oprindu-se din scrierea romanului, pentru a nu 
vegeta, Charles Morgan, construeşte cu elemente 
din acel roman, piesa despre care amintim, decer- 
nemdu-i că subiect o întămplare închipuită pe baza 
unor expenențe nu de mult încercate în Angiia, 
de mijioace ce luplă antiaeriană, şi precedând-o 
de un studiu plin de interes, asupra unei aşa nu- 
mite unităţi spirituale, care va torma fundamentul 
piesei, probanil fiind isvorită din romanul aban- 
donat o clipă, 

Studiul acesta, mai interesant chiar decât piesa, 
este o condensare, o raționalizare întrun spaţiu 
restrâns a concepției noui de viaţă, introdusă de 
Morgan prin operele sale, un studiu asupra inten- 
şităţii de vibraţie sulletească, intensitate care 
după felul cu:n isbuteşte să devină o preocupare 
unică, absolută, perieci concentrată a spiritului, 
astfel îndreptează viaţa indivizilor pe un plan de 
inaltă trăire, în eternitate, şi tot odată în pregnantă 
realitate, 

Căci, — spune el în conluzie — unitatea spiri- 
tuală ca orice obiectiv ridicat, nu este un sfârşit, 
ci un început. E o stare de receptiviiate, opusă du- 
rității sufletești, matricea rațiunei. Un țăran o po- 
sedă când în pragul gârboviei, fără speranță, 
însenunche spre a planta o sămânță în pământ, 

Pornind dela această premiză, mai bine zis con- 
cepție, care lămureşte în fond întreaga operă a 
lui Charles Morgem, The flashing stream „reali- 
zează” o viață, o pasiune, prin unitatea spirituală. 

Este scrisă întrun dialog rapid, antrenant, așa 
cum o piesă de teatru cere, Și mai cu seamă, aşa 
cum o desiănţuire de pasiune, necesită. 

Eroii, întrun cadru de sobrietate şi de stric- 
tețe, izolați de lume, întro fortăreață reirasă şi 
pierdută în Oceanul Atlantic, sunt otițeri de mari- 
nă, matematicieni eminenţi, în căutarea unei so- 
luţii care să permită realizarea practică a apara- 
tului nurmnit Scorpion, ideal de luptă împotriva a- 
vioanelor, 

Faptul acesta, cu toate că real, nu imporiă prea 
mult, fiindcă interesul nu poartă asupra părţilor 
tehnice, ci asupra reacțiunilor suiletești ale oame- 
nilor, concentrați în jurul invenției, apropiaţi așa 
dar de o unitate spirituală. 

lar conflictul isbucnește cu apariția a două fe- 
mei, singurele admise în sanctuarul ştiinţei ce 
este fortăreaţa, 

Dar nu un conflict din acelea banale, cum s'a 
obișnuit și obișnuește de atâtea şi atâtea ori în li- 
teratura de toate zilele. 

Nu o simplă ciocnire de pasiuni, care să des- 
trame prietenii sau să desvăluească secrete, 

Nu, dimpotrivă, — și aici recunoaștem tuşa de 
genialitate a dramei lui Morgan, — conflictul se 
produce din interferența de caractere dintre co- 
mandantul Ferrers, conducătorul experienţelor, 
prin care putem întrevede silueta nobilă a lordu- 
lui Sparkembrocke şi cele două femei Karen şi 
Lady Helston; prima, superbă realizare a unităţi 
spirituale femenine, iar cea de a doua, oglindă de 
meschinărie, senzualism teluric, feminitaie rău 
înțeleasă. 

i Karen este o figură unică, putem spune, de rea- 
lizare dramatică. Este o femee în primul rând, 
care nu pregetă în a recunoaște că viața ei se cu- 
prinde într'aceea a unui om, că are nevoe de 


un om, că-și trăește clipele pentru a aparține unui 
om. 


Actul material, ascuns și înjosit de mulți, pe ne- 
drept, fiindcă substanța lui e materializată și nu 
materială, deci pasibilă de spiritualizare, nu în- 
seamnă pentru Karen o dobândire a cezace dato- 
ria îi incumbă, ci o supremă iericire, trăită cu 
toată intensitatea, 

Karen este o femee adevărată, nu o ficțiune de 
marionete, spre a atrage sutragiile publicului. 


Din pasiunea, din intensitatea ei de a se dărui, 
pornește năvalnic dorul muncii, dorul ajutorului 
ce-l va da lui Ferrers, cu toate puterile sale, spre 


ce VICTOR POPESCU 


amândoi, unificaţi, reuniți prinirun jel comun, 
pornesc la lucru, — să observăm spiritualizarea o: 
perei lui Morgan — spre dobândirea acolor apA- 
ate, formând din unitatea sufetească, după cum 
spune şi eseul explicativ : nu un slârșit, ci un în- 
ceput. 

Contopirea sufletelor este desăvârșită. Actul 
materializat, pe care Karen îl doreşte, va veni şi 
el, dar numai când vor fi dobândit invenția, fiind- 
că fără ea unitatea nu poate ține, iar unitatea su- 
fletească este baza oricărui raport dintre om și fe- 
mee, nu numai în această piesă, dar și în întrea- 


a-și isbîndi opera, 


ldeia care o conduce, unitatea de spirit, con- 
centrată, intensă, absolută, puternică, o insuilă 
hui Ferrers, care la rându-i se cuprinde de ea și 





*) Piesa este 
Le fleuve 6tincellent, 


ga operă de romancier a lui Charles Morgan. 


tradusă în franțuzește sub titlul 





Cronica muzicală 





Muzica la expoziţia din Zurich 


Reprezentare a Elveţiei sub 
toate fețele ei, expoziția na- 
țională din Ziirich n'a fost lip- 
sită de participarea muzicei, 
căreia i sa păstrat locul im- 
portant cuvenit, în măsura a- 
devăratiă a rolului pe care îl 
îndeplinește această artă în 
viaţa poporului elveţian. Soli- 
dară cu întreaga expoziţie, 
secția ei muzicală a putut da 
acecaş impresie de ordine, se- 
riozitate, hărnicie, modestie în 
muncă și în prezentarea roa- 
delor ei de preţ. 

Organizaţia muzicală a El- 
veţiei nu este făcută spre a a- 
vea prin excelență  repercu- 
siuni în afară. Acestea se pro- 
duc necăutat, atunci când ra- 
za de expansiune a activităţii 
vreunui muzician sau vreunei 
instituţii, depășește, dela sine, 
pe a ţării. 

Un compozitor ca Arthur 
Honegger, o personalitate ca 
acea a lui Jaques Dalcroze, ca- 
pacități pianistice sau dirijo- 
rale ca acelea ale lui Frey sau 
Ausermet, sunt făcute pentru 
orizontul larg al muzicei de 


pretutindeni. 
Ceeace se urmărește însă 
prin mişcarea muzicală  elve- 


țiană, este un cât mai substan- 
țial şi mai potrivit răspuns cs- 
rințelor artistice interne, nece- 
sităților culturale directe, pro- 
pru, 

Fără mult sgomot, în strân- 
să legătură cu realitățile lor 
particulare, Elveţienii au reu- 
șit să atingă un nivel general 
nu numai în educația muzica- 
lă, în aspectele muzicale vii, 
dar mai ales în întocmirea to- 
tală a rosturilor muzicale, re- 
marcabil de ridicate. Fără em- 
fază, fără altă preocupare de 
cât de a documenta fidel și cât 
mai sistematic pe oricine cer- 
cetează această lature a expo- 
ziţiei, sa putut isbuti, în ca- 
drul pavilionului muzical, să 
se ilustreze totul cu o metodă, 
o multilateralitate și adesea o 
ingeniozitate, ce merită a fi cu- 
noscute, 

S'a imaginat astfel fixarea, 
într'o hartă muzicală, a prin- 
cipalilor compozitori şi execu- 
tanţi din întreaga Elveţie. 

In aceeaş sală, monumentale 
volume alcătuite din manu- 
scrise, fotografii și date gene- 
rale, au fost rânduite, la înde- 
mâna tuturor vizitatorilor, spre 





a le îngădui să se informeze i- 
mediat, mai amănunţit, asupra 
oricăruia din ei. Alte volume, 
compuse din lucrări editate și 
grupate pe ramuri instrumen- 
tale, adaogă o altă categorie de 
material, într'o măsură într'a- 
devăr abundentă. 

Dar aceeaş sală, rezervă şi 
alie posibilităţi de iniţiere în 
cuprinsul muzicei elveţiene. O 
orgă, de fabricaţie elveţiană și 
câteva piane, de aceeaş fabri- 
cație, sunt zilnic cântate de 
alţi artişti, care execută muzi- 
că elveţiană, uneori şi alte 
compoziţii, când interpretul de- 
ţine pianul principal al intere- 
sului, perindând astfel concer- 
te publicului cercetător, care 
găseşte de sigur în această sur- 
să practică de cunoaștere a 
muzicei sau muzicienilor elve- 
țieni, un element însemnat și 
atractiv. 


O altă sală, e rezervată fac- 
turei instrumentale. Toate gru- 
pele orchestrei, precum şi di- 
verse instrumente de muzică 
populară, printre care cornul 
Alpilor, asemănător tulnicului 
românesc din regiunea munţi- 
lor Apuseni, sau alte înstru- 
mente fie pentru uzul orches- 
trelor de „jazz“, fie al fanfare- 
lor şcolare sau turistice, au fa- 
bricanţi în Elveţia. Demonstra- 
ţia lungilor vitrine, numite su- 
gestiv „schelete de orchestre“, 
este cât se poate de conclu- 
dentă. 


Aceasta, în materie de fac- 
tură industrială. In ce privește 
pe cea pur manuală, artistică, 
Elveţienii, deşi cu un foarte 
modest trecut în construcția ue 
viori sau violoncele, au astăzi 
o 'serie 'de luthieri demni de 
toată stima și ale căror lucrări 
sunt bine considerate de către 
cunoscători, Un atelier de lu- 
îhierie, în sala facturei instru- 
mentale, prezintă în văzul pu- 
blicului, din secretele practi- 
cării meșteşșugului acesta infi- 
nit de delicat şi de complex, 
în întreaga perioadă a expozi- 
ției lucrând acolo, câte zece zi- 
le, fiecare din principalii lu- 
thieri elvețieni, cu tot dichisul 
respectiv. 

ideie de asemeni originală și 
cu foarte instructive conse- 
cine. 

Tot în această sală se pot ve- 
dea și diferite secțiuni în piane, 
armonium, viori, pentru a se 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


face înţelese procedeele de 
construcţie și funcționare. 

In sfârșit, o a treia sală este 
închinată muzicei populare, e- 
xemplificată prin felurite ex- 
puneri de culegeri populare, 
fotografii de asociaţii muzica- 
le rurale, date şi însemnări 
complimentare şi presentare de 
instrumente muzicale populare. 

Am trecut, firește, peste as- 
pectele obicinuite oricărei ex- 
poziţii, radio, muzică mecanică, 
mici invenţiuni, editură, totul 
foarte îngrijit prezentat, iar 
ultima reprezentând un efort 
considerabil. 

Amintim însă că, înţelege- 
rea celor arătate de pavilionul 
muzical este cu folos și înde- 
mânare ajutată de un film al 
muzicei elveţiene, şi acesta 
conceput cu pricepere și îru- 
mos spirit de sinteză. 

Filmul este procctat de mai 
multe ori pe zi, în pavilionul 
muzical. In el se pot vedea scc- 


ne de pitorești serbări muzi- 
cale populare, aşezăminte de 
învăţământ muzical în plină 


funcţionare, o orchestră sim- 
fonică sau o asociaţie corală e- 
xecutând integral o operă mu- 
zicală, în timp ce, de o parle 
și de alta a ecranului, sunt pro- 
eclate unele explicări necesa- 
re şi în permanenţă titlul şi 
autorul  lucrărei ascultate în 
film. 

Toate acestea fac cinste EL- 
vețici muzicale şi organizatori- 
lor expoziţiei, prin chipul și 
valoarea demonstrațiilor, prin 
elocința lor și prin excelența 
fondului de cultură și resurse- 
lor muzicale pe care le dove- 
desc. Dar nu trebue să sw- 
prindă din partea unsi țări ca- 
re, deși dintre cele mai mici 
din Europa, numără zece con- 
servatoare oficiale, șaple mari 
orchestre simfonice și nenumă- 
rate asociații permanente de 
muzică de cameră şi corală și 
de instituţiuni particulare de 
învățământ muzical. 

Acest exemplar de concen- 
trată și de susținulă mișcare 
muzicală merită să fie bine cu- 
noscut, pe deasupra penum- 
brei aruncată asupra-i de acea 
discreție ce aparține muncii 
stăruitoare și convinse, 

Expoziţia din Zirich i-a fost 
un fericit prilej de evaluare 
justă şi aducătoare de cinste. 





după care trebuia să se rezolve problema umană căruia el 
ii serie isioria. Din haosul faptelor brute, el nu se ridică 
până la opera de arlă istorică decât prin ajutorul acestei 
apercepţii care îi făce posibil să aleagă din haos o repre- 
zentaţie anumită“. (Esthetique, Paris, 1904, p. 129).: 

De oriunde ar veni aceste idei, să ne oprim totuși să le 
examinâm mai de aproape. 

in primul rând, d, Călinescu se ridică în contra con- 
cepției materialiste, lansoniene a istoriei literare, preci- 
zand că obiectul acesteia nu-l fac faptele brute, ci ideea 
pe care şi-o face cercetătorul despre ele. Din această pri- 
cină, metoda, atât cât o tolerează impresionismul, este 
subordonată acestui punct de vedere. Lanson, care a cre- 
iat o istorie literară foarte materialistă în concepţia ei 
teoretică, a fost un om de foarte mare simț al nuanţelor 
și, poate inconștient, poate dându-și seama de desvoltarea 
pe care putea să o ia disciplina întemeiată de el în sens 
modern, a lăsat foarte mult joc tuturor direcțiilor de cer- 
cetar: 1). Sunt astăzi foarte multe concepţii de istorie li- 
terară, unele foarte îndepărtate de a lui Lanson, Nu este 
însă niciuna care să contrazică principiile lui; s'ar putea 
spune chiar că nu este niciuna care să poată face abstrac- 
ție de ele, pentrucă toate acolo își au temelia. Istoricul 
literar francez însă a prevăzuț şi criticile ce i sar putea 
aduce. De aceea scria, încă din 1909: „Un certain nombre 
de critiques litteraires redoutent que la mâthode n'6touffe 
le genie, et s'echauffent lă-dessus comme s'ils y avaient 
un interât personnel. Ils denoncent le labeur mecanique 
des fiches, Verudition sterile. Ils veulent les idees. Qu'iis 
se rassurent. L'erudition n'est par un but: cest un mo- 
yen... Nous voulons nous aussi les idees. Mais nous les 
voulons vraies... Crâer des idees n'est plus tout: il faut 


(Urmare în Dag. 6-a) 








In salul copilăriei pierdute 


Amurgul săruta, aplecat, pleoapele serii 

Şi curgea din bradul sufletului răşina durerii... 
Poienile şi-adunau copiii de prin zări 

Şi erau pline de privighetori ale-amintirii cărări... 
Cădelniţa liniștii 'nălţa tămâiei livezilor duhul 

Şi era plin de rugăciunile tălăngilor văzduhul, 

Din pridvor de luceteri asculta Dumnezeu 
Rugăciunea mea și cântecul meu; 

lar din mălinii gândurilor albe rupea zâmbind 

Şi auzeam frunzele clipelor sub paşii îngerilor foșnind. 


Şi-mi simţeam obrajii inimei, veștezi și reci, 
In palmele heruvimilor pe-ale iubirii poteci. 
La marginea satului copilăriei pierdute 
Se închinau, lângă garduri, înaltele plute 
Şi drumul cobora pe lângă râu, julit de cară, 
Ducând doinele codrilor în ţară 
Iar trenul urca gâiâind, sărac de vești, 
Şi plin de catane vesele la ferești; 
Dar gara era goală și numai eu și acarul 
I/așteptam între castani, cu felinarul. 
Trandafirii stelelor se scuturau de brumă peste sat 
Pe-acolo, într'o vară, c'o domniţă de lună m'am plimbat. 


EMANOIL COBZALĂU 


5 August 1939 


L-au trezit, mai dz vrame ca de-0- 
biceiu, razeie soarelui, iar ei, după ce 
a căscat plictisit de vreo două or:, â 
rămas convins că nu l-au mai lăsat 
gândurile negre să doarmă. 

Și, după ce şi-a plimbat ochii som- 
noroşi prin camera cu accieaşi ta- 
b.ouri: pe pereți, lăsându-k la urmă 
să se odihnească pe cadranul ceasu- 
lu: deşteptător, nu şi-a putut opr: o 
exc.amație de om supărat: 

— „Afurisită viață“, 

Nu putea Viad să înţeleagă dece 
tooma: într'o zi de sărbătoare, când 
giasul piictisit a. servițoarei nu ma: 
amenință cu „scuiatul din pat la ora 
1 fix“, sa trezit ma: de vreme ca 
de-obi:ciu, 

Fereastra îi surâde șiirb prin cele 
câteva crăpături ale transperantuiui 
tras doar parțial în jos de către ser- 
v:toare, 

Iar e soare, iar e senina afară. Şi 
ca, ma: mult ca sigur, iar are să se 
ipumbe ia Șosea, agăţată de braţul 
iu: Dinu. 

Dinu e băiat lrumos — n'are nimic 
de spus Viad în privinţa asia. 

Şi pe deasupra, nimeni uu e ma: 
g.umeț ca Dinu în toată eiasa. 

Știe întotdeauna să vorbească fru- 
mos şi să se laude fără ca totuşi să 
pară încrezut. Să ştii că i-a povestit 
Sorane: isprava dela școală când și-a 
sos pantofii în faţa profzsoruiu: de 
fizică, pe motiv că îl strâng. Şi dacă 
i-a mai povestit şi scandalul pe care 
l-a provocat într'o oră de matematici, 
mai mult ca sigur că a cucerit-o. 

La urma urms=i Sorana arc dreptul 
să iubească pe cine vrea. 

Degeaba râdea deci Că'ţuneanu Eu- 
gen cu o gută până ia urechi, când 
i-a adus la cunoștință acoastă uiti- 
mă descoperire. 

Dinu şi cu So:ana, piimbându-se 
la braț, pe o aiee dosnică ia şosca. 

Ei și?,.. 

Vlad a rupt în două bucata d: hâr- 
tie pe care o ţiaea, distrat, în mână. 

De ce-a rupt-o? ” 

De ce? 

Uite-aşă ! , 

Acum privește tabiou: care repre- 
zntă doi țărani stând de vorbă în- 
ir'o cârciumă și nici nu mai remarcă 
mărimea nenaturală a paharului de 
pe masă. 

Ni: nu mai hotărăşte, ca ae obi- 
ce:u, să o roage pe mama lui să-i 
scoată „oroarea“ asta din cameră. 

Nu se ma: gândește la nimic... La 
nimic... Ba nu! 








De ce wa spus nimic Sorana acum 
3 săptămâni, când a sărutat-o? Nu 
i-a plăcut ? 

Dimpotrivă, e sigur că a auzit-o 
şoptind: „Vlad drag... Vlad drag...“ 

Ua gând ghiduș şi-a bătut joc de 
Vlaa: 

— „Vad Dracul, tatăi lui Viad Țe- 
Psș, a domnit între anii..“. 

Furios, Vlad sare ia fereastră și o 
deschide larg. 

Așă 1... Să între aer, cât mai mult 
aer. 

Cum se poale să aibe asocieri de 
idei atât de stupide, atât de lipsite de 
no:mă? Poate spune că un an întreg 
Sorana sa ţinut de ei. La început 
nici n'o iubea. 

Da, da, la început nici n'o iubea 
pe Sorana! Lucrul i se pare acum 
de neințeies. Și totuşi e adevărat. Pe 
atunci o iubea pe Miroia, fata cu ochi 
frumoși care tăcea mereu. Iniâiu cre- 
dea că tace fiindcă e neînţeieasă. Mai 
târziu şi-a dat seama că tace fiindcă 
e proastă. Sorana, în schimb, voibea 
poate mai mut decât trebue. Nu era 
un lucru pe care să nu-! fi: știut. 

Nei mu-şi dă seama când a înce- 
put s'o iubească. 

Prietenii iui, când îl vedeau mereu 
împreună cu Sorana, credeau că e 
un s:mpiu capriciu, un fapt trecător. 
Chiar şi Dinu i-a spus, brutal, aşă 
cum «e feiul lui: 

— „Bă, a'o să te țină mult!* 

Dar nu înţelegea nimea: că de astă 
dată sa petrecuse ceva ciudat cu el, 
Iubea cu adevărat! 

Când a sărutat-o, eră convins că 
are un drept asupra ei, că şi ca îi 
iubeşte. 

Pesie tre: zi:e, când a întâinit-o ia 
Sanda acasă, încerca, parcă, să-i 0- 
colească. 

A întrebat-o: 

— „Sorana, ce-i cu time?“ 

— „Nimia! M'am piietisit !* 

Cât se poate de simpiu! 

Aşă înţeiesese Sorana să pună punct 
dragostei lui, 

lar el, cu câtva timp înnainte, îi 
spusese lu: Ştefan, cei ma: bun prie- 
ten al lui, că ar fi în stare să facă 
orice pentru Sorana. Orice, chiar să 
se şi omoare. 

Iar i sa cuibărit în sufiet gândul 
ăsta. 

Ziinic îi ciocănește un deget nevă- 
zut tâmple!e: 

— „Pot să intru, 
răule ?,..* 

Aşă îi spunea şi Că'ţuneanu Eugen : 


prostule, nătă- 





— „Eşti un nătărău că-l „aşi: pe 
Dinu să ţi-o sufle...“ 

Ziinic a gonit gândul ăsta năsdră- 
van: 

— „Fugi, mă. Eu sunt serios. Nam 
să mă omor pentru o fată“. 

Şi de ce nu? 

I-a spus-o doar și lui Ştefan: 

— „Sunt în stare să fac pentru ea 
orice“. 

Orice ! 

Ș: acum i se pare că e cel ma: bun 
lucru pe care poate să-l facă. 

O viață întreagă — 18 ani îmscam- 
nă, doar, o viață — n'a făcut n:mic 
de foios. A trăit, a mâncat, a dormit, 
atâta tot. Adică, nu. A şi iubit. Şi ia 
ce i-a foiost faptul că a iubit, că 
iubeşte încă? A fost îmjosit, înjosit 
ca o siugă, ca un animal. 

-— „Mam plictisit: atât i-a spus 
Sorana. Dar ca va suferi din pricina 
acestor câteva cuvinte. 

Cât de greu poate 
mort, conștimţa cuva ? 

Sorana o să-l visez, cu ochii eșț 
din orbite, cu un revolver în mână... 

Nu, nu cu un revolver. Trebue să 
găscască un alt sistem de sinucidere. 


să apese un 


Mori, într'adzvăr, imediat dacă 0e- 
mz:reșie g:onţul in:ma. Dar dacă gre- 
şeşti ținta ? Nu :-ar place să se ch:- 
nue prea mult înnainte de a muri. 
Și apoi nici n'are la îndemână un re- 
voiver. Și e! vrea să se omoare chiar 
astăzi, să termine mai iute cu poves- 
tea asta. 

Pr:vește din nou tabioul care-l în- 
d:spune în fiecare zi, privește cuiul 
de care e atârnat! 

Da! E atât de simplu! Şi nici n'are 
nevoe de o frânghie. Un cordoa a- 
junge, Sa spune însă că oamenii spân- 
zurați sunt groaznici. Le atârnă limba 
de un cot și corpul le oscilează ca 
un pendul. 

Dar, ce-o să-i p2se lui de toate 
astea, după ce o să fie mort? O să-l 
vadă poate Sorana, cu limba scossă 
și vende :a faţă ca o frunză de: spa- 
nac. In fond, poate e mai bine. O să 
aibe coșmaruri şi mai groasnice, Ideea 
începe să-i surâdă când se gârudește 
la cele ce-au să spună colegii lui de. 
pre el: 

— „Cât o iubea, Viad! Şi ce băiat 
curajos !'“ 

Ce: ma: mult o să se minuneze 
Gheorghiu Haralamb, coegul iui care 
în fiecare zi spune că o să se sinucidă. 

Gheorghiu Haralamb e un băiat 
foarte ciudat. De vreo lună vrea să 
se s:nuc:dă şi nu ţine dec secret !u- 


UNIVERSUL LITERAR 


crul ăsta. Li spune în gura mare, la 
toată lumea. 

Ș: dacă măcar ar avea un motiv se- 
rios de sinucidere! 

Dacă ar vrea să se omoare, cum 0 
s'o facă el, pentru o fată, toi l-ar mai 
Îmţeiege. 

Dar Gheorghiu Haralamb vrea să 
se omoare doar fiindcă e corigent la 
istorie. 

E cor:gent şi n'o să poată da acum 
baca:aureatul. 

Găseşte că e ce: mai stupid motiv 
de sinucidere. Să te omor: fiindcă nu 
poţi da bacalaureatul în vară! 

Parcă mu e şi ei ameninţat să ră- 
mână corigent ja geografie ? 

Are nota 4 pe amândouă trimestre- 
le şi nu mai are nicio speranță pen- 
tru cel de al treilea. 

A și fost obrasn:c cu profesorui, 
uscat ca o prună şi cu buzele sub- 
țiri şi vineţi. 

Ei, și ce-i? 

Parcă, ăsta-i 
dere ? 

Totuş, când se gândește a făp- 
tura de cadavru a profesorului, la 
mâna lu: de şopâriă și a râsul qe des- 
creerat, i se face, parcă, greață. 

Ar trebui pedepsită într'un fei făp- 
tura asta nesuferită! 

Dar cum ?, 

Da-odată Viad incepe să râdă cu 
hohote... Iacearcă să şi= înch.puie pe 
profesorui: de geografie, chinuit de 
remușcări şi mu poate să rămână se- 
rios, cu toată gravitatea mementului. 

Abia acum își dă seama că Sorana 
nu trebue să afie că sa sinucis pen- 
tru ea. 

Ar fi în stare să se laude îa pric- 
tenele ei, să se creadă „femee fatală". 
Nu, așă ceva nu trebue să se întâmp-e. 

Din contră, moartea lu: trebue să 
îr.semne cea ma! extraordinară farsă 
pe care a făcut-o vreodată, 

Nu ma! poate sta locului. 

Vrea să scrie cât ma: iute scrisoa- 
rea prin care să-i facă pe profesorul 
de geografie răspunzător de moartea 
lui. 

Ce farsă, Dumnezeule, ce farsă! 

Sorana n'o să afie niciodată care 
a fosti adevăra'ul motiv al sinuc'de- 
rii lui, O să fie mai bine, și pentru 
ea, și pentru el. 

Se repede la un caet și rupe dn 
mijloc două foi. Incepe să sere: 
„Domnule profesor...“ 

Nu-i place hârtia pe care scrie. 

Prea e „şcolăreasză“ foaia asta cu 
dungi albastre și paraiele. 

Sinuciderea lui o să facă vâ.vă ș: 


un motiv de sinuci- 








nu vrea să se afic că m'are la el hâr- 
tie de scrisori. Un bă:at de vârsta lui 
are întotdeauna așa ceva la «i. 

Ma: scrie o scrisoare de dragoste, 
mai răspunde la alta primită! 

La urma urmei, poate să-și amâne 
sinuciderea cu cinci minute şi să se 
ducă până la primu! chioșc, să cum- 
pere un pic, 

Abia acum își dă seama Viad că 
nu s'a îmbrăcat şi e aproape ora Li. 

Ai !ui n'au venit încă la el, cre- 
zând că mai doarme. E, doar, sărbă- 
toare astăzi. Vlad încearcă să surâdă 
dar își: dă scama că e trist: se sinu- 
cide înlr'o zi: de sărbătoare... 

Spăiatul şi îmbrăcatul nau ţinui 
prea mut. 

Nu trebue să fie p'ea spăiat şi e:e- 
gant când o trece dincoio. 

Viad nu prea ştie ce-o să găsească 
dincolo. Va afia cât mai curând, 

Azum a deschis uşa şi a pont pe 
scară în jos, 

Are ban: peniru un pic? 

Ars... In ha! o zăsit o maiahaă 
mare d= om și a priceput: a vznit .un- 
chiui“ în vizită la ei. 

— „Bună d.m neaţa, 
curăm ochi, ha: ?* 

— „Făcurâm !* 

13i dă scama că lăspunsui: lui e siu- 
p:d dar nu vede ce-ar f: putu. spune, 


bocruic! Fă- 


altceva. 

— „Ho!., Ho!.. Ho.“ 

Unehiul vâda dzs, gros şi fără mo- 
tiv, 


Via surâde siimghorit: 

— „Uachiuie, acum trebuz să p.ec 
până... 

— Ia mai sta: puţin, frumosule. că 
nu tz-am ma: văzut de mult.. Ho... 
Ho 1... Hol.“ 

„lar râde“ gândește Viad. Dar un- 
chiul mu-l lasă să ma. spună ceva: 

— îa ma: spune-mi, mă, cum o mai 
duci cu sănătatea ?...* 

— „Bma. mu'ţumesc. unchiu.a!* 

Ce discuţie fără rost! 

— „Daar...“ Chipu! unchiului se ro- 
tunjeşte a râs şi un ochiu sc închide 
semmiticativ. 

„Să nu mă întrebe acum cum 0 
duc cu dragostea“, gândește Visd. 
„că sunt în stare să-i răspund o mo- 
jicie“, 

Dar pe umchiu nu-i interesează dra- 
gostele nepotuiui. 

— „Dar cu şcoala cu o ducem ?... 
Tot premiant ?...* 

„52 aşteaptă“ cugetă iar Viad, „să-i 
răspund tot afirmativ. E: bine, am 
să-l desamăgesc. Am să-i spun ads- 
văru,, Ce mă mai costă ?* 





Valoarea diminutivelor in Miorita 


(Urmare din pag. 1; 


când vorbeşte de Sora Moarte, în toţ atât de seninul Cân- 
tec al Soarelui, cântec al făpturilor cuvântătoare și necu- 
vântătoare (Cantico delle creature, atribuit Sf. Francise 
din Assisi). Umbra verde şi sfântă, cum i se spune ţinu- 
tului unde a trăit acest extraordinar exemplar al creşti- 
nismului medieval, a zămislit, poate, din aceeaș sevă a 
pământului şi a darurilor sale, o mistică asemănătoare.! 


„Dar până se ajunge la o astfel de cufundare în nemăr- 
ginire, la care participă vegetaţia, păsările, soarele, luna 
şi stelele de pe firmament, într'un cadru paradisiac ştim 
că se destășoară o dramă imensă. O dramă ale cărei pii- 
cini materiale se topesc și dispar apoi, în faţa preocupă- 
rilor sufleteşti ale eroului. Dragostea de turmă a cioba- 
nului, preferinţele-i gingașe pentru aleasa întru toate 
mioară, pentru câinii tovarăși nedespărţiţi, pentru fluerul 
de fag, de os sau de soc, pentru stâna unde se adună a- 
ceste iiințe iubite, covârșesc celelalte îndemnuri ale ma- 
teriei, ale unei proprietăţi pe cale de a fi răpită de hră- 
păreaţa asociere a duşmanilor săi. 

„In preajma morții nu este înspăimântat de dispariția 
fiinţei sale pământești, a humei care din țărână pornită, 
in țărână se întoarce. Nemurirea ştie că-i aparţine. Vrea 
însă ca plecarea să nu fie o despărțire fioroasă de locu- 
rile și de ceeace i-a fost totdeauna drag. 

Și dragi îi sunt toate, căci le numeşte cu numele lor 
mic, când pe buze îi vine cântecul sfâșietor al despărțirii. 

Dela începutul acestui divin poem, diminutivul apare 
după o măeastră ritmică, a cărei așezare sa săvârşit to- 
tuși de isbucnirile sincere ale inimii, ci nu după o savantă 
alcătuire, urmărind anumite efecte pentru cei cari vor 
asculta mai târziu tragica epopee a păstoritului, a pere- 
grinărilor şi a suferințelor românești. 

Este cunoscută întrebuințarea, exagerată în deobște, a 
diminutivelor din poezia populară de pretutindeni. Dimi- 
nutivul cuprinde însă un accent de familiaritate, de cău- 
tare a unui efect care de multe ori ajunge să fie su- 
părător. 

Dragostea mamei pentru copil, duioşiile iubitului sau 
ale iubitei, aducerile aminte despre scurtele clipe ale fe- 
ricirei pierdute, sunt exprimate prin cuvinte mângâioase. 
Obiectul iubit este apropiat de suflet printr'o rotunjire 
sau micșorare a lui; iar rostirea mângâiată a lucrurilor 
(sub acest nume e cunoscut diminutivul în graiul nostru 
popular) este una din formele primitive, prin care senti- 
mentele gingașe caută să fie impărtăşite. 

Alteori pare a fi revărsarea amplă a unei simţiri care 
cotropind inima. îmbracă haina cea mai potrivită, înfru- 
museţarea care este şi mai la îndemână. Simplul dimi- 
nutiv ține așa dar locul celei mai pretenţioase imagini. 

Dealtiel însuși titlul baladei, — Mioriţa“, — ne asocia= 
ză asemenea sentimente gingașe, sentimente pe care păs- 


torul le are faţă de ființa cea mai apropiată de el, în ca- 
drul acela de seninătate a naturii pe de o parte şi de duş- 
mănie a oamenilor pe de alta. 

Celelalte atribute care se referă la Mioriţa cea însufle- 
ţită de darul previziunei şi al vorbirei sunt tot atât de dră- 
găstoase și exprimă aceeaş duioşie a păstorului poet: 


Mioriţă lae, 
Lae, bucălae... 


Pare că răsună un cântec de iubire, cel mai curat oma- 
giu care se poate aduce iubitei, reamintind poemele Dul- 
celui sti! din Evul-Mediu italian. Legătura temeinică cu 
această fiinţă, înţelegerea și grija ce şi-o arată deopotrivă 
unui iață de altui se traduc prin aceleași diminutive, ad- 
jective pline de tandreţe: 


Ori eşti bonăvioară, 
Drăguţă mioară? 


Răspunsul nu este mai puţin de duios. Suterinţa Mioa- 
rei începe din clipa când presimte soarta stăpânului. Ve- 
stindu-i moartea, i se adresează cu asemenea cuvinte: 


Drăguţuie bace, 
Dă-și oile încoace 
La negru zăvoi, 
Că-i iarbă de noi, 
Și umbiă de voi. 


In faţa inexorabiiului destin nu poate să lupte nimeni. 
Păstorul se resemnează şi se îngrijește doar liniştit de 
îngropăciune. Ar vrea ca lăcașul veșniciei să fie în preaj- 
ma stânei, aproape de câini şi de oi. Narațiunea este prea 
cunoscută ca să o mai reamintim. Dar se afirmă aici încă 
odată predilecția pentru poezie şi cântec. Magicul instru- 
ment de unde pornesc tot astfel și doina şi şăgalnicele 
triluri ale cântecelor de veselie, ar dori să-i străjuiască 
mereu la căpătâiu. Şi precum harfa atârnată în copac în- 
cepea. că vibreze la tremurul eolian al văzduhului, fluerul 
va psalmodia doina de jale: 


Flueraş de fag, 
Mult zice cu drag! 
Flueraș de soc, 
Mult zice cu foc! 


Astfel se pregătește cufundarea în neant, nunta cu 
mândra Crăiasă, înfrățirea cu moartea... Dacă în versurile 
următoare, necesitatea unei rime aduce un diminutiv în 
alcătuirea baladei: 


Bruzi şi păltinaşi, 
I-am avut nuntaşi... 


cuvântul păsărele nu are aceiaş funcţiune. După ce păs- 
torul] vestește participarea la nuntă a brazilor şi a pălti- 


a a a a a a a a Ta a 


naşilor, a munţilor drept preoți şi a "păsărilor“ ca „lău- 
tari“ la cinstita sărbătoare, „păsărele mii“ ne conduc că- 
tre slava făcliilor aprinse de stele: 


Păsărele mii 
Și stele făclii. 


Nu sunt păsări care se pot număra, ci mii de păsărele. 
sugerându-ne multitudinea, varielaiea, precum şi gin- 
gaşa lor contribuţie ia crearea unei suave atmosfere de 
poezie. 

Că rima, cu ale ei cerinţe, nu chiamă singură diminu- 
tivul, ne încredințăm din versurile ce închee Mioriţa. Mâi- 
cuţa, căreea nu trebue să i se spună despre moartea fizică 
a ciobanului moldovean; fetișoura acestuia asemuită cu 
dalba „spumă a laptelui“; mustăcioara, ca „spicul grâu- 
lui“; perişorul, asemenea cu „pana corbului”; ochişorii, 
ca „mura câmpului”, — toată înșiruirea aceasta de cu- 
vinte mângâioase dovedesc sensul poetic de aici al dimi- 
nutivului. Negreşit că odată înfăptuind atmosfera de poe- 
zie, un acelaş cuvânt, în starea de diminutiv, va sluji și 
ca o rimă nimerită: 


Iar la cea măicuţă, 
Să nu spui drăguță... 


Din cele douăzeci și unu de substantive şi adjective în- 
făţișate astfel, numai de şase ori prozodia reclamă un di- 
minuiiv: ciobănei — miei, bolnăvioară — mioară, pălii- 
nași — nuntaşi, ciobănel —- inel, măicuţă — drăguță, naun- 
taşi — păltinaşi. In toate celelalte cazuri, funcţia estetică 
rămâne singura justificare a diminutivului, Acesta răsare 
tocmai când duioşia trebue să fie vădită sau când, înlo- 
cuind de minune imaginea, întruchipează expresia poetică 
ce dă un farmec şi mai mare baladei. 

Ce tablou mai complect şi mai idealizat se putea face, 
pentru a fi evocat chipul ciobanului nostru, decât acela 
cuprins în versurile: 


Mândru ciobănel; 
Spuma laptelui; 
Tras printr'un inel; 
Feţişoara lui, 
Mustăcioara lui, 
Spicul grâului; 
Perişorul lui, 

Pana corbului; 
Ochişorii lui, 

Mura câmpului. 

Nunta cu mândra Crăiasă (moartea) se săvârşeşte cu 
un țot atât de mândru ciobănel, ale cărui atribute desă- 
vârşesc candoarea acestei uniuni, ce se petrece în raiu! 
pământesc unde a rânduit-o marele cântăreț popular. Di- 
minutivul împrumută aripi închipuirei și redă aura mis- 
tică, poezia şi armonia celei mai frumoase balade ro- 
mânești. 

C, N. NEGOIŢĂ 











— „Unchiuie, o duc tare prost. Ră- 
mân sigur corigent la gcografie şi 
n'am să pot dă baca'aureatul acum. 

Viad încearcă să-şi închipue scena 
care o să se petreacă peste o jumă- 
tate de ceas: Servitoarea, disperată, o 
să apară în capul scărei: „Sări. că 
s'a spânzurat domnișorul“. Unchiul o 
să-și şteargă nădușeaia depe frunte, 
o să spună: „Fiţi, vă rog, caimi!“ și 
o să fie cei ma: agitat dintre toți. O 
să urce trepteie, două câte două — 
unchiul irebue să fie amuzant aicr- 
gând pa scări, aşă gras cum e— o să 
dzsh.dă ușa — sa gândit la începul 
să o închidă cu cheea, dar a renun- 
țal dcoarece spartul uşe: o să înscm- 
ne, psatru părinţi, o cheituaă în 


pus; şi o să aibe destul! şi. aşa săra- 
cii, cu înmormântaria — şi, când o 
să păseasză scrisoarea, o să spună! 


„Vezi, săracui băiat! Mi-a spus ei că 
e amătit din cauza prefsorulu: de 
geografic“, Cam asta o să fc tot. 

însă, unchiu!: nu sa mirat 
a stat puţin p> gâzdu:! ş. 


Acum 
prea muii, 
a Întrebat : 

— „Da: pe cine aveți la gevgruiie, 
frumaosule ?* 

Lui Viad îi e siă să ş. 
numele profesoru.ui: : 

-— „Pe Eiefterescu !* 

— „Pe cineee ?,. 

O=hi: unchiuiui s'au umliat, găia 
să-i iază din orbite. Vlad crede că 
unchiu: aa înțees şi prehunţă numele, 
mai rar: 

— „Pe unul, Eiefterescu, unchiule“. 

— „Pe cine? Pe Luca Elefierescu? 

— „Da, unchiule! Aşa-l cheamă! 

— „Asta-i bună!... Ho! Ho! Ho! Ho! 

Viad se întreabă ce găseşte unchiui 
aţă: de amuzant că il au pe profeso- 
rul Luca Elefierescu la gcografie. Şi 
parcă râde ma: tare și mai muit că 
de vbiceiu. : 

— „Păi știi tu, ce servicii i-am lă- 
cut eu :ui Luca?.,. 

Viad, bine înţeies, nu ştie... Și un- 
chiui :sbucnește, încântat: 

— „Eu i-am adus la București, mă 
băiatule... Eu l-am vârit în învăţă- 
mânat... Că am fost coieg cu el și era 
un dobitoc. Imi aduc aminte că i-am 
făcut odată o teză despre Iiaiia, pe 
einste.,. „Hol... Hol... Hol... 

Vlad nu mai știe ce să spună. De 
altfel unchiu! nici nu-l prea lasă să 
vorbească: 

— „Mi-ai spus că eşi: grăbit. Plea- 
că, mă: băiatule. Și să nai nicio 
grije cu geogratia... Că-ţ: pun eu o 
vombă bună și te poţ: cu'ca pe o ure- 
che. Socotește-te ca și trecuil...* 

Ajuns afară, Viad nu putu să râdă 
la ideea că unchiul i-a făcut, cândva, 
lui Eiefterescu o teză întreagă la gco- 
grafie, 

Trebui însă să recunoască Vlad că, 
pe cât era ds obiceiu, de piicticos, un- 
chiu!, de astă dată s'a purtat cât se 
poale de drăguţ. 

Acum, odată ce nu mai are nic:o 
grije în privinţa geografiei, ar trebui 
să înveţe ma: serios pentru bacaau- 
real... La Română «e bine pregătit... 
Franceză, ştie de acasă... Dar ia Ma- 
tematici... 

Deodală gândul lu: V'ad sa oprit 
brusc, ca un tren între staţii... 

Ce rost au p.anuriie astea? 

EI, doar, e hotătrit să se omoare. 

„Să se omoare pentru Sorana... 

Toţi prietenii lui se pregătesc pen- 
tru bacalaureat, acum. E: era unui: 
dinte aceia rămaşi pentru la toumnă. 

Dar acum? 

Sorana? 

O iubește, dar... 

Să mo: pentru o fată?... 

După baca'aureat urmează univer- 
sitatea... Viaţă nouă, bucurii qoui, 
tristeţi... 

Pentru Sorana a vrut el să se 
omoare? 

Oare Gheorghiu Haraamb n'avea 
dreptate? 

Intrebările cad, una după aita, ca 
pietreie aruncate întrun lac de o 
mână jucăuşe. 

Ş: Vlad nu poate, nu vrea să răs- 
pundă. A trecut de o tutungerie! Nu 
e nimie! Uite alta! Ce-ar fi să treacă 
şi de asta? Vrea să meargă mai re- 
pede, tot ma: repede... 

Fug:, gândule, fugi... 


p.orurțe 


— Ce faci, Viade?“ 

— „Ce să fac? Bine!“ 

Intâlnise un coleg. 

Şi fiindcă erau în faţa unei bodegi, 
au iatrat aco:0. 

Au comendat doi ţapi, pe cari i-a 
servit un cheiner murdar cu trei co- 
şuri mari pe frunte, 

— „Să trăiml“ 

Și Vlad a surâs spre gândul invins, 
când, c'ocmind paharul lui cu ai prie- 
tenului, a răspuns: 

— „Păi, să trăim... 
$răm?.,.“ 


De ce să nu 














ză 
L 
i 
| 








6 





— Spre mansarda noastră! Lizi e aca- 
să... La revedere, Marc. 

— La revedere, Mira. Uitam, mergeţi 
mâine la cinema? E un film cu George 
Raft, 

— Poate... Treci pe la noi. 

Mira îl urmăreşte cu privirea. Marc 
flueră... Flueră Gavoita din „Manon“. 
Mira se răsucește pe călcâie şi-l chiamă: 

— Mare! Marc... 

Aleargă până la el, tulburată. Gavotta 
aceasta, fluerată așa... Un sac de aduceri 
aminte... 

— Gavotta din „Manon“, nu-i așa? 

— Da... 

— Tu... o fluerai şi-atunci... Ședeai un- 
deva, în cartierul acela bogat... spre So- 
sea? Oricum, erai prin preajma noastră... 
Eu și cu Lizi te auziam, mereu... 

— Cred că eram eu... Am avut o cămă- 
ruță, pe-acolo... 

— Eşti tu... acela... Tu o flueri cu anu- 
me accentuări... Nu pierzi nici o notă. Tu 
ești!,.. De-ai ști! 

— Ce anume? 

—— Mare, eram îndrăgostită de tine. Şu- 
erul venea de nu știu vnde. Eram nenoro- 
cită când nu te-auziam. In primul an de 
facultate. Era o stradă asfaltată, cu co- 
păcei tineri... 

— Cu un vardist obez, nu-i aşa? 

— Intocmai! — Şi case frumoase... Iţi 
mai amintești de casa ceea, învelită cu 
totul de iederă? 

De câte ori n'am trecut, pe-acolo! 

— Când te gândeşti că am fost atât de 
aproape...! 

— Nu te-am întâlnit, oare, niciodată? 

Mira și Marc pășesc alături unul de al- 
tul. Și vorbind de cartierul îndepărtat, 
de amănuntele existenţii lor, iubirii lor 
de-acum i se adaogă o perspectivă nouă, 
plină de farmec. 

Au renăscut dintr'o iubire veche, tai- 
nică — ale cărei puţine împrejurări le a- 
țâţă imaginaţia... 


Intr'altă zi, sunt amândoi — în odăița 
dela mansardă. Lizi nu sa întors din 
oraş. 

— Te iubesc, Mira! — spuse Marc. Apoi: 

— Nu spui nimic ? 

— Marc!... 

— Iţi mulțumesc pentru surâs, Mira! 
Sare de pe divan și se apropie de oglindă, 
în faţa căreia Mira își împlineşte cununa 
aurie a părului. 

— Marc !... şi glasul pare o dojană. 

— Ai dreptate să mă cerți! — Vezi, a- 
cum ştiu: cel mai mare cusur al meu e 
că sunt nespus de sincer! 

— Cât de bine te cunoşti! — Să-ţi fac 
v cafea ? 

— Ce daruri împărătești, Doamne ! Pot 
să ajut, cumva ? Ori e vorba de un ritual 
cu exclusivitate ? 

— Nu... Stai liniștit pe divan... Uite, ai 
alături o carte cu poeme. Citește, Marc... 

A citit — la întâmplare — un porm. 
Un poem de dragoste, un mănunchi de 
versuri care răsfrângeau un sbucium a- 
dânc. 

— Nu-i aşa că-i frumos? — a întrebat 
Mira, de lângă masă. 

Marc flueră însă gavotta din „Manon“: 

Projitons bien de la jeunesse... 

Mira are o tresărire din toată făptura. 
Ochii caută privirile lui Marc: 

— Marc! Am să-ţi spun ceva... Dac'ar 
fi să mă vezi undeva, pe drum... Să flueri 
gavotia... Am să te ştiu aproape... Iţi în- 
chipui scena ? 

A doua zi — după amiază — Mira ieșea 
dela universitate. Cobora spre Cercul Mi- 
litar... De undeva, din urmă, a sburat șue- 
rul gavottei, ca un colibri jucăuș. S'a o- 
prit căutând cu ochii pe Marc. Doamne, 
unde era? A cercetat amândouă trotua- 
rele... în sus, în jos... de după șirul de 
taxiuri a ţâşnit, la urmă, Marc, avântat 
spre ea. 








—SCENARIO=— 


UNIVERSUL LITERAR 


(Urmare din pag. 3-a) 


In altă zi, gavotta a  sburat până la 
fereastra mansardei, din strada liniştită... 
Mira s'a cocoţat pe scaun și l-a descoperit 
pe Marc... i-a făcut semn să urce. In prag, 
sau îmbrățișat. De pe divan, privirea Li- 
ziei îi cuprindea, cu un zâmbet luminos. 

Marc n'a mai venit o săptămână, în 
mansardă. Mira nu l-a aflat nicăeri, Aş- 
tepta — de undeva — şuerul gavottei. Nu 
venea... Străbătea străzi pe care nu le cu- 
noştea. Se 'ntorcea târziu : 

— Nu l-ai văzut pe Marc? N'a venit? 
Mai apoi, n'a întrebat. L-au îndepărtat din 
convorbiri. Mira a început să citească, ia- 
răș versuri. Descoperise pe Baudelaire... 

Intr'o după amiază, odaţă cu paşii care 
urcau pe scară, a ţâșnit motivul gavottei: 

Protitons bien de la jeunesse... 

Il șueră Marc... Era acolo, pe scară. 
Mira l-a întâmpinat : 

— Informaţii despre camere libere, la 
portar... 

— Bună seara... Vă regăsesc cu multă 
bucurie. 

— Vrem să credem!... a spus Lizi. 

Ce-i cu tine, Marc? Ai dispărut fără 
urme... 

— Ca întrun roman polițist, 

— Nici o veste de pe unde-ai fost! Iar 
vreo aventură stranie? Ai încercat să 
treci cumva Atlanticul, ca Alain Gerbault? 
Ori ai plecat — ca Paul Morand — spre 
Tombuctu ? 

— Dar ce faci, Mira? Pleci? 

— Am un drum până la facultate. Vă 
las, 

— Te însoțesc, Mira. 

— Nu! Dece? — La revedere... 

A ieșit, repede și s'a precipitat pe scări. 
Fra stupid ce spusese. N'avea niciun rost 
să meargă la facultate. Dar trebuia să 
iasă, pe străzi,,. 

— Lizi, Ce-a fost asta? Lizi!... 

Sa repezit şi el pe scări, în înserare... 

Pășiau amândoi, alături: Lizi şi Marc. 
O întâlnise într'un amfiteatru și o rugase 
insistent să coboare — vrea să-i vorbească, 
Despre Mira, fireşte, despre scena de ieri. 

— Nu mai înţeleg nimic, Lizi ! — spuse 
Marc pentru a nu ştiu câta oară, deși Lizi 
i-a lămurit limpede toată înodarea fap- 
telor. 

— Nu înţelegi ? 

Sau oprit şi s'au rezemat de bara gri- 
lajului, lângă apa Dâmboviţei. 

— Nu înţelegi)... O, Marc! Eu trebue să 
te fac să înțelegi?... Cum poţi spune așa 
ceva? Sufletul tău nu şi-a turburat un- 
dele? N'ai simţit iubirea Mirei? A tăcut 
un timp... 

— Vezi, eu am rost ciudat. Am venit 
cu tine — ca să te ascult. Dar voiam — 
mai de mult — să-ţi vorbesc. Dăinuise 
încă îndemnul. 

Vezi tu, aș vrea să fiu un zăgaz în fața 
amarului care va veni peste Mira. 

Ai năvălit... Da, așa a fost... Nu zâmbi... 
Ai năvălit în mansarda noastră chemat de 
Mira... 

— M'a adus dragostea... 

— Ştiu, dacă nu totul despre tine, des- 
tul de mult. 

— Ştii, aşadar... 

— Nu ştiu dacă Mira a fost sau nu, 
pentru tine, o tovarășe de joc. Mira sa 
prins însă — și e nefericită. Ea va şti că 
eşti bogat, că te-ai jucat. A legat de tine 
gânduri mai statornice? Nu-i cunosc toate 
tainele. Vezi, eu nu pledez. Nici nu mă 
pricep, crede-mă. 

Ai să spui: „Va uita!“ — Crezi că e 
uşor ? 3 

lată, fereastra mansardei e deschisă! 

— Mira e acasă, da? 

— Nu urci, Marc? Ai să-i vorbeşti cum 


ai să vrei,.. Dar rămâi hotărît, într'un fel, 
Marc. Spune-i simplu, totul! 

— Nu... Nu, Lizi. Acum, nu pot. 

— Dece? Eu rămân jos. Mă 'ntore în 
oraș, la o prietenă. Urcă, Marc. 

— Nu! Nu, Lizi! Nu... Bună seara. Am 
să vin... Am să vin eu. Sau am să-i scriu. 
Bună seara... 

— Marc... 

— Nu. Nu... 

Sa 'ndepărtat, aproape în fugă. Lizi l-a 
urmărit cu ochii. In cel din urmă a urcat, 
obosită de efort, treptele spre mansardă. 
S'a dus naibii cursul de Phytopatologie! 
A deschis încet, ușa: 

— Bună seara, Mira, 

Mira era pe divan, dar nu i-a răspuns. 

— Mira ! Ce-i ? Ţi-e rău? 

Nici un cuvânt. Din odaia cucoanei se 
auzea urletul valsului hârjâit, din tromba 
— pe care Lizi şi-o închipuia ca pe-o pe- 
tussia uriașă. 

— V'aţi preumblat, 
înălțat glasul Mirei. 

— Da ! Avea în voce un amestec de mi- 
rare şi durere. 

Și, fără veste, 
de vorbe multe : 

— Te miri că ştiu? Da, ştiu. Pereche ro- 
mantică, în amurgul de 'nceput de vară. 
Aţi mers unul lângă altul, pe străzi. In 
cartier, v'aţi lăsat braţul. Era riscant! De 
ce n'aţi așteptat şi stelele ? 

Doamne, unde mi-era mintea? Ochii? 
Câtă prefăcătorie ! Superb specimen de 
fariseism. S'ar putea clasa în biologie! Nu 
ești de aceiași părere, domnişoară savantă 
fără ochelari ? 

Lizia închise ochii... 

— Dar s'a sfârșit... 
Mă mut. Da, să ştii... 

De-alături, a bătut cineva în perete. 

— Telefonul !... lar! Auzi ? Te chiamă, 
Nu alergi? Dar, nu! Eu mă duc! Eu. Am 
să-i spun tot ce gândesc, acestui nespiri- 
tual chiriaș şi detectiv particular, cu mu-= 
tră de cabotin provincial ! 

La aparat, a chemat: 

— Allo. 

— Tu ești, Mira? 

— Eu. 

— Mira, aici îți vorbește Marc. 

— Cauţi cumva cameră? Informaţii la 
portar. De-altfel, dacă vrei, poți să iei 
jumătatea mea de cameră. Eu mă mut. 
Dar mai bine să nu vii. Să ştii. Lizi te-ar 
putea primi — Eu, nu! Am terminat. 

— Mira !... Mira, aş vrea să-ţi spun... 

Mira a rămas mută ascultând recepto- 


nu-i așa? — s'a 


revărsarea nestăpânită 


E ultimul capitol. 


rul — din care glasul lui Mare micşorat 
de distanță — părea că se sbate, stran- 
gulat : 


— Mira! Mira! Răspunde! Eşti acolo? 
— mă asculţi sau nu? Mira! Allo! Allo! 

In cele din urmă, a prins receptorul în 
coarne : 

— Am fost tare !... şi-a spus. A ieșit şi 
a trecut în cameră. Lizi era tot pe divan, 
nemişcată. 

— Şi-acum, bagajele. Puteţi rămâne 
singuri, ca doi porumbei. Să vă comparați, 
pe rând, cu floarea soarelui, cu porumbul 
ori cu păpădia. 

S'a pomenit cântând valsul urlat de 
patefonul doamnei. 

S'a întrerupt pentru ca să întrebe: 

— Ii pare bine că ne despărțim? Ori 
îți pare rău? Am fost, doară, prietene, nu? 

Ce epilog neaşteptat ! 


— Intră! — era un răspuns bătăilor 
din ușă. Mare izbucni în odae. o 
— Și Don-juan a apărut! — cântă pe 


aria valsului — Mira. 
— Mira! Bună seara... Pentru numele 


lui Dumnezeu, ce s'a 'ntâmplat? N'am în- 








țeles nimic. Voiam să-ţi lămuresc un lu- 
cru... să te rog... și tu! Ce înseamnă asta? 

Lizi, răspunde-mi tu. 

Lizi se ridică și se apropie de Marc: 

— N'am încotro, Marc. De înţeles n'ai 
să poţi înţelege prea mare lucru, pentrucă 
toată lumea de faţă cultivă misteriosul... 


Să vorbim în alt chip — şi vom lămuri 
totul. Tu spune-i limpede şi cinstit Mirei, 
tot ce te-am rugat eu, azi, — tot ce tu 


nai îndrăznit să-i spui. Mărturiseşte-i 
marea ta iubire. Că vrei să-ţi legi viaţa 
de ai ei, numai de a ei. Că poţi să laci 
acest lucru, pentrucă eşti bogat... Mai 
spune-i că, preumblarea noastră de azi, 
Marc, n'a însemnat un detaliu sentimen- 
tal, care ar putea s'o rupă de dragostea ta. 

Iţi va răspunde, la rândul ei, Marc... 
Are destule să-ți spună. Că te iubeşte ca 
pe nimeni altul... Că te-a visat, din tot- 
deauna. Că are să fie fericită cu tine. 

Iar, la urmă... Haide, mișcaţi-vă, copii! 
Ce-aţi încremenit așa, ca două stalactite? 

— Mira! 

—- Marc! 

Apoi : 

— Lizi, mă ierţi ? 

— Iart-o, Lizi... 

— Dragilor dragi, duceţi-vă să vă plim- 
baţi. Eu așez lucrurile pe-aici. Nu mă în- 
trebaţi nimic... Haideţi, vă aşteaptă noap- 
tea cu luna și calea lactee. Fiţi sentimen- 
tali şi romantici ca un crin şi-o roză... 

Haideţi, la drum şi să veniţi târziu. Au 
ieșit zâmbind — întovărășiţi de Lizi. Şi-au 
spus — toți trei — vorbe cu drag — pâ- 
nă când Lizi nu i-a mai deslușit în ro- 
tirea scării, 

— O să durăm, acolo, în elina munte- 
lui, o casă de bârne. Și iarna, o să primim 
oaspeţi depărtaţi, pe skiuri. Vara, o să 
privim peste piscuri, asemeni vulturilor... 

— Mira — ne-aşteaptă priveliștea de 
peste hotare: coasta dalmată. Apoi, Flo- 
rența, Veneţia, Napoli... 

— Insula Capri, Marc. Va trebui să-l 
vizităm, neapărat — şi pe Axel Munthe. 

— Da, neapărat. 

— Neapărat! — întărește Mira. 

Şi preumblarea continuă, pe uliţi pe 
care deabia le cunosc. 

— Ne *ntoarcem, Mira ? 

— Ne-așteaptă Lizi !? Doamne, am uitat 
că mi-e foame. 

Marc, îmi vine să strig de bucurie. 

O, mâine când ai să te 'ntorci... Da, cred 
că mâine, o crimă se va înfăptui. 

Au urcat, grăbiţi, până la mansardă. 
Lumina era aprinsă. 

— Lizi! Nu e nimeni! 

— Să îi plecat? Uite, un bileţel. 

„Mira, 
Eu plec,.. plec... 
Te îmbrățişează, 
Lizi“ 

— Atât? — A plecat, într'adevăr! Nici 
valiza ei nu e aici. Nu înțeleg, Marc... 

A bătut cineva în perete. 

— Telefonul, Mira ! Nu? 

— Da... Mă duc... vino şi tu, Marc! 

— Hai... 

— Allo! Allo, cine e? 

— Eu, Mira! 

— Lizi ! 

— Da, eu! Ascultă-mă, puţin ! Am ple- 
caţ. Poate că e mai bine. Iţi vreau feri- 
cire ! Iţi vorbesc din alt cartier. 

— Dar nu "'nțeleg. Lizi, dece? Pentru 
Dumnezeu, trebue să te 'ntorci ! 

— Nu e nimic de mţeles.. Am voit nu- 
mai să-ți aud glasul... Asta e tot... 

— Lizi! Stai! E şi Marc aci. Vorbeşte-i. 

— Da, Lizi! Sunt eu, Marc, mă auzi? 
Allo! Allo ! Lizi... Mă auzi, ori nu? Allo! 
A închis! i 

— Nu se poate!... Lizi! Lizi!... 

Pe când ieșeau: 

— Sufletul ei a rămas o taină pentru 


mine... Buna Lizi!... 
CAMIL ARMANU 


a a i a a a i a e 








Subiectivismul în 
cercetarea literară 


(Urmare din pag. 4-a) 


creer aussi des methodes, Il n'y a pas de methodes passe- 
partout, Quelques principes generaux 6tant donnes, cha- 
que probleme special ne se resout bien que par une m&- 
thode construite specialement pour lui, adaptâe ă la na- 
ture de ses donnees et ă celles de ses difficultes“. Şi, în 
altă parte, vorbește despre: „la soumission de Pesprit ă 
Vobjet pour organiser les moyens de connaître d'apres la 
nature de la chose ă connaître“. (G. Lanson, Histoire litte- 
raire în vol. De la methodes dans les sciences, II, p. 258, 
239, 234). 

D. G. Călinescu, considerând, așa cum nici chiar Croce 
nu face (cf. op. cit. p. 130), prezența unui punct de vedere 
în cercetare ca introducerea definitivă și dovedită a su- 
biectivismului, consideră că „orice interpretare istorică 
este în chip necesar subiectivă“ (op. cit. p. 108). Nu poate 
totuși să facă abstracţie de realitatea care o constituie 
materialul, căci pe aceasta se aplică punctul de vedere 
prin care recunoști structura 2). Şi atunci, ca și Croce, s0- 
cotește istoria literară ca o artă (nu ca o știință) şi a- 
junge, tot după modelul criticului italian (ep. G. Căli- 
nescu, op, cit. p. 108 şi Benedetto Croce, op. cit. p. 126— 
127), la scindarea acestei discipline în două trepte. Una, 
inferioară, care poate fi obiectivă şi în care se poate uti- 
liza metoda, este strângerea materialului, reprezentată 
de: ediţia critică, bibliografia, critica de izvoare şi de a- 
tribuție, istoria fenomenelor culturale, etc., operații pe 
care le poate face, după anumite reguli, oricine, tără nicio 
vocație *). Cealaltă este interpretarea materialului, în 
care totul este subiectiv, impresionist și care nu poate fi 
exercitață decât de cei cu talent. 

Aici este punctul central al acestei concepţii de istorie 
literară şi în jurul lui am insistat mai mult. Nu are loc să 
mă opresc, odată ce am precizat că în ceea ce fac nu este 
vorba nici de o recenzie, nici de o polemică, ci de o dis- 
cuție de principiu, asupra fiecărui argument desvoltat în 
articolul amintit, Cele mai multe din ele nu se pot sus- 
ține până la capăt sau se pot susţine, dar fără un suport 
obiectiv. Aruncându-ne o privire nu asupra amănuntelor 


deci, ci asupra problemei fundamentale puse, e locul să 
ne întrebăm.: în ce stă inovaţia d-lui G. Călinescu? 

Că își închipuie că oricine, după ce a învățat „anumite 
reguli':, poate face literatură comparată, de pildă, pentru 
simplul motiv că aceasta este strângere de material, așa 
dar treaptă inferioară, element „auxiliar“? Dar se înşeală. 
Nu oricine poate face aceasta. Cât va fi fiind de demodat 
Taine, trebue să recunoaștem că în fiecare există o „la- 
cultă maitresse“ şi că, dacă n'ar fi putut să se desvolte in 
direcţia ei, oricare din geniile lumii ar fi rămas un om 
care m'ar îi depășit mijlocia. 

Atunci, poate inovaţia stă în faptul că ar fi dovedit, a- 
rătând fluctanța obiectului, a limitelor și a metodelor, că 
istoria literară este o cercetare subiectivă ? Dar îşi închi- 
pue cineva că, dacă sar intra în amănunţimi, de către 
specialiști, definiţia fizicei, care nu încape îndoială că e 
ştiinţă și obiectivă, limitele și obiectul ei ar fi mai ușor 
de precizat ? S'ar înșela dacă ar crede-o, după cum sar 
înșela dacă și-ar închipui că spre hotarele fiecărei științe 
pozitive și cu tradiție nu sunt totuși domenii în care a- 
proximația, subiectivismul și simţul nuanțelor joacă un 
rol tot atât de hotărîtor ca în cercetarea literaturii. Dacă 
d-sa crede în alt subiectivism n'are dreptate. Dacă în a- 
cesta crede, au spus-o şi alții mai de mult. Este o noutate 
condiţia pe care d-sa o pune treptei celei înalte a istoriei 
literare de a hotări o scară de valori prin forța lucrurilor 
subiectivă? D. M. Dragomirescu o susține de multă vreme 
fără izbândă. 

Se dovedeşte, prin urmare, că subiectivismul pe care d. 
G. Călinescu vrea să-l introducă în istoria noastră lite- 
rară, sau este îndreptăţit — dar atunci nu este deloc o 
noutate, (și l-am văzut și pe Lanson susținându-l) sau este 
o noutate, dar sub acest aspect este o erezie de pe urma 
căreia vor suferi știința, cercetătorii și publicul. 

Faptul că însuşi a. Călinescu, atunci când a fost prac- 
tician, iar nu teoretician, a contravenit concepţiei sale 
gestalt-iste, că nu numai că n'a privit totalitatea și struc- 
tura, ci sa uitat „cu lentila“, dar că a făcut uz și de ceea 
ce d-sa a considerat de categorie inferioară „auxiliar“, 
demn de un „oricine“, fără nicio vocaţie, cum sunt biblio- 
grafia, critica de text, cercetarea de isvoare, etc., dove- 
deşte nu, cum poate s'ar grăbi să concludă cineva, o sim- 
plă inconsecvență. E ceva mult mai mult. Este o recu- 
noaștere a imposibilității de fapt de a aplica aceste metode 
la noi, în stadiul în care se află istoria noastră literară. 

In Germania, Gestaltteorie a luat naștere, cum am 
spus, ca o reacțiune împotriva analizei, dar se baza pe în- 


treaga experiență și, pe întregul material ce i-l punea la 
îndemână aceasta. Suntem noi, în România, în această si- 
tuație? Este istoria noastră literară suprasaturată de a- 
naliză, epuizată de aceasta ? Ne putem permite luxul în 
momentul când toate faptele nu sunt scoase la lumină și 
lămurite, să îndreptăm cercetările noastre pe asemenea 
drumuri, care nu sunt bine netezite şi care cer imperios, 
alături de o mare cultură, un extraordinar simţ al nuan- 


țelor ? 

Nu este, în tot ce spun, nimic din prejudecata unui în- 
cremenit în formele dintâi, care socotește că nu mai este 
nimic dincolo de materialismul lansonian. Din contra. 
Dar nu mai puţin socotesc că, dacă pentru oamenii aleși 
ai istoriei noastre literare este o datorie să experimen- 
teze, în practica lor, cele mai noi direcţii de cercetare ale 
literaturii, este o profundă eroare să se proclame teoretic 
că tot ce a fost este inutil, rău și falimentar, atâta vreme 
cât, pe ge o parte, fără ce a lost nu se poate, iar pe de 


alta, ce va fi nu este încă sigur. 
G. C. NICOLESCU 


1) Se găseşte un cusur concepției lansoniene, expusă teoretic în 
cele 44 pagini din De 1a methode dans les sciences Uil-e stric), și nu 
numai de către d.'G. Călinescu, în faptul că nu arată care este ținta 
finală a metodei recomandate. Socotesc că este o exagerare. Lanson 
era. mai puţin inchis în materialismul istoriei literare decât se 
pare. Dovadă este că, încă daainte de a redacta capitoiul amintit 
ma! sus, scrisese [Part de la prose. Dacă el nu indica nimic în 'egă- 
tură cu ceea ce constituia interpretarea estetică a maleriaiuiui — 
aceasta poate fi luată tocmai în sensul că el dădea un breviar (pe 
care Morize şi Rudler l-au dasvotat) de metode obiective pentru 
acumuiarea intreguui material, lăsăad inteaționat liberă posibiii- 
tatea; oricărei direcţii în interpretarea ulterioară a acestu:a. Nu se 
putea ca un om cu formațiunea și experienţa iu: Lanson să nu-şi 
dea seama că diseplina aceasta nu sc va opri! la el. D: aceea, so- 
cotesc că lipsa acestor directive, care nu pot fi imventariâţe ca niște 
Jeg: iixe, nu este nici întâmpiare, nici lacună, 

2) Poate să spună 6. Călineszu că a descoperi o structură este tot 
una cu a inventa, dar n'arc dreptate, Ceva mai muit. Asta contrazice 
chiar Gestaitteorie, căci după aceasta fiecare obiect are o structură 
a ei, care îi este praprie şi pe care cercetătorul caută să o discearnă, 
mu să i-o dea. Nu cste vorba dzreprezentarea schopenhaueriană. 
Cercetătorul nu invenţă, pentrucă nu creează nimic, nici măcar 
punctul de vedere. Punctul de vedere cste singurul drum. dintre ma: 
muute |intre care s'a făcut seieaţia conştient sau inconştient, prin 
care sa putut străbate până la structura obiectuiui. Dar el este o 
iluzie, căci, prin participarea subiectului căruia îi aparține, nu 
adaogă nimic obiectului, 

3) Astfel, d, Călinescu este mai pozitivist ca Lanson. care spunea: 
„on ne fait bien que ce qu'on fait avec got et par une vocation na- 
tureile“ (ap. cit. p. 257), pentrucă d-sa vede toate aceste elemente 
ajutătoare ca un material inert, inorganic, asupra căruia se poate 
aplica orice nechemat. 





5 August 1939 


Din mărturisirile 
unui resemnat 
(Urmare din pag. 1) 


teşte totul în substanța sa. 
Când se va întâmpla asta, cor- 
pul lumii va fi pe dea 'ntre- 
gul consumat şi, singur, va 
mai supraviețui numai sufle- 
tul. Asta ar fi ceeace înţele- 
geau stoicii prin sfârşitul u- 
nei perioade cosmice şi înce- 
putul alteia, După acest „em- 
brassement“ final, totul va re- 
veni la forma primitivă, pen- 
tru ca apoi, iarăși, totul să re- 
înceapă din nou. Nu numai e- 
lementele se vor desface după 
aceleași legi, dar și aceleaşi e- 
ventmente se vor reproduce şi 
aceiaşi oameni vor renaşte. 
Poate pentru a începe aceeaşi 
viaţă, poate pentru a susține 
aceeași luptă şi poate pentru 
u cădea de aceeași moarte, In- 
tro altă Atenă se va naște un 
alt Socrate, care se va însura 
cu o altă Xantipă, care va fi 
acuzat de un alt Anytos şi care, 
în admiraţia altor discipoli, va 
bea altă cucută. Așa se va în- 
tâmpla cu toți oamenii şi tot 
așa se va întâmpla cu toţi sfin- 
ţii, afară de Dumnezeu, care 
este identic cu logosul şi supe- 
rior lui. Așa se va întâmpla 
desigur și cu prietenul meu, 
tânărul Vintilă Horia, care se 
va naşte din nou, va iubi pe 
o altă suavă Ely și va crede 
din nou că meridianul spiri- 
tual al universului trece pe la 
redacția „„Meşterului Manole“. 

Și vai! în noul ciclu cosmic, 
preu iubitul și neuitatul meu 
prieten Petre Cancicov îşi va 
trage, sub o aliă umbră de 
trandafiri, într'o altă diminea- 
ță de toamnă, un alt glonte în 
inimă, iar dumneata, turmen- 
tat de alte tenebre, toţ atât de 
amare și într'o noapte tot atât 
de tăcută, mă vei întâlni iarăși 
pe mine, Și ce va fi... lartă-mă, 
te rog, dar povestea prietenu- 
lui meu mă parcurge ca un 
jior, şi trebue să ţi-o spun în 
parte. Nu te interesează cum 
era şi nici cum l-am cunoscut, 

De ceeace-mi aduc aminte, 
şi cu nespusă plăcere, sunt co- 
mentariile noastre lirice și e- 
xerciţiile dialectice din nopţile 
primilor noştri ani universi- 
tari. Petru era un vicios după 
absolut, îar eu un umil supus 
al experienții, Și nu ne potri- 
veam. El prindea totul prin 
sensibilitate iar eu mă foloseam 
numai de jaloanele logice și a- 
flam peste tot numai contradic- 
ţii interne. Amândoi însă eram 
sinceri, Marea lui încercare a 
fost ca să scoată din mine un 
creștin ortodox practicant (şi 
n'a putut, căci aci totul e în 
funcţie de graţie) și a mea, 
ca să-l conving că noi oamenii 
suntem ca niște câini legaţi îna- 
poia carului și nu putem altce- 
va decât să ne urmăm umili 
drumul. Odată, nu cu mult îna- 
inte “de sfârşitul lui, i-am re- 
citat şi frumoasa proză din 
imnul tui Cleante către Zeus, 
Nu știu întrucât atunci a fost 
convins, dar destul că după o 
călătorie, unde la Paris a avut 
ultimul lui succes la pian şi 
unde a văzut că toate femeile 
inclusiv aceea pentru care-mi 
pleda el atâta, poartă în ele 
mizeria şi fardul Evei, sa re- 
întors învins de experienţă, 
Nu l-am văzut în ultimele zile. 
Dar mi-au spus prietenii că 
era prea abătut, că întreba 
mereu de mine şi că, după o 
noapte de chin, sub umbra u- 
nui trandafir, şi-a tras un 
glonte în inimă. Am venit a- 
tunci iarăși dintr'o călătorie 
lungă şi l-am văzut întins, în 
haină neagră, prima şi ultima 
dată când l-am văzut calm. 
Era o zi nervoasă de toamnă. 
Mi-am luat cel mai sfârşieor 
adio, nu dela el, pe el îl am 
încă cu mine, ci numai dela 
umbra lui. Dar am avut ime- 
diat impresia, și o am încă, că 
Petre Cancicov s'a convins că 
noi oamenii, şi în special el, 
suntem nişte câini legaţi îna- 
poia carului. Și oare am avut 
şi eu vreo parte de vină? Nu 
cred; în fața lui Dumnezeu 
stau cât se poate de ușurat. 
De vină a fost numai adevă- 
rul că a cucerit un spirit care 
ma vrut să se resemneze şi 
care şi-a dat o demisie teore- 
tic interzisă. 

Astăzi e noaptea sfântului 
Petru, Oare să fie numai o în- 
timplare sau un fupt scris de 
sus că um vorbit atâta despre 
prietenul meu! Ori cum ar fi, 
eu te rog să primeşti ca acea- 
stă noapte să ne fie nu numai 
în amintirea memoriei lui, ci 
şi în amintirea măreţelor lui 
intenţii. 

Non solum în memoriam sed 
in intentionem Petri Canci- 
covi. 

AXENTE SEVER POPOVICI 


= m Ra 


5 August 1939 


e Cc e E EEE E E i E 
pp A PR a E A a 


TEATRUL COMEDIA: TINEREȚE chiar cea mai autentică versiune viu, interesant, și aceasta dato- 


UNIVERSUL LITERAR 


Piacentini a fost o ingenuă plină 


deze și să urce până la momen- 


Comedie în trei acte (5 tablouri) 
de Vladimir Skvarkin, în româ- 
nește de R. Donici 


D. Sică Alexandrescu e din ce 
în ce mai atent față de publik. 
Iată-l acum,  montând, în plin 
sezon de farsă un interesant 
„spectacol de artă“, cu regisorul 
Tus 





dată 2 2 E Bei 
d, Mihail Muratov 


în rolul principal. 
Se pare că „Tinerețe“ care se 
joacă la teatrul Comoedia nu este 


a piesei lui Vladimir Stvarkin, 
fiind agrementată pe alocuri, cu 
s:tuaţii şi replici „horstexte“, In 
plus, ne putem întreba dacă a- 
cestea au fost, clar, intențiile au- 
torului din U. R. S. S,, şi dacă 
tonalităţile sunt absolut juste, 4. 
Muratov fiind un regisor cu per- 
sonalitate. Ă 

(Ne mai amintim cu emoție, 
admirabilul spectacol, pe care a- 
celaș regisor l-a montat astă- 
iarnă la teatrul „Regina Maria“: 
„Azilul de Noapte“). 

Greşește cine se duce la acest 
spectacol spre a se regala cu tra- 
Aiţionalele Conflicte, Idei, Pro- 
leme, din teatrul rusesc, E a- 
devărat, că dealungul celor 3 âcte 
autorul e teribil de preocupat de 
câteva probleme capitale. Dar 
„conflictul dintre generații“ e 
soiuţionat printr'un cortegiu de 
platitudini. Iar în rest aflăm — 
n'0 să mă credeți — că bărbații 
sunt grozav de meschini. 


Aceasta nu înseamnă însă că 
„Tinerețe“ nu este un spectacol 


rită atât regiei, cât şi interpre- 
ților. Și, să fim drepţi, în pri- 
vinţa coastrucției. și a caractere- 
lor, piesa e cât se poate de o- 
nestă. 


o 
Acţiunea e declanșată de 





d-na Nora Piacentini 


care, în rolul actriţei Lena-Leno- 
şca H6lene, apare grozav de ne- 
norocită fiindcă n'a iubit, fiind- 


că ma suferit, fiindcă n'a fost a- 


lungată puţin de părinţi, fiindcă, 
fa sfârșit, n'a fost prudentă să-și 
facă măcar un copi! din flori: 


experiențe necesare pentru  de- 
butul în „marele rol“. D-ra Nora 





de graţie şi mereu amuzantă. tul comic, să smulgă un efect, 

In jurul Lenei evoluiază toţi fac din Marcel i Angelescu nu 
amorezi: din distribuţie. Primul un „talent promițător“ — ca al- 
pe care îl surprindlem este dom- ţii de vârsta și experiența lui azi 
nu! ci, de pe acum, un actor de reală 
valoare. 

In rolul celui de-al treilea a- 
morez al Lienei — Senetschka, a 
smuls prompte aplauze la scenă 
Geşchisă. 

In acest quartet intervine ade- 
seori domnul 





Mircea Septilic i, 


care a jucat rolul băiatului cel 
frumos. Cum Însă ingenua şi ju- 
nele prim sunt de acord, oa treia 
persoană trebue să intervie, în 
numele confiictului dramatic. E 


domnul 





Romeo Lăzărescu, 


în calitate de prieten al câtorva 
eroi principali, D. Lăzărescu a 
fost surprizător de fericit insp.- 
rat şi a avut o serioasă porție 
din succesul serii. 

Inainte însă ca primul act Să 
se fi terminat, apare d-na Bogo- 
siova — piină de naturaleță şi 
humor — și sugerează. Lenei, in- 





Cum l-am cunoscut 


pe Emil Gârleanu 


(Urmare din pag. 1-a) 


grup de scriitori „din Bucureşti”, printre cari 
St. O. losif, D. Anghel, Cincinat Pavelescu, 
M. Sorbul, L. Rebreanu, Corneliu Moldovea- 
nu, D. Nanu... 

Aşa dar, acesta fusese rmagicul arup ca- 
re-mi răscolise copilăria acelei seri de tulbu- 
rare și miracol, rămasă încrustată în mine. 

Chiar la întoarcerea acasă, după siârși- 
tul spectacolului, am rugat fierbinte pe tatăl 
meu să mă ia cu el, întro zi, la teatru, dar 
cât mai curând, ca să-l pot vedea și mai de 
aproape pe Emil Gârlecmu. lar până la so- 
sirea zilei făsă&duite, am ascultat, ca într'o 
rugăciune, și am subliniat cu lacrimile me- 
le, paginile cu duioșii și qâze lucrate la tra- 
loraj, citite de mama mea — și mai duios şi 
mai melancolic, poate — din „Lumea celor 
cari nu cuvâmtă'*. 

Și mi-a fost dat să-l văd şi mai de-aproa- 
pe pe autorul „Sărăcuțului” şi al „„Ceprioa- 
rai”. Erc în după amiaza unei repetiții, când 
tatăl meu a consimțit să-și poarte odrasla pe 
coridoarele teatrului — o, cât de înalte, cât 
de severe îmi păreau, pe-atunci, acele săr- 
mane coridoare — până în „foverul de sus”, 
unde actorii repetau în prezența directoru- 
lui lor. Întruna din pauze, după ce vorbise 


două roluri de copii de țărani, încălţaţi cu 
apincuţe și încinşi cu bete roşii peste cămă- 
şuțele albe, 

Trebuia să sburdăm, impreună cu alţi co- 
pii, în preajma unei hore... moldoveneşti şi 
să ne spargem jocul, dintr'odată, fugind în- 
spăimântați la vestea că sosesc leşii craiu- 
lui Sobiesky. Cred că ne-am achitat bine de 
rolurile noastre, deoarece la sfârşitul turnării 
acelei scene Emil Gârleanu ne-a mângâiat 
p> amândoi, iar doamna Gârleanu ne-a dal 
bomboane! ... 

Păstrez şi acum o fotografie a Rodicăi, în 
straele ei de țărâncuţă, plăpândă ca un nu- 
făr, aşa cum „filmase” în „Cetatea Neam- 
țului””, și așezată pe marginea unei fentâni 
de... carton, — fântâna secretă prin care, în 
film, mlăeşul Farcaş se strecura afară din 
cetate. 

în fotografia  reamaset amintire, când pri- 
vesc și astăzi ochii Rodicăi îmi pare că sur- 
prind în ei adâncimea inlăcrimată și stra- 
nia visătorie, oglindite, altădată, șin ochii 
— aş vrea săi numesc melodici — ai tată- 
lui... 

Școlar în clasa întâia primară, l-am iubit 
pe Emil Gârleanu cu o dragoste aproape 


“Chr, Etteril6 


care a jucat cu convingere roiul 
domnului antipatic. 

Patru Marcel Anghelescu, am 
vrea grozav să scrim 0 cron:că 
separată ; fiinâcă spectacolele în 
care e distribuit, sunt, oarecum, 
spectacolele LUI. E, acest domn, 


voluntar, o stratagemă : să spuie 
că va avea un copil. Aceasta îi 
va ajuta să cunoască un anumit 
mediu — şi, cel puţin să-şi cla- 
rifice anumite situaţii. 

Al doilea tabiou se petrece în 
„atelierul“ doamnei Virginia Teo- 
doru, moașe. (Qwon n'en parle 
plus). Vizita Lenei aici e afiată 


de cei trei îndrăgostiţi, care mai 
rău ca niște burghezi, doamne 
fereşte, bat în retragere. 


un talent fermecător, Stilul, ma- 
niera în care își desăvârşește per- 
sonagiul, feiul cum ştie să gra- 











CRONICA 


7 


DRAMATICĂ 





Urmează mai multe replici și 
încă un act, la sfârşitul căruia 
d. Bţterle e pedapsit, iar iMiricea 
Ssptilici fericit, fiimd distribuit 
în rolul amorezului tr:umfător, 

Toate cele trei acţe de mai sus, 
sunt abil agrementate cu „pro- 
funde“ cugetări politice, sociale, 
etc., etc, şi chiar vag bolşevice. 

Cele mai răsunătoare sen- 
tinţe sunt proferate de d. iCon- 
sfantin Antoniu (dela Teatrul: Na- 
țional) care, în rolul tatălui Le- 
nei, a creiat încă un admirabil 
bătrân. Domnia sa a susținut de 
multe ori întreg spectacolul. (Re- 
plica i-a fost servită de a-na Re- 
nee Annie). 


| iIn uitimeie două acte, apare 
cu sensibilitate delicată și multă 
convingere d-ra Fifi Harand. 

In restul ansamblului, d. Cotty 
Hociung, N. Antoniu, Tomazoglu. 

Frumoasă vila lui 'Caranlovy 
datorită d-lui Siegfried. Il praefe- 
răm însă pe deiicatul pictor sce- 
nograf în decorurile cu tulle şi 
grație din picsele mai puţin so- 
vietice. 

Duceţ:-vă să vedeţi acest spec- 
tacol. Să profităm Ge faptul că 
farsa şi-a luat o lună de binecu- 
vântat concediu, și că putem să 
descoperim um spectacol de artă. 


GEORGE VOINESCU 


În d cc e ec a a a MP a ap O ip a ap 


PENTRU ELEVII ȘI ELEVELE 
LICEELOR NOASTRE 


Rovista „Ausonia'' aduce la cu- 
noştința celor interesaţi că tradu- 
cerile textelor clasice, în vederea 
concursuiui, precum şi deslegarea 
jocului, de cuvinte încrucişate la- 
tineşti, se primesc până la 1 Sep- 
tembrie 1939, la adresa indicată. 


IN COLECȚIA „DECALOGUL“ 


a apărut un caet intitulat „Si- 
luete creștine“, Dela Iulia Haş- 
deu la Francis Jammes și dela 
V. Voiculescu la Armand Godoy, 
un şir de pocţi și gânditori creș- 
tini sunt aduşi: în pagini de con- 
deele d-lor L. Barral, Ion Pillat, 
Alice Voinescu, Corioiaa Gheţie 
ete. Am poposit cu muită bucu- 
rie pe marginea acestei cărţulii 
care incearcă (şi reușește, une- 
ori) să aducă în umbra zilei de 
azi, un fir de calmă lumină, De- 
la, oarecum, romantica viaţă a lui 
Godoy, până la eroica existenţă 
a ui: Psichari, maree duh al! creș- 


tinătății străbate paginile ca o 
înnoitoare adiere. Ni se pare că 
in4iatorul acestui fapt este Co- 
rioiana Gheţie; îi trimitem felici- 
tarea noastră. 


„CANPECE DIN MARAMUREŞ“ 


de Nicolae Stelian Beldie, are un 
motto popular minunat: 


„Cât îi Maramureșu 
„Nu-i fecior ca eu şi tu 
„Nici oraş ca Sighetu“. 


In rest, am căutat zadarnic o 
aliere de poesie autentică. D-nul 
Beldie își piimbă infiuențele, dela 
Arghezi la Cotruș și dela Caria- 
nopol la Bacovia, cu o rară de- 
sinvoitură. Am dori ca influen- 
țele de azi să sune Mânce — poi- 
mâine ca meioâii proprii şi fără 
maestru. Dar pentru asta e ne- 
vos da suferință şi de gând. Ii 
urăm d-lui Beldie ca în a. do.- 
lea voium să fe mai rcaiizat şi 
ma. personal, pentrucă numai 
astfei poesia işi merită b'azcnut. 





ARTA IN ARTIST 


(Urmare din vag. 1) Pr 


* 


Darurile lui Dumnezeu sunt felurite și diferă dela ființă 


la ființă, d 
rifică în varietatea natuz 


rul nostru. Sotianismul lumii create, 
lepciunii divine, nu se poate înțelege i 
tară a cosmosului, dar și din infinita variet 


ela om la om. Adevărul acesta de doctrină se ve- 
ală, pe care o experimentăm în )u- 


adică sublimitatea înțe- 
numai din măreția uni- 
ate a părților lui, 


care împreună alcătuiesc armonia universală. Căci întocmai 
ca în opera de artă, varietatea părților _proporționate între 
ele dă unitatea şi armonia întregului. Atât lumea în genere 
cât și lumea umană în special ar fi de o monolonie ucigă- 


toare fără acsastă varietate, ce r 


ezultă din capacitatea di- 


ferită cu care sunt înzestrate făpturile, Aceste capacități fe 
lurite sui! darurile naturale ale hui Dumnezeu. In clipa când 
ne-ar face pe toți genii, geniul m'ar mai avea niciun farmec 
deoaebit. L-am pura cum ne puriăm mâinile și picioarele. 
Potrivit înțelepciunii lui Dumnezeu însă, geniul e o raritate, o 


puţin cu tatăl meu și-l văzusem surâzând 
uşor, Gârlecmu a venit drept spre mine. Stă- 


religioasă: cu teamă, cu admiraţie sfioasă, 
legănându-l, în mine, într'un cearcăn de ui- 


team, la o parte, pe un scaun, unde mă a- 
şezase tata la intrarea în foyenul de repeti- 
jii, și am înmărmurit când am văzut că meş- 
terul cărăbuşilor, pe cari atât îi plângeam 
şi-i iubeam în povestirile sale, se oprește în 
faţa mea. 

M'a mânaâiut pe păr, cu o mână catifela- 
tă și caldă. Pnuntea lui înaltă m'a luminat 
cu paloarea ei lunară, iar ochii m'au învă- 
iuit întro nesfârșită duioşie și bunătate... 
Ochii aceia, zâmbind peste copilăria mea, 
au părut copilului de-atunci atât de ciudați 


mire și pasiune, ca pe o ființă supranatura- 
lă care ea ar fi creiat, pentru prima 0ară, 
cărăbuşii, căprioarele și întreaga lume ne- 
cuvântătoare, pogorită pe pămâmt numai 
prin poveștile sale. Ă 
Adeseori, la prânz sau la cină, tatăl meu, 
întors de la o „repetiţie“, ne vorbea, cu e- 
moţie și respect, de „admirabilul director“ 
și „omul de rară finețe“ aducător al unei 
ere de adevărată strălucire pentru teatrul 
craiovean. Am revăzut, în nenumărate rân- 
duri, pe autorul lui „Muţunache” și de fie- 


excepție, un miracol natural, și numai asiiel poate să-și exer- 
cite în lume farmecul superior al creaţiilor sale artistice. Ade- 
sea geniul e o nsfericire pentru cine-l poartă, dar nimeni nu 
trebuie să fie nefericit fiindcă nu-l are. Fiecare suntem inzes- 
trați cu o capacitate anumită, personală, Toată înțelepciunea 
creştină a vieții stă în periecționarea maximă a darului na- 


El are conștiința supericară a nobilei și singularei misiuni, 
pa care o ara de împlinit în lume, Și dacă noi vedem în tita- 
nica-i luptă de a făuri miracolele frumuseții o amintire a 
dumnezeieştii creaţii cosmice, conștiința artei lui nu-l apro- 
pie mai puțin de divinitate. Se poata vorbi fără exagerare 
de un profztism artistic, care constă în șa răpi în operă ceva 
din splendorile sublimeior viziuni peniu a le împărtăşi 
oamenilor. Intre primirea frumuseţii de sus și dăruirea ei 
pentru a fi admirată de oameni, se mistuie viața de cele mai 
multe ori tragică a geniului. 

Marele poet american Edgar A. Poe exprimă purtea 
intâiu a misiunii acesteia în fslul următor : „Suntem mistuiţi 
de o sete ca nu se poale stinge... Această sete face parle 
din nemurirea omului, Ea este toideodată o consecință și un 
semn al existenții lui fără stârșii. Ea e dorul fluturelui de 
noapte după stea, Ea nu e numui prețuirea Frumuseţilor ce 
ne cad sub ochi, ci o strădanie pasionată de-a atinge Fru- 
musețea de sus, Inspiraţi printr'o preştiință extatică a glo- 
riilor de dincolo de mormâni, noi ne trudim încercând prin 
mii de combinaţii ale lucrurilor și ale gândurilor din vre- 


melnicie să atingem o parte din această Frumuseţe, ale 
cărei adevărate elemente nu aparțin, poale, decât veşni- 


tural de care ne bucurăm. Și precum fiecare făptură din lu- 
me își 'are arhetipul în atoiștiința lui Dumnezeu, tot asifel, fie- 
care dar cu care guntem înzestrați își are corespondeniul de- 
săvârşitor în darurile spirituale ale Duhului Sfânt. Ceeace se 
numește asemănarea cu Dumnezeu e implinirea în contem- 
plaţie şi în faptă a capacității noastre personale cu darul co- 


respunzător al Duhului Siânt. 


Darurile naturale fac parte din existența rațională. Ele 


și de triștil Ochi mari, cu negre mătăsuri și 
cu o stranie înlăcrimare în ei, 


zâmbeau cuival 
I-am auzit apoi glasul: 


— Am şi eu o fetiță... O chiamă Rodica... 


O să te joci cu ea... 
N'am putut 


șoptit, cu sfială: 


articula un singur cuvânt. 
Abia când can ieşit, cu tatăl meu, din sale 
de repetiție, — jos, în grădina teatrului, i-am 


chiar când 
niciodată. 


care dată mă tulburau zâmbetul trist și ochii 
ciudați — ochii pe cari nu i-am putut uita 


într'o seară, foarte abătut, tata ne-a spus, 


mamei şi mie, că Emil Gârleanu nu mai vi- 


ne, de câteva zile, la teatru, și că el se află 


țintuit de boală pe patul unui hotel unde lo- 
cuia, Am plâns. Am plâns mult în seara a- 
ceea și am adormit târziu ,cu senzaţia unei 


dureri ascuţite în inimă... 


— Vai, tată, ce mâini şi ce obraji de co- 
coană are, domnul Gârleanul... Şi ochii lui 
parcă plângl... . 

Mai târziu am cunoscut-o pe Rodica. Era 
fetiță brunetă și firavă, destul de sglobie, fa- 
ță de care mă purtam, la început, cu oare- 


A trecut timp, lam mai însoțit pe tata la 
„repetiții, dar privirile mele au căutat za- 
darnic, în foverul actorilor și pe culoarele 
teatrului, pe scriitorul iubit. Întrebărilor co- 
pilului, tata le dădea un răspuns ocolit și 
șovăitor: 


sunt în noi după chipul lui Dumnezeu. Existența rațională, 
creată în timp și durând în veșnicie, zice Maxim Mărturisi- 
torul (1) e după chipul lui Dumnezeu. Virtutea și ințelepciu- 
nea ei se dobândesc prin asemănarea cu bunătatea şi înțe- 
lepciunea divină. Aria existâmd în inteligența genială și con- 
siderată numai ca dar natural, e prin urmare după chipul lui 
Dumnezeu. Acelaş lucru: îl spune și Toma de Aquino în ur- 
mătoarea propoziţiune : „Precuan intelectul divin e principiul 
naturii, spiritul omenesc, care e chipul celui divin, e princi- 
piul artei“ (2). După distincţiile arisiotelic-scolaztice, care îşi 
trimit ecoul până în estetica lui Kant, arta nu aparține inteli- 
gențţii speculative ca știința și filosofia, și inteligenţii practice 
ca morala. Dar inteligența paactică jse bifurcă în acțiune mo- 
rală și în creație artistică: agibile și factibile (3). Cu alte cu- 
vinte, darul naluraăl al artei, lucrând în artist după chipul lui 
Dumnezeu, nu face parte propriu zis din darurile moralei. Ar- 


ciei. Atunci când Poasia sau Muzica, cea mai îmbătătoare 
dintre formele poetice, ne-a făcut să ne scăldăm în lacrămi, 
nu plângem, cum bănuiește abatele Gravino, din exces de 
plăcere, ci din pricina unei mâhniri pozitive, impetuoase, 
neliniștite, pe care o simțim din neputința noastră de a 
sesiza acum, din plin pe aces! pământ, odată pentru tot- 
deauna, aceste bucurii divine şi încântătoare, din care nu 
atingem prin pcem sau prin muzică decâ! scurte şi vagi 
lumini. Această strădanie supremă de a prinde Frumusețea 
supranalurală — strădanie venind din guțietele normal cons- 
tituite — a dat lumii tot ceeace ea: fos! vreodată în stare 
să înțeleagă și să simtă în materie de poesie” (-), 

Dacă după Edgar A. Poe, profetismul artistic e trăit de 
geniu ca suferință de a nu putea cuprinde în operă toată 
inaccesibila frumusețe a viziunii, el „x trăit a doua oară, 
și mai dureros, în dăruirea către oumeni. Creaţia geniului 
e, adesea de o noutate și de o înnălțime încât contimporamii 
n'o pot înțelege. Cazul e atât de frecvent, încât constituie 
aproape o lege, și el pune incăodată în lumină falsitatea 
ideii că am fi congeniali cu artistul. 


Suferinţa de a uu fi înţeles de contimporani o mărturiseste 
Beethoven : „De cum deschid ochii încep să suspin, căci 
caeace văd e impotriva religiunii mele, şi disprețuiesc lumea 
care nu pricepe că muzica e o revelaţie mai smblimă decât 


care timiditate, deoarece era fetița „domnu- 
lui scriitor“. Am devenit mult-mai prieteni 
în vara următoare, — vacanța anului 1912 
— în timpul fihlmării dramei „Cetatea Neam- 
țului“, Emil Gârleanu, ajutat de Liviu -Re- 
brecmu — secretar literar al Teatrului Na- 


-- Domnul Gârleomu e la Bucureşti... Va 
veni mai târziu... peste o lună sau două... 

Un ajun de Crăciun. Cu o zăpadă abun- 
dentă, mai albă şi mai gravă, parcă. 

Mama mea, subt cearcânul auriu al lăp- 
pii de gaz, îmi citea povestea siâșietoare a 


țional din Craiova în vremea directoratului 
celui dintâi — şi având şi concursul lui Cor- 
neliu Moldoveanu, începuse turnarea unui 
film românesc, cu modeste mijloace mate- 
rile, dar cu o admirabilă insufleţire și o vie 
putere de muncă. Acest film, căruia i se pre- 
lucrase un scenariu după drama lui Alec- 
sandri „Cetatea Neamţului“, avea ca inter- 
preţi o serie de actori craioveni — dintre 
cari îmi amintesc pe: Papă Stemescu (în ro- 
hul lui Șoimam Bătrânul), Pandele Nicolau 
(în rolul lui Sobiesky), Mia Teodorescu (în 
Tudora), Al. Nemu (în rolul unui ostaş po- 
lon), Mișu Fotino (în Farcaș), Coco Deme- 
trescu (în rolul unui plăeș)... i 
Regia o împărțeau Gârleanu, C. Moldo- 
veanu și Rebreanu, iar exterioarele filmului 
— filmul era redus, pe cât icu putință, la ex- 


terioare — se filmau la Bucovăţ, în preaij- 
ma Craiovei, pentru scenele sătești şi câm- 
penești, — iar pentru scenele organizării 


piăeșilor și pentru scenele asedierii cetăţii 
de către astea leșească, în parcul Bibescu, 
la Cetatea de l&ngă lac, amintitoare, întru 
câtva, a ruinelor bătânei cetăţi moldave a 
lui Ştefon-Vodă. Filmul, dus, cu un minunat 
slan, până la capăt, s'a bucurat, la rularea 
lui, de un binemeritat succes şi cei ce l-au 
văzut și incă nu l-au uitat, își pot da seama, 
în deplină nepărtinire, că — împotriva mij- 
loacelor rudimentare de-acum 27 de ani — 
va fi fost singurul film românesc frumos is- 
butit... 

Rodica Gârleanu şi eu jucaun, în film, 


unui prizonier turc, din vremea războiului 
dela 1877. Un convoi de prinşi înaintând 
greoi pe drumuri troenite, sub ceruri de-o 
infinită tristeţe. 

Un prizonier care cade... 

— Mamă, de cine e povestea asta? am 
întrebat cu glasul aprocmpe sufocat de plâns. 

Cuvintele mamei mi-au sunat tremurate, 


cu o umbră adâncă în ele. 


— E de Emil Gârleanu... 

Prin borangicul subțire al lacrimilor, chi- 
pul scriitorului drag mi sa ivit pâlpâind pa- 
jid, ceţos, urcati din sipstul sufletului unde-l 
țineam închis. 

— Mamă, ce mai face domnul Gârlecmu? 
am șoptit cu neliniște, cu adierea unei pre- 
simțiri dureroase. 

Răspunsul nu a venit. Mama şi-a întors 
obrazul dela mine şi i-am văzut numai frun- 
tea lăsată în palmă, subt crizantema fluidă 
a lămpii din sufragerie. Nici eu nam mai 
reînoit întrebarea. 

Afară ningea calm și solemn; în casă, li- 
niștea mergea vătuii, cu un deget pus, ușor, 
pe buze... 


În ultimii zece ani, am reîntâlnit, adesea, 
pe doamna Gârleanu și pe Rodica, dar, ui- 
te, niciodată n'am deschis, în fața lor, a- 
ceste amintiri în care zârnbeşte, atât de lim- 
pede și atât de trist, chipul întâiului scriitor 
pe care anii mei cei mai curați l-au cunos- 


Cut... 
RADU GYR 


tistul ca artial, iar nu cu om, pu urmărește perfecționarea sa 
proprie ci, fascinat de viziunea frumuseţii ideale, vrea perfec- 
țiunea operei sale, după legile ce-i sunt specificate şi care nu 
sunt ale moralei, ci ale tehnicei artistice. Legile tehnice ale 
artei sunt atât de deosebite de ale moralei, încât artistul, în- 
deplinindu-le întocmai, opera lui iese periectă din punct de 
vedere estetic, indiferent de valoarea lui morală. In acest 
sens, Jacques Maritain numește pe artist, „ceva pe de-a'ntre- 
gul amoral”. Cuvântul e rosti! de un teolog şi nu trebuie să 
ne sperie. Arta ca tehnică sau ca iscuaință a creației este și 
rămâne moralmente indiferentă, fie că e practicată de un 
sfânt, fis de un criminal. Valoarea morală nu-l priveşte pe 
artisi, ci pe omul din el. Artistul ca artist poate să reprezinte 
irumos orice obiect, care îl obsedează, fie el chiar urit. Dra- 
cul e urit. „Dar imaginea dracului e frumoasă dacă e bine 
reprezentată”, zice Bonaventura (4). Problema morală în artă 
nu privește, așa dar pe artistul din om, ci ps omul din ar- 
tist, Darul natural al artei, care după chipul lui Dumnezeu, 
atârnă de om ca să creeze sau nu și după asemănarea cu 
Dumnezeu. Dar această chestiune o vom discuta când vom 
vorbi despre moralitatea artei. Aici am voit numai să scoa- 
tem în evidență particularitatea specifică artei, care-și are 
legile ei proprii, deosebite de legile moralei. Și ținem să ac- 
centuăm că acesta e punctul de vedere teologic nu de acu- 
ma, ci de totdeauna. Estetica modernă face un caz extraor-" 
dinar de autonomia «artei, pe care o înţelege în cele mai va- 
riate şi uneori mai dezastruoase chipuri, dar totdexuna crede 
că afirmă această autonomie impotriva Bisericii şi a rânduie- 
lilor sei de viață socială. Noi am afirmat că nimeni n'a con: 
tesiat vreodată, în numele doctrinei creştine, autonomia ar: 
tei: dimpotrivă, tocmai această doctrină ne învață cu o lim- 
pezime suverană în ce constă autonomia, conceptul acesta 
aiâ! de confuz şi de contradictoriu înțeles de esteticienii ac- 
tali. Arta desvoltându-se în sânul Bisericii, am spus noi, 
u fost totdeauna autonomă. Dacă n'ar fi fost astfel, ar fi înce- 
tat să mai tie artă. Ă 
Această autonomie artistică priveşte nu numai problema 
conexă a moralității în artă, dar îm primul rând pe creatorul 
de frumos. Prin ea, geniul devine aproape robul propriei 
sale creajii, o anexă a operei, care-i absoarbe toată energia. 


orice înțelepciune, decât orice filozofie, că ea e vinul ce în- 
spiră noile creaţii. Eu sunt Bachus care varsă pentru oameni 
aces! nectar delicios; eu le dau această beţie a spiritului şi 
când ea a încetat, iată-i că au pescuit o mulţime de lucruri, 
pe care le aduc cu ei pe țărm. Eu nu am prieteni, sunt sigur 
cu mine însumi: dar știu că Dumnezeu e mai aproape de 
mine, în arta mea, decât de alţii. Lucrez ca el în arta mea 
fără trică, fiindcă am știut toideauna să-l recunosc şi săi în- 


țeleg. Nu am nicio teamă nici în ce privește muzica mea; 
ea nu poate să aibă o soartă contrară; cel care o va simţi 
din plin, va fi pentru totdeauna liberat de mizeriile, pe care 


ceilalţi le târăsc după ei” (£). 


Conștiința că geniul e mult mai aproape de divinitate 
decât de oameni, îl izolează în singurătatea şi în singula: 


ritatea, care îl tac şi fericit şi nefericit 


e o suzpensiune 


toitdeodată. Arta 


între pământ și cer, dar nu mai puțin 


creatorul ei. Această izolare ce decurge din conștiința mi- 
siunii lui de a revela frumusețea divină și de a o pune în 
slujba înnobilării lumii, îl apropie pe geniu de sfânt. Apro- 


pierea vine îu chip firesc și 


ea e frecventă chiar în trata. 


tele de estetică. Geniul ca om poate să fie, din nenorocire, 
o viaţă cu totul contrară sfântului, dar geniul ca revelator 
de frumusețe îndeplinește față de lume o funcție asemănă- 
toare cu sfințenia, deşi nu identică, 


Geniul ca om poate să însemneze o viață sub 


nostru al oamenilor mijlocii, 


nivelul 
dar ca artist el e de o suve- 


ranitate inaccesibilă nouă, Pe stânt îl putem imita: geniul 
în arta lui nu-l putem imita. Pentru viața omenirii, el nu 
contează decât! prin acest miracol al capodoperei, din care 
descifrăm puterea dăruită omului de a reproduce, sub timp, 


modul creaţiei divine. 


1) Maxim Mărturisitorul : 


NICHIFOR CRAINIC 


Centuria TI, 26. 


2) Toma de Aquino : In Polit. 


I. Prolog. 


3) Jacques Maritain : Art et Scolastiqus, p. 8. 
4) Magnus Kinzie : Bihik und Aesthetik, p. 78. 
5) E. A. Poe: Du principe poetique, tr. fr. citat în Art et 


scolastigue. 


6) In E. Marguery : L'oeuvre d'art, p. 39. 











=. 9 








— 


UNIVERSUL LITERAR 








TARGUL DE FETE DELA GAINA 


— Reportaj colorat cu Moţi şi Sabinuţe — 





In munţii Apuseni 


Târgul de fete, de pe muntele Găina, 
a ispiut pe toți mânuitorii de condei. 
Poate unde faima despre Moţi a pă- 
truns, din gardină în gardină de ţară, 
Sau poate unde subiectul acesta cu iz 
exotic sa prelat sau sa lăsat expioatat 
în toate dungile — din lipsă de aate şi 
istone —a devenit o adevărată le- 
genadă. 

Așa cum se cunoaşte, Târgul de fete, 
în deobşte, e o simpiă scornitură a ima- 
ginaţiei. 

Piasmuit dintr'o necesitate economi-. 
că, din targul primitiv, alimentat de, 
veacuri şi oameni, — cu mai muută sau 
mai puţină mâncărime Ja limbă sau la 
condei — a devenit azi, o legendă tără 
legendă. 


CUM SE SCRIU REPORTAJELE CU 
»LAGGUL De, riak? 


Exploatat de reporterii dornici de 
Senzaţiona:, Lurgul ac Jeie a 10si popu- 
larizar ae inaivizi cari nici macar nu 
l-au văzut. 1 in acest sens, mi-a lost 
dar Sa INvăllieSC N ZIare, reportaje am- 
pie, tarbacite CU iux Qe aiuanuulțe pe 
care semnavarii 1 scormsera, Iara să Li 
parasit COomoua siesa, ainur o s.ăpune 
baineară tocmal ae pe mau maru. Cu 
un ueget pe narta şi cu aitul IN. cO- 
lecyie a acesuraș ziar, urmarind un vechi 
reporta) aespre iurgut de jete, — cine 
şue aacăa nu, conceput în aceieaşi con- 
dyn — conirateie nostru, care na vă- 
Zuv nici macar munie.e aecai în poze 
ŞI atlase, bicruinau-și imaginaţia şi pu- 
recanau-şi iantezia, a scris — Qesigur 
nu se putea altiei — unul din cele mai 
senzaponale, popasuri în acest co.orat 
Şi EXOUC Larg ae Jere. 

INTOARCERE IN LEGENDĂ 

Cu o întrebare firească, prietenii şi 
cunoscuţii mă întâmpinau oraecateori 
venea vorba despre 1argul de jeLe: „Se 
vindeau intraaevâr fete, pe muntele 
Gaia, sau cărui iapi se datorește a- 
ceasta denumire cu afinități musul- 
mane?* 

Lvident că le răspundeam negativ. 
Şi pentru aceasta aveam obligapa să 
mă cobor în legendă, să-i plimb in 1sto- 
ria acestui co.ţ de ţară, de cele mai 
multe ori surprinzător de inedit, pen- 
tru unii. 

Târgul de fete îşi are începuturile 
lui pivoreşti, încă dela gurguiul istoriei 
noastre. De pe atunci, de când nu exis- 
tau alte mijloace de permanentizare, 
decât graiul, din tată în fiu. Unii au 
vrut să-l atribue asiro-caldeenilor, dă- 
ruit dacilor, alții îl revendică pentru 
romani. Cert e, că târgul e foarte vechi. 

«e 

Peisajul Munţilor Apuseni e unul 
din cele mai pitoreşti, prin să'bătăciu- 
nea lui. Dacă azi, după ce s'au rumegat 
pădurile şi i sau ciuntit frumuseţile şi 
totuş îi simţi urmele măreției la fie- 
care cotitură, ce trebue să fi fost atunci, 
când după săptămâni de drumărit nu 
vedeai altceva decât ciutele pe steie de 
piatră şi câte un căluş de cer cât căl- 
câiul palmei? Şi în toată această hălă- 
ciugă de vegetaţie abundentă, câte o 
colibă, ici şi colo, spânzurată de toarta 
cerului, vestea în pustietatea aceasta 
măreaţă prezenţa unei ciosvârte de om, 
aici. Drumul pentru a parcurge dela o 
aşezare la alta trebuia să-ți pui pită și 
slană în straiță. Poate de aceea comu- 
nicarea între vecini se făcea numai cu 
tulnicul. Cu tulnicul se strigau plozii 
acasă, se semnalau pericolele și se in- 
vocau drăguţele şi drăguțţii. 

Imprăştiaţi prin inima pădurilor, ri- 
sipiţi pe buzele padinilor, membrii ace- 
leaşi familii nu se vedeau cu săptămâ- 
nile, cu lunile, cu anii, din anotimp în 
anotimp. i 

Numai cine e os din osul moţului, 
numai cine sa cuminecat cu muntele 
şi s'a culcat cu urechea şi inima lângă 
viaţa munteanului, își poate da seama 
cu câtă frenezie se caută unii pe alţii, 
la prasnicele mari. 

Iată de unde începe istoria târgului. 
Dintru întâiu în cere mai restrâns, cu 
vremea din această necesară întâlnire, 


a devenit obicei, lărgindu-şi gardinele, 
cuprinzând mai multe familii, mai mulţi 
munţi, mai multe comitate. Că sa ple- 
cat dela un ritual familial, dovada cea 
mai neîndoelnică ne-o înfăţişează chiar 
itinerariul târgului actual. Vizitatorul 
va fi isbit de cercurile, de târgurile în 
târg, organizate după satele partici- 
pante, şi după cele patru zări, cari var- 
să şuvoaiele de participanţi. Astfel, de 
la un pas la altul, fiecare comună îşi 
are târgul ei, viaţa ei, cu ceteraşii şi cu 
costumele originale, cu dansul şi stri- 
găturile specihce. Nu vi se pare semni- 
ticaliv faptul că târgul coincide cu se- 
zonul plecărilor, când începe exodul 
moţilor de ciubare, sub cherhane, în 
inima ţării, după pită şi mălai? Aşa că 
mai degrabă, târgul a fost născocit, 
poate spre a-și putea lua rămas bun, 
moţul care pleacă, dela cel care rămâ- 
ne, fiul care nu și-a văzut părinţii și 
frații — după ce şi-a întemeiat el în- 
suşi o altă familie şi în altă parte a 
munţilor, — dela tată. Cu vremea s'au 
legat tovărășii, s'au făcut schimburi de 
vase, între cei ce plecau, sau semnat 
contracte care-şi răzimau scadența pe 
umerii târgului viitor, când se lichi- 
dau angajamenie şi se concepeau noui 
obligaţii. 


CAND SA VANDUT INTÂIA FATĂ ȘI 
CINE A CUMPARAT-O? 


La început, târgul nu se oficia pe 
muntele Găina. Din mărturiile bătrâ- 
nilor, până să se fi îndătinat aici, s'a ţi- 
nut în alte trei vârfuri de munte. Des- 
coperit mai târziu, vârful Găina, aşe- 
zat între cele patru puncte cardinale 
ale Țării Moţiior, la buzele celor patru 
comitate străvechi, susținute de o emo- 
ționantă panoramă, a fost însușit cu 
entusiasm şi botezat pentru veci, lo- 
cul de praznic, din an în ân, al moţilar. 

Chiar dacă târgul și-a lărgit noţiunea, 
intensificându-se schimburile, şi îmbo- 
găţindu-se în articole predestinate co- 
merțului, — la început ambulant, mai 
apoi imobilizându-se în şetre, — târgul 
a rămas un simplu târg. De unde atunci 
împărăcherea aceasta de cuvinte -— în 
forma ei actuaiă — care îi lărgeşte far- 
mecul şi stârneşte atâta interes? 

Holteii, flăcăii, care își petreceau 
viața mai mult în pădure, ori holongă- 
ririd în mine, sau peregrinând pe uliţile 
țării, aveau cea mai nimerită ocazie să 
întâlnească acum, tot ce muntele avea 
mai drag, fetele. Moaţele smede, biho- 
rencele oacheşe, arieșencele bălae. Sabi- 
nuţele cu mâni de omăt şi iezere de car 
în ochi. Savetele calde ca aurul și dârze 
ca un stei. In acest stog de poezie, de 
cosânzene visate, holteii prăsnuiau. 
Dragostele ţâşneau, destinele se împle- 
teau după plac și temperament, după 
ochi şi inimă. Odată inimile care se cău- 
tau, întâlnite, dragostea încheind târ- 
gul mare, târgul vieţii şi al visului, du- 
pă care au flămânzit, perechea cobo- 
râtă din basm, se întățişa părinţilor. 
Mirele la cot cu consânzeana lui, agrăia 
pe tatăl fetei, cerându-i mâna. Acesta 
îl măsura din cap până la călcâe şi îm- 
părându-i-se de el, îl arăta apoi mamei 
fetei, fraţilor şi cumnaţilor lui. Primit 
în familie, nu mai rămâneau mult pe 
gânduri, ci porneau convoi în căutarea 
celeilalte familii, a socrului mare. Des- 
coperit, după trudită umblătură, se în- 
fățoşau. Se făceau prezentările şi se slo- 
bozeau gândurile. 

Acum venea rândul socrului mare, 
să privească mireasa, să-și preumble 
ochii de sus până jos peste noră. Accep- 
tând-o se descătușau bucuriile, se în- 
cleștau palmele și îmbiindu-se unii pe 
alţii cu canceele aromate de jinars, ar- 
vuna era plătită în natură. Tinerii se 
furișau în horă, iar bătrânii rămâneau 
să târguiască zestrea și să-și laude 
marfa. 

Aşa s'o fi cumpărat şi vândut întâia 
fată, 

Și de ce n'am încuviința să se fi în- 
tâmplat astfel? Oare duduile de azi nu 
sunt mânate de acelaş treverstit târg, 
când iau parte la toate ceaiurile şi ba- 
lurile dansante? Mai apoi târgurile s'au 
înmulţit, cererile în căsătorie s'au în- 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


teţit. Fetele au început să-și ducă sus 
pe munte toată zestrea. Lăzi înflorite 
cu cioplituri, încărcate cu fructul mun- 
cii a două mâini, cu ţesături și cusă- 
turi, erau expuse laţuri pentru miri și 
inime. 

Tot acum trebue să-și fi făcut apari- 
ţia şi întâiul preot, un mare șugubăţ. 
Urmărind perechile, mijlocind târgue- 
lile şi netezind intenţiile mirilor, stri- 
gând ca un crupier la masa verde: „Fa- 
ceţi târgurile d-lor“. Inconjurat apoi 
de perechile emoționate, urca în frun- 
tea lor, padina până pe curcubeta mun- 
telui, unde cu creștetul sărutat de cer, 
le dădea ultima binecuvântare, cumi- 
necându-i întru Domnul. Sub cerul li- 
ber în loc de cor răspundea pădurea. 
Cetinele se însutleţeau. far când rându- 
iala tipicului le impunea să dănţuiască 
și să sărute icoanele, se pornea întreg 
târgul, cu o cucernică religiozitate, în- 
conțurând muntele cu „Isaia dănțue- 
şte““, sărutând în loc de icoane patrafi- 
rul cerului senin şi învorat de ospățui 
de pe pământ. Soarele se oprea în loc 
uimit şi lua parte la cereasca desfătare. 
Pleca târziu ca de la fiecare ospăț, pe 
şapte cărări, îmburdându-se dincolo, în 
eslea munților. 

Așa au fost cândva târgurile de fete 
de pe Găina. 


GROFI ȘI BARONIȚE, SAU CU MAURI- 
CIU 1OKAY DE MÂNĂ PRIN TÂRGUL 
DE FETE 


Târgul de fete a atras încă din cele 
mai vechi timpuri, o sumedenie de vi- 
zitatori din toate colțurile țării, ba chiar 
de peste graniţă. Nici chiar sub jugul 
stăpânirii maghiare nu s'a putut ciunti 
cu nimic din grandoarea și pasionanta 
dăruire a acestui târg. Vestea lui tre- 
cuse de mult peste mări și ţări, în cât 
dornicii de aventură şi inedit, au ţinut 
să-l cunoască. Austriecii în special, se 
îngrijeau din vreme, să treacă în Ar- 
dea!, aciuindu-se pe la grofii și baronii 
unguri, pe care îi determinau să ia şi 
ei parte la acest ritual al moţilor. Şi 
astfel ne trezim că târgul de fete este 
populat dintr'odată de nobilimea ma- 
ghiară. 

Sunt elocvente în acest sens, paginile 
romanului „Fața neagră“ de Mauriciu 
Iokay, marele romancier maghiar, care 
apropiat de sufletul românului, a dat 
literaturii universale icoana cea mai 
plastică a Târgului de fete. 

Flăcăii moţi sunt prezentaţi de lokay 
drept fenomene, capabile să îmburde 
un brad cu pumnul și să răpună în lup- 
tă dreaptă un urs. (Regret că mi-au fost 
furate din colecția de chipuri, cele mai 
reprezentative fotografii dinainte de 
răsboiu, în care se puteau foarte bine 
observa grofii și baronii, în mijlocul 
moţilor cu tulnice, iar baroniţele ju- 
cate de iobagul moţ, sub paza ofițeru- 
lui de jandarmi, cu pene de cocoş la 
chipiu). 

lokay ne desvălue — și acest fapt 
semnificativ nu trebuia să scape dom- 
nilor cari sau ocupat cu Târgul de 
fete — că nu odaţă tinerii de scăpătată 
nobilime maghiară, seduși de frumu- 
seţea moaţelor, le luau cu ei și după ce 
le dădeau o educaţie, se căsătoreau 
chiar, cu ele. 

Cei mai mulţi însă dintre baronii şi 
grofii unguri care au trecut pe aici, au 
luat moaţele ca fete în casă, plătindu-le 
scump. De aici o altă versiune a târgu- 
lui de fete. Ci-că sar fi numit astfel 
pentru faptul că baronii își cumpărau 
slujnicele dintre moațele cele mai fru- 
moase. Dar dacă nobilii nu uitau ca la 
întoarcere să-și ducă cu ei, o fată și 
chiar mai multe, nu mai puţin adevă- 
rat este, cum spune Iokay, că şi baro- 
nesele măgulite de  vigurozitatea și 
sprinteneala moţilor îşi cumpărau îe- 
ciorii în casă, plătind astfel prin ca- 
priciu, capriciul soţilor. 


TÂRGUL DE AZI ŞI CEL DIN TOT- 
DEAUNA 


Muntele Găina e un masiv păduros, 
care domină prin semeția lui toate îm- 
prejurimile. Inalt până la 1600 metri, 
de formă conică, cu poalele împădurite 
de brazi şi molizi, până aproape de cre- 
ştet, când rămâne dintr'odată golaș și 


de V. COPILU-CHIATRAĂ 


văduv de vegetație. Padini cu o iarbă 


mătăsoasă, colilie îi încinge vârful. A- 


colo sus, pe buza vârfului său, te în- 
trebi care șugubăț l-a botezat atât de 
plastic? Pentrucă așa cum domină ză- 
rile, îți face impresia unei găini veri- 
tabile, mare cât toate închipuirile, 
sculptată de un meşter cu mâini de mi- 
nune. 

Poporul ne povestește în felurite in- 
terpretări, povestea acestui munte pre- 
destinat să devină legendar. Ba că urie- 
şii, ce stăpâneau munţii, au împietrit 
aici, pedepsiți de cei de sus, pentrucă 
au vrut să se sue pe toarta cerului, în 
dumnezeiasca împărăție, ba că alţi u- 
rieși, care au coborit în inima pămân- 
tului, au dat peste zâna aurului, care 
înfricoșată, fugind a luat cu ea tot me- 
talul preţios. Urmărită, s'a rugat Mai- 
cii Preciste să o prefacă în găină ca 
să-şi poată ascunde bogăţia. Dar urieșii 
— pentrucă de aici puteau străpunge 
cu privirea munții, în patru zări — nu 
sau mai clintit. Zâna, de teamă să nu-şi 
trădeze comoara, a stat neclințită vea- 
curi dearândul, până când a împietrit. 


DRUMURI ŞI CARARI 


Patru judeţe își dau mâna frăţeşte, 
ţucându-se la poalele muntelui Găina: 
Turda, Alba, Cluj şi Bihor. 

Vizitatorii se scurg spre Târgul de 
fete, din cele tuspatru puncte cardina- 
le. Dar calea cea mai pitorească şi mai 
accesibilă, pentru toți amatorii din ini- 
ma ţării, e fără îndoială, drumul care 
duce dela Turda, prin Câmpeni, la Vi- 
dra de sus. 

Gara Turda, o clădire veche și urită, 
împresurată de cazanele lui Satan, în 
care se prăjesc bolovani de var și ci- 
ment, își are totuşi sufletul ei, îndră- 
gostiții ei, ce ies în întâmpinarea tre- 
nurilor, — aşa de rare, — cu pită şi 
sare, privind melancolic pe cei ce so- 
sesc și pleacă spre cetatea cu smei a 
Munţilor Apuseni. 

Interpelaţi, dau cu entuziasm lămu- 
riri, vizitatorilor nelămuriți, despre 
Cheia Turzii, care-şi deschide la orizont 
gura de prăpastie, ca într'o stampă ve- 
che, — despre Colţul Trăscăului, etc. 

Dar nu-i mulț timp de gândit, căci 
dincolo de linia îngustă, un tren lili- 
putan, „Mocăniţa“ cum au poreclit-o 
cetățenii târgului, — în care sa rupt 
carul cu proști, — cu compartimente 
ca nişte cutii de conserve, pufăe cătră- 
nită de neastâmpăr. 

Un şuerat scurt şi o smucitură care-ţi 
pune la grea încercare rezistența și 
sângele rece, anticipă o plecare hodo- 
rogită dar plină de poezie. 

Astiel, între moţi şi mulţi, mulţi sași 
şi elevi de liceu, drumul se scurge timp 
de cinci ore, de mână cu Arieșul, când 
prăpăstios, când cățărându-se după 
stânci. Câte un binevoitor îţi atrage a- 
tenţia asupra stejarului care nu-și lea- 
pădă frunzele verzi, mici chiar în timp 
de iarnă şi sub care împăratul Francisc 
Iosif, a prânzit în așteptarea lui Iancu. 
Altul ne completează itinerariul cu 
noui amănunte, ținând morțiș să re 
desvolte teoria drumurilor latine, a 
băişagurilor romane, neuitând să ne 
ilustreze importanța satului Bistra, 
unde s'a născut Mitropolitul Blajului, 
Petru Pavel Aron, la moartea căruia 
săvârșitu-s'au minuni, şi nefericitul Ni- 
codim Ganea, compozitorul internaţ în 
ospiciul de alienaţi dela Râul Vadului 
de lângă Sibiu. 

Cobori în gara Câmpeni. Târgușorul 
acesta pitoresc mustește de vizitatori. 
Camioane, curse ocazionale, sunt pre- 
gătite să-şi ia calea spre Vidra. Drumul 
de aici până la Găina, e mai mult decât 
pitoresc. Dealul Melcilor, Cascada, ca- 
sa lui Avram Iancu, munţii şi golașul 
Găina te cuceresc, 

In Vidra, la poalele Găinii, corturi 
improvizate pe gingia Arieșului, un 
mare podiu, acoperit cu frunză şi un 
bufet primitiv, dar practic, te îmbie. 
Muzica poporenilor, vestită în împre- 
jurimi, compusă numai din clarinete, 
desleagă inimele, ațâță amintirele și 
„țopăitele“ se pornesc. Lumea uită şi 
joacă. Se face ora două din noapte şi 
ca prin minune, jocul se sparge. Mul- 
țimea aleargă, se târgue cu moţii, să în- 


Familie de Moţi 





5 August 1939 





"Cheile Turdei 


chirieze cai pentru suiș. Cei mai tari 
de înger o pornesc pe jos cu muntele 
în piept şi luna la carâmb. Prin păduri, 
se întâlnesc pâlcuri cu pâlcuri, se adu- 
nă chiuind. E o dăruire mare și o invi- 
tație la haiducie, 

Când ajungi sus, zorii mușcă din 
noapte. De pe pisc, soarele ţi se arată 
cât un fund de ciubăr. E momentul su- 
prem. In clipa aceasta, orizontul şi-a 
pierdut limitele. Vezi în inima ţării, 
până în Carpaţi. O clipă mumai, căci 
îndată soarele îmbracă totul după a- 
ceea, într'o ceață ușoară şi misterioasă. 
La poale, şuvoaie de oameni urcă, urcă, 
tără să le mai dai de capăt. Vin biho- 
renii, dinspre soare apune, cu saricel> 
pe umeri, ca niște arhangheli. Urcă al- 
băcenii sprinteni și mureșenii bălani, 
dela răsărit de soare, vin într'un cor de 
costume şi inimă românească, ca nişte 
curcubee aruncate peste ţară. Tot acest 
potop de cosânzene și feţi frumoși, e 
primit de moaţele din Vidra, cu un 
flanc de tulnice, într'o melodie mare 
ca o simfonie de catedrală. 

Tulnicul care exprimă dorul drago- 
stei, al pericolului, al melancoliei şi al 
tristeței, ridică cel mai pur prinos de 
laudă şi mulţumire. 


IDILE ȘI „IDILE“ CARE NU-S IDILE 


Ca o reminiscență a târgului de eri, 
fiecare flăcău îşi are drăguța lui, că- 
reea îi cumpără mărgele, îi oferă cer- 
cei, panglici şi o învârtită turbată. 

„Domnii“ care s'au săturat de cutree- 
rai şetrile şi de vizitat târgul, tolăniţi 
pe iarba dela geana pădurii, desfac me- 
rindea. Infulecă, cinstesc cu plosca ra- 
chiul, se pupă şi se împroaşcă fără jenă, 
cu epitete, ce sar vrea desbărate de 
prejudecăţi. 

Dar în graba lor de a imita ţăranul, 
uită totuși pudoarea acestuia. Se des- 
part perechi, perechi, înfundându-se 
în inima pădurii, într'o rătăcire căutată. 
N'au venit doară cu gândul aventurii 
în minte? O osteneală atât de mare, 
trebue plătită, Şi de aceea poate vei 
descoperi în fiecare tufă, în fiecare 
frunzar, două inimi şi o bătae. 


PLEDOARIE PENTRU OBRAZUL TÂR- 
GULUI DE FETE 


Intr'adevăr, cu tot pitorescul lui, cu 
toate reclamele și elogiile care i s'au a- 
dus, Târgul de fete, așa cum se desfă- 
șoară azi, rămâne o simplă serbare 
câmpenească, pentru care strădaniile 
neobișnuite, ca să participi la el, nu 
sunt suficient  răsplătite, acelora cati 
lunecând pe lângă poezie, visează nu- 
mai senzaţionalul. 

Am pledat şi am invitat ia târg, ca 
fiu de moţ, fie în reportaje, fie în poe- 
zie, pe toată lumea. Dar n'am uitat să 
previn. 

Repet aici „câteva propuneri pentru 
salvarea acestui străvechi obicei. Trec 
peste cea mai arzătoare problemă, dru- 
mul. Ştiu că vor trece mulţi ani încă, 
până când se va dumeri cineva, că e 
mai mult decâtț necesar să se sape un 
drum, care să înlesnească urcuşul până 
în vârf. Şi iarăși nu pot admite, că o 
cabană care să adăpostească pe cei ce 
țin să cineze cu stelele și cerul, în aju- 
nul târgului, sus pe munte, e o utopie. 
Se impune construirea acestei cabane, 
cu atât mai mult, cu cât în Munţii A- 
puseni le putem număra pe degete. 

Dar poate că ceeace nu trebue să lip- 
sească dela acest târg, e tradiționala 
nuntă. Cum nu și-a dat seama până a- 
cum „Astra“ despre acest deziderat? 
Să nădăjduim că Serviciul social se va 
sesiza. Şi totuși, pentru a nu le pune 
toate în cârca Statului, prezentăm o 
altă sugestie. La poalele Găinei sunt 
patru județe care se înfrățesc. După 
noua orânduială, trei ţinuturi (Mursş, 
Someș şi Timiş) ţin cu umărul masivul 
Găinei. Dacă fiecare ţinut ar organiza 
pe târg numai câte două perechi de 
miri, pe care să le nuntească, după stră- 


vechea legendă, nu sar  reîncetăţeni 
oare un obicei care a dat faimă cu a- 
lură internațională, acestui târg de 
fete? 


Trei ţinuturi, nașe a șase perechi de 
miri și mirese, convinse. să-și amâne 
cununia pentru târg, iată o ocazie de 
prasnic care ar reabilita o tradiţie și ar 
răsplăti curiozitatea celor ce vin Ge 
peste mări şi țări, anume să guste din 
faima unui târg de eri, azi, decăzut. 





Taxa poștală plătită în numerar comorm aprobării dir. G-la P.T. T. Nr. 24464-939 


Doe 





initiind isi iii aten a ma a maraca ti ci cca cacâe a ai: avi ca.» „Că