Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0005

UNI VIPSUL LIIEPAL 


REDACŢIA: 


STR. BREZOIANU, 23 e TEL. 3.3010 








CRIZA 
NUVELEI 


In numărul 3 al „Universului lite- 
rar“, d, C. Fântâneru făcea constatarea 
tristă că nuvela românească trece prin- 
tr'o serioasă criză, pe care o considera 
sub dublul aspect al crizei calităţii seri- 
sului literar şi al pervertirii gustului ci- 
titorului, 

Această criză a nuvelei pare să fie 
condiționată de o supraproducţie în 
domeniul romanului, astăzi atât de a- 
bundent încât ne punem uneori între- 
barea dacă nu cumva românul s'a năs- 
cut romancier și nu poet. 

Asupra cauzelor cari au determinat 
inflaţia romanului şi decăderea nuve- 
lei (termenul e mai propriu, el cores- 
punzând unei scăderi a calităţii nuve- 
lei, și nu nursai a cantităţii) vom re- 
veni în numerele viitoare. 

Deocamdată ne mărginim la câteva 
note pe această temă. 

Nu credem să se afle, în noua gene- 
raţie de scriitori, vreunul ale cărui pri- 
me delicii de cititor să nu le îi provo- 
cat nuvelele lui Caragiale, Slavici, De- 
lavrancea, Vlahuţă, Brătescu-Voineșşti, 
Sandu Aldea, Sadoveanu, Gane ori A- 
gârbiceanu, sau chiar schiţele lui Gâr- 
leanu. 

Şi nu puţini vor fi aceia cari să re- 
trăiască în amintire momente din Pă- 
cat, Budulea taichii, Călătorului îi şa- 
de bine cu drumul, Popa Tanda, Aliu- 
ță, Bunicul... Din lumea celor care nu 
cuvântă... 

Ba chiar se întâmplă unora să reți- 
nă în amănunt nuvela, fără să-și poată 
aminti pe autor, așa cum astăzi circulă 
— în conversaţie ori chiar în scris — 
titluri de romane celebre,  neînsoţite 
de numele autorilor respectivi. 

Am auzit foarte puţin vorbindu-se 
despre Axel Munthe. In schimb, „Car 
tea dela San Mihele“ a făcut ocolul lu- 
mii. 

Puterea de circulaţie a unei nuvele 
ca Popa Tanda sau Budulea Taichii 
dovedea nu numai talentul lui Slavici 
ci și răspândirea nuvelei în genere, 
autoritatea genului. 

Astăzi — paradoxal — nu e timp 
de citit, dar se găseşte timp pentru ci- 
tit romane, chiar senzaţionale. 

Sigur, nu se citeşte pentrucă nu a- 
vem nuvele sau, mai drepti spus, nu 
avem nuvele bune. Dar nuvele bune 
nu se pot scrie pentrucă nu vor găsi 
cititori, poate răspunde cineva. 

Adevărul e la mijloc. Cititorul se pa- 
sionează după roman. Cine poate ga- 
ranta însă că el nu ar citi un volum 
de nuvele cu adevărat bune. Nu vrem 
să credem că un asemenea volum nu 
se poate scrie astăzi. 

Pentru asta e nevoie ca scriitorii 
noştri să înțeleagă că nuvela nu e o 
ramură inferioară a epicei, că dimpo- 
trivă ea cere o concentrare, o puritate 
cari lipsesc romanului, 

Operă de migală — pe care am a- 
propia-o de pictura de amănunt ori de 
miniatură — nuvela constitue adesea 
o lectură mai substanţială decât roma- 
nul de sute de pagini. 

Pornind dela aceste convingeri, „U- 
niversul literar“ va căuta să dovedeas- 
că în practică aceste păreri, lansând 
peste scurtă vreme un concurs de nu- 
vele şi publicând pe cele ce se vor do- 
vedi în stare să reabiliteze şi actuali- 
zeze nuvela românească. 


RADU A. STERESCU 





ABONAMENTE: 


220 pe an 4 
120 pe 6 lun: 


. APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 





PEISAJ] CU TURMĂ DE Ol 





Palma Vecchio (Dresda) 





ROMÂNIA ȚARĂ DE ȚĂRANI 


In Europa, supusă de o sută de ani 
unei adevărate metode de industriali- 
zare, nu mai sunt astăzi multe ţări de 
fotklor şi de cultură țărănească. Intre 
ele, România a știut să se păstreze încă 
destul de curată. Nu este vorba numai 
de rezultatul unei sforţări conștiente, de 
caracter ştiinţific sau patriotic, și care 
mai ţine în ioc, în starea cânda intrat 
în acţiune acea sforţare, o construcţie 
materială și sufletească populară pe 
cale de dispariţie. Viața aceasta țără- 
nească n'a suferit între Români, afară 
de puţine ţinuturi, nici o întrerupere. 
Ea trăește cu toate izvoarele ei din tre- 
cut, dar găseşte în acelaș timp noui for- 
me şi creează mai departe, sporind ve- 
chiul patrimoniu. Cântece, basme şi 
descântece iau naștere și sub ochii 
noștri, jocuri de copii și danțuri de tineri 
şi de oameni mari, motive noui de cu- 
sături, de crestături în lemn sau de în- 
condeeri de ouă, alte tăeturi de costu- 
me, construcții de case, așezări de sate. 

Pentru o exemplificare a acestui ade- 
văr, Bucureştii au de curând un Muzeu 
al Satului. Nu este vreun Skansen de 
curiozităţi etnografice și de piese rare 
ale civilizaţiei dela sat, care, ca întrun 
naufragiu, trebuiau scăpate aici, pe 
această insulă, și arătate generaţiilor 
viiţoare, EL urmărește, dimpotrivă, și 
potrivit caracterului pe care l-am schi- 
țat, al țării, să arate satul românesc în 
înfăţişarea de astăzi, cu toată varieta- 
tea şi cu tot clocotul lui de viaţă. Sunt 
fragmente ale realităţii țărănești din 
România, din toate ţinuturile, atât geo- 
grafice cât şi istorice, dela munte şi de 
la câmpie, dela dealuri și dela apă, din 
părţile oltene şi dobrogene, ca și din 
cele transilvănene, maramureşene sau 
bucovinene și basarabene. Este un sat al 
satelor românești; cincisprezece mii de 


sate câte are România, strânse în- 
tr'unul singur. Ș 
L-a organizat Fundaţia Culturală 


Despre „Experienţă” 


Evoluţia ulterioară a ideii de experien- 
ță nu depășește aceste trei sensuri. Ea 
este totuşi interesantă prin ceea ce se ur- 
măreşte cu această ideie. Această evolu- 
ție se face în două direcţii contrare, 

4. Din clipa în care existenţa morală se 
prevalează şi ea de ideia de experienţă, 
ideia de lume fizică, spre a-şi afirma spe- 
cificitatea mai departe, ia drumul înapoi 
spre rațiune. 

Dătător de seamă pentru această evolu- 
ție este Immanuel! Kant, care a încercat 
să sintetizeze datele problemei, limitând 
uzul legitim al rațiunii, în marginile ex- 
perienţei sensibile şi dând lumii un în- 
doit caracter! de realitate în limitele ex- 
perienţei și de idealitate transcendentală 
(de ideal propus acțiunii) în raport cu 
spiritul omenesc. 

Din sinteza kantiană a rămas ideia că 
lumea este un amestec de rațiune şi sim- 
țire, una dând forma, cealaltă materia, lu- 
mii. Această ideie a prilejuit o alunecare 
în acest sens și a conceptului de experien- 


de MIRCEA VULCĂNESCU 


ţă şi deci o revizuire a ei în sensul poziti- 
vist, claude-bernardian. 

Astfel, în concepţia pozitivistă, scien- 
tistă şi empiric-criticistă, experiența ex- 
ternă nu se mai opune rațiunii, nu mai 
este un dat primitiv neinterpretat, ci un 
ansamblu de date organizate de rațiune. 

Forma tipică a experienței: experimen- 
tul, încercarea, nu mai e tot una cu faptul 
pur, ci devine un fapt gândit; verificarea 
prin fapte a unui raționament sugerat de 
fapte. Şi nici măcar intuiţia externă nu 
mai e dată nesintetică, neinterpretată, Ca- 
racterul complex al experienței apare aci 
evident. 

Prin aceasta, primul sens crede că se 
poate scăpa de entităţi neverificabile, 
preocupându-se numai de comportări, 
fapt care are drept rezultat că domeniul 
faptelor sufletești și morale poate îi și el 
integrat lumii experimentale, dar într'un 
sens nou, adică făcând abstracţie de con- 
ținutul imediat al acestor fapte, și stu- 
diimdu-l numai ca comportări ale ființe- 


Principele Carol, după ce şi-a trimis 
ani la rând echipele studențești la sate, 
ca să le cerceteze şi să pună la cale o 
mare lucrare de îmbunătăţire. S'a în- 
cercat în tot acest timp, la îndemnul M. 
Ş. Regelui şi sub supravegherea unui 
mare sociolog, înconjurat de cei mai 
buni elevi ai școlii lui, o nouă metodă de 
iratat problema ţărâneasca şi, pentrucă 
România este o ţară de ţărani, tocmai 
prin aceasta, aproape principiile unei 
noui ştiinţe, Știința Națiunii. Din mijlo- 
cul unor asemenea preocupări teoretice 
şi aplicări masive ale lor pe teren, Mu- 
zeul Satului a ieșit ca o adevărată în- 
cununare.  Iată-l în jurul bisericii de 
lemn, cu turlă ascuţită, desfăcută buca- 
tă cu bucată, tocmai de lângă hotarele 
Cehoslovaciei, şi încheiată iară la Bucu- 
rești din mădularele ei dela 1700. Ca- 
sele sunt în curţi, cu prispe și cu foi- 
șoare. 'Țărani stau de vorbă la porți. 
Soarele umple ulițele. Numai lătratul 
câinilor pare foarte depărtat, pentrucă, 
dacă iei mai bine aminte, el vine de 
peste câmp și de peste lac, din satele 
„adevărate“ de orizont. 

Astăzi, Românii cât și streinii cari 
vor să vadă ceea ce ţara poate arăta 
mai al său, au la îndemână acest Mu- 
zeu al Satului, cuibărit într'una din 
cele mai pitorești laturi ale Bucureş- 
tilor. 

Marele oraș este aproape, dar îot atât 
de aproape este câmpia cu casele ei rare 
şi cu liniștea ogoarelor. Trecând pe 
lângă Arcul de triumf și pe sub teii 
monumentali ai celui mai iubit loc de 
plimbare al Bucureștenilor, nimeni n'ar 
putea ghici că numai la doi pași, abă- 
tându-te pe o alee, poţi să nimercezii în 
cel mai ciudat și mai reprezentativ sai 
al României. Ceea ce ar trebui altmin- 
teri căutat cu greu, la depărtări de sute 
de kilometri unul de altul, luând îndru- 
mări de-acasă şi întrebând în toate pă:- 
țile cu grijă, aici se găsește la un loc. 


lor vieţuitoare. Aceasta e ideia întregei 
psihologii experimentale, obiective, sau a 
psihologiei de reacție, a „psihologiei fă- 
ră suflet“ cum o numește Bechterew. 

Se observă că această ideic de expe- 
rienţă încearcă să  ordoneze materialul 
daţ. Prin aceasta însă, experienţa alunecă 
din nou dela preocuparea de fapte la pre- 
ocuparea de înțelesuri. E cazul freudis- 
mului, al marxismului, al fizicei einstai- 
niene, și în general al preocupărilor știin- 
ței moderne experimentale. 

Realitatea experimentală nu mai dă 
seamă direct de ea însăși; ci teoria care o 
reduce la unitate. Ajungem astfel, cu 
Einstein, cu Marx şi cu Freud, la o serie 
de realităţi neexperimentabile, presupuse 
de nevoia de coerență a faptelor experi- 
mentale, că ar constitui fondul realității 
însăși. In acest fel, conţinutul experienţei 
se dizolvă în relaţii gândite, între entităţi 
neexperimentabile, exprimate prin con- 
cepte contrare corelatelor lor experimen- 
tale din lumea simțului comun. (Spaţiul- 
curb, subconştientul, influența substruc- 
turală). E aci punctul extrem de ajungc- 
re al ştiinţei experimentale, al cărei no- 
minalism reîntâlnește atitudinea mintală 
a terminismului okkamian, împotriva că- 
ruia reacţionase empirismul la începutul 
Renașterii. 





de EMANOIL BUCUȚA 


Stă curat, frumos și pe înțelesul tuturor, 
pe o întindere numai de 2—4 hectare. 
Morile de vânt ale Basarabiei se în- 
vârtesc scârțâind și macină porumb 
adevărat. Cherhanaua de pe Dunăre 
are podeaua spălată proaspăt, ca să-și 
piardă alunecușul de soizi de pește și 
mirosul vietăţilor iuți ale apei. Casa 
din ţara Ouașului, cu blănile ei mari 
de stejar, este plină pe dinăuntru de 
bilde și de ștergare roșii, iar în leagă- 
nul agăţat de o sfoară la grindă, scân- 
cește un copil ca toți copiii. 

Locul avea înălțimi şi avea o râpă de 
lac pe malul râului Colentina, cu o su- 
prafață nesfârșită de apă, avea copaci 
bătrâni şi avea cotituri neaşteptate. El 
a îngăduit o așezare, care să pară fi- 
rească, deși problema de deslegat nu 
era ușoară. Trebuiau puse împreună, 
uneori despărțite numai printr'un gard, 
cele mai deosebite ţinuturi ale unei ţări, 
casa-cetate din Gorjul muntos, care e 
o culă locuită numai la etaj, ca să fie 
mai ușor apărată, cu casa acoperită cu 
stuf din bălțile Dunării, parcă oricând 
gata să fie luată de inundație. 


Ceea ce a ieșit ne poate mulțumi. lar 
când. la anumite date, şi mai cu seamă 
în preajma serbărilor Restauraţiei, la 
început de vacanţă, când toată lumea 
se mișcă mai uşor, Muzcul Satului se 
umple de săteni veniți de pretutindeni, 


cu tăetura romană a capetelor și cu 
vestmintele lor strălucite, cu cântecele, 
danțurile şi limba pietroasă, călătorul 
intrat deodată în această fortotă colo- 
rată, poate crede că o ţară întreagă a 
înviat la un cuvânt de vrajă și s'a adu- 
nat aci. El nu se. mai satură să treacă 
dela un grup la altul și dela o gospodă- 
rie la gospodăria vecină, pentrucă, la 
fel ca în basme, cu fiecare pas străbate 
un judeţ, trece un munte și lasă îndărăt 
un hotar. 


5. O operaţie simetrică, inversă, se pe- 
trece atunci cu domeniul experienței in- 
terne imediate, cu scopul de a redobândi 
conţinuţul concret al experienţei, sacrifi- 
cat de științele naturii în favoarea canti- 
tăţii, a relaţiei, a abstracţiei și a unităţii. 

După cum experiența externă, în for- 
mele ei noui, încerca să subsumeze și 
comportările omenești ca fenomene de 
relaţie ; tot așa experiența internă se ex- 
tinde gradual, spre a cuprinde câmpul tu- 
turor datelor imediate interne şi externe. 

Aci se situcază conceptul de experienţă 
al empirismului radical, al imediatismu- 
lui intuiţionist şi al fenomenologiei. 

In acest sens, experienţă va însemna 
iarăşi dată imediată, neinterpretată, ele- 
ment cuprins în fluxul calitativ al duratei 
proprii fiecărei fiinţe cunoscătoare. In a- 
cest sens, datele sufleteşti, cum e de pildă 
o durere, vor fi în aceeași măsură obiecte 
de experienţă, ca și datele calitative sen- 
soriale, de pildă culoarea de roşu. Și, 
chiar activitatea de interpretare, în mă- 
sura în care e un act dat în această du- 
rată, va constitui tot un obiect de cx- 
periență imediată. (Bergson). 

Experiențele interne și externe din pri- 
mele sensuri, se identifică în acest sens, 
în măsura cuprinderii lor în durată, în- 
treaga experiență reducându-se la fluxu' 


ANUL XLViIle 
SÂMBATĂ 19 MARTIE 1938 


No. 5 








Personalitatea 
literară 


Interesul publicului 
cărțile literare nu corespunde nicia- 
dată valorii adevărate a acestora și 
terarhizarea justă se face cu greu, la 
întâmplare şi numai după trecerea 
timpului. 

Desigur, scriitorii nu îndură cu u- 
Șurință soarta rea a producțiunilor 
lor, oricâtă încredere ar avea în vu- 
cație, şi oricât sar încerca să fie dea. 
supra împrejurărilor străine de cali- 
tatea. scrisului, Scritorul care ave însă 
simțui exact al profesiunii sale, îşi dă 
seamă că faptul este aproape inevita- 
bi, și caută să se  exerciteze astfel, 
încît cu fiecare carte a sa procedează 
ca şi când ar_fi cea de debut, iar osti- 
Utatea publicului ar fi rămas intactă. 

Dacă însă înşelarea publicului asu- 
pra cărților nu are urmări prea grave, 
ba se poate susține că este salulară 
acelora dintre autori pe care îi sileşte 
la o permanentă înnoire —ezistă o altă 
înșelare mai gravă, care se îndură cu 
mult mai greu și e totdeauna nefastă 

Imșelerea asupra personalităţii lite- 
rare! In genere, viața unui scriitor 
n'are cum să se deosebească de a ori- 
cărui alt îns, pentru care literatura 
nu reprezintă nici un interes, nici ca. 
preocupare personală de adevăr, nici 
ca formulă a, sufletului contemporan. 
Creatorul singur ştie prin ce se deo- 
sebeşte de lume și stă în voința lui 
să-și pună în evidenţă caracterul dife- 


larg pentru 


rențial sau să şi-l ascundă cu oroare 
de exhibiţie. Se întâmplă însă ca a- 
tunci când scriitorul constată că e 


prea mare depărtarea dintre valoarea 
lui şi prețuirea contemporanilor, el 
să-și piardă întrucâtva  cumpătul şi 
să caute să-şi ridice personalitatea li. 
terară stăruitor în lumină, cu mijloa- 
ce streine chiar de valoarea în sine. 
Işi rupe astfel un zăgaz lăuntric, dar 
nu câștigă nimic în schimb. Publicul 
continuă să fie indiferent, sau cel 
mult se amuză pe socoteala unui spec- 
tacol, în care este departe de a vedea 
drama celui care umblă după adevăr. 
Adevărurile de viață ale unui creator 
suni lucrurile care interesează în cea 
mai mică măsură pe omul obișnuit. 
Acesta vede în renunțări şi în jertfe o 
deformare, în refuzul conformismului 
social o incapacitate de adaptare și 
chiîvernisire. 

Se pare însă că legile care determi- 
mă O personalitate creatoare, uu fost 
stabilite tocmai în vedera celei mai 
mari rezistențe. Până la urmă toate 
piedicile vor fi date la o parte, şi ade- 
vărul de viață descoperit va fi cu atât 
mai fecund cu cât drumul străbătut 
până la el va fi fost mai lung. 

Scriitorul de vocaţie are de fapt toa- 
te mijloacele cu care să se apere. In- 
doiala de sine nu-l va turbura nicio- 
dată până la nimicire. Setea lui de a- 
devăr creşte, cu cât îl neliniștește mai 
mult deșertul în care îi se pare că îna- 
întează mneajutat de nimeni. Când un 
scriitor capătă gust pentru propria sa 
viață neliniștită, frământată, amenin- 
țată, când nu mai puate ieși din hota- 
rele ei, în care crește planta unică a 
adevărului, atunci e luaru cert că 
personalitatea lui literară nau se va 
mai risipi și că va izbuti să-și facă din 
ea singura pavăză de care are nevoe. 

— C.F, — 


PE e a E ce ce a i i Ci a NOI 


conținuturilor de conștiință. 

In acest înțeles experiență e sinonim cu 
dată imediată şi se opune în special ac- 
tivității de construcţie, de gândire, de re- 
laţie şi de interpretare spaţială. 

Instrumentul de cunoaștere a acestei 
experiențe e de natură intuitivă. 

Această intuiție operează uneori direcţ, 
caracterul ei nemijlocit opunând-o inter- 
pretării 'mijlocite, exterioare, a raţiunii. 
Acolo unde raţiunea încearcă să explice, 
adică să derive ceva din altceva; intuiţia 
încearcă să pătrundă direci ce este fap- 
tul. 

Totuşi, această metodă nu e totdeaunu 
socotită ca un act simplu, nestructural. 
In special în şcoala fenomenologică, a- 
ceastă metodă noologică dobândeşte un 
caracter interesant și generator de com- 
plicaţii. 

Experienţa, înţeleasă în școala fenome- 
nologică tot ca dată imediată, are totuşi 
alt instrument de prelucrare decât intui- 
ţia imediată. Acest instrument e o intui- 
ție de ordin special, o intuiţie a esenţelor, 
la care se ajunge printr'un proces special 
de decantare a experienţei brute: reduc- 
ţia eidetică. 

Operația de reducție procedează astfel. 





(Urmare în pagina 8-a) 


. 





2 





(Fundaţia pentru literatură și artă, „Regele 


Traducerea poemelor lui Edgar Poe 
apare în românește în împrejurări în 
care cu greu i se poate fixa însemnăta- 
tea. Când d. Emi! Gulian a luat îiniția- 
tiva «ei, acum câţiva ani, altul era 
momentul din lirica românească. 
„Joc Secund“ al d-lui Ion Barbu se ti- 
părise în volum, şi influența sa culmi- 
na asupra poeziei tinere, mai ales prin 


îndemnurile ce le da de întoarcere 
spre isvoarele purismului. 
In cercul de influență al „Jocului 


Secund“ asupra generaţiei de poeţ; ti- 
neri, sa stârnit repede interesul 
pentru poezia lui Poe, care a fost 
cercetată în original, şi a cărei învest- 
mântare în limba românească a devenit 
şi posibilă şi necesară. 

In această ambianţă barbiană, sa a- 
propiat d. Gulian de poetul „Ulalu- 
me-i“ și al „Palatului bântuit“. Intoc- 
mai ca în creațiile d-sale originale, 
strânse în volumul „Duh de basm“, d. 
Emil Gulian va dovedi şi în poemele 
traduse că şi-a făcut educaţia poetică 
după principiile lirismului pur, ajuns 
la noi în faza sa ultimă a ermetismu- 
lui. Prezenţa ermetismului într'o ver- 
siune românească a lui Poe, trebue să 
recunoaștem însă că nu poate să pară 
decât paradoxală. Pentrucă Poe nu e 
un poet ermetic; el este numai „dificil“ 
adică experiența sa poetică îi aparţine 
cu exclusivitate, fiind cu neputinţă de 
idenţificat în altă armonie sau timbru 
liric. Din tehnica ermetismului nu gă- 
sim la Poe absolut nimic. Cuvintele 
sale au totdeauna sensul cel mai con- 
cret cu putință jiar conceptele ca el 
de „moarte“, „suflet“, „îndoială“, 
„gândire“, „frumuseţe“, sunt  conside- 
rate tot în ansamblul lor sensibil, ca 
forţe dominante în viața emotivă, pe 
care nu o neagă. Concepţia lui Poe des- 
pre frumusețea artistică nu decurge 
din excluderile intelectului, frumuse- 
ţea artistică având ea însăşi o origine 
naturală. Ea este existentă într'un spa- 
țiu lumesc, şi calitatea ei ireală vine 
numai din faptul că isvorăşte dintr'o 
viziune fantastică în care emoțiile au 
fost ridicate la tensiunea lor supremă. 
Nimic mai uman, mai dureros, mai 
„psihologic“* decât experiența din „U- 
lalume'“ sau din „Corbul“. Puritatea 
poemelor nu se obţine prin refuzul 
„sentimentelor“, ci numai prin înălța- 
rea lor la starea curată de exaltare. 

D. Emil Gulian este un serios înţe- 
legător al poeziei lui Edgar Allan Poe. 
D-sa a avut însă imense dificultăţi în 
redarea lor în româneşte, şi pe lângă 
acele ale deosebirii. de limbă, de ritm, 
de sonorizare, armonie, rimă, etc.... a 
survenit şi aceea a confuziei făcute 
în definirea poeziei pure. Urmele er- 
metismului în poemele lui Poe traduse 
de d. Gulian, vor fi primele neajunsuri 
şi cele mai grave în reușita încercării. 
Se va observa la d. Gulian ten- 
dința de simplificare, de restrângere a 
imaginei concrete într'un cerc mai ab- 
stract, de impuţinare a sevei, de inte- 
lectualizare. Chiar din prima poezie 
„Corbul“, piatra de încercare a 
oricărui traducător din Poe, d. Guli- 
an cedează tendinței d-sale de intelec: 
tualizare, când, pentru a obține aceeaș 
sonoritate pură din „more“, d-sa re- 
nunță să caute traducerea lui „Only 
this and nothing more“, unde avem în- 
ţelesul lui „nimic mai mult“, — și uti- 
lizează versiunea personală „E numai 
atât, un călător“, în care sensul e sacri- 
ficat, După acelaș principiu, d-sa nu 
mai traduce nici pe „nevermore“, ci 
întrebuințează pur şi simplu vocabula 
englezească netradusă : 

Stafie ursuză, Corb bătrân, ce-a 
trecut de țărmul nopţii în sbor, — 
Spune-mi numele de prinț cu care 
țărmurile nopţii te strigă în cor! 

Răspunse Corbul: „Nevermore”. 

D. Gulian bănueșşte că lectorul n'are 
nevoe de înțelesul lui „nevermore“, și-l 
întrebuințează în româneşte ca un nume 
de oroare al păsării negre. D-sa nu vrea 
însă să ţie seamă că ceea ce pierde 
prin renunțarea la cuprinsul lui „Bic)- 
odată“, este mult mai important decât 
achiziţia unui termen ca „nevermore“, 
acceptat în limba noastră, ca un su- 
net abstract. In „Corbul“, abstracti- 
zarea poeziei este susținută chiar teo- 
retic de autor, când își justifică în pre- 
față expresia adoptată. Noi n'am îost 
însă convinşi. Pentru o mai amplă edi- 
ficare vom analiza în amănunt o strofă, 
din „The Bells“, transcriind ambele 
texte : 





CRONICA LITERARĂ 


„UNIVERSUL LITERAR 


de C. FÂNTÂNERU 


POEMELE LUI EDGAR POE 


Traducere din limba engleză de Emil Gulian 


Hear the sledges with the belis — 

Silver bells! 

What a world of merriment their 

melody foretelis ! 

How they tinkle, tinkle, tinkle, 

In the îcy air of night! 

While the stars, that oversprinkle 

All the heavens, seem to twinkle 

With a crystallin2 delight, 

Keeping time, time, time 

Im a sort of Runic rhyme, 

To the tintinnabulation that so mu- 
sically elis 

From the bells, bells, bells, 

Bells, belis, bells, — 

From the jingling and the tinkling 
of the bells. 





Edgar Allan Poe 


Ascultă ai săniilor clopoței — 

De argint clopoței! 

O lume de veselii, zurgălăi atinge 
melodia din ei! 

Cum ei clipesc, cling-cling, cling- 

cling 

In ghiaţa din aerul subțire al nopţii! 

Când toate stelele cer înting, 

Și licăririle apoi ning, 

Sclipind cristalin : tiling, tiling ; 

In clopoțeii ce ţin ritm, 

Ţin chiar un fel de Runic ritm, 

In clipocitul ce țâşnește Qin ale să- 
miilor clare clopote 

Clopoței-clopote, clopoţei-clopote,— 

Clopoţei, clo-po-ţei, clopote, — 

Clinchet, deliciu și chin de clopote. 


Cititorul constată din această justa- 
punere preferința pentru abstractizare 
a traducătorului. In versul al treilea, 
verbul „foretelis“ însemnează „vesteș- 
te“. „Ce lume de bucurie melodia lor 
vestește !“ este traducerea literală. Ex- 
presia d-lui Gulian este abstractă. 
Abstracte sunt deasemenea  echiva- 
lentele găsite pentru versurile 6,7 
şi 8, în care „stelele cer înting“ este 
expresia direct barbiană. În orice caz 
regretăm că traducătorul a sacrificat 
versul „All the heavens, seem to twin- 
kle With a crystalline delight“, decurs 
după o logică foarte naturală din al 
treilea de mai sus: „What a world of 
merriment...““ 

Ideia de destătare în peisagiul alt, 
o readuce d. Gulian în versul ultim, 
prin „deliciu“, unde, cu caracterul ei 
rezumativ, ni se pare nepotrivită, mai 
ales că nu corespunde originalului a- 
tât de odihnitor. 

Mai analizăm o strofă 
Sleeper“: 


At midnight, in the month of June, 
1 stand beneath the mystic moon. 
An opiate vapour, dewy, dim, 
Exales from out her golden rim, 
And, softly dripping, drop by drop, 
Upon the quiet mountain top, 
Steals drowsily and musically 

Ino the d aria valley. 


din „The 


La miez de noapte, luna lunie, 

Sub mistica lumină-a lumii. 

Abur în somn, ca un balaur, 

Asudă marginea de aur, 

Distilă-înrourată punte ; 

Depe înaltul vârf de munte 

Scurge alene, muzicale 

Picuri, universala vale. 

Spre o mai limpede valoriiicare a 
interpretării d-lui Gulian, vom repro- 
duce aici şi traducerea lui Malltarme. 
pentru această strofă: | | ! 

A minuit, au mois de juin, je suis 
sous la lune mystique: une vapeur 
opiacte, obscure, humide, s'exhale 


Carol li::, 1938) 


hors de son contour d'or et, douce- 
ment se. distillant, goutte d goutte, sur 
le tranquilie sommet de la montagne, 
glisse, avec assoupissement et musique 
parmi l'universelle vallâe“,, 

Din versiunea lui Mallarme, citito- 
rul vede ușor la ce a renunţat d. Gu- 
lian ; materialul sensibil din versurile 
3 și 4 în nici un caz nu ni-l restitue 
traducerea, iar versul „Distilă-înrou- 
rată punte“ aduce clar aminte de bar- 
bianul „Edict“:. „Această  pontifică 
lună“. Impărțirea în două a descripţiei 
poești, cu atribuirea predicatului „scur- 
ge“ imaginei „universala vale“ este ia- 
răși o probă a abstractizării. 

Am putea analiza în chipul acesta 
întreaga carte alcătuită de d. Gulian din 
opera poetică a lui Poe. Dar n'am voi 
să fim înţeleşi greșit. Traducerea d-lui 
Gulian este făcută în condiţiile mari a- 
ie artei, Ea merită să fie valorificată 
ca o operă originală. 

Munca îndelungată depusă,  docu- 
mentaţia ce-i stă la bază, încorporarea 
ei într'o tradiţie a cultului geniilor, fac 
din ea o operă de cultură și de creaţie. 
Dealtfel chiar strofele citate dovedesc 
că au ființa lor aparte, independentă de 
original; neajunsurile lor clare numai 
în comparaţie cu originalul, dispar 
când le judecăm ca o producţie româ- 
nească. Viaţa poetică din ele va dura, 
cât va dura orice pvezie originală a 
d-lui Gulian. 

Vom termina citând o strofă din „Cor- 
bul“, de frumoasă creație personală. 


Și mătăsosul, tristul foşnet, slab 

al perdelelor purpurii, 

Mă sfredeli — cu o nemaisimţită 

groază 
mă cuprinse întrun fior, 

Că trebui, ca să bară mai încet 

inima mea, să mă opresc şi să repet 

„E vreun călător ce, voind să intre, 

bate la uşa mea rugător — 

Intârziat călător care bănuește — la 

ușa mea — adăpost primitor; — 

E numai atât, um călător“. 

Ne e greu să nu citam, pentru act: 
leaș motive de edifica:« asupra creu= 
ției d-lui Gulian și începutul din „U- 
ialume'“, 

Cerurile erau sure şi aspre, 

Prunzele erau crispate și seci; 

Frunzele erau istovite şi reci; 

Era noapte în pierdutul Octombrie, 

Al anului acela pierdut în veci; 

Pe aproape de sumbrul lac Auber, 

Im îmima ceţoasei țări Weir 

Era jos lângă mlaştina Auber 

In pădurea gulzilor, Weir. 











CRONICA MARUNTA 


lon Vinea 


Acum zece ani, d. lon Vinea publica 
în „Universul literar”, poezia urmă- 
toare : 

Scrie-mi de moara de lemu 

care-și întoarce soarele negru 

despre frunzele vechi 

cum pâlpâe lângă eleștaie 

scrie-mi de poarta ruginită 

care păzește freamătul parcului 

şi despre mormântul cel mie 

în care am închis fratele de iocuri. 

Vreau să ştiu de casa părinţilor 

cu scara rece de care mi-e frică 

de lampa de bronz de după zăbrele 

care strălucea la fruntea târzie 

de portretul oval dacă mai priveşte 

de albumul ferecat ca icoanele. 

Scrie-mi de asfinţit, când rugineşte 

cerul 
când vuie vântul ce cuvinte spune 
şi cine e stafia care rătăceşte 

în argint prin noaptea din ferestre. 

Dacă d. Ion Vinea sar hatări odată 
să tipărească volumul de poezii așteb- 
tat de atâta vreme, acesta ar avea o 
soartă ciudată. Ar fi expresia cea mai 
justă a liricei românești moderniste, și 
ar isbuti probabil să intluențeze mai 
departe, chiar după ce modernismul a 
fost depășii, 


Nichifor Crainic 


Intr'o notă la cartea părintelui Ila- 
rion Felea : „Dumnezeu şi sufletul in 
poezia română contemporană”, d. Ni- 
chifor Crainic atrage iarăși atentia 
în „Gândirea“ asupra sentimentului 
religios în literatura românească ac- 
tuală. D-sa observă dela început că o 
astfel de temă este în afara compr- 
tinței criticilor calificaţi, rămaşi a- 
nacronie „la un punct de vedere ra- 
ționalist. Este întradevăr surprin- 
zător de constatat cât de puţin este 
ajutată literatura noastră contempo- 
rană de critică. In elorturile revis- 





tei „Gândirea“ de a delimita reli- 
giozitatea sufletului românesc, ni- 
meni n'a văzut până acum o năzuinţă 


m i 





REVISTA REVISTELOR 


Studii italiene 


Revista „Studii Italiene“ apare a- 
nual, și cuprinde în fiecare număr stu- 
diile asupra limbii și culturii italene, 
elaborate în cursul anului respectiv, în 
seminarul catearei de limba italiană 
din Bucureşti, de sub conducerea d-lui 
prof. Alex. Marcu. 

Alcătuită pe temeiuri serioase de 
cercetare metodică, revista este una 
din cele mai frumoase mărturii ale 
muncii româneşti organizate. In ulti- 
mul număr din „Studii italiene”, re- 
marcăm studiile:  Torguato Tasso în 
Romantica românească, de Al. Marcu; 
Torguato Tasso în literatura greacă, 
de Nestor  Camariano; „Cinque 
Maggio” în româneşte, de Cornelia 
Dumitrescu; Traduceri românești din 
Leopardi, de Alexandrina Mititelu, 
Nicolae Grigorescu şi Roma, de Emil 
Vârtasu. 

Un material bogat 
recenzii, însemnări bibliografice, 


la miscellanee, 
etc. 


Veac nou 

Despre revista „,Veac Nou”, apărută 
prin inițiativa d-lui George Dorul Du- 
mitrescu, preferăm să nu spunem ni- 
mic, până nu vedem și numărul 2. O 
publicaţie care are colaborări dela 
d-nii Radu Gyr, Virgil Carianopol, 
Ștefan Baciu, George Dorul Dumi- 
trescu, trebue să fie bună. 


Familia 

Numărul ultim al valoroasei reviste 
„Familia”, a apărut cu o întârziere 
care ne face să credem că publicaţia 
de cultură românească din Oradea, a 
intrat într'o perioadă agonică. Este pro- 
fund regretabil, pentrucă „Familia“, de- 
parte de a fi o revistă regională con- 


stitue o deplasare a centrului de cul- 
tură din Capitală, în punctele mai 
slabe. ale ţării, fapt necesar în cordi- 
țiile noi ale istoriei noastre. Scriitori 
ca d-nii Ion Pillat, Victor Papilian, N. 
Davidescu, găsesc un loc de prestigiu 
pentru colaborările lor în paginile 
revistei, iar autori mai tineri ca d-nii 
Eugen Ionescu, Ovidiu Papadima, Oc- 
tav Șuluţiu îi dau un aer proaspăt de 
investigație vie. 


Poşta Redacţiei 


Prof. dr. Marin Smarand-Alba Iulia. 
Pentru ce nu ne trimeteţi articole asu- 
pra vieţii culturale din Alba Iulia, şi 
din alte centre ale Ardealului, pe care 
probabil le cunoaşteţi?  Bănuim, de 
pildă că aţi putea să scrieţi lucruri 
foarte interesante despre trecutul căr- 
turăresc al cetăţii, despre biblioteca sa 
pe care o știm bogată, despre muzeul 
arheologic, etc... „Universul Literar“ 
le-ar publica bucuros. 

e 

George Fonea-Cernăuţi. Mulţumim 
pentru poemul „Drumul robilor“. Va 
apare în curând, 





e 
Dragoș Vitencu-Cernăuţi. Acceptăm 
bucuros colaborarea. Publicăm ce ne-aţi 
dat și dorim să trimeteţi regulat. 
e 


Silviu Roda. Se vor publica. Am 
vrea un material mai bogat de la dus. 
e 


Constanţa Vulcan. Soc. Petroşani,: 
com. Vulcan, jud. Hunedoara. Nu pu- 
tem publica poezii în care sunt versuri 
Ca acesta: „In cuibul de sub fereastră 
cântă o rândunică“. 








19 Martie 1938 





după rădăcinile metafizice ale neamu- 
lui, fără a căror cunoaştere nu e po- 
sibilă cultura originală. Ne lipsește un 
studiu esenţial al sufletului românesc, 
în care problemele fundamentale ca 
Dumnezeu, moartea, dragostea, să fe 
arătate descriptiv, cu sensurile perma- 
nenie păstrate în popor. Chiar dacă 
sar porni pe cale laică, fără misticism 
religios, un astfel de studiu, odată în- 
tocmit, lot la concluziile unei adânci 
religiozităţi ar duce, fiindcă poporul 
românesc nare altă experiență meta- 
fizică decât credinţa. El nu s'a depăşit 
decât prin rugăciune, prin teama de 
a călca poruncile, prin sentimentul 
blajin al lumii din cer. Ar trebui Ca 
într'o zi toată activitatea „Gândirii“ 
să-şi piardă caracterul de pledoarie, 
sau de luptă cu adversari neinițiaţi, ci 
realitățile răscolite în paginile ei, sa 
înceapă să fie o evidenţă şi un puari 
de plecare pentru creaţia românească 
mare. 


Camil Petrescu 


D. Cami! Petrescu 
a spus cândva fraza 
următoare, pe cars o 
reproducem spre a da 
curaj celor cărora te 
convine să se recu- 
noască in ea: . 

„De  fupt oamenii 
sunt la fel prinşi în 
NOroiui realității, ca 
întrun smâre Ynii 
însă pot risca în toa- 
* fă liniștea, în culcu. 
Ă . sul mlăștinos, poezie 
pură sau țăranii în costum naționa!, al- 
ţii doresc sincer ca lucrurile să se schim- 
be, dar până una alta se aranjează cât 
pot mai bine și întind tentacule după 
pestişorii rătăciți, (scriitorii noștri mai 
tineri, în deosebi, au un dar minunat să 
se caseze), iar altii străduindu-se ne. 
contenit, spre un liman, suferă Qin ziua 
întâiu, până la cea din urmă, la fel... 


G. Banea 


Lângă numele d-lui loan Missir, 
autorul cărții „Fata Moartă”, care a 
a fost surpriza literară în 1937, trebue 
să-l alăturăn, și pe al d-lui G. Banca 
după ce am cctit în „Revista Punda- 
ttilor” jurnalul din timpul captivitășii 
bulgare : „In spitale, la Razgrad”. 

Literatura de războiu credem că în- 
cepe să devic interesantă, în momeu- 
tul când îrcetează să mai fie litera- 
tură, și rămâne 'simplu document al 
durerii, al sângelui, al mutilării. Ima- 
ginaţia nare ce căuta în operele cu 
material de pe front, după cum o prea 
mare putere de analiză ar strica dea- 
semeni. Spiritul de observație, calmul, 
un gust al humorului și al istoriei, 
simțământul acut al durerii fizice și 
morale, sunt calități suficiente pentru 
că un autor să transmită experiența 
războiului în aspectul lui nud şi a- 
troce.  Esenţialul  într'o astfel. de 
scriere este să simţi chinul cărnii, des- 
compunerea ci, să înţelegi mizeria în- 
linită a absurdului, să te copleșsască 
jocul morţii cu strânsura ci de liori, 
până la abrutizare. O carte despre 
războiu nu trebue totuşi să pară o 
pledoarie ; scopul ei nu este să pro- 
ducă oroare cititorilor; cu cât autorul 
e mai degajat de orice ţintă umani- 
tară, cu atât documentul este mai 
reușit, mai convingător. 


Theodor Scortescu 


Acum câțiva ani, d. Teodor Scu- 
țescu a publicat „Popi”, o povestire 
lucidă și clegantă, scrisă înir'un gust 
din care nu se putea întrevedea evo- 
luţia profesională a autorului. Cartea 


plăcuse lui Paul Zarilopol poate 
fiindcă nu lega pe autor de vremea 
lui și nu-l silea să-și mărturisească 


atitudinea literară. 

După o îndelungă tăcere, d. Scor- 
țescu reapare cu un fragment de ro- 
man „Concina prădată”, în „Revista 
Fundațiilor regale”. Intâlnim de data 
aceasta scriitorul părăsindu-și toate 
rezervele. Ghicim unde și-a făcut 
ucenicia, cari i-au tost preferințele căr- 
turăreşti, şi-i intrezărim linia de crea- 
ție. Sunt semne limpezi în [ragment, 
cari dovedesc la d. Scorțescu inlluența 
lui Cocteau. Romanul pare construit 
după aceeaș hartă morală că „Les cn- 
tants terribles“. O regiune de vis mol- 
dovenesc, ar constitui un mediu priel- 


nic de  cvadare adolescențelor şi 
femeilor cu viață interioară au- 
tonomă. Autorul pomenește despre 
regula paradoxului, — cerută e 


„bandă”, în statut, cuvântul a „căiă- 
lori”: are sens de transfigurare, îndră- 
gostiţii amestecă imbrăţişările cu ma- 


“tafizica, ete. ete. 


Desigur, o carte cu o apropiere di- 
rectă de Cocteau este interesantă. La 
noi însă, ea sosește cam târziu, din 
punctul de vedere strict al actualități 
literare. 


— c,Î. — 


19 Martie 1938 


— 
—— (e 








UNIVERSUL LITERAR 











3 D 


GABRIELE DANNUNZIO 


După trecerea lui d Annunzio 


S'ar părea că moartea lui d'Annun- 
zio a avut destul ecou în presa noastră. 
Personal, ne-am simțit mândri de cu- 
rajul unor confraţi de a turna o meda- 
lie într'o singură noapte, ceea ce presu- 
punea o temeinică pregătire... In suflet 
ne-ar fi rămas, până la urmă, regrete- 
le pentru marele dispărut şi entuzias- 
mul pentru noi, de n'ar fi intervenit o 
întâmplare neplăcută. Aceasta a fost 
întâlnirea cu un tânăr publicist și doc- 
torand în litere care ne-a arătat, cu vă- 
dit efort să-și ascundă amărăciunea, o 
mică eroare generalizată în amintita 
presă. Numele volunitarului poet și al 
mutilatului de război a fost masacrat... 
(să ni se ierte pleonasmul) aproape de 
toate ziarele noastre. Unele au scris 
„Gabriele“ cu doi de „|“, altele au du- 
blat pe ultimul „m“ din „d'Annunzio'“ 
şi a.m.d. 

De-ar fi după noi, specialiştii filo- 
logi ar trebui împiedecaţi să vină echi- 
paţi cu lupte la înmormântările ilustre. 
Discursurile funerare și instruitoare 
ar fi astfel cel puţin, la înălțimea jer- 
belor de flori înșirate pe sârme invi- 
zibile. 

Să nu insistăm. Să nu ne închipuim 
că remediem totul prin stilul pamile- 
tar care crește in acelaș sol cu panegi- 
ricul neinformat. In termeni sobri, e- 
venimentul morţii unui poet al latini- 
tăţii, celebru de peste un sfert de se- 
col, ne-a luat cam pe nepregătite. Re- 
gretabil, mai ales pentru tagma noas- 
ră, a şlefuitorilor şi a strunitorilor de 
cuvinte...  Admirăm pe d'Annunzio, 
Carducci, Pascoli, Leopardi, Foscolo, 
fără să-i fi citit. Am greșit pomenin- 
du-l pe Ugo Foscolo, piscul meditera- 
nean, care deşi a ţinut călcâiul influ- 
enței asupra unui uriaș de talia lui 
Carducci, la noi nu circulă de cât în lu- 
mea de specialitate. Tot ofensiva ace- 
steia va înlătura asemenea stare de spi- 
rit. Astfel revista „Studii Italiene“ în- 
jghebată de d-l prof. univ. Al. Marcu, 
oglindește un început de izbândă şi 
continuă să formeze noui forțe publi- 
cistice pentru desțelenirea indiferentis- 
mului faţă de cultura italiană adevă- 
rată. 

Moartea lui d'Annunzio a găsit acolo, 
la seminarul de limbă și literatură ita- 
liană, condus de mai sus numitul pro- 





fesor, o candelă aprinsă. În preajma 
vestirii negre, studenţii candidaţi la li- 
cență migăleau la subiectul de teză 
„Sensualismmul  dWannunzian” în La 
morte del cervo și L 'Otre. 

Nu ne vom aroga posibilitatea 'de 
a iniția pe cineva în stufoasa operă a 
celui trecut prin ultima pană a nemu- 
ririi. Vom şopti însă, prietenilor ceea 





d'Annunzio „patiens et vulneratus“ 


ce ne-am şoptit nouă înşi-ne: poezia lui 
ar putea fecunda neînchipuit, multe 
dintre tinerele sensibilităţi lirice și ro- 
mâneşti. Ea înfățişază o luptă de a- 
proape, o frumoasă încăerare piept la 
piept între spirit şi materie, între vis 
şi carne. Dar unde avem terenul priel- 
nic pentru receptarea unei astfel de 
poezii ? Nu-i greu de căutat. fostele 
curențe avantgardiste dacă au desmor- 
țit Satrucâtva lexicul românesc, au co- 
borit, în schimb, nivelul inspirației 
poetice prin însăşi chemarea lor spre 
isvoare subconștiente şi bestiale tene- 
bre. D'Annunzio ne poate reînălța, ne 
poate reda suferința smulgându-ne din 


pasivitatea faţă de inamicul cel mai a- 
propiat. Invingându-l pe acesta, vom 
avea tristeţea  învinșilor care este 
umană și eternă. 

Viața și opera neastâmpăratului ita- 
lian, renăscut în fiecare dimineaţă se 
împletesc într'o perpetuă căţărare pe 
culmile dragostei de neam şi de natu- 
ră. Insorită zdrelire a cărnii pe povâr- 
nișuri violent înflorite dar spinoase, cu 
furișate priviri de spaimă spre  hău. 
Configuraţia interioară a poetului, date 
fiind aceste netede contraste, s'arată 
destul de simplă. In realitate lucrurile 
nu stau aşa limpede orânduite ca în- 
tr'un manifest poetic. D'Anuunzio sa 
format sub influența supraomului ni- 
etzschean, dar l-a înţeles pe aprigul fi- 
losof german așa cum era firesc să-l 
înțeleagă un poet meridional. Supra- 
omul d'annunzian nu are agresivitatea 
dură a nordicului; se resolvă în tre- 
cerea prin văpaia internală a sensuali- 
tăţii, nu spre culmile unde nu bate 
vântul aspru ci înfloreşte întreaga na- 
tură. Aici ajunge poetul nu numai 
prin durere dar și printr'un extraor- 
dinar efort de perfecţionare artistică. 
Sculptorul mortuar i-a luat masca 
feţei dar și forma eroicei mâini drepte. 
Muzicalitatea, arta  silabelor dusă 
până la ultima expresie înlătură orice 
bănuială de diletantism spiritual la un 
poet al cărui material în genere, îl 
formează lumea senzaţiilor. Cu acest 
material clădeşte el în jurul miturilor 
antichității și miracolul realizării con- 
stă în furișarea unei melancolii mo- 
derne lângă seninătatea acestora. 

Sub penița celui mai bun traducă- 
tor nu s'ar alege din d'Annunzio — du- 
pă părerea noastră -—— decât o palidă 
icoană, Aceasta fiindcă el este un nec 
plus ultra al formei poetice, un feno- 
men pentru care ostenetile celor închi- 
naţi condeiului printre noi, se cuvin 
fără precupețire. Să învăţăm italiene- 
ște pentru a pătrunde în „Le Laudi“ 
ultima simfonie dăruită de ultimul 
maestru al silabelor toscane, lumii la- 
tine care sesizează vocalele deschise. 
Umbra îndoliată a amantei — Eleo- 
nora Duse — le declamă în ropotul cas- 
cadelor de pretutindeni. 


SIMION STOLNICU 





Poate că da, poate că nu 


Nerăbdătoare, Isabela fu cuprinsă de 
mirare. Apoi izbucni în râs. Căută clo- 
poţelul şi îl clătină din toată puterea. Su- 
netul acestuia se răspândi în necunos- 
cut. Se auzi un pas, un mormăit, un zgo- 
mot de cheie în broască; ușa se deschise; 
paznicul apăru în prag. Bărbos și că- 
runt, era figura vulgară a Timpului, 
fără să aibă însă clepsidra sau coasa. 
Ea nu-i dădu răgaz să deschidă gura, 
ci deodată îl copleşi cu rugăminți. 

— Lasă-ne să intrăm! Suntem nu- 
mai în treacăt. Nici nu ne gândim să 
rămânem aci până la noapte. Poate că 
n'o să mai venim niciodată. Te rog, te 
rog din sufleţ. Nimeni n'are să vadă, 
nimic nu ţi se poate întâmpia din pri- 
cina asta. Lasă-ne să intrăm, măcar o 
privire să aruncăm înnăuntru. Mă nu- 
mesc Isabela. 

Darul însoţitorului preţui mai mult 
decât graţia copilărească, decât vocea 
caldă, rugătoare, şi decâţ numele ei 
princiar. Timpul își surâse în barba-i 
gălbue și se făcu nevăzut. 

Isabella își scoase numaidecât voalul 
și haina. Și, câteva clipe, astfel fu lu- 
mina ochilor ei tineri, încât păru îm- 
brăcață numai în această lumină. Dar 
când Isabella începu să urce scara cea 
largă, Paul Tarsis îşi auzi bătăile sur- 
de ale inimei, de parcă ar fi purtat-o 
pe brațele lui: era grea? era ușoară? 
Trupul îi era înșelător, parcă se dubla- 





d'Annunzio adolescent 


se, tăinuit și revelat  într'o veșnică 
schimbare. Isabela uica treptele cu o 
mlădiere, care părea că-i lungeşte pi- 
cioarele, îi micșorează șoldurile, îi sub- 
jiază talia; era slabă și sprintenă ca un 
adolescent antrenat prin alergări. Iat-o 
că se opreşte la capătul scării, ca să 


Fragment 


respire în voie, Şi deodată, ochiul în- 
mărmurea privindu-i lărgimea umerilor, 
bogăţia sânilor, puterea spetelor, ţinu- 
ta dreaptă a unui schelet sprijinit 
pe picioare zdravene, dar astfel arcuite 
încât se echilibrau pe călcâiu şi pe de- 
getul cel mare întocmai ca ale Libicei 
michelangelosiene. 

Se opri. Apoi făcu câţiva paşi către 
prima sală. Jocul genunchilor îi des- 
coperea în rochie un fel de eleganţă in- 
terioară, o graţie schimbătoare care în- 
sufleţea orice cută. Se opri iar; fără 
pic de surâs sau bucurie, parcă sub po- 
vara unui presentiment copleșitor, cu 
pleoapele coborite. Prietenul era ceva 
mai departe, obsedat de o spaimă care 
părea că distruge totul în el, nelăsân- 
du-i decât putinţa unui singur gest, a- 
cela al brațelor atârnate, în care se în- 
truchipa aşteptarea. Nu-l privea, dar 
asista în propriul ei corp la afluxul u- 
nui mister pe care nu-i putea stăpâni 
şi care totuşi îi aparţinea mai mult de- 
cât cel mai intim mădular. 

Și deodată, din corpul, din graţia, 
din puterea, din cutele rochiei, din toa- 
te Jniiie fiinţei sale, din ce îi era viaţa, 
şi din ce adaugase vieţii, cu fatalita- 
tea „apei care coboară panta, a aburilor 
care tind spre înălțime, se înfăptui ce- 
va scurt şi infinit, fugitiv şi etern, sim- 
plu și incomparabil: privirea, acea pri- 
vire! 

Aceasta fu totul. Se luară de mână, 
palizi, fără să scoată un cuvânt, învinși 
de o dragoste care era mai mare decât 
a lor, spre a intra în locuinţa sufletu- 
lui unic sau a umbrelor lor confundate. 
Teribila ior fericire nu mai consta în 
a mușca durerea, ci în a asculta strigă- 
tul trumuseţii stâşiate și părăsite. Pe- 
reţi și bolte zdrenţuite, vechi pânze spin- 
tecate, mese și scaune clătinându-se pe 
picioare de aur mizerabile; tapete sfâ- 
şiate, alături de tencuieli care se coşco- 
veau, cărămizi care se crăpau; vaste pa- 
turi pompoase reflectate de oglinzi în- 
tunecate; întărituri ridicate pentru a 
susține tavanurile; mirosul mucegaiului 
uscat alături de mirosul varului proas- 
păt; prin ochiul unei ferestre se vedeau 
două turnuri roșii; ciripit de vrăbii, hăr- 
mălaie de ștrengari; iar prin ochiul al- 
tei ferestre, o stradă pustie, o biserică 
fără rugăciuni; un policandru de care 
atârnau bucățele de cristal; pe dușumea, 
o rază piezișă de soare; un alt policandru 
şi o altă rază, şi lucrul luminos mai trist 
decât cel întunecat, şi alte policandre în 


de GABRIELE D'ANNUNZIO 


şir, ruinate, clătinându-se, asemănătoare 
tragedelor schelete îngheţate. O dezola- 
re, o dezolare, fără frumuseţe! Ce vom 
face cu sufletul nostru? 

— O grădină! — strigă vizitatoarea, 
trăgând pe însoțitor spre fereastră, prin- 
tr'o sală mărită prin imaginile Fluvii- 
lor. 

Și amândoi se plecară în afară. Mâi- 
nile nu și le desprinseră;, rămaseră as- 
cultând, parcă spre a culege undele u- 
nei muzici nedefinite. 

Era o grădină spânzurată, închisă de 
un nobil portic paladian cu coloane du- 
ble. Plante diferite se amestecau aci 





ARTA ȘI 


Inţelesul general al cuvântului obiect 
este : cesa ce se află în faţa noastră, 
ccea ce noi avem în vedere. Intr'unul din 
înțelesurile speciale ale noţiuni: obiect 
găsim că obiect este ceea ce are 0 exis- 
tenţă în sine, independentă de CcuUnoș- 
tința sau ideea pe care fiintele gândi. 
toare o pot avea. La acest înte:es a dic- 
ț:onarului filosofic se adaugă pilda lui 
Descartes (Meditaţiun:, IIE, 9): „Când 
dorm, ideile mele se plămădesc în mine 
fără mijlocirea obiectelor, pe care ele le 
reprezintă“. 

Ne întrebăm, este întradevăr obiec- 
tul o existenţă independentă de ideea 
mea ? Este o ex stenţă în sine, sau ea 
poate fi independentă de ideea ei? Si 
oare într'adevăr în somnul lui Descar- 
ves nu mijlocesc cu nimic obiec:ele for- 
marea ideilor ? 

Pentru luminarea raportului artă- 
obiect, nesocotind expresiile : arte fru- 
moase, arte mecanice sau arte liberale 
(adică gramatica, retor.ca, logica, arit- 
metica, geometr a, astronomia şi mu- 
zica), iarăşi nesocotind finalitatea es- 
tetică sau logică 2 noţiunii artă, deci 
pentru lum narea unei stări artă (stare 
de virtute tehnică) a fost necesar să 
arătăm sensul mai apropiat. de această 
stare a noțiunii obiect. 

Somnul lui Descartes este v:s. In vis 
obiecte'e mijlocesc :dei, cu toate că în 
fapt obiectele nu sunt, Arta, adică suma 
de modalităţi care produce un anume 
rezuitat, operează ca un vis. 


Intre un muzicant şi sunet, între un 
pictor și coloare sau lumină, între un 





arbuşti şi mărăcinișuri se îngrămădeau 
în toate părțile; dar toată verdeaţa nu 
era decâţ un pretext pentru susţinerea 
lăncezelii pasionate a câtorva tranda- 
firi albi, 

Când Paul își apropie fața de faţa 
dorită, ca respirația lui să fie una cu a 
ei, Isabela se retrase, se întoarse şi pri- 
vi în urmă. Apoi zise, foarte încet, a- 
proape în şoaptă: 

— Nu. Există ceva şi mai frumos. 

Ea credea că aude preludiul nelămu- 
rit al unei muzici care în curând avea 
să inunac, ca năvala unui torent. 

Trecură un prag. Fură învăluiţi de 
întunecatul azur al unui cer nocturn 
în care semnele zodiacale scânteiau re- 
flectându-se în apa stătătoare a oglinzi- 
lor. Prin fereastră urca mirosul, chinui- 
tor de puternic, al mangoliei, beție a 
constelaţiilor. 

— Altă grădină? 

Era o tristă curte părăsită. 

Și policandre de sticlă vânăţă apăru- 
ră iar în sălile pompoase şi goale; și 
reapărură paturile fără somn; și vechile 
pânze întunecoase se înșirară, roșietice 
şi negricioase, pe zidurile lungilor ga- 
lerii, asemenea pieilor de bou întinse și 
atârnate de tăbăcari; şi corul vrăbiilor 
ciripi printre ţiglele sparte, printre 
grinzile desfăcute, printre  întăriturile 
descheiate ale tavanelor în ruină; şi to- 
tul fu o nouă dezolare fără frumuseţe. 

— Vana! Aldo şi Vana! 

Spaima stinse ţipătul Isabelei. Vedea 
venind spre ea, prin tăcerea unei came- 
re ocupată de umbra unui pat lugubru 
ca un sicriu, două fiinţe tăcute și înmăr- 
murite, ca acelea care, fără lacrimi, por- 
nesc din adâncul propriei lor vieţi în în- 
tâmpinarea unui destin vrednic de 
plâns. 

— Aldo, Vana, voi sunteţi? Voi? 

— Nu, Isabela, suntem noi, în oglin- 


!| dom SĂ 


— 





dă. De ce tremuri așa? 

— Noi! 

Era o oglindă mare, care, sprijinită 
pe două colonete „atingea pământul. In 
ea te puteai vedea din cap până în pi- 
cioare. Fascinarea se iscă de aci, ca din- 
tr'un paralelogram magic. 


sculptor şi mineral sau volum, între poet 
şi idee sau ritm, intre orice soiu de ar- 
tist şi lumea fizică se af.ă ca un prelu- 
diu a1 creaţiei o nem.jlocire a ob.ecte- 
ior, o plămădire fără obiecte. Pentru 
artist toată lumea fizică a fost. Creaţia 
astistică capătă viaţă în clipa de vs, 
aducă in clipa când obiectul nu stă în 
faţa artistului, când artistul l-a elimi- 
nat după cunoaștere şi l-a prefăcut in 
vis. Elementele acestui obiect visat intră 
în colaborare cu sunet, coloare, mine- 
ral, vorbă sau orice altă ritinare a îizi- 
cului. Cu cât fuziunea este mâi bine 
îndeplinită, cu atât opera de artă este 
o desăvârşire. 

In visarea conştiinţei artistice nu gă- 
sim doar am:ntirea obiectuiui, ci parti- 
eparea a viaţa iii Dumnezeu. Liu: nu- 
mesc această deformare a lumii fizice 
prin conștiința artistuiui rapi sau extaz, 
este o exagerare. Artistul participă cu 
simpuitate la viaţa archetipurilor ș. în- 
cearcă cu naivitate modelarea lumii fi- 
zice după vesnicia dumneze-ască. 

Conflictul între artă și obiect este fără 
sfârși. Echilibrul atât de căutat al ar- 
tistului se arată abia după amint.rea 
obiectului, deci in participarea la viaţa 
duhu.ui. Artistul, care ia în seamă 0- 
b ectul sau insăşi amintirea fără cazna 
duhului, va sucomba în mediocritate sau 
în nebunia materiei; artistul care ia 
seama, Ja „deformarea“ lumii fizice prin 
duh capătă o veghe a v_sului, o trează 
visare, 

Luciditatea acestui echilibru este sco- 
pul adevăratului artist, căci prin acest 





— De ce tremuri aşa? 

Invinsă şi șovăindă, se apropie de 
imagine, trăgând cu sine pe însoţitorul 
ei neliniștit; intră în umbra funerară a 
patului; nemișcată, nu-și recunoștea 
privirea în ochii care se uitau la ea, 
descoperiţi, parcă lipsiţi de gene, lipsiţi 
de clipire, imenși, mai misterioși decât 
mormântul, ca nebunia de misterioși, 

— Nu, nu! Mi-e frică, 

Şi deodată se avântă departe, fugi 





d'Annunzio vorbeşte 


prin camerele nenumărate, sub ceruri 
de aur și de uitramarin, sub ceruri 
blânde ca peruzelele bolnave şi auririle 
despoleite, sub palide bogății diiuze și 
atârnate, sub o tăcere sculptată şi de 
neînlăturat. 

— Isabela! 

Dezolarea se transfigura. Vagile unde 
muzicale, care pluteau în jurul trandafi- 
rilor albi din grădina spânzurată deve- 
neau acum crâmpeie de melodie, tari 
ca ţipetele dorinței și ale spasmului. 
Ruina, scăpată de vestigiile vanităţii și 
mizeriei dintr'insa, respira în vechea 
măreție prin toate gurile rănilor sale, 
respira și suferea şi murea  gâfâind 
spre cea mai lungă zi. Toate semnele 
erau elocvente, toate fantomele cântau. 
Victoriile îşi arătau sufletul de fier sub 
stucurile tocite și nu mai întindeau co- 
roana frunzoasă, ci cercul de fier. Vul- 
turii sublimi strângeau în ghiare ghir- 
landele de tructe putrede şi gata să ca- 
dă. 

— Isabela! 

Ea mergea, mergea, ezitând între o 
odaie și alta, neştiind în care din ele 
ar putea scoate un suspin mai adânc. 
Şi camerele se înmulțeau;, frumuseţea 
era urmată de ruină și ruina era mai 
frumoasă decât frumuseţea. Ochii i se 
dilatau, spre a vedea totul, spre a re- 
ține totul; şi chipul întreg trăia viața 
privirii. Şi sufletul îşi amintea; căci for- 
mele dispărute renășteau și se recom- 
puneau în ea muzical și ea gă- 
sea bucuria perfecţiei în ceea ce era im- 
perfect, bucuria plenitudinii în ceea ce 
era micşorat.. Şi ziua se prelungea prin 
miracol, ci nici o întârziere nu era în- 
găduită; şi pe fiecare prag piciorul se 
aşeza cu teamă; cu toate astea, seara 
era încă departe. 

— Pe aci dăm în altă grădină, zise 
ea, mai mult alergând, — în altă gră- 
dină. i 

Traducere de G. P. 





OBIECI 


de HAIG ACTERIAN 


orgamism spiritual se vor strecura d:- 
vin:tăţile. Cuvântul neciar inspirație se 
dovedește astfel greșit; căutând să-l în- 
Gepărtăm recurgem la o adevărată cu- 
noaştere a artei şi artistulu., chiar prin 
părelnice contradicții în alăturarea cu- 
vintelor noastre. : 
Astfel conflictul între artă şi obiect 
esțe exterior artistului, Această stranie 
vietate atrage în vis lumea fizică și 0 
„deformează“ pentru înţelegerea comu- 
nă, însă străduința, victăţii este plăcută, 
1ui Dumnezeu. Este deci ch.nul artei un 
chin conform înţelegerii divine; deci 
arţa nu este deformare; ea este perfec- 


tare. 

Viaţa artistului cade pradă luptelor 
antre artă şi obiect. Adesea ob.ectul se 
înstăpâneste pe viaţă. Pentru indepărta- 
rea, acestui râu fără leac, groaznic că 
un b'estem, artistul se va feri prin u- 
milinţă, post şi rugăciune. De nu se va 
boteza în duh cu fiecare lucrare, sem- 
nele se vor îndepărta şi somnul său va 
fi somn greu fără v:se pe pământ. 

Tăria gândului şi adevărul în artă se 
capătă şi se păstrează intr'astfel. Toate 
celelalte metode şi stări sunt superfi- 
ciale sau false. Cucerirea unei armonii 
este per.cuioasă pentru o biată existen- 
ță omenească. Cine, fără numai Dum- 
nezeu, hotărăşte harul ? Totuși artistul 
e dator să umble, după cum a fost și va 
îi întotdeauna rânduiala sfântă. Așa va 
învinge, se va „obiectiva“ (ce ironic este 
câte odată graiul!) și va ajuta veșniciel, 











ZE 
z 
E 
re 
Z 
Z 
pi 
Z 


at Pt 1! Nav 


RI 
aț 


ÎI 
SR 
A 
SI 


A 


Ati 
AAA 
SA 


IN 
AN 


A 


A 


MOARIEA 








DĂ 


(7) 


EDITII) Liz 





ză NO oi 


IN CLILORI 


Balul era în toi, pe sus rachete. 

Se desghiocau sub stelele urcate, 

Unii le mai rânjeau din dinţi pe spate 

Alţii goneau să 'mpungă noaptea 'n baionete, 
Era un bal la care jucau mai multe neamuri, 
Fără pedanteria gavotelor din veac, 
Investmântate aspru şi sărac, 

Insă culorile jucau pe flamuri. 


Domnița *'ntârziată, cu graţie macabră, 
Şi cu surâsul tras dintr'un condei de var, 


Trece privind în inelar, 


O piatră roșie, zălog de cununie. 


Granatele spărgându-se 'n pământ, 
Ii ridică în drum crizanteme, 

La fiecare pas câmpul geme, 
Şi înalţă spre ea mâini de var. 
Dar ea priveşte sângele din inelar 
Lăsându-se ca în balade adorată, 
Şi se opreşte când din gloată, 

Se culcă în pasul ei un stegar. 


Era un bal la care jucau mai multe 


neamuri, 


Şi cu pasul fantomatic schiţat, 


Trecea culegând flamuri. 


Vestmântul alegoric şiindu-l demodat, 

Işi atârna de oase bălțata crinolină 

Din flamuri dăruite cu braţul înghețat. 

Şi cu surâsul tras dintr'un condei de var 
Trecea cu graţie macabră privind în inelar 





RADU BOUREANU 





UNIVERSUL LITERAR 








19 Martie 1938 


S—— 
— 


CRONICA PLASIICA 


Cu prilejul expoziţiei 


Privind la sălile de expoziţie, ocupate 
toate, eşti tentat să crezi că artiştii 
trăesc epoca celor 7 vaci grase. Nimeni 
nu bănuiește, judecând după aparenţe 
cât de cruntă e sărăcia lor, ce greu e 
momentul prin care trec, D.n ce resure 
mai au entuziasm, de unde-şi trag stă- 
ruința lor atât de puţin răsplătită, cum 
mai au curajul une' expoziţii cu sacri- 
ficiile ce le comportă e greu de înțeles. 
Obsedați de cea mai absorbantă şi mâi 
nobilă dintre arte, îşi uzează cu can- 
doare sănătatea si anii în singurătatea, 
atelierului, în fiecare zi hârţuiţi de lip- 
suri şi nevoi. Dintre toate categor ile de 
artiști, pictorii prin existența lor retrasă, 
meditativă, în contrast cu ce: ce trăesc 
din scenă şi mai ales condei, sunt cei 
mai uitaţi, cei mai năpăstuiț:, Miniștri- 
lor nu le inspiră nici teamă, nici even- 
tualitatea une: flaterii. Lăsaţi pe mâna 
amatorilor care dau preţuri de nimic, 
a negustorilor veroşi, aceşti copii mari 
fermecati de joaca lor uită să şi mă- 
nânce, Eu știu cu cât curaj îndură mi- 
zeria şi cu câtă noblețe o ascună dar 
aş vrea să afe şi cei ce pot schimba 
ceva din lucrurile acestea; muncitorul 
cel mai rodnic de pe oeorul nostru spi- 
ritual să nu mâi fie atât de crud pe- 
depsit pentru desinteresarea sa, pentru 
că printre ulcelele de culori nu are și 





N. N. Yonitza-Nud 


una cu câre — asurzind lumea cu stri- 
găte — să improște sau să măgulească,. 


Coincidenţa, a făcut ca mai toate ex- 
poziţiile actuale să tie bune. Vizitatorul, 
va putea pleca, mai devreme de acasă— 
ŞI să întârzie mai mult ca de ob-cei. Aș 
vrea, cu prilejul expoziţiei q-lui F. Și- 
rato — cel mai p-etor dintre artiştii no- 





SĂPTĂMÂNA MUZICALĂ 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Eugen Oneghin de Îschaikowsky la Opera Română 


Aducând, pentru a doua oară în sta- 
giune, numele lui Peter Tschaikowsky 
pe atișele sale, „Opera română” a re- 
prezentat. curând după premiera ba- 
letului „Lacul lebedelor” opera Eugen 
Oneghin. 

Cu un trecut glorios pe scenele Ru- 
siei de altădată, sorbită acolo cu a- 
proape aceeaș încântare ca operele lui 
Verdi în Italia sau ale lui Massenet în 
Franţa, Eugen Oneghin ar putea pă- 
rea, ca muzică, mult mai puţin carac- 
teristic rusească decât sunt de exem- 
plu Werther sau Rigoletto franceze 
sau italiene 

Interiorul sufletesc însă al operei 
„Eugen Oneghin', chiar dacă muzica 
în sine, în sistemele ei de desfăşurare 
şi orânduire sar apropia de  princi- 
piile școalei germane, natura atmos- 
ferei ce înfiripă și a modului de sim- 
țire ce mărturiseşte, evocă neîncetat 
specificul rusese 

El emană din mersul larg şi plan al 
acțiunii muzicale, străbătute de-o vi- 
sătuare melanculie, din linia blândă a 
melodiilor care, deși bine desemnate, 
păstrează, parcă, o lenevoasă fluidita- 
te, din impregnări de sentimentalism 
şi din vreme în vreme din colorit etnie 
evocator, -precum emană din mare 
parte a operei lui Tschaikowsky, în 
care autorizaţi reprezentanţi muzicali 
ai Rusiei vechi au văzut pe unul din 
cei mai autentici compozitori ruşi 

Din punct de vedere al facturii mu- 
7icale, multe obiecţiuni se pot aduce 
operei „Eugen Oneghin“. 

Ele pot fi justificate fie de proce- 
deul prea frecvent întrebuințat de a 
repeta fraze scurte în mici simetrii 
care frâng continuitatea muzicii şi-i 
infiltrează monotonie. fie de sistemu! 
răspunsurilor sistematice, uneori cam 
naive ale orchestrei, la câte un frag- 
ment de frază sau motiv, fie de insu- 
ficienţa reliefului dramatic. cu unele 
excepţii, ca accea din ultimul tablou, 
cel mai frumos caracterizat poate, în 
intensitate expresivă. 


Lipsă de concentrare, de variaţie, de 
contraste animatoare, se resimt de a- 
semeni. 

Cu toate acestea, prin ceea ce des- 
prinde, ca particularităţi şi suflu ru- 
sești, prin numeroase pagini de inte- 
res muzical superior multora din cele 
înfăţişate de atâtea opere arhicântate, 
prin excelența meşteșugului . general 
de compoziţie, Eugen Oneghin, fără a 
fi o lucrare excepţională, însumează 





DORA MASSINI 


destule calităţi pentru a merita să fie 
ascultată, N 

Interpretarea care i s'a dat la Opera 
română confirmă tendințele de per- 
fecționare a muncii de punere la punct 
a unui spectacol, pe care am putut so 
constatăm și cu prilejul ultimelor două 
premiere. 

Rolurile principale au fost studiate 


cu atenţie și compuse în elementele 
lor de încarnare şi vitalizare artistică, 
foarte trumos. 

D-na Dora Massini, mai în largul 
d-sale în eiecte de cizelare expresivă 
şi de fineţe vocală decât în cele de în- 
tensitate, a adâncit remarcabil latura 
psihică a rolului d-sale, traducând-o 
cu deosebită inteligenţă lirică. 

D. Şerban 'Tassian se află într'o ge- 
neroasă fază a talentului d-sale de 
rară plinătate. 

Mijloacele d-sale de cânt sunt acum 
mai maleabile, mai variate, mai meș- 
teşugit dozate, păstrând acelaș cald 
elan în condițiuni, emisiune şi condu- 
cere mult mai evoluate. 

Eugen Oneghin al d-sale a fost o 
creație realmenie valoroasă. 

D-nei Maria Snejina trebuie să-i re- 
cunoaştem încă odată un ansamblu de 
resurse omogen constituit şi cultivat 
cu pricepere artistică vădită. 

D. N. Secăreanu a înţeles exemplar 
rolul scurt dar cu mult interes tratat 
de Tschaikowsky, al prințului Gre- 
min, gradându-l cu simţ și gust artis- 
tic ales şi glas deosebit de frumos mo- 
delat. 

D. Viorel Chicideanu a isbutit să-și 
prețuiască mai bine însuşirile unui 
glas, cu care ăr putea ajunge să rea- 
lizeze lucruri minunate, dacă sar tă- 
mădui de practicile unor dulcegării 
vocale regretabile. 

D-ra Aura Davideanu a cântat şi 
interpretat cu vioiciune și accente sin- 
cere rolul Olgăi, iar d-na Virginia Mi- 
ciora în chip convingător pe Larina, 

D. Lucian Nanu, cu vervă, pe îran- 
cezul Triquet, iar d-nii Teofănescu și 
George Marinescu în condițiunile tre- 
buitoare, celelalte roluri. 

Conducerea muzicală a d-lui Egizio 
Massini a activat favorabil asupra rit- 
mului general. 

Direcţia de scenă a d-lui Zaleski, 
meritorie, iar decorurile d-lui Feodo- 
rov de-o vie sugestivitate. 


3 


ștri — să lămuresc o confuzie şi anume: 
„picturalul“. Anumite expresii, aruncate 
în pubiic de câţiva inventivi, au căpă- 
tat o putere c rculatorie ca şi monete.e, 
se cumpără orice cu e'e. „Specific ro- 
mânesc'“, „materie“, „modern“, „sensi- 
bilitate“ au intrat pe rând și brusc în 
nevoia imediată, absolută a cunoscăto- 
rului, Astfel, a fost o epocă în care: dacă 
tabloul nu era agrementat cu câteva 
străch ni, ceva boi, dacă nu avea mă- 
car un fragment de ţăran sau un sfert 
de icoană, nu era interesant. Vremuri 
grele pentru cei ce nu vo:au să facă de 
cât pictură, pur și simplu. Apoi „mate- 
ria'““, Pentru aceasta, cunoscătorul lua 
tab'oul din perete, îl ridica peziș în 
dreptul ochilor cercetându-l în toate sen- 
surile și mai mult diagonai după care 
iute, dintr'o singură mişcare fulgerătoa- 
re—ca să nu piardă legătura—il punea 
jos şi dându-se puţin înapoi cu ochit 
strânși, trecea la controlul „sensibilită. 
ţii“. Azi, pentru a vedea dacă e „pictural“ 
are alte metode, Intâi, pipăe ușor cu de- 
getele, tamburinând suprafața tab'ou- 
lui, şi aplecat mult, cu ochi literalmen- 
te băgaţi în pânză, caută foarte atent 
printre vinişoarele lăsate de pensulă ce- 
eace nun a avut, niciodată; înţelegerea 
francă, directă a operei de arţă. Intrebat 
mai de aproape cum trebue să fie ta- 
blouil ca să fie poetural îţi va spune că 
dacă e pictat în suprafețe mari, simpe, 
nu e pictural. Nu e bun. E plat. Dacă 
stărui şi, perfid, îl întrebi dacă Matisse, 
Derain, Rousseau, Vlaminck, acești ma- 
eștr: ai ă-plat-ului sunt pictori mari, îl 

ui în mare încurcătură. Oare aceştia 
nu au pictat în suprafețe mari, simpie ? 
Manet, Braque, Marguet ? Cel mai cult 
dintre cunoscători, acel care măcar cu- 
noaște operele celor de mai sus va in- 
voca pe Bonnard, acest magnifice im- 
presionist la care subseriem si noi cu 
toată admiraţia dar e cu putință să ju- 
deci Pictura prin unshiul subiectiv al 
unui singur pictor, fie el char genial? 
Nici nu e nevoe să scuturi prea tare pe 
„cunoscător“ ca să vezi că nu se poate 
ridica peste preferință şi că gustul lui 
e întors să sune cu 50 de an: întârziere... 


Am făcut această lungă  Aigresiune 
tocmai cu d. Șirato fiindcă și. d-sale i se 
aplicase eticheta de pictural... Or d-sa 
îace pictură bună, pur şi simpu. DP. 
Șirato a ajuns la realizările de az. mer- 
gând pe drumul cel mai greu. Incă din 





Fr. Șirato-Dansatoare cu dairă 


Mar ma 


iai . ete 


Da i 


SUFLETUL 


Ca'n basm, cu zorii, m'a primit. 
Ce minunat e-acest castel! 
Intrările i sau zidit 

Ca'n vis, în urmă 'ncetinel, 
Copilului înmrejuit 

De frumuseţile din el! 





de PAUL MIRACOVICI 


Sirato-lonitza 


operele cele mai vechi se vădea dragul 
de formă, de volum, pasiunea pentru 
subti.ităţile valoraţiei. Desemnul, forma 
au fost și vor rămâne întotdeauna esen- 
ţa plastice: pictuna:e, coloana vertebrală 
a ti. Numai studiul lor cinstit şi perse- 
verent poate feri pe artişti de abando- 
nur.le, de excesele ce le-a pr lejuit im- 
presionismul. Aceste calităţi le are din 
plin d. Sirato. Ele l-au ferit de exube- 
ranța faci ităţii care face atât de plce- 
ticoase unele tablouri când le vezi a 
doua oară. D-sa iubeşte cu pasiune 
p'ctura, (nu e un paradox, sunt şi pic- 
tor. cari nu o iubesc) de aceea succesul 
a venit târziu şi e mai bine. 'Pinta atât 
de mare deci îndepărtată la care as- 
pira, elaborarea destul de anevoioasă nu 
au făcut decât să dea mai mută stră- 





N. N. Tonitza-Crini 


ducire victorie: de azi. Salutăm în dom- 
nul Şirato un mare pionier al reîntoar- 
cerii câtre tradiţia ciasică a picturii, 

D. N. N. Tonitza este cel mai original 
dintre pictorii noştri şi nu e puţin lu- 
cru. Locul său în pictura românească 
vămâne strălucit şi fertil, în potida fi- 
listenilor cari, cu arătâtorul făcând un 
mic rotocol întrun colţ al tabloului 
spun pătrunşi : aici e „sensibil“. Lipsa 
lor de perspectivă intelectuală, sărăcia 
lor de emotivitate nu va şterge nimic 
din importanţa operei sale. Dacă noi nu 
putem înţelege câteva din ultimele ta- 
blouri, iernile acelea cu subtilităţi de 
stampă japoneză cari ne fac să regre- 
tăm epoca în care mânuia atâţ de fru- 
mos 0 cu.oare generoasă, plină de sevă, 
nu ne putem opri gândul dela ce a fă- 
cut până acum şi ce va mai face de aci 
inainte, 

L 


In cronica, viitoare vom scrie despre 
expoziţiile remarcabile ale d-lui Gh aţă, 
IL. Demetriade Bălăceseu, Oct. Anghelu. 
ță, Mariana Creţu cari expun actual 
mente la Dalles, Ciucurenco (Sala Mo- 
zart), N. Enea (Cartea Românească), 





IUBITEI 


Indurerat că-i mai rămân 
Ascunse mii de încăperi 
Colindătorul, azi bătrân, 

Intreabă umbra'ntâiei seri 

De-i fericitul lor stăpân, 

Sau cel mai trist dintre prizonieri. 


ȘTEFAN STANESCU 


ŞATRA 


RUDYARD KIPLING 


Se pierde în ceața din zări a zlătarilor şatră, 
Depănând potecile strâmbe, ca fumul 

Când vânt îl ridică și-l poartă din vatră, 

De veci înfrățită cu taina şi drumul. 


Ascunse porniri te îndeamnă cu şatra să pleci, 
In zările. tulburi, ca fumul, să depeni poteci, 


Spre soare mereu când răsare şi-al nopţii amiezi 
S'ajungi la limanul cu ape pribege, 

Când cerul e una cu undele verzi, 

Și nu poți pământul din neguri alege. 


In codrul de cetini din Mahin te-opreșşti ; 
Se leagănă'n juru-ţi tăcerea : e tot ce dorești. 


trad. JUL. GIURGEA 


19 Martie 1938 








——— UNIVERSUL LITERAR 











5 Pot 


Călătorului îi șade bine cu drumul 


dramatizare de |. SÂRBU 


hi 


pere d avea e. ua 
he ae Sâ boe si: and z ED3e ai 


O: SA AAA 


Sp a e, : PA Gil 
MA Su” pin 


SRI, o 


CA __ 


Lune a A 


Apo Leca Vo 


PITACHE : (Se mișcă într'una trân- 
tind şi puinind...), 

D-NA PILACHE: Ce te tot învâr- 
tești așa, par'c'ai fi un ţap logodit ? 

PITAChE : Cum? 

D-NA PITACHE: Aşa cum eşti... 
nu te vezi... îmbrăcăminte-i asta ? 

PITACHE : Că n'o să plec călare în 
redingotă... 

D-NA PITACHE: Da și aşa, par” 
Cai fi d'ăia de aleargă... jocheu, de ăia 
cu jambiere, cu șapră... 

PILACHE : Pentru impresie... 

D-NA PITACHE: Da pe cine vrei 
tu să păcăleşti ?... Ce nu te ştie toată 
lumea dinprejur... Te cunoaşte tot ţi- 
nutul... 

PITACHE : Cum să nu mă cunoa- 
scă, ce nu-i nimic de capul meu... ? 

D-NA PITACHE: (ironic) Ba da.... 
te știu și copiii, că băutura te-a prăpă- 
dit... 

PITACHE : Ei .prăpădit... 

D-NA PITAChE: Da 
Unde ajungeai tu dacă 
de chefuri.., 

PILACHE : Tot dracu ăla... - 

D-NA PITACHE:  Dacă-ţi 
de treburile tale. 

PITACHE: Mi-am văzut destul... 
da dacă n'ai noroc... nai. 

D-NA PIFACHE : Noroc? De noroc 
nu te poţi plânge. Pe ce-ai pus mâna 
ţi-a mers... 

PILACHE : Mers pe dracu... 

D-NA PiITACHE: Cum nu ţi-a mers? 
Că de-ai ţinut moşie cu arendă, când 
era anul mai rău de se văitau toți ve- 
cinii, tu făceai două chile la pogon.... 

PITACHE : Ei tăceam.... 

D-NA PITACHE: Apoi când te-ai 
apucat de lemne? Numai din tăerea 
pădurii dela Nuceteanca puteai să câş- 
tigi să n'ai grije acu la bătrâneţe să 
te mai îmbraci ca toate snameniile... 

PITACHE : la lasă asta... nu mai 
vine nărodu ăla... 

D-NA PITACHE: Nu schimba tu 
vorba... nouă sute de pogoane de pă- 
dure de construcţie — stejari... 

PITACHE: la dă-o dracului... 
dus... s'a dus... 

D-NA PITACHE: (continuă) Să fi 
luat pe trunchiul unuia numai doi 
poli, bez stânjenii de ars și crăcile... 

PITACHE : la isprăvește  femee... 
(către vecin) Vecine nu vii la o cafea? 

VECINUL: (de peste gard) Viu... 
viu... (trece poarta) Da ce te-ai sculat 
așa de dimineață ?... Ei! şi îmbrăcat... 

PITACHE : (grav) De călărie... 
plec... (către vecin) Șezi... (sorb cafele, 
se ridică, se uită) Și Năiţă nu mai vi- 
ne... ei comedie..., 

D-NA PITACHE : Pleacă iar la vre- 
un chef. Acasă nu poate sta... 

PITACHE :  (amărât) Chef... sigur 
chef... știi tu, toate le ştii... i 

VECINUL : (compătimeşte) Ce vrei 
Pitache, are şi ea dreptate biata fe- 
mee... biată să nu fie... sa luat și ea 
de gânduri... până când ?... 

PITACHE ; Ne ducem la treabă fe- 
mee... nu la chef... Ce? Nu m'am jurat... 

D-NA PITACHE: Parcă nu te-ai 
mai jurat tu și altă dată? Da te-ai ți- 
nut ? Ştii cum te-ai jurat atunci când 
făceai chefurile rămase de  pomină, 
cari începeau azi și ţineau cu săptă- 
mânile... 

VECINUL: Şi cine pleca întovă- 
răşit cu alți cinci, şase prieteni în tră- 
sură, cu patru cai înaintași și cu lău- 
tari după el, la Braşov ?... 

D-NA PITACHE:  (înţepată) Pita- 
che... și în vremea asta logofeții și 
contabilii își făceau de cap.... 


prăpădit.... 
nu te țineai 


vedeai 


bă 


sa 


VECINUL: Ce stau cu mâinile în 
sân ?.... 

D-NA PITACHE : Eu ca femee ce 
ştiam ? PR 

VECINUL: Lumea zice că ăla.j 


cum îi zicea lunganu... W'acolo din ja- 
ful dela Nuceteanca şi-a făcut starea 
de azi... 

D-NA PITACHE : Copiii încep să se 
mărească, ce exemplu de tată le dai 
tu ? 

VECINUL : Și pe urmă nu mai ești 
nici tu tânăr... 50 de ani, ce dracului... 

PITACHE: (disperat) Nu vam spus 
bre, — că de rândul ăsta sa isprăvit... 
m'am jurat... - 

D-NA PITACHE : Ehe... de câte ori 
te-ai jurat tu.... 

PITACHE : De câte ori?... 

D-NA PITACHE : Da eu mai știu? 

PITACHE : Femee... am făcut jură- 
mânt mare... am făcut legământ cu 
Năiţă Dinculescu, s'a... 


D-NA PITACHE: 
Nevoi... 

PITACHE : Ne-am jurat ca de aci 
înainte să intrăm în rândul oamenilor 
cuminte... 

VECINUL: Și de 10 zile vă păziţi 
unul pe altul. 

PITACHE: Și nam mai băgat în 
gură nici eu nici Năiţă, măcar o laecri- 
mă de beutură... Apă, că e sănătoasă şi 
e lăsată de D-zeu. 

D-NA PITACHE: Parcar fi întâia 
oară când te juri... ce tot vorbeşti ?... 

PITACHE : Ei bine dar acu e altce- 
va. Toate merg până la o vreme. 

VECINUL : (d-nei Pitache) Se poate 
vecină... se poate..., a dat omu cu ca- 
pul de pragul de sus... și pe urmă ce? 
E aproape de cinci zeci de ani. 

D-NA PITACHE: Ce aproape, 
împlinit de nu ştiu când... 

PITACHE : Nu i-am împlinit, ce 
vorbeşti tu... mai am până la 50... 

VECINUL: (râzând) e tânăr vecină... 
are timp... 

D-NA PITACHE : Are timp să moa- 
ră de foame cu noi cu tot... 

PITACHE : (atins) Cum să mori de 
foame ?... Ce n'ai în casă ce-ţi trebue? 

D-NA PITACHE: Cât om avea... 
când s'o isprăvi şi ce mai avem. Ce 
ne facem ?.... 

VECINUL: Lasă vecină... că Pita- 
che e om ce muncă, nu se dă el cu una 
cu dcuă. mai ales că nici nu mai face 
chefuri... 

PITACHE : Ce știe ca vecine? Ştie 
să toace aşa din gură... ştie ea ce ata- 
ceri vreau eu să fac?... 

D-NA PITACHE : Ce-o să faci? Au 
mai rămas câteva amărâte de parale, 
parcă te văd că le topești pe astea în... 
(apasă) afaceri de ale tale... 

PITACHE : Păi unde plec eu acu- 
ma? Ştii tu? Nu știi... (vecinului) 
M'am hotărit să iau în arendă moşia 
satului Drugăneșşti... In toamnă expiră 
contractul.,, 

VECINUL: Așa da... asta-i moșie 
frumoasă... Toţi câţi au ţinut-o sau 
procopsit... numai să poţi pune mâna 
pe ea... 

PITACHE : Păi nu de geaba am dat 
eu în brânci în alegerile din urmă 
pentru Conu Iorgu.... 

VECINUL: Domnul deputat dela al 
II-lea... 

PITACHE : El mi-a făgăduit formal 
că-mi dă moşia în arendă pe cinci 
ani... 

VECINUL : 
mal ? 

PITACHE: Cine? Conu lorgu.... şi 
eu am acceptat... Eu când zic o vor- 
bă... apoi e vorbă... Cred că mă cu- 
noașteţi ? 

D-NA  PITACHE: Te cunoaștem 
(sarcastic) Cum să nu te cunoaştem. 

(Pauză mică). 

VECINUL: (către Pitache) Vecine ! Şi 
cu ce te duci până la Drugăneșşti ? 


Amândoi, două 


i-a 


Cine ţi-a făgăduit for- 


PITACHE : (mândru) Păi nu vezi, 
mergem călări... 
VECINUL: O poștie şi jumătate... 


(îngânând) Călare... Nu-i așa depar- 
te... numai să ai cal bun... 

PITACHE : (râzând) Ha, cal bun... 
Ce nu l-ai văzut? (către cineva din 
curte). la du-te mă băeţaş și adă calu... 
(către vecin) Ducipal vecine... nu 
fleac.., 

D-NA PITACHE: 
cumpărat o gloabă... 

PITACHE : Ce gloabă cucoană, ce 
gloabă... (către vecin) Un buestraş de 
mănâncă nori nu altceva... 

(Un băeţaş aduce calul... Calul sio- 
răe şi tropăe). 

PITACHE : Ce zici vecine, nu-i fru- 
mos ? 

VECINUL: Ce să zic vecine, 
Mos... 

D-NA PITACHE: (amărâtă, arată 
îmbrăcămintea) Și-a luat și jambiere 
roșii... de piele, șapcă de jocheu... cra- 
vașă... nu-l vezi... 

PITACHE : (repede, mândru) Tot ta- 
câmu... da ce, ca fratele Năiţă... 

D-NA PITACHE: Cum şi 
merge cu tine? 

PITACHE: Că doar nu o să plec 
singur la drum... 

D-NA PITACHE:  Apăi atunci am 
înțeles... o să veniți îndărăt săptămâna 
viitoare... 

PITACHE : Ce tot băigui femee (se- 
rios) Nu 'nţelegi omenește, că de zece 
zile nu mai băgăm în gură nici o lacri- 
mă de băutură (tare) Nu ţi-am mai 
spus ?... 


(amărâtă) Și-a 


fru- 


Năiţă 


după nuvela d-lui |. AL. BRATESCU-VOINEŞTI 


D-NA PITACHE : Bine... bine... ho... 
(pauză mică, calul tropăe). 

PITACHE : (Il bate pe gât) Ho-ho- 
taică c'o să plecăm acum. Și Năiţă care 
nu mai vine, O să ne apuce căldura pe 
drum... (mică pauză). 

VECINUL: Da domnu Năiţă cu ce 
merge ? Cu bicicleta ? 

PITACHE : Ce bicicletă, domnule. 
Călare ca şi mine, a închiriat un cal de 
la Pascu... 

VECINUL : (repede) 
birji ?.., 

PITACHE : Ala... ăla.... (pauză) Dar 
ce dracu are de nu mai vine, domnule 
şi doar i-am spus deslușit aseară să vie 
cât de de vreme... 

D-NA PITACHE : De aia mai scu- 
lat și pe mine cu noaptea în cap. 

PITACHE : Uite domnule e ceasul 6 
și el tot nu mai vine. 

VECINUL : Și când vorbiseși să ple- 
cați ? 

PITACHE : Cât mai de dimineaţă.. 
să nu ne apuce căldura pe drum... că 
ştii cum e vorba: Călătorului îi şade 
bine cu drumul... 

VECINUL : Firește... 

PITACHE : Când colo... poftim trece 
și 614 şi el nu se vede... nici în lungul 
drumului... am făcut scurtă la gât ui- 
tându-mă după el... 

D-NA PITACHE: Uite vecine... o 
cafea neagră... văd că așteptăm... (că- 
tre Pitache) Tu nu vrei una? Pitache 
ce tot te uiţi ?... 

PITACHE : 
de asta-mi arde mie ?... 
găitul ăla... şi mă ţine 
loc... 

D-NA PITACHE: (către Pitache) 
Stai colea și nu te mai agita așa, ia ca- 
feua... o veni... că nu ţi-a pus ulcica... 

(In timp ce se soarbe cafeaua se aud 
paşi la trap din ce în ce mai aproape, 
pe după casă). 


Ala de ţine 


Ce să vreau cucoană... 
Nu vine mo- 
și pe minen 





PITACHE : El trebue să fie (sare de 
unde e repede către băiat, se uită), 
Aha el e... mă băiete, ajută-mă să în- 
calec (băiatul vine să-i ajute, calul sfo- 
răe, a încălecat, jocul calului). Pen- 
tru.., pentru că plecăm  (câţi-va paşi, 
strigă la Năiţă) Haide nene... păcatele 
mele hai odată... hai... (paşii se aud tat 
mai apropiaţi, apoi paşi pe loc). 

NAIȚA : (gâtâind) Stai domnule să 
vezi.... sărut mâna... salutare... stai să 
vezi... a fost o încurcătură... Băiatul 
lui 'Taşcă uitase de vorba de aseară și 
înhămase la poştalionul care pleacă la 
Găeşti și calul ăsta... și ăsta e singu- 
rul care merge mai bine la călărie... 

PITACHE ; Tiii... bată-i Dumnezeu 
să-i bată... şi... 

NAIȚA : Și a plecat un alt băiat cu 
alt cal după poștalion... uf.. ce căldură 
a dracului... până să-l ajungă, până 
să-l deshame, pe unul și să pue pe ce- 
lălalt, până să vie îndărăt, înţelegi... 

PITACHE :  Inţeleg... păcat... ne- 
apucă zăduftul pe  drum.... Ce faci 
Năiţă... ce faci ? Eu ard de plecat şi tu 
descaleci (descalecă cu greutate). 

NAIŢA : Să mai strâng chinga asta.. 
că s'a slăbit... joacă șeaua cu mine... 
(gâfâie) Da, unde dracu e chinga? n'o 
găsesc (bâjbâie pe sub burta calului). 

PITACHE : Haide Năiţă... dă mai re- 
pede Năiţă... Fiţi-ar chinga a dracului 
Năiţă... Haide... i-am mai spus de 
1000 de ori „Călătorului îi şade bine cu 
drumul“, 

NAIŢA : Hai că-i gata.... să încalec și 
CU... şi mergem... 

VECINUL: Să-ţi ajut eu domnule 
Năiţă... așa... (îi ajută la încălecat, vine 
d-na Pitache), 

D-NA PITACHE: Nu staţi oameni 
buni să luaţi ceva'n gură ?... 

PITACHE : (grav) Nimic... Ce de 
asta ne arde nouă? Ce zici Năiţă... Sun- 
tem la drum... Hait.... înainte... marș... 
(pornesc caii la pas.... La revedere... la 
revedere... etc.). 

(Pașii se depărtează). 


VECINUL: (către d-na  Pitache) 
N'are aface calul lui domnu Năiţă, slab, 
nețesălat, ros de ham în toate părțile cu 
bidiviul d-lui Pitache... Ce zici coană 
Sofico... 

D-NA PITACHE : 
uns cu untdelemn... 

VECINUL: Pe urmă, cum e îmbrăcat 
vecinul și cum e domnul Năiţă... nu tu 
jambiere... nu tu şapcă, nu tu cravașă... 

D-NA PITACHE : Bani aruncați în 
vânt... asta-i lipsea chelului.... 

VECINUL: PD'apoi înfățișarea ? Pe 
cât îi de gros și de voinic domnul Pi- 
tache pe atât îi de uscat şi pipernicit 
Năiţă. 


Da.. parcă ar fi 


D-NA PITACHE: Au dat după colţ: 


nu se mai văd... (nu se mai aud paşi de 
cai la pas). 
Pauză 

VECINUL : Ei... apoi sărut mâna coa- 
nă Sofio... să-i dea Dumnezeu noroc... 

D-NA PITACHE : Ba mai bine min- 
te, vecine, că de noroc nu sa putut 
plânge... 


Cortina 
TABLOUL II 


(Năiţă pe un cal mic, pipernicit şi Pi- 
tache pe un cal frumos). 

PITACHE : De-am eşi odată din o- 
raș... caidarâmul ăsta strică picioarele 
cailor... 

NĂIȚĂ : (tace şi hârâie în ritmul ca- 
lului în trap, hac, hac) După câteva se- 
cunde caii calcă în praful șoselei, 

PITACHE : (Flueră un cântec haidu- 
cesc) Așa mai merge... pe şosea merg și 
caii altfel... (flueră, după pauză). 

NĂIȚAĂ: Eșim acum din oraș... Ți- 
nem șoseaua drept. 

(Caii merg la țăcăneală — Pitache 
flueră fericit, după ritmul mersului). 

PITACHE : (fui-tui-fui) Frumoasă di- 
mineaţă de Iunie, măi frate Năiţă, ia 
uite. Iţi umple nările de miros de tei, de 
sulfină și de levănţică. Ia privește la 
dreapta, în vale, cum se ţin lanţ zăvoa- 
iele Ialomiţei și cum sclipește când și 
când apa în bătaia soarelui. 

NAÂIȚĂ : Şi la stânga până'n poalele 
dealurilor, grâne de toată frumuseţea. 

PITACHE : (Flueră fericit), 

NĂIȚĂ: A dat Dumnezeu belşug 
frate Pitache... 

PITACHE : (la fel) Lanuri galbene 
de grâu copt, cu chenare roșii de maci 
înfloriți, lanuri de ovăz... Şi ce verde 
brumăriu... Lanuri de porumb cu ver- 
dele lui închis și lucitor. 

NĂIȚĂ : Și sus pe dealurile care în- 
chid zarea, viile cu răzoare drepte par- 
că ar fi trase cu condeiul, 

PITACHE : Liucrătorii la pliveală ca 
niște puncte albe (flueră). 

(S'aud cântece de pitpalac). 

NĂIȚĂ : Răsună lunca de cântecele 
pitpalacilor şi de hârâitul cârsteilor. 

PITACHE : Ne umple sufletul de 
bucurie frumuseţile pământului, frate 
Năiţă (Pauză) De ce zâmbești? Eşti 
mulţumit... (Caii sforăe fericiţi). 

l-a FEMEE : Bună dimineața. 

NĂIȚĂ şi PITACHE : (fericiţi) Bună 
să-ţi fie inima, la târg hai, la târg... 

I-a FEMELE: La târg... păi cum? 

PITACHE : Ce aveţi acolo? 

l-a FEMEE: Ba ouă, ba lapte... ci- 
reși, smântână... fiecare ce are... 

Ila FEMEE : Bună dimineața, bună 
dimineaţa, ducem bunătăţi pentru gura 
orășenilor. 

NĂIȚĂ şi PITACHE: Mulţumim 
dvs. vânzare bună. (Caii strănută, Năiţă 
cască, Pauză mai mare). 

PITACHE : lată podul de peste Yalo- 
miţa... să fie un ceas dela plecare? 
Ha? 

NĂIŢĂ: Ce ceas Pitache?.... Uite 
hanul lui Manolache așezat aici drept 
în faţa podului... cu firma lui deasupra 
polăţii. 

PITACHE: Două ciolane încrucişate, 

NĂIŢĂ : Şi în mijloc scris Manola- 
che Ciolănescu. 

PITACHE : Lasă firma, ia priveşte 
ce e sub tulpan.... 

NAIȚA : Ce... ia nişte cârnaţi.... i-a 
acoperit să nu-i mai bâzâie  viespile... 
nu vezi ce târcoale le dă... (se opresc... 
ptiu... ptiu... hoho. Pauză). 

PITACHE : Pustiu... nici un muşteriu 
-— ce să fie? oamenii sunt la muncă. 
Nu mai trage nimeni la sticlele lui co- 
lnrate din geam, parcă ar fi pietre ne- 
stimate. 

NĂIŢĂ : Oameni cu treabă, cu rost 
Pitache... în toiul muncii. 

PITACHE : (cam jenat, cască, se'n- 
tinde) Și sculatul ăsta de dimineață și 
aerul ăsta curat, apoi călăria... și soa- 
rele care a'ncepui să dogorească, mi-a 
deschis așa o poftă de mâncare şi o 
sete... mai ales o sete... grozavă... 

NĂIȚĂ : E! Da parcă mie nu ?... 

PITACHE : (la cai) Ho... ho... ducipa- 
lul tatii... Stai mă niţel colea în dreptul 
hanului (bat amândoi cu cravaşele în 
polată). 

NĂIŢĂ : Ce stai. Hei „Stabiliment“... 
Hei. Ia uite cum moțăie copilul ăla la 
tejghea ].... 

PITACHE : Hei, măi, n'auzi ?.... 

BĂIATUL: Ce poftiţi... ha... (cască). 


PITACHE : Deşteaptă-te mă băete... 


Și hai încoace,... nu descălecăm că sun- 
tem grăbiţi. | 

BĂIATUL: Ce 
(cască). 

PITACHE : Mă băiete... ai ceva rece, 
de băutură, un pelin un sifon, ceva? 

BAIATUL: Este... a... a... (cască), 

PITACHE : Dă-ne două pelinașe cu 
sifon... 

NĂIȚĂ : Ori cu burvis (băiatul cască. 
Vrea să plece). 

PITACHE : Mişcă-te mai repede bă- 
jete... aaa... mișcă-te băețaș... dă zor, 
mă neiculiță, că suntem grăbiţi și ştii, 
vorba românului: Călătorului îi şade 
bine cu drumul — repede... repede... 
(către Năiţă). Molău... Molău... ăsta... 
nu face de noi Năiţă... hai repede mă 
băcte... 

BĂIATUL: Poftiţi... (vine cu paha- 
rele). 

PITACHE : (gustă) Hah... (plesneşte 
din cerul gurii)... ce zici Năiţă ? 

NĂIȚĂ : Haaah... până ?n fund,... ptii 
straşnic !.... 

PITACHE : 
așa de rece? 

BĂIATUL : La ghiaţă. 

PITACHE (cu interes) Pe unde aveţi 
voi ghiaţă ? 

RĂIATUL : Păi n'are jupânul gheță- 
rie în curte ?... 

PITACHE: Ce vorbeşti 
T-auzi Năiţă... 

AMÂNDOI :(la o vorbă). la mai adu 
două. 

PITACHE : Da nu fii mogăit, umblă 
repede, băete, că suntem prăbiţi | 

(Pauză până vine băiatul, nu se uită 
anul în achii altuia, beau cu zgomot din- 
to înghiţitură). 

PITACHE : Hai al treilea, repede... 
repede... mă, că nu putem sta aşa în 
drum, 

BĂIATUL : (leneş). Poftim şi al trei- 
lea (pauză). 

PITACHE : (Cu autoritate), 
cheamă pe tine măi băiete ? 

BĂIATUL : Tilică. 

NĂIȚĂ : De unde eşti tu măi Tilică ? 

BĂIATUL : De la Priseaca. 

PITACHE : Ei, al cui ești tu, dela 
Priseaca ? 

BĂIATUL : Al lui Tache Drăgoi. 

NĂIŢĂ : Şi de mult eşii tu aici? 

BĂlATUL : De patru luni. 

PITACHE : Dar stăpânu-tău, unde, e 
mă ? 

BĂIATUL ; E dus colea la nişte tri- 
foiu... (pauză, zgomot de bani). 

PITACHE : (li plăteşte). 'Jine colea o 
rublă... oprește 6 pelinașe și dă restul, 
dar repede mă băete, repede... că ne 
apucă căldura pe drum... (se arată Ma- 
nolache în pruni). Năiţă uite că vine şi 
Manolache... 

NĂIŢĂ : Aha, îl văd... Uite-l cum ]i- 
păe în papuci pe poteca din pruni... 

MANOLACHE : (fericit de departe). 
E hei cunoștințe vechi... ce bucurie... (se 
apropie). Bună ziua domnule Pitache... 
Uite şi pe domnul Năiţă... da 'ncotro ? 

PITACEHE : (grav). Incoa la vale. Dar, 
mă Manoiache, grozav pelin ai... (către 
băiat). Măi băete să mai aduci un rând 
trei pahare. De unde-l ai, Manolache ? 

MANOLACHE :  Aşa-i că-i grozav? 
Dela frate-miu Ilie... 

PITACHE : Da știi un lucru? nu-mi 
place mie băiatul. Nu face. Aici la han, 
în drum, la răspântie, trebue un băiat 
iute, spirt... Să umble ca sfârleaza. 
Omul, vine, bea, pleacă repede. Vorba 
românului „Călătorului îi șade bine cu 
drumul“. 

BĂIATUL : (leneş). Poftiţi încă trei... 

MANOLACHE : Da de ce nu descăle- 
caţi niţel? Coane Pitache mai răsuilă 
caii niţel... 

PITACHE : Ce zici Năiţă... să descă- 
lecăm...? 

NĂIŢĂ : Dacă zici tu Pitache? Să 
descălecăm... 


poftiţi ?... a... a. 


Unde-l ţineţi mă de e 


domnule ? 


Cum te 


MANOLACHE : Pune băiete paharele 
la masa de colo și leagă caii de câte-un 
stâlp... dar departe unul de altul să nu 
se bată... la staţi... staţi... 

PITACHE : Stăm noi... stăm, dar sun- 
tem tare grăbiţi că ne apucă căldura 
(beau). Ei noroc să dea Dumnezeu și 
bine te-am găsit Manolache.., 

MANOLACHE : Noroc! Bine-aţi ve- 
nit sănătoşi boerilor (beau). 

PITACHE : Piii! Straşnic pelin! Dar 
de când ţi-ai făcut ghețărie? 








(Urmare în numărul viitor) 





| 











CARTEA FRANCEZA 








Claude Farrere: 
Les imaginaires (roman) 


( Editura Flammaricn, Paris 1938) 


Oamenii geniali, acei cari se singu- 
larizează de restul omenirii, prin ac- 
tul creației spirituale, sau printr'o 
neobișnuită activitate și desvoliare a 
funcţiunilor intelectului trec, de obi- 
ceiu, prin viaţa de toate zilele şi în vă- 
zul tuturor, cu stângăcia ridiculă a jal- 
nicului albatros baudelairean, rareori 
izbutind să-și atragă altceva decât iro- 
Nnia compătimitoare a celorlalți. Curio- 
zitatea lacomă a mulțimii pentru „mi- 
cile mizerii“ din viața marilor oameni, 
denunţată cu atâta amărăciune de E- 


minescu, rămâne totuşi expresia — ru- . 


dimentară desigur, și penibilă — a unei 
sforțări bine intenţionate, de simpatie 
şi întelegere. Indiscreţia are încă scuza 
interesului pentru tot ce este omenesc, 
dar nepăsarea e hotărit monstruoasă. 

Artistul sau gânditorul de geniu, ne- 
putând fi însă înțeles prin ceea ce îl 
înaiță deasupra obișnuitei măsuri a se- 
mcenilor săi, e firesc să fie căutat de 
ro. mai mulți, în acea zonă mijlocie și 
accesibilă a bucuriilor şi amărăciunilor 
de toate zilele, dealungul cărora se 
petrece, la fel cu al celorlalți, și lutul 
lui pieritor. Indiscreția cu care sunt 
scormonite biografii de o platitudine 
desăvârşită, numai pentrucă ele poartă 
semnul de foc al unei înzestrări ex- 
cepționale cu darul creației artistice 
sau literare, isvorăște, cu toate aparen- 
țele contrarii, dintr'o atitudine omagi- 
ală. 

Tot în aceeaș atitudine cred că tre- 
bue căutat și îndemnul de a creia din 
închipuire, elementele biografice pe 
măsura unor oameni excepționali. E 
replica omului dată creaţiei naturale, 
prin actul creaţiei artistice. 

Năzuinţa unor scritori de a înfățișa 
tipul omului genial „reprezintă formu- 
la saturată a romanțţării, dar situarea 
în epicul pur, înlăturând compromisul 
biografiilor romanțate, se izbește de un 
cerc viţios cu neputinţă de înlăturat: 
geniul fiind unic și original se opune 
încercării de generalizare tipică iar, pe 
de altă parte, felul în care se apropie 
şi se aseamănă cu ceea ce este opusul 
său nu îl exprimă, nefiindu-i caracte- 
ristic. 

Neputându-se înlătura acest cerc vi- 
ţios, s'a încercat ocolirea lui. Balzac, 
de pildă, în La recherche de Vabsolu, 
dându-ne indirect măsura activităţii 
geniale a lui Balthazar Class, prin le- 
lul răsfrângerii ei în mediul înconju- 
rător, iar Paul Bourget, în Discipolul, 
înfățișând urmările practice ale influ- 
enţei savantului Sixte, în persoana lui 
Robert Greslou. In schimb, existenţa 





Claude Farr&re 


matematicianului  Haricotelle, eroul 
ultimului roman de Claude Farrere se 
desfășoară direct,în văzul tuturor și în 
răstimpul obișnuit al unei vieți ome- 


nești, întreruptă pretimpuriu, de un 
tabes sifilitic. 
Jean-Jerâme Haricotelle e un tip 


excentric în toate actele şi momentele 
vieţii sale, excentric umanității pe care 
o străbate ca lebăda prin apă, fără să 
prindă nici un strop de semnificaţie. 
Dar comparaţia cu lebăda nu este e- 
xactă. Imaginea de puritate și plutire 
lină care se asociază la evocarea pasă- 
rei nu se potriveşte genialului Jean- 
Je. El nu este un candid, iar mersul 
lui în viață urmează zigzagul brusc 
al capriciului. 

Semnele deosebitoare ale genialității 
lui Haricotelle sunt vizibile însă și prin 
răsfângere, în uimirea admirativă, în 
zăpăceala şi teama pe care le provoacă 
la cei cari au de-aface cu el. Repeziciu- 
nea și neprevăzutul mișcărilor lui sunt 
menite să desăvârşească impresia unui 
ins scăpat din praştia  excentricităţii, 
dincolo de umanitate, în record, adică 
în aberaţie şi... în ridicul. Ritmul ver- 
tiginos al trecerii lui prin viaţă face ca 
mișcările firești ale celorlalți să pară 
„au Talenti“, 

Haricotelle e un geniu inventiv dar 
îi lipseşte nu atât simţul practic, cât 
acel simţ mai subtil, deşi practic încă, 
al prevederii consecințelor pe care le 
poate avea punerea în aplicare a unor 
descoperiri de o rară ingeniozitate, ca 
de pildă instalarea unei conducte trans- 
oceanice pentru transportul  petrelu- 


lui între Europa şi America sau trans- 
formarea Pekingului în port la mare. 
Rostogolirea lui frenetică și capricioasă 
pe drumurile vieţii, dela o profesie la 
alta și din Paris la Dakkar, în Guyana, 
Alaska și la Peking amintește mai de- 
grabă svâcnirile sacadate și mecanice 
ale unei marionete decât mobilitatea 
şi neastâmpărul spiritului pur. 

Sfârșită lectura, Jean-Jerome Hari- 
cotelie rămâne între paginile cărţii, e- 
pură a unui gând proectat dincolo de 
umanitate, dar fără nici un ecou sensi- 
bil în ea, asemenea „cantităților imagi- 
nare“* din matematică (de unde şi titlul 
romanului), pe care, printr'o extraordi- 
nară forță de fixare a atenţiei, el le 
vedea aevea, 

Din punct de vedere tehnic, al meşte- 
şugului, Les imaginaires înseamnă to- 
tuşi vo admirabilă reuşită. Este un tur 
de forţă, ţinând deopotrivă de perfor- 
manță și de literatură, echivalent 
epic al unui scherzo muzical — mă gân- 
desc anume la Bolero de Ravel. Stilul 
cărții e direct, evocator şi autoritar, de 
o precizie elegantă și secretând humo- 
rul, care îndeplineşte aci o funcţie clo- 
zofiliană, alegând și îndepărtând pen- 
umbra sugestiei și mirajul liric. Rare 
ori o carte se citește cu atâta desprin- 
dere și lipsă de interes afectiv ca 
Les imaginaires, dar cu o ușurință care 
înșeală atenţia, ademenind-o cu jocul 
lucid al unci inteligenţe artistice de- 
plin stăpână pe mijloacele expresiei. 

Ceea ce desigur că nu rezolvă pro- 
blema, 

Cel care a izbutit până acum să ne 
sugereze în esența lor omenească, ele- 
mentele dramei gânditorului deşi, cum 
însuși scrie, cu mijloacele „unui lim- 
baj forțat, uneori energic abstract“, și 
prin diagramă, fără a recurge la proce- 
deele literaturii, rămâne încă Paul Va- 
lery, în acea „Chimeră a mitologiei in- 
telectuale** care e Monsieur Teste. Dar 
și existența Domnului Teste — observă 
autorul lui — „nu Sar putea prelungi 
în real mai mult de câteva sferturi de 
oră“, astfel că problema reprezentării 
în Jiteratură a geniului rămâne tot ne- 


deslegată. 
MIHAI NICULESCU 


9 


NAPOLEON BONAPARTE de Jean 
Bourguignon, (be: Editions Nationales)- 

Al doilea şi ultimul volum din monu- 
mentala lucrare a d-lui Jean Bourguignon 
despre Napoleon, cuprinde cea mai bo- 
gată iconografie privitoare nu numai la 
împrejurările în directă legătură cu via- 
ţa împăratului Francezilor dar la întrea- 
ga epocă imperială. Ilustraţia e, în bună 
parte, înedită, întrucât autorul a izbutit 
să obţină autorizaţia de a reproduce şi 
numeroase bucăţi necunoscute, păstrate 
cu gelozie prin colecţiile particulare îran- 
ceze şi străine. 

De semnalat mai ales, abundenta serie 
de caricaturi regaliste sau engleze, care 
înfățișează reversul medaliei, satira ală- 
turi de apoteoză. 

Textul acestui in-quarto nu e mai pu- 
țin interesant decât ilustraţia, întrucât 
înfăţişează o antologie cuprinzând pagi- 
nile cele mai caracteristice din literatu- 
ra napoleoniană, dela Chateaubriand şi 
Stendhal, până la Octave Aubry, Louis 
Madelin şi d. Jean Bourguignon însuși, 
care evocă în trăsături emoţionante ce- 
lebrul episod al „despărțirii dela Malmai- 
son”, 


GEORGES DUHAMEL ET NOUS 


„Cahiers de la Nouvelle journ&e“, 
(Bloud et Gay). 

Al 38-lea caiet din seria „Nouvelle 
journee”, aduce, sub înfăţişarea sărbăto- 
rească a unui omagiu dedicat lui Georges 
Duhamel, o prezentare de ansamblu a o- 
perei fecundului scriitor, fără ca pătrun- 
derea şi imparţialitatea spiritului critic 
ale celor cari semnează sumarul să fie 
stânjenite de caracterul omagial! şi fes- 
tiv al împrejurării. 

Din numeroasele esseuri cari studiază 
diferitele aspecte ale variatei opere du- 
hameliene subliniem substanţialele pagini 
introductţive: Georges Duhamel et la 
chair touchâe, semnate de Paul Claudel, 
Duhamel dvant la guerre, studiu data- 
rit d-lui Jacques Madauie, care așează în 
fruntea operei creatorului lui Salavin, 
Civilisation și Vie des Martyrs, apoi o 
Convorbire cu Georges Duhamel, cu pri- 
lejui căreia d. Jean Soulairol aduce des- 
tăinuiri piine de interes asupra scriito- 
rului și omului. etc. 

NAISSANCE de VODYSSEE q- Jean 
Gion> 


Esseul de multă vreme epuizat, apărut 
în 1930 într'o ediţie pentru bibliofili, cu 
tiraj limitat, a fost retipărit în ediţie cu- 
rentă la Bernard Grasset. 

Fără să aibă amploarea ultimului său 
roman, Batailles dans la Montagne, eseul 
acesta, care este debutul literar al lui 
Jean Giono, radiază toată valoarea de 
semnificație a unu. mesagiu întăţişând în- 
treagă măsura originalității celui mai ma- 
re liric francez al zilelor noastre, cu ex- 
cepția doar a lui Paul Clauael. 

Din prilejul memorabilelor peregrinări 
ale lui Ulisse, Jean Giono a desprins con- 
turul un mit nou, al artistului virţuos al 
minciunii, care îmbogăţeşte viata trans- 
figurând-o, 


UNIVERSUL LITERAR 








19 Martie 1938 


———— 


IN NOAPTEA DE LASATA SECULUI 


Câtă vreme soarele a luminat peste 
sat, Maria n'a simţit nici un fel de 
teamă. Dimpotrivă chiar, sensibilitatea 
ei. îndeobşte acută, se tocise cu de- 
săvârșşire. Era un fel de amorţeală cu- 
rioasă, care, cuprinzându-i încet toate 
mădularele, făcea să nu mai simtă ni- 
mic, să nu vadă nimic, să nu audă ni- 
mic, trăind mai mult în virtutea unei 
forţe câștigate altă dată, decât cu cor- 
ştiinţa traiului. 

In cursul după amiezei se tăiase la 
un deget, destul de adânc. Dar nu bă- 
gase de seamă rana care sângera, și, 
dacă nu ar fi venit mamă-sa să-i amin- 
tească să fie atentă, că bagă sânge în 
mâncare, poate nu și-ar fi Gat seama 
de tăiețură. Când însă umbrele înse- 
rării începură să se prelingă prin un- 
gherele casei, aducând împreună noap- 
tea de lăsata secului, o teamă groza- 
vă o cuprinse. In această noapie se 
împlinea termenul răzhunării lui Ion, 

Eși în ogradă. Zăpada căzută din 
belşug acoperea totul cu un strat 
pufos. Crengile pomilor atârnau obo- 
sile de sarcina de nea. Și peste tot o 
linişte cumplită. Amorţeala iernii stă- 
pânea. Oamenii, cari arareori în tim- 
pul zilei se mai mișcau pe ulițe, a- 
cum intraseră ca 'n pământ. 

Maria se sprijini de perete, şi în- 
crucişându-și mâinile, se porni din nou 
pe gânduri 


Niciodată n'ar fi crezut într'o soartă 


atât de crudă. Orice om are dreptul să 
iubească. Ei nu i se da acest drept. Dar 
nici tăgăduirea nu s= făcea deschis. 
pe faţă, ci pe ascuns, cu o răutate dia- 
volească. Şi-şi reamintea ea, cum cu 
un an mâi în urmă, tot pe vreme de 
iarnă ca şi acum, îl întâlnise pe Gheor- 
ghe. El parcă tocmai mâna niște cai 





eu o sanie la pădure. Maria poftise să 
meargă cu el; iar Gheorghe a luat-o. 
Aşa Sa întâmplat să se placă. Apoi, 
când vara a venit, nu mai rămăsese 
câmp, nu mai rămăsese livadă. luminiş 
sau crâng, să nu cunoască plimbările 
lor. îmbrăcate în farmecul unei dra- 
goste curate. 

Se întâlneau pe ascuns. Dece le era 
ruşine de lume, nu ştia nici ea. Poate 
frica să nu se şoptească în spatele lor, 
cum făceau atât de urit femeile din 
sat, şi după ele toți cei cari în loc să-şi 
vadă de treabă, se amestecau în tre- 
burile altora, 

Copleşiţi de fericire, au văzut hol- 
Gele aurindu-se, au mâncat porumbul 
copt, le-a venit și zvon de pe dealuri, 
dela cules Pentru ei însă nimic nu 
mai era afară de iubirea lor. Dar tot 





nu îndrăsneau s'o spună. Şi poate dacă 
atunci, Maria ar fi mers la mama ei 
să se destăinuiască, nimic nu sar îi 
întâmplat. N'a fost însă așa. 

Intr'o zi, Gheorghe veni s'o anunţe 
că şi-a găsit c slujbă, undeva la oraș 
şi se duce să câștige ceva bani. Apoi 
a adăugat că de-i merge bine acolo. o 
chiamă şi pe ea. De nu. se va întoarce 
acasă, şi-or face numaidecât nuntă. 

Pentru ultima zi de stat împreună 
au hotărît să meargă spre seară, la iaz. 
Sa întâmplat însă să fie şi Ion [e 
acolo şi el a văzut mult. A văzut atâţ 
de mult, încât dacă fata nu se căsă- 
torea curând, el ar fi putut s'o facă 
de râsul satului întreg. 

Şi atunci a venit la ea şi i-a spus că 
a văzut. Dar i-a amintit c'o iubește la 
nebunie, şi că, dacă va consimţi să-l 
ia de soț, va tăcea din gură. „Asta cât 
mai curând” a adăugat ei cu răutate, 
„Ştii... în noaptea de lăsata secului...“. 
Maria n'a vrut, Na vrut şi nu vrea, 
nici chiar acum, când în fine Gheor- 
ghe, după ce ea îl chemase cu nenu- 
mărate scrisori trimese la oraș, i-a 
răspuns că nu-l mai pot întoarce din 
drum nişte copilării, pe care le-oti 
făcut el vara, când toată lumea e ve- 
selă 

Lovitura o duruse cât nu-şi poate 
cineva închipui. A fost ca moarţă câ- 
teva zile. Insă nu putea crede că 
Gheorghe, pe care-l iubea atât, să Lie 
aşa câine, Răul era lon. El o chinuia. 
Parcă ea putea să sc dea așa, oricui. 
Ha pe Gheorghe îl iubea. „Nu, nu, 
Gheorghe nu mă părăsește“, se îrezi 
ea ţipând și alergând spre poartă. 

Se opri o clipă. Vorbise tare. Poate 
o auzise cineva. Stătu cu urechea la 
pândă. Nu era nimeni în jur. Seara 
se lăsase peste tot, şi ici colo se aprin- 
deau în sat luminiţe. Pe cer, stele 
sclipind se jucau cu fulgi mici de nori. 

Maria porni pe uliţă cu pas grăbit. 
Nu ştia nici ea unde merge ; avea miș- 
cări pripite, ca ale unui om ce a 
întârziat și voește să câșiize timpul 
pierdut. Nămeţii mari de zăpadă, as- 
cunşi în umbrele întunericului o trân- 
teau din când în când, la pământ. 
Fără să crâcnească, fără să se întri- 
coșeze, se scula din nea, îşi trăgea pi- 
cioarele înfundate pe potecile bătăto- 
rite de pe lângă garduri şi pornea mai 
departe, prin noapte. Deodată ss opri. 
Par'că auzi un glas. Mai degrabă o 
şoaptă, şi parcă un sgomot de paşi 
grăbiţi apropiindu-se. O fi lon? Cu- 
prinsă de o frică fără rost, Maria o 
iuă la tugă înapoi, întorcând mereu 
capul să vadă dacă n'o urmărește care- 
va. După un timp se opri. — Doanine, 
de-ar trece mai repede noaptea asta, 
gândi ea. Dar în loc ca o niinune dum- 
nezeiască să aducă pe cer soarele lu- 
Minos, iarăși pe drum se auziră voci 
venind, apropiindu-se. Maria se arun- 
că jos, în şanţ, lângă trunchiul unui 
castan bătrân. Apoi, ghemuindu-se, 
ciuli urechile să audă cine şi ce vor- 
bește. 





CATIA 


Catia are ochi negri şi cam somno- 
roşi, buze mici și roşii, totdeauna cu o 
strâmbătură de nemulţumire. Obrajii 
îi sunt acoperiți cu puf, ca piersicile... 
E înaltă şi sveltă, iar pieptul ei, care 
numără 18 primăveri, încearcă din răs- 
puteri să iasă dintr'o bluză strâmtă ae 
ilanelă, având necuviincioasa dorinţă 
de a turbura și provoca — prin alteaţa 
și tăria sa—pe toţi cei de sex opus. 

Disdedimineaţă, Alexe cel micuţ se 
trezește și strigă din pat: 

—- Caţia, să-ută-mă ! 

Catia se apropie de pat, se apleacă 
deasupra lui Alexe și, rece, fără nici o 
umbră de duioşie, îndeplineşte această 
îndatorire, care, pe lângă altele mai 
complicate, cade în sarcina ei, 

După ce sărută pe Alexe, Catia se 
grăbește să-i pregătească griș, dar în 
sufragerie dă peste liceanul Vladimir, 
fratele lui Alexe. 

— Ce frumoasă ești, Catia!... șop- 
tește liceanul, privind-o. Ochii i se fac 
turburi. Apoi îi atinge pieptul. 

=— Catia, cât ai plătit stofa? 

Liceanul nu-i frământat de dorința 
de a primi un răspuns exact... Această 
întrebare neguştorească o pune numai 
din cauză că, pe urmă, va putea să pi- 
păie stofa, să îmbrăţișeze pe Catia şi 
să facă o serie întreagă de alte lucruri 
ispititoare. 

De câteva ori dearândul, încearcă să 
trezească pe Catia, sărutând-o cu în- 
îrigurare. Dar Catia se dă alene la 
o parte şi-i şșoptește: 

— Lasă-mă, domnișorule. Du-te la 
învățătură... E păcat să săruți, 

Vladimir suspină, îşi îndreaptă — 
ridicând din umeri — ranița şi ese, fă- 
când drum tatălui său, stăpânul casei 
şi șeful suprem al servitoarei Catia. 

Tatăl se uiţă în juru-i, se apropie 
tiptil de fată şi-i spune încet: 

— Catia, lasă-mă să te sărut! 

Fata se smuceşte, privind în perete 
cu ochi indiferenți şi gândindu-se la 
ale ei. Cu acelaş succes, stăpânul ar 
putea să sărute și obiectul actualei a- 
tenţii a Catiei, peretele. 


de Arcadie Avercenco 


— Ce lemn... şopteşte stăpânul tri? 
şi supărat şi n'o mai sărută pe fată. 

— Catia, fugi să-mi ici nişte ţigări. 

In gang, pe Catia o întâlneşte tână- 
rul ajutor al portarului din curte. E. 
atacă pe fată cu toată patima unui om 
născut pe malul Gaudalquivirului, deși 
e de fel din gubernia Tula. Catia se 
smulge fără grabă din braţele lui şi-i 
şopteşte rece: 

— Lasă-mă... e păcat. 

Băcanul nu vrea să-i dea ţigări mul- 
tă vreme, cuprinzând cu braţele tre- 
murânde mijlocul Catiei și șoptindu-i 
cuvinte din modestul vocabular al spe- 
cialității sale: 

— Eşti dulce ca zahărul rafinat, ca 
mierea. Eşti parfumată ca ţigara „Du- 
chesse“. 

Catia cască, I-e lene să se smulgă 
din braţele negustorului. 

După masă, la Catia vine bătrâna-i 
mamă. 

Stă vreme îndelungată în  odăița 
Catiei, o privește pe fată în ochi, îi să- 
rută părul și ochii. În acest timp, pri- 
virea rece şi nepăsătoare a servitoarei 
rătăceşte pe favan... 

— Parcă ai fi moartă, spune mama. 
Am să mă duc. 

— Duceţi-vă, mamă, răspunde Catia, 
suspinând 

o 

Seara târziu, în odăița Catiei vine 
Vasia Smurţin, vânzător la magazinul 
de galanterie „Somov-. 

El e singurul om care no sărută. 
Netezindu-şi din când în când părul 
ondulat şi îndreptându-şi cravata, Va- 
sia Smurţin îşi citeșie ziarul, își curăţă 
unghiile; apoi mănâncă, înghițind cu 
poftă pârjoale reci și plăcintă, 

Catia umblă în jurul lui, se apleacă 
tremurând spre păru-i ondulat și-l să- 
rută îndelung. Se freacă de obrazul 
vânzătorului, de cravata lui şi sărută 
de nenumărate ori palma mâinii lui 
mari care miroase a săpun de toaletă. 

Vânzătorul Vasia citește ziarul și 
după masă. 

Din rusește de R. DONICI 


de VICTOR POPESCU 


Putea prea bine să nu fie Ion, care 
să umble la acel ceas prin sat. Oricare 
altul putea li. Pentru ce tocmai la el 
se gânqise ? 

Intre timp, pașii se apropiase mult 
şi vocile devenise distincte. Un glas, 
mai gros, mai întundat, ca nesigur de 
cele ce spune, răzbea din cadenţa pa- 
șilor, nu prea tare, asemenea cuiva ce 
nu voeşte să fie auzit, dar care nici 
nu ia seama spre a se păzi, întrerupt 
din când în când de un murmur, mai 
de grabă aprobativ, al unei alte per- 
soane. Erau doi care treceau prin iaţa 
fetei ascunsă în șanț. Cu inima înghe- 
țată, ea recunoscu glasul lui Ion, după 
sunetui vocii, şi după explicaţia pe 
care acesta o da tovarăşului asupra 
răzbunării grozave pe care o avea de 
înfăptuit în seara aceea. i 

După ce se depărtară, Maria se sculă 
din şanţ, tremurând din tot corpul și 
porni spre capul satului. 

Va să zică avea cu tot dinadinsul să 
se răzbune. Nu era om de înțeles, să 
priceapă că. sufletul ei nu poate fi al 
lui nici când. Maria se îngrozea la 
gândul Tăutății ce putea să sălășluea- 
sca in inima acestui om, 
| Ea nu-şi dădea seama că un om care 
iubește nu mai poate judeca limpede. 
Şi mai cu seamă, când judecata avea 
de scop să lege tiinţa la care ţinea, de 
una ce-i era dușman, dușman gro- 
zav ! 

Dar se va răzbuna şi ea. Când va 
veni Gheorghe. Abia se gândi la nu- 
mele acesta, că în mintea ei se făcu 
intuneric. intâi nu mai pricepu nimie 
din cele ce o înconjurau, parcă se a- 
prinsese o lumină orbitoare în iaa o- 
chilor. De odată, îi apărură în minte, 
cu o limpezime chinuitoare, cuvintele 
din scrisoarea primită de curand cela 
el, cari aminteau categoric câ nu poate 
Veni nici un sp.ijin cun partea lui. 

Maria se opri. Singurătatea ei, abia 
acum îi apărea limpede. Nu era ni- 
meni să-i ia apărarea în tot satul, dacă 
Ion va da la lumină, ceea ce Surprin- 
sese toamna trecută. 

Maria se sprijin de un pom. 

Era ia capătul satului. Aci drumul 
scăpând ce stransoarea caselor, sa în- 
potmoiea în zapada întinsă, vrând să 
tugă peste cempuri, Un vânt rece și 
tăos, car lără putere, zburda, ho,eşte, 
prin nvapie. Pe cer stele se vedeau 
puţine, jiind pe rând înghiţite de um- 
brele norilor 
„De pe câmp numai liniște. Din sat, 
câinii lătrând. Mulţi. 

„Maria se sprijinea de pom, pradă 
gândurilor, tară a lua scma cum fri- 
gul o pătrundea cu încetul. 

Abia târziu, când nici nu mai gân- 
dea, un fior îi aminti că a înghe,at. 
Voi să se ridice. Nu mai simţea Ri- 
cioarele. Incepuse să ningă cu tulai 
mari, ușori, Se auzia parcă o voce. Ci- 
neva striga. Striga tare. Poate o căuta. 
Se vede că porniseră după ea din sat 

— Săraca mama, gândi o clipă, pune 
tot. satul după mine. Dar deodată își 
opri respiraţia. Strigătul putea îi şi 
vocea lui Ion. Putea fi îniăptuirea răz- 
bunării câinești. Strigătul iui era ru- 
şinea ei, desvăluirea unei greșeli, pe 
care nimeni nu i-ar fi iertat-o. 


Işi ascuţi auzul. Dus de aerul iernii, 
glasul devenise puternic. Se auzeau cu 
oarecare greutate, cuvinte  răsleţe, 
crâmpeie de fraze. Nu mare lucru, car 
destul ca să priceapă de ce era vorba 
Jon striga. Vru să se repeadă. Să-l o0- 
prească. Făcu câţiva pași şi întinse 
mâinile. Gura ei se căsni să strige: — 
taci, — dar cuvântul nu ieși. 

Genunchii se îndoiră deodată şi tre- 
murând, fata căzu în zăpadă, cu mâi- 
nile tot întinse, rugându-se să tacă 
Dar cuvântul tot nu ieşea, 

Și din sat, vocea puternică se auzea 
mereu. Maria pricepea acum totul. Şi-i 
era groază. Deodată se sculă. Tremura 
din tot trupul, dar se ţinea bine pe 
picioare. Privirea îi era în gol, nu ştia 
unde. iindeva. Dinţii îi clănţăneau. 

-—— Va să zică acum tot satul știe 
greşala ei. Toţi flăcăii o vor ocoli. Toa- 
te fetele își vor bate joc de ea. Toţi 





bătrânii or s'o ocărască. Mama ei o 
va goni, sau cine știe ce va face. O ast- 
fel de viaţă este cu neputinţă de dus. 
Fără sprijin. Fără nimeni. Unde? Aci, 
în sat? Nu! La Gheorghe, la oraş? 
Puțin îi pasă de ea. — Ah, Gheorghe, 
ce mi-ai făcut, ieși înfine exclama ia 
de pe buzele ei albite de groază. Se 
sperie de glasul ei, ieșit așa, deodată 
și se uită împrejur. Nimeni, nimic! Pa 
da ! Un puț. Un puț adânc, mare. Ne- 
gru, Părăsit. In laţa ei. La trei pași! 
La doi pași! La unul. Sub mâna ei. 
E rece. Şi dacă e rece? Ochii-i pri- 
veau în [und. Intunerec. Gol. Se a- 
plecă niţel. Mai muit. Și mai mult. 
Un lulg de zăpadă îi căzu pe ceafă. 
Numai o trosărire. Numai o clipă. Și 
apoi! Şi apoi adâncul o înghiţi. 

Din sat, zvonul de glasuri creştea... 


i 
i 


a E En iata a mm 


19 Martie 1938 


a a-i. da Va O. ia ea tm 





PL PIPI P pei agieipupe 











UNIVERSUL LITERAR 


ai 
(7 30 


ze 


(€ 

( 
"5% 

IA 5 


za 


cout: 


(pa 


asa 












iza va e zi A 
CESE a 


SE 
dă 











CRONICA DRAMATICĂ CONDIIIA NEMURIRII 


de CICERONE THEODORESCU 


TEATRUL REG. MARIA: „,Răsbunarea lui Demostene“: 


Ultima premieră a teatrului Regina 
Maria ne prezintă o comedie care e 
mai mult farsă şi un Demostene care 
e mai mult cabotin. 

Acţiunea se petrece la Londra cu 
personagii și de un humor foarte pu- 
țin englezeşti, cu o spoială destul de 
sumară de veridicitate dar cu multe 





V. Maximilian 


şi aglomerate situaţii de comic şi de 
burlesc. 

Ceea ce — pentru succesul unei co- 
medii streinc, la noi — se socotește a 
îi, în delinitiv, prea de-ajuns. 

Reţetă facilă de comedie al cărei u- 
nic scop e un amuzament copios şi ire- 
zistibil, similar gâdilăturii pe la sub- 
țiori, aceea a „Răsbunării lui Demos- 
lene“ pare să servească — pe departe 
— şi unei ironii generos îndreptate de 
autorul italian împotriva. fistichiilor 
ăștia de englezi! | 


Tema e simplă şi susținerea ei sce- 
nică, mai puţin. | 
Un domn Bernard Way, avocat şi 


orator cu renume la Londra — cu re- 
nume de adevărat „Demostene  mo- 
dern'* — trăeşte cu o dansatoare și fi- 


reşte dansatoarea îi pune coarne cu un 
boxeur. 

Aflând că metresa îl înșczlă, Bex- 
nard Way-Demostene jură (pe toți 
zii!) că se va răzbuna. Nu mai îa însă, 
ca altă dată, pietre în gură și nu se 
mai duce la marginea mării pentru a 
acoperi cu vocea sa zgomotul valuri- 
lor înfuriate. 

Procedeul clasic se dovedeşte a fi 
fost totuşi mai bun: noul Demostene e 
chemat de nişte admiratori din provin- 


GHAR 

Aldous Huxley — Ends and Means. 

Romameierul de largă circulaţie și de 
mare prestigiu, prea puţin cunoscut pu- 
bicului nostru ca purtător al unei sis- 
iematice filosofice, a dat corp de doc- 
trină gândirii sale în volumul ce se nu- 
mește „Scopu! şi mijloacele“. 

Reducând din poziția sa metafizică o 
atitudine de totală renunțare, Huxley 
proectează în planul politic un par.tism 
de nuanţă, utopică, 

Scris cu aceiaşi iuminoasă intel:gen- 
ță și cu aceiaş ascuţită vigoare, ultimul 
volum a] lui Aldons Huxley, comp-etează 
un profil de mult încrustat în cultura 
acastui veac. 

Richard Benz, Die deutsche romantik 
(Reclam-Leipzig). 

O carte completă ca documentare, an- 
trenată prin sensibilitatea de care este 
sbrăbătută, luminoasă prin despicările 
de adâncă pătrundzre. 

O carte capitală asupra romantismu- 
vi german. 

Harold Wicolson—Helens Tower (Con- 
stable, London). 

Diplomat, fiu al unui om de stat, scrii- 
br, ziarist, Haro:d N-colson prezintă, în 
wtima sa carte, cu luxul de amănunte 
al cunoscătorului și cu vivacitatea serii- 
torului de real ta!ent, un colţ și un mo- 
ment bogat şi interesant populat din e- 
poca reginei Victoria, 

Este primul volum dintr'o serie ce se 
promite iungă. 





cie să vorbească la comemorarea unui 
pastor-boxeur, gloria orășelului cu 
pricina; dar comemoratul, cum aflăm 
până la urmă, nu e altul decât însuși... 
boxeurul cu care dansatoarea înşelase 
pe d. Bernard Way-Demostene ! Dar 
acesta din urmă, cu tot renghiul jucat 
de destin, o aduce din condei (sau mai 
bine zis din guriţă că nu degeaba e el 
Demostene) în așa fel incât neconsola- 
ta văduvă a delunctului pastor-boxeur 
se consolează în braţele sale furnizân- 
du-i totodată și prilejul... răzbunării 
dorite. | 

Meschinul şi egoistul nou Demoste- 
ne (meschin şi egoist fiindcă e... en- 
glez!) dă astfel satisfacţie deplină fe- 
rocei verve satirice a dramaturgului 
italian, (răzbunat probabil la rândul 
său şi cam în acelaș lel, pe această bă- 
trână Anglie care nu vrea să recunoa- 
scă imperiul italo-abisinian!!...). 

In loc să nimerească pe... faleza bla- 
jină în a-i asculta străbunele răcnete, 
săracul Demostene a nimerit pe... Fa- 
lena, Falena Ugo, autoruj italian exce- 
lent în a monta farse pe pielea engle- 
zilor, 

Ghinionul lui! 

Ceea ce de bună seamă nu împiedi- 
că pe nimeni să petreacă „trei ceasuri 
agreabile“, la un spectacol fără pre- 
tenţii, bogat în situaţii absurde dar co- 
mice, făcut pe înțelesul și pe placul 
amatorilor de vodeviluri. 

o 

Nostim şi pipărat, gustat şi plin de 
duh, de un „uman“ cabotinesc şi de o 
linie cu talent șarjată, adică aşa cum 
d. V. Maximilian l-a prezentat pe Ber- 


nard Way-Demostene, eroul principal 





Vasiliu Birlic 


ŢI 


Abatele F. X. Savard —— Menaud, mai- 
tre-draveur. i 

Un autor... canadian de limbă îran- 
ceză. 

Un roman ce nu poate fi așezat dzcât 
alături de acel minunat Maria Chapde- 
taine. 

O carte ce trebue citită. 

Annette Kolb — Mozart. 

Biografie romanțată. Romanțată cu 
sensibilitate dar mai ales cu decență. 


Jean Ganu — Villes et paysages d'A- 
merique. 

Lucruri noui despre o ţară prea cu- 
noscută. 








(Comedie în 3 acte și cinci tablouri) 
de UGO FALENA 


a corespuns fără îndoială, pe scena iea- 
trului Regina Maria ,intenţiilor auto- 
rului. 

E încă mai fără îndoială faptul că d. 
V. Maximilian rămâne totuși cu mult 
deasupra nivelului acestui rol, 





Emil Botta 


S'au detașat din tinerescul ansamblu 
care a ajutat ritmului viu al spectaco- 
lului, măștile caricaturale — poate to- 
tuşi cam prea ostentativ groteşti — ale 
„secretarilor“ lui Demostene, întrupaţi 
de d-nii Gr. Vasiliu-Birlic şi Emil 
Botta; schița oratorului din provincie, 
sugestiv creionată de d. Jules Cazaban; 
morga unui servitor de casă mare, — 
d. Niculescu-Cadet, etc. 

Primul rol femenin, văduvioara pa- 
storului-boxeur şi rival post-mortem 
al lui Bernard Way, a fost încredințat 
d-rei Tantzi Cocea, un talent de convin- 
gătoare sobrietate şi o cuceritoare fru- 
museţe scenică, 

In dansatoarea boclucașă, vulgară și 
înțepată, a apărut d-na Francisca Cris- 
tian. 

Amuzant, desenul de „femee la toa- 
te“ al d-rei Angela Mateescu. 


O îndrăcită apariție, într'o servitoa- 
re căreia îi merge gura, d-ra Nineta 
Gusty. 

In restul ansamblului d-nele: Maria 
Sandu, Marga Hagiescu, Sanda Vasi- 
lescu, Virginia Stoicescu și d-nii: Mar- 
cel Enescu, Gh. Chamel, Vasile Bulan- 
dra, Petre Ionescu, J. Constantinescu, 
Al. Alexandrescu, 1. Iliescu, Stan Iorga. 





STRAINE 


Meiafizianul ortodoxiei creştine 
face cunoscut apusului pe vizionarul ce 
întrezărea din miezul secolului tre- 
cuţ, orientările epocii noastre. 


Samuel Pepys-Journal. 

(Tradus în limba franceză de Renee 
Villoteau). | 

O irescă vie, plină de humor, a An- 
gliei din secolul al XVII-lea. 


o 

Rimsky-Korsakov-Journal 
vie musicale. 

(Tradus în 
Blumberg). 

Material bogat pentru  indiscreția 
celor ce vor să pătrundă în intimitatea 
marilor creatori. 

O carte deosebit de interesantă pen- 
tru musitiani. 


de Mal 


limba franceză de G. 


Jovan Foldes — Il €tait une iy- 
ceenne, 

Titlul spune mult şi totuși nu des- 
tul. Este o carte vie ce impune un nu- 


me maghiar vitrinei literare europene. 


L 

Ivan Bunin — „Elle“, 

Un aspect nou al unui scriitor bine 
cunoscuţ,. i 

O carte cu dragoste, prima lui carte 
pe o asemena temă. 

O carte proaspătă de mirări. 

Halucinantă prin caaru. 


Când Lucifer, deşi avea aripi, a pă- 
cătuit, Dumnezeu, gonindu-l, i-a dat 
voie să-şi ia cu sine — bagaj — ne- 
murirea. Când Eva, l-a obligat pe Adam 
să muşte din măr, pedeapsa divină a 
cuprins și retragerea nemuririi. Poate 
tiinacă, în constitutia Paradisului se în- 
trodusese între timp pedeapsa cu moar- 
tea. 

Si prăbușirea a îost lungă. Fiindcă 
nu mai era nemurire, Cain a putut să-i 
omoare pe Absl. Moartea a făcut posi- 
bilă crime. Sau inventat păcate noui; 
fiinâcă nu existau distracţii, omul în- 
ceputului se distra cu păcatul. Plecat 
din Rai era firesc să se îndrepte spre 
Iad, spre Lucifer, care, deşi avea aripi. 
păcătuise cel dintâi. 

Şi întoarcerea a fost grea. Dumnezeu 
a iertat cu încetul păcatul originar ; 
le-a iertat apoi şi pe celelalte. S'a răs- 
tignit, Iisus, Iertarea Domnului. 

Si omul a putut să-i ia iîndărăt, pe 
cale ocolită, nemurirea, păstrând păca- 
tul. Nu mai era însă nemurirea idilică, 
cea dinaintea mărului, din Paradisul i- 
remediabil pierdut. 

Era 0 nemurire scumpă, greu de cu- 
cerit. La vechiul blestem, lupta pentru 
viață, se adaogă lupta pentru nemuri- 
re, pentru trăirea postumă în conștiin- 
ta urmașilor. Omul încearcă să baga- 
ielizeze moartea, reducând-o la simplu 
accident al vietii care o depăşeşte. U- 
nii, nechemaţii, fac ridicole sforţări de 
supravieţuire ; sunt sforţările penibi.e 
ale unei auto-iîmbăisămări. Alţii, a că- 
ror viată e cavalcadă printre ste.e, e- 
xecută, uşor şi lin, ca o perfectă acroa- 
daţie, saitul peste moarte. Și totuş, ne- 
murirea geniilor e străbătută de fiorul 
ancestral al morții ca pedeapsă a pă- 
catuiui. Căci există o condiţie a nemu- 
ririi. 


Scâpat teafăr din moarte, geniul nu 


şi-a asigurat încă nemurirea. Şi nu cei 
care-l cunosc, care-l moştenesc, i-o ga- 
rantează. Intimitatea cu geniile e un 
pericol pentru nemurirea lor. 

Pătrunderea prea. adâncă a realizări- 
lor lor, sondagiile nenumărate în opera 
lor, îi ferfeniţează, ii murdâresc. ca pe 
o carte prea mult ccetită. 

Nu poate exista extaz cu repetiţie, 
inchinare veșnică la aceeaș icoană. E- 
xistența prelungită pe primul plan u- 
zează, veștejeşte, așa cum se decolorea- 
ză o marfă expusă prea mult în vitrină. 
Popularizarea distruge. Monna Lisa, 
compromisă de cărţi poștale, nu mai e 
nemuritoare. 

Nu astronomii sunt aceia cari se in- 
chină soarelui, fiindcă ei îi cunosc pe- 
tele. Cel ce se urcă pe un munte inali 
(cel ce a putut inielege peniul) uită că 
inălţimea nu e a lui, e a muntelui. Uiiă, 
că. merge pe poteci croite de alţi paşi. 
că sboară in urma cocorului din vâriui 
stolului. 

Aureola nemuririi străluceşte în toată 
puritatea ei de flacără, numai atât cât 
există un elemert tainic, o cunoaştere 
nedeplinâ. Distanţa de geniu, asculţa- 
rea nu-a vocii, ci a ecoului, aduce ve- 
rerația adevărată. Numai în Olimp, 
zeii sunt nemuritori. Cea mai frumoasă 
iemee e cea dela balcorul fără scară de 
mătase. Cea mai frumoasă Italie e a a- 
celuia care n'a văzut-o niciodată. Dum- 
nezeu însuş, e nemuritor fiindcă e de- 
parte, dincolo de cerul aecroplanetar. 

Pe marea masă a celor care-l știu ce 
pe o poveste, se reazemă măreția ale- 
sului, De acolo, de jos, se măsoară ne- 
murirea lui, aşa cum se măsoară inăl- 
timea unui munte de la nivelul mării. 

Nemuritorii sunt statui şi statuile au 
neapărată novoe de soclu. 


GHEORGHE ION FLORIAN 





"TION ETEN CINI IO DIE LIU LII LUI LEII TOI LL LI LII III III II i 


ON 


CINEMA TRIANON 


Tara noastră are unul din solurile cu 
bogăţiile cele mai variate. O ştim de 
mit. Ne-a repetat-o, in dese rânduri, 
in timpul şcolii, proiesorul de geogratie. 

Mai puţin lămuriţi in această privin- 
ță sunt străinii. Şi e de datoria noastră 
să le-o aducem la cunoştinţă. lar acu 
în secolul XX, una din cele mai simple 
metode de propagandă este cenemuiv- 
graful. 

Cu toat= că la noi arta cinematogru- 
jică se ajlă 'in stare embrionară, am re- 
alizat, în toamna anuiui trecut, un film. 
Dar cum atât regisorul cât şi scenaris- 
ta erau străini, subiectu, filmului nu 
avea mai nimic comun cu brobiema ae- 
spre care am vorbit ia începutul ace- 
stei cronici. Primul film românesc a iost 
o farsă. mai slabă, dar totuși avână 
multe puncte comune cu iarsele strâine 
ce sa reprezentau pe scena, teatruiui 
Vesel 

Dar cum ţara noastră rămâne totusi 
o ţară bogată, sa găsit un popor străin 
care să se ocupe cu această bogăţie. Şi 
«stfel s'a intăp'uit „Domnita din Câm- 
pina“, 

Societatea străină care a realizat a- 
cest film s'a gândit câ n'ar îi rău să se 
facă puţină reclamă și țării ei. Și ast- 
îe!l, eroui filmului eşte un inginer străin 
Wiegand, care venind în ţară ua noi 
constată că homânii sunt oameni foarte 
de treabă, dar din păcate foarte puţir: 
energici şi, iai ales, trăind sub intiu- 
ența diverșilor speculanţi. Domnul Wie- 
gana, însă, hotărăște să pună capăt a- 
cestei stări de lucruri. Si până la sfâr- 
şitul filmului reușește pa deplin. Ca re- 
clama să fie mai mare peniru ţara 
domnului Wiogand, acesta lucrează in 
mod cu totul dezinteresat. Iar la sfâr- 
şitul ti:mului, se mulţumeşte cu sufle- 
tul frumoasei Ileana Mănescu. Aceasta 
inseamnă însă mult, din moment ce 1- 
leana Mănescu eră stăpâna tuturor te- 
renurilor petrolifere din Câmpina. 

Găsim că scenariul filmului, de altfei 
abi! mânuit de către regisor, ar ti rost 
muit mai veridic, dacă inginerul ar fi 
iost român. E mai normal ca un român 
să, dorească binele României, mai mult 
chiar, decât un străin. 

Actorii s'au străduit să-şi interprote- 
za bine roiurile. Gustav Fulich e aceluş 
actor conştiincios din primele lui filme. 
[n orice caz, timpul lui de glorie a tre- 
cut de mult. Dorothea Wieck a pierdut 
mult după escapada ei în America. 

Sar fi cuvenit ca actorii să înveţe cu- 
rect acele câteva cuvinte româneşti din 
tilm. 

Am putut admiră câteva (nu multe, 
cum anunţă reclama) frumoase prive- 
liști din România. Si mai apar in film 
patru fete îmbrăcate în minunate cos- 
tume naționale, cari cântâ... nemţeşte. 
Mai „original“ nici că se putea. 


CINEMA CARIL.TON 
Ceca ce am admirat mai mult la Sa- 


cha Guitry, sub aspectul de regisor ci- 
nematografic, a fost străduinţa lui de-a 
ne redă în filmele sale adevăratul cine- 
matograf, cât mai departe de teatrul ce 
se făcea resimtit în toate filme.e fran- 
ceze. Şi, putem spune că primele două 
experienţe au rcuşit pe deplin, ele plâ- 
când nu numai celor cu gusturi rafi- 
nate, ci, ceea ce este mai imbucurător, 
şi mare masse de spectatori. Obosiu 
poate de eforturile depuse in primele 
lui două filme realizate unul după altui, 
ia distantă atât de mică, Sacha Guit:y 
sa multumit ca în ultimul lui îilni, 
„Cadrilul“ să aduca pe ecran o piesă 
care vara trecută a repurtat mare suc- 
ces pe scenele pariziene. 

Trebue să recunoaştem că spectaco- 
iul oferit săptămâna aceasta, la cine- 
matograful Carlton, a avut darul să 
mulț:imească pe mai toţi spectatorii. 
rără, să fie un film căruia să 1 se potri- 
vească atributul de „formidabil: — ca- 
zul primelor două filme ale lui Sachs. 
Guitry — „Cadrilui'“ place. Place pen- 
trucă piesa pe care a transpus-o Sacha 
Guitry pe ecran, este, după cum am 
msi spus, O piesă bună și mai aies — ca- 
vracteristica tuturor operelor lui Sacna 
Guitry — spirituală. Acţiunea se pcetre- 
ce “in două Gpcoruri, pare-sa aceleași în 
cari a tost prezentată piesa la Paris. Sin- 
gurele retușări pe cari le-a lăcut Sacha 
Guitry piesei sale înainte de-a o imor- 
taliza pe peliculă sunt acelea ce se re- 
feră, la jocul actorilor, cari de astă datâ 
»u lepădat tot teatralul cu care ne o- 
bisnuiseră în cetelaite filme. Spunând 
«ceasta ne gândim la Gaby Morlay, 
care, de astă dată, sa achitat survrin- 
zător de bine de un rol oarecum greu. 
Se poate ca, acum la bătrâneţe, să se fi 
constatat că Gaby Morlay e mai nime- 
rită pentru comedii decât pentru dra- 
me. In orice caz meritul acestei cansta- 
tări îl are Sacha Guitry. Si nui ducem 
meritul şi mai departe, bânuinăd că jo- 
cul ei în Cadrilul se datorește mai ales 
sfaturilor acestui om, priceput atât in 
teatru, cât şi în cinematograf. 

Păcat însă că obligaţiile de soţ îl si- 
esc pe Sacha Guitry să-i dea roluri în 
toate filmele sale, lui Jacqueline De- 
iubac. 


Pune Sacha Guitry in gura acestei 
femei, despre care se poate spune doar 
că este frumoasă, lucruri cari poartă 
pecetea celui mai fin humor şi pe care 
dânsa, le debitează ca pe o lecţie Ge mult 
invăţată, fără să dea deloc impresia 
spontaneitătii 


Aceasta spre deosebire de Sacha Gui- 
try, care ca nimeni altul ştie să dea e- 
iectul cel mai nimerit spiritelor saâie. 
Vorba lui curge lin, fără nici-o precipi- 
tatie şi te urmăreste chiar după ce ai 
părăsit sala cinemotografului. De altfel 
impresia cu care pleci după ce ai văzut 
„Caarilul“ este aceea că ai asistat timp 
de un ccas şi jumătate la un spectacol 
(nu spunem film) spiritual şi deci bun. 





[sei 


Eroare i iat: fantoma 
Sommului, 


pa 








sz. B DESTUL SĂ ZĂ 


Moa a Q : > 


Grea pe pe pri: „dorve = 











ae! î)/ (| 
. i N 
//[[i 

cate RO 





Cei cari scriu sunt mulți. 

lar diavolul nevăzut şi ghiduș ca- 
re-i gâdilă în vârful condeiului pe toţi 
mâzgâlitorii hârtiei, se schimbă dela 
om la om. 

Unii scriu din vanitate (ca să-și va- 
dă iscălitura tipărită). Alţii fiindcă bă- 
nuesc că au un aproximativ talent și 
vor să arate şi celorlalţi ce sunt în sta- 
re să facă. 

Insfârșit sunt alţii cari scriu pentru 
pâine, Sunt  gazctarii (cei mai puţin 
interesanţi în cazul de față). 

Ca toți oamenii aparţinând acestor 
ramuri de scriitori, cu diviziunile și sub 
diviziunile lor, să poată scrie, e nevoe 
de două elemente. 

In priznul rând sunt necesare câteva 
condiţii tehnice : a cunoaşte alfabetul, 
a avea un creion, hârtie, etc... 

In al doilea rând, vine un element 
de ordin psihologic care poartă numele 
pretențios de „inspiraţie“. 

Dacă primul fapt, al scrisului, presu- 
pune doar un exerciţiu cerebral mus- 
chiular şi mecanic (în sensul medical 
a] împerecherii acestor cuvinte), cu 
„inspiraţia“, chestia e mult mai compli- 
cată. 

Dela început trebue să ţinem seamă 
că ea fiind de genul femenin, e prin 
definiție capricioasă. In plus are și ca- 
litatea de a fi cu totul eterică şi inse- 
sizabilă, dând astfel putinţa tuturor a- 
celora cari vor să discute pe contul ei, 
să divagheze în voe (pe românește: să 
bată câmpii — dar nu e un termen e- 


Despre „Experienţă” 


URMARE DIN PAGINA I-a 


sa începe prin a pune în paranteză exis- 
tența de fapt a lucrului, adică face ab- 
stracţie de ea. Şi operează apoi cu înţe- 
legerca, cu pătrunderea semniticaţiei lu- 
crurilor din experienţă, indiferent de fap- 
tul existenţei lor, încercând să determine 
elementele structurale intrinseci, fără de 
care nu ar fi posibil să fie ceea ce e, adică 
elementele care îl constituie în chip esen- 
ţia]. 

Reducerea aceasta nu e un proces dis- 
cursiv de abstracţie, ci un proces de ascu- 
ţire a vedeniei intuitive. Ceea ce deose- 
bește rezultatul acestei deducţii de con- 
ceptul rezultat din abstracţie, este tocmai 
pretenția  fenomenologului de a gândi 
rămânând în concret, în experienţă, nu în 
scheme generale, goale de miez și de rea- 
litate. 

Pe măsură însă ce se precizează sensul 
acestei metode eidetice,  ermeneutice, se 
separă însă și în sânul fenomenologiei 
trei direcţii: 

a) Una realistă, preocupată de felul de 
existenţă al semnificaţiilor, căutând adică 
să răspundă la întrebarea: ce fel de fapt 
este semnificația însăși, E direcţia repre- 
zentată de Husserl în perioada „Cercetă- 
rilor logice“, continuată de Geiger şi de 
așa numita Școală de ja Minich. 

b) Alta idealistă, preocupată de semni- 
ficaţia existenţei, adică de întrebarea ce 
înțeles are expresia „a fi în fapt. E di- 
recţia reprezentată de elevul lui Husserl, 
Martin Heidegger. 

c) A treia direcţie se preocupă în spe- 
cial de actele prin care se constituie în- 
țelesurile. E un fel de a pune problema 
însăşi a înţelesului înțelesurilor, care 
caracterizează faza a doua a gândirii lui 
Husserl şi care îl apropie prin paradox de 
principalii adversari contimporani ai fe- 
nomenologiei, nominaliștii așa numitului 
cerc vienez: Carnap, Wittgenstein, etc. 

Cele trei. sensuri sunt prilejuite fără în- 
doială de faptul că fenomenologia, deose- 


PO N a ae a 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


bind experiența concretă de experienţa 
pură, cea dintâi mai puțin coherentă de- 
cât cea din urmă, — experiența pură, 
cuprinzătoare de esențe concrete, se 
îndepărtează de prezențele concrete, a- 
dică de faptele cuprinse în experiența 
brută. Reducţia operează o selecţie în ex- 
periența brută, părăsind realitatea și în- 
dreptându-se către o regiune de ideație 
pură, de interpretări și de sensuri, care 
constituie experienţa pură. 

Atunci, experienţa concretă, totalitară, 
se opune la rândul ei experienţei pure, în 
virtutea aceleiași dialectici a spiritului 
care a opus  empirismul terminismului 
scolastic, empirismul moral ineismului și 
fenomenologia, la origină, scientismului, 
— regresând spre empirismul radical. Şi 
ideia de experiență caută alt receptacol. 

6. Rezultatul acestei deviații este sensul 
vitalist al experienţei. 

In acest sens, experiență înseamnă 
„trăire“, nu trăire pură, ci trăire inte- 
grală, „complectitudinism“. 

Dar termenul e echivoc. 

Căci „trăire“ înseamnă pedeoparte cu- 
noaştere imediată, actualitate în conștiin- 
ță, dată nemijlocită. „Erlebniss-ul:* feno- 
menologilor. Pe de altă parte însă, „frăi- 
re“ înseamnă și comportare a fiinţei vii, 
reacţie, relaţie sui-generis între ființa vie- 
ţuitoare cu sistem nervos complex și di- 
ferențiat și lumea înconjurătoare (sensul 
valerist, sau pozitivist al spiritului). 

Prin aceasta, termenul „trăire'* permite 
un joc periculos și interesant de trecere 
dela conţinutul sufletesc dat imediat, la 
activitatea de relaţie a subiectului. 

Dar tocmai în această posibilitate, stă 
interesul termenului: căci vitalismui pre- 
tinde a fi o cheie a relaţiilor experienţei 
spirituale cu lumea materială. In acest 
sens, cele două mișcări convergente, par 
a se întruni într'un singur sens sinonim 
cu sensul general definit la punctul 3. 

MIRCEA VULCĂNESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


legant). 

intruchiparea imaginară a acestei 
„inspiraţii“ sa cristalizat din timpuri 
ancestrale în aşa numita „Muză“. 

„Muza“ era un fel de stafie în căma- 
șe de noapte, cu ceva frunze prin păr 
și cu o liră (instrument muzical deri- 
vat din țambalul de azi) în mână. 

Despre picioarele „muzei“ nu se ştie 
himic. Ele se pierdeau în abstract. 
„Muzele“ erau întrebuințate de poeţi, 
— acei oameni cari adună cuvintele ce 
sună la fel, căutând să le lege câte- 
odată și printr'o frază ce poate fi înţe- 
leasă de ne-poeţi — la facerea poezii- 
lor. 

Se pare că erau proprietate particu- 
lară, întrucât fiecare fabricant de ver- 
suri spunea adesea: „muza mea vine,.., 
muza mea pleacă..., muza mea nu m'a 
lăsat să dorm, etc.....** 

Despre relaţiile dintre „muze“ și po- 
eți avem mărturii numeroase culese 
chiar din rândurile dantelaţe și scânte- 
jietoare ale poeziilor. Iată un exemplu: 

„Muza mea e cam haihue 
Toată ziua uite-o nu e, 
E mai rău ca o dudue...“ 

Sau altă perlă de o nostalgie roman- 
tică neînţeleasă în timpurile noastre, 
în cari adevărata poezie nu e gustată 
decât de iniţiaţi: 

„Te-am aşteptat ca un tâmpit 
Atâtea nopţi de-a rândul, 
Tu Muză însă n'ai venit 
Și mi-ai sleit tot gândul...“ 
Și în sfârșit ca ultimă savoare a scri- 





“SEARA DE OPERETA 


M'am întrebat uneori de ce războiul a 
adus atâta turburare în sufletul celor ce 
I-au făcut. Și mă gândesc că oamenii 
Ginaintea războiului n'au fost pregă- 
titi pentru viața adevărată. Contactul 
cu moartea a produs în sufletul lor ca- 
tastrofa pentrucă mau fost învățați să 
ia viața în serios, mau socotit că viața 
le-a fost dăruită cu un anumit scop. 
Ziua unui om se compunea dintr'o par- 
te de muncă intensă, aducătoare de 
sâlariu cu care omul putea să trăiască 
și să se „distreze“. Era dornic de dis- 
iracție pentru a uita neplăcerile mun- 
cîi. Idealul vremii era să fii pensionar 
sau rentier, spre a putea petrece. 

Peniru asifel de vremi s'a născut în 
secolul trecut opereta. Ar putea fi deji- 
vilă ca o poveste sentimentală,  mui 
mult în cele germane şi mai puţin în 
cele franceze, pusă în scenă şi în care 
ejusiunile lirice se cântă iar conversa- 
țiile trebue numaidecât să facă pe spec- 
tutori să râdă. 


Povestea era sentimentală fiindcă a- 
lături de celelalte adjective cari despart 
pe om de animal poate fi pus şi califi- 
cațivul sentimental, dacă lucrurile se 
petrec la vecini. In special omul cu e- 
Gucația îndividual-capitalistă nu  cu- 
noaște în viata sa ajectivă alte senti- 
?nente decât dorința de câştig, de a-si 
suprima concurenții şi triumful unei 
iupte câştigate. Pentru capitalist viața 
e luptă economică în cure n'au ce cău- 
tu sentimentele. Dragostea se naşte 
când iubita care o anumită zestre cu 
care se pot face afaceri. Dacă se în- 
tâmplă accidentul ca un fiu de familie 
să îndrăgească o tânără săracă, cu a- 
tât mai rău pentru el. Trebue să-și în- 
năbușe dragostea și să se plece sub vo- 
înța tatălui. Să privească însă în lumea 
îreală a scenei dragostea se poate. O- 
pereta, ca și romanele sentimentale, a- 
veau tocmai menirea să descarce sufie- 


....., 


poa canee. 








SUZI 
AO 
cut SS 


CHESTII... 


sului rimat, această invitaţie poetică la 
literatură: 

„Vino Muză la birou 

Vino să-mi inspiri condeiul, 

C'aşi vrea să scriu drăguţ şi nou 

Şi să fiu ager ca ardeiul...“ 

Cât despre celelalte feluri de „inspi- 
rații“, cari folosesc celor ce scriu în 
proză, navem multe de spus. 

Pentru unii dintre aceștia, cel mai 
bun stimulent e șprițul. Sunt așa nu- 
miţii „literați de sticluță“. 

Pentru ceilalţi, ori şi ce lucru sau 
întâmplare banală poate fi luat drept 
„motiv de inspirație“, 

Cele mai obișnuite prilejuri genera- 
toare de „inspiraţii“ sunt: refuzul unei 
domnișoare de a merge singură cu vii- 
torul autor la cinema (după care ur- 
mează poezia intitulată „Tu nu mai 
înţeles“ sau „Fecioara cu inima de 
ghiață“); lipsa de bani când ai poftă 
de un aperitiv sau de o ţigare de foi 
(care te face să scrii o nuvelă revolu- 
ționară despre foame, mizerie, sinuci- 
dere „etc.....); invitația de a lua ceaiul 
la o văduvă cu sex-appeal (după care 
începi să scrii un roman social cu tit- 
lul „Senzaţii tari“), etc. etc.... 

In ceea ce privește breslaşii scrisu- 
lui zilnic ei n'au nevoe decât foarte rar 
de „inspiraţie“. 

Umilii reporteri de gazetă se mulţu- 
mesc, deobiceiu, să scrie numai cu cre- 
ionul, 

„Inspirația“ o lasă pentru gânditori. 

GRIGORE OLIMP IOAN 





tele de această dorință şi parcă să mar- 
cheze cu mai multă precizie granița 
dintre lumea vieții și lumea îmagina- 
ției. Și pentru a da satisfacție specta- 
torilor, mai întotdeauna povestea are 
happy-end, 

Muzica era cea potrivită pentru ase- 
menea intrigă şi spectatori. Valsuri în 
clipele rare când cei doi eroi se înțeleg 
înainte de marea pace dela sfârsitul 
spectacolului (căci intriga este cu mici 
variații următoarea : eroul şi eroina se 
iubesc, dar din cauza unei încurcături 
ajung să nu se mai întelcagă, şi tocmai 
lu sfârșit ajung la sărutare și la căsă- 
torie) în restul timpului melodii cu re- 
miniscențe din bel-canto, în care posi- 
vi:itățile cântăreților de ambe sexe sunt 
scoase în evidentă. (Era vata să uit să 
spun cd vocile sunt repartizate tot după 
tradiție : tânărul e tenor și frumos îar 
tătrânul rudă cu el si care se opune la 
început și primeşte la sfârşit e bariton 
sau bas). In operetă e o muzică pe care 
îți vine să o fredonezi ori de câte vri 
eşti bine dispus. 

Iar pentru ca buna dispoziție cu care 
trebue să plece spectatorul să fie com- 
pletă, în timp ce actorii vorbesc el tre- 
bue să râdă. Aici fiecare autor de ope- 
retă își poate arăta verva : face spirite. 

Din „Vânzătorul de păsări“ transmi- 
să Dumineca trecută iu radio voiu da 
câteva. Un prinț voiește să vâneze un 
porc mistreț pe teritoriul unei anumite 
comune unde au fost distruși. Inspec- 
torul de vânătoare supărat când află 
aceasta, crede că poate înjricoșa pe 
consilieri cerându-le cu glas mânios . 
„Îmi trebue porci“. La care consilierii 
răspund ca în manualele de savoir-vi- 
vre : „Vă mulțumim excelență că vaţi 
vândit la noi“. (Lumea râde! Nu ?) 
Sau mai departe : Inspectorul de vână- 
toare află că pe Cristina (0 fată din 
sat) voește să o îa în căsătorie Adam 
(vânzătorul de păsări) şi se miră: „Cum 
Adam, că ăsta s'a însurat cu Eva? „„Ac- 
torii în scenă râd şi probabil în bănci 
spectatorii fac la fel“, 

La radio se dă când şi câni, Dumi- 
nică seara, în locul piesei, o operetă, 
pentru a multumi si pe cei cari vor o 
ieacă de muzică în seara când stau a- 
casă, 

Trebue să fie toată lumea împăcată. 

MIRCEA BARBULESCU 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T.T. Nr. 44908.-938 





să 
ae Îl 


19 Martie 1938 








Fest Mila, atzi Da vina fam 
ă I00ă . 

= uSfaegi, hagă, păsă Deacu A Put 

zu 7 





—«u Ec, agza-u 1 ză mi ae | 
tii, er. ochiu, mai, doi i 
Aurii masea: Zi 
hi 4 inu cae, Onemnca, 
ra bnowtea, de da ca ha 


. LD 


Puge, mona, cau Supl; 





BIBLIOGRAFIE 


N. T. Leontescu 


De sub teascurile tipografiei „Uni- 
versul” a ieşit de curând o lucrare 
prețioasă, întocmită de d. N. T. Leon- 
tescu, cu titlul: „Biografiile oamenilor 
iluștri“, 

Cartea, care conține 235 de pagini, 
este un dicţionar alfabetic al tuturor 
personalităţilor ilustre, care au contri- 
buit la cultura și civilizaţia omenirii. 
D. N. T. Leontescu ne-a dăruit; o carte 
de informaţie de reală utilitate. 


Theodor Martas 


„Ce vrea Charles Maurras” se nu- 
meşte cartea iscălită de d. Theodor 
Martas, şi apărută în editura „Inte- 
lect”. Este vorba în ea despre pro- 
bleme actuale ca: naționalism inte- 
gral, monarhism, antisemitism. Din pa- 
gini răsare impresionantă figura unui 
doctrinar intransigent. 


Avram Parţanu 


Din Caransebeș, ne sosește cartea 
închinată de d. Avram  Parţanu, lui 
Avram lancu, cu titlul: „Craiul Mun- 
ților”. O însemnăm aici cu bucurie. 


Emil Giurgiuca 


_Despre placheta de poeme: „Ano- 
timpuri“, pe care d. Emil Giurgiuca 
ne-o trimete din Sighișoara, vom scrie - 
pe larg într'o cronică viitoare. 


Pr. Ștefan D. Dobra 


„Dostoiewski și tineretul“ este ti- 
tlul unei lucrări a părintelui Ştefan 
D. Dobra, apărută de curând cu o pre- 
față de d. Nichifor Crainic, 

Vom reveni,