Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0023

VAIVIDSUL LIILPAP 


ANUL XLVili e Nr. 23 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
[nscrisă “ub No. 163 Trib. Ilfov : 





ie 


CAMIL RESSU : 


Di 


„, Asta-i o teorie care-i 
greu de ințeles“... 


de MIRCEA ELIADE 





Rare ori şi-a mărturisit Eminescu striviiorul său dispreț 
tață de scribii și gazetani contemporani, „cu trecere” în ochii 
opuiei puonce şi ai ohciantăților culturale. Versurile: sar- 
casuce irmpoiniva lui D. Petrino — căruia i se duse direcția 
Bibuoiecu Centrale din lași, dejinuiă camwva timp de Emi- 
nescu —— le scria mai mult pentru propria-i desicnare, și eie 
au rumas, impreuna cu Giuiiea cuieie, in cmege postului. 
Eminescu era prea conştient de geniul său şi de madiocrita- 
tea coniempo:anilor, ca să lupte, cum se spune, pentru iz- 
bândirea opere. sale literare. Lupia a dus-o el, în coloanele 
Timpului, pentru ideile sale naţionaliste. A polemizat penru 
o teorie, pentru un sistem de vaion istorice și poliiice — nici- 
odată ca să-şi apere sau să-şi impună opera literară, să ŞI-O 
valorilice, nici măcar în cercul Junimei, unde, fireşte, se 
presupunea că se adună oameni „subțiri. Întrebat de Po- 
gor, la lectura Sărmanului Dionis, dacă eroul visează sau e 
treaz, Eminescu răspunde placid : „Asta-i o teorie care-i greu 
de înțeles". lar când Lambrior îl întrerupse atrăgându-i aten- 
ţia că săvârşise o greşală istorică, Eminescu „dădu din u- 
meri şi-și continuă cetirea' (Gh. Panu). „Caracuda” Juni- 
mei se destată nespus pe seama nuvelei lui Eminescu, ade- 
vărată capdeoperă a literaturii iantastice. Dealtiel, probabil 
că s'a râs grozav și s'au făcut multe glume inteligente, pe 
acea vreme, în jurul compozițiilor „filosofice” ale lui Emi- 
nescu. Un îndepărat ecou al inteligenţii din a doua jumă- 
tate a veacului XIX românesc, îl întâlnim în Muza dela Borta- 
rece, poemul satiric al lui Mihail Zamlirescu : 

„Noi suntem poeţi, măi irate, 
Ce aramatică nu șiim, 
Și-orice reguli consacrate 

Le călcăm, le nimicim“. 

„Versurile din Sărmanul Dionis, scrie d. G. Călinescu 
(Viaţa lui Mihail Ermnescu, ed. LII, p. 38Ul), suni deviiate ca 
niște aiurări, adăogându-se după ele comentarii umoristice 
ca acestea : 

„Loveşte-mă lele 'n spate cu un bulgăre de iască 

„Să știe toată lumea din țara Românească” . 

Intr'adevăr, cafeneaua avea o pradă ușoară în acest 
Mihai Eminescu, ale cărui opere nu semănau cu nimic din 
tot ce se scria și se tipărea în „ţara Rornânească'”, Poetul 
se mulțumea să ridice din umeri. Doar dacă în enumiie seri, 
de silnică amărăciune, își notă în caietele sale — adevărat 
jurnal intim — strofe polemice împotriva lui Pantazi, Ureche 
și celorlalți. 

O singură dată, în chip public, își arată Eminescu dis- 
prețul și desgustul față ae literatura contemporană. Scri- 
soarea Îl-a, ca orice mărturisire a unui geniu strivit de mar- 
șul mediocrităţii, are o actualitate permanentă. Intr'adevăr, 
cine mai mult decât Eminescu avea dreptate să spună că: 


„Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi 
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic 
Ce-o beșică e de spumă întrun secol de nimic" ? 

Cum să lupţi cu „succesele“ lui Petrino, cu „intelisența 
mișcătoare” a lui G. Panu, cu „ironia” lui Zamfirescu, cu 
„erudiţia” lui Lambrior sau cu „bunul simț” al lui N. Gane ?! 
Eminescu nu putea eși decât strivit din această luptă. Și 
deaceia nici n'a dat-o vreodată. El care știa atâtea, ştia mai 
ales că „asta-i o teorie care-i greu de înţeles” pentru ei. Ge- 
neros și înțelept, s'a mulțumit să bea serile cu ardelenii sau 
cu Creangă, și să rezolve controversele lui cu inteligenţa 
contemporană singur, nevăzut de nimeni, la masa lui de 
brad, în fața caietelor, 

Fără îndoială că ceeace îl devasta lăuntric pe Eminescu 
nu era neînțelegerea publicului — ci opacitatea „inielectua- 
lilor” şi a camarazilor săi de breaslă, față de propria-i pro- 
ducție poetică. Eminescu avea prea puţin contaci cu „pu- 
blicul” ; şi nici nu se aştepta să fie înțeles și apreciat din- 
ir'o dată. Cunoştea destulă istorie a literaturilor ca să știe că 
un geniu revoluţionar ca el nu devine „idoi” aiâi de re- 











(Urmare în pag. ultimă) 


ABONAMENTE : 


Autorităţi şi instituții — Lei 500 





„Luceafărul” 


Lei 228 pe i ac 
„ 120 pe 6 luni 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘTII 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 





de EMANOIL BUCUȚA 


Cele mui multe din manuscrisele lui Eminescu ne-au fost păstrate. Ele se gă- 
sezc, mulțumită unei danii a lui Maiorescu, la Academia Română, în șase volume 
legate. Se găsesc dela cele mai vechi inceputuri, aproape fără goluri, poezii de junie 
alături de caete de cursuri deia universitățile germane vizitate, studii şi ciorne de con- 
ferințe, scrisori sau telegrame. Ca în scrisoarea a doua, unde școlarul Eminescu as- 
cultă pe dascălul mâncat de molii cum povestește de Craiul Ramses, și cade în vi: 
suri după vreo sălbatică Clotildă, din care numai clopoțelul îl trezește, așa şi aici, 
notițele, luate probabil sub prelegerea profesorului, se întrerup uneori și două, trei strofe 
apar, ca o gingașe insulă de coraliu. Apoi ele se închee și corabia atenției, cu pân- 
zele mohorite de cânepă, pornește iară. Textul continuă și Ramses, cu ochii lui verzi 
de smarald, ca doi cărăbuși apzinși de foc mistic, își povestește isprăvile din papiru- 
suri, palimpseste și inscripții „mai departe, 

Știţi, pe da altă parte, de câtă faimă de neregularitate este apăsată viața lui 
Eminescu, și în aceasta memorialiști și biografi ai lui nu sunt de două păreri. Am îi 
atunci înaintea unei alle înfățișări a dublei personalități, de rândul acesta nu numai 
de artist, dar și de om propriu zis, a lui Eminescu, Poate fi însă o dovadă mai mare de 
rânduială şi rost îngrijit, decât cele șase volume ale Academiei Române, scăpate şi 
apăraie de atâtea naui-agii morale și materiale? Lada aceea de cărți vechi, cu care 
toți eroii nuvelelor ni se arată ca niște noui evangheliști cu stema lor alături, se face o 
arcă tragică aevea, purtată de poet în toate rătăcirile lui, cu ce avea mai ales și ne- 
muritor în el. Când mâna de țărână s'a risipit, arca i-a scăpat, dar a rămas ca pe 
un nevăzut altar, în toală sfințenia, deschisă acum și vorbitoare, înaintea generațiilor. 

Căci oamenii de atunci ne sunt de atât de aproape în timp și cu toate acesiea 
îneguraţi de legendă şi neințeleși | 

Din rătăcirile lui şcolăreşti și teatrale, sub şapte peceți în scrisul poetului și abia 
fragmentar luminate de câleva mărturisiri străine, Eminescu s'ar fi luptat și s'ar fi des- 
piins; cu idealismul profatic plin de stele și plin de iulgere. Viaţa lui ne farmecă şi ne 
sperie cu ceva ce ar fi unic şi frânt. Dar aduceți-vă cminte de alicineva, din aceiași 
ani şi din aceeuș societate în care era membru și Eminescu. lată două vieți cu toiul 
asemenea, până la mici epizoade, cu fuga în timpul școlii, de-acasă, cu rătăcirile cu 
o trupă de teatru ca sufleur prin țară, cu îndrăgostirea de o actriță, cu ruperea de-odată 
da acest mediu și plecarea în străinătate, cu boala care mistue și frăngerea ca un 
vreazc pe un genunchiu, a trupului, în plină vigoare de gând. Nu trebue să schimbăm 
decât numele, în loc de Pascaly şi Caragiali, Lupescu, în loc de Poenăreanca, Bălă- 
şeaaca în loc ds nirvană schopenhaueriană şi idealism kantian, teorii ale ondulaţiei 
universale și materialism, și în loc de Eminescu, Conta, 

lui&-l și pe Conta la Pisa în 1872, pe unde avea să ajungă mai târziu și celălalt 
ros de ftizie si de o cumplită sărăcie şi pornind la Livorno după ce citise în ziar de un 
om care se omorise acolo de foame, anume. ca să-l vadă și ca să vadă poate soarta 
ca:e-l pândea. Epizodul lui Eminescu descălțându-se în ploaia străzii, în anii din 
urmă de boală, la vederea unui sărac, e, cu toată deosebirea, dintro aimozisră ase- 
mănătoare. 

lată-l şi pe Conta, cu membri ai Junimii la petrecere în vre-o grădină-delu mar: 
ginea luşului, cum se desface de ceilalţi și pleacă singur, trist şi meditând prin ceața 
care avea să-l macine, către oraş. Prin ceața aceea, de apă și de amintiri, abia putem, 
amăgiți dela atâia depărture, de o mică dislocare de plan cronologic, să limpezim 
a cui e silusta. Sar putea să fie tot atât de bina a lui Conta cum sar putea să fie şi 
a lui Eminescu. Romantismul, neașteptalul și marile dezastre erau ale vremii și erau 
ale oamenilor. Dar nici vremurile, din această pricină, nici oamenii nu se întregeau 
mai puţin, pesta lespezile şi dărâmăturilelor, într'o unitate superioară. 

Romantismul acesta însemna în literatură o deslănțuire a liricului ca o aplecare 
peste sine și ale sale, a insului destăcut de omul tipic de odinioară. În ştiinţă el ducea 
la o renaştere a istoriei, a filologiei, a folklorului, în viață la interese politice şi po: 
lemice. Tot ce era nesigur, vag și numai sugestiv, evul mediu cu ruinela catedralelor 
şi cultul madonei și al femeii, lumina de lună, atrăgeau cu deosebire. Shakespeare, 
privi! ca un promoior, punea în vază teatrul şi umorul. 


(ln6re 


Toamna urcase pe cer 

Fum lung de sboruri deşarte, 

Iazul sub sălcii stingher, 

Seara mai ştearsă pe zări şi tot mai 
departe. 





pe Iaz 


Fugi, nu privi în adânc 

Vrajă de vremuri cernute. 

Timpul de-l prinzi de oblânc, 

Faţa lui albă te vrea din apele mute, 


Stai, nu căta ochii morţi — 
Ard amintiri pe sub geană; 
Trec prin tremur de porţi 
Zilele tale mai stins ca umbre de 
mreană. 
TION PILLAT 


s.a 
ră 


Eminescu, precursor a! simbolismului 


de N. DAVIDESCU 


intimitate cu stărie sufletești similare ale 
cetitorului ei. 

La noi poesia aceasta își are cel dintâi 
*omrezintant strătuzit în Eminescu, Lucrul 
ar putea să pară paradoxal pentru o mul- 
ţime de oameni deprinși a vedea curentul 
simboiist reprezintat, la începuturile lui, prin 


Ce căutam noi aici? 

Anii trecuți sau obrazul 

Nostru de-atunci? Licuricii, 

Stele sclipind pe oglinzi uitate cu 
iazul. 








Este, în deobşte, recunoscut azi caracterul 
muz.cal a! așa ziszi pe vremuri poezie simbo- 
listă. De sigur insă că nu trebuz să confun- 
căm această muzicalitate cu sensul de dqis- 
ționar a! cuvântuiui ; muzicaiitatea unei poe- 
sii, în sensul simbolist al cuvântului, e de 
natură structurală, și nu ţinteșie d=câţ cel 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


muit incidental, un efect auditiv, ci unul de 
sugestie izvorit dintr'o colaborare de stări 
sufleteşti dintre o pcemă dată şi c-titorul €i. 
Verlaine, de pidă, când spunea, în a să 
„Art Poctiqua“ : 


„De la musique avant toute chose 
„Et pour cela prefere timpair 

„Plus vague et plus solubile dans Pair 
„Sans rien en lui qui pese ou qui pose”. 


formula o întreagă, doctrină izvorită din 
propria sa experiznţă pe un drum câre avea 
să” duză la deplina d:svoltare de mai târziu 
a simbolismu'ui. Intr'adsvăr, aczastă strue- 
turaliiate muzicală a poeziei simboliste, pe 
care Verlaine 0 vedea în „muzica“ versului 
imparisiabic, ca fiind „mai n:conturat și 
mai pizrdut în asr, fără nimic în e! care să 
apese sau să se mândrească mai mult d=cât 
trebuie“ implica, în același tim, pe Iev-r- 
sul medalisi, o poesie de stări și de nuanțe 
sufleteșii intim=, în stare să colaboreze în 


poezia iui Al=xandru Macedonski, a lui Mir- 
cea Demetriad, şi a cenaclurilor de tineri 
poeți din jurul lor. Este drept că teoretic 
mai cu seamă aceştia sunt ci ce au vântu- 
rat pentru prima dată ia noi principiile că- 
lăuzitoare ale poesizi simboiiste din Franţa, 
de după 1880, și care și-au însușit cu osten- 
iaţie chiar, titlul ae simboliști, car2 au făcut 
csi dintâi cunoscut publicului românesc, prin 
traduceri, prin citate, prin comentarii de re- 
vistă, numele unor scriitori ca Paul Verlaine, 
ca Gerard de Nerval, ca Remy de Gourmont, 
ca Rene Ghiil, şi care, totdeodată, au şi dat 
pub'icuiui românesc unele încercări, ca să! 
spunem așa, originale d2 poesie caracteri- 
zată prin structura muzicală a simbolismu- 
iui. Opera lui însă rămâne, în earacieru! și 
in ținuta ei generală, deplin parnasiană, şi 
e caracterizată, ca şi aceia a parnasiznilor 
francezi, sub a cărora înrâurire s'a de:vol- 
tat, prin cultu. formei exterioara, prin cău- 








(Urmare în pag. ultimă) 


SAMBATA 10 lunie 


1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


CAMIL RESSU 





Eminescu, 





etern pătimind... 


La 50 de ani dela moartea 
lui, nu ştiu dacă noi mai pu- 
tem spune ceva nou despre 
Eminescu. Viaţa poetului a fost 
cercetată cu toată poliția 
câtorva pasionaţi biografi, o- 
pera literară i-a fost interpre- 
tată în fel şi chipuri, iar ti- 
parul nelăsându-se mai prejos, 
a dat la iveală câteva ediții 
demne de cel mai mare monu- 
ment al liricei naţionale. Cu 
fiecare an care trece, cu fie- 
care carte care se scrie despre 
el, Luceafărul crește. Niciun 
scriitor român nu s'a putut 
ridica până acum la străluci- 
rea lui. Intrunind laolaltă ar- 
monia, puritatea, cugetarea, 
lupta scrisă, profetismul — şi 
chiar um destin tragic ca al 
lui Hristos — Eminescu e unul 
dintre cei mai mari poeţi ai 
omenirii, un poet cum Franța 
nu are încă. EL, fără să cădem 
in exagerare, este egalul unor 
Dante şi Goethe; Eminescu, 
pentru Neamul acesta pentru 
care el a sângerat atât,— este 
de-acum o divinitate. Prin el, 
graiul românesc sa sfinţit, 
prin Eminescu am cucerit uni- 
versalul şi eternitatea. 

La 5 decenii după moartea 
lui, Eminescu e, totuși, necu- 
noscut. Deși un poet clar, cu 
o tonalitate și un accent al său 
profund personal, Eminescu a 
irecut în totdeauna ca „neîn- 


țeles“. 
In şcolile secundare, unde 
opera sa e predată pe larg, 


elevii rămân cu vagi idei des- 
pre poet, cu acea preacunos- 
cută şi foarte simplistă deţi- 
niție că el e un pesimist, în 
opoziţie cu Alecsandri de exem- 
plu, care e optimist! Nu-l în- 
țeleg şcolarii, fiindcă nu-l în- 
țeleg nici profesorii, iar das- 
călii nu sunt orientaţi, fiindcă 
însăși Universitatea abia acum 
începe să-l  priceapii pe cel 
mai mare poet al Neamului. 
(După manualele de bacalau- 
reat ale d-lor Loghin, Lucian 
Predescu ori Drăgan, e greu, 
deasemenea, să ţi-l apropii pe 
Eminescu), 

Massele largi au o idee tot 
așa de vagă despre poet, știu 
ceva despre boa!a lui şi despre 
Veronica Micle, iar o mare 
parte dintre cei cari cântă 
„Mai am un singur dor“ ori 
„Pe lângă plopii... habar mau 
că sunt versuri de Eminescu, 
Ca să nu mai vorbim de cei 
82% din populaţia ţării, de 
plugari, cari nu cunosc acest 
nume, tot atât de mare cât al 
unor Traian, Mircea, Ştefan, 
ori Mihai Viteazul. Nici scrii= 
torii noștri nu-l cunosc pe E- 
minescu, ba unii socot chiar 
că autorul „sutelor de catarge“ 
e un demodat... 


O imagine de felul cum e 


de N. CREVEDIA 


cunoscut Eminescu în țara lui, 
mi-o da, deunăzi, pe sălile unei 
instituţii, un om care n'a îm- 
plinit 50 de ani şi a cărui pro- 
feisune are la bază liceul. 
Omul meu, îndighat precum 
că „moi intelectualii“ nu sun= 
tem trataţi în țara aceasta cum 
s'ar cuveni, îmi da pildă chiar 


pe marele nedreptăţit dela 
1889: 

— Vezi 'mneata, Domnule, 
— tună el — Eminescu ăla 


d'aia s'a atăcat şi-a murit de 
tuberculoză, fiindcă n'a fost 
înțeles ca intelectual, de oa- 
menii din mediul lui. Cum să 
nu Jie poesia lui perimată (vrea 
să spună pesimistă N. A.) când 
co-timporanii lui nu-i plăteau 
leafa și l-au lăsat să moară 
de foame? Noi intelectualii, 
Dom'le...“ 

Așa-l cunoaştem pe Emines- 
cu, dupăcum, desigur, şi pe 
ceilalți clasici români ii cu- 
noaştem la fel, fiindcă nu avem 
încă un mediu de cultură real. 
Pasionați de pgliticale ca nişte 
elini, şi acum ca şi în vremea 
lui Eminescu cel care se plân- 
Qea amarnic de această me- 
teahnă a noastră, noi din cul- 
tură nu am făcut ca aceștia 
dintâi un act public de agora. 
O anumită pătură superpusă 
a noastră — ca să vorbim în 
termeni eminescieni — și care 
deține încă frânele conducă- 
toare ale noastre în toate ra- 
murile, e la curent cu ultima 
ușurătate literară pariziană şi 
eu mă prind că niciuna și nici- 
unul din aceşti georgesohneți 
mar şti la rigoare să-ţi spună 
subiectul unei legende de A- 
lecsandri, semnijicația „Scri- 
sorii a treia“, ori un vers din 
„Moartea lui Fulger“ a lui 
Coşbuc. Pe vremuri, această 
pătură împreună cu miniștrii 
şi şefii ei de fiefuri electorale 
se amuzau citind în româneşte 
„Furnica“ lui hRanetti, după- 
cum astăzi, neştiind englezeşte, 
devoră romanele Imperiului 
britanic, în traducerile, bune 
altminteri şi utile „ale laborio- 
sului Jul. Giurgea. 

Pe vremuri, viața şi geniul 
nefericit al lui Eminescu erau 
un jel de proprietate  perso- 
nală a unor domni ca Octav 
Minar și N, Zaharia, cari sco- 
teau niște cărţi cu coperţi vul- 
gare și cu o întocmire nu mai 
prejos. Ba chiar, susțin unii 
critici, când era vorba de o 
scrisoare autograjă a Zucea- 
fărului, mai interesantă, d. Mi- 
nar de exemplu, nu se sfiea 
s'o scrie chiar dânsul la bo- 
degă ! 

n a a aaa a a afara 


fUrmare în dag. ultimă) 

















SCRIITORI 








10 lunio 1939 ——= 


CARȚI 


CRONICA LITERARA 


In articolul „Eminescu și poe- 
ziile lui“, Titu Maiorescu a des- 
chis personalității creatoare a 
poctului, perspectiva înţinsă a 
criticei idealiste. Aserţiunile lui 
au avut soarta celei mai norocoa- 
se interpretări; ele sau învă- 
ţat în școli și au ajuns astăzi un 
loc comun în înțelegerea gene- 
rală ce-o avem despre Emi- 
nescu. Dar celebrul articol ne 
pare surprinzător de nedocu- 
mentat. Conţine simple afirma- 
ţii cărora li sa acordat credit 
datorită personalității criticului. 
Trebuia susținută următoarea 
teză de estetică idealistă: „Ce a 
iost şi ce a devenit Eminescu, 
este rezultatul geniului său în- 
născut, care era prea puternic 
în a sa proprie fiinţă, în cât să-l 
fi abătut vre-un contact cu lu- 
mea de la drumul său firesc“. 
(Critice, vol. III, p. 132), 

Desvoltând-o, Maiorescu n'a 
făcut decât analiza frazei, fără 
să aducă îndestulătoare probe 
din apera lui Eminescu, publica- 
tă sau inedită. Astfel criticul 
spune, despre poet: 

„„„„.lumea, în care trăia el după 
îirea 'lui și fără nici o silă, era 
aproape exclusiv lumea ideilor 
generale ce şi le însușise şi le a- 
vea pururea la îndemână (op. 
cit., pag. 134). 

sau ...„„geniu cuprins de lumea 
ideală, pentru care orice cobo- 
vîre în lumea convențională era 
a supărare și o nepotrivire fi- 
rească“ (op. cit., pag. 135). 

sau:  „,Seninătatea abstractă, 
iacă nota lui caracteristică, în 
melancolie ca și în veselie“ (loc. 
cit., pag. 138). 

sau  ,,... el afla în comoara i- 
deilor astfel culese materialul 
concret, de unde să-şi formeze 
înalta abstracţiune care în poe- 
ziile lui ne deschide așa de des 
orizontul fără margini al gândi- 
rii omenești“, (loc. cit., p. 140). 

și în fine : „Acel cuprins ideal 
al culturei omenesti nu era la 
Eminescu un simplu material de 
erudiție străină, ci era primit şi 
asimilat în chiar individualita- 
tea lui intelectuală“, (loc. cit., 
pag. 141). O altă consideraţie a 
lui Maiorescu trebue înţeleasă 
tot în felul ceior de mai sus. Spu- 
ne iarăș despre poet: —,,...el se 
considera oarecum ca organul 
accidental, prin care însăşi poe- 
zia se manifesta, așa încât ar fi 
primit cu aceeaş mulţumire să 
se fi manifestat prin altut... (loc. 
cit.. pag. 139). 

Este astăzi o enigmă pentru 
noi pentruce Maiorescu s'a oprit 
la aceste generalizări și n'a mers 
mai amănunţit înir'o descripţie 
a gândirei eminesciene. 

Două împrejurări îl obligau 





să aprofundeze  personalitaţea 
poetului : îl cunoscuse și stătuse 
în relaţii strânse cu el, îi culese- 
se şi-i păstrase toate manuscri- 
sele după moarte. Era prin ur- 
mare în măsură să documenteze 
dacă Eminescu a avut o struc- 
tură de filosof, dacă gândirea 
lui a fost metafizică. Nu Maio- 
rescu îl îndemna într'una pe tâ- 
nărul student să-și grăbească 
studiile de la Viena și Berlin, ca 
să vie în ţară și să ocupe o cate- 
dră de filozofie ? Făcea aceasta 
fiindcă ghicise în el germenii u- 
nei metode, întrevăzuse o forţă 
originală capabilă de  intuiţii 
metafizice, de sistematizare dia- 
lectică ? Nu încape îndoială că 
îl prețuia în acest sens. În multe 
convorbiri ce le vor fi avut îm- 
preună, criticul va fi găsit prile- 
jul să admire fără rezervă struc- 
tura profund metafizică a poe- 
tului. L-a văzut la nivelul gân- 
direi europene din vremea sa și 
poate în unele privințe deasu- 
pra, şi l-a descoperit mai ales 
înrădăcinat într'un realism filo- 
sofic, unde putea să constate la 
el „nemărginita iubire a tot ce 
este cugetare şi simţire omenea- 
scă“. Cu un cuvânt, era dator să 
spue tot ce ştie despre Eminescu 
om de gândire, metafizician, să 
consemneze lucruri pe care desi- 
gur, doar el le ştia, şi care, dacă 
nici el nu ni le-a transmis, ele 
s'au irosit ca o mare pierdere. 
Căci, dacă s'a oprit la considera- 
țiile vagi de mai sus, nu însem- 
nează că nu putea să le facă 
precise, să le așeze întrun an- 
samblu de amploare demonstra- 
tivă. Avea debunăseamă mijloa- 
cele unei largi expuneri, şi da- 
că n'a făcut-o, rămâne pentru 
noi taină. Așa dar Eminescu a 
trăit în „lumea ideilor genera- 
le“, era „geniu cuprins de lumea 
ideală', îl caracteriza  „senină- 
tatea abstractă“, care deschide 
„orizontul fără margini al gân- 
Girii omeneşti, iar „acest cu- 
prins ideal al culturei omenești“ 
îi era în sânge. În ce fel îi erau 
în sânge? In sensul metafizic. 
Eminescu a fost, în modul său 
original, un metafizician; el şi-a 
pus problema cunoaşterii meta- 
fizice, și s'a străduit să-și adopte 
o metodă. Apriorismul kantian 
i-a servit de cadru; se vede 
clar că toate caracterizările lui 
Maiorescu îl situiază în idealis- 
mul postkantian, — aducând 
totdeodată vădit aminte de cerul 
ideilor platoniciene. „Lumea i- 
deilor generale“ este luată a- 
proape în înţelesul strict al lui 
Platon, fiindcă Maiorescu se 
gândea la Hyperion, acel sediu 
absolut al ideilor, după interpre- 
iarea clasică a Luceafărului. In 


Eminescu și critica 
idealistă 


idealismul postkantian și scho- 
penhaverian, Eminescu își are 
însă locul său pecetluit cu o- 
riginalitate. Intâiu el își pune 
problema despre posibilitatea 
metafizicei : „Există  metafi- 
zică ? — se întreabă. Pân'a- 
cuma încă nu. Căci dacă 
ea există, atunci ea ar fi o 
ştiinţă bine hotărită, care nar 
avea nici nevoie de apărători, 
nici frică de contrari, precum 
nu are fizica nevoie de ai se a- 
răta evidentă importanţă, gici 
frică de vreun caraghioz, care 
ar voi s'o nege. Pe lângă aceea 
metafizicii cei mai însemnați ai 
evului nou, Kant şi Schopen- 
hauer, sunt uniţi în părerea că 








M. Eminescu 


creerul omului nu e făcut pen- 
tru cestiuni metafizice. Ba nu 
va ieşi niciodată din stadiul în- 
cercării şi asemenea pietrei fo- 
losofale, ea va da naștere la teo- 
rii roditoare pe alte tărîmuri, 
nu pe acela al metafizicei chiar. 
Căci din căutarea misticei pie- 
trei filosofale s'au născut  chi- 
mia, din criticismul lui Kant e- 
liberarea minţii de sub doginele 
unilaterale ale religici pe de o 
parte, a materialismului bruta! 
pe de alta, dar rezultate poziti- 
ve despre „fiinţa lumei sau lu- 
crul în sine“ nu conţine nici fi- 
losotul cel mai adânc. Simţurile 
omului nu sunt făcute decât 
pentru calităţile lucrurilor, adică 
viind în atingere medială sau 
imediată cun obiect întrun 
mod hotărit, lăsând cu totul ne- 
deslegată cestiunea dacă accie 


calități sunt  inherente  lucru- 
rilor“. (Ms. citat de G. Călinescu, 
Opera lui Eminescu, vol. I, p. 9). 

Păstrându-se în marginile 
transcendentalismului  kantian, 
Eminescu denunță foarte co- 
rect necuprinderile  metafizicei. 
Originalitatea lui începe însă 
deabia de acum încolo. Aşezân- 
du-se pe nava teoriei cunoaş- 
lerii a filosofului german, el ză- 
reşte cu ochi noui deschizându- 
se o perspectivă de întinderi mă- 
reţe, pe care constructorul na- 
vei nici nu le bănuise: „Este 
ciudat, când cineva a pătruns 
pe Kant, când e pus pe acelaș 
punct de vedere atât de înstrăi- 
nat acestei lumi și  voinţelor ei 
efemere,—mintea nu mai e decât 
o fereastră prin care pătrunde 
soarele unei lumini nouă, și pă- 
trunde în inimă. Şi când ridici 
ochii te afli întradevăr în... 
Timpul a dispărut și eternitatea 
cu fața ei cea serioasă te prive- 
şte din fiece lucru, se pare că 
te-ai trezit într'o lume încreme- 
nită cu toate frumuseţile ei și 
cumcă trecere și naștere, cumcă 
ivirea şi peirea ta sânt înşile nu- 
mai o părere, Şi inima numai e 
în stare a te transpune în acea- 
stă stare. Ea se cutremură încet 
din sus în jos, asemenea unei 
arfe eoliene ea este singura ce 
se mișcă în această lume eter- 
nă... ea este orologiul ei“. (Ms. 
loc cit. pag. 13). 

Oare a cunoscut Maiorescu 
textele acestea risipite în manu- 
scrisele lui Eminescu, pe care 
le-a cules după moartea cugetă- 
torului ? 

Sa gândit și la ele, când 
a vorbit despre „lumea ideilor 
generale“ în care trăia după fi- 
rea lui şi fără nici o silă?“ Deait- 
minteri, chiar necunoscând tex- 
tul, aplicarea lui în „Sărmanul 
Dionis“, în unele poezii şi com- 
poziţii literare, îndreptăţia ace- 
leaş puncte de vedere ale criti- 
cei idealiste. 

Trecerea spre „Sărmanul Dio- 
nis“ o face Eminescu în conti- 
nuarea textului: „Şi astfel fan- 
tasia nu mai este reflecţia lumii 
astfel cum ea se arată ochilor 
într'o reală trezvie, ci ea în lan- 
tazia poetului și a artistului se 
vidică în jur în petrificaţia ide- 
ilor eterne, ce reprezintă. De jur 
împrejur sunt. pânze atârnate la 
care perspectiva este aparentă; 
asupra căror timpul trece fără 
urmă, toate având un ce necu- 
noscut de aranjor şi toate închi- 


puiri ale unui suflet mare. Ceea 
ce numesc capete ordinare fan- 
tasie, nu este fantasie ci slăbi- 
ciune a creerului, fantasterie. Pe 
când celor chemaţi... li vorbeşte 
în limba ei — şi limba ei e ar- 
monia lui Plato (loc cit. pag. 13). 

Analiza ce o face d. G.,Căli- 
nescu, nuvelei filosofice „Săr- 
manul Dionis“, întrucâtva şi pe 
sprijinul acestor pagini de ma- 
nuscris, dau îndestulătoare pro- 
be ale originalității gândirii poe- 
tului. De unde la Kant timpul şi 
spaţiul erau piedici ale cunoa- 
şterii în absolut, pentru Emine- 
scu ele sunt drumuri magice ale 
visului, prin care se ajunge la 
arhetipuri, în cerul ideilor eter- 
ne. „bine zici, meștere Ruben,— 
cugetă Dionis, — că Egiptenii a- 
veau deplin dreptate cu metem- 
sicosa lor. Bine zici, cum că în 
sufletul nostru este timpul și 
spațiul cel nemărginit şi nu ne 
lipseşte de cât varga magică, de 
a ne traspune în oricare punct 
al lor am voi. Trăesc sub domnia 
lui Alexandru-Vodă și am lost 
tras de o mână nevăzuţă în 
vremi ascunse în viitorul sufle- 
tului meu. Câţi oameni suni în- 
tr'un singur om? Tot atâţia câte 
stele sunt cuprinse într'o pică- 
tură de rouă sub cerul cel lim- 
pede al nopţii. Şi dacă ai mări 
acea picătură, să te poţi uita în 
adâncul ei, ai revedea toate miile 
de stele ale cerului, — fiecare o 
lume, fiecare cu ţări și popoare, 
fiecare cu istoria evilor ei seri- 
să pe ea, — un univers într'o pi- 
cătură trecătoare“. (M. Emine- 
scu, Opere ed. I. Creţu, vol. 1, 


pag. 329). 
„Sufletul nostru are vecinicie 
în sine“, — conchide Eminescu 


prin intuiţia „Sărmanului Dio- 
nis“, şi o analiză mai Geparte a 
nuvelei ar duce la descrierea i- 
dealismului din articolul lui Ma- 
iorescu. Voim însă să îndreptăm 
încercarea noastră spre o altă 
sinteză, anume să arătăm cum 
se împacă această gândire me- 
tafizică a lui Eminescu, cu așa 
numitul său pesimism, sau mai 
precis cu obsesia morţii din o- 
pera sa poatică. Vom spune că 
moartea este în țesutul gândirii 
enunțate mai sus, un concept cu 
o semnilicație aparte desprinsă 
ea însăși din cerul ideilor plato- 
nicicne. Zeul morţii era Hades. 
“Hades însemna moartea. A muri 
insemna a merge în imperiul lui 
Hades. Platon face etimologia 
cuvintul Hades din ha -+- eidenai 
= a cunoaşte totul, şi astfel în 
imperiul lui Hades este cu pu- 
tinţă cunoaşterea în esență a tu- 
turor lucrurilor. Sub vraja a- 
cestei depline cunoașteri nimeni 
nu se mai întoarce din lumea 


de CONSTANTIN FÂNTANERU 


morţilor, odată intrat în ea. „.Ni- 
meni nu vrea să părăsească lu- 
mea cealalţă pentru a reveni a- 
ici, — nici chiar Sirenele — ci 
un farmec le ţine înlănţuite pe 
ele și pe toţi; atât de frumoase 
sunt, se pare, cuvintele pe care 
le spune Hades! Putem susţine 
că acest zeu este un sophist de- 
săvârşit, un mare binefăcător al 
celor care sunt în jurul lui, el 
care, chiar locuitorilor de pe 
pământ le trimete daruri nume- 
roasc, atâta prisos de bogății are 
acolo! 

Pentru aceasta i s'a dat pe me- 
rit și numele de Pluton! Pe de 
altă parte el refuză să trăiască 
în societatoa oamenilor, atâta 
vreme cât ei își păstrează corpul, 
şi nu se amestecă printre ei de- 
cât când sufletul lor sa puri- 
ficat de toate relele și dorințele 
corporale, — deci el procedează 
ca un filozof...“ (Platon, Kraty- 
los, Bude, pag. 81). 

Un mister turburător a fost 
multă vreme poezia morţii la E- 
minescu. Cu textul platonician 
în față enigma pare să se îm- 
blânzească, Analiza cuvântului 
Hades = ha + eidenai, cunoaş- 
tere a tuturor lucrurilor frumoa- 
se, este par'că o analiză a fru- 
museţii ideilor împietrite de ca- 
re vorbește Eminescu. Această 
divină splendoare a încremenirii 
în moarte a cântat-o poetul: 

Să-mi fie somnul lin 

Și codrul aproape. 

Lucească cer senin 

Eternelor ape, 
Cari din văi adânci 
Se 'nalță la maluri, 
Cu braţe de valuri 
S'ar atârna de stânci, — 
Și murmură 'ntruna, 
Când spumegând recad; 
lar pe păduri de brad 
Alunece luna. 
“Reverse dulci scântei 
A tot ştiutoarea, 
Deasupra-mi flori de tei 
Să-și scuture floarea. 
Ne mai fiind pribeag 
De-atunci înainte 
Aduceri aminte 
M'or coperi cu drag, 
Și stinsele patemi 
Le-or troeni căzând 
Uitarea întinzând 
Pe singurătate-mi. 

Critica idealistă rămâne de- 
plin încăpătoare pentru Emine- 
seu. Incepută vag cu Maiorescu, 
ea se luminează pe măsură ce 
cunoaștem mai de aproape pe 
poet, în viaţa și opera lui. 

Se pare că va veni o vreme 
când îl vom cunoaşte mai bine 
chiar de cât contemporanul său 
profesor şi critic. Și astfel mă- 
veţia geniului său va creşte mai 
mult, fără asemănare. 


Cronica ideilor 





Despre existența lumii „de dincolo “ 


Trebue să semnalăm că majoritatea 
autorilor francezi, încercând să găsea- 
scă un fundament valabil marilor pro- 
bieme ale filosofiei — au debutat prin- 
tr'o atitudine psihologică, au perseve- 
rat în afirmarca acestuia în explicarea 
temelor metafizice şi, firește, dacă au 
avut într'adevăr o formațiune de gân- 
dire veritabilă, până la urmă, tot atir- 
mând psihologia, au ajuns să facă me- 
tatizică, fără să-și dea seama, în felul 
burghezului din comedia lui Moliere. 

Este cazul și a] lui Bergson, şi al lui 
Edouard le Roy, şi, — un exemplu mai 
uşor de învederat, — al lui Jacques 
Chevalier. Pe ultimul îl considerăm ca 
pe un foarte atent și pregătit gânditor, 
deaceia, dacă începem aci prin a men- 
tiona o incongrucnţă care ni se pare a 
[i caracteristică gândirii franceze con- 
lemporane — nu este mai puţin ade- 
vărat însă că ultima lucrare a lui Che- 
valier 1) aduce un prețios capitol despre 
fundamentul metatizic al eticei, Gândi- 
ca lui se apropie într'atât, în acest ul- 
tim si semnificativ capitol al cărţii, de 
aceia a autorilor „„Wertabsolutismului“ 
german — despre care am dat soluţiuni 
in cronicile trecute -— (în special de 
Max Schelier şi Hartmann), — încât 
toată discuţia care precede capitolul 
despre metafizică şi morală, purtată pe 
baze vădit psihologice, ni s'a părut im- 


de MIRCEA MATEESCU 


proprie concluziunilor finale, intr'ade- 
văr frumoase. 

Până să ajungă să enunţe în ce le: 
trebue înteles raportul dintre metafi- 
zică şi morală — unul care ascunde în 
sine eterna întrebare a tuturor [iloso- 
fiilor : dacă omul a făcut ideile metali- 
zice, deci pe Dumnezeu, ori invers -— 
Chevalier analizează, în două paragra- 
fe, desigur interesante, însă neconclu- 
dente în sensul preocupărilor sale, pro- 
blema Credinței și a Existenţei lui „au 
delă“. 

Cum se dovedește existenţa vieţii „de 
dincolo'*? Ce alirmaţiuni valabile poate 
face omul cu privire la nemurirea spi- 
ritului ? Este adevărată aserțiunea lui 
Claude Bernard, că „ideea imortialităţii 
sufletului este o idee experimentală” ? 
Intră deci, în posibilitatea omului, de a 
proba experimental, cu date culese din 
viața aceasta, a noastră, circumstanţia- 
tă, deci impură în originea ei subiecti- 
vă, — nemurirea, pe „au delă”? 

Incongruența metafizicei franceze, de 
care Chevalier nu isbutezte a se elibera, 
de aici porneşte. Se afirmă că trebue să 
fondăm credinţa şi existenţa de „dinco- 
lo“ în re, adică obiectiv, impersonal, 
fără a ţine seamă de legile şi instinc- 
tele vitale ale individului — dar condu- 
cându-ne după alte legi, tinzând către o 
realitate alta decât aceasta. O realitate 


“unei latențe a 


despre care Chevalier însuşi ne spune 
că nu poate fi de cât efectul şi simbolul 
instinctului nostru vital, — deci al o- 
mulvi ca făptură  psiho-fizică, — iar 
niciodată invers, adică omul să fabrice 
el acea realitate, care i se opune şi im- 
pune obiectiv, pentrucă este calitativ şi 
esenţial altceva decât structura noastră 
hio-psihică. 

Și totuşi, acest autor, deşi se dovede- 
şte atât de inspirat când discută geneza 
obieciivă a valorilor morale, încearcă 
să explice şi să dovedească existenta 
vieții de dincolo, pe considerațiuni și 
date împrumutate din experiența psi- 
hologică vulgară. Imaginile vieţii „de 
dincolo“, care apar omului în pragul 
morţii sau îndată după moarte, Cheva- 
lier crede că sunt produse „din cauza 
impresiunilor primite 
înainte de moarte şi care afectează su- 
biectul, cu întârziere — ori prin subsis- 
tenţă, după dispariţia conștiinței, a unci 
baze certe de manifestare fizică —- sau, 
în orice caz, prin manifestarea unei 
părți interioare a sufletului care nu sa 
istovit ori nu încetează să activeze de- 
cât treptat“ (p, 182, op. cit.). 

Sunt foarte înrudite, oricare dintre 
aceste ipoteze, cu psihologia retulării a 
lui Freud, ori aceia a elanului vital, 
durând în experiența imediată, despre 
care ne-a vorbit Bergson în primele 
sale lucrări. 

Dar ce legătură se poate stabili între 
toate aceste direcții psihologice ale gân- 
dirii contemporane şi problema nemu- 
iirii, una exclusiv metafizică, deci a- 
vând a îi tratată prin raport cu acei 
spirit obiectiv al realităţii ultime, care 


se confundă cu idealul — cum dealtfel 
subscrie Chevalier însuşi ? 

Credem că niciuna, cauzală. Viata de 
dincolo, „lau delă“ este atribuită su- 
praelementului în sine, deci obiectiv şi 
absolut, tocmai pentrucă este pe dea- 
supra exigenţelor și experienţei psiho- 
fizice individuale. Cum sar putea în- 
țelege un „au delă“, păstrând legătura 
cauzală, sprijinit pe determinismul şi 
experienţa lunii acesteia ? 

Chevalier introduce în discuţie, neli- 
resc, tema inconştientului, una tot atât 
de modernă pe cât de comodă și la care, 
— prin caracterul improbabil și prin 
falsul mister pe care îl implică, — se 
recurge de către logicieni, oridecâteori 
logica nu îi mai ajută şi de către au- 
torii psihologiști, oridecâteori își ima- 
ginează că fac cercetări metafizice. 

Mecanismul comuniunii dintre cei de 
aici și cei de „dincolo“ Chevalier îl a- 
seamănă cu raportul dintre cul conşti- 
ent și eul subliminal (subconștient). 

Dacă este adevărat că „sulletul are o 
existenţă independentă de corp“ — a- 
tunci avem a-l considera pe acesta în 
sine, ca o valoare obiectivă absolută, pe 
deasupra circumstanței, pe deasupra 
experienței psihologice şi chiar a expe- 
rienței morale a individului — dar, e- 
sențial și calitativ, autonom și cu o i- 
dentitate de structură proprie, opunân- 
du-se legilor psiho-fizice ale omului, 

Următoarea concluzie ni se pare nu 
numai celectică dar imposibilă: „raţiu- 
nea, sprijinită pe experienţa psihologi- 
că, lăcând apel la experienţa morală 
pentru a o preciza şi completa, ne îngă- 
duie sii conchidem la durata fără sfâr- 
şit a ființei noastre“ (p. 189). 


rr a E, ap a a a tr a pa i ta a a E E a a a a a a a a 


„Lrau delâ“ nu poate fi un amestec 
de „tuti frutti“. Un amestec al diverse- 
lor experiente (psihologice, morale, mis- 
tice, științifice) cari cad în percepţia e- 
xistențială a individului. Intreaga ex- 
periență a omului, oricât ar fi de vastă 
şi oricât cunoașterea noastră s'ar dilata 
pentru a cuprinde întregul aspect al 
lumii (cum îndemna Claude Bernard)— 
nu conferă decât imaginea realității a- 
cesteia, realitatea accesibilă omului aici 
-— şi derivând din participarea conști- 
entă sau inconștientă, a sufletului nos- 
tru la fenomenul exterior, biofizic. 

Putem asista la moartea individului, 
deci inclusiv a inconştientului și a în- 
tregului său câmp experimental, la 
moartea realității posibilă percepţiei ori 
intuiției omului. Nu văd însă cum am 
putea asista aievea la moartea Justului, 
ori a Binelui, ori a Adevărului, etc. ce- 
lelalte Idei, despre a căror realitate 
proprie, are a se ocupa metafizica. 

Depășind eroarea inițială, cu privire 
la discuţia lumii de dincolo, Chevalier 
semnează însă un admirabil esseu des- 
pre tundamentul metafizic al Ideei de 
Bine, deci al moralei în genere. 

Am zice că atunci când analizează 
ideca binelui, autorul isbutește să se 
scature de rerniniscenţele „realităţii a- 
cesteia'“, cu toate legile și expericenţelr: 
ci, și poate tocmai de aceia, mai muit 
chiar de cât Bergson și Le Roy, face 
metafizică, nu psihologie. 

Dar capitolul despre „Morală şi me- 
tafizică'* este comun unui întreg ciclu 
de autori, despre care vom scrie în cro- 
nicele viitoare. 

In „La vie morale e! tau delâ“. Plamma- 
rion, Paris, 1938. 


=== 10 lunie 1939 


 — m ir i ir 








UNIVERSUL LITERAR 











5 








CEAI DANSANI 


Totul e aranjat. In salonul cel mare, 
cu parchetul de curând ceruit, se va 
dansa. Alături, în camerele destul de 
spapoase şi contortubile se vor servi 
gustările. In casele inginerului Petre 
bogdan, inspector general, e o adevărată 
sărbătoare. Toate apartamentele lumi- 
nate. Servitori grăbiţi coboară şi urcă 
scările, aducând șampanie şi vin vechi 
de cotnar. Pe mese, prăjituri răscoapte 
răspândesc un miros piăcut. Cava 
curcani odihnesc cu picioarele în sus, 
tolăniți pe varză călită, în cuptoarele 
bucătăriei, stârâind în untura ce se pre- 
linge alături, pe lângă  tăvi, de prea 
multă grăsime. Dina Bogdan, fiica in- 
spectorului general dă un ceai dansant, 
la care erau invitate mai multe persoane 
marcante, printre cari şi directorul ge- 
neral Stancu Cernat. Deși ceasul arăta 
peste 8, nu veniseră decât câteva colege 
de-ale Dinei şi fetele fostului deputat 
şi profesor Plopeanu. Petre Bogdan, 
masiv, impunător, cu monoclul la ochiul 
stâng, ceea ce-i dădea un aspect şi mai 
impunător, fuma o ţigară, răzimat în- 
tr'un fotoliu, privind lencş la roiul de 
fete ce se vânturau prin [aţa lui. Avea 
aproape 50 de ani, însă era bine con- 
servat. Obrajii erau ca un pepene, gata 
să plesnească de-atâta sevă, părul pu- 
tin înspicat pe lângă tâmple, arâta un 
om care părea să nu prea fi avut grije 
în viaţă. Fumul isvorât din nări. se 
'mpletca în colăcei subţiri, topindu-se 
apoi în liniştea salonului. Doamna Elena 
Bogdan, mult mai tânără, deși nu prea 
frumoasă, l-a 'nţeles întotdeauna, mai 
tolerându-i pe ici pe colea. 

Dina, singurul jor copil, a 'mplinit de- 
curând 17 ani. E 'n ultima clasă la Cen- 
trală. Invaţă destul de bine. Nu i-au 
pus niciodată meditator. A avut însă de 
mică guvernantă, care-a 'nvățat-o per- 
fect franceza şi germana. 

„Cât de repede-au trecut anii. Ce 
mare sa făcut Dinuţa“, reflectă Petre 
Bogdan, când văzu că fiică-sa vine spre 
el. Intr'adevăr, o brunetă aproape nea- 
gră. sfioasă ca o ciută, cu un cap fru- 
mos. elastic, de bună dansatoare şi 
niște ochi aprinși ca doi tăciuni. 

— Papă! scoală repede cau venit 
musafirii. Sunt jos. A venit și direc- 
torul general mi se pare. E și colone.ul 
şi unchiul Georges. Vai! so vezi pe 
tanti Veturia ce frumoasă e după în- 
toarcerea din străinătate. Parcă e mai 
tânără. 

Petre Bogdan tresări speriat. Nici nu 
știu când cobori cele câteva scări de 
marmură. Ce-o fi zicând directorul ge- 
neral, că na ieşit să-l întâmpine ? De- 
sigur, şi-a făcut o impresie urâtă. Şi 
tocmai ar li vrut să-i pună chestia cu 
avansarea. 

— A! bine-aţi venit... Mă gândeam 
de ce tot întârziaţi... şi afectat strânse 
mâinile primului lot de musafiri. Di- 
rectorul general însă lipsea. 


— Ce mai faci Oncle Pierre, din zi 
în zi eşti mai tânăr, îl luă la rost tanti 
Veturia. Nu te-ai schimbat de loc, în 4 
ani cât am lipsit din ţară. A, uite și 
Georges. Felicită-l c'a luat primul duc- 
toratul la Paris. A fost un adevărat 
suces românesc. Georges Vintilescu, un 
tânăr subțirel, cu obrazul fad, trans- 
parent, cu ochii trişti și foarte frumcși, 
încadraţi ca niște rame, de cearcăne 
destul de vizibile, era feciorul unuia 
din cei mai mari bogătași. Moșia lui 
de-abia o cuprinzi cu ochii, iar vânăto- 
rile făcute prin bălțile și stuhăriile din 
cotul stâng al moşiei, cum vii spre sat, 
au rămas și acum în amintirea celor ce 
au luat parte la ele. 

Om cu principii vechi dar sănătoase: 
l-a însurat de mic pe Georges, imediat 
ce şi-a luat licenţa în filosofie. Se gân- 
dea omul că un tânăr, mai ales aşa cum 
era el, sensibil, puţintel nervos, ducând 
o viaţă de intelectual, are nevoe întot- 
deauna de aproțierea unei femei. Li- 
niştea trupească este tat aşa de impor- 
tantă ca şi liniştea sufletească. La Paris 
şi-a luat și soția, iar câna a primit 
vestea morţii tatălui său, dacă n'ar fi 
fost ea. se înanoia în tară. [i va fi recu- 
noscător întotdeauna. Orchestra fredona 





Bătrâne din Perivole, cu sarică 


aproape şoptit un vals. Acordurile că- 
deau pline, spărgându-se în ecouri plă- 
cute, de zidurile tapetate. Intr'un colţ, 
Dina Bogdan cu surorile Plopeanu, 
Wally şi Nușy, cochetau. S'a mai adău- 
gat grupului şi domnișoara Celpurnia 
Vlădescu, fata colonelului Vlădescu. 
Simpatică, dar cam mândră. De-aceeași 
vârstă cu Dina. E însă blondă, cu ochi 
verzi. Un cap frumos de păpușă. 

Dinei nu prea-i place. La patinaj, când 
se duc la cinematograf, sau când vine 
s'o ia la plimbare pe şosea, repede pe 
toată lumea. 

Parc'ar vrea ca totul să fie numai al 
ei. Nici un băiat nuci poate fura un 
cuvânt. Dar i se pare că exagerează, 
Este imposibil să fie mereu aşa. Si-apoi 
blondele întotdeauna sunt sentimentale: 

— Astă seară vreau să te admir 
dragă Celpi, o întâmpină râzând Dina 
Bogdan, aşezându-şi rochia de catifea 
roşie pe mijloc, în aşa fel încât să se 
întindă bine pe corp, scoțând în relief 
pieptul pârguit şi puţin desvoltat. 

— Da, da, răspunseră celelalie... 
Avem aici câţiva dansatori buni, cari 
de-abia așteaptă. 

— Nu prea sunt așa dispusă. Mam 
certat astăzi cu profesvara de franceză, 
răspunse Ceipurnia Vlădescu, făcând o 
mină de copil plictisit cu mâncarea. La 
poartă se opriră două mașini, una după 
alta, la intervale foarte scurte. Dădură 
fuga la fereastră să vadă cine-i. Petre 
Bogdan îi primea pe fiecare şi duvă 
ce-i trecea prin strînsoarea mâinilor 
sale, îl însoțea în salon. Venise Titu Ne- 
grea, fost senator cu doamna, căpitanul 
doctor Georgescu, nepotul d-nei Bog- 
dan și inginerul Isbășoiu, caleg cu Pe- 
tre Bogdan, necăsătorit. In urmă, după 
un scurt răstimp urcă scările un ofiţer 
de aviaţie, tânăr, aproape copilandru, 
cu şapca în mâna stângă și mănuși albe 
în mâini. 

Părea străin, necunoscut. 

— A!! tetelor, vine Ionel... In fine, 
a venit lonel, le șopti Dina Bogdan ce- 
lorlalte, și până la uşă se strecură ca o 
Şopa:uă printre perechile de aansaturl. 
Imbujorată, câutand să-şi stăpânească 
emupa, îi prinse mâna poftindu-l înă- 
untru. 

— Eram sigură că ai să vii. Cred 
că ai sa te sun bine. Dar te rog, mai 
întâi dă-mi şapca şi mânușşile să le 
duc la mine in cameră. Prezentarea fu 
scurtă: lonel Pascu, sublocotenei avia- 
tor. Atât domnişoarele Plopeanu cât şi 
Ceipi se privita aaanc, SEnullucaulv. De 
canu cunoaşte Dina pe otițerașul ăsia? ! 
N'a spus niciodată nimic. 

— Fratele Anişoarei Pascu, colega 
mea de bancă. ha n'a putut veni, adau- 
gă Dina. O criză de apendicită. 

Pașii alunecară pe parchetul ceruit, 
la ceie dintâi acoruun ale tangou.ui 
nou apărut: „li cea din urmă zi ae 
toamnă". 

larăşi n'a venit directorul general, se 
frământă Petre Bogdan, în timp ce Co- 
lonelui Vlădescu umpiea  pauarele cu 
şampanie. Ora aproape 10. Ar fi fost 
momentul să-i pună chestia cu avansa- 
rea. După câteva pahare și câteva spi- 
rite bine plasate, ar fi mers. 

— Coane, cred că nu m'ai uitat. Am 
muncit indeajuns ca să merit un post 
de subdirector general. Mai mult o am- 
biţie, o satisfacție morală. Vezi matale... 
Incolo... Parcă n'am cu ce să trăesc?l... 


Un clacsonat scurt şi o maşină se 
opri la poartă. 

— Scuzaţi-mă un moment. Desigur, 
directorul general. Cam târziu dar nu-i 
nimic. Prezenţa lui e intotdeauna bine» 
venită, şi gâfâind ieşi în curte să-și pri- 
mească musatirul. Monoclul îi încercuia 
perfect ochiul stâng, luminându-i toată 
faţa. 

— A! D-ta eşti? Bată-te să te bată, 
și prinzându-l uşor de braţ, urcară sus. 
Jazul încetă. Lumea era curioasă. Chiar 
şi Dina, care se strânsese de tot la piep- 
tul ofiţeraşului, se desfăcu. Cine o îi 
venit? se întrebau privirile curioase. 

— Daţi-mi voe să vă prezint un tânăr 
avocat, o revelaţie a baroului, se adresă 
Petre Bogdan grupului strâns în jurul 
mesei cu șampanie: d. Valeriu Dan. Nu 
trebue să vă mai spun că alaltăeri mi-a 





câştigat cu mare ușurință, procesul de 
care vă vorbeam. O artă de pledoarie, 
o revelaţie, o... se miră inspectorul ge- 
ncral ce să mai adauge, ca să fie.mai 
interesantă prezentarea. 

Colonelul Vlădescu,  măsurândurl 
grav de sus până jos, oprindu-se puțin 
la gulerul bine întins pe gât şi la cravata 
cu desene mici alburii pe un fond roşu, 
îi întinse mâna grea ca un obuz. 

— Te cunosc tinere, i se adresă Titu 
Negrea, în momentul în care-i întinsz 
mâna. Mi-a vorbit despre d-ta maestrul 
Eugen Neamtzu, deputat liberal. Era 
vorba să te trimeată în Belgia, să faci 
doctoratul, 

— L-am făcut aici, răspunse Valeriu 
Dan. Şi la noi se învaţă carte destul de 
bine. Protesori buni; cine vrea să mun- 
cească... 


— Elena, Elena, întrerupse Petre 
Bogdan discuţia. Vino să-ți prezint un 
nou musafir. Un nou prieten. Dacă o 
vezi pe Dina spune-i că vreau să i-l 
prezint și ei. Toată lumea e mulțumită? 

Dădu ordin să aducă sticlele de 
vin rezervate pentru la urmă. Şi-apoi 
șuerând, preocupat, gânditor: „De ce 
n'o fi venit directorul general?!“ 

o 


Dansaţi domnişoară ? se adresă căpi- 
tanul dr. Gergescu, domnişoarei Celpi 
Vlădescu, care se odihnea pe un scaun, 
alături de Wally. 

— M'da, răspunse ea languros, cu 
ochii pe jumătate închişi, ridicându-se. 
Şi prinşi uşor ca într'o pânză de pă- 
ianjăn, se pierdură printre perechile de 
dansatori. 

Doctorul îi cuprinsese cu brațul mij- 
locul svelţ şi elastic, mlădiind-o ca pe 
o ramură de răchită frageaă. Prin ro- 
chia subţire i se simţia carnea tare, 
pietroasă. Din sâni ieşea un miros ce 
zructe pârguite. Doctorul, ameţit de-abi- 
nelea, la câte-un colţ când întindea 
pasul lung, milităresc, strângea la piept 
discret, corpul tânăr ae șco.ăriță, apă- 
sându-i sânii în nasturii  lustruiţi ai 
vestonului. Celpi protesta spătându-se 
ușor, însă fără să indrăsnească să ridice 
ochii. Numai de n'ar observa-o Dina. 
Ce obraznic şi doctorul ăsta... Ar fi 
de altfel simpatic, numai de n'ar avea 
mustăţile alea. Ce le trebue bărbaţilor 
mustăţi ?... U£ 1... N'ar putea să sulere 
așa ceva ! Doamne fereşte de-un bărbat 
cu mustăţi. 

Acompaniată numai de pian, vioara 
înpâna pierdut. refrenul tangoului la 
modă. Apoi acordeonul îşi tăcea rein- 
trarea magistral. Printre rânduri, co- 
ionelui se plimba grav şi înroşit de vin. 
Intr'un colţ, doamna Elena Bogdan cu 
doamna Negrea, tăcându-şi vânt cu 
evantaiul, discutau diferite lucruri fără 
importanță. Deodată schimbară vorba : 

— Uite colonelul.  Nevastă-sa n'a 
venit. Spune că e la moșie în Romanați, 
de o săptămână. Dar cine știe pe unde-o 
fi 7... Așa menaj nași dori. El nu dă 
cu săptămânile pe acasă, ea la fel. 

— De necrezut, făcu doamna Negrea. 

— Asta n'ar fi nimic, adăugă doamna 
Bogdan. Dar ce zici... şi-apoi aplecân- 
du-se aproape de urechia celeilalte, îi 
şopti însuilețită câteva vorbe ! 

Doamna Negrea dădu din cap, în 
semn „că așa este“, dar ochii nu și-i 
lua dela colonel. Ar vrea să va.seze cu 
el odată. Trebue să fie bun dansator. 
Om care-a știut să trăiască. Şi deodată 
îi veni în gând Titu. Cu politica lui e 
veşnic ocupat. Pleacă dimineaţa și vine 
seara. Are, nu-i vorbă, răspundere 


mare, dar căminul e cămin, și cu viața 
niciodată nu te mai întâinești. 


Seara, 





după ce se ridică dela masă, cere zia- 
rele. Le citeşte cu ochii pe jumătate în- 
chişi, şi adoarme în cele din urmă, cu 
ochelarii pe nas. 

E mai tânără ca el cu aproape 20 de 
ani. Ce ingrată e şi viața asta. Nicio- 
dată omul nu poate fi mulţumit. 

— Madam Negrea. 

— Da, dragă. 

— Ce zici de doctorul nostru, nu se 
mai desparte de fata colonelului. Ia 
priveşte cum sa lipit de el. Şi ce ele- 
gant dansează. Are picioare drăguţe și 
se îmbracă întotdeauna cu gust. 

— Nu prea găsesc, răspunse soţia 
fostului senator. Rochia e frumoasă, 
dar prea e strânsă pe corp. Şi-apoi 
coafura-i prea exagerată. Trebue să 
fie şi asta o poamă. 

— Moare după băeți. Şi s'o vezi ce 
serioasă pare... 

Lângă ușă Dina servea bomboane 
musafirilor din jurui ei. Ionel Pascu, 
cu o delicateţă femenină, de-abia atin- 
gea cutia. Alături Valeriu Dan, grav, cu 
sprâncenele încruntate, zâmbind numai 
din când în când, se declarase mulțu- 
mit cu una. Wally și Nuşy obosite de 
dans, odihneau pe câte-un fotoliu, cu 
mâinile sub cap, privind printre gene 
lumina magică ce se proecta pe obiec- 
tele din salon, într'un decor tineresc, 
inedit. Valeriu Dan se bucurase de o 
atenție deosebită din partea familiei 
Bogdan, lucru ce-l încânta. In special 
amfitrioana mereu l-a descusut cu tot 
felul de întrebări, la care el a răspuns 
cam în doi peri. Obiceiul lui! Apoi l-a 
lăsat în grija fiicei sale. Acum ochiul 
studiază atent, imparțial. Intr'adevăr, 
frumoasă fată. Pielea aceasta arămie o 
face să fie şi mai atrăgătoare. O fi 
îndrăgostită de cineva ?.., 

— Dar ce întrebare-mi pun şi eu, 
căută să se dojenească singur. Are doar 
17 ani, dacă nu şi mai mult. Fetele la 
vârsta asta știu totul. Sunt plictisite de 
dragoste. Apoi ochiul îi alunecă pe linia 
trupului: în jos spre şoldui catrat, spor- 
tiv, oprindu-se puţin deasupra genun- 
chiului stâng, unde rochia era puţin ri- 
dicată. 

Pudică, fata observă şi-şi 
poziţia. 

— Cred că o să ne mai faci p.ăcerea, 
domnule Dan. 

— Bucuros, dudue. Numai că vă 
cunosc prea de curând, ca să pot abuza 
de această amabilitate. Şi apoi sunt așa 
de ocupat cu procesele mele... 

— Yaceţi avocatură pe cont propriu? 
interveni aviatorul. 

— Da, am avut acest curaj. Am des- 
chis de curând un birou pe str. Episco- 
piei. Sunt destul de mulțumit. Privi la 
ceasul mare din perete. Ora 11. Când 
naiba a trecut timpul așa de repede?! 
li părea rău că a fost prea modest, re- 
fuzând mereu. A gustat numai puţin 
dintr'o pulpă de curcan şi a băut couă 
pahare cu şampanie. Apoi tot timpul a 
fumat. Ce viicrenţă între lumea de-aici 
și cea de-afară. Ce risipă aici! Grărrezi 
de prăjituri neatinse... sticle de șam- 
panie așezate pe două rânduri, fripturi 
rămase, cari mâine vor fi svâriite. A 
trebuit să se obișnuiască şi cu astfel de 
viaţă. A trebuit să îmbrace o altă haină, 
rin care să nu mai simtă întepăturile 
lumei de dincolo, umilă, sărăcăcioasă şi 
veșnic nemulțumită. Dar câteodată se 
pomenește totuși, poposind cu gândul, 
în satul de munte, uitat între culmile 
acoperite cu brazi. Acolo-i sunt amin- 
tirile. 

— Domnule Dan, o să fii drăguţ pu- 
ţin. Vreau să-ţi vorbesc, i se adreză 
Petre Bogdan. Știu că te simţi mai 
bine între tineret. Noi bătrânii... Apoi. 
întorcând puţin ochii, văzu în fundul 
sa.onuiui pe Lenuţa şi tanti  Veturia, 
pe care o'cam neglijase în seara asta. 
Ce să faci ! Nu poţi să te ocupi de toţi. 
Georges a plecat curând după ce venise. 
A fost chemat la telefon. E vorba ca 
mâine să-l numească asistent pe lângă 
o catedră dela facultatea de litere. E u- 
nul din cei mai culți tineri la vârsta lui. 
S'a sacrificat, pentru ştinţă. Şi deodată 
îi veni în minte faţa ofilită şi suptă a 


schimbă 





Portul la Românii din munţii Pindului 


Costumul femeesc în regiunea satelor ro- 
mâneşti, cari ocupă cea mai înaltă poziție a 
munţilor Pind, tinde să se modernizeze sau, 
în orice caz, să devină un port obișnuit, fără 
a mai păstra în el acel ceva  caracterstic, 
după care să cunoşti o aromâncă. Aceasta ar 
părea un non sens, dacă avem în vedere 
înălțimea la care trăesc Românii acolo, și 
oricum, în regiunile de munte, obiceiurile 
patriarhale, ca şi portul, trebue să fie mai vii, 
pentrucă la acele înălțimi pătrund: greu ne- 
buniile „civilizaţiei“ contimporane. 

Dar dacă, într'adevăr, civilizaţia nu ajunge 
în munţii lor şi nici nu ar fi ajuns, merg ei 
către ea. Şi iată cum, Satele, la care facem 
aluzie: Perivole, Samarina, Avdela,  Smixi, 
iarna sunt părăsite, din cauza naturii aspre 
din acel anotimp şi locuitorii coboară spre 
câmpie, așezându-se în cea mai mare par:e 
la oraşe, și aci,. încetul cu încetul, femeia 
începe să adopte costumul „€curopenesc“ deși 
bărbatul acestor sate, în raport cu femeea, 
care ar trebui să fie mai conservatoare, îşi 


II 


poartă oriunde acelaşi costum mațional. Nu 
e mai puţin ad=vărat, că vara, !a sate, cum 
vom vedea mai jos, femeea revina la portul 
ei naţional. 

Dacă în aceste sate înregistrăm un ase- 
menea adevăr trist, găsim un centru ro- 
mânese în care portul naţional trăeşte cu 
toată vigoarea, zile de cinste, şi acesta este 
orășelul Aminciu, de pe versantul apusean 
al munţilor Pind. — situat la o înălțime mai 
mică, aşa că iarna locuitorii rămân pe loc 
şi deci nu sunt nevoiţi a veni în contact cu 
„civilizația“ oraşelor. Acolo trăind laolaltă, 
în strămoşeasca: lor tradiţie, ei primesc 
mai greu elemente străine de portul lor, aşa 
cum ar face-o, dacă sar găsi izolaţi în mase 
compacte cu port „europenescii. Vom reda, 
aci, în rezumat, mai întâi portul din satele: 
Perivole, Samarina, Avdela şi Smixi. 

CAPUL. — Fetele — „feâtile“* — obişnuesc 
a se purta cu capul neacoperit, aranjându-și 
părul — „pertu“, — în cosițe — „cusiți“ — şi 
chiar rulou (aceasta este şi termenul între- 


de N, P. VAIDOMIR 


buințat), iar cele de condiţie mui bună sau 
cu carte se tund. Femeile tinere măritate — 
„nivedsii“ seu ,,nvedsti“ își aranjează 
părul în două cosițe, cari cad pe spate. Când 
părul nu permite acest arunjament se pune 
perucă sau numai cosiţe [alse. 

După aceea ele pun pe cap „(ipă“, un tul- 
pan subţire de mătase, cu dantelă sau cu 
„Ccucăchi“, adică o dantelă cu schelet de 
sârmă, ca să ţină dantela întinsă. Ţipa trece 
pe creștetul capului, aşa că jumătatea din 
față a capului rămâne neacoperilă, ca să se 


„vadă părul. Capetele ţipei se trec pe sub 
cosiţe și se leagă într'o parte. 
Bătrânele — „moașile“ — se leagă mai 


întâi strâns pe cap cu o basma, care pare o 
bonstă, acoperă și fruntea. trecând p: dea- 
supra ure-hilor. Se numește „biifcă“. In dia- 
lectul macedo-român este şi termenul cores= 
punzător celui de bocceă din daco-român, 
anume,buhce“, cu sens de o burată d2 ma- 


(Urmare în pag. 6-a) 


de CONSTANTIN SALCIA 


băiatului. Colonelul valsa cu madam 
Negrea, care părea a îi foarte muiţu- 
mită. Ce i-o fi spunână de râde mereu? 

— Măi, al draculu şi colonelui ăsta. 
Nu se mai lasă el de prostii. Și, întor- 
cându-se către Valeriu Dan: 

— Adică lasă. Vorbim mâine, poi- 
mâine. Nu-i ceva urgent. bper să ne 
Mai vedem. Apoi, şopunău-i la ureche: 
„Mă duc să-i iac şi eu puțină curte ne- 
vesti-mi', 

Pela ora 12 musafirii începuseră să 
plece. lntâi Titu Negrea, apoi ar. 
tieorgescu şi domnişoarele  Piopeanu, 
Ionel Fascu, odată cu coionelul şi Celpi. 
„lanti Vetuna nu se mai duce acasă. 
Rămâne să doarmă aici. l-a telefonat 
lui Georges, ca să n'o aştegte. Valeriu 
van cobori scările, însoţit până la poar- 
tă. Aerui rece ce aiară îl învioră. In- 
ceput de toamnă. Pretutindeni se ve- 
deau frunze căzute. In parcul domenii- 
lor liniște de mormânt. Câte-o maş.nă, 
din când în când, spinteca tăcerea grea, 
cu câte un hârşâit lugubru. Un bec ar- 
zând în osul unui pom, îi dădea o în- 
fățişare ireală. Coti pe-o stradă, apoi 
pe alta, să iasă la bullet. In colţ, un 
sergent îl salută politicos. L-a coniun- 
dat probabil. La Bufet câteva maşini 
așteptau. Inlăuntru se auziau acordu- 
rile frânte ale unui pian acompaniat d2 
o vioară. Imediat recunoscu melodia. 
Frumoasă melodie. Iși aminti de nopţile 
lungi de vară stropite cu vin, prin gră- 
dinile umbrite de pomi stufoşi. De Tceo- 
fil Crângașu, de Sulţănica, de atâtea şi 
atâtea. Nicăeri toamna nu-i mai origi- 
nală ca la Şosea. O simţi prin toţi porii. 
Fiecare frunză o amintire. Aleele sunt 
pustii şi reci. 

Dar de ce rătăcești singur pe aleî?... 
Sentimental ridicol. Desigur. Sfârşit de 
Noesmbrie şi nopţile tot frumcase. Ce- 
rul scânteiază ca un fier înroșşit. De 


“Var fi îrig, nici nai zice că e toamnă. 


A ajuns în piata Victoriei. De-aici mai 
are un pas până acasă. 





“Poem peniru 


inloarcerea acasă 


Cpilărie pierdută în rădvan de zur- 
gălăi. 
Sărut pragul şi inima gliei 
Binecuvântată de lacrimile Mariei 
Când rătăcea prin ţarini cu lisus, 
Călăuzind steaua mea de sus. 


Pe unde își îmbrățișează iedera aracii 

Și-şi torc liniştea înaltă copacii 

Să beau stelele oglindite 'n prună 

Când lune "m lanuri line se ascund, 

Să îmbrăţișez pomii, grădina, fântâ- 
nile, 


Pe toate să le-ating cu sufletul, cu 
E mânile, 
Mamă, pe unde urc şi cobor 


Am dăruit mereu tuturor, 

Inima mea de copil, cântecul, nevino- 
văţia, 

Fără să le bănuesc josnicia. 

Pe cei buni ca și pe cei răi 

I-am văzut prin lumina ochilor tăi. 


In viața ta înaltă și curată 

N'ai cunoscut înfrângeri niciodată. 
Pe globul de jos, în raiul de sus. 

Ai iubit doi oameni: pe tata şi pe Iisus. 


. . . . . . . . . . . . Dă . . 


Azi, pe urmele pierdutului rădvan cu 
i zurgălăi 
Mă întore lângă sufletul și ochii tăi. 


GEORGE PUTNEANU 





E 
“i 























Costum de tânără, din Perivole 























Aspecte 


MAREA TIMIDITATE 


P 


lebra descoperire a lui 


pusiulă variolică. 


lată un nou aspect al Mioriţei: ciobanul, 
gala să fie răpus de dusmănia vecinilor, cu 
ochii numai în lacrimi de ialea mamei și su- 
fletul întins ca pe tavă de aur, în fața Dum- 
nezeirii, găseşte timp să se ingrijească și de 
soarta bietei făpturi încredințată lui, 

De secole se practica la noi vaccinarea, 


dar noi n'am avut un Jenner. 


Teoriile abundă. Nimic mai uşor decâl să 
explici descoperirea Americii, după călăto- 
ria lui Columb, peste ocean. Dar, la condi- 
țiunile istorice, economics, sociale și poli- 
tce expuse de filosofi, mi-aş permite să 
adaug și eu una, care prin simplicitatea 
ei deconcertează orice pompă filosotică, dar 
atâ! de netățarnică încât susține orice con- 
trazicere : timiditatea. Intelectualul român e 





uțini au putut afla că ciobamii ro- 
mâni cunosteau vaccinarea Împo- 
iriva variolei, cu mult înainte de ce- 
Jenner, 
ciobănesc era simplu : se străbătea urechea 
unei oi sănătoase, cu acul trecut 





Procedeul 


printr'o 


de VICTOR PAPILIAN 


un timid, fiindcă instinctiv își dă seama că 
originalitatea cinstită (fără smecherie) im: 
plică un mare risc. El are tot felul] de formule 
la îndemână: 

— Am multă autoctritică.., 

— Creatia implică bani, laboratoare, u- 


nelte costisitoare... 


gură de raiu, 


— Dacă m'aș fi născut Francez, German 
sau Englez, atunci.,, 

— „Românului nu-i rezistă celula“... 

Toate bune, dar ce ne facem cu ciobanul 
care poate să prefucă un picior de plaiu în 


unde să plângă și să gân- 


dească în viers și, să tocmească din stâna 


sălbatică, laborator de observaţiuni și de 


fesori 
ciani, 


remedii cu valoare universală ?... 

El este autenticul nostru poet, el esie au- 
tenticul nostru om de ştiinţă, fiindcă a cre- 
zut... şi o lucrare de știință, ca și poezia, 
eate traducerea unui fapt, a unui crez, 

Intelectualii noștri sunt niște înfricaţi, De 
aceea ei au nevoie să fie neapărat pro- 
universitari, 


laureați și  academi- 


Cluj, 27 Mai, 1939. 





Driginea orientată a muzicii faustice 


MUZICA CREȘTINĂ 
ȘI MUZICA GRECEASCĂ 


Inceputul muzizii occidentale 
e egat de muzica religioasă 
creştină, care a lua! naştere în 
Orient. Prin cele trei centre im- 
portanta, Antiohia, Etss şi A- 
iexandria, muzica religioasă işi 
faca drum spre Oacident. Pri- 
ma etapă e 1talia. Dar la baza 
acessei muzici este muzica gre- 
cească. Două sunt drumurile 
prin care această muzică stră- 
pate în Occident, ne spune Ju- 
=5 Combaricu. Unul duce direct 
din Grecia în Italia, iar al doi- 
dea prin Asia Mică, und ames- 
tecându-se cu arta tradițională 
evrziască dă naştere muzicii 
creştine, care e adusă în Itaiia. 

Dar trebue să, accentuăm dela 
început ; pe când în Orient, or- 
ganizarea  cultuiui şi crearea 
cântecelor religioase se tace 
prin coniribuţia  masselor, în 

“ident se cunoaşte chiar de 
ia început creatorul mitului şi 
a. muzicii religioase. Papa Da- 
masc stabilește ciclul eclesias- 
tic, Sf. Ambrosie, episcop al Mi- 
ianului crează ritu: milanez și 
ecnupune imnuri religioase, papa 
Grigorie organizează ritmul To- 
man şi prin „Aniifonarul” său 
pune bazele definitive als cân- 
tu.ui plan, 

In Italia însă, muzica orizn- 
tală, grefată pe muzica gre- 
cească, sutcră schimbări tunda- 
mentale, 

Teoria muzicâlă urmăreşte in 
dsaproape creaţiile muzicale 
dint*'o epocă. Prin faptul că 
teoria muzicală simpiifică, sche- 
matizează, caracterele unsi mu- 
zici pot fi mai ușor observatie 

zractână cu atenţie această 
teorie. O paralelă intra elemen- 
tele teoriei muzicala greceşti şi 
oaciden:ale arată mai usor tran- 
sformărie acestea pe care le su- 
feră muziva grecească şi orien- 
tală ajunsă în Occident. 

Pe când Grecii au game co- 
boritoare, occidentalii au game 
suitoare. Pe când pamele gre- 
cești se învârt întrun cero, cele 
oceidentale ze înrudese în linie 
dreapiă, Pe când sameie gre- 
cești cupriiid în e.e modurile, 
cela oscidentale sunt cuprinse 
de moduri, pe când Grecii aveau 
şapte tipuri de game, toate ce- 
leialta fiind o copie a acestora, 
occidentalii au două same la 
cari sa reduz toate ceielalte. Pe 
când Grecii nu aveau sensibilă, 
ia czcidentali este o caracteris- 
tisă. 

Să scoatzm în evidenţă ca- 
racteristicile culturii şi ale mu- 
zicii grecești, ca mai târziu, a- 
nalizând muzica romanică să 
vedem cauzsie cari au provoca 
această  transtomnare funda- 
mentală, i 

La prima vedere s'ar părta că 
cele două culturi ale antichită- 
ţii, greacă și latină, aveau iden- 
și profunde trăsături de 
caragizr. Oshiul fin şi pătrun- 
zător al unui bun cuncscător 
a! istoriei descopiră insă pro- 
funde şi esențiale deosebiri. E 
vorba de Mommszn, care face 
următoarele afirmaţii: „Fami- 
lie și stat, religie şi artă, au 
avut în Italia, ca şi în Grecia 
un caraster asât de original și 
profună naţional încât funda- 
mente e comune celor două po- 
poare au dispărut complet din 
faţa cechilor noștri. Acel geniu 
elen:z, care sacrifica intregul 
detaliului, națiunea comunităţii 
şi comunitatea cstățeanuiui, a 
căzui viaţă ideală era frumosul 
ș: binzle dar ad:seori și dulzea 
iene.. „aice: Grzc a cărui gândire 
religioasă a inventat pe zei 
după chipul omului, ea mai 
târziu să le nege exist:nţa, cars 
lăsa libertate membre:or goale 
zie copilului, în exerciţiie sale 
corporale, car? des:hidea un 
câmb liber gândirii, ca să se 
desfășoare în toată grandoarea 
şi măreţia «i, iasă un contrast 
izbitor cu caracterul roman, 
care ţinea pa fiu în frica pă- 
rintelui, cetăţzan în frica 
magistratului şi pe toţi în frica 
zeilor, cara căuta şi nu aprecia, 
himie în afară de activitatea 
utiă şi care obliga ps fiecare 
cetăţean să umipi2 fiecare mo- 
ment al visţii sale trecătoare 
printr'o muncă neincetată, care 


tao 
ca 






pa 


impunea chiar copilului să-și 
acopere modest nuditatea cor- 
pului său. (Mommsen:  „His- 
toire romaine” p. 28). 

Caracteristicile din pasagiul 
de mai sus pot fi găsite fără 
mare greutate în arta şi mu- 
zica grecească, 

Dar există într'adevăr o mu- 
zică grecească ? Intrebarea. are 
rost, fiindcă din ceea ce ne-a 
rămas nu ne putem face o idee 
precisă despre felul în care Gre- 
cii făceau muzică. Acest tap! 
îi determină pe unii muzicologi 
să conteste existenţa. muzicii 
greceşti ca artă, Astfel Sehen- 
ker afirmă; „Aş dori să aduce 
toate probele în această, privin- 
ță, că muzica grecească a fost 
tot atât de puțin cu adevărat 
artă, tocmai pentrucă fiind la 
început a putut dispărea fără 
urmă, în timp ce toata celelalte 
arte ale poporului grec au ră- 
mas ca modele, până în zilele 
noastre”, (Schenker: „Musika- 
ce-ti Theorien und Phantasien” 
p. 3), 

Pe de altă parte, un istoric 
al culturii europene, Egon Frie- 
deli e de părere cu totul con- 
trară : „căutând să ne facem 
o imagine generală asupra prin- 
Cipiilor specifica ale culturii 
greceşii, spune el, trebue în cele 
Gin urmă să plecăm dela emi- 
nenta lor muzicalitate. Nu arta 





plastică 
grecești 
schichte 
395). 

Sehenker face marea greșală 
că leagă existența muzicii de 
faptul că și-a găsit sau nu sem- 
nele de scriere. Cum Grecii nu 
aveau astfel de semne e îndem- 
nat să afirme inexistența mu- 
zicii ca artă. Muzica grecească| 
joacă însă un mâre rol în viaţa 
grecească. Procesiuni!e religioa- 
se pentru Dionisos sau Apollo, 
în care muzica era un element 
principal, precum şi marile con- 
cursuri muzicale dela At:na, 
De:'os sau Delphi dovedesc acest 
lucru, 

Dar nu se poate merge nici 
aşa departe încât să se afirme 
cu Egon Friedell, că în mijlocul 
vieţii grecești stă muzica, nu 
arta plastică. Dacă privim teo- 
riile greceşti asupra muzicii, a- 


stă în centrul vieţii 
ci muzica (,„Kulturge- 
der Neuzeit”, v. II p. 


tunci suntem siliți să acoraăm 


preponderanţă, muzicii, fiindcă 
recunoscându-i-se cea mai mare 
putere moralizatoare, dintre 
arte, trebuia recunoscută ca o 
instituţie de stat lucrând la 
consolidarea acestuia. Dar se 
pare că, în fapt, muzica își im- 
parte favorurile cu arta plas- 
tică. De acesa, comparând a- 
ceste arie vom afla esenţia'ele 
trăsături qe asemănare  înrre 


ele. 
LIVIU GIURGECA 


UNIVERSUL LITERAR 











10 





1939 


lunie 


Pagina Transilvaniei 





Simţul limitelor în dramă și teatru 


Una dintee cauzale principa- 
le, care pare că desparte gene- 
rațiile, mai precis, că fommează 
obiectul de neînțelegere între 
lumea, intmată pe um făgaș, mai 
mult sau mai puțin precis, al 
formelcr sozialo-politico-cultu- 
rale, și cei cari bătând la poar- 
tă, simiimdu-se împiedicaţi, da- 
că nu de-a dreptul apăsaţi, în 
pretinderea dreptului de parti- 
cipare la conducere (multiplă 
uim este), ar fi limita. Pentru 
cei tineri și „neindreptățiți“ ji 
mita este o formă de echilibru, 
dacă nu mediocră şi învechită, 
altunai deseur una minoră a 
comodității burgheze. Oamenii 
imbraţi pe acest făgaş Sar mul- 
umi au o viată spirituală, mu 
numai atât 'de echilibrată în- 
cât să le adhrcă lipsa de preonu- 
parea, de sensuri a lucrurilor, 
eh nuri interioare deci, dar 
chin contrariu, această trăire 
interioară trebue sadâncită nur 
mii atâta cât poate aiuta via- 
ţa. materială, cât poate promo- 
va, ecmfortul vistii mater'ale. 

Nedesprinsă de reslitate, pro- 
blema  dozării echilibrate a 
vieţi, spirituale, pentru satisfa.. 
cerea mai plimă a imperativului 
ce rămunde instinetutui foamei 
şi reproduceri, pare a fi fun- 
Aamemital omenească și întru 
toti înemeptătită. Omul, privim- 
du-i-se viata ea totalitate, este 
un animal dacă nu inferior, a- 
vând cunoștința răului si bne- 
lui si aleționând contrar sau 
confonm lor, în cel mai bun caz 
nu. Bupenior celor care se mișcă 
şi se înțeleg altfel decât prin 
rai. 

Este însă un pumet, o cotitu- 
ră, care face dm om altceva. 
Fără sens — ca amploare -— 
viata cimimini se valorifică, jus- 
tif'cânidu-şi ex'stemţa, prin scli. 
pirea spirituală a momentului, 
Pentru o <lipă, capabilă de o 
mai frecventă sau mai spaţiată, 
mevenire, varimd dela individ 
13 imaiviă, viata omului își tră- 
eşte abisul, își vede  șubrezenia 
constmicție" în: care sm îngră- 
dit, din dorința de a fi cât mai 
ferieit şi, în acea clipă, prin 
comtaletil cu  absolutul, se în- 
dummezeește. Diferenţa dintre 
om şi celelalte animale este po- 
sibilitatea îndumnezeinii. 

Sclipirea spirituală me este 
dată și fiecare p trăiește pe 
plan diferit (estetic, momal etc.) 
conform (firului aursitoarelor şi 
pregătirii de mai târziu. Deci 
în ea, se contopese două eie- 
mente : 

a) misterul dotării 


b) partea câștigată prin cul- 
tură. 

Dacă ar exista numai prirmnă 
pante  atumei — indiferent de 
vanietate — clipa trăită şi în- 
truparea  mater'ală, pe care o 
ia când este vorba de un rnea- 
tr, ar fi autentică, adică ar ex- 
prima în mod sincer ecmţinnutul 
emitețese vesimţit în zicel mmo- 
ment. Cu partea a doua, partea 
câștigată prin muncă, existând 
posibilitatea de evadare, vine 
greutataa cea mame, Produsele 
spirituale, ascultând de impe- 
cativul de a se întmma în f0r- 
me materi=le, mumai așa pu 
tând fi resimțite și de alții, au 
nevoe de o tehnică, 

Să dăm um exemplu: un 
spectacol în: arr liber. Fără mij- 
loace tehnice (număr mare de 
reflectoare și megafoane) nu 
este posibilă o asemenea repre- 
zentaiție. Ele trebuesc însă can- 
centrate, ruanțate ca ditertite 
culci, de gustul mumui artst, 
pentru a se ajunge da, um spec- 
tic! de artă. Natrma si lumina 
reflectoarelor noaptea au în ele 
înșile atâta putere de sugestie 
de artă, încât usor se confun- 
dă cu mita: o mână fără pre 
gătire şi fără instinot, amtistie, 
prin simpla actionare pe o ma- 
nivelă şi dând drumul 
rentului de lumină poate da 
impresia de fmmos, în acest 
caz. Numai că tabloul desfășu- 
rat fînaimte-ne va; fi umul de 
frumos natural, și o mare deo-. 


1] — 
ul 


îmdolcnuit, ci existând, ajutat nu- 
mai spre a: se întrupa. Neavând 
loe nici o concesiune, scl:birea 
spirituală trebue să fie pură şi 
prin urmare pină. 

Puritatea este rezultanta ca- 
litățior înnăscute, impieunată 
cu muncă, a unu; eement iîn- 
conșt et cămia i se adaugă u- 
nul conştient. Aici se pune pro- 
b.ema iimielor, in Sensul pe 
care i-l atridu m noi. 


Ce sunt limitele ? 

Precizână, ar î.: gustul Sau 
simțul inconștiento-conştient de 
a te opri la timp, de a nu mai 
face un pas înuinte, Este in- 
conştient și de aceea vme din 
alte stiauri decât cete ale con- 
venționalului cenștient-pur, Un 
Sargur pas, um singur cuvânt în 
plus și Worunie ss sch.mbă. 
Poate fi o operă cu impletiri ar- 
tistice vii, ereatorul neavând 
insă s'mţul echiiibnbui general, 
al opun ii dalmită, opera luinu 
poate avea plinăâtate auristică. 

Artistul s'a oprit instinctiv la 
limită, salvându-și opera de la 
căderea în lipsă de gust, şi „cu 
toate acestea, abia ge acum 
vine muta, Limita o observă 
creatorul intra  strătulgerare, 
ceeace adaugă el prin muncă 
«ste umplerea, (cau conținut, 
pur) a uimitelor, Dunabilă va îi 
numai acea operă care, atin- 
gând — fără să depășească — 
imltele, va puritica, prin trep- 
tata eliminare a impurităților, 
conținutul. 


Ni 3 
sehire lexistă între acest fel de Un om cnrea avut la noi 


frumos şi cel artistic, Primul € 
este dat, al doilea este creat, In 
al doilea caz, puterea. artistului 
erealtor trebule să îinterntmă. 
Dini inmaldarea îndreptățită a 
tehn-cei în exteriorizarea  pro- 


'duselor spirituale ușor se poate 


ajunige la anumite confuaii, ue- 
știimădu-se : a) unde începe g- 
pera; de artă ? bp) unde începe 
simularea iartisticului, care pă- 
trunzânid în sfera operei: de ar- 
tă, vrea să devină el însuşi 0- 
peră, de amtă, ? 

Srlipirea spirituală nw se 
poate ivi decât acolo unde exis- 
tă um fond orgamic. Acestui 
fond organic, în procesul de 
exteriorizare, 'de întrupare a 
conținutului sufletesc, se adau- 
gă tehnica, ea fiind mijlocul 
prin care se ajunge la forma 
exterioară. 

Există tehnică dar nu poate 
exista întratâta, încât,  simu- 
lână opera se artă, să me dea 
chiar o: operă de artă. Conţinu- 
tul viu al spiritului nu poate fi 





Portul la Românii din munţii Pindului 


(Urmare din pag. 5-a) 


a 
terie întrebuințată ia înfășurat ceva. Peste 
bufcă se îmbrobodesc cu „mândilă“ neagră, 
un fel de broboadă care sc leagă sub bărbie 


__ »guşăe. 


IMBRACAMINTEA CORPULUI constă din: 
o flanclă de piele ca și la bărbaţi, „catasarcu“ 
sau „fantlă“, apoi „cîmeașa“ din pânză albă 
colori, fără mâ- 
îmbrăcămintea 
tot corpul, dar 
nu are mâneci. E făcută din lână subțire. 

Peste malină wine rochia propriu zisă, nau 
mită „fustâni“, din stofă de lână la bătrâne, 


de bumbac sau de diferite 
neci ; — „mâlina'* este 
vine peste cămaşă, îmbracă 


<e 


iar la tinere din mătase lucioasă brocată, la 
cele înstărite şi simplă la celelalte. Fustânia 


este lungă la bătrâne, până la pantofi, iar 
la tinere ceva mai scurtă, dar tot până jos. 
Piepţii sunt dublaţi cu caţifea şi se prind cu 
copri. Rochia este pe talie și cu 
cusut pe ea, de unde pornesc cute, cari dau 
fustanei jos, o lărgime în circumferință ae 
peste 4 m. Peste fuslane se pune d= către 
tinere șorţul — „podla“ — tot din mătase, 
apoi un :cordon de plăci de meta], 
„Zună“ (zonă). La bătrâne poala vine paste 
o îmbrăcăminte 'groasă, numită „țipuni“. 

Cu acelaşi nume de ţipuni este şi o îmbră- 
se aseumănă 
prin 'aceea că se fac din acelaşi postav gros 
ae lână, adimtu, și are cline la spate Numă- 
rul clinelor variază, la bătrâne mai puţine, 
iar la celelalte mai mulțe şi plisate. In faţă 
nu se închee, este strânsă cu poala 


căminte bărbătească, cu care 


do lână. 


Tinerele, peste fustane poartă un pieptăraș, 
numit țichet, scurt de tot şi brodat frumos, 


deschis la piept. 


Pe frig, tinerele ca şi bătrânele, până la o 
etate oarecare, în doc de țipuni, 
mantou, un fel de pardesiu subţire, 
mai scurt decât rochia; Tot pe vreme frisu- 
roasă, bătrânele—odinioară toate, azi numai 
unele poartă îmbrăcămintea numită 
In acest caz mai pun mantoul. Sarica pe di- 
năuntru are laţe de lână „floci“. In faţă nu 
se închee, ca să se vadă îmbrăcămintea 
terioară. Nici sarica nu are mâneci, pe-afară 
rămân numai mânecile fustanei. La cela în- 
stărite, sarica este frumos brodată — „chin- 
disită“ — la spate, cu găitan aurii şi mătase 


roşie. 


Acest costum este îmbrăcat mai mult în 
şi, obişnuit, 
îl întrebuinţează 
la hacru, Dar la lucru se folosesc mai mult 
rochii „„europeneșți'. Chiar şi în zile de săr- 
bătoare, în costumul obişnuit sa rărit ţipu- 
nia și sarica, înlocuite cu mantoul. 

Uneie femei, în locul arhaicei ţipuni și a 
saricei nu pun nici mantoul, ci poartă un fei 
de scurteică, „gună'“, dar acestea sunt puține. 
Fetele, în ce priveşte costumul descris mai 
sus, nu-l anai poartă. Fie la lucru, fie sărbă- 
toarea, preferă costumul „europenesc“, Acest 
costum îl îmbracă rar. De cele mai multe 
ori îl păstrează ca pe un obiect demn de 


zilele de sărbătoare 
afară. Dacă se învecheşte 


Muzeu. 


Am constatat cu unele românce, — vorbesc 
de femei, — acolo unde petrec iarna nu mai 
poartă costumul naţional, ci adoptă îmbrăcă- 


cordonul 


numit 


neagră 


poartă 
puţin 


sarică. 


in- 


când ies 


începutul articolului, dar vara când se în- 
torc în satele lor, revin la costumul național. 


PORTUL NAȚIONAL LA AMINCIU 


Orăşelul Aminciu, aşezare permanentă, cu 
trecut frumos în istoria acestei ramuri a 
neamului românesc, are meritul de a ne da 





lor este tocmai 
mânesc, care se deosebeşte sub toate aspecte- 


In muzeul comuna! din orașul Ianina, cap:- 
tala regiunii Epir, oraş în care sse află mulți 
Contactul cu satul natal, faţă de care păs- Români, sunt expuse la loc de cinste diferite 
trează un respect păgân, îi readuc la viaţa costume din satele româneşti 
patriarhală şi la portul naţional, chiar şi pe cel care atrage în deosebi atenția vizitatori- 
cei cari dincolo de hotarele satului preferă 
alt bun decât pe cel naţional. 


din Pind. Și 


costumul din Aminriul ro- 


de celelalte costume — grecești sau evreeşii 


— ale regiunii. Costumele expuse în muzeu 


au o vechime de peste o sută de ani şi sunt 


în mare parte donate de un român din Amin- 
ciu, care ocupă o demnitate de frunte în ora- 
şul Ianina. 


La Românii aminceni, cultul pentru portul 


Vezi, 


Costum din Aminciu 
(La spate, pe deasupra, se vede sara; pe 
dedesubt, rochia brodată cu catifea tăiată) 


azi cel mai elocvent exemplu de felul cum 
se păstrează cultul pentru portul 
Pentrucă, spre deosebire de satale 
sus, portul naţionai aci este același în zilele 
de lucru ca şi de sărbătoare, la fete ca şi la 
femei. Costumul lor este o splendoare, atât 
prin felul în «care este lucrati, 
bogăția materialului întrebuințat. din vare nu 
lipsește mătasea, aurul şi argintul. 

Este cunoscut că din toate centrele româ- 
nești din munţii Pindului, Aminciu păstrează 
cel mai bogat, cel mai frumos și cel mai curat 


naționa). 
de mai 


cât şi prin 


- port. In special costumul de sărbătoare, daşi 


mintea europenească, cum a mmenționat la coplecte. 


foarte costisitor, este deoparte de a dispare. 
„Este obiceiul ca părinţii, când îşi mărită te- 
tele, să le dea în zestre şi câteva 


costume 





naj:onal se transmite din generaţie în gene- 
raţie. N: sau prezentat cazuri, când unele 
românce au în casă, şi le păstrează cu res= 
pect, costume întregi ce ating 
câte un secol. Şi cu mândrie spun celui care 
iscodește aceste antichităţi, că! 
dela mii-mea, aesta, cesta dela mâie-mea“, 
adică acesta este dela mama mea, aczsta dela 
bunică-mea. Aşa se face legătura trainică 


între trecut. şi prezent și se asisură transmi- 
terea mai departe, în viitor, a acestei comori 
de bunuri naţionale, 
Româncelor din Aminciu. Ele se dovedesc a 
fi, dintre Româncele Pindului, cele mai con- 
servatoare, în ce privește portul, 


vechimi de 


„desta iasti 


cuprinse în costumul 


N. P. VAIDOMIR 


simțul echilibrului a fost 1. L. 
Carag'ale, In decursul acţiunii 
nu. poţi ghic: care va fi evoluția 
feptelor și sentimentelor perso- 
naziilor, lafară dacă nu esti o- 
bisnuit cu atmosfera, scr sului, 
prmtrun îndelungat contact, 
t— atâtea cotituri are, atâta ne. 
prevăzut. Viața cuprinde fapte 
care. intrate în literatură, se 
puriică, tetuşi majortatea ră- 
mânând numa în viaţă, sunt 
obişnuite pentru că viata co- 
mună miam gustul limitelor. 
Datorită faptului contrar, la 
Camag'ale nu se poate prevedea 
nimic și datboriţă lui, el este ge- 
Tiral, 

Conul Leonida, din tare ca 
Garibaldi ce se crede la un mo- 
ment dat, își enămădeste mobi- 
la în uşă pentru a. împ'edeca 
imtrarea  „ponomilul!' șia se 
silva ; dim biet functionăraş 
ornion“im ss crede pentru un Mo- 


ment, obiectivui furiei  poporu- 
dul, 
Pampon și Crăcănel („D'ale 


Carnavalului“), încornorați, se 
dusmănesa şi sabat pentru a se 
descoperi. la, sfârșit, că amân:do” 
am tost înselati sărbătorinid 
plini de recunoștință, pe Nae 
G'rimea că î-a. scăpat dela sec. 
ţia de poliție, pe el cel care-i 
inşeta ! 

Dar Caţavencu, ke este el 
când conducamamifestația pen- 
tru cel care-i fusese contra 
camaâildatul 2 Nu este asta sigu- 
manta gustului ui Caragiale ? 
Credam că da. 

La Carag ale se întâlneşte și 
partea, doua: era mereu preo- 
cupat de retușarea textului, de 
eliberarea de impurități a far- 
mei si conţinutului. Vorbind 
despre artă, spunea : 

„E un chin facerea asta... Ta- 
lentul e un accident de maște- 
re, o boală grea, aseulită-mă.... 
Cere patimă și cere meşteșug“. 
Sam: „Arta cere conştiimță, tă- 
ră un. perfezit simț de onovabili- 
tate Iterară nu se pot sorie lu- 
cruri de seamă. Ca în toate, şi 
în literatură se pretinde o cins- 
te profes'onală, un prestigiu de 
atelier... Ce crezi tu, în câte ape 
nam scă'dat eu „Hanul ini 
Mânjioală ?,.. „Ce să mai  vor- 
besc de melodia frazei, de fere- 
rătură, de ritmul vorbelor,.. La- 
ca numai interpumieţia,,.. 

Câţi nu înteleg că înterpunc- 
ţia e gestionigrea gândiri, 


Vezi, pe mine mă  trământă 
astea, mă rod...“ | 
(Oct. ga: „Precursori“, 


Ed. Cult. Naţ,, Bucureştii, 1920, 
pag. 128—-129, sublinierea noa- 
stră). 

Din îmbinarea, 
artistic și a muncii 


imstinctului 
conştiente 


de tpurație se nasc lucrurile 
mami, 

Dacă ne gândim la jocul cu 
drama, pe Gure-l face Shaw în 
„Impăratiul Americii Și  sigu- 
ranța cau came umb'ă pe creasta 


dintre comedie și duamă, ră- 
mânând tetuși în ecmedi'e, nu 


este ag.a o putere cu adevărat 
artistică, ? 

Acelog caz cu „Mansarda“ de 
Al. Gâhri. Un auto» mediocru 
ar fi rămas — ca final ai pie- 
Sel — la otrăvirea Bdwigei Ho- 
chepot. Acţiumsa, eaqa pentru o 
clipă în dramă, sfârsitul pu- 
tând fi aici, autorul îmtrevă- 
zând însă Limitele, sforţându- 
se a ajunge 12: măiastra îm- 
p.etire de imypăcare şi duioșie a 
restului piesei. 

O piesă cu: deosebit, gust este 
„Medialiile bătrânci“ de 1. M. 
Banrie. Un european de pe Con- 
tinet, gin acest subiect, ar fi 
făcut, poate, sentirnental:sm și 


malodramă. Cine care n'ar fi 
intrevăzul, fimotul piesei ca o 
despărțire ru  lacnimi, între 


d-na Dowey și Kenneth Doway. 
Realitatea este însă alta. Ci- 
tăm dim text: (Ea —d-ma Do- 
wey—ese în gnabă, are un gest 
care îl face pe so'catul Dowey 
să-și scoată pălăria apoi își pu- 
ne ranița în soate şi se duce şi 
râde ps afară). 

Scena, următoare, de profund 
dramatism, este complect mută, 
un întreg tablou m'are un sin- 
gur cuvânt. 

Șirul de exemple conveamii, 
odaţă aeschis, ar putea couti- 
nua mult, 

o 


Siguramţa 'de-a se opri la li. 
mită, puţini dintre actori o au. 

In juzul unoma începe să se 
înfiripeze atmosfera, și, când 
crezi că ducmurile urcă spte cul- 
me, vine Sau: o inbomație greşi- 
tă, un gest ne la locml lui, pau- 
za: prost trăită lipsa de stud'u 
a rolului sau necontopirea în 
artă a mumc'i slepuse, etc. 

Actorul trebuie să-ș: dea sea_ 
ma. de limită, șicând zicem as- 
Vă, Insemmeaza câ el are patina 
interioara a artei du dar îşi dă 
seama și de importanţa pe care 
0 are meșteșugul actoricese. 
Talentul nu reuşeşte 1otrieanmna, 
numai pe cale instinetivă, să se 
imamiesteze n mLepretanea u- 
DU personaj şi, maâjoritațea ac- 
torilor, lucrează numai înstinc- 
tiv. Taientului trebune să i se 
adauge munea de bibiiotecă-la. 
boraror, singur şi apoi ci regi- 
Sonul 1mpreuna, 

De muite ori, din cauza Nec 
NGașterIu aunusieri: in care jză- 
1eȘTe personajul. se poate să al 
o imtmţie greşită a iui, impin- 
gând Jucul pe Iagaș preșit. Alte 
ori, psihologia fund atât de 
complicata, S:MpLUL Cuvant Du 
îţi dă imaginea integrală 3 
personajutui, trebuind să faci 
apel cu staruință la pumetiua ţie, 
]A pauze, ta punctele de sus- 
pensiuhe, ia ce se ascunde în 
dosul cuvintelor, Când îţi dal 
seama de asta sepune un şir de 
WHI'EDaTI, Și, ATUNCI, Vez — ca 
actor — că lucrul cel mai greu 
nu. este memorizarea textului, 
Ai de realizat Viziunea perso- 
najhuui, telul cam ei iți: pare 
ca se misca şi Vorbeşte, prinde- 
rea și înţelegerea ui ca totali- 
tate pstho:ogică. 

Actorul întră în suf'etul per- 
sonajulun ce urmează a-l inter- 
Prev şi mu își ămpune propii- 
le-l trăiri şi gândi, acestua,. 
invonația dle azi va fi diferită 
(ec aceea Pe câre a avut-o IN 
altă imnerpretame —— atâta cât 
poate [1 — IUNDrul vocii Nepu- 
tanda Îi Scmmbar ca totalitate, 
Parţial se poare face destul pen- 
TITU ca Tecăre TO să-şi poată 
primi independență artistică. 

Talentul este forţa capitală 
în viaţa frumosului scenic, ca 
de altfel în oricare frumos. 
Singur nu ajumge, neputânau. 
se valorifica pe  de-antregul, 
Ajutat de rezultatul muntii, Te- 
zultat izvorât dim insușirea bu- 
nurilor artisticoiterare, el se 
poate urca spre culmi de d'or, 
justiticându-şi înzestrarea  îmi- 
ială, 

IONEL OLTEANU 
Cluj 





Intâmpinare 


Domniţă de catifea, Domniţă de mătasă, 
De ani te-aștept,luminoasă, să-mi poposeşti în casă Inima-mi roabă ţi-am făcut-o covor. 
Intunerecul singurătăţii să-mi lumimezi. 


Dela poartă până în albul privdor 


Si pentru bucuriile ce-or înflori de mâine, 


Sufletul meu te 'ntâmpină cu sare şi cu pâine. 


C. ȘTEFĂNIU 


Poemul unui răsărit de lună 


Ai crede că în tremur lin 
Se pleacă plopii să adape 


Ai crede cum că vin copii 
Cu lună plină'n ochi tezaur 
Și câmpu'n orele târzii 
și clatină zăpezi de aur... 


Asa de calde, lungi văpăi 
Din ceruri oarzăne căzură 
Pe drumul tolănit în văi, 


Cu gândul dus în noapte sură. 


Bijuterii din cer 


senin, 


Pe limpezi cărărui de ape. 


Așa de reci alcătuiri 
Prin aer împietrit coboară, 
Pe lângă tine, în sclipiri, 


Te-ai crede în păduri uitate, 
Cu linişti de poeni în gând, 
Pe-aici, făpturii înoptate, 


Să-i spui că treci din când în când... 


O mână din văzduh ușoară. 


D. HINOVEANU 


DS a O IN II 


. 


——=— 10 lunie 1939 


pater ana 





Apele erau calme. Nici-un vânt nu ajungea până aici. Nici-un 
om. Doar stelele sticleau de aluminiu. Pironită pe țărm, Ana pri- 
vea depărtările. De nicăiri nu venea nici-un semn, nici-o lumină. 
Frigul se strecura încet prin rochia subţire, ducând cu el până la 
fibrele ascunse desnădeidea singurătăţii. Undeva, departe, lini- 
ștea o tăie țipătul strident al unei sirene. Apoi a fost tăcere. Se 
apropie tot mai mult de apă. Mai era un pas. Aceeași luptă dură, 
inaccesibilă aproape pentru sensibilităţile ei. Ideia încolți totuşi 
în gândurile răvăşite, ca un burghiu care arde. Trebuia să termine 
odată. Nici-o teamă, nici-o părere de rău. Sfârșitul acesta i se pă- 
rea natural, cu toată banalitatea și romantismul lui. Se simţea 
golită până şi de nebunia care o mânase aici. Iși prinse degetele, 
le strânse privind tot mai sus albăstrimea clară a bolții. O tărie 
violentă care nu era nici bucurie, nici întristare — ci o paliditate 
încremenită peste tâmpie, peste suflet. 

— De ce vreau să fac lucrul ăsta? 

Și-apoi din nou, dorința de-a nu'se mai întreba, de-a nu se 
mai chinui, Nimeni nu va afla, nimeni n'o va recunoaște. Acolo, 
în împărăția apelor va fi un biet cadavru fără identitate. 

— Par trumuseţea mea? 


Nu folosise la nimic. Nimeni nu încercase să-i iubească fiinţa, 
cu acea profuzime pură, cerută și de trupul şi de spiritul ei. 
— De n'ai fi frumoasă Ana, aș trăi altfel. 


Auzea și-acum cuvintele lui Luca, sunând muzicale ca un 
mozaic tremurător de scoici. Auzea şi procesiunea caldă,.iconară 
a palmelor bărbătești care o căutau cu delir suav în patul de ma- 
rochin. Intoarse capul înspre oraş. Casele sumbre ascundeau tor- 
turi şi drame, asemănătoare cu viața Anei. Văzu turlele caselor 
boerești sărutând ultima urmă din sborul unei păsări rătăcițe. A- 
colo colcăia viața, mai ritmată, mai fecundă decât în aceste fune- 
bre ape marine. Acolo era Luca. 


Și fără nici-o mustrare, fără să mai judece, Ana se reîntoarse 
in oraș, ca'ntr'o biserică de unde te aştepţi să răsară zei frumoși, 
seducătoni. Inima oraşului se auzea cum bate. Mirosea curat a 
salcâm şi-a sânge tânâr. Pe toate străzile, Ana recunoscu tinere- 
țea deșartă a XYesemnatei Ana, care se reîntorcea din moarte. 


Urcând treptele spre camera ei, auzi preludiul alb, iscat ca 
o boare dincolo, la pianul Irinei. Rugă înălțată lin peste somnul 
casei. Ana se opri şi ascultă. Se părea că o parte din fiinţa ei se 
despletește în acorduriie pure. Tărziu, mâinile Irinei — vifor — 
viscoliră pe clape, cu tentaţii şi umbre chinuite, până când, după 
altă adiere se odihniră obosite pe genunchi. Ana tresări. 

Incercase să doarmă, aşa îmbrăcată. Nici-o liniște însă nu 
aducea răcoare peste sufletul încins de alte doruri. Intunericul 
crescuse. Intunericul o înspăimânta. Ana se trezi cu senzația de 
frig și de singurătate. Intre pereţii odăii, rupul deveni pentru ea 
insâşi o tortură. Și sânii și tâmplele și palmele parcă dureau cu 
asprimea unei boli care consumă încet, până în adâncuri. Și pen- 
tru prima dată, Ana (după ce aprinse lumina) îşi umplu paharul 
cu alcool, il goii tot. Gândia că renunţarea la sinucidere o să-i 
rezerve o fericire mai amplă, mai fremătătoare decât celelalte 
trecute. Acum doria o destindere amicală, un calm venit din a- 
iară, o odihnă ce s'o cuprindă ca un abur. Dar nici lumina abun- 
dentă, nici efectul băuturii, nici sugestia nu satisfăcură în ea ne- 
voia de mântuire. Unde se întorsese? Cine o rechemase? Groaza, 
întunericul stăruiau nevăzute, atotputernice. ku 

Câte ceasuri erau de când plecase Luca? Nu rămăsese în 
urmă decât semnele unor degete, care-și plimbaseră cu bogăţie 
febra peste pântec, peste umeri. Luca! Incerca să și-l adune de 
departe, să-i reconsuitue chipul, cuvintele, gesturile. Luca nu mai 
putea ti decât o amintire şi atât. Pentrucă el, în afară de actul 
erotic nu putea să exploreze și cealaltă existenţă a Anei. 

___Ana trăia dublu, între sensibilităţile feminitătii excesive şi 
disperările desordonate ale propriei sale drame. O dramă subte- 
rană, de care avea să se agaţe sau să se descleşteze de-acum în- 
colo Ana Bogdan. Prin care avea să învieze sau să se sfârșească. 

Luca! Intunericul pornea de-aici halucinant înspre inima lui. 
Ana nu-l ura, nu-l iubea. Precis nici ea nu ştia ce anume zodie o 


leagă de ei. Știa însă bine, că anii ei nu încep, nici nu sfârșesc zu 


Luca. 


__O aită față prezenta viața Anei. Una mai nestatornică, ma! 
critică şi poate tot din cauza asta atât de pătimitoare. Ii fusese 
teamă intotdeauna de singurătate. In orele de veghe se lupta cu 
ea însăși, să nu ţipe, să nu se întristeze. Căuta o depăşire prin bu- 
cur simpie, cașicum în conținutul lor ar fi putut descoperi cu 
ușurință un elixir. Dar singurătatea (care o strângea în cătușe) 
era 0 invimngcre a propriului său suflet. Tristă, chinuită, căuta să 
lugă. Fugă spre ce? Anume ce căuta? Ce-i lipsea? Își ocolea prie- 
tenii, pentrucă nu-i satisiăceau nimic din crispările şi neliniștile 
ei. li vorbeau adesea de oameni, de flori, de Dumnezeu, ca de lu- 
«Turl comune, cotidiane. Cu toată tăcuta ei sbatere interioară, cu 
toată vădita ei plictiseali, ei nu înțelegeau că ea doreşte altceva. 
Poate tăcere. Se întorcea întru începuturi ca donquichoţii ologi 
bandajați, suterinzi. 

ȘI totuși tăcerea Anei însemna (odată cu începutul ei) nu o 
O resemnare, nu un refugiu, ci o altă teamă, o altă tortură. 

Cât a înţeles Luca din toate acestea? Mai poate fi Luca o 
salvare ? 

Se chinuia, se ruga. Aceeași obsesie a vieţii ei secunde, ace- 
leaşi crispante ore ale mărturisirii cu sine însăși. 

„De alături, se auzea din nou fuga degetelor Irinei, pe clapele 
de ivoriu ale pianului. N'ar fi vrut s'o stingherească, dar simţea 
nevoia imediată a unui prieten, a unei confesii. Tăcerea, triste- 
tea tăceri:, frigul, oboseala, lumina o pătrundeau, o sbuciumau. 
Când întră în camera cealaltă, între acordurile armonioase şi al- 
beaţa mâinilor dansante peste clape, Ana se reculese ca după 
un vis rău. 

— Te superi, Irina ? 

-— Nu Ana, șezi ! 


Ce-avea să-i spună ? De ce Venise ? Irina poate că e o străină 
pentru neliniştile ei. Ajunse alături de ea. Ii privi părul, trupul 
subțire, mâinile sensibile ca luminile. [i încolăci apoi umerii cu 
braţele, își mângâie obrazul de obrazul ei. Niciodată nu fusese 
atât de intimă, atât de caldă, atât de mult omenească. 

— Știi Irina... 

— Luca ? 

— Da. l-am văzut. 

Umerii Irinei nu tresăriră sub strânsoarea brună, imediată 
= celeilalte, „ina se depărtă apoi încovoiată. Glasui Irinei fusese 
irist, umbrit de-o readucere aminte. 

— II cunoşti Irina ? 

—- Nu, Ana, nu. L/am vâzut doar, nu-l cunosc, nu ştiu cine e. 

Minţise. YVorbise curgător-neîntrerupt. Ana bănui. Atunci? 
Să plece? La ce bun. Gândul că Irina ar fi putut fi amanta lui 
Luca, o cesgustă. Dar Irina zâmbise (un zâmbet alb ca batistele 
la ultima, nebănuita plecare a vapoarelor), zâmbise şi mâinile o 
căutară prin odaie, îi prinseră mijlocul, legănându-l. 

— Să-ţi cânt ceva Ana! 








UNIVERSUL LITERAR 


CEA 


Nu-i așteptase răspunsul. Poemul lui Debussy, acum între 
degetele înfrigurate, se descoperia tragic, plin de ceţuri. Un aer 
bun, ca o litanie, venea dintr'acolo. Se umpluse camera cu îngeri 
buni, care se 'nseninau pe cât plânsetul se scurgea nocturn şi dia- 
fan. A fost tăcere doar o clipă. Și din nou sufletul Irinei îl înghi- 
țea sufletul pianului. Ana rămase în mijlocul odăii transfigurată. 
Duhul rău trecuse. Asculta cu evlavie, odihnită. Se gândea la 
Luca, la Irina, la ANA (acea îmbătrânită Ană care crescuse în 
ea mai puternic decât viaţa cea de toate zilele, acea impersonală 
Ană care renunțase la zodia ei omenească). Debussy covârşise tă- 
cerea şi după retragerea obositelor degete pe genunchi. Irina 
zâmbea în această clipă, altiel. Ana era în faţa ei, chipul căpă- 
tase o coloare de icoană desenată migălos de îndurerat. 


Ana se gândi din nou la legătura ce probabil exista între cei- 
lalţi doi. Refuză încăpăţânată să creadă. Deaceea încercă o e- 
vadare. 

— Cât de fericită trebue să fii, Irina! 
— Poate că nu, Ana. 
— Ba da. Tu crezi în ceva. Ceva care-ţi aparține, de care nu 


te poti lepăda. Singură cu tine sau pe străzi, în alte case tu porţi 
cu tine frenezia muzicii. 


— Și-o frenezie te fericește, Ana ? 
— Mai mult chiar, te mântuie! 
— Te-ai schimbat mult. 


— Mă gândesc la necredinţa mea. De ce nu pot să iubesc și 
eu ceva, să mă dărui orbește unei anumite nebunii. E groasnic 
trina, să treci pe lângă oameni, pe lângă sufletul lor —- fără să-ţi 
dai seama că ei mau nimic comun cu tine, să ştii că ei nu înfru- 
frumusetează şi nici nu urâţesc viaţa din jurul tău. 

Și Irina se gândise la Luca, dar se temea să vorbească des- 
pre el. Privi ochii şi obrazii Anei. Calmi, limpezi, ei nu tăinuiau 
sau nu trădau nimic. 


-—— De ce vorbeşti așa, Ana? Tu ai început să trăești intens. 
Te schimbi, te unifici. Izolarea ta e un început de purificare 
— Un început de agonie, Irina! 


La început ocolise numele celuilalt, însă răspunsul nu o 
mulțumi. 


— Dar dragostea? 

Privirile se ridicară dintr'odată. Luca era omniprezent, ne- 
venit dar puternic peste vieţele lor. Ana tăcu (de ce să mai răs- 
pundă?) şi se îndepărtă. 

— Pentru mine, vorbi Irina. muzica e un refugiu; pentru 
tine dragostea e un tărâm necunoscut, viu. 

Se 'ntoarse spre ea. Aştepia. 


—- Crezi că o iubire (oricât de mare) mai mă poate trans- 
forma ? 

— Cât nu-ţi poţi închipui, 

— Nu e aşa Irina. Dragostea e un paradox, O vulgaritate. 
Toţi iubesc, toţi mănâncă. Observi legătura? Eu cer destinului 
meu altceva, ceva nou, neomenesc, ceva care poate nici nu există. 

Ana se apropie vorbind, încolăci din nou bustul febril, se de- 
părtă din nou de umerii prietenoși. Cu pași înceți, începu să mă- 
soare odaia dela un capăt la celălalt. Un deget (apăsat aspru pe-o 
clapă de jos) dădu un ecou strident camerii, în care plutea neli- 
niștită litania încă proaspătă a lui Debussy. Greu şi turbure, vân- 
tul (sosit de departe) bătea în ferești. 

— Dar Luca ? 


Ana ciocănea în geam. Numele răsunase durut. Intrebarea 
nu o surprinse însă. Ştia că va veni. Aerul devenea ceţos. 

— Un acident, Irina. Nu ştiu dacă mă crezi. Luca pentru 
tine e o problemă poate, pentru mine o comedie sfârșiţă. Luca e 
un om. Eu nu mai aștept nimic dela oameni. 

— Și totuși îl iubeşti ? 

— Nu, nu, mă chinui Irina. Nu-i iubesc. Luca nu e o mân- 
tuire. 

Cât de amare sticleau iuminile pe oglinzi. Se prăbușise de 
undeva vrăjitorește o schismă grea, bătuitoare. Calculate, nedu- 
meririle interogative porniseră dintr'un orgoliu al Irinei, care o 
înspăimântase mult pe Ana. Acum îi părea rău celeilalte. Ana 
ciocănea tot in geam, cașicum ar fi vrut să înlăture turburarea. 

— Mă erţi, Ana? 

— De ce Irina, poate ai dreptate. Ti-am ghicit curiozitatea. 
Eu am început să îmbătrânesc. Vezi, e curios: nouă, femeilor ni 
“a oferit o depășire a vieţii doar prin dragoste și tinereţe. Şi când 
vrei să faci ceva neobișnuit, ceva prin care te poti înplini, oamenii 
râd de tine. Sunt intoxicată de erotism și frumuseţe. Copiii, băr- 
baţii, chiar Luca vede în mine o apusă. Atunci? 

— Trebue să crezi neapărat în ceva? 

— Da Irina. Altfel te scurgi ca o apă fără cascade, fără o- 
chiuri ucigătoare, neprimejdioasă. 

Ana făcea parte din acea categorie de femei, care își văd 
sfârşitul, își înumără zilele. Atunci încearcă să violenteze desti- 
nul, încearcă să scape. Bătrâneţea le inoculează în sânge altă pa- 
siune. O revelaţie a unei noui vieţi. Poate misticism religios, 
poate sensualism isteric, poate veşnica incertitudine. Ajunsese să 
iubească odată cu această fetiță pasionată — acelaș om. Lupta 
“decurgea ascunsă şi totuși nestatornică. Erau clipe câteodată, 
rând Ana se fumega, se spiritualiza și-atunci căuta o resemnare. 
Unde va ajungz? Se mulțumea să creadă într'o minune. 

— Eu, continuă Ana, la început iubeam soarele și păsările, 
tot ce era viaţă şi tot ceeace mă frământa și mă satistăcea. Nu 
ştiam ce 'nseamnă disperare. M'asculţi Irina ? 

-- Da Ana! 

-— Am început să iubesc. Ce minunată mi sie părea dragos- 
stea! Ce-a fost apoi? Unul, altul şi-apoi altul, animalici, străini, 
toţi şi-au lăsat urmele pe carnea mea. Amintirea lor mă sufocă. 
Mai pot crede în ceva, mai mi-a rămas vreun liman? 

— ? Irina tăcea, cu tâmplele şi sufletul adunat între palme. 

— Moartea, Irina! De ce să mai lupt? Dece să mă mai în- 
chin? De ce să mai iubesc? Dac'aș ști că numai eu voi fi sortită 
morţii, m'aş bucura mai mult. Vezi, până şi moartea nu-mi este 
singura credinţă. 

Liniște. Aplecate peste genunchi frunţile se reculeg. Confe- 
sia, caldă, tristă, prea omenească, turburase din nou chipurile. 

—- Câţi ani ai Irina? 

— Douăzeci. 

— Douăzeci. Ne desparte toi atât. 

Vântul trecuse peste case, peste oraș. Nu rămăsese în urma 
lui decât o mireasmă de aer tânăr și prea pur. Ana începu să pri- 
vească tablourile, portretele, pianul. O credea pe Irina aproape 
de sufletul ei şi ca pentru un început de viată nouă, se apropie 
din nou de umerii ei. Li săruta acum părul, tâmplele, obrajii cu 
acea pasiune care porneşte din adânc, dela o înţelegere mai largă 
şi mai nobilă. Mulţumirea nu depăşise însă tenebrele de mai 
înainte 








d) DĂ esa 


de LAURENȚIU FULGA 


— Tu ştii am vrut să mă sinucid. In seara asta, după pleca- 
rea lui. De ce n'am făcut-o? 

Umerii şi ochii și mâinile Irinei vibrează. Intrebarea se răsu- 
cise în adânc; după ea urmase un gol rece. Irina avu impresia că 
nu e numai o deprimare de moment, ci o disperare acră ca un 
Sarpe despuiat ce-ţi aleargă pe sub piele, care creşte, se închis- 
tează în trup cu fiecare zi. 

— Mă duc Irina! 

Nici de astă dată fata nu făcu vreun gest, Ar fi putut-o re- 
ține, să doarmă împreună, să sfârșească spovedania cu o veselie 
nebunească. Dar Ana era cuprinsă ca de-o aureolă sfântă. Nimic 
omenesc n'o putea atinge, nu putea pătrunde până la inima și 
viața ei O văzu tot prin aburii acestui miracol şi teama că Ana 
se va sinucide — se risipi. 

Ana ieșise închizând ușor ușa, ca să nu trezească nici lumina 
nici liniștea din somn. 

— Se duce la Luca! vorbise cu glas tare Irina. 

Şi Ana nu pornise spre camera ei. O puternică emoţieo 
mâna spre stradă. Incă de pe treptele scării, noaptea o învălui ca 
%o prietenă mai bună. Aurul lunii poleia geamurile şi asfaltul. Era 
una din acele nopţi tutelare, armonice — plină de duh bun. Res- 
pirase cu tot pieptul aroma salcâmilor. Iși încordase trupul ca un 
ied tânăr, cu capul sus, cu nările vibrante, trecea pe străzi nes- 
iingherită de nimeni, mai ușoară, mai liniștită ca niciodată. Ca- 
isele păstrau aceeași înfățișare molcomă — cu visele, tinerețea, 
bătrînețea, agoniile răbufnind sec dincolo de pereţii lor. 

Undeva departe cerul şe întrezăria roz-alb. Iși aduse aminte 
că anul aducea pentru mâine cea dintâj zi de primăvară. Identi- 
tatea ei de femee fu copleșită de noul anotimp. Era ca un cântec 
plin de bucurii necunoscute sau ca o stea pe care o priveşti înde- 
lung, având impresia certă că ea te însănătoșează, te farmecă. 
Era o nouă libertate instinctuală pe care o accepta ca pe ultimul 
efort al vieţii ei desordonate în continua căutare de răgaz. Nu o 
istovise încă aşteptarea. Căci Ana aștepta să se îndeplinească o 
minune. Nu ştia de unde va să vie, unde se va opri, ce va săvârși, 
dar trăia din clipa primăverină prin această credinţă. 

Ajunsese acum pe o stradă cunoscută. Pașii o duceau înainte. 
Casa cu balconul plin de iederă și viță sălbatecă. De ce la ora asta 
târzie, inconştientă, pătrunsese până aici. Casa lui Luca! Ar îi 
vrut să fugă, să se întoarcă. Paşii o duceau înainte. 

Şi pe cât mergea, se învolbura în amintire. Anii ei, la vârsta 
primilor peri argintii și a slăbiciunii sânilor moi, mai însemnau 
încă o auroră. Nu-și ma căutase de mult nici numele, nici ziua de 
naştere prin calendare. O nouă tinerețe, mai crispantă, mai îe- 
brilă, se încuibase viscolită în sufletul ei. Iși da seama că e o vio- 
lerită, o nebunie ce face. Aventura însă trebuia dusă până la ca- 
păt. Luca! Oricât încercase o amnezie a simţurilor, Ana „nu mai 
activase, nu mai respira, nu se mai mișca decât prin intermediul 
unui aer ocrotitor și stăruitor, nu se chinuia în vis, nu ţipa, nu 
trăise decât prin aventura cu Luca. 

In seara aceea, când Luca fuma răsturnat în camera ei, În- 
genunchiase lângă el, îi prinsese mâinile şi i le îmbrăţişase, îl pri- 
vise cu mila vulpilor bolnave : 

-— Primeşte-mă Luca! 

Şi Luca o primise tot titanic, tot fecund. Așa cum o primise 
nopţi de-arândul în propriul ei pat, cu aceeaşi gratuitate și a- 
ceeaşi șireată masculinitate ațâţată. Ea nu văzuse în darurile lui 
eroțice sau în neoportunitatea lui —- decăderea ei. Ratată, amur- 
gită, — nu-și stăpânea foamea de viaţă decât prin el. Fugise de 
el, ajunsese la el. 

Nu o mai stăpânea acum, în această clipă — ajunsă în fața 
casei lui, nici-o trenezie, nici-un ze]. Se simţea fericită. O fericire 
pe care și-o exploata, chipul ei de madonă îmbătrânită căpătând 
o beţie crudă şi avară. 

Portiţa scârțâind. Curtea străbătută până în fund. Uşa des- 
chisă cu precauţie. Lumina roșie de pe noptieră aprinsă. toate le 
făcuse ca sub puternicia unei forțe atotstăpânitoare. Luca dor- 
mea. Îl privi de-aici cu ochii plini de-acelaș învălmăşag al nopții. 
Tânăr ! Tinereţea lui respira fierbinte peste perini. Camera toată 
era cuprinsă de frumusețea goală, atletică a lui Luca. 

Aplecată peste somnul lui, Ana îi sărută urechea, acolo unde 
lobii adună senzațiile mai tare şi mai viclean. Luca se trezi brusc, 
nedumerit. 

— Ana! 

Şi braţele cuprinzând-o, o alintau străvezii de somn şi sen- 
sualitate. 

— Niciodată nu-mi închipuiam c'o să vii aici. 

Şi gura se aplecă bogată înspre buzele care str ânseseră zâm- 
betul în colțuri şi tremurau. Mâinile căutau s'o desbrace, s'o în- 
lănţue, s'o ducă în spre inima patului. Ana se gândea la icoanele 
de-acasă, se gândea la Irina. O amărăciune ca de moarte o năpădi. 
O desnădăjde care vestejise fericirea de mai înainte. Şi ca isbuc- 
nită dintr'o narcoză, stăpână din nou pe gesturile și pe.vrerile ei, 
refuză chemarea masculină, rebelă, risipită cu tot darul în îmbră- 
țişarea strânsă. 

— Nam venit pentru asta, Luca! ă 

Vocea era mustrătoare şi tristă. Braţele celuilalt căzură fără 
rod pe lângă coapse, ochii priveau nedumeriţi. 

— Am venit să te întreb pentru ce mă iubeşti, pentruce mă 
doreşti? Nu ştia ce să răspundă. Jenat de înfățișarea ei, grotesc 
lângă un refuz nenatural, incapabil de o explicaţie, învins de un 
capriciu ferneesc, își aprinse o ţigară. 

— Vezi Luca?! Pentru tine sunt numai o femee. Atât îmi 
ceri — carnea mea. Dar te-ai gândit vreodată la fiinţa mea lăun- 
trică, la spiritul meu? 

— Eşti bolnavă, Ana! 

— Da Luca, sufăr. Dar nu de ceeace crezi. De altceva mai cu- 
rios, mai neomenesc. Poate de prea mult suflet. | 

Luca nu era obişnuit cu spovedanii lăcrămoase, nici cu dis- 
cuţii de alt ordin decât cel sentimental. El vroia femeea nudă, 
fără nume, fără insufleţire, golită de prejudecăți. Şi de aceea îşi 
aruncă ţigara, ocupându-și din nou locul în pat. O aștepta. Credea 
că va veni. | 

Dar Ana plecă ochii, îndepărtându-se mai lăcrămată și mai 
obosită. Orașul părea tot tăcut, sever, tot străin. Luna apusese 
pe undeva — departe. Acolo apele marine sunau bătute de vânt. 
Stele reci. Un văzduh care furase din neliniștile Anei doar febra. 
Ana mergea acum pe aceleași drumuri fără ţintă sau îngreunate 
de ceaţă. 

(3 Martie 1931). 





TI PR DIR 




















„Koânigsplatz“, vasta piață pe care se desfășoară marile acte 
publice ale vremii 


Să ne închipuim — cu Sârmanul 
Dionis — că am prins in mâini 
tremurătoare şi fericite,  chsia 
magică ce deascuis încăperile ferme- 
cae ale Vremii. Să părăsim tumul- 
tul infricoșat al zisi, larma infio- 
rată de neliniști, ceața umedă a 
ncsiguranţei ce ne învăluie ca o di- 
mineaţă cenușie de toamnă, și să 
dibuim înfriguraţi drumul «pre mai 
inflorita timpuri, rând Inţe:epciu- 
nea şi Frumuseț:a impcdobtau d2o- 
potrivă lumea. Mintea colindă de 
ateia infierbântată colinele incre- 
menite ale timpului, în căutarea 





Cititorul atent îşi aminteşte 
poate, să îi întâlnit uneori, cu 
prilejul lecturilor din poeţii mo- 
derni, semnele unei anumite 
descurajări a expresici, isvorită 
din sentimentul zădărnicici ori- 
cărui efort. Să nu ne grăbim to- 
tuși de a cecunoaşte, după astfel 
de semne, prezența unui „pesi- 
mism“ organic al artistului, cu 
toate îndemnurile acelora cari 
confundă biografia lui publică, 
după tiparul tras în nenumărate 
exemplare pentru uzul tuturor, 
cu viaţa lui secretă, a cărei măr- 
turie dăinuiește prin opera de 
artă. 


Cântarea care n'a fost spusă 
E mai frumoasă ca oricare 


— ilustrează ceea ce am numit 
mai sus „descurajare a expre- 
siei““, dar o descurajare ale cărei 
rădăcini nu se hrănesc din bio- 
grafia — putem preciza chiar: 
din biologia — poetului, ci din 
conştiinţa limpede a dispropor- 
ției între  năzuințele lui către 
perfecțiunea artistică, şi puteri- 
le-i proprii, socotite neîndestu- 
lătoare pentru a o realiza. Ceca 
ce este tocmai contrariu pesimis- 
mului, — adică stăruință dîrză, 
adeseori umilită, dar niciodată 
definitiv înfrîntă, în sforțările-i 
repetate de a cuprinde frumosul 
în crisalida invulnerabilă a poe- 
ziei. Şi, de fapt, opera lui Ştefan 
Petică, autorul distihului amin- 
tit, mărturisește optimismul rîv- 
nei creatoare a poetului, de o 
rodnicie puțin obişnută. 

Am putea înmulți după voie 
exemplele acestui oplimism — 
împotriva aparenţelor contrarii— 
creator de „frumuseți și preţuri 
noi“, cu al unui Mallarme „fos- 


soyeur sans pitie pour la steri- 





unui verde popas al liniştei con- 
templativa, de unde să privească, 
adânc şi uman minunăţiiie firii, 
dar şi ale sufletului. 

De nicăisri insă nu ne întâmpină 
o astisi de oază, de pretutindeni 
răzbește zarva neințealeperii, sbate- 
rsa nesfârşită a pământenelor dis- 
corăii. Tot mai limpede ne apare a- 
dovărul inevitabilei conâiţii ome- 
neşti: soarele Ințolepeiunii şi Fru- 
museții și-a fulgorat luminile aurii 
doar din micile insuie de azur ce au 
apărut în scurte răgazuri între nori 
smoliţi de omienmţare. Zadarnic 


lite“, sau Baudelaire („cele mai 
frumoase versuri ale mele sunt 
acelea pe care nu le voi scrie 
niciodată“) şi altele încă. Dar 
vom întrerupe şirul enumerării 
spre a indica unul din aspectele 
cele mai sugestive ale dramei 
pe care o trăește conștiința ar- 
tistică în răstimpul de așteptare 
înfrigurată în care se petrece 
transmutaţia intenţiei sau intui- 
ției poctice, în expresia ei mate- 
rială. Ceeace era unic, cu nepu- 
tință de formulat şi esențialmen- 
te anarhic, în starea de pură 
virtualitate a  emoţiei, capătă 
prin creație un sens şi o semni- 
ficaţie — un sens omenesc și 
o semnificatie socială. Chiar a- 
tunci când expresia artistului, 
în forma ei materială, pătrunde 
cu greu în conștiința şi gustul 
publicului, arta îşi îndeplineşte 
destinul ei înalt, de sociabilitate. 
E deajuns prezența unuia sin- 
gur, a cititorului sau spectato- 
rului ideal, pentru ca acest înţe- 
les și această menire a artei să 
fic satisfăcute, prin răsfrângerea 
pe care o capătă în sensibilita- 
tea lui. Uneori, perechea poet-ci- 
ftitor reprezintă chiar condiţia i- 
deală pentru a face să se audă 
în toată puritaica acel „hymne 
des coeurs spirituels“ maliar- 
meean: 

Nous fiimes deux, je le maintiens 
accentua Mallarme, în „,Prose 
pour des Esseintes", 

La această dramă, din momen- 
tele de supremă atenţie şi încor- 
dare a emoției sau inspirației ar- 
tistului, sc face aluzie în urmă- 
“toarele versuri memorabile din 
„Le  cimetiere marin“ versuri 
cari, negreşit și fără supărare, 
nu pot fi pe înţelesul tuturor: 


O pour moi seul, & moi seul, en 
|moi-meme, 





| incearcă dar cheia Sărmanului Dio- 


nis să deschidă cea mai potrivită 
inzăpere a Timpului. Căci veacurite 
toate sunt asemănătoare. Doar prin- 
tr'un cutremur al sufietului, să îă- 
râmăm cătuşele vremii și să ne iînâl- 
țăm eliberaţi în albastrul paradis 
de dincola de veac. De-acolo să co- 
borim privirea spre minunile lumii 
şi ale Domnului, 

Cu astfel de gânduri în care se 
sbate un încordat exerciţiu al spiri- 
tu'ui, o strâdanie de fiecare clipă 
de a ne depăși epoca, ne-am obiș- 
nuit a contempla atât peisagiile cât 
şi creațiunile omului. Isvorâte vul- 
canic din istorie, ele se desprind 
în mintea noastră din lava genetică 
a începuturilor și-și iau locul în 
câmpul liniştit al considerării este- 
tice in care se săvârşeşte beţia ex- 
tazului şi a beatitudinii. Dintr'o ast- 
fel de lume şi cu o asemenea pri- 
vire, vom schița profilul Minchenu- 
ui, nu al celui de ieri, nici al celui 
de azi, ci a] Munchenului de tot- 
deauna, al formei eterne a orașuiui 
artei, 

Din foarte multe puncte de ve- 
dere, Miinchenul e o adevărată, urbe 
sintetică. Vremi din cele mai felu- 
rite, spaţii din cele mai deosebite se 








— Impresii arhitectonice — 


întâlnesc aci topindu-se în imensa 
unitate a duhului miinchenez. Nu o 
așezare dezordonată ne întâmpină 
deci, ci dimpotrivă, o misterioasă 
baghetă a rânduit clădiri de stiluri 
diferite într'un ansamblu într'ade- 
văr impunător. Cât de superficial ai 
privi urbea, nu se poate să nu 0b- 
servi de îndată că fiecare construc- 
ţie mu trăește numai pentru ea în- 
săşi, ci se situiază cu eleganţă, dar 
şi modestie, în ritmul arhitectoni 
general. Ai deaceea impresia că o 
vastă orchestră răspândită pe tot 
cuprinsul orașului, revarsă efluvii 
de înnăbușitoare mmuzică, fiecare 
clăă:zre înfăţişâna um alt instru- 
ment. 

Impresia unei arutme ordine care 
nu are nimic modern sau militar, 
ci zespiră încă acel spirit medieval 
al disciplinei veşnice atât de vă- 
dit în. orașele începute ca atesta în 
al XII-lea veac, se conturează lim- 
p>de când cuprinzi cu o privire a- 
viatică urbea. Două lungi axe se taie 
perpendicular în Piaţa Sf. Marii: 
una străpungând orașul dela est la 
vest, de pe malul verzuiului Isar și 
până Bincolo de gară, alta căzând 
dala nord la sud pe largile străzi 
Leopold şi Ludwig. In partea de 





In loc de „Cartea streină” 


„Cuvinte, pete-ale gândirii“. 





Aupres d'un coeur, aux sources 
[du poeme, 

Entre le vide et V'Evenement pur, 

Pattends VPecho de mu grandeur 
[interne, 

Amere, sombre et sonore citerne, 

Sonnant dans l'âme un creux 
[toujours futur! 


Să observăm mai întâi, că aș- 
teptarea „, la isvoarele poemu- 
lui“: se petrece în răstimpul de- 
limitat cu toată preciziunea şi 
puterea de sugestie dorite, — 
„entire le vide et l'evenement 
pur“* — între neant şi acel „vers 
donne', brusc apărut, ecoul cris- 
pării lăuntrice către expresia li- 
beratoare. Apoi, că înţelesul cău- 
tării formei  desăvârşite, mereu 
dorită dar niciodată satisfăcută, 
se slrăvede nespus de mlădios, 
în acel „creux toujours futur'“ 
din ultimul vers. 

Exegeza acestei strofe din „Le 
cimetiere marin“, pe care Ama- 
torul de poezie e tot atât de în- 
dreptăţit să o recite pe seama 
lui, substituindu-se poetului („O 
pour moi seul, ă moi seul,* etc.) 
poate fi şi mai rodnică pentru 
cititorul familiarizat cu proza 
lui Valery, în care va găsi nu- 
meroase ecouri și coresponden- 
țe, sau numai simple 'apropieri, 
atrăgătoare şi acestea. Astfel, e- 
gotismul celui care proclamă: 


O pour moi seul, & moi seul, en 
[moi-meme, 

a în aceeaş ordine de idei sau de 

preocupări cu faimoasele con- 

sideraţiuni din „Monsieur Teste” 

asupra „insului superior”: 

„Si javais dâcide comme la 
plupart des hommes, non seule- 
ment je me serais cru leur sup6- 
zicur, mais je laurais paru. Je 
me suis prefer€. Ce qu'ils nom- 





Lumina mea spre patru zări 


Lumina mea spre patru zări, 

Ce meşter de-albe descântări 

Ţi-a pus pe are întins, plumbi greoi, 
Că ai vrut taina să i-o iei? 


Treci dincolo de promoroacă 

Lumina mea spre patru zări! 
La marginile lumii toacă 

Să stea gând fără depaărtări. 


Vei veni 'ntr'o zi de iarnă grea, 


O mlădiță de lumină vie 


Yulg înaripat şi blând de nea... 
Vei veni 'ntr'o zi de iarnă grea, 
Cântec nou în viaţa mea pustie. 


Cântec nou 


S'a descântat apoi de mult 

De-o cale fără drumeţie... 

Eu beau, dar nu cred în beţie! 
Audă alţii, eu n'ascult. 


In mine cred! Şi's curcubeu 
Și somnul fără. somn, cununa 
Gândului când îmi e una 

Cu dreapta mea : e Dumnezeu ! 


SILIVIU LAZĂR 


Ingeri albi vor cobori uşor. 


Să-ţi îmbrace'n colb de cer culcușul 


Şi măicuţa Doină de pe Jii . 
Peste leagăn trupul şi-l va frârige 


pi 


je 


Nopţilor albastre, şi târzii... . 
E Şi măicuţa Doină de 





Va zâmbi cu tine şi va pfăiâge. i 


Şi să-ți prindă stele de pridvor... 
Ingeri albi vor mlădia ușor 
Pe vioara inimei arcușul. 


NICOLAE PELIGRAD 








Aqua-forte desenată şi gravată 
de Paul Valery, pentru volumul său 


a. 


„Poâsie 


ment un tre superieur est un 
ître qui sest trompe. Pour s'e- 
tonner de lui, il faut le voir, — 
et pour âtre vu il faut qu'il se 
montre. Et il me montre que la 
niaise manie de son nom le pos- 
sede. Ainsi, chaque grand hom- 
me est tache d'une erreur. Cha- 
que esprit qu'on trouve puissant, 
commence par la faute qui le 
fait connaitre“. 


Rândurile pe care le-am citat 
sună ca o ciudată replică laică a 
dogmei păcatului originar. Ar fi 


desigur, riscată, încercarea de 
a desluși urmele unei idei creș- 


tine în afirmația lui Valery, că 
„orice om mare e pătat de o e- 
roare''. Este interesant de reţi- 
nut totuși, ideea degradării in- 
sului superior prin ceeace-l scoa- 
te din „analele anonimatului“ 
spre a-l impune admiratiei pu- 
blice, şi îl umanizcază, în fon8,— 
corespunzătoare celei a decăde- 
rii din demnitatea de „eveni- 
ment pur“, de înţeles lunecător, 
necuprins încă în tiparul expre- 
siei materiale. 

Aceeaş idee, a maculării prin 
concepţiune, am  regăsit-o în 
subtilul poem „Oul dogmatic“ al 
d-lui Ion Barbu, în termeni cari 
accentuiază gravitatea „greșelii“ 
originare, a ieșirii din starea de 
nedeterminat: 

Că vinovat e tot făcutul 
Și sfânt, doar nunta, începutul, 

Vom încheia aceste simple în- 
semnări marginale, cu două ver- 
suri ale d-lui Ştefan Stănescu, 
din „„Scriba aeger“, unul din ce- 
le mai frumoase poeme pe care 
le-a publicat (în „Universul li- 
terar nr. 19 din 1938): 

Cuvinte, pete-ale gândirii, 
Virtute-a inimii, tăcere! 

Aspiraţia către puritatea gân- 
dirii nerostite şi către piscurile 
supreme ale emoţiei neexprima- 
te nu putea fi spusă cu o mai 
Suavă discreţie ca în aceste dia- 


fane versuri. 
MIHAI NICULESCU 





10 lunie 1939 


E aa 
ai 


de AL. DIMA 


Oiguțtei 


norâ-vest, ele închid renumitul car- 
tier al Schwabingului pe unde clo- 
cotea «de înaită viaţă artistică boe- 
ma de altădată şi unde se mai as- 
cund încă, în anume știute ciădiri 
— ca nişte adevărate bijuterii ar- 
țistice — spiritele alese ale vremii. 
Străzi iargi cu perspătive adânci, 
cu popasurile rotunde sau patrate 
ale piețelor, cu capetele întretăiate 
adesea de blocul vreunui monument 
sau clădiri publice, desemnează linii 
clare în vatra orașumi. Un limpâde 
sunet sudic se aude de pretutim- 
deni, o limbă de pământ italian s'a 
strecurat de dincolo de Alpi și im- 
presia aceasta ar deveni covârşi- 
toare dacă cerul mereu incruntat nu 
te-ar vesti că nordul nu e departe. 
E poate singura contradicţie ţipă- 
toare a Miinchenului, singura notă 
stridentă in neindoeinica armonie 
a urbel. 

Pe vechea ordine medievală se 
aşterne apoi uşor ca un vis, duhul 
clasicist, Il întâlneşti în fiecare coț 
aproape, în liniile majestoasei 1i- 
nisti a vreunui monument, în echi- 
librul senin al vreunei statui, în a- 
tâtea temple şi muzee. Alcătuirea, 
clasisă cea mai distinsă a orașu- 
îmi e fără îndoială Koânigsplateul, 
vastă piaţă pe care se desfăsoară 
marile acte publice ale vremii. E un 
cuprinzător pâtrulater pavat cu pi€e- 
tre granitice, înconjurat pe toate 
laturile de muzee şi tempie. Venind 
dinspre apus, te întâmpmnă cu o ţi- 
nută într'adevăr regală Propileele 
ca reușesc cu fidelitate să imite in- 
trarea A-ropolei, valorificâna sobri- 
etatea dar şi puterea severă a sti- 
lului doric. In dreapta şi stânga lor, 
se ridică, pe trepte antice, cee două 
templemuzee, al Gliptotecei reiîn- 
viind eleganța volutelor ionice, și al 
Galeriei statului crescând din mai 
organicul și mai exuberantul stil co- 
rintie, Trei construcţii cu trei stiluri 
antice deosebite se alătură pe ace- 
lași spaţiu, ce devine asite 10 adevă- 
rată insulă a alasicismului elen. In- 
lăuntrul celor două muzee, apoi, se 
păstrează ca în altare de temp'u, 0- 
pere ale artei egiptene, eline sau To- 
mane, dar și creațiuni ale vremu- 
rilor celor mai noi. Izoiate de lume 
pe trepte largi şi înalte aşa cum se 
cuvine zeilor, valorile artei primesc 
un omapim care aminteşte maniies- 
tări ge cult. Pe latura de râsărit a. 
pieței se ridică însfârşit cele două 
ţemple ale onoarei, în stilul ciasicist 
al prof. Troost, cu coloane sim- 
ple alburii, înăsprite de noul su- 
fiu al Germaniei contemporane. 
Construite de curând, ele dovedesc 
năzuința de armonie a arhitectului 
ce a ţinut să-şi incadreze contribu- 
ţia în mai vechiul plan ciasicist al 
pietel. 

Dar de un pregnant caracter antic 
se bucură și faţada Teattului Naţio- 
nal <u treptele ei impunătoare, cu 
coloanele suple terminate în capite- 
luri acanti”e, cu arhitrava, simplă, 
şi cu fronton triunghiular fără re- 
Jiefuri. E mai mult um suflu corin- 
ție în sineta acestor coloane și în 
felul oarecum plutitor al faţadzi. 
Printre monumentele aceluiași stil, 
o operă de o deosebită vigoare 
sewpturală, dar și arhitectonică e 
Fântâna Wittelsbach în plin centrul 
oraşului, creaţiunea scuiptoruiui și 
esteticianului de mire renume care 
a fost Hildebrand. Ciar desemnată 
în lăţimea ei, armonios aşezată în 
cadrul targului spaţiu al unei piete, 
Fântâna de care vorbim, e socotită 
— cu drept cuvânt— ca un subtil 
protest clasice împotriva temdinţelor 
baroce ale sculpturii mincheneze de 
la sfârșitul veacului trecut. Un at 
clasicism, respirând d= data aceasta 
din plămâni romani, înfăţişează 
Poarta Triumfală de pe Yeopold- 
strasse, străjuită deoparte şi de alta 





„Biserica Femeilorit... simbolul 
reprezentativ al Miinchenului 


de o alee 'd= plopi care încadrează 
cu potrivită majestate acest monu- 
ment al victoriei, 

O ultimă operă a clasicismului 
minzhenez ne-o dărueşte apoi Casa 
artei germane cu azeentuata ei o- 
r:zontalitate, cu cotoane pr:smatice, 
cu arhitrave fără ornamentaţiz, i.u- 
strând noua refracție germană a ve- 
chiuiui ciasizism, 

Arhitectura Minchenu'wi se leagă 
insă de sudul eurorean, și pe alte căi, 
pe drumul Renașterii italiene mai â- 
ies, a cărei bucurie de viaţă şi mai 
caldă munumentalitate se iveşte va- 
ioasă, în vasta biserică a Sf. Mihai, 
magnfică opi:ră a izzuiților, unde 
caractzrul mistic se topeşte în parte 
în albul luminilor obişnuite a clădi- 
rilor publice. In acelaş stil al Rena- 
șterii, de data aceasta mai pompo, 
se ridică Palatul Justiţiei sau, cu a- 
vânt fiorentin Palatul Rezidenţei. 
Vechea Pinacotecă în care sclipese 
operele unui Diirer, Rembrandt, Ru- 
bens, Rafael şi atâţi alţi titani ai 
artei, îmfioreste deasemeni în stiul 
Renaşterii, din cars s: construeș.e a- 
poi și Academia arte!or plastice, Dar 
și mai vechi urme i:aliene, la cari 
se adaogă irizări din Bizanţ. se vă- 
desc în Basilica din Karlstrasse, cu 
farmecul ei cres=ut prin contribu- 
ţia bolţii orientale. Din aceeași fa- 
mile spirituală se arată a fi şi bise- 
rica St. Ludwig. 

Mulțimea, și varietatea aecoentelar 
clasice dau Miinchenului un aer de 
o antică splendoare și nu odată, 
când tumuitul zilei încetează şi sin- 
gur rătăzeşti ca o umbră pe stră- 
zile înfiorate de Tiniște, ai impresia 
că retrăeşti epocila de mulţ apuse 
al: sublimului €lin şi ae lumii pla- 
tonice. 

Printre atâtea insule ale caimului 
clasic, chinul duhului gotic nu pre- 
getă să se arate, Ecouri ale evului 
mediu apar pe alocuri, în turnurile 
și rămășițele vechiului Ring, dar şi în 
biserici si clădiri. Biserica Femtilor 
— catedrala dominantă a oraşului, 
simbolul reprezentativ al Minche- 
nului — se înaltă cu putere din 
preajma Pieţii Sf. Marii, cu cele două 
turnuri de o simplicitate impună- 
toare, păstrând roșul cărămizilor 
constitutive, dar frângându-sși moa- 
le avântul în cupolele blânde ale 
capetelor, Aicătuită; din trei năvi de 
o egală înălțime, cu o lungim= de 
101 m., cu 22 coloane, cu arcuri go- 
tica ce se îmbină, complicat ca o re- 
țea de crensi, cu vitralii înalte și 
violete  descompumânit lumina În- 
tr'un aer de mister religios, Biserica 
Femeilor e una din cele mai carac- 
teristice podoabe ate oraşului. Dar 
goticul reapare și în noua construc- 
ţie a Primărici, o superbă ctădire în 
care vârfurile arsurilor, capetele 
turnurilor, toate părțile terminale, 
însfârşit își pierd ascuţimea într'o 
dantslărie omamentală din cele mai 
fine. Intreaga rigiditate a goticului 
se induwește aci printr'un neaștep- 
tat spirit miniatural al arhitectu:ui- 
bijutier. Biserica, Sf. Petru e dea- 
semeni construită cu elemente go- 
tice, dar pe baze romane şi cu o îm- 
podire interioară ce aparţine celui 
mai tipic baroc. Acest din urmă stil 
e apoi copios reprezentat prin viața 
şi mișcarea cu care se înfăţişează 
Biserica Teatină, cea mai de seamă 
construcție barocă a întregii Ba- 
varii. Rococoul ne oferă deasemeni 
darurile gr:jei sale dezorative, grâ- 
ţiei sale nobile şi pzdante, în clădiri 
ca de pildă Teatrul Rezidenţei, in- 
tim și cald, dar aristocratic, ca finele 
insăperi ale vreunei principese din 
veacul al XVIII-lea. Dar podoaba 
Cea mai de seamă a rococoului se 

desvăluește în biserica Sf. Ne- 


pomuk a fraților Asam a căror 
operă € o minune a stilului. 

Sunt încă numeroase monu- 
mentele asupra cărora istoricul 
sau criticul ge artă e îndatorat 
a se opri. Trebue citat astfel 
Maximileanum a cărui arcuită 
fațadă domină ca un vultur cu 
aripile destinse, de pe o colină, 
strada dinainte-i, izbutind un 
Tar efect, de perspectivă urba- 
nistică — sau Muzeul Naţional 
cu chip de castel german din 
epoca Renaşterii, ca și atâtea 
alte clădiri ce cântă în armo- 
nia arhitectonică a acestui o0- 
raş. Impresia de ansamblu ar fi 
însă stânjenită printr'o prea 
stăruițoare amănunţire a păr- 
ţilor şi icoana orașuiui tulbu- 
rată în liniile ei mari. Templu 
a] arhitecturii în primul rând, 
Miinchenul nu e totuşi mai pu- 
țin o vastă pinacotecă, în care 
opere ale istoriei picturale şi 
sculpturale trâesc laolaltă cu 
isbutite creaţiuni ale prezentu- 
lui, Dar despre acest aspect cu 
an alt priiei. 

(1939, Miinchen) 


10 lunie 1939 


Et 








La şșfârşit de stagiune 





Şi după ce experienţa d-lui 
Camil Petrescu sa înfăptuit, 
teatrele şi-au închis stagiunea 
de iarnă. Mai bine zis stagiu- 
nea serioasă. Acum vor avea 
loc desigur o muiţume de spac- 
tacole ușoare, distractive, în 
grădini, hohote de râs vor is- 
bucni depe buzele Bucureşteni- 
iar, în fiecare seară, ca reztrea- 
ţie după lungi și căiduroase zile 
de muncă în:r'o atmosferă îm- 
pâcsită de fum, de praf, de 
plictiseală. Până și cei mai a- 
teatrali oameni se vor duce Ll& 
aceste spectacole spre a-şi des- 
creţi frunţiie și lumina mintea 
pentru ca apoi să poată in voe 
irgurgita speciticii mititei na- 
ponau, udaţi cu sprițuri, — am 
impresia, tot atât de specifice. 
Ar îi prin urmare rigizol să 
pretindem stagiunei în devenire 
valoare ariistică cel puţin ac- 
ceptabilă. Vorbim din punciul 
de vedere al celor ce pretind 
teatrului să fie o artă. 

De aceea credem că rândurile 

dedicate  reprezentațiilor esti- 
- vale, tuebue să se situeze in 
punciul de vedere al intesției 
ce işi propun. O obiectivitate 
strictă, dar ad-quată nouei ior- 
mule. Să nu pară, deci, con- 
tradicţii unele tonuri admira- 
tive, cari in decursul lunilor 
trecute ar fi fost poate adese- 
ori violente. Este, cred-m, esen- 
ial p.nLru un cronicar, de a in- 
țelege situaţia teatrelor faţă de 
cerințele publicului. 

'Ceeace nu inseamnă să fim 
ingăduitori cu stagiunea, să-i 
spunzm oficială spre exemplu, 
din iarnă, când acest gen de 
artă nu trebue să fie pur și 
simplu o desfătare vulgară. 

Iată pentru ce, odată cu sfâr- 
şitul ei, îi putem deplânge at- 
mosfera scăzută. Se spunea de 
alttel în coloanele acestei re- 
viste, în toamna trecută, de 
către d. Camil Petrescu, că tea- 
trul românesc va da un mare 
examen în stagiunea ce vine 
(1938—39 N. R.). Un examen 
decisiv. De reusita lui depinde 
poate soarta viitorului. 

Acum examenul s'a dat. Fost-a 
e! favorabil sau nu? A isbutit 
să aducă un indreptar pentru 
viitor? Credem inutil să înşi- 
răm multele întrebări ce ne 
putem punc. Totui se rezumă 
la aceasta: Examenul sa dat, 
iar folosul dlui adevărat şi just 
va apărea numai după trecerea 
timpului. 

Ceeace putem constata noi, 
astăzi, este numai imposibili- 
tatea publicului de a pricepe și 
adopta repertorii a'ese. 

Dacă nu ne putem 'da părs- 
rea asupra examenului, faptul 
provine tocmai din lipsa de re- 
ceptivitate a spectatorilor la re- 
prezentaţiile eşite din comun, 
Fiindză odicât de bună ar fi 
piesa, prin urmare oricât sat 
osteni teatrul să-și înalte nive- 
lul, publicul stă ca un baraj: 
Wu acceptă ceiace nu-i de nivel 
comun. Pur şi simplu. 


S'a reprezentat astă iarnă 
la Regina Maria „Azilui de 
noapte“. De acordă în ceeace 


privește părțile excesiv d2 TO- 
mantice ale piesei. Dar nu cre- 
dem că ele pot îndreptăţi Lipsa 
de atenţie a publicuiui îaţă d2 
piesă şi nici, dimpotrivă, lă- 
muri afluxul lui la, de exem- 
plu, „Duduza Sevastiţa'“, sau 
„Blockhaus”. 

A căzut „Șase oameni în cău- 
tarea umu: autor”. Dar „O fe- 
mee indrăcită” a plăcut. Se va 
spune: interpretarea. Oare d-na 
Voiculescu, singură, poate con- 
cura tot mănunchiul de inter- 
preţi frumos grupați, și de cali- 
tate, din drama lui Pirandelo? 

Şi oare nu este tTist i „Ra- 
taţii” la rânăul lor cu o înter- 
pretare desăvârșită, să cadă? 

Critsriul interpretării n'ar fi 
cel adevărat. În fond totul se 
reduce la nepricepere. Mentali- 


artă. De aci toate neajunsurile. 

Dacă privim stagiunea tre- 
cută, ne lovim de această men- 
talitate. Au fost, nu puţine 
spectacole de înalt nive! artis- 
tic. N'au îndeplinit sutragiile 
publicului. S'au jucat pe scena 
celei mai înate instituţii de 
artă dramatică piese ca: „Fata 
lui Iorio“, „Clopotul scufundat“ 
şi altele. Succesul lor a fost 
îindoelnic. 

Suntem încă de acora a face 
concesii în privinţa publicului. 
Nu are gustul format, nu are e- 
ducaţie dramatică, e lips de 
discernământ. Peste un timp, 
mai lung sau mai scurt, se va 
îmbunătăţi. Mulțumită, încercă- 
rilor lăudabile de a înscena lu- 
crări de ina nivel, gustul lui 
se va purifica. 

Dar ceeace este grav, aste 
felul in care critica reacţionea- 
ză. Afară de câteva pzrsonuii- 
tăţi cu pricepere şi cunoștințe 
adânciie,  craniciie dramatice 
nu relevă defectele pieselor. Şi 
în special acordă laude con- 
forme  aplauzelor. Ceeace nu 
este o metodă. De când oare 
arta dramatică recunoaşte pe- 
remtorie valoarea aplauzelor? 
Dacă de fapt așa se întâmplă, 
piesa fiina sortite numai și 
numai aprecierei de moment a 
opiniei publice, nu credem a- 
preciabile tendinţele cari trans- 
iormă această s.are într'o lege, 
sau mai puţin tare, normă, de 
judecată critică, 

Rostul unor critici dramatice 
este de a releva obiectiv atri- 
bu.ele piesei. Spunem atribute, 
fiinâcă e util să înglobăm şi 
calităţi și defecte. Trebue să se 
tragă concluzii asupra jocului 


. 





de VICTOR POPESCU 


actorilor, asupra subiectului a- 
supra montării, obiectiv. Păre- 
rea asupra piesei interesează 
poate mult mai puţin. Acolo în 
deobşte se pune subiectivism, 

Esenţialui este să previi pe 
deoparte publicul de genul pie- 
sei şi jocului ei, iar pe de alta 
să previi conducerea teatrului 
de părţile mai bune, precum şi 
de cele mai 1ele din spectacol, 
spre o eventuală înăreptare. 
Errare humanum est, 

Critica teatrală, la noi, nu are 
acest rol. E păcat, şi nefolositor 
artei dramaţice. E chiar grav, 
după cât am spus. 

Din cauza €i, unul din marile 
defecte ale spectacolelor Bucu- 
reștene, lipsa elementelor arti- 
stice, precum și asel alt mare 
defect, protecțiunea acordată 
mai tuturor autorilor cari ştiu 
să scrie... doar reclame, nu poa- 
te fi înfrântă. 

Teatrul nostru suferă inult 
din cauzele acestea. Suiteră de o 
tară ce-l poate inirâmge. Ar 
fi cât se poate de necesar 
ca vara aceasta să fie fertilă 
în revirimente. Si din partea 
publicului, și din a teatrelor, în 
mult mai mare măsură, dssi- 
gur, şi din a celor datori să spri- 
jine teatrul, nu să-l laude, 

Vitimela experiențe al dirse- 
ţiunei Naţionalului, lasă să se 
prevadă un ritm nou. Să sperâaa 
că încercarea va isbuli să rree- 
ze un mănunchiu de interpreţi 
mai daosebiţi, precum şi un re- 
pertoriu cu legături cât se poate 
de strânse cu arta dramatică, 
Ru cu bâlciul, şi va isbuti, poate, 
să constitue un exemplu. 

Acestea, sunt simple păreri la 
sfârşit de stagiune. 





Meditaţie 


Rândurile de faţă sunt expre- 
sia unui gând liniștit într”'o apocă 
turbure.  Imprejurările în care 
nc prinde viaţa, crează în noi o 
stare de spirit care eşte de cele 
mai multe ori în contradicţie cu 
ideile omului de pe stradă. 

Când ne găsim întrun moment 
Ge răgaz intrun local: o cafe- 
nea. berărie sau restaurant, au- 
zim mulţimea din jur discutând 
cu aprindere, comentând cu in- 
teres, evenimeniele cotidiane: 
frământări politice, probleme so- 
ciale, veșnice nemnu.ţumiri. 

In acest timp, gândul meu c- 
vadează bucuros din această 
lume, lăsâridu-se purtat pe un 
tărim poate mai puţin important, 
dar în care, în tond, se rezumă 
eterna problemă a fericirii, a se- 
ninătății, a calmului spiritual. 

Printre zgomotele  tumultoase 
aie metropoieior, spiritul, uncori 
melancolic, alteori voios, alunecă 
spre alte zări, îmbrăţișâna alte 
aspirații. 

D:mineața aceasta radioasă de 
primăvară îl stimulează. amin= 
tindu-i de minunata natură, de 
soare şi de mare. Iată-ne în pli- 
natură, ascultând murmurul 
liniştit al âpci ce scaldă ţărmu- 
rile:  luntraşii cântând vesci, 
pescuesc... pâinea lor zilnică. Ce 
tablou senin, care ţe transportă 
departe de conflictele neprevă- 
zute și de surprinzele infricoșe- 
toare, 

Neputând pune gândului sta- 
vilă. merg mai departe. In amur- 
sul unei tinereţ: încă nemulțu- 
mite şi în ajunul unei bătrâneţi 
ce pare că nu vrea să mai în- 


na 


târzie. mintea se turbură, între- 
bându-se cu îndoială, cu noli- 
nişie, dacă se mai poate spera 


în vreun ideal. 

Viaţa, cu varietatea şi amploa- 
vea ei, nu poate oferi, totuşi, de 
muite ori. mulțumire ind'vidu- 
ui. De aceca, trebue să ne for- 
măm o Giscipiină bazată pe calm, 
spre a asigura un echilibru inte= 
rior. grație căruia vom putea fi 


tatea noastră trăeşte în con- pregătiți spre a suporta toate 
cepția ro'ului secundar pe Care adversităţile soartei.  oricari ar 
teatrul trebue să-l joaca in fi ele. 

e 








) 


teatrul lui O'Neill, iar D-nii 


ACOLO UNDE E 
de Eugen 


! pentru prima dată 
| în România 








LA TEATRUL LIGII CULTURALE 


are loc Miercuri 14 lunie 1939 ora 93 seara 
o testivitate culturală sub auspiciile revistei 


UNIVERSUL LITERAR 
D-nul MIRCEA VULCĂNESCU va conferenţia despre 


Naţional) D-na Herjeu-Botta, 
G. Soare vor interpreta piesa întrun act: 





Fmil Botta (dela Teatrul 
Sergiu Dumitrescu şi 


STE CRUCEA 

O'neill! 

Bilete la cassa 
teatrulu 











Credeţi-mă, şi individul repre- 
zintă o lume întreagă, în plină 
cțiune şi în continuă evoluţie. 
De aceea, el merită să fie stu- 
diat, apreciat şi adesea ocrotit. 

Sar putea spune: dar cine 
vrei să se ocupe de viitorul lui? 

“Ve poţi retrage să trăeşti viaţă 
de pustnic, te poţi încăpăţâna să 
visezi, ca tinerii în naivitatea 
lipsei lor de experienţă. şi ni- 


meni nu va şti nimic despre 
toate astea. 

Desigur! Dar oare, în viitor, 
lumea se va mai interesa de 


ceeace numim noi astăzi eveni- 
mente importante și cari ne fră- 
mântă până la neurastenizare ? 

Marele războiu, pentru izburc- 
nirea căruia a fost nevoe de 20 
de ani de discuţii şi în urma că- 
ruia, după patru ani de luptă şi 
multe milioane de morţi și de 
răniţi, harta Europei sa schim- 
bat, pentru ca azi. după nici 
treizeci de ani, să începem cu 
alte frământări... 

Și de ce toate acestea? Pen- 
trucă orice început are un sfâr- 
it. i 

Dar ce vor ști copiii noştri, in 
toata evenimentele mari pe cari 
de-am trăit? Patru linii într'o 
carte de istorie, ca despre atâtea 
alte războie, cataclisme, împără- 
ţii răsturnațe. 

Şi viața îşi urmează cursul ei. 
acelaş, liniştit. La vremea lor, 
păsărelele continuă a ciripi zglo- 
Dii pe arbori : râurile îşi urmea- 
ză cursul calm, şi toate milioa- 
nole de oam?ni, cei cari sunt şi 
cei ce vor fi, vor continua în 
fiecare dimineaţă să-şi îndrepte 
gândul spre Dumnezeul lor și al 
tuturora, pentru a-i cere: 

Pâinea noastră de toată zilele, 

Dă-ne-o nouă astizi, 


TATIANA GROSU 


POSTA REDACŢIEI 








Silviu Roşu. — Scrieţi-ne cevu 
despre activitatea scriitoricsască 
de acolo şi publicăm cu plăcere. 
Darea de seamă trimisă nu a 
putut intra la vreme şi acum 
nu-şi mai are rostul. 


Ionel  Nicoleanu. D-lui 
Neazu Răduiesscu îi puteţi scrie 
ia ziarui „România“. 


N. Dumitrescu C. FE. R. — Poe- 
zia :d-voastră are o deosebită 
semnificație. In preaima săr- 
bătoririi lui Eminescu, ea vine 
să arâte că în 50 de ani emines- 
cian:smul na imbătărânit de 
100, 


B. Basarab sau B, Bogdan 
(sau B. Bogdan-Basarab). 
Aveţi o deosebită virtuozitate 
pe care aţi putea-o pune în va- 
ti altfel decât scriind paste- 
uri. 


— r, st, — 


ma fois BT DD0R în 0 a 


— Domnişoară, eu sunt singur în clișeu, mata la fel; nu vrei să vii la mine, 


că am două scaune., 


UNIVERSUL LITERAR 








7 


Maxim Gorki si uritul 


Dezacordul interior cu realitatea din a- 
fară provoacă atâta dezamăgire în noi 
Venim. pe lume cu belșug de omenie și 
forță. Suportul nostru dintâi este iubirea 
de oameni și plămada lor. O iubire uriașă, 
gata de sacrificiu. Şi iată că viaţa ne sur- 
prinde mefistotelic, cu polarităţile ei. Pa- 
radoxe scrâşnese împrejur. Trăiri străine 
parcurg alăturea de tine alt drum. Viaţa 
apare subit incoloră, stereotipă și banală, 
tumultul vital prea zadamic. Energia îni- 
țială cu care ai pornit să cucereşti viaţa, se 
iroseşte în vânt. Reprezentarea lumii drept 


țărm de ancorare a spiritului nostru — de- 


vine pe neașteptate simplă fantomă, simplă 
inchipuire şi deloc realitate concretă. Care-i 
consecinţa acestei revelații de dualitate în- 
tre noi și lumea din afară ? Ne retragem 
în singurătate. Murim în afară ca să pu- 
sem străluci înlăuntru, Ataşamentul exte- 
tior este inutil. Penomenele vieții te incon- 
joară, în cadență uriașă, bizară; te absorb 
în acest avatar spectacular. O, vroiai să 
nu le fii cumva individualitate imtrusă,! 
Ci element de reazim, unealtă de deslăn- 
ţuire a forţelor, ritm energic. 

O cugetare nocivă stărue, năpădește fără 
veste. Nici munca, nici arta, nici viaţa fa- 
milială, nici lupta pentru ideal — nau rost. 
Decrepitudinea, senescenţa sunt semnele 
evidente că toate sfârșesc odată şi oală. 
Parcelarea însuşirilor tale în câmpul 2cti- 
vităţii sociale, — rânjeşte hâd. Viscolul 
vremii acoperă toată sforțarea omului. Un 
destin ntindupiecat ne străjuește din a- 
propiere. Nu ne puiem descătușa — ca și 
toate celelalte existenţe obiective din na- 
tură — de anumite cenzuri eterne pe de 
o parte, contingenţe neghioabhe pe de alta. 
Vrei să fii o sinergie de valori — în van. 
Vrei să ridici piscuri spre cer, — pentru 
cine ? 

Cohabitarea deziluziilor în spaţiul singu- 
rătăţii iscă plictiseala de viaţă, uritul. Urit 
de panorama universală, dar mai ales urit 
de prezenţa acelui fu, așa de inutil în cen- 
îrul lumii, eu existență netrebnică și soli- 
iară, chinuită și oarbă. 

Acest urit este axial, euristic, halucinant, 
strămută dintr'un joc în altul! eroii lui Ma. 
zim Gorki, sau cum spunea E.-M. de Vogiiă 
„un aiguillon douloureux stimule tous ces 
erants“. E spleen-u! englez, e „toska“, e 
nostalgia nelămurită a fiecărui om care se 
întreabă faustic. In „Azilul de noapte“ 


Pepel exclamă: „Ce plictiseală !.. Cum 
dracu se face că mă plictisesc într'una? 
Trăești, trăeşti, toate merg strună! Şi 
de-odată, — parcă se lasă un ger: te apucă 
uritul. 

Structura complexă şi polară a. sufietului 
Slav isbucnește cu o nouă căutare de sine 
insuși. O căutare în exterior și interior. 
Pierdut în nesfârșirea stepelor, uritul a- 
pare implacabil, întoamind o linie funciară 
in desvoltarea manitestărilor spirituale. 

Dictonul se adevereşte: vanitas vanita- 
tum... „Căsnicia Oriovilor“ wonţine aceiași 
căptuşeală de urit și lipsă de justiticare 
puternică a vieții. Grișea Orlov, eroul prin. 
cipal al acestei povestiri se întâimește cu 
autorul ei şi mărturisește car vroi o mi- 
nune să se întâmple, o transfigurare te- 
restră, ca să poată vorbi oaanenilor de unde- 
va, „dela înălţime“: „A, voi şerpilor! De 
ce mai trăiţi? Cum mai trăiţi? Sunteţi 
nişte bandiți ipocriţi și gata |!“ 

Conştiinţa singurătăţii e ciudăţenie rară. 
Nu fiecare o posedă în acelaş grad. Prin 
observaţie îndelungă se produce însă şi a- 
ceastă descoperire introspectivă. Orele cele 
mai grele sunt de singurătate. O przum- 
biare pe înserâte e primejdioasă, pome- 
unește undeva Emil Cioran. In adevăr, în 

lipe 'de singurătate, fiinta întreagă se dis- 
iramă de febra uritului. Atunci erupe stri- 
gătu: schopenhauerian : oh, daţi-mi odată 
un om! sau însemnarea lui Nietzsche: „e 
îngrozitor, să fie cineva aşa de singur“. 
Singurătatea dsvine d2-o acuitate bolnâă- 
vicioasă şi iscă uritul, Singurătatea pro- 
voacă un sbucium particular omentat, 

Uritul în toată goliciunea lui amară 
apasă obsedant pe eroii romanului „Toma 
Gordeev“. Mazim Gorki aici trăeşte cu pu- 
tere extraordinară. Liuba, fata lui Maiakin 
vorbeşte într'un loc: „— In cărţi nu gă- 
seşti de ce are inima nevoie... și eu nu în- 
țeleg prea multe lucruri în ele. Insfârșit, 
mi-e urit... mi-e urit să ci:esc întotdeauna 
singură, singură ! Eu vreau Să vorbesc cun 
om, iar acest om nu este! Mi-e silă.. 
trăești o singură dată, şi ar fi vremea să: 
trăești... iar omu! acesta nu-i... şi nu-i! 
La ce să mai trăeşti 2%... 

In romanul „Toma Gordeev“ uriiul e 
răspândit pretutindeni. Rostul uman nu-și 
află rădăciniie fireşti nici în egalitate s0- 
cială, nici în muncă, nici în bogăţie, nici 
in învățătură, nici în distracţii, în nimic. 





Pentru muzica românească 


Compozitorii prezentului sunt mai 
întotdeauna insuficient cunoscuţi. Fap- 
tul se poate constata pretutindeni, dar 
de sigur arareori într'o atât de accen- 
tuată măsură ca la noi. 

Motivele sunt multiple. Fundamen- 
tul este acela al condiţiunilor foarte 
grele de execuţie. In această privință, 
perspectivele de afirmare sunt extrem 
de limitate. 

Unica orchestră simfonică de activi- 
tate permanentă „Filarmonica“, nu 
străluceşte peste măsură prin sprijinul 
elementului muzical românesc. Compo- 
siții, solişti, din ţară, — deși lucrări con- 
timporane fără vre-o dosebită valoare 
sau concertişti, tot astfel, sunt destul 
de frecvent musafirii de peste hotare 
ai concertelor simfonice, — sunt obiec- 
tul unei extreme parcimonii de înscri- 
ere în programe. 

Lipsa aceasta de atenţie şi de susţi- 
nere față de valorile noastre, se trans- 
mite, fatal, în bună parte, fie publicu- 
lui, care suferă uneori de o morbidă 
lipsă de încredere în arta muzicală au- 
tohtonă, fie executanţilor care, ei în- 
șiși nespus de slab încurajați, cu greu 
se mai pot încumeta să-şi complice 
„cazul“, riscând să ofenseze snobismul 
şi străinismul unei bune părți din au- 
ditori, cu compoziţii românești. 

Se mai adaugă acestei întristătoare 
situaţii dificultatea aproape de neîn- 
vins, deocamdată, a editărei. Este pro- 
babil că o cercetare statistică ar putea 
constata în România unul din cele mai 
mari procente de lucrări muzicale ne- 
tipărite, faţă de întreaga producție, din 
întreaga lume. Nu-l putem evalua cu 
precizie, dar n'ar fi nici un motiv de 
surprindere dacă acest procent ar a- 
tinge nouăzeci şi opt la sută, sau chiar 
mai mult. 

Excepţiile dela această stare de lu- 
cruri adânc păgubitoare culturii noas- 
tre, inițiativele pornite să lupte pen- 
tru îmbunătățirea ci, trebuesc primite 
de aceea cu deosebită satisfacţie şi aju- 
tate, fără rezervă. 

Dintre instituţiile oficiale, Opera Ro- 
mână a înțeles să răspundă uneia din 
menirile ei fundamentale, primind în 
repertoriu și punând în lucru, însem- 
nat repertoriu românesc, care va vedea 
focurile rampa în viitoarea stagiune și 
în conținuare, în ritm statornic, pe 
viitor. 

„Alexandru Lăpuşneanu', a lui Zirra, 
este în plină pregătire. „Agamemnon“, 
de Dimitrie Cuclin, „Papură împărat“ 
de Lucian Theodosiu, „Kir Ianulea“ 
după Caragiale, de Sabin Drăgoiu, ba- 
lete de Jora şi Rogalski, vor concentra 
toate străduințele Operei Române, care 
își va câștiga asttel în mișcarea muzi- 
cală un loc de cinste, dând un exemplu 
demn de urmat şi contribuind la crea- 
cea acelei înţelegeri, acelui interes, a- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


celei simpatii, pe care muzica româ- 
nească o așteaptă de atâta vreme. 

Un alt gest îmbucurător a fost făcut 
de către compozitorul 'Theodor Ro- 
galski. 

D-sa a organizat, pentru prima dată 
într'o asemenea continuitate, o serie de 
concerte simfonice sau soliste, la radio, 


consacrate, câte unui compozitor ro- 
mân. Ne ocupăm aci, prin exceptie, de 
o latură a programelor muzicale dela 
„Radio“, pentrucă d. Rogalski a avut 
fericita ideie de a face publice aceste 
concerte, primind audiţori în sala de 
concert a societăței. Mai mult, d-sa a 
înlesnit, şi sperăm că va continua acea- 
stă excepţional de lăudabilă activitate, 
şi concertui la Ateneu al d-lui Dimitrie 
Cuclin, care şi-a putut dirija acolo un 
ciclu de lucrări. A fost ascultată cu a- 
cest prilej simfonia d-sale în re (a 


doua), al cărei scherzo, o amplă şi re- 
marcabil făurită mişcare a lucrării, s'a 
înscris printre realizările cuprinzătoa- 
re şi trainice ale literaturii muzicale 
naţionale. 


Esţe timpul ca aceste pilde să fic i- 
mediat urmate, spre a se putea în sfâr- 
şit crea cale liberă și înfloritoare des- 
voltării depline a muzicii românești, 
atât de adeseori îndepărtată, până a- 
cum, dela marile ei rosturi, în viața 


de GEORGE MENIUC 


Toţi oamenii de care ne ishim incidental 
poartă grimasa falsă a goanei după ideal, 
dar de fapt toţi sunt chinuiți de aceeași 
intrebare răzvrătită: de ce trăim ? Petre- 
cerile sau ocupaţia liniștită, de funcţionar 
explodează în revoltă împotriva acestui fel 
de viaţă. Iar cânteceie iscă isbucniri, ca de 
pildă : „îți vine să te culci şi să mori de 
urât î“ 

Evident, motivarea replicei dată de Toma 
Gordeev lui Taras Maiakin, care îl tot în- 
deamnă la muncă, apare opinantă, 

— „Munca încă nu-i totui pentru om, 
răspunse Toma. Asta nu-i adevărat, că în 
muncă e justificarea... Câţi oameni trân- 
dăvesc toată viața lor, dar trăesc mai bine 
ca acei care lucrează... asta cum? Iar lu- 
crătorii — dânșii pur și simplu sunt niște 
nenorociţi... cai! Sunt călăriți, rabăă.. şi 
gata... Dar ei îşi au justificarea lor înain- 
tea lui Dumnezeu... Var fi întrebaţi: voi 
pentru ce-aţi trăit ? Atunci vor spune dân- 
şii... noi n'am avui timp să ne gândim ia 
asta... Noi toată viaţa am muncit. Jar eu 
ce justificare am ? Si toţi oamenii, care 
poruncesc, cu ce se vor apăra? La ce au 
trăit ? Eu cred aşa, că toți trebue să știe 
categorie — la ce trătşti?.. 

Toma se întrerupe şi înălțând capul, ex- 
clamă cu voce surdă: 

— Au nu se naște omul ca să lucreze, 
bani să câştige, case să-și facă, banii să-i 
inmulțească — şi să moară ? Nu, viaţa în- 
szamvă ceva prin ea însăşi... Omul se naște, 
trăește și moare... de ce ? Trebue, zău, tre- 
bue să ne gândim cu toţii — de ce trăim? 
N'are nici un rost viața noastră... n'are nizi 
un rost! — Pe urmă — nu totul e neted... 
asta. de-odată se observă... Unii sunt bogaţi... 
şi trăesc fără treabă... alţii — toată viaţa 
iși incovoae spinarea la muncă, dar mizio 
leţcae la ei... Cu toate acestea deosebirea 
intre oameni — e mică... Unul trăcște fără 
pantaloni, insă reflectează ca și cum ar fi 
îmbrăca! în mătasă...“. 

„Conștiinţa sihastră isvorășie din aimaos- 
tera mistică și încă primitivă a cmuuui, 
atunci când mediul geogratic influenţează 
covârșitor sufletul unui popor. In fața ur- 
cuşului solitar carpatin, Românul daia 
munte a reacționat cu dorul, care nu poate 
fi nicidecum o „reminiscență platonică“ şi 
nici particularitate tipică nsamului nostru, 
cum s'a afirmat, ci doru! cuprinde un ori- 
zont mai larg uman, mai larg terestru. 
Dorul şi uritul sunt sinonime. Această stare 
psihologică — pentrucă nu se concepe să 
fie pur metalizică — corespunde cu sin- 
gvrățatea adamică a omului religios și este 
nostagia severă după nesfârşit. Analiza 
uritului făcută de Mazim Gorki nu se îm- 
pleteşte aeloe cu gândirea abstractă. Eroii 
marelui scriitor suferă nemplinirea desti- 
nului lor. Viaţa ar trebui comp-ectată cu 
ceva. Omul este apatiţie neobișnuită în 
mijlocul naturii — și atunci, viaţa lui are 
nevoie de o structurare cu totul deodsebită 
de traiul biologic și inconștient al faunei. 
Conştiinţa umană se străduește după eter- 
nitate și pleniiudine, — ca viaţa să fie bo- 
gată în evenimente incontinuu frumoase, 
ca revelaţiile noastre să m'aibă caracter de 
relativitate, 

Sabia, Timpului retează, elanul iniţial. In- 
stabilitatea materiei în spaţiu și faptul că 
noi trăim o singură dată, diversitatea imen- 
să a formelor de viaţă şi totuși banalitatea, 
or, ne smulg puntea de sub picioare și ne 
aruncă in nehotărire. Argumentele se sus- 
pendă in desuetudine și nu mai întăresc 
credinţa în bine.e vieţii, O singurătate 
vastă ne înconjoară. Singurătatea crește 
tos mai mult, până la istovire, cu cât ar- 
gumentele care să pledeze pentru îndrep- 
tățirea acestei viaţi pământești, caa. In 
această singurătate apare uritul. Nimic 
mai grozay ca uritu!. Toată fiinţa ne este 
răscolită multiplu, trăește surghiunul ne- 
înțeles de a exisia temporar pe planzta ce 
călătorește în imensitatea spaţiului întu- 
necat, 

Artișiii, fiindcă lirismul psihic i-a inzes- 
irat cu sensibiltate apăsătoare, trăzse me- 
reu acest sentimeni al singurătăţii și con- 
comitent, al uritului. Opera de arţă e des- 
povărarea fragmentară și naivă a acestor 
bizte epave ce rătăcesc în neiniștea tra- 
sică a vieţii. 





culturală a neamului. 


„UN TIMP TULBURAT, ALTA LUME 
ŞI UN OM: RENE BENJAMIN" 


Articolul cu acest titlu, din numărul 
nostru trecut, semnat de d. Toma Vlă- 
descu, a apărut cu numeroase erori de 
tipar Qin care rectiticăm pe cele mai 
grave. 


PAGINA I, COLOANA 1: 


a) „...cucoane chiar, pe care di oare- 
care strângere de inimă SĂ LE zri- 
veşti...“ (nu „CĂ“ le priveşti), 

b) „Benjamin ni-l arată... (acest timp 
tulburat). Dar ne arată mai ales cum să 
fugim din el ȘI ne spune...“ (nu „CI“ 
ne spune) ; 

c) „Era „marfa“ pe care o expediase 
Sorbona, pe care o trimisese să SEME- 
NE nu știu ce spirit...“ (nu „să SEM- 
NEZE') ; 


PAGINA ULTIMĂ : 


Coloana II (jos) şi 
textul se va restabili 
mează : 

„Și Thierry promite acum lumii o fi- 
gură de om. El este şi tot ce Benjamin 


coloana II] (sus) 
după cum ur- 


ATA 


ar vrea să fie o lume. Da: pe aceasta, 
cum mi-ați cere să vo spun în câteva 
raze ? Trebue s'o respirați acolo, în pa- 
ginile unei cărți — ca un trandafir res- 
pirat din care se naște o zeiţă de tine- 
rețe. Şi cu n'aș fi vorbit aici de o carte 
numai, — să fac cronica unei „Cronici“. 
etc. 

Col. Il (jos): 

„OUI papa !... J'aimerais deviner...” 
cte. (nu QUI papa); 

„PARCE QUE tout le monde a seif...” 
(nu PARCE QUI). 

Dar greşelile mai uşoare le 
pentru buna voinţă a cititorului. 

o 

Primul vers din „Poemul serii“ 
semnat de d. Al. Raicu, se va citi: 
A crescut în mine seara ca un pom 

în loc de 
A crescut în mine seva ca un pom 


lăsăm 


cum a apărut în nr. trecut al revistei. 


LL] 

Cartea d-lui Iancu Brezeanu, Amintiri, 
vinurile mele... s'a tipărit în editura „Uni” 
versul“, iar nu în Co-ecţia „Universul Lite- 
rar“, cum din eroare a apărut, în cronica 
literară din n-rul trecut al revistei, 





e 18 








UNIVERSUL LITERAR 








10 lunie 1939 


Literatura. arta. idei... 


CICERONE THEODORESCU 


poetul rar și muit fin, autorul a- 
ce.ui volum de poesii; „Uieștar, 
a cărmi amintire ne e atât de 
plăcută, iscălește o poesie: „Stea- 
ua, căzătoare“, în care îi regăs-m 
preţioasele și  nouile amprente 
Suiieteşti, ispucnma din aanteia 
versurilor, Aşteptăm cu justiii- 
cată nerăbdare apariţia poetului 
Cicerone Theodurtstiu, In COper- 
tele unui nou volum. Poatecă 
toamna care vine, să ne aducă, 
cdată cu alte surprize şi pe aceea 
a unui nou volum al poetului 
care a Scris „Cleştar.  Aştep- 
tând, sperăm ! 


CATEVA GANDURI 


despre tânăra noastră poesie fe- 
menină, care aduce în urletuj 
zilei un aer de pură şi distinsă 
izolare, Din numele ce ne sunt 
mai aproape de sufiet, vom în- 
semna : Anişoara Odeanu, Coca, 
Farago, Maria Banuș, Lucia De- 
metr:us și Yvonne Ross:gnon, ca 
pe o roză a vânturilor, în restul 
unui câmp, destul de sterp. In- 
totdeauna am urmărit cu multă 
luare aminte versurile acestor 
poete și nu odată m'am întrebat 
de ce muzele au pus în condeiul 
lor atâta graţie și floare. Poate- 
că uneori aș fi vrut o notă mai 
asmră, mai dură. Dar îmi dau 
seama că delicateţea asta e ha- 
rul poetelor! Dela poesia ro- 
mânească, plină de feţii-frumoși 
lunari şi d= bădiţi. a Anisoarei 
Odeanu (această poetă realizată 
atât de frumos, în care credem 





cu tărie), la sensualismul une- 
ori țipător, dar mereu  „poesie“ 
al Mariei Banuș, trecând la în- 
aoejile hamletiene ale Luciei 
Demetrius şi la, finele tristeţi ale 
Cocăi Farago ajungem la vita- 
lismul îndepărtatei Yvonne Ros- 
signon. E o succintă şi grabnică 
trecere în revistă, Trebue să 
mărturisesc, că întotdeauna ne 
descoperim în faţa talentului ; 
în faţa acestor talente, care a- 
duc în literatura noastră atâta 
lumină, o smplă recunoaștere 
nu ajunge. Deaceea, omagiile 
noastre. Odată, când timpul ne 
va permite, vom realiza o in- 
cursiune mai atentă în strofele 
câtorva din aceste poete, con- 
vinși fiind că truda noastră nu 
va fi zadarnică ! 


„CONVORBIRI LITERARE“ 


a luat din nou viaţă, datorită 
domnului I. E. Torouţiu, omul 
cu inima, deschisă oricărui fapt 
de cultură. In ultimul număr, 
Aprilie, apărut în optime condi- 
ţii tehnice, semnează: N, Iorgă, 
Aron Cotruș, S. Murnu, Teofil 
Lianu, Teodor Al. Munteanu, 
Gh. Tuleş, Mihai! Drumeş, Vir- 
ginia Daria etc. Ne pare nespus 
de bine că râvna românească a 
d-lui 'Torouţiu a inflorit paginile 
cele mai vechi reviste literare a 
“Pării. Aşa cum se prezintă azi, 
„Convorbiri literare“ cinstește 
din plin pe directorul ei şi revu- 
istica noastră ! 


Eminescu, 
etern pătimind... 


(Urmare din pag. Î) 


Dar de sfânta viață şi de 
operu sacră a lui Eminescu 
nu numai negustori semidocți 
și-au bătut joc. Există încă pe 
piaţă două ediţii, ambele în- 
tocmite de câte un profesor, 
dintre care unul e autor ai 
unor foarte simpluţe manuale 
de școală în colaborare, al unei 
istorii a literaturii române, 
adusă din fericire până'n pra- 
gul secolului XX-lea, dar carte 
foarte frecventă până nu de 
mult în lumea școlarilor — şi 
care e şi membru al Academiei 
Române, cum se şi cuvenea! 
De această ediţie, apuirută în- 
to mare edtură, din nefe- 
ricire românească. ne-am ocu- 
pat acum vreo trei ani, pe larg 
îmtrun ziar, arătând cum co- 
perta î! înfățișa pe Eminescu 
tânăr şi cu o floare la ureche, 
care în concepția desenatoru- 
lui era o stea!; cum acelaş pic- 
tor ilustra poemele din înte- 
rior cu arta onestă a ilustrării 
revistelor de stupirit iar pro- 
fesorul care a făcut o avere 
cu această „ediție şcolară“ lă- 
sând să apară în text un fir- 
mament întreg de groaznice 
erori de tipar, cu care am um- 
plut — mi-amintesc — câteva 
joiletoane în şir... 


Celălalt profesor, universi- 
tar dela o vreme și critic li- 
terar, a scos şi d-sa, într'o edi- 
tură a cărei firmă numai este 
națională, o ediție Eminescu, 
imbâcsită de notițe  erudite 
care nu o mai pot [ace popu- 
lară — şi tipărită pe cea mai 
ordinară hârtie ce se poate în- 
chipui! 

Acest fel de ediții sunt o 
impietate. Ele nu sunt  alcă- 
tuite decât cu scopul de a pri- 
copsi pe unii editori, la a că- 
ror pojtă de câştig se asocia- 
ză, uite, câte un nume de das- 
căl! Să înțelegem odată că 
de Eminescu, cure este de-acum 
un patrimoniu sacru, aşa ca 
Mânăstirea Putna şi ca Mă- 
răştii, nu trebuie să ne-apra- 
piem decât cu evlavie. Orice 
bune intenţii de popularizare 
a operii lui — şi aici nu e ca- 
zul — trebuie să înlăture ideea 
de speculă şi să respecte sfin- 
țenia esteticei. PRECONIZĂM 
UN PROECT DE LEGE SPE- 
CIAL CARE SĂ IMPIEDICE 
CA EMINESCU SĂ MAI FIE 
EDITAT, COMENTAT ȘI ILU- 
STRAT DE ORICINE, HOTĂ- 
RIND CHIAR CALITATEA 
HARTIEI SUB CARE OPERA 
LUI NU MAI POATE FI IM- 
PRIMATĂ ! 


Şi fiind vorba de populariza- 
rea operii, e cazul să ne plân- 
gem că nu avem încă o ediţie 
a poesiilor lui, o ediţie prece- 
dată de un studiu scurt dar 
lămuritor asupra vieţii și crea- 
ției sale şi reținând numai a- 
cele poesii, menite să înfrunte 
eternitatea. (Cu câteva omiteri, 
ediția Maiorescu ar fi un în- 


drep'ar). Această ediție, noi 
o vedem tipărită pe o hâr- 
tie bună, frumos legată, ilu- 


strată de un pictor cu gust şi 
având un preţ modest, să pă- 
trundă până în fabrici şi ate- 
liere, până pe corlata pluga- 
rului. 

Nu avem apoi un Eminescu 
integral. Ediţia d-lui prof. A. 
C. Cuza e de mult epuizată şi 
se spune că anumiţi interesaţi 





TIP. ZIARULUI! „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


ar fi rupt chiar din exempla- 
vele dela Academia Română și 
din „Timpul“ anumite pag.ni 
din articolele antisemite ale 
marelui doctrinar naţionalist. 
(O bună ediţie în 4 voiume 
compacte, a tipărit de curând 
d. prof. Ion Creţu). 

După toate acestea, Emines- 
cu nu a mat JOS sculat de incă 
o nenorocire: aceea a thadu- 
Ceri.or. Lredem ca nu mut € 
nevoie să ma demonstrăm că 
un tnare per nu puate ji îra- 
dus imtr'o limba sirenă, decăt 
tot de un pyet congeniai. 
Dacă lipseşte această condi- 
iune, e prejerabil ca poetul si 
1"UMUNA in NeCUNOsCUcele Şi n 
mistere.e sale intraduct.bile. 
taci in loc ca Eminescu sa jie 
prezentat m limba franceza de 
wistinsa d-nă Margareta miuler 
Vergh, — vom găsi cândva, 
năauajduim, timpul liber, ca si 


“punem pe doud coloane și 0- 


cest saciilegiu recent — ori im 
limba engieză de d. prof. O- 
limpiu Ștejanovici-Swensk! — 
ma bine să aștepiăm să în- 
veţe cândva romuneşte o mare 
personalitate străină şi să-l 
citească în original, aşa cum 
de exemplu, un Andre Gide 
a învăţat limba rusă, ca să 
guste în nuanţa lor pravoslav- 
nică pe autorii preferaţi, PRE- 
CONIZAM, DEASEMENEA, 
UN SCURT ȘI DRASIIC AR- 
TICOL DE LEGE CARE SĂ 
INTERZICĂ TRADUCEREA 
LUI EMINESCU IN ALTE 


LIMBI, IN CONDIȚIUNILE 
AMINTITE! 
O problemă eminesciană 


care se pune acum la împlini- 


rea celor 50 de ani dela moar-. 


tea lui şi este cceea a urmaşilor 
săi. Dinastia Eminescu mai are 
incă vreo câţiva membri şi 
dintre ei nu e rău să se ştie 
că unul, un tânăr maior de gră- 
niceri, păzeşte cu vigoare şi 
onor ţara pe Nistru. Dar din- 
tre purtătorii gloriosului nume, 
sunt două tinere  principese 
care deşi au câte un bacalau- 
reat şi o licenţă în Litere, au 
nevoie  neapărată de protec- 
țiunea noastră. Cred că nu e 
o lipsă de modestie dacă afirm 
că sunt poate singurul scriitor 
care cunosc, printr'o întâmpla- 
re, cumplitul secret al acestar 
surori din legendă — şi o 
spun aceasta pentruca cei în 
drept să ştie de unde să se 
informeze. Nu dorim pentru 
urmașii marelui Domnitor al 
poesiei românești, destinul să 
zicem al  Ghiculeştilor și Bi- 
beștilor — dar vrem pentru ei 
o soartă egală măcar cu a unui 
simplu lonescu din minister. 
Chinuit în viaţă, decedat în 
lanțuri, jignit în biograjia sa; 
ofensat în atâtea statui proaste 
care îi s'au ridicat și în atâtea 
ediţii infame — nu cunoaștem 
încă pe aceea a Municipiului 
București şi nici pe cea, mo- 
numentală, a Fundațiilor Re- 
gale — necunoscut încă de 
marele public românesc şi ucis 
a doua oară în traducerile care 
sau încercat; prelungindu-și 
însfârșit tragedia prin câțiva 
urmaşi — credem că e timpul 
acum, la 5 decenii dela păti- 
mirea lui, să-L coborim pe 
Mihail Eminescu de pe Cruce. 


Amin... 
N. Crevedia 


DIN FOILE ZILEI 


desprindem o strofă de poesie. 
Mereu o strofă... Spaţiul nu ne 
îngăduie în: acest loc risipa ver- 
sului, Deaceea ne mărginim me- 
reu să luăm fragmente. Pentru 
ziua de azi, iată una care ne-a 
atras luarea aminte : 
„Urcă tina 'n trup de buruiană, 
„Umbra Lui întreagă să o bee. 
„Cerbi de vis cu dimineţi Sub 
geană 
„Sau pornit spre sirăni de 
curcubee“, 


Frumos, nu ? Semnează : Teo- 
dor Al, Munteanu, autorul „Vio- 
rilor de lut“, poet de talent veri- 
ficat şi de astă-dată, 


D. EUGENIU SPERANTIA 


scriitorul de distinsă şi frumoa- 
să ţinută, a tipărit un volum de 
poesii : „Sus...“, a cărui lectură 
a fost pentru noi o bucurie vie. 
Apreciem în poezia domnului 
Spsrantia o notă de rară eleva- 
ție'şi de filosofică atmosferă, pe 
care n'o aflăm aproapa la nici 
unul din posţii vremii. Hexame- 
trul, forma preferată a poeziei 
din această culegere, imprimă, și 
el un ton clasic și grav. Se scrie 
atâta poesie goală și țipătoare, 
încâț un popas miezos şi plin 
de idei trebue felicitat şi însem- 
nat cu toată atenţia și simpatia. 
Tocmai nota aceasta de distinc- 
ție pe care un domn Piru o cri- 
tica (!!) face din volumul dom- 
nului Sperantia, o carte aparte 
de restul celorlalte. „Empedocle“ 
e o poesie din care vom cita o 
strofă de mare frumuseţe, pe 
care am insemnat-o încă de 
mult, dela apariţia ei în „Fa- 





mlia“. Iată strofa desprinsă din 
marmura poemei : 
„Am pornit nemuritor din 
Agrigente 
„Ca un zâmbet de luceațăr în 
Gmnurg ; 
„Am trecut transfigurat ca un 
Apollo 
imaculat de 
taumaturg“. 
Inainte de a pune punct în- 
semnării noastre ralevăm, din a- 
cest colț o carte'şi un autor con- 
sacrat : „Sus...“ de poetul Buge- 
niu Sperantia. Ii mulțumim 
pentru satisfacția, ce ne-a prile- 
juit-o şi îl mai aşteptăm în foile 
vremii !, 


„In  vestmânt 


„CETATEA MEA“ 


și-a intitulat d. C. Barcaroiu vo- 
țumul de versuri apărut la „Cu- 
getarea“. D. Barcaroiu e un poet, 
însă e un poet inegal ; din cele 
63 de poesii ale volumului, nu 
oaie meritau să apară între pe- 
reţii unei cărți. Sunt unele, care 
nu constitue decât simple exer- 
ciţii poetice. Altele însă, ne ara- 
vă că A. Barcaroiu ştie să mânu- 
iască versul frumos şi clar. Un 
autocontrol, atât de necesar ori- 
cărui creator, rar fi stricat! 
Pentru lectorii noştri, un model 
de poesie în care d, Barcaroiu a 
dat o notă sinceră : 
„Fricos să nu te prindă nebunia 
„Te 'nfunzi în colțul vre-unei 
cafenele 
„Să-ţi distileai amarul cenuşiu 
„Și trist s'auzi țipând 
nimicnicia | 
Dela d. Barcaroiu mai aștep- 
tăm însă şi alte lucruri, mai 
realizate şi mai muncite, pen- 
trucă, poesia înseamnă trudă. 





M, EMINESCU 





„Asta-i o teorie care-i 
„greu de inţeles“... 


(Urmare din pag. 1) 


pede. Dar aceiaşi istorie a literaturilor îl asigură că unii mari 
creiatori au norocul să se nască intro pleiadă de poeți, găn- 
ditori și artiști, cari fac existenţa geniului suportabilă și în- 
găduie operelor sale o justă înţelegere chiar dintru început. 
Norocul acestia l-au avut, bunăoară, romnticii germani— pe 
care Eminescu i-a citit cu pasiune încă din tinereţe şi pe 
filele cărora a visat. Fulguranta apariție a lui Novalis, de 
pildă, ar îi rămas sierilă dacă poetul n'ar îi găsit în jurul lui 
atâţia alți mari poeţi care să-l înțeleagă, să-i stimuleze, să-l 
promoveze, Puțin le păsa romanticilor dacă acea „mie de 
neghiobi'” îi aprecia sau nu. Destul că pe Novalis îl aprecia 
Tiece, iar pe-amandoi 1 cea 1 „iunea moadend GAro- 
line Schlegel. Pe orice mare creiator îl interesează întrun 
chip mediocru „succesul“ de public — dar îl interesează 
foarte mult aprecierea unui maestru szu a unui tovaras de 
creaţie, Ar fi suportat cu mai multă seninătate, Eminescu, 
prostiile ridicule ale lui D. Peirino, dacă ar fi întâlnit ia „Ju- 
nimea'”' o înțeleaere totală. Dar şi „Junimea” avea cota ei 
masivă de mediocri scăpărători. lar în altă parte, pe cine să 
caute? Hasdeu era certat cu Maiorescu, și era prea orgolios 


Ca Să recunoască 


talentul excepţional al lui 


Eminescu. 


Creangă îi eră, întradevăr; prieten, dar minţile lor comuni- 
cau doar pe nivelurile interioare. Slavici îl înțelegea ane- 
voie, iar Caragiale se „amuza” să-l întărâte la discuţii ca 
să-i încerce nervii. Exasperat, uneori Mihai Eminescu por- 
nsa întrun sufist a Şosea, ca să rămână singur între arbori, 
aproape de scoarța lor negrăitoare, irântit pe iarbă... 

A fost, poate, tot atât de singur ca și invalidul Leopardi. 


Dar Leopardi a avut măcar norocul să nu 


se lovească zi 


de zi de oameni inteligenţi. Lui Eminescu i-a fost scris să 
se sbată în cercuri de intelectuali. Și dacă ianoranța și nai- 
vitatea sunt liniştitoare pentru un geniu, mediocritatea a- 
gresivă şi fanfaroană ajung uneori un blestem, Eminescu a 
avut întotdeauna scârbă şi dispreţ pentru hibrizi. In articolele 
lui politice nu uită să vorbească despre amestecul de sân- 
ge balcanic al potentaţilor zilei. Dar corcitura biologică era 
mai puţin primejdioasă decât hibriditatea spirituală a mul- 
tora dintre contimporanii lui întru artă şi cultură. 
Singurătatea lui era agravată de mediocritatea celor 
care se pretindeau a fi elita culturală a țării. Față de ne- 
înțelegerea mulțimilor, geniul are doar zâmbetul iertător al 


irimisului izgonit cu pietre. Dar în faţa opacității 


„elitelor“, 


zâmbstul devine amar şi disprețul se întâlnește cu desgus- 
tul. Căci aceştia, cei cari l-ar fi putut înțelege, cu adevărat 






at 





MIRCEA ELIADE 


„STUDII ȘI DOCUMENTE 
LITERARE“ (VI) 


se numește un compact volum 
pe care d. LI. E. Torouţiu ni-l 
prezintă zilele acestea. Neobosi- 
tul cercetător a trecutului nos- 
tru literar înfățișează în acest 

1 0 epocă întreagă, aceea a 
revistei d-lui N. Petrașcu: „Lite- 
ratură și artă română“. Colbul şi 
uitarea pe care d. Torouţiu le 
alungă da pe acele documente, 
ne descopăr lucruri şi oameni 
hespus da interesanţi. In faţa 
ncastră trec: V. Alecsanari, M. 
Eminescu, Duiliu Zamfirescu, T. 
Maiorescu, Gala Galaction, N. 
Iorga, Șt. O Iosif și mulţi aiţii. 
Pentru moment ne mărginim a 
insemna cu părere de bine apa- 
Tiţia acestui voluminos op ; alţii, 
mai competenţi în materie, îşi 
vor spune de bună seamă gân- 
dul şi lauda, pe care cărturarul 
LE. Torouţiu le merită din plin. 
Tinereţea noastră care e mereu 
dornică de „nou“ şi de cultură, 
îi strânge mâna d-lui Torouţiu, 
urându-i isbândă în calea plină 
de lauri şi spini, pe care a pășit 
de ani încoace, 


SINGURATATEA 


ni se pare, uneori, a fi acelaş 
lucru cu asceza. Singurătatea 
este fără îndoială un apanagiu 
al oamenilor tari ; şi oameni tari 
se ailă atât de puţini între noi, 
incâţ o tristeţe de început de 
lume te cuprinde. Omul modern 
preferă muzica alămurilor și ţi- 
pătul strâgii, unei angelice şi 
limpezi izolări, fapt pe care 
Nietzsche l-a spus de atâtea ori 
in „Zarathustra“. Privim în jur, 
ca, Diogene, şi scăpărăm amna- 
rul pentru a aprinde lumina... 


„CRONICA LITERARA“ 


îace d. Miron Suru; mă rog! 
Dar să vedem cam cum „face“ 
d. Suru crcnică literară. Seriind 
despre „Nuntă în cer“, ultimul 
roman al d-lui Mircea Eliade, d. 
Suru ni se pare că a cam scris 
cu oiștea iui Eremia și deaceea 
îl sfătuim s'o lase ceva mai incet 
cu creaţia. După ce zice că 


„Nuntă în cer“ e numai cu „in- 
dulgență'“ roman, A. Suru vor- 
bește de „identități surprinzător 
de asemenea“, iar mai la vale, 
nu se lasă, amintind de „identi- 
tăți revoitător de asemenea“ ; 
frumos, n'avem ce zice! Pe ur- 
mă e vorba de alambicuri, retor- 
te și de „concluzii“ plus „con- 
cluzii generale“. Păcat, mai ales 
că rubrica, revistelor primite la 
redacţie şi alcătuită... alfabetic, 
e mai bună, purtând — în su- 
mar — semnătura M. S. 

Horaţiu zicea : „Cacatus non 
est pictum !“ 


LA „ȘCOALA CENTRALĂ 
DE FETE“ 


a avut loc un recital de poesie, 
Luni, 5 Iunie 1939. Trebue să 


mărturisim că de multă vrems 
nu am văzut o mai spontană 
manifestare a tinereţii şi a cla- 
nului. Domnii Ione! Teidoreanu, 
Radu Gyr, Aron Cotruș, Şerban 
Bascovici, Virgil Carianopol, N- 
Crevedia, Aurel Chirescu, Tra- 
ian Lalescu, Emi! Muracade, 
Ştefan Baciu, ete., au cetit din 
cpera, lor, în faţa unei săli calde 
de înţelegere şi plină până la 
refuz. 

Am văzut cu bucurie, un pu- 
blic select participâna sufle- 
teşte şi efectiv la gameie poe- 
siei. Meritul acestei minunate 
după amiezi, îi revine domni- 
șoarei directoare Elena, Malaxa, 
doamnei Balotă și întregului 
corp profesoral al şcolii. Pentru 
dragostea profundă cu care sti- 
huitorii au fost primiţi între 
zidurile „Scolii centrale“, lauda 
noastră nu ajunge; ar trebui 
versuri, pentru a ne exprimă 
gratitudinea, In lipsa lor, tri- 
mitem domnişoarei E:ena, Ma- 
laxa şi distinselor doamniei- 
sale colege, bucuria inimii noa- 
stre. 


RAŞFOIAM ZILELE TRECUTE 


„Şantier“, romanul domnului 
Mircea, Eliade, o carte cetită mai 
de mult, în febrele unei adoles- 
cenţe lirice. O dramă sufletea- 
scă, desfășurându-se în inima și 
m creerul unui om, iată tot ce 
se poate spune. Pentrucă sunt 
unele cârți care nu se pot rezu- 
mai, fiind mult prea esenţiale și 
pline prin ele înşile... „Oceano- 
gratie“, e o altă carte a d-lui E 
liade pe care am cetit-o de şase 
ori, aflând nu odată, atâtea des- 
legări în meandrele ei: carte 
scrisă de un om viu, în care se 
poate căuta orice om viu, iată 
marele merit a „Ocsanografiei'* 
pentr care atâtea promoţii de 
tineri vor trebui să-i mulţumea- 
scă lui Mircea Eliade. Dar acest 
om, exemplar papinian al cul- 
turii noastre, ne va prilejui oda- 
tă un şir de gânduri, în care ne 
vom spune gratitudinea, vorbina 
(suntem siguri) în numele unei 
întregi tinereţi ! 


ŞTEFAN BACIU 





UN BUST LUI OVID DENSU- 
ȘIANU LA FACUTATEA DE 
LITERE 


Miercuri 14 iunie, în localul 
Facultăţii de Litere și Filosofie, 
se va desfăşura  solemnitatea 
inaugurării bustului marelui sa= 
vant care a fost profesorul Ovid 


Densușianu. 

Bustul e lucrat de maestrul 
Cornel Medrea. 

Foştii elevi și admiratorii lui 


Ovid Densușianu sunt înștiințaţi 
pe această cale că solemnitatea 
va avea loc în amfiteatrul Haş- 
deu et. II. Vor vorbi d. prof. C. 
Răduiescu-Motru, decanul facul- 
tăţii de filosofie și prof. Al Ro- 
setti, urmaşul lui Ovid Densu- 
şianu la catedra de limba ro- 
mână 

PS re n e ap pa E ce Cca ftp E 


Urmarea la arţicolul „Igno- 
ranţă şi libertate“ semnat de d. 
Mircea Eliade, a cărui publicare 
a început în nr. 22, va apare în 
ur. viitor al revistei (24). 








Eminescu, precursor al simbolismului 


(Urmare din pag. 1-a) 


tarea de simboluri impersonale în mitoio- 
giiie vechi, greacă și romană, egipteană şi 
siriană, babiloniană sau vedică, prin căuta- 
rea de forme riguros fixe, ca terţeizie, ter- 
ţ.nele, rondslurile, rondourile, pantumurile, 
bilada, sonetul, ceace 3. fost unul dia ca- 
racterele poesiei parnasiene franceze, Aceş- 
tia toţi, apoi, trăiau, sufieteșta şi intelectua- 
liceşte, sub inrâurirea culturi franceze şi a 
raționalismului revoluţiei franceze, urmână, 
in același timp, tradiția de limbă, de lexic 
chiar, a școalei latiniste a lui Heliade Ră- 
dilescu și a infuenței în posesie a lui Depă- 
râţianu, sau chiar şi a lui Nicoleanu. Prin 
acestza, toate, de altfej, ei se caracterizează 
ca poeţi munteni. 

Poesia simbolistă însă e mai curând de 
structură germanică. Novalis, de pidă, scrie, 
în 1798, lui Sehlegel, că „poesia pare să se 
„Scuture aici de exigenţele ei, să dzvină mai 
„suplă, mai docilă. Aceia însă care va incerca 
„experienţa acestui gen, își va da repede 
„eama cât este de greu să se realizeze în 
„&ceste forme. Această, posesie mai largă este 
„Însăşi problema cea mai inaltă a compozi- 
„torului poet, o probemă care nu poate fi 
„rezolvată decâţ cu aproximaţie şi care face 
„parte din domeniul poeziei superioare. Aici 
„Se -deschid> un câmp fără margini, un do- 
„meniu infinit. Sar putea numi această poe- 
„zie superioară: poesia infinitului“. 

Eminescu însă era un poet de cultură ger- 
mână şi de sensibilitaţe personală. A înce- 
put prin a-și căuta, o formă proprie. Cuvinte 
nefo:osite până atunci au fost adunaţe de 
prin toate unghiurile ge pământ românesc, 
smulse cronicarilor şi graiu-ui popular, forme 
gramaticale şi sintactice grele de viaţă au 
fos; surprinse și desprinse din materialul 
incert ai unei limbi în plină fierbere şi fi- 
xate, ca niște insecte preţioase, în ierbarul 
nou alcătuit, al mijloaceior eminesciene de 
exprimare, 

Eminescu, căutându-și iorma cea mai po- 
trivită idealului său estetic, aduna în același 
timp şi creia ma:erialu!l de descompunere a 
pojshiţei romantice închegate pe suprafața 
poesiei românești. Până şi neputinţa de a-şi 
desăvârși unele din formele iui proprii îi da 
un loc mai mult în ansamblui echivalenței 
cu simboliştii francezi care, şi ei, ridicau, îm- 
potriva formelor romantice sau clasice, sta- 
biliiie până atunci, o seamă de forme perso- 
nale, dizoivante şi creatoare în aczlaşi timp. 

Este, de altă parte, s:mniticativ faptul că 
Erimii noştri poeţi simboliști au suterit mai 
ales influența structurală şi de limbă a poe- 
siei lui Eminescu şi mai puţin, întru câţ era 
mai mult ostentativă şi polemică, pe a lui 
Macedonski sau Mircea Demetriad. „Serena- 
de demonice“ ale lui Ştefan Pztică au vă- 
Gita inrudiri de atmosfera cu „Inger şi De- 
mon“ al lui Eminescu, și lirica lui nu pre- 
gstă să folosească, într'un dosaj persenal, 
este drapt, întregul material rulant al lui E- 
minescu ; 


Peste balconul de ghirlande 
Te-apleci şi stai pierdută 'n vis 
Ca o coloană de lumină 
intrun amurg de paradis“. 


Petică însă era și e! de cultură germană 
și cunoștea în original, că şi Eminescu, a- 
ceastă literatură, cu filosofia ei idealistă, și 





cu poeții ei simboliști de-atunci ca Ştefan 
Georg, și Hugo von Hoffmansthal, De alifal, 
atingând această problemă, înti'o altă ordine 
de idei, într'un studiu întitulat „Arta Naţ:o- 
nală” Petică spune: „poesii ca Melancolie. 
„De câte ori iubito, Despărţire, Când însăşi. 
„giasul, Se bate miezul nopții și altele, în-. 
„dreptăţess mai curînd trecerea lui Eminescu 
„printre rândurile simboiiștilor“. D. :Minu- 
lescu însuşi, debutează sub această influenţă 
eminesciană, cu anexa şi mai eminesciană, 
la numele său de „Nirvan“ pentru a publica, 
de piidă, în „Foaia pentru toţi“ strofe ca 
armătoareie ; | 


„De-ai șii tu ce furmec dulce 

E sub teiul singuratec 

„Vino, crângu-o să me culce 

„Pe-ai lui pat de flori, sălbalec“, 
Sau: 


„Șin ochii tăi ca doi lucejeri“. 
Sau ; 


„Pe poteca înfundată 

„Jarba deasă să ne-ascunză 
„Să ascultăm ca și-altă dată 
»FTreamătul duios de frunză“. 


Sau: 


„Teiul floarea 'ncepe-ași cerne... 
„Cântul dragos:ei eterne“, 


D. Tudor Arghezi, deopotrivă, nu scapă la 
inceputul poesiei sale de această influenţă : 
„Cum sunt molifții din dumbravă 
„Când veste dânşii luna trece“. 
(T. Arghezi). 


Cu 
„Peste vârfuri trece?luna“ 


din Eminescu, sau şi mai departe, cum arată 
d. Viadimir Streinu, întrun studiu asupra 
d-lui Arghezi, „cazuri de „fausse mâmoire" 
(în maniera primă) din Eminescu: 


„— Dar dacă visul meu e fals, 
„Dar dacă totu-i nebunie ?%* 
(T. Arghezi; 


Acestea, toate, firește, nu constituese decât 
indicii că poesia simbolistă, încă dela înce- 
puturile ei, nu putea rămâne străină de ca- 
racterul premergător ei al poesizi lui Emi- 
nescu, și că neinţeiegerea, polemică a vre- 
mei, care situa pe Eminescu la antipodul a- 
cestei poezii era departe de a constitui și o 
realitate organică. Afinităţile efective deve- 
neau automatic, în sufletul celor interesaţi, 
și elective şi dădeau astiel scriitorilor îndru- 
mărie drepte ale destinelor lor adevărate. 
Eminescu, desvoltaţ pe sensibilitat:a mai 
caldă mai îmbibată de vis, mai personală, a 
sufletului moldovenesc, sub infiuenţa mail 
apropiată iui, a „liedului” german, romantic, 
se afla, astiel, mai aproape d> poesia sim- 
bolistă personală și ea, întemeiată pe inter- 
pretarea subiectivă a lumii, văzută prin vis, 
cu căldura unei emoţii riguros cireumserisă 
la momentul acela unic, decât parnasianis- 
mul raţicnalist, desvoltaț sub înrăurirea cul- 
turei franceze, la noi, al poesiei munteneşti 
cu ai căreia reprezintanţi mai de seamă con- 
trasta cu o putere care abia azi începe să 
apară mai limpede. 


N. DAVIDESCU 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-ie P.T. T. Nr. 24464-939