Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0023

VNIVEPSUL LIIIRAR 


PROPRIETAR; 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă suh No. 163 Trib. Ilfov 


Despre tăcerea 
istoricilor 


Intr'una din vitrinele „Universului” este ex: 
pusă — bucureştenii o ştiu — o hartă pe care sunt 
msemnate cu puncte peziţiile ccupate, în cursul 
fiecărei zile de luptă, de către beligeranții acestui 
tăzboiu, pe care anul 1940 a înțeles si-l aducă în 
dar Europei. Trecătonul care se opreşte şi se stre- 
egară printre privitori, ame prilejul să audă păre- 
rite — nu întotdeauna I'psite de pitoresc — ale 
câte unui Strateg de ocazie, recrutat dim lumea 
micilor funcționari etvili, de speța fiecăruia dintre 
noi. Cu cât mai mult n'ar trebui să fie prins de 
actualitate militarul sau istorica! 

Să vorbim despre istoric, pentrucă pe acesta îl 
cunoaștem mai de aproape. Ei bine, n'am întâlnit 
nicio speță de istoric, tânăr sau mai puţin tânăr, 
specialist în războaiele punice sau în cele napoleo- 
niene, leare să manifaste, față de evenimentele în 
curs, o aviditate, îngrijorată dar nu mai putin 
atentă, asemănătoare cetei care încearcă pe stra- 
tegul şi pe istoricul improvizat. De ce să ţină indi- 
ferența aceasta a specialistului față de materia vie 
a specialității sale ? 

Ține probabil, în primul rând, de faptul că, orice 
S'ar spume, omul e un animal teoretic. Niciodatţă 
mai bine decâţ în împrejurări cum sunt cele de 
faţă nu pricepi cât de adânc este angajat specia- 
vistul în „teorie”, De aceea, şi este specialist: căci 
a putut da sens teoretice vocației sa'e profesionale. 
Cum însă fiecare avem, cu oarecare  bunăvoimtă, 
vecaiția moastră  profesilonală, mu e de mirare că 
lucrurile pe cari le știm cel mai bine, le practicăm 
cu cele mai serioase șovăieli. Cât de mmuft n'ar da 
— în principiu — istoricul, să asiste la luptele refi- 
gioase din veacul al XVII-lea și să capete astfel 
cunoașterea directă a evenimentelor pe cari le-a 
studiat (până la epuizarea bibliografiei) în cauzele 
lor spirituale, politice, sociale şi chiar economice. 
Când însă îi este dat să asiste efectiv la un spec- 
tacol, atunci istoricul se retrage din arenă, n'ţeluș 
piictisit: nu, istoria e făcută spre a privi lucrurile 
dela distanță. Omul e un animal teoretice, pentrucă 
a reușit să-şi însusească sentimentul distanțelor. 

Dar mai e ceva, cu istoricul nostru. Materia spe- 
cialităţii sale îi interesează mai mult când e 
moarță decât când e vie, pentrucă — vedeţi — 
ear Mucrurile capătă, prin moarte, un anumit 

digi An : . în -astanaile f ile îsi_ ami 
anotizia Cât ea te site: 2 A PREA cita 
cerceţează cu profesorală, competenţă ' problema 
prostituţiei dim. Roma antică sau vieața sentimen- 
îală a lui Ludovic al XV-lea, e, în fonă, mulțumit 
să ştie că lucrurile acelea se întâmpi-au în Roma 
amtică şi pe vremea lui Ludovic al XV-lea, 

Ce e de făcut? Nu e de tacut nimic, firește; dar 
c de reflectat. Şi întrucât e încă una din constan- 
tere omului, aceea de a reflecta mai mult la celăr 
lalt decât la sine, eşti ispitit — de vreme ce ai plă- 
cerea de-a nu fi istoric — să te întrebi de ce mai 
fac oamenii, în definitiv, istorie. Căci dacă o fae 
spre a cunoaşte socititatea, atunci n'au nimic mai 
bun de cunoscut decât prezentul ei; iar dacă, fae 
istorie spre a îndrepta societatea, atunci poate că 
ar trebui să mai uite câte ceva din trecutui ei. 

Cregtimul ame o vorbă curioasă: „să te fereşti de 
ispită”. Dar intelectualul socotește că n'are a se 
feri de nimie. EI se crede imunizat, prin ptrspec- 
tiva teoretică, din care privește lucruri:e, şi sti 
atare poate lua în ge fai tot răul lumii, fă 
riscul de-a fi ispitit = E . 

Noi nu Sieu că lumea de azi e rea pentrucă 
nu Sia deprins încă să uite tot răul de altă dată. 
Dar de ce nu ne spune ceva şi istoricul? 


ABONAMENTE: 





autorităţi şi instituţii 1000 lei 
de onoare 
particulari 


500 « 
250 „» 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
ŞUCUREȘTI 1 Str. Brezolanul 23-25 
TELEFON 53.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 








ANUL XLIX e Nr. 23 
SAMBATA 1 lunie 1940 


Redactor responsabil) : MIHAI NICULESCU 





Pa a n stenea i A N N a a E, 


CAMIL RESSU 





Un nou academician: Nic 


La o vârstă de rod în plină pârgă, lui 
Nichilor Crainic i se aduce recunoaşte: 
rea absolută a personalității sale lirice 
şi cărturărești, De curând — şi numai la 
puțin timp după ce a fost sărbătorit pen- 
tru împiinirea a cincizeci de ani — Aca- 
demia Română l-a ales membru activ 
al secţiei ei literare. 

Adversităţile, invidiile, stavilele, sabo- 
tările, au trebuit, toate, să cedeze. Nu 


robust, fremătătorui său suilet revărsat, 
în faţa căruia orice piedică a fost doar 
un gest inutil. Era fatal ca temperamen- 
tul s&u tumultuos — dominat și dătător 
de directive în artă, polsmic şi corosiv 
în gazetărie — să-i creeze adversari şi 
cmimosităţi. Din toate, a rămas însă 
respectul unanim pentru altitudinea 
senină a creiaţiei şi pentru complexa 
spiritualitate a postului, esseisiului, gân- 
ditorului și dinamicului șef de şcoală 
literară. Inaintea acestora, pamiletul ne- 
gativ apune, iar tăaadele nu-și mai au 
rost. 

Alegerea lui Nichifor Crainic la Aca- 
demie se aşează sub două limpezi sem- 
nifictații : 

D Contimuitatea, în scounu! lui Octa- 
vian Goga, a marei poezii de inspirație 
autohtonă, — deci consacrarea defini- 
tivă a fommulei de succesiune, în foto- 
liile academice, a creiatorilor întemeiaţi 


Dacă le-ar avea, ar mai fi oare posibil 


DRAMA IUBIRII :: 


să le doriască ? 


Dar printr'o complicată dialectică, 












Imn barcă 


pe utilizarea artistică a energiilor sufle- 
tului romanesc; 2) un pas înainte spre 
inăilţarea formulei de gerontocrație ri- 
gidă din marile noastre așezăminte de 
cultură menite să recunoască muomifes- 
tările de creiație majoră. Prin alegerea 
la Academie a lui Lucian Blaga, pe- 
trecută cu câţiva ani mai înainte şi la o 
vârstă cu mult sub cincizeci de mi, şi 
Rrin aeeig. de osie! ce hu Ailifarufăr ti 
vieţii lui incandescente, — o năvală de 
cer proaspăt a pătruns sub cupola so- 
lemnă a consecrărilor supreme. 

Academia Română, prin secţia ei li- 
terară, cuprinde, în prezent, sufletul ro- 
mâmes” ridicat la cele mai înalte po- 
tențe de gândire și de sensibilitate es- 
tetică. 

Sinteza acestui suflet stă în academi- 
cianii Liviu Rebrecmu, Lucian Blaga şi 
Nichifor Orainic. In vreme ce Liviu Re- 
breanu, prin arta lui, reprezintă vigoa- 
rea sufletului ţăranului român, în încleş- 
tarea dârză cu pământul şi rosturile lui 
nec:ătinate, Lucian Blaga aduce cunoaş- 
terea spațiului, străfulgerat de transcen- 
dențe, al spiritualității româneşti, pentru 
ca, la rândul său, Nichifor Crainic să 
înfățișeze  statomicia legăturii cu stră- 
bunii şi trecutul, și miarea împăcare a 
sufletului românesc cu LeruiLer şi cu 


Il 


Era firesc ca această iubire să nu 
fie Lberă. Corpurile noastre ard de 
dorințe, atunci când puterile lor sunt 
atât de puţin egale, şi atât de curând 
sfârșite. Naţionalismele, care sunt cor- 
purile noastre cele mai mari, purtând 
aceleaşi servituți pe care le știm, aduc 
inevitabil răsboae, pe care le putem 
evita, pe care le amânăm, dar pe care 
niciun creer limpede n'ar vedea pu- 
tința să le suprime! Şi pretutindeni 
iubirea se plimbă printre noi ca o 
stranie «apariție, ca cea mai bună soră 
a morții! 

Vechii Greci, dacă au ştiut atât de 
bine să vadă în metamorfosele iubirii 
însuș principiul de vieață, n'au între- 
zărit ei totuş deopotrivă altceva, şi 
mai mult ? In discursurile lor subtile 
nu surprindem puţin acest dualism, 
tragic aproape, care face condiţia 
noastră damnată, care ne lasă să ne 
sbatem fără scăpare de carne şi spirit? 

Să ne aşezăm puţin în jurul mesei 
lui Agathon la acest Banchet al lui 
Platon, orgiac discurs al Amorului... 
E o exegeză care spune parcă tot ce 
cunoştea timpul de atunci... un timp 
care nu-l mai aştepta decât pe Isus. 

Conwivii sunt toţi, în număr. Doct.- 
rul Eryximach le-a recomandat să nu 
bea peste măsură, şi acum toţi se vor 
intrece în lauda Dragostei. li auzim 
vorbind... 

Ei ştiu întradevăr perfect să ex- 
prime acest sens fisic aproape ai 
iubirii. Omul androgin este ingenioasa 
lor explicaţie. Aşa cum îl vedem 


de TOMA VLĂDESCU 


acum, omul mu este decât o jumătate 
din ființa lui dintâi, Ca să-i pedep- 
sească pentru încercările lor de re- 
voltă, Jupiter odinioară a tăiat pe 
oameni în două — şi acum fiecare 
se găseşte dolent şi nostalgic, fiecare 
din noi a rămas osândit să-și caute 
partea care-i lipsește, care a fost des- 
părțită de el... Este un fel de a spune 
cât de necesară, cât de fisică este 
această imaterială dar perfectă uniune 
pe care o constitue, pe care o reclamă 
Iubirea, 

Iată că se oferă însă iubirii o sumă 
de calități, îndoelmice, Unii cred că 
Eros ar fi cel mai frumos dintre zei, 
că ar fi cel mai generos sau cel mai 
bogat în virtuţi... 

E minutul însă în care o altă lu- 
mină îşi face drum prin înflăcărata 
desbatere. Dragostea pare a nu fi una 
singură. Nu... Iubim oare krcrul con- 
rupt, acest corp 'care se strică uşor 
şi dispare, sau iubim sufletul cu pri- 
vilegiul lui intact, al duratei ? Numai 
dragostea aceasta ar putea să fie fru- 
moasă numai ea rezistă, ea singură 
ar fi demnă de oameni. 

Socrate în sfârşit, va spune ult:mul 
cuvânt. Ar vrea să fie pe placul prie- 
tenilor cari l-au precedat, vorbind... Li 
este puţin greu. El pare să știe mai 
mult. Cândva. Diotime, o femee din 


Mantineea, l-a inițiat şi pe dânsul. El- 


a putut pricepe atunci că Amorul nu 
este nici frumos, nici bun — fiindcă 
frumuseţe, bine, frumos, sunt tocmai 
lucruri pe care Dragostea le doreşte. 


pe care n'o vom mai aminti acum, So- 
crate va obţine să fixeze însuși obiectul 
unei Iubiri care să ne facă mai liberi, 
ca un sens ultim la care oamenii sin- 
guri au isbutit, dibuind, să ajungă. 
Această iubire ar fi nevoia de a ger- 
mina, de a crea, de a cucer; astfel 
cât de puţin din aurorele eternității ! 
lar dacă această imortalitate va fi 
pentru unij în urmașii lor, în copii, 
— pentru cei mai aleși ea va fi în 
creaţiile spirituale care oferă cea mai 
sigură memurire şi care până la sfâr- 
şit, arătâna cele mai înalte trepte ale 
Iubirii, se va rezuma în principiul 
absolut al Prumosului. 

„Dacă vieaţa merită să fie trăită, 
ne spune Socrate prin gura femeei 
Diotime, este desigur în minutul 
acesta în care omul contemplă fru- 
musețea în sine“, 

Nu, aşa dar, o frumuseţe pătată de 
amestecul pământului nostru, încăr- 
cată de ieftine podoabe, de carne, de 
culori, de atâtea lucruri care se strică 
şi mor. Dar Frumosul în el însuș, 
inalterat și unic, din care participă, 
numai, atâtea lucruri care ajung să 
aibă și frumuseţe... Acest tipar, acea- 


-stă supremă virtute, acest arhetip, 


aici pare a fi termenul ultim al ade- 
văratei Iubiri. 

„.E primul loc în care oamenii cari 
par fi putut să nu simtă drama în- 
chisă a iubirii lor, încep să priceapă 
iubirea, s'o dorească cel puțin ca o 
liberare într'un sens absolut, și în- 
țeleg confus că această liberare mar 
avea alt drum decât acela al îndepăr- 
tării de moi... 








(Urmare în pagina 6-a) 


In legătură cu ceeace spuneam în- 
triun articol precedent despre atitu- 
dinea scriitoziior români din sezoiul 
XIX îață qe cele două altennative, 
autohton:e sau oecidentalism, în mă- 
sura în care trece timpul, şi depăşim 
fenomenul  revo:uţionar pașoptist, 
pozițiile se precizează, aşa încât, con- 
îlictul devine categoric între româ- 
nism şi europei:sm.  Oecidenialistnul 
era până la un punct un termen vag 
care putea să îngiobeze influenţe va- 
riate şi multiple; i se putea opune, 
printr'o simetrie de forţe contrarii 
orientalismul; ori. tendinţa scriitorilor 
din secolul XIX era de a ne sustrage 
d.n acest cuprins geografic şi spiritual 
şi de a ne alcătui o autonomie etnică 
şi cuitunală înafara celor do: poii eu- 
ropeni. N. Bălcescu și Alecu Russo nu 
pomenesc de orientalism. Acesta din 
urmă vede „ideia României născând 
în veacul XVI“, şi basarabenismul său 
este un preludiu la pan-românismul 
lui Nicolae Băicesuu. Acești oameni: 
gândeau într'un stil grandios Și pro- 
fetic. Toate vorbele low aveau Tezo- 
nanţe seculare. Istoria după N. Băl- 


ac 








hifor Crainic 


de RADU GYR 


lisus, pogorit printre tarlalele noastre 
dunărene. 

Firește, criteriile care au stat la baza 
definitivei încununări a lui Nichitor Crai- 
nic au fost, în primul rând, cele privi: 
toare la multiplele lui realizări artistice 
și intelectuale. A fost încununată lirica 
lui luminoasă, iscru fost mtegral recunos- 
cule contribuţiile esseistice, s'a pus miri 

7 n 237 La? ui 


p 
Doe Do a rc aiva 


ristului, ale doscălului universitar şi ale 
omului de largă şi vibrantă cultură. Dar 
Nichifor Crainic nu înseamnă numai a: 
tât. El este toți aceştia împreună și mai 
mult încă. Trece dincolo de limitele lor, 
— îi depăşeşte. Căci dincolo de ceiace 
a zidărit poetul, esseistul sau gânditorul, 
se cuvine puternic subiiniat tot ce-a fă- 
cut Nichifor Crainic pentru cultura şi spi- 
ritualitatea românească, în primul rând, 
iar în al doilea, tot ce-a însemnat el pen- 
tru generațiile tinere de scriitori, 

Pentru dinamizarea și ritmul viu al 
culturii autohtone, Crainic a dus o luptă 
uriaşă. A purtat-o, simultan, prin prele- 
gerile catedrei, prin presă, prin confe- 
rințele ținute în ţară, prin esseurile şi 
studiile publicate în „Gândirea” și prin 
însuși rostu!, stimulator de energii şi a- 
cumulator de valori, al acestei raviste. 








(Urmare în pag. 4-4) 





LAUREAȚII 


Anul acesta comisia instituită pentru acordarea premiilor naționale de 
proză și pictură a subliniat, încăodată, două nume care au clădit temeinic şi 
intens în cultura românească, La proză a fost cinstit d. profesor Ion Petrovici 
pentru opera d-sale memorialistică şi esseistică; iar la pictură, maestrul Ca- 
mil Ressu, Rectorul Academiei de Arte Frumoase, a fost incununat cu această 


oficială recunoaștere. 
crescuți pe aceleaşi plaiuri ale Moldovei de jos, 


Născuţi și 


porniţi la 


luptă în aceeaşi generaţie, de aceeași vârstă aproape, amândoi fii de magistrați; 
laureaţii de astăzi, după greutăţi şi aspre lupte de tot felul, isbutesc, structual, 
să câştige absolut toate sufragiile într'o consacrare dreaptă deşi — poate — 


târzieinică. 


"st 


_I1 Petrovici 





Opera „literară“ a „filozofului“, a  logicianului 


care este d. profesor Ion Petrovici a fost just „văzută“ 
şi apreciată de cei ce s'au oprit la încununarea naţio- 
nală a d-sale, Pornind dela acele „Amintiri ale 
băiat de familie“, trecând prin operele esseisţice-me- 
morial'stice, „Amintiri universitare“, multiplele 
şi studii de călătorie, — cu precădere cele despre Ita- 
lia şi Franța, d. Ion Petrovici, un maestru din cei mai 
atenţi ai frazei, ne-a dat nu numai o literatură memo- 
ralistie „model“, ci şi calea spre noui 
această puțin folosită literatură. Noi socotim că nu nu- 
mai recunoaşterea oficială de acum se îndreaptă spre 
acest fel de literatură cultivat cu pasiune de d. Ion Pe- 


unui 


note 


orizonturi în 


trovici, ci toate minţile dornice de cunoaştere. Cu atât mai mult este de admi- 
rat „omul prin opera sa“, cu cât literatul care este d. prof. Petrovici, a ştiut să 


aştepte vremuri în cari a aflat o desăvârşită înţelegere, pentrucă şi 


înțelege. 





C. Ressu 


d-sa le 


D-1 Camil Ressu a avut o tinereţe artistică foarte 


sbuciumată. A studiat în Iaşi, apoi în Bucureşti, aproa- 
pe cinci ani, pentruca furat de arta sa, 
Franţei unde, ani nu tocmai uşori în ceeace privește 
viaţa materială, a: studiat sub conducerea celor mai de 
seamă maeştri la Academia „Julien“, apoi la faimoasa 
„Ecolle des Beaux-Arts“. 


să ia drumul 


Reîntors în ţară, nu s'a apucat, dintru inceput, 


de p'ctură, ci furat de pasiunea „liniei“, face desene 
şi itustrațiuni la „Furnica“ şi „Viitorul“, de unde câş- 
tigă suficient. Vine, după acest „galop al desenului“, o 
sărăcie greu suportată de artist, care are însă darul 


să-l aducă la uneltele sale“. De aci încoace se apucă de pictură cu toată pasiu- 
neu, pentru ca 13 prima d-sale expoziţie — în 1315 — să se arate a fi unul din 
adevărații pictori ai epocii. De aci, catea i-a fost în sus. Numit profesor, apoi 
rector al Academiei de Arte Frumoase, astăzi truda artistică îi este încununată 
cu lawrul unei meritate biruinţe, 

Atunci când constatăm că adevărateie valori sunt aşezate la înaltele locuri 
ce Li se cuvin, noi, cei de aci, ne bucurăm așa cum trebue să se bucure taţi cei 
ce ştiu că aflarea şi sublinierea meritelor, este nu prea obişnuită într'o lume 
puţin dispusă să gândească şi să viseze. 


LADMISS ANDREESCU 


Trecerea în românism 


de NICOLAE ROȘU 


cescu era o apoteoză a ideei de liber- 
tate; Mioriţa după Alecu Russo făcea 
concurenţă lui Homer și lui Virgiliu. 

O voință năprasnică de afirmare le 
însuflețea gândul. Câna puneau mâna 
pe condei sancţionau istoria, definiti- 
vau noţiuni.e, lăsau să cadă cuvintele 
cu tăria fulgerului. Erau orgolioși și 
neinduplecaţi. Mândria nu avea um o- 
buectiv personal, egoismul nu-şi gă- 
sea loc în sufletul lor, nu vorbeau 
despre dânșii, se risipeau în potopul 
wlectiv, se regăseau în tumultul rasei, 
fuzionau vu istoria. Erau misionarii 
unui destin colectiv. 

Alecu Russo studiase în Franţa, Mi- 
bail Kogălniceanu în Germania, N. 
Bălcescu pribegise prin străinătate, B. 
P. Hașdeu purta tezaurul une: înţe-— 
lepciuni universale, cunoscător a foar- 
te multe limbi fiind, ar la ni unul 
niici urmă de xenofilie, ci dimpotrivă, 
un pronunțat anti-stră:inisma, 

M. Kogălniceanu era un adversar 
al răspândirii limbii franceze, şi în 
faţa civilizaţiei de pospăială, a imi- 
tației sterile, când scriitorii căutau să 
Pâpagaiizeze, el se întreba: „Când 
nu vom mai fi arlechini ?" Cerea con- 
temporanilor săi o autohtonie efectivă, 
şi nu ar fi obținut-o decât cu negli- 
jarea Europei; le cerea un sentiment 
de mândrie în faţa Occidentului şi nu 
l-ar fi obţinut decât cu amplificarea 
forțelor creatoare românești. 'Toată 
lupta lui M. Kogălniceanu, toată ac- 
tivitatea lui critică, gravitează în ju 
rul dorinței de a avea o literatură o- 
riginală: „o literatură de care să ne 
putem făl: şi înaintea străinilor“, spu- 
ne el în articolul-program din „Steaua 
Dunării“, Regăsim aceiași concepție 
când a retipărit Croniicele Moldorei şi 
când își mărturisea îngrijorarea pro- 
WRTETĂ plasăzi Vâitera , sed ata sati= 
sibilității noastre intelectuale. In pro- 
gramul Daciei Literare, în prefața la 
Letopiseţi aflăm pronunțarea unui a- 
devăr striot, limitat la speaificul crea- 
tor al geniului etnic. Sentimentul na- 
țional, sentimentul religios, limba ve- 
che a cărților bisericești, apoteoza 
cronicarilor, se întruneau în sinteza 
autohtonă, „Nu vom avea artă și lite- 
ratură, — spunea el, — dacă nu ne 
vom adăpa la izvoarele naţionalității 
noastre, care este religia secolului al 
XIX-lea“. M, Kogălniceanu atacă ge- 
neraţia precedentă, pe Gh. Asachi și 
Costachi Conachi şi pe ceilalţi boieri 
influenţaţi de dulcegăria romantică a 
Apusului. Revine asupra acestei idei 
cu prilejul publicări: poeziilor lui Va- 
sile Alecsandri în Almanahul de pe 
1843. Poeţii minori din vremea hui M. 
Kogălniceanu imitau pe Victor Hugo, 
Lamartine, Petrarca și alții. Fi erau 
poetașii. Imitaţia înseamnă lipsă de 
originalitate, De aceia nu erau nici 
mari. Tuturor M. Kogălniceanu le o- 
pune Doinile lui Vasile Alecsandri, 
„tipul naţional“, el este în căutarea 
„trăsătunilor caracteristice a umui po- 
por“. Atât era de mare năzuinţa spre 
originalitate, spre autohtonie, spre va- 
lorificarea absolută a tipulu:; autentic 
încât însuși M. Kogălniceanu. care 
avea un stil ponderat, nu şovăia în 
sancțiumile sale. Pentru a nu altera 
textul vom cita: „Și să mă credeți, 
Domnilor, că şi istoria noastră are în- 
tâmplări, are portreturi care nici de- 
cum mar rămânea mai jos decât eroii 
celor vechi“. Alexandru Lăpușneanu 
şi Brâncoveanu erau subiecte de in- 
sp:rație la Dacia Literară. Cu primul 
se ocupase Costache Negruzi, cu celă- 
lalt însuși Kogălniceanu. 

Scriitorii din prima jumătate a se- 
colului XIX, care sunt mai toți și 
critici, nu-și vor împovăra gândul cu 
sisteme teoretice și perspective ab- 
stracte, perspicacitatea lor se va limita 
în cadrele discernământului etnic, şi 
de aia întregul cuprins al acestei 
epaci este străbătut de un aspru na- 
tionalism. Criticului științific, cum a 
fost Titu Maiorescu, i se cerea un 
anumit fel de a gândi, o metodă pen- 
tru a descoperi adevărul, pe care, 
dacă o avea. deschidea toate lacătele; 
criticului estetic i se pretindea o a- 
prehensiune, o receptivitate specială 
pentru cunoașterea şi desvăluirea fru- 
museţelor artistice. Criticii-seriitori 
din «categoria Alecu Russo-M. Ko- 
gălniceanu se așezau pe linia polari- 
tăților dinamice. Ce înseamnă asta ? 
Ei nu gândeau pentru o idee și nu se 
bizuiau pe o sensibilitate proprie. Ii 
depăşea imensitatea necrițică a mito- 
logiei şi a istoriei. Miorița şi Cromicele 





(Urmare în pagina 6-a) 





In cazul deosebit al d-lui Nichifor Crainic 
nu este fără însemmătale faptul că la d-sa, 
poetul se dubiează cu teoreticianui culturii 
tradițioualiste, 

Se pare că o literatură tradiționalistă nu 
se produce fără a se ivi şi un un doctrinar 
care so explice şi so apere. Tradiţionaiis- 
mul cere să fie apărat şi de cei cari îl pri- 
ves: cu indiferență şi de cei cari îl atacă 
Indiferent nu admit apologeții să rămână, 
fiinacă este un bun comun, a cărui putare 
se află tocmai în ecumenicitate. Cei cari îl 
atacă, pornese de la o anumită concepţie 
despre poezie, în care nu intră şi elemenie 
date. Aceştia isgonesc din lirism orice &r 
avea aerul de „teză“, adică de ceva con- 
struit dimainte. Pentru ei, poezia este 'con- 
strucţie nouă, justificată prin descoperirsa 
unor aspecte inedite ale sensibilităţii. 

Argumentul lor se reazimă pe intuiţia este- 
tică sau metafizică, nealterată de n:ci o con- 
vingere moștenită. Amatorii de noutate nu 
admit moștenirile. Ori, creația tradițională 
tocmai pe moşteniri se întemeiază. Obiectul 
ci este prin excelență o construcție dna- 
inte dată, şi a creia însemnează a căuta să 
miţi um modei, sau cel puţin a recunoaște 
existenţa unei ordini piăsmuitoare dincoio de 
puterile proprii. Lumea însăşi este o zidire 
şi ea are un ziditor. Raportul ierarhic al 
pocziei cu religia devine astfe! obligatoriu 
în tradiţionalism, din moment ce primul els- 
ment transmis autorului tradiţionalist este 
doctrina creaționistă. Lumea a fost creiată, 
ea are un creator, iar umanul ocupă ranzul 
întâ: în creaţie. Nimic mai firesc decât ca 
această ideie teologică să fie pusă la dispo- 
ziția poetului tradiţionalist, ca unul din ade- 
văzuriie esenţiale ce se transmit de o inst lu- 
ție gată, cae e biserica. D. Nichifor Crainic, 
fără îndoială, primește dovtrina creaționistă 
şi anume sub aspectul ei creștin, find vorba 
în ortodoxie, de a doua creaţie a omenescu- 
lui mântuit prin lisus. Această a doua cren- 
ție a fost posibilă prin cunoașterea descope- 
mită, prin iniţierea în puterile z:iditoare ale 
sufletului. Ceva din afară intervine penru 
sa sufletul să se poată creia pe sine a doua 
oară. 

Isvorul ca şi modelul refacerii sale, se 
află deci în afară, el vine ca un dar al Bi- 
nelui. In versurile d-lui Nichifor Crainic vom 
întâlni, în chip logic, stăruină teme ca 
„puterea creatoare“, Dumnezeu  „„rodnic“, 
moddlul care trebue imitat, iuarea de con- 
tact cu harul înoitor, cote. — și totdeodată 
ni se va descrie starea neajutorată a omu- 
lui care nu :sbutește să se întemeieze a doua 
oară. Putem urmări în aceste versuri drama 
spiritului închis în lenomenalitate, a cărui 
zădărnioie este cu atât mai dureroasă cu cât 
ştie că „lumina cunoştinții“ a fost cală și 
pierdută, că este stăpânit de ceea ce autorul 
a numit teoretic „nostal ia paradisului“. Cu 

a otita, 


e cata al > Cui e Same 








Coboritor din veșnicie 
In tine cerurile cern 
In depărtata nostalgie 
A infinitului etern. 
(Darurile pământului, pag. 143) 


lată exprimarea versificată a uneia din 
cele mai clare idei tradiţionale. Condiţia spi- 
ritului este do a fi „coboritori, în dublul în- 
țeles al „căderii“ și al „originei:“. Fiind de 
origine „divină“, cl a căzut în starea crea- 
turală. O altă ideice tradiţională, ce decurge 
normal din cea de mai sus, o formulează d. 
Niichifor Crainic în versurile: 


Iar gându! tău, în căutarea 
Obârşiei „fără de saţiu. 
(id. p. 144) 
Gândirea caută obârșiile, în înţelesul că 
își caută cauza, începutul, principiul con- 
structiv. Şi cum în doctrina creștină cauza 
stă dincolo de creatură, în creator, căutarea 
ei vădeşte procesul de depășire spre ceea ce 
poate ti cauză oreiatoare. Astfel, dacă Binele 
este cauza creaţiei, omul se poate depăși pe 
sine prin bine. El poate să se creieze sau să 
oreieze a doua oară prin bine, evident, nu 





LUMINA LUNII 


Ce-ai să te faci când am să mor eu, 
lumină? 

Ce ochi au să te soarbă cu atâta călilură, 

O să te cânte limpede a cui gură, 

O să-ți îngenunche — smerit — a cui vină? 


" Tubita mea p'are să-ți mai sărute îw somn 


Părul de aut, ca o părere, 
Cine-g să te mai guste, fjugure de miere, 
Ai să fii Domnită pentru care Domn? 


Curând am să prind în adânc rădăcină, 
Cui să te las pentru lume comoară? 
Cui să te dărui arcuș de vioară? 

Curând o să plângem, lumină, lumină... 


POEM DE PRIMĂVARĂ 


S'au plecat genunchii zăpezilor 

In rugăciune mare pentru moarte 
Şi s'a deschis a primăverii carte 
La pagina de aur a livezilor. 


Pe Dumnezeu l-am moi văzut cândva, 
Dar niciodată n'a fost așa bun 

Can primăvara asta de tutun, 

Cu scăpărări de sânge și de stea, 


De muguri plini mi-e trupul străbătut 
De freamăt lung mi-s ochii umeziţi, 
Dar umerii, ca doi stejari trăsniți 

Nu mai pat ține pnijiştea de lut... 


S'u răstignit povara zipezilor 

Printre mocirie arse de lumină, 
Şi primăvara tânără se'nchină 
La cerul viu din ochii cirezilor, 


ROBERT CAHULEANU 
POEM 


De mult wa mai trecut pe lângă mine-un 
cânt, 
Cu zâmbetul de mână, mic și sfânt... 


Acum, îmi bictue fața şi tâmpla: tăcerea, 

Șin piept îmi sărută amarul toți macii 

Culeși de pe-un taler de lună. Gândacii, 

Ce urcă pe stele îmi picură'n palme durerea. 

Şi visul, cu svonu-i de umbre se pierde în 
juru- Ti... 

Copţi, muguri de lacrimi se sparg în vânzolul 





CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 








LITERARĂ 


Poezia lui Nichifor Crainic 


prin binele absolut, ci prin binele omenssc, 
care s, de fapt, un „mai bine“ Referitor la 
un bine în devenire ni se pare nouă că scrie 
d. Nichifor Crainic: 

Şi tot ce-a fost mai bun în mine 

Și mai frumos şi mai curat 

Unind cu vrăji părute m tine 

A doua oară te-am creiat. 

(id. pag. 189) 


Poctul caută să-şi creieze femeia iubită a 
doua oară, năzuind s'o smulgă din fenome- 
nalitate (vrăji părute) şi s'o iniţieze în prin- 
cipiul paradiziac al ființei. Spre a reuşi, el 
a imceneat să se întreacă pe sine, şi să fie 
„mai bun, „mai frumos“, „nai curatt:, 
ştiind că numai acest „sufletesc prisos“ poale 
fi cauză creiatuoare. Tot în sensul unei trans- 
cenderi comparative, ni se pare tă seric 4. 
Nichifor Crainic: = 


Fumul casei noastren marginea cealaltă 
E mai alt şi face scara şi mai 'naltă; 
E mai drept și mai albastru și. mai clar. 

(Țara de peste veac, pas. 17) 


Pentru ce fumul este „mai înalt“, „mai 
drept“, „mai aibastru“, „mai clar? 2 e 
Pentrucă depăşirea, care este simbolizată 

prin înăițarea fumului, nu este niciodată 
absolută şi ca se realizează doar în compara- 
ție cu ceeace este ființa fără „prisos suile- 
tea". Faţă de cea lipsită, făptura dăruilă de- 
vine, mai naltă“, „mai dreaptă“, etc... In ver- 
surite d-lui Nichifor Cra nic am spus că stă- 
ruie în deosebi tema „isvoruiui“ de creaţie 
şi „wmodciuluii. Este isvor de creaţie tot 
cesa ce produce prisosințe şi este model tot 
cezace îndeamnă la o comparație şi provoacă 
pe „mai bine“, „nai frumos“, etc... Viaţa 
este concepută ca producătoare de „priso- 
sințe :* 

Podogorie rodind cu prisosinţă, 

Tu viaţă, poamă nesdrobită 'n lin.. 

(Darurile Pâmuntului, pag. 103) 


Prisosul nu aparţine nimănui. el nu sa 
divizat, deaceea poetul invocă vața ca pe 
o cauză transcendentă, gândind-o ca fiind 
una cu natura deținătoare a principiilor ger- 
minative. 

Binele absolut, viața şi natura sunt trente 
pe care d. Nichifor Crainiv le deagă prin 
conceptul „fluid“, care nu ni se pare a îi 
altceva decât acea parte a spiritului ce se 
transmite. Un „fiuid“ ieagă sufletul de cer: 


Tot mai spre sine-absoarbe cerul 
Fiuidui lui fără hotare 


op. cît r_ [4 
LE 8 Ma star Şi 142) 


= PE sad 
Sie şi al vieţu:- 

Eu sunt creanga verde'n care 

Murmură fluidul vieţii 

(op. cit. p. 129) 

lar prisosul de viaţă îl păstrează natura, 
pentrucă la ea apelează ca la o „mamă hră- 
nitoare“: 


'Tu, care 'mparţi a milelor mulţime 
Și gâzeior pierdute 'n bunuiene 
Şi urci în măreţiile codrene 
Fecundul tău fiuid din adâncime, 
Revarsă *n mine forţă creatoare 
Din sânul tău, natură generoasă. 
(op. cit. pag. 90) 
„Această îniănţuire cauzulă prin interme- 
diul ideii de „fluiă“, îi premite poetului să 
considcre natura cauză trauscendentă  crca- 
ției, şi să afirme: 
Mă simt crescând din lut cu 'ntreaga 
firea 
(op cit. pag. 110) 
Versul trebuie lămurit însă cu ajutorul 
strofei nurmătoare, spre a nu se întuneca ade- 
vănatu. sens al cauze: creatoare : 





Şi Doamne, — universalul bine 
Cu-acelaş sfânt fior de viaţă 
Pailpită ?n sângele din mine 
Ca 'n valurile de verdeață. 
(op. cit. p. 95) 


Identificăm aici „sfântul fior“ cu „fluidul“ 
spiritual,  devennid astfel şi mai limpede 
ideia că binele este viață. In poezia ortodoxă 
tundăm un principiu important prin această 
apropeire dintre bine şi viaţă, putând face 
trecerea spre ceea ce am numit „modelui“ 
ce provoacă depășirea. De pildă, un mode! care 
deţine în sine viaţa ca bineie suprem, este 
pentru poct patria. Patria trebue să tră- 
iască şi scopul ei este binele, pe care îl con- 
cepem, ca şi binele individual, în Libertate. 
Nuumai că binele patr.ei este mai clar de cât 
cel individual „deoarece nimeni nu-şi poate 
închipui o ţară, tinzând spre altceva decât 
spre bine. ' Un neam își fave istoria, luând 
binele libertăţii ca principiu constructiv. Ne- 
amul este deci un model ce se formcază, şi 
se înțelege lesne pentru ce în poezia tradi- 
ționalistă i se va da colectivității de sânge 
un rol inspirator. Sub acest raport, d. N:chi- 
for Crainic se exprimă foarte precis, intro- 
ducând și aici elementul unificator al „flui- 
dului“: 


Peste vatra. unei patrii, peste timpul unui 
nean, 
Simt adânc pe fericiţi, cari în stratul 
vremii dorm, 
Cum sporesc fluidu-acosta furtunatie 
şi enorm... 
( Op. cit. pag. 21) 


De la natură, — „fluidul“ se leagă deci măi 
departe, cu ceeace poetul numește „sufletul 
străbun', deasemeni cauză ce indeamnă la 
depăşire : 


Cu ecourile line 
Se scoboară 'n mine 
Sufletul străbun 
Şi mă face mai puterm:c, 
Mai cucernic 
Şi de mii de ori mai bun. 
(Op. cit. p. 20) 


Şi „sufletul străbun“ pare însă o cauză 
care vine din afară, fiindcă şi el „coboară“, 
asttel că, până la urmă lirismul ce-l anali- 
zăm se va organiza după cei do: poli: sta- 
rea de creatură și starea de har, — sau 
în alți termeni „devenirea şi transcenderca. 
In sens tradiţional, d, Nichifor Crainic cx- 
primă limpede starea de creatură, supusă 
efemerităţii, în numeroase versuri, fie luând 
ca metalură apa, spre a sugera curgerea: 


2 
i iz [Peueta erai <> e braâc 
U 


ele către mare, către mare. 

(Țara de peste veac, p. 25) 
sau versificând însăși condiția umană de 
„a călători“ între două necunoscutur: : 

E drumul itung de unde viu, 
De unde și de când nu ştiu, 
Iar drumul necălătoriţ 
S'alundăn nestârşit, 
(op. cit. p. 32) 
Uneori autorul vede un semn de elemsri- 
tate şi în „nostalgia paradisului“, care, așe- 
zând obiectul dorinței în afară, fărîmiţează 
eul : 
Acelaş năzuinţă de-a fi unde nu cești 
De-a pierde nălucirea pe care-o bănusști 
Acceaş sete oarbă de-a căuţa ceva” 
Ce poate n'are umbră de cât în mintea ta. 


Desnădejdea implicată în versuri, nu tre- 
bue să se creadă că contrazice doctrina creş- 
tină, pentru că ceea ce doar aparent este 
desnădejde, se reduce în fond la libertatea 
voinţei. Virtuţile pornesc din libertatea in- 
ter:oară de a le alege, şi prin această prismă 
a voinței autonome înțelegem dramatismul 
sufletului creştin. D. Nichifor Crainic nu ŞO- 


văe să mărturisească experiențe cari super- 
fiaial neagă doctrina cunoașterii. revelate: 


Eu stau la răscrucea de unde 
Poteci împotrivă se duc 
Nu-i mimeni să-mi poată răspunde 
Pe care sapuc, 
(Țara de peste veac, pag. 5) 


Mai categoric, ideia „căderii în neștiinţă“ 
o găsim furmulață în strofa următoare: 


Țărmul de dincolo de mare 
O fi grădină ori pustiu 
Ori sloiu polar şi angintiu ? 
Nei tu nu ştii, nici eu nu ştiu — 
Și orice mavă dusă 'n zare 
S'a dus pe veci ca un sicriu . 
(op. cit. pag. (121) 


O gravă confesiune din partea unui arto- 
dox, desigur, care a împărtășit doctrina ini- 
ţierii. Totul a fost descoperit, avem „lumina 
cunoștinții“t, Atunci pentru ce alirmă poetul 
că „nici du nu știi, mici cu nu știu?“. Sensul 
esle unul. El e car şi aiungă orice contra- 
zicere. Avem libertatea de a alege „grădina“ 
sau „pustiul“, Adevărul sa spus, dar ni sa 
lăsat put.nța personală de a-l crede sau a 
nu-l crede. Aceasta stare de dualitate a spi- 
ritului, o surprinde d. Nichifor Crainic în 
însuşi actul iniţial al Evei, de manifestare a 
voinţei libere: 


Văd mâna Evei, moals, cum aklie 
Voind ceva și neștiind ce vrea, 
(op. cit. pag. 83) 
Prin „neștiind ce vrea“ înțelegem tocmai 

libertatea de a voi orişice. O știință absolută 
a ceea ce trebue să vrea, nam putea-o con- 
cepe fără o ştirbire a libertăţii, sau fără o 
îngrădire a ei. Chiar sensul unic al binelui 
ar fi pare-se o ingrădire. Numa: l:bentatea 
totală garantează creația, iar Noul Adam în 
gândirea d-lui Nichifor Crainic este omul 
căzut căruia însă i sa revelat libertatea de 
a se mântui, prin creație. Autorul vorbeşte 
chiar de  „vedenia Edenului tiran“, neşo- 
văind să considere „căderea“ în libertate, 
preferabilă unui paradis neliber: 


Un rob eram și m'ai făcut titan 

Din ziua "n care mi-ai turnat în trup 

Osânda muncii — soartă și liman... 

(op. cit. pag. 85) 
Dar dacă poetul consideră libertatea un 

bun ce trebue obținut chiar cu preţul „osân- 
dei muncii“, cum se împacă docţrina sa de- 
spre „nostalgia paradisului“, cu această pre- 
ferință a căderii? Căderea este un bine, de- 
Ceapa. Ein Sa SR Baivubribajbeztațea, Pentru- 
disului? Ieşirea: din dificultatea dialevtică ni 
se pare Llmpede, din moment we paradisul 
dorit acum este un paradis ales de om, prin 
libertatea sa de a alege. Primul paradis era 
dat şi impus, deaceca cl exercită o tiranie; 
al doilea este ales de om, prin Libera voință, 
iar această libertate merge atât de departe, 
încât cons-deră paradisul „răsfrânt“ în fapţe, 
iar pe Dumnezeu părtaş la „osânda muncii:. 
Noul Adam e liber să creadă astfel: 


Pămâniul ?n sărbătoare senveșmântă 
Şi fapta mea-i oglindăn caro vezi 
Lumina Paradisului răsfrântă. 

In brațul meu eşti, Doamne, și lucrezi 
Şi'n truda mea, cu mine la o Jaltă, 

Te bucuri sângerând ca să creezi, 


(op. cit. pag. 86) 

Comod ar fi ca ideia unui Dumnezeu 
„Sângerâmd“, să ni se pară, la un poet orto- 
dox, o jicenţă de inspirație, Interpretând 
astiel, am rămâne intenţionat la suprafaţa 
lucrurilor, fără a le adânci. Spre a adânci și 
a lămuri, d. Nichifor Crainic introduce con- 
ceptul ortodox al teandriei, bogat în semni- 
ficaţii. Conform acestui concept, Dumnezeu 
co.aborează cu omul, în orice creație care 


Corespondenţța noastră 


Nebunelor clipe, ce râd de sobolul 
Ce-mi roade îm taină și floarea albastră 
din gându-mi... 
Și golul din mine e greu şi e plumb și e 
ghiaţă... 
La noapte, îi voiu pune luceafăr de aur în 
braţă... 


ION CHEREJI 
PLECARE 


Hai, suflete! 

Undeva tot o s'ajungen, 

Nu-i nevoie numaidecât de lună și stele. 
Opincile vrăstii cu noaptea le-om şterge! 


Dimineţile întârziate pe schele, 

fluerile uitate pe meleaguri, 

ne-or pleca la picioare steaguri 

şi ne-or umple gurguiele visului de ogoare, 
Pentru popastiri ne ajunge merinde: 
faguri și poume de plâns. 

Şi în ochi mi-au mai rămas privirile, 
mânji jerbuiţi pentru zări 


Hai, suflete! 

Nu te uite că mă doare o fată, 

Zilele şi mările, 

au să fie şi ele cu soare, odată și odată, 


TATA 


Tata şi-a ucis stelele lui din gând 

pentru feciori şi fete de aur, 

Braţele lui le-a bătătorit sângerând 
pentru inimile acestea sperioase, de graur, 


— Mie, străinul de țărna pufoasă, 
mi-a dăruit zestrea fluerului lui, 
surorilor inimă caldă şi frumoasă 
iar fraților brazda caldă şi neagră, burjui. 


Azi e sărac cu un vis împlinit. 
Suie în gând luminișuri de stâni, 
drumurile, zilele le strânge tihnit 
pentru vestea ce-o gâtue 'n mâni, 


NECULAI V, COBAN 


MI-E GÂNDUL... 


Mi-e gândul închiegat 
tin soare şi din nonpte., 


M'am ridicat din huma întinată 

de al păcatului sărut 

și răvășită 

de urmele odraslelor ce-au supt trăire 
din vieața ei, 


Mi-am îndreptat 

săgețile țâşnite din pupilă 
spre scutul corului ce ascundea 
plămada de hmină 

în care ochiul minţii 

Sar fi dorit hoinar. 


M'am aninat de umbra unei raze 
din înalt 

dar aripile gândului 

nu i-au putut purta povara 

şi au căzut 

mai înainte de-a mă fi 'nfruptat 
vin mărul de lumină. 


Din glie am aștepioi glasul 
chemării 
dar ma ajuns până la mine, 


Cu sufletul înăbușit de neguri 
m'am aplecat spre el, 

solia lutului 

ma ocolit 

şi ma vrut să-mi asculte plânsul. 
De-atuncea am rămas 

un alungat ce-a pângărit 

înaltul 

şi-un fiu rătăcitor 

pe care nimeni nu-l mai recunoaşte. 


„„Un răstignit pe'crucişarea 
dintre umbră și lumină. 
Prieten al amurgurilor largi 
mi-e gândul o reptilă blestemată: 
un cerșetor de cer 
și-un izgonit al humii. 
OANA IOAN 
ci. VIli-a lic. Alba Iulia 


LINIȘTE 


Auzi cum creşte grâul sub zăpadă, 
Cum ghioceii clopotele 'şi sună, 

Şi soarele glbit abia adună 

Făclii să'mnvie basmele-ofilite? 


Se duce un foşnet moale de mitasă 
Și-o umbră încet sporește lângă tine 
E tinerețea ce-altora o treci 

Și ceţuriie toamnei care vine. 


Auzi cum anii se desfac din veşnicie, 
Cum cad cu sgomot greu de fructe conpte 
Și orele mor grave pe cadran? 

Te țese noaptea în sumbrele ei şoapt2 

Și nu mai poţi pleca din an în an. 


EMIL GAVRILIU 


SEARĂ DE PRIMĂVARĂ 


Miroase aerul a verde și a floare 

Și 'n prund de-ar:urg cad lacrimi mici 
de fiuer 

In cupa văii: stâne, focuri, șuer. 

Pe piepturi arse: buze de răcoare. 

Aici pe deal e-o liniște târzie, 

Departe'n zare înfloresc lumini. 

Vuzuuhu; e sonor. O ciocâriie : 

Săgeată 'm cerul presărat cu crini. 

Și altceva nimic, Doar vântul ce-a pornit 
la fugă 

Şi sufietul ce mi s'anină'n gene 

Pe când departe-o cumpănă 'ngenunche 

pentru rugă 
Sub fâlfâirea şoapielor de pene. * 


MATEI BĂTRÂNU 


PUDOARE 


Razele lunei jucăușe, 

s'au încurcat în vârful pomilor 
cu bani de aur. 

Și cerul de cenușe, 

și-a desvelit cărbunii-aprinși 
din spuză. 

Și ca o muză a'nceput 

să cânte o pasăre 

în noapte; 

Poeţilor cu fruntea lată... 


1940 


1  lunie 





are cauză binele, Iată exprimată în versuri, 
noţiunea teanăriei, în acţiunea lui Iisus: 
Că vorba ta era mai dulce 
Ca rodiile din Edom 
Și'nomenia dumnezeirea 
şi îndumnezeia pe om. 
(op „cit. pag. 11) 


Dumnezeu s'a făcut om, iar omul sa făcut 
Dumnezeu! Dar această afirmaţie este arti- 
col de credință, şi nimic mai mult. E liber 
orişiaine să creadă sau să nu creadă că acesta 
e adevărul. Evident, poetul crede și doaceca 
el se află în linia celei mai pure ortodoxii, 
când îşi îngădue să vadă un Dumnezeu burcu- 
rându-se sau chiar „muitipliându-sc" ! 
Sunt mulţi şi sfinţi și falnici ca profeții — 
E insuşi Dumnezeu multiplicat 
În fraţii msi „în faurii vieţii. 

(op. cit. pag. 87) 

Dacă însă, spre a garanta creația, accentul 
s€& pune pe libertate, această libertate cum 
ni se garantează că merge în direcţia bine- 
lui? Avâni putinţa de a alege, omul nu se 
află oricând în impasul d= a nu şti: dacă 
dincolo e „grădimă” sau „pustiu: ? Ca o în- 
coronare a doctrinei tradiţionale, d. Nichifor 
Crainic introduce încă un concept cu semni- 
ficaţii spirituale, prin care speră să înzăture 
dificultățile privitoare la libertatea voinței. E 
conceptul androginie.. O po.aritate esta bi- 
nele şi răul, după cum o polaritate pare a îi 
„bărbat“ şi „femeie“, Dar bărbatul şi femzia 
pot fi o unitate „prin topirea voințeior con- 
trarii într'o singură voință, asttel ca să nu 
ma: fie „eu“ şi „tu“. Polaritatea bine-rău, — 
„eu“ și „tu“ ni se înfăţişează în versurile 
d-lui Nichifor Crainic, cu un ton elegiac 
adâncit de viziunea doctrinei : 





Cine e bun, cine e rău, 
Scumpo, dintr'amândoi? 
Fost-a pereche neviadvală 
Astăzi căzută şi slăramată 
In eu şin tu, 


Cine e rău, cine e bun, 
Când fiecare plânge stingher ? 
(op. cit. pag. 59) 





Fiind un rucipiu de imilă, androginia 
explică deopotrivă şi cocace realizează iubi- 
vea şi ceea ce nu reaiizează. In accepţia sa 
pozitivă,  androg-nia regizează unificarea 
dintre eu și tu, iar în accepţie negativă 
justifică un rost al răului, careparea fi acelu 
de a provca dorinţa binelui, Ori, în gândirea 
tradițională, binele este cauza unică a crea- 
ţii. In condiția noastră omenească, orice 
creaț:e o fundăm pe un bine relativ, pe un 
„mai bine“. Prin caracterul ei da necontenită 
trecere de :a unitate lu dualitate, androgi- 
ua vautşte  toumai acest „ma: bine“ al 
destinului uman. Dincolo de „mai bine“, an- 
droginia este siințenie, dar um văzut că li- 
bertatea este preferată oricărui absolutism. 


CONSTANTIN FANTANERU 








d 


A apărut în vitrinele librăriilor 


MUNTELE TĂCERII 


de 
PAUL CERNESCU 


un roman de mare acțiune, unde 
soarta a două copile ce vor 
deveni una soție cealaltă amantă 
— aduce dealungul paginilor un 
farmec trist de poezie. 





şi luminată 

de scâniteierea razelor pătimnse.., 
Noaptea a schimbat 

altă cămasșe, 

A rămus goală 

şi s'a rușinat 

A plecat 

apoi cu mâinile în fața 

de teamă 

să n'o vadă „dimineaţa“... 


15 Martie 1940 
FĂNEL DUMITRESCU 


O STEA 


Mirări clipind, pe zări neduimerile, 
S'apleacă ostenita sapune; 

Un gând, topit în bob de rugăciune. 
atârnă greu de genele-i smerite, 


Stujind, umil și gol, nimieniciei, 
Un gângav» clopot a pornit-om lume 
Ducânid fiorul tainei fără nume 
Să-l spulbere răscrucea veșniciei, 


Cu ochi mari, ai veţii destrămate, 
Rămân în urma ei, jinduitoare, 
Frânturile luminii, fărâmate... 


La nepăsarea tinei ce nu moare 
Intoarnă-se deapururi, sbuciumate, 
Curmându-si pribegia, om și soare... 
4 TON DORU 
DUPĂ PLOAIE 


O zi rătăcită pe-o vreme păgână 

prin ruini de povești răscolite, 

zările subjugate de unduri mucezite 
plâng spasmodic la jghiab cădelmițat de 


ve E aa furtună. 
Aleargă 'm chindie prin tremurări sterpe 
i un cal 
prin urmele de copite licăresc încătușări 
de cer; 


așteaptă 'n buba pădurii cu gându-l de fier 
namila — curcubeul s'upuce podul la mal. 
In crepuscul răsar bătrânele tiptil după melci 
trec punţile de picuri în stih de dumbravă, 


din coaja pământului printre buruieni cu 


| Ii zăbavă 
sfidează 'mnoptarea —. sfinzul trezit 


în svâcniri de ciuperci, 
Simion Cercăneanu 


| lu nie 1940 








UNIVERSUL LITERAR 











I. == 


— Ultima casa a Poetului — 


se 


GMT PREro prop Vectem temere PER ore E: MA cerem Tm pn "eng Pee con 0309 ma: 4 eee its ee 
, îi Ep . : Re 





„ba Arquă aveau să se adune toate drumurile de neobosit că- 
lător în viaţă ale lui Francesco Petrarca/ Să colinde multe aseme- 
nea drumuri îl mcniseră împrejurările naşterii! cu aproape şapte- 
sprezece ani în urmă, la Arezzo, în marginile de jos ale Loscanei. 
Acel prim refugiu al unor Florentini prigoniţi de urgia luptelor 
civile, fusese predestinat să ajungă asttel punctul de plecare, în- 
lâmplător, al existenţei. unuia din cei mai mari poeţi ai lumii. 

Naşterea în pribegie însemnase pentru Perarcu deprinde- 
rea inițială cu rătăcirea din loc în loc. lar prima copilărie petre= 
cută la țară, în Loscana, la Incisa, între holdele, măslinii şi smo- 
chinii viei părinieşii, insemnase pentru el îndemnul de a-şi dori 
mereu apoi o casă la țară, cu o bucată de pământ în preajmă, 
ca la Vaucluse în Provența, ca la Selvapiana mai târziu, sau ca 
aici, la Arquă, acum. 

SI Intre un popus de asemenea reculegere şi altul, câtă neliniște 
Insă Și câte drumuri au întretăiat existenţa acestui om! 

i După cea dintâi copilărie petrecută in Patrie, între Iacisa, 
Pisa şi Genova, iată-l cu părinţii Avignon. unde tatăl său izbutise 
să-şi găsească o îndeletiucire pe lângă Curtea papală. ca însăs, 
în pribegie pe atunci. Apoi iată-l într un sat în apropiere, la Car- 
peniras, pentru prima oară între apele, măslinii şi holdele albe 
de soare ale Pro vcurţui. Se duvuus po poanta ta DL Let itatiaguprui 

lier şi la Bologna. larăşi în ltalia deci, pentru ca pe urmă să se 
întoarcă la Avignon. După câţiva ani luase drumul mai depărtat 
ul Romei, de unde se întorsese în Provența, spre a cunoaşte iarăş 
clipe de udevărută reconfortare sufletească între stâncile şi to- 
ventele dela Vaucluse, unde a simţit. a gândit şi. a compus unele 
din cele mai frumoase poezii de iubire din câle a exprimat vreo- 
dată simţirea omenească. Apoi, Sa pornii din nou pe căile altor 
neliniști. A urcat culmea muntelui Ventoux, ca să lie, atunci în- 
tâia oară, dus de Sfântul Augustin, mai aproape de Dumnezeu. A 
urcat treptele mai uşoare ale triumfului de pe Capitoliul Romei 
dus de Cavaleri şi Cardinali, învesimântat în purpura unui Suve- 
ran angevin; care-l învestise cu splendoarea acelei mantii! la 
Curtea sa din Napoli, unde Poetul se dusese anume. 

Pe urmă îşi făcuse apariţia din ce în ce mai des şi mai sta- 
tornic pe la Curțile din Nordul Italiei, drept oaspete foarte ad- 
mirat şi binevenit totdeauna. Deşi în anii deplinei maturităţi şi în 
apogeul celebrităţii, acuma Poetul se pornise totuşi pe alte dru- 
muri mai lungi. Se întorsese de cel puţin două ori în Provența, lie 
spre a se închide iar în romunţioasa singurătate dela Vaucluse, 
fie ca să ducă otranda durerii la mormântul abia închis al Ma- 
donnei l.aura, moartă în împrejurări atât de tragice (aceleaşi care 
au determinat Decameronul), in anii aceia. Pe urmă a fosi iar la 
Napoli, la Parma, sau la Roma cu prilejul celebrării Anului Sfânt 
din 1350. S'a întors la Padova şi s'a retugiat iar în Provența. Dar 
se statornicise între timp în împrejurimile Milanului. bucurân- 
du-se aculo aproape opt ani de încrederea admirativă a unui stă- 
pân ca Visconti. Şi se aventurase până în Boemia. în Germania 
sau în Franţa de Nord, uneori cu misiuni diplomatice; până când 
sa regăsit iarăş la ţară, întâmplător, aici, la Arquă, pentru pr- 
ma oară în 1369 (avea pe atunci 65 de ani), în rustica pace a unor 
Jocuri menite să-i adoarmă înstârşit toate neliniștile și să-i rea- 
ducă în suflet, cu; sinceritatea de totdeauna, încântarea pentru- 
natură . 

Fiinţa pământească a Laurei se transfigurase de muli în cea 
mai înduioşetoure amintire. Reputația de mare învăţat şi neîntre- 
cut maestru întru cunoaşterea Antichității, i-ar fi dat Poetului ori 
ce drept la cea mai calmă aşteptare a clipelor din urmă. Totuși, 
după ce luase hotărîrea de a se retrage în aceste locuri, pe care 
singur le crezuse cel din urmă refugiu al său pe pământ, ncasiâm- 
părul sufletesc îl luase din nou în siăpânire. 

Nu şi-a adud la Arquă nici cărţile, pe care le adunase totuşi 
în decursul vieţii sale de pretutindeni, cu cheliueli muri, cu oste- 
neli şi străduinţe de adevărat bibliofil precursor al apropiatei He- 
naşteri. Nu mai avea deci acum la îndemână nici un pretext de 
îndoială filozatică, nici un motiv de revenire la crizele sufleteşti, 
pe care le cunoscuse în tot felul, literar şi spiritual, până atunci. 
De câţiva ani îşi dăruise întradevăr aproape ioate cărțile celor din 
Veneţia. în schimbul palatului pe care i-l puseseră la dispoziţie 
pe Rivay degli Schiavoni, în partea cea mai liniştită a Lagunei 
mari, nu departe de grădinile dinspre Lido. 

Lui nu-i plăcuse totuş acea. locuinţă încăpătoare. Râvnise la 
o casă de ţară, pe care să şi-o facă iurăş el. 

Și Sa retras aici. sub Colinele Euganeec, între Padova şi 
Ferrara, 

Dar nestăpânirea l-a cuprins iarăş, chiar şi aici, chiar şi a- 
lunci. Căci la Arquă n'a stat aproape de loc Lără întrerupere, fie 
chiar în anii din preajma morţii. 

Se gândea. întradevăr, să primească invitația unui prieien 
de-a merge la Napoli, unde i se oferea ospitalitatea acelei Curți. 
Se gândea, asemeni, să priinească o altă invitaţie la tel, pusă la 
cale de florentini. Și s'a pornit chiar lu drum, spre Roma, ca să-l 
vadă pe Papa reîntronat în Scaunul Sfântului Petru, după anii 
cuptivităţii dela Avignon. Pe drum. ubia plecai, i se făcuse însă 
mlăta de rău, încât cra aproape să moură. Și sa întors la Arquă. 
Intâmplarea nu l-a descurajat totuş. Sutleteşte se simțea în stire 
să pornească iar la drum lung şi anevoios (călare. prin munţi) 
până la Perugia. spre a-şi revedea un prielen. Ba un an mai târ- 
ziu a trebuit să părăsească de nevoie casa, de frica războiului cure 
tocmai izbucnise în partea locului. 


Simţindu-se din ce în ce mai slăbit, bătrânul fusese apoi rea- 
dus în liniştea acestei case de ţară, cea din urmă din multele câte 
i-a fost dat să locuiască pe pământ. După cum aceea avea să fie 
cea din urmă călătorie a lui pe drumurile lumii, în aştepiarea 
altei plecări, pe alt drum decăt cele atâtea, cure se incrucişa- 
seră iin existența sa Biiini Ac că, idelu Arezzo la Arquă. 


Biografii lui Petrarca, şi printre aceștia unul din cei mai re- 
cenți şi mai integral informaţi, L-, Lonelhi, au distins În existenţa 
sa spirituală, după opere, mai multe cicluri. k rimul „hireşte, se ca- 
racterizează printr'o criză acută, in care domină conllictut între 
aspirații şi posibilităţi. Este epoca premergătoare deplinei matu- 
riiăţi petrecută de Poet mui mult în singurătatea naturii, la Vau- 
cluse. Pe lângă celelalte morive de neliniște sutletească se preci- 
zase acum acela de caracter literar, provocat de lupta dintre limba 
„vulgară”, italiană şi cca latină, intru atlarea celei măi apte ex- 
presii poetice. Atare contlict sa transpus în activitatea literară a 
Poetului prin poeziile saie de iubire, scrise în limba italiană şi care 
alcătuesc culegerea cunoscută sub denumirea de Canţonier; dar 
şi prin marea ambiţie a carierei sale de literat, adică prin poema 
epică Africa, scrisă in limba latină şi încredinţată de el posterităţii 
ca adevăratul titlu de glurie al peincetatelor sale preocupări 
de artă. 

Un al doilea ciclu, deschis odată cu revenirea sa tot mai frec- 
ventă în Ltalia, sur putea caracteriza prin continuarea acestei 
crize sufleteşti, dar şi prin complicarea ei cu o foarte sinceră ex- 
perienţă mistică, denotată de încercări lilozofice (în proză la- 
tină), ca aceea cunoscută sub denumirea de Secrefum sau Despre 
nevoia de a dispreţui tot ceeace este pămânlesc, 

A urmat însă răstimpul resemnărilor, între 50—60 de ani, în 
numele căruia vorbesc alte opere pseudo-filozotice, de un vădit 
caracter moralizator (precum ar fi De remediis utriusque fortu- 
nae, adică indicaţii pentru muritori, atât în împrejurările fericite 
ale existenjei lor pe pământ, cât și în cele nefericite); dar vor- 
beşte în acelaş sens incercarea poetică a lui Petrarca, de data 
aceasta iarăş în limba italiană vulgară, cunoscută sub denumirea 
de T'rionfi, în care încearcă să relacă experiența mistică şi. etică 
a înaintaşului său Dante, cu rezultate literare mai nemulțumi- 
toare totuş. 

Adevăratul echilibru sufleiesc, care să nu denoie nici măcar 
resemnarea, nu i-a fost dat lui Petrarca să-l trăiască însă decât 
toarte târziu, între 60 şi ZO de ani, adică tocmai în această epocă 
premergătoare sau corespunzătoare anilor dela Veneţia şi Arquă. 

Intămplările vieţii sale din aceşti ani, erau menite să men- 
țină un atare echilibru, deoarece aproape fiecare decepţie i-a 
fost compensată de o mulţumire. |! înconjura unanimă admira- 
ția Suveranilor taliei şi a prietenilor. Dinire aceştia, Giovanni 
Boccaccio se arătase cel mai afectuos. Venise în vara anului 1305 
să petreacă trei luni ca oaspete al său la Veneţia, folosind prilejul 
spre a pune la cale cu Petrarca unu din cele mai, serioase între- 
prinderi literare din câte îi preocupaseră pe amândoi în acei ani, 
adică apropriereuj directă de opera lui Homer. Superioritatea lui 
Boccaccio dim acest punct de vedere putea rămâne un motiv 
de ascunsă invidie din partea ni Peirarca. Căci povestitorul tlo- 
rentin încercase să-l traducă pe Homer în limba italiană şi avu- 
sese buna inspiraţie să-l ţină în acest scop acasă la el, da Flu- 
renţa, pe grecul Leonzio Pilato, chiar dacă acesta, necunoscător 
al hmbii italiene şi latine, nu-l putuse ajula în atare încercare 
prea mult şi nu pertecţionuse decât foarte vag cunoştinţele Flo- 
rentinului în sensul marilor sale veleităţi de elenist, 
mai Cit [i evismiriile „cultă meziznu tn eigie masi ov ezaitacderă 
cunoaşte literatura greacă, fie chiar în necunoştinţa sa de gre- 
ceşie, nu putea fi decât satisfăcută de atenţiile repetate ale ce- 
luilalt, care, i-a trimes mai târziu o traducere in latineşte a Iliadei, 
sau a căutat să-l pună în legătură cu Lconzio Pilato. 

lubit de prieteni, așa dar; venerat de confrații întru litera- 
tură, Petrarca era nu mai puţin înconjurat de stima tuturor 5u- 
veranilor, dela Dogele Veneţiei, la Papa sau la Împăratul Germa- 
niei, cuvântul său fiind totdeauna ascultat, ca al unai sfetnic de 
mare încredere. e 

% | 

In ultimii ani ai vieţii, Poetul s'a dedat cu râvnă şi atentă 
răbdare grijii de revizuire definitivă şi orânduire cât mai organică 
a întregei sale opere. In această grijă putem surprinde odată mai 
inult şi mentalitatea de adevărat Clasic a acestui poei, cu care, 
formal, tocmai prin această mentalitate comună, poate fi înrudit 
Dante. 

După ce dăduse formă definitivă poeziilor sale cuprinse în 
Canțonier (1366), deierminându-i astfel acea desfășurare ciclică 
(„in vita ed in morte di Madonna Laura”), care perfecţionează 
poezia irubadurilor provenţali şi îi asigură totodată acestei cu- 
legeri unitatea de concepţie, în afara fragmentarismului inspiru- 
ie întâmplătoare (iar din acest punct de vedere Canfonierul 
ui Peirarca repeta cazul Vieții Noi a lui Danie), Poetul a a căutat 
să fixeze în formă definitivă vastul său Epistolar, destinat răs- 
pândirii î» forme voit literare, deşi fondul auiobiografic sau in- 
ienţia de confesiune rămân. 

Mult mai expresive pentru a determina starea sa sufletească 
din aceşti ani şi pentru a fixa definitiv configuraţia personali- 
tăţii sale morale, i se par însă amintitului. biograf alte trei scrieri 
latinești, atribuite acestei ultime perioade. 

Una din ele se intitulează, atât de expresiv „despre ignoranţa 
sa propric şi a multor altora“. Scrierea oferă dovada cea mai im- 
presionantă a religiozităţii lui Petrarca, în cea mai autentică for- 
mă catolică. In afara pretextului polemic care provocase o atare 
scriere (şi anume: atitudinea puţin reverenţioasă a unor tineri 





de ALEXANDRU MARCU 


prieteni din Veneţia, adepţi ai convingerilor prea „moderniste” 
in materie de filozotie) se impun atenţiei noastre diuir însa unele 
contesiuni ale bătrânului Poet. Aşa este desigur aceea cu privire 
Ja incapacitaiea unui muritor ca el de a-l, cunoaşte pe Duwmne- 
zeu, rămânându-i in schimb, larg deschisă, posibilitatea de a-l 
iubi cu ardoare (,.... Lutius est voluntati bone ac pie quam capaci 
î claro alel cai operam dare... Nam ei cognosti ad vienuai 
sul iza vita nullu potesi modo, amari autem potest pie atque 

De notează pe de altă parte că lupia dintre Aristotel si Platon 
cunoştea în ielut acesta primele ei începuturi, sub atari auspicii 
in așteptarea marei impacări dela I'lorenţa, pe care avea so pună 
la cale noua cugetare a henaşterii, prin norotoasa lintâlnire dintre 
Neo-platonismul bizantin, ecclectismul unui Marsilio Licino si 
mecenatismul lui Cosimo. i 

Ă Petrarca, sa observat, rămânând un admirator al lui Platon 
atât bine înţeles, cât îi putea îi lui cu putință atunci, a înțeles 
în primul rând să facă profesiune de bun şi adevărat Creştin 
cei, se poate înțelege ca loarte insemna pentru pezrsistența re- 
tai pacea tulcă italiană din apropiata apariţie u 

enaşierii, 1 vorba totaş de unul din cei mai luminaţi premer- 
gători ai acesteia şi de cel mai evoluat moment al existenţei sale 
spirituale. Căci pentru un asemenea om, credința în Dumnezeu 
este încă cea mai inaltă şi sigură şi Iericită dintre toaie Ştiinţele 
lumii („altissima ei certissima et postremo felicissima scientiarurm 
omnium "), în afară de Credinţă neașteptându-i pe om decât erou- 
rca şi prăbuşirea. 

„_Unor aiari convingeri flozofice, de profundă adâncire în evla- 
via medievală, le corespunde o atiiudina etică tot aşa de cuminte 
şi de conformă cu idealul marilor „înţelepţi“ ai vremilor unui 
Dante. Căci orgoliul lui Petrarca nu se reduce acum decâi lu re- 
puiaţia de „Om bun“, „de treabă” și cu frica lui Dumnezeu („vi 
rum bonum' asemeni), după ce trăise în viaţă experienţa unor 
cugetători antici ca Aristotel, Platon şi Cicero. în deosebi. 

„_ Figura bătrânului Poet iltalian se aureoleuză astfel de nimbul 
înţelepciunii. Insondabilul mister al :Divinităţii se înalță astfel 
în preajmă-i. Suprema lui convingere în felul de a se puria cu 
semeni, se statorniceşte în înțelepciunea de a-i înţelege, de a-i 
ierta şi de a-i iubi, bucuria vieţii fiindu-i astfel asigurată prin 
cultul prietenici. Mai presus de atare bucurie îl aştepta însă pe 
om aceea de-a putea crede în Dumnezeu. Căci în asemenea cre- 
dinţă va descoperi el marea ştiinţă a tuturor Științelor de pe 
pământ. i 

La 67 de ani, după ce străbătuse cu miniea atâtea şi atâtea 
scrieri, de ale celor vechi şi de ale filozofilor Creştinătă ţii: după 
ce iînsuș îmbogăţise literatura timpurilor cu atâtea scrieri pro 
prii, omul acestia ajungea în sfârşii la constatarea că „ienoranţa 
inoceniă ' este de preferat „ştiinţei păcătoase” şi că un om fără 





ştiinţă de carte poate fi mai presus decât o atare ştiinţă de carte, 
in atară de omenie şi de om („virum sine literis”, prin opoziţie cu 
„literas sine viro”). 

Un alt libel compus de Petrarca în aceşii ani din urmă, ne 
dovedeşte apoi convingerile sale politice, legate de soarta Romei 
şi de renăscuta-i admiraţie pentru acest centru ideal al Romani- 
tăţii italice. Roma este întradevăr peniru el „adevărata capitală 
a lumii, regina iuturor oraşelor lumii, scaunul Imperiului, cetatea 
credinţei catolice, izvorul tuturor exemplelor memorabile” („Vero 
mundi caput, urbium regina, sedes imperii, arx fidei catholicae, 
fons omnium memorabilium exemplorum'). lar faima Romei „non 
prius... quam tutius orbis fama decrescet sive deficiet”. 

Făcând o atare mărturisire de credință în destinele Romei, 
Poetul înţelegea toiuş să-și păstreze integrală libertatea politică 
şi morală. Cetăţean al lumii lui Dumnezeu şi recunoscându-l nu- 
mai pe el drepi Stăpân mare şi singur, el revendica în felul acesta 
drepturile absolutei sale independenţe morale („melior pars mci 
vel est libera”). Faptul îl înfrăţea spiritual cu Dante, a cărui des- 
prindere din orice prejudecată menilă să înlănţuie atare inde- 
pendenţă, apare iotuş exusperant de dramatică; dar şi cu indi- 
vidualismul Renaşterii, care va deveni în curând centrul însuş 
al regăsirii sufletului omenesc pe linia unor noi şi ideale con- 
vingeri, 

In ultimele scrieri ale acestui poct-filozof, Critica italiană 
a identificat astfel trei idealuri supreme, în legătură cu Credinţa 
în Divinitate, cu credinţa în destinele unei noi Patrii, simbolizată 
de Roma; şi, în fine, cu credinţa în posibilităţile propriei Con- 
ştiinţe de om moral, deplin liber. 

Atari convingeri ideale formaseră nu de mult pietrele de te- 
melie ale edificiului spiritual şi literar, pe care sa înălțat persona- 
litatea. şi opera altui ltalian Aj usii din vremea aceea; adică per- 
sonalitatea şi opera lui Dante. In cazul lui Petrarca însă. Credinţa 
în Dumnezeu nu mai este un simbul: ea îşi păstrează valoarea 
absolută de entitate în sine, Patria, de asemeni, nu mai este |'lo- 
renţa comunală, cu nepotolita iei războire intre Guelfi şi Ghibe- 
lini; ci. Roma, Împeriul ci ideal, ale cărei limite s'ar putea contun- 
da cu însăş marginele lumii. In acelaş timp, cazul de conştiinţă 
pe care şi-l pune şi-l rezolvă aparent identic, nu-l va duce pe 
acest poet la liniştea suflleicască de pe înălțimile unui Fmpireu 
de lumină şi mistică bucurie, cu osânda trecerii prin Intern, sau 
a rămânerii pe Muntele Ispăşirii. Petrarca este omul care a ştiut 
să rezolve criza sufletească pntru el şi pentru restul celorlalți se- 
meni. Mai puţin poetic deci, dar mai. valabil omenesc. Dante re- 
prezentând o formulă mai sever medievală şi mai vrtodox creş- 
tină, se singularizează până la. egoism în beatitudinea salvării 
finale, osândind întregul rest al lumii muritoare la permanenti- 
zarea în starea ei de inferioritate morală. 


(Va urma) 














UNIVERSUL LITERAR 


Cronici germane 


ELOGIUL CAÂARȚII 


Să ne îngăduie iectorii aceste divagații in 
cadrul  obicinuitei noastre cronici, şi cu 
această îngăduință, să caute să treacă puţin 
dincolo de sensul literei tipărite, în câmpul 
cel fără de margini al gândului și al ideii. 

Niciodată n'am simţit mai mult ca astăzi, 
teribilul hotar care desparte acest domen:u 
al ideii, de realitatea brutală şi niciodată nu 
ne-am dat seama mai bine, de paradoxala 
și sublima misiune a scriitorului, A face elo- 
giul cărţii, în zilele acestea întunecate, când 
tumul, tamkul și mitraliera seamănă moartea 
în atâtea colțuri aie lumii, poate să pară 
multora ca o hazardată şi inutilă sforțare, 
care nu-și mai poate afla vre-un rost în 
asprele vâltori ale vremii. Şi cu toate aces- 
tea, noi ne încăpățânăm să credem în carte 
şi în făuritorii ei, ca în'niște remedii pentru 
greul  morb care sapă o lume  într>agă. 
Bucure-se cei ce cred împreună cu noi! 

Cartea germană, a fost pentru noi o reali- 
tate, încă din primii anj în care am simţit 


dragostea pentru literatură, așa că pledoaria 


noastră își trage, în bună parte, rădăcinile din 
viaţă, din contactul imediat pe care l-am 
avut cu spiritualitatea germană, cu ajutorul 
literei tipărite. Iată dece gândul se îndreaptă 
acum cu o vie recunoștință spre biblioteca 
părinţilor mei, spre rafturile în care o poetică 
şi reală înţelegere m'a călăuzit ani de zile, 
desvoltându-mi un gust și o pasiune, pe 
care cu greu o pot sdruncina evenimentele 
şi oamenii. Fie că mă gândesc la întâile ver- 
suri nemţești pe care le-am cetit — o cărțu- 
lie de Max Dauthemdey — fie că îmi aduc 
aminte de paginile revistei „Die neue Rund- 
schau“ sau „Die Auslese“, cartea germană 
este pentru mine o noţiune cu caracter de 
perenitate, una din cele mai înalte trepte 
din conceptul ide carte. 

Literatura germană este atât de bogată, în 
decursul celor câteva secole, încât a putut 
să-şi câştige un caracter de independenţă, 
trăimd izolată de politică şi de lupte; în 





Un nou academician: 


Nichifor 


Crainic 


(Urmare uim pag. I-a) 


lată-l, de pidă, în domeniul esseului. 
Fiind unul dintre creiatorii acestuia, au- 
torul admirobilului „Coșbuc, poetul ras- 
sei noastre” a dat prestigiu, amploare 
și aristocrată ținută esseului româmesc. 

Tinerii esseiști de azi nu trebue să 
uite ce dxtorează lui Nichifor Crainic, 
Vor recunoaşte că el a dăruit esseului 
osatura unei discipline ştiinţifice, arhi- 
tectonizându-l pe sobrietate,  documen- 
tare, aândire filosofică şi critică. 

În ce priveşte esseul bazat pe concep- 
ţia estetică și teologică, vom spune că 
autorul „Nostalgiei Paradisului” a ctitorit 
un nou sistem de interpreicre a ariei, o 
nouă estetică prin care fâliaa revelatoa- 
rea prezență a Divinităţii. Prin această 
serie de sobre esseuri unde metafi- 
zica creștină se îmbină, armonic, cu 
gâmdirea geometrică -- și prin conti- 
nuarea atitudinii ortodoxe, în sens este- 
tic, în paginile „Gândirii, Crainic a fă- 
cut mult moi mult pentru aprotundarea 
valorilor spiritudlității ortodoxe, decât a 
fercut  Chateaubriond ca apologet al 
creștinismului catolic, cel dintâi având, 
Ştinţitze.” în ace 

Dar să privim spre însăși lirica lui 
Crainic, Dincolo de valoarea în sine a 
liricei sale, peste arte majoră rotunjită 
în „Şesuri natale” sau în „Țara de peste 
veac”, se ridică, totdeodată, rolul co- 
vârșitor, influența robustă, pe care ma- 
rile şi tulburăioarele viziuni din această 
poezie le-a avut asupra unui şir întreg 
de poeţi, fie dintr'o generaţie apropiată 
lui Crainic, fie dintralta mult mai tă. 
nără. Poezia lui Nichifor Crainic trăeşte 
nu numai prin frumuseți şi esențe con: 
densate în ea, ci în respiraţia ei se aude 
și lorgul suflu al unui crez poetic. Dacă 
prin esseurile sale de disciplină filoso- 
fică și teologică, gânditoml Crainic a 
întemeiat o nouă estetică, prin culege- 
rile sale de versuri, poetul Crainic a dă- 
ruit, fără să vrea, o artă poetică. Nu pu- 
tem vorbi de lirica lui Crainic, redu- 
când-o exzlusiv la adâncire unei sensi- 
bilităţi proprii și la tehnica personală -a 
expresiei poetice. Ci trebue să mai vedem 
în ea o serie de elemente componente 
și de subsianțe, care au devenit surse de 
inspirație și procedee tehnice pentru un 
întreg grup de temperamente postice ali- 
mentate, generos, din nouile terenuri 
fertile descoperite de lirica lui Crainic. 
Intrdevăr, această lirică, reabilitând 
esteticeșie peisagiul şi specificul autoh- 
ton, compromise de sămănătorism, a 
deschis un alt orizont luminos priva- 


cata atibola a -.- -. 





liștii şi sensibilităţii româneșii, orizont îm- 
prumutat și variat folosit, in cadrul tra- 
duţional:smuiui nostru liric, de condeiul 
atator poeți. A mai adus această lirică 
o altă interpretare a legăturii cu trecu 
tus, culegănd esențe și simboiuri inedite 
din umbre. străbunilor cozi zămbesc 
din tundun liniștite de isvoare; a mai 
adus, apoi, în țara românească, pe lisus 
şi pe Lerui-Ler cari au devenit, prin 
pana lui Crainic, valori de poezie etemă, 
și, în acelaș timp, bunuri comune în 
poezia noasiră contemporană. 

Prin iirica iui Crainic, sa inaugurat — - 

in locul unei poezii cu paide teme reli- 
gioase — poezia creștină de structură 
ortodoxă, din care scu ivit noui şi ine- 
puizabile teme de creație poetică. Neii- 
niştiior metafizice care agitau, până la 
el, fiuxurile poeților de concepție, Crai- 
nic le-a răspuns cu seninătatea impăcă- 
rilor și marilor poteliri interioare sub 
cerurile Dumnezeului creștin, Vom rs- 
cunoaște, aici, geneza atâtor motive |i- 
rice exploatate de poeții gâmdirișii și ira- 
diționaliști, 
„Tm enim ca, armhminemnemii ma ceubi gl ariste 
cre:ator, fără a-și anuia personalitatera, 
sa străduit să ducă mai deparie, spre 
luminișuri noui și spre virgine posibili: 
tăți de expresie liric& proprie, marea 
lecţie primită dela postul „Darurilor pă 
mântului” : sănătatea sufleului romă. 
nesc in poezie. 

Indreptar pentru noua generaţie lite. 
rară, mare prieten al poeziei celor tineri, 
stimulator al elanului de creaţie, dătă- 
tor de robuste directive pe largi planuri 
spirituale, Nichifor Crainic a mai oferit 
culturii românești și tineretului lupta lui 
împotriva anarhismului literar și a tutu- 
IOr exceselor ce pot compromite o artă, 
Mulţi, foarte mulți, au învăţat dela el 
echilibrul și disciplina spiritului, nece- 
sare oricărei creiaţii valabile. 

Prin „Gândirea şi prin conducătorul 
ei, mulți cu învăţat să identifice capca- 
nele primejdioase care pândesc dintre 
mărăcinii și crinii scrisului și să le oco- 
lească. Dar cei mai mult: au învăţat, 
prin Crainic, să simtă românește în 
arta lor... 

De-acsia, sovotim că, primindu-l pe 
Nichifor Croimic în mijlocul ei, Acade- 
mia Română a cinstit, prin cceasta, nu 
numoi pe marele liric, pe cărturar şi 
gânditor, dar şi pe entusiastul și dina- 
micul animator care a dăruit culturii și 
spiritualităţii românești un nou stil, ui 
nou ritm, o nouă energie. 


RADU GYR 


Cronica ideilor 





Lucian Blaga: Diferenţialele divine 


LE 


Să prezentăm însă, viziunea metati- 
zică a d-lui Lucian Blaga cu privire la 
geneza lumii — indiferent de obstaco- 
lul prealabil la care ne oprisem în cro- 
nica precedentă. Să vedem dacă aceas- 
tă viziune privită în întregul ei, nu 
cumva oferă, în afară de particulare fru- 
museţi de imaginație, cu care ne-a obiş- 
nuit d. Blaga — și certe influenţe ale 
unor curente de gândire: contemporană. 

Marele Anonim este închipuit ca o 
forță teogonică exclusivă dar care, pen- 
tru a salva centralismul existenţei, e 
nevoit să devină, în procesul creiației 
lumii, antiteogonic. El nu poate să:cre- 
ieze făpturi și lucruri asemenea lui, 
pentrucă aceasta ar conduce la anarhie, 
astfel am asista la tacerea altor mulţi 
Dumnezei, ceiace ar nărui marea rân- 
duială și rostul firesc al lumii. Atunci, 
care este tehnica genezei ? Cum și ce va 
creia Marele Anonim, având în vedere 
„înaltele raţiuni“ de care vorbeam ? 
D. Blaga propune modalitatea „diferen- 


de MIRCEA MATEESCU 


țialelor'“. Dumnezeu nu creiază nici di- 
rect nici naturi confonme Sieşi. Geneza 
se tace „în răspăr“. Din motive tactice 
„lumea nu e rezultatul unui firesc pro- 
ces emanativ, ci suma rezultatelor di- 
recte și indirecte ale unor acte genera- 
toare înadins zădărnicite, sau denatu- 
rate până la nerecunoaştere. Obiectivul 
actului generator al Marelui Anonim 
are amploarea complexă a totului divin, 
dar acest obiectiv este totdeauna voit 
restrâns la un segment absolut simplu 
sub unghiu structural și minimalizat la 
extrem sub unghiu substanţial. Un ast- 
tel de rezultat poate fi numit : „diferen- 
țială divină“ (pag. 35). Se imaginează, 
ca să întrebuințăm chiar termenii d-lui 
Blaga, o geneză „A rebours“. Dumnezeu 
creiază întocmai și astfel cum nu este 
EI. O mare intuiție, aș zice, „politică“, 
prezidează așa dar la facerea lumii. Ma- 
rele Anonim, pentru a feri cosmosul de 
anarhie și pentru a stârpi orice tendinţă 
excentrică lucrează sub povaţa vechiu- 


de ŞTEFAN BACIU 


mintea fiecărui om care cunoaște cât de cât 
această literatură, nici urile şi nici adversită- 
țile ideologice n'o vor mai pulea  diforma. 
Căci dacă e greu să mişti munţii din loc, e 
tot aţât de greu să refaci um lucru pe care 
alţii au avut grija să-l facă. Scriind această 
insemnare, îmi dau seama că am lunecat 
uneori în mod cu totul involuntar pe-un 
teren subiectiv, lucru de care mam ferit 
întotdeauna în cadrul acestei cron:ci, pe câre 
am plănuit-o obiectivă şi informativă. Devie- 
rea de astăzi îmi va fi iertată, dacă voiu 
mărturisi că rândurile de faţă izvorăsc dintr'o 
dragoste, care vine de dincolo de țot ce e 
pieritoare și putedă pas:une momentană. 

In aşezarea omenească, următoare acestui 
colosal timp în care trăim, spiritul şi cartea 
ar ţrebui să ocupe locuri de frunte. Fiecare 
popor va trebui să fie judecat și prin prisma 
acestei realităţi, poate mai importantă decât 
multe altele, şi temeliile jumii de mâine, ori- 
cum şi oricare ar fi ele, vor trebui să lie grăi- 
toare şi trainice pilde de cvilizaţie. Fără să 
avem pretenţia că preconizăm o „Cetate a 
soarelui“ sau o „Utopie“, asemeni călugărilor 
din acel luminos ev mediu, noi scriem aici 
pentru eternul spirit al dreptăţii şi al culturii, 
care întotdeauna a fost un element de bază 
al popoarelor tari şi vestite. 

Comentariile noastre, lauda pe care o adre- 
săm culturii germane, vor fi însă de prisos, 
când ne vom gândi că scriem despre o lite- 
ratură care a dat lumii spiritui generos al 
unui Goehte, filosofia unui Kant, care vorbea 
de-o „pace eternă“, sau poesia monumentală 
a unuj Stefan George. Dar apoi mai e Rainer 
Maria Rilke, Schopenhauer, Nietzsche, Ei- 
chendorft, Novalis, Schlegel, Hotfmann, HSl- 
derlin sau Thomas Mann, atâţia geniali şi 
nemuritori făuritori de gând, luaţi numai la 
voia întâmplării, din marele patrimoniu al 
acestei culturi. Oare și-acum credința noas- 
tră mărturisită la începutul acestor rânduri, 
pare hazardată şi nejustiticată ? Toată aceas- 
tă superbă bogăţie, palpită şi se perpetuiază 
prin miraculoasele pagini ale cărţilor tipărite; 
duhul acesta a trecut mări şi țări, duhul a- 
cesta doslegat de contingenţele vremii a de- 
venit o realitate și un bun pe care îl iubeşte 
și-l admiră o lume întreagă, dincolo de du- 
reroasele şi indurerătoarele sbateri. Iată că a 
trecut și destul de multă vreme, de când am 
prins şi noi condeiul, scriind articole întregi, 
spre lauda şi tălmăcirea acestei cărţi. Și chiar 
dacă recunoașterile și satisfacţiile trudei noa- 
stre au fost rare şi mărunte, mulţumiţi sun- 
tem că ne-am făcut şi ne facem datoria, sem- 
nalând şi comentând cărţi pe care prea pu- 


tiniunameni. dela noi le runner si le hapă 


Oricum, noi nu vom conteni să credem. 

Vom crede întotdeauna în carte, oricum ar 
Îi ea, în cartea de poesie și în cartea de artă, 
în paginile care cuprind povestiri și istorii, 
întâmplări și oameni, sbuciume și tragedii, 
gânduri adânci sau aduceri aminte, numai în 
cărțile stricăciunii şi ale răului, în acelea nu 
vom putea crede, pentrucă ele s'au îndepărtat 
dela marele rost al Cărţii de Căpătâi, al celei 
dintâi dintre toate... 

Fiindcă orice carte, trebue să fie în ultima 
analiză o Biblie! 











îi a 


te m-ati 
Esi sug $% Ese 


Ste 


ata rca, 


"pita Doe 


N. DĂRĂSCU 


i a a a i 


lui adagiu pe care istoria îl atribue 
Habsburgilor și defunctei Austro-Unga- 
rii : „divide et impera“. Pentruca să o 
poată stăpâni, Dumnezeu a creiat lumea 
indirect, prin diferenţiale „domesticin- 
du-și“ posibilităţile divine până la de- 
naturare. In acest chip „Marelui Ano- 
him nu-i va rămâne decât cea mai li- 
mitată dintre posibilităţi : diferenţialele 
divine, adică de a emite purtători inți- 
nitezimali de structuri virtuale absolut 
simple“ (48). D. Blaga ne mai spune 
că „potenţialul“ acestor diferenţiale 
„este atât de redus încât se îmbucă la 
perfecţie cu toate intenţiile divine“ (49). 
Lumea întreagă apare astfel ca emana- 
țiunea preventivă şi denaturată a posi- 
bilităților divine, deplin avertizate a nu 
se reproduce niciodată pe sine. Este or- 
dinea, am numit-o politică — pe care o 
are în vedere Marele Anonim în actul 
genezei și care I-a impus prudența ne- 
cesară de a creia lumea indirect, în făp- 
turi denaturate prin raport la firea Cre- 
iatorului și minimalizate prin raport la 
posibilitatea însăși a Marelui Anonim. 
„Unui proces de jure i se substitue un 
proces de răspăr“ — ni se afirmă. 

Am spus însă că visarea metafizică 
a d-lui Blaga nu ni se pare străină de 
oarecari influenţe ale teoriilor moderne 
elaborate pe marginea cunoașterii mi- 
crofizice. Intâlnim astfel termeni care 








Cronica 


1 GHEORGHE 
TĂTARE (tin. Comedia) PICTORUL 
NICOLAE BRANA LA CLUJ 

Expoziţia de aquarelă și uleiu din. 
sala Comedia a d-lui Gh. Lazăr, „ne 
prezintă un exersat mânuitor al linici, 
al conturului, — al desenului adică. Fie 
că cercetăm nudurile expuse, fie că 
urmărim anta peisagistică a artistului, 
fie că ne oprim la „florile“ sau „naturile 
moarte“ aflate în sală, detașem net a- 
tenţia de care, dealungul execuției ta- 
bloumilor, sa bucurat „linia“ din partea 
d-lui Gh. Lazăr. 

La completa realizare a artistului, a 
contribuit desigur și coloristica, asupra 
căreia ne-am oprit atenți, pentrucă so- 
cotim că ei i se datorește, în mare 
parte bucăți perfecte ca, de pildă, nu- 
dul (No. 1) văzut din spate, care este una 
din piesele de rezistență ale artistului; 
după cum ne-a cucerit uleiul lucrat „în 
cuţit“ aflat sub nr. 14 şi intitulat „Cap 
de studiu'“. Subliniem apoi nuanţarea 
„pe gamă“ a florilor expuse, din care 
se rejevă, prin coloristică, poate și prin 
decor, cele două tablouri cu „Betunii“ 
(14 şi 25), după cum voim să relevăm 
peisagiile expuse: cele dela „Lugano 
— în special minunatul „amurg“ (10) 
— sau „Lacul Zurich“, pe cât de mo” 
nocrom în prim plan, pe atât de desă- 
vârşit în „fundalurile“ de o măreție 
greu de obţinut, — totuşi pertect obţi- 
nută. Mai remarcăm „Interiorul“ în 
roşu (22) în care coordonarea artistică a 
unui șevalet, a unei mese rotunde, cu 
flori roșii în vază, cu divanul accentuat 
de o perină albastră, totul pe un fond 
roşu, — dă măsura posibilităților este- 
tice ale artistului realizator. Ne mai 
mărturisim admiraţia pentru cele câte- 
va tablouri intitulate „Dansatoare“ (43, 
13, 36 şi 66), pline de supleţe în linie, 
diafanizate în cromatică, totul de o reu- 
şită prospeţiune în atitudine. 


După succesul obţinut cu ultima 


_———— —— 
—.— 


1940 


1 lunie 


plastică 


d-sale expoziție în Capitală (sala Mini- 
sterului Propogandei), tânărul pictor 
sibian Nicolae Brana a trecut munţii, 
expunând, la Cluj, un impresionant nu- 
măr de tablouri: uleiuri și alb-neg-u. 

Şi la Cluj, pe lângă câteva frumoase 
tablouri în uleiu, d. Nicolae Brana a 
prezentat o serie de minunate gravuri 





Qap de studiu 


GH LAZAR , 
Sala „Comedia“ 


pe sticlă (alb și negru), mai toate lu- 
ate din mediul rural al Țării, mediu din 
care artistul s'a ridicat și de care este 
ataşat structural. Expoziţia se bucură 
de o aleasă primire din partea publi<u- 
lui iubitor de artă şi chiar din parta 
oticialităţii, conlirmând, prin aceasă 
primire, buna impresie ce d. Nicolae 
Brana a lăsat cu prilejul expozițiilor 
anterioare din București, Sibiu și Cluj. 
INTERIM 


Simple note 


Dreptul la moarte 


Niciodată parcă, mai mult ca în zilele a- 
cestea, când sute de mii de tineri înfruntă îo- 
cul infernal at morţii pe câmpiile şi în re- 
duțele Europei, nu sa pus mai cu insistență 
problema atitudinei omului în fața acestei 
mari necunoscute care este moartea. Facem 
afirraaţia de mai sus, fără a uita că înaintea 
tinevetului de azi, istoria omenirii numără 
sute de veacuri, cu mii de războae și cu sute 
de milidane de tineri uciși în lupte; dar o 
facem cu aredința adâncă, pe care fiecare zi 


. . AX 


istoria n'a “cunoscut un tinereţ căruia ideea 
războiului să-i repugne, în măsura în cure se 
petrece acest lucru în zilele noastre, Şi a- 
ceaslu nu din lașşitale, nu din Lipsă de băr- 
băţie; generaţii nerăzboinice — prin deca- 
dența lor morală — istoria a cunoscut, dar 
generaţii conștiente de misiunea lor naţio- 
nală, gata de luptă, însă hoțtărite să-şi afirme 
vitalitatea creatoare în domenii de muncă, 
nu de distrugere, iată nota nouă pe care ge- 
nerațiile de tineri o imprimă istoriei con- 
+emporane. 

Şi totuși tineretul acesta nerăzboinic a ară- 
tat că ştie să inoară, atunci când destinul a 
trecut peste voinţa lui; împrejurările — ce 
ironie imensă, aceste „împrejurări“ — au fă- 
cut ca primul tineret nerăzboinic să fie pus 
să lupte nu contra unor adversari egali, vi 
contra unor maşini imense, din fier; pus a- 
dică nu șă lupte, ci să moară. Resemnarea, 
tăcerea bărbată cu care acest tineret a aş- 
teptat moartea și o așteaptă încă, neputincios 
să se bată cu cetăţile de foc, dau întreaga 
măsură a unui eroism fără pereche. 

Dar tocmai acest sacrificiu conştient al u- 
nui tineret care a crezut un moment în mi- 
siunea sa creatoare de noui valori, vine să 
dea morţii un înțeles nou; vine să răstoarne 
toate vechile credinţe şi să înnobileze acest 
fenomen altminteri banal! şi plictisitor al 
morţii în aşa măsură, încât să aştepţi de 
pretutindeni un protest imens. Nu contra 
morții în sine, — ceeace ar fi ridicol și bur- 
lesc, Ci contra dreptului tuturor oamenilor 
de a muri. 


dau de gândit dacă nu cumva tema me- 
tafizică a „Diferenţialelor“ nu este se- 
rios observată de unele rezultate obţi- 
nute în micro-fizică, adică în studiul 
empiric al lumii şi pe care, d. Blaga, 
ca un veritabil metafizician, poate sar 
fi căzut să nu le ia în scamă, pentruca 
să nu lege și să nu condiţioneze o 
viziune atât de majoră cum este acesa 
a cărţii d-sale, de destinul minor și pre- 
car, care supune perimării orice expe- 
riență empirică. Astfel ni se vorbeşte 
despre „discontinuitatea fundamentală“ 
a diferenţialelor divine, care explică și 
organizează „discontinuitățile empirice“ 
(v. pag. 5l şi urm.). Ideea discontinui- 
tății, atât de familiară microfizicei lui 
Max Planck și lui Hans Heisenberg, ar 
părea întâmplătoare și în afară de ori- 
ginile pe care i le atribuim noi, dacă 
ea nu Sar întâlni, concludent, în con: 
tinuitatea ideativă care stă la baza lu- 
crării d-lui Blaga, cu ideea „comple- 
meniarităţii  diferențialelor“, — idee 
care, involuntar, reamintește comple- 
mentaritatea  „quantelor“ de care toi 
vorbesc experienţele actuale din micro- 
fizică. Iată însă o frază care învederea- 
ză „expresis terminis“ că elaborarea te- 
mei diferenţialelor a avut în vedere, 
motivat sau nemotivat, concludent sau 
neconcludent, hazardat sau poate firesc, 
ideea quantificării realităţii, emisă de 


Lângă eroismul acesta lăcut, lângă miile de 
cadavre care reprezintă tot atâtea conștiințe 
care au trecut peste convingerea inultilității 
gestului lor, în credința şi cu mulţumirea u- 
nei datorii îmnpiinite, cât de revoltătoare par 
alte morți. Cum pot să profaneze unele ges- 
turi sfinţenia morţi: ! 

Iată lângă cohortele acestea de soldaţi ne- 
cunoscuţi, morți pentrucă nu puteau trăi în 
afara unor realități sufieteşii care se su- 
prapuneau comandamentetor patriei lor, un 
—-oo 02 îm Vp sisu. ŞI lu gi o ia întrun 
moment de demență, ci cu calcului și pro- 
gătirile pe care le face oricare burghez cum- 
secade, înainte de a pleca „în voiaj“ de vară. 
Işi plăteşte datoriile, anunțul mortuar în 
care răposatul își anunţă cu durere moartea, 
îşi plăteşte pomana, preotul, dricul, cheamă 
cioclii și lasă o scrisoare dezolată pentru ga- 
zete, cu fotografia respectivă. 

Ce macabră carte poștală ilustrată! Şi e 
goliciune sufletească în dosul culorilor roz 
ale ilustratei ! 

Dar, ninieni nu poate fi învățat să moară. 
Şi nimeni nu ie poate obliga la decenţa și 
resemnarea, care dau aureola de sfințenie 
morții. 

Alături de generaţii întregi de soldaţi-mar- 
tiri, trebue să isbucnească şi clownul care, 
pe nisipul arenei, să imite figurile de artă 
și moarte ale acrobaților. 

Nu, numai în clipa când oştirile nu mai 
merg la luptă cu un splendid, năvainic, dar 
inconștient „Ura!“, ci pleacă la moarte in 
șiruri dese, cu o singură mângâere a risi- 
pirei vicţii lor: accea de a-şi cinsti ţara nu- 
mai în <lipa aceasla simți imensa nedreptate 
ce slă în posibilitatea de a musi, a color 
mediocri. Și abia atunci îți apare înspăi- 
mântățoare perspectiva de a muri alături de 
oricare din masa atâtor nechomațţi, Pentrură, 
dreptul la moante trebue să fie dreptul ex- 
clusiv al eroilor, al celor tari; al supraoa- 
menilor care ating limitele sfințeniei, prin 
atitudinea lor. 


COSTIN 1. MURGESCU 


are a a i rap a Pa a a a a e a CR a a d i 


Planck, întraltă ordine de preocupări: 
„Marele Anonim ar fi putut fără în- 
doială să genereze energia fizică direct 
şi ca un „continuum“ de proporții cos- 
mice. Totuşi energia fizică a fost gene- 
rată indirect, sub modul unei infinite 
discontinuități, sub forma de „quante“, 
tieștecare quantă prin integrare de „di- 
ferenţiale“* (printre altele, de diferen- 
țiale „spaţiale“). (pag. 50). 

Am voit numai să ne întrebăm dacă 
nu este prea mare riscul la care se su- 
pune un metafizician de înalţă factură, 
în cazul când lucrează cu elemente ac- 
tuale şi remarcabile sub raportul rea- 
lHtăţii empirice — dar care având a fi 
întemeiate întotdeauna,  meta-fizic — 
nu pot, tocmai de aceia, să servească, 
ele însele, la fundamentarea unor pos- 
tulate metajizice. Intre rezultatele ex- 
perienţei fizice și postulatele metafizice, 
trebue să rămână o diferenţă de calitate 
în favoarea celor din urmă, ceiace pre- 
supune însă în mod imperativ, o bine 
chibzuită separare a elementelor fizice 
de supra-elementul meta-fizie. 

Ne vom exprima regretul că spaţiul 
nu ne îngăduie să prelungim aiscuţia 
asupra cărţii d-lui Blaga. S'ar putea 
însă ca să avem prilejul să revenim, 
pentru a o prezenta atunci pe cât po- 
sibil integral,  rejudecându-i valoarea, 
limitele și rostul. 


1940 


| 


1 lunie 








UNIVERSUL LITERAR 





Lento e languido 

Molto espressivo 

O, grădini din Alcazar!... 
Paznicul vost a fugit... 


O, grădini din Alcazar!.., Frumoase grădini ca :zăpada 
lunii şi veşnice ca linia dreaptă!... O, piaturi de minune, re- 
gate ale iubirilor fără durere]... ați rămas văduvite de paz- 


ncul vostru credincios..s 


Căci a căzut o stea, «ou poate numuli un. sămut, pe clapele 
lacului și, la câmiul lui, o tută ghemuită în voluiă ca o sul- 
teamă, o tufă toată numai aripi și sânge, o tută — poate inima 
universului — a dat la o parie muselina fonmei și a început 
să înnoate prin spiralele visului... 

Şi acum frumusețea voastră 'a devenit povară și veşnicia, 


chin... * 


Prea tare, mult prea tare, se aude parfumul mustind din 


teascurile cu mirodenii și preia 


lămurit, mult prea lămurit se 


vede curcubeul încheiat din bârnele ochilor... 
Grădini din Alcazar, paznicul vost 'a fugit pe fir destăşurat 


din ghemul lunii... 


— Cain, frate pizmaş, de ce priveşti în jos?.. Au vieaţa s'a 


zămislit în petec de noroiu?.. 


Oprește-te o clipă 

Profzie cu ochi de sticlă 
Profete cu mâna de compus 
Profete cu dinți de oţel... 


Opreştete o clipă... 
Îţi trec toate bogăţiile, 


Iată purpura învățăturii mele... lată tacătele puterii... Iată 


cheia haremului.., 
Dar opreşie-te o clipă... 
O clipă nu sufla din șofarul 


înţelepciunii... 


— Salome, soro mireaso... Pașii) tăi adelcergă pe gură de 
prăpastie și trage dungă de unde pogoară lumea... 

— Salome, soro mireaso... Ţi-ai aminat în păr un licuriciu 
şi fosforescența lui a tras pe orizont qinița de unde urcă 


cerul... 


— Salome, soro mireuso... De mii de ani se pârgue lumina 
în roata stelelor... Salome, soro mireaso, azi tu le-ai cules 
cum se culeg sunetele de pe hazpă şi mi le-ai aruncat ca pe 


un pumn de confati,,, 


— lrod, milostive stăpân, dă-mi cel mai mare bun cu pu- 


tînță.. dă-mi călăul... 





Se întâlniseră toți patru la 
club, din întâmplare, şi lua- 


seră loc împrejurul unei 
mese de joc. In aerul încăr- 
cat de fum al salonului pus- 
tiu, vast, înalt, se mișca 
greoi, nelămurit, ceva supă- 
rător. Fiecare simţea, astfel, 
împrejurul său, nu atât o ne- 
obicinuită prezenţă cât lipsa, 
mai curând, de nerespirat a 
ei. Puseseră la început acest 
simțământ pe seama faptului 
că, întâmplător, clubul era 
în seara aceea pustiu şi că 
nu erau depninși cu acest lu- 
cru. Convorbirea lor fu-ese 
din această pricină, o vreme, 
foarte sgomotoasă. Băgară de 
seamă însă că fiecare cuvânt 
eșea silit, şuerător, aspru, 
din sforţarea de a vorbi mai 
tare ca de obiceiu, şi cobo- 
rîră tonul. 

Era în noaptea anului nou. 
Veniseră să petreacă cele câ- 
teva ore libere dinaintea re- 
velionului la club de unde, 
apoi, urma, spre miezul nop- 
ţii, să plece fiecare spre ros- 
turile lui. Jocul se târa, ast- 
iel, indiferent în aşteptarea 
ceasului de plecare. Pendula 
însă părea că merge mai în- 
cet ca de obiceiu, iar tic-tac- 
ul ei obositor, potolit și si- 
gur, sporea influența tulbu- 
rătoare a unei nelinişti fără 
pricină.  Draperiile grele de 
postav stacojiu, din dreptul 
uşilor și al ferestrelor, atâr- 
nau în lumina avară a unor 
becuri electrice de sticlă ma- 
tă, ca niște valuri masive de 
sânge închegat.  Cerură, cu 
impresia că era cald, limo- 
nade reci ca să se răcorească. 
Un lacheu în frac, cu mânuşi 
albe, intră tăcut și solemn şi 
puse pe o masă patru pahare 
cu limonadă. Cineva, în sfâr- 
şit, întrerupse. 

— Chelnerul acesta părea 
mai curând un cioclu, 

Se priviră atunci în de ei 
şi observară, fiecare în parte 
şi pentru sine, că etau cu toţi 
îmbrăcaţi la fel, în negru, 
ceremonioși și ei, şi palizi. 
Lucrul acesta nemulțumi pe 
fiecare împotriva tuturor. 
Urmară, astfel, să joace fără 
să se mai uite la limonăzile 
cerute, care se încălzeau în 
paharele neatinse. 

Fiecare aștepta să plece 
cât mai curând, se simţea 
însă stânjeriit la gândul de a 
pleca singur și cel dintâiu, și 
se încăpăţâna să rămână. A- 
mintirea, apoi, a acestui sfâr- 
șit de an ploios, murdar, fără 
zăpadă, și fără vânț, li se 
lega şi ea de masa adăpostiţă 
în salon, a jocului. Privirile 
lor însă se încrucișau cu un 
'început de reciprocă neîncre- 
dere. Fiecare în sine trăgea 
la răspundere pe ceilalți de 
starea lui sufletească și de 
nehotărirea de a pleca odată. 
Vorbeau încet, jucau apăsat 
şi se certau îndelung. 

Unul dintre ei băgă de sea- 
mă că pentru a opta oară ii 
eşea în față riga de treflă. 
Prim; cartea cu un surâs 
plumburiu și se uită nedu- 
merit, ca şi cum prima dată 
atenţia lui fusese atrasă de a- 
cest amănunt, la cârja lungă 
şi fără nici o noimă din mâna 
popii. Era un tânăr uscat, 
înalt, de nepătruns, avea ne- 











“Prietenii mei 


Prietenii mei, nimeni nu va cunoscut, 


Toţi au râs de voi ca de niște nerozi. 
V'aţi înmormântat în basme cu Irozi, 


Rănile, voi le-aţi căutat, le-aţi vrut. 


Colindul vostru e-un colind sărac 
Pe străzi pe cari locuesc iubite ; 
Credeaţi că vă găsiţi în cărţile citite, 
L/aţi plâns pe Cyrano de Bergerac. 


Prietenii mei, n'ați mai surîs de mult ; 


Unde-i chiotul pe care-l svârleaţi spre cer ? 


ne Rao 


V'a pătruns în suflet, fărîmă de ger, 
Aţi ascuns sub frunte, din furtuni, tumult. 


Știţi ? Și tâmpla mea e la îel de fierbinte; 
Am cântat când nu trebuia să cânt. 


In ţări de vis am vrut poemul să'1 împlânt, 
Am rătăcit, buimac, printre cuvinte, 


Azi, iarăși, merg alăturea de voi 


Iar paşii sună cântec 


straniu *n noapte. 


Cad stelele de sus — castane coapte — 
Și drumul ni se-afundă în noroiu, 


5 


| 


TRAIAN LALESCU 


Intro noapte la club 


contenit aerul de a lua parte, 
de sus, voit şi cu îndârjire, la 
orice detaliu înconjurător, 
de-a face parte cu minuţio- 
zitate din totul şi de-a lăsa 
pretutindeni ceva din ființa 
lui meticuloasă. Se numea 
Şerban și era, totuși, cel mai 
în vârstă dintre toţi. Vecinul 
lui punctă postavul verde cu 
arătătorul  mânei drepte și 
șopti greoi : 

— Deschid. 

— Merg. 

— Şi eu. 

— De trei ori. 

Posesorul rigii de traflă 
filă mohorit şi restul cărților. 
Două chenare, un şapte și un 
nouă de cupă. 

— Dau, zise unul după o 
ușoară ezitare. 

— O sută, două, cinci... în- 
tregiră potul. 

Postavul e acum deplin a- 
coperit de bancnote. Şerban 
filă apăsat cele două chena- 
re : un valet de caro și o da- 
mă de cupă, 

Deschizătorul jocului avu 
iarăşi o uşoară ezitare. O 
umbră de neincredere învă- 
lui făptuna lui jovială și des- 
chisă. Şerban îl interpelă 
pronunțându-i întrebător nu- 
mele : 

— Alexandre ? 

— Două cărţi, răspunse el, 
și, înainte de a fila: 

— Passe-Parole. 

— Potul, bătu Șerban şi, 
în faţa şovăelii din ce în ce 
mai mari a partenerului său, 
întrebă cu o nuanţă diabo- 
lică în glas: 

— Dece nu 
trei ? 

— Ştiu ce vrei, rărpunse 
cel interpelat.  Plătit cinci... 


ai schimbat 


şease... o mie. Socoti din nou 
potul şi-l acoperi de trei ori. 

— Ce ai? 

— Am plătit, 

— Eşti bun. 

Şi Serban aruncă în gră- 
madă cărţile, cu un gest 


greoi. In faţă riga de treflă 
părea că-și mișcă ironic cârja. 

— Trei aşi, Plăteşti şi 
plângi. 

— Și câştigi, 

Şerban însă își mai aruncă 
o privire asupra rigei de tre- 
flă. Figura acestui popă învie 
dintr'odată. Sună brusc şi 
ceru o nouă pereche de cărți. 

— De ce?  întrebară cei- 
lalţi, 

— Mă plictisește riga de 
treflă. Mi sa părut că mă 
privește anume. Semăna, de 
altfel, cumplit cu un popă 
breton pe care l-am cunos- 
cut într'o seară, tot așa, la un 
club. A pierdut tot ce avea 
și, mi se pare, a doua zi sa 
împușcat. Nu este, desigur, 
decât o impresie absurdă; 
nu-mi plac însă asemenea 
impresii. 

Tăcură apoi cu toţii. Pen- 
dula începu să bată rar, so- 
lemn, profund, miezul nopții. 
Luminile se stinseră dintr'v- 
dată toate. In sala întunecată 
se ridică treptat, ca din pă- 
mânt, un fior încătuşetor şi 


rece şi un suflu tăios se răs- 
pândi pretutindeni. Șerban 
abia putu să-și stăpânească 
un țipăt. Se duse, totuşi, şo- 
văitor, până la fereastră şi 
dete cu mâna  într'o parte, 
perdeaua. Casa luminată te- 
eric de peste drum se îngro- 
pă şi ea dintr'odată în întu- 
neric, apoi, rând pe rând, în 
dreapta și în stânga, se stin- 
geau luminile şi preschim- 
bau, asiiel, clădirile în uriaşe 
blocuri de negru haotic care 
intrau succesiv în întuneri- 
cul nopții. Şerban lăsă repe- 
de perdoaua și gtrânce plann 
pele. Lumina se aprinse apoi 
din nou în sală şi lacheul 
veni cu cărțile cerute, tăcut, 
ceremonios, urând an nou și 
fericit celor de faţă. 

Toţi erau galbeni la față, 
deși se sileau să pară liniș- 
tiți. Trebuiau să plece. Pie 
care se făcu însă că uită pen- 
tru a nu se afla, dintr'odată 
şi singur, în noapte. Neliniș- 
tea sporise până la frică. Ceg 
rură ceai fierbinte ca să se 
încălzească, dar îl lăsară ne- 
atins pe masă de se răci; zăn- 
gănitul lingurițelor şi al ceş- 
tilor ar fi fost insuportabil. 
Şerban, ca să-şi înjghebeze 
o contenenţă, se așeză apăsat 
la masă şi începu să ames- 
tece metodic cărțile. Ceilalţi 
so aşezară automatic la lo- 
curile de mai înainte și jocul, 
în continuare, începu din 
nou. Șerban  dete cărțile la 
tăiaţ şi, repede, cu mișcări 
nervoase, le împărţi. Ames- 
tecă apoi pe cele cinci ale 
sale şi le ridică, In faţă riga 
de treflă. Cârja dungată a- 
proape copilărește pe carto- 
nul lucios păru că se mișcă 
ironic. Șerban avu o senzaţie 
de sugrumare. Un nod se ri- 
dică violent în gâtlej și inima 
svâcni de câteva ori cu o ne- 
obicinuită îmbulzeală. Se ab- 
ținu totuși de a face vreo 


mișcare. 

— Deschid, zise Alexan- 
dru. 

— lar d-ta? 


Imi joc cartea, 
Nu dau cu quintă. 
De trei ori. 

lar păcăleală ? 

— Ţinut. 

Ceilalți doi parteneri fu- 
giră din nou. 

Șerban fila cu o încetinea- 
lă studiată, voită. Patru che- 
nare. Relansase şi acum pe 
mevăzute. Primul chenar ri- 
gă: al doilea, rigă; al treilea, 
rigă de cupă. 

— Servit. 

— Două cărți. Să văd ce 
am prins. 

Privi apoi cărțile cumpă- 
rate lângă ceelalte trei ca să 
formeze o linie orizontală de- 
săvârşită şi, după ce se opri 
o clipă să studieze înfățișa- 
rea adversarului, filă. Prin- 
sese al patrulea as. 

— Potul. 

— Și plus patru mii. 

— Și plus opt mii. 

Se făcuse tăcere. O aștep- 
tare de ghiață radie dintr'o- 


dată o atmosteră de super- 
stiţie. Fiecare dintre cei de 
față avea, în clipa aceea, im- 
presia că, mai mult decât no- 
rocul fiecărui partener, se 
ciocnesc acţiuni din afară, 
lăturalnice, conștiente însă și 
iremediabile. Șerban își des- 
făcu şovăitor portefeuille-uli 
și, un teanc de bancnote al- 
bastre se vărsă pe marginea 
postavului verde. 

— Și plus de trei ori potul. 

Alexandru rămase o clipă 
gânditor. Cei patru ași îi in- 
dicau poruncitor un supra- 
ralans Se vânii însă la na- 
guba adversarului și zise ge- 
Neros ! 

— Plătesc sec. 

Șerban adăogă flegmatic : 

— Ai pierdut, am care de 
rigă. 

— D-ta ai pierdut. Care de 
aşi. 

Şerban lăsă să-i cadă căr- 
țile din mâini, In față riga 
de treflă. Cârja era imobilă, 
dar în barba  moşneagului 
zugrăvit copilăreşte pe carto- 
nul lucios părea că flutură 
un surâs sarcastic, Șerban se 
ridică brusc dela masă, drept 
în picioare, străbătut în tot 
trupul de un tremur nervos. 
Ceilalţi imitară automatic a- 
cest gest. In sală trecu parcă 
un fâlfâit ciudat de aripi, un 
fior, o presimţire, întrevede- 
rea superstițioasă a unei tai- 
ne şi se pierdu apoi dintr'o- 
dată, ca niște îndepărtate fă- 
clii în noapte, apărute şi dis- 
părute fulgerător printre co- 
paci, în ceaţă. 

Alexandru ședea palid și 
arept în fața lui Șerban. Pri- 
vea buimac riga de treflă și, 
printr'o sugestie de neprice- 
put, în ciuda deosebirilor a- 
dânci dintre ei, găsea trăsă- 
turi şi detalii uimitor de ase- 
mănătoare, corespondențe și 
similitudini de linii și o a- 
ceeași dureroasă  însuflețire 


de lucru mort şi, totuși, încă 
in viaţă în ciuda aerului său 
de cunoscător al tainelor sub- 
pământeşti. Toţi patru se pri- 
veau cu un soi de mistică 
teamă. Alexandru, în sfârșit, 
rupse cel dintâi, prostește şi 
pe şoptite, tăcerea : 

— A trecut moartea pe 
lângă noi. 

Şerban răspunse cu un su- 
râs enigmatic : 

— Decavat cu totul. Bă- 
nuiam eu că popa ăsta are 
să-mi facă într'o zi una bună. 
Mi-o făgăduise el singur, de 


altfel, în RretBmia, Era tnt 
așa, într o noapte inexplica- 


bilă ca și aceasta. Atunci însă 
eu câştigam și pierdea el. 
Când s'a ridicat şi mi-a de- 
clarat că a pierdut ultimul 
ban s'a uitat la mine lung, 
ironic, hotărît și, părăsind 
sala de jos, a adăogat că ţine 
neapărat să se mai întâlneas- 
că cu mine şi că, într'o zi, 
cândva, când mă voiu aștepta 
mai puțin, va avea el grijă 
de lucrul acesta. A ieșit apoi 
brusc, aruncându-mi un sfi- 
dător „la revedere“. S'a dus 
imediat acasă apoi și s'a îm- 
pușcat. 

Alexandru  ascultaze po- 
vestirea aceasta cu o nepăsa- 
re voită, cu zâmbetul sleit în 
colțul buzelor, cu o mână re- 
zimată pe spatele fotoliului 
de pe care se ridicase, cu 
ochii însă holbați țintă la 
vorbitor, fără să poată rosti 
nici un cuvânt. Ar fi dorit 
parcă să arunce banii câști- 
gaţi, să scape de ei prin fu- 
gă, prin foc la nevoe, și să 
desființeze, dacă ar fi fost cu 
putință, această noapte din 
şirul nopților trăite de el. Un 
presentiment tragic îl încre- 
menise în ţinuta lui de as- 
cultător, dela început. 

Şerban urmă: 

— Eu, firește, ascultasem 
cu un soi de mistică teamă 





Yncantalie 


Cunoști tristețea, muză, sau ție ţi-e 


Muzei 


oglindă, — 


Strălimpede de-apururi, — firavul tău poet, 
Pe care-ţi pleci privirea şi-l lași să te cuprindă 
De mijloc, ca pe-o floare şi să te rupă 'ncet? 


'Ți-e glasul ca un susur; vioara ta e versul 
Mai luminos ca steaua (în veci ea nu apune), 
Cu care se îmbată, sfidând tot Universul, 
Acela care suflet în călimară pune. 


Dar oare-l știi pe-acela, ce-i mândru că te are, 
In fiecare seară — cules din ceruri har, — 
Sau lași pe fiecare să-şi scalde anii 'n soare 
Şi să-ţi câştige darul, ca banii, cu un zar ? 


Fi-vei oricum: lumină, întunerec, — 
Ascunde-ţi ochii 'n bucurie sau tristeţe, 
Mă simţ atotputernic şi te ferec 

Să-mi fii tovarăşe de vis și tinereţe. 


NICHITA TOMESCU 


de N. DAVIDESCU 


cuvintele lui de decavat, în- 
frigurat de pierdere. Nu pu- 
team însă să răspund nimic, 
Mi-amintesc doar că mă ri- 
dicasem depe scaun și, într'o 
atitudine incomodă, de primă 
mișcare, ascultam.  Şedeam 
aproape cum şezi și tu acum. 

— Glumeşti, răspunse slă- 
bănog și scâncit, Alexandru, 

— Nu glumesc. 

Ceilalţi doi  interveniră 
pentru a atrage luarea amin- 
te a partenerului lor că e 
prea târziu pentru a mai pier- 
de vremea cu găsirea de mis- 
ViS&ne CES ROAD” prilă Se 
sonală, amintire şi cele ce se 
petrecuseră, destul de ciudat, 
în astă seară. Cuvântul lor 
era însă lipsit de convingere, 
el părea mai curând o încer- 
care neizbutită de a-și face 
singuri curaj. 

Șerban avu o mișcare de 
generoasă renunțare și primi 
concluziile lor. Se îndreptă 
apoi șovăitor spre ușe, păşind 
pieziş, aproape mergând îna- 
poi, cu ochii ţintă în gol şi, 
când era în pervazul ușii, a- 
dăogă : 

— „La revedere domnilor; 
Alexandre, la revedere !“ 

— Amin! strigară cei doi 
tovarăşi ai lui Alexandru, ră- 
mași cu el. Bine că sa dus. 
Prezenţa lui ajunsese insu- 
portabilă. 

Alexandru însă pălise şi 
mai tare și, fără să răspundă 
nimic, se lăsă într'un fotoliu. 
Ceilalţi doi făcură la fel. In- 
tre ei căzuse o tăcere bolnă- 
vicioasă, umedă, grea. Pă- 
reau, astfel, că iau parte la 
înfăptuirea unei  înfricoșă- 
toare taine. Amintiri super- 
stițioase se ridicau ca o fu- 
ningine deasă din zăcătorile 
pierdute până atunci ale min- 
ţii lor. Alexandru simțea 
plămădirea oarecum eucaris- 
tică a unui blestem vechi, în 
care el era, de data aceasta, 
cel jertfit. Nevoia de a reac- 
ționa întrun fel împotriva a- 


„cestei impresii era însă para- 


lizată de puterea cu care se 
revărsase asupra lui, mai 
ales. Figura lui rotundă, gră- 
sulie, încadrată accentuat cu 
o barbă pătrată și neagră, 
contrasta, prin esenţa ei de 
jovială sănătate, în chip du- 
reros, cu aerul de tragică ex- 
tenuare în care touși înota. 

Un grup de cunoştinţe, în 
acest timp, năvăli cu veselie 
înăuntru. Veneau dela un re- 
velion şi țineau să continue 
veselia. Se opriră însă o cli- 
pă nedumeriți de atitudinile 
celor trei inşi din sală. 

— Ce dracu ședeţi așa ? in- 


-terpelă primul, oprindu-se o 


clipă şi privind. 


— Parcă ați veni dela 
mort ! exclamă altul. 

— O partidă de pocker, 
Alexandre ! 


— Bine, răspunse repede 
Alexandru, şi şampanie ! 

Se înjghebară apoi numai 
decât câteva grupuri de ju- 
cători, la câteva mese, Şam- 





pania înveselise  dintr'odată 
atmosfera, iar frigul adus în 
vestminte de nouii sosiți des- 
gheţă atmosfera pâcloasă şi 
înăbușită de mai înainte. 
Glumele, zarurile, cu țăcă- 
neala lor ascuţită, ironia, 
voia bună a anului nou, se 
ridicară zgomotos din jurul 
meselor de joc și premeniră 
deplin atmosfera de până a- 
bunci a sălii. Cele dintâiu 
vestiri luminoase ale zorilor 
pătrunseră şi ele, gălbui şi 
tremurătoare, prin deschiză- 
tura perdelelor, înăuntru, şi 
aduseră siguranţa apropiată 
a luminii, Becurile pe străzi 
începură să se stingă și lă- 
trături îndepărtate de câini 
rare și răgușite de cocoși, în 
amintirile înviorate ale tutu- 
ro, iminente. Un simțământ 
de mulţumitoare desprindere 
de sine trăia în toţi şi se re 
vărsa pretutindeni. 

Un lacheu grav şi tăcut se 
apropie în acest moment de 
Alexandru. Apariţia lui, deşi 
firească, păru ciudată. Con- 
versațiile amuţiră, toate din- 
tr'odată, zarurile tăcură, pa- 
harele de șampanie fură lua- 
te dela gură şi lăsate pe ma- 
să, jocul conteni și, odată cu 
o liniște mortuară, toți se 
simţiră înăbușiţi de un senti- 
ment de grozavă aşteptare. A- 
lexamdru se ridică în fața la- 
cehului, drept, mai înalt de- 
cât era în realitate, mai tras 
parcă decât de obiceiu şi, 
fără să spună nici un singur 
cuvânt schiță cu întreaga lui 
făptură o înțrebare unică, 
solemnă. 

— Domnul Șerban care a 
fost cu dv. până mai adi- 
neauri aici, șopti lacheul... 

— Ei bine? 

— A telefonat acum de a- 
casă dela d-sa. 

— Da! 

— Sa împușcat. 

Alexandru primi această 
știre cu o durere fizică aproa- 
pe şi, totuși ca pe o ușurare. 
Avea impresia că, după nopţi 
îndelungate de îndoială, de 
nesiguranţă, de chin, un me- 
dic îndrăzneţ riscaze o cru- 
țătoare şi reușită operaţie. 
Pierduse, astfel, picioarele, 
de exemplu, dar ajunsese să 
știe cel puţin sigur că scapă 
de durerile bolii de până a- 
tunci. In sufletul lui cobori 
masiv, gigantic,  asigurător, 
gândul că a luat, fără leac, 
locul lui Şerban într'o dramă 
neînțeleasă şi, în digestia a- 
cestui gând, se linişti dintr'o- 
dată. Se întoarse apoi repede, 
încă galben la față, dar si- 
gur de sine şi repetă tare, 
fără să-și dea bine seama de 
ce spune, în timp ce ieşea 
grăbit din sală: 

— Domnilor, prietenul no- 
stru Şerban s'a împuşcat. „La 
revedere !“. 





6: 








UNIVERSUL LITERAR 








1 lunie 1940 


Drama iubirii lrecerea în românism 


Dar tot din abilul discurs socratic 
ar mai îi să reținem acest esential, 
iubirea noastră, care e uriîtă, care e 
brutală, sfârșită și rea. 

Aceasta este teribila servitute care 
ne apasă, şi poate toată desordinea 
iumii e în această dramă a iubirii. 
E omul feroce pentru ființa şi pentru 
corpul lui, pentru tot 'ce atinge şi 
aderă la acest corp care nu semnifică 
decât o exclusivă iubire de el. Ne 
amintim că Platon în Republica şi în 
Legile lui ar fi vrut s'o suprime în 
nu ştiu ce comunism ideal. Dar nu 
sra aceasta o patetică încercare de a 
ne libera, de a transfigura dureroasa 
noastră iubire, de a ne da altă con- 
diție, şi nu era chiar o nostalgică an- 
ticipare a veacului creştin care tre- 
buia să vină? 

Va fi îmtr'adevăr aici, și până în 
ziua de azi, toată lucrarea imposibilă 
a omului, setea lui de altă respiraţie, 
care m'ar fi putut fi decât altă iubire, 
şi sbaterea lui damnată între atâtea 
sensuri incompatibile. Damnată desi- 
gur, fiindcă el nu va isbuti nici chiar 
atunci când cuvântul lui Isus va 
aprinde iumea cu flacăra lui de atât 
orizont, — omul rămânând nostalgic 
numai şi mereu doritor, ridicând o 
palidă frunte înfrigurată de atingerea 
spiritului numai în Poesie, adică în 
cele mai clare înălțimi ale lui, pe 
aripile poemului. In toate spaţiile 
deschise — deschise poate numai de 
poesie — va fi de acum sediul aerian 
al sufletului celui mai iubitor şi bun, 
sborul interstelar în dorul aprins al 
lucrului nou pe care oamenii l-au 
putut zări ! 

Aici, îm această condiţie, am zice 
de mare trecere prin vămile nevă- 
zute, trăesc — dar mai ales mor — 
sublimele fecioare  shakespeareene, 
imaculate copile pe care păcatul nu 
le mai poate atinge. 

In groaza sufletelor căzute, ele aduc 
o libertate senină, ușor aripată, acci- 
dental polen solar care plimbă parcă 
un tragic azur prin ramuri... Le vedem 
privind lupar o lume care nu le poate 
pricepe : niciun contact aproape nu 
mai apare posibil! Niciunul care să 
nu fie o gravă atingere, o impietate... 
Carnea ilor are transparența zefirilor, 
iar ochii lor par atât de înalţi... Este 
Otelia care nu mai pricepe când se 
vede atâta de singură — Hamlet ar 
ii fost poate unica ei lume posibilă — 
e râsul de flori al Mirandei, este Per- 
mult şi e Julietta atât de intactă, dar 
atât de strivită de lume... Despărţite 
de natura noastră comună, despărțite 
desigur printr'un efort de altă iubire, 
ela sunt locuri înalte de sinceritate 
care anulează păcatul, palide flori de 
crin într'o sălbatică pădure de vieți 
— şi parcă tocmai de aceea le vedem 
de atâtea ori grăbite să moară în cli- 
matul trist care nu le convine... Pri- 
vind mirate o lume atâta de depăr- 
tată, ele se duc să regăsească parcă 
această vieaţă a esenţelor lor şi din 
care s'ar spune aproape că numai un 
straniu accident al creațiunii le-a ră- 
tăcit efemer printre noi. 

Dar este deopotrivă Beatrice, iubi- 
rea pe care Dante a sărbătorit-o ca 
niciun alt poet, fiindcă ea a trebuit 
să ajungă aproape una cu substanța 
divină — şi este în sfârșit Laweafărul 
lui Miha; Emincscu. Nar fi bine să 
vedem în acest imens poem numai 
un simbol androgin. Este, mai simplu, 





(Urmare din pag. I-a) 


un poem al perfecțiunii, ai tragica 
iubiri imposibile. este miracolul pur... 
Teribila apăsare în toate limitele care 
ne strâng și pe care nu ile putem 
părăsi — este setea de libertate a su- 
fletului răniţ de sunetul luminos al 
spaţiilor, de vertiginoasele lor che- 
mări. Copila rănită surprinde chipul 
pur al marilor înălțimi. 


De dorul lui şi inima 
Și sufletu-i se umple 


Este atingerea primă. Peisag:u unic 
al marei desamăgiri... Niciodată nu se 
va şterge! Dar se pot urmări din 
acest minut ritmurile altemante ale 
sufietului nostalgic, oașicând în acea- 
stă arzătoare și nouă dorință sufletul 
S'ar regăsi depărtat în condiţia iniţi- 
ală a unei Pertfecţiuni din care a por- 
nit, caşicând sar retrăi acum minutul 
alb și fără sfârşit al Paradisului dela 
început. Un suflet paradisiac într'un 
corp trist, de pământ, iată Luceafărul 
— și iată spectacolul tragic, din tot- 
deauna, al celei mai înalte vieţi! E 
ființa care cheamă şi respinge cu ace- 
leaș cuvinte, în acelaș minut — ca 
o teribilă mărturisire a tristei noas- 
tre naturi împărţite... 

Fata privește surprinsă, transver- 
berată de atât miracol... Abia mur- 
mură. cu toată aurora ei din priviri: 
O, ești frumos cum numa 'n vis 

Un înger se arată... 

Dar cealaltă matură. n'ar întârzia 

să revină: 

Luceşti făr' de vieață 

Căci eu sunt vie, tu eşti mori 
Și ochiul tău mă înghiață. 

E ritmul tragic aproape, de soare și 
nopţi, care va compune tot acest mag- 
nific poem. Copila nu va putea să uite, 
nu va putea părăsi incalculabila el 
fenicire inaccesibilă, după cum nu 
va isbuti mai mult să se dea — dar 
adunci conilictul acestei duble naturi, 
plânsul ei, are înfiorări astrale, ca un 
sunet de pură durere peste toată vasta 
închisoare de timp. 

Catalin o va solicita la vieaţa pă- 
mântului din care desigur minunata 
copilă participă... 

— Dar un Luceafăr răsărit 
Din liniștea uitării 
Da orizon nemărginit 
Singurătăţii mării 
Isvoarele durerii: 
Și tainic genele le plec 


A Cfr: mi le 3: > nlânsul 
Cana ale iapă Bahia "trec 


Călătorind spre dânsul. 


lar carnea ei, pământul, natura ei 
invincibilă termină pe un accent me- 
talie aproape, acest acond sfâșiat : 
Pătrunde trist, cu raze reci 
Din lumea ce-l desparte 
In veci îl voiu iubi și 'n veci 
Va rămânea departe. 


Aceasta este iubirea noastră, sub- 
stanțial inaderentă cu miracolul altei 
Iubiri — şi mai ales, oricât sar fi ri- 
dicat de sus, sortită să cadă fără scă- 
pare în drama care ne închide. Ca 
um lung coridor pe umde am rătăcit 
atrași de foarte depărtată lumină pe 
care n'o prindem, dar pe unde vedem 
mereu întorcându-se convoiul oame- 
nilor, legați de păcatul lor — sufiete 
fără desăvârşire. E tristul mostru im- 
periu de umbre, de păcat şi de nopți. 
E toată iubirea pe care o știm, pe care 
o putem trăi — o iubire singură care 


ne cunoaşte numai pe noi. Strigătul 
de durere al mamei, sau desnădejdea 


amanţilor din totăeauna, mau fost 
Gesigur decât  hohotul personal, al 
ființei noastre care are  nevoe şi 


foame de lucrul pe care-l dorim. O iu- 
bire carnală — o iubire numai de noi. 
Inaropată ma: totdeauna în braţele 
acestei Aphrodite populare de care 
vorbeşte oratorul din Banchetul pla- 
tonician, ea se consumă Uşor şi piere 
ca însuş lucru sărac pe care-l adoră. 
Cămurile rămân epuisate şi singure 
ca niște maluri peste care toate vân- 
turile au bătut şi nicio rază de cer nu 
le mai poate găsi. Versul mallarmeam, 
el singur, parcă răsună tot şi pustiu 
peste miseria acestei iubiri : 
La chair est triste helas!, et joi lu 
tous les livres 


Vieața, lumea, ordinea noastră, nu 
pot fi decât după chipul acestei iubiri. 
Ea dețermină totul — şi tot lucrul 
omenesc va trebui să poarte pecetea 
legilor ei. Deaceea  vieaţa ne doare, 
deaceea lumea e strâmbă și tristă... 
Deaceea ordinea este aproape inacce- 
sibilă lumilor noastre desordonate. 
Ducem prin vieaţă, cu noi, în sub- 
stanța noastră, impulsul primordial și 
ireductibil care constitue amarhia 
noastră interioară — care ne obligă 
să nu privim, să nu considerăm, să 
nu „iubim“ decât singura noastră 
fiinţă ! 

Soluţii, ieşiri ? Cine ar ști să le 
spună ! O, nu vor fi niciodată de 
ajuns desigur acele „soluţii“ matc- 
riale și „technice“ pe care noi ne pri- 
cepem atât de minuţios să le dăm... 
Rana e atât de adâncă, încât e sigur 
că nicio mână omenească n'ar isbuti 
s'o vindece, nici so atingă... 

Acum 2000 de ani Isus a încercat 
so ardă — și cuvântul lui a fost 
numai de flacări. El venise să ne în- 
vețe Iubirea — și numai atât... 

— Ci eu vă spun vouă să iubiți pe 
duşmanii voştri, zicea el... Sau: 

— Cine vine la mine, dar nu-și 
urăşte tată! şi mama, femeea şi copiii, 
fraţi şi surori, şi chiar propria lui 
vieaţă, acesta nu-mi poate fi udenic..."€ 

Cuvintele sunt teribile — şi fiecare 
silabă doare! Ele ard adânc, în car- 
mea noastră, tot locul unde suntem 
noi înşine, unde este numai iubirea 


de noi: tatăl, mama, fraţii, copiii, 


femeile noastre ! 
Ecoul cuvintelor astea, 


mah mă oa ehimiră ara că Na RNIMĂ 


simplul secret al liberării, care tre- 
buia să fie îndepărtarea de noi — 
având din acel minut să iubim pe toţi 
oamenii, cașicând ne-ar fi fost frați, 
părinți sau copii... 

Dar inimile au rămas de piatră. Și 
pietrele au căzut peste Isus... Lapida- 
rea lui care încă nu sa sfârşit! 

Cum să putem scăpa ? Este între- 
barea pe care n'o resolvă nimic... Dar 
păcatul, cum gândește Maritain unde- 
va, abundă atâta de monstruos încât 
trebue să credem, să nădăjduim că 
Dumnezeu pregătește undeva une 
surabondance de grâce „pe care ni- 
meni mar putea s'o imagineze“, Lân- 
gă ființele noastre, care nu sunt de- 
cât rănite — aeterno vulnere amoris... 

Dar un strop — din iubirea lui 
Dumnezeu... Sau această surabondan- 
ce de grâce! Ar fi s'o așteptăm în- 
setaţi, s'o pândim. S'o căutăm pretu- 
tindeni... 


care n'au 


TOMA VLĂDESCU 


Moldovei erau un îndreptar, un model, 
viaţa păstorească altul. Literatura şi 
arta populară, cu un cuvânt cuprin- 
zător folclorul, mitologia, legendele 
ergice, istoria, ne readuc la tipul per- 
fect și original al geniului etnic. 

In această direcţie își îndrumau 
pașii autohtoniştii. Nu li se poate im- 
puta o anumită lipsă de sensibilitate 
jiterară, nici un gol raţionalist de care 
nu aveau nevoe. Ca urmare : curentul 
istorico-poporân se întăreşte, se fac 
cercetări și se dau la lumniă: străfun- 
durile seculare aie culturii poporului. 

O artă autohtonă, cu o închipuire și 
9 fizionomie proprie, îşi învederează 
autenticitatea. Ideile secolului XIX au 
slujit acestei desțeleniri. M. Kogălni- 
ceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri 
s'au folosit nu atât de influența idei- 
lor secolului, cât mai degrabă de sti- 
mului lor canalizat în altă parte. Boe- 
simea își săvârșise opera istorică şi 
politică, produsese tot ce îi îngăduise 
mândria și înţelepciunea. Acum venise 
rândul boerilor din a doua categorie, 
a intelectualilor şi a cărturarilor. Po- 
porul însemna autohtonie,  boerimea 
de sus occidentalism. Toate clasele so- 
ciale ajunse în declin sunt atinse de 
înstrăinare, își pierd originalitatea şi 
vibrația proprie. Aşa sa întâmplat și 
cu boerimea secolului XIX. Când vor- 
bim de reacţionarismul ei, trebue să 
ne gândim la politică; atunci când îi 
privim orientarea culturală trebue să 
facem loc imitaţiei străimofile, grecis- 
mului şi occidentalismului. 

Aceste idei și aceste teorii, aceste 
curente sprijinite de semănătorii de 
idealuri, aveau un ecou adânc în pre- 
sa contemporană, şi de aceia ambele 
atitudini sau înfiltrat în gândirea pu- 
blică până când au ajuns părți com- 
ponente. Se constituiau societăţi şi de 
o parte și de cealaltă pentru apărarea 
celor două poziţii. La una Gin acestea, 
la Societatea Românismul, B. P. Haş- 
deu rosteşte un înflăcărat discurs îm- 
potriva usurpațiunii cosmopolite. Reia 
o ideie enunțată în ziarul „Traian“ 
dându-i contur axiomatic: „Naţiona- 
lsmul este o condiţiune esenţială a 
tuturor  creațiunilor mari în stera 
ideii. Ceea ce-i originalitatea pentru 


un individ, este naționalitatea pentru 
mmm om DD, DA Llosa 


e ra ageri mt, 


(Urmare din pag. I-a) 


EI vrea să facă o deosebire categorică 
între o naţiune şi alta, între adevărul 
valabil în sine pentru o anumită na- 
ţiune şi adevărul meschin şi înşelător 
al cosmopolitismului, Punte de tre- 
cere nu există; două sfere care se 
exclud. „Adevăratul amic al geniului 
omenesc, — spune tot B. P. Haşdeu— 
este numai acela care-și iubeşte mai 
înainte de toate propria sa ginte“. lată 
așa Gar autohtonia, ridicată la rangul 
de universalism, acolo unde se poate 
întrevedea adevărul absolut și pipăi 
valorile spirituale. In sprijinul teoriei 
sale, pe care am schițat-o numai, foar- 
te succint, B. P. Hașdeu aducea şi un 
elemeni pensonal. Era scoboritor din- 
tr'o familie cu rădăcini voevodale, ne- 
astâmpărul firii îi dăduse chiar iluzia 
urcării pe Tron; se adăoga o cultură 
adâncită în toate domeniile și aceasta 
îi mărea enorm prestanța în faţa con- 
temporanilor săi. 

Am vorbii de curente, și am înţeles 
prin aceasta circuitul unor idei deşi 
nimeni mu pusese act de proprietate 
pe ele, căci circulau prin voia desti- 
nului nostru istoric. Nimeni nu a în- 
cercat să dovedească o influenţă reci- 
procă între B. P. Hașdeu și Mihai 
Eminescu. Totuși apropierile există. 
Să ne gâmdim numai ]a lupta necon- 
tenită împotriva străinismului, a 0c- 
cidentalismului, privit sub toate fețele, 
în toate  închipuirile,  gesbrăcat de 
haina ipocrită a falsei culturi, des- 
prins de civilizaţia vicleană, o luptă 
titanică, în care Mihai Eminescu, de 
data aceasta, singur pe baricadă, a în- 
tâmpinat pertide adversităţi, lovituri 
lașe, răspunsuri necinstite şi nedemne 
de corectitudinea lui. Veacul era stră- 
bătut din toate părţile de o vijelie 
critică: se făceau tot felul de critici, 
cu și fără temei, unele de idei, altele 
îndreplate împotriva persoanelor. Nu 
se alegeau cuvintele, se foloseau la în- 
tâmplare, dar cu o precădere a celor 
tari, deaceia o alunecare spre pamflet 
şi spre şaria polemică era inevitabilă. 
Vehemența stilului o găsim pretutin- 
deni, în articole, în studii, în confe- 
rinţe, în discursuri. Se consuma 0 €e- 
nergie colosală, se vărsa prea plinul 
sufletesc în torente spumoase. Lupta 


era deschisă tuturor: nimeni nu Sar 
£i putut da în lături. Câna a apărut 





Imprimâvărare 
Duhul tăcutelor pajiști 
Ocrotea somnul mieilor cuminţi 
Şi-al ierbii pline de poveşti. 
Peste toate își întinseseră 
Furișate fâlfâiri de îngeri 
Liniștile lor cerești. 


Prin pomii reci — o veveriţă suplă — 
'Țâșnea Primăvara. Cu ea, din orice ram, 
Zâmbete vii, puioase, — 

Moi candeli de lumină... 


«Și n cupele lor albe mici inimi presimţeam. 3 


co ir i a pa E E a i e a ap a m era 


AUREL CHIRESCU 





Mihai Eminescu revoiuția autohtoniei 
în idei era începută, dar el îi dăduse 
perspective totalitare şi imperialiste. 
„Influența Austriacă asupra Români- 
lor din Principate“ este primul sem- 
nal. Statul este națiunea; națiunea 
este istoria şi rasa, limba, obiceiurile 
şi aşa mai departe. Ideia amplificată 
prin propriile ei resurse biologice câş- 
tigă în intensitate, depăşeşte epoca şi 
secolul, se adânceşte în eternitate, de- 
vine criteriu absolut. Mihai Eminescu 
reia ideia ordinei autohtone şi o cer- 
cetează în toate domeniile, o urmă- 
reşte în evoluţia ei istorică, îi stu- 
diază prefacerile sub influenţa timpu- 
i şi a cârmuirilor, și astfel se des- 
prinde sinteza miraculoasă a unui or- 
gBanism legat de pământ, — configu- 
rație geografică, — și de spațiul dum- 
nezeesc păzit cu sabia. Când scrie ro- 
manul „Geniu pustiu“ cuvintele lui 
Mihai (Eminescu ating paroxismul u- 
nui imperialism de gândire: „faceţi o 
uriașă reacțiune morală, o revoluțiu- 
ne de idei (în care ideia românesc să 
fie mai mare decâtț uman, genial, fru- 
mos), în fine fiți Români şi iar Ro- 
mâni'*, — spune el, 

In cuvintele lui Mihai Eminescu 
îşi aflau rezonanța toți autohtoniștii 
secolului XIX : Alecu Russo, N. Băl- 
cescu, M. Kogălniceanu, B. P. Haș- 
deu, şi alţii pe care dacă îi trecem cu 
vederea nu înseamnă că i-am uitat, 
Lupta dintre autohtonie și occidenta- 
lism, sub o altă fommă o vor deschide 
Titu Ma:orescu și Dobrogeanu-Gherea. 
Primului îi sa xăspunde necruţător 
B. P. Hașdeu, și pe un ton mai aca- 
demic Al. D. Xenopol. Pe Dobrogea- 
nu-Gherea îl vor sidera pamiletele a- 
celuiaș niertător polemist care a fost 
B. P. Hașdeu, şi mai târziu va trebui 
să răspundă la critica lui G. BRogdan- 
Duică, Toate aceste lupte între autoh- 
toniști și oacidentalişti își au temeiu- 
rile şi perspectivele lor; prim ele se 
judecă un proces crițic de lungă du- 
rată. O revenire ar fi necesară. O vom 
iace cândva, 

La capătul acestor consideraţiuni 
ținem 'să arătăm că o cultură nu se 
afirmă decât dărâmând tot ce îi stă 
în cale. Antiteza autohtonie-occiden- 
tal:ism caracterizează un proces critic 
care se prelungește până în zilele 
noastre. O cultură nu ajunge să se 
lupte cu ea însăşi, să-şi dibuiască vi- 
ciile organice, să-şi dărâme idolii, 
până când nu s'a afirmat orgolios, în- 
lăturând toate piedicile care-i stăteau 
în cale, fiind toierantă cu ceeace ve- 
nea din lăuntru și niertătpare cu cena- 
ve venea din afară. Am trecut prin 
această luptă cu vijelioasă pornire, 
cu subiectivitism şi exagerare, am fost 
indulgenţi cu no; și severi cu alţii, dar 
numai astfel am izbutit să descoperim 
blocul de granit din care aveam să 
șlefuim buvată cu bucată chipul mă- 
estrit al operii de artă. Astăzi autoh- 
lonismul este condiție indispensabilă, 
occidentalismul apare când și când ta 
un prilej de dibuire a unui început 
zănatec, Nu-l recunoști decât în for- 
mele zvăpăiate ale ultra-modernismu- 
lui „tot um fenomen de imitație, dar 
care, de dala aceasta, se pierde în 
imensitatea autohtoniei. 


NICOLAE ROŞU 


a e te ata, 


In genul lui 


= 
XR 


Povestea daimyo-ului Japanori 


Prin anul 1325, în minunata regiune Ki- 
ka-hara dela împreunarea râurilor Fuang- 
Sa cu Shok-cha-sa, bogată în plantaţii de 
orez şi de ceai. trăia tânărul daimyo Ja- 
pamori, fiul lui Changatomo, care prin vi- 
tejia lui curăţise pentru muită vreme pro- 
vincia de pirați. 

„Acest daymio, rămas să stăpinească in- 
tinsa porvineie şi castelul străvechi dela 
Damanatsu, nu dădea însă semne, spre 
marea întristare a supușilor săi, nici de 
vitejia „mici de înțelepciunea tatălui lui. 
Pentrucă, deși în fragedă virstă. trupul 
Imi era măcinat de viciu, erau rare dimi- 
netile când răsăritul soarelui peste Fuji 
ama nu-l surprindea în vreuna din casele 
cu gheişe din portul de pe malul Mării In- 
terioare, beat mort. 

„Astfel 'castelul din Damamnatsu se dără- 
pânase încetul cu încetul, cultul morţilor 
şi celelalte sărbători erau din ce în ce mai 
meplijate, spre marea disperare a samu- 
railor şi îndeosebi a șefului lor Vishi, care 
servea in casă de trei generaţii şi barba şi 
lungile lui anustăți erau acum tot atât de 
albe ca veşnicele zăpezi de pa creasta 
muntelui Fuji, 

Intr'o dimineaţă, când, ca deobicei, soa- 
rele se înălțase ca de o suliță pe cer şi de 
pe înălțimile dela Damantsu se vedea 
tronând gigantica siluetă conică a mun- 
telui Fuji, prinsă înir'o urzeală de argint 
de neasemuită strălucire, tânărul daimyo 
era iarăși adus acasă de pescarii din por- 
tul Kiato, lipsit de simţiri, 

Şeful samurailor, Vishi, stătuse toată 
noaptea treaz, într'o adâncă meditaţie, pe 
malul apei spumoase a, râului Fuang-sa 


care se prăvălea din înălțimile dela Da- 
mantsu spre plantațiile de orez din vale ca 
să se întâlnească acolo cu fratele lui gea- 
măân Shok-cha-sa, Marmurul melodios al 
apei nu reușise însă să-i domolească fur- 
tuna din suflet. Iși recapitula viaţa de 
cinste și abnegaţie şi, pentru destrăbălarea 
stăpânului lui, Japanori, se simţea el sin- 
gur vinovat, Nu-i maj rămânea decât să 
moară cu demnitate de samurai, făcân- 
du-și hara-kiri, La răsăritul soarelui, în- 
chinându-se adânc spre silueta zeească a 
muntelui Fuji, samuraiul Vizhi îl saluta 
pentru ultima oară, cu aceste cuvinte : 

„Prea mărite Fuji, tu care ai fruntea 
veșnic încruntată şi măreţia ta nu are 
seamăn, iată ultima zi când te mai pri- 
vase. De acum, în apusurile calme, cână 
albastrul crestelor tale va străijui apele 
inroşite de soare ale mării, ca 0 cunună 
impărătească, eu nu voi anai fi printre 
cei vii. 
du-mi strămoșii, voi colinda nesfârșit în 
jurul castelulni Damantsu, așteptându-mi 
ispășirea, păcatelor. Ci tu deapururi, munte 
Fuji, vei străjui la poarta cerului delia ră- 
săritul lumii și zborul zeilor îţi va mân- 
gâia truntea încununată de veşnice ză- 
pezii:, 

După aesste cuvinte, Vishi se simti oa- 
recum liniștit mai aştepta întoarcerea dai- 
myo-ului Japanori pentruca să-şi îndepli- 
nească o ultimă datorie. 

Când sosi deri,, tânărul lui stăpân, în 
starea acea de plâns, samuraiul Vishi 
dupăce, dimpreună cu tânărul samurai 
Ka-yo și Nagashiri cel voinic, îl duseră în 
camera lui de culcare, le ceru acestora să 


Ci, în lumea umbrelor, întâlnin- 


plece şi rămase singur în fața stăpânului 
său care abea deschidea câte un ochi oblic, 
încețoșat de băutură pe faţa de culoarea 
pergamentului, și-l închidea repede la loc 
speriat de lumină. „Numai din cauza mea 
a ajuns stăpânul meu în starea asta“ își 
spunea: plin de mâhnire samuraiul „poate 
moartea mea să-l aducă pe drumuri mai 
bune“. 

— „Stăpân, începu, după o închinare 
adâncă, numai eu sunt singurul vinovat 
pentru starea în care te afli, Voi plăti a- 
ceastă vină, chiar azi, când soarele nu va 
fi ridicat mai mult de o suliță pe cer. Fie 
ia moartea mea să-ți fie de folos. Te rog 
să mă ierţi stăpâne, pe mine nevrednicul, 
în ziua când aburii unei tinereţi risipi- 
toare se vor fi stins în măreţia unui a- 
murg al tău demn de tatăl și bunicul tău, 


aşa cum trebue să fie. Fie ca toate forţele - 


binelui să te ia sub paza lor“, 

După acest discurs pe care tânărul dai- 
myo părea că îl ascultă cu luare aminte, 
deși cu ochii închiși, dar având faţa în- 
toarsă atent spre bătrânul lui servitor, 
Visha se mai înclină odată în fața lui şi 
se duse să-şi facă hara-kiri, 

Ceilalţi samurai, îndeosebi Ka-yo, care 
îl iubea mult pe Visha, îl urmăreau cu o- 
chii înțelegând din liniștea teţii sale că 
negurile morții se apropiau de bătrânul 
Visha, fiindcă numai ele pot da unui chip 
atâta măreție. 

„Când, un minut mai târziu, Visha, la 
rădăcina unui pin uriaș din grădină, în- 
cepu operaţia hara-kiri-ului, Ka-yo, plin 
de milă pentru el, îl ajută, tăindu-i capul 
dintr'o singură lovitură de sabie. După 
aceea, sărutându-i părul alb ca spuma 
râului Fuang-sa, își luă rămas bun dela el: 

— Fie sufletul tău în veci liniștit, bă- 
trâne Visha, fiindcă ai murit ca un erou. 

Il îngropară cu mare cinste, în grădina 
castelului Damatsu şi îl plânseră toţi. Până 
şi stăpânul, trezit din beţie, se arătă foarte 
afectat de moartea bătrânului servitor și 
o săptămână întreagă nu se mai cobori în 
portul Kiato. Toată servitorimea, dintre 
are 'cei mai mulţi îl văzuseră copil și se 
bucuraseră de frumuseţea şi deşteptăciu- 


nea lui neobișnuită, fură foarte bucuroşi 
de această schimbare, 

Ceeace nu dură însă muit, Fiindcă, la 
cel de al optulea apus de soare, o umbră 
se strecura cu grije să nu fie văzută, pe 
poarta din dos a castelului, iar întunere- 
cul nopții îl găsi pe tânărul Daimyo în 
fața unei case de ceai din portul Kiato. 
Fuji, părea în seara aceea mai încruntat 
decât oricând. Lumeacare-l văzuse se în- 
chinase spunând : 

— Sunt viscole mari acolo pe înălțimile 
muntelui. Bătrânul Fuji e foarte supărat. 
Și toți se închiseseră cu oarecare neliniște 
în casele lor de carton, stingând luminile 
și deschizând porțile somnului şi ale vi- 
surilor, 

In timpul acesta, tânărul Daimyo, așe- 
zat la o masă lângă dansatoarea Butter- 
fly, „cea mai frumoasă dansatoare din 
toată regiunea, îi improviza următoarele 
versuri : 


Dacă strămoşii mei ar cobori încruntaţi 
Din înălțimile viscolite ale lui Fuji 
Să mă întrebe: Netrebnicule, ce fe-a 
îndemnat 
Să-ţi uiţi aspra ta datorie de daimyo 
Și să te inămolești în 
Muratice îndeletniciri ? 
Le-as răspunde atunci : 
Strămoșilor, mai crunţi decât tăișurile 
săbiilor voastre 
Mai întunecați decât nopţile fără lună 
Când câmpiile de lotuşi dela Ki-ka-hara 
Gem înghețite de vânt 
Datoriile mele. de daimyo le-am uitat 
Numai pentru cea mai frumoasă femee 
Pentru Floarea de Lotus, cea mai fru- 
moasă floare. 


| Dansatoarea Floare de Lotus, îi răspun- 
dea la rândul ei, pe când fața ei căpăta 
o neasemuită gingăşie sub lumina albas- 
tră a lampioanelor : 


Japanori, fiu al viteazului Mangato-mo 
Şi nepot al strălucitului prin înţelep- 
ciune Novoka-ro 


„pătâiul lui, 


Imi plac ochii tăi fiindcă sunt mai în- 
ș să tdi tunecaţi 
Decât strălucirea întunecată a nopților 
i pe Râul Negru 
Imi place fața ta pentrucă e mai aufie 
Decât asfintiturile soarelui pe imensi- 
Ă Ș tatea mării 

Și braţul tău mai elastic 

decât tulpina de bambus. 

Japanori, dacă w'ai fi ţu 

Trupul meu de mult ar fi înghiţit 

De spumoasele ape ale lui Fuang-sa 
Și pieptenele mele de jad 

Ar fi fost de mult prinse in plasele 
Pescuitorilor de perle. 


Această poveste de nesăbuită dragoste 
care-l făcuse pe un daimyo, să-şi necin- 
stească neamul, se sfârși însă, în mod 
neașteptat, într'o dimineaţă, din vina sa- 
muraiului Ka-yo. Acesta, care îl luase în 
îngrijire pe Japanori după moartea lui 
Visho, îi pregăti o bae prea fierbinte în 
care Japanori intră amețit și ieși cu pie- 
tea atât de arsă încât după o boală de trei 
săptămâni, în timpul căreia cei mai mari 
doctori din Japonia fură chiemaţi la că- 
i „ își dădu duhul întro dimi- 
neaţă, trecând în lumea strămoşilor. 

Cu toată netrebnicia lui, mai mulţi sa- 
murai din serviciul lui, — în frunte cu 
Ka-yo, — impresionați de moartea stăpâ- 
nului lor, își făcură hara-kiri, 

Castelul se părăgini încetul cu încetul, 
și fu părăsit, până în anul 1457, când se 
instală acolo o bandă de pirați care făcu 
mari ravagii în regiunea Ki-ka-hara și 
chiar în jurul ei, 

BELZEBUTA 


F. $. — Cititorii sunt rugaţi să nu crea- 
dă că memorând numele de oameni şi re- 
giuni de mai sus Sau inițiat oarecum în 
istoria şi geografia Imperiului Nipon, pen- 
Yrucă toate. sunt inventate de Beizebuth, 
care, în această materie este... cum sar spu- 
ne... „chinez“, Le recomandăm în schimb 
admirabila carte parodiată, pe care ră- 
mâne s'o descopere singuri. 


| 


lunie 


PA ADE DINCOLO BECTA MD 


Teatrul de vară Poza az za apara aa 


1940 


Cronica muzicală 





Inchideri de stagiune 


La FILARMONICA. Debutul 
dirijoral al d-lui Constantin 
Țurean a prilejuit nu numai 
interesul noutăţii, concertu- 
lui ultim din stagiune, dar şi 
acela pe care ivirea unui ta- 
lent demn de atenţiune îl 
câștigă dela sine, în lumea 
muzicală. 


Inchidere de stagiune și 
deschidere de încurajatoare 
perspective pentru viitorul 
tânărului muzician, 'concer- 
tul dirijat de d-sa la „Filar- 
monica“ a răsfrânt bune a- 
firmări de organizare şi fond 
muzical. D. Ţurcan nu pare 
îndreptat către pupitrul di- 
rijoral de simple ambiţiuni 
juvenile, dar de un real tem- 
perament de animator şi de 
temeiurile unei serioase pre- 
gătiri şi înţelegeri ale rostu- 
rilor conducerii orchestrale. 

Execuţiunile au vădit acea 
aderenţă între acțiunea oi- 
chestrală şi mâna dirijorului 
care denotă întotdeauna o 
prezenţă animatoare utilă, 
iar nu o figurație şi simple 
mișcări de însoţire, anexate 
de prisos unei  desfășurări 
muzicale, Libertatea și inde- 
pendența de acțiune a bra- 
țelor, concentrarea cu care își 
urmărește consecințele indi- 
cațiunilor date, căutând să le 
tacă' operante iar nu simplă 
reproducere a unor gesturi 
studiate, carura ritmică să- 
nătoasă și 'capacitatea de 
dinamizare pe care le-a rele- 
vat, uneori poate cu prea 
mult accent şi oarecare brus- 
chețe, dar în tot cazul, drept 
elemente de serioasă dotare 
și cu excelente posibilităţi de 
desvoltare, au înfățișat deo- 
sebit de favorabil debutul! 
d-lui Turcan la „Filarmoni- 
ca“, D-sa va găsi, este de 
dorit, câmp de activitate 
practică în domeniul ales, 
pentru a putea evolua către 
îmbogățirea și desăvârşirea 
mijloacelor dirijorale şi a 
realiza o carieră ale cărei 
inceputuri le-a obţinut în 
condițiuni remareabile. 

La OPERA ROMANA, Re- 
prezentaţția fine de stasiune 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


: E] 
a fost aleasă dintre reluările 
complet refăcute ale anului, 
ca o ultimă dovadă a rolului 
de vitală importanţă pe care 
îl deţine interpretarea în 
menţinerea unei opere pe a- 
fiș. Demonstrația a fost fă- 
cută cu „Liliacul“ lui Johann 
Strauss, regenerat și viu re- 
actualizat în succes de iscu- 
sința şi întremătoarea vervă 
cu care a fost pus în scenă 
de d. Niculescu-Basu și cân- 
tat şi jucat de întreg ansam- 
blul. 

Montarea depășește de a- 
semeni cadrul obicinuit, în 
genere cam palid și înform, 
la Opera Română şi asupra 
căruia, începând în special 
cu uitima stagiune, a început 
a se reveni cu hotărire, ceeace 
este un iueru excelent, In- 
tr'adevăr, nu se poate trece 
cu vederea fapiul că, orice 
scădere întrun spectacol, îi 
poate slăbi sau periclita sue- 
cesul. Nimic nu trebue, de a- 
cea, să fie considerat ca fără 
de importanţă şi tratat ca a- 
tare în pregătirea unui spec- 
tacol, 

Premierele şi reluările a- 
nului, au fost pregătite ţi- 
mându-se seamă,  reaimente 
de fiecare din condiţiunile 
artistice impuse  interpretă- 
rii de calitate. 

S'au deschis în acelaş timp 
porțile, unor tinere elemente 
de talent ca G. Ștefănescu, 
Olga Bercescu, Tomei Spăta- 
ru, Șerbănescu, Nicoară, 
ceeace, întreprins cu perma- 
nentă grijă și în viitor, va 
putea îngătui o împrospăta- 
re neintreruptă a forţelorar. 
iistice ale Operei şi o fciosire 
interesantă a valorilor noi. 

D. George Georgescu nu 
va cruta de sigur aici pe vii- 
tor nici o osteneală şi va ac- 
tiva cu aceeaș caldă energie 
și strălucit aport muzical 
personal, pentru a obţine în 
totul acea frumoasă treaptă 
de înfăptuire artistică atinsă 
până acum în câteva puncte 
ale stagiunii trecute și deci, 
nu imposibilă. 


a 





Spectacole pentru ostași 


Anul acesta, stagiunea Tea- 


trului Naţional se inchide in 
vălmășagul unor vremuri prea 


puț:n prieln'ze viitorului ar- 
tistic. 
Actorii primei noastre scene 


da stat au muncit mult şi cu 
folos, atât în capitală, cât şi în 
provincie. 

Graţie bunei organizări şi 
întrebuințări a personamiui sa, 
putut juca pe două scene: Taa- 
trul Naţional și Studio. 

Prin cele câteva turnel> efec- 
tuate în provmeia,  frumvaşii 
primei scene au dal dovadă 
dragostei pe care o poată nu 
Cammtui, ci sufletului prievinicial. 

Astă iarnă, înfruntâniă groză- 
via gevului și a drumurilor râz- 
leţe, câțiva, actori au făcut tur- 
nee pe zonă, 

Acei câţiva «actorii au forfecat 
postiurile dsla hotare, pentru “a 
duce ciştenilor  cuvâmtul cald, 
închegat cu sufletul lor din bu- 
curiile şi suferinţele româneşti. 

Şi ce frumos omagiu a adus 
d. Ion Marin Sadovzaru, direc- 
tomul Teatrului Naţicmal, acto- 
rilor, mulțumindu-le pentru ac- 
țiunea ex=cutată.. ) 

In seara zilei de 2 Iunie, co- 
tina va cădea, pentru a se Ti- 
dica tocmai pate două luni. 


E aie Aa iti an 


Cine ar mai putea, ști, ce ro- 
duri vor mai avea de trăit ac- 
torii între timp... 

Acum el puţin, ar fi bine 

să tineretul artistic ar fi în- 
trebuinţat și el în acţiuni de 
afirmare culturală, acolo numde 
Wu se joacă pe scenă și în de- 
cor, ci în aer liber — în văzul 
și auzul setoşilor de lumină 
rară. 

După cum am mal SFUS-0 în 
câteva rânduri, mar fi greu de 
organizat un tumeu — pe vară 
— pentru ostași și civili, 

Echipele de actcri auxililari — 
tub conducerea unui camara 
mai mars — ar putea juca în 
fiscare zi, spectacole gmaltuite, 
departe de capitală, 

In fexul acesta actorii și-ar 
felce datoria de ostași și de căâr- 
turari. 

Li se cuvine și lor „auxiliari- 
icr um: dar, acum la închidcirea 
stagiunii; «ei nu au lefuri pe 
vară. Nu cer decât să mumreas- 
că și să aducă astfel încă un 
prinos de recunoștință elitei 
antistice consaerate, care pe 
timpul celor ăcuă luni de va- 
canţă n'ar mai avea nici un 
mativ de îngrijorare. 

G. $. 





Cronici ardelene 
ecoul o i tace d 


„Mira“ de Vittorio Alfieri la 
Teatrul Naţional din Cluj 


Vittorio Alfieri este unul dintre 
cei mai autentic: reprezentanți ai 
teatrului italian din suta a opt- 
sprezecea. „Mirra”? — p'osă care 
atcătucște în cursul evolutiv al 
iiteraturii diamatice italiene o 
dată însemnată — cuprinde toate 
manile virtuţi literare și psiholo- 
gice ale unui autor, chiar astăzi 
de circulaţie un:versală. Pentrucă 
Vittorio Aljieri deşi  întrebuin- 
ţează formula teatrului  clasiz. 
reuşeşte să păstreze în dialog şi 
caracterele dramatice utilizate, o 
uotă de arzătoa:= şi permanentă 
actualitate. Contrar intreg:i tra- 
diţii tocale a sconsi italiene din- 
tre 1750-1800, Vittorio Alfieri 
părăseşte caarul strâmt și tema- 
tica unilateraiă a teatrului de 
până ataunci, și prin intermediul 
casicizmului francez cr2ază o li- 
teratură dramatică de concepție 
majoră, menită să [rcundeze mul- 


tă vreme autori: teatrali ai pe- 
pinsulaei. 

In două lucrări de proză: 
„Principio delle  leţtere” şi 


de GEORGE SBÂRCEA 


„Della timamnide”, Vittorio  Al- 
fieri concret.zează preocupările 
sa! literare ce nu se mărginesc 
mici la simpla notație de :sto- 
riograf, nici la coca de scriitor, 
c: imbrăţişcază toate  fenome- 
nele şi evenimentele dintr'o per- 
spectivă mult alărgită:  himea 
psihologică, Căutând legăturile 
tainice dintre fencmonele sufie- 
ești şi cele socia.c. sau reper- 
cusunza societăţii asupra eu- 
lui, Vittorio Aljieri se  dove- 
deşte a îi un adevărat meșter în 
mânuirea bisturiuui psihologic. 
El însuşi, find o fire chinuită 
de tendinţe antagoniste, caută 
să se analizeze, moddând nu 
arareori lupta dintre personagii 
după chipul şi asemănârvza pro- 
priza. 

Deși are o predilecție pentru 
subieotele tragice din  antichi- 
tate, Vittorio Aljicri aduce pentru 
prima oară pe scena italiană, în 
formă modernă, teza creştină a 
mântuirii prin suferință sau 
moarte. Vom întâlni  pretutin- 
deni în piesele lui o rezolvare a 








Se apropie atrocea vacanţă bu- 
cureşteană. Teatrul îşi închide 
porțile pentru a eşi, prin dos, în 
aer liber. Odată cu dispariţia 
stnăvechiului târg al moşilor, în- 
datoririle teatrului de vară se 
multiplică. El trebue acum săţi- 
nă loc şide fotograf â la minute 
şi de roata morţii şi de panoramă 
cu femcea vampir din pădurile 
ecuatoriale. Trebue să mărturi= 
s:m, dintru început, că acest lu- 
cru va fi foarte greu. Publicul 
bucureștean este mofturos, ca să 
nu zicem selectiv, şi când e vorba 
de teatru el cere, mă rog, teatru. 
nu panoramă. Să vedem însă 
dacă acest luoru e posibil. 

De ce teatrul de vară «e la noi 
panoramă şi nimic mai mult ? 

Pentrucă : 1) publicul fiind în 
vacanță se odihneşte deci se dis- 
trează şi 2) actorii pleacă la băi, 
autorii se reculeg pentru noi 
opere, directorii fug la Paris după 
ultimul succes. Ce ma; rămâne 
pentru teatrul de vară: câţiva 
măscărici cari cântă şi joacă 
prost şi mai multe regimente de 
„girls“ bune la orice. Cu atâta, 
trebue să recunoaştem nu se 
poate face teatru. 

Teatrul de vară este una dintre 
cele ma: importante forme de 
manifestare a teatrului. Pentrucă 
la început nu a existat decât tea- 
tru de vară. Adică un teatru în 
care „maşinăria“ exterioară dra- 
mei aproape nu exista. 

In Italia de astăzi, unde ma- 
şina cste cu mult mai stăpână 
decât la noi şi unde se află cele 
mai mari instalaţii de producţie 
cinematografică din Europa, se 
întâmplă un lucru foarte curios. 
Nenumărate trupe ambulamte, al- 
cătuite din elita teatrului italian, 
străbat peninsula dela un capăt 
la altul, dând spectacole în aer 
liber, cu piese din repertoriul 
antic. Ce înseamnă acest lucru ? 
Că maşinăria nu a distrus cul- 
tura deloc. 

Dece tocmai noi, cari nici cul- 
tură nici maşinărie nu am făcut 
destulă, să ne plângem? Cert 
este un lucru: avem nevoe de 
amândouă. Și pentruca maşina să 
nu ne spargă capul, cum s'a în- 
iâmplat în America, trebue să ne 
ținem și de cultură. Un teatru 
de stat, a cărui grije nu se con- 
sumă niciodată pentru viaţa de 
azi pe mâine, se poate organiza 
aşa fel încât să susțină o activi- 
iate neîntreruptă anul întreg. 

Manifestări sporadice, vagi ex- 
perienţe, au fost dar le-a lipsit 
întotdeauna garanţia unei seri- 
Qăse Orieniărl avtIiive, wepade uz 
fapt e caractenistie oricărei 'm- 
provizaţii ocazionale. 

In marile țări, renăscute, se 
dau festivaluri muzicale şi re- 
prezentaţii în pieţe şi pe străzi, 
Acolo nu mai există scenă și par- 
ter, totul a devenit scenă. Noi 
nu putem ajunge, dintr'odată la 
această generoasă formulă de co- 
munitate artistică  (decâț prin 
cine ştie ce subite răsturnări vul- 
canice de straturi) dar putein s'o 
pregătim. Teatrul de vară, adică 
teatrui în aer liber face posibil 
acest lucru. 


UNIVERSUL LITERAR 


Mijloacele nu ne lipsesc. Are- 
nele lin Parcul Carol, folosite 
pentru cele mai nesărate compe- 
tigii (orchestre militare cu două 
mii de executanți, apoteoza lui 
Moţi Spakov, corul moaşelor cari 
strâng fonduri pentru 1. O. V.,ş. 
a. m. d.) ar putea fi transformate 
uşor în teatrude vară. Cel puţin 
un director de scenă se găseşte 
oricând, iar actori de asemenea. 

Repertoriul nu costă nimic, 
pentrucă este de mult trecut în 
patr:moniul omenirii. 

Totuşi nu se poate face nimic. 
Teatrul dă vina pe public, pu- 
biicul dă vina pe teatru şi cecace 
este mai curios, amândoi au 
dreptate. Hotărit că e ceva pu- 
trea în Danemarca. 


AGATHON 


Spectacolul de balet prezen- 
tat la Opera Română de d-ra 
Elena Penescu-Liciu cu elevele 
sale ne-a prilejuiţ o seară plă- 
cută, Programul alcătuit cu în- 
grijire a fost, în general, reu- 
șit, d-ra Penescu dovedind încă 
odată, pricepere şi demonstrând 
că numai muncind cu râvnă, 
se pot obține bune rezultate, 
Am preferat însă prima parte 
a spectacolului pentru care fe- 
licităm, în deosebi, pe d-ra Pe- 
nescu, prin realizările core- 
grafice fericite ce le-a obţinut 
și cari ne-au plăcut într'ade- 
văr. Menţionăm „Albă ca ză- 
pada', înfăptuire frumoasă şi 
amuzantă, „Imperiul mării“ in- 
teresant, dar pe alocuri ne-a 
indispus silueta d-rei Indira 
Mulgund, ce nu se pretează la 
„mmaillot“, D-ra Mulgund n'a 
fost bine distribuită, 

Din grupul celor mici sau 
distins: Getta Gheorghiu ară- 
gnță și delicată, apoi P, Octa- 
vian, E. Suciu și „piticii“, 

D-ra Dita Berty a fost cel 
mai bun element din spectacol. 
Are graţie naturală și fineță, O 
preferăm în dansul clasic, 

Din restul ansamblului s'au 
evidențiat Lizi Lint, cu vădite 
posibilități de tehnică, apoi Til- 
de și Tilv Tirsian. Inlietfa Pen- 
culescu, Clara Volini, Luiza So- 
rocinsky și Rica Nicolau, 

Acompamiamentul la pian al 
d-rei Harun, a fost tot timpul 
supărător, dăunând spectaco- 
lului. 

Sfătuim pe d-ra Penescu să 
rămână în domeniul clasico- 
romantice unde-și poate găsi a- 
devărata afirmare. 

O felicităm încă odată si o 
rugăm să continue, 





MITIȚA DUMITRESCU 





va avea loc 


Sâmbătă 1 lunie 1940 ora 9 


seara 


O ŞEZĂTOARE LITERARĂ 





Conferenţiază d. 
Vor citi din operele lor d-nii: 

Radu Gyr, Victor Popescu, Emil Botta, Virgil Cari. 
anopol, Teodor Al. Munteanu, Ladmiss Andreescu» 
Traian Lalescu, Ştefan Baciu, 
Ion Calboreanu şi C. Fântâneru. 
Cuvântul introductiv şi prezentările: 
I. NEGOESCU și ]. G. VASILIU 


în sala de Arme din TÂRGOVIȘTE 
organizată de ziarul ANCHETA“ 


ȘI „UNIVERSUL LITERAR“ 


CONSTANTIN NOICA 


Nichita Tomescu, 


Intrarea liberă 





conflictului prin moartea idea-- 
lizatoare, care deschide porțile 
spre  feriuirea tramscendentă, 
singura de esenţă divină și per- 
manentă. Desigur că Vittorio 
Alfieri nu uită să accentueze 
nici efectul moralizant al mar- 
tirizării ia care sunt supuşi eroii 
săi, ci atrage luarea aminte a- 
supra sâmburelui pilduitor cu- 
prins în el. 
+ 


„Mirra”, cara înseamnă punc- 
tul de maturitate creatoare al 
lui Vittorio Alfieri, pe lângă a- 
roma inedită a versului, căruia 
traducerea d-lui prof. Alexandru 
Marcu a reușit să-i păstreze pla- 
sticitatea inițială, mai cuprinde 
acea chinuitoare svârcolire de 
suflete, menită să găsească larg 
ecou în spectatorul bine orientat 
teatralicește, de pretutindeni. 
Subiectul îl formează subirea in- 
cestuoasă a Mirei pentru părintele 
ai, Regele Ciniro. Femeie castă 
şi pură sufletește, ahtiată de 
spaţiu și independență spiritua- 
lă, Mirra suferă cumpiit drama 
pe care nimeni din anturajul ea 
nu o bănuieşte. Mai mult chiar, 
ea va lupta pentru a înnăbuși a- 
ceastă iubire monstruoasă, con- 
densânăd îi sine agilaţii şi re- 
muşcări ce se vor rezolvi într'o 
tragedie sufletească, 

Vittorio Alfieri a urmărit cu 
rară plasticitate acest duel al 
personâgiului său cu sine însuși, 


n ag a a o Ep Rp a a aa aa a a e a aa a E m E Rp E a E a Et 


oreând o acţiune interioară, de 
puternice tensiuni. Mirra, pentru 
a se iisbăvi de povara coplegi- 
țoare a tainei ce-o ascunde în 
suflet, va muri, nu atât pentru 
a scâpa de o căsătorie care tot 
mu mai e valabilă, cât pentru a 
se salva ps sine din mocirla 
simţurilor incestyoase. 


Cu neintrecuta sa măestrie în 
a defini caracterele tragediilor 
sale, Vittorio Aifieri a creiat din 
Ciniro, tatăl Mirrei, din Cecri, 
mama mândră de frumuseţea fi- 
cei, din Pereu şi Euriclea, psrso- 
nagii secundare, adevărate tipuri 
sintetice ale teatrului clasic de 
conflicte sufleteşti. Fiecare esta a- 
tât de precis trasat, alât de cir- 
cumseris în evoluţia conflicteor 
imterioare, (a căror subliniere o 
face cu multă plasticitate corul 
ărinnilor) încât niciun spectator 
mu poate rămâne în dubiu asu- 
pra mersului acţiunei interiori- 
7ate. 

Desigur că pentru a în 
şi gusta teatrul clasic, se cere 
un contact permanent Ş, Viu Ci 
el. Ori la noi, datorită împreju- 
xănilor tehnice și artistice care 
stăpânesc scena ardeleană, nu 
mai există de multă vreme o 
tradiție a literaturii dramatice 
ciasice. 

* 


Punerea în scenă a tragediei 
lu; Vittorio Alţieri a fost încre- 


a 
E 


a 








ARO: Domnul Topper 
divorţează 


Când glumesc americanii, 
până şi fantomele Heapădă chi- 
purile hidoase cari-i înspăimân- 
tă pe copii — pentru ei, fanto- 
meie se numesc de obiceiu: 
Moșul Sau ţigainul — și chădr pe 
oamenii ui în vârstă, 

Fântomd, aşa cum 0 văd 0p- 
timiştii americani, e o foarte 
drăguță dudue, căreia nui lime 
sește ceeace se numește în ci- 
nematograf: ssx-appeal și care 
are proprietatea de-a apare şi 
dispare, după bunul plac. 

Incurcăturile cari rezultă în 
urma aparițiilor şi dispărițiilor 
tinerei fantome sunt  ireaisti. 
bile, aşa cd spectatorul e dispus 
să treacă cu vederea naivitălile 
fibnului. 

De pildă, fantoma apărâna şi 
dispărând, odată cu ea apar și 
dispar rochii'e -cu cari este îm- 
brăcată. Avem deci, de-a face şi 
Cu nişte „rochii fantome”. In 
schimb țigările pe cari le fumed- 
ză fantoma, mau aceleaşi pro- 
prietăți, aşa că la un moment 
dat vedem țigări cari se fumează 
singure. Efectul e cât se poate de 
amuză, și, pe semne, produ- 
cătorii fiimului s'au distrat rea» 
Hzându-l, la fel cum s'au dis- 
trat şi spectădtorii. 

Odată ce distracţia america- 
nilor nu este obositoare pentru 
spectatori, filmul mermă să fie 
văzut. 

Mai ales că  Rodand Young 
este, în afară de 'un excelent 
comic, şi un extraordinar gima 





nast, iar Constance Bennet este 
foarte drăguță — mi mult cârd 
nu se vede, decât când apare 
pe ecran. 

Iar când Billie Burke se mai 
amestecă si ea, zăpăcită, în con- 
flictele filmului, spectatorii se 
distredză de minune. 


SCALA : Sora de noapte 


Ceeace î S'ar putea reproşa Q- 
cestei excelente pelicule ameri- 
cane, sunt prea multele coinci. 
dențe cari intervin atunci când 
eroii sunt la greu împas. Ne-am 
ph. așteptat în mai multă îma- 
ginație din partea lui Cronin, 
autorul excelentei „Citadela”, 

Abundă, însă, în film așa nu- 
milele „scene tari” cari minu. 
nat regisate şi interpretate, re- 
dâu perfect atmosfera obositoa- 
re a unui Spital sărăcăcios. 

Filmul dela Scala este un film 
în care eroii mai mult tac de- 
cât vorbesc, 

Această tăcere însă contribue 
şi ea, mult, la redarea atmosfe. 
vei obsedânte din întreg filmul. 

Am avut, de asemenea ocazia 
so vedem pe Caro'e Lombard 
întrun rol „mare” pe care-l în- 
terpretează aşa cum nu ne-am 
fi așteptat  miciodată. Ann 
Shirley a pierdut mult din fră. 
gezimea cu care ne obisnuise în 
primele ei filme. Recomandăm 
pelicula, în special, dotmnelor 
cărora le place să plângă. Vor 
avea destule ocazii să recurgă 
la batistele lor dantelate. 


TRAIAN LALESCU 





Din portretele unor actori 
tineri: St. Holban 


Unul dintre detorii dela care 
așteptăm realizări din cele mai 
interesante. Nu știm dacă Tea- 
tru Naţionul al cărui salariat 
este, îi acordă locul — locul Mo. 
not cel puţin la care ca- 
iitățile şi talentul de care se 
face vrednic, îi dau dreptul să 
aspire. Credem cu fermitate în 
meritele actorului Holban și 
fără să ne fie teamă de dezas- 
truosul surăs sceptic al cafene- 


Due, wwe wmretire mm e m Dă 


să așteptăm, deşi cunoaștem cât 
de zadarnică şi îneficace este o 
așteptare și o credință, câtă 
vreme ea nu poate determina şi 
nu poate schimba nimic din 
trista ordine a lucrurilor. 

Se pae că 2n teatrul romă- 
n€sc locurile la cari facem alu- 
zie sunt ocupate de persone 
asupra cărora, fiindcă această 
notă nu vrea să aibă caracter 
pnlemic, ne ferim să aruncăm 
vreo judecată critică. Sunt ac- 
tori a căror apariție pe scenă e- 
chivalează cu o sinucidere, cu 
un: Qct de deces. Desigur, mult 
mai bine le stă acestor oameni, 
undeva, în cafenele de pitdă, în. 
văluiti în fumul funebru al ți- 
gărilor, calomniind, contestând, 
negând. St. Holban este la anti- 
podul acestui fel de a ji: actor 
viu, eminamente sincer în jocul 
său ale cărui îsvoare se află 
într'o rară onestitate sufleteasa 
că, dotat cu o înteligență ce nu 
poate fi împrumutată sau învă. 
tată. El va îmfătișa Odată o în- 
treagă galerie de tipuri; caricd. 
turei însăși îi va dărui cruzimea 
și, am spune, zâmbetul răută- 
cios al vieţii. Ce este Rică Ven- 
turiano dacă mu o tragică și 
elegantă caricatură ? St. Hol- 
ban 10 dărui odată acestei ji- 
guri decadente, emoția care s'0 
smulgă din rândul  fantoșelor 
și s'o aducă în realitate ca pe o 
întruparea a ceeace nu trebue să 
fie omul. 

Am scris aceste rânduri de o- 
migiu şi ne-am oprit asupra lui 


Ginţaţă regisorului italian Fer- 
nano de Crucciati, care în pa- 
îria d-sule se bucură mu numai 
de o foarte bună reputaţie arti- 
stică ci şi de neprecupeţita în- 
credere a conducătorilor oficiali 
ai teairuluj itaidan contemporan: 
D. Fernando de Crucciati, s'a do- 
vedit încă din trecuta stagiune a 
fi nn director de scenă în accep- 
ţia totală a cuvântului. „Fata tui 
Ioro” de D'Annunzio —prezen- 
tată ps scenele Teatrelor Naţio- 
nale din Capitală și Ardeal — și 
tripticuy dramatic modern, alcă- 
tuiţ din piese de Massimo Bon- 
tempelli, Rosso di San Secondo 
și Luigi Boneili, rare sa bucurat 
la Cluj de o aleasă interpretare. 
au atins un nivel estetic ce nu-l 
credeam posibil cu mijloacele 
actoricești şi tehnice de care dis- 
pune Teatrul Naţional dim Cluj. 

Ori, d. Fernando de Crucciati 
a arătat în pr:mul rând că punc- 
tul de piecare în montarea unei 
piese il alcătuește cooriontrea 
forțelor creatoare puse la d'spo- 
ziția regisorului, D-ea a atras 
vuarea aminte a celor care vreau 
să înveţe ceva din scurta d-sale 
activitate la noi, că pentru tea- 
tru — pe lângă o cultură speci- 
ală și bine formată, cunoștințe 
tehnice,  discemnământ  estetie, 
entuziasm şi bunăvoință — se 
cere mai ales muncă. Fără de 
străduimţe organizate nu se pot 


St. Holbam ca asupra unei ener- 
gii cu care, odată, se va putea 
începe ceva. Dar odată, acesta, 
se petrece într'o vreme care încă 
e departe și pe care n'o putem 
decât timid gândi. 

Intr'o vrems când spectatorii 
nu vor mai veni în pelerinaj la 
teatru ca să contemple, cu pic. 
tale, oseminte și sfinte moaște, 
ci tor veni să participe la fap- 
tul creator al artistului. Și poa. 


E a pa e A .-.vm.v 


aiții tot atât de dotați din sbu. 
ciumata lui generație care a fă. 
cut umbră pământului, în acest 
sfert. de veac, vor pieri în cine- 
știe ce râzbonie ca soldatul din 
faimoasa poezie. Și poate că la 
mourtea acestor artiști cari au 
visat asa de frumos, va lipsi 
până şi câinele, fdimosul câine 
din aceeaș muezie, care poate fi 
şi elegie şi fabulă, 
Z, 

a a a ta Pa tt ta a Rat 


„POANCE“ de ȘTEFAN G. 
VERȘESCU-SANDOMIR 


Două episoade dramatice dim 
viaţa de chin șil mizerii a plu- 
taşiilior moldoveni. 

Cartea va apare peste câteva 
zila la „Universul“. 





Liviu 
Rebreanu 


Scriem în acest ioc îndată 
după recepţia festivă a maes- 
trului “Liviu Rebreanu Ja Ara- 
demia Română, numi pentru 
a ne afirma dintru început a- 
tașamentul structural față de 
omul a cărei operă ne-a fost şi 
ne este lumină îndrumătoare 
în sensul crezului și năzuințe- 
lor noastre literare. Cu. răgaz 
la foc cuvenit ne vom ocupa, 


pe larg, atât de această pri- 
mire sărbătorească, precum şi 
de binefăcătoarele ei conse- 


cințe culturale, 

Aci, ținem să Subliniem dis- 
cursul — dogmă rostit — în 
îraze repezi, simple şi adânci 
— de maestru; discursul acesta 
în care urmașul de azi al „o0- 
mului“ din satul românesc, a- 
duce cel mai cald, dar și cel 
mai hotărît elogiu, strămoșilor 
lui, — acelor strămoși cari prin 
el, prin realizatorul epic de azi, 
trec mai departe, din vear a- 
pus, în veacurile care vor veni 
şi care vor trebui să fie lumi- 
nile întru slava românismului 
de totdeauna, 

Ce datorează cultura româ- 
nească d-luj Liviu Rebreanu, 
ne spune consacrarea acade- 
mică de azi şi ne mai spune, in 
fraze de o desăvârşită claritate 
stilistică, d. profesor Ion Pe- 
irovici are, elogiind pe cel 
sărbătorit, a mărturisit că eio- 
giază tot trecutul nostru, al 
tuturor, 

In seria marilor ziditori de 
românism, d. Liviu Rebreanu 
își are câștigat un loc pe cea 
mai ridicată treaptă, Deta d-sa 
așteptăm, încă, măsura epică a 
unui talent în plină desiân- 
tuire. 

L. A. 
Co Pa e ag a A Ea ae 


MARIN MARINESCU-MU- 
REȘ: CRINI ȘI SPINI, 
VERSURI, 1940. 


Un poet tânăr e intotdeauna 
handicapat de incrţia publicului 
sau de nelipsita manie a criticu- 
ui de a găsi în orice versuni noi 
remimiscențe de auirea. 

Volumul d-lui Merinescu-Mu- 
reş merită atenţia iubitorilor de 
poezie sinceră, prin autenticita- 
ea lirismului său duios, vigoa- 
rea rurală a imaginilor şi ma: 
a'es sensibilitatea valorii muzi- 
cale ea PARA Cu justinelal 
tânărul poet știe să trezească 
cele mai variate orizonturi su- 
fleteşti prin măiastra mânu.re a 
cuvintelor potrivit insăilate, ţâș- 
nive de tainice ecouri. 

Spicuim din volum: 

Mă dejshioc cu timpul, spre 

lume de nou rod, 

mi-e sufletul o floare, 

ce-aşteaptă 'n vis sărutul 
de foc al zorilor. 

Şuvoa:ele de apă trandafirii 

şi sfinte 
prin zări pierduten veacuri, 
se'ntoarnă lin spre mine. 

In neaua scuturată de meri 

și ge caişi, 

e primăvara mării de iezăre 

senine, 
aur şi plâns 
de turturele. 
(Poemul! zorilor, p. 9). 


cu cântece de 





———— In colecţia „LINIVERSUL LITERAR" ———— 


va apare 


în curând: 


NALUCA 


dramă de MIHAIL DRUMEŞ 


aulorul marilor succese literare: Invita[ia la 
Vals şi Scrisoarea de dragoste. 


extrage efectele dramatice max:- 
me dintro pusă, nu se poate re: 
aliza măcar fnumusețea literară 
a textului. 

D. Fernando de Crucciati, a- 
vând la dispoziţie un număr de 
repetiții cu foarte puţin mai 
multe decât cele în uzanţa Tea- 
truiui nostru, a muncit întrun 
itm came, la um moment dat, 
ameninţa să depășească pe ac- 
torii instituţiei, mărăviţi într'o 
tălăzuială condamnabilă. Numai 
astfel a putut să facă din trage- 
dia dui Vittorio Alfieri a îru- 
moasă reprezentație teatra:ă. 

A prezenta astăzi „Mirra“ cu 
vechile mijioace şi concepţii tea- 
imale, este aproane peste putin- 
ță. In primul rând pentrucă lp- 
sesc cu desăvârşire actorii din 
vechea şcoală și în al doilea rând 
pentrucă publicul este mult 
transformat. Mirra este ea însăși 
un persoreagiv foarte dificil ca 
exteriionizare. Regia modamă tre- 
bue să caute a apropia frumuse- 
ţile tragtâiei lui Alfieri de sen- 
sibilitatea şi receptivitataa con- 
temporană, accentuând caracte- 
rul amalist şi foamte actual al 
personagiului central. Tăind, re- 
ducând, transformând. adăogând 
o expresivă muzică de scenă, da- 
torită compoiztoruiui Gino Go- 
rini, dela Conservatorul din Ve- 
neţia, d. Fernando de Crucciati a 
făcut din piesa lui Vittorio Alţi- 








eri un spectacol modrrn, croit pa 
măsunma de înțelevere a spectato- 
rului actuali, 

Pentru a avea o câţ mai bo- 
gată „teatraiitate“, adică posibi- 
jitiute Ge exieriorizare a procese: 
lor sufieteşti. ale eroiior, reg'so- 
rul a introdus clementu: cor20- 
grafic, reprezentat prin grupul 
Erinnilor, cere în mornentele de 
înaltă tensiune dramatică dovine 
parte activă la acțiune, percă ar 
fi um umic personagiu, mut, tra- 
gic, imvizibil. 

In rolurile principala au apă- 
ruţ d-naie Magda Tâlvan (Mirra) 
şi Virginia  Cronwald (mama). 
Restul rolurilor a fnst susținut 
de d-nii Nae Ru'andra (Resele 
Ciniwo) şi Leonard Divarius (Pe- 
reu) şi d-ra Marcela Borsa, 

Se  cer2 menţionată creaţia 
&-nci Magda Tdbh:an. care a știut 
să iinteriorizeze cu multă înțeile- 
sere sbuciumul torturat al fiicei 
incestuoasă, simplificându-și re- 
cituția şi rnijloacele de expresie 
până la limitele unei clasicităţi 
rotunjite... 

Prezentarea „Mirrei” de V.tto- 
rio Alficri pe scena Teatrului 
Naţional dim Cluj, condus de d. 
prof. Victor Papilian, inseamnă o 
nouă verigă în lanțul care se 
vrea tot mai strâns al prieteni- 
ei culturale dintre Italia şi țara 
noastră. 














reni +. 


Literatură, 


GÂND ROMANESC 

id e 

istinsa revistă clujană redarc- 
tată de A. profesor Ion Chinezu 
își continuă cu regularitate apa- 
riţia, aducând cu fiecare număr 
nou cel puţin câte un lucru foar- 
te interesant. 

Utimui caet (un mărui, 2—b ăn 
luna Aprilie, în afară de un foar- 
te bogat materia. critic, inieima- 
liv sau comemorativ, publică ui 
foarte ascuţit fragment filosof c an 
d-iui Constintin Naica, întitulat 
„Incercare de filosofie”, pa: 
fina! din iwzrarca în curs de apa- 
riție „Schiţă pentru îstora lui = 
Cura e eu puinţă ceva nout? —". 

Domnui Constantin Noica nc e 
de muită vr:me cunos:ul aro 
un foarte caim şi în acelaș timp 
un ucut manifestant a tu:bură- 
rii fiiosofice, Retras în singură- 
tate, filosoful ostil oricărei pre- 
tenţii d2 sistem, udanceşte pe zi 
ce trece problema fundamentală 
a fiiosofiei : prapria ei diramă. 

Aspectul întotdeauna n:ob.emâ- 
tiv ai lucrărilor d-ui Noica dau 
dititorului prilejul de a găsi în- 
uun artico! filosatio altceva decât 
lămurire sau învăţătură, şi anume 
arta de a des.hide o probiemă sau 
de a găsi o problemă doschisi 
tocmai acolo unde ea părea d: 
mult rezolvată. 

tiiosofia caută de peste două 
mii de ani să se definească pe 
sine sau în cercetarea. ei. Această 
încercare de a se defin: înseamnă 
de fapt chiar viaţa ei. 

Dar viața fi.osotiei se confundă 
cu a spiritului? Uneori Sa cre- 
zut acest lucru, dar atunci spiritul 
nu mai era viaţă, ci altceva, for- 
mă. Prin trecerea dia substan- 
țraiism la formalism s'a crezut că 
filosatfia se confundă cu viața sp:- 
ritului. , 

Filosofia este însă întotdeauna 
ceva făcut sau care se închce, 
făcându-se. Spiritul rămâne me- 
reu Geschis. Ce însufiețește insă 
sp.ritul în devenirea lui, cum e cu 
putință ceva nou ? Iată intrebarea 
fundamentală pe care trebue să 
ne-o punem atunci când ne gân- 
dim la viața spiritului. 

„Misiunea filosofiei, spuse d. 
Noica, nu e de a spori cunoştin- 
țele, nic: de a crea instrumente 
care să îngădue sporirea lor me- 
voaică, ci da a reprezenta luarea 
de conștiință a spiritului în act. 
Filosofia nu este în mod exclusiv 
viață a spiritului; ea e și refiec- 
ţiune asupra spiritului“, Fiiosatia 
astfol este o disciplină deschisă 
către viitor nu ațât prin degăturu 
principiu sau cauză — cosecinţă 
"i „înstăpânire în ceeace este“. 

De fapt Grama spirituiui 
lupta continui dintre contemola- 
ție şi acţiune, dremă reprezentată 
oarecum de mitul lui Narcis. 

omriuzia este împăcarea spir.tu- 
lui „cu moartea, singura posibili- 
mm maaadaaa pati LUZULVA 
vrea acestui antagonism. 

Dar aveasta nu este moartea la 
care se ajunge prin ienea spiritw- 
lui aceca condamnată de filosofi, 

: moartă este stabilizaria sp r- 
tuiui prin confi:marea dasăvâri- 
tei sale unități, 

Cam aceasta ar fi, grosso modo, 
un aspect al problemei deschise 
de a. Noica în articolul citat. În- 
trucât problema este acută şi ac- 
tuală, vom încenca o nouă lămu- 
rire a noastră într'o „„Cholie“. 


LE GRAND MEAULNES 


sad Al 


Ti ci 
Lou 





al lui AMain Fournier, e unul 
din cele mai frumoase romane 
ale literaturii europene, Un ro- 
min pe care ar trebui să-l] ci- 
tească orice ado'sscent, fiindcă 
„Le grand Meaulnes“ e întâi de 
toate un roman al ado'escenţei 
de o poezie cărtia nu-i cunoa- 
ștem perechea. 

Cum, nu toţi școlarii de 16-17 
ani posedă limba franceză atât 
de hine încât să poată citi acea- 
stă operă în original, o tradu- 
cere a ei S'ar fi impus de mult. 
Lucru ce nu sa făcut totuși; 





Motto: Marii gânditori 
n'au nevoie de cuvinte. 


După lectura votummiui „Sa ptârşit primăvara“, d. Grog a 


căzut pradă unei grele melancolii. 
tămâma vi'toare apare „A doua primăvară“, 


N E E EI E Da US Pad aa 
TIPOGEAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“! BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 





dintr”o regretabilă scăpare din 
vedere, nici una din marile e- 
dituri nu a hotăriţ traducerea 
acestei cărți mai necesară de- 
cât a altora destinate unei alte 
vârste când pot fi citite şi în 
original, 

O tţânără doamnă și anume 
d.na Domnița  Glierghineseu 
Vania, a avut totuş curajul să 
întreprindă și să termine acea- 
stă traducere, fără să fi făcut 
in prealabil conracţ cu vreo 
editură, cum se obisnuește. Fe- 
lul în care d-na Domnița Gher- 
ghinescu Vania a pur:es la in- 
făptuirea acestei traduceri, nu- 
mai de dragul unei cărți, ne 
face să credem că lucrarea 
domniei sale merită țoată aten- 
ţia domnilor editori. Trecând 
peste considerentele de ordin 
sentimental — Le grand Meaul- 
ne: fiimad juna din cărţile care 
ne-au impresionat adânc 
credem că domnul editor care 
Sar însărcina cu publicarea a- 
cetei traduceri ar face fără în- 
doială, o bună afacere. 


POEME CU LIVEZI 


— 


se intitulează o carte de versuri 
datorită condeiului şi inspirației 
d-lui î. D. Pietrari şi este actual- 
memte, îm anul 1940, la a doua 
ediţie, cuprinse  în- 
irînsa fiind între anii 
1936—1937 deci anterior Poeme- 
lor cu vin şi haiduci şi Scrisort- 
lor pentiu poeți. 

Să începem prin a cita, și von. 
cita întâiul poem : 


poemele 
scrise 


Li 


Din cătunul haiducilor 
„Sus p'un deal 

Un pui smead de cătunear, 
Fără fund la pălărie 

Fără mâneci la mintean, 
S'a proptit cu orhi 'n zare 
Flueră a despărtare! 
Flutură a... haiducie! 


Aceste rânduri, ne-au plăcut 
cele mai mult din tot volumul, 
Ne-au mai plăcut bunile intenții 
ale d-lui 1. D. Pietrari. Domnia-sa 
de ex. ne mărturisește sincer, 


îm toate cele treizeci de pagini ale 
volumului, pasiunea domniei sale 
pentru haiduci. Domnului I. D. 
Pietrari îi plac haiducii şi îi cântă 
continuu. Are deci peva de spus, 
spre deosebire de alți poeți care 
mau nimic de spui și se chinuesc 
»ă-și facă versurile în cumplite 
dureri, de dragul unei eventuale 
glor i care doar 1e-0 picu (Prover- 
bul cu „para mă'diață”) de unde- 
ca, cumva, cel puțin ca răsplati 
pentru chinurile acelei creaţii din 
nimic Ceeace ne pare rău însă. 





“ste că, cel puțin în acest volura, 
versurile d-lui 1. D. Pietrari nu 
sunt de o rassă destul de pură, ci 
puțintel —- să ne fie iertată ex- 
presia — „corcite“ cu ale d-lor 
Crevedia și Arghezi. Este desigur 
"cgritabil că d-nii  Creveria și 
Arghezi s'au născut înaintea d-lui 
I D. Pietrari, fiindcă, altfel, orai- 
mea ar [i fost schimbată. Dar lu- 
crurile stint usa. cuv re prezintă, 
iar noi ne simțim obligați să fa- 
cem această observație pentru a 
ș&mâne absolut sinceri, 

Tut din bune intenţii, d. I. Pie- 
trari ne-a anunțat de pe coperti 
că volumul contine „Poem2 cu li- 
vezi“. — Nu toti poeţii procedea= 


Aceasta fiinăcă nu 


Ă stia că săp- 
de ÎI. Sân-Giorgia. 





ză la fel. Am întâlnit foarte des 
cazul ca pe coperta unei cărți să 
ne fie amunțat că aceasta cuprin- 
de „poezii“ și să nu găsim în- 
tr'însa mici urmă de poezie, (Vom 
da cititorilor exemple de aseme- 
nea înșelătorii la timpul cuvenit), 

Jar, pentru a-l cunoaște mai 
bine, poetul își pune fotografia 
(mu în fruntea volumului cei la 
urmă lângă tabla de materii). Are 
o pălărie mare, lavalieră și aer 
visător, 

Am citit, am văzut, ne-m lă- 
murit şi am scris cele de mai sus. 


ALTĂ CARTE DE POEZII 


Care ne face să nu maj ştim 
dacă « mai bine să semeni cu ci- 
neva şi să fii totuşi un bun poz 
(cazu) D-inui 1. D. Pietrari) sau 
să mu semeni cu nimeni și cu ni- 
mic dar să nu îi în acelaș timp... 
nimic (altă expresie nu sil 
pentru a caracteriza co 
cărții de care ne vom 02:03) 
vorumul (de poezii. cuzetări sau 
Dumnezeu ştie dc) a: D-nei sau 
Du; Gali  Henesuriu intituiat 
„„Depănare”. 

De pildă : 








Te Du! 


De-ai înțeles că te-am iubit 
Mă iartă, 

Nu<mi sîngera durerea 
Muată 

Croeşte-ti mai departe-o 
Soartă 

lar de te'ntorci vr'odat, 
Mă uită 


Aceste rindumni. au fost sorise în 
Bucureşti 3 Noembrie 1936. 

Nu putem idecât să îmfierăm 
purtarea neomemoasă a atâtor :u- 
biţi şi iubite fără înimă, care, 
piecând să-şi „croiască mai de- 
parte o altă soartă” trag în ur- 
ma lor, Precum luma peste ape, 
o atâţt de vastă trenă de poezie, 
române, nuvee si tar poezie, 
proaste, proaste, proaste... 





Sumt momente în cure înțele- 
gem că: 


Decât o viaţă tristă 

Şi-un chin nesuterit 

Mai bine-un glonţ de puşcă 
Şi-o moarte ă la minut, 


mul. 
poeti, 


Cum desigur au crezul, de 
te ori în sinea 10r, şi bieții 


DI e PE: 


stă categorie, 


DRAGOSTEA DE MOARTE 
uitare și alte soluții dintre ace- 
stea, u găsim uneori chiar în lite- 
ratura străină, Ne-a căzut în mă- 
vă a carte a d-lui Andre Blan- 
chard — Entre jour et nuit — 
„avec un portrait par Spezza. 
D. Andre  Blanchard e un domn 
joarie simpatic, stă în profi! şi 
are ochelari şi  mustiicivară, Și 
are o poezie în care spune așa: 


Le plus simple de la joie 

Le sourire de la pair 

Tout mest rien, qui me renvoie 
A la nuit d'oi je venaiş. 


(Atiăogăm „honni soit qui mal 
y penso“). 

Am dat ca  cxemplu această 
strofă cititorilor pentru ca să a= 
rătăm că şi în literatura francoză 
se poate scrie oarecum neintere- 


sant. Suntem convinși că, având 
aceiași subiect, Esenin (sau Ma- 
deleine A.) Var fi tratat cu mai 
multă vigoare. 


UNIVERSUL LITERAR 


SUNT OAMENII CARE 


Dumnezeu, ştie dece, când scriu, 
îşi pun simguni bețe în roațe Ca 
și când n'ar fi destul de greu să 
găseşti forma cea mai justă în 
care să imbnaci un gând. Iată ile 
ex. In Tnibuna Tineretului a. IV 
Nr. 50, e un urticol intitulat „E- 
coul straniu din fiorduri” semnat 
Cristotor Dancu. Invepa așa: 





„Dacă m'ar fi pus cineva — 
Dumnezeu, să zicem — să loca- 
lizez tara veşniciei şi cuibui ma. 
nor frumuseti eterate, care nu 
există decât in singerările gân- 
Aului, mărturisesc că le-aş fi "e. 
gat de baladee albe -și reci aie 


<pumoaselor fiorduri din depăr- 


tatele norduri. $; acolo cele mai 
superbe ciugdăţenii ar £: fost pen. 
tru mine, ajergatul eroului”, 

Nouă, un asernonea stil mi se 
pare ca si când Ge ex. cimeva ar 
vrea să traverseze o sală goală; 
această plimbare însă i se pare 
prea simpiă ș: nenteresantă. a- 
tuni îşi îngrămădeşte in caile toţ 
fu de obstacole: o ladă pese 
care săi sară, un scaun pe care 
să-l ocolească ste. Până la sfâr- 
șit, traversează saia, cu Mai Mul- 
tă “trudă decât altminteri, dar 
coeace are în Plus din această 
întâmplare, e doar oboseala. E 
alteeva când evoluezi într'un 
Dea] cu obstacole naturale, 

Lucruniie au surprize şi varia. 
ţii prim însăşi shuctura lor, Fom- 
dul îşi cene singur stilul care îi 
convine, 

Poetul lon Barbu, de ex. care, 
„nor neinitiaţi zi se pare herme- 
tic, este în fond de-o simpiic- 
tate imensă, pentrucă în poezia 
lui fondul şi forma sunt perfect 
z*monizate, îți dau impresia unui 
„tot” în care nu se poate deprim- 
de fondul de formă, fondul însuși 
e bogat iar forma, îl exprimă, 
Dommiui Ion Barbu, ca să reve.- 
nim ia exemplul nostru, are un 
p&saj sufletesc de mare diver- 
state. : 

Pe câni scriitorul citat mai 
sus, a vrut să spună pur şi sim- 
piu că îi place nordul. Un noni 
tasta, LU LUMI UI ILIE, Li 
du aceia ai ragelui din Thuie 
Vă aduceţi aminte: 


TU Y avait un roi 4 Thul6 
Imacu!6 

Qui loin de jupes et de choses 
Pieurait sur la metempsychose 
Des 1ys en roses. 


Dar pentrucă seriitoru. nu pu- 
tea să-şi imagineze plastic acel 
Nord, şi pentrucă totuşi î: plă- 
cea şi voia să' spună şi Cl cova 
a spus despre „baladale albe şi 
veci ale  spumoaselor fiordumi”, 
despre „superbe ciudățenr:”, „în- 
sângerărie gândului”, „aergatul 
ecoulu:” ș. a. mă, 

Ceeace nouă nu ne sugerează 
mare lucru, Și mai e gi penicu- 
0s, pentrucă. printr'un mseme- 
nea stil, se falsifică gustui publi- 
«ului, Ca rezultat, când aneva 
are curajui să scrie simplu, ce- 
tăţeanu! de pe stradă dă din u- 
meni cu dispreţ „Dacă şi ăsta o 
fi scriitor! Păi aşa ştiu să sariu 
și eu ps 

Noi n'avem nimic de împărțit 
cu d, Criztoior Dan-u, po cure 
nu-l cunoaştem. Sa întâmplat 





Citind „Sorisori pentru poeți“, de Pietrari, d. Grog a înteles 


despre ce era vorba, și a expediat urgent câteva scrisori. 








arta, 





să ne cadă in mână articolul 
d-sale, care nu e nici mai bun 
nici mai prost decât altele în 
acelaş gen — şi l-am luat ma e- 
xemplu, a întâmplare, ca să ne 
exprimăm une gânduni pe care 
Ti le-a sugerat de multe ori „un 
anumit gen de literatură”. 


TOT IN TRIBUNA TINE- 
RETULUI 


am găsit, pe de altă parte, o 
'rumoasă poezie „Frunte lângă 
arbori“ semnată de George Popa. 
Desprindem o strofă: 
fu fața înspre noapte pădurile 

sunau 
Din lungile lor fluere de frunză 
(Când așa de aproape simțeau 
Pe fratele lor venit să se ascunză. 


NU INȚELEGEM DECE 


in paginile unei reviste in care 
se găsesc lucruri de frumoasă ţi. 
nută literară, ma deraniat pe ni- 
meni dintre redactorii ei introdit- 
cerea unei reclame medicale 
pentru un anum'! pi:parat pre- 
scris în tratamen'i! wi aşa zise 
„boale ruşinoasc”, Ne este posi- 
bil că trebue să scriem acest lu- 
ceru, dax faptu! este absolut zu- 
tentic. Cititorii se pot convinze 
căutână în „Tribuna Tineretului” 
a IV Nr. 5 Duminecă 5 Mai 1940 
pagina 3-a, Ştim că o revistă BI 
terară se susţine prin mari Sa- 
crificii, dar oricum totul are o 
margine — şi o numită decen. 
ță se cere în orice caz, Ce ar fi 
de ex. dacă un tânăr poet care 
mar avea bani să-şi tipărească 


vo'umul, ar accepta să-şi facă 
din copertă o reclamă pentru 
purgativul  Boprol ş. a. m. d. 


După ceeace am văzut în cazul 
de mai sus, tou! ni se pare po» 
sibil, 

IXNTR'O REVISTA DIN BANAT 


cihim că umul dim redactorii a- 
cestei reviste având 0 convor- 
bire cu umul din distimşii noştri 
romancieri „cu cocuţe, meni în- 
floriți şi dragoste gimgaşe...” 
după caracterizarea redactomylui 
însuși — acest distins romancier 
Sa piâns de ținuta şezătorilor li- 
terare orgamizaie de scriitorii ti- 
meri care „se fac caraghioși și 
plâng pentru a place publicului”. 
Pentru a arăta acestor tineri şi 
anorâtului public, cum se îace o 





şezătoare,  domnia-sa, a promis 
că va organiza la Bucureşti o şe- 
zătoare-model, ia care vor parti- 
cipa. în afară de domnia-sa, fra- 
fe:e d-soe şi un alt seniitor, din 
acelaş oraş cu domnia sa (care 
nu e Bucureşti oi se află un- 
deva mai-pr'n Noră) — şi nmeni 
altul. 

„O astfel de sezătoare o aştap_ 
tăm cu nerăbdare” adaogă can- 
dd redactorul notei pomenite. 
„Dar se va realiza vreodată ?” se 
întreabă la sfârșit... Să nu fe 


cumva un simplu vis care „prea 
era de tot frumos şi-a trebuii 
să piară” cum zice poetul. (In- 
chipuiți-vă şi Dv. ce lucru fru- 
mos ni se pregătește. Va fi um 
eveniment epoca... Nu ne vine 
să credem că iar putea să se rea- 
lizeze vreodată). 

Să trecem însă peste această 
„Ateioasă naimitate” și să ne 
întoarcem la afirmație „romam= 
cerului cu cocure” (caracteriza- 
rea nu este a noastră ci a inter. 
locuto»ului d-sale. Greşala de a 
face mărtune: man oricu'!) A 
văzut domnu romimeier undeva, 
cu adevănat. vreun senitor care 
plângea pentru a pace public. 
tu: ? Sau e o szăpare dim condei 
a unei flori de stil? Noi: am vă- 
zut oameni din pubiie piânsână 
la necitarea umor anumite poezii. 
Pentru ultrasensibilitatea acestui 
public, scriitorul nu era, bineîn- 
'c'es, de mină. Şi nici pentru a- 
plauzele pre.ungite pe care tână- 
ru! poet le-a recoltat. Nu ştim 
bine, poate acestea au jenat u- 
vechile marelui: romancier-— aare 
după aceea a renunțat să mai ci- 
vească din opena d-sale. 

lar acum, adăosând la gestul 
de mai sus mărturisinile făcute 
redactorului acelei neviste bănă- 
tene, constatăm că marele ro- 
mancier s'a eliminat singur şi 
ostentativ din rândurile umui ti- 
neret pe care l-a cântat şi pen_ 
tru case a scris atâția ani. In ori- 
ce caz nu mnbi ci d-sa şi-a dat 
&mizur sentinţa, care e „fără drept 
de apel” şi pe care noi nu pu- 
tem so privim aitfel decât cu n 
ușoară melancolie. 


FIINDCA VORBEAM DE Mr- 
LANCOLIE 


mărturisim că ni Sa păruţ tot- 
Qeuna ciudat spectacolul pe care 
ni-l dădeau unii oameni foarte 
bătrâni, din iurul cărora moartea 
a secerat pe rând tot ce le era 
drag, părinți, soți, prieteni — şi 
care totuși mni țineau la viață. 
Această ciudată cramponare moi 
n'am reușit niciodată să ne-o ex- 
plicăm — decât printrun feroce 
egocentrism. Numuni un om înca- 
pabil de altă dragosta decât aceea 
față de sine, poate traae cu ne- 
păsare peste toata morţile ce se 
întâmplă în jurul lut. 

Ne atașăim în fiecare zi, de oa- 
meni, de obiecte, de cărți, de zile 
înş şi, de fiecare oră ua lor care 
trece pentru totdeauna, e flori 
ce se vestejosc de unimale cure 
Mor, de atâtea lucruri mărunte 
care fac viața noastră vie — țori 
cât ar strâmba din nas cu dispreț 
cei „desprinşi şi liberi“ cei ce sorb 
numai vinul da ghiață“ Qin „cupa 
ideilor“). Și toate astea sunt tre- 
câtoare şi cu cle murim în fiecare 
zi câte puțin şi not, 

Să fie ovare o vârstă când viața 
ne înăspreşte utâ de mult încât 
toate morţile celor dragi nouă să 
nu ne mai doară? Acest lucru 


nu-l putem încă pricepe. Nu pu- 
tem constata decât că după un 
sfert de secol de existență, avem 
„tiincolo“ atâţia morți drayi încât 
lumea asta începe să ni se pară 
mai goală. aproape. decât rea- 
laltă. 


P/ă mai aduceţi aminte de Bob 
Bulgaru ? Puţini l-au cunoscut pe 
acest pictor răpus în plină tine- 
rețe, de una din cele mai necru- 
tătoare boli ce pocte încerca un 
om. Ştiţi că Bob Bulgaru a re- 
nuțat la facultatea de litere, a 
cărei diplomă i-ar fi putut da o 
posibilitate de eaistenţă oarecare, 
pentru ca să se conscreze exclu- 
siv picturii, acceptânii astfel o 
viață de mizerie mnterială indes- 
criptibilă ? Și mai ştiţi că BOb 
Bulgaru avea un talenr utât de 


funie 


| idei... 


1910 = 





excepțional încât, dacă trăia, ar 
fi ajuns, fără înroială, unul dia 
cei mai mari pictori pe care 1-a 
avut țara noastri? Numa; O ma- 
nă de prieteni ştiu lucrul acesta 
— și numai ci îşi mai aduc u- 
minte de jertfa lui Bob Bulgaru, 
de puritatea lu; sufletească, de 
acea lume minunată pe care cu- 
prinaea şi cure sa stins deodată 
cu el. Sunt unele morți rare nu 
înseamnă numai sfârșitul unui 
cm ci sfârșitul unei lumi întregi— 
şi sunt ireparabile, 

Dar de Anton Holban vă mai 
aduceţi aminte? De Alexandru 
Sahia ? Și atâția alții și alţii, toți 
tineri, toți care aveau ceva de 
spus şi nu vor mai putea să ne 
spună niciodată nimic, Dumnezeu 
îşi păstrează secretele. 


CEA MAI RECENTA MOARTE 
CARE NE-A INDOLIAT, ESTE 
ACEEA A LUI T. C. STAN 


Sunt câţiva ani de când, la un 
concurs literar organizat de ..Cul. 
tura Naţională” — concurs care 


l-a consacrat pe Mircea Eliade— 
prin publicarea romanului Mai. 
trey — romanul lui T. C. Stan 
„Cei şante fraţi siamezi” a fost 


remarcat de jurin ca unu! din 
cele mai bune. Romanul a apă- 
rut curând, înfățișându-ne un 
real talent şi o frumoasă ținută 
scriitoricească. Au fost vremuri 
bune pentru literatura moastră, 
atunci. Fundaţiile regale au scos 
la iveală poeţi ca Horia Stamatu, 
Eugen Jebeleanu — romanul era 
în floare, oamenii aveau timp să 
gândească şi să construiască. 

Apoi vremurile s'au schimbat. 
După roman a urmat nuvela, 
după nuvelă poezia — o poezie 
remarcabilă cu tendință de reîn- 
toarcere la un „Specifie româ- 
nesc” de care romanul se înde. 
părtase oarecum — ajunşi aici, 
am rămas la un punet mort. Po- 
ezia a devenit din ce în ce mai 
proastă, romane nu se mai scriu 
— decât într'o mică măsură și 
de o calitate dubioasă — poezia 
însă răsare pe toate cărările, dar 
ca o buruiană din ce în ce mai 
păcătoasă. 

T. C. Stan a coborât și el cu 
vremurile— dela „Cei şapte fraţi 
siamezi” la o muncă aridă de 
gazetar prin cane trebuia să-și 
câştige pâinea de toate zileel, Ja- 
tă-l acum şi pe el dus pe dru- 
mul fără întoarcere, prea devre- 
me, fără să fi putut în viaţa asta 
scurtă şi nenorocită să realizeze 
ceva, ceva pe măsura talentului 
său — ca să-şi însemne şi el dru- 
mul prin lumea asta cu un semn 
bun şi frumos, 

Curând o să-l uităm şi pe el. 
Ca pe atâția alţii. Ca viaţa noas. 
tră înșiși, lăsată mereu în urmă, 
in drum spre un viitor nesigur 
Şi din ce în ce maj pustiu, 


ALADIN 


ÎN e e 


A aDăzru, „MUNCA SI veci 
BUNĂ“ cu următorul sumar ; 

T. Sethanee, fort Diana e! 
al Mumsii: După două peneni:; 
I. Zamfirescu-: Câteva gânduri 
Gispra valcarea  piofesiunii ; 
Gh. Brăescu: Găinuşa; Alexan- 
du Malex: Panait Istrati; Co- 
riolam Bă:bat: Femeia funaţio- 
naă ; Protina Sadoveanu : Se- 
zătoarea primăverii; Mihhil Se. 
basi N.  Bilezscu irina 





tan : 
sicuă ediţii»; Petre Drăgoiescu ; 
Tot vin aşi bea !; Mircela Tdo- 
rentim :  Conarrre bine aic 


Lt.-Dolomel Come Farm: Ce 





esle radio ?; Docent Dr. |. B.-- 
tema i Oroniea O medicaiă 
N. Papatanasiu : Cărbunr! > 
i ; Sitoinm Gh. Tudor: D- 
gherii şi Cort. Cmeţulescu: 


Industiia parfumurilor. 





REACŢIUNILE D-LUI GROG în arme enorteeeri 





e Un ait moment de caritate a avut, d. Grog după lectura volu- 


mului „Orașul cu fete sărace“ de Tudoran ; începând să se 
ocupe îndeaproape de bietele fete fără căpătâiu, 








Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.