Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0015

aMpiimaăi lega 11 MAL i 


9, . a o 


UNIVERSU 
SA E EEEEAR 










j 


JEAN NEGULESCU: STUDIU 


An, XLIII, No. 15, 


19 Aprilie 19437, 


326 


Lacrimă 


Lacrimi de dor. 
Nu se mai sting! 
Din noaptea lor, 
Pururea plâns. 


In stol uşor, 
Asupra-ţi vin. 
Cu lumea lor. 
De vis si chin. 


Din triştii nori, 
Iți cad cu mii, 
Și te 'nfiori, 
Fără să ştii. 


De ochi apuşi, 
Vărsate sunt, 
Acelor duşi, 
De pe pământ, 


Nu căuta 

Să ştii ce vor, 
Plâng jaiea ta, 
Şi-a tuturor. 


HAIWVERSUL IATERAR 


Pe-un țărm Hellenic 


Pe-uu țărm sfințit de zei, cetatea, 
Cu prăbuşite bolți şi-altare, 

Se “nalță, jalnică ruină, 

Deasupra undelor fugure. 


În rada-i goală, azi destinul, 
Niei-o galeră nu trimite, 

Şi numai fulgerile nopții, 
Dau viață stâncei neelintite. 


Vitarea tot mai grea se cerne, 
lar peste liniştea cetăţii. 
Şi'ntinde aripele-i negre, 
Vre-un idol al pustietăţii, 


Pe sub arcadele mărețe, 
Azi, ploaia picurăn broboane, 
Şi-abea se desluşese din umbră, 
Statui şi dornice coloane. 


O veneră cu brațe smulie, 

Pe soclu-i gata stă să cadă, 
Şi-o elipăm ochii sfinți de zee 
Invie clasica Helladă ! 


La templul Afroditei, paşii, 
Siioşi, pe lespezi, nu mai sună, 
Doar, unc-ori şi-agaţă manta 
De trepte, somnoroasa lună, 


Azi, fără imnuri vechi de slavă, 
Amurguri trec şi aurore; 
Izbite“n stânca milenară, 

Vuesc doar, undele sonore. 


Voi ! perle“n salba veşniciei ! 
O vremi de aur, vremi uitate, 
In care visul frumuseţii, 
Făcea din. om. o zeitate. 


Când marmura gemea sub daltă, 
lar trupuri albe de fecioare, 
Păreau desprinse de pe soclul, 
Statuilor nemuritoare ! 


Și când pe-un umăr de zeiţă, 
O amtoră vis de lumină, 

Mai zveltă-şi dezvelea profilul, 
Pe-albastra zare Corinthină ! 


Când, frumuseţea, lucea goală, 
Ca floarea în roua dimineții, 
lar inimi dornice de vise. 
Băteau în ritmul rald al vieţii! 


Copii rătăcitlori, rapsozii, 

Când se apreau cântând, la praguri, 
Și dulei cu fagurii de miere, 
Curgeaui al vorbelor şiraguri ! 


Când, cadrul era plin de nimic, 
Şi marea plină de sirene, 

Jar, vinul, lacrimă de aur, 
Spuma priu cupe lesbiene ! 


Câna cerul falnic a! Helladei, 
Intins pe-albastrul caldei mări, 
Pe veci, îndrăgostit de dânsa, 
O *năbuşea sub dezmierdări ! 


Vai! perle “m saiba veşniciei, 
07 vremi de aur, vremi litate, 
Azi, pentru voi, cu-atâta sete, 
Zadasnie, inima moca bate ! 


Azi, viața, tot mai greu ne-apasă 
Şi cerul nu se mai despică ! 
Ah 1... cine-ar mai putea să smulgă, 
Dia valuri, Venera antică ? 


Urcând pe-albastre trepte, luna, 
Deasupra stâncei, arde pală, 
Şi-acopere cetatea moartă 

In giulgiuri albe de vestală.. 


ARTUR FNAŞESCL 





VNIPERSUI, LITERAR 


Din minunile cele 


1 


Prea  cuviosul Atanasie,  cgumenul 
mânăstirii Vatopedi din sfântul munte 
al Atonului era un blagocestiv deplin 
înstărit în darurile „dumnezeieştii eco- 
nomii“ cu 'nesmintită stăpânire de sine, 
cu bună rânduială în trebile obşteşti ale 
bisericii şi multă cvlavie la cele sfinte 
şi de folos suiletului. De aceca, trecerea 
vieţii lui sar fi săvârşit în toută 
bucuria gătită celor drept credincioşi şi 
messul cugetului său ar fi fost liniștit 
ca „vremea cea iîndemânatică“ şi duios 
ca glasul de „dulce cântare“ lacă nu 
sar fi temut de toate necurăţeniile, iur- 
burările, pizmele, uneltizile şi zavistiile 
diavolului, urîtorul de om și pângărito- 
tul a verice zidire dumnezeiască, carele 
pretutindeni iscodeşte şi în tot felul sc 
tăinuieşte — nu numai în chip de idol 
meşteşugit lucrat, nu numai în trup îru- 
mos de femeie, dar chiar — Doamne! 
Cât sunt de mari îndrăznelile lui ! — Ca 
izvod de necredinţă în cuget de dascăl 
cărturar, ca gând arghirofil sub rasă de 
Kirilic cucernic, ca dor  stricăcios de 
icoane, în suflet de împărat întors de la 
pravoslovie. 

De aceca, prea cuviosul Atanasie, e- 
gumenul mânăstirii Vatopedi, din sfân- 
tul munte al Atonului, nu cra fericiti, 
scăci- toată folosinţa vieţii lui, dăruită de 
pronia cerească cu atâta milostivire, 
cra stricată de otrava scârbii, a neli- 
niștii și a prigoanei, cucernicul, la fie- 
care clipă temându-se să nu purceadă 
ureșit, lăsând veghea sufletului ainăgită, 
nu din uitare de sine, necum din nele- 
giuită pornire, ci doar din ;prostească 
neștiință şi mai cu seamă prin viclenia şi 
înşelăciunea vrăjmaşului celui potrivnic 
și de toată hula. Drept aceea, zilnic, în. 
paraclisul zidit departe de mânăstire, 
pentru veselirea tainică a sufletului său, 
singur, pătruns de smerenie, în blago- 
cestivă străduință, prea sfântul rostia 
stihirile, iroparele, catavasiile, cântările, 
condacele şi icosurile, ce împreunaie, al- 
cătuiesc „slujba laudei cei fără şedere, 
a Prea sfintei şi Prea binecuvântatei 
Stăpânii noastre Născătoare de Dumne- 
neu“, care cea mai mult e purtătoare de 
grijă a nevrednicilor ei robi, chiverni- 
sind „faptele, după adâncul adevărului 
iur nu după făţărnicia înfăţişărilor şi 
care păzeşte, miliueşte şi mântuieşte pe 
toți drept credincioşii, prin puterea ei 
iubitoare de oameni, şi prin mijlocirea 
rugilor către „Dumnezeul întruchipat 
din Ea, fără schimbare“, Căruia i se cu- 
vine slava, cinstea şi închinăciunea, a- 
cum și pururea şi în vecii vecilor, Amin! 

- 


Deci într'o seară, când după obiceiu 
-deschise uşa de lemn a paraclisului, în 
pronaos, pe păretele din dreapta, o ve- 
denie -— comoară de frumuseţe şi lumi- 
nă — se adeveri ochilor lui treji. Era 
mărita noastră  Impărăteasă, Mireasa 
dumnezeiască cea poleită cu duhul și 
Mama pururea fecioară prin sfânta să- 
mânţa a cuvântului, arătată întrun chip 
ce nu încape în marginile minţii, pen- 
tru care nu poate limba omenească a 
găsi podoabă, nici scrierea iscusinţă. 

Investmântată toată în argint, purtând 
în braţe pruncul dumnezeiesc, cu o cu- 
nună de lumină strălucind împrejurul 

pului, Preaccurata îl phivia vâimbiad. 


LI) 
eul, mi 
Arina la CATI Pr) af calote 





mai presus de fire 
de SYLVIUS ROLANDU 


căzu la pământ, în zadar căutând cuvin- 
tele de slavă din versurile troparelor şi 
ale icosurilor, în zadar cercând dulcenţa 
cântului, căci glasul îi pierise şi sufletul 
îi era doar obârşie de lacrimi... Şi des- 
meticindu-se de povara vedeniei, cl vru 
să prindă tâlcul minunatei arătăsi. In- 
treaga noapte nu puiut dormi, gândind. 
Abia către dimineață, mintea lui rândui 
prin mulțimea întrebărilor, calea cca a- 
devărată : Stăpâna îngerilor îl şestia că 
strajă îi fi şi călăuză în tot timpul 
vremelnicii călătorii în lumea păinin- 
tească, Pătruns de această mărturie 
înaltă prin calea cea sigură şi dreaptă 
a harului sfânt, care „biruieşte rânduiala 
firii”, călugărul se încumetă cu îndrăz- 
neala fericirii... ŞI vrând să se cunoască 
şi să se fericiască dcapururi, atât mila 
şi ajutorul iubitoarei de oameni faţă de 
el alesul, cât şi deplina lui cucernicie, 
dreptate şi nesminteală, pentru care a 
fost fericit, prea cuviosul Atanasie, egu- 
menul mânăstirii Vatopidi, chemă pe_zu- 
gravul lon, ucenic al ucenicilor lui Pan- 
selinos, meşterul cel iscusit, pe care du- 
cându-l la paraclis îi zise : 

— Pe acest zid, mi sa arătat mie, nc- 
vrednicul rob al lui Dumnezeu, luminata 
noastră Stăpână !... Pe el îmi vei zu- 
grăvi, meşiere, spre veşnică pomenire, o 
icoană, cu atâta sârguință cum alta nu se 
af Chipul ei zâmbitor să fie, căci 
zâmbind mi sa întruchipat Prea-lăuda- 
ta !... Dar acel zâmbet să priviască lip- 
sit de orice aducere lumească, să n'aibă 
asemuire nici cu cel de fecioară, c'acela 
înşelător este, nici cu cl de mamă, care 
e iubitor de sine, nici chiar cu cel de co- 
pil neştiutor, ci să purceadă deaâreptul 
din lumina vie, cea mai presus de fire, 
din lamura lacrimilor. din lacrimile de 
fericire ale mireselor nenuntite şi din 
cele de desnădejdie ale mamelor îndu- 
rerate... Trupul ei va fi învelit întrun 
vestmânt de argint lucrat, izvod de ne- 
prihană, iar nu în aur culoarea ispitei 
şi a  înşelătorului de oameni; cununa 
dimprejurul capului, din roi de nesti- 
mate să se înfăpiuiască aşişderea cea a 
pruncului, iar pe laturi să atârne grele 
perdele, țesute în boabe de mărgărint, 
de mărgean, de peruzea şi matostat,.. 
Nu pregeta la bogății !... Am trimis soli 
de toată isprava, cinstiți şi cuvioşi, la 
blagocestivii stăpâni: împăratul Ţuari- 
gradului, craiul Serbiei, hospodarii Mol- 
dovei şi ai Ungro-Vlachiei... Vreau; să se 
ştie deapururi, că în acest smerit locaş 
s'a înfăptuit, pentru rugile, pie grile, 
posturile, praznicele, faierile de bine, 
adevărurile şi toate dreptele rânduieli 
ale nevrednicului rob al lui Dumnezeu, 
Atanasie, minunea cea desăvârşită !... 

lar meşterul cel dibaci, purcese la lu- 
cru cu toată osârdia şi după câtăva vre- 
me de îngrijorată așteptare, omul lui 
Dumnezeu îşi putu veseli sufletul, după 
vrerea gândurilor lui cucernice şi bine- 
cunoscătoare... Ă 

Dar vremea, chiar cea îndemânatică. 
e măcinătoare de bucurii şi muncitoare 
de noi şi feluriic gânduri !... In curând 
prea sfântul, ajuns de  neînduplecala 
pricină a însemnării de veci, nu mai fu 
mulţumit. Icoana, plinia ce-i drept, dorul 
de nesfârşită cunoaştere a mult cinstitei 
lui cuvioşii şi adeveria cu prisos, bine- 
cuvântata îndurare a Maicii prea-stăpâ- 
ue, dar ea bu pitea rămâne deapuruui 


ă; toată 
mâl roata teedă, aaa pi 8, les. 


























loc al iicăloşiilor lumeşti şi vaznicul 


stricător al dumnezeeştilor zidiri, îaţă de 
urîtorul de oameni şi pângăritorul gântdu- 
rilor neprihănite. Il bântuia un dor țără 


cruțare ! Voia să rămână mnat, că în- 
tr'o dreaptă cumpănire işi silise sufletul 
său blagocestiv şi nu mai puţin el cinatise 
şi imbise pe Preacurata Născătoave de 
Dumnezeu, pe cât vrăjmăşise şi uriîse pe 
întrupatul tuturor spurcăciunilor, pe îu- 
tunecatul slujbaş al relelor fără liman.. 
Şi după multe zile de gândire şi multe 
nopți căznite de nesomn, găsi în sfârşit 
mircasma tămăduitoare a  neliniştii și 
cheia de potrivă a odihnei. Chemând din 
nou pe meşterul Ion la paraclis, îi spuse: 

— De toată lauda: ai zugrăvit, meştere, 
chipul înduratei noastre Imipărătese !,. 
Mai mult. eu cer de Ja tine... Pe zidul 
din față, vei meşteșugi chipul blestemat 
al diavolului... Să-l împodobeşti cu toată 
uriţenia şi toată necuviinţa... Trupul lui 
să fie negru ca zgura şi ca simoala, în 
care cu bucurie, vieţuieşte; ochii lu: 
sarunce văpăi de foc necurat, iar în 
ghiarele-i de otel să chinuiască sufleiele 
nelegiuijilor,  necredincioşilor, sehisina- 
ticilor şi ereticilor,... şi altă mullă scâr- 
bă şi multă otravă şi toată prihana, bi- 
cisnicia, întunericul şi spurcăciunea, care 
te lasă pe tine sufletul tău blagocestiv, 
să le pui în chipul lui, aşa cum se cu- 
vine blestematului ucigător de suflete, 
cu toată dreptatea, spre veşnică osândă... 

Şi abia, după ce chipul hâd al celui 
rău, fu zugrăvit,-prea sfântul Atanasie, 
egumenul mânăstirii Vatopedi, căpătă li- 
niştea cca făgăduită unei drepte cuvioşii. 
In fiecare seară, omul lui Dumnezeu, 
după ce se închina, se preasmeria și se 
îmbunătăţia la icoana cea deplin lăudată, 
se întorcea rânjind cu toată ura şi înver- 
șunarea, către chipul cel nelegiuit, pe 
care-l ocăra după drepiate : 

— Blestemat să fii tn mrejerul făr'de- 
legilor, izvoditorul răutătilor, sălașnl ne- 
curăţeniei şi duhul putreziciunii, acum 
şi pururea şi'n vecii vecilor... 

Şi pleca fericit ! i 








n 


când egumenul in- 
toată bucuria, în lo- 
d scump inimii lui, o durere ca un 
trăznct pe o cruce de biserică, îi căzu 
deodată pe inimă! Sfânta icoană. iusese 
dezgolită de toată podoaba şi prădată. 
Argintul, odoarele şi ţesăturile strânse 
cu atâta trudă de la pravoslavricii şi 
blagocestivii crai creştini, nu mai împo- 
dobiau chipul şi trupul atât de dumne- 
zeieşte întocmit. Ca'n puternicile sur- 
pări ale sufletului, din minte îi se şterse 
şi putinţa rugii şi cea a blestemului. 
Plânse mult! Liniştindu-se apoi, stătu, 
îndelungată vreme în grea socoteală a 
cugetului ! ]şi aminti că nici sfinţitele lo- 
caşuri nu sunt la adăpostul schismatici- 
lor latini, al împăraţilor „luptători de 
icoane“ şi al păgânilor fără Dumnezeu ? 
Cine ştie ce alte necuviinte, ce grele pă- 
cate şi ce necruțătoare dureri puteau să 
se iviască din tocmelele celor răi ! 

In desnădejdie, el îngenunchie la i- 
coana cea prădată, rugându-se fierbinte 
pentru paza mânăstirii, a Sfântului Mun- 
te, precum şi a tuturor schiturilor, me- 
tocurilor şi chinoviilor închinate în a- 
ceiaşi pravoslavie. Apoi se gândi să che- 
me soborul, spre a le arăta pricina du- 
rerii. Dar când să plece — Doamne!... 
Câtă ohidă aşterne necuratul. pe sufle- 
tele drepi credincioşilor !... Iată că ina- 
inteu privirilor lui se 'aştetnu ocara cea 
aetuchiguită de o minte drept temâtoute 
"E tA încă, fază toată scânbai, 
Mă comoara, odoare, tentminie de 


Dar înir'o seară, 
tră, după obicei, cu 











228 





JEAN NEGULESCU : DE 





prei şi : nestimaie, erau trecute „incolo, 
pe icoana celui necurat. Trupul ni hâd 
se acoperise cu plăci de argint, ghiarele-i 
spurcate țineau mătăsurile. și jesăturile, 
iar împrejurul capului său prihănit, să- 
lăşhuiiau cununile de nestimate. Înţule- 
gâud nelegiuivea, călugărul se înfurie 
inverşunat.! Cu tăria blestemelor cetor 
mari, pe buze, cl încercă să. Sul gi o- 
doarele. Dar răufăcătorul, inimă unai 
pustie în  bunătăţi. decât păgânii f£ 

























Dumnezeu şi mai niscocitor în răutiţi 
eliza decă hismaticii şi ereticii, le ţi- 
nea cu toată puterea năravului său ne 








milostiv. In acea clipă i se făcu fn 
Dar deodată se  înveseli!. Adevărul 
semnului i se tălmăci ca un dar luminat? 
Inima încevu să-i salte de fericire, căci 
inţeleşe „mavea încuviintare !. La toate 
tacerile de rău şi vecurățeniile di 
voleşti, se “nvrednicise el si păsin 
mărturia: cea mai grea, mai spurcaiă, 
dar. mai de folos osândei de veri a ce- 
lui „rău ! a 

Cu sufletul zhurdând întro. dreaptă 
bucusie. se pregălia să cheme soborul 
irii. Dar tocmai atunci, la uşa .bi- 
i, el auzi sgomote de arme şi vorbe 
de. glasuri străine... Erau. .cu adevărat 
păgânii de mare, necredincioși în Dum- 
nezeu, cunoscători de bogăţiile locașulii 
Sfânt, şi care veniau acum să-l prade, 
Știind că, aceşti nelegiuiţi nu cruțuu vic- 
țile drept . credincioşilor, ba dimpotrivă, 
se bucură de cazpele „şi vaictele. lor, că- 
lugărul se ascunse în altar, sub paza cea 
mare a. sfântului trup şi sânge al Dom- 
nului nostru Isus Christos, rugânslu-se 
și privind de după uşile îm] 
câtă nelegiuire Doamne !, V: i 
înxoiți cu diavolul, păsiră fără trudă co- 
moara. Dar când so smulgă, ci se siliră 
fără folos, căci „diavolul o ținea puternic 
cu drăceştile-i meşteşuguri. Atunci nca- 
micii, Domnului se înfuriară ! Cu topoa- 
re şi securi începură să loviască zidul! 
Săriat âmele de argint, sclipia pulberea 
de nestimate, se sfâşiau, în alrenje te 
urile, dar nici cea mai mică părticică 
de odor nu li se. vedera lor spre folo- 
sință. Văzând. că munca li-e zadarni 
ci o sculă nu le va. fi lor hăr 
din minunăţia de bogății, varvarii se ne- 
buniră eu totul! Cu săbii, cu lănci, cu 
topoare, ei loviau vârtos, țipând, scui- 













































pând, blestemând şi batjocorit în toi 
felul chipul, ce cu utâta semeţie îi în- 
Ivunta, până ce din el nu rămase uimic, 
iar sub tencuiala căzută se vedea pia- 
tra albă a paraclisului ca o rană nepri- 
hănită de sânge întrun trup mic şi cu- 
rat de înger, 

În aceiaşi noapte, prea cuviosul Atu- 
nasic, egumenul mânăstirii Vatopedi, 
căzu bolnav la pat, iar a doua zi dedimi- 
neaţă simţi că tăinuivea e de dwere 
nevindecătoare, ci dimpotrivă, ckemă pe 
protatosul Sfântului, Munte şi întreg so- 
borul de cucernici, povestindu-le spre u- 
şurinţă, toată fapta fără de înţeles lui şi 
nemaipomenită. Prea sfinţii îl ascultară 


cu osebită luare aminte, îngrijaţi tare, 


cercetând, apoi primejdiile felurite și 
sfăiuind paza cea mai bună pentru apă- 
rarea locaşurilor lui Dumnezeii. Dar 
după această mărturisire, bolnavul nu 
află nici o alinare, dimpotrivă boala se 
aprindea din ce în ce mai rău cu duhul 
neputinței şi se afunda tot mai adânc în 
fiecare din mădularele lui. Nici leacurile 
iscusiţilor doltori irupești, nici puterea 
Sfântului Maslu, nici mângâierile Sfintei 
şenii, nu-i fură spre nici o folo- 
„Un gând nepătruns îi căsnia în- 
deobşte sufletul, un gând pe care nu-l 
ascundea ci dimpotrivă — spre dobândi- 
rea sănătăţii lui trupeşti şi sufleteşti -— 











îl mărturisia tuturor sfinților pării 
care cu rândul priveghiau la că 
tâiul lui. 

— Fraţilor întru Hristos! Rugaţi-vă 


cu toată evlavia şi toată smerenia, Mai- 
cii preacurate, căci Ea, cure multe mi- 
nuni a săvârşit, sloboziad din. îndrăciţi 
diavolii, îndreptând minţile rătăciţilor, 
luminând calea celor întunecaţi, stând 
liman celor desnădăjduiţi şi tămă:luind 
grele și felurite boale trupeşiti, să mă u- 
şureze «de cumplitele cazne. ale sufletului, 
mai chinuitoare fără de odihnă, chiar de 
cât fievbinţelele trupului. 

— Şi ce cumplit jar bântuie cugetul 
ău pr cucernic şi cinstit ? — întrebau 
câteodată ceilalți călugări. 

— Fraţilor, vreau, să cunosc adevărul, 
ca apoi, cu toată bucuria. liniştii, ză în- 
chid och Vreau să aflu penţruce în 
noaptea cea. cumplită, de nu ştiu de-i 
blestemată ori  blagocestivă, comeara 
Prea Stintei se afla în mâinile şi pe tru- 
pul :necuratului ? 

Ceilalţi călugări, înțelegând sminteula 
sufleiului, citiau mai cu osârdie: „Ru- 
găciunile, adică blestemele Marelui Va- 
sile, către. cei ce pătimesc de la diavoli 
și Ja toată neputința”, 

Dar bolnavul tot mai greu se smintea: 

— Ajutaţi-mă baţilor, căci vroi să mor 
împăcat |... Oare Prea-lăudata cu vrerea 
ei a încredințat comoara diavolului, ca 
prin puterile lui sto feriască de furia ce- 
lor necredincioşi, ori necuratul a luat-o 
asnpra-şi spre a scuti şi fevici trupul 
mamei şi al copilului de grelele lovituri 
ale batjocorii... Rugaţi-vă, fraţilor întru 
Christos şi Stăpâna noastră născătoare 
de Dumnezeu, să vă fie dătătoare de cu- 
vânt adovărat şi tălmăcitoare a tâlzului 
neinteles... 

Dar Sfinţii Părinţi, schimbând între ei 
priviri tainice, clătinau doar capul şi zi- 














ceau mai departe rugăciunile „de uita- 


cele de voie și 
jurământul. şi 


rea tuturor păcatelor, 
cele fără voie şi la tot 
blestemul”, 

Bolnavul însă, sărmanul, se căznia can 
munci de şerpi şi de scorpii, can cuptor 
aprins de pucioasă. Plângea cu lacrimi 
otrăvite de scârbă, se'nfiora de puternice 
friguri, tresăria deodată can fața unei 
năluciri, ba -chiar, răcnia speriat, cașicum 
diavolul ar fi poftit la trupul lui... Apoi, 


UNIVERSUL LITERAR 


liniştindu-se deodată, se ruga blujiu, 
smerit şi cu mare dulceaţă în glas: 

Lămuriţi-mă, fraţilor întru Christos !... 
Oare Prea Sfânta cu vrerea ei a încre- 
dințat spre păstrare, comoara ; ori necu- 
ratul a luat-o spre a feri chipurile cele 
neîntinate de loviturile grele ale batjo- 
corii ?,. 

Din când! în când, câte un călugăr mai 
cu milă la atâta patimă,răspundea : 

— Nu te mai căzni, prea sfinte, cu în- 
trebări vătămătoare rânduielii cele bune 
a sufletului... Când te vei însănătoși, 
lăudata noastră Stăpână, care cu atâta 
milostivire s'a lăsat către tine, îţi va ri- 
dica desigur şi pecetia acestui gând ne- 
milostiv, Dar bolnavul, fără ostencală, 
se wuga mereu: 

— Lămuriţi- -mă, fraţilor întru Christos, 
căci voi să cunosc adevărul !.., 

Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi 
a tot bolit ; iar în a patruzeci] şi una zi, 
i sa arătat o vedenie de necuprinsă spai- 
mă. Imprejurul patului său era adunat 
intreg soborul, căci se gătise din el toate 
cheltiiielile vieţii și se aştepta clipa în 
care să-şi sloboadă sufletul, atât de mult 
slăbise şi se sfârşise la trup. Şi deodată, 
sa| ridicai în pat, cu mâinile în sus, pri- 
vind parcă în cele depărtări, dincolo re 
marginile firii Toţi sau speriat can 
faţa unei înspăimântătoare şi neînţelese 
lucrări dumnezeieşti, Iar bolnavul cutre- 
murat de cumplite hohotiri, cu scârbite 
lacrimi, striga : 

— Fraţilor, iertare... Să-i cerem ier- 
tare, fraţilor !. 

Nimeni nu ştia de ce e vorba, crezând 
că e nimerit a se ruga pentru iertarea 
sufletului său... 

Dar călugărul striga cu atâta neisto- 
vită putere, cum numai din minune sau 
din adevăr poate izvori: 

— Fraţilor, mi sa luminat 











miutea... 


* Prea; Sfânta m'a învrednicit cu o nrăiare 


mai frumoasă ca cea din pronaosul pi- 
vaclisului... Ea mi-a tămăduii sufletul 
prin dăruirea adevărului... Fraţilor în: 
iru Christon, diavolul a : luat comoara 
asupra-și ca să feriască chipul cel sfânt 
al mamei și al copilului, de ocara şi but- 
jocora păgânilor... Iertare, iertare, ier- 
tare |... 

Şi după ce de trei ovi a strigat astfel, 
ca şi cum ar fi cerut în numele Sfintei 
Treimi, iertare celui rău. a căzut mort, 
cu faţa luminată da toată fericirea omu- 
Jui, al cărui suflet se ușurează -de multă 
caznă şi mult amar... 

„Ul 

După înmormântare, sa strâns mare 
sobor ca să chibzuiască alegerea unui 
alt egumen. In acea frăţească adunare 
sa hotărit ca nicicând să nu mai fie po- 
menit diavolul, nici în rugăciuni, nici în 
cuvântări, nică în scrieri, nici în 4ugră- 
viri, pomenirea lui putând aduce smin- 
teala sufletului. Tot în acel sobor, sfin- 
ţii părinţi s'au învoit die obste, ca pe zi- 
dul batjocorit de păgâni, să se zugră- 
vească chipul Sfântului mucenic Euiro- 
piu şi de atunci până anul de milosti- 
vire 7191 de la zidirea lumii, când din 
nepătrunsele taine ale Domnului, para- 
clisul a ars, Sfânta Tradiţiune, care şi 
ea din dreptele rândueli dumnezeieşti 
purcede, povestia că Sfântul Mucenic 
Eutropiu, într'o noapte amarnică, 'sin- 
gur, împotriva păgânilor necredincioși a 
apărat cu trupul său, comoara bisericii 
ferină de ocară şi batjocoră, chipul cel 
curat al Prea Sfintei Stăpânei noastre, 
de Dumnezeu născătoare, şi pururea Fe- 
cioară, căreia i se cuvine toată „instea, 
slava şi închinăciunea, acum şi pururea 
şin veci vecilor. amin, 

„ SYLVIUS ROLLANDO 


UNIVERSUL LITERAR 


Capodoperile liricei italiene 


PIER DELLA VIGNA ŞI POEZIA ITALIANĂ LA CURTEA LUI 
FREDERIC AL II-LEA 


Nam fost niciodată la Palermo; dar 
cred că Palermul voluptos al sec. XIII 
îl cunosc mai bine decât orice alt oraş 
din lăuntrul sau afara Italiei. în care 
am stat mai mult. Mau introdus în ce- 
tatea somptuoasă şi veselă ce-mi fă- 
cea onoare să mă primească în sânul ci 
—pe mine tânăr care—plimbării Aealun- 
gul mării pe Via Caraccilo în lovărăşia 
prietenilor, îi preferam sala severă de 
lectură dela Biblioteca Brancaceiana — 
m'au introdus poeţii sicilieni diela vurtea 
lui Frideric II. Era o primăvară plină de 
lumină. Parfumul florilor de portocali 
întră prin fereastra deschisă a salonului 
*u mobile cinquecento şi în timp ce soa- 
rele scobora după colina Posillipo, Ve 
viul se îmbrăca în violet; iar pe când pr'e- 
tenii mei se întrebau poate de ce nu mă 
mai văd pe drumul plimbării, scump orică- 
rui năpoletan, eu, ridicând ochii de pe ma- 
rele volum al lui Adolfo Bartoli, asupra 
„Celer dintâi doi secoli de literatură ita- 
liană. Intram în tovărăşia lui Pier della 
Viena“, Giacomino Pugliese, Odo delle 
Colonne, Rinaldo d'Aquino, aproape toţi 
notari şi cunscători ai legii, câte unul 
soimar imperial, vreunul feudatar şi ba- 
ron. în domnia lui Fredevic II. Aici, în 
mijlocul unei mulțimi de învăţaţi: creş- 
tini, evrei şi musulmani ; doctori, jurişti 
astronomi, alchimişti, magi, negustori de 
stofe fine și rare, de pietre prețioase şi 
de leacuri magice ; de şoimari. trubaduri 
sipiullari. Impăratul punea să i se citca- 
scă, tradusă în latineşte. o poezie în care 
poetul-uronicar, arab__ Ibn Gulayr, des- 
cria plăcerile dela Palermo şi bogiiţia 
curții imperiale : 

„Cetate veche şi elegantă, cu înfăţişa- 
re ademenitoare. e neîntrecută în fru- 
museţe, cum e asezată pieți, și câmpii, 
toate nişte grădini. Ulitele nu-i sunt 
Yargi ca străzile cele mai mari, dar te 
farmecă vederea cu frumusețea rară a 
înfățigerii. Cetate minunată. la architec- 
tuwă seamănă cn Cordova. Clădirile sunt 
toate din piatră Kiddan sculptată; un 
vâu limpede o desparte în două si patru 
isvoare tâşnese din marginile sale. 

Palatele regelui înconjoară oraşul ca o 
salbă gâtul unei fecioare cu pieptul plin: 
asa încât regele. fără să iasă niciodată 
din locuințele încântătoare şi locurile 
de desfătare, trece dintro grădină din 
Palermo, ori. amfiteatru. în altul. Câte 
plăceri mai are el acolo, dar'ar Dumne- 
zeu să nu se poată bucura de ele! Câte 
palate şi clădiri capricioase — şi ferase 
— şi foisoare ! Câte mânăstiri din împre- 
jurimi îi apartin, şi cum le-a împodobit 
el clădirile şi a lărgit mosiile întinse 
ale călugărilor. Pentru câte biserici nu 
a pus el să se toarne cruci în aur şi 
argint 1“ 

Glasul cititorului tăcu si împăratul— 
care la „vorbele : „Dar'ar Dumnezeu să 
nu se poată bucura de ele, nu si-a putut 
opri un. zâmbet ironic — declamă în lim- 
ba arabă următoarele strofe ale nnni alt 
poet de acelaş neam. vrăiit si el de fru- 
museţile mândrei cetăți siciliene : 

„O palmieri ai celor două tărmuri ale 
Palermului, roua neîntreruvtă şi îmbel- 
sugată, vă stăpâneşte deavururi. Se face 
un moment de tăcere. Din grădină se 
aude răgetul animalelor, pe cari Fride- 
vic II le poartă după el şi în călătorii: 
fei, tigrii. pautere, leoparzi. girafe, ele- 
fanti, închise în cuşti speciale 

In schimb  „gheparzii“ saltă 
prin. grădină şi se însulleţese la 








liberi 
Joe. 


Şoimarul imperial mă lămurește 
folosesc de ei la vânătoare. în loz 
câini. Ei încearcă] să prindă vânatul din- 
tr'o singură săritură . dacă nu” isbutesc 
se ruşinează, aşa de mult, că nici să nu 
mai repete încercarea. 

Fu zâmbese de marea serioziiate cu 
care şoimarul imperial, -lacopo Mostacri 
— totuşi „şi el moet teoretician rafinat al 
ştiinții dragosiii — vrea să mă facă să 
cred — pe mine care orice star zice, am 
rămas totnş omul vremii mele — toate 
poveştile fantastice ale bestiariilor, în 
schimb trag cu urechea la un cântec ce 
se aude dintr'un palat în stil curat orien 
tal. în faţa căruia întocmai ca la un bha- 
vem se plimbă un eunuc cu sabia ame- 
nințătoare. E palatul în care Frideric ÎI 
de Hohenstaufen — sau cum î] italiani- 
zează caraghios cronicarul florentin Gio- 
vanni Villani : Friderie de Staff! — îşi 
ține cu gelozie închise numeroasele sale 
soţii, uitând că e creştin și german. Cân- 
tecul spune: 












Pir men cori alligrari 
chi multu longiamente 
Senza alligranza e joi damuri ce statu 
mi ritorna în cantari... 


(Ca să-mi înveselese sufletul 
Care multă vreme 
— A stat fără vre-o veselie ori bucurie 
a dragostei 
Mă întorc la cântec). 


Recunosc „il discordo al lui lacopo da 
Leontino, dar trei magi arabi înaintează 
şi cer voe împăratului să facă o prohă 
de arta lor. Suntem acum în sălile de 
mâncare şi deja se toarnă apă de spălat. 
Impămatul le dă îngăduiala. dar cu con- 
diția să se grăbească, fiindcă e ora me- 
sii (Novellino p. 48): 

„Şi ci începură să rostiască fornule 
magice şi să facă vrăji de ale lor. Tim- 
pul începu să se strice. Se porni un ro- 
pot de ploaie, cu trăznete, cu tunete și 





229 


fulgere. Și cădea o grindină de par'că 
era oţel curat. Cavalerii fugiau, care 
încotro apuca. Şi deodată vremea! se” lu- 
mină.” Meşterii își luară rămas bun şi-şi 
terură plata. 

Împăratul zise : „Cereţi ce vreţi Ti 
cerură pe contele Sân RBonifatio care era 
cel mai apropiat de împărat. Şi se ruga- 
vă: Prea Mărite. porunciţi-i să ne vină 
în ajutor împotriva duşmanilor. Yrpăra- 
tul, cu multă bunăvoință, îi porunci. ȘI 
contele pomi cu ci la drum. 

1] duseră într'o cetate frumoasă. Îi a- 
vătară. cavaleri de mare rang, cai aleși 
şi arme frumoase şi-i ziseră: „Toate, 
ție îţi sunt supuse“. Dusmanii sosiră la 
luptă. Contele îi înfrânse şi desrobi țara. 
Apoi mai dădu alie trei bătălii în câmp; 
şi câştigă pământ. Ti dădură o sotie. avu 
copii. Apoi. mult timp în domn. Îl lăsară 
vreme îndelungată. apoi se întonrseră. 
Covilul contelui avea 40 ani da mult, si 
chiar el .îmbătrânise. Meşterii, întorşi, 
îi spuseră că vor să meargă împreună 
să vadă ce mai face Împăratul şi curtea 
lui. Contele răspunse : „Stor fi schimbat 
multe domnii până acum. Acum si o- 
menii sunt alții. Unda să ne mai întoar- 
rem ?* Şi meșterii ziseră: „Totuși noi 
vrem să te ducem“. Şi porniră la drum. 
Merseră cale lungă. Ajunseră la curte şi 
zărivă ve Impărat cu toți boerii lui: se 
turna încă apă de spălat. ca atunci când 
plecaseră. Impăratul îl puse să-şi srună 
povestile şi el îi zise: „Am soţie și co- 
pil de 40 ani, Am avut trei bătălii în 
câmp deschis. Toate sau schimbat, cum 
se poate că numai voi sunteți tot așa 
cum vam lăsat? Impăratul, cu multă 
pompă, îl puse să povestească iară la 
toți boerii şi cavalerii. cecace magii *! 
făcuseră să pățiască“. 

Să mergem la masă. Alături de rege. 
în bogate haine orientale. stă Pier della 
Viena, mare Logothete al Împărăției Si- 
ciliei şi cu vestminte de culoare roşie 
cu hermină, mare învătat în lege. lu 
sunt lângă Giacomino Pugliese, care e 
îmbrăcat în culoare verde. cum se și 
envine unui cavaler fendal ca el: Si 
Ciacomino îmi povesteste o mulţime de 
lucruri despre rege: Cum a pus să tae 


















ZAMFIROPOL : BISERICA 





] 














230 


capul unuia dintre şoimii săi, fiindcă o- 
morâse un pui de vultur: „fiindcă îşi 
omorâse superiorul“. Cum dăruise unui 
învățat care-l adulase, o „pălărie roşie 
şi un cal alb“; ca unui bufon fiindcă 
îl lăudase, cum şi unui altuia care-i dă- 
duse un răspuns drept, le acordase drep- 
tul să facă o lege: „după capul lui“. 
(Nov. XXIV). 

Cum preotul Gianni D'Abissinia, su- 
părat că Frideric nu-l întrebase care cra 
virtutea magică a unei pietre pe care 
el i-o trimisese în dar î-o luă înapoi 
printr'un vicleșug: îi trimise un negus- 
tom de pietre scumpe, care, strângând-o 
în pumn, se făcu nevăzut cu ea cu tot 
și se întoarse nesupărat la stăpânul său. 
Cum fugindu-i un uliu în Milan şi ne 
mai putându-l lua înapoi, auzindcă cel ce 
spunea că nu trebue să-i mai fie dat 
înapoi, era un bătrân, se miră foarte 
mult, dar în urmă, întrebând cum era 
acel om îmbrăcat şi răspunzândux-sc: 
poartă haine vărgate, a răspuns: „Lasă-l 
în pace, e un nebun. 

„Dar, tusea înverşunată a vecinului 
din faţă, un călugăr, mă smulge din vi- 
sarea mea. siciliană, şi mă regăsesc în 
sevecul salon al Bibliotecii Brancacciana, 
în faţa unei serii de însemnări despre 
Frideric al II-lea, 

lată ce scrie Novati : „In timp ce între 
istoricii contemporani e neînțelegere 
asupra calităţiloi fizice ale Impărutului, 
toţi cad de aconl asupra calităților inte- 
lectnale, mai ales când e vorba de în- 
nălțimea inteligenței şi lărgimea vederi- 
low sale. Să ascultăm pe Fra Salimbe 
pe care nu-l putem bănui că ar putea 
avea vre-o simpatie pentru împirainl 
necredincios şi duşinan al fraţilor mi- 
nori ; şi deşi răuvoitor, ne mărturiseşte 
totuşi : „Era om de treabă câteodată (!) 
Când vroia săşi scoată la iveală propri- 
ile virtuţi şi curtenia. era plin de voio- 
şie, vesel, plin de delicateţe, iscusii 
ştia să scrie şi să citească să cânte și 
să improvizeze cântece şi cantilenc, şiia 
tot aşa de bine să vorbiască multe și fe 
lurite limbi, în sfârşit, de ar fi fost 
un bun catolic, puţini sar fi putut com- 
para cu el“, Să ascultăm şi pe Giovanni 
Villani, care nici el nu e desigur vre-un 
apărător infocat al „secondo vento di 
Soave : „A fost om de mare valoare şi 
cu multă importanţă, înţelept în scris și 
de o isteţime naturală, spirit universal 
în toate direcțiile : ştie limba latiuă ca 
şi pe a poporului nostru, nemțeşte, fran- 
țuzeşte, greceşte, arăbeşte, și a fost îm- 
belșugat în toate calităţile“. Şi avoi, de 
am întreba pe Francesco Pipino ori Nic- 
colo di Jamusilla — cronicari de pe lim- 
pul său, duşmani şi uneltitori, aprecierile 
lor vor fi întotdeauna la fel: întotdeauna 
de laudă pentru spiritul, ştiinţa şi acea 
uşurinţă caracteristică lui, de a învăţa 
întotdeauna la perlecţie şi orice meşte- 
sug mecanic, de care sar fi apucat. 

Şi Novati, (op. eit., pag. 109—110): 

„In regatul Palermului se păstrau nes- 
chimbate obiceiurile orientale. Când te 
gândeşti că Frideric II era probabil în- 
conjurat de toată mulţimea aceea de co- 
pii de casă arabi, de mameluci cari — 
ne-ai spune Viilani (cronicar florentin 
din secolul XIV)—chiar dacă pe furiş— 
dar îşi profesau fiecare religia sa, cn in 
vremea, lui Guiglielmo cel Bun—Norman- 
mandul ;—că însuşi Frideric se purta în- 
totdeauna ca un sultan, ținându-şi cu 
gelozie. închise nevestele păzite de eu- 
nuci, un adevărat harem de fem-i, care 
îl urmau în toate expedițiile sale: cum 
să nu admitem că şi în partea intelec- 
tuală cunoştinţele Orientului au predo- 
minat asupra celor ale Occidentului şi 



























UNIVERSUL LITERAR 








MARIUS BUNESCU; FLETI NA, — INSULA, SERPILOR 


că tocmai acestui fapt i se datorește ma- 
rea varietate de cunoştiințe, neobișuuila 
lărgime de vederi după care sta condus, 
neținând seamă de nici un principiu âl 
epocii sale (Novati, op. cit. pag. 108--100) 
Şi Tovraca : „La o curte unde erau pol- 
tiți şi oerotiţi: filosofi înalţi şi şoimari, 
jurisconsulți şi cunoscători de cai, unde 
se studiau şi se traduceau codice ebraice 
şi arabe, undo reoreaţia de lu ocupațiile 
prea serioase eru cititul — când în fran- 
țuzeşte despro mivaculoasele aventuri 
ale „tablei rotunde“, când în latineşte 
a plumeţilor hexametwe despre Pauliu şi 
Polla (mie poem latin, compus în vremea 
şi probabil sub îndemnul lui Frederic 11); 
la curtea _cea mai cultă, cca mai vizitată 
din see, XIII. ar fi foarte, straniu să nu 
fi ajuns nici unul din acei trubaluri 
provensali cari, pe întrecute se duceau 
la curțile cele mai îndepărtate şi mai 
puţin promițătoare, mai puţin bogate de 
cât cea, sicileană“, 

Și iată în sfârşit ce spune Bertoni: 
„A fost general, om de ştiinţă şi de ac. 
țiune şi mai ales, poet. 

Cu spirit variat şi activitate muliiplă, 
avea ceva napoleonic în iuţeala gându- 
lui şi a acţiunii. Printre ghelfi a avut 
dușmani primejdioşi ; fu în repetate rân- 
duri părăsit şi trădat de oamenii în 
care avusese cea mai mate încredere; 
dar cu toate acestea, se poate spune că 
mare parte din lumea intelecimală a e- 
pocii sale, a gravitat în juru-i. Poezia 
învățată gi icultă ce înflori în aceste 
părţi meridionale (deci la Palermo) ale 
Italiei e numita, siciliană în studiile de 
istorie literară, dar i sar putea tot așa 
de bine spune şi aulică (curtenească), 
fredericiană, fiindcă în realitate marea 
figură a împăratului covârşeşte pe toți 
şi pe toate, până la jumătatea sccolulni 
XII. şi civilizaţia lui străluceşte în toa- 
te părţile peninsulei, chiar după inoar- 
te-i. El însuşi poet, Frederic II fu pro- 
teciorul muzelor și iubi pe cei învățați 
primindu-i si onorându-i la curtea sa. 
O primire bună avură aici chiar și şti- 
ințele şi filozofia arabă (averroistă) la ai 
cărei învățați ceru sfaturi mai mult de 
cât odată. Orice fel, şi orice ramu 
ştiinţei se poate spune că-i deşteaptă in- 
teres și alături de el, la curte, toți în- 
vățații tuturor ţărilor, găsiau o utmos- 
feră de simpatie şi admiraţie. Pasionat 
de vânătoare, care era una din cele mai 











nobile îndeltniciri de pe vremea aceea, 
compuse în latineşte un truiat despre 
şoimărit, 

Se spune că vorbia mai multe limbi: 
latina, italiana, germanu, franceza, spa- 
niola, greaca şi chiar şi uraba. 

Ii sunt atribuite patru compoziţii pve- 
tice. Dar nu se ştie sigur dacă toate pa- 
tru sunt de el. Să ne înţelegem, că asu- 
pra vreuneia, poate să aibi drept și fiul 
său: Frederic regele  Antiochici“ (G. 
Bertoni: 1 Dugeato, Miluno; Vallardi 
1911 pg. 64—65). 

Dar să trecem la aprecierile estetice, 
Incă şi din acest punct de vedere să 
miăsesc cu un bun teanc de notițe în faţă. 
În vreme ca mă visam lu curtea lui re- 
deric II în miilocul veselii cete de : muzi- 
canți, artişti, luptători cu lancea, fabu- 
Mati, troubadouri, luptători (Novellino, 
XX), mâna mi-a lucrat şi a copiat, nu 
prea mecanic, judecăţile lui De Sanctis, 
Bertoni, asupra. a tot ce e pozitiv ceste- 
tic în acesști primi poeţi ai .Italici. 

„„In Lamento  dell'amante  croeiato?, 
deci în Canzone di lontananza“ de hi- 
na]do d'Aquino, De Sanctis (Storia della 
lefteratura italiana (1897) Milano, Tre 
ves 1917 I. 6) găseşte, cu acel fin cust al 
său, cu care reuşeşte să învingă preju- 
decăţile timpului său şi să. anticipeze 
concluziile criticii moderne „senti nente 
nobile şi afectuoase exteriorizate într'o 
limbă naivă şi cu; caracter curat iialian, 
cu simplicitate şi varietate în stil, cu me- 
lodie suavă, cântat şi însoţit de muzică 
instrumentală, acest sonet — cum îl nu- 
meşte cea îndrăgostită — trebuie să fi 
făcut cea mai vie impresie”. Tot astfel 
si în alte poezii siciliene cu_ tendințe 
poporane (dar chiar în Re Luzo. 
care nu e deloc poporană) se gă- 
sesc exemple de forme din acelea pri- 
mitive, elementare, „â suon qi natura“, 
cum zice un poet poporan, cari sunt ca 
o primă şi spontană impresie, primită cu 
toată sinceritatea : o limbă aşa de vie, 
de adapiată şi de muzicală, de o frăge- 
zime neperietoare, e în contrast cu alte 
părți insipide din aclaş cânt“ (p. 5); „o 
anumită graţie în iscusința neprefăcută 
u sentimentulelor. care se exteriorizea- 
ză în stare primitivă chiar; în “nişcări 
de sentiment și imaginaţie, cu o formă 
drăgălașe .şi uşoară, care vine din 
lăuntru ; chiar atunci când lipseşte sen- 
timentul și-l înlocueşte ceva împrumutat 
ori doctrina, este totuşi un period bine 





UNIVERSUL LITERA 


format, multă artă în legături şi irece- 
rile acţiunii, o silință către armonie şi 
gravitate (p. 12) In cei mai  nezopliţr 
găseşte urme de culoare şi o melodie 
care-ţi prezice pe Petrarca“. 

Concluzia gencrală a lui 'De Sanciis 
asupra şcolii siciliene e favorabilă: Ai 
toate defectele decadenţii care sirică 
arta încă în leagăn. Se găsește deja uu 
repertoriu. 

Poetul cult uu ia concepțiile prons- 
pete şi limpezi in simplitatea lor, aşa cum 
fac cei primitivi, ci pentru a face efect 
Je exotizeazii şi ie exagerează, în cei 
primitivi nu o nici o muncă a versului, 
Ja cealaltă e muncă, şi încă una rece şi 
mecanică, Găseşti împreună, primitivi- 
iate cu afectare. Limba încă prea tănără 
nn ce rafinată ca ideea, ci descopere ar- 
tificiozitatea Iucrăturii de care rămâne 
străină“ (p. 11) Dar cu toate acestea se 
păsese elemente vii, simţite, poetice, înu- 
zicale. în aceşti vimatori aiât de bârtiţi 
ai Şcolii siciliene (care foarte udesea 
sunt poeți, în cel mai înalt înțeles al 
cuvântului) şi aceasta nu scapă nici a- 
iât de încercatului şi de aproape cuuos- 
cătorului de texte. care a fost De Sanr- 
iis: şi dacă şi cl repetă vechiul cântec 
ul „recii imitații provențale”, când a- 
junge la punctul de a trage concluzii, 
lasă să se vadă toată înţelegerea pe 
zare a avut-o el pentru partea pozitivă 
din operile poeţilor acestei şcoli ; și ia 
înainte părerile critice cele mai noi, de 
ex: aceea a lui Bertoni (1911 şi 197 
fiindcă e.nou şi viu şi nu şi-a schimbat 
nimic din părerea sa) bazată pe corcetă- 
vile cele mai recente: „Caracterul poe- 
zii şcolii siciliene nu ce nici forța, nici 
înălțimea, ci o duioşie înălială de ima- 
ginaţie, ci un nu ştiu ce, molatic şi vo- 
Juptos, în atâta surâs al naturii. Chiar 
şi în limbă pătrunde această duioşie 
dându-i un aspect molatec şi muzical, 
ca aceea a unui om cc se odihneşte cân- 
tând o melodie fără vorbe: înşuzire ce 
se desprinde din dialectele meridionale” 
(p. 15). Şi Bertoni (op. cit. pp. 95-82), 

„Se vede, citind aceste lirice, că îm- 
prumutul străin nu împiedică pe poet 
să-şi exprime în vers o bună parte din 
personalitatea sa, aşa încât îmitaţia i se 
contopeşte cu propria inspirație. cu pro- 
priile motive sufleteşti, ascunse, cari 
născură lucrarea. Prima poezie meridiv- 
nală italiană nu e lipsită de legătura cu 
viața, ba câteodată ce pătrunsă le un 
vealism aşa de viu şi puternic, că te cnr- 
prinde când le citeşti. Iutr'o poezie liri- 
că a lui Geacomino Pugliese, trăeşte a- 
mintirea unci femei ce se scoboură de 
la fereastra palatului, în braţele poetu- 
lui îndrăgostit (Isplendiente stella) şi în 
alia autorul declamă cu o astfel de sen- 
sublitate ci te nimeşte pe când în alte 
compoziţii se ocupă, cu mai multi sau 
mai puțină clariiate, de dans ; şi te face 
să te întrebi dacă versificatorul nu dă 
răsunet în cântecile sale. ecoului săvbă- 
iprilor vesele ale primăverii, din luna 
lui Martie (p. 85). Comparaţiile cu ma- 
rea, cu soarele şi cu florile dia poezia 
sicilianilor, au o realitate şi un solorit 
ce te face să te gândeşti la lumina și 
parfumul frumoasei insule însorite, 

Reprezentarea naturii, ajunge la poeții 
noştrii din sud la un astfel de srud de 
intensitate că egalează cu lirica contem- 
porană lor, din Franţa și Provenza, Și 
poate că tocmai asta e caracteristica 
principală a grupului de cântăreți me- 
ridionali, încercaţi în găsirea imaginilor 
şi asemănărilor celor mai frumoase şi 
mai îndrăznețe, Unele sunt scoase din 
mare şi au nuanțare puternică, din altele 
se desprinde câteodată o nostalgie în- 














cântătoare“. (p. 58). „..Alte imagini, pli- 
ne de culoare, sunt desprinse din fru- 
muscțea naturii, din limpezimea acrului, 
din felurimea florilor, din : înflăciiurea 
soarelui, Apoi în unii poeţi e un profundă 
accent de realism şi adevăr, care nu e 
rezultatul nici unei imitări. ci dimţo- 
trivă, e un element de originalitate... Po- 
prezentarea naturii şi a realităţii e deci 
câteodată mai caldă şi mai intensă în a- 
ceşti poeţi mai vechi, decât în cei tos- 
cani în care manierismul opreşte în [oc- 
zie izvorul freseelor şi al curații, şi ină- 
buşe inspirația. Avem câteodată, în pri- 
ma lirică meridională, o formă sperială 
de imitație, căreia i sar putea sune 
chiar crecaţie, fiindcă sentimentul poc- 
tului a ințeles-o de multă vreme şi acum 
se revarsă din poezie ca dintrun pahar 
prea plin. Şi accasta e valoarea supe- 
rioară a celor mai vechi poezii ale noas- 
tre (p. 89) ŞI iată-mă, încurajat de asitel 
He aprecieri pozitive, citind fimmousu 
canţonă a lui Pier della Vigna: 





„Zeul iubirii care mă face să doresc și 
să sper, m'a răsplătit, frumoaso, cu dra- 
gostea ta, şi aştept ca nerăbdare clipa 
în care îmi voi realiza speranţa, tot us- 
teptând vremea frumoasă şi anotimpul 
potrivit. Ca şi omul care e pe mare şi 
speră să porniască, abia vede timpul fru- 
mos şi numai decât îşi desfăşoară vin- 
trelele, şi niciodată speranța nu-l înşală: 
— tot astfel, Madona. fac cu când vin la 
tine. 


XI 


Vai, dacă aş puiea să viu la tine, iubi- 
to, pe furişca hoțul Zăn, aş crede că am 
parte de noroc dacă zeul iubirii şi-ar face 
cu mine o astfel de pomană! Ce frumos 
ți-aş vorbi, Doamnă! Si ți-aş spune 
cum te-am iubit timp indelungat, mai 
dulce decât Piramus a iubit vre-odată 
pe Tisbe, şi te voi iubi întotdeatina, cât 
îmi ține viaţa ! 


Mili 


iubirea ce ți-u port ţie este cezace 
mă fine întrun dor neîntrerupt zi mă 
face să sper cu mare bucurie, astîu! în 
câl nu-mi pusă dacă mă sbat în dureri 
şi chinuri, aducându-mi aminte numai 
de ceasul în care am să viu la tine! 
Fiindcă, dacă întârzii prea mult, o fru- 
moaso cu suflarea parfumată, mi-se pare 
că mor şi atunci mă vei pierde. Desi, 
frumouso, dacă îmi doreşti binele, bugă 
de seamă să nu mor tot nădăjduini in 
tine. 





IV 
In nădejdea ia  lrăiesc, stăpâna 
mea şi adesea îmi trimit inima catre 
tine şi mi-se pare că întârzie ceasul 


când am să-ți cer dragoste desăvârșită. 
Aştept deci clipa potrivită ca să-ini în- 
tind vintrelele către tine, trandafirule, 
si să mă odihnesc în portul unde înţe- 
lepeiunea ta va oferi un adăpost dra- 
sostii mele. 


vV 


Cantoneta meu, du această tânguire 
aceleia care-mi are în stăpânite inima ; 
desfăsoară-i înainte chinurile mele, şi 
spune-i că mor de-a ei iubire. Şi roasto 
să-mi răspundă printrun sol al ei, cum 
pot să-mi alin iubirea ce-i păstrez; şi 
dacă am vre-o vină fafă de ea, să mă 
pedepsească după voia ei! 


231 


— Cea mai mare valoare a acestei 
cauzone sta în muzicalitatea şi lărgimea 
măreaţă a perioadelor care te fac să-ți 
aminteşti că Pier della - Vigna era va 
seriitor latin, cunoscător. lu perfec- 
ție a acelei complicate. și rafinate ars 
dictandi medievală şi pe care, aşa cum 
ne demonstrează D'Ovidio (Nuovi stu- 
dii Dantesthi : Ugolino, Pier della Vi- 
pna, i Simoniaci-Milano, Hocpli, 190%, p. 
229, ș. u.), însuşi Dante îl pune să o vor- 
bească în celebrul episod din Cantul 
XII din Infern. cu un stil înfiorit, toi 
numai compărări, figuri, înflorituri, U- 
nele versuri, ca spre pildă acela: 

cosi faceio, Madonna. în voi venire, 
aşa de amplu, încrezător, plin de nă- 
dejde, ritmat întro progresie armonică, 
plin de avânt şi îndrăzneală, încât ţi-se 
pare că-l vezi chiar pe poet indumnâu- 
du-se ca un vas cu pânzele umflate de 
vânt; către Aceea care-l va. răsplăti de 
toate necazurile sale : sau : Ă 

Or potessteo venire a vo, amorosa 

come ladrone ascoso, e non paressu! 

E atât de suspinător, atât de  incur 
pasionat în muzicalitatea sa (şi tocmai 
in această: muzicalitate constă tontii o- 
riginalitatea sa), cu toată imitarea din 
provenialul Jeufre Rudel: Mă xoi duce 
acolo, lângă ca, pe ascuns, ca un hoţ, cu 
primeidia unui om ce trebue săi treacă 
marea — sau : 

Ca stio troppo dimora, aulente CERA 
pare cheo PERA, ce voi mi perderete, 
cu acea înfloritură melodică de rimă 
din mijlocul versului al «doilea, care 
fixează atenţia cititorului (sau ascultă 
torului, fiindcă aceste poezii erau cân- 
iate şi cele două vorbe rimate trebuiau 
să aibă, probabil, o consonunță muzi- 
culă corespunzătoare) cera şi pera, cau- 
ză şi efect, frumusețe şi suferinţă, amor 
şi moarte, o adevărată romentare mu- 
zicală, o opunere rafinată de concepie ; 
in sfârşit unele imagini cu colorit orien- 
tal (aulente, cera, cosa, cic.), hiaito din 
viața mării şi adaptate cu fineţa și îu- 
demânarea unui poet simbolist, au o 
existenţii sufletească ; aceste poezii sunt 
primele din care porneşte poezia ar- 
tistică în literatura italiană. Când Pier 
della Vigna ni se înfăţişează -ca o cora- 
bie care se îndreaptă îndrăzneaţu şi si 
gură, cu pinzele gimflate de vânt, către 


















O. BRIESF: COPIL 





ă 
| 
i 
| 





| 
| 
| 

















23% 


Ultima versiune a dispariţiei lui Corb-Alb 


In noaptea de 4 Iunie femeea a lipsit 
din patul ei. Corb-Alb a căutat-o zadar- 
nic pe stradă. Obosit şi aproape bent a 
adormit singur ca o vită lihnită şi slugile 
spun că au auzit toată noaptea oftătul 
boerului. 

A doua noapte la fel. A treia, din non 
Calomniatori ordinari afirmă că bărbatul 
ur fi plâns îndelung încuiat în camera 
în care nu mai rămăseseră decât rochii. 
Noi am restabilit adevărul istorie, cori- 
iând : Corb-Alb îsi orânduia sentimente- 
le în cutiuţele şi dulapurile respective. 
Căci sdruncinătura fusese atât de puter- 
nică încât toate resorturile lui morale să- 
riseră din şurub şi amenințau să facă din 
stăpân, un ratat lacrimos şi violent, 

Femeea nu vru să-l mai vadă. Morul- 
mente ea se considerase văduvă chiar de 
a doua zi după căsătorie când observase 
că în ceia ce-l priveşte, făcuse exces de 
imaginație romantică. 

Ei, Corb-Alh, în seara aceea pe. verun- 
ai, Luminile dădeau oraşului o veselie 
translucidă şi colorată asemenea celei 
văsfrânte de limonada limpezită în pabar, 
“'loemai sus pe colină, drumul şerpuia alb 
înconjurând în spirală de câteva ori obe- 
liscul ridicat cu cinci sute de ani în ur- 
mă pe mormântul unui profet martir, ră- 
mas prin regretabila neglijenţă a istori- 
cilor moralisti, necunoscut. 

Căci în oraşul acela, toată lumea era 
bună. Sau găsit totuş unii cari să afirme 
că martirul aflat mort şi jupuit în pădu- 
rea de pe deal, nu fusese decâi un pla- 
giator al pildelor lui Isus. 

Corb-Alb îşi aminti filmic toată, legen- 
da marelui Jirah. înmormântat pe colină. 
FI învățase pe oamenii oraşului: că nu e 
bime să fure, sau să ucidă, că nu e bine 
să arate Cerului că poi rezista multă vre- 
me nici dulcilor plăceri, nici amărăciunei. 
Citadinii numai rareori se abăteau dela 
învățăturile lui Jirah şi atunci sub direc- 
ta influență a străinilor. 

Timp de o săptămână Corb-Alb [lu preo- 
cupat de fapte divuwse. Citea toate zia- 
vele. Cu surprindere destulă află că în 
cetate bântuia boala patului străin, prin- 
tre neveste, 4 


In fiecare an, la o $i anumită, se 
ceau procesiuni la mormântul lui Jirah, 
Preoţi d sintal, în haine ce ignoră îni- 





un trandafir magic, şi ancorează acolo 
unde  sufletu-i se odihneşte în a- 
mabilitatea rafinată a doamnei sule, 
simțim că poetul e un artist şi încă u- 
nul mare ; simţim toată puterea şi vio- 
lenţa impulsului de dragoste cu care 
poetul se avânta către cucerirea ferici- 
rii ; impuls plin de tinerețe şi de viaţă, 
care-l face să rupă toate stavilile şi să 
îndepărteze toate piedicile limbii noui şi 
meformate şi să găsească expresia puc- 
tică şi muzicală perfectă :.... „e spanda 
le nie vele în ver voi rosa — în care 
chiar şi limba e perfectă : vioaie, nabilă. 
şi naturală de i se pare că e ceu de azi; 
şi de alifel, toată poezia, în întregime, 
cu toate atentatele filologilor cari, ne- 
tinând scama de sens şi de frumuseţe, 
nu se ocupă decât de manuscr se și fv- 
netică (lucruri foarte demne de respecti, 
dar foarte delicate şi greu de mănuit); 
toată poezia, repet, are nobleța tehnică 
a unui portal romantic a unei sculpturi 
de Giovanni Pisano, ceva din nobleţa 





venţia bicicletei, slujiau la ' căpătâiul 
pietrei mormântale şi onoratul public nu 
se îndepărta de colină decât după ce, in- 
dividual şi cu glas tare, femeile, bărbaţii 
și copiii citeau poruncile da pe granit 

— Să nu fuvaţi, că se sting stelele. 

— Să nu râvniți femeile altora că se 
amărăşte apa isvoarelor, 

— Să nu fumaţi țigări qe contrabandă, 

Fte.. ete... ete, 





ROMULUS DIANU 


După ce lunea sc zisipea în oraş, în- 
serarca arăta binecredincioşilor în vârful 
obeliscului o candelă verde, aprinsă ca 
un cercel sub ovulul lunei. Cei cari fu- 
maseră, mâhniseră peiJirah se pitulau în- 
cet, ca furii, până la giiatra acoperiiă cu 
inscripţii, Femeile porcoase, junii corupți 
îngenunchiau în tăcere, singuri, fără să 
dorească a se cunoaşte, mormăind plân- 
găcios rugăciuni. 'Lăria cerului plesnea 
ca un băț de coviltir şi primele razo de 
lună turnau aur peste Spurcăciunea pă- 
catului. Guri fierbinți sărutau pietre 








si solemnitatea latinei, amestecată cu 
ceva nou: o moliciune orientală de nu- 
velă arabă şi pe deasupra o violenți de 
lumină sau culoare care aminteşte azu- 
vul cerului şi al mării siciliene. 
Citind-o, o simţi toată pătrunsă de o 
vrajă, de un farmec preu de definit, dur 
care de fapt e şi îl simţi. Să o judeci 
fără să faci vre-o deosebire între ea si 
obișnuitele poezii siceliene, ar fi să te 
pui în situaţia putin plăcută a lui Fre- 
deric II, căruia preotul Gianni D'Abi- 
sivia a trimis să-i ia pietrele preţioase 
pe care i le dăduse în dar, fiindcă Fre- 
deric nu ştiuse să le cunoască puterea 
magică (la virtă). E răzbunarea tuturor 
oamenilor de hun gust, împotriva necu- 











născătorilor, papagali şi maimuțe, ce gă- 


sesc mult mai comod să repete judecă- 
țile altora, decât să se silească să pri- 
vească în față. chipul luminos al fvu- 
museţei normnuritoare, 


RAMIRO ORZ 


UNIVERSUL LITERAR 


reci genunchii erau bucuroşi să se stâ- 
șie de colțurile tăioase şi degetele albite 
și subțiri de nevroze, alergau în neştire 
pe suprafața încrustată, citind cu buri- 
cele lor însângerate  poveţile martirului 
Jirah. ! 

Asta în fiecare an. Vacrul tinea până 
la ziuă. Atunci se despărțeau fugind, de 
teamă ca nu cumva vreunul să cunoască 
pe altul. După „Noaptea maximei since- 
rități“ începe ruginea unuia de celălalt. 


, : * 


Temeea nu sa mai întors. Corb-Alb 
avea să piece cu mulțimea în pelerina, 
Avea să întâlnească ucolo pe Alba şi 
fără îndoială că pocăinta i-ar fi împrie- 
tenit din non. 


De dimineață Corb-Alb se întâlni cu 
micul servitor Icar. Râdea ca întotdeou- 
na, duvă obiceiul lui. 

— Vii diseară la Jirah ? 

— Nu-ti pot spune. 

Seara însă Icar zări me Covb-Alb prin 
mulțime, dar îngenunchiat cum se ufla 
nu viu să tulbnre rugăciunea colectivă 
en strigătul vocativ. 

Ta miezul nopţii bărbatul îndurerat de 
nevederea Albei, se ridică şi intră în 
hoschetele nădurii care se întindea mai 
sus, pe deal. Primul tipăt ce dădu Corb- 
Alh. fu de proa Tolănită în iarbă. o 
pereche încinsă ântii 

















i, făcea. în noantea « 
vveludiul păcatului. Nu eva Alba, dar lui 
i se păru că ca fu... 

Ametit Corb-Alb se întearse la obelisc 
înnumărând paşii : două sute. 

— Tată cum. numai la două sute de 
paşi de pocăință sângele din donă :or- 
puri gâlgâia comun şi sexual. 





In noaptea ummătoare, când nici un 
pocăit nu mai zăbovea sub obelisc, Corb- 
Alb se strecură pe colină. Sipă adânc 
sub niatra funerară. În câteva ore se tre- 
zi adâncit în inima planetei. Luna se po- 
ticnise fix pe groara rotundă, ca un co- 
pac de aur, ca un ban pe gura unui pa- 
har. Dar nu găsi cosciugul lui Ţirah. TI 
cuprindea o svaimă rece ca fărâna. Săpă 
mai adânc, Nimie. Până la ziuă. nimic. 
Jimah nu existase. Fnsese o farsă, 

Tegi dim groapă. Turnă țărâna 


Aseză 














la loe. 
bine piatru şi se duse în lume, 





A uitat cu totul de Alba. 

Tn anul următor, Corb-Alb îsi petrecu 
Neaptea Maximei Sincerităţi în bosche- 
tele pădurii de pe deal, în tovărăşia altei 
femei, Mai întâlni acolo zece bărbați toţi 
cu câte o femee, 

Atunci află Corb-Alh că fiecare dintre 
aceşti tovarăşi nocturni, suspinase după 
câte vre'o inbită şi că, aidoma cu el, fic- 
care căutase sub piatră pe Jirah şi nu-l 
păsise. 

Urca dealul încet, cu femeca, necunos- 
cută şi caldă lângă el. I se păru că ce 
rul l-a răsplătit pentru chinurile îndoi 
Îmi, cu acest paradis sub lună. Oomenii 
plecați sub obelisa i se păreau cu totul 
mici. Inaintau încet, cu paşi mărunți, în 
sus şi lui i se părea că urcând trece spi- 
ritual pintria saptea vamă a cerului. Aş 
tepta să se deschidă undeva porțile văz- 
duhului şi cl « intre umil şi împăcat 
acolo, 














ROMULUS DIANU 


UNIVERSUL LITERA 


De vorbă cu Gh. Brăescu 


CARAGIALE, — ARTA ŞI MORAVURI. — FALIMENTUL „PIESELOR  ORIGI- 
NALE“. — ROMANUL „MOŞ-BELIEA“.—O REVISTA UMORISTICA —SCRII- 
'TORII ȘI OPINIA PUBLICA. 


Gh. Brăescu este o apariție  miracu- 
loasă a literaturii române: iată un  șcri- 
itor e nu-și publică în trei volume în- 
cercările juneței, care nu urmăreşte „alo- 
riu“ romantică a poeților metafizici și 
cure,  înlro vreme când Sau Învpe- 
chit, sau inchircit şi au pierit în porno- 
grafii anonime alâţia autori „de spirit“, 
scrie scurt cu fulgere de inteligență sur- 
prinzătoare. 

[ interesant de urmărit evoluția lartei 
lilerare a acestui scriilor plin de viață 
şi de experiență și a cărui cea dinlâi ca- 
racleristică artislică a fost maturitatea. 
Ocolurile făcute prin descripția nlaturei, 
prin acumularea amănuntelor. prin epi- 
soade, spre a ajunge chiar dela al doilea 
volum, la acea schiță perfectă. sigură și 
eficace, încheiată solid şi mișcându-se în 
rilm premeditat spre a exploda într'o 
lumină 'spirituală irezistibilă—dau toate 
elementele de definiție ale acestui artist. 

Stilul și stiletul cel mai sobru şi mai 
xigur din câte stiluri se încrucisează azi 
în literatura noastră.Descripțiile, în schi- 
tă, au dispărut cu desăvârşire, dialogul — 
cu toale ispitele lui de prolixitale -— a 
«devenit esență concentrată, iar cititorul 
neprevenit şi uluit numai de geniul tâ- 
rându-se moale și orb prin fundul fomu- 
rilor ude, nu poate pricepe decât foarle 
greu cum o schiță de un sfert de coloană 
este a capodoperă esențialii— escuțială ca 
rudiul—iar auforul unui asemenea „fleac”. 
un mare creator. 

Dar autorul care n'a pulul suferi nici- 
ndată pedantismul, speriat poale de con- 
conlrarea exagerală, de ermelismul care-l 
pândea și-l apropia de sluiitorii egipțieni 
misierioși de azi ai „poeziei pure“—Boul 
Apis al esteticei contemporane—a destins 
deodutii braţele pentru a cuprinde viaţa 
amplă, cu jocurile mari ale destinului oa- 
menilor. Schița de moment  dase au- 
torului instrumentul sigur: fraza sobră, 
imaginea caracterizală, dialogul definitiv. 

Aci se află uzi Gh. Brăescu, A scris pe 
„Moş Belea" roman din viața  milifară. 
și a începul un nou roman, din viața 
patimilor civile... 


CARAGEALE 








De-ec nu îmbătrâneşte Caragiale ? 

Pentrucă n'au murit eroii lui. Ne în- 
iâlnim cu ei la fiecare pas. Carugiul 
trăeşte pentucă umorul lui este înat di 
adevărul vicței. Situaţia e neschimbată. 
au pentrucă suntem  contimporanii lui, 
ci pentrucă mentalitatea a rămas acecas. 
Copiii sunt astăzi duşi de mână, de a 
ceeaş cucoană, ceva mai văpsită, din 
clasele primare, în liceu ş'apoi la drept. 
pentrucă e mai uşor. De aici până la 
Cameră, adică la Caţavencu. nu c nici 
un pa Ajunge deputat oricine, cu in- 
conştiența cu care se botează. Nimic în 
cap, totul în buzunar. 





ARTA ŞI MORAVURI 


Umoristul ca şi albina ia ce-i trebue 
de ici de colo. Evident, că moravurile 
politice si sociale sunt mai uşor de cx- 
ploatat. In general, oamenilor le e ruşi- 
ne să apară cum sunt şi se silesc să pară 
ce nu suni. De aici, comicul. Broscuţa, 
care se umflă şi crapă, stârnind nu mila 
ci râsul. Dar ne umflăm toţi. De cine 


să râzi mai întâi?... De senatorul, care-și 
face o glorie mărturisind, la tribună, că 
de t ci de ani de când e parlamen- 
tar, n'a luat niciodată cuvântul, de cei 
cari umblă cu pălărie â la Malec, <au de 
cei cari sunt împotriva pantalonilor 
largi ? De bărbatul care crede în fidc- 
litatea femeii. sau de femeia care schim-i 
bă vagmiştri. sperând să găsească un 
om care sto înţeleagă ? (Ca cum sar, 
găsi cineva aşa de nebun să mai trăia: 
scă cu o femeie după ce a inţeles-o!. f* 


FALIMENTUL „PIESELOR 
ORIGINALE 





















E jalnică situația pieselor româneşti. 
aşa zise „originale“... 

Direcţiunea  tcatrului Naţional este 
un post politic. Piesele nu sunt alese, ci 
impuse. Protecţiunea ce trebue în prin- 
cipiu acordată lucrărilor originale, este, 
din această cauză, abil exploatată de 
mediocrităţi  sindicalizate. De  vbicei 
scrii când ai ceva nou de spus sau inier- 
pretezi original o formă veche. Piesele 
„originale“ au căzut pentrucă autorii 
lor nau nimic de spus. Găsesc că sunt 
foarte vinovaţi: cine te pune să vorbezti 
când nu te întreabă nimeni... Este, în 
adevăr. ceva inponderabil, nedefinit, ce 
nu se poăte explica. dur este în aer şi 





2393 


decide uneori de soaria unei piese. Pro- 
cesul însă este. supus revizuirii. Dacă 
opera e de valoare se reabilitează, cu 
atât mai strălucit, cu cât mai târziu. Dar 
stau strecurat la Teatrul Naţional, piese 
cu desăvârşire lipsite de fond, de formă 
şi chiar de ținută literară, pentrucă a 
intervenit cineva, să zicem, 'patriarhu) 
dela Constantinopole. Piesele au căzut. 
dar autorii lor se cred consacrați şi de- 
vin agresivi. Interviewaţi de vre'o jună 
revistă literară ce planuri aveţi pentru 
viitor, „răspund, plecând ochii de facioa- 
ră despletită : „am trei piese pe şantier“ 

E sigur că se scrie mai greu o piesă 
decât un roman. Teatrul este intransi- 
gent, o scenă  falşă poate transforma 
drama, în comedie, sau e lipsită de îr- 
teres dacă ce prea lungă. Spectacolul 
nare libertatea cititorului de a sări pe- 
sic ce nu-i convine. Teatrul, în fine, cere 
un spirit puternic de observaţie, o adân- 
că cunoaştere a sufletului omenesc care 
nu se capătă. decât prin experienţă. E 
drept însă. că la noi, o piesă proastă gă- 
sește mai depgarbă un protector decât un 
roman bun. un editor. 
De Casa Școalelor 
fiind arendată. 


ROMANUL „MOȘ BELEA“ 


nu putem vorbi, 


îndemnat până 
ărula 


Am scris „Mos Belea“ 
la potou de d-nul E. Lovinescu, 
îi sunt profund recunoscător. 

Este romanul unei vieți. Eroul e pre- 
zentat dela începutul carierei sale wili- 
tare, sub regel Carol 1, urcă toate gra- 
dele şi face războiul în condiţii lamenta- 
bile. In chipul acesta romanul deşi ar 


rată $ 
AA 
XS 
Z) S). /, 
; =, 
bn 





G. BRAESCU 


Desen de Marcel lancu 


i 
! 
! 
i 
i 
i 
1! 











234 


părea o nuvelă extinsă, dacă nu ibhiar o 
simplă biografie satirică, oglindeşte de 
fapt o stare de lucruri reală, e o ?magi- 
ne, prin viața unui om, a societății noa- 
stre din ultimul sfert de veac. Mai toţi 
am apucat aceste vremuri, astfel că ade- 
vărul a putut fi respectat, fără comen- 
taii prea lungi, care fac azi gloria ro- 
mancierilor candidaţi la premii literare. 


O REVISTA UMORISTICA 


Fac o consiatare: românul, vesel și 
rellemist din. fire, n'are o revistă din 
care să  țâşnească umorul naţional! 
Cred că o revistă care sar prezenta în 
excelente condițiuni technice, cu text şi 
desenuim sobre, spirituale, care ar  hi- 
ciui moravurile politice şi sociale, lin 
dar transparent, picant, fără grosolănie, 
să surâdă lumea, nu să hobhotească jan- 
darmii, ur avea un succes deosebit. Dar 
nnde csie editorul unei asemenea revi- 
ste, care ar însemna triumful spiritului 
și at bunului gust 2 


SCRIITORII ŞI OP 








A PUBLICA 





Mă întrebi se însuşiri lipsesc pencra- 
jici mai tinere de scriitori de nu izbu- 
tesc să intereseze în chip real opinia 
publică. 

Da cine-i nebun să spună ce le lip- 
seşte... 


PROECTE LITERARE ?... 


Ssst...  Tăceres. „Ministrul“ (comedia 
mea în trei acte) doar cu nasul în 
cartoane şi când un ministru doarme nu 
face nici un rău... 

De aceea nu-i turbur somnul şi lucrez 
lu un nou roman : 

„Surorile Vasilescu”, 





Această convorbire, ca în cercul „Sbu- 
rătorului“ unde Gh. Brăescu reprezintă 
spiritul, şi-ar dobândi toatii valoarea daci 
am putea încheia cu una din schițele 
„maiorului“. Și nu putem încheia printro 
cilatie, pentrucă „maiorul“ — după noi — 
trebue auzit citindu-și operile, ca să prinzi 
cum se cuvine caracterul  osențial 
«ramaulic al dialogului, fineţea jocului de 
idei al eroilor și mai cu seamă  perspec- 
tina, misterul în care se mişcă , anecdota, 
și care te convinge mai mult decât hoho- 
tele de râs, că le găsești în faţa unui mare 
scriitor. 

Experienfa, în cercul „Sburătorului“ o 
facem de ani de zile; nici odată, cu toate 
numeroasele citiri ale aceloraşi schiţe, 
„maiorul“ na isbutit să şi le epuizeze ; 
dinpotrivă, — cu toată perfectia cu care 
meşterul îşi joacă azi eroii — avem im- 
presia că a mai rămas ceva, care useme- 
noa vieții, ne-a scăpat... 


F. ADERCA 





UNIVERSUL LITERAR 


Contribuţiunile lui Croce în estetica modernă 


La întrebarea, ce este arta, Croce, fă- 
când o glumă, pe care o recunoaşte, că 
nu e tocmai lipsită de însuşiri, răs- 
unde: „arta este ceeace toţi ştim că 
este“. Poate că ne-ar fi greu să mai [lim 
de aceeaş părere după ce luăm cunoş- 
iință de teoria sa esteiică. 

Croce pune la baza operei de artă in- 
tuiţia, care înseamnă „unitate nedifc- 
renţiată a percepțiunii realului şi a sim- 
plei imagini a posibilului“. 

In intuiţie noi nu ne prezentăm ca 
simple ființe empirice în faja realităţii 
externe, ci ne obiectivăm, pur şi simplu, 
impresiile noastre, oricare ar fi ele. 

Arta ne dă cunoaşterea lucrurilor în 
ceea ce au ele mai concret şi mai indi- 
vidual, 


Orice intuiţie, orice reprezentare ade-" 


vărată este în acelaş timp şi expresie. 
Ceea ce nu se obiectivează într'o expre- 
sie nu e o intuiţie sau o reprezentare, 
ci o simplă senzație sau naturalitaie. 

"Arta ar fi deci expresiunea impresiu- 
anilor intuitive. 

Intuiţia artistică nu se deosibește de 
intuiţia comună, zice Croce, nici măcar 
intensiv, ci extensiv. In tot cazul între 
artă şi ceea ce nu e artă, din punct de 
vedere al intuiţiei deosebirea ce cantitn- 
tivă, nu calitativă. 

O epigramă aparține artei ca şi un 
simplu cuvânt; o nuvelă, ca şi o croni- 
că dintr'o gazetă ; un peisagiu, ca și o 
schiță topografică. 

Toate impresiile pot intra în expre- 
siunile sau formațiunile estetice, dar nici 
o impresie anume nu trebue să intre în 
mod necesar. 

Materia poctică fierbe în sufletele tu- 
turora : numai expresiunea şi forma fac 
pe poet. 

In aceste condițiuni ce ar fi framosul ? 

„Noi putem defini fimmosul ca o e 
presiune reuşită, sau mai bine ca o cx- 
presiune fără rest, căci expresiunea, 
când nu c răuşită. nu mai e expresiune” 
(Breviairre d'esthâtique, tr. fr. Paris 1923). 

E vorba de o expresiune spiritnală nu 
de o semiotică medicală, meteorologică, 
politică, fizionomică, sau chiromantică. 

E deosebire între un om cuprins «de 
mânie cu toate manifestările naturale ale 
acestui sentiment şi un altul, care expri- 
mă în mod estetic, adică spiritual, : mâ- 
nia : între aspectul, sirigătele şi onlur- 
mile aceluia, care este sfâsiat de du- 
rerea pierderii unei ființe iubite şi ace- 
lay om, care îniralt moment zugrăve: 
cu cuvântul să 






















său cu cântecul turburar 
sa, între grimasa emoțiunei organice și 
gestul actorului. 

Procesul complet al producţiunii este- 
tice ar avea patru stadii şi anume: 
a) impresia ; b) expresia şi sinteza spiri- 
tuală estetică ; c) latura psihică a expre 
siei (plăcerea estetică) ; d) latura fizi 
a organismului psihic (sunete, tonu 
mişcări, combinațiuni de culori și 
linii etc.). 

Punctul capital se află în b. care lip- 
seşte purei manifestări naturale. numită 
prin metaforă tot expresie. 

Croce se străduește mereu să ne ex- 
plice ce însemnează această mare taină, 
care se numește expresiune sau mani- 
festare expresivă şi care rezolvă pruble- 
ma estetică. înfățisându-ne-o ca pe un 
har dumnezeesc. 

Apropiindu-ne mereu de formulele sale 
găsim necontenit accente de acestea: „O 
cmisiune de sunete, care nu exprimi ni- 
mic nu e un limbagiu:  limbagiul este 
sunetul articulat şi deliminat în vederns 
expresiunii”“ (Ibid p. 132). 














Fxpresiunca este un iot indivizibil : 
numele şi verbul nu există în sine, i 
sunt abstracțiuni, pe cari noi le făuri 
distrugând singura realitate linguist 
ce_este propoziținnea, adică expresia. 

Prin urmare arta ar însemna intuiție. 
intuiţia implică expresiunea, far rxpre- 
siunea înseamnă formă. 

Aceasta ar fi seria ireduciibilă a raţio- 
numentului erocian. Sub aparent revolu- 
ționara atitudine a lui Croce în fala îe- 
nomenulni estetic se ascunde în renlitate 
vechea ideuțiune, care susține, că reali: 
tatea individualizată devine estetică, a- 
tunci când creatorul o organizează, îi dă 
formă — dozarea materialului sensibil— 
şi o comunică, nu prin copii, ci prin in 
tuițiuni, adică într'o unitate nediferenția- 
tă a percepțiunii realului cu imaginea 
posibilului, . 

Kant. aefinise arta : acordul între înţe- 
legere şi imagivatie. 

Croce explică mereu, că ceeace dă cn- 
herenţii şi unitate intuiției, este scnti- 
mentul ; intuiţia este cu adevărat o în- 
tuiţie, numai când ca reprezintă un seun- 
timent şi numai dintrun sentiment suu 
ceeace este în legătură cu cl poate să 
apară o intuiţie. 

Nu ideea, ci sentimentul dă ar ase 
rință acriană a simbolului: o aspirație 
închisă în cercul unei reprezentări, intă 
arta ; şi în artă aspirația nu există de 
cât prin reprezentare, iar reprezentureu 
prin aspirație, 

Ceeace admirăm în adevăraiele opere 
de artă este forma imaginativit perfecti, 
pe care o in starea sufletească şi aceasta 
este aşa numilă, unitate. soliditate, pleni- 
tudine a operci de artă. 

Cecace ne displace în operele false și 
imperfecte este contrastul, pe care nu 
lam putut reduce între mai multe stări 
snfleteşii diferite, stratificarea lor, ame- 
stecul ori înfăţişarea lor inmultoasă şi 
disparată ce primeşte o aparentă unitate 
numai prin voința autorului, utilizând 
pentru acest rezultat un plan ascuns, sau 
o idee abstractă, suu n emoție afectivă 
extra-estetică. 

Câna se referă insă la actul conten,. 
plării propriu zise, Croce devine mai 
ales discipolul Ini Lippa şi Volkelt, «te-. 
uarii acelei estetici, care susţine că între 
contemplator și opera de artă sc <tubi- 
leșie o comuniune sufletească, în aşa fel 
în cât creațiunea artistică devine un sim- 
bol al sufletului contemplatorului, iar 
sufletul acestuia un simbol al operci de 
artă. Este vorba de estetica aşa zisă ei 
patelică sau a einfiihlung-ului german. 

In intuiţie, susține Croce, particulari; 
palpită de viata ansamblului iar ansam- 
blul este trezit în viaţa particularuiui 
orice pură reprezentare astistică este în 
acelaş timp ea şi universul întreg: vui- 
versul întreg în această formiă individua- 
li şi această formă individuală ideniiri 
cu universul. 

In fiecare cuvânt al poetului, în fiecare 
creaţiune a imaginaţiei sale e tot d-sti- 
nul uman, toate nădejdiile, iluziile, u- 
rerile și bucuriile ; măreţia şi mizoria 
umană, drama întreagă a realului în de- 
venirea sa, esită din iropria sa suhsran- 
ță plămădită din suferinţă şi fericire. 

Aceasta ar fi cu alte cuvinte şi unitatea 
în varietate, sau multiplicitatea îa inii- 
tate formulată de Medelssohn în veacul 
al XVIII-lea. î 

Nici elemeniele idealiste post-kanticne 
și în special hegelianismul nu sunt lăsate 
în părăsire de Croce. 

Hegel susținea că totul e devenire, a- 
dică un progres ce presupune o dezvnl- 


















UNIVERSUL LITERAR 


tare către un termen ultim. Ideea unui 
sfârşit ca şi aceea a unui început nu -unt 
necesare susține Croce, ci comportă o 
parte de contingenţă de iraţionalitate. 

Croce arată că acest fel de a concepe 
idealismul nu mai e absolut, 

Seria : Asta, religie, filosofie, ca stadii 
ale evoluţiei spiritului uman  constitae 
un sistem închis la Hegel. 

Arta. progresând, nar putea ajuu 
de cât la romantism ; religia Ja creşti- 
nizm : iar filosofia la idealism. 

Tia acest fel de a pune problema, C: 
ce răspunde că punctul de ajungere a 
progresului sau a devenirei ideale, cez- 
voltarea, care încetează de a se desvolta 
se distruge pe sine şi cu ca realitatea in- 
tmoagă : spiritul care ce dialectic, odată 
atins termenul dialecticii, nu mai » dia- 
lectie. nu mai e nici spirit: este nean- 
tul absolut. Spiritul dezvoltându-se +e 
străducşte mult spre a ajunge la filoso- 
fie : şi odatil ajuns acolo. ce va mai face? 
Ya instaura hcatitudinea și paratlisul, 
vor răspunde hegclienii. 

Arta în concepție crociană este o în- 
tuiție a momentului vieţii individuute, 

Tste primul grad al cunoaşterii. După 
gradul intnițici urmează în sus gradul 
conceptelor logice. adică cugetarea uni- 
versalului extras din realitatea concietă, 
Tutuiţia este distinctă, fără. să fie sepu- 
rai de eonecntul logic, care dimpotrivă 
implică intuiţia. Estetica nu presupune 
Jlosica. dar logica presupune esteti 

Ta, legel arta era o fază istorică, cra 

nn trecut : la Croce e un moment al îm- 
bogălivii. al creşterii neconteniie a spi- 
ritului : e un vecinic prezent. 
- Devenirea la Croce nn e o linie tdreup- 
tă, ca la Tlegel, ci o spirală. după cum 
spune C, Schuwer (La pensce italienue 
contemporaine — Revue phil. 1924), Nu 
e nici repetarea ideatiunii lui Chr. Wolf 
sau L.cibniz, care sustineau, că logica e 
o perfecționare a cunoaşterii sensibile, 
sau imtuitive, Atât Wolf cât si Leibniz 
avătaseră că pragul intuitiv. sau senzitiv 
adică acea cunoastere clară dar confuză 
odată depășită, urmează cunoaşterea 
clară dar distinctă ce nu mai împl 
stadiu] anterior tocmai prin distrugerea 
confuzului. 

Devenirea la Croce înscamnă o reve- 
nire vecinie nouă, îmbogăţită. Ultimul 
termen, ce redevine primul, nu mai e 
tot primul dela încenut. ci prezintă un 
plus ce se va multiplica la infinit. 

Tiără artă filosofia ar dispărea dela 
sine. căci i-ar lipsi ceeace condiționenză 
vroblemele sale şi spre a o valorifica 
fără ajutorul artei, argumentează. Croce. 
i-am răpi tocmai aerul necesar reâpira- 
ției sale, căci chiar practica n'ar mai fi 
practică, dacă ca n'ar mai fi mişcată şi 
exercitată de aspirațiuni. sau. după cum 
se zice, de „idealuri“, de „scumpa inra- 
zinațic”, care este tot ară; şi univ 
aria fără moralitate, arta. care, uzurpea- 
vă la decadenţi titlul de frumuseţe purii 
sar descompune şi ar deveni capririu, 
pliicere, şarlatanism. 

Prin nrmare cele două grada (intuiţie- 
concept) nu sunt momente istorice, iată 
ce înseamnă lipsa de relaţiune, zecace 
pu exclude  reciprocitatea momentelor 
considerate în sensul duratei Ini Porg- 
son, deci al devenirii ca proces pur psi- 
bic, care unifică dualismul spirit-mate- 
vie. Din devenirea hegeliană, Croce a ex- 
clus nereversihilitaiea, adică elementul 
istorie. 

Prin seria intuiţic-concept Croce reia 
teoria Îni Chr. Wolf. Leibniz. Vico si 
Baumparien, căreia îi elimină elemenin- 
le clarutui confuz ; aşa. modificată teoria 









































IN LOC DE PREFAŢĂ +) 


Copilăria noastră un crescut în zodia 


stereoscopului. 

De nu-l aflai în orice casă, dar rudele 
mai ajunse — institutori sau ceferişii — 
îl aveau în maxe cinste, aşezat cu sfin- 
țenie pe masa din salon. alături cu al- 
bumul de vederi şi „vedete“ anonime. 

Im ochianul unui astfel de stereoscop 
ani văzut, în reliefu-i luminos de hartă 
murală, grădina Tiriplic, care nu eri 
ulta decât cocheta grădină a Sfinţilor 
Arhangheli, în mijlocul căreia se înalță 
astăzi, ceasul „monumental” şi bustul 
amputat al divului Traian. Nu ştiu ducă 
grilajul era acelaş străvechiu parmac- 
lâe de lemn sau dacă evoluase Ja gar- 
dul viu, înmugurind peste furcile de 
fiev, de astăzi. 

Stiu însă cil lumina stereoscopului a- 
veă_cevă de menajerie îmbălsămată și 
că Brăila întreagă împrumută ceva cin 
viața fără de viaţă, de Atlaniidă pogo- 
vâtă sub ape, din mirajul ireal al ste- 
reoscopului, 





*) La lucrarea d-lui $, Semilian : Isto- 
rienl presei brăilene din 1839 până la 
1926, 











e hrănită cu devenirea lui [Hegel minus 
caracterul istorie al fazelor triple, 1 se 
dă apoi intuiţiei necesitatea expresiunii, 


pe care de fapt na reusit niciodatii so 
lămnrească, în mod delinitiv. În orice 
caz putem spune ci sensul expresiuni, 
crociene este kantian (forma materialu- 
Ini sensibil). Modificarea pe care o aduce 
idealismului lui Hegel este însă hergso- 
niană, 

Dela Baumgarten la Bergson prin aiv- 
torul cinfiihlung-ului, drumul parcurs cu 
ajutorul unui Kant decolovat îl dnce la 
o soluţie prin care estetica şi logica sunt 
două domenii fără rclafiune între «le, 
însă interdependente. k 

Formula e elegantă însă explică 
mister printe'o enigmă, 

Pe. de altă parie termenii: intuiție şi 
expresiune sunt ctichete ce nu pot lă- 
muri. prea mult toată această teorie a 
distinetelor care e a lui Croce, spre deo- 
scbire de teoria. contrariilor care era a 
lui Hegel. 

Și în afară de aceasta sau, poale, iov- 
mai de aceea Croce nu vrea să facă ni 
o deosebire între un articol de xazeiă, 
«pre pildă, în care se comentează în mod 
expresiv nenorocirile şi sinuciderea unci 
doamne din înalta socictate şi comenta- 
riul tot expresiv a lui Tolstoi din „Ana 
Karenina“. 

Pentru Croce toiul fiind formă, concep 
tia de artă și mai alcs încorporarea a- 
cestei concepţii nu au nici o însemnătate. 

Aceasta nu-l împiedică însă pe Croce 
să fie anul dintre autorii moderni a că- 
vei istorie a esteticii să deconcerieze 
chiar şi pe cei mai pretenţioşi amaiori 
de izvoare bibliografice. Şi aceasta e o 
însușire împresionantă. 


SCARLAT STRUȚEANU 





un 






235 


Mai târziu, în steaua Fotoplasticului 
Imperial. 

Se instalase. dacă nu mă'nşel, pela Ju- 
mătatea străzii Regale. 

Eră pe vremea războiului ruso-japonez 
și homunculi galbeni, de-o ciudată ce- 
rumiră, şi mai galbeni în vidul mort al 
ochianelor, ne strămutau pe tărâmuri 
împietrite, de legendă asiatică sau de 
maluri de iut cu firide simetrice, pentru 
caluienii copilăriei. 
sean: pierduţi, din întunericul Foro- 
plasticului, în lumina soareli, ca într'o 
l.aie de apă tie. 

Si hasmul prindea viată sin vremea 
acta Brăila trepidă de lume, de uruit de 
căruţe, de lipăt de sirene, 4e acrâşuet 
de ancore, de chiot de viață. Cheiurile 
<e lăfăiau în anrul grânelor şi punţile se 
îndoiau sub povara hamalilor. 

Apoi, cu anii, vadul şi cheiul, baiia şi 
Ghocetul, Corotisca şi Măcinul, Monu- 
wentul pe. unde au trecut Vandalii, ată- 
tea paradisuri la îndemâna săracului, 
se indepărtară într'o prespectivă tot mai 
absentă. , 

Galioanele de care vorbese buladele 
se făcură tot mai rare și în amintirea 
lui Petrea Creţul Solcanul, rapsoilul 
Brăilei, gândeam la versurile din va- 
vianta Kyrei , 

ÎI OUL cui 

ăracă Brăila noastră 
Cine=o să te stipâneuscă ? 

Turcul din ţara turcească ? 
Rusul din tara rusească ? 


























A fost însă un scurt vis rău, Şi d 
astăzi. noaplea, în întunericul maguzi 
lor ruinate şin rada calmă. elevalva- 
rele nu mai aspiră cu nesaţiul de altă- 
dată din  pântecul şlepurilor, Brăila 
așteaptă cu resemnare, pentrucă din irc- 
cutul ei ştie că toate-s trecătoare şi că 
zina ci de faimă iarăși va să vic, plu- 
tin, asemeni Domnului, pe ape. 

In aşteptarea acelui ceas, miresule se 
supun: cuvântului dumnezcesc şin can 
delele inimilor aprind untdelemnul spi- 
ritual : Brăila cunoaşte astăzi una din 
cele mai frumoase epoci de renaşiere 
culturală, din istoria ei, 

Tan hora aceasta culturală care se în- 
tinde dela un capăt al lării Ja altul, pa- 
sul ci adaogă la ritmul acelui regiona- 
lism cultural, de care aminteşte și lu- 
cvarea aci do fată a d-lui Semiliau, der 
pe care nimeni nu-l slujeşte cu mai 
multă eficacitate decât tocmai astfel de 
opere de reconstituire istorică, cum eşie 
Istoricul presei brăilene dela 1859 până 
astăzi, 

Tot ecl ce a trecut printr'o bibliotecă 
şi a voit gândindu-se la dragostea lui 
fe totdeauna. la Brăila noastră, ca la o 
zână dintre sălcii, să-i închine un inna 
sau să-i. smulgă o mărturisire din lrecu- 
iul ei de glorie, a simţit nevoia unui 
astfel de repertoriu cronologic, o astfel 
de oulindă a isvoarelor vii care au fosi 
perivdicele. 

Este tocmai ceeace face astăzi, d. Ș. 
Semil':n cu lucrarea prezentă, pentru 
care [iii Brăilei ca şi intelectualii de 
obşte, nu-i vor precupeţi mulijumirile. 

Ceeace nu întârziu să fac şi cu, şi 
peniru cinstea de a fi fost invitat pe co- 
peria acestei foarte valoroase lucrări dar 
mai ales pentru miragiile pe care hora- 
tul său film de cronologie brăileană, ni 
le-a dăruit cu atâta dărnicie 

Istoria și poezia sunt deopotrivă de 
îndatorate d-lui Semilan, pentru „Isto- 
ricul presei. brăilene“. 





-.. PERPESSICIUS 








j 
Ă 
i 








236 


Cărţi şi oameni 


FRANCOIS MAURIAC: .— THERESE 


Un roman fără subieci—şi totuşi o via- 
ță în'eagă ne este înfăţişată în autoron- 
fesiunea pe care şi-o face Thârâse Des- 
yncyrăux în trenul care o înapoiază la 
ierma pierdută în acele wustietăţi ale 
„landei” franceze, în upropierea oceu- 
mutlui. Autorul lui Desert le diAmour şi 
le Baiser au l6preux a ştiut să sugereze 
cu cele mai simple mijloace literare, dra- 
mele cumplite ale heredităţii în acele fa- 
milii de moşieri cari se reînoesc în sin- 
eurătate, în monotonie, în bună stare 
menţinută de marile lor păduri de pini, 
de fermele unde se trndesc arendaşi u- 
mili şi respectuoşi, 

Proprietăţile familiilor Tarroque și 
Desqueyroux erau vecine, Pentru ele, 
crafirese ca Târese şi Bernard să fie 
destinaţi unul altuia — pentruca ambele 
proprietăţi să se roiunzească mai târziu 
în una şi mai mare, Interesele familiare 
sunt mai sacre decât ale amorului, The- 
rtse Larroque se va mărita cu Bernarl, 
Desqneyroux. Ceiace se întâmplă. Insă, 
hereditatea e implacabilă!: Bernard e 
o brută, care vânează cu pasiune prin 
dunele sărace, prin pădurile de pini. 
Therese, covârşită de singurătate, roasă 
de plictiseala ucelei vieţi casnice unde 
servitorii se moştenesc ca şi grajdurile 
și ca pădurile, râvneşte spre altă viaţă. 
Fumează, visează, tânjeşte... Jean Az&6- 
do, fiul unui proprietar vecin, stârneşte 
în ea dorul libertăţii, EI stie să gândeus- 
că ; el are spirit ; el vrea să-şi realizeze 
personalitatea. EI are legături cu lumeu 
largă. Dar Thâr&sc e nevoită să sc su- 
puuă intereselor familiare: ca irebue 
sii îndapănte; e Jean „tubereulo: 
interesele familiei cer ca Anne 1 ia 
pe ful lui Deguilhen, un alt proprietar, 
de rasă autentică. nu un venetic ca A- 
z&vâdo, Familia si proprietatea ! Sacre 
şi inviolabile ! Dar trebue să li se ji 
fească totul: maternitatea, iubirea, în- 
teligenţa — orice «urmă de personalitate 
liberă 

“Thârăse (devine un „monstru“. Singu- 
vătatea morală, desgustul de viață sil- 
nică o duce la curiozităţi criminale. Iu- 
two zi când izbucnegte un foc întro pro- 
prietate vecină, observă că Bernard, de e- 
moţie, toarnă prea multe picături de ar- 
senie (prescris de medic pentru întări- 
rea inimei), El cade bolnav. Şi ideia cri- 
mei o roade: toarnă pe ascuns doze m: 
de arsenic în paharul lui Bernard. Până 
ce medicul trebue să facă plângere la 
parchet, că i-se  falşifică ordonanțele. 
Un scandal judiciar în familie! Jur 
familia c mai presus de toate. Insuşi 
Bernard mărturisește fals — ca să sal- 
veze onoarea familiei ! Therăse, Insă să 
i-se ia copilul abia cut, se lasă see: 
festrată de soţul ei, izolată într'o cameră 
— dar, Duminica. se duce le braţ cu cl 
la biserică. „De ochi lumii.“ 

Oribilă tiranie a „onoarei familiare“ 
tare macină suflete, care ucide trupuri 
ce mâvnc&c spre orizonturi libere. „Impo- 
triva mea, spune Therese, e înd:epiată 
această mutere mecanică a familiei; 
mam stiut să ies la timp din roțile ei. 
Trebue să mă maschez, „să salvez obra- 
zul“... Atâţia oameni fac aceasta până 
la moarte, „ajutaţi de obișnuiţii, cloro- 
formaţi de rutină, abrutizați, adorimiţi 
în sânul familiei materne şi atotputer- 
nice, Dar eu, eu, eu 

Thârese se supune 
































































iraniei familiare— 


DESCQUEYROUX, — editura B. Grasse. 
Paris. 


a bărbatului, el insusi tiranizat de fa- 
milie. Dar ea se refugiază în neuruste- 
nic, cu întărâtare, Când interesele fa- 
miliei o cer, ca trebue palvanizată. ca 
să fie prezentabilă, „Să salveze aparen- 
ele“. De pildă, la logodna Annei cu 
Deguilhem. Voința Thârășei tresare : a- 
com e momentul. Va fi aşa cum vrea 
familia, pentru ca logodna să se facă. 
De ea atârnă totul. căci tânărul Deguil- 
hem, înainte le u se decisle. vrea s'o cu- 
noască pe Therese — de care provincia 
vobeşie ca de-o ucipaşă, ca de-o rebu- 
nă. Nu! Thârăse va juca bine rolul. Va 
îi amabilă, se va farda cu gripă, să-și 
ascundă paloarea... Dar, în schiinb, vrea 
libewtaiea. Să nu mai fie secfes 
Să plece, oriunde — şi să i-se trimită 
partea ci din veniturile proprietăţii. I'a- 
milia e prinsă la strâmtoare. Bernard a- 
vanjează totul. O va duce chiar cel la 
sc vor despărți legal. De „o- 
— şi pentru viitorul fetiței 
lor. Maria, rămasă tot în. grija familiei. 
Mereu familia ! Da! Thârâse va fi li- 
beră — dar va veni, când interesele fa- 
milică vor cere: la o logoilnă, la o în- 
mormântare. De pildă, la aceea a uu- 
chiului Martin, care n'ure mult de trăit... 
Și astfel Thâr&se, „criminala, nebuna“ 
— revine lu viață. Fa căuta, viaţa în pă- 
dunile de pini ale proprietăţii familiure 
Dar familia o paraliza. O caută acum 
la Paris, după ce sia despărțit de Der- 
natd, la o masă de cafea. „Bernard 

















UNIVERSUL LITERAR 


sa întore să-i spună că a plătit consu- 
maţia...” In acest rând e toată firea lui: 
inimă de piatră, întrun trup de vită. 
Therăse caută însă ființe. de sânge şi 
carne. În acest Paris, îl va regăsi pe 
Jeani Avâz&do. Nu azi — nu se grăbeşte. 
În jurul ei „a mulţimea vic a oamenilor, 
mai agitată de pasiuni, decât o pădure 
de furtuni”. Therăse a lbăut puţin, a fu- 
mat mult. „Râdea sin ură, cu o prea fe- 
ricită. Işi farda obrajii şi buzele cu gri- 
jă; apoi, ieşind în stradă, porni la în- 
tâmplare“... 

Cu aceste cuvinte se termină romanul 
Jui Francois Mauriac. De „ sobrietate 
rară, de o simplitate care nu lasă ca sen- 
timentele să fluture în văzul tuturora. 
ca un steag în bătaia vântului. Puterea 
de sugestie a acestui roman e însă spuri- 
tă de adevărul cc răsbate între rânduri. 
Autorul a atins o rană veche şi perma- 
nentă : Idolul „familie“, Mauriac nu-l 
văstournă în sângele revoluției — ci îl 
înlătură încet-încet, ca o piatră uriaşă 
care striveşte milioane de victime. Thâ- 
văse îşi recapătăt libertatea — nu ta o 
revoltă, ci tot din „interese familiare”, 
Oare aceusta vrea să ne sugereze auto- 
vul ? Că, pentru menţinerea familiei, ea 
însăşi trebue să dea libertatea acelora 
cani nu se supun de bună voe tiraniei 
sale ? Rasa oamenilor liberi să se piardă 
în oceanul omenirii. Dar acei cari sunt 
sclavii familiei şi proprietăţii, să rămâ- 
nă acolo, în singurătăţile provinciei, cun 
dune sterpe şi păduri de pini, păzind a- 
mintirca strămoşilor de pata rușinoasă 
a celor inadaptabili. 





P. ARBORE 


JULIETTE ORĂŞIANU: PRIBEGIE 





UNIVERSUL LITERAR 


ARDEALUL ŞI PROBLEMELE CULPURALE 


Efectele încercărilor de împăciuire 


Vraja unei încercări cu Ungurii, care 
ar fi adus pentru Români toate bunătă- 
ţile din lume, deputăţic, prefecturi, no- 
tariate publice, locuri de primprocuroi, 
de consilieri la Curțile de apel şi la 
Inalta Curte de Casaţie, cu un cuvânt 
tot ce se înţelege în ziua de azi +uh 
„friptură politică“, cuprinsese, după 
mărturisirile ce le găsim în preșu din 
vremea aceea, pe cei mai mulți dintre 
„intelighenţii” din Ardeal. D. dr. luliu 
Maniu era desemnat — nici mai muult, 
nici mai puţin! — pentru ministerul de 
interne, iar d. dr. Al. Vaiga-Voevod pen- 
tra postul de ambasador. Ja--bendra 
„fiinăcă ştia tare ghine englezeşte”. 

Corespondentul din Sibiu al „a lribn= 
nei“, care trăia în nemijlocită apropicre 
ge cercurile metropolitului Meţianu și 
era astfel în stare să cunoască „dela 
sursă“ sperantele frumoase ce le irezea 
acţiunea de împăcare a bătrânului vlă- 
uică, descrie ustfel „jocul în jurul pupri- 
cașului“, 

„La Sibiu nu se mai vorbeşte devât «le 
împăcare, Abia am scăpat de tifos și a 
dat pesie roi boala aceasta nouă, cure 
provine — cum a descoperit do:torul 
beu — dinirun baecil numit „baccilul 
pricopselii”. Toţi se îmbnlzesc la „masa 
pusă“ şi vreau să fie cei dintâi, cari să 
se iulrupte, Pretutindeni se observă o 
mare concentrare... naţională, 

Hândurile acesiea au fost scrise la If 
August 1910, deci după faimoasele ule- 
geri şi chiar după cuvântarea contelui 
Stefan Tisza și declaraţiile lui Khuen 
Medervary în privința naționalităților, 
cari nu mai lăsau nici o îndoială asupra 
intențiunilor ungurimei faţă de noi. 

În fața acestor constatări rămânem 
consternaţi de naivitatea politică a cla- 
sei intelectuale romăn din Ardeiul în 
acele vremuri. 

Intelectualii din Andeal au fost tot: 
deauna în mare rezervă față de funcţiu- 
nile de stat şi chiar faţă de cele sude- 
țene. Procentul dat de ei în acesta sluj- 
be «e foarte minimal, Schimbarea asta 
muscă era nu numai semnificativă, ci 
chiar simptomatică şi îngrijorătoare. 

Dar în vreme ce pentru Ardeal con- 
tele Tisza pregătea „jpapricaşul impă- 
cărei“,  măcelarul dela Caransebeş, C. 
Burdiea, cu tovarăsul său D. Birăuţiu, e- 
ditorul organelor oficioase ale partidu- 
lui național român, dădeau asalt „Co- 
munităţii de avere“ din Caransebeş, ca- 
ve cra cea mai puternică organizaţie e- 
conomică românească din fosta Unmarie, 
In numele păcii, guvernul pretindea uici 
mai mult, nici mai puţin decât renunţa- 
rea la dreptul de autonomie al acestei 
comunităţi. Această renunțare ar îi a- 
dus cu sine următoarele drepturi pentru 
guvernul ungar: Numirea funeţivnari- 
lor, şcolile întreținute de Comunitate 
să fie recunoscute de guvern, iar îuvă- 
țătorii să fie unguri şi numiţi de guvern, 

Acestea erau  preludiile acţiunei de 
împăcare, care zăpăceau tot mai mult 
lumea prin faptul, că la acţiunea ime- 
tropolitului Meţianu sau, raliat şi d. dr. 
Teohor Mihali, preşedintele partidului 











naţional român, şi d. dr. loan Mihu, ma- - 


re proprietar la Vinerea, jud. Jlune- 
doara, D. dr. Mihu nu mai făcea politică 
militantă de multă vreme şi ieşirea sa 
din neu pe teren tocmai în această ches- 
timne avu un puternic ecou în lumea ma- 
re, fiivdcă dânsul ers considerat ca un 
bărbat integru şi prudent. Declaraţiile 


sale, făcute în legătură cu vizita sa la 
primul ministru Khuen Hedervary, că 
„sunt convins, că încercările de pace 
sunt sincere şi' serioase, pentru că o îm- 
păcare cu românii este reclamată de 
cele mai mari interese ale statului un- 
gar şi ale monarhiei, trebuiau să înlă- 
vească şi mai mult credința în poporul 
român, că ceeace nu sa putut tace în- 
tr'o mie de ani siar puteu face, printr'o 
minune, acum. 

Cât de sincere erau intenţiunile de 
împăcare ale guvernului ungar se pvute 
judeca. din cele ce se petreceau cu ro- 
mânii acasă la ei concomitent cu vizi- 
tele ce se făceau primului ministru al 
țărei. 

Mimisterul instrucţiunii publice fe 
pregătea să  maghiarizeze şcolile nor- 
male confesionale şi să înlocuiască şuo- 
lile primare româneşti cu şcoli de «tat 
maghiare. Jandarmii porniseră o goană 
nebună după tricolorul nostru, pe care-l 
smulgeau. în mod barbar din cosiţele fe- 
telo» şi de pe pălăriile feciorilor. Furia 
hunicăj se deslănțuise fără nici o stavilă, 

Un ali motiv de zăpăceală l-a dat „un 
fruntaş” naţional, care a publicut peu- 
tru opinia publică maghiară un lung ar- 
ticol în ziarul arădan „Aradi h6z- 
lâny*“. Ariicolul acesta a fost reprodus 
în întregime de „Tribuna“ şi ne nuuiermn 
uşor închipui ce impresie au trebuit să 
producă asupra românilor cele afirmule 
acolo. lată ce se scria în acel articol: 
cării între români şi un 
urmarea firească a s 
jiei geografice, etnice politice a ac 
tor doui popoare. Ungurii şi Românii 
trebue să simtă necesitatea unci alianţe“, 

lar mai departe: 

„In dosul așa poreclitei“ acţiuni de 
îmjăcare stau doi factori: Unul în ser- 
viciul politicei externe, celalt în servi- 
ciul politicei interne. Noua alianţă în 
formaţiune, alinţa care are să unească 
Anglia, Franța, Japonia şi Rusia, în- 
deamnă tripla alianţă să-şi concentreze 
forţele. 

„România e puterea auxiliară firească 
a Triplei Alianțe şi câştigarea celor 
400.000 de baionete româneşti e vrevni- 
că de atâta jertfă, ca contele Tisza să 
preamărească „înfloritorul imperiu ro= 
mânesc“ şi pentru ca contele Khuen 
Hedervary să stea de câteva ori de vor- 
bă cu d. Teodor Mihali, preş. partidului 
naţional român. In această împreju:are 
de ordin politic extern găsim explica- 
rea lozimcei ce se şopteşte azi pretutin- 
deni, că îmipăcarea românilor e dorinţa 
dinastiei, 

Guvernul României doreşte aşişdorea 
împăcarea uceasta. Guvernul român ar 
privi cu cea mai mare bucurie izbânda 
acţiunei de împăcare şi ziarele guvernu- 
lui nu reuşesc să acopere îndeajuns jo- 
rința lui după această izbândă, iar pu- 
bliciști de renume din România, ca Sla- 
vici şi Brote, IN SLUJBA AMANDUROR 
GUVERNE, agită eu stăruinţă ideea îm- 
păcării. 

Nu ştim pe ce îşi va fi bazat „frunta- 
şul“ afirmaţiunile acestea foarte îndrăz- 
neţe. Noi am răsfoit toată colecţia zia- 
rului guvernului din acel an şi n'am dat 
nici de numele lui Slavici, nici de al lui 
Broie. N'am găsit nici chiar acele urti- 
cole cari „nu reuşean să acopere îndea- 
juns dorința guvernului român după u- 
ceastă binefăcătoare pace“. Am găsit în 
schimb articole reproduse din diferita 












237 


HORAŢIU 
Oda IX— Cartea | 


Te: uită cum Socrate stă albit 

In larg troian !.. pădurile-obosite 
Abia-şi mai ţin povara şi'mpietrite 
Şed râurile gerul ascuţit... 


Alungă îrigul — lemne 'mbelşugate 
Punând mereu pe focul din cămin, 
Din amiora sabină râu de vin 

De patru ani, o! Taliarhe, scoate!... 


„Şi restul lasă-l zeilor stăpâni ; 
Căci potolesc pe marea răscolită 
Furtunile — de nu se mai agită 
Nici chiparoşi nici frasinii bătrâni... 


Ce va fi mâini nu tentreba vre-odată ... 
Soevate drept câştig oricare zi 

Ursita ţi-o va da şi nu fugi 

De dans şi de iubirea fermecată, 


Cât bătrâneţea nu te-a înăsprit !., 

Cât eşti în floare — să iubeşti plimbareu 
Şi lupta, iar când vine înserarea -- 
Şoptitul blând din ora demntâlnit!.. 


Acum un râset clar destăinueşte 
Copila tăinuită 'n colț secrei, 
Brăţara şi inelul amanet 

Le iei, şi ea abia se*mpotriveşte!?.., 


MIHAILESCU A. DUMBRAVA 








ziare ardeleneşti, prin care se sprijinea 


tocmai teza contrară impăcărei cu Lu- 
gurii. Articolul, singurul emanat din rc- 
dacția sau dela conducerea ziarnlui 
„Voința Naţională” şi reprodus de no. în 
cronica noastră precedentă, dovedeşie 
tocmai contrarul de ceeace afirma În 
tașul dela Arad, Era, evident, o mistili- 
care a lucrurilor, dar o astfel de misti- 
ficare mu, era permis să se facă în vre- 
muri de grea cumpănă cum erau acelea 
din era împăcărei. Lumea era indusă în 
eroare şi-şi pierdea astfel ultimul va- 
zăm în nădejdile, şi aşa destul de şu- 
brede, cari. erau : fratele din țară şi do- 
robanţul dela Plevna. 

Și în acest haos, din care nu se deslu- 
şea limpede decât bătaia de joc ce şi-o 
permitea ungurimea, de sus până jos, ia 
adresa românimei ameţită de mirosul 
plăcul ui papricaşului, comitetul naţional 
continua să-şi ţină şedinţele la Budu- 
pesta, consfințind astfel acest oraș, ur- 
gisit de români, ca capitală recunoscută 
şi de ei. Românii. începuseră a vizita „cu 
plăcere” Budapesta, care era, de altfel, 
un oruș foarte atrăgător şi plăcut din 
punct de vedere al distracţiilor. Pentru 
ilustrarea efectului dezastruos, ce l-a 
cauzat partidul naţ.-român prin mutarea 
centrului politic afară de teritoriul rv- 
mânesc, reproducem din „Tribuna“ ur- 
mătoarele rânduri, cari dau întreaga i- 
coună a jalnicei situaţii a românilor din 
Ardeal şi Banat în anul 1910. 

„Aşa fiind, scrie „Tribuna“ din, ti Sep- 
tembric, ne surprinde, ca din senin, ho- 
tărirea recentă, luată de învățătorii u- 
sociaţi dintr'un cere al Aradului de a-și 
ținea la anul adunarea generală la Bu- 
dapesta. Ne surprinde cu atât mai inulz, 
cu cât în raportul citit în ziare despre 
această stupeliantă hotărire, se zice că 
societatea învăţătorilor în chestiune esie 
„cea mai înaintată reuniune învăţăto- 
rească dela noi, demnă de sprijinul şi 
protecţiunea poporului român“, Am a- 
vea, aşa dar, de a face cu chintesența 
învăţătorimei noastre, 















































a 
EI 


Cronica muzicală 


OASPEŢI LA „OPERA ROMANA;, RAZAVEL. FESTIVALUL BEETHOVEN Ai. 
QUARTETULUI „REGINA : MARIA“. 


Opera română bucureşteană este in 
seria oaspeţilor. Când români, când siră- 
ini, aceşti oaspeţi şi-au cam întețit vizi- 
tele la noi. Ca uobili amfitrioni, faczm 
întotăeauna onorurile casei şi le dăm jil- 
țuri de frunte, deşi — ceeace nu-i destul 
de politicos so gândim — la ei acasă 
oaspeţii noștri pot fi bucuroşi că găsesc 
un strapontin, Numai că, spre cinstea 
recțiunii operei, afişele s'au mai desbă- 
vat de atribute uzuale din reclamele şi 
etichetele ciorapilor de mătase sau ale 
brânzeturilor, În aceste condițiuni mergi 
la spectacol fără înfrigurarea ciudată şi 
fără curiozitatea acută pe care o'suscită 
în programul unei reprezentații de câre 
un număr rar, „elefantul măscărici“ sau 
„balena curtezană“, de exemplu. Aceste 
tertipuri au dispărut, aproape complet, 
de pe afişele 'Operei bucureştene. 

Astfel în înfățișat tenorul Pierre Ra- 
zavet, dela Opera comică din Paris, Fără 
tobele „şi suvlele reclamei de bâlci, cari 
ar fi înfievbântat şi mai tare pretenţiuni- 
le mult prea exagerate, de cele mai mul- 
ta ori, ale publicului nostru de operă şi 
concert, Ci Razavet a fost prezentat ca 
ceeace este : tenor la Opera comică: Fără 
alte dăunătoare calificative, Şi el sa 
comportat ca atare : ca un cuviineios fe- 
nor „de stagiune“. Fără pretenţiuni exa- 
gerate, pa cari n'ar fi avut cum le justi- 
tica. Dar, în tot cazul, Razavet, în 1ată 
modestia înfățişerii sale exterioare, ne-a 
servit oj frumoasă, lecţie de înţelegere şi 
exteriorizare a wolului de căpetenie din 
galicul „Werther“ a lui Massenet, după 
adâucile „suferințe ale tânărului Wer- 
ther“ de Goethe. Căci Razavet uu tinde 
în înterpretările sale, să-şi etaleze mij- 
loacele, sale vocale, ci să dea expresiune 
livică unei mişcări sufleteşti. 

De altfel nici n'ar dispune de mijloa- 
ce vocale excepționale, care să-i recol- 
teze succese eftine de galerie, Noiele a- 
cute îi lipsesc, deşi le atacă uneori cu 
destul avânt. i! 

Meritul şi succesul lui Razavet se da- 
toveşte însă inteligentei sale dcelamaţiuui 
lirice. EL ne oferă un isbuiit model de 
cânt franțuzesc de lart du bien dire. Me- 
toda accasta de cânt care porneşte 
dela pronunția și declamaţia cuvintelor, 
dă posibilitate luj Razavet să-şi dchbiieze 
cu preciziune și expresiune rolul, dân- 
du-i conturări  nebănuit de interesante, 
pe care le susține cu o 'permanentă mo- 
bilitate scenică de artist conştient şi ru- 
iinat. Cuviinţa cu care a apărut, ca şi 
frumoasele realizări în genul de artă pe 
care cu succes îl reprezintă, i-au recoltat 
călduroase aplauze din partea auditoru- 
lui, ce dovedia în acea seară, că poate 











„Peniru oricine e în stare să cântă- 
rească greutatea, unui fapt social, trebue 
să fie clar, că prezența învăţătorilor ro- 
mâni la Budapesta, în împrejurările de 


astăzi, înseamnă direct un drum la Ca- 
nossa. Greşeli de acestea n'ar trebui să 
se facă“, 

Intradevăr, românii, după ce au lost 
împușcați în alegeri şi batjocoriţi «cu 
„pertractări de pace“ şi-au plecat cupul 
şi sau dus, având în frunte pe vlădici 
y cxsaitetui auționiul, umiliți la Ca- 


19 BALA 





fi sensibil şi la altceva, decât la râteva 
note acute. 
= 

Ne pare din toată inima bine, că Quur- 
tetul „Regina Maria“, care suferise o de- 
fecțiune prin trecerea cxcelentului vio- 
lonist Popovici la Asociaţia de muzică de 
cameră, este cam reconstituit prin intra- 
rca profesorului Nicolae Cerchez, muzi- 
cian cu largă experienţă si instrumentist 
apreciat, Şi astfel Quartetul, în fruntea 
căruia stă vajnicul luptător pentru mu- 
zica de cameră, profesorul Constantin C. 
Nottara, apare acum pe scena dela Sin- 
dicatul ziariştilor, violina secundă fiind 
susținută de încercatul violonist A. Bar- 
bu, iar violoncelul de repurtatul E Ya- 
terstraat. 

Cum am şi anunţat altădată, Quartetul 
„Regina Maria“ nu a lăsat să treacă pri- 
lejul centenarului beethovenian fără să 
sa parte cu tot fastul la solemnităţile co- 
memorative. Şi astfel, acest prim concert 
dat de serioasa înjghebare muzicali, cu 
program dedicat muzicii  beethovenisne 
a fost, cu alte cuvinte, un festival Bee- 
thoven, 

Preţuim în mod deosebit necurmatele 
străduinţi de ansamblu pe care cei pa- 
tru instrumentişti le-au relevat în «on- 
certul de Luni seara. Şi în ritm şi în 
nuanțare se vădesc preocupările serivu- 
se ale bravilor purtători de arcuşe de a 
ajunge la cât mai definitive contopiri ale 
personalităților lor în unitatea penexală 
a fluenitului sonor. În acest spirit au e- 
xecutat cei patru instrumentişti Quarte- 
tul în Mi bemol major, op. 74, No. X, sin- 
gurul pe care l-am putut auzi. În Trio în 
si bemol major op. 97, No. VII, alăiuri 
de Nottara și. Vatersiraat, şi-a dat con- 
cursul la acest festival Beethoven, emi- 
nenta pianistă,  Manya Botez. Robusta 
personalitate artistică a d-nei Botez cou- 
ține cu un relief deosebit această latură 
de a se contopi în ansamblu, sau, vecace 
este, poate, mai adevărat — de a con- 
topi în valurile sonore ale clavirului pe 
partenerii săi. Trio de Beethoven redat 
în această ideali comuniune de conuri, 


şi de suflete. 
GEORGE DIACU 








a 
UNIVERSUL LITERAR 





Tucien Guitry povesteşte aceasti a- 
necdotă : 

Am vizitat cu Sacha muzeul din Cairo. 

Gardianul care ne însoțea, fără să fie 
rugat, ne arătă cu un gest larg un mare 
tablou al cărui titlu îl destăinui cu-voceu 
joasă : 

— Achile jurând să răzbune moartea 
lui Patrocle. 

Nimeni nu putea reda aerul de tris- 
tețe care cuprinse obrajii lui Sacha la 
uceustă destăinuire. Era atât de duve- 
voasă, atât de decentă, atât e profundă, 
încât chiar eu însu-mi am fost mişcat 
până la lacrimi. 

In prada durerei sale despustate, cl 
merse să se aşeze pe o bancă roșie şi se 
prefăcu că-şi şterge două lacrimi. 

— Dar ce sa întâmplat ? îmi: zise gar» 
dianul. 

— Băiatul e foarte sensibil şi d-ta i-ai 
comunicat vestea morții lui Patrocle pe 
care nu o ştia. =, 

— Dar, domnule, răspunse buna călă- 
uză au convingere, priviți eticheta : 1858, 
sunt acum 50 de ani! 

La ieşire, Sacha a strâns mâna pe care 
i-a întinso călăuza nu cu o oarecare ne: 
încredere şi i-a zis: M'ai îndurerat, dom- 
nule, dar la urna urmelor, de ce aşi fi 
necăjit pe d-ta... când n'aveui de unde 


şti 
L.. 





Bill Tarkington, geambaş, se reiu- 
toarce a dona zi lu bâlciu, la James 
Courpurple care îi vânduse, cu] o zi mui 
“nainte, un frumos murg — cu un preț 
mare. 

— la ascultă, cumetre fames, se văită 
Bill. Nu mi-ai spus eri că frumosul tău 
murg era urechiaț,,. Asa uu ași fi cum- 
păzrat. 

James protestă. Dar dragul meu bul. 
acela care mi la vândut şi mic, nu mi-a 
pomenit nimic... 

Am crezut că era un secret | 
ILIE ALCAZI 





JULIETIR ORASIANU! PEIBAŢ 


UNIPERSUL LITERAR 





DOL MARI PEISAGIŞTI: 
MARIUS BUNESCU 


Expoziţia de anul acesta, a d-lui Ma- 
Bunescu, a oglindii, mai stăruitor 
decât aceea se anul trecut, marile cali- 
tăţi de sensibilitate — o sensibilitate 
quasi femenină — şi infinitele resurse 
cromatice de care artistul acesta di: pune 
înti'o impresionantă măsură. 

Artu d-lui Bunescu se concentrează din 
ce în ce mai atent, asupra peisagiului ur- 
ban, de preferinţă peisagiul bucureştean 
și acela constăntean, unde elementele pi- 
toreşti se întrejes, se alungă, se înfră- 
jesc, se duşmănesc si se chiamă întrio 
muzicalitate laolaltă barocă şi gravă, vi- 
vaie tristă. 

Mai toate oraşele noastre mari, — în 
special acelea în cari cosmopolitismul 
domnește orgolios şi desmăţat, — pre- 
zintă, pentru ochiul pictorului înclinat 
spre lirism, o întinsă şi capricioasă Inme 
de linii, volume şi culori, cari, măriiân- 
du-se în retina artistului, după comme 
hotărite de temperamentul şi stările sr- 
Feteşti ale contemplatorului, — pot în- 
jeheba, în de elc, superioare armonii, 
cari cer o exterjorizare pe cât de accele- 
rută, pe atât de adâncită, pe cât de zbur- 
dalnică în jocurile ei technice, pe atât de 
Stăruitoare asupra detaliului neaşteptat 
şi local expresiv. 

Dintre toți pictorii din generaţia noa- 
stră, — din acei cari au atacat cu râvnă 
nare peisagiul românesc urban, — singur 
d. Marius Bunescu a ştiut să aducă o notă 
de negrăiiă gingăşie, de tristă eleganţă şi 
de, — uncori, — de amară şi discretă 1- 
ronie. 

Toată această particulară grăire din ia- 
blourile d-lui Bunescu, izvorăşte nu atâta 
din motivele arhitecionice, pe cari pic- 
torul nostru le surprinde şi le fixează de 
altminteri cu o rată ingeniozitate, cât — 
mai ales — din lumina colorată şi din 
culoarea impregnată de lumină, ze care 
o distribuie, ca un parfum solar, peste 
întinsul deprimantelor aspecte urbane. 


N. DĂRĂSCU 


Contrariu d-lui Marius Bunescu, —- d-l 
N. Dărăscu reflectă în pânzele d-sale vi- 
goarea unui temperament pozitiv şi băr- 
bătesc. 

"Tablourile d-sale, fără excepţie, sunt 
organizate logic, îndrăzneţ, — cu un elan 
stăpânit, de o strânsă disciplină, care nu 
îngăduie scăpări în domeniul fantaziei şi 
nici nu admite concesii sensibilităţii. 

Rămas credincios, în parte, impresio- 
nismului, în arta d-lui Dărăscu se resimte 
de aproape exclusiva preocupare peniru 
enloare si lumină. 

Pornind dela impresiunea cromatică, — 
dela pata colorată, — tabloul d-lui Dă- 
răscu, executat sub directa poruncă a na- 
turii, e fortamente terminat în clipa în 
care petele de culoare alăturaie în variu- 
țiuni mozaicale, vor hotărî atmosfera de- 
terminată de unghiul luminii solare şi 
de resfrângerea acesteia pe obiectele tn 
stadiu. i 

Burptiudele di lizuha a 
te; Sibaimite ds piibația anti, date o 








O DANIE 'FRUMOASA CATRE. UNI- 
VERSITATEA DIN BUCUREŞTI 


Domnul Profesor C. Rădulescu-Motru, 
care prezidează. Societatea de tipografie 
și editură „Reforma, Socială”, înființată 
în 1919 spre a sprijini publicaţiile „Aso- 
ciaţiei pentru ştiinţa şi reforma socială”, 
azi Institutul Social Român de sub pre- 
şedinția d-lui Prof. D. Gusti, a luat o 
iniţiativă pentru care Universitatea din 
Bucureşti îi va rămâne desigur recunos- 
cătoare, atât d-sale cât şi acţionarilor, 
reprezentanţi de frunte ai finanțelor, 
comerțului şi industriei, cum şi diferite 
alte personalităţi, fără osebire de cre- 
dinţe politice. 

Domnul Profesor C. Rădulescu-Motru, 
constatând că vitregia, vremurilor obligii 
tot mai mult tipografia Societăţii „Re- 
forma Socială“ la o activitate cu totul 
străină de titlul ei şi de intenţia, înte- 
meetorilor, care a fost de a sprijini e- 
fectiv tipărirea şi editarea lucrărilor de 
ştiinţă social-economică şi culturală, — 
a adresat un călduros apel acţionarilor 
Sceietăţii, supunându-le dificultățile u- 
nei opere culturale lăsată azi pradă mer- 
cuntilismului cotidian, şi le-a propus a 


"face danie acțiunile lor, către Universi- 


tatea, din București. 

Răspunsul la apelul D-lui C. Rădu- 
lescu-Motru a fost unanim si din toată 
înima, — şi astiel putem înregistra o 
frumoasă manifestaţie de devotament 
către Universitatea ain Bucureşti, din 
partea unor reprezentanţi de frunte ai 
activităţii social-economice din ţara. noa- 
stră, precum sunt următoarele persoane. 
znari acţionari si fondatori ai Societăţii 
„Reforma Socială“: D-l Jean Luca Ni- 
culescu, fost ministru, mare comerciant, 
cu 350 acţiuni ; D-nii L. şi S. Margulies, 
directorii fabricilor Buhuși, cu 425 ac- 
ț:uni ; Banca Marmorosch Blank, cu 300 
acțiuni ; D-l Schlesinger, mare petrolist, 
cu. 25) acţiuni; D-l Ion Răducanu, pro- 
fesor şi economist, cu 100 acţiuni. Ur- 
mează apoi diferite personalităţi ale 
vieţei noastre sociale şi culturale, pre- 
cum: D-nii D. Gusti, Virgil Madgearu, 
Anibal Teodorescu, Andrei Popoviei- 
Râznoşanu şi Ramiro Ortiz, profesori 
universitari ; Inginer C. Buşilă, N. Ta- 
bacovici, Gheron Netta, Directorul Insti- 
tutului Economic Românesc. Micu Zeni- 
jer şi Martin Sain, petrolişti, Emanoit 





mare istețime de retină şi o fulgerătoare 
dexteritate. 

D-l Dărăscu le posedă, pe amândouă, 
din abundență. A 

De aceea, pânzele d-sale au o vibraţie 
neobişnuită, rezultată dintre virulență 
technică, dictată de vertiginoziiatea -re- 
cepțiunii si din necesitatea unei subite 
transpuneri materiale. 

D-l N. Dărăseu este, poate, cel din 
urmă şi cel mai puternic reprezentant 
al şcoalei lui Monet şi Renoir, — mai 
mult al lui Monet decât al lui Renoir, — 
întârziat pe meleagurile plasticii româ- 
neşti. 23 

Interesul ce trebuie să purtăm activi- 
tății acestui artist se cuvine deci, cu atât 
mai vârtos, accentuat. 


N. N. TONITZA, 


N. A i a for ergo 
Motel [rez Antena 


239 


Bucuţa şi Stavri Cunescu, Directori în 
Ministerul Muncii; lon Marin Sado- 
veanu, Georgescu-Breazul, O, Onicescu, 
N. Ionescu, V. Haneş, D. loaniţescu și 
C, Beldie, protesori, ete. ete. 

Frumoasa faptă a acţionarilor tipo- 
grafiei „Reforma Socială“, este un ade- 
vărat omagiu al tuturor ramurilor de 
producţie economică şi culturală, din 
această ţară, către cel mai înalt aşeză- 
mânt de învăţătură, care este Universi- 
tatea, aşa de lipsită, pe aceste vremuri, 
de posibilităţile practice necesare pro- 
gresului culiurii noastre superioare. 


MINULESCU RARISSIM 


E ultima dintre fanteziile postului 
„Komanţelor pentru mai târziu“, Şi dacă 
ar fi să cedăm gândului nostru intim. 
confirmat în atâtea rânduri, de reito- 
ratele cereri ale cetitorilor noştri, am 
Spune că e cea mai puţin elegantă din- 
tre fanteziile acestui arbitru al elegan- 
ţelor de stil. Vorbim adică de hotărîrea, 
d-lui Ion Minulescu de a nu mai tipări 
versuri decât la zile mari, la Crăciun 
sau la Paşte şi numai pe hârtie cretată. 

Dar dacă, de vreme ce nu apărem nu- 
mai în preajma zilelor mari şi nici hâr- 
tie de cretă nu avem, nu nădăjduim să 
putem da, ca să zicem aşa, originalul 
poeziilor d-lui Ion Minulescu, vom sem- 
nala, spre bucuria cetitoxilor noştri ra- 
rissimile-i apariţiuni în rada, Poeziei şi 
vom da toate onorurile cuvenite acestui 
încercat steamer, pe apele ritmului, Iată 
d> ce înălțăm pavilioanele și punem si- 
renele să intone arabescuri sonore. 

In Gândirea (VII, 3) din Martie 1927, 
d- Ion Minulescu publică o „Spoveda- 
nie“, cu atât mai prețioasă cu cât alto- 
ieşte în trunchiul vechiului Minulescu. 
cu verbul alegru şi ritmul sprinien, o 
sevă de intelectualitate din ce în ce mai 
pronunţată. 

Cetiţi aceste versuri şi mărturisiţi că, 
e un pas. un serios și grav pas pe care 
Yon Minulescu îl proiectează în activi- 
tatea lui poetică. Peregrinul mărilor, 
rapscdul galerelor şi al urbanismului 
pitoresc, se apropie, acum, mai mult ca 
orirând și convorbeşte cu sine însuși : 


Mă caut şi nu mă găsesc!.,. 


Mă caut în vechiul ogor strămoşesc — 
Im grâu, în poriimb şi secară, 

in apa fântânei cu ghizduri, de piatră 
Şi'n focul din vatră, 

In golul din casă 

Şin gloata de-afară, 

Șin toţi răposaţii en mine trăesc 
Mă cant zadarnic... 

Zudarnic mă caut, că nu mă găsesc ]... 


Când vântul se ceartă cu plopiă pe drum 
Şi drumul trosneşte sub pașii greoi, 
Mă caut şi'n larma vieţei de-acum 

Sin pacea vieţei de-apoi... 


Când ziua se'ngână cu noaptea pe lac, 
Mă caut în iarba ide leac, 

în Steaua polară ce poartă noroc, 

în bobi 

in ghioc... |, 

Mă caut şi'n vechiul ceaslov bătrânesce 
Cu slovele şterse, 

Dar mu mă găsesc. 


Părinte 1... 

Ce vină mă iace s'alerg 

Cu gândul şi fapta spre morţii de eri, 

Că uzinele tuela, din iume ze şiete 
su mă pâtese alle 2, 
plat ab tnei 48 pi dist 
d 181 Gai teh? 


240 


UNIVERSUL LITERAN 


REDACȚIONALE 
D. Tugor Arghezi a binevoit să a- 
corde o conrorbive colaboratorul nostru, 
d. F. Aderea, Convorbirea apare in nu- 
mărul viitor, 
D In numărul viitor vom începe gu- 
blicarea unei serii de schiţe istorice: O- 
raşe şi cetăţi ardelene, la începutul se 
colului XVIII (după un manuscris iue- 
dit). Articolele se datoresc d-lui Niih. 
Popescu şi vor fi însoiite de interesunte 
reproduceri fotografice. NA 
D. Eugen Speranţia, autorul orisi- 
nalilor cxametri pe cari i-am publicat 
în coloanele acestei reviste, ne-a rezer- 
vat un triptic de poeme din seria exa- 
metilor, pe care le vom tipări începând, 
din numărul viitor. 


CÂNTECE POPULARE 

„Societatea compozitorilor români“ in- 
stituise în anul 1925 un concurs de câui- 
tece populare. Din recolta foarte bogată 
(1574 cântece), bogată şi ?n felurite sug- 
gestii şi concluzii. d. Constantin N. Brâi- 
loiu publică acum o elegantă culegere 
de 30 cântece, texte şi melodii, precc- 
dute de o introducere lămuritoare. 

Dar asupra frumuseţilor şi gândurilor 
pe care prețioasa şi eleganta plachetă, 
le suscită, trebue să revenim. 


CERCUL „SBURATORULUI* 

In ultimele şedinţe ale cercului „Sbu- 
rătorului“, d. Tudor Muşetescu a citit 
comedia sa în patru acte Panţarola; 
«d. G. Murnu traduceri din Catul ; d. Cal- 
limachi, piesă în patru tablouri IN- 
vierea lui luda : d-na Paula Petrea şi-a 
continuat romanul Serisori între femei ; 
d. E. Aderca un articol critic ; d-na 'ticu 
Anchip o nuvelă. d-na Sarina Casvan- 
Pas, nuvela Stasa şi poeţii obişnniţi di- 


[erite poe 
EXPOZIŢII 

D Pictorul Octav Băncilă, profesor la 
şcoala de Belle-Arte din laşi, deschide 
lixpoziția sa de pictură în sala „lleana“ 
(„Cartea Românească!) din b-dul Aca- 
demiei. 

Expoziția va îi deschisă dela 15 până 
la 29 Aprilie, 
Ln „Hasefer“ expoziția «le xilogra- 
vuri. şi aqnarele a. d-nei Maria Pană 


Buescu. 
DUEL PLASTIC 

CI] D. P. Comărnescu, cronicarul plas- 
tie at ziarului „Rampa“ a avut o icşire 
pe teren, ca urmare a diferendului din- 
tre d-sa şi pictorul Biju. 

Sau schimbat două focuri. 

Adversarii Sau: împăcat pe teren. 


Sa 00 mă REVISTE 

( Gândirea (VII, 3, Martie): 

„Religia iubirii şi Pestalozzi“ se nu- 
meşte studiul de sinteză şi lumini sufi- 
ciente pe care-l tipăreşte în fruntea re- 
vistei-d-! Vasile Băncilă ; despre sculp- 
torul Daciurea scrie d-l 0. Han; d-nii 
Adrian Maniu și Gheorghe Silviu, tipă- 
vesc în extenso feeria în verguri jucată 
eu răsunător succes la „Fantasio“ : „Mo- 
tanul încălţat: ;- cronici d-nii: Al. Bă- 
dăuţă, Ion Marin Sadoveanu, 0. W. 
Cisek. 

C Societatea de mâine (IV, 12, 27 
Martie) : 

„Ardealul de eri şi. Ardealul de mâine“ 
(Pentru vremuri noui, orientări nouă) 
se numeşte articolul. de curagioase afir- 
maţiuni, al d-lui N. Buta, care cercetând 
fizionomia sufletească a Ardealuiui ro- 





















































mânesc în cei 8 ani dela Unire şi con- 
siatând lipsa unei pături numeroase de 
intelectuali, arată că singura cultură în 
sare să pregătească intelectualilatea 
Ardealului, e cea franceză: 


Cuitura franceză arc calitatea de-a îi cea mui 
orgumică dizmtre câte a produs Europa modernă 
şi scontimporană, De multe ori, încercând să 
exprimi simetria geniului irancez priatr'o ima- 
giue plastică, te vezi îndemnat să compari im- 
presia de tot şi unitar ce-ţi lasă în suilei apro- 
fundarea evoluţiei lui, cu impresia ce-ţi face 
Parisul privit de ex. din Place de ia Concorde 
sau dela Etoile : în toate direcţiile se deschid 
bulevarde largi, drepte ca lumina, întocmai cum 
radiază, într'o carte celebră, ideile secundare 
din iieea centrală. Toate pleacă dela ca (ideca 
centrală) şi toate se întretaie, revenind, sub 
arcu! de triumi al bunului Simţ. Revolta conti- 
mă a acestui geniu mobil, grațios, a asigurat 
culturii franceze o uimitoare fluiditate de forme, 
jar setea nepotolită de absolut o bine marcată 
succesiune de etape. Chiar şi aihimoi când aoti- 
vale iniţiale vencau de aiurea (din Insulele Br; 


- tauice de piidă), ideea numai pe malurile 


Seine-ei își găsi forma clasică, definitivă. 

Aceste 'proprietăţi  specilice au împrumutat 
culturei franceze calitatea de-a îndeplini o fune- 
ție mondială. Având ia; bază sentimentul soli- 
darităţii de rasă, din care a răsărit dinamismul 
ideei maţionale, din darurite ei se împărtăşesc, 
azi, toate popoarele obidite, cari simt nevoia 
de-a se defini. Conştie de această misiune uma- 
nitara, ea şi-a simpliiicat mijloacele de expre- 
sie până ta ultima imită. De aici farmecul ci, 
uşurinţa de a o asimila. De aici circulaţia in- 
tensă a „pieselor" ei, pe toată supraiaţa glo- 
bulu?, cu prestigiul dolamiwi sau lirei. stenline 
în viaţa economică mondială. Fără a pierde o 
clipă din vedere ciortarile mobile pe cari ie face 
azi ltatia, pentru a-şi reface cadrele individua- 
litățui sale istorioe distinote, avem datoria, noi 
ardeienii, de-a asimila cât mai multe din ade- 
văruzie ci. Urcând această pantă grea, dar bo- 
sgaiă în promisiuni şi perspective nouă, Ardea- 
lu va şti să transforme în curând murmurul 
instinctelor sale de viaţă masivă, plină de con- 
timut pozitiv, în gtasul răspicat al unei provin- 
cii, care nu se mai poate multumi cu rolul de 
cenuşăreasă în noua gospodărie a Statului Ro- 
mân Intregit, Procentul de personalități, pe 
câre-i va da, va umplea vidul social, existent 
între majoritatea masselor româneşti de pre- 
tutindeni şi între personalismul asocial al aşa 
zisei o!.garhii naţionale, care, ca toate oligar- 
hiiie din lame, se pocăieşie anevoie. Ele vor 
îi sarea pământului românesc. 


GRAIUL ROMANESC 

Nu cred să exagerez. şi cele câteva 
informaţiuni, de bună seamă, vor con- 
vinge, susținând că această publicaţie 
lunară a societăţii „Graiul Românesc“ 
ar trebui să nu- lipsească, dacă nu dinu 
casa fiecărui cărturar din. țară, însă, cel 
puţin, din bibliotecile tuturor şcolilor şi 
instituţiilor de cultură. Ateneele cultu- 
vale, a căror bine organizată râvnă ni- 
meni ntar avea -pentru ce să o uritice, 
au în publicaţia aceasta cel mai bogai 
material infornativ pentru a face cu- 
noscute, în pături cât mai largi, bhmitele 
neamului românesc şi condiţiile lui de 
mai mare sau mică rezistenţă etnică în 
anumite colţuri. Cinematograful didac- 
tic, imaginea etnografică, tabloul vivant, 
folklorul, iată atâtea aspecte ale supe- 
riorului cult etnic pe <are publicația a- 
ceasia l-ar favoriza şi în slujba căruia 
nu cruță nicio râvnii. Scopul organiza- 
ției e să apere de desnaţionalizare pe 
Românii din afara granițelor sau chiar 
din lăuntrul lor. Pentru aceasta socie- 














tatea „Graiul Românesc” a adus la în- 
văţătură în țară sute de copii din Bul- 
garia și Albania şi acum publică în oe- 


cidentale condiţii redacţionale  revisia 
de faţă. 
D. Sextil Puşcariu, ale căvui studii 


istro române se continuă de mai bine 
de douăzeci de ani, publică un subsian- 
țial studiu despre „Roimnânii din Istria“ 
în care istoric, privelişti observaţii filo- 
logice, mostre de limbă şi mai ales sşi- 
tuația actuală a istrienilor, totul e îm- 
păcat cu cumpătare suficientă, 

Numărul de astăzi al istroromânilor 
pare să fie de 3000 şi locuesc în şapte 
sate la Sud de Monte Maggiore, dintre 
cari Susnieviţa, Bârdo, Noselo şi Grab- 
nic sunt curai româneşti. Religia lor e 
azi catolică — una din pricinile desna- 
ţionalizărilor. Școală aproape nu exietă. 
Din 1921, sub stăpânire italiană, cele 
şapte) sate «ela sudul lui Monte Ma 
re, veunite întro plasă administrat 
— comune di Valdarsa — au o şe 
italo-română. Graiul de azi e foarte îm- 
pestrijat cu cuvinte serho-croate şi ahia 
de poate fi înteles. Urmează observaţii 
de "limbă, în raport cu limba noastră li- 
terară şi ca mostră un fragment de 
basm, 

„Printre Românii săcuizaţi“ e an alt 
studiu, al d-lui Sabin Opreanu, mceon- 
stituire etnografică la fața locului, «u- 
reroasă prin realitatea reală pe care o 
desvălue, dar nu nai puţin interesantă 
şi de luai în seamă. Pentru că dacă în 
unele părţi -- în Odorheiu — totul osie 
pierdut şi săcuizarea şi-a sfârşit operau, 
în alte pării, pe valea Trotuşului de pil- 
dă, Săcuii pot fi recâștigaţi printr'o pro- 
pagandă cultur cuminte, 

Despre „Românii dintre Timoc si Mo- 
rava“, se reproduce bună paste din stu- 
diul de adevăruri, al d-lui St. Romausky. 

In numărul al doilea ul „Graiului îto- 
mânesc“, d. 1. Nistor, desbate istoriceşte 
problema graniței bucovinene, «dinspre 
Polonia, şi arată că ținutul în litigin a 
fost, istoriceşte, românesc şi astăzi ro- 
munele de pe dânsul sunt iarăşi româ- 
neşii. Deshaterea, care aminteşte şi de 
pledoariile dela conferința păcii dela 
Paris, pare s ăaibă sorţi a fi aprobată de 
către Polonezi — după cum informează 
o notiță a studiului, 

Despre „Școli şi biserici româneşti în 
Albania“ scrie cu bogată informație d. 
Simion C. Mândrescu, fostul ministru al 
țării la Tivana. 

Adăogaţi că aceste studii dificile în 
fond sunt expuse cu cel mai abil sumţ 
de vulgarizare, că hărţi şi fotografii în- 
soțesc cele expuse, că o bogată cronică, 
despre publicaţii şi probleme ale -graiu- 
lui românesc sunt tratate cu competiuţă 
osebită, şi încă nu ştiu întru cât am pu- 
tut da cea mai vagă indicație derpre 
valoarea şi spiritul occidental cu care 
această publicaţie este întocmită. 

Serviciul și golul pe care ea-l înri- 
neşte, este incalculabil: a călători la fraţi 
pe cure nu-i bănuiai sau despre care 
ştiai mai nimic, şi a călători în exce- 
lente condiţii occidentale, este poate cel 
mai mic dintre meritele „Graiului ru- 
mânesc“. 

Pentru «ci ce star simţi ademcniţi — 
şi i-am dori cât mai mulţi (nu vor avea 
de cât de câștigat) notăm: Redacţia şi 
administraţia, sir. Cortului 8, Bncuroști, 

Revista iiese lunar în caete a 36 pu- 
gini; abonamentul 50 lei pe an, 


































ATELIERELE 800. ANONIMI „UNIVERSȘIL,, STR, BREZOIANII 43,