Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0044

UNIVERSUL LDAP 


PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 


SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


înscrisă sub No. 163 Trib. Jlfov 














autorităţi și inatituţii 1900 lei 


Intâi dragostea . 





de ERNEST BERNEA 


Omul e singur și sărac, ca un ecou fugar prinire stâncile 
unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită și slabă, ortan al 


darurilor dumnezeeșii. 


poartă deschisă tuturor îngenunchierilor. 


Sărman al înţelesului şi bucuriei, 


Om, omule bun, 


pune în cugstul și fapta ta întâi dragostea. 

Intâi dragostea. Nu dragostea nesățioasă, dragostea de bo: 
găţie, de temei, de putere, da stăpânire, ci dragostea de iru- 
museţa, de lumină, da adevăr, dragostea mângăare, îndemn 
şi creație. Nu dragosiea care cere, cara vrea pentru sine, ci 
dragoziea care dărue, care hrănește pe aliul. Nu dragostea 
suf.eluiui pustiit, ci aceea a sujislului care sa revarsă fiuvial, 

Drugoziea esie cheia clipei și a veşniciei, Dragostea îm- 
prăștie usilul, uritul singurătăţii, topește răul, răul întunere- 
eului, alungă tiparele și hoiarele, alungă potrivniciile ; aduce 
pretulindeni fiinţă nouă şi nerobiioare. Dragostea nașie și 
pârgueșie rodul, transfigurează și înalță sufleiul; prin ea 
dumnezseasca față joacă focul luminilor de apa în lumea 


durerilor noastre, 
FR 


Acolo unde nu e dragoste, slăpânește întunerecul și uritul, 
acolo unda nu e dragoste infioraşte trufia, pizma, nedrepta- 
tea și toate chipurile prostiei omeneşti. Omul care nu iubeşte, 
uu înțalege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse, 
Graiul minunilor îi este cu desăvârşire înch:s. Acolo unde nu 
es:a dragoste, nu este nici cunoștință adâncă. 

Este în firea omului să învingă prin dragoste, Dumnezsul 
întrupat ne-a desvăluit lumea nouă, adevărul, viața și pule- 
rea piin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale, 
Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femee, să iubeşti pă- 
mântul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri 
și sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul și armonia cosmi- 


că, să iubești în deosebi omul, 


fratele tău, bun sau ticălos, 


tare sau slab, să-l iubești pe Dumnezeu cu puterile tale însu- 
tite pentru ființa ta legată de păcat, Cine nu iubeşte, nu are 
simţuri ; toate ferestrele, dela firicelul de iarbă la steaua ce 
clipzște liniștea depărtărilor i se închid. Grăuntele de bine şi 
t-umos ca-l purtăm în inima noastră, îl desvălue şi-l creşte 


draxostea. 


Întâi dragostea, dragostea care înilorește cireşul, care creş- 
ta copilul, care satură flămândul, care mângâz răztigniiul, 
dragostea lui Dumnezeu pentru creația sa. 

Așa vine pacea, pacea adevărată, pacea raiului şi «a vieţii 
veşnice, Pământul e ușor sub pasul tău, uşor ca sborul gân: 
durilor pure, omulz, lumina crește şi înfloreşte pe buzele, pe 
ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumne.- 
zeu. Când ai porni! să fii om, să știi că dragostea e cea dintâi 
virtute, ea este semnui desrobirilor, Cântecul tău se îneacă 
fără dragoste și mâna ta bâibâe. Caută sâmburele vieții. E 


în tine | 
Vaslui — lulie 1939. 








Trupul Căpitanului 


„Sărbătorile legion:re, oricât de 
sirălucite ar îi ele — spune Co- 
mandantul Mişcării  Legionure, 
Horia Sima — vor fi intotdeauna 
încă umbrite de tristeţea mormin- 
telor legionare”. Pe aceiaşi linie, 
oricât sar indârji gândurile noa- 
stre numai întru oțelirea faptei 
noastre, oricât ochii ar sta mereu 
guta să străpungă viitorul, sufle- 
tul nostru se va întoarce mereu 
in urmă să vegheze lângă mor- 
mintele celor care au fost cei 
mâi buni dintre camarazii noștri. 

Mormintele cure le adăpostese 
trupurile tinere şi vizuroase învă- 
luite în ţărâna umedă, mormin- 
tele depe întreg întinsul ţării. 
Fiecare județ, fiecare oraş cu 
mormintele lui — cu sfinții lui! 
Ce lecție inălțătoare, ce mustrare 
pentru fiecare greşală a noastră, 
ce indreptar de viață şi credință 
legionară — care să asigure de- 
săvârşirea biruinței Mișcării. 

Lângă mormintele celor drasi, 
omenirea a găsit totdeauna lini- 
ștea sufletească, tăria penlru a 
frece prin furtunile vieţii. Pen- 
trucă mormântul este locul de în- 
tâlnire cu cei plecaţi dincolo, este 
sinteza seninătăţii gin „locul de 
vdihnă şi de verdeață” din raiul 
care-i adăpostește. Aceasta va fi 
şi pentru noi. orice mormânt al 
vreunui camara ucis: imaginea 
Împărăției Cerului, în care trăe- 
şte fericiț de a fi mers pe dru- 
mul credințelor lui, de a fi fost 
capabil să moară pentru Legiune. 
Și faptul ucesta, conştiinţa seni- 
nătății cu care el şi-a sacrificat 
viaţa — va fi pedeapsa cumplilă 
a îndoelilor noastre, a ezitărilor 
noastre, a rămășițelor de mişelie 
care-și mai află loc în noi. 

Pentrucă Ei au putut muri şi 
noi nu. 

Numai un mormânt nu 
găsi, 

Pașii noştri vor colinda za- 
darnic toate plaiurile ţării, vor 
trudi zadarnic pe toate drumuri- 
le însângerate pentru a găsi mor- 
mântu! cel căutat. Nu vom afla 
niciodată clipa în care să ne pu- 
rificăm îngenunchind lângă tru. 
pul chinuit și sfârtecat al lui Cor- 
neliu Codreanu. 


vom 


de COSTIN 1. MURG:kSCU 


Ca! wa 

Căpitanul nostru! Trupul iu: a 
fost ucis, da» nu ne-a rămas. S'a 
mistuit pe tot întinsul pământu- 
lui românesc, purtat de vânturi; 
s'a mistuit pe linia marilor Căpi- 
tani ai Neamului. Căci unde este 
oare trupul lu Mihai, al lui Horia 
sau al lui Tudor? Unde este tru- 
pul răzvrătitului Ioan Voevod cel 
Cumplit? 

Este un făcut ca Neamul ace- 
sta să..şi găsească totdeauna mi- 
șeii care să-i trădeze și să-i uoi- 
dă Căpitanii, iar când Neamul Li 
recunoaște în sfârşit să nu le mai 
găsească nici măcar urma pă- 
mântenei lor treceri. Dar, poate 
este un ultim gest de viaţă din 
partea lor! 

Mormântul este sfârşitul, mor- 
mântul te duce la trecut, la cele 
împlinite. Mormântul este odih- 
nă. Și ei nu au, nu pot să aibe 
parte de odihnă. 

Trupurile lor, trupul Căpitanu- 
li? Dar ele stinţesc pretitundeni 
pământul românesc, așa cum su- 
fletul şi duhul lor plutește pre- 
tutindeni peste Cerul românese— 
conducându-ne destinul, 

Căci nu poate fi o simplă în- 
tâmplare faptul că cele mai vii 
figuri ale istoriei noastre, cele 
mai dinamice apariţii din viaţa 
românească — să nu se poală o- 
dihni întrun mormânţ. Nu este 
întâmplare retuzul acelor care 
deţin cheia întregei noastre evo= 
luţii şi a tuturor afirmărilor ro- 
mânești — de u accepia repaosul 
mormintelor. 

ESte mai curând mărturia voin- 
ței lor de a fi mereu prezenţi în 
viața românească, mereu vii, în 
fruntea oștirilor, 

Căpitanul s'a înfrăţiţ cu Horia, 
cu Mihai şi cu Tudor, Adică, n'a 
murit. Trăeşte, Gândul lui condu_ 
ce Mişcarea Legionară către bi- 
ruință, sufletu] lui conduce Nea- 
mul Românesc către realizarea 
destinului său imperial. 

Căci nu este numai un ritual, 
răspunsul nostru: Prezent, când 
se face apelul primului legionar 
al României; aşa cum nu este o 
tradiție salutul nostru, care măr- 
turiseşte permanenta trăire a Că_ 





(Urmare în pag. 3-a) 


OCTAVIAN SMIGEiLSCHI 








REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Breroicnul 23-25 
TELEFON 3.30.10 





Studiu penttu strană 


ANUL XLIX e Nr. 44 
SAMBATA 26 Octcmbrie 1940 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULS5LEI 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





Glosse despre 


Unde sfârşeşte arta tradiţio- 
nalistă şi uude începe cea mo- 
doruă e greu de spus, ducă se 
iu Qrept criteriu de clusificure 
criteriul tehnic; (cu toate ci 
peutru majoritateu celor ce în- 
criminează urta modernă, Jup- 
tul de a se sluji de o tehnică 
neobișnuită e mai de condam- 
nat decât orice). Greu, pentru- 
că din punciul de vedere pur 
estetice — formal adică, al ex- 
presiei artistice, deci al tehni- 
cei, — nici o inovație nu e pe 
de-antregul inotuție. 

Dacă ne gândim că diviziv- 
nismul chromatic excesiv la 
care se dedau împresioniștii 
jrancezi -— um Sisley, un Pis- 
saro de pildă — a fost preco- 
nizat și uzitat chiar de  cu- 
mintele pictor ul platelor scene 
domestice, bătrănul Chavdin, 
încă din secolul XVIII, fără ca 
asta să-l supună  oprobiului 
public câtuș de puțin, — sau 
dacă încercăm să apropiem ve- 
stita „tehnică abreviată” a tu- 
şei pensulei lui Velasquez. de 
maniera socotită pe timpul său 
„revoluţionară“, a lui Domier 
(pictorul, nu desenatorul), — 
dacă iarăşi evocăm  persona- 
jele „trapus” și monstruos di- 
jorme, crescute în vrejurile 
florei gothice medievale, pen- 
tru a le compara mental cu 
figurile expresionistului Bar- 
lach, — dacă în fine izbutim a 
găsi noi înșine, singuri, atăteu 
şi atâtea alte exemple în spi- 
ritul acestora, care să ne arate 
similitudini ciudate, anticipărt 
inexplicabile, moduri stilistice 
aflate cu veacuri înainte de 
a deveni „moderne“, nu ni 
se mai poate părea neînte- 
meiată afirmația că nici o ino- 
vație tehnică nu e de tot îno- 
vație. Cazul curios al unui 
tablou de Franz von Dejreg- 
ger considerat mult timp de 
specialişti drept un Boticelli 
autentic, e cea mai bună 
ilustrare a afirmației că „ma- 
niera” nu e concludentă pen- 
tru localizările în timp ale »- 
perelor de artă, Cu atât mai 
puțin, pentru diviziuni tipolo- 
gice. Arta nu e modernă priv 
întrebuințarea unei tehnici 
moderne. Nimic mai tradiţiu.: 
nalist în spirit decât cubismul 
lui Marcel Grommaire, ca să 
vorbim de un artist strict con- 
timporan. Nu faptul de a a- 





Literatura viitorului 





In toate ramurile de activitate ale 
statului, se  insinuiază sub ochii 
noștri, spiritul regenerator al legiu- 
nii. Instituţiile publice şi private, în- 
treprinderile de tot soiul şi chiar 
persoanele morale, se resimt de a- 
coastă primăvară viguroasă, care 
porneşte tocmai de jos, de acolo un- 
de rădăcinile neamului se înfrățese 
cu pământul. Depozitele milenare de 
forță acumulată din contactul acesta 
credincios al naţici cu elementele 
naturii, sunt acurn în plină, imensă, 
activitate. Se construiesc poduri şi 
şosele, se captează ape, se sparg pă- 
şuni și țarine virgine, pentru a se 


pune — cu viteza cerut de impre- - 


jurări, dar și cu terneinicia care ca- 
racterizează munca legiunii — toate 
posibilităţile de viață ale țării, în 
valoare. 

Curăţenia și sensul naţional a cu- 
cerit, până și presa. Nu vorbesc -— 
bine înțeles — de ziarele care-și fac 
o profesie din a fi întotdeauna cu 
guvernul, ci de presa aceia serioasă, 
care ori a suferit alături de mişcare 
toate rigorile destinului ei, ori sa 
menținut tot timpul pe linia unei 
ținute morale constante. Aşteptăm 
acum, cu legitimă nerăbdare, ca din 
frământarea aceasta a spiritului nou 
cu glia bătrână să apară și litera- 
tura viitorului, 





Ca fenomen social, importanţa li- 
teraturii este capitală. Nici în rea- 
lizările  economico-sociale, nici în 
cele politice, victoria unei revoluții 
spirituale, nu apare atât de limpede 
ca în literatură şi artă. Aplicarea 
în celelalte domenii de viață als 
statului, a unui fel ncu de-a înţe- 
lege lumea, poate fi posibilă cu uștu- 
rință, fără ca acest lucru să însem- 
ne, o cucerire veritabilă. Preferința 
particulară — dealtizl — pe care o 
au instituţiile pentru maimuțăreală 
și artificializare, este îndeobşte cu- 
noscută. Ele nu sunt fenomene de 
cultură, ci numai expresii neutre; 
adică semne de civilizaţie. Exenr- 
plul cel mai demonstrativ de astlel 
de maimuţăreală culturală, ii avem 
din nefericire în istoria noastră cca 
mai recentă. Absența tenomeniilui 
de cultură, corespondent instituţiu- 
niior este caracteristica statelor mi- 
nore. Şi un astfel de stat se pare că 
am fost noi până mai zilele trecute. 

în arţă şi în literatură deci, îşi va 
da măsura revoluția legionară. 

Cotropită de judaism, literatura 
noastră, orientată spre sensul me- 
diocru al internaţionalismului, ab:a 
sa târit pe făgaşul istoriei, până în 
zilele noastre. Apariția celor câţiva 
mari poeţi este semnificativă, pen- 


lă 





de LUCA DUMITRESCU 


trucă nici unul din ci nu reprezirită 
punctul de vedere al istorici vrenu- 
lor. Ba, am putea spune chiar, că 
sunt creaţi de spiritul de reacție și 
de aceia apar ca nişte truactiuui de 
copaci înfipte deacurmezișul 
torentului, 


albio: 


Biruința legionară, înscamnă aa 


Gar pentru literatură, victoria spiri- 
tului de reacţie din care sau născut, 
un Eminescu, un Creangă ori un Cu- 
rageale. Şi, mai înseamnă şi intra- 
rea literaturii noastre în mediul ci 
natural. Ridicarea ei până la grudul 
universalităţii, împiedicată cu toate 
mijloacele de corupție și propasun- 
dă până astăzi, numai mediul ucesta 
specific, e capabil s'o opereze. Eli- 
minarea evreilor din presă, une ii- 


ccau oficiu de normatizatori. îa- 
seamnă şi eliminarea lor — prin 
forța lucrurilor — din literatură, 


unde n'o să mai poată rezista, iără 
sprijinul mafiei crilice pe care-o a- 
veau în mână, 

Dar, dacă biruinţa legionară îu- 
seamnă degajarea literaturii de les- 
tul judaic şi intrarea ei în mediul 
său natural, literatura viitorului va 
însemna confirmarea fără risc de 
greșală a eficacităţii revoluţiei le- 
gionare, în toate ramurile de 
ale statului. 


aţă 


arta modernă 


de ION FRUNZETII 


dopta schemutismul exvpresiv- 
NS Sau utitizurea geomeLrici 
a cubiştilor, ca mod de vxpro- 
sie al unor stări due conștiință 
jace din operele de urtă, o- 
pere reprezentative pentru u- 
mul moder, ci spiritul cur” şi 
cere capresie în ele, le cole: 
ri calitatea uceastu, stavile de 
sijlet în sine, 

Distingeam în altă parte, 
cândea, între intenţia figura 
tivă g picturii, acocu de a sur 
prinde adică şi de u reprozen- 
ta plastic, uspecte cât mut 
eracie din natură, lorme, ati- 
tudini, ete., şi intenţia semni- 
ficativă a acestei arte: ucceu 
de a transmite tin conţinut stu 
fletesc. 

Problemele chromutice, pro- 
blemele desenului, probiemuele 
rehnice, întrun cuvânt, aoleu 
adică a ctiror soluţie trebuie să 
ofere posibilitatea de a Ligura, 
de a tueprezentă, de a reda, cut 
ai bine, obiectul, sunt mn 
tru pictură acelaş lucru cu 
problema metodei în filosofie : 
căutări ale unui mijloc. Mii 
loacele de care se serveşte tr- 
tistul, înstrumentele lui, nu 
sunt semnificative pentru dân- 
sul, deşi nimeni nu poale cou- 
testa că ele ocupă, ca onire 

nuncă în vederea  alcetuinii 
unui limbaj personal de trans- 
misie, o parte importanti cin 
activitatea artistului, 

Să nu ne rătăcim însu în 
considerații generale. Un lim- 
baj, da! Insă nu limbuiui, ci 
semnificația lui, leagă un ar- 
tist de v epocă, Nu e oure Fren- 
coiz Villon mai modern, cu tu! 
arhaismul limbujului său, de 
cât oricare dintre  Lamurtiuii 
Romantismului, sau chiar de- 
cât  Samain-ii Simbolismului, 
oricât de rafinată le-ar fi ex- 
presia ? Spiritul lui Villon e 
modern. Prin ceeace-l apropie 
de sensibilitatea  modirnilor? 
fuță de moarte, de atitudivicu 
lor de tragică duplicitate ; prin 
ironia autofiagelantă a alter- 
nării seriozității cu gluma, 1 
gravității meditative cu şfi- 
chiul satirei. Villou e ua: a- 
proape spiritual de Baudelui- 
re cu toate că-i despart cinci 
veacuri, decăt de un Charles 
IYOrlâaus, contimporanul stu. 
Insă problema ajinităților etec. 
tive e cu mult mai compleză... 
Pe scurt, există unu anumit spi- 
rit moder, care face cu 0 apo- 
ră de artă, indiferent d» timp 
şi de tehuică, să fie mudornă. 

Cineva definea spiritul mu» 
dern ca pi o îndelungă, obati- 
nată încercare de u se uhişnui 
cu realitatea răului, cu carac- 
terul lui de normalitate, A 
considera firesc să existe răul, 
cu toate că binele e valoarec 
dvrită din toți ruvunehii fiinte 
sale morale, e caracteristici 
omului modern. Ingelut atâtea 
veacuri în şir cu întirul îspitt- 
tor al unor voluptăți piermil= 
noase, legănat secole la rând 
cu gânul că „Dumnezeu ni 
poate permite răul, penivuziă 
ustfel ar permite neantul”, sau 
ci „răul e un accideut, o hu 
atenție a providenței“, suu în 
jine că „răul e» contrapouulzi e 
a binelui care-l juc p2 APS 
din urmi mai prețuit”, omul, 
— Omul izgonit cândva din 
Purudis de neinduplezareu ce- 
lui ce, atotștiutor fiind, i-a să- 
dit putinţa de a greşi numai 
pentrucă altfel şi-ar fi creut 
un concurent (cum dsta ar fi 
rezumatul teodiceei nwdierele 
oceamiene, de pidi), OMUL 
în fine, Insul singur, (Și pe 
peri), a avut pină în cele din 
urmă puterea su se priveasceii 
fără să se miută, să-şi vorbea 
scă fără să se înșele, henlitarcu 


răului, prezența lui în dune 

ă pu 
era de mult obecrontă. Con 
siderată însă ca sertutdură, 


provizorie și neosențială, pro- 
-ența răului în lume era st 
portubilu. Anestesicul unei cre 
dințe în eJemeritatoa hui, îl 
făcea asa. Odatui sfişintă il 
zia, prezența răului dovine ob- 
sesie pentru om.  Ceeqce în- 
seamnă pentru existența indi- 





(Urmare în pâg. 2-a) 








De curând, a apărut în tra- 
ducerea românească a d-lui 
prof. Traian Brăileanu, „Cri- 
tica puterii de judecare“ de 
Immanuel Kant. Împreună 
cu „Critica rațiunii pure“ 
publicată în româneşte de 
acelaş traducător în 1930, 
cartea de faţă cuprinde ceea 
ce este esenţial în gândirea 
filosofului german. Avem 
convingerea că traducerea o- 
perelor lui Kant va îndeplini 
în filosofia noastră tânără, o 
funcţie cu mult mai impor- 
tantă decât se bănuește. VI 
fi cu putință de acum, spre 
a spune astfel, un control 
sau un punct de piecare ri- 
guros, în toţ ceea ce se scrie 
la noi, cu intenția de a fun- 
da cultura sau morala, pe 
principii de teorie a cunoaște- 
rii. Controlul de care pome- 
nim, îl înţelegem nu în sen- 
sul îngust al verificării după 
sursa „kantiană" ci, (pentru 
ce n'am mărturisi-0?) în sen- 
sul mai nobil al apărării in- 
dependenţei noastre de gân- 
dire. Emiţând ideia unei a- 
părări a gândirii recmânești 
împotriva oricărei alte gân- 
diri, lie şi kantiană, riscăm, 
fireşte, să producem un zâm- 
bet de nedumerire. Cerem 
totuși bună voința  lectoru- 
lui de a urmări preocupările 
noastre asupra acestei pro- 
bleme, desvoitate în lucrări 
mai largi într'altfel decât în 
spațiul neînsemnat al cronicii 
săptămânale. 

N: mulţumim deocamdată 
să semnalăm importanţa tra- 
ducerilor d-lui prof. Traian 
Brăileanu, sub acest aspect 
al unui îndreptar ce ar fi la 
îndemână împotriva rătăcirii 
ivite în numele teoriei cu- 
nvaşterii din filozofia moder- 
nă. Considerând într'adevăr, 
pe Kant, în ceeace este, în- 
“emeietor al fi.ozofiei critice, 
adică al acelei filosofii care a 
înlocuit cunoaşterea cu teo- 
ria cunoaşterii, va trebui de 
câte ori ni se vorbeşte despre 
teoria cunoașterii, să ne a- 
mintim şi caracterul nega- 
tiv al filosofiei moderne. S'a 
spus şi se repetă lără nici o 
jenă, că începând de la Kant, 
noi ştim ceeace nu ştim, şi 
din această mărturisire a 
„neştiinței“ sa tăcut un me- 
rit de cugetare, întrucât prin 
„cugetare“ înțelegem  con- 
ştiinţă lucidă. „Neştiința“ s'a 
transformat apoi în „tra- 
gism'“; în „desperare“, în nu- 
meroase aspecte existențiale 
ale  „necunoașterii“, ca şi 
când simpla lor constatare 
ar împodobi ființa umană. 
Spre a indica în mod cu 10- 
tul sumar poziția noastră, 
vom spune că în nici un caz 
uecunodșterea nu poate fi 
considerată ca o onoare a in- 
dligenţii, şi că a vorbi de 
adâncimea unei conştiinţe 
„tragice“ sau „desperate“ ca 
de un Elazon, este ca și când 
ai exalta „meritele“ unui pic- 
tor care nu cunoaște „sub- 
stanța' unui peisagiu pe care 
ambiționează să-l zugrăvea- 





IN AȘTEPTARE... 


De 
Te 


peste mări şi țări, din dealuri și câmpii, 











CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 





LITERARĂ 


Opera lui Kant tradusă in româneşte 
de Profesorul Traian Braăileanu 


scă. Rațiunea  comparaţiei 
noastre este de a arăta că 
nici un artist nu pictează un 
gol, să zicem lipsa de vegeta- 
ție de pe un teren nisipos, sau 
pădurea dispărută dintre 
două masive muntoase prin 
eroziunea îndelungată a a- 
pelor. Asupra unui asemenea 
subiect, pictorul, fără  în- 
doială, e liber să-şi exercite 
talentul, dar întrebarea este 
cine se va găsi să-l elogieze, 
în chip deosebit pentru „ne- 
putinţă“ sa de a exprima prin 
sensuri pozitive lipsa sau go- 
lul din natură? 

Or, acesta pare a fi cazul 
cu teoria cunoașteri din filo- 
sofia modernă, în care, la un 
moment dat, s'a constat că 
plinătatea dogmatică a con- 
științei s'a supus unui proces 
lent de eroziune, săpându-se 
o prăpastie între masivul 
minţii întrebătoare deoparte 
și al naturii mute de altă 
parte. S'a constat cu alte cu- 
vinte că lipsește ceeace în fi- 
losoitia piatomciană era știin- 
fa (episieme) rămânând în 
ioc conceptul goi de știință 
ca teorie a putinței sau a 
neputinței de „a ști”. Lă- 
murim ceeace sa întâmplat 
în procesul de eroziune a 
piinatăţii dogmatice, atră- 
gând atenţia asupra faptului 


că €pisteme era o cunoaștere 


de natură metatizică pe care 
filosotul trebuia so stăpâ- 
nească dinainte, prin mijloa- 
ce ce-l priviau, ramânand ca 
numai după intrarea în po- 
sesie a viziunzi sale să caute 
metoda de a comunica in- 
tuiția  metatizică. Această 
metodă putea fi socotită pe 
drept cuvânt îndiferentă, ea 
fiind aleasă, dintre multe al- 
tele, spre a comunica știința, 
în actul alegerii intrând con- 
siderente practice, cum în- 
tâinim la Socrate, cauza mo- 
rală. Ori cum, metafizicianul 
avea totdeauna mai mult 
de spus decât spunea, și me- 
toda adoptată respecta și un 
criteriu prohibitiv sau defen- 
siv. Situaţia ciudată a filo- 
sofiei moderne este punctul 
său de plecare tocmai con- 
trar, de la metodă, la știință, 
inversându-se adică raportul 
dintre instrumentul ae trans- 
mitere şi lucrul transmis, pri- 
mul precedând pe al doilea, 
aşa cum un vas de fiori, 
„Lără“ flori, ar preceda în na- 
tură, florile înseși. Rezulta- 
tul acestei neobișnuit: schim- 
bări de funcţii, este, în fi.0- 
sofia modernă, faptul că 
pornește pe calea cercetării 
oricine, fără a justifica iniţia- 
tiva sa printr'o cunoaștere 
în prealabil, ci numai prin 
adoptarea unei metcde teo- 
retice de cunoaştere. Evident, 
efectul va fi şi cl ciudat, pen- 
tru că folosirea goală a unei 


metode nu duce la nici o 
cucerire, ci ea este numai 
un joc steril :pervertitor. 
Autorul unui astfel de exer- 
cițiu nu-şi dă seama că 
nici nu are dreptul de a uti- 


liza o metodă, înainte de a 


fi în stăpânirea unui adevăr 
metafizic pentru care me- 
toda nu este decât mijlocul 
de transmitere. Rezultă din 
nerespectarea regulii aces- 
teia adânc filosofică, electul 
dublu al compromiterii și a 
metodei, — cauza morală, 
de pildă, a lui Socrate, — și 
a cunoașterii, aruncând filo- 
scfia ca disciplină, deci ca 
drum al pregătirii şi al sal- 
vării sau ca  întemeizre a 
unui manism, într'o ruină 
din care cu greu pot ieşi cei 
amăgiți de prestigiul mo- 
dernismului. 

Vinovat ide această stare 
de lucruri, (de o deosebită 
gravitate, după părerea noa- 
stră, dat fiind impasul în 
care ar cădea gândirea ro- 
mânească), firește că nu 
este Kant, care a avut grijă 
să așeze la temelia culturii 
acale scheme descoperite de 
puterea de judecare, ce sunt 
cunoaşteri ce  precedează 
orice metodă demonstrativă, 


putinţa ei de transmitere 
fiind de natura libertăţii, 
Controlul despre care a- 
firmăm că ni l-ar înlemi 
operzle lui Kant dăruite 
limbii românești de către d. 
profesor Traian  Brăilea- 


nu, devine limpede dacă ad- 
mitem că întuiţia transz=n- 
dentală sau ideile transten- 
dentale se apropie mai mult 
cscât bănuim de știința so- 
cratică; perspectivă în care 
şi rigorismul moral kantți- 
nian ar deveni mai clar și 
mai uman dacă i-am înţe- 
lege fuga sa de înzlinaţiuni 
(plăcere-neplăcere) ca o îu- 
gă platoniciană de aistheâsis. 
In orice caz, primejdia pe 
care o vedem noi în moște- 
nirea modernă a criticismu- 
lui ni se pare a fi ascunsă 
chiar în misteriosul rigo- 
rism moral ce se desparte 
cu îndârjire de afecte. Cum 
întemeiem o axiologie, ne 
întrebăm, dacă ni se refuză 
criteriul subiectiv al plă- 
cerii şi n-plăcerii, şi când ni 
se afirmă că nu este cu pu- 
tință nici o demonstrație 
spre a ajunge la universali- 
tatea valorilor? O astfel de 
întrebare iscă tentaţia de 
a adepta exact ceea ce Kant 
a respins ca metodă. R=fu- 
zând „plăcerea” ca metodă 
spre a demonstra universa- 
litatea judecăților de valoa- 
re, — filosoful a deschis 
drumul pervertirii gândirii, 
care recurge tocmai la folo- 
sirea metodelor 'de genul 
„plăcere şi neplăcere” („,des- 


perare“, „elan“, etc), în 
intuirea  transcendentală a 
Dani ia nienină 


valorilor. S'a produs prinur- 
mare, ceea ce am remarcat 
mai sus, — inversarea func- 
țională, — metoda începând 
a activa înaintea cunoașterii 
metafizice. Aşa s'a ajuns ca 
psihologismul obscur şi stezii 
să fie luat drept intuiţie meta 
fizică, —trăgând spre degra- 
dare „odată cu diverse conţi- 
nuturi inferioare ale sensibi- 
lităţii, şi celelalte valori ca 
„binele”, „frumosul”, „justi- 
ţia”, etc. In fond este vorba 
despre ordinea creatoare de 
cultură a spiritului, şi gravi- 
tatea pervertirii de care vor- 
bim constă tocmai în sterili- 
tatea la care duce. În spaţiul 
scurt a! cronicei de față, ne 
mulțumim a opune criticis- 
mutui, surprins în afară de 


plinătatea dogmatică, două 
principii înrudite şi me- 
nite să facă iarăş legătura 


a 


între „conştiinţa lucidă” şi 
„natura indiferentă”. Ne rate 
rim la uri sens al „plăcerii” 
care poate fi luat drept crite- 
riu al univer:alităţii valorilor 
şi la o anumită cauzalitate, 
pe care o numim productivă. 
Sunt realităţi proprii spiritu- 
lui românesc, lucru ce rămîne 
să-l cercețăm, precum am 
spus în alte lucrări „Plăces- 
rea” de care vorbim acum, şi 
pe care o socotim de natură 


metafizică, poate fi un foarte 
puternic simțământ al interi- 
orității. Deasemeni „cauza 
productivă” este o intuiţie 
profundă de perpetuă naștere 
ce pare s'o aibă la bază u- 
manismul românesc. 

Ar urma să arătăm că 
natura ca fundal de tîi- 
pare eterne „este concepută 
de popor nu sub schema cau- 
zalității mecanice, ci după 
scopul cauzalității productive 
cauza şi efectul fiind legate 
printr'un raport de tată și 
fiu, de sămânță și floare, -— 
mișcarea având în această 
perspectivă un sens tropolo- 
gic, de întoarcere şi înaintare 
ca răspuns la chemările fe- 
cundaţiei și ale rodirii. Pu- 
tem deasemeni concepe un 
dinamism al spiritului după 
aceste norme ale unei purce- 
deri, ale unei procesiuni de 
la producător la predus, cau- 
za purcederii find totdeauna 
un plus al rodirii. care cere o 
nouă casă pentru viaţa sa, în 
felul în care o semânţă cere 
un nou pământ spre a germi- 
na. Se deschide prin urmare 
o perspectivă lăuntrică spiri- 
tului ca isvor de viață per- 
petuu, ce poate fi gândit 
dinamic, numai după prinzi- 
piul cauzalității preductive, 
și cu condiția ca viziunea să 
rămâie interioară. 


Cât pentru legătura dintre 
natură și conștiința în căuta- 
re de scopuri morale, vom 
spune că ea se face prin sim- 
pla întoarcere spre aceea 
icoană lăuntrică a cauzei pro- 
ductive, care, în cazul orto- 
doxiei noastre poate [i chipul 
divin, spre cucerirea căruia 
ni se cerea o tehnică moraiă. 
Și când vorbim acum de? 
tehnică sau o metodă de cu- 
cerire, nu vrem să spunem că 
pornim înarmaţi spre necu- 
noscut, de unde ne-am putea 
întoarce învingători sau în- 
vinşi, ci calea noastră este de 
la cunoaștine la metodă, de- 
oarece cauzalitatea producti- 
vă, este o intuiţie metati- 
zică, o plinătate dogmatică, 
spre a spune astfel, şi ea de- 
finește ontologic prin bucuria 
de care am pomenit mai sus, 
și pe care o considerăm intui- 
ție transcendentală şi nu închi- 
națiune. O îndrumare a gân- 
dirii spre un astfel de „ori- 
zont metafizic”, ni se pare a 
fi de o deosebită importanţă 
pentru fundarea unei filosofii 
și a unci culturii în cadrul 
naţiunii legicnare. Pro- 
blema culturii României !e- 
gionare credem că ne cere în 
primul rând un nou înţeles al 
cunoaşterii şi o nouă teorie a 
stilului, după care stil să nu 





Glosse despre arta 
modernă 


(Urmare din pag. I-a) 


vidului, experienţa răului, nu 
se poate simţi pregnant decât 
generalizat : dacă fiecare indi- 
vid l-ar încerca lucid, sinuci- 
derea ar deveni lege firească. 

Nu e nici o mirare deci, dacă 
toate activităţile omului mo- 
dern se resimt de obsesia rău- 
lui, 

Din adâncuri de ev-mediu 
începând, Inşii (şi dăm acest 
nume numai oamenilor  de- 
plini, capabili adică de lucidi- 
tate, sensibili şi activi, Sensul 
e  kirkeguardian de altfel), 
Inșii fac să se recunoască, în 
toate manifestările lor, gândul 
sufocant al realităţii răului. 
Reacţiunea păgână din Ronu- 
ștere nu e altceva decât o în- 
corcare de a uita că răul exi- 
stă, ancorând în efemerul vo- 
luptăților trupeşti, în plonitu- 
dinea vitalităţii amenințate de 
viziunea destructivă a Răului, 
(moarte, mizerie, boală,  bă- 
trânețe, păcat, osândă, singu- 
rătate...). Barocul,  bagateli- 
zând sensuril2 grave ale exis- 
tenței și mascând sub aparențe 
teatrale substraturile umila, e 
tentativa paroxistă d2 a ascun- 
de, prin înflorituri formale şi 





gesturi de suprafaţă, conștiin- 
ţa căderii omului, D2 pe a- 
tunci desperarea predestinări: 
propovăduite de Reformă  a- 
mintea perpetuu Insului, osân- 
da sa. Sângeroasa represiune 
contra Hughenoţilor în noap- 
tea Sfântului Bartolomeu, e în 
fond, supremul efort de a în- 
lătura cobitoarea obserie a a- 
cestei doctrine ce întrona p2- 
ste tot viziunea fatalității Rău- 
lui. Carnea are crude mijloace 
să se apere, atunci când luti= 
ditatea distrugătoare de con- 
jorturi sufleteşti o ameninţă! 
Romantismul — mişcare prin 
excelență nordică, protestantă, 
— sub toate formele sale, nu 
e decât un produs al conștiin- 
ței Păcatului, Injustiţiei, Rău- 
lui. Și din Romantism, oricât 
s'ar părea, încă n'am ieşit de 
tot. Moștenirea lui e prea vu: 
stă ca s'o putem îngropa cu 
una cu două, Problema „urî- 
tului” în artă nu e decât cores- 
pondentul, pe plan estetic, a! 
problemei morale revelate de 
filosfia creștină. 

Dar câte nu se pot spuiu 
aici! Câte funcţii ale „uritu- 
lui“ nu se pot disting?! Uritul 


naturalist — alt nume al ade- 
vărului brut, necontrafăcut, 
nelucrat artistic, neartiţiciali- 
zat adică, — ce deosebit e de 
urîtul clasicismului echivalent 
cu  mneechilibratul, informul, 
desorganizatul. Sau d2 uritul 
simbolist : ratoricul. Că pru- 
blema nu e una de exprasi>, 
se poate vedea din ex?mplul 
lui Baudelaire:  parnassianul 
Concepți€i tehnice, poate cău- 
ta totuși uritul decreptitudinii 
morale ca temă a perfectelor 
sale cadenţe! E o problemă de 
intuiție, de sigur. Și în mă- 
sura în care un artist mărtu- 
risește, prin orice tehnică, vi- 
ziunea Non-valorii, a valorii 
corupte, a Păcatului fie el mo- 
ral, estetic sau logic, artistul 
respectiv e un artist modern. 
Intenţia adâncă, intenţia sem- 
nificativă a artei trebuie luată 
în consideraţie aşa dar, şi tu 
e singurul criteriu de clasiji- 
care. Tipologic desigur, nt 
istorie. 

lată însă că problema pre- 
zintă un aspect şi mai îintera- 
sant, pe măsură ce materialul 
cercetat devine mui din lumea 
actuală : 

Deformările expresiei, toate 
„torehe-qul”-urile artei  mo- 
derne, seria  p—ism-elor 
care-au făcut furori de 30 de 
ani încoace şi care cad azi în 
desuetudine, sub presiunea e- 
ticei omului nou al totalitarin- 
mului, au din perspectiva a- 
jund decât acela p2 care tind 





26 Octombrie 1940 —— 


fie decât un mod de funcţio- 
nare a substanţei. Cultura .e- 
gionară o concepem substan- 
țialist, — omul interior miş- 
cat după cauzalitatea produc- 
tivă, — (cuib, familie, — le- 
gământ, prezenţă, înviere, — 
neamul mântuitor, — naţiu- 
ne eternă) iar puterea ţării, 
deocamdată poate să nu fie 
“e tip monumental, ex.bitiv, 


ci numai de tipul moral, 
lropologic. Pentrucă dacă 
la considerentul că sun- 


tem faţă de unii vecini, un 
pepur puţin numeros, şi deci 
ne aflăm în primejdia cotro- 
pirii numerice,—am răsunde 
«i după trecerea timpului 
vom fi mulţi și tari (peste 50 
de ani, cincizeci milicana), în 
ce priveşte cultura nu este 
nevoie să invocăm timpul, — 
despre care nu știm nicicdată 
precis ce aduce, Operele unii 
culturi de valoare universală 
le putem realiza acum, şi ime- 
diat, ca pe o problemă a ţării 
legionare tot atât de urgentă 
ca și înmulţirea pcpulaţizi. 
Dacă însă înmulțirea peou- 
laţici ridică probleme de hi- 
gienă, alimentație, sănătate a 
rasei, etc.,— problema cultu- 
rală cere rezolvarea 
problemei tot importante, a 
situaţiei materiale a scriity- 
rului rcmân, a medului cum 
îşi câștigă existenţa și a pre- 
țuirii pe care i-o acordă so- 
cietatea. 


CON STANTIN FÂNTANERU 


n a a a E a 


ceasta etică, un sens mai pro- 
să li-l dea cei c2 nu văd îu 
ele decât capricii gratuite ale 
rafinamentului  blazaţilor şi 
snobismului sec. Ele raprazin- 
tă pentru noi, adaptarau tehni 
cei, expresiei adică, la fune- 
[iunea nyud u urtsi dou fami- 
liariza pe Ins cu prezanța Pâ. 
catului, u Non-valorii; de a-l 
jace adică să creadă în carar. 
terul necesar al existenței Rău- 
lui, în imposibilitatea do-u i. 
mugina 9 lume dispensată de 
timbrul lui specific, în jatali- 
talea poziției lui, în firoasea 
lui tendință ce a îmbiba toată 
suprafața iumii spirituale ni 
fizice. 

Muzica lui Paul 
Sirawinski și Hon2gg 
înterpretează. Aşa îşi 
pictura lui Picasso, Bracque 
Dujresne, de Chirico, Mac 
Chagall, ete. Așa, literature 
lui D.H, Lawrence, aşu, în- 
treaga mișcare futuristă („fuc- 
CIQm9 corragidsamenle il bruţ- 
to nea letteratura” 
țial, 
mu], 


Dukas, 
27 aşa se 
ajlă rosi 


), aşa par- 
suprarealismul și didais- 


Intr'un cuvânt, tot ee nu-şi 
poate afla la temelie concepţia 
Organică a unui om-damiurg, 
caracteristică vremurilor  ae- 
tuale pe care le pregăteşte e- 
poca vastă, largul ciclu istorie 
început. în Evul-Mediu și în- 
chaiat sub bombardamente și 
huruit de avioane, la înc2pu- 
tul războiului color două lumi 

ION FRUNZETTI 


Le apa a 


DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE! 
Biet Român! plecași la oaste, hutărit să-ţi 


aperi țara 


aștepiăm Regină ne'ntârziaț să ii, 
ștergi a nonstre lacrimi ce curg ca din 
a isvor 
De-atâ! amur de vreme şi tot de-atâta dor; 
S'alini durerea noastră sme mângâi ne'ncetat 
Cum ama îl ulină pe fiu-i adorat. 
Pământul nostru sfânt ce ani a fost udat 
Cu lacrimi de iubire, cu sânge mult vărsat, 
Te chiamă s'Te susție, Te chiamă s'Te 
hrănească 
Cu vo iubire mare, iubire părintească. 
Cu braţele deschise, cu înima vibrând, 
Te-ușteaptlă al Tău Fiu, Te-aşteaptă surâzând 
Și cuută la Tine iubirea cea mai mare 
Ce poute să existe sub al luminii soare: 
Iubirea cea de mamă, în veci nepretuită, 
Cât timp va fi pământul, cât viața hărăzită, 
Te așteptăm Regină, nentârziat să vii, 
De peste mări şi țări, din dealuri şi câmpii. 
loan C. Stănescu 


Să 


PLÂNGE CERUL... 


Ascultă 

Cum plânge cerul! 

Cum se 'ndoaie, materia îndurerată, 
De plânsul celui care geme, sus... 
In svonul ropotelor stranii, 

Nu simţi eternitatea mată, 
Eterul, 

Chinuitcarea umedă melancolie ? 
Ascultă 

Cum plânge cerul! 

Monșirii neyrii se strivesc. 


Corespondența noastră 


S'aprind făclii de-o clipă pe boltă; 
In ele e gândirea lui: un fulger! 
Şi trăsnet pare-a fi cuvântul; 
lar norii sunt al lacrămilor uger... 
In sborul lor îisbesc pământul, 
Imcremenil de-a cerului revoltă... 
Ascultă 
Svonul picâturilor de ploaie... 
Nu recunoşti în el durerea, 
Nu recunoști în el misterul 
Ce par în plâns că se'ntretae 
Și vin din nepătruns ? 
Aruncă-ţi sufletul și umple 
Imensul gol, 
Cu murmurul sublim al ploii 
Apoi ascultă : 

Plânge cerul... 


PLOUĂ... 


Afară plouă... 

Picuri reci izbesc în ramuri, 

Sau se sparg de caldarâmul străzii. 
Prin pomi se sbate frunza, 

Şi plâng prin case geamuri, 

In mijlocul ogrăzii, 

Bătrânul nuc sub care ne povestea bunicul, 
Stă trist și-ascunde parcă 
Desnădejdea şi... nimicul. 

Pe străzi murdare, 

Ymede de ploaie, 

Cernite cu drapele de noroi, 


Un lung convoiu, 
Fluid al totului uman, 
Pășeşte mut, prin pâcla deasă 
Imtr'o continuă mişcare... 
Un furnicar de măști greoaie 
Rănite de lumina mută, 
A umeadelor felinare... 
Și mă cuprinde-un straniu gând : 
Să es afară 'n ploaie! 
Să mă scuipe cerul! 
Să mă'nece tina 
Ce-a creati pe 'ntâiul om! 
Să plâng pe al creațiunii dom, 
Nimicnicia... 
Și 'm sufletul meu trist s'aprind 
Scânteia jertfei tuturora... 
Afară p!'ouă... 
E târziu, 
Un orologiu bate ora 
Dcuă... 
Și dangătul prelung al lui 
Pare blestemul nimănui, 

Crucificat, pustiu... 

L. Bălteanu 
ELEGIE BASARABEANĂ 
Meleagul îşi ascunde peceţile do veac 
Și vechile hrisoave'n domnească-iscălitură 
In negura de humă, căci şesurile tar 
Şi şi-au spumat otravă fântânile la gură. 
Cu înimi drse macii se ofilesc pe iat 
Lă 


Și volbura a rugă de moarte-și nalță fruntea, 
Hei, larg de lanuri ninse de soare, suu uscat: 
Nici curcubeul nu-şi mai aruncă Nistru 
puntea 
Ci vrejul amintirii cola cerdac bătrân 
[i simt cum caden brânci şi cum tainic se 
USUCĂ... 
Livada ceea mare cu vinețin de prun !... 
Dar şesurile cu doină şi valuri de lăptucă!... 
Hei noapte, vino, noapte tăcută mai degrabă: 
M'oiu şuvoi prin ape în şes basarabean. 
Mi-oi strânge amintirea şi cerul în desagă 
Și mi-oiu dura mormântul pe-o margine de 
LOR... 


RĂVAŞ 


Bădie, dorul să-l învingem nu e modru ! 
Am rătăcit căutându-te'n zadar, 
Te-am fășcăit la margini de hotar 


Ș'am genunchiat în plâns, la cruci de codru... 


Am stat târziu cu înima la sfat 

Ș'am ascultai în sări voroava ierbii, 
Am. sărutat tăcerea'n rând cu cerbii, 
Cu tain de fluer drag te-am așteptat!... 


Pe unde rătăcești mereu, bădie ?... 
— O, inimile ni se rup, se rup: 
Stejarii clopotese minuni în trup 
Şi tu tot baţi cărări de bejenie î.. 
Dragoș Vicol 


Și dușmanii dinlăuntru și de-ajar' te rod ca 
fiara... 
Ţi-ai lăsat acus' soția şi copiii şi avutul 
Șiai pornit cu arma 'n mână să'mntăreşti 
moşiei scutul ! 
Dar scripat de greu durere, stui și plângi cu 
plans neghiob 
Că moșia ți-uu furat-o şi ai ajuns să fii iar 
rob ? 
Eşti trădat de însăși jrații ce pretind că te 
conduc; 
soarta, reiați viața 
de haiduv ! 
Au lăsat streinătății tut avutul vieții tale, 
Tu suspini, că meriți milă, iar familia ta.. 
jale!... 
Te deșteaptă! nu mai plânge, ştergeţi lacrima 
durerii, 
Hotărit, pronește singur, sparge raclele 
tăcerii ?,.. 
sugrumi toți 
trădătorii, 
De-ai să mori, ţi-e sfântă moartea, că dea- 
supra 's negrii norii, 
Iți alege! sau porți jugul, sau pornești ca 
vijelia 
Ca să scapi din mâini barbare şi mormântul 


Nu mai sta şi-ţi plânge 


Să sfarmi în cale totul, să 


De-ţi convine să duci jugul, du-l, prin secoli 
grei de fer 

şi lașitatea nu-i primită sus în 
cer !.. 
H. V. Ploscaru 


Că ești laș 


——=— 26 Octombrie 1940 








UNIVERSUL LITERAR 


Margaritarele 


In acest ciclu, poetul a adunat, curând după retragerea 
sa din vieaţa politică, poeziile ce  compusese între anii 
1852-—1862, la care a adăogat trei din anul 1848. care nu 
putuseră fi publicate mai înainie. i 

Cuprinsul Mărgărităreielor, în marea lor varietate, re. 
fectează felurimea împrejurărilor subt care a trăit poetul în 
acei ani și a sentimentelor ce acestea au deștepiai in su- 
uetul său, 

Cu tot numele lor gingaş, „Mărgăritărelele“, corespun- 
zâmd epocii de maturitate şi de vieață activă a lui Alecsandri, 
cuprind unele din cele mai energice și mai bărbătești poezii 
ale sale. î 

Ciclul se deschide cu un cântec revoluționar, sunând 
ca o „Marseillaise“ a noastră, Deşteptarea României; mai 
departe cuprinde Hora Unirei, care a fost și ea o armă de 
luptă, şi puternica imprecaţie Moidova în 1857; în sfârșit, 
cântecele de vitejie care glorificau pe Italienii şi Francezii 
biruitori în războiul de la 1859 pentru liberarea și unitatea 
Italiei, Ă 

Des unde dar numele unei flori delicaie la un ciclu în 
care sânt şi accente așa de puternice? 

Poate de la acele cinci-șase poezii din care se înalţă, 
ca o mireasmă, adorația poetului pentru Mărgărita; poate 
şi de la înduioșătorul Înşiră-te, mărgărite. cu care se încheie 
ciclul, 

Ei 


Un grup însemnat de poezii în acest ciciu, care oglin- 
deşte vieața poetului între 1852—62, îl formează poeziile 
zu subiect exotic, rod al interesantei sale călătorii de aproape 
patru luni în sudul Franţei, în Maroc şi în Spania în toamna 
anului 1853: Păsărica Mări:, Floarea Ocsonuiui, iahtul, E: 
R'baa, Seguidila, în fruntea cărora stă delicioasa feerie C 
noapte la Alhambra. 

Tot în „Mărgăritărele” se găsesc trei din cele mai miș 
cătoare elegii din opera lui Alecsandri: cunoscuta Bă!cescii 
murind, din care se exală duioşia, patriotismul înfocat al 
prea-iubitului prieten dispărut în tristețea exilului; Emmi:, 
care exprimă vecinica nedomirire a omului în fața morţei 
unei ființe tinere, care abia-și deschisese sufletul la bucuria 
vieţii; Surorii mele, în care poetul deplânge moartea tim 
purie a sorei sale. 

In alte patru poezii, reluând teme din „Doine”, cu care 
intrase în literatură, dă: o idilă, Hoţul și Dorrniţa, și trei le- 
gende famtastice, dintre care Noaptea Sfănti.u: Andrei, un 
mic capo d'operă. 

In stârşit, în „Mărgăritărele” putem simţi ca un preludiu 
al „Pastelurilor”, în poeziile La Sevastopol, Pe albuma d-re: 
lda Vegezzi-Ruscala, Gondola trece, Lacul de Como, toate 
dând impresii vii, directe, un discret sentiment al poesiei na- 
turei, iar cele trei din urmă având 'calitățile de măsură ale 
celor mai desăvârşite dintre „Pasteluri”, 

Visul lui Dragoş, Banu: Mărăcine, și remarcabilul Petr: 
vareş, la rândul lor, anunțau Legendeie istorice. 

Mai puţin interesante sânt cele câteva romanțe: „Cântice 
şi sărutări”, „Il Maiu” etc., care reprezintă unu. gen la care 
poetul renunță de acum încolo. Presimtţire este ca o prefigu- 
rare a „Cântecului Gintei Latine”. 

> 

Nota dominantă în „„Mărgăritărele” o tormează, cum 
am spus, poeziile patriotice. 

Alecsandri, în volumul ce tipărea în 1863, în vremile 
tihnite după Unire, dădea întâiul loc poeziilor din 1848: 
„Deşteptarea României'",care la nașterea ei circulase clan- 
destin, în foi răzlețe, fără dată și fără nume de autor, „Sen- 
vnela Romană” şi „Moțul şi Secuiul', — care nu putuseră 
fi date la iveală în volumul din 1853. 

Acum se putea auzi de toţi pasionata chemare revo- 
luționară ce răsunase odinioară şi în care trecuse şi ceva din 
sufletul înflăcărat al lui Bălcescu: 


Iată] lumea se deşteaptă din adânca-i letarpiet,.. 
Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Remânie! 
Scuiaţi toţi cu bărbăţiel 
Ziua vieţii a sosit!,.. 


Numai tu, popor române, să zari vecinic în orbire? 
Numai tu să fii nevrednic de — acest timp reformator? 


„Sentinela Romană”, cu acea romantică avocare a 
trecutului, cu vibranta expresie a conștiinței etnice, si a mi: 
siunii noastre seculare, forma un crez pentru susținerea și 
exaltarea sufletelor, — pentru atunci și pentru toate gene- 
carțile, în tot cuprinsul pământului locuit de Români: 


Eu să pier? eu? nic:odată! 
Vie valuri mari de foc. — 
Nici că m'or clinti Qin 1oc!... 





de ELENA-RĂDULESCU POGONEANU 


Iar la umnă, cuprindea solemna și mândra afirmare a 
valorii istorice a neamului său: 


Să trăești, ostaş Romane, 
Stâlp al iumii apusane! 

Tu, cu pieptu-ţi, ai oprit 
Valul crunt din răsărit, 

Şi cu braţul tău armat 
Pasul soartei l-ai schimbat. 


Din tot ce a scris Alecsandri, parcă nimic nu a mers 
așa de adânc în sufletele Românilor și n'a fost atât de sortit 
să trăiască de-a pururea în ţinerea de minte a generaţiilor 
lor, 

In „Moțul şi Secuiul” Alecsandri, al cărui patriotism 
luminat cuprindea de atunci încă întreaga Românime, dădea 
glas Transilvaniei. Cu sigurui său simţ dramatic, într'o scenă 
ce pare ieșită din liada, poetul pune să se provoace lup- 
tătorii reprezentanţi ai celor două neamuri: în vorbele lor 
vibrează — de o parte sufletul drep! şi împăciuitor al unui 
neam: 


Nici eu să rcbesc la tine, — 
Nici tu: să robeşti la mine, — 
de cealaltă oarba trutie a celuilalt: 


Tu nai nume, tu mai ţară, 
Asta-i patria maghiară. 

Tu se cade să-mi robaști, 
Că tu om încă nu eşti... 


apoi dreapta mânie a celui insultat: 


„Spuie-ţi morţii din mormânt, 
De sânt om, sau de nu sânt. 


In ai doilea rând, în seria poeziilor patriotice vin acelea 
care celebrau Unirea; Anul 1855, care traducea imensele 
speranțe ce trezise în suflete desfăşurarea războiului Cri- 
meei; apoi Hora Unirei, care rostea cu naivitatea şi vioi- 
ciunea versului şi graiului popular acea voicasă şi frățească 
chiemare la Unire a desinteresatei Moldove către Mun 
tenia: 


Măi Muntene, măi vecins, 
Vină, să te prinzi cu mine!... 


Amândoi sântem de-o mamă, 
De-o făptură şi ds-o samă, 
Ca doi brazi într'o tulpină, 
Ca doi ochi: într'o :umină...... 


Cu sigura lui intuiție, poetul găsise cuvintele simple, 
tonul cald şi direct care, ieşite parcă din sufletul obștei, 
erau menite să se inscrie adânc în inimile tuturor şi să asi- 
gure o vecinică tinereţe acestui nobil îndemn la unire... 


In sfârșit, Moldova în 1857, ecou al înverşunatelor lupte 
pentru Unire, — în care se înalță neintrânta crednţă a poe- 
tului în viitorul patriei: 


In zadar cearcă ei să ridice 

Un zid pe Milcov, despărțitor. 

Cădea-va z.dui „şi tu, ferice, 

Vei fi unită cu a ta sot”; 
în care apoi indignarea se ridică până la neînduplecate im- 
precaţii, ca ale lui Dante: 


Şi când pe calea de vecinicie 

Veţi pleca saibezi, tremurăţori, 

P2 fruntea, vcastză moartea să serie: 
Dușmani ai țării! Cruzi vânzători! 


Când ne gândim la nesdruncinata credință, la pasio- 
nata stămință din aceste versuri, — la răzunetul ce l-au 
găsit în suflete, la pornirile ce au creat ele, — la marile 
fapte istorice a căror săvârșire venea ca o încoronare a 
avântului susținut şi de aceste cântece ale poetului fruntaș 
al naţiunii, — trebue să recunoaștem că niciodată litera- 
tura nu a tost pusă mai sincer și mai cu spor în slujba vieţei 
unei naţiuni și că nicicând n'a părut mai justificată concep- 
ţia despre rolul mesianic al poetului, 

La asemenea versuri, care avuseseră şi ele partea lor 
la întemeierea noilor orânduieli ale țărei, şi "n care se simte 
ca o adiere profetică, va fi gândit Eminescu, când scria: 


Voi credeaţi în scrisul vostru, 

Şi de-aceea spusa voastră era sfântă și frumoasă... 

Voi, pierduţi în gânduri sfinte, convorbeaţi cu idealuri.. 
Rămâneti dară cu bine, sfinte firi vizionare, 

Ce creaţi o aită iume pe-astă lume de noroiul... 











fRăclămatție 


lo lon Vârtosu, zâs Pământ, 
Din Poianalungă moldovană, 
Viu să vă răclăm — (nu cer pomană!) — 


Că'n hârtii aţi pus ieri strâmb cuvânt. 


Nu e drept că cele opt prăjini 
De islaz au fost cândva boiere; 
Mie mi-ou vinit dila muiere 


Precum sânt : cu troscot de grădini. 


 N'aş pute aduce vr'un hrisov 
“Pentru ele, cum că totdeauna 


Fură zăstrea neamului Păuna ; 
Am în schimb pe moș Dumitru lov, 


Care poati spuni că acum 
Una sută ani fără o lună, 
Păuneştii aveau iarbă bună, 
lar undei conacul era drum 


Cam de-aceleaş leat, dacă nu chiar 
Mai avută'n zile nu senine, 

Mama Safta — gard în gard cu mine — 
Glăsuieşte apăsat şi rar, 


Că pi vremea ei nici nu s'află 
In Poianalungă vr'o cucuoană, 
Nici vr'un ghiftuit boier cu toană 
Care niciodată nu se lă. 


Astea vream să le-auziţi şi-a şti ; 
Şi vă rog, frumos, să-mi scrieţi carte 
Ca s'o am să fie de-a mea parte 
Pentru când cei martori n'or mai Îi. 


lar de-ţi chibzuiră precum că 
Minciunim, pentru islaz, cu toţii, 
O să-mi strâng feciorii şi nepoţii 
Să-l păzască ei de lifta ră. 


TEODOR AL. MUNTEANU 








Intru cât priveşte pe Alecsandri, e neîndoios că Măr- 
găritărelele, cu poezii ca Sentinela romană, şi Hora Uhnirei, 
pe care adolescentul Eminescu le va îi recitat şi cântat cu 
eniusiasm, i-au inspirat marelui poet acea venerație pentru 
literatura generației trecute ce o mărturisește în Epigonii '). 

La 1870, când tânărul Eminescu scria acele versuri de 
recunoștință, el era încă foarte aproape de marile realizări 
aaționale și de luptele ce le precedaseră, încât simțea mai 
viu (prin contrast cu sterilitatea unei literaturi contemporane, 
a cărei „beție de cuvinte” o denunţase cu trei ani înainte, 
cu o fină ironie, Titu Maiorescu) ce mare sutlei vibrase în 
scrierile predecesorilor, 

Acea literatură din epoca renașterei naționale — şi în 
primul rând poezia lui Alecsandri —, cu toată naivitatea ei, 
uneori, și cu toată ușurința formei adesea, nu fusese o liie- 
ratură stearpă, fără legătură cu vieața țării, ci izvorise din 
inima națiunii și se revărsase asupra ei; nu urmărea o pro- 
ducțiune de artă pur formală, ci, pornind din suflet, purtată 
de un ideal, ea încălzise, înălțase şi întărise sufletele; de 
aceea, poezia lui Alecsandri a făcut una cu marile aspirații 
ale neamului și s'a înscris în înfăptuirile naţionale ale 
epocei, 


1) Cuvântul Mărgăritărete, după cum observă chiar Alecsanări 
in nota dela poezia dedicativă, care deschide ciclul, e identic 
cu Lăcrămioare. 

„_2) V., pentru părerea iui Eminescu despre scriitorii prea- 
mării în „Epigonii“, scrisoarea lui către Iacob C. Negruzzi din 
Viena 17/6 1870, st. n. în I[. E. 'Torouţiu, Studii și documente 
literare, vcl. I, p. 311, 312. 


Trupul 
Căpitanului 


(Urmare din pag. 1-a) 


pitanului. Este manifestarea unei 
realităţi din lăuntrul Comunităţii 
Legionare, 

Căpitanul trăeşte; mereu viu, 
mereu în fruntea Legiunii, ca în 
vechiul nostru cântece —, pe ca- 
re-l cânta cu figura transfigura- 
tă de emoție și cw privirile seni- 
ne, ce căuța să descifreze tai 
nele din noi — şi prin aceasta, 
cele ale viitorului Neamului şi 
Legiunii: 

Moţa, Arhanghel şi munte, Marin 
ica o flacăre mare 

Cu Căpitanul în frunte, ne-or 
iduce în viscol de soare 

Deaccea şi chemarea noastră 
care eri, ca şi azi — ca şi întot- 
deauna se îndreaptă către el, nu- 
mai către el — Căpitanul nostru: 

Să faci Căpitane, o ţară 

Ca soarele stânt de pe cer. 

Căci Căpitanul trăeşie. Legio- 
narii îi simt clipă de clipă pre- 
zența şi îndemnul la luptă. De. 
aceea, peniru nimic în lume, ei 
nu sc vor abale dela linia pe care 
El a trasat-o Mişcării Legionare. 

Trupul lui nu l-am mai găsit 
în ziua biruinței. Era destin de 
Căpitan... Sutietui Imi este însă 
mereu prezent în noi. Corneliu 
Codreanu trăeşte. Trăeşte cât va 
trăi Legiunea şi Neamul româ- 
nesc, 

COSTIN 1, MURGESCU 





Notă la o 
bibliografie 


Bibliografia d-lui N. ]. Herescu, 
de pe aciurn impunătoare, sporeşte 
cu încă două opere: una este 
Necesnatea ciasicismutui, conțe- 
rință ținută la Ateneul Român în 


seara de 14 Mai 1939 (Tporul 
„Cartea Românească", Rucu- 
rești, 1940);  cealaită se int'tu- 


lează: Alevsanări, Fântâna Bian- 
duziei şi Horaţiu, contribuţie la 
istoria lui Horaţiu în literatura 
românească 1..Bucovina" 1. E. To- 
rouțiu, Bucureşti 1940). 

Concomitent cu aceste opuri la 
care tiparul colaborează ca un 
auxiliar prețios întru demna ex- 
primare materială u gândului, 
uutorul lor publica în Revista 
Fundațiilor Regale pe luna tre- 
culă, câteva pagini de comentarii 
critice despre Vasile A'ecsandr: 
poet a: priveliştei şi al legendelor 
românești, amintind, cu prilejul 
festiv al aniversării bordului din 
Mircești, nu numai însemnătatea 
istorică în lirica noastră, dar şi 
valoarea lui de actualitate : 

„Disprețul excesiv față de ope- 
ra lui Alecsandri ni se mare nonă 
şi nedrept şi păgubitor — serie 
d. N. 1. Herescu. Nedrept în pers- 
pectiva istoriei, fiindcă el a fost 
un precursor. Fenomenul Emi- 
nescu, probabil, nu Sar fi putut 
produce, dacă n'ar fi existat, mui 
întâi, fenomenu! Alecsandri, Pă- 
pubitor în lumina valorilor poe- 
fice eterne fiindcă e! a scris u- 
nele versuri care pot [i, şi peniru 
noi cei de astăzi, prilej de emo- 
ție şi desfătare estetică. 

Deaceia e! are dreptul să tră- 
iuscă în conștiințele noastre, iar 
noi avem datoria să nu sărăcim 
patrimoniul nostru sufletesc, lă- 
sând în uitare pe clasicul poet, cu 
interesantele note idilice şi eroice 
pe cari le-a adus poeziei ru- 
mânești':, 

Reț:nem, așadar, din inventarul 
recapitulati» ul zustrei poetice 
lăsate de Alecsandri, interazanteie 
note idile și croice. 


MENALC 


ÎN aa a a (a CA a Cana m CO  N NO 


Ideologia creştină 
a Statului român legionar 


Trăim cu adevărat zile mari. Aşa de mari 
prin însemnătatea şi profunzimea lor, că 
multe condee se rețin a le comenta. Ca și 
pe câmpul de luptă, sub bombele năpras- 
nice ale dușmanului din faţă, te vezi une- 
ori înăbușit de fum și reținut pe loc. Da? 
tocmai în acesta clipe este momentul să 
nu stai cu brațele incrucișata. Ce! ce-şi cu- 
noaşte datoria se reface suileteşte în grabă 
şi porneşte înainte. Conştiinţa-i spune să 
execute cu prețul jertfei sale comanda ce 1 
s'a dat. Din nourii de fum inăbușitor des- 
prinde cununa biruinţii şi dincoto de zidul 
amenințător 2 dușmanului vede locul pe 
care înfise drapalul isbânzii finale. Credin- 
ţa sa în dreptatea sfântă a cauzei pentru 
care luptă şi nădejdea în victorie îi trans- 


îigurează. El vede în faţă aurora realizării 
unui viitor, pe care i l-a infăţişat coman- 
dantul său la plecare. Intreaga, ființă i se 
răscoleşte și lupta eroică se destăşoară în 
plin. Dușmanul cade biruit, cerul se inse- 
nincază şi victoria se înfăţişează pe dap in 
realizată. 

Asemenea putem spune că se proiectează 
sbuciumul nostru sufletesc în fața sfâșisrii 
dureroase a unei bune părți din trupul pa- 
uriei, sub călțâiu! cotropitor ai dușmanului. 
Dar in afară de dușmanul din faţă, cauti 
să te aesmeticeşti și de vânzoleala celor 
sabi și bolnavi sufleteşte din jurul tâu. 
Unii buimăciți şi fără gând eroia, cad gră- 
madă în faţa, ta. Tâneguiala lor te împiedi- 
că şi pe time de a inainta. Dar ceea ce este 
mâi greu, este boala sufietească care para- 
lizează pe csi mulţi. Le lipsește o convin- 
gere, fiindcă nau un crez, nu văd isbânda 


de Preot MIHAIL BULACU 


Necradinţa ii face să fie învinși, mai mult 
de jumătate, inainte de a porni la luptă. 

Numai acei ca vede viaţă și dincolo de 
moarte, acel ce ved=> suflet dincolo de trup. 
acel ce vede pe Dumnezeu dincolo de ma- 
terie, acal ca vede bineia și jortfa dinco:o 
de eul și intzresele sa;e. acela sa poate bi- 
rui pe sine și poate ajunge la suprema bi- 
ruinţă din afară. Si în chipul acesta. putem 
vedea că au fost străbumii nostri. Ei au bi- 
rut pentrucă au crezut, Şi au crezut fiind- 
că au avut o credință, pe care nu numai 
că au mărturitii-o, dar sau călăuzit în 
viață după luminile ei. 

În asemenea. suflete mari, vedem cu ade- 
vărat luceferi, călăuzitori de viață. Iar in 
noi vedem de muta ori niște ep'goni. P:n- 
trucă adesea ne iipseşte un ideal. Ne lip- 
seşte o credință. ne lipseşte convingerea, ne 
lipseşt> suf'etul ca'a, spiritul de jertfă și 
tot ca ne poate duce la eroism. In cadrul 
unor asemenea preocupări putem întelege 
îzumuzeţea și adâncimea versurilor din „E- 
pigcnii“' marelui poet Miha'l Emineszu, vi- 
zionara! naţicn-iismului integral şi 21 ro- 
hui Soripturilor Sfirte ala Creștinismauui. 
Să revedem numai câteva versuri, pentru a 
ne regăsi din stările noastre sufleteşti: 


„Când privesc zilele de-aur a scripturilor 
române, 

Mă cufund ca intr'o mare de visări dulci şi 
senine 

Și în fur parcă-mi colindă dulci şi mândre 
primăveri 

Său văd nopţi centind deusupră-mi ocea- 
nele de ste:e, 

Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăsi 
cu filomele 


Cu isvoare-ale gândirii şi cu râuri de cân- 

tări. . 

Iară noi? noi epigonii?... Simţiri reci, arțe 
sdrobite 

Mici de zi'e, mari de patimi, inimi bătrâne, 
urâte 

Măști râzânde, puse bine pe-un cardcter 
înimic,; 

Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: 
o frază; 

Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem 
în nimic! 


Și deaceia spusa voastră era sfântă, și fru- 


modsii 

Căâcr de minți era gândită, căci din inimă 
era scoasă... 

Voi. pierduţi în gânduri sfinte, convorbeaţi 
cu îdeturi ; 


Noi cârpim cerul cu stele, noi mânțim na- 
rea cu vâluri 1... 


In lumina acestor versuri pine de adân- 
cime şi un larg înțe'es al aprecierii trecu- 
tului p'in de credinţă și senin la suflet, 
gându' ncsiru se duce peste veacuri și mi- 
lenii. 11. aştrii cari au Tuminat asstinele 
neamului nostru. Peste Juceterii neamului. 
erumărati şi ceseriși de Bminesru în restui 
vszsuritor acelor „Epigonii“. Ne ducem chiai 
ta timpul da mașters a] poporului român 
Revedem legiunile roman? venind pe pha- 
iurile Daciei-traiane. Revedem aevea legi- 
na, creştină, supranumită fulminamtă. pem- 
tru minune eredinţei ei în: rugăciune, de 
pe vremea împăratului Marcu Aureliu. La 
vraja rugăciunii creștinilor romani din a- 
ceastă legiune, istoria ne spune că a înce- 
tat o mare persecuție îndreptată împotriva 
crestinilor. , 

Ascu'tăm astfel glasul mai îndepărtat, al 
episcopu'ui Paulin de Noi. care admira 
progrese pe care cretinismuj misionar le 
făcea prin: părţile Olteniei și ale Banatutui, 
Sub vraja osârdiei misionare a Sf. Niceta 
Romanul, episcop de Remeziana, ja ză căii 
pias se comverteau noui suflete legionare 


din ambeie Dacii. în noua credinţă cre- 
stină: 


„Pe tine tot norodul, părinte te numeşte 
De aie tale graiuri Scythul pătruns se umi- 
lește 
Și aprigu-și dămoale pe cel de fiară piept 
La adevăr, ce 'nvaţă-I cuvântul tău cel 
drept. 


24 tine Getul vine, Dacul din amândouă 
Și cea Mediterană şi cea Repensă mouă 
Agricultorul și cel ce-i avut de vaci şi boi 
Cel învăscut în pielea lânoasei sale oi. 


In țara în care Musa n'a împletit cunune 
Prin rostul tău învață ce-i barbar să răsune 
A lui Christos Sfânt nume cu înimă romană 
Virtuos să uiețuiască in pace crestiană“. 


(G. Săw'escu: „Arhiva Albinei“, Iaşi 1841 
Arh. Nifon N. Ploeşteanu: Patru conrerinţe 
religioase, București Bd. 1905, p 116-117). 


In cadrul acestor scumpe amintiri înţe- 
legem mai bine ce legătură este între Sta- 
tul român legionar de astăzi și ideologia 
creștină, îmbrățișată şi înfiripată în su- 
fletul noului Stat, precum ne lămureşte 
Conducătorul Statului Român, DI. Goneral] 
Ion Antonescu. În primul rând Statul ro- 
mân în spirit legionar, nu vine să reforme. 
ze ereţic Biserica creștină ortodoxă, ci 6 
respectă şi o sprijinește. „Un Stat înteme- 
iat ne spiritualitatea creştină, cum este a? 
nostru astăzi, este respectuos faţă de Dum- 
nezeu şi față de Sf. Biserică“. Statul beeio- 
har respectă şi apreciază convingerea cre- 
ştină a neamului românese, că prin Bise- 
rică se poate înălța sufletește neamul la 0 
viață, superioară și se poate mântui, 

Ceva mai mut, Statul legionar resp=etă 
tradiția Bisericii de a-și întocmi singură 
prin organele sale eclesiastice activitatea, 
precum și organele de a-și desfăşura lucra- 
rea practică, când afirmă: „Socotese că Bi- 
serica, instituție divină întemeiată de Fiul 
lui Dumnezeu şi adoptată de poporul nos- 
tru încă din îndepărtate veacuri pentru a-l 


înăița sufletește și a-l mântui, este singura 
în măsură și în drept să stabilească în con- 
formitate cu chemarea ei şi cu cerințele 
timpului normee de activitate“. | 

Statul legionar nu numai că rzspectă, dar 
îşi faice o confesiune de credinţă, afirmând 
că-și sprijineşte tăria pe spirituatitatea cre- 
ştină, pe care Biserica prin preoţii săi o 
înfiripează în sufleteie crzidincioșiior. Da: 
pentru aceasta, sujitorii ei trebue să fi2 
la înălțimea misiunii lor, încredinţată de 
Dumnezeu: , „Atât în calitatea mea de Co- 
mandânt “al Statului Wationa! Leg'onar. 
care-și toarce puteri'e din spiritualitatea 
creștină a Neamului, alimentală de Sfântu 
noastră Biserică, cât și ca fiu credincios a! 
acestei Biserici, dornic să-mi dobândesc în 
sânul Ei mântuirea sufletească, cerința ceu 
mdre pe Care 0 Qdresez Bisericii este: să-ş: 
aprindă până la incandescență râvna apo- 
stolească şi propovăduitoare“ 

Statul Legionar este rezpzctuos faţă de 
Bisenica, strămoşească, dar o vrea vie, ani- 
mată de duhul misionar a] Sfinţilor Apos- 
toti. Una este tradiția, de a respecta sirur- 
tura apostolică şi sobornicească a Biserisii 
și alta este dorința. de a fi animată de du- 
hul ei apostolice. Tradiția ortodoxă n'a în- 
semnat viaţă statică, ci duhul dinamic a! 
jertfei misionare. spirit de sacrificiu pentru 
binele aproapelui, până la jertfa de sine, 
după exemplul Sf. Apostoli și Sf. Martiri ai 
Creştinismului-primar. Mântuitorul Hristos 
a fost și a rămas exempul suprem si El 
trebue urmat și astăzi: „Biserica lui Hristos 
nu inseamnă numai ziduri, icoane, coruri, 
lumânări, clopote, slujbă. Ea este dragoste, 
jertiă, mirostenie, trudă, curăţenie sufle- 
tească. Oriunde trăieşte un suflet curat, a- 
colo este un altar al dumnezeirii. Pentruca 
Biserica, şi toate podoabele Ei să primească 
cu adevărat harul] ceresc, dacă vreţi să a- 
dăpostească cu folos pe cei ce înalță rugă- 
ciună, să-i facă să caute sprijin şi genun- 
chii lor odată ridicaţi dela pământ să-l 
poat: mai încrezâtori ca, înainte. Daţi vo! 
intâi bisericii, toţ ce Mântuitorul a așezat 
la t>melia Bi“, 





(Urmare în pag. 8-a) 


4 














IN TREN... 


Desigur, aţi observat și dvs. în călă- 
toriile pe cari le faceţi cu trenul, că se 
găsesc adeseori călători de o cumsecă- 
denie şi o filotimie nemaipomenită. A- 
tenţi, prevenitori la orice gest, ei sunt 
gata pentru a închide, pentru a deschide 
fereastra, pentru a-ţi trece un șpriț, o 
portocală, întrun cuvânt oameni cum 
nu se poate mai gentili. Gentileţea lor, 
nu mai cunoaşte măsură însă, când e 
vorba de o cucoană. Atunci să-i vezi pe 
aceşti domni gentili cum nu catadixesc 
să deschidă un mic geamantanaș din 
pântecul căruia, ca nişte dibaci presti- 
digitatori, scot feldefel de bunătăți. 
Aveţi nevoe de un hap oarecare, aveţi 
migrenă, greață, aveţi mâncărimi, us- 
turimi sau crampe? Fiţi siguri că dom- 
nul gentil vă va oferi leacuri pentru 
toate aceste neplăceri. 

Pentru a nu face păcate însă, vom re- 
cunoaște că sunt şi oameni la cari âpi- 
ritul de amabilitate e o chestie de tem- 
perament sau educaţie. Intâmplarea la 
care mi-a fost dat să fiu martor şi pe 
care vreau s'o povestesc mai la vale, 
întâmplare care poartă pecetia ceiei 
mai desăvârşite autenticități (dacă vă 
spun c'am [lost martor!) privește o scenă 
sinistră din lumea oamenilor aceştia 
cari te tortură cu gentileţea. 

Deunăzi, mă întorceam dela Cons- 
tanța. Mă întorceam la Bucureşti pen- 
tru a mă mai răcori și de ce n'aşi spu- 
ne-o, pentru a mă odihni. La dracu! 
doar mă întorceam dintrun concediu 
de odihnă. După ce izbutii cu multă 
trudă, să ocup un locşor întrun com- 
partiment, tare pe poziţie, priviam la 
destăşurarea crizei dc locuri. Compa'ti- 
mentul plin. In fața mea o doamnă care 
judecând-o după ţinută şi imbrăcămin- 
te, făcând abstracţie de fardul de pe 
faţă, dădea impresia unsi femei pe care 
ne-am deprins a o numi serioasă. în 
aţa ei şi deci lângă mins, un domn cu 
bartete, să tot fi avut 50 de ani. In ce- 
lelalte locuri, o doamnă vorbea limba 
cehoslovacă, cu un copil îndrăcit, pis- 
truiat, care ne-a făcut capul moară. (Cine 
are să le trăiască, cine... ctc.). Încolo o 
maică și atâta... pe cât mi-aduc amint>, 
Adică să fiu precis: 

Vasăzică eu, unul, doamna venerabilă 
doi, domnul cu barbete trei, cehoslo- 
vaca cu dracul de copil cinci, plus una 
maică, tocmai şase. O să vedeţi pentru 
ce am tăcut numerotarea aceasta, Uşa, 
ca un adevărat perpetuum-mobile, la 
fiecare clipă „hârş“. 

— Vă rog, mai e vreun loc aci? 

— După cum vedeţi și dvs. compiet 
ocupat. 

Capul din pervazul ușii la care erau 
atașați doi ochi ca două mărgele de 
corcodușe privia cu neincredere, știau 
ei ce ştiau. Doamna cehoslovacă spuse 
ceva copilului în limba ei, limbă care 
deși îmi este străină cu desăvârșire, am 
dedus totuși că i-a poruncit să nu-și pă- 
răsească locul. 'Ținea să fie și ea tare pe 
poziție. Şi deoarece copilul nu părea 
să dea ascultare peruncii mamei sala 
aceasta crezu de cuviință să-i adminis- 
treze o lecție ceva mai contondentă, spre 
satisfacția tuturor: cepilul primi deci o 
palmă sdravănă. 

După socotelile mele, domnul care în- 
trebase și care se postase la fereastra 
din fața compartimentului nostru nu 
aștepta decât doar plecarea trenului. Pe 
urmă știa e] că se limipezese lucrurile. 
Un ins care de obicei nu face decât să 
reție locul pentru alte persoane fără a 
călători şi el, la plecarea trenului va 
cobori lăsând un loc disponibil precum 
și alte trucuri pe cari le cunoaşteţi şi 
dvs, Ușa din nou, cu violență, hârș. De 
astădată ce] care vâri capul era un o- 
fiţer. Aţi băgat de seamă că militarii 
inchid sau deschid violent uşile. Ei sus- 
țin că asta se cheamă 2 proceda milită- 
reşte. Nouă ne place să credem că e 
mai mult o chestie de deformaţie pro- 
fesională. Oamenii clerului deschid usa 
potolit şi tot astfel se interesează. Mai 
e o categorie de călători cari intră si- 
guri de sine, intră fără să salute și o- 
cupă un loc înssmnat cu un jurnal sau 
o carte. Dacă li sc atrage luarea aminte 
că locul e ocupat, ei răspund scurt „ştiu' 
şi-şi văd de treabă. Am băgat de sza- 
mă că și ăștia știu ceva. Dovada cea 
mai bună e că îndată după porniraa 
trenului, persoana care afirmase că lo- 
cul e ocupai, își retrage uşor cartea, de 
obicei într'o limbă străină, lăsând să 
se înțeleagă că persoana în chestie și-o 
fi găsit alt loc. Abia atunci comis-voia- 
jorul, căci de mai multe ori persoana 
atât de cunoscătoare a rânduirilor din 
călătorie este un voiajor, aţipeşte lini- 
știt, 

Eu stăteam liniștit și făceam exame- 
nul meu reflactând la toate acestea, 
când bag de seamă că, cucoana vene- 
rabilă din faţa mea dădea vădite sern- 
ne de neliniște și îngrijorare. Asta se 
întâmplă la vreo două ore după pleca- 
rea noastră. Domnul din faţa ei, adică 
de lângă mine, interveni prompt. 

— „Prea cală duduie ?“ 

— „Nu“. 

— „Prea rece?“ 

— „Nu. 

— „O fi curent“. 

— „Nu. 

Eu, în gândul meu, care nu sunt niti 
antifeminist convins, dar nici misoghin 





de GEORGE CARARA 


fără rezerve: „Haiti“ îmi zic. lată unul 
cu filotimie. 

— „Sunteţi suferindă, poate ?' 

— „Nu“... dar (glas de havaiană) am 
o secte ceva așa... 

— „Vai de mine duduie, se poate ? 
permiteţi-mi vă rog... Si fără să sfâr- 
şească vorba, arată în mână un thermos, 
E un şpriţ minunat şi unde mai punți 
că e destul de rece. Ii am dela Viena 
tprobabil se referea la thermos şi-şi Co- 
lora ceremonialul turnării cu fe] de fel 
de aprecieri şi amabilităţi). Odată cu 
oferirea paharului — am uitat să spun 
că scena sc petrecea noaptea — obser- 
vai cu surprindere că domnul își apro- 
pie unul din picioare într un chip mult 
pica îndrăsneţ de acelea ale doamnei, 
făcându-i semne destul de vizibi:e. 
Doamna, probabil încântată că la vârsta 
dumneaei se mai bucură de încă puțină 
trecere, iar pe de altă parte stingherită 
de vizita atât de inoportună a piciorului 
domnului cu barbete, făcea feţe-feţe. Se 
gândea la vecinii ei de compartiment 
care ar putea, Doamne păzeşte ! să-și 
închipue cine ştie ce. 

Dumnealui însă continuă înainte a 
face semne cu piciorul, deși cucoana îi 
aruncase o privire menită să-l electro- 
cuteze. 


Vădit emoţionat, bâlbâindu-se, ne- 


tind cum să iasă din încurcătură, se 
grăbi să-i mai ofere un pahar cu vin. 
— Vă rog, îndrăzniţi duduie', — 


UNIVERSUL LITERAR 


silabisi el. Dar piciorul nici că-l re- 


trăgea. 
Măi să fie al dracului — îmi spuneari 
eu, — văzând cum fierbe cucoana, să 


ştii că de-aci iese scandal. Parcă am fost 
afurisit căci nu trecu nici un moment 
şi numai ce o aud pe cucoana în gura 
mare, eşită din sărite. 

— „Drept ce mă iei dumneata pe mine 
şi mai cu seamă unde vrei dumneata 
să mergi? 

Domnul, galben ca de ceară, judecând 
că poate i sa făcut rău, răspunse mă- 
surându-şi cuvintele şi căutând prin 
buzunare vreun bulin. 

— „Eu merg la Bucureşti“, și oferia- 
u-i rușinat, calmantul ,deabea mai puiu 
labisi; 

— „Luaţi, luaţi, doamnă... Dar pi- 
ciorul nici că voia să-l retragă. Dimpo- 
trivă, Şi avea o mutră necăjită, îngri- 
jorată şi confuză de te apuca mila. Ea, 
la fel nedumerită și revoltată. 

Văzând că manevra piciorului pe de- 
desubt nu încetează, doamnei i se făcu 
întradevăr rău și în culmea enervăsii 
strigă. 

— „Ce, domnule, ţi-ai eşit din minţi? 
Chem şeful de tren să te pue la respect“. 

Ce şi-o spus bietul om? Se vede că 
asta e niţel tralala, și a apucat-o criza 
tocmai acum. 

— „la să-mi văd eu de treabă“. Iși 
retrase frumuşel piciorul şi „hârşi, 
„hârş“. „şontâc, şontâc“ părăsi compar- 
tirnentul, uitându-se speriat înapoi. Ina- 
inte de a închide ușa, eu care aşteptam 
să dea o sincopă peste mine din cauza 
răsului, îl auzii psalmodiind: 

— „Ce ţi-e şi cu trenurile astea, dom- 
nule. Toţi nebunii în ele“. 

Domnul cu barbete avea piciorul de 
lemn. 


ă 
si 








26 Octombrie 1940 ——— 


"RUP... 


Ana. Maria își privi trupul în oglindă. Nu 
observă nimic deosebit... Atunci, pentru ce 
in seara aceasta, când se intorcea dela 
şcoa'ă cu paşii grei de oboseaă, un bărbat 
a urmărit-o atât de aproapa, încât, a tre- 
sărit simţindu-sa atinsă de un corp străin? 
“Prebue că avea ceva câre o deosebia de 
cerelalte fete. ceva vugar care atrăgea pri- 
virile bărbaţilor.  Işi aduse am.nte cum 
=stăvară, la plaje, unii ochi o priveau atâr 
ne iune încâţ se uita ducă aceaa' să vadă 
»u cumva o fi uitat să-şi aranjeze COS? 
mu! sau, Doamne fereşte, a ieșit goală p” 
paje !... Parcă şi femeile o îscodeau unor 
p.za mult. Nu; nic: de data asta Ana Maria 
na găsi nimic nepotrivit în înfățișarea el 
după cum și astă, vară costumul ei era poa” 
e ce] mai decent d= pe paie Ba da — abia 
acum vedea că uniforma îi era puţin cam 
strâmtă. O croise aşa pentru ca să samen? 
cât mai puţin a uniformă şi; pentru ca să 
ce simtă mai user întinsa, O va lărgi chiar 
de-a doua zi. Dar Ana Maria simțea că vină 
e altundeva toiuşi era prea cand:aâ la 
saptesprezece ani pentru ca să-și poată da 
seama că o rochie strâmtă sau largă, COS- 
tum de bai sau haină de pană. nime nu 
era, suficient, pentru ca să poată acoperi 
trupul pentect care isbucnea din copitărie 
spre viață cu tot €lanu, formeior desâvâr- 
şite. 

După ce aruncă încă o privire în oglinda 
înaltă în cara se vedea între:eă, în rochie 
simplă. neagră. cu guler foarte larg, a'b de 
scoiărită, Ana Maria s-meruntă spre omul 
care îi râmasese în gând cu stăruința lui 
de u o atinge și socoti că poate la urmă 
urmasi a fost ceva întâmplător Sau, Sanie 
1 fot confundată cu cineva. 

A doua zi era Duminică și nu vroia să-și 
strice pentru atâta dispezitia în cea mai 
scumpă zi a săptămânii. în faţa acelsiași 
pginzi aruncă uniforma pe care 0 credea, 


Domnișoara Fana se uită 
la ceas. Fruntea i se întune- 
că. 

— Chiar ce! să întârzie, 
când l-am rugat atât de stă- 
ruitor ? Aşa își ţine făgă- 
duiala ? 

„Voi veni la ora precisă, 
Fana. E ziua ta şi orice sar 
întâmpla, nu trebue să lip- 
sese. Apoi ştii, exactitatea e 
politețea regilor, cum zice 
Fedor Pavlovici din „Fraţii 
Karamazov“. 


S'au despărțit printr'o îm- 


brăţișare, ca o promisiune 
mai mult. 
— Şi uite, au trecut pa- 


truzeci şi cinci de minute 
peste ora la care trebuia să 
vină... Dar dacă i so fi în- 
tâmplat ceva? O, nu, nu se 
poate, Nu cred. Azi n'a avut 
nici un sbor de făcut. Lumea 
vorbeşte multe. Vinul, fe- 
meile... Azi pe pământ, mâi- 
ns în văzduh, printre nori, 
printre furtuni. Poimâine, 
poimâine... Dar nu vrea să 
se mai gândească. Nu vrea. 
Nu se poate... Poimâine, în 
munţi, upde ochiul emuiui nu 
pătrunde... O grămadă de 
carne stâlcită sub rămăşite 
de lemn şi de fier, mânjite 
cu sânge... Aaaah'! 


Se 

Țipătul sa răspândit în tot 
salonul, ca un junghi ascuţit 
şi rece, Doi tineri sau repe- 
zit la ea îngrijoraţi. 

— Ce e, Fana? Ce sa în- 
tâmplat ? 

— Nimic, 
mei. 

Mâna mică şi albă ca un 
porumbel obosit a sburat pe 
frunte, a mângâiat cutele 
subțiri, a gonit gândurile ne- 
gre care năvăliseră în minte. 

Jazzul începu un tango 
urgentinian. Fana, condusă 
de un tânăr cu capul spinte- 
cat de o cărare țipător de 
dreaptă, fardat ca o fantoşe, 
porni în pași lenți, dansul. In 
celălalt colț al salonului două 
guri de babe cleveteau în 
şoaptă. 

—— Dece crezi că a ţipat? 

— Nervi. 

-- Aşi, aviatorul. 

— Care? 

—- Cum, nu ştii ? 

— Nu. 

— Soimul... 

„- Aha. 

— Sigur, ma chere. 

—. Ce gust şi la ea. 

Uşa salonului se deschise 
larg. Jazzul amuţi. Un tânăr 
înalt, robust, cu străluciri în 
priviri salută toată lumea. 
îndreptându-se spre Fana 
care îl privea întruntată. 

— O oră şi treizeci şi pa- 
tru minute. întârziere. Exac: 


nimic, dragii 


titatea este politeţea... A cui 
ai-zis? A. da, a regilor. Ce 
mai rege! 

—- Sărut mâna, Fana. Te 
rog să mă ierţi. Am foit re- 
ținut de un lucru pe câre am 
să ţi-l spun mai târziu. 

-.- Mulţumesc. 

Fana îi vorbea cu ochi din 
ce în ce mai încruntaţi. Tâ: 
nărul zâmbi. 

— Când îţi spun, Fana, că 
nu sunt vinovat... 

— Ştiu, ştiu. Poţi sărţi con- 
tinui munca. Uite butetul. 

Tânărul, fără să mai aş 
tepte altă invitaţie, se În- 
dreptă spre masa cu băuturi; 
îi era sete. Fana rămase ca 
împietrită lângă pian. Nu se 
aşteptase la acest gest. In 
clipa când ea fierbea de mâ- 
Nic, ei se răcorea cu oranja- 
dă. Vasăzică, e adevărat tot 
cecace se vorbeşte despre el. 
Au dreptate mătușile. De 
câte ori schimbi un cuvânt 
cu el, pare absent.  Obosit. 
Un om sfârşit. 

Fana îi spiona acum toate 
mişcările. Tânărul. se uită se- 
nin la ceas, ca şi cum în ju- 
rul lui nu sar fi petrecut ni- 
mic. Era ora unsprezece. La 
douăsprezece va sbura în 
noul record de viteză. Nimeni 
nu ştia ce pusese el la cale. 
Lucrase toată ziua cu meca- 
nicul la aerodrom până la 
orele zece seara. Deaceia în- 
târziase, Ea va înţelege şi-l 
va ierta. Ce omagiu mai fru- 
mos ar fi putut să-i aducă de 
ziua ei, ce urare mai aleasă 
i-ar fi ptut face, decât aces: 
recoră pe care-l va boteza 
„R. Fana 600 pe oră. la 
unu va afla. Va fi mulțumi- 
tă. Atunci ochii ei negri nu 
vor mai fi întunecaţi, chipul 
ei ca de zăpadă nu va mai 
fi crispat, fruntea nu va mai 
?i înourată de gânduri. Va 
zbura ca un fulger prin în- 
turericul nopţii, cu icoana ei 
în faţă, cu primăvara ei în 
piept, cu căldura sângelui ei 
în vine. Mai sorbi un pahar 
si se îndreptă tot atât d se- 
nu spre Fana. 

— Vreau să-ți vorbesc. 

— Mie? Ai să-mi mai spui 
mie ceva? 

Intrebarea căzu ca dintr'un 
vârf de ghețar, cu răutate 
măruntă de pisică săibatecă. 

-- La unsprezece şi jumă- 
iate trebue să plec. 

N'ai decât. Eu nu te 
rețin. 

-. Fana, cum vorbeşti ? 

— Cum meriţi ! 

— Crezi, Fana ? 

— Sunt convinsă. 

„— Fiindcă am întârziat ? 

— Şi pentrucă te duci a- 
cum la... Dar ce mă intere- 


sează pe mine purtările tale. 

— Bine, Fana, la revedere, 

— Adio. 

Ion nu sa întunecat. Vor- 
bele ei nu l-au durut. Uşa s'a 
deschis încet. Jazzul a înce 
put iarăși  tangoul argenti- 
nian. Fana, luată la braţ de 
junele cu părul lins, a pornit 
din nou dansul. Şi totuși ni- 
meni n'ar fi bănuit dacă paşii 
ei se mișcau în ritmul cân- 
tecului sau după glasul su- 
fletului care plângea în a- 
dânc. 

lon sa suit în mașină și 
s'a îndreptat în goana moto- 
rului spre aerodrom. Pe 
drum, l-au năpădit şi pe el 
neașteptate gânduri... 

Când copilăria îi ciripea 
în sânge, jocul lui era ne- 
contenită privire printrun 
ochi de geam afumat, în lu- 
mina soarelui. Gândul fugar 
spre  interplanetare spaţii 
făurea din nourii primăverii 
trăsuri albe de mătase, cai 
de aramă şi armăsari vineți 
de plumb, cu care el fugea 
pe luncile infinite ale cerului. 
Si era fericit copilul atunci 
că lumea lui de vis n'avea 
margini și înălțimile spre 
care năzuia n'aveau sfârşit... 

Mai târziu, când viaţa ade- 
vărată i s'a arătat mai lămu- 
rit și când mintea a început 
să înțeleagă rostul lucrurilor. 
îsi Lăurea din gânduri pasări 
mici sburătoare. Şi porum- 
beii se înmulteau. Și vuiiu 
rii cresteau. Şi din zi în zi 
sufletul lui se fărâmița şi se 
închega, viață nouă, în piep- 
turile jucăriilor  sburătoare 
Profesorul lui, colegii de 
şcoală când îl găseau migă- 
lindu-se la alcătuirea unei 
aripi sau la lăutirea unu 
motoraş, îl raneau cu râscte 
şi vorbe aruncate brutal în 
taţă 

— Mai lasă  jucăriiie, 
loanc, că ai ajuns de râsul 
băeţilor. 

W! tăcea, gândea şi lucra 
necontenit 

Ion şi-a sfârşit liceul, a 
trăit cinci ani viaţă de stu- 
dent la inginerie, dar nicio 
dată nu a slăbit gândul de 
a creea ce! mai frumos vul- 
tur de fier cu care să sboare 
adevărat, dincoio de nuri, ca 
în închipuirea copilăriei... 

— Intr'o noapte când sta 
la masa de lucru cu pumnii. 
pâsghii încordate ja tâmple 
în minte i-a licărit o lumină. 
Din această sclipire sa des- 
prins încet o pasăre mare cu 
aripile întinse „strălucitoare. 
De atunci n'a mai avut odih- 
nă până când n'a eșit pasă 
rea vie, de fier şi de lemn, 
din uzina pe care o conducea 
Lumea s'a uitat la pasăre cu 
un fel de teamă. Parcă din 





de GEORGE ACSINTEANU 


ioate părțile uriașului vultur 
se desprindeau taine ce se 
strecurau în inimile celor 
ce-l priveau. Când a sburat 
întâi a fost o zi cu mult soa- 
re. Pe câmpul de unde şi-a 
luat drumul spre cer era a- 
dunală multă suflare ome- 
nească. La întoarcere a îost 
o adevărată sărbătoare. Oa- 
menii, printre care erau și 
fostul lui profesor şi toţi cei 
ce-l ironizaseră cândva, l-au 
ridicat pe sus și l-au purtat 
în triumf... 


In noaptea aceasta când se 
va întoarce din raid va fi la 
fel. O, deabia așteaptă să 
bată şi acest al șaptelea re- 
cora.  Să-l primească Fana 
cu toată primăvara din piep- 
tul ei în ochi... 

Ian legănat de gânduri coti 
şoseaua spre aerodrom. Sări 
dir; zutomobil, se duse în Li- 
rou şi scrise în fugă câteva 
rânduri. Apoi își îmbrăcă 
haina de sburător şi se as 
vârii în carlinga avionului. 


După două ore lon nu sa 
mai întors. 

Fana ș primit rândurile Lui 
şi le-a citit de zeci de or 
pâră la ziuă: 

„In noaptea aceasta, în sa- 
ionul tău toată lumea te săr- 
bătoreşte ascultând muzica 
şi dansând. Eu vreau să te 
sărbătoresc altfe:, Fana. 
Vreau să-ţi aduc o cunună. 
nu din flori, că florile mor ca 
şi oamenii, nici din cuvinte 
că nu sunt potrivitor de vor” 
be. Sunt însă un sburător și 
mara gândit să-ţi dăruesc de 
ziua ta cunună împletită din 
cea mai mare viteză pe care 
omul eu aripi de lisr şi de 


lemn a putut s'o atingă. Cu-. 


nuna aceasta va lumina via- 
ta ca un nou luceafăr. N: 
mai li supărată pe mine că 
am întârziat. Te îmbrăţișea- 
ză al tău. Ion“, 


Fana şi toată lumea au aş- 


teptat întoarcerea lui Ion 
o zi. 
Au aşteptat reîntoarcerea 


o săptămână, o lună, un an, 
doi, trei... 

Toţi oamenii l-au uitat pe 
Ion. Un singur gând însă nu 
l-a șters din cutele lui. 


Fana stă de ani şi ani sin- 
gură, fără prieteni, fără via- 
ță în jurul ei şi se uită din 
balcon necontentit spre zări. 
Pare o vedenie : faţa uscată 
ca o coajă de copac și ochi 
scurşi de atâta privire în ini- 
„ma cerului. În mână ţine o 
hârtie de pe care vremea a 
şters, de mult, toate cuvin- 
tele. 


de ŞTEFANA IRINA BOLDUR 


în parte vinovată, şi îmbrăcă o rochie ușoa- 
ră si infiorată încreţită în talie și foarie 
jargă până la linia genunchiuwi unde s2 
termina. O clipă — cât trecu dela negrul 
uriferme: la primăvara, rochiei de casă — 
„Sinda lumină ao: umeri a.bi. rotunzi şi O 
coapsă prelungă, într'o mișcare e epantă, 
care ar fi făcut cinste oricărui rosenthal 
dintr'o vitrină. 

P-ofosorul vorbsa de-o jumătate de cră 
Vorbea frumos, pătrunzător, ceva de:pre 
balade şi cântece haiduceşti. Apărea dh 
vo'beie lui toată poezia unui neam, Ana 
Maria simţea cum Vorbea profesorului 
prind viaţă... Se lăsu seara pe munţi, D9 
undeva de pe prispa unei case de lemn 
mică, pierdută în brazi, picura trist un 
cânţ=c din bucium. Asculta vorbe.e care se 
va asform=u în imagini. Pădurea da brazi 
dispăruze de mult... Ana Maria mai vede 
aoar un ochi roşu de lumină. Lumina aczea 
putea fi focul care încăizea pe românul 
t-ist, aar tot as putea fi luceafăru! da sea- 
vă, Acum vorbele profesorului aduceau în 
ochii Anei Maria o ceată de haiduci, 

Rămăsese cu ochii miraţi şi gura intre- 
A:schisă. Recpira greu cu sufietu' g4!0b, 
una cu ga'opu haiducilor din coâru. Pro- 
fesorul povestea şi zârmbea. Un:ori, avea un 
zâmbet pe care studenţii vechi i-l știau, un 
zâmbet luminând interiorizat... părca inde- 
părtai spre ceva ce numai el vedea. fi, 
acoadată, firui vorbelor se rupsa. O Iinişte 
groa se făcu în sală. Ana Maria se uita ne- 
dumerită împrejur. 

— Domnule student (Ana Maria observa 
că profesorul se adresează tânăru ui ac 
lângă ea care era foarte roșu, incandescent) 
dacă aş avea obișnuința te-aşi lua de mână 
si ra-ași conduce zfară. Cum nu 0 am, m:ă, 
te rog să părăsești singur sala, și să nu mâi 
vii la cursul meu. Crzd că nu-i nevoie să-ți 
explic pentru ce îţi cer lucrul acesta 
domnişoara a fost foarte ingăduitoara că 
nu te-a pă-muit, dar dacă încă odată te-aşi 
vedea la ora msa făcând ce-ai făcut acum: 
sigu*, că te-şi pămui eu..." 


—— „Trupul tău. Ana Maria, pus pe un 
pisdestal în mij.ocu. orașului ar trebui ve- 
n-rat de toţi trecătorii în genunchi. Eşti 
perfectă. Ana Maria...“ 

Iar trup. 

— „Adrian aşi vrea uneori să fiu urâtă, 
comună, ștearsă pentru ca să-mi pot trăi 
viața mea adevărată. Așa trăiesc viaţa tru- 
pului meu. Și sufletul suferă, Adrian ; în- 
țe'egi 2? — astfel ar fi vrut să-i vorbească 
__ dar Aarian care era poate unul din cei 
mai inteligenţi tineri din Facultate inţ: e- 
ga totul. numai asta nu — așa că Ana 
Maria renunţase Ge mult să-i mai spună 
gândurile și dorinţele acestea. Trecuseră de 
trei, patru ori prin faţa casei ei. dar nici 
unuj nu se indura să se despartă. Bra scară 
târzie şi tot orașul învăluit in ceaţă. Ana 
Maria căuta un Om care S'0 înţeleagă, care 
s'o iubească și s'o ocrotească în lume. Sufie- 
tr. ei căuta un reazim și Adrian îi străngea 
bratul. Mergeau prin ceața groasă fără să 
vacă nimic în jurul lor. Becuri e păreau lâm- 
pioane suspendate, lumimână un drum care 
nu știi unde duce. Câte o maşină trecea 
zar. Lumina ei din spate suia roşie prin 
ceaţă şi parcă se îndrepta spre cer. 

— „Da, Adrian, uneori im; vine să fug din 
lume, să mă due la mânăstire in munţi, Să 
trăese liniştită. Ce le-am făcut cu Aari?n ? 

— „Nimic, Ana Maria. tu ești un copil mile 
pe care lumea rea îl pândşte, dar eu anui 
acesta temmin Facu tatea şi cum îmi fac 
un rost te iau sub ocrotirea mea. $., atunti, 
vei vedea cum nu va mai îndrâsni nimeni 
să-ți facă vreun rău. Și de-ar indrăsni, to- 
tuşi.... 

Ochii lui Adrian scăpărau. Erau întrînşi 
mută dragoste reţinută și mută forți de 
v.aţă, 

“Pârziu au poposit pe-o bancă în fața unzi 
statui, Ana Maria îşi rezemă capul de uma- 
ru! puternic al priztenului et. 

De ju: împrejur era ceaţă și basm. 


Ana Maria suna la ușa profesorului ej. 
Fusese invitată cu o lucrare de seminar, 
pentru ca să discute mai amănunțit unele 
puncte, din pian. Inţrodusă intrun vestibul 
mare, ca o saă de cursuri, dar acep-rit de 
covoare și încărcat de plante exotice, pâă- 
gea încet prin camera necunoscută. Intr'Q 
cipă se văzu întreagă intrun perete de 
og'indă. Purta o rochie neagră cu centură 
lată și un guler îoar:e fin de dantelă. Era 
atât de simplă incât ai fi crezut că-i şcolă- 
viță. Când apăru profesorul pe ușă c Dr. 
întreagă resfrântă în apele oglinzii. Mergea 
încet spre cl, printre ace!ezşi pante ex9- 
tice şi imaginea din oglindă se depărta In 
ace'ași timp, astfel că profesorul ciezu un 
moment că o va pierde, dar în clipa acesa 
Ana Maria era în faţa lui. 

Se înseras= de tot și ceața era deasă afară 
ca sin ajun. In biroul profesorului era ciid 
şi jarul din sobă lumina cu roșu covorul 
persan. Vorbiseră întâiu despre lucrare. apei, 
azsp'e dragostea în poezie şi Mai târziu de 
pozzia dragostei, Vorbe, vorbe. 

O servitoare tăcută adusese dcuă ceaiuri 
fierbinţi şi castane coapte. Era în camzză 
bhunmâtă de jarul sobei o intimitate şi o 
atmosferă blândă, moteşitoare. 

„Ana Maria... (gasul suna străin. Oare, 
era acelas g'as care vorbea despre baladă?) 
„Ana Maria, am făcut o nedreptata când 
am bruscat la cursuri pe tânărul acea. 
Atunci nu-ţi văzusem decât chipul copi- 
lăros şi lipsit de apărare. Te-am văzut, apoi, 
la seminar când ai luat cuvântul. Atunci 
mi-aan Gat seama censeamnă pâcatul... Am 
văzut c'zm greşit cu tânărul acela. Vezi, 
Ana Maria, lucrurile acestea, cred, că ţi 
le-a spus şi atteinzva și, totuşi, simt nevoia 
să ţi le spun şieu'“. 

S=> apropiase de ea şi îi cuprinsese umarii 
în palme. Ii simţea rctunzi și pl.ni, 

„Ana Maria, mă ierţi că te-am adus aici? 
Mă ierți că-ţi spun lucruri pe care n'a tre- 
pui să ţi le Spun, dar care mă'năbușe de 
când 'e strâng în mine?“ 

Mâineis lui se crispau pe umer:. O durea. 
Simţea respiraţia fierbinte și apropiată a 
omului de lângă ea. 

— „Te iubesc, Ana Maria... 

Ana Maria ştia. 

Iși plecă fruntea şi se lăsă purtată de 
braţeie omului cu respiratia fierbinte. Tru- 
pul ei nu se împotrivi și plăti întreg tribu- 
tul frumuseţii lui. 

Afară, era. ceaţă şi jarul din sobă arunca 
pe covoru: persan pete de lumină. In casă 
piutea un miros partumat de castane Coap- 
ta. asa ca”n copilăria Anei Maria... 





26 Octombrie 1940 


| 


. 











UNIVERSUL LITERAR 








RACTERN ec /ENŢ (AY 


mms AL CULTURU /APOVEZE 


(Urmare din n-rul trecut) 


In acelas cca se inci: vorbeşte despre: Religie, 
invidie, mânia, inierzicerea guvernanțior de a ex- 
p'oata poporul. 

Țozte punziele din ace 
în orice țară din vume. 


=căd suni de aciualitate 


In Statul Japonez to'deauna familia a fost la bază, 
nu individul. 


CONȘTIINȚA NAȚIONALA 


Toate izvoarele de cultură de mai sus sunt cimen- 
tate înire ele printr'o conşiiință naţională zidicată la 
«el mai înalt grad. 

Ea duze la un sentiment sânt al îndepiinirii dato- 
dei, al secrifiziuui personal pentru binz> Parriei. 
Fiecare japonez are bina txată în minte credinţa 
că dacă el singer nu-şi va fzca datoria, patria, stră- 
moşii şi familia sun: în primeidis. 

Un ideal de curăţenia şi puritate, o religie a mun: 
si cara nu lasă să se strecoare nici moliciunsa, nici 

zsita tou, este impusă dz conştiinţa proprie, este im- 
ă de sufistul Serra, 

"o imaginaţie fertilă, o fantezie bogată care mai 
odeauna se uneşie cu siguranța adevă:ului pipăit, 
şi mod'fică concepții!» primite din ală paria, din 
ală țară, dând naștere la concepții nou! o:iginale. 











Un om czre munceşte li ora ps z:, caz. orice m. 
“ut da sedere ar d'minus pieduzția ţării - - şi acsaăs- 
:a în Japonia înssamnă o crimă — sia lrsi, potru cre 
a rând cănirână măreţia iunzi plins, ca se oglin- 
caste uriaşă în zilele ce Ncembrie, în apele Sami 
dei. Din clarui lunsi, din liniştea serii, sufletul de 
a cslui ain urmă muncitor, sdarbe noui puls. 
ntru munca ds a acua zi. 

talemane ul despe tekonsma, asul cu îlori asezai 
sud Kokemena, se găsesc deopo'rivă în casa no- 
riiului ca și în casa muncitorului cu brațele, iar a- 
cexsla se îmbrățizează și fac una cu altarul atră- 
mezilor, căci gustul frumosului este tot o religie. 


CARACTERISTICELE LITERATURII 


Ce « a pus japonia în vederea lumi: intregi, nu u 
iesi vechea si civilizaţie, pa care mulți nu o cuncsc 
nici A Mejai tatea lumii a incepu: să se intere- 
?eze = ia pania după victoria impotriva Chine: 

21839 şi mai ales după glorioasa campanie din 
L904 1905 impotriva Ruzisi. Dezcesa în mintea mu 
ora Japonia apare ca un sict tămăr ca ciwvil:zaţia 
“i cultură, care a începui să se înfiripeze cdaiă cu 
epoca Meiii (1888) sub influența Occidantului, 

Literatura europeană ds avangardă a dai o ima- 
jine falsă asuvra civilizaţie: e ai Exooziţiile 
de artă din 1978 şi 1900 dela Paris şi exooziţiiie dea 
Lonăra, au dat o imagine reală = văzută de puţini 
si înțsieasă şi de mai puțini. Publicul pete >3c care 
a vizitat expoziţia de artă japoneză ce am deschis la 
Ateneul Român, la începutul acestui i şi-a putut 
ze o idse de sensibilitatea sufistului nipgeon. 

Deazesa pe mulţi Europeni i-a surprins şiirea că 
ioponia serbeuză anul czzsta 2500 de ani dela ton- 
azrea Imperiului. 

Tos'ă lumea nu ar îi surprinsă dacă a: şti: 

— Că le începutul erei creşiine, când în Europa 
în afară da clasicii greci şi latini, nu aDăruzs nici 
» carte lierară dennă da reținut, sirâmoşii Japone- 
zor compunsau cămirski!'e poazii iirics, cântând 
UTIUTA. 

Că din trmpuriie străvechi Japonezii: au 
:or cuprinși în Norito (Cuvinte spuse) un fs 
iii în proză, bogate în simboiuri, în si! 
si sobru. 

- Că la în nceputul secou.ui ai Vill-lea cu fesi 
sită in douăzeci de voiume 4466 de pozzii 
a nise dala hi), poezii ce urmau anumite reguli pro- 

ce, pcezii lirice ae o î.neiă, varielaie de senii- 
ACRA onzisiune, inv.diate şi astăzi, poezii scrisa 
da Împărați, Impărăiess, înz:ț. dreg&:cri, doamne de 
anoare, samurai şi lucrători de pămâni:. 

In ele citilorul găsește oală gama delicateţii sen- 
iimenielos, tot aszulșul ironiei, toa.ă  aulorilaiea 
unei filozofii preprii. 

—— Că pceziu jopcneză a irăit erc 
impul pericadei Nara (710—793) iar 
-ada Keian (794—1185). 

— Că& în anul 712 din ordinul Împăratului a tosi 
ierminată crenica Imperiuui Nippon: Kcjiki. 





salmii 
d> p9s9- 
pur, robi 





ca de aur in 
proză în pati- 





— Că în anul 713 Îmgărălecsa Gemmyo a dci 
Irdin ca să se tacă o desurisre amănunuta a țări, 
ps provincii, din tozie punctele da veasra:; Elao- 





aratic, fauna şi flora, legendele, st:molegia ds nume 
uroprii, cioc. Teaio acesiea au fest adunate sub nu- 


=le de Fudoky, 
„Că în secolul al X-lea Sei Shonagon, dozrmnă 


ae oncare în palatul din Kyoto a szris remarcabila 
cperă literară Maxura No Sczhi (Note de căpătâiu), 
e ur face cinste oricărei literaturi din vremea 


Sea 


e 
ne i 

- Că cel ma: bun roman j alt alai 
zureoean al au — a Îsi seri 
zul secolului al X-iea şi azecszia :ot da 
Moncgaiari de Mure sai Sh'kibu. Dazi 
pândită în Luropa a infsriorității femse: 
pozte sia în [sa cicare. 

— Că asiial de manifestări de culiură aiing apo- 
geul după cum se vede, înainte de anul 1000 și pen- 
cu ca ceva să atirgă coogeul, nu se poa să nu Î 
-vut nevoa de cel puţir c jumătate de miieniu de 
reşters şi aeavoltare. 





Desigur, multe din statele ce se consideră astăzi 
de o civilizație veche, iar pa Japenezi da o civiliza 
te nouă, nici ru figurau ps harta iumii când civii- 
cația japoneză atingea în mute remuri, apogeul. 


Iată un fragment de poezie din epoca Nara: 
4710—793). 
— El: Pentru ca să te 


aștept, am sia în picioare 
nemișcat, udat toată noaptea de roua munislui. 

— Ea: Te-a udat roua, întunsc Ari da noapte, a 
muntelui, așteptândumă ? 


Câ. ași îi vrui să fiu eu în locu. picăturiior 
ae rouă, 

Farmecul poezic: japoneze stă în jocul de cuvinte 
şi în fineţea aluziilor pe care o ireducere nu le poate 
eda. 

lată şi câieva rânduri din opera doamnei de cnoa- 
„e Sei Shonagen în Makura no Sozhi. 

Din copiiolul: 

Ocazii când luciurile fără valoare capătă impor. 
tanță, 

Când doamnele ds onoarea escorisază călare, pe 
nupărat la ieşirea ain Palat. 

Un exempiu ds finetă, de cugetare: 

„Primăvara, ces cs vreler este aurora cu cresteie 
rianţi.or co mijeae încsiui cu încastul mai distincte 
zi se luminează apoi din ce în se. Norii de nuanţă 
nioletă sa alungese în dâre subțiri. 
aptea. Admir, nature), clarul de 
semeneu înhunerizu: în care se 
die tsi lcuricii în sobor. Chiar <ânăd plouă, 
de vară mă vrăjsse. Toamna AĂMII sSara.. 

e docmn= i de onocre Sei Shonagan 
spirit de observaţie, de 








ara cdmir ne 
vană, dar iubesc de 


















































& 


a 4 N 


<—AII//A 








Trista întâmplare a câinstui Okinamaro doved=s- 
:e câtă puterea de sirațire putsa să pună Sei Shona- 
gon în rcovestiri.e sc. 

Tot din ivsearea d> mai sus puteim pricepe cbi 
“siurile dala curte: Împăratul cere doamnalor de 
onoare să scrie sl câte o m:că posmă. ÎmMpă- 
rateasa, aităaată, lo citeşie, din volumul „Adunări 
de poezii vechi și medzms („Kokin Shu”) începutul 
poemelor iar dozmneis de onoare trebue să ghi 
cezsză sfârşitul. 

Numa=! din cale de mai sus putem înțeiegs câtă 
importantă şi câtă dssvoltare luase cultura în Îm- 
pzrial Nippen în secclul al X-lea.: 


Pe teren social, literatura începe să se desvolie, 
dumă cum am văzut, în epoca Heian (794—1185) cu 
vand romenu! „Monogatari, 

Orice subisct ar trata aceste romane, din ele nu 
upscşte finsțsa în expresii, elezanța în stil. 

In jurnalele de călătorie (Nikki) se găseşte ace- 
«asi finală şi gust artistic, ele fiind presăraie cu nu- 
mcrozse Tanka (pozzii scurte). 

Cal msi în Droius a! iiterenurii japoneze, cea mai 
caracteristică, este Uia, poezie simbolică, a ds 
szre ezie pentru. Silla un f>i da inspiratoare a uns 
inalta seniimsnts estetice, căci acecstă Utu seh: fac: 
ră numa ssniimentele, :ăsând cititorului. libertatea 
ae a le cenplecia după sui.stu. şi dispoziiiunea lui, 
ie Via sunt cdesea cântate. 

Tanka, toma cuminentă a azestu: asn Uta, este 
in îs! de epigramă în cinci rânduri; în ea se întrec 
95 in robleţaa ssniimentului, dela Împărat la mun- 

orul cu paimele. In ea so invederează dragostea 


A 


O 
EU 
Wu 


ij ds visțutoareie ce na înconjoară, dragostea 
ixtă de ratară. 

Tanka este schilă scr:ză. Ea este produsul spirt 
iului nippon, este de o conzisune exemplară, de o 
complectă originalitaie gi ilustrează mai bine ca 
ozics în lteratură, calitățile sufleteşti ale acestui 
neam. 

Epoca Kamakura a produs dramele 
TE, cu conţinut istoric potrivit stării 
=pocii, 

Anumiți critici s'au năpustit asupra eporii Kama- 
sura numnind-a sterilă. Dar cel dintâi care protes- 
izuză este siciuia marsiui Buddha-Dai Butsu — şi 
emolul Hach'man, 

Aceaslă epocă este epoca lui Yoshilsune şi a ată- 
ior fapte sir&iuzite de arme, fapte ce au format is- 
voarels atâtor scrieri de mai !&rzizu. 

Ca să se recolteze, trebue întâi să se semene şi 
>tunci asce epoca semănatulu: să fie considerată 
=lerilă? Epoca Meiji a cules în bună parte roadele 
orezului semănat de Yeyasu. 


iirice No, so- 
de spirit al 





Literatura ca şi pictura tinde spre vulgaritate în 
:poca Tokugawa (1603--1867) când se desvoltă ro- 
manu. şi dramele populare Kabuki, potrivit spiritu- 
iui Samurai. 

In epsca Meiji (1858—1912) fuzionează două cu- 
tenie : nippon şi ocs'dental, când tradiţia literară 
nipponă cre de suferit (1859—1885), 

Dar în curând spiritul nippon îşi revina, când apa 
e o nouă formă liisrară urmată de romantism, na- 
„uralism și apei de priosda creațiilor proprii. 

Aceasta arată că suiletul japonez nu este reac- 


ționar, el primește, examinează, selecționează, 
adaptează și traneformă până la originalitate, 

La rândul lor, tteraturile europene, în special cea 
tranceză, s'a apei at ain bogatul şi neexploatatul te- 
zeu ai gânditorilor nipponi. 

Liieratura care a înf.crit si a dat roxde mature in 
aponia îndinisa p'ciurii, a râmes proza necuncos: 
cultă psniru restu! lumi! din cauza greutăţii înțelege. 
zii, greutăți: tradusarii, căci foarte puţini străini au 
putut pătrunde în tainile scrisului şi daci înțelegerii 
idoografice, 

Scrisul idsografic a aiu'at din plin aria picturii şi 
sculpturii. Astăzi, pe drumul irzs de acesstă artă ma- 
tură îşi încearcă în lume paşii, literatura. 

In ziuz în care cârligele, carourile 
de numeroase ale miilor de careciere nippone, se 
vor opri din ce în ce mai mult în ramurile pziscg.- 
"or zugrăvite de Kakemonouri, simoplf cându se la 
maximum și ajungând la un allzbet ușar de memo: 
:at de celelalte naţii ale lumii, liiezaiura nizponă va 
pune stăpânire pa b'bliotecile eurep=ne, iar nsnu- 
măratela cărți vor deveni adevă:ate „Ncie de căpă- 
tâiu“, adevărate „Makura no Scshi”, 

Ca un memenio peniru părăsirea serisului ideso- 
«rafie va străbate străucind iumez gravura şi szulp- 
ura exoresivă și gingusă, fice bune ale oceztu: 
szris :dzogref.s, seris care a dat mâinii ert'stulu: şi 
ravurii nipenne o flexibilitate neîntrecută, flexbi- 
"a: Gevenilă o calitate ereditară, un steag îrelâr- 
soră în vâriul piremidsi realizărilor grefica. 


CARACTERISTICILE PICTURII 


a) 


Parte de suliet zare a păiruns în graul lumii ca 
> săgeată, ca lest ero'3mul npBon, azveni! prover- 

ar ramura de culiură care sa întinz, a infieri! 
iigzret tot iz0, asemeni 


ș; a pariimai discre giecbul pămânie 
3! arta, în 


e: ramuri uriaşe da cireș în flozre, a f2 
spacial piciura, 

Natura și Bedăhizmu: sunt izvoarele 
pizturi:. 

Templele au servi! de Academii de piciu:ă, iar ma- 
rii bonzi au fost cdesea și mari pictori, inființători de 
şcoala (Sotan e:c.). 

Aria japena ză s'a inspirat din varietatea peisa- 
gii'cr si s'a desvol!a! dec: în aimosiera liniștită a tem- 
zielor, în jurul pala: elor imperiale, sheguna!e sau 
als umil. 97, und= înflorea bozerţia şi dărnizia. Ma- 
alasteți cuituraia prind consistență şi originalitate, 
a încemuiul secolului al Vill-lea sub Impăratul Sho- 
mu (729). 

Compoziţia joacă mare To.. Se observă un senir 
ment jus! ci armonie: și repartizarea maselor, împăr: 
iirea peisagiiior şi personagiilor, în dozziul culorilor. 
“'rumussțea con:urului izbeşte dela prima exemnine: 
re, siguranța trăsăturilor, sintesismu. şi decorativul 
sunt zarzoeristice. 

Cuoarsu este pusă întro tonalitate minunată și 
cradaiă, aşa fel încât adesea aienuează clar-ob- 
scurul. 

Pentru un european, o pictură japoneză are ade- 
ssa caracierul unei schite, în comparație cu pictura 
grea în uie:. 

Siguran:a și măestria desenului s:au la baza pic: 
turzii japoneze. Desenul este o interpretare ideclizotă 
cu caracter sinietic şi exprimând de ecbicai : calmul, 
seninălatez, grația, perfecțiunea forme.or. Cu cât se 
orivezte mai îndstung un ostile. de desen, cu atât el 
spune mai mult. 

Pictorul japonez iubeşte frumosul abstract. Aceaz'ă 
iendintă născută din sinteză și insiinact, a căpătat și 
mai mare rezonanță prin adaptarea principilor 
buddhiste, 

Chiar fo:osind numai culcarea negru” pictura j&po- 
nsză dă o vurietaie de expresii, născute din varie 
ate tenzlităților de negru si din accentuarea linii- 
lor, trese când vijei:cs, când molatec, dar to'deauna 
cu mâna sigură. 

Un eurcpean iubește mult culoarea, deaceea sosit 


princ:pais als 





în Japonia, el admiră și ar dori s& posede kaiemo- 
no-uri câ: mai colorate, desigur aceasta acordându- 
se cu sufletu! său exubsrant şi gesturile largi. Apoi, 

ncetul cu încetul, se depărtează ds culorile multipie 
Dână d>vine un Sata al alb-negrului, studiină 
şi entusiasmându-se în fața kakemono-urilor ant:- 
mergătorilor pp Kano trecând pela Motonobu şi 
xijungând până la Taikan din zilele nocstre. 

Nu am să uit niciodată symphonia de alb-nearu, 
clarul lunii şi aburii ieșiți din apele pârasior de mun- 
te, din ce:e trei kakemono-uri de Motonobu aşezate 


și crucile aici 


în sala a l-a la inaugurarea Muzeului Imperia. din 
Tokyo (1938). 

Artistul japonez a ințeles că arta rămâne totdea- 
ung artă, în orice epocă s'ar găsi şi peste orice gus- 
turi ar cădea, căzi puterea ariisiului este criginali- 
tatea 

Un artist japonez — cel pulin până astăzi — nu a 
confundat nicicdaiă originalitataa cu exagerarea. 

O concepție proprie în arta nipponă, nu a frânt 
legile armoniei, mișcării, culorii, deşi câteodată a ne- 
uiijat perspectiva. A neglijat şi clar-obseurul, dar l-a 
in.ccuit prin expresivitatea desenu.ui și tenta culo- 
rilor. 

Un Misunobu-Tosa, un Motonobu-Kano, un Korin 
un Harunobu un Hokusai, un Hirshige, un Gaho un 
Taikan sau Kawavaia mederni, au detrisai noui dru: 
mat: în arta npponă, în arta lumii. 

Arta dezorativă a iui Korin, gravurile şi lacuriie 
;aponeze ceramico-lui Ninse: sunt nsîntrecute. Chiar 
„n arta aplicată, japonezul pune tot talentul şi con- 
etiința vu. 

Arta japoneză nu sxclude simetria, dar 
icloseşta o aamirebilă dezordine aranjată. 

Până şi pietrele depe aleele unei grădini sunt aşe- 
„ate în acest fel, căc: japonezilor ie placa să se inspi- 
:e din însăși opera Creatorului, care a creat toate 
cu rosi, dar nu le-a înșirat pe Companii de munț 
sau Bataiicane de râuri, 

Artiziul icponez nu redă un gest fugar din viaţa 
cuiva, ci cenlcpind mai multe vieţi, alege din ele gzs. 
ul caracterialic. 

- Un samurai călare întrupează vitsjia mini. 
eouis şi a mi.eniiior viitoars. 

- Ur Daruma sintetizează meditaţia şi 


adesea 


staiora. 
Zia. 

— Muntele și izvoarele, viața veşnică : 
păsările, viaţu trecăioare. 

Figurile budăhiste, î în p: ctura şi sculptura japonsză, 
sunt reci şi ţintuite în infinit; ele prind atitudini 
înțelegere lumsască, de nespuză bunătate, câna 
e un Kwannon, de adâncă meditaţia, când e un 
Buddha. 

Un amesisc de bunătate, înţeleazre cneneascu 

i îndârjire întâlnim în grupul Juniten-Zo, 

Oricine înţelege că tosie aceste caracteristici ale 
picturii, dsrivă din sufletul n'ppon şi da aceea în 
prima parte a prezentu'ui articol am insistat mai 
mult asupra acestui „Yamato Domazhii”,. acestu! 
„Nippon Seizhin”, 


florile și 


fo Nrui 
& 


IN ARHITECTURA 


Nipoonii aiungă motivele prea încărcate din ar- 
bhiteciura chineză și preferă ca și strămoşii, simplita- 
lea arhitecturoi proprii. 

Dacă un străin rămâne încântat as ci i at 
;.niilor şi colcriiului din templele dela Nikko, el siă 
în meditaţie în fața templuiui dela îze ce reprezintă 

proiotipul arhitecturei japoneze: un partenon față 
de o caiedrată gotică. 

Casa japoneză are farmecul ei : 

Vara totul este desshis; până secara totul e scălde: 
în lumină. Când soarele arde prea tare, se trag sho- 
jii care filtrează prin hârtia' lor mată de orez, o lu- 
mină s:dsfie. 

Interiorul se poate mări său micşora, după cum 
cere sufletul: templu, chilie sau cort înaripat, 

Iarna prin tragerea d> shojii şi amado-uri dă vos 
'ocuitorului să se jcace cu vremea. 

Politețsa primirei, masa ssundă în jurul cărsia se 
grupează coapeți., măreşte prietenie. 

Ikebana-ua —- de ps tokonoma și 
„urul adu dispoziţie 
nazte gustul artistic. 


ARTA APLICATA, MUZICA, ETC. 


Geniul artei jxponeze a reușii să facă până și din 
nicie obiecte casnice: o cutia, o lavă, o cupă, lu- 
uri de artă, 

Ceremonia ceciuiui, arta aşezării florilor (Ikebana) 
danszioarele din tempie, geishele, sunt produse 
spezitica ala fineței culiurei nippona. 

Ge:sha nu este găsită în nici o altă cultură în 
«fară de culiura greacă veche, sub numele de he- 
iaire, 

Muzica cu carecterul ei intarior, melancolic, înso- 
tă ae dans, se contopaşia într'aiât cu acesta, încât 
tace parte din cra figurată, 

Dacă cineva nu are înxintea lui materialul con- 
cret necesar, nu poate înțelege îndeajuns impor- 
'onța artei japoneze sau diferența între arta japo- 
nez= şi arta chineză, seu între arta japoneză şi arta 
europeană. 


gr&diniţa din 
sufietească și muliu- 


“sai 
IDE i=: 


CARACTERISTICELE STIINTEI 


Adssea în cursul Istorie: 

s.a acțiunile exisrioara li conssnirări intez.oare 
sul.sisşi: : Si&pânicori politici care părăsesc puierea 
si se dedau cultului: religios, arteicr, meditaţiei. 

Sufieiul japonez complectaliv şi sinietic esta pre- 
dispus spre observaţiile știinţilice și în special pen- 
iru cele dictate de sol şi felu! de viaţă. 

Selul cu numeroșii vulcani, câi şi icifunurile, cu 
'3cut pe ]aponezi să studieze amănunţit geologia şi 
metes:olozia, 

lubirea fiorilor i-a tăcut să studieze betanica: iu- 
hirea cerului aslronomia;  religiositatea curățenisi, 
higiena și medicin”, | 

Sutlsiul nippon mai puțin analitic, 1a3ă matema- 
iica abstractă pe al doilea plan, în schimb este un 
a«dmirebil practicent al matematicei economica. 

Ştiinţele practice economice, ştiinţele aplicate au 
iosi siimulate po lângă necesitate, da demniiatea 
naționaiă atunci: când practicismul european şi 
american a căutat să subyuge naţia nipponă. 

Cunoașterea pe:faciă a științelor economice și 
aplicale a făcut ca Japonia să concureze pe cale 
cconom:să cele mai civilizate națiuni din lume şi să 
le învingă. 

Şiiința nipponă a început să tragă în largul lumii 
unii de lumină și nădejde. Dau un singur exemplu: 

Intruna din zile am fost chemat la telefon de o 
doamnă care mă rugă, aproape plângând, să in. 
:ervin către Legaţiu Japoniei dela noi peniru a-i pro- 
cura serul juponez A. O. 1, singurul care ar putea să 
apreasc& orbirea. 


japonsze găsim treceri 








(Sfârșitul în Nr. viitor). 





UNIVERSUL LITERAR 26 Octombrie 1940 —— 











a 








(Capitol din romanul „TURN DE FILDEŞ“, sub tipar) 


Marea îşi legăna valurile albastre în soare. 
Inzunumale de spumă, se pierdeau aproape 
de țărm, retrăgându-se, Lingeau faleza şi 
porneau iarăşi în larg, călătorindu-se, papoare. 

'Tolănită pe nisip, goală, Dudu primea săru- 
tările soarelui, droaie, tot mai fierbinte pe 
piele. Sus, în albastrul cerului, drepț în creş- 
tet, putea alb, un mouraş: năframă de che- 
mare, înger cu aripi imaculate, decupat pen- 
tru stea, lipiţ pe un cer strălucitor, artificial. 

Intinse mâinile care amorţiseră sub ceată. 
Baia de lumină aprinsă şi căldură orbitoare o 
moleşea, curgând neoprită, cascadă din băie- 
rile largi deschise ale văzduhului. 

In înalturi se clătinau apele soarelui. Jos, 
păsările mării, valsurile valurilor... 

Orchestra de !a Cazinou unzea peste întin- 
suri lucii, plasă de melodii. De pe plajă se ve- 
dea spre dreapta, departe, balustrada terasei. 
O pălărie panama, fumul trabucului, şi evan- 
taiul agitat al mamei... 

Dudu avea şaptesprezece ani şi ena fiica 
bagatu'ui industriaș bucovinean August Pre- 
da. Arunca akum, din nou, priviri anelianiştite 
spre pariea cealaltă a plajei, așteptând parcă 
pe cineva. 

S:răinul apăru deodată, tot atâţ de miste- 
rios, pășind înzânduraţ pe țărmurile astea de 
film sentimental, pitoresc. 

Și întâmplările se înlămţuiau ciudate, că- 
lăuzite parcă înadins de gândul romantic al 
vreunui regizor capricios. 

+ 

Vizitatoru! dela mare nu avea cugetul curat. 
Mai întâi, înfăţişarea: cu o barbă ncagră, fă- 
ră să se poată numi chiar barbă, era doar ne- 
"as de câteva săptămâmi. Pe cap fusese, cu 
toate acestea, tuns mărunt cu mașina, iar la 
tâmpla stângă, “ângă semnul mare în x, o 
rană proaspătă se închisese, abia zărițtă. Fi- 
gura smolită, arsă şi mai mult de soarele mă- 
rii, apăruse în primele zile, când purta ban- 
daj alb, lat, de tifon, cel puţin de arab, sau 
de june turc fă:ă fes, dar cu turban, 

O vămaşă aibă, cu guwer răsfrânt, scotea 
şi mai mulț în evidenţă tăciunele părului. 
Privirile îi erau mai mult obosite decât trisie. 

Dacă ar fi fost urmat de un câine, pretu- 
tindeni, în plimbările lui  singuratece, ar fi 
acă.uit un tablou bizar, desprins din povesti- 
vile lui Ewers sau Edgar Allan... Dar se mișca 
s.ogur, numai s.ngur, 

Cobora de lu hotelul din deal, pe gânduri, 
întotăeauna la aceeași oră de dimineaţă: 
şuse fără un sfert, Se oprea la chioșcul din 
colţ, cin:: minute şi aprinzându-și pipa întot- 
deauna în prag. continua drumul pustiu, şi 
mai lenevos. 

Privea pe suib pleoapele căzute, aproape în- 
chise, cum îi răsare, resfirat printre gene, du- 
pă aceeași cotitură, pântecul albastru al mă- 
rii, răssurnat la soare, dincolo de zidurile 
vechi ale moscheii. Drumul, mai departe, îl 
făcea geometrie pe aceeași dinie, cu aceleași 
treceri, deoparte şi de alta, urcări pe trotuar, 
decluri și coboriri de pante. S'ar fi zis că tăl- 
pile lui căleau în fiecare zi urma tălpilor din 
ajun. 

Fără să aibă în faţa lui vre-un ceas, stătea 
în mare, apoi pe nisip la soare, și iarăși în apă 
şi pe nisip, cu exactitate de cronometru : trei 
sferturi de oră, duuă are şi un sfert, şi apoi 
câte douăzeci de minute. Jar Gupă ora zece, 
oriime îi putea vedea statura subțiratecă ur- 
când acecași cărare pe coasta stearpă, către 
grădinile din zare, Nu apăruse vreodată cu o 
care sau cu vre-un ziar în mână, Trecea aşa, 
cu mâinile goale, bălăbănindu-ie ușor, parcă 
ur îi pierdut ceva atunci, cu paşi aproape îm- 
pleticiţi. Rămânea pe câte o bancă, în parcul 
mic de jos, sau în grădina cu liliac, sus, îm- 
prejmuită cu ziduri de piatră, 

Și ofta. 

Cu cotul sprijinit de bancă, răstuma ceafa 
fierbinte în palmă. închidea ochii și primea, 
întreagă, baia de lumină. Muzica de la res- 
taurantele din vale se înălța parcă mai trist, 
-— încremenită, marea  sclipea. In boschete 
vrăbiile gureșc atingeau cu aripile, frunzişul. 
Apoi tăcere, copleșitoare. 

Prundișul aleii scârțâi. Ridică ochii, cu imi- 
rare. Un băețaș se așeză cu codeală, la capă- 
tul băncii; rosti cu glas pentru bolnavi: 

— Vă rog, nu vă supăraţi, de unde sunteţi 
dumneavoastră ? 

Luca zâmbi. Erau cele d'ntâi vorbe cari i se 
adesaseră aici, de atâtea zile, de când venise. 

— Din Tumbuctu. 

Ș: adăugă indulgent, explicativ: 

— Comuna Tanganica. 

* 

Copilui veni în fugă până la marginea te- 
rasei, şopti ceva la urechea bătrânului şi ze 
depărtă încet. 

Marea iși întindea plumbul topit în soare. 
Pescăruşi: atingeau cu aripa, luciul. Tăcere şi 
căldură cotropitoare. 

Sus, pe terasă, moşneagul Preda rămăsese 
uitat, privind depărtările. Acolo s'a pierdut, 
inghiţit de zare, vaporul. Băiatul lui, un copil 
abia, era printre muncitorii aceia murdari şi 
gălăgioşi. A mai făcuţ un semn cu mâna, în 
zidar, punctului care se ştergea. De atunci, — 
douăzeci de ani încheiaţi, — nimic. 

De ce sa grăbit să-l trimită ? Acum ar fi 
mare, i-a» ajuta la fabrica lui, mar mai fi 
avut nevoie să-și încerce norocul printre 
străini. Şi nici el n'ar umbla să-l asemuiască, 
după orice arătare. Bătrânul rezemă bărbia. în 
b'ept, oftă şi împietri aşa. 

Tovarășa lui, aibită de tot, îi atinse cotul 
şi duse la ochi batista. Fusese frumoasă Voi- 
“hiţa, nevasta lui August Preda, matelotul 
voinic de pe vremuri, umblat prin lume atâţia 
ani. Parcă o vede, întâmpinându-l de sus, de 
acolo, de pe colină, cu fusta prinsă în brâu, 


cu bluza despicată la umeri, fâlfâind tulpanal 
spre țărm. 

Duduia, sau Dudu cum o răsfaţă ei, cu tot 
costumul ei schimbat, îi seamănă leit, cum 
vine încoace alergând. 

Voichiţa îl întrebă. din ochi, grăbit: 

— Nimic, nici o veste? 

Fata sosi, furtunos, cu obrajii îmbujoraţi. 
cu părul în vânt, gâfâind veselă: 

—— Am afat, am aflat însfârşit... Sst! Tă- 
ceţi să nu ne audă cmeva!.. 

+ 

Cei doi pictori chicoteau necontenit, 

— "Taci, moncher! Poveste de pescar, în 
decor de cinematograf ! Pierre Loti ! Copia- 
ză literatura, 

— Da, Uite şi pe fata cu broboadă albă, fru- 
moasă ca o stea din Hollywood. 

Priveau la dansatori. 

-— Nu vezi? Sar părea că viața acestor 
oameni a fost înscenată anume, pentru a se 


"desfăşura fără spectatori, mută, necunoscută 


de nimeni, pe țărmuri străine. Tot aşa cum 
apusul soarelui zugrăvește acum, în decorul 
naturii, tablouri vii, geniale, de o clipă. Pentru 
cine ? 

— Pentru nimeni... 

— Priveşte ! Ce uriașă expoziţie de pictură, 
veșnic inedită, mereu variată, deschisă în 
permanență, de pomană |... 

* 

Luca . se ridică, însfârșit, somnoros. Intiuse 
mâinile şi oasele spatelui îi trosniră, Işi frecă 
ochii orbiţi de soare. Culori verzi, roşii, gal- 
bene se amestecară înăuntru. Obrazul învă- 
păiat stărui în palmele reci, 

Mai bine așa ! Dece sar întreba umde poate 
ajunge toată nebunia faptelor care îl învoll- 
burau, cum se vor deslega încurcăturile în 
care îl prinsese viclenia copilărească a unei 
fete adoraibile. Va merge înainte, orbește, vră- 
jit de magia mesecată a minciunei, fără să se 
sinchisească de realitate. 

Degetele  pipăiau indelung, cu voluptate, 
picoapeie închise. Ar fi vrut să rămână aşa, 
ameţ:t de beţia culorilor dinăuntru. pentru 
totdeauna. 


Copacul strâmb se profila pe luciul apei. 
Ascuns în umbră, cu haina pe umeri, Luca 
privea. Treceau mulți, grăbiţi. 

Dincolo de colțul străzii, piaţa largă, lam- 
pioanele ogindindu-se în asfalt. Dinspre te- 
rasa Cazinoului, murmur de coarde subțiri 

Flori fâlfâie peste sufletul întunecat. In 
zborul cântecului, fluturarea zâmbetului ei. 
i.uca mai trecu odată pe sub ferestrele înalte, 
inuadate de lumină. 

E scrată lungă la vila lui August Preda. 
S'au adunat aici, ca fiuturii spre lumină, tineri 
şi fete, aiintați în ritmuri de joc sălbatec, 
scuturați de caşcadele râsului. Candelabre or- 
bitoare, sclipiri qe cristate, Și sânii, sub mă- 
tase, tremură. Saxcfonul gem: înăbuşit în 
umbră, «u scâncet de copil. Dans mou. Pe 
parcheț pasiunile alunecă, încetişor, Picioare 
svelte, glezne se împletesc. De talie atinsă, 
mâna se încordează. Peste geamurile largi, 
vârfuri înalte da arbori. 

Ritmul deșuchiat al rumbei, clinchetul de 
pahare, se amestecă. se împrăștie în văzduh, 
către stele. 

Duduia e acolo. Cu ochii înroşiți de veghe 
şi zbucium, irec grăbiţi petrecătorii. E un 
rost, o credință în gesturile lor ameţite, în 
paşii călăuziţi cu toate gândurile spre văimă- 
şag. Fiecare se crede actorul important în- 
tr'un speziacol fastuos, palpitant, lar îmrpre- 
juru-le, tablouri  scânteietoare se perindă. 
sciipesc în desfășurare de film, cu lumini 
de vis. 

De afară. Luca priveşte seara dogoritoare 
de patimi și poezie, de vin şi muzică, Aşteap- 
tă pe cheiul înait, în legănarea valurilor, a- 
pariţia sprintenă şi blondă a Duduiei. 

S'a cufundat şi el, ca toţi aceştia, în vâr- 
ejui întâmplării, i-a aţinut calea chiar, cu 
desnădejde și iată-l acum, aici, singur sub 
stele, dirijându-şi din umbră mascarada. 

Căci el este acela care a hotăriţ ceeace se 
petrece aco!o, în clipa aceasta: asaltul acelei 
turme şi înfrângerea ei. El este acela care a 
împrăștiat vestea că Dudu. fată cu muite 








milioane, își caută un soț şi tot el a știut să-i 
robească sufletul şi trupul pe vecie. Acum e 
clipa supremei verificări. Dudu nu poate să-l 
asculte decât pe el. Legătura lor e pe viaţă şi 
moarte. Şi chiar dacă n'ar fi așa, e cea dintâi 
pentru ea şi singura care nu se mai poate 
şterge. 

După  iînvăpăierea dragostei zilnice dela 
Bucureşti, Dudu a rămas numai o săptămână 
singură. Când a sosiţ Luca înebunit, din 
munți, a găsit biletul, poruncă şi rugă înge- 
nunchiată, so armeze aici, la mare, unde se 
va hotări soarta lor. 

Țipătul pământului înjunghiat, acolo, sus, 
intre prăpăstii, cu fantoma lui Zamfir aler- 
gând zadarnic către Fata Morgana, l-a în- 
vățat calea ce-o are de urmat. Intrun salt 
dușuchiat, s'a smuls de toată încleștarea ce-l 
îmbrăț:șase pe viaţă şi pe moarte, a dezertat 
într'o clipă de supremă desnădejde, a dat cu 
piciorul în toate, însropându-le sub uitare. 
Vanda, cu pecetea fatalităţii pe obraz, Zam- 
fir, cu energia lui de fier, frântă pentru tot- 
deauna, — s'au dus din minte, stihii ale unui 
vis urîţ şi a alergat, a alergat pe potecile 
strâmte, căzâna în genunchi, prăbușindu-se 
cu tâmpla de colţul stânci:or dușmane, a a.er- 
gat în dimineaţa aceea, fără să mai asculte 
strigătul de cobe dn urmă. 

A gonit cu sufletul la gură, cu sufletul 
vechi pe care voia să şi-l smulgă din ultimele 
rădăcini ce-l mai ţineau în piept. și a reuşit 
să-şi răsădească altul, nou, mai trist şi mai 
plăpâna, bastard fără nădejdi, dar singurul 
care ma: putea rămâne deasupra puhoiuiui 
ce-i împotmolise pentru totdeauna visurile 
cutezătoare. 

Dudu i-a deschis o poartă nouă. ilat-o. e 
Lori întruchipată aevea, dar nu numai în 
făptura-i fragedă, imaterială aproape; ea îi 
arată calea, ca şi Lori odinioară, în faţa 
mirajului din fereastră. Dar de astădată o 
„cale sigură, de fapte pozitive, cu legi cari 
îl învață să puie mâna pe ademenirile vieţii, 
înaințe de a sbura, să muște din plin din 
toate roadele ve j se oferă, să se bucure de 
seva pământului bogat, să nu-i refuze, ne- 
ghiob, darurile de lânsă ei, alergând după ha- 
lucinațiie din zare... 

Dudu îl atinse pe umăr. Străvezie, învă- 
luiţă într'um şal subțire, tremura palidă, cu 
toată zăpuzala ce mai stăruia în aer. 

Rosti <u ochii închiși, hotărită : 

— Ştii, deocamdată, scumpule va trebui să 
ne despărți... 

Și își duse mâna la piept. ușurată ca de o 
biatră de moară. 

— Da, mau logodit! 


Nici nu Ştie când a dispărut, Tirziu, Luca 
simţi nevoie de un sprijin. 

Copacul strimb se oglindea, legănat. cu 
mii de becuri, în apele întunecate. 

* 

Nici către seară au se mai potolea arșița 
celor din urmă zile ale verei nesfârșite. Tro- 
tuarele înfierbântate iradiau până noaptea 
târziu, o căldură mocni!ă, de jos în sus. 

Pe strada Brezyianu, lângă Bulevard, z:du- 
rile înalte păzesc ocul de cea mai mică 
adiere. 

Cei doi au apucat-o însfârşit pe ulița late- 
rală, spre Cișmigiu. Pe poarta din față răsar 
fruazișurile verzi, se simte răcoanea lacului. 

Luca îşi ascultă şi acum sfâşierile inimii 
din clipa aceia fulgerătoare. 

Dudu a căutat să-i arate lupta pe care â 
dus-o, împotriva tuturor, să-l asigure că lan- 
țurile cu care au încătușat-o sunt provizorii, 
până la hotărirea cea mare. Dar va şti ea să 
iasă din încurcătură, la vreme. El nu mai 
asculta nimic. Hotărise sfârşitul acestei aven- 
turi ameţitoare, rupându-şi din suflet, deodată, 
toate firele care abia o urziseră. A plecat 
fără aici-o vorbă şi iată-l aici, supus soar- 
tei, pe care o simte pe aproape, o aşteaptă. 

De când a venit, albia a scos două trei vorbe 
«u cei dimprejur, la repetițiile ce incepușeră 
cu o lâncezeală mai copleșitoare ca oricând. 
Simţea că se apropie şi aici sfârşitul, îl pân- 
dea cu îniverșunare, hotărît s'o curme, oricum, 
intr'o clipă când sufletul sfârtecat nu va mai 
putea rezista. Semnalul nu mai era departe. 





era pregătit să-l asculte, după atâtea porunci 
crescute de mulţ într'ânsul. 

— Ai vre-o întâlnire, ce drăcie mai pui la 
cale ? 

Luca tresări. Tavarăşul se codea să-l ma: 
urmeze, plictisit de tăcerea împovărătoare, 

— Da! O veche cunoștință... mă așteaptă 
aici, 

Abia acum Luca îşi aminti că spusese ade- 
vărul. Mai strângea încă, în buzunar, plicul 
mititel, cu scrisul stângaci şi cunoscut, găsit 
adineauri la portarul Operei. 

— Prezintă ceva... interes ? 

— Prezintă... ceeace prezintă orice femee... 

Luca îşi dădu seama că de data asia să- 
vârşise o mare grosolănie față de senti- 
menteie ce clocutiseră odată, adâac inobilate, 
purificatoare, pentru făptura care îl aştepta 
acolo, cu trecutul proaspăt al visurilor zugru- 
mate, gata să renască poate... 

Prietenul îl lăsă la capătul aleii, după un 
saluț scurt, lenevos. Era convins 'că Luca 
minte, dar are nevoie să fie singur, că e de 
mult străin pentru rostul ce-l aveau îm- 
preună și că va fi, în curând, un coleg mai 
puțin.  Intoarse capul şi îl mai văzu, de 
departe, clătinându-se în mersul ameţit, 
hipnotic. 

Luca se simţea totuşi înviorat, <u fiecare 
pas pe care îl făcea. Inima îi bătea tot mai 
aprins, în pragul revederii nebănuite. Ce î) 


„mai aștepta oare şi de astă dată, sub iafăţi- 


şarea acestor fapte atât de simple? 

De atâtea ori ca şi acum, închis în singu- 
rătatea lui mângâietoare, rupsese legăturile 
cu lumea din afară, picioarele și trupul tru- 
Qit îl duceau în voie către un capăt, îşi căuta, 
ameţit, un sprijin şi printre zile, înainte, no- 
rocul. O făptură de care să-și razeme viaţa 
ciătinată, o bancă pe care să cadă, cufun- 
dându-se în balsamul nopții de vară. O va 
regăsi, oare, însfârşit în aceea care-i răsărise 
din nou în cale cu tumultul avânturilor abia 
rupte, a cărei putere o simte şi acum, trează 
în sânge ?... lată, îl aşteaptă acolo, zâm- 
bitoare. 

Dudu îi întinse mâna tremurând, cu izbuc- 
nirea privirilor de ciută rănită: 

— Nu credeam că ai să vii. 

Luca se așeză, liniștit. Un nou capitol al 
vieţii începuse în acea clipă. 

— Ştiai bine că nu se putea altfel. 

Ea nu avea astâmpăr. Se ridică brusc, îl 
uă de braţ şi anumţă simplu, privindu-l în 
ochi cu bucurie nesfârșită: 

— O veste mare, Luca! Trebuia să te văd 
inainte de a pleca acasă. Știi că logodna sa 
desfăcut chiar a doua-zi. Viaţa nu-mi este 
legată de nimeni altul de acum. 

Curcubee jucau în privirile-i umezi, răs- 
frânte din grădina ochilor. Brațe:e-i moi, de 
catifea, erau în pâlmele lui, — izvorul de 
argint, al privirilor îl adăpa din plin, gura îi 
atingea cu fiori de fiuture, obrazul. 

Iat-o, însfârşi:t, în faţă, mai. tulburătoare 
ca ori când. A sosit aşa, deodată, credincioasă, 
peste viaţa lui. amară. O cerşea, o aștepta de 
mult, cu gândul din urmă. De atunci atâtea 
se întâmpiaseră peste trecutul ce îl lăsase să 
se înţindă mort, departe. 

O vară întreagă, aunecată departe, acolo, 
dealungul țărmurilor mării, răsărise acum cu 
toată minunea dragostei ce se năștea, Nopți 
imbălsămate, desfăcute în taină peste cu- 
prinsurile tăcute, mireasma părului ei, anoma 
gurii şi trupul înfiorat alături de dânsul cu 
norocul ce îi surâdea pretutindeni, desfundând 
în suflete isvoare de energie, erau din nou 
aici, cu toţ cortegiul suferințelor în care se 
avuncaseră. 

Intrară în parcul mititei. 

Trandafirii ardeau mocnit, în straturi, îşi 
risipeau flăcările deasupra, din crăngi întinse 
pe spalieri. Lanţurile atârnau încărcate de 
frumuseţea focului ce se propaga neoprit. 

Pe aleea largă, prundișul serîșnea domol, 
sub paşii lor. Umbra plopilor atingea cu vâr- 
ful tremurând o bancă, lângă zid. Acolo au 
rămas, uitaţi, în noianul amintirilor, în pre- 
simţirile viitorului cu înfiorări de harfă. 

August înroşit îi mângâia cu năvala apu- 
sulului, 





de TITUS NICOLAU 


„ Aj să pleci mâine, Dudute, şi... 

Era poate cea din urmă zi pe care o mai 
petreceau împreună. Frunze uşoare se des- 
prindeau, ruginite înainte de vreme. Una îi 
sbură în păr, fluture zglobin. 

— Nu-i nimic, Luca. Ai să-mi serii, nu-i 
așa, ai să-mi scrii mult. Va trebui să ne ve- 
dem curând, să hoţărim... 

Și ochii îi sclipeau înrouraţi. 

Luca dădea din cap, tăcut, ascultător. 

— Nu, — îngână ea, — n'ai să-mi serii. Ştiu 
bine că nu... 

Și jocul se înfiripă trist. 

— Ba aa, Dudu dragă, aa. 

El simţea de pe acum desfătarea ce-l aștepta 
in revărsarea tuturor frământărilor și nădej- 
dilor, pe foaia de hârtie a!bă, către cineva 
care o să-i asculte palpitând orice vibrare a 
suflețului. Visurile lui nu se vor mai îm- 


"prăștia deacum în gol, şi-au găsit pe meaştap- 


tate reazămu: şi vor poposi însfârși:t toate, 0- 
bosite de atâta zbor fără liman. 

Dudu îl strânse de braț, drăgăstoasă. 

Pe iacul umbrit se lăsa înserarea. Pe faţa 
ei râdeau orizanteme. 

Se porni apoi valsul legănat, larg difuzat 
de megafoane spre cerul înoptat al grăâinii. 


In barcă. Stau faţă'n taţă, desprimşi de re- 
stul lumii, numai ei, singuri. Această gură, 
aceşti ochi, gândul și simţirea ei, obrazul, 
pic:orul cunoscut, sunt pacă din totdeauna 
cu el şi le priveşte, regăsite. Se cutremură la 
gându. atesta neaşteptat. 

Vâslea tare, tot mai des și se opriră sub 
copacul rotat. Noaptea îi acoperea blâna şi 
ei stăteau așa, legâănațţi, uitaţi, mână'n mână. 
Tăceau. In apele încremenite sci.peau mii de 
lumini. Un oraş întreg zăcea acolo înecat, 
fantomatic. 

Aşteptau unui dela altul vorba hotări- 
toare. Instelarea era curată. Sau strâns mai 
tare în pormmirea gândului gata să fie rostit. 

Acum trăiau clipa care sosise. Deschiseră 
gura, amândoi. O zmuncitură infricoşătoare. 
Barca se prăvălise pe o coastă. Ce spaimă! 

Işi ascultau încă bătăile inimilor, împieti-. 
rea îngrijorărilor mute, 

Bătuse din aripi, deasupra, undeva, o veste. 

& 

Din stradă intrară deodată în biserica intu- 
necoasă. 

Impins pe neaşteptate, din lumina dimineţii 
fragede, Luca încremenise, orb, în beznă. Mur- 
mure se înălțau în valuri, spre bolți. Lumini:e 
pâlpâizu la icoane şi pacea se lăsa adânc în 
suf.ete. Bucurie și tristeță se revărsau de o 
potrivă din imnuri, pretutindeni. Și-ar fi 
lăsaţ capul pe umărul Duduiei, să rămână 
aşa, o viață întreagă, departe de zbuciumul 
Ge afară, de ţipetele stridente ale ziiei, aici. 
ca într'o grădină blânâă şi părăsită. 

De atâta timp mu mai fusese înir'un locaş 
ca acesta, Luza. Avum, îl cuprinda marea 
reculegere, se adună în sufletul lui toaă 
roada împrăștiată afară, fără rost. Şi un gust 
amar, de îngenunchere deplină, dă năvală în 
toată fiinţa, 

I! mână să-și frânsă mimicnicia. Să depună 
aici tot, tot ce a cules cu străduinţă, viaţa în- 
treagă, jertfă supremă. 

Se înălțau glasuri gângave  psalmodind 
preamărirea în fum de tămâie, cobora mân= 
gâierea cu duh de moarte. 

Ce înseamnă tot zbuciumul lui de atară, 
zădarnică nădejde. deșartă goană după am-. 
biții pieritoare... Aici, aici în umbră și pace 
uitată e începutul şi sfârşitul, aici e limanul 
mântuirii, lepădarea de toate nedreptățile, 
chinurile şi bucuriile spumei. 

Luca înalță capul şi închide ochii, respi- 
rând ușurat, 

Ceva se prăbuşise într'ânsul alumecând fără 
sfârşire în nimic. O! Doamne! Mântuirea !... 

Se simţea în faţa altarului, a catapetesmei 
cu poporul chipurilor de sfinţi privindu-l) 
deavalma in ceaţă, frunză bătută de vânt, 
pulbere luată în înalturi, fără întoarcere, de- 
parte, departe de toată zarva carnavaluiui 
fără rost de afară, departe de durerile şi bo- 
gățiile pământuiui, de comorile şi bucuriile 
lui trecătoare. 

O taină gravă se îndeplinea, Luca se arunca 
acum, hotărit, în braţele soartei. Va şti să-și 
desăvârşească traiul înch'nându-l altuia până 
"a capăt, să vibreze odată cu toate trămân- 
tările şi mădejdile tovarăşului ales, să în- 
frumuseţeze cl:pe cu care nu se va mai în- 
tâlni niciodată, 

Dudu aături,. Mâine, nu va mai fi, curând 
peate să nu mai fie nicăieri, Se cutremură. Și 
totuși, acesta e rostul vieţii lui, el însuşi în 
hume, altfel fără rost. Nu gânduri, nu raţio- 
namente, ci fapm! simplu, dezgolit, simţirea 
adâncă, totală, îl mână cu viața cei s'a dat, 
aici, la braţul ei. In trupul ei cu tot clocotul 
izvoarelor necunoscute, în chipul limpede ce-i 
adună toate tresă! ările trecutului, tot chiaul 
i nădejdile ce vor mai fi, aici lucește soarele 
stăpânitor al destinu.ui, în afară de calea 
căruia e numai umbră pentru Luca, Nu- 
mai vis. 

Duduia tresări, Iși simţi mâna luată prin 
intuneric şi pe deget, rece, intră un inel. Un 
fior îi străbătu ca un fulger pe amândoi. 
Erau în fața unui act definitiv, ca acela al 
naşterii şi al morţii. 

Preoţii înălțau imnuri triste şi zvonul pă- 


„rea că petrece pentru ultima oară din luimsa 


aceasta pe omul întins, tăcut, către pămân- 
tul tihniț, Ă 

„„Pullvis et umbra summus!... 

Rămaşi acolo, în mijlocul bisericii, încă- 
Luşaţi, mână'n mână, Luca și Dudu își deslu- 
șiau, împietriţi în fața icoanelor afumate, 
prin pâlpâirea luminii tr:ste a fumului de 
tămâie, stihul călătoriei lor de nuntă. 


———— 26 Octombrie 1940 


TATA 


întregul ei, piesa lui Schiller; 


Teatrul Regina Maria 
„HOȚII”, DRAMĂ IN TREI 
ACTE, DE F. SCHILLER 


Mai degrabă piesă de teatru 
pentru a satisface cerinţele unei 
opere care se cerea impusă pu- 
blicului cu putere, cu popularita- 
te, ca să spunem așa, Briganzii, 


Hoţii, 'Tâiharii — traducerile 
noastre sau întrecut în termeni 
după interese — die Riuber, 


cum a numit-o Schiller, este o 
pictură măiastră a cutelor mis- 
ierioase fin spiritul omenesc, A 
tendinţelor libertare, entusiaste, 
ținereşti, donquichoteşti nu este 
o definiţie greșită. 

Prin excelenţă lirică, roman- 
țică dincolo de limite acceptabile 
uneori, cu mulţime de defecte re- 
cunoscute de însuşi autor, totuş 
impresionantă, puternică, cu 0 în- 
tuență covârșitoare, sa menţi- 
nuţ de-atâtea ori deasupra pri- 
goanelor împotriva ideilor sale şi 
a căpătat dreptul de a se numi a- 
pologie a libertăţii. Cea mai im- 
portanță, probabil pentru Schii- 
ler, care şi-a dat seama de a- 
aceasta scriind câtva timp. după 
prima reprezentaţie: „Dacă Ger- 
mania va trebui într'o zi să cu- 
noască în persoana mea un dra- 
matursg, cred că numai de săp- 
vămâna trecută, am dreptul să-mi 
închipui așa ceva”. 

Subiectul? Este atât de cunos- 
cut! Şi dacă nu este, îrebua să 
fie. cunoscut; cel putin citind 
drama. Sunt anumite opere ca- 
vârşitoare, alcătuind domeniul 0- 
menirei. Sunt îndreptare. Schil- 
ier este autorul uneia din ele. 
Fără ca ideia să fie cu totul a sa, 
inspirându-se totodată âintr'o 
pevestire a unui gazetar, Schu- 
bat, pubrinată în magazinul Sua- 
piei în 1777 şi din expresia en- 
țuziasmului tineresc al omenirei, 
la care are dreptul după atâtea 
secole de luptă, el înighebează a- 


ceastă operă prin puternica sa. 


pensonalitate, făcând dn Carol 
Moor un exemplu al revoltei, al 
vuptei împotriva tiraniei, al crea- 
ției, al dreptăţii. 

Ce este Carol Moor, cs reprs- 
zintă, probabil fiecare cititor al 
dramei, sau spectator, își va în- 
chipui dupe felu: cum înţelege 
viața. 

Dar pe deasupra tuturor con- 
cepțiilor acestora, se va ridica de 
sine stătătoare imaginea reală a 
libertăţii și a luptei contra tira- 
niei, 

Iubindu-l și urîndu-l, pe Ca- 
rol Moor, simţindu-ni-l aproape 
și respingându-l, dorind victoria 
lui şi totodată înfricați de calea 
ce a apucat, violent şi plin de 
bunătate, suflet iarg, înțelegător 
ș: totuşi aspru, neîndutător, rău- 
țăcios, iubind,. dar omarînd iu- 
direa, exuberanţă de putere şi 
totuși neputința unor înfăptuiri 
durabile, nu este el oare expresie 
a tinereţii şi a libertății omenirii? 
Nu reprezintă e! îndelunga luptă, 
neîncetată și veșnic reînoită a 
libertății şi în acelaş timp a 0- 
menirii? A dreptăţii, a energiei, 
a omenirei în lungul ei drum a- 
cocerit de greutăți și piedici. E 
atâţ de aproape de sufletul tu- 
turor, Schiller, și ceaceea „Hoţii“ 
cuprind din seara de 13 fanuarie 
1872, data premierei, pe zi ce 
trece mai muit, sufietul unora și 
altora. i 

Când neprimită de guvernări, 
când iubită, înţeleasă și dorită 
de public, sâu sperată și aştep- 
tată, a trebuit uneori şi la noi să 
facă anticameră, ea apare în vre- 
muri tiranice ca un îndreptat, iar 
în cele de libertate ca o apologie 
a ei. 

Dar nu numai sensul său sim- 
bolic ne poate interesa. Și acum 
intradevăr intrăm în domeniul 
teatral. Este şi puterea construc- 
ției acestei drame, reliefarea ma- 
gistrală a persoragiilor cari re- 
prezintă expresia unui talent de 
amplă răsutlare și realizarea sce- 
nică, punând deoparte unele ne- 
ajunsuri prea romantice, unor 
momente impresionante, 

Frescă de caractere şi şcoală 
de înţelepciune Hoţii lui Schiller 
ac situează deodată întrun do- 
meniu extraordinar de serios, 
Spunem extraordinar de serios, 
fără teamă de exagerare, fiindcă 
suntem convinşi a fi în senți- 
mentul tuturor celor cari apre- 
ciază această dramă. - 

Dar nu voim aici să privim în 





rândurile acestea sunt isvorite 
din dorința de a caracteriza îelul 
cum interpretărea teatrului „Re- 
gina Maria” a alcătuit un spec- 
tacoi de mare amploare. 


D. TONY BULANDRA 


Personagiile dramei lui Schiller 
ne interesează prin felul cum a- 
numiți actori ştiu să retrăiască 
înălțătoarele şi de nenumărate 
ori josnicile clipe tinereşii și în- 
frânte, idealiste și crude, pline 
de avânt și zdrobite, puternic 0- 
meneştile clipe ale „Hoţi.or“. 


D. Tony Bulandra este Ca- 











A 


x 
| 


rol Moor; nu avem nevoe să vor- 
bim despre el. Numele este o che- 
zășie şi rolul minunat ce a în- 
terpretat, o grea încercare, 

D. Grigoriu a fost Franz 
Moor; criminal şi pervers, zdrun- 
cinat, anormal şi înfricat în faţa 
nenorocirii, — nu știm întrucât 
Schiller a vrut să zidească un 
chip de om sau o fiară — răz- 
bunător și rău, nedrept, isteric, — 
un vast domeniu patologic. Un 
rol nespus de aspru, plin de pia- 
dici şi înșelătorii. Se cere un 
temperamenţ puternic, de largă 
răsufiare. Domnuj Grigoriu, spu- 
neam, a avut această sarcină, 
ducând-o la un sfârșit bun, mai 
cu seamă în ultima parte a dra- 
mei, 

Cal mai frumos ro! şi ce! mai 
dificil, Trebuind să lupte con- 
tra antipatiei violente a publicii= 
lui, căci Franz Moor este nedemn 
e iubire şi înţelegere. Felicităm 
pe d. Grigoriu, adăugând însă; 
mai cu seamă pentru partea îi- 
nală. 

D-na Elvira Petreanu-Manole- 
scu a fost o notă luminoasă şi 
atâţ de tragic înfrântă, în acest 
haos de răutate şi crimă, de 
dealuri înfrânte şi iluzii pier- 
dute. 

D. Storin a conturat rolui 
bătrânului conte Moor, poate prea 
teatralizat, totuşi puternic şi im- 
presionant, 

în celelalte roiuri, Ion Talianu, 
[. A. Manolescu, Titu Vedea, G. 
Voinescu şi George Atanasiu, 
sau remarcat, 

Şi realmente, se poate spune: 
un spectacol care merită să fie 
văzut, 

VICTOR POPESCU 





DESCHIDEREA STAGIUNII DE 
OPERĂ. Semnal al intrării ade- 
vărate. şi definitive în românism, 
seara de deschidere de stagiune a 
„Operei Române“ a fost, dintru 
început, închinată unei lucrări 
româneşti : „Năpasta” de Sabin 


Drăgoiu. Porţile instituţiei, recent 


"şi integral naționalizată, s'au des- 


chis asupra unei înflăcărate ma- 


nifestaţii corale legionare, care a . 


transfuzat tuturor din plin, entu- 
ziasmu! și bucuria caldă a noului 
suflet românesc, isbăvit de sufe- 


'rinţă şi renăscut în puritatea lui 
iniţiată, 


D. Remus 'Țincoca a pus în vi- 
braţie glasurile şi avântul voini- 
cesc al falangei de corişti legio- 
nari, desiuşind astfel, simbolic, 
telurile viitoare ale artei lirice ro- 
mâneşti și ale slujitorilor ei, că- 
tre care s'a pornit, de acum, cu 
toată hotărirea, 


D., Alexandru Zirra, noul direc- 
tor al „Operei Române“, al cărui 
program tinde la concretizarea 
lor, metodică și neprecupeţită în 
strădanie şi în punerea la contri- 
buţie a unei competenţe muzicale 
recunoscute. 

Reluarea „Năpastei“ a revalori- 
zat iriterpretările frumos înţelese 
si realizate ale d-nei Aca de 
Barbu şi a d-lor Nicu Apostolescu 
şi Nae Dumitrescu, aducând şi 
un vigaros element nou prin apa- 
riţia pentru prima dată în scena 
Operei din Bucureştii a basului 
Uijeicu dela Opera din Timișoara, 
Accentul dramatice, robusteţea gla- 
sului şi caracterizarea scenică im- 
presionantă pe care 2 asizurat-o 
lui „Jon“, rol preponderent ca 
țesătură muzicală și intensitate 
expresivă, îndreptăţesc și pentru 
viitor, în prilejuri potrivite, să se 
apeleze la acest cânţăreţ, care 
merită să fie mai bine cunoscut 
şi în Capitală. 

Muzica lui Sabin Drăgoiu și-a 
desvăluit încă odată duioşia de 
grai, impregnarea vie și emoţio- 








de ROMEO ALEXANDRESCU 


nantă de specific românesc, în 
cea mai mare parte a partiţiunei 
şi frumoasele clipe de inspiraţie 
lirică, pe care a reușşiţ să le în- 
credinţeze acestei opere româneşti, 
martoră a unni talent care prin 
sinceriţate, caliţate şi prezență de 
suflu românesc trebue considerat 
drept unul din cele mai preţioase 
şi reprezentative pe care le avem. 

D, Alfred Alessandrescu, la pu- 
pitra și d, Kubilin, maestrul de 
cor, au coordonat şi definit cu vă- 
dită pricepere întreaga latură mu- 
zicală a spectacolului, cu coiabo- 
rarea teatrală a d-lui Scăueru- 
Zoican, director de scenă şi a 
ă-lui Feodorov, pictor. 


WALTER GIESEKING. Arta 
necomentabilă în risipa ei perma- 
nentă de minuni muzicale, ajun- 
să la acea virtuozitate a expresiei 
care rămâne privilegiul suprem al 
unor atâţ de rari artiști, a putut 
ti din nou împărtăşită de publicul 
românesc, la „Ateneu“, în două 
aspecte. Intâi, în acela de solist 
al orchestrei simfonice „Filarmso- 
nica“, unde, în uriaşa încercare a 
interpretării concertului în re mi- 
nor de Brahms, a făcut să triumte 
muzica în indescriptibile realizări 
de poezie şi supramăestrie instru- 
mentală, dând cea mai extraor- 
dinară interpretare pe care am 
ascultat-o vreodată, a acestei 
opere. 

Apoi, în cursul unui mnemorabil 
recital, în care elevaţiunea de 
concepție, infinitatea de resurse 
de stil, de exprimare a emoţiilor, 
de colorit, de polifonizare, au fost 
un neîntrerupt şirag de biruinţe 
totale ale spiritului, în rostirea 
muzicei, o răsfrângere de artă mi- 
nunat de senină şi de desăvârşită, 
până în cele mai miei ascunzişuri 
ale înfăptuirei ei 

Gieseking trebue de acaea să fie 
socoti unul din cei mai mari ar- 
tiști pe care i-a putut avea în de- 
cursul vremilor, complicata măes- 
trie a pianuini. 





Prietenii vechi. 
prietenii noui 


Viața artistică a intrat gi ea pe 
alt făgaș, după ce un deceniu și 
mai bine sa. sbătut în matca pri- 
ceperilor necuprinzătoare, căro- 
va această pagină nu sa sfiit să 
le dea târcoale şi să le catine 
tărugii, 

Pe vremea când soul deco- 
rativ şi experimentarea opară 
demineu și  meutralizau orice 
manifestări artistice autohtone. 
ce nu se potriviau cu peticul 
miliurii dirijate, au fost conucu 
cari s'au încumetat să zădărni- 
cească pianuri şubrede, să rabde, 
să astente si să învinză. 

In fața marei  biruinţe, con- 
aezle acelea au tăcut însă cu- 
minți; au  zâmbit poate, când 
asupra momentului s'au măpus- 
tit glorificările spontane ale apo- 
logeților  taceiași), cu aceleaşi 


metehne. 


Şi dacă lumea îi ştie gi le iar- 
tă păcatele, pentruce i-am. mai 


lua în serios și nu i-am prăzenil 
şi pe ei :a catafelcul răposatelor 
excelențe culturale, 

Biruinţa «e prea mare, prea 
fiumoasă, pentru a hu le lăsa 
și lor mângâierea că nu-i cunoa- 
ştem, 

Prietenii aceștia ai noștri, ai 
ler, ai tuturora şi ai nimănui, 
trăasc şi zi tot așa de bine ca 
eri ; fi că se strecoară prințre 
decoruri, fie că se sbat printre 
coloanele ziarelor 

Duc însă cu ei, nostalgia vre- 
muritor defuneta, ii mi, îi 
vezi chinuindu-te să pară aşa 
cum cred că-i vrea clipa biruin- 
ţii. 

Acest joc al aparenţelor inte- 
graie este interpretativ; ca atare 
nu-i vam grăbi sfâmitul, 

La soroc îi vom găsi poate sin- 
guri, pocăiți, dir şi sfârșiţi. 


GHEORGHE SOARE 


UNIVERSUL LITERAR 











-*. 


cu d. Tânase 


IN VIZUINA CURAJOSULUI 


Acel  passe-partout dat de 
directorul teatrului  „Cărăbuş“ 
nu mi-a folosit la nimic. 

„Până la Dumnezeu, te mă- 
nâncă sfinţii” — e zicala cu care 
pam consoiat când — voind să 
intru în „împărăţia curajosului”, 
m'a oprit, cu acel regesc „veto”, 
un cerber cu chip de cloantă. 

Era — pasă _mi-te, nevoie de 
alifel de argumente decât acelea 
ve.care le aduceam eu. 

„„Când cearţa era în toiu, văd 
că îngerul”  smolit se repede, 
cu mâna  întținsă,  bolborosind 
ceva, — către o pereche, care 
parcă phitea. în al nouălea cer: 
Letiţia Brădescu şi C. Dodu, a că- 
ror căsătorie se celebrase în acea 
zi, Cloanţa ploconindu-se mă lasă 
în plata Domnului. Profir de „scă- 
parea-i din vedere” si mă reped 
— bulue — pe scări dând peste 
d. Tănase, care tocmai venea, 
intrigat, să vadă cine se certa... 

Nici nu apue să îngăimez cele 
cuvenite, că — furtună, — baba 
m'a şi ajuns şi mă apucă de 
mână. poruneindu-mi: 

— Heşi  hafară, 
n'auzi? 

„Din trupul vânjos al d-lui 
Tănase irwmpe o cascadă de râs 
sănătos, liniştitor pentru prigo- 
nitoarea mea, care totuşi nu se 
lasă bătută şi-mi „scrâşheşte”, 
înainte de-a pleca: 

— Mas'că ţi-o face io!” 

N'as mai fi ştiut ce să întreb 
— nici nu mă dumirisem bine 
asupra peripeţiilor prin care ţre- 
cusem — nu mai ştiam cum să 
încep, dacă d. Tănase nu ar fi 
deschis drumul), liniştindu-mă: 

— „Ene, dragul meu, trebue 
să ai curaj... Niciodată nu trebue 
să tenspăimânţi şi să dai înapoi. 
De câţi cerberi nu m'am lovit eu 
în viață... — şi, uite, am răzbit”.. 

„Ideea a scânteiat!? Iată, îmi 
zic, armul si întreb: 

— Domnule Tănase, ce va su- 
gerat titlul pe care l-ați dat 
revistei? 

„Curajosu”, întrerupt de prea 
puține ori, îmi spune aproape pe 
nerăsuflațe: 

— Prin vară, când aproape era 
timpul pentru începerea repeti- 
ticlor, şi cu nici nu mM'apieaserm 
să scriu revista, — m'a vizitat 
un prieten. 


domnule, 





Din vorbă'n vorbă, amicul meu 
socoate necesar să-mi dea un 
sfat— prietenesc şi înțelept cum 
a spus el: — Măi Tănase, să nu 
cumva să faci nebunia săncepi 
repetițiiie cu trupa, pentru sta- 
gimiea de iarnă. Iţi prăpădești 
banii. Pe timpurile-astea nt vine 
nimeni la teatru... 

Nu ştiu ce aveam în Ziua a- 
ceea, dar tare eram dispus la 
contraziceri — aşa că-l întrerup: 
În viaţă, norocul nusii 
cade —pară mălătaţă — în gură, 
mă. Trebue să ştii să lupţi, să 
rişti — să ai curaj, deci, 

M'am oprit ca străfulperat. 
Am văzut scena, am văzut pu- 
biicul. şi pe mine, într'um cupiet, 
făcână apo'ogia curajului, M'am 
apucat serios de lucru — şin 
două săptămâni și ceva am în- 
ceput repetițiiie cu „Curaj Tă- 
Nase”. 


LA REVISTA, PUBLICUL E 
PRETENȚIOS 


Chiar cu mult mai exigenț de- 
câţ la o piesă pe care o vede 
jucată la  „Naţiona:”, de aceea 
nu mică mi-a fost truda, 

Omul âă bani grei şi cere în 
schimb lucru bun. Gândiţi-vă, 
dar, ce se poate întâmpla în ca- 
zul când „spectaculosul” revistei 
aste. inferior alteia juate pe a- 
ceiaşi scenă. 

Pe noi nu ne menajează ni- 
meni. Iţi flueră omul. în faţă, ce 
are de spus... 

Si-atâta (Doamme fereşte!) îţi 


trebue. Nu-ţi mai caică nimeni 


în sală — în afară de cei cu 
bilete qe favoare... 

Căci publicul e mâi rău chiar 
Qecât cea mai capricioasă femee. 

Iţi svâre țot noroiul disprețu. 
vi în față, cum nu-i mai eşti pe 
plac — şi-apoi, oricât ai încerca 
să] recucereşști, nu msi poţi. 

„Vine omul să se distreze. 
Vine desbrăcat de orişice gând, 
dar şi cere, în. schimb. 


ŞIN FAȚA MAJESTAȚII SALE 
PUBLICULUI, 


trebue să te închini. Să nu-l su- 
peri. Să nu fii depiasat. 
S'ar părea, spunând acestea, 


că revista este inferioara treaptă 
a teatrului, 

Nu! 

Publici, am mai spus e ca- 
pricios, dar îi piace să-i 'ărgeşti 
înțelegerea, apropiindu-l de tine. 

Din acest punct de vedere, 
noi „ăştia cu revistele”, avem, 
oricât s'ar spune, un rol morali- 
zator. Sub forma unei glume, se 
Spun mai repede — şi ajung 
până'n fundul inimii — cele mai 
goale adevăruri. 

Credeţi că cel! care citeşte o 
carte sau ascultă o predică e pă- 
truns de înţeepciunea ei? 

Spun cu convingere: nu. 

Dar când omul acesta, obosii 
de serviciul diurn, — de poverila 
familiare şi toate  pământeştile 
necazuri vine la revistă, e 
„Drins” în mrejele jocului. Ni- 
mic aici n'are aspectul rigid al 
moralei. Yotui îl încântă dela în- 
ceput până Ja sfârşit. La urmă, 
însă, înțeese că totul este „po- 
veste cu tâlc” — şi, fiţi sigur, se 
va feri să cadă în îspită, 


TOTUŞI, UNEORI, INTIMITA- 
TEA CU PUBLICUL STRICĂ, 


mai ales când raporturile cu el 
au depășit rampa. 

S'a spus de un scriitor român 
că „publicul înghite. Nu, dom- 
nuie Publicul se lasă foarte greu 
dus. De-aceea mă feresc să mă'n_ 
cred prea mult în succesul pe 
care-l am; de-aceea tremur la 
fiecare premieră. întrebându-mă 
dacă nu cumva am trecut „din- 
000” — în banal — dacă nu am 
ratat ceva. 


HOTĂRÎT, REVISTA CÂŞTIGĂ 
PRINTR'O INTERPRETARE 
BUNĂ 


sau — din contră — pierde din 
tăria ei, încredinţată fiind unor 
oameni care nu au nimic comun 
cu scena. 

Căci e-mare lucru să ştii jucă 
revistă. 

Conservatorul e şcoala în care 
înveţi să joci teatru. Revista, 


însă,  tenvaţță so joci numai 
publicul, 
Am văzut artişti mari. La 


Paris, Lond-a, Berlin — în mu 
ta.e msie călătorii în străinătate. 
Erau mume cu sonoritate mon- 
dială. Și.au câştigat  gaoanele 
stiind cam  brebue să joace pe 
Hamet — sau oricare personaj 
cu multitudine de stări sufle- 
tești... 

Și la noi. pe scenele teatrelor 
Naţionale, o sumă de oameni 
mari m'au făcut să mă înelin cu 
admiraţie. 

In revistă, însă, omul adus pe 
scenă e străveziu, Nicio compli- 
caţie sufletească, nicio filosofie 


erozavă — căci câţi, oare, ar 
inţe'ege-o? 
Ei bine, cu cât lira are mai 


puţine coarde, cu atât cântecul e 
mai greu. lată, deci, că hulitul 
înterpret de ravistă are şi ei un 
cuvânț de spus în teatru. 

Şi cuvântul lui are greutate. 


PENTRU ACEASTĂ CRED CĂ 
REVISTA NU VA PIERI 


decâţ când nu vor mai fi artişti 
născuţi şi crescuţi pentru acea- 
sia. Căci precum eu — deşi am 
jucaț pe o scenă de teatru, co- 
medie şi dramă (nu zâmbiţi, vă 
rog: n.n), fiind chiar partenerul 
ui Liciu, nu mai mă pot reîn- 
toarce acolo; tot asa şi cei „de 
acolo” nu pot veni să încerce 
aici... 

Convorbirea noastră este  în- 

„"9ydn1233 

O sonerie  istreică își strigă 
furioasă prezenţa.  Garderobiera 
bate disperată în uşă. Nu mai e 
timpul „taifasului”, 

„.„Peruca. fardul, costumul, 
I-au transtormaţ pe interlocuto- 
rul meu, 

— In teatru, trebue să fii 
punctual, îmi spune în grabă d. 
Tănase. Numai aşa — şi prin 
faptul că întreaga mea trupă 2 
ştiut să-şi mențină prestigiul — 
am pnimit felicitări personale 
dea regele Faruk şi dela marele 
Ataturk, în turneul meu în stră- 
inătate.. , 

„Acum mă duc să-mi văd 
Drietenii — şi să le Qau o mână 
de ajutor, să-și uite necazuitle,, 

Tocmai pentrucă-mi sunt prie= 
teni nu-i pot lăsa să mă aştepie. 

Deh, prietenia lor se câştigă 
foarte greu, în schimb se pierde 
foarte uşor. 


NICHITA TOMESCU 


ar pp a a a a a Dat 


AL. DIMA 


a publicat de curând întrun ex- 
tras studiul său „Afinităţi elec- 
tive : Titu Maiorescu şi Goethe“, 
Nu e numai o cercetare de istorie 
literară, ci şi una structurală cara 
aduce noi lămuriri în descifrarea 
existenței maioresciene prin si- 
tuarea ei în familia spirituală a 
lui Goethe. 

Informaţia, scăpărarea vederi- 
lor noi, metoda dar şi stilul cu 
distincție academină se ivesc şi 
din această lucrare a d-lui Al, 
Dima, i Ia 


COLOZDL ta a Ma 








Ecranul 


CINEMA ARO: Destry 


Cred că filmul prezentat de 
cinemutogrâful „ARO“ poate ji 
caracterizat prin două cuvinte: 
filmul bătăilor. 

Este o tradiție ca filmeie cari 
se ocupă cu trecutul îndepărtat 
al Americei să cuprindă o parte 
în care să fie prezentată o bătae 
mai mult sau mai puţin reușită, 
Se pare că nepoţii tradiționalului 
Unchiu Sam, cra nişte cetăţeni 
foarte irascibili, cari  găseui că 
pumnul trebue să joace un rol 
princinal în ovice jel de discuţie. 

Insă această autiniă realizare 
americană, a întrecut toț cesace 
se reușise până acum în acest 
gen. Nu mai este vorba de 0 sin- 
gură bătae la începutul, la niţ- 
locul sau la sfârşitul fiimului, 

Dela prima şi până la ultima 
scenă mai muiţi indivizi se bat, 
se împacă, se ceartă si iar se but. 
Pot spune că „Destru“ esteun a- 
denărat manual al bunului bătăuș. 
Aflăm cum irebue să proceneze 
cineva când este atacat de o 
bandă înarmată şi el nare nici-o 
armă. 

Deasemenea asistăm ln o bă- 
tae între două femei. (Aici, bine 
înțeles, rolul principal îl joacă 
mâna înfiplă în DăruL GAvorsa- 
Tei), 

Apoi se mai bai vre-o sută de 
vlăigani între ei; aceiaşi vlăjgeni 
se bat cu o sută de femei. și 
aşa mai departe, 

Având în vedere diversitatea 
bătiitor şi realizarea lor periecla, 
fiimul este urmărit, cutii Sar 
spune, cu inima la gură și cu 
pumnii strânși. 

Abia după ce-ai eșit din sală 
îți aduci aminte că Jajnes Ste- 
tvuri realizează ui tip nou de 
„cavaler Jără frică şi prihanu', 
Mariene Dicisich, deşi distribuit 
întrun rol ingrat, este iulbură- 
toare dar, în nici un Caz, „mare 
vedetă“ cum pretind unii. 

În rezumat: un jiim motul 
care speciaiotul banueşte ici 
se va întâmplă: geniut bun 
vinge geniul răi, iar jemeea des- 
jrănată oare în braţeie stngu- 
rului bărbut pe care l-a iubit. 

Filmul distrează, fără ca să fie 
extraordinar. 


în 
ce 


în 
ditr 


CINEMA SCALA: Ispiia unci 
nopţi. 


In ultimul timp Americanii au 
introdus un nou gen în cinema: 
tagraf (o moştenire lăsata de 
filmul „EL şi Ea“): fiimul în doi. 
Despre ce este vorba? Dotui ti- 
neri stau de vorbă. La început 
se antipatizează reciproc. La ut 
moment dat își dau seara că se 
iubesc. Este vorba de o iubire 
mare, Drice obstacol este înlătu- 
rat. Până la sfârșitul filmului 
suntem siliți să ascultăm Qiscu- 
țiile celor doi îndrăgostiți. Mai 
intervin câteva personagii: dinrre 


cari un rol principal îl joacă 
mama iubitoare. 
„Filmul în doi“ tratează o 


temă morală și o rezoivă javora- 
bit moralei. Fiime în doi: „El 


şi ea“, „S'au cunoscut şi s'au îu- 
bit“, „Luna de miere la Bali“, 
„Imdiscreţie“, ş. a. 

Din aceneș categorie face parte 
şi fiimaul „Ispita unei nopți“ (stu- 
pid fitlu şi mai ales, nepotrivit), 

Câteva scene reuite (mai ales 
pledoariu unui avocat zăpăcit) 
salvează filmul de pe linia plic- 
Liselii. 

Sârşitul nu are meritul origi- 
nalității, Am mai văzut filme în 
cari timpul trebuia să hotărască 
soarta eroilor. 

Jocul perfect al lui Fred Mac 
Murray şi al Barbarei Stanuich 
te opresc să părăsești sala re- 
gretând banii pe cari i-ai plătit 
la cassă. 


TRAIAN LALESCU 





CARNET 


„MAȘINIȘTII... 


Fi construese țara povestei de 
pe scenă. 

Nu-i stie şi nu-i cunoaşte ni- 
meni. Hama: tăcuți, duc pe 


umer: meşteștigul acesta ciudat, 
tvecându-l în famive, din tată în 
Liu — anonim și fără comentarii. 

Pregătesc tărâmul - fermecat în 
mijocul căruia actorul trebue 
să-şi trăiască rolul. 

Iată-i : unu, doi, trei... zece... 

Ei, aduce în spate. ca un uiaş 
din basme, o întreagă frântură de 
pădure. Celălalt poartă în palme 
un snorm zidde castel. Al treilea, 
cară pe umeri un co.ţ de cer, iar 
al palruiea se chinueşte cumpă” 
nind într'o mână soaree iar în 
coaiată țărmul de argint al unui 
caiț ds mare, 

Se adună cu toţii, ie potnivese 
şi ca la semnul nevăzut al unei 
baghete magice, frânghiiie unesc 
areptunghiurile de pânză, bur- 
ghiurile le întăresc și... ... Actul ] 
— gata! 

Se strecoară, umili, printre col. 
țurile intunecoase ale scenei, ca 
gândacii.'se tolănesc trudiţi pe 
iâncă ziduri și așteaptă... 

Acoio, în ţara clădită de ei, bas- 
mu! a început. Copiii bătrâni din 
sală îl urmăresc atenți şi vrăjiți. 
Ceji — mereu tineri — de pe 
scenă î! trăiesc, deşirându-i fi- 
rul. Ei, ei care i-au construit tă- 
râmul, picotesc ascuitându-l. Ei 
nau nume, nâu gorie şi nau 
vârstă. Au numai răspundere... 

Când spectacolul sa sfârşit, 
când zidurile de carton şi pădu- 
rile de mucave au fost duse la 
culcare, în magazie, când cei dn 
urmă tramv=i s'a retras de mulţ, 
ultimii — părăsesc teatrul cu co» 
sul de papură în mână pornind 
asale către căsutele acelea umie 
din mahala, unde copii mulți şi 
Roi aşteaplă pâinea cea de toate 
zileie... 

„Hamalul neştiut al scenei a 
devenit şi el un om oarecare, cu 
oasele sfârâmate de muncă si cu 
inima păcătoşită şi învinsă de 
viaţă... 

IONEL MANOLESCU 





Joamnă 


Iar ai venit să-mi scuturi flori la geam 
Să-mi cânţi durerea visului pierdut, 

Şi amintirea 'ntâiului sărut 

Din fericite vremi când ne iubeam. 


iţi joci duioasă razele pe ploape, 
Şi ochii plânşi mi-i las furaţi de vis... 
invăț să cred că-aşa îmi fuse scris 
Să nu te am de mine 'a veci aproape. 


Să tot aştept şi să privesc departe, 

S'apropii calea care ne desparte, 

Aproape să te simt de mine iară. 

Dar risipit să fugă'n zare visul, 

Să pierd în orice clipă paradisul, 

Şi'n ori-ce clipă plânsul să mă doară. 

SUZANA BULFINSKY 





TEATRUL ROMÂNESC 


u cunoscut până azip tirania 
câtorva „rejormatori” așteptați 
cu încredere şi întâmpinați cu 
entuziasm. Experientele pe cari 
si le-au putut îngăui în locurile 
de conducere ocupate vremelnic, 
stuu însă mărturie că spiritul 
critic, nu e cel mai bun sfetnic at 
adevăratul: creaţor, nui cu sea- 
mă atunci când se exercită nu- 
mai asupra altora, 

Iată pentru ce, noi tom prefera 
totdeauna, pe oamenii de teatru 
cari se străduesc să înfăptuiască 
un crez de artă, jără să dispre- 
juiască ştrădania nimănui — ce- 
lor ce cârtesc mereu, cu vorba şi 
scrisul, orice faptă care nu le a- 
parţ:ne. Noul conducător al Tea- 
trului Naţional, spre deosebire de 
un predecesor al D-sale, nu s'a 
afirmat ostentativ pe nici o bari- 
cadă. Nici n'a debutat vestind re- 
forme mântuitoare. Pregătit înde- 
lung — cu răbdare şi discreție — 
pentru funcția ce ocupă azi, nu 
și-a muiat niciodată condeiul în 
venin, Pentru cine iubește teatrul 
cu nesdruncinată credinţă în me- 
nirea lui, această atitudine e o 
chezăşie de luminoase împliniri. 


UN TALENT 


care îşi vădește, cu fiece apa- 
viție, posibilități noi și de preţ, 
este tinăra actriță a Teatrului 
Naţionai: d-na Eugenia Popovisi- 
Mateescu. 

Am urmărit-o cu atenție me- 
reu. sporită și nu ne-a desminţit 
nictodată încrederea. 

A ştiut să fie — copil cu ade- 
vărat —cu frăgezime, conilcare şi 
grație, în „Capul de răţoi“: i-a 
vibrat glasul cu intonaţii meobi- 
cinuit de armonioase şi impresio- 
nante — la Radio — interpretând 
pe Getta din „Fântâna  Blandu- 
ziei“s și cm aplaudat-o din toată 
inima, zilele trecute, în rolul din 
„Kir Zuliaridis“, pe care l-a jucat 
cu autentic și savuros accent mmol- 
dovenesc, fermecătoare în coche- 
tăria şi feminitatea cu care şi-a 
purta maiacovul. 

In curând d-na Eugenia Popo- 
vici-Mateescu, va apare într'o 
piesă de Pirandello, pusă în scenă 
de d. for Sava şi ne-am convins 
că d. Sava ştie să-și aleagă bine 
interpreții. 

Această alegere confirmă încre- 
derea noastră și ne îndreptăţeşte 
pe deplin elogiul. 8. D. 








Răsfoind o revistă turcească 


Revistei — apare la Istanbul — 
ii spune „Servetifiinun“. E un 
cuvântţ format din două cuvinte 
arabe şi înseamnă „Bogăția şti- 
inț-lor“. Astăzi, adică dela mă- 
surile luate în această privință 
de răposatul Ataturk, astfel de 
arab:sme suni ostracizate, șa că 
nu se mai întrebuințează. 

Insă această revistă — orto- 
grafierca ei mai corectă este 
„Gervet-:-funun“ — apărea cu 
mut mai nainte ca A'aturk să 
apa:ă pe scena politică. Are 
doar o vechime de aproape 50 
de ani. Cs-i drept, na trăit în 
cerinuu. ci a făcut, din cauza 
împrejurărilor, o pauză cam lun- 
gă. A murit fiind scrisă cu ve- 
chiu! alfabet arab şi a înviat cu 
aifabetul :atim. 

Mă ut la noua ei formă și mi 
sc trezesc amintiri de acum vre-o 
trai decenii, când și eu am co- 
laborat, publicând în paginile ei 
două sau tre: articole. Se discu- 
ta încă de atunci chestiunea or- 
tesrafie: şi nevoia ca artogra- 
fia să fie simpiificață. Sa făceau 
d'terite propuneri. Imi îngâădui- 
sem şi eu o propunere : aceea de 
a intmoduce a'fabetu: latin. 

N'a fost primită. Pot spune 
nvaji degrabă că a trecut neob- 
servată. Nu sosise încă timpul 
pzutru o sh'mbare așa de im- 
portentă ş. pentru o rupere aşa 
da sadicaiă cu trecutui și cu a- 
tâtoa p:cjudecăţi ale trecutului. 

Acum însă  „Servet-i-finun“ 
re:pnre îmbrăcată în haina alfa- 
betului latin — bine înțeles, a- 
daptat în ce privește ortograf'4, 
necesitățior şi particularităţilor 
Imbii turceşti. Turcii au împru- 
mutat ceva și dela noi, adică 
din. ortografia  limbe române: 
litera „,ş“. Incolo, trebue recu- 
noscut că ei au o ortografie mai 
fonetică decât a noastră. Exem- 
pis n'am să dau, căci altceva a 
provucat rândurile de față. In 
afară da aceasta sunt grăbit să 
răisfoesc revista și să mai citesc 
din cuprinsul ei, 

Iată, proprietarul și întemeie- 
torul ei, Ahmed Ihsan Tokgăz, 
om care — se vede — nare de 
gând să îmbătrânească și să se 
od.hnească, ne întreține în arti- 
co.u: său săptămânal despre fap- 
țe cu caracter literar şi 'cultural. 

Intore pagina și mă opresc, 
î:nd năpădit de un sentiment de 
dunere adâncă. Citesc titlu: unei 
cărți nou apărute : „Ce am văzut 
ia Yldiz ?* — adică la palatul 
fa:masului întru rele sultan Ab- 
du! Ham'd, poreciit cu drept cu- 
vânt „Suitanul Roșu“. 

Insă sent:mentu. de durere ce 
m'a năpădit, se datorește faptu- 
lui, de care acum luam cunoş- 
tință, că autorul lucrării, omul 
care, desigur, a văzul la Yidz 
multe „ucruri interesante și sen- 
saț:ionaie. a închis ochii pentru 
vecie, iar lucrarea lui este pu- 
blicată de soţia sa, câtre, sub tit- 
iul „zece cuvinte“, scrie o pre= 
față înduieşătoare, mai deg-abă, 
un episuaf bine simțit, 

Autorul cărţii, de care <m po- 
menit, se numește Ismaii Muş- 
tak Mayakon, de care mă leagă 
amintirea unei vechi prietenii. 





Ismai! Muștak Bey, cum îi spu- 
neam pe atumcei, este um. nume 
necunoscut aici, în ţară, dar bine 
cunascut în Turcia — în lumea 


politică şi în publicistică. A fost 


un om ager :a minte, iscusit la 
comdeiu şi însufiețit de o dra- 
goste fanatică pentru ţara sa şi 
neamu., său, 

Aceste însușiri îi atrăseseră 
încrederea lui Kemal Ataturk, 
care făcuse dintr'însu! secretarul 
său şi omul de-ale căru: suges- 
tiuni şi păreri ținea seamă. 

„Dar să spunem, aşa cum spun 
turcii despre cei duși în jumea 
aceasta :  Aliah să-i hărăzească 
mila Sa! şi să răsfo:m mai de- 
parte revista „Gervet-i-Finun“. 

„A, ce-i această surpriză ? Ci- 





tesc un supratitiu : „Romen ade- 
biyatindan“,  ceegce înseamnă 
„Din literatura română“, 

E 'o nuvelă de d. Victor Po- 
pescu,  direatorul „Universului 
Literar“, o nuveiă care în orig.- 
na! poartă titiu: de „Lacrimi, 
dar căreia traducătorul ture — 
Bay Cavit Yamac — i-a dat alt 
titlu : „Amintiri care nu mai în- 
viază“, 

Am gustat plăcerea inteiectua- 
lă, străbătută şi de o sensaţie 
curioasă, de a o citi: în traduce- 
rea turcească, Nu știu dacă a 
fost bine redată în turcește. 
Nam controla!t-o cu originalul. 
Mi-a fost deajuns să constat că 
mi-a plăcut, 

N. BATZARIA 


lon Frunzetti: Ştefan 
lonescu-Valbudea 


Dintre cama:azii noştri de ge- 
nsraţie, Ion Fruzatii este acela 
care a pătruns în domeniul ce 
rss'mţea mai mult decât oricare 
altul, lipsa ceretăto”ilor serioşi; 
da aici desigur și graba cu care 
mun?a sa rodește. 

Nu știm în adevăr dacă în an- 
sambiul man-festărilor artistice 
românzști a existat un sector în 
care diletantismul pe de oparte 
Şi o anumită îngustime de spirit 
critic pe de altă parte, să fi ţi- 
nut cu mai multă trutfe locul 
interpretărilor serioase — ca în 
domeniul artelor plastice. Nu 
punem deci problema creaţiei 
artistice — unde ar îi poate tot 
atât de multe lucruri de spus — 
ci aceea a criticei și studiilor 
care să. interpreteze fenomenul 
artistic românesc. In această si- 
tuație, nu mai poate mira pe ni- 
meni d=sisur faptul că Grigores- 
cu este prețuit în tot cesare are 
mai slab și mai dis-utabil, că 
pentru studiul iui mai pot fi fo- 
losite ş: azi paginile calde şi fru- 
moase desigur, dar cu destul de 
dubioasă valoare ertică ale lui 
Viahuţă; sau că Andreescu abia 
a început să iasă din ancn mat, 
ca să nici nu mai ajungem la 
epoci mai apropiate pențru care 
sar putea obiecta — și poate nu 
tocmai just ! — că timpul nu 
îngăduz însă perspectiva nece- 
sară obisetivităţii critice, 

Pătrumzând în acest domeniu 
„al tuturor posibilităților“, Ion 
Prunzetti n'a venit însă să a- 
daoge Un nume nu la un „co- 
lier“ de diletanți. Pregătit și 
crescut în școa'a prcfesorului 
Gh. Opraszu, Ion Frumzetti a- 
daosă  ssriozităţii informaţiei, 
meticulozităţii critice şi s'stema- 
ticei organ'zări a observaţiilor 
p2 care i le-a infiltrat „șsoala“ 
— o inteligenţă vie, un sprit cri- 
tic ascuţit, deşi poate uneori a- 
lunecând puţin in ironie şi tine- 
rească nacruțare, care ccnturea- 
ză calităţile cu care atât de re- 
psds sa făcut necesar criticei 
plastice. 

„Evident, nu facem aici elogiul 
său, nu e timpul încă; ceeace 
vrem să subliniem și să semna- 
lăm est: activitatea unui tânăr 
care cu puterea de muncă şi se- 





Tiozitatea, care îl sinsulariza eri 
în mijlocul unei generaţii c2 
cred=a că are dreptul să reîn- 
vie elanurle  necontroiate ale 
boemiei, dar care îl uneşte azi 
cu tineretul ale cărsi credințe 1 
impărtăş=şte, va avea mâine, 
când epoca de formaţiune va f; 
desăvârşită cu ajutorul câtorva 
ani, un cuvânt greu ds rostit în 
viața plastică românească, 

Ps calea acestor mealizări şi 
afimnări, situăm acum şi recen- 
ta sa lucrare asupra unuia Gin- 
tre primii sculptori români, St, 
Ionescu Valbudea, iucrare tipă- 
xită de Academia Română în 2a- 
drul „Publcaţiilor Fondului E- 
lena Simu“, 

Pe baza unor informațiuni ri- 
guros verificate, autorul subli- 
niază dintru început contribuţia 
meșteşugarilor statuari streini 
stabiiiți la noi în pr.mii ani de 
activ.tate ai „sculpturii”  româ- 
nești, centribuţie care prin Karl 
Starzk se contimuă și cu infiin- 
țarea seoalei de Belle Arte, ae 
cărei pr'me „roade” sunt Ioan 
Georgescu şi Ștefan Ionescu Val- 
budea. 

După o sobră reconstituire a 
vieții areistuia — Ion Frunzestii 
p:osadzază la un examen critic 
decseabit. de interesant, şi con- 
cludent pentru cunoașterea iui 
Vaibudea. Este vorba anume de 


confruntarea interpretărilor eri- 
tice contempotane creaţiilor lui 
Valbudea  (Odobsscu, C. Stăn- 
cescu) cu sonsiderațiile autoru- 
lui stud.ului de față — şi aceas- 
ta aiăturând totodată o sere de 
utile informaţii şi pretexte critisa 
în legătură cu cei doi maeștri al 
lui Vaibudea: Premier şi Falgu- 
i&ers. Se realizzază astizi, chiar 
pentru cs nefam liarizat, un cli- 
mat al epccei — care să permiă 
judesarea lui Vabudza, alături 
de care observațiuniie judin:oase 
și priceput= ale autorului vin să 
pună problema viabilităţii opa- 
rei sculptorului român. 

O luzrare de specialitate, ac- 
cesbiă şi utilă însă oricărui in- 
telectual pentru care problema 
valorificării şi cercetăr' patrimo- 
niului nostru  culturai mu este 
neapărat o inutilitate, 


C. I.M. 


UNIVERSUL LITERAR 


UGO FOSCOLO E LA 
SVIZZERA 


e titlul unui cuprinzător articol 
semnat de Luigi Frasca, în nu- 
mărul din 3 Sept. al săptămâ- 
valului italian  „Meridiano di 
Roma“. 

Pentru înțelegerea lui vom 
face în câteva cuvinte istoricul 
evenimentelor care au determi- 
mat pe  Foscolo să părtisească 
Italia „perţida 'e funesta, ma în- 
sieme carissima'', Acest „poeta- 
soldato“, scriitor plin de îndrăz- 
neală, neînfricat şi brav luptă- 
tor pe multe câmpuri de bătălie, 
suferise în preajma anului 1815 
coa mai cruntă lovitură; ultima 
speranţă de liberare a ţării era 
îngnopată cu resturile armatei 
lui Napoleon la Waterloo. Lom- 
gurdia şi Milano, ocupate de 
Austrieci. Incearcă să demisia- 
neze din armată, ca să nu depue 
jurământul de credință față de 
cotropitorii Italiei. 

Forțai de evenimente, chinuit 

de gândul că ar putea deveni 
trădăton,  dispreţuind favorurile 
pe care bătrânul Monti n'a avut 
tăria să le refuze, Foscolo fuge 
în Elveţia cu o noupte înainte de 
ziua hotărită pentru depunerea 
juftământului fatal. De fuga lui 
pa şitut nimeni; a luat dru- 
mal exilului singur, fără ajutor, 
fără miciutu ban, Părăsea pen- 
tru totdeauna Italia, pe cure o 
iubise ca un fanatic, 
- Delu această dată de 30 Apri- 
lie 1815 îl urmăreşte pe Foscolo 
autorul articolului citat, în pere- 
grinările din Elveţia, până în 
Anglia. Marea aventură care 
fusese viaţa lui Foscalo, nu se 
terminase cu exilarea sa volun- 
tară. Căutat de poliția austhiacă, 
lipsit de mijloace, nefericitul poet 
e nevoit să accepte ospitalitatea 
celor mai umili dintre Elveţieni. 
Boula, singurătatea morală îl ri- 
sipesc mai mult decât lipsurile 
materiale. i 

Ar trebui citate în întregime 
scrisorile trimise mamei lui şi 
delicaței  Quirina Mocenni-Ma- 
giotti, singura femee care l-a 
iubit cu adevărat pe nestator- 
micul poet.  Intâlnirea cu ban- 
cherul Pestalozzi, pe care-l cu- 
moscuse mai demult, îl determină 
să se stabilească la Hottingen 
pentru mai multă vreme. Criza 
morală se atenuiază prin pasiu- 
nea pentru Veronica, frumoasa 
moră a bancherului. Amăgire de 
scurtă  durută; poetul se vede 
căzut din nou „in una lunga, 
forzata, terribile solitudine e di 
corpo e-di mente e di cuore”. 
Se revoltă în zadar contra des- 
tinului, strânge fără folos din 
pumni și simte, dezolat, că pier- 
de până şi încrederea în el. 

Se mută la Zărich, căci la 
Hottimgen nu-l mai atrăgea ni- 
mic. E însoțit de astă dată de 
Andrea Calbo, secretarul lui de 
altă dată dela  Bellosguardo; 
umde scrisese „Le grazie“. Des- 
coperit din nou de poliţie, gân- 
dul la acel „viaggio lontano“, 
creşte în el tot mai puternic; e 
vorba de Londra, patria revolu- 
ționarilor italieni în frunte cu 
Mazzimi. E nevoit, cu toată mân- 
dria lui să primească banii ne- 
cesari drumului dela Silvio Pel- 
lioo. și îndatoritoarea  Quirina. 
Pleacă în noul lui exil cu opti- 
mâsmul lui caracteristic, cu acel 
curu) specijic nomanticiior, cu 
dorința de a cuceri lumea. Lon- 
dra îi va oferi o viață de dure- 
roasă alternare, între lux și cea 
mai cumplită sărăcie. 

Singurul bun care-i mai ră- 
mâne e dragostea lui fanatică 
pentru Italia ; iar amărăciunea 
că nu mai poate face nimic pen- 
tru înălțarea ei, îi sfâşie ultimii 
ani a existenței.  Presimţise de 
mult că va muri pe pământ 
străin. În 1817, cu 10 ani înain- 
tea morţii, scria lordului Guif- 
ford, unul din protectorii săi, că 
prevede sfâșierea mamei lui „che 
mon, potră  forse sapere a che 
parte della terra mandar le sue 











lagrime a benedir ie ceneri di 
suo figlio“. Ă 

Am reprodus această sbuciu- 
mată parte a biograţiei lui Ugo 
Foscolo, pentru a arăta încă o- 
dată că în toate vremurile su- 
ferința a fost nelipsită din viața 
celor ce luptau pentru un ideal, 
a celor desinteresaţi de propria 
lor soartă. 

Și mai ales pentru a ilustra, 
dacă mai e nevoe, rolul scriito- 
rilor în marile revoluții de tot- 
deaună. N 

Publicul vede de obiceiu în- 
tun poet un Om neserios, un 
pierde-vară, și-l privește de cele 
mai multe ori cu tolerantă iro- 
nie. Mentalitatea burgheză tre- 
bue sguduită cât mai des din a- 
morțeală, pusă faţă în față cu 
realitățile adânci, 

Nu e inutil, în scopul acesta, să 
apelăm. la articolul lui 


FRANCESCO BRUNO 


care semnează în „Meridiano di 
Roma“ dim 22 Septembrie un ar- 
ticol intitulat „Ottimismo di Ma- 
rinctti“. fată un pasagiu ce ca- 
racterizează optimismul poetului 
cu care conducătorul fascismu- 
lui, Ducele Mussolini, a pornit— 
sunt 18 ani de atunci, — la lup- 
ta glorioasă care a adus Italiei 
triumful actual : 

„Viaţa e celebrată de Mari- 
netti ca un avânt entuziast şi 
frenetic. In felul lui d'Annunzio, 
inițiatorul futurismului a prea- 
mărit totdeauna valorile morale 
și dinamice ale omului contem- 
poran, care în aventură (navi- 
gare mnecesse est) descoperă în- 
săși esenţa desvoltării şi deve- 
nirii sale. Scepticismul, triste- 
țea, amorțeala sunt termeni me- 
cunascuți frazei futuriste. Mari- 
neţti, ca și d'Annumzio, e un 0p- 
timist, un glorificator al faptelor 
epice ale vieții; ca om şi ca 
scriito. el pa renunțat nicio- 
dată să trăiască în pericol. Omu- 
lui de acţiune îi se alătură artis- 
tul. Nici îm calitate de conferen- 
țiar Marimetti nu e mai puţin 0p- 
timist. Fie că exaltă patria și 
valorile sale esențiale, fie că dis- 
cută litenatură, unul e motivul 
predominant şi fundamental: 
credința nemăsurată în activita- 
tea 'eroică și creaţiile poetice ale 
Italiei. Arta și viața sunt cele 
două lucruri pe care Marinetti 
le zeifică în scrieri şi discursuri. 
El vede totul cu credință, şi 
pentru aceea cu optimism, Fără 
credință, mu e posibilă 0 con- 
cepţie optimistă a lumii!“ 

Poate acesta e secretul wvicto- 
iei italiene; credinţa în eî, în 
viitor. Optimismul cel mai senin 
față de tot ce poate veni. Poe- 
zia aatumă italiană preaslăvește 
numai lupta și bucuria învingă- 
torilor. Cei slabi, cei ce-și mai 
amintesc cu melancolie de trecu- 
tul romantism, sunt lăsaţi la o 
parte, disprețuiţi, huliți. 

Insuşi Marinetti în coloanele 


aceluiași număr al hebdomada- 
rului, enumără calitățile poeziei 
noui „Î. optimism antimostalgic, 


ŞTEFAN DIMITRESCU, — Schiţă 





s „studenții “ i s 
” tan, migrează, spre cei mai buni 
: profesori“. 





2. simplitate antiretortcă, 3. ori- 
ginalitate, 4. varietate, 5. inten- 
sitate, 6. dinamism, 7. sinteză, 8. 
tipic tactil, 9. tipic olfactiv, 10. 
tipice auditiv“. | 

Pe când şi deplina încredere 


în destinul nostru ? Increderea 
celoA ce privesc astăzi totul cu 
suveranul dispreț al celui ce știe 
multe ?  Sforțarea conducători- 
lor de azi de a schimba reaua 
stare de lucruri se lovește de to- 
tala indiferență a omului de pe 
stradă, care nu mai crede în sem- 
nele niciunei minumi. 

Şi când poeţii noştri vor re- 
munța ia poza falsei melamcolii 
și la vensurile aducând a bocet 
meaulenţie ? 


DISCUŢH UNIVERSITARE 


Numeroase probleme privitoa- 
me “la învățământul superior şi 
cel mediu, sunt  desbătute în 
targi coloane în numerele trecute 
din Meridiano di Roma. Sem- 
mează E. Rontempi, Renato Ma- 
jolo, G. Pratti, Enrico Jori sub 
titlul „Discussioni Universitarie“ 

Găsim dureroase analogii în- 
tre școala noastră şi cea italia- 
nă. Imtâi studiile liceale. Il lă- 
săm pe Giocondo Pratti să se 
spovedească: „Nu ştiu prin ce mi- 
racol am fost capabil să iau ba- 
calaureatul. Cred că tot meritul 
a fost al tatălui meu, care era 
prieten cu toți profesorii. Dar eu 
mam studiat regulat și, ceeace e 
mai rău, niciun profesor, afară 
de unul, nu știa să mă pasio- 
meze de materia pe care 0 pre- 
da. Dela toți ceilalți n'am simţit 
mici capacitatea învățământului, 
nici acel foc care trebuia să ardă 
profesot și elev împreună. Sunt 
convins că dacă mam studiat în 
liceu, nu e vina mea. Lecţii care 
te scot dim răbdări, plictisitoare, 
imutile, pedante, fără viaţă. Pro- 
fesori lipsiți de simţ psihologic, 
imoapabili să surâdă, severi când 
mu. trebue, cu cunoştinţe sterile, 
nepăsători dacă pricepeam sau nu 
ce spuneau, care găseau, cu bu- 
curie, plină de greşeli o temă de 
italiană a tatălui meu, ce le-o 
dădeam !“ 

Dare Giocondo Pratti să fi fă- 
cut liceul în România? Și mai 
departe se întreabă autorul: „Vă 
plângeți apoi că ajunși la Uni- 
versitate acești elevi nu jrec- 
ventează cunsurile ?*“ 


FRECVENŢA ; 


altă problemă care a turburata- 
tâta spiritele studenţimii româ- 
me! Ziua întreagă pe băncile 
Universităţii, scriind cu  griță 
buletinul de frecvenţă și ascun- 
zându-te cu jrică diypă spatele 
vecinului ca să poţi citi o carte 
proaspăt apărută, un volum de 
vemsuri, o revistă. Pentrucă lec- 
ţia nu te atrage. Poți deschiie 
cursul de acum 10 ani al profe- 
sorului respectiv și găsești ace- 
leași fraze, același neturburată 
îmilămțuire de idei. ă 

Dar, ca și în liceu, sunt şi ai 
profesori care adună studenţii 
prin căldura, noutatea prelegeri» 
lor, Pentru aceștia însă, nu e 
mevoe de freovență obligatorie; 
se orientează spon- 


Toţi eseiștii citați mai sus se 
opuw  frecvenţii obligatorii în 


i Universitate, discută și arată ne- 
i ajunsurile acestei lipse de liber- 


tate a studentului. Noi, studenţii 
vomâni, am primit plecați hotă- 


| vîrea luată sus. Cine îmdrăznea 
E să se opună? 


„Aducând această obligativitta- 
te în Faoultăţile de Drept, Co- 
merț, Litere, etc., ar fi ca. și cum 
sar închide viața, sar sufoca 
enengii vitale, s'ar ciunti ireme- 
diabil ascensiunea a. foarte mul- 
te persoane, care luptă în fiecare 
zi pentr o afimmare, al cărui 


: beneficiu e de cele mai multe ori 


exclusiv moral. Frecvența obli- 
gatorie ar închide porțile acelora 
careauo mai mare voință, care 


26 Octombrie 1940 











au strălucite talente pentru a se 
ridica“. 

Se pune și problema studenţi- 
lor lipsiți de mijloace, care lu- 
crează în birouri pentru o leaţă 
mizerabilă dim care abea pot trăi 
şi plăti tazele. Pentru înțelege- 
rea acestoi lucruri s'au revoltat 
umii profesori şi studenţi italieni; 
nu pentrucă statul s'ar fi gândit 
ia impunerea frecvenţei în toa- 
te facultățile, ci dim cauza su- 
gestiei unui profesor italian, ex- 
primată într'um articol, 


+ 

Și trista problemă a studenţi- 
lor care mau ajuns la o maturi- 
tate culturală şi mai ales spiri- 
tudlă, se pune în coloanele ace- 
lotaşi  „Discussioni  Universita- 
Tie“, 

In primul rând, e vina profe- 
sorilor de liceu care nu reușesc, 
fie din nepăsare, fie că și ei su- 
feră de aceleaşi lipsuni, să dea 
elevului o cantitate suficientă de 
noțiuni esenţiale pentru cultura 
sa gemerală. Dar, mai e o mare 
vinovată ;: Mentalitatea materia- 
listă burgheză. „Erori datorite 
memtalității părințilior, care în 
sincera şi afectuoasa dorinţă de 
a procura un viitor fericit şi o 
situație sigură fiului mne-univer- 
sitar, disprețuesc orice element 
psihologia și spiritual, pentru a 
se pleca numai rațiunei econo- 
mice şi materiale şi a impune 
fiului profesiunea de care va fi 


“legat toată viața. Pentrucă e de 


Petăgăduiit că nu toate minţile 
sunt înclimate spre acelaş gen 
de studii şi că fiecare imdivid are 
necesitatea şi chtar datoria de 
a-şi alege propria existență și 
acea activitate pe care o va pu- 
tea face utilă în cea mai mare 
parte pentru sine, pentru patrie, 
pentru societate“. 

Dar câţi părinți ţin seama de 
aceste considerații și se pleacă în 
fața aptitudinilor copiilor? Și 
câți copii nu-şi simt inteligența 
înclinată spre niciun fel de stu- 
dii și se scuză, senini, că aşa a 
voit Bunica, sau că tata a visat 
o viață întreagă să aibă un fe- 
cior doctor! Armata blazaţilor, 
rataților și desrădăcinaţilor  so- 
ciali, cari abundă în societățile 
liberaliste, e menită să dispară 
în statul totalitar, selector de e- 
mergii și valori. Selecția aptitu- 
dinală şi orientarea profesională 
pot fi de cel 'mai mare folos, pen- 
tru un mundament maxim al for- 
țelor individuale, în societatea 
totalitaristă. 

SORACTES 





VIAȚA SOCIALĂ C.F.R. 


Am remarcat și alte dăţi, în 
paginile revistei noastre, activi- 
tatea d-lui V. 1, Vior, redacto- 
rul revistei „Viaţa Socială C.F, 
R.“. Publicaţia condusă de d, 
Vior apărea până acum îa Cluj 
şi scopul urmărit era propagan- 
da în regiunea  grănicerească. 
După frângerea dureroasă a Ar- 
dealului, revista „Viaţa Socială 
C. F.R.', şi-a mutaț sediul în 
Capitală, propunându-şi, cum 
este de așteptat, să-și menţie și 
să-şi potențeze activitatea de 
propagandă românească pentru 
Ardeal. Un mijloc de realizare a 
acestui scop este colaborarea 
scriitorilor tineri  însufleţiţi de 
idealul nostru de azi. Astfel, în 
primul număr apărut după re- 
tragere, pe Octombrie a. c., pe 
lângă articole inteligente şi varii 
ale d-lui V, 1, Vior, mai iscălesc 
în „Viaţa Socială C. F. R.* și 
cunoscuţii scriitori Simion Stol- 
nicu, Ştefan Stănescu, Aurel Fe- 
diuo, Dan Bălteanu, Ion Ţolescu- 
Văleni, Ion Ghenadie, Vladimir 
Dogaru, Emil Mircea, Fana Di- 
ma, Remarcăm articolele: „Scri- 
soare deschisă d-lui  Co'onel 
Cristescu-Orezeanu“ și „Valeriu 
Cârdu“ de V. 1. Vior, precum și 
rubrica „Nivel-Metru“ în care d. 
Ionescu Ene, desbate probleme-= 
le muncitoreşti în cadrul vieţii 
naționale a Statului Român Le 
gionar“, 





Ideologia creștină a Statului 
român legionar 


(Urmare din pag. 3-a) 


Nu reforma, slovei de prin cărți, ci anl- 
marea duhuiui apostolic al generației de 
preoți ai Bisericii, precum așa, de îrumos 
propoveduia Sf. Apostol Pavel în epistola s2 
către Corinteni: „Dumnezeu cel ce ne-a şi 
învrednicit pe noi a fi slujitori ai Noului 
Testament, nu ai literei, ci ai duhului, căci 
litera omoară. iar duhul face viu“. (II Co- 
rinteni. III. 6.). ii 

Preoţimea română găseşte astfel în con- 
ducătorul suprem al Statului Român, un 
credincios sincer, dar cu gândul cet bun 
pentru Neam şi Biserică, se adresează cu 
iubire către preoţi, precum Mântuitorul se 
adresa odinioară Ucenici'or Săi, „Ascutaţi 
poverile lor (a'e credincioșilor) și arătiați-le 
că toate au fost trăite şi înfruntata de 
Dumnezeu pentru biruinţa lor. Cel mai mic 
shecium din viaţa oricăruia faceți-l să in- 
tre, să se regăsească, şi să, aline prin Evan- 
ghelie. Şi veţi vedea, că rostul vieţii mu Le 
va mai fi străin, că durerile Je vor primu și 
suferi cu credința că o fac pentru biruința 
siavei cerești. Tălmăciţi, în fiecare zi de 
sărbătoare, pentru înţelesul tuturor, prin 
predici scurte și înțelepte, Evanghelia“, 

Cuvântul preotului trzbue urmat da fap- 
tă. Numai astfel creștimul poate vedea în 
viaţa preotului, lămurirea cea mai intuiti- 
vă a chipului vieții trăite după. Evanghelie: 
„Faceţi în așa fel, încât oamenii să simtă 
nevoia, să meargă la biserică şi să dorească 





ceasul de rugăciune ca o mare liniștire su- 
fletească. Evanghelia Mântuitorului este 
faptă, Ea nu a fost scrisă ca să fie, ci pen- 
tru că a fost trăită. Viaţa lui Hristos-Dum- 
nezeu a fost supusă trudei legilor omeneşti, 
a acceptat pecetea pedepszi divine și 8 
luptat pentru răscumpărarea noastră. Aș 
că din ea şi numai prin ea să tălmăciţi via- 
ţa credincioșilor, 

Această atenţiune asupra trăirii reale a 
Evangheliei, nu însemnează r=forma rupe- 
rii cu tradiția cea adevărată, ci o vieţuire 
reală a tradiţiei creștine ortodoxe. Icoanele 
să nu rămână de lemn vopsit în culori, ci 
să fie icoane vii ale crzdinței și ale faptei 
ce dau fiori de viaţă creștină, după exzm- 
plul Sfinţilor și Martirilor pe care-i întăţi- 
şează: „Am pornit dela icoane și dsla alta” 
re, să ne întoarcem la ele. Propoveduiţi şi 
răspândiți 2co'o lumina care trebue să 
întrețină nestinsă flacăra focului nostru 
sacru'. 

Fiindcă dacă noua reformă pe care tre- 
bue să o aducă un Stat nou ca Statul Le- 
gibnar Român, este reforma. moravurilor 
rele cu moravuri bune, aceasta se poate 
face când Biszrica-şi îndepiinește conștiin- 
cios datoria. creind în fiecare român un a- 
devărat suflet creştin: „Sunt convins că 
dacă vom înscri acum acea epoză de su- 
premă trăire morală şi spirituală pe cars 
fiecare neam trebue să o aibă, ne vom Pu- 


rifica radical firea şi-i vom da acel caracter 
de soliditate definitivă, care să ne facă mai 
ser:oși și mai bărbaţi pentru toat= timpurile 
viitoare“, Căci pentru schimbarea societă= 
ţii, trebue schimbat mzi întâi îndividul și nu 
se poate face transformarea individului fă- 
ră profunda sa consimtire creştină. Dacă 
este adevărat cum spune marele filosof 
Goeţha că nici o societate nu poate treca 
peste înălțimea Creștinismului, datoria Bi- 
sericii este de a înălța sufletul omului la 
Hristos și a-l face în credimţă și fapte, după 
assmănarea lui Dumnezeu, precum l-a do- 
tat Dumnezeu la, creaţia lumii. 

Iar dacă omenirea, cum spune marele pe- 
dagog creștin al veacului XVII-lea, Ion A- 
mos Comenius, — nu se poate restaura in 
discipiina vieţii morale, decât începând 
printr'o bumă educaţie a tineretului, — dis- 
ciplina vieţii sa'e morale nu-i poate veni 
decât prin Creștinism și deci prin Biserică. 
Şi: ne place să vedem în continuare că ti- 
neretul iegionar 2re la imimă această con- 
vingere, în care S'a şi fomnat, cu toată dis- 
ciplina armurii sale sufletești. 

Fără a se imita deci 
ideologia creștină a Statiuui Român Legi- 
onar, face parte imtegrantă din tradiţia 
spirituală a, poporului român, de aproape 
două mienii. Adică de când s'a născut ca 
popor român și popor creștim pe plaiurile 
Daciei 'Traiane. ae: 

Și precum un copil bine crescut este re- 
cunoscător părinți'or lui, începând cu ma- 
ma, pe care o iubește și o venereiază, ase- 
memea și poporul român a iubit şi venerat 
Biserica strămoșească, ca pe o adevărată 
mamă. Cum scria marele român Mihail E- 
minescu în articolele sale din Curierul dela 
Iași, Biserica noastră a fost o adevărată 
maică a neamului românesc: ,...N'a fost 
ea acea care g dat razimul evanghelic popu- 





fascismul italian, - 


tații'or aservite în Polonta, ma fost Ea care 
a apărat toată creștinătiea față de agresi- 
unea mdhomeiană, ma fost Ea aceea câre'n 
persoana lui Varlaam Mitropolitul a făcut 
ca Duhui Sfânt să vorbească în limba ned- 
mului românesc, să redee în graiul de mie- 
Te al coboritorilor armiilor romane, Sfântă 
Scriptură și preceptele  blândului Nazari- 
nedn? N'a fst Ea care s'a ridicat cu putere 
contra  raționalizării, iuddizării, Bisericii 
creștine prin Luther și Calun?“.. „Ea este 
mdma neamului românesc“... „Dar Evreul 
Gustricesc e departe de a pricene, dece ro- 
mânul ține Ia Biserica Hui“. (M. Eminescu, 
România și Austmo-Ungaria. Curierul dela 
Iaşi, 1876). 

Epoca de redeșteptare naţională a nea- 
mului de sub haina vremelnică a, s:avonis- 
mului şi grecismului s'a făcut prin biserica 
strămoșească, începând cu cele dintâi cărți 


cara o interesau: St. Scriptură şi cărţile de. 


rugăciune. Nationaliștii vizionari ca Ghâor- 
Ghe Lazăr și Ioam Heliade Rădulescu pur- 
tau mai departe acest fir de aur al credin- 
ței, pe care dela Emimescu îl reiau în ver. 
suni Octavian Goga, și alții, 

Un organism bolnav nu se poate tămăcui. 
decât dacă îndepărtezi adevăratele cauze ale 
suferimțeilor sale, Ori una din cangrenele 
ce trebuiau înlăturate pe calea unei Opena- 
ţii necruțătoare, era, lucrarea camuflată, 
dar profundă efectivă a iudeo-masoneriei, 
dim fosta, concepție a Statului Român. Des- 
binările sufletești a'e satelor noastre n0- 
mânești în uitimele două decenii, în jurul 
propagandei sectara, aprobată, şi încunajată 
de însuşi Ministerul Cuitelor, nu ne puteau 
aduce decât; haos, neincredere şi uciderea 
celei mai frumoase laturi sufletești a ţăra- 
nului român, credinţa, 

Iată dece ne bucurăm din toată, inima, 
când vedem că lanțurile oculte ale Biseri- 





cii au căzut, piatra de pe mormânt s'a dat 
la o pante cu ajutorul Arhanghelilor Nea- 
mului, jar graiul Evangheliei Mântuitorului 
Hristos se poate revărsa în sufletele nea- 
mului, cu deplină senimătate și în duhul 
cel adevărat al apostolicei și sobornicește! 
noastre credințe, Aceasta ne face să între- 
vedem deplina isbândă a noului Stat Ro- 
mân Legionar, 

Dacă  Nepo'eom al Framei, înainte de 
toate planuri'e acţiunilor sale ar fi cit: și 
ar fi meditat mai adâne cuprimsul Bibriei, 
înainte de a-și fi adus patria în stars de 
a-l exila în insula SE. Elena, ar îi putut 
duce patria, la o stare mai fericită. 

De ceea, când a citit pagine'e Evanghe- 
lei, sub impresia tristelor experiemţe pe 
care le făcuse, a putut recumoaște că Mâm- 
tuitorul Hristos a, fost cel mai mare cuceri= 
tor: „S'au admirat cuceririle lui Alexandru, 
dar iată um cuceritor care atrage, uneșta şi 
încorporează cu sine nu o națiune, ci nea- 
mul omenssc. Ce minune! Sufletm! ome- 
nesc, cu toate puterile lui, e o aemxă a exi- 
stanței lui Hristos! 

Cât de fericiți sunt conducătorii de state 
care-și incep activitatea, cu convingerea că 
isbânda civică nu poate să promoveze fără 
isbânda mora'ă, iar promovarea visții mo- 
rale nu se poate face fără Creștimiem. 
Exemplul Sf. Conetantin cel Mare care a 
inscris semnul Sf. Cruci pe drapeul ostirii, 
a rămas tcoama sfântă a conducătorilor cu 
adevărat creștini. Iar ideotogia creștină a 
Statului Român Legionar ne face să-i ve- 
dem sigură isbânda, pentru că înscriind pe 
primele pagini ale_uriașei sale lucrări sem- 
nul St. Cruci, după cum a spus si cerul odi- 
ntoară, prin acest semn va învinge. 


PREOTUL MIHAIL BULACU 
Comferenţiar universitar 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BBEZOIAYU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938