Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0046

PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL! BUCUREȘTI. BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Iifov 


de onoare 
particulari 


AUREL DIACONESCU Tătarcă 


DESPRE DOR 


de ERNEST BERNEA 


Cuvântul dor este o mândrie a limbu române. Aceasta prin fru- 
: musețea .ce o cuprinde; pe decparie fonetică, pe de aita ca înţeles. 
_Ceeace s'a făcut până acum pentu deslegarea fiumuseții ce-o are 
dorul, a fast mai mult o chestiune de estetică. De aceea s'au pus în 
lumină mai mult însușirile sale literare. 

În cdevăr, poporul românesc are în dor o creaţie superioară a 
„sufletului său cate s'a exprimat în literatura sa cu multă profunzime. 
“In expunerea noastră vom pleca dela acest substrat autohton, dar nu 
pentru a-i descoperi însușirile estetice, ici sensul său ontoiogic. 
| Vebinad desnre dor, mergem pănă în sămburels existențe: 
umane, dorul însemnând nu numai o poziţie românească în fața vie- 
ţii, ci o advărată ontologie. Cuvântul dor exprimă o stare morală 

complexă, umeori chiar nedefinită. De aci se desprind tainele 
dorului. 

În primul irând, dorul este un cuprins de gând. Gând, nu în înțe- 
ies de idee, concepi, sau abstrecțiume, ci în înțeles concret, de trăire 
interioară. Gâmdul românesc are un conţinut de viaţă, de fluid. Ţăra- 
nul român spune: „gândul meu cdânc mă doare”. Ori, nu te poate 
durea o abstracțiune, ci cu mult mai sigur un conținut sufletesc, un 
conținut de viață. Numai ceeace e viu în noi sângerează. Gândul 
cuprins în dor este încărcat de tonurile inimii, are sucul trăirii. 

În afară de gând, dorul cuprinde 'o amintire în înțeles de retrăi- 
re a csva către care omul aspiră mereu. Dorul este o aspirație către 
ceva din lipsa căruia suferim. Dorul este o orientare a vieții noastre 
ăunirice către ceva iubit din care ns-am desprins. Setea de ceva de 
x cărui lipsă suferim, dă naştere acelei cântări tânguitoare care Îm- 
podobeşte starea aceluia cuprins de dor. 

Dorul în deosebitele sale apariții cum sunt dorul de țară sau 
nostalgia, dorul de copii şi părinţi, dorul de Dumnezeu sau de iai- 
nele ce ne înconjoară, sunt efecte ale aceluiaș :or profund legat de 
iiința omului, care poate îi și neimplinită. 

Omul străbate jinuturi necunoscute. Viaţa lui este încercată pre- 
iutindeni. Taina și sstex, îndsmnul și neputinţa îl poartă pe crestele 
tuturor experiențelor şi sensurilor vieții. Dorul este starea lăuntrică 
a setei de frumuseți şi bucurii ce nu sunt atinse. Dorul este o durere 
plăcută, o stare de suferință încărcată de vrajă. 

Sensul dorului este mai mult decât estetic și mai profund decât 
psihologic. Filosofia vieții aduce o contribuție nouă prin care se pă 
trund mai leslușit lucrurile. Să încercăm deci lucrurile în „acest fel : 
să vorbim despre semsul ontologic al dorului. 


Intemeiaţi ge cele afirmate mai sus, stelit epune că prezenţa de- 
rului este o consecință a desintegrării omului din tot. Omul nu își 
este lui însuși suficient, pentrucă nu constitue un întreg. Totuşi, exis- 
tența sa ca făptură î în veac este supusă adesea unor rupturi și for- 
țată să trăiască prin sine însăşi să existe deci ca parte. Rugptura 
aceasta, separația de ceeace în chip organic și firesc aparține, creea- 
ză starea de dor. Dorul ns învălue ființa atunci când ne dzsprindem 
din unitatea existenţii noastre. Tendinţa însăși către o lume necu- 
noscută, chemarea către ceva pe care îl simțim din toate puterile 
sufletului, dovedesc că nu suntem întregi, că nu suntem impliniţi. 
Dorul isvorăşte din aceste nevoi ale existenţii noastre morale. 

Dorul aduce cu sine un mare val de tristețe și de suferință, care 
nu este altceva decât rezultatul firesc al rupturii noastre din unita- 
tea organică din care suntem parte. Dorul aduce tristețe şi suferință 
pentrucă omul căruia i-e dor este în lipsă, nu-ș: este îndeajuns. Omui 
Gornic jde ceva are un gol neîmpiinit; îl trăește ca pe o rană des- 
chisă. El suferă atât câi durează această lipsă. Când ființa sa se în- 
tregește, suferinţa dispare; atunci dispare însă și dorul, 

Sensul ontologic a! dorului acesta ests. Când ruperea e însă 
prea puternică, omul încearcă un adevărat contect cu moartea. Dece 
se spune: „moare de dor?” Este aci tocmai această lipsă din prici- 
na căreia însăşi ființa omului este primejduită. 

Suferinta aceasta a ruperii din întregul organic al existenții noas- 
tre, ia uneori proporții uriașs, ca o suisrință cosmică, legată de ma- 
tura noastră umană care este cu adevărat! cosmică. 

La început însă, am spus că dorul este o suferinţă plăcută, e 

* stare de tristețe dar şi ds încântare totodată. De unda vine vraja de- 
rului care îi dă pe lângă mari dimemsiuni și o deosebită frumusețe? 
Vine de acolo că dorul este aspirația necunoscută, chemarea către 
implinire. Doru! înseamnă desintegrare și lipsă, dar mai înseamnă 
și putință de împlinire. Acest cuprins al său dărue aceluia ce îl în- 
cearcă o încântare şi o frumusețe lcruntrică rară, 

De aci, din această aspirație se desprinde caracterul positiv şi 
creator al dorului. De aci se desprinde caracterul său de farmec şi 
şi îndemn ice este de o rară boaăţie în profunzimile sale. Trăirea do- 
rului este întrun fel propriu, iluminată de nădsjda. 

Donul este o stare morală prin care fimţa noastră morală se ex- 
primă. Dorul eşie legat de sensul adânc al omenisi. 

Vaslui -— lunie 1939. 








] 
er ei image ăns 
a] we Sale asupra societăților primitive. Asemănân- 


ABONAMENTE; 
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 


autorităţi și tastituții 1000/lei 7 
500 .. BUCUREȘTI | Str. Brezoianul 23-25 


250 „ 





Căutam să arăt, întrun ar- 
ticol apărut mai de mult în a- 
cete coloane, cum singura 
semnif'cație valabilă. a pre- 
zențai Aidealului in istoria 
Neamului nostru — este aceea 
a unui răscolitor dinamism, 
capabil să pună în mișcare 
toale latenţele sufletului româ- 
nesc. Istoria politică, socială, 
spirimală a peporului nostru 
înregistrează acest nerv care 
dă viață — adică acţionează 
vulcanic, nebunește, în ritm 
revoluţionar, şi care este ma- 
nifestarea ardeleamă, mai cu 
seamă. 

Alături de constatarea că 
acest duh de eroism care plu- 
teșie peste cerul eforturilor 
noastre de afirmare, este de 
esență ardeleamă — se cuvine 
făculă totuşi, o remarcă care 
pentru unul din marii noştri 
conducăiori legionari, era și 
un mare chin. 

Disiocat polilicește de uni- 
tatea statală a Principatelor, 
i-a tos! dat, înir'adevăr, aces- 
tui ferment creator de viaţă: 
Ardealul, să nu poată lua par- 
te la nici una din luptele mi- 
litare duze — în ullima jumă- 
tate de veac — pentru împlini- 
rea regatului român. Un des- 
tin absurd și vitreg, a făcut ca 
Ardea! să nu poată răspun- 
de : Prezent! pe câmpiile de 
luptă. Tocmai El care ştie să 
facă răscoale, tocmai El care 
știe să moară pentru a-și pre- 
găli Invierea, tocmui El pe al 
cărui pământ s'a zămislit po- 
porul acesta român. 

Ardealul a ajuns în HRomâ- 
nia întregită, dela 1918, nu fă- 
ră a-și da contribuția de jerifă 
și martiri, ci fără a-și valorifi- 
ca polenţialul csiășesc. 

Cu câtă durere, dar și cu 
câtă  îndâriită nădejde scria 
Ionel Moţa — spiritui acesta 
care măsoară cu existența lui, 
toată drama și toată sfințenia 
Ardealului, — aceste rânduri 
de temelie legionară : 


TELEFON 3.30.10 





Onoarea ostășească ardeleană 


„Onoarea ostăsească arde- 
leană așteaptă clipa zămisli- 
rii, în care să se ridice lu înăl- 
țimea  Hovinelor, Călugăreni- 
lor, Podului Inalt, Văii Albe, 
Plevnei și Mărășeştilor, locuri 
sfinte dela care noi Ardelenii 
am lipsit, opriți de soartă”, 

Sunt printre primele  slove 
scrise de eroul dela Majada- 
honda, după ce înființase cu 
Corneliu Codreanu, Legiunea 
Arhanghelului Mihail. Sunt 
slove care închid în ele toată 
drama unei cronici ce na pu- 
tut să încrusteze în paginile ei, 
gloria bătăliitor duse cu fața 
ia dușman, în apărarea între- 
gului Neam, 

Ardealul nu putuse săș: 
strige vitejia războinică, acolo 
unde  răsunase chiotul de 
moarte al nostru, ai celor de 
dincoace de munţi. Şi peste 
sufletul lui Jon Moţa plutea ce- 
va din nefericirea care apăsa 
destinul Ardealului. 

Poate deareea nu este o 
simplă coincidenţă, fapiul că 
Legiunea și-a creat în Ardeal 
redute neînfricate ; poale de 
aceea nu este o coincidență 
faptul că toi ce a avut mai 
bum, mai curat și mai con- 
știent, Ardealul tânăr, Ardea- 
bul de după unire, s'a înrolat 
în Legiune. lată dece, intelec- 
tualitatea ardeleană n'a cu- 
noscut, din generațiile de du- 
pă războiul primei  întregiri, 
nimic autentic, în afara cadre- 
lor legionare. lon Moţa. Ion 
Banea, 1. Bozântemn, Horia Si- 
ma, Corneliu Georgescu ş. a. 
atâția alţii, care ar îi puiut sta 
în fruntea generaţiilor tinere 
ardslene, s'au aliniat în Le- 
giune. 

Era revolta unei generații 
contra ursitei războinice. Era 
afirmarea voinței de a fi erou, 
de a muri — de a contribui cu 
propria jertiă, la împlinirea 
destinelor românești. Și legiu- 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULSLEI 





bd 


de COSTIN [. MURGESCU 


nea le oferea acest unic prilej. 
Dewceea în alte părţi ale ţării 
a puiut asista un tineret inte- 
lectual și în afara Legiunii. În 
Ardeal însă, nu. Pentrucă a- 
colo Legiunea însemna, conti- 
nuarea unui războiu la care ei 
nu luaseră parte încă. 

Un războiu căruia Moţa i-a 
dat semnificații universale, a- 
tunci când s'a dus să moară 
pentru apărarea lui Crist, 

Ardealul şi-a găsit în Legiu- 
ne nu numai o sinteză a înire- 
gei lui spiritualități, ci și ca- 
drul în care să-și desfășoare 
potenţialul ostășesc. 

Dar, soarta cu _ vitregia ei 
cumplită s'a continuat. Şi în 
trupul Ardealului înlănţuit și 
trădat de conducătorii Statu: 
lui, s'a înfpt rana cumplită a 
gramițelor noui. Ardealu) a tre- 
murat și a vrut să se bată, să 
se bată cumplit pentru Neam, 
pentru Intregire. Nu s'a putut. 
Din nou, dar de astă dată — 
pentru ultima oară, Ardealul 
a trebuit să  Llpsească depe 
câmpiile de onoare. A fost în- 
jozit cu Neamul întreg deo- 
dată. 

Şi totuşi undeva, se pregă- 
tesc Călugărenii | In cântul a- 
cela de verde tinerețe al „Ar- 
dealului tânăr legionar”, care 
strigă pe toate plaiurile Ardea- 
lului liber: 


Vrem Româmie legionară, 
Vrem Căpitan conducător, 


Pentruză . Ei, Ardelenii, ştiu 
ce înseamnă aceasta. Ei știu 
că România Legionară, esle 
Român:a gândurilor lui Corne- 
liu Codreanu, este „țara ca 
soarele siânt de pe cer”. Și 
pentru înfăptuirea Ei, Andealul 
știe că  „„Voevodul puterilor 
cereşti” va cobori peste noi, 
va frânge nedreptatea desti- 
nului desemnând câmpiile pe 
care onoarea ostășească arde: 
leană se va regăsi deplină. 


Redactor responsabil : 











Structuri polyfonice şi structuri simfonice 





Analogiile nu sunt intotdeauna, cum pare să creadă 
simţul comun, apanajul „scrisului: frumos”, (a szrisului 
„cu floricele” adică). Analogia exprimă pentru conști- 
inţsie responsabile, realităţi apăruie în planuri existen- 
țiale aifer.te, unificate printr'unul din carac:erele 10r, 
comun, care le puna în raport de omologare. 

Binsințeles, eliminând locurile comune, clișeele ver- 
bale, tociteie expresii de-a gata, expectorate șiraguri de 
fiecarii tuturor cafenelelor, — anaiogia reprezintă în- 
săș: procesul gândirii, care nu poate stabili identități 
pe ds-a'ntregui, (multumindu-se să întocmească prin 
procedeul aczsta tabele da residuri şi de grade, ca în 
metoda inductivă baceniană), cu toaţe că p: principiul 
identităţii, singurui direct evident, se sprijină. Modul 
analogiz de gândire este, pe scurt, adoptat dz structu- 
rile reaiiste, de conștiințele care judecă asupra tapts- 
lor, pornind dela fapte. Asimilând  de-cunoscutui ci 
gata-cunoscutul, prin unele aspecte aie sale și lăsând 
să le diferenţieze Altele, procesul mental ai analogie! 
e, pntru un gânditor ca Vico de pildă, mecanismul în- 
suși al or:cărei cunoașteri. 

Nu ni se pare excesiv, așa dar, să pornim dela ana- 
legi ca acelea indicate în titlu! articoiului acestuia, 
pentru a descoperi caracteristici stiiistice, parţiculari. 
tăți de structură, înlăuntrul organismelor politice” care 
ne preocupă acum. O diferenţiere de termeni se impune 
dintru început: „societatea”, pentru noi, se identifică 
niai greu cu „statul, decât o poate face „neamul”. Pen- 
tru mentalitatea juridică, statul e societatea organi- 
zată. Concepţia nouă a statulu? ni-l înfăţişează ca pe 
o formă de organizare politică a neamului. S'ar părea 
că deosebirile sunt numai între termeni. Ele sunt însă 
distincţii între concepte, adică între reaiităţi. 

Intradevăr, „neamurile” prezintă mai pregnant de- 
cât „societățile”, și mai vădit, unitatea lor originală, 
organicitatea, lor specifică. Un neam e neam prin iden- 
titatea profundă a spiritelor care-i compun, prin soli- 
daritatea lor totală în ceease privește comportamentui. 
Neafnurile, fenomenologie vorbind, nu sunt moduri ae 
unificare a indivizior. Dimpotrivă, sunt locul dz origi- 
ne al diferenţierilor pe care le vor marca, individual, 
ccmponenţii lor, în evoluţia cara dzia omosenzitatea 
originară a neamului porneşte. Intr'un neam, oamenii 
sant semeni. Sunt frati prin origină şi semeni, adică 
asemenea, prin structură și manifestare. Solidaritatea 
lur e mecânică, după expresia unui sociolog, vestit prin 








de ION FRUNZETTI 


du-se, inşii se identifică. Se recunosc unul pe altul, prin 
asemănare, şi-şi recunosc şi apără spzeificitatea, datc- 
rită acestei solidarităț: a nediferenţierii lor. Demonu! 
anaiogiei na impinga să calificăm structura neamuri- 
lor, la începuturile lor, unisonă. Rolul indiv.ziior inlă- 
unirul ior, e rolul egal cu al oricăru:a dintre camarazii 
de cor, al cântărețului într'un grup care execută la 
unison, un cântec. 

Evoluţia, sceiaă a neamului transformă însă, struc- 
tura coiect'vului. Neamurile devin soziețtăţi, atunci 
când solidaritatea mecanică dispare, prin diferenţierea 
indivizilor unul de altul. Caeace se intâmplă, atunci, 
teoretic, lasă fă se prevadă două posibiiităţ.: sau so- 
cietatea se frasmentează, prin lipsa asemănării crea- 
toare! de solidaritate, sau... Dar despre acsasta a doua 
posibilitate, mai târziu. De-osamdată pr.ma ne intere- 
saază. Deosebirile de manifestare provenite din impul- 
suri iaterne predominând conştiinţa socială, sau pur 
şi sirapiu din necesităţi de adaptare, creează la rân- 
dul ior, prin repetiţie, obiceiuri care transmise ercdi- 
tar devin structuri, In cursul câtorva generaţii, fie- 
care individ sau grup de indivizi înlăuntrul grupului 
miere acţionând după structura sa, societatea dzvine 
„Polyfonică”.  Polyfonia  caratterizează just ceeace 
vrem să spuntan. 

Definindu-se prin coexistența, simultaneitatea uncr 
melodii da sine stătătoare, prin emiterea dintr'oaată, 
laolaltă, a unor cântece egal de importante, răsunând, 
deși întrunit, fiecare în felui lui, polyfonia zugrăvește 
exact starea societăților lbaraliste, în care singura uri. 
tate o formează faptul de a activa  concomiteiit, deşi 
difer.ţ, Societăţile polytonice, aşa  schemaţie deserise 
cum se poate cere înir'un spaţiu restrâns, sunt tipul 
statelor democratice l:beraliste, care nu înseamnă alt- 
ceva decât degiferarea dreptuiui indivizilor de a acţiona 
după pla: şi interese pszsonals, respastându-și reciproc 
activităţile considerate egal de impo'tante. O societate 
de tip po:yfonic ajunge în cele gin urmă să sa nege p2 
sine, ca. societate, în folosul afirmării în parte a inâi- 
vizilcr. Societăţile polyfonice cunose curâna starea, de 
discantus, adică desbinarea. (Se știe că discantus-ul 
înszamnă in muzică coexistența a dcuă meloaii — una 
ascensivă, aita, lescensivă — care trag în direcții opuse, 
cum se spune). Impotriva pericoluiui acestuia au reac- 
ționat legile secrete ale  evoluţizi care au descoperii. 





(Urmare în pag. 3-a) 


ANUL XLiX e Nr. 46 
SAMBATA 9 Noembrie 1940 


MIHAI NICULESCU 





Punctul de 


vedere revoluționar 


în literatură 


de LUCA DUMITRESCU 


Ne găsim, în ceeace priveşte litera- 
tura, într'un moment crucial. Deo- 
parte trecutul, sfârşit dureros, ca de 
altfel, tot trecutul nostru, de două 
suie de ani încoace; de cealaltă, viito- 
rul cu tot fermecătorul său cortegiu 
de speranţe, dar încă gol. Privim în- 
iro parte şi în cealaltă şi aşteptăm. 
Nu ştie nimeni încă ce drumuri va 
urma viitoarea noastră 
Cronicarii nau ce înregistra, iar cei 
câțiva esseişti mai îndrăzneţi, nu do- 
vedese de loc că nu sunt fixaţi asupra 


literatură. 


gândurilor lor. 

Oriunde statul a putui pătrunde el 
însuși — remarcam întrun articol 
trecut al nostru — urmările arzătoru- 
lui spirit nou se vădesc. Dar aci, unde, 
dintr'un sentiment explicabii de di- 
secreție, faţă de imperiul libertăţilor 
primordiale ale omului, ne-a lăsat 
grija nouă, celor ce ne-am închinat 
viaţa ariei, încă stăpâneşte confuzia. 

De aceia vom îndrăzni în acest ar- 
ticol să rupem ceața cu degetele, mă- 
car în fața noastră, 

Pentru noi, literatura fiini un fe- 
nomen social, trebuie să urmeze exact 
condițiile de redresare ale celorialte 
funcţii ale statului. Adică, punctul de 
plecare al literaturii viitorului, tre- 
buie să fie ce] revoluționar. Ce în- 
seamnă însă punct de plecare revo- 
luționar? Iată ceeace am dori, cu mi- 
nimum de vorbe, să lămurim astăzi. 

Asupra definiţiei revoluţiei, oame- 
nii sunt în general, azi de acord. Re- 
voluţia, indiferent de caracteristicele 
ei de nuanţă, este o răsturnare de va- 
lori. Un fel de furtună coaptă mai în- 
delungat ori mai în scurt timp, în 
cerul unui veac şi declanșată la un 
moment dat, 

Iar pentruca răsturnările unei re- 
voluţii să fie valabile, se cere ca ele 
să fie neapărat radicale. 

Altminteri 
promite și 
într'o ridicolă maimuţăreală; pentru- 


întreg efortul se com- 
revoluţia se transformă 
că, dacă lupta cu armele e grea, lupta 
cu spiritiil veacului, e şi mai grea. 

Un răsboiu, — care prin definiţie e 
un fenomen politic — cu toate rava- 
giile ce le lasă în urmă-i, e cu mult 
mai blând decât o revoluţie. Din rui- 
nele lui răsar deseori, la scurtă vreme 
după aceia, orașele aidoma cum fu- 
seseră. Fiindcă, răsboiul numai în 
cazuri excepţionale și anume, atunci 
când el tace parte din necesităţile 
tehnice ale unei revoluţii, rezolvă ma- 
rile probleme ale unui veac. In gene- 
ral însă, rămâne un act politic și ca 
atare legaţ de marginile eficacităţii 
unui astfel de act, 

Răshoiul trecut e vw pildă clasică, 
de acest gen de răsboiu. De 
filosoful 


aceia, 
dintr'un punct de vedere, 
istoriei, poate spune cu toată drepta- 
tea despre el, cii n'a fost necesar. 

Dar, nu toate lucrurile peste cari 
trec furtunile sunt distruse şi deci 
nici toate valorile peste cari trec re- 
voluţiile, răsturnate. Rămân în urma 
revoluțiilor, ca și în urma furtunilor, 
unele lucruri cari, întregi în mijlocul 
ruinei dimprejuru-le par şi mai se- 
meţe decât înainte. 

Acestea sunt valorile reacționare; 
sânii în care s'a copt pe moleşitorul 
cer al veacului, laptele negru al re- 
voluţiei. 

Și-acum problema noastră poate fi 
socotită lămurită. Punctul de vedere 
revoluţionar în literatură, e acela care 
pleacă dela valorile ei reacționare. A 


“nega toată literatura noastră şi a o 


lua dela capăt, nar îi un gest de ră- 
sturnare radicală, ci o gugumănie. A-i 
scoate însă idolii corupţiei din carne, 
legând-o de rădăcinile ei sănătoase, 
ar fi în adevăr un gest revoluționar. 
tată prin urmare cum înţelegem. noi 
să se iasă, în literatură, din confuzie. 

Şi-acum, pentruca să nu lăsăm toiuş 
impresia că ocolim esenţialul, să pre- 
cizăm: drumul literaturii noastre vii- 
toare e indicat de cei doi poli ai săi: 


Creangă şi Eminescu. 


L. acâi 





Ceea ce ne bucură acum, 
când cuprindem într'o  sin- 
gură lectură „notele“ d-lui 
Murgescu, este utilitatea lor 
politică. Avem poate la înde- 
mână una din cele mai co- 
recte şi mai documentate 
broșuri de popularizare tre- 
buincioase guvernului, astăzi, 
spre a instrui publicul asu- 
pra „statului totalitar“. 'Tâ- 
năr, cu o judecată care a de 
păşit dibuelile, cu intuiţii €- 
xacte, d. Costin Murgescu 
„vede“' adevăratele probie- 
me, și caută în rezolvarea 
lor, înlăturarea oricării pie- 
dici spre convingere. D-sa 
este modelul de autor care 
câştigă aderenţi la o doctri- 
nă, prin simpla expunere 
limpede a idcilor ei. Fireşte, 
afirmând aceasta, îl înfăţi- 
săm ca pe un cărturar, şi nu 
ca pe un luptător. Credem 
însă că, în desfăşurarea nor- 
mală a lucrurilor, și argu- 
mentele  înțelegătoare ale 
cărturarului pot fi instru- 
mente pentru formarea o- 
mului nou, mai ales că „în 
țelegerea'“' are ca temei cre- 
dinţa în principii. Dacă ar fi 
să analizăm contribuţia în- 
telectualului, (adică a acelui 
fel de om care în ultimii trei 
sau patru ani, na făcut de- 
cât să-şi pregătească inteli- 
genţa pentru probleme, cu 
mijloace oferite de tradiţia 
culturii), dacă prin urmare 
ar fi să ne întrebăm, în ce 
chip "n cărturar, căruia nui 
se știe un trecut de luptător, 
poate să-şi dea concursul la 
educaţia ţării în spirit legio- 
nar, va trebui să ținem sea- 
ma de argumentele găsite pe 
calea unei serioase pregătiri 
intelectuale. Cum nu este 
aceasta însă tema recenziei 
de faţă, ne mulţumim să 
constatăm că „Note pentru 
statul totalitar“ aparține 


CRONICA 


zare ce asigură câştigarea a- 
derenţilor. 

Justificăm prin însuşi 
punctul de plecare al aces- 
tor „notificări“, fixat de d. 


Murgescu în formula : „Con- 
ştiinţa  gravităţii... acestui 
moment de istorie, problema 
aderării la o formă statală 
compatibilă cu noua ordine 
europeană“ (p. 9). Punând 
chestiunea aderării la statul 
totalitar, pentru cine sar 
afla în „dificultatea unei 
opțiuni“, autorul arată deo- 
sebirea dintre stat autoritar 
şi stat totalitar. Părând a a- 
vea acelaş scop, (pacea şi au- 
toritatea publică) cele două 
forme statale se  deosi- 


besc prin realizarea instru- 
mentului deasemeni comun : 
revoluția. Instaurarea unui 
regim de „pace şi autorita- 
te“ fiind o revoluţie faţă de 
democraţia de până acum, — 
statul autoritar concepe re- 
voluţia terorist, de sus în 
jos, (conducerea să fie în 
mâna minorităţei spre binele 
massei chiar fără voia aces- 
teia), pe când statul totalitar 
concepe revoluţia moral, -— 
de jos în sus, stăpânirea a- 
vând-o deci elitele spre bi- 
nele naţiunii și cu voia aces- 
teia. Doctrinarii statului tota- 
litar prevăd deci întâi acțiu- 
nea de educare a poporului, 
şi revoluţia lor se produce 
fără violenţă, în momentul 


când există o „iluminare na- 
țională“ (p. 11). Procesul de 
schimbare de regim este re- 
voluţionar, prin faptul că 
rupe cu trecutul, iar această 
ruptură nu este de caracter 
formal ci de caracter func- 
ţionai. Statul autoritar  în- 
cerca să schimbe, ceea ce 
voia teoretic, prin legi noui, 
regimul totalitar crează în- 
tâi, în sufletul naţiunii 
funcțiuni noui, — cărora le 
procură, prin instaurarea la 
conducere, o stare de legali- 
tate. Urmează de aici că 
„doctrina se fundează pe 


personalitate“, — iar indivi- 
dul, în ce privește libertatea 
sa de conștiință, își îndru- 
mează această facultate du- 
pă „cultul valorilor“. Crite- 
'riul uman al valorii îl fixea- 
ză eroismul, care poate fi e- 
roismul Morţii — (în timp 
de răsboi, de prigoană, etc.) 
— şi eroismul vieţii, — mun- 
ca, — renunţarea la bunurile 
personale, sărăcia voită, — 
spre binele colectiv. Avân- 
du-se în vedere contribuţia 
fiecăruia la binele general, 
se creiază astfel resronsabi- 
litatea şi se desfinţează ano- 
nimatul care întreținea, în 
massele terorizate, lipsa de 
inițiativă. Prin responsabili- 
tate se reabilitează omul ca 
individ. Relaţiile dintre se- 
meni se ordonează pe prin- 
cipiul camaraderiei, — care 


UNIVERSUL LITERAR 





Poeme 


constă într'o dispoziție a su- 
fleiului de a dispărea, de a 
lua inițiativa să satisfaci in- 
teresul ţării sau al semenu- 
lui, înaintea interesului tău. 
Practica sinceră a acestor 
virtuți duce la o  aristocra- 
ție a renunţărilor. In pro- 
blema conducătorului într'un 
stat totalitar, o astfel de 
personalitate nu se alege, ci 
se iveşte, aşezarea sa în lo- 
cul de cea mai mare răspun- 
dere din fruntea unei elite 
fiind un act de credință şi 
consimţire. Apariţia sa o fa- 
ce cu putinţă „cadrul mistic“ 
al „aristocrației renunţări- 
lor“. Conducătorul este cel 
mai bun dintre camarazi. în 
el „sa întruchipat conștiin= 
ţa poporului“. Asupra con» 
ducerii rămâne deschisă pro- 
blema dacă, la moartea unui 
inițiator de revoluţie totali- 
tară, — se ivește conducă- 
torul continuator, deopotrivă 
de capabil. Nu este cazul u- 
nei soluții pesimiste, denare- 
ce, afirmă doctrinarii, cu vor- 
bele Ducelui: — „orice am 
inteligent şi de caracter poa- 
te reprezenta şi administra 
o naţiune“. Continuitatea se 
garantează deci prin cal 
tăţi intelectuale, ce se pot 
forma şi calități morale ce se 
obţin prin educaţie. In ra- 
portul cu cultura şi creaţia, 
libere prin esenţă, statul tota- 
litar prevede libertatea ab- 








LITE 
Costin I. Murgescu: Note pentru Statul Totalitar 


+ Colecţia „Universul Literar“ 


Sebastian Popovi 


solută, cu „excluderea ele 
mentului neetnic)). Dealtfel. 
cultura va găsi prilej de 
nouă fundamentare. în viata 
omului nou. 


L.A 

Nu ştiu dacă d. Sebastian 
Popovici va stărui în năzuin- 
ţa de a-şi jace ceea ce se 
cheamă „carieră de scriitor 
sau poet“, in cazul când se 
va convinge că publicul, — 
factorul care confirmă o „ca- 
rieră literară“, — îi va cere 
altte] de producţii. Spunem 
aceasta plecând de la supo- 
ziția că autorul fiind tânăr. 
nu are încă o verificare si- 
gură a primirii operei sale 
de căire public, şi de la con- 
statarea că alcătuieşte ver- 
suri care plac în primul rând 
d-sale. Am putea reproduce 
o lungă poemă în care preo- 
cupările formale sunt pe 
primul plan, ceea ce ar da- 
vedi conştiinţă meșteşugului 
ce şi-o cultivă autorul. La a- 
ceastă conştiinţă formală ne- 
am referii, când am spus că 
d. Sevastian Popovici este 
primul iubitor al versurilor 
sale, sprijinind afirmaţia pe 
considerentul că, dacă lec- 
torul ar vedea un scop în 
poezie dincolo de frumuse- 
ţea compoziţiei, ar fi mai 
puțin satisfăcut. 

Problema formală fiind în 
creație o problemă de luci- 
ditate, deci de alegere şi vo- 
ință, presupunem că d. Se- 





9 





RARA 


Cl: Din ploile orașului meu, 


tastian Popovici este mulțu- 
mit sub acest raport, pentru 
că d-sa într'adevăr isbuteşte 


lucruri plăcute, ca aceste 
iimpezi strofe din poema 
„Ceaţă“ remarcabilă în în- 
tregime : 


Din norul diafan, 

Ce-utârnă ca o coadă, 

Se lasă o broboadă 

de ceață aburie, 

Și tutul se subțţie , 

Se macină în zare, 

iar omw'ntr'ânsa pare, 

o umbră pe hârtie 

Pe ramuri câte-o frunză 

A mai rămas stingheră, 

Și se gândeşte tristă 

La viața-i efemeră, 

Și-aşa de consumată 

Și palidă rezistă, 

De parcă e o fată 

Cu mină pesimistă. 

Clădiri ne conturate 

Im depărtarea sură, 

Se lasă estompate 

De-o plutitoare bură, 

Și toamna mai bătrână, 

De astăzi dimineaţă, 

E parcă o cadână 

Cu voal suriu pe față! 

Sigur de reușita unei ver- 
sificări care altor confraţi 
Sar înfăţişa plină de dificul- 
tăţi, autorul încearcă uneori 
să închidă în strofă ecouri 


din muzicalitatea poeziei 
populare : 
— Nu știu — stăpâne — 


[cine-i asta 
De unde a venit şi cum; 





Noembrie 1940 








Dar ştiu când a trecut pe 
ldrum, 
Pe arbori i-a cuprins năr asta, 
Au tremurat, sau gălbenit 
Frunzele, par'că au năpârlit, 
Grădina 'n noapte a gemut, 
lar câinele n'a mai bătut... 
Alteori, d. Sebastian Po- 
povici duce meșteșugul ver- 
sificări până la înrudirea cu 
arta ornamentaţiei, fapt ce 
i-ar aduce, din partea unei 
critici formale, elogiul  su- 
prem al artei cu finalitatea 
în însăși starea sa liberă de 
orice conţinut : 
Valurile-au clătinat 
Deodată pleoape grele, 
Și la fund au înecat 
Cerul, luna și cu stele... 
Se ştie însă că, în poezie, 
unei libertăţi de conţinut, a- 
dică acelei mulţumiri de a fi 
numai contururi, se opune 
libertatea de dincolo de con- 
tururi, a nețărmuritului. E- 
vident, poezia este, prin de- 
finiţie, o încercare de a pune 
„tărmuri“, ca să zicem ast- 
fel  „nețărmuritului“, dar 
când zicem „ţărmuri“ ne 
gândim la planul nesfârșit 
care se deschide în fața o- 
chilor, acel prag prinurmare, 
de unde ni se pare că începe 
contemplația. Aici ni se poa- 
te aduce obiecţia că şi un îs- 
vor limpede de munte, ce 
poate fi trecut cu pasul de 
un copil, — are „țărmuri“, 
în felul lui. Consideraţia, ce 
ar putea veni din partea cri- 
ticei formale, este justă, în 
felul ei, şi ca atare încheiem 
prin convingerea că poetul 
își va găsi prețuitori. 
Odată cu placheta „Din 
ploile orașului meu“, d. Se 
bastian Popovici ne-a mai 
oferit și culegerea de versuri 
mai bogată, „Dumnezeu la 
minen casă“, de a cărei 
contribuție la vădirea talen- 
tului autorului ne vom o- 
cupa în altă recenzie. 


CONSTANTIN FANTANERU 





tipului broșurii de populari- 





LEGIONARI 


Din jertfa celor ce-au știut să, moară 
S'a ridicat duh lhimimos în țară 

Şi din a prigonirilor furtună 

Al biruinții îmn acum TĂSUuNĂ 


Legionari nemvinşi ai ţării sfinte 
Ne sunteţi azi icoane din morminte 
Şi cu evlavie vă înconjoară 

Intreaga nație legionară. 


Porunca Căpitanului ni-i lege 
Şi imima ni-i către noul Rege 
Nădeidea biruinţii viitoare 

In lupta pentru dreptele hotare. 


Să me-arătăm vrednici de 'maintașii 
Ce me-au purtat spre biruință paşii 
Și 'mspre victorie, tot înainte 
Legionari ai ţării noastre sfinte! 


LEGIONARII CĂZUȚI 


„ Legionari căzuți pe-a patriei altare 


Soarele vostru-abea acum răsare; 
In birunță vi s'a preschimbat osânda 


Căci jertfa vieţi voastre ne-a adus izbânda. 


Din trupurile voastre coborite 'n tină 
Vor creşte lujeri veșnici de lumină 
Să ne arate calea înainte 

în arumul drepturilor noastre sfinte. 


Legionari căzuți, mărire vouă! 
Pe voi se 'malță România nouă 
Ce va urca mereu biruitoare 
Asemeni unui răsărit de soare. 


M. Vitoreanu 


DIN SUFLETUL CURAT... 


„Un gând curat, ca roua care pică 

Pe florile de câmp care zâmbesc, 

Im suflet astăzi parcă găziluiesc i 
Ca pe-un parfum de-albastră levănţică.., 


E-un gână curat, ca şi o rugăciune 
Pe care-o spunen strană un copil, 
in caldele Dumineci de April; 

Când a'nviat Isus printr'o minune... 


E-un gând curat, că apa din isvoare 
Ce potolește-a! dragostei poiar, 
Din care sorb și eu un degetar 
Ca să-mi astâmpăr setea arzătoare... 


E-un gând curat, ca roua care pică 
Pe cristanteme și pe trandafiri, 
Inviorând treculele iubiri — 

Cu un parfum suav de levănțică.., 


George Petrache 
STROFE PENTRU LUNĂ 


Pluteșii măreață peste sate 

Și peste'ntinderi de iniști. 

Te scalzi în mări adânci de linișt 
Și'n iazuri de singurătate. 


-In drumul pribegiei tale, 

Cu zâmbete de Cunigundă, 

Din cer, crini albi, asvârii în undă 
Şi-așterni lumini sfioasemn cale. 


Argint valvar în noaptea- adâncă, 
Pe gânduri adormite picuri. 
Când El $i Ea își spun nimicuri, 
Ce stai pitită după stâncă ? 
Petre Vicşoreanu 








Corespondența noastră 


NORI 


Imi cântă'n suflet audierea vieţii, 
Mi-aduce'n ale nopților popasuri 
Chemări descătușaten mii de glasuri 
Ce'n ceruri poartă valul tinereţii. 


Dar sufletu-mi se sbuciumăn impasuri 

Și mu mai văd decât întinsul ceţii 

Și nori m'apasămn zorii dimineţii. 

Ca'n moarte'ncet, trec ceasuri după ceasuri.. 
Când noriin ceruri legăna-va vântul, 

Va împrăștia și norii grei din mine, 

Să simt din nou cum mă îndeamnă vieața. 


Ce dulce va suna în suflet cântul 
Și ce lumini veni-vor să m'aline. 
Când va renașten soare dimineața. 
Elvira Orza 


REFUGIAȚII 


Se scurg mereu, în cârduri 

Pe drumuri, yrei şi troeniți de jale; 

Şi-n mersul lor, sunt ţintuiți de gânduri 

Strângând, în ei fiorul mântuirei, foc sacru 
[de vestale... 


Se scurg mereu, în cârduri 

Ei, urgisiții, 

Calvar de veghe, în vremuri din trecut 
Vedenii de Sibilă, citanti printre rânduri 
Ei, umiliții... 


Se scurg mereu, în cârduri 

Imnfometați de doruri, de pământ, 

Răniţi în suflet, în tot ce au mai sfânt! 
L-e gândul împietrit pe fețe, venin 
Din vremuri de băjenii, asfinţit 

De sori din locuri ce au murit!,.. 


Nemângâiați se'ntorn'apoi, spre zările ce au 
(părăsit, 

Cu focwn suflete de dor şi chin, 

Sărută'n gând pământul, pământul lor ce au 
[lăsat, sfinţit 

De sângele val, ideal străbun!... 

Transfigurați privescn sus, spre marele 

Şi tainic înțeleg... Pe frumţi le joacă soarele... 


S'au recules ! 

Iși ştiu deacum. menirea 

Știu culea ce-au de ales: 

Ce-s neam străin, s'afle știrea 

Ei, trup şi suflet cu pământul lor, vor 
[imfrăţirea !... 


Se scurg mereu, în cârduri, cârduri, 
Pribegi, se'nscriu pe drumuri rânduri, 
(rânduri !... 
Victor Peia 


STAMPĂ 


Așa încremenită pe pagina gălbuie 

Cu ferestruici născute din joc pilic de ac— 
Prin pulberea amorfă cetatea mută suie 
Răspărul vremii sure spre cuibul unui veac. 


Dacă sărind aievea și tu aceleaşi piedici 
A: popos; la malul câmpiilor de-autrni — 
S'ar desluşi în piatra pieţii pașii edici 

Aduși cu zângănitul armurilor din lunci. 


Donjonul urcă falnic spre cerul de cenușă, 
Logodnic răsbunării ce-o ştii plutind în aer, 
Cu foșnet, iederi dese în crăpături de ușă 
Se lcagănă sbârlite când tremură un vaer. 


Străzi strâmte cari sub umbre jilave şin- 

jchegate 
Au admirat amurgul cu zarea violetă — 
Susţiu în spate strâmbe balcoane 'ngemăânate 
Sub cari un Romeo aștepta o Julietă. 


Aici a stat poetul când a săpat în vers 
Conturul svelt al spadei lipilă grea de sold; 
Dincolo feudalul pe calul — stând — în mers 
Cu aripile căștii schițează dur imbold. 


Din ziduri drumuri frânte în unghiu tocit, 
Ispre mare 

Inseamnă urma oarbă a grelelor victorii; 

Eroicele jertfe, ca treptele de game, 

Le simţi urcând cetatea pe piscuri de istorii... 


Așa dormind sub linii trecutul temspăimântă 
Văzându-l —- trup — d-easupra prăpastiei 
[de-acum ; 
Zadarnic mâna trează cu pana se frământă: 
Imelele de cântece nu sunt decât fum... 


Ştefan Aug. Doinaș 
VESPERALĂ 


Câna soarele-şi înmoaie obrazu'n 7oș de 
lcoarnă 
Și vârfurile svelte din potoliții brazi 


Aprind făclii de veghe — în ostenit amurg — 
Vezi carul zilei stinse cum oiștea-şi întoarnă. 
Adorm, în șinot tainic, isvoarele. pădurea, 
Stingând în ele jreamăt de visuri, doruri 
[multe.,. 
Şi-apleacă 'ncet urechea trudiţii cerbi 
[s'asculte 
Netălmăcite taine, doinind în svon de linişti. 
George P. Leghea 


POVESTE 


In ochi purtai afund de miez de noapte 
Crescut încet sub svon de umbre grele. 
Adâncul lor înmugurea în stele 

De basme ne'nțelese și de şoapte 


Ce-au poposit în lanurile coapte 

Crescute pe ogorul vieţii mele. 

In drumul meu de-am înălțat vântrele 
Din visuri dragi, le-am ridicat cu proapte 


De largi nădejdi, ce le-am furat din taina 
Privirii tale, — ocean în care 
Mi-au înecat atâta gol de suflet. 


De-atuncea toamna s'a 'mbrăcat cu haina 

Azurului ce-mi ninge pe cârare 

Nămeţi de-odihnă dup'un veac de umblet. 
Ioan Oana 


PRIBEGIE 


Mai tremură'n adâncul 

Pământului din mine 
Ca'n fundul unei scorburi sclipiri de putregai 
Lumini din care m'am adăpat cu vieață. Hai 


Inimă, să năruim tot ce a fost trecut 

Să nu mai ştim de cântul 

Care ne-a stors din vine 
Tot sâmburul nădejdii pe care l-am ținut 
Ascuns — așa credeam — de-al umbrelor alai 


In fundul humei grele 
Mai pâlpâie o clipă 
Ca întrun ochiu de smârc un palid strop de 
[stea 
Scânteen care-i leagănul trăirii. Ea 
Mi-a adus povara pân'aici pe drumul 
Spinos, al nopții mele 
Și ma purtat pe-aripă. 
Dă-ni mâna, inimă, vreau să fim unul 
Să nu ne pierdem calea'n întinderea de nea. 


Imi susură'n ureche 

Un cântec nou ce-mi scaldă 
Ca um potop de raze un câmp smălțat cu flori 
Toţi mugurii nădejdii, — largi ceruri fără 

[nori — 

Hai suflete pribeag să îngropăm trecutul 

Ca'ntr'o cetate veche 

O amintire caldă 
Și iarăşi să pornim din capăt începutul ; 
Mai încercăm odată ca de atâtea ori. 


VÂNTUL NEGRU 


Mă doare struna pieptului, mă doare... 
Vânt negru-al stepei, sbucium fără rost, 
Căta prin târla serii adăpost, 

Cim hohotul vântoaselor — mirare — 


A căşunat peste cătunul nost 

Cu fluere, cu naiuri şi chimvare 

La brâu, de n'a rămas în pomi stâlpare 
Jucată'n hora lui să nu ji Jost. 


Auzi cum în salcâmi, c'a'ntr'o genună, 
Prăvale grohotiş de strune sparte 
Cu rânjetul sticlit pe-un ciob de lună.. 


Ni-i Dumnezeu de suflete departe... 

Sjârșește clipa'n auit şi sună 

Târziu, la porți, un deget dinspre moarte.. 
Aurel Dumitrescu 

Pe zonă, 5 Sept. 1940. 


CÂND ANII TREC 


Ce tristă linişte începe, când spre adânc cobori 
Și luneci p'alba pantă, a anilor trecuţi! 
Amurgul roș și jalnic, îţi fuce semn prin nori 
lar amintirile — petale iţi cer să le săruți. 


In ochiu-mi obosit răsai, tu mugur alb de viață 
In desfrunzitul suflet, tăcute porți deschizi. 
incet vraja-ți de față — deși parcă prin ceață 
Se'mprăștie lin ca'n munte, un miros de moliji. 


De când mă ştiu — îm carne — eu am purtat 
[lăcate 
Şi-am mers într'una vajnic, alăturea de drum, 
Schimbam în orice clipă, lumeştile păcate 
Pe stele şi pe ceruri — argintării de fum. 


Cât te doresc acuma — iubire — pe aproape, 
Speranțţă şi'mpăcare, pe suflet să-mi presari. 
In gând deși le văd pe toate, vremelnicii sub 
? Ipleoape 





Aş vrea să mai văd lacrimi, în ochii tăi prea 
(mari! 


Toate deacum se leagă, de roua de sub gene 
Căci stropul din privire, speranţă-i şi soroc 
Mi-au fost din nașteri date, plimbările alene 
Prin pagini de aibume, pribege de noroc. 
12 August. Brăila. 
TOPOR VSEVOLOD 


VECIE ALBĂ 


Altoi cu visuri albe, cresc strune de vioară, 
Umplând vecia albă cu albele cântări. 

Cu giulgii de lumină mă *mprejmue uşoară 
Iluzia sfințită, croind din mine zări. 


Aplec eternitatea pe-a apelor oglindă 

Ce-mi pune'n ochi visarea și'n mână un condei 
Cu care suflu viață sclipirilor din tindă 
Șincheg din umbre moarte, Isuși şi Dumnezei. 


In umede isvoade, soroacele stau scrise 

Cu fulgere 'mpietrite'n vecernic necuprins : 

Cuw'n zâmbet fac să cadă greu lacătele 'nchise, 

Şi îngenuchi sub vrerea-mi destinul crud, 
[invine. 


Tresar din adâncimea țesută în milenii 
Legendele visute de mii şi mii de vieți. 
Acum descătușate, prin imnuri ca de denii 
Plutesc în adorarea întâii aimineți. 


Cu crini albi, serafici, ai braţelor de stele 
Dau binecuvântarea străjuitoare 'n larguri 
Șimi culc pe gânduri fruntea vag întristării 
(mele, 
Plecându-mi lin genuchii pe frântele catarguri. 
MARIA CONSTANTINESCU -PITEȘTI 


ZVON DE HAIDUCIE 


Mi-am întâlnit ursita pe cărare, 
Şi-am vrut să 'ntreb de mine vreo veste. 
In ochii gri, cu adâncimi celeste, 
Am destușit ziua de mâni, — dogoare — 


Cu-o mână sprijinită de-un stejar, 
Şi alta pusă drept pe umăr mie, 
Creştea furtună, sbuciumată *'n îie 
Ținându-mă "'neleștat și tuteiar. 


S'a aplecat apoi să-mi spuie-o taină, 
Vorbind încet, în palmă, la ureche. 
Stejarul s'a 'ncrustat în scoarța veche, 
Dar eu m'am strâns cutremurat în haină. 


S'au ridicat oțelele tăcerit, 

Şin umbră mi-au încercuit chimirul, 

Ca să petrec ursitei singuratic firul. 

Toţi bourii sau dus în fundul serii... 
TEODOR CAZABAN 


VERSURI PE FRUNTEA TOAMNEI 


Ingerii rămași sunt ai ttristeţilor... 
Cineva a ucis cuvântul vieților, 

a întins linişti în sevă de noapte 

şi-a blestemat luminan miază noapte... 


Golul sufletului ploaia ni-l știe... 

Se adună acolo, nebună, sălcie, 

și parcă ea e Marea cu Moarte 

ce înspre mult cerșit liman o să ne poarte... 


Pământ miroasen noi amintirile... 
De-acum ne blestemăm și iubirile. 
Nu vrem decât prohodiri şi uitare: 
me va fi adormirea'n mângâere nare. 


Emil Târnoveanu 


———(— 
——————— 


9  Noembrie 1940 











Din lirica ardeleană 


Poezia lui Mihail Beniuc 


de GEORGE SBÂRCEA 








Dela acele Cântece de pierzanie, a căror noutate și den- 
sitate lirică a conturat definitiv una din cele mai autentice po- 
tențe poetice ale Ardealului tânăr, d. Mihail Beniuc se. dove- 
dea urcând drumuri singuratece şi primejdioase. Deși pătrun- 
sese în intimitatea poeziei moderne, 'd-sa ignora cu desăvârșire 
anumite experienţe câștigate de aceasta, cultivând cu predi- 
lecţie altele, pentru ca, grefându-și filonul creator pe tradiția 
poeziei transilvane a: unui Octavian Goga, Ady Endre şi Aron 
Cotruș, să dea glas unui temperament dinamic şi tumultuos. 
Sufletul lui împărţit între două tendințe antagoniste: tendința 
spre un individualism aproape anarhic şi tendinţa spre colec- 
ţivismul instinctiv, trăsături atât qe caracteristice rasei noas- 
tre, luase o atitudine pe cât de inedită, pe atât de non-confor- 
mistă în faţa vieţii. „Revoita” lui Mihail Beniuc, de care s'a 
vorbit mai cu seamă după apariţia primei sale culegeri de ver- 
suri, îngrijită de acelaş Emil Giurgiuca, datorită căruia a vă- 
zut recent lumina tiparului al doilea volum editat de Miron 
Neagu, nu este altceva decât titanica, dramatica opintire a 
eului, de a.și aduce la numitor comun tendinţele antagoniste, 
pentru ca astfel echilibrat, sufletul să-și poată alcătui o vi- 
ziune unitară despre cosmos. 

Dacă în „Cântece de pierzanie” d. Mihail Beniuc era fără 
doar și poate un răsvrătit, atât împotriva tiparelor sociale pe- 
rimate, cât şi a celor spirituale, apoi nu mai puțin adevărat 
este că dintre toţi tinerii stihuitori transilvăneni, d-sa este 
acela care se împacă mai firesc cu tradiţiile lirice ale provin- 
ciei, cât și cu statornicia seculară a anumitor forme de viaţă. 
Ceea ce, cred, ilustrează suficient afirmația făcută mai sus 
privitor la tendinţele antagoniste din sufletul poetului. Pen- 
trucă totdeauna rebeliunea denotă un puternic individualism, 
pe când complacerea în formulele câştigate este de atâtea ori 
semnul colectivismului organic. 

Să fi ajuns oare poetul la calmul acela lăuntric, finalita- 
tea oricărui suflet? 

S'ar părea din timbrul cântecelor noui, că șuvoiul de ti- 


UNIVERSUL LITERAR 


Monete din timpul mierațiunii vermane 


— Imitaţiuni barbare — 


Epoca năvălirilor barbare este 
cunoscută în istcris sub numeie 


nari; ele au pe avers numele lui 
Hildereh 2) în feiul următor: 


de migrațiunea popoarelor. D(omimus)  N(oster) HILDI 4). 
Barbarii din Vestul Eurcpei RIX REX, iar pe revers FELIX 
cucerind imperiul roman, în sec. KARTG; untori au și cifra 


al V-lea şi al VI-lea întemeiară 
*mperiiie lor. Acsști barbari la 
drept vorbind neavând nici o 
cutură proprie, n'au putut să se 
ridice  d'asupra  barbarismului 
lor, astfel că ei respectară şi cul- 
tivară vechiul fundament ro- 


XLII, vrând a spune că piesele 
ss împărțeau în 42 fracțiuni. 
(Vezi fig. 2). 





Fig. 4 


de CORNELIU SECAŞANU 


ceea ce dovedește că piesele au 
fost bătute la Ravena. (Vezi fig. 











E regina, Ostrogotă! Dar în turn 
aici e roabă; 

Lacrămilen ochii palizi îi sunt 
singura podoabă. 

In tăcerea din odae-i intră crun- 
tul Teodat 

Ea se*ntoarce tristă, blânaă: 

„Tu-mi ești rege şi bărbat. 

“Mai privit în totdeauna ca ps-o 
pzdică din cale. 

Pentru ce-mi ascunzi de-apururi 
taina gândurilor tale? 

„Mi-ai uzis pontâiul sfetnic şi 
râdeai, că lumea plânge 

Când de barba, lui căruntă spada 
ţi-o ștergeai de sânge. 

„Mi-ai luat apoi copilul, să-i 
ucizi! Și-am zis: e bine! 

Tu-i ești tată și ai dreptul peste 
fiul meu ca mine. 


Dar ei nu era al ncstru, el era i 





3 


Theodat a fost în ceie din ur- 
mă omorit la Ravena de un ge- 
neral revoltat (536). 

El a domnit dela. 535-536 şi a 
bătut o szrie aa monete de 
brenz „nummion“ având pe a- 
vers bustul său încoronat şi 
drapat spre stânga cu legenda 
D(ominus)  N(oster)  THEO- 
DAH ATVS REX, iar pe revers 
pissa ne înfăţişează o Victorie 
cu 0 coroană de palmier, imi- 
tând reversul monetelor romane 
de altă dată însă cu legenda &- 
omată: VICTOR IAP RINCIPVM. 
(Vezi fig. 6). Aceste monete am 


man. In atari împrejurări, mo- 
natele acestora sunt imitații de- 
pe monstele romane. 

Vom studia monetele fiecărui 
popor năvăliter. 

VANDALII au cucerit aproa- 
pe întreaga Europă până s'au a- 
șezat in mordul Africeii1), unde 
au fundat un imperiu care dură 
mai mult de un secol (429-533). 
Monetele bătuțe de ei sunt imi- 
tate depe cale romane. Intr'ade- 
văr, Vandalii au imitat „solidi“, 





HERULII.  Odcacru, 
dantul trupelor mercenare din 
Italia, destiințând 
Apus, îmtemeiă în Vestul Eu- 


IMPERIUL OSTROGOȚILOR3) 
 (493-555).— La anul 493 marele 
Teodoric piscând din Panonia și 

Mcesia veni în Italia peste O- 

doacru unde fundă un imperiu 

nou german 4). Teodore imită 

„solidi“ împ. bizantin Anastasie 

I-iu. (491-518). Aceste tipuri re- 
prezintă, pe avers pe împ. bizan- 
tin, iar pa rev. o Victorie cu le- 

genda, eronată, astfzl VICTO- 

RIA AVGVSTORVNA., (Vezi fig. 


Fig. 2: 


coman- 


imperiul de 


al ţării'ntregi, 

N'ai; ucis în el un rege, ai ucis 
un şir de regi. 

Vii, acum trimis de alţii, vii să 
scapi şi de regină, 

Teodat îţi temi domna! O s'o 
pierzi, a cui e vina? 

„Am putut să fac revoltă, ori 
„ ps-ascuns să te omor, 

Nam făcut-o, că-mi milă! Nu 
de tine, de popor! 





Fig. 6 


fost bătute la anul 536 și e foar. 
te probab'1l că <fe se referă la 
vizita regelui Ostrogot la Roma. 

Sub Athalamis (526-34) fiul A- 
malasonthei s'au bătut o serie 
de „tremissis““ de aur imitând ti- 
purile monetare bătute de Jus- 


repei un imperiu care dură dela 
anul 478—493, 

Acești barbari imitară „solidi“ 
împăratului bizantin Zeno, în- 
să cu legendele greșite, astfel 
monsteie lor au pe avers chipul 
lui Zeno, ca și solii bizantini, 
însă cu legenda următoare: ZE- 
NOP-ERP F AVG, reversul pe- 
sei reprezintă o Victoris barba- 
rizaţă deși legenda e bună, 
(Vezi fig. 3) însă pe unele mo- 


monetele de aur, ale împăratu- 
lui roman Valentinian al III-lea, 
care se disting de aceia ai împă- 
ratului .roman prn stilul lor 
particular. Cele mai multe imi- 
tațiuni e aie Vandaiilor au 
fest bătute de marele lor rege 
Genserich (428—4177). Alţi împă- 
raţi barbari au pus numele lor 
pe unsle monete, astfel: Gunt- 
hamund (484496) a bătut o 
piesă d» argint de 100 dinari, 
având pe avers legenda D(omi- 
mus) N(onter) REX GVN-TH 
MVND, iar pe revers literile DN 
într'o coroană. (Vezi fig. 1). Alte 


Fig. 5 


tatălui său. Ea se 


din imperiu. 





La moartea lui 'Teodoric, fiica, 
sa Amalasontha urmă la tron 
căsători cu 
vărul său Theodahat, un prinț 
arud şi incapabil, sub care bi- 
Ş zantinii cucariră o bună parte 


„Tu trai un om de luptă, 
fără rang și fără nume; 

Eu ţi-am dat coroana ţării, să te 
fai stăpân pe-o lume. 

„Ș:-acum asta-i răsplătirea ce 
mi-o dai?... E tct atât! 

Dacă moartea mea ţi-ajută, vino 
strânge-mă de gât. 

Nobiiă, cu ochi de fiacări, ea pri- 
veșten faţă-i drept 

Şi, zicând, desface haina de pe 
tânărul ei piept. 

Iar mișelul stă, se ută, — dă 
apoi; și grabnic unăa 

Sângelui ţâșni din rană; şi-a 
căzut Amalasunda. 

Surd vuia prin codri vântul, 
brazii se'ndoiau de vânt, 

Uyletul suna sinistru ca un urlet 


tinian, însă barbarizate. (Vezi 
fig. 1). 





Se mai cunosc apoi monete de 
argint „s'liqua“ dela regii ostrc- 
goți Vitigis6) (536-540) (vezi 


fig. 8), iar altele dela Badviio 6). 





Marele nostru post George 
Coșbus descria foarte frumos a- 
ceastă apoză în admirabilele ver- 
suri din „Regina Ostrogoţilor“. 


de mormânt. 

Par'că nsgrele blesteme și-le-a- 
mestecau haotic 

Mii de glasuri, ţara toată, tot 
poporul ostrcgot:c. 

In castelui de pe stâncă, la fe- Teodat, tu râzi! Dar moarta cea 
reastra, solitară, lipsită de sicriu, 

Stă pe gânduri o femse şi pri- Iși va răg-ula poporul, să te sfâ- 
vește'n ncapte-afară. şie de viu! 





nereţe sălbatică, ice gâlgâia gin plin în prima culegere lirică 





Fig. 3 


anumite orizonturi mai alărgite şi mai înseninate. Cert este că 
poztul a încheiat un ciclu de viață, pentru a intra în acela al 
maturității creatoare. O spune singur în poemul ce deschide 
volumul: 

„Se tescuește ziua — poamă stoarsă — 

Dă glas Octomvre "n viile naturii, 

Ca mustul tânăr scarele se varsă 


Fig. 8 


In fiecare piesă aversul arată 
chipul cegelui Ostrogot, iar re- 
versul arată numseie aceluiaș re- 





nste mici de argint găsim pe a- 
vers portretul lui Odoacru cu 
numele său FL(avius) ODOVAC 
(ru), :ar pe rzvers monograma 
sa; jos în câmp literile (RV), 


Fig. 1 


monete de argint au fost bătute 


e. 
la Cartagena și sunt de 50 di- Intre anii 555-568 toată Italia 


fiind sub dominaţ unea bizanti- 


Pe buza tremurată a pădurii, 

Azi-mâine chihotind și eu, și eu 

Incep culesul mare al vieţii; 

In pieptul meu atârnă tot mai ereu, 

S'au copt bag-sama strugurii tristeţii”. (pag. 5). 

Numai că maturitatea se împlinește cu sacrificiile zi de zi, 

ceas de ceas repetate ale spiritului și poetul a ajuns l+ acest 
„cules mare al vieţii” cu „strugurii tristeţii copț.”. D. Mihail 
Beniuc dovedește cu poemul liminar al noului să volum că 
posedă virtutea unei lucidităţi creatoare de esență g'de-ană. 
Deila cea dintâi culegere a sa, poetul a ajuns wărtaș treaz al 
creaţiei sale, în umbra căreia se contureză consistentă silueta 
spirituală a poetului, care participă de două ori la creaţie: 


“odată în materialul liric însăşi, a doua oară în luciditatea cu 


care urmărește desprinderea formei din massa amoriă a in- 


“spirației. Atmosfera minoră și nostalgică din „Cântece de pier- 


zanie”, adeseori tulbure şi indistinctă, s'a transformat în poe- 
mele recentului volum într'o ţristeță plină, pământească, le- 
gată de măruntele năzuinţi sterpe ale existenței, în afară de 
sîera metafizică. Iată cât de semnificativ este în această or- 


| dine de idei poemul In cerul serii luna...: 


CR n E 


a d-lui Mihail Beniuc, a fost captat şi îndreptat conştient spre 


In cerui serii luna 'ntinde arcuj 

Fără săgeată, fără, nicio ţintă. 

Ce doruri vagi vor iarăși să te mintă, 

Biet suflete, de iar cutreeri parcul? 

Se uită felinare cum mă plimb 

Pe vechile alei din tinerețe 

Ş: lacul unduind vrea să mă 'nveţe 

Că orice val durează doar un ţimp. 

Zădarnic sunt visele şi truda, 

Ca peștele ne scapă prin năvod 

Ce.i nemurire 'n pieritorui rod — 

Și totuși bate inima, zăluda, 

Mai bine ţi-ai culca tristeţea veche 

Retras și mut pe lemnul unei bănci 

Copacii, sumbri cavaleri cu lănci, 

Vor sta tăcuţi la capul tău de veghe”. 

Am citat în întregime poemul, el fiind caracteristic pentru 
lirica d-lui M hail Beniuc. Limpezimea și simplitatea versului 
se păstrează aproape pretutindeni, împreună cu acea muzica. 
litate nu de natură lexică, ci interioară, Armonicele acestei 
muzicalități sunt tristețea densă de care făceam mai sus amin- 
tire, o nostalgică evocare a trecutului şi simplitatea organică, 
necăutată. Ascultaţi grava catilenă din versul: 

Tinereţea mea 

Ah, tu sanie 

Pe cărări de nea 

Şi pierzanie. (pag. 1). 

Oare cel care are putinţa de a condensa întrun singur 
vers atâta densitate de sonorități şi tristeţe, nu este un mare 
poet? 

Dar d. Mihail Beniuc nu şi-a părăsit atitudinea sa de 


„frondă și răsvrătire, Dacă maturitatea l-a făcut să cântărea- 
scă cu totul alte măsuri lumea şi ale ei, ajutându-i să atingă 


limanurile unei lucidităţi evidente, apoi apar pretutindeni su- 
netele acelea de sfidare a vulgului, a moralei curente şi a „vi- 
țelului de aur”: 

Eu n'am dansat în jurui vițelului de aur 

Și prea puţin îmi pasă că'n lume trec boem, 

Pun mai presus de toate, o ramură de laur 

Și mai presus de lauri un viitor poem...” (pag. 18). 

Schimbări totuși, se remarcă numeroase. Să nu uităm mai 
ales transformarea suferită de aspectul erotic al poeziei d-lui 
Mihail Beniuc. Dacă în „Cântece pe pierzanie”, mai ales în 
ciclul „îndureratuiui Eros”, poetul lăsa sentimentul erotic să 
se manifeste în voie, de astădată el a fost întrânat, filtrat prin 
tristețile grele ale creatorului şi devenit aproape aerian. Ero- 
tica în noua etapă lirică a d-lui Mihail Beniuc este indisolubil 
legată de sentimentul ireversibilului, pe care-l naște amintirea 
anilor tineri, Dacă, în acel Sărut, dela pagina 54, care are ceva 
din melancolia şi puritatea versului eminescian, chiar în rezo- 
nanța-i formală, erotica revine ca o temă principală, apoi ea 
este asemenea ecoului: ștearsă, incoloră, fără consistență, 
Tehnic, d. Mhail Beniuc a repurtat o nouă victorie asu- 

pra sa însăși. D-sa întrebuințează cu aceeași faciliţatţe versul 
alb sau rima severă, depășind absolut toate dificultățile pre- 
zentate de materie. Numai anumite, am spune, vulgarităţi 
de limbaj, cu predilecție folosite, s'au păstrât şi în „Cântece 
r.oui”. Acestea, deşi uneori eclipsează farmecul versului, dau 
alteori o savoare aparte poeziei d-lui Mihail Beniuc, apropiată 
de cea a maghiarului Ady Endre. 
Prin recențul volum de versuri, plin de originalitate și robus. 
teţă creatoare, potenţa lirică a provinciei transilvane primeşte 
0. nouă şi strălucită confirmare. 


In lumina, ultimei sale culegeri de versuri. 








Hisiena 


A scrie despre higiena culturii, este 
o datorie a tinereţii noastre. Nu trebuie 
si ne facem iluzii, crezând că putem 
determina, sau că putem creia un stil. 
Această chestiune s'a pus și se va pune 
şi mai mult în viitor, rămânând ca ha- 
rul unui stil să pogoare odată din înăl- 
țimile fără de înţeles și să devină esen- 
ţa românească, geniul românesc, expre- 
sia învierii româneşti, certitudine. 

Dacă nu vorbim despre faptul cul- 
turii în sine, şi asta mai cu seamă că la 
început de lume, înșiși termenii se 
nasc, ei nu se mai pot numi după o ma- 
nieră veche, realități spirituale noui, 
putem totuşi vorbi despre cadrul cul- 
turii, despre hainele ei, despre higiena 
ei. Asta ne interesează deaproape, deoa- 
rece în casa în care ne-o clădim, în a- 
ceea vrem să trăim. 

Este vorba de a ne apăra spiritul de 
natura falsă, pe deoparte, iar pe de alta 
de a ne creia mediul, unde spiritul să se 
desvolte și să rodească. 

Oricum ar fi înțeleasă cultura, ori- 
cum Sar înțelege de acum încolo, ea 
privind sufletul omenesc, — conține o 
singură constrângere: aceia a depășirii, 
a transcedenţei. 

In felul acesta înțelegem higiena 
culturii, în sensul platonician o neador- 
mită purificare şi efort spre perfec- 
țiuine. 

Dar omul platonician avea o morală, 
— Morală care era tocmai constrânge- 
rea,  restricțiunile cari isvorau din 
principiul perfect şi, pentru a ajunge 
la el. 

Spunem în treacăt că platonismul 
trăia totuși, drama harului, el nu fusese 
vrednic de Invierea prin jertfă. El este 
acel care „nu este vrednic să deslege 
curelele încălțămintei“, totuși este pre- 
fața creștinismului. 

Platon a luptat pentru higiena cul- 
turii — contra sofiştilor — cari necu- 
noscând încă decât principiul parvenirii 
— ca țel — prin oratorie, teatru, poe- 
zie, etc., ajunsese să creieze un curent 
Ade descompunere și moarte în lumea 
ateniană. : 

Deci, chiar cultura care nu e bazată 
pe un principiu, care nu prezintă o coan- 
strângere, o morală, este sortită morții. 
lată că se cere o atitudine, o demni- 
tate. In casa culturii trebuie să te miști 
demn. 

Noi ştim care este țelul oamenilor. 
Aşa cum a spus-o Căpitanul: Invierea. 
Dar aceasta este Invierea creștină. 
Este Fiul Omului, este Hristos, este 
Iisus cel ridicat din morţi. Țelul culturii 
nu poate fi decât acela de a face din om 
un Domn al Invierii. Mai sigur, de a-L, 
exprima. 

Platon vorbia de umbrele realităților 
eterne. Despre ideile a căror umbră a- 
bia o vedem. Cu Hristos „harul s'a po- 
gorît peste lume și i-a arătat nu umbrei!e, 
şi Invierea. Siguranța mântuirii, nemu- 
rirea. Harul şi Invierea sunt punctele 
cardinale ale culturii și cultura româ- 
nească nu poate avea altele. 

Sfântul Apostoli Pavel le hotărăște 
pe amândouă ca fiind condiții fără de 
care omul nu se poate mântui. Romani 
5.15.... „darul pe care nu l-a făcut harul 





culturii 


de ION A. BUCUR 


acesta într'un singur om, adică în Iisus 
Hristos, sa dat din belșug celor mulţi”. 
Căci, „știți în adevăr că nimic bun nu 
locuește în mine, în firea mea pămân- 
tească” — dar — mulțumiri fie aduse 
lui Dumnezeu prin lisus Hristos, Dom- 
nul nostru“. A doua condiţie, Invierea: 
„Căci dacă nu a înviat Hristos, credinţa 
voastră este zadarnică...”. 

Harul și Invierea sunt drumul eter- 
nităţii. Ele au venit prin Hristos, sunt 
Calea. Cultura urmărind mântuirea o- 
mului, nemurirea lui, viața fără de 
moarte, nu poate urma alt drum. 

Suntem în realitate absolută, sâmbu- 
rele ființei noastre eterne. 

„Și se vor chema fiii lui Dumnezeu, 
fiind fii ai Invierii”. 

lar Dumnezeu a spus care e numele 
Lui: „Eu sunt cel ce sunt”, 

Aceasta e realitatea absolută și nu 
alta. Noi credem în ea, este viața noas- 
tră. Am făcut acest lung înconjur, ca să 
se vadă că nu suntem animați decât de 
problema fiinţei noastre spirituale — 
atunci când am pus în discuție higiena 
culturii. Dar această higienă are și îin- 
terpretări mult mai concrete. Se poate 
determina. 

Socrate era ucis pentrucă a luptat 
pentru ea și a fost numit conrupător al 
tinerimii, dușman al poporului? 

El servea mai presus de cultură, deși, 
în cultură, mântuirea omului. 

Jertfa Mântuitorului a venit ca o în- 
cununare eternă, că mântuirea omului 








trebue susținută cu preţul morţii, căci 
numai așa îl facem părtașul vieţii ade- 
vărate, vieţii eterne. 

Pe Mântuitor L-a crucificat fariseii 
şi cărturarii, sofiștii, cultura oficială. 

Pentru poporul românesc, Căpitanul 
a fost crucificat. Lui i s'au bătut cuiele 
de către oamenii cetăţii, de cărturari și 
farisei, pentrucă conrupea tinerimea, că 
era dușman al poporului, un trădător. 

Primul care a văzut acea absenţă 
stranie a culturii române, oficiale, la 
procesul Invierii românești, a fost Ion 
Moţa. Intr'un articol din „Revista mea” 
se cutremura de vidul culturii romă- 
nești. 

Literatură, poezie istorie, pictură, 
arhitectură, etc., cultura pur și simplu 
era absentă. Dar cultura trăia în adân- 
cul sufletelor curate a miilor de ţărani 
şi a mii și miilor de legionari. 

Astăzi trebue să se facă și procesul 
prigoanei culturii românești. 

In privinţa aceasta se știe cine este 
Caiafa culturii noastre, inutil să-l mai 
pomenim. Mai sunt şi astăzi sus pe tro- 
nurile lor, bâiguind o limbă cabalistică, 
anumiţi pontifi culturali, anumiți cer- 
taţi cu higiena culturii, cărora nu le-a 
venit rândul să dea socoteala. 

Noi nu avem nevoie de nume, avem 
nevoie de aer. 

La așa zisa „culturalizare a munici- 
piului” s'a făcut curăţenie. | 

La „Muncă şi Voe bună“ la fel. 

Domnii culturali cugetă azi la nemu- 
rirea sufletului şi la nostalgia paradi- 
sului pierdut. 

Credem că acest început va fi conti- 
nuat — până la limpezirea completă a 
apelor culturii românești. 





nă nu ved=m apărând monetele 
regilor barbari. In acest timp 
Roma bătea monetţă de bronz 
qvasi autonomă. 

IMPERIUL  LONGOBARZI- 
LOR 7) aavut o durată mai în- 
dziungată. Acești ba:bari cucs- 
rind Italia sub regele lor Al- 
bom 8 (568-512) şi Oieph (512- 
5174) au înființat un stat puter- 


1) După părăsirea Daciei de 
către Aure'ian, (270—5), Vanda- 
lii au stăpânit Transilvana și 
Moldova până la Prut şi Nistru. 
Fiind bătuţi de împ. roman Pro- 
bus (277) trec în Spania şi de 
aci în nordul Afr:csi (429). Sub 
regzie lor Genserte cucsrese Ita- 
lia și Grecia. Regatul Vandali- 
lor a fost desființat de Balizar, 
generalul lui Justinian. 

2) Aceste piese au circulat dela 
523—530 d. Chr. 

3) Nume dat Goţilor Orientali. 
Goţii propriu zis au dat naştere: 
Ostrogcţiior, Vizigoţilor și Gepi- 
zior, Aceştia din urmă au cobo- 
rit dela Marea Balt:că şi au stă- 
pânit Dacia de dincolo de Olt și 
Carpaţi până în șesul Tisei. Imp. 
bizantin Maitzian se obligă să le 
dea o sumă de bani anual ca 
dare şi le recunoscu stăpânirea 
Dac'ti, stăpânire care dură pâ- 
nă la anul 566 când statul lor a 
fost sfărâmat de Longobarzi și 
Avari. 

4) Desființat de Justinian. 

5) Dintr'o familie obscură, în. 
să un brav şi încercat general. 
EI a, fost ales în locul iincapabi- 
iu'ui 'Teodat. 

6) Badvila e mai bine cunos- 
cut sub numele de Totila (541- 
552). El se distinse în războaele 
cu imp. de Răsărt. 

7) Adică a oamenilor cu barba, 
lungă. 

8) Alboin moare ucis de fiica 
unui rege gepid. 





(Urmare în pag. 'T-a 


- 


Structuri polyfonice şi structuri simfonice 


pentru societăţi, 


echivalentui a ceeace se cheamă în 
muzică, contrapunct: o modai'tate adică de a îmbina 


(Urmare din pag. i-a) 


fonică a, statelor tctalitare lasă fiecăruia libertatea de 
a se manifesta și desvolta 


conform cu aptitudinile și 


runcțional, două, sau mai multe linii melcdice, în vede-: 


ea, consonanței lor. Regiementarea adică, pe plan so- 
cial, a activităţilor economice, spirituale, etc., după 
normele necesităţilor interne ale coiectivului social. So- 
cietatea (numită imprepriu stat numai pentrucă exetr- 
cită o putere de constrângere asupra, indivizilor înfăţi- 
șându-se ca antagonism între indivizii, despărțiți în 
conduși și conducători) societatea po.yfonică sa revo- 
luţionează așa dar contrapunstic: armcnizând intere- 
ssle particulare cu interesele totului social. Dev ne so- 
cietate sym-fonică (etimologia e justă și politic vor- 
bind), ad:că stat în adevăratul înţeles al noţiunii: 

Statul nu poate fi decât totailtar. 

Statul democratic e întreprimdsra ccmercială, e so. 
cietate anonimă, e orice, dar stat nu. Stat însemnează 
organism, nu mecanism. 

El nu-şi poate trage adică fiinţa dintr'o serie de legi, 
produse arbitrare sau rațonale chiar, ale câtorva, ci 
își deţine iegitimitatea dela conformitatea sa cu struc- 
tura organică a meamului a cărui expresie politică este. 
Strustura simfonică a statului tctalitar însemnează 'm- 
binarea sinergistă a tuturor activităţilor spezific rezo- 
nante, sincronizarea eforturilor și r.imarea munci: 


după pulsaţiiie organice ale colectivului; statul sim: 
fonice înseamnă convertirea, nevoii de expansiune a în- 
d'vidului liberalist, la egalitatea cu sine însuși, la an- 
tenticitate, ia sens, 

* Departe de a impune nivelări absurde, structura sim 


puter.ie sale, îngrijindu-se tocmai de punerea în va- 
loare a muntii fiecăruia, în domeniul care-i convins și 
in care poate deci oferi un aport mai mare și de cali- 
tate mai bună, — având continuu înainte efectul glo- 
bal pe care trebuie să-l producă. Veghiând ca tcba 
mare să nu ajungă violoncel și trombonul picuiină 
sau timpansle harfs, dirijorul unei orchestre simfo- 
nice are grijă in azelaş timp de momentul când tre- 
buie să răsune ele, de tăria cu care trebuese să se evi- 
dențieze, de înălț.mea sunetelor şi de conformitatea 
ariei parţiaie ca arhitectura măreaţă a melodiei în- 
tregului. 

“Cime, între unisonul tam-tanului primitiv, moncton 
şi desolant, sau harababura delirantă a unei orchestre 
in care fiecare instrument își cântă melodia ind ferent 
ds celelaite, dar odată cu ele, şi neteda solidaritate 
organică, funcţională a simfoniei, ar fi ispitit să alea- 
să pe una din primele? : : 

Structura simfonică «e strustura vieții, e organologia 
entelehială a vitaiiștilcr, esenţa manifestării colective 
a oamenilor vii, treji, deplini, ajunși să-ș: cunoască 
rosturile și să li se supună, liberi de orice ingerințe ex- 
terne. Statui: totalitar care o întrupează oricât, s'ar ma- 
nifesta de greștt, eventual, la un moment dat (ceeace 
noi credem că «e icu neputinţă tocmai din pricina carac- 
terului său de necesitate), este conformitatea vieţii cu 
legile sale ceulte. 


age -10N FRUNZETTI 





4 











UNIVERSUL LITERAR 











9 Noembrie 1940 


—JOCUL CU FIARA=— 


OCTAV 

ŞTEFANA 
GHEORGHE, un servitor 
VÂNTUL 

ACT UNIC 

O cameră mobilată mai mult ţărăneşte. O 
fereastră în fund, în dreapta. In sobă — foc 
mare. Pe masă, o lampă cu petrol. Se face 
seară. Soarele a şi apus. Bate vânt puternic. 

OCTAV (patruzeci de ani; robust, cu o 
ușoară tendinţă spre îngrăşare; părul i-a în- 
cărunțit la tâmple; în ochi, lumină blânâă 
de om bun, trecut prin multe; îmbrăcat so- 
bru, haină întunecată, elegantă; foarte atent 
in comportare; totuşi, când îşi pierde con- 
irolul, devine violent): Ne-am întors la timp. 
u inceput să ningă. 

ȘTEFANA (nouăsprezece ani; mlădioasă; 
păr auriu; nu atât frumoasă cât atrăsă- 
toare): A fost o plimbare admirabilă. (Se ri- 
dică depe tăpcean și se duce la fereastra din 
fund): O ninsoare ca pe vremea copilăriei, 
Vină lângă mine, Octav. Așa. (și trece mâna 
pe după gâtul bărbatului: Cât de plăcuțe să 
locuiești departe de lume... La zece chilo- 
metri distanță, de orice aşezare omenească... 
Dece nu locuiește prietenul tău în perma- 
nență aici ? 

OCTAV: Asta-i bună! Are omu! afaceri, 
obligaţii sociale... Cui vrei să-şi vândă apa- 
ratele? Lupilor din pădurea asta imensă? 
Uxşilor? (bruse): VUi-te! Lipește-ţi de geam 
truntea și privește! In dreapta... Observi? In 
umbra aceea... (Se-aude un urlet lung). 

ȘTEFANA: Da, îl văd! Il văd! Doamne, 
ochii lui par'că's doi tăciuni Și cum lucesc! 
Oare ne vede? 

OCTAV: In orice caz, ne simte. 

ȘTEFANA (ascunzându-şi capul la pieptul 
lui Octav): Mă tem... Urletul i-a fost atâţ de 
trist! Octav, mă tem pentru fericirea noas- 
tră... In seara asta, par'că plutese duhuri 
necurate pe-aici, parcă ne dau târcoale, 
par'că ne invidiază şi ne urăsc pentu feri- 
civea de care ne bucurăm. Să nu sentâm- 
ple ceva! 

OCTAV (mângâind-o pe creștet): Liniştey- 
te-te, Ştefana, Mâine la amiază plecăm și vei 
fi iar între oameni veseli şi mulți, unde spi- 
ritele rele nu'ndrăznesc să pătrundă. 

ȘTEFANA: Să nu crezi că nu mi-i drag 
1ocul acesta. Aici am cunoscuț pentru întâia 
oară fericirea deplină. Prietenul tău e într'a- 
devăr un om minunat. Spune-mi sincer... N'a 
avut curiozitatea să'ntrebe pe cine aduci în- 
coace? 

OCTAV: Nu, Prietenui meu e un mare sin- 
guratic şi nu-l interesează decât avioane'e 
sale. Casa asta şi-a ridicat-o aici ca să poată 
viețui două sau trei luni pe an departe de 
orice forfotă omenească, E atâț de misoshin, 
incât amicii lui susțin că trăieşte ir concu- 
binaj cu o avionetă. 

ŞTEFANA:; Așadar nimeni nu ştie că sunt 
aici... ? 

OCTAV: Absolut nimeni! lar hargatul vrede 
că ești o artistă de varieteu. Mă ierţi pentru 
calomnia asta? 

ȘTEFANA (făcâna pe fetița jignită): Pu- 
teai să găseşti ceva mai bun!.. cel puţin 
actriță de cinematograf! 

(Un mare urlet, și mai prelung; Octav şi 
Ștefana tresar; focul din sobă par'c'a mai 
scăzut; jăraticul se prăbușește, împrăștiină 
scântei; un timp oarecare de tăcere. Apoi, 
deodată, răsună un poenet de armă). 

ȘTEFANA (a încremenit; apoi, cuprinsă de 
painicăţ (Doamne! :Ce-a fost wsta? Octav. 
s'a'ntâmpiat ceva... ceva groaznic. Mă tem. 
Octav ! Cene-a împușcat ? 

__ OCTAV: Linişteşte-te, Ştefana. Te rog să-ți 
păstrezi ciumpătul, Văd că Gheorghe a ieșit 
în ogradă (o dă încet la-o-parte pe Ștetana 
şi deschide geamurile): Gheorghe! N'auzi, 
măi? Gheorghe, tu ești? 

Glasul lui Gheorghe, din beznă: Eu, cona- 
sule, eu... 

OCTAV: Ce s'a'ntâmplat acolo? 

Glasul lui Gheorghe: Ia, nimic... -Am im= 
pușcat o iupoaică, una care me tot da târ- 
coale de-o bucată de vreme... 

ȘTEFANA: Nu trebuia s'o ucidă! Dece a 
uois-0? i 

OCTAV; A; speriat-o pe domnişoară, 
Gheorghe! Era mai bine dac'o lăsai în plata- 
Domnului... ... 

„. STEFANA: Nu trebuia so ucidă! (începe 
să plângă). 

OCTAV (închide fereastra; luând=o de talie 
pe Ştetana, o conduce la tăpcean): Aşa... Stai 
cuminte şi gândeşte-te la ceva frumos. Dacă 
plângi, mai vine-un lup... 

ȘTEFANA (plânsul i se linişteşte; tocul 
din sobă înalță flacări mai mari și faţa 
femeii se luminează ca'ntr'o ploaie de aur; 
începe să zâmbească): Mă gândesc la plim- 
barea noastră de azi. Ţi-a plăcut cum mân 
caii? Dii, căluţi, dii! Dii, co să vă dau jă- 
ratic de mâncare! (râde): Ţi-a plăcut, spune...? 
OCTAV: Sigur! Esti o mică amazoană! 

ȘTEFANA (indispusă deodată): A fost o 
poveste frumoasă. 

OCTAV: Povestea asta trebuie transtor- 
mată în realitate. Şi poate fi transformată 
dacă... 

(Se deschide ușa; intră Gheorghe; aduce un 
braţ de lemne şi le vâră în sobă; apoi, a- 
prinde lampa). 

GHEORGHE (înalt, voinic; să tot aibă două- 
zeci şi cinci de ani): Bună-seara'mneavoastră... 

OCTAV: Bună-seara, Gheorghe. Vezi, ai 
speriat-o pe domnişoara. Și-ai supărat-o, Nu 

_“se cădea să ucizi lupoaica, 

' GHEORGHE: Păi trebuia s'o împușc... Eu 
nu mă tem de fiare, dar mi-era că domni- 
şoarei nu-i place să tot audă urlet de lupi 
pe lângă casă, 

ŞTEFANA: Hiata lupoaică... 


GHEORGHE: O cunoşteam de când era 
mică... Avea un semn cenușiu pe ceafă, Vara, 
se juca întotdeauna în dumbravă noaptea şi, 
când obosea, se uita la stele. Era blândă și 
nu se speria de oameni. 

STEFANA (turburată): O cumoșteai? Şi 
cum de te-a lăsat inima so ucizi? 

GHEORGHE: Dacă nu erai mata aici, n'o 
împuşcam. 

ȘTEFANA (strigă): Ieși! Pleacă! (lui Oc- 
tav): Să plece! Nu vezi că vrea să-mi a- 
runce tu sânge pe suflet? 

OCTAV : Nu te necăji 
Pleacă, Gheorghe. 

GHEORGHE : Bine,  boierule. (după o 
pauză): Voiam să te rog ceva... Trebuie să 
plec în seara asta până'n sat.. Vezi că... am 
şi eu... o fată... M'aşteaptă şi n'am mai dat 
de-o săptămână bela ea. Să nu creadă că 
mi-am găsit alta... 

OCTAV : Vrei să te duci pe-o vreme ca 
asta? (merge la geam): A'nceput să bată şi 
vânt. O să fie un viscol cumpiit. Dacă dă o 
haită de lup; peste dumneata? 

GHEORGHE: Eu nu mă tem de lupi. 

OCTAV: Ți-i atât de dragă fata, încât 
ești în stare să înfrunţi un viscol ca acesta 
pentru dânsa? 

GHEORGHE: Mi-i...! 

STEFANA (binevoitoare): Si-i frumoasă ? 

GHEORGHE: Frumoasă! 'năltuță ca mata 
şi tot așa de sveltă. Când o strâng în braţe, 
par'c'aş cuprinde un trunchiu de mesteacăn 
tânăr. (rușinându-se): Ia! Stau și vorbesc 
prostii... 

ȘTEFANA (lui Octav): Dăsi, te rog, cinci- 
sute de lei. (lui Gheorghe): Dar să-i duc: 
fetei banii! Nu cumva să-i bei... 

GHEORGHE: Nuuu! (luâna banii dela Oc- 
tav, Sitefanei): Sărut-mâna. In primăvară 
m'oiu însura cu fata mea şi. dacă mi-o face 
o copiliță, oiu boteza-o ca pe mata. 'Ștefana 
îi un nume tare rrumos, 

ȘTEFANA (bine dispusă): 
Gheorghe. Să-ţi ajute Dumnezeu! 


Ștefana. (blând): 


Mulţumesc. 








OCTAV: Dar vei putea să fii înapoi până 
mâne la amiază? Căci vrem să plecăm și 
trebuie să facem pârtie pentru avionetă. Ce 
crezi ? O să fie vreme frumoasi ? 

GHEORCHE: După semneie mele; viscolu! 
n'are să ție mult. Poate că'ncetează chiar în 
noaptea asta, Oricum, disdedimineaţă voiu 
fi înapoi. 

OCTAV: Bine, Gheorghe. Poţi să - pleci. Și, 
zjtădată, să nu'mpuşti lupi când îs şi cu- 
coane de faţă... (râde). 

ȘTEFPANA (simulând supărarea): Octav! 

GHEORGHE: V'am pregătit totul pentru 


noapte, Şi-am scos și-o sticlă d6 Cotnar din - 


pivniță. Ceva fain, numero ainţt 

OCTAV: Bravo, Gheorghe! Eşti o comoară. 
Să știi că o să i te fur cândva stăpânului 
dumitale... 

GHEORGHE: Asta-i cam greu, că mi-i 
drasă pădurea... și fata mea... Noapte-bună 
şi sărut-mâna. In tindă am mai adus un braț 
de lemne... Noapte-bună. 

OCTAV: S'ajungi cu bine, Gheorghe. 

GHEORGHE: Mulţam frumos (iese). 

OCTAV: Vrednic flăcău. 

STEFANA: Fericită trebuie să-i fie iubita! 
Un bărbat ca acesta e Dumnezeu și rob pen- 
tru femeia sa. Ştii... o invidiez. 

OCTAV (cu o uşoară imputare în privire 
şin glas): Mai fericită ca fine” 

ȘTEFANA: Am glumit... 

(O bătaie în uşă). 

OCTAV: Intră! 

GHEORGHE (aduce o pușcă): Vam adus 
pușca, s'o aveţi aici peste noapte. (o pune pe 
masă): Mai are șase gloanţe într'insa. Nu prea 
vin tâthari pe-aici, dar e bine ca o armă să 
vă stea în apropiere. Pușca seamănă cu fe- 
meea, E bine s'o ai chiar dacă nu te foloseşti 
de «ea... Na! Că focul vrea s'adoarmă! (se 
duce la sobă, îngenunchiază şi suflă în jăra- 
țic): Aşa... De-acu o să ardă. (mai suflă, 
până când senalță flacări; apoi, se ridică): 
Să Vaduc şi vinul... (iese și se'ntoarce peste 
câtva timp cu o sticlă şi două pahare; Oc- 


mec 


— UN ACT — 


tav şi-a aprins o ţigară; o fumează plimbân- 
du-se prin odaie; uneori, se-oprește lângă fe- 
reastră și priveşte în noapte). 

OCTAV: Pune-le pe masă. 

GHEORGHE : Noapte-bună. 

OCTAV: Cu Dumnezeu, Gheorghe! 

(Gheorghe iese). 

OCTAV (după o pauză): 
Ştefana? 

ȘTEFANA: Da, să 'bem câte-un pahar. 

OCTAV: E un vin bun. (turnând): Aw 
topit. (Luând atitudine de actor într'o tiradă 
romantică, ridică un pahar in dreptul lămpii 
și vorbește recitativ): Priveşte-l! Parcă-i a- 
burul unui râu. toamna. în trandafiriul auro- 
rei! In paharul acesta ard toate viile ţării 
românești... Ce parfum! Floare de măr, miere 
de brad și scoarță de vișin proaspăt cojită... 
Să bem, Ştefana! Zeilor li-i sete... 


Să-ţi tom vin. 


(Râd amândoi, ciocnesc paharele şi gustă 
din vin. Deodată, par'că s'au întristat. Octav 
se duce la geam și tot scrutează întunericul. 
Vântul se-aude mereu mai puternic. Uneori, 
par'e'ar plânge; alteori, par'car râde; din- 
când-în-când, devine melodios şi par'că se 
joacă pe găurile unui fluier). 


ȘTEFANA: Cât de bine en odăița asta! 


Şi-i aşa de plăcut să asculţi cum bate vân- 
tul... Bietul Gheorghe! Știu că trebuie să 
lapte cu nămeţii. O fi intrat acu în pădure? 

OCTAV: Cred că da. Ce vreme! E un vis- 
col cumplit. Nu se mai vede nici la un me- 
tru, O să fie o zăpadă groaznică mâne dimi- 
neaţă, 

ȘTEFANA: Noroc că prietenul tâu a avut 
grijă să monteze skiuri la avionetă. (mai bea 
din pahar). 

OCTAV : Ștefana,... Ţi-am spus că tretuie 
să transformăm în realitate povestea fru- 
moasă a acestei aventuri. Depinde numai și 
numai de tine. Ascultă, Ștefana.., Nu-ţi iu- 
bești bărbatul, nu te leagă nimic de dânsul. 
A fest o căsătorie la care te-au oblizat pă- 
rinţii tăi, Ce te'mpiedică să divorțezi de el? 
Nici nu-l stimezi măcar. la şantajat pur 





și simplu pe tatăl ţău cu poliţele acelea, te-a 
cumpărat ca pe-o sclavă... Te-asigur că nu 
merită nici o remușcare,. 

ȘTEFANA: Destul, Octav! Nu-l pot părăsi. 
(resemnată): Va trebui să trăiesc până la 
sfârșit cu dânsul, (vine lângă Octav): Nu fii 
mâhnit... Totul a fost atât de frumos... Nici 
pe patul de moarte nu vom uita aceste câ- 
teva zile 1răite împreună Așa ceva nu 


se'ntâmplă de două ori în viaţă. 


OCTAV: Pentru Dumnezeu, Ştefana! Nu- 
ma: atâta vezi tu în asta: câteva ze trăite 
impreună?! Eu te iubesc. După „aventura“ 


"aceasta, cum' spui tu, crezi că voiu mai putea 


trăi fără tine? De când le-an: cunoscut la 
Cairo, n'am mai avut decât un singur. scop 


"in viaţă: tu. Au trecut doi ani de-atunci şi 


ma fost zi în care să nu mă gândesc la tine, 
După atâta sbucium. am reuşit si te cuce- 
rese şi, acuma, vrei să renunţ? Nu! Ştefana, 
trebuie să divorţezi. Căsătoria ta na fost 
morală, 

ȘTEFANA: Octav, nu voi divorța. 

OCTAV: Nu mai spune asia! Ştefana, ţi-ai 
bătut joc de mine? M'ai făcut fericit ca, apoi, 
să mă înebuneşti? Ştefana, tu glumești. nu-i 
așa? 

ȘTEFANA: Nu glumesc. [Îţi spun adevă- 
rul. Te rog să nu mă chinuiești, Octav. 
Ui-te... o să ne mai vedem uneori... [ţi pro- 
mit c'o să te vizitez în fiecare săptămână.. 
Ne vom plimba... Vom pieca în fiecare an 
pe-o săptămână sau două undeva... 

OCTAV: Crezi serios că voiu putea trăi 
ştiindu-te lângă altul? Ar fi și imoral să 
faci așa ceva. Tu n'ai ce căuta lângă soțul 
tău. 1 te vinzi în fiecare zi — mă'mnțelegi? 
(Pauză. Un lemn trosneșten sobă. Vântul e, 
deodată, atât de puternic, încât scutură sea- 
murile. La diferite răstimpuri, încetează cu 
totul; atunci se-așerne o tăcere grea, ca de 
piatră, peste lume). Ștefana, nu se poate :e- 
zolva problema în sensul gândiț de tine. Ar 
îi o aberaţie, Nu suport promiscuitatea. 

ȘTEFANA: Iubirea admite totul, Octav 


- ă i mmm mem area SSE 





Ceeace ai spus, e o jicnurt. Nu mă iubeşti 
cu-adevăral. Am trecut peste întreaga me: 
demnitate şi te-am urmat aici. ca să-mi: spui 
cuvinte atât de greie? 

OCTAV: Ştefana. nu tențeleg. Susţii că ma 
iubeşti și... 

ȘTEFANA : Nu susţin, Octav, ci te iu- 
besc. 

OCTAV . Bine, deci mă iubeşti. Şi, cu 
toate acestea, nu vrei să fii a mea. Vreau 
să te duc ia mine ucasă. Ştefana. Vreau ca 
lumea să știe că esti a mea, nu vreau să-mi 
ascună, ca pe-un păcat, iubirea. Vreau să ne 
cununăm în biserica din saitul meu. să te 
vadă părinţii mei. 

STEFANA :. Nu te mai sbuciuma: aşa. Mă 
faci să sufăr. Nu pot îndura scenele astea. 

OCTAV : Scene! 

ȘTEFANA . Ascultă, Octav. Credennă că 
țin la iine-mai mult ca la oricare alt bâr- 
bat. Soţul ştii că nu mi-l iubesc. Amanți 
nam. Dar, mâ: mult ca la tine, țin la rine- 
va care încă na văzut sumei i 

OCTAV : Ce vrei să spui? Nunţeleg.. 

ȘTEFANA . (foarte obosită şi, tutodată. 
liniştită): Ocnv, voiu avea un copil. 

OCTAV : E peste putinţă. 

ŞTEFANA : Voiu avea un copil. Şi-i da- 
toria mea să ţiu la el mai mult ca la tine. 
Deăceea voiu continua șă trăiesc cu soţui 
meu. 

(De-acu înainte, Octav vorbeşte pe-un 
ton mort, impersonal, ca şi cum ar fi o pă- 
pușă de panopticum, însufleţită prin cine 
ştie ce minune). 

OCTAV :; Inţeleg... înţeleg... (toarnă vin 
în pahare; bea): Vei avea un copil... Doam- 
ne, câi de ciudat, cât de caraghios e totul... 
Ştefana, tu ce crezi că trebuie să fac? 
Dă-mi un sfat... Nu mă lăsa așa. Simi că 
înebunese. Doamne, să fim caimi, să fim 
calmi... Imi plesneşte țeasta! 

ȘTEFANA Nu vorbi copilării...! 

OCTAV: Copilăriii Ce ştii tu...?! Nopție 
mele nedormite ambiția să ajung cineva ca 


ia me mad . ratia e 





să-ţi pot cuceri stima, încercarea mea de 
sinucidere... Da, da, Stefana! Am făcut-o 
şi pe asta! Era o noapte care nu voia să se 
termine şi, atunci, nam mai putut... 
ieșit din casă pela miezul nopţii. Era o lună 
ca ziua, o lună care te'ndemna la Gragoste 
și la moarte. Așa era, Ştefana, şi-am simțit 
că nu mai pot trăi fără tine. Am alergat 


la garaj, şi-am urcat în maşină cu intenţia - 


precisă să mar. Am pornit spre Ploești. A- 
poi, am luat-e pe Valea Prahovei. Lângă 
Sinaia, la o curbă, mi-am făcut cruce. 
m'am gândit la tine, am virat brusc şi ma- 
şina a denrapat. Foate ziaree au vorbit ca 
de-o minvne. Intr'adevăr, a fost o minune 
cam scăpat cu viaţă. Maşina! sa "făcut 
țăndări. Am lăsat să se creadă că fusesem 
beat şi că deaceea s'a'mntâmplat nenorocirea. 

ŞTEFANA : Dece nu mi-ai spus nimic? 

OCTAV : La ce? Mă temeam că ie vai 
înduioșa şi nu voiam să-ţi şantajez senti- 
mentele cu o încercare de sinucidere. Aş- 
teptam să vii de bună voie — ceeace sa şi 
întâmplat (toarnă din nou vin în pahar și 
bea ; Ştefana refuză). 

ŞȘTEFANA : Ştii... Să nu-i facă rău micu- 
ţului... 

OCTAV (strângânâu-și pumnii): S4 nu 
mai aud de el. Te rog, Ştefana. Nu mai 
vorbi de el. (Pauză) Ştefana, să găsim un 
compromis. Vei divorța abia dupăre. 

ȘTEFANA : Nu. Soţului meu nu i se va 
putea lua copilul. Nici un judecător din 
lume nu va admite așa ceva. Intrun di- 
vorţ, eu aş fi vinovata, aşa că nu m: sar 
încredința în nici un caz copilul. Nu, Octav. 
nu voiu divorța Ar fi ceva peste puterile 
mele. 

OCTAV : Ștefana, sunt calm. Ii jur că 
nam fest niriodată mai calm ca acuma. 
Dar, totodată, îți jur că, dacă acesta e ulti- 
mul tău cuvânt, te omor și, apoi, mă sinu- 
cid. Iţi jur, Ştetana. Vei divorța sau nu? 

ȘTEFANA : Inţelege că așa ceva nu se 


_poate i 


Am 


de MIRCEA STREINUL 


OCTAV (luând puşca de pe masă): Şte- 
fana, te omor, Ştefana. ?artă-mă că fac lu- 
crul acesta (se îndepărtează câţivu paşi): 
Ștefana, te iubesc nespiis de mult! (ridică 
armu, ca să ţintească): Iartă-mă... 

STEFANA (sărind brusc depe tăpcean, 
suflă în cilindrul lămpii, care se stinge; 
beznă) : Nu truge, Octav! Nu trase 

40 împuşcătură; pauză). 

QCTAV (nespus de prelung—ca un vaier): 
Sicfana... Ştefana... 'Pe-am nimerit ? 

(Trei focuri, unul după altul, despică în- 
tunericul; sgomot de cădere; vântul, care 
încetase pentru câteva clipe, re'ncepe sălba- 
tic, ca, apoi, să'nceteze din nou). 

ȘTEFANA (şoptind, ca și cum sar teme 
să-și audă glasul): Octav! Octav! Pentru 
Dumnezeu, Octav! Răspunde-mi! (Trece un 
timp până găseşte chibrituri, ca să aprindă 
iampa. La lumina ei, se vede trupul lui Oc- 
tac, lungit la pământ. Ştefana se-apropie 
halucinată şi'ngenunchiază lângă el. Cuprin- 
să de groază, începe să-l scuture). Octav! 
Octav! Am giumit. Oatav! (Revolverul îi 
cade din mână. Octav geme şi-şi deschide 
ochii), 

OCTAV : Aveai un revolver la tine? 

STEFANA : Da, în poșetă. Octav, nu mă 
speria ! Spune-mi că nu e nimic, 

OCTAV: E îngrozitor că eu voiu muri și 
tu vei continua să trăieşti.., Ce comedie ! 
Vei mai vedea soarele, cerul... Te vei bu- 
cura de toate fericirile mici ale vieții. iar 
eu voiu putrezi ! 

ȘTEFANA : Nu! N'ai să mori, Ociav! 
Trebuie să trăeşti (îl ridică de jos şi-l târâie 
ia tăpeean), Aşa... (Gl descheie la pi:ph 
Doamne, cămaşa ţi-i plină de sânge. Unul 
din gloanţe ţi-a pătruns în plămân. Intin- 
de-ie... stai liniștit... Mă rentore imediat! 
(iese ; după câtva timn, se rentoarce cu un 
jighean şi-un şervet; moaie şervetu) în apă 
şi-l pune pe pieptul lui Octav; vântul îşi 
face de cap afară): Doamne, dacă nar îi vi- 
fornița asta afurisită, am putea pleca ime- 
diat cu avioneta. Am pilotat odată dela O- 
radea la Bucureşti, peste munți. Era lună. 
Mi se parc că şi azi e lună (frământându- 
se): Dumnezeule mare! Ce e de făcut? 
Octav, ştii ce mă gândesc? Voiu merge în 
sat şi voiu aduce ajutoire. Trebuie să îic 
vre-un medic de circumscripție pe-acolo... 

OCTAV : No să ajungi Drumul! 
prin pădure e foarte greu, viscol, 
gropi... 

STEFANA (pregătindu-se să'mbrace bla- 
na pe care şi-a adus-o din tindă): Asta nare 
nici o importanță. Dece Gheorghe să poată 
ajunge şi eu nu? 

OCTAV : Sunt prea grav rănit ca să mal 
poată fi de tclos venirea unui medic, 

STEFANA (palidă): Nu, Oclav. nu! Nu 
vorb: asa! E o rană fără prea mare imbor- 
tanţă. 

OCTAV : Cred că nam de trăit decat cel 
mult un stert de oră. Glonţul a atins o ar. 
teră şi am o puternică hemoragie internă. 
Te rog să rămâi. E ma: plăcut să mori jân- 
gă cineva. Ştii... nu mă doare deloc.. Atâta 
că simt un fel de căldură mare în pept, 0 
Desigu: că e sânpcle. 


in sat. 
L.upi, 


revărsare |. 


ŞTEFANA (kotărită): P'ec! e de da 0Tiu 
mea să plec. 
OCȚAV (foarte încet, după o pauză): 


Dar copilul ? 

ȘTEFANA (ca şi cum ar fi lovit-o cina- 
va): Ai dreptate (se-așează stârşită lângă 
Octav). 

OCTAV (cu un zâmbet amar): Copilul a- 
cesta ! Nici nu sa născut însă şi-a şi făcut 
rău. Ma ucis cu mâna ta. Sau poate, cine 
ştie... a făcut bine. 

STEFANA (încercând să se amâgzască): 
Rana e fără importanţă... Mâne dimineaţă 
ne vom trezi ca dintr'un vis rău. Vom p.eca, 
te vei vindeca repede... Iţi voiu trimite în 
fiecare zi cele mai frumoase flori... (Octav) 
zâmbeşte ; Stefana isbuenește în plâns): 
Dece nu vrei să mă crezi? Sunt-sizură câ 
nu e nimic grav. Te iubesc și vreau să 
trăiești. 

OCTAV : Cum de te-a lăsat inima să tragi 
în mine? Eu — aveam măcar scuza că mă 
sinuc dem imediat după aceea. Doamae, Şie- 
fona, dacă ai gti cu ce inimă grea mor! Evi- 
dent, sunt egoist în regretul acesta, da în 


„dragoste nu poti, fi alifei decât egoi-t. Cât te 


mbesc de mult! (Pauză; Ştefana plânee 
încet). Ai să-ți aminteşti întotdeauna de 
mine ? Cred că a să mă uiţi... Eşti așa de 
tânără ! Odată şi-odată te vei îndrăgosti din 
nou şi nam să fiu pentru tine decât un vis 
depărtat... Sau, poate nici atțât.. (ia mâna 
Ştetanei) : Imi place cum râzi. La Cairo, 1oc- 
maâi râdeai când m'am îndrăsnstit, dintr'o- 
dată, de tine. Mi se pare că-ţi povestea o 
anecdotă colonelul Snowden... Cum îmi aă- 
mintesc de clar scena aceasta ! Soţul tău pă- 
rea foarte plictisit. Credea câ Snowden e a- 
mantul tău.. 

ȘTEFANA: Colonelul Oliver Snowden 
mi-era foarte simpatic. însă nu l-am iubit 
niciodată, 

OCTAV : Ştelanu, ce te-a determinat să 
mă iubeşti ? Nu. nu-mi răspunde. Omul nu 
ştie niciodată de ce iubește o anume person= 
nă. De'ndată ce știe de ce iubește, e sigur că 
nu mai iubește. (Pauză; Ștefana se uită în 
gol). Cred că mai am de trăit vre-o zece 
m.nute. (Ştefana ia mâninile lui Octav, i 12 
sărută şi-şi lipește fruntea de ele). Cât de 
plăcut e să stăm aşa Te rog să stingi lampa. 








„(Urmare în pag. 7-a) 


Pee a a 


9 Noembrie 1940 











— UNIVERSUL LITERAR 


Viaţa lansa cer 


(nuvelă) 


(Urmare din n-rul trecut) 


Ceilalţi o păţiră „a fel, până când se -vi vlăjganul cu iă.cile prae- 
minente ș: pumnul de stog. Rămase inadins la urmă, convins de suvces 
Acum înainta cu zâmbztu. certitudinsi, inflorit în coţu. gurii. Se opri un 
pas mai Ge vreme și-o întrebă: 

— Ghici, ce ţi-am adus? 

— 3 


V.ăjeanul nu mai aşteptă răspunsul. Desfăcu paima în care un 
prunc de gumă, era cuicat într'o covățică de îmibăiat. Fata se incruntă 
şi-i întoarse spatele. Viăjganui uitragiat, o prinse și răsucind-o spre el, 
se lip: de ea gata s'o strivească în braţe.e lui ca gujbele. Dintr'o săritură, 
Solovăstru fu lângă ei. I. bătu vârtos pe umăr. Viăjganul se intoarse și 
dumirindu-se, îi împlântă mâna în piept, gata să-l pocnească, dar n'apucă 
să se mai clintească o lecuţă, că se trezi smuls de pe picioare, învârtit 
de câteva ori în aer şi-apoi făzut cazoloş peste tarabe, una cu mărgele:e 
şi mărunțișurile negustori:or care în.emniseră, 

So.ovăstru cuprinse tâmpiele fetei în paime, o privi în lumina 
ochilor ei mure pi îi prinse în păru! negru ca zmoala, o bumbușcă roşie. 

Descotorosindu-se dntre tarabe, viăjsanul se năpusti peste rival. 
Haimanalzle desreticite, saru,seră cuțite.e dela carâmbul cismelor să-i 
sară în ajutor. Mulțimea se retrase ţ:pând, căl-ându-se în picioare şi în- 
jurârdu-se. Ina:t ca un Euștean, vânjcs ca a jcardă de alun, cu pumnul 
de detunată, Soiovăstru se incordă și învârtindu-se ca o svâriugă pe căl- 
câie, haimanâleie căzură de pe el, pozdări. Ma: avu vreme înainte de-a 
se urlui peste e: să strige: 2p 

— Nu sa născut încă omul, care să mă spintece pe mine! Mămă- 
ligoiul vostru de barabe! a 

După două nopţi petrecute în beciui poliţiei, Solovăstru a eşit din 
închisoare cu inima sfâșiată şi 'cu gândul la fata oacheșe, pe care nu știa 
nici măcar cum o cheamă, nici de unde a răsărițt în calea lui. Iar rătăcea 
pe uliţe:e C.ujuiui, sirgur ca un netrebnit. 

Cotind pe strada Ciemenceau, trecu pe lângă pompieri şi se trezi 
in Fieţa MWikai Vitezzul. Haleie erau închise şi piaţa pustie. Vru să 
intre într'un birt ca să îmbuce ceva, dar îi fu scârbă. Traversă piaţa şi se 
pomeni în spatele șetrilor, cu roletele trasa, unda îi răsăr:sa ma: ataltăer: 
fata oacheșe. Iși reamirii scena, cu tristeţe și nu se putea nădăi cum de 
i-a rămas gândui la ea. Păși cu gândurile răvășite p= sub firmale colorate 
ș: se opri în caiea Rege Ferdinard, urde mașinile vuiau alergând în 
sus şi în jos, iar oamenii forfoteau cuprinși de treburi, numai el rătăcea 
fără nici-o țintă. 

Trecu peste podui: de fier ș: holbă ochi: la zăgazul morii Albină, 
unde Someșul c.ocotea ca un cuibar de vârcoiaci. Când se în:oarse, pri- 
virile îi căzană pe um cecnvoi de căruţe căptușite cu cercuri și ciubară, 
cu coviltireie şure și pirece ce pl. Caii mocărești erau călăuziți de 
bărbaţi mărunţei şi iîndesaț:, moți din ţara lu, ortaci, de care se despăr- 
ţise, cu an: în urmă, a.ungat de-acasă de urit și nenoroc. Cu pasul târşit 
şi cu sufletul greu de amintiri, se pomeni în piaţa gării. S2 opri o clipă, 
crezând c'a ajuns .a bariera oraşu.u:.. Pe un pod zburător însă, lumea 
circula fără întrerupere. 

Urcă treptele d: fier până sus, pe pod, de unde stăpânea șu priv:- 
rea tcată gera, cu câtexa treruri ticsite de călători, iar în dreapia se 
intindea un alt craş, ptmă departe svb gea.urile cu iivezi de pruni. Iși 
propi. fă'ciie în ginni și se vită peste fabrica ce chibrituri, la un şir 
de 'ugrade pline cu scârduri, Buşteni, leţe și stoguri de grinzi, tot inimă 
de brad și de tag. Soarele scăpăta undeva la sapus, unde munţii lui, plupă 
care-i curgeau cch::, l-ar fi primit cu brațele deschise și n'ar mai vaga- 
bonda tără căpătâi prin lume. 

Poate amintiri.e, poate izul braduiui ce plutea in aer, dinspre d=po- 
zitele da 'emne i: hotăriră jză coboare (dincolo de calea ferată, Se apropie le 
păiantul nou nouţ al unui depoz:ţ şi pipăindu-l îşi lipi obrazul dz scân- 
dura caldă încă de soare şi simţi (că nu se va putea dzsiip: ușor d> fratele 
ui, pălantul acesta neinsufieţit ciapiit din molid. Pres:mţ: că va plânge 
inima în el, ca o cetoră strivită sub pumn. N'a crezut niciodată, că va 
ajunge să se pimtă cândva atât le înrudit 'cu un pălant de scânduri, stropit 
de noro: şi ds râini. 

Un bătrân știrb, «u o lulea arsă pe jumătate în gură, paznicul ma- 
poziitului, î. privi multă vrem n>dumerit, Nu-și putaa explica ie pândza 
ymu! aceia, lipit de pălant. în ziua mare. Se retrase după un stâlp să-! 
privească în taină. 

Solovăstru pipă: paluntu:, mângâie stâpii, fără să se deslipeastă de 
e] şi se trez: în poartă. Când văzu bătrânul aceia cu luiea şi cu un stânjen 
de prăj:nă în mână, îşi închipui că nu poate fi altcineva dacât un pasnic. 
Jenat ::ă omul aceia i-ar fi putut ghici şentimenteie, durerea şi nostaigia 
iui după viaţa veicare a ingropat-o, vru să facă drumul înapoi, dar intenția 
rămase numai an gând. Phoioareie nu-i glujiră porunca. Se trezi întrebând: 

— Imi îngădui o Lcacă, moșule, să mă uit peste stogurile aiestea dz 
semne? Bătrânu:, neințeiegând ce vrea şi crezând poate că tot una-i, dete 
din umzi:.. 

-— Dacă-ţ: pace, n'ai decât să le şi săruți. 

Solovăstru sorb: izu! răşinei din scândura fasonată şi pârpăiită de 
soare, O lacrimă ii se îvi de,sub gene ca o rouă saw ca o stea. 

Cum s'a împrietenit cu :moş,Tecău, nu-și mai dă seama nic: el. Destul 
că a doua zi, pevățuit de tătrân și asigurat că au nevoie de un voinze, 
pentru a supraveghea cu pricepere cee cincizeci de vagoane de lemne, 
ve trebuiau să 'e încarce, se prezentă la canzelaria d-lui Rosambargher. 
Punându-! la încercare şi ochindu-i braţele vânjoase, evreul l-a angajat 
pe ioc, țintâ:u ca ziler, mai târziu cu luna. 

„_ Vagoaneie le exped:ase de mult și domnul Rosembergher, tot nu- 
viai spunea să plece. 

Ne prea având ce 'huicra, într'o dimineață se 'urcă pe capră 'ângă 
lanoș, să-i ajute acestuia la distribuirea lemnslor tăiate, prin oraș, Das- 
cărcaseră o grămadă bună lângă un b:ok cât Detunata, în care ar fi în- 
căput un sat întreg, cu căţel şi cu purcel cu tot. lanoș întră în cafenea să 
rânduiască hârtiile, în timp ce Soiovăstru rămase pe capră, privind peste 
străziie, încă pustii la ora aceia matinaiă. Când se întoarse, ochii i ge 
jipiră de pu:pele unei fete apiecate peste grămada de lemne, să le în- 
carce în coşarcă. Fata simțindu-se străpunsă de suliţiie focului din och:: 
teciorului, se intoarse brusc. 

Solovăstru nu știu dacă visează, sau nu. Nu-i: venea să creadă că 
vrăeşte aievea. Fata cu pu.pele aibe, era ea, oacheșa, pentru care a pe- 
trecut două nopți la beci. Bumbașca roşie ca o cireașă, pe care i-a pr.ns-o0 
ei însuşi ba tânaplă, era acolo prinsă în 'cosiţă, așa cum a Lăsat-o. 

lanoș i-a aflat îmbrăţișaţi și aşa i-a şi lăsat. La Depozit nu s'a 
msi intors, A rămas să-i ajute fetei, ca să care lemnele în pivniță. Acolo 
jos pe întunerec, s'au căutat și s'au încleştat. Cuprinzându-i mijlocul a 
tras-o în el şi căutânau-i pontierul aurii, a întrebat-o: 

— Cum te chiamă, oacheşea mea? Dac'ai ști cât te-am chemat în vis.. 

Fata s'a iăsat moale în braţele lui şi năruindu-se pe grămada da 
lemne, a îngânat : Salomia... Şi bucuroşi că s'au regăsit, se impreunară ca 
să nu se mâi poată uita niciodată. 

In zorii ziiei următoare, So'ovăstru piecă din Cluj, a:ături de ne- 
vasta lui, în țara de piatră. După o lună s'a angajat la fabrica de che- 
restea din Vaiea Leri:, începând o nouă viaţă. 

Puţerea și priceperea lui l-au impus. Nordcul !e surâdea. Domnii 
dela fabrică îl lăudau și nu uitau niciodată să adauge un cuvânt bun şi 
pentru Sa'omia, care își știa ține casa în rând. Soiovăstru, convins că 
domnii sunt satisfăcuţi de e!, le mu:ţumea pentru interesul ce i-l purtau 
lu: şi nevestei -ui. 

Lucra cât patru și nu se sfia să pună umărul la cele mai grele în- 
cercări. Poate de aceia îi și avansaseră curând. La început sa bucurat 
ca un copil și iuârad pe Salcmia în braţe, o învârti prin casă ca pe un 
rulg, râzând și plângând: 

— Ne-o văzut Dumnezeu! Mâine-po'mâine scăpăm de sărăcie. O să 
lim gazde şi o să avem joagăriie noastre, pădurea noastră, slujile noastre... 
Sa.omia se arăta nedumerită: 

— Ce-i cu tine. omule? Nu ţi-e bine? A: băut mătrăgună sau ai 
mâncat ciumăfaie? Solovăstru îș: dădu seama că o veste mare ca asta, 


a 


nu- sa comunică atât dz s:mplu. O ridică în braţe şi-o aşază pe masă, apo: 


de V. COPILU-CHEATRA 


își răzimă coatele de genunchii ei şi cu fălcile în pumni, o privi pânăn 
străfundul ochi.or ei de boci. i 

— Aşa! Acuma ascultă-mă. M'am făcut gornic peste toate pădurile 
fabricei. Peste toţi codrii aceştia cât îi vezi cu ochii. Stai! nu te mişca, 
Ce-m: plătești pentru vrednicia asta? Nu zici nimic? Nu-ţi vine să-ți sai 
din piele? Şti: tu ce linseamnă să ajungi gornic? Nu? Bine! Lasă că o să 
înțeleg: tu aitădată. Salomie, în ziua în care nu mai sunt vreânic de tine, 
şi-ţi va fi si.ă de mine, să ştii că uite aşa, am să-ţi sfârtic beregata în 
fălci. Și o încinse perete brâu cu braţui său ca un lanţ de rob, cât pe-aci 
să-i taie răsufiarea şi simțind cum se svârcolește pântacui muerii sub el, 
il cuprinse o sete de ea, și-și împlântă dinți în grumazul ei catifalat, 
mușcând uşor ca dintr'un măr oarzin. Sa-omia amaţi da spaimă. Vru să 
țipe şi nu ştia de-i bine să tacă sau să râdă. 

— Uite aşa am să te dejdin, şi-o să-ţi ronțăesc ciosvârtele în mă- 
sele, dacă afiu, îți spun, că-mi spurci casa. 

Toată noaptea Sa'cmia n'a închis ochii. Stăpânită de spaima în- 
durată ia cină, peste noapie viaţa i s'a perindat prin față goală goluță 
şi. Gesigur ata decât aceia pe care o cunoștea Solovăstru. Fruct al unei 
dragoste interzise, Salomia a af.aţ mai târziu că tată) ei a fost un aren- 
daș grec de pe Bărăgan. 

Ca singura fată la părinți şi fiindcă bunicul ei, nu avea alţi copii, 
o lua cu el în ţară, ca să-i-păzească în târguri căruţa, şi pe mamă-sa, 
Frumoasă şi poate mai mult proastă decât frumoasă, fata de-atunci şi 
mama ei de mai târziu, peposind în curtea unui grec hiclean, se trezi 
intr'o noapte prădată de fetie, acolo în căruţă, sub hirneu. Bătrânui n'a 
aliat decât după timpul jumătate, când şurţul fetei se scurtase, iar pân- 
teci.e se ridică să privească în obrazul cui îl purta. 

De in:mă rea, neputând îndura rușinea asta, a alungat-o din ograda 
jui, iegându-i buiendrele într'o merindare şi îndrumând-o incotro vede 
cu doi ochi. 

Pe Sa.om:a a născut-o în coliba unor păcurari, murind din facere. 
Păcurarii îi povestiră mai apoi, că au hrănit-o numai cu lapte de capră, 
convinși că nu va întârzia s'apuce calea spre stele, pe urmele mamă-sa. 
Dar se vede că așa a vrut cel de sus, să scâpe şi trăiască până ce se va 
spă:a b'estemul bătrânului. 

Dorm-nd sub cer, uneori i se păreau stelele atât de-aproape şi de 
reci, incât era convinsă că dacă ar fi iuat o joardă de alun să le atingă, 
ar fi cântat ca şi zurgătăii din urechi:e zmielușaiilor, pe care-i îimpodobeau 
păcurarii ca să a'bă cu ce se juca. 

Searu, iângă focui dela colibă, ascuta basme'e păcuraru:ui, până 
târziu, apoi p.eca să se cuice condusă de Culae, un motântoc de bărbat 
cât un stog şi cu o gușă cât straița la grumaz. Uneori, Culae o prindsa 
de mână şi se uita, cu ochi de vițel -a ea fără să scoată nici un cuvânt. 
Odată, mai târziu când de sub cămașa de in, îi răsăriră sânii, ca două 
cepe c-obănești. sa simţit cuprinsă de găligan şi trasă sub el. N'a ştiut 
ce să facă și-a strigat scârbită: 

— basă-mă gușatule, că mi-e scârbă! Culae i-a dai drumul tre- 
murând, A doua zi, tot timpu: şi-a ascuțit cosorul, pe un bicașeu de gresie. 
de puteai crepa firul în patru cu el nu alta. 

D.m-reaţa încă, înainte de-a scoate oile din strungă, in timp ce 
se adunară pe lângă ifoc, aştepiânad ca Saicmia să împăture mămăiiga 
cu brânză, Culee scoase cosorul ascuţit ca briciul, şi=o sfoară năclăiţă cu 
ciară. 1şi cuprinse gușa cu paumele amândouă și o strânse în pumni. Apoi 
se răsti la bătrân so suprume cu sfoara cât mai pe lângă grumazi. Păcu- 
varul se înfioră: 

— Pentru nume'e Domnului ! Ce vrei, mă pruncule ? 

— Nu mai întreba, moșue, nimic! Ia sfoara şi leag'o bine să nu 
ma: rămână nici un smâre din ea! 

— Da ce vrei să te cmor:? Arăcan de mine! Culae, îl trânti cu 
fața ia pământ şi-l strivi sub genunchi: 

— Faci ce-ţ: poruncesc sau nu? De voie, de nevoie, păcurarul îi 
legă guşa cu sfoara, strâns, aşa că acuma boitătura tingăisa ca un clopot 
greu în grumăzăriie ceiu: mai lotru mârlan. 

— Așa! Acum ridică de jos cosorul și sfârtec-o. So tai ca pe-> 
bubă rea! 

Saiomia scăpă lingura din mână şi o tuli în colibă. Păcurarui r.- 
dă tiemurând cuțitul şi se apropie de Culae, dar nu îndrăzni să taie 
în carne vie, în carne de om, în carnea nepotuiui său. 

— Sfârtic-o! aitfel te strivesc. Bătrânul începu să hârjonească, în 
boi:fa îndesată de puroi şi sânge. Cuţitul îi tremura în mână, ca o frunză 
de plop. 

— Apasă! Vanghelia ta de boşorog şi Cuiae nici nu elinti sub brici. 

Păcurarul crişcă în dinţi şi închise ochii. Imp'ântă cuțitui, dar un 
val de sânge îi năciăi mâiniie. N'a mai putut suporta. El care înjunghia 
m streții și despuia vițeii, se ingrozea de-o șuviță de sânge omenesc. 
S-ăpă cosorul din mână şi se năpusti în coibă. Un urlet înfiorător deş- 
teptă pădurile şi cetinile se cutremurară. Culae nu scăpă gușa din mână. 
Se apiecă şi rid.că iama de jos, apoi cu o încordare sfâșietoare spintesă 
guşa şi o grămadă de carne moartă se grămădi ia picioarele lui. Sângele 
îi inundă piepiul şi cămașa. 

Ușurat de ea, se upiecă jos şi apucând cu palma o balegă de vită, 
îşi murui rana deschisă cu spurc. Sângele se închegă. Iși șterse palmele 
bine de sânge, în iarbă, apoi luându-și bâta, trecu creasta muntelui şi 
dus a rămas. 

Așa a crescut Saiomia, până ce într'o noapte de smoală, simțind 
că se pârpălea în pat şi o dureau mădulare:e ds un dor nsînţe:es, a intrat 
Cuiae pe tfuriş în coibă, în timp ce Moș Andrei rămas singur la oi, dor- 
mia în podină să le păzească de sălbătăcii. Nu era fricoasă, căci în munte 
acest sentiment inferior nu-l cunoaște nimeni. Totuşi, când a' simțit o 
mână cadă p:păindu-i mij:ocul şi desgolindu-i pulpeie, a început să ţipe. 
Dar n'a mai putut să se impotrivească. Matahala s'a apăsat pe ea 
sâsâind : 

— Taci că te omor! pasăre hicleană. 

— Lasă-mă că-ţi scot ochii! 

— Imcearcă-ţi norocul. Dar să şții că ești în cleoambele lui Culae. 

— Culae !?... E 

— Da Cu.ae. Culae pe care nu l-ai putut suferi că avea gușe. 
pipăe-mă. M'am vindecat. Acum mare de ce să-ţi mai fie scârbă. 

Când s'a trezit, mija de ziuă. S'a ridicat cu geru şi-a strâns hăinu- 
țele şi a plecat în lume. - 

Deatunci a rătăcit, fără pripas, căci nu se pricepea la nimic, 

Intro seară, cerșind un ca.ţ de pat la marginca Ciujului, a auzit 
nişte pinteni zornăind în urma ci. A grăbit pasul, dar pintenii s'au pre- 
vipitat şi se trezi cu un sergent instructor, cât un minte, linsă ea. Când 
i-a văzut, tremura ca varga. Se înfiora când vedea o uniformă, decând 
a dormit v noapte la poliţie, 

— Unde stai, b:biiico? Ea a rămas tehue. N'a înţeles. şi mai ales 
n'a știut ce să-i răspundă. Nimeni nu a întrebat-o aşa de drăguţ, unde 
se duce și ce vrea. Toţi o bruscau şi-i cereau să-i vadă cartea de lucru, 
să vadă unde a slujit şi ce referințe purta la ea. Sargantul văzână că nu-i 
răspunde e pofti la el: 

— Hai la mine! Stau aci, numa! câțiva pași. Vino să ne desmorţim, 
că te văd ușor îmbrăcată. 

In casă era cad şi mai ales curat. Au băut ceva și sângele i se 
aprinse furnicându-i trupul din creștet pânăn călcâie. Sergentui o luă 
pe genunchi, o diezmierdă, îi desgoli sânii şi a început să-i sărute. Sa- 
lomia s'a lăsat moale, ca în braţele unui protector. Când sa văzul goală 
în patul alb ca lapte:e, s'a simțit — după atâta nehodină, — sus în munte 
pe otavă, poate de aceia, atunci câna sergentul instructor i-a mângâtat 
coapsele, ea și-a încolăcit brațele după grumazul lui: 

A rămas în casa sergentului instructor o lună întreasă. Sergentul 
s'a jurat c'o ia de nevastă. Ii făcuse haine. O dăscălea. O purta cu el la 
chefuri. Când un camarad i-a propus să o însoțească acasă în lipsa ce- 
luiialt, Salomia, în care crescuse femazia şi poate şi dragostea, l-a pălmuit 
și l-a lăsat în stradă. Dar în zadar și-a așteptat tovarășul trei zile de-a- 
rândul. Dus a fost şi n'a mai dat ochii cu el. Nu-și putea închipui c'a pă- 
răsit-o. Că sa plecat fără să-şi ducă ha:nele din casă. Dar a treia zi sa 
pomenit cu o babă, care sa răstit la ea cu o falcă în cer şi cu alta în 
pământ, pofllind-o să părăseasă odaia. Abia atunci a înţeles biata fată 
că haineie de pat şi: mobilele erau ale babei. 


Ha: 

















De-atunci Salomia a tră:t viața cumpiit, Reușise, vânzându-și trupul! 
câteva nopți de-arându! unui funcționar dzla poliție, să-şi câștige o stare 
civilă, Să aibă și ea un nume și un catastif. Se angajă, tot p:in interme- 
diul comisarului, la o cafenea, unde făcea de toate. Frumusețea ei, ispi- 
tea, Dar cu toate șopârleie zămisiite în sângele ei, de gușatul din munte, 
şi-apoi de sergentul instructor, Sa.omia a rămas cred.ncioasă mirelui pe 
care-l aștepta. 

S'a convins degrabă, că bărbaţii se aţâță ușor şi că ispita trupuiui, 
nu cunoaște carte și nu știe de iege. O giesnă de femeie d>sgolită sau un 
umăr desfăcuț, este destul ca bărbatul să-și iasă din fire şi: să promită, 
pentru a ie putea mângăia, tot aurul din lume. 

Salomia şi-a lmapezit întâia mare învăţătură a vieţii, Dar cu câte 
sacrificii. De-aci înainte şi-a jucat peţitorii pe degete. Când l-a intâ.nit 
pe Solovăstru, acolo între şatre:e din piaţa Clujumui, a înțeles că mirele 
visat, a răsărit în calea ei, vârtos cu pumn de bolovan și braț de baros. 
După regăsirea din zori, acolo în pivnița cu lemne îăiate, i sa dăruit 
toată, ca și când s'ar fi împreunat întâ-a oară cu trup de bărbat, 

S'au întors în muntele care i-a aiungat pe amândo:, să se recu- 
veagă de pe crucea vieţii, contopiţi în acelaş destin. 

Şi-acum căiie lor încep să se despartă iar. Dar unde se vor opri? 
Cine ştie? Și mai ales cine poate şti? 

Pierzania lor a început din ciipa în care Salomia sa întâlnit cu 
domnul Hirş, administratorul fabricei. 

Hirş, o cunoscuse pe Sa.omia decând era garderobieră la cafeneaua 
aceia din Cluj, în care bușsăiau j'dovii ca viermi: în hoit. Revăzând-o 
ma: plină şi nai frumoasă, Hirș şi-a pus ochii pe ea. A intrebat-o cum 
a ajuns aco.o. Sa interesat de bărbatul ei şi sa despărțit de ea întin- 
zându-i mâna, -ca şi atunci când i-a motoioiit în palmă, o hârtie da cinci 
sute, ca să-l urmez? acasă. 

Acasă la ea, aștepiându-și soţul, își făcea tot felu: de judecăţi. Ce 
i se va îniâmpla? Dar dacă evreu: acesta se va răzbuna, p2atruză a re- 
fuzat să fie a lui? Şi iată că nu sa înșelat. Soiovăsiru sa trezit chiar a 
doua zi invitat la birou. Domnu! Hirș îl pofti să ocupe ioc și-l trată cu 
o ţigară domnească, — semn de mare cins:e —— pe care Solovăstru o luă, 
surprins de atâta dragoste subită. Intrebându-: dacă e căsătorit, dacă-i 
place cum «e tratat în fabrică și dacă nu ar vrea să-i schimbe întrun rost 
mai bun, So.ovăstru răspunse copleșit de emoţii: 

— N'am de ce mă p.ânge, că m'ar bate și Dumnezeu. O duc bine. Dum- 
neavoastră sunteţi bun cu mins, cu noi, că de-aici tră:m. Toebue să îm 
recunoscători. Da nevastă, ce să zic? E ca pita cea caldă și harnică... 

Hirș cra umblat prin ;ume. Știa ficcărui cum să-i toarne iei pe 
rană. Il concedie întinzându-i mâna şi poftindu-i să-i reclame orice 
nemulțumire. 

So'ovăstru plecă sprinţar şi bucuros. Trecu pe lângă fabrică, oco- 
lină înnadins casa şi până înseră se întoarse cu un coş Qa păstrăvi. Sa- 
lomia îl aştepta nerăbdătoare. 

— Unde mi-ai uwmnibiat, omule? că m'am iemut să nu ţ: se fi în- 
tâmp'at ceva. Trântind păstrăvii pe un preş, Soiovăstru se așeză pe lădo: 
să răsufle : 

— Iacă după a:eștia! Și să-i duci nevastă, chiar în seara aceasta 
administratorulu;, că-i cm ge treabă și-i singur. 1 so fi urit şi lui de 
păzitură. Poate so îndura Dommul să-și țină suca şi și-a face po- 
mană cu noi. 

Sa:cmia plecă, mai mult moartă decât vie, Din vorba bărbatulu. 
nu putea eși nici în ruptul capului. Şi-apoi cum i-ar fi putut ea convinge 
să n'o trimită în braţele jidovului? 

Hirş, o aștepta. Ştia că o să vină atât de curând? Sau aștepta pe 
alta? Jaluzele:e erau trase, Ii eși înainte întrebând-o răstiţ: 

— Ce cauţi aici? Se mai încălzi. Poate într'adevăr sc înşela și n'o 
aştepta pe ea. Se rezemă de ușe, cu legătura în mână. Hirş se îmb-ânzi 
şi îi Juă legătura din mână și fără s'o întrebe ce i-a adus, o trâati, undeva 
în bucătărie. Vru să fugă, Qar dintr'o săritură fu lângă ea. O pr.nse 
vârtos răsucind-o spre el și trântind-o pe pat. 

Sătul, jidovul, jse scuLă şi-şi aprinse o ţigară. 


— Dacă eşti cuminte, pot face din ei om. Dacă nu, vă .uați .umea . 


în cap. Acum poți pleca liniștită și să-l! faci să prindă peşie cât mai des 

Astfel a intrat Saiom:a în casa admin:stratoruiui. Intâi cu sila, 
apoi din obișnuinţă, iar în timpul în care bărbatu. o dorea azolo sus in 
munte dus de-acuși cu săptămâniie, d.n dorința de-u-şi adăpa năpârcile 
care-i frigeau sângee, conso!'ându-se și înv:nuindu-l pe el, ca trimis-o 
în. braţele ibovnicului, până in ziua în care l-a avansat și i-a mușcat 
beregata. In noaptea aceia Saiomia, a trăit întâ.a noapie di2 groază. 

* 

Din clipa în care a auzit primul svon despre Sa:omia, na mai Tă- 
mas o clipă în munte. A piecat în sat cu noaptea în cap, să se conv.ngă, 
so surprindă dusă de-acasă, sau cu cineva în pat. A găsit-o sfârâind de 
poftă întotdeaura şi trei zile a pândit-o, dar n'a putut afla n:me. Şi 
după trei zile, rumegat de gelozie și nesiguranţă, sa îmbătat întâia oară 
cump.it. 

Un ortac îl sfătui bătrâneşte: 

— Ogoaie-te, măi omule! Muiarea-i lucru dracului, N'o cunoaște 
nici Sfaraon, d'apo: noi. Că nici nu ne gândim când intră vricoiicii în -2a 
și numa! ce vezi c'o apucă strechea. Poţi să pui p ciurdă de jandarmi s'0 
păzească la cătăramă. Când îi arde ei de gonit, n'o ma: oprești nici cu 
ticarăul. Și-apoi și așa, la ce ne-ar folosi? Să ne aștepte acasă ş: pace. 
Să n'o aşteptăm noi. 

So:ovăsiru și-a închis amarul în el. A scrâșnit în dinți şi-a pecat. 

In seara nenorocirilor, So'ovăstru stătuse la pândă. După intâm- 
plarea dela joagăr, se întoarse acasă. Sa:omia îi pregăiise şi-l aștepta cu 
păzitura gata. Solovăstru îmbucă în fugă, să a.erge la trenul ce trebuia 
să urce :a munte. Işi îmbrăţișă nevasta ca întotdeauna, ascunzându-și 
orice bănuială. 

Tatră prin birouri, ridică hârtiile şi  consemne:e, strânse mâna 
câtorva funcționiari și se urcă iângă mecanic, să mai sch:mbe o vorbă. 











Urmare în pagina ?-a) 





6 











„De vorbă cu dna febră 
Lucia Sturza-Bulandra 


Din convorbirea ce am avut-o 
cu d-na Bulandra, despre pre- 
miera piesei „Hoţii“, care a avut 
loc Duminică seara 20 Oatombrie, 
desprind următoarele: 

„Hoţii, de Fr. Schiller, face 
parle din repertoriul teatrului 
Regina Maria, încă de acum 19 
ani, când am montat-o cu Miha- 
iescu în „Franz Moor“, Tony Bu- 
landra în „Karl Moor“ și George 
Vraca — pe atunci angajatul 
nostru, în „Roller“, tovarășul de 
tinerești avânturi a lui „Karl“. 

— De ce n'aţi mai reluat-o? 

— Am fi: reluat de mult această 
frumcasă lucrare dramatică, dar 
reprezentara ei fusese oprită de 
forurile politice din trecut. 

Astăzi, ridicându-se interzice- 
rea, am înscris-o dn nou în re- 
pertoriul nostru pentru această 
stagiune (repertoriu cerut de Mi- 
nisterul Artelor) și teatrul no- 
stru e singurul teatru particular 
care hotârise să o monteze, 

Lucrul acesta a fost recunoscut 
şi de d. Radu Gyr, care venind 
în fruntea direcției generale a 
teatrelor mi-a afirmat că știind 
de această intenţie a noastră, a 
renunţat la dorința pe care o 
avusese de a monta „Hoţii“ la 
Teatrul Naţional. 

Trebuie să-i mulțumesc încă 
odată aici, pentru eleganța ges- 
tului său. 

Jucăm piesa cu acelaş titlu 
„Hoţii“ şi în aceiasi traducere 
pe car am mai jucat-o şi anume: 
a d-lui Liviu Rebreanu. 

O jucăm pentru frumusețea ei 
literară, pentru tot ce conţine ca 
poezie, romantism şi lirism, pen- 
inu frământările ei sufletești, 
pentru perfecta e: alcătuire, pen- 
tru intensitatea mereu cres.ândă 
a acţiunei, care, interesând şi 
emoţionând pe  speciator, au 
creiat în jurul piesei o aimos- 
feră de succes nedesminţit, ori 
de câte ori, și or: unde sa jucat. 

„Die Răuber“, jucată la 1782 
este şi astăzi tot atâţ de vie, când 
o citeșii, o studiezi, o interpre- 
tezi, sau o asculți ca spectator. 

Piesa nu a putut îmbătrâni, 
căci este străbătută de un sutlu 
tineresc nemuritor. 

Și dacă tinereţe înseamnă: cu- 
raj, energie, avânt, iluzie, putere 
ie muncă, încredere, chiar teme- 





ritate, pe lângă voința de a în- 
fvânge obstacolele și de a birui 
nedreptăţile, păstrând voioșia și 
e:anul, noi cei patru directori ai 
teatrului Regina Maria, n2 pu- 
tem făl: că posedăm încă aczste 
daruri ale tinereții. Căci altfei 
cum am fi putut duce la bun sfâr- 
şi. — timp de 27 ani — povara 
istovitoare a direcţiunii artistice 
şi administrative a teatruiui Re- 
gina Maria, fi:nd în acelaş t:mp, 
artori în trupa noastră — ș. :n- 
terpretând roluri de căpetenie ?! 

Fireşte, că a contribuit la is- 
bânda noastră şi adaosul urmă- 
toarelor însușiri dobândite dsa- 
lungul anilor ce s'au scurs; pon- 
deraţia, ser.ozitatea, seninâtutea 

celuia cars nu sapă groapa niI- 
mănui,  ciar-vederea căpătată 
prin educație, instrucție şi expe- 
riența atâtor ani de muncă ne- 
întreruptă spre țeluri demne şi 
înalte. 

—- Traducând piesa d. Siviu 
Rebreanu, a făcut râleva tăeturi 
în textul original. De ce? 

— Tăeturiie acestea au fost fă- 
cute și în textul german. Rea- 
litatea este că noi jucăm textul 
Burgtheater-ului, după care sa 
şi făcut traducerea. 

— Vorbiţi-ne, vă rog, despre 
vei care au contribuit la reali- 
zarea acestui spectacol, 

— Mulţumesc d-lui Sah:ghian 
cars a pus în scenă acest spe 
taco! şi tuturor e;ementelor ti- 
nere din trupă, care dovedesc 
râvnă și talent. De alifel, aceasta 
a fost în totdeauna mândria con- 
duzătorilor teatrului Regina Ma- 
ria: să se înconjoare de elemenie 
tinere. care, după ce îşi fac uce- 
n:cia la noi, pot să fie solicitaţi 
cu folos de scenele naţionale sau 
particulare. 

— Proacte? 

Dsocamdată, toată atena 
noastră esle îndreptată asupra 
viitoarei premiere: „Onoarea ue 
Sudermann, al cărui elogiu nu-l 
fac decâi prin faptul că am 
a.es-0. 

— Ce piesă veți juca dv.? 

— La timp, voi anunța «are 
p:esă am ales-o, din cele muite 
care îmi stau la îndemână — a 
încheiat d-na Lucia Sturdza- 
Bulandra. 








- TEATRUL ION VASILESCU: 
„SUFLET CANDRIU DE PA- 
PUGIU“, comedie muzicală în 
două acte şi un prolog, de TU- 
DOR MUȘŞATESCU şi N. CON- 
STANTINESCU 


Nu avem destule cuvinte pen- 
tru a ne exprima satisfacția de- 
osebită ce am resimţit, luând 
parte la spectacolul montat de 
d. Ion. Vasilescu. Comedia muzi- 
cală, în vremile întunecate pe 
cari le trăim, este un mijloc mi- 
nunat de recreare. Nici nu are 
altă pretenţie acest teatru co- 
chet din pasajul Comedia. 

O glumă dela început până 
la sfârșit, un divertisment plă- 
cut, antrenant, o muzică bună, 
decoruri simpatice, un ansamblu 
închegat şi deosebit de bine re- 
prezentat. 

„Ou sont les neiges d'antan“ 
spunea un confrate lângă mine, 
asistând la spectacol. Și desigur, 
era o reflexie nimerită, căci „Su- 
flet candriu de papugiu“ n'a fast 
decât o readucere aminte a vre- 
murilor veseliei, muzicii, iubirii. 
Fără griji, încrezători în viaţă, 
papugii, și toţi cei ce-i înconju- 
rau pe scenă, ne-au purtat prin 
tinereţe, prin haz, prin entu- 
siasm, prin iubire, cu nepăsare, 
ca şi cum toate erau dela sine 
înţelese. Ziua de mâine, ce se în- 


tâmplă, azi, consecinţele celor 
de ieri, câte amănunte uitate. 
Căci comedia muzicală este un 


spectacol care n'are nevoe de a- 
semenea preciziuni. Ei îi trebue 
doar optimismul. Și muzica. 


Toate sunt bune, toţi eroii sunt 
buni. Şi chiar în răutăţile lor, 
mici meschinării, ne par comici. 
Tar când un moment melancolic 
ne umezeşte ochii, orchestra are 
grijă să atace o melodie ve- 
selă. Umbre şi strălucire. ase- 
menea unei zile din primăvară, 
vând soarele zâmbeşte printre 
nouri, se ascunde după o perdea 
de ploae repede, dar până la 
sfârşit tot el învinse, nu ştii cum, 
când, dece. 

Un text viguros şi spiritual, 
un subiect ușor și simpatic. Mu- 
zica d-lui Ion Vasilescu, aduce 
câteva noui creaţii, fermecătoare, 
alară de vechiul şi nostalgicul 
suflet candriu de papugiu, al 
d-lor Ronea și Chiriţescu, rit- 
mat .sau mlădiat după cerin- 
țele textului. Jazzul Dinu Şer- 
bănescu, o chezăşie pentru cei ce 
gustă jazzul în adevărata lui ac- 
ccpţie. 

Lulu - Nicolau, plină de pasiu- 
ne, Elisabeta Henţia, atât de pri- 
cepulă dansatoare şi interpretă a 
melodiilor, Marilena Bodescu, de- 
osebii de bine în ro!, Aurel Mun- 
teanu, voios şi plin de viaţă, Coco 
Demetrescu, în reprezentaţie, cu 
multă artă, N. Groner, râzând și 
provocând râsul, Marcel Emilia, 
N. Sincu şi C. Obreja. Baletul 
mic, dar frumos alcătuit, inter- 
vine, amestecând dansul artistic 
cu farmecul costumelor și inter- 
pretelor. 

Dans, muzică, haz, spirite, de- 
coruri, complimente d-lui P Mi- 
racovici. Un minunat divertis- 
ment - 


TEATRUL NAȚIONAL: „ICA- 
RII DEPE ARGEŞ“, piesă în 10 
tablouri de Ion Luca. 


D-nul Ion Luca, a cărui amin- 
tire ne este proaspătă prin inte- 
resanta: Femea Cozarului, repre- 
zentată primăvara trecută, se 
dovedeşte încă odată un tin dia- 
lectician şi un priceput cunoscă- 
tor al dogmelor. Atât de priceput 
încât uneori deducţiile sale devin 
periculoase. Dar şi tot atât de 
pricepuț, ca să pună termen, la 
momentul oportun, oricăror diva- 
gaţii cu un impuls de credinţă, 
de convingere în credință, înche- 
ind astfel orice construcţie rațio- 
nală ce ar putea înclina în afară 
de religie. cu sentimentul de în- 
credere  nezdruncinată în ea. In 
orice caz, procedeu interesant, 
care ne poate da de gândit, şi 
iată dece suntem  pecunoscăţori 
d-lui Ion Luca. Am făcut, asis- 
tână !a spectacol, o mulţime de 
refiexii cari ne-au lămurit unele 
convingeri, şi am fost foarte sa- 
tistăcuţi a putea găsi tocmai în 
această piesă mâterial de gândit, 

„Icarii depe Argeș”, esle mai 
mult o frescă de sentimente şi 
convingeri, din punct de vedere 
dramatic, conflictul  stagnează, 
dar nu aceasta importă ci înche- 
gările la cari ajunge autorul, ver- 
surile uşoare si plăcutte, dau im- 
presia unei proze frumos mânui- 
ie, limba, iată un element în- 
tr'adevăr minunat. 

Din aceste scurte caracterizări, 
ne putem face o ideie generală 
despre ce reprezintă piesa. Dacă 
ar fi să mai  adăuzăm felul în 
care s'a realizaţ spectacolui, am 
exâgera poate în calde aprecieri, 
dar am fi deplin sinceri cu noi 
înşine. D-nii Geo Zlotescu şi Vâ- 
nătoru, având sarcina decoraţi- 
unilor scenii si costumelor s'au 
întrecut în împodobirea actelor 
cu nişte decoruri de cel mai per- 
fect bun gust, cu totul altfel de 
cât banalele cartoane, obişnuite 
naţioralului, în linii largi, culori 
luminoase, îmbrăcăminți și strae 
româneşti de toată frumusețea, şi 
aşezări în scenă, grupări de figu- 
ranți studiați în  amănunţime, 
pentru a îmbăta privirile spec- 
tatorilor. Fiecare act a meritat 
aplauze la scena deschisă, doar 
pentru decor! 

Apreciem, pentru a încheia a- 
ccste consideraţiuni, imagihea de 
frescă bizantină, susţinută con- 
tinuu, pe scenă, de a-nii Geo Zlo- 
tescu şi Vânătoru, aducându-le 


un omagiu pentru realizarea 
domniilor lor. 
Interpreții  principâli au fost 


d-na 'Tantzi Economu-WWVesselow- 
Sky, şi Emil Botta, animatori 
adânci în creaţiile ce prezentau 
d-na Tantzi Esonomu, pătrunsă 
de puritatea rolului său. iar d-nul 
Emil Botta, serafic şi om în a- 
celaş timp, plutind între visul 
constructiilor sale (avea rolul 
meşterului Manole) şi încruntarea 
răzbunărilor dorite. 

In celelalte roluri. d-nul Bran- 
comir a subliniat răutatea şi per- 
fidia, d-na Sonia Cluceru, a în- 
terpretat cu pricepere e vrăji- 
toare, d-nul Mitru pe Voevod. 

Toma Dumitriu a fost impre- 
sionant în rolul călusărului, 


“VICTOR POPESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


De umbra mâinilor tale, mâna mi-o anin; 
Suntem singuri între perdelele de catifea... 
Umbra ta sărută îlacările dim cămin, 
Flacările tânjesc după umbra ta. 


Glasul tău — huluibul din 


gând, ştrengarul — 


A 'mbrăcat totul într'o haină sonoră. 
Ceaiul sa răcit... a tăcut samovarul ; 
Acul de ceasornic s'a oprit lâng'o oră. 


Iubita mea, stau lângă tine și te-ascult; 

Perdelele-s lăsate... şi tu vorbeşti în șoaptă... 

Afară ziua albă o îi pătruns de mult. 

Mai stai ...In jurul nostru — vezi? — e numai noapte. 





DUBLURILE 


de roluri, impuse de noua câr.- 
muire a Teatrului Naţional acto- 
rilor tineri, au menirea să veri- 
fice şi să consacre pe cei puși la 
încercare. 

După izbânda repurtată de ăi. 
Vasile Creţoiu în „Faust“, am a- 
out bucuria să aplaoudăm în a= 
cceași piesă apariţia d_nei Euge- 
nie  Voines”u (Margareta) şi a 
d-lui TD). Şiretearu (Mefisto). 

Meritul d--nei Euszenia Voina- 
scu, e cu atât mai mare în acea- 
stă reușită şi vibrantă însuflețire 
pe care a dat.o Mergarelei, cu 
cât însuşirile d-sale scenice o 
indică fără putință de tăgadă, 
pentru o deosebită atenție la dis- 
tribuirea rolurilor de intens clo- 
cot dramatic şi de îspititoare fe- 
rninitate, 

Dar  întervreta M.iigevetei a 
afirmat în. ultima scenă a capo- 
coperei lui Goehe, și o iscusinte 
neobicinuită în. dozarea şi grada_ 
vea „ejectului”“, o dicțiune clară 
în cea mai vie și repede rostogo- 
lire a vordelor, un simț al nuan- 
ței, stăpânire și expresivitate. 

Cu aceste daruri, d-na Euga- 
via Voines=i, se dovedește un e- 
lement pe care prima noastră 
scenă, se va putea bizui de acum 
încolo la alcătuirea repertoriului 
său. 

Pe d. S:rc'sanu, talent viguros 
și expresiv, beneficiar al unui 
glas și al unei staturi de invidiat, 
am vrea să-l putem judeca în. 
tr'un rol pregătit în condiții mai 
prielnice. 

Pentru că d. Sire'esnu, va tre- 
bui folosit și îndrumat cu atenţie 
c& să se poată ualorifica pe de- 
plin. 


OPERETA ROMÂNEASCĂ 


pe care conducătorii teatru'ui 
Alhambra, au reînviat-o cu toată 
strălucirea, întrun spectacol în- 
plelit cu măestrie din cele mai 


EKITAI AHN 


Muzicienii japonezi s'au abătut 
extrem de rar prin ţara noastră, 
mai precis, atingând numărul de 
doi, în zece ani. Credincioșii mu- 
zicii de operă îşi amintesc desi- 
aur şi astăzi, de Jovita Fuentes, 
interpretă minunată a d-nei But. 
terfly. Stilul de neîntrecut al 
creaţiei d-sale, desăvârşita inter- 
pretare vocală, poetică, drama- 
tică, la care se ridicase în acest 


rol arţa superioară a acestei ui- 
mitoare cântărețe a Japoniei, a 
înscris în paginile reprezentații. 
lor extraordinare ale „Operei Ro- 
mâne”, o dată întradevăr me- 
morabilă, 

Acum, în cadrul altni câmp de 
interpretare muzicală, a putut fi 
cunoscuţ un alt muzician japo- 
nez, d. Ekitai Ahn, Dirijor şi 
compozitor, d. Ekitai Ahn s'a în- 
fățișat publicului nostru sub fie- 
căre din aceste două aspecte. 

Exprimâna prin energie acută 
și corsare vehementă dar nobilă, 
acțiunea acelui temperament apt 
dominării dirijorale și sub influ- 
enţa acelei  dinamizări pornite 
din pătrunderea credincioasă şi 
strânsă a textului, subtil în ci- 
zelarea frazei, isbutind, prin țrăi- 
rea prezentă a muzicii să obţină 


acea spontaneitate activaniă care 
asigură  execuţiunilor accentul 
francheţei și a] convingerei, d. 
Ekitai Ahn, a comentat și relie- 
fat deosebit de interesant pro- 
gramul concertului d-sale, „Sim- 
fonia neterminată” de Schutieri, 
din care a extras, fără a părăsi 
0 aleasă sobrietaţe, latura de sen- 
sibilitate lirică şi de generoasă 
fantezie atât de fericite în acea- 
stă simfonie, mulț ascultată şi 
totuşi, oricând, . plină de seduc- 
ție, sub o baghetă însemnătoare, 
uvertura „Egmont” de Beethoven 
şi la „Rienzi” de Wagner, au 
constituit programul de muzică 
europeană, condus de distinsul 
oaspe. 


TRAIAN LALESCU 


autentice podoabe ale folklorului 
și datinelor ce-şi au obârșia în 
Munţii Apuseni, deschide pers- 
pective noui organizatorilor noy- 
tri de spectacole. 

Şi dacă „Târgul Sărutatului“ 
mar purta către atenția noastră 
decât această indicație asupra 
chipului cum ar trebui alcătuit 
un spectacol românesc, azi 
când trebuesc folosite toate mij- 
loacele de redeșteptare a mân- 
driei naționale — fie și numai 
pentru atât — sacrificiile d-lui 
Vlădoianu și contribuția artistică 
a d-lor Kirițescu şi Constanti- 
nescu ar merita toată preţțui- 
rea noastră şi a tuturor bunilor 
români. 


S. D. 
m o tepe E i Pda PP 03 


TEATRUL SAVOY 


La teatrui „Sâvoy“, marele 
sucees al d-lui C. Tănase, se 
joacă cu săli arhipline. Asta în- 
seamnă că revista este mereu 
tânără în teatrul d-sale, şi că va 
continua să placă publicului, ori 
decâte ori se va profila asupra 
ei personalitatea magnetică a 
acestui mare actor. 

Spectacolul e bogat, „plin“, 
humorul de bună calitate, fe- 
meile frumoase... Ce poate cere 
spectatorul mai mult, ca să-l 
facă să uite timpurile grele, ne- 
cazurile... şi să.l introducă într'o 
lume de basm a zilelor de azi? 

Ansamblul d-lui Tănase cu- 
prinde însă şi elemente de reală 
valoare: d-na Mya Apostolescu, 
de pildă, ale cărei interpretări 
sunt excepționale, fie în roman- 
țele sentimentale, pe care ştie să 
le cânte într'o manieră inimita- 
bilă, fie în cupletele sale de 


mare vervă şi humor de bună 
calitate. 

Şi ţinem să mai relevăm încă 
ceva: „baleţul mexican“ al d-lui 
Siomin, o realizare de mare ori- 
ginalitate, 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


Mai multe lucrări proprii aie 
dirijorului, au adus apoi solia 
sonoră a patriei sale, din capătul 
urlașului continent vecin, pe care 
atât de puţini europeni şi mai a- 
les români, l-au străbătut, 

Am putut înțelege, cu acest, 
prilej, că, după cum un mare 
poet francez  descrisese Spania 
fără s'o fi văzut vreodată în 
viaţă, tot astfel, prin susestivi- 
tate şi crearea ingenioasă de at- 
mosferă, compozitorul poate zu- 
Erăvi peisagii muzicale și crea 
amblanţe, care deși formal, a- 
proape fără similitudini, pot, prin 
materializarea artistică a închi- 
puirii, suplini până la un punci 
realitatea prin fictiv. 

Totuşi, dacă în lipsă de con- 
tact direct cu un mediu, mai a- 
les psihic, un tablou muzical ima- 
ginar, i se poate substitui cu de- 
stul de reușit rezultat, alături de 
produsul, de emanarea, de ecoul 
Iui veritabil în muzică, deose- 
birile apar isbitoare. 

Soriem acestea, constatând cât 
de deosebite au apăruţ de pazi- 
nile  „pucciniene”  japonezante, 
compoziţiile d-lui Ekitai Ahn, 
isvorite din însăşi aromele solu- 
lui insular, din însăşi adâncurile 
specificului japonez, dintr'un su- 
fieţ şi gândire japoneze. Pitore- 
scul minuţios și ciudat, melodica 
desfăşurată în falduri grave şi 
insistente, polifonia şi poliritmia 
deosebit de bogată și de felurilă 
a instrumentelor de percusiunce, 
o sumă de trăsături particulare 
de vocabular şi elocinţă, pe care 
o singură audiție nu le poate încă 
defini, pe toate, aflate în muzica 
d-lui Ekitai Ahn, sunt realmente 
ceva nou, în lumea muzicii ce 
ne-am obicinuiț să ascultăm, şi 
vădiy diferențiat de muzica japo- 
nezantă. 

Este bine că revelarea ne-a fost 
făcată în chip autentice şi spe- 
răm să mai putem întâlni și de 
acum înainte prilejul de a as- 
culta în concertele noastre, mu- 
zică și muzicieni japonezi, 








Formulată astfel ancheta 
stârneşte o  nesfârșită serie 
de întrebări similare: Este 
necesară avocatului cultura 
juridică, sau este de vreun 
folos cea medicală medicu- 
lui, ş. a. m. d. Vom preciza 
că actorul trebuie să aibă, a- 
fară de o sdravănă cultură 
de specialitate, şi o temcini- 
că cultură generală. 

Etimologic, actor însem- 
nează cel ce execută, cel ce 
îndeplineşte, cel ce săvârşeş- 
te un lucru. Actorul este aşa 
dar, prin definiţie, cel care 
execută ce a învățat, cel 
care săvârşeşte cele ce şi-a 
insușit. Cultura e chiar me- 
nirea sa, profesiunea sa. In- 
vaţă toată vieaţa, ştie pe de 
rost zeci de mii de slove. 
Arta sa foloseşte graiul: 
condiţia şi temelia Culturii. 

Ni se va împotrivi negre- 
şit că actorul se poate lipsi 
de cultură, lăsându-se călău- 
zit de instinct, de sensibili- 
tate, de intuiţie; că, după 
cum glăsuieşte mistica  for- 
mulă platonică, artistul au- 
tentic nu se înşală niciodată, 
având doar a se lăsa pradă 
misteriosului zeu inspirator. 
Acest limbaj, de mai poate 
însemna ceva când este vor- 
ba de artistul pur, acela care 
cu adevărat plăsmuieşte, nu 
mai poate însă ascunde vr=- 
un înțeles când analizăm aşa 
zisa artă a actorului, 

Intr'adevăr, Arta nu poate 
fi decât rodul puterii crea- 
toare şi a celei mai depline 
libertăţi. („Tot ce  născocim 
există“ — spunea Flaubert). 


9 


Cronica paradoxală 





Dar actorul nu se bucură de 
Hbera plăsmuire, La drept 
vorbind, el nu  plăsmuieşte 
nimic. El slujeşte plăsmuito- 
rului. Activitatea sa nu & 
creare, ci colaborare ; nu : 
transiiguratoare, ci doar îi- 
guratoare, dacă ne este în- 
găduit acest barbarism. Este 
experienţă,  dibăcie,  docu- 
mentare ; este procedeu şi 
perseverenţă. Atribute ce 
definesc cu  prisosință o 
Tehnică, nicidecum o Artă, 
— şi tehnica e la îndemâna 
orişicui, e perfectibilă, sus- 
ceptibilă de aecontenite îm- 


G 





bogățiri. De aceea nu cunoa- 
ştem niciun actor mare din- 
tr'o dată, în vreme ce pe 
toate tărâmurile Artei s'a 
debutat adesea cu capod'o- 
pere. Tehnica nu este ca 
Arta, rezultanta fatală a per- 
sonalităţii. Suntem ispitiţi să 
afirmăm că artistul pur știe 
fără să fi învăţat, în timp ce 
artistul dramatic nu știe de- 
cât învățând, cultivându-se 
necontenit. E un tehnician şi 
nu un artist. 

Pe de altă parte, nefiind 
creatoare, urmează că acea- 
stă documentare irebuie cu 
necesitate să izvorască  nu- 
mai din familiaritatea cu o- 
perele dramatice, din intimi- 
tatea cu marile  personagii- 
tipuri ale Teatrului. 

Hamlet, Desdemona, Faust, 


Noembrie 1940 


Don Juan, Figaro, Scapin, pe 
care actorul este chemat să-i 
intrupeze, sunt într'adevăr 
„urziţi din urzeala însăşi a 
viselor noasire“ ; nu persda- 
ne, ci tipuri, nu din viaţă, ri 
din cărţi... Cultura actorului 
nu poate fi decât cărtură- 
rească, şi cu cât va fi mai în- 
tinsă, maj stăpânită, cu atât 
actorul va afla acea descătu- 
şare de contingent, acea i- 
dentificare cu personajul 
etern, ce va dărui tehnicei 
sale desăvârşirea. 

Dar afară de cea dremati- 
că, actorului îi mai slujeşte 
şi cultura muzicală, spre a-și 
iorma urechea, a-şi stiliza 
declamarea ce „trebuie să 
fie o muzică“, după cum sa 
spus. Este bine cunoscută de 
toată lumea dicţiunea tradi- 
țională a Comediei Franceze, 
asemeni unei psalmodieri. 

Actorul trebuie să-și mai 
însuşească și o serioasă cul- 
tură plastică, spre a găsi so- 
brietatea, noblețea, expresia 
estetică şi ceea ce Schiller 
numea tonul mișcărilor. Va 
căuta mereu eleganța liniei, 
grația formelor, frumuseţea 
plastică a atitudinilor şi 
exactitudinea expresiilor. Es- 
teticul trebue să primeze. 
Teatrul nu este copierea 
realităţii, spune  Allain, ci 
mai curând teoria realităţii. 
Actorul este şi el un teoroti- 
cian, un tehnician, un vir- 
tuoz. Lumea creaţiei îi este 
refuzată. Intuiţia nu-i folo- 
seşte. Nu se poate juca cu 
abstracţiuni. Nu poate evada 
dintr'o cultură concretă, — 
dată . 


PAUL LAHOVARY 


pr ar a E n a a a a a a a a 


Nu şi nu şi nu — de câte- 
va ori — iar alteori da: a- 
dică, însumând, nu şi da, 
dar mai ales NU, domnule 
Paul Lahovary. 

Sunteţi — să mi se îngă- 
due a începe cu o constatare 
plină de satisfacţie — din 
numărul acelor „citatori“ 
cu cari Thibaudet, el însuşi 
posesor al unei memorii dol- 
dora de reminiscenţe li- 
vreşti atâ: de oportun în- 
vocate, îl plăcea să aibă dea- 
aface. Am numărat, în tex- 
tul d-voastră, nu mai puţin 
decât cinci asemenea citate 
cari îl înzestrează cu o for- 
ţă  argumentativă aparent 
invulnerabilă. Dar ne-a sti- 
mulat chiar dificultatea de 
a-i găsi legendarul călcâiu 
vulnerabil -— atât de solid 
închegată ni sa înfățișat 
armătura susținerilor desfă- 
șurate, 

Așadar, pretindeţi că ac- 
torul este un simplu execu- 
tant, un săvârşitor lipsit de 
originalitate proprie, un «- 
tem împrumutător. Că, în 
deosebire de artist — plăs- 
multor autentic — el, acto- 
rul este doar un colaborator 
obligat, ' un  îndemânatec 
tehnician, sortit pe viaţă să 
fie învățăcel. 

Totuși, presimt că putem 
fi de acord afirmând că ac- 
torul este insul privilegiat 
care fără să-și piardă iden- 
titatea cu sine izbutește să 
fie multiplu — ceea ce ni- 
mănui altuia nu îi este dat. 

Amintiţi-vă, domnule La- 
hovary, de cuvintele pe care 
Paul Valery le pune în gura 
lui Socrate (în „Eupali- 
nos“): „Ne naștem mai 
mulţi, dar murim unul sin: 
gur“t — făcând aluzie la îm- 
puţinarea dureroasă pe care 
viaţa în societate o impune 
celor mai înzestrați dintre 
noi, — nevoiţi să aleagă, să 
sacrifice adică din preapli- 
nul lor sufletesc, pentrucă 
societatea nu îngădue decât 
participări precis conturate 
pentru numărul limitat de 
etichete ce are la dispoziţie. 

Așadar, actorul este acest 
excepțional ins privilegiat 
care-și poartă cu el, pe sce- 
nă, până la cărunteţe, alaiul 
multiplelor lui ipostaze, oda- 
tă cu satisfacția  neştirbită 
de umbra regretului vreunei 
renunțări la ceea ce ar fi 
putut îi. 

Un colaborator admis 
doar în virtutea unor însu- 
şiri adiacente, sprijinite pe 
deprinderile şi rutina expe- 
rienţei ? Un tehnician im- 
personal ? 

Numai atât să fie acto- 
rul ? Hotărit, nu! Și iată de 
ce: deosebirea între artă și 
tehnică e una didactică, ste- 
rilă ca atare. „Tehnica e la 
îndemâna  orişicui“ — dar 
care tehnică ? Aceea meca- 
nică, a mașinii. Tehnica ac- 
torului, ca şi a oricărui ar- 
tist creator e una strict per- 
sonală, care nu se poate 


transmite, nu poate îi pusă 
„la îndemâna orișicui“. Fă- 
ră 'ndoială, recunoașşteţi că 
e „perfectibilă“ dar atât 
nu-i deajuns. 

Tehnica şi arta, pe care 
le deosebim numai pentru 
ușurința sistematizării ma- 
ter.alului din manualele di- 
dactice, se îmbogăţesc una 
prin alta. Ele sunt într'o ne- 
contenită fermentație și e- 
fervescenţă, se întrepătrund 
osmotic și colaborează, dar 
în felul funcețiunilor active 
dintr'un organism viu, 

Tehnica ușurează şi îm- 
bogăţește expresia artistică, 
iar arta,—talentul, înzestra- 
rea născută, „ingenuum'i,— 
oricum i-am spune acelui 
„dat“ inexplicabil pe care 
nu s'a găsit încă cineva să 
nu-l recunoască — adânceș- 
te puterile de investigaţie și 
de exploatare ale instru- 
mentului tehnic în zăcă- 
mintele talentului, mlădia- 
ză și rafinează unealta. 





Ca oricare artist, actorul 
crează cu posibilitățile lui 
multiple de expresie, reali- 
zând tipuri, valori, — ceea 
ce cu o denumire generică 
recunoaştem în artă drept 
criterii, supreme referinţe. 
Tipul „cetățeanului turmen- 
tat“ sau al lui „lon“ din 
„Năpasta“, realizate de Ian- 
cu Brezeanu sunt valori, 
criterii de comparare şi pre- 
tuire în critica dramatică, 
in aceeaș măsură în care, 
pentru expresia lirică, feno- 
menui Eminescu și fenome- 
nul Arghezi sun referinţe 
obligatorii în critica literară. 
Tehnica Jui Brezeanu, a lui 
Nottara sau a lui Iancu Pe- 
trescu erau pe măsura ta- 
lentului fiecăruia. Vă gân- 
diţi că și le puteau împru- 
muta unul altuia, așa cum 
ar fi făcut cu garderoba? 
„Inteligența măgarului îi 
şade bine şi-i ajunge aces- 
tuia dar nui sar potrivi 
curcanului“ scria odată d. 
Tudor Arghezi. Cam la fel 
şi cu tehnica. 

Pretindeţi, domnule La- 
hovary, că actorul, iarăși în 
deosebire de „artist“ nu se 
bucură de libera plăsmuire, 
pentru a conchide, drept 
consecinţă, la lipsa lui de 
originalitate ? Dar se poa- 
te oare nega prezenţa și 
valoarea fecundă a con- 
strângerii în arta poetu- 
lui, a pictorului, a sculpto- 
rului sau a compozitorului ? 
Ştiţi cât preţ are dificultatea 
impusă, constrângerea for- 
melor fixe în concepţia pos- 
tică a unui Valery, ce în- 
semnătate avea „efectul fi- 
nal“ pentru Poe, cu câtă a- 
tenţie căută Wagner să nu 


piardă din 
energetic“ 


vedere „punctul 
iniţial sau ce 
putere de obsesie avea a- 
supra lui Flaubert sen- 
saţia de culoare pe care 
vroia să o realizeze în ,„Ma- 
damme Bovary“. Dar  îns- 
piraţia sculptorului nu e 
oare constrânsă de materia 
pe care o modelează, a pic- 
torului de pasta întinsă pe 
paletă, etc. ? 

Constrângerea impusă ac- 
torului, de textul şi indica- 
ţiile autorului nu este de al- 
tă natură, fără a fi mai 
puţin fecundă decât aceea 
ce se exercită în cazul artis- 
tului. Actorul creiază, în ac- 
cepțiunea cea mai largă a 
cuvântului, iar tehnica cea 
mai  experimentată unită 
cu cea mai întinsă şi mai 
nuanţată cultură nu pot su- 
plini lipsa unei anumite vi- 
braţiuni în timbrul vocii, o 
anume expresiea mimicei, 
strălucirea umedă a ochiu- 
lui sau arcuirea unică a 
gestului, cu neputinţă de a 
fi repetată. 

Al patrulea citat, domnu- 
le Lahovary, dela Anadre 
Gide acesta: „Numesc cul- 
tură crea ce rămâne după 
ce uiţi tot ce ai învățat“. 

Mi se pare că actorul este 
cel ce să știe să uite la mo- 
mentul oportun și să fie 
doar  personajui pe care-l 
întrupează, cu intensitatea 
halucinantă a obsesiei. Des- 
prins de orice contingenţe el 
înlesnește şi spectatorului 
acea smulgere din actualita- 
tea care-l consumă clipă de 
clipă,  fărămițindu-l fără 
cruţare. 

Il redă lui însuşi, cu o 
violenţă care-l zgudue din 
fragilele lui aderenţe socia- 
le, hărăzindu-i negrăita și 
neasemănata bucurie a unei 
libertăţi interioare în care 
posibilităţile lui de expresie, 
constrânse de nevoile traiu- 
lui zilnic, sunt iarăși descă- 
tușate. Actorul nu este doar 
un colaborator lipsit de ori- 
ginalițate, aservit textului 
pe care-l debitează, ci un 
element esenţial al specta- 
colului, la încheparea căruia 
contribuţia lui este esenţia- 
lă, creatoare într'o egală 
măsură cu aceea a autorului 
dramatic și a punerii în 
scenă. 

Cu acestea, credem să fi 
răspuns şi la întrebarea din 
capul locului, dacă „este 
cultura dramatică absolut 
necesară actorului ?** Acto- 
rul, ca şi artistul, nu poate 
fi un ignar. Cine nu-şi cu- 
noaşte şi cultivă grăuntele 
de dumnezeire sădit în el, 
e asemenea nevrednicului 
din Evanghelie care şi-a în- 
gropat talantul în pământ. 

Și cu această ultimă alu- 
zie livrescă, a cincia, am 
pus punct. Suntem chit, 
— provizoriu dacă vreţi — 
domnule Paul Lahovary. 


MIHAI NICULESCU 








„CHESTIA“ 


cu regimul totalitar care nu 
favorizează literatura să o 
trecem dela începutul ace- 
stei cronici la rebut. 

Cine a văzut Expoziţia, 
Cărţii Germane (şi au vă- 
zut-o mii de Români!) își 
dă seama că această afir- 
maâţie ține de prenoţional, 
de prelogic. 

Tipăritura de răsboi Ger- 
mană, de altădată și de 
acum, de strictă specialitate 
şi de popularizare, cu obra- 
zul ei domnesc, cu litera 
titlului şi textului de aur, 
de argint, de aramă, ni se 
înfățișează ca o stemă re- 
gală. 

Al 3-lea Imperiu ne înva- 
ță cum se tipărește o carte 
bună și ne învață secretul 
profesional prin care ajun- 
gem chiar în timpul de răs- 
boi să avem reviste cu un 
număr aniversar de pagini 
(Amintim între altele Das 
Reich). 

Nu este nevoie să mai a- 
mintim că în această epocă 
scriitorii germani nu au 
murit de foame și că nici 
un chimist n'a fost oprit de 
agenții forței polițienești să 
se ducă disdedimineaţă la 
laborator. 

Ba dimpotrivă, asistăm la 
o nobilă popularizare a ar- 
tei : invalizi, răniţi şi mun- 
citori văd însfârșit mirajul 
Bayreuthului și al Salzbur- 
gului; în expoziţiile miin- 
cheneze şi berlineze nu e 
oprit nici accesul îngerilor 
chiar, cari „pot umbla în 
piciorul gol“ prin săli vaste. 

Strigătul vital care stră- 


bate întreaga Germanie 
există, oriunde, în orice 
scriere : 


LEBEN, LEBEN, LEBEN 


a trăi, a trăi, a trăi — tran- 
scris în orice poezie, în orice 
roman, ca un principiu con- 
stitutiv al oricărei opere 
artistice. 

„Lângă prosodia, descripti- 
va, care abia suferă cuvinte 
le— practicată și la noi de 





9 Noembrie 1940 


d. N. Iorga şi epigonii dom- 
nieisale, poezia germană re- 
simte suflul unei trăiri a- 
devărate. 

Dilthey face această re- 
marcă, într'o lucrare mai ve- 
che (Das Erleben und die 


Dichtung,  Vier  Aufsătze, 
Teubner Verlag, Leipzig, 
1906, p. 291) cu privire la 
literatura germană clasică, 
H6lderlin, Uhland, Mâr.ke, 
ș. a. că dragostea de viață a 
fost continuu prezenţă în o- 
perele scriitorilor germani, și 
în genere în orice eveniment 
național. Astfel în ,„,Das 
Reich“, nr. 23, 1940 Jahr, 
din 27 Okt. ca urmare la ar- 
ticolul lui Jurgen Petersen 
(care pusese această pro- 
blemă întrun număr ante- 
Yior) : „Este tinereţea ne- 
spirituală ?*“ cititorii  răs- 
pund de pe front, din fabrici 
și din Universităţi: „Viata 
este pentru noi cea mai 
înaltă lege“; „Noul nostru 
Dumnezeu se numește via- 
ţa“; „Viaţa este cel mai bun 
fir conducător al nostru“; 
și ca să nu devină o formu- 
lă această dragoste de viaţă, 
un altul scrie; „între pute- 
rea vitală și înălțarea spiri- 
tuală își caută „tânărul 
drumul pentru transformă- 
rile ce vin“. 

In „Europâische Revue“ 
XV Jahr, Heft 10, Okt, 1939, 
în articolul lui Franz Gros- 
se:  „Flămische Literatur 
der Gegenwart“ găsim tran- 
scrierea acestui suflu vital, 
în rânduri de îndrăgostit în 
opera, lui Gerhard Walschap 
(Paptul că acesta din urmă 
e născut în Flandra nu 
schimbă nimic) : „Ţara noa 
stră este Flandra şi acolo 
poţi fi tu credincios, tare, 
duios și înțelept. Strân- 
ge-ne acolo, acolo unde ne 
putem certa, lupta, ruga, 
păcătui, avea cogii, alerga, 
conjura, bea, — a trăi, a 
trăi, a trăi — şi toate vor 
fi bune. Acesta va fi cuvân- 
tul de orgă, de laudă: mul- 
țumim“. Şi mai departe: 
„trăiţi din plin, trăiţi orele 
de aur ale timpului, iubitul 
vis de mărire și de faimă al 





copilăriei voastre,  trăiți-l 
din plin, trăiţi-l din plin... 
etc.“. 


DER MENSCH 


Omul este un alt punct po- 
larizator, central, în arta şi 
literatura. germană, ca o în- 
dreptăţită reacțiune  împo- 
triva generației biologiste și 
în legătură cu dragostea de 
viață. 

Muinch'ner Kunstauss- 
tellung (Expoziţia de Artă 
din Munchen) în cari ex- 
pun Ederer, marele Padua, 
Leo Saliger ș. a. dovedește cu 
prisosință îniinderea şi înţe- 
legerea unei astfel de preocu- 
pări. Cu atât mai mult 
Fritz Klimsch, Georg Kolbe, 
losef Wackerle, Karl Albi- 
ker, Richard Scheibe, Arno 
Breker, Iosef Thovake ș. a. 
cari au expus sculpturi la 
Berliner Kunstlerhaus (Ca- 
sa de Artă din Berlin) îilu- 
strează această înaltă con- 
cepție a fiinţei noastre uma- 
ne, care ne încântă şi ne în- 
tristează deopotrivă. Preo- 
cuparea aceasta nu este ex- 
clusivă în artele plastice 
germane. E destul să vizio- 
nezi „Eisvogel“ (Păsări pe 
ghiaţă“) a lui Wylly Krie- 
gel, ca să înţelegi necesita- 
tea unui concept nou, care 
să definească arta germană 
actuală. Transcriu pentru 
viitoarele cronici, încă, nu- 
mele lui Iosef Pieper, Karl 
Truppe, Anton Miuller-Wis- 
chin. 


GERMANIA IUBEȘTE 
FRANȚA 


Al doilea cuvânt nu are 
înțelesul gel, de afiş, al 
străzii. 

Germania iubește Franța 
adevărată şi mare așa cum 
a iubit-o Căpitanul care 
purta cărțile marilor fran- 
cezi prin închisori, aşa cum 
o iubim cu toţi, fără com- 
pătimire, 

Și pe bună dreptate „di- 
versiunea“ ce s'a încercat la 
Riom a îndurerat presa şi 
inimele italienilor si germa- 
nilor, ca reprezentând o ti- 


UNIVERSUL 


pică legalitate formală, a- 
colo unde nu poate fi vorba 
decât de o amplă întoarcere 
naţională spre isvor limpid. 
In legătură cu aceasta Juri 
Semjonow analizează în ar- 
ticolul „Can Can“ din ace- 
laș număr al aceleiaşi revista 
expresiile: „sfârşit de secol“, 
„rău al secolului“, „doulce 
Prance“, „faire l'amour“, 
„french Can Can“ — ca re- 
prezentând o epocă de diso- 
luţie și moarte. Situaţia de 
„câine - mort - dus - de -apă“ 
după expresia lui Monther- 
lant, a inteleciualului fran- 
cez, faptul că se putea scrie 
despre orice şi oricum, de- 
nunţa lipsa oricărei iaxio- 
logii, iar starea părăginită 
a. Bisericii amintea de expre- 
sia „Lourdes ohne Glauben'“ 
(Lourdes fără credinţă). 
Importul Can Can-ului (şi 
cât de tragic ne apare azi 
răspunsul impresarului car 
importase acest dans. la în- 
trebarea „unde va duce a- 
cest dans?“ „Dieu le sait“,,.) 
profetiza o întinsă gangre- 
nă morală. „Timpurile lui 
Richelieu — scrie  Semjo- 
now — au trăit visul utopie 
și strict legat de utopia re- 
voluţionară a asimilării tu- 
turor  supuşilor  coloniali. 
Dimpotrivă, Africa de Vest a 
asimilat Europa de Vest“. 
Nu e lipsit de semnificaţie 
că toți filosofii axiologiei, 
dialecticieni sau autidialec- 
ticieni, în ultima sută de 
ani n'au fost francezi. Este 
vorba aici nu de psihologie 
diferențială doar, ci de lipsa 
unei concepții existenţiale 
care să se oglindească în e- 
senţial, în planul valorilor. 


ȘI DESPRE TRADUCERI 


Este o chestiune asupra 
căreia ar trebui să ne oprim 
cândva, atât, cel puţin, cât 
revistele Germane se opresc 
(v. Europăische Revue din 
Okt. 1939 cu privire la lite- 
ratura flamandă și din Okt, 
1940 cu privire la literatura 
popoarelor din Europa Cen- 
trală). Desigur tot aici tre- 
buiesc notate traducerile a- 





JOCUL CU FIARA 


(Urmare din pag. 4-a! 


Focul din sobă dă o lumină destul de puter- 
nică. (Ștefana stinge lampa). Așa. Minunat 
cum diduie focul. Vină lângă mine. Mai a- 
proape. E ultima dată când te simt. Da. Sunt 
mâinile tale aici. Fruntea ta. Inima ta. Nu 
te-a durut când m'ai împuşcat ? 

ŞTEFANA (ridicându-se): Nu mai pot în- 
dura ! Octav, spune-mi că nu e adevărat, 
Vrei numai să mă sperii... N'ai să mori... 

OCTAV: Liniște, Ștefana, liniște... E fru- 
mos că mor astfel, într'o noapte cu viscol, a- 
vându-te pe ține alături. Te rog să-mi torni 
puţin vin. (Ștefana toarnă în ambele pahare). 
Să ciocnim (bea): Minunat. Acuma, trenuie 
să zâmbeşti, Ștefana. Curaj! O sforţare, şi-ai 
să poţi. Vezi c'a mers? 

ȘTEFANA (după un plâns lung și chinuit): 
Octav, te iubesc și eu. Dar nu pot să mor şi 
eu. Nam dreptul să iau viața copilului pe 
care-l port în mine. După ce se va naşte, 
mă voiu sinucide Iţi jur asta. 

OCTAV : Dar nu te gândeşti că vei fi a- 
restată pentru omor ? 

ȘTEFANA (aspru): Nu voiu fi arestată. 
in zori, înainte de-a se reîntoarce Gheorghe, 
voiu fi plecată. Vântul aproape că a'ncetat 
cu totul, iar ninsoarea a mai slăbit şi ea. 
Avioneta va putea să decoleze. Nu fug pen- 
tru că aş fi laşă, ci pentru că nu vreau ca 


OCTAV (transfigurat): Eşti întradevăr în 
stare să accepţi asta ? 

ŞTEFANA (simplu): Da, căci te 
Tu ai dreptul să mă ucizi. 
am avut dreptul să te ucid. 

OCTAV : Ai dreptate. Şi, acuma, să vorbim 
lucruri: frumoase, plăcute, indiferen:e (cu 
glasul tot mai slab): Istorisește-mi ceva. 

ŞTEFANA : Intâiu să mai bei un strop ce 
vin. Despre ce ai vrea să-ți vorbesc? 

OCTAV ; Despre dragostea noastră. 

ȘTEFANA : A fost mare și nespus de fru- 
moesă. Ce fatalitate stupidă că nu ne-am 
cunoscut la timp! Am fi fost atât de feri- 
ciţi! Ar fi fost o viață minunată. In fiecare 
seară te-aş fi aşteptat cuminte acasă, tu 
ţi-ai fi îmbrăcat pantofii și te-ai fi așezat 
ca un bunic la gura sobei, iar eu la piciga- 
rele tale și-aș fi ronţăit bomboanele aduse 
de tine (cuprinsă de teamă): Mă mai as- 
culți, Octav ? 

OCTAV : Da... desigur... 

ȘTEFANA : Am fi citit în pat şi-am fi 
făcut mereu planuri de viitor... Eu vi-aș îi 
cerut castele în Spania, iar tu m'ai fi doje= 
nit sau mi-ai fi promis luna. Ne-am fi cer- 
tat pe tema asta, ca, ia urmă,să ne împăcăm 

printr'o sărutare. Octav, cât de plăcut e sa te 
mângâ:u astfel pe frunte! 


iubesc. 
După cum şi eu 


mâna de perdeaua ferestrei ; un frig cumplit 
îl înficară pentru o clipă; apoi, se lasă încet 
la pământ): l.unec tot mai afund... Dă-mi 
mâna, Ştelana Mă ierţi ? 
ȘTEFANA : Te iert. Sunt fericită că tu 
ești fericit. Mă ierţi și tu? Octav... mă ierţi ? 
OCTAV: Te iert. Drasostea.. noastră... 
sfârșește... atât de îmumos,.. Stefana... Şte- 
lana... (Femeia îngenunchiază lângă el). Cred 
că... Ştefana... E o lumină atât de mare. 
Ș:elana... Totul a fost minunat... și... (moare). 
(Ştefana își lasă fruntea pe pieptul lui Oc- 
tav ; apoi, clătinându-se, se ridică şi se uită 
afară ; un urtet lung  se-aude din osradă; 
Ştefana se duce şovăind la masă și ia puşca; 
deschide fereasta ; lupul urlă din nou). 
ȘTEFANA : Ai venit să-ţi cauși lupoaica ? 
(arma la ochi, ținicşie şi trage): Așa! (După 
câtva timp, pușca îi cade din nână; Ştefana 
se prăbuşeşte alături de Octav; a murit; lu- 
mina lunei sentunecă; trece un nour peste 
ca ; nu naâi luminează desât jăraticul din 
sobă, înconjurând cu pulbere aurie capul ce- 
lor doi morți). 


CORTINA CADE INCIT, 
Bucureşti, 3—5 Octombrie, 1910. 
MIRCEA STREINUL 





Viaţa lânga cer 


bondent efectuate în limba 
permană din  flamanqă: 
Gerhard Walschap  (Intâl- 
nire cu Hristos, Căsătorie, 


Păcatul Adelaidei, Copilul) ; 
Felix Timmermaus  (Tăra- 
nul de totdeauna); Ernest 


Claes (Donkelhof und Wa- 
singhaus); din limba româ- 
nă Codreanu: Die Hiserne 
Garde; (Pentru Legionari). 
Notăm şi o carte minunată 
pe care studențimea  noa- 
stră a scris-o doar în tran- 
scripție eroică!  „Kriegs- 
briete gefallener Studenten“ 
(„Scrisori de răsboi ale stu- 
denților căzuţi“) editată 
de Ph. Witkop, „cartea stu- 
denților, cari, însuflețiți, au 
luptat cu curaj, în răsboiul 
trecut“. 


+ 

Max  Clauss în „Das 
Reich“ nr, 22, 1940 Jahr, din 
Okt. dă în articolul „,Făp- 
tuirea Europei“ o soluţie 
preconizând necesitatea unei 
Europe libere dar organi- 
zate. 

„Pan Europa, și Statele 
Unite ale Europei nu sunt 
— scrie Clauss — o formu- 
lă adecvată unei ordine 
viitoare. Ambele nu spun 
nimic cu privire la popoa- 
rele europene a căror pro- 
prie întăţișare este diferită, 
de izbitorul mozaic al po- 
poarelor Statelor Unite ale 
Amerirei, după cari se hotă- 
răşte fața Continentului no- 
stru“. Şi mai departe, după 
ce autorul constată că nici 
Rusia și nici Japonia nu pot 


oferi decât un palid exem- 

plu, scrie: 
„Granițele - 

vor trebui să ne mai înfăţi- 


interioare nu 


şeze realitatea politică a 
Europei, exceptând granița 
Alpilor, cari nu vor despărţi 
Imperiul German de Nord 
de Imperiul Roman de Sud, 
ci îi vor uni prietenește. Nici 
vorbă, Europa va trebui să 
iasă nouă din răsboiul cau- 
zat de granițe, să respecte 
legea popoarelor și Dreptul 
popoarelor, administraţia lor 
autonomă şi culturală“. 

Şi, în rândurile ce urmea- 
ză, filiația conceptului de 
Europă cu origina în Bis- 
mark : „care a re-creat-o cu 
fier şi sânge în ciuda tuturor 
inamicilor, printr'o  încer- 





care grea, așezând baze isto- 
rice și proprii“. 

„Ca statele să nu fie în- 
chise, unificarea, va fi în pri- 
mul rând economică“. 

In concluzie, cu privire la 
problema libertăţii indivi- 
duale și a familiei, âupă ce 
amintește că nu poate fi 
vorba de oprimarea unui 
Stat de către altul, scrie: 
„Faţa noului timp este faţa 
soldaţilor revoluției naţio- 
nale și sociale cari au fost 
cunoscuţi de adversar ca ni- 
ște luptători ai baricadelor. 

„Libertatea în disciplină 
este ţinuta umană“. 

Lucru pentru comunităţi 
este marea grije a conducă- 
torilor la viitoarea, și genera- 
la reorganizare a Europei“. 

BORIS DEȘLIU 





Sfârşitul democrației pe 


continentul 


e văzut de Ugo G'Andrea într'un 
fel foanta asemănător cu acela 
mărturisit în „structuri polyfa- 
nice și structuri simfonice“, arti- 
colu! din prima pagină a rev-stei 
noastre. 

„ING:viduglismul desprin- 
dem din Ugo d'Andrea (No, din 
16 Octombrie al revisiei „Nuova 
Antologia”) — a minat statul mo- 
Gen pentrucă a dus la frămân- 
tarea partideior politice şi a or- 
ganizaţiilor de clasă,  împ:ede- 
când orice activitate reaă a gu- 
verniLui, și pentrucă s'a ccmhi- 


european 


nat cu egoiamul burghez care a 
sustras gelos s'antui, oridecâte- 
ori a putut, controlul asupra ac- 
tivității economice. Când demo- 
craâţiile au ajuns la extrema per- 
fecţiune a  tdibertăţilor tndivi- 
duale, şi a libertăţii de produr= 
ție, Statul a încetat să ex-ste, ca 
propulsor şi coordonator al acti- 
vităţii naționale. Discrepamţa în- 
tre 'aotivitatea economică și cea 
poiitică a condus la înfricoșăltoa- 
rea criză din 1929, care a văzut 
ÎI ac aa i temeti 
(Urmare în pag. 8-a) 





Monete d 


in timpul 


migrațiunii germane 


Urmare din pag. 3-a) 


nik pe valea râului P6 și au ră- 
mas azi mai mult decât Ostro- 
goți (568-174). Dela primii regi 
lengobarzi nu ne-a rămas decât 
o serie de monete, căpii 'depe mo- 
nete bizantine insă foarte cu- 
rioase, care pot îi uşor recunos- 
cute după stilul dor particular, 
Astfel, monetite lor de aur „t:e- 
misas“ 9) sunt imitații depe mo- 
nsteia împ. bizantin Heracliu 
(637). Aczste pese au pe avers 
portretul și legenda, împ. bizan- 
tin Heracliu, însă barbarizate, 
iaz p2 revers au Cc: cruce cu le- 
g:nda greşită: VIITORIA AVIV- 
STOPVM IOMOB | 
Tremissis a rămas de alifel mo- 
neta curentă a Longobarzilor de 
la începutul îa sfârşitul domi- 
naţiunii: lor. Astfel, unul dimtre 
regii Lombarzi: Cun:nipert (688- 
100) își înscrise numere pe un 
t-:emsi0) ae aur (Diominus) 
N(oster) CVN-INCPER (tus). Pe 
aversul pissi vedem bustul lui, 
iar pe revers pizsa ne înfăţişează 
ps Sf. Mihail, protectorul Lom- 
ba+zhor, Sf. Mihail ţine un băț 
in mână, el pășește spre dr'eap- 
ta), 

Un alt „triens” de aur a fost 
pătut de Desiderius 11) (151-714). 

csastă piesă are c cruce şi nu- 
me regeiui pe avers: DN DI- 
SIDIRIVS REX iar pe revers 
are o stea, între două cercuri. 
Legenda revarsului este: FLA 
(vio) MEDIOL ANO 

Unele ducate fundate în sudul 
Italie: de Longobarză durară de-a 
anul 706-870 şi bătură moneiă. 
Principalele monete ale acestor 


(Urmare din pag. 5-a) 


regi au fost bătute în Beneven- 
tum și sunt imitaț'uni dep mo- 
nețele bizantine de care diferă 
radical prm stilul lor particu'ar 
Şi prin portreteie lor grotești. 
D.ntre acestea am putea cita un 
sclidus dela Grimoald al III-lea 
(788—806) și un triens dela Si- 
cardus (832—9). Acaste piese au 
p: avers portretele și lezendels 
regilor lcr, :ar pe revers citim 
legenda VICTORV PRINCI (vi0- 
toria principelui), cu o cruce pu- 
ternică. 
IMPERIUL VIZIGOŢILOR, 12) 
(419-712), Vizigoşi cutreerâmidi 
Europa au trecut Alpii și Prri- 
neii şi au fundat în Gallia la în- 
ceputul sec. al V-lea un imperiu 
german, care a fost mai târziu 
desființat de Franci. Monzteie 
regilar lor suns imitaţi: d=p? so- 
di imi Anastasie I-iu. Justi- 
nian I-iu și ai lui Mauriciu Ti- 
beriu. îintr'o monetă vedem un 
„triens” ds aur nzclarificat bpă- 
tut de aceşti barbari, Legenda a- 
cestei piese este eronată, astfel: 
ONIVSTNI ANSPAC având în 
mijloe un bust diadzmat şi dra- 
pat spre dreapta, iar pe revers 
citim  iarăş legenda eronată: 
VICTOR AAVSTO; Victoria spre 
dreapta; în câmp CONO, preba- 
b:l prescurtarea cuv ntelor Con- 
stantinopoitiaa  obrizum. (Aur 
pur, bătut ia Constantinopoie). 
Alte pisse au îos: bătut: în 
Spania și amintes» stăpânirea 
lor acolo13) (531-712). !Aceste 
monete au portretu: și legenda 
regelui lor pe avers, iar pe revers 
marca mcnetâriei, Unele speri- 
msn2 au fost atribuite lui Wam- 


Câteva femei, văzându-l gol, își astupară ochii, Attele mai înqrăz- 
neţe, țopâind în jurul lui, se aplecară şi-l scuipară, 
Na! spurcăciune, ca să :nveţi minte, că multe-ai mai culcat sub 
tine. Cineva ridică o baiigă şi i-o trânti peste față. 


ba; el: au fost bătute între 672-— 
580. 

Imitaţiuni  MEROVINGIENE. 
Duyă ce Vizigoţii au fost învinşi 
d Franci, prmul rege Franc 
Clovis, înteme:& dinastia Moro- 
ving'ană, Cele mai multe mo- 
pet msrovinziene sau bătut 
însă sub Clotar I-iu (584—624) 


şi Dagobert I-iu (622—638). A- . 


cesti regi au imtat la început 
Gin b=lșugz monetele imp. bizan- 
tin: Anastasie I-iu, Justinian și 
Mauriciu Tiberiu. P.esela lor au 
inițialeie MA şi au fost bătute 
ia Massalia. altele au fost bâ- 
tute la Acelate sau la Chaon sur 
Sa6mse, 

Odată cu apariţia frumoase- 
lor monete ale regilor Pranci, 
apăru:ă și imitaţiun: de al: a- 
castora. Astfel]. ps o piesă d: aur 
dela Sigebe:t.1) al TII-lea (634- 
656) fiul lui Dagobert ved:m pe 
avers bustul rezsiui diademat şi 
pzrlat avâna legenda SIRS, iar 
pa Travers găsim 0 legendă iiisi- 
bilă, cu c. crucea bfureată; în 
câmp MA 

Această piesă nu poate fi alt- 
ceva decât o imitație barbară 
a Vizigoţilor. 

In afară de monetele acestor 
barbari, sau mai găsit și ale 
monzts barbare, a câror lsgendă 
e Scr.să cw caractere runice, 


CORNELIU SECASANU 


9) Adică i/3 am solidus. 

10) Adică 1/4 aintr'un solidus, 

11) Des:der.us a fost u:timui 
lor rege. El a fost învins da Ca- 
rol cel Mare (174) gin dinastia 
Carlovingienilor (Gallia). 

12) Nume dat Goţi-or O»ciden. 
tali. Azeş.ia s'au aș:zat mai în- 
tâiu în: Ca:paţi. Vezi Al. Odobe- 
scu-Tezaurul dzla Pietroasa, 

13) Acest regat a fost deszfiiin- 
țat de Arabi în sec. al VIII-lea. 
Viz.goţ i au inceput piimeziz cu- 
ceriri în Spania pe timpu bui A- 
tauit, (410—15), 

14) Rege in Auttras:a, regat în 
Gallia Franză de Est. 


Da RR Ca a e O o O II CR RI 


-— "Ține, p-ăcinta măti de vinitură, că ţi-a cântat și ție cucul. So- 
lovăstru se eplecă peste el și apăsând că.câiul îl întrebă, ab ca varul: 

— Iţi cade bine hai? Crezi că mie mi-a tignit, să te culci cu muie- 
rea mea? Solovăstru îşi inchipui pe Sa'omia sub goliciunea acestui 
stârv. Pământul se clătină sub el, Domnul administrator înverzise. Ni- 
memni pmu-i sărea în ajutor. Numai clipa îl mai despărţea de moarte. 

Amintindu-şi de muiere, muiț:mea mai voia un ţap ispăşitor: 

— Unde-i căţeava? S'o vedem, aicia lângă juncalău! Să aducem 


bietul meu copil să se nască sub pecetea u- 
nei crime dovedite 
OCTAV : Asta-i lașitate morală. 
ȘTEFANA : Poate. Dar, totodată, e un act 
de curaj social. Incă odată, îţi promit că, i- 
mediat după naștere, mă voiu sinucide, 
Doamne, sunt atât de obosită (îşi pleacă faţa 


(Deodată, ca'ntrun miracol, o suavă lu- 
mină albăstruiu-verzuie năvăleşten  vdaic, 
dând transparenţă de basm tuturor conturu- 
rilor). 

OCTAV: Doamne, ce-i asta? Oare-a'nce- 
put moartea ? 

ȘTEFANA (se duce încet la fereastu din 


In vagonete câţiva moți cu ţopine şi sârme, 'mcţăiau de neşomn şi trenui 
plecă ronţăind hașchiiie de pe şine. 

Când trecură pe lângă joagăr își făcu cruce. La capătul ciosvârteior 
ardeau încă două lumânări de ciară, îngrij:te de piozii mortului şi câ.eva 
femei care-l boceau. 

Tot drumul priv: în gol, apăsat de gânduri. 


La calea jumătate, So'ovăstru sări din vagonet, sub pretext că 


pe faţa lui Octav): Ai dureri mari? 

OCTAV : Nu. Aproape că nti mă doare de 
loc, Atât, că mi-i foarte somn. 'Totul se 'nce- 
nuşează în jurul meu. 

ȘTEFANA (strisă): Nu! Încă nu muti! 

OCTAV (zâmbind): Cât de  copilăroasă 
ești tu, Ștefana! Poate că de aceea te iubesc, 
(vorbeşte din ce în ce mai greu): Cât de ciu- 
dat s'a întâmplat totul... Intr'adevăr, par c'ar 
fi fost un vis... (calm): Mi se pare că mor. 

ȘTEFANIA( sgâlţâindu-l): Incă pu, Octav. 
Ascultă ! Dă-ţi silinţa şi ascultă bine. Fă un 
efort... 

OCTAV ; Da.. da... 

ȘTEFANA: Te iubesc. Ţi se pare, desigur, 
că nu te iubesc îndeajuns, dacă am fost în 
stare să te ucid. Te iubesc în felul meu. D5i 
oameni nu. pot iubi în acelaș fel. Intelegi 
asta, nu-i aşa? Eu nu mă pot sinucide acu- 
ma. Dar uite ce-ţi spun. Ucide-mă tu. lată 
revolverul meu. Trage drept în inima mea. 


dreapta): Octav, a ieşit luna printro spăr- 
tură de nouri. Ninge și, cu toate acestea, a- 
vem lumină de lună, E ceva nemaipomenit 
de frumos. Vrei să vezi și tu? Stai, că vin 
să-ţi ajut (il duce Ja fereastră; stau amân- 
doi în bățaia lunii și privesc lung afară): 
N'am văzut niciodată ceva mai straniu ca 
această iumină de lună amestecată cu ză- 
padă. 

OCTAV fşovăind): E foarte frumos. Şle- 
fana, cred c'a venit timpul (se clâtină). 
Vreau să te mai sărut odată, Ştefana (o să- 
rută lung). 

STEFANA (ji aduce revolverul): Mă iu- 
bești, Octav ? 

OCTAV : Peste toate 
toc). 

ȘTEFANA, (lovită): Mâna ţi-a tremurat, 
nu m'ai lovit în inimă, dar simt că, totuşi, 
voiu muri. Eşti fericit, Octav ? 

OCTAV : Sunt nespus de fericit (se ţine cu 


veacurile (trage un 


trebue să facă o inspecţie, unui grup de fierăstari, care lucrau în doștină. 
Dar n'apucă bine să dispară trenul la cotitură şi se întoarse pe muruna 


munteiui în sat. 


Ajuns în marginea satului, se pitulă după brazi. Siătu până târziu, 
fără să vadă nimic. In curtea lui era pustiu. 
dea de-asemenea nici o mișcare. Dar dacă sa strecurat prin &ită parte ? 
La gândul acesta se măpusti în sat, prin ogrăzi peste uluci, Când ajunse 
în curtea lui, se opri, dar dacă e în casă ? Ce-a va spune? Puse mâna pe 


La administrator nu se ve- 


clanța ușii. Era încuiată. Văzu numai negru înainte. Cum a ajuns în 


ogreda administratoruiui? Inpirse ușa, care nici nu clinti. Ochii i se 


învolburară şi inima îi svâcni rănită. Işi repezi umărul în ușe şi ivorul 


sări țiuind din scoabe şi se pomeni găfăind, desfigurat cu pumn:: înc.eş- 
taţi, în prag care îi se legăna sub picioare. Salomia ț.pă ca o pajură în- 


junghiată, și se ghemui covrig, goală pe divan, iar administratorul în- 


mărmuri pe picioare, gol puşcă, 
Recules, Solovăstru se repezi la 


stârvul încremenit şi înşfăcându-i 


de păr, îl târî în curte și de-aci în uliţă, ca pe un sac de tărâţe, Lăpă- 


dându-l în uță, îi apăsă un bocanc pe pântece, poruncind unu: țăngău 
ce rămăsese cu ochii hoibaţi 1la el, să-i aducă o pereche de foarfeci, să-l 


jugănească. Saţui se adunase potop în jurul lor. 


So'ovăstru şi de nevasta lui, 
cumpliţi şi curvari 


guda! Și porniră spre casa aâministratorului, So:ovăstru vru să-i oprească. 
Dar ce să facă? Unde să proptească stârvul ca să nu=i scape? 
Peste drum un gard de nuiele cu pari proaspeţi ascuț.ţi, îl momi. 
Ridică trupul bubhăit a! jidovului până în creştet și vru să-l tragă în 
tepi ca să nu-i mai scape. S-mţind însă svârcolirile neputincioasz, mi.a 
îi cutropi și urlând de jale și încruntare, îşi lăsă braţe.e moi. Pornit să 
facă moarte de om, Domnul din el învinse, şi lepădând păcatul din mâini, 
se nărui în şanţ p'ângând ca un copil... 
De undeva dintr'o podină, un ciopot de vecernie, începu să cânte 
lăcămos de impede, a pace, 
Inainte de-a se svoni încă, peste rreste pățania 
piecă în lume pentru a doua oară, ducând cu el toată durerea ce sa ogoit 
într'o hălăc'ugă de munte. 
Valea Ierii, a rămas multă vreme cutremurată de intâmplarea Sa- 
lomiei, despre care nu mai știau nimic, decât din svonurile care le adu- 
ceau cărăuşii. Cică ar fi fugit cu administratorul la Cluj. 


lui, 


So:ovăstru 


Apoi alte rercrcriră s'au abătut asupra lor, uitând de toate, de 


numai 


V. COPILU-CHEATRĂ 


admin'stratorii au rămas aceiași, 





8 


Vitrina 


(Urmare din Dag. 7-a) 





căzând sistemul capitaiiist. Acea- 
stă spăimântătoare prăbuşire a 
întărit, a popoarele doritoare de 
o viaţă mai viguroasă și efici- 
entă, credinţa în revoluțiile Fas- 
cismului și Naţiomalismului, în- 
drumate înspre combaterea desa- 
gregării Statului modern. Acum 
statul e reintegrat în ţoată pli- 
nătatea sa. Se poale afirma că 
princip:ul naiionalității, suscitat 
de revoluția franceză, a avut 
utima sa aplicare în 1919, prin 
efectul disoluţiei Imperiului hab- 
sburgic, dând viaţa acelor ncui 
comunităţi maţiona!e. 

Europa va susține că a atins 
perfecțiunea democratică, şi ru-și 
va da seama că a ajuns la Ge- 
sordimea cronică prin inconcilia- 
bilitatea micilor state. Particula- 
rismele istonice acţionează pen- 
tru desagregarea europeană, aşa 
cum, odinioară,  municipalismele 
făceau cu neputinţă unitatea na- 
țională. 

Italia şi 'Germania, în fața pa- 
raliziei Statelor burgheze şi de- 
sardinei și fierberiior cronice ae 
micilor state, au pus în acţiune 
„turbinele revoluţionare”, Despre 
acostea se poate citi în docitainete 
lui 


MOELLER VAN DEN BRUCK ȘI 
ENRICO CORRADINI, 


precursorii nouei ordini  euro- 
pene; primul își cunoaște epoca 
de glurie cum e şi firesc, în Ger- 
mania de după războiul mondial, 
întrun mediu cât se poate de 
predispus să protejeze înfiorireu 
unor doctrine de justiție socială 
şi de mai bună distribuţie a bu- 
nurilor pământeşti. Al doilea, 
Corradini, e cel care face întâia 
cară legătura între sindicalism și 
naționalism, combătând socialis- 
mul. Sindicalismul războinice al 
lui Enrico  Corradini nu era o 
nouă lecție de socialism marxist 
cum s'a crezut, ci „o nouă formă 


de aristocrație ieșită din tăria 
muncii“. 
.Ndționalismul, scrie  Corra- 


dini, vrea să fie pentru întreaga 
națiutie ceeace socialismul fu 
pentru proletar numni, Ce-a fost 
pentru proletar socialismul? O 
tentațivă de mântuire: în parte 
şi în limitele posibilului, izbutită, 
Şi ce este Naționalismul pentru 
Neam? O încercare de mântuire, 
şi dea Domnul să reușească din 
plin“. 

Corradini numește proletară 
națiunea italiană și toate naiu- 
nile care, ca Italia de pe atunci, 
se găsesc în stare de dependenţă 
față de Națiunile mai favorizate, 

Reluând viziunea Italiei ca o 
mare țară proletară, 


GIOVANNI PASCOLI, 


reluă totodată conceptul funda- 
mental al agitatorului naţionalist 
şi îl adoptă ca titlu al discursului 
Său războinic, atunci când Italia 
începu expediţia tripolitană. 

„Marea proletară sa mişcat”, 
scrie el. 

Autoritatea poctului face popu- 
!ară expresia, astăzi de uz comun. 
Până și Panzini în al său „Dizi- 
onario moderne”, scrie: 

„Proletaria (La Grânde):  de- 
nominazione data da S. Pascoii 
alItalia...” Şi adaosă: „reminis- 
cență din Byron: marea proletară 
a națiunilor (ltalia)”. 





Europei 


UN URAGAN SUFLETESC, 


a răscolitt poapareie sărace și rod- 
nice ae Europei, amestecând în 
viața politică marile mase până 
ieri excuse. Aceste  „turbine” 
(Wisbe!l) denumite așa de 
precursorul german al Nazismu- 
lui, a făcuţ să tresară osatura 
internă a statelor — serie d'An- 
drea, şi structura juridică exi- 
stentă (Societatea Naţiunilor şi 
tratatul din Versailles) pentru a 
turna societatea europeană în ti- 
pare noui. 

Revoiuţia europeană, continuă 
ei, condusă de Mussolini şi de 
Hit: se perfectează cu războiul 
actual şi exprimă „revolta for- 
ţelor profunde şi instinctive ale 
popoareloa împotriva  absuwrdei 
tiranii a rațiunii”. 


ITALO ZINGARELLI 


consacră un documentat și obiec- 
tiv studiu în revista citată, situ- 
aţiei din România. După o sub- 
stanțială și succintă istorie rezu- 
mată a împrejurărilor politice 
care au duş la abdicarea fostu- 
lui rege, — şi faptul de a întinde 
lanţui seriilor cauzâle cu mult 
mai departe decâţ în ultimii ani 
ai dictaturii sale, așa cum se face 
de obiceiu, căutând rădăcinile 
faptelcr în cadrul geogrâţic, bio- 
logic și istoric al statului Român 
dela înfiinţarea lui în forma mo- 
dernă a regatului, — Italo Zin- 
garelli face pe scurţ caracteri- 
zârea Mişcării Revoluţionare, a 
oamenilor, metodelor și crezurilor 
sale, apologia curajului eroic şi 
a suferinței, şi explică mecanis- 
mul Joviturii de stat din 6 Sep- 
tembrie. „Cu îndemn şi faptă, 
Garda de Fier trebuie să sădea- 
scă convingerea că nu va fi ni- 
meni asuprit şi că o nouă eră 
de justiție îşi află începutul”. 
„Statul egionar, scrie autorul, va 
îi un stat totalitar ale cărui cen- 
tre vitale vor fi toate controlate 
de Români, (ceeace va determina 
eliminarea Evreilor, care se plă- 
nuește să se efectueze gradual, un 
stat just şi să amelioreze felul 
de viaţă al claselor lucrătoare şi 
agricole, şi să aducă la cârmă 
tinerii: acei tineri crescuţi în at- 
mosfera legionară, sunt, prin cre- 
dinţă, disciplină, spirit naţional 
şi enraj, atât de drosebiţi de acei 
pe care îi întâlneau cu zece ani 
înainte”, 

„Cel dintâi scop e să libereze 
fiii poporului din tenebrele şi ru- 
şinea  analfabetismului”, citează 
Zingarelii cuvintele Generalului. 


„CEA MAI NEAGRA PAGINA 
A ISTORIEI” 


se intitulează articolul de  fonă 


dl revistei săptămânale  „„Meri- 
diano di Roma“, din 20 Octom- 
brie 1940, gândindu-se, — cum 


arată de altfel atributul adăugat 
în titlu, dar pe care nu l-am Te- 
produs aici tocmai pentrucă nu 
de ccozuri particulare avem a ne 
ocupa, —- la Englezi, firește. 

Nu ne interesează polemica în 
sine. Ceeace încercăm să suge- 
răm ci.itorului, e realizarea men- 
tală a imaginii întrbuințate de 
cel ce semnează, discret, cu ini- 
țialele A. C. — „Cea mai neagră 
pagină a istoriei unui popor“, ar 
însemna pentru  imaginaţiile 
terre-d-terre, peniru conștiințele 
celor ce nu-s deprinși cu meta- 
fora, sau mai curând dimpotrivă, 
pentru acei predispuși să inter- 
preteze orice cuvânt, nejiind încă 
de toț bhpsiţi de simțul intuitiv 








care cere cu orice preţ corespon- 
dentul eidetic, real, al termenu- 
lui, ar însemna 0 pagină în care 
negrul literelor să domine albul 
hârtiei. Cu alte cuvinte, admi- 
țând că istoria ar fi pură şi sim- 
plă narare de fapte şi nu înșirare 
de vorbe goale cum se întâmplă 
cele mai adeseori, cea mai nea- 
gră pagină a istoriei unei țări ar 
fi pagina cea mai bogată în fapte 
a istoriei sale. Peste putință de 
reprezentat această ironică ima- 
gine, fără să zâmbești. O pagină 
neagră în istorie ar însemna, 
astfel, o pagină glorioasă și dim- 
potrivă, o pagină albă în istorie, 
o pagină  goaiă, corespunzând 
probabil unui vacuum în viața 
poporului respectiv, un înexpli- 
cabil și  înoportun  „relache', 
strecurat între anii grei de sen- 
suri gi unei națiuni. 

îmversiunea bazată pe analiza 
intuitivă a expresiei, proprie iro- 
niei moderne, cum am arătat alte- 
dăți, gândindu-ne la literatură și 
artă mai cu seamă, funcționează 
şi dici. Imaginea se ţine, capătă 
consistență, umblă pe picioare 
proprii și ne devansează în în- 
tenții. „Feriţi-vă de paginile albe 
ale istoriei“, par să strige anumite 
genii ale nevăzutului,  protago- 
nistilor ei mărunţei. „E mai bine 
o Dagină roșie de sânge sau nea- 
gră de acțiune peste acțiune po- 
vestită, decât o pagină pe care 
să domnească, împlacabil, trufaș, 
hinertrofiat, golul. Istoria are 
alte criterii de valorificare decât 
morala individuală, morala ome- 
nească a societăților. Istoria a- 
ploudă fapia, chiar imorală, ju- 
decată prin prizma imperjectă şi 
creerul mneîncăpător al furnicilor 
sociale, — inacţiunii, oricâtă fe- 
ricire burgheză, circumscrisă la 
egoismele individuale, ar îngră- 
mădi ea în pacifica-i domnie. Is- 
toria are oroare de paginile albe. 
Pagina albă a însemnat pentru 
istorie înfiorirea vicioasă a Im- 
periului Roman în vremea deca- 
denței, pagină albă somnul de- 
mocrațiilor apusene pe perna 
umplută cu frunzele dafinilor 
perverşi ai păcii, pagină albă 
somnoleanțu, inerția românească, 
Pentrucă, oricâte sau întâmplat 
cu noi de douăzeci de ani în- 
coace, nu sunt faptele noastre, ci 
rezultatul înerției noastre. Fap- 
tele noastre ca Stat, încep efectiv 
acum două luni de zile. 

Puginile celor douăzeci și doi 
de ani dela Unire, sunt  peniru 
istoria Statului nostru, aibe, ori 
cât de negre ar fi paginile isto- 
miei indivizilor cure ne-au COR 
dus. Realizând rușinos de activ, 
interesele lor sau ale castei lor, 
conducătorii de până azi au îne- 
grit pagini de îistovie politică in- 
tevioară, lăsând albe paginile pri- 
vitoare la România din Istoria 
Lumii în aceste două decenii și 
măi bine. 

Faptă peste faptă vom îngră- 
mădi noi de aci înainte, să um- 
plem paginile viitorului, să le fa- 
cem să se reverse, să le întindem 
dacă se poate şi asupra trecutu- 
lui, vărsându-le conținutul și 
sensurile peste paginile albe ale 
trecutului. Ridicând adică fapta 
unui Ins, la nivelul însemnătății 
sensului ei, al consecințelor ei, în 
vioța Universului. O singură pre- 
zenţă, în vremurile acelea de-abia 
trecute, pe pământul Românilor: 
Codreanu. Căpitanul e unica pre- 
zență în viitor şi pentru totdea- 
una, oriunde sunt încă Români. 
Vor înverzi curând de frunza și 
iarba faptelor duhului Său, pa- 
ginile albe ale Istoriei, 


SORACTES 


UNIVERSUL LITERAR 


FRANȚA 


Azi, pe lângă Ministerul 
Instrucțiunii Publice sa în- 
fiinţat o Direcţie a Tineretu- 
lui ce are menirea de a în- 
tări şi de a desăvârşi educa- 
ţia tineretului francez între 
12 şi 20 de ani, pe tărâm îi- 
zic şi moral, veghind la a- 
plicarea Legislaţiilor decre- 
tate în ultimul timp de gu- 
vernul Mareşalului  Petain. 
Aceste legiuiri au introdus 
principiul serviciului civic o- 
bligator, constând în unele 
munci în comun, agricole, 
sanitare, edilitare, Se urmă- 
reşte desăvârşirea educaţiei 
primită acasă, la școală sau 
la atelier. Se insuflă tinere- 
tului simțul tradiţiei şi con- 
știința spiritualităţii  noui. 
Sportul va sta pe primul plan 
al preocupărilor. Fiecare co- 
mună va avea o Casă a Tine- 
retului pusă sub privegherea 
directă a unor „Delegaţi re- 
gionali“, Aceasta va fi icoa- 
na concretă a muncii tincrs- 
tului şi Centrul activităţii 
sale. Aci vor afla tinerii 
Francezi „acea  fraternitate 


sănătoasă ce îi pregătește 
pentru lupta vieţii“, cum â 
spus într'un recent discurs 
şeful guvernului. 


Lumea Literară a sărbăto- 
rit de curând 150 de ani 
dela nașterea poetului  La- 
martine. Azi, ca şi la sfârşi- 
tul vieţii sale, Lamartine 
un nedreptăţit. S'a uitat prea 
repede că a fost unul din pu- 
ținii care a izbutit să aducă 
în viaţa politică desintere- 
sarca, spiritul de jertfă și i- 
dealismul, făcând să dom- 
nească poesia, cum spune 
Thibaudet, nu numai în i- 
nimi, dar în tcate: în poiitică, 
în istorie, în critică. Sa ui- 
tat că autorul Armoniilor a 
fost şi un mare cetăţean, ales 
de 17 ori de-a-rândul depu- 
tat, că a ţinut 271 de dis- 
cursuri la Cameră, că a fost 
membru al guvernului din 
1848 şi că a promulgat Con- 
stituţia din 1849. S'a uitat 
că Lamartine salvează nu 
numai Franța ci și Poesia, 
care lâncezea, dela Ronsară, 
în convențional și. imitație. 

P.L. 


[ză 





wmAM VĂZUT ZILE INALTE, 
INTRU CARI NE-AM BUCU- 
RAT", 


scrie părintele Gala Galaction la 
începutul caietului pe lunile Sep- 
tembrie-Octombrie al revistei lu- 
nare „Viața Basarabiei“, al doi- 
jea care apare în București, sub 
vechea conducere a d-lui Pan 
Halippa, după răpirea ținutului 
de peste Prut; — „am măsurat 
cu pasul și cu ochii scumpul pă- 
mânt basarabean şi ne-am Jegat 
anii, munca şi preoţia de sufle- 
tul fraţilor dintre Prut şi Nistru“. 

Sunt câteva însemnări de adu- 
ceri-aminte, doar câte au putut 
să încapă în nu mâi mult de două 
pagini: intitulate „Gânduri-gân- 
duri...” — dar ce sguduitoare şi 
înfiorațţe de apriga încleşiare a 
suferinţei, a unei tristeţi copleși- 
toare ce nu își găseşte leac de- 
cât în zmerenia nădejdii creşti- 
nești şi în rostirea necontenită— 
„până ia miracol” — a ruşii: 

„Inima înfrântă și  zmerită 
Dumnezeu mo va urgisi, Fă bine, 
Doamne, întru bunăvoința ta, 
Sionului și să se zidească zidu- 
rile Yerusalimului“. 


IN RÂVNA LUI APOSTOLICĂ 


de propovăduitor al dreptei cre- 
dinţe, preotul cărturar Gala Ga- 
lacţion și artist al cuvântului 
din cei mai hărăziţi pe cari-i a- 
vem, îi destinase năpăstuitei 
provincii moldovenești să fie re- 
ceptacolul suprem al spirituali- 
tăţii noastre ortodoxe, după cum 


se va vedea. 
Să ni se ierte, tutuşi. dacă la 
valoarea documentară a însem- 


nărilor asupra cărora atragem a- 
tențiunea, adăogăm și prețuirea 
noastră — profană, aproape ino- 
portună în astfel de împrejurări 
— pentru fineţea de bijutier în 
arta exprimării literare a părin- 
telui Galaction. Ascultaţi evoca- 
rea rodnicei sate activităţi misio- 
nare, aţâ de brutal întreruptă 
de tragicele evenimente: 

„Cu durerea Psalmistului îmi 
aduc aminte de stintele slujbe 
din marea catedrală din Chişi- 
nău, de mulțimile cucernice cari 
veneau spre sfintele locașuri şi 
de pătrunzătoarea luare aminte 
cu care ascultau cuvintele de 
învăţătură, 

La răsăritul moşiei româneşti, 
aveam în noi credinţa robustă 
că suntem străjerii din avannpos- 
turi „Munca noastră teologică și 
culturală avea înţelesul deosebit 
că este menită să fie pavăză su: 
fletească. Invăţam pe ucenicii 
noştri şi pe lumea care ne ascul- 
ta: pravila milițiilor Domnului 
şi odiseia neamului românesc. 

In orele de predică, din amvo- 
nul catedralei, am căutat, de 
multe ori — ca un scafandier, în 





fundul mării—mărgăritarele sim- 
țirii poporului cucernic şi iubitor 
care umplea sânurile sfântului 
locaş. 

In reveriile mele scrise, în nuu- 
meroase schiţe și fragmente, 
m'am străduit să aleg și să lămu- 
resc, cititorilor mei, farmecul su- 
prem melancolic al peisasiului 
basarabean și poezia soarelui ur- 
zător, deasupra satelor cu bălți 
la poale... 


In lecţiile mele de pe catedră, 
am tins să stabilesc că în această 
provincie răsăriteană ne este dat 
să adunăm, ca altă dată Iosif în 
Egipt, pentru tainice zile de foa- 
mete duhovnicească, din viitor, 
sfintele recolte ale credinţei stră- 
moşeşti nepieritoare“. 


INTIMITATEA CU SENSUEBILE 
DE VIAȚĂ ALE ORFODOXIS- 
MULUI 


— altfel spus trăirea în duhul 
credinței creștine este un ic] de 
a fi adânc îndătinat, mai ales în 
firea românului moldovean, 

Religiozilatea îi descoperă te- 
meiul ulțim şi limanul suprem al 
existenței lui. Dar în biserică el 
nu poposeşte cu pulerile sleițe de 
nădejde ale resemnării. Ca în 
străvechiul mit păgân al lui An- 
teu, Românul își pleacă fruntea 
dinaintea icoanelor și atinge cu 
genunchii lespedea dinnintea al- 
tarului, încredințat că prin acest 
vitual soarta lui capătă o nouă 
și  mni viguroasă  îndieplăţire. 
Chiar când își vede zădărnicite 
idealurile pe care s'a străduit să 
le infăptuiască în lumeasca lui 
vremelnicie, el tot nu se socg- 
teșie înfrânt ci abia atunci sar 
spune că soaria îl îndeamnă fără 
șovăire căire menirea de luptător 
pentru credință. In această ipos- 
tază el se regăsește pe linia 
celei mni viguroase tradiții ro- 
mânești, care a strălucit cu o ne- 
ecalală putere de exemplu și 
rodnicie în biruința lui Ștefan cel 
Mare asupra păgânităţii. Crucea 
și sabia — iată simbolurile nepie- 
ritoare în numele cărora virtuțile 
strămoșești sunt mni active ca 
oricând în acesie zile de Renas- 
terea sufletului românesc, 


„CU CRUCEA ȘI CU SABIA“ 


este dealtfel intitularea raracta- 
ristică — din care am dedus su- 
gestiile de mai 'nainte—a baladei 
semnată de d. Pan. Halippa, în 
acelaş număr din „Viaţa Basara- 
biei“, Sunt izbitoare în chip plă- 
cut, varietatea şi vioiciunea rit- 
murilor după care se desfășoară, 
povestea  flăcăului basarabean 
Vârian, împins de sărăcie să pri- 
begească şi ajuns stareţ de mână- 
stire. Intorsăturile de sintaxă ne- 
aşteptate şi prospeţimea graiului 
înviorat de pitorescul lexical 








contribuie deopotrivă să sporeas- 
că satisfacția cititorului baladei. 
Dar altceva vroim să subliniem: 
transformarea firească a ţăranu- 
lui basarabean care-și  zăseşte 
imtre zidurile şi ceasloavele mi- 
năstireşti leacul desnădejdii, iar 
mai târziu, „călugăr cu avânt gin 
fire“, găsind chiar, în credinţă, 
nădejaea într'o soartă mai bună 
pentru neamul lui. 


Poemul, ne informează autorul 
lui, urma să apară în volumul 
Pământul nădojdilor mele sur- 
prins de bolşevici pe când se afla 
încă în tipogratie, la Chişinău. 
Dar cine-ar fi crezut. acum căte- 
va luni doar, că versuri ca aces- 
tea, datate din 1914, vor ajunge 
curând de-o tragică actualitate: 

Dzgrabă poate, vom afla 
Că stareţul Vârlan va sta 
Cu crucea şi cu sabia 

In luptă pentru Basurabia 


RÂNDUIALA CREȘTINĂ 


socotilă ca o întocmire neschim- 
bătoare în ordinea suprajirească, 
era desigur, odinioară, valabilă, 
adică activă, şi în ordinea laică 
a gospodăririi noastre întru vre- 
melnicie. Vatra  strămoşească şi 
mormintele înaintaşilor partici- 
pau la caracterul sacru al obiec- 
telor anume destinate  culuului 
religios. In vremuri de amenin- 
tare pentru ființa neamului, era 
invocat, ca sprijin  mântuitor, 
deopotrivă cu Atotputernicul, și 
duhul tutelar al strămoșilor con- 
cretizat prin şirul neîntrerupt al 
generaţiilor de morminte.  Esle 
deci eaplicabilă, la poeții refugiaţi, 
frecvența motivului potrivit că- 
ruia grija pământului natal co- 
tropit este încredințată lui Dum- 
nezeu şi mormintelor. Așa, în 
poezia Refugiu de N. Spătaru a- 
părută în Viaţa Basarabiei și din 
care cităm strofele: 
Cădea şi-acolo toamna peste 
[ramuri. 
Și-acolo frunzele însânserate 
Se gudurau pe lângă trecători... 
Şi le-am văzut şi eu ds-uâtea ori. 


Dar astăzi, în coloana de refugiu, 
Când mă striveşte plânsul și 


[furtuna. 

Eu mă 'nfrăţesc de-apururca cu 
[el= ; 

Căci sunt și ev o frunză dintre 
(stele. 


Pornesc — și jarăşi cad pe țărna 
mea ; 
O 'mbrăţişez cu lacrimi, o sărut... 
Şi-o părăsesc Puternice Părinte, 
In grija Ta şi-a țărnei din 
[morminte ,. 


CHIŞINĂUL 


este înfățișat de d. Gr. Rugescu, 
în paginile aceleiaşi reviste, cu 
mult dar evocator, în rânduri a- 
diate de o tristețe calmă şi re- 
semnată : 

„Când te apropii de oraşul a- 
cesta răspândit pe cline verzi de 
dealuri, el se desfăsoară Ja 
dreapta ta, cum vii cu trenul 
dinspre Iași, dala marginea liniei 
ferate şi pânăn zări, cu toată 
puzderia caseior dlui, cu tot con- 
slomeratul de coperișuri fejuri- 
te, răspânditen amfiteatru, cu 
turnurile răzleț răsărite ale ve- 
chilor „fontanii“, cu  frunzişul 
verde al vegetației lui și cu ae- 
rul acela de linişte al celui mai 
potolit și mai mare oraş din ră- 
săritul. țării, 

La mijlocul amfiteatrului, des- 
prinzându-se în sclipiri argintii, 
departe, se profilează cupola cla- 
sică a catedralei episcopale, pă- 
vând în zare, micşorată de de- 
pirtări, ca o jumătate de nucă 
poleită, desprinsă lin pomul de 
Crăciun... 


Așezarea Chişinăului e mân- 
dră şi dealurile care-l împodo- 
bese şi-l înconjoară din trei 


părţi — lăsând doar spre Miază- 
noapte-Apus loc șesului Bâcului 
— te lasă să priveşii de re cul- 
me, dela margina, spre asfinţit, 
în bătaia soarelui, dincolo de o- 
raș, ulucul văilor cu zări albăs- 
trii de ţară cu sate moidovene, 
cu turle de biserici verhi, cu li- 


vezi şi vii, cu driunsazuri şer- 
puite la picioarele tale, peste 
culmi, adevărate pasteluri mi- 


niaturale. 


Un oraş atăt de tăcut, zât de 
mare. atât de trist şi de mândru, 
te cuprinde în nostalgia trăirii 
lui latente cu tot suflstui, cu 
toate tristețile și semmele liniștii 


9  Noembrie 1940 —— 





lui ortodoxe ce trec peste dânsul 
— apruape de suflet ca o mărtu- 
ria a dreptăţii şi adevărului nas- 
tru istoric“, 


REAPARE REVISTA ,LUCEA- 
FĂRUL:“ 


Pentru a tace cu putință reapa- 
riţia cunascutei reviste ardelene 
Luceafărul, publicaţie cu veche 
tradiție de cultură în ţinutui ro- 
mânesc a celor mai temeinice 
preocupări cărturăreşti, zruparea 
Societăţii scriitorilor români ar- 
delcni a luat inițiativa generoasă 
şi oportună a ţinerii unei serii de 
șezători literare în principalele 
oraşe ale ţării, mai cu seamă în 
acele transilvane, 

Fără 'ndoială, stimulentul ma- 
terial e tot atât de necesar ca şi 
însufleţirea dezinteresată de care 
dau dovadă cu îmbelşuzare serii- 
torii ardeleni. Din beneficiile ce 
se vor realiza, tipărirea şi apari- 
ţia regulată a revistei, începând 
cu anul viitor, vor fi, să nădăj- 
duim, asigurate. 

Prima șezătoare ţinută în acest 
scop, Duminica trecută, la Sibiu 
a confirmat şi întrecut chiar cele 
mai optimiste speranţe ale orga- 
nizatorilor. Un public numeros, 
fremătător de simpatie intelec- 
tuală şi sufletească a arătat, prin 
participarea lui atentă că apelul 
generos al scriitorilor şi-a găsit 
un ecou spontan şi plin de înţe- 
iegere. A fost răsplata cea mai 
nimerită şi meritată pentru stră- 
duinţele d-lor 1. Agârbiceanu, 
Victor Papilian, Paul Constant, 
Al. Dima, Grigore Popa, I. Neam- 
țu. 1. Alexiu, Copi'u-Cheatră, O- 
limpiu Boitoş ş. a., a căror neos- 
tenită activitate menţine conti- 
nvitatea tradiţiilor de cultură ro- 
mânească în Ardealul martirizat. 


UNIVERSITATEA LIBERĂ 


şi-a publicat zilele trecute „pro- 
gramul toamnei 1940“. Aceleaşi 
preocupări, pe care le preţuim 
de mulţi ani, de întăţișare siste- 
matică și completă a probleme- 
lor interesând știința, cultura 
sau organizarea de stat romă- 
nească, se desprind şi din întoc- 
mirea programului de conferin- 
țetpentru sfârșitul acestui an. 
Cele două cicluri de prelegeri 
vor fi ţinute la fundaţia Dalles, 
unde se găsesc şi abonamentele 
(costul 100 lei, studenţii având 
intrarea liberă), 

Conferinţele din ciclui denumit 
„Contribuția românească în știin- 
ță“, vor fi ţinute Lunea, dela 6-7 
d. a., în ordinea următoare: 

18 Nov. — In matematici (prof. 
P. Sergescu), 


25 Nov. — In Chimie (prof. E. 
Angelescu). 

2 Dac. — In mineralogie şi geo- 
logie (prof. Macovei). 

9 Dec. — In biologie (Dr. Ga- 
vrilescu). 

16 Dec. — In medicină (Dr. 1o- 
nescu-Siseşti). 

In ciclul „Domnia Regelui 
Carol 1“, Miercnrea dela 6-7 d. 
a., ordinea va fi aceasta: 

13 Nov. — Personalitatea (prof. 
C. Kiritescu). 

20 Nov. — Regele militar tg-l 
Constandache). 

27 Nov. — Organizarea poli- 
tică. 

4 Dec. — Organizarea economi- 
că (prof. Gr. Taşcă). 

11 Dec. Politica 
wpruf. Gh. Brătianu). 

183 Dec. — Desvoltarea cultura- 
lă (Dr. C. Angelescu). 


externă 


CETATEA LUI BUCUR 


ce va numi ciclul de poeme îre- 
dite, 35 la nuinăr, pe care harni- 
cul „căutător de comori“ Ștefan 
Baciu le va publica în cursul lu- 
nei acesteia, în colecția „Univer- 
sul Literor“”. Aspecte de autentic 
pitoresc citcdin, mai precis: bucu- 
reştean, sunt creionaie cu o gra- 
fie sigură ce mu exclude, unevri, 
humorul epigromatic. Argumen- 
tul sau pretextul nu e. Jără în- 
doială, inedit în lirica tânărului 
poet, dur relieful deosebit pe ca- 
re-l capătă, prin grupareo în a- 
cclaş ciclu a unor teme cu mul- 
tiple variante, îngăduie să afir- 
mâănm de pe acum că Cetatea lui 
Bucur da fi socotită ca un Popas 
bogat de semnificaţii, pe itineru- 
riul poetic al autorului. 

Carteu va. fi ilustrută de picio- 
rul Ștefan Constantinescu. 


MENALC 





“Amorul e un lucru foarte mare“ 


de George Voinescu 


Di 








— E o sirenă cu experiență. Ca să mai poată atrage marinarii, iasă să se creadă că e semnal de apărare pasivă. 











TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. 





T. Nr. 24464-93