Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0001

— î a m . re a 


Ul Lia 


ANUL LII Nr.-1 








NIVIP 


PROPRIETAR! 


. ; - ABONAMENTE: 
SOC. AN: „UNIVERSUL: BUCUREŞI, BREDIANU 23 - 23 E II IPP REP e Va REDACȚIA ŞI'ADMINISTRAȚIA NE iaca E plana 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGA”, STALIN. "POPESCU onecii și matei 98 fai ara cer Fag ea Apare de i pe lună Duminică 10 IANUARIE 1943 
: » tr. 
Lascrisă sub No. 163 Teib. Tifov particulare 12 luni 360 „m să Ş E N sa PRE Ț UL 6 LEI Redactor responsabil; MIHAI NICULESCU 


6 luni 190 ,, 





e e 





E ———————— 





j Personalitate și iteratură 


i tim Li) = 


FĂ : pai ? „de AL. Pl IPeIDIR: 


pătă tot mal mare puli i ape întormarea, pr teri n de valoare, 


„copceptul de personaliate nu, m: are, cele pn a discuţiile actua- 


lităţii, Yocul pe care.îl avea daipară. : 
„Morala muşuroiuli de furni şi a coloniei de” castori na ad- 


„mite valoarea personalităţii conderate. în sine, privită în esenţa 
„ei individuală, în matifestările | independente de colectivitate. 


Dacă această morală are sor de durabilitate Său nu — iată 


"o 'oheştiune pe care nimeni m'o pte lămuri încă și care, dealtfel. 


pentru. cele. ce vreau :ă discut ai nici nu are vreo însemnătate 
deosebită. In mijiecul-furtunei gren să prevezi altceva decât 
că va veni 'o vreme end iurtui se va potoli. Mai greu desigur 
- este de spus care anwne valoryor mai sta atunci în picioare, 
care altele vor pieri, pulberatde furţună, şi care valori nouă 
vor apărea. 

Astăzi putem incăsă repetă, nu ştiu dacă toți, dacă mulţi, 
"dacă puțini — versuril în care wvethe afirmă valoarea persona- 
Utăţu: . 

Volk undKnecht ad Uberwinder 
- Sie gesten zu jed Zeit: iati 
- Hdehstes Aliick d Erdenkinder 
Sei mur d Persâichkeit, 203 
E pole : Nr... 
(Popor -şi lugă şi vingător. | „Bemp 
Cu toţii sun în dee vreme : -. 
__ Cea mai-nare fatire a oamenilor 
„E pri ersonalitea). 





. 


Vuetul vijelie; PR PE. Pe glas ai diamant, pur, dar 
nu-l poate acoperi decâîn treăt. In vorbele. lui. Goethe sa - 
strâns o experienţă moră de m și mii de ani a omenirii. Ea ne 
îndeamnă să râvnim sprpermznţe şi să considerăm numai ca 


trecător ceeace este sortisă treă. 


Mă grăbesc să spun 1 am ceput aceste consideraţi nu cu 
gândul de-a le da o aplire getrală (ceeace ar fi desigur, o în- 
- gâmfată pretenţie) ci nuai cuntenţia mult mai modestă de-a 

_ncerea să „discut câtevahestini de valoare. dintrun domeniu 


„imitat şi aname acela aliterarii. 


Personalitatea este cxdiția je existență a oricărei literaturi 
"cate vrea să dureze. O prire îrpoi peste literatura trecutului ne 
arată repede că epocile dsărăe Literară au fost tocmai acelea 
“în care personalitatea, d'un joiiv Sau altul, a fost înăbușită, 
persecutată, sau pusă, Pi catrângeri diverse, îm neputinţă 
de_a' se manifesta. Fie că vert de apocile în care absolutismul 
interzicea libera desvoltaru spitului, fie că e vorba de acelea 
în care colectivul se desvVa îidauna individului, rezultatul a 


fost, în orice timp şi în oe k, acelaș personalitatea literară 


a fost înăbușită. 


: 





Fără îndoială, activitate liteă continua şi în acele epoci 
* dar producţia literară- era t calte mediocră, fie că era prea 
legată de actualitatea imediă, £că relua teme vechi, banale 
şi stoarse,-fie însfârşit că a. dintă spre anumite scopuri din 


afara literaturii. 


O personalitate literarăse sume cu greu unor asemenea 
condiţii Scriitorul, prin firc lui ntârnată și excepţională, res- 
pinge prelucrarea âctualităi imete din pricină că nu are 
perspectiva în timp mecestă oritei creaţii; miciun, material 
actual nu poate fi prelucra'literari nu--poate deveni material 
de creaţie literară decât câd între şi scriitor sa întins o pe- 
rioadă oarecare de vreme - așadarând a început să intre în 


trecut ; prezentul e un slabmotiv Piru literatura de creaţie şi 
asta o ştie orica scriitor. 

Reluarea vechilor tementeră pozilități de creaţie mai mari 
2 SRR oare toate marile teg vechi si ele îngăduite în vremuri 
de constrângere colectivă e acelea d care vorbeam mai sus ? 
Deobicei, în astfel de vremr:, temalevechi care se reiau sunat, 
et pour cause! tocmai celemai pufnirielnice unei interpretări 
orig'nale şi noi; sunt veche motiv tmode şi inofensive, per- 
manente desigur dar prea guste Pntu o desfăşurare mare de 
aripi, drâmbe eterne, dar dimbe. 








—— 


(Urma? în pag.5-a 





- . ÎS pp gara = i 
Li aaa 


Portret 






















BIBL UNIV, “CLUI-SIBIȚ; 


sl at =194, 
ar l-cal 


SORIN IONESCU 


TI Ta 


pt 
Paza 


bi 
maret i-a da-i, e 
i zi PR Ea 











Despre marile inoiri 


O generație întreagă a pornit în căuiarea 
unui ideal. De la începutul acesiui veac, 0 
mișcare nesigură a început să se desemneze 
în domeniul spiritului, acuzându-se pe în- 
cetul şi încercând să definească o atitudine, 
să ajungă la o sumă de adevăruri necesare. 
Căutarea aceasta neliniştită nu pare să gă- 
sească destule puncte de sprijin. în tresut. 
Cu toţii simţim că ne lipseşte solidaritatea 
cu ceeace a fost, că punţiie au fost rupte în- 
tre roi şi generaţiile care se obișnuiseră să 
gândească altfel. 

Nimeni mar şti să spună unde duce dru- 





mul pe care păşim. Duhul cel nou câ Euro- 
pei nu s'a cristalizat încă în forme care să 
poată fi de pe acum judecate și amalizate re- 
trospectiv. O schimbare e însă în aer, şi În 
credința ei trăim cu toții. 

Intreaga cugetare europeană presimte că 
aparţine unei tranziţii, că elaborează pe ne 
ştiute o spiritualitata inedită. Ce poate să 
ne aducă prefacerea cea mare spre care ne 
simțim purtaţi ? Ce însemnează prefacere, 
şi care e valoarea universală a acestei capa- 
cități de reînoire ? 

Nu suntem cei dintâi care cunoaştem ast- 
fel de treceri. Deşi veacul pe care îl trăim 
se vesteşte greu de surprize, alții au cu- 
noscut cu mult înaintea noastră, zile care 
au erau poate cu mult deosebite de acestea. 
Suatem desigur prea aproape de fapte, ca 
să le putem judeca în întregul lor ; dar is- 
toria culturii europene oferă cel puţin pri- 
lejul câtorva constatări, care nu sunt poate 
fără subînțeles pentru ceeace se pregăteşte 
în viitor. 

Putinţa de întinerire a culturilor, a socie- 
tăților şi a  spiritualităților colective e de 
bună seamă cea mai mare binefacere din 
câte au venit în ajutorul progresului ome= 
nesc, In stampele vechi, ideea de progres e 
figurată printr'o scară. Scara aceasta are 
însă mai multe etaje, cu câte un palier îna- 
mte de fiecare nou urcuș, către care trebue 
s'a îndemne şi s'o ridice de fiecare dată un 
'mpuls nou, o împrospătare de puteri, o în- 
tinerire. Ca în mitul străvechiului Anteu, 
spiritul omenesc prinde noi forțe la un anu- 
mit contact cu realitatea, şi continuă pe un 
drum pe care se întâmplă uneori să lânce-= 
zească, până când un alt îndemn îl scoate 
din făgașurile prea tocite, şi îl repede cu 
mai mult elan spre țintele noui. 

Marile epoci. ale civilizaţiei au fost toate 
împrospătări de forțe. Epoca scurtă, dar 
deosebit de: fertilă pentru drumurile vii- 
-toare ale spiritului omenesc, a clasicismului 
grecesc, secolul lui August, Renașterea ita- 
liană, clasicismul francez, romantismul, rea- 
lismul secolulu; trecut, sunt tot atâtea miş= 
cări spirituale masive; uneori eruptive, alte 
ori mumaii trasate, dar came se înfățișează în 
aceiași timp şi ca niște fundamentale pre= 
facer; ale - unei “mentalități preexistente. 
Care e rostul lor, n'ar mai fi locul să se 
spună aixi. Toate epocile acestea scurte, în- 
ghesuite umeori în perioade de timp care nu 
trec 'de treizeci de ani, au făcut mai mult 
pentru sufletul nostru decât secolele lungi 
de istorie războinică și decât miile de ani 
de vagă somnolență a. preistorie. 

Ceeace ne imteresează însă pentru mo- 
ment, e să distingem caracterele specifice 
ale marilor înoiri, pentru a şti în ce mă- 
sură ar putea să răspundă prefacerilor vii- 
toare pe cara începem să le simțim. Istori= 


î „cul cutturii axe dreptul, indiferent de dog- 


ma după care interpretează trecutul, să se 
întrebe dacă acest trecut îi poate servi de 


“învățătură, și dacă poate scoate o lecție din. 


experiențele de altădată. 


de ALEXANDRU CIORĂNESCU 


Ceeace m; se pare mai vrednic de obser= 
vat, şi maj uşor de înțeles pentru noi, cei 
care trăim ceasul de față, e faptul că teate 
aceste mari curente de cultură şi prefaceri 
spurituaie, corespund unor epoci de criză. Mi 
se pare că lucru. acesta n'a fost îndeajuns 
subliniat. - Dimpotrivă, istoria ne-a obișnuit 
cu ideea că epocie de mare potenţă cuitu- 
rală și artistică se confundă cu cele de pro- 
speritate economică, şi deci de liniște din 
punctul de vedere politic şi militar. Influen- 
ați de interpretăriia materialiste ale isto- 
miei, cei care s'au ocupat, de pildă, de Re- 


naşterea italiană sau de cea flamandă, i-au 
căutat mai cu seamă temeiuri economice 
Arta celor două Renaşteri sar explica ast- 
fel prin excepționala înflorire comercială a 
oraşelor italiene şi fiamande, și prin noile 
posibilități de viaţă pe care le oferea îmbo= 
găţirea burgheziei din aceste orașe. 
Explicaţia aceasta mi se pare cu atât mai 
neîndestulătoare, cu cât reduce la prea pu- 
țin sensul spiritual al marilor transformări. 





(Urmare în pagina 8-a) 


 Dlug degpre realismul i 


— Soldatul în vizită la scriitor— 


SOLDATUL. — Tot cu nasul 
în cărți! Ce viață duci între a- 
paratul ăsta de 'radio neobosit şi 
Eshil-ul tău. , 

SCRIITORUL— Noroc! Mi-a- 
duci noutăți din bume. Ce se mai 
întâmplă ? 

SOLDATUL. — E curios că te 
aud mereu întrebându-mă tot 


"acelaş lucru, în timp ce pretinzi 


să trăești în acea lume a amin- 
tirii despre care ştii să vorbeşti 
atât de bine. 

SCRIITORUL. — Poate, dar 
iumea mă interesează ca un 
personaj prodigios. Totdeauna te 
îmbie cu câte ceva nou. 

SOLDATUL. — Da, dar tu nu 
primeşti noutatea decât în mă- 
sura în care ea nu te stânjene- 
şte. Ai un fel de a ţine lumea 
la distanță, care mă face să mă 
gândesc la cineva care a încetat 
să mai trăiască, 

SCRIITORUL. — Şi libertatea 
mea de spirit? Ce aci cu ea? 
Nu este ea chiar condiția lucru. 
iui meu, a vieţii mele? 

SOLDATUL. — Imi aminteşti 
în clipa asta de asei cari, acum 
câțiva ani, aduseseră la mo- 
dă faimoasa anchetă: care sunt 
cărțile pe care le-aţi lua cu 
voi, dacă ar trebui să vă petre- 
ceţi restul zilelor într'o insulă 
pierdută din  Paciţic? Ţi-ai 
transformat odaia în insulă feri- 
cită şi în fiecare dimineață te 
întrebi ce cărţi te vor ajuta să-ți 
petreci ziua. L 

SCRIITORUL. — Am nevoe 
de o bună societate, de prietenii. 
Cu ce drept îmi reproșezi că nu 
le găsesc decât printre cele mai 


bune spirite din toate veacurile? 


ACTUALITATEA ȘI PERMAN ENŢA VALORILOR 


SOLDATUL. —  Ciudaţ Ro- 
binson care trăește cu Socrate, 
cu Pascal, cu Stendha! și cu q- 
paratul de rad:o. 

SCRIITORUL. — De acord cu 
tine, că radio e de prisos în q= 
ceastă cameră, după masă va fi 
luat de aci. 

SOLDATUL — Vei înceta deci 
să te mai interesezi de mersul 
evenimentelor. 

SCRIITORUL. — Da, mi-am 
dat seamă că e zadarnic să te 





Despre unele valori 


Nu e o operaţie prea ușoară 
bitanţul unu: secui a carui biună 
jumătate s'a cheltuit în contabi- 
litatea cruntă a lichidării celui pe 
care l-a moștenit. Preocupat să-şi 
soldeze pasivui, veacul nostru a 
nezugat pe bună arepiate multe 
din rubricele cuprinse sub „activ“ 

Dacă proza wuuminaituiui erou 
al fantasuicei „Sason en enter“ 
ar putea fi invocaiă aci, ne-am 
Scutura ca şi ttirubaud: „Ce secol 
cu mâini!“ 

„Je naurai jamais ma main“, 
hoiărise proietul din Charleville. 
„Lia maa ă la charrue vaut la 
main ă ua plume“. Ca să-şi înde- 
plinească insă făgăduinţa făcută 
sie-și, Arthur Rimbaud a trtbuit 
să se exileze în Abisinia, în săl- 
bătăcia păduri.or tropicale ale 
căreia, dacă n'a avut într'adevăr 
cine să-l silească a-şi întrebuința 
mâinile pentru coarnele plugului, 
na avut în schimb nici îndem- 
nul de-a se mai siuji de condeu. 
Civilizaţia preaslăvită de progre- 
siștii secolului XIX are legile pro- 
prii evosuției saie, inexorabuie ca 
ale materiei însăși pe care o orga- 
nizează. Prima și cea mai temută 
este aceea a înlăturării oricărui 
accident din calea progresului. Și 
Spiritul, înverşunat să-și afirme 
dreptul la o libertate ce nu-i 
poate fi recunoscută decât într'an 
colectiv de ființe fără trup, n'a 
fost întotdeauna văzut cu ochi 
ingăduitori de către reprezentanții 
autorizați ai interesului publice. 
Nicăeri și nicicând, a-ţi între- 
buința energia personală pentru 
altceva decât valorile utilității, 
n'a putu t fi consideraț „cuminte“: 


Oamerii de ştiinţă, aparent bene- 


de ION FRUNZETTI - 


ficiari ei înșiși ai luminilor spi- 
ritului au fost în totdeauna primii 
care să-l ponegrească, hulindu-lL. 
Şi nu e o legendă întâmplătoare 
condamnarea lui Hristos de către 
cărturarii sinedriului, 

Păstrând proporţiile și schim- 
bâna ceeace e de schimbat, sine- 
driile acestor doctori iluştri pe 
care zellemeaua tare a lui Gio- 
vanni Papini îi numeşte când 
„Il segnori scienz:ati“, când „i seg- 
nori metafi:sici“, au osândi: în 
totdeauna, fără alegere, tot ce 
nu-şi afla echilibrul pe axa sta- 
bilă a verticalei căzute exact în- 
tre cele 4 picioare ale scaunelor 
lor de senatori ai culturii. 

Este poate una din marile achi- 
ziții ale veacului nostru — va:a- 
b.lă însă pentru cei puţini (şi aici 
avem ispita să rostim“ „cu atât 
mai rău pentru cei mulţi“) — 
acceptarea adevărului că spiritul 
şi cultura sunt două noțiuni deo- 
sebite, ale căror sfere se pot 
at nge, încrucișa chiar într'o mă- 
sură, dar care nu se confundă cu 
nici un preţ. Suprapunerea lor 
este astăzi „pentru intelectualul 
adevărat, stigmatul sigur al me- 
diocrității celui ce-o comite, Spi- 
ritul se desvoltă pe marginea 
„culturii“, alături de ea, paralel 
înta“un oarecare mod, dacă nu 
antagonist — din negarea eL. 
(Bine înţeles, e vorba de cultura 
acceptaiă drept atare de massa 
filistină a semi-ignarilor, şi iaţi- 
tulată aşa ca să-poată fi gătită în 
harnaşamente de paradă, ori dia- 
demată ca să surâdă din balcon). 


(Urmare în pag..:%-a): 


“ de RAINER BIEMEL 


interesezi despre lucruri asupra 


cărora nu ai n-ci o putere. La 
drept vorbind, avea dreptate 


-prietenul nosiru care spunea: 


Dumnezeu scrie marele său ro- : 
man de aventuri: istoria uni- 
„versă ; să-l scriem şi noi pe al 
nostru, 

SOLDATUL.— Te situezi deci 
în afară de spațiu şi timp. 

SCRIITORUL. — N'a fost n- 
cesta rostul înțelepților din toate 
timpurile ? 

SOLDATUL. — Şi ce ai să 
faci, ce romam vei scrie, de oare- 
ce în afara spaţiului şi a timpu- 
lui, nu vei avea nici subiect, nsci 
public. 

SCRIITORUL. — Sunt pe cale 
să pregătesc un bilanț al timpu- 
luj nostru. Vreau, să văd ce va- 
lori rămâne intacte în această 
învălmăşire generală de care a 
fost cuprinsă epoca noastră. O- 
menirea de mâine va avea totuși 
nevoie de un anumit număr de 
valori. Ă 

SOLDATUL. — Ah, totuşi ești 
şi tu din epoca ta, care a fost 
aceea a burghezilor şi a Regelui 
Negustor. Vorbești de bilanț şi ai 
vrea să „stockezi” valorile, ca şi 
cum ar fi cutii de surdele. Se 
poate să fi uitat până 'ntr'atâta 
viaţa ? 

SCRIITORUL. — Omul în 
structura lui este etern acelaș. 
Mereu va încerca să atingă o a- 
numită înălțime dela care 'se va 
bucura Ca un suveran, de spec- 
tacolul vieţii. Orice ai gândi eu 
nu sunt burghez, căci nu cred 
că progresul tehnic va asigura 
omenirii acel paradis al păcii la 
care visează toți iluzioniştii, toți 





irealiștii, de un veac și jumă- 
tate. IN 

SOLDATUL. — Imi place să 
te aud recunoscând caracterul i- 
realist al epocii burgheze. Dar 
nu crezi că omul de mâine își va 
creia valorile-i proprii ? Priveşte 
pământul care în fiecare primă- 
vară se acoperă de flori. Te-ut 
îndoit vreodată de această bogă- 
ție a lui, ca să nu acorzi ornemi- 
rii aceeaşi încredere ? 


SCRIITORUL. — Ai vrea ded 
să mă osândești la tăcere, să mă 
lipseşti de lucrul meu, care e 
viața mea? 

SOLDATUL. — Departe de 
mine astfel de gând, deși cred 
că este un timp ca să trăieşti ș 
un timp ca să scrii. Ar trebui să 
trăești și prima condiție e să vezi 
ceeace este şi să spui ceeace este. 
Nu poți visa la um om ima- 
ginar, dacă nu înţelegi realiia- 
tea timpului nostru, 

SCRIITORUL. —Tu ştii că nu- 
numai asta mă interesează. Exis- 
tă o formă superioară a vieţii 
care rămâne prin toate schimbă- 
rile istorice. Iată, această tragedie 
greacă, nu şi-a păsrat ea PTo3- 
pețimea: din trecut ? Totuşi e cu 
mult mai veche de o mie de ani. 
Poporul care a văzut-o născân- 
du-se a dispărut, nici un tea:ru 
nu o mai reprezintă și totuși ia- 
tă-o în “forma-i perfeciă, păs- 
trătoare de toată viața cu câre 
a împlinit-o artistul, 

SOLDATUL. — Dacă mi-aduc 
aminte -bine, te plângeai altădată 
că nici o artă nu mai era posi- 
bilă în epoca burgheză. Nu crezi 
că e mai importantă pregăiirea 
unei epoci a omenirii, în cre'o 
mare artă să poată renaşte cu 
forțe vi? 

SCRIITORUL. — Da, noi am 
zpus-o mereu, că epo.a burghe- 
ză nu era decât o mire că.ătorie 
a omenirii către o viață nouă. 
deşcoperirea aventuroasă a unei 
noui civilizații. Cred, în adevăr, 
că :într'o zi, epoca începută la 
Valmy va fi socotită ca o. mare 
trecere. Ba a constat din două 
mişcări: prima, care era, în apa» , 
rență de ordin cu totul exterior, . 
învăța pe om să cunoască post- 
sibilitățile tehnicei, a doua era 
îndreptată împotriva societăți, 
oare puțin câte puțin se dizolva. * 

SOLDATUL. — Cu totul de a- 
cord; dar nu s'ar putea găsi un 
exemplu concret care să tustre- 


se această revoluție ? 





fUrmare în pag. 6-a) 


Miu. 


mii 2 i ERE ai ca ora PN ec roza a Ac ia a no EV 20 i d 


TEATRUL -„MUNCĂ ŞI LU- 
MINA“: „MILIONARUL“, co- 
med'e în patru acte de 1OR- 
DAN îDVCOFF, traducere de 
TUDOR CĂLIN. 


.- TEATRUL NOSTRU :,SCAN- 
DALUL", dramă în patru acte 
de HENRY BATAILLE, 


La Teatrul „Muncă și Lum'nâ“ 
sa dă o piesă us anul autor bul- 
gar, Iordan lovcott, cu un su- 
bisot extrem de simplu — un 
tânăr medie veter'nar este con- 
siderat milionar și în felul a- 
cesta poate să se căsătorească cu 
taia pe care o iubeşte, dar pe 
care părţii fetei. cari nu ştiu 
că-i vorba de o coincidență de 
aame și că milionarul este al- 
tai, nu l-ar fi dat-o — varecum 
lipsită de intrigă, totuşi nn jip- 
" A.tă de valoare. 

În această piesă lordan Iov- 
cot? sochițează a serie de tipari 
de provincie cari, trebuie să 
mărtaris m, sunt Îa mare mă- 
sară aceleași pe care le oferă şi 
prov'ncia noastră. 

Cred că nuu! din meritele a- 
cesta spectacol ar putea fi s0- 
cotit tocmai acesta: de a ne face 
ennoseută o iuctare din litera- 
tura dramatică a poporului bul- 
gar de care și vecinătatea şi 
oarecare interese, nu numai po- 
iitioe dar și culturale, ne leagă, 
dar pe care, cu regret trebue să 
0 spunem, nu-i ciinoaștem îu- 
dea tuns. 

Nu «e gren de văzut care sunt 
intențiile şi preocupările aufo- 
ralu”: redarea tiui medu pro- 
vincial, cu preț ozităţile, cu me- 
dlocritatea și mesehtnăria lui, 
care, com âm spus, este până la 
ga punct și al provinc ei noastre. 

Piesa pu e prea comică, piesa 
du e prea spirituală, e mal mult 
e comedie de moravari cu ten- 
d aţa de a îi — ar îi voit de- 
sigur autorul — chiar şi de ca- 


ractere, 

„Aceleaşi stări sociale şi ace- 
eaşi culteră începătoare, grefată 
pe meâlul autohton într'un mod 
forțat, a produs desigur aceleaşi 
rescțiuni și acolo din partea ca- 
menilor cu o sensibiltate dev- 
mebită şi acest lucru şi-a avat, 
ca și la nol, rezonanţe în litera” 
tară, 


D. lorden lovcof? are asttel 
față de soc'etatea bulgară şi me- 
d'a! provincia! bulgar aceeaş a- 
titudine pe care la noi a avut-o 
Caragiale, cu care dealifel este 
foarte înrudit, întratâta încât 
mnelte din t'radele eroilor iui 
laveot? na sunt departe de ale 
eroilor lui Caragiale şi — simplă 
coincidmţă în limbajul întrebu- 
ințat de cei doi autori, sau re- 
miniscenţe de stii folosite de 
traducător din nebărare de sea- 
mă? — dar unele din ele par a 
ti ch'ar mulate după tiparul ma- 
relai nostru sat.rie. 





IRINA RĂCHIŢȚEANU 


Fiindcă am tăcut deja această 
apropiere intre Caragiale și lov- 
caf!, trebule totuşi să fac o 
moţiune ca să nu rămâle vre-o 
maințelegere: diferenţele suni to- 
tuşi foarte mari şi, fără a a spu- 
ne dim spirit părtinitor, ci din 
Pespeci pentru adevăr, dar ele 
suni în avantajul lu. Caragiale 
care are mult mai mult humor, 
mult mai mult spirit teatral. 
— este în acelas timp desigur şi 
mult mai rău şi mai batijocori 
tor, — 1n timp ce comedia d-lui 
Jovcotf este, şi ca tehnică dra- 
mat:că şi ca vio:ciuna a dialo- 
eului şi ca spirit, mult msi 
naivă. 

In ce privește interpretarea, 
se poate spune că nu a fost de 
îot mulțumitoare şi se va vedea 
din ce punct de vedere. 

Cum am arătat e vorba de o 
piesă de moravuri, o piesă care 
trebuia să fie o frescă fidelă a 
vieți, provinciale bulgare. 

In aceasta $) stă şi interesul 
şi valoarea. 

Actorii se pare însă că n'a 
înțeles  Inormul acesta, și că au 
vrut s'o trateze în chip de far: 
raza accentul ei nu cade pe 


“ “dn pleşele în care sont satiri- 
fate țipuri sau morâvur: nu tre” 
due uitat că sub grimasă aatorul 
are un sentiment de revoltă sau 
de csompătimire. 

A-l prazenta altfel înseamnă 
să-l falstici şi oimeni au are 
dreptul so facă. 

Autarul care s'ar preta la asta 
numai pentru- a obține aplauzele 
publicului sau finâcă este Jipsit 
da înţelegerea și caltura bece- 
Sară, este mai mulţ decit cou- 
damnăbl. | 

Bunt piăse de Moliere, pe care 
marele dramaturg le-a intitulat 
comedii, Le 'M'santrope”, „Tar- 
tutte”, „Don Jnan ou le testin 
de pierre”—în care actorul care 
s'ar încumeta să incerce să facă 
sala să râdă, indus în eroare de 
faptul că joacă în „comed e”, ar 
merita să fie luat la palme, în- 
tratât comicul! acesta al mare- 
tal Moliare ee apropie de. tragio 

la drept vorbind, aceasta se 
întâroplă în toate marile lu co- 
Moi, dar mai cu dstnebire în 


. 





Pele arătate cai sus în care n'a! 
0 singură scenă în 
care să se 

Concluzia. celor de mai sus 
este că nu poţi şi nu-ţi este per. 
mis să faci farsă an orişice lu- 
cru așa cum îţ. tună prin cap. 

In aceste co'oane am lăudat 
mereu Teatrul „Muncă şi Lumi- 
nă” pentru că întotdeauna am 
fost îndreptățit s'o tac, fiinacă 
la acest teatru se întrevedea în- 
totdeauna un interes superior 
pentru arta dramatică adevă- 
rată. 

Cu aceeaşi obiect'vitate o voiu 
fade şi de daia asta, însă în sens 
invers. 

Căci se poate? 

E acelaş teatru, oare, în care 
acum se dă o piesă pusă în sce- 
nă cu toată îngrijirea, interpre- 
tată într'un mod care face plă- 
cere orcu, o țaută de actor de 
mare clasă chiar la interpreţi. 
mai modeşti, pentru ca a doua 
zi să vezi un spectacol prezen- 
tat în condiți, proaste, înlocu'm- 
du-se ținuta cu cabotinajul? 

Este dezagreabil să spui niște 
iucruri cunoscule unor actori 
cari au între e. pe unul dintre 
cei mai brini oameni de teatru, 
pe care-i avem şi care le poate 
da cele mai bune indicaţii. 

Oare în cazul de față să nu le 
îi fost date? Sau actorii cari fi- 
Rurează in această distribuţie 
sunt incapabili să le urmeze? 

Impresia de cabotinaj câre se 
răstrânge asupra întrezii pese, 
este în special dată de felul în 
care este jucat rolul medicului 
veterinăr Cristo Condoif de a. 
Geo Barton, care a făcut în sce- 
nă toale maimuțăr. de, toate pi- 
ruetele, toate strâmbăturile po- 
sibile 

Cred că dacă ar fi ştiuț să 
meargă în mâini, ar fi făcut şi 
asta. 

Ori, dacă s'ar fi gândit cât de 
puţin ce-i aceea un medmu pro- 
vincial și cât se iau de în serios 
oameni. aceştia — comicul con- 
s'stă, dealtiel ca și la Caragiale, 
tocmai în solemnitatea cu care 
se iau în ser:0s, sotlemn'tate în 
toată această insut cienţă a cul- 
tarii și în orizontul lor limitat— 
desigur că ar fi înţeles ce în- 
seamnă un medie veternar in- 
tw'un oraş de provincie, că este 
cineva în îerarh'a socială că el 
au este un clown de circ. 

Nici în vaţa socială şi aici 
pe scenă. 

Cred că dintre roturile de băz- 
baţi, cel care a îosţ mai bine, 
toomai fiindcă a avut un hunior 
reţ nut şi concentrat, fără să îi 


: foat nic'un moment deplasat sau 


„tipăreț”, mergând până la ce- 
nace sar putea numi o adevărată 
compoziție, a fost d. Ion Iliescu 


în rolul lui Tasso, (Kokicicoif) - 


iar dintre rolurile de femel, 
d-şoara Irina Răchiţeanu care a 
adus un suflu de lumină, de ti- 
nereţe, dar şi de decenţă și de 
bun gust în totul, 

Şi pe deasupra, mai este și 
frumoasă. 

Păcat că rolul nu este mai 
importazit, pentrucă o artistă 
frumoasă deschide” un specta- 
col: arta teatrală este în mare 
măsură — cum am mai spus'o 
deja — şi imeantaţie. aşa că nu 
sunt de neglijat acele elemente 
care, în teatru, contribue la reu- 
şita unui spectacol, 

O toaletă frumoasă, un decor 
pln de fantezie, culori armoni- 
oase şi, mai presus de toate, un 
fizic agreabil, o actriţă d'stiusă 
sau trumoasă, dau ait farmec în- 
tregului şi crează o țesătură de 
vrajă de care teatrul, cu toate 
unele încercări singuatice diver- 
gențe, nu se poate dispensa, 

A jucat cu respect pentru text, 
dar şi cu căldură şi cu toată nu- 
anţarea trebuitoare, 

Şi ce bună actriţă, ce diferen- 
ță ca înțelegere a rolului 3. Ca 
țimută faţă de ceilalţi! 

Deakifel este artista care în 
toate rolurile prin care a trecut, 
fe că a fost în „Flacăra sfân- 
tă” de Sommerset Maugham, fie 
că a fost în „Vocea omenească” 
de Jean Cocteau sau a imterpre- 
taț-o pe Doamna Tana din .„Vi- 
forul” lui Delavrancez, și-a do: 
vedit întotdeauna marile-i call 
tăţi Qramatice situând-o printre 
primele din generația ei. 

D-na Nely Nico.au a fost În 
general b'ne,cutoate că ş. a-sale 
i se poate face obiecţiunea că a 
uitat din când în când ce rol 
interpretează, lăsându-se antre 
nată întrun fel de joc care ar- 
măreşte efecte uşoare. 

D. Manta deasemenea destul 
de bine; ar fi putut şi d-sa 
să fie ceva mai sobru, pică toate 
că la d-a nu s'a remarcat prea 
mault tonă nța de a fi numai și 
numai pe placul galeriei. 

D-sa, însă, este oarecum 00n- 
venţionsl în interpretare, și 
faţă şi de alte roluri în cate 
l-am văzut, ar fi regretabil 
dacă war face un efort să die 

ășească spre a nu rămâne în C.a- 
A actorilor destul de buni, dar 
care nici nu se ridică ş. nici Mă- 
car nu ţind să se ridice peste 
nivelul unei mulțum.te „linii de 
mijloc”. 

Ceilalţi — â-nii N. Velculesca, 
George Iiiescu, Florica Teodora, 
Mar ana Marian. Cristofor Vi. 
tencu, Coca  Stetănescu, Valy 


Voiculescu şi Î. Marinescu — în ! 


general bine, cu excepția acelei 
tendințe, spre câbotinaj de care 
am pomenit ma. sus, mai pro 
nuițată ia ânii, mai puţin pro- 
nunțată ia alţii, tendință care, 
dealifal, este poate justitoată și 
de tinerețea celor mai mulţi din- 
tre ei. Căci, în def.uitiv, ca să te 
desparţ;i cu ușur.nță de ea îţi 
trebue si oarecare maturitate: şi 
“ qi ca experiuiţă arlis 


tică şi, poate, şi sub raportul 
culturei propriu z:să, 

Trebue, însă, ma. presus de 
toate, să mai aj în tine şi focul 
sacru al adevăratei arte! 

* 

În seara de 4 Innuarie s'a dat 
„Scamdalul” de Henry Bataille. 

Cu această piesă „Teatrul No. 
stru” va înregistra des gur un 
Mou succes, 

Nu că am fi admirator 
teatru'ui lui  Batailte, e 
care, totuși, au voiu aminti toa- 
te incrimările care i se formu- 
lează în mod obişnuit, 

Cele mai multe se Cunosc, 
pentru că ele au fost deja reedi- 
eo anul trecut cu ocaza pu- 
meri in scenă a „Marşului Nup- 
ţia!” ae către iirecţia Naţioaa. 
ului. 

Dacă, totuşi, spun că Teatrul 
Nostru cu această p'esă va, înre 
gistra un nou succes o fac pen- 
trucă teatrui lui Bataille dă po: 
sibilități mari actorilor ș, afară 
de aceasta, oferă publicului în. 
toideauna impresia de a îi a 
s'stat la desfăşurarea unor sce- 
ne cari pun probleme sufleteşti 
de oarecare greutate. 

In felul acesta publicul are 
satisfacția pe deoparte de a ur- 
mări vi: joc frumos al actor'lor, 
iar pe de altă parte, de a vedea 
teatru ser'os. 

Fate drept, însă, că în mare 
măsură e cam iluzorie această 
pretenție de teatru serios a lui 
Bataie fi ndcă „marile probie- 
me psiho'oşice” pe care autorul 
şi le pune şi apoi le desleagă, 
nu sunt de cele mai multe ori 
chiar așa complicate ci mai mult 
le complică autorul pentru a 
prezenta „un caz”, 

Pe umii poate-i va scandaliza 
însăşi tema piesei care se joacă 
ustăz la Teatrul Nostru, 

Privită cu ob'șnuita și con- 
venționala ipocriz e, ea ar tre- 
bui să scandalizeze. 

„În realitate, însă, nu este așa 
3! ceeace pentru mulţi poate să 
pară o temă și incă o temă în- 
drăzneaţă, desigur că se întâl- 
neşte în multe căsnicii, 

Ceeace poate părea morbid în 
piesa lu' Bataille este în mu'te 
cazuri toemai soluția inţeleaptă: 
că nu trebuie distrusă o căsni» 
cie şi aruncaţi nişte copii în 
marg ne societății — poate char 
pe drumuri — pentru o greșală 
Sau pentru o clipă de rătăcire, 

'*-” oria are o bază mult mai 
adâucă, mult mai complexă qe- 
câ, smpla iegătură carnală, 

Astea însă, sunt lucruri ştiute, 
probleme discutate şi, cel puţin 
din punct de vedere logic, de 
mult timp rezolvate, pe care, 
însă, Bataille îşi propune să le 
mai demonstreze şi el, 

a ue..nuit v... nu e rău, 

Mai cu seamă că nu i se poate 
contesta o bună și bine întrebu- 
ințată tehnică teatrală care te 
face de multe ori să mu-ţ: dai 
hine seama — mai cu seamă în 
timpul spectacolului când m a- 
devăr eşti prins — de situaţiile 
false, de stor.le pe care le trage 
autorul pentruca personagiile lui 
„să se mişte” şi acţnunea să se 
lege. 

A'tfel însă, dacă stai şi judeci 
Ja rece piesa, încep să apară 
toate art ficiile şi toate „trou- 
vaille-urile” de care se serveşte 
Henry Erstaille, 

jată, ceja delia actul 1, cine 
ar putea considera verosimilă 
toată scena în care Artanezzo 
îi ia Charlottej bijuteriile? 

Şi, încă, una câte una!? 

Doar în teatrul şcolar sau în 
teatrul sătesc situaţii aşa de ne- 
vei 0sxmile pot fi aduse cu atâta 
caniioare în faţa pub! cului. 

Dar, ce vreți, scena îi era ne” 
cesară lui Baia le! 

La fel, ce rost ar fi avut ca 
Charlotta să se plângă imediat 
de pierderea inelului și asta 
fără să o întrebe nimeni, riscând 
astfel să alarmeze hotelul, să se 
facă cercetări, și, în însăși detri- 
mreitul «i, până la urmă să se 
afle unde este şi în ce condițiuni 
a îost dat? 

Atât numai că în teatrul lui 
Batailie nu trebue să-ţi pui în- 
trebări: autorul vrea să ajungă 
la finalul pe care-l urmăreşte, 
şi asta-i ceeace îl interesează 

Aară de asta, este ba „con 
vențional”, câte odată așa de 
iritant, în  replicele diverșlor 
eroi, încât îți vine, vorba lui 
Caragiale, să spui: „Mai las-o 
domle, am mai auzit d'astea”, 
sau pe limba lui Bataille; „c'est 
deja Yvw”, 

in ce priveşte interpretarea în 
general a fost nu bună, ci foarte 
bună. 

D-na Dina Cocea a jucat ad- 
mirabil rolul Charlottei. 

Nimic din stângăciile şi răcea- 
la începuturilor d-sale teatrale! 

Dela ele până ia rolul de as- 
tăzi al Chartottei, distanţa par- 
cursă este imensă. 

Se vede imediat că este vorba 
de o actriţă care a reuşit să 
sup? nească prin inteligență și 
probab-.! că şi printr'o conştiin- 
cioasă muncă, cetace simţise că 





av fost facune în jocul d-sale de 
mal inainţe. 

Și apoi ceeace deja am spus 
mai sus despre d-șoara  Irna 
Răchiţeanu, este tot așa de vala- 
bil și pentru d-na Dina Cocea a 
cărei distincție şi frumuseţe stră. 
lucitoare constitue oricând un 
element esenţial în reuşita anul 
spectacol, 

Şi, cum arătam dela, nu cred 
că trebue considerată ca o dimi- 
nuare a personalităţii artistice 
a cuva faptul că, alături de 
talentul actoricesc și până la an 
pnict chiar în componenţa lui 
— Sau cum Sar z'ce în fizică, a 
patra dimensiune, — sunt ţinute 
în seamă și calităţile fizice. 

Vocea iui Carusso, a lui Salia- 
pin, Batistini, Benjamino Gigli, 
sau Totti dal Mont, m'au fost la 
urma toată, adevăratu: gecreţ și, 
poate, toată esența talentului 
ilor? 

Ori și vocea nu este decât tot 
un dar fizic, natural. 

La fel și în teatra. 

Frumusețea sau distincția unei 
Elvra Godeanu, a Dinei Cocea 
Sau 3 Îrinei Răch'țeanu sau Mimi 
Botta, desigur că sunt — şi cred 
că nu-i n'mie oifensător în afr- 
mâţa asta — în mare parte se“ 
cretu! s'rălucitei car'ere pe care 
aceste artiste frumoase au fă- 
cuf-o sau o vor face. 

La fel cum în mare parte a 
fast şi pentru d. Vraca — cel 
mai reuș't cap de teatru pe ca- 
re-i putem avea — pentru d. 
Tony Bulandra — Siluetă, dis- 
tincție — sau d. Storia prin ma- 
sivitatea absolut necesară mul- 
tar roluri. 

Reven'md Ia interpretarea din 
„ Scandalul”, trebuesc remarcate 
deasemenea  G-mele Leontina 
Ioanid în rolul d-ne: Feroul, 
Leanca Popa şi loana Mosora, 
iar dintre domni, în primul rând 
d. Stor'n, care a fost impres:0- 
nant în jocul d-sale, plin de căl- 
dură vibramtă, cu o deosebită. 
priză în public, 

Deasemenea d. î. Constantine- 
scu care pe-a dat un foarte bun 
Parizot, bine jucat, bine nuan 
țat. fără nici un fel de exagerare 
supărătoare şi d. Lungeanu, pu- 
ţin cam stângaci în actul î — 
dealtfel şi scena era dificilă şi 
situațiile false — dar care s'a 
revanșat în schimb în actul 11 
în care a avut momente de sin- 
ceră emoție. 

B'ne deasemenea d-nii Encec, 
Voinescu și Gabriel. 

Regia d-lui lon Șahighian !a 
înălțime:, dealtfel după toate 
cele de mai sus, lucrul se înţe- 
legea, 

ALEXANDRU DRĂGHICI 





Lăsând deoparte psihoza. zile- 
lor noastre, ni se pare ciudată 
totuși, trăirea lipsită de :poetic 
şi frica de a impune cotidianu- 
lui o suprarealitate. Ingrijorător 
e faptul că acest stil de vieață 
işi răsfrânge „cumințenia” și a- 
supra creației artistice,  cerân- 
du-<t o abdicare înceată din clt- 
matul fantasticulut către 9 nor 
malizare a condițiilor de emotie 
vitate. E semnificativă această 
intoarcere la aspirațiile de în- 
ceput ale oricăret opere de artă 
— la manifestărie care ajung 
până la granițele realității ime- 
diate, — tocrnai ia cea de a șap- 
iea artă: filmul. Deoarece ul- 
tima cucerire a cinematografiei, 
filmul  sonor-colorat-relieț, nu 
mărturisește altceva decăt ten- 
dința spre o perfecțiune, şi o ur- 
vnărire fidelă a renlității, care în 
schimb îndepărtează f'imul dela 
propriul lui gen, alterână  ele- 
mentul principal, care este ima- 
ginea în mişcare. Transfigura- 
rea pe care o aduce acest joc ul 
ribului cu negrul, în filmul so= 
nor e pe cale să dispară; deci 
filmul zilei. sprijinit pe rodul 
observaţiilor la celelalte arte, 
trăiește un moment de regres 
faţă de genul lui independent. 

Imaginea întovărășită cu vor- 
be nu a marcat în momentul ei 
inițial decât o vădită sărăcie chi- 
ronomatică, de care dădeau 
dovadă actorii de film și mai 
mult, cei din teatru intrați 
în film. Natural că limbajul şi 
dansul mâinilor cerea io devo- 
țiune obositoare, o cunoaştere a 
posibilităților de exprimare prin 
stilizarea mișcărilor şi în special 
inventivitatea, fapt dela care se 
trecea în domeniul pantomimet. 
Nuoi lipsit de interes să pome= 
nim aici starea de spirit care 
domnește  într'o sală de specta- 
col cu film sonor, în clipa câna 
sonorizarea e defectuoasă sau 
încetează cu totul; la continua- 
rea filmului în mut == deși lim- 
ba vorbită nu era accesibilă ma- 
jorității ! — reacţiunea publicu= 
lui este pricinuită de „muţenia” 


Ecouri teatrale 


AN NOU... 


D'n ce dreaptă înţelegere să 
vă. cuvinte „unse“ ca să fa= 
rem o cinstţă urare teatrului, 
pentru noul an care a început?... 

De-am socoti înţeleaptă busna 
spectatorilor la teatre, am înţe- 
lege şi-am preţui — însfârș-:t — 
că sa ajuns la un nivel r:dicat 
de artă, încât cucerirea pub.icu- 
jui era de aşteptat. Dar, din pă- 
cate, nu. Aglomerările și expre= 
sia da „casse închise“ nu cores= 
pund une: așteptate promovări, 
ci —— mai rău!.. — unei scăderi 
a nivelului teatral. 

Ş -atunc: ?... 

Nu tăgăduim truda ce s'a de- 
pus de unel> teatre, dar am vrea 
să ne mărtursim dorimţța ca 
de-aici înainte în toate teatrele 
să fie numa: artă, artă adevă- 
rată și nu altceva, 

Ar însemna să r'scăm — poate 
— aşteptarea, dacă am crede că 
teatrul care şi-a umplut „cassa“ 
numa: dintr'o abatere dela artă, 
să revie la ceeace m'a luat până 
acum în seamă. 

Şi totuşi... 

Peatru anul 1943 îl dorim pe 
Pu'u fanhcovescu cu un tzâtru at 
său de durată și cu un ansamblu 
care si stabilească o epocă ase- 
mănătoare cele: dela „Modern'- 
u! de altădată. 

O mai dorim înjghebată com- 
vania Lucia-Tany-Storin, fiindcă 
Aa ştut să se situeza totdzâuna 
ia un nivel de artă adevărată, 

Ș. tot aşa, îl vrem pe Ti:m.că 
nenisipit în socoteli, ca şi pe 
Bir] c, la fel, ca să nu mai Vor- 
bim de un mare cometaân care 
de placul fiului său, a înțe.es 
<ă-și folosească gloria acoio unde 
se poate ușor imita: „camed.a: 
muz cală“... 

Vom vedea la 31 Decembrie 
1943... 


COMERȚ... 


Furată de tot ce-a putut face 
odată din textul „Meze.ăria Co- 
tombo“ și ca interpretă și ca di- 
*pctoare, d-na Maria Filotti 0 
ajuns să socotească farsele ușoa- 
re și cormediile“muzicale drept 
teatru serios, 

Teatru nu este nic; „Secretara 
tatii“ şi nici „Domnişoara de cio- 
colată“. Teatru este ceeace a făe 
cut d-na Filotti, cu ani în urmă, 
serios și temeinic, acolo pe sce- 
na oficială, de unde a plecat cu 
girul unei activități şi rezonanța 
unut nume de hatârul căruia 
mulți îi trec pragul 

Are siguranța d-na Maria Fi» 
lotti că se ba permanentiza suc= 
cesul vinderei de bilete chiar și 
pentru scăunelul din abia ace 
tarilor ? 

Aici e greșala!.. Fiindcă atât 
durata nuj succes de „cossă“, 


cât și existența unui „ton direc- 
torial“ — Doamne!... — sunt aşa 
de... aproximative, 


TALENT 


Un nume e Ca şi o carte: cât 
timp stă închisă e necunoscută. 
pe urmă circulă cu îndemânarea 
faimei ce j sa dus cu privre la 
calitate. 


dai alei e a 00856 Ie 10 IANUARIE 1943 xazeea 


_ Măşti şi reflectoare 
Intoarcerea la filmul mut 


inezrprestvelor mișcat, de inez- 
presivitatea mimicei de imezpre- 
iuitatea conturărti comşorta= 
mentulut fiecărui persmdgiu 
prin adjectiv şi tu prin verb 
Săâcia unei carcae psihofizio- 
logică, îmbogăţită până la satu- 
uție, de sgomot ieorgantat | - 
definește filmul pnor. 

Odată cuvântul udăogaj ex- 
plicativ imaginei, momentt î20- 
jării rămâne ancorat în fisc și 
ucei „fantastic su apropiet” e: 
nunțut de Baiaa, și care-tefec= 
tul specific al cinematlogriului, 
se produce cu intâzrziere (î nu 
se mai produci!) fiind twmurat 
de intervenţia dialogului ; hia+ 
intunericul săiii de spectad nu 
îşi mai poate îndepiini muirea 
ui de element tzolator al spe 
rei-film. Magia cuvintelor tcv- 
tă pe plan ctnematograţic r e- 
videnția neputința imag:netniș- 
câtoare să evoace stări dispi- 
rit. Ori, aceasta ar însemn -să 
Ru recunoaștem valenţele ma- 
jore de expresivitate ale fodi- 
nanicei — esență specij.că ci- 
nematografului, care est în 
stare să exprime invizibiluprin 
vizibil, Filmul sonor însă, răs- 
toarnă valoarea estetică aima- 
pinei în mișcare, înlocuindlocul 
luminei şi umbrei, sau nerulut 


compact, prin artificiul cpânt, 
slab ajutător al acţiunii fă de 
ge e 
mişcarea euritmică și chbno- 
matică”, după cum spune anton 
Giulio Bragpaglia. Coloritul dat 
filmului — evidență a rtpec- 
tării naturei şi interpretat „la 
rece” ! — și care n'a ajut so 
egaleze, poate servi într'un bil- 
tor apropiat la realizarea pnto- 
mimei cinematografice : deenul 
animat — nesonorizat. In fmul 
obişnuit, coloritul falsifică gnul, 


„esența lirică a vieții 


îngrădind clar-obscurul, 





Tridimensionalul poate fi con 
siderat de pe acum ca un câștig 
pentru realizarea în toată plină- 
taiea realității, a fimului, și o 
moarte sigură a brusmei de poe- 
zie care moi respiră în „Drece» 
Pie mule” dar totuși grăitoare, 
ale unor opere cinematograțice 
bine intenționate. 

Sonorului în film îi datorăm 
— aceasta trebue so recunoa- 
ștem | — comentariul muzical și 
mixagiul sonor, singurele ele- 
mente care pot concura ia am- 
plifirarea stărilor de spirit, spe- 
cifice fiecărei scene în care e 
necesură o continuare a mișcării 
plastice, în voluiele sonore ale 
unui sgomot organizat. 

Comentariul muzical la înce- 
putul lui nu a fost alui decât 
pianul sau armoniul filmului 
mut. Că la acesta din urmă nu 
se putea gândi nimeni să facă o 
sincronizare între efectul tima- 
gine și efectul muzică, aceasta 
nu micșorează întru nimic me- 
ritul realizărilor  cinematogra» 
jiei mute. Mărturie a genialită- 
HU jimului mut în vremurile 
noațre sunt operele unicului 
Chaite Chaplin. Și filmul tus 
Choplin nu este după cum sa 
*pu uneori, un compromis; ei 
esti o modalitate de a împăca 
pastomima cu articularea ne 
grătului Și această articulare 
nu este decât o continuare sub- 
caștientă a stări; de spirit tra- 
ge, într'o volută sonoră prga- 
niată pe momentele de detăsa- 
re (Să ne aducem aminte de 
ctitecul-destușire și Ruteratul, 
h ultimul fim al lui Chariie 
Qaplin, Timpur Noul. Sau în- 
fun film recent: Nuca de 
1C0s, o pagină de antologie ci- 
ematografică, pe care ne îngă- 
uim să o schițăm: ..Noapte. 
In băiat iubea o fată; el de 19 
ni, ea de 1? ani. Și aveau un 
ingur semnal al înțelegerilor 


Numărul! 2 din „inl-or — sau ceva mai mult: un 
versul literar” va agarecâncer de copii nedumeriți a- 


ia 20 lanuarie 1943. 





Până ei, 


lunci când se căutau pentru dea- 
tăinuiri. Îl împrumutaseră dela 
jeline, dela aceste animale care 


ca era 7urnele âţinspiră în fiece clipă nesiguran- 


cesta: M.rcea Constant.nesci î.ţă ; pisicele care se chiamă în 


Era un b-et numa: de actor ni 
Cel puțin nici Dol Npisicile care 


fo'osit, 
știam ma: mult de el. 


He, bine, cine este azi 2% e, pretenţii, — teama 


Mircea Constantinescu ?... : 

E un talent. Un talent acul 
rat, descoperit tot de „o 
Ju. Puiu Iancovescu. | 

Ah!.. aacă — cel în -» 
M.rcea Constantinescu 7 :: 
junge „aşa de mare“ cuâu î-: 
juns Birlic, Radu Ben î 
Marcei Anghelescu |... 


1. M, LIU 








UN MARE MAESTRU GERMAN 
DE ASTĂZI AL VIOAREI 


Poporul german a dăruiţ ome- 
nirii atât de mult şi in muzică, 
încât nu poate fi decât de prisos 
să repetăm aci numele acelor 
genii care au aşezat la temeliile 
ac-siei sublime arie ace] generos 
belșug de capod'opere, care va 
dăinui cât şi muzica însăşi. 

Dar, creaţa nu se inch de cs 
ultimele bare de măsură ale unei 
compoziţii. Dacă, în chip absolut, 
creația muzicală este zămislirea 
de noui opere, interpretul de 
rasă, .nterpre.ul de ljinie mare, 
acel artist cara face să rena.că 
toi ceeace esta mare și grăitar 
sufletului şi minții într'o compo- 
zție, imprimându-i în acelaş 
timp pecetea personalităţii sale, 
este şi ei ua creator, căruia dacă 
în deobşia i se poate, prin def- 
niție, eviia acea consacravoare ca- 
lificare de „geniu“, trebue să i se 
recunoască pe aceea de ptrpetua- 
tor al frumosului piutr'un mă- 
nunchia de harur: care încon- 
jură într'atâţ de aproape creaţia, 
încât îi sunt aproape contopite. 

Germania  vremilor noastre 
strânge între botarele ei o atât de 
fericită pleiadă de mari artiști ai 
interpretării, îmât, ca înto dea- 
Una, acest fapt nu trebue privit 
Ca un simplu privilegiu al anei 
norocoate co.ncidenţe, dar ca 0 
urmâre firească a mediului ex- 
cepțional, a înaltei caituri, a mi- 
nunatelor tradiții și a închinării 
înăscute pe câre poporul german 
o are pentru ar:a muzicii, sub 
toate formele ei, 

Walter  Gieseking, Wilhelm 
Backhaus, Wilhelm Kempf, E- 
duara Erdmann, su înălțaţ mu- 
zicii, de câte ori ne-a fost dată 
bucuria de a-i avea ca oaspeți, 
neuitate imnuri ae slavă, Trece- 
rile lor au fost revelatoare pen- 
iru întreaga noastră lume muzi- 
cală, concertele lor, memorabile 
evenimente sărbătoreşti. 

Kleimnens Wrauss, Hermaăne A- 


i 


benâroth, Cart Etmeţorii, prin 


tre alţi proemneni 


dirijorati, an deschialte lumi 
noase orizoniuri î ii mu 
zicale românești, iajși de nui 


tat. 

Acum, un alt 
cei mal puri ai arti Wlerpreta 
tive instrumentale ; Să-i 
spus cuvântul, în aţă mu'ţ mi 
reculese peste care etția unoi 
foarte mari clipe & zică st 
ternuce acea tăcerm fbundă îi 
care se învălue “, 
zile mari:  violanisii 
Rulenkamptt. : 
ţională a acestal 1 
îmbină tot ceeace m 
mare ştiinţă 












srt 


iscusința fără 2reș a netif cări 


părat si 
aut Ge 
dif! 


ei aşteaptă de'a un 
jior ai ei, ln 
Kulenkamo'f nu extă 
tăți sau „pietre de ifi 
ex stă concesii imp 


în acelaș timp, : acută 


o mare bogăţie je sono 
câna de ton lirio.când 
P'aiiv, când de aâroitoare 
liză, condusă și îj co'orit și. 
primare tot atât le 


„Ateneu“ cu piiuitaral 
companiator şi partener 
nate, Gustav A 
edificatoare, 


* ROMEO ALXANDRESA 


fede e lor pe acoperișuri, 


întrun singur 
! „midunat“ ne spun nouă, bipezi 
lor că 


poate nu or să mai cadă din 
înălţimi, pe patru labe. 

Așa și el, într'un prim: miau... 
— a chemat-o pe Ka. A fost un 
al doilea: miaaau.. — („mi-e 
teamă“). Şi un al treilea: 
miaaauuu.. — („trebuie să ştii 


că 19 ani ai mei nu îmi sunt 


deajuns : îi vreau și pe ai tăi). 

Și Ea îi împărtășește teama, 
nesiguranța lui. 

Şi El pleacă; ba nu: fuge! 

Ea scâncește, strigă, caută: 
„Tony, Tony, Tony F. 

El face un semn: „ssst [, 

Ea: „Tony, Tony... To-nut. 
To-nvuyy... (Şi de undeva, de 
dincolo de omenesc, din nesigu- 
ranța bunelor pisici) — doar de 


> cât: „Miaauu ll...) 


lată cum pe parcurs de opt 
minute peliculă, două siluete 
sau jucat cu sufletul în paimă, 


' realizând in factura pantomimei 


brodată pe mixagiu 30n07, — 
articulație în progresie geome 
țrică — un crâmpeiu de Fim, 
așa după cum injelegem aria 
mută, în speţă, cinematograful. 

De aceea, în întoarcerea la 
fiimul mut, noi nu vedem decât 
o îmbrăţișare a momentului 
împăcării pantomimei cu articu- 
area  negrăitului;  pantomimă 
tratată în film sub imperiul fane 


! tasticului, şi ai cărei mimi să 
atingă supra-marioneta 


lu E. 
Gordon Craig. Nu suntem sin- 


! gurii cari anticipăm realizarea 


supra-marionetej în fim li Poa- 
te că Gordon Craig, spunând 
despre „actorul nou“ am suprăe 
marionetă : elle ne fjigurera 
pas le corps de chair et dos, 
maia le corps en tat d'ertase, 
et tandis quEmanera delle un 
esprit vivant, elle se revttira 


: d'une beaută de morti avut 
întpa viziunea filmului mut! iată o 


„utopii mm după Cum spun ini 
jiaţii î — dar care va reda celei 
de a şaptea artă toată măreţia 
cuvenită. 

Ca niciodată acest Cinertato- 
graf va fi accesibil tuturor şi 


; pretutindeni. ( Acest Cinema 


graf va ajuta închegarea uni 


. personalități tocmai prin est 


luirea imaginației | Acest Cine 
matograf va desvălui în fiecare 
din noi dramul de dumnezeirea 
sădit la începutul începuturilor. 

Actorul acesta va fi Sfânt şi 
ne va iniția în Neințelea. Ei 
esta printre moi! Numai acestui 
Actor pe care îi așteptăm să se 
întoarcă printrun fapt firesc ai 
tragicului din el, la Artă, îi sete 
dealepat epitoțul lui Deburau: 
„Ci-git qui a tout dit et qul a» 


jamais parlt”, 
N. ALEXANDRRSCU- TOSCANE 


/ 


sam 10 IANUARIE 1943 





August 
vera. 


Peters, 
Alfred Krupp, 
Schichuu, Wernar Semens, Carl 
Duisberg; Rudolf V.rchow, Eob 
Koch, Emil Behr.ng, Wilh. Con- 


FRITZ. USINGER Bunsen, Carl 
A Bo:s:g, 

despre cere am mai scris şi 
care a pub.icat, pănă în 1937, ad- 
mirabiiele s:âume de versun Der 
Ew.ge Kampf: (1918);  Grosse 
Biegie 1920), trdisches Gedicnt 
(192), Sonette (492/), Das Wort 
(1931). D.e Stimmen (1934) si Die 
Gehe.mnisse (1937), toate în edi-, 
tura  Darmstădier Verlag, e un 
poet care stă deoparte, — un 
poet, cu alte cuvinte, care îşi ve- 
de, nerătăcit de nici o altd glorie, 
de arta lui și numai de ea. 

Nu odată cei ce „stău deoparte“ 
au fost învinuiți de împotrivire la 
marile schimbări ale vremurilor, 
— de dejetism chiar. Problema a 
fost pusă şi discutată, — și mul 
poate fi pusă şi discutată, — și 
în presa noastră actuală. 

„Invimuiţii“ au fost, bineînţeles, 
achitaţi. Știm însă că procesele uu 
două părți. Și nicăieri nu ar fi 
jost mai la locul ei replica „ac- 
cusatur et altera pirs* ca în ca- 
drul desbaterilcr în juru! pro- 
blemei despre datoria scri.to= 
vului de a scrie opere patriotice 
în timp de e:an patriotic şi opere 
războinice. în timp de război. In- 
tradevăr: Dece oare nu și-a pus 
nimeni întrebarea dacă acuzatorii 
scriitorilor au sau nu autoritate şi 
drept suficient să acuze? Sar fi 
putut constata unele interesante 
motive ale zelului lor și sar [i 


rad  Rântgen,  Cari Ludwig 
Scileich ; H. v, Keist, Adoli 
Menzel, Theodor Fontane, He:n- 
rich Schlemann, Fr. Nietzsche, 
Bettina v. Arnim, Charlotte 
Siiaglitz, Clara Schumann, Agnes 
Sorma şi Cosma Wagner, 


LA IMPLINIREA CELOR ŞA- 
SEZECI de ani ai săi, poztul 
MAX MELL a fost distns cu 
inelul de odoare al oraşului 
Vana. 

Biiuteria i-a fost înmânată în 
sala roşie a primăriei şi însuși 
primarul. municip:ului ia trans- 
mis-0, în numee Reichs:ieiteru- 
lui Baldur von Schirach. 

Cime e MAX MELL? 

Hugo von Hofmannstahi, atu- 
vu <eiebrului  Jedermanu, €x- 
primându-se vdată despre Max 
Meli, a spus că este conducătur 
al poeţilor Austriei. 


putut pune la punct câțiva de- 
tractori de meserie. ! 
Scriitorii însă mai înţelepţi, 


șt-au văzut şi-şi: văd de eterna 
lor datorie: Au Scris și scriu. 

Neparticipând direct, în cali- 
tate de poet, la frământările po- 
litice ale celui de al treilea Reich. 
Fritz Usinger a scris și scrie. Si 
nimeni nu sa gândit să-l tragă la 
răspundere. Și nici cele scrise de 
e! nu sunt lipsite de vaioarb. 

In 1937, când mişcarea națin- 
nal.socialistă trecuse de mult de 
cadranul răsăritului, Usinger își 
publică volumul Die Gche:mn:s3e, 
cu șaptezeci de  pveme perjecte 
ca bril antul şi vii ca însuși foci. 

Nimic contingent, nimic ocaziv- 
nal, nimic închinat evenimenitelur 
zilei ci numai lumină venind din 
“eacuri și arcuindu=se, curcubeu, 
peste veac. Și, totuşi, întreg su- 
flatul german, așa cum l-au în- 
tult un Hălderlin și un Novalis și ” : 
așa cum l-au reprezentat apoi un += Wăieia INaititia Venssănd 
Ștefan George sau, mai recent, un (idl=) In imOrgtnwuge (LWZi) ŞI 
Josef Weinheber, pluteşte peste me.u biuder ung. tn (1934). 
apele adânci ale poemelor lui U- VOauuiiUu 145  VORNaUWeDchen 
singer, Și e necesar să fie asa, il93a, e aniuvgic. 
căci este mat bine să fie aşa, de. După Lost bax Mell a publi 
oarece măsurile eterne nu rezuită cat nunăi puţ-nă proză; cateva 
din sumarea celor trecătoare, deși | , e iteal ci 
până şin cea mui trecătoare îilt! POVestri şi alese „pag.n. de 

juna”  (Sresraschey lLuvgesaig), 


scântee, — dară scântea(!), — a pis 
minții şi inimii noastre sălăștua- Lei e desăvârţ Sil, Proză 
ba. hu d prea lost câuiată. 


şte, întreagă și netulburată, însăşi 
eternitatea. : Ă Ceea u-a iăcut cunoscut au 
Poeţii sunt ziditurii pe temelii fost omise cu pyeme, două la 
netemporale ai mânăstirilor su- muunar: was bemanizee Jăbr 41911) 
rr Maia ua finite Și Seaebre (vis) 
vii: după legile ior ascunse și pe O abnosieră de toâmnă senină, 
măsura ritmurilor lor propril. Şi Cu Mau. HLULE ȘI LOvUși Didi lo 
țaie, oarecum, MONI, Piu 


poet sau scriitor nu este oricine 
dintre mânnujtorii condeiului, ci Leşe in urca lui Max Meli, 
ve.sajul lui e Sutue.esc, 


numai cel ce se împotriveste, a- 
semeni Pythiei, năvalnicului ti. Un pe.saj in care serul şi pă- 
ran — Apollo, și-și găsoște, totusi, mântu, se coaiunuă in anști 
cea 7nai du'ce mângâiere în chi- aan gi 

„0, cât de liniștit sunt, — mun 


rurile împotrivirii. 
ţii, AENeii CĂ-NUOr, QOrm şi, tu= 


Seriindu-şi poemul Dunărea 
(Die Donau), Fritz Usinger e un 

Uşi, vegn.ază;, — lluviuiui ein, 
polului și barne.op Case, -— Lor 


obsedat și un învins care acceptă, 
ie sunt supus şi Mi Se pare — 


fiindcă nu i se poate refuza, că- 

derea în transă și tramserlerea 
că văd pe munteie cu drumu 
Sveit — deparie de tor, de tot 


dictâului venit de dincolo de vreri 
Mic, pe Topie cu ingerul — pă- 


şi întrezăriri logice: 
„Es sind nicht g!eich die Wen, 
sendern — . Î 
Es geht darauf der şund, cu Pas frumos, îa acest pa 
su”, 
Ceeace l-a impus însă pe acest 


eine dahin. — Uni dorthin der 
andre, auf Schultern — Gewaltige 

poe: ala iimilor pur eristaiime in 
proza-i Gea început și ul tonu- 


Last und sinnend — Im Haupte 
unendliche Arbeit, aber — Es sa- 

z..or suave şi sniiu cenușii în 
vossu-i desăvârșit an punct de 


get den Găttern nichts. 

Gezeichnet — Muss cimer sein, 
dem ist die — Wiege schon ..- 

Seen ranile ot on votre termal, Cce-e a îm. 

. , "pus, pe MAX MEULL, pretut.a- 

stehen staunend”. veni unde ajunge opera de artă 
germană, sunt drame.e sale. 

La inceputul acestor opere 

dramatice stau legendele Wiener 

Krippel von 1519 și Apostelspiei 

(193), cărora :e urmează piesa 

Schuizengeispiel (1923) şi Nach- 

folge-CUhrirti-Spiel (1927). 

Toate se bucură de un succes 
unu, cucerind aproape toie 
te_i.re.e nemţeşti şi aducând âu- 
tiuiuui celebritatea după care 
nu a umblat niciodată. 

Dară dramele cole nai de va- 
Joare ae iu: Mel sunt Die Sie- 
bn gegen Theben (1932) şi Spiel 
via den deutsrhen Ahnen (1533), 

In €:g poetul austriuc at:nge 
cumie perfecțiunii artistice, 
sondână, în acelaş timp, profun- 
zim ie cele mai ascunse ale su- 
fle:ui:ui şi destinului omenesc, 

Te:oc grăbit, sexagenarul se 
găseşte, desigur, încă în plină v:- 
„soare de plăsmuitor, iară surpri- 
ase, pe cari mu este excius să 
'e mai facă literaturii germane, 
nu se vor putea plasa, după toa- 
te prevederile, sub n:veiul acss- 
tor din urmă două capodopere. 

Li 





Max Mell, născut în 1382, La 
WLaTaurg  (Dre.etiula A UeDU= 
tai, în LYU3, cu Wei Luv: La 
L&INISCIE PIZanullgBen 4zvvesuri 
Auitl zel),  AQCpPU ai tt, pPOiuu 
ala, Ci DU lat IMC 0 LUlluco-E 
Buc OC LUCA, SCEULLOIICEŞ i FO 
Vesa iu€ apăru IN du, CNC id 
Tull, ȘI Muia vea uti 
Ela ae ViSuauui (Die Grei Giu- 
încat UE> Îralunt>) Sunt cunoiliuiu 
ve Cupa oii LPZAue PU il 
avi, Dar apoi ÎN săgeruauasabe 
VDu aautae ssweaatii (LILU) VOul 
li vu ua, Căly, Mă: NâlauV 
fu Didi UIWrOPăl UE CUC ȘI O:ne= 
„050 Spi€e a CUMAULA, Gupu nuve- 





Nu sunt deopotrivă drumurile, 
dă —— Incolo o ia unul — Și în altă 
parte acetu, pe umeri — Cu po- 
vară uriașă şi cugetând — lia 
mintea-i muncă infinită, dară — 
Aceasta nu spune nimic zeilor. 

Insemnat — trebuie să fie ci- 
neva, aceluia — Chiar leagănul — 
Ii este aşezat să se vadă. pentru. 
ca, de departe — Să ve muiţi să 
stea şi să se mire“). 

„Să stea şi să se mire!“ — atâlu 
2 partea profanului. 

Incolo departe rămâie-i pasul 
de altarele și tainele artei și de- 
parte, mai ales, cuvântul sacrileg 
şi mâna profanatoare. 


RUDOLF BAUMGARDI 


a publicat, unul trecut, o carte 
pe care o recomandăm tuturor 
acelora ce se intevesează da spi- 
ritul creatrr german. Ea se nu: 
meşte „Das Fundament” ş: a a: 
părut la Zeitgeschichte-Wâriag/ 


SOCIETATEA SCRIITORILOR 
SÂRBI 


pregătește ediiurea unor trodu- 
ceri din literetura germană, spre 


Beriin W7 33. « 2 face cunoscută poporului ju- . 
Subutlul „Wemeliei” este Schâp  goslav. Au fost traduse opere de -. 
îer scho  Menschen des XIX. Goethe, Kolbever, Will Wesper, * 
Yahrhunderts (Oameni creatori etc. di 
ai veacului al 19-lea). 


JITRA FUCIRK 


a publicat, în editura cehă Vi- 
limek din Praga, două volume de 
basme traduse din Fraţii Grimm. 
Titlurile acestor noi traduceri 
sunt: Copii: lui Dumnezeu şi 
Basme şi Legende. 


TRAIAN CHELARIU 


Sunt poveste, dsră ou atâta 
artă, vieţiie uncr: Carl August 
Freiherr von Hardenberg, Car] 
von Ciausewitz, Joseph Maria 
von Radowitz, Ludwg Freiherr 
vor der Pfordten, Otto von Be: 
mark; Friedrich Lst, Fr. Wilh, 
Harikort, J, v. Liebig; Rob. Vilh. 























| A . 6 
|„, Cântece de peste fluviu 


FERMECE 


Eu cred că-mi faci fermeca — 
Altfel nu-mi jămuresc 
Dece atât de-adânc flacăra'ţi doresc, 


Dace nu te uit, dece. 


Am mai văzut eu și pe aţi 
Fermecaţi, tot ca mie, , i 
Stând : dragoste, ca sub lună nişte ruine, 


Fur ea 
Cât erau ae copaci şi de 'na.ţi. 


Grele descântece 'mi faci, | 
De tine mai strâns să ma legi, 
Cu iaroă din nouă poteci, 

Cu pâr deia nouă vâci, negre. 


Sâni frumoşi, cât lămâia, 

Vorbe mici, ca de boabe — . 
Ce cauţi prin popi şi prin babe Ă 
Tu umb-i cu ssată-l lamâia ! 

Cu ce mă ţii și mă trag, R 
Cu ce mi-avaţi sutietu, — vântul ? 
Cu ochii aceia remâsurat de dragi, 
Cu trupul tâu —cu pamantul ? 


Fermece, fermece suni — 

Câci prea frumos creanga ţi-adie, 
De nimeni nu mă. m'ascund 

Şi toată lumea mă ştie. 


Şi nu ești, totuși, frumoasă, 
Nici spune-aș putea d.mpoirivă — 
Şi unua îţi este olivă J 

Ş. mi-eşti lummă și masă. 
Cântece, iată, o hoardă 

“To cerul, cu verzii gutui. 
Suiietu meu îşi sta 'n poartă, 

Cu toate-averi:e lui, 


SFARȘIT DE VARĂ 


Pare capune *ntotdeauna soaree — 
are că mă îură 'nce, 0 şosea — 
Ovava cruuă — ca 0 Văpsea, 

Cum se auc anii — cocvarele. 


Munţii albaștri, mai Domni, 
Marea senina, mai camă — 
Imi pun strașină paima, 

Sa te vâd macar, Ca prin somn. 


Și ziua — podoaba — cum trece, 

vesue oastea întrantă-a po.umturilor mele, 
Sve.2 mai :umiu0ase, Miu grele 

Şu-o lună mare. şi rece, 


Iţi voi trimite şi 'n toamna aceasta un stol 
be negre-calenu rânuunele. 

In fagul în care-atarnă beteală şi inele, 
S'a așezat o cuoară — ca un p-stol. 


ȘCOALA CATOLICA 


Grădina mică a Icoanei, 
Pătrunde ?n ea un lanţ de fete. 
Ubraji — ca foa:a de caste 

Şi ocni, cât niște bomboane, 


O maică ce n'a fost unită, 
Caică pe lături, ca o soaptă. 
Obraji de f.oare și de lapte, 
Pe cap, o lună 'mpăturicâ, 


E-o dimineaţă ideaă, 

Ca o vacanţă ?n cer frumoasă — 
Şi pe aicea răcoroasă, 

Pășesc încet, ca printr'o sală, 
Prin primăvara din grădină, 

| Trec teteie de clasa șaptea, 

In unitormele ca noaptea, 

| Cu gulerele de lumina, 





In urma lor, o clasă adâncă, 

Stă cu ferestreie deschise — 
Pierdută *n mii şi mii de vise 

Și pare că mai cântă încă, - 

O bancă largă se așterne, 

Un lac, cât tabla — stânci, vâlcele. 
Copii, ca niște pietriceie 

Și lebede, cât nişte pere, 


Deunăzi, la capela şcoalei, 

Au fost pe rând împărtășite 
Și-au sutiete.e răvășite 

Frumos acum — ca nște coale. 


Apoi, şiragu 'ncet dispare, 
Spărgând coloriie iummii — 
De par'că trestiile grădinii. 
Pornesc și ele la plmbare, 


DIN NOU, IMPREUNĂ 


Iată-ne iar împreună, 
Pe marginea sfuntului lac. 
Incere, sub stingerea lunii, 
Săibatecul, dulce atac. 


In sufletu-ți adăpostit, 
Pândeam un salt în lumină. 
Tu eşti o fiară feiină, 

Eu, tgrul tău, îndrăgostit, 
Flămândo, vicleană vâlvoare; 
No', cei de-o ființă, cuminţii, 
Ne rupem anii cu dinţi, 
Spre soare, spre soare, 


N. CREVEDIA 


Din volumul cu acelaş titlu, ce va apare în edi- 
tura „Fundatiilor Reyale“ 







UNIVERSUL LITERAR 





+ ca Nietzsche... 








3 o 





Note româneşti 


LUOILAN VALEA 


ese mai mult decât um poet 
tânăr cure Pioin.te, jăliui Uriutâ= 
Tit in duieruteie pubicăţi, ian 
cei, în Wânu.rea (Dec, 1542) 
VEsaue adiesaig CXuUrați.or ar- 
de.ea, şi i-au cut şi Waoarte- 
ma langă Părmăut, voiumul ae 
pyvame tipărit anui vrecui, ia Îns- 
titutul ae arie gratire "luna 
an tirășyv, Lisa cibţ cu creo- 
ui În duană, jweintând toiul ce 
treomue LNensilutăl: tesarire de 
bucur:e în lața unei sixole neaş- 
tepiae și inăunure în arepiul 
pPyemu.u! Său a. Versuiui preu ue 
Vreine COMUNAL Ci LUȚILOr, 

Vară Lucian Valea e un poet 
de.a cae aşep'am mut, Nu 
innăca are  atatiie  păutiotice, 
n-ci pentrucă 1i preocupă ceie 
că.eva mouive ce ies din tema- 
tea naolzistă a ST-NUuItOruor cari 
Or6d ca uăca vorbeşti de vers şi 
poea.e 1n ue scrise ue tine, tre- 
bu:e să lie nuunatuecat potz.e și 
vers. 

Lucian Valea e stăpânit de o 
freduimță eiemeniaru de a vier- 
Sui şi versifica, trebuinţă pe care 
o simţi cum se simte sunpaua 
sau antipatia pe câre 0 au pen- 
tru tune uoți aceia cu car iși in= 
Grucișezi care, 

Gasnndu-se încă, — situația 
ese exp.icavilă și sireasca, — în 
PEnuuitavia Măluop adapa UDeVI- 
MODE, —— 4U viului pe cea al” 
Elitaălţă ŞI pe ăLecta ă Dveuui 
SLreL vart SIDA, LU ANLVUA 
Bana, CUViuiue as sialşile u- 
dueleasCă a  Wiătiiuliu us, — 
Vai PUGuiul Spuv cui Ut Pâ 
Qiue 13 pi ty am carți Guul 
HUCuan Vaca) — gasinuu-se aeci 
inca in penunbua unur 2nrluen= 
țe Lareşu şi pevulamue, ziiviul 
Lovoalterli tăliga păinaui Ircuștiș= 
te sa dea Suzi ka avtailă ! 


„Ca'atr'o oglindă ce saprinde'n 

suare 

Șe întâlnesc măreț și se cuprina: 

“Trecuăvuu, PLuaCăt Ci SarDaLoae 

ŞI Vavozul, Ga un Lui paul”, 
(Poviuul Mut, pg. 10). 


„Părăsit de ani, ca de iubite, 
Am Lanias tăia aupa o altă 
Linpeue, cupoiă prea inaită, 
inerea tără de ispite”, 

tanu, pg. 75). 


Poemul, după a moastră părere 
bne:nțees, 1n care Lucian valea 
şi=a reaizal cel mai b.ng dâru- 
Pe POE, ESL Mupiutuirt. U re 
Proauia 1n INtreguue; 

săi GAca Gutpuaa mare să 
Vie, an să na cuc cy la Dum- 
MEU = Şi La 0 Cupa ge V-nars, 
tu Sâ=i Spun tat nâcazul Aruea- 
Isi Bu -— ŞI dacă lu veuea 
ca ae sulietele noasure, ce craz- 
Can Queri, nu-i păsa — Am sâ 
unu mocanește șuun să-i 12z0esc 
cu puuiuul La masă, — Demo să 
iunie cerui șa să i se scuture 
ta e Sue, — Ca să ne Mai a- 
l-ne aurer.ue și reie.e,,. — Am sâ 
tâtry In zai CU cUușmMa Peo ure- 
cas, cum iăceam cand mergean 
cu Oug, — Şam să-i duc rea 
Sian.u.ui  sulleuu, ce mi l-au 
Dăiut grijiie şi nevoie, —și pen 
tru suze.ui acesta, în care dure 
Tale âu păscut cum pase miei 
primavara plaiurue, — VDumne» 
zeu are să-mi deschidă poeniie 
ȘI ramurile, —— H£i şi cum mor 
așiepia şi bolovaii să-i strâng 
ia praţe, mâne — Când o să ia- 
tren in:mă bucuria ca un câne. 
Am să vun la voi, mă năsăuden:, 
să mă scald în Someş şi sâ p=n 
în tâgădăâu — Și-apui la sarnă, 
ac0.0, mo ninge cu omătul ier» 
târuiăr, Dumavzeu”. 

Credem că acesta este drumul 
poeiuiui Lucian Vauiea. 


MASIV, BOGAT ŞI VARIAT 


numărul unu, pe Ianuarie 1943, 
al  REVISuEI FUNDAŢIUILOR 
REGALE inaugurează cum nu 
se poale mai bine anul al zeci- 
lea de apariție. 

Surpria  cuprinsului 0 cons- 
tituie, d astădată, Moartea Pes- 
cărușunri, proză semnată de 
CAMIL PETRESCU.  Reţinem, 
nu pentru a da niscaiva vreo 
nostri de stil, următorul pasaj 
din raginile atât de pure ale lui 
Camul Petrescu: „Ladima își do- 
rise toată viața un refugiu ia 
țară, măcar cât camera asta și 
podării, 

Nu era o fire de boem, împo- 
iriva tuturor  aparențelor, era 
numai fără noroc. Sărăcia lui 
înspăimântătoare era mai grea 
ca sărăcia şcriitorilor străini cu- 
noscuţi, care își putuseră îngă- 
dui călătorii în străinătate, ca 
Dostojewski de pildă, ca Heine, 
Numai cerșetorii 
mai erau atât de săraci ca el. 


Nu disprețuise, din motive lite- 
rare poate cu alți scriitori, bu- 
nurie acestea care-ţi fac viața 
suportabilă, dar societatea româ- 
rească nu îngăduie unui poet şi 
unui mare ziarist cinstit şi inte= 
gru, mici măcar o căsuţă la țară 
și un al doilea rând de haine.“ 
(pag. 9). 


D, PROF. D. CARACOSTEA 


iscăleşte în același număr întâiu 
pe anul zece al REVISTEI FUN- 
DAŢuLOR REGALE, pagini do- 
cumentate, drepie și luminoase 
despre acela care a fos Mihail 
Dragomirescu. Socotim că este 
bine să împărtăşim şi celitorilor 
Doşiri câteva din concluziile g9-lui 
profesor D. Caracostea: 

„Dintre toţi profesorii Facul- 
tăților noastre de litere, Mihail 
Dragomirescu a fosţ acela care 
8 căiăuzit mai sigur și mai mul. 
tilateral setea ge lectură a tine- 
retului. 

Pentrucă înălța privirile spre 
marile creațiuni ale lumii, Mi- 
hail Dragomirescu este şi pre- 
cursorul studiiior de literatură 
comparată. Cu preocupările ace- 
stea, şi în marginile lor, a fost şi 
creatorul studiului limbii mater. 
ne în invățământul nastru se- 
cundar. In slujba acestor țeluri, 
Mihail Dragomirescu aducea un 
suiiet nu numai pasionat pentru 
disciplina Imi, das şi iubitor şi 
ințelegător al tineretului. Mai 
mul; decât profesor, el era un 
camarad, un prieten mai bătrân 
al studentului”, (pg. 40), 


GÂNDIREA 


publică, în numărul de în- 
cheere a anului 1942 (Anu XXI 
Nr. 10) qouă articole de o extre- 
mă valoare. Primul, Colaborato- 


“rii Hui Hristos, îl semnează însuşi 


NICHIFOR CRAINIC, — al dai- 
lea este al d-lui Ioan Coman şi 
se numeşte Erosul platonice. Le 
recomandăm.  integrui, tuturor 
cațitori.or noștri, 


TOT IN GÂNDIREA 


d. Vasile Voiculescu publică stro- 
fe splendide întitulate Săpături 
la Eleuzis. lată cele două care în- 
chee poemul: 


„Ce far de trumusețe s'aprinde 

ăi [jos, aco.o, 

Incongurat de Joe, da Marte 

(și Apollo? 

E Afrodita, goală, cu nimfele 
(vasale, 

în toată frăgezimea etemmităţii 
(sale. 


Dumbrava de coloane deodată 
(s'a mişcat... 

Frunzişul nou a! vieții în sbor 
[a fremătat 

Șin jocul veșnidei, sub ochii 
(vremii grei, 

Columbe albe umblă pe umeri 
calzi da zei“. 

(pag. 543) 


Remarcabilă,  deasememea, în 
înțelesul ce! mai pretenţios al cu- 


vântului, este proza d-șoarei 
OLGA CABA (La răscruce de 
vânturi). 


REVISTA BUCOVINEI 


din Cernăuţi și-a încheiat pri- 
mul an de apariție. Făcânaq bi- 
lanţul, constatăm următoarele: 
Patru sute opizeci de pagini de 
text literar, patruzeci şi cinci de 
nume de colaboratori, două ante 
patruzeci și mouă de colaborări 
diat:re cari nouăzeci şi şapte poe- 
me, douăsprezece bucăţi de pro- 
ză narativă, şi una de proză dra- 


matică, donăzeci de studii, şapte 
comunicări diverse, iară restul 
repaariizându-se pe dări de sea. 
mă și însemnări mărunte. 

E o prestație peniru care stă- 
muilorii și entuziaștii bucovineni 
se pot felicita. Și e o prestație 
culturală pentru care meiilă, din 
belşug, felicitările noastre. Când 
te gândeşti că în Cernăuţi îlu- 
tură „vie, tlacăra românească a- 
prinsă acum douăzeci şi patru de 
ani şi reaprinsă în anul Domnu- 
lui 1941 şi când te gândeşti, mai 
ales, câte vânturi potrivnice a 
avut de întruniaţ această flacă- 
ră, ârzenia celor întorși la ve. 
trele strămoșești ie uimeşte, ȘI 
te uimeşte şi tăcuta lor abnega- 
ţia, căci nu poale fi decât abne- 
gație stăruința în cultul vatori- 
lor sufletești acolo unde a primat 
de totdeauna, cultul realizărilor 
materiale. Vorbim, bine înţeles 
de inițiativele pur particulare ale 
foştilor şi actualilor cernăuţeni, 

Acest din urmă număr al RE. 
VISTEI BUCOVINEI înmănun. 
chiază semnăturile unor: Petre 
Luţă, Aurel Sânger, George An- 
tonescu, George Todoran, Traian 
Cheiariu, Emil Zegreanu, N. Tca- 
cite Albu, Teodor Plop, Adelina 
Câridei, Neculai Tăutu, George 
Silver, C. Loghin și Auret Va- 
siliu 


SIRĂDANIA PROVINCIALILOR 


Chiar dacă aceşti „provinciai” 
se găsesc în a doua capiraiă a 
Ţănii, în lașii marilor inceputuri, 
e, deobicelu, trecută cu vederea 
de cătră cei ce-şi fac în Bucu- 
cești oficiul de monitori ai pu- 
blicisticei noastre, 

Nu prea ne vine să credem că 
în cele câteva încheieri de an 
litaraz apărute în Capitală odată 
cu sfârșitul lui 1942 să se fi in- 
sistat asupra  mevistelor româ- 
nești din provincie, 

A scris cineva despre Transil- 
vania, deșpre Cetatea Mo.dovei, 
despre Viaţa Basarabiei, despre 
Familia, despre revista Cuget 
Moldovenesc, etc. etc.? 

Și totuşi, CUGETUL MOLDO- 
VENESC, fondat de Mare Vălu- 
ță acum unsprezece ani şi con- 
dus apoi de vrednicul profesn 
și valorosul poet PETRE STATI 
e o revistă, să-i zicem, de mara 
suprafață cel puțin. O poate ve- 
dea, cu alte cuvinte, până şi cel 
mai miop cetățean. Nu mai vor= 
bim de cuprinsu-i literar şi ştiin= 
țific ireproşabi: şi întru  nimio 
mai prejos faţă de ceie ce se pu- 
biică în București, Nu facem 
nici un reproș nimănul. Consta. 
tăm. Coastatăm că, întocmai cum 
se întâmplă pretutindeni, şi în 
sectorul mișcărilor Literar-cultu- 
rale nu putem vedea dincoo de 
fazrcurile propriilor noastre inte= 
pese. La urma urmelor dece să 
ne batem capu! și cu ceeace se 
întâraplă la vecini? Abea de mai 
avem răgaz pentru mistuirea ce- 
lor ale aoastre. 


Deaceea îți aduce o adevărată 
surpriză Ziua când, deschizând 
așa un număr de Cuget Moldo. 
veneso sau unul de Cetate a Mal- 
dovei și te minunezi: „la uite] 
Și în provincie se scrie bine!” 


V. JELERU 








Despre unele valori 


(Urmare din pag. l-a) 


Că lucrul sa știat şi înaintea 
noastră, nu înseamnă nimic. Nici- 
oda:ă până în secolul nostru 0p0- 
ziţia nu s'a tăcut alât ae net, și 
„cei puțini“ care s'o practice n'au 
fost ma; mulţi. Un veac care n'a 
dat decât pro esori de..., deci oa- 
meni de „cultură“ cu certificat și 
diplomă, un veac în care „inie- 
lectual“ inseamnă „titrat“ şi ţi- 
trat poate fi orice fonograf cu 
imemor.e tenace şi exactă, un 
veac care sa grăbit să-şi a- 
vorieze creatorii, adopiând în 
schimb copiii de sufiet ai impos- 
turii și profesioniștii prafului în 
ochi, are particuiaritatea para- 
doxală de a permite, oricât de 
intoleranţ Sar dovedi, existențe 
jenante pentru comoditatea căl- 
duţă a celorlalți: pentru că-i ig- 
noră. Pavăza cea mai vigilentă 
a med ocrităţii nu poate exercita 
o cenzură efectivă asupra spiritu- 
iui: pentru că a'are cântare sen- 
Sibile la imponderabil, 

Ce secol cn balanţe! Dar ce 
secol cu kilograme!? Balanţele 
intelectului comun, ce-şi apără 
dreptul Ia progresul înțeles drept 
propricta:e şi ţesut adipos, ce 
mișcă numai cu kila, sau cu li- 
tra. lar ampermetrele şi voltme- 
trele care-ar putea îi întrebuin- 
fate pentru măsura tensiunii e- 
tecirice a spiritălui, nu sunt a- 
daptabile la frecvențele ca dapă- 


șese media, Medioocritatea deere- 
tată „de aur”, are toate carac= 
terele acestui nobil metal: inal- 
terabilă, inatacabilă şi venală, ia 
un preţ cu atât mai urcat cu cât 
cântărește carate mai pure. Se- 
colul burghez care-a apus ne-a 
lăsat moştenirea acestei chriso- 
latrii. 

Dacă comparaţia este permisă, 
În acelaș sistem metalic, spiritul 
are privilegiile și ființa mercu- 
rului: argint viu, scapă printre 
degete, se strecoară prin porii 
materiei şi otrăveşte cu boala a- 
p+nSă a leului ce-l simboliză la 
alchimiştii Evulvi-Mediu, 

Problema grea este să nu de- 
vină, prin contactul fie şi anta- 
gonist, cu solarul metal al finan- 
ței, el însuşi, ama:gam. 

Compromisul acesta între sim- 
bolul aur şi simbolul. mercur, 
esie, în ch:mia vieţii spiritului, 
cel mai de temut; și este marea 
primejdie care paşte mândria re- 
gală a leului alchimie. E de-ajuns 
să ne închipuim  imboidurile 
oarbe ale primului şi setea ins- 
tinctivă de jertfă care-a înălțat 
vițelului de aur atatuă, servite de 
Sudiuititaiea prvei.tă a argiwu- 
lui viu : ar fi forma cea mai dră- 
cesc bestială pe care-ar putea-o 
lua o civilizație, 


ION FRUNZETTI 





mei 4 


PAINEA d 


A. era Adam Zuk: nici bun, nici rău Așa era, cum 

sun: oamanii cari — fie iarna, fie vara — aleargă, se 

sirăduesc, taie lemne până ia 'sleire, din zori, până noap= 

_ tea “târziu. N; nu-băga de sezmă cum este. Navea timp 
penru asem:nea f.eacuri. Târa .emneie, ie răsturna, 
munzea- până la is:ovire z.le întregi, dar cu toa.e astea 
nu avea nimic. Când, pe ia siârșitul săptămânii, primea 
bani, intra în crâșma cea maj aprop-ată, se așeza la ma- 
să şi îi ba deobiceiu până la utimul go:ogun. 

Odată, chiar in ajunul Crăciunului, j sa întâmplat a- 
cest lucru. A înârziat în crâşma deia Gheţeii și când pe 
la miezul n6pții a ieșit din ea, era umfat ca un bu 
to:aş. Picioare.e i se împlet.ceau, limba ia fel, iar capul 
greu ca un bolovan i se :egăra pe grumazul înmuizt. A 
mai avut încă atâta conștiință ca să strângă fânu. d aain- 
tea caiuiui, l-a băgat întrun sac, apoj sa suit pe opiean, 

- şi-a așezat bine pic.oarele, apoi a întors-o după șopron 
Prin lăstărişul de brad, îndreptându-se spre sai vecin. 

Iarna aceasta căzuse zăapdă peste măsură de multă. 
Ninsese de curând, de ac:ea nu era pârtie. Lăştăr.şu. a» 
coperit de zăpudă, cra aproape una cu pământul, numai 
uco;0- unde se scuturase, din ascunz.șurile taince, învă= 
luite de întuneric, işi ridicau capetele ramuri.e sprintena. 
Cerul «ra înourat, to.uși se v:dea destul de bine, pentru 
că omătul proaspăt răspândea o :umină deosebită. Pă- 
mântul înecat de această lumină, cu vâriuri:e munţi-or 
de abia schițate, care se pierdau în depăr.area albă, era 
ca din povești. Vântul nu adia, pâru: nu murmura, tou. 
incremenit, fără nici un sunet, părea că este ciopiit în 
marmură. Numai săniuţa scârțâia ici-colo, afundându-se 
ja cotituri în zăpadă; clopoțelul pe gâtul obosit al caluui, 
ca un mic zurgă-ău suna singuratec şi monoton cin-ci- 
lin-cin... Negăsindu-și insă un obstacol tare, dela care 

„ecoul să se întoarcă,:sunetul se pierdea înct, fără sgo- 
mot, în marea de zăpadă, ca in niște perne. Calul obosit 
de oprea din când în când, se uita nedumerit și atunci, 
liniştea era și mai mare. Fără sfârşit, chiar nepăcut îi 
izbea la urechi şi trezea din piroieală pe Adam Zuk, ca- 
fe de fiecare dată ridica biciul și striga: 

— Hio, Hio! 

Merseră o . bucată bună dela moara de jos, care, som= 
noroasă, şedea ca vrăjită deasupra drumului. Nu mergea, 
apa abătută de pe jghiab nu mai cădea și nu p:escăia ca 
de obiceiu. Era mută, liniști.ă şi poate de accea Adam 
Zuk se uita așa peste umăr inapoi. Dar nu :a ea. Numai 
așa, peste umăr, fără voie, ca şi când ar fi vrut să vadă 
dacă na pierdut sacui cu fân. 

Nu i-a pierdut. - 

Sacui era acoio, legat cu un lanț pe opi'eanul din ur- 
mă. Dar... Ce e asta ?... Oire îl mint ochii, sau ce?.. A- 
dan Z.k sa u.tat mai bine şi... Pe sc parcă şedea un 
copi., int”'un surtuce; a:b cu o coroână luminoasă în ju= 
Tu: capiiui. Ținea mânuţele ascunse undeva sub sub- 
ţiori, ca şi când i-ar fi fost irig, dar nu zâmbea cum 








23mbesc deobiceiu astfel de copii. Şedea zgribulit și pri- 
vea trist la Adam Zuk. i 

Adam Zuk și-a șters ochii cu pa!ma, sa mai uitat încă 
odată, dar când vedenia copiiu-ui nu a pierit, cu o voce 
mirată a strigat: că 

— Măi... Isuse |... Tu eşti ?... 

— Da. Eu suat, — răspunse copilul. 

— Dar de unde te-ai suit? — a izbu-nit Adam Zuk 

— Merg la voi. Incă de mult trebuia să f.u acolo, dar 
tu ai întârziat... 

Era ca o mustrare. Adam 2uk a simţit cum glăsuțul 





acela trist şi dojeinitor i-a pătruns sufietul şi cum i-a 
zguduit inima. E adevărat... A întârziat... Astăzi e noap- 


tea sfântă... Nevasta îl eșteapiă, copiii i, așteaptă, şi el 
mai are un ceas până în sat, până acasă... 
Și dacă ar fi numai atât! Dar ceva mai rău. A băut 


toţi. banii şi se due acasă fără nici o para, beat ca un 
buștean... 

Sa încruntat Adam Zuk. Ar fi vrut să scuipe și să se 
ocărască el însuși. Poate ar fi și făcut-o, dar și-a dat 
seama că n'ar fi frumos. Zău că nu! Doir due pe Isus! 
Dar totuși trebuia să facă ceva. Asemenea unei mari 
Dufniţe negre, s'a lăsat deci da pe oplean pe sac lângă 


UNIVERSUL LITERAR 


e 








LEMN 


de MILO URBAN 


Isus, s'a ghemuit, s'a făcut mic şi cu glas pocăit, a repe- 
tat: 

— Am întârziat... FRA 

-— Și te-ai îmbătat... 

— Şi m'am îmbătat... a recunoscut Adam Zuk, aproape 
p-ângând. 

Dar căința lui Zuk nu prea l-a mișcat pe micul Isus. 
Și-a ţintit asupra lui ochii mâniați parcă şi cu g.agul su- 
„păârat l-a intrebat: ş 

— Şi de ce tesal îmbătat ? 

Adam Zuk și-a plecat capul și a tăcut. Apoi, după un 
TĂSlunp, cu o voce groasă, ca şi cum ar veni dntr'o fân- 
tână, a zis: - 

— Dacă aş şti ?... 

— Da'4 aș şti... râse Isus cu zâmbetţul amar. — Dacă 
aş şti... Dar cine trebue să știe? : 

1. privea întrebător şi sub această privire lui Adam 
ZA îi venea să se cufuade sub pământ. Grozav l-a mâh. 
nit aceasta | Uite, s'a imbâtat şi nu ştie de ce sa imbă- 
tat... Cum se poate acessta? Cum ? | 

Poate că nici n'ar fi răspuns, dar în această noapte |i- 
niiștită, în acewată tăcee :mensă, câni nu se auzea u- 
mic &i.uevă decât scârțâitui săniei şi clNchetu, mono 
cin-ci-lu=cin &, Z2urgă.ăuui de aiamă de pe gătul obosit 
al calului, și-a întors privirea în sine, și-a cufundat-o în 
sut.et și l-a răscoli; ca pe o spuză stinsă, imba i sa um- 
îlat grozav, cuvintee îi răsunâu in gură şi fără să vrea 
au început să se reve.e în aâvară ca ua torent de pumni 
mari mânjiţi cu smoală, care căutau ușa, căutau o eșire 
din aceas:ă viață imposibilă de lemn. 

— De ce m'am îmbătat? -— a stărâmat printre dinți 
prime. cuv.nte ale acestei prizini îmcurcae, — Iţi voi 
spune dacă vrei să știi... Iţi voiu spune!... Eu șiu că o 
să-ţi fie greu să mă înţelegi. Zău că greul Că voi, acolo 
în ceruri... Ei! Cine na fost în pădure, cine na cărat 
bușteni, cred că ace.uia îi e greu să priceapă de ce ne 
îmbătăm noi. Dar... 

Adam Zuk făcu um semn larg cu mâna. Și a scuipat, 
da și când totul nu merita vorba. A revenit totuși după 
o clipă şi a continuat cu un glas mai blând, mai domol, 

— Iarna sau vara, pentru mine tot un drac!.. Mă scol 
pe întumeric, mă duc în pădure prin întumer.... Vara ar 
mal merge. Dar iarna, cânt e ger de crapă pietrele. 
Zău, aceasta e muncă de câine, să dezgropi lemnee de 
sub zăpadă, să le legi cu lanţuri, să le târăști pe zhiață şi 
in fiecare clipă să te aptepţi să fii ucis tu sau caii. Mâi- 
nile îţi amorțsc, urechile, picioarele, nu le mai sinți... 
Eşti tot ca lemnul pa care-i duci. Mergi, strigi, te târâşti 
în sus pe dealuri de-ți troznesc încheieturiie.... In tot 
drumul, nu auzi a.tceva decât sudă:mi, nu vezi decât 
bușteni, care lovesc crupele cai.or; cum fată ieple mai 
de timpur'u din cauza sforțări.or, sau crapă prin șanțuri, 
cum lemneie ştrivesc pe oameni la pământ și le fărâmă 








10 IANUARIE 1943 za 





coasteie.... Şi ce câştigi într'o zi ?... Câţiva gologani mi- 
zerabili. Nimic! 

Se păru că Adam Zuk o să înjure aşa cum rima că- 
răușii şi lemnarii ştiu : crud, fără considerație. Dar mu a 
înjurat. Numai a stâns gura ca pentru plâns. Siătu așa 9 
Aipă, surpinând parcă în sine, dar şi-a șters apoi ochii 
cu mâna, a tras pe nas şi a continuat cu o voce cara va= 
nea parcă dintr'o nesfârșită depărtare : 

— Lemne, lemne, toată ziulica numai lemne. Ger la 
mâini, ger la picioare, ger la inimă... Ajungi în sat în- 
ghețat lemn, primeșt; cei câţiva biețţi gologani şi... nu-i 
vine oare să te incă.zești puțin ?... Nu-ţi vine să stai pu- 
țin cu cineva de vorbă ?... Ei, îţi vine! Şi așa de grozav 
că nu te-ar putea ţ.ne nici o sută de cai. Intri, îţi co- 
manzi, bei şi simţi cum te încălzeşii din nou, te desmor- 
țeşti, ca şi cum începi să trăeşti din nou şi bagi de seamă 
că trăeşti... 

Voi, acoio în cer... El! Ce ştiţi voi despre viața noas- 
tră de aici de jos, din păduri! Păduriie de acoio, de sus, 
sunt frumoase: vara verzi, iarna albe... Dar npi aici, jos, 
în aceste păduri... Ne luptă cu lemnele și mâncăm pâi- 
ne de lemn. Tare este pâinea aceasta. Tare, cu adevă- 
rat !... Se rup dinţii în ea, se nimicesc viețiie. Și de aceea 
iţi vine bine să uiţi tăria asta măcar p:ntru o clipa. 
Iţi vine bine să uiţi de sărăcie, de greutăţi, ba chiar şi 
de aceea că ești pe lume. 

Adam Zuk și-a piezat capul, a tăcut, lar Isus nu i-a 
răspuns, numai sa apecat puțin într'o parte, ca şi cum 
ar fi vrut să se alăture de acest om negru. Și așa se du- 
ceau laolaltă prin noaptea albă; se duceau mai departe, 
acasă, pe:rezuţi de I'niștea nemprinsă, prim care numai 
c.opoţelul de aamă de undeva de pe gâ.u. obosit al ca- 
lului își împletea clinchetul vesel cin-ci-in-cin, 


Traiuzere dia ilinba shovacă de Z. DOVALOVA 





1 mi aduc aminte, parcă ar fi acum. Eram 
mică, bunica mea, doşi bărână, voinică şi 
încă frumoasă. Mă tubea muit şi știa o su 
meden.a de poveşti pe care mi le spunea 
bu:uroasă, 

Eram răsfățata ei şi toată ziua îi stam în 
poală sau în cârcă. 

Nu puteam ști însă dece în anumite zie se 
închidea în camera ej de unde nu ieşia cea- 
sun: întregi. : 

Căutam să intru și eu acolo, dar în zadar, 
Strigam la ușa bunicii, băteam cu pumnii cât 
puteam, dar nu era chip să pot întra și eu. 

Și nu era singură acolo, căci o auzeam prin 
ușa la care ascultam, vorbind cu cineva. A- 
tumei va-ea ei era schimbată, parcă mai sub- 
ţire, cu întonări meodicase și cu accente de 
dragoste. Din când în când se auzea râsul el, 
însă cu totul schimbat; era limpede și cri- 
stalin ca şipotui unui pâriu de munte care 
curge, cu vibraţiuni vese.e ca un cdlin:het 
clar de ciopoţal de argint. Cu cine care vor= 
bea ea aco:o? Nimeni nu putea sau nu voia 
să-mi spună pe atunci. 

Mai auzeam pași răsunând de colo, colo, 
prin cameră, însă nu erau ca pași bunicăi, 
greoi, târșiți și fără putere. Pașii erau cu to= 
tul altfe:: mărunți. sizuri, iuti ș: uşurei. ca 
și cum ar fi aiunecat pe parchetul vustruit, 

Când, în fine, ieșea din ciaia unde stă- 
tuse încuiată, mă uitam ja ea, la fața ei. Nu 
o ma! cunoșteam. Era cu obrajii rumeni, cu 
pielița feții întinsă, nicio sbârcitură nu se 
curtea. Un aer de mulțumire, adâncă i se 
citea pe față, parcă era aita, parcă întine- 
cise şi n'ar îi avut decât douăzeci de ani. 

Mă simțeam cuprinsă de sfială, ca și aum 
o 'srăină ar fi fost în faţa mea. Dar străina 
aceea îmi inspira respect, dragoste și mai 
eles admirație. 

Mă cumunsese deocamdată o ură neîmpă- 
cată pe acea cameră care îml înstrăina oare 
cum pe buna și b.ânda mea bunică, fără să 
Șiu cum şi dice, 

Cind treceam prin dreptu uși: acela odăi, 
care mi se înch'doa, m'e răsfățata bumicăi, 
fără să știu pricina pentru care nu av:am 
măvoa să intru înăuntru, fără să vreau, dnşii 








Cutărul cu amintiri 


mi se strângeau și pumnii zai sa înmcleșteau 
de n:caz. 

Touuși căutam, când nimeni nu mă vedea, 
să af.u ce este înăuntru. Mă uitam prin gau- 
Ta ușii, pe ferestre, dar nimic deosebit nu 
vedeam. Era tocmai ca și calelalte camere 
prin care treceam, fără ca cineva să mă 
oprească, 

Totuşi zării întrun colț întunecos, ceva 
neob.șnuit, Mi se păru că era o lată mare, 
ca un cufăr, cu două lazăte puternice. Mai 
mu-t nu am putut vedea, căci după cum am 
spus, era așezat întrun colț întunecos, 

Incercam adesea să o întreb dece nu am: 
voie să intru în camera misterioasă, dar nu 
izbuteam să înțeleg nimic. a 

Incetui cu încetul mă obișnuisem că au 
trebue să iniru în acea cameră și parcă uitam 
de ce.e ce se intâmplă acolo. Dar iarăși bu 
nica se închihdea înăuntru și iarăşi îmi apă- 
rea schimbată şi mi se aţâţa din nou cuzio- 
zitatea. A 

Din nou mă rugam de ea să-mj desvălue 
misierui, dar îmi răspundea să am răbdare 

— Când ve; fi mare îţi voi da ție acea ca- 
meră, cu tot ce este în ea, 

Atunci mă cuprindea o bucurie nebună și 
în aceiaș timp o mare dorință de a mă face 
mare câ mai repede. Timpul însă trecea 
greu, cu toată dorința vie de care eram cu- 
prinsă, de a mă vedea stăpână în camera cu 
secreiul bunicei, 

4 

Când mă făcui mai mare, a trebuit să mă 
despart de scumpa mea bunică şi să plec la 
pension, în alt oraş. Ia început, mi-a fost 
foaru« greu, singură în mijlocul oamenior 
Străinu, laoialtă cu alte fete, cu obiceiurile 
căzosa nu eram deprinsă, şi mai ales departe 
de că.dura famiibi, de dragostea bunica. 

Iniro noapie de Noembrie, cu timp poss 
morii și iriguros, am fost deșieptată din 
semn de supaveghetoarea  dormitoruuui din 
pensionu, în care mă aflam. 

— Scoa.ă, copila mea și nu te speria 
— mi-a zis ea — trebue să pleci chiar acum 
acasă, căci eşti chemată de bunica ta, care 
vrea numai decât să te vadă. Nu sa intâm= 
p:at nimic rău, aşa că să fii liniștită, 

M'am îmbrăcat în grabă și peste o oră 
<ram în trenul care fugea năprasnic, tras de 
o locomotivă greoaie, şuerând și gâtâinăd pu 
tennic. 

* 

Cum am ajuns acasă, am dat fuga în ca- 
mea bunicii. Era cufundată în semi întu- 
nericu. zorilor ce se luptau încă cu noaptea. 
O candelă ce ardea sa icoanele știute, din 
colțul dinspre răsărit, arunca o bhumină ro= 
șiatică, piăpândă şi pâlpâitoare, în tot cu- 
pruasul camerei. 

Patul! era așezat tot în acelaş loc, unde a 
lergasem de nenumărate ori și cu strigăte de 
bucurie mă urcam și mă cuxam lângă bu- 
nica mea dragă. 'Ași fi vrut să fac și acum 
la fel, dar când am intrat, mama mi-a făcut 
semn să tac. 

Apoi Se duse la pat și zise bunicii: 

— A sosit copila noastră cea dragă, este 
aie; lângă noi, Vrei să o vezi? 

Atunci auzii un ofiat și o mână slabă și 
fără putere se întinse spre mine, iar.o voce 
schimbată se auzi zicând: — Vino, copia 
mea, de mult doream să te văd, Puterile mă 


nişor în urma Noastră și 


părăsesc din ce în ce și vreau să-mi țin făgă- 
duiala : 

Apoi continuă : — Am să mă scol gi să mă 
îmbrac, aa să merg cu tine în c:mera mza 
cu am.ntiri. Tata şi mama cărti erau de faţă, 
auznA acusie CUVINE, se UHară UN. sa al- 
tul, apoi la mina și păreau a-mi spune, să nu 
mă aştept Ja aşa ceva. 

Acum zorile, învingând cu totul întume= 
ricul nopţii, lumina zilei pătrunse prin fe- 
restre, camera se lumină cu totul şi patul 
bunicăi mg se.arătă așa cum îl ştim eu 
demult. 

Doodată bunica, cu mișcări la început în» 
cete, dar apoi din ce în ce mai repezi, dete 
plapuma la o parte şi se sculă pe jumătate 
în sus. Tata și mama rămaseră surprinşi şi 
ii zseră: Lin:ştește-le, nu te obosi prea tare, 
copila este aici și ai tot timpul să-i arăţi 
odaia. 

Dar bunica, cu faţa iluminată de un zâm- 
bat, răspunde: Nu, nu, nu mă obosesc, simt 
că prind puteri. Acum vreau să merg cu ea 
în camera mea cu 2mintiri. 

Tata şi mama, cari nu o mai văzuse cobo- 
rându-se din pat de multă vreme, au rămas 
inmărmuriţi şi îi ziceau mereu: — Nu te 
mai obosi aşa de mut, ajunge pentru acum. 

Buna însă parcă nici nu auzea cej se 
spunea și cu fața îmbujorată, iipită de mi- 
ne, mă alinta și mă mângâia ca şi în trecut, 
Nu mai era de recunoscut. 

Incet, incet, apoi, am mers aşa, amândouă 
înlănțuite una de ata, spre camera secretă, 
spre camera mult dorită de mine atâţia 
ani. 

Când s'a dascuiat ușa, vai câtă emoție pe 
mine. 

inaintea ochilor mi se înfățișa o cameră 
spațioasă, cu ferestre mari, lum.noase. Pe- 
Teții erau numai dim oglinzi, aşa câ atunci 
când mergeai prin cameră, deși singură, ve- 
deai de jur împrejur mi de tovarăși cari 
îţi imitau portul şi mişcările 

Era pardoşită cu parchet a.b, bine iustruit 
și a.unecos, In mijlocul camerei, un Covor 
mare și gros, în care ţi se afunda piciorul 
până la giesnă când călcai pe el. 

Totul era în ga.ben: tavan, pereţi, gea- 
muti, perdeie de mătase, covor, mobiia au- 
rită Louis XV, ca în povești 

Cu toată sp'endoarea camerei, ochii mei 
căutau însă ceeace zărisem odinioară  îne 
tr'un coiţ, invăiuit în semi înuuneriz. Cău- 
tam cufărul misterios.cu două lacăte mari. 
care cuprindea în el semretele bun:căi, ce o 
făceau iarăşi tânără, frumoasă, vioaie şi de 
nerecunoscut, 

După ce intrarăm, bunica închise ușa bi 
răsuci cheia în 





broască de două ori, asigurându-se apoi că 
uşa este b:ne încuiată. 

Merse cu mine de mână până în colţul cu 
cufărul misterios Şi-mi zise: Acest cufăr 
cuprinde toate amintirile me.e de câmi e- 
ram copiiă ca tine şi până acum. Prin ee și 
pentru ele am mai trăit şi mai trăesc. 

Incet, seoase din buzunar două chei mari 
iegate cu un lănțişor, le introduse pe rând 
în jacăte şi le răsuci cu mare băgare de sta- 
mă, apoi apăsă pe Zâte un resort secret și 
lacătele se deschiseră brusc, parcă ar fi avut 
viaţă. 

Apăsă din mou pe alte resorturj dela ca- 
pac şi-l ridică cu grije în sus, deschizând 
în fine cufărul. 

Câtă emoție pe mine, la vaderea capacu- 
Wui osre se rudică scârțâind puţin, parcă ar fi 
iost obosit. 

Bunica îni zise: — [lată desahis cufărul 
pe care doreai de mult să-l vez; înăuniru. 

Scoase din el un a.bum gros, logat în pie- 
le gaiberă aurie, îl deschi:e ua prima pâzi- 
nă şi îmi arată portretul une; copile de şcoa- 
jă în uniformă, spunându-mi: — Vezi, a= 
ceasta e fotografia mea, când eram ca tine, 
în pensicn, Uită-te in ogizmlă şi la ea, Sua- 


" mănă perieci cu tine. Așa eram eu pe a» 


tunci. 

Se duse apoi la cufăr și iuă o cutie cu 
care dispăru după um paravan, unde întâra- 
zie câteva minute. O auzeam vorbind în 
goaptă cu cineva. Eu nu mă mișcam dela lo- 
cul meu, de lângă cufăr. 

Deodată apăru bunicuța mea ssumpă, in- 
să era de nerecunoscut, îmbrăcată înir'o ro- 
chie a:bă cu malacov, lungă până îre pământ 
şi brodartă cu flori şi aite garnituri frumoase 
din: fir aurit şi mătase albastră ca cerul 

Veni la cufăr şi luând aibumul îl deschi- 
se la altă pagină, arătându-mi o fotografie 
Era ea, în acelaș costum şi mături un băr- 
bat tânăr, frumos şi bine făcut. Imi zise: 

— Aici sunt eu când eram mireasă, A- 
cesta e bunicu-tău. Uite, în camera aceasta 
em făcut :ogoina și nunta. Petrecerea de 
nuntă a ţinut o săptămână, iar tot oraşul a 
vorbit muită vreme de noi ca de o pereche 
frumoasă şi potrimită. 

Ah, ce vremuri erau atunci, când nu a- 
veam decât 18 ani. Toată lumea era a mea. 
Ce dragoste a fost între noi. Dar el s'a dus 
mai curând, iar eu am rămas mereu cu a- 
mintirea lui neștearsă. 

Se aşeză pe scaun și urmă: 

De 80 de ani, în aceiași zi, în fiecare an 
ştau aici cu e] de vorbă, în acalaș costum și 
cu aceleaşi emoții ca și întâia oară. 

In adevăr, privină-o, o văzui întocma; ca 
în fotografie, trarbfigurată, cu soiipiri tine- 
reşti în ochi, ou obrajii îmbujorați de emo- 
ție. 

Acum îm; dădeam seama dece, de câie or! 
ieşea din camera secretă, părea  întinerită 
Ea trăia în adevăr dlipeie de fericire închi- 
puită, întocmai ca în realitate, 

Cobori glasul şi-mi: spuse: — Trewue să 
mă despart de el, pentiu acum e de aj:nz 

Se duse a nufăr, luă un alt pachet, apo. se 
retnase din nou după piravan. Nu trecu 
mult și ieși îmbrăcată întrun spiendid vos- 
tum tupcesc. 

Scoase din nou abumul şi-mi arătă o to- 
tografie Ea, în acelaş costum, lângă un ture 
cu hanger la coapsă. —— Vezi, după ce m'am 
măritat sa dat la unul din prietenii noștal 





o serbare intimă, costumată. Eu am apărut 
în sala de dans, ca prințesă infiană, cu acest 
caztum care a stârnit murmure de admira= 
fia în întreaga sală. Vai ce emoție pe mine, 
simt și acum fiorii vârtejului dansului, 

Costumul, pe :Âângă că era scump împo- 
dobit, dar fineţea, eleganța și gustul cu care 
era lvarat întreceau orice închipuire. Și ea 
însă îl purta, chiar acum, cu muită isi.ne 
ție, ca o adevărată prințesă indiană din po-= 
veşti. 

—— Draga mea nepoată, pentru acum e 
dexiul. Vezi, timpul acesta sourt patre= 
cut cu tine și cu aminiirile mese, ma 
intimaarit cu douăzeci de ani. Mi-a redat vie 
poarea şi dorul de viaţă. Acum aştept cu 
nerăbăare, ca să pot trăi și mal depante 
clipee fericirii dim trecut. De când ai pe 
cat la școli și ai fost departe de mine, n'am 
mai avut deia cine împrumuta vigoarea ti- 
nereții, așa că eram să mă pierd. 

Am redeschis împreună cu tine, cufărui 
cu amintiri. Amintirile îți dau viaţă, prin 
ela renaști, reintinerești trăind din aou via- 
ţa dela capăt. 

Şi bunicuţa, spunând aceatea, își strânse 
lucrurile cu grije și emoție, le puse în cu 
făr și-l închise la oc. Mă luă de mână şi. 
vioaie şi surâzătoare, ieși cu mine dim ca 
mera secretă, încuind cu mare băgare de 
seamă ușa. 

Cu toți; am fost bucuroși de învioraraa 
bunică; iar eu am rămas acasă, lângă ea. 

Incetul cu încetul mi-a arătat toite amin- 
tirile, până în fundul cufănuui. Ce gătai 
îrumoa3a, ce Kbeăţie de pene scumpe, Crose, 
pene de sturţ, ce coliere și brățări minuna= -. 
te, cu psire preţioase mari și nemnaivuzuta 
de mine. Costume grele, minunat lucrate, 
care făcuseră să fia adorată şi cuceritoare. 

Cu ele se înviora bunica și întinerea din 
când în când. i 

Dar totul trebue să aibă un sfârșit. Bu- 
nicuța mea dragă s'a dus și ea acoo unde 
sa duc toți şi nu se mai întorc, dormind în 
pace somnul de veci. 

Mi-a lăsat mie camera secretă, cu întreg 
cufăru: cu amintiri. Eu, din când în când, 
îi readuc la viață amintirile, după albumul 
cu fotografii, 

Acum, am și eu un cufăr la fel, dar nu 
este așa de bogat în amintiri, gățeLi și iucnurt 
scumpe ca al bunicăl. Ce vreţi, moda de a- 
cum țne în sclavie femeia aproape goaiă și 
neîmbrăcată. 


NATALIA CRASSU ARSENESCU 





| 


i: 


. z z 


sax 19) IANUARIE 1943 


js 


1ON TH. ILEA, autorul vo- 
„dumelor „NVENTAR RURAL 
“Cluj, 1931) şi GLOATA (Edit. 
" Sanţier, Bucureşti, 1934), își 
- publică, după apt ani de ab- 
„ sență din vitrinele lbrăriior, 
a treia carte de versuri: IN- 
.TOARCERE. 
» ION TH. ILEA, ca de altfel 
„ aproape toţi scriitorii ardeie 
este un cioplitor în. stâncă 


Li 

„ dură. Versurile lui rostogoleste, 
„ 85emenea râurilor de munte, 
+ cremeni şi nu prundișuri naşi= 
; Poase. Cremenile scrâșnes în 
„ matcă şi 


C sfarmă piedicile. 
Scrijelesc malul ce ie sileşte 


'ș Să cotească. Ele pot închide, 


în Săuntrul lor, aur nativ, dară 
ele închid, în orice caz, vigoa- 


- rea însăși a trupului de munte 
:» din eare au fost smulse, 


Şi ION. TH. ILEA 
nici în clin, nici în 
nimic cu diferitele 
mente ale aesteticilor literare 
te s'au perindat dela 1931 în- 
coace, decând adică i-a apărut 
volumul cu titulatură rustică 
în Clujul multor şi prea fru= 
moase năzuinți româneşti, 

S'a zis că ION TH. ILYA e 
poet social. | 

"Nu a fost greşită eticheta- 
Tea aceasta. 

ILEA venea dintr'o lume :g- 
norată de ange.ica sau demo- 


nu are, 
mânecă, 
rafina= 


 niaca faună a cafenelelor lite- 


Tare ale Capitalei. Venea din- 


tr'o lume prea de lut şi mine-" 


reu ca să poată fi pe placul 
calor răsfățaț; cu modelările 
în plastelină lirică, 

Şi ILEA mai avea un vo- 
cabular frust, colțuros, tern, 
nemlădiat şi ne:aminat parecă 
îndeajuns. Vocabular fără bro- 
derii şi brocate şi fără ae -lu- 
crătură în îiligran. La el cu- 
vintele erau, şi au rămas, cele 
rostite de țăranii și mocanii şi 
minerii ardeleni. Cât î; lumea 
şi Ardealul, verbul lu: ION 
TH. ILEA va îi cel rostit sim- 
Plu, răspicat saw duios, scrâg- 
Hit sau "gemut, dară simplu. 
Toate acestea au dus la con- 
cluzia că autorul INVENTA- 
RULUI RURAL şi al GLOA- 


* TEI e poet social, — el însă 


era poetul celor mulţi şi ob:- 
diţi. Poetul celor ce-și spun 
„te iubesc“ când se iubesc şi 
„te urăsc“ când se urăsc. Pot- 
tul celor ce înfruntă greutaă- 
țile propri; și  stăpânirile 
streine şi răzbat prin toate po- 
trivniciile veacului: Poetul ar. 
delenilor. 

INTOARCEREA apărută du- 
pă opt ani dea publicarea 
GLOATEI confirmă cu vârf şi 
îndesat acest lucru, 

Sunt, în această INTOANR- 
CERE, trei cicluri de poeme. 
Primul a daț nume cărţii, al 
doilea se cheamă Sete valahă, 
iară al treilea Cer de foc. 

Primul cuprinde treispre- 
zece, al doilea unsprezece și al 
treilea douăzeci şi două de 
poeme. in total 45 de bucăţi. 
Toate făurite cu lovituri dârze 
de ciocan mânios, Toate scurte 
ca niște zvâcniri de inimă de 
ter şi toate dense în conţinut 
ca şi destinul din jurul căru:a 
ION TH. [LEA şi-a scos, una 
şi una, spre a le arăta zâmbe- 
tuiui îndrăgostiților de beteli, 
Jozincile nesocotitoare de ritmi 
hermetice. 

Hotar sutetesc, Duhul lui 
Horia, Sete valahă, Vin sân= 
gerat pe fluier și pe stele, 
Uzinele pentine de țară Ro- 
înânească, Fabrica în destin 
ardelean, Vitejii dela Bug, =- 
aşa sunt titlurile poemelor lui. 
mluupt printre fiăcă: ca un 
sameu, trupul ţării=, trupul 
meu“, „Sete va.ahă di 
vachi peceți dărâmă cu plu- 

cetăți“, — „Inainte! Să 
istrugem ura, să stărâmăm 
încu:etori de aur, să deschi- 
dem al victoriei tezaur și să 
Wwăm pământu'n braţe, să-l 
dăm de-a dura“ — şi „Nu sânt: 
ceeace am fost, Transilvanie, 
sânt munte cu priviri pe 
goare —", — așa sunț versu- 
rile lui, 


„Sete valahă din vechi peceţi 

dărâmă ia pluguri cetăţi, 

e timp slavă'n Europa 
[bătrână, 

România stă cu hrisov istoric 
[în mână. 


In aete aduimecă țările destin 
se amestecă sângele cu vin, 
pieptarul Ardealului cu apirit 
(dac 
apleacă frunţi spre-un semn 


P_- [in veac. 


“Cronica literară 


Ion Th. Ilea: „Intoarcere“ : 
(Editura Contemporană Bucureşti 1942 ) 


Turnaţi pe flăcări, prietenii 
„„ [mei, 
ciminecăturu tăriei din grindei 

țărănesc, ce-ajută crucii 

[tăiate'n pâine 

despicări de gând, României 
: [de mâine, 

(Sete valahă, 32—33) 


„Să fie cenușa trecută prin 
sita celor patru vânturi / şi 
tihna să stea pironită pe cuele 
ţărilor de cremene. / Azi du- 
rerea strămoșilor spânzurați de 
călăi prin vreme ne / cere cu 
glas carpatic să spălăm ruși- 
mea rămasă'n gânduri, 

Osânda trece cu pas de ură 
prin ișul m'lenar rănit. Cât 
mai înainte ne poartă destinul 
spre zările'ntinse, / croim cu 
piepturi hărți mari în adân- 
cimi de stepe necuprinse/şt'n- 
toarcerea fi-va oare spre visul 
nostru veșnic netmplintt ? 

Haiduceşte numărăm stelele 
ce cad pe hotare de foc, / iar 
cu săcurea lumi; isbim puter- 
nic în fruntea balaurilor să ne 
ştie / și-apoi cu braţe de titani 
cuprindem toată vaaha glia 
în care inima noastră bate cău- 
tându-și un istoric loc!“. 

(Neastâmpăr, 65—67) 


„Prin ogeaguri pe sub duzi 
te strig, frate. Nu m'auzi? 
Eu te-aștept şi n'ai venit, 
frate, frate părăsit. 


Cât de lungă-i ziua rea, 
cât de mare-i durerea 
crestată'n răboj șim ar, 
fratentru gând ardeiean. 


Doar undreaua cerului, 
duce duhul dorului 
vestitor, peste munți şui 
la Horia cu morții lui, 


Doamne, adu stele'n cupă 
şi un vânt care să rupă 
zăgazuri dintre câmpi; 
să te văd frate că vii. 
(Fratentru gând arde- 
lean, 82—83) 


Aşa sun poemele tui ION 
TH. ILEA. 

Inrădăcinat în solurile cele 
mai esenţial ardslenești, poe- 
tului nu de mu.t apărutei IN- 
TOARCERI nu-j pot f: inaife- 
rente anumite nedreptățiri de 
neuitat. Esteticul pur, detașat 
da crâncena realitate, „esteti- 
cul” — „refugiu“ în incantația 
cultivată în şi pentru cercuri 
literare închise, obosite, scep- 
ţice şi extaziate de a'coolurile 
distilate la culme ale versului 
rece, — acest estetic îiestrein 
jui ION TH. ILEA. Pe el îl 
frige iîmpilaren de care au 
parte fraţii şi-l halucinează 
geamătul lor. El ia cu amân= 
două mâinile lutul ogorului, 
bulgărele de cărbune scos de 
mineri din măruntaiele munţi- 
lor, albastrul cerului şi obrajii 
fetei ardelene şi le mângâie, 
ie simte aproape -de suf.etul 
său, ca pe niște zeități autoh- 
tone, şi le pune în vers, așa 
cum sunt ele și nu altfel, ne 
cernute prin sitele sensibili- 
tăţii, | 

Cine caută strune'n surdină 
la lon Th. Ilea și nuanţe şi 


Vedenii 


Un nas turtit pe ca geam rece, 
eap buclaţ aurin, sbârlit, şi doi 
ochi verzi şi, v.sători in negura 
ceței.. 

Cerul cenușia s'a lăsat greu 
pe Dunăre. 

O fantomă sparge zidul des: 
sgr:bulit strângând haina pe el, 
un om se apleacă la marginea 
apei, bâjbâ.nd lotea ce-o trage 
sub pontoo, unda se clatină lin. 

Pădurea în ghirlande plumbu- 
rii, se protilează pe zidul violet: 
se întunecă viața zile. 

Licuricii unui vapor: stele 
somioroase pe Cerul căzuf în- 
bufnat, 

Q vulpe șşireată fuge din vi- 
zuină şi: aleargă oprindu-se la 
pândă spre cotineața cu păsări 
a cantonierului, unde -va face: 
» Mac, mac. Chemând rața la 
taifas, o va lua apoi în gură şi.. 
ospăţul bran, asigurat. 

Două luminiţe apr.nse în capul 
d'haniei fumurii ce grăbeşte 
spre marginea pădurii. Ochi: 
verzi se tao mari, nasui se -des- 
lpeşte brusc de geam, gura des- 
ohisă gata să ț'pe și mânile în 
ger se apără de vedeni 


GERBANA N. TARTRA 














„„ Senină 
Peste bucuriile altora or să lunece. 


Lenă tristețea umbră să dee 

Doaz inimei care prea mult a sperat... 

A sufletului nostru timidă scântee 

Va iuci mâine pe un cer mai puţin înnorat. 


Sufezința de astăzi, mîine va îl bucurie, 
Nu sântem singuri pe acest drum... 

__ Cine ştie, ramura de măslin adusă solie, 

”. Ne vaiface să uităm cele ce suferim acum. 


- Din. lacrimile prelinse pe-ale obrajilor alei, 
-: Cântecul de astăzi ca un imn va odrăsli, 
î ax gândurile vor sbura ca nişte porumbei 
-- Şă gin cei de acum, tri nimeni nu va mai îL 


GEORGE PĂUN 


(4 opți în spital 


Tot întunericul din lume parcă strâns 
In camera cu zidurile reci și 'nalle. 
Tăderea străjueşte, ca un plâns: 





„trouvaille“auri, îi va închide 
cărțile desarnăgit. 

Cine caută legănări de vers 
meiodic, rime rare şi sonori= 
tăți plăcute numai urechii, îi 
va închide cărțile cu desamă- 
gire. . 

Poezia lui ION TH, ILEA 
nu are-nimic din genul irizaţ 
a] stihurilor modiuate minor. 


Poezia acestui poet ardelean e 
expresie d.rectă a unui fond 
sufletesc necorupt de şcoli şi 
d>gme postice. Şi poate nici 
expresie a unui fond numai 
psihic, ci gest integral și in- 
stinctiv al omului viu, strivit 
de apăsarea dorului, cutremti= 
rat de viziunea zilei de azi şi 
numai arc de oţel întins înspre 
zarea mai dreaptă a zilei de 
mâine, . 

Această zi de mâine este a- 
ceea pe care vestește şi către 
care SE INTOARCE ardelea- 
nul ION TH. ILEA, cântăreț 
al comorilor rurale, al gloatei, 
al setei valahe şi al cerului de 
foc. 

Rebarbativ ca formă, mus 
trător de conștiințe și impera- 
tiv ca fond, poetul acesta pe 
care, când l-am văzut pentru 
prima dată, l-am crezut revo- 
luționar, a dat literaturii noa- 
stre unul din cele mai fru- 
moase documente lirice pen- 
tru frământările și năzuințele 
românești actuale. 


TRAIAN CHELARIU 


HORAŢIU 


SE — 





Din prugul lumii celeilalte... 


Cao vangrenă urcă peste munți 
Șunvoiul nopții care ne cuprinde. 
Doar câte-o stea singurătatea, 

La patul morții, dacă mai aprinde. 


În gândul nou se 'nprăștie odihna, 
Ca seva 'n rădăcinile adânci : 
Simţum pămâniul că-şi deschide tihna 
Și ne așteaptă liniştit pe brânci. 


LUCLAN MIRCEA 


Sclavului 


Persanul fast eu îi urăsc, copile. 

Nu-mi plac mlădiţe ce'ncunună. Tu 

Să nu mai rupi târzii trandafiri 
Din parcuri, nu. 


„Cl simplul culege=imi-t, mai bine. 

Nu-ţi stă nici pe rău — slujind astfel, 

Şi nici, la umbră 'n vie, mie care 
Beau fără ţel. 


în româneşte de 
NICOLAE PREDESCU 





Liviu Rebreanu 


Autorul articolului despre Liviu Rebreanu, pe care-l publicăm 
mai jos, d. Cavit Yanas, este un tânăr scriitor tur, dobrogean 
după tocul nașierii, care a debuiat anii trecuţi cu o placheli de 
versuri romaneşti: „Guubei", semnaid G. Araboiu, Acum, poetul 
de odinioară G. Arabolu este unul din coldboratoru revistei 5up- 
tămânale „Sea vetiiunum” („Comoara ştiinţelor”) din jsianbul, .care 
a intrat anul trecut în al cincizecilea an de apariție... - 

D Cavit Yamaş nu sa instrăznat totuși sujleteşte de țara în 
limba căreia și-a publicat primele versuri. Cu entusiasm și de- 
votată pricepere d=sa contr.bue mai cu folos la cunoașterea şi 
răspândirea literaturii noastre în Turcia, decât ar putea-o face 
inițiativa ofic.aiă cea mai bine intenționată. Zilele trecute ne-a 
trimes primul roman românesc tradus în limba turcă: „Asilmişiar 
Ormuni”“ („Pădurea spânzuraţilor”) de Liv.u Rcbreanu, apărut 
în.”'o bibhoiecă de autori stră.ni care cuprinde până acum opere 
de Anare Gide, D'Annunzio, Heinrich Mann, Emily Bronte, A. J. 
Cronin şi alții. 

Romanul „Pădurea spânzuraților“, tradus de fratele corespon- 
dentului nostru, d. Ziya Yamaţ, a fost „foarte bine primit de 
publicul nostru cititor şi de criticii noştri“ = ne informează d. 
Cavit Yamaş. Nu , 

Ne mai scrie că pe lângă volumul de nuvele originale „De.ior- 
man“ şi esseul „Itinerar turcesc“, apărute, ba mai publica pe 
curând două volume, cuprinzând unul: „Tălmăciri din irica ro- 
mână contemporană“ iar celălalt: „Prozatorii români contem- 


porani'“. 
iată o activitate pentru care 


i se cuuin tânărului confrate turc, 


laudele şi întreaga noastră recunoștință. 


P+:mul roman românesc tr3- 
du; Lu “lu cog-€, a um ma Dau 
zuraţiior, aduce ina.utea cititori- 
lor turci un nume nou: Lvu Re- 
breanu. Nume.e aces.u seri.jor 
român, câre se aude peutru pr 
Dă Qătă în ora usura e al 
'uue.a dim personalitățile literare 
Ceie Dai ae Liu, ale care, 
scr.eri constitue buna) maj mul- 
tor umbi 

P.ima ss carte, cuprinde nu- 
velele aduca. subit titiui Eră- 
mântări 41912), 

Pe urmă a scos mai multe vo- 
lume de nwvele: Golanii (196); 
Martunsire (Buc. 1916); Rătuiaia 
(Buc. 4919); Norocul (Buc, 1918): 
Catastrota (Buc. 1521); Oameni 
depe Someş (Buc, 1936). 

losă sctivilaţea cea mai de 
seamă a ia: Liv.u Rebieanu sa 
tost în domeniul somanu.ul. Pr. 
mul lui roman, [cu inceput la 
1915 şi publest în 1928, in donă 
volume, a iosemnat e dată im. 
portantă pentra evolua roina- 
vuluj în literaţura română, După 
1929, în f.ecace an, loa leza în 
ma. multe ediții, deven.na una 
dia cărţile cela agi cetite se li 
teraturi românești, 

După Ion, Rebreanu a scris 
următoarele  vomane: Pădurea 
Spânzurațiior (1322, astăzi la & 
XII-a ediţie); Adam pi Eva 
(1925); C.uleandra (1927); Răscoa- 
la (1922); Crăișorul (1929); Jar 
(1934); Gorila (1938). 

Rebreanu are în acest carent 
epc şi câteva pese de teatre 
durab.le: Cadrilul, comedie, (1329) 
și Apostaiii. Apo. e serie de note 
de călătore publicate în anal 
133u, sub t.uul Meropoie. 

Liv'u Rebreanu poate îi socotit 
cel mai de seamă scriitor epic si 
țării sale EI are o vizune sabi. 
tectonică a scrisului, căci inainte 
de a-şi! făuri operele și le sch- 
țează confor unu: plan prests- 
bilit. Aceste planuri şi seb'țe ţa 
de arhitachură, Sima ctudii în 


s'ne şi scriitorul nu începe lucrul 
înainte de-a fixa schema fap:e- 
lor pe câre voeşie să le însu- 
fleţească, Acest scriitor român e 
unul din awmtori stăpâni cu desă- 
vârșire pe mater alul cu care lu- 
crează, In opera 83, 30 unea ca- 
racter ştică și adâncă, corespunde 
totdeauna, în acceaşi măsură, cu 
enfletul oameniler, 

Omera lui Rebreanu e oglinda 
psiboleg'că 3 țăranala! român. In 
romanele Răscoala și loa, țărânul 
român e intățişat în mod convu- 
gător, cu caracter aticele sale su- 
feteşt!, în adevărata structură 
lăuntrică. Pădurea Spânzuraţilor 
e o carte de un paterne roti sm 
psihologic. Rebreanu 4 încercat 
chiar romanul metafizia scr.ind 
Adam şi Eva Dar maj târziu, 
nepo'rivindo-l-se acest şta, 1-a 
părăsit, 

Concepţ'a art'stică pealizată în 
aperele sale epce posi fi re. 
vumată astfel: „Nici artă pentru 
artă, nici ertă pentru societate, 
ci pur și simplu artă cu talent“ 
Talentul firesc e mai p'esus de 
toate, puma ei poale să fie cri- 
ter:ul adevărat ad procesului 
estetic. Artă înseamnă crearea de 
oameni baturali și de viaţă na- 
turslă. Viața oamenilor întro 
operă de artă e vie, fa măsura 
puteri talentului care a plăs- 
amit-a, 

Un stil înflorit, no spune ai- 
mio. Deasemenea, un potte fi 

iba ca opera de artă să fe 
“Dima 'derât morală, căci e destul 
să fie umană. 

Scr'storul român cate a poat 
dela aceste concepții aztistice, a 


| 


- m e tm mame 


rugrăvit țăranul român, cu o pu- 
tere expresivă de neun.tat in ro- 
mi; nl lon. [on e Mehmet al 
nostru. lon şi Sileyman da to- 
mânul Yaban („Străin') a lui 
Yakub Kadri sunt rude, Proble- 
mele veacula! stau pe pr.mul plaa 
pentru Livia Rebreanu. Cu Pă- 
durea Spânzurațiior «ei zevne 
mereu asupra acestor probieme, 
Rebreanu a scr's acesţ român 
immed.at după prima sa mare 
operă. Problema pământului, 
problema sângelui, problema iu- 
birii, moa:tea sunt chestiunie 
ce prencupă pe autor. 


In Pădurea Spânzurâților, care. 


poate fi socoti ca un frumos 


exemplu ai romanu'ui de război, 


Rebreahu s avut îna nțea ochilor 
pâiholog's, carasterele, umplând 
schema românului cu fuidul li- 
ber al faptelor. Pădurea Spân- 
zuraților e cartea probleme: Ar. 
dealulu:, care veacuri de-arândul 
a fost prilej de examen pentru 
Români. Autorul ş ştiut să se fo- 
lo_ească de prue,uj ue a îi. ususiaţ 
la p:ăbug:rea agau0.0asă a unui 
Dâre up U, a sI0pur.ulu. au 
stro-mayti.a;, Eroul aceaţei roman 
e un rOMĂn N630ș, pa născu, 4 
Crescii, a giudis,, ajun,ad să tie 
ua Oi $er tu Sinjui uawnei gi 
CAIE-şi iasă sent.meniele sale tot- 
dauna pe Pianu: ai goieă; în 
ieiu, acesa, caitea e Mama si 
fietaască ş ia boioga, omul da- 
Voriti înamntţe qe oaie. 

MnBuș rea cea ma, de seamă 3 
lui Rebreanu, in acest raman, 
este ca pe căt € de iocal cu at- 
MOSOrĂ, pe dlât a ue un versal 
ca semmi.cație. ttomunearul, co- 
Lorinau-se in i3b rintul suilevese 
al €roiilui sau, cuireeră ps dru- 
mâruie iitarioch.ale ale creaţti, 
mmbiând cu pași sui, 

Cu:suj Viețu 1 rumanele îni 
Rebreanp «e îi.bbr; romancierul 
Vai pe seama erolor sâi desă- 
Var. rea logică 4 ave. wentelor. 
Varactarăle ş. oamenii upar ca 


miște purtători de acţunu ce se 


formeaza ulitriur, doua se, in: 
Punandu.se astiei ctitorului, 

De aceea, Pădurea Spânzurați= 
OT e ueia uiceput și pană ia stâr- 
şit operă de caractere şi de a0- 
sețiuni, | 

Rroii autorului român var. 

bese și se mişcă, așa cum âr fi 
0 întreagă societate. Cei mai bun 
exemplu in actet sens € roma” 
nul anului 1907, Răscoala Au 
torul a daţ pr.n âceastă operă 
epică cea mA. mare creanţe a 34 
Zugrăvind psbologa mulțaii 
prin diferite pertoite, cadă mi- 
nunaţ reacț:unea poporuiu, țără- 
neso 

Prin Pădurea Spânzuraților, 
bibi oteca noastră de traduceii 
din literaturile streine se îmbo- 
sățeşie cu un mare roman. 

CAVIT YAMAC 

(Articol apărut în revista „Ser- 
veţfânun” („Comoara Științe” 
Jar) din Istanbul, nr. dn 13 şi 
M August 1042). i 


Semne ciuda 


E bine să pleci singur la - 


TUM, pentrucă în acest fel 
m'ai nici gă te miri, nici să te 
temi, cand va 0 raspunite te 
afli iarăşi numai cu tine, de- 
parte de toți ceilalți, care în- 
cercaseră să ți: se alăture. Tv- 
varăşii de drum: sunt de toata 
fetunie. Sun: din ace.u care ie 
întovărășesc din dragoste su 
din pasiune, precum sunt alții 
care vin cu tine de navoe:sau 
din interes. La dreptul vor- 
bind, nu ştiu ce-să spun, ca să 
nu mint: să mă ferească Dum- 
mezeu și de unii şi de alţii, 
pentrucă singurul tovarăș. de 
preț e acela care e adus ală- 
turi de tine de credință. Cei- 
alţi, oricât de agreabili ar fi, 
sunt niște simpli intruși. Nu 
"n'am gândit încă niciodată că 
ar putea să vină o clipă, în 
care o asemenea catualogare ar 
deveni utilă sau rodnică. Și nu 
mă gândesc nici măcar acum. 

Dar privind putin în urmă, 

d de clasicele și tradițio- 
naie.e deiimiari are unui e.- 
vental „AN NOU“, am rămas 
totuşi surprins de oboseala 
apoetică, de care-i simt cu- 
prinşi pe cei ma: mulţi dintre 
camarazii şi prietenii mei. 
Rândurile acestea, spre deose» 
bire de altele de odinioară, nu 
vor să fie ni un apel, nici o 
îmbărbăzare. Am avut din. bel- 
şug prilejul s& constatăm că 
aceste „acte de prezență“ nu 
sunt bune la nimic. Fiecare își 
ivbește bârlogul, nimeni n 
vrea să fie deramțat din tabie» 
turile lui, șin timp ce-şi fu- 
mează mucul de țigare sau își 
zornăe veniturile, poesia se 
stinge undeva, întrun colț de 
uitare, desuetă și indecentă în 
sărăcia ei. Nu știu cine va 
ceti aceste rânduri, dar sunt 
sigur că dacă vor cădea sub 
ochii cutărui sau cutărui poet 
blazat, el îmi va întinde mâine 
o mână flască și inutilă, ca 
pentru a respinge un îndemn 
care ar putea fi şi o tentaţie. 
O. boema lirică de eri trebue 
uitată şi amintirile ei încuiate 
sub zece lacăte în cel mai as- 
cuns loc, Avem haine mala- 
gambiste, mâncăm acum de 
șase (6) ori pe zi, încasăm şi 
câte-o mică leafă, avem furnte 
zori la scară — la dracul deci 
cu poesia şi cu strigoii care 
vor să ne-o treacă mereu pe 
sub nas, ca pe-un pucat al 
„ne; tinereţi năsdrăvane şi in- 
conştiente ! 


CANTECE NOUI 


te 


Am șpus că nu ştiu cine va 
ceti acest articol, dar ştiu 
foarte bine poniru cine l-am 
Cri$. ÎN JOtu, poaie cu greșese 
Puțin, încercând să tulbur a= 
Mitea lirice suşceptibilităţi, a= 
tâtea foste speranţe, atâți plă- 
nuitori de asedii, cura. se mule 
țumesc astăzi cu gloria unui 
volum de acum câțiva ani și 
cu o eventuală carte de vizită, 
pe care numai ironia ar putea 
că-şi imprime adevărata pe- 
cete. Dar să lăsăm umbrele să 
doarmă... 

Cei câțiva poeți, MAI TI- 
NERI decât noi, care ostenesc 
în acest loc, alături de unui 
care încă m'a ostenit, ostenind, 
pot să fie siguri că pe ei Hi 
iubim cu mult mai mult și 
dacă nu „mai mult“, atunci 
ma; adânc, decât pe. ceilalți, 
care suind la etaj, se cred a- 
junşi în turnul de fildeș, sau 
în Olymp. 

Bătăliile nu se câştigă, odih- 
nindu-te. Somnul e bun peniru 
reumatici iar versul e miscare 
şi dans. Neincrezători în idolii 
de eri, nu n2 mai iuăm oste- 
meala să clădim alții, dar aş- 
teptăm îngerii negri, cu aripi 
de Smeu, japlur, apocausiie 
de frumoase, să vină cu o altă 
poesie, cu up vers care se aude 
numai dincolo de vis, şi să 
inunde lumea cu cântecul lor 
Nou. 

lar ceilalți, cei ce se scoală 
cu ziua'n cap și fac madrigale 
sunătoare lunii pline, că-şi a- 
ducă aminte că forma ultimă a 
desăvârșirii e moartea şi că 
ediţiile deţinitive şi statuile 
se află mai mult prin librării 
şi cimitire. lar ei erau viaţal... 


ŞTEFAN BACIU 


N. B. Manuscrisele se trimit 
la redacţie, adăogându-se pe 
pic: petru Și, b. ŞI raspuil- 
surile: Paul R., M. Mih. b. 
Ropot, Marian D., M. Vasil., 
Cristian C., Mel. V. A, Geo 
Alecs., A. D. Murg., Rădan D. 
L., Fănel M, 1. De., Mircea 
Nmţ.. O. Bilu 1. Deladoli. Gh. 
Fulga: Nu. N. Ver.: Da. 1. Goga, 
E. Păc., Victor F.: Altele, 


| 


a. 





Personalitate şi literatură 


(Urmare din paz. 1-a) 


În ce priveşte d'rijarea în afara literaturii a activității lite- 
râre, aceasta se opune hotărit lucrului literar vrednic de acest 
numă. O literatură d rijată în modul acesta este menită să se is- 
tovească după oarecare trecere de vreme şi să piară ca literatură 
de creație — Chiar dată ea continuă să existe ca mijloc de ex- 
primare a umor adevăruri sau mneadevăruri ce nu au de aface 


nimic cu fenomenul literar, 


În epoci cum sunt acelea despre cate vorbea mai sus, ta- 


-Jentul, simplul! talent, poate să existe, să producă, să strălucească. 
Samsoneta, comed a uşoară, drama sentimentală şi poezia pcazio- 
nală pot inflori cu succes şi să dea chiar, în limitele speciei lor 
restrânse opere remarcabile. Romanul, poezia de concepție, co- 
media sat.rică, dimpotrivă, cu gren pot să prospereze în asemenea 


" vneani, Activitatea criticei lilerare este şi ea stagnantă. Sunt vre- 


murile în care foiletonut act vităţii este în deosebi cultivat. Lu- 
crările de istorie literară, critica trecutului cum spunea Albert 
Thibamâet, precum și teoriile de estetică literară se pot şi ele 
naște într'o vreme de constrângere a activităţii spiritaale, Dar 
materialul pe care ele îl mânuesc, aparţine de preferință tot tre- 
catulul, 

„Numai talentul nu poate face un scriitor“, spaone undeva 
Emerson. Și tot el] adaugă: „Trebue ca în dosul unei cărţi să fie 
un Oom. o personalitate care, prin naştere și calitate, să garanteze 
lucrur ie scrise“, 

Atirmaţia laj Emerson este desigur absolută. Ea se referă la 
marile culmi ale scrisului literar. Dar scrisul literar numără puţine 
culmi, numără în schimb multe plaiari minunate şi multe agrea- 
bile văi. Acestea nu trebnesc uitate și privite cu îngâmfată îngă- 
duinţă. Goethe, în versurile pomenite mai sus, nu face din per- 
sonal!'tate un apanaj exclusiv al culmilor. Personalitatea, în sensul 
pe care îi! dă ej, înseamnă celace esta propriu fiecărui om câ 
individ du ca membru al colectivității înseamnă așa dar îindivi- 
dualitatea umană care se opune topirii în colectiv. In acest sens 
general, orice om are o personaliţate, adică, mai exact, are per- 
sonalitate or ce om care are conștiința individuziităţii lui. Când 
vorb'm de personalitate suntem în'otdeauna inspitiţi să ne gândim 
la personalitatea da calitate, la ind vidul excepţional, la calmi. 
Dar nu numaidecât la culmi s'a gândit Goethe când, în strofa 
următoare celei cițate mai sus, spune: 


Jedes Leben set zu fiihren, 

Wenn man sich n cht selbst vermiast; 
Alles Kânne man verlieren, 

Wenn man bliebe, was mau ist, 


(Orice viaţă este bună 

Când nu-ţi u'ţi ae tin2 însuţi; 
Poţ să pierzi în viaţă totul, 
Numai să rămâi ce eşti.) 


Este desigur aici un precept de viață, cu o valoate amană 
generală și pe câre omenirea de ati poate saa nu să-l urmeze, 
după cum va sufla vântul vremi.. în literatură însă, fie când e 
vorba de cuimi, de personaltățile excepționale, fie că e vorba 
de pislurile și de. văile atât de prețulte ş. de plăcute, versarile 
lui Goethe exprimă o normă riguroasă şi severă, care trebue să 
fie urmată cn sfințen e de orice scriitor, Scrisul literar nn poate 
'ex'sta lără respectarea acestui principin da existenţă care este 
libera desvoltare a personalității —— valoare, cel puţin în literatură, 
permanență. : | 


„1. Ala PEODIPPEDIR 


De So 


2 tare Mae ae tin e îm 


ra 


E iii ca 
alice EERAREEE 





UNIVERSUL: LITERAR 





10 


IANUARIE 1943 seen 


= Actualitatea şi permanenţa valorilor = 
Dacă ar fi fost cazu), ce trebuia să Salvăm? 


“Intoarcerea 


„+  Dela război, exacţ spus: din 
război chiar, m'am deprins să. de- 
osebeze între știința și CUnOșin- 
țele despre un.lucru. Deosebirea 
fimău=mi, de un folos cu totul 


personal mă îndoiesc că ar pu- . 


tea. siuji şi altora, tot aşa. CUR 
cred. că.erperienţa, aceea intimă, 
sufletească, poate fi de vreun a- 
futor. și. olteuiva d-cât aceluia 
care a triii-o el însuși. Fiind 
însă ceva despre care se poate 
vorbi Qmeneşie cuviincies, voi 
încerca acum, fără cochetărie de 
vorbe şi: fără jaisă pudoare, ceea 
ce gar putea numi o mărturisire, 
lipsită de orice intenție demons- 
trativă în vederea vreunui efect 
oarecare, 

- Mi-aduc aminte de acea stranie 
singuruuuţe jzca şi nai mult de. 
cai jzică de care mam simţit 
CUPrINS în prima zi a războiului. 
Cuiwuzuitiyese LOGe Căâle IE aveain 
mi-Qm dui seama deodută că nu- 
Tri N, eruu de mctun ajutor, Ca 
şi cum aici n'ar ji jost vreodată. 
Parcă se dusprinseseră ca un stol 
unanim, ginirun cuimat veprieie 
mic, cu acea fâijâire elagiacă din 
aripi, a versurilor poerului, fără 
să apuc măcar să iau aminte şi 
să le Jac un. semn de priet-nie, 
15 despărțire. Niciodată num fost 
mai ințrigurat de o aştep are şi 
niciodată ca aiunti aştepturea ma 
fost ma rasp.ătită parcă. Acuma 
ştiu ceca ce cu doi ani în urmă 
prestin,eam duar, cunjuz: că nu 
eran numai în război, dar că 
războiul +mtrase în mine, se în- 
stalase ca la el, era în mine ca: 
UT utili  VECiLUuT Sau cu ur 
dor, a cărui jiece clipa era aiât 
da plină în eu însăși, încât cel 
care put-am fi atunci se măsura 
azact cu cel câre ar fi putut it 
ori-ând, oriunde, în orce a.tă 
tinprejurare. Nu era vorba fireşte 
și nici nu putea fi de un eu Du 
țria.îc, socul și cu utâț mai pu 
fin... pubucistic. Nici măcar de 
unul sentimental. C; un eu simplu 
omenesc, aproape fără identhiate 
cu el însuşi şi hotărit lucru, fără 
mii o obligaţie autobiograf-că. 
Im; dădeam să mănânc şi mă 1ă- 
sam să dorm. când nu mai aveam 
încotro, nedumerit și cred chiar 


că amuzat—cât puteam fi şi cum 


puteam — de acea ciudată alte» 
vitate. Cât despre amintirile de 
până atun.i nu şiiu ale cui mai 
erau. eu simţindu-mă muia de- 
pozitarul lor, căci toată exrperien- 
fa mea trecuta numai abuziv o 
puteam numi a mes, ea nefindu- 
mă încorpora.ă, nefiindu-mi adică 
în. COrp, — corporal'tatea fiind 
singura mărturie vrednică de cre- 
zut a identității personale. 

Am avut atunci intuiţia cor- 
poralitiiţii ca mijloc de cunoaş- 
tere şi de înteriorizare a Cu- 
noștinţelor. Am înțeles ce poale 
să însemne Cu adevărat ştiinţa 
despre ceva, ştă.nia cure este un 
lucru Dersonal şi intim, altceva 
„cu totul decât cunoștințele c-re 
sunt a:e tuturor şi ale nimănui u- 
nume. Şii nța aceea s.rămnă sm- 
ritulu; sistematiza.0r și core N'ar 
putea fi elaborată nici populari- 
zată pentru uzul celoriaiți. 

Omul so.11] numeşte g.-sa, Per- 
sonală, o experiență al c.rei Cona 
ținut îl formează într'o proporţie 
covârșitoare surviiuţile relaţiilor 
de so.iotite. Invătătura — nu 
spun cultura — e una din aceste 
servituți, una din ce.e mai putin 
apirente ca at:re. Rezultitul în- 
văţăturii este — cu .oarie rarele 
„excepții — ps-udoş iința și pseu- 
dozxperiența. însul învaţă, să 
pună în relație o sumă de abs- 
tracțiuni, lipsite de cea mai sia 
bă urmă de corporalitate, al că- 
7ei sens chiar, pire să-l f; piere 
dut. Idealurile lui sunt idealuri 
de arheolog, când nu sunt de re= 
tor. Umanismul universalist, ra- 
dios de știință  im-corporată, 
ajunge să fie pretext de erudiție 
bibliografică pentru cărturarul 
zilele noastre, vrăjit de acea 
nătângă mistică a cărții — a cu- 
vântului  împăiat — ca obiect 
de luz și de luxurie tipografică, 
într'o societate în care totul este 
prilej de literatură, totul ze tipă- 
meşte. Şi, negreşit, sunt pa-ifiști, 
doeşti rentieri speriaţi și benefi- 
ciari ai unei spiritualități de 
multă vreme confortabilă, fără 
riscuri și fără răspunderi, dar 
pentru care alții au luptat să o 
cucerească. Cei cari  pracțică 
războtul ca pe v vocație rasială 
sau istorică au măcar pentru ei 
Sutisfacția lucrului bine făcut, 
tar pentru ceilalţi scuza. de a fi 
știut ce vor și de a fi vrut ceea 
ce știau. Dar ceilalţi, iubitorii de 
pace, spirite libere și neconfor= 
miste,  „antimilitaritii“ a- 
ceşștia ce nu făcut ca să purifice 
şi să facă respirabil olimatul în- 
jernului moral aj societății poli 
tice moderne ? 


" Dar nu e acum Ceasul stiai 
lor și nici pr.leiul accentelor puse 
la țocul cuvenit. Să vorbim deci 
„00. și cum mar fi încă. Să vorbim 

“7 leszie! altceva. De piidă despre 
acea ştiinţă intimă şi intuițivă a 


din război 


„prezenţei şi esenței corporale 
meneşti, a: criteriului idențitățiii 
corporale; ca unul de orientare 
printre 'bhuerurile omadlui.... .. 
-Știința corporalității nu se uî- 
tă. Nu se. uită nimic. din ce 
se învață la şcoala pândei unani- 
me a trupurilor, învălmăşite în, 
război, şi mai ales extraordina- 
ra, inegalabila revelaţie a  sân- 
gelui. Dar cum aş. putea. să uit 
preodată gcele intuiţii sau reve- 
taţii. ale sensoriultui „despre  va- 
lourea corporalității ca șonsă de 
intrecunoaştere ? Nu ştiu dacă 
morala -socială are de făcut ceva 
cu asemenea ştiinţe, dar, pentru 
morala particulă -a.. celor cari 
ca şi mine, vor fi. trăit astfel de 
experiențe nedorite. şi, necăutate 
anume, folosul lor nu Va fi pier- 
dut. 
Nam auzit pe nimeni Giilefdu 
se că; spiriiul i-ar puteg fi ciun.it 
la un moment dat, dar câtă sufe- 
rință reală pentru un .sfârc de 
carne, mușcată de schije sau 
„glonț! Cu ce tandrețe. griju- 
lie se tot interesa un soldui 
care a murit întrun pat de 
spital, lângă mine, atins în mă 
duva spinării, cu picioarele pa- 
ralizate, recomandându-le aten- 
ției. celorialți: „Piciorușele mele! 
Ia vezi camarade ce faci cu ph- 
ciorușele mele !“ Dacă asta-i cu 
adevărat . suferința care doare 
și dacă suntem toți: convinşi 
de acest lucru, atunci cine se 
angajează pe răspurulere să îm- 
puțineze prilețurile acestei sufe- 
rințe ? Dar nu în literatură, care 
suferă ea însăși de lirismul şi 
metafizismul tremolat a! poeților 
impotenți și al filosofilor refor- 
mați, — ci între oameni. 





Presupuhem că,. — at: PAPER 


o- 
tragicei. încleștări de pe frontu- - 


rile lumii, — asupra realizărilor 
spiritului omenesc sar abate un 


potop neiertător, distrugând. toa:. 


te acele bunuri pe. cari ne-am 


deprins a le- numi gi. considera. 


fundamentale şi absolut „necesa- 
re pentru umanitate. . 
Mai presupunem că daul, sate. 
vat într'o nouă arcă .biblică, ar- 
rămâne..totuși, îmzestrat cu toate. 
acele calităţi. și facultăţi psiho- 
fizice” de 'cări s'a folosit spre a 
Be ridica, din stare adamică, 


până la cugetarea unui Platon 


sau Hant, în plan speculativ, 
până la viziunile şi cuceririle 
cele mai sublime ale, ştiinţei de. 
azi, în plan teoretic, şi până la 
televiziune şi aviaţie stratosteri- 
că în planul întăptuirilor prac- 
tice, 

Presupunând acestea, ne în- 
trebăm : Ce ar mai putea ști, 
crede şi spera un astfel de om? 

Răspunsul e prompt şi catego: 
zic : Totul! 

Presupunerile sunt însă pure 
presupuneri. Civilizația şi cultu: 
ra umană, — adică inventarul 
material şi sutletesc al omului. 
indiferent de rasă, apartenență 
etnică, imdiferenţ de culi și cre- 


dință sau mit 'politic, — nu pot. 


dispare decât odată ca el: omul. 

O „termitizare“ a fiinţei ome- 
nești, d închidere a el în angre- 
Daja biologice imuabile, „termi- 
tizare“ de care se teme un Rey- 
serling spre exemplu, nu .esțe ci 
putință. Ar țrebui să intervină 
cine ştie ce cataclism de. pro- 
porții cosmice pentmoa 9 astiel 
de mutație să se producă, Omul 
nu este nici termită, nici furni- 
că, nici albină. Cu tot instinciu-i 
de vietate sociabilă, insul ome- 
nesc mai e individualitate înzes- 
trată cu apetituri și disponibili- 
tăți pronmnțat individualiste, — 
egotiste şi egoiste, — neputând 
sta nemuritor şi rece odată ce 
“aa pus sau se pun la cale att- 
mite măsuri ce-l privesc direcţ 
şi personal. 

De „termitizare“ să nu ne fie 
frică. 

Dar dacă civilizația și cultura 
umană, în sensul lor de inventar 


Amăterial - ;. sutletese, nu pot 
racla odată cu omul, cesa- 
ce moare, din veac în veac sau 
„dim .mileniu in: mileniu, sunt ci- 
vilizațiile . şi - culturile, Cuviliza- 
țiile. și. culturile foarte înainta 
Şi. foarte rafinate ale unor po- 
poare trecute de meridian şi ne- 
maibutând “prinde şi opri presiu- 
nea;. barbară .dară viguroasă, a 
pupoarelor afiate. abea în Minte 
„neaţa istoriei „lor, . 

Se impune, dei: întrebarea : 
Ne găsim noi, albii, sau cel pu- 
ţin o parte dintre albi, în tabără 
celor în declin sau în fluxul nea-" 
murilor .ce abha-şi desfăşoară 
forţele ? 


„Dacă ma. găsim pe panta care. 
coboară, nu există nimic ce. 


me-ar patea:salva dela dispari-. 
ție. 
Dacă, dimpotrivă, urcăm, mt 


Doste, -exista putere care să ne: 


Cuttag a&CeNSUnga, 

„După toate semnele, omul alh 
şi, în Brmul rând, aJbui 
continentul european, trece prin- 
tre uriaşă criză sau, mai bine 
zis, prinir'o serie foarte compli- 
cată de crize uriaşe, dară se gă- 
seșue incă în ascensiune, 

Omul alb este acela care va 
hotări tizioaomia luni de mâi- 
Hne'precum a hutărit.o şi pe cea 
de ieri, 

Dotat cu antene sufleteşti cari 
îl leagă: cu tainele cerului zi do- 
tat, deopoirivă, cu o rațiune an- 
corață riguros în realităţile pă- 


“ mânteşii cele mai rigide, euro: 
peanul nu este nici numai ho- 


Tao faber şi nici numai un visă= 
tor căzut în extaz în faţa abso- 
futului. Ori, „raiul pe pământ“, 





depe.. 


„vârsta de aur“ a mileniilor ce 
vor veni, pot fi insiaurațe au- 
mai de cei ce stăpânese amân- 
două registrele valorilor, cel al 
bunurilor fizice, prime în ordi- 
nea urgenţelor şi cel al bunuri- 
lor metafizice, prime sub specie 
aeternitatis. - : 
Stăpânind aceste domă dome- 
nii, omul alb îşi construieşte 


„toate certiiudinile de câte are 
nevoie ' şi-şi garantează toate 


permazeţele, 
“Şi nu 'este întâmnlare că între 
aceste ' permanenţe. ale 'europea- 


nului, cele: dintâiu “sunt: perma= : 


mențele esenţial : umane: Orăi- 
dea, respectţul muncii, cinstirea 


'operdlor de artă şi cugetare, ne- - 


voia. dle egalitate în faţa legilor, 
necesitatea de a te simţi frate 
în comunitatea :în care ţrăieşti 
dară și.absoluia nevoie de liber- 
tate, înţeleasă. .în sensul. cel mai 
nobil al cuvântului. 

Pe deasupra tuturor acestor 
per:uanenţe se bolteşte, aseme- 
nea "cerului. înatelat, necesitatea 
de adorare a unei Divinităţi care, 
cumulând toate puterile şi vir- 
tuțui€ imagmate de mintea uma- 
nă, să reprezinte, dincolo de uri- 
ce posibilitate de control rațio- 
nal, poțențarea ior Ja infinit, 

Omul alb este și vrea să ră- 
mâie nu o țangentă a acestui in- 
finit ci perpetuă năzuință către 
să, E: 

Dacă ar îl dat cazul ca, după 
războiul actual, omul alb sau, in 
parte, europeanhul, să fie pus. în 
situația de a trebui să-și salveze 


civilizația de sub foc şi moloz, 


atunci nu zidurile ce se pot re- 
clădi trebuie salvate cu orice 
preț, — chiar şi cu preţul vieţii, 
— ci ordinea, respectul muncii, 
cinstirea operelor de artă şi cu- 
getare, egalitatea în fața legilor, 
dragostea de aproapele nostru, 
libertatea şi, mai presus de toate, 
calea, către Divinitate, 

Totul ce este și se numeşte 
tehnică. se poate împrumuta sau 
îmvăța şi dela alții odată ce le-ai 
pierdut, — dacă însă ţi-al pier- 
dut lumina suftetului eşti orb in 
vecii vecilor, 





Nu se poate nega faptul material al colnci- 
denței acestor mișcări cu o prosperitate eco- 
nomică şi cu un anumit progres social. Dar 
bogăţia explică în chip potrivit o artă uti- 
literă, produs al civilizaţiei materiala, şi 
nici de cum o atât de profundă mișcarea a 
spiritelor, cum a fost aceea adusă de Rena- 
ştere și de umanism. Revoluţia aceasta tre- 
bua să aibă temeiuri mult mai adânii, decât 
simpla explicație a unei împrejurări mate- 
ria. 

Mă voi opri maj mult asupra constatării 
cu care am început. Toata mânile înoiri sunt 
rezultat ale unei epoci de criză, corespund 
sau urmează imediat unei stări de excepţiu- 
nală frământare. Asupra acestui fapt nu se 
poate in&sta îndeajuns întrun spațiu alât 
de limitat Câteva constatări se impun to- 
tuși. Renovarea spiritului grecesc se face ia 
umbra ervenimenielor capitale prin impor- 
tanţa lor istorică și hotăritoare pentru soar- 
ta Grecii, războaie:e împotriva Perşilor şi 
războaiele Peloponazului. Eschil a luptat la 
Mara.hon şi poate şi la Platea, şi a scris 
una dintre tragedille lui ce.e mai vestite, 
Perșii, în onoarea vitajir luptători de la 
Salamina. Activitatea dramatică a lui Euri- 
pid corespunde cronologic cu cele două răz- 
boaie ala Peroponezuui intre unul și altul. 
se. întinda întreaga mișcare spirituală  gre- 
cească, atât de ferti:ă în urmări. In cerce- 
tarea istoriei, ne-am obișnuit să vedem sau 
unui sau altul dintre cele două asperte ale 
lui, sau faţa: zâmbitoare sau cea încruntată 
a zeului Ianus. Adevărui e însă deosebit de 
ideile noastre obișnuite. « Războiul, tulbura 
rea poiitică, n'au făcut să tacă Muzele decât 
pentru o clipă, pentau clipa de pregătire 
care avea să dea mai multă și mai mare * ma 
fioacitate glasuui lor. 

Dacă trecem la Renașterea italiană, aceea 
şu constatare se impune. Din punstul de ve- 
dere politic, secoele al XV-lea şi al XVI-lea 
sunt desigur cela mai grele şi mai bogate în 
lupte politice şi în rivalități de tot telul, din 
întreaga istorie a Italică. Seculara luptă din-= 
tre Gheifi şi Gibelini a dus pe încetul la fă 
rămitarea energiilor locale, apoi la imstaura- 
rea câtorva dinastii de potentați sare, de 
cela mai multe ori, şi-au păstrat domnia 
numai prin brutalitate și prin mijloace ţi 
ranice. Peste tcate acestea se Suprapune, 0- 
dată cu sfârșitul secolului a! XV-lea, lupta 


franro-spanioiă pentru supremaţia în Penin= - 


sulă, luptă care însângerează. ţimp de a-ju- 
mătate de secol destinele Italiei,. 

Tabloul istoric e sumbru; cu. toate. aces- 
tea rivalitatea dintre Ghelti .și Gibelini ma 
împiedicat severa muză a lui Dante să se 
hrănească din chiar aceste lupte, după cum 
măruntele ambiții locale și neconteniteie 
svârcoiiri ale tiraniei amenințate de.-pretu- 
tindeni, n'au putut impiedica formidabila 
înflorire de artă, de știință şi: de poezie ce. 
caracterizează tocmai zici epocă de tul= 
burări. Ş 

Secolul lu; Ladovie al XIV-lea e îndeob- 
şte. considerat sub aspectul lui spectacular, 


sub specia grandoarei şi a solemnității.. Ce. 


reținem mai: cu, seamă. dimtriînşu, sunt „Ver=. 
saities și literatura clasică, baletele Regeui- 
Soară şi puternica expansiune e spiritului: 
francez în lungul şi în latul continentul 





(Urmare din pagina 1-a) 


european. Cu toate acestea, medalia are şi 
un revers. Războaae sau ținut lanţ tot 
timpul îndelungatei domnii a  gloriosului 
monarh, Lucru: e știut, dar rareori s'a tăcut 
aprpierea între războaie şi literatură, Nu 
mai lipsa de obișnuință ne împiedică să con- 
cepem apariția Cidului lui Comui.le în: plin 
război de treizeci de ani, a primei cărți de 


- Fabule ale lui La Fonteine, a Azarului „ui 


„Moiuitre și a lui Britannious de Racine (a- 
cesta din. urmă cu un an deosebire), în eii- 
pa chiar in care se închtia pacea de la Aix- 
la-Chapelle, Războaiee din Oiznda, Edictul 


din Nantes, certuriie religioase în jurul jan 


SENS Vi, a (queusmuuui şi, a galicaniş= 
mului, umpu a doua jumătate a domniei 
lui Laudovia al XIV-:ea. In 1688, Caracterele 
lai La Bruyere apar în anul în, care înc-pe 
războuul Ligii de a Augsburg, căruia îi ur= 
mează, în: cei din urmă ani ai acestei dom- 
nii, lungui şi istovitoru. razboi pentru succe- 
sunea Spania. Din punctul de vedere al 
situaţie! interioare, iucrurile nu se prizen= 
tau to:deauna sub aspecte mai surâzătoare 
Vistieria făcea cu greu fuță cerinţeior râz- 
boiului şi ale păcii, vremurile chiar se ară- 
tau protivnice, căci iarna din 1709, de pildă, 
a ramas în anale istoriei ca una:din cele 
ma! grâie ain câte a cunoscut omenirea. Cu 
tote acestea, un singur lucru rămâne din 
domnia lui Iudotic al XIV-lea, g.oria lite- 
rară care, mai curând decât războaiele pieri 
dute sau câștigate, a asigurât pehtiu: multă 
vreme Franţei preemineurţa în : Buropa. 
Ace.aşi lucru se poate spune despre miș- 
carea romantică, reprezentată de poeţi care 


au copi.ăariut în sgomatul ' tunurilor vietorioa= 


se ale Primuiui Imperiu, care au trăit apoi 
marea tristețe a prăbuşirii Franței şi care 
au urcat, la douăzeci sau ;a treizeci de ani, 
pe bamicadele Revoluţiei dia 1830. Din cri- 
zele străbătute în spaţiul unei generații de 
Franța rând pe rând, republicană, imperială 


„şi constituțională, s'a creat G spiritua-itate 


nouă, care poate fi considerată, cel puţin în 
parte, ca o rezultantă tocmai. a acestor Îm- 
prejurări. 

Iată dar că marile. crize politice sau mili= 
tare nau împiedicat înflorirea . spirituală. 


- Dimpotrivă, voi îndrăzni să spun că aseme- 
nea crize, departe de a o împiedica, o favo-. 
Tizează, prin aceea că pun problemele su-. 


cu 'mai mMuită acui- 
Odihna 


f.etești şi intexctuae 
tate și cer mai grabnice deslegări. 


„implică totdeaună oarecare lene, 'o greutate 


în a ajunge La expresia căutată. Frământa- 
rea .comun.că dimpotrivă o “stare de ten- 
siune și o nevoie de activitate câre se cer 
neapărat rea.izate. în acelaş timp, epocile de 
criză incitează la reflecțiuni mai adâncite a- 
supra tuturor marilor probieme; în felul 
acasta, condițiunile sunt "ereaţe pentru a fa- 
cilita progresui găndirii. Că” 
lipseşte şi.că greutăţi de toi feuul împiedică 


. unediata comunicare a acestei gândiri, lu- 


„Crul acestia mi sa pare imdiscutabil; tocmai 
de aceea se poate urmări, până a un punot, 
un anumit decalaj între fenomenul politie 
și cel cultural, cel. din urmă venind la o 


mică depărtare în timp după cel dimtâi,-a- 


dică „atunci când condițiile materiale în- 
găduesc exprimarea normaiă a sumei de re- 


Con tu Aiud ia cn ini taiate alai 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23 


“insirumentul * 





Despre marile iînoiri 


flecțiuni înmagazinate în epoca de ariză. 

In felul acesta, ajungem la conchuzia că 
frământarea nu face să tacă Muzele Ea e 
Gin contră fermentui aptiv și hotăritor, 
miustul care, aşezat cu timpul, va da tăria 
de vin vechiu a marilor înfloriri spirituale, 
Deaceca suntem în drept să aşteptăm şi de 
data aceasta o înpire, o îndmmnare spre 
noile orizonturi pe care le căutăm 

Cu ce vor semăna aceste orizonturi, e de- 
sigur greu de hotărît ge pe acum. Dar cine 
caută idea'imile viitoare departe de ceeace 
suntem astăzi, se îngeaă. Inoire, prefacere, 
transformare, însemmează toate reluarea u- 
nui vechiu materia! şi îmbrăparea ui într'o 
haină nouă, sub care însă trupul rămâne a- 
celaşi. Nimeni din noi nu pote fi altoova 
decât cecace este. Niciuna dintre marile miş- 
cări spirituale ale trecutului n'a schimbat e 
sența materialulul de gândire, ci numai l-a 
considerat din alte puncte de verere. Renaş- 
terea italiană p'a fost o revenire la antichi- 
tata, pentru-ă tradiția antică și clasică nu 
fusese pierdută în Italia nici chiar în vremu. 
rile 'cele mai întumecate ala veacmnrnui de mij- 
loc. Clasicismul francez n'a prefăcut altoeva 
decât materialul de gândire al clasitsmuut 
âmtiie, care-i era de mult asimilat prin miş- 
carea umanistă, veche de două sute de ani. 
Singurele noastre revoluţii literare, cea a 
Daciei Literare şi cea a semămătonismului, 
nu :sumt decâţ imterpretări roi ae unor & 
senţe vechi. Aici mai mut decât oriunde, 
nitul hai Anteu devine realitate. Puterile nu 
vin din aer, ci din atingerea.cu pământul. 
Intinerirea e un contact mai prehmeit cu 
contingenţele imediate, e ridicarea la o po- 
tență supericară a ceeace suntem în reali- 
tate. .. i 
Lucrul acesta e atât de adevărat, încât 
confirmarea istorică mu întârzie să se ofere. 
Toate mișcările spirituale care sau adresat 
aiurea gecât pământului propriu, au dat greș, 
sau cel puţin n'au adus rezultatele ce sar 
î. putut aştepta de ta ete. Moda galică în 
Spania din solul al XVIII-a, ang:omenia 
franocză şi itajiană din același secol, sunt 
mișcări vaste, cu întinse ramificații, cu mul- 
tiple aspecte și manifestări, dar a căror. fer- 
tilitate pentru culturile respective mu se 
poate compara cu acea a mișcărilor națto- 
nale. Pimpotrivă, mișcările care se folosesc 
Ge pilaa străină ca de un punct de plecare 
pentru promovarea. propriilor puteri, sunt 
cele care au lăsat o dâră mai adâncă în 
trecutul cultural al omenirii. Romantismul 
german, de. pildă, sau generaţia da la - 1898 
în Spânia, sunt tot atâtea adânciri ale pro- 
priei esente, coroborate cu experiențe din 
alte literaturi, dar punând la contribuție în 
felul ce! mai potrivit posibilităţile imense 
ale sufletului pațional. 

Deaceea mi se pare cu cale să căutăm a- 
devărurile. viitoare aproape de foi. Intoc- 
mai ca vechiul filozof grec, toată zestrea 
noastră ne umnează pe drum. In bagajele 
străine nu -vom găsi decât material de 
schimb. Inoirea însă trebuie să vimă de la 
noi, dela ceeace a fast şi trebuie să rămână 
al nostru, din, bogăția, multă sau puţină, din 
care me-am hrăniț puțerile- și până acum, 


ALEXANDRU CIORĂNESCU 


Taxa poştală plătită în numarare rantnrm renmahăii dia PRI mm m as_ 


[log despre realismul eco 


(Urmare din pagina I-a) 


SCRIITORUL. — Cu să șămâ.- 
nem la arte, observă mai întâi 
că burghezia, contrar tuturor 
marilor epoci ale omenirii, n'a 
fost măcar în store să transfor= 
me peisajul, cum spune Ernst 
Jiinger, ma ştiut adică să con- 
struiască --nici catedrale, . nici. . 
Versailles. Nu şi-a putut Snchi- 
pui măcar, un. .Mansard, un Le- 
nâtre. 


SOLDATUL. — Du, epoca a- 


- ceasta a: transformat Versaillea 


întrun muzeu, ca visa să facă 
dim lumiea întreagă, un imens 
muzeu, adică un mormânt ai ori-e 
cărei vieţi, In lipsa, artişiilor,: ea 
vea critici de artă,. de istorie, 
de literatură, şoiur; de ciodli îni- 
Ssărcinați să facă operelor cara 
nășteau, o soartă: postumă, de 
oarece nici o artă nu trăia după 
un fel normal, 
reciproc cu societatea. acestei e- 
pori. 

SCRIITORUL, = Dia această 
stare de lucruri, o ezuată * Marea 


- singurătate a artistului. Desigur, 
romantici . descoperiseră poezia. 


dar ce loc. U. se atribuia ? Și cât 
g durat înflorirea. lor? Unul 
dintre caracterele distinctibe ale 
epocii era acela de a vroi să facă 


din lume un fel de paradis în 


care ar domni securitatea şi con- 
fortul, aceste două cuvinte ma 
gice ale reclamei americune, 
Vustrate deopotrivă când era 
vorba de automobil, ca și de 
brici.. Tot ce putea să amenințe 
această securitate și acest Ccon- 
jort era isgonit fără milă. 

Nu erau admiși mici Dumne- 
zeu nici Diavolul, se negau toate 
puterile elementare ale vieţii, se 
scuturau de ele și le închideau 
în faimoasele concepte de pro- 
gres și de evoluţie, Marii poeți, 
un Rilke de pildă, prociamau to- 
tuşi că această lume factice a ra- 
fiunii nu era cea adevărată, că 
omul mu era: la el în această 
lume de clarități definite. şi 
Rilke refuza să moară contortu- 
bil, renunțând ja toate med-ca- 
mentele care i-ar fi putut linişti 
durerile-i groaznice; vroia să 
aibă moartea sa şi nu moartea 
în serie, confortabilă şi anoni- 
mă pe care 1-0 oferea știința. 

SOLDATUL. — E în această 
moarte a poetului o măreție care 
mă atinge adânc. A stat față 'm 
față cu marile dureri, aceste pu 
ter; elementare ale vieţii pe care 
o purta în al. El a fost adevărat 
până la capăt. 

SŞCRIITORUL.—Și a fost sin- 
gur. 

SOLDATUL. — Dar care artist 
demn de acest nume n'a fost 
singur ? 

SCRIITORUL. — Romancierul 
care comuni'a cu publicul său, 


„indcă el a creat singurul gen 


corespunzător societății unei e- 
poci care, în lipsa unei arhitec- 
turi monumentale, în lipsa unei 
tmagedii, avea acest gen al ro- 
manului corespuzână instrucției 
gratuite şi obligatorii. 

SOLDATUL. — Istoria acestui 
gen literar ne va da istoria e- 
pocii burgheze. 

SCRIITORUL. — Intr'adevăr, 
romanul este o oglindă, privin= 
du-i bine istoria, regăsești în ea 
toată vița acestei epoci. 

SOLDATUL. — Este o artă să 
scrii romane ? 

SCRIITORUL, Romancierti 
îți vor spune că este chiar arta 
prin excelență a epocii lor deoa- 
rece tinde să înghită, să înlocu: 
iască toate Celelalte genuri. Dar 
ştii că Paul Valery de pildă, 
care știe încă ce este un artist 
demn de acest nume, a refuzat 
intotdeauna să admită romanul 
în ordinea artei, soebtindu-l ca 
un gen impur. 

SOLDATUL; — Puțin întere- 
sează dealtfel discuția asupra a- 
cestui punct; e prea vizibil, dela 
începutul romanului modern, ao, 
dică dela romanul lui Balzac,că 
ambiția scriitorului este să îm- 
brățişeze imaginea variată a 
unei societăți, să re-creeze ucea- 
stă societate. 


SCRIITORUL. — Curios lucru, 


-re-creimd-o, el o disolvă. Iată, de 


pildă, Balzic, monarhist convins, 
partizan al dreptului de primo- 
pemitură, outolic credincios, cure 
ar fi vrut să contribue prin o- 
pera sa la restaurarea valorilor 
tradiționale, ma reușit decât să. 
de viață unor Rubempre, unur 
Rastignac. Şi Vautrim, mu. este 
deja tipul omului care, procla- 
mânii voința de putere, pe sea- 
ma sa însăși, va grăbi descoimna 
punerea societății ? 

SOLDATUL. — Astfel, roma. 
mai contribue la dizolvarea so- 
cietății, favorizând un individua- 
tism furios care duce necesar la- 
un fel-de atomizare, la o pulbere 
de indivizi. Și toate valorile, toa- 
te credințele cad deopotrivă în 
pulbere. Asia ma făcut să tre- 
sar, când te-am auzit vorbind 
de intenția ta de a pune valori 


deoparte,. din care mâine să se. 


poată hrăni, 


întrun: schimb” 


Dacă vrej să-mi ştii 'păretea, 
îi voi spune că din aceste gră- 
mezi de pulbere sa și ridicat, ca 
prin minune, o forță nouă. Tu 
trebue că a vezi, eu particip la 
ea cu totul în alt fel. 

Vitirnul războiu chiar, dăduse 
la iveală ur, tip de on, care fiina- 
că trăise în marile bătui tehni. 
ce, în imfernul : acestar bătăi, 
chiar 'în mijlocul puterilor ele. 
mentare ale vteţii, era. gata să 
trăiască nu numai în. primejdia, 
dar cu voința de o deveni ată- 
pânul acesteţ tehnici, de a 9 
verna forțele tehnice. 

" Sfârșitul” ultimului război, in- 
Capăritatea : democrăţiilor de a 
creia. o ordine, de a. guverna în 
“sensul deplin' al cudânhtului, q- 
ducea dovada că o altă stirpe de 
oameni trebuia să vină, spre a 
îndeplini  tomidțortă râd. tota 
lă pe cate tehnică molernă a 


iscat-o, spre a instaurd, stabili- 
“tatea umei guvernări noi — adi 


că spre a da haștere inel socie- 
tăți noi; unei moi chălizații. 
Ernst Jiinger, 'autorul celei 
mai bune cărți asupra ultimului 
război și care e-şi de astă daiă 
părtuș, -a arătat în: „Leucrăta- 


rul'"*), sensul adâne al anilor! 


pe cari-i. trăim. 


SCRIITORUL, — Şi tară o com- i 


firmare. a vederilor acestea, ca- 
re-ți va. face. plăcere. In „Puis- 
sances du Roman”, 
lois. arată cum, după ce au con- 
tribuit la dizolvarea societății, 


„copiii haosului” se gândesc să 


zămislească o ordine. Ascultă, 
să-ți citesc un fragment: 





Roger Cosl- . 


„Sub o formă sau alta, ei (a-. 


dică  Montheniant, 
Pery, Ernst - von Salomon, Ma- 
lraux, Plisnier etc.) cântă soli- 


daritatea virilă, devotamentul ! 


Saint-Ezu- ; 


bărbaţilor unul pentru altul, îm. ! 


dată ce o credință comună le în- 
găduie să privească în aceecș 
direcție. Ei aspiră la o pleni- 
tudine împărtăşită,  concepână 
din ce în ce mai puțin că pot să 


existe solitori. Ei auziseră spu. : 


nâmdu-se că nimic mu e mai 
prețios decât să se păstreze dix- 
ponibili şi ei nau găsit bucurie 
decât în angajarea vohintiră. LA 
se recomurnilase 
înșile: ei au căutat cărui 
să se devoteze. Fiindcă în'reve- 
deau un vid atât de perfect a- 
tunci când încercon. să. găzească 
în ei trebuimțe de -satisfăcut, or- 
Cât l-ar fi urmat. pe diavolul, 
mai degrabă decât sd -se o0dtş- 
muască cu propriul lor. neant”. 
SOLDATUL —Sunt lucruri pe 
care le-am - simţit întotdeauna, 
„Terre des hommes”1)-e în sa- 
cul meu de merinde, alături de 
Cartea lui Jiinger. E 
SCRIITORUL. — Şi tată încă 
câteva rânduri în cari vei găsi 


confirmarea celor ce nu încetezi | 


să mi te spui: 

Caillois vorbește detpre reto- 
ptrea formelor. colective ale vie- 
ţii și despre aspectul pe care-l 
vor lua: din foptul că socia- 
tatea ua să renască în curând, 
ea nu va mai lăsa răgaz indiui- 
dului; fiimdcă-i rar. c1. în bimpu- 
vile ei de tinerețe, ea să-i tole- 
reze altă fervoare decât aceea pe 
care i-o îmspiră. Ea. ma lasă a- 
tunci de ales decât între entu- 
ziasm şi exil. Cine mu este 7i- 
dicat de val, pe acela nu-l a3- 
teaptă decât să rămână ca și 
părăsit pe un țărm. pustiu, fără 
nimeni care să-i aulă glasul, 
mici să aibă milă de chinurile 
lui. Din. nou a venit o epocă de 
arhitectură, de Construcție, de 
piramide și catedrale, Cine nu 
contribuie mici cu spiritul, nici 
cu brațele la întreprinderea u- 
mană se exclude din comunitate 
şi se usucă, întoemai crengii 
frânte care nu mai primește 


"sevă. Va găsi el măcar forța să 


urască? Ci moare midi, ip grabă, 
consumândiu-se 

SOLDATUL. 2 aderat, prea 
adevărat. Şi ce bucurie pentru 
mine să cred că fu îu ve; rămă- 
ne o creangă frântă. 

SCRIITORUL. — Ni știu nimie 
încă, dar i-adevărat că sunt mai 
aprowpe de tine decât gândești 
S'a întârs timpul 'că să înţele- 
gem frăţeşie pe tragicii greci, 
căci dacă mâine mii ba mu fi 
toc mi roman, ffiiidcă omul 
va face corp cu socictâtea și nu 
va mai fi voiba pentru ei să-și 
ia distanță ca să o 'contemple 
sau să o judece din afară, za ji 
posibil, pentru prima” ord din 
veacul al 17-lea, 'să' 'palem re- 
născând tragedia. : 

Soldatul. —— Să spui ceea ce 
este presupune “curaj Dar sunt 


“ mulțumăt “să "văd. în tine nu pe 


intelectualul mereu amenințat 
de beţia -cuintelor; de! beţia ab- 
stracției, ci, cum ar spune JUn- 
ger, un Tesla stele. 


“RAINER "BIBMEU, 





*) Eonst Jinger: „Der Arbelter, 
Herrschatt und Gestalt”. 

3) Antoine de Saint Exupâry: 
„Terre des hommeş*, 


Na aan 


să fie ai lor, 
sfânt