Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0016

PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
lascrisă *ub No. 163 Trib. [ifov - 





Lei 220 pe 1 an 


ABONAMENTE : „ 120 pe 6 luni 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 TELEFON; 


UNIVERSUL LIIIPAL 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


3.30.10 





ANUL XLVIll e Nr. 16 
SAMBATA 22 APRILIE 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








PRO MURNU 


Zwischen uns sei Wahrheit ] 
(Goethe 


"Un cărturar de o mare putere de muncă, unită cu o ne- 
țăpăuuită chemare, ia asupra lui reahzarea unei opere 
uuăşe şi ingrate : aceia ae a înzestra cuitura patriei sae 
cu tiaauce:ea poemelor homerice, Manat de un sigur sen- 
tment al trumosuiui, pe care i-l dă aleasa lui formaţiune 
cia.că, şi de o puţin comună pasiune a poeziei, el nutrește 
nobila ambiţie să facă, pentru cultura românească, ceiace, 
ÎN SECUIU dd XVaai-aca, Un A. UDE lajuse peaviu Cuuvura 
engleză, un I. H. Voss pentru cea germană. El lucrează o 
Vsăyă, antreaga, CU TaDuă.€ ŞI CU INigaiă, Levede Mereu, şuer- 
ge, adaugă, şieluește ; iipărește, in răsuinip de câteva dece- 
nu, doua, trei, patru ediții, necontenui revizuite. Are mulţu- 
murea să constate că euta intelectualilor și a literaţilor ii 
înşe.ege strădania, îl încurajează, it inueamnă să conunue. 
Omul munceşte din răspuveni, tără răgaz, îără preget, pană 
la şapie zeci de ani. ȘI aucl, ajuns în cuimea vieţii, vererabi- 
lui bavrân se vede aeodată vunia unui atac de o uluitoare 
violenţă, I se tâgădueşie tot: muncă, indemânare, price- 
pere, pa chiar și cunoaşterea limbii romaneşti; ţintuut la 
stâlpul infamiei, el este „denunţat opiniei publice ca un 
VU-găr 7a5tejiCULor, 

Un asttei de spectacol uimeşte şi întristează. Tinerii 
au dreptul să se intrebe la ce mai foloseşte competența, care 
mâl este valoarea muncii, dacă, la capătul ei, așteaptă 
0£,A.MaLrea, in IoLME:e Cee Mai NAUuMIs.Due ? buie lugauuut, 
geaceia, unui tânăr care iubeşte adevărul şi cuviinţa, să 
apere pe respeciatul inaintaș, arătand — nu cu aprecieri 
personale, ci tu dovezi din poezia românească — preyul ce 
se puate pune pe diatriba inareptată de d, Victor Bilumiu 
inpotriva, d-lui G. Murmu. Zuischen uns sei Wahrheit... 

Căci articolele pubiicate de d. V. Eitimiu nu pot primi 
alt nume aecut acesa ae cmatrbă ; ese nu sunt o eriică 
obiectivă, scrisă din dorința de a indrepta, scăderile ce se 
Po săsl sn LLuUUteiea U-iu, Gă. ÎMULIU, Că iN OLiCe InIapuul- 
re omeneuscă. in auevăr ; jhada are 12.639 versuri. in arti- 
cole sale, d. Hiţimuiu a citat 0 sută sau două de trântuni de 
versuri sau numa! cuvinte care nu-i plac, pe care le găseșie 
ErEŞILE, greoaie, contuze, inestetice, să aumitem, O cupă, că 
d-sa ar aveau drepvate pe ţoată linia. Dacă intro opela de 
16.000 de hexametri, 2uU nu sunt buni, merită opera aceia 
să ne numită scamatorie şi nustificare ? şi totuşi, după d. 
Etumiu, traaucerea d-iui Murnu coastitue 0 ,„/ur'ue pereche 
— în toate literaturile, cred — execuție a lui Homer și a 
UNEI LO TApUNULE”, Bă DU TEprezinvă, Gupa U-sa, uecat 0 
MEjLaLă SCUmuiuiorne", Ba este, pur şi S.mpiu, O suistijicare 
unică în toate literaturile“, 

Este drepi că traducerea d-lui Murnu a fost încoronată, 
deia apaniţie, cu premiul Herescu—Năsturel (premiul cel 
mare a; Acaaemiei romane, aceia cu care a fost custins și 
Coșbuc), iîntr'o vreme când premiile nu se gâseau pe toate 
drumurue ca astăzi. Este atepi ca ea a patut UV. Van 
de Litere de mâna întâia, un Maiorescu, un Duiliu Zamfire- 
scu (ca să nu citez decât pe morţi). Este drept că specialiștii 
dU BăSi pENLUU LLAUUCALUL NUMa CUV.nLEe CE Lăuuă. m.ve 
drept, în fine, că Vasile Pârvan, neuitatul nostru magistru, 
a Lipă 0-0 La Cuitura Naplonaă 1NVr 0 1ULtmă Care aaa Sin- 
gua ce insemnătale acorda €l lucrării, Ce-are a face! Toţi 
oamenii aceştia au tost orbi, sau complici cu d. Murnu, 
„Scriitorii an generaţia noastră, mai 2.ce d-sa, au crezui 
t-o superiicial şi n'au avut curajul să-și marturiseasca 1g- 
noranța'*, decretează, rilo» şi elegant, d. Victor Bitimiu. 
„Scriitorii din generaiţa noastră, mai zice d-sa, au crezut 
in legenda că u. Murnu este un adanc CUNOsCâLu: al graiu- 
lui acestei ţări...“. Falsă legendă! kra atunci o „amabilă 
epocă de diletantism şi lipsă de control, când reputațiile li- 
terare se creiau dintr'un piruit...“. 

Timp de 30—A40 de ani, toți cărturarii României au fost, 
așa dar, superiiciau, fără curaj, ienoranți, auetanți, Lips: 
de control. In tot acest timp, ei au stat în așteptarea unui 
rumân profund, curajos, savant, specialist, plin de control, 
care să le ia vălul de pe ochi. Patruzeci de ani a fost aș- 
teptat d. Victor Eftimiu, ca un adevărat Messia al literelor 
române! Şi d. Eftimiu a venit... 

Aitădată, cei care porneau la atac impotriva reputaţii- 
lor consacrate, erau tinerii grăbiţi să ajungă mai curând la 
notorietate. Deia o zi pe alta, numele necunoscut al tânăru- 
lui care lovise într'un maestru incepea să umble din gură în 
gură, : „Este X, cel care a „injurat“ pe cutare...* şoptea lu- 
mea. Căci e aşa de uşor să ţe faci cunoscut printr'un mare 
scandal și așa de greu prin muncă, răbdare și vreme! Ges- 
tul lui Erostuat se perpetuiază în eternitate... D. Eftimiu, 
care nu mai e tanăt, muindcă a trecut de câţiva ani peste 
cincizeci, se folosește totuși: de acest procedeu rezervat ti- 
nereţii. Fatală imprudenţă, fiindcă dacă peste ieşirea unui 
tânăr se iirece cu un zâmbet, la aceia a unui om matur se 
răspunde cu sevuritate. 

Ce impută a. Bitimiu traducerii d-lui Murnu ? „Cuvinte 
necunoscute — culese or fabricate — întorsături nefjireşti 
ale frazei“, care, toate, „îngreunează versul...“ Să exami- 
năm, pe rând, exemplele pe care le aduce acuzatorul. 

A. — Iată, mai întâi, o serie de cuvinte pe care d. Efti- 
miu „mărturisește“ că nu le cunoaşte. Pentru a-i dovedi că 
aceste cuvinte sunt cunoscute şi circulă în graiul nostru, 
nu-l voiu trimite la dicţionarul limbii române, ci la marii 
noștri poeţi și la poezia poporană, care este marele poet 
anonim şi reprezintă izvorul cel mai autentic al limbii 
româneşti. 

Deci, d. Eftimiu recunoaște că d-sa, n'a auzit de urmă. 
toarele cuvinte : | i 

— CORDELE: cuvânt care se găsește la Eminescu: 
„Pajul Cupidon, vicleanul, Cordeluţe și nimicuri 
Iult e rău şi atintat, iată toate-a lui averi, 

Cu copii se hârjonește Darnic cand nu vrei niciuna 
Iar îa dame doarme'n pat. Și sgârcit dacă le ceri 
(Pajul Cupidon, v. 1—A, 9—12) 


— ȘOIMAN: cuvânt care nu e numai pPoporan, ci se în- 


tâlneşte şi la autorii culți, Iată-l la Alecsandri : 
Viteazul cu blânaeță îi desmierada graua: 
„N'aibi grijă, mâi şomane, eu am şi Cuc CU mru 
O vrață rea de dușmani şi bună pentru tine”. 
(Dan, Câpttan de p!aiu, v, 34—36) 


— DEAVALMA: noi toți cei care ne-am făcut școala în 
vară, am întâlnit cuvântul la Coșbuc, în poezii ce se găsesc 


în toate cărțile de cetire și de limba română: 
Gură fac ca roata morii Vrăbii gureșe, când norii 
Și deva ma se pornesc Ploi vestesc 
Cum prin gard se gâicevese 
(Marna pe uliţă, v. 16——20) 

Părea că varsă 'ndepărtarea 
Și mii de lupi și mii de corbi da 

(Furtuna primăverii, v: 8210): 


Deavalma, sănspăimânte. zarea. 


de prof. N. 1. HERESCU 


— MERTIC : iată-l în poezia poporană : 
Șiii tu, Vaaro, ce-am gandit, fă colaci mar: de doi saci, 
Şlii tu ce m'um socotit? Pentru cumnâţe: burtaci, 
Suftecă manice largi Șt-un Covrig de un mertie 
Simpeteşte la couuci. Pentru cumnuțel mai N.C, 
(Viara, Coiecţia Alecsandri) 
— ORTOMAN: cuvânt pe care Mioiiyă lu Aiecsandri 
l-a transLOLMav LALE'0 giUri0asă VucăDuua a |MyuU Nuasue€ : 
Iar cel Uugutrean Ca să mi-l omoare 
Și cu cei Vrancean, Pe cel Moidovan, 
ilări, se vorbiră, Cu-i mui ortoman 
E. se sfă.utră, şi-are oi mai multe, 
Pe lu-apus de soare idanare şi cornute. 
(Miorţa, Colecţia Alecsandri) 
— BĂRBAT, ca adjectiv, în înţelesul ae viteaz, vred- 
Ni, VOLuic : e Cunuscuu U€ aul LOjI ce. care am sugi limpa 
românească odată cu lapie.e, ae.a sanul mamei. ki se In- 
tauneşve nu numai in poezia popourană : | 
boa:e verde păr uscat, Şi aice că ni-s frumoasă, 
1unără m'am mârniat şaden val:ă ca o piatră 
Și rea soacră-am câpălat: Și gice că nu-s băupată. 
inirâ'n casă cad o coasă i 
iCoiecpa Jarnik-Bârseanu, Doîne, CCCLXXVIII) 
dar se găseşte şi in poezia cută: 
„„„.DUATUNE, Cuin îi vine 
Suyiet să nai umbie zile supărat 
Pentru-o vorbă numdi? EL e om bărbat, 
N'o să-şi piaraă doară mintea cu-o jemeie... 
(Coşbuc, Dragoste învrăjbilă, v, 89—90) 
— CUCURAĂ: iata-l in poezia poporană: 
Mă dusei cu piuyu'n Coastă Su rug cucuia şi bârsa; 
Și-aduse drucu-0 nevasiă, Cucura am facut nou, 
Vitandu-mă după aansa, Dar s'a rupt grindeiu'n două; 
(Colecţia Jaruik-Bârseanu, Sirigături, CX) 
— A CHITI, cu sensul de a ochi, se află deopotrivă în 
poezia poporană : 
Paioșul din sân scotea 
Şi-așa bine-l învartea, Pe la furca pieptului, 
Și.așa bine mi-l chitea La incinsul braumui... 
(Toma Alimoș, Colecţia Alecsandri) 
ca și în poezia cultă : 
Dar şi noi încă o pândeam Şi tot chiteam și ne gândeam 
Cum şe pândește-o fiară Cum să ne csdă în gniară... 
4V, Alecsanări, Peneș Curcanul, v. 81—84) 
— STRAMURARE : deși sensul se poate prinde din 
contextul versulu n care se găsește : 
Umarul cu strămurarea-i de aramă-i străpunse cu totul 


Că pe Toma mi-l tăia 





(Urmare în pag. ultimă) 








Le Nain 





Pantheon indic 


de MIRCEA ELIADE 
care alcătuiesc laoțaltă pantheonui Indici 
medievale şi moderne. 

Nu intră în economia acestui studiu o 
cercetare, cât ar fi cia de sumară, a Mito- 
logici indiene. Ne-am propus numai 9 a- 
naliză ceva mai lungă a temei „bi-unită- 
ţii divine şi a „totalizării” atributelor 
divine — şi nimic mai mult. Totuşi, sun- 
tem îndrituiţi să ne întrebăm: care e 
semnificația spirituală a pantheonutui 
indiam, bogat și labirintic ca şi 
ocaan vegetal în care se topesc şi se pieră 
toate îormele? Pentru conștiința indiană, 
zeii, ca şi oamenii, sunt forțe concrete 
individuate; ei aparţin, cu alte cuvinte, a 
imensei categorii de existenţe „formate“; 
ca și oamenii, zeii sunt nâmaripa, adică 
au „nume şi formă“. Intre om şi zeu nu 
este o dzosebire de calitate, ci 


Cotitoru!l care străbate pentru întâia, 
cară o mitologie indiană, anevoie işi 
poate stăpâni un sentiment copleșitor de 
uluiată și de teamă, Numărul zeilor și 
al demonilor este measfârșit. Şi fiecare 
20u, fiecare 'demon poartă mai multe 
mume. Genealogia, și filiația lor sunt 
tot atât de complicate, de obscure, pe 
cât este onomasica lor. Pe de altă 
parte, cu cât ne depărtăm .de izvoarele 
cele mai vechi — de Vede — cu atât con- 
fuzia, creşte. In mitologia vedică te poţi 
orienta; greutatea se înzeceşte însă când 
c vorba să luminezi mitologia puranică 
sau „sestară“ (cum e numită, pe nedrept, 
mitolozia din rahâbhârata). Anevoie mai 
poţi pâstra firul conduzător prin labirin- 
tul povestei fără sfârşit a; cs.or câtorva 
mii de zei, demoni, eroi şi făpturi mitice, 


Singuraticul pom 


Sus, sfioasa stea 
Sta și se ruga 
Pentru el, lunaticul, 
Tristui, singuraticul 
Şi veștedul Pom. 
Peste sure creste, 
Departe'n poveste, 
Arde duhul lui, 

Al alesului, 
Stingher în câmpie, 
Nici o rază vie, 

Nici un dor n'adie 
Fruntea lui pustie. 
Nici steaua vecină. 
Nici lina lumină 
Nu știu ce nălucă, 
Ce vrajă-l usucă, 
De-aci să mi-o ducă, 
Pomul iar să crească 
Inalt și învoalt 





Griza literară românească 


S'a dat, într'o revistă lite- 
rară din provincie, semnalul 
de alarmă. Cărţile noastre lite- 
rare nu se vând şi publicul 
este pe de o parte învinuit de 
această deplorabilă stare, iar 
pe de alta, invitat să iasă din- 
tr'o pasivitate dăunătoare cul- 
turii româneşti. 

Este incontestabil că la noi 
se citește foarte puţin. Nu 
numai lucrările de specialitate, 
care au un public atât de re- 
strâns și care reprezintă tot- 
deauna un act de jertfă din 
partea autorului sau a institu- 
tului ce le publică, dar chiar 
romanul se vinde sub aștep- 
tări pentru o ţară cu două- 
zeci de milioane ce locuitori, 
Inainte însă de a învinui citi- 





Slujbe pentru 


scriitori 


de N. CREVEDIA 
Intr'un articol recent, întitulat 
„Dar până la pensie?” aducând 
aurul şi zmiraa ce merită Maje- 


— Pajură cerească. — 
Din nou să umbrească 
Tărâmul acesta, 
Tărâmul cePalt. 
Sfârşit, în câmpie, 


PAZ DN Stăţii Sale Ca; 
Doar Pomul își știe iei i tea ea tai i 
pa ia. iei şi ministrului Său, d. 
Marea eg ă prof. Mihail Ralea, care a creat 
Doar el ţine ?n seamă Casa Scriitorilor — puneam o 


Semnul care-l seacă 

Şi, strâns în zări strâmte, 
Vântul ce-i destramă 
Umbra rea, săracă 
Tainic trunchiul simte 
In inima lui 

Vârt de spin şi cui. 


problemă tot atât de importantă 
pentru crearea adevăratului cli- 
mat al Culturii şi anume ocroti- 
rea oamenilor de litere până 1a 
vârsta de 55 de ani, când urmea- 
ză, după noua lege, să treacă la 
adăpostul burselor ce variază 
între 8 şi 25.000 lei lunar. 

Socotind că mijlocul cel mai e- 
ficace ar fi numirea lor în sluj- 
bele de stat, ne izbiam în soluţia 
noastră de o mare dificultate: 
mulți dintre scriitori, neposedând 
titluri academice, nu pot fi înca- 
drați în posturile oficiale! 

Ce este de tăcut atunci? Intr'un 
interview acordat ziarului „Ro- 
mânia'“, d. Perpessicius, lăudâna 
actualul proect, propunea și d-sa 
crearea unei „Case a vieţii scrii- 
vorilor“, destinată să ușureze pâ- 

de. G. C. NICOLESCU „3 ia pensie condițiunile lor de 
torii, lucrurile merită să ţie existenţă, 
privite mai de aproape. Nu știm cum concepe d. Per- 

In primul rând se cuvine, pessicius această Casă a vieţii 
când ne plângem de numărul moastre a acelora cari visăm chigr 
redus al cititorilor de litera- mergând. Aşteptând preţioasele 
ură, să ţinem seama de vre- umini ale distinsului critic, noi 
mowete De care le sirabatem. vom îndrăsni, pe linia articolului 
In această perioadă de nelă- nostru precedent, să afirmăm că 
murire politică, economică și CULTURA ROMANEASCA NU 
socială de pretutindeni, în care ESTE CREAȚIA DIPLOMELOR 
vieața devine din ce în ce mai Autorii „Doinei“, „Mioriţei“ și 
grea, e lucru firesc ca bur- „Legendei Mânăstirii Argeşului“ 
ghezul nostru, care ar putea au fost nişte analfabeți! Arta 


de” “oiori. Tomânt, ar “care MO2Aă Populară Gere cale âtp 

Și : ep > 
dude de „edi „A negltaare de cante ae nor 
timeie telegrame din străină- opel ionel Cealollă; astă atm 
tate, pe care le publică ziarele Me sulilă = ilosapiil leii. par 

E] ap pia pă A te age Îi fost 
A creată nu de nişie licenţiaţi în 

(Urmare în pag. 2-a) Litere şi „Filosofie“, ci ae ochii 
şi degctiele unor sătence care nu 
ştiau să se iscălească decât prin 
râuri, şabace şi fluturi, 

Oameni de carte, cronicarii 
noștri nu erau, totuși, licenţiaţi. 
Anton Pann, „cel :steț ca un pro- 
verb“, nu cra decât un modest 
ţârcovnic de biserică. Diplome de 
licență n'au avut nici Văcăreșştii, 
nici Grigore Alexandrescu, nici 
Bolintineanu, nici Vasile Alecsan- 
dri (doi ani de Medicină), și nici 
impăratul poesici şi cugetării ro- 

jel  mâneşti, „ratatul“ Mihail Emine- 
5 E tă A scu! Diplome superioare n'au a- 
Ad vu nici Lon Creangă, nici Al. 
Vlahuţă, nici 1. L. Caragiale, nici 
George Coşbuc, Al. Macedonsky, 
Emil Gârleanu, Peire Ispirescu, 
Șt. O Iosif, Dragoslav, Octavian 
Goga, Panait Istrati, Topârceanu, 
Șlefan Petică şi mai toţi ctitorii 
; culturii româneşti. Dintre serii- 
i torii de astăzi, Mihail Sadoveanu, 
Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, 
Mihail Sorbul, Ion Minulescu, 
George Gregorian, Victor Efiimiu, 
Al. Cazaban, Carol Ardeleanu, 1. 
C. Vissarion, G. Brăescu, Milita- 
ru, G. M. Vlădescu, George Mi- 
hail Zamfirescu, Lesnea, Talaz, 
Georgeta Cancicovy, eto., nu au 
nici ei „la bază“ licenţa de Litere 
și „Filosofie“! Precum vedem, în- 
treaga literatură română nu e li- 
cențiată! Ceeace nu înseamnă, în- 
să, că chiar cu cele 4 clase pri- 
mare ale lor (Ispirescu, Drago- 
slav, Panait Istrati, Vissarion, 
Margareta Cancicov, ş. a.), ei nu 
au fost, totuși, oameni de culțu- 
ră, pe care diferite împrejurări 
i-au pus în neputinţă să și-o în- 
sușească oficial. Una este diplo- 
ma și alta e cultura și chiar cul- 
tura universală, începând cu Ho- 


In stinsa câmpie 
Numai Pomul ştie 
Că'n el creşte 'n sus 
Crucea lui Iisus. 
AUREL CINRESCU 





Pamilie de ţărani 
a Ra a vc a a e pe aere ae 


cantitate. Zeii se bucură de anumite vir- Mer, Shakespeare, Balzac, Maxim 
tuţi care nu aparțin condiției umane; 
bunăoară, pot fi învizibili, pot lua orice 


Gorky, Hamsun, ele. etc., — nu 
e produsul universităților. Gio- 
vanni Papini, spiritul cel mai uni- 


formă, vieţuiese într'o beatitudine Ssupe- versalist al Italiei contimporane, 


rioară fericirii pe care o poate dobândi are şi el, se spune, tot 4 clase 


omul, şi trăiesc mult mai muit decât le primare — iar genialul Mestro- 


jung'a sibilități 


ună de 


oară asceţii, pot dobândi prin practici 
masice și oculte calităţile zeilor — deși, şi uriaşe clădiri sociale au fost 
atunci când le-au cucerit, sunt prea de- create de înşi ca de-alde 

tașați de Lume ca să Je mai poată fruc- xandru Makedon, Carol cel Mare 
ţifiea. Pe de altă parte, oamenii au, da- (semna cu ştampila!), Petru cel 
torită însăși condiţiei lor umane — care 
est» dramatică, chinuitoare, — unele po- 


poate „mântui“, adică, poate dobânai au- 
tonomia porfectă a spiritului, eliberarea, 
da robia iluziitor, de Karma care îl rea- depe pământ, e cutremur interior 
duze necontenit în tums, prin forța oarbă şi intuiţie. Artiştii, în majoritatea 
cauzalităţii. 
poate depăși condiţia umană, acbândind ciplinelor 
libertatea absoiută a spiritului. Zeii nu învestit cu o misiune mare a știut 





este ingăduiţ oamenilor să trăiască. (Nu vici e un cioban purtat prin câ- 
sunt însă eterni; etern nu este decât spi- teva ateliere și Academii neispră- 
ritu3, Brahman). Anumiți oameni, bună 


vite... Meligiile m'au fost create de 
; Sicenţiaţi şi doctori în Teologie— 
ci de nişte mari inspirați. Imperii 


Ale- 


Marc, Mussolini, îlitler, — ne- 
bacaluureaţi! Multe din marile 
născociri ştiinţifice şi filosofice 
au la bază nu atât Academiile, 
cât un moment de inspiraţie. 


Aria, arta mare a acestora mici 


inaccesibile zeilor. Omul se 


întrun cuvânt, cazurilor, s'au arătat rebeli dis- 
intelectuale. Artistul 


Omul, 


întotdeauna, prin instinct, care e 


d a, n Et E e 


(Urmare în pag. 5-a) 


(Urmare în pag. 2-a) 











CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 














LITERARA 


de CONSTANTIN FANTANERU 


AL. PHILIPPIDE: Visuri în vuetul vremii 


22 Aprilie 1939 mm 


RA 





poeme, „Fundaţia pentru literatură şi artă Regele Carol Il“ 


Ne propunem să analizăm curând în 
aceste pagini, conţinutul  conceptu- 
lui „modernism“, odată cu alte concepte 
critice, spre a se ști mai ales, întrucât 
aplicarea lor la diferite opere, constitue 
o valorificare, S'ar putea ca termenul 
„modernism“, să aparţie vremii noastre, 
cum altora le-a corespuns „clasicismul“ 
şi „romantismul“, şi se înţelege atunci 
rât de diversă va fi analiza conceptului. 
trebuind să se arate, în cuprinsul său, 
ce semnificaţii au simbolismul, expresi- 
vismul, ermetismul, cte.! Vor fi nume 
roase trepte înlăuntrul aceleași moda- 
lităţi de gândire creatoare. Dar unde va 
începe şi unde se va opri ciclul ? Ce va 
însemna peste o sută de ani a fi „mos- 
dern?*“ Câţi dintre poeţii noştrii „rn9- 
derni“ vor dăinui prin calitatea lor de 
a fi astfel? Credem că acestea sunt teme 
de considerat ale criticei literare. 

La d. Al. Philippide, „modernismul: 
este o atitudine temperamentală, co se 
comunică lesne, neavând în ca, spre a 
spune astfel, nimic dificil. Postul nu 
contribue cu o sensibilitate evident per- 
sonală. sau cu o gândire în vreun fel 
revoiuţionară, la construcția spirituală a 
contemțoraneităţii. E! nu aduce armonii 
noui, nu primeneşte limba, nu adânceşte 
si nu complică gândirea, D. Al. Philip- 
pide are un loc corect de participant, de 
„împărtăşit“, d-sa fiind un paravan așe- 
zat în centru, pe care se proectează clar 
semnele pornite de altundeva, originale 
şi vii. De aceea la puţini poeți .„moder- 
nismul““ este mai evident ca la d-sa. El e 
clar întâiu, prin procedeul imaginilor, 
care constă în alăturarea unui termen 
abstract lângă unul concret, spre a obţi- 


ne nu o plasticizare, ci dimpotrivă, o 
creștere a  imprecisului, o sugerare a 
fluidităţii acestuia. Muzicalitatea, alu- 
necarea catifelată a cuvintelor, fră- 
gezimea imaginaţiei, sunt  seducţii a- 
tât de generalizate astăzi, încât se- 
riile cele mai noui de poeţi debu- 
tează prin acest soiu ge „,moder- 
nism“ formal. D, Al. Philippide scrie: 
„lacuri de azur și aramă“, „pârtii de 
azur“, „amurguri de-aramă şi azur“, în 
aceeaș poezie, fără să ne supere între- 
buințarea repetată a cuvântului „azur“. 
datorită rostului lui de a sugera muzical. 
Totuşi, întrebarea este dacă procedeul 
este cu adevărat creator şi dacă „,facili- 
taica“ lui nu-l face dubios. In sine acest 
imagism încântă: „tărâm de inedit a- 
zur“, „toamnă cu despletiri de azur“, 
„dimineţi de-azur“,, „amurgul suprem 
şi funerar“, ;horbote de vorbe“, „în 
gerul unui gând“, „la ţărmul somnului“, 
„în falduri de melancolie“, „culesul 
amintirilor“, „reci călătorii spre para- 
discle artificiale“, „luntrea somnului“, 
„vântul mare al vremii“, etc. 

Noi nu ne vom înşela asupra valorii 
„metaforice“ a unora din aceste împere- 
cheri verbale, și deasemeni ne dăm sea- 
ma când ele servesr să poarte o ideie. 
ca „amurgul suprem“, sau „gerul unui 
gând“. Ştim însă origina „ideilor“, 
-— și deaceca nu putem să trecem peste 
imobresia de facilitate ce nc-n lasă îma- 
gismul autorului 

„Ideile“ de care am pomenit. sunt ia- 
răşi semnele de recunoaştere ale moder- 
nismului d-lui Al. Philippide. Poetul 
este preocupat în deosebi de „ideile“: 
„amiaza“, „azurui'“, „durata“, cu sem- 


nificaţiile ce le ştim de la Mallarme și 
Valery și din filosofia intuiționistă. 
Pentru ce mu stărue d. Philippide însă 
mai cuprinzător şi nu plămădește de 
exemplu o poezie a ,„azurului“, de trans- 
cendere in fantastic? D-sa  întitulează 
volumul „Visuri în vuetul vremii“, 
mărturisind cât detestă acest vuet al 
vremii. şi că jindueşte să pornească 
„spre zările miraculoase“, fără să lase 





„Nici un vers pentru contemporani", că- 
rora poezia le este „silită“, „rugină ne- 
folositoare“. „Plecarea“ d-lui Philippide 
ne aduce aminte de „invitaţia“ lui Bau- 
delaire, ajunsă şi ea o „.ideie“, în poezia 
modernistă. 

De fapt „invitaţiile la călătorii“, ca şi 
invocaţiile „azurului“ nu rezolvă nimic, 


creația constând în însăşi cuprinderea 
azurului sau a peisajului transfigurat. 
„Amiaza“, cu totalitatea ei valery-ană 
l-a urmărit mai mult pe d. Philippide, 
izbutind o strofă de o mai compactă 
intuire: 
Şi'ntr'un tărim de inedit azur 
In care nici o amintire nu vibrează. 
S'ajungi în calea ta văzduhul pur» 
Miraculoasă, veșnică amiază... 
Priveşte cum sboară norii, 
(pag. 16) 


sau această mai frumoasă: 


O, farmec fără nume, feerică năframă, 
Pe care-o ridicare de gene o distramă, 
Răscruce-a zilei între amiază şi nserate 
Gând în aceeaş clipă rostit şi spulberat | 
Ajunge-voi vreodată, pe căi nemijlocite 
să aflu tâlcuri nouă cuvintelor to.ite 
Şi să cuprind statornic cu tainice dovezi 
Miracolui acestor ciudate dup'amiezi ? 
(pag. 24) 


Prin „durată“, aderenţa la modernism 
e limpede, conceptul având semniticaţia 
intuiţionistă : 


Cu vorbe vechi nu vreau să turbur încă 
Durata noastră tainică şi-adâncă. 
(pag. 19) 


Durata mea de astăzi cu anii tot mai 
scurţi 
Mă'ndeamnă'n amintire să fac mai lungi 
popasuri, 
(pag. 24) 


Caut ceea re durează. 
(pag. 90) 


Despre amintiri şi trecut, despre. via- 
ţa în copilărie, și despre forţele subeon- 
știentului d. Philippide vorbește tot re 
făgașul ,„modernist'*, adică sub lumi:nă- 
rile teoretice cunoscute şi dovedit= prin 
unele exemple de mai sus sau prin ur- 
mătoarele : 


Trecutul meu și alte trecuturi şi mai 
vechi 

Ca nişte continențe scufundate 
Sub suflet stau necercetate 
Cu urme anonime si străvechi : 
Sunt urme de-ale stâncii ancestrale, 
Sunt amintiri din viaţa mea de plantă, 
Fiori de visuri si nostalgii astrale 
(Şi poate-o tainică prefigurare 
A vieţii mele viitoare) 

(pag. 94) 


In volumul de care ne ocupăm, găsim 
și încercări interesante de compuneri 
epice, în „O întâlnire ciudată“, în 
„Balada vechii spelunci“,. şi „Visul 
rău“, Cu ajutorul unor mici „anecdote“, 
poetul adânceşte lirismul, de fapt: „Căci 
viața printre oameni pentru îngeri. 
Inseamnă o pedeapsă foarte greea“, (O 
întâlnire ciudată), sau „Răsplata nu e 
viitoare“ (Balada vechii spelunci), sau 
„Pe toate drumurile vieţii, Mă urmăre- 
şte putredul sărut“. (Visul rău). 

Privită în ansamblul ei. poezia d-lui 
Philippide înfățișează așa dar avanta- 
jele şi neajunsurile „modernismului“. 
Avantaje fiindcă este „sincronică“, ex- 
primă sufletul omenesc în toate aspec- 
tele sale turburi şi noui, — şi neajunsuri 
fiindcă se risipește într'o vastă confor- 
mitate, din care. nu se stie cum se va 
mântui unicitatea necesară a artei. 











CRONICA IDEILOR 


Intr'o lucrare din 1933, 
Maurice Muller observă âife- 
renţa esenţială dintre cauza- 
jitatea lumii fizice și acesa a 
fenomenului social. 

Altfel este constituit şi ni 
se opune obiectul fizico-chi- 
Mic, altfel reacționează şi 
pretinde să opereze omul a- 
supra materiei, — și cu totul 
distincte sunt legile cauzale 
care determină atitudinea 
eului în faţa lumii sociale, 
Legătura de cauzalitate esta, 
în orice caz, mai adâncă, în- 
tr'atât cât devine ontologică 
în raportul eu — sccietate. 
în vreme ce  determinismul 
biologic sau fisicalist, bazat 
pe sensibilitate, nu pe spirit, 


rămâne unul de suprafaţă, 
eficient, 
Trebue amintit că întro 


lucrare remarcabilă asupra 
hlozofici lui a Alembert, 
Muller analizase obiectiv în- 
tieaga poziție a enciclop 
diștilor empirişti. Concluziile 
acestei cărţi sunt actualizate 
oridecâtcori autorul are pri- 
Jejui să-și exprime opinia, cu 
privire ia interdependenţa 
dintre individ şi social. 

Muller se pronunţă împo- 
iriva determinismului empi- 
rist al lui Diderot, d'Alem- 
beri, etc., ceilalți enciclope- 
dişti. 

Nici chiar din punctul de 
vedere al cauzalităţii care 
guvernează natura bio-fizică, 
nu esle exact a se susţine că 
omul este un simplu martor 
neputincios şi asistă pasiv la 
ceiace se petrece în natura 


înconjurătoare, fără să poată - 


interveni vreodată 
asupra acesteia. 

Este adevărat că am fost 
obicinuiți să ne socotim 
„transcedenţi“ naturii fizice, 
adică să socotim lumea ca pe 
alta decâi a noastră. 

Lucrările mai recente ale 
unui Heisenberg au arătat 
însă că nu se poate vorbi de 
o certiludine absolută în €- 
nuntarea legilor materiei, aşa 
numitele legi știinţitice. 

Pe de altă parte, Muller 
observă că oricât de „în afa- 
ra“ lumii noastre ni s'ar pă- 
rea natura. fenomenul  bio- 
fizic „deci oricât de transcen- 


operant 


denţi şi fără de nici o legă- 
tură cauzală ne-am vedea 
taţă de această — totuşi nu 
se poate vorbi de o „verita- 
bilă  transcendenţă“ a omu- 
lui faţă de natură, pentrucă 
aceasta este o transcendenţă 
„din punct de vedere“ (n. a. 
al omului faţă de obiect) — 
iar nu una perfectă „care ar 
trebui să fie pe deasupra 
oricărei  distineţiuni între 
transcendenţă și imanenţă.“ 
(op. cit. pag. 147). 

Muller pledează deci prin- 
cipiul metafizic al existenţii 
noastre. 

Dacă un atare prncipiu se 
incearcă a îi introdus chiar 
la baza determinismului bio- 
fisicalist, al naturii materia- 
le, cu atât mai mult e! se im- 
pune atunci când este vorba 
de lumea socială, pe care o 
cunoaștem nu în mod sensi- 
bil-empirist ca pe aceia fi- 
zico-chimică, dar prin parti- 
civarea activă a sșirilului 
nostru la spiritul social. Cu- 
noaștem societatea, pentrucă 
obiectiv trăim în ea şi activ, 
o influențăm. Faţă de acea- 
sta, „nu putem niciodată să 
fim, în mod absolut. martori 
obiectivi“, Subsistă întotdeu- 
una o „arriăre-pensâe“, a- 
ceia a intervenţiunii din par- 
tea ncastră, care ar putea să 
modifice  evenimeniele su- 
ciale. 

Nu numai că nu transcen- 
dem lumea socială din care 
facem parte, dar „imanenţa 
noastră în această lume este 
aproape completă“. De aici 
concluzia lui Muller că, în 
ceiace privește lumea socială, 
cunoaşterea noastră este, mai 
inainte de toate, istorică, O 
asemenea constatare ne în- 
dreaptă gândul către cerce- 
tările, în acest sens mult mai 
adânciţe şi cu o bază strict 
ontologică, ale dlui Lucian 
Blaga. Eul etnic „cu vocație 
entologică, al lui Lucian Bla- 
ga, nu poate să fie esenţial 
altceva decât eul social, 
structurat în perspectiva 
timpului. ia care sa adăogat 
însă apetitul trancendental- 
cosmic, propriu românului 
nostru. 


Este aceasta, în orice caz, un 
eu obiectiv, plămădit gene- 
tic din spiritul obiectiv, asu- 
pra căruia s'au emis teorii 
mai moderne. deci vom re- 
veni (Husserl, Heidegger, U. 
Freyer, etc.). 

Muller duce la ultime con- 
secinţe tema începută. Dacă 
lumea socială, din care ima- 
nent facem parte, o cunoa- 
ştem activ, printr'o „como 
portare esenţială“, atunci 
trebue să admitem că în a- 
cest caz, cunoaşterea devine 
eu însăși o acțiune, O acţiune 
a spiritului, nu a sensibilită- 
ţii. Şi aici, se invederează o 
altă deosebire fundamentală 
între lumea fizică şi lum=a 
socială. Muller vorbeşte de- 
spre determinismul statistic 
al lumii sociale, în opoziţie 
cu acela deltailai, al lumii na- 
turale. Legile sociale nu se 
află cu ajutorui cauzalităţii 
directe, aceia care leagă par- 
celele particulare, individua- 
le. ale materiei, dar prin to- 
talitatea naturii cauzale a fe- 
nomenului social, 

Coiace însemnează că na- 
tura cauzală a fenomenului 
social reclamă un  determi- 
nizm esenţial, profund și su- 
prem, unul ontologic, care 
este în legătură, cum am vă- 
zut, cu „.comporțarea  esen- 
țială“ a omului, iar nu unul 
eficienti, de suprafaţă bazat 
pe sensibilitate, acela care 
determină „comportarea ma- 
teriei“. 

Dar pentru elucidarea pro- 
blemei este nevoie să ne a- 
dresăm altor lucrări, 


MIRCEA MATEESCU 


Au apărut de 











Slujbe pentru scriitori 


drumul lui şi a aruncat la timp balastul 
academic. In artele plastice mai ales, a- 
cademismul a fost întotdeauna un bu- 
ştean în calea liberei desvoltări a ar- 
tistului. Ne-a frământat adesea întreba- 
rea dacă artistul adevărat nu trebuie să 
rămână cu intenţie opac la anumite dis- 
cipline. Oare, nu excesul de raționalism 
şi de academism a făcut ca Franța să 
dea, de-alungul vecurilor, legiuni în- 
tregi de oameni de cultură şi de gust, 
dar na dat prea multe genii? O gene- 
rație istovește pe alta și sămânța ge- 
niului a încolțit, în multe cazuri, toc- 
mai în medii virgine de intelectualism. 
Lăsăm altora să facă statistica tuturor 
scriitorilor şi artiștilor cari şi-au termi- 
nat frumos și cu onor studiile acade- 
mice şi să dea și marile excepţii, în fața 
rărora trebuie să ne închinăm cu res- 
pect. Noi rămânem la concepția vilkeană 
că artistul trebuie să se cultive liber, să 
călătorească, să scotocească viața și să 
guste din toate licorile și esenţele... 

Să vevenim la titlurile academice 
care se cer acum pentru ocuparea de 
posturi. Um scriitor poate oricând să-și 
ia trei-patru licenţe deodată, dar nu ori- 
ce licenţiat poate să scrie o carte! Li- 
cența e o cerință de dată cu totul re- 
contă și ea nu dă neapărat și un în- 
telectual. Nicolae Iorga a detestat întot- 
deauna, cu cruzime, spiritul academic, 
patalamifer. 

Intotdeauna, pretutindeni şi la noi, 
arta nu sa împăcat cu diploma. Chiar 
când a avut-o — noua splendidă gene- 
rație și-a însușit studii superioare — 
scriitorii n'au prea folosit-o. Nici Bră- 
tescu- Voineşti, nici Gib. Mihăescu, nici 
Cezar Petrescu și Bacovia (licențiat în 
Drept!) nau trăit din avocatură; nici 
Ion Pillat, Blaga, Maniu, Camil Petre- 
scu — nici chiar d-rul Voiculescu nu 
trăește din medicina pe care o practică, 
totuşi; nimeni n'a fost, în acelaş timp, 
mare medic şi mare scriitor, mare om al 
codurilor şi mare romancier. In 90 la 
sută dintre cazuri, divorțul acesta e ca- 
tegoric. (Artur Enăşescu e și el... Doc- 
tor în cele filosofice și Sociologie !) 

Astfel fiind, înseamnă că, neavând 
studiile necesare ori ratându-șşi „cari- 


curând în colecţia 


„UNIVERSUL LITERAR") 


Dan Botta: 
Alkestis 


dramă în 3 acte 





lon Biberi: 
Cercuri in apă 


roman 








(Urmare din pag. 1-a) 


era“, scriitorul să rămână la infinit, 
în marginea vieţii sociale ? 

Deaceea susţinem noi că slujba la stat 
— o slujbă pe cât se poate, în cadrul 
culturii — e singurul mijloc de uşurare 
a vieţii acelora cari visează chiar mân- 
când. Pentru cei fără studii „la bază“, 
Bulgarii au găsit o soluție foarte înte- 
ligentă: în vederea ocupări anumitor 
posturi, în legaţii, în ministere, etc., s'a 
decretat ca orice membru ul „Soc. Scrii- 
torilor Bulgari“ să fie asimilat cu titlul 
de Doctor în Litere. 

Ce-ar fi să-i imităm pe vecinii noştri, 
în cazul acesta și să asimilăm, NUMAI 
IN VEDEREA OCUPARII UNEI SLUJ- 
BE LA STAT, EVIDENT — calitatea de 
membru al S. S. R., cu titlul academic? 
Nu e nevoie chiar de titlul de Doctor... 

In cazul acesta, orice scriitor ar întra, 
ca vază socială, în rândul lumii: ar găsi 
mireasă, apoi mai târziu, o Casă de cre- 
dit, lenine mai ieftine și asigurări de 
spitalizare. Cei cari m'au permise — ȘI 
SUNT INCĂ, MULȚI — sar bucura de 
reducerea de 50 la sută pe C.F.R. şi de 
toate celelalte mici fericiri de care se 
bucură slujbașii statului. Trebuie amin- 
tit încă odată că numai în confort se 
poate crea liniștit şi se pot da opere du- 
rabile. O operă trebuie gândită, răsgân- 
dită, transcrisă și retranscrisă. Polissez, 
polissez et repolissez — spunea mento- 
rul unui veac de aur literar și însuși 
Dumnezeu, marele Maestru, se trude- 
şte de veacuri și străveacuri fără înce- 
put să-și desăvârșească romanul... 


Arătam, întrun articol trecut, că 
scriitorii, chiar dacă nu se supun anu- 
mitor discipline intelectuale, ei sunt to- 
tuşi, nişte ființe perfect sociale, sunt 
chiar niște admirabili burghezi în dis- 
ciplina cea de toate zilele. 

Scriitorii au conştiinţa oficiului divin 
pe care-l îndeplinesc aici şi sunt temă- 
tori de sanctitate şi de ordine. Ei sunt 
şi perfect corecţi. S'au văzut intrând la 
Văcărești vițe de boeri vechi, foști mi- 
niştri şi foşti înalţi demnitari — dar în 
puşcărie n'a intrat, niciodată, nici un 
scriitor pentru un fapt veros! Toate 
gloriile literaturii române au murit să- 
raci, dar cinstiți. Dacă atâţi indivizi 
şi-au procurat diplome false și au ocupat 
apoi înalte posturi în societate — cazul 
Manevici, al medicului-șef dela Cra- 
iova, etc., — la noi, în Societatea Secrii- 
torilor, se intră pe baze de opere 
scrise, apărute, la dispoziţia oricui. 

Nu sar pricepe scriitorii la treburi 
publice? E o eroare. Mihail Eminescu a 
fost un foarte priceput şi iharnic revi- 
zor școlar, iar astăzi filosoful Lucian 
Blaga — ca şi marele său coleg sârb, 
d. Iovan Ducici — conduce afacerile de- 
stul de subtile ale unei legaţii. lon Ma- 
rin Sadoveanu a condus şi conduce încă 
atâtea instituţii. 

N'ar avea, am vrut să spunem, pri- 
cepere la funcţionariat, din cauza lipsei 
lor de studii superioare ? Dar mecanis- 
mul funcţionăresc nu este, se ştie, o al- 


gebră prea complicată. Mulţi dintre 
slujbaşii publici de astăzi nu au, ca în- 
nici chiar atât! — şi există și directori 
generali, având ca studii numai gimna= 
Zi... 


Este, oare, drept ca în țara aceasta 
în care au ajuns primari, prefecţi, de- 
putaţi, senatori şi chiar miniştri, CU A- 
CELEAȘI 4 CLASE PRIMARE, — drept 
este ca scriitorii, autori a câte 30 de vo- 
lume, să nu poată să fie nici împiegaţi? 
Atâţi cumularzi. analfabeți se scaldă în 
câte 8 şi chiar 16 slujbe — da, da 161— 
iar scriitorii să cerșească ? (Ehei, până 
la pensie va mai curge multă apă pe 
Dâmbovița și mulţi scriitori se vor 
scurge spre Pătrunjel !). Cu un ibric de 
cafea sorbit într'o noapte şi cu un pro= 
fesor indulgent, se poate hia oricând o 
licență și apoi o moşie de slujbă — dar 
nu se poate scrie o carte. O carte se, 
scrie cu cafeaua foarte rieagră a atâtor 
nopți pierdute. Licenţiaţi avem câteva 
zeci de mii, dar scriitori nu sunt decât 
câteva duzini; Cine-a scris o carte, poate 
să aștearnă şi un registru şi să dea o 
decizie stereotipă ! Un şef de cabinet — 
director de cabinet ! — zidit în limuzină 
şi cumul, poate fi numit printr'o simplă 
decizie, dar un scriitor de ce să se îz- 
bească de statute şi regulamente ? 


Cerem insistent plasarea tuturor scrii- 
torilor noștri. Comercianţi nu se pot 
face. Numai poeţii arabi se fac negu- 
stori, dar ei pun chiar și în negoţ, poe- 
sie... Un sentiment înfrânt de pudoare 
mă face să nu dau publicității nici nu= 
mele, nici surpăturile (foste bucătării), 
nici mansardele sparte în care zac o 
bună seamă dintre fraţii noştri întru 
zăpadă... 

Aș vrea, însă, să nu [iu rău înţeles. 
Tineri, cari vă simţiţi mistuiţi de do- 
goarea sacră a artei, nu vă culcaţi, to- 
tuşi numai pe această iluzie. Cultiva» 
ți-vă, băeţi, cât mai mult, iar o diplo- 
mă academică, dacă o ai, nu strică. Ba 
eu mi-aş permite să vă sfătuiesc să de- 
prindeţi undeva într'un atelier și o bră- 
țară de aur, ca Tudor Arghezi care, anul 
acesta chiar, şi-a luat cartea de... meş- 
ter tipograf; — ca Petru cel Mare şi ca 
Regele sued Caroj XII şi ca atâția prinți 
moștenitori de totdeauna şi de azi. 

Să ştiţi însă că arta e, înainte de 
toate, destin, 

Acest destin am vrea noi să-l facem 
mai frumos și, până la sfânta pensie p2 
care puțini dintre noi vor mai apuca-o, 
să ne gândim serios să se gândească 
adică boerii să facem şi acea luminoasă 
vatră a vieţii visătorilor, In sânul aces- 
tei CASE, patronată de Majestatea Sa 
Carol a! Il-lea, să putem să ne cunu- 
năm, să ne botezăm copiii, să ne adu- 
năm la flacăra câțe unui ceaiu; să pu= 
tem avea printr'insa, acces în sanatorii 
și la locurile de veci; să avem parte, 
la cap, de-o cruce mai înnaltă și mai 
albă — şi să nu lăsăm pe lume niște or- 
fani cari să blesteme cerneala din care 
î-am zămisuit... 

N. CREVEDIA 


22 Aprilie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 


FRAGONARD 


Vnele genii depășesc prim creaţie, sensibilitatea și starea. de spirit 
a ecntemporanilor lor, operele lor exprimă lucruri eterne, pasiunile 
şi stările suflstești ale omului; rezonanţa. acestor ops:e nu. se oprește 
numai la epoca în care au fost creiatte, ecoul lor se menţine veșnie, 
eie aparţinând umanităţii. 

Seribul egipțian, un tors antie grecase, Ziua şi Noaptea a lui 
Michei Angelo, Școala din Atena a lui Rafael, O alegorie a lui 'Titian, 
Un cerşetor de Velasquez, Un fizasof dintr'ai lui Rembramat, sunt ex- 
presii eterne și caracterui ilor nu se poate delimita numai în producţia 
unui secol anumit, sensul acestor opere depășind o epocă, ele putâm- 
du-se incadra în orice timp, rămânând veșnic de axtualitate. 

Dar arta, care imbrățișează, tot ce se vede, tot ce se simte și tot 
ce se gândește, se cpreste uneori și la stări și motive locale, la unele 
momsnte cu caracter specific şi operele inspirate în asemenea împre- 
Jurări, pot îi tos atât de frumoase și durabile, cu toate că artistul s'a 
ingrădit în timp și în spaţiu și nu a întrevăzut țeluri îndepărtate. 

De pildă câna Titian a, pictat „Amorul cast și Amorul profan“ a 
simţit eternitarea lucrului, pe când Watteau pictând o sc:mă galantă, 
sa oprit la timpul său, la mediul în care a conviețuit, tot aşa și Fra- 
genard a pictat scene de dragoste arătându-ne cum înțelegeau iubirea 
contemporanii săi. 

Cum ceea ce ns interesează pe de altă parte este arta însăși, ne 
vom înt.eba în fața acestor opere, dacă artiştii cari te-au creiat au avut 
flacăra sfântă şi ne vcan mulţumi, dacă au realizat cu talent. 

Incepând cu sfârșitul secolului al XVII-lea şi in plin secol al 
AVIII-iea, arta franceză, pictură, sculptură și arhitectură, domină și 
modelează intreaga viată artistică a lumii, geniul lui Watieau pecet- 
iuind carasiterul acestui secol. Watteau, copilul Nordului, al cerurilor 
invăluite şi al luminei blonde, rămâne poetul nostalgic al iubirii şi al 
suferinţei, al graţiei şi al scenelor galante, pictate în me:ancolia amur- 
guiui, pe când meridicnalul Fragonard, ecpilul zglobiu născut la Grasss 
in Proveruce, printre fliri și miresme, şi-a deschis ochii la un cer senin, 
cu soare cald și vesel; e! s'a destătat iubind, a rămas și el un poet al 
iubirii, ceva mai mino: veţi zice, dar ca şi Ovidiu, el ne-a lăsat prin 
cuera sa, un iel de „Artă a iubirii” a timpului său, 

Da multe cri când ne entuziasmăm în faţa unei opere de artă 
sau a naturei, ni se întâmplă să simţim nevoia impărtășirii senzaţiilor 
nostre cu cineva, avem nevoie de această descărcare, de această soli- 
garita.e în aan şi emojiune; altecri ne refugiem ia sosie-ile unora, cari 
ca şi noi, au trecut prin aceleaşi cemoţiuni, cărțile lor rămân pentru 
noi, ca şi unii prieteni încercaţi, la cari recurgem în zile de restriște. 
Veiu reccmanda amato.ilor de artă, celor care au interes pentru secolul 
al XVIII-lea francez, ceie trei vo.ume ale Fraţilor Goncourt, „L'Art du 
dixhuitieme sicele“ frumoase pagini ale unor mari scriitori și în acelaș 
timp cemeni da gust şi amateri de artă, cari au scos la suprafaţă din 
ungherzie prăfuite ale timpului, arta franceză a secolului al XVIII-lea, 
atât de hulită odată, pe urma prefacerilor revoluției franceze şi a revi- 
zimentuiui pentru o aută neoclasică imepira!ă din antichitatea, grecio- 
romană. 

Fraţii Goncourt, ne spun că: „Fragona:d, c'est le conteur libre, 
Vaâmoroso galant, paien, badin, de maiice gauloize, de genie presque 
italien, d'ezprit francais : Vhomime des mythologies plafonnanies et des 
deshab:ll€s fripponz, dis cieis ross par la chair des deesses a des 
aiccves €clairtes d'une niqite de femane!... Le asse, Cervantes, 
Boccace, lArios:e, VArioste te. qu'il Va dessin€, imspire par PAmou: et 
la Folie, la peirture de Fragonard rappelle tous ces genies de bonhzur,.. 
Eue est le poeme du decir, pceme divin! Il suifii de Pavoir 6crit comme 
Fragonard, pour rester ce qu'i. se-a toujours, Le Cherubin de la p?inture 
6rutique“, 

Când după nişte afaceri nefericite, părinții lui Fragonard, pără- 
si, orașul lor de baștină Grasse și se stabiliră la Pa:is, Jean Honore 
Fragonard, născut în 1732, împlinise 15 ani. 

Ca să-i pregătească o caricră, părinţii îl incredinţară unui notar, 
dar aci Jean Honor€, nu-şi căuta de treabă, hoinăea toată ziua în 
aţa vitrinelor şi a tarabelor cu desene şi estampe, privea lumea, schi- 
țand şi câricaturizând cu crice prilej. Intr'o bună zi meșterul notar, 
văzând că nu e nimic de făcut cu juneie „clerc“, îl concedii, sfătuină 
pe părinţi, să-l asa să încerce pictura, pentru care arăta dispoziţiuni. 

In acest secp mama tânărului Fragonard se prezintă la Bouther, 
cei mai reputat pietor a! vremii, dar acesta nu primea începători, moti- 
vând că nu avea timp să predea A. B. C. în pictură, şi recomandă pe 
tânăr pictorului Chardin, meșterul iscusit și cu metodă excelentă, 
despre care Diderot «punea că avea „le secret de Ia lumiăre, qui est 
prezdue tout en peinture et personne ne parlait plus spirituellement qua 
lui de scn art“. Chardin punea de la început paieta și penelul în mâi- 
zile e.evitor săi; Fragonard începu să dibuiască singur, sub supiave- 
gherza meşterului. Diderot szrie în privinţa acestor începători: 

„On cherche, on aratte, on frotte, on glace, on repeint, et quand 
on a attrap6, ce je ne sais quoi qui plait tant, le tableau est fait”. 

Acest nu ştiu ce „ce je ne sais quoi“, Fragonard 1-2 avut din pân- 
- tecele mamei, având geniu, talent sau tempe:ament după cum doriţi 
să-i spuneţi; tânărul artist, după ce învăţă un început ae meșteșug înj 
atelierul lui Chardin, evadă, căci nu se simţia la iargul lui îm cadrul 
picturei burgheze, Fragcnard visa orizonturi cu mai multă imaginaţiej 
şi poezie. « 

De aceia se reintcoarse la Boucher, care de astă dată îl atașă ate- 
lerului său, unde Fragona:d prepara, ajuta sau completa, după caz, 
marile compozițiuni aie meșteruui, destinate Manufarcturei Gobeali- 
rurilor. 

In atelisrul lui Boucher, Fragonard se împini în meşteșus, 
paleta sa se inviorează de toate tcnurile nudităţilor roze, cu toate 
nuanțele frăgezimilor naturei c2 serveau de fundal tablourilor cu scene 
ds amor și nuduri; în sfârșit Boucher încântat de progiecle mi Fra- 
genard, îl sfătui să concureze pentru premiul Romei. Cum țânărul ezita, 
azoârece nu împlihea unele ccndițiuni neavând nici atestatul frecvenţe 
cursu-ior academice, Boucher îi răspunde: „Ca ne fait rien, tu es men 
eleve“, 

Fragonard reuşi la concurs (1152) devenind pensionarul  Acade-— 
mie: Franceze, care avea o instituţie la Rcma, unde se trimeteau tineri! 
de talent, ca să sa desvolte și să se inspire din contactul cu capodoperele 
itaiiene şi antice, intro ţară frumoasă cu cer senin, cu soare cald şi! 
colțu.i pline de poezie. 

La piecare (1756) Boucher îl sfătui: „Tu vas voir les Italiens, mon 
green! Si tu prends ces gens au ssrieux, tu es perdu!“. Boucher voia 
«a tânăru! său elev, să nu se înhame la un manierizm italienisant. Să 
vedam cae au fost înipresiile lui Fragonard la Roma: L'6nergie de 
Michel Ange m'effrayait, j'eprouvais un sentiment que je ne pouvais 
rei“d-e, en voyant les peautes de Raphael, j'6tais emu jusau'aux lanmeş 
et le crayon mc tombait des mains, enfin je restais quelques mois dans 
on 6tat â'indclence, que je n'etais plus le maitre de surmonter, lorsqug 
ie m'attachais a Lăâtude des peintres, qui me domnaient V'esperance de 
rivaiizer un jcur avec eux. C'est airsi que Baroche, Pierre de Cortone, 
Solimene e: Ti:poio fixerent mon atteniion”. Fragonard ne-a lătat din 
vremea aceea o muiţ:me de studii și desene după Rafael, Michel Angeloy 
Da Vinci, Tizian, Co:zegio, apoi după lucrările bolonezilor Carraci, 
Grido Reni, Deminicanul, după spaniolii Ribera, Murillo, etc., Charles 
Biânc scrie: „A voir la caractere de son dezsin, on devine toujours qug 
ces etvdes cnt 6t6 faites en piein XVIII-ăme siecle; ie terrible Ribe:al 
devient un peu francais, le Dominiquin s'y manicre et Michel Ange să 
met ă la pcrtee des sens du mende. L'Antique lui-mâme, Fragonard le 
treduit, que Dieu :ui pardâmne, dans le style de son temps, il Va fra- 
giuiarise!”. 

Boucher putea să fie mulțumit de elevul său, care nu se rătărise 
și îşi sonzerva persenaiitatea. Fragcmard şi un alt coieg al său, pic ai 
de talent și el, Hubzri Robert, cutreierau grădinile și parcurile celebra 
din Roma, ruinie antice, cercetână și luând schiţe, desenau şi copia 
co'e mai interesante cpere din palatele bogate în lucruri d2 a-tă ale 
fimiliilor Chigi, Vere:p:, Borghese, Medici, Colonna, Giustiniani, ete. 

O întâmplare fericită, în Ncembrie 1159 fu sesirea la Roma a, 
tânărului abate ae Saint-Ncn, nobil, membru a: Partamentului, iubitor 
Ge artă, mecena pe deasupra, aquafortist el însuși. Nobilul diletant se 
îrnp-ieteni de îndată cu tinerii Fragoanrd şi Hubert Robert. Toţi trei 


de K. H. ZAMBACCIAN 


întreprind plimbări în ce mai pitorești localităţi ale regiunii, se opresc 
doi ani la Viila q'Este, la 'Tivoli, apoi un timp la Neapoli, în Sud, în 
siârşiit ei cercetează muzeele, colecţiile de artă particulară, se opresc și 
sciițează peisegii, ruina antice. Frasonară, în felul său, mai poet, mad 
feeric, Hubert Robert mai pito.ese, mai evocator. Goncourt găsește 
petru aceste lucrări o caracterizare interesantă „sous le badinage e! 
la l6gerete de leur 6tude, :a ruine jone avea ja verdure, la tombe antiqua 
egaye le paysage; l'archeologue ne reconnait plus sas reliques; les mo- 
numents deviennen; un dâzor. L'esprit des deux peintres francais, met 
ă tout ce qu'ils voient, cette imagination du joli, qua l6ur temps”, 

Când sosi timpul ca Fragonard să părăsească Roma, abatele da 
Soint Non se hotări să-l însoţească și-i oferi o călătorie prin Florenţa, 
Bologna și Veneţia (1761). 

In crașul laguneicr Fragonard se simte la largul său, păzeşte în 
meşterii venețieni isvorul tuturor incantaţiilor armonioase de culoare 
şi lumină; se interesează și de artiștii contemporani, îi place mult 
Tiepolo „ave Fragcnară envie pcur sa faciiite exuberante et la fougug 
cebcrdante de ses fresques“, Fragonard e şi el un virtuos, un improvi» 
zatar, un exube:ant al formelor şi al cu:oritor și pe deasupra un mara 
decorator. 

Reîntors la Paris, Fragonard e preocupa! să câștige o situaţie în 
lumea artelor. să fie primit de Academie, în sfârșit să pătrundă în 
cercurile înaite şi oficizie, în; care secp, după unele încercări în genuj 
mâi nobil şi savant (Sac ifice d'Iphigenie, Renaud et Armide), reai- 
zează o compeziţie importantă, „Coresus se sarcrifiant pour Caijlirno6“. 
Subiectul: Ciuma ivinciu-se la Atena și fiind nevoie de o jertfă pentru 
a potoli mânia zeilcr, amanţii Ciallivho€ și Asenor se oferă sacrificiului. 
Marete picot Cor6sius, care iubea in secreţ pe Caliirho€, pi:efzră să se 
sacrifice ei însuşi in Icicwl amanților și unind printr'un gest suprem pe 
cei doi îndrăgcetiţi, se ucide în faţa lor 

Fragonard pictă această compoziţie intr'o technică strânsă după 
toate canpanele școalti, refulând chiar pornirile sale temperamer- 
toass, ca să rămână in stiul nobil și sever al tradiţiei; totuși sub apa- 
renţa aceasta, ciocoteșie un pătimaș al culoarei şi al luminei, un pa- 
sionat, un vizionar în sfârșit, 

„ Succesul lui Frasonard a fost răsuniător, fiina primib cu aplauze 
și elogii de Academie, (1165). Diderot notează în ale sale „Essai sur la 
peinture” următoarele în privinţa tabloului de recepţie Corâsus et Cal- 
lirho€: „C'est une bella chose et je ne crois pas qu'il y ait en Europe 
un pzintre capabie a'en imagimer autant”, 

Dar cu Salonul din 1767 entuziasmul lui Diderot scade, criticul 
e sever chiar cu Fragonard, care expune un tablou „Groupe d'enfants 
dans le cizi”. C'est une belle et grande omslette a'enfants... Cala est sans 
îoree, sans couleur, sans profondeur, Sans distinetion des plans. La 
fricasse d'anges de Fragonard est une singerie ae Boucher“. En g6- 
nâzal, Fragonard a leâtoffe dun habile homme, mais il ne test pas, Il 
est, fcugucux, incorect ef sa couleur est volatile. II peut aussi facile» 
ment empirer awamenier, Il n'a pas assez regarde les grandis maitres 
da Vecole d'ltalis. Il a rapporte de Rome le gofi!, la negligence et la 
maniere de Boucher qu'il y avait portee. Mauvais symptâme, mon ami ! 
D a ccnvers€ avec les ap6tras etil ne s'est pas converti, ila vu les 
miracles et il a persiste dans son endureissement“, 

Ce-i drept că pentru desens'e în sanguină și pe hârtie „bleu“ 
Diderot are cuvinte de laudă. 

Diderot vroia ca Fragonard să continue genul artei solemne, 
grave, a compoziţiior, cum a fost cazul tabloului Coresus et Callirho€ 
pe care Pam descris; să nu uităm însă că Boucher îl sfătuia pe Frago- 
căra în momentul plecării la Roma tocmai contrariul: „Si tu prends 
ces gens au s6rieux... tu es perdu!“ zicea el. 





i Fragonard: Nud 





Fragonard: Femei la bae 


Un alt cronicar, Bachaumont şerie: „Pourauol Monsieur F.ago- 
nard, sur lequel on avait fond6 de si grandes esptrances au Salon 
dernier, dont les talente s'6tâient annoncâs avec un fracas bien flatteur 
pour son amour propre, S'est-il a:râtg tout ă coup? Les dâlices de 
Capoue l'auraient-ils amolli?... On prâtend que lappat du gain la d6- 
tourn€ d'une belle carriere et quau lieu de travailier paur la gloire ei 
la posterite, i se contentie de brilier dans les boudoi:s et les garde- 
robes“. 


ramentului și a destinului. 

Nu trebue să uităm, că un artist cu greu poate trăi in afară de 
mediul înconjurător şi de condițiunile in caii se desfășoară gustul, 
mentalitatea și cbiceiurile sccietăţii. Or, dacă um artist nu era atașat 
direct Statului, sau unei Curți domnitoare, nu putea trăi din pictura 
murală destinată palatelor sau instituţiilor de stat. Compoziţia Corssus 
care îi adusese artistului ma:e succes, şi un loc în Academie, fu oferită 
gratis ca lucrare de recepţie; apoi Manufactura Gobelimurilor cara 
alegea cele mai bune lucrări, pentru a fi reproduse în: tapiţerii, ca orica 
instituţie de stat dape v.emea aceea, pătea greu și foarte prost. Cu 
toate intervenţiile prietenilor săi, Fragonară nu putu primi plata, atât 
â« modestă, decât după 8 ani. | 

Cum ar fi putut continua în această direcţie, un om sărac, fără 
slujbă la stat sau la curte? 

Pe de altă parte nici particu'anii nu se interesau de aceste lucrări, 








Cine avea drepta'e? Fireşte artistul, care şi-a urmat calea temnpe- 





devarece arhitectura secolului al XVIII-lea redusese mărimea încăpea 
riior, la odăi mai miti şi mai intime, care reclama o decorație sps- 
cială. Or, intreaga sceietaţe depe vremea aceea înclina spre o viaţă 
ușoară de plăceui şi destătăi; se căutau în toate artele, opere inspirate 
de acest spirit și atunci nimic mai firesc, ca un tânăr artisţ de tempe- 
rament, abii și improvizator, dotat cu multă imaginație, meridional pe 
deasupra, să se complară în această societate. Picrre de Nolhac în 
muncgraiia sa explică foazte bine lucrul „il se livre ă son siecle, qui 
est le siecie du plaisir; il va fai:e chanter sur la toile, tous les bâisers, 
sourire toutes les caresses, fleurir en bougquets les charmes feminins, 
cter les pires audaces, pencher du Gâsir les multiples nuances et de 
'hymne d'amour joui toutes les notes de la plus attenărie ă la plus 
sensuslie“, i ă 

Succesul lui Fragonard fu mare, tablourile sale erau a:vunita 
dinainte de oamenii din societate, de cei din lumea finanţelor și a 
plăcerilor. 

„Il m'est pas un banquier de la Cour, pas un receveur des finan- 
ces pas un tabellion notoire, qui ne veuille pozseder une toile, une 
escjuisse, ou au moins un dessin du maitre ă la mcde“, Pictorul e la 


- largul lui se compiace în această lume, tânăr meiidiona!, răsfăţat de 


succes, petrece și lucrează, Goncourt ne spune că nici nu se gândeşte 
la nemurire, căci d'abia iscălește necomplet şi neglijent: Frago. - 

Introdus în toate cercurile societăţii gaiante, este văzut deseori 
in euliseie Comediei și în lumea Operei; pictează portrete de artist: in 
costume somptuoase, scene de dans în decoruri feerice, apoi portretele 
personaiităţilor epocei, ca Diderot, al miniaturistului suedez Van der 
Hall, al celebrei dansatoare Guimard, un alt portret, adzvărată capo- 
d'cperă e acela al surorei sale, în sfârșit o altă minune a genului, por- 
teetul denumit „L'inspi' aiion“ din colecţia. Lacaze de la Luvru, etc. 
etc., lverate într'o techincă largă, de „fa presto“, în care excela picto- 
Tul punând accentul pe viu, gravând din câteva tușe de penel carac- 
terul personajelor, învăluind totul într'o armonie calaă, de tonuri 
transparente, invicaate de jocul su:prinzător al luminilor. Portretistul 
Piagonard e un fel de Franz Hals al Sudului, ceva mai spiritual și mai 
senzual ca maree olandez. 

Dacă Fragonard se inspiră din mediul înconjurător sau impro- 
vizează, multe tablouri însă îi sunt special comandate, Cazul celebrului 
tablou, din Wallace Calection, „Les Hasards heureux de l'Rscarpoletite”, 
merită să fie povestit. Baronul de St. Julien, un personaj ai epocei, se 
adresează academicianului pictor Doyen, comandiându-i gun tabiou cu 
următorul subiect: „Je desirerais, que vous peignissiez Madame sur une 
escarpoletie, qu'un g&veque mettrait em branle. Vous me piacerez de 
îagen, moi, que je sois ă portee de voir les jambes de cette baile enfant, 
Si vous vouiez 6gayei voire takleau“. Doyn refuză din motive pudice 
comanda, dar recomandă pe tânărul Fragonard, câre nu aștepta decât 
pzilej de lucru. Pictorui realiză un tab.ou plin de îarmzc, și exuberanță 
inir'o tonalitate blondă. Succesul tabloului fu răsunător, Fragonard se 
văzu obligat să facă și câteva variante; uimară apoi în acelaş spirit, 
Le Verzrou, Le baiser ă la. derobee, Le baiser dangereux, Le baiser amou- 
reux, Le râve d'amour, Le serment d'amour, La fontaine d'amour, La 
Gimblette, La chemise enevâe, La Bacohante, La Dormeusz, Leda, Les 
amants heureux, Les Buigneuses, etc. „ete. Goncourt scria despre cperele 
din aesastă perioadă: „Sur son chevalet pose€ en plein XVIII-ăme siecle, 
qus trouve-t-il? L'amour encore, Amour ă la, mode, galant, badin, 
Tâvisseur; !amour dens une 6legance de polissonerie ou dans uni 
triomphe de violenee... Comentând pictura nudurilor, ei exclamă; „Les 
couleurs ne sont des couleu:s de peintre, mais des touches de paste“. 
fpparences vo:uptueu:es, ă la fois confuses et rayonnanies, vagues eu 
magiques diffusicns de lumiere, academies d'aurore se levant dans un 
€tincelant brouilard matinal, voilă ses tableaux une vision f6er:que, 
rien de plus. Avec leur sans si pâlement, 7056, la vie delicate et argentâe 
de leur peau, leurs membres rondissants dans la fluidite du comtour, le 
dessin de leu: visage mourant dans Phuila grasse, Jes femmes de Fra- 
ponard ne semblent vivre que d'un souffle de dâsir“. E locul să ne oprim 
mai mult în fața acestor opere și să insistăm asupra unor lucruri, cari 
a1 avut o impertanţă capitală în istoria pieaturei franceze. 

Câna Maria de Medici, văduva lui Henri IV, după o neinţelegere 
cu fiul ei Ludovic al XIII-lea, se decide să se 'etragă în palatul Luxem- 
bourg, consultându-se cu ministrul Ţărilor de Jos se adresează în 1622 
tui Rubens, ca acesta să decoreze palatul cu panouri evocând fazele 
vieții sale. Rubens execută 24 de panouri în timp de 3 ani, imensă deco- 
aţie ce este expusă astăzi într'una din marie galerii ale Muzeului 
Luvru. 

Maria de Medikis nu era o cunoscătoare a artelor, nu ea o ani- 
matoare şi nici nu se gândea să joace un rol de mecenate, totuși con- 
secinţele acestei inițiative fură covârșitoare pentru pictura franceză. 
Fantezia acestei simple și nepretențioase femei, care nu sa gândit la 
artă, cât la o amintire, aduce picturei f:anceze un imbold, în: momentul 
când arta intra înta'un făgaș convenţional, pe urma manieriștilor prs- 
tenţioși, ca Ie Brun, L.esueur, ete. 

Nici Francise I, care era un pasionat de artă, un cunoscăltor; urm 
avimator şi un mecenate cu magnifice dispozițiuni și mijloace, nu 1ăsă 
uitei franceze un asemenea tezaur, izvor de reimprospătare a picturei 

enitru veacurile următoare până în preajma secolului al XX-lea. 

Din lupta dimire „Poussinistes și Rubensistes” unii aparținând 
şcdalei din Versailles, care proclama domnia desenului și a compoziției 
și ceilalţi mai independenţi făcând parte dn denumita „Ecole de Paris“ 
rezultă o eliberare a artei franceze; tot secolul al XVIII-lea cu Watteau 
şi Fragona.d în frunte găsesc în Rubens, în aceste qecorațiuni coman- 
date de Maria de Madicis, cheia. aspiraţiunilor lor spre coloare și lu- 
mină“. O mulţime de artiști din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea 
copiază Sirenele din panoul ,„Dâbarquement de Maris de Medicus”. 
Putem afirma fără nici un risc, că pentru evoluţia sentimentului formal 
și cromatic al studiului de nud, acest panou a lui Rubens a, fost cel mai 
botăritor. 

Fragonamd este sedus de compoziţia, mișcarea și coloarea plină de 
traneparențe blonde, ale lui Rubens; fluiditatea sanguină a carnasiiior 
marelui fiamand îl obzedează, e și el um senzual, pornit din ţări calde 
in spre regiuni mai invăluite, se delcotează în voluptatea tonurilor 
biorde în care scaldă formele, dându-le totunjimi mai pline. 

Ca o ecmnpletara a formaţiei sa'e, Fragonard studiază cu interes 
pe Ruysdael, si Hobbema, pzisagiștii Nordului. Fragonard studiase 


” prisagiul italian la Roma, el vedea natura învăluită într'o poezie fluidă; 
'Olendezii l-au învăţat să aprofundeze natura, deaceca peisagii.e lui 


Fragonard din maturitate, au mai mult caracter şi nu sunt numai un 
fundal decorativ ca în unele pânze din tinereţe, care ne apar ca simp:e 
feeții. 

Cu aceste dispoziţiuni, încolţite incă depe vremea când ajuta pe 
Boucher în decoraţiile destinate Manuiacturei Gobelinurilor, Frago- 
nard încearcă fe.icite deccraţiumi în paatele şi locuinţele societăţii 
gulante. Decorează salonul celebrei dansatoare Guimard, primește  co- 
raanda decoraţiei unu: pavilion de lux al Doamnei Du Barry favorita 
regelui Ludovic al XV-lea. Subiectul „Progres de Vamour dans le cour 
es jeunes filles” fu rzalizat, de Fragonard în cele cinci panouri: L/Es- 
aalade ou le rendez-vous, La Poursuite, Les Souvenir, l'Amant Ccou- 
ronn€ și al cincilea rămas în schiță de sepia cu accente adorabile în 
rose, âmumit Abandon. 

Artistul a lucrat la această decorație cu multă pasiune şi interes. 
Teshnica e mai îngrijită, Fragonard își stăpânește pornirile fugoase și 
improvizatoare, şi const:ueşte mai profund, totuşi această aplicație și 
voinţă este invăluită în îluiditatea tonurilor delicațe şi luminoase, ce 
dau operei o savoare, un farmec plin de duioșie, „Il a deroule aux yeux, 
urne histoire d'amour attendrie, enjouce, pleine de sourires, de parfums 
et de fleurs“. 

Favorita Du Barry ce:tându-se cu Fragonard, pictorul se retrage, 
păstrându-şi pânzele pe cari le transportă la Grasse în timpul revo- 
luţiei franceze în 1791, dscorând casa unui prieten și rud> Maubert. 
Aceatea sunt celebrele „Fragonard de Grasse“ cae au fost cumpărate 
de americani în 1899 pe prețuri fabuloase. 

In 1169 Fragonară se căsătoreşte şi o altă viaţă se deschide picto- 
rului; obosit de forfoteala vieţii galante, înainte ca artistul să cadă în 
gecandenţă şi manierism, această nouă condițiune de trai a. pictorului, 
retras în împ'ejurimile rustice ale Parisului, in mijlocul naturti, în 
intimitatea căminului, în sozietatea candidă a familiei şi a, ccpitlor, dă 
artistului prilej de o nouă inspiraţie, tot atât de fecundă şi valoroasă. 
“A 31 ans il avait tout vu, vecu et un peu las de sa vie d'anţiste aux 
faciles. plaisirs, il se mettait ă râver du foyer”. 


(Urmare în pag. 7-a). 











de PAUL MIRACOVICI 


Tinerimea Artistică (Stârșit) 
Salonul Uticiai 


D. Mănciulescu expune printre alte 
lucrări interesante un erect de lampă 
ioarie bine observat. D. Artacnino 
trimite peisage aunărene foarte po» 
reşii. b-na budu Alexandrescu expu- 
ne blori şi O silueta, armonios Coura- 
te. D-sa progresează inereu, lucrânile 
trimise sunt ale unei artiste stăpână 
pe un temeinic meșteşug. D. Scnwei- 
Yzer-Cumpană e prezenti cu cateva 
tablouri pune de pitoresc şi sponta- 
neitate. 

D. Teodor Burcă expune compo- 
Ziţii și un portret al M, S. Regelui, 
lucrare admirabil studiată, d. Canne- 
scu expune capete și un nud plin de 
mișcare. In toate d-sa doveaește o 
adancă cunoaștere a meșteșugului. 
Din lucrările expuse de d. baraschi 
preterăm „Sf. Gheorghe“ în alamă 
bătută. Mai expun lucrări remarca- 
bule Zoe Băicoianu, Vasiliu Falti, Me- 
reanu Emil, [. Negrulea, Militza Pe 
trașcu, Constanța Buzdugan D. Phe- 
rekyde, H. Cihoski, 'Lălășescu. 

Inchei aceste sumare notații pen- 
tru a trece ja Salonul Oficial. Anul 
acesta, Salonul ne a desamăgit din 
toate punctele de vedere. In primul 
rând aranjamentul lucrărilor, prea 
mult se uită că o expoziție — mai ales 
colectivă — trebue cu cea mai mare 
îngrijire organizată şi inaintea altor 
preocupări aceea a ansamblului să fie 
principală. Asta din grijă atât pentru 
Public cât și pentru expozanţi. Se va 
spune poate că nu a fost destul loc 
dan cauza transformărilor ce sau fă- 
cut în interiorul sălilor Salonului dar 
argumentul nu e mulțumitor pentru 
că nu sălile sunt mici ci lucrările prea 
numeroase, Intr'adevăr, cel puţin ju- 
mătate din tablouri puteau fi refu- 
zate fără riscul de a „descuraja” pe 
cineva. Niciodată Salonul Oficial nu 
a fost mai puţin interesant în între- 
gul său ca anul acesta, s'a dorit proba- 
bil să se împace toată lumea ceeace nu 
cred că este rostul unui Salon Ofi- 
cial. S'au încercat din 1925, de când 
sa înființat Salonul, tot felul de ex- 
periențe, după compunerea Juriului, 
S'a început în primii ani cu o seve- 
ritate în judecarea operelor care nu 
arareori era excesivă dar care totuși 
ne trezește melancolia privind la pe- 
reţii de acum ai palatului dela şosea. 
Au fost alți ani când Juriul (dealtiel 
mai întotdeauna acelaș) cuprins de 
remușcări a deschis destul de larg 
ușile celor cari trataţi de „pompieri '“ 
au fost ţinuţi departe cu o neşovăi- 
toare stăruință. 

Altă dată, accentul Salonului îl dă- 
deau cei tineri către cari mergea toată 
solicitudinea comisiei. Ba, într'un an 


Juriul a manifestat un pronunţat mi- 
sogynism; mai toate pictorițele şi-au 
văzut tablourile refuzate, fără să mai 
pomenesc de cele începătoare dintre 
care nu a pătruns nici una! 
Experienţa din anul acesta Însă, ni 
se pare cea mai puţin fericită. E un 
Tic „Salon des Independants, ames- 
tec de diletantism şi de banalităţi. La 
„Independenţa“ erau destule năzbâ- 
tii cu care te amuzai cel puțin; oa- 
meni făcuți din burlane, capete cu 
câte un mosor de aţă în loc de gură și 
alte „invenţii“ de aceeași calitate. La 
Salonul Oticial nu lipsesc cu toate 
acestea lucrurile bune dar se pierd, 
înnecate de lucruri mult prea slabe. 
Iată tablouri semnate de atâţia artiști 
şi cari grupate între ele ar fi dat un 
ansamblu dintre cele mai frumoase; 
Bunescu, Angheluţă, Avachian, N. 
Acontz, Dudu Alexandrescu, Băjena- 
ru, Bălțatu, Vânătoru, lorgulescu- 
lor, Enea, Florica Cordescu, Nicolae 
Cernescu, L. Demetriade, Bălănescu, 


Micaela Eleuteriade, Barbieri, Tantzi 
Demetriade, Ghiaţă, Rodica Maniu, 
Phoebus, Nelly Vavilyna, Josephine 
1remel, C, Vlădescu, Vulpe și alți 
câțiva cari îmi scapă. O surpriză 
deosebită ne-a făcut reapariția d-lui 
Corneliu Mihăilescu „de nerecunoscut 
în „Moş Toader“ iar d-l Miitzner, Gh, 
Sabin, Gh. Năsturel, V. Scodrea, E, 
Naum, Letiţia Lucasievici, Nicolae 
Stoica au contribuţii remarcabile. Fă- 
ră îndoială prestigiul Salonului e 
mult diminuat cu actuala expoziţie 
şi asta pentru că lipsesc foarte mulți 
dintre artiștii cei mai reprezentativi. 
S'ar putea face o listă a celor cari lip- 
sesc, mult mai lungă decât a celor 
prezenţi. Motivul e că recompensele 
materiale sunt neînsemnate. Sunt 
foarte sigur că dacă Salonul ar fi din 
nou înzestrat cu fonduri suficiente 
pentru achiziții și premii, nu ar lipsi 
nimeni iar premierea sau chiar sim- 
plul fapt de a expune la Salon ar 
recăpăta toată semnificaţia. 


a tit n — 
d d i i EEE CEPETEDESESECEU ii a | 


orcii aie 


CAE E ab E CE E E OP E CC PET 











UNIVERSUL LITERAR 





Cartea străină 





Promethee dâlivre, de Georges Blond 


Georges Blond a devenit romancier 
de curând. „„Promethâe delive“ este al 
treilea volum. Insă din primele cărți 
apărute sa putut vedea calitatea aces- 
tui scriitor, care promitea să devină 
mai mult decât unul dintre banalii ro- 
mancieri, de serie ca şi operele lor, a- 
tât de comuni astăzi. 

In primul moment, ceva te frapează 
în ultimul său roman. Și acest ceva este 
ineditul. Subiectul ales de Georges 
Blond nu este una dintre multele a- 
venturi sentimentale cari hrănesc în- 
deobşte pe scriitori în căutarea intrigi- 
lor lor, 

Promethee delivre aduce în scena lite- 
raturei o desbatere complexă și puter- 
nică, ce se petrece în viața multor 
oameni, dar căreia îi dăm mai puțină 
importanţă decât se cuvine. 

Aduce problema traiului pe care fie- 
care din noi îl dorim, îl visăm, îl spe- 
răm, dar pe care tot noi îl zarobim și-l 
înmormântăm în dosul activităţii zil- 
nice. 

Aduce problema  satisfacerei acelui 
minim de animalism, de omenesc în 
fond, fără de care ducem o viaţă gre- 
şită, searbădă, profund nefericită. 

Prometeul domnului Georges Blond 
este un om politic distins, candidat se- 
nator, orator de mare anvergură. Viaţa 
lui se petrece între succesele sociale şi... 
acum începe tragedia, o viață de fami- 
lie tristă, neobosită, lângă o nevastă 
care pe lângă lipsa de atracţie fizică îi 
aduce mulțumită inteligenței scăzute, 
grele încurcături sociale și financiare. 
li periclitează situaţia lui. Dar nu a- 
ceasta ar fi marele dezastru, ci faptul 
că soţia lui nu-i oferă măcar un singur 
sprijih sentimental, o înţelegere sufle- 
tească, şi o dăruire fizică intensă pasio- 
nată, care din tumultul activităţii lui, 
să arate că există în viaţă şi alt ceva, 





Mărturisire 


Eu am împletit slovă puţină 
Dar port luceferi vii în mână. 
Și drumul risipit prin ogoare 
Il seamăn cu gândul ce doare. 


Voi să veniţi cu sape — fulgere — 
Până vor creşte în inimi lugere, 
Până va inflori mândria nuferi 
Din noroiul frământat până eri. 


Eu nu văndemn la hodină. 
Gândul nu vi-l mai vreau tină. 


Luminile veacului le sting, le-aprind 
După cum vaud cântând, doinind. 


De vă dau strofele_acestea buchet 


E că vă mişcaţi prin vreme prea încet. 


Frate ţărane, inima-mi seacă 


puţină 


Ed. Fayard 


mai înalt, mai curat, mai plăcut, pentru 
care merită să te ostenești. 

Fiindcă spune d. Georges Blond: 
Omul este făcut pentru plăcere, şi su- 
feră atât cât caută a scăpa de sub acea» 
stă lege. Se rănește și suferă, atâta vre- 
me cât ar fi deajuns să se lase învins, 
cât ar fi deajuns să accepte această lege, 
spre a cunoaște fericirea. 

Frazele acestea îmi amintesc o argu- 
mentare a d-lui Jaques Chevalier într'o 
lucrare de filozofie socială apărută mai 
demult, care ajungea la concluzia că 
viața omului tinde spre un minim de 
lux. In fond acelaş lucru îl spune şi d. 
Georges Blond, resfrângându-și numai 
cadrul gândirei pe plan sentimental. 
Dar adevărul rămâne mai departe că o- 
mul are nevoie, nevoie imperioasă de 
plăcere, care să-l odihnească 
după munca sa. 

Această plăcere, eroul d-lui Georges 
Blond n'o poate găsi în casă. Şi-atunci 
inevitabilul se produce, O femee fru- 
moasă, atrăgătoare, sentimentală apare, 
Dragostea sinceră, tinerească, intensă 
cuprinde inima unui om bătrân, 

Iubirea este o stranie pasiune spune 
autorul prin gura unui personagiu. O 
mică îmbinare armonioasă și particu- 
lară de carne, niște ochi aproape copi- 
lărești, şi iată un om tare, sigur deel 
care se oprește subit, ezită, îşi caută 
drumul Ah! Totul este să-ţi iei seama 
din timp, să nu refuzi inevitabilul, să-ți 
organizezi viața. S'o echilibrezi... 

S'o echilibrezi. lată o conaluzie la 
care va ajunge autorul până la sfârşi- 
tul romanului. 

Să faci parte unei activităţi fizice, 
materiale. Desigur. Dar să știi să cum- 
pănești de cealalţă parte și o parte de 
iubire, de sentimentalism cari îți vor 
lumina drumul. 

Hotărârea eroului din romanul d-lui 





Blond, este luată. O libertate totală, 
nu poate să-și ia. 

Dar când, în mijlocul unei manifes- 
taţii populare va observa cum pulsul 
publicului nu mai urmează îndrumările 
lui oratorice, când îşi vede situaţia pe- 
riclitată, când vocea ce încă mai co- 
mandă mulțimei îi sună lui falș în ure- 
chi, pricepe rostul vieţei lui şi con- 
strueşte un plan de viitor. 

Se va duce în Paris, unde cu pri 
teniile lui şi cu faima de mare avocat 
din provincie, va putea desigur căpăta 
procese însemnate, şi locuind acolo va 
regăsi pe acea femee care cu tinerețea 
ei, cu frumuseţea ei, va aduce lumină 
în viața lui. 

Soţia care-l exasperase, viața de fa- 
milie tihnită dar îngrozitor de mono- 
tonă, sunt acum pierdute în negurile 
trecutului. 

Viitorul se întrevede minunat. Viito- 
rul ce-ar trebui în concepția lui profun- 
dă să explice multor oameni rostul sa- 
tisfacţiilor sentimentale în viața noas- 
tră. 

Paralel cu eliberarea lui Calviac, este 
numele eroului, fiica lui Jeanne, trăește 
o aventură asemănătoare. 

Aceasta cu toată lipsa de atracţie cu 
care o investise natura isbuteşte să in- 
tre în mijlocul unei aventuri ce-o va în- 
văţa că sensul vieţei e mai adânc decât 
o banalitate, și, suferind mai mult, lo- 
vindu-se de mai multe obstacole, se va 
elibera la rândul ei întâlnindu-se şi în- 
ţelegându-se cu tatăl său. 

Volumul acesta cuprinzând problema 
eliberărei unui om din ghiarele vieţii 
falşe, este pentru autor un însemnat pas 
în calea gloriei, 

D. Georges Blond nu s'a făcut încă 
ştiut, însă desigur că în curând renu- 
mele domniei sale va ajunge la noto- 


rietate. 
VICTOR POPESCU 





Auroră ') 


Abia pluteşte noaptea pe ape vii de stele. 
Corăbii de îuningini așteaptă ancorate, 

să sune iarăş semnul în depărtări surpate, 

ca'n urmă să scrişnească zăvoare de porţi grele. 


Salcîmii ninși de liniști pun visului pecete, 
când besna se topește în sângele luminii; 
Domnița își adună în părul lung, toţi crinii 
şi iese'n pragul zilei, cu soare mult în plete. 


Ingemănări de cântec, de freamăt şi aramă 
se sparg în bulgări roșii, din zare până'n zare; 
zâmbind, Domnița albă, cu busuioc și soare, 


descântă apa zilei, s'o toarne 'n câmpuri, vamă. 


Și'n carul dimineții pornește-apoi pe glie 
turnând mici curcubee prin crengile de rouă 


Ds când ţii sclipirea gândului în teacă. 


IL. O. SUCEVEANU 


şi când lumina albă e veşmântare nouă 
în car — Domnița moare — prelungă melodie... 


DAN BĂLTEANU 


din volumul „Poemele Bărăganului“: 


m nr a pa na ec, AT ma a. a rr a a a rar ta a e ir 


Portret 


G Vânăţoru 


SALONUL OFICIAL 





Cap de turcoaică 





Portretul d-nei G. M. Cancicov 


N, Enea 








22 Aprilie 1939 


CRONICA 


— muzicală — 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Pianiștii mari de astăzi 


De la o vreme, latura materială a 
tehnicei pianului, pare mai la înde- 
mână celor mulţi. Acrobatica tastelor, 
performanţa mecanică, oleră real- 
mente astăzi, în urma metodelor de 
studiu și sistemelor de agonisire a 
dexterităţii în meșteșug, mult înain- 
tate prin aportul crescut al școalelor 
moderne, un acces mult mai lesnicios 
candidaţilor la asediul claviaturei. 

Totuș, dela fildeş la muzică, e drum 
lung. Şi, nu-i dat, nici acum, oricui, 
să-l parcurgă. Educarea degetelor, 
oricât ar fi ea de ingenioasă, de me- 
ticuloasă, de îndârjită, nu poate as- 
cunde niciodată uscăciunea și golu- 
rile de expresie, banalitatea de simţi- 
mânt, paupertatea personalității şi a 
temperamentului. 

Darurile capitale de muzician sunt 
şi astăzi, ca intotdeauna, distribuite 
ae natură unor rari privilegiați. Din- 
tre ej exclusiv pornesc marii instru- 
mentiști. lar dacă ne ocupăm de pia- 
aişti, in special, este în primul rand 
pentrucă marii violoniști și violonce- 
uști, sunt mai bine cunoscuţi la noi, 
in frunte cu prima vioară a lumi: 
George Enescu, şi pentrucă, precum 
am arătat, prea mulţii muncitori ac- 
vuali ai claviaturii, ajung prin număr, 
să ascundă, pentru unii, pe adevărații 
chemaţi ai pianului, puţarii de tot, dar 
admirabili. 

Pe unul îl cunoaștem bine. Este 
poetul vibrant de sensibilitate, adânc 
şi nobil în înfălăcâratele-i avântări, 
dotat cu facultăți de spiritualitate 
muzicală și generozitate emotivă uni“ 
ce : Alfred Cortot. 

Dar, pe acelaș plan excepţional, se 
profilează alte două figuri dominante 
ale artei pianului din epoca noastră : 
Walter Giesecking și Ricardo Vinies. 
Nici unul dintr'inșii na putut încă, 
din nefericire pentru noi, să fie ascul- 
tat de prietenii muzicei din ţara 
noastră, unde, în locul sacriticiilor ce 
se fac cu angajarea atâtor mediocri- 
tăţi, aducătorii de artişti străini ar fi 
putut, măcar câteodată, să facă şi la 
noi binefăcătoarea revelaţie a harului 
lor. 

Walter Giesecking reprezintă un 
fenomen în lumea pianului şi a mu- 
zicei. Un univers nou de frumos so- 
nor, vrăjitorii ce scaldă auzul în re 
vărsări de culoare fără încetare me- 
tamorfozate, adieri parfumate de to- 
nuri care plutesc atât de suav în văz- 
duh, încât abia se desprind din do- 
meniul visului, emană din pianul că- 
ruia Giesecking primeşte să-i împru- 
mute o nouă şi nebănuită viaţă, tlui- 
dele unei neasemănate magii. Sunt 
clipe în care clapele grăitoare sunt 
atât de aerian desmierdate de mâinile 
hui Giesecking, în cât pare un mira- 
col că adierea sonoră se mai poate 
percepe. Şi, totuşi, nuanţa se destra- 
mă încă, se dematerializează mai de- 
parte, se spulberă mai tare, anii 
rămânând aproape v iluzie, deși, 
această clipă tocmai, se E e 
poate lațun de muzică atât ae corm- 
piexe, alai de repezi, atat de aride, 
incat char de muumarare Ori lubo- 
T10s stranse 1n manu ar risca ia altul, 
să se trangă. 

Debussy, Ravel, Scarlatti, Mozart, 
se ţes in nătrama de vibrații impal- 
pahbll de deponderate, ușoare că su- 
iul şi trăgezinu îiecare cupa de mu- 
ZICĂ, dincoo de limitele nazuinţelor 
cugetejor, când intenpret le este uie- 
SECKINg, 

Franţei şi Germaniei, cărora le-a 
fost da norocul de a avea pe Cortot 
şi Giesecking, le raspunde, tot atât de 
tericit Spama, unde Hicardo Vinies 
este supranumit ,,Vinies cal cu dege- 
te de zană'. Poeza ritmului, cele mai 
subtile creionări de caracter, prospe- 
țimea și transparența ideală a unui 
joc stăruitor de minunate evocări, 
cascadele de mărgăritare alternânde 
cu tarmecele răscolitoare ale cantule- 
nelor, un dar de a prinde în raze de 
lumină și de a sensibiliza cele mai 
ascunse tainițe din orice muzică, sunt 
apanajui marelui Vinies căruia De- 
bussy, Ravel, Falla, aproape toţi mari 
compozitori contemporani i-au dedi- 
cat compoziții astăzi universale. 


Fără a atinge aceleași supreme 
culmi, dar cucerind cu cea mai ele- 
mentară ușurință dreptul de a fi nu- 
miți mari pianiști și interpreţi sunt 
şi germanii Edwin Fischer şi Walter 
Rummel, artişti unici în chipul lor 
de a se închina muzicei, de a cânta 
splendorile romantismului, în ceeace 
privește în special pe cel de al doi- 
lea și excepţionalul pianist francez 


Jean Doyen, care face din pian isvor 
de sunete curat ca lacrima, infinit de 
delicat și de diafan în expresivită- 
țile ce desprinde, 

Vom putea oare, într'o zi, să nu- 
mărăm măcar pe unul dintriînşii 
printre oaspeţii noştri? 





A ERIE ERE e le d ca a 0 i RI 0 au a ap E e E RS IES A la dt DA IE at CR 7 al a PE ame RE, Mail RR 3 ai AER, n a a 08 Acel a A a i Su a ARD 8 e E AACR 
Riu 8 | 





22 Aprilie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 








Ș$ 


saracul mos lache... 


Imi povestea una, baba Lina, soacra lui Costică 
pompagiul din gară, care face prescuri şi năpo- 
rujnii pentru sărindare : 

— Eh, săracul Moș Tache... Numai cine J-a cu- 
noscut, înțelege de ce oftez când pomenesc nume- 
le lui... A implinit maică, nouă ani, iacă acum la 
Cuvioasa Paraschiva, decând s'a dus unde i-a fost 
rânduit... Până la șase săptămâni i-a făcut pentru 
ale sufletului, una Lionora, de'i este nepoată de 
vară a doua, şi care a fost măritată cu Iordache 
astaragiul din ulița negustorilor... De atunci însă, 
mila lui Dumnezeul!... Nici tu de şase luni nici tu 
sărindaru de un an şi de trei ani... 

Bine, că n'avea după urma lui nimic şi nici ea 
nu era vreo pricopsită!... De unde nu este, nici 
Dumnezău nu cere... Dar au trecut, maică, zile 
mari de prasnic, şi nu s'a pomenit să vezi şi la că- 
pătâiul lui un ciob de casie sau un amărât de tă- 
ciune stins... L'au îngropat în cavou, că atât îi ră- 
măsese nevândut din toată averea de-a avut-o, și 
nu sa mai abătut nimeni să-l tămâie sau să-l je- 
lească. 

Eh, săracul Moş Tache... cât a fost om, cu aca- 
returi şi în putere, stăteau toţi, ca roiul, înpreju- 
rul lui... şi în punga lui băteau toţi, și calici şi pri- 
copsiți, că n'avea săracul băere de strâns şi i se 
prefirau purcoaele de galbeni printre degete, ca 
nisipul și ca apa... 

De multe ori mai cutezam să-i zic: Boer Tache, 
mai pune tagă risipei. că mâine ţi se slăbește chi- 
mirul şi pe urmă oftezi.., 

— Lasă fă, Lino, cât m'o ţine, să-mi petrec... 

— Eh, boer Tache, parcă văd c'o să se rupă ţii- 
toarea și o să cazi la mâna altora!.., 

— Dec!... 

Așa era, maică... La el în casă nu se mai ispră- 
viau zaiafeturile... Aduna toată lumea din târg şi 
petrecea cu zilele... Şi ţiganii lăutari îi lua urma 
pe unde se găsea şi răzimau pervazul uşii de nu-i 
mai putea urni din loc, până nu-i prididea răgu- 
şala și somnul... 

L-au omorât, săracul, chefurile şi muerile... 

La el în casă era vraiște, de nu mai ştiai cine 
este stăpânul... Și se adunau pehlivani şi podărese, 
de toate neamurile, toată stricăciunea târgului, şi 
vorba lor era ca la turnul Babilonului... 

Câteodată se scârbhia, şi te pomeneai 
plecat... 

Pleca, maică, prin străinătăţi şi şedea cu lu- 
nile... 

Când se întorcea, era cu punga uscată și cu câte 
o marţafoaie de braţ... Avea el patima să nu vină 
singur, și să mai prefire femeile... 

A dus-o el cât a dus-o aşa, până şi-a luat seama 
că'i ajunseră banii la podeaua sipetului... Și a mai 
îngenat-o cu zaiafeturile... Ii venise însă apa la 
gură şi da să se înece... Datorii pe la toți cămăta- 
rii, ipoteci făcute la chef și fără socoteală, casa a- 
junsă troacă, 

Eh, săracul Moş Tache!... Imbătrânise și mus- 
tața îi cărunțise și cădea pe oală... Patimii însă, 
n'ai cei-i face... Era vârâtă în el dela născătoare 
și-l râcâia la inimă... Mai avea el câte o ţiitoare pe 
la mahala, câte un grecotei cu care învârteao 
carte la cafenea, câte un pârlit cu care o mai lua 
din loc Ja băutură... Geaba însă, maică!... Se vedea 
cât de colo că că i se subţiase chiagul banilor şi că 
era pe drojdie... Trăsura însă cu armăsarii negri 
şi vizitiul cu fes pe cap, îşi rupea din carne, dar 
nu-i lipseau... 

Boerul era tot boer... 

Işi vânduse moșiile dela Cornătești şi Oţai, via 
din dealul Buicăneștilor, pădurea Ostrovenilor, Co- 
nacele... Nu-i mai rămăsese decât o sfoară de pă- 
mânt la Motoci şi o baltă înecată de stuf dela 
scursul Oltețului... Nimica toată... 

Când îi venea însă câștiul, mult, puţin, cât era, 
o croia prin străinătăți să mai dea o raită pe unde 
a mâncat lupul oaia... Nu ședea mult, că nu-l mai 
ținea punga... Când se înapoia însă, patima dracu- 
lui, aducea şi nemţoaica după el... Iși năclăia mus- 
tața cu vopsea, se încocona ca ăi tineri şi-şi suia 
madama în trăsură.... 

— Să mă duci, mă, la moșie!.., 

— Basme, maică!... De unde să mai aibă el mo- 
şie!... Vizitiul însă, om priceput și meşterit, ples- 
nea din bici şi pornea cu armăsarii coardă, colin- 
dând pe drumuri de țară, până departe... Moş Ta- 
che, Dumnezău să-l erte, o ducea pe madamă cu 
zăhărelul. 

— Uite conacul nostru... Stâna aia de colo este 
proprietatea mea... Viile din deal sunt totale 
mele, însă o să le vedem altă dată... Oamenii de 


cu el 





prin sate îl cunoșteau ca pe un .cal breaz, şi pe 
unde- oprea trăsura îi eșiau înainte, cu căciulile 
în mână... 

— Să trăeşti. boer Tache!... Bine ai venit sănă- 
tos... 

Moş Tache sta trântit în fundul trăsurii şi-i sa- 
luta ridicând numai un deget în sus... Nemţoaica 
moţăia şi ia din cap, fericuă că a pus mâna pe 
chilipir... 

După ce i se ura cu ea, îi punea în taşcă biletul 
de drum şi bani de cheltuiaiă, pe carenu mai 
Dumnezău ştie cum îi încropea, rămânând mai 
singur, şi mai uscat... 

— Eh, săracul Moş Tache!!... N'a mai trecut, 
maică, multă vreme şi s'a dus dracului şi stoara 
de pământ dela Motoci şi amărâtul ăla de stut... 
Rămăsese cu casele și cu armăsarii și ăştia ca vai 
de capul lor!... 

Casa troacă și dărăpănată, armăsarii bătrâni şi 
costelivi... Intro zi sau dus şi âăstea... Casa i-a 
luat-o unul, Gambanis, la care avea ipoteci, iar 
armăsarii un ţigan de făcea birjerie în târg... Ră- 
măsese lefter, bătrân şi singur... Când a eşit pe 
poarta casei care nu mai era a lui, l-au podiait lă- 
crămile... S'a oprit în stradă, uitându-se în sus și 
în jos, fără să ştie încotro să apuce... Unde mai era 
Moș 'lache ăla pe care îl ştiau și copiii de țâţă, 
care hrănise și indestulase pe toţi pricopsiţii târ- 
gului ?... Toate le bătuse parcă vântul şi nu mai 
rămăsese locului decât o oşişte de om bătrân, fără 
cer, tără pământ, fără vlagă în el... 

Baba Lina, cocoșată mai greu de amintiri, își a- 
pucă un colţ de testimel, cu care îşi uscă o lacrimă 
rostogolită până sub straşina nasului. 

— Doamne, haină lume ai mai rânduit pămân- 
tului !... Şi multă fără de lege ai mai semănat în 
sufletile oamenilor!... De unde era să știe Moș 
Tache, că ruda şi prietenul trag numai la sacul cu 
făină şi la punga cu bani, şi că omenia este lucru 
de batjocură!... De unde până aci îl înăduşiseră cu 
dragostea şi nu cuteza unul să-i zică decât „boer 
Tache“, când ajunsese la aman îl ocoliau cu toţii 
şi rămăsese să răspundă la numele de ,,moş 
Tache“!... 

Noroc de nepoată-sa Lionora, că l-a adunat de 
pe uliţă şi l-a dus la ea acasă, să-i dea adăpost şi 
să-l îmbucăturească... Se cheamă că tota avut 
Dumnezău grije de el şi i-a trimis un suflet milo- 
stiv. care să nu-l lase pieirii... 

Acum, ce să-ţi spui: Bărbatu-său vindea cu co- 
tul astar pentru sărăcime şi abia putea să-și încro- 
pească necazurile lui... Copii, anul şi găvanul, erau 
dela Dumnezău și trebuiau ţinuţi pe mâncare şi 
pe îmbrăcăminte... 

Bietul moş Tache şedea într'o cunie din fundul 
curţii, omorându-și timpul cu copiii Leonorii... 

Veneau la el, ca dracii... Moș Tache, fă-mi un 
de-a caii; uite ţi-am adus căpăstrul să ţi-l pun în 
gură... Moș Tache, săracul, le făcea pe toate, bucu- 
smeu cu coadă... Sau: moș Tache, hai să ne jucăm 








ros şi fericit... Pasă-mi-te simţise şi el că peste 
toate păcătoșeniile şi deșertăciunile vieţii lui, zi- 
lele astea de curăţenie și joc copilăresc, spre isbă- 
virea sufletului şi păcatelor lui erau trimise. 

Se dărăpăraseră hainele după el, dar mustaţa o 
ținea tot înțăfoiată şi năclăită de- vopsea... Patimă, 
maică!... Așa apucase, așa trebuia să moară... Nu 
mai avea pantaloni pe el, dar făcea tot pe beiul... 
Bărbierit la sânge, cu mustața sumeasă în sus şi cu 
ciubucul mereu aprins... Acum, de asta nu era pa- 
gubă; că tutunul creştea prin curţile oamenilor şi 
printre tarlalele de porumb, iar căneala de mus- 
tăţi i-o da un cojocar de vopsea misăzii cu ea.,, 


S'a întâmplat să mă duc o dată pe la Lionora, 
era pe vremea Păresimilor, ca să facem rânduiala 
de 7 ani a lui socru-său, de fusese bacal şi staroste 
de isnafi.,.. Vezi dumneata, la o treabă ca asta 
sunt atâtea de făcut, că un cap singur nu le poate 
dovedi. 

Am găsit femeia, mi-a dat făina de colaci, de 
prescuri și năporujnie, grâu ales și bătut în piuă, 
tămâie și o oca de lumânări de câte o para... Ma 
omenit cu o cafea, cu niște lapte de tahân, că era 
in post, după care am dat să plec. Câna să-mi 
strâng testimelul şi să-mi văd de drum, numai că 
intră şi moș Tache în odae, ferchezuit şi îmbrăcat 
într'un ilic de stofă înărâmzată de macat... Când 
Pam văzut bălțat cu roșu. Doamne iartă-mă că-mi 
vine să râd, am crezut că vrea să facă glumă şi că 
sa îmbrăcat așa ca să semene cu vre-un baș-cioho- 
dar după vremea noastră... 

Aoleu, moş Tache, dar ce-ai păţit de te-ai cebă- 
luit așa ?... 

Lionorii i-a venit cam peste mână şi a pornit 
să se văicărească ; 

— Ce să fac, babă Lino, n'am altă putere!.... i-am 
făcut și eu din ce am putut o trențuică să şi-o 
pună în spinare!... Copii mulți, casă grea.... 

— Lasă, Lionora maică, nu te mai jelui, că pen- 
tru purtat prin casă este foarte bună. 

Credeam că moş Tache o să se simtă rușinat şi 
c'o să sloboadă vre-o vorbă de mânie sau batjo- 
coră.... Ţi-ai găsit... Iși răsucea mustaţa şi râdea cu 
gura lui mare și ştirbă... 

— Ce vorbeşti, Lionoră!... Păi tocmai de asta am 
venit!... Să-ţi mulţumesc pentru mundirul ăsta!... 
Mă uit în oglindă şi mi se pare că sunt căpitan de 
roșiori!... Nu-ţi poţi tu da cu socoteala câtă tine- 
rețe îmi aă, când mă văd îmbrăcat cu el!.... 

Mă întoarce cu 60 de ani în urmă!... Uite, îmi 
pare rău că nu mă prea ajută picioarele, că m'ași 
duce să dau o raită prin târg, aşa, cum mă vedeţi!... 

— Eh, săracul moș Tache!... Este drept că se bu- 
hăise la faţă de toată isprava, iar pântecul i se fă- 
cuse cât toba... Avea dropică și tăeturi la glesnele 
picioarelor... O ducea greu de tot cu sănătatea și 
nu răsbea boala de cât cu inima lui bună, care nu 
mai îmbătrânea... s 

Era, cum îţi mai spuneam, pe vremea coptului 
viilor, înainte de Cuvioasa Paraschiva... Lionora 








de PAUL CONSTANT 


era dusă la cules, cu toţi ai casei... Se ducea femeia 
de cu noaptea şi venea tot pe noapte... Pe moș 
“Lache îl iasa singur... Imbucaturit aeajuns n'avea 
nici o aită grije ue €]... Seara îi aducea cate o ga- 
rată de must, câte un paneraş de struguri şi miez 
de nuci noi. Omul manca şi bea ca îi zdraveni... 
Ar li vrut el să loace și o cuielușşă de pastramă, 
dar n'avea cu ce, sârmanul de el... 

Intro zi, aşa ain semn, numai că se întinde pe 
pat şi strigă să vină nepoata-sa, Lionora.. 5e bâr- 
bierse pruaspăt şi-şi tâcuse mustaţa ca ae ilăcău... 
Cand a veni temea, i-a iacut semn să se dea mai 
aproape de ej, şi i-a vorbit cu limba puţin cam 
îngreunată : 

— Lionoră, să ştii că eu mor astăzi... Să-mi a- 
duci o oaiă cu vin dat în liert, şi să ai grijge să mă 
îngropi in cavou... Să vă ajuie Dumnezău, Vouă şi 
COpuIor Voşiri după toată bunătatea şi milosiivema 
voastră... 

Pe biata Lionora au podidit-o lacrimile... Se 
învățase cu e ia casă și an blandeţea şi omenia 
lu: le venea parcă duh de inţelegere şi vore bună... 
incepuse sa galale greu... Dacă a vazut aşa temea, 
a repezit un copil cupa popă ca să-l impartâşească, 
Şi-a chemat barbatul un augnheană și 1-a adus o 
oală ae vin dat in îieri... Dupa ce a luat impartă- 
șana ,a golit cu sete oala de vin şi sa putnvit pe 
pat cu taţă în sus... Handuenle morţii, maică... Co- 
pui schinceau prin coiţuri mâhniţi șI ei de paguba 
sutietuiui bun al lui moş Lache... Săracul moş 'La- 
che... Atat a apucat sâ mai spună înainte de ao 
porni pe lumea aialtă... 

— Să nu laşi vreo babă a dracului să chirăe 
după mine sau la mormânt, că Dunare mă tac... 
N-am trait traiul, mi-am mâncat mâlaiul... N'am 
nevo:e de bocetul babelor... 

— Şi a murit, babă lună ?... 

— A murit maică, cum să nu moară!... Pe unde 
i-a eşit vorba, pe acolo i-a eşit şi sutietul... 

— Săracul moş 'lache... Şi v'aţi ţinut de cuvânt 
ca să nu-l chirâiţi la moarte ?... 

— Ne-am ţinut maică, atât cât am putut şi noi... 
L-a primenit, l-a siupt și l-a dus în cavoul de-i 
mai ramăsese proprietate... Am pusun gropaș și 
i-a întunaat braa cu cărămidă şi var „am aprins 
şi noi o candelă, creștineşie şi ne-am văzut de 
treabă... 

— La trei zile însă, ce-mi vine în cap: să mă duc 
la mormântul lui moş Tache, să-l tămâi şi să-i 
sparg un ciob de oală nouă, după obicei, de... 
“Voamna se lăsase trumeasă, plină de soare, de se 
bucurau oamenii că au vreme bună să termine 
culesul viilor... Când ajung la cimitir şi dau să des- 
chid oblonul cavoului, maică Precisiă, ce-mi vă- 
zură ochii. Bolta firidei crâpase şi se prăbuşise... 
Cu alte cuvinte, moș Tache iăcuse așa, ca un îel 
de explozie... Am chirăit cât mau ţinut puterile, 
până m'au auzit pomojnicul cimitirului şi a dat 
iuga la mine să vadă ce sa întâmplat... 

S'au mai adunat ele şi câteva babe, paracliserul 
bisericii şi lume de prin cimitir... 

— Ce este, babă Lină ?.. Ce ţi sa năzărit ?... 

— A făcut moş Tache explozie, pomojnice !!... 
Babele şi-au făcut cruce și şi-au scuipat în sân... 
Una a leşinat pe plaţul de alăturea, iar vreo 
două au dat fuga în oraș, împânzind lumea : 

— A făcut moş Tache explozie !... 

— Doamne apără „dar lucrul a fost de basm... 
Au venit târgoveţii, a venit şi Lionora, a venit şi 
un ipistat deia poliţie... Nimeni nu și-a dat cu so- 
coteala din ce se putea deveni una ca asta!... Numai 
târziu, când a picat un beţivan de ciociu, unul de-i 
ziceau golanii Clondir, a dat iumea în lături, des- 
luşind după mintea lui... 

— Dom'le itindent, ăsta trebue că Vau îngropat 
cu burta plină de must... Și, vezi dumneata, când 
a început să fiarbă în el, i-au plesnit cercurile şi 
doagele..., 

S'a pornit lumea pe râs, de parcă nu mai erai la 
mort, iar pomojnicul a pus să aducă un cauc de 
var şi să dreagă firida la loc... | 

Eh, săracul moș Tache!... Sa dus și ăsta, și 
parcă n'a fost de când lumea !... 

Socotind că a întârziat cu vorba şi şi-a uitat de 
treburi, baba Lina şi-a strâns nodul testimelului 
sub bărbie, sculându-se să plece. 

Acum nu te supăra matale, dar am să mă duc 
la una, cucoana Olimpia, să mă arvunească pentru 
tămâiatul şi bocitul lui bărbatu-său, până i-o slo- 
bozi sărindarul de un an.... 

Rămâi sănătos, maică... Eh. săracul moș Tache, 
bine că mai trăesc eu, ca să aibă cine-l pomeni!... 


— ra a a a a ee 














Pantheon indic 


(Urmare din pag. 1-a) 


pot dapăşi condiţia lor divină. Oamenii, 
pentrucă sunt oameni, adică fiinţe efe- 
mere şi tragice — pot lupta ca să su- 
prime „numele și forma“, dobândind 
astfel autenecmia desăvârșită; propria 
lor suferință ii îndeamnă să se mân- 
tuiaccă. Zeii, trăind într'o beatitudine 
continuă, nu simt nevoia autoncmiei. 
Din acest punat de vedere, al libertăţii 
spiritu'ui, este preferabil să fii om decât 
zeu. (Vezi cartea noastră Yoga și studiul 
La concezicne della liberta, nel pensiero 
indiano, „Asiatica“, 1938). 

Ca să ne reintoarcem la semnificaţia 
spirituală a pantheonuiui indian, numă- 
Tul imanis al zzilor şi făpturilor mitice se 
exp-ică prin concepţia „etemei deveniri' 
concapție care este piatra din capul un- 
ghiului în metafizica indică. Tot ce nu 
e „liber“, tot ce nu e „spirit”'— se află 
într'o nscontenită devenire, într'o ţrans- 
formare fără odihnă. Om, plantă, zeu — 
sunt nâmarupa, sunt existenţe „indivi- 
duate“, şi ca atare fără număr, pentrucă 
principiul individuației este in acelaș 
timp p'incipiul pluratităţii, şi atunci 
când înostezi de a mai fi Unul, ești 
Fără-Număr. Când unitatea primor- 
dială se sparge — cu alte cuvinte, când 


începe Creaţia, Cosmosul, devenirea — 
instinctul ontologic, latent în orice fără- 
mitură din marea unitate iniţială, în- 
cearcă să realizeze umitatea la celalt 
cap: în infinit, 

De aceia, tot ce devine, tot ce are 
viață, tinde să se înmulțească până la 
societate, până ila exasperare, Intocmai 
ca și jungla, în care toate seminţeie își 
găsesc loc, și toate formele vegetala se 
înlănțuese într'o uriaşă contopire — ţoţ 
așa, existențe!e, pe toata nivelurile cosmi- 
ce, incearcă să se aglcmsreze, să se depă- 
şeasză, necontenit în număr, să se răspân- 
dească pretutindeni până, la completa o- 
cupare a Cosmosului. Şi această tragică 
condiție a individualizării, mnâmarupa, 
timide tot către unitatea primordială, că- 
tre Marele Tot nediferenţiat, dinaintea 
Creaţiei. Este și această tendință către 
infinit o încercare de a depăși indivi- 
dualul. Şi dacă acest „individual“ nu 
este suprimat — ca în tehnicile ascetico- 
meditative sau contemplația pur metafi- 
zică — chiar de către omul însetat după 
autonomia spirituală absolută, el este 
suprimat prin  insuși instinctul speciei 
sale, care tinde să se înmulțească până 
la infinit până la o aglomerare ţatală, 


care să facă imposibilă, orice limită, ori 
ce diferenţiere, restaurâna haosul, adică 
imagina adu'terată a Unităţii nedespi- 
cate prin Creaţie. 

Omul „singur“ luptă să-şi cucerească, 
prin teorie metafizică și practică asce- 
tic—contemplativă, libertatea  (mukti, 
moksha) . Această libertate absolută 
este egală cu restaurarea autonomiei 
spiritului și ruperea oricăror false le- 
gături cu Lumea. Omul ca „specie! — 
intocmai ca şi celelalte „sperii din 
Univers — e stăpânit de acelaș instict 
ontologic; el tinde, fără să-și dea seama 
să-și depășească „individuația“ (nâma- 
rupa) printr'o „totalizare“ având ca îil- 
mită Infinitul, 

De aceia în arta indiană nu există 
spațiu gol. Orice colţișor este ocupat de 
nenumărate ființe, zei, divinități mi- 
nors, animale, plante, embieme simbo=+ 
lice. Tendinţa spiritului indian este să 
ocupe spaţiul, de câte ori se referă la 
existemţe și Viaţă. Odată izvorul find 
cescătuşat— el trebuie să curgă necon- 
tenit, înnecând totul. Arta indiană, în 
general are ca obiect Cosmosul, şi artis- 
tul indian tratează Cosmosul în confor- 
mitate cu matafizica ţradițională a In- 
diei: ca o necontenită unduire, ca un 
ocean de forme vii, ca un Tot în deve- 
nire. De aceia nu există unghiuri în arta 
şi iconcgrafia indiană. Personagiile sunt 
reprezentate intr'o continuă  unduire; 


catpurile lor nu se frâng, ci se apleacă, 
întoemâi ca lianele; brațele ior nu au 
gesturi umane (aspre, unghiulare) ci se 
îndioaie ca în dans. (Dansul, e cel mat 
Ginamie simbol al Creaţiei, al devenirei 
“itmice. Shiva a crelat Lumea dansând. 
Natarâj, „dansul regal“, este o formulă 
prin care se exprimă Creaţia şi Viaţa 
cosmică). 

Privind scenele reprezentate în arta 
indiană, privind oamenii aceia care se 
apleacă în ritmuri moi, femeile acelea 
cu corpuri rotunde, animalele cu mers 
legănat (elefanții, gazelele) — ai impre- 
sia că prin nici unul din ele nu curge 
sânge, ci sevă. Ele nu au mișcările 
frânte şi gesturile fragmentate ale cor- 
pului nutrit cu sânge. Ritmul lor e lent 
și armonios, ca într'un mare somn. usile 
respiră în acest văzduh solar, dar izvorul 
vieții lor se află altundeva: în ape, in 
pământ, în matricea leturică. Sensul a- 
cestei vieţi vegetale — în care se inte- 
grează, prin artă, și oamenii şi zeii—tre- 
buie căutat în valoarea simbolică a 
apei, care este în acelaş timp principiul 
nediferențierii primoraiale (Haosul = 
Apa, în toate tradițiile cosmologice) și 
izvorul tuturor „formelor“. Ritmul ve- 
getal este doar o formulă a ritmului 
acvatic. „Ocupând spaţiul“ cu existențe 
struzturate conform cu ritmul vegetal — 
arta, indiană își manifestă tendințele că- 
tre „totalizare“.., 


Din aceste note sumare, se desprind 
Ge pe acum câteva concluzii, asupra că- 
rora vom stărui în articolul viitor. Din 
suferinţă şi robie se naşte dorinţa de 
beatitardine şi libertate; experienţa „rău- 
Jui” conduce cu fatalitate la dorinţa 
„binelui“. (Punem în ghilimete aceste 
cuvinte pentrucă ele trădează gândirea 
indiană, care nu cunoaște „bine” și 
„Tău” decât pe planul manifestat, în 
nâma riipa“). Extremele nu se ating, ci 
se crziază una pe alta. Dar, chiar în a- 
fară as dorința aseasta a unor anumiţi 
oameni 'de a se mântui, cucerindu-și de- 
plima autonomie spirituală — există în 
întreg Cosmosul, in însăşi structura 
devenirii, o tendință latentă de rein- 
toareere la matcă, adică la nedifaren- 
țierea primordială. Această voinţă de 
reintoarzere se trădează, am văzut, prin 
înmulțirea exaspzrată, tinzână la ocu- 
parea Cosmosmiui. Gestul acesta este 
formulat iconografic prin ritmurile ve 
getale, prin simbolurile acvatice; Apa, 
haosul nadiferenţiat şi bogat în latenţe 
Gn „semințe”), stă la începutul şi îa 
sfârşitul Cosmosului. „Unul”, care nu 
mâi poate fi dobândit în actuala con- 
diție cosmică decât de arumiţi oameni 
(contemplativi) — este rezreiat prinir'o 
înmulțire infinită a formelor. Regăsim, 
deşi sub un alt aspect, aceeaşi îormu- 
lă a „totalizării”. 


MIRCEA ELIADE 





6 











UNIVERSUL LITERAR 








22 Aprilie 1939 


HNaportul batalionului 


— Fragment din romanul „COSTIN“. în lueru — 


Lă 


Costin nu se resimțea de pe urma 
faptului că stătea toată ziva în 
aerul plin de prat al clasei, să ci- 
tească : exerciţiile militare durau 
cel puţin două ceasuri, în fiecare 
după-amiază și sufletul curat al 
pădurii nesfârșite din jurul şcolii 
îl întărea ca un balsam minunat. 

El nu bămuia interesul pe care 
l-a stârnit între fete. Nici nu-și a- 
mintea că a semnat poezia. Greşala 
aceasta era să o plătească scump. 

„Unionistele”, dorind să aibă ver- 
surile, le copiaseră toate în caetele 
lor de „suveniruri”. 

In şcolile secundare — şi mai ales 
in cele de fate — controlul pupi- 
trelor este foarte des. La un ase- 
mensa control, în pupitrele câtor- 
va interne, fu descoperită și poezia 
Mui Costin. 

Directoarea, scandalizată procedă 
la o anchetă amănunţită, aflând 
astiz], că este opera unui elev din 
clasa a patra, a, liceului militar. 

Răcni, scoasă din fire: 

— Ah! Liceul militar ! Toate ne- 
păcerile, sunt pricinuite de acest 
liosu militar! De data aceasta, voiu 
„pedepsi din greu obrăsnicia,. 


Intr'o 2i, în timpul orei de ]Jatină, 
întră în clasă un soldat din com- 
pania trupei, 

— Să trăiţi! Sunt plantonul de 
la cabinetul domnului maior Ne- 
graszu. Domnul slev fruntaș-furier 
Costin A. Ioan trebuie să se pre- 
zinte imediat la raport, 

Profesorul! se intoarse spre Costin; 

— Du-te! 

Costin: deschise pudiirul pentru 
a-şi lua „centura” ps cara fiezare o 
av=a la indemână, La „raportul ba- 
talionului” (maiorul Negrescu era 
comandantul batalionului) trebuie 
să mergi cu „centura pe burtă”, 

Eșind din clasă, văzu fețele uimite 
als colegilor. Şi el era uimit. In pa- 
tru ani, pentru întâia oară era scos 
la raport. Ca so fi întâmplat? — 
se întrebă «el 'trecând pe coridorul 
pustiu. Bătu în ușă și intră. 

Maiorul era un uriaș, gras, întot- 
dsauna vess] şi gata de glumă, dar 
sever cu elavii care greşesc, De câte 
ori îl veaca, Costin îşi aducea a- 
minte de Portos, din „Cei trei mus- 
chetari”, 

Costin salută și se prezentă. In 
timp ce rostea formula de prezen- 
tare, cu mâna dreaptă la vizieră, 
observă că în cameră exista o a 
traia, persoană, o femeie — pe care 
o compară numai decât cu „mama 
pădurii” din basmele pe care le ci- 
tise în Cluj — care îl măsura din 
creștet până 'n tălpi. Nu avu vreme 
să termine prezentarea. „Mama 
Pădurii” sări în picioare : 

— Vasăzică, acesta, este ? Am să-ţi 
smuls urechile, nemernicule ! Dom- 
nule căpitan”, cer să fie pedepsit 
cu toată asprimea. 

— Mai domol, doamnă. 

Maiorul zâmbea vesel, amuzat, cu 
toate că se vedea că încearcă din 
răsputeri să, pară serios şi sever. 

— Doamnă, suntem gâta să luăm 
măsurile necesare, dar... da, doam- 
nă, nu uitaţi că „nemernicul” este 
csl mai bun elev din școală. 

„Mama pădurii” rânii, cu gura-i 
şiirbă de incisivii de sus: 

— Daa?... Ah! Mă întreb, dom- 
nule „căpitan”, de ce este în stare, 
atunci, cel mai rău elev din şcoală ! 
Frumos ! Imi dau seama de a- 
ceasta, din atitudinea pe care o iau 
educatorii lor! Ii apăraţi, pe dea- 
supra ! Am venit să găsesc dreptate 
şi stau faţă 'n.faţă cu un avocat! 
Aaavăraţi satiri ! 

Maiorul râse : 

— Vă înşelaţi, doamnă, Știm să 
supraveghem educaţia elevilor 
noștri... 

— Halal! 

Şi şiim să-i pedepsim când 
sunt vinovaţi. 

— Acest... Acest Costin este vi- 
novat, domnule căpitan şi cer ofi- 
cial să fie tratat ca atare. Fapta 
iui este o adevărată crimă. 

— Vă promit că vați fi satistă- 
cută, doamnă directoare. Permi- 
teţi-mi să pun elevului câteva în- 
trebări, 

Apoi, adresându-se lui Costin : 

— Apropie-te! Cunoşti asta? 

Costin se apropie de birou și 
privi. Era un cae deschis, Deasu- 
pra paginei, citi: „Răspuns 1a...” 

— Da, domnule maior, 

Sa gândea la urmările pe care le 
pcate avea fapta sa, de care uitase 
aproape. Pricepu totul. „Mama pă- 
durii” era directoarea liceului de 
fete. Dar de unde ştie că €l a com- 
pus poezia ? 

— Ca te-a îndemnat să serii 
„poncăriiie” acestea? 

— Domnule maior... 

Îi trecu prin mimte că n'ar fi fru- 
mos să vorbzască aespre scrisoarea 
fatelor. Ss hotări să ia toată vina 
asupră-i, 

— Domnule maâlor, nu pot răs- 
punde la întrebarea aceasta. Vă rog 


Lă 


să nu-mi luați în nume de rău... 
Sunt vinovat că am compus-o. De 
ce am făcut-o, nu pot spune. 

Directoarea sări : 

— Auzi, tupeu! Nu poate spune! 
Ai să spui numaidecâţ ! 

Ochii lui Costin sticliră şi, de mâ- 
nie, dăâveni şi mai palid: 

— Doamnă directoare, nu pot 
Spune lucrul acesta, pentrucă nu 
vreau să arunc o lumină nefavo- 
rablă asupra liceului e fete. 

„Mama pădurii” protestă : 

— Şcoala pe care o conduc este 
o instituție model, domnule „căpi- 
tan”! Vreau... 

— Sunt maior, doamnă, 

— N'are importanță. Insfârșit... 
domnule maior... E tot uma, Vreau 
neapărat să știu totul 

Apoi, către Costin ; 

— Vorbeşte ! 

— E un sscret care nu-mi apar- 
ţine, doamnă directoare, dar, dum- 
nzavoastră vi-l pot spune. Insă, 
numai dumneavoastră, 

Directoarea îl examină, un mo- 
ment, în tăcere. Văzu figura se- 
rioasă a lui Costin și se intoarse 
spre Negrescu, 

— Domnule maior. Denenibaţii vă 
rog, să stau de vorbă cu elevul, în- 
ire patru ochi. 


— Cu plăcere, doamnă, numai să, 


se termine odată, afacerea aceasta. 

— Dar rămâneţi, vă rog, în a- 
propisre. Cine ştie de ce sunt în 
stare copiii de azi și mai ales „Sa- 
tirii” aceştia de la liceul militar ! 

Maiorul fu jignit, dar continuă să 
zămbsasză, în vreme ce eșea Era 
atât de ridiculă, sărmana femeie, 
pătrunsă de convingerea auiorității 
ps care i-o dădea situaţia si! 

După ce s= înehise uşa. Costin 
auzi, in anticameră, hohotele de 
râs ale lui Negrescu. 

Dirsctoarea aruncă o privire ve- 
ninoasă spre ușă 

— Toţi o apă şi-un pământ: 
elevii şi profesorii ! Te ascult, Vor- 
bsşte ! 

— Doamnă directoare, o să vă 
mâhnesc, sunt sigur, dar aţi vrut să 
ştiţi totul. Poezia care v'a scanda- 
lizat, este un răspuns, după cum 
arată și tţitlul, Elevele liceului pe 
care il conduzați, ms-au trimis, în- 





RAIDUL DE BRENEIA 


La 

Am intrat în cofetă:ia „Indiana” 
proprietatea d-lui Socrate Pricupis. 
Imi rotesc ochii de jur imprejur, 
Iar întârzie! Ce să fac? Trebue 
să mă resemnez şi așteptâna să 
savurez o indiană, specialitatea 
casei. Mă așez timid Ja o masă și 
mă uit la ceas: 6 fix. Sunt foarte 
nemulțumită de mine. Dece sunt eu 
așa; pundtuală? Dece mu întârzii și 
cu ? Dece numai eu să aştept? Of! 
Raidul de brevet, fio:oasa probă fi- 
nală după care Dănuţ o să aibe 
voe să arboreze „cucul”. Și nici mu 
prea ştiu bine ce-i şi cu acest „cuce” 
dar după câte văd pentru e] e foar- 
te mult. Dacă-l in e minunat, dacă 
nu... o să-i cânte scucu a jae. Din 
cauza asta, eu nu mai contez. Şcoa- 
lă, antrenament, ore de sbor, pre- 
gătire intensă pentru raidul de brs- 
vet. Ei! Şi dată dracului mai e și 
dragostea asta. Mai ales când iubeşii 
un aviator, Zi și noapte îţi bate ini- 
ma tic-tac. Stai me.eu șu oehii pe 
cor și cu gândurilen nori. Dar ce 
neplăcut e să aştepţi. Mănfior la 
fiecare siluetă care trece prin faţa 
vitrinei în zădutul de afară, ascut 
urechile ia fizcare pas cadențaţ și 
rar ca al ui, mă bucur, mă lee 
tez şi mă neliniștese în prada un 
emoţii pe care nu le lămurese daci 
de bine căci Dan întârzie ca nici- 
odată. Trebue să am o mutră foarte 
nenorocită de vrema ce toată lumea 
se uită la mine. Şi dece m'or fi is- 
codind aşa ? Vreau să-mi iau o 
poză degajată, să se înțeleasă <ă nu 
aștept pe nimeni. Ii definitiv ce, e 
ceva, imposibil ? N'au derâ: să crea- 
dă cam venit de dorul... indianelor 
sau că însfârșit... aștept o colegă, 
o pristenă... 

Asta-i bună. Adică trebue neapă- 
rat să aștepți un aviator dacă stai 
într'o cofetărie ! 

Lângă masa mea a venit intre 
timp o doamnă cu o maimuţă e- 
gată cu o pamelicuţă roșie. 

Aud cum o desmiardă și când pot 
să-mi iau cchii da la geam privese 
cu indienare cum mănântă amân- 
două din azesași farfurie, cum dis- 
grațiosul animal îşi înfige labele 
în prăjitură, cară bucăţelele la gu- 
ră şi stăpâna îi zâmbește crăgăs- 
tos stereându-i "abele: Dan, fii 
cum n:e, papă mumos! 

Dan ? E îngrozito:. Numele lui ia 
un maimuţoi ? 

Imi vine să cred că doamna de 
alături îşi bate joc de mine și simt 
că mă stăpânese porniri criminale. 
Dacă mai pronunţă odată cuvântul 
acesta scump nu știu ce sunt în stă» 
re să far. 


tr'o zi, o poezie, „Scrisoare Leme- 
viștilor”. Lemsviștii suntem noi, A 
primit-o un coleg al meu, pe care 
nu-l voiu numi. Ceilalţi au socotit 
că trebuie neapărat să răspundem, 
ca să plătim cu acesaș monetă. 
M'au rugat pe mine să compun răs- 
punsul și am reușit... după cum 
v'aţi convins. In ce mă privește, 
nu cunose mici una dim „oiţele” ne- 
vinovate care au fost în stare să 
serie lucruri tot atât de vulgare ca 
acslea din versurile mele și încă 
într'o formă... vai de capul «i. 

Directoarea sări de pe scaun şi se 
apropie de Costin. 

— Calomnii ! 





— Calomnii ? Doamnă irectoare, 
vă, pot arăta; scrisoarea lor. Şi vă a- 
sigur că n'a avut succesul de care 
sau bucurat, varsurile mele! 

— Vreau să o văd! Altfel, te 
anunţ că nu mă vou odihni până 
nu v=i fi eliminat Qin şcoală! 

Costin «şi să aducă scrisoarea. 
Trecând pe lângă cancelaria, profe- 
sorilor, auzi râsete şi vocea lui 
„Porthos”. 

Iniră în clasă. Toţi ochii se aţin- 
tiră, asupră-i. 

— Domnule profasor, permiteți-mi 
să_i ca ceva lut Matei Iocan, pen- 
tru domnul maior Negrescu. 

— Pofţim ! 

Costin trecu printre pupitre, până 
ia Matei, 

— Ce sa întâmplat ? — îl între- 
bă, în șoaptă, acesta. 


M'am liniştit. Am auzit bine. Pe 
maimuţă o chiamă, Den și oricum : 
altceva e Den și altceva e Dan. 

Vremea se scurge îngrozitor de 
încet. Am ajuns la a patra indiană 
dar pe asta n'o mai pot mânca. O 
fărâmiţez, o pisez, o mâsgălese 
toată pe farfurie şi cu ochii pier- 
duţi în frișcă mi se conturează fi- 
gura lui Dănuţ. Şi văd truntea înal- 
tă, părul buzilat rebe! cu sclipiri şi- 
rete, împărţit :de icărare la mijloc, 
ochii verzi ea gutuile și nasul drept 
cu vârful pornit puţin în vijelie, 
Până şi în frişcă ţot el. Și alătuii 
mai spre margine, uite parcă se face 
vw pasăre, un cuc cu aripile lăsate, 
cu gâtul întins, cu ciocul căscat a 
cântec. 

Afurisitul de maimuţoiu, m'a 2ă- 
rit, mă privește fix şi parcă-mi spu- 
ne : Ești amorezată ? Te compăti- 
mesc. Dă-l naibii că-i un mitocan 
să te facă să aștepți atâta! Dazce 
ești asa slabă 2 Faci parte din sexul 
frumos dar te faci de râs! 

Şi îşi înitoarse capul Ibatjocoritor. 
Ia te uită a d:acului maimuţă, Ce? 
Ș:iii tu nărcado ce-i aia un raiad de 

revet ? Da, da. Am ajuns de râs. 
Sunt caraghioasă. Mi s'a urcat, un 
ndd în gât, mă ustură nasul şi ochii 
mi Sau umplut de lacrimi. Dar d:0- 
dată, Dan, veritabilul meu Dan a- 
pars ca o furtună pe uşe, 

— „Dece plângi... 

— Tasi din gură și dă-mi o ba- 
tistă, 

Dănuţ îmi întinde o batistă. Ar 
vrea, să spue eva dar renunţă. Pro- 
babil că lac:imiie iîntimidează. ă 

îmi îndes batista la ochi dar 
nu-mi pot stăpâni piânsul. — Dece 
plângi... ştii bine că-s ocupat şi că 
tară să vrsau te fac să aştepţi... 
sterge-ți botișorul c'ai puţină frișcă 
pe el. 

— Ca? Mai faci şi observaţii? 
După ce trebue să mânânc patru în- 
diane până să ta înduri să vii? 

— Dragă... cum vorbeşti... Ai uitat 
că peste o săptămână am raidul de 
brevet... 

— Să nu te mai aud ză pomeneşti 
de:pre afurisitul ăsta de raid... Mam 
săturat să râdă și oamenii și mai- 
muţele ce mine... îmi faci atâtea mi- 
zerii şi eu nu pot spune n:mie că-ml 
astupi sura cu raidul de brevet. 

— Pentru mine e ceva foarte im- 
portant. Nu-i un fleac. 

— A da! Cum Sunt eu de exem- 
piu, un fleac, un moft sentimental. 

Şi iar m'am pornit pe plâns. 

— Olguța..., draga msa..,, ştii bi- 
n2 că ta iubesc, dar nu fii așa Co- 
pil.., ințielege-mă. 


— Directoarea liceului de fete a 
pus mâna, ps versurile mele și a 
venit să ceară socoteală. Vrea să 
vadă scrisoarea fetelor, Dă-mi-0, te 
rog. 

— Îţi dau o copie. Vreau să păs- 
trez originalul. 

— Nu se poate. Crede că mint, 
De altfel, e bine că ai o copie. 
pentruză originalul cred că nu-l 
vei mai vedea. O să-l păstreze „ma- 
mia pădurii”, ared. O cunoşti? Ah, 
dacă ai ști ce urâtă e! 

Matei căută scrisoarea și i-0 În- 
tinse. Costin adăogă,: 

— Cred că am păţit-o. A cerut 
să fiu pedepsit aspru. Cu atât mai 


rău! Dar să știi că de îine nam 
spus o vorbă. 


— Eşti un adevărat camarad, 


Costina! N'avea nici io grijă: n'are 
en să-ţi facă. Dacă te alegi cu 
câteva schimburi de planton, le 


impărţim. Fac eu jumătate din ele. 

— Ei, mai vorbim în resreație. 

Porni în fugă, ps culoar, la ca- 
binstal maiorului. 

Directoarea apucă hârtia ai o citi 
paliaă, atât ada palidă, încât lui 
Costin îi fu milă. Când ispr i se 
uită lung la €l, 

— De necrezut, dar nu mai în- 
cape nici o îndoială,.. 

Se liniştise. 

— Fără provocarea aceasta, vă 
ros să mă credeți că nu mi-ar fi 
trecut prin minte să compun Lăs- 
punsui” meu. 


— Nu mai vreau să înțeleg nimic. 
E atâta timp de când mă chinuieşti 
aţâţ că nu mai pot... Nu mai pot. 
Te urăsc că eşti aşa rău și o să te 
bată Dumnezeu ; ai să pierzi „Cucul”. 
Ai să pie:zi — înţelegi ? Dănuţ mă 
privea cu ochii măriţi de spaimă 
dar eu viforoasă, tremurând toată 
de enervare, am ieşit din cofetăris. 


S'a apropiat ziua raidului de bre- 
vet. Penultima. zi a fost pentru ele- 
vul-pilot un vis de giorie şi un Coş- 
mar, Ziua şi-a petrecut-o pe aero- 
drom făcând planu'i despre falul 
cum o să facă ,paf” pe cei dela 
Galaţi, unde se fac deobiceiu raidu- 
rile, Noaptea a avut vise grozave in 
care trece continente și oceane aie- 
rizând în entuziasm și urale. A venit 
și ziua raidului care constă dintr'un 
sbor Tecuzi—Galaţi şi înapoi în. li- 
nie dreaptă, adică dupe... busoă. 
Pe când elevul nostru se sue în car- 
lingă ceilalţi se adură în jurul ma- 
tahalei ca să-i dea curaj. 

— Să ne serii dacă vrei colivă, șe- 
fule! Nu mita muite complimente 
ui Tata Nae. După presiunza regle- 
mentară pasărea se înalță sbur ind 
timid ca un bondar îndrăgostit. E- 
levul își luase harta cu €l. Auzise 
că e bine so iei chiar dacă te pri- 
cepi taman ca mâţa... 

După ce privi indicatorul de pre- 
siune, uleiul, turația motoruiui și 
constată că toate sunt în rsguiă. ii 
veni o potiă nebună să se privească 
înt.:?0 oglindă. Pi:oţii în sbor trebue 
că au o mutră grozav de interesan- 
tă: omhii cu priviri dure, gura 
strânsă cu mușchii feței înpietriţi 
de încordare, profilul tăiat can 
bronz, asa cum visează fetele ro- 
mantice. Unde e „ea” să mă vacă 
acum ? Ah! femeile, pândi cl,dacă 
n'ar fi ele n'ar mai fl nici aviația. 

Şi merse cale lungă până după 
socoteala lui ar fi t:ebuit să fie pe 
la jumătatea drumuiui. Se uită n 
jos dar nu văzu nici uzmă ds S-ret 
și nici 'pomeneală de visun sat, Nu 
mai stia încotro s'o apur?. Vru să 
scoată harta să se consulte cu ea 
aar socoti că mare prisopseală nu 
eșea nisi dacă se uita la ea. 

C3-o fi, o fi, îşi zise el și reduse 
motorul. Aviatorul se plecă uşor pe 
boi şi începu să scoboare în spirală 
1a:gă și după câteva bonduri se opri 
p> o câmpie. O czată de copii ză- 
rindu-l, veniră'n galop asitându-și 
mâinile și batistele în aer. Elevu îi 
întrebă cu ciudă: 

— Măi pușiamalelor, măt, 
mă afu aici, 

Și fiindcă copiii cu toţ curajul 
tăiat nu îndrăsneau să răspundă 


unde 


— Dar de ce n'ai vrut să vorbeşti 
față ds domnul maior ? 

— N'am vrut să pătez renumele 
liceului da fete, doamnă. Mi sa pă- 
ru nedemn să arunc cu piatra în 
adevăratul vinovat: aşi fi făcut 
rău, nu numai şcolii ci şi elevelor, 
care nu-și dau seama, poate, de 
vina lor și, la urma urmei sunt 
fete! Vă asigur că voi ști sâ-mi su- 
port pedeapsa, oricare ar fi, fără a 
mă plânge. Il pot chema pe dom- 
nul maior ? 

Directoarea, palidă, ocolind pri- 
virea lui Costin, dădu din can, fără 
a răspunde. 

Costin se apropie de birou și su- 
nă, Plantonul intră, 

— Caută-l pe domnul maior. Mi 
ss pare că, este în cancelaria profe- 
sorilor. 

Plantonul eşi, în timp ce direc- 
toarea ottă, băgând scrisoarea în 
poșetă : 

— Dumnezsuls, Doamne, m'am 
făcut de râs. Trebuia să mă gân- 
desc la una ca asta. Mi-am coMpro- 
mis școala |! 

Ușa se deschise şi intră Negrescu. 
Sa aşeză la birou. Văzând paloarea 
Girectoarei şi privirile din cars dis- 
păruse orice urmă de mânie, își 
dădu seama că furtuna a trecut. 
Zâmbi malițios : 

— M'am gândit, între timp, la 
fapta ruşinoasă de care te-ai făcut 
vinova!, elev fruntaş-furisr Costin 
și la pedeapsa care ţi se cuvine. Vei 
face cinci schimburi de planton, 
ești consemnat până la sfârșitul a- 
nuiui și ţi se va scădea, nota la 
purtare. Dacă... 

Directoarea interveni, jenată : 

— Domnule maior... Elevul este 
vinovat, adevărat, dar cred că nu 
trebui pedepsit. A dat dovadă de 
mul; bun simţ și tact... Nu vă pot 
spune despre ce este vorba... A avut 
un gest care întrecs în valoare grs- 
șala sa, cars, în fond, nu este gravă, 
da, da, nzânsemnată chiar... Cred 
că ar fi o eroare să fie pedepsit. 
Insfârșii, domnule maior, nu am 
nici o preteniție.,, îmi retrag. ca să 
zis așa, plângerea... Consideraţi că 
nu s'a întâmplat nimic... 








de TANŢI IOANIU 


se răsți la ei. — Ori sunteţi muţi! 
Unde sunt aici? Ce sat e ăsta? 

Insfârşi: e lămurit. A luat-o spre 
Fălciu. 

— Măi, dar Galaţii pe unde-s? 

— Uite colo, — făcu un puști câr- 
lionțat arătând cu mâna într'o 
parte. Duse avionul în plin, făcu un 
ocol mare spre entuziasmul copiilor 
și pentru propaganda, aviaţiei apoi 
a luă în spre direcţia indicată de 
COD. , 

De prea mare bucurie că dihuise 
Galaţii începu să se gândească la 
un chef... O să facă un chef, 

Intrun târziu dădu de turlele 
unui o.aş. Galaţi, Gândi el bucuros 
dar unda o fi Siretul. La urma urmei 
putea. fi mai la deal dar Dunărea, 
Dunărea trebuie să fie neapărat. 
Reduse motorul şi căută din ochi 
aerodromul. Zări gara însă aerodro- 
mul dispăruse ea prin fa:mec. Cum 
în fața gărei era o câmpie netedă 
ateriză ca pe un aerodrom. Eicea 
mai bătu de câteva ori aerul apoi 
rămase ţeapănă — gata benzina. 

Bine că nu m'a luat Aghiuţă, 
gândi el, şi rămase cu ochii holbați 
la firma cărei, Si văzu scris cu Li- 
tere mari de un cot: Râmnicul 
Sărat. 

Inehise ochii, apoi rămase prostit 
ca și cum îsprava n'o făcuse el, Un 
suerat strident de locomotivă îl trezi 
din tâmpeala în care căzuse. 

Lunganu... Cârnu... Botosul.. a 
pizrdu: cucu, Ha, ha. Bravo. Să în- 
vețe minte. Ho. Ho. 


Stau în balcon. E o 2i superbă. De- 
parte către po.t zărese pădurea ca- 
targelor,  pavilioanele plutitoare, 
pânzele și macaralele negre ca 
spânzurătorile, 

Disu! pare un șarpe uriaş strălu- 
cind în lumină, 

La un capăt se ridică vile albe cu 
turnuri și terase cochete Ja celălalt 
coliba cu scufe de pae, case încli- 
nate ds vântul marin. Ce.ul scăldat 
de mină se zugrăvește alburiu, câ- 
tava fâşii de nori argintii plutesc ca 
fulgii de spumă semănaţi la întâm- 
plare. Si din pământul încălzit se 
înalță un abur umea ce învăluie 
lucrurile indepărtate și face să le 
tremure conturul. 

Simt o toropenlă dulce de căldură 
și strălucirea țărmului. Dar deo-= 
dată un huruit teribil umflă văz- 
duhul. Tresar. Sgomot de avion. 

Pe Ja ara asta trecea inainte Dan. 
Dac'ar fi ei. Am fost rea cu el. îmi 
pare rău. 





(Urmare în pagina 7-8) 


de IOAN URCAN 


— Dar, doamnă... protestă Por. 
thos, ab:a stăpânindu-și râsul. 

— Știu, ştiu, domnule maior, vă 
rog, totuși, să nu luaţi măsuri. V'aș 
îi recunoscătoare, 

Maiorul păru a se gândi, apoi, ca 
şi cum ar ceda cu multă greutate: 

— Fie, doamnă directoare... Cu 
toate 'că, de.. știți şi dumnea- 
voastră... Insfârșit.. tragem cu bu- 
retele... 

Directoarea răsuflă uşurată : 

— Vă mulțumesc, domnule maior, 
Vă rog să-mi iertaţi invectivele de 
adineaorea... Eram pornită... scan- 
dalizată, dar... nu aveam dreptate, 

— V'aţi schimbat, deci părerea 
deapre noi? 

— Total. Costin are mult caracter 
şi o calitate rară: discreţia, 

— Vă surprinde? Viam spus, doar, 
că este cel mai bun elav din șeoală, 

— Sunt convinsă că merită. Pur- 
tarea lui de acuma mu o voiu uita 
și promit că o voiu răsplăti, rzpa- 
rână, în acslaș timp, greşala mea. 

I se adresă lui Costin: 

— Ai rude în oras? 

— Nu, doamnă, 

— Nici cunoszuţți ? 


— Nu cunosc pa nimenea. Es 
foarte rar în oraș. 
— Să vii, atunci, din cână în 


când, la masă la noi, Lozuese chiar 
la şcoală. 

— vă mulţumesc, doamnă direc. 
toare, dar... 

— Dar ? 

— N'aş vrea să vă deranjez și 
mă tem să nu fiu ncdorit, 

— Dimpotrivă : am toate inzre- 
dorea în dumneata, N'aș fi invitat, 
pentru nimie în lume, un el de 
la liceul militar, la masă la noi, Cu 
dumnaata, însă e alteema.. Da alt- 
fal, soțul meu va fi încântat să te 
cunoască și nu te vei plictisi: vai 
sta, da vorbă cu copiii mei, pe care 
sunt sigură că îi vei iubi. 

— Vă mulțumsase... 

— Atunzi, pe Duminecă ? 

— Voiu fi la timp, doamnă. 

Directoarea placă. Spre mirarea 
lui Costin îşi dădu seama, că nu este 
tocmai atât de „mama pădurii” pe 
cât i se păruse. Are un suflat, Iată, 
în sfârșit, un 10 unde va fi văzut 
cu plăcere și unde i se vor spune 
cuvinte calda, cuvinte după care a 
tânjit de când s'a născut... 

Maiorul isbuoni întrun hohot de 
râs atât de sănătos şi de molipsitor, 
incât Costin nu se putu stăpâni să 
nu-l imite, 

Când se linişti îndeajuns ca să 
poată, vorbi, îl întrebă: 

— Ce dracu ai făcut de-ai liniș- 
tit scorpia aceasta ? Eu n'am mă- 
surat o oră întreagă cu ea, fără 
fatos. Ba, mai rău. am aţâţat-o. 

Costin îi povesti totul, arătâna 
că, idzea. și primul gest pornis=ră ga 
la liceul de fete. El nu făcuse gzcâi 
să răspundă. 


Comandantul batalionului râdea 
cu iacrimi. 

— Pomnule maior, ceeace este 
surprinzător, este că știa cine a 
scris scrisoarea, 

Râsul maiorului se înteţi: 

— Era foarte simplu: Cine te-a 


pus să semnezi versurile ? 

In: mintea lui Costin se făcu lu- 
mină. „Adevărat, gândi el, am sem- 
nat poszia !”, 

Negrescu deveni sarios : 

— Costins, de data aceasta 34 
avut noros. In viitor nu garantez, 
Şi eu făceam, în şeoală, tot felul de 
farse, dar, ce dracul!, nici prin 
gând nu-mi trecea să le semnez!... 
Du-te, . 

Costin salută și eși. 

Elevii erau în recreaţie. Stă- 
tuze psste un caas, în cabinetul 
maiorului, Iși desprinse centura, 
o puse la loz și cobori în „careu”, 
S= formă îndată un grup mare în 
juru-i: aflaseră toţi, d= la Matsi 
Ioan, de rostul prezentării lui Cos- 
tin la „raportul batalionului”. Le 
povesti totul, în felu! său viciu, pre- 
sărat cu străluciri de spirit, spre 
hazul tuturor. Hyohotsle se trans- 
formată în adevărate uriete, când 
le spuse că, drept încheiere, direc- 
toarea îl invitase, Dumineză, la de- 
jun. 

Sara, după ce se culcă, singur în 
împărăţia sa din pernă, se gândi 
la, întâmplarea aceasta, fără a mai 
râd. Eva, fericit, din cauza invi- 
tației pa care 0-0 făcuse directoa- 
rea, dar îi era milă de femeia a- 
csasta neîndemânatecă, ajunsă în 
fruntea unsi școli mari ca liceul da 
fate și cars, în sârguinţa sa de a-și 
face din plin și cu pricepere dato- 
ria, era pripită și Gădea din gre- 
șală în groșală. Chiar invitarea lui 
la masă, era o greșală. 

Atitudinea lui îl mulțumea, însă, 
pe daplin : se purtase aşa cum «ru 
convins că este nobil să se poarw 
un om demn de numele acesta, ao- 
vedind, în acelaș timp că n'a uitat 
că este Iuănw lui Inădreia' lui Tu 
Goru' lui Sămninănu' Babii. 


4 


—— 22 Aprilie 


1939 








Cronica dramatică 


TEATRUL COMEDIA : Scandal 
ta Monte-Carlo, de Sacha Guitry 


Piesa reprezentată da teatrul 
Comedia în scara primei zile de 
Paști, și care de atunci se men- 
ține în ochii publicului cu o faimă 
îndeajuns de marcată, este o sp- 
cifică farsă de Sacha Guitry, al că- 
tei mare defect este poate lipsa 
autorului de pe scenă. 

Nu știu dacă văd bine, dar acest 
actor.autor, își modelează sub- 
stanța piesetor după propriile ca- 
Ltăți aa interpretare, şi adesea 
lipsa lui modifică profună reali- 
zarea montărilor. 

Ceea ce nu înseamnă câtuşi de 
guț:n că Scandal! la Monte-Carlo 
a fost prost interpretat. Dimpo- 
irivă, toate personagii:e au marcat 
cu mută pricepere nuanțele p:e- 
sei. 

Scandalul de care este vorba. se 





Jul. Cazaban 


petrece în grupul social d:stui de 
distins al contelui Armand Da- 
vegnâ. Plecat pentru câteva zi'e la 
Monte-Carlo. spre a se odihni, de- 
parta de soție şi copii, însă fără 





nicio dorinţă de a-și înșela tova- 
răşa de viaţă, contele Daveznă se 
găseşte atras într'o aventură ne- 
p.ăcută, 

Publicitatea pe care gazetele o 
dau faptului cu toate precizările 
lor că până la sfârşit s'a dzscops- 
rit nevinovăția contelui, nu 1sbu- 
tește decât să compromită numele 
imi şi al familiei sale. 

Până la sfârşit însă totul se a- 
ranjează, și fiecare îşi dă seama 
de micile greşeli comise invo= 
luntar. 

Contele Davegnâ, se reîntoarce 
acasă, la căminul său primitor și 
calm, unde mai muit dâcât ori- 
und: poate găsi muiţumirea su- 
fletească de care avea nevoc. 

Ca subiect nu este cine ştie ce 
creație. Trebue să ştim însă că 
Sacha Guitry excelează în vi- 
vazitatea d.a.ogurii:or. Ş: prin ur- 
Mare pieseie lu: trebuesc price- 
puts în primul rând parţial, din 
punctul de vedere ai replicei. Un 
punct dă> vedzre foarte teatral. 
Coneluziiie generale, moralitatea 
piesei, sunt chestiuni de ordin 
secundar. 

Este ceeace probabil a priceput 
şi d. Tudor Muşatescu, traducârd 
cu mult nerv comedia lui Sacha 
Guitry, colaborând la îmbinarca 
cât ma: desăvârşită a spiritulu: 
framsez, cu posibilităţile de re- 
dare româneşti. 

Interpretarea a fost din toate 
puncte!e de vedere bună. 

In specia! d-na Lucia Sturdza 
Buiandra sa relevat ca o înteli- 
gentă interpretă a fincţei fran- 
ceza. Ca vervă şi seninătate, ro- 
lu! domnici sale a fost poate cel 
mai bun in toată piesa, şi de 
sigur unul dintre cele mai bune 
ale stagiunii actuale. 

D. Maximilian în rou. princi- 
pal a adus o notă de multă pă- 





Cinematografele 


CINEMA ARO: VIAȚĂ FURATĂ 


De câte ori am avut ocazia 
să vorbesc aici despre vreun film 
engiez, am fost silit să constat 
marea deosebire dintre peliculele 
englezilor şi filmele venite de 
peste ocean. 

Pe când fiimele americane se 
fac remarcate tocmai prin su- 
perficialitatea lor și  printro 
mare doză de optimism, englezii 
cieează filme în cari reese cu 
evidență silința de a reda cele 
mai mici amănunte ce i se par 
regisorului necesare spre a lă- 
muri d:feriteie acţiuni ale eroi- 
lor. 

Toată această grijă pentru a“ 
mănunte face să se d=osibească 
filmu! englez și de cal francez, 

„mult mai serios totuşi do cât cel 
american. 

lată de ce englezii sunt 
maeştri  neîntrecuţi ai filmelor 
istorice ştiind să redea o epocă 
într'un chip cât mai apropiat de 
adevăr, sau, mai bine z:s, de 
ceeace credem sau am învăţat că 
este adevărul. 

In fiimele cu acţiun= mod:rnă, 
regisorii englezi nu renunţă la 
această slăbiciune a lor. Un film 
englez este. în acest caz. un frag- 
ment din viaţă, pe care specta- 
torul este silit să-l privească la 
un microscop gigantic, sub toate 
aspectele lui, asta pentru a pu“ 
tea la sfârşit judeca mai bine as- 
țiunile eroilor de pe ecran. 

Ca urmare a acestei  disecări 
proprie fimului englez, spectato»- 
mul are impresia de a asista Ja 
un film rulat „au ralent:”. 

Dar cum, şi la un juna! de 
actualități, o scenă rulată în acest 
chip, distrează :a început pentru 
ca până la urmă să  obosească, 
un film ensiezesc extenucază oa- 
recum pa spectator. lăsânduri, 7n 
schimb. ceva în suflat, spre dea- 
sebire de d'namicele dar necon- 
s:stentele filme americane. 

Ultimul film al Elisabetei: Berg- 
ner. de-o pidă, aduce pe ecran 
u temă de care ne amimtim a ce 
fi întâinit si în unse film: am=- 
ricane si chiar franceze. Două 
surori gemene, semănând perfect 
sunt rivale în dragoste 

Americanii, în cazul unui ast- 
fel de subiect. se întreabă ra! 
întâiu la câte încurcături poate 
da naştere o astf=l de asemânara 
Au de altfel la îndemână avea 
minunată „comedie a iîncurcâtu“ 
rilor” a lui Shakespeare, pe care 
pot prea b:ne so  inte:preteze 
amsricăneşte. Incurcătuinle uneia 
Qin surori, vor cădea întrun fiim 
:merican pe capul ceeilate şi 
odată cu aceasta, fiscara erou va 
eiuneca de câte 5 or! pe parcnet. 
va primi şi va distribui palme, şi 
altele de acest gen 





„CATCH AS CATCH AN” 


N 
Cotustu 





Campionul mondial: — Ia mâna de pe 


ceafă, că mă gâdil, 


„In schimb, peniru francezi, a- 
ceaslă temă dă naştere la ade- 
vărate catastrofe, care poi avea 
drept urmare moartea celor douăâ 
surori. 

Paul Czinner a privit licrurile 
cu mult bun simţ şi, după v 
lungă disecare, a ajuns la con- 
cluzia că în nici un caz una din- 
tre surori, cu îoate asemânărie 
sufietești şi trupeşti dintre ele, 
nu se poate substitui ceeilalte. 

E.isabeth Bergner, în rolul ce” 
lor două surori, a știut să-şi joace 
„eng.ezeşte” rolul, ins:stând asu- 
pra amânuntelor şi isbutind să 
ne prezinte două surori cu carac= 
tere foarte asemănătoare și 1o- 
tuși,  Geossbindu-se între ele. 
E un rol greu, demn de ea. 

Replicele i le-a servit Michel 
Regdave, un tânăr care are şi în 
jăc, şi în fizic mute asemănări cu 
actoru german Atila Horbigar. 
Cum nu prea agreem această va- 
detă germană, nu avem cuvinte 
bune de spus despre tânărul ac” 
tor englez. 

El vorbeşte însă, la fel ca şi 
ceilalţi actori, o limbă  engisză 
minunată, deosebită de cea vor- 
bită de americani. 


CINEMA CAPITOL: MISS 


RAFFLES 
Odată cu „Miss Catastrofa” 
americani: au inaugurat un nou 


sistem de filme polițiste, 

Sa renuntat de muit da dctec- 
tivul deștept şi a toate ștuutor. 
Locul lui îi luas= detecţivul vC= 
sol, care, intre două giume desco- 
peră criminalul. Se pare că și a- 
cest tip sa per:mat. 

Acum se ocupă cu chestiunile 
criminale femaile. Nu sunt nici 
deştepte, nici vesele. 

Au d-feetele şi calitățiie tutu- 
vor femeilor; sunt şirete, amo” 
țicase, curioase,  zăpăcito, câte- 
odată curajoasa, câlc-odată  fri- 
coase, și mai ales, încurcă toate 
iucrurile ca, atunci când nu te 
aştenți, să le descurce. 

De exempu, fetele (fiindcă nu 
e ună, sunt opt) dn filmul de la 
Capitol, îl prind pe criminal, se 
înduioșează la lamentă.i.e unei 
prietene a lui, găsind dovezi că 
nu €l a omorit, pentru ca la ur- 
mă să constate câ el e ucigaşul. 

Camicul se combină cu senza- 
ționalul, făcând publicul să râdă 
cu hohot, să tremure apoi de e- 
nervare. 

Barbara Stanwick se acorno- 
dează bine în rolurile de come- 
die, iar Herri Fonaă, prin lung: 
mea şi aerul lui prostuţ, e destul 
Ge simpatic. 

Câştigă mult fi:mul, dacă e vă- 
zut deia început. Altfel spectato- 
tul riscă să nu înţeleagă nimic. 


TRAIAN LALESCU 


trundere a personagiului, De alt- 
fel și publicul a reacţionat cor. 
dal la cea mai mare parte dintre 
sublinierile a-saie comice, 

Totuşi Sacha Guitry în acest 
TOL... 

D-ra Tantzi Cocea a adus tine- 
reţe și seninătate, dază nu prea 
multă pricepere în rol. Joc forţat, 
nenatura!. Rogreiabil faţă da ate 
creațiuni an trecut mult mai iîn- 
teresante. 

D. Jules Cazaban la rândul 
său s'a arătat nespus de priceput. 
Trebue să fim sincer: alirmârd 
că nu ne-am fi așteptat. 

Șarja exagerată ce-l caracte- 
riza a lăsat loc în Scandal la 
Monte-Carto, unei nuanţări mult 
mai subiile şi mai inteligente. 

Din restul interpretării, cu ro- 
luri mai mici, sau remarcat d-ni: 
Ronea şi Sion. 

Printre cei a căror contribuție 
ia spectacol sa făcut mai mut 
vxemarcată am putea cita, fără să 
greșim, pe sufleor, care a dictat 





atrasa. art eee Tr 


7 : 
ina II OI a Tr i 


Lucia Sturza Bulandra 


piesa pe un ton ce-i dădea drep- 
tul să azpire mai de grabă la un 
post d speaker decât la acela 
ma: discret pe care şi 1-a ales. 
Dazorusiie d-lui Siegfried in- 
teresante, dar nu eșite din comun. 
In gsneral vorbind însă, Scan- 
dai la Monte-Carlo constitue un 
spectazo! exceient. plin de vervă, 
de haz și d= inteligenţă. 
VICTOR POPESCU 





FRAGONARID 


UNIVERSUL LITERAR 


Criza 


decât de ultimul roman româ- 
nesc. Este, în nesiguranța q- 
cestei vieţi trepidante pe care 
o duce întreaga Europă, dar 
de care se resimt mai ales ţă- 
rile fără mare experiență po- 
litică şi Jără tradiţie de cul- 
tură, una din cauzele de seamă 
ale desconsiderării: celor spiri- 
tuale, începând cu cartea. 

Căci, în afară de acest ră- 
gaz lăuntric și material, pe 
care îl cere cartea literară, ea 
mai pretinde bani, pentru a o 
cumpăra, și cultură, pentru a 
o dori şi a putea medita asu- 
pra ei. Bani nu prea are bur.- 
ghezia noastră românească; iar 
cu puţinii pe care îi are, 
burghezul nostru merge să 
vadă un match de foot- 
ball și un film de cine- 
matograf sau să petreacă în- 
trun local, de obicei superior 
situației sale materiale și so- 
ciale, pentrucă „nu se ştie ce 
va fi mâine“ Cultură iarăși 
nu are publicul nostru prea 
multă, cu toată abundența de 
diplome, chiar universitare, 
din ultima vreme. Cultura 
este — spunea cineva, ceea ce 
îți rămâne după ce uiţi tot ce 
ai învățat. Burghezia noastră 
uită cu ușurință totul, câte- 
odată nici n'are nevoie s'o 
facă, dar de rămas „nu-i rămăâ- 
ne nimic. În această situație, 
ea suportă greu literatura şi 
preferă teatrul, cel de gen 
inferior, care abundă la noi, 
sau mai ales cinematograful și 
manifestaţiile sportive. Intr'o 
epocă în care dreptul celui mai 
tare pare să revină la o stră- 
ve:te prețuire, oamenii de- 
testă analiza şi noblețea for- 
mei. Ei preferă spectacolele 
în care nu este obligat să vadă 
decât ceea te le pare esențial: 
acțiunea. 

Faţă de această stare de lu- 
cruri, produsă de împrejură- 
vile politico-sociale şi de îne- 
xistența unei temeinice și larg 
răspândite culturi,  scritorii 
noștri rămân inactivi? Fire- 
ste, nu! Dar ce ac ei! Fi îşi 
da: silinţa să cucerească pu- 
blicul —- dar coborindu-se la 
el, ceea ce echivalează pentru 
artist cu o degradare, vizibilă 
în valoarea opzrei. Işi dau si- 
lința să-i atragă atenția asu- 
pra lor—dar prezentând co- 
pertele scrierilor cu desene 


(Urmare în pag. 3-a) 


Acuma pictează scene ae intimităţi familiare: L/Bduzation 
ieut, Dites-done s'il vous piatt, Filette aux chiens noirs, Les Jalousies 
de l'Entfance, Les premitres caresses du jour, 


Visita ă la nourrice, L'Heureux menage, Le czche-cache, 


fants, apoi o mulțime ce portrete de capii, min:aturi, etc. 


In aceste picturi el pune la contribuție calităţile sale de pictor 
să înveţe în atelierul lui Chandin ca techn:că 
pictu ală, îşi reamintește de meşterii intimişti olandezi ca Vermeer, Ter- 
hezch, Metsu; Fragonard €e acum mai calm, se reculege, se induioşzază, 
improv:zaţie, 


intimist, tot ce apucase 


teshniza sa e mai strânsă, nu se lasă furat da fugă, de 


umărește modelul în ambianța luminei interioare, lumină ce se degra- 
dează în nuanţe învăluimd personagiile într'o anvelcpă argintie uneori; 


a.teori b:ondă auie. 


Câna ese din casă, privește împrejurimile rurtice, phtează natura 
ca un realist olancez: peisajul nm mai e feeric sau fundal de deroraţ:e; 
pictează, scene bucolice sau rustice, Le rstour du troupeau, Les laveuses, 


Abreuvoirs, Vaches au pu€, etc, 


Dacă Fragonard e un pictor încântător, un artist prodigios ca 
v=rvă si inspiraţie, un colorist tin de o subtilă sensuaitate, mai e și unul 
dintre exepţiomalii desenatori ai artei franceze. Desemee sale excelează 
nu numai prin calităţile proprii als acestei arte, dar și prin ceeace face 
valoarea, lui Fragonard, spiritul, L'am văzut pasionat, de desen pe când 
era „cere de novaire”, apoi la Roma alergând, schițâna şi desenând 
prin palate, muzee și parcurile cevebre ale orașului etern, l-am urmărit 
la Nzapoli, la Tivoli, la Villa d'Este, apoi printre ruinile antice dela 
Roma si din împrejurimile Nsapcfului, în toată cariera sa nu are odihnă 
nici o clipă, desemnând cu creionul în laviu sepia sau în sanguină. In 
sanguine se depășește, are o tușă grasă și largă, cu care cuprinde forma, 
dagracână, estompârd sau hașurând după caz, pentru a obţine relietui, 


voumu! sau panurile hminoase. 
Fragonard era foarte apreciat şi sozietatea sa era, 


bucura de prietenii devotate, Liam văzut Ja Roma în zompania Abatetui 
as Saint-Non; un alt amator, financiarul Bergereţ de Grandcour „fzr- 
mizr genzral, trezorier de Pondre royal de Saint Louis dont îl 6tait com- 
mandzur” căruia, îi făcuse un portreţ și-i vânduse multe tablouri. de- 
sena și schițe, îi propune o călătorie în Italia, în ţăriie Germanice şi 


Olanda (1781). 
Din această, 
studii frumoase. 


=1x 


căătoria Fragonard aduze o mulţime de dessne şi 


L'H=w.euse Fâcondi:6, 
La lecon de 
rhusique, La râveuse, L'enfant blond, Les deux soeurs, Le baiser d'en- 








literară r 


(Urmare din pag. 1) 


obscene sau colorate după cele 
mai corecte  regule aie con- 
trastului: fondul roşu — scri. 
sul galben, fondul negru — 
scrisul portocaliu sau albastru, 
fondul albastru sau verde — 
scrisul alb ş. a. m, d. Sigur, 
lucruri foarte ingenioase, dar 
care nu dau rezultate. Şi este 
surprinzător că, deşi tendinţa 
aceasta durează de oarecare 
vreme, nimeni nu şi-a dat sea- 
ma, niciun scriitor nu s'a în- 
tors din drumul acesta al ce- 
dărilor în faţa mulţimii, al re- 
clamei şi al superf.eialului, 
care distruge pe scriitor, dacă 
nu a2i, în câțiva ani. 

E interesant că, într'o lite- 
ratură în care pe toate dru- 
murile se strigă: loc pentru 
tineri! premii pentru t.neri!, 
ca şi cum chemarea celui a.es 
așteaptă să i se facă loc sau 
să îi se dea un premiu, vreo 
şaizeci la sută din scriitori 
sunt sub 25—30 ani. Și atunci 
le întrebi: cu ce cuitură viri 
aceşti oameni să scrie şi cu ce 
concepție de artă pornesc la 
drum, prezentându-se unui 
public chiar restrâns, care e fi. 
resc st fie curând decepționat? 
Care este măcar experiența lor 
de vieață? Că cineva a rătăcit 
patru zile pe maidane, că a 
fost înşelat sau că a cucerit 
o femeie— asta nu-l obigă 
de loc să scrie o carte. Cel 
mult, lucrul îi va folosi să 
scrie o pagină consistentă peste 
15 ani. Dar  scriindu-se așa 
cum se scrie astăzi la noi, nu 
e nicio mirare că se citește 
atât cât se citeşte, 

Are multă dreptate istoricul 
literar francez care spune că 
publicul are scriitorii pe care-i 
merită. La un public desinte- 
resat de literatură şi fi?ă o 
serioasă tradiţie de cultură, 
este firesc să găsim astfel de 
scriitori, Dar aici este un cere 
vițios din care trebue să ieşim. 
Şi această ieșire nu o putem 
pretinde decât dela cei puţini, 
dela cei aleşi, dela scriitori. 
Dacă ei nau nimic înlăuntrul 
lor care să-i cheme mai sus, 
fie siguri că vor dispărea din 
conștiința publicului mai îna- 
înte chiar de a muri acest pu- 
blic care îi ridică azi pe scut, 
Adevăraţii scriitori, cei care 
folosesc şi rămân în literatura 
națională, cei care ridică nive- 


ca E E te a 


lul cititorilor, sunt aceia cărora 
le este indiferent dacă scriu 
pentru publicul din jurul lor 
sau pentru cel de peste o sută 
de ani. 

Cea mai mare partie din li- 
teratura noastră din ultimii 
zece, cincisprezece uni, autorii 
au bazat-o pe gustul trecător 
a] vulgului, care a fost, în 
toate epocile şi în toate litera- 
turile, mijlocul cel mai sigur 
de a crea o operă vremelnică 
şi fără valoare. Cine nu se cul- 
tivă, cine nu se orientează în 
concepţiile generale de artă, 
cine nu meditează și nu se 
înalţă până la ideile platoni- 
ciane ale lucrurilor pe care 
vrea să le înfăţișeze în opera 
sa literară — acela nu creează 
artă. Este un om care scrie, un 
scriitor, dacă îi place mai mult 





omânească 


această titulatură, dar nu este 
un creator. Căci, de fapt, nu 
criza cititorilor este cea pri- 
mejdioasă pentru literatura 
noastră. Nu faptul că roma- 
nele sau poeziile se vând ri- 
dică nivelul de valoare al a- 
cestei literaturi. Noi trecem 
printr'o criză de scriitori, 0 
criză care nu privește cantita- 
tea, ci calitatea lor. Rasila cea 
mare a literaturii românești 
este că tocmai avem prea 
mulţi scriitori, dar nu prea 
avem creatori, 

Acestea însă nu sunt decât 
două din aspectele problemei 
ce se pune celor preocupaţi de 
criza noastră literară, Mai ră- 
mâne unul, poate cel mai în- 
semnat, asupra căruia mă voi 
opri cu alt prilej. 

U, C. NICOLESCU 





Raidul de Brevet 


(Urmare din pag. 6-a) 


Luky, câinele meu de vână- 

toare, care stă lângă mine, ciu- 
leşte urechile şi se uită cu un 
ochiu pe cer. Inima mea — ne- 
bună —- sa po.nit ea o morișcă. 
Ssomotu! s> opreşte din ce în 
ce mai mult. Măsor zarea cu 
mâna ștreaşină la ochi, dar nu 
văd încă nimic. Ba da, ba ga, e 
un avion, El trebue să fis. Imi 
spune mie inima că este el. Dar 
ce să mă mai indoiesc? 
Iar s'a apucă sâ facă fel de fel 
de farafastâcuri, dansuri mor- 
tale în aer. Domne Şi ca jos 5e 
lasă. Ii văd cum imi face cu 
mâna semne desperate. Şi cul- 
mea n'am nici o batistă, ceva, 
nu găsesc nimic cu ce i-ași pu- 
tea răspunde și eu un s2zmn. Am 
încremenit cu mâna în ae: și 
vorbesc inconștientă: Iubitule, 
nebunule, Dan, Dănuţ lasă l00- 
pinsuri!e astea că mă imbolnâ- 
vești de inimă,.. Asta nu e inăl- 
țime rexlementară... Urcă-te mai 
sus... Nu te ţine de năsbâtii... 

Nu ţi-e milă qe mine că te 
iubesc... ţe iubesc. 

Dan pare a nu pricepe nimic. 
Continuă să, sbârnâie pe deasu- 
pra, acoperişurilor,  Cobor val- 
vârtej scările să ies în curte. 
Din întâmplare găsesc o câ.pă 


de praf, o iau şi incep so vân- 
tur în asr. Luky nedespărţit se 
agită lângă pantofii mai. Dan 
imi face mereu semne cu mâna. 
Ce-o fi vrâna să spue nu-l în- 
ţ=ieg. Dar deodată văd că arub- 
că din carlingă un mototol car2 
pornește jos ca o săgzată, Luky 
porneşte în goană către strauă 
şi eu după el cu ozhii la un pa- 
chet până în parc. A căzut in- 
“tr'um tufiș şi Luky mi-l aduse 
târâş la picioa:e. 

„Oleuța, plec la a doua pro- 
bă să-mi încerc din nou norocul 
în văzduh. Cariera mza și drâ- 
gostea şi viitorul nosiru depind 
de raidu! ăsta. 

Tu știi bine asta. Deaceia te 
impor. Nu mai fii supărată pe 
mine, pe brevet, pe cucul N0s- 
tru. Desleagă-mă de blestemul 
dela Tricupis, Diszară la aero- 
rom. 

Neno:ocosul şi superstiţiosul 
tău Dan”, 

Avionul s'a pierdut în albas- 
trul clar al zilei însorițe. Abia îl 
mai văd. Şi fac semne ps care 
desigur Dan nu le mai vede. 

Te-am ultat. 

Apoi mă întorc înspre Luki, 
care adu'mecă acrul, vesel. 

— Ce zici tu; să-l ertăm? 

TANȚI IOANU 





laţiumi, cu toată, averea sa, plasată, în rente de Stat, Fragonard se simţia. 
în jenă. Revoluţia franceză schimbase fața lururilor. Fragonard își 
pierde clientela din sozietatea înaltă care a fost deposedată de bunuri 


şi drepturi. Rentele de stat se devalorizează, simţitor și veniturile lui 
Fragonard scad. Arta lui Fragonard mu mai era pe placul nouilor con- 


fait 


vizualitatea și mijloacele die realizare. 


jeunasse a augmenter le ncmbre”. 


p'ăcută, se 


Dar dela un timp, cu tcit succesul avut, cu toate înaltele sale re- 


PLONJON RATAT 


— Domnul a fost imiormat greșit. Ma- 
rea este în partea opusă 


De data asta, 


Pa e 


CERTITUDINI 


precis că scot ceva! 


Avea locuinţă 


ULTIMA SENZAŢIE SPORTIVA : LUPTELE 
HIBERE CU PARIICIPAREA PUBLICULUI 





Spectatorul care vrea banii înapoi : 
— Asta-i curată batjocură: eu sunt de la 


inceput, 
MăCIŢ o 


şi Nana dy. nu mi-a tras 


Ţine-te de 
să mă ţin. 


ducăltori ai poporului, se reclama o artă mai severă, mai gravă, inspirată 
din antichitatea greso-romană, artă care trebuia să inzufle cetățenilor 
virtuţi morale și civice. Fragonard cu toate studiile sale din tinerețe, cu 
toate că, realizase în acest gen o capo d'operă, Coresus et Cailirho€, nu 
se mai simțea în stare, acum la bătrânețe, să revină și să-și schimbe 


Totuşi, el fu ajutat de David, care era una dim personalităţile de 
marcă ae Revoluţiei Franceze, David nu mitase că în tinerețe fusese 
ajuta de Fragonard, care-l resomamdase dancatoarei Guimard, lea să 
termine dezoraţia salonului, lucrare începută de Frâgo. 

David îl numește în comisia, Muzeeior, cu o retribuţie satiefăcă.- 
toare și îl sprijină cu următoarele cuvinte: „Fragomand consacrera se: 
vieux ans ă la garde das chefs ad'ozuvre, dont il a ecmeouru dans 53 


într'o aripă a Muzeului Luvru, dar pierdu acest 
avantaj în 1806, în urma unui desreț al impărâtuimi, care derza să fe- 
reazeă patatul Lawrului, de riscurile unui incendiu provenit de pe uma 
actor multe lozuinţe de artiști. 

Fragonard muri la scurt interval după această evacuare, care-l 
amărâse mult. 

Jean Honor Fragonard reprezintă un moment al sensibilităţii 
franseze, după cum no spun Gonccurt: „Le dernier feu de joie du 
dixhuitieme siâzle”, El a evocat starea de spirit și moravurile epocei 
sale, printr'o artă plină de vervă, de optimism și de exuberanţă croma- 
tică, prin spiritul şi inteligența desenului său, prin geniul său inventiv 
si prin improvizaţiile sale. 

Nu trebue să ne lăsăm afectaţi de unele considerente os nu ţin 
atât de artă, cât de moravurile societății din vremea lui, ce-i drept în 
care sa complăcut un timp. Dar putem exclude plăzerile și dorințe:e 
din eondițiunile în 'cari se desfășoară uneori viaţa? Și apoi ar trebui, 
ca iubitori de artă, să mu ne intereseze anzedota și subiectul pânzelcr, 
cât arta în care au fost realizate; cine nu a simţit o emoțiune subțită 
şi chiar o elevaţie în faţa minunatelor pânze aie lui Fragonrad* din cO- 
lecţia Lacaze ale Muzeului Luvru? 

A fost un mare artist în toate cazurile şi când a pictat subieote 
grave şi când s'a antrenat în societatea, timpului său, pictându-i sce- 
nele ga'ante şi plăcerile. 

„Lresprit pius ion mboins contestable des sujets, n'a rien ă voir avec 
le veritable esprit, qui est au bout de son pinoeau”. 


E. H. ZAMBACCIAN 












ALPINIȘTII 
E. - ta a 
Dan Sp 
(Eta 


SI 


mine, că cu am găsit de ce 








8 


d. Eftimiu se întreabă: „Ce poate fi o strămurare de aramă ?“ Şi 
fiinacă nu ştie, mai pune un semn de întrebare și la alt vers: 
„Dar el, Tiep6lem, dădu strămurarea de frasin, 

Strămurare este ţeapa lungă cu care ţăranul mână boii, din 
fundul carului. In orice colecţie de proverbe și zicători, se găseşte 
expresia : „E fudul, de nu-i ajungi cu strămurarea la nas!“ 

— OL, plural OLURI : asupra înțelesului acestui cuvânt nu ră- 
mâne nici o îndoială când citești versul în întregime : 

Mestecă vinul pe-alese și-l toarnă din oluri șinchină. 
Totuși, spiritual, d. Eftimiu se întreabă: „Oluri să fie masculinul 
plural a! cuvântului oală?“. Vai, el este numai masculinul plunal al 
cuvântului ol, pe care-l știe oricine a citit pe Coşbuc: 
Vrei să bei? Și nu ţi-e teamă 
Că mi-e olul descântat? 
(Ispita, v, 54—55) 

— BUFNET : cuvânt onomatopeic ; are un sens foarte clar în 

versurile incriminate : | 


Fiul lui Priam atunci, cu ochitnnoptați de durere 
Cade cu bufict pe fos și zornăe-arama pe dânsul, 


Totuşi, mereu spiritual, d. Eftimiu comentează: „Bufhet vine pTo- 
bali dela buf!“ EA vine, ce păcat!, numai dela a bufni şi a răbufni, 
cuvinte arhicunoscute. 


— DUPOLALTA, LÂNGĂ OLALTĂ, etc. : d. Eftimiu mu price- 
pe aceste compuse, deseori întâlnite la d. Murnu, în exempie ca 
următoarele : 

Cum, răscolite de vântul de-apus, ale mării talazuri 
Repezi și dese spre ma! cu vuet pocnesc dupolaltă. (IV, p. 117) 
sau : 
Droaie de-Ahri și Troeni căzuseră'n ziua aceia 
Și se lungiră pe brânci, în pulbere, lângă olaltă. (IV, p. 80) 


Din ce in ce mai spiritual, d. Eftimiu mărturiseşte : „Ca să în- 
ţeleg pe acest lângă oiaită, am citit versiunea franceză care spune, 
precis, încheiând cântul IV: Car en ce jour, une foule de Trovens et 
de Gresc tombaient confondus et jonchaient la terre de morts“. 
Și conchide, incă şi mai spiritual : „Așa, dar lângă olalată inseamnă 
„a acoperi pământul cu morţi“. 

Lângă olaltă, cum orice cititor de bună credinţă a înţeles dela 
prima citire a versurilor citate, înseamnă „unul langă altul, im- 
preună“ (confondus din traducerea franceză folosită de q. Eftimiu). 
Noi toţi cei care avem limba românească în sânge, cunoaștem toate 
compusele lui Oluită : la Oialtă, după Ciiiiă, ete, și le-am întâlnit 
în toată poezia romârească, începână cu bătrâna dar frumoasa tra- 
ducere în versuri a Psaltirei, de Mitropolitui Dosoftei : 

Acolo șezum și plânsem 
La oia.tă când ne strânsem, 
continuând cu Vasile Alecsandri : 
Cu steagw'n mâini, el, sprintenei, 
Viu sue scară 'naltă: 
Eu cu sergentul, după el 
Sărim dela olaltă. 
(Peneș Curcanul, v. 151—180) 
şi sfârșind cu Mihail Eminescu : 
Pe căi bâ:ute-adesea vrea moartea să mă poarte 
S'aseamăn intre-olaltă viață şi cu moarte. 
(Se bate miezul nopții, v. 3—A4) 


sau ; 
Sgomotul creştea ca marea turburată și înaită, 
Urelete de băsălie s'alungau după olaltă;..... 
(Scrisoarea I1l-a, v. 43-—A4) 
sau 


cari drenare a „un actor 
Stă de vorbă în el însuşi, spune zeci de mit de ori 
Ce-u spus veacuri după-oialtă, ce va spune veacuri încă, 
Pân'ce soarele s'o stinge în genunea cea adâncă. 
(Scrisoarea IV, v. 112—116) 
— In fine, OSTROV, şi SFÂNT : iată cum judecă d. Eftimiu 
aceste cuvinte: „Creta, Lemnos, Hi0, Samos nu pot fi ostroave sfinte. 
„Ostroavele sunt pământuriie înconjurate de apele Donului, ale Vol- 
găi, ale mărilor rusești, chiar ale Dunării, nu insulele din Medite- 
rană. Sfânt este o noţiune creștino-slavă. N'are ce căuta în păgâ- 
nismul greco-latin“. 


Definiiţa „ostrovului' e plină de savoare și trebue adoptată de 
urgență în toate manualele ue geografie. Deocamdată, f.iinacă sun- 
tem la poezie, imi place să citez de data asta un poet contemipo- 
ran, pe unul dintre cei mai mari poeți: ai noștri, Vasile Voiculescu : 

Bălai ostrov de carne, cicladă răsărită 
Pe fața învultorată a duhului de foc... 
Elegie, (în volumul Desţin) 
Cicladele, onice ar spune d. Eftimiu, sunt totuşi în Mediterana... 

Cât priveşte noţiunea de „sfânt“, ea a fost gânaită şi simțită 
în lumea păgână ca şi în lumea creștină căreia cea dintâi i-a aat 
naştere. Lucrul e aşa de adevărat încât poeţi care au pătruns poezia 
și atmosiera, clasică așa cum au făcut-o puţini, Eminescu şi Duiliu 
Zamtirescu, nu sau stiit să numească Sjanta Vineri pe Venus în- 
săși, zeița păgână a iubirii, 
Jos, la Tivoli, sub tei 
Cupudo, cu ochii galeși 
Și.a spart amphora de-un stei Pe îa brâu cu o nuia 
Ș1-a piecat plângând în cale-şi. Jur pe poale ca 0 malbă. 

(Duiliu Zamfirescu, Jos la Tivoli, v. 1—8). 
De-a săruta 


Dar în calea lui venea 
Sjânta Vinere cea a.bă, 


AmMOT, amor 
Tare mi-e dor Gurița ta 
De ochii tăi fugari şi tineri, Copil șiret al Mamei Vineri 
(Duiliu Zamtirescu, Cântul Thargetiei, v. 13—18) 

Ca să însă chipu'n fuță Căci vrăjiți sunt trandafirii 
Trandaţiri a uncă tineri De-un cuvânt al Sfintei Vineri 
(Eminescu, Crăiasa din povești, v. 21—24) 

Și, cât suntem la acest capitol al clasicismului, să vorbim şi de 
o aită acuzare a d-lui Ertimiu : „Celebra şi nobila invocare a diw- 
nității inspiratoare ; „Cântă, Muză, mânia lui Achile...“ devine, la 
d. Murnu un vocativ familiar până ia vulgaritate : „Cântă zeiţo etc. 
Acest „zeiţo“ sună a „Joiţo“. 

Cine strică dacă d. Eftimiu, citind pe Homer, se gândește la 
coana, Joiţica a lui Caragiale sau la cine știe ce altă Joiană sau. 
Joiţă? acest „vocativ famihar până la vulgaritate“, care supără 
punismul d-lui Eitimiu, iatâ-l la doi poeţi,dintre cei mai pătrunși 
de clas:cism pe care i-a dat poezia noastră, 

Salve ție, apă binefăcătoare. 
Ce te'nalți spre soare 
și te lași pe i:olae, rod și avuțiel 
Crească-ți fiori pe maluri jururi-împrejururi, 
Tânăro deapururi 
Tânăro, eterno, salve, salve ție! 
(Duiliu Zamtirescu, La Orșova, v, 43—A49) 
Nu-ţi dau, de patimi arsă, o inimă pustie 
Dar gânditorul suflet ce singur mi-a rămas 
Tu încunună-l, Dreapta, cu verde poezie 
(Ton Pillat, Scutul Minervii, 1, v. 12—14) 

Cred că pentru capitolul „cuvintelor necunoscute“ d-lui Victor 
Eftimiu am citat îndeajuns. Orice cititor lipsit de părtinire şi-a 
putut face o dreaptă ideie. 


B, — Trecem acum la cuvintele „scâlciater și la, „întorsăturiie 
nefireşti” (aşa cum nu ar scrie „nici minoritarii“, aruncă, senin, d. 
Eftimiu!), pentru a ne rezerva, la urmă, chestiunea, cuvintelor „fa- 
brate, inventate“ de d. Murnu. Pe d. Eftimiu îl supără că întâlnește 
undeva forma se'ncreastă în loc de: se încrestează și să se 'nclește 
în loc de: să se 'ncleşteze : 

Ele înainte se'ncreastă venind... 
(e vorba de talazurile mării), şi: 

Numai doui singuri, Menclau și Paris al tău, împreună 

Stau să sencieşte din suliți, de dragul tău numai... 
„Cel fel de jargon e acesta?“ se întreabă, aspru, d. Eftimiu, D-sa 
uită că limba noastră românească are, pentru o mulţime de verbe, 
două forme, una lungă și alta scurtă, şi că aceste forme au, amân- 
două, valoare de circulaţie; pentru poezie, ele constitue o înlesnire, 
fiindcă poeții le întrebuinţează, după necesitățile metrice, când pe 
una, când pe alta. Deseori ambele forme se intâimese la acelaș poet. 

Se zice, a tfel, deopotrivă : INVIAZĂ şi INVIE : 

Pe când clopotu'nviază, trăgănat şi monoton, 
Un fior ce din aramă sboară'n lung şin larg pe undă. 
a La (Macedonski, Mânăstirea, v. 3-A) 


(IV, p. 77) 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 








UNIVERSUL LITERAR 


PRO MURNU 


(Urmare din pag. I) 


Nu 'nvie morţii — en addar copile. 
(Eminescu, Sonet, v. 14) 
—- SCÂNTEIAZĂ și SCÂNTEIE : 
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară... 
(Eminescu, Scrisoarea 1-a, v. 1) 
Prin ferestrele arcate după geamuri tremur numa 
Lungi perdele încrețite care scânteie ca bruma 
(Eminescu, Scrisoarea IV-a, v, 6) 
— STRALUCEȘTE și SIRĂLUCE : 
Tinere, ce pir. de visuri urmăreşti vre o femee 
Pe când luna, scut de aur, străluceşte prin alee 
(Eminescu, Dalila, v, 6) 
Pe mişcătoareie cărări 
Corăbi: negre duce. 
(Bminescu, Luceaţărul, v. 13—-16) 
Porma scurtă, care pare mai silită faţă de forma lungă pe care 
o prescurtează, e socotită, de obiceiu, ca un arhaism, Acest arha:ism 
are insă o mare răspândire în poezia noastră. Spre pildă: Emi- 
nescu scrie RĂSPÂNDE in loc de RĂSPÂNDEȘTE : 
Răspânde suflarea narciselor albe 
Baisamu-i divin 


Privea în zare, cum pe mări 
Răsare şi străluce; 


(O călărire în zori, v. 9—10) 
— GUVERNA în loc GUVERNEAZĂ, SEMPUȚIN în loc de 
SE'MPUȚINEAZĂ : 
In eadar guvernă regii lumea cu înțelepciunea, 
Se'nmulțesc semnele rele, senpuţin semnele bune 
(Egipetul, v. 31—32) 
— DESTAINĂ în loc de DESTĂINUESTE : 
In multe forme apare a vieții crudă taină, 
Pe toți ea îi înșală, ta mine se destaină, 
(Impărat și prolatar, v. 203—204) 
— ÎNFRAÂNA în loc de ÎNPRANEAZĂ, NETEAZĂ în loc de NE- 
TEZEȘTE : 
Și plângând infrână calul, 
Calul ei cel alb ca neaua.... 


în netează mândra coamă 
Si plângând îi pune şeaua 
(Făt-Frumos din Teiu, v. 25 şi urm.) 
— ÎMPILĂ în loc de ÎMPILEAZA: 
Să blesteme pe-oricine de mmine-o avea milă, 
Să binecuvânieze pe cel ce mă împilă..... 
(Rugăciunea unui Dac, v. 21—22) 
St. O. Iosif serie CLOCOTĂ în joc de CLOCOTEȘTIE : 
Saltă Gruia şi, hai-hui, Clocotă pe urma lui 
Sus pe cal sarunucă, șapte văi şi-u buncă 
(Gruia, v, £1—A0) 
— LICĂRE în loc de LICĂAREȘTE : : 
Ici-colo numai licăre-0 fereastră 
(Inserare, v. 8) 
Şi iată.l, la Coșbuc, pe însuși incriminatul SENCLEȘTĂ in loc 
de SE NCLEŞTEAZĂ : 
Un scurt, sălbatic sforăit 
Pe nări, e glasul luptei lor: 
Se'noieștă teama de omor 


Cu furia: se duc grăbit, 
Și-acum pe râpi sau prăbușit 
Și tată şi fecior! 

(Nebunul, v. 67—112) 

Cum se vede, d. Eftimiu are dreptul să se supere ; „Ce tel de 
jargon“ scriu Eminescu, Coşbuc, Iosif ?... 

Intre cele două forme, cea lungă şi cea scurtă, s'a dat, se dă 
și se va da o luptă, de pe urma căreia, uneori, unul dintre luptători 
cade și piere (Astfel, răspândește n'a, lăsat să trăiască pe răspânde). 
Alteori lupta e îără învinși și învingători, ambele forme continuând 
să trăiască împreună, cu drepturi egale (Astfel, înviază și învie). 
Dar singurul factor care poate hotări, este numai vremea. Noi n'a- 
vem dreptul să avem decât preterinţe, 

Să ne înţelegem, Recunosc, cu toată obiectivitatea, câ nici mie 
nu-mi plac ahumite forme scurte și sunt de acord cu d. Eftimiu că 
ele lasă astăzi o impresie de nefiresc. Nici eu n'aş scrie răspânde, 
guvernă, împilă (ca, Eminescu) sau se'ncreastă (ca d. Murnu). Dar 
aceasta e cu totul altceva decât a afirma că cineva, care folosește 
libertăţi poetice de care s'au slujiţ cei mai mari poeți ai limbii 
noestre, este un „scamator“ şi un „mistificator“, 

In aceiași ordine ae idei, d. Ettimiu se indigncază că d. Murnu 
poate crie : spăștre, în loc de ispășire, mărmuritor în loc de înmăr- 
muritor, ete. Consecvent cu sine, d-sa va trebui să se indigneze că 
fac acelaş lucru niște „mistificatori“ și nişte „scamatori“, ca 
Eminescu, care scrie GENUNCHIAT pentru INGENUNCHIAT : 

In biserica pustie, lângă arcul în perete 
Genunchiaţă s:a pe trepte o copilă ca un înger 
(Inger şi Demon, v. 5—6) 

— ca Duiliu Zamfirescu, care scrie POTMOLIT pentru îM- 
POTMOLIIT : 
summ.Ale sale note picurate 
Timpul vor străbate 


Deschizanăd izvorul inimei curate 
Potinolit întrinsa 
(In zadar, v. 9—12) 
—- ca Macedonski, care scrie RADĂCINAT pentu ÎNRADĂ- 
CINAT: 
Din noi nimic n'o să rămână. 
Zadarnic fainice palate 


Sunt în pământ rădăcinate: 
Nicio pieire nu samână, 
(Psalmi moderni, Î]: Țărână, v. 4—1) 

Trecând acum la „intorsături“, d. Eftimiu nu îngădue să se 
scrie, în românește, de pe jos sau pe la tamipiă, ca și cand ace] PE 
n'ar îi corect, Citând pe d. Murnu: 

Hector... răenind ca o fiară, înşfacă 
Un bolovan de pe jos și dă busna la Teucru... (VIII, p. 146) 
d-sa îl ţine de rău „..nu se înșfacă bolovanul de pe fos, ci de jos“ 

Tot astiel, citână versul : i 

El de mânie — lovi pe la tâmplă... (IV, p. 19) 
d. Eftimiu ne mai dă o lecţie: „Lovești pe cineva în tâmplă, nu 
pe la tâmplă“. 

In realitate, în românește se poate zice, tot așa de corect: 
vino la n0i sau pe la nui; ridică-] de fos sau de pe jos; mă plimb 
sub tei saupe Sub tei, etc, etc., ete. Exemplele sunt infinite ; iată 
câteva, ja întâmplare, din poezia poporană: 

Pe ia noi, pe la Șercaia w Pc la noi, pe la Heleu, 
Putru cofe lasă chaia! E darul lui Dumnezeu, 

Pe la noi, pe la Vlădeni Putru boabe pe-un ştiuleu! 
Nu se fac nici chiar coceni! 

(Colecţia Jarnik-Bârseanu, Strigături, CCOLVIII, COCLVII, CCCLV) 
Drumu-i greu, murgu--i UȘOr 
O să plec unde mi-e dor, 

Pe ia fraţi, pe 14 surori, 
Pe la grădina cu f:ori. 
(Coleoţia, G. D2m. Peodorescu, Doine, p. 2830) 
şi iată altele din poezia cultă : 
Incă stau pela fântână! 
Dă-mi cârligul... Aoleu 
Nu mă strânge așa de mână! 
(Coșbuc, Ispita, v. 31—8) 
El m'a oprit în cale, 
Pe lunci și m'a: întrebat 
Pe unde-i bietul tata? 
(Coșbuc, Baladă. 21—29) 
A fost cineva pe suv gene 
Un vis din amurgul de vară 
(Duiliu Zamfirescu, Scherzo, v. 4-—5) 
irece apa pe sub trestii 
Si viața pe sub gânduri 
(Duiliu Zamfirescu, Cântea, v. 1—2) 
Bine-ai venit cu părul nins 
în mărgăritărele 
Cu trupul pe sub brâu încins... 
(Duiliu Zamfirescu, Primăvara, v. 6—8) 

C. — Să trecem, în îine, la capitolu! cuvintelor „inventate“ de 
a, Murnu. D. Eftimiu citează următorul vers : 

Puipele "nfășură 'ntâi în dalbe pulpare de-aramă 

Bine ?ncheiale în sponci de argin?..... (III, p. 60) 
și exclamă, neîncetat spiritual: „Ce sunt puipareie și cum poate 
îi arma dalbă, și ce unealtă, vor fi spencile de argint, lăimurească- 
vă d. Murnu. Nouă ne peste-putinţeşte (adică ne este peste putin- 
ţă)“. In adevăr, puţin putinţeşte să priceapă d. Eftimiu din limba 
noastră! Căci orice român înțelege îndată ps pulpar dela pupă, 
analog cu pieptar dela piept, cu brățară dela braţ, ete. Ce putea 
face traducătorul, în cazul dat, dacă nu se creiază un cuvânt? Sau 
poate prefera d. Eftimiu ca el să fi întrebuințat cuvântul „jam- 
biere''? Ce frumos ar îi sunat pe românește versul lui Homer: 


PSD 
















22 Aprilie 1939 =mname 


Pulpele 'nfăşură 'ntâi în dalbe jambiere de-aramă... 
Singura întrebare care se poate pune este: cuvântui creat a fost 
el plămădit bine, adică estetic şi în cortormitate cu spiritul limbii, 
sau nu ? Ca să ne putem da seama, să cercetăm ce a făcut Eminescu 
într'un caz asemănător. 

Marele poet avea nevoe de un cuvânt care să dea, în romă. 
neşte, înțelesul neologismului mască, Pe mască îl întrebu:nţase ei 
adată, dar într'o bucată de spirit didactic şi satiric, unde meologis- 
mul mergea, cum era Glossa : 

Aude măști, aceiași piesă, 

Aite guri, aceiași gamă, 

Amăgit atât de.adese 

Nu sperau şi Tu Gt LeuTăĂ (V. 45—A8) 

Dar întrun poem ca Strigoii, care e un basm, cu o atmosferă 
romantică și misucă, neo.ogismul nu mai avea ce cauta. ș atuaci 
Eminescu a scris obrăzar dea obraz, cum va scrie d. Murnu pUipIr 
dela pulpă : 

Un obrăzar de ceară părea că poartă el 
Atât de albă fața-i şi atât de nemișcată.... 
(S.rigoii, III, v. 211—212) 

Cât priveşte expresia dalbă arămă, d. wiumiu tace o penibilă 
confuzie. D-sa își închipue că dalb-—uib. Ori, dalb în.eamnă ciar, 
strălucitor, senin... De-asta s'a putut zice: dalbă tinerețe, daibă 
vitejie, etc., ca în exemplele urmâtoare, din Alecsandri : 

Mihai frate de arme cu dalba vitejie..... 
(Odă statuei lui Mihai Viteazul, v. 3) 
Deci îi pliicea să'nfrunte cu dalba-i vitejie i 
Pe cei care prim lume purtau bictu de urgie 
(Dan Căpitan de pluiu, v. 23—24) 
Dalbă tinerețe 
Cingaşe frumuseţe 
Cine putea crede că voi veți peri! 
Dridri, v. 19—81) 
De-asta s'a putut serie ddib de lună (=clar de luna): 
Ca un daib de lună 
Ca o vs.e bună 
Ea veni pe lume întrun CArnaval.... 
(Alecsanări, Dridri, v. 31—39) 
Sensul lui dalb apare neindoios acolo unde este asociat cu alb: 
Eram singur, admirând 
Peste marmurile dalbe 
Raze aibe 
Din luceferi lunecând 
(Alscsanări, O noapte la Alhambra, v. 9—12) 
Fulgii sbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi, 
Răspândind fiori de ghiață pe ai țării umeri dalbi 
(Alecsandri, Iarna, y. 3—A) 
Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe 
Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe. 
(Eminescu, Epigonii, v. 55—56) 

Sau, şi mai bine, în exemplele unde dalb este asociat cu un me- 
tal, despre care se :pune că e strălucitor, lucios (adică tocmai ca 
arama dalbă a d-lui Murnu) : 

Și de'ndată s'arăta 
Si spre ei înainta 
O teleagă sprinleioară 
aurită, dălbioară, 
Ca un cuib de zânişoară 
(A'ecsandri, Marioara Florioara) 

La capitolul cuvintelor „fabricate“, aături de puipare, a. Eiti- 
miu se mai supără şi de „bratalbă“ : „Ştiţi cum o numeşte d. Mur- 
nu pe „Hera cea cu brațele albe 2?“ „Zeița brațalbă“. Aici, învâţaţii, 
care au şi ei, din când în când, o rațiune de a exista pe lumea asta, 
alături ae poeţi, vor informa pe A. Eitimuu că brațurba nu a i0st 
creat de d. Murnu ci de Aristta, în încercarea lui de traducere a 
Iliadei. Tot Aristia a creat pe ochiosul, ochiodsa (ca înimos dela ini- 
mă sau spălos dela spate !), și o serie de alte cuvinte. Dtoria se 
repetă. Şi pe Aristia l-au atacat unii contemporani pentru cuvin- 
tele sale noui. Boliac, într'o scrisoare literară către maiorul Voi- 
nezcu II, pomenind de cuvintele : jung-isbitorul, brațalba, ochiosul, 
navă, create de Aristia, compătimeşte „ostenelile d-lui Aristia..... 
care în adevăr sunt nişte tarce in umba noa.tă și nu se pot privi 
decât ca nişte parodii ale autorilor din care sunt traduse“......, 1) 
Până și termenii se aseamănă : farsă, zicea Boliac; scamătorie, va 
zice d. Eftimiu... 

Heliade Rădulescu însă, care preţuia traducerea lui Aristia, a 
tipărit-o 2) şi a luat apărarea traducătorului în chiar cuvântul 
înainte pe care l-a scris şi pe care l-a semnat Editorul. Zice Hi- 
liade : „Este neprimitoare limba noastră de sinte> ? Nu știu pâră 
la ce treaptă. Aceasta o va arăta vremea și limba însăși“. - 

Dacă vremea a respins pe lung-isbitorul, a păstrat şi a în- 
cetățenit pe 2avă, cuvânt creat tot de Aristia şi care maş mira 
foarte să nu se găsească undeva şi în opera d-lui Ettiumiu. Singură 
vremea, va putea alege din cuvintele create de d. Murnu... 


Voiu încheia citatele mele cu un exemplu pe care iînadius l-am 
lăsat la urmă, „pour la bonne bouche",fiindcă e grozav de savuros. 
De-astă dată, d. Eftimiu nu mai face morală d-lui Murnu ci lui 
Homer însuși. Imaginați-vă o clipă acest match cu adevărat „no- 
meric“ : Eftim-u cortra Homer! 

„Tot la pag. 19, zice d-sa, găsim „nemilostivul pietroiu“, Și ne 
învaţă, sentenţios: „Pietroiul e pietroiu, nu e mici milostiv, nici ne- 
milostiv, numai omul poate fi milos sau nemilos". 

Veruiunea d-lui Murnu sună în adevăr astfel : 

Osul îi sparse și vinele dela picior amândouă 
Nemilostivul pietroiu, 

Cum era să traducă, bietul om, dacă, Homer scrisese : 
âpugortow dt rEvovre xal dortu hâus Gvaăăs 
dx Ganh.otoe” 

Cântul IV, v. 521-522 

Ultimul traducător al Liiadei, 6. Paul Mazon, traauce și el (in 
proză) ; * 

„Ia Dierre implacable a entierement broye les deux lendons et 
les os“, 

Deci : Năag dvadiş este „pietroiul nemilostiv“ la d. 
Murnu, şi „la pierre implacable“ (== patra neindurată) ia d. Mazon, 
cel dintâi elenist contemporan, mare erudit, profesor de greacă la 
Sorbonna, membru al Institutului... Dar și el trebue să înveţe, bie- 
tul, dela d, Eitimiu, că pielroiul e pietroiu, nu e ca cmul, etc. 

După aceasţă lungă plimbare prin poezia românească din toate 
vremile, mai e nevoe ae vreo concluzie ? Cetţilorul a înțeles că, 
spre a judeca obiectiv traducerea Iliadei de Murnu, avem de ales 
între d. Fitimiu de-o parte şi între Alecsanâri, Eminescu, Coșbuc, 
Duiliu Zamfirescu, Iosit, Macedonski, și toată poezia poporasa, de 
altă parte. Dacă vrem să avem mai mulţi sorţi de a nu greşi, nici 
o ezitare nu e posibilă în alegerea noastră. (Tot așa cum, dacă am 
fi trăit acum o sută de ani, n'am îi şovăit între Heliade Rădulescu, 
apărătorul lui Aristia și între Boliac și maiorul Voinescu II, de: 
tractorii săi). Căci limba unui neam nu este acel redus număr de 
cuvinte care se întrebuinţează pe stradă sau la cafenea. Nu acolo 
se plămădește limba literară. Cine vrea să scrie bine româneşte, 
trebue să plece urechea, îndelungată vreme, la graiul poporuiui 
de pe întinsul ţării, să asculte cântecul său, și să facă o răbaătoare 
uccuic.e ila școala, înaintaşilor, citind şi recitind pe vechii poeţi... 

intrucât mă pruveşte, aș Îi foarte trist dacă sar crede că am 
intervenit în această desbatere din spirit partizan; că, eev al 
Facultăţii de Litere d.n Bucureşti, unde d. Murnu a fost până 
mai ieri profesor, apăr traducerea Iliadei, mânat de respectul pentru 
fostul meu dascăl. Din fericire, există o dovadă pentru obiectivita- 
tea mea. Zece ani în urmă, câna a apărut ediţia dela Cultura Na- 
țională, eu am publicat o dare de seamă în care, pe langă meritele 
de netăgăduitţ ale traducerii, arătam şi unele scăderi ce mi :c pă- 
rea că trebuiau îndreptate (vezi Revista clasică, tom. I (1929) pp. 
68—70). Şi după ce înșiram obiecțiunile mele, incheiam : „Dar tod- 
te acestea și altele, nu ştirbesc nimic din masivitatea acestei opere 
grandioase care este : Ziiuda în românește de G. Murnu“. Este jude. 
cata care se impune și azi fiecărui spirit obiectiv și cu simţul mă- 
surii, 

Lipsa de măsură însă l-a împins pe d. Eitimiu la un gest im- 
prudent. Ea l-a făcut să, vorbească de respectul datorat lzaliei 
Doamne, Limba Românească... D. Eftimiu, care este om ae lume, 
nu trebuia <ă uite că nu şade bine să vorbeşti de Doamne pe care 
nu le cunoști. 

N. 3. HERESCU 


1) Vezi, pentru acest interesant capitol de istorie literară: Cezar 
Fapacostea, Vechi traduceri din clasici: Iliada lui Aristia, Revista Clasică, 
tom. ITI (191), p. 150—161. 

2) Omer, Zliada, aducere de D. C. Aristia, tomul 1 (6 cântece), 
Bucureşti, în tipografia lui Biad, 1837, 








Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 - 938