Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0005

UAL 
SA LITERAR 





Peisaj de LEON VIORESCU 


În acest număr: CEZAR SETREREU D. NANU, A. COTRUȘ, GH. CARDAȘ, G. MARINESCU, 
1. ȘICLOVANU, PAUL 1. PAPADUPOL. ANTON HOLBAN, DON 
PERPESSICIUS. N. 


RADU GYR. N. MILCU, C. 
' JOSE, BRILLAT-SAVARIN, G. BREAZUL, B. CECROPIDE. [. FLOROIU. . 
N. TONITZA. Desene şi vignete de |. Teodorescu-Sion, Șt. Dumitrescu, N. N. Toniiza și S. Maur, 


An. XLII, Nr. 5. Lei 3, 


31.ianuarie 1926 7 4 2 


Arhipăstorii 


amioulai Gala Galaetion 


lată am necaz pe păstori... 
Omul va pieri în nelegiuire, 
dar sângele îl voi cere pâsto- 
Pului - 

Rătăcitoare-s oile mete 
toate colinele... 

Vai vouă păstorilor că p'aţi 
întărit pe cei slabi, n'aţi vin- 
decat pe bolnavi, w'ați întors 
pe cei rătăciţi ! 


(Ezechiel 33, 1-—10) 


pe 


Pucerua este scundă, humina mohorăâlă. 
Figura omenească de bestie urâtă. 

In jurul unei mese jucând pe cărți &oiouse, 
Beau ullima monedă -a clipei norocoase 
Trei lucrători. ce ziua cu tot scobit în stânci, 
Prin hrube de lignituri târându-se pe brânci. 


De-afară'u vânt şin sloată, se uită în tavernă 

Pe ferăstruin scundă de fiare zărelilci 

Necestele lor triste... Li-i fala veștejilă 

Si ochii stinşi de veghe... Acasă cu pe periă 

Trei cuiburi, sub o cergă de Panomă murdară, 

—— Bieţi copiluşi ce tremur cu-o filă fiară n ceură ! 
Li-i lacrima "ghelată,. genachii sub bărbie 

Si pumnii strânși. In casă-i un frig ce le sfâşie. 

1u udormit alături cu toții așteptând. 

SI ucid în vis pe masă mâncăr uri Înmnegând. 


Iu Episcop e însă o masă-udeuăiulă : 
Servește-o durdulie subrelă înfocată 

In cin ca undelemnul vârlos, chihlimbarin, 
In urma cărui toarnă un altul, rugina. 

Cu ochii Famândouă privind duios, pieziş, 
Avhimandiilul parcă se uită-acun cruciş... 
Eoeluvia-i atâta de mare "n sfânta-i pace, 

Că până și cu ochii el: semnul crucii fure! 
E cina cea de taină ? O nu! căcinu e pal 
Amfitrionul | Pure mai mult Surdanapul 
Iar ouspelii, de-arândul. sunt toli usu ciudați, 
„Au cerul de-o huilă de lupi înfometați. 


Sim înțeles atuncea şi șcena din tavernă, 
Și copilaşii palizi ce tremarau pe pernă.— 
Sti cine-s vinoenţii de risipite turmă. 


Gl 1- Cum o să le-o ceară Shipânul mui pe urmă 
DIMITRIE NANU 


PEISAGIU MUT 


Un Viet sulcâu o mână de schele! spre cer îndoue 
Si soarele, syârcil, şi-ascunde aurul sub nori ; 
Doar cerul milostiv, acum ca şt de-alâtea ori, 

A miluil pămdutul cu-un cojoc de oae. 


De murginea pământului sa întepenit 

Cu chingi de plumb, văsduhul presehimbul în sloiu 
Si parea toule noptile au poposit În noi -— 

Sub promoroacă, firele "nerem enit. 


Sascuudle zarew'n negură... ni să știi umle-c rămas 
Pe: câmpul alb nencăpător sub boltu, nouă. 

ui nimeni să despută neshirşirean două 

Sin adâncimea hăului nu-i nici un glas. 


Inţepenil-un ciorile pe stirvuri de copuci, cet moarte : 
Nici norii stu se risipesc pe căile'ngronute, 

E slobod uumnai vântul, ce se sbute. 

In brațele de uriaș ale-unei muri departe. 


C. L. ŞIOLOVANU 


UNIVERSUL LITERA 


Chiot în toamnă” 


O-he! toamnă nouă cu sclipăt, 


primeşte-mă 'n tine cu chiot şi țipăt 


In cinstea mea, strugurii crapă-ţi! R. 
In bobi, bucuria să 'nchine ra ră 1" 


O-he] Azi cu cea mai tăloasă e : 
în vinele mâinilor fac pna eri 


lar tu, Toamnă, scoate din vii, de pi : 


Ci 
tot sângele boabelor, stoăzori ut 


[sâm! 


şi sângele — acesta cu viață de coai : 


în vinsle mele deschise mi-l toarnă ! 


Tot sângele toaunei să-mi curgă în ca 
un sânge cu-aromă de vin de povar 


Şi 'nprejmuie-mi fruntea vânjoasă, | 


că sângele meu va ti sânge de aur 1 


„Așa să se 'ntâmple | Ce-i sânge-ome; 
cu sânge de viţă din trup sad dunes ă 


O-hel Jur că'n mine voiu dace din | 


podgoria 'ntreagă cu chiot şi vin! 


Voi duce şi linul cu mustul de mier 
pe Tine te-oi duce închisă 'n artere 


O-he ! voi fi vie: trup, suilet şi gâ 
cu sângele toamnei în mnine-Aleigăi 


O-he | fete albe cu șorțul sumes 


cu chiot primească-mă azi spre cule 


Culeagă-mi-or rodul: în roade-oi fi 
şi umple's'or coşuri cu mine, din îi 


Q-he! voi îi must, —nu veninul 
Hei! stoarcă-mă'n teascuri şi pre tă 


[bu 


Azi eu voi ți toamna! să facă orice 


din mine — mă dărui — al lor sânt... 


O ns! 


RADU GY 


1) Din volumul „Intoarcerea fecior ' 


risipitor“, ce va apare în curând. 





Li 


DESLEGARE: 


Mi-am strâns grătina'n zid înnalt, a 


Şi mi-am făcut ca tina legământ: 


Cu plânsul meu să o frământ. Visan! 
Să leg cu-o floare cerul de pământ | 


4 


Deschis-aza poarta grea, — şi mi-am c! 


Potecă prin nămeții de lumină... 


Atâta lună se vărsa de sus, 


3 
1 


Că florile pluteau parcă'n grădină. ! 


Dar, deslegat de lanţul colbului, 


Eu însumi — Dumnezeu grădinii mei! 
Azi noapte-am stors ileiu! tot, din f. 
ŞI Yam turnat pe cer să ardăn ste 


N. MILC 


| 


UNIVERSUL LITERAR 


Vizita înaltelor personagii 


— Pragment din romanul «iatunecare» — 


In vremea aceasta, înaltele pe 
treceau dela pat la pat, în sălile cu ră- 
niţi. Fra o vizită de trei ori anunțată şi 
amânată. Două zile spitalul fusese spălat, 
măturat, feţuit. desinfectat, pavoazat. La 
intrare. deasupra porții  holiite, ce:gi 
verzi încrucişnte şi drapele aliate, urau 
buu sosit înaltclor personagii. 

Bolnavii mutaţi, catezorisiţi din nou, 
îmbrăcați în cămăși curate, săpuniți şi 
periaţi, aşteptau în paturile aliniate cu 
emoție molipsită delu tot personalul a. 
itat. Ciudat: pentru moinent  uitaseră 
rănile, braţele şi picioarele amputate, o 
chii orbi si durerile crunte — chiar cei 
în delir se opriseră şi simieau cu toţii 

rondoarea evenimentului şi orgolu, că 
ac parte dintr'un spital onorat cu o atât 
de înseninată atenție. 

Misiunea era numerousă. Ua general 
obez, stacojiu ca unu ruc fiert. cu părul și 
mustăţile albe, gemând în tuuica prea 
sirâintă, cu ochii convulsionați ca de 
spoima unei apropiate explozii. Fiecare 

as era însoţit de un complex de scârţâi- 
furi, Scârţiau ghetele de piele de bison, 
scârțiau jambicrele roşii cure gâtuiau pe 
pulpă pantalonii cu lampaz, scârț'au cu- 
relele încrucișate pe piept şi pe injloc: în 
întregime mirosea a piele şi scârția ca un 
geamaudan nou. Alt general scund şi aro- 
av de spătos, în uniformă cu buzunări 
numeroase gi enorme încât ar fi putut cu- 
prinde toată arhiva marelui stat major, 
părea, nu sar fi putut spune de ce, foar- 
te încântat de tot ce vedea. Rămânea în 
urma tutulor, ridicând spr ncenile imbinu- 
nate şi imense cât o pereche de mustăți, 
să udaoge după inima se milostivă, cuvin- 
te de îmbărbătare bolnavilor : 

— La Mărăşeşti ? Bravo! Amândoi o- 
chii ?. Reuretabil, dar nu e nimic... Bra- 
ro! La Poiana Mărului ai zis?  Intere- 
sant... Se poate trăi foarte bine și numai 
cu o mână... Bravo, îmi placi băiatulel.. 
Îţi spun că-mi placi. 

Strâugea mâinele câte nu erau ciunge, 
desvelea păturile să vadă restur le pic oa- 
relor, sfârsite în bonturi de baudagii. bol- 
uavii cercau să se ridice pe o coastă, înăl- 
țau gâturile slabe, îngâimau începuturi 
de rorbe. 

ri Stai liniștit |. Bravo! Ţara! Minu- 
pat |... 

Se aflau încă două doamne și o fată 
blondă, în haină albastră de culoarea v:0- 
relei, înaltă şi fragilă, cu umerii slabi şi 
inguşti, cu părul imaterial ca un abur. 
Toată silința şi-o adunase să-si rețină la- 
crimile. Împărțea timidă câte o floare 
din mănunchiul răsfirat pe braţ şi ţigări 
diutrun cos purtat respectuos de un in- 
firmier. Nu ştia cu ce cuvinte să-şi înso- 

„toaacă darut; cu obrajii învăpăiaţi de e 
! inoție, punea floarea repede, ca după o 
faptă ruşinoasă. Dar ochii botnuvilor o ur- 
: măreau recunoscători : simțeau că într'a- 
devăr aceasta sulere pentru suferința lor. 

Una din doamne, înaltă şi pieptoasă 
“ca uu jandarm călare, întro manta de 
mătase cafenie, cu muslăţi sure, privea 
! paturile printrun lorgnon ţinut în mâna 
cu numeroase inele şi brățări, plecân- 
y du-se pe iumătate ca înaintea unor vitri- 
"pe cu obiecte curioase, adresându-se ră- 
i niților cu înterjectii francese  împestri- 
ţând frazele româneşti : 

— Quoi ? Ţara v'are să vă uite nici oda- 
tă que je te dis] Au să ne sosească peste 
câteva zile un transport de aparate orto- 
pedice perfecţionate... Voila! Creaţe en- 
glesească ; are să fie o plăcere să uzaţi de 
ele... Lasă capul jos tinere, pe pernă. 





Quoi? O să facem şcoli şi pentru orhi.. 
Puţină răbdare. Et puis! Et puisi.. Te 
doare ?... Curajl Eh out! Je comprends 
ben ! Curaj. Are să treacă. Allons! Toa- 
to au să treacă, grdce au ciel. Ce ce să 
pai | Quoi ? Să aduci mulțumită lui 

vmnezeu că te-a ales să suferi martiriul 
pentru scumpa noastră țură... Ah! il ne 
Înut pas să plângă. Allez ? Dacă se sfâr. 
şeşie războiul? Ah! Grand Dicu, non! 
Întâi să-i învingem, să sufere și ci, să su- 
fere teribil, ce gue jen dis!.. 

Din când în când se întorcen spre un 
domn civil, cu bărbiţă şi ochelari cu 
şuur, cu picioarele moi şi nesigure, adus 
de spinare în redingotă reagră, cu n'nsoa- 
re de mătreaţă pe umeri, un personagiu 
important între toate. care a rostit o scur- 
tă şi simțită cuvântare când a  descine 
din automobil şi a împărțit cu degete ge- 
latinouse, decoraţii. 





CEZAR PETRESCU 


-— Mon ant. sânt splendizi de curaj şi 
abnegare. Parbleu ! 

— Parb'eu! confirmă personagiul im- 
portant între toate, zâmbind ca un om 
csre-şi asuină cu modestie jumătate nu- 
mai din secretul acestui curaj şi acestei 
ahnegații, i 

Colonelul medic, şef al spitalului, gros 
cât un ipopotam şi fin ca o insectă, ama 
nință să fie atins de strabism din p'iciua 
sforțărilor cu care încvarcă să pr vească 
în acelaş timp la personagiul foarte ira- 
portant între toate In doamna cu lorenon 
gi la cei doi generali, Işi iubeşte bolnavii 
și spitalul, îşi spune că e inutilă această 
edioasă comedie: viziterea unui sp'ial 
ca un muzeu de mizerie si distrihuția de 
consolări clişeu ; dar nu-şi poate înfrânze 
precipitatea mai lare ca el. să prev: 
fiecare întrebare. să surâdă când surâ:le 
personagiul important între toate şi 'să 
dea din cap a confirmare. când generalul 
scund şi grozav de snăios, încu-ajează 
un amputat de amândouă picioarele. cu o- 
brajii scobiți de suferință, cu buzele us- 
cate şi albe, şi cu ochii de păcură în fun- 
dul orbitelor : 

— Bravo! La Oituz? Nu e nimic... Se 
poate trăi foarte bine şi fără picioar 
“Țara, băiatule ] 

In urmă, alți medici în şorțuri albe ai 
donmne de caritate şi infirmiere purtând 
cosurile de ţigări şi infirmieri cu con- 
dici, cu flori și cu pachete de șoco'ată. 
Conroiul înaintează doi paşi, se ovreşte, 
bolnavul face sforţări să se ridice întrun 





de CEZAR PETRESCU 


cot şi încearcă printre schimonoseiia de 
durere să surâdă, ruşinat că se ailă cul- 
cat înaintea unor atât de tualte persoane, 

lar cei pe unde convoiul a trecut, și 
caută cu degetele câte le-au mai rămas, 
pe marginea păturei, cele câteva țigări, pa 
chetul de şocolută şi floarea lăsată ce fa'a 
subțire şi bălană, cu ochii umeri şi vu bu. 
za de jos tremurând. Ea singură pres m- 
țea că acestor dureri altă alinare li s2 
cuvine, decât exlamaţi.le doimnei cu lurg- 
non Şi îmbărbătările generalului scund : 
„Nu face nimic... La Oituz? Ei. bravo!” 

Camera lui Radu Comga şi Vasile Mo- 
grea, sa umplut, abia putând să primease 
că atât de numerogi oaspeţi. Radu Comşa 
îşi muşcă buzele, întius cu fata fa sus, cu 
ochii orbi sub bandugiul nezru; tovară- 
şul lui mototoleşte marginea păturei în- 
tre_degete. 

Colonelul medic şopieşte ceva persona- 
giului important între toate. Comşa aude 
numai numele lui Alexandru Vardaru. 

Personagiul înaintează. ridică mâna 
tremurătoare. cu vinele ca sforile: ,Pa- 
trie... niciorlată... recunoştinţa ţării... Am 
să-l felicit pe Vardaru'” 

— Comment ? îl priveşte doamna cu 
lorgoon ca întrun panoptic unde se ve- 
de agonia lui Osman-Paşe. Trei răni şi 
vindecat ? C'es! prodigicux] Wais quot! 
am spus în totiteauna că Vardaru,. ce 
n'est deja pas şi mal. 

— Bravo! Ochii ? Se poate_trăi foarte 
bine şi fără ochi... Vindecat ? Chiar astăzi, 
școate-ţi pansumentul ? Cu atât mai biael 
Curaj... Ești asa dar loxodnicul domni. 
şoarei Vardaru ? Ei bravol 

Generalul scund şi spătos fi scutură 
neaşteptat mâna, încât patul sa miscat 
pe ciment şi în ochii lui Comsa uu trocut 
ulgerc negre. 

Se întoaroe la celălalt pat. 

— Şi dumneata ? 

Dar ochii lui Vasile Moarea, l-aa piro- 
nit îndrăzneț şi dreot, încât sa ctit în ei 
cu si cum ar fi fosi scris cu litere deo 
palmă, gândul batjocoritor : „Ce, şi cu? 
Bravo? — nu? Se poate trăi foarte bi- 
ne î... 

Generalul s'a oprit, sa pirăit ceasupra 
nusului unde se îmbinau sprncen'le g oa- 
sc, de teamă parcă să nu se fi desprins 
cu o pereche de snrincene postite, şi du- 
când amândouă n.âinile la spate, privi in- 
diferent, pe pereti. 

— Sublocotenentul Mozrea,  lămurește 
colonelul-med!e. ca întoideauna mândru 
de bolnavii lui. Rezervist. Profesor. ln a- 
devărat brav. Citat în ordn me zi pec rp 
de armată... Singur cu mitraliera... men- 
ținut pozitia. 

Ochii sublocotenentului Mozrea se în- 
crucisează cu ochii colonelul ii ntro mus- 
trare : „De ce, aceasta ? ce imrortă ?* 

Dar personagiul imnporiant între toate 
și-a şiers cu o mână mătreata de pe u- 
meri şi s'a plecat, peste pat, rostind : „Pa- 
trie,.. niciorlată... recunoştinţa țiri'.. pre 
gătim viitorul (*, 

— Presătim? Cine „pregătim“? Eu 
şi dumneata ? sunară sec vorbele subloco- 
tenentului Mogrea, care păre: că a desco- 
perit ceva foarte curios în tavan. după a- 
tenția ochilor fixaţi acolo. 

In tăcere. a scâriâit numai pielăria ge 
ncrulului, ca un geamandan strâns în cu- 
rele, înainte de a-l cobori la trăsură. Per- 
sonagiul important între tonte, ş-a retras 
mâna ca la o atingere de reptili, îşi şter- 
ge măireața şi zâmbeşte cu milă comp- 
ce, către doamna cu mustăţi sute şi lorg- 
non, clătinând din cap. 











4 


— lim! făcu personagiul importanti. 

— Hm | făcu doamna cu mustăti sure. 

—— Hm! făcu generalul scurt si spătoa. 

— Hm! făcu celălalt general, amenin- 
fat de apoplexie, care nu rostise nimic pâ- 
vă acum. 

Dar în ochii fetei cu haina albastră, 
trece întâia dală un început de surâs trist, 
sar colonelul-inedic îl priveşte cu indig- 
nare îngăduitoare, ca pe-un copil care sa 
purtat necuviincios lu musă. 

Personagiul important îşi şierge bărbițu 
cu batista şi se îndreaptă demn spre uşă, 
urmat de întreg convoiul. Copila înaltă, 
îi haină albastră a rămas să nună cele 
din urmă flori pe patul bo!nuvilor. 

— Acestea nu supără... Nu e ata? în- 
drăsneşte să întrebe, cu glas care amin- 
teşte ecoul clavirului după ce cântecul u 
încetat. 

— De ce să supere, domnişoară ?.. Pe 
acestea le păstrăm aci... peatru totieuunu ! 
arătă cartea, în care str'vi f.orile, cârd 
vor începe să se veştejeuscă. 

Conilu mulţumeşte cu obrajii învăpătați. 
A observat că rănitul e'aşi car't, 
pe care o citeste şi dânsa acusă... Este 
acolo un canitol... ar aw roşi mai tare, 
să soună ce cunitol există acolo... 

Când sa închis uşa după toti, tovară- 
sul Îui Comşa sa ridicat pe marginra pa- 
tului : 5si shurleşte părul în semn de în- 
dependență si protest. 

— Comşa ! 

— Da... 

— (imitând gtusurile de ad'neuuri)... Pa. 
irie... recuvoştință... Am să-l felicit ve 
Varduru. Comemmt ? Trei răni si v nde- 
cat ?... Cest prodizeux !... Am snus în'ot- 
deauna că Varlaru.... Quoi? (schimbând 
vocea). Ai crede că acest domn Va-daru e 
rănit si el de două luni n'a văzut lumina, 
cum n'ai văzut-o tu de două luni... Com- 
sa ? 

— Pa. 

— Stii ce fac eu cu asemenea persona. 
gii care vizitează spitalele ca grajdurile 
de curse ? 

— Nu ştiu ce faci cu asemenea persoia- 
ii 

Omul cu părul sburiit ca. sârmele «de 
frecat parchetul, spuse atunci ce-ar face 
el cu ase:renca nersonugii, dar tiparul nu 
va putea nici odată să reproducă textual. 


CEZAR PETRESCU 














Coperta noastră 


De vre-o doi ani de zile se vorbeşte 
stăruitor, în cercurile amatorilor se- 
rloşi, de reisaglul lui Leon Viorescu. 

Totnşt, pictorul acesta este, pentru 
„publicul mare“, atras de reclamă și 
tohe, aproare un necunoscut. 

E un mrrit. 

Feisagiul lui Leon Viorescu izvoră- 
şte cin adâncuri sufletesti, pe cari ma- 
joritatea publiculai nu le poate lămuri 

Arta lui Viorescu nu tinde spre de- 
Jectare. 

Ea e pruncul pasiunei şi se adresea- 
ză numai temperamentelor de rasă. 

Tablourile lui Viorescu te cuceresc, 
şi te  obsedează, ca priveliștea unui 
câmv de cicoare sau ca pariumul blând 
de Jevănţică. 

E în ele o recnlenere gravă, un șer- 
puit, discret, de doină, o limpezime de 
cristaluri bătrâne, — o mireazmă pa- 
triarhală de podaorii. 

-Şi o naivitate, care te surprinde, ca 
o irază isteaţă din Letopiceţi, 


ENIVBASUL LITERAR 


Sentimentul idilic 


în opera lui Delavrancea u 


Vigurosul orator care sa stins în tirm- 
pul războiului, ul cărui avânt fa vorbire, 
utingind culmea a ceeace înseamuă acţiune 
or&torică, ne-a lezănat adolescenţa, răs- 
pândia din înfăţişarea lui un fluid minu- 
nut de nevinovăție cur se revarsă şi din 
cele mai reuşite opere ale sale. 

Când vorbia, părea că c interpretul u- 
nui glus ce venia diu adâncurile necunos- 
cute ule lu utâtu uşurinţă verbală se 
desfăşura din vorba-i înaripată. 

Era un uriaș dar şi un copil sbârlit care 
te cucerea. 

In literatura noastră novelistică mai u- 
les si în cea teuirală a dat unele din per- 
Iele idilice ale verbului românesc. El e 
precursorul noveliştilur id lici de nani 
târziu : Brătescu Vuineşti, Popovici Bănă- 
țesnul. şi Emil Garleanu. 

Sentimentul idilic naşte din întă 
sufletelor primit ne 
tuite de formele echivoce ale so 

IL stă la b; multora din marile cren- 
țiuni ale geniului umau: Marsaretu «dia 
Laust, Julie Otelia din teatrul Sha- 
kespeariau sunt mărturii de  «lectul pe 
cure acest timent îl poate produce a- 
supra sufletului omenesc. 































BARBU DELAVRANCEA 


Schiller a spus că sentimentul idilic 
reese din sinteza a trei sentimente. : surâ- 
sul de nevinovățiu cuiva ; întristarea că 
suntem departe de feric lin'ştea su- 
fletească a nevinovăți -ectul faţă 
de acest suflet primitiv, care străbate 
viaţa fără artifieiozitute. 

In opera lui Delavrancea ie isbeșie mai 
eles contrastul între realismul cel mai 
crud şi idilu cea mai curată. Insă nota lui 
originală este tot cea din urnă, pe carea 
întrupat-a în tipuri de dileri:e vâ'ste, în- 
cepând cu coniii şi ajungând până la bă- 
trânetea uitată de Dumnezeu. 

Copiii Iui Delavrancea sunt minunați : 
plini de sănătate, drăcoşi, cu scăpărări de 
cuvinte ce îţi par duh de om matur, răi 
câteodată dar de un farmec naiv pătrun- 
zător. Aş» i-a descris el în „do nul Vucea“, 
în sglobiii feciori ai orzarilor din Odi- 
moară. în figura ocrotitoare şi plină de 
îngrijire părintească a lui „nea Bănică“ 
din „Moş-Ajunul“ și mai ales în Bunicul 
şi Bunica în care a sintetizat cel mai pu- 
ternic tablou al bătrâneţii şi copilăriei. 






d 


Naivitatea adolescenții a descris-o mai ) 
redus, dar a ştiut să-i extragă toată poe. 
ziu, punând-o în contrast cu cele mai jos- “i 
nice figuri şi cu cel mai stricat mediu 
social Gelina din „Parazitii“ e floarea al- e 
bastră răsărită printre cele mai uriciose 
bălării. i 

Cu o lumină de folper, ca o dedublare 
u. fondului etern omenesc ce se întoarer L! 
cu desuust de lu viaţa ticăloşilă naterială 1 
in spre uspirațiunile ideale ale sufletului, li 
apure ea la sfârşitul romunului. E răsbu- n 
narea tăcută a curățeniei sufleteşti plină u 
de abnegație, contra lumei ce căuta să vu; 
înăbuse. i a 

Tată siutuția. După înmormântarea ta- 
tălui său, Gelina vine la Cosmin să-i vor- 
beuscă. Fa Stiu toală fruşineu ce atăsa a- 2 
suvra familiei, cauza sinuciderii tatălui şi 4 
robul de parazit al lui Cosmin, pe care 
totuşi îl mai iubia. Intră în camera lui. 











c 
i lumineze sufleiul, să-l trezească la aa 





„glasul ci curat tremura cu 
&lasul une "prane între catedrală”. “ 

li mărturisuşte iubirea printre lacrămi 
de regret şi lacrămi de acuzure. E o mi- * 
nune de contopire a acestor stări sufie- i, 
testi ! 

„Am sulerit peniru amândoi şi pentu it 
„n vis mare stins într'o elivă de groază” .1t 

lată şi cea mai fermecătoare senlință u-? 
unui suflet îngeresc. 
sc, Sunte tri fiinţe aci cari 
la un loc. Una din ele trebuieti 


viață nouă 












Su, d-ta Şi... ui 
Pe ca însă nimeni nu are dreptul sooo, 
dea afară. : a 


Cine vrei să plece acuni îndată ?*, 

După ce Casmin îşi dă; sentinţa, ca o 
statue a cternei drepi îndure-ată de 
propria-i vemienicie şi (le desnăde dea u- 
uui amor întrezărit o clipă şi apoi prăbu- 
sit în îniunericn! desgustului de viaţă, se 
opreşte în prag Si îl priveşte cu ochii lĂ- 
crămând : 

„Dintrun vis mare nu mi-a rămas decât 
a mare durere, dar cel puţin... oh ! îţi mul- 
țumesc... acum mai mult, w'ai fi putut 
fuce“”, 

Rară putere de colaratură sobră, clu- 
sică în aceste cuviute ale unei viziuni su- 
fleieşie menită să facă drevtate cu pro- 
pria-i sdrobire. Nici câud nevinovăția nu 
a fost pusă -lu mai grea încercure artis- 
tică. 

Aaceaşi adolescenţă, mai sglobie, dar 
mai puțin filozofică, a întrupat în Genu- 
nea din Luceafărul, punfind-o' în faţa u- 
uui om în puterea vârstei. Corbea un 
naiv, care iubeşte pentru prima oară în 
faţa unei atari nevinovăţii rămâne cu 
mărturisirea pe buze, recurge la povesti- 
rea unui basm ca să-i snuie taina ceu 
mare. Scena 1 din Actul [II « o capod'o- 
peră a genului idilic. I 

Atitudinea Genunei, care ia parte cu? 
toată fiinţa ei lu povestea inventată dei 
Corbea e o continuă întrerupere, aci du: 
iousă, aci ironică, parcă ar pricene si; 
parcă nu ar observa ce se petrece în su-s 
tletul lui, de aceia vorbele ei îţi fac im-r 
presia unor glume ser'oase, decă se : oale, 
accepta această opoziție naturală suflete-” 
lor curate. i 

El iii spune mereu şi sufletul nu i se 
îvânge atât de nenriceperea ci cât de mir. 
tuvisirea spontană : s 

„Şi mâinile Domnului sunt asnre.. și 
sunt aşa de bune că toată ziua le-aş să- 
ruta“, a 

Telul cum îi curmă repe le mărturisirea 
e gata să isbucnească clocotind. are o fi- 
ncţe emoţionantă de nevinovăția, A 

ufletul lui Corbea înghiaţă de durere 
i 
i 























u 


HNIVERSUL LITERAR 


sarea lui importanţă istorică, studiul 
re şi o netăgăduită valoare literară. 
Dar după cum am indicat în sub- 
tu, ne-am propus în acest articol 
i vorbim despre o lature aproape 
» totul necunoscută a lui Th. Aman. 
În adevăr. prea puţini ş.u că ma- 
sle nostru pictor a fost şi muzician, 
fost şi poet. 

Violoncelul expus în muzeul din 
rada Clemenţii. indică oarecum vi- 
tatorilor această predispoziţie arti- 
ică a lui Amau. Poeziile sale sunt 
isă cu totul necunoscute. Ele sunt 
aţine de altfel şi wau fost scrise cu 
ici o intenţie de u vedea lumina ti- 
arului, Poate-i prematur să vorbim 
:spre ele, deoarece accea căreia i-au 
si adresate şi cure i-a devenit mai 
xziu soţie. trăieşte încă. Dar şiini 
i pe venerabila doamnă Aman nimic 
o costă întru slăvirea soțului său 
+ care vorbeşte şi acum cu aceleaşi 
mtimente de adoraţie care i-au îÎn- 
umusețat tinereţea şi i-au mângăâ- 
t apoi anii de văduvie. 

Menţionăm, pentru o mai justă a- 
recicre a poeziilor lui Aman. că ele 
+ fost scrise în anul 18600, deci cu 
ult înainte de influența emine- 
iană. 

Pentru acel care vu voi să se pă- 
“undă de temperamentul artistic al 
vi Aman în întreaga lui complexi- 
ue, fragmentele ce le dăm mai jos 
or arpnea o lumină mai mult asu- 
ora acesiui suflet delicat, nobil şi 
*meros, 


Fă FI i; md 
În suferinfa-mi mulă de-a ta depăriare 
Cu lacrămi de durere invoce peDumnezeu 
"Să te mai văd odală, moment de fericire... 


După cum se poate ghici. versurile 
acestea au fost dedicate femeiei iu- 
bite, într'o vreme când dragostea 
pentru ea îi cra încă interzisă. Cum 
se consola artistul ? 


O, lună mult senină, 

Tu iubită, steaua mea, 

Ju, durerea îmi alină 

Când nu pot a o verlea, 
(Consolaţiu) 


Și-i serie :- 
Fu scumpă Auello mă Bălesc ca floarea 


Ce uită grădinarul la timp a o uda 
(Suvenire) 





Dar mare nici o revoltă împotrivă 
destinului sau u femeiei care fără 
voia ei îl, făcea să sufere atât. Dim- 
potrivă, poctul cheamă asupra ei şi 
îndurarea lucrurilor: 


Si voi, frumoase lacuri ce dânsa vizilează 
Viizând voi acuma zeitatea mea, 
Ziâmbiți-i cu iubire căci inima-i oftează 
Și fiți încântale de-a o putea vedea ! 






Și noi [loricele ce mâna-i atinge 

Indulciţi-i drumul cu-al vostru odor 

Faceţi să tacă inima-i ce plânge 

Căci e despărțită de al său Amor. 
(Suvenire) 


lar când, după multe piedici şi în- 





CAR CU BOL: 


Desprindem din poezia „În pădurea 
la Băneasa“. două sirofe pline de 
graţie evocatoare : 


ă opresc deodată lângă o tulpină 
„adesea cu dânsa eu convorbeam 
runtea mi s'apleacă, inima-mi suspină 
ândind la fericirea ce o așleplam, 


nemişcare, pus pe gândire 

locul acela stau neclintit : 
u palpitații de mulțumire 
i-aduc aminte cât am iubit 


e departe şi nimic nu-mi spune 
le fericirea ce o aștepl... 


Din poezia „Depărtarea” : 


i plecat iubito, lăsându-mi intristarea, 
rent necontenile ce-apasă piepiul meu, 


TH. AMAN 
târzieri, marea sa iubire îşi alinse  în- 
sfârşit ţinta, Aman uită toate sufe- 


vinţele anilor de aşteptare şi-şi cântă 
fericirea : 

Dorita-i vreodală cu înfocare 

hugnta-i din suflel pe Creator ? 

Ma ta dorință şi aşteptare 

Să se ivească la al lău dor ? 


Dorita-i pulale sau bogăţie 
Rugând cu ardoare a poseda? 
Și din întâmplare ce-ţi pluce ție 
Pe loc, îndată, să ţi se dea? 


Fu nici palate, nici bogăție 
Aici aNe multe nu am dorit 


Numai pe-aceea ce-mi place mie 
Și ea, la dorință, mi sa ivit 





E dulce viața pe neaşteptate 
Să vezi în braje ce tu doreşti... 
(Dorinţa) 


în CR IE « 
Divina Comedie 
Francesca da Rimini a zâmbit, 
Și “n zâmbetul acela, Alighieri 


A'ntrezărit isvoarele durerii 
Şintreg Infernul său l-a 'ntrezărit. 


Poetul dup “aceia ispitit 

De 'mbălsămatul calm al primăverii, 
De nopțile senine ale verii 
Mărețul Purgator a zămislit. 


In vremea ceia Dante (lumea zice) 
Când sărutat a fost de Beatrice, 
Fra e noapte caldă, cristalină 


lar sărutarea-i ştearsă ca şi visul, 
Umplu pe Alighieri de lumină 
concepu atuncea Paradisul. 


MIRCEA PAVELESCU 





Poeziile, precum şi scrisorile lui 
Aman, din această epocă frământată, 
păstrate toate în original la Acade- 
mie, ar putea servi, dar mai târziu, 
când anii vor aşterne distanţa nece- 
sară, la reconstituirea acestui roman 
de dragoste. a acestei iubiri căreia 
Aman ti-a rămas credincios până la 
moarte, adică timp de treizeci de ani. 
Astfel de iubiri, cu cât sunt mai rare, 
— cu deosebire la un artist boem 
prin însăş firea lui, — cu atât sunt 
mai admirabile. Ele ne conving, după 
cum scrie însuș Aman într'o scrisoare 
adresată soţiei sale, că: „sunt fiinţe 
creiate anume pentru ca muritorii a- 
leşi să poată simţi până la ce punct 
de mărire se poate ridica dragostea 
omenească“. 

Fire delicată şi mândră, Aman a 
fost toată viața lui un independent. 
Avuţia i-a înlesnit această pornire, 
Dar este un fapt în copilăria luij care 
ne dă motiv să credem că, chiar lip- 
sit de avere. Aman ar fi știut să-şi 
păstreze. cu orice preţ, independenţa. 
Spicuim acest fapi din studiul de care 
vorbeam mai sus. al regretatului pic- 
tor Horaţiu Dimitriu : 

„Pentru a-şi procura materialul de 
pictură. fără ajutorul protectorului 
său, unchiul Păris, acest mic artist 
(avea 10—14 ani), nu se simte jienit 
el, fiu de serdar, să se ducă cu ţiga- 
nii în bălțile din marginea oraşului 
și să prindă lipitori, pe cari apoi le 
vindea evreilor din Lipscani. Ce ad- 
mirabil gest !. 

Și iată un alt pasagiu. din acelaş 
studiu, care pune în evidenţă rara 
energie sufletească cu care Aman în- 
țelegea de mic copil să îndepărteze 
toate obstacolele ce s'ar pune creaţiei 
artistice spre care era îmboldit — şi 
în care vom admira, în acelaş timp 
forma literară a lucrării lui Horaţiu 
Dimitriu, stilul său de pictor, care 
vede totul în coloare : 

„Soarele arde cu putere acoperişul 
casei, căldura înăbuşitoare umple în- 
căperea întunecoasă şi prăfuită a po- 
dului, În fund. prin cuca ce dă îa 
curtea bisericei *), lumina pătrunde 
cu violenţa unui torent de lavă inca- 
desceniă şi reflexul ei desprinde în 
clar-obscurul dimprejur, reţeaua că- 
priorilor şi bârnelor interiorului. A- 
colo. într'un amestec de geamantane 
rupte. de cufere desfundate, de mo- 
bile vechi, aruncate la întâmplare. de 


În a 


„ceasurile micul „Dachc“ 


6 D 


lăzi răsturnate, din cari ies ceasloave 
bisericești şi hrisoave  scorujite şi 
prăjite. presărate cu înflorituri roșii 
şi albastre, micul Dache stă aplecat 
deasupra unui scaun fără spătar, îm- 
provizat ca masă şi marchează în 
ceară diferite figuri ciudate. Sindrila 
şi lemnăria cucii strălucesc,  topin- 
du-se. parcă, în tonuri arse «de chih- 
limbar, de sânge de dragon şi de șo- 
frau, Printre rupturile acoperişului, 
scapă câte-o dâră de lumină care, 
prinzându-sc în pralul stârnit de mi- 
cul ocupant. brodează întunericul ca- 
tifelai al podului cu linii paralele. 
Câte-odaiă, lumina descoperă pe pu- 
dea, jos. vreo bucată de hârtie sau 
de pânză alhă şi o topeşie într'o pată 
de aur aprins. 

„In această aimosferă, în care lu- 
mina încrustează toate colorile soa- 
+elui şi toate reflexele nestimatelor, 
lucrează cu sârg micul artist, nepă- 
sător de înăbuşeala stăruiloare. Ceara 
se topeşie, aproape, între degetele 
modelatoare. Forma creşte şi se des 
prinde puternic pe fondul închis. 
Aman are ubia 8--9 ani, Seriosilatea 
lui e surprinzătoare. Lui i se pare 
firesc să modeleze în ceara luată din 
biserică, de pe scaunul lumâuărilor 
aprinse de biscricoşi la intrare şi să 
„facă” din ca chipuri de oameni şi 
animale... 














TIEODOR AMAN 


Nimeni nu ştia unde stă dus cu 
Abia mai 
târziu. mama descoperă  ascunzișul, 
primul atelier al viitorului artist. 
„Lia început, sa. făcut haz de acea- 
stă descoperire. Cu toţii credeau că 
apucăturile lui Dache sunt trecătoare. 
Când însă mai tâvziu. coana Pepica 
văzu că micul artist îşi petrece va- 
canţele „zugrăvind“ chipurile cuno- 
scule, sa gândit că desigur lucrurile 
nu trebuie să meargă aşa departe. 
Unchiul Scarlat Păris_ nu era, însă 
de părerea surorii sale. Coana Pepica 
nu vrea să stie nimic de părerea fra- 
telui său. căci nu putea să-si închi- 
puie că fiul ei. feciorul serdarului 
Dimitrie Aman sar pulea: face zu- 
* Casele Aman ecran aşezaţe. în. curtea 


bis, Sf. Troiță (Craiova). 











Intâlnire toamna 


Dece plânge norul 
tocmai acum 
când vreau să-ți ies în cale ?... 


La sărbătoarea întâlnirii noastre 
vreau veselie, soare. 
Dece să fie tristefe 
dacă fe iubesc 








Ca într'o cupă 

îți aduc în palmă, roade 
şi vâutul m'ascunde 

în văluri de praf, 


Voinive cn pas greu 
ca legea iubirii, 

în luncă se întinde 
arama loamnci, 
cărarea-i învelită 
la îcl cu balta 

la fel cu iarba, 


Nu mai ştiu 
pe unde să trec, 


Dă-mi mâna! 


FLORICA MUMULANU 





grav ca acela care zugrăvise pe bă- 
vrânul bocr acum câţiva ani! 

„Cele sortiie micului artist vor fi 
însă mai presus de voința mamei |”, 

În August trecut, cu prilejul îm- 
plinirii a 34 ani dela moartea lui Th. 
Aman, sindicatul artiștilor plastici a 
organizat un parastas — ceremonie 
pioasă, dar care, lipsită de participa- 
rea oficialităţii. a luat caracterul u- 
uci prăznuiri de Luwmilie- 

Amintirea lui Aman obligă la mai 
mult. De uccea, e bine să se stie de 
pe acum că peste doi ani, la 29 Apri- 
lie 1928, se împlinesc o sulă de ani 
dela naşterea lui Îh, Aman. Cu pri- 
lcjul acestui centenar, a cărui sărbă- 
torire o dorim cât mai impunătoare, 
sperăm că vor fi înfăptuite şi cele 
două puncte pe cari admiratorii lui 
Aman le reclamă de câtva timp: re- 
pararea muzeului din strada Clemen- 
tei și baterea unei plăci comemorative 
pe casa din Câmpuluug, unde sa 
uiăscul marele nostru avtist, 


ALICE GABRILELIESCU 


BIBLIOGRAFIE ; 

„Horaţiu Dimitriu, „Clipa“, An. LI, 
Ne. 105-114, 120-—124, 

De, C.I. Istrati, „Th, Aman“ (1904). 
Dbrosură aniversară. 

„N. lorga. Studii şi documente“, 
Vol, NĂLV, Coresp. Serdarului Din. 
Aman. 

N. Torga, Rev. „Ramuri“ Comen- 
iarii asupra scrisorilor lui |h. Aman 
către fratele său Alecu (aflate în mu- 
zeul Aman, din Craiova). 








UNIVERSUL LITERA 


Culegătorul de rou 


— Cine e la poarta cetății în st 
asta împodobită cu ghirtănzi de sări 
toare ? 


Cine e acel ce vine cu trufia | 
zdrenţuită să picure amar în valul ! 
curiei 2 


De eşii străin păşeşte mai departe 
încătuşeazii bine umbra trupului tă 
iar dacă vinele îfi poartă viaţa de în 
nu ai ce căuta! 





Blestemul întregii cetăţi îți va înc 
ge deacuma suiletul şi făşiile lui 
arde şi muşchiul de pe stânci! 


= 





— Na am venit la voi să cinstesc 
ceastă zi din cupe cu răstrângeri de s 
ge închegat. 


Nu am venit la voi să tresar alinti ; 
strălucirea aurului şi mam venit să 
puneţi pe frunte semne de mărire. , 


«m. Un rătăcitor pe drumuri lungi 
fost întoideauna, 


Pe trupul meu nu au clipit nici c 
1ă pietre cu zâmhete rare — doar + 
vele când mi se juca în plete, 


Pogăţiu mea mi-a fost pământul, 
mântul, cu apele lui uneori de cris 
neori de lut, purtând mug 








Arborii bătrâni la rădăcinile căror 
desea ascultam poveştile dumii. 


Aman 


„Sceorborile_ în care mă afundam 
vieţi în urmă, să ghicesc, ce va fi mâi 


acu 


Cerul, şi el cră al meu; — Cerul! 
pede pe care citiam măsura : vrea 
din care coulegeam în albăstirelele 
corola pleompelor lacrimile lumii 
erau daruri sfinte din clipe adâne 


=) 


= 


Când aţi venit în grădina mea 
pletiam un mănunchiu pentru voi: 
dădeam din răsadurile cele mai rare 
nu le cunoşteau parcurile voastre, 


LARS =R 


In seri dogorite, când veţi  înti 
cadelnița mâinilor voastre să mires d 
sufletul şi veţi privi cu trupul încle ] 
spre glastra de foc ce asfinfeşte pe 2 fe 
în tinda sfârşitului vostru vor ră, 
fire de rouă din neştiutele mele gră d 








wm Sara asta n'am venit sto cârit [IN 
tru voi! n: 


[i 
IJBERALILE NET m 


n 


si 


Din volumul „Seri adânci“ 





UNIVERSUL LITERAR 


Romanţa bucureșteană 


Vechiul meu pricten Pupi Violeti 
este un curtezan de mâna 'niâi. Cum: 
icse pe poartă, işi aruncă ochii la 
dreapta şi la stânga şi, după direcția 
în care zăreşie imaginea primei fe- 


mei, îşi aranjează şi el treburile, 
spre centru sau perilerie. Nu e zi 
dela Dumnezeu, în care să nu-l 


poarte pașii prin străzile cele mai 
neprevăzute, pe urma unci fete. sau 
lemeiuşiti viciene. care petrece pe 
socotealu vorbelor lui, dacă nu-l ua 
cumva în serios, 

Dacă idila tinde spre centru. Pupi 
calcă discret, în apropierea necu- 
moscutei, făcând o mutră serioasă, 
sau inditerentă, până când spectato- 
rii curioşi se răcesc şi drumurile se 
umplu de cotiturile  noroioase ale 
mahalalelor. Odută ajuns în mahala, 
însă, se schimbă boerul: fulgerător, 
îşi măreşte compasul, tuşeşte, începe 
să fredoneze ceva, aruncă bastonul 
pe braţ, îşi sumete pantalonii şi. nici 
unu nici două: atacă, 

Văzându-l într'o zi ocărât de o fe- 
meie — în calitate de vechiu prie- 
ten — am îndrăznit Să-i spun pe 
şleau : Bine, nene, uu te mai laşi de 
comedii ? |... Ai îmbătrânit, te-ai com- 
promis, nu mai merge! 

Dar tot eu ceşii păcălit. căci iată 
ce-mi răspunse ticălosul: — Naiv 
ce eşti ! Crezi tu că un om ca mine 
se ia după gura unei femei? Oare 
cinstea mea, reputaţia mea, se com- 
promit, dacă-i vine uneia gust să mă 
Îacă cu ou şi cu oțet, în mijlocul 
sirăzii ?... Mi-e foarte egal! Mă o- 
cărăşte una ?,., cotesc drumul şi mă 
iau după alta ; mă ocărăşte şi asta ?.-. 
ciulese urechile, fac pe nisnaiul — 
m'o să mă bat cu ele pe stradă! — 
și țuşti dapă alta! 

Inir'o singură oră pot să dau, după 
împrejurări. zece, până la douăspre- 
zece asalturi. Și aici am şi cu socote- 
lile mele : să zicem că una se face că 
w'aude. alta intră întro curie. alta 
mă face porc neruşinat, alta derbe- 
deu ticălos şi aşa imai departe: una 
două, trei, şapte. nouă |... Dar eu nu 
disperez : într'o sumedenie de ne» 
bune, trebue să fie şi un procent de 
femci serioase şi gata afacerea | Cum 
vezi, eu socotese pe atâia la sută: 
dacă una din zece îmi primeşte a- 
morul. sunt satisfăcut — Și, iată cum 
nici o zi nu-mi rămâne nefructuoasă. 
Ei. dragul meu. trebue să fii înar- 
mat pentru viaţă ! Omul, când por- 
neşte la o treabă, ori o duce la bun 
sfârşit. ori o lasă moartă ! 


Mă convinsese. Cu procedeul lui 
la sută. oricum ar fi stat lucrurile, 
un vânat tot trebuia șă-i pice în ghia- 
ră. Mă gândeam, scormonind trotua- 
rul cu vârtul bastonului, cu capul 
plecat, uinilit de naivitatea mea: mult 
face  perseverența la om... când 
Pupi mă deşteaptă. dându-mi o pal- 
mă la moalele capului. adică: see 
mai eşii! Şi, aproape restit: ai nă- 
tărăule, vino să te 'nvăţ cartel Şi. 
mai mult pe sus, îmi făcu vânt în 
bodega „La doi Debreţini“. Hei băia- 
tele... şi eu am fost ca tine. dar 


m'au învățat necazurile ! Nimeni nu 
se naşte învăţat. 

Gustai dintrun ţap, cu un 
pleoştit şi supus, 


Ascultă, măi băete şi bagă la cap, 
eu îți vreau binele, 


fratele meu; omul nu trebue să se 
descurajeze niciodată ! Aşa e viaţa : 


un pas înainte și doi înapoi! 
„Şi, întradevăr, mi-a înşirat atâ- 
tea aventuri, atâtea cuceriri, 


de viclime. dacă naş fi fost reţinut 
de cl la berărie. 





M. CELARIANU 


— Cum ţi-am spus. urmă Pupi, 
n'am avut nimic să regret, pe urma 
întreprinderilor mele amoroase. Dacă 
am fost uneori înfrânt, apoi provi- 
dența a vroit-o, fatalitatea, şi, înain- 
tea fatalităţii, mă îuchin ! Bea-ţi ța- 
pul. să-ţi spun şi una teribilă. ca să 
vezi «<c surprize te pot aştepia în 
caricrea asta aventuroasă |... Tot 
aşa într'o seară, mă luai după una, 
pe strada Viitor; era elegantă, fru- 
moasă, bine şi mi se părea mie că 
ar fi mers. După ce sondai terenul, 
dela distanţă, cu flerul meu special 
mă apropiai şi începui să o curtez. 
Nu mă respinse, dar nici nu mă în- 
curaja — şi. până în „General La- 
hovary“ am mers aproape tăcând — 
Deodată numai ce o văd că se o- 
preşie în fața unei clădiri mari, toa- 
tă luminată electric şi, înainte de a 
împinge poaria, îmi aruncă o pri- 
vire, care spunea destul, pentru a te 
băga şi în foc. Curagios, îmi spusci 
în gând: am nemerii-o! şi, dintro 
săritură, fui în curte. pe urma ei: 
O lăsai să intre ca mai întâi —e 
chestie de precauție — şi. în timpul 
ăsta gândeam : am o mie cinci sute 
de lei în buzunar; îmi trebue ne- 
greşit pe ziua de mâine, dar, la ne- 
voie, ducă-sel Pe când sondam te- 


aer 
dar nu putui bea 
mai mult; figura lui Pupi, vechiulă 
mcu prieten, de astădată mă domina. 


îți spun ca lag 


încât 
începusem şi eu să mă oţoresc: mă 
simțeam mai berbant şi. în ceasul a-kg 
cela. aș fi făcut, sunt sigur. mulțime fa 


Târziu 


i Ho, ho! cu hohot lung să hohotim ! 

Ă Suntem nebuni şi lumea 'ntreagă e nebună 
se Să râdem, hai, să râdem împreună 

ai Că vieaţa tristă, care o trăim 

E doar un vis urit pe-un drum de humă 
Şi tot ce năzuirăm noi o glumă 


fe 

















Ha, ba! Am plâns dureri în poezie 
sidi-am înălțat altare pentru zei: 
BiDar le jeritirăm turme întregi de mici 
A Și n'am văzut ce cruntă nebunie - 

i. să jertieşti pentru o “nchipuire 

Pe care o numeşti Dumnezeire — 


Cu hohot lung în templu-am să detun 
Să se dărâme pietrele cioplite. 
Voi sfărâma visările 'nilorite 

In sufletul meu aprig de nebun.» 

Şi “n cerul cel înalt am să ajung 

A Strătulgerând cu râsu *mi îndelung, 


— In suflet m'am trudit adânc să sap 

Y Şi-am dezgropat mulţime de comori.» 
«-am aruncat pe drum la trecători, 
Apoi am vrut să-adun ca un satrap 
'ot cerul risipit pe-oglinzi de lac.., 

Și m'am trezit un cântăreţ sărac, 


Ha, ha! Şi cântul meu era duios 

Şi plin de lacrimi. Nu “] mai vreau acum! 
— Imi voi croi în lume un alt drum — 
Vreau cântul hohot lung, armonios, 

Să freamăte de dorul furios, 

Şă hohotesc şi să mă “ngân 

Cu chiote şi gesturi de păgân. 


„Mă văd cu mâinile încrucişat 

Cum mă privesc în ape trist, sură 

— Mă dor privirile-mi înlăcrămate... 
De mine 's ele-atât de 'nduioşate ? 

— E atât de mult, de când uitai să râd! 


EUGEN VICTOR 





renul pe dinafară, o servitoare des 
chise uşa şi. ca şi cum aş fi fost de 
mult aşteptat, mă introduse, grăbit, 
în hall, îmi luă pălăria şi o porni 
înainte. până la o ușe pe care era 
gata s'o deschidă. Dar eu o reţinui, 
cu aerul meu de gentilom şi, făcân- 
du-i cu ochiul, îi strecurai în mână 
cinci sute de lei, înţelegi... pentru că 
toate lucrurile să meargă bine. Mi 
se păru că m'a înțeles şi mi-a făcut 
semn din cap să nam nici-o grije şi, 
în fine, iîntrai.... Cum îţi spun... am 
intrat... Maică Preacurată, dacă aş 
fi ştiut! Unde crezi că eram, neno- 
rocitul de mine ?.... Nici nu-ţi trece 
prin cap, nici nu visezi: La „Socie- 
tatea Protecția Animalelor“...  As- 
cultă, măi, şi bagă la cap: Protecţia 
Animalelor 1... Am priceput numai 
decât după tablourile de pe pereţi 
şi din fraza ce auzii. intrând pe uşe, 
din gura unuia care făcea pe orato- 
rul. Sala era înțesată de lume : femei 
bărbaţi, popi şi toţi ascultau cu sine 
zenie, stând pe Ci, cu capetele 





SCRISOARE 


Dac'ai porni spre seară din satul tău sărac, 
Lăsând căsuţa albă cn nalbe la cerdac, 
Ferit la mal, pe râul cu albăstrimi de cer, 
Te-uşi astepta în ioică cun lipovan năier 
Ne vorm lăsa pe ape aşa lă întâmplare, 
2 lar Donărea sctoasă, ne va sorbi spre zar, 
Și satele pe maluri ni s'or părea în cale, 
“Târlele de mioare păscând pe câte-o vale, 
Ne-or aştepta pescarii pe-amurg la chirhana, 


Dim ciorba minunată, flămânzi vom ospăta, 
Ne-om duce şi la lani la han — iar cârciumarul, 
Zâmbind, cu cvas sau votcă ne-o potoli pojarul. 
Şi-atunci când lunam ape se va svărli din cer 
Ne-om întumna în loica mânată de năier. 

Va flutura zăvoiul din îlamuri verzi de ramuri, 
Pe Dunăre vor trece dubasuri negre, ciamutri, 
Ne vom răsni de ele trecând de fiecare, 

Și hanul, chirhanaua, se vor topi în zare, 

S'or zbatem preajma noastră crăpceni şi sămotei, 
Spărgând pusderii stele ea boabele de mei. 

Și râu-o să ne *ndemne cu stropi de mărzărint, 
D'ar din cauc sorbi-vom nu apă, ci argint... 
„Doi stârci mai albi ca Imna sburând depe zăvoi 
Şi-or flutura în treacăt, omătul peste noi. 


RADU BOUREANUI, 





- ari =" Pers 

plecate. ca într'o catedrală. Persoana 
pe care o urmărisem şedea în piciore 
rezemată de pervazul uşii. la un pas 
depărtare de mine. Nimeni nu se ne- 
linişti de prezenţa mea şi nici nu 
sar fi putut una ca asta, dată fiind 
evlavia cu care era ascultată fiecare 
cuvântare, Nu mişca nimic, nu se au- 
zeau nici răsuflăvrile, în timp ce, dela 
tribună, o cucoană bătrână, cu guler 
de cauciuc, bărbătesc, un colonel 
pensionar, de intendenţă. un doctor 
uscăţiv, ca un scatiu, cu membrele 
tremurătoare, zbierau cât îi ţinea 
gura : animalele noastre iubite, su- 
rorile noastre dragi. prietenile noas- 
ire devotate! şi altele şi altele... 
Bine înţeles că nu eram prost s'as- 
cult ce spuneau ei; dela început nu 
mă ocupai decât de doamna în ches- 
tie. Mă trăsesem încet-încet lângă ea, 
până când braţele ni-se atinseseră ; 
din când în când o atingeam peste 
cot, .dar cu aerul că o făceam din 
greşeală şi numai: ochii trebuia să-i 
țiu fixaţi la orator, ca si cum l-ași 
fi asculiat nevoe-mare. Pentm a nu 
da nimic de bănuit. cum se indrepta 
vreunul spre tribună şi, chiar înainte 
de a începe să bată câmpii, eu o 
porneam cu aplauzele și aplaudă şi 
aplaudă, de-mi făcusem palmele 
flăcări. nu altceva. Când siriga ci- 
meva „bravo“, izbucneam la rândul 
meu : bravo. bis. trăiască, urrraaa!! 
Și, în vremea asta. coatele îmi ma- 
nevrau pe lângă dânsa, după alfa- 
betul sentimental. De câte ori o 


surprinsei  privindu-mă şi atunci 
dădui ochii peste cap. pusei mâna 
pe piept. dar nicio vorbă: nu era 
rost de nici un cuvânt! jlocnai 
vorbea o cucoană grasă, cu un glas 
pițigăiat şi îmbrăcată într'o rochie 
sură, având alia şi umerii garnisite 
cu căţeluşi de culoare verde şi, pe 
fiecare mânică: o pisică închipuită 
mâncând un colac, Naş fi băgat-o 
de seamă, dacă nu ţipa de-ţi lua au- 
zul. bătând cu pumnii în masă şi 
urlând : ajutor, ajutor, pentru ani- 
majele noastre de curte |... Ca un 
refren dezasperat, vorbele astea se 
vepetau după fiecare frază şi 'toc- 
mai târziu. băgai de seamă că pu- 
blicul se ridica pe rând, se scotocea 
prin buzunare şi se strecura la tri- 
bună, depnnând într'o mare cassă 
ile ntinichea, bancnote mototolite şi 
întorcându-se, apoi. cu conştiinţa 
împăcată. la băncile încălzite. Cu- 
vând rămăsei singurul din sală, care 
nu dăduse şi, evident. vocea oratoa- 
rei se ascuțea de astădată numai 
pentru mine. Mă uitai în toate păr- 
țile i-mi  dădui seama că toată 
mulțimea aceea căsca gura la mine; 
câțiva mă fixau chiar, batjocoritor. 
Fu n'am obicei sarunc banii în vânt, 
dar nu mai era nicio scăpare: mă 
lăsai în voia soartei, buimăcit şi a- 
junsei asudat până la tribună. N'a- 
veam decât mia de lei. neschimbată, 
dar ce era să fac... 

Oratoarea cea grasă îmi şi întins 
sese cutia, rată tree în fața maca, 


UNIVERSUL LITERAR 


ca şi cum m'ar fi invitat să dau câ: 
de mult, că încape. Scosei, mia, c 
destăcui. ca să se vadă bine— arun- 
cai o privire cu înțeles spre dama 
în chestie — şi îi dădui drumul în 
casetă, retrăgându-mă în colțul meu, 
ca un cotoi leșinat, 

Dama mă privi surâzătoare — vă. 
zuse că dispun — şi-n cele din urmă 
îmi ziceam; cel puţin cu atât să 
m'aleg : fac și eu dragoste cu ea pe 
datorie. Și. la gândul ăsta. îmi mai 
veni inima la loc. 

In sală se făcuse mişcare: o damă, 
probabil din "'nalia societate și care 
lăcea pe prezidenia, trecea printre 
bănci, cu un carnețel şi. Ja fiecare 
persoană se oprea, punea o între 
bare şi apoi nota pe carnet, Auzean 
în jurul meu. din când în când: da 
da. mă rog. cu plăcere — și, câne 
nobila doamnă fu în faţa mea, nici 
nu mai ascultai ce mă întreba; mă 


închinai. respectuos, surâsei auto: 
mat, mă prezentai și promisei. le 
vândul meu: da, da, cu plăcere 


madame ! 

Până aci a fost greu! În mişcare: 
deslănjuită mi-a fost uşor să adrese; 
obiectului dragostei mele câteva vor 
be esenţiale, strecurându-i şi carte: 
de vizită, pe care o citi cu văditi 
bucurie. 

După o pauză de gândire îm 
şopti: la 10 jumătate, acum e zece 

Am axanjat, îmi spusei, şi înce 
pură să mă treacă mii de fiori. Dis 
cursurile reîncepuseră şi se ţinea: 
lanţ. dar acum adevărat că nu ma 
auzeunm nicio vorbă. Mă furnica pri! 
tot trupul gândul că. peste o jumă 
tate de oră voi fi singur. cu drag 
mca şi voi gusta o fericire în star 
să compenseze emoţiunile prin ca! 
trocusem. La fiecare minut scotea 
ceasul, mă uitam la el, fără să vă 
şi mi venea să-l arunc în capul voi 
bitorilor. Dar. cu chiu cu vai s 
făcu zece şi douăzeci şi cinci. 4 
erau cinci minute. Doamne, care î 
ocrotit pe Isac yi pe Rebeca, aji 
tă-mă şi pe mine !... Ardeam, nu m: 
puteam, scosei pardesiul, îmi şters 
fruntea, un minut trecea ca vu 
veac... În fine 11|... Veni şi zece 
jumătate |... Dar, în acelaş timp, cl 
poțelul dela tribună sună sfredelito 
lDumnezeule, părere să fi fost. sa 
aevea ?.... Nu. nu era părere. De 
tribună, doamna cu carnețelul, ! 
adresă publicului: d. Pupi Violei 
noul nostru tovarăș. va vorbi on 
ratului public despre rolul pisicik 
în stârpirea dușmanului nostru : şo 
ricele |.... 

Imi veni să mă prăbuşese la p 
mânt. Prăpădit, mă uitai spre vecii 
mea. Ea-şi încheiase haina şi, câ 
a auzit despre ce era vorba, mi 
aruncat o privire fulgerătoare şi 
iurită şi fără nicio milă. trântind 
mi uşa peste picoare. eși, Dar, 
era să fac? Nu mei aveam înc 
iro. Publicul începuse să bată d 
palme şi din picioare. un freamăi 
înălța din mulțime; la tribună, 
tribună |... Violeti, Violeti 1... Doa 
na cu carnețelul se apropiase d 
nou, îmbietor.,.. 

„Mă duseiu să vorbesc |... 


MIHAIL CELARLANI 








WNIVERSUL LITERAR 


Clasicism şi romantism 


i n 


Prin urmare Fenelon şi Rousseau, cel 
dintâi prin scufundarea în apele mistice 
ale quietismului, al doilea prin izolarea 
şi regăsirea de sine, au inaugrat interio- 
rizarea sufletească ; iar prin evadarea 
în mijlocul naturii socotită după predi- 
lecţia lor pentru simplicitatea clasică ar 
îi pus bazele romantismului. de mai târ- 
ziu. Aşa spun istoricii literari minier 
precursorilor, Fânelon ivindu-se cu câ- 
te-va decenii îuaintea Iui Rousseau, ar 
urma după cea mai elementară inferență 
logică, ca cel dintâiu să fie adevăratul 
precursor. 





Prima întrebare, pe care trebue să ne-o 
punem, este aceea de a şii, dacă Fene- 
ion aduce cu adevărat o altă menialitat 
Convertirea quietistă izbutise ca să-i 
modilice  rezonanțele sufleteşii? Sau 
chiar dacă ar fi izbutit, clericul Fenelon 
începuse să fic altceța de cât un mistic, 
din care primele ediţii apăruseră încă 
din evul mediu, sau chiar dela Plotin? 
De ce Fenclon precursor şi nu făuritorii 
reformei religioase ? Sau de ce ci, şi nu 
uu Sf, Francisc din Asisi cel înfrățit cu 
natura direct, nu prin formule ideologice? 
De ce nu pusinicii, sau primii creştini. sfâ- 
şiați de fiare în circurile imperiale, ca 
să-şi scoată Ja lumină, prin sfărâmarea 
umforei plină de pământ a trupului fla- 
căra sufletului înăbușită de plăceile lu- 
meşti ? 

De altfel sa şi susținui cândva, că ge- 
iul creştinismului sfărâmătorul de idoli 
şi de viaţă trupească, liberatorul de su- 
flete din ghiarele căruei, ar fi lost les- 
pedea de temelie a romantismului. 

Mentalitatea nouă cu totul nouă creată 
de creștinism a fost însă o menialiiate 
colectivă condusă de „canoanele“ culese 
din Vechiul Testament (Sfânta alianţă a 
lui Dumnezeu cu Israel) şi mai ales din 
Noul “Testament (Sfânta alianță a unui 
Dumnezeu cu umanitatea păcătoasă prin 
intermediul lui Isus Cristas. Creşti- 
sismul izvorât din Noul Testament este o 
religie „revelută“ cu care credincioşii or- 
ganizaji în biserică nu mai au libertatea 
individualității lor, ci obligaţiunea ispăşirii 
ca om, nu ca individ. Spiritualismul creş- 
tin, fireşte, superior prin aceasta tutulor 
ruligiilor existente, ca şi acelor care au 
fost, nu putea insă să încredinţeze pe om 
în mâinile propriului său suflet. Biserica 
porunceşte şi creştinul i se supune pei- 
teu mântuirea umanităţii, Canonul fun- 
damental al creştinismului este evitarea 
sub orice formă a sensualismului, de aci 
şi goana bisericii împotriva artei dătă- 
toare de plăcere chiar spirituală, dar în 
tot cazul alta de cât aceea a credinței. 

De altminieri dogma, porunca biseri- 
cească până la cel mai rigid formalism 
întovărăşeşte, sprijinind orice fel de re- 
ligie, O credinţă oarecare se poate re- 
flecta în arta unui popor, dar ea va pu- 
tea mai greu să călăuzească arta, dându-i 
un suflet nou pe cale pur biscricească. 
O dovadă absolut peremtorie este in- 
stalarea clasicismului modern în mijlo- 
cul catolicismului fraucez intolerant ca 
orice religie. 





In studiile acelora, care au încercat 
găsirea precursorului romantismului este, 
credem o eroare ce a deviai soluţionarea 
ecuaţiei propuse. Romantismul presupune 
apariţia unui suflet nou, sigur mult mai 
vechiu de cât Rousseau sau FEnelon, a 
unui suflet omenesc în tot cazul laic, pro- 
dusul lent al unui proces de evoluţie, 
pe care Schiller cel dintâiu la întrevă- 
ut, când a făcut delimitatea diatre cei 


vechi şi moderni în studiul său despre 
„Poezia naivă şi sentimentală”  (1795— 
1796). 

Schiller arată, cum puterea celor vechi 
consistă din determinarea obiectelor în 
finit (arta) plastică), pe când modernii ex- 
celează în arta infinitului (arta poetică). 
Cei dintâi au imitat natura, cezalţi an 
idealizat-o. 

Superioritatea modernilor în 
priveşte ideile nu le este de un prea 
mare ajutor în, arta plastică, unde trebue 
în mod necesar să determiur în spaţiu 
cu cea mai mare preciziune imugina, pe 
care inchipuirea lor a zămislit-o, şi unde 
prin urmare trebue să se măsoare cu cei 
vechi spre a pierde victoria, In materie 
de poezie modernii înving pe cei vechi 
prin bogăţia fondului, prin tot ce nu se 
poate nici reprezenta, nici traduce prin 
semne sensibile complete, întrun cuvânt, 
subliniază Schiller, prin tot ce se nu- 
mceşte spirit şi idee în opera de urtă. 

Individualizarea este caracterul anti- 
cului şi idealizarea este forța modernu- 
lui. Cea dintâi presupune naițitate în 
contact cu natura, a doua sentimentali- 
tate. E natural prin urmare, ca în tot ce 
trebue să ajungă la intuiţia sensibilă, 
imediată şi să lucreze individual, anticul 
să învingă pe modern. De altă parte, con- 


ceeace 












chide Schiller, e tot aşa de natural, ca a- 
tunci, când e vorba de intuiţia: spirituale, 


lumea simţurilor poate şi trebue să fic 
depăşită şi astfel anticul să sufere în 
mod necesar limite în materia sa şi, că 
tocmai fiindcă e legat de aceste limite, 
anticul să rămână în urma modernului, 
care se poate libera de ele. 

Poetul modern, adaugă Schiller într'o 
notă din prima ediţie ce na mai apărut 
în ediţiile următoare, trebue să-și pro- 
pună, ca pe deoparte să fie antrenat din- 
colo de realitate prin facultatea ideilor 
şi pe de alia, să fie readus în datele reu- 
jităţii prin instinctul reprezentării, căci 
prin însuşi fenomenul acesta el intră în 
luptă cu sine însuşi și nu pouie termina 
lupta de cât admițând, ca regulă, posibi- 
litatea reprezentării idealului, 

Trecând peste această erarlie între 
aria veche şi cea modernă, care se refe- 
ră mai mult la elemente de conţinut de 
cât la mecanismul; pur estetic, ajungem 
la ceeace constitue sâmburele gândirii lui 
Schiller : delimitarea între arta veche şi 
cea modernă, înire cea clasică şi cea ro- 





5 


imuntică, cea veche fiind obiectivă în e- 
senţa ei, e naivă în înţelesul de supremă 
oglindire formală pe placa unei sensibi- 
lităţi pur pasive; cea modernă, esie su- 
biectivă, deci sentimentală. 

Clasicismul francez este o revenire la 
modelele greceşti, graţie refluxului tar- 
div al Renașterii italiene. Epoca însă era 
depăşită. Caracterul sentimental al mo- 
mentului său istoric, sufletul omenesc 
îl dobândise încetul cu încetul după pe- 
ximarea păgânismului şi după însemna- 
rea definitivă a creştinismului, pe cărări 
laice, nu la umbra bisericii. 

Nu-şi găsise încă nici un teoretician 
care prin ideaţiunea și viaţa sa laică să 
desfunde din apăsarea tradiției înmuguri- 
rea sentimentală, 

Acesta a fost rolul ]ui Rous 
toria literaturii universale, 

Sentimentalismul în sine e amestetic. 

Prcţiozitatea pe care o combate Boi- 
icau, sau Moliâre, dar mai ales Fenelon 
este un sentimentalism  languros, fad, 
mălăeţ și călduţ, deci inestetie. Drama- 
turgia lui Corneille, dar mai ales a lui 
Racine a proius însă estetizarea senti- 
mentalismului în cadrul tragediei gre- 
coşti, 

Acesta e motivul, poate, pentru re 
clasicismul francez e oarecum artificial, 
şi absiract, dându-ne cu toate, că ne gă- 
sim în faţa vnci veritabile manifestări 
artistic; wacca imprgie nelămuriţi de 
funciară incompatibilitate între elemen- 
tul naiv și cel sentimental. Clasicistnul 
naiv în esența lui devenise în secolul al 
XVIl-lea sentimental. Era tocmai idealul 
artistic, pe care îl preconiza Schiller în 
mod postum şi împotriva cărui se ri- 
dică Nietzehe când ne vorbeşte despre 
„socratismul estetic“, 

Acesta e punctul pe care nu-l admi- 
tea F&ânelon. Ar fi dorii ca Racine să fie 
Sophocles — nu Euripide — mai ales că 
pentru Fenelon preţiozitatea ambiantă 
ar îi putut surpa din gloria lui Racine, 
Fenelon nu admitea pur şi simplu pot- 
zia sentimentală şi dorea revenirea, iim- 
posibilă în fapt, la eci vechi. Mai era îu- 
să şi clericul din Fenelan, care nu putea 
decât să blesteme amorul profan din dra- 
maturgia franceză, fiindcă pentru el sen- 
timentalism însemna; amor profan : acu- 
plare genezică, Bremond ca şi Albert 
Schinz îl aclamă totuşi pe Fenelon ca pe 
un protect literar: „Albină lacomă pentru 
toate lucrurile viitorului” a zis cel diin- 
tâiu. În realitate Fenelon a fost mai cla- 
sic de cât secolul al XVII-lea. 

Acela care a scris „le suite du IV-e 
livre de l'Odysse oi les aventures de 











cau în îs- 











Intro clipă dentuneric 


Clovotul jerifirei mele va isbi“ntr'un miez de zi 

Și va fi un singur clopot nimeni nu-l va auzi, 

Ruga unui fier în care sa oprit un glas de om, 
Putred ca un fruct ce cade dintro ramură de pom.., 


Greu 


pământul cu o daită de titan se va desface, 


Viermii ver şopti sarcastic: Visul tău, eterna pace... 
Cântărind în mâini de oase bulgării de 'nfelepciune 
Voi găsi ce-i adevărul, adevăr ce nu se spune. 





PIRIRRAE 


MATEIU C. ALBXANDRESCU 


10 


O fe AMA de 









= 
Newton, celebrul fizician, făcea odată 
— iarna — niște calcule, chemă servito= 


rul şi-i spuse că-i [rig. Acestia îl mulă, 
cu scaun, cu tot, lângi sobă. 

Peste puţin timp se iîmcălzeşte așa de 
tare, că strigă servitorului : 

—- Dobitocule, nu vezi că m'am fript 
aicea ? Mură swba dobitocule! 

Servitorul îi observă : 

— Mă iertaţi, nar fi bine să vă mutaţi 
d-voastră cu scaunul ? 

— Aşa-i Irate, că bine'zici. Cum dracu 
nu m'am gândit şi da această soluţie ! 


— Alle, domnul Tristan Bernard, YV: 
telefonez ca să şiiu dacă aţi primit in- 
vilația mea la masă pentru astăzi ? 

— Da, am primit invitația, foarte gen- 
til din partea d-voastră. 

- Vă aşteptăm căci veniţi de sigur? 

— Nu, nu. mulţumesc. 

— Cum nu sunteţi liber? 

-- Ba da, ba da... 

-— Atunci ? 

— Nu mi-e foame! 

« 








Lord Curzon, pe când cra vice-rege 
ul Indiilor, discuta înir'o zi cu un înalt 
funcjionar, nn veteran care, pentru a 
îutări punctul său de vedere voi să 
«uvoace, cei treizeci de ani ai săi de 
experienţă“, 

Atunci lord Curzon răspunse cu to- 
mul lui semeţ: 

— Fu nu sunt aci ca să mă închin în 
faţa unei experiențe de treizeci de ant, 
ci pentru a-i îngleepla erorile ! 





Iloyd George, vorbind întro zi des- 
pre home-rulc, zise 

—- Vreau home-rule pentru Inglitera, 
pentru Şeoţia, pentru. Wales și Trlanulu ! 

Unul strigă atunci: 

— Home-rule peniru iad! 

— Perfect răspunse Lloyd G 
cire intervine pentr fara lui! 








rge, [ic- 





Socrate, în urma rugiiminţei unui fle- 
car, ca să-l înveţe retorica, îi ceru un 
preț de două ori mai mare decât celor- 
alţi. 

Palavragiul întrebând dece trehue să 
plăteuscă îndoit, Socrate îi răspuns 

— Fiindcă pe tine trebue să te învăţ şi 
să vorbeşti şi să taci! 


RUD. A. KNAPP. 
GIACOMO CERE URCE DE ROREREL E 





Telemagues, fils dUlyssc" (1699) opera 
cea mai, imbibată de mitologia veche, dar 
tot în atmosfera sentimentală a epocii, 
din care nu se putea smulge, era teore- 
ticeşte înrădăcinal în poezia naivă a an- 
tichităţii, cure dacă îi neliniştea puţin, 
din cauza păgânismului, îndatoririle sa- 
le de slujitor al biserieii creştine, îi mul- 
țumea în schimb ura împotriva amorn- 
lui prolan grație diserejiunii anticilor în 
unele dim operele lor de artă, faţă dd ma- 
vea taină genezică, 

Poate că în „Telemaque“ se aude mai 
puţin acel „perpeiuel grelot de lamour“ 
cum spune Albert Schinz şi mai rar. Poa- 
te că „une survivance stupide de la mi&- 
vrerie de Preciuses“ nu găsim în perie 
peţiile fiului lui Ulyse, loatle acestea 
însă ca şi tot ceca ce întâlnim în operile 
sale de critică literară, fie că e vorba de 
„Dialogues sur l'Eloquence” sau de 
„Memoire sur les occupations de PAcade- 
mie francaise“, fie că ne referim la 























„Letires Monsieur de la Moite“, sau ja 
celelalte amintite până acum, ne fac să 
vedem în kenelon un aprig duşman al 
seutimentalismului. 

Desigur că l'nelon ar fi admirat dacă 
ar îi trăit „Cloitre“ a lui Verhaeren, suu 
actul | din „Simone“ de Brieux, in orice 
caz „Cur€ de Tours” a lui Balzac, chiar 
şi sau mui ales „Abbe 'ligrane“ de Fabre, 
dar ar îi anatemizat uu cu prea multă 
cordialitate „Notre dame de Paris” a lui 
Victor Hugo, cel mai romantic dintre 
romantică, ă 

Din Racine fără îndoială că trebue 
să-i fi plăcur mai ales „Esther” şi „AtLha- 
lie“, findeă numai aceste două sub rapor- 
tul erotic pot sta alături de Oedip rege, 
Iphigenia şi Hippolyt, după cum spune 
un critic francez modern. 

Dar dacă ar fi citit Fânelon „la nou- 
velle Ilelvise” şi confesiunile lui Rou- 
sseau? 


De fapt primele izbueniri ale senti- 
ntevialismului sunt foarte vechi, de aceeu 
şi delimitarea pe care o face Schiller nu 
c o delimitare absoluiă în timp, De alt- 
fel Ir. Nieizeche tace aceeaş demareaţi 
între poezia dionisiacă şi cea apoli 
(Origina tragedici) renunțând cu des 
şire la elementul cronologic. „Psalmii“ şi 
„Cântarea cântărilor” sunt cole dintâi 
„eărturii de poezie sentimentală adevă- 
rate; dar cu un caracter striat religios; 
apoi sentimentalismul scapă din făguşul 
estetic aproape în tot timpul antichiziţii 
din perioada de culminaure, încearcă o 
restaurare în evul mediu lără rezultate 
preu fericite spre a i. izgonit aproape în 
timpul Renaşterii. 

In secolul al XVil-lea înj Franţa alături 
de restaurarea clasicismului, sentimentu- 
lismul priutr'o derivare uşor de înţeles 
se refugiază într'o pură expresiune ver 
bală: prețiozitatea. 

Nici clasicii francezi nau putut evita, 
cu toată dragostea lor pentru Sophocles, 
versuri de acestea în tragediile lor: 
























Impalienis. desirs d'une illusire Pengence 
A qui la mori dun pere a donnă la nui- 
/ssance 


(Cinna 1.1.) 


In acelaş chip eufuismul englezesc 
inaugurat de lohn Lyly întovărăşeşte în 
timp “apariţia lui Shakespeare, wrimul 
vomantic, adică cel dintâiu creator de 
poeaie sentimentală adevărată, după 
cum gongorismul în Spania premerge lui 
Cervantes, sau narinismul în Italia, lui 
Motastosio şi Goldoni. Eroarea pe care 
o fuce un Albert Schinz este mai ales 
credința că lupta lui Fânelon impotriva 
prejiozităţii ar însemna tocmai pregăti- 
rea literaturii romantice de nai târziu, 
ceva ce ar fi o pregătire a unui eveni- 
ment, luând atitudine împotriva germe- 
milor săi. Or romantismul chiar şi în 
epoca sa de afirmare categorică şi ge- 
nerală, — după revoluția franceză — a 
păstrat ceva din prejiozilatea primilivă, 
adică din alambicarea sufleteaseă graţie 
subicclivizării sau a spiritualizării re- 
flectată pe calca  expresiunii verbale 
complexe. 

De altfei pe dă o parte toate dirivatele 
romantismului, începând cu siinbolismul 
ca și pe de alta, ioate revenirile derivati- 
ve căire chasicim, adică realismul sau 
naturalisinul se delimitează între ele prin 
prezenţa sau absenţa preţiozităţii, repe- 
tăm în înţelesul de alumbicare sentimen- 
tală reflectate într'o_cxpresimne verbală 
complexă, nu în acela de fard exterior, 
ca în literatura paralelă clasicismului 
francez citită în saloanele hotelului de 
Rambouiliet, sau ca în acel imens io- 
man sentimental al lui Honort dUris; 








UNIVERSUL LITERAR 


nici ca în poemul „Adonis“ al italianu- 
lui Marini, care povosteşie în donăzeci 
de cântări dragosiea Venerei cu Adonis, 
sau ca în sonetele şi odele lui Gongoru 
care ne vorbeşte de „pieptănătura ume- 
dă şi ondulată a fiuviului Guadalquivir“ 
(Sonetul LĂĂ) şi nici ca simetrismul ver- 
bal al lui John Lyly din „luphues”, 

Toată literaturu aceasta constitue ul- 
timul moment de ratare a, romantismului 
încremenit în posibilitățile lui de afirina- 
re de căire artificialitutea vieţii de la 
Curte în mijlocul căreia mai toți aceștia 
erau obligați să-şi înstrăineze lira pro- 
tocolar. 

Cel dintâiu care socotește Curtea ca 
o piedică pentru realizarea deplină, nu 
derivată a romantismajui, adică primul 
care a înţeles din chemarea romantismu- 
lui sinceritatea afarmării de sine fără 
legi exterioare menite să încorseteze un 
avânt franc, este jean Jaque Rousseau, 
Fără îi fost ercutor de artă, tiiudeă” 
romantismul propriu zis îşi găsește ade- 
rărata cale după revoluția lrunceză, 
Rousscau este animatorul unei inventa- 
Lităţi, „im care literatura romantică de 
mai târzim a jurat încă de la primele ei 
acute. Rousseau i-a netezit cărările, 

Şi poate că nu e lipsit de interes din 
punciul acesta de vedere şi faptul, pă 
Rousseau a arătat înaintea tuturora pe 
cale de idleaţiune estetică, în ve consistă 
aşa numita „viziune muzicală“ sau au- 
diţiunca colorută” adică tocmai mijlua- 
cele estetice în mod riguros remantice și 
reluate apoi de aşa numita literatură 
nouă în timpurile noastre. Rvusscau u- 
şează explicaţia acestos fenomene în pra- 
cesul de anulogie inicrsenzoriulă a îua- 
ginilor cinetice, de _ care ne-am ocupat 
cu um alt prilej. (Teoria îmitaţiunii în 
estetică), 















Fenelon reprezintă în literatura frau- 
„ceză, fimeşte, un moment destul de îm- 
punător şi lără adausul calităţii sale de 
precursor al romantismului, EL care inau- 
gurcază aproape secolul ul XVIll-lea în- 
țelege destul de limpede cum poezia în 
mijlouceie sule lehnice nu poate rămâne 
lacului dar era îu esența lui un antiro- 
mantie categorie, după cum um văzut. 

„De câtva timp”, zice totuş Albert 
Schinz în articolul citat, ne întrebăm 
mereu, care cra origina concreiă a acestui 
element inevitabil şi atât de des depla 
sat în orice piesă de teatru în Franţa 
începând eu sceolul al XVII-lea: amorul 
Niciodată nu ne-am Îi închipuit un; motiv 
atât de frivol şi cu toate acestea, citinc 
pe Fenelon certitudinea nec pătrunde; 
este supraviețuirea slupidă a dulcegăric! 
prețioaselor“, Poate că clasicism înserm 
neuză absenţa acestui necontenit alopo 
jel al amorului, dar nu putem admite în 
nici un caz că Fânelon e un romantic 
fiindcă era un claste ci mai degrabă d 
nu era un romantic, findcă cru un elasie 


ARI.AT STRUȚEANU 

















UNIVERSUL LITERAR 


COSTACHE CONACHI 


românească dela sfârşitul 
is-lea şi până către 1550, 
când înceţ şi ia înfăţişare de litera- 
tură moder a fost produsul claselor 
boerceşti. Acest fapt îşi are explicarea lui 
Icgică în organizaţiu de pe accea vremi şi 
în posibilitatea de liberă gândire şi scric- 
re a singurei clase cure aveu îngăduința 
să se manifeste. 

Boerimea de pe acea vreme izolată de 
contactul cu pătura țărincască şi deci şi 
cu literatura poporană uu putea să aibă e 
limbă curat românească în scrisul ei. Îmi- 
tația străină, grecească şi apoi franceză o 
atrăgea mui repede, dându-i modele dle în- 
spiraţie atât în în fond cât şi în formă. 

A vorbi pe acea vreme de o literatură 
românească cum fusese pe vremea croni- 
carilor; curi deşi crauă toţi fii de boer, dar 
aveau legăiura str simţirea pămân- 
tului românesc; înseamnă a înţelege gre- 
şit o epocă a literaturii noastre, 

În această atmosferă apare literatura 
Văcăreștilor în Muntenia şi acea a lui C. 
Conachi în Moldova, Trebuie să ţinem 
seamă însă de un fapt care îşi ard impor- 
tanţa lui în aprecierea ce o facem asu- 
pra literaturii de atunci, 

Scriitorii boeri au scris literatură nu- 
mai din plăcere de a scrie şi fără dorinţa 
dea o publica. De acera forma scrierilor 
literare din acea vreme va fi foarte stân- 
gace şi subicciele tratate destul de fa- 
iniliare. 

Sunt convins. că dacă C. Conachi. cu 
tată lipsa sa de cultură literară pai su- 
perioară şi de simţ critic, și-ar fi publicat 
singur pouziile sale, le-ar fi redus la ju- 
mătaie. Ar fi dispărut din opera sa, toate 
acele nume proprii de muze inspiratoare, 
care ne fac să zâmbim astăzi cu multă 
plăcere când încercăm să le citim. 

Dealtfel Costache Conachi a fost un 
boer foarte simpatic în viaţa lui şi fap- 
tele săvârşite de e], pot prezenta o curio- 
zitate şi acum, 

Sa născut la t4 Octombrie 1777 dintr'o 
renumită fuanilie boerească, în satul Ţi- 
găneşti din jud. Tecucin. Tiutăl său Ma- 
nolache Conachi a dus o viaţă fourie uşoa- 
ră risipind în petreceri toată averea pă- 
nutească. Yiul său însă, crescut şi educat 
destul de serios de profesorul francez 
Flenry numit şi „le regicide“, a fost un 
om statornic şi chibzuit. La trei ani după 
moartea tatălui său, întâmplată în 19%, 
reuşeşte să-şi cumpere o moşie şi să adu- 
ne tot ce a irosit cu aiâtu libertute, tatăl 
sin; Dealtiel în viaţa sa poetul Conachi a 
fost o fire scriousă şi cumpătată. 

In ioate funcțiunile ocupate: prefect de 
Tecuci, prefect de poliţie în laşi, membru 
in comisiunea pentru redactarea Regu- 
jamentului organic, minisiru Ge justiţie, 
ivginer hoturnie Costache Conachi inspi- 
ră loată greutatea omului practic şi seri 
Acestea nu-l opresc însă ca în poezie 
dea dovadă de multă naivitate şi. uşurinţă. 

Pregătitul și prudeutul luptător al vie- 
ței publice a fost în poezie un nenorocit 
cavaler învius şi subjugat de mrejele a- 
morului. Din înircaga noastră literatură 
eratică el a fost cel mai nefericit şi mai 
nedreptăţit ostaş al zeului Amor, 

A luptat cu credinţă până la vârsta de 
72 de ani când copleşit de bătrâneţe de- 
pune arnucle şi se dă învins. 

În această privință el a fost cel mai 
fidel cân'iveţ al iubirei, mai fidel decât 
Alfred de Musser!... 

Dintre ioate romanele sale de iubire, 
ce le putem urmări după stângacele sale 
versuri, acel închinat Zulnici a fost cel 
mai sincer şi mai de lungă durată. 

Zulnia era, după cum se ştie, Smaranda 
Negri, soția lui Peiruche Negri şi mama 
marelui patriot Costache Negri. 


Literatura 
veacului al 




































A întâbnit-o pentru prima oară în vara 
anului 1810 la băile Slănicului. 

Acest amor a fost platonic multă vreme, 
deși poetul a suterit mult din cuuza ui 
şi deşi la 1924 iubita sa rămâne văduvă. 
De abia în 1828 Conachi se căsăioreşie cu 
ea. Nu arc însă fericirea să o aibă mult, 
căci la 185 Smaranda Negri moure. 
Atunci Conachi a scris poezia sa „Pe nă- 
sălie“ din care desprindem versuri sitii- 
ple, dar de adâncă simţire: 








„Pe nărăhi răstisnitlă zaci, 
draga meu Smărăndiţă ! 
„Căci «de pre pământ la ceriuri 
au sburat a ta ființă; 
„Nu vezi plâns, n'auzi suspinuri, 
de cele lumești departe, 
„O putere mai ai încă: 
cii cu moartea ta dând moarte. 
„Mici răpil orice siințire 
şi dorință de alt bine, 
„Afară de unul numai — 
să mă îngrop lângă fine 1..* 





COSTACHE CONACHI 


In 1954 a crezut un moment că poate 
fi el ales domn în Moldova, ţinând s 
ma de potiiica sa rusolilă. Dar nădejdea 
i-a fost spulberată odată cu numirea 
ui Mihut Sturdza. Poetul Conachi să re- 
trage la moşia sa Tigăneşti, unde moare 
la 4 Februarie 1849. 

Bagajul poetic al lui C. Conachi este 
destul de voluminos, ţinând seama de 
împrejurările când scrie poetul. In afară 
de poeziile publicate în cele două ediţii 
cunoscuie dela 1856 şă 1987 sta mai desco- 
perii în ultimul timp de d. C. Botez (Cf. 
„Viaţa Românească” Juşi 1906) încă vre-o 
76 poczii inedite. 

Dar poetul C. Conachi are şi o bogată 
activitate de traducător. Bine înţeles ira- 
ducerile sala sunt făcute după opere care 
mau avut nici o valoare literară rema 
cabilă şi în afară de cele câteva lălmă 
ciri din „Metamorfozele“ lui Ovidiu sau 
„Discurs asupra omului“ de scriitorul eu- 
glez Pope, ele nu pot, prezinta nici un în- 
teres. 

Pocziile lui Conachi, publicate după 
moartea poctului, au avut o răspândire 
foarte mare cu mult mai înainte. 

Purtate de rătăcitorii lăutari ţigani de 
pe acea vreme, ele au emigrat în totul 
cuprinsul Principatelor. Le-au cunoscut şi 
Văcăreştii şi Anton Pan, primii însuşia- 











si 








18 Aprilie, 1880: A murit în Bucureşti 
poetul C, Aristia. 

19 Aprilie, 1885: A murit C. A, Rosetti. 

1887: Apare în București „Arupta lite- 
rară“, condusă de Barbu Şt. Delavran- 
cea. 


1898: T. D. Speranţia a vorbit la Ate- 
neul Român din Bucureşti despre „Bas- 
mul şi poezia“, 

29 Aprilie, 1906: Apare în Craiova re- 
vista comemorativă „Traian Dematres- 
cu“, 

21 Aprilie, 1866: B. P. Iaşdeu a vorbit 
la Ateneul Român din București despre 
„Filimon şi Depărăţianu“. 

1867: C. Esarcu a vorbit la Ateneul 
Român despre „Educaţiunea şi politica“, 
„1852: A murit în Bucureşti filosoful 
Vasile Conta. 

2 Aprilie, 1566: Constantin Stamati, 
loan Caragiani, Timoteiu Cipariu, Ale- 
xandru Iaşleu, Alexandru Iurmuzachi, 
Gh. Bariț au fost numiţi membri ai 
Sacietăţii Academice Române. 

1867: Ioan IMeliade Rădulescu a fost 
ales primul preşedinte al Academiei Io- 
mâne. 

1899 : A muril Ja Ghergani (jud, Dâm- 
boviţa), loan Ghica. 

„23 Aprilie, 1825: Sa născut juristul și 
istoricul George Ioan Missail. 

1859: Sa născut în Plocșii filologul 
Lazăr Șăineanu. 

24 Aprilie, 1837: Apare în Bucuraşti 
„Cantor de avis şi comers“ condus de 
Zaharia Carealechi, 








du-şi câteva din cele, al doilea popularizân- 
du-le în antologiile sale „Spitanl Amo- 
vului“ etc... 

În istoria literară românească portul 
C. Cenachi are un capitol destul de im- 
poriant, na atât pentru valoarea literară 
a operilor sale, cât mai muli pentru pre- 
gătirea spiritului românesc pentru o li- 
teratnră sănătoasă care sa înjghebat îme- 
diat după el. 





GIT. CARDAŞ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 
1. — Opera, ediţii: 
1) Matilda, roman dela M-me Cotaine.., 


2) Poezii, alcătuiri şi tălmăciri.... Jaşi 
1856. î 
3) Poesii, alcătuiri şi tălmăciri. Iidijia 
a doua. laşi 1887, îngrijită de M. Pom- 

piliu. 

4) Scrisoare către Mitropolitul Venia- 
min în România literară“ laşi 1555, 

5) Două scrisori de ale lui Conachi 
publicate de Gh. Ghibănescu în „Arhiva“ 
anul XIII. 

6) Cf. manuscrisul 157 din Biblioteca 
Academiei Române. 





12 


Scrisoare deschisă Domnului care glumeşte 


SCUMPE PERPESSICIUS, 


Aş vrea să fiu în stare să răspund ar- 
ticolului bipartit al amicului nostru sim- 
cere delectus, Scarlat. 

Dar nu pot şi să vezi de ce. 

1. Mai întâi nu l-am citit. O afirm nu 
de formă. 

2. Apoi am toată nădejdea că, prin 
dectziunea nr. cutare, din ziua cutare, a 
seonler cu estetică, institut şi bae de a- 
buri din strada Nifon, sa hotărit odată, 
pentru liniștea omenirei, că acest arti- 
col „e ca... calitate exultant, ca cantitate 
exuberant şi aşa șa din punctul de 
vedere al tonalităţei. Având, acum, şi 
calitate, şi cantitate şi tonalitate, aceas- 
tă producţiune a creerului nostru de- 
vine în mod fatal o operă literară. Dar 
cdată stabilită ca atare, ea nu prezintă 
nici acea sinteză între om şi natură sau 
suflet Şi obiectul prezentat lui, nici a- 
cet, idee generatoare din partea schim- 
bată a sistemului, nici acel punct înhi- 
bitiv dela capitolul dramei, cure să facă 
din ea acea ființă de sine stătătoare 
care mere, mere, mere și să 'ntoarnă tot 
de unde-o fost purces, celuloidul acela 
admirabil, acea fiinţă psiho-fizică, în 
irsit, atât de extraordinară şi simpa- 
ți care nu e nici opera omului, nici 
a naturei, nici a mediului, şi care poar- 
tă numele de poezie. Nefiind poezie ea 
nu solicită contemplaţia noastră și deci, 
oricât sar sirădui, de geaba, nu poate 
intra nici în categoria elegici, odei sau 
epopei, nici chiar — cu toată atenţia 
datorită autorului -— în categoria sati- 
roi, 

E prin urmare, 0 operă în proză, 0 
operă prozaică cu tendinţe, dar numai 
cu icudinţe poetice. Puțin, puţin, dacă 
autorul o ţinea mai pe dreapta, opera 
eri poetică şi el: poet. Aşa, ce folos, el 
rămâne numai: scriitor, Sub acest un- 
piu de vedere în această producţiune a 
creerului nostru însă mai e şi alte carac- 
teristice şi neajunsuri care o îace când 
superioară când inferioară. Astfel, ne- 
împlinind condiţiile lui „Pseudokinege- 
tikos* şi nici pe cele, mai teribile, ale 
„Sărmanului Dionis" nu e nici nuvelă, 
nici schiţă și cu atât mai puţin, roman. 
Silăsluind însă în sufletul nostru şi ne 
mai fiind nicio categorie în care să poa- 
tă ina, este evident că ne găsim aici 
în fața unei interesante și unice în li- 
teratura universală îmbinări măestrite, 
si că, aici încălzindu-ne cu duioşia ei, 
aici înseninîndu-ne cu tonalitatea ei 
măreaţă, aici fermecându-ne cu gingă- 
ia ei din speta graţioasă, opera în che- 
stiune e o speță nouă, pecât de origina- 
1ă pe atât de specifică neamului nostru, 
a escului pur, cu înclinații de autobio- 
grafie şi satiră amabilă. 

* Bseuri ca acesta, în literatura univer- 
sală, nu mai e.” 

4, In al treilea rânâ, din prizărirea 
numelui meu  deacurmezişul articolu- 
lui, mintea: mea e prea puţin volnică să 
despartă seriosul de glumă. Aş putea și 
de data aceasta, spre liniștea omenirei, 
ufirma după sistemul școalei că: ne gă- 
sira, din nou, în faţa unei producțiuni a 
creerului nostru cu „conţinut dubiu“, 

Da» în materie de glumă amicul Scar- 
lat nu e un personaj dublu, ci multiplu: 

a) O poznă — spre a începe cu cele 
recente — a sa, e de pildă, aceea dea 
se prezenta în curând, cum veţi fi auzit, 
„Au docența de estetică dela Universita- 
ten din Bucureşti, şi deci în faţa unei 
comisiuni al cărei preşedinte va fi un 
profesor ca d. Gusti și în care sa rătăci 
şi vreun Pârvan, ca contracandidat al 
acelui admirabil cap atic care e laborio- 
sul Tudot Vianu şi acelei minţi iscusite, 
















protund onestă şi pericet cultă, care e 
si. 1, Neniţescu. 

b) Pe ce temei, veţi întreba. Altă poz- 
nă. Fără să fi văzut în viaţa sa o pina- 
cotecă, streină, fără să fi audiat un curs 
de estetică, amicul Scarlat, ca membru 
blond şi marcant al Institutului de Fru- 
inuseţe al d-lui M. D., sa specializat în 
Caragiale. E drept, deocamdată face 
numai „încercări“. Una a numit-o: teză. 
Doi ani a fugit după maestrul său să i-o 
primescă. Maestrul i-o tot ţinea în ser- 
tar. Intro zi discipolul l-a întrebat: în- 
tru ce mă prigoneşti Doamne? După 
propriw spusă a discipolului, acesta i-a 
văspuns: „cum să ţi-o primesc dacă pe 
mine nu mă citezi în ca niciodată” (au- 
tentie). Vot după propria-i spusă, amicul 
nostru care la întoarcerile mele din 
Stveinătate mă întreținea cu fel de fel 
de glume pe socoteala maestrului pe 
care acum, în ajunul docenţei, îl apără 
foc, —- şi-a luat manuscrisul acasă, l-a 
înpăvat cu câteva citate Mihail Drago- 





Aţi zice că e o anecdotă. Nu, e modul 
cum sa trecnt la Universitatea din 
Bucureşti prima teză de doctorat în „es- 
tetică literară“ (sic), „Incercare asupra 


comicului lui Caragiale“ — cea mai 
preastă carte scrisă în limba românea- 
seca, 

ec) După gluma cu doctoratul, junele 
«stet sa gândit să se mai specializeze în 
ceva, Şi-a ales, în continuare cu Cara- 
giale, Imitaţia şi Clarul Contuz. in 
două  broşurele apărute de curând în 
vederea docenţei şi publicate la acelaș 
Institut de Frumuseţe, candidatul para- 
lvuzează onctuos capitole respective din 
Croce. Dar pozna lui merge mai depar- 
te: viitorul docent comentează opiniile 
estețice ale Englezilor: Hutcheson, A- 
dam Smith, Shafterbury, E. Burke, 
Spence, Dugald-Slewart — pe care, lu- 
cvu ciudat, îi citează şi Croce... 

(Ce să mai spun de puzderia de autori 
lutim şi greci. ale căror opuri în origi- 
nal, acest profesor cu 42 de ore pe săp- 
tămână și 3 pe zi la Capşa, ţi le joacă 
po degete!) 

Ca om ae ştiinţă — „știința literatu- 
rai” lui M. D. — dânsul citează şi isvoa- 
role. Care credeţi că sânt aceste isvoare 
ale sale 2 Nici mai mult nici mai puţin 
decât ediţiile din sec. 18, ediţii prime, 
ale autorilor englezi citați! (cf. Teoria 
Imitaţiunii în Estetică pp. 06, 67, 16). 
O singură dată, e drept, dânsul spune: 
„cit. după Croce“ etc, (cf. p. 67). Restul 
sc face că uită. Pas de-i spune, acum, 
că aupă codul ştiinţei literare, e o escro- 
cherie să citezi cărţi pe care niciodată 
nu le-ai văzut — şi îl sfidez să afirme 
contrariul — scrise mai ales, în o limbă 
pe care nu o cunoşti. 

Discipolul ventriloe care, ca şi maes- 
trul său, îşi face o şcoală din a reda 
pe alt ton glasuri ce nu-i aparţin, va 
răspunde cu seninătate că na înţeles 
să... că a crezut..., că, în sfârşit că a citat 
în glumă... 

Supun însă acest caz oamenilor seri- 
uşi din comisiunea ce va examina la 
docenţă pe acest june farsor şi declar 
că, personal sau prin profesorul delegat 
al Faculţăţii de Litere din Cernăuţi, îi 
voi sesiza oficial la timpul cuvenit. 

d) Cea mai frumoasă glumă Scarlat a 
făcut-o însă tot ca doctor. Până să-l eli- 
mine dela „Viitorul“, dumnealui scria a- 
colo foiletoane literare, — cei mai gro- 
zav pasiv de inepţii din câte poate avea 
până acum un tânăr din generaţia noa- 
stră. Ca specialist în Caragiale, a ţinut 
să-i „ierarhizeze“ cu autoritate operile. In 
„Viltorul” din 10 Febr. 1922, specialistul 
deci, scrie: 


VNIVERSUI. 111 ERAB 


„De aceea singura schiţă cu adevărat 
„cazonă a lui Caragiule hegea Proyresu- 
„lui, deşi este superioară cu mult 'Tele- 
„gramelor sau D-iui Goe, dar (admiraţi a- 
„cest „dar”) prin individualizare a deve- 
„nit poezie, ceea ce n'a reuşit d. Bră- 
„escu 1 

In scelaş foileton, adresându-se lui Ca- 
vagiale îi comunică, cu delirul liric al 
scoalei cu estetică şi celelalte: 

„Al avut noroc că ai scris Legea Pro- 
„gresului una din cele mai puţin bune din- 
„lire schiţele tale, și că e vorba acolo de 
„nn colonel şi de un caporal, căci alt- 
„inintrelea erai deci  (admiraţi acest 
„deci”) pierdut”. 

Se întâmplă însă că Lepea Propresu- 
ui spre nenorocul lui Scarlat nu e de 
loc schiţa lui Caragiale, ci a d-lui Bră- 
escu Ca si cu cărţile engleze pe care le 
citează autoritar, grăbitul ierarhizalor 
nu se dusese direct la această schiţă ci 
o comenta pe bazu unei fraze ambigue 
din prefața volumului Matorul Roţan 
de care se ocupa în foileton şi în a că- 
rei cursă cădea : „Decât legea Progre- 
sului na scris nimic mai bun autorul 
Momentelor“ (Neobservând că aici se 
face comparaţie între Caragiale şi Bra- 
escu, Scarlat lua ambele opere drept ale 
aceluiași autor, Caragiale). 

lu răspunsul dat d-lui M. D. — In ter- 
meni drastici care vor ti mirat pe aceia 
care văd în profesorat un fel de ordin 
monahal! şi-i cer, prin urmare, ipocrizie 
cuvioasă şi „emasculată acuratețe — ci- 
tam pe elevii săi care cu câteva sisteme 
estehre întrun buzunar şi fără o ba- 
tistă în celălalt, discută principii lite- 
rare $i între timpconfundă pe Caragia- 
Je cu Busarabescu. 

Revoltat, elevul prim al duiosului 
tambur major al „ştiinţei“ literare ro- 
rnâne, ruă curectează, acum : „Nu cu Ba- 
Satahescu, ti cu Brăescu !* 

De altfel d. Eugen Lovinescu -— acel * 
om care no fi având nici „pic de simţ 
critic“, cum afirmă, din prudenţă, D. M, £ 
D. — dar are mai multă inteligenţă cri- ; 
decât toată „scoala“ sa irecută, 
prezentă, şi viitoare la un loc, — e cel 
caro a prins pe drugomirescian asupra 
faptului. 

Un altul ar fi răspuns că școala din 
care face parte — şi aceasta e chiar lo- 
zinca mihalachianismului — îl obligă 
să, se ocupe numai de capodopere. 

|inţclegeţi cum: capodopera se prezintă 
dela sine la fiecare din discipoli acasă 
ŞI-i spune: eu sunt capodopera, te rog 
să mă studiezi și ierarhizezi. Discipolul » 
nu întreabă a cui e. de unde vine, ce 
vârstă are, ce fraţi şi suroni, o ia fru- 
mușel, o pune pe masă şi o studiază în 
sine, dând a doua zi referatul în scris. & 
la prima şedinţă plenară toate retera- | 
telc se strâng și desbat, se trimit buleti-1 
nului şi după punerea la vot se închee- 
proces-verbal cum că, omenirea să n'ai- d 
bă grije, fiindcă s'a constatat că opera i 
în ccstiune e o capodoperă !] i 

Ori legea Progresului nu e o capodo-l 
peră, e numai schiță cazonă; specialis- 
tul în Caragiale e liber deci să o discu-l€ 
te autoritar atribuind-o acestuia, speci- 
alistul în Creangă sau Brătescu-Voi-1] 
neşti, acestora ! | 

Un altul, mai precis, ar fi răspuns că? 
doctor în Caragiale, dânsul nu înţelege 
să fie specialistul pur al operei, ci nu--! 
mai al... Comicului lui Caragiale ! "E 

Ei bine ştiţi ce a răspuns fârtatul es-7 
tet, d-iui Lovinescu ? Li 








gama _ 


Li 


vos 







































UNIVEDSUL LITRRAP 


uși d-nele Toto lonescu, Anicuta Cârje 
şi Victoria Mierleacu etc, 

Joi 10 Septembrie s'au reluat „Smo- 
haine de Sicilia“ şi „Nebuniile Dragostei" 


n regia d-lui Soare sa jucat pentru în- 
tâia oară în ţara noastră, pariea I-a din 
„Laust* de Goethe. In rolul titular, d. 
Vraca. Creuţia d-sale a fost subliniată de 
“ublic şi critică. In Melisto au apărut 
-aii Bulfinsky şi Ciprian iar în Murga- 
eta d-na Auru Buzescu. 






Miercuri 14 Octombrie sa reprezentat 
Meşterul Manole” de Victor Eftimiu, sub 
irccţia de scenă a autorului. li.terpreta- 
a a avut pe d-nii Notiara. Demetria te, 
rezeanu, Soreunu, Bul.insky,  Atanases- 
i, Polizu, Vrucu, Tâlvun şi d-nele Agep- 
iua Macri (dublată mai tărziu de d-na 
illy Popovici) Constunta Demetriad etc. 
Miercuri 4 Noembrie sa iucat „Veves- 
ele vesele din Windsor“ pusă în scenă de 
. Enescu și interpretată de d-nii Gr. 
irculescu, Atanasescu, Dutulescu, „Aren- 
y, A. Pop-Marţian, Vraca, Baldrin şi 
-ncle Marioara Zimniceanu, Puia  lo- 
escu, Fanny Rebreanu. Miercuri 15 No- 
mbrie, d-na Lucrezia Petrescu îşi repre- 
tă a doua sa lucrare „.inufa“, Pesu a 
1 pusă în scenă de d. Gusty şi alături 
interpretarea d-lor Soreanu.  Mărcu- 
cu, Stăncescu şi Pop Marțian, d-ra lo- 
scu, a repurtat un veriiabil succes. 
Vineri 4 Decembrie în regia d-lui Vic- 
r Bumbești sa jucat conediu “lui Go- 
1 „Căsătoria“ cu d-nii Sârbu,  Calbo- 
nu. Manu, Finteşteanu şi d-nele Sonia 
Nautaşa Alexandra în rolurile princi- 
le. Odată cu această piesă se joacă şi 
'rețioasele hidicole” a Im NMolitre însă 
interpretarea d-lor Vracea, Marțian, 
„ Antonescu şi a d-nelor Aura Radov.ci 
autzi Bogdau. 

După 1 Ianuarie a. c. din repertoriul 
iginal sa jucat până acum „Vanechr- 
sentimental“ de lon Minulescu, cu 
mele Voiculescu, Aura. Radovici şi d-nii 
ncescu. Sârbu şi Băljiţeanu apoi „Stri- 
â” de Alfred Moșoiu, cu Maria Giurgea, 
liprian, Martian etc. 

Vor urma: „Generaţie de sacrificiu“ 
e Valiean. „Apostolii“ de Liviu Rebrea- 
1, „Frământări“ de Mircea Ştefănescu. 
leopatra“ de N. Iorga, „Palatul ferme. 
2 de lonescu-Darbun „Virtutea  Mili- 
ră“ de Pancu şi „Tinerețe fără bătrâ- 
[e de Pillut și Maniu. 

se vor relua „Fata din Dafin“ de Froda 
Maniu, „Patima Roşie“ de Sorbul. 
"ale Carnavalului” de Caragiale şi 
oaplea Furtunoasă“, 

Pin repertoriul universal, afară de rie- 
e ce se_vor juca în Februarie cu d-na 
ioara Ventura, „loana d'Arc“ de Ber- 











e Regnard, iar Vineri 18 Septembrie 1925, 


„MANECHINCL SENTIMENTAL” 


nard Shaw, „Secretul“ de Bernsiein şi 
„Phedra* de Racine. ze vor mai inca 
„Georges Dandin“ de Moliăre si „Docta- 
rul fără vote“, „Richard [li-lea“ si „Po- 
veste de larnă: de Shakespeare, „Un- 
chiul Vania“ de Cehor, „Viața e un vis“ 
de Calderon, „Doctorul în Dilemă“ de 
Bernard Shaw şi câteva lucrări întru 


nct ca „Morcovăţ” de Jules Renard şi „O 
Nuntă“ de Cehov. 

Se vor relua „Romeo şi Julieta” şi „Re. 
geie Lear” de Shukespeare, pentru 


come 





(hegisor P. Gusti). 


plectarea ciclului  shukespeareau cate se 
intenţiont să se facă și se vor face pre- 
patinle necesare unei montări excepţie: 
nale pentru „Cyrano de Bergerac“ al lui 
Edmund Rostunul. 





PREMIUL | DE PROZA 
„Universul Literar“ 
de 5,000 iei 


Am anunţat întrun număr trecut al re 
vistei instituirea unui premiu. de 3000 
lei pentru o încrare în. proză : nuvelă, 
schiță, amintire, fragment de jurnal, sau 
oricare alta din varietățile lucrărilor în 
proză. 

Termenul de predare al manuscriselor 
este de două luni dela data primei pu- 
blicăzi. Deci ultimul termen este 24 Mar. 
tie 1926, 

Manuserisele vor fi serise citeț. târă « 
purta iscălitura autorului. Fiecare ma: 
nuscris va avea iusemnată sus, pe priria 
puzină, întrun colţ, o dev convențio- 
nală (de pildă : poeta nascitur sau unirea 
fuce puterea, ete.)--aceiaşi deviză con- 
venţională se va îusemna și pe unu plic de 
curtă de vizită, în lăuntrul căruia autorul 
isi va închide numele. 

Manuscrisul, cu deviza astfel scrisă, 
dimpreună cu micul plic de vizită, se în- 
chid întrun plic mai mare, oficial, şi se 
trimit. recomandat redacţiei sau redacto- 
rului „Universului Literar“, str. Brezoia- 
ua, 9 bis, E preferabil ca plicurile aces- 
ten să poarte întrun colț, sau pe verso, 
specificarea pentru premiul de proză. 

Comisiunea care va ceti şi va premiu 
seu mal bună lucrare se compune din 
-nii + 























TIVIU REBREANU 
E. LOVINESCU 
N, DAVIDESCU 

TON PILLAT 

PERPESSICIUS 


153 





Peisagiul bucureştean 


Ducuraștii, îngrămădirea aceasta pa- 
radoxulă, în care se întâlnete atâtea aa- 
pecete contradictorii — bătriue si moder. 
ne, elegante şi boccii, duioase şi hilari- 
ante — prezintă, pentru pictorul înse- 
tut de frumuseţea vie, un nesfârşit do- 
meniu de inspiraţie şi de rodnică acti: 
vitate plastică, 

Snb terestra atelierului meu se denfă- 
șură o privelişte umilă cu infimite va- 
riaţiuni de linii, culoare, lumină şi stil, 
— după vreme şi anotimpuri. 

0 curte mare, patrulă, în care, vara, 
scaeţii, romaniţa, gălbenelele şi apinări- 
şul anonim inundă o căsuță umăr tă, ai 
i reţi albi pur o frescă străveche, 
ii învestuântate în chilimbă- 
smarald, ce mor, sub cozorucul a: 
alui negru, cârpăcit şi enorm. 
sulcâmi, înclinați diugonal, ca 
dupâ vijelie, cu crengi pe care, sub sti: 
lizareu elegantă u frunzelor, le bănuești 
subţiri, fragile, elastice, ca niste serpi 
negri în ierburi, adăpostesc, în umbra 
lor firavă două culmi de scânduri, atât 
de vechi, că par două blocuri de rugină : 
o latrună şi o bucătărie de vară. 

Ducă prin unul din cele două schilave 
acoperemâuturi, mur eşi un hurlan ne- 
eru, privind afară, strâmb şi speriat, 
confuzia atribuţiilor ar fi inevitabilă... 

[lu stânga acestui peisagiu, banal si 
umij, se înalţă, trufaşă, o clădire de ra- 
pori, cu cinci etaje şi ferestre mici, su- 
prapuse matematic. 

Un .elevator de fier zpârie vertical şi 
sinistru vasta suprafaţă a albului crud, 
dând edificiului întreg  solemnitatea 
tristă a unci uzine nouă, 

In curtea uscată a caselor muri, încon- 
jurată de ziduri solide și proaspete, ter- 
vitoare zvelte. în șorțuri albe şi pan- 
tofi cu reuri înalte, bat cu lopeţi de 
trestie covoare scumpe, întinse pe n 
bară. SA 

Pe grumazul zidului înconjurător, un 
motan negru. intimidat de ropotele lo- 
petilor, nu îndrăzneşte să sară. i 

Pare un punct de tăcere, încremenit 
în spaţiu. . Ă 

In ograda băirână, aproape pierdut 
în valul buruienilor. un pensionar us- 
căţiv şi sprinten ca un ied, taie surcele, 
cu gesturi ordonate, pentru nevasta 
care. gâfâind sub malurile de grăsime, 
curăţă. cartofi tineri, pentru supa prân- 
zului, la umhia bucătăriei cu burlanul 
strâmb și speriat. i 

Deasupra păcii acestei curţi umile și 
tibnite. se înalţă. profilându-se pe al- 
bastrul tulbure al cerului, massa grea 
de alburi viorii, de cărămiziuri stinse, 
de pris-uri argintii, în cari ochiul, sfre- 
delind spatiul, descoperă înghesuiala 
masivă, uriașă, barbară, a centrului ne- 
pnstioresc. una clocoteste viaţa sub fe- 
jele ei cele mai crâncene, 

Pe ici, pe colo. în nerspaectiva acela 
de fier, beton, cărămidă și zinc, — hă- 
nuieşti  răsărini din negrul curților 
mascate, ploni garavi, vârfuri prizărite 
de salcâmi bolnavi şi crenguţe de o- 
țetari cu mlăiieri de plânset, 

Fiecare anotimyw, fiecare lună, fiecare 
zi, fiecare oră asterne peste decorul a- 
acest o notă diferită şi surprinzătoare, 
— nici odată repetată. 

Mă gândesc cu câtă graţie ar juca 



















14 


fentazia unui Japonez pesta realitatea 
care se desfăşoară aub ferestreie mele, 
— deopotrivă banală, elegantă, tristă 
şi vioaie! 
Ce-ar preciza, ca expresiune în de- 
tajiu, un Canaletto şi cât tragic ar 
stoarce un Utrilio din burile care 
stârneac, nevinovat, în împărăţia moar- 
tă a gris-urilor! 


Urmăriţi expozițiile noastre cu deu- 
mănuntul, 

Nu veţi întâlni un singur poisaj, care 
să, ne vorbească de aspectele atât de 
obișnuite dar atât de expresive, tocmai 
prin banalul lor, ale Bucureştilor, 

Peisagistui bucureștean  ignorează 
Capitala. 

Nu fiindcă mar iubi-o sau war uri-o, 
îndestul. 

Ci fiindcă, principialmente, nu-l in- 
teresează, - ] 

Peisagistul bucureştean a rămas un 
încăpătinat romantic, chiar atunci 
când afectează, plastic, un realism ude 
Imprmut, 

ac'ar avea posibilitatea materială 
să se deplaseze repede, comod şi ieftin, 
în spaţiu, el ar deveni, netulburat, un 
azotic. 

O preumblare de câteva săptămâni 
pe malurile umede şi grase ale Gange- 
lui, savu prin stepele aride ale Austra- 
liei, l-ar pri pentru tot restul vieţii, 
îmtr'o viziune „nouă“, — care, ulterior, 
in atelierul din Bucureşti, sar repro= 
duce periodic, abondent şi mecanic, 
fără nocesitatea unei alte călătorii, de 
reîmprospătare. 

Constrâns de nevoia de a confecţio- 
na, iar împins totuși de dragostea lui 
pentru „natuvră”, peisapistul nostru ia 
drumul Chitilei sau Yloreascăi. — și 
acolo ori cum, în altă lume, munceşte 
cu seriozitatea  maniucului.  traducând, 
uneori cu o fidelitate deeoncertantă, în. 
fătoşări cu desăvârșire plate sub rapor- 
tul plasticei, dar cari, în casele ama- 
torilor însetaţi de „poesie“ şi „necuno- 
scut“ au un incontestabil succes, 


Jar Bucureştii ne chiamă cu înfăţişă- 
vile lui expresive până la durere, — şi 
nimeni nu-i răspunde. 

Poisagistul nostru îşi tură, cu ado- 
tabilă nevinovăție, — propria căciulă... 


N. N. TONITZA 
BIBLIOGRAFIE ARTISTICA. 


W. Staub: Le Mexique, architecture et 
paysage, 195 fr, 

W.: Costumes des femmes Pays de Cuuy, 
150 fr. 

Seguy : Boucuets et Frondaisons, 200 fr. 

N... : Les Cuthâdrales. Eneyelopedie par 
Yimage, 5 fr. 

L. Rosenthal : 
thographe, 60 fr. 

Raymond hey: Les vieilles &ulises for- 
tifices du midi de la France, 25 în, 
„i Forain aquafortiste, 23 fr. 

Noguchi : : art au Japon:  Hiroshizte, 
23 fe, 

Noguchi : art an Japon: Kdrin, 25 în. 

Oursel : La miniature au 18-e sidcle ă 
PAbbaye de Citeaux (Bossard), 175 fr. 


FEXPOZIȚULE + 

Cartea Românească : Theodorescu-Sion. 

Căminul Artelor : Jalea, Pherekyde, Lu- 
cia Bălăcescu, Gory Miroeseu, Pop Ludo. 
Şunu, 

Casa Artei: 
drcescu, etc. 

Ateneu : Neylis, 


Manet, aauafortiste el li- 





Grigorescu, Lukian. An- 





La teatrul popular: Câmila trece 
prin urechile aculni 


Cine a ales piesa aceasta și a stăruit să 
fic reprezentată pe scena iinorească a tea- 
trului popular, a dovedit fără îndoială 
mult gust artistic, 

lar acelui director de scenă, care sa şi- 
lit s'o monteze aşa de unitar, aşa de loaic, 
şi să îndrumeze pe tinerii artişti, cutu i-a 
îndrumat, i se cuvin desigur, cele mai 
peneroase elozii. Mi se spune, că acela ar 
fi d, Victor lon Popa. [i adresez cu mai 
mullă căldură, cuvinte buue şi entuzi- 
aste, 

- 

De mult wam mai văzut pe scenă și 
nici wam citit o piesă 1nai senină, mai 
pulsată de optimism. mai potrivită eno- 
cii si memtalităţii actuale de  tălmăcire 
largă, generos îmbrățişătoare a putinţe- 
lor de transformări, prin forţele sufleteşti 
reale, personale, vibrante de energie, 

Literatura echă a produs lucrări de a- 
cestea, care oglindesc marea şi sănătoasă 
voință a unui popor, care ştie ce vrea și-și 
armăreşie cu îndârjire năzuinţele. 

Persoanele din piesă suut puţine, carac- 
ierizate prin însuşiri precise şi angajate 
în desfăşurarea acțiunii prin încrucişarea 
voințelor lor distincte, determ'na:e de tem- 
peramente deosebire. Dialogul se desfă- 
şoară limpede. vioiu, uncori năvalnic ca 
speranțele, alte ori sumbru ca remușcă- 
rile. 








. 

O familie de nevoiaşi : un bătrân sufe- 
rind, care-şi exploatează cinie sufe- 
vinta, o bătrână dibace în a sti să prolite 
de mila, care se adresează biitrânulni şi o 
fetişcană care vrea să muncească şi-şi 
cuută cu râvnă de lucru. 

Intre cei cari se îndnioseuză de suferin- 
țeie bătrânului — când se sileşte să arate 
ce grozav suferă în fata miloşilor — e şi 
un tânăr, „dle condiţii Lune”, din alt me- 
diu mult mai ridicat. 

Tânărul acesta se îndrăgosteşte de fata 
bătrânului, care-și exagerează pe stradă 
durerea şi a bătrânei, care-şi explouteuză 
moşul bolnav. 

Fata răspunde celui cure o iubește, Se 
tiudeşte, se frământă, dar ia uieșie să în- 
frunte atâtea dilicultăți de educaţie, de 
îuvăţătură, de mediu, — cămilu trece piin 
urechile acului, — şi se adaptează. tata 
stăpâneşte pe tânărul timid, înfrânge şi 
voința tatălui lui care i se opunea. 

Bunul simţ nativ, inteligența necesară 
adaptării biruitoare, simţimântul puucrii, 
în mişcare a tuturor resroturilor sufleteşti 
pentru înălțare_ inorală, le are fata şi sunt 
arătate în piesă, așa de firesc şi de sim- 
plu, aşa de ritinic şi de enceritor. 

Dar ce interpretare intelipentă ! Ce si- 
Linţă de talente reale ! Ce râvnă frumoa- 
să de tinerete harnică | 

D-nii Bâeleşeanu, Georgescu, Şuba, Bar- 
caroiu, d- rele Nicolau şi Oprea au dove- 
dit însuşiri fuurte remarcalile. 

B. CECROPIDE 





ONIPERSUL LITERAR 


CARE BD A 





31 Yanaarie, 1842: S'a țucat în lași „! 


dăranul boierit“, comedie do Molid 
tradusă de LV. 

1 Februarie, 1898: S'a născut în Fo 
ceni nuvelistul Neculai Gane, 

1884: Apare în Bucureşti revista li 
rară și politică „Țara Nouă“ condusă 
loan Nenitescu. 

1385: Apare în Bucureşti ziarul soc 
Mist „Drepturile Omului“, condus 
Const. C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Cor 
A. Filitis, C. Mille. loan Nădejde etc. 

1992: Apare în Cernăuţi „Incercări li 
rare“, revistă condusă de S. Bodnăres 
C. Berariu şi G. Toma. 

1902: Apare în Bucureşti „Revista ] 
mână“, politică şi literară, condusă 
'Teohari Antonescu, lon Bogdan, Mit 
Dragomirescu, S. Mehedinţi, C. Rădul 
cu-Motru, ete. 

1905 : Apare în București „Viata Noi 
revistă literară, condusă de d. Ovid Di 
suşianu, 

2 Februarie, 1821: A murit la Buda 
toricul şi filologul Petre Maior. 

1869 : î. C. Massim a vorbit ia Aten 
Român din București „Despre limbă 

3 Februarie 1828: S'a născut în Bu 
veşti scriitoarea Dora d'Istria. 

1848: Se joucă pentru prima oară 
uşi. piesa „Nunta ţărănească” de V, 
leesandri, 

1877: S'u născut în Iclodul-Mare (| 
gă Gherla) ecriitorul Gavril Todică, 

1879: George Marian a tinut o con 
rintă la Ateneul Român din Bucurt 
despre „Ciocoi vechi şi noi“ de N. 
In0n. 

1893; Apare îm Iași ziarul naţional 
bera] „Evenimentul“. 

4 Februarie, 1842: S'a jucat în Bu 
veşti de trupa nemţească piesa „Lut 
ţia Borgia“, 

1849: A murit poetul C. Conachi, 

5 Yebraarie, 1836: Apare în Bucurt 
ca supliment la „Curierul rumânesc“ 
lui I. Eliade Rădulescu, gazeta liter 
„Muzeul Nationat“. 

1839: Apare în Roman „Ciocoiul“ ? 
social-democrat condus de V. G, Morţ 

1905: S'a jucat pentru nrima oară | 
sa „Manasse:: de Ronctti Roman. 

s Februarie, 1803: S'a născut în. 
den] Teodor Aaron, 

1Rb6: Apare în Bucuresti „Satyr 
revistă umoristică condusă de B. P.[ 
deu, N. Nicoleanu, St. Velescu și F 
descu. 

Th, Văcăreşcu a vorbit la Ateneul! 
mân din Bucureşti despre „Goethe, 
1869: G. Sion a vorbit la Ateneul 
mân despre revista „Convorbiri litera 
190: A murit Dimitrie Sturdza-S: : 
ianu. : 


Erată 


În studiul d-lui Dragoş Protopopa 
Hanuet sau între istorie literară şi 
tctică s'au strecurat (în partea II-a) 
mătoarele greşeli de tipur: 

Col. |. Rândul 51 în loc de legând 
a se citi lepădându-se; Col. IL. rându 
în loc de conspira a se citi complică; ! 
If. rândul 72 în loc de vinovaţii a se 
ivuvaţii; Col. Il. rândul 79 în loc de] 
mic a se citi prolific; Col. IV. rândul 
în loc de istorismul a se citi istoris 
Jui; Col. IV, rândul 24 în loc de pro, 
mele a se ciți poeme, ă 


—_nmnmnaa somn 





UNIVERSUL LITBRAR 


Cronica muzicală 


concertele date de „Asociaţia de muzică de cameră“ 
(Palarul Ateneulu: 12, 18 şi 26 lanuanie 1926) 


Lipsurile numeroase şi jignitoare 
care le înfăţişează viaţa noastră muzii 





“nu pot fi înlăturate cu paliutive, Va tre- 


i 
i 


bui întreprinsă o acțiune viaurousă și ue- 
nerală care, curăţând terenul de ecourile 
chansonciielon triviale, să pună la dispo- 
ziţia tuturor straturilor sociale muzica 
morilor maeştri. Niciun gen de muzică 
însă, nici cel dramatic al operei, nici cel 
simfonie, nu este mai propriu pentru ini- 
țierea educaţiunei muzicale ca muzica de 
cameră. Liberă de uluitoarele resurse teh- 
nice extrumuzicale ale dramei muzicale şi 
de amploarea şi diversitatea materialului 
sonor af orchestrei sinifonice, muzica de 
cameră își restrăuge Luijluacele materiale 
la sonorităţile reprezentative ale câtorva 
instrumente şi, creiată îndeubşte în stilul 
ciclic de sonată clasică, constitue, și ca 
conținut spiritual şi ca formă de artă, mij- 
locul sigur de cultură muziculă. De aceia 
socotim eforturile înjghebărilor de muzică 
de cameră ca inaugurarea unei nouă vieți 
muzicale româneşti, dela care să putem 
xâvni şi o cât mui cuprinzătoare împărtă- 
şire a frumosului sonor din partea audi- 
torului, şi un stimul mai viu pentru pro- 
ducțiunea inuzicală. 

Cunoaştern trei înjuhebări de muzică 
de cameră care concertează în Bucu 
vești : „Quartetul Regina Maria“, „Quar- 
totul Capeleanu“ şi „Asociaţia de muzică 
de cameră“, Maui în măsură de a satisface 
cerinţele materiule ale diferitelor aranju- 
mente de muzică. de cumeră este fără în- 
doinlă, Asociaţia pe care o pomenim mui 
la. urmă, rămânând ca cele două dintâi 
să-și probeze virtuozitatea în  quatuorul 
de coarde. totuşi, deşi presidată de minu- 
naţii suflători dela C-onservatorui bucure- 
ştean, „Asociaţia“ şi-a alăturat şi valo- 
roasele arcuşe ale fruntaşilor orchestrei o- 
perei şi astlel, se prezintă alcătuită din 
şeapte robuste forţe d% solişti, pe care nu 
arureori le-am remarcat cu mândrie, fie 
la concertele simfonice, fie la reprezenta- 
țiunile „Operei române”, Instrumentele 
de suflat sunt reprezentate în „Asociaţie“ 
de către neîntrecutul maestru al clarinc- 
tului, d. Iloerath, prin flautul vrăjit al 
d-lui profesor Solomonescu, prin sigura 
îndemânare tehnică şi neclintita constiin- 
țiozitale artistică a d-lui prof. de fagot 
Dan Simionescu şi prin suavul corn, plin 
de limpiditate şi de căldură, al d-lui 
prof. Niţulescu, care contribue şi cu nco- 
bosite şi nesfârşite slrăduinţi pentru suc- 
cesul înjghebării. Arcurile sunt întinse 
de abilitatea recunoscută a două incon- 
testabile talente violonistice : d. /heodo- 
rescu (violină) şi d. Mendelssohn. (viola) ; 
iar la violoncel d. fhaler se ţine riguros 
în notă. La nevoie, ansamblul se comple- 
tează cu o nouă lipostasă a d-lui FHoe- 
rath, aceia de violonist secund, cure nu-i 





: de fel de disprețuit, Pentru cele trei con- 


certe din cursul lunei lanuar, „Asociaţia” 
sa bucurat de concurşul, de sizur, foarte 
prețios al d-nelor Cella Delavrancea şi 
prof. Muza Germani-Ciomac si ul d-lui 
Alfred Alessandresco. Câtesi trele numele 


| virtuoşilor noştri pianişti au lost înscrise 
' astfel, pe programele „Asociaţiei“ alături 


de membrii ci şi de d. prof. Prunner, con- 


“ trabasistul cu renume, şi de d. Fliomen, 
ceşti doi din “urmă numai pentru exccu- 


ţia octettului de Schubert , 


Literatura muzicii de cameră este es- 
ivem de bogată. Prof, dr. IPilh. Altmann 


'a întocmit un conştiincios repertoriu al 


ucestei literaturi dela 1541 apărut în 1993 
în u treia ediţiune la Merseburger, Leip- 
zig) care formează un volum de 170 pa- 


pini, necuprinzând niciun text sau indica- 
țiune istorică, decât autorul pieselor, nu- 
rele, anul tipăririi şi editorul. Din aceas- 
tă atât de bogată literatură, „Asociaţia“ 
şi-a format foarte poirivite şi interesante 
programe, în fruntea cărora a strălucit 
Mozart cu Quintettul concertant pentru în- 
strumente de suflai şi piano şi Quintettul 
în mi bemol pentru piano, flaut, ciarinct, 
fagot şi corn. Din Haydn sa cântat Quar- 
tettul pentru coarde (op. 41), iar din Schu- 
bert, Octettul pentru două violine, violă, 
violoncel, contrabas, clarinet. fagot şi 
corn. Sa mai cântat, apoi, Quintorul pos- 
tum de limsky-Korsakarmw, pentru piano, 
flaut, clarinet, fagot şi corn, Quintetul 
pentru coarde şi piano al lui Cesar Franck 
Trio în mi bemol (op. 40) pentru piano, vi- 
oară şi corn de Brahms şi Quartettul în 
sol minor peniru coarde (op. 27 de Grieg. 

Insuşirile artistice individuale pe care 
le prețuim la fiecare din copărtașii dife- 
ritelor interpretări necesitale de piesele 
enumerate aci, nu sunt singurele criterii 
pentru judecarea rezultatului sforțărilor 
făcute de „Asociaţia de muzică de came- 
ră”. Cu cât individualitatea fiecărui ar- 
tist tinde să se pronunţe mai indepen- 
dent, cu atât omosenitatea și unitatea an- 
samblului este mai iyiburată şi echilibrul 
sonor mai sfărâmat, lucă în marea masă 
archestrală pornirile individuale sunt a- 
tenuate de numărul covârșitor al timbre- 
loe şi sunt temperate de basheta dirigen- 
tului, în muzica de cameră aceste porniri 
sunt direct distrugătoare de ansamblu şi 
sunt primejdiile cele mai amenințătoare 
pentru concertele de muzică de cameră. 
„Asociaţia“ nu are a se plânge de asemu- 
nea procedee. Prestigiul artistic al fiecărui 
instrumentist sa pus cu supunere în sluj- 
ba unei interpretări corecte, deinne și s'au 
isbutit execuţiuni din cele mai fericite. 
Dacă sar putea ceva imputa acestor exe- 
cuțiuni este că nu sunt încă roase. nu sunt 
încă intrate definitiv în patrimoniul sti- 
listie al grupării. Numai timpul civilizea- 
ză asemenea execuţiuni şi numui după o 
colaborare mai îndelungată avem drept 
să cerem realizarea generală şi definitivă 
a interpretărilor de care „Asociaţia de 
mu iși de cameră“ se urată din plin capa- 

ilă, 

Să nu nite „Asociaţia“ țelul artistic, dar 
nici să treacă cu vederea îndatoririle ce 
la toţi ni se impun pentru împlinirea lip- 
surilor de cultură muzicală de care sun- 
ten întâmpinați la tot pasul. Concerte ca 
cele din luna lunuar pot fi organizate în. 
truna şi nu numai la Aieneul Român. A- 
cel repertoriu poate fi folosit pentru A- 
teneele populare din diferite părti ale Ca- 
pitalei şi din provincie. În modul acesta 
„Asociația“ va alătura titlurilor sale de 
realizări artistice. demnitatea rară de a ti 
contribuit la promovarea €ducaţiunii mu- 
zicale a poporului românesc, 

G. BREAZUL 


Cetatea Literară 


Numărul (2) din 15 lunuanie a. c. al ra- 
vistei d-lui Camil Petrescu aduce un su- 
mar, a cărui calitate şi variată organizare, 
constitue un record în publicistică. E a- 
proape o virutute ca în 8 pazini, spațioase 
şi albe, e adevărat, să întrunești talente 
şi lucrări semnate de scriitori consacrați 
ca : E. Lovinescu, Liviu Rebreanu, Jon Mi- 
nulescu, Fl. Papadat-Bengescu, lon Vinea, 
Ion Barbu şi dintre mai tineri; G. Talaz, 
N. Milcu, Sergiu Dan, 


„perscnale, de experiență 


Id 


Bar mai presus de variata operă de ar- 
tă a soriitorilor întrunitţi, stă prezent, spi- 
ritul viu, polemic şi argint viu al directe- 
ralu. 





Pătranderea_ criiică, scrisul elegant şi 
sigur al lui Camil Petrescu. fac din co- 
mentariile lui despre cărţi, teatre şi revis- 
te, un element de atracţie pentru cetitorul 
pasionat de viață literară şi artistică, 

Camil Petrescu aduce. în scrisul genera 
țivi actuale de scriitori, uu curaj, un su- - 
Het, o vehemeniă, întotdeauna susț'nută, 
care fac din publicaţiile pe care Je diri- 
jează sau la cari colaborează, un subiect 
de viu interes literar. 

Aşa se explică succesul nouei reviste 
ce dirige. Cetatea Literară a izbutit să-şi 
asigure elita colaborărilor din afară, dar 
„Cetatea literară“, asemeni „Săptămânii” 
iui Gheorghe Panu, se iinpune prin tem- 
peramentul directorului ei, 


Conferințele săptămânii 


Coniferinţa d lui Nicolae lonescu: 
»Misticii itz1 eni's 


Trebue deosebită atitudinea mistică re- 
ligioasă — a cărei funcţiune fundamen- 
tală e iubirea (deci de domeniul senti- 
mentului) — atât de misticismul contem- 
poran — care nu e decât o modă esteti- 
zută, noi fiind prea sceptici ca să putem 
fi mistici — cât şi de neomisticismul filo- 
sofic, care ca orice filosofie e rațional 
(deci de domeniul inteligenţei). 








Dacă se încearcă să se explice ce e mis- 
tica, nu se poate ajunge la uu rezultat, 
tot aşa cum nu se poate explica ce e sen- 
zaţia, căci şi una si alta sunt fenomene 
internă, care 
nu se poate transmite. Se poate doar 
spune că e probabil o posibilitate de re- 
frihre metafizică, datorită cărvia e posi- 
bilă iubirea care s'a spus că e funcţiunea 
fundanientală a misticei. 

recând ln mistica italiană — căci ar 
trebui timp prea mult spre a analiza pe 
ficcare mistic în parte — îi vom deosebi 
anumite caractere, care reprezintă o anu- 
mită latură a spiritului italic, aşa cum 
l-aţi văzut din conferința precedentă. 


DN PR301 LIFERAR 


ECOURI 


REDACŢIONALE 

D Manuscrisele nepublicate nu se pă: 
sirează. 

D Comisiunea şi condijiunile de parti- 
cipare la premiul de proză de 5ooo lei 
al „Universului Literar” se găsesc iu core 
pul revistei. î : 4 
Q lu numerile viitoare vom publica: 
Un fragment inedit din romanul „Vioara 
sută” al d-lui N. Davidescu: o nuvelă 
de Sărmanul Klopştok; schițe de G. Bră- 
escu; reportajii asupra bibliotecilor, 
începând cu Biblioteva Academiei, _re- 
pontugii ule şezătorilor S$. 5. R. dări de 
scamă a ciclului de conferinţe „Porsis”, 
ei te, 

Din abundență de uaterie aur putere 
reproduce din interesantul înterwiu pe 
cre d. M. Sadoveanu îl pullică in „Ade 
vărul literar”, nici publica  „Buletinut 


bildiografie săptămânal”. 
SCRIITORII 

Ida primele zile din Februarie, sr 
pune în vânzare: Vadul Hoţilor, renunt 
de Vasile Savel. 
CD. Tudor Vianu va publica, în cu- 
rând, la ACuliura Naţională”, uu volune 
de Fragmente moderne. 
D. Mihai) Sorbul Imcrwază la o vo 


















medie în 3 ucte: Coriolan Secundus. 

( D-uu Nata Negru va publica în 
editura „Casei Șewulelor“, poveştile Îmi 
Andersen 10 volume. Volumul f.  îlu- 


strat de d. V. |. Popa a si apărut. Cuprin- 
de 17 poveşti și e intitulat:  Prichinelel 
„Inchide Ochi”. Volumul II (Povestea 
mâmii) și Ul (Bradul) sunt sub tipar. 
2 In biblioteca Dimineaţa”. a upărnt 
ca aa a e ai) 


Spontaneitatea şi lirismul — libertatea, 
au putea spune noi — erau considerate 
în conferința trecută ca elementele fun- 
damentule ale spiritului itate. Fi bine, 
nceste însuziri le găsim şi la imnistici, 

Son Francesco D'Aissisi a iubit pe fie- 
care om în Concret: el nn iubeu fiindcă 
era creștin, ci era creşiiu liindeă iubea. 
Și acest interes pentru real era un cadru 
pentru elementul pracfic. Căci ac iu 
birea către aproapele nu se» droscbea de 
iubireu către D-zeu, ca în Răsărit, ci deve- 
neu un mijloc de couvețuire, cobora raiul 
pe pământ — cec ace în i 
să sc obțină priutro « 
ascetism. Ascetism er 
era o metodă de puri . 
ci ce imitațiu lui Isus Ci „ pornită din 
credinţa că o pusiuue nu se poate răscumi 
păra decât tot cu o pasiune. 

Alt caracter ul misticei este o mişcare 
de ehberare, misticismul încearcă să tră- 
iască toate tericirile date de viata aceasta 
fin €l însuşi, deci să jasă de sub autori 
tate, neadmițând decât doi termeni: in- 
dividul si Dumnezeu. Nu biserica e me- 
diaioare între vin şi D-zeu, ci Isus, Fiul 
Domnului. 

Totuşi — şi cu aceasta trecem la al 
treilea caracter al nusticei italiene — li- 
heriaiea aceasia: nu merge până la a sfă- 
râma autoritatea bisericii, cum sa îniâru- 
plat în Germania. 

Gresit s'a: văzut în misticii itulieni pre- 
mergătorii efon vel'pioase, Aceasta sa 
întâmplat în mistica germană ; în Italia 
iusă, cu mici excepții (Savonarola bună- 
oară) toată ccata misticilor stă în cadrele 
biscricii, ceeace înseamnă că spiritul iia- 
lic se îmvacă cu ideia de autoritate şi de 
lege. E de observat că respectul pentru 
autoritate, ca şi practicitatca, sunt moş- 
tente dela Romani, cari în-inte de toate 
av fost creatori de viaţă. 














sub titlul: Radeş, un romana al colabarato- 
vului nostru, D. Tewlorescu. 

C? D. George Silviu a publicat în „Bi 
blioteca pentru toți”:  Ditirambe către 
Dionysos, povzii traduse diu Fr. Nietzsche. 
Ciclul e completat cu sv culegere de 
maxime, sd 

“D DA G. Talaz va publica un volum 
de por Soare. 

a tura literară a Case 
va tipări volumul de versuri: 
al d-lus N. Milcu. 

O D. George Mihail-Zanmfireseu, anto- 
rul actului istorie „Cuminecătura“, de 
care am avut prilejul să vorbim si în co- 
loanele revistei noastre, n terminat o 
brună piesă Îstorică. în trei uvte care va 
Ti intitulată, probabil „Fuptu craiului Lage 
bullo*. Senna e petrecee pă vremea 
când „domneuu împreună. în Moldova vve- 
xozii Ilie (Vorsod al Moldovei, cu seanue 
nul domnesc în Suceava) şi Stefan al 3-lea 
(stăpânitor a) ținuturilor Covurini. Tu- 
cuciu, Olhe si Vaslui. cu scaunul dom 
unesc ha ( in si cu direaptă putere asu- 
pra Cetăţii Alb»), amândoi feciorii lui 
Alexandru cel Bun”. 











Şeasilelor”* 
Soare stins 

















S. SR. 

C Prin aplicarea noilor prese riptii Stn- 

fura, Sovivtatea Seriiorilor români si-i 

Testrăus numărul u brilor săi. 

15. Adunarea generali din Ţ 
u. cr. va decide. 

Q Adunarea generală din 7 Februarie 
va decerue deasemeni, prin vote cele 
premii literare pe care le-am anunţat în 
numărul trecut. Pentru fiecare din premii, 
comitetul Ș, SR în sectireța dota 25 Tae 
nnarie a. e. vontiuuânil discuţiile a ales 
câte trei opere și a numit din sănmt său. 
rapartori: Î La premiul p. roinan (23oou): 
1. Adam si Exa de Livin Rebreanu (ra- 
penlor : Horia Furtuna) : 2. Venea o moa- 
ră pe Siret. de: M. Sadoveanu  frapor- 
tur : Caton 'Theodorian): 5. Fecionrele 
“espletite de Ilortensia Papadat Bengescr 
travovtor: Perpessicius). 
de proză (dot Lei): 1. 
. Bucuta (rarertor : 
ntecul şi Flori de 
a lravorior 2 N, Davie 
deseu); 3. Vulturii (ed. I-a) de [. A. Rassu 
robu:scu traporror : Romulus Voinescu). 

II. [a neemiut de pouzie „Sote (loova 
ii: 1. Plumb (cd. 2-a) de G.  Bucavin 
fraportar : N. Davidescu) i 2 Poeme pen- 
tru Galateen de Mireca Rădulescu  (ra- 





la e 
Fel 9 
Peebrusarie 


















Perpessteiu 
lampă del 











jeror : Coton Theodorian) 3. Satul meu 
de Ton Pillat  fraportor: Vintilă Russu- 
Şiriann). 


TV. Ja premiu! de.naczir S. 5. R. (bou 
I-a: 1. Feceoarele de YV. Demeirius (ranor- 
tor Horia Furtuna) 2. Yersnri de A. Co- 





trus (ravortor: Perpessicius): 3. Alme 
Sal_ de G. Murnu (raportor: Ton Pillat) 
V. La premiul de proză 5. SR. (lovo 


Iei, : Plămânzii de |. Ciocârlan (raportor: 
Mirea Rădulescu) 2. Sarmanii oameni! 
«d» Pag. Bourneanul (raportar : Cornelin 
Moldovanu) : 3. Intro noapte pe Bără- 
gun de N. Pora traporior: Liviu Re- 
Incanu), : 
VI. La premini „Renvenisti“ Dano lei) 
1. Surpriză de |. Dongorozi (raportor: 
Y, Russu-Sirianu): 2. Reculegeri în nemu- 
xiren ta de Camil Paltazar (raportor: 
Liviu Rebreanu) 3. Crinii rosii de Sanda 
Movilă (raportor : Mircea Rădulesen). 
Pentru premiul a! Vll-lea „Ionel Pave- 
escu“ (1000 iei p. nn sonet) rămâne să se 
facă alegerea, înir'o ședință următoare. 


Redactor ; PERPESSICIUS 














BULETINUL NOUTAŢILOR LIBRA- 
RIEl FRANCEZE 
Sub acest titlu, „Centrala Caârtii”, So- 
cictate Fei srală de librăvie, Bucureşti, 
str. Paris 4, publică în fiecare nr. a] 
Re aia Literar”, lista celor mai 
tecumandabile cărţi franceze upărule în 
ultima săptămână şi pre care le are în 
depozit. Cititorii  „Loiversului Literar” 
vor găsi aste cărţi iu principalele fi- 
lcrării din țară, pe care le furnizează 
„Centralu Cărţii”. 
STIINȚE PURE 
BRICARD: Lecon de 
îns. 45. 
LOEB : Bases phusico-chiniquea de la 
»6gencration, îrs. 30. 


cinematique, 


WORNSKI HOENE:  Oeuores maths- 
suatiquaes, + vol. [rs ML 

ARTE FRUMOASE i 

BALDOVICI ȚEAN = ba Mason dau. 


jorb'hui Waisons indiniluelles, fs. 75 i 
BIOCIET : Les Entuminurea dex ma: 
utscrita vrientaux, fures, urabes, persani 
de lu Bibhotheque nationale, rs. 350, 
CUAMPIER : Le  Mohiier  Pamand, 
Les. 00. 
CHANTAVOINE JFAN: Ver Meer de: 
Dell. 24 pl îns. 750: Carte fs, 1150. 
COLLEI HENRI: „Mbeniz st Granados, i 


frs. 10. 
DUCHER + 


îns. 4. 

GALL ERNST : // Architecture gothicgue | 
ri france pendant. la păriode does 1-e et] 

doo sitelee. fra. 150). 

AT ASTEYRIE : [Architecture senalaute| 
«n France a Tepogue gotihique, îs, 15. | 

REY RAYMOND: fes Pieilles Ea îsi 
fortifica du midi de la France. les. 25. 

ISTORIE, GEOGRAFIE 

AUERBĂCH BFRTRAD : PA 
da Monurie pendant da Bucrre. 

DWEISINATVERS GEORG 
talogue et le Probleme catalan, fra, 16. 

ILARDY GEORGES: Le Cardinal di 
Ph TUL d et le Mouvement janseniate, frs. 80, 

JEAN: Le Milicu biblique uvunt J6- 
sus-Christ, frs. 50. 

„Sumer et Akkad : Contribution a bhix- 
ivire de lu civilisalion dans la busse M6- 
sopotamie, [es 50. 

RODOCANACIII : line cour princitre! 
au Vatican pendaul la kenuissance, rs 00; 


Cart... frs. kO 
VOIAJURI 

ALALCĂ JEAN-PAUL: Magellan le pre- 
mier vogaze aufour du monde, îns. 150. 

MASPIERO : La Chine, fus. 15. 

SYLVAIN-LEVI : Dans Finde De Cey- 
lan au Nepal, îs. 9. 

CĂRŢI PENTRU TINERET 

BUXY : Naces de neize, frs. 4. 

HIELLE ANDRE: L Arche de No6, îs. 12, 
: Le Roman du Renard, îns. 12; 


Cart. îrs. 15. 
ARME 
CHARBONNEAU :; Etudes» tactiques su 
les €pisodes de la Grande Guerre, Opt 
ratins du I-er corps colonial, îrs. 16. 
ESCLANGON : L'Acostique des canon 
ci des proectiles, fus. 30, 
MONTEILHET : Les Inst/ruttone 
faires de_la France, fs. 3%). 
BOIGLY : L'Education physique femi 
nine, îs. 8. 
COISSAC : Histoire du cintmatographe 
ile ses origines jusqu'a nos jours, tre. 3%). 
N..: Almanach de liiction frangaise 
pour 1926. frs. 7. 
DIVERSE 
CLAUDEL PAUL: Morceaux chotsta, 
PYTHAGORE: Les Vers d'or. Hieroclez. 
X...: L'Ami du Lettre 1926, fra, 12. 
Commenituire sur les oers d'or des Pyths-. 
goriciens, îns. 15. 





Petites Maisons piltoreaques. : 





















dir d et: 








| 











măi