Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0033

ŞI. DIMITRESCU ; ȚĂRANI. 





An XLII, Nr. 33. 


„5 August 19206, Lei 5. 


UNIVERSUL LITERAR 





Hexametrii nopţii 


Noaptea mă 'mprejmue grav... Târziul, pustiul, făcerea... 
„Lremură două lumini parcă acolo departe, 
Singur cu inima mea trec pe cărările moarte. 
Tremură două lumini. oare, acolo depurie? 
Câinii se-aud undeva, Colcăe ura înti'inşii. 
Tremură două lumini. poate, acolo departe. 
O, de-aş-putea să-l ajung. Cine e oare pe-acolo? 
Focuri nomade ce ard cu vreascuri cu glume şi cântec? 
Hau primitor unde-un pat aşteaptă cu perina albă ? 
O, de-aş putea să-l ajung. Paşii pe strade să-mi sune, 
Globuri electrice 'n șir, să văd, elocvente și juste. 
Culm legănând pe asfalt albastrele firelor umbre. 
Aş rătăci fericit pe uliți cu porți zăvorite 
Numai să ştiu că "'mprejur visuri se torc prin iatacuri, 
Noaptea mă *mprejnue grav... Târziul, pustiul, tăcerea... 
„Poate mi-e drumul greșit. Unde e nordul şi sudul? 
„„Viemură două lumini, oare, acolo departe? 
Ca o Dhusolă mă 'ndrept fără ştire prin beznă, 


EUGENIU SPERANŢIA 


MAMEI 


Cum dinirc trestii, pulărul scâniee, 
Vărsând zăpezi pe negre heleştee 
Si'n cupa-i ce se leagănă a lene 
Potir de frumuseți marmoreene, 
Ascunde-un vis pe veci neîmplinit, 


Tot asttel tu, din umbră te destaci 
O! chip slăvit de nimfe şi de vraci, 
Inseninându-mi gândul meu fugar, 
Cu seânteeri de aştrii ce dispar, 

Și legănându-ți visu 'n înfinit! 


Adesea, printra cerului palori, 

Cat umbra ta, ce lunecă sub nori; 
Sfiosul ram, pe-a lacului oglindă, 

Imi pare-un braţ ce vrea să mă cuprindă, 
Jar teestii îmi şoptese cuvântul drag! 


O! sfântă mamă, cer pe veci ascuns, 

In care vijelia vieţei n'a pătruns 

Cu negurile triste și pustii ; A 
De când te-aştept la pieptul meu să vii! 
De când te-aștept, visând mereu în prag! 


De voi,cădea cu fruntea la pământ, 
Stejar, bătut de brumă şi de vânt, 
De-oi adormi şi negurile reci, 

Vor năbuşi o inimă pe veci, 
De-asupră-mi, visul va fi cunună! 


Putea-vor vânluri să răstoarne stânci! 

Să năvălească mările adânci, 

Alunecând, şuvoaie pe podmol, 

De-apururi n'ap putea din lutul gol 

Săi smulgă chipu'ţi prins în flori de 

ună! 
ART. ENăȘESCU 
Sibiu 


UNIVERSUL LITERAR 


UN LAPSUS DE OPTICA 


Seara se pogoară calm polii ede- 
curile pătate din vetăcelul lui frem- 
leth, om de (fre în  xuiministeațiunca 
financiară a unui târgușor pustiu, Înă- 
molit în apusurile ingândurate ale Nor- 
ma nici, 

Optinuist  delirant, îşi alăturase su- 
Metului pentru  dlumecarea nopţilor 
albe la cane se augajă în chiltoira de 
din dosul administraţiei, pe Leonce, no- 
turul târguşorului. pervens fără rival. ca. 
re nu-l dispensă de variate şi multiple 
inicrogări, lipsite de vre-o însemnătate 
pentru amândoi. dar cu o alarmantă nu- 
anţă, de interes furdat, cu privire la toate 
banalităţile sarviciului, la dificultăţile 
instalării, la pugmuăniile şefului, la con- 
duita femeii acestuia. 


„Ajuns, controlorul îi remise... învesti= 
tura cu fot accesorul de lămuriri şi seru- 
pule. A urmat apoi, ca divertisment Ja 
uuze ntrapia care Îl coplezise, vizita brus- 
că a d-nei Ronauld care venea să-i pre- 
dea inventariul aospodlăriei biroului, ohb- 
servănd în îndatorirea cesși Juuse, 0 pa- 
lidă emoţiune de un romantism suav. fi 
ikpuse unu suop de chei: şi se retrase li- 
sân pentru, obilitul «he Fremleth vo nu- 
anţă de flatare oarecum u „orgoliului? 
său de slujbaş, pentru manca cinste se 
a-l fi cunoscut neintârziat. 

Dar pentru Dumnezeu, aci e un supli- 
ciu în toată regula, strigă țauţog Leonce 
la una din mese! Eu unul, asi propume 
pentru măime o bătaie de potărniclui ? 

— Oh, ahea dacă pot să aduc arma la 
umăr, şi apoi dragă doamne, nu ştiu cu 
ce ar putea contribui la înmulțirea sen- 
zițiunitor mele, o vânătoare  probtema- 
tică ? 

--- Fără îndoială. trebue să fie  desi- 
pur, o altă vânătoare care nu face obiec- 
tul vreunei... probleme şi care totuşi 
umple carnetul d-tale de victime... fără 
aripi! Aşi pune răttăgag, că optzeci pen. 
teu vânatul pe care cei reintorşi fără suc- 
ces, îl plătesc destul de exorhitant la o- 
raș, pentru a se făli apoi. cu isbănda fo- 
durilor ce au tmas în... gol; cu ulte cu- 
vinfe alergi după potârnichele adolescen- 
ței ! 

—- Tot atât de puţin mă tentează şi vâ- 
naiul acela ! 

-— Atunci nu-ţi 
scriptele ? 

— Da, mui toută seara scriu, complectă 
Fremleth neînţelegând aluzia notarului. 

— Serisori de ainor, de sigur ; în orice 
caz un manual asupra dublei comptabi- 
ltăţi ared că nu, insimuă T.eonee. 

—. Nici una mici, alta, — ceva mai puţin 
şi mult mai banal: fac versuri! 

— Eşti awmorezat, ţipă cu o nesăbuită 
satisfacție notarul ; dar, dragul meu, 
schimbând muza în eroină, o poţi cuceri 
și fără s'o umiăgeşti cu rime goale; ba 
chiar poate că faci şi pe descurajatul cu 
ele? Află însă că, în mintea celor mai 
mironosite. nu trăeşte altă preocupare 
«decât ideca dea subjuga fără bilete dulci; 
atăâl vumai că din această suveranitate 
perversi, îşi furnizează înşi-le un soi de 
garânţie a vanităței lor bolnave, înlătu- 
râml cu prefăcătorie orice propunere, a- 
parent indecentă. spre u se lăsa în urmă 
cucerită până Ja sacramentala dovadă a 
jurământului şi prin care asigură aman- 
tului o pasiune „meperitoare“ ! Ţintu c 
una şi aceiaşi, procedeul variază însă, 
laş şi meschin. 

— Dar aţi plecat dela o vânătoare de 
potârnichi ? 

— Tocmai, pentru ca să nu mai 
vești în cazul „nostru“ cestiunea 


inai rămâne decât. 


pri- 


WEIL 


probleme, cum priveai în bătaia potârni- 
chilor, îţi duu un sfat: fereşie-te de a fi 
stâugaci cu femeia ; numai ea dre „drep- 
tul“ asupra acestui defect intrun început 
amoros. Dacă îi ici înainte, o mâhneşti, 
deoarece mu-i lasi prilejul să-și  mane- 
vreze perfidia atât de necesară spre a te 
răsturna în speranţele cc ţi-ai făurit; con- 
trariu i te înfăţisezi disgrațios. Află însă 
că. grozav se apritul când Jaşi netermina- 
tă o primă declaraţiuue , în care caută 
cu o avirlitate felină, să înteevadă o în- 
tențiune amoroasă. 

— Dar prea bine îmi pot face slujba şi 
lipsit de astfel de succese şi ul căror rost, 
nu-l văd deloc în preocupările iutime ale 
d-oei Rouuuld, Şi apoi, limbajul ce-mi ţi- 
neți îl socotesc mai degrabă accesibil 
temperamentului ce aveţi, cum şi fehutui 
de viaţă ce sunteţi ţinuți:să cheltuiţi aci, 
întări cu mândrie leemleth. 





SARAMANUL KLOPŞTOCK 


— Nu ai observat nimie la predarea 
cheilor 2 Fii pe pace, la urma urmelor nu 
eşti cel dintâi, şi osebit de asta ar fio 
gigumănie să invoci respectul ierarhiei, 
sau măcar sentimentul cavalarismului de 
coleg ! 

— Imdemuul nu e lipsit de interes, dar 
nu ați lămurit care var fi profitul în î- 
poteza. când tendinţa la care mă ademe- 
niţi sar împlini — cel puţin moral ? 

— Ba uu zău. nu ai găsit nimerit prile- 
jul predărei tainelor încuetorilor? În 
orice caz, ui putea să te foloseşii de com= 
paniu ei, în dumecarea versurilor cu care 
îli substitui vânătoarea si amorul; e 
sentimentală şi. cred că ar fi un minunat 
schiinb de versuri în cadența cărora ai 
putea lăsa să se strecoare ceva din do- 
eoared arşiței primăverilor ce înumeri | 
Afară de asta. alunecuşul spre inima ei, 
mu cred că sar prezinta tot sub forma 
drastică a unei... probleme de vânătoare, 
ca în cazul potârnichilor de adineauri ! 
Durata reușitei, ar varia după... picioa- 
vele versurilor ! 

— Nu v'aşi putea fi decât recunoscă- 
tor, ripostă Fremleth cu un aer de gravi.- 
inte comică, dacă aşi avea convingerea 
că, obiectul ademenirilor dvs. ar fi, fie 
să mă afirme în îndatoririle slujbei mele, 
fie să-uu procure compania agreabilă a 
unei creaturi astfel descrisă ; în amân- 


două cazurile, mu aşi întârzia să desăvâr- 
şesc preceptele dvs, având în plus şi înă- 
gulirea de a vedea preocupânda-vă până 
întratâta, resemnarea mea în această 
'zuină. Dar aflaţi că detest amorul soldă- 
jese. preferind să merg precaut pe pote- 
ca ce îmi deschideţi, în cazul câmdl aşi 
avea sună să adun numai fructele inge- 
niozităței reflexiunilor dvs. si eu ajutorul 
cărora să pot îucununa temperamentul 
romantic sal d-uci Ropauld. Dar. atacă pre- 
legirile dvs. nu-au alt obirat «lecât muuai 
rostul unei conversațiuni banale. atuuci 
ați avut «dle urmărit ispita unei încercări 
de a mă demasea în curtea ce eventual 
maşi decide să fac d-nei Ronauld ! 
* 

Fremleih rămas singur, se prăbuşi pe 
canapea.  recapitulându-şi  senzațiunile. 
Glasul limpede a! d-nei Ronauld îl cople- 
sea ca o toropeală lentă, bolnăvicioasă ; 
îşi aminti apoi. cu o duioşie molegitexure, 
pmetexiul cu care încercase să-i justifice 
predarea cheilor, atunci când la fereastra 
lui. târziu. noaptea, nai era încă lumniuă, 
— predare care, aparent ar fi avut ca 
legătură firească diverse lămuriri  ine- 
rente serviciului care începea de a doua 
zi. si eu care. în fond. d-na Ronauld în- 
cerca să înlăture bănuiala.  Fotusi, în 
mintea ui se accentua puternice însusi 
pretextul şi care nu putea fi altul decât 
tentativa unui începui amoros, cânt dim- 
iron mulţime de slujitori sar fi găsit m 
nn! la îndemână, prin care să se „apere- 
ze” predarea cheilor. 

Dar la spatele luă Fremleth duborii ale 
frământările îndoelii, țiqni Madelaine. a 

— Ati ascultat în sală, doamnă sirigă 
Fremileth muşeat de şearpe ! , 

Dar pentru doamna Ronauld acest naiv 
protest nu era decât o alarmare care îl 
da de gol. înfățişându-l ca pe o jucărie 
a nerozici ei, de a face din visătorii re- 
boli. jertfe pe altarul perfidiei | i 

— Yii pe pace, reluă brusc Madeleine, 
am trecut în birou spre a vedea dată... 
debutaniut e la postul său. Notarul mi-a 
spus că esti la postul aiurărilor, deoare- 
ce o clipă mai devreme plecuse de aci; 
în urmă, socotindu-mă cam 





uzardată în 
ceractările mele am luptat din răsputeri 
să-l fae să creadă că acest spionaj cra 
lipsit de orice interes şi am alergat să 
te văd cum visezi ! 

Si continuînd aproape sufocându-se: 

— Im schimbul acestui interes ce-ţi 
port, n'ai să ocolești a mărturisi că ai 
fost prevenit în contră-mi. Îeonce e un 
ipocrit. Haide, la cârciuma unde iei nasa 
sumt şi alte calendare care nu se obosesc 
a eleveii pe socoteala nea ! Jură-mi Gă 
cel puţin nu-i asculţi, dacă nu te simţi 
în stare să-i dejugi în bârfelile lor, fără 
să ai însă aerul că mi-ai lua apărarea ! 

— Jur, izhueni Fremleth acoperindu-i 
palmele cu sărutări, 

— Ah, dar ţi le împrumutasem pentru 
cimentarea dovezii, ştrengarule. ţipă Ma. 
delaine cu o spaimă simulată! Ar fi de 
dorit să-ți indid unde trebue să înceteze e- 
lanul d-tale şi care mu este altul decit lo- 
cul de unde şrebue să apară umbra ge- 
fulni d-tale şi a suveranului meu. 

—— Dar ce găsiţi de  înfierat întrun 
biet sărut. care nu a avut alt rost decât 
acela de a imprumuta amploarea soleme 
nității furănântului ce mi-aţi impus — 
îngăimă Fremleth. 

Dar Madelaine nu-l auzea. Se răsfăță 
însă-și, fără a da cea mai mică atenţiune 
milogelilar lui. 

Apoi apucându-l de mâini şi târându-l 
spre dormeză : 

— Haidem şezi, uite colea... să-ți aud 
dorinţa ! 











D. GiNAȚĂ : PE MALURILE DUNĂRII 


— Aceiaşi naivă şi cinstită întovărăşie, 
din cele ce de atâtea ori mi-ai îngăduit! 

— Ovo!.. Stăm bine, nici că mă aş- 
teptaan, ţipă Madeleine ; 99 la sută şansă 
pe ziua de azi, de a nu te servi, din 
moment ce-mi recunoscuşi îngfiduinia ; 
de data asta fii generos ; astă seară, nu ! 

— „Ba da, ba da, — isbucui Fremleth 
cu frenezie — de ce nu şi astă-seară ? 
suavă Mady? acolo îu tovărăşia mires- 
mei «e calomfir, când şi când disereti a- 
iezmuită «le argintul stropit de luna care 
ne urmăreşte cu privirile uimite ale cio- 
Dbunwlui ci: acolo Mady axtorată, * umude 
bătăile inimei se iuu la întrecere cu scli- 
pivile stelelor ; acolo. în resemnarea nu- 
turei, unde găsim semănate prin ierburi, 
toată podoaba ei măreață și în ghirlan- 
ele căreia te înveți tu, tu şi numai tu, 
acolo unde... 

— Al, iar predici! Bine, bine... fie asu 
cum zici, haide. dar... numai astăseară, 
vu ! Şiii prea bine, dragul meu, cheltue- 
lile exorbitante ne-au silit să ne ducem 
calahalâcul într'o altă văgăună. Ralphe 
pleacă astă scară să arvunească o altă 
locuinţă ! Haide, curaj ! Fii cuminte și 
cere-mi astăseară mai puțin, penirura 
întro alta, să ai dreptul la mai mult! 

Si d-na Ronauld se prelinse uşor. cu 
gesturi de efuziune duioasă dim braţele 
frânte de durere ale lui Fremleih, în 
vreme ce, o uşoară rezistență făcu să 
tromure fereastra, după care se îvi brusc 
chipul hidos al vagabondului Madard pri- 
vind zănatec în cuprinsul odăii, fără a 
distinge momâia lui Fremleth; apoi să- 
rind se năpusti spre birou, forțându-i cu- 
tiile, ceea ce trezi pe Fremleth din to- 
ropeala reveriei. 

— Ah! Nici o vorbă, scumpe domn, mă 
dau păgubaş şi atâta tot, şopti răguşii 
hoţul cu un deget pe buzele înămolite 
în stuful jumulit al mustăţilor! O zi 
anostă peniru bietul meu pântec hăme- 
sit de flămânzenie, anostă şi seacă ca şi 
ironia, ca şi şansa d-tale! 

Fremleth continuă să privească pe cer- 
șetor, buimăcit! 

Dar el mormăia: 

— Flămânzenia aduce pe lup spre stau- 
le, ba de cele mai multe: ori spre să- 
laşele oamenilor! Cerşitul a ajuns o o- 


cară! O concurenţă îndrăciră, pe viul 


„Dumnezeu! Până şi azi când socoteam că 


zorile aveau să-mi anunţe o zi bună, nu 
a fost decât o amăgire! 

— Dar cum ţi-ai ales tocmai seara asta? 

— Hei! răcni Madard cu îusufleţire, pla- 
nul cra făcut din vreme. Nu de puţine 
căți, te-am văzut împărtăginal splendoarea 
amurgului, en amorul și cu, D-na Ro- 
rauld, femeca vencratului „nostru“ con- 
trolor „Dar uite, vezi, dracu să mă iu, azi 
mi-au mers toute anupoda şi pace! Al 
cu ce foc sc mai inghesuiau unul într'al- 
tul, Doamne, mai să te dogorească, nu 
altceva! Tot un domn, aşa ca d-ta. dar. 
deosebirea mare a fosi că nu vrui d-ta; 
altfel ce zost mai aveam eu aci? Asta arm 
văzut-o ceva mai târziu şi... neghivhie, 
lam luat drept d-ta! lată şi gugusciucii 
mei, mă gudurai cu; deci preocuparea cra 
din cele mai gingaşe ca să-ți mai fi dat 
răgaz să te gândeşti li comoara statului! 
În orice caz, nu te-ai fi putut lipsi cu una 
cu două, de deliciile acestei nopţi încân. 
tătoare, tocmai aşa de grabă încât, să nu 
am eu vreme să,,. operez. 

— Ja urma urmelor, scumpe domn, tră- 
darea e peniru amândoi, obsarvă fleg- 
matic cerşetorul. 

— Ai fi putut însă prea bine să te în- 
scli tot atât de amar şi în privinţa acrlei 
tovarăşe, semnind-o? adaugă Fremleth 
aştepiând cu lăcomie vre-un gest de în- 
doială din partea vagabondului. 

— Oh, au scumnpul meu domn, ferească 
Dzeu. obiectă Madard cu o certitudine 
desgustătoare, dar cu un aer de profuu- 
dă desamăgire, care mărea durerea lui 
Fremleih, împietrit cu arma în mână! 
Dela prima aruncătură de ochi, — ochi 
«de cleptoman flămând—i-am cunoscut în- 
dată tremurul uşor al buclelor tăiate 
scurt. și fulgerarea verigelor «le aur, în 
urechile-i aprinse de jurămintele omului 
care o însoțea! Toată ncghiobia mea e că 
m'am luat seamă în deaproape acelui 
Domn! Altfel aşi fi avut mare bucurie 
de a te fi scutit de această vizită nefo- 
lositoare. 

— FEşi, urlă îndurerat Fremleth, agi- 
tând nesăbuit un revolver smuls în pri- 
pă din teancurile de pe birou şi care îl 
stânjenea grozav. 


„ dormitoare, pierde din farinecul istejimei 








UNIVERSUL LITERAR 


— Dar unde dracu mă trimiţi? Nu am 
băgat în gura asta pustie, de eri, D-zeule. 
fii bine lăudat, -— se tângui vagabondul 
înăilțincdu-se uluit. A 

— Pleacă, fugi, piei, văcni Treanleth 
cu palmele la ochi, scăpând în pălăria 
inoporiunului informator câteva parale. 

Si Madard văzând pomana în zdrente- 
le-i puturoase. se îndreptă spre fereasiră, 
adâncindu-se în noaptea bronzată de vă- 
paia lunei, 

Fremleih frângându-se pe scânduri, 
sbiera sufocându-şi disperarea în suspine 
convuisive. 

— Dar cu o comliție, rânji din senin 
Madard reîntors: e o bucăţică şi jumătate 
Madeleine asta „a noastră“ zău aşa! 
Păzeşte-le. Inând din vreme măsuri! Nu 
eşti numai «l-ta. pe legea mea! Fără d-ta 
şi tot mai rămâne ca să zic, trei: legiti- 
mul, comisul casci de editură şi d. Leonce. 
noiarul, sfârşi vagabondul rostogolindu- 
se în noapte. 

Dar Yremleih nu-l auzia continuând 
si aiureze de pe podelele pe care rănă- 
scse prăbușit. 

Intiun târziu putut să suspine: 

„Am fost fără să ştiu instrumentul unut 
„cupriciu, în care aveam să înfăţişez ri- 
„ticolul până la paroxism! Cu ce am pă- 
„cătuit în pornirea mea nebună? Şi apoi 
„ceea ce a fost iertat altuia, la mine sa 
„ulăjişat ca imposibil, Ah. sceleratul de 
„bconee, care îmi ţinea atâtea predici de 
„iubire, vârându-mă cu sila în mrejele 
„cursei întinse de amândoi! 

Și înbărbătându-se: 

„Desizur, strategema a avut de scop a 
se găsi în neghiobia mea, paravanul le- 
gătuzrilor lor mărșave! 

„Apoi delirant, consolidându-se: 


„Tramdafirul îmbibat de mireasa 


a- 


petulelor când, prea nuuțt ademeniţi de 
noblețea hi, înrun elan de gala nterie 
esti buri tă [aţă de tovarăga care ne înso- 
jeste, îi cercetăm mlădija cea mai fvuge 
dă, pentru a-l] smulge! Acolo stau pitite 
tepele cari î? sustin pingăşia si cari opun 
Hezisienţă  nămicindu-se avântul. 'Tatusi 
inocenia floare va rămâne ca o cinică și 
veînțeleasă ironie, stigmatul senzualită- 
ici în materie de dragoste, spre slăbixiu- 
bea înturor naivilor de teapa mea iar 
uctrebnica tovarăşe va sta. neclintită la 
postul ci de perfidie. urmărind până Ja 
STârșii prăbusivea victimei. 
Due Ralph Romauld, îi curmă brusc în- 
ignaret, strângându-i mâna frenetic, 
preocupaf, aproape distrat: 

- - Cheltuelite, cheltuelile enorme dra- 
sul meu, m'au decavat nu atieeve co 
cui însă, am înemorit un kuib! Dar 
apropo nenişarule, ştii că eşti insuporra- 
bil cu atitudinea d-tale. Bime, dar sper că 
nu ești hotărât să te imbecilizezi în vă» 
găuna asta? Osebit de asta, nevastă-mea, 
mi se vaită că o sugrumă urâtul şi drepi 
să-ți spun, face mereu aluzie la impuli- 
tezele d-tale, lucru la care mă asociez şi 
cu: Dar pentru D-zeu, cel puţin să nu vii 
Să o cunoşti, măcar? Haide, este încă 
momentul să mă descurci de dandanaua 
asta! 

Apoi extrem de aferat! 

„7 lată astă seară prânzim cu toții; cam 
deranjat dar ne ver erta. Dar ştii, fără 
ccremonie; altfel ar fi să nu mă pot pre- 
număra. printre intimii d-tale; ne-am în- 
țeles, Trebue să te vestese însă, spre u te 
pune oarecuan, la adăpostul vre unei ne- 
plăceri ce ți-ar putea crea eventual cer- 
cul nostru. Oh! cercul nostru, care altul în 
prăpastia asta? Notarul care crapă şi el 
de urât ca și noi, și comisul voiajor cu 
care iei masa. Madeleine va fi încântată; 
îi plac grozav visătorii palizi! 

— Poate... şiiu eu,,. în orice caz, v'aşi 


d 


+ 


ANIPERSUL LITERAR 


DAIMONION 


VIU. NESCIO QUID 


IL v. Stein în a sa istorie a cesteticei a- 
rată cu o bogată documentare emancipa- 
rea crescândă — în veacul al opispreze- 
celea — a criticei artistice de subt ra- 
jionalismul naiv al marilor clasici. Cri- 
lica clasicismului francez angajată din 
răsputeri în lupta luminei împotriva în- 
tuncricului şi în aceeaş măsură obsedată 
de idealul clarităţii şi al precisiunii, se 
complăcea într'un superior dispreț teo- 
retie față de.toată acea tulbure drojdie 
sufletească numită imbolduri, emotivita- 
te, instinct, Chiar şi în cunoaşterea sen- 
silivă filozofia timpului încerca cu tot- 
dinadinsul să nu vadă alt decât un grad 
inlerior şi caotic al „gândirei“, Clasicii 
credeau că arta îşi dobândeşte preţul 
prin aceleaşi însuşiri de lucilă intelectu- 
alitate prin care şi-l câștigă cugetarea 
deopildă. Sa bănuit în această rătăcire 
icoretică o» influenţă a cartezianismului 
usupra criticei artistice şi literare. Tre- 
l-ue sii spunem, cu o apăsare deosebită 
pe fiecare ciivânt, că rolul înrâuririlor de 
obiceiu se exagereză în toate cercelările 
ca se jac, și aceasta din pricina melode- 
lor de investigație prea „cauzaliste” şi 
preă „genetice” de până acum. E adevă- 
răt. critica clasică a acceptat şi criterii 
şi tecminologie carteziană, dar ne înire- 
hăm : oare asemănarea în discuţie nu 
e imui mult de stil decât de directă in- 
fluenţă ? Asemănările dintre gândirea, 
urta, critica artei, — în cadrul aceluiaş 
stil de viaţă, nu ştim să le atribuim unor 
inrăuriri trecute dela una la alta sau mai 
curând unor idlentice porniri inconş- 
tiente cari le străbate pe toate dexpotri- 
vă. Şi e neapărat o întrebare ce ar me- 
rita să fie desbătută, dacă înrâurile, cele 
evidente ar mai avea loc în cazul că war 
exista identitatea de structură şi de di- 
namică culturală a epocei. Filozofia sti- 
lisliuit de azi cu perspectivele ei, abia a- 
tnse de câţiva ochi, ne îngăduie să ve- 
dem multe lucruri mai altfel decât le-au 
puiu. vedea inaintașii, şi de astădată II. 
v. Stem Dar revenind Ja subiect, cerce- 
tătorul, despre care vorbim, îşi poate 
cu toată dreptatea numi a sa constatarea 
împletită cu toate detaliile istorice cu 
putinţă, că în veacul al XVIII-lea inte- 
rezul estetic a trecut dela „unitate“ la 
„duultiplicitate” şi că odată cu emancipa- 
rea de subt clasicism se lămureşte con- 
ştiinţa insuficienței determinărilor încer- 
caie până atunci asupra artei. Tot mai 
mult în critica artei elementul imponde- 
rabil şi pitoresc, intuiţia şi emotivitatea, 
dincelo de precisiunea şi claritatea no- 
țională, îşi accentuiază relieful și se 





ruga să vă ticnească petrecerea, dacă 
vre-o întâmplare miar putea împedeca:... 

— Intâmplare? Mironositule, nu-ţi mai 
dau răgaz întâmplările şi femeile! Hai- 


de, Madeleine insistă şi că nu ar 
fi camwaleresc din parte-ţi! 
- 
Insistenţa Madelenei! urlă  Fremleth 


după plecarea morocănoasă a controloru- 
ui, 

Apoi recules cu o îmbărbătare falsă, 
silită: 

— Hotărât, m'aşi fi sastisit curând cu 
risipa atâtor grații, dacă nu le-ar fi tem- 
perat din când în când şi notarul! 


- SĂRMANUL KLOPȘTOCK 


vorbeşte cu tot mai aprigă insistență des- 
pre un „nu ştiu ce“ care ar face farme- 
cul artei, despre un „nescio quid”' prin 
care arta spre deoschire de cugetare îşi 
cucereşte adevăruta valoare. Acest ele- 
ment uinponderabhil al artei devine un du- 
blu eso quid prin aceea că deoparte 
nu poate fi determinat. de altă parte și 
prin aceea că geneza sa din geniul artistic 
e toti atât de ncinţeleasă. Acest „nesci> 
quid“ intră fără de a fi numit şi în ceea- 
ce Kant a definit ca „idei estetice“. Şi a- 
celas „nu știu ce“ a] artei devine pen- 
zru bătrânul Goethe un ce „demonic“. 
LI spune lui Eckermann : „În poezie este 
iun adevăr ceva demonic şi îndeosebi în 
cea inconștientă care întrece atât inte- 
lectul cât şi raţiunea, şi care din pricina 
cecatta mişcă aşa de mult, Ceva asemă- 
nător se găseşte în gradul cel mai mare 
şi în muzică. ka pluteşte aşa de sus că 
nici o minte nu o poate cuprinde şi se 
desprinde din ea un efect care stăpâneş- 
te totul şi de care nimenea nu e în stare 
să-şi dea seama. De uccea cultul religios 
nici nu sc poate lipsi de ea“ (Gesprăche 
mit Gocthe, Eckermann, Il, 207 Recl. 
Tot Goethe a spus că o poezie frumoasă 
se face aşa «um o mamă fuce un copil 
frunis, Adică — nu se ştie cum. Inconş- 
tientul u jucat un rol remarcabil în es- 
tetica lui Gocthe. E! atribuie o creaţie 





inconştientă ca obârşie şi  indefinibilă 
prin noţiuni ca structură — în întregime 
sau cel puţin în parte demonicului. Vra- 
ia poeziei şi a artei e de origină demo- 
nică, Goethe se salvează cel puțin cu un 
mit acolo unde conitimporanii săi de toate 
vârstele nu, vedeau decât un „nu ştiu ce“. 

In citatul de nuai înainte se vorbeşte ca 
şi când demonicul sar manifesta în artă 
direct şi zu prin mijlocirea creatoare 
a artistului. Ori acest mod de a vorbi e 
un simplu mod de a vwhi. In realitate 
poezia reflectează demonicul manifestat 
«n creator. Poezia ia deci parte la acest 


demonic, ca umbrele din peştera 
lui Plato la existența şi fiinţa idei- 
lor ce trec pe la gura peşterii. Avem 


şi aici de a face cu un fel de „anetexis, 
de „participare“ a lucrului, a rezultatu- 
lu;, a faptei la calitățile superioare ale 
'svorului. Citind cu atenţie (și mai ales 
cu grija de a, integra gânduri infinitesi- 
male) tot ce a spus Goethe despre poezie 
—— 1 convingi fără greutate că pentru 
el poezia, deşi mu se reduce în întregime 
la elementul demonic, e totuşi poezie 
imponderabilă în primul rând în virtutea 
acestui, element. EI are și aici: meritul de 
a fi găsit o expresie mitică pentru un 
luecu în pragul căruia alții sau oprit ca 
o nedumerire deconcertantă. Ne miră 
numai că îndeobste în lucrările ce şi-au 
luat sarcina, să analizeze ideile estetice 
ale lui Goethe se trece aşa de uşor peste 
miitul demonicuhui. 


LUCIAN BLACA 


N. N. TONTIZA: VECINICA 


VNibERSUL LITERAR 


Yloarea lui Sânzien 


de RADU GYR şi N. MILCU 


— Aciul 1. — Ţara Gâzelor. — 


ŢANȚARUL MARACINE 


Oh, meştere Răgace! Am fost bătut de grindeni 
Și ud, izbit de moarte, am ieşinat pe-un spic. 
Si totuşi, poruii iarăşi pământul să-l despic ?... 
Mă ospătai cu ziuă, cu soare, cu polen, 
Cu sctea:n gât gonita-am spre Floarea lui Sânzien ! 
in can „mătasa broaştei“ părea că mă îndreaptă. 
Incremenea, mirată, chiar lintiţa 'nțeleaptă! 
Si nici bănații galbeni din balta amurgită 
Nu cunoşteau cărarea spre floarea îndrăgită! 
„Şi după timp de trudă, amăgitor si şters, 
Aduc zădărnicia spre care-atât am mers)... 
STRAJER-RAGACE 
Dar floarca minunată trăeşie.. este totuşi — 
Cu mult mai depărtată ca îlorile de lotuşi! 
Se zice că-i minune... 
ŢANȚARUL MARACINE, (neîncrezător) 
De unde ştii ?.. Mimparte! 
STR AJER-RAGACE 
De nu ar Îi minune nar fi aşa departel... 
ŢANŢARUL MARACINE 
De, poate cai dreptate! 
STRAJER-RAGACE 
Sărmanul nostru Donm ! 
Nimic nu-i mai prieşte.., Nici cel mai dulce somn 
P» cea reni albă floare... nici sucu'îmirezmat.., 
Posac, îşi fine capul pe-o aripă răzmat. — 
„In dan i se aduse cea mai frumoasă găză.— 
Nici n'a vroit so vază, nemai putând să râză.. 
(arătând muunucia:) | 
Belsulgu! a fost darnic... Va fi un an din plin.— 
Dar pentru el” tot darul, e-o frunză de pelin!... 
ȚANŢARUIL. MARACINE 
Si dacă te'mirebi bine; „de ce ?* — Pentru un vis! 
O floare "nchisă vecinie de-un drum pe veci închis... 
Un dor:... Şi ce e dorul? — O rană-a scurtei vieţi! 
SFRAJER RAGACE (zâmbind) 
Zii, —- tot poet? 
ȚANȚARUE MARACINE 
Dar cel mai hazliu dintre poeţi! 
(Pauză) za e di 
„„De-aşi fi ştiut, atuncea când m'a trimis Sânzien, 
Să cat în lume Sloarea cunmirăzmat polen, — 
Că am să ţin pe drumuri zadarnicul de mână, 
Nu mai porueam. E 
(Trântorul sforăe Ju umbră) 
fot doarme 2— 
STRAJER RAGACE 
Mereu... De-o săptămân.ă... 
ŢANŢARUL MARACINE 
Zău! l-aşi fi tost mai bine acestuia tovarăș, 
Si-ucum, te las, străjere ! pui SA 
(Trece in scenă. Răgace rămâne «e strajă) Ş 
SRAMOȘŞUL GREJERILOR ţeare „dela ridicarea cortă- 
nuci. stă lungit la umbra unei păpădii, jâvâind din diblă 
şi cu o ploscă alăturea, îl zăreşte :) 
i — Hei, te-ai întors ?.... 
ŢANŢȚARUL MARACINE 
Da, iarăş! 
STRAMOŞUI, GRELERILOR (cu chef) 
Cu bine și noroace! 
Te îă, cumetre încoace 
La umbra păpădiei, 
La jurul veselici! Ă 4 
Priveşte ce mai ploscă şi ce argint de strană ! 
(Țânţurul se aşează) 
TANȚARUI, MARACINE 
Tot nu fe iaşi de cheturi ? 
S STR AMOSUL GREIERIL.OR 
Ei bravo, asta-i bună !.» 
(Cu alt tou) 
Ei ?... (îl întreabă dim ochi) 
ŞANŢĂARUI, MABRACINE (gras) 
in zadar! 


STRAMOȘUI, GREIERILOR 
Nici vorbă !... Păi uite-aicea ercieri ! 
Când spune-o vorhulijă strămoşul ăstor greieri, 
Înseamnă că e vorbă !.. Nu jluerai deşert! 
„Chiar ieri --- da îeri — pornisem spre voevod să-l cert, 
şi m'a oprit lăcusta.,, Cum, el care-i cu cap, 
Să creadă'n basme de-ustea ce'n mintea mea nu:ncap.. 
i-n căşunat pu-o ilcare şi vrea, morțiş, s'o aibe! 
i ȚÂANȚĂARUL MARACINE 
Hei, rănile iubirii î... 
STRANOSUL GREIERILOR 
Ce răni? Acestea-s zgaibe ! 
Ca Sloure ? Ce iubire? Ce rană, ce dureri? 
Nu are ce uleagă de-i arde de muieri? 
ȚANȚĂRIIL MARACINE 
Iubiia însă-i una !... 'Ți-o spun şi eu măi taică! 
STRAMOSUL GREIERILOR (indignat : 
Cum, nu cumva si ăsta iubește-o ţânţăroiacă ?... 
(Amurgeşte, Sună tălăngi de isprăvitul muncii. Vecer- 
niază. Albinele, muştele, găzele, se ridică dela războae şi 
fusuri, plocând în pâlcuri. Trec greicrii, cu furci pe u- 
meri, trec furnicile, albinele se îndreaptă spre  stupuri. 
Trântorul doarme înainte. Treptat, svonul ge pierde. Tree 
pâlcuri întârziate). 
|ANȚARUI MARACINE 
Te uită, păpădia cum prinde seara 'n crăngi.?., 
Ei, nu-i frumos, cumnate ? 
STRAMOȘIL GREIERILOR 
Şi-acum se aud talăngi.. 
ŢANŢARUL MARACINE 
Războaele tăcnră dinu cântecul mătasei, 
Im pâlcuri muncitorii se dac spre prispa cusei.., 
si (Vecerniază un clopot) 
„_L-ul BONDAR (din scena Le altuia. cu care e la bea :) 
Ce zici ? intrăm o clipă în han, la gândăcel ? 
Are-un rachiu năstruşnic de suc de muşăţel!.., 
M-lea BONDARN 
tu drept să-ţi spun, am milă de bietul voevod! 
lubirea lui e mare!.. 
SPRAMOȘUL GREIERILOR (care Va auzid) 
| Un lujer tără rod?.. 
“ANŢARUIL MARACINE (cântă) 
Lemn de sac ce se "nmlădie 
Dragosteu-i e păpădie ! 
Cum o sufli, sboară ?n vânt, 
Iloare neagră de pământ? 
(Lăcusia reintră însoțită do Bărgăunele Setuir) 
RARCAUNELI SFETNIC 
De nu mă'nşel acesta-i fânțarul ! 
ŢANŢARUL MARACINE 
Rărgăunul ! 
Sulut !.. A, şi liăcusta ?.... 
PARGAUNELE SFETNIC  (eătând în  întumeric) 
Aftat-aţi ? 
VANŢĂARUE MARACINE 
Nu... Nici unul! 
PACUSTA 
Ei, uite şi ţânțurul ! În braţe să te strâng! 
Ce-i nou ?., 
ŢAÂNTARUL MARACINE 


Nimic... 
IL.ACUSTA 
Tiii! Drace!?.., 
VANȚĂARUI. MARACIAEF, 
De unde vii 2... 
LACUSTA 
, Din crâng.. 
M'am plictisit de greer, E] crede că'n iubire 
E numai cântec glumă. o boubă de mâhnire... 
Lăcustele ca mine vor altceva: vor aur 
De grâne coapte; — afuncea bărbatu-i un tezaur! 
Sau, vrem mătasea coaptă a holdelor de grâu 
Să ncnvelin cu dânss, — şi s'o mâncăm î.. 
BARCGĂAUNLEE SFETNIC 
Desirâu ! 
grăeşti aci surută cu mintea ta îngnstă... 
Vrei să cunoşti inbirea ?... 
STR AMOSUL GRFEIERILOR 
Lăcusta fot lăcustă !! 


UNIVERSUL LITERAR 


DARGAUNELE SLETNIC 
Dk vrei să ştii ce poate iubirea, ia aminte! 
Privegte colo crinul... În albele-i vestminte 
La umbră, doarme prinţui grădinei Sânzien... 
Pe-» pernă de petale umplute cu polen; ; 
Prin vis, strângând sărmanul la pieptu-i o stamină, 
(i picură pe aripi mărgele de lumină... | 
ȚANȚARUL MARACINE (inspirat) 
E mişcător voivedul !..... (cu alt ton.:) 
Aşi vrea să scriu ceva,., 
(Scriind) 
„lubivea mea "nselată pentru-o femee ca... 
LACUSTA (glumind) 
Să nu iic ca mine... (incet:)- 
Sau poate-i un pretext 
Ca să devin geloasă ? 
ŢANȚARUL MARACINE (seriinud) 
Adăogăm în text? 
(deolaună :) 
lubita mea coniță 
Cu toți sântem la îel.! 
Mata eşti o lăcustă 
lar eu, un anolel ! 
Dacă fe prind în baltă 
Te-oi scoate fără lustru ; 
Și ai să tremuri toată 
C'aşa sunt eu: palusteull 
Cu ființa-mi țâţâindă, 
Ţ-ţ... de te-am iubit, 
Să-ţi... ț-ț-aduci aminte 
" De scunpu-mi țâţâit!... 
PARGAUNELE SFETNIC 
Lăsaţi cochetăria sau ştergeţio de-aici ! 
Hei. sâze-ulbine muşte, lăcuste şi furnici, 
Se inserează... Craiul din toare doarme dus! 
Când s'o trezi surate, ce-o să avem de spus? 
De tlourea lui cea dragă, atlat-aţi ? Călător 
Nici un bondar nu dete de, Mia rea forlor 45 
ALTU 


ALTUL 
Nici en ! 
ALTUL A 
Degeaba o căutăm, să ştiţi... 
(O dâră de lumină se stirecoară prin izrbă) 
BARGAUNELE SFELNIC 
Ei ce-aţi rămas cu toţii aşa înmărmuriți? 
CORUL GAZELOR (ete ufarii) 
Gâzelor, să tacă orice svon 
Stânta rugă 'ncepe pe amvoni 
Fluturi de cristal şi de polen, 
faceţi rugă pentru Sânzien.,. 
în kenunchi plecaţi-vă albine, 
Rănile din piept să i saline! 
Roagă-te tierbinte mică gâză, 
piară plânsu-i, ca din uou să râză! 
Gâzelor, să tacă orice svon 
Stânta rugă 'ncepe pe amvon!.,. 
O AL.BINĂA (cătând depurte :) 
Priviţi, priviți surate : potop de raze mici 
Prin taie se agaţă! Ce-o îi?.. 
RAGACE-STRAJER (vestind) 
| Un licurici! 
(Lâenriciul-Crainic, năvăleşte în scenă, în penumbră, e 
singura lumină. Alţă licurici mici se aprind prin tute) 
LICURICIUL 
Călare pe o rază de-argint călit în lună, 
Sânt cea dintâi făclie în seara asta... Eu 
Mă 'mchiu la toți şi toate, curteni, cu voe-bună. 
Viu de departe... Drumui, nemăsurat de greu, Ă 
(“am străbătut ca gândul — şi totuşi mergi din zori! 
Cutreerai atâtea adânci păduri de îlori... 
Trecui un lir de apă ce coase iarba în vale, 
Am lunecat de-a, dura, pe-o râpă de petale, 
Zburai pe şes, pe dealuri, prin. zarea împânzită 
Şi-am stat să dau, în luncă, Inceferii prin sită! 
Asa că'n fațn voastră, sosesc întârziat. 
Sunt crainic Libelulei ! ai 
TOŢI (uimiţi) 
Soseşte la palat ? 
SANZIEN (trezinsdu-se) 
Vreau floarea... Unde-i floarea ? Tu cupă de polen... 
— BARGAUNUL SFETNIC (gâzclor) 


Tăcere ! 
SANZIEN 
Spune : unde e iloarea lui Sânzien ?!,. 
BARGAUNELE SrETNIC 
Cum ? geme:a vise prințul, — sau s'a trezit în cupă ?... 


Ev, unu! 


SANZIEN 
Ta, crin, potiru-ţi strânge sim tine mă surupă! 
Să nu mai simt lumina nici gândul meu pe drum... 
Cintrun potir de îloare, îngroapă-mă de-acum ! 
BARGAUN SFEINIC 
O !... Sânzien, voivoade cu aripe de smalţ, 
Te-ai deşteplat din vise ? 
SANZIEN 
Aş vrea să mă înnalţ 
Cu soarele de-odată — dar cad şi gem, şi plâng! 
BARGAUNUL SFETNIC 
Ce vrere ai, voivoade ? i 
SANZIEN 


A , O! Sfetnice, mă frâng! 
„„Trimesu-ţi-ai bondarii, și-albinele, ostaşii ? 
Să afie țara ftoarei ?,. Nu i-aţi trimes? (cu ură!) 


Vrăşmaşii ! 
BARGAUNTI. SFETNIC 
Ba da. mărite flutur, în fiecare zi 
Se duc spre miază-noapte, spre apus, spre miază-zi, 
În zări de-argint, spre soare. alţi licurici, alţi fluturi... 
SANZIEN (cu desnădejile) 


BARGAULNUL SFETNIC 
Nădejdea, — Mărite, — să nu-ţi scuturi! 
(Dâre de lumină fulgeră în iarbă) 
IICURICLUL (săltând îm iarhă :) 


Şi no găsesc ? 


“ Alaiul Libelulei !... 


BARGAUNCUI SFETNIC 
En bănuiun că vine... 
Hei, — de-ar voi voivodul s'asculte şi de mine!?... 

(Pauză. Într'un car de stele. tras cu panglici de măiase 
de o armată întreagă de licurici. intră Libelula. E înnaliă, 
subțire, toaiă îmbrăcată în albastru-verzui. |n ploaia de 
Inuiini, e singura umbră. Are uripi mari străvezii, puiicta te 
cau. mur, întinse dealungul irupului). 

CORUL 
Bine-ai venit la noi 
In fara'n carc-albine 
Ţes vaiere la răshoi, 
Linde pândesc bondari 
Din umbră, mieream faguri 
Şi-un îluture ?ntro floare 
Visând alte meleaguri: 
Tanjeşte 'ntr:o corolă 
Intraripatu-i dor 
Spre jara visurilor 
Și-a floaci — florilor! 
(let noroiul înconjoură crinul în care e Sânzien. Libelula 
se apropie și spune: 
LIBELUI.A 


Floar: albă'n floare, crin. 

Am plecat din zori; şi vin 

Până'n seară, vin la tine 

Flutur alb, şi nai să ştii 

Că în astă seară-aci.. 

PARGAUNUL SPITNIC (in şoapiii gâzelor) 
Cele de un neam cu dânsa, nu trăese decât o zi!?.. 
TOATE GAZELE 


LIBELULA 
Scoală, scoală Sânzien, 
Ștergeji ochii de polen... 
Ain să mor aci de dor, 
SANZIEN  (rădicănilu-se pe un braţ) 
Unde-i ilourea-florilor? 
(Zăriud prin uobră, umbra Libelulei) 
Cum? Aţi atlat-o? Oare să-mi fic-aevea visul? 
CORUL 
O punte de petale ncoperi abisul 
Ce despărțea un flutur de floarea lui... 
SANZIEN (eu bucurie) 


Aaa 1. 


Şi-acum 
V'aţi slrâns iscoada în pâlcuri de pe drum? 
De ce tăceţi? Sau poate mi-ați rupt-o din răzor? 
Visam s'ajung en singur la îtoarea-ilorilor?... 


(Va urma) 





8 


Rosachiaro şi Grigioperla 


— Nuvelă în care 


Doi copii. Unul  Rosachiaro, celălalt 
Grigioperla. Nume care sunt colori, dar 
care de fapt crespund cu copilăria, cu 
acea copilărie pe care-o ducem cu noi 
intr-una şi pe care n'o putem uita nici 
odată. 

Trăiau în chip firesc, acolo 
pusese destinul, 

Rosachiaro în palatul cel mare, numai 
ferestre şi balcoane, Grigioperia în «ă- 
sua cuibărită la picioarele nestârşitei 
clădiri. 

ŞI se cunoşteau de departe. Dela un 
balcon de marmoră la al patrulea etaj, 
la un prag de cărămizi roase, care dădea 
in stranlă. 

Dar îşi schimbau jucăriile de oarece, 
la şapte ani, nu cunoşti deosebirile de 
castă, și wai wlee de rangul social. Ro- 
saehiuro lăsa jos îu stradă jucării pix- 
tate, paiaţe de stofă, soldați de plumb, 
urși umflaţi cu câlți şi cari, coborând, 
se jdegănau ţinuţi de-o sfoară lungă, 
colorată, Se 
: Grizoperla îi srimitea în schimb pa- 
iațe curagl-ivase căiate din hârtie groasă, 
roşie, verde, pcriocalie, sau greeri, că- 
răbuş: şi separe surprinse pe când se 
jăfăiau la soure, lângă crăpăturile ascuu- 
zişutilar lor. 

Cel bogat cra grăsuliu şi îmbrăcat bi- 
ne, cel sărac era siab şi purta hai- 
ne prefăcute din altele mai mari, roase. 

Prietenia Joi şmu trei ani. Pe urmă că- 
suja a fost dărâmată iar peste temelia cei 
trecu strada, cu două gini lucioase de 
tramvai şi vu gloată de pietoni cari tre- 
cea pe acolo den zori pună'n noapte. 

Nămase în sulletele copiilor o amin- 
tire. Rosacniaro, crescând, păstra în 
minte viziunea micului său tovarăş, un 
poriret nostalgic de copil pătimit care 
avea o laţă de suferinţă, luminată uncori 
de-o năpădire de voioșie şi de bunătate, 
Grigioperlu păsira icoana prietenului ca 
pe-o cadră de vis, ca pe figura unuia mai 
tericit decât el, care se apropiase de dân- 
sul, fără să-l facă vre-odată să simtă 
deosebirea de nivel dintre etajul al pa- 
irulea al unui palat burghez şi tinda u- 
n=i ease de nevoiaşi. 

Despărţiți cu trecerea anilor, duse fie- 
care o viață aparte, care era opusul co- 
puariei lor lipsită de gânduri. 

Uiul a devenit cimic din nenorociri pa- 
sionuie, a alergat ca un cal de rasă pista 
jocurilor de noroc, a desfrânării şi a pe- 
trecerilor risipitoare, isprăvind prin a-și 
închipui lumea ca o glumă ridicolă a e- 
ternităţii. Ă 

Celălalt ajunse la cele mai înalie trep- 
te ale amărăciunii şi ale nepăsării prin 
dureri sociale, prin contacte inutile, prin 
experiențe crude. Deveniră amândoi u- 
movrişti şi lucrară cu fantezia lor ca să 
diformcze conturul realităţii, creind co- 
micul în orice. 

Rosachiaro făcu cele mai  neîndurate 
caricaturi ale mediului său. Doamnele 
bogate din comitetele de binelacere se 
prefăcură în burdufe umflate, zugrăvite 
în coic mai.surîzătoare culori, şi care vo- 
ind să se dea pe de-a'ntregul sărăciei, is- 
prăvesc prin a dărui mizeriei doar vân- 
tul de care crau pline, 

Pemcile fatale, cele ce stau mereu pe 
eulţul unui divan cu un loc liber alături, 
adăstând victima care va trebui să se 
așeze şi să moară de iubire, căpătară în- 
făţigarea unor (stâlpi de telejrai scosi 
din ua, cu firele tăiate, dar uvând dea: 


unde-i 


Luciano Folgore 


se caută umbre — 


supra o placă, cu litere de-o șchioapă: 
„Pericol de moarte“. 

Cei lipsiţi de inimă, care-şi cheltuese a- 
verea ca să schimbe dela vo zi la alta ter- 
mometrul inimei şi se irosesc într'o suti 
de cuceriri, fură înfăţişaţi ca nişte orhi 
pitici de cincizeci de ani, duşi de mână 
de-o păpuşă frumoasă îmbrăcată în ser- 
vitoare. 

bancherii cari negustoresc cu lumea și 
mivouse a 7Zgârecenie, se prelăcură în u- 
iaşi spânzurați de-asupra unei fântâni, 
scoțând afară cu mare caznă saci de aur, 
în timp ce la picioarele lor se îmbulzese 
plietisuți ucpoţii pipe, cu ecasul în mă- 
nă, scrutând pe cadran ora morții şi gră- 
bind cu dorinţa ocolul minutarului, 

Adolescenţi cari așteaptă o privighi- 
toare şi isprăvese prin u sc însura cu o 
bulniţă, oameni care “şi curăță bastonul 
Şi se murdărese pe mâini, inoralişii ce 
dau fuga în cămașă la.comisar Ca să pro- 
testeze în potriva cântecului obscen al u- 
nui leţiv, işi avură poza şi saiira cuve- 
nită. 

losachiaro mu crujă pe nimeni. Nu 
cruță nici chiar propria-i familie, care 
era la acelaş nivel cu omenirea încon- 
jurătoare. A lost urâi. )l invitau peste 
tt locul de frica hazului său ucigător, 
jur oamenii în faţa lui se sileau să nu 
pară decât puţin de tot rvidicoli. Femeile 
nu-l iubeau deoarece batjocora nare ire- 
cere în fața inimelor lemeeşti, înclinate 
de când lumea spre tragedie şi sentimen- 
talism, spre drumele în care găsesc pro. 
tagonistul cu faţa în mâini şi cu salcia 
plângătoare în preajmă, 

Nepăsătorii îl respectau şil înconjurau 
când îl vedeau tiecând, căci Rosachiaro, 
pe lângă pavăza lor, avea şi darul de-a 
mâmui şi spada și cunoştea loviturile as- 
unse, care țintesc de-adreptul la închec- 
turile descoperite. 

Cinicul se desfăta muşcând, prefăcând 
viaţa, disccând societatea ca pe un mal- 
dăr de cadavre umblătoare, cu să refacă 
indivizii după felul său de a vedea, cu 
trupul asimetric corespunzător atoma- 
liilor morale. 

Nu era diavolul, nici discipolul diavo- 
Îului, dar din creerul său ieşea panora- 
ma grotescă a realităţii, nu aşa cum se 
vede cu schii dejectuoşi ai obiceiului, ci 
aşa cum s'ar vedea dacă pupilele ar fi 
pătrunzător corectate de dorința unei mai 
mari păirunderi, 


Grigioperlu era mai îndurător. Siumţea 
o neslârşită milă pentru aproapele care-i 
făcuse rău înşelându-l şi readucea lu- 
meu la nişte șchiopi cazi voiau să alerge 
până ce le ieșea sufletul; la nişte ciungi 
cari voiau să strângă ?n braţe copacii dați 
cu săpun din ţara lui „Pară mălăiaţă”, ca 
să ajungă în vâri; la niște orbi cari isco- 
deau eclipsa soarelui; la niște chiori cari 
voiau să fulgere cu privirea duşmanii. 

Pe copilele care-l trădaseră le descria 
ca pe nişte gâşte cu pliscul tăiat trei 
sferturi, Pe prietenii care-l părăsiseri îi 
zugrăvea ca pe nişte prieteni legaţi la 
ochi care se învârtesc în jurul unui stog 
de paie fără să bage botul în el. Rudele 
care nu-l recunoșteau, de oarece se îrubo- 
găţiseră, le înfățișa ca pe nişte făpturi 
numai buriă, care lunecau pe-o coastă cu 
patine de aur şi se duceau să'și rupă gâ- 
tul de-o piatră kilometrică, fără să-ţi 
dea seama. 

Aga dar, făpturi care făceau milă, duse 


UNIPERSUL LITERAR 


de nas de un destin mai tare ca ele, chi- 
nuiie de nenorotul care le adăsta la răs- 
pântie ca să le înhaje. 

In Grigioperla era o milă umoristică 
ce-l înălța la gradul de judecător vesel 
făcă voia lui, glumeţ cu toate că simţea 
drama şi josniciile morale împrejurul şi 
în lăuntrul oricărei figuri a vieţii. 

Aceşti doi suverani ai satirei, dând o- 
col lumii cu gândul de-a surpa piedesta- 
icle şi de-a schimba locul şi atitudinea 
statuctor ridicate de gustul şi de admi- 
vația mediocră a mulțimilor, nu trăiau 
doar in scepticismul lor. 

Ira o» anuntire în fundul sufletului lor. 
O sublimă poesie care se salva, o copilă- 
rie ce rămănea acolo în ungherul ci au- 
rit, cu colorile de adintoară şi cu sugges. 
tuia lucrurilor curate pe care nimeni nu 
le poute ditorma. 

(Uigioperla cra duioşia copilărească a 
lui Bosachiaro, portretul unci prietenii 
albastre care i-ar fi adus atâta mângâ- 
cere, dacar fi regăsit-o. Rosuchiaro cra 
peniru Grigioperla punctul scxtrem în 
care poți da în seama destinului. amă- 
răciunile şi urile, pentru a te împăca, 
prin mijlocirea unui om. cu natura, ca 
să utţi o clipă că pământul e un ospiciu de 
prefăcuți și „de nenorociţi. 

Să căutau poale, de oarece vine tot- 
deauna un ceas în existența noastră, în 
ave avem nevoie să abdicăm de la mas- 
ca orgoliului, pentru a apropia faţa goa- 
Ii şi suferindă de ceva bun, simplu şi 
pierdut. 

Dar nu se găseau. Liecarc îşi avea orbi- 
ta proptie, iar clipsele nu se întâlbniseră 
încă, spre a se recunoaşte. 

Cu touic acestea aducerea aminte îi 
mângâia puţin, îi făcea să trăiuscă şi se 
duceau astilel să hatjocorească societatea 
în nuiele unei copilării şi al unei nevi- 
novăţii ausite, pe care-ar fi voit so va- 
di în toţi oamenii, ea să-i îndure mai 
usor sau fa să-i poată iubi mai mult. 

Dar odpenii cu carc-avem de-a face 
vrau aspri, avari, încrustați în ipocrizie, 
cristalizați de egoism şi nu le puteau da 
niinic din primăvara dorită.  Ofereau 
doar fonduri obscure, linii uscate, colori 
opace, sentimente plate, din care nu pu- 
teau alcăiui decât un peisagiu lipsit de 
noimă, însufleţit de figuri lemnoase, de 
pâiațe ridicole şi de dialoguri mecanice. 
„Timp de mulţi ani viaţa celor doi umo- 
vişti a fost o frământare zilnică, plină 
dc ciudă și de duşmănie, realizată în lu- 
meu amară a caricaturei. 

„Rosachiaro îşi schimbă înfăţişarea. Slă- 
Di. ]şi neglijă cleganţa-i proprie deşi se 
îmbrăca tot în negru, cu nişte haine ca de 
comemorări oficiale; ceeace era un fel 
de parodie exterioară, căci astfel îmbră- 
cal. Rosachiaro se ducea pela serbările 
şi primirile la care se adună mulțimea 
corpurilor vii care duc nişte suflete 
voarte, Ie di e 

Grigioperla în schimb se îngrășă şi se 
îmbrăca în haine decente, cu care inspec. 
ta cinematogialele in care lumea'şi iro- 
seşie viaţa ca să interpreteze în semi- 
întuneric inscripţii deşarte şi mimice ne- 
roade, se apropie de tromba gramofoa- 
nelur ca să prindă banalitatea cancen- 
trată a unui disc de cauciuc şi s'a luat 
după înmormântări ca să surprindă pe 
faţa azistenţei plicliseala unor îndatoriri 
convenţionale şi nesimţite. 

Intr'> seară, din întâmplare, cei doi 
depărtaţi prieteni se întâlniră faţăn faţă 
și se ghiciră. 

-— Rosachiaro! 

-- Grigioperla! 

Erau în pragul unei grădini publice, 
Soarele, ducându-se să se culce dincolo 
de munți, lăsa obişnuita-i binecuvântare 
copacilor primăvăratici cări se lumina 
de-o toricâre violetă, Pe mei lumea die 


VNIPERSUL LITERAR 





VASILE POPESCU: STUDIU DIN MAN GALIA, 


fiece seară, ncsimţitoare la desereşterea 
huainii şi la duioşiile crepusculelor care 
îmbină lucrurile între elc, continua să-şi 
veprezinte micile-i comedii de inbire, de 
prietenie şi nepăsare, 

— Tu? Cât te-a sehembat! 

--- Tu? Cine-ar crede! 

Se priveau lung fără să-şi vorbească. 
Se străduiră să găsească în chipurile lor 
neaşteptate icoana îndepărtatei copilării. 
Das ochii nu crau de ajuns îur fanteziu 
sc sinițea ncînstare şi răchită, 

O ochire la cartea aducerilor aminte 
și alta Ja rcalitatea prezentă, dar nu îz- 
buica să-şi dea seama cum de schimbase 
timpul până *ntratât obiectul visurilor 
lor. 

Se gândeau: R 

— Fra cam gras şi bine îmbrăcat, dar 
senin, 

—. Era slăbuţ în sărăcia lui, dar resel. 

Şi acum se vedeau oameni osteniţi, îm. 
bătrâniţi de mânie, zbârciţi la faţă de 
zâinbetul sarcastic care le încrețea abra 
zul de mulţi ani. Ar fi voit să se regăsea- 
scă lucioşi ca oglinda, ca să se revadă în 
icoana răsfrântă de copilăria lor şi când 
eolo, iată-i, unul în fața celuilali, opaci, 
fără „dincolo“, certitudini surde şi gre- 
oaie în dosul cărora profilul unei vârste 
simple şi depărtate se ştersese pentru 
totdeauna, 

Uniblară împreună un ceas. Vorbiră de 


viaţa lor indiferentă și cinici. Văzură 
ca crau de acord asupra nevoii de-a nimi- 
ci lumea. 

Se simţiră uneori rivali în meseria de 
umorişti, dar zădarnic adăstară dela lo- 
vărăgia Jor puțină mângâiere. 

Când se întunecase bine, se opriră în 
miilocul unei străzi largi, 

lu clipa aceca nu trecea nimeni. Scoa- 
scră pălăria unul la altul, de parcă sar 
fi cunoscut de-o 2i. Rosachiaro se îndrep- 
tă spre o cafenea cu vitrinele dintrun 
singur geam enorm şi cu lampa electrică 
cu arc voliaic care sfâria în faţa uşii. 

Grigioperla se îndreptă spre cârciuma 
de-alături, şi ea luminată de-o lampă cu 
are volatie, care sfâria ca şi sora ci din 
față. 

Distanţa dintre cei doi oameni cari se 
cunoscură odinioară, iubiţi şi căutaţi, se 
măria, dar lumina spre care se îndrep- 
iau, le prelungea umbra peste măsură. 

Cele două umbre se atinseră şi se Ccon- 
topiră ca vâriul unui unghiu, ale cărui 
laturi se depăriau tot mai mult, 

Copidămiile lor devenite fantasme se 
îmbrăţişau în pulberea drumului, mat 
înainte de-a se despărţi, mai înainte de-a 
se topi în eternitate, mai înainte de-a 
lăsa ca cei doi morţi să se ducă spre 
destinul lor de oameni din care poesia 
dispăruse. 


(Trad, din îtel. de) Alexandru Marcu 


Pribegi 
— Din „Trepte Rupte” — 


Odată, după umblet de ceasuri nitate 

Pe veştede câmpuri, ce nu mai văzusem, 
Tot mai departe mergând ne pierdusem: 
Ţi-aduci tu aminte? pustiu! pe 'noptatel... 


Eram, scohorâsem o repede vale, 
Goliţi de simțire, streini de natură— 
Aproape de-o boltă posacă, obscură, 
Departe cu trestia'i, harpă de jale. 


Acolo făcusem popas ostenirii. 

Privirea ta mândră măreț apunea 

Pe upele negre, şi seara venia, 

Din sutletu-ți parcă?! prin noaptea privirii! 


O linişte tristă şi sfântă purta 
Cupriusul acela în lumea visării;, — 
O stea licări în oceanele zării, 
Gonind încețarea din inima ta. 


Pe umăru'mi fruntea plecaf-ai duios. 
Bogută de-o lume de pace, de vise; 
Tot cerul de zodii eterne se scrise: 

Şi sufletul nostru zâmbi luminos! 


Avurăm atunci amândoi simțimântul 
Că inima firii cu-a noastră se 'mbină; 
Că sântem noi înşine veşnici, — lumină 
Ce'mbracă'n coloare şi'n tâlcari pământul. 


Mulțimea de lacrimi, ce-au curs liniștit 
Sufletul nostru "1 topi în natură; 

Adânc înţelescrăm, gură pe gură, 

Ce dulce e pierderea în infinit. 


. 


Târziu, ideală de palidă, luna 

Ivi peste-o salcie candidu-i chip; 
Abia de lăsai picioruşun nisip, 
Strânsă pe inima'mi heată, nebună! 


V. DEMETRIUS 





Pasărea; 


Cânta o pasăre la geam 
Dorindu-şi zborul 'malt spre slavă 
-—O biată inimă bolnavă — 

Şi eu de mila ei plângeam — 


In casa mea întunecată 
Prin besnă 'mi dibuiji un gând 
Sin casă m'am sbătut plângând 
Cu pasărea nemângâiată. 


Vânjos m'am înălțat să strig 
În lume dorul de lumină, 
Dar gratiile cn rugină 

Mă sângerară. Imi în frig 


Şin noaptea odăiţei scunde 
Ce:mi tu sălaş dintru'nceput 
Sărmanul suflet sa sbătut 

Şi-aiară m'a putut pătrunde, 


EUGEN VICTOR 


iu 


- Consideraţiuni asupra catharsis-ului aristotelice 


! IL 


Sueccesoi-ul cel mai autentic al lui Scho- 
penhauer fără a moşteni şi mirosul de 
„pompe funebre“ particular pesimistului 
filosof, Fr. Nietzehe descinde în acelaş 
timp şi din Schiler, glosatorul lui Kant. 

În fața miracolului artistic Nietsche îm- 
bogiţit cu această moştenire încearcă o 
explicare, refenindu-se mai ales la tra- 
gexdie. (Die geburt der Tragoedie oder 
gricchenthum und  Pessimismus, 1872, 
tr, fr. L'origine de la tragedie ou Hel- 
jenisme et Pessimisme, Paris, f. a.). 

Schiller susţinuse între altele, că există 
un îrumos grațios ce convine sufletelor 
cârmuite mai măult de excitarea sentimen- 
telor, sau a ideilor, şi frnmosul energie 
ce convine mai.mult sufletelor moleşite. 
Cel dintâiu oamenilor sub influenţa și do- 
minarea exclusivă a impulsiunii reale şi 
formale ; cel de al doilea oamenilor 
smulşi aproape influenţei externe. (Ueber 
It se st hetlaeire Erziehung etc. scrisoarea 
XVII). 


In altă paate Schiller arătase. că în 
starea de simpticitaie naturală, toate fa- 
cultățile omului, exeruitându-se împreu- 
nă, fiinţa sa se manifestă încă  într'o 
armonioasă unitate, şi că, prin mrmare, 
totalitatea naturii sale, exprimându-se 
complet în chiar realitatea însăşi, rolul 
poetului este în mod necesar de u imita 
reulul cât mai complet posibil (poezia na- 
ivă). Starea de civilizaţie, dimpoirivă, 
presupunând, că acest Concurs armonios 
al întregii naturi omeneşti nu mai e alt- 
ceva, de cât o idee, rolul poetului esie 
în mod necesan de a ridica realitatea la 
ideal. sau ceeu ce însemneuză acelaș lu- 
cruz de a reprezenta idealul (poczia sen- 
timentală). Schiller caută în felul acesta 
să pună capăt interminabilei certe „între 
cei vechi și moderni“. 

Nietzche ne vorbeşte despre donă gra- 
de ale funcțiunii artistice : starea apo- 
linică caracterizată prin calm şi senină- 
iate, sau odihnă aromitoare, şi starea 
diunisiacă caracterizută prin turmeniare 
și violență. Starea apolinică este funeţiu. 
nea artistică ce înfățișează activitatea 
lăuntrică a celui ce se odihneşte, este gra- 
ţia sau dullceața schilleriană, 

Starea dionisiucă este izbucnirea în a- 
fară a celui ce sa epuizat pe sine şi ar 
corespunde energiei schilleriame. 

Estetica lui Schiller arată în: genere, că 
forma şi materia se pot echilibra mumai 
întro anumităaparenţă, în niciun caz în 
realitate ; aparența aceasta fiind un joc, 
cu cât omul ve putea să se oprească mai 
mult în faţa aparenței pur. create de el 
în mijlocul realităţii, dar deosebită de 
ea, cu atât caracterul estetic al jocului 
se va pronunţa mai mult. 

Fr. Nietzsche în legătură cu aceasta 
gusține, că lumea este obiectivarea libe- 
ratoare a hui Dumnezeu în mod perpetuu 
şi. în fiecare dlipă consumată, obieciivare 
vecinic nouă a aceluia, care poartă în 
sine clee mai mari suferinţe, cele mai 
irezistibile conflicte, cele mai extreme 
contraste şi, de care nu se poate libera 
de cât printr'o aparență (Ir. fr. cit. Es- 
sai d'une critiue de soimeme, $ 5, p. 10). 

„Intr'adevăr contină Nietzsche „cu cât 
constat în natură aceste 'insiincte puterni. 
ce şi forța irezistibilă, care le mână să 
se obiectiveze în aparenţă, să se do- 
molească în aparența liberatoare, cu atât 
mă simt mai antrenat în ipotezafinetafizi- 
că în care Fiinpu supremă, Unul primordial 
copleşii de eternele mizerii şi plin de 
contradicţiile ireductibile, are nevoe pen- 
tru perpetua sa eliberare și de încântarea 


viziunii și de bucuria aparenței și, că în 
mod absolut să integral, consideraţi în 
aceustă aparență si constituiți de ca, noi 
sunlem obligaţi a o comcepe ca o neființă 
absoluiă ca o perpetuă devenire în 
timp, spaţiu şi cauzalitate, cu alte cu- 
vinte drept o realitate empirică. Făcând 
peniru moment abstracție de propria 
noastră rcalitate şi concepâni cxistenţa 
noastră în mod empiric, iar aceea a lu- 
mii în general ca o reprezentare izvorâtă 
în orice moment din Unul-primordial, a- 
tunci visul va trebui să ne apură ca o 
aparenţă a aparenţei şi în această cali: 
tate ca o satisfacţie şi mai pertectă încă 
a apetenţei primordiale pentru aparenţă, 
(P'origine etc. $ + p. 46), 

În felul acesta arta naivă despre care 
vorbeşte Schiller, e o apuremţă a: aparea- 
ei. Nietzsche a ţinut să urate necontenit: 
că năivul nu precede sentimentalului 
sehillenian. EL sushi pă prim naiv noi tre- 
bue să înţelegem apogeul stării apolinice, 
deci naivul e punctul final al unei serii, 
nu cel inițial. 

Făcând apoi apel la principiul iindivi- 
duațiunii aj lui Schopenhauer Nietzsche ne 
arată, că. Apollo ne apare ca imagina di- 
vinizată a cestui principiu, în care se 
îndeplinesc scopurile eterne ule Unului- 
primordial : eliberarea sa prin. viziune şi 
prin aparenţă ; cu gesturi sublime, el ne 
arată, cum lumea suferinţei este necesară, 
pentru ca prin ea, individul să fie mânat 
către  creaţiunea viziunii  liberatoure, 
când, scufundat fiind în contemplarea a- 
cestei viziuni, el va rămâne calm şi plin 
de seninătate în fragila sa imbareaţiune 
înghesuit de valurile mării fără margini. 


UNIVERSUL LITERAR 


(Aci Nietzsche se referi la Die Welt als 
Wille und Vorstellung) | $ 65. 

Dar îm mijlooui acestei lumi în mod ar. 
tificial îngrădită de aparenţă şi de mă- 
sură, tabucneşte dim când în când beţia 
estalică a sărbătorilor lui Dionysos în 
melodi ispitătoare, în care răzbate exce- 
sul nemăsurat al naturii în ceeace priveş- 
te bucuria, durerea şi cunoaşterea. Starea 
diomisiacă alungă aparențele. Muzele ar- 
tei apoliniee pălesc în faţa unei arte, cure 
proclamă adevărul în beţia sa. 

Nemăsuratul se revelează ca adevăr, 
zice Nietzsche şi conilictul sentimental, 
extazul născut din durere ţăşneşte spon- 
tam din inima maturii (Ibid $ 4 p. 49). 

Pentru Nietzsche dionisiacul ocupă lo 
cul anterior apolinicului. Dacă Schiller ar 
[i întrebuințat termenii lui Nietzsche a- 
tunei ordinea stabilită de Nietzsche ar fi 
fost inversată. ! 

Nietzsche caută să dovedească, cum 
spiritul apolinic şi dionisiac prin mami- 
fesiări succesive, prin creațuni vecinic 
noui şi întărindu-se reciproc, au dominat 
sufletul grecesc; cum din vârsta de u- 
vamă cu luptele titanilor şi amărăciunea 
filosofiei, poporane, se naşte și creşte 
încetul cn incetul lumea omerică sub in 
fluența tutelară a imsfictului apolinic : 
cum această splendoare „naivă“ a fosi 
iwghițită din nou de torentul dionisiac nă- 
păditor, şi cum în fața acestor puteri noui 
se desenează apoi iarăş spiritul apolinic 
în maiestoasa severitate a artei dorice şi 
a conceţiei doriene a lumii. Impta între 
aceste «două primeipii vrăşmașe împarte 
istoria Grecilor în patru mari perioade 
artistice, după care apare arta sublimă 
şi plorioasă au tragediei antice ca ţel 
al. acestor două insticte a căror unire 
misterioasă, după nn îndelungat  anta- 


CAL 00 UNA 00 AX 
SICICICICICICICOCICITICIC 


Scrisoare din han 


Priveşte în ban văsduhul cu ochi de fereşti, 
Şi-aseultă poveştile spuse de rușii mrejeri, 


Şi ?n faptul umedei seri, 


Plâng ochii en stele, 
Ca lacrime grele. 


De-argint tremurate în ele, 


Plâng ochii de-s triste poveştile spuse, şi râd 
In ziuă, când gâlgăe soarele aur în ei, 

Și râd şi pescarii de chipul hangiului chel, 

că vinul l-aduce 'n ulcele chiar el. 

—An han nu-i hangiţă cu-obrajii de far, — 

nu freamătă strună şi glas de guslar. — 


Pescarii cu bluze văpsite cum intră sau pier, 
par pele de sânge şi pele de cer, 


Se >nulţă trecutul din oalele pline cu vin, 
Şi fâlfâe duhuri aripele albe pe sus 


Când ziua s'a dus 
Şi hanul e plin.: 


Atuncia aştepţi ca din zare şi veacuri pornit, 
Să cadă deodată cw-al umbrelor tainic norod, 
Sau, rupt din poporul de pete de sânge şi cer 


Cu chipul pălit, 


Ca de sfânt zugrăvit într'un schit, 


Şi ca *n vioriul trecut, 


In mâna cu degete patru, 


Să prindă pocalul de lut 


Mrejerul Voevod... 


RADI BOUREANUL 


PE ARI, 


UNIVERSUL LITERAR 


Biruinţa 


s Din noaptea intieștată cu fălci de lup în tine, 
Din balta otrăvită ce-ţi fumegă'n ruine, 
Zadarnic muşti albastrul cu aripe haine. 


Exti stârv! 


Din chinul ce-ţi infige toți spinii sterpi din crânguri, 
Strivit de piua dură sub care toţi plâng sânguri 
Iu rima întlorita din sânge, golu-ji gânguri 


Biet stârv... 


Vrei luminişul proaspăt şi stânt să te inunde, 
Să-ţi fulgeri diamantul din puşeării prolunde, 
Și'n putuituri de hohat ţi se răspunde: 


Stârv?,.. 


la noaptea încheiată din ape pământoase 
luchide-ţi iurăşi visul sub giulgiuri de mătase, 
Și dacă poți mai ţipă-ți de sub zăvoare trase, 








gonism se manifestă în splendoarea unei 
utrasle, cum an fost Antigona şi Cassan- 
dra în acelas timp. (bid, $ 4 p. 50—51). 

Toată ideațiunea lui Nictzsche nu «e 
decât un amestece de multe ori arbitrar, 
câteodată profundă şi în totdeanma inte- 
resant intre sloctrina Lui Schiller şi acea 
a lui Schopenhauer, 

Din doctrina lui Schilter reţine funeţi- 
uneu aparențelor cu corelaiul psihologie 
al jocului, pe care îl extrage mai ales 
dintr'un citat al lui Goethe. Din concep- 
ția îlui Schopenhauer reține cu un anumit 
corectiv teorii voinţoi. 

Inti'adevăr Schopenhauer susținuse că 
muzica apare <a voinţă pură. Nietzsche 
crede că nu trebue să luăm acest cuvâut 
în înţelesul lui Schopenluuer, adică drept 
contrariul sentianentului estetic pur con- 
templativ şi lipsit de voinţă. 

„lrebue să distingem aci“, zice Nietzs. 
che, cât mai clur posibil noţiunea eseu- 
ței unui lucru şi noţiunea aparenţei sale”, 
(lbid. 3 6 p. 65). 

Spre a exprima aparența sa în ima- 
gini, poctul liric pune la contribuţie toate 
mişcările pasiunii, de la bâlbâirea încli- 
nării născânde până lu cul mai definitiv 
delir ; sub influența irezistibilă a îim- 
pulsiunii. care îl mână 'să traducă muzica 
în simboluri apolinice el nu concepe na- 
tura întreagă și pe el însuşi în ca, decăt 
«a eterna voință, eterna apetență nesă- 
turată dorință, Sufletul artistului devine 
— şi aci Niotzsche transcrie aidoma cu- 
geturea  schopenhauriană — o privire 
puză, care contemplă, imperturabilă şi 
radioasă ca şi privirea soarelui, 

Deşi concepţia nictzscheiună reprezintă, 
după cum vexlem, o contaminare între 
doctrina lui Schiller şi a lui Sehopen- 
haucr, găsim totugi în această contami- 
nare un fruct preţios. Conceptele împru- 
mutate au legat o concluzie nouă. Fără 
ca Nietzsche să) fi voit a da o interpretare 


făţişă ca tharsisului aristoielie, împăca- 


aca dionisiacului cu apolinicul apare în 
doctrina acestuia ca un prilej de eliberu- 
re din încleștarea vieţii şi astfel raporta- 
rea concluzii lui Nietzsche la fenomenul 
cathartie întrevăzut de Aristotel apare 
firească. De simur, că vom găsi rudimen- 
tele acestei eliberări prin artă şi la Scho- 
penhauer şi mai ules la Schiller, dar ui 


ZAC II ZANE IRI e! 


Esti stârv! 
1. PĂUNESCL-ULMU 





Di 


unul nici altul ma pus în relief eu aiâta 
convingere caracterul cathartic al operei 
de artă, repetăm : fără să se fi reportat 
la Aristotel, ca Nietzsche. 

In timpul beţiei extatice a stării diuni- 
size, serie Nietzsche, când se dărâmă 
picuicele şi limitele ordinare ale exis- 
tenți, apare un moment ietargic, uule se 
şterge orice amintire personală a trecu- 
tului. Intre dumeaj realităţii dionisiace 
şi aceea a lumii cotidiane se supă acest 
abis sal uitării, care le separă. Dar de 
indată «e apare în conştiinţa noastră u- 
ceastă cotidiană realitate, ca ce simțită 
cu atare cu dezgust, şi o dispoziţie asee- 
tică, comtemplatoare a voinţei osie ru- 
zultatul impresiei față de realitate. In 
acest sens, susține Nietzsche, omul dip- 
nisiuc este asemănător lui Hamlet : amân- 
doi scufundă în esenţa Inerurilor o privi- 
re hotărâtă , 'văd şi de acuca sunt dez- 
gustaţi de acţiune, pentru că activitatea 
lor au poate să schimbe nimic dim eterna 
esenţă a lucrurilor; li se pare nidicol sau 
rușinos să refacă o lume distocată. Cu- 
noagterea onioară acțiunea, căreia îi tre- 
bue spre a lua fiinţă mnragiut ituziei, lată 
ce ne învață Ilamlet; nu înţelepciune 
cftină a lui Hans visătorul, care, din prea 
multă (refiexiune şi ca printr'o serie su- 
perfiuă de posibiltăţi, mu mai poate a- 
junge să lucreze; nu reflexiune, nu! — 
ci adevărata cunoaştere, viziunea oribilu- 
lui adevăr, care stinge orice impulsiune, 
orice motiv de a lucra, la llamlet, ca şi 
la ice dionisiac. Nicio cvusolare nu mai 
poate prevala, ci :0 dorinţă sălbatică se 
înulță dasupra acestei lumi spre moarte, 
dispreţuind chiar pe zeci; existențu este 
renegată şi cu ea reflexul mincinos al 
imaginii sale în lumea zeilor sau întrun 
nemuritor „dincolo“. Sub influența ade- 
vărului contemplat, omul nu mai percepe 
din toate părţile de cât îngrozitorul şi 
absurdul existenţei ; înțelege acum ceca 
ce este simbolic în soarta Ofeliei ; recu- 
noaşte înțelepciunea lui Silune, zeul pă- 
durilor, dezgustul ă se sue în gât. 

„Dar în această imomentă primejdie a 
voinței, arta înaintează atunci ca un zeu 
mântuitor, aducând frumosul în ajutor : 
numai el are puterea să schimbe acest 
dezgust de ecea ce e oribil şi absurd în 
existenţă într'o desfăşurare de iunagini 


ii 


'deale, cu sprijinul cărora viaţa devine 
posibilă”. (Ubid. & VII, p. 75). -; 

Cu alte cuvinie arta ar fi calmarea c- 
fuziunilor uebordante din pricina turuan- 
tării. la cure o supus suftetul ounenesc în 
faţa adevărului nud, prin ajutorul imagi- 
nilor apolinice, care ar fi viziunea ideală 
a vieţii ee nu mai domină, ci e dominată. 

Considerând arta ca o mască potolitoa- 
re ce ne liberează de viziunea profundă 
a ozibilului din natură adică drept o 
forță purificatoare şi liberatoare, Nietzs- 
che, poate, fără să ştie, continuă pe 
Egger în comentareă catharsisului aris- 
iotelic, cel ce une arată eliberarea prin 
artă de groaza şi mila, în care sufletul 
omencse e indleştat. graţie realităţii co- 
pleşitoare. 

Dacă, Nietzsche ar fi exlirpal elemen- 
tele fatale ale unci metafiziri ce-i in- 
volvă sistemul dincolo de datele cxperi- 
«nţei şi war îi considerat problema este- 
tică mai mult sub înfăţişarea istorică a 
unei perioade — arta grecească —— poale, 
că ar Îi pus accente şi mai preţioase pe 
concepția cathartică a artei. 

Voind să dovedească, mui ales, în arta 
greceascii. pentru sfera tragediei, caricte- 
rul dionisiac al operei lui Eschyl, cel 
apolinic în dramaturgia lui Sophocle, şi 
ucel socratism estetic ce caracterizează 
teateul lui Euripide. ajunge tot pe cale 
istorică să arate că Wagner în drama sa 
muzicală „a realizat arta ce ameninţă să 
dispară, restaurându-i elementele iuăbu- 
şite de Euripide. Wagner ar fi fost acela. 


«lupă credinţa lui Nietzsche, care a rea- 


dus tendinţa apolinică în locul schemati:- 
muwlui logic, iar, prin prezeața elementu- 
Jui muvicul. ar fi couturat elementul «dio- 
nisiae ce fusese înlocuit de acelaş Furipi- 
ale ca sentimente naturiste, obţinând ast- 
fel armonia. pe care o găsim în teatrul 
grecesc străvochiu Numai în dramatur- 
sie grecească dinainte de Euripide şi în 
cea wugueriană din timpurile noastre, au 
găsi acea floare a culturii apolinice plu- 
tind destăcută din afundul abisului inlu- 
uecos, ca o izbândă obținută de voinţa 
elenică, gruţie viziunii clare u frumosului 
ce: înăbuşe răul si filosofia răului. Cecace 
apare insă în orice cuz ciudat, este 
faptul că Nietzsche, deşi se ocupă în îrea- 
cât de fenomenul cathartic al lui Aristu- 
tel şi ia poziţie împotriva comenmatori- 
lor. care svăsl în punctul cathariie, fie 
excitarea milei şi a teroarei dia pricina 
peripeţiilor celor mai întunecoase, fie 6 
eplazie bine făcătoare ivită în ni, gra- 
ție izbâuzii bunelor şi nobilelor principii 
prin sacrificarea eroului faţă de exigen- 
țele concepţiei morale a lumii, — totuşi 
în loc să tragă mai categoric consecințele 
teoriei sale atât de susecptibilă peniru a- 
casta, se mulţumeşte să citeze pe Goethe, 


care vedea în emoția estetică un joc, 
(ibid. g 22 p. 202—205), 
Nivtzsehe aprobă pe Goeihe întărind 


ideea, că cel mui înalt patetic nm este 
«de cât un joe estetic (Schiller), iar mut 
departe scrie cu ore care insistență : 
„Cum e posibil ca oribilul şi monstruo- 
sul, materie de mit tragic, să poată stârni 
în noi o plăcere estetică? Aci, e ncce- 
sar să ne ridicăm hotărât până la! o 
concepţie metafizică a artei şi să ne adu- 
cem aminte, că lumea şi existența nu 
pot părea justificate de câi ca fenomen 
estetic ; în acest înţeles mitul tragic are 
ca obiect tocmai să ne convingă cum şi 
oribulul şi monsiruosul nu sunt de cât 
un joc estetic jucat de către voinţa 
noastră cu ca însăşi în plemitudinea e- 
el a sprinteniei sule“. (lbid. 8 24, p 
218). 

Cu câteva linii mai sus însă Nietzsche 
susține, că „prima şi indispensabila con- 
dițiune pentru înţelegerea mitului tragic 
este de a cânta plăcerea spucială ce-i este 


NICOLAE GANE . 


1835—1916 


În seria povestirilor dela „Junimea“ 
Nicu Gane ocupă un loc de frunte. Chiar 
din primul an al revistei „Convorbiri li- 
terare” el începuse să publice o serie de 
nuvele : „Fiuerul lui Şiefau“,, „Piatra lui 
Osman“, „Comoara de pe muntele Ra- 
rău“ eic... care airăscese atenția publicului 
şi îl făcuseră bine cunoscut în cercul li- 
terar ieșan. Deşi încercase să scrie și 
versuri, după câţiva ani renunță la ele, 
Proza îl ducea mai repede spre glorie. 
Muza abandonată pentru moment îl îs- 
piteşte mai târziu, fără succes bine înţe- 
ies, când traduce din italienește „Inter. 
nul“ lui Dante Alighieri. 

Orășean prin naştere, Nicu Gane a 
trăit multă vreme la țară și a avut pri- 
lejul să cunoască de aproape toate legen- 
dele şi credințele bătrânilor sfătoși de 
pe valea Bistriţei, pe care le culege și le 
publică sub formă de povestiri, sau le 
încadrează în dilerite descrieri de călă- 
torii prin aceste meleaguri frumoase. În 
descrierea minunată a măreţilor munţi 
ai Moldovei el este precursorul lui Calis- 
trat Hogaş. care avea să ne dea cu mult 
mai târziu amintirile sale de peregrinări 
„Pe drumuri de munte“, 

Suflet patriotic şi entuziast, Gane scrie 
şi o serie de nuvele istorice din trecutul 
sbuciumat al țării sale. Crescut şi edu- 
cat la şcoala romantică germană, care 
exercita o influenţă desiul de pronunţată 
în cercul junimiştilor, el a reuşit să cre- 
«ze prototipul acestei nuvele cu toate 
exagerările şi retorismul ci superficial. 
Mai puţin talentat decât C. Negruzzi si 
mai puţin cunoscător în domeniul îsto- 
ric decât Alexandru Odobescu, Nicu Ga- 
ne na putut să înfățişeze în nuvele sale 
nici atmosfera vremcei pe care o descrie 
şi nici dramatismul eroilor săi, pe care 
dealtfel a ştiut să-i aleagă destul de bine. 

Născut în Fălticeni în anul 1835 dintro 
veche familie boerecască, Nicu Gane şi-a 
făcut studiile primare la o şcoală nu de 
muli timp înfiinţată în acel oraş. E inte- 
resant de relevat unele amintiri poves- 
tite de el cu prilejul aniversării acelei 
şcoli în 1912, (Cf. „Flacăra“ | pag. 201). 


Materialul didactic de pe acea vreme rra 
foarte primitiv. In loc de tabelă cu crctă, 
clevii seriau cu o nuia pe prispa şcolii 
acoperită cu nisip | 

După «ceea irece la Iaşi, unde sudiază 
dreptul şi ajunge în curând magistrat şi 
advocat. Politician pasionat, el ocupă pe 
rând diferite ranguri; deputat, senator, 
primar al laşnlui, ministru şi preşedinte 
al Senatului, 


N. GANE 


Deşi era un politician activ, el nu re- 
munţă nici la literatură şi după activita- 
tea cunoscută din prima epocă a Junimei 
ieşene, Nicu Gane către bătrâneţe serie 
o serie de amintiri tipărite sub diverse 
nume: „Pagini răslefe“, „Zile trăite” şi 
„Păcate mărturisite“ şi tot acum publică 
şi tmudlucerea imtegrală a  „lufernului“, 
Nicu Gane rămâne în literatura noastră, 
prin cele câteva nuvele sau mai bine 





proprie numai în sfera pur estetică, fără 


ajutorul milei teroarei sau al nobleţei 
morale“. (Ibid. $ 24, p. cit.). 

In altă parte Nietzsche (Le crâpuscule 
des Idoles, tr. îr. p. 235) e şi mai precis: 
„Nu spre a se degaja cineva de groază 
şi milă, nu spre a se purifica de o pasiu- 
ne primejdioasă prin descăracrea vehe- 
mentă a acestei pasiuni. — aşa crezuse 
numai Aristotel — ci spre a se personi- 
fica pe sine, d'asupra groazei şi a milei, 
eterna bucurie a devenirii, această bu- 
curie ce poartă cu ea şi bucuria distruge- 
rii finale“, 

Ne-am fi aşteptat mai de grabă, ca în 
locul termenului „joc“ ce însemnează, fi- 
reşte, aparentă, și pe care îl moşteneşte 
de la Schiller de fapt, nu de la Goethe, 
xum îi place autorului nostru să creadă, 
şi în loc de parafrazarea conceptului 
schopenbanerian al voinței ca eternă 
bucurie a devenirii şi a distrugerii finale, 
Nietzsche să ne fi explicat fenomenul 
cathartic, ca o eliberare apolinică din ju- 


gul cauzelor îngrozitoare şi generatoare 
în acelaș timp ce încleştează Îiința ome- 
mească din afundările cele mai tainice ale 
existenţei, eliberare ce şterge şi acoperă 
nâsul sinistru şi plămăditor de panică al 
lui Dionpsos. i 

Ne trăgând toate consecinţele teroriei 
sale în domeniul estetic. Nietzsche, când 
ajunge la faimoasa explicare cathar- 
tică, se mulţumeşte cu o destul de ne- 
semnificativă econtaminare între doctri- 
ma lui Schiller şi aceea a lui Schopenha- 
uer. Cu toate acestea doctrina estetică a 
lui Nietzsche rămâne un foarte preţios 
element în. comentariul postum al poeticii 
aristotelice, deşi lui îi plăcea să treacă 
mai ales drept descoperitorul esenței 
dionisiace, iar ca istoric se declara cel 
dintâiu, care a înțeles decadentismul lui 
Socrate în ceea priveşte rolul/său în fac- 
tura tragicului euripidian. 


| 
Ca are) SCARLAT STRUȚEANU 





UNIVERSUL L1TERAR 


zis porestiri, în care vrea să reprezinte 
oglinda vieţei noastre patriarhale din 
trecut cu eroii ei reprezentativi pe care 
sutoru! a reuşit să-i facă deosebiti de sim. 
patici pentru lectori. 

Vom mai ceii încă cu multă plăcere pe 
„Aliuţă şi Petrea Dascălul“ şi vom ră- 
mâne îngroziți la isprăvile vestitului 
haiduc Codreanul care înspăimântase şi 
Diwanul Țării. . 

În ce priveşte nuvelele sale istorice, 
ele vor trăi pentru posteritate cu aceiaşi 
valoare educativă şi  intsructivă, cum 
sunt şi dramele istorice ale lui Barbu 
Delavrancea, 

Dacă autorul n'a avut darul să creeze 
opera care să poarte pecetea genialităţii 
ceatoare, în schimb ne-a dat ceva mai 
puțin, dar care nu trebue să treacă neob- 
servat. 

Opera literară poate trăi şi prin legă- 
tura ei strânsă cu societatea şi mediul 
care a produs-o şi față de care nu poate 
să rămână indiferentă, 

lu opera lui Nicu Gane vorbeşte în- 
treaga generaţie de acum 50—60 de ani 
cu toate preocupările ei. cu tot cultul ci 
pentru trecut, aşa cum numai şcoala ro- 
mantică încercase să-l reinvieze. Desigur, 
astăzi opera lui nu mai poate avea ace- 
laş răsunet în lumea cititorilor, ca altă 
dată. Acum suntem preocupaţi de alie 
probleme, acum ne impresionează și ne 
produce emojie estetică o altă literatură. 

Privită în oglinda vremurilor de altă 
dată, opera în proză a scriitorului Nicu 
Gane îşi păsirează valoarea ei necontes- 
tabilă ; iar figura simpatică a scriitorului 
va mai trăi încă muliă vreme în istoria 


literaturii noastre. 
GH. CARDAŞ 


A. — OPERA, EDIȚII: 


1. Discurs pronunțat cu ocaziunea inau- 
sarării anului judiciar 1869—1870, Iaşi 

2, Domnița Ruxandra. Novelă istorică. 
laşi 1873. 

3. Poezii, laşi 1875, 

4. Incercări literare, laşi 1873. 

5. Novele vol. |, 1880, vol. II, laşi. 1880. 
Ediţia Ii-a în 3 volume, Buc. 188%. Ediţia 
Ill-a în 3 volume, Buc, 1889, Ediţia IV-a 
Buc, Novele în „Bib. p. toți“ N-rele 305 
ete, Buc. 1907— 1908. 

6. Poezii, laşi 1886. 

7. Dare de seamă despre activiiatea 
consiliului comunal. Iaşi 1898. 

8. Pagini răslețe, laşi 1901. 

9. Zile trăite, laşi 1905. 

10. Păcate mărturisite, laşi 1904, 

11. Dante. Infernul, traducere în ver- 
suri, laşi 1906 şi alte ediţii. 

12. B. P. Haşdeu, discurs de recepţie în 
Academia Română. 26 lunie 1909. 

15. Spice, Buc. 1909 şi alte ediţii. 

14. Aliuţă, Şanta şi Petrea  Dascălul, 
N-le 5 și ii dim „Bib, Scriitorii Români” 
Buc. Alcalay. 





UNIPERSUL LITERAR 





EXPOZIŢII — EXPOZIŢU — EXPOZIŢII... 


Acum cât-va timp am cetit în ziare o 
publicaţiune a „Ateneului Român“ în care 
respecti vii “gospodari se străduiau să îm- 
părtăşească publicului — (din gologunui 
căruia a prins să se înfiripe, cândva, acea. 
stă instituţie) — un soi de buget-pragram 
ri program-buget, targ caracteristic, pen- 

ru Vremtiri şi oameni di 
gi e ş „din mulie puncte 

Ne vom rezuma niimai la ceia ce in 
resează acestă rubrică. Adică la sălile de 
expozitie şi expozanţii pe care Ateneul se 
crede îudatorat, ca factr cultural, să le 
înfesncască un cât mai des şi mai intima 
contact cu massa — fireşte, peniru edu- 
careu şi afirmarea sufletească a acesteia. 

Cu excepţia a două-trei elemente cari 
cântăresc ceva în mişcarea artistică ue 
tuală, comitetul Atenului a ţinut necurmat 
să cedeze majoritatea sălilor sule exclu- 
Iv uvor personagii cari, cu o infricoşaiă 
înlârjire, se dau — anmal bianul şi tria- 
nual —- Ja nenorocitul de amator întrat 
prin imprudență sub cupolă, sârguindu-i 
retina, flagelându-i sufletul şi — cu con- 
simțâmântul comitetului care sub formă 
de chirie îşi încasează partea — jefuin- 
du-l de Danut in.unat adeseori onorabil și 
penteu scopuri alele de cât încura jura 
lrândăvici. 

Cenzurarea expozițiilor ar fi, de bună 
seamă un act care war avea justificarea 
nici chiar la noi, unde cenzura a ajuns un 
[ei de articol de prima necesitate. ca de 
pildă: frauda, ciorpii de mătasă şi ţiga- 
retele, cu păr, aromând a mosc. 

Acta trebuie să rămâuă un joc liber al 
faniazini şi nimănui, decât artistului, nu 
i se poate îngădui să scorinonească în con- 
jinutul şi forma unei opere s-o mutileze 
sau s'o oprească dela întâlnirea ei cu lu- 
imea. 

Nimănui decât 
însuşi. 

Dar, în ţara aceasta binecuvâniată de 
Dumnezeu, mişună prea multă plodăciune 
în neamul artisticese. 

O domnişoară dactilografă surprinsă de 
consoarta legitimă, în braţele şefului de 
biurou, e dată a doua zi afară. Exact la 
patruzeci și cinci de zile după întâmpla- 
rea cu ghinion, gazetele vestese expozi- 
ția de pictură — la Atenau — a Domni- 
şoare! Violeta Caimar. 

Tudor Țugui, zis Raţă, sergent major 
ia cercul de recrutare e implicat întro 
învârteală compromițătoare, Scapă nevă- 
tămat din mâna judecătorilor — şi nu se 
mai, întoarce la cazarmă. Trec doi ani 
şi jurnalele anunţă  vernisagiul — la 
Ateneu  — a expoziţiei. TIIEODOR 


artistului, creatorului 


CIGUY. . , i i ie 

Intr'o cafenea din calea Moşilor moare 
subit la table, telegrafistul pensionar lor- 
gu Ficăţel — Văduva neconsolată — (are 
un băiat în școala militară şi o fetiţă care 
frecventează dancingul) — îşi aduce amin- 
te că în cei do ani de pension, la Roşiorii 
de Vede, a pictat Dumărea albastră după 
coperta unui caet cu note pentru piane, 
a doamnei directoare, Atâta a fast dea- 
juns. La câteva săptămâni pe grilujul 
Ateneului, trecătorii cetesc, în litere cât 
sedul și roşii ca sângele: 

EXPOZIŢIA DE PICTURA 
CALIOPE FICATEL 


Sublocoteneniul Titi Găvan e înamorut 
de domnişoara Virginia Mitrafak, unica 
edraslă n moaşei cmunale din culoarea 
«e roşu. Domnişoara Gina îşi prepară tru- 


_soul şi domnul Titi îi dă, înfrigurat, o 


mână de ajutor: pictează, pentru pernele 
de mătasă ale divanului viitoarei căsniii: 
pândăcei în toate culorile, cât homardul, 
crisanteme albastre, papagali cu cireşe în 
cloc şi pisicuţe verzi cu musteţi negre şi 
ochi portocalii. 

Toată casa, toată familia, toată maha- 
laua e în culmea admiraţiei: 

— Vai, Titigor,.. ce frumos!! 

— Al, sublocotenente., cât e de splendid! 
—Domnule oliţer, dar aveți un talent, să 
fie al dracului cine minte... superbi!,., 

— Divin! : 

— Fi, ei,.. prea vă întreceţi cu lauda— 
sare domnişoara Gina, afectând supiărarea 
— parcă ce, numai dânsul lucrează? A- 
mândoi lucrăm: el fr:ccpe cu creionul. cu 
le pun Ja punct —- şt pe urmă mai vine 
dânsul, niţeluş, pe deucupra, cu de toate! 

lu postul cel mare, în ajunul nunţii, ca- 
re onuisai trebuie să se fucă până la Sf. 
Gheorghe — (Coana moașa pretinde că 
şi Virgini și Titi vin tot dela Gheorglke) — 
porțile Ateneului sunt febril îmbrăcate, 
de două ordonanţe. zdrențuite, în strălu- 
citoare plucarde decorative, pe cari, între 
steaguri tricolore, fâHâinal mândru ca la 
zece Mai, se poate ceti limpede, suggestin, 
Cucerzior : . 

EXPOZIŢIA 
DL LEUNA 


ARTA DECORATIVA 
VIRGINIE MITRAFAK 


& 
TLUTIIL GAWAN 


Serii «de coriegii școlărești se perindă, 
apoi, sub comlucerea macştrilor de de- 
semn şi a profesarilor de limba română 
sau pedagogie. —- prin fala acestor iimpro- 
vizate producţii awtistice. 

D-na Yilimon le explică technica na- 
turatul Si poesia în interminabile foiletoa_ 
ne zilnice, d. prof. Dragomirescu le ana- 
lisează, în transpirate conferințe, geaniali- 
tatea, clasându-i pe categorii, grupe, gru- 
puşoare, grupulețe; d. ministru a) Arte 
lor le achiziționează Incrările pentru re. 
constituira muzeelor de artă ale Româ- 
viei Mari; Suveranii îi felicită sincer şi-l 
îndeamnă la perseverenţă; marile coti- 
diane şi reviste le reproduce chipurile şi 
peisagiile; toată lumea e în fierberea fe- 
ricirei şi un soi de mândrie najională 
simţi că sa înfipt în obrazul tuturora — 
comitet, expozant şi public. 


Scriind rândurile acestea, mă copleşeşte 
un sentimeut de neîmblânzită trisieţă. Nu 
ştiu peniru ce. dar am presimuţirea că 
foarte cnrând sa ver prăbuşi în haos toate 
câte s'nu închiegat pâyă acuma cu răb- 
dare multă, cu trudă necunoscută, ca dra- 
goste aproape religioasă pentru frumos— 
si cu nebănuite sacrificii, 

Doamne!.., Arta şi libertatea — surorile 
gemene şi bune, un început să se învrăj- 
bească. 

Cine oure e inconştientul care a arun- 
cat între ele sămânţa vrajbei — de sau 
pornit pe calea zmintelei? ! 


N. N. TONITZA 


Py, 


13 


Notiţe 


Cum se scrie o recenzie ? 
CONSTATĂRI, 


Aproape toate revistele noastre litera- 
re îşi fac o datorie din a umplea ultimile 
pagini cu „recenzii“. Nu e de mirat că, 
în felul acesta, Jocul eriticei literare care, 
mai mult lâncezeşte, a fost ocupat de a- 
ceastă disciplină hibridă pe care chiar 
suhezitică dacă am numi-o, am greşi a- 
marnic. 

Dar să luăm lucrurile mai de aproape. 
Deşi ar fi motivată ca fiind o extensiu- 
ne liierară a iufelei care ne caracteri- 
2cază veacul, recenzica e astăzi un ana- 
crenisn. La locul ei pe vremea lui He- 
liade şi Kogălniceanu când  entusiasmul 
patriotic şi cultural suplinea — în mod 
natural — lipsa unei literaturi înteme- 
icate şi cu ea, a unei critici definitive — 
ea nu-şi mai arc niciun rost astăzi când, 
în ambele discipline, am progresat atâta. 

St dacă ar Îi numui această deosebire: 
dar recenzia de azi care — de cele mai 
multe ori — e laudă turnată cu găleata 
peste un autor nepăiruns şi o carte nece- 
tită, este cea mai bună dovadă de cultul 
incompetenței care ne stăpâneşte. Nu c 
de mirare — prin urmare — că scriem 
despre toi şi toate. O a doua greşalu e 
aceea că ne grăbim să luăm în serios a- 
scmenea secreţiuni ale creerului care, de- 
parte de a avea vre-o calitate. departe de 
u servi Ja altceva decât la reclamă neme- 
vitală, dovedesc cca mai dureroasă apli- 
care a priucipiului „do ut des“ adecă: 
laudi-mă să te laud. De aici caraaterul 
constant lăudăros a) „recenziei“ şi tot 
de aici lipsa completă de contact dintre 
recenzent şi cartea recenzată. E aifereală 
pe care a înțeleg de minune şi care re- 
duce „recenzia“ la: 

„A apărut o nouă carte de... 

1)... autorul acestei... a păstrat o nulă 
de originalitate puternică. 

„Cariea sa c  vatieată, 
vioae, spirituală... 

„hecmandând cu căldură volumul a- 
esta agreabil cetitorilor noştri, reprodu- 
Cei: 

după care urmează: reproducerile şi 
semmătura (in extenso sau în îniţieale) 
a fericitului autor al unei asemenea năs- 
bâiii. 

Aceasta — în locul unui studiu serios, 
cugeuat, întemeiat din care cetitorul să 
poată înțelege mai mult decât, câteva 
probabilităţi sau chiar asigurări pe o- 
nosrea recenzentului. 

Dece? Fiindcă o asemenea cercetare, 
minnţi»asă şi motivată, cere ali cap, altă 
pricepere, altă idee despre critică, o a- 
profundare — nu o răsfoire de 5 minute 
a velumului o selecţiune bine justificată, 
iur nu ruproducerea întâmplătoare a bu- 
ciiților la vare se deschide cartea, o auto- 
înțelegere, iar nu o simplă papagalizare a 
unor clişce care, de aproape 50 de ani, 
nu mai impresionează pe nimeni pentru 
că nu au prin ce impresiona. 

Cât despre prietenia care se crede 
servită în felul acesta —e o eroare: ce- 
titorul inteligent îşi dă seama de calita- 
tea recenziei şi trece peste ea. Celălatt— 
trece repede în revistă exemplele — şi 
atât. 

Conduzie : cred că, şi la noi, a venit 
momeatul ca „recenziea” să fie abolită, 
iar Jocul ei să-l ocupe „schiţa critică”: 
care vresupupe : pricepere şi motivare. 
Redactorul „Universului literar“ a fat 
semnalul, 


pitorcască, 


PAUL L PAPADOPOL 


14 


Buletin bibliografic săptămânal ” 


"3 FILOZOFIE. MORALĂ. 


Petit (Abatele 1. A.). — Prevestirca. loa: 
nei d'Arc. Comunicare medianimică 
Prezicerea din 1913 a războiului 
mondial şi a unei noui cre religi: 
oase. Prefaţă. si traducere de Mibail 
Drăgănescu. Craiova, (Tip. Ramuri), 
[1920], 24 p. Iei 30. (Biblioteca meta: 
psihică). 

Popesco (Alox.). — Astronomie. Une le. 
geude des astres et la cause de la 
uuerre mondiale. Crajova, (Typ. Ra. 
muri), 1926, 5? p. Lei 30. 

Lupu (loan), — Mystisches Denken hagi 
den Rumaenen, Die Trăume. Sozio: 
logischo Beitrăge. Cernăuţi, (Buch. 
druck. Isidor Wiegler), 1926, 6 p. 

Velovan (Șiefani). —- Cunoştinţe pregăti: 
toare si tinecanicau pshologică. Stu- 
diu original. Craiova, (Tip. Scrisul 
Românesc), 1926. 51 p. Lei 30, 

Săulescu (Căpitan Sp. N.). — Chestiuni) 
de educaţie morală și socială. Pitesti 
(Lip. Artistica, P. Mitu). 1936, 132 p 

Nedelescu (Ion [.). — Codul onoarei și 
regulele duelului. Cu: o prefuţă de 
W-] șreneral Gh. Cantacuzino, Bucu 
reşti, (Pip. Fundaţiei culturale Prin 
cipele Carol), 1926, 157 p. 


33 ECONOMIE POLITICĂ. 


Ioaniţiu (Ing. George). — Lindustrie 
voumaine ă domicile. Bucarest, In. 
sihruta) economic românesc, 1926, ( 
p. Fig. 

Lecca (Teodor C.). —- Soluţia logică a 
problemei noastre monetara. HBâr. 
Iul i dit autorului, 1926, 24 p 
pi 20, 

Popescu (Aurcliu Ion). — Consideraţiuni 
asupra fluctuaţiei. leului. Cu o pre- 
față de d-l V. N. Madgearu, Bucu- 
vești, (Tip  Roforma Socială), (1926), 
25 p. Lei 20, 

Wappner (Rudolf). — Die Liquidation 
der  Lateinisehen Minzunion und 
ihre Folgen fir die einzelnen Bun- 
desstaaten, Bukarest, 
Socec & Co), 196, 1V+ 72 p.+YV ta- 
bele + II diagrame. 

Congresul general al cooperaţiei ţinut 
în Bucuresti în zilele de 3. 4 și 5 Ia- 
nuarie 1923. Bucureşti. (Tip. Cartea 
îi uiâneaaca), î. d. 327 p.+16 pl. 
“ig. 

Bereczky Erno Dr. — România uj hehoz 
tali. vâmtarifâja. Fem- 6s textilipari 
cikkek. Cluj. Riadja nyom Lepage, 
1996, VIII + 134 p. 

Noul tarit vamal de import pentru me 
talurgie şi textile cu taxele în Iei- 
aur, iei-hârtie şi reperioriu complei 
cu noua nomenclatură. Valahil dela 
9 Iunie 1926. Bucureşti, (Tip. „Tipa. 
rul Românesc“), 1926, 76 p. Lei 40. 


36 ASISTENŢĂ. ASOCIAŢIE. 
ASIGURARE. 

Yancu (Dr. Axente). —- Din lumea. copii- 
lor părăsiţi,  Demonstraţiuni prac- 
tice-stalistice din activilateu azilu- 
lui de copii din Cluj. Cu o prefaţă 
de Dr. Titu Gane. Cluj. (Tip. Ardea. 
la, 1926, III -1-155 p. Tei 100, 


4 FILOLOGIE, 


Bocăneţu (A].). -— Terminologia agrară 
în limba română. Studiu filologie- 





*), A se vedea tabloul 


LA 2 clasificaţiunii 
zerimaie îa numărul , 


(Buchdruck. » 


de AL.=SADI IONESCU 


istoric-culturul. Cernăuţi, (Tip. Gla- 
sul Bucovinei), 1926, p. 119—161. Fig, 

Bologa (V.). — Terminologia medicală 
românească a. doctorului Ioan Piua- 
viu (Molnar von Miullersheim). Cluj, 
“Tip. Ardealul), 1926, 11 p. 

Giuglea ((:;.). — O problemă de fonetică 
Cluj, (fip. Ardealul), 1926, 12 p. 
Isopescu (Cluudiu). .- O predică romă 
ncuscă ținută în Roma la 1608. Cer: 
năuti. (Tip. Glasul Bacovinei), 19%, 

p. 270-884. Fig. 

Mateescu (G. G). — Epiprafia sau stu- 
diul inscripţiilor în legătură cu isto- 
ria şi anticbităţile clasice, Lecţie de 
deschidere ţinută în 20 Apitlie 1936, 
Cluj, (Tip. Viața Nouă), [1926], 16 p. 

Morariu (l.cca). — Morfologia verbului 
predicativ român. Partea II: Fiexiu- 


nea. Fase, l-a: Prezentul indicativ. 
Cernăuţi, (Tip. Glasul Bucovinei), 
19295, p. 2R5—849, Lei 10). 


Popovici (losif). — Abaltele  lousaelot. 
eveatorul fonetica: experimentale, Cu 
7 figuri în text. Cluj. (Tip. Ardea. 
ul), 1926, 35 p. Fig. Lki 35. (Publica- 
tiunile laboratorului de fonetică ex- 
perimenială al universităţii din 
Cluj. 4), e 

Popovici (1,). -- Fonetica experimemtală 
şi aplicarea ei la studiul limbilor, 
Nuci (Tip. Socec & Co), 19%, 
3>p. 

Procapovici (41.). -— 1. Principiul sono- 
vităţii în economia limbii. II. Din 
istorin raporturilor noastre interdia- 
Iaigilei Cluj. (Tip. Ardealul), 19%, p. 

-—G6. 


6 ȘTIINȚE APIACATFE. 


Moţiunile votate de congresul V A.G] 
N. Chişinău. Rucureşii. (Tip. Lupta, 
N. Stroilă), 1926, 4 v. (Biblioteca A- 


sociatiunei generale a Inginerilor 
din România No. 34). 
Ottetelişanu (Ing. P.). — De locclusion 


des Faux aux sondages de Pâtrole. 
Bucarest, Edition de la vevne Anna: 
les des Mines de Roumanie, 19%, 
IV + 181 p. Fig. Tei 950. 

Ottetelişanu (Ing, P.). — Technica ex- 
ploatării petrolului. Vol. I[. Izolarea 
apelor la sondajele de petrol. Bucu- 
vesti, Editura revistei Analele Mine- 
lor din România, 1926, 1V+179 p. 
Fig. Lei 930), 


i T ARTE. 

Balş (:.) si G. Bolomey. - Sfânta Paras- 
chiva din Stefinoşti-Botoşani. Cra- 
iova. (Tip. Ramuri), 1926, 9 p. Fig. 

Bucovina pitorească. Seria I.- Putna. E- 
diția Il-a. Fălticeni, (Tip. Saidman). 
[1926], 2 £.4+18 pl. Album. 

Georges Georgesco. Bucureşti. Typ. Cal: 
tura Naţională), 1926, 24 p. Fig. 
Schliiter-Ungar (Hanns). — Lânslieder. 
Op. 5t. Ausgabe fir Gesang und Kla- 
vier. Schăssburg. Turn-Verlag, 37 p. 

Lei 200. 


8 LITERATURĂ, 
|. ÎNTERATURĂ ROMÂNĂ. 


a) Poezie. 
Ardeleanu  (lordache Gh.). — Neamul 
nostru. Poezii, 1900—1925. Roman, 


(Tip. Beram-Tatăl), 1926, 48 p. Fig. 
Lei 20. 

Chifia (Emi! A). — Paseri călătoare. 
Poezii. Cluj. (Tip. Dr. 8. Bornemisa), 
1926, 110 ». i 


UNIVERSUL LITERAR 


Suciu (Emanoil). — Țiganii lu vot. Anec- 
dotă poporală. Scrisă în versuri. Si- 
biu, Editura autorului, 19%, 8 yp. 
Lei 4. 


h) Teatru. 


Baciu (louu), —- Statistul. Monolog. loca- 
lizat. Ediţia II, Lugoj, Editura auto- 
ralui, [195]. sp lai 9 (Biblioteca 
amatorilor de teatru No. D2), 


c) Proză, 


(Roman. Nuvelă. Fie). 


Rebreanu (Iiviu). -— Adum şi Eva. Ho- 
man. Ediţia a doua. Bucureşti, Car- 
tea Românească, [1926 409 p. Lei 


UN). 
Vlahuţă (A.). -- Dan. Bucuresti, Cartea 
Românească, (1920), 273 p. Lei 70, 


(Scriitorii Români). 

Thomescu-Bacia (N.). --- Fumreea,. Fidii- 
ţia 1. Bucureşti, (Tip. Richard Ser. 
gies), (1926), 67 p. Lei 30. 

Urechiă (Nestor). — Vraja Bucegilor, 
Bucureşti, Turing-Clubui României, 
[1996]. 235 p. Fig. Lei' 60. (Biblioteca 
literară No. 2). 

Nustraţii de Ary Murnu şi Aimee 
Urechia, 


Ul. LITERATURĂ STRĂINĂ 
TRADUSĂ, 


Jacobsen (Jens. Peter). — O impuşcăturii 
în ceaţă și alte nuvele. Traducere de 
P. P. Stănescu. Bucureşti, Adevărul, 
(1926), 93 p. Lei 6. (Biblioteca Dimi- 
neuţa No. 63). ba , 

Alechem (Şalom). — Un şiizeci si Șusă 
şi alte nuvele umoristice. Tradus» 
de C. Săteanu. Bucureşti, Adevărul, 
[1926], 73 p. Lei 6. (Biblioteca Dimi- 
neaţa No. 64). 

Barbusse (Ilenii). — Șampionul. In ro- 
mâneşte de Aurel B. Lucu. București, 
Adevărul, (1926), 31 p. Lei 4. (Lectura 
No, 75). 

France (Anatole). — Revolta Ingerilor. 
In româneşte de lon Pas și H. Îu- 
lian. Bucureşti, Cugetarea, 5. Cior- 
nei & P. C. Georgescu, [1926], 320 p 
Lie. 60. 

May (Karl). — „Saiwn-Tialem'. In romă. 
peşte de Sofia Nădejde. Bucuresti, 
Adevărul, (1926), 31 p. Lei 4. (Lc 
tura No. 74). , 

Vergilius Maro (P.). — Aeneis. Tradu- 
ceve în formele oripinale de George 
Caşhuc. Fdiţiumea V. Bucureşti, Car. 
tea Românească, [1926], 229 p. Tai: 70, 

Sologub (Feodor). — Mireasa cernită, In 
vomâneştie de Liviu H. Arteinie 
Bucureşti, Adevărul, [1936], 31 p. Lei 
A. (Lectura No. 16). 

Turgheniev (Ivan). -— Amor și nestator- 
nicie. Dmiiri: Rudin. Roman. Textul 
vomânese de George B. Rareş. Bucu. 
reşti, Victoria, (1926), 192 p. Fig. Lei 
90. 


Coperta și ilustrațiile de Ary 
Murnu, Ă A 
Unamano (M. de). — Fu! Im românești 


de Seb. Teonard, Bucureşti, Adevă- 
rul, (1926), 32 p. Iei 4. (Lectura No 
77). 


91 GEOGRAFIE. 


Mihăilescu ((..) şi P. Vasliscu. — Călă- 
raşi. (Studiu Geografic-Finografie: 
Istoric). Cătărdi, (Tip.Socec), 1926, 
21 p, Leii 85. 

Opreanu (Sabin). — Contribuţiuni la to: 
ponimia din ţinutul Săcuilor. Cluj 
(Tip. Ardealul), 1926, 40 p.+ hartă. 


UNIFERSUL LITERAR 


Ce-a scris Emil Gârleanu? 


IV. EPICE ORIGINALE 


Partea aceia din sufletul lui Gârleanu 
cui c-l lasă pentru vecie nedeslipit de su- 
fletul şi de arta ţării noastre o constitu- 
esc tocmai cunoscutele sale voluine, ace- 
lea pe care, un limbagiu vestul de de- 
fectuos şi de sărue, le grupează sub ti- 
tulatuna de proză. Aici îşi numai uici 
trebueşte căutat de noi adevăratul Emil 
Gârleanu, artistul. duiosul cântăreţ al bă- 
trânilor fericiţi în naivitatea lor şi al 
naturii pline de frumuseți, al croismulvi 
cald şi demu şi al gingaşelor gângăuii 
de tot felul — în acele volume viguroase 
şi pline de poezia vieții dela ţară care 
se intitulează, mai totdeauna, aşa: de po- 
trivit cu propriul lor conținut sufletesc. 
lată din ce cauză şi caracterizarea biblio- 
grafică prezentă va stărui mai cu deose- 
bire asupra acestui capitol hotăritor pe 
care-l va urmări îm clasificare să în ordine 
cronologică, în cele de mai jos. Pentru 
inlesuirea, înţelegerii le vom grupa astfel: 

1. Culegeri supraveghiate de autor: 

1. Schițe patriarhale : 

a) Bătrâna — Schițe din vieaţa boerilor 
moldoveni ; Minerva 1905, Bucureşti. 

Idem. Socec. Bucureşti, 1909. 

2. Schițe din răsboiu : 

h) 1877 — Schițe din răshoiu în „bi- 
blioteca. românească Socec“ No. 1, 1905. 
Bucureşti. 

3. Schițe din lumea animalelor: 

c) Din lumea celor care nu cuvântă. 
l:d. „Convorbirilor literare“ Bucureşti 
1910. 

4. Schițe fantastice : 

d! Culegătoarea de rouă. Ed. Luceafă- 

rul. Bucureşti. (No. 1). 
5. Amintiri, schiţe : 

c) Amintiri şi schiţe în „biblioteca 

Steaua“. Bucureşti, 1910. (No. 22). 
6. Nuvele şi schiţe: 

Î: Cea dintâi durere — nuvele şi schiţe. 
Bucureşti. Minerva. 1907 : 

idem. Socec. 1909, 

&) Nucul lui Odobae — nuvele şi schije. 
Bucureşti. Minerva. 1909; 

Idem, ibidem, 1910. 

h) Punga în biblioteca românească 
enciclopedică Socec“ București 1909. (Nu. 
merele 54—55). 

i) Trei vedenii în biblioteca „Lumina“ 
Lucureşti 1910 (No. 1). 

y Visul lui Pillat, ibidem, 1911 (No. 
39), 

7, Nuvele: 

k!) Intr:o noapte de Maiu — nuvele. Bu- 
cureşii, Socec, 1908: , 

S. Amintiri, schițe, nuvele : 

I Odată în „biblioteca pentru 
Bucureşti. Alcalay, 1907 (Nr. 292). 

[i. Toate acestea până ?n 1914 (moartea 
autorului). În enul imediat următor, 
notăm următoerele volume de postume, 
coprinzând opere mici publicate de au- 
tor prin! reviste și ziare, dar neadunate la 
un loc. Iată-le: 

m) O lacrimă pe-o geană — nuvele — 
Bucureşti. Minerva 1915 şi: 

n) Privelişti din ţară, schițe, însemnări, 
Bucureşti. Ed. Casei Şcoalelor. 1945. 

II. Afară de aceste volume —— pe care 
le cunoaştem personal, în chiar edițiunile 
menţionate — trebuesc adăogate încă 
două :| 

0) Pe Bistrița la vale... Călătorie. Cu 
ilustraţii şi fotografii de A. Satmary. 1910 
pe care o giisim — printre altele — pe 
coperta dela fine a cd. a Il-a a volumului 
ela Litera; î şi 

p) Suflete, înregistrat cu singura men- 
iune a 'preţului (pe atunci numai 1 leu 


toţi“ 


50) în „Catalogul librărieă şi editurii 
Alcala si Comp“. înlocmit (probabil 
pela. începutul anului 1915) de regretatul 
Victor Anestim şi neprevăzut în alte ca- 
taloage ca acela al editurilor Socec, Mi- 
nerva, Stănciulescu, ete. , 

IV. In coprinsul acestor 16 volume şi 
breşuri se găseşte închhă toată opera 
poetică, a uovelistului Gârleanu şi apăzru- 
tă până în preajma marelui răsboiu de 
groaza căruia sufletul lui gingaş hi plin 
de duioşie pare aş fi hat sborul dintre 
not. Vor fi rămas dela el oare şi ceva pos- 
tume — în adevăratul înţeles al cuvân- 
tului ? Nu, tim. Jată, dece ne interzicerm 
de a vorbi despre un Gârleanu inedit 
care. orice sur zice, trebue să existe. 
Vârsta tânără la care a murit — ne în- 
dreoptățeste această afirmaţiune. 

Cert ce că acest artist al cuvântului a 
scris destul de mult si că a fost apreciat 
şi solicitat de editori. Dovadă «e faptul 
de a-l întâlni în toate sau anai toate bi- 
bliotecile de popularizare (Steaua, Lucea- 
fărul. Lumina, Socec, etc.) — la ultimele 
5 fiiud chiar numărul de deschidere, par- 
te-bonneheur-ul editorial. Un lucru Susă 
nu itrebuie să meglijem: unele bucăţi sân: 
publicate de câte două ori — obiceiu pe 
care-l practică mulţi dintre scriitorii con- 
timporani nu numat când trec dela volum 
la broşuri sau invers, dar chiar dela vo- 
br la volum. 


PAUL |. PAPADOPOL 


a De-a apa 


Virtuţile cămilei 


Comentând studiul recent apărut, în 
R volume, Le chameau, ed. ]. B. Bail- 
lire. al comandantului Cauvet, d-l 
Henry de Varigny publică în „Journal 
des dibats un interesant foileton, rezu- 
Mând  observaţinnile despre virtuțile 
cămilei : 


Nimeni, se "nţelege, nu-i va acorda cine ştie 
ce farmec fizic, însi caracterul cămilei m'are 
bimic displăcut. Este, după cum spune coman- 
dantul Cauvet, o fiinţă blândă, răbdătoare şi 
cu totul fricoasă. E adevărat că m'are pentru 
om o pasiune dezordonată, 

Dar asta dovedeşte sensibilitate şi discer- 
nământ, 

Puneţi-vă de altie! în locul ei... şi iubeşte 
fourte mult semenii : dar poate că printr'asta 
se arată Superioară mediei oamenilor. Are me- 
moric, e docilă : iată două calităţi reale; nu-i 
de loc proastă. Trebuie să recunoaştem ; e viăi- 
căritoare şi haină. Dar tocmai noi o să-i facem 
o vină dintr'asta ? Evident, nu-i place, ca şi 
nouă de aliel, să îie încărcată de poveri, şi 
când o înciirciim, are obiceiul să scoată nişte 
sunete foarte discordante, cxprimând tulburarea 
ci şufletească pricinuită de sensaţii displăcute : 
apoi, când şi-a arătat zadarnic durerea şi dis- 
erarea, se văicăreste amarnic şi'n urmă se re- 
semnează. După ce a încercat tat ce putea 
contra uestinului. i se încovoae. Dar oare mui 
facem aie! ? Ajungem noi Qin prima dată la 
resemnarea filozofică ? 

Vurbind de maniiestaţiunile vocale ale căm!- 
lei, d-i Cauvet semnalează marea lor varietate. 
De oarece cămila nu se mulţumeşte numai să 


15 


cârteasci, să blesteme şi să insulte când i se 
imnune o treabi care fi displace; ea are un 
hmbaj foarte nuanţat:; bărbatui care Suprave- 
ghează şi conduce turma scoate mârâiţuri în- 
tundate ; femeia are note diverse ca să cheme 
la dânsa puiul sau să peţie un camarad care 
pivacă ; cămila are îelul ei de a spune că-i e 
sete, sau bucuria că i se dă iarbă proaspătă. 
In scurt, dă dovadă de mult sentiment şi ex- 
presin, 


. . . . Pi . 


Cu ce se hrăncste cămila? Cu rare plante 
ordinare pt care Ic găseşte ici şi colo şi pe 
care le lasi celelaite animale domestice, chiar 
şi Simpaticul măgar, care m'are aptitudinea că- 
milei să reziste lipsei de băutură, Nu trebuie 
dedus de aici că ea refuză un prânz suculent 
când se oferă ocazia. lerbarul ei are o capaci- 
tate de 80 de tîitri, în care poate sii bage o u- 
bondentă provizie, după împreiurări. Insă în 
deşert, nare norocul ăsta. Aici, ea înghite ve- 
Retaţia din pustiu, alcătuită din plante fără 
frunzătură, plante grase, carc acumulează apa 
şi n'a evaporează deloc, trăind intermitent, de 
oarece rădăcinile lungi rezisti uscăciunii şi 
prind viață de cum cade puţină apă. Ba şi fără 
apă. căci în timpul nopţilor răcoroase cade 
Touă. 

Aşa dar, hrana Cămilei în deşert este foarte 
sărăcăcioasă. Ea o găseste cu greu şi în can- 
titate mică şi cu toate astea, şi din asta ştie să 
ecenomisească şi să facă rezerve, Economiile, 
şi le centralizează cămila in cocoaşă. Aceasta 
consistă dintr'o umflătură grasă, dintr'un ţesut 
fibros special, alcătuind o reţea în găurile că- 
reia sc acumulează vezicule de grăsime. Din 
grăsimea aceasta trăieşte animalul când ali- 
mentele vegetule se fac tot mai rare. La ani- 
malul care a suferit prea multe privaţiuni, co- 
coaşa devine flască, dimpotrivă c tare şi plină 
la cămila hrănită la păşune. De aceea, când e 
verba de cxpeditiuni mai grele, se aleg cămi- 
lela cu cocoaşa cea mai mare. 


In Geographical Journa!, sa discutat de cu- 
rând aptitudinea 'cămilei de a se lipsi de apă. 
Negreşit, la piişune, în perioada răcoroasă, că- 
mila sc poate lipsi de apă şi şase luni. Însă 
în pustiu, în timpul căldurii, e altceva: ea tre- 
buic să bca tot la 4 sau 5 zile, după corespon- 
denţii englezi şi tot asta e şi părerea coman- 
dantului Cauvet. Însă nu utilizează deodată 
toată apa absorbită. Ea procedează ca şi cum 
mar avea siguranţa că va mai avea apă în cu- 
rând şi înmagazincază apa râmasă într'o serie 
de celule aquifere, în număr de 100, situate în 
Jobii ierbarului, putând să conţină fiecare dela 
200 la 300 centilitri de apă. Şi tocmai aceasta 
expune cămila unui pericol 'considerabi! ; de 
nenumărate ori, călătorii sau nomazii, murind 
de sete, n'au stat la gânduri să omoare ani- 
malul ca să bea conţinutul celulelor aquifere. 





16 


UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 





PARASTAS LUI 
I. SLAVICI 


(] Mâine Duminică, 15 August se vor 
aduna la Panciu lângă pridvorul mânăsti- 
rii „Brazi” rudele, cunoscuţii şi aceia 
care au admirat pe Ioan Slavici spre a lua 
parte la parastasul de un an de la moartea 
aceluia 'care a însemnat în făgaşul lite- 
raturii româneşti o brazdă adâncă. deşi 
mulți sunt aceia. care tot văd în Ioan 
Slavici pe stegarul unor anumite rosturi 
politice ale neamului nostru. 

Vulma vremurilor va irosi stăruințele 
omului şi crucea înfiptă în coasta mânăs- 
tirii va arăta drumeţilor locul unde se 
risipeşte trupul ce a învelit sulletul româ- 
nesc al unui povestitor cu care se poate 
mândri orice neam, 

Pământul ţării pe care a slăvit-o 
cu serisul! și cu fapta îl va ohihni pen. 
tru toată truda marelui său suflet. 


ERATA 
C] Desenul de pe coperta numărului 
trecut a fost greşăt atribuit d-lui Vasile 
Popescu. Autorul lui e d. D, Ghiaţă. 


UNIVERSITATEA POPULARĂ 
„COASTA DE ARGINT“ » 


Uuiversitatea populară dela Balcic şi-u 
«leschis cursurile de vară prin trei prele- 
„geri ule d-lui: Eugeu Liteanu despre O- 
fensita spiritului  contra-revoluţianar. 
Prima prelegere a avut ca tesnă „Critica 
democrației şi doctrina  contra-revolu- 
ției“, a Il-a „Fascism şi monarhie“ și ui 
l-a „Charles Maurras şi rolul „Acţiu- 
neji iranceze“. 

Ciclul conferinţelor va continua «duc 
pă programul anunţat până la mijlocul 
lunei Septembrie. Primele prelegeri vor 
fi ale d.lor: Nue Ionescu, Gala Galaction, 
Walter Cizec, Pamfil Seicaru, G. Mugur, 
Nenijescu, prof. Onicescu, etc. etc. 


ŞCOALA ROMANEASCA 


Sub acest titlu, d-l profesor IL. Sinto- 
nescu, dela Universitatea din laşi, ale 
cărui  contribuţiuni la cultura  romă- 
nească sunt nenumărate şi gencrouse, 
publică - pentru clarificarea problemei 
seoalei românesti, un nou studiu, în 
„Viaţa Românească” (XVIII, 5—6, Mai--- 
lunie). 

E o problemă pe care d-l 1. Simio- 
nescu a tratat-o în nenumărate rânduri 
şi căreia i-a adus priceperea, experienţa 
și infinita să dragoste. Studiul său asu- 
pra bacalaureatului, publicat anul tre- 
cut, tot în V. R., stărue şi azi în atenţia 
cetitorului. Studiul de acum prinde în- 
tr'o serie de observaţiuni la faţa locului 
și de suggestii dela popoarele cu 0 pro- 
nunţată cultură etnică, precum Dane- 
zii, Japonezii, toată grava chestiune a 
spiritului străin de realităţile noastre 
einice, în care se elaborează cultura în 
școula românească. Trimiţând pe lector 
la paginile studiului însuși,  reprodu- 
cem uceste rânduri substanţiale: 


In reformele scolare, introduceam dispoziţii 
neaplicabile, fără daună, la noi. Aşa a fost cu 
Orarul pe jumătate de zi, aiurea complectat cu 
organizată disciplină pentru educația iizică şi 
sufletească, la _ noi dând loc la hoinăreala dău- 
nătoare elevilor. Aşa a fost cu trifurcarea 
Cursului superior, dovedit ca nenatural, etc, 

Aceiaşi inerție se vede şi în alcătuirea pro- 
gramelor. in loc să se formeze o traditie a a- 
propiatului, necesar de cunoscut şi demn de 


iubit, am rămas în calea imitaţiei şi a repetării 
laudelor exagerate a tot ce e exotic. Istoria 
Românilor pusă în clasa IV-a şi a VIll-a e prea 
ingrămădită spre a se da importanţă şi însu- 
îleţire faptelor adesea uriaşe, care au menţinut 
neştirbită etnicitatea noastră, Inşirarea domni- 
lor nu e istorie, iar punerea pe acelaşi plan a 
cunoaşterii evenimentelor desfăşurate în nca- 
mul întregit, şi al celor întâmplate în lumea 
veche, nu poate îi de folos nici pentru o cul- 
tură generală. Cunoaşterea frumuseţilor ţării şi 
variatelor ei bogății este îngrămădită în clasa 
a IV-a în 31 de lecţii, cât şi pentru Asia ori 
America. In clasa V-a se dau puține noţiuni 
gencrale de geografie economici a României, 
la un toc cu a celorlalte. ţări. Pe urmă nimic. 

Dar nu ce de luat în seamă numai programa. 
lusuşi spiritul predării la toate materiile e par- 
tea cea mai neglijată. Atmosfera genvrală în 
Cure cresc copiii c de aşa natură încât nu-i a- 
lipeşie sufleteste de locul unde functionează 
şeeala. 

Vizitam mai săptămânile trecute una din sco- 
lil normale de fete, admirabil organizată ca 
ordine, disciplină şi chiar ca educatie. Deo- 
parte şi de alta a sciurii principale, în vestikul, 
se afla a adevărată pinacotecă de litografii is- 
torice şi artistice, presărate şi prin clase. Zu- 
darnic căutam printre ele măcar admirabila re- 
preducere a Ienii lui Grigorescu, ori Moartea 
jui Stefan -de Stoica, ce sc pot procura din co- 
mert destul de ieftin. Elevele. venite dela tară, 
pregiitite pentru țară, ajung să creadă că orice 
pruor e în măsură să dea ceva de scamă, nu- 
maj al nostru nu, Pentru unele, mai simţitoare. 
e o durere: la altele naste indiierentismul față 
de productia propric. Aşa e în şcoala normali, 
uşa € în scolile secundare, în vechiul regat dar 
mai ales în afara lui. cu material didactic moş- 
tenit. Nu trebue să ne mire atunci că volumele 
despre Luchian ori Grigorescu stau nevândute. 
pe când scumpele volume străine, sunt date cu- 
piilor drept daruri de anul non. 

la orele de desemn se fac exerciţii după sar- 
bedete modele de gips, ce nu spun nimic, suu 
reproduc cine stie ce motiv gotic din vreo ca- 
tecrală apuseană ; îrumoascle medalioane va- 
riate ce încadrează intrarea mânăstirilor noa- 
stre. ori încolătăcirile şerpilor de piatră, vigu- 
roase şi totuş svelte, din jurul ferestrelor, ad- 
mirate de străini, * rămân nefolosite de noi. 
Chiar şi când se vorbeşte de petrol. bogăţia 
noastră netăgăduită, cea mai de seamă din Eu- 
ropa. se pomeneşte întâiu: Bucu, America și 
chiar Galiţia. adiogându-se la sfârşit, în trea- 
căt: „se găseşte şi la noi"! Pentru că în căr- 
țile franceze. după care sau făcut. cele mai 
multe ale noastre, Petrolul din homânia nu e 
pomenit | 


SIRIA. FLAURERTY şi 
DEPĂRĂȚEANU 


Ta 15 lanuarie 1850, în cursul "voiaju- 
lui pe care-l fuce în fegipt, cu Maxime 
Du Camp. Gustave Flaubert scria. din 
Cairo. doctorului Jules Cloqnet. (Cores- 
pondance, cd. Centenarului, 1. 291—292): 


De oarece, pre cât îmi amintesc, d-na Clu- 
uurt e foarte putrioută, îi puteți face această 
cenfidenţă : anume, că e aproape cu neputinţă 
cu peste tîoarte puţin timp, Anglia să nu du- 
vină stăpâna Egiptului: ea şi-a şi instalat de 
pe acum numercuse trupe în Aden. Transitul 
prit Suez va fi foarte comod sa ne trezim în- 
tr'o bună dimineaţă cu uniformele roșii în Cairo. 
Vestea va ajunge în Franţa, abia peste 15 zile 
şi va mira foarte mult. Aminteşte-ţi de prezi- 
cerea mea. lLa-prima mişcare ce se va întâm- 
pla în Europa, Anglia va lua Egiptul. Rusia 
Constantinopolul şi noi, ăștialalţi, în chip de 
represalii, vom merge să fim masacrați în mun- 
ţii Siriei, 

Si cronicarul căruia îi împrumutăm 
această informaţie, își aminteşte că Ru- 
şii nau luat încă Constantinopolul, dar 


Ncenlui 


că Englezii au luat Egiptul, iar France- 
zii au mers în Siria şi încă în ce condi- 
ţii! Aflăm interesant să reproducem din 
„Doruri şi amoruri“ a lui Alexandru 
Depărăţoanu, apărută în 1861, următoa- 
rea poezie ca un ecou românesc al fră- 
inintărilor politice internaţionale pe 
curi profeția lui Flaubert le schiţase şi 


a căror actualitate mai durează — da- 
sală răscoalele din anul trecut din 
Siria: 


FRANCII MERG IN SIRIA 


Din "'nultele moschee cc pare că pământul, 

Le asvârle ca pe nişte săgete către cer, 
Dervişi cu turban verde pe cap şi cu veşmântul 
Tor verde, cea mai sântă coloare, ţipă, sbier, 
Se mgiituc, sc vaită şi braţele "şi ardică, 

Şi capetele "şi mişcă şi strigă: „-— U-Alah ? — 
„Ceştinii ! infidelii de Franci cari n'au îrici, 
De nimini, nici de tine, Alah, vin a călca, 
Pamântul tau de aur, de soare şi de viaţa, 
Pământul tău cu cipri si cedri de Liban.” 


i n câmpi arabul ager, pârlit si ars la fuţi, 
Yarsita tropicală, armat de iatagan, 

= "tâăşura "n burnuzul lui alb pân” la picioare, 
i vânt ca o fantasmă, Surunci p'armâsar, 


=. 


TU 


Deliul, turconuanul, dervişul care moare. 

lu Mecu "n rugaciune, şi zi şi noapte afur! 
Agalile, şeicul-islam şi ulemale, 

Toţi câţi natinge carhea de porc şi nu beu vin, 
Se spală, se mai spală, şi toţi aătiţi, de cale, 
luu armele şi pleacă strigând: -- „„giaur, creştin“, 


Hemei, bătrâni, prunci, riul păgân, cerule sânte! 
Nimic nu cruți "n marea turbare, e destul 
Creştin să fie... moarte la toţi fară cruţare, 
De sânge nici odată păgânul e săâtul! 

Copii "ufipţi în sabii, şi mamele scăldate 

În Sânge, sunt ce plece mui mult lui Mahomet, 
EI însuşi zice: —.Moarte Ja infideli!“* 1) — 0! state 
Crestine! O! Europă ce sprijini pe profet! 


E) Vezi Alcoranul (N, A). 





15 August, 1x57: Su 


născut în laşi 
Seheluti, 

ISBN: Su născut în satul Erbiceni, din 
Jurlețul usi, Constantin krh'eeanu. 

1383: Sa născut în Bârlad poetul Cor- 
nehu Moldovaruu. 

„1RR5: Apare în Bucuresti ziarul „Ade- 
văral“, sub conducerea Ini Alex. V. Bel- 
dimiun, 

16 August, 
dm Jahovuari. 

17 August, 1093: A mur't la Resiţa 
(PRuhat) Dr. C. Diaconovieh. 

18 August, 1877: Apare în Sibiu re- 
vista „Albina Carpaţilor“, sub coniiues- 
vea lui 1. A]. Lapedat si Visarion Bnrnarr. 

19 Angust, 1591: A murit p'ctorul Th. 
Atrian. 

1022 : 
SC. 

29 August, 1&3: Su 
Vasile Pogor. 

1373: A- murit la spitulul Pantelimon 
din Bucureştii, poetul Dimitrie Bolinti- 
neapu, 


IMI: Sa născut Alexan- 


A murit istoricul Andrei Bâr- 


născut în lasi 


1554 Apanm în București ziarul „Uni 
versul”, sub direcţia lui Luigi Cazza- 
villan. 


21 August, 1723: A murit în Rusia, îs- 
toricul D. Cantemir. 
1856: Sa născut în Bucureşti, publi- 


cistul Const. C. Bacalbaşa. 


Redacţor PERPESSICIUS 








ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL“, STR. BREZOLANU No. 11, BUCUREŞTI.