Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0025

UNIVERSU 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCURESTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov i 


ABONAMENTE: 








LUA] 


Ultima operă a subtilului gân- 
ditor face parte din trilogia 
valorilor“ care în sistemul său 
filosoţic împlineș.e „lrilog.a cu- 
noaşterii” şi „trilogia culturii“. 
„Religie şi spirit“ urmează astjel 
studiului „Artă și valoare“, fiind 
pe aceeași linie a problemalticei 
axiologice. Fenomenul  relig.os 
care circumscrie preocupările lu- 
crării de față, e privit dintr'un 
unghiu filosofic. Autorul preci- 
2ează că perspectiva  empiric- 
ştiinţifică din care ar putea fi 
privită uceasiă problemă e incp- 
tă unei viziuni de ansamblu, iar 
perspectiva teologică din care 
deasemenea se poate pleca. (și o- 
bișnuit, de aic: se pornește) în eu- 
plorarea acestui subiect, suferă 
de carența altui neajuns: „Pozi- 
fa teolog.că față de fenomenul 
religios apare totdeauna alterată 
de credinţa că o anumită religie 
este privilegiată, aceasta datorită 
unci pretinse origini neumane 
sau graţie unei particulare reve- 
loții de natură divină“. Invești- 
gația se operează deci pe tărâmul 
Jilosofiei religiei, autorul propu- 
nându-și să arate „cum se con- 
stituesc valorile religioase ole 
spiriiului uman“ înțelegând prin 
acesta din urină sptritul uman 
creator de cultură. 

După ce în pr:me'e şapte capi: 
tole ale lucrării ni se arată fe- 
nomenul religios sub d.foritele 


sale forme de manifestare, (deia 
Inzi până la creștinism), insistân- 
du-se asupra stării mistice care 
„se integrează în ordine umană ca 
şi al.e fenomene 


ale spiritului 


ÎDBLEA 


creator” în alte două capitole se 
insistă, cu o pă.rundere nu dintre 
cele comune, asupra „credinței- 
cutremur“ a iui Soren HKierke- 
gaurd și asupra  „rel.giozităţii- 
fior“ a lui Goethe, pentru ca în 
cele din urmă să n se prezinte 
o dejiniție a religiei care e în- 
soțită de un m:nuţios examen a- 
supra teoriilor existente în acest 
domeniu şi în special asupra ca: 
tegoriei „sacrului“ în concepția 
lui, Rudolf Otto, — ultimul capi- 
tol fiind destinat unei generale 
lemuriri a stării de extaz mistic. 

In întâia parte u studiului pe 
care o numim (deul!fel destul de 


impropriu) descriptivă, ni se ara- 


tă — pe lângă expunerea celor 
mai principale forme de reti- 
giuni — legătura ce există între 


factorii stilistici şi fenomenul re- 
ligios ca atare. Numai ținându-se 
seama de această condiționare, se 
va putea explica d2 ce la Inzi 
divinitatea e suplinită de „golul 
metafizic“; de ce lu Chinezi în 
structura  reiigiozatăţii nu întră 
orizontul indefinit „de rotocoa.e'“ 
al lui Tao; de ce la Perşi reli- 
giozitatea se reduce în ultimă a- 
naliză la conștiința că insul uman 
trebue să colaboreze ca „aliat po- 
litic““ cu Dumnezeu care promo- 
wează „sănătatea cosmică“, pe 
când la vechii Greci acezslă re- 
ligiozitate e dependentă de „sva- 
țiul mărginit intramundan“ în 
care zeii Oiimpuiui conviețuiese 
-cu oamenii într'o „familiaritate 
ie arhică“. 

Cu toate că starea mistică e în- 
deobște privită ca desfășurându- 





CONSTANTIN BÂRNEANU 





Sunt câteodată ceasuri când 
spiritul mă copleșește până în a- 
gonie și atât de durezos existen- 
ţa mea se consumă în suprema 
existență a spiritului, că toaiă 
ființa-m! esie ca un rug care 
arde, necontenit ard=. Iar insis- 
tența macerantă a lucidităţii în 
toate aceste acte de cunoaștere 
tragică mă  înfioară. Câteodată 
sunt capabil sâ-mi urăsc şi con- 
ştiinţa, că prea sunt altfe! decât 
om și acest „altfel“ ince: mă a- 
propie mai mult de spațiui de- 
monic, decât de cel divin. 

Deacesa, adeseori gândesc să 
Dumiezeu ar face cel mai dema 
lucru — dacă mi-ar lua înapoi 
spiritul, lăsându-mă o simp'ă 
materie neinsufi:eţită — care să 
trăiască dincolo de sine însăși, 
fără niciun control şi fără nicio 
suferință. Nu mai îmi pot supor- 
ta prezenţa în lume, tocmai pen- 
trucă sunt convins că nu între- 
gesc cu nimic planurile lumii, 
Nu este asta o sincezitate chinui- 
toare ? Recunosc că stric îrmo- 
nia generală, pentrucă dezarmo- 
niile mele sunt mai necuprinză- 
ţoare în ea şi mai ofensive decât 
liniștea şi comoiităţile bio'ozice 
ale lumii. Lumea îmi apare prea 
în exterior şi de câte oi stau 
faţă în faţă cu diformele ei fe- 
ţe, îmi dau seama câtă dezorâi- 
ne inconsecventă și zadarnică 
prezintă lumea mea interioură. 

Nu înțeleg de ce Dumne-eu 
ma creiat, când văd bine că nu 
folosesc cu nimic nimănui. Me- 
reu mă găsesc ori înaintea ori 
înapoia vieţii, dar niciodată în 


de LAURENȚIU FULGA 


timpul prezent. Nu știu cine este 
de vină, Eu n'am încercat să mă 
sacrific până la sfârşit pentru 
ceva. Nu m'am dedicat niciunei 
ordine spirituale. N'am fost ca- 
pabil să iubesc nicio femee, nici 
măcar un om simplu şi comod 
nam putut fi. Știu o mulţime 
de luczuri, am cilit sute şi mii de 
cârți, mi s'au descupeiit chiar 
cateva mistere extraordinare —- 
dar tot n'am afiat nimic. Am în- 
vățat jocul ste.elor, dar în nici- 
una din ele nu main gasit. Am 
văzui oameni născându-se şi mu- 
vind, dar nam avut nicioiiată re- 
velaţ a nașterii sau morţi mels. 

Şi toate acestea din cauza spi- 
ritului meu, din cauza  acesiei 
b.estemaie pre.unsiri a focului 
sacru din actul antidivin al lu: 
Prometeu. Toate astea, pentrucă 
sunt prea luc-d de toate câte se 
petrec în jurul meu şi la evolu- 
ţia sau regre.ul cărora nu put lua 
parte. Merg mereu conta ţimpu- 
lui meu istoric — și dată n'aş 
cunoaşte istoria filosofiei sau 
n'aş fi fost învăţat să mă închinp 
unui singur Dumnezeu, m'as 
crede un om primi.iv şi păgân. 
Ni jicnezte atașamentul și per 
sistenţa vieţii. Oriunde intru, ori- 
unde mi refuz:ez, orice saivare 
caut — viața se târăște pe ur- 
meie mele ca un șarpe rieertă- 
tor. nu mă părăsește niciodată, 
pe mine mă vrea mai mult decât 
pe ceilalţi. 





(Urmare în pagina 3-a) 





autorităţi şi instituții 1000 lei 
de onoare 
particulare 


500 , 
12 luni 360 „ 
6 luni 190 „ 
se dincolo de coordonatele uma- 
ne, totuși ea poarid pecetea ca- 
tegoriilor stul.stice. Autorul araâ- 
tă aceasta întemeindu-se pe 0 so- 
udă argumentare. Dar în consti- 
tuirea fenomenului  rel.gios, pe 
langă aceste stări extrenus.e se 
întâ,neşte şi o alta mai frecventă: 
credința obișnuită. Această cre- 
uință nu însemnează o religiozi- 
iale anem.că; ea e susceptibiiă de 
ex.reme tensiuni. E deujuns si 
ne gândum la acel tipic reprezen- 
tant ul orientării protestante, la 
Soren Kierkegaard.  Wiarele său 
cutremur e „o religiozitate în care 
se amestecă agituț:a lăunirică, e- 
jortul,  probiematizarea, hotari- 
rea, cugetul...“ Spunând acestea 
însă, in.plicit am pus la temeliu 
credinţei același 'mănunchiu de 
Juctori stilistici pe care i-am gă- 
sit şi la baza stării mistice. (In 
speță, ia Kierkegaard, caracter:s- 
tecule spirulualității protestante). 
Aceste categorii subconștiente le 
vom putea urmări și în poliva- 
lenta  „religiozitate-jior* a lui 
Goelhe, unue conceppa despre un 
„Dumnezeu truns-inwunent* per- 
Mie QGSimilareu unor varii e.e- 
merite. inuu Nut Cruuuri ÎuSâgi 1e- 
VeiGțiă, Guvenu, ituui câni ex-stă, 
Cu «cuie Cu lu Prima vedere puri 
CCinpuei Siret, ue DiuSiruiriie 
Uittuiu€ ȘI Geci SUS.7USU JACiUrILur 
UViSQi., la O mu Gieulu cerceiure 
Se 0use:vă cu Sujeru acţiuneu 
10UE.dvu-re a muiricei Stiuistice. 

Această cupitula 1ruporiuiţă a 
fOC.Uriiur sustii lt 10  COnsiitui= 
rea vatorior rehg:oase ouaiă siu- 
buită, autorui uree — ti. purieu 
cousiructiva a siumului — ta de- 
Junurea rel.giei, 

Schlescrnuucher definise religia 
Ca Jiul Senei lili UEPEeiuleii= 
Et TuELUitUepiOimitE” pe cure Oiiul 
tu tieeuicu  Juyd ue Qusu.ul, ue 
ipUlitita ll fiscuSiu Scrii 
Voci E UV a Cuugice , CUL i rupurulicul 
eu La tiigtiut, UENEgIE 2ieSu tumul 
O Gicuitietu TEwQ-Uatale:; Si eL.9.0: 
ZUaea  TOTimuuli cu Ge tuicuiiuri 
PunusiSre”. wegtitijiiie luu  muX 
DChutler și ruut dviiilh sunt usu- 
SCENA NEtiviijiiiiLVUi Ep bai TUtul 
Lerniui îngiuvareu sub ucreași v- 
„CREĂ tu Vumndi G spuciguuăţii 
elit Ci Și a uciuiui DOctic (d 
Schiever) și a mesujizice, (la Til- 
UCR). LUuc.an Biugu propuie ur- 
TitiwvVur€u Uijoiilpuci pateu. cir- 
“uneSurut, în OTr.Cure Gin vartun- 
iee e, cuputu.iteu dz uulu-tuLla- 
W201E Suu ue uuio-depășire a ji- 
«2jpE Uinane n CoTe:uție 1deuli cu 
touiu existenja, Gur mai aes îi 
coresuție 1ieuu cu ultimele €le- 
minie suu cvordonate aie miste- 
Tutui  €EXiSiențiuu, în genere pe 
cur. Omul şi le reveleuzd suu și 
ie socou.e vevelute”, 

Aceustă capacitate de aulo- 
iotal.zare  suu ue auto-depâșire 
„in curevaţie +deală* cu u.tmele 
COOrdOna.e ule musieru.ui exis- 
teuţial, nu poate ji mictodată per- 
fecu, abso.uta, n.ci chiar în siu- 
vea de exuuz, deoarece ea e în- 
jrunată ue iuseşi funcţiile cate- 
goriale de natura stuiistacă ce siau 
„a baza ei. (Să se observe perjec- 
ta încadrare a ucestui japt iu or- 
dinea generală a sistemuui jilu- 
soj.c biugean, uude Marele Aro- 
nam, prim jrănele şi cenzura 
transcendentă, împiedică revela- 
rea misterulu, ex.s:enţial). 

In ordinea spirituiui uman — 
pe pragul acestei tentative de a 
reveuu iebyia, se găseşte înveci- 
mată cu metaţizica, arta şi știința. 
Prin ce se deosebește de acestea? 
„In artă... care se realizează pe 
un plan de intuiţie... încercările 
mevelalorii nu pr.vesc neapărut 
elementeie uliime sau coordona- 
tele înseşi ale misterelor existen- 
ței, ci orice mister și orice as- 
pect al acestuia“. In știință, care 
se rea.izează pe us plan de con- 
strucții schematice şi conceptua- 
le, încercările privesc deasemeneu 
orice mister. (Atât arta cât și şti- 
ința corespund unor interese par- 
țiale ale ființei umane). Metafi- 
zica însă tinde să reveleze coor- 
donate.e ultime ale misterelor 
exis.enţiale, ca și religia. Deose- 
hirea constă în faptul că ,„,meta- 
fizica participă preponderant sau 
exclusiv pe calea cunoașterii la 
ordinea pe care omul şi-o reve- 
lează. Prin religie, fiinţa umană 
se auto-totalizează în faţa ord:- 
nei ce și-o revelează, adică ființa 
umană participă ia ordinea în 
chestiune cu cunoașterea, cu e- 
fectele, cu voinja, cu pres:mți.ren, 
cu întuiția, cu imaginaţia şi cu 
tot fondul subconștient al dorin- 


de ION OANĂ 








(Urmare în pagina 6.a) 








REDACȚIA și ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 
TELEFON 3.30.10 








E greu să reiei un fir pe care l-ai 
întrerupt: de pe depănătura cu 
ghem capetele iţeior înșurubate-s 
parcă nici n'au fost vre-oda.ă ca- 
pete, şi ghemul parcă s'a născu, pe 
de-a'ntrezul așa, închis, ca un ghe- 
vint. 

Am învăţat să înnumăr iţele în 
care a fost ţesută pâaza, şi să deo- 
sebesc de iiușor, Loranz:cui, Nă- 
frama aleasă in dozele de alesă- 
tura cu spata, încreţul 
găinii sub aliiţă, şi aite multe ter- 
ViDuri ICaa€i€Şi:, rac vacdiice ue lie- 
seria truiaşă de bărbat, dai 
numai ele lipsiseră suiletuiui, 
se simtă suilci. Pe nesimţ.ie, 
capu a nu-mi mai îi vu. una aică 
tiourea de arniciu roşu jese d-a bă- 
tasură ori gin uizea.a :e o intrcagiăi 
perspeciivă de. lume și de viaţă, 
care ţi se ueschide piez.ş sau curine- 
4-3, Vata Li aycli ub-a audgul Sau 
d2-a latui ruzuu.ului ce jtsut, dugă 
cuin ţi-o cere lucrul riă.n-aur pe cate 


de pielea 


Cure 
ca să 
a in- 


ie vcuerezi praviliuucal-le 

Imcepi sa te uu.ccbi, după şcoala! 
aceasia pe care ţi-u iate save. 
Gata dia bă:aură sau din urztină 
sau at, ia jesutul diniăi a] Lust, 
Consio-ajiue syeeit-ce ale suiit.uiua 
Cc-pu Moitivaşlai îD VEESuoip pi Cu 
S:biaţiile tazi-urii an genciai- Alea” 
tură ue mina-luui-nă a Voimnnuuui, 
suiletu, şi lumea sau brudit uupă 
izvoaie u:easemezea dar perecne, şi 
nu ţi-e ttot una să ş.ii ce-i bau: şi 
Ce-i uiZij in whe: cugctui ce mai 
truiaş incepe să se inuo.uscă uica-i 
de canepă ueghili.ă sau de byrang.c, 
şi parcă 10; mai Diuie i-a Vei să 
ame ca-i din buru.ana melisă și 
toarsă, uecăt că Lui ue birţ ai 
tapiurii Sale j l-au tors vie.mii: 
Aiistocralicul  borang.c vine d:n 
Vastca€, Şi INCĂ Uii Vasceitie Uau 
nevertebrai anular, scârbos ca ba- 
leie Lisuşi aie taateriei. 

Vierinale e şi el făptură și joate 
făpiurile una sun: în vomnui. Ain 
vazui bade care tăceau pumană şi 
praz.uic pentru gănuauui de Ima:ase 
uc.Și in giogvaşă», inauui.e de a'0 
puca Spate ca să se imrai:pezu: 
babeie şiau că zădărnicuscră un 
sbor şi o che:nare şi vâduviseră ra- 
Zeie Soa:ciu de oziinda uior aripi 
pâlpâitoare. 

Păcuiau lor se ispășea însă mai 
curând decât prin m.lostenie şi aca- 
tis.e, prin țesătura firelor de soare 
concentiat, pe care viermele jertait 
n'o bănuise măcar, lipic.os şi biu- 
rocratie cufundat în neconteaita ui 
muncă inconştieniiă: devorarea irun- 
ze.or de agud. 


Borangicul ieşit din mâinile 
ce'mpărţiseră pomeni, cerşindu-şi 
mântuirea, era el însuși semnul 


mân.u:rii ; nu-i e dat oricui, in- 
tr'adevăr, să-şi vadă rodul mâinilor 
strălucind asemeni flamurilor de 
crin pur, ceresc sbucinite spre azu- 
ruri, şi inexplicabil, din mâzgă. 
Agudul îngrăşat cu gunoaie 
pâniecul unei vietăţi 
pântec, au pu:ut da luminii un co- 
respondent în întuneric: noapiea 
borangicul foșneşte ca razele, şi a- 
inconstante clipocese in 


ȘI 
toată numai 


pele lui 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 


beznă asemeni undelor de soa;e 
strânse în nămoluri, de cu ziuă. 
sub frunze adumbritoare de nuferi 


şi Lipani. 7 

Bucuria cristalină a rezultatului 
ignoră bucuros cauzele eficiente, a- 
semeni moștenitorilor iluștri: ai unsi 
splendide averi, purcese din umila, 
dispretuita muncă a  strămoșului 
fabricant de târnuri; şi le mai și 
reneagă dacă i se ivesc, inoportun, 
în faţă. 

Ehei, câte, 
din deprinderea — bărbat fiind şi 
curtezan al slovei — neiuatelor în 
seamă ocupații femeieşti ! 

Războiul de ţesut oferă un anu- 
mit weltanschaung, care pe limva 


prețeriţioasă a cărturarilor se poa:e 


dar câte, nu înveţi 


numi - experienţă: ca experienţa 
războiului. 
Inveţi, afli, confrunți, şi nu-ţi 


vine a crede. Trainica şi alba pânză 
de in, puternică şi simplă, asemenca 
în caracter muncitorului ţăran, dâ:z 
şi blaj:n, eviavios şi nzi:qdupiecat, 
aceasta prole:ară a ţesăturilor, ru- 
rală, aspră la purtat şi iără tes 
puri Ge iabricaţie, ieze? toată d.n 
lujerul debil al unei piane a că- 
re, iloase plăpândă concurează în 
SiaiC-uniau LEUL Clic, pe-aie a. Lăsiua ui, 
cu zene isazede Cuip.ad  de-asupra 
URUL Grăingtie de azur nespus de 
jimpeue,  nev,novaț:a o.alor al- 
buşiri de codană. ki Qa, iioarea a- 
ceasia cu cuucaţie de pzns-on iraa- 
cez şi cu tradiţia modestiei po bla- 
ZI-Uu, ÎiSCrIS :u ai hoiivi0g-a vrc-u- 
nei he:bor;s.erii, sutiu.ul acesior 
corvie ce se scu.uiă lu atuigeica 
culei mai inoiensive gâze, e trai- 
nic şi alb şi cu miros de busuicc 
curai; ca așternu.urile e.nsi.e ale 
nunților sânu.0oase, şi ca ile îiiflo- 
rite cu aiesături „aie codanelor ce-și 
van.uă tupul svejt şi p-eiros, ia 
horă 

Multe și neașteptate-s ciudatele 
întocmi ale firii, şi greu de ştiut 
1ăiă perspectiva piezişă ori cutine- 
zișă de-aiungui băăvunii ori ul- 
zîlii, la războiul casn.e, 

Ci eu, înnuntărand inereu iţele în 
câte a îios: ţesută pânza sufletelor, 
vam îost depr.ns a le cunoaşie pe 
de-a-rostui, dinir'o ochire și făă 
să le mai impung cu vârtul acului 
oii unghia. 

Dar tirul întrexupt odată, greu se 
mai poa.e re.ua. kar'că uepănutura 
pe ghem na avut nicicând capete 
şi par'că nu erau, unul la m-ne, 
altul la dumneavoastră, cuiorii 
mei, în legătură. 

Și iată, revenind aici, între pagini, 
spaliuii, corecturi și coloane, nu-mi 
pot iăsa năravul repede 
repede învechit .şi greu de uitat, al 
numărătorii iţelor. Şi 'ncep a căuia 
să aflu, pentru fiecare om întâlnit, 
structura ţesăturii lui și 
lul. Şi tot nedumerit sunat, dacă a- 
a 


deprins, 


maer.a- 


ristocraţia e a boranzicului, oii 
inalui, şi dacă de infiripărle lui 
trebuie să fie trufaş ciiieva, sau de 
izvod ? 

ION FRUNZEITI 









PAPAZOGLU 


Pnl 





$ / 


; 
: 
pa) 


 % 
& 
> 


- 
li 
4 

- Ei E 






Peisaj urban 


Se tes, ae 


Jl[| Perspective 


ANUL LI Nr. 25 
SAMBATA 20 IUNIE 1942 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Femeea impudică est> poate cea mai auientic și 
CNs3i 1AN:N.NA : ÎMPUDOULEA SS:2 PiCINOa plasă P3 
Îija A CURQȚ-eL ESotiji lu GE GEO Ssalul A 
is:nei:, supuse pr.n natură d-rinţii și siăpăn.r-i Păre 
Dăiuiui. Liipadoarea naăuiă toae 1ormsis d2ava:e 
şi eca.vece pe curi le „au rauţiia ainue borbaţ. şi 


i- i 
1SN3.e 


* 

In amintirile sale Amb.o:se Vo'lerd, negustorul de 
izblouri, povesteșta ccoas.ă NIS.Ma In.OMplur3 
ua euma.or, care rsfuzuse sa-i Cuinos.e Goua puuize 
aa Cozanas, Sup CUvăni CA in EXscu.ă 101 umgpeilsC- 
tă ariistul lăsase cu n2gl.jență paia alp3, — „a Cne- 
mat după mai multi imp să-i a-ate clie două ta= 
biour., tot da Cezanne, cumpărat in străinăiais, şi 
Căr. PIEZEnIau ACE.eaș: lacune de CU.0are Ca ș. pri- 
msle. Cars n'a tosi m.rarea iu. Voliard recunoscand 
n ele aceieași păaze, d=scensiderate aitădata, pa 
cari ai le vănduss de ciunc. unui colecț.enar stiă.n 
și cazi ajunseseră prin aceasiă filieră în posesia ce- 
lui ce ie retuzase și nu ie ma, recunoștea | 

„Lis degoitent les v6ues, heinl î. spunea amaio- 
rul... Je vois ce que vous aliez me dure. Dans mes 
Cazanne i. y a aus. des paz.es biznchsz. D'accord. 
Mais dans ceux que vous m'aviez presenies ceia 
du „pas fini” tends que dans la men, les b.ancs 
ces. „du voulu'. Aczastă mică povesi dai.nește 

ins poziția personag.uui universal pa care Paul 
Zaritorel a num t „ubiguul Mitică“, față cu aria 
modernă. El nu pricepe că deformările din tablou= 
rile unu: Maiisze, P.cusso sau Modigiiani sun. re 
zu tap.a necesară a unsi logci :nte:ioare a spaț.u- 
lui piastic al tabloului, a unui ritm prop:-u da crea- 
ție. £l vrea să știe că crlisiul poaie, dacă vrea, să 
facă și opere academice, după tpicurile muzee:or 
da provincie. In cnipul acesta se s.mts complice cu 
artistul la grațioasa faniez.e a „impa.f:cțe. vo-te”. 
Ubiquul Mit.că vrea să fie în conf.aență, alfel e ve- 
xat f indcă nu pr.cepe. Pentru a-l :ămuri pe el a scr. 
Andrs Gids: „„Accordons qua mouvemeat et imagi- 
natiza Li nangueni; au. ait du sen passzr plulât 
quo voulu sen passer, psu m.myporie s. le resultat 
posi-que esi le mâme“. („Nouv. Prâtexies"”: Baude- 
laure et M. Faguet). 

* 

Cu't devii, semidect te naști. Dacă te-ai născut 
sem:doci, nu vei deveni niciodată cult. Sem dociis= 
mul nu e în funcţie de int:năerea cunoștințelor, c. da 
cism larea lor și de structură personală. După cum 
nici parvenitismul nu e chestiune de cant.taiea ave- 
rii dobândite, ci de cal.tate personală. 

* 
Egoistul, dacă n'are și cinismul eaxoismului sâu, 
e aniipat.c, căci n'are nici un haz. 
% 
A gândi sentimental = a nu gândi. 
* 

Nu-ţi cer să fii conzezveni cu ce ai gândit odi- 
nioară, ci cu ce gândești acum, Pretenţia ccsăsta 2 
modsstă; totuși e realizată rar, 

% 

Există o laşitate în domeniul :dailor și al gaândi- 
rii. Nu cunosc nimic mai josnie şi mai dasgustă.or 
dscât transacțiile cu gând.rea. 

* 

Aţi observat, cred, prin publicaţiile, hai să zicem: 
fi'osofice, cari apar de un tmp încoace, mai cles ia 
noi, abuzul care se face da liiera majusculă la în- 
ceputul unor cuvinie car. pr.n natura lor sunt men.to 
să lase o impres e de cugstare profundă şi abstractă: 
Omul, Fapia, ldesa, Acţiunea, Exisienţa, Mitul, Im- 
plin re, Mântuire, eic., e:c. Această manie îm. pare 
a Îi simptomul une: superic.alităţi gensrale, a unei 
lipse de precz.une şi de tzrmini bine dzi.niţi în gân- 
d re. Moajuscula aureoiezză cuvântul cu o bănuială 
vagă de profunzime, îi creează un „halo” menit să-i 
estompeze iimitele de semnicaţis dându-i azrul 
unsi .morecizii mărețe. Es.e „crzd, o manieră facilă 
de a expedia o sumă de noțiuni al căror caprina 
poate nu e linpeda și compie: d ferențai în mintea 
auioriior acelor scr er, dar a căror întrebuințare ci 
majusculă le provoacă o stz:e de eufo:ie ș. o inaliă 
o>.nis despre ei înşişi, opinie pe care desigur, ur- 
mează a o împărtăşi şi c.titorii -or. 

A AL. PALEOLOGU 


= 


IP trio ora întâlnirii fusese 
fixată pentru 6 şi jumătate di- 
mineaţa, la 6 şi 35 minute nu se 
aflau în restaurantul gării decât 
două treimi dim numărul celor 
hotărîţi să plece la şezătoarea 
„Universului Literar“ dela Plo- 
ești. Cei prezenţi, în Picioare în 
jurul mesei cânpite din trei exem- 
plare asimetrice împreunate, pân- 
deau uşa  reştaurantului gării, 
prin care urma să vină elibera- 
toarea speranţă a împlinirii nu- 
mărului. Consumaseră, scriitorii 
noştri, după preferințele mai 
Mit sau mai puţin prohibiţio- 
niste ale fiecăruia, ba o titruță 
Și-um sifon, ba o chioftea rece 
şi-un țap, ba — domnișoare fiind 
ori la regim, câte vre-un pro- 
dus lactat. Se aflau în jurul cu- 
rioasei înjghebări de mobile, ma-= 
estarul Ion Minulescu, cu etema-i 
pălărie de paiu servind succesiv 
de acoperământ şi ventilator, 
Coca Farago madona generaţiilor 
nerecnultate, George Dorul Du- 
mitrescu, arisloorat şi blajim ca 
un lord compromis Prin mezali- 
anţă, Constantin Postelnicu, or- 
ganizatorul startuiui bucureştean 
(pentru Ploești organizatorul îu- 
sese Leonida  Secreţeanu, eroul 
poet prahovean), și mulţi, (foarte 
puţini față de cifra scontată) 
alţii. 

Rumoarea creştea în rândurile 
scriitorilor: se comentau absen- 
țele şi se paria pentru seriozita- 
tea lor. 

— Ce-i ou Ștefan Baciu? inter- 
pelă cineva din grup pe fratele 
său de cruce, Traian Lalescu, 

— Vine, vine! ripostă Lalescu 
jovia!, pe ton de chelner solici- 
tat; Lalescu avea euforia som- 
nuiui deficient și a lituuței. 

— Vine, dar când? se neliniști 

Mincu-Lebhliu, care în particular 
nu mai e autor de schiţe umori- 
stice, şi vede viața în tragic, 
Un megalon acoperi răspunsul, 
Se anunţa plecarea trenului spre 
Ploești „peste cinci. minute“. Sor- 
ţii fiind aruncaţi, d- Postelnicu. 
purcede vitejeşte, după o suma- 
ră numărătoare care ne aduce a- 
minte de “proverbul cu toamna; 
să obțină biletele necesare „dus 
întors“, la. cassă. 
- Răspurrsul tardiv se precizea- 
ză acum, înainte de startul. de- 
cisiv: Ștefan Baciu nu vine din 
răzbunare. | 

— Cum din răzbunare? 

— Ca să boicoteze gruparea: e 
convins că nici o şezătoare nu 
poate avea succes fără el. 

La'o masă separată, întârziaţii 
Teoder Scarlat şi Ion Frumzet i 
incearcă să neediteze eroic po- 
vestea logofătului 'Tăutu: cafe- 
ele sunt prea fierbinți, presiunea 
orei prea emoţionantă și plătesc 
fără să-şi fi sorbit cafeaua. 'TPâr- 
ziu, în tren, când povestesc pă- 
ţania, cu regretul accentuat de 
un peisistent vid în regiunea ga- 
strică, Teodor Saamlat are im- 
prudența să adauge că numai ca- 
feaua Sa fusese neargă, ceeace 
stâ'meşte numoare  tendențioasă 
piiintne camarazii care, se ştie, îi 
invidiază splendida culoare, 


DRUMUL 


e o succesiune de guete. 

"au grupat şi-şi încearcă pu- 
terile în a provoca risul celor- 
lalţi. Un grup mai cu seamă, pla- 
sat „în calea călătoriilor“, în cen- 
trul culoarului, indignează bur- 
ghejii pașnici: e în el umoristul 
Minou-Lehlinu. 

Are un „şart'“ special la bancuri 
Lehliu. Irezistibile! Intailibil ire- 
zistilbile! Deodată, respiraţiile se 
opresc. Umoristul caută cu ochii 
împrejur, în văzduh, prin culise, 
ca un premiant la serbarea de 
an: 

— 4 Cine dracu' o spunea 
pasta! articulează el cu  para- 
pon! Și se stârneşte râsul: wmo- 
ristul uitase poanta. 

— Biletele vă uog ! se răstește, 
politicos de altfel, dar pătruns 
de rolul cosmic ce-l împlinește, 
şeful trenului, către primul grup. 

Ca şcolarii prinşi fumână în... 
foyerul nepermis al liceului, 
scriitori se bâlbâe. Ochii şi da- 
getele arată către d. Posteinicu. 
Seoretanul de redacţie al Uni- 
vensului literar ne-a adoptat pe 
toţi. Scoate biletele — teanc — 





Cum şi când a 
apărut viața pe 
pământ ? Iată, 
asta este o între- 
bare : 

— Maestre, 
ne-am adresat noi 
ilustrului savant 
d. Grog, distinsul 
profesor  pensio- 
mar de la pen- 
siunea „Madam 
Roza“ 1) — maes- 
tre, vă rugăm, am dori să lumi- 
năm populația şi asupra acestui 
punct întunecat. 

Este o întrebare, hotărît, da: 
oare cafeaua cu lapte nu se bea 
şi dimineaţa. ? 

— M'ai convins, tinere şi va- 
loros coleg, mai ales cu acest din 
urmă  argumenţ — răspunse d. 
Grog. Şi am să-ţi răspund! 

— Vai maestre! vai! ne-am 
bucurat noi între noi, deşi nu 
eram decât unul singur. Atunci, 





1) Trei feluri și desert inclusiv, 





UNIVERSUL LITERAR 





— = 20 





INTRE VIN SI POESIE 


— 0 sezătoare cu suprize — 


și me numără cu degetul: unu, 
doi, trei. 

— Ce-i asta? se interesează 
omul cu rol cosmic şi cu man- 
şată cu cifru C. F. R. Plecaţi la 
nuntă în cozpore? Cu plotonu?... 

„— Şezătoare literară, mene ! îl 
interpelează familiar şi superior 
careva 

— Ei, ba nu! se încruintă „şă- 
îm... 

Cum șezătoare literară ? Fără 
Ștefam Baciu !? Cine-a mai au- 
zit ? 


NAUFRAGIATUL DIN HALTĂ 


Se numără ajbsenţii, ca să se 
modiifice programul. George Do- 
rul Dumitrescu pregătise o pre- 
zenţare care trebuia mod.ficată 
conform situaţiei. De pe listă Lip- 
sese caricaturiștii, umoriştii, ar_ 
heologii istorici ai umanităţii 'de 
la facerea lumii până azi şi de 
mai imainte până de-am şi pu- 
rurea şi etțetera : Neagu Rădu- 
lescu și George Voinescu. Ba nu: 
George Voinescu și Neagu Rădu- 
lescu, Ba nu: Neag..; dar în 
fine... n'am să păţese nimic, sper, 
penitru vina de a nu-i fi putut 
sorie pe amândoi de-odată ; unul 
tot trebuia să fie înaintea celui- 
lait, chiar şi, în lipsă. 

Se :comentează : dece n'au ve- 
nit ? Unde sunt ? Hiţetera. Și se 
insista pe etţetera. 

Cineva mpropume: Neagu n'a 
venit pentnucă știa că va veni 
Voinescu, 

— Bine, dar Voinesau ? 

— Ei, Voinescu n'a veniţ pen- 
irulcă ştia că vine Neagu! 

Se constată lipsa lui Nichita 
Tomescu și a lui Matei Alexan- 
drescu. Asta e prea de tot. Nici 
nenea Matei, domnule ? 


Trenul se oprește într'o haltă 


aareaa e. Cineva face haz dela 
fereastră : — Ia uitați-vă la 
Domnul acela cu panama şi 


haine -cadrilate, um mai. aleargă 
dela vagon Ia vagon, Sigur să-şi 
așteaptă consoarta ! 

— Ce? Cum? Ce fel? 

Stupoare generală. Soţul impa- 
cient, este „dar nu, nu se poate... 
și totuși... este el... este nenea... 
nenea Matei în persoană ? 

— Ce-i icu dumneata Domnule? 
Se miră prăfăcut indignat cineva 
din 'BrUup... 

— Păi să vedeţi, începe nenea 
Maiei. Şi pe când ceilalți aş- 
teaptă să vadă ceva din spusele 


gâfâite ale Iiliallului poet ce-și 
tamponează congesionat fruntea 
cu batista, ttrenu' se pune în 


mișcare nepăsător ca îmsuși sim- 
botul impasibilității materiei: e- 
terne, față de transpilația palpi- 
taţiilor omenești, 


— Păi să vedeți.., 
Matej Alexandrescu își flutură, 
explicativ panamama. — O pa- 


nama întreagă povestea, Dom'- 
lor 1 


DIVERTISMENT EXOTICO- 
FEUDAL 


Lângă  panamaua lui Nemea 
Matei, trestia de bambus sveltă 
și dulce care e mămica moastră 
a tuturor, Coca Farago, complec- 
tează decorul exotic. 

— Mă, puii mei dulţi! se a- 
lintă ea calin, pe lângă fiecare. 
Şi nu se dă dusă până când, câte 
o pointă mai... „pointue”... no 
sperie. Coca Farago râde copilă- 
reşte şi priveşte  copilăkeşte. 
Vârsta ei reală este de 15—18 
ami, și şi-o va păstra până la 
centenar. Dar slăbiciumea ei ră- 
mâne atitudinea maternă faţă de 
„puii“ ei. Şi și-i recrutează, can- 
didă şi dilială, le peste tot. De- 
veniți „pui“ prin adopțiume, ne 
s:mţim ocrotiţi şi micuţi. Un 
straniu sentiment de inferioritate 
ne stăpâneşte. Singur maestrul 
Minuescu proclamă: „pe fata 
asta eu am pupat-o întâi“, Și 
Pupatul maestrului Minulescu 
ale funcție consacrantă : e ca un 


sacerdoţiu ce ţi-se transmite când 
te pupă maestrul : o acoladă în 
feudele literelor. Aşa um se 
zice : „l-a tuns călugăr” se poate 
zice : „l-a pupat poet“, 

Norce însă că „măiauţai Coca 
Farago nare acesaş concepție 
sacerdotală a sărutului, Altfei, 
câţi poeți m'ar mai fi, Doamne, 
în ţara asta! 

După lanurile geometrie așe- 
zaie pe scena tumantă a prive- 
liștii dela fereastra trenului, cis- 
ternele greoaie ce se ivesc anun- 
țând urbea. petrolului român și-a 


revoluțiilor de 24 vre, par niște 


apocaliptice apariţii pahiderme : 
în propriul lor noroiu pâmă la 
rât, cisternele dormitează leneș 
de-alungul liniei ferate, 

— Bagajele, strigă cineva. Nu 
uitaţi «cutferele cu talent ! 

Mă simt tentat să-mi svâril pe 
fereastră servieta : din curiozi- 
tate, fmi dase 'Peodor Scarlat 
să-i păstrez volumul, şi mă 'n- 
trebam ce sar face fără textul 
scris, Răspunsul l-am avut la șe- 
zătoare : 

Scariaţ  fascinează pulblicull 
care, văzându-l, vede megru în 
faţa ochilor, şi nită să mai as- 
culte. (N. R. Poate așa ee dace 
că aplaudă ?), 


PĂMÂNTUL... 
FĂGĂDUINȚELOR 


Gara Ploiești are o faimă me- 
ritată. Sistemul ei de pasaje sub» 
terane, care-ţi amintesc haltele 
de metro parisiam, este excelent 


pentru ocazii solemne. Devine 
OOEZ/, 

i ft 
SUE 
A, 
posibilă dorința de a „intra în 


pământ. 

Se ţin discunsuri pe peron, și 
se strâng mâini. Maestrul Minu- 
lescu e în vervă, 

Ceremonia durează, în ciuda 
protestelor stomacale ale seriito- 
rilor, care nu s'au putut alege cu 
ma-i lucru din graba dela Buou- 
rești, Fiecare, spiritualist-spâri= 
tualist, dar vorba aia: „patria și 
dreptul meu !'“, doar nu degeaba 
suntem la Ploiești: 

Nostalgia aannui mic birtuleț cu 
bere rece şi rimă carnivoră la 
bere, se face cu ardoare soterică 
simțită. De aceea scriitorii pro- 
testează când câţiva galanţi „fe- 
deli damore“ își încordă lirele 
trubadureşti în onoarea unui 
tren şcolar de excursioniste, care 
se găsește tocmai tras la peron. 

Bulevardul Gării se deschide 
ca un Champs-Elysees al urbei 
republicane valahe. 

Maestrul Minulescu  deapănă 
amintiri, Aerul de Sub castani îi 
face bine şi-i sgândă:e memoria 
sentimentală : Caragiale plameară 
peste tot. Ii întâimim efigia în 
bronz, în faţa liceului Petru şi 
Pavel, unde va avea loc şeză- 
toarea. Dar nu ne oprim decât 
să-l salutăm. Altele sunt țelurile 
spirituslismului român acum. 
— Ei, să ti fost în locul bustului 
iui Nenea Iancu, ce) cu „berea 
cu măsură“, cârciuma lui Nenea 
Iancu, era altceva ! Dar aşa... 

Bustul lui Nenea Iancu ne-a 
privit înţelegător. Desigţur, el nu 
Sar fi purtat altfel. 

Asiguraţi de continuitatea cu 
tradiție plecăm  împăcaţi, pe 
rupe ca să nu Speriem birtașii, 
la acumularea rezenvelor pentru 
impresiomarea puibliaului. 


»„INTRĂM !“ 


Episoadele acestui popas ar fi 
„prea nemilos să fie povestite, pe 
vremurile acestea de criză. Au 


omagiat scriitorii, cu măsură, 
produsele podgoriilor prahovene, 

Au vizitat halele „unice în Eu- 
ropă”, și sau hotăriţ să revină, 
odată și odată, în restaurantul 
dela primul etaj pentru o mică 
şezătoare ...gastronomică. 

In sfârşit ,timpul sogise ba 

ma: şi trecuseră câteva minute 
peste ora programată în afişele 
mari ce împuiau Orașul cu ves- 
tea evenimentului regizat de 
„Căminul cultural Marele Voe- 
vod Mihai”, cu concursul d-loz 
. ete. etc. 
— Unde sunt, bă, afişele alea, 
întreabă Teodor Scarlat, căruia 
atenția — deobiceiu de tip distri- 
butiv cum șade bine poeţilor — 
i se mai distribuige încă pe ca- 
lea plăcut prezicătoare a vene- 
lor încălzite de popasuj prelun- 
git lângă pasiunea iui Dabija- 
Vodă, 

— Astea sunt! replică scurt 
Virgil Carianopol, arătându-i un 
afiș pe care se putea citi 

Prima dată prima 
MARE CIRC MARE 
Jazz — negru — jazz 
Muzică — feerie — dans 
Animale — exotice — animale 
100 artişti 100 

Scarlat nu termină afișul: 
„Asta e o aluzie pe care n'o per- 
mit”, se indignă el: 

Pasă-mi-te râsetele continui de 
Pe tot parcursul drumului iși 
găsiseră momentul să devină e- 
ficiente pentru sistemul nervos 
al poetului „Ingridei”. Scarlat 
purta un „ballon-seide” alb ca 
floarea  imaculată de crin din 
care interesantul său cap -brun 
ieșea ca un imens catifelat 
bondar în transa polenizării, 
Ma: cu seamă annuţul „jazz-ne- 
gru-jazz nu-i convenise. Se re: 
semnă : — „Intr'adevăr „de noi 
e vorba, Iată te anunţă în spe- 
cia] pe tine, Virgile: animale e- 


„Xolice ? 


FEBRA SUCCESULUI 


Pe săliie liceului: Petru şi Pa- 
vel, clădire monumentală şi îm- 
pozantă ca o aripă de universi- 
tate. forfoteşte lumea.  Mareie 
amfiteatru e plin şi lume tot mai 
sosește. Publicul e de toate vârs- 
tele dar de o singură categorie: 
iubitorii de cultură. Trecuţi prin 
cancelaria directorului, a cărui 
neuitată amabilitate nu S'a des- 
minţit până la urmă, scriitorii 
au semnat în cartea de aur a li- 
ceului și în cea a căminului 
cultura]  „Voevodul Mihai”. se 
afla de faţă și părintele Socianu, 
cinstită faţă bisericească, iubitor 
de frumos și artist cu sufletul 
el însuși. 

D. prof, Şerbăneşcu, directo- 
rui liceului, ospital:erul prote- 
sor de filosofie, nu era secondat 
decât de omul ştiinţelor precise: 
naturalistuj profesor Savu: Tu- 
vărășia domnii.or lor ne-a fost 
plăcută până la piecare, şi ne-a 
urmărit căldura pr.mirii și după, 

Intruna din încăperile vecine 
cu scena, scriitorii îşi pregătesc 
glasul, ţinuta şi versurile. Ah, 
culisele! Ce miraculoasă facui- 
tate de a transforma oamenii în 
paiaţe veleitare au! Organiza- 
torii gentili, nu s'au amestecat 
prea mult, 

De-abia dacă delicatețea poe- 
tului Leonida  Secreţeanu, ini- 
ț:atorul şezătoarei, a cutezaţ să 
ie pună contrațţilor în vedere pli- 
fonul maximal de durată: două 
poezii. Nimic mai mult. Totuşi 
plafonul a fost călcat „chiar a- 
tunci când entuziasmul publicu- 
lui n'ar f: cerut-o. 

Secreţeanu regreta lipsa lui 
Laurenţiu Fulga. Ne-am asociat 
la regretul său: împotriva pă- 
rerii că numai proza umoristică 
poate fi aplaudată, părere pe 
care părea s'o împărtăşească Min- 


IV 


cu-Lehliu, fără grija proverbului 
cu turta şi cenușa, Am avut în 
schimb prozatorii prahoveni, cari 
ne-au onorat cu lectura: d-nii 
Dragomirescu și Bonciu. Grupul 
prahovean mai număra pe d. 
Voican și Laurenţiu Cuzen, ale 
cărui portrete revuistice de fe- 
mei (Bionda și bruna) şi-au gă- 
si succesul meritat. 

Lipsea din grupul prahovean 
poetul Ştefan V, Ionescu cel 
care a decretat Ploeștii „mor- 
mânt a] scriitoruiui necunoscut”, 

Am avut plăcerea gsă-i avem 
pe toţi între noi gqupă șezătoara, 
la masa dela Hanul Galben, lo- 
cal cu surprize: Surprizele n'au 
lipsit, tot timpul. 

După căiduroasa prezentare a 
poeţilor, într'un gen elegant şi 
abil de causerie cu publicul a 
reţinutului, de altfel, și flegma- 
ticului poet George Dorul Dumi- 
treşeu, Coca Farago, speaker-ița 
șezătorii a început să anunţe cu 
glasul ei calin (-—apariţia ei în-- 
voaltă şi glasuj numai „au stârnit 
aplauze) — alfabetic, ca la 
școală, poeţii: 

Maestruj Minulescu a cerut să 
fie lăsat la sfârşit. Spirituala-i 
motivare a dispus publicul, 

Pe scenă intră, cadrilat şi fără 
panamă, Matei Alexandrescu, Și-a 
învins tracul şi-a citiț cum nu se 
poate mai frumos. Publicul a 
răsplătit poetul azururilor şi al 
leagănelor de îngeri, cum se cu- 
vine. Emoţionat ca un copil, 
Matei se minuna : „e a doua o0a- 
ră când mi se întâmplă să-mi 
stăpânesc firea. Eu, eu sunt uu 
emotiv. Publicul mă  zăpăcește. 





Dar m'am stăpânit, Ce zici, ai 
fost în sală ? Am avut succes?” 

Intradevăr, nici o  şezătoare 
literară n'a avut în vre-un oraş 
de provincie românească, public 
mai atent și mai cald. Se cuvine 
subliniată această atmosferă de 
comuniune spirituală şi de in- 
timitate demnă, ca un omagiu 
pentru draşul acesta atât de bâr- 
fiţ, și pe nedrept bâriit, pen- 
tru pretinsuj, său acontemplati- 
vism, pentru practismul lui năs- 
cociţ şi pentru „lipsa de înţele- 
gere faţă de prezenţa spiritului”, 
Ploeştii s'au reabilitat. Neaştep- 
tat: Pubiicul pare să fi fost mai 
select decât în alte oraşe în care 
succesul este cunoscut de mai 
nainte : gusturile massei sunt in- 
variabil sentimentalist-dulcege şi 
aplaudă melancolia banală a 
poetului de tip carte-poştală ilus- 
trată sau de abțibild. Ploeștenii 
au făcut excepţie. Au apreciat 
bine înţeles conceşiile făcute pre- 
ferințelor lor, . „Poeţii publicu- 
ui, Virgil Carianopol şi Traian 
Lalescu, l-a fascinat și de data 
aceasta. Ce puţin „Benjaminul 
literelor române“, cum repeta 
toată lumea, 'după butada lui 
George Dorul, definiţia lui La- 
lescu, a făcut publicul să deli- 
reze. Are Traian Lalescu o îi- 
gură și un glas atât de pure, 
atât de apropiate de ceeace publi- 
cul crede în genere despre poet, 
atâi de mişcătoare prin însăși 
existența lor încât e imposibil 
să reziști tentaţiei de a-l avea 
aproape, de a-l săruta frăţeşte. 
Lalescu este fratele sufletului 
fiecăruia. Furtuna de aplauze ce 
i-au încununat „Scrisoarea ma- 
mei” şi „Dora Lw (disciplinat, 
Lalescu n'a depăşit plafonul im- 
pus), părea să nu se mai sfâr- 
şească. 

Foarte apreciat a fost şi arde- 
leanul Ion Th. Ilea: Mireasma 
tradițională a poeziei ardelene 





XS OsțeRiA Oi 


— Apariția vieții pe pământ — 


care este teoria dv. in această 
privinţă, fiindcă — mii de sune- 
te — trebue să aveţi una!“ 

D, Grog declară, privindu-ne: 

— Ah! 

Este felul său de a se exprima 
în zilele în care îl supără vreo 
bucăţică din coaja unei prune 
din compotul dela prânz. 

— Sunt multe teorii în pri- 
vința vieţii: biologii nu s'au pus 
îmcă de acord. In ce mă priveşte 
— aceentuă d. Grog cu un zâm- 
bet narg specific membrilor pen- 
siunii la „Madam Roza” — eu, 


găsese că viaţa e foarţe frumoasă: 

Dar ai dreptate. Cum a apă- 
rut viaţa pe pământ... Părerea 
mea, tinere și distinse coleg, este 
că viaţa... 

— a apărut, 

— „pe.., 

— „.meașteptate,.. Ei vezi că 
ştii tinere și distins coleg. De ce 
te pretăceai ? & 

— "0, vă rog, maestre, Ca să 
mai aduc puțină variaţiune în 
această proză științifică. Va să 
zică, fără glumă maesire, nu 
m'am înşelat când.., 


r 


— Nu, câtuși de puţin. Dealt- 
fel, o veche legendă care sa păs- 
trat dealungul timpului, şi pe 
care eu o voi da astăzi luminii, 
ne certifică autenticitatea aces- 
tei păreri. 

Iată! Intr.o zi, doi oameni, 
cetățeni paşnici, stăteau de 
vorbă, tolăniți pe niște roci a- 
zoice, Discutău, să zicem, des- 
pre problema gulerelor engle- 
zeşti, când, deodată, îşi dădură 
seama că încep să trăiască. 
Viaţa îşi făcuse apariţia ! 

Cum au aflat aceasta, specu- 


lanţii au și început so scum- 
pească,. 

Imediat, întrun comun elan, 
s'a decis ca această epocă să se 
numească „epoca proterozoică”. 

Elanul bieţilor oameni este 
leshe de înţeles, ca și surpriza 
lor, Astăzi, după atâtea milioa. 
ne de ani, ni se pare foarte fi- 
resc să trăim; ba uneori chiar 
destul de plicticos. 

Pentru ei însă, viaţa era o în- 
tâmplare foarte agreabilă: 

Dar lumea nu stă pe loc! E- 
poca proterozoică, imediat căzu 


(în linia Coşbuc, Goga, Cotruş) a 
făcut publicul să simtă ceva din 
fiorul unei neîmpliniri existen- 
țiale. O ciipă, în fiecare trăia 
țara, Versurile lui, Ion Th. Ilea au 
tost ca un manifest și ca o misa 
solemnis... 

Coca Farago a recitaţ ca ua 
înger bolnav și ca un posedat de 
ceruri. „Manuscris“, a. fost buca- 
ta care a rămas pe buzele tutu- 
ror. Coca Farago posedă darul 
de a rămâne pe buzele tuturor, 
ca o câvatină, tristă, sau ca un 
surâs. A citit frumos, scandat şi 
<u timbrul lui cald, înnaltele-i 
versuri şi George Dorul Dumi- 
trescu, discret, persuasiv și de- 
plin, Un alt Dumitrescu, Victor 
George Dumitrescu, tempera- 
ment de spadasin şi  trubadiur 
îinmănunchiate în aceeaș fiinţă, 
versuri de războiu atât de actua- 
le. In acelaş gen excelează poe- 
tul Leonida Secreţeanu, fratele 
nostru ploeștean căruia-i adre- 
săm aici: cel mai iranc şi cama- 
xaderesce saiut, Şezătoarea i se 
datorește lui, și tot lui clipele 
de încântare trăite: 

„Noi suntem cei ce ne-am năs- 
cut a doua oară”, şi-a tunat €- 
courile până... băt!,. în stră- 
fundul  conşiiințelor  ceorlalți. 
Leonida Secreţeanu „Cneaz pegt? 
furtuni” este şi cneaz peste su- 
fiete, prin varietatea și profun- 
zimea mijloacelor pe care le stă- 
pânește. Poetul Al. Raicu și-a 
cetit cu multă culoare în glas, 
versurile estetisie, de rafinat îer- 
vent al emoțiilor rare, învelite în 
cochilie exotică. Un succes neo- 
bișnuit pare c'au avut „ermetiș- 
ţii», De unde între culise, pe când 
toţi ceilalţi îşi scontau, siguri de 
ei, reușita, Simion Stolnicu şi Ion 
Fruazeiti, fraţi într'un acelaş 
păcat artistic, al spuselor pe 
limba ne-tuturora, se consultau 
dezolaţi unu) pe altul asupra se- 
lecţiei bucăţilor de citit, — „acu 
să te văd, îrate întru suferinţă, 
ermeticule, pe unde scoţi cămaşa! 
Cum naiba au să poată fi reccp- 
tate, dintr'o singură lectură, și 
făr textul scris înaintea ochilur. 
ca la ora de retroversiune Jati- 
nă, poeziile noastre ?”, rezultatul 
a fost cu totu! altul: ermeticii 
noștri au fost înţeleși, împotriva 
prevederilor, şi apreciați. Prilej 
pentru Simion Stoinicu să „cadă 
la darul beţiei de pădure”, înlo- 
cuind însă pădurea cu podgoria 

Rânâuj rândurilor negre de 
melancolie ale coloratului Teo- 
dor Scarlat, le-a impus lumina 
interioară de cer estival, total 
contrastantă cu realitățile chro- 





Cronica 


O PERSONALITATE A CULTU- 
RII BULGARE: D-NA RAINA 
KATZAROVA 





Pe linia de continuitate a re- 
Jaţiilor cultarale zromâno-bulga- 
re, astăzi o realitate plină de 
frumoase făgădueli pentru viito- 
rul fiecăruia din cele două po- 
poare, vizita şi conierința la 
Bucureşti a d-nei Raina Katza- 
rova-Kukudova a jalonat o foar- 
te interesantă nouă etapă, 

D-na Katzarova este o perso- 
malitate bine cunoscută nu nu- 
mai în Bulgaria. Notoriejatea 
d-sale în domeniul ştiinţifice al 
folklorului, este: europeană, In- 
treaga d-sale putere de cerceta- 
re sa concentrat într'o viaţă de 
convinsă şi inimoasă laboare, a- 
supra elementelor artei muzica- 
le populare bulgare şi bineinţe- 
les şi streine, Nici o problemă 
nu-i este necunoscută, Iar în a- 
celea ridicate în special de for- 
mele şi aspectele particulare ale 
folklorului bulgar, autoritatea 
d-sale este unică, 





în desuetudine. O altă epocă se 
arăta da orizont, speranță de 
viaţă nouă: „epoca paleozoică”. 
adică viață veche. Şi apoi alta, 
și alta, 


CÂTEVA CONSIDERAȚIUNI 
i FILOSOFICE 
Iată deci, în răstimp de numai 
câteva milioane de ani, câte 
schimbări s'au petrecut. Şi toate 
datorite numai setei acesteia a 
omenirii de forme noi. Nu era 
oare bun azoicul?—veţi întreba, . 
La ce bun să-l schimbi cu pro- 
terozoicul ? Şi în sfârşit... pro- 
tozeroicul, dece trebuia des- 
ființat ? Ca să fie înlocuit la rân- 
dul lui... Şi credeţi că epoca pa- 
leozoică a rămas multă vreme în 
grațiile mulţimii ? Vă înşelaţi... 
Peste câteva milivane de ani, ce- 
tăţenii, în setea lor de noutate, 
au înlocuit-o cu mezozoicul... 
Ah! Doamne, nestatornică e 
mulţimea Parc'ar fi o femee rea 
de muscă ! 


GEORGE VUINESCU 








IUNIE 1942 - 


matice ale poetului. „Ingrid” a 
adus în sala supra-încălzită, par- 
fum de f:ord scandinav şi de 
răcoare albă. La urmă de tot, 
după ce se consumase și proza 
gazdelor „alături ge reuşita schi- 
ță a umoristului apreciat Mincu- 
Lehliu, maestrul Ion Minulescu, 
răsfățatul publicului la toate şe- 
zătorile, a adus veselia unei în- 
cheieri cordiale, cu veşnicele -i 
„in orașu'n care plouă de trei ori 
pe săptămână”, cu  romanţele-, 
arhicunoscute şi totuși bisate un 
de.ir, cu glumele-i atât de opor- 
tune, apreciate de un public una- 
nim admirativ. Maestrul a în- 
cheiat scuturându-se de noianul 
aplauzelor, și trecându-le toate 
la adresa „viitoarei splendide ga- 
neraţii”, 


EPISOD PASTORELIAN 


Aproape că nu mai e nevoie 
să fie guris episodul acesta. Sa 
înţelege: masă cu discursuri — 
uneori ușor polemizanie, şi cu 
epigrame deci belşug, accelerate 
ca tempo și iuţite cu piper, pe 
măsură ce cadourile sticlelor goa- 
e se înmulțeau. O atmosferă 
colegială, caldă, cum numai la 
Ploieşti se poate găsi, Cântece —- 
ah, neuitata liturghie laică înto- 
nată de basul profund care e pă- 
rintele Socianu — şi mai cu sea- 
mă declaraţii de prietenie veş- 
nică. 

Acest „oraş cumplit de negus- 
tori” are un spirit al lui. Până 
și Hanul Galben, în care avea > 
banchetul, nu e un local banai: 
pereţii suni tapisați cu picturi, 
Gintre care unele semnate de nu- 
me cunoscute, iar altele datorite 
în parte chiar patronului. Patro- 
nul Hanului Galben este un ve- 
chiu artist diletant, care pictează 
şi scrie în orele libere, când in 
locu-i veghează asupra mersului 
restaurantului patroana de ori- 
gine franceză, consoarta D-sale. 

L-au cunoscut pe Panait Istrati 
al cărui portret îl ţin la loc de 
cinste, în galeria nenumăratelur 
opere de artă ale casei. Și este 
mai ales, patronul Hanuiui Gal- 
ben, un mare amic al scriitorilor 
O vorbă de auh, un catren, sire- 
curate în „cartea de aur” a Ha- 
nului, l-au încântat mai mult de- 
cât arginţii grei lăsaţi la casă de 
organizatorii recepție, 

La rânau-i, ne-a servit cu epi- 
grame, garnitură la excelente- 
le-i fripturi, epigrame cu - s0s 
îmbelșugat de... vin, 

I-am ăsat pe camarazii mei de 
condei la masa de sub umbrarul 
din curtea hanului, unde se con- 
tinua pe la ora 6 după amiază, 
cheful... de rigoare. Şi vor mai 
ti stând şi azi acolo dacă nu cum- 
va vor fi plecat, vorba basmu- 
lui. 

Eheei, Ploieşti... Ploieşti..,! 


CRONICARUL ANONIM 


Pa 


muzicală 


ep 


Directoare a secției muzicale 
din muzeul ge etnografie din So- 
fia, deşi până acum în condi- 
țiuni practice destul de. dificile, 
d-na Katzarova a creat o bază 
definitivă acestei secţii, i-a ago- 
nisit un material nepreţuit, dân- 
du-i o însemnătate şi proporţii 
care i-au asigurat în ştiinţa et- 
nografiei muzicale bulgare şi 
pentru muzica bulgară un rol ex- 
cepţional şi un amplu viitor în 
noile aşezări ale muzeului, care 
în curând îi vor oferi cele mai 
moderne condițiuni de funcțio- 
nare. 

Conferinţa d-nei  Katzarova 
despre cântecul popular bulgar şi 
toate observaţiile de atât de viu 
interes pe care le-a făcut la „so- 
cietatea compozitorilor români“ 
unde a fost de trei ori în vizită, 
atrasă de bogăţia şi interesul ex- 
cepțional al materialului strâns 
de profesorul Brăiloiu, la „mu- 
zeul românesc de etnografie“, în 
„muzeul satului“, nau adus nu- 
mai dovada spiritului ştiinţific 
veritabil şi a unor amănunțite 
pregătiri şi experiențe ale distin- 
sei savante bulgare, Au avut me- 
ritul și darul, în acelaş timp, de 
a descoperi nenumărate vechi le- 
pături, apropieri, similitudini în- 
tre arta populară românească și 
bulgară care au adus dovada vie 
că, strângerea raporturilor cultu- 
rale româno-bulgare de astăzi nu 
este ceva nou, dar o simplă re- 
înoire, sprijinită de un trecut în- 
discutabil. 

Jar acestea toate au fost cua- 
tâţ mai pătrunzătoare şi mai 
grăitoare, cu cât d-na Katzărova 
a venit în mijlocul ascultătorilor 
şi al specialiştilor români cu fi- 
gura impregnată de vădită sim- 
patie, cu tonul martor al unei 
credinţi pline de convingere în 
temeiurile prieteniei ale cărei 
vestigii apăreau din cuvinţele 
d-sale și al cărei prezent este în 
reînflorire, ” 

Vizita d-nei Katzarova a des- 
chis de aceea perspective deose- 
bite în această direcţie, înscriin- 
du-se ca o contribuţie caldă, cu- 
prinzătoare și semnificativă în 
acțiunea de înteţire a legăturilor 
spirituale româno-bulgare, 


ROMEO ALEXANDRESCU 


=am== 20 IUNIE 1942 


Note italiene 


CONSIDERAȚII ASUPRA 
POEZIEI ERMETICE 


în accepţia comună, adjectivul 
„ermetic” e sinonim cu „de neîn- 
țeles”, cu „fără şir“, adică tot una 
cu ceeace se cheamă „cai verzi 
pe pereţi”, Iar când întovărășește 


și substantivul „poezie”, — Sus- 
ceptibil şi el la cele mai originaie 
interpretări  — cuplul „poezie 


ermetică'“* devine o etichetă apli- 
cobilă literaturii  neserioase; ga 
oricărui fel de literatură bănuită 
că ar aspira la titlul de poezie. 

Deuceea oamenii serioşi mau ci- 
tesc poezii ermetice: şi ca să nu 
greşească, nu citesc nici un fel 
de poezie, Adică nu citesc poezie 
modernă. Pe cea serioasă, ne- 
ermetică au citit-o doar în șecoa- 
lă, au făcut-o rezumat, au ana- 
lizat-o, îşi mai amintesc și câteva 
rânduri memorizate sub teroarea 
catalogului, sau pe când erau în- 
drăgostiți, şi sa terminat cu 
poezia. Omul poate trăi joarte 
bine și fără poezie! Mai ales fără 
poezie ermetică, scrisă „fără cap 
şi fără coadă“, din care pricepi 
tot atât de puțin — adică nu 
pricepi nimic — dacă o citești 
chiar dela sfârșit, 

Pentru unii din cei care hulesc 
înainte de a cunoaște obiectul 
hulei lor, vom. traduce câteva 
pasagii din articolul Tommaso 
Giglio întitulat „Idee sulla poesia 
ermetica“, apărut în „Meridiano 
di Roma” nr. 22 a, c. 

Autoru: găsește poeţilor con- 
temporani italieni ca un Unga- 
retti, Montale, Gatto, Quasimodo 
sau Sinisgalli — cu toate deose- 
bitoarele lor puncte de vedere — 
şi unele caractere comune care 
sunt înseși caracterele poeziei 
ermetice, a nouei tendinţe poerice. 

„Domină în poezia ermetică — 
spune Tommaso Giglio — mo- 
tivul singurătăţii, a unei irepa-= 
rabile și veșnice singurătăţi, care 
ne îndepărtează de tot în iluzia 
de a atinge adevărul. Nu o sin- 
gurătate inertă sau pasivă, ci Min 
contră, alergând în căutarea unui 
adevăr. Singurătate care se în- 
verşunează până la extrem în 
acea contapire a omului cu uni- 
versul, care ne apropie lumea 
externă, făcându-ne s'o privim 
drept creaţia noastră, devenind, 
astfel, ea însăși operă de artă. 


Poesia 

e il mondo lumanită 

la propria vita 

fiorita dalla parola 

€ la limpida meraviglia 
di un delirante fermente. 








aşa va spune G. Ungaretti. 

Deci, considerarea lumii din 
afară ca făcând parte din noi 
înșine, o ciudată identitate dintre 
om şi matură, Căutarea unei 
lumi ideale, primitive, unde DOa- 
te dispune chiar și de neturbu- 
ratul mers al timpului, 

— Vedi dinanzi a noi 

il tempo s'e fermato, — 
dă ca exmplu Tommaso Giglio. 
aceste două simple, dar turbură- 
toare ca un descântec, versuri ale 
lui Gatto, 

Singurătatea omului nu-i nici 
motiv de melancolice melopee, 
nică de îmmuri ridicate pentru 
slăvirea unicităţii exemplarului 
umam: îm poezia ermetică singu- 
rătatea devine o forţă și aceasta 
e poate uma dintre cele mai îm- 
portante caracteristice ale poeziei 
ermelice. Unui nou conținut snt- 
ritual îi va trebui şi o nouă hai- 
nă, um limbaj adecuat care dă 
formei exterioare a poeziei er- 
metice o anumită obscuritate, 
care e de fapt numai aparentă. 
O obscuritate care e tocmui ex- 
presia unei lumi îndepărtată de 
simpla realitate, a unei lumi din 
afară de realitate. Cei care soco- 
tesc poezia ermetică drept „un 
șir de vorbe fără înţeles“, por- 
nesc în judecata lor — sau în 
lipsa lor de judecată — tocmai 
dela limbaj. Necunoscându-i sem- 
nificaţia, cuvântul le  rămâtrie 
străin, dându-i o greșită înter- 
pretare. 

„Poezia ermetică — încheie 7. 
Giglio — nu este numai o ma- 
nieră, și limbajul ei aerian, în- 
depărtat, uşor ca un freamăt nu 
e caracteristica ei esențială, Poe- 
ziua ermetică are în ea ceva mult 
mai intim, mai adevărat şi mai 
sincer simțit. 

Ea e mai mult decât o formă: 
este o intimă comuniune spiri- 
tuală a poeților, care are un con- 
ținut al său propriu, original, și 
care determină şi această comu- 
mitate de expresie sintactică. 

Frica de a descoperi secretul 
lucrurilor, sensibilitatea înspăi- 
mântată de a fi pe punctul să in- 
tuiască adevărul şi să se găsea- 
scă faţă în faţă cu lumea obiec- 
tivă, este factorul cel mai înupor= 
tant care determină obscuritatea 
expresiilor şi a limbii ermetis- 
mului, Forma tainică a acestei 
poezii este oglinda exterioară, 
structurală, a unui adevăr as- 
cuns, a unei lumi poetice intime, 
plăsmuită din secrete și mistere, 


* dar care trăeşte la baza poeticei 


ermetismului”, 
SORACTES 


UNIVERSUL LITERAR 





Ce spun gândiri şi cânturi, pare, 
Nelămuriri şi toate câte dor? 


Nun visul întârzietor, 


Ci'n cuib de-Amiază, clar izvor, 


Seninuri ard, întregitoare... 


Noi, până când vom ia de soare, 


Slăvim aposul meteor... 


Zeiţă, zână plutitoare, 


Nu rabdă'n sân ai crudei raze dor, 


Şi, singură, ni-e tuturor 


Stăpână, când ne-a prins uşor, — 


Și 'ceaţa-i fluviu și fior 

Al nopţii veşnice... Ne doare 
Tot ce ne-a desfătai. Spre soare, 
Luptăm cu-aposul meteor! 


Blând, ne-a icuprins, — ne'ndurătoare 


Curând... Veşmânt, culcuş îmbietor. 
Șin toţi e-un singur călător, 
Neputincios cu cei ce mor, 


Umbriţi, pe stânci clătinătoare, 


E timereţea'n drum spre soare... 


'Ca'm abur crengi aninătoare, — 


Cu trup suav... Mergând spre soare, 


Slăvim. aposul meteor. 


O, tu, ce'n crâng pari curgătoare 
Şi părul storci pe munţi pădurilor ! 


Nou leagăn dă cărărilor, 


Scântei, arar, 


Prin vremi... cu-aposul meteor. 


licăritoare, 


Se-aprind în 'drum... se sting fulgerătar, 
Nădejdi lăsând în urma lor 


O clipă... — Gând mântuitor, 
Păstrează, tu, 


«comori de soare, 


Sub negru-aposul meteor! 


Când larma tinereţii 'n cor, 


Răsună'n pas, — prevestitoare! 
Compactă fii! Mergând spre soare, 


Slăvim aposul meteor... 


Cum ne-a'nţeles, amăgitoare ! 
Ea-şi toarecendată lâna mai cu spor... 
Din tot ce-i cânt premergător, 


Credinţan drum netemătoare, 
Greşit vedea'n vrăymaş verotitor 


Șin vis câştig zăbovitor! 
De-ar trece jocu-ameţitor, 


Vedem părelnic un picior 


Şi, rar, o mână 'mdemnătoare... 
Singurătăţi. ...O, drum spre soare! 


Ni-i drag aposul meteor, 


Cu sprinten salt, lunecătoare, 
Ni-s repezi năzuințele'n pripor. 
Prin ierburi şi pe stânci, de zor, 


Avântul orb, e şovăitor... 


Căzând, se'nalţă, să'mpresoare 
Tot ce'mpresoară... N'avem soare... 
Luptăm ru-aposul meteor. 


Și... ceasuri trec, îngrozitoare... 
Şi anii, poate, trec în zbor... 
Prin neguri n'avem ajutor 





Indefinitiv, dece atâta sbatere, 
dece atâta disperare şi atâta tru- 
dă zadarnică ? O suferinţă ridi- 
colă, care tot mai persistă şi-mi 
macină necontenit zilele şi som-= 
nul. Nu-mi este admis nici mă- 
car visul — categoria viselor ha- 
lucinante, în care himera să se 
identifice cu idealul — în care 
singur să-mi creez alță dumneze- 
ire. Oare nu mi-au fost deajuns 
atâta ispășire, atâtea lacrăml 
vărsate fără rost și atâta întune- 
care? De ce nu vine cineva să 
mă învețe să cred în a:tceva, de- 
finitiv şi nesdruncinat, prin care 
să mă mântui ? 


Ni-i viața chezăşuitoare, 
Că lua-vom drumul drept spre soare, 
Ferind aposul meteor! 


Minune, furci rildicătoare 
Rup ceața şi din cer senfig în nor 


Șin munte piaptănă răzor, 
Topind povara rcrengilor 


Şi-a frunţilor neştiutoare ! 
0... ce zadarnic drum în soare, 
Slăvind aposul meteor! 


Pierdută ceaţă trecătoare, 
O, farmec zării, ameninţător! 
Din steagul supi, multicolor, 


Un fir mai deapănă'n mosor, 


Căldura, binefăcătoare; 
Ci, cu-ale noastre mâini, în soare, 
Cruţăm aposul meteor.,, 


ŞTEFAN STĂNESCU 





CONFESIUNI 


(Urmare din 


Mă îngrozeşte şi 
vieții, a vieţii generale care este 
ţot una cu moartea în fragmente. 
Şi faptul că-i sunt obligat cu a- 
tâtea servituţi şi umilinţe, de tot 
felul... Mă îngrozesc deasemeneg 
pasiunile spiritului pentru altee- 
va (mu ştiu ce necunoscut şi ne- 
satisfăcător încă, dar care va tre- 
bui să vină, îl aştept )). Adeseori 
nu mai mi-aduc aminte că sunt 
om şi că doar trupul acesta me- 
rită stupefiantul trăirii. Şi doar 








Cronica plastică 


Deschiderea „Căminului Artelor“ 


Două evenimente artistice de o covârși- 
toare importanță au marcat această pri- 
măvară. Unul este SALONUL OFICIAL, 
care prin prezentare, ţinută şi încurajări 
juste (premii și cumpărări) date ariiştilor a 
însemnat o eră nouă în viaţa noastră plas- 
tică ; iar celălalt deschiderea „CAMINULUI 
ARTELOR”, întrun cadru cu totul occiden- 
tal , oferind pentru prima oară în țara noa- 
stră un debușeu permanent picturei și seulp- 
turei, așa cum se obişnuește'mn străinătate. 

„CAMINUL ARTELOR” adăposteşte în !o- 
caiul Galeriilor Cretzulescu 45 (prelungirea 
arcadelor librăriei Buholz) o prea frumoasă 
expoziție a florilor, în interpretarea celor 
mai de seamă artiști ai noştri. Trei persona- 
lităţi se relevă viguros deasupra unui an- 
samblu foarte bine alcătuit şi prezentat. 
Una absolut magnifică a maestruiui necon- 
testat al florii ŞTEFAN LUCHIAN, celelalte 
ale lui FRANCISC ȘIRATO și THEODOR 
PALLADY, ale căror tonuri de caldă pros- 
pețime sunt cu adevărat fermecătoare. Cu 
deosebire buchetul galben al lui FRANCISC 
ŞIRATO, radiază o putere de viaţă şi o bo- 
găție de culori căreia cu greu îi poţi rezista. 
O spunem. cu atât mai mult, cu cât felul de- 
seori estompat şi vaporos, cu care se exprimă 
domnul ȘIRATO, nu intră cu totul în vede- 
rile noastre. De data asta însă, am fost cu- 
ceriți  Suportână  covârşitoarea vecinătate, 
ION 'ȚUCULESCU alături de THEODOR 
PALLADY îmbină în acorduri noi o seamă 
de tonuri sumbre şi vibrante, 

Cele două prețioase pânze ale maestruiui 
GEORGE PĂTRAŞCU (ar trebui încă puţin 
plecate, ca să nu lucească) sunt lucrate din 
acelaş metal cu sclipiri incandescente, pe 
care i-le cunoaştem. Ne-a încântat şi ne-a 
plăcut mult micul, dar deliciosul buchet al 
domnului CIUCURENCU.  Intradevăr, nici 
unul din tablourile prezentate nu e indi- 
ferent, fiecare reprezintă o operă de valoare; 
de aceea e inutil să mai citez ceilalți expo- 
zanţi, toţi cu nume bine cunoscute, 

Cât privește sălile, ingenios amenajate, nu 
avem decât cuvinte de înaltă laudă pentru 
ele, sunt mai mult decât frumoase şi lumi- 
noase, sunt şi cu gust alcătuite. Sculpturile 
d-nei CELINA EMILIAN, în special măştile, 
patinate cu un verde de cel mai plastic efect, 
ne-au încântat. Vitrinele cu cărți, legate de 
doamna CATERINA DULFU, se pot socoti 
una din revelațiile acestui an. 

Ne pare nespus de bine, că tot o femes, 
doamna DULFU, este în fruntea acestei înj- 
ghebări. Să nu se creadă că ne părtinim 
sexui, pentrucă facem parte din el, dar îm- 
părtășim părerea franceză — şi e o bucurie 
de câte ori putem să o constatăm — că Ro- 


Salonul Oficial (III) 


mânca e bunul cel mai de seamă, pe care-l 
posedăm, 

In afară de săli de expoziţie, mai sunt ta- 
blourile din raft, care scoase, iau loc unul 
câte unul pe șevalet; în timp ce privitorul 
confortabi! instalat, soarbe cu nesaţ un in- 
terior de pădure a lui ANDREESCU, sau 
acea miraculoasă pasăre argintie, pe care tot 
ANDREESCU neîntrecutul nostru pictor, în- 
tr'o zi de delicată și sobră inspiraţie a pus-o 
pe pânză. 

* 

Sa vorbit mult de premiile SALONULUI 
OFICIAL ; nemulțumiți ca totdeauna sau 
găsit destui. Cunoaşteţi proverbul francez „cor 
ne peut contenter tout le monde et son 
pere”... cu drept cuvânt! 

S'a rostit sau s'a scris și fraza următoare: 
cum e posibil să fie premiat „Autoportretul” 
lui NUNI DONA? La care, răspundem — 
neîntrebaţi, şi din iniţiativă proprie — i s'a 
dat pentrucă, măcar odată, la un SALON 
OFICIAL, o luorare lipsită de academisn, 
trebuia recompensată. Măcar odată, o lucrare 
tânără, clară, bine compusă, plină de accent, 
merita să fie relevată,.. 

Nu se ştie — pentrucă nu a fost urmărită 
— hu se știe, ce silință și-a dat NUNI DO- 
NA, de patru ani încoace, pentru a izbuti 
ceeace a expus acum la Salon. Nu se știe — 
dar cu știu. Se prea poate să fi ştiut-o și 
juriul — în ori ce caz — a presimţit-o ! 

Imi pare rău că nu pot vorbi de mulți din 
expozanţii Salonului, numai pentru că nu 
am loc destul. In schimb, li se vor reproduce 
din catalog bucăţile, pe măsură ce apare 
Universul literar. Nici: o acuarelă slabă nu sa 





NUNI DONA Natură moartă 


primit, aproape toate sunţ interesante. Spi- 
cuim, cele două ale MERICHII RÂMNI- 
CEANU, acele ale sensbilului și delicatului 
DRĂGUȚESCU, aceia a lui AUREL DIACO- 
NESCU, GEORGETA VINTILESCU, ION 
MUSCELEANU apoi a COCĂI MEȚIANU, 
teribil de LL. Grigoresciană — din păcate — 
ce bine ar fi să-şi uite paleta profesorului 
și felul lui de a pune în pagină ! Am regretat 
infinit: să nu fi putut vedea expoziţia lui 
MIRON CONSTANTINESCU la Propagandă, 
socotind după acuarela premiată, că prezenta 
desigur un interes deosebiţ, 

In sculptură, se relevă — atât cât o per- 
mite lumina neprielnică — „Drumul nou” în 
bronz al domnului BARASCHI ; amănunţit 
studiat, cu vechi mijloace. MICHEL - AN- 
GELO nu-l lasă să doarmă pe domnul Ba- 
raschi, e foarte frumos să mai ai astăzi use- 
menea crez. Departe de a fi pompier, cum 
„ironic” se intitulează domnia-sa, credem că 
statuia d-sale este o lucrare de suflu larg 
plină de avânt, Sunt bucăţi admirabil stu- 
d:ate, „le -morceau” cum spune Francezul -- 
poate puțin — în dauna întregului, 

Vedem în catalog „interpretare după figura 
Mareșalului” de ION GR. POPOVICI care 
are Ja Propagandă un cap minunati al M. 
S. REGELUI MIHAI 1 (dealtfel Majestatea 
Sa are trăsături extraordinar de elocvente 
pentru daltă, vezi și capul lucrat de Ba- 
raschi), 

Această „interpretare” o găsim numai în 
catalog, oare dece? 

Fotografiată, pare a fi o operă de mare 
anvergură, ieșind cu totul din comun, 

Să fi supărat „interpretarea” când a fost 
așezată pe soclu? 

Soarta interpretărilor, doar ştim că nu-i 
să piacă!.,. 

Din puţinele ducrări ale d-lui POPOVICI, 
desenuri colorate văzute de noi, deducem că 
are o personalitate cu totul atrăgătoare și pe 
care să sperăm să o vedem afirmându-se în 
sculptură, cât de curând, 

In redarea liniştită şi pură a MILITZEI 
PĂTRAȘCU, figura, plutind par'că în sferele 
inspirației, a scriitorului Liviu Rebreanu, se 
detaşează din blocul de marmoră cu o calmă 
demnitate. 

Vom numi apoi pe CRISTEA GROSU, 
ŞTEFAN BAĂEȘŞAN, ELENA SEROVA, fără 
să exceptăm maeştrii ajungi de a căror fai- 
mă nu se mai vorbește, cum sunt IOAN JA- 
LEA și CORNEL MEDREA cu aportul loi 
întotdeauna de prim ordin și printre noi, ceie 
două capele ale lui ION JIGA, pline de pro- 
misiuni pentru viitor, 

Termin cu regretul de a nu fi putut men- 
ționa pe toți acei care o merită, 


LUCIA DEM. BALACESCU 


pag. I-a) 


permanenț? aş vrea și eu să fiu omul acestui 


veac, să fiu omul anonim ai gloa- 
tei, dus inconștient spre toate 
prăpastiile. Dar nu pot, nu știu 
cine mă opreşte, nu-mi găsesc 
nicăiri sensul, măsura fiinţării 
mele biologice. Nu pot sau pur și 
simplu refuz... 

Nu cred absolut în nimic și 
dece să mă condamnaţi pentru 
necredințele mele? Nu cred — 
şi este așa de simplu, de comod, 
este aşa de dureros să spui că 
nu crezi — așa ca și cum ai spu- 
ne: astăzi nu-mi este foame! 
Vedeţi în ce groaznică  echiva- 
lenţă cu zoologismul uman am 
ajuns ? Deaceea mi-i scârbă de 
toți oamenii care luarează şi 
cred în minuni. Nu există mi- 
numi, Trebue să înţelegeţi odată 
pentru totdeauna că totul este 
sortit pieirii, 

Mi-i teamă, însă, că sunt aşa 
de inuţil — că nici moartea s'ar 
putea întâmpla să nu-mi mai fie 
dată. Dar atunci, cine mă caută 
şi nu mă găseşte? Cui aparţin 
cu adevărat, de nu vine nimeni 
să mă ia mai repede și să mă 
păstreze pentru sine ? Dece simt 
în mine clocotind îngeri lipsiți 
de nemurire și chiar demoni de 
peste fire, zbătându-se ? Pentru 
Dumnezeu, să se sfârșească oda- 
tă cu urîtul acesta îngrozitor, 
Daţi-mi raiul înapoi, întoarceţi- 
mă dinspre moarte, opriţi-mă 
aci... Dece mereu între cer şi 
pământ, niciodaţă neputând a- 
junge cerul și nici ameţeala pă- 
mântului ? Unde ești, cei ce mă 
cauţi? Unde? 

Până acum am trăiţ mereu în- 
tre limite, mereu între certitu- 
dini. Tocmai acestea m'au oprit 
a deveni cel adevărat. Am fost 
copil şi-am plâns, înspăimântân- 
du-mă, la prima revelaţie a apa- 
riției stelelor. Mam îndrăgostit 
şi de chipul meu din oglinzi, dar 
de câte ori a doua şi a trei zi îi 
vedeam încruntările, suteream de 
pioarte, Poate câteodată am fost 
şi zeu şi sfânt şi înger — însă i- 
dentitatea acestor funcţii divine 
mă plictisea și mă amăgea A- 
cum nu mai sunt nimic și țotuș: 
sunt așa de fericit ! Dacă va tre- 
bui, însă, să profesez ceva — a- 
tunci singura mea profesie va fi 
aceea a antiistoricului, a antispi- 
ritului. 

Simt, dealtfel, că mă scurg îna- 
poi, merg deandaratelea spre nu 
ştiu ce — şi-mi este indiferent 
ce o să se întâmple. Vedeţi, cea 
mai mare melancolie o ţrăesc pe 
marginea propriilor mele răstur- 
nări, mâhnirea cea mai adâncă 
o am în faţa absenței mele din 
timp. Sunt prea singur și nimeni 
nu mă ocrotește. Sunt părăsit în 
mijlocul lumii şi nici eu însumi 
nu mai mă găsesc. Dumnezeu 
m'a pierdut printre întunecările 
firii, iar providenţialul meu în- 
ger m'a părăsit, 

Deaceea îmi este urit în lume, 
mi-este urit între atâtea lumini 
și atâţia oameni, Dece oare zimi 
uritul acesta ca pe un revers al 
paradisului? Mi-e urît şi doar 
nu sunt unic, ci suntem doi, zece, 
o mie, milioane Ge oameni — și 
la toți ne este la fel de urit. 








Doe i sa 
i rest 


NOTE GERMANE 


ESTE OARE 


numaidecât festivă atmosfera ne- 
cesară sonetului ? 


Nu se pot întruchipa, în catre- 
nele și terţinele lui, și esențele 
mai înfuze, mai încărcate cu ira- 
țional şi autentic ale psihicului 
nostru ? 

Cine a hotărît ca severele-i ca- 
noane să nu poată cuprinde și 
alte priveliști decât pe acele lu- 
minate de toridul sau  blândul 
soare, — întotdeauna însă numai 
stea sau soare, — al artei rigide, 
cristaline, rigid de cristaline și 
cristalin de reci? Ce trebue să 
primeze : schelele cu ajutorul 


cărora Meşterul Manole își urcă 
zidirea legendară, — sau sufletul 
care simte, vede, se consumă și 
se realizează în zidire ? 

Schema şi, deci, scheletul me- 
tric şi al rimei din economia poe- 
tică a sonetului, pu sunt decât 


mijloace de condensare și mazi- 
mă filtrare, măsuri de cea mai 
riguroasă prevenire formală a 
îvirii umpluturilor şi mijloace de 
eliminare a zgurii. Din acest 
punct de vedere, sonetul e mai 
pretenţios decât puriștii Stephane 
Mallarme și Stefan George, sau, 
în orice caz, le-a anticipat, cu 
veacuri în urmă, doctrinele poe- 
tice, Din acest punct de vedere 
sonetişti nu pot fi decât marii 
îndrăgostiţi ai formei. 

Dar sonetul nu mărginește ce- 
rurile lăuntrice incluse în ceeace 
ni se pare mai potrivit a numi 
fond față de în aparență mai 
materiala formă. Cu o condiţie 
însă : Nimic zornăitor și nimic 
de prisos să nu-i altereze melo- 
dia în limitele și în puritatea că- 
reia se pot desăvârși toate ele- 
mentele lui, 


Cine nu-şi dă seama sau neso- 
cofește, în mod voit, această con- 
diție existențială poate înjgheba 
duium de versificaţii, cu rimă și 
ritm, cu sens limpede și puse pe 
cuvinte în ținută de cea mai ele- 
ganiă rigoare, fără să fi pătruns 
în încînta sonetului, căci a numi 
sonet poemul care îndeplineşte 
numai  formalităţile consacrate 
ale ritmului și rimei, e prea pu- 
țin. Mult prea puţin, 

De aceea nu pot reuşi în sonet 
decât maiștrii riturilor poetice. 
Cei ale căror gesturi mu sunt 
gratuite nici în cea mai subtil și 
mai inutil nuanțată traiectorie a 
mânii ce săvârşeşte jertfa misti- 
că supremă, Cei ce se spirituali- 
zează sau se psihizează integral 
în clipele slujbei divine a scrisu- 
lui, Cei 'ce simt şi știu că au o 
răspundere, — un legământ. 


PLATEN 


a fost unul din poeţii germani 
cari îşi dădeau seama de toate 
acestea şi a fost primul care 
şi-a seris sonetele cu conștiința 
Tucidă că îngrădirile își au rostul 
lor şi nu trebuie clintite, 
Stidarea pe care o aruncă „gu- 
ralivilor criticaștri“ îm chiar pri- 
mul din cele 62 de sonete e, oa- 
recum, confesiune și program : 
„Desleagă-te de toate acele 
lanțuri pe cari le-ai purtat de 


o apa a a ta a n Pa Ra A 


Există un ceas nepotrivit al 
urîtului, pe care nu-l] putem în- 
lătura. Sar părea că tocmai în 
ceasul acela, echilibrele cosmo- 
sului s'au rupt și nu mai pulem 
fi oameni ai pământului. 

Dar, de acum toate se vor 
sfârşi, încet-încet. Calm, calm. 
Trebue să fiu calm, Zadarnic îmi 
crispez mâna pe braţul altui om, 
în deșert mai strig şi-mi proclam 
efemera nemurire. Mă așteaptă 
altceva, decât o urcare la cer 
Știu bine, am conștiința deșertă- 
ciunii mele. Căci mie nu-mi este 
permis să mor pentru fericirea 
lumii. O, de câte ori n'aș fi mu- 
Tit, bucuros aş fi lăsat în urmă 
o lume mai fericită !.. Dacă în 
fiecare dintre noi sar ivi câte 
un lisus, atunci lumea ar fi şi 
mai tragică decât în aparenţa ei 
de acum, pentrucă unul pe altul 
ne-am crucifica şi-ar rămâne să 
sufere florile, stelele, apa, pietre- 
le, văzduhul, 

Totuș, pare-mi-se că mai mi-u 
rămas ceva. Fuga, renunţarea, 
reintegrarea în materie. Vreau 
să mă întunec definitiv, vreau să 
rămân o simplă expresie a fiin- 
ței. Tot ceeace am mai scris îna- 
inte de aceste pagini, le consider 
anulate, pentrucă am mințit. Nu 
mai mi-aduc aminte despre ce 
anume era vorba, Numai pe a- 
ceasta o valoritic ca pe cea mai 
sinceră şi ultimă contesie publi- 
că. Toate celelalte au fost sinis- 
tre creaţii ale 'spiritului. Adevă- 
rul acesta este, de sus, dela pri- 
mul rând până la semnătură. 

Căci din clipa asta am renun- 
țat pentru totdeauna la turbură- 
rile spiritului, nu-l mai am, nu-l 
mai simt. Trebue să recunosc că 
am devenit în sfârșit Suprema 
Nulitate. 


LAURENȚIU FULGA 


bună voie până acum şi nu dori 
să placi, cu puerilă desperare, 
mediocrităţii deşarte, 

Chiar dacă-şi strânge pumnii 
răutatea, mai respiră suflete cari 
îndrăznese cu mândrie să baiă 
vii ca şi sufletul tău;  deaccea 
fasă cântecele să-ți răsune! 

Criticaştrilor guralivi îngădu- 
ie-le micimea de a vestei: şi lău- 
da când una, când alta şi dea 
nu cuprinde niciodată unitatea, 
unui spirit. 

Scurta lor oțărire va trece toa- 
tă, — tu însă scutură de pe tine 
josnicia zilei când ritmul sfânt 
te duce în sus“, 

Nu este însă, nicidecum, vor- 
ba, în aceste versuri, de „tanţu- 
rile“ sonetului, ci de acele cu cari 
me încătuşează medioerul, fluc- 
tuantul şi, nu rareori, meschinul 
„ce-zic-alţii', 

Deși se consideră numai mo- 
dest spicuitor de spice care vine 
în urma secerătorilor Francesco 
Petrarca, Luis de Camotns şi 
Friedrich Ruckert, Platen nu-i 
rămâne dator cu răspunsul nici 





PLATEN 


chiar unui Goethe când olimpi- 
cul dela Weimar zeflemește so- 
netul, socotind că ar fi o tormă 
care te-ar obliga să și recurgi la 
cleiuri câteodată spre a obţine 
ceva unitar: „Nur weiss ich hier 
mich nicht beqguem zu  betten, 
Ich schneide sonst so gern aus 
ganzem Holze, Und miisste nun 
doch auch mitunter leimen“, 


(„Numai mu ştiu să mă culc aici 
confortabil,/ Deobiceiu  cioplesc 
cu plăcere din lemnul întreg. Și 
ar trebui acuma totuşi să mii 
încleiez câteodată“). 


„CHIAR ŞI PE TINE — 


i se adresează, tot în sonet, Pla- 
ten, — „chiar şi pe tine, puter- 
nicule, pe ţine pe care acum căți- 
va ani te-am mai văzul negând 
cu zeflemea profunda meu fiin- 
ţă, — pe tine însuţi te numui azi 
printre ai mei, printre acsia ce 
se bucură de favoarea mca. 

Căci cine e pătruns de cecace 
este adânc adevauut, aceiuia for- 
ma trebuie să i şe suoună, — iar 
ceeace poate părea periculos câuv- 
pariului, pe maistru trebuie sâ-t 
desvăluie dumaezeeşte. 

Cui îi încolțesc în piepi pute- 
rea şi prea plinul, acela stăpă- 
nește, cu dreaptă mândrie cu- 
vântul şi se mișcă uşor chiar șia 
cuprinsul! rimelor grele. 

E! îşi taie, îndemânatec și si- 
gur, fără a încici vreodută, 
trunchiul fugar al cântecului și, 
ceeace face el, este din lemn în- 
treg'. 

Deşi nu le aminteşte în sonelul 
în care este vorba de Petrarca, 
Luis de Camwoens şi Riickert. so- 
netele lui Shakespeare au fost, 
în anumite privinţe, izvorul de 
inspiraţie cel mai admirat pen- 
tru Platen » 

„Cu orice loz tu tragi cel mai 
bun număr, căci cine, ascmeni 
ție e în stare să pătrundă așa de 
adânc în cea mai profundă ini- 
mă ? Când începi să cânți tu, a- 
muţim ca nişte nevolnici amuţi- 
tori. 


Nu capriciile vreunei fete 
ţi-au stingherit somnul, — dar 
te vedem, mereu, luptând cald 


pentru prietenie: Amicui tău te 
scapă din laţul femeilor, iară îru- 
musețea lui e glorie şi îngrijo- 
rare pentru tine. 

Până la grijile cari te rod, in 
locul lui, apoteozezi toate și până 
și durerea pe care el te lasă să 
o suferi ! 

Oricât de mult te-ar supăra, 
lipsitul de suflet, tu nu te lași 
de el şi vezi, cu durere, viermele 
viciului în cel mai frumos tran- 
dafir“. 


GEN PE CÂT DE DIFICIL 


la prima vedere pe atâta de greu, 
sonetul poartă, cu și acel prieten 
shakespearean, viermele viciului 
îm cel mai frumos trandajir. Vi- 
ciul acesta îi poate lua farmecul 
tuturora accesibil, destăinuindu-i 
numai înițiaţilor în sensaţiile ce- 
le mai rajinate ale vieţii. Totuși, 
departe de a ji perimat, — şi do- 
vada o avem, la noi, în opera u- 
nui Corneliu Moldovanu și în re- 
centul volum de împliniri și re- 
velaţii ale d-lui Ion Pillat, sone- 
tul, ca orice lucru definitiv, deci 
valabil peste timp, rămâne și pe 
viitor forma care te obligă să fii 
meșter ducă poți. 

Iară  Platen a fost un mare 
meșter al sonetului german, 


TRAIAN CHELARIU 








4 








ŞTEFAN GEORGE DESPRE 
MALLARME 


Stefan George cel dintâi care 
după uriașii Romantismului, a 
cucerit în limba germană  con- 
temporană acea împărăţ:e sufle- 
tească în care vorbele mărtun- 
sesc o viaţă şi o realitate supe- 
rioare, şi-a arătat admiraţia față 
de MALLARME prin numeroase 
traduceri din opera acestui poet. 

Iată câteva fragmente dintr'un 
capitol de proză consacrat mare- 
lui poet francez. (L.obreden aus 
TAGE und TATEN,  Aufzeich- 
nungen und Skizzen von Stefan 
George ed. Gunther u. Co. Bor- 
lin), 


Orice artist vrednic de acest 
nume a dorit măcar odată în 
viața lui să se exprime într'o 
limbă de care mulţimea pro- 
fană să mu se poată servi, sau 
să-și așeze vorbele astfal încât 
numai cel inițiat să le afle în- 
țelesul adânc... Intunecimi me- 
lodioase se găsesc şi la Pindar, 
şi la Dante şi multe chiar la 
limpedele Goethe. 

e 

Să ne gândim la acele tainice 
vonbe și vrăji care sau păstrat 
în popor cu o neîndoelnică pu- 
tere de vindecare şi care răsună 
ca nişte chemări de duhuri şi de 
zei ; la vechi rugăciuni care ne-au 
adus mângâiere fără ca să ne fi 
gândit la conţinutul lor, la 
inexplicabile cântece şi versuri 
din vremuri străvechi care însă 
când sunt rostite, revarsă peste 
noni tatazuri de plăceri şi de ne- 
cazuri reinoind palide amintiri 
care asemeni unor surori îndu- 
rerate ne întind mâini ademeni- 
toare. 

e 

lată de ce, Poete, tovarășii și 
discipolii își spun atât de bucu- 
ros maestru”, fiindcă tu ești ce! 
mai greu de imitat şi totuși ai 
atâta putere asupra lor; fiindcă 
toți năzuesc către cea mai înaltă 
perfecţiune în sens şi sunet pen- 
tru a putea sta în fața ta; fiind- 
că tu păstrezi mereu o taină și 
ne laşi să credem în acel frumos 
tărâm care singur este veșnic. 

(Tradus de Al. Philippide) 


LA VIE DE MALLARME DE 
HENRI MONDOR 


Printre cei care și-au conşa- 
«rat viața cultului poetului care 
a scris După amaiza unui Faun 
Doctorul Henri Mondor este, fără 
îndoială, unul din cei mai pasio- 
naţi şi mai desinteresaţi în ace- 
lași timp. Probabil că n'ar fi dat 
niciodată publicității rezultatul 
la care a ajuns prin cercetările 
lui pline de dragoste şi de ad- 
mirație, dacă vremurile grele nu 
l-ar fi silit să se retragă în, acea- 
stă mânăstire pe care arta o 
oferă acelora are știu să-i hă- 
răzească tot ce au mai bun în ei. 

Lucrarea lui este cea mai im- 
portantă alături de aceea alui 
Kurt Wais, apărută în 1938 la 
Miuinchen. 

Henni Mondor nu e nici critic, 
nici literat şi asta e foarte bine. 
De marea poezie nu te apropii cu 
fraze de critic, ci cu multă umi- 
lință și o mare dragoste. Aşa 
face şi autorul nostru care ne 
prezintă nu foarte mare număr 
de inedite datorită cărora el 
evocă viața poetului. De fapt, el 


lasă scrisorilor, anecdotelor şi 
operei grija de a arăta lupta de 
fiecare clipă înfățișată de stor- 
țarea creatoare a profesorului 
de engleză care o viaţă întreagă 
a dus război istovitor pe două 
fronturi, acela al mizeriei mate- 
riale şi al creaţiei. 
(R. B.) 
ed. Gallimand N.R.F. Paris 1942 


SONETELE: O MANIE 


Dintr'o scrisoare către Cazalis: 

„Vei râde poate de mania mea 
de-a scri sonete — nu vei râde, 
fiindcă şi tu ai făcut sonete deli- 
ciouse — dar pentru mine sone- 
tul e un mare poem în Mic; Ca- 
lrenele şi terțetele îmi par cân- 
tece întregi, și câteodată stau 
trei zile ca să-i echilibrez părți» 
ie pentruca totul să fie armo- 
nios şi să se apropie de frumos...“ 

(E vorba de sunetul Renou- 
veau. Mallarme are douăzeci de 
ani). 


NEPUTINŢĂ SAU CULTUL 
FRUMOSULUI? 


Ceiace sa numit neputința lui 
Mallarm& e această admirabilă 
exigență de artă pură și mân- 
drul dispreţ al unui tânăr sărac 
față de orice improzivaţie pripi- 
tă și fructuoasă, 

(Mondor) 


PRAGOSTE DE VACANȚĂ 


Dragostea vieţii lui: 

mu.Stii tu că sunt un  neghiob 
şi că m'am lăsat prins în cuksa pe 
care o întinsesem într'um stufiş 
din ţara Dragostei? Zărisem aici 


o fată destul de drăguță, distinsă, 


tristă. E germană şi guvernantă 
într'o familie de aici. Sunt de-a- 
tunci şase săptămâni. Mă atrăgea; 
nu ştia cum, am început o curte 
înverşuna ă. Refuzuri, fugi, spai- 
me, roşeli din partea ei; tenaci- 
tate dintr'a mea, Insfârşit, de câ- 
teva zile S'a îmblânzit şi am în- 
ceput să imtru în viaţa ei. Ca 
toa'e guvernântele care sunt în- 
totdeauna  declasate, ea are un 
farmec melancolic care şi-a pro- 
dus efectul asupra mea aşa că 
m'am cam îndrăgostit, 

Când am văzut asta, am încer- 
cat să lupt, presimţind o mulţime 
de necazuri:  si'uaţia ei pe care 
puteam s'o siărîm, deoarece de- 
pinde în întregime de purtarea 
ei; spionajul oraşelor mici, timpul 
pierdut. Lupta mn face decât să 
aţâţe. 

Ea, e tristă aici şi se plictisește. 
Eu sun: trist si mă plictisesc. 
Din cele donă melancolii ale noa- 
stire am putea face o fericire. 
N'ar îi de mirare ca ea să înceapă 
să mă iubească puţin; sunt sigur 
că am intrat deja în viaţa ei. 
Poate fac o prostie. Ba nu, m'am 
să mai fiu aşa de singur în timpul 
vacanţelor. 

(Scrisoare către Cazalis 
din 4 April 1862) 
„De fapt, n'a mai fost aşa de 
singur fi;ndcă cea pe care o iubea 
a deveni! doamna Mallarme. 


NAŞTEREA HERODIADEI SAU 
JURĂMÂNTUL POETULUI 


ji 

„Și acum m'am pus hotărît pe 
lucru. Mi-am început însfârşit 
Herodiada. Cu spaimă, fiindcă 
inventez o limbă care trebue 
numaidecât să ţâșnească dintr'o 
poetică foarte, foarte nouă, pe 
care aș putea-o defini în două 
vorbe: Să zugrăvești nu lucrul 
ci efectul pe care luorul îl pro- 


Le vierge, le vivace 
et le bel aujourd hui 


Le vierage, le vivace et le bel aujourd'hui, 

Vant-il nous dechirer avec un coup d'aile ivre 

Ce lac dur oublie que hante sous le givre 

Le transparent glacier des vols qui n'ont pas fui ! 


Un cyagne d'omtrefois se souvient que c'est lui 
Maenifique mais qui sons espoir se dâlivre 
Pour n'avoir pas chante la region ou vivre 
Qucand du sterile hiver resplende lennui. 


Tout son col secouera cette blonche agonie. 
Par l'espace infligee & loiseau qui le nie 
Mais non l'horreur du sol ou le plumaae est pris 


Fantâme qu'ă ce lieu son pur sclai assigme 
[ simmobilise au songe froid de mâpris 
Que vii panmi l'exi! inutile le Gyane. 


Sonet 


-.- 


Lui Basil Mumtecmu 


Virgimul azi, cel mândru și cel însuflețit, 

Ne-o sparge el cu aripi de vânt şi de beție 
Uitatul lac ce-l tură sub ger cu nostalgie 
Strălimpezile sloiuri de sbor neisbăvit ! 

O lebădă din timpul apus și-a amintit 

Măreţ dar fără 'ndemnul să scape din: sclavie 
Că n'a cântat ținutul în care să revie 

Când sterpului tematic uritul i-a sclipit. 

S'o scutura lung gâtul ei tot de alba moarte 

Ce păsării, negând-o, zăpada îi împarie, 
Dar nu de glod și groază ce penele i-au prins. 
Nălucă “m locul unde lucire albă leagă, 

Cum împietreşte — lasă regesc disprețul nins 
Intr“un exil zadamik s'o troenească 'ntreagă, 


Trad. de ION PILLAT 








duce. Versul, aci, nu trebue deci 
să se compună din cuvinte ci din 
intenții și toate vorbele trebue 
să Gspară în faţa sensaţiilor... 
Vreau — întâia oară în viaţa 
mea — să izbutesc. N'aș mai 
pune mâna în viața mea pe o 
pană dacă aş fi învins. 


JURĂMÂNTUL UNUI POET DE 
22 DE ANI 


II 
Dintr'o scrisoare către Cazalis 
din Martie 1868. 


„Așadar am a-ți povesti trei : 


luni, în linii foarte mari... Le-am, 


petrecut lucrând cu înverșunare 


la Herodiada, lampa mea știe! 
Am scris uvertura muzicală, care 
e încă aproape în stare de schi- 
ță, dar pot să spun fără îngâm- 
fare că va fi de un efect nemai- 
pomenit și că scena dramatică 
pe care o cunoşti nu e față de 
aceste versuri decât ceiace este 
e vulgmă image G'Epinal com- 
narată cu o pânză de Leonardo 
da Vinci. Imi vor mai trebui 
încă trei sau patru ierni ca să 
sfârşesc această operă, dar atunci 
voi fi făcut însfârșit ceiace visez 
să fie un Poem demn de Poe și 
pe care poemele lui nu-l vor în- 
trece. 

Ca să-ţi 


vorbesc cu această 





Note despre 


Destinul literar al lui Ste- 
phane Mallarme îmi evocă în- 
totdeauna un titlu din Balzac: 
La recherche de Pabsolu. Mal- 
larme a fost un căutător de 
albisoluţ, Destinul lui a fost să 
propună viitorului câteva 
splendide enigme și să rămâ- 
nă prin sforțările Imi, dacă 
nu prin realizările lui, ca un 
exemplu durabil de înaltă 
viaţă spirituală în slujba unei 
frumuseți imposibile sau cel 


puţin inaccesibile omului de 
astăzi. 
Puținele realizări ale lui 


Mailarme au rămas cu un 
ciwdat aspect de fragmente, 
de ruine pe urma unei cum- 
plite iupte între intenţie şi 
faptă, 

Invăţăturile lui, mai mult 
poate decât opera lui, alcă- 
tuesc partea lui durabilă. Ce- 
iace el a propovăduit întrece 
cu mulț ceiace a construit. 

„A sugera — iată visul...” 
Prin această scurtă frază, care 
a devenit mai târziu progra- 
mul unui întreg curent lite- 
rar, Mallarme respinge  ex- 
presia directă, imaginea foto- 
grafic exactă, descripția pre- 
cisă şi în acelaş timp respin- 
ge pathosul și discursivitatea, 
dlocvenţa, şi pasiunea. 

In Mallarmâ erau doi oa- 
meni (ca în noi toţi, de alt- 
fel). Unul era îndrăgostit de 
nelămurit şi de obscur, de vis 
nebulos şi sensuri oculte, cău- 
tător de absolut și de esențe; 
celălalt avea respectul formei 
rigide, al regulei clasice, al 
disciplinei şi al constrângerii 
artistice. 

Din colaborarea acestor doi 


a ieşit o operă curioasă şi 
unică în felul ei, ratată în 
bună parte, dar uluitor de 


revelatoare în părțile ei izbu- 
tite. In cele mai pline şi mai 
cizelate versuri cu putință 
s'ascunde un fond obscur, o 
expresie eliptică, muzicală şi 
neprecisă : 


1vere d'autorite se trouble 
L'orsque, sans nul motif, on dit 
De ce midi que notre double 
Inconscienice approfondiţ 


Que, sol de cent iris, son site, 
Iis savent sil a bien €te, 

Ne porte pas de nom que cite 
Lor de la trompette diEHE. 


Din aceste opt foarte muzi- 
cale versuri, doar ultimul a- 
duce o imagine imediat inte- 
ligibilă: Aurul trompetei de 
Vară. Acesta este de altfel 
unul din procedeele lui Mal- 
lanmeâ: Dintr'un bloc de ver- 
suri strălucitoare dar fără 
sens inteligibil ţâşneşte de- 


UNIVERSUL LITERAR 











CENTENARUL MALLA 


semănătoare care s'au adunat în CUM LUCRA MALLARME 


noi din cele dintâi vremuri și 


proclamând, în fața Nimicului 
care este adevărul, aceste glori- 
oase minicinni ! Acesta e planul 





MALLARME 
(Văzut de Gauguin) 


volumului meu liric și acesta va 
fi poate tiilul lui, Gloria Minciu- 
mii sau Glorioasa Minciună. Voi 
cânta cu disperare”, 

Matdarme va lucra toată viuţa 
la acest poem şi se va gândi la 
e! chiar cu două ceasuri înainte 
de moarte. 


odată un vens care luminează 
şi pe celelalte, făcându-le şi 
pe acestea, dacă nu inteligi- 
bile (aceasta la Mallarmâ nu 
se întâmplă niciodată) dar cel 
puțin capabile de-a sugera 
jumătăţi de sensuri, netămu- 
rite dar puternice impresii, 
fugitive imediat ce cauţi să le 


defineşti. 

Arta lui Mallarme nu des- 
chide porți largi. Intredes- 
chide. Drumul pe care ţi-l 


arată nu-l vei cunoaşte ni- 
ciodată până la capăt. Dar îl 
vei bănui mereu, Din două 
sensuri pe care ţi le oferă, 
poţi alege unul. Dar le poţi 
alege pe amândouă; şi, din 
alăturarea lor, un al treilea, 
poate, se va desprinde. 

Iată de ce frumusețile pe 
care le găsim în opera lui 
(alcătuită în partea ei cons- 
tructivă din vreo şaizeci de 


poeme şi câteva poeme în 
proză) apar fragmentare şi 
fără şir, fulgere în negură, 


aşchii de soare în întuneric. 
Cele mai frapante, dacă nu 
cele mai adânci, sunt acelea 
ieșite din transpuneri ciudate 
de sensaţii, în imagini ca a- 
cestea : 
„des calices 
De mes robes, arme aux 
farouches dâlices, 
Sortirait le frissah blanc de 
ma nudite.... 


Ce blanc vol ferme 
Care e evantaliul inchis, sau 


Vertige ! voici que frissonne 
L'espace comme un grand 
baiser 
Qui, fou de nafitre pour 
personne, 
Ne peut jaillir ni s'apaiser... 
sau 
Coure le froid avec ses 
silences de faulx... 
Trompettes tout haut dor 
pâme sur le vâlir.., 


Este desigur aici o artă 
foarte rafinată, tăcută din 
multă meditaţie, îndelung 
chibzuiiă, în care aşa zisa in- 
spiraţie nu mai are nici cel 
mai mie loc dar care nu ex- 
clude, totuş, pathosul şi sbu- 
ciumul, ca în poemul neispră- 
vit al Herogiadei, cu versuri 
scrâșnite şi strânse, ca niște 
cătuşe : 


J'aime Vhorreur d'âtre et 
je veux 
Vivre parmi Vetfiroi que me 
font mes cheveux, 
Pour, le soir, retirâe en ma 


couche, reptile 
inviole, sențir en la chair 
inutile 


LE PITRE CHAȚIE 


Prima versiune : 


Pour ses yeux, — pour nager dans ces lacs dont les quais 
Sont plantâs de beaux cils quun matin bleu pânttre, 


Text definitiv : 


ULTIMELE RÂNDURI SCRISE 

„Recomandări cu privire la 
hârtiile mele 

„(Pentru când mă vor citi dra- 
gii mei). 

Mamă, Genevieve, 

„Spasmul cumplit de înăbuși- 
re pe care l-am suferit adineauri 
poate să se reproducă în cursul 
nopții și să mă doboare. Alunci 
nu vă veţi mira că mă gândesc 
la grămada semiseculară a noțe- 


lor mele, care nu va face decât 
să vă încurce, fiindcă nicio pa- 
gină din ele nu poate să ser- 
vească. Numai eu singur aș puU- 
tea scoate ce este... Aș fi făcut 
asta dacă ultimii ani lipsind nu 
mar fi trădat. Așadar, ardeţi 


-Mallarme 


. trimise de Revue blanche 


Le froid scintillement de ta 
pâle clarte, 

Toi qui te meurs, toi qui 
briles des chastete, 

Nuit blanche de glacons et 
de neige cruelie! 


Exemplul lui Mallarme are 
valoare prin ceeace el a vrut 
mai mult decât prin ceeace a 
făcut. El a vrut, între altele, 
să desprindă poezia din dis- 
cursiv şi din real, atribuindu-i 
calităţi de cunoaştere prin vis, 
de înălțare în absolut, de a- 
dâncire în inconștient. Opera 
lui, care apare de multe ori 
ca o strălucită chinezerie, nu 
realizează decât prea puţin 
acest lucru. Sensul pe care 
fără îndoială că Mallarme a 
vrut să i-l dea sa pierdut 
odată cu el şi opera rămâne 
pecetiuiță pe vecie. Incercă- 
rile de explicare, în frunte cu 
aceea, voluminoasă și savantă, 
a lui Tribaudet, rămân fără 
niciun folos general. Oricine 
adânceşte pe Mallarme îi gă- 
seşte un sens, dar e absurd să 
se vorbească aici de un sens 
valabil pentru toată lumea, 
un sens cu putere de lege. 

Toi din această pricină, a 
imita pe Mallarme este o iîn- 
treprindere cu totul fără rost. 
Invăţăturile lui, exemplul lui 
de căutare a frumosului ab- 
solut sunt vrednice de urmat. 
Paul Valery este unul dintre 
cei care au tras foloase de pe 
urma Acestor învățături şi a 
acestui exemplu, Dar opera 
lui, afară de unele asemănări 
superficiale de ton, nu mai 
păstrează nimic din Mallar- 
mâ, Taina mallarmeană, atât 
de rar dar atât de turburător 
realizată în câțe un vers: 


Le transparent glacier des 
vols qui Mont pas fui... 
Fuir ! lă-bas fuir! je sens que 
des oiseaux sont ivres 
D'âtre parmi P&cume incon- 
nue et ies flots... 
Et tu fis la blancheur sanglo- 


La solitude bleue et sterile a 
fremi... 


N'a mai putut trece în me- 
ditația gravă din  Cimetigre 
marin a lui Valâry, monu- 
ment frumos dar greoi, rece 
şi sterp, nici în Narcisse, nici 
în La jeune Parque. Inco- 
municabilul a rămas incomut- 
nicabil. Poarta spre vis pe 
care Malarme o deschidea, 
intr'adins, doar pe jumătate, 
rămâne  îndărăinic închisă 
pentru cei care vor să-i fure 
taina, 

AL. PHILIPPIDE 


PI CN CO a a a ae aa ca a A aa a a A aaa 


siguranță, eu care sunt victima 
eternă a descurajării, trebue să 
zăresc adevărate splendori! 

Din nefericire, adâncină până 
într'aiâta versul, am dat de două 
abisuri, care mă umplu de des- 


nădejde.  Umul este Neantul la 
care am ajuns fără să cunosc 
Budismul, şi sunt încă prea 


mâhnit ca să mai pot crede chiar 
în poezia mea și să mă așez din 
nou la lucrul pe care gândul a- 
cesta copleşitor ma făcut să-l 
părăsesc. d 

Da, ştiu, nu suntem decât for- 
me vane ale materiei — dar su- 
blimi totuş pentrucă am inven- 
tut pe Dumnezeu și sufletul no- 
stru. Atât de sublimi, dragul 
meu! încât vreau să dau spec- 
tacolul materiei care are  con- 
știința că este și care în acelaș 
timp se avântă nebunește în vi- 
sul acesta, deși ea știe că nu 
poate fi acest vis, cântând Sufle- 
tul şi toate divinele impresii a- 


O ASOCIAŢIE A POEZIEI 
EUROPENE 


„Iţi place lucrurile mari: iată 
unul din ele... Capitalele secțiu> 
nilor franceze sunt Paris şi Avig- 
non. 

„Dragul meu „e vorba pur si 
simplu de o breaslă. Suntem câ- 
țiva cărora ne e drag un lucru 
disprețuit: e bine ca să ştim câţi 
suntem şi să me cunoaştem; cei 
absenţi să se citească şi cei călă- 
tori să se vadă“. 

(Scrisoare lui Mis'ral) 

Se gândea la Spania, Italia, An- 

glia, 
$ 

Ce departe e civilizaţia de a 
procura bucurie stării de vis! 
Ne putem mira că nu există în 
orice mare oraș o asociație de 


visăltori pentru a spriiipi um jur- 
nal care să înregistreze even.- 
mentele în lumina proprie a vi- 
sului. 


tot: nu există nicio moştenire li- 
terară, dragii mei. Nici măcar să 
nu arătați asta cuiva;  refuzuţi 
orice amestec curios sau amicul. 
Spuneţi că nu Sar putea găsi 
nimic, ceiace de altfel e adevă- 
rat şi voi, singurii oameni din 
lume în stare să respectați în- 
tradevăr o întreagă viaţă de ar- 
tist sincer, credeți-mă că trebue 
să fi fost foarte frumos. Așa că 
nu las nicio hârtie inedită ațară 
de câteva frânturi tipărite pe 
care le veţi găsi lângă Un con:p 
de des și Herodigda, terminată 
dacă soarta va vrea“. 

MallarmeE moare la câteva cea- 
suri după ce a scris acest testa- 
ment. 


DRUMUL DIN URMĂ 


Vreo îreizeci de persoane din- 
tre care niciuna nu-şi stăpâneș:e 
plânsul, însoțesc sicriul la cimi- 
tirul din Samoreau, lângă Valyvins. 

Rodin e cu Renoir care a con- 
dus-o pe domnişoara Jeannie Go- 


Jai, Muse, — moi, son pitre, enjambâ la fenâtre 
E4 fui notre baraque oi fument tes quinquets, 


Yeux, lacs avec ma sainte îvzesse de remaitre 
Autre que Phistrion qui du geste 6voauais 
Comme plume îa suie ignoble des guinamets, 
Pai țrouâ dans le mur de toile une fendtre. 


billard. Dujardin e lângă doamna 
Mâry Laurent, Ducet şi Thadâe 
Natamson. Vaillard «e între Men- 
des şi Roujon. Dierx, mu de- 
parte de Marthe Mellot, e cu 
Bonniot şi Uzanne. 

Soarele sirălucește pe râu, pe 
acoperişuri, pe luntrea. care îi era 
dragă. In aer e o căldură dulce. 
Cântecul murmurat al după am e- 
zilox de vară face să vibreze câm- 
pia. Câţiva ţărani în haine de 
Duminică, câţiva lunirași și can- 
tonieri s'au alăturat poeţilor. 

Cână ajungem pe clina liniş- 
tită şi la locul în care sunt morţii 
din Samorean şi Valvins, nimeni 
nu mai observă bine sfârşitul ce- 
remoniti, a'ât de putemie izbuc- 
nește emoția. 

In mijlocul unei discreţii care 
face ca plecarea poetului să se- 
mene cu viaţa Imi. acest minuscul 
cortegiu arată o imensă durere. 
Sioriul e acoperit de flori strălu- 
citoare. Se văd marile coroane 
ȘI 
Mercure de France. Roujom inain- 


20 





IUNIE 1942 ——= 


ME, 


tează până lângă groâpă, Epune, 
în numele prietenilor, cu greu, 
câ'ava vorbe de adio și, zguduit 
de plâns, nu poate sârşi. Men- 
des face semn lui Valery să 
rostească omagiul tinerilor dar 
toţi, vechi tovarăși şi tineri disci- 
poli, plâng, şi Valâry mu poate 
vorbi. 

Rodin spune celor de lângă dân- 
sul: „Cât timp are să mai ire- 
buiască naturii ca să refacă un 
as'îel de creer?“ 

(Momdor, La Vie ae Mal- 
Jarme 2 vol. Gallimard 1942) 





ULTIMA MODĂ 


Pentruca să câștige ceva bani, 
Mallarme publică o revistă de 
modă: Ultima modă, gazetă mon- 
denă şi familiară realizată cu 
concursul, în ce privește moda, 
a marilor croitori, — tapiţeri — 
decoratori, restauratori, horticaul- 
tori, amatori de bibelouri şi de 
sport. 

Colaboratării lu. literari sunt: 
'Pheodore de Banville, Leon Clo- 
del, Francois Coppte, Alphonse 
Daudet, Sully Prudhomme, Vil- 
liers de l'ls:e-Adam, Zola, etc. 

In realitate, în afară de cola- 
borarea propriu zis literară, el 
sngur face toată gazeta și sem- 
nează: Marguerite de  Ponty, 
Miss Satin, le chef de bouche 
chez Brâhault, o cititoare alsa- 
ciană, o castelană bretonă, core- 
spondenţi anonimi X, Zizi mu- 
latră din Surati şi chiar Olim- 
p-a, negresă. 

RAINER BIEMEL 


L'AZUR 


De l'6ternel azur la sereine ironie 

Accable, belle indolemment; comme ies fleurs, 
Le po&te impuissant qui maudit son genie 

A travers un dâsert sterile de Douleurs. 


Puyant, les yeux fermâs, je le sens qui regarde 
Avec lintensite d'un remords atterrant, 

Mon âme vide, Oă fuir? Eţ queliomuit hagarde 
Jeter, lambeaux, jeter sur ce mepris navrant ? 


Brouillards, montez ! versez vos cendres monotones 
Ave de longs haillons de brume dans les cieux 
Que noiera le marais livide des automnes 

Et bâtissez un grand plafond silencieux ! 


Et toi, sors des 6tangs l6in6ens et ramasse 

En tem venânt la vase et les pâles roseaux, 

Cher Ennui, pour boucher d'une main jamais lasse 

Les grandis trous bleus que font mâchamment, les oiseaux 


Encor ! que sans râpit les tristes chemintes 
Fument, et que de suie une errante prison 
Eteigne dans P'horreur ae ses noires traîntes 
Le solejl se mourant jaunâtre ă Lhorizon ! 


Le Ciel est mort.—Vers toi, j'accouts ! donne, 6 matiere, 
L'oubli de VIdeal cruel et du Peche 

A ce martyr qui vient partager Ja litiăre 

Ou le bstail heureux des hommes est couch, 


Car j'y veux, puisque enfin ma cervelle, vide 
Comme le pot de fard gisant au pied d'um mur, 
N'a plus Vart d'attifer la sanglotante idee, 
Lugubrement bâiller vers un tr6pas obscur... 


En vain ! V'Azur triomphe, et je Ventends qui chante 
Dans les cloches. Mon âme, îl se fait voix pour plus 
Nous faire peur avec sa victoire mschante, 

Et du metal vivant sort en bleus angelus! 


I! roule par la brume, ancien et traverse 

Ta native agonie ainsi qu'un glaive sâr ; 

Ou fuir dans la revolte inutile et perverse ? 

JeJ suis hante€, L'Azur! VAzur! VAzur! VPAzur! 


STEPHANE MALLARME 


AZURUL 


Batjocura senină a ceruiui etern, 

Trufaş nepăsătoare ca florile, *'mpovară 
Blestemele poetului nevolnic, ce s'aştern 
De-alungul unor sterpe deșerturi de calvare. 


Fugind, cu ochii orbi, îl simt privind — jeratec, 
In sufietu-mi, cu forţa căințelor târzii. 

Fugi ! Unde ? Care noapte so sfâşii, şi sălbatec 
S'o svâri peste disprețu-i sfâșietor, fâşii ? 


Ci ereșteţi, neguri ! verse-și cenușa voastră rece 
In zdrenţe lungi de pâlcă leșia peste cler 

Și mlaștinile toamnei azurul să-] înnece, 
Zidiţi-l sub uriașe tavane de tăceri. 


Și tu, din lacul Lethei trezeşte-te, şi-adună ; i 
In calea ta, nămolul și galbenul lui stuh, 

Plictis iubit ! Şi-astupă c'o mână veșnic bună 

Spărturile albastre de aripi, din văziuh, 


Și încă ! Fără preget să-ți fumegi hornul bont 
Trudit cotion, şi dâra de fum iscat va stinge ?n 
Rătăcitoarea carceră a negrelor funingeni 
Făclia soarelui pălind la orizont, 


E mort Auzul! 'Ție, Materie, 


*'mehinare ! 


Dă-mi tu uitarea : Visul să nu mai chinuiască 
Un biet martir ce vine să'mpartă ieslea'm. care 
Adoarme fericita cireadă omenească ! 


Căci vreau, pentrucă ?'n fine azi cugetul golit 

Ca vasul cu boială izbit de un perete 

Nu-mi mai sulemenește suspinu *n nimb de mit, 
Să gust lugubrul morții obscure pe "ndelete. 


In van! Azurul bimre; în van! Y'and cum cântă 
In clopote. Și inima-mi se face graiuri ca 

Mai mult izbânda lui să ne 'nspăimânte, 

Si aur viu țâşneşte ?n albastru Osană! 


Rostogolit prin pâcle, străvechiu, e] îţi străpunge 
Născânda agonie, tăiş de paloș dur; 

Fugi! Unde? Răzvrătire zadarnică. Te-ajunge. 
Sunt hărțuit. Azur ! Azur ! Azur! Azur! 


'Trad, de ION FRUNZETTI 


20 1UNIE 1942 











Cronica literară 





„STRANIUL PARADIS“ 


de Laurenţiu Fulga 
(Editura Universul, Bucureşti, 1942) 


Rareori lectura cărţilor mai 
provoacă în noi acel sentiment 
de surprindere şi mirare naivă 
pe care-l încercăm în momentele 
de supremă libertate interioară 
când trăim în afara omilcăror de- 
prinderi ale sociabilităţii. Actul 
vreaţiei literare ajunge prin re- 
petiție o funcție obligatorie a 
culturii, una din formele institu- 
ionale intrate în  obișnuinţele 
vieţii sociale. în comun. Lucrul 
literar în sine nu mai este prilej 
de uimire, multiplicat prin tra- 
die pe dimensiunea timpului 
concret, în perspectiva m:reu a- 
dâncită a istoriei literare. 

Puţine cărţi mai  turbură de- 
prinderile, răstoarnă criterii 
sau le sdruncină temeiurile şi: ne 
indeamnă să gândim cu puteri 
neajutorate la acest lucru extra- 
ondinar care este o carte şi la 
neobișruita putere de  sociabili- 
tate a cuvintelor. „,Straniul Pa- 
radis” e o astfel de carte, — vio- 
lentă pentrucă iese din abişnun- 
ţa literaturii, prin forţa ireveren- 
ţioasă a temperamentului, a în- 
geniului sau geniului, ps care și-l 
expune cu ostentaţie autorul. 1n- 
trebarea asupra stilului. în ex- 
presia Imi concretă, scriptică,, 
încă Nu se poate pune în cazul 
lui Lamvrenţiu Fulga: 

Bogăția conținuturilor sufle- 
teşti şi a semnificaţiiior covârşeş- 
te preocupările de expresie şi $.- 
nută literară. Stilul cărţii e aea- 
ceea neîngrijit pe alorurea, con- 
fuz uneori, iar 'termenii impro- 
prii. Accentul e pus pe inspiraţie 
nu .pe elaborare, — adică pe o a- 
niuime stare de tensiune şi ardere 
lăunbriică, pe o infinită  aspira- 
ţiune către idealitate şi trans- 
cendere a sensorialității prin re- 
verie exaltată, simbol sau iluzi2. 
„Straniul Paradis” datorește 
prea puţin literaturii înţeleasă 
ca tradiţie şi deprindere a unui 
luaru organizat, Deaccea nu pe 
clemente de compoziţie şi pe co- 
respondențe :ntarioare de ecnili- 
bru al înţelesurilor cu plăsticita- 
tea formelor se sprijină structu- 
va nuvelelor din „Straniul Para- 
dis” ci pe creiarea unui climat 
excepțional în care personajele 
cărții trăesc cu exaltare convin- 
gerea predestinării lor şi reve- 
laţia pe care şi-o prilejuiesc unale 
altora. 

Intro notă introductivă  La- 
urerfţiu Fulga îşi previne cititorii 
asupra unei împrejurări care dă 
o unitate esențială prozii din 
, Straniul Paradis”, prin revenirea 
ei £u stăruința implacabilă a 
unul destin, în existența fiecă- 
vuia din eroii muvelelor. Această 
împrejurare îi înrudoște, dân- 
du-le um aer de familis, iar 
cărții acel climat specific care nu 
pyate fi identificat în vreunul 
din aspectele sensibile ale vieţii 
desfășurată în raporturile concre- 
te aie spaţialităţii și existențai 
sociale, Iată, cu vorbele proprii 
ale autorului, împrejurarea care 
simgularizează pe eroii nuvelelor 
sale : 

„In cartea această vă veţi în- 
iâlni cu oameni perechi, doi, ma- 
reu câte doi — şi drama acestei 
dualități e cu atât mai sfâşietoa- 
re, cu cât nu se pot despărţi în 
nici un fel unul de altul, nu se 
pot deslaga definitiv — pentrucă 
o soartă necunoscută şi abjectă, 
un înger al întunecării ori un 
zeu dznplacabil — tot îi; mână 
înainte, mereu unul lângă altul 
— ca să se ispășească unul pe 
altul, să se îndure unul pe altul, 
să creadă că astfel vor învinge 
limita impusă de mai înainte“, 

Observarea acestei dualităţi ca 
o lege a existenței. omenești dela 
care nimeni nu se poate sustra= 
ue, potrivit căreia „al doilea in- 
tervine ca o condiție necesară a 
împlinirii destinului celuilalt”, a 
măi fost desigur făcută, între 
alții de Schopenhauer (fiecare 
își caută în viață compiementul 
ideal, perechea sortită, după ra- 
porturi de compensație între în- 
suşirile fizice şi morale ale ce- 
lor doi parteneri). Nu, interesea- 
ză insă originalitatea sub aspec- 
tul teoretic, a obsewvaţiei, ci for- 
ţa intuitivă, intensitatea vizio- 
nară cu care acest adevăr este 
trăit până la extaz, demenţă 
sau sinucidere de penrsonagiile 
„Straniului Paradis”, In „Taina 
Soniei Luicova“ povestitorul -cu= 
roaște bucuria extalică prin ală- 
turarea în iubire de femoea ra- 
re-i era sortită: 

„In ceasurile acelea nu eram 
prezenţi, nu me simţeam realită- 
țile nudice; era prezentă numai 
semniticaţia acelei cununii, doar 
beatitudinea pe care atât de bo- 
gat me-o acorda unitatea corpo- 
sală. Deaceea nam considerat 
niciodată, dragostea mea ca un 
păcat sau un dezechilibru în or- 


d.nea micului nostru univers, ci 
tocmai o spiritualizare a cărnii, 
Căci identificarea noastră nu că- 
păta un contur uman şi exterior, 
c1 o plinătate cerească şi o dum- 
nezeiască bucurie“, 

Conștisnţa anticipatoare a pre- 
destinării este limpede rostită de 
povestitor la începutul confesiu- 
nei salc: 

„Sunt convins însă, că pentru 
fiecare om în parte — există 
doar o singură temee egală lui, 
care i-ar putea aparţine. Există 
acel tip de femes, care fără să 
te fi auzit vorbimd, fără să te fi 
văzut chiar şiie că e născută a- 
nume pentru tine, Numai ţie ţi 
s'ar dărui, numai tu fiind în stare 
so desăvârşeşti în propriul ei 


destin”. 
E convins de acel absolut — 
nec plus ultra — care a însem- 


at pentru el dragostea Soniei 
Luiceva: „sunt în viaţa unui om 
întâmplări atăt de perfect sfâr- 
vile, că după ele nu mai poate 
urma nimic altfel“, Iar în alt loc 
notează „prin ea m'am redăruit 
mie însumi“. lată deci femeea 
intervenind „ca o condiţie nece- 
sară a împlinirii destinului celui- 
lalt”, condiţia dobândirii pleni- 
tudinei şi a unităţii interioare, 
a  desăvârșirii întru absolut. 
Motivul acesta al subitei i- 
d-ale il întâlnim în toate nuve- 
leie și el creiază climatul de în- 
îv:gurată aştopiare şi  adoraţie 
extatică, acela care ne-a îndrep- 
tățit să reiovăm caracterul esen- 
țial liric al prozei lui Laurenţiu 
Pulga. 

Probabil, cava din această ten- 
siune lirică se datoreşte şi spiri- 
tului vârstei autorului, dar tem- 
peratura arderi: interioare a 
prozei sale, viziunea dramatică a 
existenței di!atată până la halu- 
vinație, — acestea sunt trăsături 
permanente care ţin de structura 


„intimă a talentului său, 


In nuvela „Vânt de Octombrie” 
ni se spune de doi prieteni, Gri- 
sor Eronim și Pavel Botez, cari 
fără să ştie unul de altul se în- 
iâineau întrun pare — n'are im- 
portanță dacă aevea sau îm în- 
chipuire doar — cu Iubita ideală 
„mult așteptata“ sau „mult vi- 
sata“. Nici Grigor Eronim, nici 
Pavel Botez nu-i: vorbiseră vreo- 
dată. Unul îi spunea Solitara, 
altul Azuria, fiecare pentru el 
însuși. Dar într'o zi, Iubita se si- 
nucide și unul din îndrăgostiţi. o 
găsește moanlă pe o bancă din 
pare. Cu tot amănuntul concret 
al morţii și a: scenei de un ma- 
cabru grotesc în care femeca e 
dusă pe braţe de trecători la am- 
bulanța salvării, realitatea rămâ- 
ne mai departe covârşită de sem- 
unificarea tragică a faptului de 
conştiinţă trăit de Eronim Gri- 
£or, de acea proectare peste a- 
parențele concrete, a stfâşierii lui 
lăuntrica. Sunt câteva pagini de 
o forţă linică şi o intensitate 
extraordinară în care identifi- 
cându-ne cu suferința neîncăpu- 
tă şi inexpresibilă a îndrăgosti- 
tului trăim noi înșine procesul 
halucinant al realizării realităţii, 
în care peisajul fizic, gesturile 
camenilor şi motivările lor se re- 
compun într'o priveliște inedită, 
cu o mirare nouă: 


„„Căzu o frunză, căzu a doua, și 
încă una şi alta și: alta. Toată 
giădina se prăvălea. Copaxii se 
sgâlțâiră din pământ şi scârţâiră. 
Statuile tremurau şi  implorau 


veşnicia, Era în toate, până în 
rădăcini, o cădere generală, o 
descompunere unanimă. Sărbă- 
tosrea agoniilor din Octombrie. 
Uite o frunză, uite un om spân- 
zurat, uite o sticlă cu vin. Toam- 
na! Octombrie! Agonia cea mai 
regească. Nici soare, nici noapte. 
Im spăţiul acela sfâșietor se abă- 
tea propriul timp al lu: Eronim 
Cigor, timpul în care dorea nu- 
mai să moară şi să uite. Oamenii 
i se părea că merg ca maimu- 
țcle, fiecare ducându-şi în spate 
Crucea. Un copil se aplecă să ri: 
dice o frunză. 

Nebunulz, no lua! îi strigă 
Eronim. E plină de lacrimi și su- 
terinţă, i 

Copilul se uită înfricat spre el, 
totuşi o ridică 

O fată frumoasă își înălțase 
Tața în sus, ca să se îmbete de 
căderea tmunzelor. 

— Nu, halucinato! îi strigă 
Eronim Mai bine acoperă-ţi o- 
brajii. 'Toamna îţi va lăsa pe 
buze şi pe tâmple peceţi negre 
şi nimeni nu te-o mai iubi. 

Fata aceea frumoasă se uită 
la el înfricată, dar continuă să-şi 
înalțe fața mai sus”, 

In parc, dinaintea băncii pe 
care murise Jubila, cei doi în- 
drăgostiţi așteaptă mână în mâ- 
nă, covârşiți, apariţia ei pe care 
in acea atmosferă de învălmășire 
aprigă a dorului și haiucimaţi= a 
simţurilor, o așteptăm împreună 
cu ei: 

„53 isca de undeva din necu- 
noscut un parfum tare de mires- 
me streine, care se apropia îm- 
bătător și adormitor. Exiazul în 
această stranie revelaţie, creștea 
cu cât mai clar se auzeau paşii 
spiritului ei liber... 

Amândoi îşi înălțaseră priviri- 
le înspăimântați, strângându-şi 
tot mai mult mâinile, Sar fi 
putuţ crede că e o fază de ne- 
bunie latentă dar nu, căci ea era 
cu adevărat. Venea plutitoare şi 
ușoară, zâmbind. Toţ în vest- 
minte roșii, tot uimitor de fru- 
moasă, dar atât de vie că amân- 
doi îi fugiră imainte s'o întân- 
pine- 

— -Solitara! , 

-- Azurial strigară ei  înfio- 
raţi, așteptând să le răspundă 

Frumoasa necunoscută se apro- 
pia neșovăind şi cu fiecare pas 
mai înspre lumea lor, creştea 
remărginirea în jurul ei Era 
atâta măreție în umbletu-i regal 
atâta puritate, că şi arborii se 
închinară, siatuetele își plecară 


-câpetele și păsările îi sărutau 
hainele. i 
— Cine  ești?, răspunde-ne, 


cine eşii? strigă inebunit mefe- 
ricitul Pavel Botez, 

Ochii îi scăpărară, glasul se 
sparse uscat. Ea se afla doar la 
doi peşi în faţa lor, luminătoare 
ca o stea de sus și majestuoasă 
ca o regină. Doamne, de unde ai 
răsării-o şi cum de-ai creat-o 
anume pentru noi? Cine ești? 

— Sunt Iluzia! răspumse zâm- 
bind frumoasa necumoscută“, 

Ca acestea sunt încă multe pa- 
gini în „Straniul Paradis“, asu- 
pra cărora cititorul va reveni 
recitindu-le cv acelaş interes pa- 
sionaţ cu care ne întoarcem me- 
reu însetaţi la esenţiala Poezie 
ca şi cum ar fi vorba de propriul 
nostru destin, — după ostenitoa- 
rele rătăciri dealungul prozelor 
dive:se, 


MIHAI NICULESCU 





Note românești 


PUSTIUL ROȘU 


se numeşte romanul cunoscutu- 
lui poet George Ionașcu. Apăru- 
tă zilele acestea, cartea lui Geor- 
ge Ionașcu înfăţişează cititorilor 
un număr de episoade dramati- 
ce, cuprinse în perioada 1939-— 
1941, toate gravitând în jurul e- 
venimențtelor ce-au precedat :n- 
vadarea Bucovinei de nord, tre- 
cind apoi la suferințele de tot 
soiul cauzate de scurta stăpânire 
bolşevică şi temninându-se în 
vara anului trecut. 

Eroii romanului Pustiul roşu 
se detaşează din filele volumu- 
lui, trăind întens o viață sbuciu- 
mată; faptele descrise de autor 
sunt pline de veridic și. nu lasă 
niciun moment să se vadă exce- 
sul de imaginație la plămădirea 
ecțiunii; George Ionașcu a trăit 
el însuș o bună parte a cărții a- 
ceste:a ieşită dintr'o tragică ex- 
periență personală, 


PRĂVĂLIA DIAVOLULUI 
de 
MIRCEA STREINUL 


Peste câteva zile va apare 
„PRĂVĂLIA DIAVOLULUI", ro- 
man în două volume, de Mircea 
Streinul. Acţiunea primei părți 
a acestui roman începe îu jurul 
anului 1900 şi se termină cu imţra- 
rea în acţiune a României, ală- 
turi de Germania, împotriva Ru- 
siei Sovietice. Dealungul celor 
900 de pagini a primei părți, au- 
torul încearcă să redea opoziția 
om — moarte în toate stratu- 
rile sociale, Halucinantul episod 
al retragerii din 1949, zilele sum- 
bre ale dominaţiei bolșevice, pre- 
cum şi dorul de ţară al celor cari 
nu se putuseră refugia la timp; 
sunt redate cu muliă sinceritate. 


IN NUMĂRUL VIITOR 


vom. publica, în contimuare, 
interesantul reportai „Tipuri 
bucureștene”, al colaborato- 
rului nostru Paui 1. Daniel, 


SUNT ' 


său mu traducerile acaparante în- 
depărtând literatura naţională, 
iată o problemă care ne preoou- 
pă astăzi, într'un chip foarte des- 
voltat. 

Se scrie mult împotriva lor, iar 
unii le iau apărarea, dar nu s'a 
ajuns incă la o părere definiti- 
vă cari să definească rostul lor, 
Şi totuşi chesţiunea este pe cât 
de însemmată, pe atât de delicată. 

Pentru ce? 

Pentrucă tirajul cărților tra- 
duse se menţine, cu o uimitoare 
hotărire ridicat, pe când lucră- 
rile originale sunt veșnic privite 
cu îndoială. 

Publicul cititor nu este întot- 
deauna fin şi priceput. Totuși 
permanenta lui simpatie pentru 
traduceri ne poate da de gândit. 

Nu se va fi pricepând el cine 
ştie cât, dar cum se explică fap- 
tul că urmărește cărţi de autori 
ca Sigrid Undset: Zisohka, Schen- 
zinger, Charles Morgan, etc., mai 
de grabă decât alte opere, pe cari 
nm -le vom Numi pentru a nu a- 
duce prejudicii. Oricâţ de incult 
ar fi cititorul, faptul totuș e ciu- 
dat. Mai cu seamă, când sunt și 
alte exemple cari ne ajută în pă- 
rerea noastră : Un port la Răsărit 
a d-lui Radu Tudoran,a epuizat 
prima ediţie în câteva zile. Și nu 
este nici traducere, nici adaptare. 

Această, carte n'u fost îndepăr- 
tată dle pe piață de vreo tradu- 
cere. . 

Putem atunci să ne întrebăm: 
traducerile îndepărtează de ope- 
rele originale, sau acestea atrag 
traducerile ? 


TOTUȘI 


traducerile nu sunt redate totdea- 
una într'o formă excelentă (?!). 

Credem că nu s'a uitat „cazul“ 
unui celebru roman care a trebuit 
să fie retras de pe piaţă din pri- 
cina traducerii dezastruoase. Fe- 
nomenul acesta este însă, într'o 
măsură oarecare, generalizat — 
deoarece cu mioi excepţii tradu- 
cerile din literaturile străine 
sunt pur şi simplu catastrofale. 
Orice cante din acestea poate fi 


— vai! — cetită cu creionul roșu 


in mână... 

Una din excepţii, este romanul 
„Jenny“: ae curând apărut. în li- 
brărtii, D. Geouge Ciobanu, tra- 
ducătorul romanului lui Sigrid 
Undset, care a dat dovadă de 
foarte multă pricepere și de simţ 
literar, ni se plângea zilele tre- 
cute: Mi-e cam teamă să nu mă 
ia la bătaie contfnații-traducători 
care se vor vedea... nedreptățiți 
de traducerea mea. 

Stând și judecând drept, are 
omul dreptate, 

Dar ni se pare că și „genul“ 
inauguralt de ceilalți va trebui să 
dispară... 





“Roşiorii-de- “C/ede 


E-o viaţă-aici, mai vânătă, mai stinsă 


"UNIVERSUL LITERAR, 











SCRIE IN CAPITALA. 


Un colaborator al mevistei noa 
stre, ploieştean get-beget, se ata 
ieni la prânz într'o bodegă, din 
orașul cu statuia . libartăţii, cu 
câțiva dintre publikciștii locali. 

Până la orele... douășpe trecute 
fix, se consumase cimca una sută 
sticle mari cu bere „Azuga“. 

Spiritele erau oaredum înfier- 
bântate de 0,25% tărie g berei şi 
fiecare crezu de cuviință că e 
cazul să se lanide au revistele şi 
ziarele la cane colaborează. 

La un moment dat unui dintre 
cei de faţă se adresează poetului 
Florea Voican,. fostul colaborator 
al „Biletelor de papagal“, care mu 
mai contenea cu elogierea pro- 
prialui său Scris, 

— Ce tot te lauzi, mă, că serii? 
De cinci ami, m'âm mal văzut un 
rând scris de tine în revistele [2 
gazetâle locale. 

— Pardon! îi răspunse cu dis- 
preț poetul. Eu mu scriu la fi- 
țuiicile voasire, scriu în Capitală. 

— Are Areptalte, mă! interveni 
colaboratorul nostru. Voican i 
minte. L-am văzut: cu ochii mei 
soriind toată ziua... cărți poștale 
şi scrisori recomandalte... 


ŞAPTE PITICI... 


Imn aceiaş zi şi la aceia bo- 
degă, Florea Voican, poet și a- 
dept convins al lui Bachus, ca să 
dovedească celor prezenți că poe- 
ziile lui întrec rcu mult, în Cali- 
tate, pe ale altora, citi o poezioa- 
ră gingașă, scrisă pentru cei 
mici. Versurile începeau cam aşa: 


„Şapte piticei 

Toţi cu iminei, 

In mare alai, 

Pornesc prin susai”, etc., etc. 


După ce termină de citit, um- 
flă o sticlă de pe masă și turmă 
tot conţinutul pe gât. 

— Ei? Așa e că-i grozavă? în- 
trebă poetul, ştergându-şi gura 
cu mâneca hainei, 

— Bună, Voicane! strigară cu 
toții. 

Un minut mai târziu, colabo- 
ratorul nostru rupse de pe masă 
o bucată de hârtie, pe core scti- 
se în grabă câteva versuri Și citi: 


Șapte piticei, 

Toţi cu iminei, 
Văzând că tu bei, 

Până devii clei, 

Şi când cânţi faci pâs, 


In burgul vechi de care îmi legai 
Adolescența mea trudită și învinsă — 
Năvod de stele, vis şi putregai. 


Imi pare toamna mai fără conture 
Cu miros de rășiiii şi de inert 
Decât aldată barca. ei uşure 

Ce reteza nădejdile pe sfert, 


Atţi oameni defilează pe'nserare 

Ca să-și înghită porția de îimp.. Ă 
Burghezi mărunți, ei -nu. duc în spinare 
Nici besne mari, nici țăndări din Olimp. 


Incătuşat pe-o rână în restnişte i 


S'au pornit pe râs 
Și-au făcut pe ei 
. Sărmanii de ei!... 


Efectul fu catastrofal. Voican, 
neputând suporta ironiile, trânti 
sticla de dugumea, strigând: 

— Eşti un animal! 

— Ce fel de animal sunt? în- 
trebă, naiv parodistul. 

— Oaie! Că ești prost ca ea! 

Celălalt improviză imediat a- 
cest catren: 


Pin câte animale sânţ 

Pe fața întregului pământ, 
Doar oaia-i slăbiciunea sa: 
Fiindcă ea veșnic strigă: „bea!” 


IN ULTIMA VREME 


anticarii au devenit cei mai cău- 
taţi: librari. Fiindcă, spre deose- 
bire de alte timpuri, acum se des- 
tac mai multe. biblioteci dar şi 
pentrucă în marile librării, nu 
găsești totdeauna ce cauţi. Căr- 
țile cele mai felunite, uneori în 
legături e.egante, au devenit o- 
biecte de mare circulaţie. Din ne- 
fericire, și preţurile Jor s'au urcat 
în raport cu cererea. De multe ori 


vezi doritori să cumpere ceva, ui- . 


tându-se cu durere la un inabor- 
dabil preţ așezat pe o copertă a- 
trăgătoare : Balzac în ediţia Ple- 
iade (rarităţi) Pascal, Voltaire, 
etc, DR 

Zilele trecute, s'a vândut un 
Stendhal în ediția Pleiade cu 3000 
lei. Şi era vorba numai de Roșu 
și Negru. 

Autorul acestor rânduri cerea 
anticarului (dela care a surprins 
acest preţ) ediţia operilor lui Mi- 
nulescu și nu 0 găsea. 





Nar fi oare bine, în acest caz, 
să se revizu'ască şi unele itipă- 
rituri româneşti ? Faţă de o ce- 


-rere atât de mare de cărţi, este 


trist să nu putem găsi cel puțin 


autorii români şi acum să fie fă- 


cuți „mai” cunoscuţi. 


SUPĂRAREA POETULUI 
A urcat scările redacției cu pă- 


lăria trasă pe ochi, purtând sub 


- braț um caet. Pășea cu băgare de 


seamă, privind în. jur, ca nu cum- 
a să se lovească de vre-unul din 
oamenii care goneau pe săli. Când 
a ajuns în faţa ușii, şi-a potrivit 
nodul cravatei, apoi numai a bă- 
tut în geamul mat, încet și cati- 
felat, ca nu cumaa să deranjeze 
pe cei ce tăcecu, credea el, în 
spatele lui. A intrat apoi cu A- 
ceeași catifelată modestie, între- 
bând de unul dintre cei ce se 


A amuţit şi parcul ca un gând. : 
Pe bănci nwncearcă nimeni să mai riște 
Săi gâtuie tristeţile, râzând. 


aflau întâmplător pe-acolo. Duvă 
ce s'a prezentat, cu scuzele de ri- 
goare (și cât de inutile), pentru 


„deranj”, a încredinţat înterlo- 


Si totuşi câtă pulbere subțire | 
Nu .se cernea din soare pe alti. 


O! burgul meu frumos din amintire 
Azi parcă din cavouri te ridici ! 


ION PENA 


Celei plecate în vis 


In care floare să-ţi ghicesc făptura? 
In care ciripit de păsărică să-ți ascult, 
Selobiul râs, ce-ţi înflorea, demult, 
Grădina-obrajilor și gura ? 


In care stea ţi-ai pitulat privirea, 
Invăpăiaţilor tăi ochi ce-odată 'n Mai, 
Au poborit itoţi îngerii din raiu, 


cutorului său câteva file detaşate 


Ca să aprindă'n mine — jar nestins — iubirea ? 


In catre trestie, din toate, să admir” 
O boiului tău lină legănare ? 

Şi ?n care buclă de lumini solare 
Comoara părului să ţi-o resfir ? 


Din care murmur de izvor primăvetrin 
Să chem 1a mine caldul tău cuvânt, 
S'oprească!'n loc cumplitul vânt 

Ce-mi bântue prin sufleț nemilos, hain? 


Şi'n care sbor de porumbel, în astă primăvară, 
Să urmăresc cum sufletul ţi-l porţi 

Pe sub înalte, albăstrite bolți, : 

Pe cari cu diamante seara le presară ? 


Mi-ai îost cândva acvea, și soare cald şi'ndemn ; 


Azi urc, în dorul tău, numai Golgote; 
Te simt în preajma mea în tot șim toate 
Si totuși despre tine nu am un singur semn. 


CRISTOFOR.'VITENCU 


din caet. „Spre consultare, iar 
dacă nu sunt bune — la coș, a 
ținut să mai adauge. Poesiile, au 
luat întâmplător calea coșului, 
pentrucă în afară de un „cer în- 
stelat” şi niște „ochi ca mura” 
nu mai era vorba de cine ştie ce 
lucru nou. 

„.Eri a sosit la aceeaşi redacţie 
o mică foiţă dintr'un dulceag fund 
de provincie. Intâmplător, unul 
dintre cei ce erau acolo, a des- 
chis-o şi a dat cu ochii de două 
coloane subliniate cu creionul 
chimie. Injurii la adresa revistei 
a cărei ospitalitate o ceruse — și 
mai apoi, la aceea a omului care 
îi cercetase manuscrisele cu o în- 
țelegere, pe care nu o acordă nici- 
odată acelor ale: sale. 

Cetindu-i invectivele, „maes- 
tru!” (!!) de până mai eri a avut 
doar o singură părere de rău: 
aceea că stilul micului pamflet nu 
era cine ştie ce măestrit — ci 
dimpotrivă, clămpănea din toate 
încheeturile, şi încă la fiece 
rând... 


NOTĂ DESPRE GRABĂ 

O remarcă pe care de multă 
vreme încă vroiam S'o facem, este 
aceea că o mare parte din ma- 
terialul pe care-l primim la acest 
colț, este conceput sub tristul și 
neesenţialul semn al grabei. File 
întregi, smângălite în fuga con- 
deiului, improvizate aproape, se 
îngrămădese una peste alta, anu- 


lându-se prin nestatornicia pe 
care chiar autorii lor le-o iîm- 
primă. 


ŞEZĂTOAREA LITERARĂ 


dela Chişinău, care a avut loc 
Duminică 14 Iunie 1942 în sala 
Teatrului Express, pune încăoda- 
tă problema festivalurilor cultu- 
rale și scriitoriceşti în provincie: 
Numai pentru fixarea raporturi- 
lor de cunoaştere între marele 
public şi scriitorii cunoscuţi doar 
din cărți, dar îndeosebi pentru 
propaganda naţională — mai cu 
seamă în oraşele provinciilor de 
curând dezrobite. Este o ches- 
tiune care ar trebui să dea. de 
gândit atât forurilor superioare 
de propagandă, cât şi Societăţii 
Scriitorilor — care într'o strânsă 
colaborare ar putea ajunge la 
rezultate demne de toată lauda. 





Sunt câteva amănunte care 
trebuesc amintite, referitor la şe- 
zătoarea dela Chișinău, Propusă 
și având loc sub auspiciile Mi- 
nisterului Propagandei, pentru 
care a. Al. Bădăuţă — Secreta- 
rul General al ministerului me- 
rită toată recunoştinţa, şezătoa- 
rea a prezentat un interes sur- 
prinzător, In imensa sală a Tea- 
trului, scriitorii au fost aştep- 
taţi de aproape 3000 de auditori 
— în faţa cărora s'a: desfăşurat 
un variat şi bogat program li- 
terar. Caravana, sub condiuce- 
rea poetului D. lov şi ă Pr. 
George A. Petre — compusă 
din George Dorul Dumitrescu, 
Teodor Al. Munteanu, Laurenţiu 
Fulga, Al. Raicu, Oonstantin Sal- 
cia — a fost mărită de prezența 
scriitorilor basarabeni N. Dună- 
reanu, Sergiu Matei Nica, Sabin 
Velicaa, V. 'Țepordei, Sergiu Roş- 
ca, Jorgu Tudor, etc. 

Dar, asupra acestei şezători 
vom reveni cu un amplu repor- 
taj săptămâna viitoare. 





CANTECE NOUI 





_ CGomentarii mici (Il) 


Dela poesie la trudă (adică la 
artizanat) nu e decât un singur 
pas, pe care nu fiecare şiie însă 
să-l facă şi să-l respecte. O spu- 
nem aici sincer şi răspicat că 
niciodată nu vom da curs unor 
astfel de producțiuni, mai. ales 
când ne gândim la Poetul, care 
în cine știe ce colț al zării, șterge 
pentru a suta oară o virgulă, ca 
s'0 așeze în cele din urmă la ve- 
chiu-i loc, la fel de stângaci și 
de incert. Graba omoară poesia. 

Spunem aceasta cu tragicul 
sentiment pe care uneori ţi-l dă o 
revelație, o spunem mai cu sea- 
mă  gândindu-ne la o prezență 
care până și în clipa de faţă — 
cu mult dincolo de noi — ne 
mustră cu un zâmbet pe câ! de 
iertător, pe atâta de trist. 


UN POET APARTE 


este poate domnul D. Missir, care 
şi-a întitulat volumul de debut: 
„Macabre”. Va trebui să spunem 
că acest simbol este căutat, cel 
puţin într'o măsură oarecare, dur 
singularizarea pe care și-a îm- 
pus-o poetul este un semn care 
trebue remarcat. Când destui 
cântăreți ai liricei noui cântă e- 
lanurile vajnice și impeluoase, în 
chip de liliac, d. D. Missir, cântă 
oase cadaverice, femei moarte, 
umbre stranii şi parcuri haluci- 
nante. E drept că o doză de ro- 
mantism nu poate fi exclusă din 
acest cosmos, dar aerul poesiei 
d-lui Missir este interesant în 
măsura în care e singular. Marii 
lui  înaintași, Poe, Baudelaire, 
Nerval și Chamisso au frecventat 
cu 0 cu totul altă temperatură 
aceste zone, dar niciodată lucru- 
rile nu pot fi epuizate. 

Aşa că volumul d-lui Missir e 
un mic tot din care lectorul atent 
nu se poate să nu rețină cel pu- 
țin ceva, 


ŞTEFAN BACIU 


N. B. — Manuscrisele se trimit 
la redacţie, menționându-se pe 
plic : pentru Ştefan: Baciu. Și răs- 
punsurile : Arist. St, Al. T.Ț., V. 
P. Nect., L, C. 1. Har., Melinte V. 
A., El. Slăv., P. Mirom., Nicola, A, 
Firavu, Virgil Const., M. Gh. G,, 
Radu Căl., L. C,, 1. G. Poiană: 
Nu! Șt. A. D.: Da. Sandu D, M. 


C. Pit., M. Miasn, 1. Scut. : Altele, 





Mamei şi surorilor mele Piereta, Poleta, oana 
n 


Preceau qoi flăcăi nanţi şi vcinici pe drumul dughenelor, ținând în 
braţe fiecare câie un mie.ușel alb, Se uitau în dreapta, în stânga să caute 
muş.erii, 

— Căăăţ le daiii, întreabă Hainik. 

Băeţ i iși vedeau de drum, se făceau că nu aud. 

— Cu căăăt? Nu auziţiii? Ce trăşeţiii pe aicea dacă nu virdeţi? Haiii! 
Cu căaâăt, nu auziţiii haiii? 

Gr.gore răspunde fără să întoarcă capu.; 

— 300 lei bucata. 

— Cu pielişi.ăăăă? Dacăăă le daţi cu două şi pielişicăăăă, le iau e000. 

Băcţi: sau făcut iar că nu aud, 

— Hai t:eiii su.cee. 

Mieii erau frumoşi, încârlionțaţi și biânzi. Crescuseră cu copili şi dormeau 
pe pai cu ci. 

— Haidăăăţiii în provulie, să maiii vooorbim. 

— Aesta e preţul, nu mai avem ce vorbi. 

— banc, con Grigo:e, dar să-u cănării'm, 

— Fără cântar, dacă-ţi place, dacă nu, hai Nicuae. 

— NU, nu Voia de mu, di ci vai supurai d.jaaa? Puftiiim! 

Băeţ i au pus micii pe ce.dacul lui Ha.nik. Micii au inceput să sbiere: 

— Bheee, bhese şi alţi miei răspundeau din ograda lui Hainik, 

Hainik cumpărase mulți miei ca să aibă de tăaţ pentru Paști. Lacom» 
i-a ridua, ce picoareie uinua.ăt ca să v-dă dacă sunt graşi. Mici aveau 
ochii înspă:mâniaţi și <bierau de-ţi rupeau inima. Se adunaseră la că- 
săpia ui Hainik jidani tiner.„, bătrâni și copii, ca să vadă târguiala, De- 
oda.ă Hainik a trântit mieii întro pate ca o bestie. Mieii blânzi sau 
speriat de lovitură ș. fugeau acum pe cerdac alunecând, Hainik le-a mai 
tras şi un picior ca să se astâmpere şi sărzcii sau ghemuit unul în altul 
întrun coiț de cerdac. Hăsutlau iute şi aveau c:pu! plecat, uitându-se cu 
ochii mari îniro parte, spre băeţi, 

— Așaaa secumpiii, nu știu dacăăă am să pot v.nde carneze până mâinii, 
nu ştiu zouuut 

— [a lază-mă, domnule Hainik, nu cumva vzei să ne spui că ai plătit 
scump? De pemană i-am dat! 

— Mersiii, de :șa pcmană! Ar'hendatotăn aran, înjura pe jidoveş:e și 
număra paralele în paima băeţilor. 

Când Grigore ş. Nicu sau întors spre drum, micii au iuat-o la fugă 
după ei. Hainik i-a prins de picicare, i-a svârlit cu rău'a:e la locul unde-i 
pusese adineao:ea, 

— Chiar dacă vă Tuuup piciozrele nu-mi mai pază, că nu maaai aveţi 
neceveiti să fiți sănătoși da acum, A miţiăh! a miţiăh! spunea jidanul pe 
evreaște. Aface-e bună. 

Mieii sbierau după flăcăi ca după oi. 

Meee, meez! 

Deodată, pe drumul umezit de vremea primăverii, se aude un tropăâit 
de cal. Pavela, una din tinerele kcercaice ale cenacului din Pceni, vine 
la Sălceni să-și ridice serisoriie dela Poştă. Aşa făcea pe orice vreme, 
in f.ecure zi, iarna şi va.a. 

— Cea mai iute intre dudui, spuntau oamenii. 

Mereu se sfădea cu jidanii şi le căuta pric:nă. Era călare pe un cal 
măreț, negru și lucios, Pavela era înaliă părul czstaniu ş. ochii de că- 
prioa.ă. 

— Ce-i cu voi, măi Grigore? 

— Păi, am vândut mieii la casap. 

— Ce? şi i-a tăiat? 

— Nu a avut încă timpul, cred. 

— Cum? Mieii cei frumoş.? ; mm td 

— Da, duducă. 

— Păi, nu ţi-am spus că ţi-i cumpăr eu? 

— Ne-am gârdit că aveţi şi maale şi ce să mai cumpăraţi, dar zău 
dudus, îmi pare rău de mieluţă, 

— Cum, şi mieluța? Ia lasă-l pe mine. Târtanul dracului, Ha:deţi după 
mine ! 

— Păi... duducă... am luat banii. 

— Ce bani? Ii dau ev bani. Haideţi! 

Băsţii su luat după cal. Au a,uns la Hainik. Paveia a strigat către 
crâ;ma lui Lupu: 

— Ia ţine caiui, moș Ghe:mane! 

Pavela a să-i de pe cal. 

— Păi sigur, duducuţă. 

Moş Ghermzn pădurarul icşea din crâ?ma lui Lupu. Era roşu la faţă 
şi avea pofiă ge vorbă. Venise cu babă-sa să târguiască pentru Sfintele 
Sărbă:ori. 

— H:i moşnege, că se face târziu, y 

— Cum fimeie, po! să les caiul duducăi de capul lui? Să se spere? 
Doamne ferește! 

— Dare, să-l ție un flăcău. | 

— Ce să pue mâna flăcăul? Se pricepe el la cai, cum mă pricep eu? 
Trebue putcre! Is os băirân! 

— Făi tocmai că eșii os bătrân, nu te băga în ireghile tineriior, Să-ţi 
deie calul un picior, în șanț ta lasă. 

— la fugi da aicea! Ş. ce vorbaşti aşa tare? 

— Hă, hă, hă, râdeau oamenii de pe podeţul lui Lupu. Lasă-] mătușe, 
că-i tânăr, 

— Ia ui.e, vezi nietale, că râd ce tine, dacă ești de... 

— Dute singură la târgueli. Mie nu-mi tţrebue nimic. 

— Păi, dă-mi banii. 

— Nu am, 

— Fii cuminte, omule, 

— Nu am bani, ai înţăles? 

— Uie, decmnule! Sa ză ghit moșneagul. Cap de bostan ce ești!!! 

Mătusa Pcetrăchi'oaia a plecat de lângă Moş Gherma=n, foarte supărată. 
Ia: el 2 început să cânte între dinți, își pusese braţu: în f:âul calului și 
îşi răsucea o țgară cântând agae: 

„Lasăăă Whiuumea să vooorbeascăăă 

„Luuumea este răăă”... 
şi se chitea pe vine şi uitându-se spre baba lui: când spunea „lumea este 
ăăă” 


e 


ri 


„RO, Pad Mi, 0, Nă, na, ni, na, na 
„și-am s'o jrâng în braţeee 
„uite aşaaa” 
se chi'ea iar şi ss uita spre drum-_l pe care-o luase baba lui, făcându-i de 
departe „sâc”, „sâc”, împreunând amândoi pumnii. 
— Hă, hă, hă, râdeau vamenii de pe podeţul lui Lupu, Da'ce-i, Moș 
Ghermane, îi faci în ciudă mătușei ? Pe cine ai s'o strângi în braţe, moşule? 
In timpul ecesia se auzea o mare ceartă la Hainik. Glasul lui era mai 
pute:nic și Je o obrăznicie nemaipomenită. 














sibiiil | 

— Ia ascultă, măi târtane, dacă nu-mi dai maeii, intru cu calul peste 
tine. 

— Făăă astăăă, şi-ai să vezi ce are să păţească caluuu... 

— Măi Grigore, ia caută mieii! i 

Mieii erau după ușă, -egaţi de picioare și suflau greu. 

— Unde sunt, domnule Hainik, spune fiumos, că duduca ţi-i plăteşte. 

— Nu-mi trebuuui baniii, ai auzit? Nu dau marfă a meee. Ai price- 
puuut ? 

— la ascultă Hainik, spune Pavela, dă mieii și vorbește frumos. 

— Ceee, eouuu, nu vurbesc frumooos? Da dumita vurbeşti frumocos cu 
mineze? Ş'apoi eu sunt în drepturileee meleee. Nu dauuu mitiii, iouuu 
vurbesc frumos. 

— Domnule Hainik, fii cuminte, c'o păţeșşti, spune Grigore. 

— Nu am ce păăăţiii. Asta este a meee! 

Paveia și-a pierdut răbdarea şi a strigat la el: 

— Lasă vorba Hainik, și i-a trântit o înjurătură de surugiu. 

— Na, asta este iligant? Cuuum vurbeștiii aş:aa? De mic cooopilăăă ti 
cunosc şi aşaaa păraleee multeee a cheltuit mamăăă cu voi la Păris! 
f'âcat de averece. perdutăăă, mai bineee o arunca la rupăăă. 

Altă înjurătură i-a tres Pavea şi a eşit pe ușă. 

Apo: a veni: cu caul pe podeţ, tras de dârlog, tropa, tropa, Era un 
sgomoi de parcă se tăvăleau poloboace pe podişca lui Hainik. 

— Astumpuru-te! 

Numai capul calului a intrat în odaia puturoasă cu miros de carne 
crudă, împuţită. 

— Astumpuru-te! Ce crezi că mie mi-e îr.c 

Hainik s'a dus după tejghea, 

— De ce nu mi-tiii plătit oaseleee, care le-ai cumpurat păntru câini 
deunăziii? Ai lăsaaat datorii pi șocolată a Pomană şi. la Meyer p'acumaaa 
vraiii să faci cu mine jocâ as'ăăă nu merjeee cu mineze, nu merjeee! 

Pavela iar l-a înjurat pe Hzinik: 


ăă? 





Cotu su 


— “Taci, că-ţi dau dugheana jos, obrăsnicătură, harhăre, 

— Uite micii, strigă Grigore. Hai c'avsţi zile! Nicu şi Grigore şi-zu luat 
mieii. 

Pavela, în timpul acesta îl aţâţa la vorbă pe Hainik. El rămânea toţ 
după tejghea și se uita cum luau mieii. 

Pavela, liniştită, dădea zahăr calului în palmă. 

— Hoţilor, bandiţi.or, pezevenchi, golani ci sunteţi, staţi binişor, nu 
prădați!!! A 

Deocaiă Hairik a început să vorbească ca înebunit, de zbia înţelegeai 
ce spunea : 

— Asta este treabă de boeroaicăăă? Pfui! Rușinăăă! 

— Taci, Hainik! 

-— Iaca nu taaac, nu vrauuu să taaac. Ș'apoi și vrai cu mine? spune 
Ha nik, din ce în ce mai obrzznic şi iute. Dijaba a cheltuiiit cu educațiii, 
c'așa cbrasnic ham auziiit. Dacă aţi făcut datorii la Păriis, nu era si 
faceţi în Să-ceni ! Și tocote pairu sunteţi fără milăăă. 

Pavela râdea de se prăpădea, văzând în ce hal era Hainik, 

-- Eu sunt acasă la mine, și sunt stupun. 

— Frumos stăpân, nam ce zice. | 

— Di iii răăăzi, nu ai diciii! Să plungi mai bine, asta se cheamăăi 
furt rușinos și la rumuni și la jidani. 

Grigore şi Nicu în timpul acesta au eșit pe ușe și-au revenit iute înapoi 
tără miei, 

— Haideţi, măi băeţi, că se obrăzn'cește musu Hainik, din cale afară, 
sune Pavela toţ râzând. 

Nicu stăiea lângă tejghea. Hainik avea spume la gură şi bolborosea, 
înainte : 

— Şi săracă mameaaa looor a vundut pumânt ca să-i plătească datorii, 


20 IUNIE 1942 


| 





îmumocos ? Asta cum se cheamăăă? E0O zic la ele acumăăă șarlatanece, 

Nicu sia repezit la Hainik și i-a ridicat ae cureaua dela pantaloni în 
sus şi i-a spus: 

— Dacă nu taci, aemnule Hainik, îți cau Grumul de ss, 

— Şăzi, nu fă crimăăă! Ghivaltăăă! Ghiv-ltăăă! Săăăriţiii omini buni! 
Stăi binişor domn Nicu. 

Nicu î. rid.că din ce în ce mai sus și l-a aşezat cu busta dea'ungul 
te-ghelei, tot ţinându_l de curea, Hainik dădea din picioare. Roza, din 
când în când, deschidea ușa și spunea: 

— Mă duc la postuuu de jandarmiii! Și iar închidea. ușa degrabă. 

— Dă drumul domnuuu Gr.gore scooote mâna după mineee, ai înțules? 
Măgar ce eștiii. Ticăloşşii... 

— Așa? Hai atunci! 

Și Nicu cu palma cealaltă i-a tras o bă:ae sănătoasă pe partea cea mat 
rotunjită, râzând: să înveţi ai'ădată să mă faci măgar... Țipând, Hainik 
zicea : 

— Nu pi dumita te face:m magzr. Lasă-măăă! Lasă-măăă! 
reușcşti să mă exaspirezi, să nu crezi, 

H:hamul venise şi stătea în uşă, uitându-se liniștit chipuri-e, dar cu 
ochii îr«drăciți, stupinăd sâmburi de bos an. 

— Știeee numai să h:ăneascăăă câ nii aeștia păcăloşi şi hoţii, care fură 
mai rău ca lupiiii flumunzii. Aşa de răuuu se poartă întoideauna cu mi- 
nece, duduca di la Poeni! Dăunăzi a dat d:umuuu la toati păsările din 
cuşcăăă care cumpărasem păntru mgustorieee ș':u sburat pe toate cope. 
Lişurileee târgului. Asa artgantăăă nu au vizut ochi meiii! Zic-zeu, Cum, 
uom butrân să fug cură elece ? Se poate aşa civaa2? Iaca, am pierduţ a- 
proapiii două miii lăiiii, asta ezte frumooosss? Acei mai nemiioși cu mini 
sunt Pavela și Ioana, Atită tot, zic-zo! 

— Cum le spui pe nume, domnule Ha'nik? Să te audă, apoi să ştii cai 
s'a păţeşti și mai rău? — Vuăs? Vuăs? 

— Diceeee, ce lucru maece este astaaa? Da'ce? La rejină Angliei nu 
se spune „Vic:orie”, fără să spune mereu rej.nă? Di ce să se suuuperoee? 
Atita tot, zic-zeu. 

Nicu îl tăsase de curea și Hainik s'a dat jos de pe tejghe:, de parcă nu 
se întâmplase nimic. Vorbea cu pumnii s.rânşi ca să-şi arate supărarea. 

— Dăunzi m'a spiriat așa de rouuu, venind pe drum, astăăă de afarăăă 
-- și a eră'at pe Pavela cu braţul — care vurbeşte cu pădurarul, ma 
ajuns cu botuuul de la cal pe ceafă mece. Așa m'am speeeriat, c'am sărit 
in rupăăă. Puteam, Doemneee fireșteee, să-mi ruuup civa. „Să-mi da: 
tanii. că spui domnului Frifec: !” striga €l tare ca să audă Pavela de afară. 

Pavela a intrat în prăvălie şi îi spuse râzând lui Hainik: 

— Rămâi sănătos! Orivoar musiu H:inik. la revedere! 


Ci crezi că 


— Nu, cam auzit cbrăzniciile pe care le-ai spus. Sbierzi ca porcu! 
— Ci, am spuuus ieuuu civa? Vuăs? Minciuni, zic-zeu, şi se uita către 
băeţi. Am spus numai că datoreşti parale la Pomană pe şocolată şi c'ai 


cat oase la câine asta scârbos. , Mzi erenvor.ăăă!“ 


— Du-te'mn.... 
— Na! Vuia? Oi. Asta e frumos d'acum? E, vecezi că iarăăă mă 
superi? 


— Atâta supărare să-mi dea Dumnezeu Sfântul. Dacă nu făcezi gălăgie, 
plăteam m 'eii de două ori mai mult. 

— Să nu-mi pluteşti de dGouuuă ori mai muit! Să p'utești, ti rog cu- 
rect. Ci cupil ești! Şi te cunosc de când erai la ţâţăăă, şiii veneai cu 
mencăăă pe ici, ciii cumttiii şi frumos erai! Şi Roză, soție, vă dăd=a roș- 
cuv: şi cucuzei, ah, vei, ci schimbare!!! Ca un îniăr erai. Si tră'ai aşa 
cu mânuțele către mine şi Hainik arăta cu mâinile lui cum făcea Paveia 
când era mică, 

— Gura, Hainik, că te urc pe cal, şi te duc în direcţia râpei, tac! Ia! 
Ureaţi-l măi băeţi pe Şoimu. 

— Na, na, asta nu — niciodată, că fac morteee de om. 

— Ce spui toate parşiveniile astea mincinoase? Crezi că o să-mi fie 
milă de tine? Casap pucios ce ești! 

P:vela a eşit din prăvălie, sa urcat pe cal şi a strigat din drum lui 
Hain.k, pe jidănește: 

— A miţiăh, a miţiăh, 

— Ce obraznică fatăăă! Era în stare să mă urce și pe calu aesta rou 
și piriculos, u crimă ar fi fost — săracă Rozăăă, văduvăăă rumunea!! Oi 
vei! Hainik vorbca plângând aproape. 

Hahamul a intrat la Hainik, apoi au eș't amândoi pe podeţ şi se uitau, 
negri la faţă și ciudoți, cum urca Pavela dealul. Băeţii mergeau cu mieii 
în brațe, râzând după cal, făcând vorbă cu Pavela, 

Câţiva o:meni mergeau spre Poeni, Unii pe jos, alții în căruță. 

— Ce făceţ: cu mieii, duducă? 

— Ii daţi din patea mea Marei, pentru gemeni, finii mz=i. Mielu! bă- 
iatului și mie.uța fetei, Să-i aduci întâi acasă, să le pun câte o panglică la 
î.ecare, 

— Am înţeles, duducă, 

— Vezi os urit pățeşte omul, dacă-i obraznic, spune Grigore către Nicu, 

— Da' ce crezi. c'a scăpat d= mine, spune Pavea. Am so intreb pe mama 
ducă e adevărat că mă ducea la Sălceni când eram copil; Qe n'o fi ade- 
vărzt, lasă-l pe mine. 

—— Nu-i adevărat, duducă, spun băeții. V'o spus asia ca să fiţi mai do- 
moală cu el, Păi, nu ne spune mama că duduca nu vă scotea nici afară, 
de îr'că să nu răciţi, şi era să vă ducă la Sălceni? In colb şi în târtănime? 
Măi, al dr:cului jidan! Uite ce i-a trecut prin minie! 

— Nu i-am tras deajuns, spune Nicu. 

— Lasă-l mă, răspunde Grigore. Ar fi fost fericit să-l baţi bins, nu așa, 
dar să nu-i iei miei, târtan afurisit. Jâden porc, ce să rai vorbim! 

Hahamul și Hainik se tot uiau la d-al, cu mâinile în șo duri, făcând 
ochii mici şi s:upind amândai fo-re iute sâmburi ce bosian, unul pe 
a!tul. Au stat un timp fără să vorbezecă, epoi Hainik su enervat rău, 

— Şi scandal! Ce arugantă, zm su mă rog la sinagogăăă să cadăăă di pi 
caaal în rupăăă, să rupi gâtul, se rumue strumbăăă, N>, asta am să fac 
eo, şi deodată repede şi ciudos, Ha'nik spune ascuţit, plângând: 

— Am să crăăăp de ciudăăă ! Na !!! — pliu copiil ș:riătăn atâta tot, zic-zo! 

e 

Cleooiele sunau ultima denie, Teaca dădea năspunsul. Dască'ui Duzău 
se dădea iute jos din clepo!niţă, rai scu'ura un cevor în ograda biserirei, 
se repezea apoi "a toacă și iar în cicpoiniţă şi iar la un ţol rupt, Îşi dădea 
pălăria pe cap, ba pe ceztă, fugind dea una la alta, apoi a început să 
cânte fârnăirid în biserica întunecoasă, cu un capăt de lumânare, ca să 
vadă la citit. 

— Mătuşă Casandră, ia auzi pe Dudău cum miorlăe, tare a mai îm- 
hătrânit şi s'o făcut rău. 

— Ei, aşa-i omul când îmbătrânește. Ce vrai, Aristiţo, aşa suntem de 
acum, parcă vai tot tineri veți fi? Lasă, că nepoții tăi tot așa au să spuz 
de tine mai târziu, că ești bătrâră şi încurei lumea, 

Părinte e nu venise încă. Aerul era cald. In emurgul roșiatic, pădurile 
pe dealuri se vedeau negre. Prin aerul vmed de primăvară, venea miros 
de flori crude, abia ieșite de sub pătura de frunze. Rânduncle'e sburau 
şi își căutau cuiburile chiscuind în văzduh. Bărbaţi şi femei su'au înco- 
voiați dealu: bisericei, că le era mai uşor la urcat, Femei. tineri, pă râni, 
țineau câ'e o lumânare subțire, cu capătul învelit într'o batistă, ca' să nu 
se topească ceara de că:dura mâinii. Cornul pădurarului se auzea izrăş, 
ca enul trecut... 


E... 


LUCIAN BLAGA ŞI PROBLEMA CREDINȚEI 


țelor şi speranțelor, al erosului 
său, mai mult, cu tot felul de a 
ypândi raţional și zraţional, mai 
mult chiar, cu tot feiul de a gindi 
şi de a simţi magic“, 

Prin „auto-totalizare“ și „auto- 
depășiie“ au'orul înțelege mini- 
mum-ul și mazimum-ul de reli- 
giozitate între care pendulcază 
starea religioasă; expresia „în 
corelație ideală“ (din definiția re- 
ligiei) însemnează că procesul de 
cuto-totalizare sau de auto-depă- 
şire a ființei umane şi felul în 
care insul uman își revelează ul- 
timele coordonate ale misterului, 
„se determină reciproc, şi anume 
pz un pian ideal, adică aşa cum o 
idee e în stare să determine fiin- 
ţa umană și structurile ei e în 
stare să determine conţinutul şi 
forma unei idei“. Această core- 
luţie ideală e extrem de imnor- 
tantă pentru diferenţierea feno- 


cae TD n ape: 2 A ate 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 


(Urmare din pag. I-a) 


menului religios de cel metajizic 
„in creația metafizică nu înter- 
vine necondiţionat procesul de 
uuto-totalizare sau de auto-rlepă- 
şire a ființei umune, In orice re- 
ligie, însă, se s abilește neapărat 
o corelație ideală între procesul 
de auto-depășire a ființei umane 
şi chipul sub care se face reve- 
larea. coordonatelor existențiale“, 

Tot ceea ce e element arhaic 
într'o religie (motive mitice, ma- 
g.ce, simboluri, acte rituale, etc.), 
se datorește aceu ași proces al 
corelației care angajează porniri- 
le permanente ule ființei umane. 
(Arhaicitatea religiei — mai ales 
prin unele aspecte mitice şi ma- 
gice — a dus la falsa interpre- 
fare psihanalistă a religiei). Fe- 
mnomenul religios rămâne astfel 
precis delimitat, fiind totdeauna 


sub semnul categoriilor stilistice. 


ca orice creaţie a spiritului uman, 


E iai A E ue ea ae aa 


Printre variatele şi multiplele 
elemente ale religiozității, cel mai 
stabil este sentimentul „sacrului“, 
Rudolf Otto a făcut din el esen- 
țiala categorie a oricărei stări re- 
ligioase,  desgropându-i semniji- 
cația originară. Sacrul sau „nu- 
minosul“ cum îl mai numește 
Otto (dela mumen'“) apare astfel 
pentru sufletul omenesc ce sesi: 
zează obiectul religios ca „înfri- 
coşetor”; de aici, o seamă de a- 
tribute care îl definesc: majes- 
tuos, de o ardoare devorantă, mi- 
rabil, fascinant, august, După 
Otto, categoria sacrului e esența 
religiozităţii. (Trebue să notăm că 
„sacrul“ e o categorie și a obiec- 
tului religios ca atare, nu numai 
a stării religioase din subiect). 
Lucian Blaga ridică însă subtila 
obiecție că „ființa religiei nu con- 
sistă întrunul, din elementele ei 
bănuit a fi tant între diferite 





elemente care toate, fără excep- 
ție, pot fi variabile“. Prezența 
constantă a; sacrului în fenomenul 
religios se explică prin aderenţa 
ce o are cu gândirea magicii, 
gândire ce se pretează foarte ușor 
unei apropieri de misterul exis- 
tențial. Rudolf Otto precizează că 
în evoluția pe care o suferă sa- 
crul în vieaţa religioasă, el apare 
din ce în ce mai mult impregnat 
de elemente raționale. 
Mutabilitatea sacrului care e 
supus transferului asupra altui 
ubiect (un obiect se poate desa- 
craliza, iar „sacrul“ să treacă a: 
supra altuia), face pe Lucian Bld - 
ga să ridice îndrăzneața ipoteză 
că „sentimentul sacrului are pen- 
tru existența fiinţei umane în o- 
rizontul misterului și în vederea 
revelării, același rol pe care ero- 
sul îl are pentru existența omu- 
lui în lumea concretă şi în vede- 
rea conservării ființei umane“. 
(Notăm că această ipoteză ar avea 
sorți de izbândă numai în cazul 
când prezenţa și prioritatea „Sa- 
crului“* asupra celorlalte elemen- 
te ar putea fi constantă și în me- 





tafizică, artă și ştiinţă, deoarece 
şi acestea fiind creaţii culturale, 
cu ca finalitate revelarea miste- 
rului, Afară de aceasta, va trebui 
să privim sacrul numi ca 0 Ca- 
tegorie a subiectului, căci nu v2- 
dem cum el ar putea deveni —în 
sensul precizărilor lui Otto — o 
categorie a obiectului științei, de 
pildă). 

Punctul nevralgie al concepției 
lui Oito să mai ales în faptul 
că „de o parte el pretinde că sa- 
crul angajat în vieaţa relig.oasă. 
se pătrunde tot mai mult de ele- 
mente raționale, de altă purie el 
încearcă să echivaleze esența în- 
săşi a religiei cu sentimentul sa- 
cerului“, Dar atunci când caută 
sensul primar al sacrului, Otto 
face o reducțiune spre irațional, 
în care „orice sublimare prin ra- 
ționalizare și eticizare a sacrului 
e destinată să altereze religia în 
chiar esența sa. Punctul său de 
plecare e astfel negat de ultimele 
sale concluzii. 

Definiţia religiei propusă de 
lucian Blaga are o înfățișare ul- 
gebrică, după cum însuși mărtu- 


mare 





risește: „Algebrică, — întrucât în 
formularea ei intervin o seamă 
ue termeni cari exprimă valori 
abstracte, cari de fiecare dată ar 
putea fi îmocute cu alte mă- 
vrimi“, Caracterul acesta algebric 
e întru totul justificat şi cu strin- 
gență cerut de faptul că fenome- 
nul re.igios e determimat de fac- 
torii categoriali stilistici, care pot 
fi — şi sunt — diferiţi dela re- 
ligie la religie, General, valabili- 
tatea definiţiei blagiene e astfel 
evidentă. 

Aşezând factorii stilistici la 
baza religiei, Lucian Blaga se gă- 
sește pe o poziție opusă față de 
Nichifor Crainic, care urmărind 
problema stilului în cultură afir- 
mă — în „Nostalgia puradisului““ 
— că „Stilul în desvoltarea isto- 
rică a'unei culturi e creaţia Bi- 
ser.cîi“. In fond, opoziția semna- 
lată constă în faptul că auorul 
„Nostalgiei paradisului“ priveşte 
stilul instituționaltzat, osițicat în 
forme, pe când Lucian Blaga îl 
privește genetic, în însăși struc- 
iurarea sa, şi-i precizează factorii 
care îl determină. Deaceca, când 


a 








Nichifor Crainic afirmă că stilul 
mstituțional privit ca „suma no- 
telor caracteristice a!e unei arte“, 
„durează peste schimbarea oamne- 
nilor și a veacurilor, fiindcă ace- 
ste note sunt imprimaie de anu- 
mite instituţii cu o vitalitate per- 
manentă și aceste instituții sunt 
Bisericile“, — neglijează faptul 
că înainte de a ji impus de Bi- 
serică, acest stil a fost constituit 
potrivit unor categorii  abisale,. 
Astfel, stilul bizantin ma Jost 
creat prin impunere instituționa- 
lă, ci s'a zămistit din aceste încli- 
nări categoriale. „Religia—spune 
Lucian Bloga—poate să ocupe -- 
meori un loc central în cultură 
datorită complezităiii sale, dar ea 
nu se poate substitui raatricei în- 
conștiente creatoare de stil ciici 
ea însăși este supusd unei matrici 
şi-i îndură tiparele“. 

Divergența de păreri pe care 
um semnal!at-o la cei doi gândi- 
tori este însă o problemă tangen- 
tă studiului de care ne-am ocu- 
pat. Deuceea ne-am mărginit la 
a o aminti numai, 

ION OANA 


SIRENE Marie e Mae 


Taza poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 'Ţ. Nr. 24.484.929