Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0030

Li 























9 e 





*% 











* 








4) 





* 











() e * 


UNIVERDUL 
ZOE ETERAR 














MARIUS BUNESCU: BARCI Pl CANAL 


In acest număr: MIHAIL DRAGOMIRESCU, SANDA MOVILĂ, MIHAJI, CELARIANU, A. POP MARȚIAN, GEORGE MIHAIL 
ZAMFIRESCU, ION CĂLUGĂRU, OTILIA GHIBU, N. I. HERESCU, PETRE STRIHAN, M. BENIUC, 


RUD. A. HNAPP, 
PAUL îi. PAPADOPOL, AL.-SA DI IONESCU, B. CECROPIDE, N. N. TONITZA şi PERPESSICIUS. 


An. XLII, Nr. 30. 


23 luile 1926. 


ana 





Premiile editoriale 


— CU PRILEJUL PREMIILOR „CARȚII ROMANEŞTI“ — 


Comentând o anchetă literară asupra 
„relelor“ de care e bântuită literatura 
de astăzi, Paul Sonday sublinia deunăzi, 
ca pe o serioasă plagă: premiile lițerare 
care ar corupe şi pe scriitori şi pe edi- 
tari, Şi poate mai puţin principiul în sine 
cât industrializarea lui care datează mai 
ules dela răzhoiu încoace. 

Premiile editoriale concepute ca o va- 
viaufă, şi uneori destul de gravă, a publi. 
cităţii, desigur că sunt departe de a or- 
paniza desfacerea cărţilor şi de a educa 
gustul publicului, singurul factor durabil 
şi pe care odată clădită popularitatea 
cărților, nimic nu o mai poate zdruncina. 

Dacă Franţa, cu o aşa de bogată pro- 
dueţie în cărfi și cu un debit incompara- 
bil superior nouă a simțit nevoia aces- 
tui element de vivifiare al desfacerii, 
cu atât mai mult la noi, unde o politică 
de protecție a cărţii ar trebui să fie grija 
de toate zilele a ministerelor respective, 
orice stimulent pentru promovarea litera- 
turii, trebue privit cu osebită solicitudine 
s? judecat în raport en condițiile noastre 
locale. i i 

De aceea din simulu pretext că la 
uaul din capetele acestei punți a premii- 
lor ne-ar jpândi industrializirea, nu e 
un motiv suficient ca să neglijăm părțile 
bune ale principiului şi când ele se prac- 
fieă dintr'o fruinoasă inițiativă particula- 
ră, să nu ne oprim şi să nu relevăm meri- 
tele acestei inițiative. lar dacă e cazul — 
să si însemnăm rezervele și suggestiile 
de cireumstanţă. 

Premiile pe care le-a decernat zilele 
acestea editura „Cartea Românească“ si 
pe care cetitorii le-au allai în amănunţi- 
we, invită la e serie de observaţiuni din 
cele mai îmbirurătoare, a căror conelu- 
zie nu e de cât una singură : aceiași coz- 
vtagere că premiile sunt un prețios auxi- 
iar al mișcării culturale dela noi din 
fară. 

Incă o societate literară, o Academie, 
sn ecnaclu sau revistă literară, sunt, pr 
nafuria preocupărilor lor selective, îneli- 
nate să practice mai mult premiile pentru 
lucrări tipărite, e firesc. ca editurile, tot 
din natura preocupărilor lor să practice 
premiile cu subiecte date, deci să premie. 
ze lucrări manuscrise, 

O asttel de răuşită din partea casei de 
«fitură necesită, o scrie de precauţiuni a 
căror serutare vom  încerca-o fie şi în 
pripă. 

In primăvara acestui an literar, cu pu- 
țin înainte de sesiunea generală a Aca- 
«demiei Române, d. profesor C, Rădulescu- 
Motru invita Academia să. desființeze pre- 
miile cu subiecte date, dintre cari atâta 
se amână din lustru în lustru fără ca mă- 
ce vrenn concurent de sămânță să se 
ivească. Doobicein premiile cu  subicete 
duie se adresează ucelei categorii de o- 
sârditori tenaci şi meticuloşi, monogra4 
fişti şi oameri de spceialitate, a căror 
pinscă se realizează pe îndelete, dar ho- 
tăsât ca şi, musuroiul cârtiței nchănuită, 
Specia acestui fel de cercetători. nu e 
de Dunăseamă. dispărută. Ea nare însă cu 
atât mai multă nevoe de stimulare. Suma 
premiilor Academiei ca şi lipsa de ecou a 
vnublicaţiilor în marca masă a cetitorilor, 
fată cel puţin două desavantazii care au 
inutilizat aceste premii cu subiecte date 
lu Academie. 

Că asa stau lucrurile e suficient să 
privim lista manuscriselor premiate la 
„Cartea Românească“. Lucrări de specia- 
litate în direcţiile economice. şi cino- 
srufice au fost cu putință întâi gruţie su- 


melor onorabile ale acestor premii si apoi 
sizuranței de a se vedea editat, fără să 
mai adăogăm drepturile de autor ce de- 
curg automat din accastă editare. 

Fremiile literare ale „Cărţii Roma- 
ueşti“ îmbrăţişară trei direcţii din cole 
mai utile şi pentru editură şi pentru ce- 
ttitor. Ele suscită comentarii şi le vota 
schiţa. 

(Trecem. peste o remarcă de ordin genc- 
ral şi a cărei recunoaştere e astăzi cu- 
venlă : încurajarea şi seornirea talentu- 
lui. Să amintim numai că regretatul Geor. 
gc Cornea a debutat ca laureat la pre- 
miile „Cărței Româneşti“, cu „Simfonia 
ntorții“ ceeace l-a incitat să dea „Nebu- 
nia Lumii“ lucrare - infinit superioară, 
şi mai mult de cât o făgăduială a unei 
cariere epice). 

Intâiu literatura pentru copii. Nu cr- 
roaştem. lucrarea d-şoarei Alice Gabric- 
lescu, despre care se spun atâtea lucruri 
bune, E însă înbucurător că lițeratura 
penlru copii — domeniu virgin şi riscant 
totodată — a tentat un talent tânăr des- 
pre care se poate aminti că a fost rele- 
vat tot de un premiu al aceleiaşi edituri. 

Premiul romanului a laureat tatentul 
viguros şi atât de personal al d-lui Ema- 
moil Bucula. Autorul „Legăturii roşii”, 
n'avea nevoe desigur de confirmarea nici 
unui premiu, Faptul însă că un talent aşa 
de independenţ ca al d-lui Bucuţa a re- 
curs la un concurs:de manuscrise, este 
plin de învăţăminte pentru marea mulţi- 


pe a romancieritor noştri — prezenţi şi 
viitori -— şi arată utilitatea acestui pre- 
miu. 


“Al treilea: premiul pentru „monogratia 
wi Alexandru Vlahuţă“ nu sa decernat. 
Nu e prima oară când astfel de premii ră- 
pân nedecernate. Deunăzi, monozgafia lui 
Tesif, astăzi a lui Vlahuţă rămân simrele 
bune. intenţii. Necesitatea istoriilor lite- 
vare, a monozgrafiilor de scriitori este 
mai presus de orice îndoială. Astfel de 
subiecte arată că editura are constiința 
unei activităţi, pe care se simte datoare 
so încurajeze. Cum însă intențiilor ci nu 
le răspunde a egală râvnă, e locul poate 
pentru o revizuire a acestei laturi. Astfel 
de premii pot rămâne. ca simplă atracţie 
pentru studenti zelosi. amatori de docn- 
mente şi de biblioteci. Insă nu e de ajuns, 
Editura — şi „Cartea Românească“ are 
si interesul s'o încerce — trebue să în- 
tocmească un plan de monografii şi stu- 
dii critice pe care să le încredinţeze scrii- 
tarilor aplicaţi în astfel de lucrări. Sec- 
ţia poate îi încredințată unui nume con- 
sacrat în critică şi istorie literară asa 
cum se practică în Occident. Astiel de 
Îuerăvi călăuzesc o literainră si dau im- 
buld și îndrumare lucrărilor de felul a- 
celora care astăzi se lasă dorite. 

Cu. aceste completări, premiile editori- 
sle — pe care „Cartea Românească“ le 
cultivă eu metodă și dragoste constitue 
unul dintre prețioăsele stimulente ale 
vieţii noastre culturale şi a le fi semnalat 
în special, era pentru noi o obligaţie. 


PERPESSICIUS 
7=>N 





UNIVERSUL LITERAR 


Cântec de secere”) 
de N. 1. HERESCU 


Spicele pe 'ntreccre 
Fierul să le secere, 
Surioară secere, 
Picen juru-mi spicele, 
Mâinile ridice-le, 

In mănunchiuri pue-le, 
Şi în sfoguri sue-le 

Să "'mpânzească văile 
Si să umple căile 
Unduite 'n carele, 

Lin legănătoarele, 
Ce-or să ducă satelor 
Soarele bucatelor. 


Surioară sececre, 
Yierul tău să secere 
Spicele pe *mtrecere. 


Crească *n juru-mi val de jar, 
Ochii cât cuprind hotar, 

Să se strângă prund de aur - 
Strălucind ca un balaur, 
Braţu m snice să-l împlânt 
Pătimaş, fără cuvânt, 

Grâul de pe jos să-l svant — 
Spice să nu las pe pământ, 

Bob să nu piară în vânt. 


Tae, tace secere, 
Spicele, pe >ntrecere. 


Că eu mâine — zorile 
Când deşteaptă morile — 

' O să-mi iau comorile, 
O să 'njug plăvanii mei, 
O să pun în car saci grei 
Şi-o să tai printre vâlcele 
Drum la moara lui Vanghele, 
Să duc rodurile mele, 
Galbeni buni să iau pe ele. 


Surioră secere, 
Spicele, pe *'ntrecere, 
Fierul să le sccere. 


Că eu mâine—vrei. nu vtrei— 
In chimir am galbeni grei, 
Ştiu eu ce-o să fac cu ci. 
Vezi, aşa sunt eu ursat, 
Soare pori în pieptul lat, 

Şi în vind am tot soare, 
Trupul simt cum mi-l dogoare, 
Inima cum mi-o înfloare; 
Nu urăsc vădanele, 

Dragi mi-s fetişcanele 

Şi iubesc codanele: 


Şi în svonu-amurgului Ă 
Sar.pe şaua murgului, 

Strâng cureaua îrâului, 

Trec prin vadul râului, 

Mă oprese în sat vecin, 
Crâşmărița să-mi dea vin, E 
Că-i crâşmarul chior de-un ochi, 
Nu mi-e teamă de deochi. 


Tae, tac secere 
Spicele, pe :ntrecere. 


Că m'oi- duce 

Miine sură la răsernee 
Sim lumina serii blândă 
O să stau la pândă, 
Ager ca cretele: 


*) Din trilogia: „Glas din frunză frânt 
în trei“, a cărei primă parie, „Descântec 
de fată, la lună“ a apărut în „Năzuinţa ro- 
mânească“ (Craiova, an. V, nr. 4—5), iar 
a treia şi ultima parle, „Cântecul scrip- 
carului bătrân“ va apare mai târziu, 


UNIPERSUL LITERAR 


MAHABARATA 


Pe Marius. Adumbrescu mulți dintre 
colegi îl cred un mare învăţat; toată În- 
mea, îusă, îl ocoleşte discret, ca pe un fe 


“ de primejdie ciudată, 


Când am intrat prim: oară în biroul 
în care fusesem repariizat şi unde avcani 
onoarea să-l număr printre colegi, dintre 
privirile piezişe, nedumerite, sau bine- 
vaitoure, cari mă înfâmpinară, una sin- 
puri sc opri mai mult asupra mea, cu o 
lîndețe adâncă gi un surâs prictenesc şi 
învăluitor. 

Luai, chiar în clipa aceca, o poză înc- 
centă, de copil care se lasă mîngiiat, 
răspuuzându-i prinirun zâmbet inferior 
şi măgulit, N'aş minți, dacă aşi spune că 
aşu mi-am petrecut prima zi de funcţia- 
nărism: între & și 1, schimbai cu colegul 
reu, deabia cunoscut, priviri zâmbitoare, 
pline de farmecul special al pricteniilor 
vari prind să sc înfiripeze. 

A doua zi chiar, el cel dintâiu veni 
spre mine, călcând încet, parcă să na su- 
pere parchetul, cu mâinile în buzunare 
şi cu surâsul acela misterios şi blând. 

— Aţi luat slujba "n primire... mă în- 
curajă el. 

— Adevărat — zâmbii, usor intimidat. 

—— Aci tot e mai bine... La contabili- 
latece!... urmă el, complectându-şi vor- 
bele printr'un gest: special. 

— Pentru mine... îi răspunsei, cu mo- 
destie cochetiă, 

— Mă rog! 


a 


- 


Pică >n ghiară fetele, 
Şi nu scapă nici neveste, 
Știu eu dragostea cum este, 


Că ilăcăi ca mine nu-s 

Şapte sate *n jos şi 'n sus. 
Trupul, trunchi mi-e de tufan, 
Ochii mi-ard, ca la voltan, 
Părul meu — cărbunele, 
Buzele — tăciunele. 

Când învârt la horă jocul, 
Joacă omul, joacă locul. 
Şi-apoi ştiu să strâng mijlocul, 
Şi când frâng un trup de fată 
Nu mai uită niciodată. 


Şi pornesc, în toamna asta, 
Să-mi aleg şi cu nevasta. 


Tae, tae secere 
Fierul tău să secere ! 
Spicele pe 'ntrecere. 


Vând eu mâine snopii mei, 
Galbeni grei să iau pe ei, 
Știu eu ce-o să fac cu ei. 
Că nevastă ca a mea 

N'a avut şi n'o avea, 
Niciodată nimenea 

Și pe Domnul l-ar îura. 
Şi-o să joc la nunta mea 
Să -se ducă pomina, 

Să s'adune satele, 

Cu nenumăratele, 

Din trei colțuri ale văii... 
Să mă pizmue flăcăii, 

Ş; să plângă fetele 
Tremurându-şi betele 


Surioară secere, 
Șeceră pe 'mtrecere. 


N. 1, HERESCU 


— Dumneavoastră, suntaţi demult 2 mă 
pielăcui că mă interesează. 

— Merg pe trei ani; -- mă lăniuri eI- 
legul —- înainte lucram la personal, pe 
armă mam mutat aici, că c mai liniştit. 
Inţelegi... Când cineva... Apropo, dum- 
ueata eşti setiitor?... 

— Hr, aşa... nițeluș... deubia murmurai. 

— "Te cunoşti după faţă, se vede că eşii 
păet.. ha, ha, ha! 

— O, mulțumesc! mă ruginii, de Tir 


poare. | 

— Ei, vezi? Aşa că tc-am ghicit? (râse 
triumfător) — Acum adio. Mai vorbin 
Cu, 


$i o luă binişor, abia călcând parchelul; 
până la masa lui, 

De acolo, mă ţinu întrun zâmbet, vru- 
me de două ceasuri, până când, ispră- 
vindu-şi hârtiile, trase sertarul, scoase un 


sul, mă privi sennifitativ şi se apropie: 


din nou, clătinat şi misterios. 

De pe la unsprezece Diuroul intră, de 
obiceiu, îu liniște: funcționarii citesc, sav 
vorbese adunaţi; funcţionarele iglițează 
grăbit. Marius Adumbrescu trase scau- 





MIIIATI, CELARIANU 


nul dela masa vecină, se asează comod, 
zâubind neincetat, puse sulul pe colțul 
riesci mele şi, fără grabă, îl răsuc:. Hâr- 
lia groasă, îngălhenită şi înțepenită în 
răsncire se desfăşura greu, lăsând să se 
vadă rândurile mari şi decolorate şi îni- 
lalele înflorite cu roşu, dela începutul 
fiecărei pagini, 

— Aşa că am darul să cunosc oamenii? 
Ce ziei?... Puteam să jur că eşti un ar- 
tist, Mie totdeauna mi-a plăcut — cum 
să zic? — să vuorbesc cu artiștii. Fratele 
tatălui meu a fost pictor — el a făcut 
chiar hiserica dela Hugeşti — sora lui, 
desi băirână, face și astăzi versuri. 

Fu... încă de mic copil... (tremurător) 
siițeam ceva, ca un fel... de melancolie, 

Mă aşezai 'mai bine, înclinând capul, 
cu interes crescând. 

— Vezi dumneata — urmă vorbitorul 
chiar când sunt la birou, simt ceva care... 

— Te înțeleg — suspinai, colegial. 

— Văd că eşti o fire de artist, Pentru 
mine spun drept, că, viața, fără poezie, 
e ca și moartă... Şi cred că nu mă :nşel,. 

— O, domnule Adumbrescu !... suspi- 
nui, înţelegător. i 

-- Trei părţi „din viaţi pot să spun 


Desfrunzire 


Mă afund cu gându'm lucruri vechi... 
serpi-albaştri fumegă ispită, 

toamnă aspră şueră n urechi, 
zboară amintirea risipită. 


Zboară frunza putredă în vânt; 
(una câte una toate zhoară) 

ieri podoabă, mâine iar pământ 
şi podoabă iar în primăvară. 


Toamnă m suflet desiruuzit de vis, 
aur mort în scrâşnet pe poteci, 
zare plumbuită "m cere închis, 
şiruri de cocori — metanii reci, 


Se îndoaie sufletul în toamnă, 
când să-l îngenuchie vrea furtuna ; 
dor dee frunză la pământ l-îndeamnă 
să se culce pentru fotdcauuna. 


Şi se 'ntreabă sufletul din trunchi 
cea din urmă frunză când îi zboară; 
sufletelor toamna în genunchi 

le-o da frunză nouă "n primăvară? 


PETRE SPRIHAN 


“um închiriat-o artei: iat în nouă-sute-opt 
sperezece am făcut şi » piesă în trei ta- 
Vleuri, care s'a și jucat: „Steagul Ţării”. 
Au fost persoane cari plângeau în sală, - 
încet, bine 'mţeles. Uite afişu... la şcoara 
Silvestru. eh, domnule Ceruleanu!... 

Și, lăsând braţele să-i cadă, plângător, 
pe genunchi: Ă 

— Nai auzit niciodată de mine?... 

— Ba, dacă nu mă 'nşel.., răspunsei. 

— Zău? Unde? Nu prea am publicat 
nicăeri. E : 

— Parcă, printre prieteni, o încurcat. 

— Eu scriu demult., Ăştia (mizerabilii 
de funcţionari) babar nau! Nu-mi place 
să citese la orişieine. Dumneata eşti om 
inteligent și pricepi, Scuză-mă. să nu 
crezi că-ți fac complimente!... Aici — ros- 
togulinr solul — aşi avea (cu importanţă 
subită) Mahabarata, Patru anifam mun- 
cit la ea... direct din sanscrită. 

Iugheţasem. 

— Sta: bine? — mă întrebă, protector. 
O s*auzi. Am merge la inspecțori — unde 
e gol — dar e prea frig. 

== And, cum nu, te rog! E 6 adevărată 
surpriză... mă precipitai, nemai încăpând 
în piele de bucurie. 

Și Adumbrescu începu să citească Cu. 
vocea şi mâinile tremurătoare, parcurse, 
vând după rând, vechia scriptură păgâ- 
ncască, înghesuindu-se în mine şi gifâina 
decâteori episoadele crau mai turbură- 
toare. Când ritmurile se îndârjeau, se 
ojerea şi el; vocea i-se ascujea, scrijelini 
aerul, parcă lar fi tăiat cu feresirăul, 
De multe ori piciorul lui, entuziasmat, 
mă apăsa pe ghiată, sau braţul lui, îm» 
încolăcea gâtul cu străşnieie, lipindu-şi 
frun:ea înficrhântată de tâmpla mea 
inertă.. 

Vreme de trei ceasuri minunea indică 
mi-se desfăcură în auz, cântată de vo- 
cea vasionată a poetului, încât, la unu 
noment dat, mă simţi înţepenit şi eu, ca 
un fuhir, şi, când, cu greutate, îmi smul- 
sei privirea din feeria mitică şi o arun- 
ca:, decolorată, în sală, biurourile toate 
erau gnals, ușile date de păreţi; servi- 
fomui Eăteau dosarele prăfuite. 

—- Fi — ce zici? — răsuflă, doborât, 
când văzu cam mai dat semne de viață, 

— Ne-mu-ri-toa-re !!! 


MIHAIL CELARIANU 


4 


Pentru Myriam cea de acum 
trei sute de ani şi de azi 


Cum ar fi așteplat să alunece de pe 
marginea unui: flaut de fildeş, o picătură 
de cer, așa aștepta să cadă din colţul gurii 
ei, un cuvânt. Dar doamna din rama >va- 
lă cu părul venețian şi.ochi prelungi de 
aur, ațipise sub franges-urile moi "ale ge- 
nelor, va clinti. 

Numai mâna, cu unghii ovală de chih- 
liumbar, par'că, surâse din mânecile largi 
de: dantelă argintie, 

Câte secole îi sărutasce oare gura, căci 
rama ovală pierduse aproape culoarea şi 
numai numele, micul nume „Myriam? ră- 
Inăsese' ca o chemare, ce străbătea vre- 
mile. 

Uşa se deschise încet și capul rotund 
şi gălbenicios a! lui David îşi făcu apu- 
rița, trăgând după 'el un trup slab, 
cu umerii încovoiați, cu hainele fugind 
par'că pe el. 

„Ce faci, Myriam, nu vii?“ şi se 
plecă spre ea, căutând să o mângâie pe 
Dhunte. Dar Myriam îşi trase repede ca- 
pul de sub degetele lui osoase. Nu era 
ohicinuii cu refuzurile, dar nu se supără. 
Tra' prea sigur de ea spre a se năcăji. Se 
îmdreptă spre uşe, mai întoarse odată 
capul lui gălbinicios şi şopli, ? 

— „Vino repede, Lea te aşteaptă“ — şi 
plecă —. Dar ea nu se clinti, Apariţia 
scurtă a lui David, nu isbutise să între- 
rupă şirul gândurilor. Ele rămaseră per- 
foot echilibrate în cutia lor de fildeș. 

E duca 


Cand intrase în micul magazin de bi-. 


lielouri. în căutarea lucrurilor rare, ce-co- 
lectrona pentru cuibul ei. patronul, un 
tânăr foarle amabil, sc apropie de ea po- 
liticos şi îi spuse că a găsit ceva pentru 
doemna, un lucru de preţ. care îi va face - 
mare plăcere, în afară de vechimea lui 

peste. irei. sute de ani, — rezervă și o 
deosebita surpriză. Myriam, curioasă ce- 
m să-l vadă numai decât şi tânărul scoa- 
se micul, portret oval dintro carapace 
verzue, înfcare erau încrustate în filigra- 
me de aur. literele ce sărutau numele 
„Myriam“ în afară de coincidenţa nume- 
lui, Myriam se sperie de asemănarea chi- 
pulni, se plecă spre rama ovală și se văzu 
ce într?o oglindă ireală. cu fruntea îngus- 
tă împodobită cu donă şiraguri de perle, 
ce se prelungiau împleiindu-se în cozile 
s*ele de cupru lovit. Gura, de oboseală, 
îşi refrânsesc buza de jos, după un să- 
rut. Ochii prelungi. cu colțurile ridicate 
«pre tâmple, ochii leneşi ațipiţi per'că, 
înnecaţi într'o apă de aur schimbătoare şi 
pestidă, suh umbrele noi ale pleoapelor. 

Myriam îşi simți inima pe buze. Nu 
visa — se convinse când auzi pe tânăr 
verbind: 

— „Portretul, după cum vedeţi e foarte 
vechi și ceace ma făcut să-l rețin pentru 
dumneavoastră, e ciudata asemănare“. 

— „Da, şopti „Myriam, pe gânduri — o 
ciudată asemănare, mai mult chiar... 

Tânărul completă. Acelaş cap, acele 
vume, și mai ales acelaș surâs“. Şi My- 
riam repetă ca un vis: „Acelaş surâs“ 
Portretul deveni un elegant pacheţel, pe 
cure ca îl duse acasă cu pe greutatea 
propriei. ei ființe. « 


Acuma îl are la ea în odae, deasupra 
Jdivanului pe care stă ncelintată şi aşteap- 
tă un cuvânt. Pleoapele îi sunt plecate. 
dar printre gene priveşte portreiul ce se 
impânzeşe într'o atmosferă fumurie. Mâj- 
nile cu unghii ovale se mişcă și din mâ- 
necile de dantelă picură sunete albastre 

N 


i 


de falut. Perlele dupe frunte alunecă în 
picături de râsete argintii, mâinila se des- 
- prind, se subţiază şi se risipesc şi goală, 
cu picioarele foarte înalte, cu sânii ce 
două monede vechi cu efigiile mici şi 
reliefate, prinşi în bucle de argint, cu 
măinile întinse, cu degetele întoarse din 
vârful cărora se scurg boabe de rubin, 
ca un fluture uriaş, înstelat, dansează 
țivând între dinţi, capul sfântului deca- 
pilat. Dar ape albăstrii se întind, se a- 
propie, o înconjoară, o acopere, se în- 
cheagă în judul gâtului ei şi îngheaţă 
decedată, lăsându-i capul deasupra, pe o 
tipeie de sticlă, cu gura însângerată, ca 
o floare. 


argini picură lacriini de 
sălbatecă aleargă ducând 


Clopoţei de 
cer şi o fată 


înspre vale o turmă de capre negre. Un 


ied subţiratic cu coarne elegante de dia- 
vol a rămas în urmă şi ca se tăvăleşte cu 
ei, în ierburile sărace. ledul a îngcnun- 
chiat și îi sărută tălpile goale cu limba 
lui de catifea, i mângâie trupul adus ca 
un arc, gata să plesnească. Seara coboară 
după colinele blonde pe trepte de linişte 
şi le răcoreşte frunţile lor mici, de bestii. 


Dar de ce au încetat viorile, în par- 
cul florentin și inșii, şi-au plecat capetele 
lor argintii. Ce mână aprinsă de furia 
gclozii. lasă să cadă spada „neagră dea- 
supra capetelor celor doui, ce stau »chi 
peste ochi şi gură peste gură ? Dece pe 
[vunţile lor obosiie de voluptate, au în- 
ihoțit crinii morţii? 

Pândunele fumurii bat acrul şi se la 
sa în curica de piatră a cămătarului din 
Verețiu. Din balconul suspendat de-asu- 
"Pra Adriaticei, o fată aruncă fărămituri, 
la pescăruşii ce aleargă snb balconul ei, 


- UNIVERSUL LITERAR 


E romantică, naivă și albă ca un crin alb. 
Dor de ce în partea stângă. fără ca ea 
să ştie, a înflorit nn crin roşu, pe marg:- 
nca căruia a înflorit o boabă de rubin? 


Un glas cunoscut din prag, o strigă ne- 
răbdător. „Pentru Dumnezeu,  Myriam, 
Lea te aşteaptă“. Și din nou capul lui 
David se ivi rotund şi întrebător. În spa- 
tele lui, Lea râse, arătându-și gura sub- 
țire ca un punmal. 


Dim senină, Myriam deveni neliniștită. 
fluturi albaştrii înfloriră” sub pleoape; 
trupul înalt şi subțire sc subţie ma: 
mult, plecându-se de gânduri; ochii pre- 
lungi de aur, fugiră mai mult spre tâm- 
ple, într'o aşteptare şi gura, mai ales gu 
ru aştepta ceva, căci buza de jos se ră» 
frânsese mai mult, ca o ramă din care 
piourau dorinţele. 


Ce miragiu,-ce oglinzi de panopiicum 
îi adumase chipurile, o întâlnise cu ea în- 
sişi, isbutise după atâtea mii de ani să o 
facă să se recunoască? Ce fir nevăzut de 
ea o legase totuș de chipurile bizare, ae 
băiseră în alte vremuri, cu altă lume, cu 
alie pasiuni? Ce putere păstrase intactă 
în carapacea de fildeş a minţii ei. imagi- 
rile limpezi, amintirea trupului si a chr- 
pulni ci, cu alte dorinţe, cu alte visuri? 
Cum de isbutise întâlnirea cu ea, cea de 
acum câteva sute de ani, să facă să cadă 
vălul impenetrabil, pe care îl purtase în 
eu fără să ştie? 

Se simţia totuş umilită de atâta bogă- 
ție. Sc simția micşorată să poarte în ne- 
îusemnata ei fiinţă de azi, atâta splen- 
doare regcască, atâtea visuri moarte. tm 
» oarbă, care nu şi-a văzut niciocată 
[rumseţea trupului, aşa trăise până a- 
cum. Cum de i sau ridicat “pleoapele 
moarte? 

Se gândi la David şi îi fu peste putinţă 
să îi desluşiască amintivea. Zadarnic gân- 


-R-€-9—-.-. .—.-.-".-p -Ș =. 


SANTA TIII III 


..9.- 9 - = 9 — = - “9 = 





ş.- 9-9-2- e. —8s-e.- 


Strofe de toamnă 


Toamna priveghează năsălia miriştei 

şi tuşeşte moale între foi de aguzi, 

plâng prin vii, cu umbra: braţe nucii uzi, — 
uşi semtore în golul liniştei... 


Au căzut din strășini cuiburi noi de vrabic, 
puii fără pene hat din aripi mici, 
dar pământul ii ucide cu furnici, 


vântu-i tae ea o sabie. 


Ţipă coasa “n luncă răsturnând fâneţile 
Şi oftează m câmpuri lanuri de porumb, 
păsări vinete piutese pe zări de plumb, 
iar prin văi se culcă ceţile. 


Cusg de pe coline râurile oilor, 

Şi vâslese pe dealuri trâmbe de balsam ; 
— în ascultă cum se coace nuca'n ram 
şi în lanuri, goana foilor! 


Bivoli mari îşi iveacă, sus, de cer spinările, 

torturi moi de scamă între plopi sau prins. . 
— Cine moare în livezi, de şi-a aprins i 

nalba naltă Jumanările ? 


A. POP MARIAN 


*) Din volumul „Iroiţe la răscruei”, sub presă, 





” 


UNIVERSUL LITERAR 


durile ei pipăiră chipul lui, căci mu îl 
găsi nicăeri, Nu se miră. I-se păru firesc 
să nu și-l anintească. David nu era ni- 
nuc pentru ca. Îl primise atunci când nu 
deria nimic, cu indiferenţă. Fie pentru el 
Păpuşe rară, pe care o împodobi cu lu- 
cruri de preţ, o expuse în toate ocaziile şi 
o adoră cu violenţa şi siguranţa pe care 
i-le danatitudinea ei placidă şi absentă la 
omagiile bărbaţilor. Tocmai acum își da 
suma că nici sufletul nici trupul ei nu 
luase parte la bucuriile lui David. Acuni 
îşi dete seama că o altă iubire îi tîre- 
uia şi pentru această iubire, pe care 2 
astepta, se pregăti întreaga ei fiinţă. Pen- 
ivu această pură: chipul în culoarea fil- 
«heşului se umbri cu tonuri de marmoră 
înverzită; guta se înegri ca o ramă; ochii 
se îngreunară*de visuri galbene, părul se 
aprinse ca o toamnă de cupru şi sufletul 
își înflori toate drumurile. 


iu gulbenele covoare de nătăsuri moi, 
pu tari le scutură soarele în după amia- 
ză de August, prin storurile lăsate, Myri- 
am căuta în amintirea ei un chip, un 
zâmbet, o gură, care să o fi infiorat vreo- 
dată, care să facă să vibreze în ea dorinţa. 
Iar oglinda miraculoasă a armintirei, re- 
fuză cu iudârjire aczastă stăruință a ei. 
Pe upa ci capricioasă nu se prinsese nici 
un chip. Simii mai mult visul şi deşăr- 
tăcrunea ei lungă David şi rămase încre- 
raenită, cu ochii enormi, deschişi, neclit- 
ui, suspendaţi de-asupra unui abis, Va- 
luri, valuri, lumina îşi ondula mătăsurile 
moi şi galbene şi în fluvii subțiri: de 
aur poposiă pe marginea ochilor ei ab- 
senți picurându-şi în ei visurile, ca în 
«bonă golfuri mici, de chilibar. 


Spectacolul începuse, dar pe  Myriam 
încetă de a o interesa din primele clipe, 
Cu ochii absenţi cercetă sala suspendată 
in camere uriaşe de umbră. După scenă, 
fire slabe de lumini albăstrii străbăteau 
aerul, pictând chipurile spectatorilor cu 
tonuri livide. Eru o reprezentaţie ciuda- 
tă, cu rolurile inversate. O reprezentaţie 
de spectri pietrificați în scaune invizi- 
bile, ai căror adevăraţi spectatori, erau 


cej câţiva actori, ce se agitau într'o ade- 


vărată uimosferă de realitate, de viaţă. 
Bulconaşele cu margini de catifea au- 
rie ale lojelor, plecate peste vid, formau 
împrejurul săiii un început de cer, cu su- 
râsuri setalice, cu mâini de argint, cu 


" frunți suave. 'loată sala plutea între vis 


şi mosrie, intro totală absenţă, sau în- 
tro obosituare şi exasperantă încordare. 
Cu o coardă de oţel, un singur nerv îu- 
tins, gata si plesnească, legă pe firul lui 
atențin tuturora. Dacă sar fi făcut un 
sgouiot îti sală, coarda ar fi plesnit 
brusc. Atunci, în. minţile lor o singură 
poa-tă sar fi deschis pentru toți ca o 
rană profundă şi i-ar fi durut ca o pian. 
dere iremediabilă. 

Numai pe Myriam nu isbutise specta: 
colui să o prindă sub arcul lui miracu- 
los. Între «i se prăbuşise o lume ab- 
stractă. Scena rămase goală şi câteva 
momente fu o linişte ireală. Myriam îşi 
auzi gândurile vorbind tare şi se sperie. 
Își auzi perlele din urechi plângând şi se 
miră. Simpy două pumnale, ce porneau 
di partea xpusă a lojii ei, se prelun- 
geau dureroase străbătând aerul şi ne- 
miloase îi- răniau gura şi Myriam tresări 
de frig şi de nelinişie, plecînd pleoa- 
pele, ucinurăsnind să se uite din ce loc 
veniau,  Plecându-şi-le, pumnalele își 
mutară vârfurile depe gură pe pleoape, 
sărutându-le pe amândouă, chinuitor. 
Gândurile se svârcoliră ca sub un imcen- 


diu şi Myriam ridică bruse pleoapele. 


Brusc, din intunerecul sălii, răsăriră două 
flori de incendiu, cari îi arseră gura. Sub 
ce frunte grea de gânduri erau încrustate 


RE 





N. N. TONITZA: PE VERANDA 


privimle ce o cercetau cu stăruință, cu 
denmănunitul, răspândind în. ca efluvii 
prelung: ue plăcere, sensaţii aţipite . de 


atâtea sute de ani, gama infinită a mu.-. 


zicei interioare, Sala începu să se claţine 
în ondulari prelungi, scena se depărtă 
vertigin-s spre fund, devenind din ce în 
ce mai mică, asemenea unei jucării humi- 
nouse, logile se prăbuşiră fără sgomot 
în viduri invizihile şi în aumosfera ce 
s> aşeză dealungul pereţilor în straturi 
albăstrii de fum, îu tapete moi de um- 
bră, se infăptui încetul cu încetul chi- 
pul — numai atât — chipul cu ochi bi- 
zari, cn pură palidă. A 

ka avu o clipă de nelinişte şi de fră- 
mântare dureroasă. Unde îl mai văzuse ? 

Dar încetul cu încetul, chipul lui se 
întregi în amintirea ci. Atunci inima ei 
avu un jipât scurt de bucurie, căci îl 
recunoscu. Era acelaş cap mistic, decapi- 
tat, pe tipsie, de argint, câştigat cu pre- 
țul dansului trupului ei de fluture uriaş ; 
cra acelaş cavaler florentin, ce murise 
pe gura ei, acum trei săte de ani. llalu- 


- cinată, se piecă mai mult spre el şi îi 


sărută imaginea depărtată între pleoape 
le ei prelungi. El îi surâse și în clipa 
aceeu sala se lumină cu mii de ogliuzi. 
Se isprăvise' spectacolul. 


Mâini nevăzute o îmbrăcară, pași siră- 
ini o purtară pe scări, harfe serafice îi 
sărutun fruntea plină de extaz, mâinile 
grele de bucurii, 

Ca o camgrenă urcă în ea fericirea și o 
cuprinse şi sufletul ei se plecă şi săru- 
tă cu recunoştinţă rana vie și adevărată a 
beţiei desăvârșite. 

Viluit, îngrijat, David o purta aproape 
în brațe pe scările, ce păreau că nu se 
mai sfârşesc, şoptindu-i pierdut :. 

„Nici nu aş ti crezut Myriam, că te 
poate impresiona atâta un spectacol“. 


Gaspar era neliniştit. Gura femeii — 
ucea rodie putredă — se prelungea. în 
ainintivea lui. îl urmăria cu nesocotință. 
O voluptate amdără şi dureroasă îi ardea 
simţurile. Nedesluşite efluvii de plăcere 
îi închideau ochii, strângând între pleoa- 
pe aimintirea ei.. O urmărea din dosul 
gcămurilor cum mergea pe stradă, cum 
zâmbia în capul scărilor conducând pe 
cineva, cum își legăna trupul încrustat 
în chaise longuc-ul molatec după veran- 
dă. Cum grele i-se lăsau pleoapele și 
colțurile gurii, rămânând ceasuri întregi 
neclintită. Ca în vis părea“ că răspunde 
întrebărilor” unui bărbat înalt, gălbeni- 
cios, ce venia să-i sărute mâna — pro: 


€ 


babil bărbatul ei. Părea câ nu o întere- 
sează nimic din afară, ci numai ceace 
purta în ea. Venit de curând în acel oraş, 
casa lui cra peste drum de a ei şi ast- 
Jel că nesiingherit putea să o vadă în 
ficcare zi. Această apropiere şi totuş a- 
ceastă depărtare îl irita. În chip discret 
se imteresase îci şi colo despre vecinii lui, 
Aflase tat ce se putea afla dac tot nu era 
vulțiumit. Aflase despre soţ că ce pasio- 
nat de femcea lui. Că ea e o fiinţă rece, 
v-ăsurată, comştientă de îmumuscţea ei şi 
cuminte, Dar ochii lui o descoperise a- 
devărată, altfel de cum părea oamenilor, 
În seara aceca 
zuse întâia oară. Descoperise în exţul 
entii ei şi în prelungirea pleoape'tar, 
câtă sensibilitate picură din vărful dege- 
tehaz ei subțiri, câtă bucurie isburnise 
pe fruntea ei. Clipa aceea, când peste 
mii de oameni, peste spaţii uriaşe, cht- 
jurile lor se apropiase şi se sărutase, 
i: nu putea uita. Dar dintro sfială, din- 
ir:o teamă, tu făcea nici o sforțare spre 
a o cunoaște, Se lăsa luat de aceasiă to- 
ropeală voluptoasă, care se strecura în cl 
ca 0 otravă. Era întâia oară când iubia 
asttel, pe a tfemee pe care nu o cunoştea, 
dar despre care bănuia că este aşa cun 
ar fi dorit-o el. Era întradevăr nouă = 
ceastă sensualitate aproape matudivă, da- 
riiml-o, dar megrăbinal aimie spre a o 
avea, pe.care o pritnia peniru savoarei 
ci deosebită. Şi se pitrea că această fiin- 
ți ara întradevăr nouă şi surată. Băr- 
balul ei, era un incident, care nu schim- 
base nimic din puritatea ssulletului ei, 
Si pentru această  candoare  hămuită, 
„alpiia. Aştepta, ehiă cum ştia, după 
cum era sigur că şi eu aşteaptă clipa, când 
el avea Să sărulu întâra oară, pura ci 
crudă. TR ă 
Cum de isbutise Myrium cca cu sufle- 
tul — monedă de aur vechiu, în carg timu- 
pul încrustase atâtea efigii, de mii de ani 
-- să pară fiinţa nouă şi suavă, către ca- 
ve tianleau «lorințele lui. Gaspar? Cin de 
isbutise parfumul putred de fructă iprea 
coaptă, să sa 'sehimbe în mireasmă pri- 
măvăratecă? i 


In acest timp, Mpriam îl căuta prin 
mulțimea ce irecea pe stradă, prim €x- 
poziţiile pline de amatori, prin sălile de 
spectacole. 

Căuta cu exasperare ochii șterşi de 
mistice vizionar al omului wegăsit după 
uiâtu aşteptare. Febrilă, agitată, brecânul 
cu uşurinţă dela o expansiune la 0 to- 
ială absenţă, absorbită ore întregi îu- 
taun gând, Myriam era întradevăr » 
fiinţă nouă pentru David, 


Auria după amiază îşi scutură mătăsu- 
rile moi peste strada pustie. Crisantheme 
usiaşe de soare tremurau în geamurile în- 
chise. Incet, ca.o navă plutitoare pe flu- 
viile de lumâmă ce omlulau pe sirăzi, My- 
ram aluneca, înfășurată în visuri spre 
casa ei. Dar tresări, se opti, arcul gâm- 
durilor plesni brusc, mâna se agită pe 
inimă, căci în faja ei, venia încet, cu 
ochii blânzi, Gaspar. | 

Spaima ţinu numai o clipă. Linigtătă, 
se reculese în seninătate şi bucurie. şi 
zimbind cu ochii, cu gura, cu mâinile, 
co întreaga ci fiinţă, rămase aşteritând. 
Şi ca şi când se eunoşieau de întotdeauna, 
ca şi cum astfel trebuia să se întâmple, 
fără să%gi spumă nici un cuvânt, sură- 
zîd mereu, în loc să între în casa ei, 
în chip foarte firesc, se plecă aproape, 
cărutând pragul, sub mâna ocrotitoare a 
lui Gasţar, care îi deschise halucinat, 
poarta casei lui. 


SANDA MOVILĂ 


le spectacol, când o vă-. 


UNIVERSUL LITERAR 


Primăvara ce s'a dus... 


de GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU 


— urmare — 


SERAFINA: Mai. ştiu eu de cc?! Aşa, 
ca doi copii fără minute... 

MIRON: Adevărat. Bine că nu 
auzit cineva. 

SERAFINA: Ne liceam. de basme, 

MIRON: Curai! Gura lumii. 

SERAFINA: „numai pământul 0 as 
tupă! | 

MIRON: (s'a oprit, casicum şi-ar fi 
adus aminte de ceva dureros), Pământul! 
Mare păcătos e pământul ăsta! Ne poartă 
în spinare, ne plimbă, ne îngraşe: pen- 
tru el, nu pentru noi... 

i sEnAs (nedumerită). Cum pentru 
el? 

MIRON: (continuă plimbarea). Să nu 
mai vorbim. Lasă, Sunt trist, astăsenră 
iu, — teldefel de gânthuri, (s'a oprit cu 
ciudă), A! pământul ăsta! Mi-aluc amiu- 
te că am citit undeva de un Zeu careși 


NC-a 


mânca progeniturile. Aşa suntem : Lă- 
mântul e Zeul iar noi progenitmile. 
SERAFINA: Păcatele mele! niciodată 


nu te-am auzit vorbind aşa. 





G. M. ZAMFIRESCU 


MIRON: (rezemat cu spatele de uşa din 
und, cu ochii în pământ, suspinat). Nici 
odată. 

SERAFINA: Ce să-i faci? Asa-i uneori. 
Inima omului e ca vu bârb cu apă tul- 
hure. : 

MIRON: Tulbure şi amară, Fiuel, Chi- 
Mină, nu altceva, IL 

SERAFINA: (se apropie, drănăstoasă). 
S:0 liimpezim, Mironel. 

MIRON: (n'a fost utent; tresărit). Ce 
să limpezin? 

SERAFINA: Apa tulbure... şi amară... 
hârb... 

MIRON: (supărat, gestieulând), Ce apă, 
soro, ce tot dai zor... - 

SERAFINA: Stai, nu te supăra mule 
- so luăm domol. N'am spus cu, atinea- 
ur, că inima omului e ca un hârh.. 

MIRON: (înţelege, îşi aduce aminte, se 
luminează). A, da! Ai dreptate, Pinelug. 
Aşa-i: inima hârb cu apă tulbure. (Sa 
«prit lângă Serufina şi-i ridică bărbia 
cu daiiă degete; udmirativ). Smm! Cunu 
te-ai îmbmujorat... Draga de tine! Parcă 
te văd, acum douăzeci de ani. 

SERAFINA: (clipind repede, cu ochii 
îu jos). Mironel, nu-i. aşa că... i 

MERON: Acum douăzeci de ani, Tine- 
luş, când... 


SERAFINA : Mivonel dragă, n'ai vrea 
tu. lite, să stăm amândoi. (San aşezat: 
cu, în fotoliu; cl, pe brațui totoliului; 
se ţin de mână). Lut, nu ştiu cum să-ţi 
spui, Mironel, dar amintirea asta  fru- 
DICRI See Și 

MIRON: Ce amintire, So dragă? 

SERAFINA: (a închis ochii şi suspină). 
Acum doi ani, la treisprevece.. 

MIRON: (vrea să se scoale) lu? lar 
treisprezece Sept... 

SERAFINA: (îl reține). Mironel! Să 
aamte să nu-ţi aduci tu aminte, Mixonelt 
Parcă te viu: ai venit dela slujbă pelu 
sapte. Eram la poartă, ca madam Nu. 

MIRON: (îndoelric) Mda, — parcă... 

SERAFINA: Ai adus o sticlă de viu şi. 

MIRONEL ; (înseninat, cu arătătorul 
slâugei la bărbie) Da, da, da! Aşa e, Li- 


neluş! Aşa e, nevastă. la uite ce bine 
ini-aduc ammic. O sticlă de vin. Mi-o 
lădnse Săndulescu. Avea Săndulescu 


usta o vie d& se dusese pomina. (intrigă). 
Ştii că nevaslă-sa.,. i 

SEKArIINA; Ce ne pasă nouă de ne- 
vastă-sa, Mironel? Să vorbim de noi. 

MIHKUN: Adevărai. Să vorbim de noi. 

SERAFINA: Pe urmă, am mâncut sub 
castan. Răsărise luna, ca o tingire de 
aramă şi... 

Bin: (distrat), Când? A! la irei- 
sprezece,.. Da, că spruseşi adimeauri, trai 
a poartă cu mudatn Sindulescu, 

SEKĂFINA: Nu, lrate! Cu anucdeuu Miu, 

MIRON: Cu cine? 

SERAFINA: Madam Miu, de altar: 
Nevasta lui Lincă, dela primărie. 

MUUN: Asta-i cucaun! Nu spuseşi, tu de 
Sinululeasca,  adimeauri? Nu  vorbirăuu 
noi... 

SERAFINA: Da de unde, Mironel? Eu 
ţi-am spus de.., 

MIRON: (repede)... Sănduleasca! 

SERAFINA: Nici pomeneală! Tu ai 
spus că Sănduleascu... 
tal Păi. ce-are-face ea cn masdam 
Miur 

SERAFINA: Ştiu cu? Poates prietenc.., 

MIRON : O brodigi. Nu asta, Serafiuo, 
Cum a: ajuns tu să vorbeşti de Sănddu- 
leu sca ? 

SERAFINA: Eu? 

MIRON: Du, cine? 

SERAFINA ; Nici nu i-am pomenit nn 
mele. 

ON: Viţi dela mână pân: la gură, 
(sc senală, se depărtează). 

SIRAFINA: Tur te supori! 

MIRON: (se înfoarce, supărat, gesti. 
culând). Păi cum să nu mă supăr, Sera- 
lin»? Nu-i de supărare? Mă rog maialc, să 
te nţelegem: am vorbit noi de Săndu 
lease ori nu? . 

SERAFINA; Am spus așa: eram la 
poartă, cu rbadam, Miu, şi-ai venit. fu cu 
« sticlă de vih dila Săndulescu, 

MIRON: Bun, pânătaici) se-aprobă. 

SERAFINA: Li, şi-ai vrut să spui că 
ievustă-sa,,,, 

MIRON: Eu? 

„SERAFINA: (se scoală, se depărtează), 
Li! nervi de gumilastic să aibă cineva... 

MIRON : lar te superi? 

SERAFINA:; (se întoarce, supărată, 
gesticulând)., Păi cum să nu mă supăr, 
Miron Popovici? 

MIRON: Mare comedie şi asta! Care- 
vasăzită. eu am spus? Ilm! Lit dela mâ- 
ră pin'la gură. E prăpăd. i 


nina 


UNIVERSUL LITERAR 


SERAFINA: Pii vezi? 

MIRON: Văd. 

SELRAFINA: Bine ca dat. Dumnezeu! 

MIRON: Văd, — şi nu mă bucur de loc 
d ce văd. Uituc, reumatice. Vestitorii 
morţii, nevastă ! (pauză ; Miron, ea din 
senin). Carevasăzică, atunci am mâncat 
în cuie, sub castan. Imi aduc aminte. 
Cum să nu-mi aduc? Aşa-i: era madam 
Miu la poartă. 


SERAFINA: Când mâncau, plecase 
macar Miu: 
MIRON: Adică, da — plecase. 


SERAFINA: ...Şi, pe armă, ne-am plim- 
bal în grădina publică, Cânta muzica ro- 
cictiiar, st. 

VIRUN: (oftează). Nu mai sunt roşiorii 
eat tu fost odată. 

SINAFINA: (lurată, surâzând aminti- 
rilor). Si... (se joacă, stielnie, cu gulera- 
şul gulben aprins). 

MIRON : (după câtevu clipe de aştepta- 
re, privind-o miop). Şi? 

SENAPINA: ..Acasă, Mironel!  Cân€t 
ne-am intors acasă! S 

MIRON: Ei, ce-a fost când ne-am în- 
tors acasă? 

SURAFINA : Se ponte să nui aduci iu 
amiute, Mironel? 

MIRON: Cum să ruf Am mâncat sub 
custan. ne-am plimbat prin pare, une 
cântau rosiorii, ne-am întors acasă, căs- 
când şi... (repede) ns-am culeai, ce eru 
si five? Nu era să... (pare că înțelege 
şi rămane locului). Seratino! Nu cumva... 
(se apropie, cu paşi grabrici şi-o prinde 





de nrăvă). Nevastă! Nu cumva te gândeşti 


la... 

SERAFINA: (râde silit) A, nu! să nu... 
Altceva, eu... 

MINGN: (o priveşte, mut), 

SERAPINA: (se uită în ochii lui; a ui- 
tat să râdă), 

MIRON: (ii tremură hărbia si buzele; 
nu mai are nimic comic în €]). 

SURAFINAr (coboară ochii în pământ). 

MIRON: (priveşte în gol, trist; aspiră 
adânc). E 

SERAFINA: (eydlică privirea spre cl, 
sfieluică; nu ştie: e supărat pe ca, sau 
„trist). ră 

MIkON: (îi lasă mâna, uşor, caşicum 
i-a aşeza ceva în poală; se depărtează; a 
rămas în fața ferestrii şi  oftează; se 
plimbă), | 

- SERAFINA; (sfielnică). Miron 
vici, . i 
MIRON: (s'a oprit şi-a priveşte, înde- 
lung; clafină capul). E dureros, Fineluş, 
(abia poate vorbi) du-re-ros! 

SERAFINA: (tristă). Mie'mi spui, Miro- 
nel dragă, mie. 

MIRON: (luptă cu lacrimile). Să simţi 
Că... — aşa: caşicum ai lua o cârpă şi. 
(Deparie, vas — un cor tineresc). 

SERAFINA: (tresare). Ce-o fi? 
„MIRON: (idem). Parcă s'aude sgomot, 
(mcrge grabnic la fereastră), Nu-i ni- 
mic, Finel.(Serafina s'a apropiat, de asc- 
meni cu paşi grabnici; ascultă). Linerii! 
cei puiernici, cei frumoşi, cei dornici! 


Powo- 


SERAFINA: Ascultă, Mironel, ascultă! 


CORUL: (de departe). 


„Sa dus vremea de demult 
„Si iubirea a apus. — 
„Ne-a lăsat ca doi streini 
SL A să 
„Primăvara ce su dus“... 


MIRON: (cu glasul umed). Auzi, Fiac- 
luş! Aseultă. 
CORUL: (aproape, trecând), 


„Moare visul de iubire, 

„Mor şi florilen: grădină... 
„Plângi zadarnic. Toamna-i rece 
„Și mi-e sufletul ruină“, 


SERAFINA: (printre lacrimi). Auzi, 
Miironel! Ascultă. i 

CORUL: (depărtându-se). 

„Sa dus vremea de demult 

„Și iubirea a apus, — 

„Ne-a lăsat ca doi streini, 

„Primăvara ice sa dus"... 
SERAFINA: (plânge, cu fruntea pe 


umarui lui Miron Popovici), 

MIRON: Seratino! binciuş dragă! Nu 
În copal, soro, ce Dumnezeul Le vrei? 
ioute uu unu rost în. lumea asta, toaic?s 
trecatoare, voate au 9 moarte. Vorba căn- 
tecului: plângi zadarnic, că mi-e susle- 
Lui ruină... : 

SEHAFINA: (printre lacrimi) Lasă-ină... 
îmi face bine. 

MIRON: (o mângâe) Draga de tine! Fii 
cuminte, Seralmel! War pusea să vie INa- 
tilța sa te xada, Să... (i se umezese 
pleoapele), Pinel! lu nu vezi, Fine, că 
cu vaaf Ul îneacă lacrămile). itâzi şi tu, 
vevastăl Măzi, că... draga ue tine: Lă ca 
Mine: Iejpăsatoare, draga mea! Ce-vrei, 
myte bieţi oameni şi noi... 
4u aşeazu în fotoliul de langă masă). 

l, durero:, adevărat... Să te desprinzi 
din mănunehi ori să te vezi duv la o 
parte, ca un lucru de prisos; să ştiu că, 
ue azi îucolo, nu mat ui nici un rost în 
lumea asta plină de atâtea sori de 
atâta cântec şi tinereţe, (nw'şi mai poate 
Sstupiim plânsul). 5burdă, stregă, se des- 
tăşoară viaţa în jurul tău, ca un basm — 
iar tu priveşti cu ochii sect, suuţi cun 
începi să mori... Viaţa nu ştie ce-i mila, 
1 metuş, nu 1artă, nu amânu, La o parte, 
cei bagrâni! Până aici! şi tae hrulu 
(ncstapânit). De ce:. pâmaici, când mai 
sunt dori şi cântecer (e singurul răs- 
puns cel gaseşte) Dumnezeu! 

Ai ENA: (plângând, — ca un ecou), 
Dumnezeu. 

MIRUN: (s'a aşezat, lângă en, pe bra- 
țul fotoliului). Dumnezeu, lineluş! 

SERAFINA: (o lacrimă a băţitânului 
i-a căzut pe mână; tresare), Lu plânsi, 
Mirenel, i 

MIiUN: (tresare; râde silit, cu ochii 
plini de lacrimi). Nu! De unde, Finel? 
Pâd, draga mea. Aşa am fost eu, întot- 
deauna: nepăsător... A 

SERAFINA: (după câteva clipe, fior). 
Sa făeni lrig aici. 

MIRON: A 'nceput să bată vântul. Reu- 
n.alismul meu. lrebuia să se strice vre- 
Titea.,, 

SERAFINA: Să nu răcim. (se seoală, să 
închidă iereastra), 

MIRON: (o opreşte). Stai. Lasă, că o 
“achid eu, 

SERAFINA: (işi aduce aminte; îngri- 
jată). Ridică gulerul, Mironel! Vântul de 
toamnă... 

MIRON: (cu mâinile pe ferestre, gata să 
le nchidă; priveşte afară, furat). Cum 
a pălit luna! Şi luna mi sc pare nui 
bitrână, şi castanul, şi strada... 

SERAFINA: Doamne, ce wânt! Aşu, 


Jim senin. 


MIRON: Toamnă nu-i, nevastă? 

(vrea să închidă; vântul aruncă în 
casă, în risipă, un pumn de frunze veş- 
tede; Miron le priveşte, îngândurat; în- 
toarce capul spre Serafina şi iar le pri- 
veste). la unite, Serafino. 

SERAFINA: La ce te uiţi? 
MIRON: (melancolic), Frunze 
Bictele frunze: 

“ SERAFINA: (înciudată). Dacă nu'h- 
chizi geamul. Să stau acum să le zulun, 
să le mătur. e as 

MIRON: De ce să mături, Finel? Câte- 
va frunze moarie. Le adun eu. Mie mi-s 
drugi. (începe să le adune), 3 


veştede. 


Caloriferul ” 


Calorifer pornit pe gânduri, 
Piângi bucuros astăzi cu mine. 
Şi urlă iarna larg în tine, 

Cu toate gradele sub zero 
De-afară din senina z; 


Atâta vietate par'că 

In alba mea odae am 

M'am ridicat din pat în gânduri 
Şi te privese. Priviri uimite 
De noutate şi plăcere. 


Inalta sobă:n teracotă, 


Alături mată-ți stă. Enigmă, 
Impresionant obiect de studiu, 
Esit din uzul vremii noastre de-azi, 


Tu râzi şi modulezi în cântec 
Misterioasele cascade 

Din Niagara ta infimă, ., 
Impersonal, ca şi lumina, 
Făcuşi din cameră o îiinţă 
Cu care-i bine ca să sta 
Alături. sa iubeşti... so ai... 


Caloriter de lume nouă, 

Ai ccasul tău de poezie, 

De vagi neljinişti şi de tristă 
Efeminată lâncezeală 

E. două-acurna,—dupe-amiază -—, 
Şi-i somnul bun și siestal. 

lar tu ai pus pe sanatoriu 

Un panaceu universe? 


Peste un ceas se vor ivi, 

In dreptul fiecărei uşi, 

Un oaspete, ce-i aşteptat, 

De eri în seară, pe la opt, 
Când a plecat şi cel din urmă. 
Din cei ce-aduseră eri flori. 


Calorifer eu braţe multe, 
Struneşte orişice dureri 

Mângâe tot ce-i oboseală, 
Şi-alungă orice întristări. 


Caloriter, ce-ţi porţi din pivniţi, 
Spre noi viața ta dolentă, 
Primeşte-mă să râd cu tine, 

Şi să visez în cald şi bine, 

In ceasul tău de poezie, — 

O, vietatentermitentă.,. 


” OTILIA GHIBU 
*) Din ciclul „Casa Albă“, 


ama nui 


SERAFINA: Ce vreme! Și Nataliţa nu 


nial vine. 
MIRON: (adunând). Cât » fi ceasul? 
SERAFINA: Târziu. Opt şi ceva. 


MIRON: Cine ştie acolo, la birou... 
Pancă nu-i cunosc eu pie cei mari! Nu le 
pasă lor că întârzie funcţionarul, că-i 
obcesui şi are nevoie de odihnă. Muncă 
şi far muncă! (a adunat toate iruuzele). 
Guta. (întinde mâinile şi le !' priveşte, 
trist). Ia uite, nevastă: câte frunze, atâ- 
tea inimi. 

SERALINA: - Aruncă-le'n lada de gu- 
DA ă ş 


3 


MIRON: (cuvintele  Serafinei i sau . 


părut un sacrilegiu). Nu! asta nu, Finel! 
Astia's lacrimi, nevastă — lacrimile pri- 
imăverii ce s'a duş. Lasă-mi-le, astăseară. 
Au mei multă minte ca noi, frunzele, 
Ele nu se revoltă, nu ţipă, nu fug de 
toamră. Înţeleg, mai bine ca noi, taina 
azvunsă în fiecare fir de iarbă, în inima 
fiecarui munte. Ă 

SiRAFINA: (clatină capul, tristă; tre- 
sar). Nai auzit poartut Ascultă: paşii 
Nataliţei. , 

sn-osiia  Vime primăvara! porneşte, 
cn paşi miciy. spre dormitor). loamna 
se duce să'şi îngroape lacrămile în. uul- 
bum.,, 


SCENA IE 
* Serafina — Miron — Naialiţa 
„NATALIŢA : (întră, spriiteuă, cu un 
buchet de trandafiri roşii pe braţ) Bună 
seara. Sărut mâna, tuşico. A 
SERAFINA: Bună scara, maică. 
NATALIŢA ; (s'a apropiat de fotoliul 
Serulinei ; bătrâna o sărută pe frunte) 
Ce vreme, afară! , 
MIRON : (a rămas în prag, dela întra- 
vea Nataliţei şi-a privit-o, trist) lu nite, 
Finel: trandafiri... Ă 
MATALIŢA : (tresărind, roşind)... Mi 
i-a dat... 
SCR.IFINA : Lasă... 
MIROA î „nu mai spune! 
SLKATINĂ ta nu te certăm. — 
MIRON .... dimpotrivă | 


NATAJLIȚA : Kcătre Miron, întinzân- 


du-i as trandafir) Vrei şi matale unu? 


MIRUN : Fu am, Nataliţo. (le strânge 


la sân, ca pe-o comoară) florile mele 
dragi și ale... 
SERAFINA : (grabnic, lângă  Nataliţa) 


Ce trandafiri upuinşi ! 

MIRON: (i-a murit cuvântul pe buze; 
Ul doare surâsul!). Serafinei tot îi mai plac 
tranuatirii... (privind frunzele) Florile 
mele dragi, numai ale mele — până una 
alta. jiese, încovoiat). 


SCENA II 


Serafina — Nataliţa, 


NATALIȚA : (nu înţelege ; e îngrijată) 


Tușrco ? î e stă 
SERAFINA : Nimic. Aşa, a trecut un 
nor şi... (o strânge la piept, o desmiardă) 
Nu întreba, să nu mai întrebi! Sburdă, 
cântă, trăeşte din plim, Nataliţo maică, 
irăește ! că destul ai să plângi când yei 
fi, ca mine (o îneacă lacrămile)... nevastă 
de pensionar ! 


CORTINA 





+ 


Noaptea  vestia calm armistițiu. 
Brădetul stăvila scurgerea ghețarilor, 
prăbuşirea  tranşeelor ascunse. Se 
schimbau avantposturile, zariştea ca- 
deu arzând peste creste carpatine: 
vacheie, licurici demonice reclame lu- 
minoase peste un oraş nimicit. Tăcerea 
avcuiu ulmosferu ca pe o turlă, an gro- 
hăit de tun, bătaia inteamitentă a pu- 
ştii, Ecouri trosniau râșnind praf de 
morfină şi, dela mare altitudine gerul 
tare întindea o gigantescă faţă de masă 
pentru o cină de taină. Din pisc lune- 
ca-după  obicei-povârnişul  săpunit, 
până in câmpul liniat simplu, dar cu 
plan drăceşte conceput. 

Secţia de cavaleriști porni iu patuu- 
lare. Inamicul se întărise în văgăuun 
adăpostite de pereţii stâncoși. Lrebuiu 
descoperită vizuina. răsiuraată cu 
ghiulele, curăţat locul. Oamenii erau 
Hămânzi, îngheţaţi. Ceata concentrată 
se târa solemn, inutil, fără putințe de 
orientare. Gulop, galop, trap, trap, 
vameni şi cai trăgeau dâre de zebră pe 
omăt. Sunetele se învârtiau in spirală 
oamenii ar fi vrut să le gâtuc, să nu fia 
auziţi. Din spinările şi burţile prive- 
liştei de vo perfectă albeaţă piesni Lasă 
după câtva timp, ceva ca o cărărue şi 
lumina limpezi ochii. 

— Fraţilor, fără popas nu-i chip... 
degerăm |! (glasul soldatuiui cart 
vorbi se ascuţi de crivăţ ca o lamă ar: 
brici), 

— Las fra 'miu... 
post... aproape... 


cunose,,.  adă- 


|țic sin Ițic din ceată se oferi călă- 


uză. Era cel mai inventiv, im stare să 
bage o furtună în raniţă, să se ascun- 
dă ca gâza sub scoarță de copac ; cre- 
deau într însul, ca în forţa busolei, su 
bezna prevestitoare de furtună. 

— Du-ne !.. ne îngroapă troiene.... 

— Nu vezi? se clatină şi cerul cu 
cușma pe ureche... să înnebeneşti. 

— Sfrenţa, lepra şi răpciuga li... 

— Cine a stârnit războiul ciolane!e 
nu i-ar mai putrezi |... 

Dar o rachetă, o santinelă cu cuif 
1.emţesc în pisc, curmară comentariile 

— Tranşee inamice .... fraţilor, 
fuga |... 

Incepu o cavalcadă pe polei, în dan- 
sul copitelor cari se împleticeau, o ca- 
valcadă cu râpâit de grindină, care 
trezia urlete şi vânturi pitite pe dupa 
copaci, Viforniţa biciuia, țesâla, cur- 
nea care sfârâia, bătea ascuţit în ochi. 
Îndepărtat, cădeau pasăr . de jar, a- 
prinzând cerufi învălătucute concen- 
tric, pământul lichefiai era turnat ca 
intrun ontal. Inuintau piescăind ca în 
smârc. Fiecare soldat se simția celă- 
lalt mai precis, celălat există, umblă, 
simte cu ființa împrumutată dela dân- 
sul, iar cineva străin, care l-a cunos- 
cut de mult şi dintro ciudată simpatie 
se mai pane şi acum de dânsul, se târâe 
insensibil, gonind în vid. 

Pierduţi, iremiadiabil pierduţi | 

După doi km. cavaleada conteni 
brusc oprită de un obstacol solid: o 
casă cu ferestre multe, scheletul unea 
fabrici, cojită ca o nucă. de bătaia 
şrapnelelor. Întrară călări înăuntru, 


„Subțirime 


PNIVERSUL LITERAR 


OCHII... 


de ION CĂLUGARU 


—: Acu, ţie, adu şi lemne s'apin- 
dem focul !... 

Respirau în sfârșit adăpostiţi! Ve- 
sefia ţâsni în inimi, fiecare reintra în 
pielea lui şi era iar: sergentul ser- 
gent, soldatul soldat, Ițic, iţic. 

Nu se ştie de unde Ițic aduse vreâs- 
curi şi un sold de gard. Se aprinse pă- 
lălaie în mijlocul clădirei, 'imerindea 
hu scoasă din desagi, se încinse chet 
cu snoave porceşti şi larse. După ma- 
să, deaşişderi se încinse-în lipsă de 
cărți de joc un 1431 cu păduchi (cine 
scotea din sâu cifra exactă câştiga). 

— Aţi auzit cum miăunau mâţele..... 

— Cum să nu miaune ? — e noaptea 
«de Sânt Andrei !..., 

Jlotărâră apoi să mâie pesie noap- 
te în fabrica dărăpânată. Și, pentrucă 
cineva trebuia să vegheze pe afară, 
elegcrea căzu asupra lui liţe, ins mai 
subțire, deci mai rezistent. 


De două ceasuri lţie măsoară zidul 
ciupit de vărsatul şrapnelelor. 

ivinspre brădet se arătă o umbră, 
Pe unde trece, pădurea se inistue de 
incendiu. Ițic, măcelar din, instinct şi 
îndeletnicire, purta o tinereţă de bra- 
vură robustă, n'avea de ghetto de cât 
numele, dar groaza îi târşia pe ver- 
tebre ca o năpârcă de asfalt... i mbra se 
desprinde clar pe platoul de cleştar: 
un om ! lţic întinse arma. Cuvoşul îm- 
pieirise, deşi se văzu flacăra glontelua 
şi se auzi şuerul. A, doua oară nu ma 
încercă să tragă din prudenţă, din milă 
poate..... Omul înainta mereu, staco- 
Jind ninsoarea sub pasu-i care înghi- 
ţia depărtare. Intr'un salt lu alături, 
Nu era decât soldat combataat, de vu 
neobişnuită. Un ochi de 
panteră-i inunda obrazul , barba ilu- 
mina obrazul colţuros şi pleata lucia 
ca floarea de tei. Când lţic privi prin- 
tre gratii îl zări pe străin trântit lângă 
foc şi încălzindu-se . O mişcare greşită 
a streinului şi yn soldat buima: sepra. 
văli în jeratec. Loţi săriră in picioare. 

— Ce cauţi aci, băiete ? — sergentul. 
Străinul tăcea, tăcea (numai ochii lu- 
ciau de o elocinţă nefirească). 

— Dece taci, pezevengbhiule ? țiui 
iar ; vru să-l tragă de urechi dar mâna 
se înfipse flasc, în clei, Mă bagi în puş 
cărie ducă nu răspunzi !... să-ți văd bi- 
letul 2... Umbli noaptea după dame... 
pui fripţi ?... veşti inamicului ?...... 

Aceeaşi tăcere. 

—- Nu răspunzi, caltaboş cu barbă ? 

.- Lasă-l don'sergent, are mustață... 
poate e rănit! 

— are găuri la manta: 
MU tes. 

Atras de seomot Ițic îşi băgă na: 
sul prin gratiile unui geam. Străinul 
păşi într'acolo „calm, indiferent; să- 
rută nasul oterit şi, reflex îşi oferi și 
vu str oorazul peentru palme. 

-- E ţicnit da-l'aş dracului! Ion Ion 
trage-i câteva centiroane că-i face şi 
pe Christos? Dar cum se pregătia 
să-l cârpiască brusc, străinul se vola- 
tiliză (nimeni nu văzu pe unde, dar se 
presupuse) prin zid sau vasistas. 

Soldaţii alergară să-l prindă — a- 
tenția le fu atrasă de o deslânţuire ct 


poate s 


UNIVERSUL LITERAR 





: I. STEURER: 


sonerii, semnalau, semnalau ca pe un 


peron, unde sar fi desferecat inecanis- - 


mui, zurgălăi de diferite nivelun, 
vârste şi timbre, zurgălăi ruginiţi, cu 
sunei care însângeră creerii. Se lasă e 
beznă grasă având ceva de ziduf. Caii 
priveau printre gratii, 


iuri şi crivățul circula prin aimosfe- 
ră ca un express. 

(Nu s'ar putea susține toluşi că sol- 
daţii remarcau ceva neobișuuil). 

— ţie un 'ţi-i prietenul. Vezi nu sa 
uscuns prin cazane ? 

— Uite-l ! (un glas leşinai, icşit cu 
de sub apă). 

lie vedea ceeace nu sesiza încă ni- 
meni. 

Străinul crescuse uriaş. Un pas: 
și cizma se înfipse în brădet ca 1m 
pâne, un altul şi cerul se lăsă ca pe 
scripete, dintr'o trapă plesni un bal- 
con şi străinul urca, uşure. Privea jos, 
de mai sus de cât se poate închipu. 
Capela strălucia nimb împrejurul ca 
pului de o năprasnică frumuseţă, 
plimba mâna prin azur şi, unde bolLo- 
rosia cu degetul, apăreau stele. Toi ce 
atingea devenea fosforescent, se pre- 
făcea în luceferi, în licurici, în slove 
mobile şi fără senz. 

Se întâmplă atunci o ciudăţenie unică : 
par'că sar fi molipsit toţi, simultan de 
cunjuctivită, văzură, ceeace văzuse numai 
pic. O obsesie redusă la ochi, fără relaţie 
cu restul trupului, o irupție pe trup şi 
haine, fiecare par purta un ochi 
în vârf ca un ac gămălia. Pe fiecare 
ochi se tipăria o frântură, fiecare ochi 
suplinia toate simțurile ; vedea, gusta, 
auzia, pipăia. | 

Ce iad de bețivi! Ce mulţime mă- 
celărită pe panta unei străzi, întinsă 
nesfârşit, propiită le orizont ca o sca- 
ră î... Gâlgâia, gâlgâia. Prin brazii 
prefăcuţi în sonde ţâşnia sânge, cerui 
se sprijinia pe căprivri de beton ar- 
mat, pământul era străbătut de ţevi 
(Scânteiau şi se siângeau necontenit 
apariții ca inscripţii de cretă). Suit 
desluşiră cum' luna sa aşezat ca e 
platoșă peste obrazul străinului şi 
Pau recunoscut, deşi nu lau vizui de- 
cât în închipuire şi icoane pironit ş 
zăstignit : era așa ciim nu poate îi bl], 


râdeau fum- . 
bund cu nări dilatate, Ningeu cu slo- 


PEISAJ 


înţeles prieten şi om, ci numai îndam- 
nezeit. i 
— Căinţă amară !:N'am ascultat tă- 
cerea Lui... Isus Christos, iraţiior. 
Mai văzură cum, din cciestu-i bal- 
con EL vrea să cuvânte sau să predice 
noroadelor, dar tunuri anti-ueriene 


"nu-l lăsau, băteau în platoşă, platoşa 


despletia flacări de aramă, ilacăriie 
se tupilau "prin cerul gurii ca pria 
hruba de topit metale. La un semn al 
lui au apărut tankuri, avivane, oști, 
Din pustietate de calcar rece se inalţă 
o cruce de aur peste o turlă scufundată 
şi atras magnetic brădeiul descindea 
«ocat de mitraliere, descindea ca re- 
gimenutele în retragere forţată, ca pă- 
mânturi vulcanic prăvălite. se îmbul- 
ziau trenuri peste punți suspendate, se 
scurgeau oști, oşti peste aşti, spre o 
destinaţie netunoscută, îmbrancite de 
o voinţă necunoscută. 

— Ajutor. Îngheţăm |! 

— lLaci că se incaeră ! 

— Nu se vede |! In brânci mai bine 


'şi să uzlăm !., 


Glasul îngheţase în gât ca » apă. Li 
părea că ţipă din rărunchi dar pri- 
mesc răspuns ecouri de gheaţă. Nu se 
auzia decât un miăciniş de vase. Nu su 
vedea un gest de milă. O dună de 
sare trecu peste ei, îi mură ca în sa- 
ramură... Nu mai aşteptau nimic. Era 
perfect egal ce sc va mai intâpla! 
Doar ochii din orbite usturau cu du- 
rere neîntreruptă.  Văzul anormat 
persista ca un instinct de câriiţă se 
ascuţia, se perfecționa, dela sine. In 
privelişiea cuprinsă de delir îl vedeau 
circulând cu viteză fantastă (il sur- 
prindeau ca pe un ventilator în mers). 
Aschii rupte din trupul lui sburau : 
un ochi exaliat exprimând orice, un 
nas croit din ghiaţă, cizma care în- 
ghite leghea ca o sorbitură, El arde 
ca răşina, răspândeşte şuerând mires- 
me. Urau vedenia se străduian s'o sugry- 
me în gând dar no puteau uuia. 

— L'am prins Î... ţine-l.... trage-l de 
nas ! În nas îi stă puterea! 

— Taci |... te aude |! 

Şi pentru că ochi cotidieni deveni- 
seră inutili şi se uzau fără folos, s'au 
gândit să-i economisească şi i-au des- 
prins cu spăngi şi i-au agăţat de crăci 


- peniru 


9 


(prevedeau că în zori se vor mai servi 
de ei). 


În dimineaţa de 15 l)ecembrie 1916, 
sau găsit spânzurați 50 de ochi, îm- 
bătrâniji de chiciură. 

Pe retină se imprimase fragmentat, 
încremenise delirul nopţii. 

Faplul nu sa bucurat însă de a- 
tenția uuui comunicat oficial. A 


Oct, 1922. ION CALUGARU 
o 





„ SPIRITUL LUI BERNARD SHAW 


lut:?> zi autorul Sfintei loana fu invitat 
de lady Churchill la un dineu de gală. 
Shaw răspunse : : 

— „Nici nu-mi trece prin gând să viu 
la d-voastră, ca să mănâne cadavre de 
auimale !* 

* 

Cu ocazia premierei umii piese, Beu- 
nard Shaw se pomeni, că îi cade dela 
galerie o hârtie cu cărnaţi. Indignat Shaw 
se uită în sus şi strigă: 

— Te înşeli prieteue ! Sun: vegetarian 
şi nu pot suferi cârnaţii. Altădată să vii 
cu o varză! 

* 

Biograful american al lui Shaw, Archi- 
lald llendersona îl întrebă odată, dece 
și-a cumpărat tocmai moșia  lleriford- 
shire, Shaw conduse pe american în mi- 
cul cimitir al loecalităţei aceleia, Pe piu- 
tra funerară, a unci femei care murise 
în vârstă de 85 ani scrie: „Viaţa i-u fost 
scurtă !* 

— Ori dacă: 95 ani înseamnă că ai trăit 
puţin, atunci regiunea asta trebue să 
fie foarte sănătoasă ! 

* 

Bernard Shaw se certa cu un siraşnie 
polemist, acesta din urmă exclamă la 
uu moment dat, cu un ton inenarabil de 
triumi : 

— Ceace spui acum, domnule Shaw, 
este exact contrariul cclor ce ai spus a- 
cum zece minute! 

— Da, dragul meu, răspunse celebrul 
pramaturg imperturbabil, dar asta a fosi 
acum zece minute! i 

* 

Bernard Shaw a refuzat să primească 
cinci milioane de dolari; ce i s'au oferit, 
ilmarea pieselor sale. 

— Piesele melc, a declarat Shaw, vor 
da filme proaste, iar. teatraliceşte vor 
pierde din valoare. 

Shaw a cerut 50.000 de dolari, spre a 
scrie un scenariu de film. Dar la un me- 
ment dat, a aflat că un vestit avocat dela 
conirolul nașterilor ceruse mai mult: 

— Aşa se şi cuvine, a răspuns Shaw, 
scrierile sale preţuese mai mult decât ale 
mele ! 


RUD. A. KNAPP 





10 


Prin prejurul Empireului 


INTERVIEWUL D-LUI DROUHET Sau VIAȚA ISTORICA ȘI VIAŢA 
ESTETICA. 
CHENDI, ANGHEL, TRIVALE, CERNA. 


ANGHEL. — Am auzit că în cercul li- 

ieraţilor noştri mai bătrâni, se face mare 

- caz de „Ştiinţa Literaturii“,.. Ba lucru de 
necrezut, că tu te-ai fi dat de partea au- 
torului ci, tu te-ai fi dat de pariea mun 
tosului «ei, tu, care ai fost totdeauna im- 
presionist de-ai noştri, 

CIIENDI. —- E adevărat. Adevărul — 
văd acum şi eu — măcar aci în apropie- 
rea Empireului — trebue să ia locul pa- 
siunii omeneşti. 

ANGHEL. — Va să zică, pentru tine 
eleganța și spiritul nu mai contează. 
Căci ce cleganţă şi spirit găseşti tu în 
„Știința Literaturii: ? 

„CHENDI. — Faţă de adevăr, eleganța 
şi spiritul nu au nici o putere, 
„ANGHEL. — Bine, dar în prin spirit 
și prin eleganță te:ai făcut ascultat, 

CHENDI. — A fi. ascultat nu însemnea- 
ză şi a fi vrednic de crezut. A spune cu 
artă — daică cu eleganţă și cu spirit, — 
“este a înşela, şi adevărul, şi frumureţea, 

ANGHEL. — Ca enormitate ! 

CERNA. — Și totuşi aşa mi se pare lu- 
crul şi mic! Ba, găsesc că domnul Chen- 
di a formulat admirabil un aderăr ce 
mi-a fluturat şi mie da multe vri înaintea 
minţii. 

„FRIVALE. — Şi, mie mi se pare tot așa. 
Totuşi, aş vrea ca domnul Chendi să ne 
întemeeze această idee care, aliminteri, 
are: aparenţa unui pradox. 

CHINDI. — Bucuros, Când spui un:lu- 
cru cu eleganţă şi cu spirit te fură ele 
ganţa şi spiritul, şi nu nai ai niciun pri- 
sos sufletesc, ca să vezi şi adevărul. Dar, 
furându-ie eleganța şi spiritul, te fură 
lovma exterioară, iar nu adevărata fvu- 
mus:țe, care trebue mai înanite de toate 
să fie fond. 

Şi iată cum eleganța şi spiritul înşeală. 

CERNA. — Nu pe toţi. 

TRIVALE, — In orice cuz, pe proşti... 

CHENDI. — Ba, în privinţa aceasta, eu 
protestez. lleganțe şi spiritul înşală 
pe toți, — ba, pe toţi cei mai inteligenţi, 
niai cu seamă dacă sunt lencşi, îi înșală 
măi bine decât pe czilalţi, 


ANGHEL. — Azi eşti numai para- 
doxe. i 
CHENDI. — Bine, dragă  Anghele, 


spiritul şi eleganța cinv-o să le pricea. 
pă vai repede şi mai bine ? Proşiii ? 

CERNA și TRIVALE. -- Trebue să 
convenim că domnul Chendi are drep- 
tate. In loc de „proşti“ totuşi, am putea 
zice că eleganța şi spiritul îușcală mai 
repede pe oanienii sensibili la frumuse- 
țile literare, iar uu la severităţile adevă- 
zulu:... 

CHENDI. — Așa pare că ar maj merge, 
Dar eu aş adăoga ceva maicuprinziător şi 


mai precis. Eu aş zice că eleganța și spi- . 


ritul, înşală şi inulțumeşie mai mult pe 
mistici, Căci numai misticilor lo este 
greu să analizeze lucrările și să vadă a- 
devărul, i 
ANGHEL, — Nu cumva vrei să pui şi 
pe Drouhet, îgzre mistici ? 3 


CHENDI. — Nu-l pun eu. Se pune el, 


TRIVALE. — Nu înţeleg ce e cu dom- 
nul Drouhet şi cu misticismul lui! Știu 
că domnul -Drouhet e om serios, 

CERNA, — Nici eu nu înţeleg. 

ANGHEL. — Să vă explie căci tocmai 
cu ajutorul lui voiam să vă rhcese en- 
tusiasmul pentru „Ştiinţa Literară“, Dân- 
sul, mai deunăzi, a publicai în „Viaţa 
Literară” un articol în care strânge rău 
de gât această știință. | 


Și ţie, frate Chendi, pentru asta îţi 
năzare că ar fi mistic Drouhet? 

CUENDI. — Nu mi se năzare; este, 
Invăţat cu eleganța şi cu sjiritul fran- 
ecz, ni mai pune prej pe adevăr şi ar- 
surnentare, 


CERNA. — Apoi de la un profesor 


icema, la adevăr şi la argumentare ire-. 


bue să ne aşteiplăni, 

CHENIDI. -- Aşteptăm,: degeaba ; şi de 
accea îl pun — adică se pune el — în 
rândul muisticilor. 

ANGHEL. — Ca să nu te punen şi pe 
tine în rândul lor argumentează  ă- 
car tu. 

CHENDI. — Ce să argumentez ? lu şi 
citeşte. A 

ANGHEL, —- Și-ai vrea să zici că spul- 
ne răn ce spune ? „Lixistă la noi un cri- 
tie — e vorba de uutorul „Ştiinţei Lite- 
raturi:* — care, rupând cordonul ombi- 
lical dintre creator şi creaţie, ubsirac- 
iizează opera de artă prin izolare“, Spu- 
ne tu, dacă nu c elegan. ce spune? 

CIIENDI. — Cum spune, - e elegunt; 
dar ce spun, e neadevărat. Nu cumva 
te orbeşie şi pe tin2 eleganța ?... Se 
prea poate, Îiindcă şi iu tot cu eleganța 
şi cu spiritul ai vrut să scapi de adc- 
vărurile aceluiaş autor. Nu mai fii mistic, 
Anghele, căci. doar aici sîntim dincolo de 


misticism — sîntem în aimosfera inteli- 
genţei qgure a Lmpireului. 
ANGHEI,. — Adică vrei să zici că nu 


e şi adevărat în ce spune Drouhet ? 
CHUENDI, — Vireşte că nu! 


CERNA. — Nu-mi vine să cred că un 
profesor — ba încă un decan şi: un con- 
dncător al producjiei noastre dramatice 
de mâine — să nu fi citit „Ştiinţa Li- 


și totuşi să fi vorbit despre ea 
cu atâla siguranţă ! 

TRIVALE. — O fi confundat şi el ele- 
ganţa cu adevărul! — ca orice mistic! 

CERNA. — Dar un profesor nu trebuie 
so facă, - 

ANGHEL. — Ciudaţi mai sînteţi! O- 
căriți pe bietul om inainte de a-l ju- 
deca ! Și mă mai faceţi pe mine că sini 
mistic |... Chendi dragă, dovedeşte mai 
întâi că, în eleganța, lui Drouhet, nu e 
şi adevăr! 


tcraturii” şi 


E Ady 


VFP, 


i UNIVERSUL LITERAN 


CHENDI. — Cu plăcere. Şi mai întâi 
„Ştiinţa Literaturii“ nu tae cordonul om- 
bilical dintre creator şi creaţie abstaeti- 
zând opera de artă prin izolare. „Ştiinţa 
Literaturii“ nu tae cordonul ombilical 
dintre creator şi creaţie, aşa cum le înţe. 
lege domnul Drouhet, nici nu abstrac- 
tizează opera de artă, cum o înţeleg: 
Știința Literaturii, prin izolare. Domnia 
«a sc vede că a citit superficial cartea, și 
de accea amestecă numele general de 
„uperă de artă“ cu numele special de 
„capodoperă“. Știința Literaturii — aş 
putea zice miezul ei — stă însă tocmai 
în distincţiunea calitativă dintre operele 
de artă ale talentului viriuozităţii, şi 
dintre capodoperele genialităţii creatoa- 
re. Operele de artă se vestejese cu vre- 
vea şi istoria literară vine să le dea un 
fe! de viaţă care trezeşte cu deosebire 
ivteresul crudiţilor. Știința: Literaturii 
nici nu se ocupă de cle şi le lasă în sea- 
ma istoriei literare să le lege de „mediu, 
rusă, moment, prin biografia autorului“. 
Afirmarea domnului Dronhet, deci în a- 
ccastă privinţă este neexactă. Tot uşa de 
necxactă csie şi afirmarea că „Știința 
Literaturii” „abstractizează prin izolare 
opera de artă“. Ştiinţa Literaturii” o- 
cupându-se numai cu capodapera atrage 
ateuțiunea tocmai asupra faptului că, pe 
când operele de artă obişnuite îşi trag 
viaţa din afară de elc, — şi deci din is- 
turie — enpodoperele au o viaţă infinită 
în ele înşile, și aceusia le face să trăias- 
cii fără să te vostejească în veacul vea- 
curilor. 

ANGIIIL. — Adică vrei să zici că 
Drouhet n'a făcut această distincţiune ? 

CHENDI. — Nu numai na făcut-o; 
dar cl mici nu înţelege că viața, pe 
care istoricul literar o dă unei ore 
de artă ordinare, nu arc aface întru ni- 
mic cu viaţa capodoperelor. 

ANGHEI.. — Ce tot vorheșie Chendi ? 
Nu e soi vorba d» viajlă, şi la unele, şi lu 
altele ? Şi nu vorbese toți criticii de 
viaţa operelor, oricare ar fi ele? Aceeași 
viaţă e şi în operele de talent sau de vir- 
tuozitate, pe care o înviază istoria lite- 
rară, şi oceeaşi viață e şi în aşa numi- 
tele capodopere ! 

CIIENDI. — Vezi aci te înșeli tot aşa 
de grosolan ca şi domnul Drouhet. Viaţa 
operelor de artă obişnuite. pe carei o 
veconstiiue istoricul literar este o viață 
istorică reală dacă vrei, fizică şi ea imte- 
vează numai inteligența noastră, setea 
noastră de a afla cauzele şi efectele în 
lumea spujiulu: şi a timpului. Viaţa ca- 


E MG 





Clopote de seară 


— Dapă Th. Moore —- 


O clopote de seară, dulci clopote de seară, 
Cu vocea tânguioasă îmi amintiţi voi iară 

De zilele trecute, de-acasă şi de ceasul 

Când. pe cărări streine mi-am îndreptat eu pasul, 


Sau dus acele vremuri, azi nu-s decât poveste! 
Din cei ce vascultară nici unul nu mai este, 

Toţi zac afund acuma în groapa solitară + 

Şi nn vă mai ascvltă, o clopote de seară. 


Tot astfel când din lume mă voi fi dus şi eu 
Doar fâinguitul vostru va -răsuna mereu; 

Dar alți «poeţi vor trece prin valea milenară 
Şi vor cânta din liră, dulci clopote de seară. 


M, BENIUC. 


FNIVERSUL LITERAR 


pcedoperei, din contră, viață care irăeşte 
prin ea însăşi, e viața estețică, ideală, 
psihofizică şi ea interesează țot sufletul 
nostru, care prin capodoperă se îmbogă- 
țeşte cu un suflet nou, — suflet, de care 
habar nu au istoriaii literari, dar pe care 
Ştiinţa Literaturii vrea să-l pună  într'o 
valoare deosebită, fiind ceva mai presus 
de spaţiul, iimpul şi cauzalitatea fizică. 

Această viață estetică, pe care, încă 
odată, domnul Drouhet -n'o cunoaşte... 

ANGHEL. — Vrei acum să-l faci cu 
totdinadinsul şi ignorant ? 

CHUENDI. — Ferit-a sfântul! Dar me- 
tada/este de vină. In metoda istorică, 
prin care spiritul greoiu şi sistematic 
german a îngenuchiat spiritul viu și 
spontan francez, nu se face nici o deov- 
sebire între viaţa istorică şi viața este- 
tică. Și dovada se vede chiar în, afirma- 
rea domnukui Drouhet că opera de arţă 
se abstructizează izolând-o de mediu. El 
nici nu. bagă de scamă că abstractizarea 
de care vorbeşte priveşte numai operele 
de artă ordinare; dar nici întrun caz 
nu yoate privi enpodoperele, care, prin 


viața lor estetică, sunt pot zice, mai 
cenerete decât realitatea!... 
ANGHEL. — Dragă Chendi, mi se 


pave că în zelul tău de neotit, te-ai am- 
balut tăcă să vrei, chiar în chestia aceus- 
ta a veţei istorice şi estetice. lu alirmuil 
că Drouhet, vorbind de viaţă u înţeles 
niainăi viaţa istorica, pentrucă pe cea es- 
tutică par cuncaşte-v. Dar, iată ce zice 
el cu trei rânduri mai sus de citatul tău, 
+. un păsuj, pe care tu, ca polemist în- 
dârjit ce-au 1ost, d-ai disimulat, Poftim, 
citeşte : „i rumosul nu trebue conceput ca 


o virtute metalizică, ca un concept ab-. 


siruct. El este supurdonat pulsuiui de 
viaţa. Şi mai adaugă în mod tauotogic: 

CIIENDI. — Apoi tocmui acest citat îl 
întundă mai rău. Ce e trumosul după 
uoummul brouhet ? LL unu o un concept 
abstract, ci este subordonat pulsuiui ue- 
viaţa. Și mai adaogă în mod tautologic: 
„al cărei rezultat este”. brumosul, ueci, 
e rezultatul vieţei. i clar. Da care viața 
poate îi vorba € Nici: îmr'um caz de viața 
esteri, pentru că viața estetică este 
însăşi 1rumuseţea concretă. Dacă ar în- 
țelege prin waţă, — viaţa  esteiică, — 
fraza lui ar th un pleonasm urât căci 
s*ar reduce la afirmarea că viaţa estetică 
(= truanusejea) este viaţa... estetică. 
Prin urmare cecace înțelege el prin 
„viuța” -este viața istorică. Prin  viaţia 
istorică ajungi să pricepi frumusețea o- 
perelor dq artă, care, altminteri, cum zice 
el, fără ea ar rămâne abstracte şi deci 
lără frumuseje. 

ANGHEL, — Ai dreptate. Drouhet nu 
înțelege cc e viaţa estică, pe care nu 


„o uu decât capodoperele. KI înțelege nu- 


mai viaţa istorică a »perclor obişnurie pe 
cure nu le poţi învia decăt prin biogra- 
iie. Acum înţeleg. Cum văd Inerul e grav 
cu Lrouhet, Cinc l-a pus să se vire în 
t:iasotie ? 

TRIVALE. — E lucru mult mai grav 
decât cum credeţi — o spun eu care am 
mari simpatii  peniru - decanul nostru, 
scriitor cu stil curat şi accent domol şi: 
obieciiv. Din ultimul citat, se vede că 
domnul Drouhet a vorbit de Ştiinţa Li- 
teraturii, fără măcar so răsfoiască. EI 
învinue Ştiinţa Literaturii că  susine 
existența unui frumos metafizic şi ab- 
stract. Și Estetica integrală, care e ic- 
meiul acestei Ştiinţe, combate în. zeci de 
pagini pe Platon, Kant, Hegel, Schopen- 
nauer care alirmă existența umui astfel 
de frumos. 

Preteunţia Ştiinţei literaturii este tag 
mai de a ne face frumosul, tangibil, ceva 
concret și viu. Căci după ea. frumosul 
este o existenţă psihotizică, palpabilă şi 
iuteligibilă, care nu se găsește decât iu 










me BE E 
EUGENIU SPERANȚIA: Casa cu nalbă, 


(1915—1916); roman, editura „Cartea 
Româncască“. 1926; 


Poate că mu strică, să mai îngenun- 
chem din când în când, sub patrafirul 
contidențelor. Un cronicar e, mad mult 
ca oricare altul, un delicvent, şi a-și 
mărturisi păcatele, adevărate, sau pe 
cure i le acordă lumea (ceeace s'ar putea 
să fie de o egală vină, câteodată), mu 
se poate să nu-i aducă o alinare gi să 
nu fie privit cu îngăduitoare compasiune 
de supremul judecător al tuturor slă- 
biciunilor noastre. Căci iată, sunt cărţi în 
care te regăseşti pe care le înţelegi şi le 
adupţi pentrucă-ți vorbesc preferințelor 
şi altele pe cari nu le poţi asculta 
tără murmur, de la început până lu ur- 
mă, și cărora siinţi plăcere să Je gă- 
seşti motive de şicană, deoarece înire 
sufletele voastre, nu sa durat ca?n pove- 
ste, acea punte spirituală, ca o acolaxlă 
de înțelegere şi de toleranţă. Vorbim a- 
desca de independența noastră fără să 
luăm seama la relativa ci însemnătate şi 
fără să ne suspectăm mobilele reacţiu- 
uilor noastre. Senini, emitem un ver- 
dict sau altul şi nu ne 'ndoim > secundă 
de reversul recursului. Şi ?n vremea a- 
ceasta un suflet, sângerează, poate din 
vina noastră, din organica noastră neîu- 
țelegere. Dar, din fericire, mai sunt şi 
zile de confidenţe când facem loc remuş 
cărilor şi suntem gata ca ?ny zile de Saiur- 
nale să slujim sclavilor şi să ne supu- 
nem capriciilor lor festive. 


Vorbeam nu de mult de > culegere de 
schiţe ale d-lui Eugeniu Speranţia şi 
distingeam pe lângă o prețioasă latură 
poetică, — fantezie şi simbol delicat — 
şi o serioasă înclinare spre substratul. fi- 
lozolic, spre subinţelesul grav al lucruri- 
lor şi fapielar omeneşti. Mărturisim. cu 
acel prilej că preferința noastră mer- 
ge spre întâia latură şi că cea de a doua 
strică şi îngreuiază literatura d-lui Spe- 
ranția. Dar în măsura în care preferința 
noastră stărue, în aceiaşi njăsură nici 
înclinarea autorului nostru nu cedează. 

„Casa cu nalbă“ readuce în peimul plan 
al preocupărilor noastre vechea obiec- 
țiune şi me dă prilejul unei cercetări 
mai amănunțite. 

„Romanul, serie într'un loc Julien Ben- 
da, ca o justificare a incursiunilor lui 


(CEECEEEE 


ZE EL e AC, e E e ESI 
capodopere, care numai întrucât are 
viaţa estetică, e capodopera, 

Na citit Ştiimţa Literaturii domnul 
Drouhet, — nici măcar ma răsfoit-o. Imi 


pun mâna în foc! 


CERNA. — Păcat, că doar serie fru- 
mos ! , A Slade 
CHENDI, — Păcat, că doar a învăţat! 
ANGHEL, — Zic şi eu ca voi: păcat, 
că altminteri e băiat delicat, — şi fac 
mea culpa. Ă 


MIHAII, DRAGOMIRESCU 
Paris 2 lulie 1926, 


RITIC 


1i 







de filosof, în domeniul epicei, e foarte 
capabil de gândire şi de spirit filozofic... 
Dar ceea ce va aduce un astfel de au- 
tor, va fi tocmai acest spirit cu caracte- 
rele lui accentuate: cu o străşnicie parii- 
eulară el va vivifia ideea în dauna fic- 
țiuinii, va generaliza cazul, va scoate în 
relief logica pabiunilor şi va nesocotă 





i EUGENIU SPERANŢIA 


anecdoticul. Sar putea în echipa] ăsta, să 
ohpnă efecte emoţionaute, şi să realizeze 
un roman, da, un roman un adevărat ro- 
man. Insă această formă de roman va 

exaspera pe oamenii de litere, pe cea 
mai mare parte dintre critici şi publir, 
pe toți a căror sensibilitate este exclu- 
siv literară. Ea introduce întrum gen 

clasat în deobşte, ca amabil şi de la. care 
se aşteaptă moravuri uşoare, moravurile . 
ştiinţei. Şi se va zice despre această for- 
mi Kle roman, ceeacă un om al bisericii 
spunea despre doctrina  darwiniană că 
ca nu e contrară dogmei cât îi este aun- 
tipatică. Accaştă antipatic o vor pune în 
saruma autorului şi acesta o va plăti 
scump“, 

Adevăruri care, cu toată nşoara rezer- 
vă a spuzei peniru propriăzi turlă, nu 
sunt lipsite de o totală recunoaştere a 
vicinlui, Ele ne duc în chip firesc la dis- 
iincţia pe care o stabileşte Croce între 
»pera de artă şi opera filozofică chiar. 
wând apare în forme impure. Pornind 
dela atorismul: „întregul determină ca- 
litatea părţilor“, Croce observă că'o 
operă de artă poate să fie pilină de con- 
cepte filozotice ba chiar să aibă mai 
multe de cât o dizertaţie filozofică, sar 
o dizertaţie filozofică, la : rându-i să 
ahunde în descripţii şi îintuiţii şi totuși 
raportate la resultanta care subordonă: 
toate elementele, ele să rămâie autono- 
me, cu toate  infiltraținnile străine. 
Sau exemplificând:  „Logodniciă” lui 
Manzoni rleşi conţin din belşng observaţii 
şi distincţii etice, totuşi nu-şi perd din . 


L 


12 


pricina asta, în niciuna din părţi carac- : 
terul de similă povestire, d& intuiție; * 
după cum anecdotele şi efuziunile sa-: 
tirice din cărțile de filozolie ale unui: 


Schopenhauer,: de pildă, nu le suprizaă ca- 
racterul de tratate intelective. 

“Cu aceste străji lăsate la porţile ce- 
tăţii şi cu duhovniceasca umilinţă din 
pragul cronicii, putem pătrunde în „Ca- 
sa cu nalbă“. Una sau alta, no vor sări 
întrajutor şi ne vor arăta drumul în- 
ioarcerii. , 

De oarece toată problema este ce a 
şti dacă lucrarea d-lui Eugeniu Speran- 
țiu esle sau nu un roman şi din ce mni- 
cină, cu toate calitățile şi cu toate artifi- 
ciile, această idilă cu vehemente. mires- 
me rustice, se scuiură întrun aer oarevum 
vid de interes şi rămâne străină de 
sufletul cetitorului. Insuficienţă  organi- 
că la lector, „antipatia“ cu alte cuvinte, 
de: care vorbea, mai adineaori,  Benda 
sau neglijență din partea artistului care 
n'a plivit îndcajuus vegetațtunile 1ilo- 
/cfice, a căror prolificitate a ajuns să 
pună în primejdie îusuşi caracterul au- 
tonom, despre care amintea Croce, al 
operei de artă. 

Adevărul csie “că sar găsi în „Ca- 
sa cu nalbă“ toate elementele indispen- 
sabile unei creaţiuni epice. Idila disatre 


sculptorul Vincent Straja şi Lelia se în-* 


cepe în preajma casei cu nalbă. de pe 
valea Albeştălor si în jurul  persicalui 
bântuit de această originală Driadă care 
în loc să-şi apere pomul, îl urgiseş.e. 
Idila se înfiripează întrun cadru de-o 
încântătoare simplicitate, într'un umbrar 
de taină, eu motive din „Patetica“, Îrc- 
donate de misterioasa apariţie din pier- 
sic şi cn timidilăţie de urs pudie, stâr- 
nit din“ bârlogu-i, ale scluptorului pus- 
tnic de la Casa cu nalbă. Primele replici 
ale acestei nevimovaie idile, ugrieabilă 
parodie paradisiacă, suni de 5 rară sna- 
vitate şi pulverizează. peste povestea din 
carte, v mireazmă de poczie care se va 
menține puternică şi dealungul  celor- 
Julte pagini. Ceva din silueta fcciorelni- 
că a nalbei, ceva din mustul gustoaselor 
pierseci pe care le sfâşia rumena gură 
-a şăgaluicei: Driade, va stărui perma- 
nent în cuprinsul „Casei cu nalbă”. Insă 
Vincent Straja nu e numai un sculp- 
ior cu serioasă reputaţie în lumea: ar- 
tistică. ÎL este un suflet indoctrinat, pen- 
imu care toate aspectele au u semnitica- 
ție, se integrează sau se îndepărtează dela 
avea teorie a vieţii, pe care sculptorul 
o păstrează ca un talisman al sufletului: 
elanul delectării, fluxul acelui „carpe 
diem“ pe care el îl gruvează pe soclul şi 
în concepția atâtora dim, operele lui 
plastice. Şi ce prilej mai minunat pen- 
tru wcest sculptor — gânditor de cât 
această idilă neașteptată, aceasţă pre- 
zență de voluptate şi de deliciu care i se 
oferă oa o piersică înti”un pom aşezat 
în drum, ce prilej mai minunat ca să 
năpârlească toată doctrina şi reintinerit, 
“o trăiască cu adevărat? Ceeace şi încear- 
că de altial. O vizită la familia Leliei, 
în întenţia de a cere mâna fetei se iz- 
beşte de neînţelegeri locale şi de peni- 
bile curiozități familiare — suspiciunea 
cumnatului Leijiei, temperamentul arță- 
gos al doctorului Gamba, tatăl — 
neajunsuri care îi separă pentru o bu- 
nă bucată de vreme. Cum idila era la 
începutul €i, ea are toate mativele să 
tânjească. Srisorile vin rar, cu izbueniri 
de pasiune verbală şi cu mijiri de co- 
clietărie, pentrucă în vreme ce Vincent e 
un îndoctrinat ce nu lasă nici o clipă 
să-i treacă fără să reflecteze asnpra-i, 
Lelia, este o cochetă, una din acele ado- 
rabile păpuşi de autentică automaticitate, 
pe care capticiul Ziditorului le sooate 


în drumul oamenilor ca să-i nefericească. 
Şi: Vincent Străja îşi prăpădește vremea 
într'o dureroasă absenţă, fără gust de 
lucru, ros de inceriitudinea: iubirii 
Leliei. Idila însă își bnoadă din nou cape- 
tele, într'o bună zi în Bucureşti. 


Eroii se văd la concerte, pe stradă, 


„câteodată -la sculptor. acasă din ce în ce 


mai străini unul de altul. Vincent e un 
exilat din, viață, pentrucă deși spirit su- 
perior şi reflexiv, preocupat de viciul 
propriei lui. docirine, nu vede și mai 
ales nu înţelege că trebue să tragă con- 
secinţele acestui început de ofilire al i- 
dilei. Vizitele Leliei se fac din ce în ce 
nwi rare, o amume puluare înăibușă ex- 
pansiunea, în sfârşit miuciuna upare şi 
odată cu ea şi siluxia unui alt erou — ri- 
vulul lui Vincent, ofițerul  Staroveanu, 
pe care sculptorul îl vede în preajma 
leliei şi în București și pe valea Al 
beştilor, plaiul Casei cu nalbă, când de- 


primat de singurătate, după o chinuitoa." 


re absenţă a Leliei, se refugiază la cui- 
bul idilei de astă vară şi dă (supremă iro- 
nie Î) tocmai peste o reeditare a pro- 
piei sale idile: Lelia şi Staroveanu co- 
boară fericiţi dimspre pădure. Şi totuși, 
acest Vincent Siraja face imprudența să 
se lase convins de brusca tandreţe a Le- 
ici şi să grăbească logodna. Iuipruden- 
jă, pnetru că aceste donă temperamente 
sunt din altă familie fiecare şi pentru 
că logodna la care asistă şi. tânărul Sta- 
roveanu, e un nou prilej de înstrăiiare 
şi de melancolic. Războiul (deoarece po- 
vestirea se petrece în preziua războiului 
nostru din 1916) zăboveşie nunta şi 
aduce odată cu rănirea lui Staroveanu, 
pe front (mai târziu Vincent află pe 
curidorul trenului în retragere, 
un  ,automutilaț- dat în judecata 
Curţii Marţiale) internarea lui în spi- 
latul din Craiova, unde-l îngrijeşte Le- 
lia, şi, inevitabil, desfacerea logodnei pe 
care i-o anunţă, sec şi aproape injurios, 
doctorul Gamba, Şi-apoi totul se sfâr- 
şeşie într'o deprimare accelerată: din 
casa cu nalbă, gazda refugiată îi adu- 
ce crucifixul livid pe lemnul roşu de-ma- 
hon. E tot ce mai rămâne din casa visu- 
vilor, din casa cu nalbă: 

„Crucifixul ; atâta! 

„Crucifixul, durerea, suferința de si- 
gur: — Singurul pozitiv din viaţă... plă- 
„cerea cea mai întensă e un negativ: 
„e uitarea vieţii, uitarea frâului, uitarea 
„luptei... 

„Dacă e ceva bun, şi mare, ceva sfânt 
„în viaţă e martirul. 

„Și de sa prăbuşit casa cu nalbă cu 
„tot visul brodat în frivolitatea aurie 
„a unei doctrine efemere, totul a fost ca 


„el să-i înţeleagă mai adânc sensul“... 


Sfârşit simbolic după cum se vede şi 
de o desăvârșită unitate, de oarece şi 'n 
restul povestirii, Vincent Straja nu face 
altceva decât să mediteze. Adăogaţi a- 
cestei diagrame a povestirii, baia de 
pyezie despre care aminteam la început, 
cele câicva personagii colaterale, rube- 
deriile Leliei, sau arhiepiscopul Gospi- 
neanu sau teologul Rogoz, adăogaţi feri- 
citele îucartări de caracterizare a per- 


„senagiilor şi veţi zice, cum spuneam mai 


sus, car fi în „Casa cu nalbă“ 
clementele indispensabile unui 
Dintr'un sculptor îndoctrinat, meditaiiv 
serios în iubire ca și în artă şi dimtr'o 
nevinovată cochetă, se poate deduce fie 
o-'dramă de profundă îngenunchere sufle- 
toască, specia Porto-Riche, de pildă, fie 
un vodevil de hilariantă calitate, specie 
prea consacrată de teatrul comic al ulti- 
melor decenii. Totul se schimbă în 'ra- 
port cu unghiul grav sau comic sub care 
priveşte autorul. 

Vincent Straja nu e un personaj co- 


toate 
roman. 


că era * 


“Ur VERSUL LITERAR 


mic cu toate că de atâtea ori zâmbetul 
— căci cc înfrângere în dragoste nu pre- 
teuză la ridicul—ni se schițează, vânzân- 
du-l naiv, și zăbovind, în copilăreşii cu- 
vinte, să nui reţie pasărea sglobic. Ceea 
ce opreşte iarăși delimitarea unui perso- 
năj grav, serios, artist cu. concepții de 
artă şi de viaţă, este excesul de reflexi- 
vitate, de atâtea oni imundând când era 
mai puţin de aşteptat meditații şi afo- 
risme, apoi, de idarte multe ori, în mar- 
gimea și chiar peste drum de adevărata 
sbatere sufletească a eroutui. Şi mai pru 
sus de toate — şi poate acesta să fie vi- 
ciul fundamental — schiţisiul de care 
sutere „Casa cu nalbă“. Toate întâmptă- 
vile, puţine de altfel, toate personagiile, 
sunt reduse la > scară cu mult preaj mică, 
raportate lu cerinţele şi necesităţile ro- 
mă&nului, 

Prea sunț numai enunțate atâtea din 
perioadele ucestei povestiri „când numai. 
complicațiile nc-ar fi pus pe drumul ro: 
manului, E ceeace l-a obligat — afară 
«că totul nu e a consecinţă firească a 
temperamentului său anti-romanesc — să 


„rezolve povestirea în poem, cu bine pro- 


nunțată înfăţişare limacă. In Jocul unui 
TONMAN aven 9 Succesiune de poeme î; 
proză, legate de un fir, de mătase, o com- 
poziţie lirică, scrisă de atâtea ori în 
versete. 

Dacă nc-amn îngădui să recurgem la o 


pildă — şi numai cu simplul gând de a 
sublinia schițismul d-lui Eugeniu Speran. 
ția — am spune că d-sa nesocoteşte şi 


alungă motivele de povestire, în vreme 
ce romancierul aleargă după ele, le 
caută cu lumânarea le scorneşte şi le 
captează. Aşa ne învaţă „jurnalul unui 
scriitor“ al lui, Dostoiewscki, care o- 
bişnuia să inventeze pe seama trecăto- 
rilor poveşii, să afabuleze, aproape in- 
voluntar, să se delecteze imuginând com- 
plicații. „De altminteri cu sunt roman- 
cler. Îmi place să născocesc poveşti”. Şi 
nu era altul de cât Dostoiewscki, a că- 
rui importanță în materie de psiholo- 
gie cste așa de considerubilă în cât NIi- 
etzsche îl punea deasupra iui Stendhal. 
Nu e vorba însă de psihologie teoretică, 
cât de povestiri, de extracţii de umanita- 
te cu profundă semnificație psihologică. 

Dar evident nu cu gândul de a strivi 
sub lespedea unui gigant ca PDostoiews- 
cki, calităţile din „Casa cu nalbă“, în- 
clheiem cu această apropiere, cât în nă- 
dejdea unei suggesiive dojeni la adresu 
d-lui Eugeniu Speranţia. 


PERPESSICIUS 


In numărul viitor: 


ION MARIN SADOVEANU: DRAMĂ 
şi TEATRU, studii şi cronici. 

G. TALAZ : SOARE, poezii. 

CAMIL BALTAZAR : BIBLICE, poeme, 











mt 


3) ", FN 
Se tt SEI 





UNIVERSUL LITERAR 





PENTRU BARBU LĂUTARUL. 
Intro serie de foiletoane cu: prea _ti- 


uerese avânt, propuneam, pe la începu- 
tul anului 1916, ridicarea, în unul din um- 
rarele bătrânului laşi, unei statui lui 
Barbu Lăutarul. 

Gândul meu niinerise buni părtaşi în 
cercul câtorva adolescenţi studioşi, copii 
fără suprafață și fără putere. dar care 
vibrau, pentru trecut, mult mai puternic 
decât bătrânii simandicoşi, prea absor- 
biți de controversele politicii locale şi de 
problemele complicate ale sosurilor ino- 
fensiv picante. 

Dintre oamenii, zilei, cari ar fi putut, 
atunci, să spumuiască haznaua cu bani 
a comhnei sau a Statului, pentru înfă- 
tişarea plastică a minunatului purtător de 
doruri şi suspine străvechi — singur 
Georgel Mârzescu se arăta mişcat. 

Dar cerul se ivea tare mâniat pe acele 
vremuri. Jur împrejurul hotarelor noas- 
tre se apropiau, răsbubuind cu prevestiri 
catastrofale, norii întunecaţi și grei ai 
genoralei încăierări. 

Curând" într:o noapte, au prins să dăr- 
găne în dangăt jalnic clopotele che- 
mării — şi fiecare din noi a fosi smuls 
de oarba vijelie şi purtat peste melea- 
guri negre, de sânge. 

„Mulţi din tovarăsii de gânduri bune nu 
sau mai întors. O parte an revenit la 
vatra părinților cu duhul tulburat și tru. 
ul înjumătățit. Cei pe cari Dumnezeu i-a 
ferit de încleştarea morţii, de întuncea: 
re, ori de ciopârțeală, s'au înturnat cu 
sufletele oblonite şi, în' ochi, cu o înfri- 
exsătoare resemnare, 

Nevoile felurite ale vieţii, alergarea 
după procopseală pripilă, năvala furioa- 
să la praznicul idealului naţional — au 
aruncat peste majoritatea omenirii noa- 
„stre a ceață de plumb, pria care nu mai 
putea răzbate: nici o  năzuință curată, 
spre largul înalt. către soare. 

Acum, zăbranicul apăsător a prins să se 
subție și prin străvezirea lui a început 
să picure. până la noi, boabele de măr- 
găritar. bineguvântate. ale Cerului. 

Minţile se limpezese şi. se îndreaptă, 
harnice. către faptele de folos obştese şi 
sufletele stau sub vraja unci mari che- 
mări. 

Gândurile ni se întore, pioaso. în urmă, 
căutând să lege una de alta, răvășitele o 
vreme — (prin netrebnicia noastră şi 
prin urgia timpurilor) — făşii de suflete 
mari. fără de cari fiinţa noastră naţională 
nu pare de loc închegată și particular 
vie, i 

Mâini pioase smulg de pe mormintele 
înaintaşilor noştri buruieni năbuşitoare: 
preoți gătiţi în vestminte sacre ridică rugi 
cucernice peniru pomenirea celor cari 
şi-au consumat făcliile sufletului : spre 
creşterea sufletelor noastre; chipuri în 
marmoră senină ori bronzuri grave se 
ivese prin colțuri de ţară şi răspântii târ- 
goveie, să perpeitueze peste veacuri pe 
toți acei a căror activitate a însemnat o 
«hintezențiare a energii noastre spiri- 
tuale. Ă Pepi PRI) 

Atmosfera ţării noastre se clatină de 
larma întoarcerii cuvioase către părinţii, 
bunii şi străbunii uoştri, cari nu dorm 
somnul de piatră al veşnicici, ci veghea- 
ză asupra noastră şi ne îndeamnă. 

Arhanghelii .redeșteptărilor plutesc în- 


3 


Ce-a scris Emil Gârleanu ? 


II, VERSURILE 


Dar să precizăm: i 

1. Versurile lui Emi! Gârleanu — iată 
ceace ne va opri un singur moment, 
Constituind opera de începător a artis- 
tului de mai târziu (şi se ştie: mai toţi 
scriitorii au început prn versuri) ele 
merită o uşoară menţiune onorabilă, în- 
tr'a cercetare care năzueşte să fie com- 
pletă şi documentată. 

Ce sânt aceste versuri? In genere 
„pcezii şi epigrame“, înseilări mai mult 
satirice şi polemice, rareori: pur lirice, 
tipărite prin unele periodice, în frun- 
tea cărora trebuesc socotite „Arhiva“ si 
„feflemeaua“ ontinuatoarea „Moftului 
român” şi a lui ..Mos Teacă“ şi mredece- 
soarea jFurnicii'). Nefiind  Înferioăre 
multora dintre lrcalizările afdevăraţilor 
noştri epieramisti — vom repyduce câ- 
teva. la întâmplare. 

lată-le: 

Unui amic 

Tini spui mereu co să te:nsori — 

Dar nu te cred — ce vrei? 

Iln pic de minte — or fi având 

Sărmanele femei! 

Unei cântărețe 


Atât de sus îti ridici glasul 
(aseară, când l-am auzit, 

Căzând. din înălțimea-aceca, 
Peste timpan, mi l-a strivit. 


Statuei lui Ştelan cel Mare 


— De ce te-au aşezat cu dosul 
Spre templul lor cei înţelepţi? 
— Snre-a nu-i sili, privind la dânşii, 
Să fie totdeauna „drepți“... 


Statuilor lui Miron şi Asachi 
Cei doi Români slăviţi de ţară 
Spre teatru *?ntors-au alor spate; 
Nu vor să vadă Jacrimi false 
Fi, cari-au plâns adevărate. 
Poeţilor 
Cât de lipsiţi, săraci ar fi 
Acei ce veşnic se inspiră, 
La «ei, oricând. tot vei găsi, 
De nu mai mult, măcar 29... liră, 


! Ţ 


[= Y 








fâi asupra mormintelor — pretutindeni 
şi totdeauna, 


* 
Barbu Lăutarul în ale cărui cântece de 

A A A ah 

dragoste ori de jale — cântece ale pă- 


mântului nostru — sau legănat tineretile 
bunicilor și străbunicilor noştri: sub far- 
mecul căruia s'au luminat mari vaspeți 
străini, celebri meșteri în ale muzicii, ci 
înseși:. Barbul Lăutarul, care a strălucit 
în mintea şi. sufletul copilăriei noastre îm- 
brăcat în straicle de aur trist ce i le-a 
făurit Alecsandri, cu durerea că vede 
stingându-se. fără demn urmaş, cel mai 
reprezentativ tip al duioşiei „patriarhale 
— merită o dezgropate cinstită şi o te- 
meinică reabilitare. 

Şi o merită mai cu seamă în timpul de 
faţă, când cuviincivasele sărbători, petre- 
ceri şi cântări româneşti au fost obraznic 
alungate şi înlocuite de o „civilizaţie“ in- 
ternațională, prin înghesuială de casă de 
vendezvous, iar versul lăutarului român 
printro bixinire barbară a cărnii în zvâr- 
caliri. neruşinate. 

Fimeşte. statuia aceasta — pe care eu » 
văd nu ca un monument obişnuit, hără- 
zit să decoreze cu o mumie în plus vre-un 


Doamnei X. 


Când mi-ai jurat pe veci iubire 
A; fost cu ?ncredere-ascultată ; 
Uitasecm că ?ntr'o minte scurtă. 
Și vecinicia e scurtată. (*) 


Dăm — mai jos — o enumerare cro- 
nologică a versurilor publicate de Gâr- 
leanu în revista „Arhiva“ din laşi:: 

1900—: 

1. Tabitei (An LI. nr. 7); 

2. 7 epigrame (ldem, nr. 9-—10); 

3. alte 7 epigrame (idem, nr. 1t1—12): 

1901—: - 

4. 5 epigrame (An. II nr. 3—4); 
în tolal: 17 epigrame şi 0... poezie. 

Ce rezultă de-aici? 

1. Că Emit Gârleanu — care semna 
pe-atunei şi cu numele, dar şi Emilgar=— 
a început cu.. vesuri, ca, dealtfel atâţi 
alţi: reprezentanți ai scrisului românesc: 
M, Sadoveanu (M. S. Cobuz): |. A. Ba- 
sarabescu, ba încă domnii: M. Dragomi- 
vescu și Gh. Adamescu, Sextil Puşcariu 
și Eng. Lovinescu; î 

2) că acest: alebut are loc în revista 
eşiană, în, chiar anul aparițiunii sale, 
pe “când Gârleanu era sublocotenent şi 
avea numai 22 de ani. 

O legitimă întrebare se impunc: aces- 
tea sânt şi cele dintâi ale sale înseilări 
tipărite? Şi încă: în calitate de școlar 
Gârleanu n'a bătui — așa cum au făcut 
atâția alţii la nici poartă literară? Yată 
o ilipsă pe care c."cetarea de față se 
grăbeşte să şi- recunoască, dar asupra 
căreia autorul ei își rezervă dreptul 
unei reveniri onorabile. 

Până atunci socotim aiki, punctul de 
origine al literaturii lui Gârleanu. 


PAUL [. PAPADOPOL 


*) Exemplele cxtruse din  „bpigrama 
românească“ pe care subsemnatul o are 
gala de tipar. (studiu, culegere). 





LI Pai: “ 
ai PILE SD alei Piz i stereo + cula ATŞBEZE DA Gh 2 200709 


maidam dezolat ; ri ca o fantomă se 
nin dojenitoare, îvindu-se discret, în pro- 
filare, pe verdele sever al unci grădini 
străvechi și triste — ar trebui ridicată 
prin subseripție publică si, mai ales, din 
inițiativa cercurilor muzicale româneşti, 
al căror prestigiu actual u fost ciunentat, 
în apreciabilă măsură, de geniul și faina 
bătrânului staroste. 
Ingrijorarea mea merge însă crescân 
pe măsura în care posibilităţile de -rca- 
lizare ale acestui vis sc ivesc mai a- 
proape. , i 
Avem aşa de puţini artişti sculptori în 
stare să pătrundă v idee, sii trăiască în- 
imuni sentiment şi să se înalte, în concep- 
ție, până la simbol; e atâta bâzâit lacoin 
de ipsozari în preajma oricărei iniţiative 
curate — încât frică îmi este să nu ne tre- 
zim, într'o bună dimineaţă, cu portretul 
în mărime extraordinară a nnui țigan din 
Gropile lui Qatu... cu ghet2 americane, 
halat de baie și mandolină, rânjind un 
cântec obscen între un cinematograf şi o 
bodegă cu mititei, pian automat şi cliente 
suspecte, cu umblete «de_ vulpe, exotică. 


pe N. N TONITZA 


14 


Butetin. bibliografic săptămânal ” 


0 OPERE GENERALE. BIBLIOGRAFIE. 


Pascu (iuliu). — Bibliografia dreptului 
administrativ român. Chişinău, 
(Impr. Statului), 1926, 31 p. Lei 20. 


2 RELIGIE. TEOLOGIR, 


lenescu (ieromonahul Teofil). — Sfân- 
tul Dimitrie cel Nou. Viaţa, minu- 
nea săvârşită. de Sfântul Dimitrie 
cu ocazia furării lui de Bulgari în 
timpul ocupaţiei. Paraclisul Sfâniu- 
lui Dimitrie. Bucureşti, (Tip. Buco- 
vina), 1926, 78 p. Isi 8. 

Pocitan (Preotul Vasile). — Geneza dem- 
nităţii patriarhale si patriarhatele 
Bisericii Ortodoxe. Bucureşti, (Tip. 
îi Vii Aso Uaite), 1926, XIL+10%6 p. 
ei 70. 


3 ȘTIINȚE SOCIALE. SOCIOLOGIE, 
SOCIOGRAFIE. 


Dandea (Dr. Emil). — Chestiunea Mo- 
titor. Cluj, Editura Societatea de 
Mâine, 1926, 82 p. Lei 40. (Biblioieca 
socială şi economică No. 9). 


32 POLITICĂ. 


Ghiaţă (Petre 1.). — Falimentul holșe- 
vinului, Bucureşti, (Tip. Cartea 
Românească), 1926, 80 p. Lei 30. 

Negiilesca SE fi — Partidele politice. 

ucureșşti, ip. Caltura Naţi 
1926. 283 p. La 150, il acc 

Lupaş (Dr. Ioan). — Trei generațiuni în 
politica românească din Ardeal, Cu- 
vânt rostit în congresul pariidului 

„Daţional român, ţinut la Sibiu în 
ziua de 2 Mai 1926. Bucureşti, (Impr. 
Statului), 1926, 17 p. Fig. 

Sucia (Dr. Ioan). — Arădanii şi partidul 
naţional român, Adevăruri istorice. 
Reamintiri de interes national îs- 


nuca Arad, (Pip. Diecezană), 1926, 


33 ECONOMIE POLITICĂ, 


Gâlcă (Ing. Thoma Î.). — Politica eco- 
nomică” și financiară a României 
Industria naţională şi tarifele va- 
male. Bucureşti, (Tip. Curţii Regale 
F. G6bl Fii), 196, 20 p. (Publicaţiile 


Ne calul technic al României — 


Panaitescu (Ing. P. N). 
Străine în Italia și iniţiativa parti- 


culară. Bucureşti, (Ti 
mânesc), 1926, Da îs NL g, 


Raport despre relațiile economice ale 
teritoriilor Camerei de comerţ şi de 
- industrie din Cluj pe anul 1925. Cluj, 


(Tin. Dr. Ss . - 
[1926),.199 p, * bastian  Bornemisa), 


Voinea (Şerban). 
Contribuţie la 
răpitaliste a R 
Brănişteanu, 


— Capitalurile 


— Marxism oligarhic. 
N ru desvoltării 
aniei. Bucureşti, 1, 
1926, 255 v. Lei 100. 
Die wirtschattliche und A det a 
ganisation Rumăniens în 1926. By. 
karest, (Impr, Statalui), [1926], 152 
p.t hartă +6 pl. Diagrame. * 


Yoanijescu (D R.) La sai | 

; e cae za ie islat 
tii ce mină 2 Apercu hista. 
S 1906) op ucarest, (mp. de PEtat), 
otta (G. 0). — Drum nou. B ) 
(Tip. Convorbiri Literave. 196 arest 
Iarca (C.). iri literare, 1926. 30 p. 


— Cestiunea terănească. Dis- 





* A se. vedea tabloul 
zecimale” în numărul 1, 


clasificaţiunii 


de AL.=SADI IONESCU 


cursuri probunţate şi Proecte de legi 
depuse în Cameră, Rapoarte şi alte 


lucrări relative la Cestiunea ţert- 
nescă. Buzeu, (Tip. Î. Cătimaetu), 
1926, 120 p. 


34 DREPT. LEGISLAȚIE. 


Alexandrescu (Dimitrie). — Principiile 
dreptului civil cuprinzând doctrina 
şi jurisprudenţa până la zi.... aşezate 
în ordinea codului civil cu aplicarea 
lor Ja diferitele materii ale dreptu- 
lui. Vol. 1. București, (Tip.Socec & 
Co.), 1926, CXVIII -|- 656 p. Lei 500. 


63 ŞTIINŢE AGRICOLE, 


Andronescu (D. 1.). — Lucrările premer- 
mătoare standardizării cerealelor. 
Rucureşti, (Tip. Convorbiri Literare), 
1926, 11 p. Fig. i 

Andronescu (Dr. D. ].). — Situaţia pre- 
cară -a porumburilor noastre. Bucu- 
veşti, (Tip. Convorbiri literare), 
1996, 14 p. Fig. 

Enescu (].). — Calitatea recoltelor din 
anul 1924/25. Bucureşti, (Tip. Buco- 
vina), 1926, 59 p. i 

Purtană (Med. Vet. I[. St.). — Agricul- 
imra franceză. Câteva consideraţiuni 
generale. Bucureşti, (Tip. Bacovina), 
1926, 10 p. 

Diamantescu (C.). — Realităţi şi Indru- 
mări Practice. Creşterea Cailor în 
România. Timişoara, (Tip. Cartea 
Românească), 1926, 29 p. 

Dumitrescu (N. 4), — Ce trebuie să 
şiim când voim să alegem o vacă 
bună de lapte. București. (Tip. Con- 
vorbiri Literare), 1926, 12 p. Fie. 

Vaida (Med. Vet. Mihail M.). — Studiu 
asupra bivolilor din vechiul regat 
vomân. Bucureşti, (Tiv. Bucovina), 
1926, 108 p.+6 pl. + 17 grafice. 

Cozlovschi (N. C.). — Oaia Caracul, Cu 
colaborarea d-lui A. V. Synadino. 
Bucureşti, (Tip. Bucovina), 1926, 58 


p.-+22 pl. Fig. 
Daia (Alexandru). —  Pescăriile din 
Franta. Bucureşti, (Tip. Bacovina), 


1926, 36 p.+1pl. 


8 LITERATURĂ. 
1. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 


Papahagi (Tache). — Creaţiunea poetică. 
populară. Bucureşti, (Tip. Socec & 
Co.), 1926, 47 p. 


a) Poezie. 


Baltazar (Camil). — Biblice. Bucureşti, 
(Tip. Luceafăral), 1926, 27 p. 

Cărăşeanu (|. D.). — Poezii închinate 
Marelui Poet Român Octavian Goza, 
ministru de interne. Bucuresti, (Tip. 
Lupta, N. Siroilă), 1926, 3% p. 

Pillat (lon).— Biserica de altă dată. Poe- 
zii. Bucureşti, Cartea Românească, 
(1926), 113 p. Lei 40. 

Săpunaru (G. S.). — Versuri. Cu o pre- 
îaţă de N. Iorga. Bucuresti, (Tip. 
Cartea Românească), 1926, 110 p. 
Fig. Lei 50. 

Speranţia (fh.. D.). — Anecdote nouă. 
Fâiţia V. București, Cartea Româ- 
nească, [1996], 318 p. Lei 70. (Opere 
complete. Vol. VII). 


b) Teatru, 
Galiţa (Mihail). — Jertfa. datoriei. Dra- 


mă în patru acte. Bucureşti, Cal- 
tura Naţională, 1926, 69 p. Lei 40. 


UNIPERSUL LITERAR 


Stanca (Schastiah). — Sergentul, Dramă 
întruh act. Prelucrată şi localizată 
după lucrarea lui T. Korner : „Iosef 
Heyderich“. Arad, Librăria Dieceza- 
nă, 1926, 46 p. Lei 5. (Biblioteca Se- 
mănătorul Nr. 119), 


c) Roman. Nuvelă, 


Ghivăran-Răzvan (G.). — Proză. Vrag- 
mente. Ediţia I-a. [Ploeşti], 1926, 87 p. 

Neayu-Negulescu. — Clacă şi robie. 
Bucureşti, Adeverul, [1926], 70 p. Lei 
6. (Biblioteca Dimineaţa No. 61). 

Papescu-Lumină (N. [.). — Domnița Ga- 
lini. Poveşti. Bucureşti, Ancora, S. 
Benvenisti & Co., [1926], Il + 246 p. 
Lei 15. 

Sadoveana (Mihail). — Ţara de.dincolo 
de negură, Povestiri de vânătoare, 
Bucureşti, Cartea Românească, 1936, 
221 p. Fig. Lei 120. i 

Vatller (Emilia). — Din tainele simţirei. 
Nuvele şi schiţe. Ediţia II-a revă- : 
zută, şi compleciată. Bucureşti, Car: 
tea Românească, (1926), 248 p. Lei 
50, 


- TI. LITERATURĂ STRĂINĂ. 


Schullerus (Eduard). — Astern Ausge- 
wăhlte Gedichte. Hermannstadt, A- 
dolt Meschendârier, 1926, 70 p. 

Schulierus (Eduard); — Astern Gesa- 
melte  Dichtungen.  Hermannstadi, 
Adolf Meschendărfer, 1926, 210 p. 

Csermely Cyula. — Napkeleti kaleidosz- 
kop regenyes târtenet. Râgi krâni- 
kâk utân. Braşov, Brass6i Larok 
kiadăsa, 1926, 208 p. 


II. LITERATURĂ STRĂINĂ 
TRADUSĂ. 


Duhamel (Georges). — Odaia ceasorni- 
cului. Nuvele. Traducere de George 
Silviu. Bucureşti, Adeverul, [1926], 


64 p. Lei 6. (Biblioteca Dimineaţa 
No. 62). 
Dumas Yiul (Alexandru). — Dama cu 


camelii. Roman complect. Text ro- 
mânese de George B. Rareș. tdiţia, 
doua. Bucuresti, Ancora, S. Benve: 
nisti & Co,, [1926], 331 p. Lei 80. 


9 ISTORIE. BIOGRAFIE, 


Constantinescu (N. A.). — Dare de aca- 
mă asupra întemeierii gi activităţii 
Institutului pentru studiul Europei 
sud-estice. Bucureşti, Bditura Însti- 
tatului 1026, 32 p. Lei 10. 

Sărbătorirea împlinirii vârstei de 60 ani 
ai M. S. Regelui Ferdinand I de că- 
tre Academia Română. Bucureşti, 
(impr. Statului), 1926, 39 p. 

Xenopol (A. D.). — Istoria Românilor 
din Dacia Traiană. Ediţia Ill-a, re- 
văzută de autor, îngrijită şi ţinută 
la curent de IL. Vlădescu. Vol, Il: 
Primii domni şi vechile aşezăminte 
1290—1457. Bucureşti, Cartea Româ- 
nească, [1926], 236 p. Fig. Lei 120. 





UNIVERSUL LITERAR 















N IERY pir a: 'Ş 
du 3 E să 


SIR 
, E ora CO de să d 


Ada „A 


ATAT car: 












a, 


sg 
Z530) 
secat 


LA CĂRĂBUŞ: Este... dar sa îisprăvit, 


„Am înnpresta că tenirul de vară, re- 
vista, obișnuiește marele public cu ttea- 
irul mai serios. Şi cu comedia şi ou dra- 
ja. Teatrul de vară atrage public uume- 
ros. Publicul râde, Aseuită acea muzică 
ușoară şi petrece. Reţine scene şi fără în- 
daială, că începe să se intereseze de con- 
flicte "dramatice. 

Iar despre teatrul condus de popularul 
Tănase mi sa spus în vepetate_rânduri, 
de cunoscuţi din Ardeal şi din Bucoviua. 
că e apreciat îndeobşte de întreg publicul 
și românesc şi minoritar. Poate că aceas- 
ta se explică şi prin partea spectacu- 
loasă, căreia Tănase îi dă o foarte alcasă 
uieuţie, dar și prin vioiciunea așa, de sirm- 
pitică a artiştilor trupei. 

„Fate... dar sa isprăvii”* este revista 
pacţilor Mircea hădulescu şi Alfred Mo- 
ŞC 

Nu cun prilejul unci reviste se poate 
vorbi despre însuşirile artistice ale aces- 
tem scriitori, cari şi-uu stubilii reputaţia 
atât pam volumele lor de versuri, cât şi 
prin piesele de teatru, care su avut St 
as şi durată. 

In revistă, căutăm sarja, vren gluna, 
așteptăm jocul de cuvinte şi verva. 

Mireca Rădulescu și Altreal Moşoiu îz- 
butese să dea în şirul de tablouri al rc- 
vistei lor. înverigări ale tuhuroa” clenren- 
telor, desfăşurate spriinten. 

Cred, că an fost mai vibrant inspirați, 
când au scris tabloul Manechinuhut 
ecnlimental, în care Tănase face bine pe 
Minulescu. 

Sunt fără îndoială pronunţat mai pline 
de vervă tublounile: cu Opern română, == 
în care Codruţ dovedeşie deosebite în- 
susiri — şi au îripturiştii, 

Mi se par cam lungi scenele cu Văcă- 
reştii şi nu destul de definită scena cu 
bursa, 

Autorii ca poeți lirici au dat şi o mată 
de Linism în scenele „rarfumului“ şi „ro- 
zelor“. E o revistă, pe care publicul şiie 
so aprecieze. 

Despre, actori, despre toți, nu se pot 
spiune decât cuvinte bune. 

Trebue să fuc însă menţiuni deosebite 
pentru «d-na Natalița Paveeslcu, şi Tă- 
vase ; după cum trebue să insist asupra 
admirabilei dansatoare Ossi. 


B. CECROPIDE 


interviul d-lui 
Al. T. Stamatiad 


Te Rampa de Iani 19 Iulie, d. Romulus 
Dianu, se întreţine cu poetul Al. T. Sta- 
matiud, Convorbirea e pentru poct pri- 
le:j să gtorifice memoria lui Macedonski, 
să arunce săgeți şi lauri la contenipro- 
răni, şi mai ales să vorbească în accente 
enioţionate de vremurile dinainte de răz- 
boiu, pe care „Splendida generaţie” a 
poetului, le-au ilustrat: 


Generaţia de după răzbni a recoltat cu belşug 
munca noastră, | 

Dar nu mai e generaţia splendidă de altădată, 
când cra posibilă boema şi visarea, când as- 
perităţile vieţii erau nesimţite. Ce propice at- 
mosieră literară ! 

Ne strângeam la Kiubler. Macedonski, Mircea 


Demetriade, Speranţia, Cruceanu, Minulescu, 
Karnabatt, la o masă. 

La alta: Chendi: Iosif, ustiel; Zaharia Bâr- 
san. Pe urmă tabereless'au lărgit. La Academia 
Terasă veneau: Rebreanu, Sorbul, Camil Ressu, 
Steriade, Corneliu Moldovanu, Barbu Nemţeanu, 
Davidescu, Coşbuc (ştii poveseta cu „masa poc- 
țilur*“ şi cu bietul -Coşbuc!...), Castaldi, Dragos- 
lav, Dragomirescu, Traian Bratu... 

Trăim o dulce reveriel,.. 


— Aştăzi nu mai e posibil să trăiască un 
scriitor din arta lui. Şi nici vre-o situaţie pro- 
fesională potrivită nu-i văd, Fapt este însă Că 
pe unii seritori biurocratismul îi ajută (Balzac 
şi alții...) pe alţii îi distruge. E în funcţie de 
putura talentului acest Jucru. 

Dar să nu fim prea pretenţioşi. Ideal ar fi 
ca o carte sii ne dea posibilitatea de a iii 
liberi trei luni ne an, trei Juni de rcfacere, în 
fară sau în străinătate, cum se întâmplă azi 
în Franța, Dar acolo, într'adevir, cartea e o 
afacere şi pentru scriitor şi pentru editor, 





AL. T. STAMATIAD 


.— Premiile naţionale ar trebui decernaţe pen- 
tru întregul  operii și vieţii literare a unui 
scriitor. = ! 

Aşa fiind, accat premiu n'ar trebui să vină 
decât după ce scriitorul se va fi realizat com- 
plct. Anul acesta, premiul de "poezie l-ar îi 
meritat D. Nanu, In critică (nu înţeleg de ce 
tocmai acest premiu s'a desființat), Ovid Den- 
susiunu, M. Dragomirescu, N. lorga, Lovinescu, 
G. Ibrăileanu sau în cel mai bun caz, d Ră- 
dulescu Motru, 

Cum premiu de critică ?... 

Răsplăteşti genul literar sau răsplăteşti omul? 
lată dece cred că cra indicat d, Rădulescu 
Motru, care e o mare figură culturală, de su- 
prufaţi înfinsă, a scos reviste şi a determinat 
curente, („Noua Revistă Română“, „ideca Eu- 
ropeană“, „Revista de Filosoiie“...), 


TARGUL DE FETE DE 
Pi: MUNTELE GAINA 


In Cuvântul, d. profesor Traian Mager, 
public ă un foileton cu pitoreşti informații 
în legătură cu tradiționalul târg de fete 
ce se ţine, de Sf. Petru, la Moţi, pe mun- 
tele Găina: 


Pc platou! Muntelui Găina din vremuri im- 
memoriale se ţine în fiecare an în Duminica 
după Sâmpetru (stilul vechi), „Târgul de Fete“, 
Originca acestui obiceiu curios nu se cunvaşte, 


15 


--- cum Însă până în zilele noastre târgul s'a 
perpetuat într'o formă mai mult de sărbătoare 
câmpeneasci, detât de târg propriu zis, — dăm 
cu socoteala că derivă din străvechi obiceiuri 
ale unci religii naturale, O sărbătoare închinată 
naturii libere, trebut să vedem la vrizinea aces- 
tui târg, căci în această formă ni se prezintă 
si azi. Creştinismul, nici aiurea şi cu atât mai 
puțin aici, nu a putut să răpească sufletului pă- 
gânesc toată poezia plină de farniec a panteis- 
mului, 

Munţii Apuseni prin structura lor geogrăfică 
constituie o cetate naturală inexpugnabilă, îi 
care a putut să perziste multă vreme autohtonii 
din epocă preromană chiar; astfel înţelegem 
intre multe alte particularităţi caracteristice 
moţilor şi acest abiceiu patriarhal, rămas din 
lumea misterelor unui cult păgân, Exemplu a- 
nalog ni-l serveşte poporul celt, care s'a putut 
menține numai într'v astiel de cetățuie natu- 
rală, din Munţii Irlandei,,, 

Cât priveşte înțelesul numirii de „târg de 
fete“, adevărul e că nu se pomeneşte să se fi 
vândut aici fete; ea ne indică numai motive 
de natură practică, cari au contribuit la sus- 
ținerea acestui obiceiu tradiţional. Căci afară 
de vechi credințe religioase, şi necesităţi de 
ordin practic an contribuit ca târgul din Găina 
să se perpetueze până azi. Satele de munte 
Sunt împriştiate pe întinderi de zeci de kilo- 
metri, ba chiar şi casele se răsleţesc singu- 
ratice la distanţe considerabile, — aşa că tre- 
buia căutată o convertire socială într'un punct 
geografic accesibil tuturor moților, — la care 
să poată lua parte şi crişenii, adică locuitorii 


de pe versantele de sud şi sud-vest ale Mun- 
tilor Apuseni. 


Or, Găina, prin poziţia sa geografică domi- 
tantă satisface mai bine acestei condiţii. lar, 
clima aspră montană îngădue mai uşor ca a- 
ceastă întrunire “de dulci năideidi pentru țineret, 
să se ţină i pl la Sâmpetru, în piină vară. 

Acest „târg“, care ca orice târg, se reduce 
ta mărunțisuri casnice, mâncăruri şi băutură, 
— oferă cel mai bun prilej tineretului pentru 
a încheia cunoştinţe, — ba, practic, cum e 
munteanul, de ce nu s'ar fi putut binecuvânta 
căsiitorii chiar la faţa locului ?  Ernele sunt 
grele în munţi şi „câșlegele“ nu oicră cel mai 
potrivit timp pentru nuntit. 

Pentru “căsătoriţi, târgul dela Găina e locul 
şi timpul cel mai potrivit de întâlnire cu rue 
deniile. La anul, şi de aci înainte în fiecare an 
vine fata să-şi vază părinţii, iar ginerele — so- 
crii, — căci cunoscută îiind voinicia şi îrumu- 
scțea moaţelor, multe coboară după bărbaţi în 
tara Crişurilor, 

in anii din urmă ai stăpânirii ungureşti, târ- 
gul de îetc începea să-şi piardă din vivaci- 
tate. Jandarmii ungureşti, în uniforma lor nea- 
ară de păsări de noapte, împestrițau tot mai 
întețit populaţia albă a târgului, ce se reducea 
an de an. Vizitatorul intelectual român, era 
urmărit provocător pas de pas şi supus șicanei 
controlului. De jena amestecului profan, pierise 
până şi vesefia idilelor vrednice de pana lui 
Virgil. 

Cu atât mai vârtos reînvie azi această săr- 
bitoare câmpenească.  Feciorii, după sate şi 
prietenii, se adună sub steaguri tricolore si cu 
lăulari în. frunte, se porneşte alaiul spre Găina, 
ca la mari zile de chef. 

Ivirca soarelui triumfător, în dimincața de 
târg, esţe salutată de jete şi ținere neveste cu 
strigate de bucurie din zeci de tuinice. Se în- 
cep upoi ospeţe bucolice, mâncare, rozolie (un 
fe! de lichior). joc — care se continuă într'o 
atmosieră de beţie sufletească proprie îanatis- 
mului religios. Se priznueşte în imnuri de iu- 
bire o nouă biruință a lui Uranos, regenerator 
de viață, călcând triumfător asupra morţii hi- 
bernale. 











' 


16 


UNIVERSITATEA POPULARA 
„COASTA DE ARGINT“ 


De la 6 August până la 25 Septembrie 
a. c. se vor ţinc la Balcic pitorescul oraş 
de pe litoralul Mării Negre, următoarele 
cursuri organizate de Universitatea popu- 
lară „Coasta de argint” — animată de 
publicistul şi omul de frumoase acțiuni 
carc e d. Oct. Moşescu: 


Octav Onicescu: Filosofia ştiinţei de astăzi, 
“Nae Ionescu: De ce nu sunt raţionalist ? 

G. Mugur: Subiect rezervat. 

|. Andrieşescu: Litoralul Dunării şi al Mării 
Negre în timpurile pre şi proto istorice, 

Dr. C. Daniel: Subiect rezervat. 

Jean Valiean: Technica comediei. 

Ion Marin Sadoveanu: Drama magică şi în- 
ceputurile tragedie vechi, 

Camil Petrescu: Teatrul românesc 
Alexandru Marcu: Teatru italian. 

Pamiii Șeicaru: Națiune şi presă. 

Eugen Titeanu: Oiensiva spiritului contra -re- 
voluţionar, 

lon Pillat: Spiritul românesc în lHtcratură. 
Perpessicius: Lirica nouă românească. 

N. Batzaria:; Literatura Balcanică, 

Oscar Walter Cisek şi Steian Neniţescu: Ar- 
tele plastice. 

„Oct. Moşescu: Tineretul universitar şi poli- 
tica culturală. 

„Comitetul de conducere a luat toate măsu- 
rile necesare ca d-lor profesori şi studenţi cari 
vor să audieze cursurile de mai sus, să li se 
facă mari înleşniri şi reduceri pentru locuinţă 
şi masă. Cu rugămintea, însă, să anunțe se- 
cretariatul universităţii cu cel puţin 5 zile îna- 
inte de data sosirii. Inscrierile sc fac.la secre- 
fariatul universităţii „Coasta de Argint" Balcic. 
Dela 2i--17 Septembrie s'a organizat sub 
conducerea d-lui Oct. Moșescu, directorul Uni- 
versităţii, o cxcursiune la Constantinopol. Ple- 
carea va îi în seara de 12 Septembrie cu va- 
porul „România“ iar înapoierea în ziua de 17 
Septembrie cu vaporul „Principesa Maria“, 
Persoanele care vor să îa parte la această 
escursie sunt rugate să ceară informaţiuni la 
secretariat, până la 10 August. 


PREMIILE „FEMINA“ 


Comitetul românesc al premiului „Femina“ 
sub 'prezidenţia M. S. Regina Maria, a decer- 
nat premiul pe anul 1925 cărţii d-lui Th, Rau- 
cat: L'honorable partie de Ccampagne, aleasă 
dintre cele propuse de comitetal francez. lar 
comitetul francez, sub prezidenţia d-rei Elena 
Văcărescu, a decernat premiul său corespun- 
zător d-lui E. Bucuţa, peniru cartea sa: Le- 
gătura roşie, propusă de comitetul românesc. 
„Pe anul 1926 se va da preierinţă romanului. 
Cărțile apărute în acest an, autorii ce: dorose 
si concureze urmează să le trimeată cel mai 
ep ae ia cu Noembrie a, c., în câte 2 
exemplare d-nei Irin i i i 
str. Al. Lahovari 23, pi de Maori 
d-nei Z. Caribolu, b-dul 
d-lui Ştefan |. Neniţescu, 
tului, str. Caragea Vodă 5. 


i i ă, 
in câte un exemplar 
Lascar Catargiu 67, 
secretar-al comite- 


| | REVISTE 
GÂNDIREA (VI, 4—5, Mai, Iunie) : 
Un foarte interesant esseu al d-lui G. 
Rădulescu-Motru, despre Sufletul mis- 
tic, Continutul sufletului, mistic, cu ne- 
hotărnicirea, lui sufletească, cu logica 
emoţională care îl reglementează, in- 
cursiuni în sufletul primitiv (prin lu- 
crările ultime ale antropologilor) şi câte 
odată chiar pe la noi, cu prilejul ino- 
chentismului din Basarabia (perimată 
Practică de exorcism) ; pricinile de suc- 
ces ale misticismului în zilele noastre 
curacterul comercial al acestei mărfi. cu 


-Carageale, 


mare căutare în pita intelectualităţii 
contimporane, — iată câteva, aspecte ale 
acestui prea interesant esseu, din care 
vom extrage aceste câteva rânduri: 


Suiletul mistic are, prin urmare, 0 structură 
care şi-a dovedit soliditatea. Structura lui. este 
cea mai veche din câte s'au cristalizat de eul 
omenesc şi în acelaş timp este aceea la care 
să recurge în totdeauna, în momentele mari de 
criză. Sufletul mistic este un adăpost şi în ace- 
laş timp un generator. Un adăpost pentru cei 
slabi ; un generator pentru cei prea plini. de 
viaţă. El este ca atmosfera umedă și, caldă a 
cpocei tropicale, preistorice, în: care au Cres- 
cut vegetaţiite luxuriante, din a căror straturi 
carbamiiere ne mai încălzim si astăzi. 

In rezumat, caracterele sale esenţiale decurg 
din natura emotivă a cului în jurul cărwia e! 
cristalizează. Are tendinţa să se reverse asu- 
pra naturii întregi, în personificări de un gigan- 
tism copilăros si vag. Este optimist. Glădeşte 
pc noroc. Mentalitatea, care îl conduce, are la 
Dazi intuiţii schinteietoare, dar fără organizare 
logică. Misticul vede în lume nu aceea ce esie, 
ci accea ce cl ar dori să fie, De aceea, în jurul 
tai totul este minune, sau simboi de A-Tot-Pu- 
ternicie. Suitetul mistic este născut din atitudi- 
nea anticipată a biruinţei. In el, omul şi-a ser- 
bat la origină biruinţa asupra instinctului, şi de 
atunci el a rămas ca 0 armătură miraculoasă 
penru vremuri de resirişte şi pentru vremurile 
de încordare. EI este primitiv, şi totuşi este 
pârghia viitorului. El este eternul primitiv în 
progresul omenesc. 


„Biblica” d-lui Lucian Blaga, reali- 
zează din imagivi şi rustice şi cereşti, 
o șcenă de particulară savoare : 


Maică Precistă, tu umbli şi astăzi râzâr 
pe cărări cu țocuri de apă pentru broast 
[testoase. 


“Intre ierburi înalte 'şi goale 


copilul ţi-l desbraci 

şi-l înveţi să stea în picioare. 
Când e prea rău 

îl adormi cu zeamă de maci. 


Pentru line lumea c o pecete 

pusă pe-o taină şi mat mare: 

de accea mintea nu ţi-o muncesti 

cu nimic. 

In casă lângă blidarul cu smalţuri re 
în fiecare zi păzeşti cu răbdare 


somnul marelui price. 





A mustrare cli; 
2 superi duar : 
când îngcrii trântesc prea tare usile 


venind sau ieşiad. 


Literatură iscălesc d-nii: Mateiu Ion 
Cezar Petrescu, . Zaharia 
Stancu, T. Păunesen-Ulma, etc. ; cronic! 


d-nii :. Pador Vianu, Al. Marcu, Stelian 


Mateescu, G. Breazu, Î. M. Sadoveanu, 
M. Beza, N. I. Hevresca, etc. 


CETATEA LITERARA (|, 9—10, lulie). 
„Poozie: şi critică“ sar putea numi, pe 
bună. dreptate, această ulţimă fascicolă 
a. revistei d-lui mil Petrescu. .E& una 
din cele mai og i mai unitare din- 
tre braoșurile i lia ii literare“, — care 
s'a impus şi pârță astăzi, prin gust şi in- 
dependenţă. „Pdezie și critică“, pentru 
că între aceste 'două forturi se consoli- 
dează o atitudine foarte hotărită, 

Poeziile, întru totul interesante prin 
străduinţa de înocire a autorilor, suni 
un alt aspect al aceluiaşi criticism care 
stă la. temelia „Cetăţii literare“. Si dacă 
de multe ori atitudinea aceasta analitică 
prăfueste emotia. ea nu e mai puţin un 
câştig şi o delectare pentru spiritele a- 





UNIVERSUL LITERAR 


BCCO URI 


lese. Din gama de suggestii ale ciclului : 
„['ranscendentalia“ al d-lui Camil Pe- 
trescu transcriem această „Inchinare a- 
pscaliptică“ : 

Limba dg flacări pe mlaştini în noapte 
Sborul de uliu trimis să vâneze 

Cad, se ridică. Două hilare speteze - 

Chinue oasele moarte în cei care fură cei şapte. 


Vreau să-Ţi trimel un mesaj în spre marginea 
(lumii, 
Melc care poartă în spate un pat, să-l măsoare 
Cum măsura şi Procust, eu din mâlul humii 
Deapăn cu patimă strigătul meu care moare. 


D-nii 1. Vinea, Remuolus Diana, BP. 
Ciurezu, completează suita. Din versu- 
rile q-lui C. IL. Şiclovann, această fru- 
moasă şi simplă poezie: „Anonimat“, 


Nu ţi-a părut ciudat să ne 'ntâlnim aşa de 
[timpuriu 
Pc două căi ce se despart, când se 'mtretaie-o 
i [clipă — 
În parcul scuturat de vânt, simptom de gripă, 
In care orăşenii au iubit din tată 'm fiu? 


Te-am prins în capătul unor alei ce se 'ntâlniau 
Şi ca o ciută-ai tresărit sub colorata-ţi mască. 
Pe-atunci în parcuri pomii înfrunziau, 


Sau poate începeau să desirunziască 


in truda ce dizolvă suiletele-apoi 

Noi ne-am pierdut si despărțirea n'a fost tristă. 
Din ce a fost, nimic nu se schimbase între noi 
Şi nici măcar în amintire o batistă. 


Atâţi castani şi tei a 'nchiş, cu sutletu-mi 
Pa [asemeni, 

Grilajul parcului, în toropeala asta grea. 

Tot mă mai plimb în calmul vremei, printre 
- [semeni 

Şi orice pălărie mauve, de-atunci îmi pare 

(că-i a ta. 


„Comentariile critice“, — cărți, teatre, 
reviste, premiile naţionale, — sunt scrise 
de d. Camil Pstresen, cu verva şi 'com- 
petinţa aQ-sale habituală. 


" CARȚI PRIMITE 

MIHAIL SADOVEANU: Tara de din- 
solo de negură, povestiri de vânătoare, 
cd. „Cartea -Românească"“ (1926). 

ION PILLAT: Biserica de altă dată, 
poezii. ..Carten Românească“ (1926). 

TH. D. SPERANȚIA: Anecdote nouă, 
vol. VII, ed. V. ed. „Cartea Românească” 
(1926), 

EMILIA TAILLER: Din tainele sim-: 
țirei, nuvele ed. I-a cd. „Cartea Româ- 
nească“ (1926). 

SERBAN VOINEA : Marxism oligarhic., 
contribuție la problema desvoltării eapi- 
taliste a României, cd. „IL. Brănişteauu“. 
(1926). A 

OCTAVIAN  VORORCHIEVICI (căvi- 


anul): Drumul Codrului, dramă întrun 


act, (1926). 


"ONCURSUL LITERAR (AL. REVISTEI 
„FLAMURA“ 

pentru poezie şi proză, se prelungeste 

până la 1 August, dată care va rămâne 

definitivă. 

Comisiile care vor selecționa cele nai 
bune nuvele și poezii din cari cetitorii, 
prin vot, vor alege câte una. — sâni: 

Pentru poezie: George . Baiculescu, 
Nichifor Crainic, Radu Gyr, Perpessicius, 
Marcel Romanescu ; 

Pentru proză : Radu Bardeș, Fug. Bou- 
veanul. Adrian Pascu, Cezar Petrescu, 
liviu Rebreanu. 


Redactor PERPESSICIUS 








ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU No. 1t, BUCUREŞTI.