Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0018

Umanver sut 


Anul XLVYVI Nr. 18 


27 Aprilia 19320 
$ Lei 








IANCU VĂCĂRESCU 














374, — UNIVERSUL MATIRAR 
Ctitorii 
IANCU VĂCĂRESCU 
— 
1792—1863) 
Istoria dessoltăcii culinrale a unui po- Văcărescu  conapusese, în copilărie, ver- 
por cuprinde — fără îndoială — pe lăn-  suri grecești „cunoscute la curtea dom- 


pă valurile absalute, atâtea inteupăra re 
lative, atâţia paşi pe nisip. alâţi sacri: 
licaţi pe altarele curate, dar prinitive ale 
venășterii sufleteşi:, atâția începători u- 


mii pe cari piine vitrega soarici 
s-a lăsat în această modestă si precară 


perspectivă, Fireşte că — si între acestia 
— se poate efectua un interesant îriaj. o 
selecțiune în măsură să-i ridice — pe ur 


mii = mat în eviclenţă, să-i scoată di 
modestia anonimatului, să-i clasifice priz- 
tre aşa zișii fericiţi începători. 

Fără îndoială, că lancu sau loan Văcă- 
rescu (al cărui tată Lusese Alecu, unchiu-- 
Nicolae. bunie.— Enăchiţă, iar străbunie 
Siefan „învăţat în literele clene si, mai a- 
les în pruvilele împărăteşti, dedat, şi prin 
experienţă și printro minte dreapta și 
sănătoasă cu «laraverile judecătoresti” — 
după spnsa lut Al, Odobescu) este unul 
dintre aceşti fericiţi începătari, despre în- 
naintaşii cari — după un alt sobru cân- 
tăritor al valorilor culturale - - chiar 
dacă aveau nat puţin talent, mai puţină 
dăruire  dumiezeiaseă -- se tespatreatt 
prin aceca că, Lără sovăire credeau în 
scrisul lor”, 

Şi fiindeă ne găsim în domeniul exper- 
tizei literaturii prin literatură, să amin- 
țin această coa mai justă caracterizare 
a Văcărescului nostru, al cărui poriret li- 
tevar SL încercăra în cele de faţă, aceea a 
lui Gr. texanrdrescu care circumserie va- 
loasca marelui săa proiector „prin urmă- 
toarele versuri : 


Aşa când niitorimea, al nostru judecător, 
- - Li Li . - . . - . 
Va vai să cerceteze pe acei cari întăi, 
Stăhueră începiătorii romiineştii Poezii — 
In numele cvlur de frunte numele tău 
[va găsi 
Si-a întemeeri cinste dela ea vei dobindi 


căci, adaogă poetul, ca un fel de jnsti- 
ficare: 


Săânt mult mai vrednici de cinste ucei 
[cari au făcut 
In sliinle sau în urte fericitul începul, 
Deci cei co, după dânșii şi de dinşii 
[îndrepiaţi, 
Au ajuns desăpiirşirea, de exempluri 
lajutaţi. 


|; tocmai punctul de vedere istoric care 
convine de minune acestor fericiţi înce- 
pători din sforțările cărora două lucruri 
se pot desprinde fără discuţiune: com- 
pleta sinceritate — pedeoparie — infima 
contribuțiuue cu care au promovat scti- 
sul românesc, pe de alta. 

Şi valoarea lor poate fi sublinială şi 
astlel : prin atmosfera culturală gencralii 
care — în vremea lor — se putea respira 
în principatele române, prin clasa boerea- 
scă din care făceau parte și unde tocmai 
acenasiă înstreinare era mai completă. 
Şi, în loc de altă dovadă,  voiu aminti 
că, întocmai ca Eliade şi Cârlova, lancu 


ncuscă a Panarivtului Caragei” (1). Fapt 
sigur e că Văcărescu a ştiut Să se duuse- 
bească din vreme, să se smulgă din acest 
mediu şi să devină un mumai un apreciat 
versuitor. nu nimmai un cărturar se frun- 
te. dar un ciponeut al sufletului vromâ- 
unesc, al „romăânismului integral” (1), lu- 
ceru pe care t-a dovedit in atâtea preţivase 
direţiu ns dintre care aminti în 1815 in- 
revine in fivvarea lui Gh. Lazir, pentru 
deschiderea şcoalei româneşti dela Sf. 
Sai; la IS00 simpatizează cu miscarea 
Iui ludor = din care cauză e silit să se 
relugieze la Paris; „când adunarea ob- 
ștească sa deschis (1554) sub o preziden- 
tie rusească, nu a mitropolitului... lancu 
Văcărescu a protestat energic contra a- 
cestuu abuz muscălesc) (0) lucru care i-a 
atras o deporiare de & luni; se interesea- 
ză Toarte de aproape de teatrul începător 
lie controlând - - „împreună cu Const. 
Golescu şi asa C. Cantacuzino — zidirea 
unui teatru pentru care se făcuse 0 co- 
lectă”, Tic traducând opere dramatice (Re- 
&ulus de II. 1. oou Collin; Permione de 
Fr. 4. Zaesler etc.), fie îndemnând pe al- 
ţii (Exdelyi) la acest lucru, Sânt tot a- 
tâtea momente care caracterizează «dle mri- 
nune sufletul acestui om de lume, cărtu- 
car distins, cunoscător al marilor litera- 
Iuri curopene şi patriot desăvârşit. 

Dur ceeace coutribue mai mult la ca- 
racterizarea acestui suflet este tocmai 
produsul acestuia — opera sa poetică mo- 
destă ca realizare şi redusă ca proporţii 
—- atât de uitată, poate din cauza preocn- 
părilor ei elementare şi tegată de o rea- 
Jitute imediată — desigur — din aceca a 
formei sale greoaie nesigure şi — uncori— 
chiar deadreptul prozaice, copilăreşti. 

Dar, mai întâi, câteva cuvinte despre 
traducerile Marelui logofăt lancu Văcă- 
TESCii — ŞI mai numeroasc şi mai Îngri- 
jite decât ne-am fi aşteplat pentru starea 
în care se găsea poezia românească între 
1818—-1827. Și de astădată, prin urmare, 
ui se rezervă o plăcută surpriză care ne 
va ajuta la caracterizarea literaiurii lui |. 
Văcărescu : pasiunea peniru operele dra- 
matice, pentru dramele bune „serioase şi 
în vază pe atunci în Europa occidentală. 
Î. şi aici un prim rezultat al alesei edu- 
caţiuni pe care o căpătase încă din co- 
pilărie, al contactului cu spiritele înalte 
(cum cra profesorul Colson) rătăcite, pe 
atunci, în principatul muntean, al călăto- 
viilor sale de studii sau de agrement, al 
lecturilor asidue între care, dacă vechea 
şi noua literatură grecească trebuiau să 
se enumere, ocupau un loc de frunte atâ- 
tea creațiuni ale marilor maeștri ca: 
Faust al lui Coefhe, apoi: Moliere, Ra- 
cine. Apare în felul acesta Î. Văcărescu 
— ca un reprezentant al celor două mari 
jiteruturi — franceză şi germană — tare 
îsi încrucişau — pe atunci — spadele 
pe arena scrisului european. Cunoscându- 
le în toată intimitatea, I. Văcărescu o- 








de PAUL |. PAPADOPOL 




















































pereazu, în copriusul lor, 0 interesană 
selecprune -- având ca normă poate, inte 
esul practic, utilitatea lucrărilor dont 
de iradus şi opriudu-se, mai ales, la a 
celea inălțătoare din punct de vedere pa 
iviutic şi moral -— preocupări atât d 
Irecnente şi În upera sa originală, Fapl 
sigur e ci patriotismul Marelui Logofăt 
sa manilestat, în scris, şi pPrintro con 
tribuţiune sociulă — prin acea însemna 
serie de tradncţiuni  (Ceasulu de seari, 
hegulu, Grădinaru orb sau Aloiul înflo- 
it, Britanicu, Ermiona, mireasa lumii ce 
leilalie) îu captarea greoac şi primitivă a 
cărora limbă românească îucerca nu n 
mai să devină artistică, să se supună ri 
vorilor unei sersificaţii, dar să îmbrăț 
şeze posibilităţile poctice ale modelelor, 
să se vafineze, să se superiorizeze, Firește 
că — ţinând socuteală de totalul împre 
jurătilor cultural-jiterare — la mare lu 
cru nu ne puteam aștepta. Încercările lui 
Văcărescu astăzi — nau nici un fel de 
valoare. Ceva mai mult: prea mare nai 
avut nici atunci câud au fust scrise, 
Ba încă reprezentarea Ceasului de sea 
ră fu primită (poale şi din considerații 
politice -— aversiunea rraducătorului pen 
tru Ruşi) cu flucrături. Fapt sigur e că 
astfel de tentative de traducere nu puteau 
Îi reuşite, cu toată priceperea şi buni 
voința autorilor lor : se împorrivia istoria 
limbii şe literaturii care nu avusese d 
unde să pună, la îndemâna lui Văcăre 
nici vartetaica, nd 


scu, nici materialul, 
fineţea, nici spiritualitatea  modekl 
străine. 


Totuși traducerile Văcărescului au 5e 
lementare virtuţi : pe aceea de a fi încet. 
cat o primă şieluire artistică a limbii m 
mâucşti, pe aceca de a fi îmbrăţişat, ci 
«Jestulă dexteritate, preienţiosul original, 
pe aceea — mult mai importantă— a ch 
vităţii cu toate numeroasele piedici carei 
se opun la toate răscrucile. 

Si tot aşa slau lucrurile cu încă doi 
incercăei clcamalice — Napoleon la Şon 
Brun și Santa Ilena — tot en caracier i 
torie — desigur : tot traduceri, poate ce 
mai librre de model — „deşi ÎI. Văcăre 
sen Je dă ea opere originale“. (O. Denm 


sianu). i 
Ne rămâne să siăruim — în cele ce ur 
mează — asupra operei originale pe cat 


|. Văcărescu a primit so publice (unu 
lin marile sale sacrificii) în două cole 
jiuni, accea de Poesii alese... dela 18% ș 
aceea intitulată : Colecţie din poezii 
D-lui Marelui Logofăt 1. Văcărescu, pu 
blicauă de /. Voinescu, la 1848. Lntâlun 
in ca destule preocupări ideologice, în 
gătură cu care se  avântă sensibilitate 
poetului, și numeroase influenţe dinnăur 
vu sau din afară şi îndeosebi: erotismul 
lui Ovidius, alături de accentele amor: 
se și galante ale poeziui neogrece, ital 
ne şi Îranceze — în complexul cărora & 
strecoară —. cu destulă sfiiciune — pe 
deoparie entuziasmul patriotic al câni 
reților romantici, pe le alta seasibilitatu 


















































duimisa a muzer poporane  traitsliguratiu 
& lăutarii-țigani,  atotputernici și imi 
Dani. Pb. un întreg counplex de pliămă- 
de artistică din care se vor dlesprinule 
indeosebi cei «doi adversari: o Atanusie 
(ristopulos, noul Anacreon a carui fut 
Menţi ce scdrobitoare în apariţia lui (-u- 
pdon din Prizeivara corului și romăui- 
fii Îrancezi (Dosot, Piron. Lebrun, Gi- 
lert, Puruy. Volinire) din opera carora 
aâlta ecouri se vor furia — ca tradiui- 
mi, localizări sau clemeute de aminuni 
- în versurile acestui peim părinte al 
serului românesc, Si nu ară valoare este 
hptul de a sii că superioritatea Lui |, 
trecu fală de atâți versuttori anteceseti 
su conicruporani se datoresle —— în bună 
gisuă acestei conutrahalausări a nea 
ismului siriint SI legat dle preociipiri 
ateriale prin ponderea de pret a bitera- 
rilor occidentale şi în deosebi a cele 
fanteze — înv iorătoare, deschizătoare. «le 
şizonluri și lititoare ce naulejuli. Nu u- 
tem pretențiuurea ubsurli si susţinea ca 
Văcărescu îsi sa Li cdtut seama dle acest 
că —- deci — intenţiunat = ar 
pocelai aşa. Astfel de intenții cu 
eu pot fi slescoperite chiae la unii porţi 
mlemporani cari mu vot Sa tnţelcazi că, 
anunte direcțiuni. poi aclisa mai cu 
5, instinctul său artistic a urmării 
tocmai firul pe care ratiunea nu 
tea atunci să i-l recomande, 

Si lucrul zncestie trebueste mai Ci Sca- 
i ținut minte = pentrucă cel ne pune 
faţă uu cm de gust. un ctioscător ȘI 
a apreciatur al lieruturilor. Și gustul 
sta e cu atât mai cridleni, cr cât. clesi 
e mai strâns si mai dunpurin contact cu 
ma și literaturi neoareacă ipe care i le 
putem considera limbă si literatură ma: 
ni) el reuşeşte să se smulgă ali cer- 
a] iitius al acestora, să se descotoroseu- 
de mreţile lor mazice si să se oricate. 
ee — atunci când furia de vis stilrueste 
- spre lira, mule nai variată. tai în 
Ymnătoare si mar cluquentă, franceză —- 
puru accentele cărcia aveau destule pre- 
spnziţi: sufletesti. 

Și superioritatea lui poate [i pusă în e 
aţă si astfel: gandiți-vă numai le ao 
pita: ce se cânta pănă la £. Văcărescu, 
e cat motivele versilicate ste predeee- 
bai și contemporanii săi si sesizați nou 
a pe care opera lui a adus-o: în lo- 
erotistmului sensul, Dolina si mono 
— gravitatea gândirii filosofice, ub- 
ațiunea reflexisităţii du: ,Vânărul” 
tare ni se spune că tânărul nu poate 
ui teate relele ce-i îs în cale. pentru 
Slânta armă” a răbdării 


Ya 
Vai 











Nici buirăneții 
Depliu sa dal. 


Ceasornicul îndrepuat” în care. aere 
duse ceasurnicului. îl roagă să-si îu- 
sau încetineze mersul „după cum 
wle sânt bune sau vele, fericite sau 
ieiie” Qj: „la mormântul lui ('os- 
e Ghica : 


Fiu dun părinte strălucit, 
Do mumii TV icăreuscă 
fan, several, bosat, cinstit, 
Cu minate bărbătească. 


are ni se vorbeşte de „mândria“ o- 
 : 

(e puri de lut, ce zace "ucis 
Şiallcena nimica, 


hredese (oiate acestea cr prisosințiă că, 
deosebire de atăţi stihuitari riarunţi, 


poezia patriotică în care |. 
celnuză. ajungând la culmi nebănuite pen- 
tru acel tite st pentru Situațiuneu SOCIa- 
la în care se găâsia. Aimintesc patru bu- 
ulii: 
IS21i va Îi întâmpinat pe ludor: 


liceu Vacarescu este un cugetutur e 
drept: cam întăler cin canza saraciei 


mijloacelor de exprimare -- preocupai 
tie variutete probleme ale existenţei, su 
tletutui zi morţii. cel dintâi reprezentant 
comău al tuspiruțivi filosofice. 

Si but dovedeşte aceasta ceva serios: că 
acelaș - - lot pentru prima Oară == usi 
vntraze sentineutut „alin simple souorităţi 
si culori. cin imazuui în legătură cu si- 
Iniţiuni mai Diult sau au puțin banale, 
pisc în versuri armonice — ci din vlei 
in care portul rezumă, cât mai strâns, 
muult Pup 2 că. prin urmare, se ser- 
ves le u precisa dublură ideologică, 

iuerul poale Fi evidenţiat si altfel: 
primiro elementară comparaţie între poe 
zia erotică sat patriotică a sa și a antece- 
“arilor sui. În tezătură cu cca dintâi a- 
miutim aceu pe drept prețuită „Primăva- 
ră a umorului” în care ideologia e atât de 
“lară si de precisa, încăr poate [i cu uşi 
rinţă rezervată și în care elementul ches- 
cripuii abuudă la fiecare pas. Nu mai situ 
tem aici în cloneniul ourilor si affuri- 
lor. a lui 





„A trăi fâr a iubi 
ii nr ce traiu 0 tai [i 


a unehinlui său fVicolae): a luu: 


Do cacrăeui vărs păârae 

Cu prnastică văpare 

Ni slotul ni ese 

[d oftaturi alese, 

tii = 


a tatălur său son chiar a 


gel : 


CU iosetil 


(Oh? amar și pai de minu! 


cu care buntcul său încherase acasă 
rita turta =. atat de puţin proprie. 
tubirea lui lancu Vacarescu este ceva ar 
punic şi profunit cre işi Tace puţine 
peste mări”, de cure porrul nicăcri nu 
poate stăipa: 


Mi de pindlici, iti de curse 
Peste fire toat u "uliu : 

îcrăma în zadar sint curse: 
[-rdo-oiu merge, eu sânt prius, 


un cut din mreiele china minei nu Se 
A PULUca SUSrAge 
Și unu argument decisiv îl constitue 


Văcărescu ex- 


„(âutecul  ramăânesc” cu care la 


ilai, lonuine, căci e oreme 
De când țara ta Lol some, 
Suferind cumpliri şi aroaze, 
Sub rusinea neultor loaz» 


„Marsul 


„reinfiiaţării 


ocizituuva 
(1529). 


românesc”, seri 
Miliției 


s_cu 
Naţionale” 





care ne aminteşte pe Cărlova si Gr. Alu 
xanebrescu 
acel 


şi mai ales: la Xhleo”, cu 


Final senteaţioa 


„despărțit ori depărtat, fratele-i tot [rat 


lar suloarea lui lancu Văcărescu pot 


te ți subliniată şi altfel: prin forma poc- 
ziilor lui 


cure. deși greoaie şi plină de 
INSCESTUNI ÎNcOreClă şi prIIMIIVĂ, pre 
zintă totuşi ciestule caltăji si în deosebi: 
v claritate numitoare, o unitate decăiar- 
şită de vocabular, dar mai ales o webă- 
nnită clexteritate simetric — în legătu 
cu care amintesc numai faptul ca loa 





UNI ERSLUL, PATERAR. 275 


„ba 
„Caleidoscop. 


Vacitescu este acela care prin 
Pranila tării „Priminara amorului”, 
inorimântul lui C. Ghica”, 
„La ochi? ete. auuuţă versificaţia „lu 
ceafărnlii” lui Panineseu, introducând 
posibilităţile versului fambic în poezia va- 
nănască. 

lata atâtea cutie cae juatifică osa- 
riul si recuineoslința noastră, 


PAUL 1. PAPADOPOL 
a a n 
NOTE B!0-BIBLIOGRAFICE 





loan sau — după cum i se zicea = 
lancu Vacărescu cra fiul lei Mecu Vaăcă- 
rescu, stibuitor fură înscurnălate == mis 
cut la: I7SL 4. îsbica), 1788 40. Deusu- 
siauuj, IS02 (GG. Bogdlun-Duică - a cărnia 
ipoteza 0 aceeptam), Stuctiază În țară şi 
rulate la Viena uite W&rae însoțit 


de dascălul său si de ( ostica nau Falco- 
atu un tânăr scchios si timane fe an, 
şi poate = la Visu. bmerhat după îu- 
tustevre e esilai la Buzau, E numai ispri = 
mic la Lărgurizte, dor e înlocrit la 1517. 
Ca patriot inflacărat serie lu ISIS 
„la Pravla țarii”, şi sprijiuă  acţiuaca 
iilacicie a hi Lazar (la 5518), acţiunea 
volitică a lui Vudor Vladimirescu (1521), 
refuza să iscălească Regulamentul vrga- 
nic şi se rubică împotriva prezicării Adu- 
sarii de câtre um consul străin, în locul 
mitroputituiui ţării. Se refugiază la Bra- 
soi. hevenial, îs ia ccupaţiitea sle mare 
lozolăr al ehepurtazrentului cuuzelor sursti- 
ne, Din cauze atituatiit sale patriotice e 
exilat la episcopia de Arges, la moșia 
Moţaeri san la Câmpulung unde rămâne 
până după confirmarea regulamentului 
evgame (d lun. Restul vieţii e magistral, 
sprijinitor al cabluri şi politicai consiitu- 
ponate, deputai, ba lăti e ales presedinie 
al Asosiaţiei literare, avânul ca scereiar pe 
ÎI Voinezeu 11, si N. Balcescu, iar în co- 
miiet pe: C. e. Filipescu, Si. Golescu şi 
sr, Atlexuiulresca -— sveietale care cu- 
prindea pe toți scriitori români din Bu- 








curesti. alura de blade. 

tu ISI8 e membru la înala curte, 

Moe ha 3 Nartie 1503. 
Seriari : 

a) waduceri 2 

i. hasin: Beitanicu, Buc, IS07: Buc, 
15: ; 

2. Regul. trazedie lin limba germană. 
Bare, AS54. 

5 Ermioni sit mireasa lumii celeilalie. 
traseitie. tra:lucere dia uemțeşte dela Ciu- 
elec. Buc, IS%4: 

4. Grâdinarul orb sau Ăloiul înflorit. 
trailucere din  Rotzebue. Bucureşti 1836; 

5 Ceasul dle scară, tra, din A. de Ro- 


trebue: (reprez, 1850): 

0. Pertrand şi Ratoa, trad. 
(după 18th); 

b? “ivaduecri probabile: 

si Napoleon lu Socn Brun şi Santa E. 
lenu. Buc. 1847 

ce) Originule : 

9; Poezii alese «din ale D. Marelui L.ogo- 
făt 1. Văcărescu, Buc. 1850 (publi. [. t- 
liade): 

10) Colecţie din poeziile D-lui marelui 
logofăt |. Văcărescu. Buc. 1848 (publicată 


in Seribu 





de Î. Voinescu ID. 
Pa 3 Di 
1) G. Bogdan-Duica : Istoria  liigeaturii ro- 
mâne. ; 


2) Poeziile Vncuresulor în „Bihiieteca româ- 


nască, No. 2 


276. — UNIVERSUL LITERAR 











VICTOR EFTIMIU 


D O 


Frunzuliță micşunea 
Unde e Moldova mea 
Să-i ascult isvoarele 
Când răsare soarele, 
Freamătul răsurilor 
Basmele pădurilor 
Cucuitul cucului 
Cântecul ha:ducului, 
Zumzetul albinelor 
Liniştea grădinelor, 


Frunzuliţă m'cșunea 

Unde e Moldova mea ? 

Bate vânt de primăvară 

Şi mapucă dor de țară 
Inima tresaltă'n mine 

Dă revarsă tot suspine 

Că majunse ceasul greu 

Și nu-s pe pământul meu 
Că majunse ceas de moarte 
Şi Moldova e departe... 


NĂ 


Foşnetul livezilor 
Mugetul cirezilor 

Ce sosesc în tropote 
Dangătul de clopote 
Și'n adâncul serilor 
Tainele tăcerilor 
Unde e Moldova mea, 
Frunzuliță micşunea ? 


LIDER E ] 


INGEMÂNARE 


Cu amintirea ta mă leagăn ceas de veus 

Şi mă pătruude " n inimă ca un parfum. 

Te fierh în sânge şi te pot în pământescu-mi pas 
Şi rătăcim, pierdut noroc, pe vechiul drum. 


Cum e pământul strâns cu rădăcina, 
lagemănate suflete-amândoi, 


[n astfintitui tău îmi vărs lumina, 
In zorii mei amurgul ţi-l înmoi. 


Descântec de darere şi "'ncântare, 

Atât de mult a mea, când umbră eşti, — 
Mânii din îad şi nici puteri cereşti 

Nu mi te-or smuige-acum a doua oare! 


GEORGE DUMITRESCU 


PRIMĂVARA 


A răsărit un ghiocel 

îu sufletu-mi uitat de soare! 

Să se fi scuturat polenul fecund, 

— ca dintr'o floare — 

din ochii tăi, 

pe inima-mi pusfie şi rece, 

in latul stius 

şi cu putere de miracol să se Îi prins ? 


Nu ştiat 1... dar simt cam zămistit un vis... 


INCHINARE IN NOAPTE 


Dorm străzile restrânte în himina cerului. 
Dorm casele “ngrămădite sub acoperișuri : 
Şi îngerii vin nevăzuți din luminișuri. 

În fiecare seară pe la cuse 

Să numere sufletele de copii rămase... 
Dorm şi îngerii cu aripile închise 

— Cărțulii minunate gi vise... 

Fluturi cereşti risipiţi dim mâimi sfinle, 
Peste case, peste lenxăne, peste, motmiv te, 
Horm florile îmbrăcate cu rouă. 

Fericite ca o fetiţă în rochiță nouă. 

Dorm şi morile la margini de oruge. 
Aplecate peste ape pătimage... 

Și din sus pe rîuri, sbuciumate 

Viu răsleţe stele înecate... 


MATEIU C. ALEXANDRESCU 


O dimineaţă nvuă, mi-a deschis 

cu pe-o sămânță neagră şi uscată 

inima mea de phunb 

şi iată)... acum... iată, 

darul tresăririlor dintâi, 

adâncul rugăminții ochilor „Rămâi” ?,.. 

curata floare a lutului scăldat de ploi, 

și toată primăvara. într'o floare nouă, penbru noi! 


VIRGINIA GHEORGHIL: 


FLOOR 


Cine-u bătut cu deget de lumină 

În geamul meu ocrotitor de baane ? 
te chee-a lunevat atâi de lesne 

In uşa înfepenită de rugină? 


De-i mâna fa ce-mi înfioară clanța 
Şi-s paşii tăi care-au ţiră-aitură. 

Pe pragul de dureri ce_ne separă, 

Vii prea lârzim. când ma ucis speranța ! 


O, dr vemneai o ulipă nai "nainte 
De-a sfârâi în cundelă feştila ! 

O, daco clipă mai de vreme mila 
Ți-ar fi adus de robul tău aminte !.. 


N. DRAGHIC 





















































In capătul târgului liniştit. cra 0 gos- 
pudărie din bătrâni. O casă acătăre cu pe- 
mii albi ca helgea, cu ferestrele în che- 
we negre trase cu îngrijire şi prispa în- 
ultă de jur-împrejur, unsă de curând. 
(aa cu stâlpi de lemn. încrustaţi frumos, 
imbea. Nu-i vorbă cra şi şindrilită, dar 
mmea — bato pârdalnicul «dle vreme...— 
ş incolțise dinţii ci pe ici colv, în acape- 


Tai era de tot mare, cu 6 grădiniță 
9 faţă, despărțită cu ostrețe mici. Aproape 
poartă o altă căsuță: o cuhne, şi de 
malaltă parte, lângă fântâua cu cumpănă, 
va și grajdurile. 

În dosul casei bătrâueşii: o livadă cât 
redeai cu ochii, de te prăpădeai în ea, cu 
ui roditori și “n fund lângă nişte ră- 
dite — un râmnic. 

Aiei copilărie Aspasia. 

Era primăvară 

Aspasia după ce gătea toată treaba, lu 
ivază, eşia în portiţă. Cu ochii ei alhaş- 
i privea în josul uliţii dinspre târg; se 
ua o bucată de vreme așteptând ceva; 
(an dor nebiruit în suflet işi pierdea gân- 
krile pe dealurile ce se vedeau verzi de-a 
ui mare dragul, iar pe muchea uneia din 
& se înşiruiau copacii ca niște umbre de 
ămbane pe cerul senin. Lumina soarelui 
împrăștie veselia şi norocul ce venea de 
etatinricoi. 

Din când în când trecea pe drum câte 
sfemee desculță, oacheşă,  subțirică și 
beaptă. cu fusta neagră, încrețită, cu că- 
my cu altiță, spunând: „sărut mâna. 
Ii, la gard, se arăta femeia gospodaru- 
ki Vasile al Dudului, — că doar cra ve- 
dă și cumătră : îi botezase Aspasia. Ve- 
dm eu brațele roşii. suflecate şi obrajii 
pia care ar fi vrut să țâsnească sângele, 
1 întrebă : 

- Ce mai faci, coană Aspasie ? Gata 
mpolăritu) ? Trebue să vie dumnealui. 
aștepți... : 

Și Aspasia răspundea blând: 

- Da. 

he de peste drum, soţia tânără a îele- 
mlistului, abia măritată de vreo şase 
ui o drăcoaică nu altceva, cu ochii ca 
iă mărgele sclipitoare, negre. ce nu mai 
au astâmpăr în cap, râzând la fiecare 
i și copilăroasă, parcă nu mai avea 
grijă, puţin cepleagă, intră în vorbă 





ea: 
- Ai auzit ce-a pățit primărița ? Mi-a 
e Nicu. Lasă că'ţi voi povesti după a- 
ii. Duminică mergem la pădure. Ai 
i mergi și mata cu domnul Trandafir? 
wm Caii la docar. Nicu mai aduce şi 
ijizani. Are să fie voe-bună și nişte pui 
ji. Ce bine îmi pare! şi râdea, văzân- 
ie dinții albi ca mărgăritarele. 

ispasia pe gânduri, rosti încet: 

- Voi vedea... 

Ș iată că din fundul uliţii venea ca în- 
dauna cu paşi legănaţi, cu mâinele în 
pumare, încet. domnul Trandafir. Fa 
: îl zări, fugi în cuhae, puse făina, cea- 
care clocotea pe foc și până intră 
in casă, până ce puse pălăria în cui. 
bă ca'şi mai roti privirea ca de obicei 
n odae și tuşi scurt de câteva ori şi mă- 
pi fu adusă pe fund. Pe masă era în- 
0 față curată, cu două tacâmuri. Co- 
i deoparte, cuminţi se aşezară la o altă 
(i rotundă pe trei picioare, pusă în 
lingă fereastră. Aspasia, învăluindu-i 
d privire bună de mamă, le dădu de 


UNIVERSUL LITERAR. — 277 


FATA DASCĂLULUI 


de CONST. CEHAN-RACOVIȚA 


mâncare. Duounul Trandafir se aşeză pe 
scaunul dumisale şi îşi scoase  surtucul, 
[Era posac, cu dună trăsături între sprin- 
cene, cu fruntea Inică de câteva denete, 
terminată cu părul în sus, ca o perie. Avea 
nişte ochi căprii, șterşi, cu faţa ciupită de 
vărsat, cun nas horcănos şi o mustață cu 
fire roase de dinţi. Pielea de pe mâini îi 
era roşie, pistruită, zbârcită ca la bătrâni. 

După ce mânci ochiurile pe unt si în- 
tinsă mămăliguța în brânză proaspătă ce 
vacă. clepăin/l când mesteca, la sărmale, 
îi sări țandăra, trântind furculiţa : 

— li afumată, dracul să te ia! 

— “Ţi se pare,. răspunse Aspasia cu u- 
cehii în jos şi cu sângele puţin cel mai a- 
vea în față. 

— Cum mi se pare?! Miroase situ! 
Si “i întinse farfuria sub nus şi se ridică 
supărat dela masă. 

Aspasia, amărită, se uită pentru o clipă 
pe fereastră. Trandafir, prin ode. cu gla- 
sul ridicat. 

— Toată ziua stau ci nasul în hârtii: 
wam când să fumez în tihnă! Parcă tu 
şlii ce va să zică notar! Notarul trebue 
să cunuască toate legile, la repezeală, pe 
degete, cupoi rău. Unul intră, altul ese 
din cancelarie : ba, că i-a murit un copil, 
ba că se 'nsoară, ba că vinde viţelul. bu 
dracul mai şiie ce. Prefectul la mine, mi- 
nistrul la mine, procororul la mine. Şi 
doar am două mâni şi un cap. Viu acasă; 
pofteşte mâncare afumată! Aşa l-ai în- 
dopat şi pe bărbatu-tu de-a crăpat și acum 
am rămas cu. Dar cu mine nu merge! Cu 
mine are să se sfârșească odată! Cu mi- 


— Dece mă rozi veşnic? Şi nwmi tih- 
neşte o bucată de pâine pe care 0 înghit, 
făcu Aspasia şi'și șterse lacrimile cu şor- 
țul, . 

— Ce'mi miorlăi ca o mâţă?! De asta 
ești bună ! Cine dracul te-a scos înaintea 
mea ?! Piază rea ce oști! Pleacă și adă 
cafeaua. 

Și ea eși şi o aduse. Copiii, se furișară, 
pe uşă. Ei ştiau ce moară îi aşteaptă câte 
odată când tata batjocorea pe mama lor. 

— Priveşte-i te-am luat cu doi copii; 
numai unul e al meu. 

— Atunci am fost bună; aveam bani 
de zestre. Dacă aș mai avea ce bine ar fi, 
i-ai taca şi pe aceştia în cărţi cu toți ti- 
căloşii târgului. 

— Taci, viperă! ţipă Trandafir. 

— Nam să tac, pentru că mai nenoro- 
cit. Uite în ce hal am ajuns. Dacă ar trăi 
tata şi mama, nu ţi-ai mai bate joc de 
inine ! Trai e acesta ? Mai rău ca o roabă, 
todeanna batjocerită. 

— "Ticăloasă |! 

— Da ticăloasă pentrucă te-am strâns 
de pe drumuri ! 

— Tu?! 

— Da en. Te-ai văzut stăpân în gospo- 
lăria asta agonisită din bătrâni şi vreai 
ză mă scoţi pe năsălie. Găsite-ar damblana 
să te găsească ! 

_— Sfârşeşte, gură spurcată ! k. 

Și Trandafir cu ochii mici, îndrăciţi, 
scrâşnind din dinţi, se repezi la Aspasia. 
lovind-o pe obraz. 

_— Să te învăţ minte, cățea ce muşti! 

Și înjurând și izbind cu pumnul în 
masă, sărind țăndări dintr'un păhar, — 
eşi pe uşă... 


Aspasia rămase plângând, Lacrimile îi 


picurau pe mâna dreaptă, cum îşi lăsase 
capul pe ca. Pieptul i se sbuciuma. Sus- 
pinele adânci i se pierdeau în tăcerea o- 
(lăii. li venea să'şi facă o seamă, să se 
mâniue cu ea. Viaţa asta amară nu o mai 
putea răbda. Căci nu era zi lăsată dela 
Dumnezeu, să nu-i găsească pricină. Şi 
cu ochii roșii eşi la lumina soarelui. Afară 
ugrada era plină de pascri. cloști cu pui 
mititei ce fugeau de colo până colo, boboci 
ce se pierdeau în valurile de iarbă şi de 
lobodă, răţuşte care alunecau ca bulgării 
We aur pe ochiurile de apă de lângă fân- 
tână. 

După ce isprăvia ce mai avea de lucru 
prin cuhne, se aşeză pe prispă. Cosea la 
ua prosep. Copiii dădeau ce dădeau o rai- 
tă prin ogradă, prin livadă, apoi se strân- 
geau în jurul ei, 

Fetiţa de trei ani, cu părul bălai şi o- 
brajii rumeni, o trăgea de poală și o în- 
treba : 

--- Mamă, ce are păsărica în cioc? 

--- Hrană pentru pui. FE o rândunică,— 
şi o sărută pe frunte pe copilă. 

lar biiiatul de şase ani, apucând-o de 
bărbie : 

-.- Mamă, «le ce tata e rău cu mata? 

—- Asa c cl, răspunse ea încet, 

Cel mijlociu călare pe o nuia şi mai 
gălăgios decât toţi: 

— Mamă, vreau fluturi. * 

Si asa o necăjeau cu întrebări 
până ce iar plecau la joacă. 

Aspasia, din când în când, își ridica pri- 
virea la cerul de primăvară. Fra așa de 
limpede şi de albastru încât credeai că 
o picătură din e! s'a furișat în ochii ei. 
fn nar, alb, departe, se destrăma încet- 
încet, fără nici o urmă. Din lumi necu- 
noscute, umpleau văzduhul, razele pline 
de viaţă nouă. Şi dela o vreme se apropia 
iar venirea lui Trandafir, acasă. La gân- 
dul acesta un negru i se făcea dinaintea 
vchilor. Tristeţea o învăluia, îi apăsa su- 
“letul, îi venea să plângă cum a plâns de 
atâtea ori. La început, el nu era aşa de 
vrsuz. nici nu o umilea aşa de tare, dar 
de trei primăveri încoace viața-i era din 
ve în ce mai amară, mai dureroasă, mai 
întunecată. 

Dc-ar fi ştiut că asemenea trai o aş- 
teaptă nu sarfi măritat a doua oară pen- 
tru nimic în lume, Credea, însă, că va da 
pesie un suflet bun, să trăiască în linişte 
asa cum au trăit părinţii ei până la adânci 
bătrânețe, până ce i-au înghițit pământul. 
Și sa dus după Trandafir. El nu era nici 
frumos, nici prea tânăr, dar ce era să 
facă dacă cu cel întâi soț nu avusese na- 
rac ? Se gândia mereu că a rămas cu doi 
copii. Avea nevoe de un tovarăș, de cineva 
cine să ție loc de tată la aceşti mititei. 
Apoi: ce sar fi ales din gospodăria ei, 
gospodăria aceea strânsă cn trudă, de bă- 
irâni? Sar fi irosit, sar fi dus pe apa 
Sâmbetei. Abia trecuseră opt luni de când 
lopeţile de țărână căzuseră pe siertul băr- 
batului dintâi și Trandafir începuse să vie 
în casa ei, să vu vadă, să'i deie a înțelege 
că ar vrea să o eie în căsătorie. EI era 
mai mare decât ea cn cincisprezece ani. 
Se mira: dece până la vârsta lui, când 
firile de păr alb i se iviseră la tâmple, nu-și 
găsise o aleasă a inimii, să fie în rând cu 
oamenii ? Şi Trandafir dela o vreme în- 
cepu să vie mai des, cu haină nouă, băr- 
bierit proaspăt, aducând acadele Ia copii, 

Unde întrun rând a spus: 


multe 


27s. e UNIVERSLUI. LILERAR 


-— Nu-i păcat, Andlue Aspasie, să stai 
singură 2 Vu suflet ca al matale ar putea 
forici pe altul, Si de atunci se uita arlâne 
în ochii si si ehetele-i ecran mai văesuile 
si manzetele alhe scoase mai mult afară. 

Nu treceau ctoună zile si postaşul îi adu- 
cra scrisori teze sau ca liliacul, cn licră- 
mivare la capătul hârtiei cu scrisul eali- 
arutie. începând cu: „Scumpa vietii mele 
Aspasia” si sfârşi cu: „depun viaţa la 
picinarele matale. Trandafir, notar”. 

Odată părintele Asapie, pe când se în- 
toreca dela vecernie, sa abătut si pe la 
ca, ÎI putti în udaia cea mare, nnde era 
atâtu liniste si răcoare și nicio muscă și 
miros «le Dhusuioe. Aspasia se grăbi săi 
dea şerhet re cirese și săi pregătească n 
cafea tare cu caimac cum îi plăcea Sfin- 
jici-sale. Părintele sorbia cu plăcere «din 
cească : se mai uită pe la portoelele din 
perete şi, mânsâinrlu-si barba albă, grăi : 

-— Aspasie, stii de ce-n venit? En aș 
da cu gândul că ar fi bine să te măriti 
iar. Stiu că ai ținat mult la  Stâlpeanu. 
dar asa a fost voia Domnulni. Moriii cu 
mortii. Trandafir mi-a spus tot. Bărbatul 
la anii lui, e asezat. Dacă crezi... Poate... 

Asemenea aduceri-aminte îi treceau prin 
mintea Aspasiei: îi sunau în anz varbele 
de denmlt şi trecutul ar fi răpit-o ca tot- 
Ceoauna în vraia lui, dacă în portiță nu 
“ar fi arătat Trandafir, acelas cu fata 
aspră. Venise seara. Ferestrele erau dez- 
chise şi năpădea înăuntru aerul plăcut e 
primăvară. iluturii dădeau busna la lam- 
pă. lumina îi ademenca, şi ci se Iovian 
ameţiţi de sticla fierbinte. până ce  că- 
deau dehorâţi în ultimile sbateri din ari- 
pile gingase, pe canavana de pe masă. ŞI 
această moarte după lumină, era întovă- 
răsită de cântecele broaştelor ce sc auzea 
în linistea neptii, veninul dela ape de de- 
vale, din marginea satului. 

Aspasia si Prandafir vorhiau puţin, far 
umbrele lor se mişcau pe perelii albi. Pra 
atâta răceală întraceste două suflete de 
soți. iucât si lucrurile erau cupriuse de 
un fel de monotonie. EL sta cu nasul în 
„Universul, fuma, întebhând din cand 
în cânl câte ceva de-ale casci, apoi dela 
n vreme gazeta îi cădea din mâini, buru- 
ind. far cl se hisa cu capul pe prrae. 
Aspasia rămânea singură. Se așeza 
en coatele pe marginea ferestrei, Cu 
privirea despica întunericul nopţii. Ofta. 
Se gândea cine ştie unde, se uita 
mult la stele. far  încrun târziu ră 
pusă de eboseală, se culca şi ca. A doua 
zi «lisdeslimencaţă cra în picioare, O ră- 
cnave dătătoare de viață, o aromă de aer 
tare. Cacoseii se întreceau si ci în trâm- 
hițe slabe si lac noroiul de paseri se ți- 
neau tupiă ca. lin poate le asrărlea boabe 
si păiăgia dispărea. Ilarnică se ducea la 
grajiul de alaturi, vărut pe dinafară. 
Wocul era aprins pe vatra din cubue, iar 
rând se sculan copiii şi Trandafir, Aspa- 
sia ie dăâclea la toți, lapte liert în cănițe 
albe cu paze pe ele. Ceasornicul bătea ora 
opt. iar Vrandafir, se îndrepta înspre pri: 
mărie, 








Asifei îşi petrecea viata Aspasia. O siu- 
guri mânpgâere mat avea: copiii şi gră- 
Miniţa. Grădiniţa o iubea mult. Sta cea- 
uri întregi, răbdătoare şi îngrijea de stra- 
uri. de răsaduri. de flori. pe care le stro- 
pea la timp seara si dimineața. Cu dege- 
iul sfărâma bulgării miei. alintând topo- 
rasii. viorelele, tufete mici de lăcrămioare. 
lei ecran margurele şi stânjenei, dincolo 
cvini şi zambile. mai încolo mieşunele și 
maci. Apoi trandafiri sin jurul ostrețelor 
mici, smcură şi pomişoară. 

„Și Aspasia se ofilia. Ha nu mai eca 


cca deită dată. Frumuseţea ci parcă n 
Iuase cineva. Din obrajii aceia rument ca 
bujorii și plini rămăsese o fală trasă si 
cuprinsă de nmbreie tristeţii. Buzele acele 
ca macul. deveniseră pale. Si ochii muri, 
ulhasirin. cu lumini de fericire în ci oeli- 
uioară. se micsorasră parcă în fundul 
capului. Nicio Flaare nu mai cra priusă 
în pouleaba vărului blond. Din Aspasia 
veselă de altăclată. "naltă, plină la trup. 
cu nilâtdieri în saldari si ca sânu-i fertre- 
cător. rămăsese o umbră. Fra în toiul ti: 
nereții încă si o mână nevăzilă o prâpă 
dia. Venra Dumineca. Aspasia se îmbrăca 
în rochie neagră. Ce bine îi sta în ca. Cla- 
potul biscricuţii din sat, nu departe de 
casa ci. umplea văzdluhua cr oecente du 
ivase, Din arama veche. se desprinderea 
iânenri. ca nişte fâșii de durere. smulse 
de undeva. lin ceva ce-a fost si mu se 
mai întoarce. 

In linistea dimineţii sin sărbătoarea ae- 
rului. se pierelea ecoul ca un suspin. La 
bisericuța asta slujise, o siați întreagă, 
tatăl vi: dascălul Neculai Si la gândul 
acea, adus de cul dintâi lancăt din elo- 
potniţa crăpati. îu ochii ci se îvcau strani 
«de rouă, 

Asnasia pleca si se închine, la biserică, 
si trecea pe sub pourta «le stejar, cu. stre- 
zină. O cărărne albi se asternea printre 
nucit bătrâni, Din jintirimul ce fusese a- 
cintoară. rămaseră doar câteva cruci înv 
orite, răslețe, cn slorele şterse de lacrimile 
nloilor, 

Sub cavevul de iarbă moale ce se întinde 
acum. dormea e lume dusă, ce trăise şi 
va pe aceste nweleusuri, dătătorisc cărarea 
=pre altar. chemată de acecas aramă, Sus 
pe âmwh, bisericuţa. O Disericuţă de de- 
mult. ghebhosită de vreme, Aspasia pâsi în 
priiherul nic cu câteva Dutni. apoi a- 
prinse una la Maica Danuului. 











Ceva mistice si solemn pluta între pere 
ti acestia de rueaciune, prin ale căror 
“orestre străbătea nulberea soarelui. pier- 
râvrlu-ee în bolta din care atârna poliran- 
rul încăreai cu stele. Perdeaua dela 
sile împărăteşti. fasa ca o uripă și preotul 
ca un avostul. înălțiu crucea asupra no 
rodubui. În sufletul Aapasici pitrunseseră 
razele mânziierii = simta cam e pulere 
iivină 1 se strecnrase în toată fiinla i 
si-i înălța cugerul îi lumina mintea si-i 
alina suferinţele inimii. Glasmnile de ba 
strauă se auzeau frumos. printre ele les 
lusea parc ci pe acel al tatălui ci. Un 
lior o cuprimlea. lăsă fruntea în palmă, 
si-l aedea în partea dreapiă. la strană, 
cuui stă în picioare şi cânta, îmbrăcat en 
sirae ue Sivac. cu o cravată neagră lu păi 
[n camasa-i albă de în si cu ciobhotele de 
int rusesc. Din când în când îşi ducea 
dezetele lenei si nsoase la gură. își netezi 
mustaja câruntă uproape Spână si cele 
câteva lire le păr în barbu asculti, Apei 
în râstimpuri, când zăâtea de cântat, Își 
actezea fruntea mare si brăzdată. cu 
batistă vusie. în cure mai aducea şi câie 
ceva dela Diseririi, în ra. 

i sedea cn fircu-i bună, Sfălus. cin 
te. toteeanina cu alune pe buze. cu cn 
mu de va. roa ce 0 pita şi tatna si 
vara, Sprivnimdu-se în biătu-i de corn în- 
crustat «te un cioban dela muvre : cun îsi 
na cheile rele din cuiul de sub polita 
cin cubhne si se rucea. puţin adus de spa- 
w. cum era înalt și subțire, să deschidă 
usile de hi biserica, fie la vecernie. fic la 
untrenie, [ie la sărbători. pe vemea bună 
«tu cea, ela un timp Aspasia își ridica 
fruniea, se uita la strană. Îl astepta să 
împartii culiva. să vie la va. dar în zadar 
îi căuia cu vebhii. în zailur suspina. eh nu 
mai era. Și Aspusiu se întorcea latiiş a- 
























































casă. Zina de sărbătoare cra lungă. 
pus “le lungă Nu putea să ucereze ni 
cu si cvasurile treceau încet. Cateor 
mai venea snţia teleprafistului, cui 
shuritiulnică. si i bătea capul si-a spuă 
[el de Tel de întâmplări din târg. mai 
“cutii se primăriţa. care îi plăcea sis 
vile în rlreapta si în slâuga, le oareres 
vea un bărbur hiătrân cu tuna în cap 
s1irl. înar farmacistul un tinerel vacă 
care irăta ca în sânul hui Avram pe ls 
dumncari, 

Vannafir se ducen la Tudor Ignat, ca 
mai cra și subehirnrge si scotea şi Dă 
“ele la oameni si ținea si o ci. Lenea ni 
cu câteva mes. scaune și un biliard ăi 
se întâlneau perceptoriul, ut e i roca 
niste «linii laţi: vechilul dela vurte, 
lea seirat ca un prepelicar si care di 
venise de wven donăzeci de ani în fe 
otus varbea stricat romănegte. si aut ÎU 
ționar dela gară. cu ghete galbene, cup 
rul negru. mare si creţ. cu craviătă 1ărtă 
la ut si batista dela haină scoasă af 
„un tânăr er se Togodise de vreo dn 
ari si-i plăcea vinul, 

In tavirăzsia acestora Trandafir sta: 
jiroane toată după amiaza în jurul bi 
nului. De nici treecan la crâsmua lui Ha 
de pe ulița a doua. umile avea au vin 
Cotnar rosu ca sângele ce încălzea În 
mile. Vinul îl aducea sn garală, pete 
Sura. 0 domnisoară Cu achii Negri şi 
mezi. cu fala și mâinile albe. Sura 4 
bea la fiecare vorbă. cu privirea aderi 
niloare si er lăsa chiar să fir strânsă 
brațu-i moale sau alintata de bărbie, 
mai vinul să curgă prin pahare. Să ada 
zuvafe cu rubin una dupii alta, 

Ilnim. cu ţăcălie si cun [es negmă 
catifea pe cap. îrubrăcat cu o haină lu 
de Înstrin, învechită. avea o odăi dif 
dos pentru Jumea bună. O odăuită cu de 
va Sfesnice de argint pe un scrin en 
lampă ile faianţă, atârnată de bagieiăăi 
«u tablouri în rame vechi printre carte 
pe baianul de Îlirseh, Dela o reme 
chidea usa incet si Gavril. jiponul, su 
rând si umilit. cu sceipea fn mână, Hs 
uila la tovarășul cu chitara si începea: 
cântec în sunreliniă, duios. apoi îreeca 
atuul vesel ce chinelie. Si Aspasia ată 
îl asiepia pe Trandafir. Inserase dea 
lisor și afara cra o lumină ca ziua, AŞ 
cia sr plimbase ce se plimbase prin 
vatla. apoi dela o vreme Sta pe reuni 
unui ropac sul un măr. În liniştea 
ji. gândurile o puriau prin pi recul 
vi. Si luna mare. palidă, gânditoare şi 
trecea pe cer ca u Tecivară fârit noro 
prăslund razele bălae ce cidleau pe pi 
pe cărare, pe miinile Aspasiei, pe îi 
întristută. În suspin i se Tuvişa de 
uze  Oehii îi erai umezi. Ce bine 
udată la casa păcinteiisca.. "Prăia şi 
ina... Odaile nu mai erau triste ca 
Divannuvile largi acoperite cur țesătură 
erăni: sua alba pe care ecran 830 
sierele  denimnesti: grinda cu cărti vă 
masa ue lână Tereasiră la care citea d 
vălul în ecasovul co slove cirilice: g 
Jerobut de nuc din oaia mare, ser 
«in coli. fotoxraliile de preoți si pi 
ese —- ţ0t neam! or = în rame cp să 
papucul lucrat în mărgele mici, color 
în rare ticăla cvasornicul de orgi 
cheiţă, de buzunar: perdelele erob 
te: stergarele intinse pe pereţi că pl 
aripi dle fFinur : scoarţa tesută cun pi 
pe vi: horbota cu păsarele, de-al 
prostivei albe de pe pat pănă la cl 
mic lucru, aveau arme. 

lia vu iu unzit vorbe grele si dure 
la părinţi. Dascălu), blajin. își vedea 
ircabă pe lângă casă ori se rlucea hi 


GĂINUŞA 


hătăcisem zadarnic pâni aproape de în- 
serat. Pătusem două păduri fără să găsim 
sânat. Sitari nu picase. ln singur epure 
sărise din marginea uuui lăstăriş, car nam 
putut să trag în el. O zbughiase dela vo 
mare disianlă unse car cdlacă aşi fi tras, 
a-l loveanr. 

Fram obosit și plictisit. Cu inima strân- 
să si plină de amărăciune în zina accea 
întunecată și tristă de tnamnă. mă în- 
drepiai către eleşteul moșiei. unde speram 
să găsese rațe. Dar nici pe eleșten nu aflai 
vânat. 

Peste tot o liniste adânci, tristețe nes- 
pusă, pustiu dureros... 

Nu găsii nimic ca să-mi <utur pofia de 
cina şi 'v ziua aceea mohorită si tristi 
de toamuă. mă multumiti cu odihia pe 
care o cusiai linistit pe malurile elesteu- 
lui, privind jocul peştilor lunii sub 
răchitele și sălciile pletoase, care plângeau 
încă un an pierdut. — unul nai puţin — 
aplecâuilu-si foile îngălbenite si triste 
peste smaraldul cenușiu al apelor 

La vânatuleț usor de toamuă le misca. 
ficându-le să cadă una câte una. îngro: 
pându-le în oglinda clară a fazului san 
ducăndu-le departe în ceața ce sc indlesca 
pe nsin.jiie 


serică iar mama ti mere zâmbitoare, cu 
ahii nezri sub sprănecne arcuite si plini 
l faţă, nu o prindea vremea în loc de 
harică ce cra 

Spre sărbători vor bună si mei imuliă. 
Atunci dascălul căra cu bratele lemne: 
ii săsca de lucru prin tindă: aducea 
popuşoi. îu cavată: arăuuţele dintre «e- 
pete curgzrau ca boabele de aur: din gură 
Îi eştau snvave încât măsa-i spunea : „Ia 
eri. măi omule. că măine cural mai ce 
zice când or veni neamurile...“ Tar el tusia 
sent. se scărpina după capi. dădea un 
ttozol de fum. de țizacă, răspunzând cu 
turâsn] pe buze : 





Foae norde nluuică, 

Baba mea 2 tprintonică, 
Se 'nviirteşte ca o curcă 
Si adoarme lânsă furcă... 


Și limbile de foc se încolăceau ca șerpii 
în enptor. Tavaleie erau pline cu plăcinie. 
În euhne cald, iar pe drumuri. pe case, în 
ogradă. pe garduri, pretutindeni. cădeau 
fulgii de omăt, alene. plăcut... Ori venra 
Paştile.. Ce mai bucurie, ce lumină «eose- 
btă prin odăi, ce mai pregătire... Casa 
văruită «le curând întineria nu alta : brăe- 
b erau trase en băgare de seamă: Incrn- 
toarele aşezate iarăs unde au fost sub a- 
las farmece al liniştii. Si erau denii... Și 
Bătrânii satului. încovoiali re ani. cn fe 
țle supte. hătrâni alături cu copii san 
Helani sau fete. se îndreptau pe ulițele 
cute în spre biserica din deal. cuprinsă 
ea de un farmec ncînieles. Cum clipiau 
lmânătile în sfesnicile  Iusiruite, cum 
lemura scânteia ca un gând în candelele 
toşii și cum în jurul icoanelor plutea ceva 
llțător pornit din altă lume pe care noi 
m o înțelevem. Piaira rece avea alt su- 
xi sub paşii credinciașilor. şi o taină a- 


i. 


UNIVERSUL LITERAR. 279 


de GEORGE SCRIOSTEANU 


O frunză veştedă, moartă... o frunză ră- 
tăcită "n bătaia vântului, sau pierdută în 
voia apelor undeva deparie,, departe... 

Câtă melaucelie !... Simţii o tristețe fără 
margini strecurănudu-mi-se "n suflet şi-n 
atusci aminte de toate necazurile veţi i. 

Dar deodata tresării! 

O săinuse de apă îesi «lin desisul păpu- 
rișului, Să prihi foarte nirată. neobisnui- 
1ă să mă găsească acolo, dar văzând ca nu 
misc, — după ce mă obseră o clipă. — 
începu să-si cante hrană fără <fială. 

li admirai elegania si supleiea ţinutei. 
O ăinuse de apă mai mică decât un po: 
rumhel, vioaie si iute ca o săgaetă, sburda 
fericită pe deasupra apei. căutindu-şu hra- 
na cea «lătătoare de viaţă. O priveam cor 
vesa urmiărindu-i toate vuiscărila si văzui 
că-mi căpătase încrederea : se aproprase 
si ciuculea liniştită, lintiţă de lâna mal. 
Fra asa de frimouseă si mă privea cu a- 
tâta încredere. că wași Îi îndrăsnit nici 
că respir ca nu cumia So supă. Și dobusi. 
riudătenie ! cu venisem la iaz cu gândul 
morţii în suflet. 

Pofta de vânat îmi îudreptase paşii întra- 
calo. Nu găsise nimic şi plictiseala mă 
câcâia. mă enerva. În locnt raţei asteptate 
eșise ca. —— ginsasa Și micuța păitnşe și 


dâncă se cobora odată cu crucea adusă în 
miilocul bisericii în Joia mare. 

Luminile se aprindeau în mâinile bă- 
tăiorite de muncă, hemini de credinle se 
aprindeau în sufletele acelea curate si în 
dehii dascălului, în glasul lui dela stra- 
vă, în estuci, se resfrângea cvluvia. Si 
acasă. mania ci. în cubhue, în Vinerea Pa- 
timilor, scotea cozanacii si năstile dia 
cuptor. Si trecca si Sâmbăta durercasă ci 
[sus în mormânt până ce se apropia mio- 
zul nopiti, cu Insivrea. Atunci... 

— Aspasio ! se auzi glusul aspru al lui 
Trandafir. 

Fa tresări din gânduri. Se duse în casă. 
HI cra beat. Cum o văzu se oţări la fată. 
îneruntându-si sprănecnile : 

— Vade ai fast?! 

= În livadă, 

— Hm! De ce mai rămas în râmnic 

— FE şi te culcă. Vui și amar de capul 
tn 

=. Fu?! Ce vorbă e aiasta ?! Ci cu sunt 
fleandura dintâi 7! 

— E mort si lasă-l în pace. 

-.- Ce parcă cu nu ştiu că ie gândeşii la 
el? Ce cu sunt un prost?! Mă urăști! 
| i -t m hiraatucăate a -] Li AA | Nlă -ă ui 1 

ita-te turiă Iu ocinu mel. Ala Uurăsta o. 











„21 


— Scârnăsie! Pâcătoasă ! 

— Omule 

— Ai vrea să iei mai repede! Să mă 
duc după dânsul? Să scani de mine! Dar 
nu. cu am să trăesc! Îlm?. Pu ai să 
crapi ! Nu vezi că esti ca o stafie! 

sa zile. 

—. Să se sfârsească ! Mam urit de tine! 
Scorpie? Ce plângi 7! Atâta știi î... 
printre la- 





„— Viaţa mea... murimură 
„Ccrimi Aspasia. 


vă, — A tu?! Hm! Dar a mea cu o cuci 


se aproptase de mine până la 2—5 paşi. 

Sărn:ană găinuse, ştii tu ce te-ar putea 
astepta ? 

O simplă miscare. o apăsare uşoară pe 
lrăgaci și totul a: fi încetat !.. 

Oglinda iazului sar fi spart în mii de 
bucățele tremurătoare, pesti ar fi pierit 
îngrepați în adânenri, sălciile sar fi cu- 
tremurat cfin rădecini, jar găinusea mea 
alât de elegantă si fină, ar [i pluiit moar- 
tă, fără acel joc istet al miscărilor ei, cu 
aripioarele întinae în voia apelor... 

Ce dureros «le drist!? Cum adesea pati- 
ma ne face să disuuneem frumosul şi să 
vaspâuulim moartea hidoasă, 

An? peatru nic în lume was strica 
cublimul acestor clipe. pentr nimic în 
Inme. nas trase în cinpasa mea eiinușe,, 


Mia ridlicai, în luai pusca si mă "ndlrep- 
tat pre conac 

Frizul se "ntoţoa si ceața devenea tat 
mat dleasă. Pin văi. din depărtate adâncuri. 
amurgul trisi “le toamnă își întindea aleuc. 
văl muhorit. 

Grăbii să apa mai repede și ajunsci 
tocmii bine la apriusul timpilor. 


vancă 2 Pleacă? i-am spus de atâtea 
ori să-ți tel lumea în cap. să nu de mai 
văul, nenorocită | 


Din căsuţa părinților mei! 
— An să dau 
! 


fue să uu mai rămăe ui- 





— Esti în staro. ticălosule ! 
Nemeriico. mai spune odală ! 

să-ţi erăp capul! si afară ! 
Si puse mâna pe ut scaun Să o lovea- 


An 


EXecă 

Tn clipa asta copila se trezi din somn, 
plângăud : mamă! 

Acpasia. pe prispă. îsi stergea ochii. 
una o învăluia în razele ci palide, Pri- 
vighetoamei cânta în plopul din Tivadă. O 
stea se sespritesese de pe cer. Era poate 
a fete dascălului, Și o viată se prăpălea 
încet, încei. făra să stic nimeni decât li- 
niştea nopții și florile cin grădină... 


CONST. CEITAN-RAĂCOVIŢĂ 








LNIVIERSUI. PYPERAR 


Aa IP 


Azlentiun plecarea unui tre, Prelata 
să-mi ucid urătul încă vre-o coma ore. Vai! 
hengile, rbinuiwarele ceasuri «le aşieptare 
ale călătoriilor î. 

Restaurantul gării. larg. pustiu ca orice 
loc — chiar plin — cu Digi străine, cut 
“uflete sudiferonte. zumzinia de larmă de 
ulasuri stăpânite. de țăcănituri dle tacă- 
muri. Cine Wa cunoscut încordarea aceia. 
nerv ausă. sfredelitoare cu mii de întrebări, 
cu mii de nelinigti. ce te înclexiează. îi 
înceremi. de pretutiudeni. când întătmpla- 
rea te aruncă îu mijlocul mulțimei întâm- 
piăteare, acla wa putut înţelege moodata 
-Tăşietocul îndemn de ducă. de piredere de 
“ine, Ci si mai Sfâşietor de dramatica lu 
goudlă a Turuntui Babel... 

Imi arnncai privirile prin fereastră, Tren 
după tren. dezărtan în Capitală mulţimea 
erăbită. a puhoialui omenesc. care năvăle- 
ste din teate unghiurile spre pănrintul a 
restu al Tizaduinței. în care toate se ames- 
iecă, se picrul, se nimicesc: oameni şi îm- 
prejurări, fupte si cândmi... Priviaru mul: 
itivea anonimă a veniților si eăutan să 
tesciure espresiile. pe care întâmplător fe 
prindeam pe unele chipuri, să dau rost 
iudemnurilor. să-mi luninez niualejelile cu 
care lumei acria grăbia să străbată uliu 
“lopă. a peronului. care-i mai despăriea 
de inarele oras. 

1) apăsare pe umăr mă făcu să tresar. 
Si-un glas cunoscut mă întrebă, hanal 
stereotip : 

— Ce larci. Valdowine ? 
ce te găucliai 7 . 

l-am râspuus iu uceluşi fel, dând din 
umeri ; 

— Ce si 
mea asia 


Incatro 2... la 





Fac 7. Stau ti. Privese la lu 
care vine! 

= Aguci 1. Mali Lume ma înghite și 
Bucureztii astia! = apoi își trânti, plic- 
Tisit.. pălăria pe masă nesfârşit de lungă 
si adăngă, dus pe gânduri . Carne de aba 
tor. Ballo: în 1... Abatorul vieţii. 

Aprinserăm câte-o ţizară şi urmarăm să 
privim afară. tn alt tren, cu inasinu în- 
eheţătă. înrrainta încet, pufăind din ce în 
ce mai rar. Incopu aceiaşi perindare de 
<uflete anonime. 

De-o:lată. cunoscutul acela. al meu. ofta 
din adânc. Începu să loviască jumătatea 
țigării în scrumieră, chinuindu-se Sa stăn- 
n. cu vesturi de silă. si-si ridică ochii spre 
mi Re. 

- De câteori văd. Baldovine. o astfel 
ile multime de călăiori îmi vine în minte 
e scenă al cărei tragic nu se poate deserie. 
Numai acehnia căruia i-ar [i fost sortit să 
vadă vre-o dată întâmplarea asta stupiit 
de banală. dar zdrobitor de tragică, ar 
putea înţelege sensul groziivenier ce vrea 
să-ți pavestose și al apropierii ce încerc 
so fac. cu ceeace near fi dat să vedem 
până mai aliniaorea... Vrei să asculii ? 

-. Spune !- îngâuai tot pe atât de plicti- 
si. Ce aveam să fac alta ?... Ascultănd un 
cunoscut orice pricer fi istorisit, Mă Sin 
liam parcă mai puţin izolat. ca mai înu- 
inte. 

Să mă crezi. începu întâmplătorul 
meu tovarăz. că nu-mi aduc aminte cu 
plăceze de întâmplarea aceia...  Treccam 
prin nişte frământări sufleteşti, atât de 
*rele, încât si astăzi mă încrâncen, când 
nă gânclese la ele... Nu dormiam nopti în- 
tregi. De multe ori zorii mă prindeau mâi 
treaz și mai nelinistit. de cum mă învălui- 
seră umbrele înserărilor treente. 


BA AL 


de FUG. BOUREANUL 
Mă ducuanu foarte târziu acasă. Îneer= se scuezcau, înpriiştiindu-se peste lume, 


cam să alarm.  chiuuindu-mă un ceas, 
lava, apoi, ailesca. săriam din pat, și 
mii îmbrăcam grăbit ş.. porniam... nici cu 
uu mi Știan încotro... 

luio noapte cde-acestea. când alba în- 
cepuse să nrziască pe zarea raziritului 
nntomatica ci părere sle lumină, pornii 
de-acasă mânat «de chinuitoarea mea nc- 
liniste... Înotdeauna. în astfel de împre- 
urii, ribtciam în nesire,.. 

Moracatu e-un timp. Lumina albe se 
transformase în lumină de zori. Crin imen- 
rilatea cutastlui urut, decceam ca prin cu- 
prinsul lumilo» adormite de vrăgi, din 
basurele copilăriei. 

Nu se zăria [ipenie de or. nu se anzia 
un zgomot. Până si paznicii foarte rari, 
siiteau rizimaţi. ca adormiţi. de ziduri, 
de felinarețe aere. care ardeau încă, În- 
ocimai unor candele inutile. la mormin- 
ele necerectate clecâi... din simțământul 
aturiei. 

Peste orașul mort. învăluit în buraneicul 
zorilor. scohora pulberea gălbue, nurdară, 
a potolirei pricinei ec-o vânturase în văz- 
duh. 
serul. Paldovine. că nici o privelişte 
nu-i nai trista. ca accea a Unui oraş mar, 
în ceusurile de ultimă owhihnă, dinspre 
ziuă. 





Diudusem intr unul din marile bules arde. 
Departe. în afundurile ui. care se îngus- 
tau până la topire. și dinspre care revăr- 
sotul de zină îsi împănzia căldura renâs- 
vninare a razelor dădătoare de îndemnuri 
«he suațăt se zăria miscând ceva. Era o pată 
alba arie. care înnainta foarle încet, chi- 
nnitor ele încet, si care = pe măsură ce se 
propia îsi măria. parcă. și oscilările 
între cele două chenare verzi ale arborilor 
«de pe mărgini. 

După o vreme destul de lungă. îmi dădui 
cam că cra un cârd de vite. Slabe, cu 
coastele si soldurile împungână prin pic- 
lea măcinată de ani și lovituri, pâlcul acela 
de boi, însemnați — de mâna fatalităţii — 
cu cane: voşii, venia înpingându-se nul 
întraluul. ca şi cum ar îi căutat să se 
“prijine. să se ajute în prazul unei neno- 
raciri dle ueînliturat. 

Pe la răspântii se opriau,  îuprăstiind 
ariviri nedurnerite. sfâsietor «dle pline -de 
introbări. Din când in când. tremura câte 
un muzet abia ghicit. neprecis. care în- 
mărinuria pe dată. topindu-se în muţenia 
înconşorilui. Abia atunci, ca dărălul lor. 
porntau vorbe aspre, de îndemn. răsuna 
câte o lovitură cu izbită într'o uriașă 
lobă dogită. Diu urmă se schiţă a rmişeare 
ca a unui val. care se inpingea înainte și 
ini cârdul peria din nou, lezându-se pe 
picioarele frânte în Hituri. nesigure de pa- 
sii făcuţi pe piatra tusiruită a bulevardu- 
lui. Pleoapcle tuturora cădeau grele peste 
privirile umede. stânse,... de obosială, de... 
tar vine știe, cine ar putea să şlie de ce ?... 
Boturile negre. ca aburite. se ridicau sfi- 
case si  nările tremurau câteva clipe 
în văzduh ca si cum ar fi cercat să adul- 
mece în nezura viitorului, spre care îna- 
intau. 0 deslegare la înirebări. răspunsul 
|: o ghicitoare crudă, plină de toate neli- 
nistile 

Si îu orasul imens, în linistea Lui imensă. 
iu soarele acela imens. care încălecasc za- 
ca. punelând alundul îndepărtat al hbu- 
Iv vardubni. ca o sură de flăcări. prin care 






























forțele novi ale vieţii, prin mijlocul si 
telor de mit de oameni, care dormiau fără 
de griji. în dosurile pline de siguranță ale 
riclurilor.... în misteriosul laborator de re 
iacere a furjelor. care ficrbia. în întreaga 
Cupilata. sribile tainicei refaceri a pu: 
terilen. ce încurândt aveam să frămânie 
sporurile vicţii, . singuri ei. boii aceia, 
inu nsați cu roșul crucilor fatale, păşiau 
neştintori, nedumeriri. nevinovaii, spre ue 
gura potrivnică u apusului, lăsând in 
ami. înctarătul lor, un soare. o humină, 
w viaţă. clespre care privirile. mişcările, 
tuturura i-a ficcărni dintre ei, păreau că 
„aslrăug cea mai dureroasă. cca mai gfâ- 
sieloare renunțare, 

ŞI... înţelegi, tu. Ballovine, tragedia uuei 
renunţări inconstiente 2... Poţi tu înţelege 
şrozăvenia aceasta a morții ce se pregă 
teste. când viața stă să-și reia îndemn: 
rile îu ficcare Fir de col. în Ticenre gâză, 
în fiecare Dburniană 2. Pricepi, tu, Balde 
vine, ce însetmnează sleirea morții. a mor 
i pe care o impunem cu voință. cu pre 
mertitare. celor ce mu pot — nici să schi 
teze setul unvi singure împotriviri ?, 

Vai. cândul de boi. din dimineaţa aceia 
d: lulie. care pășiau spre moarte. pe ma- 
rele drum al vieţii, al frământului ce nui 
e dat să se curme niciodată ! 

Și prietenul meu făcu. Seutură din w 
merii, ca împovăraţi de-o greutate zdre. 
hitoare, Apoi îşi întoarse capul 'spre' (8 
reastra restaurantului. 

Pe peron se scurgea rămășița unui nou 
convoi omenesc. deşertat de cine ştie e 
tren. 

Prietenul 
OVăre : 

Lite !.. Priveste? Tu crezi că pe 
tuată lumea asia ce mână auemite treburi 
aici, în Capitală ?... De unde! Ti mână 
celnicii soartei spre abutorul vieții. Demo 
nul distingerii. mirajul. Baal... da! i 
cheatmi în măruntaiele de fe. mistuitoare, 
ca să dea sporul iluzia acera de spor, m 
Iolositar. de viață. pe care-o cere marelk 
metrapole, — întocmai ca pe cârdul acela 
se denralt. cu umiile «le cârduri din fiecane 
zi. pe care oamenii îi disting. dintro plă- 
ceri nefolositoare și dintr'o părere deşeartă 
a uicei necesități ce nu există |... 

In spatele nostru ze oprise cineva, mor 
năinr cuvinte cu de rugă, ne întoarserăn 
în acelas timp. 

-- Ajiuiati-mă cu ceva... Nu-mi  ajuug 
banii pentru bilet sii mă întore acasă. 

Fra o femuie, slahă. de abia ieșită di 
boală In brale ținea o arătare de prure, 
plin de răni mardare... O nouă victimă a 
desfrâului. 

— De unde esti. femeie? 

Sceia tăcu, 

Când ai venit în Bucureşti ? 

- Acum, vre-o doi ani. 

— ide ce? i 

-- Dal. Stiu cu Zu. Zicea că-i bin, 
pe-aici ! ui 

-- Si-acuna ? E. 

Iemeia îsi plecă pleoapele peste ochi 
umezi. care înprăştiau cele mai triste pt; 
viri ale inturor renunţărilor.., | 

Și-atunci. deparie de toi, în spatele a 
prin fumul de tutun a călătorilor. mik 
păru că zăresc gura imensă, prăpăstioast 
rânjitoare a zenlui distrugerii de dem 
si... de toldeauna ! HA 


ineu ridică ca mâuă tremură 








EUG. BOUREANUL: 


UNIVERSUL LITERAR. — 25) 


CAPRA KEMAL-ULUI 


— REMINISCENȚE DIN 1918 — 


Suntem in invălmăşcala marelui război. 
Persoanele internate de români ca: „0s- 
ulii de război” şi duse în Moidova, se 
rintore îu urna armistiţiului încheiat cu 
immicul. Între alţii, arhicreul musulman 
dela giamia din Constanţa. pe care-l cu- 
team cu mult înainte de război si-l 
dam iubit si stimat de tot poporul clo- 
Worean. Din întâmplare, fuse găzduit tuc- 
mi la noi, întro cameră ce cra ocupată 
ke comandainentul turcesc. pentru două 
ale de odihnă, vrmând apoi să fie trimis 
k domiciliul său din Constanţa. in l-am 
intrebat : 

—Cum aţi dus-o, Prea Sfinte. prin Mol- 
dova ? 

— Oe, prea bine, 'mi răspunse el, câţiva 
dare noi am fost repartizați pe moșia 
conului Costică Romanov şi protejaţi de 
mitul demna si d-na sa cu multă îndu- 
re. Am stat un an şi jumătate departe 
& buitul tunului, am învăţat şi bine ronă- 
wle. Mam simțit mult mai bine între 
neheşii de pe moşia boernlui Custică, 
mi simţiți și mai de spirit decât no- 
ndul meu musulman din Constanţa, unde 
sui nenorocul să fiu adus acum  şease 
ui 

- Şi de ce. Prea Sfinte, ziceţi nenoro- 
ul. dacă nui cu supărare să întreb? 
lemal-u, voinic. cu barba lui mare de un 
wgu lucios și ondulată ca talazul unei 
sp line — în contrast cu alheaja dur- 
tanului său, — se îndreptă în scaun și-și 
capu povestea : 

— Eu am primit o educaţie mai alesă 
în mănăstirile din Anatolia. unde existi 
n cl de pensioane interne conduse de 
dlugări erudiţi cu o literatură înaltă în 
tmba arabă. Avcam ialent la poezie. dar 
m ferii de a-mi face din ea o carieră. a- 
mitindu-mi de un proverb pe care mi-l 
piestea bunicul meu în copilărie şi pe 
re vi voi spune mai pe urmă. Aveam 
we mai bnnă de cât toţi colegii mei. 
Sarijul şi profesorii mă pavăţuiră să mă 
he popă. Primii, mai ales la rugăminţile 
mmei mele și după doi ani de practică, 
Insei birotonisii. Eram ohligat prin lege 
d servesc un an în mânăstirile anatolie- 
e'după care timp.  fusci permutat în 
Sambul la Sf-ta Sofia. 

Aveam doi ani de serviciu la Sf-ta So- 
în. când primii într'una din zile o epis- 
nlă din partea starițului mânăstirei unde 
imi făcusem studiile, fostul meu director. 
(| îmi scria : 


Bunul nostru fiu, 


Chiar azi, am primit din partea înal- 
ului nostru consul Cadri Bev, din ţara 
ulahilor, urmăioarea scrisoare pe care 
jo alătur și al cărei conţinut să-i iei la 
moştință şi să te supui. 

Noi, cei de aci, te sfătuim cu toții să 
m refuzi aşa o cinste, de oarece socotim 
ă ești sineurul fiu uns de Alah să înde- 
uimeșii o asemenea misiune înaltă şi să 
dei fericirea poporului nostru  înstrei- 
ui!“ 


Scrisoarea lui Cadry Bey. după cât 
ai-aduc aminte, suna cam așa: 


Prea Sfințite şi Inalt! Director, 


Alah şi a mărinimoasci re- 
Elisabeta. cum şi prin 


Din mila lui 
pă a valahilor, 


«prijiuul alor noştri. avem în fine o gia- 
mie în Constania. O piamie care va strân 
ge în foişorul său, prin suetele valurilor. 
salutul de frăţie al tuturor hogilor din 
lumea musulmană întreagă !... Poporul 
nostru rătacii prin străini. ace de azi îna 
inte ua Altar Sfânt de refugiu. de unede 
va rilica osanale lui Alah şi va afla a- 
linarea durerilor lui prin rugăciune, 

In cursul acestei siiptămiini. Lualta Bue- 
gină si mamă a celor indnrvrati, împreu- 
preună cu fansilia larului Rusici şi tâ- 
năra Principesă Maria, ne-a vizital mos 
cheia și mi-a zis: „lată, Caudry Bey. co- 
livia e gata. Vreau să aduceţi aci o pri- 
vighetoare «emnă de ca!” De ucecu, Prea 
Sfinţite. te roz să grijesti u se trimite cel 
mai capabil achieren esit din sfintele mâ- 
uăstiri, cu știință de carte să poată lumi- 
ua poporul nostru molatee si întunecat. şi 
cu vocea cea mai dulce, să placă scumpri 
noastre ltegine, care nu va lipsi dela sfin- 
țire. 


AJ Sfinţiei “Pale supus seri 
Cadru Bey. consul ture. Constanţa 


„Eu urmă Kemal-ul, primii repede «do. 
ritor de a mai ennoaşte şi alte ținuturi, 
dar şi pe valahi despre cari «e spun o 
mulțime de poveşti la noi. dar sosind a- 
casă și spunând noutatea sotiei mele, va 
refuză să meargă în țară străină. Aveam 
doi copii Mă căsătorii repede cu vo alta 
si peste trei săptămâni plecarăm în țara 
valahilor. Sosirăm „a Constanța puțin îna- 
inte de „ramazan“, siirbătorile noastre de 
voamnă. Străusei în prima zi de siirbătoa- 
re noro:lul tot destul de nuneros şi destul 
de molatec. alcătuit în mare parte din: 
ctorbasii, iaurgii. pescari, lustragii, ha- 
mali, samsari. argaţi si rahauii. tinârul cu 
multă srije prima mea predică. dorind 
mă face cunosent si iubit de poporul în 
mijlocul căruia trebuia să-mi due viața 
de azi înainte. 

Ta primele fraze rostite cu vocea cam 
nesigură din cauza emolivi. toți. «dar ah- 
solut taţi. se uitau țintă în ochii mei. Pu- 
tin câte puţin începură să aplece capctele. 
nai pe urmă le aplecară aşa de mult 
în timpul rugăciunei. Fu. eram în seapte 
ceruri de bucurie şi-mi ziceam : „Ce po- 
por cucernic! Cu ce erlavie ascultă! 


Doamne, aci e de mine!“ Prinsei la lim. 
bă nevoe mare, dar dnpă ce vorbii vreun 
ceas ci jumătate, sfârşii aducâud laude lui 
Alah. Se ridică deodată unul din multi: 
me. slab, ars de soare și căscând som- 
noroc zise: „Ai vorbit mult. Luminăție. 
si noi te-am ascultat vezi. că turma îrc- 
bune să aseulte de păstor, dar... uu sar 
putea ză nc spui și nouă pe limba nou- 
siră cc-ai tot spus întruna și despre ce? 

Cine ţi-a sucit limba în gură de vor- 
besti de-an doaselea ? Le-ai visai toate as- 
iea ori Alah ţi le-a trimis prin graiul Pro- 
fetului ?* Fu rămăsei trăsnit. Mă uitai în 
toate părțile și văzui că nimeni nu sc ri- 
dică de jos afară de el. căci taţi ilormean 
bustean. Calben-verde văzui în faţa ochi- 
lor si simțeam <ă picioarele nu mă mai 
în. O luai binişor printre ei fără să-i răs- 
nun! nimic şi esti afară. Aerul rece de a- 
fară și vederea valurilor îmi dădură no- 
tinea de Înpiă și gândii : „voi lupta. da! 
1m de furcă cu ci. dar nădăjduese să 
înving !* Mergând în spre casă, refleciai . 
„geaba le-am ţinut o cuvântare asa «de 


de GALLIA TUDOR 


frumoasă în limba arabă, că ci cum uu 
stin carte, Waiu puiut înţelegele nimic”. 
Abia atunci mi-am dat seama că noi nu 
avem o limbă unitară şi că limba învii- 
(ată în şcoală nu corespunde deloc cu a- 
ceia ce-u vorbeşte poporul. Cum mergearn 
usa amării. îmi veni în minte povestea 
bunicului, care mă oprise de a mă face 
pact Se zice că: „pe timpul lui Mu- 
harul al II-lea, locuia la Stambul un 
poet cu nume de Emin. Sc dusese faima 
«de talente ui, dar mai ales de barba 
sa Premmoasii și marc. 

Intuua «diu zile, îl chemă sultanul la 
palat şi îi zise: „Dorese să-mi serii cca 
mai frumoasă poezie despre numele meu!” 
- En. Inălţine ?! Nici odată nu voi face 
una ca asta! Dar ce bine ai adus popo- 
iului sau ce fapte mari ai făcut ca să-ţi 
vecinicesc numele ?! — îi răspunse poetul. 
„Cum, nici dacii te încare de daruri 2! 
= Nici atunci ! --- îi răspunse hotărît poc- 
tul. 

Sultanul înecat de furie şi revoltă, îl a- 
runcă în cea mat neagră temniță dând or- 
din să lie hrănit numai cu pâine și apă 
până se vu hutări să vecinicească numele 
său. In fiecare zi un cunuc din palat ve- 
nea la cl să-l iscodească de nu cumva Sa 
hotărît să ve plece. Poetul rămânea neclin- 
fit 

Ci să-i treacă de urât, mai cilea în 
timpul zilei. Cu vecin de celulă veni la 
dânsul intruna din zile şi-l rugă, cum nu 
stia carte, să-i citească și lui ceva. Poetul 
se puse bucures la dispoziţia lui şi începu 
să-i citeascit. Observă după câteva pagini 
de lectură că vecinul începe a se întrista 
din ce în ce mai mult până în cele din 
urmă începu să plângă. Poetul îşi ceru er- 
tare cii l-a întristat şi luă o carte mai 
veselă. Dar ubservândn-l din nou văzu că 
plânge înainte cu sughiţuri, acum când 
irebuiu să râdă. 

„Ce ai omule? peniru Dumnezeu! Ar 
trebui să râzi acum şi tu plângi mereu? 
EL, de ce privea mai mult pe poct, plân- 
«ca cu lhohate. Poctul începu să se necă- 
jească şi se răsti la el: Spune, omule, ce 
ni Eşti nebun ? 

„Uite, începu cl, suspinând, când citeai 
așa, dar.. să nu fie cun supărare, semănai 
întocmai cu capra mea de acasă, Alah să 
ie ție, pe care nam văzut-o de doi ani şi 
nu știi ce mult o iubesc! Zău, să trăeşșii 
mai mult ca miuc, dar... uite așa taman 
ca d-ta când citeai, mișca ea barba când 
inânca !* Poetul furios, trimise vorbă la 
Sultan că sa hotărît să-i poctizeze viaţa”. 


Astfel Kemal-ul  povestea...... 


sfârși 





| 








992 UNI VIASUE, AITIRAR 





naa săparea Sauie 











LES TROIS HENRI 


Piesa lui Aude Tang. Tes Trois Ifenri 
are sa reprezentat de curârul pe scena 
Condei Tranceze sar pulca rezuma în 
putine cuvinte: Neinvicrea unui moment 
istoric şi reabilitarea unui rege. 

Opera posedă calitățile genului. are 
însă. bine înțeles. si unele «din defectele 
inerente pieselor istorice. 

Aumosfera, limbagiul. compoziiia, vita- 
țitatea personagiilor sunt bine reuşite, ele 
întărese relieful  figurelor şi transportă 
publicul în vreuile de demult cu o uşuriniă 
care face cinste renlizatorului. Tar ade- 
vărul istorie «e este cam stirbit, Tapiul 
ue cătusi de puţin supărător. Căci au- 
torul dă mai întât dovadă de multă iscu- 
sință în travestirea hui, si pune  ast-fel 
într lumină nonă si apreciabilă Tapte zi 
hgeuri cunoscute. Cine vine la asemenea 
spectacole nădajduind să se familiarizeze 
cu stiinia istorii, riscă. fireste, să se în- 
urumeze pr ciiile pe cari adevărul dovedil 
nu le-a străbătut nici când. Tu asemenea 
caz. însă nu autorului se poate aduce vreo 
vină lui i se cere să intereeeze, de sunt 
sau ne adevărate amănuntele faptelor si 
irăsăturie Tigurelor. Să prezinte posibili- 
tăi si creaţiuni de sine stătătoare, să ca- 
ordeneze  reacjiunile cwmilor asa cum î-a 
văzui san cum i-a «deformat el. să plivească 
câmpul istorie de tot ce îngieuie acțiunea 
si însirăinează  interexul, Lui i se cere să 
amure, să placă, ci nu să-si iustruiaecă : 
pentru asemenea scop stan la îndemână 
maumalele «le istarie. 

Pe deală parte însă autorul trebuie să 
se ferească de misăleala pedantă care nu 
contrihue să insufle viața tocmai prin fap- 
iul că personasiile au trăit cu adevărat, 
şi de bpienl cunoscut care atrage plicti- 
scală : cea mai obisnuită si mai de temut 
primeialie a genului. 

Andre Lang ixbuiexie să a înlăture, trei 
acte set încleațuns de reusite, păcatul ce 
că piesa are patru. Trifoiul mare + foi si 
astfel succesul e cam stingherit. Sfârsitul 
veprezenlațici se aseamănă prea de aproape 
«ua iascenare cinematografică, pur docu- 
menlară și troseste astfel Dbunavoinţă pu- 
blicului prealabil câștigată. Ultima impre- 
sie e o usoarit decepție. 

Cei trei Furici sunt: Fnric Iil-lea de 
Valois Regele Franţei. Enrie de Guise și 
Regele Navarei. viitorul Enrie al IV-lea. 
Fieura idealizată e aceca a lui Farie Ul 
lea. Pe acesia. ddorutneniele istorice Tau 
înfățisat în tut:leanna ca pe un vicios și 
usuratee. Andrc Lang ni-l prezintă ca pe 
um rege îusufleții de cel mai vibrant pa- 
triaiizm, și resimţind pentru Regina Luiza 
de Lorena o dragosle arzătoare şi loială 
ta curte însă „draguţii”” regelui. cu [roză 
si cercei mişună : dar nu trehue văzul în 
ci decâi niste servitori devotați. ori când 
cala să-si dea sângele pentru cl. gaia ori 
când să-l verse pe al ori cui. când sigu- 
ranța ţărei şi a sefului e în joc. Pe vremile 
celor 5 Înrici. istoria Franţei se află la 
o cabtură. Timpurile crau tulburi, lup- 
tele religioase însângerase si amenințau să 
o  însânereze necontenit. Regele mavea 

















mostenitorii. era bolnăvicios şi nu prea 
«dăduse încă slovezi impunătoare de auio- 
ritate. în vreme ce Ducele se Guise. mare 
scncral. sef al Lizei. arca favoriţi autme- 
ros. admiratori fanatici și urzea alianţe 
îngrijitoare, ba sfida chiar pe stăpân. 
Astlel asasinarea lui sc prezinta ca vo grea 
necesitate inesorabilă,. 

In afară de dragostea duioasă și înere- 
derea reciprocă a perechei regale. precum 
si în afară de idlealiz vea între varecare 
măsură a regelui, se constată cu nsurinţă 
că imaginaţia creatoare a autorului are 
unu vol destul de redus. 

Insceniurca însă unu ec lipsită de viată, 
acţiunea deocanulată se desfăsoară cu 
brio. astfel iucât prinde atenlia. Urmărind 
însă desvoltarea evenimentelor în ordinea 
lor cronvlogică si ne mai exploatârul «de 
cât date si fapte cunoscute, autorul cvi- 
deujiază lipsa unei idei de lond, conducă- 
toare si generatoare, 

Publicul nu-l mai urmează. înderesul se 
iruxeşte. În actul at V-lea. apavilia rege- 
lui Navarei, pliu de vervă. simpatie și a- 
trăgător nu e suficientă pentru a înviora 
asistența. Asasinalul regelui Enric de că- 
tre Jacepues Clement fanatieni, arc iarăși 
loc în scenă, precum şi înerijirea chirur. 
gilos. slujba preaților: moartea regelui. 
tată tot actul din urmă. Comeniarii par 
ue prisos. 

Cecace nu se sa putea îndeajuns lăuda 
este creațiuura pe atât «dle reușită pe câi 
ora de unevaiasă a artistului VONNEIL în 
lnrie al treilea. Toată piesa o duce el pe 
umeri si o fudreaptă spre succes, 

In adevăr. nu cra usor de însuflețit un 
veue cu o fire atât de complexă si o uren- 
valitate atât de ciudată. Umbra repntativi 
<ule. ru toală îndulgența autorului trebuia 
să planeze. trebuiau să fie întru oarecare 


AL. CALI 


SCL : 





de ANDRE LANG 


măsură justificate bârfelile si înv unui 
ce i se aruncau de dusmani : în acel 
Limp trebuia să ne apară curat la cugd 
ubitor, prietenos pentru cet devotați, jul 
i demn. 

In cele mai mici amănante. ale coste 
mutui. miscărilor. fizivnomici.  întonaţiă 
din crestei în tălpi, când vorbeşte, cân 
tace „mergând sau stând neclintit, ton 
nuanțele sentimeniclor ecle mai ascunse 
mai complexe. ne-au fost redate de că 
lânărul artist cu a măsură, o înteligentăș 
o intensitate pe cari maestrul De Ma 
le-ar fi aprobat si admirat Tără rezeră 

Clasul i-a avut accente «le v dutoşie in 
comparabilă en Tubita-Regină. — trăgănl 
indulgent când se adresa „VMignonilor) 
a vizunat cu o vibrație nervoasă, hotării 
-i majestoasă când pune lu cale oma 
dusmanului : iar în esclamația pe cart 
are atunci când vede trupul trufasului d 
Gusie coborit: — „Qwil este grand” - 
w îutreagă samă de impresii clestăinueș 
în trei vorbe o fire ele om 

Creația face cinste artistului şi teabu 
lui unele joaci. 

In vezele Navarei, «fbert Larabert, pi 
vial si hon cnfaat, culege aplauze mer 
tate: CPharebreuii în De Gusie arc 0 ape 
vitie de supremă eleganţă, ceeace dă pri 
jul să se regrete odată mai mult că nii 
se poate mai adesea admira vocea ali 
caldă si dicţiunea. perfeztă, Un lup pre 
cut miel — Monicaux — Țacqees Clemal 
- Regina. d-ra Pomâ» e duioasă şi st 
sibilă, In Wargareta de Navarre dera We 
deloine hennud are spirit și rasă. Da 
Sulli se un pai simpatic. In sfârsit. tot ari 
“amblul si cele mai mici voluri bine pi 
nule: montarea din cele mai reușite da 
câte se văd de câtăva vreme la Come 


Paris, Martie 1950 DIMITE 








Baie de soare 


(luceare recompensată de Salonul Oficial din Paris) 








EXPOZIŢIA 


Dela început iu să remarce vu fenomen 
pt cit «de interesant. pe atăt ale ciudat. în 
plastica romiânească, La noi se pictează 
vult şi tor atât de diferit. Va gen însă care 
nu e de loc în taciul Treneticei porniti de 
producere artistică lu noi. e sculptura. Voi 
încerca să sclijez cauzele acestui fenomen 
spiritual, asa de subiil cu con îngerra că 
sle suul cele vericlice, 

Să spun că pictura este astăzi preferată 
de cei mai mulți ca ornamentaţie a inie- 
rio lut, astăzi când ca sa emancipat con 
plet de arta decorativă, ar fi dacă mur o 
gresală în urice cuz o argumentare iusu- 
[icientă, lu cre că explicajiile irebuese 
căutate în altă direciie. Sculptura cere pe 
lângă aptiuutini speciale. v deosebită cul- 
ură a ochiului. a minţii si mal abs a 
mâinii care să Tie susţinuiă de o muncă 
sricasa, înderţiii si continui, Sculptarul 
este în mice un Permniurg, el trebue să lea 
ioazului, marnrei sau Jutului chip şi a- 
semănare ourenvuscă, bu ciiar să-i pne Su- 
let din suletul lui. aşa cum «pune Biblia, 
că a făcul Dumuezeu. 

[lingă această cauză oarecum generală. 
cred că mai este una în legătură cu con 
cepțiile „le artă ale vremii. Sculptura se a- 
comodează nai puțin cu modernismul, 
[indeă ca cere sirinozitate tehuică. Și o- 
rigiualitatea în nuntale. usa cum o răvnesc 
moderni nu poţi ajunge decât dacă slis- 
pui de oarecare ingeniozitate ichnică. Ma- 
jpritatea uriiștilor nostri jin să meargă cu 
vice prei pe calea cea nare a vremii. ală- 
tri de Apus și cun pe. de altă parte sn- 
Îletul lor proaspăt uu le pune la înde- 
mână înspiraizi bizare şi câteodată chiar 
idicole ca ale estremiztilor de acolo țunde 
lerurile sunt cel puţin explicabile) si 
nici o tehnică le o ingeniozitate personali. 
se retrag iuvoluntar dintru domeniu 
unde mu pot ajunge succesul în sensul lor. 

la pictură mulţimea poate Ti înșelată 
mai lesne ca în sculptură. 

Pentru aceste motive .— ere term- 
plul scutptarii nu-şi deschide porţile decât 
pentru putinii apostoli ai aderarului. lu 
numărul lor restrâns sunt câteva taleate 
cu totul remarcabile, îngenunehiai în fala 
altarul de unde an primit consacrarea. 
Între cei puţini alei este si Nlexundru Că- 
inescu. Artust în epaca aceca de inflorire 
a omului. cănd sufterul se dă tot idealului 
cei se închină. el naste un vizuros în con- 
cepție si un virtuos în înfăptuirea mate- 
rială. 
ua n(e. rit 
variat, a- 
care «is- 


Ata lui este o iafinitate de 
sunetul unui suflet complex si 
lâncit în resnrscele talentului «dle 
pune 


D-l Ciudei si-au 
în suflet si 


gusit culca talentului 
înțelege să s-o urmeze lăsa 

(ină seama de curentele conrupăloare 
ce viu cin apus. ÎI are un ideal artistic 
clasic în Telul lui si atăt de departe ale 
contimporanii săi extremiști. încât câteu- 


dată se refugiozii în trecut spre a-şi găsi 


PNIVIRRSUIL LIPAN. 283 





pp» E ca sHE a c es 





ALEXANDRU CĂLINESCU 


— SALA ATENEULUI 


acole motivele artistice în care să-si toarne 
ideile. Intra ast de pornire sufleteasca 
Irebue să Ti fost, cânt a vrea „Cap antic”. 

In această Tiznră esle asa ale bine im- 
primată nu numat înfăţişarea fizică a ăn- 
liceului, ci și sufletul lui. în concepțiile ar- 
iistice de atunci, încât ai impresia că este 
un rest dintr ua muzoa. la sugerarea a- 
cesici impresii se mai adnogă și coloriiiil 
wxitlat al bronzului, 

Trăsălurile aline: şi viguroase, bine si 
regulute ale merislionalului antic. gura 
cărnvasă și întredleschisă a sete de eroism, 
frunlea acoperită cu un breton rotunil si 
buchar. rumazul puternice. în line un a- 
iiestec de furta si idealitaie artistică la 
care se adaogă un lvl de stil sperifie anti- 


cilor. dovedeste puterea acestui artist de a 
= transinune în epoca frajilor căi de altă 
dală. 

Dar repertoriul artistului e foarte bogat 
si ales, „Master” un cap mur ca un Sfiux 
este 0 adevărată poezie a. tăinuirii, Bu- 


zele tac. ochii sunt închisi, cir sufletul se 
frăncântă în Făgasurile lui. E toat siim- 
tonia sintetică a sufleinlui inte ara D0- 
ment de mister Tot atât de inicresant pen 
“ru felul cum stie să închege un suflet spe- 
cific în expresia naci figuri, este si capul 


intitulat „Corscană”: o Poeme cu trăsă- 
tri fiue si a:lâncite pe care citesti can- 
donarea proaspătă a unui suflet nepătruns 


de zultură, dar în abizurile căruia zace 
vlocotiri de răzbunari sâneeroase. rtistul 
a prins acest aspect în contrasi al corsi- 
vanci şi Ta înfăptuit cu priceperea cunos- 
ciitorului de suflete, 

tin admirabil brenz care te uimeste prin 
expresii Îmi adâncă si vie este „bafaz, 
n cap ale fenzee râslurnal pe spate. cn p- 
cehii sirulueitori se urmăresc ceva. o gură 
care râche sabsfăcut, în Tine o esprezie 
de lelăsare supremi, snh stăpânirea unei 
ispite şi care rletermină o expresie 
pletă si nepăsătoare, D-l Călinescu a ren- 
sit să renlizeze minunat acest moment sn 
Teese, utăt de semnificativ si interesant. 
Toate aceste figuri. cu și cele câteva cape- 
te de espresie, sunt simfonii de linii și de 
arme în care citesti adevărate sinteze su- 
Hetosri. 

Dar parcă nici una dinu lucrările ni ia 
tâsuit mai puternic din vetrele creatoare, 
ca opera intitulată „Bac de soare” 

Toprezintă o femee tânără stând jo= si 
-prijinindu-şi capul pe genunchi Cu mâi- 
vile si-a cuprins pulpele si priveste zărm- 
hind. ca si cum sar adresa cniva, [o ali 
iudine interesantă, grațioasă si reală. «dle 
cochetirie si de tinerețe, din care artistul 
a prins farmecul. redându-l cu o interpre- 
tare personală. ȘI are atăta viată în vu 
ucrasta Tuptură nemiseată, că în fiecare 
moment astepți să iusă din atitudinea ci. 
Carnca trăezte sub pielea catifelată. pul- 
sul bate lnistil în sine. lu stabiliialea 
corpului. în signranţa mișcării. artistul u 
reusi să rordea ideea vilihuci. atât cât îi 


COmM-, 


de LUCIANA DRACOPOL -NEGULESCU 


permiie bronzul, EL pune în subicetul a- 
cesta toată povzia odihnei, în beţia razelor 
ie soare. De frumuseţea acestei bucăţi ie 
poii convinge si mai uşor luând în parte 
portiuni din corp, care sunt aşa de bine 
walate încât fiscare din cele pot forma un 
-ubiecr ste sine stătălor, 

Pe pila, grupn mâini drepte si al pi- 
ciorului stânz ar putea [i singure unu St 
lin atăc de mult sa preocupat artistul de 
“oute formele corpului în parte chiar dacă 
le-a subordonat întreaului. Capul de asc- 
meu poate fi singur luai. un portrer de 
expresie, ca si torsul ce este un ntotit 
foavie reusit. Aceast amiănnniită ratare 
a părților, Pindeă cl înjeleaea că sculp- 
tura cere forme si nu idei abstracte goale 
de acest înveliș plastic, În mai toate ope- 
rile lui obhserrăim acelasi atitudini carac- 
teristice si iuteresante ale corpurilor de o- 
Dicei femenine. 

Hiar uperile lui nu se mărsinese la spa- 
iu. Artistul nn uită medalioanele si haso- 
„eliefurile cele mai multe foare intere- 
cante prin felnt cum artist a înțeles să 
le realizeze. 

Prin eoncepiia artei Imi. d-i Calinescu 
cete an clusie. EL întelege arta ca o inter- 
pretare personală a frumosului, ce i se Ttr- 
lesă Lu. 

Tsile îi sunt de veselie 
olimpice şi contemplative. 
cehilibrat. care-şi mărgineşte  inspirațiile 
la teme interesante și orizinale. nun prin 
noutatea bizară, ci prin întelegerea ilepli- 
ni a suhiectelor şi mai ales prin rosilizărza 
lor în formă. Aici stă originaliialea lui, 
Porn este dleslezătoarea sufletului. oalin- 
da în care citesti vândirea artistului. H- 
inden en eheerală sii se unifice eu ideea 
pro a n face să trăiască artistic. D-l Că 
desenator [in și sizur, în 
mocelator viguros care poartă în vârful 
degetelor cresioure un dar magic ce în- 
vieiueste Intul. Liniile si formele Int suni 
carueteristice si pline de relief. In tratarea 
ansamblului artistul nn pierde din ve- 
“lore amănunicle pielioase, de carr se 
cupă cu atenţie. In felul de a reda viaja 
sistat este un realist. Cunvaste amănun 
rit anatomia. dar nu culchiază realitățile, 
vi le ininrpreteaziă, idealizândir-le datorită 
ini deosebit bun simt. care îl face să în- 
iuiuscă specificul formelor reale. mai 
|rosuS de toate simti în opera lui a “armo- 
nice intimă. care se manifestă întrun fel 
de vuritnuie a liniilor. O adevarată poezie 
de forme si mur de idei. cun sunteti pbis- 
uiţi =ă întâlnit astăzi. 


senină, liniştite, 
Artistul e un 





lines este iu 








Prin concepliile sale artistice stniloase 
care îi sugerează szubirelr de 0 
f-umusein asemănitoare si prin felul de a 
veuliza întro formă adecuară Domini, Ţi- 
vân coamă de cele mai risnroa:e rerinţi 
ale suuiei de astăzi şi de toldeanna. el este 
un clase Iutre pulinii artisti adeviruti 
cl își cuncasie menirea si stie să intăptu- 
iască eu cinste sofia ce i-a fost încredin- 


si senitie 


LEA 


| 
!. 
i 





284, — UNIVERSUL LITERAR 








CR Ș ca Șa-cașea... 


REVISTA LATIGRARA A LICEULUI SF. 
SAVA face progrese simlitoare. Numărul 
apărut (2—5. an, Tv) aduce colaborări pre- 
țioase semnate de clesi și absolvenți ai 
scoalei -— pe cari ne-am depiins să-i în- 
tâluim şi priu paginile pnblicațiuniloe ne- 
scolare. Merită roată atenţiunea rândurile 
semnate : [Horia Roman. Ab. Popesen, E. 
lonescu, Gr. Melidoneanr si mai ales: 
stefan Stănescu si C. 1. Vălecauu care se 
efiimă ca un viguros  tradiţionalist în 
„Alamă Sfântă“, 

Reilactorul foii — C. [. Caliga pare să 
e fi specializati în cronica dramatică pen- 
tru care prezintă reale însuşiri, loan Că- 
lifar — incă, în formaţie — în „Liniste” 
are câteva imagini realizate. 

Nunărul este completat cu o bogată ero- 
nică, schițe din viața scolară. desemnitri, 
caricaturi, pagină sportivă cete. Colabora- 
rea profesorilor lipseşte. In schimb uumă- 
sul se deschide prin ronitelul d-lui Alfred 
Maşoiu — al cărui final e atât de setuni- 
ficati: 


Suu dus în zărt caicele 'ncărcale, 


Cu cântecele lunii lui Prier, P 


Cu şoupte aurite de mister, 
Cu miile de visuri minunate... 
„Tu Sensurai rămas, singurătate. 


F o fericită compensație şi cred că din- 
tre absolvenţii mai vârstnici ai „Sfântului 
Sava!. sar putea, cu prisosinţă recruta co- 
laborări prețioase. Inceputul a fost gren. 
E doar cel mai vechiu liceu din tară. Fi- 
rește că — în asemenea. conrlijiuni -— „Re- 
vista literară“ trebnesie recomandată cu 
tot entnsiasmul şi seolarilor si inhitoritor 
de literatură cari man legătură cu sșcoala— 
dar mai cu seamă acelora cari vor să edi- 
teze publicaţinni şcolare. (In madel le-ar 
putea fi şi excenția tehnică ireproșabili— 
ceiaca constitue un merit si pentru direc- 
țiunea şcoalei care.  deccoperind talente, 
stie să le cultive — în marzinile frumosu- 
lui şi moralei, 


No. 2 al FÂNTÂNII DARURILOR se 
prezintă tat atât de bogat, variat şi inte- 
resant. Aduce colaborări de preţ ca aceia 
a pr. Toma Chiricuţă care -- în articolul 
de frunte — constată falsitatea culturii 
noasire. toemai pentrucă „nu este aşczată 
pe adevăratul temeiu al unei culturi te- 
meinice. care este Dumnezeu“. Remedii : 
msi părăsim casa, zidită pe nisip a cul- 
turii fără de Dumnezeu“ şi „să căutăm 
stânca pe care să ne aşezăm cultura cea 
adevărată. de care avem nevoc. culiura 
spiritului, alcătuită din toate valorile lui... 
Aceclaş semnează o explicare evanghelică : 
„Fu sunt Mesia“. Alte colaborări : Al. las. 
varov-Moldovanu : Taină si adevăr. N. N. 
[ăutu : Aspeete și gânduri, I. Gr. Opri- 
san: Guliat în scoală. Versul. semnat — 
cu acciaş demnitate — de acclaș Const. 
Corau- Sirigăt către lisus și Slavă Ma- 
viei. Urmează : meditații, pagina rugăciu- 
nii, Flori creştine, din mărturisirile mari- 
lor. convertiți, tălmăciri din alte ogoare 
spirituale, idei, fapte și oameni, cărți străi- 
ne. cărți şi revisic româneșşii, 


Se anunţă o Bibliotecă mică a „Fântânii 
Darurilor*“ 


ȘI NO, 3 AL „PLEIADEI“ sc preziută în 
aceleasi minunate condițiuni cu articole de 
directivă (Omagiu romantismului de Radu 
Gr), cu pruză bună (Jurnal basarabean : 
Tristeţe de George Dorul Dumitrescu) şi 
mai ales cu versuri prețioase semnate de 
reprezontanţi autorizați ai poeziei romă- 
neşti ca: ÎI. Pillat cu sglobiul „Cântec c- 
vele” care superiorizează o altă latură u 
Iri Alcesandri, cu „Trepte-le rupte“ ale 
d-lui Y. Demetrina, care pare să se fi în- 
1ors spre poezie, cu bizarul „In gol“ al lui 
Radu Boureanu — care pare a-și dibui o 
cărare novă a iuspirajiei; — cu exotica 
„Tamburină japoneză“ a neastâmpăratului 
Padu Car. cu înduiosetoare „Crucificare“ 
u d-lui George Dumitrescu, atăt de nou, de 
variat si de inepuizabil în cântarea eternei 
“useri, 


CRONICA — plină si justă semnată de 
comlucătorul foii — d. Y. Grecu (reviste) 
Sub unghiul vremii. Mihai Codreanu: Tur- 
nul de fildes si î Barbu: Joc secund, (. 
Orăscu (reviste şi Al. Th. Stamatiad: Pe 
drumul Damascului). D. Murăraşu (Mis- 
Ival, reviste). „Pleiada” se impune ca o pu: 
blieaţie serioasă care — în mijlocul anar- 
hiei literare pr care anumite oficinc o în- 
treţin — poate acnce preţioase îndrumări. 
Conducătorul ei trebueşte felicitat. 


CA UN CONTRAST — vine .„Vremea 
literară” — cele două pagini de supliment 
ale gazciei d-lui Donescu. Aduce din ferici- 
re-— înduioşătorul articol al d-lui O. Goga: 
A murit Caragiale .. La ..Cronica literară” 
d. Pompiliu Constantinescu vorbeşte despre 
„[coane de lernn” cu o terminologie ade- 
enată acestui volum în care : ..trivialitatea 
devine“ nu cum zice d-sa „substanță de 
uvrtă“. dar pretext pentru meșteşugiri sti- 
listice. E ceiace trebne să recunoaştem : 
d. Arghezi e — mai ales -— un stilist. Ce 
păcat că acest stil atât de variat constitue 
o primejdie cu atât mai mare. din cauza 
materic căreia îi serveşte ca haină. stilul 
d-sale. 

Concluzia aproape justă : 

„Icoane de lemn rămâne... un preludiu 
a) prozei” acestui scriitor : şi încă : ..prea 
fragmentat. cu... atmosferă comună....“. 

F una din puţinele ocaziuni când. cn 
“estulă dihăcie. d. P. C. a snus un adevăi 
critic. Să fie aceasta o simplă rătăcire sau 
semnalul unei complete îndreptări ? 


ORIENTĂRI este titlul unei nout și în- 
prijite reviste literare-sociale-artistice. Peo- 
dactată de d. G. M. Vlădescu — runoseu- 
tu prozator, autor a! volumului ..Tăcere“— 
ca aduce ca program linia tra:liției — un 
fel de reacțiune salulară în contra tendin- 
fei de universalizare care ne amenință în 
toate domeniile : 

„Rostul unei tipărituri în această țară 
de tradiţie a cuviinței. nu poale fi decât 
în continuitatea aceluiaș spirit. Valorifi- 
carea unei culturi nu se poate realiza de- 
râi în măsura în care ea slujeşte unui î- 
deal de rasă. iar literatura si arta trebue 
să poarte fizionomia poporului său pentru 
a se putea integra universalității. 





— 


CeuZ ChHear-aes 





„SPRE O NOUA ORIENTARE A 
SCOALA“ cste articolul de deschidere din 
Nu. al rev. „Scoala secundară“, Semnează 
d. AI. P. Arbore cerând „o ortentare nouă 
și sănătoasă. de ridicare a prestigiul 
seoatei si a celor cari o reprezintă, pre 
cum si de luptă împotriva tninror acelora 
cari stau protivniei. prin iudei san fapte 
realizării acestui postulat de asigurare și 
progres prin cultură a României de mâine, 


Îi 


F un strigăt de sănătoasă îndrumare. 


CATEVA INDRUMARI MELODICE în 
legătură cu studiul literaturii în învăţă- 
mântul secular ve dă (în aceiaş revistă) 
d. M. D. Toanid. Aceste îndrumări se re: 
zumă la: introducerea unei „stricte disei- 
pline în predarea literaturii” prin înlătu- 
raren „controverselor, interpretărilor dis 
cutahile şi a independenţei de apreciere 
critică“. Apoi: 

„sezătorile literare să însemne un prilej 
de întrecere a elevilor în favoarea unii 
culturi literare extraşcolare” : 

„încercările literare să fie interzise la 
astfel de sezători.. 

„să se insufle elevilor credincioşi că e 
xistă în literatură un frumos neîndoelnie 
de » valabilitate absolută”. 

Chestiunea prezintă destul interes şinr 
numai pentru specialişti. Părerile celui e 
semnează aceste rânduri se pot vedea în 
„Metodica limbii materne în învățămân: 
tal secundar” apărută în a l-a ediţiun 
luna trecută. 


-„0O ANOMAIAE în programele noastit 
de învățământ“ este — după d. |. A. Br 
carabesen — eliminarea  conjungării din 
programul cursului primar. Marele nuve 
list caută o explicaţie şi n'o găseşte. In 
iv'o măsură oarecare î-o dăm noi: este ui 
greșit curent pedagogic care — zi şi Doap- 
te — nu visează decât simplificări de pro: 
grame. Datorită acestuia nivelul de reți: 
nere al scolarităţii a fost mereu scăzul, 
iar programele reduse în așa măsură, în: 
cât -- pedevparie — predarea se mărfi- 
ueşte la foarte puţin, pedealta — acest 
putin este făent ncinteligibil dim cauza a 
nevoiasei predări — limitată (la cursul 
primar) mai mult la simple constatări. Fi. 
reşte că acest curent, care duce la depre: 
cierea copilului. este pompat de unii pro 
fesori doritori de lucruri nouă, dar mai 
les de părinţii grăbili să-şi vadă odraslele 
cât mai repede, aranjate — dacă se poale 
chiar fără cea mai mică sforţare sufle 
tească. Astfel fiind, lucrurile, să nu $ 
mire d. Basarahescu dacă — mergând ini 
asa — vom ajunge să nu mai predăm n 
mic, Dac lucrurile prezintând o însemn: 
tate deosebită — merită onoarea unei re 
luări, poate chiar în paginele „Şcoalei s. 
cundare“ 


ALTE COLABORĂRI: d. |. Dongorori 
serie „pe marginea unei comunicări“ (a 
ceca a d-lui C. Rădulescu-Motru despe 
„Seoala uouă şi dușmanii ei”), iar d M.D, 
Marinescu în jurul memoriului înaintat d 
Asor. profesorilor — Imaltei Regenţe. Ur: 
mează note, informațiuni și cronici varia: 
te și pline de viaţă. 


. PL? 





IsHeacarca 





0 Secaanaa cie 
Cvw'vssaie 


O femeie celebră din secolul  trecul, 
scria soțului său care lipsea din Paris: 
Paris : 

— Weavând ce să fac, îți scriu. Neștiind 
ce să-ți spun, iermin, 

+ 


Ducele de Bourgogne, fratele mai mare 
al lui Ludovic al AVI, era veșnic sufe- 
rind 

Boala luă proporţii şi toţi 
irasicul desnodământ. 

Prietenii işi încetinară vizitele şi prefe- 
rară să se ducă în schimb la ducele de 
Berry, mai tărziu regele Ludovic al XVI. 

Intro zi bolnavul văzăndu-se părăsit 
complect, făcu senin pajului său că dore- 
șle să-i vorbească : 

— Bombelles, spuse el, știi (u de ce unu 
mai vine nimeni la mine pe când la fra- 
fele meu sunt toți prietenii zilnic? Pen- 
lrucă aici este camera durerii pe când la 
ducele de Berry este cumera speranțelor ! 


+ 


prevedeau 


Un filozuf care însațea pe Caius Iulius 
la locul unde acesta trebuie să fie execu- 
fat să i se lie capul, il întrebă tocmai 
în momentul execuției la ce se gândeşte? 

— Pândese să văd dacă sufletul meu 
va observa separarea lui de corpul meu! 


Un om plin de datorii până la adânci 
bătrânețe, îşi dete sfârșitul. 

— Să nui se cumpere numai decăl sal- 
leaua pu care a inurit el, spuse împăratul 
August, ciici trebue să fie tare bună de 
oarece acest om a pulut să doarmă atăți 
ani chiar in sihuaţia lui atăl de precară. 

E] 


În 1785, Dronais, concura la premiul 
Academuc. Termenul concursului se apro- 
pia, când se duse intruna din zile la ma- 
tele David, căruia ii duse să padă un 
fragment din tabloul său. Inlrun momen! 
de eneroare, Druuuis, rupse pâuza în două. 

— Cu faci nenorocilule ? îi spuse marele 
său profesor 

ți dai seama că făcând asta, 
premiul alfiia ? 

— D-ta, maestre, eşti mulfunuil de mine? 

— Foarie mulțumit ! 

— Ei bune, am căștigal premiui pe care 
aveam :unbiţia să-l am. Premiu! Academic 
pa pufea fi câștigat acum de un altul care 
pă avea mai mare nevoe decăt mine. Sper 
ca la anul, să-l merit cu o Iucrare mul! 
mai bună ! 


cedezi 


Generalul de Viponne scria din Messina 
vegelui Ludovic al XIV un mesaj la sfăr- 
situl căruia adăuua urmăloarele 'cuvinle : 

— „Avem nevoe de 10.000 de oameni pen- 
lu reuşita izbânzii noastre“. 

Fl dete mesajul căpilanului du Terron 
ra să-l puco!luiasciă. care adaugă la sfârșit: 

— msi nn general!" 


fo caz car 


MOTOARE CU PETROL FARĂ 
CARBORATOR 


O fabrică de motoare din New-York a 
inventat un nou dispozitiv graţie căruia 
motoarele avioanelor pot funcţiona fără 
carborator. și cu petrol în loc de benzină. 

Combustibilul este introdus direct în 
fiecare diu cilindri printrun mie tub ce 
se află la capătul cilindrului. 

Această metoilă poate fi uplicată la toa- 
te tipurile «te motoare cu combustiune în- 
tera. 


REGELE Si TELEFONUL FARA FIN 


Hegele Spuniei a vorbit zilele trecute. 
cu tetelonul fără fir, dela Madrid la... va- 
porul Olimpie ce se află la mii de kilo- 
metri re Oceanul Atlantic. 

Aceasiă convorbire a avut loc cu prile- 
jul inaugurării unui serviciu radio-telefu- 
nic între Spania şi Chili. Hegele Altons e 
primul rege cure vorbeşte la telefonul fără 
fir ue pe uscat pe un vapor din larg. 


TEMEIA CU CELE MAI MICI PICLOARI. 
DIN IL.ONDRA 


Georgina Lady Sholto Duglas «din l.on- 
dra, care pretinde că are cele mai mici 
picioare din londra — acestea sunt asi- 
urate pentru suma de 80.040 lire ster- 
line — va apare pentru prima cară pe 
scenă în cursul lunii viitoare, în urma u- 
uni angajament făcut la teatrul Palladium. 

Lady (scorgina a fost măritată de patru 
uri. ; prima oară cu un căpitan din arma- 
iu britanică, a doua oară cu lordul George 
Douglas. a teria oară eu Burhan-kd-Din, 
fiul lui Habdul-Hamid şi a patra oară cn 
contele Bertier la Sawigny. 

Nona artistă este rennmită pentru bo- 
gata ei colecţie de bijuterii şi pentru pe- 
trecerile pe care le dă la locuinţa ei. 


RAYE DON A RENUNŢAT LA 
RECORDUI MONDIAL. 


Convingerea generală e că Kaye Don a 
dat un forunrlabil fiasece în încercările ce 
le fuce la Daytona Beack spre a smulue 
recordul mondial de viteză lui Seegrave. 

Întrucât pista nu va mai fi în condiţie 
favarabilă până la iarnă. e probabil ca 
Don să amâne încercările ce le face pe- 
bu anul viitor. De altfel cl a şi declarul 
înainte de a pleca lu New-York, că se va 
inapoia în Florida în Lauuarie cânul sunt 
vânturi favorabile dela nord-est. 

Automobilul „Silver Bullet“ va rămâne 
câtva timp la Daytona-Beach, nefiind ex- 
clus chiar că Don să-l lase acolo până în 
iarna viitoare. 

Citim în „Daily Mail“ că. fiind între- 
bat dacă e mulțumit cum an funcţionat 
motoarele, Don a răspuns că va fi nevoe 
de unele modificări înainte de a face o 
nouă tentativă. 


UNIVERSUL LLBIRAR. — 285 





caricatura zile: 
LOGICA... 





Jedecătorul. -- Cum de aţi îndrăznit 
să «ăi bateti soția 2? Doumna se află sub 
protecțiunva legii. Dreptul de a pedepsi 
aparține numai magistraţilor. 

Acuzatul. —- Atunci... poftiți un baston 
domnule judecător, 

(laustise Blătter—Berlin). 


SUCCES ! 














5 [i ski i) e ii 
Primii actor: E drept că John a avul 
“sa cele mari succese încât şi-a permis să 
se retraga de pe seenă, 
-H Înitea actor : Da. a jncai atât de hine 
un rol de lacteu, încât Lordul X l-a luai 
în serviciul său. 


ECONOMIE DE TIMP 





Infăşoară-ie repede cu covorul ăsta Pe- 
trică : mama mi-a spus să-l bat şi să-li 
aplic şi ţie o corecție, 


[london Opinion) 


230, — UNIVERSUL TITERAN 





Pagini u 





IANCU VĂCĂRESCU 





MARȘUL ROMÂNESC 





itate 


(Făcut la reînfiinţarea Miliției Naţionale în anul 1829) 


Slava strămoşilor vestiți 

In cale vă aşteaptă: 

La rând Românilor ieşiţi ! 

Mergeţi pe calea dreaptă. 
La rând românilor ieşiţi 
Mergeţi pe calea dreaptă : 
Siava strămoşilor vestiți, 
In cale vă apteapiă. 


Vulturul tot viteaz în sbor 
Ca paii săi vă poartă ; 
Aripa-i sparge orce nor 
Nu vă temeţi de soarlă! 
La rând Românilor iesiţi, 
ete. 


Cât de cw'ând vă înălțați: 
Furopa vă priveşte. 
Și dafinul ce voi luaţi 
Nu se mai veștejeşte. 
La rând Românilur îrziţi. 
ate. 
E niţi în dragoste aveji 
Voi, orce biruință 
Şo'eee vrăjmas o să-l vedeţi 
Pc loc, în neființă. 
La rând Românilor. ieşiţi, - 
etc, 


Nădejdea voastră către cer 


Ţineţi întemeiată : 
Uniţi, Românii că nu pier, 
Tatăl de sus varată. 
La rând Românilor ieşiţi, 
ete. 


Slava strămoşilor vestiți 

In cale vă aşteaptă: 

La vân românilor ieşiţi! 

Mergeţi pe calea dreaptă. 
La rând Românilor ieşiţi. 
Mergeţi pe calea dreaptă. 
Slava strămoşilor vestiți, 
In cale vă așteaptă. 


CEASORNICUL INDREPTAT 


Tu ! care vrmea ne spui că trece 


Ne-auluci aminte. des. moartea rece. 


Vino acuma, ia 'nvățătură, 
Schimbă nedreaplă a ta măsură! 
Ştii ticălosul om ce puţine 
Poate să aibă ceasuri de bine. 


Când dar asupră-i răul se scoală, 
Cânul stăpâneşte războiu sau boală, 
Vezi sărăcie, necaz, durere, 
Când vezi primejdia în putere; 
Atunci îă anul dun stert să fie, 
Păi sfert să treacă, să nu mai vie. 


lavă când vrajba vezi lepădată, 
De soi soția apropiată, 
Părimţi, fii, fraţi “şi arăt iubire, 
Cum loc povaţă dă sfânta five, 


Când a or'căruia cuget spune 


Mulţumiri scunupe de fupte bune. 
Când chiar vrăjmaşului meu fuc 


bine: 
Cât ziua. sfertul atuncea ţime, 


Vezi a mândriei la om peirc, 
Xemilostivă neomenire, 
Nelegiuire, că unelteşte, 
Prieteşugul că se răceşte, 

Vezi patrioții cu nennire, 

Siliţi, iubiții, spre despărţire, 
Vezi iu un cuget fără de lege 

Că sfinte noduri va să deslege. 
De simțiri inimă când vezi seacă: 
Fă ca mimutul anul să tecarcă! 


Când vezi dreptatea că biruegie, 


COSTACHE GHICA 


Când despărțiţii înger uneşte, 
Când toți Românii au cinste mare 
A simpatiei când vezi lucrare, 
Când obziea noastră e fericită, 
Cânul vezi în braţe-mi a mea iubită, 
Vezi că sânt minţile mele duse. 
Yale tubirii plăceri nespuse ; 
Atunci secunda fă să "ntârzie, 
D'un bun am bisect fă-o să fel! 


Aşa. plăcută, tu dându-mi pace 
Și eu prieten al tău mvoiu face; 
la cum baţi ceasuri de vei mai bate 
Neamu-ţi dărapăn după dreptale! 
Căci, fără nici o milostivire, 
Saperi auzul şor'ce simţire. 
Când fără vreme, spui că e vreme: 
De rău. de moarte, tot a ne teme. 


(La mormântul Banului Țării Româneşti și general al Rusiei) 


Vezi nobilitatea aici ? 
Vezi cinstea, bogăţia ? 
Vezi, omule, 'n ce lucruți mici 
ŢPntemeezi mândria ? 


Un pumn de lut, ce zace "închis 
Si alt ceva nimica! 

Fost-a, ma fost, ori a fosil vis 
Acel Costache Ghica, 


Fiu dun părinte străhucit 
D'o mumă Văcăreuscă, 
Ban, general, bogat, cinstit, 
Cu minte bărbătească ? 


Plâugi omule! te întristezi? 
Stai, încetează-ţi plânsul! 

Cum nu pierzi astea vrei să vezi? 
la pildă dela dânsul! 


Când, ca la e], numite sint, 
Cu cea de om dorire. 
Cugeiul bun. blândul cuvânt. 
Sa patriei iubire, 


Cel mori nu moare, cin veri viu 
În cer se 'nveselleşie : 

Lăsând şasemenea lui fiu, 
Ştn lume vieţueşie, 





E aaa ui atei îi Bia itnintmetatiiiiaiina animat dm ÎN nt i a etnia aa, aie 





$ deninul Mihail Sorbul e un autor 
tasic. Cu fealrul său cu făcui cunoştin- 
în manualul d-lui Mihail Dragomires- 
ude limba romină şi pănă azi îmi ră- 
snă în urechi replicile din letopiseţi, 
iasă a cărei limbă arhaică, plină de sa- 
pare, domnia-sa o repudiaza astăzi.  Pu- 
ima roșie ne-a fost lată să dizertănt a- 
impra ei, iar la bacalaureat am fost înfe- 
ga asupra caracierului fiecărui porso- 
lagăre, Dacă insă aș fi fost unul trecul 
“lezan, aş fi fost oprit de direcția şcoalei 
dvăd și eu pe Coriolan Secundlus, sub 
mio că e o piesii imorală, cecace uu e 
mul. Domnul Sorbul mai a reprezenta! 
si şi alte piese dinlre cure „lezertorul” 
acunoscuț unul dintre cele mai răsună- 
kare Sticcese, 

„Pentru foatii aclivitalea lui dramatică, a 
Îmi prea puții răsplăitil scriitorul acesta 
'me dacă ar fi scris într o limbă streină, 
IN fi fost la virsta pe care o are azi, cel 
pjin milionar. Modest „a rămas în umbra 
imirelor noastre de slal, purtiind pe sub 
sdurile tor sloria-i consolidată şi geaman- 
imul funcției de inspector al aitelor pen- 
„. Prodincie, 

Declaraţiile de mui jos le-am stenogră- 
i la Casa Societăţii scriiloriior unde 
mul Sorbul venise să pună la punci 
l hărtii ale SocielăŢii artişiilor dra- 
ici — al căror președinte era. 














SCRUTORIL ȘI POLITICA. 


= Nu. Hotărit, nu. Scriitorul nu tre 
esă facă poliică. Artiştii sunt 0 spe- 
de vameni puțin combativi şi politica. 
se ştie, c numai luptă perpetuă, nu ar 
e decât să-l distragă dela preocupările 
icare trebue să fie exclusiv spirituale. 


„Dar gazetărie ? 
Aceasta ar mai merge. Gazetăria e 
un fel de a face artă şi e îmbucurător 








= 


că dela o vreme ziarele suni scrise ule 
scriitori şi încă diuire cei mai buni. 

Votusi. gazetăria intensă poale să fie la 
un moment dat un pericol pentru serii. 
Sun atitea pilde de uctuah Ziarişti cari 
în tinereţe începuseră cu literatusă şi încă 
de cea mai dună calitate ca aport so ao 
banctoneze în favorava nenorocitului acela 
«dle articol pe care trebue să-l serie în fe- 
care zi. 

Cezai Petrescu însă =— ca să-ţi du nu- 
maj un exemplu — e un demperamenl li- 
ierar prea puternic ca să nu poală îi pre- 
judiciar «dle jurnalistica intensă pe care o 
face. 


ALUNCI 2 


-- Atunci ! Îdealul ar [i ca scriitorul să 
poată trăi din producţiile sale. Cum Lule- 
uul acesta nu Sa realizat încă pe pămân- 
tul țării noastre — și încă mai e mult până 
se va iulăptua — sunt de părere ca el să 
fie (uucţionar întrun minister, unde tot 
mai are o jumătate îi liberă şi pe care ar 
putea-o stedica scrisului. Acuma. în paran- 
teză scriitorii noştri sunt şi... hai să zi- 
com leneşi. Un scriitor fraucez e scriitor 
întăi. Are faţă de public parcă o obliga- 
ție «le a-i da anual câte o carte Şi aşa au 
ajuns ci că pot trăi seniorial din produsul 
cunleiului lor. 

Ac fi însă o soluție. [ra înnainte, o, 
iempora ! Minisierul Artelor ai cărui func- 
jionari, ar fi trebuit să fie exclusiv scrii- 
torii. Apoi ar [i Casa Şcoaiclor, Ministe- 
rul Insiracţinnii şi ale instituţii care sar 
putea Eucura cu folos de cunoştinţele şi 
priceperea Îmi. 

Dar ce să faci? Chiar teatrele naţio- 
nale — mai ales cele din provincie — sunt 
încredințate unor persoanc care habar nau 
de literatură * câte un avocat sau şel «de 
ceată electorală, 

— Nu. Fu nam aspirat niciodată la 
vreun pust dinlre acestea mari, deşi ererl 
că aş fe meritat să fiu băgat în seamă 
când se punea v chestie de felul acesta. 


POLEŢIL DE AZI 


-— Să mă ierte, dar nu-i înțeleg. Vezi 
Dumneaia, cu fac parte dintro generaţie 
invechiiă — cum spun ci — şi se prea 
poate să nu-i înțeleg. Dar oricât m'aș sili 
să-i pricep, nu pot. Poezia nu trebue să 
aibă nevoe de dicţionar, de apendice ori 
«de giozar. Trebue so apereepi dela prima 
leciură altfel nu nai e poosie. 


. . . . . . . , a [i 


UNIVERSUL. ÎITIRAN. -- 287 





Intervie'wv-uri 





„CU D-1l MIHAIL SORBUL 


— Arghezi. îniraduevăr e un mare tem- 
perameni poetice. Păcat însă câ e de multe 
vsi prea opac. Ace însă poeme de o siră- 
lucire nemaiintâbntă şi cred că dacă ar fi 
rămas la ocuul acesta ar Îi fost cu ade- 
vărai un mare poet. Generaţia Dumnea- 
voastră vă tudaţi că-l înţelegeţi. îi înnăl- 
pati osanale. der cu, cu toate că îmi este 
foarte agreabil ca om. nu-l pot aceepia 
integral. 

Pa:don! Proza lui: admirabilă. Inn a- 
devărat maestru al frazei. Apoi imaginu- 
jia lui puternici, ingeniozitatea, ineditul 
pe care-l pune în Fierare bucată pe care 
 cilese întotdeauna cu soare, Bineînţe- 
les, afară de acele bucăţi rum li sa spus... 
scatologice. Vezi, trebue să climinăm din 
scris accle cuvinte şi expresii u căror lec- 
tură te face să strâmbi din nas. 

— Dar Corioluu Secundus ? 4 fost cen- 
siderul de unii ca imorală ! 

— Să nu nui vorbim de mine Am fost 
însă, Să ştii. greşit interpretat. Criticii 
vostri ieatrali, să «dai şi să fugi. Gazeiari 
in:provizăii în cronicari  teatrali. literari, 
plastici, ete. Toată consideraţia mea însă 
peniru cei cățiva puțini — cari fac din 
critica teairală o carieră. Nu-i numesc 
câci mi-a ridice pe ceilalți în cap și mă 
njură iarăşi la o nouă premieră. 


AW SCRIS SI PROZA 


— dar puţină. Am publicat-o în vechea 
hampă de sub conducerea lui N. D. Co- 
cea. Apoi, în Noua Revistă română, în 
!“Independance roumaine ati, (traduse). 
Nu ştiu dacă cunoşti e parte mai puţin 
botorie a activităţii mele publicistice : fa- 
bula. Am cultivat cu plăcere ucesi gen 
şi chiar acum de curând, invitat să citesc 
ceva la Radio, am reeiiat 3 dintre cele 
pe care le credeam mai izbutite. 

Nam fost tentat să scriu proză. Dece ? 
Nu stiu, Poate, temperamentul meu excelu- 
siv «le om de teatru. 

Pardon, am mai scris și „Amintirile 
unui reporier anonim“ publicate la Facla. 

-- Tiram, e drept irccuţi în state cu Je- 
furi mari, dar nu le încasam niei pe Ju: 
mătale. 


PRIMUL CONTACT 


— en literatura l-am avul la 10 aui când 
începusem să buchisese. N'aș putea si-mi 
mai amintesc ce citeam pe alunci. Toiuşi 
cilcam mult. În liceu, nau fost dințre eci 





288. — UNIVERSUL IATIRAR 


cari înjehebam cenacle ori scoteau reviste 
literare. Se pare că eram un element de- 


sordonat căci dela liceul Sf. Petru şi Pa- | 


vel din Ploeşti am fost eliminat Am în- 
vățat apoi în particular. 

Armata am făcut-o ca simplu soldat. Am 
luat parte activă la două campanii, cea 
din Bulgaria şi cea din 1916, din care 
mam liberat clev de administraţie. Alte 


acte glorioase nam făcui în viaţă. 


PATIMA ROȘIE 


— a avut şi n'a avut succes. Unii critici 
au înjurat:o găsind că personagiile sunt 
neverosimile psihologiceşie, că am fost 
inspiral din literatura rusească, că... Dar 
câte nu sau spus atunci ? Cum știi și d-ta. 
piesa a fost reluată şi opinia lui Conu Mi- 
halache Dragomirescu, singurul critic care 
a lăudal-o integral, a fost verificală de 
sneeesul niereu crescând. 

Dealtfel, în ce mă priveşte, si stii că 
nu pun mare preț pe ca. Se prea poaiv 
cu peste un număr oarecare de ani să nu 
mai placă. Istoria teatrului a cunoscut 
succese mai răsnnătoare. 

Cel înai mare succes al meu dealtfel, a 
fost „Dezertorul”. Acum se pare că nar 
nai prezinta interesul pe care l-a stârnit 
atunci Chiar Coriolau Secundus a fosi 
un sueces onorabil. cu toate că moraliștii 
sun simțit blessați. 


LETOPISITŢII 


— i-am seris documeniându-mă din cero- 
uicari. Totuşi acum nuş mai puntea scri 
o piesă în stilul arhaic al acesteia. Limba 
cu arhaisme mergea în România Veche. 
Astăzi vrebue să creăm un stil cât mai 
uuitar ca să vnutem desăvârși unitatea su- 
iletească a întuvror Românilor. Neolozis- 
mul ce un vebical admirabil şi găsesc că 
nu strică unei opere literare atnnci când 
« întrebuințat cum trebue. lată, cu aş 
merge până ucole cu înirebuințarea lui. 
chiar dacă as fi acuzat de jurnalism. Ba 
chiar, dacă ar fi posibil, aş întitura din 
timbă acel odios î. slavon, 
22! 


— Nu, nu. Arhaismele nn dau niciun 
farmec limbii românesti. Limba franceză 
care e “lasică încă de acum câteva sute 
de ani nu se serveşte de vele şi totusi se 
pretează şi se va mai preta încă la lor- 
mele de stil cele mai neașteptate. Limba 
italiană. deasemenea. 

22 


—- N'ai drepiate. Ai văzul că în muzică 
nu avem decât 7 note: do, re, mi. fa, sol. 
la, si, . do, câţiva diezi și bemoli şi 
totuzi putem să creem cu aceste pulitie 
clemenie armoniile cele mai diferite si 
imui subtile cu putinţă, 

Sunt din ce în ce mai dificil la citit. 
Nu mai suport orice lecturi. Răsfoiese. e 
Wrept; orice îmi cade în mână, totusi nu 
“mi mai acapareazii interesul ori şi ce 
carte. Am o deosebită satisfacţie atunci 
când citind o carte străină o găsesc proa- 
stă, Uite că și fraaţujii de pildă. scriu in- 
feci, nu numai noi. — îmi zic și o închid. 

Mă pasionează „memoriile“ Am preten- 
ția să: afirm că am citit apruape tot ce 
sa scris despre Napoleon. Personalitatea 
aceasta uriaşă care a răscolit la un mo- 
ment dat omenirea, m'a interesai întotdea- 


una. Nu caut niciodată ca autorul citit 
să fie dintre cei en voogue, 


SFILIIL UNIC 


— Nu există şcoli literare. Toate capo- 
doperile aparţin unei singure categorii. 
N”am decâi un singur stil pe care e liber 
fiecare să-l numească cum vrea şi par 
scrise de un acela; autor. Simplitatea, cla- 
ritatea, măsuru, acestea sunt caracteristi- 
cile lor esențiale, Chiar Ibsen are un stil 
foarte simplu. 

Sunt, mai ales acum, mulţi stiliști de 
marcă. Mă indoiesc dacă pe viitor sti- 
lul lor va mai place. Simplitaiea o gustă 
oricine și oricâud: e universală şi eternă, 
Tolstoi a scris fără înflorituri. 


TEATRIUT, ROMANESC. 

— Caragiale e unul dintre cei mai va- 
loroşi seriitori ai omenirii. 

„Vlaicu Vodă“ al lui Davila este in- 
contestabil a doua capodoperă a teatruliri 
nostru. ] “ar puiea obiecia că limba e 
prea muolernă, nu are arhaismele cores- 
punzătoare epocii în care trăesc persona- 
giile. „Răsvau şi Vidra“ le are dar factura 
versului e greoaie. 

Dintre piesele lui Alexandri, Fântâna 
Blanduziei si Ovidiu vor mai interesa o 
imeală de vreme, cu toaţă atmosfera con- 
vențional antică din ele. 

In cpoca noastră, sunt e seamă de au- 
tori dramatici valoroşi şi-mi pun toată 
nădejdea în viitorul teatrului românesc. 
Nu-i spun pe nume ca să nu omit pe vre- 
nnul şi să mi-l face dusman. 


TI VTRUT. STREIN. 


— Pirandello ? Cu regret, nu-mi place! 
Precizia Domnule, nu... cum vrei s-o iei ! 
M”am lorţar să-mi placă şi nu sa putut. 
Bernard Shaw, da. Are lucruri admirabile 
în multe din piesele sale. Nici Bernstein 
nu mă ntulțuraeşte. Piesele lui Bataille 
cura ale pildă Marşul nupfial ori La vierge 
folle. mi-an plăcut ori decâteori au fost re- 
vale. 

Si ai înţeles desigur că nici ruşii nu-mi 
place. Buni registori, buni actori, ca autori 
mă înaloiesc. Întuneric, imprecizie şi sunt 
un spiril care iubesc lumina, claritatea. Ca 
romancieri. însă sunt incomparabili. 


INTRE TFATRU ȘI LITERATURĂ. 

— Se prea puate să fie o deosebire. Ca- 
rageale spunea că teatrul e arhitectură. 
Vei, sunt atâtea elemente care-l îndepăr- 
teuză de literatura propriu zisă. În teatru 
se clădeşie ceva. apoi decorul, timpul anu- 
mit în care se reprezintă, dialogul și în 
sfârşit trebuie văzut. Şi en sunt de 
părere că teatrul nu poate fi încorporat 
literainrii eu care nare comun decât cu: 
vântul 


TEATRUL BURAL. 


— Nu-l avem şi e regretabil. Imi pare 
rău că nu cunosc îndeajuns viața ţărănea- 
«că. De mult mă bate gândul să scriu o 
piesă cu subiect luat din lumea satelor. 























Vigoarea aceea a sentimentelor priiniă 
are d i dia valoare dramatică. 
—- Se poate şi fără stil. Trebuie pu 
centul nu pe felul cum trebuie să votte 
scă personagiul care se 'nțelege are ah 
ini specifică ci pe psihologie. Totul zi 
redai dramatic mobilitatea sufletului. 
„Năpasta“ lui Caragiale, făcând 
iraelie că psihologia Anei e neverosimil 
are elemente dramatice foarie inte 
Aminteşte-ţi de scena cu veverița. A 
elilul acela sobru şi totuşi colorat, d 
personagiile sunt oameni simpli. 


ORTODOXIA 


— Se face prea mare „Shz de ea. 
suntem latini şi congenital: suntem Lipă 
de predispoziția mistică. Nu i se poale 
drept negu ortodoxismului rolul culta 
istorie. Să nu se nite însă că catoli 
a fosi și este încă un puternic şi efi 
vehicul civilizator. Catolicismul cons 
tiv, opus ortodoxismului care e statie, 
c totuşi Jipsit de elanul transcedental, | 
altceva, dacă nu o forță mare — spun 
cum vrei — îi duce pe acei misionari pi 
pustiurile Africei sau ale țărilor arctie 
Şi apoi ortodocşii noştri pretind că j 
popor există o briză de misticism. Da 
"nde ! Trăim într'o epocă de aprigă În 
nezie materialistă. 


PROLCTE. 


— Eu lucrez foarie încet. Când an 
poziţie, scriu o pagină, las lucrul, ap 
altă pagină, până termin. A scrie, e 
lucru foarte serios. 

Lucrez acum la o nouă comedie Di 
noaia, gemenă cu Coriolan şi care, inv 
satirizează problema maternității. 

De piesele mele însă nu 'sunt niciodă 
mulţumit. Aşa se explică dece nu-mi pt 
să e văd. Le/opiseţii nu i-am văztăk 
cât o singură dată. Mi-e groază apoij 
ies pe scenă. Nu știu dece... 

Deși-l rugasam să-mi fie agreabil 
jumătate de oră, domnul Sorbul a sa 
un moment dat ceasul şi a făcut un. 
esal cu -o. disperare: trebuia în seara: 
să plece în provincie și tot prel 
vorba pierduse trenul. j 

Am ieşit impreună în oraş, domnia 
valiza de voiaj în mână, eu cu matetii 
asigurat peniru un* număr al rebistei, 







TEP. ZIARULUI „UNIVIRSUL”, STR. BREZOIANU Nr. 1