Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0016

IDuanver sua 


Anul XLVI Nr. 16 


"=" EWauler'cae 





NICOLAE GRIGORESCU 5 OPORTRET 





LNIVIBSLI. LITERAR 


Re ARIE 





Ctitorii 








PICTORUL NICU GRIGORESCU 


Veta plastică romăncasei ente în plină 
livare si mai ales pictura, Sar crede că 
xeueraţiile trecutului sau jertfit pe alta- 
rul cetei mai Sfin, dintre religii, spre a 
fuce să înainteze mai repede aleşii ce 
aveau sa vină, Dar tut ce sa făcut la net 
«produsul unui singur secol de muncă 
acerbă şi grâbita, MUNCA WNOL OAMENI 
setosi de civilizape și culiură 

Totuşi urbitectina şi pictura au fost 
-ingurele arte esploatate înaintea vreme 
che desteptare a neamului românesc, Dar 
atăt arhitectura câi nai ales pictura, erau 
puse în slujba bisericii creştine, Pictura 
jaicii nu exista. Portretele ctitorilor lăcu- 
te pe pereții bisericilor şi mânăstiirlor 
borneau «lin aceleaşi imbolduri religioase 
“i erau stăpânite de aceiași iuflueuță bi- 
rantină sau italiană ca şi icoanele, 

De aceea uu se poate vorbi de o adevă- 
rată pictură românească, țâșnită din braz- 
dele glici noastre, decât dela începutul 
veacrlui trecut, câmt apare cel mai de 
cainii dintre picturii noștri apaşi şi acela 
cure a ridicat temelia acestei laturi de 
attă ba noi -. Nicu Grigorescu. El sa 
puseut cu darul în sânge: a fost un. tri- 
inis al Divinităţii. să De un sol al nca- 
mului românesc. Ă venii pe lume sărac, 
stâta de sărac, că war fi putut ajunge la 
ninic. saca soarta lui nar Ti vrut, La 10 
sur. mama lui. care îi simjise vocaţia, îl 
dă Ja un zugrav ca să învele „meseria . 
i nenea Ghiţă --- unchiul său — fusese 
zugrav în Pitaru şi sigur că dela else 
trăsese aceustă „penă” de artist. Doi ani de 
ucenicie se seurseră şi micuțul Nicu nu 
pre învățase mare lucru, fiindcă  „pa- 
tronul” îl punea mai mult la altfel de 
meburi şi îl lasa aşa de rar să privească 
CU increază. Oricum, toi învățase el 
ceva şi câul plecă dela dânsul începu să 
inereze singur iconiţe, cu dragostea ce o 
păstra pentru ele, chiar din primii săi ant 
de viaţă... „mult îmi plăceau şi mie Icoa- 
nele câml eram mic. Pentru mine sfinţii 
erau vii: stau cu smerenie înaintea lor 
si eram încredințat că şi ci se nită la 
mine, mă aşteptum să-i văd vorbind, să-i 
val mişcându-se. vilicând mâna să mă 
iinecuvânteze”. 1) 

Duminica se ducea cu 'iconiţele în obor 
i le vindea trecătorilor, minunaţi în sim 
plitatea lor, de darul acestui copil. 

Contiuuă să lucreze icoane cu multă râv- 
vă, ajungând în scuri timp cel mai reputat 
zugav «dle biserici. „lzvorul Tămăduirii“, 
woană făcută pe  Arghezmatarul din 
curtea  mânăsurii Căldărușani, îi consa- 
«ră definitiv acest titlu. 

Dar cele mai frumoase icoane le-a fă- 
cut în biserica St. Voevozi din Agapia. 
vcestea cunt ulimele şi cele mai bune 
icoane ln câte a făcut. Frumuseţea lor 
-tă îu Laptul că artistul neinfluențat de 
pici o scoală, a dat figurilor viaţă reală. 
jiindtă lucra după modele vii şi era de 


1) Viahuţă * Paraul (rigoreacu : 


(1838—1907) 


de LUCIANA DRACOPOL -NEGUILESCU 


prerere ci terescul înfeumuseţează. Sfinţii 
ini nu au atitudini şi expresii cunven- 
lionalc şi academice, cunoscute în pictura 
bizantină a bisericilur noastre. Cu toati 
realitatea umenească ce o punea în figu- 
rile sFiuţilur, ci aveau îndeajuns ace divin 
si cucernic, prin expresiile for de bună- 
iate supremă, de evlavie, de resemnare şi 
de putere de sacrificiu. “Toate acestea le-a 
invăţat artistul singur, le-a simţit instine- 
tiv, Fiiaulcă unicul îudreptar a fost o car- 
te dela muntele Athos cu veţete despre 
prepararea culorilor şi cu câteva infor- 
mații asupra vârstei, îmbrăcămintei, și în- 
suşirilor  ficcărui sfâut, 

Toate icoanele lui Grigorescu, din Agu- 
pia, prin omlularea liniei si armonia colo- 
ritului, se înrudese cu acelea ale marilor 
campioni ai: Ronaşterei italiene, cu toate 
că pe vrema acecu el nu-i cunoştea «e. 
căt priu slabe reprodiceri. Se vede însă că 
între murii artişti este o comunitate su- 
iletească mai presus de timp şi de spaţiu. 

Snecesul ulela Avapia îi atrage atenţia 
lui Kogalniceanu, care îi dă o bursă din 
tezaurul Moldovei, spre a pleca mai de- 
parte. Visul lui de u ajunge la Paris, de 
atâtea ori zădărnicit, se împlineşte de 
data aceasta. lua Paris norocul îl avrotes- 
te și rensinul lu un concurs la Bele-Arte 
este primit iu sânul şcoalei din Barbizon. 
sat în apropierea pădurii Fontainebleau. 
Aici a învățat el să picteze aşa cum a fă- 
cut mai tărziu, Aici a primit direcţia ar- 
tei lui, linia vieţii pe care a mers atât de 
drept şi de aceeu a ajuns atât de sus, La 
Barbizon era grupaţi celebrii artişti : Tro- 
von, Rousseau, Corot, Daubigny. Millet, 
Diaz şi Courbet, cei mai de seumă peisa- 
zişti ai Franţei şi iniţiatorii unpresionis- 
mului. Tuţi au fost profesorii lui, fără 
chiar să ştie, profesori de artă şi de viaţă. 

Cu acești artişti pvisagiul devine un 
motiv de sine stătător, nu fond sau cadru 
ca până acum. 

Indrăgostiţi de farmecile naturii, ei du- 
cean 0 viaţă simplă, singuratică şi linis- 
tită, aproape encernică. La ci a văzut Gri- 
xorescu că purnirile din sufletul său erau 
fireşii și toată viața na eşit din această 
linie trasă de însăşi menirea lui. Timp ude 
trei uni cât a stat la Barbizon, aproape 
nici na știut ce se petrece dincolo de 
marginile păclurii. Lucra mereu în mijlo- 
cul nainrii, trăia cu ea şi prin ea. Aici 
a început să înțeleagă, că trebuia să 'm- 
făptniască în aria lui emoția adâncă ce 
i-o deşteaptă natura în suflet. Odată dru- 
mul cel drept găsit, artistul mai avea 
doar de urmat cu pasul vremii calea lui 
spre izbândă. Și totuşi n'a dorit-o nici- 
odată. Fra o fire timidă, liniştită și mo- 
destă care nu se împăca cu sgomotul și 
cu aplauzele mulţimii. a. cărei apreciere 
nt e cerea şi apoi el na lucea pentru lume, 
ci numai ca să-şi elibereze snfletul de e. 
întîi estetică ce o simțea 


4 


Intreaga operă a artistului se împarte 
în două. Înerările ficute în străinătate 


şi cele realizate în țară, Acera inpă 
țire o putem Tace cu uşurinţă chiar dat 
vam usca piei » sleslusire, fiindcă arii 
sul dă operelor sale varaceter cinic fisân 
du-le oarecum în spațiu. 

luirua voiaj spre țară se opreşte în Ga 
liţia, mule găscşie aşa de caracteristie 
tipuri de evrea, incât cu tot dorul lui d 
țară, imboliul creației îl învinge. D 
atunci datează fuimosul „Celăfean în pe 
speclivă” şi „ltahofnicul din Galil, 
cari au avut atâta răsunet în expoziții 
lui. Ajuns în Moldova, pe care o cun 
cuse pulir. înaintea voiajului în străin 
tate, rămâne fermeeut de acrul cuminti 
cucernic şi sănătos al satelor şi nemureș 
câteva «lin frumuseţile provinciei. 

lubitor «fe spaţiu, «de liboriate, de ae 
el picta foarte puţin în atelier. Cele ma 
multe din vperele lui Grigorescu sunt Î 
cute în aer liber 

Vrăia în mijlocul naturii, se mulțumi 
cu foarte puţiu şi totuşi era fericit, fiind 
sufletul lui mare pus în slujba idealul 
pentru care trăia, nu-și alcătuia bucnriit 
din nimicurile mărunte ale vieţii, ci di 
păneuri şi preocupări artistice, 

li plăcea să trăiască singur, nu fiind 
ura lumea cum spuneau unii, ci pentrud 
lumea iți ia bnpul necesar — lucrul 
mărturisia el și artistul nu trebuia 4 
piavilă nici o clipă din viaţa hui. 'Toal 
vremea Iucra, lucra cu grabă şi cu ardot 
re şi taluşi sigur şi precis. Era de părea 
că artistul trebuia să lucreze mult, cas 
lucreze repede. fiindcă emoţiunea suil 
tcască pe care o simte în fața unui nt 
meni d» natură e fugitivă şi dacă ui 
puterea s'o prinzi în iuțeala ei, ai pierdul 
și încă peutru totdeauna. . 

Prin ţară pictează peisagii româneşti i 
care parcă simţi aerul, lumina, solul 
pădurile noastre, munţii rotunjiți în 2 
aşa cum le-am văzut cu toții, dar par 
totuşi mai Îrumuase şi mai adânei, 

Dorul anilor «le ucenicie la  Fontaj 
bleau, îl duce din non acolo, dar rev 
rea locurilor atât de dragi lui, îl mâhn 
Pădurea rămăsese pustie, 

Dezamăgii plecă să cunoască coma 
de Îruavuseţe ale Renaşterei italiene Și t 
inrile de arfă din bătrâna Eladă. Cu 
[etul încărcat de atătea frumuseți irecu 
se retrase la Vitr, în Franţa, spre al 
din nou în liniştea şi cumpătarea schi 
mică în Care sa complăcut întotdeau 
Dela Viir€ păstrează el cele mai dai 
amintiri din viața lui. Orăşelul acela ni 
cu aspect medieval, cn linişte, cu aer, 
soare şi cu atâtea inimi hune, acolo un 
civilizația nu alterase cu nimie farme 
prospețimii, acolo a făcut el cele 
dragi din tublourile lui. 

Imprejurările politice prin care tn 
iara cu ocazia războiului pentru indepa 
denţă, l-au îndepărtat pe Grigorescu 
motivele de artă care îi erau fireşti: 
blând, senin liniştit şi bun până la sa 


i 













































iul propriei ei persoane, cinstit şi răb- 
Flor, a fost nevoit să trăiască de aproape 
pyăvia războiului. Din rândurile ostași- 
kunde a luptat, a pictat scene din tra- 
dia războiului, poate aşa cum nimeni 
iui la cl na făcut. ln tablourile lui de 
boiu nimic nn se aseamănă cu pozele 
ka de atelier ennoseute în istoria pic. 
Mii, poze iîncremenite văzute prin prizma 
der anumite tendin'e. fa ei totul e firesc 
esențial Sunt freşee ale tragediei răz- 
iului sintetizate  îutro singură scenă. 
hblourile hri de război sunt atât de eloc- 
ile încât unul din admiratorii ui excla- 
i intro zi, relativ la „„Convoiu de pri- 
meri”: „De aş avea acest tablou, lasi 
[ini oraşului Haga pentru sala de şe- 
je a cengresului păcii. 
e sunt toate discursurile meşiesugite 
marilor «liplomaţi ai lumii, pe lângă 
ace «punc aşa de simplu şi aşa de adâne 
işcător bucăţica asta de pânză” 1) 

Pe plaiurile României el găseşte atâ- 
u tolturi «le natură pitorești atâtea chi- 
i caii îl impresionează și-l forțează 
și spue adevărul velevat ochilor lui, cu 
sul artei. 
E Câmpurile însorite, codrii înverziţi, no- 
i înmurii si dantelaţi, munţii profilați 
zarea purpurie a apusului, pământul 
berii de jarbă moale şi proaspătă, ru- 
iul toamnei. florile de câmp şi mestea- 
ini ratioşi, toate trăese în opera sa. Si 
îi sunt de frumoase, că sau găsit mulți 
br să spună că Grigorescu înfrumuse- 
ă natura În realitate Grigorescu nt 
imă nimic. clar el nu picta orice-i că- 
e sub vehi. ci alegea numai  ceeace-i 
pundea gustului său. 
Oehiul lui era creator. Cu adâncimea 
cu puterea lui de a vedea adevarul din 
eri, î se părea că fiecare tuveliş as- 
ande ui suflet pe care voia el să-l scoată 
reliei. De o sinceritate dusă până lu 
atgini, voia să spună tot ce vedea și să 
Umicşoreze o impresie cu care să însele 
be credincioși. Dar, ceeace fixează în spa: 
în peisagint, dandu-i un caracier cinic 
bă mai prenouțat decât prin el însuşi. 
viaţa oamenilor şi animalelor ce tră- 
«în el. Peisagiile dela munte le însu- 
deşte ciobanul român tânăr, voinic, 
um. Crisovescu a prins caracterul et- 
k şi istorie al ciobanului reprezentându-l 
atilurini izvorâte din însăşi viața şi în- 
Heinicirile lui. Cu ţinută nobilă, cu ochii 
pri. dar melancolici şi plini de dorul 
nătlărilor, cu corpul svelt şi mlădios el 
snin și vesel, oțelit în lupta cu viaţa 
i primejdioasă. 
la şes făranul e plugar și boul, tovară- 
| lui cel mai apropiat. Artistul a adus 
„tă acest animal, cu toate însuşirile 
i tipice, E:L este simbolul muncii neobo- 
je, firă de răsplată, prietenul senin cu- 
iute și insăluitor care dă tot şi nu cere 
nic în schimb. 
irancele lui au ucelaş caracter al ra- 
isi al unui sullet personal. 
Î gravilatea figurilor de obicei gândi- 
e — motive truinicu şi posibile de rea- 
iri siutetice — în ţinuta şi atitudinile 
mândre, dar senine, ţăranii şi țărăncele 
i Grignrescu sunt clasice. 
Pin toate aceste însusiri chipurile lui 
| portrete sintetice ale neamului romaă- 
 Deaccea cu toate că cl a făcut prea 
țise portrete propriu zise, figurile lui 
fi considerate ca atari, prin felul cun 
înțeles să le facă. Grigorescu descoperă 





p Vlahuţă, Pictorul Crigorescu p. VI. 


în fiecare figură gândirea care o conduce 
şi îi dă o expresie şi o atitudine firească 
aşa încât ca să nu reprezinle un moment 
trecător, ci toată viața sufletească a in- 
dividului. 

Prin felul cum a înțeles el să înfăptu- 
iască în artă episoadele din viaţa țării şi 
poporului românesc, el este un rapsod ul 
pământului nostru, este acela care a ridi- 
cat la motive de artă atât de simple, dar 
atât de elocvente şi de adânci farmecele 
patriei lui. Iutăţişând opera lui poezia 
muncii și a belşugului românesc, el face 
marea Îrcscă a neamului tol atunci când 
Puvis de Chavannes o făcea pe a poporu- 
ini francez. Şi ceeace ace şi mai îrumoase 
vperile Îui, este acel aer de adâncă reli- 
giozitaic, ucel suflu divin ce domneşte 
peste toate, şi pe care artistul îl păstrează 
incă din vremea când cra: „Meşterul 
Nicu”, 

Mai pe scurt ideea care străbate întrea- 
ga lui operă este glorificarea feumuseţii 
naturale din ţara bui şi cea mai simplă, 
dur cea mai sănătoasă definiție a ţăranu- 
lui vemăn. 

Toate aceste idei le-a înfăptuit autorul 
intro formă cu totul adecuată, fiindcă lu 
el capul, ochiul şi mâna lucrau întrun 
ritm perfect. Între idee, motive, linii și 
chiar culoare a fost întotdeauna o uni- 
tate  desănvirşilă. paenită din adâncurile 
“-ufletului său de artist prin instinct, 

Votuşi tehnica lui este aceea pe care a 
învăţat-o dela maestrii francezi, dela pei- 
<agiştii grupaţi la Barbizon. Pe atuuci în 
Franța începuse să se nască ideea impre- 
sionismnlui şi era firesc ca iniţiatorii să 
fie peisagiștii, Fiindcă motivele din exte: 
vior văzute la distanţe mari, îşi pierd 
conturul şi a-le preciza e un neadevăr. 
Grigorescu este condus de acelaş princi- 
piu. Lucrările lui de exterior — și aşa 
sunt cele mai mulie — au o linie nepre- 
cisă abia cstompată si totuși foarte carac- 
teristică. la portretele făcute în atelier, 
această preferinţă tehnică se păstrează în 
măsura posibilităţilor. Linia nn mai este 
atât de nebuloasă, dar e făcută din seg- 
mente de linii şterse, care ies mai muii 
din culoare. Cât despre felul cum mâu- 
nuește penelul putem spune, că se aseamănă 
mult cu cuntimporanii lui din Franţa. Lu- 
crează liber, în linii mari simplu şi firesc 
şi totusi pune atâta suflet în vârful pe- 
nelului. 


Tot dela francezii din Barbizon păstrea- 
ră Grigorescu preferință petru coloritul 
fumuriu, cerul senin, străveziu, contrastele 
de culori în unele cin peisagii. „În apus de 
soare la Ba:bizon“ sau „Pe plaiu” pădu- 
vile întunecoase, cerul deasupra lor roşie- 
vic și pelusa moale pe care pase mieluseii. 
sunt surori cu peisagiile cunoscute ale lui 
Corot. Par în cele nui multe lucrări Gri- 
soreseu piistrează această influenţă numai 
ca n [linie de conduită. pe care maeştrii 
lui au stiut «doar să i-o scoată la iveală 
din suflet. 

Spre sfârsitut vieţii, când pânzele lui de- 
vin mai mult decorative, aerul peisagiilor 
e mai străveziu, lumina mai fumurie, mai 
albă. Aerul «de seară. aerul dimineţii încă 
umed de rouă. purpuriul apusului în care 
joacă firicele de praf, aerul înălțimilor sau 
aerul de şes, teate asten le-a cunoscut și 
le-a simţit Grigorescu, înfăptuindu-le în 
arta lui. 

Beţia aceasta de ace şi lumină devine 
alta în interior. În puţinele lucrări din a- 
ceastă categvric. între care mai caracie- 


UNIVERSUL LITERAR. 


245 
ristice sunt „La vafră” şi „Interior din 
Vitre”, lumina lui e rembrandtiană. Iu- 
mina vine de obicei dintro singură direc- 
lie si clurifică puternic spaţiul pe care 
cade. Restul rămâne în scmi întunericul 
interiorului, 

Dar oricuun av fi lucrările lui, din orice 
domeniu artistic, ele au toate aceiaşi va- 
lare unică în arta românească, fiindcă 
pe lingă că au deschis un drum neeuna- 
scut, ele sunt şi loarte reuşite. Aceasta fi 
indeă artistul lucra en entuziasm. cu un 
fet de «ragoste de frumos cum rar poli 
găsi, Pentru dânsul arta a fost o bucuri». 
un prieten, un duhovnic în faţa căruia îşi 
deschidea tot sufletal, 


Prin toate darurile cu care l-a înzesirai 
Dumnezeu și cu felul cum cl a ştiut să se 
dea tot ariei, Grigorescu este cel vai de 
seama artist al trecutului nostru. Acela 
«are a scris în cartea cea mai simplă, dar 
cea mai elocventă, întreaga viață a popo- 
"lui românesc. 


LUCIANA DRACOPOL-NEGULESCI 


25 IDD EEE ENI 
NOTE BIOGRAFICE 


Nicu Grigorescu s'a născut în satul Pi: 
taru dia județul Dâmboviţa în anul 1855. 
tra al saselea copil al Rusandrei şi a lui 
lon Grigorescu, familie de oameni săraci 
şi sigur că naşterea lui un adusese prea 
multă bucurie. Totuşi mama lui îl iubea 
mult, poate fiindcă era aşa de plăpânii 
și aşa de curminle sau cine ştie... să fi 
presimțit ea ceva lin viitorul lui? 

In 184% tatăl, singurul lor sprijin moare. 
iar mania îşi duce copilaşii lu Bucureşii 
în casa mătuşei Mărinca. Scdean în ma- 
halaua Cărămirtarilor. Mama  Rusandra 
încra din greu să hrănească atâtea guri 
Nămânde. 

La 10 ani Nicu întră la un zugrav. la 
care învață să facă icoane. Cea Inni feri- 
cită zi din viaţa lui a fost atunci câni 
puse în mâua mamei banii luaţi pc prima 
icoauă. Cu vremea a ajuns un zugrav re- 
putat. Kogălniceanu îl sprijineşte să plece 
la Paris şi printrun concurs ajunge la 
Barhizcu. 

Era atunci numai de 23 ani. Dorul de 
ui săi îl face să se reîntearcă în țară, dar 
Ministerul de artă refuzând să-i primească 
serviciile, se reîntoarce din nou în Fran. 
ta st se asează la Marlotite. Viaţa lui se 
împarte între Franţa şi Patrie. După ma- 
vele dezastru al Franţei din 1870, face un 
voiaj în ţările ariei de altădată după care 
se reintoarce ia Paris şi de ucolo se sta- 
bileşte pentru câtva timp Ja Vitre. 

În timpu! războiului de Independenţă a 
poporului românesc, iar parte la campania 
groaznicului masacru. 


Toată :viața şi-a petrecui-o călătorind 
spre .a găsi motivele artistice de care avea 
nevog: Spre bătrâneţe se instalează defi- 
nitiv la Câmpina, unde își face v vilă 
și un atelier de lucru. 

Cu puţin înainiea sfârşitului, deşi deja 
bătrân, proecteaziă cu niște vechi prieteni 
o călătorie mare prin țară întrun chervan. 
O visase din prima lui tinerețe şi acuma 
asa de târziu, tot ar fi vrui să n realizeze. 
Dar visul nu i se împlini. Intro după masă 
caldă de lulie işi dădu sfârşitul. Fra în 
21 Tulip. o Sâmbătă din anul 1007, 


I. D.N, 





944, = UNIVERSUL LITERAR 


poe zane 














VICTOR EFTIMIU 


NOCTURNĂ PARIZIANĂ 





Ce sombră și largă tr-steță se'ntinde Letargic adoarme orașul în ploaie 

Cânu picură ploaia pe ape'n surdină, Și zurielen noapte răsună sonore: 

Când picură ploaia pe avele negre Perzându-și ecoul pe apr, daparte 
Pătate, departe. cu stropi de Imină! Ofteazi in turnuri târzi.le ore... 
S'aşterne atuncea imensa tristetă S'ascuni vagabhonzii subt vechile poduri 
Din nopţiie toamne! răsfrânte în mare Și toita se umple de sgomore strarii: 
Tiisteţea ce doarme în :nimi cernite Ii mârâte câinii ascunși în. unghere 

In vieţi risipite pe a crimei cărare... Şi-aleargă, speriați de lumină, enzganii-.. 


D. ANGHEL şi ST_ 0. IOSIF 


LUI GRIGORESCU 


Se fezzănă în vas adule Si drumul parcă urcă n cer. Isi lasă burma rusi pită 


in mândru car purtul de boi: Privind cum troce mânerul cur. 


Pe ele pe ne 'nturnatu cale Pe unde treci un bani da viata 

Sia albi ca neaua amandoi, S: "mbină felu imi de flori, Smacun, cănd carul se opreşte 
Precum ti se schimba la față Și plâna lălăngile în ecou, 
Paleta n sute de culori. Aatura parcă relrăește 

ar carul tău. căt e de mare, Cel de pe urmăsal tău tablou. 

Pieacoperit desun livicer. d umit de farmec o clipită Din .Caleidos [e A 

Sr munții 'nulți privesc «lin zare lo sus, păstorul lesondur ani „Caleidoscopul lui Ă, 


SUFLETUL PĂMÂNTULUI 


Belşugui râde n kunuri, burdufurile“s pline : În poala unui codru miyesc într'o poveste 
Pământul mă cuprinde. isvorul mă frământă, Şi-aluner în cavale sub degete duioase 

Stau întrebare caldă pe mal, şi m cercuri lime, Şi mă ride în stele eu brazii de pe eresie 

la risipesc eu apa cântând și apa cântă, Şi cern argint de stele pe căi întunecoase, 

In plajă aurie, simt trupurile albe „Sub munţi de bucurie, uitaţi-mă n monminte: 
Sdrobind cu sâni de piatră nisipul mueua fierbinte Troiţele bătrâne vor putrezi pe drumuri : 

Si mpovăraut de visuri, mă "nnalţ cu seva. n nalbe : Culcându-se domoale, în vraja lor cuminte 

Şi torn miresme n floarea lipsită de cuvinte Ceasloavele aresc ferburi şi ierburile senumari 
Mam smuls din întuneric şiracum, în ficare Şi peste scrum, araşe, dim stâncu mea legate 
Mă furişez molatec odată cu lumina Tălăzuind spre mine, în ceas de sânge greu 
Plutese odihnă sfântă alăturea de care Pe vechile altare mătănii lungi vor bate 

Şi lăerimez cu ploaia, cu noaptea, cu grădina. Şi mor şti că'n durerea cuvântului sumt eu... 


TRAIAN IONESCU 
MAMA 


Ades 'n templul inimii mă mebid : fiu strălucirea căilor lavtee 
Pereţii goi. În faţă un profil: In nopțile cu cer îneremenit. 
E tata şters de vreme, Apoi vid. 

Mlă "ndrept în spre altar şi îl deschil : 


E mama cum o ştiu de mie copil. Învi tremură gemuuchiul, mi se pleacă 


ȘI lunecă pe lespedea de lut 
In timp ce lacrimi calde mă “îneacă, 


O palinlă figură de femee | _ Mămucă! tu în inuma-mi săracă 
Icoana frumuseții ce-a pierit : Esti singura podoabă şi avut, 


Loi ochi albaştri, mari care schântere 


|. MARINESCU-WILLMER 



















































- Ah! De mult nu vam plimbat în 
tăsură le ţara. vorhi la, sotia lui Nlisu. 
ivi pe fereastra trenului câmpul cu 
i de grâu. ce păreau că fug  înlirăt 
pre Hucuresti 

- Dar cu... î răspunse Peaterina, sa 
ia [ui Denvar. 


— Să aul copitele cailor: map. trap- 
ep trap si trăsura poca poca-poca, iar 


timpul cei: pomii de pe marginea soselei 
şi se furiseze încet în urmă, 
- En plăcere, dragă! 


! 

Ed 
E 
= 
2 


= Flla!. 

- Asa e. că o să mergem și la 
i ne scăl:lăm 7... 

— Fun prunul cn nisipul moale. cu la 
maia 1... spuse Ăfişu. 

- N zei verte pe malurile Argesu- 
i! compleetă Robert. 

— Să-i spunem, să mergem repede, sa 
âncăni ce-on: mânca şi să ne rămâie timp 
piu Ârges.. pentro plajă le 

— Pui fripţi).. ce nui pui fripii are 
luncu, spuse iar Robert. 

- Uat cu măniălignță si cu ouă multe 
ăcoapie. terciuite prin unt, complect 
SIR 


Arges 


- Brânză de vacă proaspătă cu smân- 


pă, sue Demar, are nea Tuncu, niște 
ântână !... 
- En Arousul îl vreau! spuse Fila, 


aia să porunciţi trăsurilur să Inearză 
te!.. Mă lăsaţi pe mine să mă sui în 
isura dinti... si ştiu vu ce facu. 

- Te lăsăm... 

- Să vedeţi voi !... făzăduese baczis vi- 
iului si me duce ca vântul... 

- Ar fi trebuii să aibă masină, 
EUL 

- Are a rablă. a) cărui motoe sa spart 
ia invhejat apa în el asță iarnă. pe ge- 
ile alea... îi l-a lăsat GariBaldi cu apă 
el! 

- Vai. 





nea 


(e bine ur fi fosti că avene musină.u. 
trisurile de... obicei vechi... 

Tot vorbinci astfel. Misn en Ella lui. Pe- 
ru nevastă-se, Mitică cu sotia și co- 
| tor. si cun Robert. un flăcăân voinie. 
ameniră aţunsi cu trenul si în gara 
» trebutan să se dea ins si de unde 
plece cn trăsurile până la Conacul 
iei Îni nea lanen“. un scriitor de nu- 
e si pricten hun cu acesti functionari 
lbriirie. 

Drum! det: gară pâni la Gârlesti 
inia În; nea lancu. frehninu să-l facă 
eu trăsnrile — cel putin asa sân- 
ră ei, 

San dat eroii nostri fos. din tren. fie: 
cu câte ceva în mână: unul co da- 
rană cu vin— earantat firă mitilic.. 
leu o cufie de carton cu plăcinii si 
prăjitimi. iar altul ea alt pachet. în 
avea vre-o zece poriveale. Sotia ni 
ar ea în mână o păpușă și un Fluer. 
tare îl ducea copiilor lui nea Iancu: 
Constanta lui Nfitică îşi duce cupilul 
mână. un bhiiețel ca de îrci ani. 


re- 


peronul gării fură întâmpinați de 
ruen lancn. care avea în ntână o lisci 
Hriar si în cap pălăria ui veche. cu 


inile Jăbărtate. ce atărnau nrereu 
e. 
Noroc nea lancule! Noroc! zisera 


sl. iutinzânud să dea mâinile cu el. 


Noroc, băeţi!,. Bine-aţi venit săni- 
tOȘi.... si be strânse mâna la fiecare. 

Nerastă-mea ! recomandă Mitică pe 
iloanua cu copilul de mână. 


Nevastă-mea | spuse si Demar. re- 
comuni pe doamna ch păpusa. 
-. Piţi bine venite Coniţe! răspunse 


nea Laneu zâmbitor şi cun aer grâbii, Titi 
bine venite! 

Să mergem băcţi. că până la mine 
mai e niţel ctrunr.. 

Hsiră cu toții în dosul gării și îi duse 
lu v briscă. În cure era înhănută o iapă 
neagră şi grasă, 

Vă recomand pe Surica. iapa mea. 

care «pân Dumnezeu si ca. u să ne ducă 
ucasă la Gârleşti, 
Nu suntem mulţi, nea lancule ? în- 
Misu. 
Sens, doar no să nc 'nghijim unii 
pe alţii. ca să ne facem mai puţini... Om 
merge cuiu om putea, numai Surica să 
vrea | 

Surica, când văzu atâția înşi pe lângă 
briscă, alhii achii, bătu din picior şi pnlni 
pe nas mofăind «din cup. a «upărată, 

În «ară nici o altă trăsură. nici o altă 
riscă, 

Suizi- vă sus şi Tăceţi-vă loc cun ți 
putea, că mă duc să jau vre-o zece pâini 





trebă 


proaspete, le spuse nea lancu. Si cel îi 
lăsă în jurul priseii. 
Doumnele moţăiră din cap și sontiră 


între vele: 
1 nde să sedem toți ? întrebă una. 
—  Brisca are numai un leugăn.  răs- 
punse alta 
=. edltcă,.. lică.u. credeam că o veni ci 
vre-o donă trăsuri |, 
Spnneai că e hogat, nea lancul pro- 
jesteazi alta 
— Dacă era bogat. dragă. nu era scri 
itor, explică Demar. 
Fireste ! . compluctă Misu. Poeţii sunt 
les 





blesternați să maibă haui.. In locul 
înc bani nnmai librarii cei mari. 
SE mare nici pălărie cum se cade! 


-opti ana. 
Suupta !.. “ar putea să ne audă... sade 
tusine? zise Robert, 
— Fi. dar cum ne suim 2... 
-- [aide... hăăipi.. Asa < puse Mi 
teă —  Asezati-vă vot eneoanele. că nni... 
sm mere, mai pe drie. mai pe jos, sun- 


tem bărbați... Ce să facem ?.. 





Când sosi nea lonzu. în braţe. cl eu 
cinci păini si băiatul dela brutărie cu alre 
cinei. cucounele se "nehesniseră câte irele 
pe leagănul briscei. în urmă. Băeţasnl stă 
tea în picioare, rezemat de genunchii 
mă-si. i 

Noră suiţi, neică și voi? ce mâi 
staţi 2... Dar nu. TDemar să se uree că 
ema stub.., Mitică. Misu si cu mine mai 
stăm niţel. că Surica are un merchez!?.. 

— Merchez 2... Zău ce merehez are nea 
lancule ?  Intrebă Misu. 

Maui încei. să nu ne auză, le răspruse 
nea lame. că ar fi în stare să ne facă 
poniul... 

- 7âu? ve pont? 

Lăceți si ziceți Doamne ajută... De- 
stai mai spre cucoane. 

Dece, ucu Tancule ? 

= Sai oile acolo nude-ți zic. nu a- 
colo une te-ai aşezat. Și jine copilul. Su- 
rice astârle și din picioare și te omoară 
sin brișcă, 


nat, 


"văzut-o. ce 


UNIVERSUL LITERAR, — 245 


SURICA LUI NENEA IANCU 


de 1. C. VISSARION 


— Hi: Surica! striză el și o ameninţă 
cu fisca 
Surica rămase însă nemişcată pe loc, 
si Fuâi nuinai din cap si din coadă. 
Nu vrea? întrebă Mitică. 
Aria tabeti.. spuse nea lunete, Apoi 
use umarul la liocă, împinse și zise tare 





iii? Snrica ! 

Snrica ce simţi lovită de lama Driscei și 
începu să se dea îndărăt și să împingă 
brisșra înspre uluce gării 

— Hut! To! Hut. firai a Dracului! 
Ho-ho tb... mâncate-ar upii 1... 


Pune mâna neică Mitică... Misule... Aal.. 
păi ce erederi că-i asa? Impinecti îna- 
inte so răzbimu. Că, uite-o. împinge bris- 
ca indarat, 

Câte îrci împiuseră risca peste ea, o 
loviră. dar eu se lăsă as pe oiște, rupse 
huluba din stânga şi căzu jos încuvrcată 
În name 

— Na! 
pocinogul ! 

— A rupi aia? 

— Sa dus huluba... Dar stati... encoane 
lor... 


lirai a, era să zic, Ne făcu 


Ne dăn jos? întrebară ele mirate 
“i înfricosate. 

Nu. nu, am eu aici în fân o hulubă 
Scoatem pala si punem 


întâi să descuscim pe Su 


de rezeri a... 
pasta... Dar 
citite 

Misu puse mâna încercând să ridice iapa 
e jos... 

— Săi neieă. ce faci 7... Fihe. iapa e 
area al draculni. Stăi să-i iau streanzul 
din văseruee. Nu vezi? Ă căzut ca o 
iapă în ham... 

— Si nn că nn poate, ci că nu vrea! 
zise Domar. 

Păi asta-i-e tabetul... E o iapă foarte 
hoută... Când vede că mai pui pe cineva 
în briscă. pune şi ea tagă: nn mai por- 
neste ! 

Bate-n! 

O ho! l-am aprins si talaj de 
vindea <ub hurtă si a jucat pe foc până 
la stins. «dar de pornit tot na pornit, 

— Dece ro vinzi. nea Lancule ? întrebă 
Miucă. 

Pentencă nu cumpără nimeni... De 
câte ori nu uim dus eu ea în îârg so 
vând... Cânl se mai punea un om în 
hriseă lână amine, Snrica mt mai pleca. 
credea. pe semne. că e greu. iar muste: 
riul săzâni ducea dracului. 

— Si eine te-a păcalit cu ca? 

-. O Penwie văduvă. care mi-a priit 
si Prnmoasă Î Am erezul-o pe envâni. 
pii-i e mpa bună, i-am cat pretul ceri 
“i am plecat pe ca călare acasă. Când un 
era să mai fac? 

Delu o lună am încercat so vând în 
pierdere. dar cît paci să mă "nfrire și 
musterii. după ce-o vedeau că nu por- 
neşte. e e a i 

-- Are nărav vere. are  nărav 
porneste, Asteia pătălăul îi aninăânca ca 
pul!? spunea câte unul. 

In vremeu astă Surica fu descrreaiă. 
«culată în <us si bhuluba runiă înlocuită 
cu cva de rezervă. Până se Tăcură asta. 
SU SCRISCSC NN Cctas, 

= ii c-ar fi bime? zise nea lancu. 
Sa rănâic numai copilul în briscă, ceilalti 
să vă dați luți jos, să treceli "narnlea vi. 
să rădeii. si cu să mă sui singur si so 
purnese,,. Apoi. dupa ce free de hi. Mi 


usa, Se 


de nu 


240, 


î—_——- 


UNIVERSUL LITERAR 


tică se suc sus pe codirlă si ca mai voi- 
nic, apucă de nână pe câte v cucoană şi 
o sue sus prin codirlă. Acolo cucoana 
ince chituc, Apoi alta, e asvărtită sus, si 
alta, până vă suiți toți, dar să nu vii 
auză și să priceapă că suuteţi sus, că Su- 
tica tar să opreste! 

Cucuanele se dădură jos triste, proba- 
bil gandindu-se Ja plăcerea de a se scălda 
in Argeș si a face plajă pe nisip. 

Surica se uită după ele, ciuli urechile 
și porni singură. 

Din fugă nea Iancu se urcă sus şi o 
tinu cu frâul. ca să nu se mai uite în 
lături și iar să vază umuşierii ve trebuia 
să-i ducă cu. i i 3 

Mitică, cu luptător de circ şi boxeur. 
ridică in braţe dinir'un salt pe nevastă-sa 
și mai mult v asrârli în codirla brişeei. 

Cucoana vru să protesteze, că wa fost 
asvârlită ” delicat, dar nea Tlancu îi făcu 
semn cu degetul pe buze să tacă cii aude 
Surica şi sti iar. şi cucvana strânse doar 
din ochi și diu fălci si tăcu. 

Mitică luă apoi pe Ella lui 
hraţe şi u asvăârii şi pe ea. 

Constania bi Mitică o prinse repede şi 
bicercă să treacă încet în fața leagănului. 
T'eaterinn lui Demar alerga roşie pe lângă 
Sriscă. încercânml să se urce singură din 
fuwă. Beusi ea si câte trele cuceoanele se 
asezară tăcând pe leugăn. 

Mişu şi Demar se urcară și ci, Robert se 
asvârii în eadivlă. Surica vru să "ntoarcu 
capul să sc uite, i se părea pesemne greu; 
dar nea Taneu o ţiuu cumpăuită în frâu, 
imboldind'o cu coadu fişeei. 

Mitică se agălă şi el, iar Surica încetini 
irapul, zata să se oprească. Un nou boli 
» făcu de asvârli cu picioarele în codirla 
de dinainte. iar nea lancu, se feri şi căzu 
în braţele lui Mişu. 

--. Ho Surica !-.. firai a... volt... 
tem numai cu și cu tine... 

—- A dracului. nea Tancule ? întrebă 
Alitică. Dur Surica l-anzi și se opri. 

— Iaca ua !.. acuşi suntem ai dracului 
si cu tine Mitică, nu numai cu şi Surica... 
Daă-te ios şi mergi înainte. să te vadă ca... 

— Mă au dracului iapă !.. si Mitică sări 
jos. Surica îl văzu, se opinli şi porni în- 
cet, înect şi apoi iar la tăcăneală. Sc ve- 
dea însă că-i era greu. Toţi ar fi vorbit. 
si-ar fi exprimat şi prin cuvinte mirarea 
că, au văzut o iapă ce nu vrea să ducă 
iv brişcă decât pe sfăpână-său. 

Mitică rămase în urmă şi se urcă prin 
codirlă, lângă Robert. Surica încetini tra- 
pul şi sv să se uite îndărăt spre brişcă. 
“lar nea Tancu o ținu egal de amândouă 
părţile frâului, și ea nu sc puiu uita 

— Haide Surica, haida... şi ca o Înă iar 
la țăcăneală, dar opintindu-se ceva mai 
strasnic., ; 

Cucounele fâceau gesturi, 
'nfundate si arătau la iapă.. 

— Lu îi cânt Suricăi mele. începu nea 
lancu care-și păstra încă veselia. 


Mișu în 





că suu- 


râdeau pe 


Haida Sura-Sura-Sura... 
Vezi cum păcăne lrăsura ?... 
Maida-hai, “mai repejor. 

Că nai bube lu picior]... 
Haida Sura-Sura-Sura... 
“uzi cune cântă frăsura ?.., 


- Ba trăsură ! zise Ella lui Misn. but: 
unind de râs. 

Snricau civli urechile şi se opri !.. auzise 
ca nai e cineva în brişcă. 

Nat... Si făcn semn lui Ahitică si se 
dea iar fus... să-l vază iapa și apoi să se 
«ue încct si pe nesimţite. 


—- Să fin al dracului dacă nasi impuş- 
ca-o, nea luncule! zise Robert sărind rel 
jos. Cucoancle vrură să vâdă, dar neu 
lancu le făcu semn să rable, că e peri- 
vol de a fi date jos cu toatele.,. 

Surica porni iar și Robert se urcă tă. 
vân. 

-- Mai Surică!? hai Surică! 

Ca ești iapă tinerică... 

Merai ca melcul şi mai și... 

Hai Surică, hi-hi-hi !.. iar cântă ucu 
launcu iepii. 

Cucoanele leşinară de râs: dar nea 
lanen cântând tare ca să le acopere chi- 
cotelile, le făcea semne disperate să înce- 
teze. că le aude iapa şi se oprește. 

Distanta «te zece kilometri până acusii 
la mea lancn, nu se făcea așa repede cu 
Surica. 

Sotia lui Mitieii. întrebă priu semne că 
mai c deparie. 


— Hai Surică, iudearmună, indeanntă, 

Că tu stii drunur ce 'nseamnă.... 

N'astepla să-ți mai dau ghors, 

Mai avem pe căt am mers. 
Cântă nea Jaucu Surichi, ca 
soției lui Mitică, 

In satui Plopu. avocatul Rădescu, sa- 
Iută până la pămăut şi vorbi: 

- - Mâine esti liber, nea lancule? 

— De ce? 

Vreau să te rog cota... 

Nea lancu trehui să oprească pe Surica. 
ca să unu fie nevoit avocutul să alerge 
lupă brişcă. 

Avocatul veni, didu mânele, si după ce 
supti ceva lu urechea lui nea lancu, vru 
să afle mai mult... 

— Prieteni dela Bucureşti ? 

„Da... răspunse Mitică. Surica 
se uită si începu să sară în ham. 

— Dar ce are? întrebă avocatul, ferin- 
du-se să nu-l lovească. 

— Are draci !.. răspunse nea lancu scâr- 
Dit... este iapă cu nărav şi hoaţă rău. 
Asta se vede ca fost fată în casă în în- 
iruparea ei dinaintea ăştia... F prea hoa- 
ță... 

Vru să plece: 

— fai Suvica !... 

Snriea începu să dea îndărăt, 

— Vrea să ne ducă îndărăt la gură! 
spuse si Mişu. 

— Da nu nai vorbiţi frate... că nu mai 
ajungem acasă până diseară. 

Avocatul luă e prăjimă din curte-i și 
tihără cu ea so lovească. 

Suvica însă nu vrea şi se da îndărăl me- 
reu, 

— Stiti ce? Stai să-i cânt. Apoi eu si 
cu Mitică, so iragem în urmă, că ea de 
necaz. şi că să nu facă ca noi, o să... 

— Pornească nainte ! zise Demar. 

-— Nu zi! nu zicetți nimic... nu mă 'uţele- 
veţi că trelue să taceți.. că poate ne 'nțe- 
lege planul... 

Si el începu să cânte tare: 


— Dați-vă jos? Daţi-vă jos? 
(asfa nu sade frumos! 

In brizcă. Surica mea 

Nu vrea să ducă pe nimenea! 


raspuns 


îusă 


Si el le făcu semn să stea pe loc. că cl 
doar cântă. ca să mintă iapa! 


-— Ei haida Surica, li gară de nrei, 
Să vezi acolo, ce fufe mai iei!... 


Si "ncepură so 'mpiugă îndărăt 
Merse ca ca zece pași, dar şe supără 
și v pori înainte. 






































—- Nut. hai îndarat!.. şi el se 
că o Tmpinge să nu meargă. 

Snrica o porni pe Îugă tot înainte, 

Nea lancu se asvărli în brișcă şi d 
"i toți tăcând, afară de cucoane car 
se dăduseră jos. “ 

Surica porni acum pe fugă şi api 
la aruncate. De aci se aşeză pe mer] 
fiece lovitură de fişcă câte o fâţăituri 
coadă : dar nn se mai opri. În capii 
tului Gârleşii. ea domoli pasul... 

li trecuse se vede necazul. Neal 
începu să-i cânte: 


—  Haida Sura-Sura-Sura 
“duze cum cântă trăsura ?... 


Cucoanele isbucniseră în râs şi spus 

— Ce ofi. o fi... vrei să plesnim 
râs 7... Fiţicar Surica a dracului, ea n 
culce! 

Surica însă se opri şi cu capul în 
văzu pureoiul de muşterii de pe spin 
el. 

Mai e departe ? întrebă Constanţa 
Mitică. 

— Colo. unde se vede salcia aia ș 
loasă., 

-— Merge şi pe jos. 

Se dădură toţi jus... Nea lanen in 
diu umeri plictisit şi el. 

Şi de mai cra şi Bărbulescu, apuiţ 
lută de tot... A 

Ce sa rugat ăsta de noi — vorbi 
mar. Numai Robert îl întărâta. că es 
nea cu nmutră de serios : 

„Să-l luăm mă și pe el!... „Dan 
poate omule, suntem prea mulţi — îi 
pundea Mişu. Ce-o să ne dea nea b 
la atăți să mâncănr? Lasă altă di 
„Ba nu == spunea el =: merg  acuş 
Vreau să viu şi cu cu ui Coş cut ouă d 
nea lancu, cu un iepure, cu o oală de 
cum veniți voi si cum vă aduce 
souii tot mereu“. Robeut, tot mai şir 
intărâta : „Aşa c mă... ce aveți 
Bărbutescu să nu-l luaţi 2... Domnule d 
vrei să stii, săți spui eu adevărat. 
am fost la nea Iancu... Oule de giim 
le rânesți cu lopata din vreo Cinspre 
voteţe de găini ce are! În zăvoi isp 
cunt curat turmă de oi! Sa sperial 
i-l usucă cu mizdritul... Se duce copii 
nea lapcu şi-i vânează cu arcul!,. ! 
Mouăzeei de vaci cu lapte. face atâta 
de-l pune în putinele, E moșier mare 
lancu !,. Sa hotărît, domnule, mâine 
cu noi“. „Nu se poate Robert! ce 
nebun, vrei să pue nea lancu căioi 
noi !... Atâţi şi suntem destui, se ned 
Misu. Fi, unul mai mult sau mai puț 
Ce va să zică, la treizeci de vaci, lao 
mă de iepuri si la douăzeci de colț 
găini !* Bărbulescu tocmai atunci pră 
că Robert minte, fiindcă mărea nus 
lihionilor lui nea Iancu: se înbuli 
plecă dintre nvi spunând: „Să mă 
unmai voi bunătăți! numai voi! 4 
legi de librărie sunteți !*. Ne-am p 
răs? -- Să știți mă, că Bărbulescu iş 
«hipuice turma de iepuri spusă de Ru 

Dar ce-ur fi zis el acuşi pe drum! 

— Vai cântă-i!... cântă-i, că 
nea lancule! zise Flla... 

—. De conițelor, aşa e la fară!. 
cu sinovat ? iapa e vinovală.,, 

[a 12 şi jumătate intrară în curte f 
In brişcă numai nea Lancu și copi 
Mitică. 

— Cata 
departe. 

— Da slecând!)... Dar de ce aşa lână 


masa nevastă ? îutrebă 











































ia ora 6 portarul răsuci cheia în uşa 
gea a muzeului şi se pierdu prin umbra 
widorului lung până ta camera lui. Pân- 
rele și sculpturile, ca nişte adevărate cu- 
plopere ce crai, rămăseseră în semiob- 
suritatea muzeului să se privească tm 
pe alta reci şi nemuritoare.  Marmorele 
mai radiau îucă «destulă lumiuă. in dev- 
shi de brouzurile care, ca nişte ciumu- 
he, vinete și negre, căpătau din ce în ce 
aspecte «le «diavoli... În muzeu sc mai gă. 
sa un vizitator. 
Portarul uu-l observase ca să-l polica- 
să afară şi nici acesta, scufundat în con- 
templarea tinut „Sbor de îngeri” cioplit 
de un mare maestru al cărui nume nu-l 
țin, nu sc gândise măcar 0 clipă că la 
ma 6, muzeul ze închide și ca atare să 
plece. 
E drept. omul era venit din provincie si 
intro capitală nu poţi cunoaste toate ros- 
mile. Vă rog nu vă închipuiți însă un 
posincial ca oricare. Vizitatorul nostru 
wa șef de gară undeva aproape de hotu- 
ul ţării. Rar «de tot, după e cerere de 
enceliu adresată direcțiunei şi rcîntoarsă 
ia rzlouția favorabilă, scăpa bietul om 
le slujba lui cu multe răspunderi -— și 
aunei se repezea în „cetatea lumina”. Cr 
pat acestea, omul se instruia întrun 
nod decsebit «de pasionat, 
Citea ziare, reviste. cărţi. studii de spu- 
dalitate şi mai ales îi plăceau reprodu- 
terile în culori «lin susiratiunile nai de 
samă. |utre 2 ţizuale de tren si intre 2 
mdine «dela staţiile smtermediare îl găsiai 
wideauna aplecat peste paginile cu siruri 
de înțelupciune. Asa dur, putea provincia - 
bl nostru să aibă rafinamenie de sințire 
şi juțelezere demne de râvnit si de alţii. 
Şi în această îi. după o masă eopioasă 
te prânz prelungită cam mult, îniro ho- 
teză depe bnlevard. cu Bragliiiaă si cu un 
pielea întâlnit din întâmplare si pe care 
m-l mai văzuse de câţiva ani. trebuia 
ăşi caute si de suflet şi zcl mai nimerii 
ler pentru acoasta. cra vizitarea unui 
nuzei de artă. 
Și datorită în mare parte vinului. îl a- 
vma o înflicărare deosebită... dar ..Sbo- 
nl de îigeri“ începea să nu se mai vali. 
Dspăruxe mai întâi expresia ochilur foar- 
t fin lucraţi. apoi zâmbetele de aderă 
ali îngeri şi în cele din urmă buclele si 
eu rămăsese «lin grupul acesta alb de 
aarmoră un fel de nălucă în goană dupa 
sa pe deasupra abisului. Aripile îngeri 
br păreau giulgin nălucii Dhătul de vânt 
rămas în urnă «lin viteza sborului ver- 
iginos. Dorinu! Ifrim, asa îl chema pe 
ful de gară îşi îngropase în ochi aecu- 
imapină şi rumozând-o cu simniurile 
i, abia. abia, să desmetici că e înturnr- 
je deubinclea. „dar trebue să aprindă lu- 
mina — își zicea în sine -— ce Dumbezen 
lita neglijență t — si-si continua emu- 
iunea simțită în faţa ..Shorului de îngeri”. 


ireniţi pe jos 2... îi întrebă nevasta lui 
a laucu! 

— Surica ! răspunse el. Surica. neică ! 
- UfPf?.. Se vede ireaba că muierea 
a dela care ai cumpărai-o a fost fru- 
i si ţi-a luut ochii... Data îţi tragi 
n păcatul. 

Nea laucu nu mal zise nimic și își re 


andă musafirii... 


5 


|. C. VISSARION 


alăta 
mare, 


In cele din urmă, exasperat de 
neglijenţă la unu muzeu atât de 
strigă : 

=. kh 
tar! 

Nu răspunse nimeni, Glasul lui roti înn- 
prejur pe pereția înalţi şi parcă se sfărărma 
muti de capul unei statui, Căută priu bu- 
„unar cutia cu chibrituri. 

Doumul Iri, avea totdeauna chibrituri 
ta dâusul, obligaţiune care ajunsese obiş- 
nuinţă, din cauza serviciului Lui de zi si 
«de noapte. Şi în adevăr, fericirea făcu să 
le găsească şi în buzunarul acestei haine 
desi nu era o haină de serviciu. 

Aprinse un bâţ de chibrit cu gândul să 
zarească butonul electric, să-si facă singur 
lumină. Flacăra chibritului pâlpâi nesta- 
iornică și îucinse în tot muzeul un danţ 
«de umbre ciudate. 

Donnul Ifrim își aruncă mat întâi pri- 
virea tot pe „Sborul de îngeri” si zâmbt 
constatând câr e de superb si Ja lumina 
nimni chibrit. Dar chibritul consumat ui- 
mitor de repede, făcu să-i frigă clegetele 
şi-l readuse la realitate. 

—  Nomunle portuar? = striga din non 
Si nat aprinse un chibrit. 

— Atâta neglijenţă e nemai pomenit: 
-ă lase muzeul fără lumină !... 

Cu aconte cuvinte Lacu câțiva pasi si 
nchii d se fivsară pe mu grup ale bronz cu 
serpi încolaciți în jurul unei prisme de 
cranii — când iar i se isprăvi chibritul. 
te datu asta instinciiv aruneâudlu-l ja, î- 
mediat ce-i simţi căldura la degeie. in ali 
chibrii, aprin=. îi adânci mai mult privirea 
în xrupul de arlineauri inconjurat de data 
asta «dle o horă «de umbre venite de prin 
colțuri si desmăţate ca niste paparude. ln 
fior îi văci sânecle. Domnul Ifrim era ou 
ture «le fire. dar acest joc si luciul serpilai 
i înfăţisarea hârcilur, la |umina chibrit: 
lei putea să îngheţe sângele oricui... 

Vru să dee fuga către fundul unde stia 
că trebue să fie usa. dar se împiedică de 
nn pectestal pe care un  faun cânta din 
lee şi în acest timpi se sfârşi iar chi- 
britul. Durerea piciorului lovit de pedes- 
tal, păru că-i face bine, smulgânidu-l parcă 
în gândurile copilăreşii ce îl cuprinsese 
ră. „Dar dacă mă vor fi închis aici, gândi 
scăpărănul al patrulea chibrit şi iarăşi tea- 
ma Îi tăpusti în cenibul iniinei. Mai arsese 
încă 4 chibrituri dibuind direcția pe unde 
intrase, dar unde în loc de usă descoperi 
un renova tabla cu. ehanghelul Xihail” 
wmarănut scorpia, jar alături de el a babă 
-ubţire si uscată ca moartea întinea o 
mână de bronz de parcă voia să-l apuce 
«de gât. Si domnu! Irim în adevăr simii 
că sc încarcă. 

Ingliiţi sec sa se conviuză de libertatea 
căilor respiratoare și plănui altă direcţie 
peniru căularea uaci eşiri. Isi adună toată 
puterea de cenvingere că nu avea dece 
să-i fie frică, şi după ce se îneredință că 
ar fi neserios ca on în toată fireu cum €. 
să-i fie teiruă de niste pietre si de uite 
pânze. aprinse chibritul de rizoare, 

Dar tocmai în acest rimo îsi aduse a 
minte că cilise undeva întro carte mare 
seria că adevăratele opere de artă. au su- 
Het: că artistii le dan acesi suflet, care 
se răshună cândva de imobilitatea la care 
a fost pedepsit... I se păru că cinesa baie 
cu un ciocan, 

Portar? strigă Domnul Îfrim «din 
noi şi: în trină îş? auzi numai bătăile ini 
mei. iar dintrun don «de umbră ceva va- 


Domnule t.. li Domtule !... por. 








INIVERSUI LATER AI LE Si 


DOMNUL IFRIM LA MUZEU 


de G. tTALAZ 


voros_ Si cu sclipiri dle lost se apropii 
«e dânsul. „In;posibil!! ba dn, imposibil. 
<i totusi vine către mine zăulea repre 
aceasta vedenie, în vreme se din spate 3] 
atinse cineva cu mâna. 

Nu îndrăsni să se clintoasea, 
mână sdravănă îl răsucit ca pen 
în ive. Deasupra capului i se ristică atuncea, 
ui mat cal ct copitele în aer gata sa-l 
stărame. 

Viu să se Perească și vecoctata sr apart: 
în Yaţi cliput acela vaporux si fosfores- 
veni si care capata înfăţisare de sehelei 
„Cindat” isi achuse arminte că nu nai 
avea chibrituri si totusi o Tacăriăr mici 
joacă mereu în faţa Îmi prinire mm: 
brele îmlănurate în hora nehurnă. aruncând 
asehit ste pălpăire ce se stâng si tar se 
aprind si scapăra cu scântei şt Mropest 
cn păcură, 

Calul care voise să-l Sfărănie trece 
înainte în zoaaă cu un teâmbilis pe et. 
iar schelerul sărea rănținul alături ue toni 
fe zvale cu carnea alba ca de var şi care 
făceziu mare haz... 

„Dar pentru Duman za. 
de tot... pentru ce să-mi fie 
Domul Irina si începu sa răda vru hobhor 
e mascaratla asta plină de haz: ha sa 
trezi clirtrodată sărinul si cb în joc. 

Acum ce sigur că visează rele ca la 
impresionat tul frumuseţile vrapodoperi 
lor «lin amurzeu de are un vis așa de cielat. 
Macar de um sar trezi prea curănl di 
buna ocazie se a trăi pandaliile acestea 
minutiate... Dar dacă totuşi realitate ? 
Nu cumia vinul de care abuzase cu am 
cul său. îi dă această halucinație 2 Iş 
muscă ue cei să se convingă si «tezetul 
il duru. Fi. dar de câteori în vis mt veri 
să te couvanri dacă e în acdlevite vis a 
toate probele demonstrează contrarii 
rând dendată. totusi te trezesti în pat fara 
monedele «le aur pe care le văntiurai în 
mână. sau în cazul cel fericit. fară sa fi 
<“lrobit în fundul prăpastiei în care ca 
zusesi. Uau luceu nu-si prea chumeri en 
ici un chip: câul a plecat ci muze 7 
si cum si-a intrebuintat restul timpul 
până să vie în camera lui dela hotelnl 
unde era tras... Si între elipaă firul gâu 
dului i se riupse. 

Faunul cu fluerul îi venise acu slrepi 
la ureche si-i zicea o pastorala îndrâcita. 
iar cu copitele bateau utastâmpărat în 
preajma pulpelor uuci fete ce trecea un 
Dărău si cure în aerst tntp Își ridicase 
rocliţa rleasuprăa glesuelor. 

Îngerii pe care-i privise pâna 
“au prins acum şi ci în hora ste de 
wirare cun le place tocmai alaturi de un 
«Jrențiros de copil care nu poate Îi alta 
decăt ucenic de focar la vre-e locomotiva 
«de tren de mu:fă. 

Si ca întro noapte valpurgică. perechi 
imbrătişate cs la iveală din umbră. un 
cocos hate lin aripi si cântă. o fecioara 
se arată în fara lui Isus ce-şi duce crucea 
însângerat de suliti. iar câțiva domni se 
riosi rumeni şi grasi. sau scandalizat de 
această dezordine si lipsă de bun sin. 

Ti. domnule de colt. da da luu 
vieata ! ce mă privesti si te Taci ca ar 
suzi !? — se răstii un eheneral cu mâne» 
pe mânerul sabiei 

-.. Ce ai cu mine? 
intimidat domnul TPrin. 

— An, că te utit la nevastă-mmea ? 
probabil să-ţi îrec sabia prin mule 7! 


«ar alta 
ssvapet 





cet eesti 
i «riul 








toplase. 





păsparise pulii 


Are 


ase -- UNIVERSUI. LITFRAR 


Fram copil. Invăţam la liceu prin clasa 
cincea cau a sasca, Se rcleschisescră şco- 
Hile. În curica infernatului ne adunasrăm 
toli cei din anut trecut, din clasa noastră. 
lvuruna ne îngrămădea nostaleii nesfâr- 
site în suflete: ar ecourile vacanței de 
ubia 1eeminate murean unul câte unul ca 
frunzele ce se desprindea fără vicață ie 
pe ram. Si cusetam Fiecare la bucuriile 
pe care ui le diduse vara. din belsug... 

lo recreație dinatutea anesii la câtvva 
zile. primii o telegramă. Fra dela tata. Mă 
chenta acasă la înmormântarea bunicului 
Meu, iată! mamei. O, decorul accla de 
toamnă În cart îi [IPS pPEeNIrUu totdeauna 
nu bani bun. Dlânl si ocrotitor î.. Nara 
si-l pot uita nitindată. 

Si am plecat. după amiază cu mn tren 
citi ajute Îi orasul avast pe îns. 
rule, 

Cân! trenul srăpă în Vargul câmpiilor 
zubie de cotul serii, ulam strâns întrun 
cule si an: închis ochii. să gândesc mai in- 
tens la bunul meu. “Puată copilăria pe- 
irucui.: în preaiima Îui Îmi reveni îu min- 
te «leslusit ca pacini frunoase dintro ear- 
tr scumpă, pe care ue reesteam, far chipul 
său intoteleavna înni apărea clar si lumi 
neo sin mi-l puteam închipui alfel: 
cu uchii inchisi. cu aţa suptă si galbenă. 
ca doti mortii, 

Pe urmă mam gândit la Jalea mamei 
si a Imi tata pe care nu l-am văzut plân- 
«nul nicirala tă... 

Apoi tun afipit. Cât am ramus asa. naș 
putea spune. dar ura trezit deodată a 
„rulnilură  puteruică.  "Prenul se oprise 
fără de veste în mijlocul câmpului. Nu ve- 
dear: nici 0 gară: iar vagonul meu era 
urit dle înelinat încâi părea că se răs- 
tourriă. Munci am bănuit că se întâmpla- 
se cena râu. Su în clipu aceia. auzii Dre- 
lungi gemete si vatete sfâşietoare. Când 
ami sait os. prin fereastră. penirucă alt- 
fel nu vutuseap. mi-am dat seama de tot 
ce se ptirocuse. În fala ochilor aveam un 
adesărut tablou upocaliptie. Membre si 
[razemente orez svârlite sau icscuile 
„b roți si între peretii vagoanelur com- 











.— Dar, domnule gheneral... 

Nici un dar! wvai înțeles 2 marș din 
nehii met ti. 

Ifrim. putu să observe abia acum, ală- 
turi de gheneral o cucoană cu adevărat 
frumoasă şi pentrucă nu era vinovat se 
îneiei : 

Iu demnule heneral sunt şef de 
auă si nu permii să fiu insullai pe ne 
drept? 

„Mai fuci încă gură, măgarule |! 

Am să vă trimit martori, că ştiu «i 
cu să duclez! 

[n acest îtmp  ehencratul  nevrând să 
nai parlamentieze pe acest 1on, scoase sa- 
hia si w înfipsc în abdomenul domuului 
ilrim. Acesta se prăbuşi peste o statue 
care lu rândul ci căzu cu sgomot cu pie- 
slotul cu tut... In mai puţin de 3 minute. 
nizeul se lumină feeric si portarul apăru 
ru a vresolser în mână si îmbrăcat în 
“ăi mtasă de neupte, În acelas timp domnul 
ifrim deschise ochii uiari și îsi frecă tâm- 
piele se înțeleagă ce e cu el. Alături se 
putea wetea un hranz în mărime naturală 
răsturnat si o cube de chibrituri deschisă 
i uoalaă, 

Să nu misti că trag! 
tarul. 


atrigă por- 


INIMA 


de EUGEN LITEANU 


primate de rezisienţa celuilal tren care 
venise ucigător, glasuri desnădăjduite care 
cereau Ajutor de sub dărtmături și oameni 
înebuniţi de grouză care-şi astupau lau 
cu mâinele nrlând,.. 

Îngrozit, am începui să alerg în neștire 
pe câmp dimpreună cu alți câţiva care 
scăpaseră cu viaţă. Fugeam fără să mui 
privesc înapni ca noaptea când eşti sin- 
gur şi ţi-e frică de stalii. lar din urmă, 
ne petreceau tângnirile celor rămași. (au 
uw musteare. 

Mawm oprit tocmai la marginea unei 
șosele „unde am respirat ușurat. Trăium.. 

In urma mea, la câtiva pași. plângea 
înăbusit ao fată, o şevlăriță. Scăpase și 
dânsa cun viață ca şi mine. Am privit-o 
mult și nu stiam ducă plânge de spaimă 
sau “le bucurie că nu i se întâmplase ni- 
mie, că tiâiu... Am încurajat-o și am Sime- 
țit novoiu să. mă arăt proteguitor. Din 
bucuria că nu mi se întâmplase nimic, 
că tcăiatn,.. În clipele acelea sufletul ei a- 
vea netne de nn suport. Şi i l-am făcut 
“lin sufletul meu... 

Se însera. De undeva. dintrun colț al 
cerului încereau nani de ploae. [os în 
vale. se desfășura tainic un sat. Ne-a 
sfătuit să rămânem acolo, până a dona 
zi ca să fim la adăpost. Pe drum până în 


sat um devenit huni prieteni. destăinuin- 
du-ne unul altuia sufletul si  promiţân- 
dm-ne că nu ne vom nita niciodată... 


Bătrâna care ne zăzdui se arătă foarte 
bucuroasă. După ce ne dădu să bem lap- 
te, ne chemă în cealaltă cameră un:le pa- 
îm cra guta făcut. pentru amândoi. 
Biata bătrână ne crezuse fraţi. Dar nici 
nui Wam spus nimic. Nu stiu de uc.. Se 
culcă numai Ortansa, asa îmbrăcată cum 
“ra. Fu am tut de veghe O bună bucată 
din noapte am ascultat vlecia ploii dle a- 
fară... Apoi mam sâvdit la toți ai mei, 
Ce mult îi doream în clipa aceia! 

Intr'un târziu somnul na învins. Mam 
ehemuit la picioarele Ortansei. şi am a- 
dormit. 

Când m'am trezit, prin fereastra mică 
cât un sfert de coală de hârtie albea zmua. 


—- Nu trase domnule! nu trage că 
ni INişc 

— Dar ce cauii aici? 

— Păi mui închis în muzeu. Dumneata 
eşti portarul? nu 7 

— Cum? spui că te-am inchis? Dum- 
neais eşti hoț de muzee!?.. 

— Nw domnule, sunt şcf de gară. 

— Plănceşti dumneata, da cn mine nu 
merge. Ai venit să furi pe „Eva“. 

— Care [nă? ce tot vorbeşti? 

— Care Fvă? Asta care e răsturnată 
aici: a cheumă Eva. te fac: că nu ştii, 
hai !?.. Noroc ca făcut spimot de m'o 
trezit. 

— Tii serios domnule portar ! 

„Să fiu serios? bine! vedem noi ce 
zice domnul director. Ta-o "nainte pe unde 
ti-o spune eu!,, 


Și domnul Ifrim. urmat de portarul 
care uu-şi  slăhea revolverul din mână, 
trehui să treacă prin mai multe coridoare 
până la directorul care după ce îi primi 
explicația si legitimaţia, să răsti la por 
tar : 

Boule. dă <humul omului! 


G. TALAZ 


„râtea, În jurul nostru pluti o clipă Ore 































Visasem mult și inenrcat. rm cra cap 
greu. Ortansa dormea. — dormea şi d 
frumos! Nu mai văzusem nic'odată pâ 
atunci vo fată dormind... Încet mi-am apr 
ptat buzele de gura ci si am sârutat-p a 
sat. A deschis ociii si a vrut să-şi 
seama unde se află. Apoi mi-a Sur 

Atunci mi-am aplecat capul 
ei. Inima îi bătea repede, aşa de fe 
încât părea o pasăre care se sbătea aă îăl 
dintr'o colivie. în largul văzduhului os 
talier... 

Peste puţin ne-am despărțit ducând n 
noi în suflet o ta nă curată. dela o tăi 
cute u vieţii noastre. 


Li 


Trecură ant. De Ortansa nu Mai Ştia 
nimic. Fa rămăsese pentru mine ceva fos 
te îndepărtat : cea mai mică si mai palid 
stea din nopți senine... Îmtrasem în via 
Cunoscusem multe femei : dar Ortansa ti 
mânca mai presus de roate. Bătăile inind 
ei nu le mai întăluisem la nic! una din ki 
le fiecare bâtuse uniform, phetisitor: 
Între maguzin «le ceusornicărit,,.. 
In sala unui teatru. la un speetacul, ar 
regăsit-o pe Ortansa. Intâmplarea în 
dădu un loc în stal lângă dânsa. Oqi 
veam fără să stiu cine-i. Și naș Fi stiut 
eiodată cine fusese doamna respectahik 
e care stiitusem alături 
Dar mi-a zâmbil: 
— D. Velea. 
Mă recunoscuse, În primul antract ne-ăr 
ridicat. Sa luat acasă la dânsa. Era să 
aură si blazată.. Lângă mine pe străzile r 
răsclulvi provincial sa reînsuflețit În 


nu-i aşa 7... 


ca de atunci... Scolărila care-și. Îngodise și 
îetul cu nn vis pe care nu stia dacălu 
mai trăi vrodată... Dar soarta o dărie 
unui or pe care nu-l putuse iubi. Unu 
om hocat si nesnferit. Acum era vădui 
Dâncul murind îi lăsase averea... Ca d 
plată căl suportuse câtiva ani. Intr aderă, 
Ortansa cra bogată. locuia una din ek 
mai îrnmonse case din oras. Cu toate 
cestea, căsuia micide ţară cun mănuntk 
de busuioc în grindă. afumată, unde e 
noscuse primul fior, prețuia pentru dâng 
cu mult mni mult... 

Din snfragerie am trecuti în dormitor 
in alepvul ci. Cele câteva pahare de și 
pe care le ciocn'răm împreună mă făcuri 
mai întreprinzător şi invitaţia de a rimi 
ue la ea până a doua zi cra aproape 
prisos. Căci, cu o clipă mai târziu ru 
mai fi fost nevoie nici de asta. I)imineay 
m'am trezit cu cel dintâi. Ortansa dorm 
încă. Am privit-o. Nimic. Cu gândul 
realaltă am înt'ns stupid buzele spre e 
ceasta de — acum. Ar închis ochii și aa 
sărutat lung, apăsat, o iluzie.. 

Ortansa surâse şi-mi mângaine părul. + 
tunci mi-am adus aminte de ceva șia 
uraba celui care-şi cantă un prieten 
chi întrun oras de mult părăsit, mi-a 
aplecat capul pe sânul gol al Ortansei ş 
am ascultat. Mi-a răspuns  altcinera, n 
străin. Nu mai bătea inima d'n dimineay 
nceiu de toamnă. când mi se părea pasii 
chinuită de dorul ]bertății... Acum bălă 
a imimă ca oricare alta : tic-iic mecanic 
ceasornic, tic-tic uniform şi  plictișit 
care mată clipele în eternitate, 





ANCHETA NOASTRĂ 





I:NIVERSUL LITERAR. — 249 


SĂPTĂMÂNA POEZIEI 


Trece ca si celelalte. uniformă și indi- 
ferentă: 

Căci dacă poezia tste sucotită de către 
unii cad marfă de vitrină, nici trâmbiţele 
oliciale, nici premiile decernate cu atâta 
işuribţă şi nici firmele luminoase ale edi. 
Wrilor, u-i vOr putea utrave mai mulţi 
cimpărători. 

Dacă dimpotrivă — o privim ca peb 
manifestare artistică care satisface 7, ATA 
Hevoi suflettzti, ca pu o picătură de apă 
vie ce cade fit pustietatea tinci  iiiinii 
its, atunci nu 0 săptămână, ci ani vor 
tfece pâiiă când va fi căutată de marele 
public. 

Petitru tă marele public doritor de ro- 
hane senzajionale vu vo sa înțelege nivi 
wiată și dacă inițiatorii Sau gânlit la 
iceasta. sau iuşelat amar. 

Ar fi fast totuş un prilej de pioase pe- 
rinagi la morminte uitate, de vrednice 
impliniri a unor datorii imperioase faţă 
de urmașii marilor dispăruţi, de operu lor, 
le memoria lor. 

Se vor face toate acestea? Ori vom lăsa 
să treacă şi această săptămână, ca pe toa- 
e celelalte uniformă, imdiferentă şi cenu- 


sie 7... 
+ 


[nipativa a fost fericită şi primită cu 
simpatie și interes: de aceea și noi am 
terut părerile câtorva fruniasi ai literatu- 
vii spre a le împărtăşi cetitorilor : 


D. PROF. S. ADAMESCU 


D-sa verde în această iniţiativă un pri- 
lj de a se atrage atenţia publicului asu- 
pra poeziei româneşti, atât de puţin înțe- 
lasă. 

„Însă există şi o primejdie: se pot răs- 
pândi poezii mediocre, cari prin dispre- 
ti ce-l arată chiar faţă de logica lim- 
bajului, compromit prestigiul şi viitorul 
poeziei noastre. 

Fu nu văd un criteriu sănătos du- 
pă care ar trebui să se recomaride publi- 
cilui cărțile de poezie adevărată, ferin- 
du-l de curentele moderniste, cari exage- 
rează nouiutea până la absurd. 

Intenţiunile sunt lăudabile. 

Scepticismul multora apare insă  per- 
lect justificat: prea € lung trecutul de 
indiferenţă si aproape de dispret pentru 
poezie, ca să creadă cineva că se poate 
sterge întru săptămână. 


D. VICTOR EFTIMIU 


Hărţuit ce artişti cari cereau avansuri 
lin leafă, de scriitori cari îi solicitau aju- 
oare, de muşiniști. tâmplari, pictori şi e: 
lctricieni cari îşi aduceau reciproc învi- 
miri, ne-a spus stergându-si fiunteu cu 
năduh : 

— „Apluud pe Rebreanu — pe acest in- 
corigibil visător pe care-l preocupă poe- 
iia, în aceste vremuri de cumplită mize- 
Tie. 

Poezia lirică e un lucru vechiu, miroase 
a alte timpuri, incât mă întreb dacă sunt 
doi mii de ani de când suu scris ulti- 
mele poezii. Atât de departe mă simi de 
tie din cauza preocupărilor de astăzi. 
literatura în general nare răsunet în 
public; nimeni nare nevoie de poezie. 
fa rămâne o îndeletnicire vecină cu as- 


irologia. cu colecția de fluturi, de mărci 
din F'razs-Vaal ori de planie exotice din 
Tibet, 

Nu mă put dpri totuş de a nu-mi scoate 
pălăria cu respect în faţa vizionarilor 
îinsetaţi de ea. 

După cunt mă inclin îu fața tuturor 
maniacilur cari spun versuri  onoratului 
public în această poetică săplămână. 


ÎD.  MIEIAIL DRAGOMIRESCU 

-- Săpiamena pouziei esie  săpiămăâna 
miuciunii. Cel puiin asa cum, e înțeleasă. 
Ureanizatorii ei nu fac în realitate „săp- 
iămăua poeziei”. ci săptămâna „poeţilor“. 
Dar marca majoritate a „poeţilor“ nostri 
sunt simpli versilicatori. Și a amesteca 
producţia acestora cu producţia adevăra- 
(ilor povți, sau a amesteca toate produe- 
iile unui poet bun, fără nici o selecţiune. 
este a înşela publicul. Adevărata poezie 
este o floare rară, rare. prin îngrijirea 
anni bun grădinar, se poate sădi şi poate 
creşie în toaie ininile pregătite pentru 
uceasta, Căci din neuumărata pusderie de 
versificatori şi în afară de cei bătrâni, noi 
Wave decat patru-cinci adevăraţi poeți. 
cari ne-au dat. când şi când. câte o 
rapudoperă. Ceilalţi suut simpli versifica- 
tori sau potrivitori de cuvinte. 

Cum ar fi trebuit să se organizeze ? 

— Cultura e o scară cu nenumărate îrcp- 
te dela ohtuzul, care na înțeles şi nu va 
înțelege niciodată ce e poezia. până la cel 
care găseste în poezie cea mai mare feri- 
vre a viciii. O activitate culturală trebue 
să ridice pe cei de treapia cea mai de [os 
până la această din urmă treaptă. O acti- 
vitate culiurală irrbue să proceadă mai 
întâi prin selecțiunea capodoperilor poc- 
zici : adică a acelor opere care găsesc uşor 
calea inimei si pot pătrunde sufletul a cîi 
mai muli. Aceste capodopere — indiferent 
de autorul lor— trebuese învăţate, cu ade. 
vărata lor dicțiune, de mai mulţi — decâi 
mai mulți —. lectori, iur aceşti lectori tre- 
buc trimisi să facă cercuri de lectură în 
toate părţile României Mari. unde Sar şti 
că poszia poate prinde inimile. Aci c vorba 
deci, de adevărata cultură, nu de reclama 
cutărui sau cutărui editor. Fditorii, care 
habar nu au ce e literatura sănătoasă, pot 
so fipărească. dacă li se recomandă de 
oameni competenţi — dar, so lase în pace, 
după ce au tipărit-o. Alrminteri, prin ex- 
hibițiile de autori. cu cărți pe genuchi la 
vitrină, precum şi prin exhibițiile acade- 
mice, care caută să vntereseze lumea nu 
ru operi, ci cu ecamantantle poeţilor, — 
ne facem de ras şi de pomină, 

Dealimuinteri, oricâte tobe sar bate pen- 
iru vinderea poeziei, nu din poezie vor pu- 
tea trăi poeţii. Fi trebue scoși din cafenea 
şi puşi la treabă. asa cum am, spus-o de 
acum donăzeci si cinci ani. Să slefuiască 
limba traducând capodoperele literaturii. 
universale. Si un stat inteligeni—într'acolo 
trebue să-i înrlrepteze. Să-i pună la mun- 
că si să-i plăinască 











D. ION MINULESCU 


€ oatrariat de atmosfera calmă iu care 
“a inaugurat această săptămână la ..Stu- 
«dio”. ne-a declarat : 


Săptămâna poeziei, este tutuş bine ve- 
uită, mai ales în momentele de faţă. când 
excesul unei «lemocratizări contagiovast. u 
-ugrumat până și divinele prerogative ale 
acestei aristocrații intelectuale. 

Ar fi fost poale mai nemerit, ca săplă- 
mâna poeziei să coineidă cu săptămâna 
Patimiloe, ca un suprem omagiu pe care 
poeții pământeni l-ar fi adus poetului di- 
vin. 

Totus, prima sczătoare a poeziei. a do- 
“edit existența unui publice românesc de 
elită, destul de numeros, care îşi permite 
voluptatea aristocrată de a cocheta cu 
cele mai subiile manifestațiuni de artă. 
“hiar când ele sunt oficializate în formule 
strict democrate, 

Murii conducători ai desiinelor noastre 
insă. par a nu se simți la largul lor, de 
cât în mijlocul gloatelor electorale. 

Păcat numai că in mijlocul acestei nu- 
meroase gluate de anonimi simpatiei, nu 
sa coborât nici un fel de „Duh sfânt“. 


D. FUGEN LOVINESCU 


„Oportunitatea unei „săptămăui a por- 


piei” vu mi se pare  îndreptățilă nu- 
mai din motive profesionale cum 
trebue să  i-se pară oricărui seriitor 


preoenpai de o cât mai mare lărgire a gus- 
iului public pentru literatură, ci se inca- 
dreaziă în sânul teoriilor privitoare la for- 
mația noastră culturată cxpnse mai de mult 
in cele irei volume asupra Istoriei civili- 
rației române moderne. Formată pe cale 
sevoluţienară, adică prin trecerea bruscă 
dintro stare de primitivitate în planul 
culturii apusene, civilizaţia noastră sc îm- 
bracă, dipă cum Sa spus de atâtea ori. 
în forme cărora nu le răspunde o realitaie 
sufletească. Recunoscând acest proces de 
formaţie revoluţionară. trebue să admitem 
și toate concluziile ce decurg dintr'o asifel 
de stare de fapt, între care numărăm şi ac- 
țiunea de sus în jos a unei iniţiative cen- 
tale a unei iniţiative oficiale, de stat. 
Pe când, de pildă, în alte țări de for- 
maţie evolutivă, literatura este expresia 
unar realităţi sufleieşti şi exponentul sir:- 
cer al unei culturi şi al unor necesități 
ideale. la noi ca este oarecum suspendată 
în vid, pornită din speculaţiile limitate 
nle unei clasc foarte restrânse. 

In dezechilibrul dinire fond şi formă ce 
sc vădeşte în toate r: nurile civilizatiei 
noastre, intervenţia statului pentru a rte- 
termina un proces invers dela fond la for- 
mă se prezintă ca o necesitate imperivasă 
pentru u restabili armonia sdruncinată prin 
violența crizei de creştere. În acesie con- 
«litii. în domeniul literar. inițiativa unei 
săptămâui u poeziei” adică a ursi acțiuni 
de sus în uz. de difuziune a poeziei în 
masse cât mai larsi, prin mijloace chiar 
forjate. nu poale fi privită decât ca o 
inițiativă fericită si de prevedere în sen- 
<ul jegilur sociale sub care ne desvoltăm”. 


Li 
* . 


Săptămâna „buarlor intențu” pentru poe- 
ria naţională a cucerit un loc în calenda- 
darul preocupărilor artistice uficiale. 

Cât despre realizări, nu se poaie vorbi 
încă. Nici nu se întrezăresc măcar. 

Deocumdaiă apreciem iniiiutiva. Şi ne 
oprim aci. 





GEORGE VASLAOANII 


250. = UNIVERSUL LITERAR 





cealacen ilcrenr'eu 


G_. GU. ANTONESCU: 


Educaţia morală în școala 
românească 


Curtea d-lui G GG. Antonescu merita 
intreaga solicitudine a tuturor acelora în 
<uflețele cărora chestiunile eu curacier 
maţional își găsesc un adevărul ecou, 

Autorul porneşte dela noua lege a în- 
vațăâmântului secunlar în care educaţiei 
morală i sa dat mai multă importanță. 
tireşte că, in astfel de împrejurări, d. G. 
G. Autoneseu era sufletește ubligat să dea 
serivase îndrumări color chemaţi să aplice 
«ispoziţiile” educative. A 

După ce fuco o sumară critică uctui 
lulu sisteme evasteângerea Lără convin 
sere şi procedeul represiv — d-sa fixează 
rolul educației morală care „va trebui să 
fie «e aici îuainte nu atât «le a evita cle- 
vului zuntactul cu răul, eceace este aprua- 
pe imposibil, cât mai ales de a-l face ca- 
palil să lutpe contra răului şi să-l in- 

viugă”. 

De astă dată „lupta contra răului nu « 
dă educatorul. ri leul însuşi. jar profe: 
sarul îi este numai un aliat fidel... (11 
— 12). 

De urci cerinta ca educația morală sa 
mbă, ca scop, în viitor: „întărirea și exer 
citarea voinţei”. De aici nevoia ca or 
sanismul moral” să fie întărit „prin dis- 
riplina Jiberă bazată pe convingerea ra- 
țională. afectivă şi soluțională”, înlocuind 
ctero determinarea prin autodeterminarea 
şi procurându-i tot felul de mijloace 
(fapte eonerete din experiența zilnică, pu- 
vestiri morale, cete.) pentru formarea ce 
lor 3 convingeri: raţionale, afective, coli- 
tionale. 

Foarie interesantă este „metoda de or- 
vanizare a exerciţiilor ce voinții” cu care 
se inchee partea |. 

In a l-a. cu caracter mai aplicat. ni se 
arată „condiţiile de realizare” a celor de 
mai sus si, în fruntea lor, găsirea de pro- 
fesori distinși şi reducerea efectivului cla- 
seu. 

Ce păcat că. si de astădată, d. G.G 
Antonescu, wa putut încheia cu toată sa- 
tisfucţia, căci, câmil sa trecut la „stabi- 
lirea măsurilor pregătitoare pentru pune- 
rea în practică a nocui legi... principiul 
moralizării învățământului a fost retusat. 
«dliluzat, mutilat” (4. 

Fireşte că şi cealaltă coneluziune. e a 
devărată: „etectul acestei ostracizări... va 
1 revenirea la vceliul sistem...” 

Nu ne vom opri prea mult asupra aces- 
tui strigăt de alarmă. Și societatea  romă- 
nească trece privire gravă criză de ca- 
racter şi «le moralitate. Ca o urmare lo- 
gică si naţională legiuitorul a fost silit să 
pună la adăpost cel puțin generațiile în 
pregătire sufletească De aceste puncte 
nimeni nu trebuia să se atingă, ele repre- 
rentâud mijloacele de ridivare a nivelului 
moral. lată de cc toli sumeuii cu grize de 
viitorul acestei țări trebue să dorească re- 
invierea întreagă a dispoziţiilor  mâniui- 
toare, dacă nu şi la udăogarea altora. 

In astfel de împrejurări se înţelege dela 
sine că studiul d-lui prof. Antonescu » 
foarte bine venit. Îl recomandăm tuturor 
acelora cari cred în seriozitatea acestor 
probleme. 





NAIVITATE 


Mi se trimite un volunas dle versuri la 
fel cu atâtea uliele. Văd în ele a prună 
:eriaasă. destule sforțări nobile. un exces 
(le sinceritate și o ploae de sentimente. 
Fireşte : mă simt obligat cu un post serip- 
tum, Nu doresc însă Să jignese persoană 
autovulus sau autoarei  livulgănelu-i nit- 
mele. Nu de alta. dar aprecierele de mii 
sus mă oprese dela gestul unei biciuri pu: 
Nlice. mai ales dacă adăogăm şi Taptul e- 
xistenței unor posibilităţi literare.  pier- 
dute, — deocamdată, în nebuloasa inex 
pericuţei si imperfecţinnilor formale. 

De-aici &rija pe care o voiu pune în cele 
ce urmează, cu atât mai tare, cu cât tu 
mărul unor astfel de eroi începe să îngri- 
jUTeze. 

Dar despre ce este vorba ? În peavrul 
despre stihuitori etern îndrăgosti cari 
cred ci toate fazele dragostei lor inte 
rescază pe toată lumea, că însăşi existenta 
dragostei, justifică existența pozici, că 
axcexul de sinceritate nu încetează de a ti 
„rtistie. că forma -- în fine — constitue un 
vlement. o serie de mijloace de îusemnă- 
tate secondară, Ne interesează cr un 
cuvânt — aceste versuri, locmai pentruci. 
astăzi, când excesul «te rafinament si de 
artilicios supralicitează. ele canstituiese 
cea mai vie dovadă de iugennitate, de cat 
doare, de naivitate literară, 

Dar să ne apropicuu de aceste destainniru 
care, în esență. se reduc ba chemarea iu 
birii : 


„ș orea să sbor.. 
In țara visurilor sfrute-ale trubirii. 
Dincoace ori «incolo de mornănt. 


SUL 3 


Mi-e dor, 
Hpi-c dor 

De-teu suflei care — n clipă ma 

“uțeles ! 


Agtepi... nu str de ce. 


Se tot asa. exprimat sub «diferite, vtluri 
si versuri în cele peste 50 de pagini tpă- 
te. ee păcat !, pe cea mai ['nă hârtie cre 
tată. în tump ce atâtea. publieaţiuni se- 
rioase tanjesc, din cauza inaniţiei economi- 
ce. Cu un cuvânt: simple tânguiri consti- 
iuind vpilogul fumneiu al unei iubiri 
nelămurite. sughițuri pline de sinceritate, 
acorduri duioase care, dacă omeneşte te 
“tine, din punci de vedere artistic, te lasă 
indiferent și rece. locmai penirucă persoa- 
na care le-a compus, nu sa putut ridica 
până la acea dublă putere a adevăratului 
creiutor — aceia ile a sintetiza, selecţiu- 
nând numai ceiace poartă întradevăr pe 
cetia nemuritoare a frumosului ctern și. 
mai ales. de a despersonaliza. cciace. prin 
naştere, e prea cgorst. prea personal. 

Această năvală erutică e atăt de precunn- 
pănitoare, în cât abia îngădue să se stre- 
voare, pe ici pe colo. unele versuri cu alt 
caracier, deci. aici parcar  aduce-u ma! 
bine, câicodată. Aşadar — din punet de 
vedere al conţinutului — arci stăm : cdledi- 
cații prea intime, prea naive, prea deli- 
vate care ar folosi mai mult dacă ar fi îm. 
părtășite rireci ca : 




















































ai 


f, dulce amintirea unei sert. 

(“ud sura noastră se ntâlni nuereu, 
Când suflelu-ți era sufletul meu . 

Si lin pluliau uitate "n desmierdări 


Cu alte cuvinte” întregul arsenal, roma 
tic, lipsit cu totul de energia și de vane 
tatea scoalei: respective. Ceva mai mult: 
obiectul nu ne e de loc prezentat : iubire 
aceasta pe care autorul (sau autoarea) a 
regretă si o doreste nu ni e nici pe deoparte 
circumserisă, [ un fel de acromatopsie - 
dacă vreți —abicetivs— subiectivă care a 
nune în fata unui fapi împlinit şi ne con 
jură să-l Îuăon ca atare si atât ! Că e foarte 
puţin se "nțelege «dela sine. E — în a 
creasta candidă delectnozitate  — și Lip 
le varietate şi de adâncime, ambele în 
măsură să sublin'eze atmosfera erotică ş 
să dea amploare poeziri. O cere sufletul 
“ctitorului, pentrucă e impusă de ordinea 
Jircuseă a lucrurilor, va pe un fel de oază 
mlihnitoare, ca pe un fel de completare 
vircumstanhală. ca pe un fel de vadru at 
riosferie sau dle angrenaj de precizare, Ar: 
lorul (sau poate. autoarea) nu va fi sim: 
tit o? 

Srapoi incă un lucru : gândească-se li 
«ci doi mari adversari români, E.mineseu 
si Vlăhuţă. pe cari va trebui numaidecit 
să-i întreacă tacesta ar Îi idealul) dar de 
cigur să nu-i lase prea departe prin înten 
iile pe care le semuează. 

Sunt tot atâtea lucruri pe care orice eu 
didat la cariera serisulur trebue să le et 
noasci intuitiv și să Je respecte cu sfin: 
venie, 

Și-apoi lorma cum nici aceasta nu st 
poate lăuda de nai multă siguranţă, a 
râzi 2? E ceace ne mâhneșie, când răsfoind 
vohumaşul  încriminat. eetim nedumeriţi 
a sufletului maluri (lăsăm imaginea la i 
paric): să am și gura fa, iubile, ca ce 
mai dulce-a mea osândă : alte sinițiri să 
sfărm «.. : dn care luăm cununi : sub plot: 
pe trist împătimite : îmi pare că îi știu 
le-un veac: să pot să "ntunec dorul lor: 
zi Taina să i-o înțeleg: "n greerilor cor pla 
le mistere; că-o tristă glumă-mi fu viala 
toață ; de fele-o 'nlreagă salbă : şi nr 
sululul sbârnet de vioară: treculuți 
riintă-a lui chemări : încet să uşte umed 
pămant : neai albă-ai fost cu peşnica ză 
padă : și mai curată ca vestala, sfinti 
Iia-ne : în ochii făt albastri ce ca zare: 
+ linsită de al dragostei avânt. 

Sau, si nai riiu. rime sfioase ca : 

Ars — tras; albasteni — astii : toamnă 


- adoarmă : adoarme -—  întoarne: de. 
parte — amoarie : simte — cuvinte; si 
[let -— umblet: neagră—sacra : ete, 


Nu nai continuăm. Prin cele de mai sn 
«redem că am ridicat o problemă cure inte: 
rescază pe lineri : problema natvitățui în 
literatură. 

Dacă veste cineva care crede că i-ar] 
ii folos sfaturilor nvastre. m'aie decâl s 
le sermeze 

Vu câştiza, in prunul loc, literatura, 


PALI 


]. PAPADOPOL 


UNIVIERSUI. IIEERAR. 


p> 5 ca sHE au c es 


1> 
a 














NICU GRIGORESCU 





„.Țizancă „.Aşteptându-l 








„Pe valea Siretului câmp 





UNIVERSUL LITERAR 


LI] 
Li 


17 VINERI 








Ca Ș ca Șa-cașaa... 


CU DIBACIE INTOCMIT numărul 4 


din revista „Răsăritul“ care ne aduce: 
minunata schiță umoristică a d-lui N. 


Pora : Un om de omenie; clegia religioa- 
să a d-lui Const. Goran: Im faţa Golgo- 
iei ; traducerea «d-lui D. Nanu: In ce at- 
mosferi spirituală trăeşti tu ? avântatul 
„Amurg de tuamnă“ al d-lui Cridim și 
scrisoare de amintiri a d-lvi locot. Paui 
Fpureanu. Adăagali: articole de îndru- 
mare şi cronicile şi veţi conchide, ca și 
mine, că „Răsăritul“ reprezintă, o muncă 
vreduică, rumânească şi creștinească-folo- 
sitoare si celor dela oraş şi celor dela sate: 
ajută, împreună cu „Cultura poporului” 
si „Fântâna Darurilor“ la ridicarea cclor 
mulţi pe temeiul patriotismului şi creşti- 
nismului 


VREMEA (literară) No. 107 aduce mui 
mult colaborări sburătoriste (Î:. Lovines- 
cu, Hortensia Papadat-Bengescu, Pormpi- 
liu Constantinescu, Î. Barbu) și în general 
articole critice. „Gândirea“ este şi ca re- 
prezentată în această atmosferă prin scri- 
sul luminos al d-lor Em. Bucuţa şi |. Ma- 
rin Sadoveanu 

Reclama amicală e minunat reprezen- 
tată : „|. C. si-a adunat povestirile fruste 
si plesnind de o limbă românească arhaică 
si mustoasă,,..” 


DIN SUMARUL DE CERCETĂRI al 
„Revistei clusice“, care apare în condițiuni 
de conjinut şi editoriale excepţionale, mai 
amintim următoarele studii : 

D. M. Pinpidi: Luna în tradiţiile roma- 
ne agricole de urigină magică ; M. G. Ni- 
colau : Obs. la Edonard Cug.:  Manuci 
des Institutious juridiques des Romains si 
P. *. Girard: Manuel de Droit Romain ; 

N.I, O formală au stilului e- 
pic, 

Dar ceiace dă mai multă valoare aces- 
lei reviste sânt prețioasele traduceri din 
literaturile clasice, semnate, în acest nu- 
măr, de d-nii (. Papacostea. T. A Naum, 
N. L. Merescu şi N, Laslo — cari ne pun în 
legătură dircetă cu „Banchetul“ lui Pla- 
ton, cu Catullus, Lucretius şi Horatius. 


"erescu : 


PROZA în No. 1—2 ul revistei „Gândi- 
rea” este bine reprezentată prin: Despo- 
vărareu d-lui Oscar Walter Cisik (în mi- 
nunata versiune a d-lui Fm. Bucuţă), cum 
si continuarea „Însemnările lui Safirim"— 
«e «d. N 41. Condeescu. 


DIN ARTICOLUL «d-lui Puul Zarifopol 
„Poezie şi pudoare” (Av. lil. 486) desprin- 
dem următoarele usturătoare rânduri pen- 
tru editura românească : 

„Toţi editurii cărora le-am oferit, cu 
prudentă timiditate, sehiţele mele critice 
mau refuzat umabil şi cu oarecare mis: 
ter. Prietenii inci literari rulinați mi-au 
explicat că editorii asteptau, cu lucra dela 
sine înțeles. un manuseript de romau par: 
uosrafie . de aceia ei trebuiau să fir nc- 
«nmiriți de oferta mea. Nu de necaz, ci 


G 


prieteneşte. Proorocesc editorilor că roma- 
nul pornografie nn va fi multă vreme la 
preț. 


Despre POEZIA PURĂ. scrie d. AL 
AL Philipi:le, în acelas număr al „Adevă- 
mlui literar“ crude adevăruri. lată un 
fragment caracteristic : 

„Departe de a fi vo simplă ubsesie ver- 
hală, poezia pură este un obsedant ideal 
al oricării arlevăvate poezii. Numai că a- 
cest ideal nu trebue căutat în realizări 
voite de poezie pură. adică în poezie fă- 
cutit după formule 

poezia pură este porzia pur şi Sin 
plu. creată fără preocupări de poezie 
pură în chip spontan. Cutare vers din 
Victor Hugo sau Fminescu, sau Goethe 
vste tot asa de hine poezie pură ca şi cn- 
tare vers diu Mallarme sau Paul Valery. 
fearetictani ai poeziei pure“, 


PROGRAMUL REVISTEI „BOABE DE 
GRÂU” (publicat în „Viaţa literară” 125 
si senat de conduzătorul ei, d. Em. Bu- 
cuță) a fi format din 3 părți: sea urmă” 
veste să facă vii pentru toţii formele cut: 
iurale : daruri ale gândirii personale sau 
colective. enm ac Îi Academia română etc. 
ete.” 

„A doua parte va urmări dinamica atăt 
de colorată a culturii. Dar fapiele vor fi 
alese din mulţime si în jurul „fiecăruia se 
va aseza un comentar, care să-l lumineze 
pe dinăuntru si să-l însire întrun întreg. 

uit treia va aduce tot felul de material 
necunoscut despre organizarea culturii În 
alte țiiri, dela legislaţie până la întăptui- 
rile cele de pe urmă“. Fireste că totul va 
ți luminat de „ilustrații şi desene bogate”. 


„ISTORIOARE  VESELE SI TRISTE” 
este titlul unui vulumas pe care d. Zaha- 
riu Buruiană (eu sprijinul editurii „Cul- 
turu românească”) îl oferă copiilor și ti- 
nerctului, astăzi atât de expuşi înâuririlor 
vrimejdivase. Fireşte ci astăzi când cea- 
jaltă literatură inundă, când grija pentru 
meneraiile ce ne vor urma e din ce în ce 
mai mare — cele 100 de pugini ale d-lui 
7. Buruiană au pot fi decât bine venite. 
+ în ele atâta iiteres şi atâta teamă de 
văspunelere, încât nu le pute considera 
decât complementul firesc al acestei ne- 
voi sufleteşti. Să mai adăogăm la aceasta 
că d. Buruiană e un minanat povestitor, 
inzestrat cu un puternice simţ de obser- 
vațtunie, că se pricepe să-si aleagă sco- 
nele si eroii din viaţa enratei copilării, 
vă stie să vestejească usor faptele neîngă- 


uite. că în desvoltarea temelor — dă 
dovadă de un minunat simț poetic, că = 
în fine — tiparul e luminos, iar povesti- 


rile sâni continuu însoțite de clisee lămu- 
ritoare, de-o limpezime exemplară. Tată 
de ee surolim că „Isiorioarele“ d-lui 7. 
Buruiană trebuesc puse în mâinile tutu- 
ror copiilor. li vom învăţa şi pe ei să ob- 
serve, să înțeleagă şi să se judece — pe 
deoparte să cctească şi să povestească 
'nomente «din propria lor viață — pe de 
alta. Cu vu cuvânt: fe vom fi de folos. 


„CRONICARUL: a apărut cu No. 2. 
inchinat : primalv? roman al d-lui Gib. ] 
Mihăescu : Braţul Andromedei. Cuprinde 





Z Chenr-anez 





articole si studii semnate de d-nii 2 Cezar 
Petrescu, Nichifor Crainic si versuri de 
AL AL Philipide. 

Numărul aduce şi 0 interesaută anche 
iă; Ce intluență poartă azi opera lui [- 
minescu, dacă credeți co mai poartă? la 
care răspund următorii scriitori: D. D. 
Pătrășcanu. |. A. Rasarabescu. Const. Ki: 
rițescu, P Arghezi. L. Rebreanu, G. To- 
pârceanu. Romulus Dianu, Gib. 1. Mihăe 
seu. Tudor Vianu, Perpessicins. PNomulus 
Cioflec. 

lată câteva păreri : . 

„Suntem convinşi că. întrun viitor m 
prea îndepărtat, urmașii noşiri îl vor ri- 
dica din nou pe cel mai mare şi mui i 
spirat poet al neamului românesc, jaşe: 
zându-l În locul care i se cuvine“. 

(D. D. Pătrăşeanu) 


„Donă trei siele luminoase sau ivit pe 
bolta mintii româneşti dela Eminescu în: 
coace. Vueirea lor române totuşi palidă 
pe lâneă lumina vevărsată de puternicul 
astru dela orizont“. 


(C. Kiriţescn) 


„Cecace menţine valoarea unică şi di- 
lătoare de măsură a operei lui Eminescu 
este pe deoparie armonia ci profundă și 
ru totul firească, dar, pe de altă parte. 
impresia că în ca manifestă reactia uni 
personalitiți perfect organizate, din car 
se răsfrânoe un înțeles Smpovtant peste 
jume. Rozunăm această impresie când 
spunem că apera lui Eminescu ne convin 
ee. Ne lăsăm cuceriți şi determinaţi de ra, 
Nici o altă operă literară românească 
are prestizinl vi și de aceca Emâneseu 
continuă să Fie si astiizi marele exemple 
il literuiturii române, 

(Tudor Vianu) 





In pagina Îlf-a ni se dau anroecieri dex 
pre Gib. Mihiescu semnate : Cezar Petre 
ct Octav Botez, Serban Cioenlescu. | 
zabela Sadoveanu, Perpessicius, B. (vero 
pice, 

La actualități remânesti se vurbeșt 
“logiux despre „Universul literar”. 


REVISTA „SCOALA ROMÂNA” adu 
re. cu No, 1—2 lan. ANIVI. pretioase 
coniribmiiuni în domeniul didactic si sii- 
ințifie. semnate de: d-na Eliza TI. Alexan- 
dreseu. Flena N Nicolaie. Toan P. Da 
vid. AL. 1. Alexandrescu. Deasupra nume 
lui acestuia din urmă se găseste un înte- 
resant stu:lin : Origile ideilor, industriei, 
artelor. instituțiilor  — fragment tlintro 
fuceare intitulată : Originile civilizației— 
în curs de apariţie. 

Numărul se încheie prin informaţiuni 
cu privire la miscarea pedagogică din 
tară scut din afară. 


PIP 
+ 


1 aparut în editura ziarului „ini vepsul”, 
volumul de prază : „Pe drumuri de țară”, 
datorii cunoscutului seriitor A. lascaror- 
Mollosanu. Recenzia într'unul din nume 
vile viitoare. 


Zi ao a d DP amr 


LE o Lu 





0 secisnaci cie 
cvvanie 


in momen:ul plecarii sale du Paris, 
principele NMenrie al Prusiei, jratoie hui 
friedoric cel mare, spuse ducelui de Ni- 
derhais carr nenise să-l salute din partea 
raglui : 

— Jumatate din biata mea nu cin facuti 
alte:pa decai să doresc a vedea Parisul. 
Pieeind din Paris, îmi voi pelrece juma- 
lale din vita. regretindu-l. 


e 


Gluck, frecuind pe strada Saint-ilonoră. 
sparse un team dela vitrina unii magazin 
(rich intră în magazin și plăti costul 
geamului. Cuni negustorul nu avea mone- 
dă micii să dea resi la un ludovic, Doi să 
iasă ca să schimte lu un negustor vecin. 
— E mulil să te obosești 7 spuse Gliici. 
Pentru rost te-ai achitat! Si sparse un at! 
fear, 
e 


Bonaparte cra un mare inamic al pe- 
meilor, care se amestecau în treburile Liri. 
Pe premeu cind vra numai general, se 
afla întrun cerc, unde d-ua de Stuăl dis- 
cula cu asprime diferitele pariide care fit- 
vernuseră pină alunei Franța Tuată lu- 
mea eri ce părerea sa şi o aplanurda. Sin- 
pur Bonaparte sta nemiscat. Fu observă 
şi inlrebii . 

— Fi bine, senerale, d-ooasiră nu sun- 
leţi de părerea arca? 

— Doamnă eu vu ascult când femeile 
dorbesc de politicii. 

— Aveţi dreptule aenoralte, răspunse în- 
felaaptu fenicie, dar în [ara unde femeilor 
li ze tae canul, cole an curiozitatea să știe 
cel puțin „pentru ce! 


* 





latro iarnă srozav de friguroasă. cineva 
observă că Verlaine cra îmbrăcat cum 
subțire : 

— Cum vuteți suporta frigul când sun 
feți aşa de subțire îmbrăcat ? 

— Foarte bine. D-ia nu nezi că tremur 
de frig? 

+ 


Ducesa de Bourgogne, mama Delfinului. 
fiind pe patul de moarte, cineva din cei 
tare veghiau la ciipătâiul ei ii spuse: 

— Principesă, viața Voasiră vste prea 
prețioasă țării ca Dumnozau să o'o ia. ha 
răspunse cu ințelepciune : 

—. Astăzi principesă, miine nimic şi 
peste ură zile ma veţi da cu toţi uitării! 


e 


In 1745, mareşalul de Sara căzu grav 
bolnuv când fu nunui comandantul arma- 
telor franceze al? [ărilor de jos. 

Un prieten se duse să-l vadă inainte de 
4 părăsi Parisul și îl întrebă cum poate 
să-și ia răspunderea unei misiuni atât do 
imporlanie in gradul de boală în care s 
află 

— De data astu nu nai e vorba de trăil. 
ți de plecat ! 


Mo caz ca» 


NOL TEATRE LA LONDRA 


Desi nu se poate spune că la Londra e 
epocă teatrală înfloritoare, în marele oraș 
se vor inangura până la sfârşitul anului, 
Wesc End, Cet 
Teateul Prinţul 
Huwarul care a fost inaugurat acum Câ- 


incă trei teatre numai în 


mar recent teatru este 
teva zile cu o comedie muzicală: Rio-Rita. 
Acest teatru nu seanină cu nici unul diu 
rii mei vasele teatre londoneze. 4 fost cons- 
„ruit din cărămidă netencuilă. are un aco- 
peris de ţiglo roşie înclinat. ferestre şi o- 
»loane verzi. 

Culorite care predomină în 
vcatrului suut roșul, galbenul si auriul. Din 


inicrioriut 


“radă pătruuzi întrun over circular, ca- 
pitonat cu lemn de nuc. La celelalte etaje 
sunt şi ulte tovere cirrulare, 

Alte teatre eo sunt pe cale să se desciilă 
sunt: Cambricdee în cartierul Saren Dials, 
care va Fi inaugurat en o revistă jucată 
«de Andre Charlot. Phoenix 
Cross. Whitehall şi noul teava dii 


şi Charing 
L.ei- 


este Sepuare, 


CGROANA ŢARILOR 


Pentru a fi mai bine păstrată colecția 
de pietre valoroase a coroanei imperiale 
rusesti, accusta a fost închisă într'o cușcă 
de atel uriaşe din tezaurul băncii de Stai 
Valoarea acestor bijuterii 
suma de 264 milioane dolari. 
Aceste pietre preţioase care au fosi strânse 


dela Moscova. 


se urcă la 


din timpul Caterinei cea mare până la 
ultimul far sunt aşezate în casete de piele 
căptuşilă cn plus înşirate pe mese lungi 
in interiorul cuscii din tezaur a cărei vi: 
ritare este înpăduită străinilor. Nimic alt- 
ceva nu atrage mai mult curiozitatea vizi- 
tutorilor ca această expoziţie de pietre 
preţioase. afară poate de corpul lui Lenin. 
sănagerosul simbol al bolsevismului carc-st 
doarme somnul de veci întrun sicriu de 
=tielă. 
rousă gardă la tezaurul cu nestimate im- 
peviale care formează parie din rezerva 
cu Zare Sovictele zarantează hancnolele. 
Cea mai prețioasă dintre toate este coroana 
purtată de împărăteasa Caterina la înco 
1762, evaluată de Soviete 


7i şi noapie stă de pază o nume 


vonare în anul 


li 24 miloane dolari. 
Diamantul Orlofilor mare cât un ou, 


atârnă 196 carate. Acoastă superbă piatră 
"i fusese oferită țarinei de contele Orlofi 
nasterii acesteia. 

Guveruul Sovietic a înceecat necontenit 
să desfacă în străinătate preţioasele pietre 
ale enroanei imperiale, fără a reuși însă 
lin pricina marelui preț cerut. 


la ziuu 


UNIVHRSUL DEDEMAN, = 25% 


DD O OO E a ao d 





caricatura zilei 
DOVADA 





Cum poji spune. draga mea, că azi 
noapte mam întors beat acasă? Priveşte 
re civept mere urmele mele, 


(Dublin Opinion) 


ă LA CINEMA 





— E un film sonor? 
— Da. 
— Atunei vuiu plăti pe jumătate : sunt 
surd. 
(Fantoche-Mexic) 


GIMNASTICA DE CAMERĂ 





Acest domn, dorind să facă gimnastică 
de cameră fără să-și piardă timpul a a- 
doptat o perie de dinţi, o maşină de ras 
și o pensulă de săpunit, de un gen cu totul 
nou. 


(Judee-Nero-York) 








>. UNIVERSUL LITERAR 











Pagini uitate 
GRIGORESCU 





Veucul irecut au dai neamului nostru. 
în clomeniul artelor, doi oameni de ge- 
niu — pe [Eminescu și pe Grigorescu. A- 
ipăndoi San strecurat în tăcere, aproape 
necunoscuţi printre noi. Moartea numai— 
pentru unul amarnică şi viforoasă, ca şi 
viața, ca şi cântecul lui, pentru altul se- 
nină şi măreț liniştită ca un frumos as- 
jinţit de toamnă — moartea singură au 


rostit 1nui tare şi mai în larg numele lor. 


«de cari mulți atunci vor fi auzit pentru 
intâia ară, şi cătând bine, aceasta e dru- 
inul cel adevărat care duce la nemurire, 
drumul cel sfânt, la capătul căruia stă 
scris: „Inire ai tii ai fost şi ai tăi nu 
ic-au cunoscut“, 

Nicolae Grigorescu sa născut în satul 
Pitaru din judeţul Dâmboviţa. Părinţii 
lui, lon și Nusandra Grigorescu, din Bu- 
cureşti de locul lor, ţineau moşia Pitaru 
in arendă. Pe vremea accea se lăcea uşor 
avere din arendăşie. Ei însă, cu toată via- 
ţa lor simplă de gospodari cuminţi şi fără 
pretenții, cu toaiă munca şi stăruința ce 
au pus, nau ştiui cşi deasupra nevoilor, 
Poate că nor Îi avut nici noroc; dar ce 
vameni de treabă şi cu milă de bietul ţă- 
ran trehue să fi fost, pentru ca în zilele 
acelea de aur, când mii de străini se îm- 
bogăţeau în jurul lor, ci să nu-şi fi cău- 
tat mântuirea pe nici uua din căile stiule 
i uşoare, cari şi pe orbi îi ducea la îz- 
bândă. 

Gurile se 'nmulţeau, și bucăturile înce- 
peau să se numere. Nenoroeul, ca de o- 
biceiu, intrând lăsase uşa deschisă. După 
un şir de ani răi, muri pe neaşteptute cul 
«are aducra pâine n casă. Rămâncau 
sapte copii mici, între patru și doispre- 
zece ani. li: Cărămidari, la marginea Bu- 
cureştilor, trăia v mătuşa Ruxandrei, să- 
sacă şi bună. li primi la ea, în căsuţa ci 
veche şi curată, îi primi cu drag, aşa cum 
numai săracii ştiu să primească, 

De-aici porneau cele dintâi amintiri ate 
pictorului. 

„Cu acul ne-a crescut pe toţi biata 
mamă. Sudată nam auzit-o plângându-se. 
uri blestenânad, ori spunând *r'o vorbă 
vea. Sa trudit, sărăcuța de ea, sa învățat 
singură să citească şi să serie. ca să nu 
poată învăţa şi pe noi puţină carte. Că 
ue şcoli erau pe vremea aia? De dimi- 
neaţă până în noapte muncea şi ne 'ngri- 
pen saven de toate. Surorile "ncepeau să 
coasă. şi ele. Un frate mai mare intrase 
ucenic la un unchiu al mamci, zugrav de 
biserici... Se verle că era 'n neamul nos- 
tru, că mult îmi mai plăceau şi mie icoa- 
uele când eram mic. La zece ani am in- 
irat şi cu la un iconar. Da cra un om 
sucit, şi rar. auzeai o vorbă cumsecade 
din gura lui. Mă punea să mătur, să-i le- 
eăn copilul, și, când vroiam să mă uit şi 
eu cuim zuzrăveşte, mă lua la goană. Nu- 
nai câte-odată, când îi frecam culorile. 
mă lăsa .pe lângă el, — alunci cram în 
culmea fericirii: îmi vorbea blând, îmi 
mătu cum se fac sfinții — mă uitam la el 
ca la Dumnezeu. După doi ani m'am. în: 
tors acasă, șam început să fac sineur îi 


de AL, 


voumţe. Fra vară. Duminica mă duceam la 
UOhur. Îmi așterneam hăinuţa şes, îmi în- 
tinidleans marti pe ea, şi-nui asteptam nuus- 
ivrii, cu orice negustor, Treceau femei să- 
race, vameni dela ţară, nă "ntrebau cine 
le-a zugrăvit, le spunenuu că cu... şi cnm- 
părau, bicţii oameni. ziceau că-s icoane cu 
noroc, că-s ilela copil nevinovat, — Doam- 
ne, cu ce bucuri: am venit cu acasă după 
ca dintâi alucere a nea. Făcusm vro 
rece soriaveji =- și când i-am pus ma- 
mei în mână, sa uitat la bani. apoi la 
mine, și nra întrebat îngrijată de unde-s. 
-- că eu luerasen pe ascuns icoanele, 
"ânul i-am spus ma sărutat, a dat sti zică 
cevu şi Să întors repede cu faţa spre fe- 
reastră, că-i venea să plângă. Aceca a fost. 
poate cea mai fericită zi din viaţa mea. 
Hram nare, —- aduceam parale "m casă, 
bucurie la ai nui, eu, cu munea mâinilor 
mele... Cine mai era ca mine !* 

Ilin umbra aceasta, dia cuibusorul a: 
cestu bătut de vânturi, sa ridicat marele 
Grigurezeu... Singur sa ridicat. Era un cu- 
pilas plăpând, naiv, sfios, care se uita la 
lueruri si ba oameni cu nişte ochi mari. 
holdiţi, purnrea întrebători. Si aşa fragurl 
şi. puţintel cum era, ardea de dorinţa de 
a pleca, de a lupta, de a ispiti necunoscu- 
tul, farmecul şi primejdiile depărtărilor. 
—- tăcut şi "nerezător în el, ca prâslea cel 
năsdrăvan din poveşti. Cine știe daci nu 
au îniradevăe presimtirea puterii şi che 
mării lor pe lume capiii aceștia predesti- 
nali. în sufletul cărora se pregăteste să 
'mflovească — aşa de rar — sufletul unui 
întreg popor! Alilel cum să 'nţelegi linis- 
tea şi siguranţa cu care se duc năsdră- 
vanii aceştia drept la ţiuta lor, cu toate 
$ peste tonte greutăţile ec li se pun în 
cale ! 

Copil sărac.  Lără unici un spriţin, cu 
douii clase primare. la vârsta de paispre- 
zece ani, Grigorescu îşi propune să plece 
la Paris. fucrează de zur la icoane, pe 
curti acum le iscăleşte, întrun colțişor, cu 
litere ca de iipar, NICI. Incepe să pue 
bine din produsul micilor vânzări. Învață 
franțuzeşte. Îşi atrage co icoană frumoa- 
să, înalta luare amiule a Domnului. Se 
prezintă la un concurs al [Eforiei Şeaale- 
lor penir'e bursă de pictură în străinăta- 
te: Î se recunoaște talentul: dar e res- 
pins, puntru că navea nu ştiu câte clase 
umanioare, pe cure le-a avrul un altul... 
mai fericit. Se mângăc cu gândul că „toa- 
tă pie:lica e spre bine“, şi munceşte, nun- 
ceşte “nainte, cu nai multă  însuflețire. 
Pace un tablou mare, „Mihai scăpând 
“tindardul”, pe care-l pune “n fereastra 
umui zugrav, unde văzându-l Aga de pe 
atunci, Peizadea Mitică (Ghica) se minr- 
ncază și-l duce Domnului, Barbi Ştirbei, 
care-l cumpără co sută de galbeni, Un şir 
«de izbânzi : Câteva icoane la Căldăruşani, 
inire care „lzvorul Tămăduirii” ce "mpo- 
sobeşte Aghesmatarul din enrtea mânăsti- 
rii. pun pe „meşterul Nicu” printre cci 
măi căutaţi zugravi de biserici. Lucrează 
doi ani la mânăstirea Zamfira din Pra- 
hina Acolo cunoaşte pe călnubiirul Isaia, 











VI:AHUŢĂ 


“nu bătriu foarte degiepl, şi vom purtat, 
care ştia multe şi povestea frumos tot fe- 
lul de minnuății de prin ţirile pe unde 
uinblase. Plinuese sa plece amândoi la 
Paris. Se duce mai întăi la Mânăstirea 
Neamtului, locul de mătanie al călugăru- 
lui Isaia. Bătrânul se "mbolnăvi.  Aştep- 
tându-i viuclecarea, imelşerul Nicu zugră- 
vea icuane, Ina in aceste minuni ajunse 
în mâinile staritei dela Mânăstirea Aga- 
pia = Maica Taverta Ursachi, 0 femee 
care ar Li putut guverna o țară”, cun 
spunea pictorul. De mult cănta. Maica 
lirsachi un zugrav pentru  bixerica cea 
mare a minăsurii. locurile erau frumoa- 
se. călugărul nu se mat îndrepta, şi trei 
mii de zalheni ecran pe atunci 0 avere, 
Tâniul zuzrav îşi târgui in laşi ce-i 
trebuia. ridică sebelele, şi sapecă de lu- 
ceru, Parisul era din nou amânat. Norocul 
Agapici | 

ini” adevăr. <Tinţii Imi Grigorescu sint 
vii, De alfel. încă de pe atunci, el rin 
incra decât avânt înaintea lui un mortel 
viu. care si dea figura şi atitudinea ce: 
rută : pentru sfântul Gheorghe de pe una 
din dverele altarului i-u pozat profesorul 
cela laşi Miluiade uni = un tip «de fu 
inuseță, Pentru Maica Domnului, cutare 
iemee din Filioara, Dăiatul unni dulgher 

peniru cupilul Isus: iar cutare măien- 
(ă uitată ce vremi. slabă, eveoșată şi sbiăr- 
cită ca uu heib. ceată azi cu jale la sfânta 
Vartara, îşi vede tinereţea ci, a icloma 
enra şi ochii ei de acum vincizeci de ani, 
si zice oltâur: Mare dar saista, Doamne. 
lu am ză fin vale, si ulcele, Saici... dol asa 
am să stau. ! 

După trei ani, Agapia și sSliuțea pu 
duaba. de care cu drept envânt, se poate 
sinceri. Din câte biserici sunt în ţară, 
nici una nu-i aşa de frumos zugrăvită 
pe dinăuntru. Acolo rămâne un muzeu 
sfânt. Lucrarea dela Agapia, sfârşită În 
unul 1851, închee prima perioadă din u- 
riuşa activitate artistică a lui Grigore 


cu — primul capitol din istoria vieţii lui, 
care ar putea fi intitulat: „Meşterul 
Nicu”. 


Sucurm, toate gândurile lui, ca scipale 
in lanturi. se "ndreaptă spre Paris. E li- 
ber, e aproape bogat, — Cogălniceanu il 
cunoscuse la Agapia, rămăsese uimit de 
talentul lui. şi-i înserisese o bursă în bu 
setul Molluvei, — aimie nu-l mai poate 
opri. 

Parisul! Parisul... pentru el e o şcoală. 
Aici se poate învăța. Aici vechii dascăli 
spun taine adânci cui ştie să te asculte, 
Pânzele dela Luxemburg, minunile dela 
luveu, atelierele piciorilor, aste-s Parisul 
hui. Lucrează câteva luni în atelierul lui 
“'orau. Un concurs la „Bele-Arte"“: se pre 
zintă şi cl între cei mulți chemaţi. Su- 
bieciul : — cu ce haz seanda pictorul a- 
cest juvacr al academismului în floare pe 
vremea aceea! — „0 luptă antică, suli 
umbra unui copac bătrân —- la dreapta n 
apă curgătoare, în fund munţii“. Re: 
seste printre cei zece cari, după opt zile, 
trebuiau să trenvă. în doji separate. proba 





i 
i 








= 
„a 
n 


UNIVERSUL  LLEERAR. 





Iimterview-uri | 








„CU D-L 1. AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI 


Maestrul graiului românesc : Tilu Maiorescu. Debutul meu. Para- 
doxalul Caragiale. Scrie, mă! Pompiliu Eliade și nenea Antonache. 
Compun anevoie .. Inire pescuit şi creație. Arta orăriei şi undița. Expe- 
dițiile peştilor. Și peştele e „hoț“. Intre milă și pasiune. Artiştii undifei. 
Cartea mea de căpălâiu. Despre stilul parismentar. Prozatorii, poeții și 


oratorii favoriți. 


loan Al. Briitescu Voineşti! lana și 
iunălor ca o paradă, numele acesta le- 
silimează totuşi pe un om așa de moder! 
io operă pe căt de restrânsă pe alil de 
valoroasă. Să mi încercăm caracteriza: 
ma acestei apere? Asupra ei sa scris d- 
tit: formează obieci de cursuri univer- 
fre, se dă ca subiect de licență şi cazi 
m siguranță la bacaluureal când se con- 
sui că ro cunoşti. 

Clasice prin excelență, bucăţile d-lui 
Brătescu-ț oinești au trecut de mull în 
manualele de şcoală în cure autorul e pre- 
mntat ra ce? mai desăvărșit cântăreț ul 
biruiților vieții, al acelor suflele ginsaşe 
ce ea lendrii si porlocalii rămân inadap- 
tabik unui anumit sol și climat moral. 
Vieulăiţă Minciună, Microbul, Andrei Ri- 


i seu, Pană răsnea şi alți eroi ai săi — 
! plemenie de sistem platonian, fipuri îndi- 


gene și foluşi universal omeneşti — au 
răzul ca niște brazi plantați în șes, sub 
weurea asprelor cenulinaențe. Dar moar.- 
tea Privipheturiiz a Puiului ori a prepeli- 
carului Custor — care iau proporlii de ca- 
lachsm ? Ori creația aceca superioară din 
(Călătorului ii şade bine cu drumul? 
Wuni pagini de neuilal al căror stil sobru. 
duios, neaoş sfătos și limpede răcorește 
ca un balsam binefăcător. 

Când l-am căutat întâia oară, Maestrul 
era dus la pescuit la Snagov, a doua oară 


btăritoare — „Le concurs de arbre“ 
Pleacă sii facă studii de copaci la Fonta- 
inebleau ; și nesfârşita, fermecata pădure 
culară îl prinde și-l ţine în lumea ci 
de mistere, trei ani. Aici sufletul tâni- 
ului zugrav ce icoane primeşte marele 
btez al artei, aici, în mijlecul pădurii 
inte, care a fost şcoala și templul ce- 
l dintâi peizagiști şi celor mai gloriuși 
piclori ai Franţei. Pe vremea aceea de 
curată şi profundă adorare a !'rumosului, 


e vedeau închinătorii artei pornind de- 


mânecate, «din satul Barbizon, cu sarcina 
Ia spinare. şi răznindu-se [iecare pe că- 
traia lui. pe sub urieşele boli de um- 
mă, în căutarea clipei eterne. 

Şi drumeţii aceia simpli, în bluză al- 
lastră de uvrier se numeau: Trovyon. Diaz, 
Housseau, Corot, Millet, Daubigny, Cour- 
it.. Seara numai se intâlneau la o pipă 
la un pahar de bere, îşi aveau colțul 
și masa lor ştiută, schimbau impresii. 
liscutau artă, aruncând uneori, în tune- 
te de glas, cu gesturi largi. gânduri proas- 
pete, repezi, aprinse — adevărate revela. 
(ii — scăpărări de acelea ce nu se găsesc 
pri cărți. Tânărul cu ochii scânteetori, 
weunoscutul ce se aşeza cu respect, apruu- 
pe cu teamă, iînte'un colțişor. la.rnăsuța 
a mai dositit ura Grigorescu. După ad- 


Proecte literare. 


la Cădărușan, a treia lol la Snagov. a- 
poi la Cameră Altădată, la Cartea ho- 
măneasca, allă solicitare l-a găsit bolnav 
in pal și tocmai după al 6-lea drum, a 
reușit să-l găsosc şi să transcriu cole ra 
armeazi : 

TITU MAIORESCU 

In timpul când eram înscris la drept, 
mmam şi la cursurile de logică şi is- 
loria doctrinelor filosofice ale lui Maiore- 
“cu, cele mai populatie cursuri ce a cu 
nosent Universitatea noastră, 

Veneau an numai studenții lui. dar şi 
ceilalți dela celelalte facultăţi, chiar de 
la medicină. să asculte pe maestrul dic- 
țiunii romătwsti. la care se adăoga apoi 
pubheui «din afara universităţii care cău- 
ia să apuce locuri cu jnmătate de ură 
inainte. 

: | : : , , YEL . 

Da. volunuul lui de „Logică“ e arid, us 
cat. pedant aproape, dar chestiunile tra- 
tate acvlo erau, verbal, însoţite de o mul- 
time de pilde care de care mai sugestive 
si mai edificatoare. Se 'nţelege că nu le 
putea consemna pe toale în volum şi nici 
vâncturilo» acelora alcătuite ad-hoc nu pu- 
tea să le insufle duhul lui de vorbitar 
vcîntrecut. O plucă de patelon e aşa de 
banală si de indiferentă atâta timp cat 


miraţia cu care sa uita la înțelepţii aceia, 
după evlavia eu care asculta fiecare vor- 
bă, lesne sfav fi putut vedea în străinul a- 
cela neclintit, cel mai harnic, cel mai în- 
setat de a învăța. ucenic al lor. 


lată care a fost şcoala, şi iată cine au 
fost — fără ştirea lor — cei mai buni das- 
căli dela cari şi-a învăţat Grigorescu se- 
cretele artei Îmi. Ziua-i vorbea natura — 
seara-i vorbeau tălmacii ei. Și în sufletul 
lui pururea în friguri, noaptea. dospeau 
vedenii şi vorbe, şi tot alte înţelesuri, şi 
tot alte puteri izvorau în cl, împinse din 
udâncimile uecunuscuie ale unei vieţi ce 
parcă nu mai era a lui, ce de bună seamă 
că nu era numai a lui. 


Trei ani — ce repede trec zilele când 
munceşti ! — irei ani na mai ştiut nimie 
din ce se petrece pe lume: Ca un pustnic 
a trăit acolo — şa lucrat, a lucrat cu toa- 
tă aprinderea, cu toată frenezia, cu toată 
“ctea de a birui a celor donăzeci şi trei de 
ani. Au tăcut în ol şi dragostea de ai lui. 
si “dorul de ţară si toate celelalte griji 
te viaţa lui, de sănătatea lui, de ce viitor 
il aşteaptă. toaie air stat adormite sub 
trigurile celor trei uni de muncă, 


ALES. YLAHUŢA 


nu e pusă în atingere cu ucul de safir. 

Operz lui Maiorescu e acţiunea” cursu- 
rilor lui. afară de cursurile înses. 
Ce năcat că pe atunci nu era obiceiul să 
se Tonografieze discursurile oamenilor ce- 
lebri. aşa cum am văzut că sa făcut de 
curând cu căteva cuvântări ale Imi lonel 
Brătianu. Tiualescu şi alţii! Dacă ai fi 
vrut să-l ai pe Maiorescu complect te-ai 
[i dus dela librărie la casele care desfac 
plăcile de patefoane. 

„Opera” lui de orator cred că este e- 
sală în asemnătate celei critice, 

E drept. cenltura lui se mărgiuea la 
siudiile ce făcuse în străinătate pe tim- 
pul când era tânăr. Venit în fară, catedra 
care, se știe. l-a acaparat imediat, apoi 
preocupările politice l-au sustras punerii 
la curent cu mişcarea filosofică şi lite- 
vură din Apus. Cel puţin dacă încerca 
să se documenteze asupra  problemeler 
care agitau viața spirituală a Germaniei. 
imi spunea cineta care l-a cunoscut şi 
mai bine, că el se informa la zi din 
lucrările şi discuţiile ce avea cu utmeroşii 
săi siiscipoli şi elevi. 


DEBUTUL 


li scrisesem lui Maiorescu o scrisoare în 
care-i făceam anumite obiecțiuni asupriu 
personalităţii conșticate şi inconștiente, 
chestiuni pe care le desvoltase el la un 
curs. Le-a citit cu interes, s'a convins că 
am dreptate şi na invitat să asist la şe 
dințele ce ţinea aparte cu elevii săi. Apoi. 
am început să-i fregquentez cercul litera: 
ce avea loc în fiecare Miercuri seara. 

Am publicat, astiel, prima mea bucală 
literară „Sâmbăta“ în „Corvorbivi litera- 
ce“, cam prin anul 1890. 

Scriam la început amplificat de tot 
Un subiect care putea fi tratat în 3-4 
pagini cu îl prelungean pe 10 pagini. El 
îmi corecta întotdeauna frazele şi câte un 
pasagiu pe care îl credea inutil, mi-l în- 
cingea în acolade şi scria deasupra: „a 
se folosi în altă împrejurare“. Tot atunci 
mi-a prezis că voiu scrie puţin, fiindci 
am început cu memoriile, gen cu care al- 
ţii sfârşesc, 


CARAGIALE 


Despre acest mare scriitor se poate spu: 
ne ca deâpre Oscar Wilde; că geniul şi 
l-a pus nu în opera lui ci în viaţă. Cine 
ar putea reconstitui astăzi discuţiile, foar- 
te interesantele şi foarte originalele lui 
discuţii cu prietenii despre problemele de 
artă, politică, sociologie ? 

lubia în totdeauna paradoxul. Intr'o dis- 
cuție, se putea pune în ambele ipoteze. 
Cine-l auzea susținând după câtva timp 
teza contrarie, rămânea comple&  uluit, 


250. UNIT ESL. TILA 

Dara i se reproşa uceasta, ci, prea puțin 
“urprius, îşi lua ochelarii şi-i ștergea, în- 
crețea fruntea şi începea să râmbească : 
Vă, - numai ce-l auzeai — un om inteli- 
gent. cum sunt eu, aşa trebue să discute. 

1 te încăpâţăua să susţii numai un punct 
«e sedere, e dovadă de cretinism. Căci 
in definitiv ndevărni e aşa de relativ că 
a-l prezinta numai întro singură iposiază 
e imposibil. 

Clată, vencam dela Târgovişte,  uide 
stam degeabu căci de avocatură mi-era 
arcu să mă apuc. El conducea atunci zia- 
rul „Româuul” si mi-a cerut colaborarea. 
l-am spus că wam nimic la mine. — 
Serie, mi-a spus. — Nu pot așa la co 
mană. Totuşi mam apucat să insăilez 
ceva dar mi-era peste putinţă. 

EI nu pleca din preajma mea. Mai de 
voe, mai «dle gura lui, am scris o bucală 
nu mai țin miute cum îi spuuca. Mi se 
pare „Bietul Lică“. FI a luat-o. a ciiit-a. 
i-a plăcut şi ma bătut prieteneşte pe u- 
măr. Fi. ai văzut mă? Priveam la tine 
cum te zbăteai. In cele din urmă tot a 
ieșit. Totut depinde de ritm. Ritmul lu- 
cerului, până-l găseşti. 

Dar farsele lui ingenios 
“ul lui «e povestitor ? 

Văd acum că vieţile romanţate sunt la 
modă. Care dintre scriitorii noşiri Sar îu- 
cueta să ne înfățişeze un Caragiale în 
felul acesta ? Ar fi foarte interesant. 

Originale crau şi teoriile lui estetice. Mă 
certa întotdcauna că dece când scriu vu 
bucată nrapuce să fac anumite consideraţi) 
la început și la închecre. Mă omule, citi- 
torul nu trebue prevenit asupra conţinu- 
tului sau sfârșitului. Să nu bănuie uimic. 
Să “nu-i bagi pe gât nicio teorie. 

Odata, când citeam la Vlahuţă tristele 
peripeții ale cârciumarului Nae Ionescu 
care vrea să aducă în târzul lui un regi- 
inent de călăraşi şi, după ce Ta adus si-a 
prins nevasta cu un ofiţer, el mi-a obiec- 
tat că nu trebuia să sfârşese așa. Să-l fi 
lăsat domnule pe bietul om să trăiască 
în multumirea. în visul lui. să roi fi dis- 
urus iluzia oarbă ce-și făcuse. 


e. dar farme- 





Am mai cunvseut de-aproape pe Pom- 
piliu Eliade. care în discuţiile Îmi era de 
un farmece inepnizabil. Ce păcat că nu fă- 
cea heletristică propriu zisă. Ar li fost ua 
scriitor de scamă. 

Dar cel mai mare povestitor pe care 
l-am cunoscut e Nenea Antonache dia 
„Serisorite lui Mişu Gerescu”. Acesta era 
un unchi al meu care pe lângă că nara 
orice întâmplare cu un farmec fără pere- 
che prindea ticnrile, maniile oricui. Stia 
:ă le mimeze, să le întortocheze. Era şi un 
actor în felul lui. Câte istorii nu mi-a 
spus el! Dacă le-as fi scris? 


DAR FU: COMPUN ANEVOIE... 

— Am avut atâtea subiecie. le-am pro- 
mis că le voiu scrie dar nam avut răga- 
ul nici mediul favorabil s-o fac. Când 
stau pe malul apei, la pescuit, câte gân- 
dusi nu mă frământă, câte planuri nu 
îmi fac! Sunt hotărît să mă duc acasă 
să m'aşez la masă şi să le transcriu. Căci 
tanserizul e greu la mine. Nuvela e gata 
in cap. Acasă însă, fac alifel de proză, 
mă ia vârtejul altor preocupări. 


CEAS FE VRUT SA FIU? 


Intsebavea aceasta pare-mi-se că ziarul 
„Universul“ o punea câulva. Ei bine, en 
aş fi vrut să deviu calfă de grădinar sau 
lucrător de mobile de lux. 


în aceste meserii, sufletul găseşte pucra 
Jeala, rămănând în aicaţie nuina. lucrul 
în sine. i 

Pusiuricu florilor an moştenit-o dela 
tata, muie boernaş la Târgovişte. Aveam 
aculo o grădiuă frumoasă. Flarile olesă o 
sursă perpeuuă de fericire. Idealul tueu «e 
sh mă retrag undeva la ţară, Să am v 
vrădină cn flori şi a gărlă pe aproape. 


INTRE PESCUIE ŞI CREAȚIE 


e mare legătură. Am mai auzit pe 
cineva vă spre a-şi destinde nervii surme- 
naji. trece la un aparat din acelea simplu 
cu care se lac vale de pământ. Invârteste 
cu piciorul şi dă cu mâna forma oalei. 
Nam acut prilejul să mă conving de e- 
ficacitaica terapeutică a făcutului oatelor. 
dar po! să vă spun că pescuitul e mij- 
locu! cel mai bun pentru recrearea în spe- 
cial a scriitorului. Să fii subt o  saleie 
la uvibră, fără guler tare. fără cravată. 
lără haină si cn mânecile sumese și să 
urmărești în linistea aceea adâncă cum 
trec la vale undele apei. nu găseşti şi 
dumneata că e o plăcere carc întrece cu 
muli pe aceea care o au unii de a urca 
mainii, «e a cobori pe margini de pră- 
pastii, sau de a-si frige pielea lu plajă 
si de a dormi noaptea în hoteluri mur. 
dare ? 


Se "nţelege că cu care în opera mea an 
pus atâta milă, nu-mi pare «deloc bine 
când văd peştele sbătându-se în cârlig și-i 
<ângeră sura. Dar ce să-i faci: e si asta o 
manie. 

“Pescuiesc «le "cununi începe să se despri- 
măvăreze. Locul meu favorit e la Mănăs- 
rea Snagov pe lac. sau la Câllăruşanr, 
Vara, la punte ba păstrăna. 

Am doi tovarăşi de pescuit admirabili : 
pe Mihail Sadoveanu şi pe doctorul So- 
crat Lalu, profesor universitar şi un su- 
et dintre cele cum rar întălureşu. 

[a Snagov, tragem la o veche cunos- 
tintă. un țăran a cărui nevastă, lostă pe 
vremuri iu case boereşti, ține o casă cu- 
rată şi bine găttă și care ne prepară uu 
minunat borş de pasăre, 


Când un plec la pescuit. divertismentul 


dela munca intelectuală mi-l procur fă- 
când— să nu vă mire „tâmplărie. În 
acest meșteșug văsese ritmul sufletesc 


rare "mi trebuie pentru scris. 

În cariera meu de vânător, am cunos- 
ent mulie dinu tainele vieţuitoarelor care 
sunt peștii. 

Asa de pilda. dumneata ştii că anumite 
„peeii îşi petrec iarna într'o apă de pildă 
in mare iar vara îşi [ac vilegiatura la 
munte ? E o minune dumnezeiască cum 
străbat îunot si în susul apei mii de ki- 
snviri ! 

— Da. am scris „Puiul şi mam gândit 
să fac vera şi în legătură eu aceste tra- 
pedii din viața pestilor. 

Am mai cunoscut de asemenea adevăra- 
ți artisti ai pescuitului. Nu vorbese de 
pescarii hbăltăreţi sau dela mare care fac 
din asta o meserie. Vreau să spun de unii 
sărani — şi fiecare sat arc 2—5 cari, ca și 
mine, abia asteaptă să se topeusciăi ghiațn 
ln gârlă ca să-si ia uudiţele subsuoară. 

Inir'o nuvelă a mea am arătat cum se 
descântă șerpii. Asta am văzut-o cu ochii 
mei şi nu numai odată. Prietenii mei. ţă- 





ani, îşi descăntă uadişele alacle şi navoa: 
«ele. Și "'ntradevăr au mai multă friște de 


cât mine “ cărui undiţă pa umblat prin 
babe, 


DINTRE, PROZATORI NOŞTRI 


- cu să vă spun cinstit, am rămas la 
neintrecutul Creangă. Dintre cei de azi 
prietenul Sadc.veanu care găsesc că e ua 
nare prozator și Rebreznu, altă culme a 
cpicei românesti, i-am ciiit întotdeauna 
cu plăcere. Tinveii, de asemenea, printre 
cari însemne/ pe Cezur Petreseu, prodi: 
ziosul unvelist şi romancier, Lereţia Pe. 
'rescu în teatru, domaişoara Stahl cu „Voi- 
ca” ea şi alţi câțiva îi urmăresc cu aten- 
ție. Posibilităţile de desvoltare ale litera: 
turii românesti sunt nebănuite. 


Lili DINTRE CRITICI 
piețuiece mai mult pe Ibrăileanu dela iaşi 
IL cunosc de mult, din tinereţe. E unul 
atntre cei cari au scris cu căldură şi per. 
tectă întelegere despre cărțile mele. 

Ibrăileanu când vorbeşte despre un seri. 
itor pe lângă că o aprofundează, îi trăiește 
opera. 


Nu se dă e drept la acrobuţii stilistice 
dar ered că una dintre calitățile esenţial 
cc se cer unui critic e să fie simplu, clar 
in stilul lui. Legile care judecă pe oameni 
sunt serise cu înflorituri ? 


DESPRE STILUL PARLAMENTAR 7 


să nu mai vorbim. În culitatea mea 

de secretar general al Camerii Deputaţi: 

jo, am avut ocazia să aud discuusuril 

strălucite ale unor Deluvrancea. Maio- 

rescu, Xicolae Filipescu, louel Brătianu. 

Vlexandru Marghitoman şi astăzi pe Du 
ca si pe Octavian Coga. 


PROFCTE LITER API 

L.ucre. la un volum de amintiri din car. 
cul „Consorbirilor literare”. I)ecusemenea 
imi adun ustelr zilnice din viaţa parle 
meniară pe care vreau să te jipărese mai 
ârziu. Tcatru Wam mai scris, afară d 
Sorana. Pentru a avea succes, e nevoie 
de o anumită înrrosare a realității. Iu- 
crurile simple nu merg în teatru. 





Când a bătut vecernia la Mitropolie 
m'am ridicat. Maestrul Brătescu-Voineşti 
mi-a arătat atelierul d-sale — o masi 
nare îincărcală cu tot felul de unelte d 
pescui. L.-um văzul şi pe cel de tâmpl 
«ie. Am plecat. Claksoanele din curtea Mi 
țropoliei chemau fiecare pe aleşii naţiunii 
respectivi, cari tocmai ieşiseră din şedinţi 
Sgomot ! Cum de-a putut răbda Brăfteseu. 
Voineşti existența aceasta tantalică ? Poa- 
lecă hașișul patimei lui — pescuilul — il 
lace s0 mui uite. Şi când te pândeşii ci 
nici vu l-au scos cel puțin la pensie? 

Coboram spre Pială. Suna clopotul h 
“Mitropolie și pe una dintre troițele ce 
srăjuese straclela, am uvul în apusul o 
tela de soare piziunea tragică a lui AL 
culăiță Minciuni, spânzurat, fiindcă nul 
infeleseze nimeni... 


N. CREVEDIA 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOLANL Nr. Li