Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0040

kJ 9 4 * () 4 4 


UEIVERDUL 
SA A ETERAR 








ŞT. DIMITRESCU ; INTERIOR DIN ȚARA FAGARAȘULUI 


In acest număr: MIHATI, CELARIANU, ALOIS JIRASER, P. ADERCA, MIRCEA GHEORGHIU, ARTUR ENĂŞ 
TALAZ, V. DEMETRIUS, VASILE SAVEI, N. 1. HERESCU, ZOE V. LECCA, EUGEN VICTOR, GH. CARD/ 
i ni PAPADOPOL, L FLOROIU şi N, N. TONITZA. i 





An XLII, Nr. 40. 


3 Octombrie 1926. 


CĂ, 


OA 
(A 


= 


UNIVERSUL LITERAR 


= A 





Li 


„MAI APROAPE DE TINE, DOAMNE!" 


Păcatul ne apropie de Tine 

De-i faptă sau închipuire doar; 
Se surpă *n noi şi hăne amar 

Prin ei, înminunări de tot senine; 


Pe urma lui ne lunecă m pleoape 

Asa de limpezi stropii calzi de lacrimi !.. 
„„ Sîntem, prin reveniri de triste patimi, 
De Tine mai aproape, mai aproape... 


III 


II 


„CRED DOAMNE, AJUTĂ NECREDIN- 
ŢII MELE...“ 


Cred Doamne, ajută nceredinţii mele — 
Si rugii mele triste şi fierbinţi: 

Uau strop din marea marii suferinți 

Se sbate, azi, în cântecele mele — 


Şi plânge fără glas o amintire 
Nimbată de trudite năzuinţi: 

O, nu strigă durerii mele: „Minţi !*, 
Din alte vremi, ea ec o amintire,.. 


Primeşte-o aşa cum ţi se dă: — 
Intr'însa+ nu-i izvor de biruinţi ? 
Nu sînt, în ea, de fericixi, seminţi? 
Chiar de nu sînt, umilă ţi se dă... 


INCHIPUIRE Dă-MI 4... 


„astfel, încât, greşala înoită 
Apasă cu povara ei pe sullet; 
Sugrumă-al libertăţii plin răsuflet ; 
Sub vehiu-i, cugetarea e sfiită, 


i d 


De scirhă şi nelinişte trudită 
Se pleacă fruntea palidă a vină; 
Surâsul şi-a pierdut a sa lumină; 


Privirea de obidă e smerită... 


+ Tu, Doamne, care ştii că orice leac, 
Un strop, în el închide, de venin; 
Că 'm orişice virtute vis divin, — 
Un virin ride ca un ochi de drac; 


Tu, care ştii că fără reazăm e 
Si clătinat de vînturile toate, 

Al omului isvor de bunătate, — 
Inchipuire dă-mi, dă-mi linişte. 


MIRCEA GIIEORGIIIU 





INIVERSUL LITERAR 


Mătăniile de aur 


Voiud, inainte de a astupa groapa si 
mai scoută o rădăcină, Lalar dăduse cu 
cazinaua într'o comoară. Descoperise uni 
sas plin cu aur, ce stătuse îngropat acot» 
de mai multe secole. Erau ionede pe 
care nu le cunoştea, dar toate de aur, în 
ater pie, În ciuntitate Mare, DOMINĂ, 

lu seara aceea, afac stătea acolo, În- 
țepenit pe marginea gropii, alături de 
martorul mut. Stejarii tăceau, domnea 
tăcerea ; singure crăngile inalte foşneau 
încet. 

Cu sbor greu, un ciuf sbură din ste- 
jari. El sc înălţă cu bătăi de aripi puter- 
nice, pierzându-se în noapte ca să rea- 
pară mai departe sus de cer, şi să se a- 
şeze pe vârtul _uuci clădiri de unde ar 
putea să descopere terenul său de vână- 
ivare, 

bătrânul Lafar cunostea bine acești 0- 
bicinuiți tovarăşi ai stejarului. In seara 
uceca, se temea de bufnitţe, de ciudatele 
lor bătăi de aripi, de fâşâitul lor brusc.] se 
păreau că aude împrejur  acitându-se un 
sbor infernal de corbi al căror stol adu- 
cea intunerec. 

lată că „spaima renăştea ca şi cum ar 
fi fost ascunsă sub stejar. Incetă să se 
TOagre.... 

Se înapoiă ocolind cosurul. Observă, 
în trecere, că uşa era închisă, dar nu-și 
inaj aminti de plâusul Suzanei şi cu 
toată tăcerea nu-şi spuse că copila a- 
dorenise, Vatfar se opri în sali. inaintea 
iatscului cu lucruri vechi. Pe dibuite 
găsi lacătul si cercetă dacă uşa era în- 
chisă. Era în bună stare, totul era în or- 
dine, dar înăuntru... 

O emoție, o grijă îl ţinură pe loc în 
faţa acestei uşi, Apoi, scotocind prin că- 
maşe, scoase dela piept un săculeț din 
care luă o cheie. Deschise lacătul, intră 
şi imediat trase uşa după el. Pe o scân- 
dură atârnată aproape de uşă, atinse în 
intunerec o Înmânărică. O aprinse cu 
amnarul. O flacără albăstruie, răspân- 
dind un miros de sulf, ce dădu repede în- 
tr'o culoare roşie. Lumânărica ardea. 

La această lumânărică roşiatică, bă- 
trânul lafar, cu pletele sule lungi, se a- 
rătă îmbrăcat în zeghea lui albă. Faţa 


- sa brăzdată de cute, era tăiată de umbre 


puternice, iar mâna puternică şi cu bă- 
tături se arăta de culoare roşie. 

Odaia joasă, toată din bârne de lemn, 
m'avea fercasiră, ci o deschidere tăiată 
într'o bârnă necioplită (şi de altfel foarie 
bine astupată). Schimbând direcția ca să 
se aşeze pe cele trei pâini puse pe un 
raft, pe câteva bucăţi de carne afumată, 
uscată şi mucezită, pe hainele de sărbă- 
toare şi o blană veche atârnată de zid, pe 
un pat 'vopsit care se vedea la dreapta, 
suporiând pe lângă papuci și oale, o căl- 
dare de aramă fără strălucire, lumina 
roşie făcca să alerge umbre în această 
mică încăpere în care aerul era greu și 
plin de putoare. 

Deodată, în colțul dela stânga, lumina 
făcu să răsară din umbră o statuie de 
lemn grosolan cioplită, pusă pe un si- 
pet de ştejar. Când il văzu, Lafar avu 
un fel de ameţeală. Se frecă la ochi, 
apoi ridicând privirea cercetă dacă des- 
chiderea făcută în bârnă e bine astupată. 
Se apropie apoi de sipet, se aplecă. luă 
siatuia care era pe capac, o sărută și 
după ce o puse la loc, apucă sipetul de 
unul din groasele toarte de fier şi îl 
trase. 

După ce se aplecase spre duşumea a- 
colo unde era sipetul, se sculă brusc ca 
să verifica dacă ușa era bine închisă. 
Umbra sa uriaşă mișcândn-se odată cu 


de ALOIS JIRASEK 


el, cuprinse zidul până la tavan. Se opri 
pe loc când Latur îngenunchiase din nou 
alături de lumânărică. 

O selipire de lăcomia sa aprinse în um- 
bra ochilor săi adânciji în orbite când 
mâinile sale tremurătoare, după ce ridi- 
caseri o scâudură dela duşumeu, scoaseră 
dintro gaură un vas de cositor pânte- 
cos cu strălucire mată. 

Acest vus conținea idolul lui Lafar, au- 
rul pe care îl găsise sub stejar, aurul pe 
care il ascundea de ani de zile şi care 
era bucuria şi temerile sale, pasiunaa. 
şi spaima lui... 

Aşezat pe duşumea, cu spatele întors 
Ja uşă, Lular îşi puse vasul pe genuuchi 
și îl privi îndelung cu deliciu. Era plin 
până ta gură. Lafar îşi vâri întâi dege- 
tele în vas, apoi băgă mâna întreagă, 
prinzând cu cealaltă bucăţile care că- 
deau pe margine, Unele fugeau de-a 
dura ; el le prindea, le pipăia, le exa- 
mina, le punea in palmă, le suna ca să-și 
desfete auzul. La urmă, pnnându-şi ze- 
ghea cu băgure de seamă pe genunchi, 
uplecă. vasul, şi încet, cu grijă, îl deşertă 
tot... 

Monedele  zornăiau, sunau, trimețând 
sirăluciri sălbatice, Făcu o grămadă, a- 
poi făcu triajul celor mari şi celor nici, 
împolobite cu imagini şi litere bizare. 
monedele, pe când privirea i se insufle- 
țea de strălucirea lor. 

— Ce de bani! Ce de bani! Ce avere! 





3 


Dar imediat un gând inrbură volup- 
tatea sa, negrăita sa bucurie, şi spaima 
îi îngheţă şira spinării. 

„O tn, Isuse, Dumnezeu nostru, care 
de bunăvoie ai trăit pe pământ in sără- 
cie !* spusese preotul la cimitir, în pre- 
dica ce a urmat după slujbă. „Isus era 
atât de sărac, mai spusese predicatorul, 
că n'ava pe ce pune capul“. Şi viziunea 
preotului chinui din nou pe Lafar. Il re- 
vedea, palid, dominând mulţimea dela 
înălțimea estradei, sub un aliar; îi apă- 
rea cu ochii la cer, implorând, cu vocea 
înecată în lacrimi, pe toji reci stăpâniţi 
de patima bogățiilor să renunțe, să sk 
consacre rugăciunii, să ceară lui Isus 
Cristos ca, prin grația mdurării sale şi a 
sfintei lui mame, să abată sufletul lor de 
la pasiunea aurului şi să le îngăduie să 
evite chinurile care, în infern, aşteaptă 
pe avari. 

Astfel fuseseră îndemnurile preotului, 
şi el recomanduse, în cuz de tentatie, să 
recurgă la rugă şi mai ales să faci mă- 
tănii,.. 

Lafar, cu ochii în gol, În deodată miş- 
cat de o ideie care îi venise. Avu o miş- 
care, bruscă, adună monedele şi cu pum- 
nii plini le puse în vas, Sculându-se se 
îndreptă apvi spre uşă, se asigură că 
era umchisă, şi scotocind printre sculele 
împrăștiate pe duşumea, luă o daltă şi se 
iuapoie la comoară. Punând oala şi lumi- 
nărica pe sipet, se innenunchie, vâri 
mâna în vasul de cositor. scoase vo In0- 
nedă şi începu s'o găurească cu dalta. 

Când termină, luă altă monedă şi a- 
poi alța. Găuri astfel zece, toate de a- 
ceeaş mărime. Acestea trebuia să fie ru- 


C. VLĂDESCU: CASĂ BĂTRÂNEASCĂ 


4 


găciunile Ave Maria. La fel făcu cu un- 
sprezecea, aceeu, ceu mui mare. Avea să 
fie una Pater, 

Lucra repede. Uitase negrii cu paloșele 
de foc, zborul infernal al corbilor şi 
chiar vocea preotului. Sacrificiul pe care 
credea că-l tace îi aducea odihna sufle- 
tului său, Căci în adevăr el îşi ruina 
„comoara pentru dragostea şi gloria iui 
Dumnezeu. Făcca la Ave şi Pater şi diu- 
tr'o piesă mai mart, făcu chiar un 
Credo. Se pândca si găurească toate mo- 
nedele, să le inşire pe uu şiret, şi să facă, 
nu un simplu şir de mărgele, ci un ade- 
vărat şirag de mătănii de aur, cel mai 
glorios şirag de mătănii! Şi găurea in- 
tr'una, oprindu-se din când în când ca să 
vadă dacă nu sărise vreun fir de aur pe 
feştila de lumânărică pe care o curăţea, 

se părea uneori, că în adevăr, lumina 
slăbeşte. Apoi începea din nou să numere 
câțe Ave şi Pater făcuse. 

Trecuse de miezul nvpţii când bătri- 
nul Lafar îngenunchiat alături de sipcet, 
în fața statuetei, începu să recite primul 
Tatăl Nostru pe mătăniile de aur. Ca 
boabele unui şir de mătănii, monedele de 
aur defilară una câte una în degetele 
sale şi în fiecare dată, înaiute de u le lăsa 
să alunece pe şiret, le apropia de buze 
şi le săruta. Şi astfel, crezând că se roagă 
lui Dumnezeu, Lafar se dădea legat dia- 
volului. 

Verma zăcea în tăcere. Coşarul în- 
suşi era tăcut. La spatele clădirilor, ste- 
jarii se înălţau ca nişte umbre au cea- 
ţa nopţii nermişcaţi şi muţi. Cu sborul 
său sacadat .» bufniţă sbura printre ei şi 
se pierdea printre crăngile lor. Nurmai 
buhuitul ti îmrbura tăcerea nopţii. Şi 
colo, lângă pădure și lac, pata albă a 
=tolului de herze ce se odihncau, între- 
rupea iuunecimea pajiştilor. Sar Îi pu- 
tut spune că e o pată de zăpadă... 

Strigătul lufniţei se stinsese în noap- 
ica mută şi lăcută că acum răsuna [i- 
păiul ascuţii al bursucului. Tăcerea se 
abătu iarăşi. Abia mult mai târziu, în- 
naintea primelor licăriri ale zărilor ber- 
zele se deştepiară. Pata albă pe care o 
închegau începe să se agite, să se un- 
dJurască, şi plescâiiul ciocurilor, ma. sto- 
moios pe alocurea. răsună în umbra ma- 
tinnlă în care, printre stejari, începuse 
să se difuzeze o plăpândă rază de lu- 
mină... 

Un vârtej alb se ridică deasupra Ii- 
vezilor, lângă pădure. Nenumăraiu! stol 
de berze îşi luase sbarul, Pasările dă- 
dură ocol în jurul popasului, şi iviin- 
zând gâtul lor lung, se inălțară spre 
cer, acoperind orizontul. Cu sbor uşor cu 
curbe graţioase, se îndreptară către Sud- 
est, trecând deasupra bălții. livezilor, pă- 
durilor încă întunceate, trecând peste râu 
şi stejarii ale căror vârfuri erau lumina- 
te de primele raze ale zorilor și tremă- 
tau sub boarea dimineţței. 


In clipa aceasta, baricând usa iatacu- 
lui, bătrânul Lafar îşi ascundea mătă- 
niile de aur. 

Luase obiceiul să se servească de ele 
când îşi spunea rugăciunile. işi ador: 
mea asifel conştiinţa şi alunga remuş- 
cările pe care le deştepta în el predica 
severului predicator. In timp ce buzele 
sele murmurau rugăciunile, ochii săi se 
imbătau de strălucirea firelor de aur, a 
monedelor a căror răceală îi încălzea 
inima de plăcere, şi pe care le acoperea 
cu sărutări, 

Se ducea să se roage în iatacul cu lu- 
cruri vechi după ce făcea ocolul fermei. 
Se ruga la lumina uvei lumânărici sau 
umei candele. Dar această lumină i se 
părea slabă. Degeaba îngrijea flacăra şi 
se freca la ochi. luminu i se părea tot 
iai slabă. Ar fi dorit lumina zilei. 

CQaată ce norii, cure acoperiseră multă 


vreme orizontul se risipiseră, odatii ce 
soarele începuse să strălucească şi colo, 
la inargimea apei, frunzişul pestriţ părea 
în flăcări, şi crăngile stejarilor împru- 
mutuseră reflexe bronzate. Lafar, luâii- 
au-şi mătăniile, părăsea iatacul, Era si . 
gui. Lrimisese pe Dura la câmp şi S.- 
zana păzea oile sub stejari. Inchise ci: 
grijă uşa sălijei. Odaia cea mare eri 
inecată de lumină. | se păru că vede 
mai bine. Aşezat în faţe feresuii, ţinâud 
în mână mătăniile care sirăluceau şi 
sclipeuu la soare, vedea pe zid, la îie- 
care mişcare, agitându-se reflexe de aur. 
Dar deodată, zărind pe cineva care ve- 
nua spre casă, băgă lurios comoara în 
săculeţul în care o adusese. Nu putea 
să distingă pe cet care vei îa. Privirea 
i se turbură şi cel care sosea i se păru 
o umbră, Lafar, părăsind odaia cu mătă- 
niile se furişă în iatac ca un greere în 
gaura sa, Când eşea, după ce închisese 
uşa, auzi civcănind la pourta din dos. 
Surprius şi nemulțumit, Lafar eşi repede 
În curte. 

-— Cine-i acolo ? 

-— Lu, Sasna. 

— Și ce vrei? 
aici, Nu-ţi deschid, ; 
— “Ji-aduc un codru de pâine, avar 
scârbos, ca să ai ce mâuca, tu care, ca 
porcul, n'ai să fii bun şi folositor decâ: 
după moarte. 

Afară după poartă se auzi un râs sgo- 
motos. Bătrânul tremura de furic. Strigă 
la celalt să plece şi mai ales să nu spu- 
nă nimic ortanei, apoi îi zise că ar face 
mai bine să-şi muncească decât să cer- 
sească, d 


şterge-o pleacă de 


Matei Sasna nu-l ascultă. Se duse la 
Suzana. Incălţată cu galenţi, ea sta pe o 
rădiucină sub un ştejar unde pătrundea 
svarele. Mai în colo, oile păşteuu pe sub 
ponui. Suzana era ocupată cu irierea şi 
înşizarea paducelelor. Avea traista pli- 
nă şi din când în când, mânca câte una. 
Câud Sasua sosi lângă ca, se sculă re- 
pede, nu că se lenia de el, dar cre- 
zuse că era Lafar. 

-— Sunt bune, ai ?.. Ah! oilc tale sunt 
mai fericite decât tine. De ce fugi de 
aici, proasto. i 

Fetiţa cea blondă îl fixă cu ochii ei 
mari. Propunerea aceasta îi producea 
bucurie şi teamă totdeodată, 

— Aiurea, ui să capeţi destulă pâine; 
n'a; să mai fii silită să niănânci păducele. 
Na ! 

Seotocind prin traistă, scoase vu bucată 
de brânză. 

— Haide, mănâncă, Bunica ta mi-a dat 
deseori de mâncare, „şi tu să ştii, cu 
— cunosc un loc bun, la oameni de trea- 
bă, la Jira, pălăriovul din oraş. El nare 
«copii şi ar vrea să ia o orfană... 

Dar, ca o groază, chipul lui Lafar stră- 
bătu gândul copilei : 

= Lafar maro să mă lase. 

Sasna se muljumi să râdă şi să-şi în- 
vârteuscă bastonul, 

Suzana tresări, păducelele 
pe jos la picioarele ei. 

— Uite pe Lafar. 

Şi îsi ascunse brânza, 

— Ah! da, vine să vadă dacă nu caut 
săi te corup. l-ai spus că ţi-am dat o bu- 
cată de pâine, ai? 

Ta răspunse că da, adăogat că el nu-t 
mai dădu apoi să mănânce. 

Bombănind, Sasna plecă pe după stejaii. 

— Ascunde-ţi bine brânza! Plec pentru 
tine, dar ne mai vedem. 

— Ti bine, Suzano, secătură, ce faci 
acolo ? 

Bătrânul Lafar o certa apropiindu-se. 
Apoi, când ajunse lângă copilă, o întrebă 
cu răutate ; 

— A venit pe aici, tâlharul care face 
farmece la vite ? 


se _risipiră 


UNIVERSUL LITERAR 


Miezul nopţei 


— Din „Trepte rupte“ — 


E ccasul tăcerii de lut 

Şi-al larmei măruntului scris : 
E ceasul privirii spre vis 

Şi-al celui mai dornic sărut, 


Când omul e singur şi mic, 
Sub ochii mulțimii din cer: 
Lumini care pălpâie, cer, 

Pe-azurul holtit din nimic. 


Când patima scurmă pe brânci 
Și crima cu ca sa *mpăcat; 
Când îuge din albu-i crivat 
Femeia eu cearcăne-adânri,,, 


E ceasul când somnul a 'nvins 
Şi conți şi marchize şi paji; 
Yecioura, aprinsă în obraji, 
Surâde, şi lampa şi-a stins, 


E ceasul când versu îi greoi 
Şi cauţi inspirarea în absint; 
Când lacu-i pavea de argint 
Și norii sânt turme de oi. 


E ceasul!.. ascultă! Ai vrut! 

AL timpului preot, solemn, 
Ingroapă,—nici cruce, nici semnt-. 
Clipitele vieţii “n trecut, 


V. DEMETRIUS 


— Nu, răspunse feliţa, cu oarecare şo- 
văială, 

— Am văzut totuşi ceva ca o umbră, 
dându-ţi târcoale... 

Haide, mărturiseşte că a fost. 

— Nu, n'a fost. 

O crezu, fiindcă auzise lără să vadă, 
şi nu putea să distingă trăsăturile feti- 
ței şi nici să citească în ochii «ei. 


Li 


De atunci se temu de copilă. Se temu 
şi de bătrâna Dura. li era teamă să nu 
trădeze în faţa lor, îşi ascundea pe cât 
putea infirinitatea, căci, dacă ele ar fi 
ebservat-o, nar fi zăbovit să-l toace, ele 
şi cu noul servitor pe care îl luase în 
primăvară, 

Își ascuțea urechea la fiecare pas, căci 
vederea continua să i-se întunece. Punc- 
te negre dansau straniu dinaintea ochi- 
lor săi. Aşa dansaseră toată iarna, dar, 
cu sosirea primăverii se îndesiseră. Ca 
să vadă mai bine, trebuia să-şi facă un 
abajur cu mâinile. Continuu îşi cerceta 
vederea. Dar, într'o zi când închise o- 
chiul stâng, punctele negre care dansau 
în faţa ochiului drept îl învăluiră întro 
ccaţă deasă, şi i-sc păru că nu mai vede 
nimic decât ca printrun fum întunecat. 

Frica că îşi pierduse ochiul drept îl 
făcu să tremure. 

O altă groază îi năpădi sufleiul; îşi 
îinchipuia că aceea e o pedeapsă dela 
Dumnezeu ; pedeapsă care, după cum a- 
nieninţase predicatorul, în cimitirul dela 
Veseli, Dumnezeu i-o trimerea pentrucă 
iubise prea muli strălucirea aurului... 

Incepu să se roage ucasă şi la biserică 
uude sărută pământul şi cerucifixul, Işi 
«ălă ochii cu apă .de ploaie și cu rouă. 
Se duse şi luă consultaţii în taină. Dar 
nixi pomezile, unici ierburile nu-i ajutară 
nimic. Renunţă apoi la aceste leacuri 
gratuiie şi se hotări să se ducă, să ceară 
cu plată, părerea bărbierului din oraş. 


UNIVERSUL LITERAR 


Cu durere numără el bani pe tejghea. 
Întorcându-se acasă cu pas şovăelnic, 
sprijinit în baston, ofta după Danii dați, 
bani câştigaţi aşa de greu, pentru o ase- 
mienea 'rețetă ; să piseze o ceapă, so a- 
mestece cu miere, şi s'o strecoare prin- 
tra pânză... 

Bătrâna Dura pisă ceapă, amestecă su- 
cul cu miere. o strecură și en ajutorul 
nuci pene de potârniche, turnă câteva 
picături în ochii lui Latar... 

Leacul, plătit așa de scump, n'avu nici 
un €fect, 

De dimineaţă până seara, Lafar era 
foarte agitat şi noaptea nu putea dormi... 
Din cacză că nu mai putea să urmărea- 
scă toute mişcările servitorilor, în care 
nu area nici o încredere 

Nu înceta să-i urmărească cu ocările, 
furios că nu mai poate exercita nici un 
control asupra lor. [i acuza că îl înşeală, 
că-l teacă, că-l fură. Tremura din cauza 
mătăniilor sale. Se temea când auzea 
târându-și pașii bătrfsa servitoare sau 
auzea tropăitul galenților Suzanei. Dacă 
era tăcere, se temea fiindcă nu-i mai au- 
zea. Se întreba unde erau, şi dacă nu-şi 
lăsaseră galenţii (pe care le poruncise 
să-i poarte totdeauna); dacă, mergând 
pe vârful picioarelor, ele nu se apropiau 
să-l spioneze... 

In tăcere, frica îi degenera în guroa- 
ză, şi începea să strige fără nici un rost: 

-— Suzuno ! Guzano ! Dura! 

le striga chiar când le trimesese un- 
deva şi se târa singur până la iatac. Le 
chema ca să sc asigure dacă nu erau pe 
aproape. Numai după aceea, se închidee 
şi scatea din ascunzătoare mătăniile a 
căror strălucire se stinsese pentru cl. Se 
stinsese acolo în iatac ; dar se stinsese şi 
în adaie la lumina soarelui. Reflexe gal- 
bene, uurii. continuau să se agite pe zid, 
după mișcările lui, dar el nu le mai ve- 
dea... În sfârşit sosi ziua când singurul 
Mui ochi bun. stângul, nu mai distinse mă- 
iămiile. ÎI întuneca o ceață deasă, pe 
care frecatul nu o mai risipea. O umbră, 
opacă, o scândură, se ridica nemişeată 
în fața lui şi totul se pierdea în ea. Ia- 
far fu gâtuit de groază. Cu ochii sgâiți 
în gol, întrun gol întunecat, rămânea 
locului, înghemuit, strângându-şi mătă- 
niile la piept, trăznit de siguranța că își 
pierduse ochiul stâng, singurul care-i ră- 
măsese bun... 

Nu-şi mai vedea mătăniile... Aceste în- 
tunecimi adânci, nu erau pedeapsa lui 
Dumnezeu ? Și iată că deodată auzi un 
fAlfâit, ca fâlfâitul teribil al unor aripi 
negre. I-sc păru că este cuprins de un 
sbor infernal de corbi... Se întoarse și 
dibuind cu mâna stângă, se duse iar în 
intec ca să-şi ascundă comoara sub sipet, 
sub statuia sfântă... 

E] 

Perzele veniseră iarăşi să-și facă cuib 
pe şura lui Lafar. În năduri dincolo de 
râu. turturica si cucul se auzeau cân- 
tând. Din scorbura vreunui stejar bă- 
trân. din când în când răsuna în plină 
zi sau seara, buhăitul drăgăstos al cin 
ului, ' x, 

Tafar auzea bine toate aceste glasuri, 
dar nu mai nntea să vadă berzele în 
cnihul lor. Călcând în picioare florile în 
iarba deasă. el nu mai vedea culoarea 
lar. Steiarii. în fraseda lor verdeață, 
nu-i mai vedea decâi ca niste siluete ne- 
gre topite în ceața serii. Abia dacă mai 
zărea turmele păscând lângă el. și pe 
Suzanu nu 6 mai descoperea decât după 
glas. 

Tpoca secerisului trecu. terihilă pen- 
tru cl. căci trebmise să înecrodinteze la 
sivbimi toată strângerea recoltei. Se feri- 
se Ta gândul că toți îl furau. deși bă- 
trâna servitoare excereitase o cinstită su- 
pravesrhere şi i-a dat socoteală de tot. 

Chinurile sale interioare nu se mai 





UL, VIORESCU : INTERIOR 


«fârseau. Descori, în ceața întunecată 
care îl înconjura, vedea trecând corbi , 
se apropiau din ce în ce mai mult, atât 
de aproape că îi gonea cn mâna, şi o 
sudoare rece f uda fruntea: Alteori, stând 
singur în mijlocul tăcerii. i-se părea că 
aude galop de cai... unei mulţimi de cai; 
ei se apropiau de fermă: negrii cu să- 
biile de foc aveau să pătrundă ca sigu- 
ranță în curte, 

Se temea pentru sufletul săn şi tremu. 
ra pentru mătănii. In aceste clipe de 
aroază, ar fi voit să le aibă cu cl ca să 
le învîrtească în timp ce îsi spunea rm. 
găcinnile, dar nu mai îndrăznea să le 
scoată din ascunzătoare. Stând în săliță, 
lângă iatac, păzea să nu între nimeni. 
Noantea, se culca în iatac și nu în odaia 
lui. Si ce nopți petrecea ! Somnul îi era 
stăpânit de vise groaznice. După ce se 
deştepta brusc. începea să se roage, sau 
uneori se scula şi bâjhâind, se ducea să 
vadă dacă miscase cineva sipetul si sta- 
tuia. şi dacă sub ele totul era intact. 

La urmă își pierdu încrederea și în 
ascunzătoare. Luă mătăniile şi le ascunse 
în hrân. Anrul său era mai anroavpe de 
el și din când în când îl pipăia cu de- 
cetele... 

Părul îi albi fără să bage de scamă. 
dur ceace observă cu groază a fost fap- 
tul că atunci când își apropiă o mână 
de ochiul stâng, abia de mai disiimgea 
degetele. Atunci îşi aminti de sfatul pe 
care i-l dăduse nn numai hătrâna Pure. 
dar și un vecin și chiar măcelurul «lin 
oras când venise să cumpere vite. Toţi 
fuceseră de acord. spunându-i că. de a- 
cwna, sineur Matei Sasna îl mai putea 
vindeca. Fiindcă acela cunoștea Jeacuri 
pe care le învățase la armată, si cu ele 
a vindecat multi oameni bolnavi de ochi! 

— E un vrăjitor; face farmece, răs- 
punsese Tafar, Stie să facă farmece la 
vite... 

— Si să le vindece. sliu en, răsrunse 
scurt măcelarul : ştie să vindece și va- 
meni. Să facă ce-o vrea. dar ce-ţi pasă 
ție. mosule. numai să te vindece. 

— N'are să vrea să vină Ja mine. 

-—  Aveai obiceiul să-l gonești, mu? 
spuse măcelarut râzând. Nu face nimic, 
mosule. volu încerca... 

Si Matei Sasna a venit. FI declară Îni 
lafar că avea să-l vindece cu siguranţă, 


dar cu condiţia s'o lase pe Suzana oria- 
na să plece. 

-- Ce vrei să faci cn ea? 

— En, nimic, am so duc la Jira, pălă- 
rierul din Veseli. Jira ar vrea să ia o 
orfană ; sunt oameni de treabă; ar înfia 
pe Suzana. 

— Da tu, pentruce te îngrijeşti mereu 
de ea? 

—. Pentrucă nu se simte în paradis şi 
apoi pentrucă, când eu eram un biet or- 
lan ca şi ea, familia ci... bunica sa îmi 
dedea să mănânce, sau îmi dăruia haine 
când înghețam de friz... 

— Dar cine are să păzească turmele 
mele ? 

— Dacă nu vrei, eu plec. 

— Dar ai să mă vindeci ? 

— Nu imediat, dar am să te vindec. 

— Dacă mă vindeci, am să las pe Su- 
zana să plece. 

-— Nici un dacă. Lasto să plece acuma, 
cât timp vrea so ia pălărierul. 

— Si dacă ni'ai să mă vindeci? 

— Am să viu eu să-ți păzesc vitele. 

— Asta e, mai hate-ţi și jo de mine. 

L.afar tresări, si apoi întrebă, 

-— Când vrei sto ici ? 

— Acuma am de făcut un drum, dar 
mâine de dimineaţă. în zori, la întoar- 
cere am să viu so iau. 

— Şi ochii mei? întrebă lafar căzând 
pe scaun. 

— Am să mă uit în ei şi am să-i vin- 
dec. Ai să-ți poţi revedea comoara. 

— Ce comoară ?... N'am nimie, 

— lasă-mă atunci să intru în iatac. 

— Ce-ai să giscşti acolo? Lasă-măn 
pace, pleacă. 

— Fi atunci, acolo, în brâu. Trebuie să 
fie doldora. 

Cu mâinile sale groase, Lafar îşi pipăi 
imediat brâul şi îl strânse mai mult, 

— Ce-ai vrea si am la mine? Nam 
nimic! Ah. lumea e atât de hoaţă. Toţi 
mă fură... de când vederea mea... 

Bătrânul vorbea repede şi cu multă 
violenţă, dar mânia şi frica ficeau să-i 
tremure vocea. , 

Matei Sasna se mulțumi să râmbească 
si cu un ochi pătrunzător cercotă brâul. 
Parunei apoi lui Lafar să ridice capulca 
să-i poată examina ochii. Fennierul se 
supuse, dar fără să ia mâinile dela brâu. 


Trecuse de miezul nopţii.  Itorcăitul 





6 


moscului care îşi avea vizuinea lângă 
fermă încetase. Vântul sufla prin văzdu- 
huri, împrăștiind printre nori murmurul 
stejarilor cufundaţi în umbră. In vremea 
aceasta, bătrânul Lafar trecu, dibuina, 
pe sub copaci. Intro mână ţinea băţul, 
în cealaltă cazmaua. Numai vorbele lui 
Sasna îl duseseră până acolo. Nu vorbise 
acela de iatac, de comoară, şi de la prt- 
ma-i vizită, nu-i pusese mâna pe brâu? 
Or, acela trebuia să se întoarcă; avea 
să scotocească peste tot şi cum puiea el 
Lafar, să supravegheze pe un vagabond 
peniru care nimic nu e sfânt ? 

Lalar mergea încet dar cu siguranță, 
Cunoştea cea din urmă piatră şi 'se aju- 
ta cu bățul. Trecu pe sub toți stejarii 
până ce, ajuns sub copacul uriaş ale că- 
rui crăngi alârnau până la pământ, des- 
coperi cu ajutorul băţului şi picioarelor 
groepa ; Atunci se opri. Acolo găsise a- 
cest aur şi pentrucă această comoară a- 
colo dormise atâtea secole, tot acolo avea 
să fie în mai multă siguranţă, 

Stând în picioare, îşi ascuţi auzul , stri- 
gă pe Dura şi apoi pe Suzana... Numai 
freamătul stejarilor bătuţi de vânt răs- 
punse la chemarea lui. Lafar se aplecă 
şi cu cazmaua începu să sape pământul 
moale. Pe urmă, aruncă pământul din 
groapă cu amândouă mâinile cu agilita- 
tea unui viezure. Aşa rând pe rând, săpă 
şi apoi aruncă pământul... 


A doua zi, în zori Matei Sasna, sosi cu 
biăţul în mână. Trecuse râul pe puntea 
de suh copaci; se îndrepta spre poarta 
cea mare a fermei, când, între ste- 
jari, zărise ceva cenușiu. Era bătrânul 
Lafar, care cu faţa la pământ, zăcea, 
deasupra gropii. Aplecându-se, să-l ri- 
dice. Sosna descoperi, ascunse sub el, 
cazmaua plină de pământ şi vasul de 
cositor riisiurnat. O cruce de aramă eşea 
din oală. Apucând-o, Sasna scoase nişte 
mătănii, mătănii de aur, din frumoase 
monede de aur, unele mai mici, altele 
mai mari, şi ultele mari de tot, toate 
din aur de bună calitate... 

Un fulger trecu prin ochii fostului. sol- 
dai. Ny zăbovi mult cu cercetarea mătă- 
niilor. După ce aruncase în juru-i o pri- 
vire iscoditoare, vârâ mătăniile în buzu- 
narul pantalonilor şi aruncă vasul în 
iraistă. Mai saudui odată pe Lafar, da 
acela rămase ţeapăn. Atunci  Sasna îl 
lăsă locului şi îşi reluă drumul spre fer- 
mă, Îşi aminti! că el spusese, bătrânului 
avar, ca, la fel cu poreii, nare să fie fo- 
lositor decât după moarte... 

” Dura se pregătea să facă focul. Servi- 
torul dădea de mâncare la vite. Cât des- 
pre Suzana ca se spăla la fântână. 

— Unde-i fermierul ? întrebă Sasna pe 
bătrâna Dura. 

— F în iatac; doarme, 

-- Da, da, doarme, dar sub un stejar, 
si-a dat sufletul, sufletul lui avar, pe 
care dracul i l-a luat odată cu comoara. 
Na lăsat decât o groapă goală. 

Pe urmă Sasna chemă pe Suzana. 

Veselă, Suzana fugi să se îmbrace. În 
vremea aceasta Sasna striga la Dura care 
era înduioşată şi aproape zăpăcită: 

— Ce-ai rămas aşa înţepenită pe loc? 
I sta rupt vre-o vână, adevărat. Cheamă 
servitorul şi dă fuga acolo. 

—- In timpul acesta, adăogă e! făcând 
o strâmbătură, eu am să spun rugăciuni 
cu ruătăniile mele. 


trad. de I. FLOROIU 


UNIVERSUL LITERAR 


Mic 
Tratat de estetică literară 


SAU 
Lumea văzută estetic 
PARTEA INTAI 


JUSTIFICARE 


Cât am fi lost de bucuroşi să nu fi 
scris pagini de critică niciodată ! Scrii- 
tori din actiuşi generaţie cu noi, porți 
ŞI prozatori, sunt şi ei siliţi odată pe 
săptămână cel puţin, să iasă în piaţa 
publică a unei reviste și să arunce în- 
lături bejele pe care o scamă de critici, 
de ziarişti şi de profesori universitari, 
le pun între roafele de azur ale artei li- 
terare. 

Nu e vorba de talent — de mai mult 
sau mai puţin talent. 1) 

Indivizi pe care o necesitate  cocială 
rău interpretată i-a ridical uncori până 
la supremul grad intelectual care e ca- 
litatea de profesor universitar —  gc- 
neralisim al gândirii, -— se vădesc cei mai 
mari vrăjmaşi ai artei, prin toiala falsi- 
ficare a sensului ei, uncori prin lipsă 
totală de simt estetie. 

Nu e de mirare deci că acci care crc- 
iază în arta literară, poetul şi :prozato- 
rul, văd cum metafizicul Ministru taie cn 
creionul albastru versu) cel mai subtil, 
articulația cca mai nuanţată, descripţia 
cuprinzând cel mai preţios efort perso- 
nal: la tusea sfioasă a Poctului, sc ri- 
dică o voce de urs sau de papagal. Am 
arătat altădată — aci trebue să ue men- 
tinem la generalităţi -- că singura mlă- 
diță vic a poezici române contemporane 
a fost apărată de poeţi împoiriva tutu- 
rov criticilur si profesorilor, care an în- 
ceput s'o preţuiască abeau după apariţia ci 
în limonada imitatorilor. Astfel de pro 
fesori de literatură apar în pragul Re- 
vistelor, cu mâinile pline de sângele co- 
piilor adevăraţi pe care, asasmânduri, 
nau izbutit să-i stârpească, iar cei cu 
mai multă mustrare de conștiință. sau 
numai conștienți de pericot, încearcă azi 
să înfieze discret pe câte urul... 

Cele de mai sus. cu toată înfăţişarea 
de anecdotă, sunt lenomene literare care 
de decenii țin în mediocritate gustul pu- 
blic, viciază atmosfera ariistică prin e- 
manaţii sufleteşi din domenii străine ar- 
tei şi împiedică evoluţia firească a gus- 
tului public în țara noastră. prin uriasa 
progenitură de anti-esteii și falşi-esteţi 


pe care-i clocese anual Universitățile 
lomâne, 
CENUSĂREASA DIN POVESTE 


Or fi fost muziea, pictura, cuvântul şi 
gestul, la primele lor îmbinări ritmice, 
selavele magiei. Dar niciuna din artele 
cunoscute na rămas mai multă vreme 
lângă vatra-i primitivă, să curețe en col- 
jul hainci ei de fir de păianjen, en de- 
getele ei de lumină, vatra pe care oa- 
menii jertfeau, ardeau. şi-şi făceau ne- 
voile lor de animale friroase, ca litera- 
twra. Sa întonat pentru desferecarea pu- 
icrilor naturei, s'a sculpiat pentru a păs- 
ira imaginea unui zeu, s'a danțat pentru 
descântarea unui foc. Dar încă din vre- 
mea peșterilor, omul a scrijclat pe pere- 
tele umed al groici: cerbul, numai 'de 





* Ne vine în minie un mic sindin «e 
Duiliu Zamfirescu, intitulat, „Poezia vii- 
torului“ din „Convorbiri Literare“ pe 
1915, în care autorul persifla caracterele 
unei anarmite poezii. iar nici de cum fa- 
lentul poeţilor. 


dragul de a-l vedea, iar uncalta lui a 
fost o suliță mică din os de peşte, 

Ucenicul de jăreovnic cântă în clopot- 
niță singur, pe toate glasurile, întro 
aromită după amiază de vară „llristos a 
îuviai cu moartea pre moarte căleânst” —- 
nn peniru slujbă ci pentrucă așa-i place! 
Câie ciomepe, la ţară, nau fost sculpia- 
ie la măciulie, fără vre-un alt rost decât: 
„e mai frumos“. Despre danţ, ca despre 
o artă cu totul fără de folos, abea [ace 
să mai pomenim pentru a-i vădi liber- 
tatea timpurie când ştiut este că fata, o- 
mul şi copilul au ţopăit în bătătură, în 
luncă sau pe malul apelor, din vechi 
timpnri, fără a mai cugeta la vre-un zeu, 
decât poate zeul drăcos din inimă. 

Cu scrisul a fost mai greu. Î mai greu 
si azi. Nu se scrie fără vre-un tâlc, fără 
vre-un ţel, fără vre-un „ideal“, adică nu- 
mai de dragul scrisului, precum omul 
flucră şi joacă, Nici nu se citeşte numai. 
Ve dragul cititului. Un astfel de gând e 
mai muli decât un ux. eo adevărată 
crezie |... 

Cea dintâi carte care ni se punr sub 
ochi. e un abecedar, Abecedarul — se 
slie doar? — nu-l învaţă nimeni de drag. 
Dur trebue, Apoi vine curtea «le istoric, 
de științe naturale, gramatica şi geome- 
tria,  Poczia însăşi e o temă: la înce 
put un exerciţiu pentru a vădi geniul 
rimei, apoi obiect didactic, la care unu e 
îugăduit să ici a notă sub 5. La Universi- 
tate carica e atât de trebuincioasă, încât 
adesea e trasă la sapirograf şi vândută 
cu preţ de aliment de primă necesitate, 
Librarul îţi mărturiseşte sincer că „li- 
teratura“ nn merge — că singurele cărţi 
întrtaderăr căutate, sant cele technice 
și didactice, 

Intregul nostru sistem re învățământ. 
rozultai din uevaile precise ale statului 
niţional. mentine în sclavie cea mai sub- 
tilă din zînele frumosului. Cartea — fra- 
museţe fără scop? De unde a mai venit 
și această uberaţic_ de crecr pervers? 
Cartea e uncultă. La însăși ne învață să 
înlăturăm tot ce nu foloseste imediat. 
Cartea e instrument al utilului. Cartca- 
voluptate, e o nebunie „şi tristă și 
goală“ ! 

Chiar în Serieitele împrejurări când 
societatea e înlesnilă, în suflete dăinueş- 
ie. higienic, ace] ascetism care susține că 
două pălării pe an c lux, iar literatura— 
asa zisa artă literară” — neslujind la 
nimic în viaţă, este iot atât de imarală 
ca manicureza, parfumul si curiczana. 

Această imoralitate literară societatea 
dacă în definitiv o tolerează înirucâtva, 
e că societatea arc un suflet indulgent 
si trăim într'o epocă de ialeranță — si 
pe urmă nici nu are timp să se ocupe 
prea mult de imoralitățile cerebrale. 
Politia şiie că sub anumite forme — 
acrostil, onomastică —  imoralitatea lă- 
terară e chiar folositoare. 

Istoria literaturii române, în deosebi, 
e istoria diferitelar slujbe pe care zina 
ariei cuvântului a fost silită să le îm- 
plinească, umilă, pe la curțile  boereșiti 
ale altar valori. Nu ne gândim la litera- 
tura istorică, didactică, religioasă, orato- 
rică, slujnice din naştere. Unii autori au 
creat poezia lor ca să fie de-adreptul 
întovărăsită de vre-un Barbu Lăutaru şi 


ă 


| UNIVERSUL LITERAR 


Pentru o noapte de îericire 


laena, la gura sobei — admițând că e 
fn — povestitile sunt lungi şi scapără 
peripeții, pe cari le asculţi fericit, scutun- 
dat în fotoliu, cu gândul fascinat, rătăcit, 
până când adormi deabinelca. 

Într'o asemenea înclinare n'a găsit a- 
micul meu, gazciarul Pistol, când mia fă- 
cut să cunosc următoarea povesiire din 
viața lui. Jată, cu introducerea lui feri- 
cită, această sinceră confesiune : 

— Cred că-ţi dai seama — începu el, 
hotărît şi gesticulând, ce însemnează a- 
oma. după război, ca un om. care, vorba 
evanghelici : nu fură, nu ucide, să se ducă 
vara la băi?! Te-apucă jalea când te 
gândești la miile de suferinzi cari oftează 
după o lună de recreaţie în sânul naturii. 
Nu știu, însă, prin ce minune, lumnezeu 
tot se milostiveşte de ei, căci nu trece 
amarul Cuptorului și iată-i pe toţi, surâ- 
zători, înaripați, plini de speranțe, care 
cu calabalâeul în căruţă, care cu maşina, 
cei mai mulţi cu trenul călare pe fam- 
poauc, ori jumătate scoşi pe ferestrele 
vagoanelor de clasa treia, cu părul în 
vânt. mând drumul munţilor, sau al ape- 
lor, al pădurilor, sau al mânăstirilor. Ei 
bine. dragă, cu aceeași copilărească ar- 
doare, ne facem şi noi rostul şi, după un- 
sprezece luni de chin şi jale, venea în- 


* 


sfârşit, ziua răscumpărării şi pentru noi! 


MOTTO : Mie daţi-mi valea verde. 
Unde perde 
Omul negrele gândiri, 
Unde uiţi de intamia 
Şi sclavia 
Dauriteloy zidiri. — 
Depărățeanu : „Vara la ţară” 


Cât nu cheltuisem tot timpul anului, 
strângeam, pentru o singură lună ce tre- 
buia să petrecem la aer. 

Dar, e dreptul lui Dumnezev, că o pe- 
treceam. Așa de bine, încât amintirea 
ci ne însenina zilele tot restul timpului. 
Poţi să'nţelegi, prin urmare, ce muli preț 
puneam pe luna de vilegiatură, în care 
trăiam în sânul naturii, în veselia anoni- 
mă şi abondentă. 

Cu luni întregi înainte de plecare, chib- 
zuiam usupra locului unde ne vom opri: 
ci trebuia să fic şi frumos și sănătos şi 
rftin, demn, cu un cuvânt, de atâta aș- 
teptare și jertfă, Şi, câţiva ani aş putea 
spune că nu ne-am păcălit: ne întorceam 
totdeauna lefteri, dar plini de viaţă şi cu 
amintiri fermecătoare pentru tot anul. O 
singură umbră de nemalţumire aveam pe 
cuget şi anume : o singură dată n'am fost 
şi noi în stare să îndeplinim dorința vie 
a celor mai buni prieteni ai noştri, cam 
ne aşteptau, vorba românului, ca pe me- 
sia, să petrecem un timp la gospodăria 
lor dela staţia Cioara, din Dobrogea. Nu 
trecea lună. nu trecea săptămână, în care 
să nu citim, la sfârsitul fiecărei scrisori 
plină de iubire: De acuma nu mai mer- 
ga. trebue să veniţi ! Suntem sătui de pro- 
uuisiuni goale ; nu numai noi, dar tot sa- 
tul, toate cunoştinţele, preotul, învăţăto- 


AR a că Aaa Aaaa a = 
AA Do Po Po PEPE PEPE Po Pe) 


rostită cu ofusi, în timpul meselor cu 
băutură. Alţii au scris versuri. adevăra- 
te bilete de  rendez-vous, cu  semnal- 
mente aproape judecătoreşti. Și nu ştim 
înt”advăr dacă so mai fi aflând pe lumea 
asta o literatură în care limba să fi fost 
supusă la o astfel de preschimbare. pre- 
cum a fost „latinizarea“ limbei române, 
pentru scopuri naţionale, sau scopuri so- 
ciale dinlomatice și militare. O întrează 


senală literară în frunte cu un socio= 
log crează după aceia idealul artei 
cetățenești“, prin care artistul devine 


prototipul cetățeanului, ba si mai mult: 
jălbarul tuturor .revendicărilor de brea- 
slă. (Caragiale sto fi pândit poate la 
Gherea, autorul artiștilor — cetățeni. 
când a scris, cu privire la un incendiu 
nrban că „pompiarul trebue să fie ce- 
tățean şi cetățeanul „pompiar“, realizân- 
du-se formula ideală : „pompiar-ectătean, 
ectățeau-nompiar“!...) Am fi ncdrenți dacă 
„am aminti existenta lui  Mainreseu. 
subifilă protestare. discipolul  esteticei 
kepeliene, care cu voce senină a intonat 
pe aceste țărmuri danubiene un imn îm- 
personal pentru eliberarea zinei care 
trehuc să rămână nudă.. Dar au trecut 
numaidecât. după Maiorescu scârțâind a- 
marnic carele mocănești ale „Sămănă- 
tarismului“. cu şfichiuirile de bici ale lui 
N. lorga. Şi nu sau potolit bine aceste 
zgomote impure, că sia auzii dela Nord. 
de la Jasi, glasul amenințător de răz- 
merițe al profeților înflăcăraţi ai ..Po- 
poranismului“, clamând că zîna trebue 
să slujească de-acum ţăranului care ți- 
ue statul pe umerii lui și care e mai 
român decât toţi ceilalți români de la 


oraşe... Natura — denaturată din fire — 
a creat în acelaș timp și atitudinea hi- 
bridă : pe d. M. Dragomirescu, elev al 
lui Maiorescu şi adversar al lui orga, 
luând de Ia fiecare exact ceia ce se con- 
trazice. Astfel istoria litera”ureii româ- 
ne a avui și acest spectacol : al unui om 
si al unei filosofii care sunt şi pentru 
libertatea și pentru aservirea artei. Dar 
soarta a ocrotit acest monsiru : nu l'a pus 
niciodată să aleagă serios între 7înă şi 
înlre stăpânii ei vremelnici, căci  silin- 
cu-l să: se pronunțe pentru ceva, star fi 
descompus în componentele sale şi nu 
sar mai fi putut numi cu numele care-l 
ilustrează azi, ci cu numele altora. Prin 
această voință perversă a naturei, el tră- 
csie însă şi — depe catedra Universi- 
tății din Bucureşti — procrează în vă- 
zul lume? pe fiecare an pui, sute și miri 
«de pui hibrizi si monstruoşi, înzestrați 
la rândul lor eu darul funest al repro- 
ducerii. 

Aci ne aflăm. 

Arta literară este cenușăreasa din po- 
veste care, spre deosebire de surorile ei 
mai fericite, nu şi-a găsit încă libertatea, 
adevărata libertate. Amanţi  libidinoş 
și plini de maladii sociale rușinoase vin 
noaptea pe furiş să se joace cu sluiniea 
în vinele căreia curge sânge de zeiţă, ai că- 
rei ochi stiu să snne cu nuanțe, ca din mii 
de viori şi de palete. şi ai cărei paşi țin 
în ritmul şi bucnria lor, matematica su- 
perioară. biologia plus toată mecanica 
cerească. 


F. ADERCA 


e 7 


rul, subprefectul, doctorul de plasă, dea- 


bia aşteaptă să vă cunoască ! Ba nu zăv, 


le-am vorbit de atâtea ori despre voi, 
vam descris în culori atât de frumoase, 
încât ne întreabă mereu ; dar bine, nene, 
nu mai sosesc odată ? sau stricat trenu- 
rile ?... ce e cu mosafirii voştri mult aş- 
teptaţi ?!... 

Ce să-ţi spun... pe lângă necazul că nu 
ne puteam duce la ei, să ne refacem la 
focul prieteniei lor calde, mai simțeam şi 
ruşinea că promisesem de zeci de ori şi 
tot de atâtea ori nu ne putusem ţine de 
vorbă. 

Patru ani de zilc tot aşa au mers lu- 
crurile : îi țineam în promisiuni, până la 
venirea verii ; când venia vara, încetam 
corespondența cât timp ne Iuccau ochii 
prin cine ştie ce meleaguri, ca să reînce- 
pem apoi din nou promisiunile şi scuzele 
nesiârșite. A patra vară, însă, era soriită 
împlinirii cuvântului, Pe ea o alesesem 
nobilei desfătări în belşug şi prietenie. 

După obicei serile noastre sărăcăcioase 
le petreceam visând la fericirile lunei a- 
celeia. | 

— Yom petrece straşnic — sburda ne- 
vastă-mea, frecându-şi mâinile — Ţuchi o 
să ne facă o primire teribilă! Ai văzut 
ultima scrisoare : vin înfundat, cozonaci 
moldoveneşti, făcuţi de servitoarea ei, a. 
dusă înadins dela Galaţi, — pasări, şi 
fructe atunci rnpte din pom. plimbări cu 
catârii prin Dobrogea pitorească, banche- 
te, serate câmpeneşti, Doamne Dumne- 
zeule ! Nu, vara asta sia isprăvit, trebue 
să mergem ! Facem ce facem şi mergem ! 
Tu îţi scoţi hainele dela croitor, îţi cum- 
peri un pardesiu gala şi o pereche de 
pantofi ; eu am de ioate ; îmi mai trebue 
doar pălărie, vre-o două rochiţe uşoare, 
pardesiu, uinbreluţă, ciorapi subțiri. mă- 
nuşi şi atât. Doamne, când mă gândesc! 
“Țuchi asta îmi aminteşte toată copilăria : 
era fată săracă şi sta mai mult la noi. A- 
cum sa măritat, bărbatu-său are parale 
şi-ţi închipueşti cât ține ea să se plătească 
de atâtea binefaceri. ale mele! E fată bu- 
nă, săraca ! Nu trebue să ne mai gândim 
mult, că pe urmă iar nu mai mergem! 
Toată chestia o să fie, cu drum cu tot, 
douăzeci de mii de lei , am făcut eu toate 
socotelile... p 

— Bine, dragă, am hotărit odată, ce 
sfânt |... îi răspunsei, cu o hotăriîre, care 
mă ridică mult în proprii mei ochi. 

Cu cât se apropia vara, cu atât scriso- 
rile dela Cioara se înteţeau ; în fiecare 
era o nouă sumpriză, noui bunătăți şi mul- 
țumiri ne erau anunţate, cu noui rugă- 
minţi şi declaraţii de prictenie reînoitc. 
la fiecare dată, cu fiecare promisiune a 
lar, se schimbă şi câte ceva din orândui- 
rile noastre. 

Aşa, de pildă, cu şease luni mai “nainte, 
când evenimentul cra depărtat. cadoul ce 
le hotărtsem. era o cutie cu bomboane 
asortate şi una cu țigări R. M, Ș. cu car- 
ton ; cu cinci luni mai "nainte se mai a- 
dăogise și un vas pirogravat, cu motive na- 
ționale ; la patru luni, lucrurile se com- 
plectau cu un evantai japonez ; la a treia 
lună, toaie fură înlocuite cu două pălării : 
una eloș, pentru doamna şi una borsalină, 
pentru domnul. Când mai erau şeasezeci 
de zile. o rochie brodată și un baston cu 
cap de cal le luă locul. [a acestea din 
urmă se mai adăogiră un şat en batic şi o 
țigaretă orientală. Pe acestea le şi cum- 
părarăm. După cum vezi mişcările dela 
Cioara răsunau le Bucureşti cu acecași 
amploare. 

Cu două zile înaintea plecării, cram 
în regulă cn toate; geamantanele gata, 
hainele scoase dela croitor ; deși socoie- 
ile nevestei crescuseră cu vre-o cinci 
mii, toată ziulica săltam şi ne sbeguiam, 
ca doi draci. De bucurie, nevasta mă pu- 








sese să o învăţ di:nsurile moderne ; seara 
cântam amândoi, cu geamurile deschise şi 


“ adormeam târziu, cu zâmbetul pe buze 


şi inimilie dornice de fericire. 

Exact la 1 lulie eram în trăsură, cu 
servitoarea pe capră, în drum spre gară. 
Insfârşit îmbarcarăm. Dela Chitila am 
luat covrigi împletiţi , dela Buftea, şoco- 
lată „Rodica“, cu alune ; dela Feteşti, cor- 
coduși şi așu mai departe, ca nişte călă- 
tori exemplari. Intre fiecare staţie ador- 
meam, cu pometurile în poale, dar, la 
xăstimpuri, trenul ne sguduia, lovindu-ne 
unul de altul şi atunci ne deşteptam, ne 
zâmbeam cu o fericire lascivă şi ador- 
meam din nou, ca doi copii nevinovaţi 
După nu ştiu câte somnuri şi deşteptări, 
a. fost să ne oprim, însfârşit şi în staţia 
Cioara. 

Gara era pustie ; numai, în uşa biu- 
roului de mişcare, cu boneta lui roşie 
şeful, dragul nostru, inbitul nostru, ini 
mosul nostru prieten. Se vede, însă, că 
surpriza era peste aşteptările lui, pentru 
că, deşi ne văzuse, cu greu se hotări să-şi 
miște paşii tremurători în direcţia noa- 
stră,. Noi, însă, Yam asigurat îndeajuns 
că nu era vis, lam îmbrăţişat, lam săru- 
tat, i-am scos chipiul, spre a-l vedea mai 
bine, apoi lam luat din nou la sărutări 
şi dă-i cu întrebările şi trage-i! La gălă- 
pia noastră sosi şi Ţuchi, îmbujorată, dar 
parcă și ea uimită de prezenţa noastră. 
Ca să o liniştim, îi făgăduirăm îndată că 
vom sta cât de mult, chiar până la Octom- 
brie, dacă vom fi sănătoși şi vremea se 
va menţine. 

Mititeii ! se *nduioşă Țuchi. Adalcizal— 


Adalciza era servitoarea — la bagajele 
astea şi du-le sus! lute, că venim şi not 
imediat | î. 


— Ce faceţi voi ? 

— Dar voi ?... | 

— Aţi văzut că ne-am ținut de cuvânt? 

„ Bravo ! Păi vam şi agteptat, ani de 
zile ! Lasă, nu e nimic, aici o să vă placă: 
salul e mare, frumos, curat, aveţi tot ce 
vă trebue... Şi, conducându-ne în casă: 
Aici, intrați... uite... vam şi pregătit odăi- 
ta ; dacă vă trebuc ceva cereţi orice, ca 
la voi acasă! Sau, poate vreţi să desfa- 
ceţi cufercle... Şi, mai apoi, vânturână lu- 
cerurile : Măi-măi, ce rochiță frumoasă ! 
"O, şi ce baston dandy! Dar, astea ce suni? 
Un șal cu botic.... o țigaretă.., bravo, ştiu 
“aţi venit echipați ! 

— Nu, dragă Ţuchi, astea sunt ale voa- 
stre, o întrerupse nevastă-mea, linguși- 
tor ; vam luat şi noi ce-am crezut; să 
nu ne certaţi, dacă nu vor plăcea. 

— O, draga de ea! — se lumină de- 
odată tânăra gazdă. Ce dăguţi aţi fost... 
Și umplu pe nevastă-mea de o ploae de 
sărultări, strângând-o, totodată, de amân- 
două mâinile și privindu-mă, în acelaș 
tinp, şi pe mine cu ochii măriţi şi stră- 
lucitori de bucurie. 

Tu, care după cum ştii, sunt o fire du. 


EI * 


ioasă, mă emoţionai, ce să zic... 

Și eu care nu vam preparat nimic, 
copilașilor !... urmă, cu vădit regret, Ţu- 
chi. Dar nu e vina noastră, aşa e? După 
atâtea amânări, cum era să mai credem 
că o să veniţi ?!,.. Adalciza, Adalciza, apă. 
repede, farfurioare și linguriţe !.... Luaţi 
o dulceaţă. e cam zaharisită, dar nouă ne 
place. Aşa, acuma vă las singurei, desbră- 
cați-vă comod, fiţi ca la voi acasă, Dacă 
vă trebue ceva, sunaţi, uite soneria aci... 
apă aveţi... Acuma pa!... Şi, apăsându-şi 
trei degete pe buze, cu o expansivitate 
copilărească, pieri... 

Până când ne schimbarăm, ne spălarăm. 
aşezarăm lucrurile, se înseră. Când toate 
fură la locul lor, aroncarăm o privire prin 
casă, pe masă, pe pat, sub pat, apoi ne 
instalarăm la fereastră şi contemplarărm, 





o vreme, cu însetare, priveliştea imensă 
a câmpului cultivat. 

După asta luarăm dulceaţa — mi-adue 
aminte tot — apoi mai făcurăm câteva 
ocoluri în jurul mesei şi, în cele din ur- 
mă, peptănați, curaţi, dechisiţi, ne aşe- 
zarăm, cuminţi, pe marginea patului, vor- 
Jbind din ce în ce mai rar, furaţi pe ne- 
simțite de oboseală, căscând din când în 
când, în așteptarea gazdei noastre, care, 





M. 'CELARIANU 


desigur, aranja lucrurile la bucătărie. Şi 
după asta, nu știu cea mai urmat... Sim- 
(ţii, la un moment dat, un junghiu în tâm- 
pla stângă — visam că mă băteam în duel 
— şi... observai că adormisem cu capul pe 
sonerie. Mă uitai la nevastă... dormea şi 
ea, rezemată de colţul patului. Scosei cea- 
sul, „dar mi se păru de necrezut: zece! 
WVasăzică dormisem ca nişte trântori, cinci 
ore, fără să ne sinchisim că bieţii oameni 
ne așteptau jos, nemâncaţi, până la ora 
(aceea. 

— Scoală, nevastă, nevastă, scoal“, frate 
pentru numele lui Dumnezeu, că e zece, 
zece noaptea, mai mare ruşinea ! Ne-aş- 
teaptă oamenii cu mâncarea ; Dumne- 
zeule ! Cu siguranţă că ei au fost pe sus, 
au bătut în uşă, au bătut, până când au 
văzut că nu dăm semne de viaţă şi... s'au 
retras, Ce cra să facă ?! Mai mare rusi- 
mea |... 

Ne frecarăm repede cu prosopul ud 
pela ochi, ne aranjarăm hainele, mototo- 
lite, aprinserăm lampa şi rămaserăm în 
așteptare. 

Dormitorul lor era lângă al nostru, cu 
intrarea prin sală. Călearăm în vâriul 
picioaelor şi lipirăm urechia de  usă... 
Sforrrrr ! sforrrr !... phium !.... phium ?..., 
se auzea, Ja răstimpuri epalc. Sforăiturile 
erau ale lui Viki, suerăturile ale lvi Ţu- 
chi. Bieţii prieteni, adormiseră şi ei, aş- 
teptându-ne. 

„— Mi-e foame, frig, sete, somn şi sunt 
obosită — suspină nevasta, privindu-mă 
cu niste ochi plini de durere. 

— Hm ! — făcui eu — au adormit şi ei, 
nu e nimic... ne culcăm şi noi... Dar, mai 
întâi, să îngrijim de ale gurii. la caută 
tu în valiză, că trebue să mai avem not 
ceva, de pe drum... Incet, să nu-i: sculăm... 
umblă cu grijă... 

Nevasta scotoci tat, scutură servețelul, 
îl puse la loc. iar îl scoase, îl pături din 
nou ; apoi începui să caut şi eu, dar nu 
găsii mai mult decât ea: o jumătate de 
pachet de şocolată şi o mână de corcu- 
duşi, aproape verzi. 


UNIVERSUL LITERAR 





Ilustrul scriitor Rabelais, medicul unui 
cardinal, lua masa îniro zi cu clientul 
său. Văzând că se serveşte o  mrean, 
peşte caro îi plăcea foarte mult, bătu pe 
marginea farluriei şi zise: „Durae Di 
pestionis“, eceace înseamnă : „Aceasta se 
ligeră greu!", Auzind ucestea, cardina 
(ul care îşi îngrijea sănătatea, refuză să 
se serveascii ; dar Rabelais o trase toată 
de partea sa şi o mâncă, spre marea mi 
rare a pazdei care îi zise: 

Cum, doctore, d-ta ai zis că  mreane 
este „durae digestionis şi o mănânci ?* 

„Vă înşelaţi, monseniore, cu am vorbii 
de farfurie, iar nu de pește”, 

* 


Domnul dela Condamine. intrând în 
apartamentul d-nci de Choiseul, pe cânt 
ca. îşi făcea corespondenţa, se apropie în- 
cet spre a-i ceti dela spate scrisoarea. 
D-na de Choiseul îl zări şi continuând 
scrisoarea, udiogă: „fi-aș spune mai 
multe dacă d. de Condamine nar fi în 
spatul meu, cetind ceeace îţi scriu“, 

Vai, doamnă, strigă  Condamine, nu 
este adevărat! Vă asigur că n'am cetit 
nintic'*, ! 

* 

Celebru Glnk. supranumit Michel Ange 
al muzicei, În întrebat, într'o zi, ce lucru 
î place mai mult. Ei se gândi un moment 
apoi «puse : „Imi plac trei lucruri ; bazii 
vinul şi gloria“. Arătându-i-se mirare că 
lasă gloria la urmă, el explică : „Cu banii 
pot cumpăra vin bun. Vinal bun, dacă îi 
beau cn miisnră,. îmi aduce chef de mu- 
zică si astfel vinul mă poate face să a- 
ting gloria.“ 

* 

Certurile pentru pălăriile doamnelor 
dela teatru nu datează de cri. Totdeauna 
spectatorii stau plâns de a fi jenaţi de 
pălăriile mari, ce acopereau scena. 

Voltaire se afla într'o zi în spatele 
unci doamne care. prin gătclile ei, îl 
impiedica cu totul de a vedea ceva. Re 
semnat el începu să admire, cu glas tare, 
decolteul doamnei. „Ce însemnează a- 
sta ?* strigă doamna  indignată, „Vai, 
loamnă“, răspunse Voltaire“,  privese 


spectacolul din faţa mea“. 


ZOE V. LECCA 





Le aruncarăm, bine înţeles, cu dispreţ, 
la fundul valizei şi reîncepurăm cursele 
prin odae. Dar foamea ne chinuia. După 
un timp mă oprii din nou în faţa valizei. 
culeală întro rână și căscată, ca o gură 
rânjitoare. Scormonii corcodușile, alese 
câteva luai şi şocolata şi, legănîndu-mă 
de somn si de necaz, mă reaşezai pe 
marginea patului, Mai cu voe, mai fără 
voe. înghitirăm. pe rând, întâi câte o cor- 
coduşe, apoi câte un patrățel de şocolată 
și, după ele, câle o gură de apă ferugi- 
poasă şi lâncedă, până când isprăvirăm 
toată merindea. Nu ştiam pe unde se 
ese afară, spre a lua acr — şi ne culca- 
răm. 

In patul mic ne asezarăm cum putu- 
răm, acoperiți pe jumătate cu pătura de 
vară pentrn 0 singură persoană — eu 
cu picioarele scoase printre  zăbrelele 
galbene și sprijinite pe gălcata dela la- 
voar — şi dormirăm, nemişcaţi, până la 


"A 


UNIVERSUL LITERAR 


Comedia bâlciului 


TABLOUL III SCENA V 
CEHAN — DANUC şi SPICURUŞ 


SPICURU$ (care abia intrase tără să 
fie simţit—supărat). 
Iar aţi găsit vre-un ideal pribeag 
Ca să-l hrăniţi din Crista de mizerii ? 


Şi tu vei fi cu noi, 
SPICURUŞ 
Cum nu, voi fîi!,. 
Mă'mebunesc după mirajul zării 
Cu roze 'nchipuiri—şi mai ales 
Acum când nici nu am cu ce trăi... 
Că după câte am aflat şi-am înţeles 
Azi, domnul Mărgeluş mă ia pe fugă 
Din slujbă, că sunt prost şi rău o slugă 
Netrebnică !,-. 
DANUC (îngrijorat) 
Atuncea şi pe mine!... 
SPICURUŞ 
Ție-ţi rămâne dulcele ciorchine 
AL tuturor speranţelor scrintite 
Poţi să te mângâi măi Dănuc iubite! 
: CEHAN 
Veţi rămânea cu slujba în uzină 
Că nu-i motiv să vă înlăture pe voi . 
Eu singur, pentru pierderi, sânt de vină. 
SPICURUŞ 
Crezi fu că vom rămâne? 
DANUC 
Amândoi ? 
CEHAN 
O, doamne grija asta alnngaţi-o, 
Şi inima cu bucurie înfloriţi-o!,. 
SPICURUŞ (bătând un deget pe gură) 
Auzi şi tu pârdalnico , guriţo 
Ce vorbe minunate se pot spune! 
luvaţă-te şi tu, ca să vorbeşti, 
Asemini frumuseți ca din poveşti !... 
CEHAN 
Da, da, asemini griji prea sunt mărunte; 
Un om când se gândeşte că nu are 
Cu ce trăi, e mort mai de'nainte. 
SbICURUȘ 
Şi care griji sunt mari şi au pe frunte 
Cununa vieţii pururea în îloare ? 
EHAN 
Acele : de-a 'mplini ce ţi sa dat 
De împliniț, de-atot stăpânitorul, 
SPICURUŞ | 
Și cum crezi c'aşi putea, mai luminat, 
Să văd ce mi s'a dat de împlinit? 
CEHAN 
Ridică de pe sufletul tău storul 
In care, tu, cel drept te-ai învelit, 
Şi l-ai lăsat în Inme pe acel, 
Pe care lumea-l vrea, ca ea la fel! 


SPICURUŞ 
Şi ce să fac atunci cu-adevăratul 
Eu ? 

CEHAN 


Să-l slujeşti să se înalțe sus, 
Si-atunci vei fi “nviat în el curatul, 
Mărejul om, cen lume-a fost adus, 
SPICURUŞ 
Şi ce să fac eu cu măreţul om 
Im lumea asta de gândaci şi muşte? 





ziuă, Visele din noaptea aceea au fost 
cele obişnuite pe stomacul gol:  pasări 
fripte, vinuri, fructe şi altele. Se făcea 
că, pe iot peronul. era întinsă o masă 
mare, la care ospătau o mulțime de oa- 
meni. la mijloc, cu faţa spre răsărit — 
nevasta și eu eram aşezaţi între cele mai 
bune mâncări. Amploiați de mișcare ne 
serveau Ja minut cu toate minunile bu- 
cătărești și, chiar în spatele nostru, pe o 
estradă cu steaguri, cânta o orchestră, 


4ionala pâine şi sare, pe care se 


CEHAN 
Asemeni unui pom va înilori! 
Şi'm drumul mare înflorit un pom, 
Când îructele în el star pârgui 
Adapă setea celor care trec, 


SPICURUȘ 
Şi de aicea îuainte ce minune ? 
CEHAN 
Minunea că un om a fost ales, 
Din căile greşite“n cele bune 
SPICURUŞ 
Şi căile acestea ce'nţeles 
Mai strălucit dau vieţii ? 
CEHAN 
Bucurii 
Ce te înalţă spre Dumnezeire. 
SPICURUŞ 
Suprema țintă dar e Dumnezeu !? 
CEHAN 
Şi omul ce va fin dumnezeire 
SPICURUŞ 
Dar altceva mai pământesc nu ştii, 
Desăvârşit, pe drumul acest greu? 
CEHAN 
Dumnezeirea-i însăşi pământească, 
SPICURUŞ . 
Cum poţi să mi-o explici ?. 
d - CEHAN 
Ca om—lsus 
Ca plantă floarea ce va şti să dărmească 
Fără răsplată, căci răsplata îi e în sine 
Şi mai presus... 
SPICURUŞ 
Dar celor mulți şi proşti ce fel de bine 
.e poţi dan schimbul binelului ce-l au, 
Când grohotesc şi urlă şi se joacă, 
Aşa de îericiţi jos în băltoacă, 
Strivind pe cei ce milostivi voiau 
Şi vor voi, cu altă fericire 
Mai stântă, să-i îndoape —— ridicându-i 
Din josnica dar dulcea bălăcire ? 
CEHAN 


Se va'mălţa ori care 'ncet la rându-i; 

Să fie numai cine să-l îndemne. 

Şi cum vor fi mai mulți cei înălțaţi, 

Cu-atât şi cei de jos mai multe semne 

De binele “nălțării var avea 
SPICURUŞ 

Ce bun băiat ai îi, dacă-ai lăsa-o. 

Mai potolit cu-avântul acest orb 

Şi dragostea mai mult ţi-ai închina-o 

la lucruri care mi-era vieţii sorb, 

Si m'ai mai arbăci după ideal, 

Că lucrul ăsta dragul meu nu-i nou — 

Cu-o sută de măgari nu faci un cal 

Și de pui frâu şi şea pe bon, tot bou... 
CEHAN 

Credinţa care-o am e mai presus; 

Puteri, ce să mi-o smulgă, 'n lume nu-s) 


G. TALAZ 


IDD 


Aa 


toată formată din șefi de staţie, cu chi- 
piurile strălucitoare. Reprezentaţii au- 
torităților civile şi militare, în ținută de 
Keremonie ne țineau discursuri, prima- 
rul ne adusese, pe o tavă de aur, tradi- 
făcea 
că, întrun moment de mneatenție din 
partea mesenilor, o strecurasem în bu- 
zunar. După ce ospătarăm împărăteşte, 
amfilrioana se sculă dela locul ei şi veni 
să ciocnească cu noi: cioc! — şi mai 


dete odată şi încă odată: cioc! cioc! 
cive ! cioc !.. până când... mă trezii... îmi 
aruncai pijamaua, papurii şi, cu ochii 
împăenjiniți de somu, mă repezii, desehi- 
sei uşi şi... căzui în brațele ei... Dar, fri- 
gul din sală mă izbi, două braţe vânjoa- 
se mă scuturară cu scârbă : Ci vezi-ţi de 
treabă, domnule că eşti om însurat! Fi, 
bată-te toaca |... Ai înţeles, cred, cra A- 
dalciza !... li cerui scuze, dar ea rămase 
burzulnită și, cu un gest  dispreţuitor, 
îmi împinse în mână un bileţel. Il dusei 
nevestei, dar ea îi pricepu cuprinsul pe 
dinafaraă cu siguranţă că Ţuchi ne în- 
traba ce să gătească, 

— Da, nite, chiar aşa: dragii noștri 
copillaşi, pe eând tocmai ne gândeam ce 
să pregătim la dejun... 

— Lasă, dragă, nu mai citi, căscai eu. 
Intoarce hârtia şi serie : tot ce vă place, 
noi nam venit la voi cu pretenţii! la 
dă-mi biletul, adă-l ia mine, să văd... 
păi sigur... pe când tocmai ne gândeam 
ce să pregătim pentru dejun... pentra 
dejun, pentru dejun... sosi n telegramă, 
o tele-gra-mă... o te-le-gra-mă, că rudele 
lui, Viki au sosit, an sosit la Constanţa... 
Toi. voi, voi... o — o să ne erlaţi, că de 
voi nu ne jenăm, Fiţi ca la voi acasă. 
Noi mâine de dimineaţă, de dimi-nea-ţă, 
ne întoarcem. Mii de pupături dulci — 
Țuchi şi Viki. Nevasta se ridicase, pe 
jumătate şi asculta, fără suflu, Când îis- 
prăvii, îmi smulse hârtia, o recili, apoi 
căzurăm amândoi într'o tăcere adâncă, 

— Eh, nu e nimic! — rupsei tot eu, la 
mn moment dat, liniştea — ei nu se je- 
nează de noi, mie mai mult îmi place așa, 
fără prea multă elichetă ! Să-i vezi, când 
sor întoarce şi ne-or vedea instalați — 
pe tine în capoi, pe minc în pijama, cu 
«ascheta pe o sprinceană şi cu luleaua 
în gură, ca niste adevăraţi stăpâni, plim- 
bândn-ne în lungul peronului... Ha, ha, 
ha ! Or să facă haz!... Sunt oameni din- 
tr'o bucată, dragă, nu le place ceremonia. 
Acum să ne sculăm,. o dolei baeciiiii fi. 
Pune ceva pe tine și coborâm la cafea. 

Tu mă îmbrăcai turist, nevasta puse o 
rorhe uşoară şi coborâm. După miros, o 
Înarăm direct spre bucătărie. llșa era 
Alesiul de deschisă, ca să putem vedea 
pe Adalciza pe genunchii unui acar, cu 
chipiul pe ceafă. 

— Femee! o execută nevastă-mea, — 
prepară iute cafelele! Ta unt să adui 
si Duiină sare ! 

Și, buându-mă de gât, sglobie, fugirăim 
pe peron. 

Sub un salcâm închireit și pălit, re 
aştepta o măsută, cu două scaune de gră- 
'dină. Ne asezarăm, îmbătaţi de aerul 
proaspăt şi, în aşteptarea cafelei, privi- 
răm îndelung zările. la faţa gării, o ma- 
gazie de grâne. închisă : lângă ea. două 
vagoane de marfă, fără roți şi fără uşi; 
la stânga o groapă mare, cu cărbuni sfă- 
râmaţi şi la drrapia, câmpul, tăiat mă- 
nă depate. de şinele încrucişate. De- 
paric, departe, valul galben. lălăzuit, al 
gvânelor coapte. O adivre neîntreruptă 
şi șuerătoare, ne înfiora părul şi ne da 
senzații de mare. 

— Vai, ce pustie e Dobrogea asta! — 
oftă nevastă-mea, cutremurându-se. 

— Da. însă e pitorească. Există un far- 
mec al pustiului — o încurajai cu — 
trebue să te obişnueşti să-l guști,. 

Dar cafelele nu mai veneau. Bătui cu 
alnenstockul în masa de tinicia: Adal- 
ciza ! Adalciza ! 

— Poftim ! 

—- Ce e cu cafelele alea? Au îngheţat 
acolo ? i 

— Duducă, să ertaţi, dar coniţa.o ple- 
cat di grabă şi o nitat bufetul închis. 
Dacă vreţi, să vă dau puțin lapte bătut... 


10 


— Pâine este?... o întrebai, răstit. 

— Nu e, conaşule, dar dacă vi-i foame 
tare, vă dau dela mini; mii nu-mi tre- 
bue ! 

—— Navem nevoe! făcu mevastă-mea, 
sărind drepi în picioare — satul e de- 
parte ? 

— Nu-i prea departe, ca la un ceas, 
nu găsiți nimic; azi e Duminică. Poate 
să vă fac rost de niscai lapte şi ceva 
făină de popuşoiu. Mii mi-i scârbă să vă 
văd flămânzi. 

— Sacre nome de Dieu! scrâşni, fu- 
rioasă, nevastă-mea ; usta e curată bi- 
tae de joc! Tu înţelegi ceva din toate 
astea ?! 

—— Fu? cu ?.., băiguii, speriat, de acrul 
cumplit al nevestei. Fu... cred cor să vie 
ci. nu cred cau făcut dinadins... şti 
cum ne scriau... Diâ-te, femec, de caută 
nişte lapte, că ţi-l plătim... 

— Asta-i. să mi-l plătiţi! — se mânie 
buna Tfemer. Las" să hii pentru cei morţi. 
Să veniţi să mâncaţi la bucătărie. Fu 
nam mamă, nam tată, amândoi o chie- 
rii di inimă ră, în războiu şi am rămas 
singurică pi lumi! Last să hii pomană !... 
Şi o tuli, lăsându-ne încremeniţi, în mij- 
locui terenului pustiu, 

— Aci e lapte Dun.., mângâiai pe ne- 
vastă-mea. la ţară totdeauna suni vaci, 
cari dau un lapte gras şi alb, mai ales 
când îl ferbi |... 

— Imbecilule ! — mă fulgeră nevasta 
Lapte gras, când îl ferbi ! Ce tot ţi toacă 
gura ?! Laptele să-l hei dumneata ! Eu 
ue vreau nimic! Nici anafură nu-mi mai 
trebue ! Acuma să plecăm! Nici un mi- 
nut nu mai stau! 

— Dar, dragă, barim să ne aducă lap- 
tele ; mie mi-e foame de nu mai pot, 
beau laptele şi pe urmă om pleca. 

-— Avem tren încurând ? 

— Fo maşină izolată, care vine dela 
Bahadag, deabia suspinai ; până la Cia- 
murlia ! Acolo găsim tren de persoane. 
Ilai la mişcare, să ne interesăm 1. Dom- 
nule impiegat, făcui, respectos, ne putem 

„sui și noi pe maşină, până la Ciamurlia? 
Acolo om găsi un tron de persoane. Ce 
zici, e voe? 

— Nu prea ar fi, ne luă de sus impie- 
gutui, - - Dar, ca prieten cu Klomnul şef, 
toate se face! 

— Mulţnanim, mulţumim. domnule im- 
picgat mă ploconii până la pământ. 
Na sii stricăm nimic, suntem oameni de 
treabă, dar, de, nevoia ?... 

Nu face pimie, -- se mai muie de- 
astădată imupiegatul. — Dar bagaje aveţi? 

— Avem ceva, dar nor să jeneze pe 
nimeni, le punem pe cărbuni, suntem 
oumeui de lreabă... 

Ne ropezim la bucătărie, înfulecarărm, 
la vepezeulă lapte cu mămăligă ; o pisi- 
că se suise pe numărul nevestei şi alta în 
spatele meu. Adaleiza, privindu-ne cum 
îmbucam cu desmădejde, se înduioşase şi 
îşi. stergea ochiul cu colțul şorţului. Aca- 
rul. fumând, răsturnat pe o bancă, ne 
căina : 

— ei, ce să-i faci... se mai întâmplă ! 
Iumneaei are inimă miloasă.. Mâncaţi 
fără grije |... 

Zăpăciţi şi umiliţi, sorbeam o lingura 
noi şi, una pisicile, până făcurăm stra- 
china lună. Maşina sună odată, răguşit; 
ne năpustirăzn pe scări, înşfăcarăm ba-e 
gajele, le aruncarăm peste cărbuni și, 
îmcurând Cioara, pieri după dealurile 
xtobrogene. bogate în piatră de var de 

cea mai bună calitate. Până la Ciamurlia 
ne făcusem ca niste coşari — de funin- 
ginc şi de unsoare — şi numai ochii ne 
licăreau, alhi şi înspăimântați, ca la 
harapi. 
— Mari păcătoşi ! — dădu drumul ne- 


UNIVERSUL LITERAR 


Honrad Bercovici 


scriitorul romînosamerican 
— Succesul unei cariere literare — 


=— Domnul Konrad Bercovici ? 

— Cu mustăţi și încă așa de mari! 
Nimic american în d-voastră, par'că nici- 
odată n'aţi fi părăsit solul patriei, 

Domnul Bercovici dă. din umeri. Are 
acrul a spune că şi alţii au făcut această 
observaţie. 

E firese pentru noi să nu recunoaştem 
americani decit în americanii croiţi după 
un şablon destul de popular printre eu- 
ropeni. E apoi ideia pe care ne-o facem 
despre un scriitor a cărui figură n'am vă. 
zut-o in fotografii. Il presupunem; dar 
cum nu văd oamenii pe un scriitor! Si 
cum şi-l imaginează dacă l-au cetit! ] 
apropie cu unul sau cu altul din perso- 
nagiile ce a creat, şi astfel îi dau o indi- 
vidualitate sufletească, “aceia pe care ov 
vrea cetitorul. Dacă Dumnezeu e creat 
după închipuirea oamenilor, in aceaşi lo- 
gică, de ce har fi şi scriitorii, savanții, 
oameni ştiinţifici creați după aceiaşi în- 
chipuire? Oamenii politici, oricit de 
mari, oricite merite reale ar avea, sunt 
totuşi mai aproape de comunul muritori- 
lor. Rare ori au o îndividualitate, deşi 
ştiu să-şi cultive cu ingrijire aparența 
unei individualităţi. Pe aceştia, oarfenii 
ți fac. | 

Nici o preocupare din parte-mi în ce 
riveşie pe scriitorul care aveam să-l în- 
tilnesc, Il presupuneam doar americani- 
zat, auzisem acum ciţiva ani despre ucest 
nume ; librăria noastră nu i-a expus vreo 
lucrare în vitrină; existența sa literară 
mu a neliniștit nici publicul, nici cercurile 
noastre literare. 

Eram doi oameni complect  necunos- 
cuţi unul altuia ; știam insă amindoi că 
în viață avem aceleaşi preocupări: lite- 
ratura. 

Din strângerea de umeri am înțeles 
că cel puţin unul din defectele sau cali- 
tățile americanilor — cum voiţi să-i con. 
siderați — nu-l are: reclama. Am înţeles 
insă, că domnul Konrad Bercovici şi-a 
păstrat o calitate primordială:  perso- 
nalitatea sau individualitatea sa. Mediul 
va fi influenţat desigur asupra sa,darnii 
l-a diformat, cum se întimplă cu aiî- 
ţia alții, cari se metamorfează parti. 
UD excelentă situație materială pe care o 
mărturisea, nu-l făcea orgolios. Are con- 
ştiinţa izbînzii grație muncii, perseveren- 
ţii şi desigur şi talentului său, fără să o 
manifesteze. I se pare natural să fiecu- 
noscut în două continente, după cum îi 
apare natural să nu fie cunoscut ţara lui 
naială. — Nimeni nu-i profet în ţarta luu 
ne spune ; am cetit acum câţiva ani în- 
tr'un ziar de aici, „că un jidan se îmbo- 
gățeşte descriind ţăranii români“. 

Critica ne-a făcut să rmdem. Ce ușor 
sar puțea imbogăţi cineva în America! 
Ce năvală ar da rominii în America, să 
descrie pe țărani şi, închipuiţi_-vă, să 
adune şi dolari. 





vastă-mea unui gând carc o frământase 
tot timpul. 
— Nu. Aragă, vezi, eu tot cred că in 
fost o glumă ; or să ne seric ei!., 
Sunase miezul nopţii. Pistol se seulă, 
îşi potrivi dunga dela pantaloni şi plecă. 
Afară... viscolul. ete., etc, cte... 


MIHAIL CELARIANU 


v 


E drept că nici d. Konrad Bercovici 
ma făcut aproape nimic ca să fie prezin- 
tat celitorului din patrie. Il înţelegem şi 
il veţi anţelege mai bine auzindu-l po- 
vestindu-și vicața, Cind isbuteşti, mai 
cu seamă în domeniul literar, sunt prea- 
cupări care nu mai interesează în 2ce- 
laşi grad. E drept că o editură ce se 
forina intenţiona să publice un exemplar, 
pe care oferindu_l apvi altei edituri, a- 
ceusta a cerut ca autorul... să-şi schim- 
be numele. Prejudecata:  „bercovici să 
descrie pe țăranii din România!”. Numele, 
ghiulea de plumb. 

Asupra valorii şi calităţii literare a 
domnului Konrad Bercovici nu putem 
anticipa, Îl prezintăm, aşa cum se pte- 
zintă singur : istoria vieţii unui on care 
a izbutit, mulţumit că a putut că realizeze 
şi să iasă din mulţimea anonimatului. 


Sunt din Brăila, unde mi-am petrecut 
copilăria. Am fost funcţionar la Staade- 
ker, la maşini agricole. Am avut prilej 
să cunose județul meu, dar mai cu 
scamă Dobrogea, unde am trăit mulți 
ui priutre țărani şi am avut prilej să-i 
cunose şi să cunosc şi țiganii, obiceiurile 
lu, cîntecele lor, tragesliile vieţii lor 
nomade: Nu ştiam pe atuncea că miti 
lîrziu voi deserie pe tovarășii adolescen- 
ței mele. Nu mă silea nimie să plec din 
(ară, şi totuşi, astăzi, mă reîntore cu fa- 
milia acasă, după douăzeci şi şapte de 
ani, vizită scurtă. Am revăzut bulciu- 
vile, satele, Dobrogea. Am regretul de a 
uu fi putut sta mai mult, însă voi reveni, 
Am doril să le arăt copiilor țara lor; cu şi 
soția să ne revedem la noi. În America 
am lucrat mai întii lu ferme şi abea maj 
tirziu, după cunoaşterea limbii și a ţării 
am intrat în redacția ziarului Memw York 
World unde am scris o seric de schițe u- 
supra străinilor din New York. fourte 
bine primite. Mi-am făcut legături în lu- 
mea literară. Bovistele îmi cereau co- 
laborarea. Am trimis nuvela mea Ghiţă 
cu subiect din viaţa românească la o re- 
vistă literară. după ce mi-a fost refuzată 
la ziarul la care colaboram. Ce crezi că 
poate să intereseze pe americani viața 
ruminească ? mi se obiceta, Zidul creştea. 
Nuvela era refuzată și refuzul însoțit de 
scrisori prin care mi se cereau schițe din 
vicața străinilor din New-York. Intr'o zi 
primese o scrisoare din parica redacţiei 
revistei Dial, după mine cea mai literară 
revistă în limba engleză, prin care eram 
anunțat că „Ghiţă“ se tipăreşte, oferindu- 
mi-se în accluș timp un angajament pentru 
lucrările mele viitoare, condiţionat, din 
vieața romînească, Am avut succes. Ghiță 
a spart... gheața. De atunei sunt conside- 
ral în America, ca scriitorul romîno-ame- 
rican, Considerind începutul adevărat 
dela Ghiţă, not si snun că începutul a 
fost surprinzător de usor, toate cărțile 
mele au Fost editate simultan în Anglia 
și America, 

Prima lucrare, Crimele filantropiei, în- 
cercări sociologice asupra filantropiei 
organizate în America, a apărut în 1917. 
|deia de bază în această carte e că insti- 
inţiunile fitantropice nu realizează sco- 
bu! pentru care au fost create, Această 
Încrare a fost introdusă în universitățile 
americane. Au urmat: Praful Nem-Yor- 
kului schiţe din vieața străinilor in New- 
York, din care citeva referitoare la ro- 
mini ; Ghiţă, nuvele din vieața rominea- 
scă şi a ţiranilor; Ileana, nuvele din 


UNIVERSUL LITERAR 


aceiaşi vieață ; Murdo, nuvele; Cîntecul 
pintului : Gipsy Loco (dragoste ţigănea- 
se5); Oaspeţii de la munte, roman din 
vieața New-Yorkului, şi două studii : 
unul asupra oraşului New-York, studiu 
istoric şi social despre fiecare națiune 
care trăeşte în New-York şi Pe maluri 
noul, un studiu asupra străinilor cara 
trăesc în Statele Unite, premiat de Socie- 
tatea geografică. Şi Ghiţă a fost premiat 
şi a intrat in antologii. In America apare 
in fiecare an un volum compus din zece 
muvele, cele mai bune ale anului. Din 
1919 pină azi am avut regulat cîte o nu- 
velă în volumul celor zece nuvele, ale 
mele toate din viața românească, Am 
convingerea că prin cărţile mele am fă- 
cut ca România să fie cunoscută în A- 
merica şi americanii să se intereseze de 
visata dela noi. Din cauza cererilor mari 
colaborez numai la o revistă. Agentul 
meu se ocupă cu drepturile de autor, În 
original şi traduceri, cu dreptul de re- 
tipărire în alte reviste. Sunt seriitorul 
cel mai scump plătit in America. o ju- 
mătate dolar de cuvânț pentru dreptul 
de a fi retipărit. Cărţile mele sunt traduse 
aproape în toate limbile europene, chiar 
şi in bulgărește au apărut câteva nuvele, 
cu excepția limbii românesti. In Rusia 
sunt traduse unsprezece volume; din 
Rusia însă, din cauza relaţiunilor ruso- 
americane, nu primesc drepturi de autor. 
Producţia mea e angajată pe cinci ani. 
Îu prezent Îucrez la un roman istoric din 
viața luai Alexandru Machedon. 

Am venit să-mi revăd țara; Vineri 
plec cu masina mea la Giurgiu, de acolo 
cu vaparul până la Viena, pe urmă 
win Ttulia înteo în Franța și la 10 Oc- 
tombrie sunt la Paris. La 13, plec la New- 
York pentru o lună dle zile. După ce mă 
teîntore, mă pun pe lucru, 


Nu-i aşa, povestea e minunată? Nu vă 
îndeamnă, tineret? America e aşa de 
departe şi atât de atrăgătoare, Aveţi c- 
nergii, bănuiţi în voi posibilităţile de des. 
voltare, mergcţi ori unde, desrădăcinaţi- 
vă. luntaţi, fiți victorioși. 

merica se mândreşte astăzi și îşi afirmă 
în lume individualitatea printr'o prepon- 
derență financiară. Chi se datoreşie a- 
ceasta ? Capitalului infelectual european. 
Fără curopeni, lipsită de energiile ce nu 
sau putut desvolta aici — şi cauzele tre 
buesc căutate în tot felul de prejudecăți 
—America ar fi rămas necunoscută ome- 
nirei, Cei care an plecat, an făcut le- 
gătura, şi nu odată au exagerat, şi din 
exagerări a crescut această ţară, luând 
proporții fantastice în mințile celor ră- 
masi. 

„Nu e de mirare pentru noi că Ame- 
rica, care n'a putut hrăni pe un Po& a- 


cest fantast care prevedea ce va deveni - 


țara lui sau nu a căpătat respect pentr 
un Marc Twain decât după ce un „a- 
gent“ l-a impus şi a asigurat scriitorului 
ce nu putea trăi o viaţă princiară, nu 
e de mirare că astăzi, după ce a realizat 
atâtea bogății, se preocupă de o cultură 
şi în deosebi de o cultură americană. Ca 
orice îmbogățiți grabnic, americanii plă- 
tesc. Au atras intelectuali la improvizate 
universități pe care le-au voit producă- 
nave, ca o industrie, şi n'au greşit. Fără 
si-si dea seama au pus bazele unei cul- 
turi, şi nu e de mirare ca un Boessen 
era comentatorul [ui Faust, după cum 
pare foarte natural că atâţia savanți euv- 
r«peni au fost chemați să țină  prele_ 
peri la universități ce-şi căntau nn nimb, 
nemulțumiți americanii că în ce priveşte 
cultura nu aveau gloria atâtor  indus- 
trii, nu aveau prestiriul intelectualităţii 
pure, ca o Eladă sau Roma sărăcite. După 
efortul financiar şi industrial, America 
vrea să devie intelectuală. 


i 


Năluca cin luncă 


Luna lung lunecă în luncă, apă cu alint de argint. 
Trupul mi-l scală în şuvoiul lunii, cu ape de-argint, 


Piopii îi vântură vântul, vântu-i de lună brumat, 
Ning funigei pe tutişuri, şi peste capu-mi brumat. 


Stan nemişeat în lumină, trupul mi-e trunchi de copac: 
Poate se rupe urzeală lunii, un pas ducă fac, 


Genele des îmi clipesc, cum franza clipeşte în plopi... 
Frunza deodaţă *mpietreşte : cine stă, alb, între plopi ?... 


Prind să sc clatine ape, fug îugărite în lună, 
Val după val dă năvală, luncn-i furtună de lună. 


Sboară orbiți licuricii, cad licuvicii pe mine. 
Bolta sus parcă se mişcă, stelele cad peste mine. 


Şneră bici de lumină, raze “mpletind în văzdub... 
lasmă e albă ntre trunchiuri, ființă sau poate e duh ?.. 


Uite, cum stă “ntre mesteceni, parcă-i mesteacăn de lună. 
Nu. Sa mişcat. E un sylvăn cu plefe albite de lună. 


In luminiş a “upietrii şi-i stana udă de var... 
Na mai ştiu: pată de lună, om e sau gândul meu clar?,., 


N. Î. HERESCU 


Din volumul de poeme „Cartea cu lumină“. 


Cu aceste idei i-am cerut d-lui Konrad 
Bercovici să-mi spună ceva despre scrii- 
torii americani. 

— Nu se concepe, vă spune acum dom- 
nia sa, ca în America un setriitor să fie 
funcționar la Stat. sau să nu aibă o con- 
cepție de viaţă. Sunt scriitori de sezon. 
după cum sunt şi de adincime. Am să vă 
răspund : cred că Dostoiewski e mult 
"ai cetit în America decât în Rusia, iar 
Balzac e adorat. Deşi sunt scriitor „ro- 
mâno-american“ am cea mai frumoasă 
casă din New-York — un palat — din 
piținele case frumoase. Din cele cincispre- 
zece cele mai frumoase ca poziție, şapte 
sunt ale scriitorilor, Nimic mai natural, 
Cum am făcut-o? Trebue să ştii că în 
biuroul meu de lucru am o tăbliță cn 
inscripția : „Nu scriu pentru bani, dar 
cer bani pentru munca mea“. Şi munca 
noastră, îmi răspunde d. Konrad Barco- 
vjci la o obhiecţiune, când e apreciată, e 
şi apărată. Avem Liga Auforilor care a- 
pără şi supraveghează drepturile scriito- 
rului. Nu poate apărea nimic fără învoi- 
rea editorului, agentului şi autorului. 
Liga urmăreşte în America şi în toate 
țările dreptnrile de autor. Poate să apară 
in România, în cel mai obscur ziar de 
provincie o traducere dintrun scriitor 
umerican, agenții află, Liga îşi cere drep_ 
urile, şi fie că ar cheltui mii de dolari 
pentru a obţine un câştie de cincizeci de 
bani, o face, pentru apărarea principiu- 
ul. 

Astăzi, seriitorii americani, nu sunt să- 
raci. Fii de bogătași, urmează univers 
tățile şi apoi. cei ce-şi simt o aplicaţie se 
consacră literaturii (sunt mulți care chel- 
tuesc averi pentru cxperiențe ştiinţifice). 

Am să mai pun sub ochii cititorului un 
singur fragment din convorbire: 

— Nu se simt desrădăcinaţi Europenii 
suu sunt ca acele ierburi care cresc în 
America, şi se mută din loc în loc ? l-am 
întrebat, gindindu-mă la următoarele 
versuri : 





e suis Vherbe qui roule: 

Jai su deracinerr mes pieds de leur prison, 
Le solci! m'a j'aunic et le vent mis en boule, 
Et mon âme anxicuse aspire 4 l'horiznn. 

S: ie dois mourir en terre plus- dure 
Que celle oii me fit nattre la Nature, 

Jiurai tout au moins tente Yaventure..,. 


— În Pe malul mării, vorbeşte domnul 
Konrad Bercovici, expun teoria că sc a- 
daptează mai greu cei care au tradiții, 
culiură, trecut. Omul simplu, cu un ca- 
pital redus de expresii, care are totul de 
învățat — devine repede ceiace ar dori 
autohtonii să fic. Ceilalţi rezistă, ei aduc 
er dânşii a viață culturală, industrială, 
sunt un foctor de progres şi  deaceia 
suni acceptati ca o necesitate. Să fie 
ca planta care se stabileşte, își lasă să- 
mânţa, şi pleacă mai departe? Poate ai 
dreptate... , 

Am să adaog un amănunt: dom- 
nul Conrad Bercovici îmi spune că, deşi 
a stat 27 ani in America e cctățean To- 
mân. Nu şi-a schimbat naționalitatea. 
l-ar fi atât d> user so facă, îi era atât 
de uşor! 

Cunoaştem ame! şi viața lui. Rămîne 
să-i cunoastem și opera. E de datoria sa 
să o facă cunoscută şi cetitorului român. 
Vieaţa unui om, a oricărui om, e infere- 
santă. desigur. Când însă omul închide 
în el seva unui scriitor, ne interesează 
scriitorul. şi în cazul de (aţă îl aşteptăm. 
căci, întorcându-i vorba, nn poate încă 
invaca vechiul proverb că „nimeni nu-i 
profet în țara lui“. Altfel nu asi avea a 
ideie tocmai bună despre „agenţii“ serii- 
torilor din America. 


VASILE SAVEL 





12 


CEZAR BOLIAC 


(1813-1881) 


Poetul Cezar Boliac aparţine generaţiei 
lui Eliade Rădulescu. Opera sa poetică 
apare însă cu caracterul ei specific, deo- 
sehbită de acea a tovarășilor ccalemporani, 
Boliac a introdus în poezia rumânească 
o notă nouă. Din nefericire insă talentul 
săn minor n'a isbutit să se impre prea 
mult. 

In vreme ce Vasile Cârleva cânia tre- 
cutul glorios al ţării în versuri neîntrecut 
de frumoase ; Grigore Alexandrezecu se a- 
nima de ideile filozofice umanitarisi= ; D. 
Bolintineanu melodia în versuri retorice 
şi bombastice faptele eroilor din trecut; 
— Cezar Boliac încearcă să descrie în 
versuri stângace şi fără simţiri poetice, 
vieața umilului muncitor sau să se inspi- 
re din cutare amănunt din vieaţa socială 
rupt din frământările psihologice ele a- 
celei vremi. 

In fața posterităţei, activitatea literară 
a lui Cezar Boliac este întovărăsilă de 
una politică şi de alta ştiinţifică, care în- 
iregesc contribuţia lui stăruitoare la pro- 
gresul generaţiei dintre anii 1940--1860. 

Fără această activitate întregitoare, nu- 
mele său n'ar fi fost cunoscut, aşa cum ni 
l-a păstrat istoria timpului. 

Cezar Boliac. sa născut în anu! 1813 la 
Bucureşti. A învăţat la Sf. Sava avândde 
profesor pe marele Eliade, In vârstă :de 
17 ani el intră în armată, 

La 1935, deşi tânăr, are curajul să pu- 
blice primul volum de proză şi versuri: 
„Operile lui Cezar Boliac. Meditaţii. In 
tipografia lui Eliad. 1835", 

Era în epoca când poetul citea cu multă 
râvnă pe scriitorii francezi şi entuzias- 
mat de poezia romantică are îndrăzneala 
să traducă pe Victor Hugo. Bine înţeles 
el încercă să traducă din marele poet 
francez numai câteva drame istorice lă- 
sând vestitele „Ode şi balade“ pe seama 
prietenului său din Moldova C. Negruzzi. 
Când află însă că acesta a tradus şi din 
dramele lui V. Hugo şi tocmai acele pe 
care încercase şi el să le traducă, descu- 
rajat de această coincidenţă şi ştiindu-se 
desigur inferior lui C. Negruzzi, le dis- 
truge înainte de a mai încerca să le pu- 
blice undeva. 

Tot în acest timp scoate revista „Cu- 
riosul“ din care a apărut numai câteva 
numere. * 

Admirator al lui Eliade încă din 1835 
când a publicat primul său volum, Boliac 
polemizează cu maestrul lui în revista 
„Curiosul“. Această ceartă animată de 
interese neliterare nu avea să dureze 
mult. In 1845 Boliac se apropie iarăși de 
Eliade şi rămâne colaborator fidel al 
„Curierului Românesc“ până în 1847. 

Revoluția dela 1848 nu î! alătură de cei 
mai vajnici luptători naţionalişti : N. Bă- 
lăceseu, Gr. Alexandrescu, maiorul Câm. 
pincanu, |. Ghica, etc. suferind împreu- 
nă_ cu ei surghiunui, ci îl apropie deo 
politică rău înțeleasă, alăturându-se de 
revoluționarii Unguri !.... 

Această greşală a fost viu comentată 
de contemporani şi a dat prilej duşmani- 
lor să scornească tot felul de minciunr 
la adresa lui. 

Anul 1849 îl petrece la Braşov unde 
scoate ziarul „Espatriatul“. Din articolui- 
proclamaţie a primului număr se văd i- 
deile greşite ale lui C. Boliac despre re- 
voluţie. El vede în mişcarea dela 1848 un 
act de înfrățire a tuturor popoarelor dor- 
nice de libertate indiferent de motivele 
naționale ale fiecăui popor în parte. 

„După șase luni de goniri şi aresturi 
Espatriatul Român emigrat putu deschide 
ochii şi răsufla liber ; graţie armelor Ma- 


ghiare şi acestui Arcangel al Libertăţii ge- 
neralul Bem ce fulgeră pe dimonii tirn- 
niei și curăţi cerul, Fraţilor români! îm- 
părțiți şi subt împăţiţi în atâtea fracţii! 
Pătrundeți-vă odată, de acest adevăr ; as- 
tăzi nu sânt luptele între cutare şi cutare 
nație, între cutare şi cutare împărat ; as- 
tăzi este o singură luptă în toată Europa; 
este lupta între Libertate şi Tiranie ; în- 
tre popoli şi diuastii“. 

Dela Braşov pleacă la Paris unde siă 
mai mulți ani, publicând câteva volume 
de dul şi rcdactând ziarul „Buciu- 
mul“, 





CEZAR BOLIAC 


După 1859, întors în ţară intră în viea- 
ța politică şi gazetărească. Intre timp el 
se ocnpă şi cu ştiinţa arheologică. Cu 
toată lipsa sa de metodă ştiinţifică în a- 
cest domeniu, Boliac poate fi considerat 
ca primul arheolog român. Autoritatea 
sa în acest domeniu a fost viu criticată şi 
întunecată de Alexandru Odobescu, care 
venia cu metode noi şi cu o cultură mat 
solidă în această ramură. 

Poezia lui Cezar Boliac nu să ridică 
câtuşi de puţin la rangul unei literaturi 
dnrabile şi superioare. 

Singurul lui succes este în poezia so- 
cială. Aici a reușit să introducă o notă 
nouă. Două, sau trei poezii din acest gen 
i-au consacrat numele în istoria noastră. 
Poeziile „Sila“, „Clăcaşul“ şi „Muncito- 
rul“ cn nnanţa lor de socialism sentimen- 
tal, de imporiație străină, rămân singu- 
rele exenimple de originalitate parțială şi 
de realizări vrednice de a rămânc poste- 


rităţei. 
GH. CARDAŞ 
SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 


A. — OPERA, EDIȚII. 

1) Meditaţii, Versuri şi proză. Dedicaţie co- 
lonelului Câmpineanu. Buc. 1835. 

2) Din poeziile lui C. Bolliac. Partea |. Buc. 
1843. 

3) Poezii nouă. Buc. Tip. Eliad, 1847. 

4) Expatriatul, ziar redactat de C. B, Bra- 
$uv, 1849. 

5) Choix de letires et memoires. Paris, 1852- 
1556. S 

6) Topographie de la Roumanie. Paris, 1836. 

7) Domnul Tudor, €pisode de Ia revolution 
roumaine de 1821, traduit du roumain. Paris, 
1557. 

8) A la Roumanie, trad. par J. Terrand, Pa- 
vis, 1857. 


UNIVERSUL LITERAR 


Cântec de toamnă 
STANȚĂ 


Ramuri se desfac, peste lacul gol, 
Ramuri se desfac, leneş, pe podmal, 
Leneş, pe podmol, pe-auriul lac, 
In amurgul trist, ramuri se desfac 
Intonând un cântec, 


Ltauzita-i tu, visătoarea mea ? 
l“auzita-i tu, ce lin, se stingea ? 
Ce lin, se stingea, de parcă nu îÎu; 
In amurgul trist, Vauzit-ai tu? 
Visătoarea mea ? 


Eu. lam auzit, fără nici un gând 
Cu sullet pustiu, geana, lăcrimînd, 
Eu, lam auzit, cu suflet trist. gol, şi 
Eu, lam auzit, cu suilef pustiu, 

în amurgul trist, gol şi auriu, 

Eu, Lam auzit! 


„„ Pironit pe loc, şi de-atuncea “iu, 
In amurgul trist, gol şi auriu, 

Şi de-utuncea viu, pururi lîngă lac; 
„Peste mine. ramuri, pale se desfac 
in amurgul trist, 


ARTUR ENĂŞESCU 


n. 


Taina 


Se sfarmă în picuri negura pe stânci 
Și munţii goi cu piscurile în cer 
Ascund cu noaptea “n peşterile-adânci 


Intreagă faina dorului stingher — 


Şi: vin sto afle 'n nopți senine mulţi, 
Când apele în murmure o spun 

Si tu o afli dacă știi sasculți, 

Cum cântă *n tâleul dorului nebun — 


Fântîni de raze “n codrii seculari, 
Mâtea visuri ard peste genuni 
Și *s toate numai pentru ochii mari 
In albul sân de ştii să le aduni — 


Pe culmi de munţi încețoşați mereu, 
Cn sândul stau şi drumul il aţin — 
—- In codri cântă doar izvorul meu 
Si cerul tot e sutletul senin. 


e EUGEN VICTOR 





9) Buciumul, Paris, 10 Martie 1857, 3 Mz 
1357. Tip. de Soye ct DBochct. . 

10) Posies, trad. du rowmain. Paris, 1851 

11) Renasterea României, poezii. Paris 185! 

12) Poezil nationale, Paris, De Soye 185 

13) Colecţiune de poezii vechi şi nout. But 
Socec, 1838. 

14) Cătăturii arheologice în România. Buc 
1558. 

15) Călătorii arheologice în România, ed, II] 
Puc. 1861, 

16) Culegere de mai multi articoli. Buc, 1861 

17) Mănăstirile din România, vol. I, (zis 
înciinate), Buc. 1862. îdem, Text francez, Buc 
1362, 

15) Mânăstirile din România vol, 
srâncoveneşti), Buc. 1863, 

19) Buciumul, ziar politic, literar si comer 
cial. Buc. 15 Dec. 1862 — 5 Dec. 1864. Di 
rector Cesar Bolliac, 

21) Trompetta Carpaţilor, ziar. RBuc. 1 Mar. 
tie 1865.18 fan. 1877. 

21) Excursiuni arheologice în 1869, Buc. 1869 

22) Meditatii şi poezii, Buc. Minerva 1914 
uit. de P. V. Hanes, 


II, (zis 


UNIVERSUL LITERAN 





EUGENE FROMENTIN, 
(1820—1876) 


Franţa intelectuală şi artistică pome- 
meşia astăzi cu  evlavioasă reculegere 
cincizeci de ani dela moartea pictorului 
Eug. l'romentin. 

La noi numele acestui artist e aproape 
necunoscut, 

Poate şi în Franţa. 

Operu lui picturală — deşi de o rară 
nobleță — e dezbrăcată de personalitate. 
Activitatea literară a lui Fromentin — 
prea îmbibată de romantismul epocei e, 
fireşte, străină sau aproape străină, de 
sufletul actualelor generaţii. 

Dar Fromentin supraviețueşte — şi va 
supraviețui încă multă vreme — prin în- 
semoările lui asupra „reşterilor de altă 
dată“ iar — pentru unii delicaţi — prin 
„scrisarile lut din tinerețe“. 

„Meşterii de altă dată” vor rămâne car- 
tea de căpătâi a oricărui pictor, pasionat 
de meşieşugul său. 

u e o istorie a artelor, nici măcar » 
evaliză critică. E mai mult un jurnal 
intim, în care literatul şi zugravul s'au 
întâlnit să insemne, în chip fericit, jocu- 
rile sufleteşti cari s'au desfăşurat în e, 
prin atingerea cu operile bătrânilor mae 
ştri ai Belgiei şi ai Olandei. 

Nu cred că pot face un mai mare ser. 
viciu cetitorilor acestei rubrici, nici a- 
duce altfel un omagiu mai sincer acestui 
neintrecut de delicat şi de adânc pictor, 
scriitor şi critic — de cât reproducand 
ua pasagiu din minunaţii „Mattres d'au- 
irefois“ — care au însemnat, pentru ca- 
viera mea şi a multor pictori — lanterna 
călăuzitoare — pe cărările, grele de 
beznă, ale Artei. 

E vorba de Rembrandt. 

. . . . . . . . » 
„Vă mai amintiți de Bunul Samaritean 
pe care îl avem in Luvru? Vă mai amin- 
tiți de omul acela aproape mort, cu mij- 
locul frânt, susținut de umeri, de piciva- 
re, lărâmat, cu trupul vlăguit, gâfâind la 
fiecare mişcare, cu picioarele goale, cu 
genunchii strânşi, un bruţ sgârcit cu stân_ 
găcie peste pieptul scofâlcit, cu fruntea 
legată intr'o cârpă însângerată ? Vă mai 
amintiţi de faţa aceia mică şi suferindă, 
de ochii pe jumătate deschişi, de sprin- 
ceana uşor ridicată, de gura cure geme 
şi buzele imuucite de o imperceptibilă 
sttâmbătură în care expiră plânsul? t 
târziu — totul e în umbră. Dour o lică- 
rire_ sau două, cari, flotunie, pur că se 
deplaseuză pe pânză, utât Suut de cu- 
pricios iucondeiate — mobile şi ușoare. 
„In misterul acestui stărşit de zi, abea 
se lămureşte în stânga tabloului silueta, 
de un stil aşa de frumos, a calului şi co- 
pilul cu mina suferindă care se inalţă pe 
vârful picioarelor, priveste samarul ani- 
malului şi, fără prea multă 1milii, urmă- 
reşte cu ochii, până la han, pe rănitul 
acesta cules dîn drum, şi transportat cu 
băgare de seamă pe bruţele unor oameni, 
cari gâfâie. 

„Pânza «e mohorâtă, impregnată de aur 
sumbru, foarte pastuoasă şi, mai ales, 
foarte gravă. Materia e clisoasă şi totuși 
transparentă, technica preoaie și totuși 
subtilă, ezitantă şi hotărâtă, penibilă şi 
avântată, foarie inegală, nesigură, vagă 
în unele locuri şi uimitor de precisă în 


altele. Nu ştiu ce te îndeamnă, în faţa a- 
cestei pânze, la reculegere — şi v'aş pre. 
veni, — dacă distrarea ar fi îngăduită 
dinaintea unei opere atât de imperioase 
— că autorul a fost el insuşi neobişnuit 
de atent şi recules când a pictat-o. Opri- 
ji-vă priviţi-o de departe, de aproape, 
examinați-o multă vreme. Niciun contur 
aparent, nici un accent aruncat din ru- 
iină, v timiditate extremă care nu-i însă 
ignoranță, ci care naşte, sar putea spune, 
din teama de banal sau din importanța 
pe care gânditorul o dă expresiei imediate 
si directe a vieţii. O structură a lucru- 
ilor care pare că trăeşte prin ea, aproape 
fără sprijinul formulelor cunoscute și care 
redă, fără nici un mijloc sesisabil, incer- 
titudinile şi precisiunile naturii. Gambe 
poale şi picioare de o ireproşabilă con- 
strueție. Şi stil. Nu le uiţi în dimeansiu- 
nea lor redusă cum nu uiţi nici gambele 
şi picioarele lui Crist din „Inmormânta- 
rea“ lui Tiţian. 

„In faţa aceia palidă, slabă şi amărâtă, 
totul e expreşie o expresie care vine 








13 


dela Holbein în Erasm până la Terbury 
şi Ostade ; examinaţi pe pictorii de sen- 
timent, de phisionomie, de atitudine, pe 
cel cu observaţia riguroasă ori cu vervă; 
daţi-vă seama de ceia ce ei işi propun, 
studiați cercetările lor, măsurați domeniul 
lor de artă, cântăriţi-le felul lor de ex- 
presiune şi întrebaţi-vă dacă mai aflaţi 
undeva o asemenea intimitate în expresia 
unei figuri, o emojie de natura accasta, 
o asemena ingenutate în (elul de u simţi, 
ceva, însfârșit, utât de delicat de spus și 
care să fie spus în termeni mai originali, 
mai fini, mai perfecţi? 

„Până la un punct, sar putea defini 
ceia ce constituie perlecţiunea unui Iol- 
bein sau chiar strania frumuseţe a unui 
Leonardo. Sar putea aproape spune 
graţie cărei atente şi puternice observaţii 
a trăsăturilor ameneşti datorește cel dintâi 
evidenţa asemănărilor din portrete, preci- 
ziunea formelor sale, claritatea şi rigva- 
rea limbajului lor. S'ar putea bănui în ce 
lume ideală de formule inalte san a tipu- 
rilor visate sa lămurit Leonardo ceia. ce 


43 &. 


< 


EUG. FROMENTIN : AUTOPORTRET (desen) 


din adânc către suprafaţă : atonie, sufe- 
rinţă şi pare că nu ştiu ce tristă bucurie 
de a se fi văzut cules din drumuri când 
se simțea muriud. Nici o contorsiune, nici 
trăsătură care să depăşească măsura, 
nici v lovitură de penel, în maniera acea- 
stu de a exprima inexpriimabilul, care să 
vu fie patetică şi înfrânată. 

„Şi toate acestea călăuzite de o emo- 
tiune profundă şi traduse prin mijloace 
în adevăr extraordinare, 

Cercetaţi n preajma acestui tablou 
fără prea mare aparenţă, care se impune 
Je departe tuturor celor ce ştiu să vadă, 
nuinăi prin puterea gamei lui generale. 
Preumblaţi-vă prin galeria cea mare, reve- 
niţi chiar în Salonul patrat (al Luvrului) 
— consultați pe pictorii cei mai tari și 
cei mai abili, dela lialieni până la finii 
Olandeji, dela Giorgine în „Concertul“ 
său până la Mefzu în a sa „Vizită' — 


trebuia să însemne în sine Gioconda — 
şi cum, din această primă concepţie, a 
născocit privirea Sfântului Ion şi a mu- 
donelor sale ? 

„Sar putea explica, mai uşor poate, le- 
gile desenului la imitatorii Olandeji. Na- 
tura e pretutindeni prezentă să-i înveţe, 
să-i susţie, să-i înfrâneze şi să le ajute 
mâna ca şi ochiul, 

„Dar Rembrandt ? 

„Dacă ați căuta idealul său în lumea 
superioară a formelor, veţi afla că el 
w'a găsit acolo de cât frumuseți morale 
şi urăţenii fizice. Dacă veţi căuta punc- 
tele lui de sprijin in Iumea reală, veţi 
descoperi că el exclude tot ce ar putea 
sluji altor pictori, că el cunoaşte foarte 
bine această lume, dar că n'o urmărește 
decât aproximativ şi că, dacă uneori o 
adaptează trebuințelor lui, nu i se confor- 
mează niciodată. Cu toate acestea ele 


14 


mai natural ca nimeni altul şi mai fa- 
miliar, rămânând totuşi mai puţin ferre â 
terre ; trivial şi tot atât de nobil, urâi în 
tipurile lui, extraordinar de frumos în 
sens fisionomic, mai puţin sigur pe mâna 
Ii, adică mai puţin suficient, mai puțin 
otova în siguranţa technică, şi totuşi de-o 
abilitate aşa de rară, aşa de fecundă şi 
atât de amplă că poate merge dela Sama- 
ritean la Sindici, dela Tebia la „Rondul 
de noapte“ dela Familia tâmplarului la 
Portretul lui Six si |n portretele lui Mar- 
tin Daey — adică dela sentiinentul pur 
la aparatul aproape pur şi dela ceia ce 
este_mai intim la ceia ce este superb. 
„Ceia ce v'am spus despre Samaritean, 
vă voi spune şi despre Tobia, şi, cu mai 
mult temei, despre Discipolii din Emaus, 
această minune cam pierdută într'un colt 
al Luvrului, dar care poate fi socotită 
pinire capo d'operile maestrului. 
„Tabloul acesta micuț, cu infăţoşare 
modestă, cu o punere în scenă nulă, cu 


EUG. 


culoarea ternă, cn factura discretă şi a- 
proape stângace, — stabileşte pentru tot- 
deauna genialitatea unui om. Fără să vor. 
bim de discipolul care înţelege şi îşi frân- 
ge mâinile, de celalt care se miră, îşi pune 
sarcina pe inasă, priveşte drept spre faţa 
lui lisus şi spune limpede ceia ce în vor- 
hirea obişnuită sar putea traduce prin- 
tro exclamaţie de om uluit, — fără să 
vorbim de. servitorul tânăr cu ochii negri 
care aduce v farfurie cu mâncare şi nu 
vede de cât un singur lucru — un om 
care trebuie să mănânce şi totuși nu mă- 
nâncă, ci işi face semnul crucii — ne-am 


putea rezuma, în opera aceasta unică, 
numai la Hristos, şi ar fi deajuns. Care 
e pictorul, care să nu fi zugrăvit pe Isus, 
la Roma, la Florenţa, la Sienna, la Milan, 
la Veneţia, la Pâle, la Bruges, lu Anvers? 
Dela Leonardu, Rafael şi Tiţian până la 
Van Eyck, Ilolbein, Rubens şi Van Dyck, 
nu Ya îndumnezeit nimeni, nu la uma- 
nizut, transfigurat, nu la arătat în adevă- 
rata lumină a istoriei, in pasiunea şi în 
moartea lui — nimeni ? 

„Cum de n'au fost povestite intâmplă_ 
rile vieţii lui pământeşti si concepute glo- 
viile apoteozei lui ? 

„Cine şi l-a închipuit vreodată astfel: 
palid, slăbit, stând drept în faţă, rupând 
pâinea ca şi în seara Cinei, în haina de 
pelerin, cu buzele înegrite, pe cari supli- 
ciul şi-a lăsat urmele, ochii mari bruni, 
blinzi. ușor dilataţi şi îndreptaţi către cer, 
cu nimbul lui rece, un soiu de fosfore- 
scență în jurul său, care-i dă o glorie ne- 
hotărâță şi acel ceva din omul viu, care 





FROMENTIN: VÂNĂTOARE CU ŞOIMI IN ALGERIA 


respiră şi care totuși, simți că a trecut 
prin moarte? Atitudinea acestei fantome 
divinc, gestul acestia de nedescris şi de 
sigur cu neputinţă de copiat, intensa ar- 
doare a figurii acesteia, al cărei tip este 
caprimat fără trăsături şi a cărei [iziw- 
nomie e coprinsă în mişcarea buzelor şi 
în privire, — lucrurile acestea inspirate de 
nu ştiu unde şi redate nu ştiu cum, toate 
sunt_fără de prei. 

„Nici o artă nu-ţi aminteşte de ele; 
nimeni mai înainte de Rembrandt, nimeni 
după dânsul nu le-a spus vreodată“... 


NA. II. 


UNIVERSUL LITERAR 


SAINTE-BEUVE ȘI 
CRITICA SECRETA 


A fost anul lui Sainte-Beuve. Un vo 
lum de memorii secrete, întitulat Mes 
Poisons (Otrăvurile mele) a dat prilej 
istoriografilor să-şi spue fiecare, CUVân- 
tul, Im extrem de interesantele „re: 
flexiun: asupra literaturii“ pe care le 
publică în „Nouvelle Revue Pranqaise”, 
Albert Thibaudet pătrunde raţiunile a- 
cestui Sainte-Beuve, invidios, şi-l justi- 
jică: 


- Sainte-Beuve ar fi făcut cu mult mai bin 
dacă îşi preiăcea otrava în remediu pentru pro» 
pria sa critică. Dar dacă n'a făcut-o cd, o putein 
face noi, Otrăvarile iui nu ne otrăvesc, Cu a 
tât mai mult nu-l otrăvesc nici pe Lamartine, 
mici pe llugo. Este la Sainte-Beuve o critică 
publică şi o critică secretă (din care, de altiel, 
o bună parte a trecut picătură cu picătură în 
critica lui publică). Chiar şi noi, când îndepli- 
nim meseria de critic, mai ales când facem pe 
criticul, ne străduim să nu spunem sau să nu 
lăsim să se înţeleagă despre contemporanii 
noştri decât ceeace gândim cw aprvximație. 
Dar oare trebuie să izgonim din literatură a- 
ceastă literatură secretă în care ne liberăm de 
regulile jocului intre contemporani ? Luaţi 
seama. Dacă ardeţi dulapul cu otrăvuri al lui 
Suinte-Bcuve, va trebui să ardeţi marele ma- 
gazin cu otrăvuri al lui Saint-Simon. Noi au 
vom spune bătrâne; Emilie că la vârsta ei nu-i 
bine să iacă pe drăguţa, şi nici lui Dorillas 
că-i foarte inoportun. Vom interzice însă Jul 
Saint-Simon s'o scrie, lui, pentru care bătrâna 
Emilie se numeşte M-me de Montauban şi Do- 
rillas Vilieroy ? Fi-vom mai severi decât di 
de Rance care, consultat de Saint-Simon dacă 
şi-ar putea scrie cu conştiinţa împăcată memo- 
riile, i-o ingădui cu toate că ştia prea bine 
ceeace amicul său va scrie ? 

Dar Saint-Simon terfeleşte, în memoriile sale, 
pe un mare soldat, ca Villars, Sainte-Beuve 
poeţi mari, ca Lamartine şi Victor Hugo ! Ei 
bine, acestea ne compensează de negustorii de 
elogii, de hagiogratia vomitivă. Ura e pătrun- 
2ătoare. Cine ar îndrăzni să elimine din Villars 
toate săgețile neuitate din Memorii şi din bio- 
grafia lui Lamartine scena dela M-me R6ca- 
mier ? Şi să nu uităm că o justiţie imanentă 
face, din aste săgeți, arme cu două vâriuri, 
unul îndreptat spre cel ce le trimite, și altul 
către cel ce le primeşte şi 'n numele căruia 
le putem arunca din nou. Un singur act în te- 
gătură cu Saint-Simon figurează în Arhivele 
Războiului. E raportul unei inspecții, care gă- 
seşte, regimentul lui, foarte prost ținut, cceace 
nu-i deloc de mirare, judecând după absenţele 
tânărului colone! şi inspecția se datnreşte ma- 
reşalului de Villars. Ehei, domnule duce. In a- 
celaş an în care triumfă Jocelyn, Sainte-Beuve 
a pulicat în Magasin Plttoresque, un Jocelyn 
jausenist, Monsieur Jean, care nu-i lipsit de 
merite, dar ale cărui versuri sunt bolovănoase 
şi pe care nici ediţia anului următor din Pen- 
sâes d'Aoăt nu-l scoate la lumină. Ei drace! 
Vedeţi dar cât de prețioasă pentru posteritate 
cste astă literatură secretă şi cât de antropo- 
iag se dovedeşte cel ce pretinde să o suprime 
ia cei de altă dată saw să o descurajeze la cei 
de astăzi. 


Intr'un cuvânt, lui Sainte-Beuve nu-i conve- 
nea rolul de a introduce pe cei mari, fiind el 
însuş uuui din cei mari; nici să interpreteze: 
mesajul altora, având ef însuş un mesaj, Acest 
lucru î! simţi el şi-l ştiu, toată viața, daril 
Simţi şi-l ştiu cu umilire, Umilire ce constă în 
aceca că ma putut să-şi exprime mesagiul nici 
în limba poeziei, nici în aceea a romanului, 
rămase amândouă îndărătnice la toate încer- 
cările sale, singură limba criticei oferindu-i u- 
şurimţă şi drum deschis, Insă limba criticei si 
clusa automat printre „secunzi“”, printre strălu- 
citorii secunzi. De aici, între mesaj şi limba 
mesajului o contradicţie internă, şi de asemeni, 
şi ima: ales, o istorie dramatică, o obligaţie 
pentru viaţa interioară, de a străbaţe obstaco- 
lele şi de a-şi face drum (eram să scriu drum 


UNIVERSUL LITERARA 


Ce-a scris Emil Gârleanu? 


VII. DIVERSE 


i. TRADUCERI, 


Una dintre lipsurile cele mai mari pe 
cure le-a văzut Gârleanu a fost aceia a 
unei bune literaturi de tălmăciri : operele 
fuudamentale ale literaturii universale nu 
exislau încă, pe vremea lui (cu toate 1 
cercările lăudabile ale unor: Eliade, A- 
leandrescu, Văcărescu, Aristia, ete.)  În- 
îngrijite şi corectate verstulii românești. 
Faptul acesta, pedeoparte, cunouştorea 
perfectă a limbii franceze, pe de altu, l-au 
îndemnat să ne înzestreze graiul cu că- 
teva manifestări de valoare ale puterni- 
cei literuluri surori. Iu trumoasele rea- 
lizări Qe traducere : 

a) O vieaţă (Une vie) roman de Guy 
de Maupassant sn două eliţiuni : L: Mi- 
uerva 1008; a l-a: Socac 1911 ; 

b) Sapho. Roman de if, Daudet (în 
eclaborare cu d-na S. Ik. Voinescu) îÎn- 
to singură edițiune ; Minerva 1905; 

c) Nevestele artiştilor (temiwmes Wartis- 
tes) de Alf, Daudet, în No. t4-—12 ale 
„Bibliotecii româneşti“ Socec 1908. 

Acestea în genul epic şi anume în 70- 
manul care a rămas totuși strein de ia- 
lentul creator al lui Gărleunu. Mă n- 
treb : să fi rămas oare o cât de puţin îin- 
seunată încercare de roman dela el? Cu. 
racteristica de gingaş şi miniaturist De 
interzic o astfel de presuputiete. 

La tel se petrece lucrurile cu genul dra- 
matic din care Gârleanu ue tălmâcește 
următoarele 3 opere : a 

d) Brânduşa (Blanchetie), piesă 1n 3 
acte de Brieux, trecută în repertoriul tea- 
trului Nuţional; 4 

e) Poriofoliul, piesă întrun act, de O. 
Mirbeau, inlrută in acelaş repertoriu : în 
iii Păsări călătoare (Oiseaux de passă- 
ge) de Descuves şi Donna, piesă în 4 
acte, din acelaş repertonu. 

Şi totuşi: traducerile iui (“ârteanu, cut. 
tinuă să nu fie jucate. Fapiul de a face 
repertoriul cclui dintâi teatru 


parte din € i d 
românesc nu e un motiv destul de ic 
pie în sprijinul reprezentării lor Nu- 
IMEroşi directori ai acestei iustitutţiu ni 


Ep Ap / 


poanta 


croic, dar mi-amintii de refecţia următoare din 
Journal des Goncourt când se svonise că Sainte- 
Beuve ridicase umbrela asupra lui Villemaiu, 
în curtea Institutului : „Intotdeauna e 0 Wm- 
brelă în suarile acţiuni ale lui Sainte-Beuye"”). 
invidie ! invidie ! i se strigă din toate părţile 
cână apare. Credeţi d-voastră că psihologul a- 
cesta, că moralistul care pe planul psihologilor 
şi moraliştiior este pentru noi egalul lui Mou- 
taigne, Pascal, La Bruyăre, nu ştia, măcar cât 
d-voastră, despre această invidie, şi ni i-ar îi 
fost şi lui milă de ceeace credeţi ci ştiţi nu- 
mai d-voastră ? Invidia e păcatul altora. Când 
scriitorii de astăzi compun, cu umilinţă, Elogii, 
ci se feresc să se atingă de invidie... In iața 
picatului ăstuia ei sunt cuprinşi de panică, şi 
simt că ar îi de prost gust să vorbească de 
funie în casa spânzuratului, 

Păcatul acesta însă Sainte-Beuve şi l-a luat 
asupră-şi. EL i-a dat bogăţie și adâncime. In a 
noastră Comedie Intelectuală el reprezintă sec- 
țiunea Rubedeniite sărace, cu cele două ver- 
Şauturi. Invidiosul geniilor, cel mai măre anti- 
car a! Franţei, adimirabilul amator al secolelor 
XVII şi XVIII, cum se topesc toate aceste as- 
pecie în persoâna supra-balzaciană (căci sta- 
reu lui civilă face concurență lui Balzac) a u- 
nui Cousin Pons sfărimând masca strâmtă a 
unei Cousine Bette, 


(prieteni ai lui Gârleanu), nu au găsit în- 
iemeiată o asemenea comemorare a n 
fericitului lor confrate, E — desigur — 
dureros, dur nu desnădăjduitor: pa veni 
vremea ca ea să se realizeze, cu atât inai 
mult cu cât această parte din opera lui 
Giărleanu (nefiind de loc tipărită) a ră- 
mas cu totul departe de marele public. 
De aici o nouă obligaţiune : aşteptăm edi- 
larca ei odată cu reeditarea celor 3 ro- 
nuane traduceri. Ş 


2. PRELUCRARI. 


Ca şi vechii povestitori moralişti Emil 
Gârleanu sa gândit la marele câşiig 
pe care povestirea /lalimalei o aduce ce- 
lor lipsiți de cultură. De-aci: prelucra- 
rea edițiunii Jon Barac dim 1855 pe care 
o publică ca numere 7 şi 80 ale „biblio- 
tecii româneşti Socec“ (1908—1909). Na 
vural că această operă a rămas nereedi- 
tată, 


3. ARTICOLE ȘI SLUDII, 


In acest sens activitatea morul-educa- 
iivă sau numai culturală a lui Gârleanu 
rămâne un model de dragostea  peniru 
neamul românesc şi unii dintre marii lui 
reprezentanți. 

Depurte de a le enumera pe toate, vom 
udăoga la cele citute în partea Iil.a a a- 
cestei caracterizări, ca fiind cele mai cu- 
nuscute, pe urmwiitourele : 

a) Incercare asupru lui 1. Creangă, In 
editura rev. „Arhiva“ dela laşi. 1902. 

b) Culegere asupra vieţii şi operii lui 
Grigorie AM. Alexandrescu. Studiu-prifaţă 
la poeziile acestuia (1907) ; 

c) Biserica veche din Broşteni în „Ju- 
nimea litexară” (1909); 

d) Cronica teatrală în „Evenimentul”, 
lasi 1903; 


c) Diverse în  „lăt-Frumos”, Bârlad 
1004—1905 ; 
f) Solemnilatea inaugurării  Stagiunii 


Veatrului din Craiova în „Adevărul“ 1 
Oct. 1911; 

g) Diverse în „klacăra“ anii : 1911, 1912, 
1913. ZA sf 
h) Diverse în „Proza” Craiova 1944; 
eic. ' | ai | : 


4. EDIFIUNI DE CIASICL 

Un mare serviciu a adus Gârleanu În- 
cepătoarei literaturi româneşti editând, 
îngrijit şi eu exactitate, pe următorii cla- 


„Sici : 


a) Poezii, satire, fabule ale lui Grigorie 
Alexandrescu în „biblioteca pentru toţi“ 
n_rele 295-—298 ; 

]) Mihail Kogălniceanu : Iluzii pierdute 
în „biblioteca românească Socec“ 1908; 

e) Poezii, proză, scrisori de Costache 
Negri, Minerva, 19% ; 

d) V. Alecsandri: Poezii populare, Mi- 
uerva, 1909 ; 

e) Mihail Eminescu: Povestiri în „bi- 
Vlioţeca românească Socec“. 


Aceusta ar fi o arătare a operii lui Câr- 
feunu utât cât am putut cunoaşte din ea. 
Că niei ea nu e completă — o credem; 
nu ui sc va tăgădui însă că e mult mai 
completă decât cele de până acum şi că, 
pedeasupra, cuprinde în sine elementul 
prețios şi caracteristic al clasificării lite- 
rare. Aşa cum e ca ni-l arată pe Gârleanu 
«nb toate aspeclele sale : persificator iro- 
nist, la început schitist, novelist şi po- 
vestitor, descripliv, duios şi fin observa- 
tor după aceia, fericit! traducător şi editor 
al clasicilor noștri până'n 1909, în fine 
autor de articole şi studii împrăștiate cu 
îmbelşugare prin publicaţiunile timpu- 


15 


Un nou epigramist: 
Aurelian C. Păunescu 


Cu câtă .modestie își inaugurează d. 
Aurelian C. Păunescu volumul. Fără să 
parafrazeze acel „laciate ogni sperunza“ 
al lui Dante, d-sa spune deschis: „dacă o 
singură bucată din volumul meu ar me- 
rita pretenţiosul nume de epigramă, aş fi 
fericit“, 

Și totuşi d. Păunescu nare dreptate. 
Cerceiându-i de aproape volumul, -ub- 
semnatul a descoperit 3 personalităţi : un 
puternic temperament epigramatic care 
se degajează din toată cuprinderea. aces- 
tuia, un versificator, uneori, cam neglijai, 
mai adesea însă perlect şi concis, înfine 
(în cam 10 exemple) un subtil şi desă- 
vânrşit epigramist. Natural că prima fa- 
tetă a sufletului 'd-sale este o garanție 
de valoare ; ea îi impune însă (noblesse 
oblige) o obligațiune : aceea de a se iden- 
tiiică, translormându-se, întrun eventual 
volum, din temperament epigramatic în 
epigramist. Pentru a ajunge aici ne îngă- 
duim să-i dăm următoarele sfaturi : a) va, 
cvită motivele prea individuale, al căror 
spirit trăeşie numai cu mediul care le-a 
iad A 

se va feri de i - 
cinliteta niotivele prea de spe 

c) va ocoli. jocurile de cuvinte, calem- 
bour-urile cărora—în acest prim volum— 
le-a dat prea mare, trecere ; 

a) ia evita înot vele sentimentale în 
i a specializat, caşi î 

altfel, d. Mircea Rădulescu Sp iza: > 
€) va vezrsilica fără greş, 

Atunci numai volumul d-sale, prezen- 
tând un aspect unitar, ne va oferi strofe 
vemarcabile de felul acelora de mai jos: 

Celor nechemaţi cari se îngrămă- 
, desc la conducerea ţării. 

Visul vostru se va şterge 

Fiindcă nu *nțelegeţi voi ? 

Fiindcă — nu 'nțelegeţi voi? — 

CARUL STATULUI nu merge 

Ca oricare car... cu boi. 

UNUI INGAMFAT 

Când broasca bou a vrut s'ajungă 

Ştii ca plesnit. 

Tu făr'a. căpăta o dungă, 


Ai isbutit, 

MAESTRULUI... 

In pledoarii concise, scurte, 

Atât succes obţii la CURTE 

Incât clientul — transportat — h 

De ONORARIU a uitat. 
in care noutatea —- concentrată, așă cur 
cer regulele epigramei, în ultimul vers— 
fac din aceste catrene minuni de spirit 
şi de cugetare. 

În așteptarea epigramistului Aurelian 
Păunescu, care se anunţă atât de viguros 
chiar în acest volum, salutăm fericita 
contribuțiune pe care d-sa a adus-o u- 
miorului românesc, pe laturea cea mai di- 
ficilă şi mai preţenţioasă. 


PAUL |. PAPADOPOI, 


Satie A AER SS 


lui: Arhiva, Făf-frumos, Semănătorul, 
Convorbiri (literare și critice), Luceafă- 
rul, Junimea literară, Revista idealistă, 
Paloda literară, Evenimentul, Vieaţa lite. 
rară şi artistică, Neamul românesc, Ade- 
părul, Universul, Minerva, Flacăra, Capi- 
tala, Ramuri, Proza, etc. 

Cu un cuvânt: el apare ca unul dintre 
cei mai complexi reprezentanţi ai scri- 
sului românesc, fapt care, dealilel, ne-a 
îndemnat cercetarea de faţă. i 


PAUL 1. PAPADOPOL 














UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


REDACȚIONALE 
Dl In unul din numerile viitoare vom 
publica o nuvelă de Konrad Bercovici, 
în traducerea d-lui Vasile Stoica. 
Traducerea este autorizată de d. Kon- 
rad Bercovici. 


REVISTE 


D VIAŢA ROMÂNEASCĂ, 1926. Anul 
XVII, Julie, August. No. 7 şi &. 

Sumar: T. Arghezi, Inchisoarea (V); 
AL. A. Philippide, Declamaţie; loan D. 
Gherea, Două aspecte ale eului (Fante- 
zie filozofică), Ion Marin Sadoveanu, Mc- 


tamorfoze (Poem dramatic întrun act şi. 


un prolog); O. G. Lecea, Neamul româ- 
mesc (Formarea lui şi influenţele străi- 
ne, Sinteză etnologică) ; Demostene Bo 
tez, Obsesia ; Dan A. Bădărău, Cuuza- 
litate şi finalitate în logică; I. Simio- 
mescu, Niculai Milescu ; Cezar Petrescu, 
Intunecare; Mihai D. Ralea, Democraţie 
şi creaţie, Const. [. Vişoianu, Cronica 
externă (Tratatul dela Berlin); Dan D. 
Hurmuzescu, Cronica cconomigă Situa- 
ţia financiară a Franţei. — Raportul ex- 
perţilor); P. Nicanor & Co. Miscellanea 
(„Chemarea“ Institutului românesc al 
Acţiunii naţionale, — Critică psihologică 
şi critică estetică. — Coincidenţe). 

Recemzii — Revista Revistelor ; 

Mişcarea intelectuală în străinătate : 
(Romane. — Literatură generală. — Isto- 
vie. — Filozofie, — Ştiinţă. — Gcogratie. 
Politică). 

Bibliografie. 


CĂRŢI PRIMITE 

0] 1, GRECULESCU: Domnişoara Ce- 
lina, roman; tipogr. „Universul“, 1926, 
Lei 40. a 

TUDOR  MUŞĂTESCU,;  Vitrinele 
toamnei, poczii ; tipogr. şi libr. Gh. N. 
Viădescu şi fiul; Câmpulung, Muscel, 
1926 (ed. de artă). 

R. CÂNDEA, I.I. NISTOR şi M. HAC- 
MAN : Universitatea din Cernăuţi şi lo- 
viturile politicianiste ale d-lui P. P. Ne- 
gulescu ; editura „Glasul Bucovinei”, 
Cernăuţi, 1926, lei 20. 

TEODOR MURAŞANU: Chiot, câmpe- 
nesc, versuri, tipogr. „Ardealul“, Cluj, 
1926. 

CONST. NUŢESCU : O noapte a Cleo- 
patrei, un act (două tablouri) în versuri ; 
editura revista „Critica ilustrată“, Bucu- 
eşti, 1924, 


EDITORIALE 


O] In curând va apare piesa „Bal!* 
a d-lor Romulus Dianu și Sergiu Dan. 

CI Im Biblioteca SEMĂNĂTORUL dela 
Arad va apare toamna asta, volumul de 
schiţe „IN INTUNERIC“ de Mihail Straje. 

0 D. AL. OBEDENARU publică pagini 
de duioasă amintire colepială despre Al, 
Sadi Ionescu, în ziarul „Aurora“ din 26 
Sept. 1926. 


ARTIŞTII NOŞTRI 

„Adevărul literar şi artistic“, nr. 305 
(26 Sept. 1926), închină o pagină pictoru- 
lui şi criticului de artă N. N, Tonitza, cir 
reproduceri de tablouri caracteristice ge- 
nului său. Extragem din testul datorit 
d-lui H. Blazian, aceste rânduri asupra 
formării personalităţii artistice a d-lui N, 
N. Tonitza : 


„Primele studii de pictură şi le-a început acest 
ustist, la şcoala de Belle-Arte din laşi, cu 
profesorul Gh. Popovici. După cinci ani, (în 


1907), a plecat — fără să fi obținut vre-un 
certificat de absolvire — ia Miinchen. A urmat 
acolo câteva luni preparatorii, în atelierul meş- 
terului ungur Mageday. In urma unui concurs, 
cl a izbutit să pătrundă la „Hoch Kănigliche 
Kunstakademie“; în clasa profesorului Hugo 
von Habermann, N'a avut răbdare să termine 
mici această şcoală, cu reputaţie mondială pe 
atunci; în schimb însă, a avut satisfacția să 
fie acceptat la expoziţia organizată de Kyanst- 
Verein, alături de maestrul sărbătorit — Ar- 
thur Menză. 

„Miuinchener Neunsten Nachrichten“ — gaze- 
ta miincheneză — a găsit de cuviință să-l 
laude. Intâmplarea l-a turburat adânc pe To- 
nitza, şi i-a fost stimulent... * 

După câteva peregrinări prin mai toate ora- 
şele Italiei — (prima călătorie o făcuse la vâr- 
sta de 16. ani) — el s'a trezit rătăcind bui- 
mac, pe străzile Parisului. Câteva rare şi 
scurte convorbiri cu pictorul Aman; Jean, au 
însemnat — în afară de cercetarea atentă a 
muzeelor — singurele sale lecţii. 

Sena însă, i-a fost un profesor statornic şi 
loial — necurmate luni de zile. Tonitza a zu- 
grăvit atunci, adăpostit sub podurile ei, atâtea 
peisagii — în pâclă ori în soare, — câte nu 
crede el însuşi să mai poată sugrăvi de-acum 
incolo... Obosit de Sena, el a prins să colinde 
împrejurimile. Se trezi astiei în Pontoise, unde 
își făcu un refugiu de muncă taciturmă şi a- 
prigi. Se credea peisagist. Se credea chiar, 
niărturiseşte ei, peisagist genial. Drept care 
imita cu egal entuziasm şi credință, pe Dau- 
bigny, pe Corot, pe Sisley, pe Harpigny,,. 
„MVonitza “păstrează şi acum două dim cartoa- 
nele acelea „penibile“, dar au le arată nimănui.. 

Intr'o zi, adâncit în lithogratiile lui Daumier, 
sa dumirit subit că muzi, sunt dragi copacii, 
nici iazurile, nici infinitele perspective cw lanuri 
de varză si sieclă, 

Mirarca lui asuprâ-şi fu nespus de mare: de 
ce s'a zdruncinat, atâta pentru aspecte cari 
nu-l pasionau ? 

Şi Nicolae Tonitza a luat-o de la capăt —cu 
omul, 

A cutreerat neobosit halele, gările şi cafene= 
le mizerabile. A frecventat cu egal bolnavă 
curiozitate, saloanele îmbogăţiţilor şi taverneie 
apaşilor. A trecut prin cumpene grele, şi a ur- 
cat povârnişuri ameţitoare...“ 





4 Octombrie, 1848: Apare la Cernăuţi 
gazeta „Bucovina“, în limba germană şi 
romină, condusă de George şi Alexan- 
dru Hurmuzachi. 


1905: Apare în Cernăuţi, revista 
„Şcoala“, condusă de Mihail 1. Bercariu. 

5 Octombrie, 1847; S'a născut în Bu- 
cureşti eruditul profesor Anghel Deme- 
triescu. 

1897 : Apare în Bucureşti revista enci- 
clopedică populară „Albina“, sub con- 
ducerea unui comitet, de redacţie. com- 
pus din: P. Girboviceanu, C. Rădules 
cu-Motru, 1. Otescu, Gh. Adamescu, N. 
Nicolaescu, Const. G. Popa-Taşcă şi V. 
Stoicănescu. 

1907: A murit Bogdan P. Haşdeu. 

6 Octombrie, 1830: S'a născut în Iaşi 
Dimitrie Rosetti. 

7 Octombrie, 1901 : Apare în București 
sub conducerea lui 1. Constantinescu: 
Sians „Curierul literar, săptămânal şi 
artistic“, care se contopeşte în 2 De- 
Cei Uzis, acelaş an, cu revista „Semănă- 
orul“, 

8 Octombrie, 1831: S'a născut în Iaşi 
jun'mistul Neculai Burghelea. . 

1914: A murit Dimitrie A. Sturdza, 


PREMII PENTRU TEATRU SĂTESC 


Teatrul Naţional din Cernăuţi publică 
concus pentru decernarea unui pre- 
iniu de 5000 lei celei mai bune piese de 
tentru sătesc — dramă, preferabil, co- 
medie, 

Manuscrisele se vor înainfa Direcţiu- 
nei Teatrului până la 15 Decembrie 1926, 
în cel puţin două exemplare scrise cite. 

Manuscrisele nu vor purta numele au- 
torului, Acest nume se va închide în- 
irun plic sigilat ce se va înainta odată 
cu piesa şi pe iața căruia va îi un motto 
care va fi trecut şi pe coperta manus- 
crisului. 

Menirea acestor piese fiind un mare 
turneu în satele bucovinene, la primă- 
vură, e de preierai ca ele să trateze în 
cudrul vieţii largi româneşti teme şi ti- 
puri bucovinene. 

Piesele de valoare care vor rămâne 
totuşi nepremiate vor beneiicia de pu- 
tința de a îi introduse în repertoriul 
teatrului sătese bucovinean. Rezultatul 
se va publica în curs de cel mult două 
luni dela data închiderii lui, 


Direcţiunea Teatrului Naţional Cernăuţi 


TEATRALE 


PREMIERE. — La Naţional, Mercuri, 
6 Octombrie: „Regina Cristina“ de 
Strindberg ; Teatrul Popular, Joi 6 Oct.: 
„Funcţionarul dela Domenii“ de P. Lo- 
custeanu, 


O La Teatrul Carol cel Mare, specta- 
colele Elvira Popescu—Louis  Verneuil 
încep la 5 Noembrie şi vor urma în onli- 
nea următoare : 

Vineri 5 Noembrie: „Ma 
Varsovie“, Luni 8 Noembrie;  „Pile ou 
face“, Miercuri 10 Noembrie: „La joie 
d'aimer“, Vineri, 12 Noembrie : „Du sang 
sur l'hermine şi Un jeune menage“, Luni 
15 Noembrie : Le mariage du maman'. 





cousine de 


Primul institut de Studii comerciale 
$ 


Contabilitate orin Coresnondenţă i 


BUCUREŞTI 
Strada Dionisie No. 98 





Oteră marele avantai de a pregăti pe 
toţi duritorii de a pătrunie ştiintele 
Comerciale şi Contabile prin metoda 
Corespondeniei fără a părăsi ocupati 
unea sau localitatea simila e acade: 
miilor prin Coresponneniă din Frama 

Institutul are 4 Sectiuni: 

1. Secţionea elementară Comercială 

3. Secţiunea Comercială, 

3. Ssoţinnea Industrială 

4, Secţiunea Superioară de specia- 
lizare 

Cursurile pot fi urmate de ambele sexe. 

Cereţi prospectul Institutului, trimi- 
țând costul de 20 lei 

Înscrierile au inceput şi se fac fie 
persona! fie prin coresoondenţă 


4 DIRECȚIUNEA 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL“, STR. BREZOIANU No. ti, BUCU REŞII