Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0029

Hateraaer 


ME 
= 
, 
Ş 
> 
Bi 
= 


Nr. 29 
e 1930 


Anul XLVI 
13 luli 


TEODOR AMAN 











+50. — UNIVERSUL IATERAR 











Ctiitorii 


TEODOR AMAN 





Penuu noi românii, sec. XIX-lea în- 
seamnă renașterea forţelor vii ale neanul- 
lui, pe tărîmul tuturor domeniilor şi sub 
vădita înflucuţă apuseană, unde civiliza- 
ţia si culrura îşi căduse cu mult înainte 
contribuţia. Strădania oamenilor mari ai 
veacului ramânese a fost să deschidă dru- 
muri noi prin mărăcini prăfuiţi şi uscati. 
spre orizentul lumei înaintate. Lipsiţi de 
tradiție și de direcţie ei au făcut tot ce-au 
stint şi cum au putut, iar deviza le-a fost: 
să lucrăra. Și, nu trebue să ne mirăn 
dacă atacau domenii diferite, dacă ames- 
tecau genurile şi necosoleau adesea curen- 
icle vreniilor. Ei voiau să facă deodată 
tot ce lipsea ţării înapoiate, fără să se 
pregătească temeinic şi să-şi găsească ila- 
meniul sprc care aveau chemare. Dacă 
privite prin prizma valorilor aceste pro- 
duse sunt urareori remarcabile, ele an un 
preţ nemărginii venim deşteptarea şi c- 
voluţia ncastră spirituală. In aceste vremi 
de frământare şi plămădire a trăit Amau. 
Pentru contribiţia adusă omenirii şi nea- 
ului românese prin arta lui, Aman nu 
îascamnă prea muilt. dar pentru colul ju- 
cat în momentele de zămislire a gustului 
pentru frumos, el este un adevăral. a- 
nostol. 

De aceea atitudinea noastră faţă de o- 
pera lui nu va fi curat estelică, ci şi îs: 
iorică, mai ales că Aman a fost glasul 
cel mai fidei al vremii. 

Din copilărie manifesta inelinaţii artis- 
mice, îi plăcea să muleze în ceară pe cei 
ai casei. Ba chiar la 15 ani îşi face „Buni- 
“a pe calafale“, tablou de o naivitate sin- 
ceră și entuziastă «lin care tâşneşte voca- 
(iu adevăratului talent. 

In ţară ace norocnl unor profesori buni, 
pe Lieeca şi Walenstein, dela care primeşte 
întâele lecţii de deseu. Dar după vbiceiul 
contimporan Parisul trebue să-i formeze 
“ustul și spiritul. Acolo căzu toemai în 
noua vâltoare a luptei artistice cunoscută 
sub numele de querelle es anciens ei des 
modernes, susținută de urmașii lui David 
şi curentul inovator cu Delacroix. Fire de 
artist liniştit, lipsit de personalitate şi de 
avânt, pentru care tradiţia și oficialitatea 
erau litere sfiute, nu crezu demn de sine 
atelierul unui. rebel ca Delacroix. El de- 
veni elec a lui Drolling şi mai apoi a lui 
Picot, pictori oficiali şi de vază, cari sus- 
țineau cu înrârjire arta clasic-academică 
a lui David.. Delu ci a primit Aman direc- 
lia sa artistică, pe care a păstrat-o cu ar- 
doare mai ioută viaţa. Şi dacă întrun sens 
personal acest fapt a fost netavorabil lui 
Aman apoi aste un altul care dovedeşte 
contrariul . 

Sa spus că, dacă Aman ar fi avut altă 
scoală ar fi însemnat mai mult estetic. 
Chiar dacă temperamentul lui artistic la 
atras spre clasici, :u care avea vădite a- 
finități, totuşi n'ar fi fost aşa de superfi- 
cial şi formalist, da-ă sar fi format la 


(1831 — 1891) 





de LUCIANA DRACOPOL- NEGULESCU 


altă şcoală, fiindcă natura lui cra 
alta, aşa cum reese dinu scrisorile adre- 
cate fratelui său. Dar pentru rolul ce la 
jucat în formarea atmosferei artistice şi 
încurajarea arici naţionale acest traliţio- 
nalism a test o binefacere. Ce-ar fi pu- 
tut realiza un spirit inovator în misiunea 
«(le înălţave sufletească a păturilor româ- 
neşti neobişnuite încă cu artele? Sigur 
“ar fi fost primit cu sfială şi ncîncredere 

Ca toţi tovarășii lui în drumul renaşte: 
rii neamului, Aman întors dela Paris a 
simțit zi mai mult lipsa totală a operelor 
de artă şi a preocupărilor artistice. Şi u- 
lunci cu forţa năprazuică a omului care 
vrea să facă şi să facă cât mai mult peun- 
tru a completa golurile ţării sale, se a- 
şcază la lucru, Intemeiază învățământul 
artistic priu cele două şcoli din laşi şi Bu- 
curești, unde chiar este director, EL îmho- 
zățeşte şcoala din Bucureşti cu colecţia de 
reproduceri în ipsos a capodopurilor uni- 
versale. Tot el sugerează ideea pinacoie- 
cilor româneşti cari iau în parte naştere 
sub influenţa şi strădania lui. 

Diversitatea activității lui nu trebue 
însă căutate numai în nevoile ţării de a- 
tunei, ci şi în concepţiile sale despre artă 
si artist El a fost un tradiționalist rare 
avea drept ideal pe maeştrii din quatlro- 
centto si quinqnecenito, a căror activitate 
ştim că se împrăștia în toate ramurile 
artei. După exenwplul lor. Aman a făcut 
piernră, literatură, arhitectură, arte deco- 
rative, sculptură şi chiar gravură. Pentru 
el arta cra uu tot întreg ce nu se putea 
împărți pe genti, decât peniru nevoi de 
studiu. 

In tot decursul şederii la Paris lucrează 
mult si rodnie. Luat de vârtejul tradiţiei, 
de arta oficială şi formalistă, el începe 
prin a face portrete. „Aufo-portrel” este 
Imcrat după factura obişnuită a portre- 
telor coniimporane, fic cele din scvalu ro- 
mantică sau naturalislă. Ţinuia, expresia, 
caloritul, toate ne dovedesc preocupările 
portretistice ale vrensii, la care se adlauză 
acel idealism formal, spezifie şcoalei cla- 
sice. Şi totu: este între puţinele lucrări 
din toată opera lui, unde are o notă mai 
personală. De altfel sar părea că portre- 
tele sunt genul care i sac fi potrivii mai 
bine talentului său. Mai târziu în tară va 
mai face portrate, cum suni de pildă ale 
întemeietorilor Eforiei Spitaleler si ale 
rudelor sale. care deşi au acelaș conven- 
ționalism în concepţie și tratare. au un 
adaos personal şi o notă realistă. fără a 
fi totuşi sinteze sufleteşti. 

Dar la Pasis crau încă la modă scenele 
istorice introduse în ariă. de-Davir și a- 
cest distins, dar supus siev, le îmbrăiişă 
cu entuziasm. De atunci datează faimoa- 
sn „Bătălie delu Olteniţa” oferită Sulia- 
nului și „Bătălia. dela Alma” care avu 
succes lu Paris. 

FI continuă această preferinţă în ţară 
unde își puse talentul în slujba 


patriei. realizâud diferite scene istorice 
conliupurane sau din trecut. Aman Remu- 
rește memorubile scene istorice relative ia, 
evenimentele politice de atunci ca : „Pro- 
clamarea Unirii”, „Jurământul pe Cons- 
tituțre a Mi. S, Domnitorului Carol I”, 
„Hera Unirii la Craiova”, lângă care a 
daugă scene din trecut. laspirat de bala- 
dele și legendele populare şi de poeziile 
lui Boliutineanu,  îneheagă trecutul în 
imagini actuale şi face cunoscute figuri 
istorice. „Mihai privind capul lui Batori', 
„Cea din urmă noapte a lui Mihai Vitea- 
zul”, „Isgenirea turcilor din Călugăreni“, 
ială o serie de scene pe cure el le oferă 
mulţimei dornice de a-si cunoaste tre. 
entul. 

[n toate scenele istorice Aman împru: 
mată factura clasică a maeștrilor şi co- 
iepilor din Paris — urmașii lui David — 
în care se deşteptase vechea concepţie i 
ialiană de ce»lorare a lui Salvator Roza. 

Compozițiile potrivite, încăerările arti- 
ficiale. atiuulinile prinse în acel forma- 
lism rece şi uscat la care se adargă colo- 
vitul couvenţional cu tonuri întunecoase. 
aşa de cunnseute pictorilor francezi «le 
cecene istorice, abundă operele Ini Aman. 

Deşi studia realitatea și lua schiţe, tn- 
tuși o denatura, în dorinţa de a înfăptui 
acel frumos uleal în slujba căruia se pu- 
sexe. Dur acest vrocedeu lua viaţa com- 
poziţiei, storeea vlaga depe figurile perso- 
nagiilov şi le înţepenea mișcările dându-le 
acele atitudini de poză teatrală. Il uu 
avea forta să domine subiectele. să le în- 
terpreteze persmal, dar realist. Toate su. 
bicetele lui istorice reprezintă carul lup- 
telor si nu psihologia răsboiului, cum fă- 


“cca Crivorescu, Fie au dau o valoare is- 


vorică peutrn toli cei ce simi româneşie, 
nu însă si esteticii. 

Aman un Sa fixat la un gen oarecare, 
ci a tratat toate categoriile de subiecte 
cu aceiaz plăcere. Lipsa de personalitate 
Va făcut pe Aman să atace mai ales su- 
biceiele la madă, chiar dacă ele ar fi contra: 
zis părerile sale auterioare. Triumful lui 
Ielacroix care adusese în artă parfumul 
răsăritului îi inspiră şi lui scene orientale, 
cum sunt: „Bae furceuscă*, „Interior de 
harem, „Oadalisce“ și altele. Dar dacă 
formalismul rio compozilie, în atitudini 
si colorit, întâlnit şi în alte opere, înflo- 
reşte în oricare din aceste subiecte, ele 
iotusi au calităţi. Aman sii să zugră- 
vească fusmeeile intimităţii de interior şi 
frăgezimea catifelată a feracilor frumoase. 

Aman a făcut adesea scene de interior, 
dar aceustă preferință răsteaţă în opera 
In: anterioară devine o preocupare după 
triumlul lui Munkaesy la Paris. Pe câtă 
vreme însă Munkacsv avea o tratare lar- 
să a scenelor, Aman în nemărginita lui 
iulmiraţie pcutru Meissoniee îmbrățișează 
acel tipicism exagerat care merge până 
la meschinărie, făcând din tablou o cal: 
chiare a realităţii, 


N 


Artistul. fire puţin romantică. era ama. 
pr «le farmec idilic, de cudru natural si 
(loscori familiar. EI se hotiraste cr nu 
linţă să facă seoue de grăditiă și peireceri 


inepeneşti cn aceias minutiozitale cu care 


icuse scenele dle interior, Sr totus acele 


ţ 
1 sI “ ii pe 

tene au un farmec intim, familiar. cn 
lei sentiment al bucurii si al vierii drăi- 
i bine Anunt nu sa nurlţumit însă cu 


lât. bla mai făcu: Flori si natura notre 
| cu acelaş formaliam rece si aceiuş roa- 
izare muiiruulii, După ce-si Dacuse casa a 
inut el însasi să-i facă frescele. atingând 
| alt domeniu ul artelor udleroratise, după 
bn încercase să facă și lleraturi. Dar 
ke lângti defectele de ansamblu. de come 
joziție si mai ales defectul întregei lui 
pere artificialitatea, se mai ctuga si un 
sarit cu toiul lipsit de armonic care fii 
ontemplatia. 

Spre stăvzitni vieţii gloria ui cucerita 
sur începe să apune, Grigorescn atevae 
atul genin românesc al picturii începe 
i cucereasce lumea, care acu ȘI păra- 
“a pe vechiul muestrn. Si Fiindca mat 
ia stint niviodlată să birue influenţele «le 
fară şi să-şi inipună personalitatea ves- 
je ubsenlă, a urdoptat unele din preo 
unirite lui Griuorescu. [EI care consde- 
see peisariul drept cadru = după tradi- 





i renaşierii — începe să facă opere a 
for subieci e peisagiuul, san în care per 
pauiile se îmbina ci mediul natural. 
ie unde în scenele istorice peisaziul «e în 
jul si nu se leagă cu personagtile, în 
tenele câmpenesti, ele sunt puse să pe 
vacă în nijlocul naturii, Ba chiar după 
țem pl lui  Grigoreseir începe să facă 
stive 
tre de tărani, 

Dar dacă mai toate tablourile ni sunt 


rustice, hore, care cu hoi si cu- 


kcutabile mai este a catecarie de opere 
iai bune pe care nimeni na vrut să le 
sevve : niiniaturile. Cele ciluva peisa- 
Câinele”. „Cobzarul“,  „Pizănusi la 
jimălidii” nu au defectele obisnuite pân- 
Joc mari si au mai mulă viaţă. Fără a 
| inevări de prea mare importanță. cal 
nu proporția lor. sunt totusi akături «le 
„htrete cele mai bune opere a lui Ann. 
Cu teate că artistul cvea cea mai tare 
imă pentru piciură. totusi ma o întete- 
i ca artă singură. [il a [fă nt arlulec- 
La asa cn vedem la Muzeul  acinal 
le i-a servil «le locuinţă si care atât ca 
cmă cât şi ea ornamentaţie este în stil 
sie, A senlptat mai ates în lemau moht- 
iul și 


imit medalia ÎI la Salonul din 1570, 
În epuca «le 


lemniria  lozuinţei sale. care a 


maiuritate a talentului 
an se pastonează după gravură cu ae 
e forte pe plăci de metal. Si a lucrat 
atâta ardoare ca ne-a lăsat o serie în- 
bei ce grauri. De seamă sunt însă 
jline. În „Aufo-poriret”. „Eliade hădu- 
tur, „Portretul niamoi sale”, „Tudor 
adimiveseu”, „Bivoli“ şi allele, atiturdi- 
a au mai multă realitate și caracter. To- 


S 


isi cele mai imulte gravuri sunt stân- 
guacr, incureele ca desen, jepene, uscate și 
lipsite de viaţă. Explicaţia trebue căutată 
și în proverleul orimarei cu apă lare ta 
care Du se poaie încumela un artist fără 
spontaneitate. Totusi gravurile rensite au 
Inirun 
loute domeniile 


run am văzut calităţi esietie, 


cuvânt Aman a încercat 
plasticei si loute calegoriile de subiecte. 
une îns nu era clotat pentru fiecare. 
arta lui nu e unitară nici ca conceplie si 
nici ca valuure, Lipsa de egalitate se ex- 
piică prin ubseuţa personalitaţii si direc- 
liri artistice. Aman unu a lost unul din 
acele <ulleie furi care are un ideal și vrea 
să-l îufupiuiască cu orice sacrificiu. Spi- 
rit user, caro lua arla la suprulută el fi- 
cca price cu iecins plăcere si niii ales co 
se ccusacra uficial ca bun și Prunus, 
Nicirnlati nu Sa putut ridira deasupra 
pireriloc oficiale si an sa putut emanripa 
le nefla-tie înflluceaţia academică cz scoale 
lui Dmi:t Înerezato» în sine, lipsit le Fra- 
mâutarea urustului mereu nat 


Ce NICA 


null slecât a prolus, et nu sundlia îndea- 
nus subicerele si nu e PUNCa CU dit Su 
letal in Imesările lui 


unt lipsite de expresii. dle viață, nu aut 


veulizarei operei. 


ice și ucdâncinie, ru parneee cin crttr= 


zis si eimojte artislieă, en un cuvăui 


unul lipsite de sinveritate, Fe sunt prowbi- 
ul obsersarii la suprafatu, în care an 
maesiru dibazi stie sii aranjeze persana 
oile ca întrun tablou alegoric. De sceca. 
Urinărea 


: : it 
par teatrale si retorive.  Srustul 


înfăptuirea unui Prumaos ideal stalie și 


forinal asa enin o înţelesese scoala la 
cure se ferma. De altfel schiţele premer. 
gătoare au alesea tat niultă viaţă şi căl- 
ilură. finica în vle lucra mui Libor moii- 


«ele, Ta 





a să le treacă încă priu priza 
dilormatvare a principiilor lui estetice. 
Dar daca şcoala veche Facuse vu gresalu 
ncarlmisă aproape nici atunci. apoi cu e 
mare. când o 


tit mat mult desenea mai 


artă, nonă sie şi proaspulă, ti luase lo- 


cul. Sciilerite artei Imi se datorese în par- 
lucrari le 


te şi telhnicet. Din PIUDUSE  ne- 


terminate se poate vedea modul cun trata 


artistul. FI lucra tablourile pe fraumente. - 


lun ettetieroi asrtistului” cu si tn ultele 


unele părți sunt compler  teeainare. pi 
câtă vreme altete nici începute. Acesi pro- 
cedeu ia adesea Imerărilor sale unitatea 
St apoi lips de relief a tablourilor se da- 
parte minuțiozirății cu 


care lucra scenele. Privitorul este capti- 


loreste Lu mare 
val În aceiasi măsură de toate amăuun- 
le şi lasi să-i scape ansamblul, fiindcă 
artistul nu vrea să sacriliec maăruntişue 
rile inutile în vederea totului. 

Aman nu a lost nici un mare colorist, 
căci nu avea simţul culoarei, cu toate că 
stidiase procedeele maeşirilor sechi. 
(Wattau, Rubens. Wetasques), În scenele 
istorice piăstroazii culoarea convențională, 
icaebruasă a hui Salsator Beza, care face 


un efect neplăcut. Sub infhuența luminei 


UNIVISRSUI LITERAR. — Bi 
dela noi el îşi mai deschide culorile în 
cele mai nulie lucrări. Totuşi cl nu stie 
să le armonizeze şi pune alături culori 
vrea ceruse care izbese ochiul format. Si 
nu avea unitate nici în culoare, căci o 
schimba dela uo tablou la altul. In por- 
irete coloritul e 
veduce la câteva 


mai plăcut, fiindcă se 
iuanțe care nu se mai 
ciocnesc, De obicei cu îmbrăcăminte nea- 


gră. pe acelaş fond închis, portretele au 
Îgurile cu veflexe verzui. care le dă nn 
efect estetic întradeviir idealist, Totuşi 
în scenele «le interior colorile sunt mai 
armonice. De alfel Aman a avut un penel 
fina stiut să pieteze ca un virtuos şi 
cu toate scăderile tehnice ar fi avut altă 
însernuatate estetică, dacă ar îi ştint să le 
birviască cu sufletul. 

Aman a taut tahot. dar Wa avut per- 
sonalitate si fiindcă nenorocit Fa îndrep- 
tai spre o sevală în agonie, a fusi pus în 
ahernative si în lupte cate Pau înxius. 
Cu toate acestea iablonrile lui sunt cele 
ina bune din câie san făcut în prima c- 
pocă de artă modernă românească, Locul 
care rămâne hui şi numai lui, locul peu- 
tru care merită cea mai vie recunoștință 
a posterităţii, este rolul de întemector al 
învatumântului artistic și at Pinacotecilor 
roimiteişti. acela care a adus în sociviatea 
de utunri preocupări artistice şi a lupiat 
pentru formarea gustului românesc. 


IUCIANA DRACOPOL-NEGULESCU 


DZ E RE N ANR 
NOTE BIOGRAFICE 


Teolur Aman este fiul lui Dumitru A- 
mun negustor craiovean de orizină mace- 
doneană Îmverit de Caragea-Vodă în 1818. 
Printre întâmplare. sa născut la Câmpu- 
lung în 1954. Invăţă la Craiova si Bucu- 
seşti dupa aceea pleacă în 1843 la Paris, 
Acolo rămâne multă acest in- 
terval de timp merge la Constaminopol 
sii ofere Sultanului „Bătălia dela Olteni 
ji” și vizitează câmpul de bătate dela Se- 
vastopol, spre a lua sehiţe pentru „Băfă- 
ha dela Ahna”. Se întoarce în țarii la 
1959, dur abia la 1864 poate să înfiinţeze 


vreme. un 


școlile se belte-arte pentru care luptase. 
Se ţineau în curent cu <irăinătatea Și cu 
toi ce se producea acolo: Cerecia curios 
şi mai ales cra frirte activ. Spre sfârșiiul 
vicții e părăsit de cti ce-l glorificaseră. 
Neujunsurile materiale şi soarta şeoalei 
îniunecă ultimile 
zile. Meare trist în 1391, lăsând după sine 
e mulțime de opere neterminate. 


care în cra scumpă, îi 


IL. D.N. 











53. -- UNIVERSUE, LITERAR 











poe za e 





MIRCEA DEM. RĂDULESCU 


CÂMPIA 


Câmpia își întinde ca un chilim bogat 
Pogoane cultivate, fășii dreptunghiulare, 
Belșug rodit de seva pământului bogat; 
Arar, îucioase seceri străfulgeră în soare... 


Cine-ar putea să spuie pe brazda de ogor 

Ce plămădește pâinea sub cerul cald de vară, 
Că vitor de obuze prin aierul sonor 

A răscolit pământul şi tihna-i seculară ? 


MAG 


Pășesc în ţărână — ţărâna 'nfloreşte, 
Iniârzii puţin şi pomul rodeşte: 

Pe unde nu-i apă şi-ating cu piciorul 
Şi huma își strânge şi-şi varsă isvorul. 


Crese muşchii pe piatră abia s'o ating, 
Şi'n mlaştină nuferi înfloresc să mă vadă, 
Şi stelele'n noapte pe fruntea mea niug 
Nămeţii de flori din albastra livadă. 


Vin paseri în stoluri şi-mi cad la picioare 
Şi eu le hrănesc cu grăunţe de Soare; 

Că Soarele rupe toți norii din drum 

Pe unde-am trecut şi voi trece de-acum. 


A fost aici, pe vremuri, furtună și măcel, 
Explozii de ghiulele și strigăte de luptă 
Și răcnet de durere şi fulgerări de-oţel, 
Isvoare vii de sânge, fâșii de carne ruptă... 


Vedeniile crunte şi tumultosul front 
Pieriră cu furtuna, cu viscole și ploi... 
Păduri, livezi şi grâne se'ntind la orizont 
Și patria se'nalță pe oase de eroi! 


IL E 


Işi uită de pradă şi omul şi fiară 
Odată să simtă pe drum urma mea, 

Şi luna-şi întârzie cornul de seară 

Să afle ce gânduri nutresc pentru ea... 


Şi totuşi, magie în mine 'mtrapată, 
Nu pot și nu ştiu deplin niciodată; 
Dincolo de mime păşesc ca un orb, 
Dincolo de lume abisuri mă sorb. 


Şi eu, încântare şi cântec de zori 
— Vuzia lumii de tot ce'nfloreşte — 
Aud peste mine alţi paşi trecători 
Şi nu ştiu nici cine pe mine păşeşte!.. 


G. TALAZ 


ELEȘTEU ROMANTIC 


Desiace soarele brățare de lumini, 
Resfrânte 'n lac prin dungi pătate, 
Cu îulgi de floare — heruvimi 
lutinşi pe aripi ondulate. 


Mobilul joc în val uşor, 
E lent ca un zefir de vară. 


Un lan întins, 

un puț cu cumpănă şi-un drum, 
un şir de plopi, 

um cântec trist 

şi fum în zare 

ÎMI. 


Faior... 


Doar păsări mici când trec în zbor, lar tu poet poznaş sau trist, 


Il bat cu note de chitară. 


Mici cântăreți de zile mari, 
Brotacii sperie frunzişul, 

Cu trilul lor de lăutari, 
Robiţi cu seripea și bacșişul. 


Reiei catremul vechiu, închis 
Șimcerei cu ochiu de analist 
Să scuturi perle mari de vis. 


NUMA CARTIANU 


BĂRĂGAN 


Uşor în goana zărilor 
un călăreț barbar 
pe-un telegar 

s'a stins. 

(Intre pământ şi cer 
e-o fată de boer...) 


Ropsozi 


și vremuri cu voevozi, 

pe mii de morminte 

şi. bătălii 

crese bălării ! 

O floare, un vis, un murg... 
Amarg. 


ŞTEFAN CRACIUN 


A 


Doi călători se întâlniră la cișmeaua 
in răscrucea drumurilor: un călugăr bă- 
An și un fecior de împărat. 

;— Incotro, fătul meu ?... întrebă călu- 

irul, în vreme ce feciorul «de împărat 

i potulea setea şi se răcorea. 

i— In lume, taică! răspunse  drumeţul 

1 tânăr. 

— Mă due să cant îssorul înţelep- 
unei! 

—. Ciudată întâmplare? mai zise bătră. 

Al, - 

„Și cu caut un îsvor, isvorul tinereţeL! 
"Din cărţile mele, pe care le duc mereu 
1 mine în clesagele astea zdrențuite, am 
Hat că apa făatâuei acesteia intinereşte 
3 cei ce se scaldă într'îusa. Drept să-ți 
sn, crunul până acolo e foarte lun, 
ar ce ră-plată minunată mă aşteaptă 

căpătâi! 
„Inţelepeiunea fără tinerețe e ca ves 
ântul acesta mohorât: te îmbracă, dar 
1 te impodebuste!... 
„Şi ma mir fătul meu, căcţi pierzi vre- 
ea căutând isvorul înţelepciunei, vânt 
cel mai nepreţuit dintre daruri: tinere- 
a! 
-- Ba rin putrivă părinte! 
„Fu cred că Sfinţia Pa îţi pierzi vremea 
: pomană” 
„Intradevăr, la ce ţi-ar folosi tinereţea, 
ind stăpânesti tuată înțelepeiuuva căr- 
hr, taaie tainele pământului şi al stele- 
îr din cer? 
„Ce suni cu pe lângă Sfinția-Ta?... Un 
inz neustâmpărat, ce sare și zburdă în 
tadă, nu mai neștiutor ca mine? 
Părinte află că tinerețea mea fără înţe- 
pciune este ca w sabie fără tâiş: uucți 
sate folosi decât ca o podoabă î...“ 
— Văd bine că nu ne înțelegem! Răs- 
unse călusărul, zâmbind cu bunătate. 
„Fiecare dintre noi ține la părerea lui 
:waş fi uu înțelept. dac'aşși socoti că a 
ga e cea mai bună! 
Dac iată ce zic: peste un an, să ue în- 
Înim în locul acesta, în acceaşi zi şi la 
telus ceas — şi om mai vorbi. 
1. Facă-se voia Sfinţici-Tale! mai zise 
tiorul de împărat. 
Si se despărțiră. 
inal o luă spre Miază-noapte, iar celă- 
4 spre Miază-zi, căci isvorul înţelepciiu- 
i e firesc să uu fie pe acelaş drum cu 
tâna veşnicei tincreți. 
= Bieţii oameni! Sărmani  neştiutori! 
bosti si nemulțumiți totdeauna! zise Dia- 
dul, care auzise tuate din dosul cişmelei, 
de pândea în chip de broască. 
1„Bieţii nebuni cari vreţi să întoarceţi pe 
așezământul lucrurilor!... N'avea xrije, 
căule! Ai să dobândeşti înţelepciunea 
om vedea dacă este un bine atât de 
prețuit |... Tar tn, învățatule moşneag, ai 
ifii şi tu tânăr, în curând, căci vreau să 
+ şi eu o faptă bună. Am să vă înde- 
jnesc dorinţa. Să vedem: veţi fi mai fe- 
iți atunci? 
im uitat să vă spun că feciorul de îm- 
rat, moştenind scaunul tatălui său. nu 
kse să se urce în el, înainie de a fi 
pătat înţelepciunea care-i trebuia ca 
cârmaiască fara. 
1 lăsase grija domniei unui sfat de 
[ râni şi acuma  rătăcea prin sate și 
se, fără să spuie nimănui cine era. 
a ori de câte ori întreba pe câte ci- 


neva uude se află minunata fântână, va- 
menii dădea din umeri, neștiind încuiro 
să-l indrepte. 

Ba unii chiar îşi băteau joc de el: 

— Adevăr zic ţie că trebue să fii iutr'a- 
devăr lipsit de minte, ca să ne întrebi 
această nebunie! 

Şi bietul voevod pornea iarăşi la drum, 
nădăjdvind că întro zi, tot va avea par- 
te să-și vadă visul cu ochii. 

Călugărul avu mai mult noroc. 

Câteva zile după întâlnirea cu fiul de 
vestă, găsi în mijlocul unei păduri, isvo- 
rul tieereţei, aşa cum era scris în vivliile 
sate groase Fără să maj stea pe gânduri, 
st desbrăcă şi se aruncă în apă. Minunea 
se făcu dintr'odată. 

Simţi cum îi fierbe în vine sângele ti- 
uereţei, barbu îi pieri ca prin farmec, pă- 
vul îi creseu în cap, sbâvciturile obrazulni 
se şterseră şi în apa fâutânei se oglindi til 
tânăr Făt Frumos, 

Ba cea mai multi: hainele-i zdrentuiie, 
pe cari le lăsase lângă isvor. se prefăcu- 
seră futr'ua strălucitor vesimănt împără- 
iese şi luminau pe iarba verde ca a cu- 
moară de fier și pietre scumpe. 

Dar se mai făcu o minvue care mâhni 
pe călugărul de altă dată ; dăsagii săi, 
plini se înțelepte cărți, picriseră! Si în lo- 
cul lor. strălucea un buzdugan de aur şi un 
scut de arginț. 

Lui Făt-Frumos — căci Făt-Frumos o 
să-i zicem, de acum încolo. bătrânului că- 
lugăr — lui Făt-Frumos i se păru că o- 
dată cu bibliile sale. îi pierise şi mintea! 

Căci unui flăcău de dauăzeri de ani, 
i-e greu a şti ceiace ştie un mosncag! Nici 
dracul nu puate [ace aceasta ! 

Aşa dar, pierzându-și înțelepciunea, bie- 
tul Făt-Frumos n'avea habar de ce tre- 
bue să facă. încotro so ia... 

Încremenise în mijlocul pădurei. 

Nu-si mai amintea decât un lucru: 

— Peste un an, să fiu la cişmeana din 
văseruce! 

„Dar anu! e lung... Ce fac eu pân'atun- 
cea?“ 

Fși din pădure şi, după un umblet de 
două ceasuri, ajunse la poarta unci mari 
cetăți, unde sc frigeau mici și se vindea 
vin, 

Fără să vrea, duse mâna la cinzătaare 
ei clădu «de un chimir plin de galbeni. 

Intră întrun han, mânecă şi bău bine. 
căci, fiind tânăr avea o poftă de căpcăun. 
apoi se culcă şi dormi greu, până a doua 
zi la amiază. 

Şi iar mâncă miel fript si bău viu roşu, 
(upă care porni pe uliţi, fluerând a „n'am 
ce face“! 

— Hei! dac'aş avea traista!... ce-aş mai 
ceti în cârtile mele! Cum mi-ar mai trece 
vremea de repede! 

Târeni niste biblii, dar nu înțelese ni- 
mie dintr'însele căci erau scrise cu slovă 
nouă. 

De odată auzi vesele cântări de flaute 
și chimvale şi văzu cum juca flăcăi şi 
fete în curtea unui han. 

Intră şi el în horă. 

— Ce haine frumoase ai! zise o fată. 

lav alta: 

— Trebue să fii vr'un vestit căpitan! 

— Nu sunt căpitan, dar am să mă fac. 
numai cu să-ți fiu pe plac! răspunse Făt- 
Frumos. 


UNIVERSUL LATERĂAR, — 455 


CELE DOUĂ ISVOARE 


de VICTOR EFTIMIU 


Se înfăţișă repede Voevodului din acel 
oraș şi-i ceru o căpitănie. 

— Cunoşti bine războinicescu meşteşug? 
întrebă Măria Sa, 

— Nu prea! răspunse flăcăul. 

— Atunci cum ai obrăznicia să te arăţi 
în faţa rea” 

„Invaţă, mai întâi să fii uu bun oștean, 
pe urmă să-mi ceri aşa înalte stujbe! stri- 
pă Voevodul, în vreme ce curtenii se ui- 
tau unul La altul nimiţi de atâta îndrăz- 
neală. 

Fostul călugăr învăţa nveşteşul  soldă- 
țese, care e mult mai gren de cum pare: 
najunge să porți vestminte Frumoase, cuin 
cre şi astăzi mulţi căpitani, ci mai tre- 
bue şi ulteera. 

Mai învață flăcăul cum să se poarte "n 
lume. lucru cate însăşi iarăși. este foarte 
ereu, cu toate că unii spun: 

—. Vrebhuc să fii un om cum se cade, 
iar nu unul care să ştie cum să se poarte 
n lume! 

Dinspre pariea mea, cu cred că nu 
strică să fii si criviincios: am văzut oa- 
meni fearte cum se cade, posomoriţi şi hă- 
ilărani, înaintea cărora trecea cu mult, 
niste secături cu purtări alese şi cuvântul 
plin de farmec. 

Tăt-Frumos îşi închipuia că tinerețea 
îi țiue loc de orice; de aceia se minună 
foarte când îi spuseră: 

„Pragul meu, n'ajunge să fii tânăr! 
Ca să faci ceva în viaţă, trebue să fii în- 
vățat.  Aluminteri, întru ce sar deosebi 
flăcăii de mânzul acela care sburdă în li- 
vacă? 

la aizul acestor cuvinte, Păt-Frumos 
îi aduse aminie de călătorul cu care vor- 
bise ia cismeaua din răserucc, 

Numără lunile cari trecuseră de atunci 
si văzânul că ceasul întâlnirei sc apropit, 
vo:ni la drumu să-și întâlnească tovară- 
sul. 

După cc dădu călugărului leacul veşni- 
cii tinereți, dracul alergă să toarne fla- 
căra înţelepeiunei în fântână spre care si: 
ducea feciorul de "mpărat. 

-.- Să nu mă grăbesc! îşi zise Necura- 
tul. Băiatul ăsta e tânăr; poate să mai 
aştepte. Să fiu cu hăgare «le scamă! E nai 
primejdios pentru mine să fac un înţe- 
lept, decât să dau tinerețea unui bătrân! 

In felul ucesta, trecu aproape un an şi 
Voevodul nu găsise încă izvorul binecu- 
vântat. 

— Ce-o să zică părintele când mo ve- 
dea tot așa de prost cum cram acum un 
an? 

Mai avea o săptămână până la ziua ho- 
tărită, când îi eşi în cale un cerşetor. 

— Fie-ţi milă de un biet olog! se rugă 
acesta, 

„Dă-mi ceva, iar în schimb ţi-oi da şi 
eu ce-mi vei cere. Cine ştie... Poate «aş 
putea să-ți fiu de folos măcar cu un sfat: 
căci sfaturile de muite ori sun! mai preţi- 
oase ca aurul. 

Feciorul de împărat îniinse un ban de 
argint cerșetorului şi-l întrebă: Nu cumva 
ai putea să-mi spui încotr'o se află fân- 
tâna înțelepciunei? 

Cum să nul răspunse ologul, care nu 
era altul de cât diavolul. 

fa-mă în cârcă şi am să te duc la ea. 

Cu dracul în spate, Voevodul o luă spre 





454, e UNIVISRSUL TALERAR 


isvorul înţelepeiunei. care fâşnea dintro 
stâucă acoperită de muschi, 

Flăcăul se aplecă şi bău cu sete. Cu 
prin farmec simţi că-i fierbe capul în mii 
de gânduri şi [lacăra a îot stiuloare îi lu- 
mina privirea . 

Muljumi celui cc-l îndeumase si des- 
părțindu-se de el, începu să se găndea- 
scă la cele cu trebuia să facă. 

--- Ce so îi întâmplat în tara mea? 

„Oare biirânii pe cari i-am lăsat în 
fruntea ireburilor nor fi făcut legi prea 
înțelepte, pentru bietul meu norod? 

„De obicei cei ce fac legi, judecă după 
“i însăzi far uici de cum după cei cărora 
i se vor da aceste legi... 

„Oare am făcut bine să las câțiva mos- 
negi sălui de viaţă în capul unui neam 
tânăr şi plin de vlagă ? 

Prea multă înţelepciune strică acolo 
uncle nu trebue de cât un dram dle minte”. 

Vorevodul ardea de dor si se reîntoarcă 
in cetatea lui. “lar nu putea încă, de oa- 
rece făgăcuise călugărului să-l mai vacă 
welată. 

De când stăpânea înţelepciunea, odihna 
i se fusese. 

Nenumărate griji îl frământau şi se- 
tea de a învăța si mai multe lucruri îl fri- 
pea din ce îu ce. 

Și cu căi ştia mai multe cu atăt vroia 
să mai afle 

Rosiul vielei sale se răsiurnase. Mânca 
repede si puţiu. somnul îi era înspăimântat 
de vise; se irezia în miez «de noaple si se 
chinuia cu tot felul de întrebări nelinis- 
titoare. 

Abia de-o săptămână. sorbise din apa 
nuinnnată și obrazul i se scofâleise, iar pu- 
terea tinereței îi descrestea văzăanul cu o- 
cehii: 

Parică cva de cincizeci de ani... 

Nu se uita la florile pe cari atâi de 
mult le îndrăgea orlinivară: cu pasi greoi 
trecea pe iarba de mătase şi nu-i simlea 
mângăierea... 

Câatecul păsărilor nu-l mai anzea şi 
când străhătea vruu sat unde era hora 
mare, el nu se mai prinelea în joc cu flă 
căii şi fetele de seama lui. ci trecea îna- 
inte dispreţuitor de aste primiivăratice ne- 
hunii. 

Viața nu suai arca unici un farmece peu- 
tru el. căci bucuriile nu-l mai chemau: a- 
[lase cât e de mare suferința omenească 
st cât de multe dureri sunt pe acest pă- 


A 


mânt... 

Și tânărul fecior dle împărat, covârşii 
de întelepeiunea pe care o năzuise din tot 
sufletul său. se gândea cu dor şi cu pă- 
rere de rău la nepăsătoarea viată de odi- 
nioară. când. trăia întrun vis fermecător 
si plin de lumină... Câtă drepiale aus 
hătrânu! călugăr, pe care se ducea să-l 
întâlnească la răserucea drumurilor! 

— Cum te-ar schimbat! strigă  Văt- 
Frumos, văzând chipul zbârcit al voevo- 
dutui 

— Dumneata eşti călugărul cel bătrân? 
se minună feciorul de împărat. dânru-ee 
înapoi, 

„Nemai pontenit!.. Ce tânăr esti, ce fru- 
most, . 

„Aveai «dreptate când spuneai că tinere- 
jea este co! mai neprețuit dar al omului! 

Nu prielene!.. Nu mai spun asta! A- 
cuma cred că "nţelepeiunea este cecace are 
omul mai le preț. 

La ce-ţi foloseşte să Tit tânăr si nestiut 
tor, în lunea asta unde trebuie să ştii a- 
dâtea, cu să poți fi cineva! 

— Poftim! iar nu ne mai întelegem, 
zise feciorul de împărat. 





„unul trecut, eu vorbeam ca d-la şi d-ta 
vorheai ca mine! Omul uu e nici odutii 
mulțumit cu soaria lui. 

„Aş vrea să stiu uu lucru: de ec voiai 
d-ta să fii tânăr? Eu voiam să fiu înțe- 
lept. ca să-mi pot stăpâni cu vrednicie 
(ara uude sunt împărat. dar slomnia ta? 

-- Em stiam atâtea, răspunse călugărul 
de altă dată. simţiamn că atâtea suut de 
Hăcut pe lumea aceasta, încât sufeream ci 
nu pot face nimic. ia pricina neputinței 
mele. Voiam să fiu tânăr, ca să pot munci 
div plini 

„Acum însa. când mintea nu mă mai 
ajută la timic. săd că fiecare vârslă are 
darurile ci... 

„Și numai acut, când mo mai am, îmi 
dau seama ce lucru mare e înțelepeiu- 
nea!“ 

Dracul ascultase şi de dala aceasta geo 
«ea pre piatra cismelei în chip de lăcustii 
si trătea cor irechia, 

Dorind sa si ducă până la capăt fapta 
cea bună, el sopii feciorului de *mpăriale 

— Pacii roi te fac iarăşi lânăr! 

Apoi. la urachea celuilal: 

— Dacă vrei îţi va secui mintea la loc! 

- Oare nu sate putea si Fim fară ve 
iun fost? îutrebă Voevodul. 

— E-hei? răspunse călugărul: 

„Cu cât drag mi-as duce ir pe spate 
anii. dacfaș avea dăsugii si cărţile mule! 
Si apoi drept să-ţi spun. mi-e dor dle 
barhu mea cea albi. care-mi sedea asa dle 
bine 

- 

— Munci, stii co? 

„Du-mii la fântâna în case deci seibalit 
si cu_anr să te duc la isvorul unde na 
udlăvat cu întelepeinne? hatari feciorul «le 
îupărat. 


„Te fue întâiul men sTeinie, de oarece 
cred ce tineretea vea. upită cu înțelep- 
ctunea iale. ur putea Tecici poporul 


meu, 

„lar cizme aceasta, lânga care Deci 
întăluit, sn Datezănmn  lzvorul o adevăru- 
Îni“ căci aici am aflal noi că finerelea tre- 
bue să se apriține pe înțelepciune, far 
mințile luminate ca să poată face ceva. 
au nevoie de o voință tânără si un braul 
noistovit? 

Cei doi călători pornuiră la drum, 

fn poiana sin pădure, fecint adee m- 
părat găsi ua tinerețea si se scăleda în: 
trînxu si sn făcu iarăşi Trumos si nepăsă- 
lor. 





Acolo Te ezi în cule cerselorul olog. care, 
urcau se în cârea ui Piăt-Eramas, le a- 
vătă deo spre stânca de unde isvora 
intelepciunea. 

După ce bin dintrinsa. călugărul se 
făcu tar căluzăr bătrân si adus de spale și 
începu si râdă cu hohote la amintirea tu- 
luroe prostiilor pe cure le făcuse în vre: 
uea când era îmbrăcat ca un căpilau, 

|a rândul stiu. Voevodul fu mulțumit 
foarie să alerge iar pe câmpuri. ca un 
copil. să enleagă flori în Inmina soarelui 
si să se întreacă în cântece cu păsările ec- 
tului. 

[ueru cimdat: din unul petrecut sub un 


li chip. le rămăsese  amândorora câte 
reva, bătrânul călugăr arca mai multă 


vlază. parcă, iar tânărul fecior de îm- 
părat era mai cuminte. cu o umbră de 
gândire pe fruntea senină, Ceeace însem- 
nează că dacă ne prefacem cite odată nu 
pierdem cu ictul chipul prefăcătoriei noa 
“tre. Toate lasă urme! 

- Mărci Ta, zise căluzărul. 

„A venit vremea să nu te mai ţii de 
jocuri... Sunt îngrijorat de cele ce sto fi 





petrecând în împărăție, în lipsa  Măriei 
Vale. lu asi zice să ne înivarcem acasă, 

—  Binc-ai grăit, mare sfotnice ? 

„Să ne întoarcem! 

1junzi acasă, Voevodul afli că moşnezii 
cârmuiseră ţara întrun chip ciudat ce tot, 

Cea dintâi lege a fost e poruncă prin 
care flicâii si fetele crau opriţi să mai 
ioace în horă, aceasta acfiiud uu lucru 
înţelept. Apoi, de varece înălțimile lor a- 
vea mutele cam hodorogite, nu mai avea 
iiineni îngăduiala să mănânce carne și Să 
bea viu: în sfârșit, toți copii trebuiau să. 
poarte ochelari, de oarece înălțimile lor: 
uveau svidlerea slahă, 

Toate acestea nur fi fost mare Îmcru, 
«dar primejeha cea mare cra că oastea Îu- 
ese împărțită şi coldatii toli trimisi a- 
casă. 

Mosuezii. avânul firea astâmpărată şi. 
nici v pofta novă îu sânge. credeau că şi 
ceilalţi aumeai nu mai au pofte. îşi În- 
vhipuia cn pacea si soia bună vor stăpâni 
vesnice în lume si toți banii ostirei îi fo-: 
loscau acum clădind uriaşe palate 
«de sticlă, în care învățații nenumărați 
numara nicioarete gândacilor şi nrăsuran i 
câtii depărtare este bel p stea fu alta, 

Poporul. supus si încrezător spunea: 

— Cine ştie. „poate ci aşa trebue să fie 
rostut lucrurilor... dacă înălunile lor pă, 
sese eu căle că este asa! . 

Dar ue nai puiu adevăroi ci o! 
nare mâhnire copleşise fara, pe caen! 
tivenivta năvalitori steăini, : 

Maer fu deci. bucuria ultimei si în. 
Ivistareu vecinilor hrăpăreli, aflând că sai 
întors împăratul cel tânăr, însoţii de un: 
sfetnic întelegi | 

Para toată se umplu de cântece iar și- 
nul curse din belsug si poale curge și as 
tazi. dacă nu cm mosnegii băut re 
apă nor fi iar în fruntea buealelor, 





An fost si cu de laţă la sărbătoarea 
iucoronării si-am mâncat mâncările cele 
mat alese si-ar băut vinurile cele mai 


înbătsiimmale. 
Vi se pare cu uspelele nu sun isprăit 
îucă si Vas spune cu mare hucurie, inbigi 
cititori, unde se aflii uceastă minunată | 
impărătie i dar cun sunt vremuri de 
srumpele si «de lipsă mi-e Trică să mu dați 
wivali prea smuulţi acolo si si veniți de] 
bac bicţilor huciilari ! i 
Dar poi să vă spun un Încru: Yorto-! 
dul. ale căruia pătănii si le-am povestit, 
mulțermitiă sfaturilor cuminţi ale butrănu- 
lui călugăr, si a făcut poparul fericit, 
Si urez nuultor feciori de fipărali să 
aibă acelas uorac si-Î vor avea, caci voi 
sli să unească Linerețea lor bogată. îuflă 
cărală cu înielepeiunea unui sfetnic de; 
ireabă. cumplit şi cn <nfletul plin de | 
«dreplaie. 








a 
4 
i 
i 
| 









VICTOR EFTIMIU | 
| 








UNIVERSUI, LINERAR. — 455 


SCRISOARE 


Am primit zilele frecule un plic volu- 
„ninaos. Deşi purta arlresa mea, din cuprins 
si Qupă semnătura necunoscută, an în- 
leloes că a fost îndreplat gresit. Spre li- 
viştirea conștiinții mele şi pentru a pulea 
ți celilă de ace! căruia i-a fost sortită, 
încredințez scrisoarea tiparului. 


„După cinei ani — prietene, îţi las a- 
cesie rânduri cari îți vor încdolia sufletul. 
Vei plânge trecutul uostru. îngropat v- 
dată cu resturile unui îrvp care ma să- 
lăşluit decât amintiri şi visuri. Vei înţe- 
lege, ci terta şi cu încetul vremea va șter- 
ge şi lacrima şi urma lacrimei. Aşa a fost 
să fie, asa a trebuit să se întâmple. 

Prietene, Heidelbergul nostru plin de 
poezia primilor iubiri : îu aceşti ultimi ani 
Wam trăit decât acolo adică aici. în mine. 
în luminișul aurit prin depărtare și prin 
singurătate. Noi patru zâmbitori și plini 
de speranţe. am stăruit acolo — peste rui- 
na prezentului si peste durerile obosite 
ale minții, sătulă de tot şi de toate. 

lilealismul şi curăţenia sufletească si 
trupească era fatal să cadă căleate în pi 
cioare de tăcomia zilei și de ncînțelege- 
vile întărite prin prejudecăţi si simpli- 
tate bătrânească. Corabia luminoasă. fău- 
rită din hârtie de niste visători, a rătă- 
cit pe oceanul o clipă liniştit. Vântul a 
prius de veste, apele au clocatit şi noi. pa- 
tru corăbieri pe galera idealului, ne-am 
răslețit în cele patrn ţărmuri ale lumii. 
Corabia noastră, sdrobită în fundul în- 
tunecat. pluieşie totuşi veşnic pe apele 
sufletului, în serile calme. când micile 
sgoniote sporese împărătia tăcerii. 

Tu, srârljit acolo, în oraşul care uu te 
va înțelege niciodată şi ie va loci cu în- 
cetul.  Dănsele pretutindeni şi nicăieri. 
Fu aici, cu achii în urmă și împovorat 
de clipe, am trecut dintro zi în alta cău- 
tând o justificare, vieții. La început, mam 
aruneai vurbezie în plăcerea ameţitoare a 
băuturii şi a iubirilor repezi și irecătoare 
cari pustiese inima si dessustă. Cărţile 
m'au atras “poi eu ademenirea sirenelor 
cari te afundă în n-antul ncdeslegat. Am 
trecut setos prin literalură si nemultămit 
m'am aruucat în filosofie, pentru a mă 
opri la stiințe misterioase, atotpromiță- 
toare a picirei filosofale. Fachirismul, 
Chiromanţiu, Spiritismul au jucat întrun 
dans valpurgian pe dinaintea ochilor mei 
însetaţi şi nemnltțămiţi. Muzica mi-a răs- 
colit adâncul făzându-mă muzieant, filo- 
sofia n'a drsecperit filosof și literatura 
pa învățat să scriu. Și iată-mă — prie- 
tene, în măsură să-mi justifie existenţa : 
arta. 

Preocupările acestea - multiple na mi-au 
putut totusi îndepărta luminoasa corabie, 
care alunsată în timpul zilei și a unci 
părți din noapte cobora pe apele visului 
mai minunată, cu noi palru mai veseli şi 
mai arwmonioşi. Ziua trăiam — voit — 
departe de mine, iar nopţile, cu toată 
voinia  suzerată înaintea somnului. mă 
coboram acolo unde sufletul meu îsi să- 
sia odihna și mângâierea. 

Ta ficcare an, hotărisem ziua primei 
mărlurisiri câud buzele noastre au oglin- 
«dit dorințele şi sperantele, sub Tespedea 
de foc a sărutului. În acea zi, mă lăsam 
fnrat de paşi. Era e duioșie stăruitoare 


(DELA UN MIRE) 


de TRAIAN IONESCU 


de lacrimi fericite, să mă oprese înaintea 
locurilor pc unde ne plutiserăm prima fe- 
vicire, Seara, în parcul acela, înaintea băn- 
cii care cu ani în urmă ne purtase uşori 
si veseli, ură opriam obosit şi trist, 

în timpul celui de al treilea an, o do- 
riuţă mistuitoare puse stăpânire pe mine. 
Vrebuia să mai vorbesc odală cu dânsa, 
pe banca nvastră, la aceeași oră înoptată 
«a atunci. Nu-i puteam scrie, fiindcă 
mândria mă opria să fac acest lucru şi 
nu avcan alt mijloc de a-i cere întâlnirea. 
VMam svărcolit, luni de zile, suh teroarea 
acesiei dorinţi, care creşiea cu fiecare 
clipă pentru ca, ațipind în visuri, să re- 
nască mai proaspătă în fiecare diminca- 
ță. Din mulţimea cărţilor cetite aflasem 
multe lucruri cărora. la început, nu le 
dădusem nici-o imporianţă dar cari, cu 
încetul, mă puseră pe gânduri și în cele 
din urmă mă învinseră. Pra deajuns să 
doresc eu că dânsa să vie acolo, în seara 
hotărită, şi nn se putea să nu vină. ȘI 
am dorit-o cu desperare aproape un an. 
Am gândit intens, în fiecare zi, în [iecare 
noapie, tremurând uncori descurajat de 
<lăbicinnea credinței mele si întărit din 
con prin documentele convingătoare. Slă- 
biscm foarte mult, adeseori aveam ame- 
leli si mă găsiam într'o stare de snpra- 
<ensibilitaie care mă făcea să plâng pen- 
iru toate nimicurile. 

Vremea s'a seurs. Nu știu cun an pul- 
int suporta grentatea unei zile lunzi în 
neastâmpărul nervos care mă alunga de 
ici-colo. Astenlam seara înfrisurat și cu 
mult înainte se a înopta, mă găsiam pe 
banca noastră. Sângele îmi alerga grăbit, 
îngrămărindu-se la creer si la inimă. 
Urechile îmi vâjâiau, mâinile îmi tremu- 
rau ca ale unui bătrân paralitie. Apoi 
o mare linişte. wrnată de oboseala ca- 
racieristivă celor intrați în convaleccen- 
lă. îmi aduseră o stare psihică bizară, 
Hram uşor ca un fluture şi greu ca 
un bendar. Mă simțiam risipit dealuneul 
alcelor parcului. 
inite căleau îu mine cu scrâşnituri du- 
reroase. Auziam cum florile își strângeau 
petalele si se pregăiiau de culcare, iar 
boabele de rouă cari se închegau în iar: 
ba tânără îmi lunecau catifelute şi răco- 
ritoare printre gene. Ochii mei crau apa 
lacului în care cântam cu soaptele stu- 
ului. Yram totul. 

Si-am, stat multă vreme într'o depăşire 
molatecă şi duioasă, Stiam că vine (iindcă-i 
cram covorul aleei pe care călca uşor. 
atât de uşor că gemui de durere. li sim- 
liam svâcuirile ncastâmpărate ale inimii 
și-i cetiam gâniwile cu o intenție puţin 
orisnuiiă Sa aşezat pe bancă lângă mine. 
Fam primit ereutatea ireală a corpului pe 
i rațe do lemn. Am stat tăcuţi alături. 
Târziu am întrebat cu glas care ar fi pu- 
lut fi al unei frunze sau al apelor: 

— Eşti fericită ? 

Na răspuns sau poate glasul mi-a ră- 
sunat numui în golul gândolni. voința 
risipită ne având puterea înfăptuirii reale 
a sunetelor. Mi-am strâns fivile sensibile, 
burate eu o plasă fără margini apropiin- 
du-le capeiele şi încercuiud numai banca 
noasiră îutr'o mreajă deasă de paing în- 
fometai.  Ştia:n ce sândește, mă oglin- 
diam în lacrimile-i nestăpânite : i-am îu- 


Pașii perechilor înlăn-: 


lins mulatee mâna, atunci câud a dorii 
să mi-o strângă. Am vorbit puţin şi ne-am 
despărţit fără bucurie, fără părere de rău, 
asisurându-ne ci nu ne mai inbim, că 
trăim mai mult frumuseţea ireeitului şi 
ne-au făgăduit să ne vedem peste un an. 
în acelaş loc, spre a ne mai aminti de 
ininunata noasiră iubire, care a fost dar 
care nu mai putea fi înviată. 

Și ne-am revăzut după un an. Am fost 
si mai prietenoși, am vorhit mult despre 
noi. cei morţi,  înduioșându-ne înaintea 
amintirilor noastre şi sărutându. ne la des- 
părțire, aşa ca niște prieteni pe cari îi 
leagă un trecut de neuitat. 

În ultimul an, o istovire ncexplicabilă 
mă trânti la pat. Nu mai gândiam la ni- 
mic, cărțile începuseră a mă plictisi. Nu 
găsiam nimic nou şi în luniinișul răcoros» 
al sufletului, nu mai aflam mângâiere 
de odinioară. Farinecul tăcerii şi al des- 
părtării se risipise priu împărtăşirea ușu- 
rătoare a suferinţii. 

Câteva lucrări neisprăvite mă doveiiră 
scrib fără putere analitică și sintetică : 
arta nu fusese dscât o himeră core îmi 
prelungise azonia: un om care trăind 
pentru un ideal, la prăbuşirea lui nu mai 
cra bun de nimic. Arta fusese scuza uni 
vieţi lipsite d= bucuria voinţii. învingă- 
ioare a leneviei şi suferinţii prin muncă 
“i prin luptă. Dacă naş fi avut putină 
avere, cu greu mi-aşi [i câştigat o pâine. 
Și când mă gândesc acum în ce mod nc- 
ruşinat îmi justificam neputința de a mă 
adapta mediului social, roşese de indlig- 
nare, Mă socotiam artist de talent care, 
trăind pentru artă, era fatal sortii lipsei 
din care ar fi putut eşi cu uşurinţă dacă 
ar fi vrut. Nin lupta însă ;contra altora 
din cauza iubirii de om. De ce ași fi răpii 
eu pâinea altuia ? Prin dreptu? celui mai 
tare? Dar nu spusese lisus: „iubiţi-vă 
unii pe alţii 2% 

Eram în închipuirca mea bolnavă și 
falsă un om mare, un supra-om, care se 
sacrifică pe sine din iubire pentru ceti 
mici și slabi. Fu, bietul slăbănog. fără 
voiniță, fără vlagă, gândiam acensta şi 
vlângrearu de mila „celor mulţi“. Minţisem 
o pâlpâire nemernică, care n'avca curajul 
să-şi spue adevărul. [mi înşelasem exis- 
tența şi cele mai adevărate sentimente mi 
1c mințisem. ajutat -le dânsa. Pe amân- 
«doi ne oprise mândria să ne spunem cins- 
ist că tot ne iubim. Luai hotărîrea eroică 
să-i mărturisesc toată zădărnicia vieții 
mele si nețărmurita iubire care nu pu- 
tuse fi stăvilită de vreme și nu ar fi pu- 
tat fi îndepărtată de moarte chiar. 

„Si iată-mă, în seara anului a! treilea. 
pe banca noastră, Venisem ca un criminal 





— pocăit de remuşcări — să fac mărtu- 
risire duhovnicului milostiv. Dăânsa sosi 
foarte veselă la brațul unui tânăr — lo- 


godnicul ci. Gândurile mi se împleticiră 
înainiea acestui neprevăzut.  Logodnicul 
stia toată povestea noastră : voia să-mi 
fie prieten ; casa lor sta oricând primi- 
toare aducerii mele aminte. Așa dar to- 
tul părea pierdut. Totuşi. nimie nu mă 
putea opri să pornesc mărturisirea cloco- 
titoare, care-mi sbucnia din volbura în- 
sânperată a inimii. Si-am vorbit în seara 
accea așa cum nam sliut niciodată 
vorhi. Lacrimi, giogăşii feminine. since- 


E CEA e 





| 
| 


350. — UNIVERSUL PALCRAR 


ZIUA FURNICILOR)» 


E pe la al doilea conac şi-i zi de pri- 
măvară, cu soare şi căldură. zi de sărbă- 
nare peniru femei, 

E o Joi a furuicilor si au lucrează 
una. ferit-a sfântul, „le teamă să nu dea 
năvală gângăniile nastea la gândacii de 
mătase, în tronul cu mălai, prin oale. 

Au făcut de dimineaţă turte şi 'mpart 
prin sar, să le potoliască foamea şi mâ- 
mia, ba aruncă fărămitari şi prin moşo- 
voaele lor. 

Stan tuute, fete şi neveste, în jurul ca- 
“ei, mai direticând, mai văzând de oră: 
tenii şi de copii. Babele se aşează pe 
prispă și se piaptăniă. Nu una. nu două, 
ci zeci de babe îşi răvăşesce părul sus. dat 
cu unt, petrecând prin el colţarul de corn 
de bou. 


Cu o liniste desăvârșită, cu toată min- 
tea adunată la lucrul lor, poate să 
bată toha, să sune goarna, vestind pâr- 
jol, potop. or că viu Tătarii — ele nu se 
sinchisese câtuşi de puţin de toate câie 
se fofilese și forfotese în jurul lor. De 
aci si zicătoarea. că ţara piere, san satul 
arde şi baba se piaptănă. 

Din toate halele satului înşirai pe 
drumuri si pe uliciori multe, mărginite 
«le salcâmi în floare. uumai una e stin- 
ghevită din mweb'snara ei. baba lira. O 
trage mereu de păr nepotelul, și, când îi 
dă pace el, îl poartă ea necontenit din 
ochi. să nu cază, să nu se Înviască de 
stâlpi. 

Un căţel vână?, cu pete albe. sare pe 
el. îl linge, îl împinge câte odată îl dă jos. 


rități de copil, gânduri pitite in cntele 
inconştientului. curătenia si toată frumu- 
*cțea pe care o poate cuprinde un suflet, 
tot ceeace câztisasem, prin cetire ani în- 
tregi, sa revărsat în cuvinte luminoase 
şi pline de duioșie. Ce-am spus şi cât 
am vorbit nu poi preciza. Întrun târzit, 
mi-am. simțit huzale strivite şi gâtul în- 
lănţuit. Logadnieul plecase. Când, w'aşi 
putea spune. Ingrămădită la pieptul meu, 
dânsa plânvea şi râdea. vorbind în neş- 
tire. Voia să nu “ne mai despărţim, eca 
fericită peste măsură cu mine care-i răs- 
colisern viaţa şi-mi vorbia repede, repede, 
râdea, plângea, mă săruta... 

Câştigasem lupta. Şi atunci- -prictene— 
am făcut o faptă pe care nu mi-o pot 
ierta şi nu poale fi ieriată nici de Dum- 
nezeu. Nu ţi Sa întâmplat să săvârşești, 
vreodată, acțiuni pe caii nu ţi le poti mai 
târziu recunoaşte ? Din misterioasa noas- 
ivă lume interivară ies la suprafață, ca 
milioane de fiinţi  fosforescente spre Im- 
ciul apei, îndemnuri spre rău -— aproape 
veflexe —-u cine ştie căror strămoşi pri- 
mitivi înrădăcinaţi în noi: cruzimi aai- 
malice, de cari nu ne credeam capabili, 
vorbe care poate răsnnaseră, cu sute. de 
ani În urmă, în cine ştie ce lupanare în- 
grozitoare. . 

„Am îndepărtat-o brutal, i-am aruncat 
vorbe grosolane, hohutind. Totul nu fu- 
sese decât prefătorie: no iubiam ciun. 
main iubit-o niciodată. Gelozia — la ve- 
derea logornicului ei — îmi înfiripase a- 
cel minunat cântec de lebădă: de-acum 
înainte no mai doriam. no mai cunos- 
team. Am vrut-o învinsă, umilită la pi- 


Baba îl săgeată, co uitătură cruntă, 
strigă la cl: 

— Hodârrr ! şi, până sapuce să se dea 
la a parte, mil atinge cu nueaua. 

Căţelui chelălăe şi o rupe la fugă pr 
trepte 'n jos. Se face covrig, se scarpină 
cu piciorul din urmă după ceafă şi mă- 
vâe ciudos. Copilul cată lung după «el 
şi-i pare rău parcă de necazul tovară- 
sului de joacă. Na apucat îusă, bietul, 
să se liniştească bine si o cloşcă cu pui 
wălbeori, roată n juruci, zărindu-l. îi 
zboară 'n cap. îl loveşte cu aripele, îl iz- 
heşte cu ciocul, îl zăpăceşte. 

Să te ţii acu chelălăială, Copilul arată 
cu degetul spre el şi scâncește a milă. 
Baba, trăgând pieptenul mai repede, prin 
părul mic, rar, ceariă cloşca şi râde «dle 
pățania javrei. 

— A ha! Bine ţi-a făcut! Să te saturi 
de vârit la copil, de lins! 

Cătelul, buimăcit de eiocănituri, auzind 
slasul stăpânei casei, soccate că l-a 


"chemat şi, uitând chelfăniala primită, dă 


buzna iarăşi pe sală, 

Pisica. tolănită la soare, pe ut cap de 
temciu, zvâcneşte, ca un iepure, scociorit 
din culcuş. şi ţâşti la căţel, scuipându-l 
si zgâriindu-l. 

Bala lasă pieptenele. iu 
mână : 

— Tar venişi, blestematule 7... şi-i arde 
una bună. Acu chelălăiala lui a pornit 
mai tare şi a ţinut de pe trepte până 
<ubt o butie, unde l-a silit să se vâre 
curcanul şi un rățoi. 

Acolo va "'ntins pe labe si 'ncet-incei 


cioarele mele ; mi-am ajuas scopul; pu- 
team pleca. 

„„Şi-am plecat lăsând-o acolo, pe banca 
noastră, sdrohită, fără glas, fără lacrimi, 
pe dânsa pentru care trăisem şi pe care 
0 iubian. nebuneşte... 

Hotărisem, mai dinainte, această tre- 
cere bruscă dela bunătate şi duicşie la 
zesturi tari — brutale ? Vroisem să o jig- 
nesc? Sau — poate — o iubiam atât de 
mult încât o uram cu sălbăticie. Poate 
că personalitatea subiugată până la umi- 
linţă de dragoste, abia aştepta ocazia să 
se răsbune: prin descărcarea psihică a 
«estăinnirii, oboseala a putut permiie sub- 
conștientului să isbnenească. Fram ne- 
multămit de isbândă: prea mă costasr 
multe suferinţi ca să mai prezinte o vu- 
loare apreciabilă. Victoria îşi micşorase 
prețul prin jerifele cerute. Posibil totuşi, 
că întorsătura neașteptată a lucrurilor. 
să-mi fi s<(runcinat o clipă toată fiinta. 
„Acasă, în himina tremurâadă a oglin- 
zii, am zărit un chip străin care mă pri- 
via cu ochi sticloşi, de nebun. Înspăimân- 
tat. am pornit, alergâni. înapoi. Dânsa 
era acolo: cânl ma văzut. sa ridicat 
grăbită şi a fugit. Asi fi ajuns-o dar în- 
jelesecem că cra zadarnic. Năluca ei mi-a 
smuls dureros nltimul rest de viaţă. Pașii 
“au pierdut în liniștea nopții. Întuneri- 
cul n'a învăluit. 

Fram un om sfârşit, Spre ziuă, pazni- 
cul grădinii m'a scuturat bănuitor, ere- 
zându-mă vre-un derbedeu adormit. Am 
ajuns cu gren acasă, De a săptămână. 
mă sbat în ghiarele celei mai groaznice 
insomnii. Astăzi. mă simt mai bine: zilele 


nuiaua u 






de MIHAIL LUNGIANU 


“a moleornii,  adormind, tresărind dua 
din când în când, cu câte un mârăii 
scurt. 

E tot nui cald. Vin vitele de la păşune 
de amiaz. Soarele siârneşte pulberea pe 
drum și patimile ?n sânge. Mânzaţii se 
honeăluese, curcanii sau umflat în pene, 
cocoşii se bat între ei, aleargă cupă găini 
toată curtea. cântând apoi fiduli pe gar- 
duri a multuimire, a biruință, 

In pracul tinzii răsare mosneagul, Îi 
nalc si plecat de şale, cătând spre babă 
și spre căţel + 

— Tară-l altoişi 7... 

-.. Dacă nare Jastare şi se vâră n 
iruna la copil ?... 

— Îţi săraşi inima cu el!,.. - 

— Sărat, păi cum... 

—- Da” cu lizhioanele cum stai ? 

— Cu cari lighioane?,.. zbueneşie ca 
rătutită v clipă. 

— Mai întrebi ? 
azi 7 

— Şi dacă? le-am făcut datoria! 

— Făcuşi pe naiba! În loc să le dai 
pace, poruişi războiu cu ele ?... 

—. Pornit, vezi bine! Da' altă vorbă 
mai ?.. Vezi-ţi mai bine de a lulea, că 
ți sa stins. E 

Mosul pnfăc "n sec de câteva ori. 

— Că bine zici. Nici nu băgai de 
“vamă, că nu mai trage! 

Intră ?n casă, se pleacă la vatră, ia un 
cărbune cu vârful degetelor şi-l pune 


Parcă nu-i ziua lor 


") Apare "n volumul „Rdncurele”. 


tree monotenc ; tot timpul stau la fereas- 
tră : urmăresc sborul musculiţelor cari 
descriu figuri geometrice de o regularitate 
surprinzătoare. Ce importanță poate avea 
sborul unci museulițe şi la ce foloseşte 
inmii omul pe care-l distrează acest lu- 
cru ? 3 

Nu sunt ultezva decât o plantă cu frun- 
zcle îngălbenite. Se apropie toamna. Gol 
afară, gol înlăuntru. Nam nici un rost 
-i nicicdată nam avut un rost, Nici du- 
ere, nici bucurie. O viaţă inutilă. Tre- 
bue să sfârşesc Vreau linişte. Voi creşte 
plante nefolositoare, asemeni mic, curi 
vor trebui smulse. 

Oţelul mă întreabă ce-i discolo ? Voi ști 
curând. Plumbul va îshi o inimă stearpă; 
o comotie organică și odihna pământului, 

Adio, prietene...” 

„P. S. Intrebarea neagră, oţelită, a ră- 
mas fără răspuns. Cea mai umilă ființă 
trehue să trăiască atunci când iubeşte, 
Dânsa a venit la mine. De unde mi-a ştiut 
adresa ? Nu interesează : nu întreba no- 
rocul şi fericirea cum te-am nimerit. Pen- 
wu dânsa sunt dator să trăiesc: sunt lu- 
mina ei. : 

Pomul ofilit săpat la rădăcină şi în- 
grijit uneori înfloreşie şi dă roade. Mâine 
ne căsătoria. Plecâm în Italia. Logodni- 
cul nu fusese un logodnic veritabil; era 
un prieten rugat să joace acesti rol. A- 
ceeaşi hotărîre o luase şi dânsa îu searu 
aceea ; i-am luat-o înainte... 

Ami cetii amândoi rândurile de mai sus. 
Ti le trimitem și ție să te distrezi. 

Vei primi vesti din Venetia“, 
pt. conf. TRATAN IONESCU 











peste tutuuul îndesat în scobitura lulelii. 
Se “nvârteşte . puţin prin casă, zăreşte 
alustra cu muşcată, rupe o floare, roşie 
ca sângele şi-o duce babei: 

— So pui la ureche, după ce ti-i di- 
chisi. să nu te deochi ! 

— Pune-o tu mai bine la pălărie! Să 
te «placă ibovnicile ! 
| — D'asta am eu grije! Nu te teme! Acu 
lpune-» tu, să prinzi o leac de vin-o 'n- 
coace !.. 

— ludrăcitule ! Ce nai edec îrai eşti ?.. 
Și Dabu râde din ochi şi printrun colţ 
tal gurii şi-aşeză domol muscata pe după 
ureche. 

4 — Ei? Acu o udue eu o leac cu Rada! 
Nu ?.. 

Moşul zâinbeşie şiret: 

i — O uduci binişor! Vezi £... De te-ai 
ipicptăna şi te-ai găti în loată ziulica. nu 
invaşi mai uita la ca. Aşa, de, ce să fac?... 
| — Aşa e, biet! Eu desblevnită, cu fota 
iruptă, desculță, cu iea neagră, plină «de 
cenuse: ca, spălată, tot premenită, cu 
Mistimel cu picăţele pe cp! 

| — Si cu garoafe mereu la ureche! îm- 
|plineşte mosul vorba. 
| — De! Ochii văd, inima cere! Nu 2. 
| — Păi cum! Eşti »m doară, cu sânge 
i vine, nu cu bragă!.. 
| 





— Că, ce Dumnezău. dacu 'ncolo, so 


fi făcut el şi bragă!... 


| — Ceai zis? Râzi de mine?.. Vezi, 
jiPaca mă uit eu la Rada! Fa pa dau- 
idăne niciodată ca tine. Cum mă vede 


imă "ntecabă. -—-. „Când mai vii pe la 
imine ?... și-i joacă luminile ochilor în cap. 
Şi-i împliaeşti voea şi n'o laşi să te 
țaștepte ! Nu ? 
1 — De, ce să spui cu?.. Bietele picioare 
iele singure :lar putea să puvesliască ! Cât 
suni «de hodorogite, tot mai urcă când si 
icând dealul pe care l-a urcat, de, știi bine, 
de ce să minţ, vre-a 40 de primăveri! 
„Ce-ai zis, blestematule ?.. Patru zeci 
ide erui şi-au nins păcatele peste sufletu 
"tău 2... De atunci te ţii cu ea?.. Ptiu!,, 
!Nu te-ar pai răbda Dumnezău !.. 
i — Ce-mi crâcueșii, mototoalo ?... Si o 
|cuprinde pe după gât. Baba se lasă mu- 
jlatec. Mosul a strânge la piept. 
i — Ce mai hnjoman îmi eşti, moşnege?.. 
Pe mine și mă seoseşi din fire, da! mi-ie 
pe Rada ?.. 

— Numa pe ca? 

— Ce-ai zis, hodorogule ?... 

— Stii tu, ce să-ți mai spuiu cu? 

=. Si nu ţie lene să vorbeşti! 

— De loc! 

— Fu tot credeam că-s scornituri ! 








— De unde naiba? Până nu faci fac, 
cum să tasă fum? 
" Aşa Sarsailă !... Daia mi-ai fost?.. 


si-l ia de chică. 

Maşul se lasă pe spate, să nu-l doară 
ki o prinde de mijloc. 

Baha sa lipit de el, a ridicat capul. 


— Dă drumu” căte pup! se roagă cel 
ncetinel. ge 
| — Na! şi-l trase şi mai tare. Să te văz 


Moșu sc ține de vorbă, să nu rămăe de 
uşine. Și, mai din luptă, mai de stăbi- 
iunca anilur, mai de moliciunea irupu- 


ji îngână ea. 
mototol, cât paci să 


şilor. cad amândoi 
ptriveascii țâncul. 
ţ — Na, na, na! Uite ce i-a găsit ? se mi- 
uunează uera. rămasă stâlp în poartă 
ar'că sunicţi de eri luaţi. 

Moşul îşi cantă luleaua, se uită prin 
brejur zar luug şi fără rost, mai de fei- 
că, să nu se fi aprins hainele pe ci. mai 





de ruşine de noră. Baba a sărit în sus 
ca un prisnel cu părul lăsat pe ochi. Il 


"dă dumol pe spate şi zâmbeşte : 


— Ia, trăsnăi dale unchiașului! zicea 
„a să-mi arate cum îndrăgostește ei pe 
Rada. , 

— Aşa spunea ?.. se minunează nora. Păi 
nn trebuia să mai arate, că ştiu toţi. Numa” 
cu de câte ori l-am văzut! 

— Crâvenişi şi tu. drăcoaico ?.... Te uiţi 
în gura babei 7... li povestiam de tine şi 
căzusem mototol cu ca, tocmai cum Că- 
uși iu mai adincaori în tufiş cu-al lui 
Boian 

"Nora 'nsălhenezte, tace si 'nghite în sce. 
Nu ştie ce să crează 2... Glumeşte mosul. 
or vorbeşie cu tot dinadinsul. Tuşeşte 
apoi silit şi-şi vede descale. Zice numai, 
asa în doi peri: 


UNIVERSUL LITERAR. — 452 

— Hm!... Aşa o fil... 

Și se face că-i grăbită foc, sc duce în 
grajd, aruncă vtrejii "'nir'un colţ, dă din 
ci câţiva porcului şi o mână de buruian 
vițelului. 

— Ziua furnicilor, de !.,. mai ccareă ea 
să "ngăimeze. 

— Păi cum ?... Umblă omului prin vine, 
bată-le pusiia! Le dai de pomană! în- 
chee moşul. Și rămâne drept pe prispă, 
în lumina soarelui, ce s'apropie întristat 
de apus. Ochii mari, scânteetori, nările 
lărgite ale nasului, gura-i deschisă, sorb 
Si-i tremură des picioarele şi buza de jos. 
Nu putea înțelege singur dacă slăbiciu- 
nea trupului, greutatea lulelii, or fiorii 
primăverii crau de vină... 


MIHAIL LUNGIANU 


JURĂMÂNTUL 


— „Dragă, cu mă duc mâine în piaţă 
să cumpăr nişte porumb pentru anmări- 
tele alea de păsări”, * 

— „Bine, dar vii până plec cu?” 

— işi! Nu orul! Tu pleci de cu 





noapte“, 
— „Pe Marița o tei?” 
— L-auzi sxorbă! Uude sa mai pome- 


pit să mă due îu piaţă fără servitoare !* 

— Fi. şi cn unde las cheia când oiu 
pleca 2* 

— „O priuzi şi în în stâlpul porţii. pe 
partea din curte. Bai mâna printre ză 
bretele gardulni că e unu cui acolo“, 

— „Păi nu o găseşte nimeni 2% 

— Nu, că am mai pus-e eu acolu“, 

— „Bine! 

Aşa se sfătuiră seara, înainte de cul- 
care, datmnul Stănescu presedintele Curţii 
cu Jurati și coana Marioara, sotia dom- 
viei sale. 

Dis de dimineaţă, cu uoaptea n cap, 
doamna Stănescu plecă în târg, iar dom- 
nul Stănescu rămase acasă, 

Cu toate că doamna umblase foarte în- 
cet ca să nn-i cdleranjeze somnul, totuşi 
Jomnul Stăneseu, care dormea foarie usor, 
se deşteptă. 

Se sculă, se îmbracă și fiindcă mai cra 
inult până să plece la Curie, se trânti pe 
pat cu o carte în mână, si începu să ct- 
iească, 

Şi cei domnul Stănescu, ceti până a- 
dormi eu cartea pe piept. 

Când se deztenptă, mai era un sfert de 
oră până când trebuia să intre în şedinţă. 
Sări la iuțeală din pat, se spălă pe ochi 
să se mai răeorească şi plecă enervat. 

Teşi în stradă, încue poarta şi pnse che- 
ia în. huzunav. 

Cum ajunse la Curie, intră în şedinţă. 

Nu mult după »lecarea domnului Stă- 
nescu, veni acasă şi coana Marioara, Cau- 
tă cheia după stâlpul poriei, dar cheia 
nicăeri. Încearcă poarta, crezând că o fi 
vitat-o deschisă, dar nu cra chip s'o des- 
chidă : puarta cra încuiată. Se mai uită 
printre zăhrelele gardului ca nu cumva 
să fi căzut jos cheia, dar nimic... 

Tocmai atunci venea acasă intendentul 
enrgescu, un om cum se cade, care lo- 
cuia alături Me domnul Stănescu. 

— „Sărutonâna coniţă, dar dece staţi 
aici 7% . 

— ÂĂ! Dot sti ? Vite hărbatul meu 


plecă de-acasă și probabil, Îuă cheia cu 
el“. 

— „Păi mă duc eu şi-o iau dacă voiţi“... 

— „Mulţumesc! Dacă nu vă supărati, 
vă rog chiar. Aşi fi trimis eu servitoarea, 
Jar unu ştie acolo“. 

ma „Dar unde e domnul Stănescu 2* 

„La Juraţi“. 

— „Bine, V'o aduc cu numai decât”. 

Si Georgescu se repezi spre Curtea cu 
Juri, Când intră cl în sală, tocmai îşi 
terminase un martor depoziția şi urma să 
vie altul la rând, 

Domnul Stăvescu enervat. crezând că 
Georgescu e martor, — după obiceiul dom- 
uiei sale de a căuta să intimideze pe 
martori — strigă la el: 

— „Pune mâna pe cruce! 

— „Domnule preşedinte“... 

—, Pune mâna pe cruce !* 

— „Dumnule“.... 

— „Pune mâna pe cruce îţi spun și zii 
după mine !* 

Ce era să fucă biztul em 21... Se supuse, 
luă crucea în mână şi... 

— ur, 

— „Jur. 

— „Că voi spune”, 

— „Că viu spune“ 

— „Drept“ 

— „Drept“. 

— „Tot ce ştiu“. 

— „Tot ce stiu“, 

— „Ei acum spuuc ce şti 
nul preşedinte Stănescu, 

— „Ma trimis coniţa D-voastră să-nu 
daţi cheia. domnule preşedinte“... abia 
mai putu îngăima biciul intendent, 


zise dom- 





Vă puteţi închipui figura domnului 
Stănescu, ă 


C. A. CALOTESCU-NEICU 





LNIVIERSUL LITERAR 


IN. — 











ce'alacen Hulepesr'ei 





RAUL TEODORESCU: 
„Leon Tolstoi: 


Su verbul atât dle mult lespre „Institu- 
iul de Literatură“ «le sub conducerea «d-lui 
prof. ML. Dragomiresca — încât o readu- 
cere a acestei chestiuui ar părea inutilă. 
Întrucât ue priveşte—departe de a ne opri, 
acum la rostul acestui for cu preocupări 


pur şi serias critice — vom sublinia 2 
parte din pretivasa-i activitate  publicis- 
tică — în legătură cn care am analizat, 


altidată, traducerea „Phedrei” lui Racine 
publicată în editura acestui institut. E un 
gest inăllălor care marchează tinta cu a- 
devărat artiztică urmărită — Și pe acea- 
tă cale — cu mari sacrificii bănești. 

Si la fel irehuese socotite confe- 
rințele comemorative prin care — an 
de an — sunt realuşi în lumina prezen- 
tului diferiţii înfăptuitori literari sau cri- 
tici ai marelui scris românesc san univer- 
sal. Ne-aducem aminte de ciclurile anului 
“expirat din care a Lăcut paete şi nitatul 
[cou Tolstoi. în legătură en care Sau spus 
atâtea lucruri «de preț. Ne vom opri =: 
deocanuiatii — la conferința d-lui Raul 
Teodoresen — cu caracler introducător — 
mai mult iografie şi bibliografic. 


Incepând prin a sublinia tragicul vieții 
lui “Tolstoi — d-sa ne subliniază de mi- 
aune frământările acesiui suflet care sc 
îndreaptă =pre cei mulţi, umili şi obif- 
duiti.. spre mulțimea sirmană şi sufe- 
rinclă, ce gemea. ca valurile nesfârsite ale 
mării, în întuneric si ignoranță, asteptând 
un lunuinător”. De-aiei chemarea de ade- 
vărat apostol pe care Tolstoi şi-o simte 
si tot de-aici aprapierea sa completă de 
eci de jos. De-aici repedea glorie şi — ca 
v urmare —. resretele unanime cu care a 
fost primită. de toată lumea, moartea sa, 
întâmplată la 28 Oct. 1910, 

(emează biografia lui Tolstoi — viața 
tsoară pe cure a dus-o în tinerețe, rolul 
cel mare pe care Rousseau (Confesiunile 
si Enuil! l-a jucai în transformarea lui su- 
(leteascii. In curând i se va desvoliu ta- 
icutul literar. Serie, între altele, „Cazacii“ 
„roman liric. un adevărat cântec al tinr- 
reții“, străbătut de o dragoste de natură 
răzătoare, sălbatecă si primitivă“ al că- 
rui fond c coustituit de opnnerea dintre 
această natură și lumea civilizată. 

Din războiul Crimeei se inspiră scriind 
trei mici capocopere : Sevastopol în Dec. 
1554, îu Main 1855, și în Aug 1855” —ceu 
de-a doua superior artistică, celelalte cu 
caracter mai mult patriatie. Lin fragment 
interesant esle acela privitor la ideile pe- 
dagogice ale lui 'Lolstoi. Din acest punct 
de vedere cra un partizau ai libertăţii în 
cducațiune si un dușman al progresului. 
După ce se analizează pe scurt romanele 
— Războiu și pace” şi „Ana Carenina“ se 
conehire : „Tolstoi cec un mare romancier 
realist, un Balzac al Rusiei, dar nu chiar 
mai mare decât acesta“ -- teemai pentru 
că „eroii săi, bine studiaţi. bine adânciți, 
trăese cu o putere de vială extraordinară“, 
scriitorul nedâurlu-se înapoi „să redea 
trăsăturile cele nai meschine, cât şi cele 
mai sinmuatice ale personagiilor sale, cu o 
putere «dle analiză și o "perspicacitate de 
mare psiholog”. 

Și despre „Ana Karenina” ni se spune 





prin studiul 


că se superior celui dintâi prin unitatea 
subiectului, continuitatea acţiunii si . în- 
iâlnirea strânsă a faptelor“, Aici „falsul 
vicții oraşelor şi al saloanelor capătă o 
puternică lecţiune morală... Tipurile toate 
sunt. viu zugrăvite și ne dau o perfectă 
impresie a realităţii, trăind în toate deta- 
liile vieţii lor”. Spre sfârşitul vieţii Tols- 
tot renuuţă la Titeratură si luptă pentru 
înfrăţirea rlintre oameni — lucru care sc 
vede şi în romanele sale din acest timp: 
Sonata Kreutzer, Stăpân şi slugă, Invierea, 
cum şi din drama Puterea întunericului. 

Comunicarea d-lui R. Teodareseu meri- 
tă toată solicitudinea aceloi ce se intere- 
sează de literatură, iar Institutul de li- 
teraturi trebueşte felicitat pentru nobila 
iniliativă. 

e 


AL. |. SĂNDULESCU: 
„Religiunea Daco-Geţilor'“ 


util si 
istorice —. să 


Sucutinedl 
rilor 


domeniul  preocupă- 
aruncăm 0 privire 
d-lui AI. [. Sănduleseu des- 
pre: Relisinnca Daco-Geţilor. O spuneni 
dela început : e o lucrare întradevăr se- 
rioasă, scrisă de un cunoscător, pe bază 
de hune isvoare — deci: merită toată a- 
tențiunea rândurilor de faţă. 

Dar mai întâiu ceva despre necesitatea 
acestei cercetări care se impune şi pen- 
trucă, prin ca vom pătrunde religiunea 
poporului român, „vom înţelege gândurile 
si explicaținnile sale cn privire la cele 
relisioase“. Aceasia pentrucă „principiile 
creştine suut cu atât mai neelintite în sâ- 
nul poporului şi mai înțelese de acesta, 
en cât au răsit mai multe puncie de con- 
tact cu sufletul său“. De-aici un adevăr: 
„reliziunea Daco-Geţilor a format fondul 
aprrceptiv în primirea Creştinismului de 
poprul român“ 6). 

+ 


[utrând în studiul propriu-zis, d-sa ara- 
lă greutăţile cu care va fi avut de luptat 
mai ales din cauza nesiguranţei isvoarelor, 
mai toate san „idei tendenţioase, fără va- 
loare istorică. sau știri împrumutate dela 
unii ca aceştia... şi necontrolate si numai 
rar de tot,.. câteo informaţiune mai pre- 
cisă.... Acrasta — şi din cauza marei în- 
semnătăți de eare sc bucură religiunea la 
Daco-Ceţi : „totul era impregnat de ideile 
lor religioase : traiul în familie, în cormu- 
nitățile los, în răsboiu, tot felul de datini 
si obiceiuri și întreg caracterul național... 
(8—9), 

Cum procedează autorul? Făcând — mai 
întâiu — un referat asupra celor scrise, 
de cei vechi. asupra acestei chestiuni (He- 
rodni, Keltunicus, Platon, Strabo, Diodor 
de Sicilia, Porphiriu, Clement Alexandri- 
mul, Tulian Apostatul) şi alegând indica- 
țiunile mai serioase. Acestea sânt: Daco- 
Geții erau monoteişti. Fi se închinau lui 
Zalmoxe, „zeu pământean... adorat... din 
cele mai vechi timpuri, până a fost de- 
tronat de religia creștină“. (58). Cât des- 
pre Marea Zciţă, aceasta a fost „un geniu 
bun. al pământului.“ care „există numai 
în credințele populare gețo-dace“ (42). Pe 
lâugă aceștia ci vor fi avut şi „zâne ale 
apelor : numite ştime.... de-o răutate ne- 





întrecută“, “tot atâtea împrumuturi străine 
CATE. nu au avut puterea să le sdrun- 
cine monoteismul,,*, (45), 

Reprezentări plastice: una singură : „ba- 
laurul cu cap de lup şi trup de şarpe... cu 
coală ec fâlfâc în bătaia vânturilor care 
„avea rolul de a deslănţui furtuna”. (47). 
incolo „ioţi idolii şi obiectele găsite... nu 
sânt decât imporiaţiuni străine... (48). 

Alte credinţe: considerau nașterea drept 
U, NCnorocite, iar inoartea o sărbătoriau 
„prin cântări şi desfătări” (49), Aveau o: 
hiceiul  încinerării, preferând urnele de 
formă străveche. Aceste crau îngropate 
„«tedesubiul caselor sau în cimitire... în- 
soțite, uneori, cu o cupă şi 0 cratiţă 
iar podoabele... se mistniau odală cu ca- 
darul pe acelaş rus”, (57—58). 

Fireşte că — pentru toate acestea — Du- 
co-Geţii aveau nevoce de preoţi ale căror 
„îndemmuri, prevestiri, învățături şi po- 
runzi... erau socolile ca dale sub inspira- 
ție divină“. Aceştia „duceau 0 viaţă cu- 


rată, chiar austeră: trăiau necăsătoriți, 
nu mâncau vietăți, aveau o viață de si- 
hastri...“ 

Acctsea ar fi — în trăsături generale— 


ideile conducătoare ale cărţii d-lui Al, |. 
Săndulescu, căruia ne simţim obligați să-i 
mulțiimim pentru. serviciul adus culturii 
românesti. Fireşie că am mai avea 0 pre- 
teuție: d. Săndulescu are căderea să ne 
delimiteze — întrun al II-lea stadiu — 
ce-au împritmntat Românii (sau poate, alte 
popoare locuitoare ale fostelor teritorii 
geto-rlacicie) dela aceşti strămoşi, atât de 
puțin cennoscuți. Fireşte că, dcastădată, 
d-sa va trebui să se adreseze unui nou do- 
meniu, cclui folcloristic-religios. 

Se va putea afirma, atnnei, cu toată și- 
zuranța că sufletul românesc prezintă ga- 
ranția indiscutabilă a unei contributiuni 
geto-dacice, Si nu va fi un câștig lipsit 
de însemnătate. 


PAUL 1. PAPADOPOL 
SE N DMI N NI 


EPITAFURI i 


Pe mormântul unui senutor 


55 A) 


Fericit e-acest hărbat 
Doarme-aci... ca la Senat !... 


+ 


Avocatului incu. 


Nu-i regrel deloc decesul, 
De trăia... pierdeam procesul. 


e 


Pe onormântul unui umorist 
Cum se rupe-a soartei aţă !... 
Aci-i „.mort” un om de viaţă”. 


* 


Pe normriintul Wuej fete ieri 


Aci zacen resemnare 
Sin durere-o fată mare 
Ce-a lăsat într'un azil 
Pe iubitul ei... copil... 


AUREL CHIRESCU 





| 














; 
i 
4 
| 
i 
| 











"sed arineană. 








UNIVERSUL LITERAR. — 459 





>» E ca sia c ez 








EXPOZIŢIA DE ARTĂ ARMEANĂ 


In latalul dela Soseana Kicelef. numit 
la „Culonade”, uculu unde în fiecare a se 
ține Salonul oficial de pictură. un conil- 
tet de organizare ulcituir din petsonali- 
lăţi intelectuale române şi armene. sub 
preşidenția d-lui lorga. a deschis o expo- 
ziie de artă armeană. 

Felul cum a fost înjehehată accea 
stă  iuteresantă exspozilie de artă, face 
cinste comitetului de inițiativa. 

Fa este iutăia expoziţie de attă arnreae 
ui în Emeopa. Este o încercare, cum spun 
organizaiorii ci cu modestie, să dea pu- 
blienlui românesc o ulee generală despre 
i cu toate ucestea, lăsând 
la o parte această modestie. obiectele ex- 
puse aleituesce o adevărată comoară ce nu 
se pate descrie în câleva rânduri ale u- 
uui articol. căci cele trebuesc văzule ca 
să-ţi faci o ulee «le ce a putut da acest po- 
por atit de uropst de suartă. 

Arta urmeană este îucă foarte putin cu- 
noscută şi totdeadati foarte puţin studia 
tă. inele diu problemole ci na [use nici 
până azi rezolvate, 

nul din principalele bocuri din acea- 
stă expozijie îl ocupă miniatura si mate 
nuserisele armenești. 

Ele datează Lin veacul al X-lea si se re 
simt «de influenţa artei siriene si bizan- 
Line. 

Cele din veacul al VII-lea, din Cilicia, 
atinge culmea prin Tincţa si strălucirea cu 
care sunt alcâinite. pria felurimeu efecte: 
lor. bogăţia închipuirei, »rația executării. 
Fiind o ramură (iu cele mai imteresanie 
ale artei armeue, organizatorii et au ținut 
să ne dea câteva exemplare din cele mai 
bune, Susul expuse evanghelii din anii 
1206. 1531. 1340, 1551 şi altele din 1620. 
1864, vte. 

Secţia  tipăritarilue expune o seric «de 
cărți armenești tipărite în marile centre 
comercial» ale Furapei. acolo unde arme- 
afi au cormnuitiți mari ca de pildă Con- 
stantinopal, Venoţia, Triest, Marsilia, Am- 
<terdlam. Aceste tipăritiri ne dau vu idee 
despre diferitele faze priu care a trecut 
tiparul urtuenese. O parte din aceste tipă- 
situri expuse. sunt din anii (600— 1800. 

Pe lângă aceste tipărituri sunt espuse 
si unele modele de legătorie. Armenii au 
făcut din acest meșteșug, adevărată artă 
si totdeodută originală, care a fost în 
floare pe vremea manuscriselor, dar care 
a urinat şi de aci înainte după ce tiparul 
a fost introdus si la ci. 

Model-te expuse sunt «lin veacul al 17 
i IR-lea. lucrate îu mare parte de meşteri 
armeni din Constantinopol, 

Ceeace atrage însă privirea vizitatorilor 
sunt draperiile de altar. Fle apartin unci 
arte care a înflorit în veacurile (16, 17 si 
18. în deosebi în Turcia. Persia si India. 
Chiar unele din ele uu influenta acerstor 
țări. Sunt lucrate, — dună spusa organi- 
zatorilor ucestei expoziţii, — de meşteri 
armeni pe tipare de lemn, Ele sunt minu- 





IN BUCUREȘTI 


note si fac cinste acestor meşteri anp- 
Dimi. 

Mai suut expuse: 3 draperii din Bo': 
zaui, 3 «lin Foeşani și câte una dn Iaşi, 
Suceava. Galaţi și Veneţia. 

Costuuuele armenești iarăși suni una 
“din” atracțiile acestei expoziţii. Panorul 
armeah are bogate costime naţionale, 
Sunt expuse costume lin Armenia turcă, 
rusă si persană. precum și unele vest- 
minte arbiciesti foarte bogat împoilobite 
cu aur si arsint, 

Broderiile,  serivte, prosoape. servețele, 
fie ele mese, unele datânil din veacurile 
LE CNI bc IA 

Cosvarele expuse sunt lucrate în cen- 
tele  avrinenesti. Ele au o ohârsie foarte 
veche ce se pierde în neaura vremurilor. 
Sunt renumite prin văpselile lor şi în deo- 
aebi prin culuarea roşie numită „.Rîrmiz“, 
Vrabii numiau această culoare, pe care 
nimeni urce putea imita. „văpseara ar- 
meneaseă”. Această culoare foarte fină 
era întrebuințată  uaumai pentru lină si 
inătase si cra s-oasă din insectele ee tră- 
ian pe stețarii eco cresc în Armonia. 

Mai sunt expuse şi câteva curnare fi 
ente de meşteri armeni în fara noastră. 

O altă ramură  tuteresantă a artei ar- 
mene este ceramica. Ea ma fost cultivată 
numai de nnsulmaui. ci Sau îndelefnieit 
cu ca si crestinii. În Armenia ea a luat 
un avânr foarte înfloritor în orasul Ku- 
inia în veacul al 17 şi (8-lea, Ceramica 
armeană are în deosebi fondul alb cu po- 
doabe albastre. verzi sau galbene. Subice- 
lele în weneral sunt religioase, 

Mui este cunoscută și arta giuvaergiri 
la acmeui. Meşterii din Constantinopol si 


de D. CASELLI 


din Asta Mică sunt vestiți în acest muește= 
sug,  Potirile. crucile,  paftalele, toioeu- 
rile, rasele bisericesti, uilruele  arhiereilor 
expuse ne dau o idee de inspirația uces- 
inc meşteri cari le-au făurit, Unele din o- 
biectele expuse atază din veacul al 
'p-lea şi sunt actuse din Veneţia. 

Arhitectura armeană este prezentată 
uunai prin tutoyralii. [le ne dau o idee 
de chipul în are sa desvoltat ca. Se 
“pute că bolțile bisericilor moldosenesti 
uu o iifluență iraniană transmisă în Mol- 
dova le mezterii armeni. 

Sunt expuse si uusle instrunente mu- 
zicale originale, numite de armeni Xeman- 
zea, far și cimbal. Armenia şi-a păstrat 
cu multă griji cântecele si muzica ci 
populară. Căutăreții armeni  întrebuin= 
țtează foarte multi instrumentul muzical 
nuniit bemancea, care este adesca întovă- 
văsit de fer. Cimbalul desi este un instrui 
ment cunoscut şi de alte popoare. este 
foarte mult culuvat le armeni. cari îl în- 
trebuințează «lin veacul al 17-lea. 

Pictura modernă care ocupă o aripă a 
salonului  stân este reprezentată prin 
pictorii Ariau. Arachian, Averdistan, Ba- 
baian. Basinceaghian. Sahin,  Sismanian, 
Siltian, Culnst.  Caciadurian,  Sahmazar, 
Kehajian, Macokian, Sarukan, Vartanian 
si de renumitul pictor de marină Aiva- 
zovski. 

Aceste zâteva rânduri despre intere- 
santa expoziție de arlă armeană nu dau 
«le cât a fouris palidă idee despre împor- 
ianta miscare avtistică a unui pupor fuar- 
te muncitor caro nu prea a avut noroc în 
viața lui. la merită să fie văzută, căci 
tin ea putem învăța multe. 








MARIUS BUNESCU: Venezia 








400. = UNIVERSUL LITERAR 








CB ca Şsu-cușea... 


Cu actualul număr, linivensut 


Literav își suspendă apariţia. 
Dica 





REVISTA DATINA (an VIII, nr. 4—6) 
apare la T.-Severin sub directia d-lui Mi- 
hail Guşiţă. F. una din bunele reviste care 
realizată cu totul occidental, aduce co- 
laborări tot mai preţioase. Numărul de 
față. tipărit pe hârtie velină, și cu ca- 
ractere din cele rai noni şi moderne, e 
fericit realizat atât ca tehnică cât şi ca 
material de colaborare. 

Remarcămn asticolul d-lui Al. Dima in- 
titulat: „Atitudini Ideologiee”, scris cu 
nerv şi cu multă competinţă. 


D-NUL G  DAMASCIIIN publică un 
inieresaut studiu intitulat, „Natura spiri- 
tualifătii lui Eminescu. E un răspuns 
„Gândiri”, asupra aceluiaşi subiect des- 
pre cari au scris si d-uii Nichifor Crai: 
nic şi Radu Dvaunca, 

D-l G. Damaschin în minuţiosul său 
<tudiu de faţă pune la punct chestiunea, 
arătând-o în adevăvala ei lumină. 

D-sa închec astfel : 

ulminescu e cel mai mare şi mal tt- 
jerezentativ port al nostru, pentru că a 
cântat în versuri neperitoare ce uveam 
noi mai caracteristic. EL îşi trage isvoarele 
iuspiralici din adăucul autohtonici româ- 
uesti, Nu este nici creştiu, nici artodox şi 
nici păgân si nici întruu fel: ci el este 
cul mai mare vuet ftomăn, fiindcă ne-a 
îuțeles si ne-a fixat în forme poetice ne- 
muritoare. i 

Nu ar avea un merit nai mare dacă ar 
i metăfizician sau ortodox, precurser al 
„Gaândiriztilor“, asa cum îl doreşte și îl 
vrea ri-nul Dragnea. 

Fminesen e mare şi actual si va fi veş- 
tic mare si aciual, pentru că a'eternizat 
în versurile sale, nuiversalul din particu- 
|arităţile speritice neanuului «lin mijlocul 
cărnia sa ridicat“, 





IDATINĂ, bine scrisă, şi măiestrit în- 
chezată mai aduce colaborările valoroase 
ale d-lor. dr. len Biberi: Tradiţia, prin- 
cibiu generator al culturii : Radu Dormnea: 
Miiriţă decmățat (schiţă): D. Bodiu: Ol- 
icuia şi Oltenii; A. Cotruş: Răsăritul 
(vevsuii): P. Corneliu : Lunecă viața pe 
vremi... (versuri): Tana Negură : Miraj 
(versuri) etc. 


CRONICA bine susținută şi interesantă 
prin pauu d-lor Al. Dima şi D. Sandu. 


GENERAŢIA MEA e o nouă foaie lite- 
vară, care imită formatul ..Bilefelor de 
Papagal'. 

T scoasă de câţiva scriitori tineri în 
frunte cu d-nul Al. Al. Leontescu 

Ceilalţi colaboratori sunt d-nii : George 
Acsinteanu, care publică un fragment din 
prelucliul romanului său „Piatra Neagră“, 
seris concentrat şi cu nerv: Puul Daniel 
cu schița : Conu Alecu ; Dumitru Cosma : 
Masai. în care ironizează felul de a scrie 
al celor dela revista „Unu“. i 


VERSURIIE sunt semnate de d-nii: 


Dem Basarabeanu, C. Teodorescu şi Du- 


mitru Cosma. 


REVISTA GENERAȚIA MEA deşi mică 
e scrisă şi tipărită cu îngrijire. 
Ii urăm drum bun și viață lungă. 


ADEVERUL LITERAR ŞI ARTISTIC 
cu ocazia împlinirii a 500 de numere a- 
păruie sub conducerea d-lui M. Sevastos, 
a ţinut să-și serbeze jubileul. aducând 
«olaborări din trecutul acestei veviste, 
printre care menţionăm, în «leosehi, nu- 
mele d-iui I. Teodorescu care scrie în nu- 
mărul de fuţi un interesant acicol: In 
cepuluri și feluri, D-sa ţine să dovedeas- 
că cun, sa: apucat de scris şi cum at 
decurs împrejurările care au dat la ivca- 
iă foaia de astăzi 

Prin simplitatea şi sinceritatea cu care 
e scris şi prin pitorescul care |âşneşte 
din e]. articolul d-lui Teodorescu place. 
mai ales dacă avem în vedere şi partea 
informativă. destul de inedită şi bagată. 


ARTICOLUL DE FOND e seris însă 
«de d-nul ÎI. Sevastos —. aşa cum scrie 
D-sa — şi cun înţelege să servească inle- 
resele foii, ca un bun părtute cu srije 
pentru copilul său. 

Ar fi fost, desigur, mai interesant. flaciă 
nu pomeneo, aşa fără nici un rost. numele 
d-lui E. Lovinescu şi dacă nu-l încheia 
atât de lombastic... 


TOT IN ACTUALUI, NUMAR. il-nul 
Barbu Lărăreanu. serie un documentat 
articol : I/n om de spiril : Directorul sa- 
viei prime « Adecerului Lilerar, în care 
analizează. cu bună cunoastere si în usii 
caracterizare, sviritul viat si limpede ul 
lui Tonv Nucalbaşa, primul «director şi 
înfiinţătorul revistei. Articolul d-lui Bar. 
bu Lăzăttunu e scris cu nerv şi fără pa- 
timă, analizând obiectiv zi cu tvală com- 
petinta. umorul și sufletul aceluia care 
a fost Tony Racalbaşa. 

Tuteresant articolul „Const. Mille” seris 
“le Artur Gorovei, precum si acel al d-lui 
II. Blaziun, prin care face „o trecere în 
revistă“ — cu citate de seamă din 
trecut — au perioadei 1892—1930) -— ară- 
tind lămurit tot cc a publicat revista. 
precum si taţi colaboratorii si direciarii 
cari Sau perindat de la înființare și 
până acum, la conducerea ci. 


PARINTELE GALA GALACTION cu 
fineţea şi luminozitatea carucieristică scri- 
sului său. îşi răscoleşte trecutul, povestind 
cald felul! cum a coluborat la Adeverul 
literar în trecut, punând în lumină si 
colaborările de pe vremea aceia și însis- 
tând în deosebi asuprea lui Tonv Bacal- 
başa. E n bă 


D-NU[ 1, C. VISSARION publică schi- 
ta : Cârlunul de dar în care abundă umo- 
n Dosale sănătos şi verva-i inepuiza- 
uta, 

Tot numărul de față mai aduce și alte 
colaborări din trecui printre cari men- 
tionăm pe acelea ale lui: Anton Bacal- 
başa: Artă: Artur Stavri. poeziile 
Toamnă si Pe deal: C. Sercăleanu : Cum 
rămâne 2... D. D). Anghel: In grădină, ctc.. 


D-NUL E. HEROVANU în Coineidențe, 
arată asemănarea dintre poezia lui Mi- 
hail Fmineszu : „La steaua“... cu un poeni 
al poetului francez Auguste Dorchain : 

D-sa spune: 

„Ei bine, în conţinutul săn micul 
poem al lui Dorchain nu e altceva decât 


GeaZolenr-sez 





„La steaua“... a lui Eminescu.  Aceiaşi 
<ubstaniă filozofică, aceleaşi sentimente, 
aproximaiiv aceleaşi efecte artistice. Nu 
fac nici o deducție. Nici Eminescu al nos- 
iru nu Sa putut inspira de la Dorchain, 
nici, postul francez dela Einineseu. De 
altiel, în noua cdiţie a poeziilor acestuia, 
apăcute sul îngrijirea d-lui Ibrăileanu, 
poezia „În steaua“... [ienrează cu men- 
“iunea „tupă Goudfried Keller” (neuţiune 
care cred că a figurai şi în „Convorbiri 
Literare“) : și aceasta lămureşte definitiv 
sursa «de inspirație a poetului român. O 
singură ipoteză ar fi posibilă: că Dor- 
chain. a ciăcti activilate lilerară începe 
cam în acvlas timp cu a lui Eminescu, 
să se fi inspirat fot dela Keller, a cărui 
operă povtică e cu mult anterivară (da- 
tând între anii 1840 si 1850). 

Si mai Jos — “pă ce publică cele 
două texte:  „Etoiles  Gteintes“ și „La 
stea. — D-sa spune: 

„Am inut să rele curioasa şi dnpre- 
stonantă asemănare dintre cele două lu- 
crări. care apropie si alolură în 1nod cu 
totul nejrevăzui, numele a doui poeți așu 
ile deosehiti şi de străini unul de altul“ 

Anoi : 

„Că texeul Iminescu ce mult superior 
textului Derchain (el însuşi sdlestul de 
upreciut, după cum am văzut) îmi pare 
im lucru evident și neeontestabil“.., 

Comunicarea d-lui Herovanu e iutere- 
saută, de aceia o notăm, îu limitele spa- 
țiului, cititorilor noștri, 

Mat coluberează : A. lrunză cu schiţa: 
„La Bradul De nu plouă“. — D. IL. Su- 
chianu : „Fizionomia Adeverului Literar 
în publicistiva românească”. D-sa mai 
scrie zi e importantă „Cronică cinema- 
tografică” si în sfârsit «d. l. Aderca cu 
articolul „Dar citilorul 2", i 

Ve d. Adesca l-am pretuit şi îl credeam 
prieten. slar după aluzia răutăcioasă pe 
câre 0 Tice asupra noastră în acest ar- 
iicul, îi vedem o altă latură. Revista noa- 
stră e o tribună liberă, fără cenaclu și 
bisericuțe, cure primeste colaborarea ori- 
cărui seriiior, cu condiția să aibă talent. 
1 colaborat si d-sa — şi mai poate cola- 
Dora încă. — asa că nn înțelegem cşirea 
(d-sale ifeverențiousă, decât întrun singur 
[el "sau îi pare tău că nu mai colahorea- 
ză la noi. sun vrea să perie pe directorii 
„Adevărului Literar“. Mai multă obieeti- 
wtate si prudenţă nu t-ar strica, fiindcă 
tu se poate sii ce aduce ziua de mâine... 


TA RUBRICA „CARŢI ŞI REVISTE”, 
i)-nul Gvorge Baiculescu scrie cu obiec- 
bvitatea si competința cunoscute, o inte- 
resantă cronică asupra operei lui M. Ko- 
gălniceanu feclit. Serisul Romănese) 


RESTUL NUMARULUI e completat 
pin: Rubrica Sahului. Însemnări, Nou- 
tăți literare, etc. 






ZODIAC. vevisia d-lui [. Peltz (n-rul 
Aprilie— Main) aduce colaborările unui ti- 
neret ultramodernist. Remarcăm schița 
Î-lni "T. Arshezi: „Plicul“, în gen pro- 
prin £ precum şi articolele d-lor I. Peliz: 
Sergiu Milovian. ete.. Dintre versuri nu- 
mai poezia d-lui Cicerone Teodorescu. 


GIIMLE VERSIFICATE e titlul voln- 
maşului de epigrame apărul de curând şi 
datorit d-lui Viztor lonescu-Taur, Fără 
pretenţii de literat, d-nul V. |. Faur, şi-a 
hotul în catrene clipe şi tipuri din răs- 
boiu și «lin viața postbelică, presărându-le 
pe alocuri en.umor. E o lucrare modestă, 
de iacepător care promite. SCRIO. 





i 
3 
ş 
i 





4 
3 
4 
; 
. 
4 


Hate 


O Secraaa cie 
cvwvanie 


Lordul Curzon, pe cind cra vice-rege 
al Indiilor, discula întro zi cu un inall! 
funcțianar, un veteran, care, pentru a 
întări punclul său de vedere voi să in- 
poace „cei freizeci de ani ai săi de ca. 
periență '. 

tun, lordul Curzon răspunse cu la- 
nel lui seme[ : 

— Fu nu sunt aci ca să tă închiu în 
faţa unei experiențe de ireizeci de ani, ci 
pentru ca să-i iîndrep! erorile ! 








+ 


Sucrate, iu urma rugamrnței unui fl 
car, ca să-l învp»țe retorica, îi ceru un 
pre! de două ori mai mare ca celorlalți. 

Palaoragiul întrebând de ce trebue su 
plătească îndoil. Socrale îi rispunse : 

— Fiindcă pe line frebue săle invăț și 
si voibeşti şi să faci! 


+ 


Iri serile calde de vară. Dante avea 
obiceiul să stea linsă Piaţa Sfânta Ma- 
ria del Fiore, întrun loc care — mai pe 
urmă — sa numit Stânca lui Dante. 

Intro zi se apropie de el un necunoscut 
și, ştiindu-l om învățat în toate, îl rugă 
să-i ajule să răspundă la intrebarea po 
care şi lui, i-o pusese cineva, care-i hrana 
cea mai bună? 

— Oul! zise Danle. 

După un an, necunoseulul sosi din nou 
în acelaş loc şi fără nicio introducere il 
inlrebă deodată : 

— Cu ce? la care Daule răspunse : 

— Cu nare 


E] 


Intro zi, Alghieri întrebă pe un lăran : 
cât este ceasul? 

— Este ora când oile se duc să beu, 
răspunse acesia mojiceşte 

— Și tu dece rimiăi aci, replică poetul? 


+ 


Auber se afla odată în socielalca unui 
dileant tânăr și foarte bogul. 

La întrebarea cu ce se ocupă, lânărul 
răspunse cu îngâmfare : 

— Compun 0 operă în două mari acie 
pentru Opera comică! Dar dumneata ce 
faci ? i 

— Eu, răspunse Auber cu o prefăcută 
sfială, tocmai am terminat cinci acte 
mititele pentru Opera Mare! 





lo caz ca» 


UN AL DOILEA SOLOMON 


Sunt orele târzii. Pe o şosea din Com- 
rectreut un fermier american se înapoia 
acasă, ducând din urmă vaca lui cea mai 
prețioasă. 

Era întuneric beznă. Fermierul cunoştea 
însă foarte bine drumul şi mergea pe mar- 
ginea drumului, fumându-şi luiștit pipa, 
în vreme ce vaca înainta pe mijlocul șo- 
«clei, 

Deodată se ivește din noapte un auto- 
mobil, dă peste vaca  fermierului şi se 
propteşte întrun copac. Vaca e omorâtă 
pe loc, iar şoferul rănit, 

lermierul îl ia la înjurături pe sofer 
tiindcă i-a ucis vaca. Şoferul îi răspunde 
la fel fiindcă din pricina vacii lui şi-a 
«firâmat maşina şi şi-a sdrobit oasele 
l'ermierul cerea pacii pentru vaca 
lui pierdută, şi şoferul peniru automobi- 
lul transformat în fier vechi. 

Cearta a ajuns, bine înţeles, în fața ju: 
decătorului care a hotărît că fermierul să 
plătească daune fiindcă a neglijat să 
parte o laternă cu lumină roșie, în 
vreme ce şoferul avea una în spalele ma. 
sinei lui, 


O AFACERE DE SPIONAJ] 


Ministerul de marină a)  Americei se 
strădueşie da câtva iimp să rezolve unul 
din cele mai mari mistere din războiul 
mondial Autorităţile navale caută să sta- 
bilească cui a dispărut pe neaşteptate în 
apele indiene pachehotul Cyclops care a- 
vea pe bord 15 ofiţeri. 221 marinari şi 5? 
pasageri. 

Biroul de spionaj al ministerului e în 
posesiunea jurnalului unui agent  serrei 
Vin timpul războiului care afirmă că Cy- 
clops a fost asvârlit în aer cu ajutorul 
«linamitei ascunse în camera maşinilor de 
patru spioni duşinani. Aceştia reuşise să 
fugă de pe vapor cu ajutorul unei bărci 
„uţin timp înainte de explozie. 

Până acum se ştie prea puține asupra 
modului cum u dispărut vasul Cyciups. 

Se ştie nuinai atât că a plecat cu o 
încărcătură «le magnez brazilian, de la 
Barbados spre a se sluce la Baltimore, în 
ziua de 4 Martie 1918. 

De atunci nu se mai știe nimic des- 
pre el, 


CERSETORIL DIN NEW-YORK 


După o statistică recentă rezultă că nu- 
inărul cerşetorilor din New-York a cres- 
cut simţiior în ultimul timp, totalul su- 
melor realizate de ei din cerşit întrun an 
urcându-se la formidabila sumă de 10 
milioane dolari. 

La New-York sunt 2000 de cerşetori, o- 
ficial recunoscuţi. 

În aceștia nu suât cuprinşi cei cari cer 
pomană îu mod indirect cari aiing numă- 
rul de 1765. Aceştia din urmă obţin un 
brevet de vânzători ambulanți, și acceptă 
pomana pe care le-v fac cei ce refuză să 
cumpere dela ei șşireturi de auele putrede, 
cveiuan€ proaste sau gumă de mestecat. 


UNIVBDRSUL IITERAR. — 461 








caricatura zile! 
PF. RING 





Arbitrul. — Unu, doi, ivei. patru... 
Boxeurul —- Negrul se mai află pe ring? 
Arbitrul. — Da! 

Bexeurul -. Aiunei, numără înainte! 


(Buon-Humor—Madrid) 
VAGABONZI 





— Totul sa schimbat pe aici. de doui 
ani Încoacc.., i 
— Nun prea iot: port încă aceiaşi că- 
maşe... 
(Miinchner îllusir. Presse) 


MENAJ MODERN 


și 
| 





? 


— Astă seară ce faci, Gina ? 

— Oh, am de scris câteva scrisori, voiu 
citi puţin, voi asculta radio, și aşa mai . 
departe. 

— Bine, când ajungi la „aşa mai de- 
parte“, nu uita să-mi coşi nasturii dela 


haină. (London Opinion) 

















402. == UNIVERSUL LITERAR 


ze 


PAGINI UITATE 


DUMINICA TOMIIL.. 


Mam dus să fac o vizită confratelui şi 
amicului meu 'Yomiţa de ziua lui. Liam 
găsit întwo stare foarte proastă, plimbâu- 
du- se de cuto p”nă colo prin odaia lui de 
scris ca o hienă în cuşea ci «dela mena- 
jeric, şi văitâneu-se de durere;  tuată 
aoaplea nu puiuse închide ochii din pri- 
cina unei măsele. 

[lam povățuit să meargă la un dentist. 

—. Nu poi, mon cher. 

Dece nu poţi? ţi-e frică 2... Cu me- 
todele de astăzi, nu simți nimic, nici cât 
o piseălură de purice. 

— Nu de lrică: nu pot că am de lu- 
cru ; trebue să “lau până “n două ceacuri 
cronica mea la gazelă. La trei, vine bă- 
iatul dela tipografie, să mă execute... Si 
cu infama asta de măsca sunt incapabil 
să scriu un rând măcar. De o sută de ori 
«e aseară nam așezat pe scaun, ant pus 
mâna pe condeiu : dar um e chip să mă 
astâmpăr : o clipă nu-mi dă pace... 

Si Jar începe biciul om să se vaile şi 
să se plimbe ca o hienă. La un moment, 
se opreşte văcnind : 

E de nesnfzsit i... mă mpuşe! 

Omule, zice cu, du-te la dentisi ! 
Ii, dar cronica mea cine o seric ? 
E. ce? zic: iu du-te fără frică să-ţi 
scoţi n ana: en rămân aci: până te 
“ntorci. îţi scriu cu 0 cronică... Ai vreun 
«ubiect anume, or pot scrie «lespre ce 
mi-o da prin găud? 

-.. Bu chiur aveam un suhbicet |... 

Despre ce? 

=... Despre Credinţă si Știință... cum a 
«că stiinla distruge  eredința și nu o 
poate înlveui, Stii, ă propos de sărbători... 

Cesu nou de tot... Am înţeles. zic: 
du-te si nai griji aibi cnraj li, cu me 
toudeie moderne... 

Si pe cînd Tomiţa plecă aiusit de du- 
rere, mă și asez linistit la masă și, pe ne- 
văsuflaie, torn uraătoarele : 

Sună clopotele... Dela cea mai strălu- 
vilă catedrală a sgomotoasei și vastei cu- 
pitale până la cea mai umilă bisericulii 
«in cătuiul pierdui în tăcutele văgăuni 
ule munţilor. sună elopatele, 

Fate Durninica Tomii... Cn această Du- 
mivică se încheie săptămâna luminată si 
prima serie a celor mai mari sirbători 
crestine. Ce sublimă, ce providenţială or- 
donare în mersul divinei tragedii a Fin- 
lui! 

Uimilirea, suferinţa, patimile Tatălui 
întrupat în Fiul: pe urmă, supliciul iu- 
famani între doi tâlhari şi moartea: apoi. 
triumful asupra Morţii. învierea... In fine 
=pulberarea ultimei umbre de îndoială a 
nenorocitului, care nu poate crede minn- 
nea până nu pipăe.... 

„ară Toma, unul din cei doisprezece. 
carele se chiamă geamin, nu cra cu dân- 
sti când a venit Laus. 

„Deci zieca lui ceilalți ucenici: Ani 

văzul pe Domnul: iar el a zis lor: De 
rin voi vedea în mâinile lui semnul cuic- 
lor, si de nu voi pune mâna în coastă 
hui, „Du voi crede. 
“Impă ope zile. iar cra înlăunteu u- 
cenicii Îmi. si Toma cu ci. Venit-a Isus, 
fiind usile încuiate, şi a stat în mijloc și 
a zis: Pace vouă! 

„După uecea a zis Pomii: Adu-ţi de 
gciul tău încoace şi vezi mâinile melc; 



























— CRONICĂ — 


si adu mâna la şi o Rune în coasta mea, 
“i nu fii necredicios, ci crede. 

„Răspuns-a Toma şi a 7is: 
meu şi Dumnezeul meu! 

„Zis-a Tsus lui: Dacă mă văzusi, Toma. 
crezuşi : fericiţi cari un uu văzni si uu 
crezut“... 

Da, fesiciţi: si asa fericit vam cu în 
copilărie şi asa cra toată lumea înipre- 
jurul meu! 

Cu adâncă pictate mi-aduc aminte «e 
bisericuţa albă din mahalaua noastă! 
ce limpede suna toaca «de fier subit satin- 
gerea ciceanelor măiestre ale dascălului 
Haralambie ! ce vuct armonic făceau cele 
ilouă clopote, pe care le trăgea de 
frânghii noi copiii, ve când. de jos, dela 
toaca de fier. fără să se întrerupă. el ne 
striga : „Mai încel, mă! că mi le logiţi 
si ne "njura de festila moasi-ni, după ce 
ne luase la fiecare câte doi gvlozani de 
trei parale şi onă rosii ca să ne lase sus 
în clopotniţă... 

Dar veuzrahilul nostru preot. cuviozia 
<a părintele Marinache! ÎL am aci încă. 
«(hnainiea vechilor. Ce înfăţişare frumoasi! 
barba lui străluceşte mândră ca un fuior 
de borangic alb pe patralirul “rosu. Si ce 
&lus. îl auz încă: veniţi de luaţi luna 
nă! Si când năvăleau mahalazioaicele 
credincioase să ia, care mai de care. lu- 
mina. cu cet ton demn de autorilale. le 
striga : be 


Domnu 








„[fo! că nu sunteţi la cocină! 

Si apoi evlavia aceca adâncă si calda. 
dle care ecran pătrnnse sufletele iniuror 
enoriașilor nostri, dela cel mai bătrân 
fi nu «linte n gură. până la cel mai 
tânăr îucă fără dinte !... 

Ce frumos erau împodobite sfesnicele. 
dela cele de aur până la cele de pacton. 
cu zambile în feluri de feţe... și un mi- 
ros |... 

Dar apoi. cozonacii si plăcinta de edrob 
şi căpătânile de miel la tavă pe orez, cu 
intri cu caimac, după opt săptămâni de 
fasole sleitii si de varzi acră! 

Și părintele Marinaehe cu dascălul ila- 
ralambie cărând în curtea bisericii toată 
ziua. în nişte Dasmale mari cuulvilate. re- 
colia de vouă roşii si de pască! 











Sărmanul nostru buu proieelor. dască- 
lul Ilaralambie, : Sa stins și lui festila 
chiar întro săplămână luminată din can- 
za unei excesiv de bogate recolte de ouă 
răsecoapte ! FI trebue să fie acuma. acolo. 
«us, alături cu drepiii, si, desigur. cânel 
micii cheruvimi fac prea multe nebunii... 
festila.... 


Si. pe Wasupra iuinror acestor dnioase 
amintiri, primăverile acelea dulci, pline 
de sneranie în viitor. când, precum zice 
aza “le Îrnmuis poetul, „natura ca o mi- 
veasă răpită, care a dormi  vrăţită în 
lanţurile de ghiaţă ale unui erud vrias 
tăpitur, sc deşteaptă fericită  graţioasii, 
mândră, la mângâierile — dulei, duioase, 
moleeime ale tânărului şi fierbintelui săn 
mire. care u cănta de mult, şi care vine 
«de departe să dezlege vraja de ghiaţă cu 
farmecul unei sărutări de foc. cl, tână. 
rul şi sburdaluicul al Iui Paste-împărat: 
cl. minunatul Păr-Prumos April. en părul 
auriu. care u ia în brațe pe adormita fe- 
cioară. v alintă, o leagănă, o mângâie si, 
en mii şi mii de sărutări, una mai înflă- 


de 1. [L.. CARAGIALE 


cărată cleci alta. o rechiină la o nouă 
si strălucioare viata” 

Și "nirun rând, când am ieșit dela "n- 
viere  Mimineaţa, cu vânt si 0 ploaie! 
ma fosa chip să ne întoarcem cr himâ- 
nările apronse acasă i nea lăeni leoarcă 


pe ioţi: încă dascălul. — asta era înainte 
de recolta prodigioasă — zice: „Maica 


ta Cristache ce vreme... Pestila tb, 
pareă mi se pare Cam auzit si „anafu- 
ra. Da mu pot să jur, că e Tearte de 
multi, de atunri. 

tinde sunteţi voi sfinte vreamri ale ca- 

pilân ici, când eredluean ? când toiul mă 
dea să cre ? 
„Cre fovrnai câ e absurd” asa a zis 
ilusirul fiu al slintei Nlonica. ch însusi 
sfânt. stilp neclintit al Bisericii, Sfântul 
Angustiu... Asta va să zică a crede 2... nu 
ca "Vona geamănul, numi dapă ce pipai 
și pui degceiul. 

Da, eredeam.. şi eram fericit. 

Astăzi 2 0 astăzi, 

Ajr scniL voi. damă noul. cu știința: 
unde e răposatul [avulambie, să vă tra- 
ieze cum ineritați 2 — aţi semt să smul- 
ecți din rhducini acca planiă divină. care 
îsi trăuea seva sin Inadul innuii noastre! 
Si nu vați mulumuit ct atâta? peste rană. 
in adâncul iniurilor. de teză să ru mai 
fi vămae acola un germeue căi de inlin, 
„lin caie să poată reîncolu, at turaal lesia 
caustică, otrăvitoare, distrugătoare au 
scepticismului, pesimismului.  negativia: 
ului. păgâăuisnrului, ateismmului,... 

Oncave vouă o distrugători ai fericirii 
umane ! 








„Durs-tu content, Voltaire... 2” Intreb si 
cu. împreună cu gingaşul. duiosul pact 
de zahar al Namanei, ct care a dal cel 
lintăi stripătul de durere când a simţit 
că se smulge cu atâta cruzime rădăcinele 
credinţei din <ufietele oamenilor. Si cu 
meltă dreptate zice aemnritorul academi- 
cian francez. Eraest legouve, în neperi- 
toarele sale „Soixante ans de souvenirs | 

„Victor Tluzo_ şi l.amartine suni, în 
câmpul poeziei. sfasul epoeci lor ; Alfred 
«de Musset i-a Toat ţinătul I* 

Da" da! îu nojanul de nceredință în 
care ne ufuulăm. când mi-aţi lua credin- 
la mângâieioare, Tără să-mi daţi nimic 
ali în sehiml. decât seepiicismul depri- 
man. îndoiala distrugătoare, ţipă şi su- 
Hctul meu va al lumii întregi, împreună 
cu poetul... împreună eu poetul... ţipă... 

Aci. sunt întrerupt: fată confratele To- 
miţă se uioaree radios dela dentist... cu 
0 măsea în mână 

—Triunt? mite-o, iîntama ! 
stiinţa modernă ! 


trăiască 


Incordat asupra lucrului men. (ip: 

— Nu mă "nirerupe, Fomito! 

Și urmez u serie mat “leparte încheerea: 

ase N-ai nat en stiinta voastră mă- 
seuvu b ce mi-ați dat în schimb ?.. re- 
dati-mi ruăscana î.. îmi trebue 1... 

Pun punciuiite si liniile de sfârşit și, 
“lupă ee Pomiţa, vesel, m asigură că n'a 
smţit nici ca o piscătură de purice, îi ci- 
tesc cronica. Confratele men îmi rulțu- 
meste încântat: decâi, pretinde <ă facen: 
vumai o foarte mică modificare la înche- 
cre: în locul măselei, să punem credința. 

Convin ncuros, şi cronica noastră e 
trimisă la tipar. 


pe va 








UNIEERSUL LITERAR, — 4605 





Cesrţi reciuale în exlrasce | 





UNE FEMME A SA FENETRE 


O aventură de dragoste sub cerul Eliadei. 

Acest rezumat lapidar ar putea să inducă în eroare, dacă numele autorului n'ar 
ji o chezăşie de originalitate. 

Dricu La Rochelle, care a scris Bieche și l'Homme couveri de femmes, nu putea 
să dea greș în această privinţă. 

Romancier, nuvelist, esseist, poet, tâniirul autor a cutreerat toate potecile literare 
Hără să fi întim nicăeri mâna acestei fastidioase tovarăse : banaiitatea. 

Fără isbumiri năstruşnice, fără trepidaţia neînfrânată ad unui Blaise Cendrars, Drieu 
La Rochelle, într'un stil electric și viguros, aduce în literatura modernă o notă nouă și 


binevenită. 


de DRIEU LA ROCHELLE 


În opera Te față însuflefește doi eroi şi le studiază pulsațiile inimei, examinează 
ritmul întregii lor făpturi. Descrie, analizează, povesteste, observă cu artă, cu adevăr, 


cu farmec. 


Piace şi interesează. 


Lu Grecia eternă, în faţa comonlor sale 
vuăcrețe si nestrămntate. un comunist re- 
simte mai aprig dor de acţiune 4 o mat 
inminoacă nădejde în idealul  vremilor 
premergătoare 

Un comunist. Erou al acrualitiței : dar 
si portrelni reuşit al up caz can exeep- 
jional. Michel Boulros nu e nici înăspri- 
iul jiaduind ee nu-i e cut să aibă si 
miei visătarul neofit împins d dorul 
dreptălei. propăsăduind dragoste frăteas- 
că prin sdeuneinări sângeroase, 

Fl a fost, pe cât se pare, un bniat cam 
ca ori care. cu avere, familie, e-lucaţice, 
instrucție : de taute sa lepădat, pentru că 
cra sătul de toate, şi aspira la viaţă li: 
berii şi activă. Michel, se cantă încă pe 
sine, căntând principii noi. 

(mărit, înconyurat, gata să ie prins 
«le paliţui, pentru un atentat myotrira 
unci Manulfacturi “le Labaz din Salonic, 
nare altă scăpare dle câr să sară lia 
stradă îniro cameră întunecoaii de la 
catul de jus, cu fereastra deshisă, în 
faţa căseia se află o femeie în cămașă 
«Hafană de uoapte. 

a ; Margot Santorini, e soția unui cdi- 
plomat italian uşuratec şi cam “iudat, F 
îvumoasă, bogală, deşteaptă, coaetă. Do- 
rită e de toţi bărbaţii: dar numai do- 
reste pe nici unul. Ti o femeie copleșită 
de daruri si cu toată veselia ci ce faţadă, 
sătulă de toate. 

Margot va salva pe Michel. Cu ajutorul 
coțului, cu eomplicitaica forţată a unuia 
tin nultiphi să admiratori. 

Se'nțelege. dragosiea încolțeste în două 
făpturi. atât de deosebite în aarență. 
Intro oare care măsură, în aparență nu- 
mai. 

Tot cecia ce ar 
va reuni. 

Margat va urma pe Michel, liheeându-se 
si ca de tat ce ol conăidera de prisas. 

Rezumatul e înaclins excesii de laconic 
si despuiat, 

Personalitatea eroilor e desăvâriită prin 
imănunţită si înclemânatică anaăză psi- 
holagică. Cudiul, compirsii, tat e eroca- 
tor, tot contribue lu crearea une aimos- 
ere nimerite, în care actiunea se desfă- 
şoară cu naxnuum dle adevăr şi vervă 

Aşa de pildă, în bhall-ul hotelului Acro- 


trebui să-i despartă, îi 


polits din Arena. unde Margot râde şi [lir- 
tează : figuri, reflecţii, mişcări, tot cons 
titute un tablou plin de viață a publicu- 
Ii cosmopolit şi pestriţ din asemenea lo- 
caluri, iar în acelaş timp prezintă pe c- 
reină în lumina favorabilă personalitălei 
sale, In această ordine de idei, e şi serata 
improvizată de la Malefosse, « un dacu: 
ment de interes general şi special. faarte 
important 

Fine, hazlii. observaţiile notate cu pri- 
vire la raporturile,  reacţiunile reciproce 
ule comunistului şi ale celor din tabăra 
adversă, a foștilor Imi semeni. 

Călătoria de Ja Atena la Delfi cu auio 
mobilul. isbuenirea patimei, sunt printre 


ccle mai capiivanie pazini ale romanului. 


ele conţin impresii îndrăznețe, au accente 
cu riisunet prelung. | 

Sfârșitul romanuhu, ar putea sluji drept 
debut al unui altuia si astfel, chiar după 
ce Sa închis cartea, cugetul ceiitorului 
mai urmărește încă pe eroii lui Dricu la 
Rochelle. 


ACROPOLIS 


In redingotă și din jilt, în mijlocul ca- 
drului său aurit: domnul Theodoris, fon 
datorul Marelor Hoteluri Theodaoris, trana 
în hall-ul hotelului Acropolis. Scapul vie- 
tei sale Fusese ucnat caruvanzerail, cel în- 
tâi din Atena. şi  ceiace mai putea să 
subsiste din sufletul său lusese agătat cu 
siguranță de pictor pe acest perete. Su- 
praveghea, cu aceiaşi mulinimire ca pe 
când era în viaţă, mulțumire care făeca 
să i se cidice musiaţa lui groasă și albă,— 
acea seară “le Mai 1924, spre sfârşitul ci. 
Ca de obicei lumea se pliciisea, această 
stare sufletească îi fusese totdeauna nceu- 
uoscută şi mo putea pereepe nici acum, 
si de altmintrelea, lumea îiot atât de 
inconștientă azi cât şi eri, îşi îndura lân- 
cezeala fără răsvriătire. 

1n confort îndeajuns de discret linis- 
tea privirile de cum se păşea în Fall: nu 
cra un palace de carton. Amintea vechea 
tradiţie a Coastei de Aznr, pe vremea re- 
gelui Eduard: serviciu francez adaptat 
cerinţelor englezilor de mean bun. Ceia 


ce nu escludea însă, bine înțeles, piriuri 
morocănoase, ca de pildă portretul d-lui 
Theodoris: iar deasupra capetelor un 
scamlăe ca la sreo vilă din împrejurimile 
unui oraş occulenta!l po la 1S80, Pereţii 
erau totuşi acoperiți cu a pătură grea 
de mahon și jiltureile vaste se aînuluu în 
CUNUALC Util oasu, 

Barmau-ul şi ajutoarele sale împostri- 
tau fondul cu pete fugare şi proaspete. Fi 
aduceau uleolurile şi băuturile înghetaie 
dintro încăpere învecinată unde beau. din 
picioare, câți-va americani si englezi îm- 
preună cu rivalii improvizați pe cari si-i 
descopereau în toate ţările din lume. 

— Voi bea un al treilea, — zise Margot 
Santorini. 

Ferid-Paşa, ministeul Albaniri. care în 
cercul acela ţinea cel mai mase loc, » 
privi cu ceh în cari violența dorinței era 
strunită de poliţeţa curopeană. 

— Așa, prea hine, ia un al treilea şi 
chiar un al patrulea, supti cl cu glas pi- 
țigăiat, — ar fi agreabil să te cam ame- 
(ești. 

—— Nu, să nu mai bei, căci nu te vei a- 
meţi, — interveni Staalbaun, cu o sign: 
ranţă sareastică, 

— Apreciez sfaturile rele,  hotări Mar- 
gol. Charlie, încă un Bronx? Nu mă vui 
ameţi, e drept ; nimic nu mă ameţeste. 

Barman ul observa scena si surâdea fără 
jenă , părea încleajuus de bine înzesirat 
de natură pentru ca comedia pe care o 
incau ît fiecare zi clicujii săi cbicinniți, 
să-l poată îuveseli tot atât cât si hbacși- 
şurile lor. 

— Aşa dar, vei veni cu noi în Creta, ai 
lăpăduit-o ? Intrebă Meluncour, Persanul 
pe Xlargot. 

T1 surâdea. 

Inzestrate cu ceva mai multă sensihili- 
tate, persuanele prezente ar fi putut să 
vadă peisagiul adorubil, să auză cântecul 
de dragoste sugerat de acel surâs delicat. 

Da. vă voi întovărăşi? Rico însă nu 
va veni, Și vaiu fi ast-fel cam ridieolă. 
singură cu cu voi tret.. în sfârsit 2? 
sunt o femae părăsită, 

— Ci na schimba robrile, zise Ferid, 
de ovare ce. din potrivă noi te furiim so- 
țului. 

— Crezi ? 


4b4. — UNIVERSUL JITERAR « 


— Vei fi de trei ori 
Staalbauin. 

— Amărăcinmea: . elasului său dăruia o 
soartă ueaşteptată celor mai neinsemnate 
glumi. Yraza aceasta, discredita de mai 
înainte toată expediţia ; nu putea îi vor- 
ba de draguste, ei toţi erau nişte invalizi, 
chiar şi Margot. 

— Vom avea un vapor huu, acel cu 
care a călătorit anul trecut l.ord Gran- 
MOUNț. 

— Pentru ce nu mai Îuaţi şi alte doam- 
ne, în afară de mine? 

— Penteu că eşti Margot u noastră. Ca 
D-ta nu sunt două la fel, răspunse Ferid, 

Surâsul său făcu ve dată o crăpătură 
crudă în pielea groasă și roşie a feţei 
sale. Staalbaum şi Melanqour aprobară, 
Pe fața ministerului Persiei se ivi iarăşi 
n seninătate încântătoare, ca şi când sar 
fi acoperit cu flori un deșeri. lronia con- 
tvactă dinpotrivă în chip foarte uricios 
obrajii rotofei ai Daaezului. 

Rico Santorini, îşi bătea joc meren de 
cei trei admiratori ai soţiei sale. Fi crau 
în adevăr ridicoli punându-și în comun 
dorințele, ele erau însă impuovărate ce 
lanţuri identice, Mai întâi vârsta, căci u- 
veau taţi trei cincizeci de ani și mai bine. 
Apoi le venea foarte greu să-şi ascunză 
brutalitatea lor «lin naştere, mai naită la 
Albauez şi Peesan. mai pertersă la Da- 
nez : ci nu puteau nici să dorească 0 îs- 
pândă totală care i-ar [i constrâns să-și 
arate arama. | 

În ochii lui Margot, cei trei bărbaţi nu 
erau ridicoli, şi nu pricepea glumile so- 
iului său. Ea le era recunosciitoare de 
sforţarea pe carea făceau asupra lor în- 
săşi, şi pe care ca se străduia să li-o 
facă mai anevoiasă prin cochetăria ei. În 
asta găsea că constă un adevărat omagiu, 
De alttel îu seara accia şi ea se ametea 
en alcool, cu glume, cu răcunetele glasu- 
lui ei de contraltă, care uimea eşinu din- 
run gâilej atât de îngust. 

Tovarăşii ei erau încâniați de atâta c- 
xwberanță. Căci viaţa din Atena nu le-ar 
li putut furniza multe subiecte. de conrer- 
<aţie. Cu tuate astea, Acropolis era cen- 
tul vieţi internaţionale şi chiar întro 
varecare inăsură al vicței grecești. lată 
ce ar fi umplut de bnenrie pe domnul 
Theodovis, din cadrul său cel aurit. Cei 
trei diplomaţi priveau persoanele cari în- 
irau, eşeau, şedeau, ne găsind observaţii 
de spicuit. Cu siguranță naveau de cât 
dispreţ pentru cele văzute sub ochii. lor ; 
le plăcea însă mai bine acest spectacol, 
care rteabia mişuna, şi asupra căruia Du- 
teau plati  varhele lor domoale de câi 
să-si învingă disprețul și să se retragă 
acasă la vreunul din ei, unde ar fi tre- 
buii să se mulţumească cu singura com- 
pania lor. Li căinan pe miniştri mai sus 
puşi cari erau nevoiți să rămână prin re- 
sedinţele îur : Englezul din măreție, Ger- 
manul din dispreţ,  Ttalianul din ifos, 
“rancezul din economie. 


Colţisoarele pe unde se făcca mai mult 
sgomot crau ocupate de familii greceşti ? 
Ce mai de mătuşe, şi de verişorie! Gini- 
ccele Orieuiului întreg revărsaseră peste 
umenire turme de captive guralive. Ve- 
neau din Furopa, din America, din Egipt, 
din toate coloniile eline, pentru a se re- 
găsi între rude, penirn a face hagialâcul 
najional, a relua  relaţiunile de interese. 
Grecia e o ţară mică de păstori emigranți 
si de milicaari exilați. Prin alte uughere, 
politiciani hăştinaşi țineau  conciliabule 
cu indusiriaşi străini veniţi să-şi plaseze 


adulteiă, preciză 





(——N— (Pa a 


maşinile şi procdlusele, ca pe oi 
unde. 

Alături de acest element mai mult sai 
mai puțin autocton forfota mulțimea di 
versă a turiștilor. Doi tineri Englezi sta 
bileau legătura firească dintre Oxford ş 
Atena. platoniciană ; păr cam lung ca a 
celor din Tedon, pantaloni cam înfoiaţi, 
glas bineruitor, aplecure peniru cele nefo. 
lositoare, pentr estetică; o forță veche, 
uzaiă pe alocurea şi pe de altă parte ne- 
roasă încă. Trei patru studenţi americani 
își băteau joc de verii lor; deodată însă 
priveau fără voi» cu 0 curiozitate invidi- 
oasă plictiseala lor de  ncimitat, France- 
zii erau recunoscuți după înfăţişarea lor 
strâmtorată, după severitatea meschină a 
»ostumului, în acest ball unde se vorbea 
mai mult franţuzeşte, ei păreau deplasaţi, 
Totuşi, în jurul lor, înflorea pe vestoane 
greceşti, Legiunea de Ounoare. Nemţii exa- 
minau toate. 

— Cine e domnul spătos căruia îi faci 
cu ochiul? -- întrebă Staalbaum cindoz, 
stăpâtwut de gănduri neprrnise. 

— E chipeş. nu aşa? Î Italianul care 
a câştipat azi după amiază concursul de 
tenis. Ce bine l-a bătut pe Cehoslovace! 
Aşi dori să-i fae cnnostința. Nu sunteli 
nici unul în stare să mi-l prezentaţi ? 

Ce trei cumetri clătinară din cap în 
scmut de neputinţă şi dezaprobare. ltalia- 
nul, care aşiepta nerăbdător un omagiu 
univesal, remarcând atenţia lui  Vlavgot 
deveni pe dată impasibil. 

— Ce poți să te aştepţi dela el? Nu e 
um atlet, ci statuia unui ailei, muzeele sunt 
pline aci «le asemenea modele, mmormăi Da- 
nezul. 

— Să place părul sur? suspin Melan- 
cour. 

In timp ce lustrul briliantinei făcea din 
părul ftalianul, tânăr totuşi, un coif de 
oţel. Persanul atingea cu degetul său us- 
cățiv o chică eu reflecte lunare unde nc- 
gru-albăstriu, trecea pe nesimţite Ja argint. 
l'răsăturiie lu; foarte şterse, crau ca ag 
chiile unui buzalt uzat de nisipuri: Italianul, 


pe aci 





„din potrivă. expunea linii mâudre Mar- 


got, măritaiă în Îtalia, era însă de mult 
obişnuită cu efigii frumoase, ca se prefă- 
cea că aulmiră, Privirile ci se roteau cu 
o usurinţă şi veselie pe cari nu le puteau 
stâmpăra nimie 

Ce efeci putea în adevăr să aibă asnpra 
acestei femei toate figurile acelea de băr- 
baţi dinu şurul ei. încovăierile lor grăsune, 
părul lor. tabacul dintre dinţi. și dorinţa 
lor fricoasă, gata să” muşte ? (ceeace la a- 
ceşti oameni. ar fi putut însă să isbue- 
nească în mor tragic. era prea îndepărtat. 
îngropat sub  vestoane, încătusat prin 
craveţi, ochii lor cran aburiţi de pretexte 
migăloase. 

— Pari în totdeauma mulţumită să cu- 
noşti o figură nouă? urmă  Stullabaum. 
Nu eşti niciodată sătulă, poate nici nn-ţi-e 
fonme. 

FI n supraveghea neîncetat, cu ochiul 
său mare, și cerceta un adevăr  uricios 
Margot ii aruncă o privire ascuţită, dar 
privirea se stâmpără iute, străluci înrle- 
lung ra o lamă care duță ce a amenințai 
sc vără înlro teacă moale și sclipitoare. 

— Să amuză ori si ce. 

Fa intra astfel în jocul fiecăruia. Din 
perversitate sau din milostenie ? 

Franţuzcasca sau cnglezeasca pe cari le 
vorbea toată lumea, trecând diu gură în 
gură, îşi pierdeau virtutea lor, toate ac- 
centele slârzean prin a se amesteca într'a 
sonoritate ne'lesluşită. Gramaticele  crau 
ferfenițate de mii de greșeli mărunte, vo- 


li 
i 
' 


cabubrele reduse la cele mai rudimentare 

necesităţi. Iu mod fățarnic se nimicea asi- 

'el orce mijloc de a comunica între aceste: 

fiinţe! omeneşti, Dar un limbagiu uu le era, 
indisgensabil acestor cosmopoliţi umflaţi. 4 
şi deserţi ; gesturi ca la cinema, onoma-i 
topre ca la teiefon le erau suficienie, Tre-! 
buia totuși sii vurbească mult pentru cat: 
să pohtă umplea spaţiul care se întindea| 

nedestuzii întce :lorinţele lor amorţite. 

— Mâine vui cere infurmaţiuui asupra 
acestui ltulian Avghici Cord, en sign- 
vanță, ca îl și cunoaşie, esclamnă. răzâni 
Margat. 

Staslbaum cugetă că Avghi cra mai hă- 
mesită chiur decât Margot, dar desfrâni 
inetode al uneia îl irita iot atât cât şi flir- 
tul atid al celeilalie. Ar fi dorit să le 
poatăravea pe amândouă. pentru ca apoi | 
să le lepeule cu sângeros dispreţ. Asemenea 
sentimente nu cadrau cu burta lui as- 
culiiă și cu dinţir săi strieaţi. Isi amuintea 
„le cel mai multe ori: aceste interivrităţi. 
dar ibutea uneori să le uite pe jumătate 
i atei fucea femeilor declaraţii slugar- 
niec 4 pline de ură. 

„- hicep acunt pentru ce au mai ice A 
iovărăit la zolf, relua Perid cu ciudă, — 
ai fosţ să admiri pe Lialian a tenis. 

Sc prima cu blândețe. cu o politeță 
excesit plină de huriăvomnţă tainică. 
limbalui greoaie şi molatecă îl fărea să 
cam gaseicze, vorbele erau rostite cn e 
delicatţă comică eşind din mijlocul feţei 
rotund aspre, intinsă ca un balon. De- 
ultmintelea prindeav puicre către sfârsi- 
tul fraklor: organul lui se stingea în vi 
braţiun brutale şi. amenințătoare. [i plă- 
cea să “roudă că sar Î? asemănână cu un 
paşă dh veclimne, «lin cei ce își împărțeau 
timpul'utee harem şi lagăr, și aveau pal- 
Mă dubasă iar pitmn greoi. 





„fi 


— Titimp cc en făceam singur singarel 
cele notă gaure, D-ta aplauidai un „ziza- 
le“ cu păr sur. 

Marga, râtlea din toată inima. Trupul 
de pasi gros asudase la soare mai rău 
decât iiima îl dnruse. 

— Simi ca nai îndluiosat, sunt gata să 
merg sijzură cu D-ta pe Acropolă, pentru 
ca, să je inpăcăm. 

Lui Tfied îi trecu limba pe buza tăiaa- 
să, ea 1u Ticat de bon sub cuțitul măcela- 
rului. Chi: vioi se rostogoliră în masca 
nesimiibare a feţei privind pe Melanconr 
și Staahaum, Imându-i drept martori ai 
preferiniei ce i se acordă precum si a co- 
rupției jemeilor, 

-- Nur vei putea oferi prieteuci noastre 
un răsărit de lună tot atât de frumos ca 
acele pecari le-a văzut în Arabia, pe când 
făcea oreumblări cu şeicul, observa Siaal- 
baum zare se simţi uşurai după acest bo- 
bârnac mai amar ca cele precedenie. 

Yorble erau cam usturătoare pentru cci- 
laiţi dă: Melancour avu o mârâitură ră- 
susilă lupă care îşi recăpătă aerul fata- 
list şi mav. Ferid, clipi din ochii săi mici 
pentru a le potoli sclipirea crudă. Margot 
însă, ia râse, şi fără sforțare. 

— Să ştii că nu-ţi voi mai povesti nimic 
ile aci inainte, Staalhaum. 

ka viă o clipă la expediţia de vânătoa- 
ve. din lrabiu Ce se petrecuse ? Nu putea 
să mai ştie nimeni. Nu se pot cântări fap- 
tele, ia: memoria le strâmtează pe unele 
si le lă'geşte pe celelalte. Fra o amintire. 
“a cra plină «de amintiri. Avea douăzeci 
si opt ce ani 

(Continuare în n-rul viitor) 


DIMITRY 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOTANII Nr. 11