Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0015

LIIPAL 


ANUL L e Nr. 15 
SAMBATA 5 Aprilie 1941 





UNIVIL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


ABONAMENTE; 


REDACŢIA ŞI :ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL 


autorităţi şi instituţii 1000 le! 





d se BUCUREŞTI 1 „8: 1 23-25 > 
inscrisă sub No. 163 Trib. Lifov E SERSIR 490 ŞTI 1 te. Bresolanu PREȚUL S5LEI 
Ă particulare 250, TELEFON 3.3 
Se „30.10 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 
IL Ace RI Sa e > ESI N SE ce aia e o E eee e i ate ZA 2 NO Se a 








ION PILLAI, 


a Peste ape venețiene 


i 


poet tânar 


de prof. BASIL MUNTEANU 


Aflu cu surprindere că Ion Pillat împlinește 50 de ani. Aș 
fi putut totuşi oricând răspunde că e născut în 1891. Dar a- 
ceastă numărătoare e arilmstică, istorie, cronologie. Nu este 
evidenţă. 

Eviden!a vrea ca lon Pillat să nu aibă vârstă. Nici el, nici 
poesia lui. Amical și nitel distant, omul evoluiază prinira 
oamenii epocii sale cu vădită înțelepciune, fără paiimi și 
fără nădejdi indiscrete, fără exaliări juvenile, dar și fără 
bătrâneșii renunțări. Ce vârstă să poți da acestui statornic 





e 
"Aj 
si: 





Pe înserat, marea Adriatică 
este o oglindă imensă, cu lu- 
ciri metalice, umbrită rareori 
de pânzele viu colorate, ale 
corăbiilor ce încremense lân- 
gă Veneţia şi Murano. Călăto- 
rul străin nu vrea să se depăr- 
teze de lagunele surori, din a- 
propierea oraşului. Numai pes- 
carii şi grădinarii localnici 
plutesc, ziua, către țărmul pe- 
ninsulei, către sate şi livezi. 

Este o seară venețiană, cu 
lumină şi aer pur,  coborite 


de C. N. NEGOIŢĂ 


„Se retrăgea pentru medita- 
ție şi rugăciune în pădurile 
din apropiere, ascultând susu- 
rul frunzelor, cântecul păsări. 
lor, murmurul izvoarelor şi al 
râurilor. 

Pe urmă venea iarăşi la Assi- 
si cel mult iubit, aproape de 
bisericuța numită Porziuncola, 
dela Santa Maria degli Angeii. 

Către sfârşitul vieţii, pe 
când se ruga pe muntele Ver- 
mia, în anul 1224, i-au apărut 
pe trup cele cinci răni sfinte 


a = din seninul adânc al cerului. al ăstignirii : 
timporan al tuturor generațiilor, pe care fluctuația mo- - ale  răstignirii faimoasele 
ac aia A SI 9 i P 3 Vaporaşul nostru s'a strecurat stigmate, — ra moartea l-a 


delor și a opiniilor nu-l poate atinge ? 

Poetul e tot așa de amical și de distant. Nici el n'are vârstă. 
Fiindcă poesia lui e construită din elemenie care nu pot im- 
bătrâni. Poezia lui Ion Pillat e un factor comun, care însumea- 
ză, cu un eminent instinct al perenităţii, toate posibilitățile 
temperate ale inspirației, aie tehnicei poetice și ale limbei 
româneşti. De aceea ade:enţa lui la școli și tendinţe n'a fozt, 
nu poate îi totală. Pillat simbolist, Pillat tradiționalist, Pillat 
neo-clasic : nimic din toate acesiea, sau toate acestea, și 
multe ultele, la un loc. lon Pillat nu figurează o apariţie me- 
teorică, ci o stea fixă. 

Oricum ai privi-o, poesia lui Pillat e sinteză. Sinteză în 


sfios printre case şi bastimen- 
te, iar acum pluteşte liber, 
desfăcând în două şiruri de 
valuri, liniştea înserării pe A- 
driatica. 

Marea pare aici o revărsare 
continuă de ape paste câmpie. 
Nu întâlnim pe nimeni în a- 
ceastă scurtă călătorie. Nicio 
gondolă nu iese acum în larg, 
nicio pasăre nu sfâşie -liniştea 
aceasta. Un şir de chiparoşi se 


prins pe pământul gol, în să- 
răcie desăvârșită. „Și apoi au 
cântat  ciocârliile”, — spune 
legenda, și s'au înălțat în sla- 
va cerului, şi l-au binecuvân- 
tat. 

Compozitorul Liszt a lăsat o 
sonată pentru pian, întitulată 
Legenda Sfântului Francisc, 
unde reproduce predica pe ca- 
re Sfântul a  ţinut-o, odată, 
fiinţelor înnaripate. Incepe cu 


sânul fiecărei facultăți sufleiezti, sinteză a iuiuror facultăţilor vidică însă deodată. Răsare un cor de păsărele, pe care 
laolaltă -— întru cât privește „subiectul“; iar întru cât privește din adânc, pare-se, şi îmbră- vântul le acompaniază. Clavi- 
țișează  ostrovul unui schit atura reproduce sunete mă- 


„obieistul”, sinteză de note concrete, de peisagii, de decoruri, 
de realităţi etnice, de momente istorice, de slări linguistice 
şi lexicale. 

lată, de pildă, aspectul senzorial al operei sale. Te întâm- 
pină acolo, la fiecare pas, un imens cortegiu de note sen- 
sibile, poate mai ales vizuale, dar şi parfumate, tactile, acus- 
tice. Simri că poetul percepe cu voluptaie simfonia parfumată 
a primăverii şi a toamnei, verdele unui mugu:, rotuniimea 
galbenă a unei gutui. Şi toiuși poezia lui Piliat e departe de 
a iigura o simplă bacanală a simțurilor. La Pillat, excesele 
sensoriale se topzsc sau se nzuliuiiizează. Depa:ie de a ex 
ploda anarhic și de-a se impune individual contemplației, 
senisaţiile poetice, la Pilla:, s> organizează !'0:dezuna în.7'0o 
construcție — un peisagiu, un interior, o idilă, Pillat ia con- 
tact cu natura concreiă, dar nu 32 topește: panteislic în ea. 
Acest sensorial e în același timp ua a:h'iect lucid, 

In aceaslă construcţie se insinuiază aproape totdeauna, 
cu mare discreție, o nată sentimentală, niciodată excesivă. E. 





franciscan: San Francesco del 
deserto... Sfântul Francisc al 
pustiului... Cum s'a rătăcit a- 
cest locaş franciscan în singu- 
rătatea apelor, departe de 
Umbria şi. Assisi? 

Am coborit : în  înviorareu 
serii, sub zidurile cenuşii ale 
mânăstirii. Un „frate” ne con- 
duce prin grădina bogată, 
printre viţă şi flori, către bi- 
serică. Făclia lui aşterne um- 
bre lungi peste treptele de 
piatră, până în inima bisericii, 
în colţurile unde lumina zilei 
nu ajunge niciodată. Aici, în- 
iun perete, sub sticlă şi lu- 
mânat de candele. nevăzute, se 


runte, apoi altele ascuţite. Se 
aude un tril, un ciripit, un şu- 
erat, un gungurit, şi pe urmă 
glasurile se întrunesc  într'un 
cor mare ce se înalță şi stăpâ- 
nește întreaga  sonată; apoi 
slăbesc şi 'se topesc fînsfârșit. 
Acum se aude numai un glas. 
E glasul Sfântului Francisc, 
care predică surorilor păsări.... 
„voi sunteţi foarte legate dz 
Dumnezeu, plăzmuitorul  vos- 
tru, şi mereu, şi'n orice loc se 
cuvine să-L preamăriți, pen- 
trucă El v'a dat slobozenie de 
a zbura în orice loc; şi va mai 
dat veştmânt îndoit şi întreit; 
apoi pentrucă wa păstrat să- 
mânţă în corabia lui Nue, pen- 


i Sa : “ari A. i IE o ai cae 4 ațlă urmele unei minuni a zi 
vorba, cele mai deseori, de nostalgii general-omemaști, nostal î să Va lui. Este un trunchiu ITUCa meamul vostru să nu se 
gia timpului, a spațiului, a iubirii, a cerului, a morții, adică E j fă Gai Îi a i 3 4 trunchiul Tisipească şi mai sunteţi lega- 
de stări sentimentale domolite, aproape fără indice personal, + „0 n Vant: ) PMI emma AAȚUn „de ONDOG „SINAN din. î€ de El prin văzduhul ce vi 
sustrase furtunilor interioare, € DR ală înv. uscat pe care Francisc din 1. găruit vouă, Şi apoi, voi 

Assisi l-a înverzit odinioară. 


Ideile lui Pillat sunt evidențe sigure şi solide, tot aşa de 
impersonale ca și sentimentele sale. Mai mult tematice decât 
problematice, ele exclud îndoiala, se opun misterului, refuză 
jocul dialecticei poetice. 

Astfel, prin complexul ei de date medii și sintetice, poesia 
lui Pillat rămâne exterioară fiecărei epoci în parle, și supe- 
rioară fiecăreia. 

De aici marile virtuți caracteristice şi binefăcătoare ale 
acestei poesii durabile. In primul râmd, calitatea ei de expo: 





PAÂANTELI STANCIU 





ie. 


e 
+ 4 


Iifoveancă 


Veac protestatar 





Credința sporeşte în 'apropie- 
rea acestei minuni de acum 
şaple veacuri, iar mânăstirea 
capătă la rândul ei un suport 
ideal, neclintit. 

In chilia pe care ne-o des- 
chide pentru noapte ospitali- 
tatea franciscană am găsit, în- 
tre cărțile de rugăciune, o e- 


nu semănaţi, nu  seceraţi, iar 
Domnul vă hrăneşte şi vă dă 
râurile şi izvoarele, ca să vă 
potoliți setea, vă dă munţii şi 
văile spre 'adăpost şi copacii 
înalți, unde să vă odihniţi, și 
să vă faceţi cuibul vostru. Și 
deşi nu ştiţi nici a țese, nici a 
coase, Dumnezeu vă îmbracă 
pe voi şi pe puișorii voştri... 


in e ee al pati tc zeci Pi mice = ez diție veche a „F it ee Cinstiţi, deci, şi  lăudaţi pe 
ați suiletești, etnice, morale, peisagistice. Aceleași realități, Sjântului  Fracisc”: ioretti Domnul!!!... 
văzule de un temperament mai puțin lucid şi stăpânit, sau de de. 200% PIN ETI di San  Fracesco d Assisi... Sfântul Francisc vorbeşte 


un artist cu prejudecăţi de școală, privind lucrurile prin un- 
ghiul cutărui dogmalism estetic și în perspectiva propriului 
său subiectivism deformuni, aceleaşi realităţi ar fi devenit 
sau ar deveni, pentru o nouă generație, arhaice sau carica- 
turale. S'ar putea cita, în acest sens, exemple şi nume. Mo- 
destia și moderaţia lui Pillat află asifel o recompensă neaș- 
teptată. Tocmai prin lipsa lui de tensiune aparentă, tocmai 
prin rezerva lui faţă de fascinările abizale şi de frământările 
problematice aşa de ancorate în moment, Pillat domină anii 
și epocile. 

Le domină și prin calitatea limbsi sale, Prin ce miracol, 
acest contimpozan al lui Alscsandri, pe care cu drept cuvânt 
îl prețueşte atât de mult, a puiut deveni un contimporan al 
lui Arghezi ? Pe acest teren al limbei, Pillat înfăptueşte odată 
mai mult o sinteză românească. Limba lui e cea de ieri, de 
azi şi de mâine. 


Dacă ar avea cineva putinţa de a des- 
pica sezant, ca pe o rodie, epota noastră, 
sâmburii căutaţi ai sensurilor i sar înfă- 
țişa ciumaţi ca de măiură neagră, şi a- 
mari. 

Pantru a întreprinde însă o asemenea, 
ispravă, se care să nu fii tu însuţi doar 
un sâmbure amar, cuprins înlăuntrul sfe- 
rei globale a evenimentelor actualităţii, şi 
înnăclăit în ele. Cine însă, dintre cei câţi 
năzues: să spintece analitic o eră, sa pca- 
te mânări cu independenţa sa faţă de mo- 
mentul istoris căruia îi aparţine ? Ar îi 
toţ una cu a ttăgădui obedienţa sa invo- 


A dcua valență „anti-” plasată, dialec-. 


ica înaintează. Furoarea „antiraţionalis- 
tă” manifestată în politică prin boicotul 
Ligii Naţiunilor, acesţ pretins creier al 
giobului. împinge lumea civilizată într'un 
dozmatism iraționalist, şi alogic. Volun- 
tarismul tctalitarist folosește un „anti-”.., 
anti-ind:v:dualismul. Organismul etnic 
sintronat în sociologie se întemeiază pe 
antisemitism, iar mecanisismul universa- 
I:st pe „antifascism”. Nenumăratels serii 
de „anti-”. nu sun; nisi măcar categoria- 
le, Necesitatea logică a negaţiilor aces- 
tora. nu e intotdeauna dovedită. 

Veacul nzagă din inconsezvenţă, din 


Este descrierea cea mai cunos- 
cută a vieţii şi minunilor „să- 
răcuţului lui Dumnezeu“ cum 
îi plăcea sfântului să se nu- 
mească, 

A văzut lumina zilei Fran- 
cise din Assisi într'o vreme de 
lupte neîntrecute ale cetăților 
italiene, la sfârşitul secolului 
al doisprezecelea. Fiul  postă- 
varului, Bernardone a trăit pâ- 
nă la douăzeci de ani viaţa ti- 
nerilor bogaţi din vremea sa. 
In îmbrăcăminte scumpă, plă- 
tindu-şi ospeţe bogate, cava- 
ier priceput fiind, a cunoscut 
toate plăcerile deşarte ale lu- 


întâi încet şi dulce, apoi gla- 
sul îi devine amplu şi solemn; 
urcă singur şi suveran, se în- 
cetinește, puțin câte puțin... 
Strigătul, în cor, al păsărele- 
lor, se îmbină cu vorbele Sfân- 
tului; preludiul final împlete- 
şte un  mănunchiu de note 
limpezi şi săltăreţe. Glasul se 
dilată, trecând în note joase, 
fatidice și austere... Un tril în- 
cet, un şuerat: stolul se înde- 
părtează, iar sonata se termi: 
nă aici. 

__De pe paginile învechite ale 
„Floricelelor“, în chiliuţa noa- 
stră din ostrovul venețian, s'a 


Fără înfrigurări aparente, fără declaratii sorti A luntară la legea gravitaţiei... E e e av E MI, : E i : 3 : 
red neteda să si ta i sie pati ai piind:ă epeoa noastră e nezzră e Plictis, din isterie, Asta e: trăim un veac mii acesteia. A luat parte la desprins acum mt Al dig 
: j | m iz A Î > iu a : E pia ai i SAE A i: F) , - 
din căile sale, Pillat cântă EI pe fl aie pa 3 a goli, capitonată cu baloanele efs- isteric ! Tcrs'unea exacerbată a vremei bătălia dela Perugia, unde a nia jap ici di 
i ; i cântă. El cântă chiar astăzi, când mai ie a OEI e a Aer a dt el „ia asupra ei însăși, preocuparea continuă de fost luat prizonier, iar după mintirea aceste: muzici din 
toate iirele au amuţit. mere ale părerilor despre sine, intoxicată AA E încheierea păcii, căpătându-şi Liszt. 


Intre epoci, aparențe, experiențe şi turburări, înalte sau 
meschine, dar trecătoare, sprijinită pa realităţi sufletești mai 
i soiide decât subtile, poesia lui Ion Pillat e o punte 
e aur. 


d= imaginea ogl:ndirilor sale în luciuri in- 
finit paralele... brutală în dcematismul 
ei), Sârmana noastră eră | 

Veacul nostru a cunoszuţ contradicţia, 


a se contrazice, zapricioasa, selipire iei și 
colo, când și când a câte unui grăunte 
de luziditate repzde înăbuşit ds Absurdul 
vremurilor noui, toate ne arată veacul 
nostru ca pe un imens șarpe auto_dige- 


libertatea, s'a ostenit iarăşi în 
aceeaşi viaţă plină de bucurii 
trecătoare. Cum s'a petrecut 
minunea cea mare a iniţierii 


Umbria verde, locul de naş- 
tere al _ Sfântului, ne chema 
înapoi, cu ani în urmă, când 
făceam o altă călătorie pe ur- 


tii SE SI Eu. ata S acestui cavaler, nu ne poves- mele franciscane. lată, văd a- 
i aa o OGC NI RI ceia sl SĂ ame ea e ca ali rându-se, tesc Floricelele Şi nicio altă evea colinele cu unduiri line, 
apt care, ca tuturor inf.rm-lcr congeni- Rar printre indivizii  speţei umane, cronică a timpului. Atât se acoperite de măslini şi vii, o- 





AUREL IACOBESCU 


Roma-Gianicolo 


tai, i-a dat o câinoasă înverșunare împo- 
triva lui insuşi şi a soartei. In felu! acesta, 
protestând dela înzeput impotriva felului 
cum a fost conceput, gestat şi realizat, 
veacul nostru sa afirmat drzpt un ne- 


oxemp.u de neputinţă mai perfect decât 
li-l oferă copios veacul în care trăeze, 
Neputând să poată, veacul caută justi. 
ficarea ideolcgică a, neputinții sale. Asta 
înseamnă pentru el drept. Neputând să 


ştie că în expediţia împotriva 
lui Gualtiero da Brienna din 
Puglia, a renunțat la luptă şi 
s'a întors în orașul său, Assisi, 
de unde a ieșit apoi convertit 


rășelele înşirate pe coastele 
verzi, chiparoşii şi pinii nelip- 
siți peisajului italic. 

Șoseaua de asfalt rămâne 
mereu îos. De aici se văd ca- 


imblânzit „anti-...” vroiască, veacul impune. Impetaţi iluminând ca un nou soare sele medievale, cenuşii, clo- 
: A . issa, cul i: . Impetativul lui, paria ci otnițele şi zidurile  înegrite 
a Dă ez Dogg a Ala e ră sancționat drasti> şi imed.at, se numește pi si pct. sa le fe ei en Dar es Al 


lui pe care-l trăim. Nu veac revo:uţ:onar, 
ci veac protestatar. Revoiuţia presupune 
o substituire de sistemz, o dorință, msiiv- 
ristă, care să îndreptățească s*himbarea, o 
forţă a idzalului întrevăzut. Veacul nostru 
n'are idealuri, n'are ce substitui realităţi- 
lor a, căror schimbare o cere, n'are pers- 
pazt:va niciunei ierarhii de valori. El e 
protestatar „de felul lui” şi nimic mai 
mulț, așa cum unii oameni cu spiriţ cri- 


„rațiune înaltă”. Neputând să raţioneze, 
veacul proziamă vanitatea rațiunii : asta 
se cheamă la el „conformitatea cu ins- 
tinctul profund” al neamurilor. 

Nii c inscripţie, nisi un strigăt, nici 
Q acțiune care să nu însemne, în veacul 
acesta, pretest! Protestăm, protestăm, 
protestăm. Mintiuna vitală a veacului îalş 
şi ipoctit al luminilor (sez. XIX), se tran- 
sformă în sezolui XX în „protestul vital”, 


Intr'o societate prinsă în vi- 
jelia războaelor, dar însetată 
de credinţă şi idealism, el ri- 
dică steagul sărăciei, care sin- 
gură se apropie de viața umi- 
lă a lui lisus şi a Apostolilor. 
Și s'a asemănat în totul lui 
lisus, a predicat a iubit pe cei 
oropsiţi, pe leproşi şi pe tal- 
hari... S'a apropiat de paseri, 


şerpueşte singuratec. O salcie 
în marginea unei vii primeşte 
necurmat pulberea albă venită 
de peste câmpuri. Assisi este 
aproape. Când am urcat dea- 
lul, către târgușor, soarele in= 
cendia cupola dela Santa Ma. 
ria degli  Angeli, acolo unde 
este şi astăzi Porziuncola, ca- 
pela de rugăciune a Sfântului 
Francisc. 


tio sunţ „de felul lor” cârcotași. Climat dorit și atmosferă neapăraţ tre- UD siel, du poala VA In biserica Sfântului Dami- 

In numele valorilor carităţii, iubirii şi bu:nsioasă vieţii, protestul, negația, ne- dir Ci i micii E ini an, pe o terasă unde şi astăzi 
milei, veacul cu cenușa tuturor penitenţe- motivată, gratuită şi inutilă este ncta cuvintele lui de pară șu l-q SE păstrează grădiniţa Sfintei 
lor pa creștet, cată să dezarmeze, lăcri. caracteristică a biografiei acestui veac. urmat, credincios, în "cetate; una, FEAR, peBiituie 100 Rae 


mând sinzer pe mcermintela anonime și 
ruinele vorbitoare ale războiului. Curând 
demonul contradicţiei îi cere să nege ori 
ce vaioare afectivă. Cariţatea e pusă la 
index de cătra valorile rațiunii, în numele 
căreia „anticonfesional:smul” perorează, 


N a a a a ON CO Că a i N 


Filosofia lu: proprie e freudismul, apolo- 
gie a protestului subconștient și refulării. 
Szornită de un dozter pentru infirmi 
psihici, psihanaliza devine indreptarul 





(Urmare în pag. 5-a) 





păsărelele s'au oprit din ciri- 
pit şi l-au împresurat, supuse, 
ascultându-i cuvintele de mie- 
re. i tot 'asemenza lui lisus, 
nu a lăsat nimic scris. Credin- 
cioșii i-au adunat apoi predi- 
cile, precum şi  înălţătorul 
„Cântec al Făpturilor“., 


cisc al înălțat brațele către 
soare, într'o dimineaţă, și a 
rostit inspirat „Imnul Făptu- 
rilor“. Este una din rugăciu- 
nile rari, înflorită pe buzele 
unui extraordinar credincios 


(Urmare în pag. 4-a) 








Sensul cronicei noastre de 
astăzi prilejuite de pomeni- 
rea celor 60 de ani de la naş- 
terea lui Octavian Goga este: 
ce influență are literatura 
pentru viața Ardealului. Ne 
referim, firește, Ja scriitorii 
de obârșie ardeleană, cres- 
cuți şi formaţi între 1890— 
1910, cunoscători prin urma- 
re ai soartei; românilor sub 
maghiari. Octavian Goga a- 
re, în acest înțeles, o mare 
valoare, dar lucrul asupra 
căruia vrem să atragem a- 
tenţia este că însuşi poetul a 
formulat foarte interesante 
idei despre rolul „literaturii 
în Ardeal“ în „Precursori“, 
una din cărţile sale cu cir- 
culație mai restrânsă decât 
sar cuveni. Sunt în „Pre- 
cursori“ (Cultura Naţională, 
1930, 309 pagini), texte de 
conferinț>, fragmente şi ar- 
ticole compuse în jurul fi- 
gurilor avărute în epoca in 
dicată: Coșbuc, Iancu, Șagu- 
na, Vlaicu, Părintele Lucaci 
losif Vulcan, Gheorghe Pop 
de Băseşti, Iosif, Chendi... 
Deşi ocazional şi fără un 
plan pretenţios de „teoretic“ 
cuprinsul cărții ne instruește 
nebănuit asupra multor pro- 
bleme rămase încă o preo- 
cupare a viitorului. 

Problema „latinităţii“, de 
pildă, socotită închisă, de 
către un anumit spirit obiec- 
tiv, odată cu înțelegerea is- 
torică a Școlii Ardelene, ca- 
pătă o cu totul altă lumină, 
văzută în gândirea lui Goga: 
„Ne retranșam cu mintea 
duvă arcurile de triumf ale 
cetăţii eterne, fiindcă acolo 
nu ajunceau ordinele minis- 
trului  Hieronimy, visam la 
splendorile Romei, ca să gă- 
sim măcar acolo o platfor- 
mă de amor propriu. Dinco- 
lo de munţi începuse o viață 
de stat care angaja interesul 
tuturora, noi eram paralizaţi 
în acțiune și din contempla- 
rea trecutului scoteam argu- 
mente pentru ziua de mâine. 
De aceia latinismul nostru 
sa perpetuat și a rezistat 
vremii, de aceia el n'a fost 
nici numai e o formulă tre- 
cătoare, ci um fel de evan- 
ghslie pentru toată lumea, aş 
putea spune un azil moral al 
celor năpăstuiți“ (pag. 33). 

Continuând tradiţia celor 
ce au studiat la şcolile din 
Roma. un ardelean modern 
ca Părintele Lucaci, îşi p-ă- 
mădcşte temperamentul de 
Iuptător, cu o pasiune expri- 
mată astfel de poet: „,...din 
lumea asta de spectri lumi- 
noşi şi sugestiuni mărețe s'a 
înfiripat  catehismul fanatic 
al acestui preot care avea ca 


supremă dogmă: latinitatea 
(p. 218). 
Fără libertatea culturii 


dintr'un stat liber, cărtura- 
rul stăruia întrun principiu 
care îi sporea totuși această 
libertate, transformându-l 
îr. erou, şi în „factor detar- 
minant al idaii care trebuia 
să aprindă flacăra răsboiu- 
lui de desrobire, dar salvând 
în același timp, pe seama u- 
manității şi demnitatea ro- 
mânismului din Ardeal“, (p. 
230). Demnitatea ce trebuia 
<alvată era a unui neam la- 
tin, robit de o rasă năvăli- 
toare în inima Europei civi- 
lizate. Neamul latin cutropit 
sa păstrat timp de secole ca 
(+ aşezare ţărănească, împie- 
dicat să-și desvolte ierarhii- 
le sociale normale într'o na- 
țiune. Rar  înțâlnim o mai 
caldă pătrundere a structu- 
rii țărănești, din Ardealul 
„românesc, ca în scrisul lui 
' Octavian Goga: „Ardealul 
nostru, în acest sbucium is- 
toric al neamului nostru, a 
rrăit printr'un popor de ță- 
rimi. Vrăşmășia stăpânirilor 
streine, “ care-și pusese ca 
jintă desfiinţarea noastră, 
ue-a supus unei despoeri me- 





CRONICA 
Literatura pentru Ardeal 


todice, vremuri îndelungate. 
Clasa conducătoare ne-au 
absorbit-o elementele domi- 
nante, biserica a tânjit în 
umbră cu persecuții ruși- 
noase, școala nu ne-a împăr- 
tășit cu binefacerile ei. Nu 
ne-a rămas de cât țăranul 
rob al gliei... (pag. 82). "Țără- 
nimea nu este înfăţişată ca 
un principiu abstract deși 
activ cum este latinitatea, ci 
este înțeleasă în legătura ei 
directă cu viața din sat. A- 
proape toţi cărturarii luptă- 
fori au pornit  dintr'un saf. 
Goga evocă străvechea așe- 
zare românească în care s'a 
format sufletul unui Aurel 
Vlaicu: „De acolo veneau 
cântecile pe care le cântă 
din gură sau din vioară, de- 
acolo veneau poveştile, prin- 
cipiile lui de viaţă, supersti- 
țiile, dragostea lui de sunets 
şi de culori. Un ceas petrecut 
laolaltă îmi vrăjea toată sim- 
plitatea curată a vieţii noas- 
tre patriarhale. Părea că în- 
treacăt o mână ncvăzută ri- 
dicase vălul de pe un colţ 
înverzit din pământul Ar- 
dealului“ (pag. 266). Altele 
dintre frazole tremurătoare 
ale bardului zugrăvesc dure- 
ros traiul poporului latin de 
țărani, sub ungurii stăpâni- 
tori : 

„Abia biserica, lăcașul de 
ocroure ai tulurvr gesinoşte- 
niţiior ne ma: oierea un scut 
ȘI o apărare... Cată staiă, 
câtă cuvunţă, câte bănuieli 
acumulate intr'o biată socie- 
tate oropsită. Inchideţi ochii 
o clipă și reconstituiți cram- 
peie.e tugare: ce potentat 
enorm era pretorul, cum 
smulgeau januarmii tricolo= 
rul gin cosițele fetelor la 
horă, cum se ivea fișpanul în 
landoul tras de patru cai, ca 
o apariţie medievală în cal- 
pac cu egretă şi dolman cu 
brandenburguri, stârnind res- 
pect și legitime temeri în 
toată lumea. (21). 

Latinitate, țărănime pa- 
triarhală, stăpânire ungu- 
rească, iată punctele  esen- 
țiale care ne fac uşoară acum 
înțelegerea literaturii cu ex- 
presie a sufletului naţional 
ardelenesc, dar şi ca armă de 
luptă îmootriva unci domi- 
nații de neconceput. 

Scriitorii ardeleni vor ține 
seamă de aceste elemente, 
ca unii ce au pornit dintre 
țărani, şi vor creia cu expe- 
riențe numai din viaţa lor: 
„.într'o vreme când în me» 
canismul vieţii de stat masse- 
Je nu-și aveau greutatea lor, 
scriitorii și artiștii noștri nu 
s'au deslipit de țăran şi l-au 
urmat în toate nenorocirile 
lui. In deceniile din urmă ale 
istoriei noastre contempora- 
ne, literatura și arta s'au re- 
fugiat la ţară și aproape sin- 
gurul lor subiect a fost acest 
om al pământului (p. 110). 
Devine lesne de priceput a- 
cum caracterul profetic al 
scrisului ardelean, deoarece 
numai mâna unui poet sau 
romancier-profet ar putea 
zugrăvi suferințele unui tre- 
cut cumplit, descifrâna tot- 
deodată tâlcul unui timp al 
victoriei şi dreptăţii. O atri- 
buție profetică dă autorul 
„Oltului“, literaturii, când 
spune: „trebuia o sinteză a 
solidarităţii militante, un foc 
pururea treaz care arde pe 
culme vestind tuturor că în 
văile dimprejur, lupta se 
ține încă. Acest fluid mi- 
raculos din care beau forțele 
creatoare ale tuturor opri- 
maților, a fost şi la noi, ca și 
în alte părți, literatura“ 
(p. 81). 

In numele acestei forme 
de luptă, prin literatură, con- 
sfințită de cultura europea- 
nă, “ca singura permisă și 
eficace în unele împrejurări, 
se întreabă Goga, cu glas 
profetic: 


„Se va găsi oare cândva 
meșterul iscusit, care despi- 
când întâmplările și  cântă- 
rind faptele să reconstruiască 
această pagină strălucitoare 
de demult? Va veni poe- 
tul să lumineze cu razele lui 
în sguduitoarea tragedie som- 
bră, ori istoriograful să des- 
cifreze fața vremii în toate 
tainele ei, și să ne dea eter- 
nul omenesc din sbuciumul 
lui Avram Iancu, îndeplinind 
astfel o operă de educaţie 
națională ?“, (p. 169). 

Considerăm profeție toc- 
mai „eternul omenesc“ la 
care se gândește poetul, pen- 
trucă atunci când va fi expri- 
mat şi cunoscut, dreptatea se 
va împlini trecând peste ză- 
gazuri de orice fel, 

Altă notă caracteristică a 
literaturii ardelene, derivă 
din cele mai sus. E vorba de 
consacrarea de care se bu- 
cură sincer și spontan, în sâ- 
nul poporului recunoscător, 
un cărturar ardelean. Refe- 
rindu-se la „depozitarii dog- 
mei idealului național“, care 
uneori sunt simpli organiza- 
tori de șezători sătești, poetul 
scrie: „Fiecare din aceste 
manifestări de viaţă își avea 
de obicei un patron al ei, 
îruntașul consacrat, omul 
care încarna crezul obștesc 
și care printr'o linie dreaptă 
a unei vieţi își răscumpărase 
dreptul de îndrumător deo- 
dată cu toate persecuțiile re- 
gimului ostil. (p. 207). 

Amintim lectorului că toa- 
te cele spuse de Octavian 
Goga despre alţi „precursori“ 
i se potrivesc lui însuși, și că 
el însuși a fost un „consa- 
craţ'“* pentru darul de a su- 
feri cu neamul său și de a 
profeţi ! In fine, despre cripta 
unuia din luptători, a spus: 
„Epigoni ai țării mele, duce- 
ți-vă la ea să învățați dra- 
gostea de neam“. (p. 211). 

Lucrurile sunt scrise de- 
ocamdată în cartea aceasta 
din care învăţăm iesne și de- 
cisiv, 

CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


UNIVERSUL“ LITERAR 











SĂPTĂMANII 





TEATRUL DIN SĂRINDAR: E- 
va în vitrină, comedie în 3 ac. 
te de G. Gianini, 


Soră bună cu piesa domnului 
Armando Curcio de curând pre- 
zentată pe scena Teatru:ui Ion 
Vas:.escu, lucrarea d-lui Giugli- 
emo Gianini, „Eva în vitrină“ 
este o adevărată invitație la op- 
timism, dovedind că prin inter- 
venția unor oameni cu teorii 
oarecum paradoxale, banii şe 
pot câștiga şi prin alte sisteme, 
deosebile de cee cunoscute de 
aproape toată lumea. 

Mătuşșa Elisabeta de Rosa, nu 
e chiar de părerea Profesorului 
interpretat de domnul lancove- 
scu în piesa „Banii nu fac două 





D-na MARIA FILOTII 


parale“, Pentru a ajunge bogat 
omul trebue să dea din mâini, 
încercând să se descurce din 
arce situație dificilă. 

Deci acea teorie a contempla- 
ție:, a ienei, cade, cei puțin la 
ptima vedere, în faţa energ.cei 
mătuși, 

Dar să examinăm procedeele 
foiosite de Profesorul domnuiui 
Curcio, de o parte, şi de Mătuşa 
domnului  Gianini Qe  ceataită 
parte. _ 

Amândoi  isbutesc să arunce 
praf în ochii oameniior din ju- 
rul lor, isbutind să-i orbească și 
să-i facă să creadă că “au hotă. 
rin din proprie inițiativă, cu 
toate că — în fond — e: nu sunt 

; di 








CINEMA CAPITOL: „Ultima 
întâlnire“. 


Am asistat acum câţ.va an: la 
un fim care, deşi se numea 
„Mandaioy” sau oricum afară 
de „Uitima întâlnire“ avea ace- 
daşi temă, jucat fiind însă de 
Kay Francis şi William Poweli. 

(Între ate mic: deosebiri, Kay 
Francis nu era bolnavă de ini- 
mă ci... măritată), 

Prin faptul să-i regisat de un 
om mai: priceput, e superior fil- 
mu:ui vechiu. Sunt însă convin- 
să că frimul vechiu a imypresio- 
nat mat muit decât ce] de azi pe 
cinefilii cari pe atunci, erau ce- 
va mai puţin pretenţioşi, 

Actualeie fiime americane au 
de câtva timp o vagă tendință 
spre „filme:e cu conflicte psiho- 
.ogice intense“, Deși ele nu se 
potrivesc prea mult cu genul a_ 
mer:caniior, despre care „se 
şopteşte' că sunt destul de su- 
perticiali. 4 

Poate din cauza asta filmele 
ce.e mai reuşite sunt cele cu ac- 
tori imiportaț: din Fruropa. 

Lăsând la o parte această mi_ 
că digresiune, constat că filmul 
n'a constituit o prea mare sur- 
priză, 

Fără să fie un fi:m extraordi- 
nar, ese din rândul filmelor de 
serie, fiind bine jucat de Mer.e 
Oberon şi George Brent. 
„Amândoi îşi dau toate silinţele 
să ne convingă, că prin ve- 
selia Jor aparentă, maschează o 


-siare sufietească mu” tocmai i- 


deaă, 

Polițistul „ce știe tot“ și-i din 
actui tre: până 'n penultimul, o 
înimă de aur, e bine interpretat 
de Pat O. Brien., Acesta, deşi-i 
un om al Scotland-Yardului, nu 
poate rămâne insens:bil farme- 
cului une: nostime franțuzoaice 
cu tip de englezoaică, 

Antrenul e susținut de Frank 


Mc. Hugh, al cărui dinamism 
înveselește această frântură de 
fericire întreruptă de ironia 
soartei, 
CINEMA  ARPA: Richard al 
III-lea. 


Mă 'ntreb cu mare mirare cum 
de au admis ce: ce hotărăsc — în 
chip de naşi — sub ce nume se 
vor prezenta fimee ca „R.- 
chard al Iil-lea“, care-i un titiu 
ce nu spune prea multe unei a- 
numite clase de cinefili, să nu 
fie îniocuit cu „Teroarea şi cru- 
zm'Le din țurnul Lonarei'. 

Mai ales că premiera fi:muu: 
a fost la cinema „Arpa“” care sa 
speciazat în prezentarea filme_ 
lor „cum nu sa ma: văzut, cu 
acțiune trepidantă, senzații și e- 
moţii tari, cu mi: de figuranţi“ 
etc. etc. 

Și-au reamintit, din întâmpla- 
re, de drama cu acelaş nume, a 
nemuritorului Shakespeare? 

Fimul „Richard al Ill-iea“, 
contrar unora din svonuri, citez 
pe ce] care spunea că ar fi fost 
refuzat de „Aro“, este un fi:m 
bun, 

Regia nu lasă câtuși de puțin 
de dorit, redându-ne atmosfera 
timpului, 

Basil Rathbone. prin fisura lu: 
destu' de puțin simpatică, reuşe- 
şte să fie şi mat antipatic cucoa- 
nelor  milioase, redându-ne un 
autentic Richard a! IIl-iea. Ală- 
turi de el, Bor's Karloff în rolul 
călăului, din Turnul Londrei, o- 
moară ma: puţini oameni decât 
mași fi aşteptat, 

Frumoasa Barbara O'Neil, în 
rolul reginei Ejisabea, e secon- 
dată de Rose Hobert şi Nan 
Grey. Fimu: nu se termină însă 
cu ce'ebre'e cuvinte pronunțate 
de Richard, când este învins la 
Bosworth: „Un cheval! Un che- 
val! Mon royaume pour un che- 
val” ci cu nunta inamicului Nr, 
1 — la care s'a ajuns după mul- 
te peripeţi. 


ADRIANA NICOARĂ 


decât niște marionete în mâini- 
le acestor două personagii ori- 
ginale. 

Profesorul se servește, pentru 
a isbuti, de fama unei moşte- 
niri cmaginare. Mătuşa  inven- 
tează o întreagă poveste făcând 
ca două femei cumsezade să a- 
pară în ochii celorialţi in chip de 
vampe din ce.e mai primejd- 
oase. 

Nu importă, 
Profesorului şi 
deosebesc. 

Procsicele lor se aseamănă, ia 
fel ca şi rezultatele la cari a- 
juns. Aşa că vom aşeză aceste 
două  p-ese italiene în aceeaşi 
categorie a pieselor opțimiste. 


deci, că  teorit!'e 
ale  Mătuşei se 


Pacă am căuta o definiție a 
piesei „Eva în  witrină“ ne-am 
vedea siliţi s'o întituăm  para- 


Goxal: „farsă cu teză“. Cel pu- 
țin actul al doiiea face parte din 
marea familie a comedii.or de 
situații din cari nu lipsesc nici 
obișnuitee  confundăr, nici ba- 
naiele schimbări de personabita_ 
te. — Știţi? Farsa-tip: Birlic, 
veșricu. erou al farselor, a in- 
tzat în încurcătură. Ca să scape 
e silit să mintă spunând une: 
doamne că e servitor. Unui domn 
îi spune că e profesor îar altu: 
e convins că Birlic e popă. Până 
la urmă nenoroc:tul, care e doar 
un bet funcționăraş se vede 
pus în faţa tuturor celor pe cari 
i-a minţit. Hazul pubiicului, bi- 
ne înțees, e mare. 

Ceeace deosebește piesa dom- 
nului Gianini Ge obișnuitele far- 
se de genul cele: povestite ma! 
sus, este lungu!  şirag de teorii 
debitate de Mătușe. 

Dar, cum o îr.ptură stropită, 
rintr'o originalitate a bucătă- 
resei, cu sirop de zmeură nu 
poate avea de loc un gust pLă- 
cut, la fel şi o farsă cu teză ar 
putea fi nereușită. 

Domnul Gianini, un abil autor 
dramatic a ştiut să învingă dife- 
ritele piedici, realizând o amu. 
zantă comedie. I-am putea re- 
proșa faptul că și-a prezentat 
orgii ca pe nişte gamen: foarte 
indiscreți, cari de câte ori apar 
din culise, știu'tot ce s'a petre- 
rut pe scenă, fiindcă au ascultaţ 
ta ușe, 

E drept că majoritatea perso- 
nag::or sunt femei și curiozita- 
'ea  fomenină este cunoscută, 
dar repetarea acestor îndiscre- 
ţii ajunge la un moment dat a îi 
obositoare. 

Distribuţia a cuprins nume div 
cele mai distinse. 

interpreții ar fi putut pune 
totuşi mai multă silinţă în 
învățarea rolurilor. Sar fi evita! 
astie! deseie poticniri, cari n'au 
putut decât să dăuneze specta- 
ca.ului, 

Doamna Filotti: a :nterpretat 
în chip magistral roi.ul Mătușei, 
Nu vedem care altă actriţă ar fi 
putut prezenta la fel de strălucit 
dificiu: rol al femeii energice. 

Domnu: M. Fotino, excelent în 
primsie două acte, n'a isbutit în 
actul al treilea să ne convingă 
de totala transformare a eroului 
său, 

Nu vom uita niciodată creaţia 
domnului Maximilian, cu ani în 
urmă, într'un rol asemănător în 
piesa “Topaze. 

Domnul Mihai Popescu — pe 
care, cu toate că acț:unea piesei 
se petrecea în Italia, regisorul 
nu l-a oprit să-și scoată ţigări.e 
dintr'un pachet românesc şi să 
le aprindă cu chibriturile pro- 
duse de C. A. M. — a constituit 
o apariţie agreabilă. 

Domnișoara  Tantzi Cocea nu 
şi-a dat nicio silință să reau:zeze 
lucruri bune, deşi a avut la în- 
demână un rol simpatic. Credem 
că este doar o eciipsă în car: era 
acestei arțiste în a! cărei talent 
credem cu toată convingerea. 

Domnii Buifinski și Țăranu au 
realizat lucruri mari în roluri 
mici, 

Doamna Ecaterina  Sahighian 
a avut un rol cu desăvârșire 
șters. 

Regia domnului Sică Alexan- 
drescu, cu: unele scăderi, a fost 
totuși reușită, 


TRAIAN LALESCU 





5 





Cronica 


CONCERTUL GEORGE COCEA 


Numărul redus al violonceliş- 
tilor noştri și puţin frecventa a. 
bariție o tiecăruia din ei, face 
concertele de violoncei ale sta- 
giunilor noastre, rarităţi. 

Concertul d-lui George Cocea, 
dat săptămâna trecută la „Dal- 
les“ a fost desigur apreciat nu 
numai ca atare, dar şi pentru 
interesul remarcabil al prozra- 
mului şi contr.buției d-sale ar- 
tistice la aleasa lui prezentare. 

Cu atât mai mult cu cât a pri- 
lejuit și o memorabilă pre-enţă 
la pian, aceea a maestrului Geor- 
ge Enescu, a cărui s'mfonie con- 
certantă a tost executată de dA. 
Cocea împreună cu marele ei 
autor, 

Simfonia  concertantă pentru 
violoncel și orchestră, de Gear- 
ge Enescu întruneşte deosebit de 
reprezentativ complexul concep_ 
ţiei creatoare enesciene, sub as- 
pectele unei efervescenţe de inspi- 
rație tinerească. unei pio.uz.uni 
de idei muzicale exprimate cu 
măestrie încă de pe atuuci, a4qi- 
că pe când compozitorul nu avea 
decât douăzeci de ani, ajunsă lă 
deplină stăpânire a tuturor re- 
surse!or constructive, la timpu- 
rie maturitate. 

Violoncelul îşi găseşte econ 
amplu și intim caracterizat în 
sensul naturei expresive însăşi a 
instrumentului, în cursul acestei 
mari compoziții, impunătoare 
prin proporţii şi ținută şi nespus 
de delicată prin nobila sensibi- 
litate şi mlădierea subtilă de ex- 
primare muzicală ce închide. 

Yehnicește, partea vioioncelu- 
lui poate fi considerată printre 
cele mai covârșite de dificultăţi 
aflate în literatura ce i s'a des- 
tinat până astăzi. Fie prin pa- 
gini de neîntreruptă virtuosita_ 
te, fie prin structură ritmică, to- 
nală, prin varietate de cuioare 
şi de caracter sau prin origina- 
litatea disposiţiilor înstrumenta- 
le ce cuprinde, simfonia concer- 
țantă de George Enescu, nu se 





1941 


A prilie 








muzicală 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


adresează decât  vio'onceliştilor 
de înaltă şcoală şi cultură și 
faptui singur a o vedea inserisă 
într'un program poate atesta cât 
sc poate de serios valoarea exe- 
cutantului, 

D. Cocea a învins probele de 
mare răspundere ale lucrărei cu 
remarcabil meșteșug și experi- 
ență muzicală de ansamblu, evi- 
denţiind în deosebi admirabila 
cantilenă centrală, ce-şi înalță 
ca dele ei accente în mijlocul e- 
fluviilor avântate ale mișcărilor 
înconjurătoare, în care uşor poa- 
te îi prid.dit solistul de cumulul 
capricios al înlănțuirilor turtu. 
noase de fraze şi  despletiri de 
cascade sonore. 

La pian, evocările orchestrale 
ale maestrului Enescu au fost 
extraordinare,  Sonorităţile ireal 
de diatane isvoa te tără înceia- 
re de sub mâinile  predestinate 
ale marelui artist, poezia și ori- 
ginalitatea  isbitoare a chipului 
său de a cânta pianul, care face 
din jocu-i isvor de unică dărni- 
tie muzicală, au uimit şi vrăjit, 
au depășit cu desăvârşire cadrul 
interpretativ normal, realizână 
minuni de frumos muzical. 

D. Cocea a precedat această 
foarte însemnată parte a pro- 
gramului cu o serie de interpre- 
tări stilizate, de linii limpede 
conturate şi de aport muzical și 
violoncelistic de calitate. 

Fineţea d-sale de arcuș şi şle- 
tuirile sonore obţinuie cu deo- 
sebit simţ și gust artistic şi fil- 
tiraj tehnic de şcoală superioară 
an fost viu aplaudate în inter. 
pretările pe care le-a dat „sici- 
lianei“ de Paradisi,  rondo-uui 
de Bocherini, Malaguenei de Al- 
beniz şi altor piese, precum şi 
sonalei de Haendel, toate acom- 
paniate cu cizelat meșteșus și 
curgătoare  muz.calitate de d. 
Ion Filionescu, remarcabil pia- 
n-st. 

Aria de Bach cântată 'n bis cu 
maestrul Enescu la pian a fost 
sfârşitul  emoţionant al aces.ui 
fvumos concert. 





Cronica plastică 








Atelierul 


Nu am dori să micşorăm câș- 
tigul ce l-a adus picturii studiul 
„plain-air-ului” sau — fără să 
facem jocuri de cuvinte — să 
contestăm  aeraţia şi :impezirea 
ce a provocat pe atâtea paiete 
studiul  peisagiului ca motiv 
principal de inspiraţie. E:ogiul 
ce-mi: propun să fac atelieruiui 
e :zvorită dintr'o firească reac- 
țiune împotriva unei stări: care 
a trecuţ dincoio de limitele unei 
conştiente înțelegeri a pretexlu- 
lu: de artă. Mai iimpede spus, 
peisagiul — care a făcut rostul 
unor vieţi ca a lui Corot, Tur- 
ner, C&zanne, artiști care şi-au 
închinaţ toată puterea de mun- 
că şi geniul în a exprima cât 
mai sincer emoția ce o resm- 
ţeau în faţa naturii, peisagiul a 
devenit azi pretext pentru un 
facil exerciţiu, exercițiu care 
duce la expoziţii şi la o ușura- 
tică împăunare cu titlul de ar- 
tist, 

Nu ne vom ocupa însă de a- 
ceustă mulțime care în fond vor 
reține numai  vremeinic atenția 
pubiicului, ci de atâţi artişti, 
dintre ce: mai dăâruiţi care au a- 
bandonat aproape cu desăvârș.- 
re atelierul în care revin numai 
când e frig şi când nu pot picta 
nici măcar prin geam. Atunci, 
pictează  natură-moartă, Admi- 
rabil lucru, natura-moartă! Dar 
ș. ea e pictată cu aceeaș absen- 
ţă, devine aceeaș comodă g.m- 
nastică a „senzaţiior“. Aţi re- 
marcat trista goliiciune a atelie- 
re.or de azi? Provizoriul pe ca- 
re-l respiră? O cameră de hotel, 
un apartament în care „ate.:e- 
rul“ e poate cea mai puţin po- 
trivită dintre încăperi ţine :ocul 
atelierului de altă dată, atelierul 
din colţurile căruia fiecare um- 
bră, fiecare șuviță de lumină au 
fost martorii şi tovarășii de me- 
ditaţie, de griji și Qe îndoială ai 
artistului. 

Un șevalet de câmp, o cutie 
care și ea aminteşte ambu:ato- 
riiie preocupăni ale  stăpânu.ui, 
tablourile puse cu faţa la pere- 
te, aşieptând să fie rânduite 
parcă făcute dinadins pentru 
aceasta — pe simeza săli.or de 


expoziție — dau aspeciu: 0b:ș- 


de PAUL MIRACOVICI 


nuit al atâtor interioare aie p.c- 
torilor contemporani. 
o 

Am putea învinui vremurile, 
epoca. Un coecţionar se recu- 
noaşte azi — încă — după un 
număr cât mai mare de tabiouri 
atârnate în  pereie. De numele 
autorior depinde și fa.ma co- 
lecţionarului. Artistul ” trebue 
să_i alimenteze în permanenţă 
coLecţia, dec: să se închidă or.- 
cărei: preocupări care depășește 
pe aceea ale obișnuituiui său 
susținător. Astăzi, moda vrea ca 
pictorul să aibe expoziţie în î-e- 
care an. Nu au răgaz... Cum vi- 
ne primăvara, trebue să-şi ia 
cutia la spinare şi să pornească 
la vânătoarea de „moi.ve“ pen- 
iru ca la toamnă să aibe numă- 
ru. necesar pentru a ump.e o 
sală de expoziţie iar amatorul 
— dificil — să ofere preţur. care 
or'cât de bune ar îi, nu pot a- 
sigura  artistuiui decât o exis- 
tență care reîncepe — aceea — 
îndată după închidere. Obsedat 
de nevoia de a „face expoz.țe'" 
artistul nu poate întreprinde o 
operă de timp ş: de meditaţe. 
De aci producţia mărunteior lu- 
crări, repetarea obositoare a ex- 
poziţiilor, mereu aceeași îlori, 
aceleaşi pe:sagii. De aceea apar 
din ce în ce ma: rar portreleie 
prin sălile expozițiilor, şi încă şi 
mai rar, încercările de compozi- 
ție, 

Cine ar mai răsplăti etfortu- 
rile și timpul ce-l cer acest fe: 
de lucrări? Câţi dintre artiști îşi 
mai îngădue să lucreze o lună 
de zile la un portret, să facă zeci 
de încercări până șă iînchege o 
compoziţie? Astfe', mulț: devin 
pe'sagişti numai din comoditate. 
Sculptura şi chiar gravura au 
fost ferite de abuzuri:e .a care 
s'a ajuns în pictură din preina 
peisagiului.  Discipina materia_ 
vuiui nu a îngăduit divagăr: sau 
excesive specializări, iar atele- 
rul, atât de necesar şi pentru 
una şi pentru alta a păzit în a- 
dăpostul lui un  meşteşugz şi 0 
continuitate în stil care lips:se 
picturii. Resretăm  ate-erui nu 
pentru pitorescul său și nu numai 
sentimental, ci pentru atâtea lu- 
cruri frumoase care pier odată 
cu el: meditaţia, continuitatea și 
profunda ser.ozitate: cu care se 
muncea în el. 








C 45 _ 

Frunze desprinse din salcâmul ce-şi hârjolia ramurile de strașina 
hotelului pustiu, se |ip-seră nefiresc pe geamul, ud de brumă, al feres- 
trei, 

Andrei Bădiţă le privi cu un interes bolnăvicios. Ce erau mai mut 
decât niște irunzuiiţe abătute de întâmplare, acolo pe sticla umedă a ie- 
restrei ! | 

Cu toate acestea, Bădiţă zăbovi vreo oră asupra lor, privindu-le fi- 
brele de un veru:e închis ş: arătându-.e, ca unor mediți ocuu.șt:, ochilor 1e- 
neşi şi buhavi de neogilină, 

Când iși dee seuma că tot nu era gata cu îmbrăcatul, în două ore 
abia îşi trăsese ua crac al pantalonilor, avu o tiresărire de ciudă şi își luă 
ochii dela frunzele ce-l derutau. - 

Andrei Băciţă era un soiu de om-namilă, unu! cn aice: inşi numa: 
putere şi mușchi, născuţi parcă spre a deveni luptători de circ sau. hamali. 

Dacă Bădiţă nu ajunszse aici, soarta îi hărăz.se în sch:mb meser.a 
de purtar la un hotel din Cluj, unde funcţiona de aproape zece ani. 

In noapiea aceza dormise singur în clădireu cu 1rej etaje şi cu zac. 
de camere ; hoteiciui „heg-na“, ale cărui scări interioare şovă:au până ma: 
eri sub povara oamenilor ce-și plitiau adăpostul acoio. 

Proprietarul se refupiase „dincolo“, lăsând indiferent sarcina lichi- 
dării hote.uiu: in sezma .ui Băă:ţă, portarul. Ca letegiu, dânsul n'avea să 
Jeșine de supărare, se rostise șăgainic stăpânul, căutând să-şi creeze o ve- 
selie de care cl însuși se indo:a. 

Amintindu-ș. acum de această aluzie, Andrei Băd.ţă se posomori ră- 
mânând in mână cu şapca-i gaonată de portar modern, pe care se pre- 
gătia tocmai so pună pa cap. 

— Iată, îşi zise dânsul clătinându-se, chiar să leșin de jale... De sar 
termina! 

Apoi se prinse din nou de roiul Ge frunze din geam. 

Rămase astfel, ca un ermit în duicole rugi către Atotputernicul, Î:p- 
sit de viaţă exterioară dar plin de trăire lăuntrică, multă vreme. 

Târziu, tresări cu aceiaşi vădită supărare, de om păcălit. 

In cele din urmă, scos din sărite, deschise grabnic iereastra şi cu o 
târşire de palmă aspră, mătură cu desgust frunzee pipernicite ce-l în- 
curcau. 

Privind oraşul de sus, străzile i se părură mâhnitor de pustii. 

Pe uliți ici-colo, se mişcau soldaţi posomoriţi, bătând pasul mai 
mult pe călcâie, din care pricină patrularea lor era însoțită de un sgomot 
exagerat. 

Deodată, Bădiţă cobori glonţ pe scara de serviciu ce da în curte. 

Un soare, parcă plin de pete sau ros de molii ca o cârpă, dăruia o 
lumină şi o căldură neisprăvite, 

Portarul alergase într'aci pentrucă i se păruse că aude un strigăt, o 
voce umflată ca un balon te vidul pustiului dim jur. 

Nu se înșelase. In mijlocul ogrăzii aștepta un necunoscut rupturos, 
care îl salută scoțându-și pălăria şi temeni:ndu-se cu şiretenie. 

— Ce doreşti? 

— Vreau să rughem ceva pe d-ta, răspunse ciudata apariție în care 
portarului nu_i fu greu să recunoască un ungur chipirgiu, 


— Ce vrei? 
=. Vinde la mine,uom serac, un pat frumos, continuă străinul chi- 
nuind nevinovata limbă română. A 


Câţi de aide ăștia nu-l asaltaseră pe Bădiţă în cursul săptămânii! | 

Erau cotbii nenorocirii altora, calici cu apucâturi de bandiți, cari 
dacă nu se năpustiau să prade hotelul, o făceau de frica pumnilor sdra- 
vănului roman, 

Bădiţă îi întoarse și acestuia spatele. Dar necunoscutul stărui: 

—- Dă pat frumos. Pasnic dela restorant vândut toate mese. și scaune. 
ŞI fără pic de sfială, maghiarul îi prinse brațul, căutând să-l conrupă. 

— Hei, lva-te-ar dracii ce 'epră! se răsti portarul, eiiberându-şi mâna 
âin strânsoarea nedorită. Pleacă, n'auzi! Crezi că de asta îmi arde mie 
acum?... i 

Andrei Bădiță dispăru trântind uşa în urma sa, în căutarea singu- 
rătăţii de care avea atâta nevoie, 

Sosit din nou în camera de unde plecase la țipătul cerșetorului, își 
făcu patul, trase de câteva ori cu mătura, dând gunoiul după uşe, apoi în- 
cepu o plimbare frământată între cei patru pereţi. Se mişca și în neastâm- 
părul! acesta îndurerat privia des poza unei iemei ce atârna de z:d,-da- 
supra paty'ui, făcând impresia unui sinucigaş ce-și prelungește viaţa îm- 
potriva voinţei sale. 





urnalul unei dactilografe 


„Je hais le mouvement qui dep'act les lignes 
Et jamais je ne pleurs et jamais je ne ris“. 
(Baudelaire) 
Mișcarea muncii vatămă şi nemiloasă, frânge 
Conture ideale, reci jocuri de lumini, 
Bat la mașină cifrării și sirat cum scade m sânge 
Avântul liniei de miere şi de crini... 


Când ceasurile numără, egale, viata 
Incercuită, solitudinea se curmă. 

În soare tânăr vreau sămi scald o clipă fața, 
Cu mâini febrile, cuib de strângeri fără urme. 


In jur stă oustea ochilor fluizi, albastre creste 
Cu 'ndemnuri mând:e ce mocnesc şi-alrag : 
Status vorbitoare şi dicfană poveste, 

Mă simt, în lumea unui tânăr vis de mag. 


Simt ochii toți asupra mea și lacrima bastardă, 

Ce mă despoaie de vestmânt şin umbră mă pstreca. 
Doar el siăpân cu braţ de fier și ochi ce nu desmiardă. 
Cum singur știe ce luciez. stă 'n fund, masiv şi reze.... 


ȘTEFAN STANESCU 








UNIVERSUL LITERAR 


Ă Sub greutatea trupului său mătăhălos, blănile subrede ale duşumelei 
scârțâiau c:udat, în triluri de cimpoiu. 

— Ana! 

Andrei Bădiţă rosti numele acesta cu un accent atât de mișcător, încât 
s2 sel-e el intus. de duioș:a glasu-ui său, pe care nu-l mai recunoștea. 

Cu chipul plin de îngrijorare se opri, cercetă încăperea căutându-l 
parcă pe accia ce rost:se atât de neomencse numeie Anei, apoi îngenunche 
în fața fotografiei tinerei femei, din dreptul patului, 

— De ce mă chinu:ești, Ana? isbucni iarăş Bădiţă. Vii cu mine, Ana? 

zi mai minţit, nu? Of, Ana, nu mai pot tră: fără tine... Să plecăm amân- 
de: la Bucureşii... Acolo, vei face negoţ. Găsit-am şi firma: „La refugiatul 
ardelean“, 

Vii cu mine, Ana? Haide, fii tristă, doară-te în'ma pentru bătrânul 
tău tată, dar vino cu mine. Suntem doi și cu norocul tău şi-al meu facem 
patru... 

_Transfigurat, uriașul îndrăgostit luă poza femeii din cui, o strânse 
a p-ept oltânăd și nu o puse la loc până ce nu dcte o serie de sărutări ne- 
bure locuiui ce închipuia gura fetei. 

Indvăgosiitul trecu la fereastră, 

Unsurui plicticos era tot acoio, în mijlocul bătăturii, umil și ne- 
mișcat, 

— Pat! făcu el rugător de cum îl zări pe omul din cadra ferestrei. 

— Javră pisăloagă! Aştcaptă! 

Bădiţă se repezi pe culoar unde se aflau depozitate zeci de lighene, 
lavoare şi căr: mari de apă. Luând o scuipăteare a'bă, reveni la fereastră, 
aruncând-o celui de jos. 

Cerșeturul înștăcă darul acesta atât de inutil în bordeiul său mur- 
dar, decpirtându-se vesel, petrecut de hu:duiel:le portarului: —- Câine, vezi, 
ecum laudă-te că mu te-ai lăsat până n'uai ciupit ceva dela „țiganii" de ro- 
mâni.,, 

După această întâmplare, Andrei Bădiţă se gândi nestingherit la 
Anu, îumeea din poză. 


Imaginea ţinerei la care se închinase ca în faţa unei icoane. era a 
prietenei sale, fiica unui negustoraș din Cluj-ui ce urma să fie dat ungu- 





rilor, «chiar în ziua aceea, până seară. Iubirea lor înflorise mulţi ani, din- 
tr'o primăvară veselă până în toamna aceasta aducătoare de năpastă. 

"Acum, împletitura de flori şi vise care era dragostea lor, ameninţa 
să se destrame din pricina tatălui fetei. 

Moş Pătru, având de luptat cu înfruntările fraţilor săi români cari 
se retugiau înlăuntrul ţării, se încăpăţâna a rămâne în târgul ce-şi schim- 
ba stăpânirea. | i 

Om de modă veche, bătrânul negustor de brânzetui: cra hotărit să 
facă gestul acesta din pricini cari îl priveau numai p> dânsul. La mijloc 
era 9 chestie de ambiţie, un proces vechi pe care îl avea cu ur alt ns- 
gustor din Cluj, un venetic sârb, venii din părţile Banatului. 

Din 1925, an cu an, moş Pătru se înfățișase dinaintea judecătorilor, 
dând cchi cu dușmanu-i de moarte, însă judecata se lot amânase din pri- 
cina avocaţilor tocmiţi de sârb. Aceştia aflau mereu noi cauze de pre:un- 
gire a procesului, alungând și dând cu piciorul dreptăţii ce i se cuvenea... 
- Cât s'a lupiat b'etui cm ca să mântuie judecata! A adus chiar avo- 
caţi vest:ți dela București, pentru a căror plată trăsese tărișor de băierile 
pungii, dar în zadar. 

Apărătorii negustorului venetic se arătaseră mai puternici. 

Scormoniau prin cărțile și hârtiile aduse la şed:nţe, în tolbe de piele, 
ş: gata, uturis-ţii găsiau sumedenie de pricini pentru amârare. 

Din această luptă, moș Pătru nădăjduia să iasă câștigat cândva, dar 
până alurei îşi oțelea voința din zi în zi, Geven:nd rău pentru dreptatea 
lui, neînduplecat. 

Ca nu cumva dușmanul să-și închipuie c'a scăpat de răsbunare, Pă- 
tru trimise vorbă sârbului că rămâne pe loc să-și termine judecata și bine- 
înșeles, să-l vâre în pușcărie... 

Hotărîrea fusese luată și nimic nu-i putea sili pe moş Pătru să și-o 
schimbe, 

in ajun, tinerii se văzuseră în hotelul pustiu, împărtăşindu-și dacep- 
țiile. Mândra Ana sau „Ana cea subțirică“, cum obicinuiau să-i: zică ce- 
tățenii din partea aceea de Cluj, lupta de câteva zile împotriva unui sbu- 
ciam fără margini. 

Inima-i necălită încă la ncajunsurile vieţii, trebuia să răspundă gre- 
lelor întrebări pe cari i le punea destinul. 

Să rămână Jângă bătrân? Să aleagă calea pribegiei alături de o- 
mul iubit? Mai trebuia apoi, ca înainte de a lua o hotărîre sau alta, să 
nu-și nesocotească nici sentimentele patriotice de cari era animată încă 
din copilărie, ca or:ce odraslă de ardelean. În pustietatea apăsătoare a ho- 
telului, Bădiţă și Ana se răsboiseră cu toate încurcăturile acestea. Plân- 
gând în pumni, până la urmă fata își desprinse drumul: lângă tatăl ei! 

Sdrobit suticieşte, siăbit trupezte, Bădiţă protestă, biestemă şi căzu 
într'o nesimţine ce-l ținu în pat până seara. Pe întuneric se ridică, se 
plimbă pe culoare, cobori în pivniţă și astfel până spre miezul nopții, când 
răpus de uboseală și durere, se trânti din nou pe pat. 

Ziua următoare fu tot atât de tristă peniru flăcău. Se simți îmbă- 
trânit. suferind, trăind în fiece clipă vâltorile şi emoţiile unui an, din 
trecut... : Ă 

Deodată, Andrei Băd.ţă se repezi la fereastră. O mulțime de țărani și 
orășeni munifesta pe strada învecinată, cu steaguri și pancarăe. 


ÎI a A ceea ce O o Mea E a e 





SFAT INŢELEPT 


Dacă reușiţi să vă aranjați astiel interiorul, niciun cuiremur m'o să vă mai impresioneze, 








5 Aprilie 1941 


piri în stepa=—— 


de STOIAN GH. TUDOR 


Drumul cortegiului era deschis de preoţi în odăjâii, ofiţeri în ţinută 
de campanie, sco-ari, călugări, magistrați în robe cernite, iar în urmă ve- 
nia norodui neliniștit, cu ochii aprinși de febră, cu piepturi hotărite, cân- 
tând la unison sau strigând, din rărunchi cuvinte patriotice. Soldaţi”, cari 
mai înainte patrulaseră fără avânt pe străzile triste, se alipiseră și dânșii 
glcatei, amenimţând cu armele, săbiile, până ce întreaga mulţime cuprinsă 
de același ciocot, începu să amenințe. Cu pumnii, cu bastoanele, cu staa- 
gurile şi crucile... 

Privoliştea aceasta de oameni revoltați îl înflăcără atât de mult pe 
Bădiţă, încât îl făcu să-şi uite propria răscoală și amărăciune. Deschizând 
fereastra, privi mult cortegiul, până a coti după colțul străzii, privind cu 
înţelegere frăţească ecoul din ce în ce mai îndepărtat al gloatei ieșite lu 
luptă. 

Din nou singur, portarul începu să-şi pregătească geamantanul de 
plecare. Din casa de alături a doctorului ungur, ajungeau până la urechile 
sale svonul une: tarantelle vesele bătute la pian. Muzica îl enervă, Cu gra- 
ba unni borfaş care în puţin timp vrea să adune cât mai multe obiecte din 
casa în care s'a strecurat, portarul smulgea lucrurile din odaie și ie aruncu 
în geaumantunul din mijlocul încăperii. Din casa vecinului ţâşni un nou 
cântec: un marş triumfal! 

Bădiţă vru să înjuro de ciudă, să blesteme, dar în acea clipă auzi o 
ciocăniturtă în uşc, urmată de un: 

-- E vos? 

Suda!ma i se opri în gâtlej. Era glasul ei... 

— Vino, Ana! tună Bădiţă abia ţinârdu-şi cumpătul de emoție, 

Ana intră, tiptil. Era îmbrăcată ca în zile de sărbători, în pardesiul 
nezru p= care i-l cumpărase de curând dânsul, pe vap avea un basc, la gât 
o legătuare înflorată. 

--- Am venit să-ţi urez călătorie bună. grăi Ana încetişor. aprop.iu- 
du-se și luându-i mâna spre a i-o strânge. 

— Asta e tot? 

— Tot! răspunse fata desnădăjduită. Tata e neinâuplecat. Nu mă 
lasă să plec. Poate, venim şi noi după mântuirea judecății... 

— Atunci mai aştept şi eu, Ana! Vreau să fiu lângă tine, să muri 
aproape unul de altul. 

—- Nu, se împotrivi. femeea îngrozită, tu să pleci îndată, până nu pică 
ungurii, că-i rău, Tu ştii ceti în cărţi și au să te inchiză, să te ucidăl. 
Şi-apoi ceteşti și jurnal... E rău de tine! 

— Nu plec! isbucni Bădiţă răsturnând cu piciorul gcamantanul cu 
lucrurile «dunate pentru călătorie. Rămân lângă tine. Imi eşti dragă, Ana. 
“Tu ştii cât te iubesc, aşa că nu întreba de ce nu te părăsesc, 

Ana tăcu învinsă. Palidă, trecu la fereastră. Amurgea. Dinspre inima 
oraşului veneau frânturi de strigăte, de sgomote și auziră şi căteva por- 
nete de carabină. 

Fata tresări, sguduită de presimţiri rele. 

-- Merg şi eu cu tine! 

— 279 

— Da, întări Ana dutându-și batista ia ochi. Lacrima asta e pentru 
tata! 

in drum spre gară, trecând pe lângă cameni ale căror suflete păreau 
răpădite de scaicți şi uscăciune, Bădiţă şi Ana pășeau apăsat către viaţă, 
piini de fericire şi încredere. 





Peste ape venețiene 


(Urmare din pag. I-a) 


slăvește puterea  coreuscă și 
cântă numai frumusețea pen- 
tru frumusețe, şi armonia pen. 


Nu este o invocare a iertării, 
o aspirația către fericirea de 
după moarte, ci o laudă adusă 
lui Dumnezeu, pentru tot ce. tru armonia. Un Sfânt Fran- 
eac2 este frumos, minunat și cisc care nu ne-a lăsat decât 
mare în matură. Un psalm a! un singur imn, CÂNTECUL 
Evului Mediu, unde se cântă CREATURILOR şi o Epistolă 
Inudă Domnului ce a făcut să către credincioşii și nocredin= 
se ivească, din nimic, frumu- cioşii din lumea întreagă. Dar 
sețile nesfârşite: soarzlz, luna, în Cântecul creaturilor sau ai 
stelele, vântul, nourii, seninul, soarelui, găsim esența adora- 
apa, focul, ţărâna, fructele şi ției şi poeziei naturii, lucruri 
florile. Sfântul Francisc se în- N ma d2 către Fran- 
jrățeşte. cu toate făpturilz, cu ici cad 

întreaga creaţiune, cu fratele L 

soare, cu surorile stele, cu so- 
ra apă și focul vioi, robust şi 
puternic, La sfârșit, întinde 
bucuros mâna sa morţei celei 
trupești, şi nu şovăzște a 0 nu- 
mi sora moarte. 

Cerul este astfel pogorit pe 
pământ și apropiat d2 înţele- 
gerea și iubirea oamenilor. O 
umanizave care nu exclude a- , 7 
doraţia  credinciasului, căci NEI pe UBaL Şi De apa: 
chipurile sfinte trăesc lângă el, In ziua următoare, când 
împart aceleaşi bucurii şi tris- ne-am desprins usor de țărmul 
teţi de o clipă sau 020 veşni- acelui OsLrop minunat, 2 gon- 
cie, Deaceea Francisc nu s'a dolă plină cu rodul grădinilor 
sfiit să se asemene în viața sa, ce dincolo de mare, plutea că- 
cu Iisus. Nu l-a imitat, dar for- dtp ia Tr EAcise gi Simgu” 
mele şi spiritul în care a pre- — calăumeau această “ofrauă a 
dicat şi a trăit înfăţişează o a. aia îi 
semănare  isbitoare cu istoria raălurii, pe  răsjrângerea ape- 
Mântuitorului. LOT, „acolo unde se întindeau 

Viaţa lui a fost aproape de spizl n A ul 
ăla i î.C i către cele patru zări ale lumii, 

' E Site Ra0t e care le îmbrățișează iubi- 
tele și a lăsat posterităţii ima- i dd cea 4 alu 
ginea unui Francisc, care în- Francisc din Assisi. 
genunchiai în fața copacilor și 
lorilor, uită pentru o clipă că 


In scurta noastră ședere pe 
ostrovul venețian, între pini 
şi chiparoși, sub <hioşcurile de 
viță unde pătrunde  adierea 
dinspre mara, — mistarul îu- 
birii franciscane și al sărăciei! 
desăvârşiie începea să se lă- 
murească. 

Chipul umil al îndrăgostitu- 
lui de flori și de păsări stăpă- 


C, N. NEGOIŢĂ 


CPE IA CA 


CUM SE NASC MARILE IDEI 


— Cum ţi-a venit ideia acestui pare minunat ? 


— De la apărarea antiaeriană, Intâi am pus nitel nisip în cap. împotriva incendiilor, apoi am 
făout o cărare cu: pietriș si în urmă am plantat florile, . 


= 5 Aprilie 194] 








UNIVERSUL LITERAR 











3 





CICLU din „TURNURI“ Onofrei, pomojnicul 


TURN 


Imprejurul turnului, 

Liliecii urzesc pânzele nopții, 
Rotind mereu, rolind, 

O furiună. de ăripi. 


Noi ascultăm, 

Intre maluri pierdute viind, 
Ale păraelor subterane unde 
Scăldate 'n umbrele turnului. 


Sunt temutele mări de 'ntuneres, 
Mările gnomilor, «tunde, — 
lzvorite din peşteri, 

Unduind spre abis. 


EV MEDIU 


Veacul fost-a aspru, 
Piatră, foc şi fier, 
Suliți de jugaatnu, 
Braţ de cavaler. 


Trâmbiţe svoniră 
Pasul teuton... 
Cântăreț din liră, 
Pântecos bufon. 


Ozti în rânduri multe, 
Sprinteni cai în spume, — 
Melodii de flu!s 

Duhuri de cărbune. 


TAINA 


Cad zile —- fluturi cenușii 
Bătând sfioase aripi — umbre, 
Pe muczgai de ziduri sumbre 
Sub semnul albetor stihii. 


Un omis vechiu pe turn, oprit, 
Se oglindește “n lac sub vremi, 
Din sure depăriări rechemi 
Fantoma liricului mit, E 


Când prin azur, înfiorate, 

Doar clipele s= scurg spre-apus : 
Aripi de corbi le-alungă, sus, 
Spre neclintita “n veac cetate. 





de VLAICU BARNA 
SVON 


Trec ore lungi dar nu mai bat 
În turnuri, clopotele serii, 

Din scutul lumii se revarsă 
Rugini de aur pz regat. 


În nopți — în alte nopți — pe-aici 
Au poposit sub ziduri oști 

Și torțele au luminat 

Armuri de-oțel și cai voinici, 


Pe cerul negru de vulturi 

Se înălță — balenur — fumul... 
U:, corn se risipea “n ecouri 
Printre muncele şi păduri. 


DEPARTE 


Umbre mă poartă departe, departe, 
Către lumea de neguri a brazilor, 
Vino şi tu lângă stele 

Subt. cerul de-azur al nomazilor, 


Intra-vom, eu — prinţ al tăcerii, 
Tu — albă prințes'a pădurilor 
În domul nopții, când luna 
Invălue vâlvele murilor. 


In gravele umbre de-abiz 
Cu steme fără de moarte 
Sbură'oarele serii, tăcute, 
Subt aripi prelungi să ne poarie, 


Sus, peste vechile turnuri 
Spre singuratece astre, — 
Ochii tăi mari luminând 

Adâncuri albosire, 


RĂMÂI... 


Rămâi după aceleași ziduri 
Umbrite de bătrâne turnuri 
Lângă tzrestre ogivale 
Aceleași rugăciuni să murmuri. 


Cu ochii muri — văpăi albastre 
Mă vei peece lung pe drumuri 
Când oștile adorm sub flamuri 
In zile vinete de fumuri, 





Baba de la etajul 4 


O iubeam nespus pe Bibi. Le iubisem desigur și pe 
celelalte : pe Mimi, Ffi, Lili, Ssi, Chichi, Nini, Riri 
și Bobi, dar pe nici-una ca pe Bibi, 

Ne-am cuncscuţ întâmplător. I-a căzut într'o zi mă- 
nuşa, fără să observe, eu am ridicat-o repede și i-am 
prezentat-o ca pe un omagiu, prezentându-mă în acelaş 
timp ca un proaspăt sublocotenent : 

— Imi daţi voe: Gogu. 

— Imi pare bine: B:bl. 

Și de-atunti o iubeam nebunește. Când o vedeam, în!- 
ma în2epea să-mi bată ca un ceascrnic uscat, limba mi 
se împieticea și întepeam să mă bâlbâi chiar înainte 
d> a deszhide gura. Eram, cu alte cuvinte, așa cum îi 
stă bine unui îndrăgostit sau cel puţin așa ciim pretind 
humoriştii că arată acest specimen. 

M'a urmărit însă totdeauna — în materie de femei 
— un ghinion fantasti=, care avea, și de data aceasta să 
sa arate sub forma babei de la etajul 4. 

Să nu vă închipuiţi că baba dela etajul 4 este vreo 
stafie sau vre-un produs al fanteziei umane ca Tilu Bu- 
hoglindă, Joimărica, Mama Pădurii, Frau Hole sau Ciu- 
ma Găinilor. Nw. Baba de la etajul 4 este un prcdus 
al fanteziei divine. Ia închipuiţi-vă o femee înaltă cât 
o spzriatoare de ciori, uscată ca o coropișniţă care n'a 
mânzat o săptămână, cu piele de caracatiță conservată, 
cu priviri de peşte mort, cu o dantură în chip de lopeţi 
ca rozătoare!e, peste care se răsfrânge ameninţăter și 
urit un zâmbet de javră omenească lihnită; la închee- 
turi cu un miros de cozziug ovreesc uzat, iar la vorbă 
fiere, za orize otravă a lui Dumnezeu, hâdă şi nefastă. 

Vă rog să mă credeţi că în această deaşoeriere n'am pus 
pic de tăutate sau răsbunare, ci numai durere, fiindcă 
pe femeia ateasta a ttebuiţ să o sărut de dragul iubitei 
mele Bibi. 

Dzsigur mai cunoszusem eu fzmei cari te scoteau din 
sărite şi cari mă persezutaseră cu amorul lor desfrânat, 
dar nizi-una nu fusese în halul acesteia. Avusesem onoa- 
rea să apreciez următoarele spiţe femeiești : bârtelniţe, 
“iufute, ipcerite, p'ângărețe, căzături, imbrobodite, 
cramponate, zbârlite, datnica, cătrănite, fâţâite, ete. dar 
nizi-un exsmpiar din azeste categoriii nu se ridicase cu 
g*cteszul până la baba de la etajul 4, 

Toate aceste ursii ale lui Dumnezeu — pentru că pe 
mine nu m'a învrean:ciţ decât rar cu prezența unei ade- 
vărate femai — sunt niște modeste ucenice pa lângă 
arătarea diavolească a susnumitei babe. : 

Dar să vă povestesc lucrurile pe şleau: 

O iubsam pe Bibi ca un nebun, Desigur că nu e nici 
o greșală, nizi-un păcat. Bibi avea 18 primăveri, iar eu 
20 da ani bătuţi pe muche. Amorul meu cu Bibi a fost 
la început minunat. Vreau să spun că se desfășura în 
condiţii ncrmate : ne vedeam zilnic, ne ţineam de mână, 
na sărutam din când în când, na priveam hipnotie în 
ozhi, ea îmi deszoperea câte un fir iînvizbi! în păr, iar 
eu îi aranjam cu grijă batistuţa pe care o avea prinsă 
întrun buzunăraș deasupra pieptului. Azeasta a durat 
circa 2 luni, adică până la 23 Mai când mă pcmenesc 
cu a2eat biieţel ; 

Tubitule, 

Să nu te întristezi de cele ce îţi scriu. De mâine nu 
ne maj putem vedea în locurile noastre preferate, deoa- 
re:e papa a hotărit să învăţ câteva limbi europene şi 
de mâine iau iscţii cu dcamna Zazuscă, în strada Ghi- 
nionului numărul 13 bis, la etajul 4. Cum eu nu pot 
admite să nu ta văd în fiecare zi, i-am expus cazul nostru 


doamnei (care e foarte inteligentă, fină și de familie” 


bună) și dumneaei a azzeptat cu entuziasm să ne inles- 
nzassă în fiezare zi posibilitatea de a ne vedea. 

Vino mâine la ora 5 p. m. 

Bibi 
ași scrisoarea era în aparenţă tentantă, fiindcă nu 
trebuia să mai colind străzile și să mă ascund cu Bibi 
pin toate ccfetăriile periferice, m'a prins totuş o tris- 
tețe amară și am simţit că Bibi sa dus ca şi Mimi, 
Pifi, Lill etc... 

A doua zi la ora 5 fix sunam sub o carte de vizită pe 
cure sta scris: Pirpirița Zacuscă, născută. Blendereu, 
profesoară de limbi moderne. 

O servitoare bătrână, care mă spionase mai întâi prin- 
trun î2l de o:hean îmi deschise uşa ; 

— Dcmnul ? 

— Gogu, 


de N. PAPADOPOL 


— A! domnul Gogu | Pofiiţi în salonaș, Doamna este 
cu duduia în biblioteră... Am so anunț. 

Salonașul, ca orice salonaș de babă, era plin de mobilă 
renaissance, Louis XV, empire, modernă, modernistă, cu- 
bistă, ţărănească și mârlănească. 

Pentru orite eventualitate iau loc. După cinei minute 
simt că se deschide o ușe discretă şi apare amfitrioana. 
Mă p:ezint respeztos ca un crice june de 20 de ani, ro- 
șesc oarecum jenat şi aştept, Baba mă ia da mână ca pe 
un ţân?, mă dute la geam, mă priveşte ca pe un căţel 


'de rasă, mă întcarce, mă răsusește, apoi rămâne cu 


ochii €i de pește sărat pe mine şi îmi șoptește ca din- 
tr”un cavou; 

Ce mult semeni cu el, cu prima mea dragoste, apoi 
căzu într'o adâncă melancclie. 

După vreo zece minute îndrăznii să-i spun: 

— Dacă îmi permiţi doamnă, Bibi... 

— Nu, nu, nu mai vorbi! Semeni atât de mult su el. 
Era la fel de înalt, de tânăr şi de timid. Am fosta lui 
nebunește... 

— De acord doamnă, însă Bibi, 

— 0, ce n'aș da să mai trăesc încă odată acea clipă, 
să mai revăd odată momentul primei lui sărutări. Să 
mai simt pentru ultima oară imbrățișarea caldă a tin2- 
reții lui laccme... 

Să ştii că baba a însbun!t, îmi zic eu, neîndrăzninad să 
o privesz, totuș îmi iau inima în dinți: 

— Bbi. doamnă ? 

— Bhi! Te roagă să o ierți a-um, fiindsă i-am, Gat 
ceva de tradus din limba U.R S. 8. înlimba U.S.A, 
dar dacă vrei s'0 vezi, revino deseară la 8 şi jumătate. 

Mu'ţumii cuvi:ncios și plin de recunoştinţă distinsei 
doamne și îi făgăduii să revin la ora indicată, punctual. 

Exact la cra 8 și jumătate sunam sub cartea de vi- 
zită, emoţionat, ca la examene. Spre surprinderea mea 
îmi deschidea uşa baba, personal, 

— Sărut mâna, 

— Bună seara. 

— Poitim. Și baba imi face semn să intru pe ușa din 
stânga, unde bănuiam că trebue să fie dormitorul In 
do*mitor plutea un miros de levănțică amestecaţ cu un 
m.ros greu de carne. Mirosul babei. 


De cum mă așez pe un scaun, baba mă ia fără mena- 
jamente. 

— Te iubes?, te adcr, te divinizez. 

— De ce doamnă, intreb eu speriat, că nu vam făcut 
nimic, 

— Fiindcă semeni cu el, cu unicul, cn iubitul meu! 

„În seara asta, vreau să fii ca el, vreau să fii el, vreau 
să retrăesc o clipă trecutul. 

„— Doamnă. 

Baba insă nu era dispusă să mă asculte: 

— Și între noi nu trebue să fie nimic artificial. Totul 
„trebue să se întâmple =a atunci. Şi spunând asestea 
siuta își s:oase părul, fiindcă avea peruză, îşi scoase ro- 
zătorii, fiindcă avea dantură falsă, işi scoase chimcnoul 
(era îmbrăcată într'un chimonou) şi rămase așa cum 
vo imaginaţi fiecare, plus o cămășuţă oarecare, destui 
de transparentă. 

După aceea, baba se repezi știrbă și zhială la mine: 

— Vreau să te sărut, vreau să fie ca atunci! 

Dau să mă apăr, dar cad peste un divan. Baba însă e 
puterniză : mă prinde de piept și cu scoira rece a 
gurii încearcă, gâfâind, să mă sărute. Imi vine să vomit, 
dar bestia îmi pune mâna în gât și mă suferă. Simt sum 
imi pierd mințile, îmi simt gura strânsă într'o ventuză 
şi o aud vag strigând: Cristobald, Cristobald... Eşti din 
nou al meu |... 

Am laşinat, Altfel! desigur aș fi mort. 

Când am deschis ochii, am văzut-o pe babă stână la 
masă, şi tăind intrun ciolan felii de un roșu rânced, 
de șuncă. Cași cum nu sar fi întâmplat n:mic, 

— Dorești, îmi spuse ea întinzându-mi c buzată. 

— Nu, făcu: eu plin de scârbă și sărind spre ușe. 

— Vrei să pleci ? 

— Da. 

— Poftim ! 

— Și uşa nu e încuiată? 

— Incearcă ! 

Intr'adevăr ușa nu era încuiată, Mă reped afară, dar 
cu ultimele priviri pe care le arunc înapoi, c zăresc pe 
babă tăind felii de şuncă de un roșu rânced, ca și când 
le-ar fi tălat dintr'o bucată de argilă. 


După cum se întâmplă la în- 
mormântări, toate trebuiesc rân- 
duite în pripă, aşa ca regretatul 
răposat să poată fi urnit după 
cuviinţă, și cât mai curând, spre 
locul de fericită odihnă. Se adu- 
nă neamurile până la a şeaptea 
spiţă, prietenii, toate babela din 
cartier, ciocli, birjari, paracliseri 
şi lumânărari... Toată lumea se 
crede datoare să fie mâhnită sau 
să țipe, și nu sunt puțini dintre 
acei care cunoscând regula, le- 
ŞInă... 

Atunci se produce panică ge- 
nerală, se cotrobăește prin dula- 
puri după eter, apă de Colonia 
sau oțet de vin, se procedează la 
respiraţie artificială...  Mortul 
cade pe planul al doilea, și ră- 
mâne singurul care-și păstrează 
calmul, cu ochii închiși strâns, 
ca să nu vadă nimic din toată a- 
ceastă neobicinuită agitaţie, că- 
şunată fără cuviință asupra ca- 
sei. 

Sunt atâtea formalităţi şi rân- 
dueli de îndeplinit în astfel de 
ocazie, că ajutând cu toţii, abia 
le pot prididi... 

Așa stând lucrurile nu m'am 
mirat deloc, când la moartea 
bunică-mi am fost delegat să mă 
duc la primărie, ca să aranjez 
chestia locului dela cimitir, în 
care avea s'o îngroape. 

Avea, sărăcuţa, 90 de ani, şi 
decesul ei nu mi se părsa să fie 
înainte de vreme... Ca om cu pu- 
țină judecată, mă gândeam că 
viaţa, la vârsta asta biblică, nu-i 
putea fi tocmai plăcută, și, îni 
cumințenia ci, va fi chemat în 
rugăciunile făcute, milostenia 
lui Dumnezeu ca să-i uşureze 
mai repede osânda... 

O priveam liniştit, şi-i feri- 
ceam seninătatea somnului ei a- 
dânc şi vecinic, sporită de lumi- 
na lumânărilor care o strejuiau. 
Mărturisesc, că nu mă simțeam 
câtuş de puțin îndemnat să 
plâng... Ar fi fost cu totul fără 


sens... Asta n'a împiedecat pe o 
babă, pe care o vedeam pentru 


prima dată, să vină lângă mine 
şi să-și stoarcă nasul, plângând 
cu sughiţuri: 

— Nu mai plânge, maică... 
Destul o plâng cu, care am co- 
pilărit cu eal... 

Apoi, caşicum ar fi fost apu- 
cată de năbădăi, a început să 
dea gură moartei: 

— Rusando, soro, scoal' că a 
venit alde nspotu-tău, Iancu, să 
te vadă!... Aoleu, da' dece te-oi 
fi supărat pe noi, şi nu vrei să 
ne mai vezi şi să ne răspunzi!?... 
Rusandooo!... 

Am lăsat pe babă să-i facă mai 
departe aspre mustrări bunică- 
mi, şi am dat să plec la primă- 
rie... 





O mătuşe mi-a legat doliu la 
mână, iar una, țața Paraschiva, 
m'a petrecut până la poartă, sfă- 
tuindu-mă să aleg locul „la po- 
ziție“, și să nu mă las înşelat de 
pomojnic, „vede-l-ar îngropat la 


rând, cu droaga primăriei“, care 
este un hoțoman, și-și păstrează 
locurile bune „pentru familia 
lui“... 

Am asigurat-o că n'are să se 
întâmple aşa ceva, şi am pornit 
la treabă. 


Când am intrat în biroul po- : 


mojnicului, l-am găsit psalmo- 
diind pe nas un cântec biseri- 
cesc și contemplând planul de 
parcelare al cimitirului... Om 
conștiincios, care nu-și îngăduia 
să piardă un minut în afară de 
cadrul meseriei lui... Era un tip 
între două vârste, chel, îmbră- 
cat corect și extrem de amabil... 
S'a sculat în picioare, și Sa re- 
comandat, cu glas, mieros și frân- 
geri de șale: 

— Penmiteţi-mi să mă prezint: 


Onofrei Apostolu,  intendentul 
cimitirului,;. 

Când i-am spus şi eu numele, 
s'a mai îndoit odată, adânc, des- 
criind un unghiu de 90 graza, de 
credeam că are să vină peste cap, 
după care a icnit în fața mea, cu 
mâinile încrucişate a smarenie. 


— Am auzit... Vă cunosc... Cu 
tot respectul datorat, vă stau la 
dispoziție... Desigur, doriţi un 


plaţ la cimitir... 

— Da. un plaț pentru bunică- 
mea.. 

— Bunica D-voastră!... Vai, ce 
nenorocire!... Condoleanţele me- 
le... Nu vă închipuiți cât îmi pa- 


re de rău!... Era tânără?... 
— 90 de ari... 
— 90 de ani?... Ar fi putut să 


mai trăiască!... Am citit despre 
un turc, care a murit la 120 de 
ani... 


— Posibil... 

— Regret din inimăl!... Ce ne- 
norocire!... 

„— Dacă sunteţi bun, să-mi 


dați un loc mai cumsecade... 

— Mă rog... Sar putea alt- 
fel?!... Atâta considerație  tre- 
buie să am pentru D-voastră!... 
Imi pare bine că am ocazia să vă 
servesc!... 

S'a răsucit către dulapul de 
arhivă, şi a început să scoată și 
să-mi înşire. în față: planul de 
parcelare al cimitirului, regis- 
trul de vânzări și vecinătăţi de 
plațuri, formulare de vânzare şi 
acte de proprietate, notificări: 


către gropari... 





Permiteţi-mi să vă explic si- 
tuaţia locurilor şi a vecinătăți- 
lor... 

— 'Tot ce vreau, este să nu fie 
dosnic şi la loc rău... 


— Am să vă servesc, ca pe 
mine însumi... Uitaţi-vă... Aci 
aveţi şoseaua principală... Este 


drept, vara scoate praf, şi-i pu- 
țin cam sgomotoasă, dar nu face 
nimic... In dreppta ei, am liberă 


parcela 54 și 55, din figura I-a... 
Un teren admirabil!... Capela 
este la 100 metri, iar vizavi a- 
veți cavoul familiei Iacovachi şi 
mormântul cu groapă de beton 
şi cruce de marmoră al domnu- 
lui Dăncăneţ, subprefectul... Nici 
nu s'ar putea o poziţie mai bu- 
nă!... V'aș consilia să le luați pe 
acestea!... Sunt locuri de catego- 
ria întâia, și, vă spun cinstit, le 
păstram pentru că pristeni!... 

— Da? 

— Da... Cu ce pot, caut şi eu 
să-i servesc... Suntem oameni, și 
cu ce ne stă în putinţă, trebuie 
să ne ajutăm!... 

— Mie mi-ar trebui un singur 
loc, pentru bunică-mea... 

Auzind, domnul Onofrei a ri- 
dicat din umeri, semn că-i este 
indiferent. 

— Cum doriți... Insă sunt da- 
tor să vă previn că deși locul 
este de veci, nu poate fi folosit, 
în cazul decesului D-voastră, 
înainte de împlinirea termenului 
de zece ani... Ar fi bine deci să 
vă asiguraţi şi cealaltă parcelă... 

— Nu, mulțumesc... Poate că 
mam să mor înainte de împlini- 
rea ăstor zece ani, şi n'o să am 
nevoie!... 

— Mă rog... Eu sunt însă da- 
tor să vă previn... Dacă-mi per- 
miteţi, voi căuta un altul... 

Căută pe plan, își însemnă nu- 
mărul altei parcele, și începu să 
controleze în registrul de „vân- 
zări şi vecinătăţi“... Se opri la 
căsuţa respectivă, şi, cencetând 
atent, cu sprâncenile ridicate, se 
pronunţă: 

— Aveţi parcela numărul 89, 
din figura doua, așezată tot la 
şosea... Vă poate folosi, eventu- 
al, și D-voastră... Cum sunteţi 
scriitor, are să vină să vă vizi- 
teze un prieten, un admirator... 
O poziţie admirabilă!... Lângă 
e! este rondoul unde întorc 
birjile și dricul, în care se poate 
aduna lumea pentru un paras- 


de PAUL CONSTANT 


tas, pentru o comemorare... în 
dreapta este înmormântat dom- 
nu! Vasilescu dala Măsuri și 
Greutăți, om foarte  cumseca- 
de, în stânga domnul Găman, 
subcomisarul, iar în spate, o 
preuteasă... După cum vedeţi, 
numai lume de ispravă... Oa- 
meni de înțeles, cu care nu v'aţi 
putea gâlcavi... 

— Văd aci un loc liber... 

—— Exact... 124... Să căutăm să 
vedem vecinătăţile lui 124... 

Răsfoi din nou registrul, până 
la căsuţa  cului 124... Citi a- 
tent, în susul și în josul regis- 
trului, pufni pe nări și bătu cu 
dosul palmei, nemulțumit. Dupe 
care se pronunţă: 

— Nu face pentru D-voastră!... 
Aveţi îngropat în dreapta pe u- 
nul, Pastramă, beţivan și scan- 
dalagiu nemaipomenit... Bu, u- 
nul, am făcut chiar o întâmpi- 
nare către domnul primar, ce- 
rând să nu i se permită înhuma- 
rea în centrul cel mai populat ai 
cimitirului... Nam fost însă as- 
cultat... Pentru o persoană lini- 
ştită și fină ca D-voastră, numai 
odihnă n'ar fi... In stânga este 
îngropat Mărculescu, amploiat 
la percepţie, care între noi fie 
vorba, a murit dz tuberculoză... 
Hotăriît, nu face. Nu este nici 
liniştit, nici sănătos... V'ași ruga 
să-l luați tot pe 54.... 

—- Bine, îl iau pe 54.., 

-— Are un mstru și douăzeci 
lat, şi doi metri lung... Cu toate 
că sunteţi puţin cam  înăltuţ, 
este suficient chiar pentru Dvs, 
Şi-apoi, ps vremurile astea de 
criză, se mai strânge omul cum 
poate... 

Incepuse să mă scoată din răb- 
dări, Ca să nu-l pocnesc, am 
scos portofelul cu bani, și l-am 
întrebat, scurt: 

— Cât costă? 

— 1200, plus 260 săpatul, plus 
timbrele pentru cerere și actul 
de posesie, care revine la de câ- 
te două ori nouă, plus doi avia- 
ţia... 

— Poftim, opreşte de aci... 

Văzând că lucrul a putut fi 
terminat  mulţumitor, Onofrei 
şi-a frecat mâinile satisfăcut, şi 
a pus mâna pe toc, să-mi com- 
plecteze formularul de cerere. 

—— Numele şi pronumele de- 
cedatei... 

— Ruxandra Popsscu. 

Onofrei a clătinat din cap a 
tristeţe şi a oftat adânc. 


-— Vârsta? 

-— 90 de ani. | 

— Hm... Săraca de ea... Putea 
să mai trăiască!... Eu am citit 


despre unul... 

— Știu, despre un turc... 

— Exact... Ala a trăit 120 de 
ani şi a fost îngropat... 

— N'a fost îngropat deloc... 
L-au împăiat, şi l-au așezat în- 
trun muzeu turcesc 

— Da?... Eh, dacă aşa o fi v- 
biceiul prin țara turcească!... 
Numele şi pronumele părinților 
bunicei D-voastră?... 

— Nu-l ştiu... După câte am 
auzit, au murit acum 60 de ani... 

— Ar trebui să le căutaţi ex- 
tractele... 

— Le-am căutat și la Arhive- 
ie Statului... Mi s'a spus că au 
pierit întrun foc, pe timpul lui 
Vodă Cuza... 

Onofrei a fluerat a pagubă, și 
s'a scărpinat cu tocul pe dupe 
ureche... 

— Ar fi cazul să le publicăm 
la Monitorul Oficial... Altiel nu 
putem complecta formularul... 

Ca să nu mai zăbovesc, și so 
termin cu păcătosul ăsta care 
mă scosese din sărite, m'am pre- 
făcut că-mi aduc aminte. 

— Scrie, domnule: Mitrofan, 
sărdarul, şi Bălașa, sărdăriţa... 

— Slavă Domnului, că ne-am 


descurcat... Așa este la înmor- 
mântări: se  zăpăceşte omul... 
Poftiţi şi iscăliţi... 

Am semnat cererea, mi-am 


luat restul de bani, actul de pro- 
prietate și notificarea către gro- 
pari, şi am dat să plec. 

Onofrei a eşit din nou de după 
birou, şi-a frecat mâinile cu sa- 
tisfacție, și sa îndoit de şeale 
întrun salut de specială poli- 
tețe. 

— Ii mulțumesc, domnule O- 
nofrei... 

— W'aveţi pentru ce... Să-l 
stăpâniţi sănătos... Și, mai pol- 
tiți... Oricând, vă servesc cu plă- 
cere... 

Am trântit ușa cu necaz, şi 
până am ajuns acasă, nu l-am 
slăbit din sudălmi... 


=== 5 Aprilie 1941 





Note germane 


NUMAI. PUȚINI 


sunt scriitorii autentici cari, lă- 
sând pe plan oarecum secund 
propria lor producție literară, se 
dedică, sincer și cu pasiune, edi” 
tării, reeditării, înngirii și popu- 
larizării scrisului altora. Intre 
poeții şi prozatorii germani de sea: 
mă, Will Vesper (n. 1882) ocupă 
un loc de frunte în această pri- 
vință. Incepând cu 1905, când a 
publicat apreciata antologie din 
opt secole de poezie germană 
(„Ernte aus acht Jahrhunderten 
deutscher Lyrik'“), Vesper n'a in- 
cetat să-şi facă un ideal din ex" 
plorarea tuturor regiunilor lite. 
rare ale poporului său. Fie că a 
scuturat praful uitării de pe pa- 
ginile adăpostite în cine știe ce 
bibliotecă sau colecţie puțin acce. 
sibiiă marelui public, fie că a po- 
trivit pe nomă și formă nouă 
prea vechile şi deci și prea pu- 
țin atrăgătoarele texte câte pre- 
supun 6 pregătire specială înain- 
te de a ţi se destăinui în arigi- 
nala şi adevărata lor frumusețe, 
Will Vesper a procedat cu aceeaşi 
„mare dragoste și competință. Să 
obiectăm că o astfel de muncă nu 
cere decât răbdare și migală de 
savant şi nicidecum foc din focul 
viu al poetului? Dar cărțile edi- 
tate de Vesper, cât și minunateie 


versiuni proprii ale vestiţilor 
Simplicissimus, Landstălzerin 
Courache,  Schellmufisky, Don 


Quichote, Dyl Uhlenspiegel, .Ro- 
binson Crusoe, Gulliver, Miin- 
chhausen, — ca să nu cităm de- 
cât cele mai de seamă, — poartă, 
toate, sigiliul unui mare talent 
de povestitor, — talent întrecut 
doară de poetul Vesper din Tris- 
tan und Isolde, Parsifal, Gudrun- 
sage și Reineke der Fuchs, tus- 
Patru opere de refontare a su- 
biectelor vechi, 

Will Vesper nu e însă numai 
autor de antologii sau editor în- 
drigostit de lituratura veche ger- 
mană, In afară de antologile 
„Aus tausend Jahren, deutsche 
Balladen und Kriegslieder“, „Der 
deutsche Psalter, geistliche Dich- 
tungen“, în afară de editarea o- 
perei poetice a lui Hartman von 
Aue sau a lui Luther, etc., Ves- 
per a mai publicat ediţii antolo- 
gice și complete din opera unor 
Goethe,  Holderlin, Jean Paul, 
Eichendorff, Măricke și alții. 

Anul trecut, ca parte simetrică 
la repede populara „Ernte der 
deutschen Lyrik aus acht Jahr- 
hunderten“ (carte revăzută în 
1932 și ajunsă la 330-u mie de e- 
xemplnre vândute), Vesper a mai 
publicat, în editura Wilhelm Lan- 
gewiesch-Brandt din Ebenhausen 
de lângă Miinchen, un nou uolun 
de 400 de pagini reprezentând re- 
colta lirică a prezentului („De 
Ernte der Gegenwart. Deutsche 
Lyrik von h-u'e). 

Această antologie pune la în- 
demâna cetitorului esențele cele 
mai pure din opera a una sută de 
poeţi germani, dela cei mai mari, 
precum sunt Binding, Stehr, Cu- 
rossa, R. Huch, Claudius, B. %. 
Miinehhausen, Agnes Miere!, Lin- 
ke, Weinheber, Ina Seidel şi pâ- 
nă la numele celor mai tineri și 
mai promiţători. Toate genurile 
lirice sunt luate în considerare, 
dela sonoritatea de perlă a catre- 
nului la acordurile profunde ale 
imnului, dela liedul tors din fi- 
rele cele mai simple și mai 1nelo. 
dioase ale temei lirice și până la 
unduirea de orgă a baladei. 


O „fugă“, întitulată „Ernte der 
Zeit'*, închee cum nu se poate 
mai potrivit această culegere li- 
mică prin realizarea căreia Will 
Vesper dă cea mai bună dovadă 
că poporul german, departe de a 
fi mumai neam de oameni Tea 
lişti, rămâne, prin excelență, o 
naţiune de poeți. Asupra operei 
poetice personale a lui Will Ves- 
per, vom reveni, 


MAMA LUI NIETZSCHE 


Judecând după fizionomie, ze- 
nialu! autor al lui Așa - vorbit-a 
Zarathustra, a  moșş:enit muite 
dela mama sa, Franzska Nictz- 
sche, născută Oehler. Dar e în- 
deobşte cunoscut faptul că fiii 
moştenesc, deob'ceiu, caracterele 
psihice ale mamelor. Un Goethe, 
sau, la noi, un Eminescu, au de- 
decat mamei lor versuri mai 
mult decât semn ficative în a- 
ceastă privinţă. Nietzsche are 
dela mama sa, în primul rând, 
ochii. Acei ochi plini de suttet 
şi de totală aplecare asupra a- 
dâncurilor lui, Despre N.„etzsche 
sa scris mut ș, ma: ales, 
multe. Despre cei din jurul lui, 
şi, în special despre rudele de 
sânge, mai puţin și mai puţine. 
E, totuşi, cunoscută figura suro- 
rii sale El's:beth Forster-N'etz- 
sche. Mama, în sch.mb, a rămas 


ca și neștiuită. Spre a completa; 


; 


o regretabilă lacună, dar şi: pen 


tru a închina, ca rudă, câteva! 


pagini de pioasă reculegere întruk 


mimoria aceleia care a simţit, 
poate mai bine decât toţi cei- 
lalț:, greul destin înqurat de ce- 
lebrul său fiu, — Adalbert Oeh- 
ler a publicat, în editura C. H. 
Beck din Miinchen, (1940), un 
frumos volum intitulat „„Nietzs- 
ches Mutter“, (176 de pagini + î 
clişee). In această carte nepotul 
Adalbzrt Oehler face un reuşii 
portret psihologic al femei: care, 
ca şi fiul ei, a băut dim prea a- 
marele pahare aie vieții păstrân- 
du-și, neumbrite, atitudnle de 
adevărată personalitate. Fiică da 
preot cu casă grea, Franzisza 
Oeh!'er s> mărită la 17 ani și-și 
pierde prea d vreme soțul. To- 
îuşi lov iurile cele mai dureroa- 
se le primeşte odată cu îmbolnă- 
virea  genialului ei Friedrich. 
Singura care l-a admirat în în- 
țelzsul cel mai curat şi mai cald 
al cuvântulu., Franz'ska Cehler- 
Ni:eizsche a fost totodată și sin- 
gura fi.nţă cara a suferit cel mai 
mult, şi până la adânci bitrâne- 
ţe, de pe urma tragicului sfârşit 
care a întunecat mnțle celui 
ma: lucind dntrs vzionari: vea- 
cului al nouăsprezecilea. 

Dară cartea lui Ada'bert Oeh- 
ler mai cuprinde un foarte pre- 
țos material inedit: Scrisori de 
ale mamei lui Nie:zsche şi, ma: 
ales, un jurnal intim al ei, de pe 
timpul logodnei!. Dzasem?nea va- 
loroase sunt przcizările cu pr'vi- 
ve la rațiile dnire Franzska 
Nietzsche și copii! ei El'sabeth şi 
Friedrich, relatările noi în legă- 
tură cu Elisabeth Fârstar-Nietz- 
sche și boala fratelu. său. 

Vo.umul  Nietzsches  Mutter, 
const.tue, — cu atâta mai mult 
cu cât e opzra unei rude a ne- 
muritorului revalorificator al tu- 
turor valorilor, — o rară și pre- 
țioasă achiziție peniru complexa 
bibliografie în jurul problemei 
perpetţue: „Nietzsche“, 


TRAIAN CHELARIU 





Note italiene 


GUIDO LANDRA 


profesor la institutul de antro- 
pologie dela Universitatea din 
Roma, a vorbit Miercuri 26 Mar- 
tie ia Fundaţia „Regele Carol 1%, 
despre „politica rasei în Italia 
îasc stă” (La politica. delia razza 
nel'Italia fascista“, 

Guido Landra a început prin a 
face un scurt isoric al doctrinei 
rasiste italiene, arătând că, încă 
dn 1938 se ajunsese la o înţele- 
gere de acest fel între puterile 
Axei şi tot în acel an a fost pu- 
b.:cat primul manifest rasist ita- 
Lian, 

Punctele principale din pro- 
gram erau: mărirea numărului 
populației italiene și în acelaș 
timp îmbunătățirea stăr.i mate- 
riale a populației. lar problema 
evreiască urma să fie soluţ.ona- 
tă prin măsuri legisiative. 

A doua fază a rasismului ita- 
lian, cea actuală, e mai mult o 
probiemă spirituală. Se agită i- 
deea apărării rasei de factori 
interni de degenerare (spirituali 
cât şi biologici); se :nsistă în spe- 
cial asupra. distrugerii. burghe- 
zei — nu luată în sensul de cla- 
să socială cum.:se înţelege în 
mod curent, ci o ţinută, o.com- 
portare determinată a spiritului, 
de factură internaţională. 

Se prevede în acelaș timp și a 
protejare a Italienilor de peste 
hotare, ue 

Mai: departe, Gudo Lanâra 
face o paralelă între mișcarea 


rasistă italiană și cea germană, 
arătând apropierile şi deosebirile 
celor două doctrine. 

Problema religioasă, de o 'm- 
portanță atât de mare în Germa- 
n:a, are în Italia un interes re- 
lativ, datorită catolicismului. Iar 
ideea nordică, înălțarea unai a- 
numite regiuni, nu se poate pune 
în Peninsula italică, unde toate 
regiunile au în întregul armonie 
de azi, aceiași importanţă. 

Ca principal punct de contact 
a celor două doctrine rasiste, ră- 
mâne antiiudaismul; un punct de 
contact curios, căci diferă în 
multe privinţi. 

Preocuparea centrală a poliţi- 
cei rase! în Italia fascistă este a 
firmarea existenţei unei rase i- 
taliene; nu numai din punct de 
vedere antropologic, ci văzută 
problema și din unghiul cultural, 
spiritual. Deşi ca tip, înfățișarea 
Italienilor variază, formând în 
centrul Peninsulei cea mai tpi- 
că varietate, cea aquilină, găs'm 


"totuş, pretutindeni, aceiași farmu- 


lie italiană. 

Dacă se dă o mare importanţă 
prob.emei antropologice, este 
pentru faptul că există o legăiu- 
ră între calităţile fizice şi cele 
spirituale; în ereditatsa spiritu- 
lui sunt de considerat și factorii 
fiaci, fără a cădea prin aceasta 
în mater'alism. 

Căci calitățile psih:ce imanen- 
te diferă după rasă. 

Și aici, Gu'do Landa face o in- 
teresantă observație şi anume a- 





ceea că, doctrinele politice sumt 
oarecum legate de cele biologice, 
Și dă ca exemplu democratismul, 
determinat poate, oricum înruâit 
cu faimoasa teorie a lu: Lamark, 
Plecându-s2 dela ideea că toate 
popoarele se pat schimba, nu se 
putea pune de către d=mocraţi 
problema rasei. 

Fascismul a echilibrat oarecum 
cele două aspecte ale probiemei; 
nici pur ereditarism nici lamar- 
kism. Ci, apărarea  substratuiui 
sreod'tar, îmortal al unei rase şi 
educarea prin vonţă a  ace-ui 
ceva varmabil, enfluențabil din 
zasă. 

Printre alte probleme puse şi 
soiuționate oarecum de fasc'ism 
enumărăm şi noi câțeva dintre 
czle semnalate de d. Guido Lan- 
d-a: protezia muncitorului dim 
Africa. pentrucă s: po: produce 
perturbări în corpu! și spiritul a- 
cestui munztor prin încrucişezi 
— e atinsă aici probiema met'şi- 
lor — şi pe un plan tot aât de 
important, chestiunea :udaică. 

Evreii nu sunt numeroşi în I- 
talia și nici mar interesa impor- 
tanţa lor numerică — ci 'nfluen- 
ţa lor calitativă, Măsurile luate 
acum în Italia, sunt tranzitorii, 

Trecând la probiema rasismu- 
lui în genera), conferenţiarul de- 
f'nește ras'smul ca o mișcare mai 
mult decât politică, o mișcare 
mistică. 

E o mişcare care nu va avea 
soarta politician'smului care se 


titermină în mod constant în pro= 


bieme da adm 'strație, ci o a- 
devărată revoluţie care-și va 
păs*ra mereu caracterul da „idea- 
listică“. Şi, sugeră Guido Lanara, 
ideea de latinitate trebue să ce- 
deze ideii de romanitate, care 
spune mai mult decât cultura şi 
civilizaţia. 

Id-ea rasei va domina Europa 
de mâine, prevede conferențiarul, 
care închee prin cuvintele: „Per 
noi Italiani e per vo' Romeni, îl 
problema d=la razza & una ques- 
tione di morte e di vita“. 


Au înflorit  caişii, iubito, 
și la bodegi au fost scoasa pe 
trotuar întâile mese. Eri a 
venit primăvara în orașul a- 
cesta drag. Cât de ciudate ni 
se par câteodată toate lucru- 
rile mici și cât de nebăgate 
în seamă pot trece pe lângă 
noi marile farm=ce ale firii. 
Poatecă anotimpul a intrat 
în urbe ca în alți ani, mai 
buni. Dar isri covrigarul 
stătea la colţul străzii mele 
şi n'am văzut că era dosculţ; 





de bună seamă că venise 
primăvara. Și curțile au 


prins să ia alt obraz, pline 
de perne și de mături, sub 
lumina unui soare care a- 
runca aur ca un nabab, prin 
pârloage şi tranșea. Tramwa- 
iele sau oprit la răspântia 
cu plopi firavi şi dintr'o re- 
morcă a coborit un ins în că- 
maşe, negru şi foarte sonor. 
Nici pălărie n'avea pe cap şi 
îşi tot ştergea sudoarea cu o 


„basma cât Cişmigiul, privind 


peste garduri și strigând: 
haaaine  vssachi! Până mai 
ieri, şi dumnzasa purtase în- 
că palton și căciulă. E o pri- 
măvară totală, aceasta care 
a venit eri. 

Codane.e ies din licee cu 
ochi mari cât călimările şi 
de îndată ce-au trecut pra- 





UNIVERSUL LITERAR 





CARLO PLACCIE 


acel umbasador cultural al I:a- 
liei, cunoscut în toate orașele 
mari ale continentului, a murit 
de curând (16 Ianuarie, a. c.), 

Și-a început cariera literară cu 
câteva romane: „Un  frerto“ 
(1892), „Mondo mondano” (1898) 
şi „In automobile (1908). 

A scris multe articole însă, în 
„Corriere della Sera“ şi „Ii Mar- 
focco'“, tratând mai cu seamă 
despre evenimente contempora- 
me lui, luate cu prea lecţie din 
lumea artiştilor de toate catego- 
riile, pe care îi cunoştea în mare 
parte. Talentul său de memoria- 
list era aplecat mai mult spre 
anecdotă, spre faptul plăcut; un 
scris vioiu, nervos, de 0 savcare 
specială, plin totdeauna de sem- 
nificaţie. 


Bătrân, cu o experiență din 
cele mai bogate — fusese con- 
temporan cu Verdi, Wagner, 


Tolstoi, Carducci, Pascoli, dAn- 
nunzio, Strauss, Debussy, D'gas, 
oameni cu care vorbise de atâtea 
ori — și-a însemnat în ultimii 
ani ai vieții memoriile unui tre- 
cut atât de deosebit de favorabil. 
Scrisese atât de mult la memo- 
miile sale, încât i-a fost imposi- 
bil să pue o ordine în ele și le-a 
lăsat nepublicate, Il obosen o ast- 
fel de muncă, 

Singură conversaţia îi mai sti- 
mula facultatea aducerii aminte 
și îl făcea să mai povestească 
una din neuitatele şi atât de in- 
teresantele lui călătorii. 

Lumea îtaliană a literilor plân- 
ge în Carlo Placci pe unul din 
cei din urmă scriitori ai secolu- 
lui trecut. 

(In numărul din 1 Februarie a. 
c. al revistei „Nuova autologia“, 
Emilio Cecchi consacră câteva 
pagini memoriei lui Carla Placct). 


SORACTES 


FOI VOLANTE 








TIMP 


gul şcolii, o sbughese la fu- 
gă. Pa bulevard în jos, gsle- 
vii dela „Spiru“ şi „Lazăr“ 
încalecă bicicletele ca niște 
gândaci enormi, Dar batiste- 
le flutură numai în gări. 
Mici stegulsţe, verzi, galbe- 
ne, roșii, gonesc în vânt și se 
pierd după colţuri ca niște 
fulgi de zăpadă colorată. 

Am surprins primăvara și 
în cartier. Lumea se plimba 
printre case, căci era Dumi- 
nică, şi zâmbea tristă. Copiii 
sa înghesuiau la pozele de- 
colorate als unui  cinemato- 
graf, iaurgiii alergau prin 
curți şi prin ganguri ca niște 
paianjeni imenși. Nu mai 
cântau harmonici după per- 
dele, ferestrele au stat mute 
și negre, întâia oară, poate, 
în anul acesta. Numai prin 
prăfuiții copaci .desfrunziţi 
încă, a trecut o boare de vânt 
aiurit,  spânzurându-se apoi 
de-un fir de telegraf. Dar 
nimeni nu l-a văzut; aveau 
oamenii alte griji. 

Iubito, au înflorit caișii, 
iar la bodegi au fost scoase 
pe trotuar întâile mesz. Am 
luat anotimpul la braț, ca să 
ciocnim împreună un sfert 
de vin cu sifon. 

VLAD ALIMAN 





Note românesti 


INTERNATELE ŞCOLARE 


Iată o problemă de o covârşi- 
toare importanţă pentru acei că- 
rora soarta unei bune părţi a ti- 
mnere'uiui nostru scolar nu-i este 
indiferentă. Școala a intrat de 
mută vreme pe un făgaș în ca- 
re acţionează, suveran, automa- 
t'ismul. Nu se pot cerceta aci 
muitipleie cauze ce.au dus la a- 
ceastă stare de .ucrutt, dar nu 
se pot neza rezu-tate.e nu prea 
strălucite ce sau obţinut în ul- 
timele decenii. Desigur, la acea- 
sta a contribuit şi mizera remu- 
nerare a corpului profesoral, pâ- 
nă acum de curând, dar şi mi- 
rajul ce-l exercita asupra celor 
dela ţară, mai mut decât ar fi 
trebuit, oraşul cu respectiva 
școală secundară, socotită drept 
calea cea mai sigură pentru al- 
cătuirea unei stări ma: bune. 
Dar, indiferent de cauze, atâta 
timp cât mai dă:nuește o stare 
de lucruri: bolnavă, se impun de 
urgență măsurile necesare. 


-D. Octav Şuluţiu, profesor la 
lceul din Braşov, se ocupă — în 
„Gazeta  'Transi.van'e:“ din 30 
Martie — de prob.ema interna- 
te-or şcolare, aducând unele su- 
gesti: care, deşi nu pol fi accep- 
tate integral, sunt menite să în- 
semne o nouă lumină în îndru- 
marea tineretului. Distanţa ce se 
stabilise între catedră ş: micile 
capete  avide de cunoaștere, se 
cere micşorată şi compietată cu 
&rija de fiecare zi pentru suf.e- 
tul şcoarului. Aceasta se face în 
afară de orele de curs, în cadrul 
familiei. Este normal ca părin- 
tele să fie cel mai indicat în în- 
drumarea morală a odrasle: res- 
pective; dar cum cel puțin ju- 
mătate din populația noastră 
şcolară secundară este de prove- 
n:enţă rurală, pentru această 
categorie rămâne vâabiiă preo- 
cuparea de care vorbește d. Șu- 
luţiu. Gazda, de ce.e mai mu.te 
ori, nu reprezintă altceva decât o 
inistă soluţie și care cel puțin nu 
sc poate dovedi că pentru pă- 
rinte este favorabilă măcar din 
punct de vedere material, Pen. 
tru un preţ toamit negustorește, 
ea nu oferă decât o masă nein- 
destuiătoare; cât despre control 
și îndrumare, sunt noțiuni necu- 
noscute acesteia. Iar când se în- 
tâmp-ă să fe executate, ee se 
fac superi'cial sau pe repezeală. 

I)eaceea  creierea unor înter- 
nate-model, organizate după sis- 
temul marilor colegii apusene, 
cărora părintele să-şi:  incredin- 
ţeze copilul, se impune. Repetăm, 
in privința . soluțiiior, poate că 
ce'e propuse de d. Şu-uţiu nu 
sunt integral  acceptabi.e, dar 
s*mpiu: fapt al mării în discu- 
ție a une: atât de importante 
probleme pentru tineret și îndi- 
cerea câtorva bune și rea.izabile 
căi ce duc spre atingerea sco. 
puiui, merită toată  atențiunea 
ce.or ce veghează la bunul mers 
al șco-ii noastre, 


LITERATURA BELGIANĂ 


este destul de puțin cunoscu- 
tă la noi, aceasta — poate — 
nu atât din cauza lipsei cali- 
fative, de cele mai multe ori 
justificarea cea mai la înde- 
mână, ci pentrucă unui cititor 
obişnuit al cărții de limbă 
franceză îi este mai comod să 
sacotească de proveni2nţă ga- 
lică un volum tipărit în limba 
lui Voltaire, înlăturând astțzi 
în modul cel mai simplu obo- 
seala de-a se informa. 

Aşa se face că mari nume 
literare bzlgienz sunt tr:=ut2 
cu ușurință în lotul francez. 
Un caz asemănător se întâm- 
plă cu astăzi mult cunoscutui 
romancier flamand  Maxence 
van der Meersch autor a nu- 
meroase şi bune romane ca: 
Invasion 14, La maison dans la 
dune, etc. Despre cea de a 





Veac protestatar 


normatilor, pzntru a opera 


în anormal. Literaturile veacuiui se neagă 
reziproz, protestând împotriva ccrifeiior 
lor înşişi, prin „novatorii” iscați parazi- 
tar, unu. pe humusul provenit din putre- 
gaiul ceiuilalt, =a c'uperzile. Artţa vearu- 
lui, mai întâi protest nesfârşit repsva? 
îmyotriva ezite: anterioare, 
azi pa drumul de Canossa al câte unut 


„retour”,.. 


In vsa:ul prctestului nu se vorbeşte de- 
cât da incvaţii și dz întoarceri, Evoiuţie 
nu mai există, ci salturi înainte sau în- 


dărăt, 


Orgo':ul nemăsurat al vea:ului care 


d:spreţuește trecutul, esta 


a-și în:osul lipsa de certitudini, într'o 
criză a cuncaşterii care se general:zează 


îăză sfârşit, Fără orgoliul 


(Urmare din pag. 1-a) 


o normalizare 


se regăseşte 


tuzităţii. no 


încercarea de şi putinţa de 


unei supe!:0- 


rităţi fi:ztive asupra înaintaşilor, oamen.i 
veazului sar prăbuşi disorganic, amort, 


co o movilă de paie ori ca un mal. 
Tot ce-i axează e imaginea aceasta 
magnifică pe care și-au alzătuit-c ţov 
rotestând..., patima luciferică de sine, 
Duritatea vea:uiui de aisi vine ; nimeni 
pu s:mte câtă mizeria omenească e în 
nesiguranța ce se sbate sub masca celui 
maâi neruşinaţ orgoliu ? 
Amărăciunea sâmburilor de sens, 
care-i dislozi de spinteci sezant rodia a2- 


pe 


poţi decât bănui. 


Pantru a o măsura, se cere ieșirea din- 
lăuntzul s:stemuiui deşert de oglinzi pa- 
raizle zare fac excuri 
imaginii hipertrofe a veacuiui nostru, — 


vizuale infinite, 


a țe s2obori, sondânăd psi- 


hanalitic, până la rud:mentela pre-natale 
de conştiinţă. ale unui veac adus 
nă cu forcepsul, 


la luml- 


ION FRUNZETTI 


doua lucrare pomenită mai 
Sus, s'a scris cu ocazia apari- 
ției în româneşte, neinsistân- 
du-se atât cât trebuia asupra 
„Caracteristicilot esenţiale ale 
acestui tânăr scriitor belgian, 
reprezentativ pentru literatura 
de azi a ţării sale. De o so- 
brietate şi de un firesc ferme- 
cător, scrisul lui Meersch are 
cursivitatea  necăutată, isvo- 
rită din imsăși povestirea fap- 
telor, ce ține pe lector mereu 
asupra paginilor, eroii săi de- 
venindu-i dela primele file 
prieteni sau, în orice caz, des- 
prinşi din marea galerie a ce- 
lor pe care-i întâlnim şi de 
care avem certitudinea că se 
MIȘCĂ, trăesc, iubesc sau su” 
feră. 

Dacă m'ar fi decât această 
calitate, de-a face din pensio- 
narii cărţilor sale un furnicar 
de fiinţe omeneşti distincte, 
cu preocupări și atitudini, cu 
bucurii şi griji, în permanentă 
desfășurare pe planuri diverse 
de viață, şi ar fi deajuns să 
facă din van Meersch un scrii- 
tor mare. Dragostea şi înţele- 
gerea cu care autorul se apro- 
pie de animale, de câini în spe- 
cial, descrierea câtorva lupte 
între aceşti credincioși tova- 
răşi ai omului, redată cu un 
impresionant realism, ne dau 
măsura posibilităților scriito- 
rului flamand, un îndrăgostit 
ul vieţii văzute fără lenti- 
lele dăunătoarei idealizări, van 
Meesch rămânând un ampli- 
ficator al vastului clocot de 
viață, desfășurată brutal sau 
duios, nu departe de inima sa. 


DACIA 


Odată cu acest început da pri- 
măvară însorită, a poposit prin- 
tra nci o nouă revistă lunară : 
DACIA (sub aces titlu soris cu 
cataotete groass, se poata des- 
cop=ri şi cuvântul „.rediviva”, 
prizărit şi apăsat, pare-se de 
greutatea ce poartă !), 

Intr'o aleasă ţinută, sărbăto- 
rească, acest prim numâr aduce 
s:rizsul unui mănunchi de cola- 
boratori tineri și apraziați, din 
nara dsprind2m: Horia Niţu- 
lescu : Prolegsomena la 0 anu- 
mită duală românească ; Geor- 
gt A, Petre: P:a'm; Valeriu A- 
nania : Intoarzere; Sm. M. Vi- 
zirescu : Așunel ; Ion Ojog: Im- 
primăvărare în Duminzcă; Aurel 
Cosmoiu: Mitclogia origină a ye- 
lig'unii ? 

Cronica literară de Const. Băr- 
Dulz=scu şi George A. Petre ; cro- 
nica piastisă d= Radu Boureanu, 
iar cea dramatică de D. Ionescu- 
Morel, 


REVISTA FUNDAȚIILOR 
REGALE 


Apărut cu întârziere, numărul 
pe Februarie al Revistei Funda- 
țiilor Regale se bucură, caşi până 
acum, de co dborârea celor di 
autorizate condeie, 

Dn bogatul material ce conține 
acest număr, cităm : N, 1. He-, 





rez: Gânditorul Seneca; Al. A. 
Phi.ipp.d2: Imbrățișarea mortu- 
lui; Hota Furtună: Ariîe?,; Basil 
Munteanu: Metoda ţi personali- 
tatea în studiul literaturii; Al. 'T. 
Stimatiad: Eșarfe de mătase; D, 
Iov: Sate moldevenești pe Nis- 
tru; Petmu P. Ionescu: Artă şi 
moarte; Virgil Ca.iinope.: Bun 
râmas, Al. Mareu: Simţul arno- 
niei în Renâştere; Perpessicius: 
Jurnăl de lector (D.v=nul per- 
sian); Nico.ae Romi: Ideea de 
rasă la doi gânditori români; Al. 
D'ma: Concepţia estetică a d-lui 
Liviu Rusu; Șe.bun Cioculescu: 
Un mare nedreptăţit: 1. Codru 
Drâgușanu. 

Cronici şi note semnenză: A?. 
Busuioceanu, Vinti â Teodorescu, 
ion Frunzetti, Dorin Sperâniit, 
Ion St. Moldoveânu şi Petru CoO- 
mMOATrnescu, 


DOUĂ FETE DINTR'UN NEAM 


„Vizând vremurile de jafuri şi 
de sugrumaâre a.e defunctului re_ 
gim, e.e (poeziiie) ies azi a .veaiă, 
pe drumuriie deschise în noua 
lumină. Să dea Dumnezeu să fe 
valabile numa: pentru vremurile 
în care au fost scrise“. 

Sunt cuvintele lămuritoare cu 
care d. George Gregorian îşi des- 
chide volumul de poezii: „Două 
fete dintr'un neam“, apărut de 
curind în editura „Cugetarea“. 
Mai fiecare poezie poartă anul 
când a fost scrisă, indiferent dacă 
a apărut sau nu în vreo publi- 
cație, rostul acestor datări având 
scopul să ne indice felul cum a 
prins și a vibrat sensibilitatea 
poetului în contact cu anumite 
evenimente ce-au culminat cu 
dureroasg desmembrare a hotare- 
lor ţării. Revolta autorului îm- 
prumută accente de. o duritate 
puţin obişnuită, clocotul păstrân- 
du-se în adâncuri, ca omice mari 
şi adevărate dureri. Necopleşit, 
totuș, de tristețea momentului de 
faţă, poetul păstrează intactă, în 
versurile sale, speranța întrun 
vi'tor mai bun si nu prea înde- 
păriat, ca în Rana din veacuri: 


Să tăcem pentru tine, sfânta mea 
tȚară, 
Până va creşte fierul tăios, 
Să tăcem, să privim capul de 
if:ară... 
Ii văd băltoaca de sânge gros. 
Așteptării mute şi cu grije re. 
ţinute pentru împlinirea unui 
destin strălucitor neamului no- 
stru, d. Gregorian îi conturează 
răsplata ce nu va întârzia să vină, 
prin finalul din Azi sunt mc: 


Ș: cu timpul, pân'atunci, 
Din copilul de pe lunci 
O să cresc şi o să fiu 
Pintene pe bidiviu, 
Plăcăiandru şi tunar, 
Sburător peste hotar, 

Pe trei zăr: gonind în roată 
Cu chimirul z.mţuit 

Să tot sbor şi să dau plată, 
Că am muite de plătit! 


C. POSTELNICU 





SANDA 


Now roman al scriitorului Mi- 
hail Şerban, intitulat „SANDA“ a 
apărut în vitrinele  librăriilor. 
Câteva fragmente publicatie de 
ator din această carte, an dat 
indicii pentru o leciură plină de 
vio'ciune şi interes. 

Car'ea apare în editura Cul- 
tura Românească. 

Asupra acestei cărţi vom re- 
veni, 





Notă la o cărticică de demult 


Adesea prima carte a serii- 
torului  desvăiuie întreaga 
constelație a oparej viitoare. 
Așa Flaubert la 17 ani scria 
Les Memoires d'un Fou și 
Voyage en Enfer, schițe a 
două capod'opare scrise mulţi 
ani mai târziu: „La Tenta- 
tion de Saint Antoine“ şi 
„D'education Sentimentale“. 
Teme minorz cu încetul îm- 
bogăţit=, orchestrate în anii 
de maturitate. Intru câtva 
prima operă a d-lui Ion Pil- 
lat „Povestea celui din ur- 
mă Sfânt“, o broșură tipări- 
la Paris, în anul 1912, când 
autorul are abia 21 de ani, 
e revelatoare a făgașului pe 
cara va să se îndrepteaze tâ- 
nărul poet de atunci înainte. 
Intr'adevăr Povestea celui 
din urmă Sfânt simbolizea- 
ză, după cum îndeajuns o su- 
g-rează titlul, zăvorirea ho- 
tărîtă a unui trecut de pân- 
dire copleșit de preocupări 
mistica-romantice şi adop- 
tarea unsi atitudini raţiona- 
liste şi clasica. Presimţi de 
pa atunci că sbuciumul tur- 
bure al vârstei se disoivă în 
seninul azur al idealului a- 
polinic, şi că poetul dacă are 
să se mai întoarcă uneori la 
o lume năruită va fi atunci 
numai şi în măsura doar în 
caro, liniştit şi sigur po sine, 
va ști să-i dibuiască vrăjito- 
rește resursele nosfârşit> de 
poesie. Stilul are de pe atunci 
sclipirea adamantină ce cun 
îel de necssitate îşi va afla, 


25 de ani mai târziu, desă- 
vârșire de care metalic în 
„Scutul Minervsi“, când po- 
etul simte cum însfârșit 
Divin răsare ritmul din 
[formele confuze... 
Acum 2 aproape „vindecat 
da Him=ră'“, deși uneori sim- 
tz încă „harpiile pe frunte 
cu sborul lor nafast“, Când 
cdată ai descopzrit voluptă- 
ție simstriei divine întru- 
chipate plastic de geniul e- 
lenic, când ai dobândit inti- 
mitatea rară a  zsiţei „cu 
chip da muritoare şi gând 
nemuritor“, când atingi per- 
fecțiunea contemplaţiei, ţi se 
îmbie ciudata ispitire a tă- 
carii încântate: 
Şi-acum când ştiu că viersul 
ldin suflet nu-mi mai pleacă 
Șin albia lui cântă curatul 
[său izvor 
Pe veci de-acum poate şi 
[lira mea să tacă. 
Intr'adevăr d. lon Pillat 
nu sa desminţit de-a-iungul 
unuj sfert de veac: mereu îl 
regăsim senin, nobil, resem- 
nat, sub zodia aceluiași scut, 
al Minsrvei. In literatura 
noastră în care  înrâuririle 
apusului mai întotdeauna se 
lasă prea vizibil ghicite, o- 
pera d-lui Pillat alcătuește o 
lume uimitor de  indepen- 
dentă, aristocratic izolată, 
străbătută subteran de apa 
vie a celui mai autentic dul, 
românesc, 


PAUL LAHOVARY 


—— 6 


=MI 


— Mima,. Mimita maichi !.., 

o strigă cu glas stins bătrâniea și mioara cu vocea, 
tremutătoare, tandră, behă:e un răspuns. 

Așa își caută baba Rufina pe câmpurile golaşe de 
iarbă, pe Mima. mângâierea bătrânețelor ei trudite. 

E o oiţă creoliă, cu privirea duice și lăbuţele moi şi 
păroase. 

— Vino, stumpa mamei, 

E singura ființă cu care mai împarte o vorbuliţă și 
oaia o urmează pe bătrână pretutindeni. 
„Pretutindenea” babei Rufina e câmpul şi iazul, că nu- 
mai pe acolo umblă. 

Pe oai a cres2ut-o de mică cu ceai d> „„mate” și pâine 
uscată meştecată în gură, ca pe copiii de om săraz. 

De cum răsare soarele, se așează cu <a la pălăvrăgeală. 

Ta dimineața asta i-a spus tct ce-a avut pe suflet, 

zum şi-a strâns fr:umușsi masa prânzului și s'a dus 
s'o caute, ca da obise:u pe câmpuri. 

— „Te-ai făcut eal:să, Mimita maichi, te-ai băgat şi 
în fânul cailor şi de te-or găsi, au să mi te găurească 
cu copitele. 

La 10 de ani Dona Rufina nu ate decât două, lucruri 
dragi pe lumea asta; pe fiul său Paucho la oraș, acolo 
departe, şi pe Mima lângă ea. 

De când i-a pleca; băiatul, nu i-a mai rămas decât 
bucata asta de blană cu cchi ca să-şi împartă neta- 
urile, 

Din tinerețe a pierdut totul. 

Pe bărbaţ i i-a răpit un războiu, pe copil un amor; 
sănătatea, timpu! și casa o furtună. 

De atunci își înșiră anii pe răboju! singurătăţei. 

Trăeșta întrun bordeiu spre care n.meni nu vine, lân- 
gă o gârlă cs veziniz sa duze la vale, sub niște copaci 
ce zilnic se inaiță la ceruri... 

Singurul lucru ce i se apropie e... pământul... 

E spălătoreasă. 

P'aia cuncaște oamenii din sat tot așa de bine ca și 
cârciumarul. ca și notarul, 

Soarele — asociatul ei — nu-i ia nici un ban ca să-i 
păzească turma de rufe albe, întinse ca oile pe iarbă. 

E „uscătorul” ei. 

Numai vântul e maj șegalnie, Se joacă cu ele să te 
prăpădești de râs. Cum le-a gătat şi le-a pus la uscat, 
numai că-l vezi că se bagă în cămașa albastră a lui 
Moș Nicanor, sau înjzepe s'o umfle p'a Donei Melchora 
aia grasă dela „casa ncuă” și să-i glumeassă cu isme- 
nele. 

Atunsi grăsana, rușinată parcă, incepe să salte picioa- 
re'e unul câte unul parcă ar vrea so ia la fugă, 

— Vezi Mimo, a început vântul. O să-mi arunce toate 
rufeie în gârlă şi pe urmă tine mi le mai scoate ? Uite, 
batistele s'au imprăștiat toate |... 

Hai să le strângem bălăioaro și p'ormă să căutăm 
şi o leacă de „charamuscas” pentru sineală. 

M:ma se face că n'aude. 

Cu toate se împacă ea, numai să n'c bagi în bordeiu 
înainte de asfințitul soareiui. Nu e vorba că o asteptă 
azolo sumedenie de bunătăţi. Mai abitir ca un musafir 
distins, Mima se infrupta, din toate tabieturile babei. 

Intâiu, magiun de portecale și apoi sirop de afine, pe 
care Dcna Ruf:na îl amesteca cu ceai de „„mate” și care 
curgea mai mult în gura Mimsi decât în cana de ceai. 

Astăzi Dona Rufina n'a vorbit încă cu Mima de ce-i 
e ma: d:ag pe iume: de Parcho. 

Plăce:ea asestei conversații o păstrează pentru mai 
pe înserate. Atunci când nu se mai aude decât ţârâitul 
greerului, când nu mai vezi nimica și totuşi, în fiecare 
mogâldeață vzzi „ceva”, atunci ce bine te simţi când 
ai lângă tine o „ființă omenească” chiar când e ea cu 
blană de oae!.. 

Din zi în zi se simte tot mai singură, ict mai stinsă. 

Da șease luni de când i-a murit măgărușul, nu mai 
câștigă n:miz. Nu mai are cu ce să-și ducă rufele in 
saţ pe la clienţi. 

Munzește şi sa când pică câte ceva şi atuncea, pe cât 
i se dă. Bordeiul e așa de departe de sat, că nu vine 
nisi draw până la el. Cine mai are milă de ea își mai 
aduze aminte și-i mai trimite rufele cu câte un copil. 
Și nu de multe ori, a rămas fără o bucată de pâine pen- 
tru că dracul de copil trimis cu banii, n'a mai venit 
pentru că i-a, cheltuit !... 

De două zile nu i s'au adus decât scuze; „să ne ierți” 
sau „când voi veni rândul viitor, am să ţi-i aduce”. Şi 
fiece copil ca vine şi pleacă, îi ump.e casa da vorbe 
humcâse şi promisiuni, luzruri cu cari nu poţi face nici 
măcar o fiertură. 

— Nu stai la un los, Mima ?!... 

Botișoru! moale o caută şi-o gâdilă în palma muntită. 

— Să știi că te trimit afară să te culci cu câinele! Ce, 
pentru o traistă da lână, ce o să-mi dai, o să-ţi rabd 
atâtea, şotii ? O priveşte cu drag, cu ochi de mamă iu- 
bitcare,. 





MAMEI... 


Obrajii cu surâsuri de cais, 

Curg risipiţi ca luna peste ape. 

Ți-i va culege mamă, mâini de vis, 
Să nu mai poată toamna să-i îngroape. 


Şi să-ți fie sufletul de cintezi, 
Mamă, mamă, somnurile grele, 
Fruntea albă mi-o visează 'n noapte, 
Neclirtită cumpănă de stele, 

Peste Țara miilor de sate. 


Vezi prințre pleoapele-m; subţiri, de cer? 
Se mită ochii tăi de triste stele. 

Mă simt mai blând, dar parcă veșnic pier 
Priviriie, prin cețurile grele. 


Ascultă-mi graiul, graiul meu somol 
Ca mersul legănat de cosânzeană. 
Pceni te duc în basm cu lin ocol 
Şi ţi-l anină: lacrimă, de geană. 





MA = 


de ROMEO LĂZĂRESCU 


— Ce curios și Dumnezeu ăsta, cum a lăsat el ca o 
lighioană ca asta să se lipească așa de sufletul omului. 
Și se gândeşte ce fericiţi vor fi toți trei, când i-o veni 
făcăul, 

Ea, băiatul şi oaia!... 

Se aude ceva. 

Oaia ridică capul și ciulește urechile. 

Dona Rufina ascultă. 

— E diligenţa !.. Să fie ceasurile cinci? 

Pe parţea ceala!ţă a gârlsi țrece poștalionul într'un 
nor de praf şi zcrnăit de clopoței, 

Dona Rufina lasă luzrul şi-l privește, 

Asta era singura ei bucurie, să salute pe necunoscuţii 
din trăsură. 

Salută așa fără să aibă pretenție la răspuns şi cu 
ohii în gol, prin praf, urmărea „nălusa” până nu se 
mai vedea. 

Dar astăzi, nu e ca de obiceiu. Pcștarul a înzetinit 
mersul cailor și fără să se dea jos, i-a aruncat ceva. 

— Ține, bătrâno... Dela „logodnic”!,.. Și o scrisoare 
albă fiutură pa iarbă, se rostogolește și se cpreşte în 
nişte mărăcini. 

Cu cceazia asta, Dona Rufina s'a convins că nu mai 
poate să fugă și apoi, că nu mai poate să citească. 

Nu ştie ce-i tremură: ochii sau literile 2 

— E de'a Pancho, Mima !.., 

E aşa de cuminte sărăcuțul !... Cum își pierde el tim- 
pul să szrie mamei !... Când a împlinit 25 de ani, Pancho 
sa îndrăgostit de o fată și s'a dus după ea. 

rima scrisoare dela €l a primit-o Dona Rufina de 
mult. 

Dela oraș, Pancho i-a seris de necazurile lui. N'a 
întâinit nici iubire şi n'a făsut nici avere, iar de durere, 
s'a înseris ia oaste. 

Decât la mânăstira, tot mai bine e la cazarmă |... 

A daua scrisoare a trimis-c dela înzhisoare. 

Şi 'ntr'aia se plângea. 

L-au prins juzând cărți, boa'a lui. Daia nuii trimite 
parale !... Atunci și-a vânduţ bătrâna patul pe câţiva 
pesos şi i-a trimis băiatului să-l seape de bocluz, 

Iși aduzea aminte de ea numai la nevoie și durere, 
ca atuncea când cra copil și se 'nţepa în spini. In loc 
de ajutor îi dădea necaz și la2rămi. Dar îi erau toţ dragi. 
Le strângea în colţ de şcrţ ca boabe scumpe de aur. 
Erau dela el]... 

Se gândea la cazarmă. 


Câţi amari de ani vor trece până are să-i mai scrie? 


Numai poștarul îi știa dwrerea. E] o vedea 2i de zi 


apropiindu-se tăcută, întrebând cu privirea. 

Totdeauna... nimis!... 

Şi ziua următoare, la fel. 

Odată cu timpul, Dona Rufina își dete szama cu 
groază că o lasă şi vederea. 

Și nu pentru lumina zilei, pentru culoarea ficrilor sau 
forma luzurilor se ingrozea. 

Ce se va faca dânda că n'are să vadă când o primi 
scrisoare dela el, 

Astăzi va lăsa, în grija soarelui să-i păzească rufele. 

— Ştiam eu că astăzi o să am o bucurie. Simţeam 
eu că astăzi o să primesc ceva dela scumpul mamei, 

Se așază pe o buturugă. 

Priveşte cu evlavie szriscarea fără să atingă plicul. 

— Cs-o fi s2riind în ea?.,. 

Mima, cu capul în poala babei, rumegă în tăcere, 

Tăcerea își luase sborul, parcă, de pe toate meleagu- 
rile lumei și se coborise lângă ele. 

— Vezi Mima, Ți-am spus că nu-i minciună, Eu nu 
pot avea două bucurii deodată |... 

Pan?ho stria că e bine. L-a, făcuţ sergent. Dar avea 
şi o grcază de necazuri, Singura lui dorinţă era să vină 
s'o vadă. 

Regimentul lui trebuia să treacă spre frontieră şi să 
facă tabăra la Paso Alto — o bătae de pușcă de casa lor. 

Ceruse şi obținuse permisiunea să vină s'0 vadă astă 
seară pe la opt, o să-l aibă lângă ea! 

O să mănânce amânaci ca altă dată: o rusăziuna, o 
îr:ptu:ă, o binesuvântare.,, 

Cu căpșorul plecat în fanfuria de tinichea, cu cuțitul 
bine ascuţit și cu inima bună și blândă. 

— Să mâncăm amândoi)... Sa duse la dulat, deschide 
şi scoata cuțitul lu: tată-su. [i încearză cu degetul. 

— Sigur că tael.. 

Apoi caută se mai trebuis. Nu găsește nimic! 

— Doamna, c2-o să-i dau băiatuiui, că vine flămând!.. 

Se pune pe plâns. ” 

Aco!'0, la cazarmă, are ce mânca și din belșug poate. 
Pe urmă, nu ţrzbule să ştie băiatul că ea n'are ce mâna, 
Și chiar așa este. Nu mânzare îi lipsește ei, ci dinţii 
Ceaiul de mat& pe care îl culegi de pe câmp sau pâinea 


—— m a a 


Florin Dumitrina 


DESTIN 
l 


UNIVERSUL LITERAR 


Desnădejd:, zadarnic, în gingii cenine, 
Vo» ueni să spargă dorul tău de culme. 


Totuz, către seară, lutul se va frânge 
Cum s'a jrânt pe Cruce altădat' al Lui... 
Du-hu-hu ! spre cerul înroșit de sânge, 
Sufletu! şi dorul vor porni hai-hui.., 


SFÂRŞIT DE MARTIE 


rece înmuiată în gâzlă sau în lacrămi; ajunge!.. Ba 
chiar este un lux pentru c „nevoie de babă” ca ea. 

— Mima |... Mima e singura so.uție. 

Oiţa «e și singura ei pristenă dragă. 

Dar lui Pancho o să-i fie foame. Şi când o să plece, 
sătul, ea n'o să mai aibă pe nimeni!... 

Cu cina o să mai stea de vorbă? 

Cu copacii, dază or vrea s'c mai asculte, 

Şi cu o sfoară-i leagă pic:orușele moi, fine... 

— 'Ţe-am crescut, o.ţa mamei şi dacă cineva mă vede, 
eşți tu, draga mamei. Cu tine am impărţit și dueaţa 
Și nezazuri.z, 

Imi murdăreai toate, e drept, dar mă urmai paste tot... 
Dar să ştii un lucru, maică: eu n'am să gust din tine, 
chiar dacă aş avza dinţi... 

Ţine cuțitul în mână şi nu se îndură să lovească. 

Inchide cchii, dar vede tot mai “dulce privirea ani- 
malu:ui drag. 

— Nu te mai uița așa!... 

Ceasul se aprope. 

Pan:ho trebuie să vină. 

In casa părintească, trebuie să-l aștapte o fripturică, 
Și când c pieca, trebuie să mai ia cu el și ceva pentru 
drum. 

Și p'ormă, Mima, o să trebuie să fac o groapă să-ţi 
ingrop pielea și oasele ce au să rămână dela băiat... 
Sunt dcar mamă, ințeiegi ? Ca să fa:?.. E o crmăl,, 
Știu |... O să-i dau să manânce băiatului, cu durere, ca 
a.tă dată țâţa. 

O să-i-se pară, văzându-l mântând, că Pancho e din 
ncu sugatiu. Când 1.0 vedea muz:ând din M.ma, o să 
creadă căi mușză sânul, ca altădată. 

Şi numai Dumnezeu știe cât are să plângă după ce-o 
pleca ! 

Inchide ozhii şi loveşte. 

"Nu știa de unde a căpătat puteri. Cuţitul se afunaă 
in blana moale, în gât.ejul care va amuţi pentru tot- 
deauna și ss co:sște în şira spinărei, 

Dona Rutina dă un țipăt de disperare în locul Mimei 
care a rămas nemișcată ca pe vremea când c mângâia. 
O priveșta cu ochii mari, deszhiși, plini de dulceaţă... 

— Nu te mai uita aşa!.., 

Sângeie cad ii stropește mâinele, alunecă pe cuţit, 
țâșneşte în toate pârţiie. Cade pe iarbă. Mai întâi spu- 
moasă, pe urmă grea, fumegânqă, apoi sa încheagă. 
Tremură... Se sbaie... sa sbate, ridică de vreo acuă 
o!i capul ca pentru a-și lua rămas bun... și gata!.. 

— Acuma știu că am rămas singură | 

Lasă cuiitul jos, se apropie de drum și se așează pe 
iarbă. 

* - . - - Li [i 

— Cum întârzie băiatui!... Noapiea o ajunge şi c 
acopze incet in mantia gi găurită de licurici, 

— Paneho mare să știe niciodată ce mult, mi-am iubit 
oiţa | Ce am fâ:ut pentru el, n'are să înțeleagă nizt- 
odată... 

Adevărat că la urmă m'am câm înmuiat, 

Mie mi-e tara greu s'o mai jupoi. S'o facă el, că e 
mai tare. 

E băbat. N'a cunoszut.o vie. De dzparte se aude tra- 
pul unui cal. 

Nu mai are dureri, nici aduzeri aminte, nu mai are 
nimiz. Are numai u:echi. 

— E caiui lui |... De ce n'c fi galopând ?... Hai maică, 
dă pinteni! 

Că.ătaţul se apropie. 

— Bi o fi: 2... Nu-i aud ţătănina sabia!... Dar, poate 
că nu şi-o fi luat-o!... Ce-i trebuie sabie la maica-sa 
acasă |... 

Se gândește dază o să mai aibă puteri ca altâdată, 
să-l ia în braţe și să-l dea jos de pe cal!,... 

— Pancho!... Aicea sunt Pancho.., Vite-mă.!.,, 

Călărzţul <s oprește, 

— Nu e Pantho, sencra, sunt cu  Nicasio, sărut 
mâna!... 

Dumnsata ești Dona Rufina spălăvoreasa ? 

— Da maică. 

— Mama unui sergent dintr'al douăzecilea de grăni- 
cei ? 

— Sigur... a lui Pancho!... 

— Aşa |... Ma trimis să vă spun... 








5 Aprilie 1941 ———= 
— „Să e boinav!,, Ii ia bătrâna vorba din gură. 
— Da de unde!.. E sănătos tun!.. E vesel! şi bine. 

Mi-a spus să-ţi spun, dacă trac p'aicea, că acum vreo 

trei ceasuri i-a dat voe să vie să mănânce aici... Şi ar 

fi făcut-o cu toată inima, nu ?... Dar vezi că dela ţabără 
până aici, a pus dracul în cale un han, In han c masă, 
pe masă un ştergar verde, 

— Cărţi ?.. 

— Da. Băiatul d-tale e cel mai bun jucător din tot 
regimențul. 

— Așa a fost el indzmânatezc intotdeauna, maică. 

— 'Ți-e mai mare dragul să-l priveşti jucând!... La 
cinci cărți pune o cupă, lasă jos un „Casto” și acopere 
„aurul”. De vre-o şease ori i-a intrat „Calul de spatiu”... 

Deschide, câștigă... tag, câştigă,,. Uite așa un morman 
de parale avea... L-a sp2riat pe toţii... Atunci, când a 
sunat gcarnan tabără, feciorul d-tale m'a chemat la 
oparte și mi-a spus: Mă „judeţ'.. maică-mea mă aș- 
teaptă asasă. Stă în bordeiul ăla din areapta la Tre- 
cătoarea, Crusei... Spune-i că aveam de gând să viu, dar 
a dat peste mine un noroc cum n'am mai avuţ în viaţa 
mea... Să vezi ce bine o să-i pară când o auzi; eu o 
cunos? 1... Spune-i că mă umpiu de bani... nu pot să 
las „mâna”... Auzi... sună „apeiul”.., plecăm. Nu mai 
am timp... Asta e.., explică-i tu că nu mai am timp 
viu să mănânz cu ea, : 

— Atunri.., Pansho nu vine? 

— Poate. La întcarcere.. peste o lună. 

Dona Rufina nu putu să-și mai stăpânsască lacră- 
mile. 

Perlele durerei se rostogolesc grele în poală. Ca pe 
flori, le strânge în șorț să le ducă Mi:mei. 

— Nu mai plânge mătuşe... Nu e băiaţ, rău... N'a venit, 
dar în schimb, ţi-a trimis în plicul ăsta ceva ce o să-ţi 
facă plăcere !,.. Ţine!.., 

O scrisoare dela copilul ei | 

O strânge la piept. O sărută. Cum știa el să ceară 
iertare... O vorbă du'e... o sărutare, 

Tot e ceva. 

Rupe plicul cu mâna tremurătoara. E gata să-l ierte 
pe neascultător. Bagă degetele uszata și scoate din în- 
velitoarea albastră o banenotă de zece peşos, 

— Nici o vorbuiiță, Mima... 

Numai bani... 


ai 


Say 

































OS 


ses Solia 


SSL ete seste 
ID ape te ee Ctetaiage <a 


NI SS 


mit, nt CE 
EN 


at 


* e TISA 


Si 


„o e MP POLI put a MP NAN ODIN NOI 7101920102 








4, 
pir e a "N 
pag DA d - d 

ile +2 $ 


pa ALE 





Corespondenţa noastra 


SCRISOARE CÂTRE MUNȚI 


Pe la noi bădie: 
Flori şi bucurie, 
Seri, cu vântul dulce. 
Dor de tin' ne-aduce. 


Vraja mea nebună. 
Cer senin, ca azi 

Şi păduri de brazi, 
De pe-aici, din munte, 


Leonida Secreţeanu 


PP DD ai ata Dă 


Rasm în nopţi cu lună, 






seal 


h DD DN 








Ș: te va întâmpina cu flori și nai 
Mirele tău Aprilie 
Să facă nuntă și veselie. 


Ve: aşterne vestmântul ţău verde pe pomi, 
Și vei du de lucru la albine 

Să sugă miererea din tine. 

Vei scutura de flori cdişii, prunii, merii şi perii 
Ca să dea rod în mijlocul verii. 

Și să te binecuvinteze pe tine 

Primăvară cu zile senine. 


Lucian Văraru 


(*) Din volume: „Maru“ ce va apărea în 
curând, 


Du-mi palma "'mcet şi-așterne mângderi 
Pe frunțile de rană cenușie. 

Nu suferi cu mine prin tăceri, 

Când toamna de rugini pe frunză scrie. 


Im fața lui Florin te-aprind lumini 
Pe pragul zărilor de altădată, 

Şi boabele: de zâmbet, la găini, 
Le-aruncă *n visuri, mâna ta bogată. 


RĂVAŞ 


Albăstrită peste vremi, ca seara, 
Unde-i casa cu odăi de lună? 
Unde visul tremură vioara 

Peste care fruntea-mi sta nebună? 
Iară, mamă, fugile şi drumul 

Şi văpaia-mi stinsă de uitare, 
Peste somnuri, fiul şters ca fumul, 
Iţi sărută ochii de visare, 

Cine ştie dacă plânsetele 

Nu-l vor arde în aprinse suliţi. 
Poate nu-i simți gândul, umbletele, 
Prin cătune şi 'noptate uliţi, 

Se topiră 'n cântec de isvoare. 
Versurile albe ca zăpada, 
Primăvara scutură livada 
Supetului... mamă, vrei o floare? 
E ca visul, roşie şi Jină 
Fioare-aprinsă cu văpăi de sânge. 
Mi-este, mamă, înima senină... 
Crește codru, dacă o vei frânge. 
Răsări-vor codri alţi din mine, 
Ruga frunzei fremătându-şi limpezi, 
Să se 'ndoaie ulmii pentru tine 


ȚIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


Dimineaţa albă când zâmbind apare, 

Te ridici din jarul patimilor oarbe. 

Nalţi o rugăciune 'm răsărit de soare : 
Murmurând : „păcatul încă nu mă soarbe“. 


Braţul când n'atârnă sdreanță de silință, 
In al ziiei ager strigăt de pandur, NE 
Nu mai simţi cum anii-ți vin ca o velinţă : 
Chiui văsmeriță şi pornești vultur! 


Drutaul se deschide conturat de planuri... 
Ce yreu ţi se pare orice început! 

Zarea se topește "ri viscol de elanuri, 
Când de-a vrerii piatră muşchii se ascul. 


Iu-hu=hu ! pe șesuri... [u-hu-hu ! pe dealuri... 
Sufietul deschide lacătele muncii. 

Sângele răscoace repezi idealuri 

Pentru 'niometata gură a poruncii... 


și 


Se isbesc de ţine clipele flămânde... 
Dar ce mână poate să te dea pieirii 
Când, arici, te aperi de-ale vremii pânde 
Cu inveninaţții ghimpi Ji răsvrătirii ? 


Nu e încă rânjeţ 'să te înspăimânte. 

Din cuptorul cărnii, sângele-ți, fierbinte, 
Va ui năpraznic, cu puteri nenfrânte, 
Peste nunți de vaet: „lu-hu-hu ! "nainte!" 


Semizeu ! Ce jocuri de lumini sorine, 
Când sub bolți de patimi visul tău de ulm e... 


Zi de iarnă, zi de vară 
Sentâlnesc şi împreună 
Fac o zi de primăvară 
Sisîntr'un an, a trti-a lună. 


Păsările călătoare 

Se întorc, peste zăvcaie, 
Și zidesc pe la isvoare 
Casele de fulgi şi pae. 


Ori e soare, ori zăpadă 
Dimineața şi 'mserat, 
Cudă norii toți grămadă 
Stiu că înrna a plecat, 


Mircea Epureanu 
TOAMNA 


Stau sgribJuliti toți pomiin dimineață, 
Şi vârțfurile "'ntind S'asculte-un sgomut, 
Care sau răbufnind prin ceuța 
Ce-ucoperă pământul ca un clopot. 


Sirabate orizontul cu vâjâit de smeu 
Şi aripile întinzându-și prinire ramuri, 
Le rupe şi le îa cu cu — trofeu — 
Lăsund în urmă scrâșnet de balauri. 


Pom mândru îndinte, — acuma 0jticus, 

Cu ultime puteri şi cu năduj, 

Aruncă frunza — plămâni scuipați — pe jos 

Şi desdoindu-se răzbunător, isbeşie în 
vâzduh 


Ion Apostol Popescu 


Din ce-avem mai multe, 

Iţi trimit pe cale, 

Po-aici, jos, pe vale: 

Fâjişti verzi, mioare. 

Apă de isvoare, 

Ciute, 

Văi de munte, 

lezăre mărunte 

Caval visător... 

Cântece de dor. 
Cindreju, 17 julie 1940. 

” lon bBucondu 
PRIMĂVARĂ !.. () 


Ai jost cuntată de atâtea ori, 

Şi așteptată cu fiori 

Si jiori!... 

Pecioară tânără îmveşmântată'n verde, 
Cu nărilem vânt, de mânz, 

Alergi scuturând de pe umerii tăi 
Uitimii jiuturi morți d zăpadă, prin văi. 


In urma ta se face mai multă lumină 
S, soarele se'mcălzește în țină. 

Miei; albi şi negri 

Rup coltul firului de iarbă, 

lar oamenii ies la câmp cu treabă, 

Să calce pe urmele tale 

Cu plug, cu grape, cu sape și cazmale, 


Din boarea respirației calde 
Vu răsări rod din pământ; 
Mii de jluturi şi gângănii vor face legământ 
Să fii mireasă în luna Mai. 


AGAPIA 


Bate toaca'n mânăstire 
Toaca-toaca! 
Mâine e Buna-Vestire 
Tonca-toaca! 


Trec călugărite albe 
Toaca-Toaca ! 

Cerul e la gât cu srbe 
Toacu-Toaca ! 


Ceru-i aur și mâtusă 
Toaca-Toaca ! 

Maicele 'm gherghef să-l coasă. 
Toaca- Toaca ? 


Se aud bătăi pe cale 
Toaca-Toaca ! 
Şi răsună jus în vale, 
Toaca-toaca ! 


Toacă sus către morminte 
Toaca-toaca ! . 
Ctitorii să ia aminte 
Toaca-toaca ! 


Sufletuti lui Ștefan-Vodă 
A venit dinspre Cetate 
Toaca, toaca, 

Bate. bate... 


Aurel C, Oprescu 


Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P. T. Ţ. Nr. 24464-998