Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0036

UBIVEEOPUL 
RENE ALR 


* E 








D. GHIAȚA: BALCIC 


In acest număr: EMIL ISAC, H. PAPADAT BENGESCU, MIRCEA ŞTEFĂNESCU, DINICU GOLESCU, î0ON LUPU, MARCEI, 
ROMANESCU, P. IGIROȘANU, N, 1. HERESCU, T. PĂUNESCU ULMU, EUGEN VICTOR, VIRGINIA GHEORGHIU, 
RUD. A. KNAPP, N. N. TONITZA şi PERPESSICIUS. Buletin bibliogratic săptămânal de AL.-SADI IONESCU. 


An. XLII, Nr. 36. 


5 Septembrie 1926, Lei 5. 















UNIVERSUL 





Cântec 


Ingeri să te desmiardă, soare să te bată, 
Mătasea să te şteargă, 

Să fie a ta lumea largă, 

Şi sfântul să-ți fie tată. 


Noaptea să-ți fie ochii, şi piatra să-o şti să-o deochii, 
Mielul mâna să ţi-o sărute. 
Să-ţi vorbească florile muie. 


Să înflorească tot ce ţii în mână, 
Când te-or vedea copiii în genunchi să cadă, 
Şi orbii să te vadă. 


Să fii a tuturora şi a nimănuia să îii, 
Să fii blestem şi să fii rugăciune şi să trăești în veci, 
Şi trandafir sălbatec să fii, ce pe sutletui meu teisi te plec. 


MILL IS. 


Tomnatică 


Ape ruginesc printre păpuris.... - 
Sterp pădurea-acum arde *n laminiş 

Cu bronzate vârfuri şi frunziş de-aramă, 
In amurgul -— sânge revărsat pe-o coamă... 
Butiile “n beciuri se înţepenese ; 

Rod de vie-atârnă în podul bătrânese, 

Si sub bârne groase, stropi de aur vii. 
Viespi încercuesc hoabe durdulii.... 
Jinduind sumanul cald de promoroacă 
larăşi cu pustiu crama se îmbracă, 

Doar la vre-un cazan pruncentârziate 
Fierb, momind ţăranii până penopiate... 


Gâşte-au fost azi noapte jaluic gâgâind ? 
Peste-acoperişuri, vântu-a plâns mugind... 
lângă iaz copiii lişiţe-au găsit 

Moarte peste maluri --. şi pe cer coelit 
Au scâncit a iarnă pasări pământii.., 
Prietene, de-acuma toamnă grea va fi! 
Tu cuminte *n noapte şi'n insingurare, 
Trage pe obloane drugii cu zăvoare, 

Şi ascultă *n ploaia și 'n vârteju-afund, 
Golul cum în tine, macină profund... 


T. PAUNESCU-ULML 


sei 
E rii 
PE ri ] 


te ras 
Re Co. menu 
ARS oma pi i 


a N ta N ) 

Pa E N 

se , Nea ÎN ul 
07224 E 


ză 
iai ape De 


E 
CA 


. 
. 


LIT ERAN 


UNIVERSUL LITERAR 


Frământări) 


i (Fragment) 


Trei acte, de MIRCEA ŞTEFĂNESCU 


ACTUL II. Scena | 


ANCA (d-na Lilhi Popovici) ANDREI 


(NOTA — Auca, soţia lui Ionică, e de « 
lună amanta lui Andrei, prieten bun al 
lui Jovică, În scena care urmează, şi care 
sc pelrece înir'un fumoar din casa lui 
Ionică, se vede care c situaţia dintre cei 
doi amanți, după această lună parcursă 
între actul I şi 11). 

(Ya înscrai. Lu ridicarea rortinci, An- 
drei e pe sota; Anca lungită pe pernele 
de pe jos, ține capul rezemat de sofa, aa 
proape de genunchii Îni Andrei. Lumiuă 
discreută, venind din vasele imprăşiiate 
prin fumoar. O pauză simțită: Anca ce 
pe gânduri ; Amilrei lusă impresia că au 
şi ce să-i spună. Apoi :) 
„ANDREI — (Ineercând să se 
Să-ţi aduc o ţigară ? 

ANCA — (Cu  compătimire ironică) 
O, Andrei, Andrei, bietul meu amant! 

ANDREI — (Xedumnerii) De ce ? 

ANCA — (Adăogând tonului de sus 
mai muliă tristețe) O ţigară ? 

Toate după amiezile noastre au ca e- 
pilox o ţigară. Și romanele au un sfârşit. 
dar suni mai lungi, 

ANDREI — (Cu mustrare uşor emfa- 
lică) O, o, Anca! 

ANCA — Și jocul de bursă are uu 
sfârşit, dar e mai palpitant. Numai dra- 
sostea se vede, are şi ea un sfârşit, dar 
e monotonă. : 

ANDREI — De ec îmi vorbeşti astăzi-- 
abea o lună de când eşti a mea — de 
sfârșitul dragostei noastre ? (Cu căldură) 
De ce, Anca ? 

ANCĂ — i-am vorbit şi feri... ba și 
alaltăeri ! Nu ştiu, nu ştiu de ce... 

ANDREI — (Curtenitor) Doamnă, eşti 
0 enigmă. 

ANCA — Nu. Andrei. Sunt femee. 

ANDREI —- (Acelaş) O ftemee foarte, 
foarte capricioasă, 

ANCA .— Caprieioasă ? (Râde uşor) O, 
Andiei..,. „Anca, vrei o ţigară? Poate 
vrei să fumezi, Anca ?* Si-atât ! Sar zice 
că e nevoe să ne recreăm. (Râcde scurt si 
nervos) Fie: adu-mi o țigară. 

ANDREI —  (Servind-o curtenitor -) 
Vezi ce rea eşti ? Din zi în zi mui rea. 

ANCĂ —. (Avrinzând) Fu nu fumezi ? 

ANDREI — Nu, 

(Andrei 


ANCA — Nu. Şi, 
tace) Si-natâi! 

ANDREI —(Cu tonul cu care nr zic> că 
Anca pretinde prea mult) Ei, acuma! 

ANCA — Desigur, Andrei. Eu, dacă aş 
li bărbat, aș şti să mă port, cu femeile. 
Crezi tu că « o simplă legendă că ne-am 
născut din coasta lui Adam? Noi trăim 
din viaţa pe care o trăiţi voi în jurul 
nostru. Nu ne lăsați deci să lâncezim,. 
Vorbiţi-ne. Mângâiaţi-ne. Altfel, viaţa ne 
e searbădă. (li priveste) Ai priceput? 
Nu. Dacă amantul, în loc să ne vorbească 
şi să ne mângăâe, tace şi-şi ține mâinile a- 
casă, atunci (întorcândit-se spre el. gra- 
țioasă şi puțin enervută, dar drăgălaşe) 
bine, domnule amant, d-ta nai  creer? 
atunci dragostea e monotonă. Tot nai 
priceput ? Mai dă-mi o ţigară, că asta va 
stins. (Andrei o serveşte; pe când Anca, 
venindu-i să râdă :) Tu nu fumezi? 


ANDREI — (Zfâmbind) Na. 


ridice) 


pe urmă? 


'; (Această piesă se repetă actual- 
mente la Teatrul Naţional sub direcția 
de scenă a d-lui Paul Gusti şi va fi prima 
premieră originală a acestei stagiuni). 


(d. N. Bălţăţea nu) 


ANCA — Şr-atât! 

ANDREI. — Dar, ce vrei... 

ANCA — (Intrerupându-l) Andrei, An- 
dei... imventează ! De pildă, spune: „Nu 
fumez, Anca, fiindcă mă tem să nu a- 
dorm cu figara în gură“. (Zâmbetul lui 
Andrei e forţat. Spunând fraza de mai 
sus, Anca a râs ugor, dar își sfârşeşte râ- 
sud într'un zâmbet agasant)  Obositule? 
cât sânge albastru curge prin vinele tale? 

ANDKEL — De ce-mi vorbeşti aşa ? Ştii 
bine că nu fac caz de asta, 

ANCA — Modestia ta e inutilă. Noble- 
ţa e cel mai conservator dintre creditori, 
Pergamentele tale sunt poliţele cari poar- 
iă girul tutulor străbunicilor tăi. Sau le. 
gat pintru tine să rămâi Prâslea cel obo- 
sit al unui neam în care sa cheltuit până 


la ultima sevă de pasiune. (ȘI, cum An- 
drei schițează  neplăcerea). Ştii că-mi 


place să fac teorii. M'a nărăvit Barbu. 

Asta se chiamă a degenerescenții. (Ime- 

dia! împăciuiloare). Glumese. lartă-mă, 
ANDREI — Sunt sigur că faci numui o 


plută, 

ANCA. — (Cu un accent care trădează 
un gând nemărturisit) Eşti atât de si- 
gur ? 


ANDREI —- Da. Dar gluma ta... 

ANCA — (Intrerupându-l) Ți-am spus: 
iurtă-mă. (Şi. pentrucă Audrei rămâne 
imobil) Vezi, vezi că nu ştii să te porţi? 
Aduci eticheta îa ereditară până şi în! 
dvugoste. O femee îţi cere ierţare şi tu 
nici măcar nu te gândeşti so săruți. 

ANDREI — (Acum încăpățânat) De ce 
s'o sărub? 

ANCA — De ce? Dar bine, brută cu 


. 


3 


sânge albasiru, ca să-i arăţi că ai ierta- 
t-o? (Andrei o sărută. Fa, aruncându-si 
braţele după gâtul lui :) Andrei, Andrei, 
când ai să pricepi cât dor de dragosie m'a 
aruncat în brațele tale ? 

ANDREI —- (Tresărind şi părăsind-o 
brusc) Paşi ! 

ANCA — (Ascultă o clipă, apoi râde 
nervos) Parcă ai fi şoarece ! Cea mai u- 
şoară troznitură de parchet te aduce la 
realitate. 

ANDREI (Cald) Dar pentru tine, dra- 
za mea! 

ANCA — (Cu revoltă drăgăstuoasă) Na- 
mai când trozneşte parchetul, ți-aduci a. 
minte că cşti amantul meu... și atunci, 
ca să te ascunzi, 

ANDREI — (Cald) Dar nu uita că sunt 
prieten cu Ionică şi că ar fi trist să vudă 
cum îl îngel, 

ANCA -— (Cu voce care trădează —- 
discretă însă—un adânc foc sufletesc) De 
ce nu mă iubeşti ? 

ANDREI —- Te iubesc, dar nu ştiu cum 
să te împac. 

ANCA —- Fă-mă să simt că mă iubeşti. 
(Cu ardoarea penultiimei încerrări) Fă- 
mă să te iabesc aşa cum am crezul, a- 
tâto-ti cer! 

ANDREI —. Dar cum ? : 

ANCA —— Să mă reînnoese prin line, 
să-ţi simt sufletul, să mă bizui pe forța 
care domină şi îniruntă orice, (cu ironie) 
chiar şi drepturile unut bărbat ca n) meu, 
care, dacă ar simţi că mă pierde, nu 
sar întrece cu suferinţa. 

ANDREI — (A cărui faţă se luminea- 


zii; după un moment de cumpăneală) 
Serivs crezi că Ionică mar suferi, dacă... 


ANCĂ — (ntrerupându-i : umar :) Dar 
dimpotrivă ; ar găsi un prilej minunat 
să-şi practice mentalitatea, să facă pe 
cavalerul, (cu dispreţ) pe civilizatul. 

ANDREL — (Radiant) Adevărat crezi 
asta ? O, atunci, 

ANCA — Dar bine, Andrei, e şi firesc, 
Tu stii ce sunt pentru Ionică. 

ANDREI — (urmărind o idee) Şi dacă 





D. 


GHIAŢA : STUDIU 


4 


astăzi, astă-seară, nai mai vrea să fii 
soţia ai? 

ANCA -- Ionică nu e nici prost, 
necinstii și nici nu mă jubeşte. 

ANDREI — Şi atunci ? 

ANCA — Nam fost clară ? 

ANDREI -— Ai îi liberă ? 

ANCA — Nu sunt „liberă“? 

ANDREI — Nu. Nu încă. 

" ANCA —— Nu încă ? (Aman) Da. te în- 
feleg. (Inflăcărată) Dar unde serie că o 
iemee pori să fie neapărat liberă, ca 
să poată fi cucerită ? 

ANDREI — Sunt uzanţe peste cari nu 
se poate îrece. (Cu elan) Dar lasă, Anca, 
am Să țe fac fericită. (Se scoală şi se 
iplimbă concentrai în gândurile lui), 

ANCA — Mă orbeşti. FElanurile astea 
ar putea să-ţi sdruncine nervii, 

ANDREI — Ai să vezi! Aşteaptă ! 

ANCA — (Dezamăgită) Ce aştept eu... 
nare să se întâmple. Ar trebui să trăim 
altă dată... 

ANDREI — (Iatrerupând-o Ai să vezi ! 
Deocamdată, nu mă întreba nimic. (Şi, 
cum Anca nu mai spume nino, întreru- 
pându-şi umbletu) :) Mă reg, ai încredere 
în mine ? * 

ANCA -— Şi pe urmă (Ândaei în pra- 
da gândurilor, iace şi reia paşii) Atât? 
(După o clipă) Ce aştept eu... (Se întreru- 
pe. Andrei are pe faţă zâmbete hotărâie. 
Anca, visătoare :) O, amanţii le altă dată! 

ANDREI — (Surprins) Cine ? 

ANCA —. Ei ştiau să supue viaţa, so 
creeze prin iubirea lor. * 

ANDREI — Nedumerit, oprindu-se din 
vers) Ce? 

ANCA — Da. Ştiau să iubească amanții 
de altă dată! Cunoşieau secretul iubirei, 
ca vrăjitoarele tainele ierburilor şi L-şu 
dus cu ei în pământ., 

ANDREI — Da cine sunt amanții tăi 
de altă dată ? 

ANCA — Singurii adevăraţi. Cei cari 
şi-au pus de atâtea ori viața în primej- 
dic pentru mine, Cei cari şi-o dăruiau 
pentru o sărutare, căci, cu o sărutare, 


nici 


robiau un suflet, Voinicii eari treceau pă- - 


durile, veniau cale multă, deseori să-mi 
zăriască doi zâmbetul luminat de lună 
în pragul ferestrei mici şi zăbrelite. 

ANDREI — (Privind-o curios) Ce te-a 
săsit Anca? 

ANCA — Ce ma găsit? Dorul să mă 
întore în brațele îndrăzneților frumosi, 
cari știau să răpească femeile sub ochii 
bărbaţilor, fără frică, fără remuşcări 
laşe. Cu ăştia am trăit din prima clipă 
când mi-a căzut o carte în mână : cu ci 
am colindat roaptea parcuri imense, cu 
tufişuri tăcute, cu flori de lună prinse 
în trenele cascadelor. (Andrei își reia 
locul pe sofa, tăcut. Anca continuă cu 
voceal scăzută) Până acum, cu ei mi-am 
înşelat bărbatul în fiecare noapte. Acum, 
un amant modern a venit să le ia locul. 
(Cu revoltă) Amanţii moderni ! Cât vă e 
de uşor să cuceriţi o femee ; cât nu ris- 
cați nimic în întreprinderea voastră ! 

ANDREI — Eşti nedreaptă, Dar tu su- 
feri, Anca. 

ANCA — - (Dureros de ironică) “Ai ob- 
servat, Andrei ? 

ANDREI — (Din inimă) Îţi jur că te 
voiu vindeca. (Pendula bate opt). Opt! 

ANCA — Yată-ne la al nu știu câtelea 
termen al... iubirii noastre. 'Amanţii. de 
altă dată nu-şi măsurau clipele de dra- 
goste cu bătăi de pendulă. Aveau în faţa 
lor viața şi o împărțiau în două ; cât sta 
soarele pe cer, . îşi făceau jurăminte; 
când apunea şi le împlineau (Andrei pru- 
ident, se mută.pe un fotoliu) Bravo, An- 
drei, (Andrei revine, dă mâna Ancăi şi o 
ridică. Ea se lasă obosită, nepăsătoare). 

ANDREI — Ar trebui să aprindem 
lampa. 

ANCA — N'ai decât. (Andrei aprinde 


UNIVERSUL LITERAR 


Cântecul scripcarului bătrân 


Foae verde-a spinului,— 
Frunzuliţa chinului, — 

Se alungă clipele, 

Inte ca aripele, 

Cât ai bate pleoapele, 

Zile fug. ca apele, 

Anii *n goană lunecă 

Viaţa ţi-o întunecă, 

AHe fete 'nvaţă jocul, 

Alţi flăcăi le strâng mijlocul, 
Alte babe dau cu ghiocul 

Să descopere norocul. 

Alţi: cumetri beau pahare, 
Alţi unchiași urzese să'nsoare 
Uin ilăcău cu-o fată mare. 

Alt chip ai şi îu, crâşmare!.. 
Singur eu şi singur eu, 

MHăt, de-amar de timp, mereu, 
Stau aci. cu cântul meu. 


Fone verde-a spirului, 
Frunzulița chinului, 

Viaţa e-a suspinului, 

Hei, aveam şi eu odată 
Ochii vii şi chica lată 
Şi-aveam seripea înstrunată. 


Li 


ID)ragă îmi era o fată !.. 

Şi din cincisprezece sate, 

In căruţe ferecate. 

Vencau oameni să mă cate 
Şi porneam la drum, fârtate, 
Nopți şi zile încheiate. 


fata — vezi, parcă fu ieri — 
Am iubit-o două veri, 


Şi când iamac-era mai grea, 
Zaialctul se *ncingea, 

Două luni nu contenea. 

Chei cu chei sc înoda, 

Și ce nunţi. ce cumetrii, . + 
Ce botezuri, ce beţii... 


Toate trce, şi “mbătrânim... 
Fata doarme 'n ţintirim. 


Foae verde-a spinulnui, 
Frunzulița chinului. 

Mâine voi porni şi eu 

S'o 'mtâlnesc sab lutul greu, 
Mâna slabă să i-o prind, 
Trupul supt să î-l cuprind, 
Gura vânătă s'o sorb. 

S'o sărut pe chipul orb... 
Trupul meu cu trupul ei 
Putrezească pe sub tei. 


Dar vreau astăzi să vă câni, 
Cântec vechi, cu vechi descânt, 
Taină'n suflet să vă 'mplânt. 
Strângă-şi cârdul fetele, 

Şi flăcăii, cetele, 

Moşul ştie să vă spue 

Viaţa ce e şicenue. 


Foae verde-a spinului, 
Frunzuliţa chinului, 

Biata minte nu 'njclege : 
Moartea, mourtea vezi, n'alege,.. 
Dorm cu mâinile pe piept, 
Si-omul rău şi omul drept 

Şi nătâng şi înţelept... 
Cu-ochii 'ncremeniţi la stele, 
Cu urechea la vâlcele, 

Şi nepoți şi strănepoți 

Dorm sub ţărna grea cu toți, 


Ce lucrează “n lemn strungarul. 

Ce doineşte 'n struni scripcarul, 
Tot ce ştie cărturarul, 

Ce durează 'n piatră meşteri — 

Mânăstiri cu bolți ca'n peşteri — 
Ce'ntrupează cu 'nţeles 

Toţi zugravii, şi ce fes 

Mâini de fete harnice, 

Toate sunt zadarnice. 


Toate — frunzen vânt — se duc 
Se surupă, se usuc, 

Toate îug ca :natr'o poveste 
Vremea roade tot ce este. . 
Numai îrei şi numai trei, 
Trei trăese cât viaţa ei, 

Si o clipă doar de-au fost, 
Dacă-odată au fost, —au fost, 
Si în clipa lor au prins 
Vremea toată 'n trup de ins: 
Floarea care-a Snflorit, 

Steaua care-a licărit, 

Inima care-a iubit. 


Fone verde-a spinului, 
Frunzulița ehinului, 

Asta ştiu şi asta ştiu, 
Vremea fontă 'n piept o țin: 
Floare-am fost şi-am licărit. 
Inima că. mi-a tubit, 


Vremea "n pieptul meu 9 (iu 
Asta ştiu, atâta ştiu. 


N, |. HERESCU 





Iustrul. Dar Anca se repede la buton, 
stinge, apoi se aruncă de gâtul lui, An- 
drei şi, cu ardoarea ultimei încercări :) 
O, nu, nu încă! Andrei, iubeşte-mă cum 
mă îubeau amanții mei de altă dată! Fă- 
mă să fe iubese cum îi iubeam pe ei! 

ANDREI — (Cald) Ne vom iubi mult 
Anca ! 

ANCA — (Cu neincredere tristă, du 
voasă) Nu te cred, Andrei. 

ANDREI — Ba da, ba da! Acum sunt 
sigur că am să te fac fericită. (Sc aude 
siab soneria)Stai ! (Ascultă. aprinde în 
acelaş timp lustrul si apoi, emoţionat :) 
Sst ! Sia deschis în față. (Anca are un râs 


“sauri şi batjocoritor) Dar bine, dragă, ai 


vrea să ne prindă ? Fromos ar îi? 
ANCA — (Cu tărie) Da. Aş vrea să ne 


_prindă. Ar fi atât de frumos atât de cin- 


stit ! 


ANDREI — (Sinpând luminile din o 
parte din vase) Eşti nebună! 

ANCA — (Ducându-se spre sola) Da. 

Sunt nebună. Dar nebunia mea e atât de 
adevărată, încât nu se mai poate vindeca. 
(Işi aprinde o ţigară şi se lungeşte pe 
sofa). 
. ANDREI — (Care sa aşezat întrun 
fotoliu şi răsfoeşte o revistă, răspunde 
încet) Vine. Am să te vindec eu... şi nu 
prea târziu. 

ANCA — (Are un zâmbe! descurajat. 
Apoi, ca şi cum şi-ar aduce aminte de 
ceva de demult, cara reînviază spontan 
în ea:) Andrei tu l-ai mai văzut pe 
Barbu ? (Dar apare Jonică). 


MIRCEA ŞTEFANESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


M'am întâlnit cu un tânăr... 


kranr bine dispus, uitam de multe lu- 
ceruri ; îmi aprinsei tacticos ţigarea şi 
pornnăm amândoi pe bulevardui An- 
drăssy, Frumoasa şi iubita mea soţie. îmi 
zâmbia de sub văl, frumoasa mea iubită, 
care — iată — mă iubea şi îmi. îngăduia 
să o iubesc. « , 

Cu tânărul m'am întâlnit pe cheiul Du- 
nării pe la ora şase. Treci pe lângă noi, 
tocmăâi însera și nu-l observai. Să fi tot 
făcut vre-o douăzeci de paşi când mă ui- 
tai în urmă. Deodată tăcui şi mă cuprin- 
se o neliniște tulburătoare. Silueta lui 
sveliă se distinge vie din dosul uni șlep; 
totuşi cred că l-am recunoscut numai 
după mers. Hainele îi orau cam roase. In 
mână ţinea nn cact mare. 

Părea de optsprezece—sau poate abia 
de, șaptesprezece ani... stam încă la în. 
doială, nu-mi venea să ored... Voiam să 
mă intore dar deodată îmi trecu o săgea. 
tă ascuţită, prin inimă și mai apoi începu 
să-mi bată cu atâta putere, încât a tre- 
buit să mă opresc. Îi prinsesem, un gest, 
când ridică mâna şi o ţinu întinsă înainte: 
o, doamne înspăimântător ; aceasta era 
mâna — recunoşteamn şi tăetura — pe 


"care în sala de gimnastică. 


Soţia mă privi mirată şi eu îi i 
bălbâind : i i a tiatie 

— le rog... aşteaptă-mă... 
vorbesc cu tânărul acesta... 
| Şi o părăsii, păşind grăbit spre el. Dar 
îndată am încetinit pasul. Inserase. Tână- 
rul nu se îutoroea spre mine, Ştia că sunt 
în urma lui. Mergea liniştit mai departe; 
lângă o piatră de odgon se opri şi se în- 
toars> cu faţa către Dunărea liniștită şi 
privi aeparte, spre dealurile din zare. Mă 
aflara întato incurcătură grozavă. Imi 
dregcam glasul ; stam lângă el, ca să mă 
observe. Pe furiş îi examinam gura, care 
şi acum era mai tânără şi mai fragedă 
decât a mea. Ochii mai mari şi mai stră- 
licitari. Da, el'era. Şi în mâna avea cac- 
tul acela vechiu... pe care l-am fost pus 
in fundul sertarului şi... l-am uitat... Mă 
prinse o nelinişte grea, chinuitoare. 

— Bine, dar... nu mă vezi ?.—îi spusei, 
în cele din urnă, încetişor. 

—- Ba da, -— răspunse, dar fără să se 
înloarcă spre mine. 

Tăcni încurcat. Apoi mă simţii rușinat. 
E ridicol. De un tânăr de optsprezece 
ani! bmtâlnirca asta e ciudată, adevărat, 
dar trebue să-mi rețin. Voi vorbi pe 
şleau. Să-i pară bine, că a avut ocazia să 
mă vadă. 

—- Te-am recunoscut îndată — zisei 
cu glas tare—cum troceai pe lângă mine. 

— Ştiu — răspunse. 

-- Atunci pentru ce nu -ai 


trebue să 


venit la 





Karinthy face parte din falanga scrii- 
torilor grupaţi în jurul revistei Nyugat, 
porniţi la fuptă cu gândul să sfarme că- 
tusele strâmte ale tradiționalismului și sii 
purilice o atmosferă îmbibută, de vetus- 
tale academică, întroducând forme noi de 
expresiune şi sufletul unui larg mnanita- 
ristu : elemente cari au făcut din mişca- 
rea dela Nyugat — al cărei suflet era 
Ady — un „Sturm und Drang“ unguresc. 

In acest grup el a avut nota lui perso- 
nală şi originală. Ironist fin, uneori înţce- 
pător, vede în tragicul vivţii substratul 
de comic şi: ridicol care îi stă la bază şi 
il scoate la iveală, imprimându-i mai tot- 
denuna un caracter fantastic şi grotesc. 
lar sarcasmul şi grimasa trădează ade- 
seori sforțarea de-a ascunde o lacrimă. 


de FR. KARINTHY 


mine ? Nu eşti curios să'mă vezi? 

Nu răspunse. Mă enervai. 

-- Bine ştiu cât eşti de rezervat şi de 
mândru. Dar vezi, asta 'mare nici un 
sens... Crede-mă, am -ajuns la convinge- 
rea, că asta nare nici un sens. O să-ţi 
căplie mai apoi... Vei înțelege şi tu, că 
nu pulcam rămâne mereu  rezarvat şi 
mândru... Dar pentru ce nu te uiţi la mi- 
ne ?... Liie, am mustață... Sunt de două- 
zeci şi şase de ani... Dur ciudat mai eşti. 
Te superi pe mine ? 

Nu-mi răspundea. Gura i se contractase 
amar. 

—- Eh, — zisei. — Tăcerea asta iu- 
punătoare ! Bine, bine, mi-o amintesc... 
Şi-apoi + Omul nu poate face acelaş lu- 
ceru, o veşnicie. Poute că vrei să-mi faci 
și rcproşuri. Te rog, tăcerea asta înule- 
lungată nu e o ispravă prea mare... Nu 
văd să-ji fi ajutat tocmai mult... Hainele 
îți sunt întrun hal de plâns, dragă băire- 
te. Şi eşti slab. Acum, iartă-mă, dar maş 
mai putea purta astfel de haine... Ei, ce-i 
asta ? Plângr puţin, să-ți dau un ban! 

De data usta mă privi, pentru întâia 
oară. Se uita la mine aspru, țintă în. 
chi. Apoi iar se întoarse. 

—. Yorbeşti prea mult — zise tăios. 

Mă simțiam jicnit. 

— O, dar binc,nuprea te crezi desăvâr- 
şit ! Da, voabesc, căci vreau să te povă- 
juese... înţelegi? La urma urme? sunt 
mai litân uecât time... şi de atunci am 
văzut multe... şi am trecui prin multe... 
tu eşti copil încă... ce ştii tu... 

De xaată giasul mi se înecă, plecai ca- 
pul în pământ, zimbii încet şi tulbur 
şi ridicai mâna încet şi tulburat, şi su- 
râzând tulburat i-am şoptit : 

— Dar... ce era să fac ?.. cena te vi- 
sai tu nu era cu; puţinţă. Crede-mă, te rog, 
nu era nu putinţă... am înccreat... dur, ho- 
tărât Îneru. nu cra cu putinţă... 

Acum se întoarse spre mine. Se uită la 
mine cu gura crispată de ură. . 

—- Unde-i, aeroplauul ? — mă întrebă 
răguşit. 

Dâlhâii tulburat : : 

— Dar... ce să fuc... s'a inventat... Far- 
man... fraţii Wright... nu eram acolo... Dar 
crede-mă, l-am făcut destul de bun... re- 
lutiv destul de bun... se poate sbura cu el.. 

— Văd, — zise ironic. Apoi se uită din 
mou la mine. — Unde-i polul mordie? 

Plecai ochii în pământ. 

-— L-a atins un oarecare Peary... le 
rog. aveam doar timp pentru toate... 
tu ai greşit... nu sc puteau face toate.. 
eu umblam pe atunci la universitate... 

— Adevărat! — zise. 

Apoi : A 

— Unde-i patria mândră şi liberă ? 

-- Te rog... tare ciudat mai eşti... mun- 
cim pentru ea... și cu... dar asta mu mer- 
ge asa de uşor... omul mai trebue să şi 
trăiască. , 

Incepui să trăncănesc : 

— Tar vezi... eu tot nam. străduit... 
să fac câte ceva din cele ce ţi-am făgă- 
duit... Am seris,.. Am seris lucruri destul 
de bine... Lită-te "numai, rogu-te, prin 
viirine... numele meu e cunoscut... an 
renume frumos... aşa cum ai dorit tu... şi 
oamenii mă- cinstesc îndeajuns... Şi vezi, 
am scris şi cărți... așa cum plănuiai tu... 
uite numai... iată una... destul de bună... 

Enervat, scosei din buzunar una din 
cărţile mele, cu schiţe şi nuvele umoris- 
tice, și i-am arătat-o. 

— Uită-te prin ea... e destul de buuă.. 

Aruncă o singură privire spre carte, nu 
se atinse însă de ea, 





5 
GRADINA LUI TFOCRIT 


La fântâna Blanduziei 


Trecu pe cer o baxrză ca un crainic, 
las mâna selavei tremurată:n cânt 
pe liră îngheţă fiorul tainic; 

şi cântul se topi ca frunza'n vânt. 


Se 'ncovoiă spre ea bătrinul lainic: 
și roaba neşopiind nici un cuvânt, 
el se lipi de umărul ei trainic 

cum se lipește cerul de pământ, 


Curgea, eu apa caldă din fântână, 
amurgul viu pe Roma cea bătrână : 
simțeai ogorul lacom cum se-adapă. 


Și cum priveau la circu'ngenunchiat 
spre tiberinul şarpe argintat, — 
zâmbea în cercuri stinse ca o apă. 


MARCEL ROMANESCU 





— Da, am mai văzut-o, — răspunse 
scurt. — E destul de bună. 

Își întinse mâinile spre zarea cenușie 
a înserării, spre dealurile >ndulate. 

— Unde este marea simfonie, sgudui- 
toarea tragedie despre zarea cenuşic şi 
despre zeii trufaşi, cari se frământă şi 
agonizează dincolo de zare ? 

Toşii/ 

-— Dar, rogu-te... nu se putea... Aşa ceva 
nu se putea scrie în trei acte.. lu ai 
greşit... Nici un actor nu poate juca zarea 
cenvşie... şi apoi mam gândit, că nu acos- 
ia 'ar fi genul potrivit... şi nici nar fi 
putut-o realiza. În schimb am scris des- 
pre asta un sonet drăguţ... l-a publicat 
o revistă de scamă... şi a plăcut... şi de 
atunci mi sc plăteşte mai bine... 

Nu-mi răspunse. Se adânci într'o tăcere 
pos>morâtă, privirea i-se pierdea în de- 
părtare. Voiam să-i mai spun ceva, să-i 
arăt cât e de tânăr încă... dar îmi amintii 
nelămuri:, că în astfel de momente, când 
priveşte aşa, n depărtare, mu trebue să-l 
talbure nimeni. Ă 

Dar deodată îmi veni în minte soţia, 
și începui să mă neliniștesc. , 

—- Te rog... — i-am spus — vino cu 
mine să te prezint nevesti-mi. O, asta 
irebue să te bucure. E o femeie foarte 
frumoasă... nepreţuită, o femeie minuna- 
tă... şi vezi... eu am cucerit-o... mă iu- 
beşte... vezi... sunt cineva... aşa cum ai 
dorit tu... j fe 

Acum se uită la mine şi în privirea 
lui era nesfârşită ironie. N 

— Ai cucerit-o! — zise. — Zău! Cât 
eşti de mândru de isprava asta! Te-ai 
dus la ea şi ai cucerii-o!... Cetatea sa 
coborât de pe stâncă şi a luat valea cu 
aselt 1... Gorunul a subjugat iedera şi, 
îndrăgostit, şi-a încolăcit-o de mijloc... 
Pentru ce nu vine soţia ta aici? 

Clipii din. ochi. i et: 

—- Eşti nebun, — i-am răspuns. — Eşti 
copil: Astea sunt fanatasmagorii. N'ai drep 
taie. Eu am dreptate. Sunt matur, şi Cu- 
nosc viaţa. Ce ştii tu despre viaţă! Pe 
tine toți te-ar lua în 'râs! i e 

Se apropie la un pas de mine, şi mă 
privi țintă în chi. Abia acum îi văzul 
părul des şi negru. , , 

- - Nam voit să eunose viaja... am voit, 
ca viața să mă cunoască pe mine. Ade- 


» 


: : V 

Drag! 
“Uriciune, de băiat! 
Dulce nume de strigat; 
Nu știu vorbe minunate 
Că ţi-aşi scrie, nu ţi-aş bate 
Pe la uşi, pe la fereşti 
"Ca să vad pe unde eşti. 


3 


Şi fi-aşi pune-acolo'n scris 
Că mi-e sutletul deschis 
Ca o rană 'nsângerată 
incodată şi nc'odată 
Şi c'a vorbă de la tine 
Poate că mi-ar face bine. 
-_ .. . e 
Că de când tat hat şi bat 
Și cu tine ochi n'am dat, 
Am să cad odată m prag 
Şi-ai să vezi cât mi-ai fost drag. 


VIRGINIA GHEORGHIU 


PPP 


vărat, pe mine toți mar râde, şi tu nu 
vrei, ca din pricina mea, să fii ridicol... 
Iar tu ştii... uită-te în ochii mei, îndrăz- 
neșie de te uită în ochii mei!.. tu știi, 
că tu cşti cel ridicol și mic la suflet... 
şi Mai stii că eu am dreptate... că nu e 
ridicol ceva ce spun cu... tu ştii, că eu 
am dreptate... şi, că tu eşti um bict ne- 
ncocit, un sărman nemernic, vrednice de 
situa. us sanie... îndrăzneşte de ie uită 
in ochii mei... 

Vrebuia să mă întorc ; situația devenea 
curagluioasă și chimuitoare. EL se în- 
depirtă încet, fără să se mai uite la mine; 
porni încet, gânditor... 

Peste câteva elipe putui să spun doar 
„ât: 

— Unde te duci? Rămâi... -— î-am Ș0p- 
ți: Dax nu se mai întoarse. Doar gla- 
sul: i-l auzeam încă, din depărtare: 

- - Aducţi aminte, că te-ai. mai intâlmit 
încă odată cu mine, pentru cea din urmă 
cură... Şi dacă în tine a mai rămas ceva 
din mine, înmoaie-ţi condeiul în bacăra 
sourelui care apune şi scrie-le,.. scrie-le 
această întâlnire... şi serie-le : cum te-am 
parăsit şi cum am dispărut topindu-mă 
in cerul înserărsii, tânăr şi frumos şi ne- 
slârşit de liber, ca să nu te mai revăd 
nreloda lă... 

Toate acestea le auzeam de tare de- 
pure şi siueia fină sa subţiat, s'ă topit 
şi sa înălțat în văzduh. Mă mai uitam 
după ca, credeam că o mpi văd, dar 
apoi băgai de seamă, că pe cciul împur- 
pisat piutea doar un mie merişor subțire. 

Sojia mea devenise nerăbdătoare. 

— Cine a fast iiânărul acela 2? — mă în- 
trebă. i 

— Un vechiu cunoscut, =— i-am  răs- 
puns tulburat. — Un băiat tare drăguţ... 

—- Da, — zise soţia mea, puţin cam în- 
țepat. Păcat că are maniere proaste. 
Feutru ce nu sa prezentat? Dar semă- 
na perfect de bine cu tine. 

Apoi am venit aici, în cafenea. Și pe 
încetul strângerea, care îmi apăsa buna 
d:spaziţie, dispăru. 

-— Tema e frumoasă, — îmi ziceam, în- 
vicrai. — Pentru o poezie ar fi ceva cam 
prea lung. Dar se poate construi din ea 
o nuvelă. Scurtă, satirică. Astăzi e Marţi, 
“acimai, trebue să furnizez ceva. , 

Cerui hârtie şi după o scurtă ezitare 
serisei titlul: „Mam întâlnit cu un 
tinăr“ 

Şi acum rana mă durea tot mai surd, 


(Trad, diu ungurește de) ÎOÂN LUPU 


UNIVERSUL LITERA 


insemnare a călătoriei mele 


Făcută în anul 1824, 1825, 1826 


de CONSTANTIN GOLESCU 


VIENA. BECIUL 


Acest oraş este scaunul împărăţii Aus- 
izii, unde împărăţeşie prea înnălțatul Af- 
tocrator *) kranțiscut al doilea, cela anul 
1:92 iulie în 14, Acestui oraş darurile 
săut nepomenire, iu zic podoapa zidirilor 
sau alte întrumuseţăni căci este tuunie 
veche, ci zic orânuuiala ocârmuirii cea 
minunată şi cele după înprejurul oraşii- 
lui podoabe, cum gradinile, ce sânt unile 
inpregurul Vienui, şi altele cu depărtare 
«le uu ceas şi două, pe care trebue cinevaş 
să le umble destulă vreme, să le vază de 
mutie ori și cu băgare de seamă, cu pe 
urmă necontenit să poată povesti lucruri 
vrednice de a le spune, i 

Nu este mai folositor lucru, decât a 
privi cinevaş cu mare băgare de seamă 
mijloacele cu care stăpâmrea şau adus 
pe tot norodul, mari şi mici, la o aşa bună 
orânduială şi liniştită viețure încât toţi 
petrec ca mşte iraţi, şi mai vârtos a ve- 
dea cinevaş blândețea celor mari ce a- 
rată: căre cei mici. Și a acelor de tot 
proşti viețuire, iar este vreumeă de put- 
dă. Căci peste putinţă este întrun aşa 
suit uorod să vază omul doi oroșani gâl- 
cevindu-se san ocărândlu-se, tiiudeă pe a- 
ceşiia îi râdică ponţila, pe care întâi îi 
ceartă pentru a lor necuviincioasă. ur 
mare, cu cara aduc destuimare lu tot ora- 
şul, apoi le cercetează pricina care pot 
avea. 

Şi cum întrun aşa mic oraș pe lângă 
mulţi norocului, sar cuveni să uu 
mai aibă cinevaş loc să umble de mulți- 
mea carălor, ce ar trebui să iînire şi să 
iasă, cărând cele trebuinetoase pre hra. 
aa acestor orăşeni, şi pentru zidimile cele 
noaă ce se tac şi după vreme dresurile 
caselor. Dar şi aceasta este într'o aşa 
bună orânduială, încât rar să vede car, 
Numai acele cu lemne cară sânt siliţi să 
le descarce înnaintea prăvăliilor, unde 
nu au curţi, iar celelanie toi au vreme 
hotărită foarte de dimineaţă, între noap- 
te şi între zi, șapoi când oroşauii încep 
a umbla, carăle: sânt de mult eşite alară, 
și drumurile toate udate şi mătnrate de 
cei orânduiți. 

Un lucru, şi numai, este supărător: 
praful cel mult din pietre, carele se pri- 
cinueşte din necontenitul umblet al ca- 
leştilor, cu loaie că nu stau din udat și 
măturat. Bez această supărare, nu mai 
este alta, ci numai obştească vicţuire ve- 
selă şi fericită, care se pricinueşie din 
drepiele hoiăriri pravilniceşti, ce nu îş 
au puterea urmărilor numai către cei 
săraci, ci şi către cei bogaţi. Și aşa fie- 
şcare după a sa avere şi agoniseală răs- 
punde şi dreptul Impăratului ; iar nu cel 
mare şi bogat nimic, căci îl ocoleşte pu- 





*) Tituluş împărătesc; din sineş împărat. 


tcrea, şi cel mic şi sărac să dea tot ori 
ce are, făr'de a mai rămânea şi pe seama 
lui, ca unul ce el au muncit, şi aşa în 
veci să muncească, necontenit să dea, şi 
lui nimic să nu-i rămâe, ca, cum am zis, 
plătesc toţi după siare care au. Căci o- 
crotitorul celui mic și neputincios, este 
chiar pravila cea dreaptă legiuită, care 
tar” de deosebire, în veac să urmează ; iar 
nu ca pe la noi unde îmi trebue hârtie 
de voiu voi să înşir numele acelor trăn- 
ţăroşi şi cu picioarele goale, sau streini 
sau pământeni, care, fâr' de avere de o 
sută lei, au ajuns în puţini ani milionişti 
cu palaturi*) şi cu moşii, întocmai ca 
familiile ce le agonisesc în vreme de 
două trei sute ani, şi nu ajută nici Patria, 
nici trebuințele oraşului, cu nici un mij- 
loc, măcar să dea din averea lui dintro 
mie una ; ci strâng numai din averea no- 
rodului, tăr'de a sc folosi și norodui dela 
el. Şi în scurt, după acelea care ştiu, când 
chiar eu am fost în slujbele Patrii, zic 
că toţi aceşti mulţi speculanţi, stăpânirea 
cu toţi cei din prin prejuru-i, şi făr'de 
deosebire toate treptele  dregătoriilor, 
dela mare până la cel mai mic, neconte- 
nit şi fărde milostivire, zleesc toată su- 
doarea norodului, făr'de a pricinui nici 
unul acestui neam, acestor fraţi, folos 
nvăcar cât bobul de mei. 

În sate, casele sătenilor adecă a acelor 
pioşti birnici, sânt de zid. întocmai ca 
pe la noi prin oraşe, casele bverilor ; iar 
orânduelile cele bune ale acestor sate, 
nici că se pomenesc pe la noi în orașe, 
căci acela sate au theatre, dohtori, geralhi, 
spiţeri, şcoale, preoţi vrednici de preoţie, 
şi toate săvârşite prin îngrijirea stăpâni- 
rii, aLoi şi în casele lor averea mai cn 
prisos dupe cum am arătat în satele să- 
seşști ; şi acest sătean dă, după starea lui, 
adecă 50 sau 100 fiorini, iar milionişiii 
vicnezi şi din alte oraşe, dau 50 sau o 


sută de mii; iar nu ca la noi, unde făr 


de deosebire toți caută numai din spina- 
rea Rumânului, din care pricină le sânt 
şi spinările goale, făr'de a face şi lui un 
cât de mic ajutor şi bine, 

Mult m'am depărtat din descrierea Vie- 
mii, dar mult mi stau şi amărât sufletul, 
văzând adevărata fericire a altor nea- 
muri, 

Casele cele din cetatea Vienii sânt pu- 
ține, numai peste o mie trei sute, dar 
sânt foarte nalte, câte şapte şi opt rân- 
duri „ şi pe unde sânt ulițele foarte strâm. 
te, nici că văd soare în veci. La acest 
feliu de locuri lucrează şi ziua cu lumâ- 
narea. 

Numărul lăcnitorilor, atât a celor din 
cetatea Vienii, cât şi din 32 mahalale ce 





) Case împărăteşti. 





Vignetă din ediția originală 





Buda, 1824 


UNIVERSUL LITERAR 


AGBMHAFS 


ARRARTOLIĂ MtEAB 


 BONCTANĂHH PAAOfUYĂ 


AHHITIO 


dB H 


PhREăTh 


A AHBA 1824. 1825. 1826. 


Se Vol af pd Lead a, 





Resfe» Befbreibung von Sonft. Golefii, 





i A RR ai e 


dA BAH 


A Kpaackă Tvnorpagie a Oynusrprirarei Oyurap: 





18286 


COPERTA EDIŢIEI ORIGINALE 
a „Insemnărilor* 


sânt împrejuru-i, trece peste două suie 
mii, 

Biserica cea mai vestită decât  toaic, 
este a Sfântului Ștefan, care este lucrată 
cu mare meșteşug arhitectonicesc, pentru 
care multe însemnasem, dar după ce am 
văzut biserica dela Milan lucrată cu asc- 
menea arhitectură, însă mai cu deosebită 
podoabă şi meșteşug, ca să nu scriu de 
două ori tot acelea lucruri, le-am rădicat. 


Piaţe *) are cincisprezece. din care cele 


mai deosebite sint: A Impăratului Iosif 
al doilea, căriia i-au dat această numire 
pentru cinste şi aducere aminte, împodo- 
bită fiind şi cu statua Impăratului, fă- 
cută de aramă, de două ori mai mare de. 
cât un stat de om, îmbrăcat cu haine ro- 
mamnești, și în cap cu o-cunună de dafin, 
călare pe un cal iar de aramă, cu potri- 
vită mărime, pusă în mijlocul pieţii pe 
un mare temciu, zidit de piatră. Piaţa a 





5 Loc darg fărde a lăsa să zidească 
nimeni pe el nici o zidire, fiind pentru 
întrebuințarea tutulor otăşenilor, pe cure 
idei vând pâine, poata, verdețuri, le- 
pute şi asvfaehea luâruri, 


(Exemplar în Biblioteca Acade- 
miei Române) 


Sfântului Stefan, umle este această ves- 
tită biserică. ce mai sus am zis, Piaţa 
Sfintei Troiţi care are în.mijloc un stâlp 
«e marmură, nalt ca de zece stânjini, 
care fiind făcut în trei colțuri, din trei 
părți curge şi apă în zghiaburi mari de 
marmură, şi dela cursul apii şi până la 
vârf, sânt multe chipuri tot de marmură 
de care unile închipuiesc Cina cea de 
taină, altele pe Sfântul Duh, altele, zidi- 
rea celui dintâi om, şi altele, familia lui 
Noe ce au scăpat din potop. 

Vrednie de pedeapsă este cel ce va fi 
venit în Viena, şi nu va fi văzut acca 
mare zidire întru care este strânsoare de 
ame ; căci aci nu are a vedea cinevaș 
numai ucea ce numirea cuvântului însem- 
nează adică că sânt arme multe strânse, 
ci aceea ce miniea omului nu poate so- 
coti, şi de aceea vederea numai îl va 
mulțumi. Imprejurul aceşiii curţi, pe lân- 
gă zidul caselor, poale dnt peşte cinci 
sute tunuri, mari şi mici, obicinuite şi 


deosebite, cum şi pive cu cari aruncă 
cumbaralile, 
. [i Lă Lă Li 4 Li Lă 


3 Li Li Li Li L [] L] Li Li 


? 


O! ce mare şi neadormită îngrijire au 
otcârmuitorii de prin alte părți spre toată 
inchipuirea fericirilor neamurilor  ome- 
neşti. Câte felurimi de ajutoare pentru 
cei scăpătaţi, şi câte iarăş pentru alţii, 
de a nu ajunge în scăpătăciune, Câte spi- 
taluri pentru ori .care treaptă de om 
vrednice. Câte mulțimi de şcoale, prib 
cere se-străduesc a-ş deştepta norodul, a-l 
aduce la adevărată cunoştinţă, prin care 
poate zice, că are deosebire de un dobi- 
1oc necuvântător. O, cât sau înălţat iubi. 
vea de omenire !:'căci cea dintâi învăţă- 
tură a tinerimii nobleţii aceasta este, iar 
pe la noi această învăţătură nu san po- 
menit, adecă de a auzi tinerimea sau dela 
Preot, sau dela Profesorul școalelor, cum 
să se poarte stăpânitorul căire norodul 
lui, pe care irebus să-l vază întocmai ca 
pe nişte fii ai lui, ingrijind pentru eicuni 
ciobanii pentru oi ce le paşte, şi le adupă, 
pentru mulțpumita folosului ce dela ele 
dobândeşte. Asemenea şi stăpânitoru), 
pentru căci tot norodui să  strădueşte 
muncind spre a-i da avere şi cinste, este 
dator pentru acestea să aibă către turma 
lui. dragoste şi îngrijire spre folos, mai 
vârtos, fiindcă turma lui nu este dobi- 
toace necuvântătoare, ci cuvâniătoare şi 
tocmai de o potrivă-i ; căci nu va găsi 
nimeni vre-o deosebire între cenușa din 
trupul împăratului și dintr'a săracului. 
Cum, dela cine şi când au auzit norodul 
cum să. cuvine să se poarte către stăpâ- 
nitor, şi în toate datorile lui, sau toți cea 
masi către cei mici, și cei mici către cei! 
mari, sau bogaţii către săraci, şi săracii 
către bogaţii, milostivi sau nemilostiti, 
cum şi părinții către fii și fiji către părinţi, 
—iae zic cine, când, şi dela cine le-au auzit, 
in vreme ce toate lucrurile cele bune să 
ațiță în om, san din auzirea cuvântării 
preotului, sau a profesorilor, sau a tea- 
trurilor, care până acum toate au lipsit. 
Şi de vor lipsi şi de acum înainte, tot 
aşă von îi, cări noi cei bătrâni neșştiinul 
mimic de tot pe lângă alții dintralte 
părţi ale lumii, cu neştiinţa vom şt intra 
în pământ. Şi copiii noştri neavând delu 
cine să învețe şi a să. îndrepta, aeemenea 


“ca noi vor fi urma, de nu şi mai rău; 


căci învederat lucru este că noi am ră- 
mas în urma tutulor neamurilor, în vre- 
me ce în anii cei vechi, au fost începere 
de deşteptare prin mulţi care au dus la 
lumină, alţii tălmăcind cărți, cum şi gru- 
matica, tipografia, școale, spitaluri, care 
să coprind la întâiaş cuvântare. Și în loc 
să se înmulțească cu cursul anilor, unu 
numai nu s'au înmulțit, ci nici acelea nu 
au stai în fiinţa lor, şi mai vârios cea 
spre mai mare pagubă şi rușine este. 
căci sau şi împuţinat, cum  şcoalele: 
care cu cuvânt de mai bună  prefacere, 
sau stricat în anii trecuţi spre a nu să 
lumina neamul. Pentru care aş fi pus 
condeiu asupra streinilor, de nu aș şii 
că acela an avut ajutoare dela pămân- 
teni. Cum şi spitalurile pentru ciumă, 
care mai sau dărăpănai, şi toate lucru- 
rile s'au. risipit, dându-se veniturilor mâ- 
năstireşti ce era pentru întrebuințările 
Spitalului, în stăpânirea căligărilor spre 
dobândirea şi folosul lor. O! cine poate 
zice că aşa. este plăcut Dumnezeirii ? In 
loc să se folosească obştea, să se îimbo- 
gățească irei persoane călugăreșii, una 
dela Anadol alta dela America, şi alta 
dela Bagdat. Şi fie măcar şi pământean, 
ca folos pot aduce Patrii? când acestea 
au ajuns să se vânză şi să se cumpere 
ca o marlă, fărde a să mai păzi acele 
hotărâte orândueli de 'Litor, ce sau stră- 
duit, şi au cheliuit spre folosul obștii, 
iar nu spre a sta călugării răstornați în 


colțurile odăilor, îmbrăcaţi în haine 
scumpe, tu şăluri de mult preţ încingi, 
și fie măcar și căldură, cu câte divă 

use de imiluri și de sumururi tinbtăe 


8 


caţi, în desfrânări şi în desfătări petre- 
când, Cine poate zice că aceste persoane 
mulţumindu-se din veniturile mănăsti- 
rilor, iar nu toată Patria, nu vor judecă 
chiar sfințiia lor, că nu este cu putință, 
şi de-i vor întrebă cinevaș, vor răspunde 
că au găsit un norod orb, și de aceia sau 
strâns unul peste altul, 

Vă rog, sfinţiţilor ! căci vorbesc pen: 
tru folosul Patrii mele, pentru deşiep- 
tarea, pentru luminarea, pentru înfru: 
museţarea, şi în scurt, pentru fericirea 
ei, şi chiar pe mine mă dojenesc pentru 
cea până acum ncenviincioasă vieţuire, 
şi nedrepte luări de bani din, patrie, — 
nu mă blestemaţi, căci eu personale nu 
am nici o pricină cu nici unul, şi pe 
fieşcare pe cât i se cuvine, mă închin şi 
cinstesc, — şi mai ivârlos vă rog să mă 
blagosloviţi, şi vă încredinţez, că ori 
care, cât de interesat pe seama lui, de ar 
fi văzut cum am văzut în Viena, şi a- 
proape de Venejia, mănăstire armenească, 
at fi scris mat mult decât mine, pentru 
acest urât mijloc călugăresc ce se urmea- 
ză în Patrma mea. Măcar şi de nu ar fă 
fosi fiu al aceșiii patrii, tot ar fi ajuns 
în mare pocăimţă şi ar fi scris mai multe. 
Căci acei ce se îmbracă în negru şi sa 
numesc călugări, nu se inchid în mânăs- 
tire, hrănindu-se din sudoarea fratelui 
lui, care are nevastă şi copii, şi plăteşte 
multe biruri ; ci chiar el, după ce viun- 
ceşte pe seama lui, munceşte şi pentru 
de a putea să facă mănăstirea altora 
bine, căci aceste mănăstiri au spiialuri 
innăuntru, şi nu numai numire de spital. 
ca pe la noi, ci luaru adevărat, întemeiat 
şi plăcut Dummezeului. Şi ori câţi călu- 
gări mai mulţi sânt, atât şi folosul mai 
mare este, fiindcă unii muncesc spre a 
aduce venit, şi alții din mănăstire slu- 
jese bolnavilor, măturându-le şi scoțânu- 
du-le udul afară, şi toate celelalte slujbe, 
şi avânl fieşeare atâţi bolnavi în grija 
Îvi, încât ticălosul de călugăr somnul şi] 
face moţăind. Şi pe cel mai mare dintre 
ei văzând, nu îndrăzneşti să-i săruţi mâ- 
na, ci adevărat urma piciorului. Şi fieşcare 
ajunge într'o aşa simţire de pocăință 
încât şi cămaşa după el să şo dea la o 
așa mănăstire. Cum şi întru o mănăstire 
ce este într'um ostrov aproape de Vene- 
ţia, de legea armenească, cu mari chel- 
tueli au adus Profesori framţozi, nemți ; 
şi strângând şi tinsrime multă, după în- 
vățătura de şapte, opt ani, alţii care au 
câştigat învățătură. mai multă, au înce- 
ut ja tălmăciri dintr'aceste limbi în lm- 
e lor naţională ; şi alții mai timeri ş-au 
urmai învățătura alţi șapte opi ani, și 
pi urmă au dat de ştire în toate oraşele 
unde sunt Armeni, că de au trebuință de 
dascăli, şi de profesori. şi de cărți novă 
tălmăcite, spre lumina naţiei, acolo să 
înştiințeze, şi ver dobândi. Când au şi 
vrut să plăiească acelor streini procop- 
siți oameni, ne mai având irebuință (căci 
în vreme de 15- 16 ani'au dobândit mulți 
destulă putere), car ci văzând râvna iu: 
şi deosehitele virtute ala acestor călu- 
gări, nu au vrut să fugă, ci au hotărât, 
câtă viaţă vor unai avea, să slujească a- 
cestor cuviosi oameni, făr'de nici o plată. 

Aceste vuleri fraţilor! m'au silit să 
seria ; iar nu că am vre-o vrăjmăşie per- 
sonale, cu toţi călugării Pairii mele, 

Am întâlnit şi în Veneţia călugăr de 
ai noştri, care au umblat îndestule mâ- 
năstiri de ale noastre, ş'apoi văzând şi a- 
cest feliu de mănăstiri pe cum scriu, nu 
era deştoinic aducânu-și aminte şi vor- 
bind, să nu blesteme  necuviincioasele 
urmări a aceior de mânăstriri stăpânitori, 
când şi el au fost odată unul de aceia, 
şi chiar el să scârbea, aducându-și a- 
minte de faptele lui. Aşă, fraţilor, şi eu 
seriu, nu cu vrăjmăşie căci nu poci avea 
cu toţii vrășmăşie, ci cu lacrămi, şi mă 


jur pe ceiu ce-mi este mai scunp, că cu 
lacrămă ; şi voiu scrie, fiind încredinţat, 
că în anii cei mai vechi au fost în irupu- 
rile moşilor noştri sânge românesc, au 
avut fapte virtoase, iar dela o vreme 
sau ațâțat luxul şi scârboasa diploma. 
tică, care nau fost spre vre un temeiu 
al nostru sau folos al Patrii. 

Vreme este, fraţilor de a se da o bună 
orânduială, întâi la clirosul bisericesc, 
căci nesuferit lucru este de a vedea cine- 
vaş preoţi prin cârciumi, îmbrăcaţi în că- 
măşi numai, şi cu opinci, cu carăle la 
târgul de afară, cu chereştiele de vânza- 
re, şi cărând nisip şi cărămidă, fărde 
mici o ştiinţă de datoriile legii lui, şi 
făr'de mici o cunoştinţă de cuvioasele ur- 
mări. Cum şi acele venituri mănăstirești, 
păcat este şi ruşine să mu se întrebu- 
ințeze spre pomenirea acelora ce le-au 
făcut. Unele ajutând la feliuriani. de şcoa- 
le, la plată de mulţime de dascăli ce 
irebuesc la toate judeţele, nu plătindu-le 
câte 5—6 sute de lei pe an, mai puţin 
decât plata vizitiilor ; ci după cât se cu- 
vine unuia, co nu poate a mai face altă 
speculație, ci numar a căuta spre folosul 
luminii, Și altele iazâș, spre ajutorul spi- 
talurilor, spre întemeierea şi  mulţirea 
lor ; şi altele iarăş, spre plata datoriilor, 
gerahilor, cs trebue să fie în fieşcare 
judeţ. Cum şi ajutor pentru o însoţire 
de 7-—8 oameni învăţaţi în limbi străine, 
ca să tălmăcească cărți trebuincioase în 
bhmba națională. Și cel mai mare ajutor 
spre a tipări cărțile, ce mulţi din non 
pot scrie, sau tălmăcesc cărți îolositoare 
maţii, şi mijloc nu au de a le tipări, Cum 
şi ajutor de a să trimite tineri în ţări 
streine spre învăţătura dohtorii, ca cu 
vremea, aceia să îuveţe pe alţii în Patria 
noastră, deşchizânilu-se Academie. Căci 
am zis că Peştu care are toaie aceste, 
na poate a să sămui nici eu Craiova, ne- 
cum cu tot Principalul Valabii, fiimdeă nu 
e scaun Ungarii ci um judeţ al Ungurii. 
Şi multe alte spre fericirea şi lauda naţii, 
care sînt atât de lesne, încât când stă- 
pâuirea se va uni cu boerimea, şi bocri- 
mea cu săpânirea, ppt pe toată luna să 
pue în lucrare un ce folositor Patrii. 

Iar lăcaşul împărătesc pe afară nu are 
vre-o deostbită podoabă, căci este zidire 
veche ; dar darul lui este foarie mare, 
căci este o zidire în patru colţuri ca 
masa, avându-și curtea la mijloc, cu pa- 
tru porţi în patru părți ale zidirii, prin 
şii la miezul nopții; nici că poate cimevaş 
a găsi un ceas, când uu fierbe lumea 
şi carâtele printracele porţi socotimdu- 
să curtea împărătească ca o piaţă slobo- 
dă. Şi acestea negreşit urmează înir'acest 
chip, căci uu are trebuinţi de a să în- 
chide cu lacăte multe, fiind că cunoaşte 
întru adevăr iubirea norodului, și a îu- 
tulor celor deobşie pământeni şi streini, 
căci singur să simte că-i sunt urmările 
către norod, întocmai ca ale unui părinte 
către fii. Și mai vârtos, că, când norodul 
nu-l va iubi. acele lăcate sii pot socoti 
ca nişte nodături de panglice, 

Acești otcărmnitori Evropeneşti, ade- 
văvat făr ed plăcere trebue să iasă la 
plimbări, căci nu le rămâne minut de a-şi 
arunca ochii la vre-o vedere de wm ce, 
fiind siliți făr-de eontenire să  mulţă- 
mească norodului şi eu plecarea capului 
şi cu pălăria în mână, la închinăczunea 
şi strigarea norodului de: vivat! La 
două vreini are unmai o scăpare: când 
este cald, căci îşi ţine pălăria supt mână, 
şi când mână singur caii. Dar ticălosul 
gât, tot trebue necontenit să. se plece. 





UNIVERSUL LITERAR 





Contele Leon Tolstoi trecea drept în- 
suşi muncitorul pământurilor sale, Intro " 
ză: ma francez, îi făcu o vizită la ţară. La 
gara cea mai apropiată de domeniul lui 
Tolstoi, găsi trăsura marelui seriitor. Se 
sui în ica şi începu să vorbească cu vi- 
zitiul, 

— Adevărat că d. Tolstoi îşi muncește 
el singur pământurile sale ? 

Vizitiul se gândi un moment, apoi se” 
întoarse spre călător şi întrebă : 

— Boerule, aţi anunțat d-lui Tolstoi ora 
exactă a sosirii dvoasiră ? 

— Da! 

—- Ei, atunci d. Tolstoi va lucra şi mai 
departe, deşigur... 

2 

lord Dewar a primiti, anul trecut, la 
Londra vizita unui mare proprietar ve- 
nit din Scoţia şi care îşi ficea prima de: 
plasare în capitala engleză. Curtenitar, 
lordul Dewar îi oferi osiptalitatea. O 
lună după aceia, scoţianul tot mai era 
acolo, Aproape de Crăciun, lordul De- 
wav, puțin cam jenat, îi zise: 

-— Ei: camarade, iată Crăciunul. Fără 
îndoială ai fi fericit să-l petreci. cu ne- 
vasta şi copiii d-tale ? 

Atunci marele proprietar, strângând cu 
căldură mâinile gazdei sale, exlamă : 

— Îţi: mulţumesc din fundul sufletului. 
Nu în«lrăzneamn să ţi-o cer. Dar pentrucă 
conșinuți, voi chema acum şi faanilia mea! 


- 


Edison are oroare ce  interviewuri. 
Când nu poate :scăpa, îşi bate joc de bie. 
tul reporter. Un ziarist american reuşi 
să-l înghesue într'un colț al salonului :" 

— Care a: fost prima d-voastră inven- 
ție? _! 

— Edison voi să bată în retragere dar, 
înconjurat de un grup de femei fru- 
mcase, care îl rugau să răspundă, fu ne- 
voit să;se supună. 

— Fi bine! Iată... Eram vânzător de 
ziare pe stradă. Aflai că un bancher bo. 
gat fusese călcat de hoţi. Mam dus să-l 
văd şi i-am spus : 

— Domnule, am aflat nenorocirea dv. 
Ov, am inventat un aparat, grație căruia 
toți aceia cari vor atenta la lăzile dv. de 
bani vor fi la cheremul dv. 

-— Ce-mi cereţi pentru; această inven- 


ție ? 

— Mâna fiicei d-voastră ! 

Bancherul primi. Mă pusei pe lucru, 
Donă zile mai târziu, găsii pe viitorul 


meu socru în pat. ! 

— Domnule, îi spusei, eri, pela opt 
scara aţi voit să. deschideţi cassa de bani, 
Ati primit o lovitură care va irântit şi 
ați rămas fără cunoștință până azi di- 
minența. Sunteţi mai bine acum ? 

-— Da, dar... 

„— Ti bine, asta e invenţia mea ! 

Tinerele femei care-l ascultaseră pe E- 
dison, îi spuseră : 

— Şi fata bancherului:? 

— Nam luat-o... 

Atunci reporterul : 

—- Fiindcă aţi avut bunătatea să ne 
povectiți prima invenție, vreţi să ne spu- 
neți și ultima ? 

-— De sigur — reluă Edison. E istoria 
pe care vam povestit-o chiar acum ! 


RUD. A. KNAPP 


UNIVERSUL ibn 4 
Repetiţie 


a 
Susise ziua repetiţiei generale pregătită 

d> atâta timp de ldoamna Elena Dră 

gănescu:Hallipa cu pasiune şi metodă. 

Indelung pregătită cu zel sistematic, a.- 
poi așteptată cu răbdare şi  socotință. 
iar în ultimele zile cu o enervare nepre. 
văzulă. 

In ajun Elena simţise o slăbiciune tru- 
pească şi sufletească de convalescent şi 
dela aceea slăbiciune trecuse lesne la un 
sou:n adânc. Se sculase în dimineaţa ge- 
neralei 'odihuită după acel somn liniştit 
şi rămăsese învăluită de o beatitudine în 
care orice preciziuni se topiau, 

Ideia invitaţilor, a muzicei. de după a- 
miază, erau idei benigne şi distrate. Vroi 
să orânduiască vâteceva dar ezită, lăsă 
mai bine să dispună atunci chiar pe loc, 
de acord cu Marcian. Fie călene, fie că 
ncineredere în sine, simptomele erau noi. 

Dete numai ordimile pentru ultima re- 
vizuie a upurtamentului şi în loc de a 
supraveghia operaţia dela înălțime, îi 
veni gustul să se plimbe şi comandă au- 
tomobilul. 

Bărbatul ci caxe se deşteptase plin de 
grijă, rămase încâniat de dispoziția în 
care o vedea. N 

Cu întârziere Elena. sosi ja dejun când 
Drăgănescu începuse a se teme de vre-un 
accident, Apucase drumul  Prundenilor, 
gata, să se ducă până acolo, cu dorinţa siu- 
Dită de a vizita mormântul mătuşei Gra- 
matula şi renunțase cu regret numai vă- 
zâad ora înaintată. . 

Plinul aer şi plimbarea îi schimbasti în- 
că mai mult direcția ideilor dela progra 
mul zilei, totuşi nu se abătuse dela dru- 
mul drept al gândurilor mai profunde. 

Pelerinagiul sentimental spre  Grama- 
imla nu era străim de Concertul Bach. 
Prinir'o filtrare a elementelor care corm- 
puneau acel concert se alesese din ele c- 
senţialul şi o îndewunase într'acolo. Elena 
nici acum nu cra fără de busolă, dar a- 
cul de direcţie îşi desena unghiul non. 
După dejun dormi puţin și puse un timp 
mai lung ca de obicei pentru tualeta ci 
totuși simplă. 

Sosirea oaspeţilor se făcu aproape în a- 
fară de controlul ei, prin mișcări favora- 
bile cure ii așeza prielnic. Printre ei Ele 
na sta ca o simplă auditoare. Simţi emo- 
ţia viorilor care se acordă numai ca pre- 
giitirea unei; desfătări ce se oferă, fără 
conştiinţa responsabilităţilor, 

Amănuntul maierial şi ordinea  siste- 
matică a lucrurilor îi scăpa cu totul. Pre- 
zenţa unor figuri noi de femei şi bărbați, 
profilați acolo» pe estrada joasă înapoia 
cunccrtanţilor, a făcu să plece capul tare 
în jos fixând rombul strălucitor al par- 
cheiului. Erau cântăreții Choralului pe 
care abia azi era să-l audă întâi: Cho- 
ralul promis şi dăruit de Marcian. 

Flena asista le  repetijia generală a 
concertului Bach, ca o elevă silitoare la 
o distribuţie de premii. Nu îşi dete sea- 
ma. de succesiunea precisă a numerilor 
in puogram, nici de atitudinea asisten- 
ţei în puuze. O, ramoare uşoară de măta- 
se şi delectare o cuprimdea în semnificația 
ei satisfăcătore. Numai sgoinotul aplau- 
zeler ca trecut printr'un frunziş de pă- 
«lure îi da o anxietate care o făcea să-și 
ascuudă capul parcă în broboade, pentru 
a-l feri de acel vuiet uniform, iruptiv şi 
asumzitor de morfimizarea ei. li mai d: 
impresia asemănată cu lama unui val de 
mare care se formează unde-va neaştep- 
iat şi se sparge de umerii tăi încovoiaţi 
subt amenințarea bucuriei. 

În schimb de îndată ce începea execu- 


generală 


de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


ţia, inuzica o liniştia, îi da ov certitudine 
absolută, Lira  pluiire pe o mare fru- 
mo&să cu porturi unde aterisa fericită. 
Sumetele clădiau geometria solidă a unor 
oraşe albe inundate de o lumină egală 
care se diluza treptat. ă 

Prin acele cetăți minunate trecea ra- 
dioasă. Portativul cra un anfiteatru feeric 
pe care se proiecta arhitectura marmo- 
reeană a palatelor, Pe temelia coardelo:, 
notele punctau desenul grădinilor, arpe- 
giile curbau colimile și din cheia de sol 
căderi de apă trimittau un şipot fluid, 
sau auumai o pânză de răcoare, un pa- 
ienjen vaporos ca răsfirarea fină a unui 
jet-d'eau. 

Apoi seara cădea în acorduri: minore 
peste Cetăți. 

Ritmul cu frază largă sau şoapta minu- 
iicasă a h. Bach, nu părăciau sii un 
mement o idee gravă, o emoție concen- 
irată, cu deseuul tras sigur printre me- 
audreie armonioase. 

Sunetele scoteau reliefurile unor efigii 
nobile şi modulaţiile aveau suggestii vir- 
tuoase. Se înălțau rugăciunile simple ale 
unor iubiri fără duplioitate cu ascensiune 
senină ; iubiri nălțate de-un suflet vixto- 
rios, fără de fast şi vanitate, trecând pes- 
te obsiacolele învinse de măestria sufie- 
tului. 

Și mereu acca siguranță, care lega 
cetițile vizionare ana de alta cu nu ţirm 
nîntrerupt şi lin. 

Aşa asculta azi Elena defilând Prelu- 
diul, Fuga, Concertul, Oratoriul. 


Nu-şi dete seama de momentul când 
Choralul se  substituise “instrumenteloi. 
Recunoscu bucata auziţă când-va la Var- 
şovia ca şi cum în alveola urechilor se păs- 
trase memoria melodioasă şi acum se deş- 
tepla. Orga cra o,pedală şi,o alapă unică 
pe «are Marcian netezea unitatea vociloi. 
Cum în anmilitoriu ciroula un murmur de 
admirație, Hlena se uită în jur mirată că 
şi ceilalți se bucură. Ştiia că ea nu a. răs- 
iurnat nimio “lin cochiliile în aare se acu- 
mula melodia 'numai pentru ea singură. 

Marcian în ziua accea nu părăsia nici 
un moment executanții, sta cu ei laolaltă, 
Deşi uepremeditată procedarea marelui 
artist creea muzicei o stare de fapt ex- 
celemiă și una morală la fel muzicanţilor, 
Sotiditatea cu opera şi cu animatorul de- 
termina o 'imterpretare desăvârșită. 

In realitate Marcian se adăposiise aco- 
lo de un sentiment de teamă pricinuit 
de acel Choral pe care i se părea acum 
câ îl oferă Elenei ca pe un buchet, de 
flori rare ce drept, dar cu manșetă de 
lârlie la o aniversare de familie. Senti» 
ment de ridicol şi de emoție destul de 
caracteristic. 

După ce întreg concertul i se sirecurase 
pe dinainte ca un vas fantomă melodios, 
Etena nu ştiu când şi caum s'a terminat și 
au trecut cu toții în confortul hallului 
mare. Văzu <a primtr'o oglindă grupuri 
care se legau şi se deslegau plăcui, pe 
cârd Marcian şi Drăgănescu făecan ono- 
zurile, unul cele artistice, celălat cele de 
amfitrion. Ea girâuse cu mâimi moi mâini 
amabile de oameni recunoscători, recumos- 
cătoare ea singură, caşicum ar fi fost 
oaspele fericit şi adulat al unei: sărbători 
mișcătoare, Auzi ca dexdeparte pe Mar- 
cian spunându-i aproape intimidat că a 
trecut şi Repetiţia. Nw făcu ecou acelui 
regret. Uită chiar să-i mulțumească de 
Choral, aşa de pătrunsă de bucurie vă- 
dită că 'nu avea nevoie de cuvinte. Ei nu 
i se păpa că Repetiţia a trecut. Avea 
sentimentul unei zile care a încheiat un 


Prietenilor 


Sus cupele vieţii, Prieteni, vă chem 
Să facem nebun azi ospăţul. 

— Prieteni, cu suflete-asemeni, să bem 
Şi hohot svârli-vom în loc de blestem, 
Că viafă-ne n-am prins răsfățul, 


]și seuiură vremea zăpada pe frunţi - 
Şi grijile lumii ne sapă suc 
Şi mâine cu toţii vom îi mai cărunţi... 
—Ni-i vrerea aicia să facem azi muuți, 
Ci vremea încet, ca o apă, 

Pe lume cu dânsa ne poartă mărunți 
Sin noapiea uitării ne'ngroapă— 


Cât gâluâe viața:n noi vitoros, 

Să spumege vinun pahare 

Să bem hăulind vom uita cât de jos 
Ne-apasă durerile-amare, 


Din viaţă să facem un hohot cumplit, 
In chiot să râdem de toate... 

Noi singuri, prieteni, pe drum ne-am jertfit 
Şi multe din visuri pe drum ni-au pierit, 
Jelirea lor azi nu mai poate , 
Să'nvie din morți ce'nghiţit-a pământul: 
-— Pieteni, mitaţi. e cuvântul, 


Iubirile duse, în clipa de-acum 


- Sunt flori ce'şi pierdură parfumul 


Şi toate's în urmă, departe, pe drum...” 
-—In van căuta-vom ; In suflete-acum 
E doar amintirea, doar serumul— 


— 


Deaceca : Uitare ! — Prieteni în cânt 
lertaţi cuvântarea mea gravă, 

Prea ştiu că toţi suntem clădiţi din pământ 
Și viaţa-i doar cupa de-otravă — 

De râdem san plângem cu toţi bine ştim 
Căn lume noi cupa golim — 


Otrava să fie mai dulce puţin 
S'o bem azi în donă cu vin -- 


Să bem, căci ştim biae, în viața de-apoi 
De.osândă nimic nu ne scapă 

Să bem că nimica nu ducem cu noi 

Şi vesnic uitarea ne:ngroapă. 


FUGEN VICTOR 


me a tai nat Nat 


timp fericit, după cure Concertul nu va (i 
nici el o culme şi un punct terminat, ci 
ua inceput —— ceva ca ultima filă a unui 
calendar a unui an bun, pe care o rupi 
pentru a privi ziua diniâi a altuia de la 
care aştepţi mai bine încă. 

In scara aceia, după ec Marcian cercase 
să corecteze lăcerile vorbind cu Drăgă- 
nescu plecase mai de vreme ca de obi- 
ceiu, — lăsând pe Elena lot aşa de mol- 
comă şi de decisă. Ji da impresia conta- 
gioasă a unei fiinţe cuprinsă în semi- 
somn de un vis plăcut, Nu sc întreba care 
vis. Ea. neobicinuită cu fenoincnele sensi- 
bilitiăței, le suporia imoceni şi vizibil, fără 
de controlul conştiinţei de sine. Drăgă- 
escu nu cuteza să creadă că ziua accea 
se petrecuse asa ce bine. Numai domăzerci 
şi patru de ore dspărțiau încă de marele 
Concert din Bach. 


H. PAPADAT-BENGESCU 


10 


CARNEŢ FANTAZIST 


Substratul mişcărilor literare 


In jurnalul fraţilor Goncourt — faimo- 
sul „Jurnal“ care .a făcut atâia vâlvă — 
precum şi în corespondenţa lui Flaubert, 
sunt unele pasagii privitoare la prânzuri- 
le Magny, cari pun în lumină dedesubtul 
evoluţiei bogatei cflorescenţe din litera- 
iura framceză în vremea celui de al 2-lea 
imperiu, şi a 3-a republică; rădăcinile şi 
mai ales seva care alimenta această eflo. 
rescenţă,. tocmai întrun moment de criză, 
când Romantismul îşi dădea ultima sufla- 
re Şi când se părcă că isvoarele de inspi- 
rație suni secaie. 

Asupra acestei mişcări nu arare ori sau 
făgut afirmaţii eronate, explicabile pe 
de o parte. 

Aşa de plidă, cei ce 'se complac a cti- 
cheta cu rigurozitale pe sariitori, au dat 
Parnasianismului de întemeitor şi şef când 
pe_l.econte de Lisle, când pe Heredia. 

Dintre aceşti doi, Leconte de Lisle era 
cei mai puţin desemnat peniru o ascme- 
nea calitate, deoarece dacă e] întruneşte 
majoritatea caracteristicelor acestei şcoli, 
principale de multe ori îi lipseşte: ex. „La 
fontaine aux lianes“ și mai ales „Les 
chansons ecossaises“, 

Heredia este fără îndoială un, elev ex- 
celent care a dus la perfecţiune formula 
acestei şcoli, însă cine a dat această 
formulă? 

Theophile Gautier. 

Pare ciudai: şeful Purnasianismulhui, 
Theophile Gautier, impetuosul „gillet rou- 
ge“ dela vijelioasa premieră a lui Her- 
nani, unul din cei mai fervenji obișnuiți 
ai „Cenaclului“? 

Nu trebue însă uitat că mai toţi copiii 
Romantismului au fost copiii ingraţi sau 
teribili „dela Musset până la Sainte-Beu- 
ve chiar. 

Incă, cu câțiva ani înainte, sc observa- 
se o evoluție la Gautier care întrezărea 
orizonturi cu totul străine şcoalei cc :apu- 
sese odată cu căderea „Burgravilor“. 

„Emaux ei Camâes" marchează un 
punct capital al acestei evoluții. Gautier 
dădea poeziei o altă semnificaţie. Și la 
unul din prânzurile Magny cl se adre- 
scază lui Taine în temneni foarte cate- 


gorici. Ă Mila 
— „Taine, dar cazi în 'idiotismul bur- 
ghez — zice el — să ceri poeziei senti- 


mentalism sau chiar sentiment. Dar nu 
asta e poezia, ci cuvinte strălucitoare, 
cuvinte de lumină, cu ritm şi muzică asta 
e poezia. (Ai crede că sunt vorbele d-lui 
Minulescu). Cuvinte, mă'nţelegi Taime; ni- 
mic decât cuvinte, linii şi culori. — şi a- 
dăoga — „Pentru mine. nu există. decât 
lumea exterioară. 

Aceste vorbe cari schițează. întregul 
program al nouei şcoli literare au o sem- 
nificație adâncă, arătându-ne caracteris- 
tica nu numai a Parnasianismului şi — 
prin contrast — a şcoalei imediat urmă- 
toare, dar şi a tuturor mişcărilor de acest 
Tel şi mai cu seamă descoperind la ce se 
reduc ele: o infimă deplasare a centrului 
“ compasului în A0RA cadru. 


Ce este Parnasianismul? 

Este um clasicism regenerat, un clasi- 
cism echivalent celui din secolul XVII-lea. 

Numai „echivalent“ fiindcă — deşi ales 
din acelaş cadru—modelul, motivul de in. 
spirație nu o acelaş. 

Clasicismul sec. XVII-lea a fost tot atât 
de impersonal şi rigid ca şi Parnasianis- 
mul şi atât de ionat de antichitate. 
„deosebirea ta italia « este însă cauzată tOte 
mal, sau tsi dinu di „buna de această 
sohlaueară de înv, E! Ă 


Clasicismul prim era interior, cel de al 
doilea e exterior. De ce? Fiindcă primul 
lua ca model sufletul antic răsfrânt în li- 
teratură şi mai ales în teatru, pe când mo- 
delul Parnasianismului este marmura re- 
ce a Venerei dela Milo, perfectă: însă rece. 
Şi dacă uneori această marmoră glucială 
pure a se anima, ă se încălzi, e datorită 
numai perfecțiunei exterioare care dă i- 
luzia viejei.. j 

Să deducem că generaţia de scriitori 
cari au cultivat această formulă literară 
a avut întradevăr. acestă „secheresse 
dâme”? 

Ar îi riscat. 

De sigur, trebuc să ţinem seanră că atâl 
la Magny cât şi Ja ceainrile editorului 
Lemerre, frequentan oameni de ştiinţă ca 
Marcelin Bertheloi şi Cluudă Bernard, po- 
liticiani ca Xavier de Ricard şi cunoscă- 
tori ai limbilor antice şi orientale, ca 
Merimee şi Renan. Să nu uităm că Sully 
P'rudhomine fusese un: bun elev la scoalci 
Polytehnice. i A i 

Impreună cu laine, toţi aceşti poziii- 
viști au exercitat o influenţă incontesta- 
b:lă asupra poeţilor Parnasieni cari în lo- 
cul peritrazelor de altădală, dau acum de- 
liniţii precise şi arid știmţifice. Cum 
vorbeau de pildă despre lună Hugo şi 
Musset şi cum vorbeşte Leconte de Liste. 


„Debris d'un globe mort, au 


L Ă hasard 
disperse”. 


Li 


„Insă această imposibilitate este dato- 
rilă într:o oarecare măsură și unni sno- 
bism involuntar, inerent vârstei desvol- 
tată întrun mediu ca cel pomeniti mai 
sus, 

Dovadă e că de multe ovi marmora se 
colorează şi vine; un moment chiar în care 
un Parnasian rupe această formulă, în- 
locnind-o cu alta, fondând Simbolismul). 


Acest dezogator şi novator, nu este nica . 


Verlaine cum au spus-o eticheteurii, nici 
Mallarme ci Sully Prudhomme. Sunt două 
strofe de Prudhomme tot atât de semnifi- 
cative, ca şi cuvintele lui Gautier citaie 
mai sus, 
Je suis las des moti je suis las d'entendre 
, ce qui peut mentir 
Jaime mieux les sons quau lieu de 
lcomprendre . 
Je mai qu:ă sentir 
Une melodie oii l'ame se prolonge 
Et qui sans efiort i 
Me fera passer de l'oubli au songe 
Du songe ă la mort. 


Prin urmare Simbolismul este o a treia 
fomnă a clasicismului şi aş îndrăsni să 
spun cea mai superioară dacă Mallarme€ 
şi după el alâţia alţii nw ar fi dus această 
formulă la excese reprobabile. 

Secolul al XVII-lea imita literatura an- 
tică, imperiul al 2-lea plastica antică, re- 
publica a treia ia ca model sinteza celor 
două modele precedente, ecoul acestei sin. 
teze. ! 

In locul marmorei reci şi precise, avem 
acum rumoarea aceea vagă care plutea 
deasupra minunatei cetăţi aproape de vis: 
Alexandria; rumoare compusă din refre- 
muri rătăcite, voci şi râsete „argintii de 
femei spirituale şi lascive, ecouri de flau- 
te şi lathuri, rumoate depărtată rulând 
în unde învăluite su purtumuri orientale. 

Parnasianlmuul prin precidlitiu su, 4 


UNIVERSUL LITERAR 


vea un categorie supărător ce se făcea 
uneori culpabilă de emfază. Un poet fă- 
când portretul, fotografia chiar, a unei 
femei, involuntar avea aerul de a o im- 
pune ca tip de frumusețe. 

Simbolismul înlocuind modelul a re: 
mediat minunat acest 'defeci înlăturând 
în acelaş timp şi un pericol. 

'Trebue să recunoaştem într'adevăr, .că 
o operă de artă ne impresinează cu atât 
mai mult cu cât.ca se leagă mai mult 
sau mai puţin strâns printr:o analogie, 
sau numai vagă asemănare, cu ceva, ce ne 
a. fost drag cândva, cu cât putem recunoa 
ște în ea ceva din noi înşine. 

Parnasiamismul cu preciziunea sa, nu 
pezmitea asemenea recunoașteri. Din con. 
tră Simbolismul luând ca model muzica, 
satisface pe deplin această slăbiciune a 
publicului. Căci muzica este prin exce- 
lenţă „Arta vagului“ care dă fiecăruia 
ceace dorește. 

„Muzica nu insistă, sugerează numai, lă- 
sând câmp liber imaginaţiei. Şi dacă un 
Bealioz şi mai cu seamă un Liszt au în- 
cercai să facă din muzică o tribună 
Debussy în cele două cărți de Preludii a 
arătat în mod magisiral adevărata ei 
menire. . : 

„Simbolismul este o muzicalizare a poe- 
ziei, el se adresează tuturor şi nimănui, 
deschizând larg porţile imaginaţiei car: 
poate face „dintr'o lacrimă o marmoră“. 


Je îais souvent ce râ&ve etrange et penetrant 
Dune femme inconnue et que j'aime et 
E a , [qui m'aime 
“t qui n'est chaque fois ni tout ă fait la 
, EN ANR (meme 
Ni tout ă fait une autre et m*aime et me 
A , , i „[eomprend 
Son nom? Je me souviens qu'il est doux 
i [et sonore 
Comme ceux des aimees que la Vie exila 
Son regard est pareil au regard des statues 
Et pour sa voix lointaine ef calme et 
a , Ă „_ Îgrave elle a 
L-inilexion chăre des voix qui se sont tues 


Şi mai iârziu Alberti Samain în care 
se găsesc multe reminiscenţe din sărma- 
nul Lelian va dori ţ 


„Viotes d'or et pianissm amoroses | 
Je reve des vers doux, mourant comme 


[des roses 
a 


Iată dar la ce se reduc mişcările literare; 
64 mișcă puţin piciorul compasului dim cen- 
trul cercului şi cu um centru din acelaş 
cerc se duce un nou cere ce are multe, 
foarte multe puncte de contact cu pri- 
mul precum şi cu cele următoare. 


P. IGIROȘIANU 





AINIP ERSUL LITERAR 


La centenarul călătoriei. 
lui DINICU GOLESCU 


„Părinţii noştri au fost sedentari. Co- 
piii noştri vor îi mai vârtos pentrucă 
nu vor avea, ca să se deplaseze, dc cât 
pământul, A face un drum ca să iei 
măsura gibului, tot mai are pentru noi 
un Oarecare interes; dar după noi? în 
conjurul cuştei va fi repede terminat. 
Ilugo, în 1930, ar îi seris: „Copilul wa 
intreba: — Pot să dau o goană până'mn 
indii ? Şi maică-sa îi va răspunde: la 
şi sustarea cu tine“. 

Paui Morard: Rien que la terre 


Nu voiu susţine că e cel mai poiriviţ 
cpigral, la cele ce vor urma despre vu 
curte de acum un veac, rândurile de maui 
sus dintr'o carte destul de melancolică 
dur şi de  meastâmpărată modernitate, 
cur € relaţia de călătorie a lui Paul Mo- 
rand, 

Dar că este, totuşi, unul din epigrafele 
ce se impun, cu promptitudinea şi veche 
menţa conirastului, aceasta e în afară de 
orice îmdloială. Nu e vorba numai de o l- 
terar-gratuită exagerare. Dar când pără- 
sind jurnalul filmat (şi nu este locul a 
spun pe cât de instructiv) al lui Morand 
şi după ce l-ai auzit tângnindu-se că pă- 
mântul e uimitor de mic şi că singură în- 
cetineala corăbiilor te face să te mai în- 
doceşii de adevărul ăsta, porneşti cu lu- 
gălătul Dinicu Golescu, din târg în târg, 
cu puşta şi la răstimpuzi cu diligența — 
cu ailvagen, notând cu aplicată aritme- 
tică numărul poştelor şi numele staţiilor, 
unu poţi să nu cedezi acestei savuroase an- 
titeze şi să pui în frumtea rândurilor des- 
pre un adevărat sedentar, cum a fost Di. 
nicu Golescu, epigraful demonstrativ al 
unei civilizaţii de express. Mai: ales că o 
antiteză este prin jefiniţie un cristal de 
douii geometrii şi că deosebirile dintre 
termeni lasă adeseori, destule punți şi 
asemuirilor. 

Şi este fără îndoială cazul şi pentru a- 
cești doi călători, spânzurați la capetele 
axei unui secol —.dar totuşi pe axa unui 
secal, care vibrează in toată lungimea ei 
şi-şi comunică dela un capăt la celălalt, 
ecouri înrudite, 

Acesta e un fel de a spune că lucrarea 
logofătului Dinicu Golescu—,„Însemnare 
a călătorici mele făcută în anul 1824, 1835, 
1826, care acum un veac tocmai în ziua 
de 2 Septembrie 1826 primea imprimatur- 
ul censorului Petrovici, de a se tipări în 
crăiasca tipografic a universităţii ungare 
din Buda — că lucrarea marelui Jogofăr, 
este nu numai documentul pe care o ton: 
iingenţă festivă îl scoate de sub clopotu-i 
de cristal să-l expue contemporanilor, că 
însemnătatea lui nu e numai istorică, dar 
că diutre pagimile acestea poroase pe care 
cirilicile stau îngrămădite asemeni alb: 
neloz la urdinişuri, se desprinde zumze- 
tui unei mari conştiinţe, freamătul unui 
suflet îndurerat şi entusiast, predica unui 
mare convertit, cum aşa de bine l-a nu- 
mit d. lorga,într'un cuvânt, confesiunile 
unui temperament de moralist şi de seri- 
itor. 

Când în lucrarea sa franceză din 1905, 
Porpiliu Eliade numea pe Dinicu Go- 
lescu „întâiul roman modern“, lucrul pu- 
tea să pară exagerat, mai ales că venea 
dela un istcriograf dublat de o contagioa. 
să rezonanţă sentimentală. Şi totuşi for. 
mulu e mai mult de cât fericită. 

Un călător atent la toate curiozitățile 
evropeneşti din epoca sa, la toi ceeace era 
au de deosebit de ce lăsase în patrie, o 
judecată uriutăriuul cu vigoute deosebirile, 
câuiâui să puriulete, nuinuului, peuiet 


stările din ţară şi pentru pildele de peste 
graniţă, un suflet generos, cum numai un 
pocăii întors din drumul greşit al orien- 
talisn:ului putea să fie, o minte limpede, 
capabilă să organizeze vastul material pe 
care această călătorie îl acumulează, zi- 
«lindu-l pe bara de ojeta iubirii de Patrie 
— şi nu e mai impresionant imn al iubiri 
de Patrie decât leit-molivul gândului la 
țara lui din. însemnările lui Dinicu Goles- 
cu — iată atâtea însuşiri pentru care ma- 
rele logăfăi merita epitetul de întâiul ro- 
măn modern. E de ajuns de altfel de a 
spicui corespondenţa de pildă, a vornicu- 
lui Barbu Știrbey care în vara lui 179% 
îşi 'fiicea cura de apă la Carlsbad (la Ca- 
rălspat, „cum zice el) bucurându-se de 
cunoştinţe („prieteşug cu mulţime de grofi 
şi prinți am făcut“) de şpaţiri pe la gră- 
dini, de mese şi baluri şi terminând între 





DINICU GOLESCU 


îngâirfare şi satisfacție („că aşa trai n'am 
trăit de când suni“ — „celor care le dă 
mâna a cheltui, aceia vin pă aici”), a spi- 
ui, zic, în prealabil, aceste mărtuirii tipu- 
ce pentru o epocă — și a trece în urmă 
la adnotările pline de serioasă gândire 
critică din lucrarea Golescului, pentru a 
înțelege şi cât cra schimbat, în principate 
în pe ied ae morală dela începutul seco- 
dului XIX dar şi cât de mult Dinicu Go- 
lescu cra omul acestii vremi, în pasul că- 
rcia mergea şi ritmul căreia îl accelera 
cu osârdia scriselor şi faptelor sale. 


De oareve — şi poate că nu e da prisos 

a o spune măcar şi în treacăt înainte de 
a vorbi de însăși relaţia călătoriei lui 
Golescu, logofătul, fiu al banului Radu 
Golescu, om nu numai bogat dar şi de 
distinctă umanitate, cum testamentul Im 
lasă a se vedea, logofătul Golescu, trăia 
într'o epocă în care semnele unei renag- 
ieri mijeau în 'cât mai multe inimi. Pentru 
Ţara. Românească am aminti numai pe ie- 
romonahul Fufrosin Potăca, profesorul de 
? filozofie din vremea aceea și pe Paris 
Mumuleanu, autorul „caracterurilor“ — 
primitive satire sociale, — mai ales 
îotaliatul acelei adiaitabilu prefețe La 
citu proză tăușește să crutzu uâpuca ți: 


îi 


sul se arătase incapabil. A spane că la 
câteși trei, la Golescu, la Poteca şi Mu- 
muleunu, -aceiaşi este materia preocupă- 
rilor, gândurilor şi reflecţiilor, că din a- 
celaş imbold de a sluji, Patria, de a ridica 
norodul, de a stăvih luxul și de a îm- 
prăştia întunericul neşiiinței — pornesu 
toți, a adăoga că traducătorul lucrării 
delu 1812, a lui Thornton despre starea 
din principate, şi care, nu e încă lămuri: 
de va fi fost Poteca sau Golescu, (dar 
Jiroces este) aceleaşi gânduri le deapănă 
în prefața traducerii, a consemna aceste 
lucrari, înseamnă a delimita o epocă în- 
lăuntrul căreia dacă sunt mai mulţi se- 
meni, unul este "numai despre care se 
poate spune că e întâiul între semeni, Și 
acela este Dinicu Golescu. Şi temeiul pen- 
iru care i se cuvine această întâietate—- 
—"„intâire“ cum ar zice în savuroasa lu: 
limbă în formaţie — este tocmai „insem. 
parea călătoriei” apărută acum un veac. 

Este, cu atât mai firesc prin urmare, 
înaiute de a porni pe drumurile apusului, 
cu acest agreabil călător, care sub vest- 
munte orientale ducea cu sine cea mai au. 
tentică inimă modernă, să spunem că Di- 
nicu Golescu a presărat aceleaşi gânduri 
de programă socială şi în prefejhle altor 
lucrări precum în „adunare de iractaturi” 
„Ademare de pilde bisericeşti şi filoso- 
feşti“ sau în „lementuri de filosofie mo- 
rală'... sau în „Inștiinţarea pentru şcoa- 
la din satul Goleşti” pe care o redeschide 
și v modernizează în 1827. Dar că, deşi 
făcând pazte dintr'un program, şi al său 
şi al epooii, gloria lui Golescu, va fi tot- 
dcauna această călătorie, mai puţin prim 
materialul documentar, de mare semni- 
ficație socială, plin de interesante sug- 
gestii, cât prin accentul personal, pria 
pulsul emoţional care svâcneşte sub fie- 
care rând, pentrucă mai presus de toate, 
Dinicu Golescu sete un admirabil scriitor 
şi cartea lui, o călătorie şi amuzantă şi 
excepțională în pământurile virgine ale 
literaturid noastre dela începutul secolu- 
lui al XIX. 


Mişcarea eteristă. din principata şi, reac- 
țiunea lui Tudor făcură ca începând din 
Martie 1821, svonuri de nesiguranță să 
umble prin Bucureşti, caimacanii și e: 
genții consulari să plece, care la Rusciuc 
care peste mumţi, la Sibiu şi odată cu ei 
utâţia diutre boieri, anume rusofilii. Spă- 
tarul Băleanu începuse rechiziţiile pen- 
tru Îpsilante, călăreţii Ini 'Tudor, străbă 
teau oraşul cu steagul defsăşurat, târgul * 
era peiie între focurile încrucişate, al 
lui Ipsilante dinspre Buzău şi ale lui Tu-. 
der dinspre Craiova, iarna se răsgândise 
și între 23 și 24 Martie o zăpadă strașnică 
urmată de inumdaţii ce prefac cartierele 
— după expresia cvasulului prusian Kre- 
uchely — îm adevărate insule, se abate 
asupra Bucureştilor. Mitropolitul Dioni- 
sic cu o seamă de bocri divaniți suni 
sechestrați de oamenii lui Tudor în casa 
de țară, dela Belvedere, a lui Dinicu Go- 
iescu şi în urmă, ajutaţi, sub pază ar- 
mnată, să se refugieze. 

Scriitorul nostru, cunoscuse şi mai în- 
nainte pribegiile, de pildă aceea din 1802, 
dinpreună cu Mihai Şuţu de spaima paz- 
vungiilor, cu care prilej vizitase Avricul 
şi se minunase de parcul baronului Bru- 
ckenial, pe care în drumul dela 1824, îl 
găseşte în mai mică înflorire. Vizitase şi 
husia, ale cărei biserici îl cuceriseră de 
finitiv încât la Pesta fiind, nu serie des- 

re biserici; „aşi fi cuvântat şi pentru 
rumusejea bisericii. dar cine au tăzut 
bisericile Rosii, poate numai pentru Ro- 
wa va vorbi“, Pribegia de acum, roduică 
între toate, va ţine din primăvara "us 
AN21 și phuă în 1027 când te phieare 
tre till Rr după vaz dealerii, fac 


12 


tre rusofilii devotați şi în 3 Martie 1826 
îl găsim jiscălit, alături de mitropolitul 
Dionisie, de episcopul larion, de Al. Fi- 
lipescu și Racuviţă, pe adresa căire can- 
celarul Nesselrode prin care emigranții 
dela Braşov se îndurerează de pierderea 
Varului Alexandru, aduc urari şi-şi ex- 
„rimă nădejdi la wrcarea pe tron a lui 
Nicolae [. La Braşov fiind, unii dintre 
emigranți iau lecţii de franceză cu das- 
călii anume, scriu rapoarte şi memorii & 
căror mare majoritate o redactează fran- 
cezul Claude Coulin, pun la cale o seâcie- 
tate licrară, preconizează un dicţionar, 
Cdlesen întreprinde călătoria de inițiere 
în trei elape dintre care ultima, pentru 
aşezarea copiilor, în şcolile apusului. 
„Ansemnarea“ călătoriei Imi Dinica. 
Golescu începe după un cuvânt către ce- 
titor, crez de înaltă conştiinţă naţională 
din care nici un rând nu poate fi trecut 
cu vederea, până. întwatâta cuvimiele se 
îmbină unul într'altul şi simetria logică 
e nurmărită până în- ultimile ramificații 
ale expresiei, („dak cum puteam, ochi a 
vând, să nuw' văz, văzând, să nu iau amin- 
ie, luând aminte, să nu aseamăn, asemă- 
vând să nn judec binele şi să nu poh- 
teşe a-l face arătat compatrioţilor inzi)— 
începe zic, cu descrierea locului de rege- 
dimţă, “Kronstadt, ce-i zic româneşte Bru- 
şovi. Din Braşov, de altminteri, pleacă 
Dinica Golescu, în toate ctapele, fie că 
urmează via  Cluj-Orudea-Ma re-Pesia 
fie: Sibiu-Arad-lesta, fie: Sibiu-Timi- 
şoara, Seghedin-Pesta, străbătând astfel 
pe trei drumuri pusta ungurească, a că- 
vei cultură a pământului nu se opreşte so 
luude şi sto opue stărilor din țasă, Pre 
cum tot delu Brașov pleacă şi în 1825 în 
drumul spre Târgul Mureş unde notează: 
„locuitorii cei mai mulţi sunt Unguri şi 
Români puţintei“. Dar pe orice drum ar 
porni, vorbii de primele trei căi, toate 
pentru Dinicu Golescu duc la Viena, a că- 
rei libhnă, bună orândmiulă, obştească vi2- 
ţuare „veselă şi fericită” nu se osteneşte 
să o cânte în repejite rânduri încât şi 
când sfârșește lucrarea după ce abătân 
«lu-se pela Passau se întoarce iar în Vie- 
na, sar socoli vinovat, zice dânsul dacă 
war cuvântu din nou despre frumuseţea 
şi liniştita viețuire a vienezilor. 
Braşovul"'şi Sibiul, cele două orașe „ce- 
tățuite“ ale Saşilor, îi dau prilejul să în- 
semne hărnicia acestora, gradul de civi- 
lizaţie, munca pământului, cu  îngrăgă- 
minte şi ogoare, bunăstarea muncitorilor 
„iar Sas cu piciorul gol, nu să va în- 
vrednici nimeni să vadă“), prediaile preo- 
ților de două ori pe săptămână, „gloa- 
ba Ja cutiia satului” — amendă delu zece 
creițari la un fiozin bârtic pentru cei ne- 
următori povățuitoritor ca și orânduiala 
şcoalelor „unde nu este copil măcar de 
şelar, măcar de ștrengar, a nu merge 
spre câștigarea luminii”. La Sibii notează 
muzeul Brukental : „şi aciia are baronul 
B. o mare casă întru care are Viliotică 
cu cărţi deosebite şi strânsoare de cadre 
vrednice de vedere, și mulie lucruri din 
vechime şi destule bucăţi de metaluri cu 
Li 
pământul lor nelucrat“. La Turda e locul 
unde „sau omorât prea slăviiul Domn 
Mihai Vodă Viteazul, în bătaia ce au a- 
vut cu Austria” — și cumpătarea aceasta 
e destul de semnificativă cu toată rezer- 
va ei. Clujul are şi case urâte, cu straşi- 
na prea eșită, pe lângă zidiri mari, uli- 
țe Îrnmoase peniru lăţiunea ior, neamul 
scesta, e foarte iubitor de străini, însă 
norodul unguresc. nu este fericit: „sânt 
imbrăcați prost, au lăcuinţe proasta și făr 
de multă avere“. Oradia mare (Grosvar: 
dain) e străbătută de apa Kiorioş (desi 
Crişul) ; urmează o descriere a pustei 


ca o mare năsfârşită şi o reflecţie preg- 


nanţă în simplicitatea ei: „pe asemenea 
drumuri călătorind omul, şi pe mare, cu- 


rând trebue să îmbătrânească“, Locuiiorii 
Ungariei sunt de plâns, muncesc până la 
200 de zile | astăpânul moşiei, dar tot 
sunt mai fericită de cât Românii care lu- 
crează numai 12 zile pe an, de cât numai 
că „sl cunr se maşte şi până moare nu au 
de decât: „adosbani! cu felurirhi de 
mijloace  prefăcute,. în auzire nmnai 
drepte“. 

Peşia îl reține cu sălile de disecţie, (o- 
dăi cu bucăţi despărțite din trupul omu- 
lui în multe felurimi tăiate“) cu colecţiile 
tezatologice („copii adevăraţi, în vase 
mari de sticlă puși în spirtuzi, cari san 
născut pociți şi alţii câte doi lipiţi”) cu 
biblioteca, cu colecţiile numismatice, cu 
pieţele a ciiror descriere o amănunţeşte, 
cu un teatru mare „audecă casă do come- 
die“, în care încap 3000 de oameni şi pe 
a cărei „ștenă” fucape „ostaşi călăreţi cu 
tunuri dinpreună” şi nai ales cu baia că. 
reia îi consacră una din cele mai somp- 
iuoase și mai wimite descrieri —atât pen- 
tru imterierul băilor, cu scaune îmbrăca- 
ie cu stofă, cu oglinzi mari din tavan pâ- 
nă în pardoseală, cu haine de îmbătat 
foarte bune şi curate, cât şi pentru gră- 
dina din prejur având un havuz cu şadâr- 
van, cu alte cuvinte bazin cu jet-d'eau 
cum am spune astăzi, înlocuind .un 
pitoresc linguistic cu altul. Nu uită mul- 
țimea de „liachere, adecă carâte şi cu: 
leșci”, care stau la dispoziţia publicului, 
ce are să meargă în oraş sau afară „sau 
cu apropiere sau cu depărtare, Pentru 
Vuda, notează. casa de observaţie astrv 
numicească, cu glosa în josul pugini: 
„lăcuinţă de profesor, cu. toate feluirimi- 
le de ochianuri, ce cântă la mişcările 
camiților, planitelor“ și în deosebi plim 
berea ninunată pe podul ce leagă Dudu 
de Pesta. bocuiterii cunosc ostăpânire i- 
niştită, de oarece desigur, „aceşti orăşani, 
parcă au dascăl pe liniştita vicțuire u 
Vienezilor”. Im alrumul spre Viena, Pojo- 
untul sau Prezburg unde în 1895, Sepiemb- 
hrie 25, asistă lu „încoronația a Măriri 
Sale Împăratesii a Împăratului Anustriii 
I'rănţisc al doilea“ îl mâhneşte cu deose- 
birea dintre alaiul de aici şi cel din ţară, 
Ja prilejul păradiilor, cu dragostea ce 
mărturisește acolo norodul, cu mulţumirile 
bucuroase ale Împărătesei, nu ca la noi 
unde „cârd un mic se închină celui 
mare acela îi răspunde numai cu o cău- 
tare a coadi ochiului“. 


Viena, marea slăbiciune a lui Dinicu 
Golescu, ea singură ar trebui să ne reție 
în delung, pentru tot ce consemnă marele 
logofăt, ca gospodărire, ca şcoli, teatre, 
muzee de arme şi zoologice, spitale din: 
tre cari pe cel al nebunilor nare noroc 
să-l vază, („căci nu mi-au dat voe doctu- 
rul, crrându-mi. iertăciune  pricinuind, 
că sânt mbrăcat, cu haine turceşti şi cun: 
mă vor! vedeu, toți se. vor tulbura atât, în- 
câi spitalul se va amesteca”), cu celebrele 
grădini dim prejuzr, cu lostării pela cari, 
fumatul e sau nu oprit după împrejurări 
(ciubucile slobode” sau „ciuburile nu 
sunt slobode“) dar mai ales prin «cu- 
vântările deosebite“, vaste  intermezzuri 
siiductice, pe. care Dinicu Golescu le des- 
chide, în mijlocul descrierilor şi mai cu o- 
ecbire, când oraşul, în care paposeşte îl 
mimeşte cu bună viețuirea, cum e în 


"special, cazul Vienii. Acum vorbește ma- 


vele logofăt de lux şi de cumpătarea vie- 
mezelor, precum că mucrea cea proasti 
suu doamna cea de nobleţe se îmbracă cu 
cuviiuţă, nu punând pe ele cala noi, „cu- 
tia lui Bucur“, de le-ar socoti cineva pe 
viemeze sărace şi pe ale noastre „milio- 
miste“, că „ar fi mai bucuroase să le moa- 
ră copiii de foame, de cât să iasă la plim- 
bare, făr' de a: avea pe rochie alie o sută 
de bucățele înfeliurimi cusute, ce le zic 
garuituri, carele este o îndoită cheltuia- 


< 


UNIVERSUL LITERAR 


lic* — ceeace a şi silit pe Eufrosina Po- 
teca să strige la păradie, („nu silit din 
vec-o vrăjmăgie, ci din iubirea către na- 
ţia lui”) că „stolele în toată Evropa lu 
port comedienii ; dar cine şi-au apropiat 
auzul, după auz judecata, şi după judeca- 
tă hotărârea, care eu făcut“, 

Urmează descrierea minunată a parcuri- 
lor : Belvedere, Șenbrun, despre care un 
bver vrednice de smerenie i-ar fi zis că mai 
mulţumit ax fi să iie grădinar la accastă 
grădină de cât Ban în ticăloasa ţară Ro- 
mânească, cu foişorul în care e instalat 
un ascensor („pat cu meşieşug, pe care 
şăzând omul, cu răpeziciune îl sune dea- 
supra invelişului”), grădinile delu Baslen, 
şi dela Elenatal şi iarăşi un admirabil 
intermezzo social, cuvântări deosebite 
despre stări din afară şi dela noi, o im- 
ptestonantă mea culpa a unui boer ce 
sa conformat tradițici ncomenoase din 
Patrie, amintiri din cariera rai de dregă- 
ior, uu tablou sfişietor al birnicului dir 
Țara Româucască ; o schemă a acelei so- 
«cetăți literare, începută dela Braşor şi 
««nlinuată la Bucureşti în chiar casele 
iogofătului şi având «le secretar pe Flia. 
de. o pledoarie peniru stabilitatea şi sa- 
iarizarea fixă a dregătoriilor pe care ar 
fi bine să le ia atât cei mici cât şi fiiu 
nobleții, „dela cea mai de jos treaptă şi 
fieşcare după așa învățătură şi cunoşiin- 
ță s'ar sui până la cea mai din sus — 
motiv de adevărată şi legitimă mândrie 
nu ca acum de se mândresc, pentru „me- 
tulul pământului”, din care îşi fac unte- 
rie de fir, şispentru părul cămilii cu care 
se îucing şi pentru „pielea samurului şi 
a 'râsului peniru care şi de râs an ră- 
tis”, . 

Admirabil. joc de cuviute pe care îl în- 
tâlnim aproape identic, în mpuefaţa din 
1825 la „Caracteruriit” lui Mumuleanu 
(semn peniru circulaţia unor  aceloraş 
maxime si aceloraşi tendințe morale) : 
„preţuim blana râsului mai mult de cât 
buna icononiie şi smerenie, nejudecând 
că aceasta nu ne face cinste ci mai vâr- 
tos ne udaogiă râs şi defăimare dela cele- 
alte neamnai“.., 

Vom trece însă și din necesitate nu 
vuin stărui pentru atâtea pagini de poezie 
și de observaţie, aşa cun însuşi logofătul 
în drumul dela Viena la Trieşti nu putn 
face mai multă băgarce de seamă de oare 
:2 călătorii cu ropedele ailvagen, şi vom 
enumera în pripă şi dinir'o firească muR- 
trare de cuget care ne-ar urmări. tocmai 
în zina aceasia festivă, vom aminti, mă- 
car numai de delicioasa descriere a va- 
porului curier care-l duce dela Triest la 
Veneţia („corabie care merge pe mare 
cu un meșleşig de foc...) ca enumera- 
rea asiilor şi angrenajelor, cu cele două 
roate laterale care „lasă în armă două 
coade de spumă lungi, cu „mehanica” şi 
coșul prin care ese „căldura cu abureală 
intocmai ca la cazanul care scoate ra- 
chiul”, şi de descrierea Veneţiei cu pala. 
tul dogilor, renumit pentru ale lui „şto- 
iiuri arhitectonicești“ de marmoră şi 
ale lui „scosuri” (basoreliefuri) lucrate 
$n aur, de Milanul pe care îl socotește 
cel mai fumos dim orașele nunite „pen- 
tru întîirea frumuseţării“ unde nu stă- 





UNIVERSUL LITERAR 


tu de cât o zi şi jumătate (motiv să fie 
aproape scuipat de un neamţ cu care se 
scaldă; în mare la Trieşti, când află acesta 
care stătuse 3 luni şi jumătate, câţ de pu- 
țin stătuse logofătul nostru) ; Milanul pe 
care cu câţiva ani mai înainte (duios 
simeronism cu aproximație! în 1821, 
Steudhal era invitat să-l părăsească pen- 
tru legăturile lui notorii cu cărvunarii, 
şi Pavia cu cele mai bune şcoale şi Miu- 
chenul, unde lasă la Institut pe fii săi 
Radul şi Alexandru, şi Elveţia cu superi- 
oara luminare a norodului, Geneva cu 
scoli renumite, la a cărei universitate 
lasă pe ceilalţi doi fii Ştefan şi Nicolae, 
spre îuvăţătură și cataractul Rinului și 
raita prin Wiirtenberg — locuri, oameni 
şi năravuri pe care numai um studiu a- 
mănaunţit le-ar pune în adevărata lo 
lumimă. și ax da analizei acea strălucire 
pe care călătoria lui Golescu o radiază 
şi astăzi, după trecere de un veac, 


Ceeace ma fost nici in gândul niri în 


mijloacele noastre. Cât am socotit să prin: 
dem acest prilej de sărbătoare pentru a 
eminti de numele și de fapta unui mare 
scriitor pentru că logofătul Dinicu Goles- 
cu, el, toate criticile “şi cuvântările ds 
favorabile pentru Patra sa, le făcea din 
ovul de îndreptare, pentru că această în- 
dreptare i se datoreşte în mare parte şi 
lui şi pemtrucă mai presus de toate, în- 
semnarea călătoriei alcătuită acum un 
veac, este o carte de actualitate — şi e- 
vident nu prin latura ei documentară. 
cât prin acele însuşiri pururi actuale ale 
artei. 


Carte de nemiloasă critică socială, me 
morial al unui suflet virgin în care îm- 
presiile stau încrustate cu aderenţa filde- 
șului în abaunos, tezaur de curiozităţi lin- 
guistice ale unei limbi literare nescoasă 
pe drumurile apusului, muzeu pitorese al 
anui arhaism la răscruce, ciudat aliaj 
de aniic şi modern, „Inserunarea călăto- 
rici“ logofătului Dinicu Golescu, este 
sortită unei tincreţi permanente. 

Penirucă permanent şi tânăr a fost 
de când lumea ceeace a pornit din inimă. 


PERPESSICIUS 


Portrete strâ'ne 


Ren Crevel. (,,Mon corps et 
moi'* roman 


Marasniul, „izvor“ de inspirare, cade 
uşor în farsă, în bombastie şi în imper- 
tinenţă. Exnberanţă de solitare vanităţi. 
nu scapă de asemenea păcai nici la Rous- 
seau, La Crevel, om din zilele noastre, 
deci cu o decuplată sfidare se distramă, 
nu în comfidențe şi vibrații, ori cum, de 
erzoliu, ci în febrilităţi. Intre flecarele 
siucerităţi, o punte se poate peste spaţii 
şi epoci întinde, dar prins de lacustre ve- 
zetaţii, pestilente, sufletul celui de azi, 
se complace în afecţii, ifose şi strirlenţe. 

Crevel, dizolvat ca o figurină  scome- 
trică de vicii în corosiv, se reface, 'buzat, 
neinteligent şi agresiv, pentru a culege, 
cn scormonitri de unghii epileptice, nu 
stiu ce petale răvăşite, ale idilelor lui, 
când rabhitice., când  opulente. Jactanţa 
mevârstnicului se acordă bine, la el, cu 
simbolul impotenței şi cu ncesatisfăcutele 
ei pofte. Ne desgustă uiimitar de neaş- 
teptat. 

Nixi-o mărturisire, fireşte, nu irită în 
artă, singura destăinuire de cotidian. în 
viaţă, fiind insuportabilă și lipsită de dis- 
creție. Dar ostentația divorțată de spri- 


jinul tăriei, ne dă nostalgia fânaţei, iaso- 
miei şi a botului umed de vacă. 

la domăzeei de ani, (ne pare), nu-i în- 
drăzneţ să-ţi desparți de trup, făptura ? 

E supărătoare o delimitare de aceasta, 
când nici adâncul nu te atinge de curba 
teoremei lui Spinoza şi. nici măcar scolas- 
tica mpsihologiilor confinate, de  inutilul 
logician Bourget. Gatismul juvenil, cere- 
bralitatea cu deget la tâmplă, seama, 
zdrcamţa, tzifureatul artificiului şi scârba 
insomniei, nu iartă, domnule, chiar sin- 
cer, dar în nestare de-a te vădi ca atare, 
dezertarea dumitale din păpuriș, şi tris- 
tele-ţi orgamc. 

Invinovăţesc, aşa dar, pe tânărul fran- 
cez, nu de frondă, ci de mătângie Saint- 
Guy, de sărăcăcituri în fibre, de atrofii 
în cadre, de poze în atrofii, de căderi ce 
nu's nici „sumbre“, nici „regale, ci pur 
şi simplu, gna-gna-gna. 

„Câtait, je <rois. durant 66 19141%.— 
Asa începe romavul. De ar fi început la 
1300, coconul de impurități neinspirate, 
uceluşi era. Hipertrotie, stercorar şi pre- 
stidigitație. Ironia sănătăței noastre cere, 
scurt, în cuprimsul umei suferințe, mai 
mult de cât oglinzi dispuse circular 'pen- 
tru exbibiţii Inbrifiante şi. cu hazardul 
picriei însăşi, porumcegte arme de oțel 
pe roşiile panopiiii. şi de acolo, le vrea 
coborâte viteaz în arena durerilor mân- 
re Memoriile călugărului din vechiul 
shit, ne vor folosi. astfel, oricât de săl- 
batec despărțite de angrenajul mirenelor 
noasire plasme, de var prinde în urzeala 
lor monahală, un bob de tămâie şi altul 
de vâjâietoare desnădejde. 

Deprimarea lui Crevel se pulverizează 
doar peste afectaţii si, de sunt au ba a- 
oestea stângăcii de exprimare numai, in- 
diferența lectorului rămâne aceiaşi, ne- 
având el să se întrebe ce resort lipseşte 
diesgustutui, pentru ca, deasupra DHeVIrIl- 
lui punctat pe pieliță de broască, să a- 
jungă până la urlatul anatemei şi la pu- 
terile profeţici. ă 

Editura înfăţişează sub pecetia Kra. pe 
acest Crevel trist în tricou şi zadarnic 
în cutele frunţii, alături de un Sagitar, 
amintind, păgân, robust si precis, un stih 
de revenire totuși de căinţă şi de reculea- 
să spovedanie : „... davoir ste pendant 
des semaines, helas des jours, helas. leu» 
somblable de baine et de stupidit6,,.” 
ITonri de Regnier ne depărtează, solemn, 
de trepidaţia dezarticulatului şi ne cu- 
fundă. fără. sdruncin, în miezul de ecouri 
al nopții. în aa 


FLENA PROTOPOPESCU 


. CĂRŢI PRIMITE 


ION DONGOROZI: Socoteli greşite... 
ed. „Scrisul românesc“, Caiova, 1926, 

ALEXANDRU LUPEANU-MELIN : La 
piatra libertăţii, cuvânt festiv rostit la 
serbările naţionale de pe Câmpia Liber- 
tălii dela Blaj, în 15 Maiu 1926, „tip. Da- 
cia Traian“, Sibiu, 1926, 

CAROL DRIMER ; Eecclesiast  (Cohe- 
leth) rd. din ebraică, laşi, 1926. 





- 13 


















[A 


COSOI 
= O a RU VIA 
SD 


< 
Ly Da a 











Pi 








DESCHIDEREA TEATRULUI NAȚIONAL 


wa format un fel de deprindere, care 
are mai mult caracter monden, să se 
creadă, că începerea unei stagiuni tea- 
imate, ori deschiderea umui teatru ar fi 
evemmente culturale şi artistice, înţe- 
sate și de clement pur estetic şi de toată 
pregătirea până la rigidă solemnitate. 

Ca orice deprindere şi aceasta sa des- 
făşurai ușoară, dar nepilotată de control, 
ri:i alecs de auto-conirol. 

Un început e în gonere “înfăşunat în 
timiditate. lar un început cu solemnitate 
e o avântare, căreia-i lipseşte tocmai si- 
suranţa primului control. 

Poate, de aceea deschiderea stagiunei 
Teatrului Naţional a fost apreciată pe 
făigaşul unor stângăcii, 

Ceeace însă-trebuia adus din pumet de 
vedere a] pietății faţă de trecut și al o- 
magiulni pentru începutul de râvnă al 
teatrului roxnânesc, sa adus. 

Directorul teatruluiNaţional, d. Mimu- 
jescu a început seria reprezentărilor cu 
două piese clasice (ca repertoriu naţio- 
ral) şi amândouă ale scriitorului, care a 
izbutit să deschidă drumuri, Vasile A- 
lecsandri, 

Dar a mai făcut un lucru bum d. Mimu- 
lescu. A încredințat într'o piesă roluri; 
aceloraşi seniori artişti, cari le-au creiat, 
când piesa a fost jucată întâia vară. 

Maestrul Nottara şi distinsul artist Pe- 
iroscu şi-au jucat în 1926 rolurile pe care 
le-au susținut cu entuziasmul tinereţis, 
în 1984. 

Aşa că «lin acest punct de vedere des- 
chilerea staginnei teatrului Naţional a 
însemnat o manifestare de documentare 
isicrică, de necesară legătură cu trecutul 
şi deci de afirmare a tradiţiei, Era botă- 
rit necesară aceasta, întrucât, teatrului 
National i se atribue un. rol covârşitor 
We şeoală, de educator naţional şi artis- 
tic, 

in ce condiţii sa realizat omagiul faţă 
de irecut, c altă chestiune. 

Mai întâi, la Teatrele noastre, nu îr- 
buc să se spună versuri. Artiştii nu ştiu, 
nu pot să le spumă. Afară de 2—35, — pe 
cari-i vom numi altădaiă. ceilalţi sunt 
în conflict şi cu simțul muzica! şi cu rit- 
inu] şi cu elanul versului, 

In al doilea rând, par'că se aduce mai 
ales omagiu trecutului şi se dă caracter 
de mai impozantă documentare istorică, 
dacă nu se amestecă fanta-ia modernă, 
cm balet foarte puțin pregătit. 

Si în al treilea rând, nu sa ţinut sea- 
mă că nu numai Alexandri a fost scriito- 
sul căruia să îi se datorească inceputul 
teatrului modern, dacă s'a căutat oarecum 
prea mult documentarea istorică. 

Fântâna Blanduziei s'a jucat cu antreu; 
dar siau schilodit versurile. 

Piatra din casă, a fost însă foarte bine 
jucată. 

Şi acum, că Rubiconul a fost trecut, 
aşteptăm piesele de rezistență, munci 
disciplinată a artiştilor, montarea impre- 
sionantă şi Teairul Naţional scutit de 
o prea tristă rigiditate. 


TINTERIM 








FLOAREA DE CICOARE 
(Din psihologia artistului contemporan) 


HI 


Urmez cu transcrierea scrisorilor bun 
nului meu prieten Colas de Pontoise : 


„După întâmplarea înfricoşătoare cu 


n | veterinar, mă rugasem fierbinte 
şi necnrmat lui Dumnezeu — (o implo- 
rasem şi pe bunica să se roage pentru 
mine) i să mi dea o putere aşa de mare, 
încât să pot nimici pe doctor — şi spăla 
de pe fața pământului tot ce este urât şi 
rău. 

„Fireşte, Dummezeu nu. mi-a ascultat 
rugăciunile şi bunica m'a lămurit : Dum- 
nezeu nu ne îndeamnă şi nu ne ajută de 
cât la iertare. 

e „Deşi pentru mine la vârsta aceia,/răuă 
se mărgimea numai la caii cari iau vânt 
şi strivesc florile de cicoare : iar urâtul 

- la gura de pește şi mustaţa de icrea me- 
dicului — totuşi durerea neputerii mele 
era “adâncă şi măcinătoare. Sufletul mi 
se umbrise desăvârşit şi tăcerile mele, mă 
făceau nesuferit faţă de rude şi prieteni, 
cari mă înconiuraul ca pe o cobie. 

Mama, — după ce zadarnic încercase 
să smulgă taima tristețelor mele, prin în- 
trebări grele, la cari răspundeam hursuz 
si în neştire, — începu, desperată, să mă 
lovească. 

„Bunica — de când nu mai voiam, zicea 
ea, să'mi spovedesc păcatele, —- îmi arăta 
o nepăsare care mă îngheţa ai cu zi mai 
mult. 

„Tata singur nu m'a întrebat niciodată 
nimic despre taimele sufletului meu. Ma- 
ma Îl ocăra şi pe el din pricina mea. 
După dânsa, tata era prea gras şi de a- 
ceia nesimțitor. i 

„Nu mă dădeam bine seama ce'nseamnă 
a fi nesimţitor, constatam numai umil, că 
seg ti tatei mie numi făcea nici un 
rău, 

„Deşi gras peste măsură faţă de înăl- 


țimea lui, tata avea în schimb, în ochi, 
nu ştiu ce suprapământească lumină şi, 
câteodată în colimwrile gurii. o sfâșietoa- 
re tremurare de durere, repede ascunsă. 


ELă 


sI — — — —— — 


„Într'o zi, mama. de acaiasi părere cu 
bunica, — tata nu fusese nici măcar con- 
sultat) — mă îndenărtă dela masa mare, 
Mi se dădea demâncare la o măsuţă joa- 
să. lângă fereastră, spre care mama şi 
bunica se aşezară cu spatele. 

„ Dela mescioara aceasta, pe care se 
jucau umbrele perdelutei si ale muscatei 
din geam, nriveam adeseori, pe furia la 
masa dela care fusesem alungat şi întot- 
deauna întâlneam ochii cari mă căutau, 
mereu mai adânci şi mai trişti — ai tatei. 

„Faţa lui, altă dată rumenă, era acum 
de o paliditate. care'mi amintea pleoapele 
Dorei. Desi mă durea, as fi stat aşa săp- 
-tămâni întregi sub privegherea ochilor 
lui. Simţeam că prin ochii tatei trece 
pentru mine, de undeva poate din câm- 
piile dumnezeiwiii, o rază bimecuvântată, 
de înţelegere, de compătimire şi de în- 
demn. i 


i 


„Fusesem, peste zi, certat lovit: şi u- 
milit. Jastitutorul venise să spună mamei 
că sunt un elev neatent şi leneș. 

„Mi sa dat să mănânce — la măsuța 
mea izolată — în străchini de tablă, ca 
la slugi. Prăjitura — (prăjitura minunat 
împodobită, pe care Bunica o prepara a- 
nume pentru mine) — nu mi sa mai în- 
tins, peste umăr, dela masa părinţilor. 

Tot timpul prânzului, în ziua aceia, 
ochii tatei nu sau mai îndreptat - spre 
mine : i-a ţinut necontenit aplecaţi în 
farfurie. Faţa lui cra acum mai palidă 
şi parcă, deformată, de încremcenire. Imi 
fu frică. ti: i 

„Când mi sa îngăduit să plec, am pă- 
şiit lângă tata, în vârful picioarelor, 
cu fruntea în. pământ și cu o clătinare în 
mers — ca un bolnav. 


În uşa. grajdului, m'am agăţat de gâ- 
tul argatului bătrân şi am izbucnit în 
plâns zguduiior,. fără să pot spune de ce. 

Nu stiam eu singur de ce. , 

„M'am liniştit curând: argatul bătrân 
mi-a îngăduit să mă joc cu mânzul, să în- 
calec pe el şi să'l sărut pe botui rumen 
şi rece. Am intrat apoi în odaia argatu- 
lui, i-am răscolit prin lucruri, 

„Avea în dulap, o tunică albastră cu 
nasturi de argint și cizme, înalte cât 
mine, cu pinteni. 

Pe masă o pipă lungă, care mirosea u- 
rât, un briceag cu tăișuri încârligate și 
bizare, şi o carte mică, veche, legată. în 


piele zdrenţuită — cu poze multe : 
GENOVEVA 
DE 
BRABANT 


„Dintre filele unsuroase ieşea o sfoară, 
de capătul căreia atârna un rest de cre- 
ion. Pe tartajele bătrâne argatul obişnuia 
să semneze evenimentele mai de seamă 
ale casei noastre, care — de vre-o trei- 
zeci de ani — era şi casa lui. Astfel des- 
coperii că, exact în ziua aceia — cu opt 
ani mai înainte — venisem pe lume. Ar- 
gatul bătrân mi-a arătat cu degetul mara 
şi aspru însemnarea făcută de el. Ochii 
lui — niște ochi de capră obidită — se 
înlăcrimară subit şi mă priviră straniu : 
— „Astă-zi e ziua dumitale de naştere, 
d-le Colas — şi tocmai astăzi te-au pe- 
depsit. Se petrece ceva nelămurit în casă, 
Parcă nu. te-ar mai iubi nimeni. Poate 
numai tatăl d-tale... Eu sunt bătrân și 
sărac, fii bun şi primeşte dela mine car- 
tea asta care-ţi place. O am şi cu dela 
mama, care a murit de mult“... 

„Am luat cartea cu mâini timile, cu 
bucurie, cu frică, cu ruşine şi cu umi- 
linţă. Deobicei părinţii îmi aduceau a- 
minte în fiecare an ziua naşterei mele 
prinir'un dar, care mă îmbăta de feri- 
re. 

„Am băgat cartea în buzunarul hainei 
şi am ieşit repede pe uşă, fără să mul- 
pumesc. Ajuns în odăița mea —(dormeam 
acum, lângă odaia tatei, singur) — m'am 
trântit pe pat, cu fața între perne, şi am 
plâns lacrămi amare şi multe. 

„Nu ma chemat nimeni la masa de 
seară — şi nimeni n'a venit să-mi aducă 
lampa cu abatjour înflorat. 

Pentru întâiaşi dată în viața mea mă 
aflam singur în întuneric — fără să-mi 
fie frică şi fără să strig după ajutor. 

„Dar simţeam cum îmi pluteşte sufle- 
tuf în întunericul odăiei, ca. o pală de 
mătasă, „cum se destramă încet — şi se 
disolvă..; 

„Trupul meu se lăsă domol şi parcă 
fără greutate, pe -covorul din mijlocul 
cumerei. În urechi îmi suna țârâit înde- 


UNIVERSUL LITERAR 


părtat de greeri, din ce în ce mai înde- 
părtat, mai depărtat. . . 


. . . . Lă . Li] . Ei 


numai ochii tatei, parcă stăteau pe cer, 
în bărăganul acela negru şi nesfârşit şi 
mă priveau adânc, aşa de adânc de mă 
sorbeau în ei. . AD ai , 
ș' tata avea în mână o lumânare, care 


. pâlpâia, aruncând de jur împrejur, fan- 


tome megre. La flacăra lumânării gura 
tatei avea ceva din gura Dumnezeului 
mort pe cruce : o suferinţă care vrea să 
pară zâmbet. A A Pee î j 

„Apoi un nour patrat, ca un spate de 
vagon — acoperi vedenia aceasta şi bă- 
răganul negru mă copleși definitiv, ca 
întrun linţoliu greu şi sufocant. 


„A doua zi dimineața m'am trezit, obu- 
sit, pe patul meu — şi lângă patul meu 
măsuța mea din sufragerie, pe care siră- 
lucea o culie de nuc, cu alămuri vii. Am 
deschis-o înfrigurat de fericire şi în ini- 
mă, cu o ascuţită spaimă superstijioasă. 
Ochii mei nu mai văzuseră, până “atunci 
ginunea : în cutia aceia râdeau curate, 
la mine, o paletă, penele albe și tubur 
de vopsele multicolore. . 

„In d iieațe aceia — ținând nedesli- 
pită de pieptul meu cutia — am fost mav 
trist ca niciodată. 3 3 ă . 


. . 


. . . . . . . - . - 


"“BILEŢEL DESCHIS 


pentru d. George Silviu, poiet şi recen- 
zeat al ziarului „Dimineaţa“, 


D-le George Silviu, 


Ai publicat, într'unul din ultimele nu- 
mere ale ziarului „Dimineaţa“ o dare de 
seumă asupra volumaşului meu de „În- 
semnări literare“. In materie de litera- 
iură autorul mare, fireşte, de discutati cu 
critica, fie ea autorizată 'sau nu. Dimpo- 
trivă, în materie de critică, fiind vorba 
de idei, o discuţie cât mai largă este bi- 
mevenită. Dacă eu, totuşi, nu voi discuta 
cu d-ia, este pentrucă şi autoritatea pe 
care o ai şi tribuna după care îţi expul 
ideile, le clasează mai dinainte şi mă dis- 
pensează de ostenelile oricărei explicaţii. 
Ţiu însă să spulber neapărat o minciu- 
uă, pe care, cu punică perfidie,o stre- 
cori în rândurile amintite. Spui că eu 
copiez şi reproduce părerile d-lui M. Dra- 
gomirescu. lată o afirmaţie pe care te in 
vit s*o dovedeşti. Şi te voi ajuta puţin şi 
eu. Nu-ţi voi spune, de pildă că pe când d. 
Dragomirescu socoteşte Thehbaida şi Bi- 
zanţul opere total sau parţial geniale, 
eu am afirmat că sunt inexistente, — ci 
îți voi aminti numai că, într'unul din ul- 
timele numere ale revistei d-sale „Rit- 
mul vremii“, d. Dragomirescu a scris 
despre d-ta (deși nu-i eşti student, fre- 
quentezi totuşi, foarte sârguitor, reuni- 
rile sale) că eşti tânăr care dai oarecare 
speranțe, situându-te între tinerii și me- 
aituoşii poieți Veju: și Goran. Eu, o șii, 
sunt cu totul de altă părere. 

Te-ai lămurit, iinere d-le Silviu ? 


N. |. HERESCU 
Craiova, 20; August 1926. 


UNIPERSUL LITERAR 


Buletin bibliografic săptămânal ” 


07. 1 LITERATURĂ PENTRU 
TINERIME. 

Vartolomeiu (Preot C. Gh.). — Daruri 
pentru cei mici. Focşani, Editura 
cercului de copii Prietenii Domnu- 
lui, 1926, 33 p. Lei5. 

2 RELIGIE. TEOLOGIE, 

Taşcă (hâdu). — Călăuza cercătorului. 

*  Bibiiei pentru Toţi doritorii a stu- 
dia Sf. Scriptură. Arad, Editura 
Farul Mântuirei, 1926, 112 p. Fig. 

Tecla (Schimonahia). — Acaftistul şi 
viaţa sfintei: Tecla întâia muceniţă, 
și întocmai cu apostolii.' Neamţu, 
(Tip. Sfintei  Monastiri Neamţu), 
1926, 64 p. Fig. 

Popa (Ieromonahul Cosiandi. — Carte 
de Suflet folositoare. Dată în tipar... 
1894 şi acum a doua oară... de fiul 
său Ieromonahul Ironim Popa cu 
ceva adaos. Neamţu, (Tip. Sfintei 
Monastiri Neamţu), 1926, 64 p. Lei 6. 

Popescu (Monahul Paisie). — 'Rugă- 
ciune de dimineaţă şi de toate zi- 
lele către prea sfânta Născătoare 
de Dumnezeu în care este paractisul 
Maicei Domnului şi rugăciunile spre 
somn. Neamţu, (Tip. Si. M-tire 

_Neamţu), [1926], 19% p. Fig. 

Cristescu (Dr. Gr.). — Pentru înviorarea 
entuziasmului pastoral. Sibiu, (Tip. 
Şcoalei Militare, 1926, 61 p, Lei 3%. 

Documentele de seamă ale statusului' 
romano-catolic din Ardeal luate din 
istoria dreptului şi publicate de 
consiliul lui dirigent. Cluj, (Tip. 
Minerva), 1926, 47 p. 

3i STATISTICĂ. 

Colescu (Dr. [.). — Le commerce ext6- 
rieur de la Roumanie avant et a- 
prăs la guerre rhonâiale. Bucarest, 
Iustitut 6conomique roumain, 1926, 
19 p. Hartă, diagrame. 

Statistica agricolă pentru anu! 1925. 
Partea II.  Producţiunea agricolă. 
Production agricole de la Roumanie 
pour lannce 19235. Il-partia Bucu- 
veşti, (Impr, Statului), 1926, 124 p. 
'Ministerul Agriculturii și Dome- 
niilor). 

33 ECONOMIE POLITICĂ. 

Ministerul Muncii, Cooperaţiei și Asi- 
gurărilor sociale. Direcţia de Studii 
si Statistică. — Convenţiile colec- 
tive de muncă din 1925. București, 
(Tip. Eminesca), 1926, 467 p. 

Ministerul Muncii, Cooperaţiei şi Asi- 
gurărilor sociale. Direcţia de studii 
și statistică. — Mişcarea salariilor 
în anul 1925. Bucuresti, (Tip. Emi- 
nescu), 1926, 272 p. Diagrame. 

Ministerul Muncii, Cooperaţiei şi Asi- 
gurărilor sociale. Direcţia de studii 
şi statistică. Proiectele de convenţii 
și recomandările adoptate de con- 
ferinţele internaţionale ale muncii 
dela 1919—1926. Bucureşti, (Tip. Gu- 
rierul Judiciar), 1996, IV + 315 p. 
37 INVĂȚĂMÂNT. PEDAGOGIE. 

Terriăre (Ad.). — Şcoala activă. Vol. II. 
Principii şi aplicaţii. Traducere de 
I. G. Marinescu şi Al. Marinescu. 
Câmpulung-Muscel, Gh. N. Vlădescu 
şi Fiul, 1926, 175 p. Lei 50. 

Velovan (Şteian). — Metoda proiectării 
faptelor. Studiu metodologic origir 
nal. Craiova (Tip. Scrisul Românesc), 
1926, 104 p. Lei 70. 

Chiriţă (Preotul Mihail 1.). *- Anuarul 
Seminarului Teologic „Neagoe Vodă" 
din Curtea de Argeș pe anul şcolar 
1924---1925 şi 1925—1926. Piteşti, (Tip. 


*), A se vedea tabloul --clasificaţiunii  . 


zecimale în numărul 1. 


de AL.=SADI IONESCU 


Transilvania, J. J. Şreier), 1926, 143 
p.+2 tabele. i | 

b). Manuale didactice pentru învăţă- 

mântul secundar. 

Schefter Jânos. — Katholikua egyhâz- 
tărtânelem._Kozep 6s polgâri isko- 
lâk  râszârve. II Javitott  kiadâs. 
Cluj, Kiadja: Nyom Minerva, 1926, 
127 p. 


ă 38 COMERŢ. TRANSPORT. 


Annuaire du Commerce Francais en 
Roumanie. Edition 1926. Bucarest, 
Edit par VOffice commercial fran- 

* gats, [1926), XXXIX + 160 p. Fig. Lei 
160, 


5 ȘTIINȚE PURE. 


Butescu (Ing. D.). — Analyse de leau 
minerale de Cheea (Prahova). Bu- 
carest, Sociâte roumaine des sclen- 
ces, 1%6, 7 p. 

Georgeacopol (E.). — Darsiellung .von 
Violanthronfarbstoifen aus Naphto- 
fluorenone. Bucarest, Soci6t6 de 
roumaine des sciences, 1926, 18 p. 

Steopoe (A.). — La prâparation du bi- 
oxyde de mangantse colloidal par 
veduction de la solution de perman- 
panate de potassium avec de gaz 
organiques reducteurs (1). La r6- 
ducticn avec l'€thylene. Bucarest, 
Soci6tă roumaine des sciences, 1926, 
> p. Fig. 

Steopoe (A.). — Sur l'6nergie de liaison 
de quelques radicaux organiques en 
contradiction  apparente avec la 
thâorie de Laffinite 
structure du dialkylmâthyle et du 
benzyle. Bucarest, Soci6t6 roumaine 
des sciences, 1926, 5 p. 

Krejci (K.). — Elemente de stratigrafie 
peniru inginerii schelelor petroli- 
fere. Bucureşti,  Steaua-Română, 
1926, 22 p.+2 tabele. Ş 

Petrascheck (Dr. W.). — liber  Bezie- 
hungen  zwischen  Erdăilgerstătten 
und dem Nebengestein. Bucarest, 
(Buchdruck. Socec & Comp.), 1926, 
6p. - 

Gl MEDICINĂ. FARMACIE. MEDICINĂ 

VETERINARĂ. 


Vicol (General Dr.) et Dr. Michăilescu. 
La Roumanie bahnaire et climatique, 


Bucarest, Edit par le Ministăre de 


la Sant et de la Prâvoyance so- 
ciale, 1926, 31 p.-+ hartă. i 

Volanschi (A.).—Burueni de leac. Bucu- 
veşti. Cartea Românească, [1926], 32 
p. Fig, Lei 4, (Cunostinţe folositoare 
Seria B. Sfaturi pentru gospodari 
No. 45). „- 

Teodoru (Dr. V.). — Primul ajutor me- 
dical în accidente, boli repezi şi 
boli molipsitoare cu mijloace la în- 
demâna fiecăruia. Ediţia V. Bucu- 
veşti, Cartea Românească, (1926), 
148 p. Fig. Lei 40. 

Crainiceanu (Al.). — Tratamentul insu- 
ficienţei ovariene prin deze. mari 
ds Calciu. Bucureşti, (Tip. Emine- 
scn), 1926, 16 p. 


63 ŞTIINŢE AGRICOLE. 


Chiriţescu-Arva (Dr. M.). — Importanţa 
“experienţelor. pentru agricultură. 
(Conferinţă, ţinută în Ianuarie 1926 
la: Casa centrală a împroprietări- 
rii). Bucureşti, Editaţă de Ministe- 
rul Agriculturii şi Domeniilor, 1926, 
"42 p. Fig. 
Enescu ([.) și 1. Colţescu. — Compoziţia 
strugurilor şi .a vinurilor din re- 
„colta -1923. Cu colaborarea. chimiş-. 
tilor experţi: Eftimie Colţescu, Ju- 


variable, la. 


15 


licite Gonta şi Virginia Nichituvici. 
Bucureşti, Ministerul Agriculturii 
şi Domeniilor, 1926, 20 p.+1 tabelă. 
Ionescu (lon [.). — Contribuţiuni la stu- 
diul rasei calului pur sânge englez 
în România. Bucureşti, (Tip. Bnco- 
vina), 1926, 87 p.+2 tabele. Grafice. 
Stamatelache (D.). — Creşterea albine- 
lor la, fermele şi pepinierele Statu- 
lui. Bucureşti, Ministerul Agricul- 
tarii şi Domeniilor, 19926, 32 p.-+4 


pl. Fig. A 
7 ARTE. : 
(Imre Lajos]. — Zengien hâlaânek! E- 
nekeskânyv. Kolozsvâr, Az Ifja Er- 
dely Sadasa, 1926, 63 p. (Elăkâny- 
vek 5). 


R LITERATURĂ. 
1. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 
c) Proză. 
(Roman. Nuvelă. Etc.). 

Sanielevici (H.). — Familia  Lowton. 
"Bucureşti, Adevernl, [1926], 71 p. 
„ Lei 6. (Biblioteca Dimineaţa No. 66). 

II. LITERATURĂ STRĂINĂ. 
Borbely Isivan Dr. — Jokai:  Bâlvâ- 
nyosvâr.  Reg&nyismertetes.  Clui, 
Nyom Minerva kiadâsa, 1926, 15 p. 
Lei 5.  (lrodalmi kis kânyvtâr ă. 

szâm). 


MII. LITERATURĂ STRĂINĂ 
TRADUSĂ. 


Păivarinta (Pietrari). — Nuvele îinlan- 
deze. Traducere de 0. Pursch. Bucu- 
vești, Carţea Românească, [1926], 


104 p. Iei 9. (Biblioteca Minerva 
192—122 a.). 
Dumas-Tatăl (Alexandru). — Maistrul 


Adam Calabrezul. După o traducere 
veche, prelucrată de M. 8. Bucu- 
reşti, Cartea Românească, 
198 p. Iei 9. (Biblioteca Minerva, 
106—106 a). 

Maupassant (Guy de). — Strigăt de a- 
larmă. In româneşte de G. Nicu- 
lescu-Varone. Bucureşti, Cartea Ro- 
mânească, (1926), 116 p. Lei 9. (Bi- 
Dlioteca Minerva 156-156 a.). 

Ouida. — O frunză în vijelie. Traducere 
de Vasile Sadoveanu. București, 
Cartea Românsască, (1926), 9i p. Lei 
6. (Biblioteca Minerva 123). 

Pirandello (L.uigi). — Livretul roşu. Nu- 
vele. In românește de Victor Rodan. 
București, Adeverul, [196], 71 p. 
Lei 6. (Biblioteca Dimineaţa No, 65). 

i 9 ISTORIE. BIOGRAFIE. 

a) Răsboiul României 1916—1918 
(Istorie, Memorii, Impresii, etc.) 
Eroilor învăţători, doljeni omagiu. Edi- 
tat -de Asociaţia învăţătorilor din 

Dolj, 1926, 180 p. + 3 pl. Fig. 
b) BIOGRAFIE. 

Ştetănescu-Drăgănesti (Maiorul). — Săp- 
tămâna patimilor mele... 1926. Bucu- 

vuşti, (Tip. România Mare), 1926, 16 p. 

+ 1 pl, Lei 10, 


91 GEOGRAFIE, 

Găvănescu (General C). — Ocolul pă- 
mântului în şapte luni şi o zi. Că- 
lătorie făcută cu A. S. R. Principele 
Carcl fostul Moștenitor al Tronului. 
Vol. V, Japonia A. Turnu-Severin. 
(Tip. Ramuri), [1926], 228 p. + LXXV 
pl. Fig., hartă, Lei 100. 

Nagy Psior. — O, kedves Kolozsvâr!.: 
Remânyik Sândor bevezetă sarai- 
val. Berlin, Verlag Ludwig Vog- 
genreiter (Nyom Minerva, Ciuj), 
1926, 176 p. Fig. Ilustraţie de Istvân 
T6th.: 

Preda (Dr. G.). — Impresia dintr'o că- 
lătorie în Orient. Egyptul, Alexan- 
dria, Cairo şi împrejurimile; Luxo- 
rul, Asuanul, Theba; :- Necropolele 
faraonilor. Cluj, (Tip Viaţa), 1926, 
19 p. 


(1926), . 


16 


DELA UNIVERSITATEA „COASTA 
DE ARGINT“ (BALCIC) PRELEGE.- 
RILE D-LUI ION MARIN SADO.- 


VEANU, 
i I 
Prinia prelegere : Sfântul Francisc : din 
ă Assisi 


Prilcjul celei de a șapte sutea aniver- 
sări de la moartea sfântului Francisc, din 


anul acesta, l-a făcut pe conferenţiarul 


Ton Marin Sadoveanu, să-i închine „Sără- 
cuțului” din Assisi prima sa. prelegere, 
franciscanismul fiind astăzi una din la- 
turile problematice; noastre  contempo- 
vane, | 

In faţa unei săli pline, d. Sadoveanu a 


vorbit inspirat, dând o oră înmuiată în, 


poezie auditorului său, urmând pas cu 
pas viața croică şi sfântă a lui Francisc, 
pe care o ruporta neîncetat atât vremei 
sale cât şi vreonaribr roastre, ca înriu- 
rire. Ni sa desprins uu sfânt Francize 
puet, mai înainte de toate poet al naturii, 
purificator al unui sentiment cardinal, cu 
care se va împărtăşi omenirea până as- 
tăzi. Criticul şi scriitorul din d. lon Marin 
Sadoveanu şi-au dat mâna „pentru a da 
auditorului o. sinteză luminoasă şi impre- 
sionanită din viaţa- şi învăţătura sfântului 
din Assisi: și pentru a'rrovădui. întrun a- 
numit ful, o putere făcută Acopotrivă din 
poezie şi credinţă. :. În „concluzie, d. Sado- 
veunu a arătat importanța franciscanis- 
mului aslăzi; câ stare de spirit renăscut, 
dându-i impcitanţa uncia din. laturile ca- 
racteristice - ale : tendinţelor Europei con- 
temporanc, ... A 
A doua prelegere : Tehniea poeziei dra- 
mațice ! : 
i sală „II . 
A 1lvua problemă a apiritului de astăzi, 
d. Î. M., Sadovceânu sa oprit să o anali- 
zeze întrun domeniu de specialitate ; a 


cela al: poeziei dramatice: :După un scurt! 


dar foarte clar istoric 'al poeziei acesteia, 
trațat într'un mod cu totul personal, care 
făcea să izvorască drama de la începu- 
tul nebulos dar. pasionat al dramei ma- 
giec, conferenţiarul. abordează problema 
tehnicei în dramă de îndată ce apare în 
drama organizată, și luminând-o şi imter- 
pretând-o în“taarile “ei popâsuri o face 
înţeleasă si -urniărită cu încordare de nu- 
merosul său.auditoriu. i 

Fireşte rcecapilularea aceasta a tehnice 
dramei de pretutindeni a fost făcută pen- 
tru a da un cât mai accentuat relief re- 
formei moderne, intenţiilor şi mai ales în 
“parte — realizărilor ei. Sau lămurit stră- 
duințele dramei expresioniste şi sau a- 
nalizat în cele din urmă ceeace sa izbu- 
tit de câteva mari personalităţi, în pri- 
mul rând de către Luigi Pirandello. Pre- 
facercă şi topirea în tipare taugibile a ce- 
lor deuă elemente timp şi spaţiu, careau 
îniovărășii întotdeauna drama cu mate- 
rial de construcţie, dar care abia subt 
mâna modernilor se încearcă să joace un 
rol de expresivitate sau lămurit ca; cle- 
menite şi tendinţe alc problematicei spi- 
ritului contimporan. Un paragraf izolat 
dar totuşi bine precizat a fost în conclu 
zie, închinat lui Bernard Shaw şi tehnicei 
sale dramiice. 

“III 


A treia prelegere: Orient şi Occident 

O ochire largă, cu incursiuni în religie, 
politică şi artă ne-a dat d. Sadoveanu, 
încercând de-alungul ei să precizeze pro- 
<esul de influenţă a spiritului extremului 
orient — în special indian — asupra vie- 
ţii Europei de azi. 





Inceputurile timide dela sfârşitul vea- 
cului trecut. din care s'a desprins impre- 
sionani un destin tragic şi o experienţă, 
aceea a lui Amiel dizolvat în bună parte 
de filozofia orientală, — se precizeaă şi 
iau amploare după hiatul adânc al, răz- 
hoiului care lasă în urma sa dezorienta- 
rca. După pozitivismul veacului a! XIX, 
un nou val de romantism ia cu asalt spi- 
ritul european. „Orientalizarea“ de a 
tăzi, d. Sadoveanu o intgrează în această 
undi romantică. Analizează timpuria şi 
importanta înrîurire literară, care pregă- 
teşte influența mai largă din urmă, şi a- 
nume ; circulația şi prestigiul scriitorilor 
ruși, Apoi, se explică sufletul Asici, în 
fundamentalele lui; schițându-se silucta 
preoţilor acestui suflet: 
Tagore, şi militant europeam:coniele Her- 
man-von Keyserling cu şcoala sa de în- 
ţelepciune dela Darmstadt. D. Sadoveanu 
precizează în cele din urmă rolul impor. 
tant jucat de Germania în împărtăşirea 
Europei cn acest spirit oriental. Fără a 
trage concluzii, conferenţiarul face numai 
sensihil “prin ample: mijloace de sugestie, 
publicului său existenţa acestui spirit ca 
o altă latură caracteristică a epocer noa- 


sire. * 
.-. E PUBLICAŢII 

D] In cursul lunci Septembrie va rea- 
pare Sburătorul” cu colaborarea d-lor 
Eugen. Lovinescu, G. Brăescu, Hortensia 
Papadat-Bengescu, ' Perpessicius, Cani! 
Petrescu, F. Aderca, G.' Nichita, Ticu Ar- 
&hip, Sanda Movilă, Ponmpiliu Constan- 
tinescu,.. ete, Ă 

CI! În bib. „Semănătorul“ de la Arad 
va apare volumul de poezii „Srtofe 'pen- 
tru veacul meu“ de d. Const, Goran. 


O POEMĂ IN PROZĂ 


In „Adevărul literar. şi artistic“ (VII, 
296) din :22 August, d. Tudor Arghezi 
subscrie o admirabilă poemă în proză în 
care rusticitatea virgiliană e filtrată prin 
sufleiul unui diabolic poet modern : 


Construite din cauciuc vulcanizat, linoleum 
şi păr de saltele, combinate, bivoliţele au ră- 
mas credincioase formelor primitive şi abruti- 
zate ale: naturii, pe aceeas linie estetică întâr- 
ziată cu crocoditul, cu: hipopotamul. şi cu gi- 
rata. Bleg şi botos, capul poartă simple coarne 
doante ornamentale inutile de geamantan. Bi- 
volul necăjit are îuria deraiată a locomotivei 
şi loveşte cu fruntea, cum ar lovi :un car cu 
toţile dindărăt. El se supără fără motiv şi por- 


veste de vale ca un bolovan, nu. ştie unde, 


de-a fuga, o bucată de vreme, cu abdomenul 
umflat în corsetul coastelor dilatate şi dacă 
Nimic nu i-a ieşit. snbit înainte, nici stânca, 
nici zidul în care să-şi sfărâme, doborit ener- 
gia, el. se oprește dela sine, ridică in aer coada 
şi stă. Apoi face trei -zile drumul înapoi, -se 
duce acasă. și doarme, movilă nevimovată şi 
naivă. Preferinţa lui adevărată nu e muntele 
reumatic, încolăcit de ceaţă şi plouat cu plictis 
mărunţel ; pasiunea bivolului este șesul fier- 
hinte, cu abcese adânci, cu îuruncule imense, 
în puroiul! cărora gras, făptura lui dogorită 
poate să alunece şi să dispară vaginal, până 
la coarne. 

Vacile, blonde, ruginii şi megricioase, sunt o 
turmă de principese. Pasul copitelor dinainte 
are o moliciune feminină graţioasă si tgcrul 
îrăgezimea curată a obrajilor şi urechilor uni 
fetişcanne cu şorţul alb. Coarnele cmilulate lin, 
desfăcute ca o arculadă sau avrnpiate în pa- 
ranteză, cresc elegant pe îruniea blaiină, dea- 
supra ochilor de catifea, Pe umeri uneia spân- 
zură un şal de mătase cărămizie. Spinarca ce- 
leilalte este învălită de capriciu! miraculos al 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL, STR. BREZOIANU 


Rabiadranath . 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


naturii cu o dantelă crepusculară. Fiecare vacă 
aduce din munte o cotă cu lante cald, :;nâzea 
eserşia!ă a florilor, sucuri şi sm'rezme. pe care 
Ie culege concentrate albina, printre iui de 
atiaz si coarne de -chiblimbar. , 

La crelc 7, vitele satului au intrat în cosare, 
Mâna gospodinei s'a strecurat sub uger şi 
vaca-şi' desiace şi. ea prieteneşte degitele cu 
lapte şi-şi lasă mâna ţâţelor aibă în mâna stă- 
pânii, ca să i-o strângă dulce. 

Oale de pământ smălţuite trec drumul la ve- 
cini, pline cu opal lichid, O batistă a căzut 
din aer: un porumbiel. O frânghie de rufe albe 
s'a rupt în cer şi a căzut pe casă: un stol de 
porumbiei.. Toate vieţile s'au adunat la vatră 
şi m dreptul munţilor albăstriţi se desiace su- 
lul de fîwm alburiu al focurilor aprinse. 

In cuptorul dintre piscuri, din fund, a intrat 
azima de aur şi cuptorul s'u închis. Pâinea soa- 
relui caldă va fi mâine dimineaţă coaptă. 


„VIEAȚA NOUA“ 


. Vorbind redactorului ziarului „Rampa“ 
întrun substanțial interviev, d. Tudor 
Viunu, aduce un binemerilat omagiu re- 
vistei „Viaţa Nouă“ şi personalității di- 
rectorului ei d. O. Densuşianu. In uz 
mă vorbeşte de aspectele actuale ale li- 
teraturii noastre : : i 

„Primul cerc literar cu dare am luat contact 
şi prima revistă la care am avut un rost mai 
activ, a fost cercul literar al d-lus Ovid Den- 
suşianu şi revista sa, astăzi dispărută, „Viaţa 
Nouă“, e te i 
„ Imprejurări ulterioare au vrut. ca drumurile 
mele să se despartă de acelea pe care d. Ovid 
Densuşianu a -mers până la „urmă aproape ne- 
încoții, dar. şi astăzi păstrez -amintirea re 
cunfortanlă “a carâcterului. integru al învăța- 
tului desăvârşit, a omului cu o „viață de înaltă 
spiritualitate care este profesorul de îilologic 
romanică dela Universitatea: din Bucureşti. Am 
publicat în '„Vieata Nouă“ versuri parnasiane, 
între. 1915 şi "1918: uu le-am. mai recitit de 
atunci niciodată dar! tinerescul meu zel poetic, 
abătut: de atumci către studiu si teorie, mi-a 
lăsat în „conştiinţă un punct nevralgic care 
până la urmă cred că mă va. reîntoarce către 
producțiunea literară. - 

La „Vieaţa Nouă“. am învăţat însă mai mul; 
decât am publicat; Am deprins acolo interesul 
activ pentru manifestările spiritului modern, 
pt care.nu !-am mai putut nici odată privi 
cu acel pedantism arhaizaht care mă uimeşte în 
alte cercuri. Am mai contemplat acolo exem- 
plul unei discipline intelectuale împerechiate. cu 
o -normă selectă de viaţă, care trebue să fi 
intrat într'o măsură oarecare în repulsiunea 
pe care îmi permit s'0 tnărturisesc, pentru 
toate exagerările firei boeme, -cu caracteru-i 
antisocial şi foarte curios oscilantă între de- 
primarea 'uşoară şi iubirea vâlvei indiscrete 
în jurul propriului numie. Sc ştie că de aceste 
defecte viaţa noastră literară nu este 'cu totul 
străină. 


lată: . Avem mai întâd un tineret care ocupă 
cantitativ cel puţin trei pătrimi din întinderea 
scrisului românesc. Acest tineret face poezie 
lirică, motează sonorități agreabile şi imagini 
înteresante şi dovedeşte în genere talent. Este 
cunoscut însă că talentul nu este chiar o pia- 
tră prețioasă — de oarece este destul de răs- - 
pândit, iar la popoarele meridionale alcătueşte 
o trăsătură a caracterului naţional, Ceeace nu 
constat în suficientă măsură la tinerii noştri 
scriitori este sentimentul adâncului tragic al 
existenţei şi felu! de a înţelege viaţa ca o di- 
ficilă şi redutabilă problemă, 

Mă bucur de aceea îndoit acolo unde îl gă- 
sesc, 





Redactor. PERPESSICIUS