Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0050

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL'" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





Ynsulă, loamna... 


Insulă, toamnă şi iar 
Apa cuprinsă de şeapte. 
Marea, molatec cteştar, 
Mierla şi viile cuapte. 


Seara cu steleie mari, 
Cerul plin de primejdii. 
Alge cu miros amar, 
Vinul uitat al nădejaii, 


Insulă, toamnă şi iar 

Marea își joacă delfinii... 
Suflete, veşnic hotar — 
Fluerul mierlei cântă luminii. 


Valul cu umerii goi, 
Pasăre, poamă și frunză, 
"Totul se trage 'napoi 

Pe alt tărâm să se-ascunză. 


ION PILLAT 





Contribuţii la sporirea 
romanității noastre 


de Prof. T. PĂUNESCU-ULMU 


Nu trebue să pierdem din vedere niciodată, structura 
noastră latină. Şi tot ceiace a ajutat sau ajută — la îmbo- 
gățirea şi întărirea acestui caracter care, la rânâul lui, am- 
plifică posibilităţile românești de afirmare și o desvoltare 
mai organică, mai strălucită. 

Cultura şi realitatea noastră au primit și vor primi desi- 
gur, adaosuri și hrăniri — şi din alte părţi. Suntem în co- 
respondențe și în raporturi de circulaţie a atâtor bunuri 
spiritua!e — cu aproape toată lumea civilizată şi cu o tra- 
diție culturală de multe ori superioară nouă. Aceste cores- 
pondenţe și plusuri — asimilate complet şi trecute prin re- 
zervoriul nostru specific, devin creşteri și izvoare fecunde 
pentru propriile temelii naţionale. 

Dar nu e mai puțin adevărat „că altă altoire și altă rodire 
au să se înfăptuiască — atunci când aceste adaosuri vor 
avea accente comune străvechiului fond latin, când vasta 
comunitate romanică va revărsa substanţial și fecuna, 
multe din splendidele ei realizări, peste mai tânăra şi mai 
receptiva ei soră latină care sântem noi. 

Inutil să subliniem — că în tot acest proces, atmosfera 
noastră aparte, fireasca desfășurare într'un auumit timp 
şi spaţiu a acelor lâtenţe latine ca și alte împletiri istorice 
cunoscute, — își vor păstra viaţa lor deosebită şi nu vor 
ingădui nici cea mai vagă ştirbire a unei indevendenţe in- 
tegrale şi a unei trăiri ritmate şi colorate, într'un anumit 
tel, al nostru. După cum iârăși nu este locul să insistăm asu- 
pra rolului capital al spiritului critic, în acelaş act — spirit 
tare insă niciodată nu poate fi uitat și a cărui severă că- 
lăuzire şi fină selecţionare, a împiedecat și va împicdeca 
totdeauna, o aservire a producţiei româneşti, o fadă arti. 
ficializare sau sterile abateri dela liniile mari şi vii ale 
creației. 

In cercul acesta de adăogire și alimentare a vechilor baze 
latine, din domeniul întins al nobileior înrudiri romanice, 
— intră activitatea de ani de zile, a d-lui Al. Popescu - 
Telega, 

Domnia-sa + tradus pentru publicul român, în rânduri 
de frumoasă limpezime şi într'o expresie de atâtea ori do- 
minată de poezie și eleganță — pagini nenumărate din 
sriitorii spanioli și portughezi, Căci deşi cu temeinice cu- 
noștințe în întreaga arie a romanităţii — d-sa sa speciali- 
zat cu predilecție, în grupul iberic: Spania şi Portugalia. 
Alături de aceste bogate traduceri — AL, Popescu-Telega a 
oferit și celălalt aspect, de erudiție serioasă, de informaţie 
riguroasă şi totuși sprintenă şi caldă. Paralel cu traduce: 
rile — au urmat studii, monografii, articole, cronici, din 
abundență — despre: Unamuno, Cervantes, graiul basc, 
vomancierii moderni spanioW, Camoăns, corespondențe în- 
tre toiklorul iberie și român, ete. 

Unele cercetări de strictă specialitaţe — au trecuţ într'o 
rază mai largă de romanitâte, ca documentatul : Cervan. 
tes în Italia —- altele mai libere, au atins sfera noastră ro- 
mânească prin apropierile și analogiile motivelor populare 
sau au mers direct către cititorul“ obișnuit, prin povestiri 
minunat redate și vibrant prefaţate şi explicate. 

In totul însă — o muncă stăruitoare şi un devotament 
pasionat care au deschis culturii și literaturii noastre, o fe- 
reastră luminoasă asupra ţărmurilor iberice scânteind de 
soare, nostalgie şi cântec... 

Astăzi, Al. Popescu-Telega ne dărue un nou volum dens 
(în Editura Casei Şooalelor, 1939) — cu eseuri şi studii în- 
titulate simylu dar vorbitor, — Lecturi Romanice. Și pe 
bună dreptate! Căci volumul mărturisește preocupări în 
raport cu întreaga romanitate. Şi Franţa și Italia și Spania 
şi Portugalia și chiar şi România. 

Noul volum conține probleme şi desbateri închinate va- 
riat, diferitelor naţiuni romanice. Astfel Italia are ; Divina 
Comedia și Islamul, Spiritul dannunzian, Lirismul dannun- 
zian, Ada Negri și contribuţia femenină în liieratura ita- 
liană, ete. Franța este ceva mai săracă, numai prin Amiel. 
Spania are: Poema Cidului, Ramon del Valle Inclân, Be. 
nito Perez—Galdos un fel de Victor Hugo al Spaniei, Lirica 
populară spaniolă, etc. Portugalia cuprinde : Un reprezen- 
tant al lirismului portughez în care se face o amănunțită 
prezentare intovărășită de elocvente citate, a lui Anthero 
de Quentai, faimosut poet al „Sonetelor lugubre“, sinucis 
imediat după apariţia negrelor poezii, Variante portugheze 
ale câtorva povestiri românești, ete. Iar ţara noastră pri- 
meşte capitolele : Potrivire între o schiță ecuatoriană și 
una română, Un gânditor român în care este analizată 
contribuţia cu caracter filosofic a lui Gr. Tăușan, Variante 
poloneze și portugheze ale câtorva povestiri românești și 
RR i a a a 


(Urmare în pag. 4-a) 


ABONAMENTE: 

E REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
autorităţi şi instituţii 1000 lei 
de onoare 500 „» BUCUREŞTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
particulari 220 « TELEFON 3.30.10 


Lp d ft, 


Bayrori.. ÎNvLA Tr 


Bruegel 











rail pate Vin ff 


SERAPHITA 


Seraphita este poate cel mai bogat în 
semnificaţii dintre aşa numitele „ro- 
mane fantastice” ale lui Balzac. Ca şi 
Peu de chagrin, La recherche de lab- 
solu, L'enfant maudit şi Louis Lam- 
bert, şi această povestire stranie a fosi 
clasată de autor în seria „Etudes philo- 
sophiques”. Nu încape îndoială că işi 
merită locul din toate punctele de ve- 
dere. S&raphita este un veritabil „etude 
philosophique”, nu pentrucă abundă în 
conversații şi comentarii filozofice, şi 
nici pentru lunga expiunere a teoriilor 
lui Swedenborg sau strania cosmolo- 
gie pe care o cuprinde — ci, în primul 
vând, pentrucă Balzac g reactualizat în 
această operă o sirăveche şi fundamen- 
tală temă antropologică:  Androginul 
considerat ca tipul omului desăvârşit, 
archetip primordial. Cetitorii îşi amin- 
tesc, fără îndoială, subiectul şi cadrul 
romanului. Intr'un castel dela marginea 
satului Jarvis, în aprapiere de fiordul 
Stromtiora, trăia o făptură ciudată, de 
o melancolică şi diversă frumuseţe, 
care, asemenea tuturor personajelor 
lui Balzac, zscundea un mare „secret”, 
o nepătrunsă „taină”. De data aceasta, 
însă, nu mai e vorba de o „taină” ca a 


de MIRCEA ELIADE 


unui Vautrin sau Lucien de Rubempre. 
Personajul din Seraphita nu este nu- 
mai un îns ciudat, în luptă cu societa- 
tea balzaciană; este o fiinţă calitativ 
deosebită de restul omenirii, şi „taina” 
ei nu se referă la anumite întâmplări 
din trecutul său, ci la structura sa u” 
mană. Căci misteriosul personaj iube- 
şte şi e iubit, în acelaş timp, de Minna 
— care-l vede ca un bărbat, Sâraphi- 
tus — şi de Wilirid, în ochii căruia se 
înfăţişează ca o femeie, S&raphita, 
Acest perfect androgin se născuse din 
părinți care fuseseră discipoli de ai lui 
Swedenborg. Deşi nu trecuse niciodată 
marginele fiordului şi nu deschisese 
nicio carte, deşi nu vorbise cu niciun 
învățat şi nu se îndeletnicise cu nicio 
artă, S€raphita-S6raphitus stăpânea o 
întinsă erudiție şi facultăţile sale men- 
tale întreceau pe ale muritorilor. Bal- 
zac zugrăveşie cu o patetică raivitate 
însuşirile zcestui androgin, viața sa so- 
litară, extazele sale contemplative. Toa- 
te acestea, bine înţeles, întemeiate pe 
doctrinele lui Swedenborg, în care Bal- 
zac a crezut întotdeauna, chiar atunci 
când nu-i înţelegea cărţile. Povestirea 
e scrisă mai mult pentru a ilustra şi 





Cia oglindire 


Lângă limpezile fântâni 

(Nici întunericul nu le-a tulburat) 
Imi flutură purpura zorilor, 

Peste frunte, cetul ei curat. 


Obosit de veghe, abia 

Duc hora 'ntre sveltele surori. 
In jur, lacrimile ierbii 
Răsfrâng clare-aurori. 


Din adierea nopţii desprins, 
Trec, duh al umbrei, străin, 


Prin lanurile luminii 


Cu spicul senin. 


Fântânile pure îmi retuză 
Chipul de îum, trupul de fum. 
in roua de zori o să-mi spăl 


Pătatele vise, duium. 


Vânătui cearcăn al veghii, 


In care încă mai ard, 


Uşor își va pierde, ușor, 


Părelnicul fard. 


Tărâmul palorilor vaste 
Rămâne-va 'n stinse imperii. 
Aci străluci-va, înaltă 

Şi pură, culoarea 'nyierii. 


Jocul din nou început, 

Voi hori "ntre sveltele surori, 
In oglinzile ciare, deplin — 
Strălimpede'n roua de zori, 


AUREL CHIRESCU 


UAIVIEDSUL LIIIPAL 





ANUL.-XLVIII e Nr. 40 
SAMBATA 16 Decembrie 1939 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


PREŢUL 5 LEV 
Redactor responsabil : MIHAIL 








Dans 





comenta teoriile swedenborgiene asu- 
pra omului periect. Androginul lui 
Balzac, însă, nu aparține decât foarte 
puțin pământului. Intreaga sa viaţă 
spirituală este îndreptată către Cer. 
Sâraphitus-Sâraphita trăieşte pe pă- 
mânt numai ca să se purifice şi să iu- 
bească. Balzac nu o mărturiseşte cu 
precizie, dar din toată povestirea se în- 
țelege că S6raphitus-Seraphita nu poa” 
te părăsi acest pământ înainte de a cu- 
noaşte dragostea. Poate că aceasta este 
cea 'din urmă şi cea mai de preţ desă- 
vârşire: a iubi reai, adică în sens creş- 
tin, două făpturi de sexe diierite, şi a le 
iubi în acelaşi timp. Fireşte, iubirea a- 
ceasta este serafică; dar asta nu în- 
seamnă că e abstractă, generală. An- 
droginul balzacian iubeşte un ins; ră- 
mâne, deci, în concret, în viaţă. Nu este, 
cel puţin pe pământ, un înger; este un 
om desăvârşit, adică un om total”, 
Seraphita lui Balzac este ultima 
mare creație artistică europeană având 
ca motiv central androginul. S'au mai 
încercat, în decursul veacului trecut, 
opere literare cu acest subiect, dar ele 
n'au întrecut niciodată mediocrul, Să 
amintim, du titlu de curiozitate, roma- 
nul L'Androgyne (1891) al lui Pâladan, 
al optulea tom din seria de 20 de ro- 
mane intitulate de „magul asirian” La 
decadence laţine. Pâladan a mai reve- 
nit, în 1910, asupra aceluiaşi subiect, 
scriind broşura De l'androgyne (în se- 
via „Les idâes et les formes”), care nu 


e cu desăvârşire lipsită de interes, cu 
toate aberaţiile şi informaţia confuză 
de care face dovadă. Se pare însă că 
intreaga operă a lui Sar Pâladan — pe 
care nu mai are curajul, astăzi, s'o 
sirăbată nimeni — este dominată de 
motivul androgismului. Cel puţin aşa 
lasă. să se înţeleagă Anatole France; 
„qw'il est hante par Llidâe de Pherma- 
phrodite qui inspire tous ses livres”. 
Peladan a revenit de nenumărate ori 
asupra tipului androgin din plastica 
europeană, şi tot el a discutat cr oare- 
care seriozitate androginia Giocondei 
şi a Sfântului Ioan, de Leonardo da 
Vinci, asupra cărora s'a oprit, în zilele 
noastre, ochiul scrutător al lui Freud. 

Dar întreaga literatură a lui Sar Pe- 
ladan, ca și a modelelor sale contem- 
porane — Swinburne, Huysmans, Bau- 
delaire — este scrisă sub semnul im- 
pur al hermafroditismului, nu al mi- 
tului androginului, aşa cum l-am în- 
tâlnit în Balzac, Eroii lui Peladan sunt 
„desăvârşiţi” ca senzualitate, Semnifi- 
cația metafizică a „omului perfect” se 
pierde în a doua jumătate a secolului 
al XIX, şi în atmosfera de rafinată 
descompunere murală, crimă şi oroare 
a cărților lui Huysmans şi  Pâladan 
dispare până şi amintirea  angelică a 
Seraphitei lui Balzac. Poate că Theo- 
phile Gauthier fusese ultimul dintre 
+omentici care intuise, încă destul de 
turbure, mitul androginului. Cine nu-şi 
„minteşte celebrele versuri din Emaux 
et Cameâes? 

„Est-ce un jeune-homme? Est-ce une 
femme ? 

Une dâesse ou bien un dieu? 

L'amour, ayant peur d'âtre infâme, 

Heâsite et suspend son aveu...” 





(Urmare în pag. ultimă) 





NICULESCU 











a criticei 


de NICOLAE ROȘU 


Nu odată am văzut invo- 
Cându-se lecţia de stil a lut 
Ton Neculce, sdu vorbindu-se 
elogios despre cultura luţ Dil- 
mitrie Cantemir. Dar nu nu- 
mâi aceștia doi, ci toți croni- 
carii moldoveni au avut un 
stil românesc, artistic, un 
simț deosebit al frumosului 
în scrierea 10r, și fiecare a în- 
semnat o voință de creație 
dincolo de tiparele obișnuite. 
W'au scris după modelele al- 
tora, nici Mau copiat idei a- 
fiate în circulaţie, ci au fosti 
ei înșiși, cu întreagu lor per- 
sonalitate în țot ce gândeau 
şi în tot ce scriau. 

Dacă o cultură românească 
„intelectuală“, spre deoseb.re 
de una poporună, începe cu 
dânșii, cum am putea oure so 
admitem fără să le recunoa- 
stem şi un simț critic, Din a- 
firmarea unei personalități 
specifice naște însăşi ideia de 
critică. Ne-am convins de a- 
cest adevăr celind tot ce au 
scris cronicarii. In scrierea 
lor se vede hotărîrea nestră- 
mutată de a da o rânduială 
autentică fenomenului cultu- 
ral românesc, de 0 afirma a- 
devăruri nestrămutate, vala- 
bile pentru o anumită înțele- 
gere etnică. Pe lângă uceustă, 
cronicarii aveau nu numai 0 
cultură, dar erau in ucelaș 
timp și făuritori de cultură. 
Pe deasupra aveau „idei“ şi 
erau portretişti. O cunoaștere 
psichologică oamenilor și 0 
discriminare critică a feno-.. 
menelor se făcea indispensa- 
bilă. Evident, nu acest fapt 
constitue măsura talentului 
lor, icare înainte de orice era 
literar. Dar oricum, critica q- 
daptată culturii de aici în- 
cepe. 

Nu este nici timpul și nici 
locul să ne  adâncim prea 
mult în istorie pentru a căuta 
origina criticii literare. Ni se 
pure 'ridicolă afirmația că ea 
ar începe cu Titlu Maiorescu, 
când chiar acest critic, pri 
însăşi activitatea lui nu est 
altceva decât un continuator. 
Origina criticii literare o vom 
găsi firește, fot la Dimitrie 
Cantemir, în acea scriere Ce 
se numeşte „Divanulu sau gâl- 
ceava înţelepțului cu lumia, 
sau giudețul sufletului cu tru 
pul“, apărută la 1698, cuprin- 
zând diferite aprecieri critice 
cu un scop didactic și cultural 
de îndrumare și luminare a 
minţilor. Lucrarea aceasta dre 
un caracter filosoțic diletant şi 
scrisă cum a fost într'c limbă 
prea mult influențată de iali- 
neasca Voevodului, va putea 
întâmpina multe obiecțiuni. 
In vremea aceia însă, dască- 
lul Ieremie Cacavela îi găsise 
destule merite, căci în prefața 
lucrării lui Cantemir, pe lân- 
gă altele, el va vedea înir'însa 
„a voroavei înfrumusețare, pe 
cât a moldovenescului neam 
limbă a cuprinde poate“, Pen- 
tru timpul literar, în care o- 
pera a fost tipărită, dimpreu- 
nă cu predosiovia ei, însemn 
joarte mult. Am putea-o s0- 
coti o piatră de hotar, dacă 
după aceasta mar fi  ventt 
domnia, şi firește, decadența 
culturală fanariotă. Totuși, 
prin prezența dascălilor de 
limbă grecească se purcede 'a 
o înlocuire a octoihului cu 
studii privitoare la tragedia 
greacă și la poemele home- 
vice. 


Se făcea prin urmâre o cri- 
tică orală, culturală și educa- 
tivă, iar prin chiliile mâÂnă- 
stirilor s'au găsit multe ma- 
nuscrise privind cărțile de fi. 
losofie și de literatură, O cri- 
tică orală şi anonimă, a exi- 
stat în toate epocile culturii 
noastre. Nu mai puţin însă va 
trebui să ținem seama de lu- 
crările celelalte ale celor doi 
domnitori şi scriitori, Dimi- 
trie și Antioh, și de evidența 
unui umanism românesc care 
înflorise atunci. Povestirea 
faptelor intâmplate, sau de- 
scrierea făbulatorie, presupu- 
nea 0 alegere și un meșteșug, 
un simț estetic, am zice noi 
cei de-azi, fără să pierdem din 
vedere că aceasta însemna $i 
un: simț critic, orientat de în- 
vățătura clasicismului ' antic. 


z . 


(Urmare .în pag. 4-a) 





S'a spus despre simbolism că râv- 
neşte la bunurile muzicei, că e gelos 
pe melodie, că încearcă s'o facă pro- 
prietate a poaziei. 

De fapt, amintind de bunurile mu- 
zicei, sc dă numai un nume, inefapi- 
luiui liric, se stabileşte o analogie, 
fără să se rezolve prin aceasta pro- 
biema esențială care este lupta cu 
inefabilul. Dacă postul ar împrumuta 
armele muzicianului, ar înceta să mai 
fie poat; el trebue să invente pro- 
cedee proprii artei sale. Independenţa 
şi-o păstrează prin originalitalea :in- 
strumenteior de captare, prin cfica- 
citatea şi rezistența lor. In lirica 
simbolistă, sunt deci domă mețe dis- 
criminări : imefabilul și instrumentul 
lui de captare. Inefabilului i sau cem- 
ferit numeroase alte denumiri: ne- 
cunesoutul, absciutul, idealul, eternul, 
infinitul, inccaştientul muzical, visul, 
nostaigia, evadarea, aventura, etc, 
etc.: pentru autul de captare a acestui 
glorios demon, sa găsit un termen 
satistăcătar, din care o epacă de poe- 
zie şi-a făcut stindardul: simbolul. 
In concepţia mișcării simboliste, sim- 
botul exe mai mult decât metafora, 
şi mu se confundă cu alegeria. EA este 
un agent mistic de transmisiune, un 
reprezentant autorizat al celor de 
idncolo, printre cele de aici. Sim- 
bolu. posedă energia dea afirma 
ceva despre nimic, el are învestitu- 
ra profetică ; rostul lui este dea 
instrui, de a stabili relaţii de viaţă, 
de a interveni cu autoritate în com- 
portările spiritului, de a întemeia un 
umanism. Greşit s'a afirmat că poezia 
simbolistă nu are comtant cu modul 
de a trăi al clocctivităţii, cu aspira- 
iile, credințele şi morala ei. Dease- 
meni greşi se orede că simbolismul 
tinde spre universalitate, şi că în 
substanța sa nu pătrund şi factorii 
etnicităţii. 

Eroarea vine de acolo că se pune 
accentul de valorificare pe simbol, și 
mu pe elementul simbolizat. 

Cuvântul, metafora, termenul pot 
fi socotite internaționale, în măsura 


traductibilităţii lor, dar măzuința 
spre absolut, — deşi o înzestrare ge- 
neraiă a cmtclogiei umane, —— poartă 


riguros pecetea  individualității, a 
stnicităţii. 

Este vorba de poziţia față de bram- 
scendență, fapt prinurmare ce com- 
pontă grade de intensitate, de dis- 
tanţă, de sens și adâncire a mistaru- 
Mui, de învecinare cu angalicul sau cu 
satanismul, însfârşit, de mântuire sau 
de damnare La porţii francezi, tran- 
scendenţa a fost steaua influentă, mai 
rece sau mai cadă, mai senină sau 
mai sturbure, vizibilă sau invizibilă, 
Verlaime a sfârşit în catolicism, Rim- 
baud în satanism, Maliarme a inven- 
tat teoria negativelor, a absoiutului 








CRONICA 


cian fascinant prin magia etemităţii 
în moarte. Laforaue a încercat să 
crească imens din inconştientul accep- 
tat cu cea mai promițătoare rădăcină 
metafizică a secolului... Să ajungem 
însă la d. Ion Minulescu. Opera 
d-sale lirică nu se poate înţelege și 
nici justifica fără cadrul autohton, în 
care postul avea să se situeze taţă 
de planul transcendent, 

Puţino cărți oglindesc un fel de a 
fi vamânesc, o mentalitate, o etruc- 
tură psihologică și morală, mai fidel 
decât ediția definitivă a versurilor 
d-lui Mnu:escu. Incepe la 1998 și se 
opreşte astăzi, închizând o perioadă 
de peste trei decenii. Ce poate fi mai 
interesant decât răsfrângcrea justă a 
unui fe! de a fi, în toată amploarea 
sa, a unei umanități, mai ales când 
umamitataa aceasta este cea româ- 
nească ? Tată da ce credeam că d. Lea 
Minulescu va fi studiat ca un post 
specific, şi nu universal, și nu şo- 
văim să afimăm că traduse, poeziile 
d-saie n'ar prezenta interes, chiar în 
Franţa, de unde criticii au precizat 


că vine ermul lor. Aceasta se datereşte 
repetăm, adevărului că nu simbaiul ca 
arătare plastică, valorifică poezia ci 
substanța mistică, transmisă prin 
simbolism. Or, această subs:anţă m:s- 
tică sugerată de d, Minuwsesu prin 
simboluri, nu interesează pe francezi, 
şi nici pe alţii din afară de hotarele 
autohtone, unde ea sa dospit ca în- 
îr'o cupă de cum.necătură. 

Ca s'a întâmplat ? La 1908, d. Ien 
Minulescu își anunţa mesajul, cu 
conștiința clară a misiunii profetice : 


Eu vin din lumea creată dincolo de 
2a7re — 

Din lumea 'n care n'a fost nimeni 
din noi. 


(p. 10) 


Firește, aveam de a face cu un fel 
d2 a ne rosti, pentrucă, în dumea de 
„dincolo de zare“ nimeni nu merge 
spre a se mai întoarce. Ea rămâne 
definitiv închisă celor cari ar voi s'0 
viziteze cu condiția de a reveni în 
lumea da aici. Există totuşi un mod 
de a lua contact direct cu ea fără 
moarte: harul şi dogma. Contactul 
haric duce Ia sfințenie, dar nici poezia 
nu €e streină de har, în deosebi când 
structura sa este profetică, şi când 
poetul se socoate misionar. Marii 
poeți au avut revelaţia lor profundă 
si locul lor, în umanism este alături 
de profeţi. Este covident că d. Mnu- 
lasou nu face aluzie la un contact 
haric, în versuriie citate, şi nici o re- 
velaţie laică nu ni se pare că anunţă 
Glasul d-sale îşi bizue tăria pe 0 altă 
cunoaştere, care îi dă  îndrăsneala 
marilor afirmaţii: această cunoaștere 
este a simbolurilor. D-sa posedă ştiin- 
ţa semnelor, d-sa este un magician 


= o curea ata 





UNIVERSUL LITERAR 


lon Minulescu: Versuri, 


ediție definitivă, 


„Fundaţia pentru 


literatură și artă Regele Carol II” 


care poate iniția într'o artă nouă. 
Unde sa iniţiat d. lon Minulescu? 
istoriceşte, vom răspunde: la Pans, 
unde a studiat patru ani, — cu banii 
familiei, noroc pe tare nu l-au avut 
alți contraţi.  Propriu zis, domeniul 
de iniţiere este totuşi mai g2neral de- 
cât Parisul : 


Eu viu din lumea 'n care 
Nu-i ceru-aibastru, 
Și copacii nu-s Verzi așa cum sunt 
la voi, 
Din lumea Nimfelor ce-așteaptă 
sosirea Faunilor goi, 
Din lumea cupelor deșarte şi totuşi 
pline 'n orice clipă. 


Am fi tentaţi să credem că poetul 
descinde dape piatoul umbrelor apo- 
iomice, pe care visul îl poulează în- 
t”adevăr cu Fauni şi Nimfa goala, şi 
unde sp'ritului i se pare cu putinţă 
să soarbă din cupe veșnic piine, și 
totuşi goale veşnic. Dar d Minulescu 
nu est: nici elenizant. Vom ghici ce 
este după dzrul pe care ni-l tace, ca 
orice călător care vine dintro ţară 
mai bogată într'olta mai săracă: 
Veniţi să vă aprind în suflet 


lumina stinselor făclii 
Șin versuri fantasmagoria și vraja 
noilor magii. 


Ne-a dumirit, dăruindu-ne „umina 
stinselor făclii“,  „fantasmagoria şi 
vraja npilor magii“, Un dar însă, care 
prin natura sa vădit spirituală. nu 
poate fi primit, fără a fi înțelas. In 
privința înţelegerii, poetul me infar- 
mează : 


Dar poarta a rămas îmhisă la glasul 
artei viitoare. 
Era prin anul una mie şi nouă sute 
apt îmi pare. 


Regretubil ceea ce sa întâmplat la 
1908, dar lucrul nu se mai întâmplă 
astăzi. De asta postul poate să fie în 
deplină siguranță. Noi cei de la în- 
ceputul lui 1940 înţelegem darul des- 
finat celor din 1908; dar îl înțclegem 
în felul nostru, după tiparul golurior 
noastre ce își aşteaptă plenitud'nea. 
Noi suntem într'adevăr o generaţie 
simbolistă, noi căutăm realmente 
simboluri spre a le înălța stindand 
în lupta cu nimicul. 


In acest sens suntem chiar o mare 
generaţie simbolistă, fiindcă ne con- 
sumă foamea sinceră ds simboluri, de 
semne, de configurații, în care să ne 
încorporăm sensurile, să le potențăm. 
şi să le ridicăm la rangul de mistere. 

Ne preocupă magia, simbolismul de 
orice fel, fo!klorul, existenţole aura- 
rale, cinfiguraţiile, dosmele, etc. Ne 
preocupă însă în calitatea lor de ti- 


pare, de strusturi, de ritmuri, da ri- 
tuaie, de cadre în car? se potrivesc 
conținuturile ncastre, da la care por- 
n:m, ca de la o sarcină ce trebus das- 
căreată. 

In acest fel, noi cei din 1940 sun- 
tem pregătiți spre a întelege darul 
d-lui Ion Minulescu de la 1903. Da- 
oarece însă darul nu ni sa făcut 
nouă, înțelegerea se ace prin raptr- 
tare la cei de atunci, ale căror „făclii 
erau stinse“ iar pentru noi nu există 
preblema de a-l primi sau rezpinge. 
Umanismul cperei d-lui Ion Mina- 
descu nu este al generaţiei actuae; 
dar cum nu există umanism adevă- 
rat fără să instruească și acela al 
d-lui Ion Minulescu va instrui, des- 
văuind un aspect veritabil din mo- 
dul de a fi a patru decenii precedonte. 
Orice umanism se formulează intr'un 
ecce homo şi d. Ion Minuxscu n'a 
neglijat să-și facă sinteza într'unul 
din poemele sale, dedicat, cum era 
natural, sieși. Un post simbolist, in- 
dică într'un acce horno, desigur, pro- 
gramIyl simbourilor sale, substanţaie 
ce năzueşie a le sugera metaforic, 
Dsassmeni un „ecce homo“, poate fi 
adâncit oricât, pe linia unică a sin- 
cerității programatice, pentru că el 
nu poate să fie propus dezât cu se- 
riozițat=, ca mod da a îi un om, ca 
umanism. Iată planul uman al d-lui 
Ion Minulescu, în:o-mit după capi- 
tolele componente ale unui EU, su- 
let, gesturi, lacrimi, oraniu : 


Eu sunt o 'mperechere de straniu 
Și comun, 


* 


In suflet port tristețea planetelor 


ce-apun 
Și 'n cântece, tumultul căderilor 
de ape... 
In gesturi port sfidarea a tot-ce-i 
Dumnezeu 
Şi 'n cisuri, majestalea solarei 
agonii... 
In lacrimi port minciuna tăcutelor 
regrete 
Şi 'n râs impertinența sonorelor 
mandole. 


In craniu port înnensul, stăpân pe 
Univers 

Şi m vers. voința celui, din urmă 
Ne'nțeles. 

(pag. 99-—100) 
Cum avem de aface cu fuctori me- 


niţi să se adune spre a închega o 
sumă ce umanitate, ori și cine, în 











16 Decembrie 




















LITERARA 


pe contul său, spre profitul unai su- 
me personale: va avea de adunat 
„tristeţea planetelor ce apun“, „tu- 
muitul căderilor de ape“, „sfidar:a 
a tot ce-i Dumnezev“,  „majestat=a 
solarei agonii“, „minciuna tăcutelor 
regrete“,  „impertinenţa  sonore.or 
mandole'“, „imensul stăpân pe Uni- 
vers“, „voința celui din unmmă Nenţe- 
le“ ! Numerele, sunt toate mari, dar 
dificultatea ocaculului nu provine din 
cantitatea cifrebor, ci, am spune, din 
calitatea lor, fiindcă suma la care 
trebue să ajungem, este sumă a cali- 
tăţii, ca orice sumă umană. Caicula- 
torul are în vedere s.ma, iar dacă 
operația sintetică nu-i realizează su- 
ma, el trage convluzia că factorii n'au 
fost îndestuiăteri. La d. Minulzscu 
suma este exactă, dar pentru visă- 
torii altui  „ecce homo“, suma nu 
se împlinește, calculul cere aţi tar- 
mMeni, — suprimarea unora, adăozi:- 
rea aitora. Probiama își capătă re- 
zolvire daci numai într'o anume se- 
rie da calităţi, într'o anume ord.ne de 
valori, întrun anumit umanism. La 
pe d. Ion Minulescu nu-l putam smul- 
ge, fără  imjustiţie, dim  unanismul 
d-sale; trebue să-l vizităm ja d-sa 
acasă, ca să-l putem înţelege, în ar- 
dinea d-saie creatoare, în mediul pro- 
priu al simbolurilor din care şi-a fă- 
cut adăpost pământesc. In cercul 
d-sale de experienţă, vom accepta, 
să zicem, în gesturi, „sfidarea a tot 
ce-i Dumnezeu“, şi în „versuri“ „vo- 
inţa celui din urmă Nenţeles“. Vom 
înțeege apoi de ce poetul se înfă- 
şoară în „atmosfera cimitirelor din 
haos“, şi de ce porneşte în „expicra- 
rea unor semne de întrebare”, S.m- 
bolurile corăbiilor ce pleacă, al yath- 
turilor ce părăsesc porturile, al mate- 
loților de la proră, vor deveni clare, 
și acceptate pentru un anumit mod 
de a fi. Pentru acelaș mod de exis- 
tență gestul va fi sfidarea dumne- 
zeirei, agonia va fi solară, — moar- 
te fără învierea, — pantru că soa- 
rele nu învinge 'ntunericul, — tris- 
ieţea va [i a planatesor ce apun, — 
fără speranţă, — sensibilitataa va fi 
fraudă, bucuria provoxmre, Este de 
mirare câtă neincredere în semne, 
are mn poet simbolist: cât de turbu- 
rat este de aparemța fără, conținut, 
un misionar al „luminei stinselor fă- 
clii“, al magiilor şi al „fantasmago- 
riilor“. La ce servesc atunci atâtea 
arhitectonice simboluri unui macre- 
dincios absolut ? Pentru ce îl urmă- 
reşte necontenit totuşi formula trio- 
letului, dacă „nu-i în lume nimeni 
să'nţeleagă simbolul trioletului“* ? 


(pag. 62) 


O generaţie întreagă fredonează ro- 
manțele tr:oletului, al căror autor to- 
tuşi nu crede în simbolul trioletului. 
Dogmei i-a dat târcoaie d. Minulescu, 
până s'a decis să-și găsească liniştea 


afară de poet, poate relua calcului, în suma magică a unui „ecce homo“ 








expiator. După ce a decretat că dogma 
esta opara apostolilor, nu a unui Pro- 
mereu, pyziu! sa consdlat, întemeiat 
pe convingerea că un Promatcu nu 
poate să mai apară, liindcă nu există 
EU 


De atâtea veacuri plângeau fără să 
ştie, 
De ce nuveou în gloata de Noi, un 
singur Eu 
De rem întreaga ţară. ca şi 'nir'o 
parodie. 
Trăiau atâți apostol 
Şi nici un Prometeu. 


(pag. 104) 


Apostoiul sau apologeul nu poate 
cter! decât dogma, pe care nimeni au 
v înţelege, fiindcă nimeni nu mai dă 
crezare unui glas din gloată; unui 
Prometeu, da, îi vor da crezământ, 
dar acesta nu există. Şi pocalul ? Tot 
un glotaş de rând. D. Minulescu a 
stăruit și a revenit în multe poeme, 
spre a exprima idoia că poetul este 
numai un pirticipant la o competiţie, 
şi că nici un câştigător nu va rămâne 
detinitiv posesor al laurilor: altul îi 
va smuige brutal trofeul... 


Dur au veni o zi în care 
Ne vom opri de-odată 'n drun 
Inspăimântaţi că'n urma noastră 


Zâri-vom pe-alţi cum sosesc, 
Cum ne ajung 

Ne trec nainte 

Şi râd că nu-i putem vpri 


(pag, 15) 


Aspoertul usesta al pesimismului ri - 
nutescian dar din vel] tundamental, 
a nepătrunderii în simbalul trioletu- 
lui. Anonimalul şi înşelăciunea îl ob- 
sedează într'un chip paradoxal pe au- 
tohţonui căutător de simbciuri. Marala 
înşelăciunii l-a făcu să vadă în fe- 
meie numai amanta sau prostituata, 
(şi fetele de ia ţară au învăţat să se 
vândă), iar în individul izeiat un can- 
dida! la snucidsro. Evenimentul, acţi- 
unils, relațiile sociale, sunt „fapte di- 
verse“, întâmplări mai reale în ru- 
brica ziarelor decât în tragismul con- 
sumării lor, mai autentice în fante- 
zia simplificatoare a autorusui gdacât 
în datul lor veal. Ecouri panoramice 
ale colzeiiviiăţii da bâlci. Cadrul ge- 
necal al viziunei iirice minulescicne, 
când nu &ste cel vag sugera! prin miş- 
carea aprivr purtătoare de corăbii, sau 
al poituiior cosmopolite, este un ca- 
dru de totaiă purodia, în câre nimit 
nu este ce pare a fi, Insuși poetul 
nu este ce pare a îi. Este ceva mai 
mult sau mai puțin, — ca o cante că- 
reia rămâne să i se găsească tul. 
Ce titlu vecin alege cărţii, pe care to- 
tuși  auiorul a numit-o provizoriu: 
„Versuri“? II! va pronunţa timpul, 
cel ce posedă cheia căreia d. Minu- 
lescu i-a inchinat o romanţă ca unsi 
amane. 


CONSTANTIN FÂNTANERU 





absenţă, spaţiul nul, toposui platoni- 





Ne bucură ecoul pe care l-a avut rubrica 
deschisă de noi debutanţilor. Putem afi:ma 
că am organizat scrisul începătorilor, în 
sensul că i-am scos din nesiguranța  asu- 
pra preocupă.ilor ilor, Mulţi compun, in 
deosepi versuri, și majoritatea începători: 
or nu au pe cineva competinte, in p:ieajmă 
cara să-i indrumeze. Se intămplă chiar să 
ascundă scrisul Jor, din timid.vate, ca pe 
un act de diszreţie, ca pe o apariţie je- 
nantă a vârstei. Dar fenomenul scrisului 
odată ivit, nu poate fi abandonat ușor, el 
sa acompaniază cu griji, participă la com- 
plexul de autovaloiiiicare a  autoriuuui, 
schimbă cu un cuvânt personalitatea tâ- 
năruui. Il faca să aibă nevoie de confesie, 
desvoltă o nouă ierarhie în viaţa interioară, 
produze efectul despărțirii de mediu, al 
Qistanţării prin demon. Tuturor acestor a- 
do,escenţi pătimaşi după lectură, indârjiţi 
să-și descopere și să-și înalțe originalita- 
tea le stă la dispoziţie „Universul literar“, 
camaradereşște, decsnizându-le poarta ma- 
gică a tiparului. 

“Unele din lucrurile publicate le însoțim 
ve comentarii; pe altele le lăsăm singure 
să-și încerce norocul, ca fiind mai pregă- 
țit=. Pe toate le așezăm insă sub staaua 
„primului pas, favorabilă sau nefavorabilă, 
timpul va deside. Ospitalitatea noastră 
prietenoasă este indemnul necesar la drum, 


COLINDĂ PENTRU MOŞ CRACIUN 


Moş Crăciune, Moș Crăciune, 
Cu ochi negri de tăciune 

Și cu barbă de zăpadă, 
Mult e mult, 

De când ascult 

Să te-aud venină pe stradă 
Și din prag să-ți când ușor, 
Cântec lin, colindător, 

Ca şi Ingerii din Cer, — 
Lerui, Moş Crăciune, Ler. 


Sta! la foc şi te 'ncălzește 

— Lerui, Moş Crăciune bun — 
Că e frig şi viscolește 

Şi-i fi poate obosit, 

Și-i fi poate trist — căci ţie 
Mititelule bunic, 

Nimeni nu îți dă nimic 

Din atâta veselie... 


Lerui Doamne, Moș Crăciune, 
Cu ochi negri de tăciune, 
Tare-aşi vrea 

Din calea ta 

De lumină şi de nea, 

Să te-abaţi și pe la Ea... 

Vezi — pe-un drum de ceață deasă, 
E o casă 

mai retrasă, 

Cu ferestre mari de soare 

Și "mprejur — ca 0 cunună — 
Cu mesteceni albi de lună 

Și ninsoare. 

Du acolo ce-aţ mai bun 

Moş Crăciun ? 

Tot ce Ingerii ţi-au dat 

— Mititei şi-așă sglobii — 


De vorbă cu debutanţții 


Să aduci la noi în sat 
Pentru dragii de conii. 
Du acolo ce-ai mai bun, 
Moş Crăctun ! 


Iar când mâine dimineață 
Vei porni tăcut şi bun 
Spre castelul tău de ghiață 
Din al Cerului cătun, 
Am să-ți dau o traistă noua 
De sarnici stropit cu rouă 
Și toiag de busuioc, 
Să duci tuturor noroc. 
Am să-ți dau opinci frumoase 
Cu nojițe de mâătise 
Și cojoc de borangic — 
Si-am să-ți cânt Florile Dalbe, 
Mititelule bunic... 

Simion Staicu 


VASILE COBAN — HUȘI 


Voi dormi de-apururi într'o vreme, 
Printre trandafiri, ori crisanteme. 

Și din mine fiecare os, 

Va dormi 'n pământul gloduros. 
Undeva departe de aici, 

La un loc cu vermi, şi cu furnici. 
Numai versul meu ce-i smuls cu chin, 
Va mai străjui 'n câte-un cuvânt. 


Versurile nu merg fără un comentar 
câre să justifice publicarea lor. Scrieti 
că vă aflați în spital şi că trimiteţi ce aţi 
compus acolo. Nu trebuie nici să vă lăsați 
copleșit de circumstanțe, și nici să credzţi 
că poezia se alimentează din sentimentele 
ocazionale. E bolnav trupul, spiritul nu e 
bolnav; dacă totuşi şi acesta este bolnav, 
maladia lui va fi alta decât a trupului. Ca 
şi trupul, spiritul se îmbolnăvește fiindcă 
i se turbură armonia funcțională. Numai 
armonia funcțională a spiritului trebuie s'o 
aveți în vedere, dacă vreți să scrieti ceva 
care să merite numele de creație, Carac- 
terul armoniei de care pomenim, este în- 
dependența față de circumstanțe. Mobilele 
sale sunt mai ascunse și trebuesc căutate. 
In acest înțeles se spune că spiritul nu 
este contingent ci se mișcă și tinde în- 
tr'altă direcție decât pare. Poezia cunoaște 
cdevărata tensiune a spiritului, cauzele ei 
profunde şi țelurile sei înalte. Poetul ad''- 
vărat deosibește motivele reale de cele 
aparente și nu se înşeală. 


TEODOR DOBROTESCTU 


Acuma bolta-i toată o grădină 

In care-adie parfumate bori — 
Căci plin «e cerui de 'nstelate flori 
Ce-și picură încet mireasma fină. 





Răsar pe rând în umbra vesperală 
Şi se anină "n sfere: fuvaer — 
Iar petse toate luna e oier 

Cu fioarea ei de plantă tropicală. 


Dar dintre-atâtea flori, atâtea stele 
Ce stez-i a ta, iubitul meu, ce fioare ? 
Clipâînd sub vălul lunii de ninsoare 
Străluce trist destinul vieţii mele : 


O stea albastră, cât o viorea, 
Ce tremură, pitită 'n qb ungher... 
Și nu se află pe întinsul cer 
O floare mai sfioasă ca a mea. 


Şi uite, vai! ce palidă-i, de lapte 
E bondă-acum, din nou s'albește.., 
Odată jarul ei aprins mai creşte 
Şi s'ojilesc petalele-i în noapte... 


Ardeți departe — flori de sâng eşi foc 
Și înbălsămaţi înnaltul ! 

In curând, în curând, un altul 

V'o privi din pragul aceluiaș loc... 


PIARIA CONSPANTINESCU-PITEȘTI 


Moş Crăciun, tu-mi ştii viața toată, 
Copilăria mea săracă *m bucurii. 

Eu mam putut să-ți cer ceva vre-odată, 
Cum fac în lume-atâţia alți copii. 


Mos Crăciun, ades mi-aduc aminte 
Cum te rugam în drag fără hotar, 
Să-i spui măicuţii dorul meu fierbinte : 
Să-mi cumpere un galben degetar. 


Do-atunci trecut-au ani şi în durere, 
Cu prisosință datu-mi-am ocol; 
Trăit-am viața 'n tainică tăcere 
Si-acum trăesc în sufletul meu gol, 


A fost un timp de vis când calde glasuri 
In casa mea de tine povesteau : 

Cum te-arătai sâmbind — făcând popasuri— 
Cu sacul plin cu tot ce ei doreau, 


Cum de-odată camera micuţii 

Se lumina de-un pom cu mii de stele 
Și cum se bucurau atunci micuţii, 
De-atâteu jucării şi acadele ! 


Tu, bun şi blând, zâmbind îi întrebat 
De-au fost cuminţi şi-ascultători tot anul. 
— „Da Moş Crăciun! şi te-am rugat să-i dai 
Din sacul tău şi Turcului, sărmanul“. 


1ON BERBECEANU 


Umil, cu bas fluid şi trup de fum, 
Pornit din nicăzri spre totdeauna 
Mi-am risipit luceferii pe drum 

Și am sorbit cu pumnii, lacom, lună, 
Dumbrăvi adânci cu primăveri și soare 


Mi-au potopit privirile plăpânde. 
Am poposit la margini de istoare 
Cu cerbii şi cu ciutele flămânde. 


Pe drumurile toamnei grea de aur 
Mi-au susurat castanii la urechi 

Și am cioplit în noapte ca un faur 
YVăluca tristă-a vremilor străvechi. 


„Mă sting ușor ca "n spuză un tăciun 
Și seara mă *'mpresoară ca o salbă. 
De ce mi-ai pus în trup sbor de lăstun 


Şi-mi nîngi în păr zăpada, Doamne, albă?... 


CONST. MILEA 


Se răsfrângea ecou de Duminică, 
Din graiul tău... Mireasma de cais, 
[şi îmbrăca veşmintele de vis, 

Si picura cu ne 'nțeleasă frică... 


Cu sborul frânt, pe cerul larg deschis, 
Rănea albastrul câte-o rândunică, 
Inseilând drumuri prin grădina mică... 
Iţi declamau povestea lui Narcis... 


Sărut de foc, plecat din 2ări de soare 
Ne dăruia amurgul de lumină 
Ca un regret ce 'ntârzia să vină... 


El prevestea o umbră viitoare, 
Dar noi învinși de vraj' acelei clipe 
Nu mai simțeam bătând a lui aripe.. 


VLADU POIENI 


Pe ulița 'ntinsă trecea linîștită 

O şatră flâmândă de negri țigani. 

Ei călători prin zarea mereu mohorită 
De zile și ' nopți, de luni şi de ani. 


Și *n urmă, o fată, cu negrele plete, 
Cu mersul agale, prin seara târzie 
Cânta o romanță: și "n vorbele 'ncete 
Gemea o cascadă de nostalgie. 


far ochii de stele uprinşi, gânditori 
O clipă în ochi-mi adânc s'oglindiră 
Și tainic de-atuncia un nor de fiori 
Pe căile lumii mă urmăriră. 


Tar firul romanței pieri ca şi-un plâns 
Tăcerilor negre lăsându-se pradă. 

Ca două lumine, în zare s'au stins 
Și ochii aprinsi de nomadă. 


De-atuncea o vreme şi încă și-acum 
Când toamna pe uliți adie pustie 





Eu simt cum amurgul se lasă pe drum 
Și în zări un chip de ţigancă învie 


PETRU HOMOCEANUL 


Tăcul risipești paşii pe 'ugustele poteci 
Si râscoleşti în gânduri trecutul irosit. 
Găsindu-l te miri, cum n'a putrezit 
Prin toamnă târzie, cu burnițele reci... 

i 
Fășeşte, printre visuri, cavalerul legendar 
Pe drumuri de mâzgă,; dar ecoul, greu 
Se urcă pe tine... parcă nu-i Dumnezeu 
De norii smicură atâi de funerar... 


Dacă sar revolta luceferii grei 

Să cadă uitarea pe sicriul de humă 

Și harfa poleită de bronzul de brumă, 
Ar înflori şi *n suflet pajiști de ghiocei... 


Pentru nimic în lume mai cerși îndurarea 
Arinilor în doliu, aspri și jilavi!? 
Zileie-s măsurate de copii firasi, 
Cu asta te împaci. Supremă-i consolarea ! 


[n Dăduri de aramă, şipotele-şi sună 

Șuvițele limpezi în clinchet de cleștar.. 

Se preling boabe din sucul amar 

Al chemării poticnite în grilaj de mătrăgund. 
i 

Și răzbați către ruina unui alt atunci. 


Coperit de tributul copacilor goi. 
Așteptarea creşte cu aripile moi 
S'auzi primăveri, cum te râd din lunci... 


URSULA G. BUJI 


Mi-au unecat mâinile de-ulungul mătăsu- 


rilor, eres 
Z7remur de lună zugrăvi arabesc neînțeles. 
Umbre vinete — plâns sau poate-i rugă... 


<ă rostesc încet imnul veghelor.., 


Corale și perle scârțăe sub pași. 
Sălbăticiunile toate trec pe aici mers ușor. 
Și se 'nfioară de taina comorii regoști 
Ingropată "n parabole sărace şi triste. 


Pe lespezi albe se 
Poate domnița cu 
PFâșăie lajiaua pe 


aude goună şi râs 
ochii de ametist... 
muschiul nestrivit.,. 


Si-8 mâinile grele şi reci de atâtu argint 
Si brațele mă dor de bogățiile lunare... 
— E ora când apele întinețese,. 


Pe uici u trecut cândva un nebun 
Sau poute un visător de os domnesc. 


POST-SORIPTUM 


Sunt vevoltut, mă 709, peste măsură 

p2 cei care susțin, bizar, 

că este criză în literatură 

când „Universul: tot e, „Literar“. 
Simion Staicu 





16 Decembrie 1939 


S'a înserat. In curtea lui Alexe Cos- 
min, felinarul pâlpâie liniștit. Ninsoa- 
rea se cerne parcă şi mai des şi pârtiile 
sau astupat de tot. Doar dela porţi şi 
până 'la scară şi de saci şi până la bu- 
cătărie, de se mai păstrează un pic 
Mâine Zahei va trebui să le desfunde 
din nou. Spre şopronul de lângă vie, 
ori spre magazie, nu mai e chip să 
mergi. Liliecii din îaţa casci zac în nă- 
mete, ca 'ntr'o mare de nisip. Pe balus- 
tradele balconașului, zăpada s'a aşezat 
in straturi mari, moi şi afânate, să le 
sufli din gură. Pe la streşini încep a 
răsări ace de ghiaţă. Totuşi, e moină. 
Geamurile sc aburesc și lumina dinăun- 
tiu se strecoară a prin pânză. 

In camera din mijloc, Doamna Fira 
impachetează de zor lucrurile băieţilor. 
O ajută Slana, care aleargă dintr'o odaie 
într'alta. Axente şi Vlad se interesează 


intruna dacă sa pus cutare ori cutare 
obiect. 
— Să nu uitaţi nucile. 


— Dulceaţa de mure 
Gina. 

— Şi-a sticlă de pelin pentru unchiul 
Sava . 

— Gutui... 

— Pun de toate, pun de toate, îi asi- 
gură Doamna Fira: numai, dați-mi a- 
jutor. Stano, ado flaneluţele: sunt în 
garderobă. Repede ! Alexe, ar trebui să 
mai faci şi tu ceva: te-ai  înfundat 
acolo... 

— Incet. E timp destul. ce vă gră- 
biţi ? Să termin scrisoarea şi viu şi eu. 

Retras în bibliotecă, Alexe Cosmin îi 
scrie lui Sava. Il roagă să facă sărbă- 
torile Crăciunului la Dobrotinet. De 
nor putea veni toți odată, să plece 
Elisabeta mai din vreme. „Iţi voi vozbi 
de lucruri, pe care până acum le-am 
tăinuit. Soarta Elisabetii mi se pare din 
cale alară de tristă. Ştii hotărirea ei de 
a nu sc recăsători. N'am nimic de zis 
şi o aprob întru totul. Ca părinte însă, 
sunt dator să mă preocup mai în de a- 
proape de viitorul ei. Atâta timp cât 
voi trăi eu, Fira şi voi, poate nu-și va 
da seama de tristețea vieţii. Cum se 
va simţi după moartea noastră ? Omul 
nu moare totdeauna de bătrânețe. Un 
accident, o boală făr 'de veste, ori alt- 
ceva din senin îmi pot curma restul 
de zile“. Făcu o pauză. Ii ieșise pe 
frunte un petec de sudoare, lat cât un 
pod de palmă. i-l sterse cu batista. 
Apoi simţi că-i ard umerii obrazilur şi 
sfârcul urechilor. De dincolo, din ca- 


pentru tanti 


mera vecină, străbăteau până la el 
crâmpee de fraze, rostite rugător de 
Doamna Fira: „asta e pentru Elisa- 


Peta'““, „dulceaţa din torcanul verde e 
tot pentru ea, ţineţi minte“. Răsunau 
ușile, deschise şi închise de Stana, în- 
tr'un sgomot de prelungă tristeţe. Alexe 
Cosmin rămase cu tocu 'n mână, pri- 
vind pe fereastră. Nu vedea nimic. 
Numai o dâră de lumină spinteca a- 
murgirea 'd'alară, tăcând să sticlească 
roiuri de fulgi. Uneori întunericul îna- 
inta până 'n giurgiuvele. Atunci te 
uitai în geam ca 'ntr'o oglindă și sgo- 
moteie de dinzolo se auziau mai bine. 
Pe Alexe Cosmin îl cuprinse melan- 
cola. Îşi luă înduioşat privirea din fe- 
reastră, recită ce scrisese şi continuă: 
„Poate te vor surprinde rândurile mele. 
Da: mintea unui părinte este frămân- 
tată în tel şi chipuri. Sunt mai mare ca 
tine și am dreptul să mă gândesc la 
moarte. Nu-mi e frică de loc. Imi pare 
rău numai că nu vă las fericiţi pe toţi 
(ocoli să vorbească direct de Elisa- 
beta). Tu știi durerea din sufletul meu. 
Dcaceea, vino. Ia şi pe Gina, şi pe copii, 
Vă aştept de pe acum“. Lăsă loc peniru 
un  post-seriptum. Va adăoga lista 
cumpărăturilor de Sărbători.  Trebue 
so consulte pe Fira. Se ridică și ieşi. 

Impachctarea era pe terminate. Pa- 
turile gemeau de lucruri răvășite şi pe 
js zăceau [oi de ziare și bucăţi de 
sfori. 

23 După câte văd. treba merge şi fără 
mine... 

— Gata; cui scriseşi tu acolo? 

— Lui Sava. 

— l-ai spus ce să ne cumpere de Cră- 
ciun ? 

— Nu, Să faci o notă. 

— De nași uita. Stano, pune şi pa- 
chetul ăsta n cufăr. O mai fi ceva? 

— Căciuliţa lui Domneliu. 


— Am pus-o. 

—- Borangic pentru tanti Crina. 
— Nu. 

— Mere. 


— Niti. A! mi-am adus aminte: pe- 
iin pentu Sava. Să vă duceţi să umpleți 
sticla. Stano, repezi de ia felinarul. Voi 
merge şi eu, să'văd cum stăm cu masa. 

La amfndoi le pare rău că pleacă 
băicţii. Alexe  Ce:min ţine să nu s2 
arate emoționat. Doamna Fira nu poate 
însă să-şi ascundă regretul și e gata să 
isbucnească în plâns. Tot aşa o crescuse 
si pe Elisabeta şi tot așa de tristă era și 
în zilele despărțirilor ei. O bocea până 
la gară, se suia în tren după ea, şi de 
multe ori o însoţia până la București, 
Suspină încet, îşi luă broboada şi şo- 
șonii; şi ieşiră câteşipatru. 

După ce coboriră scările, se îndrep- 
tară sbre pivniţă. Mergeau tăcuţi, unul 
după altul, ca la mânăstire. Nu se în- 
tunecase de tot. Se mai năzăreau gar- 
durile de peste drum, acoperișurile ca- 
selor, şi trunchiurile de copaci. Uşa dela 
bucătărie era deschisă şi 'n umbra stră- 
sinii se vedea aceeași ninsoare deasă şi 
oblică. Zahei spărgea lemne lângă stâlp, 
să aibă pentru foc. Când se apleca, vâr- 
tu! căciulii intra 'n lumină, lucind de 
pacă ar ti-tost poleită cu argint. Era 
plin de zăpadă. Prin marginea de sus 
a pragului ieşiau nori 'de aburi. Se is- 
bcau de tavanul prispii. coborînd în ro= 
tocoale spre pământ, se ridicau apoi 











UNIVERSU 


4 ĂAPA 





umflându-se, până ce, în loc so ia iar 
în jos, dispăreau afară, 

Câna fură pe-aproape, 
Stana cu felinarul. 

— Alexe, umpleţi sticla și veniţi re- 
pede la masă. 

Pivniţa lui Cosmin e o adevăraţă co- 
moară. Nu e om pe care să nu-l fi cin- 
stit. Pentru o treabă cât de mică, pe 
iângă plata cuvenită, țăranii capătă şi 
câte un pahar sau două 'de băutură. 
Citireagu, țiganul dela -primărie, se bu- 
cură încontinuu de această favoare. 
Vine zilnic, cu ziare ori scrisori, şi la 
plecare îl așteaptă cinzaca de rachiu. 
Insuși Cosmin, deşi e foarte cumpătat, 
intră des în pivniță. Vara, când sunt 
strânși toţi, înainte de masă, au obi- 
ceiul să stea de vorbă aproape câte un 
sfert de oră. E răcoare şi convorbirile 
devin aci nespus de plăcute. Numai cu 
băeţii, Alexe n'avu cum să întârzie. Nu 
era nici timpul de taifas. Mâine se vor 
scula de mult și trebue să sc culce de 
vreme. Umplură sticla, şi luară şi pen- 
tru masă una cu vin. 

Au mâncat dispuşi, dar nu ca altă- 
dată. Doamna Fira s'a trudit să înve- 
selcască atmosfera, sărind din discuție 
în discuţie. Şi-au adus aminte de în- 
tâlnirea cu Neagoe Spirea. Alexe Cos- 
min le-a explicat că nu e om rău, ieşi- 
rsa lui datorindu-se unei  enervări de 
moment. Cât privește conflictul cu Ri- 
7ea, vina o poartă cel din urmă, care 
e mare zurbagiu. Au discutat apoi des- 
pre întâmplarea din biserică. Se găziau 
în fața unui caz ce li se părea că ascun- 
de nu ştiu ce rea prevesțire. Până acum, 
cruciulița nu mai căzuse din mâna pre- 
otului. De Iordan aveau păreri bune şi 
nu înțelegeau ce rău poate să-l aștepte. 
Au mai vorbit şi de visul lui Zahei și, 
după ce au băut vin nou, s'au dus să 
se culce. 


i intâmpină 


Alexe Cosmin nu-şi mai pornise 
băieţii de dimineaţă, după cum era 
vorba. Din sat şi până în şosea cobori- 
șul e anevoios. Până la gară e cale da 
opt chilometri și pe timp de iarnă îţi 
trebuesc aproape două ore de mers. 
Trenul vine la șase, ceeace înseamnă 


că din Dobrotinet trebue să pleci dela 
patru. Câni l-a deşteptat Zahei şi i-a 
spus că afară ninge mereu, Cosmin nu 





şi-a mai sculat eopiii. S'a strecurat doar 
Doamna Fira în camera lor, a scormo- 
nit cenuşa din sobă, a pus coji de anin 
peste cărbunii ce mai aveau toc, a 
vârit un braţ'dle lemne, şi a ieşit în vâr- 
ful picioarelor. Băieţii s'au învelit bine 
cu plăpumile, au tras cu urechea la 
duduit, şi au dormit înainte. 

Amânarea plecării nu producea nici 
o încurcătură. Iniloc să sosească la 
douăsprezece, ajungeau seara.  Nevă- 
zând că nu vin cu primul tren, Sava fi 
va aștepta şi la al doilea. Să-i telefo- 
nezc, nu mai avea câna. 

La bagaj se mai adăoga un pachet 
din peştele adus de Frimu. Il trimit 
aproape tot celor din Bucureşti. Ei 
oprezc loarte puţin, şi, nu se ştie de-l 
vor mânca şi pe acela. 

Noua plecare va fi după masă. E timp 
destul. Poate încetează şi ninsoarea. Au 
mâncat mai de vreme, şi tot în atmos- 
feră de regret. Zahei a tras sania la 
scară. plimbându-se  nerăbdător pe 
lângă ea. Vrea să se înapoeze pe lu- 
mină, La douăsprezece fix, băeţii apar 
pe scări. Sunt îmbrăcaţi cu paltoane şi 
glugă pe cap. Doamna Fira şi Cosmin 
păşesc trişti în urma lor. Două săptă- 
mâni îi mai despart până la vacanţă, şi 
totuşi la amândoi le pare rău. Ca 'ntot- 
deauna, Alexe Cosmin ţine să nu fie 
emoţionat. Il trădează umezesia ochi- 
lor şi tremurul glasului. Fira plânge pe 
turiş. Axente și Vlad nu par schimbaţi. 
Abia la gară simt în întregime regre- 
tul plecării. 

— Inveliţi-vă bine. Stano. mai ado 
o pătură. 

— Avem de-ajuns. 

— Vă trebue și la picioare. 

Cosmin cercetează amănunţit hamu- 
rile cailor. 

— Le-ai pus p'ăle noi? 

— Da. 

— Pe coastă să lași încet. Chiar şi 
pe şozea. In două ore și jumătate ajun- 
gcţi voi. Haide. 

Iși îmbrățișează copiii, ceeace nu mai 


făcuse de mult. Doamna Fira fu şi 
mai mișcată şi nu-i mai lăsă din 
sărutări, 


L LITERAR 


— Rămâneţi sănătoşi ! 


— Umblaţi sănătoși ! 


Zehei dete bice cailor. 
uşor, alunecând ea o luntre. Cei d 
maseră sub stâlpii porţilor, privi 
şi după ce nu se mai văzură. 


Când au vrut să cote 


ca să o ia la gară, în dreptul Ca 
lei, :unde Obrocanii se întretaie c1 
da Liceului, caii s'au oprit. 
cra plină 'de oameni. Pe delături 
tau trăsuri, icu birjari cocoţaţi pe 


şi camicane dela moara 


va copii se suisecră în vârful ca 
depe trotuare, iar alții se bără: 
pe zidurile caselor, Nimeni nu 
era. Vardienii fluerau din ţigi 
cercând să împrăştie lumea, : 
claxonau de foc. Mulțimea s 
Dinspre 1 
săptămână curgeau cârduri 


însă şi mai mult. 


impuind Arumul. Zahei 


nepricepându-se ce să facă. 
— Intorci și o iei pe Stril 


tel stăm aci până 'n sea 
Sugeztia băeţilor fu 
lucru li-l spuse şi un 


dela care putură afla ceva, - 


cu îmbulzeala din față. 


Sania +! | 
porni 
Di ră- 
ndu-i 
ască spre ze pui 
piaţă, 
tedra- 

1 Stra- 
pântia 
aştep- 

' capre, 
a. Câţi- 
stanilor 
zhiaseră 
știa ce 
ale, în- 
ji șoferii 
e îndesa 
ârgul de 
de vite, 
e fâstâcit 


Ră 


Olteanc 


rămas 


ră. areţ, alt- 
bun: 
țărar 3.  Acelaș 


+ d'alături, 
în legătură 


— Eu sunt din Doba, de 


venit d'azi noapte, cu stân,; 
lan “krutarul. Vreo douăze 
am adus. La plată, boerul 
ceartă cu noi, pe chirie. 


cun preț și acum zice 


mit şi atâta 'tot, că suntem 
facem ? Unii, mai îndrăsne 
la vorbă, i-au aruncat bar 
jurat. S'au ciorovit până 
Aci, nu ştiu care din ei,: 
dela boi, și i-a dat în cap. 

ba că vor să-l aresteze. 


peste Olt, 
zeni la Mi- 
ci de :care 
s'a luat la 
Ne-a tocmit 
îe!. Am pri- 
săraci. Ce să 
ți şi mai tari 
di şi l-au în- 
la biserică. 
a scos resteul 
Se vede trea- 


alt: 


Zahei smuceşte din h; 


nu pleacă. Toacă pe doc. 


ițuri, dar caii 


— Să-i iau eu de căp: 


Cu ajutorul ţăranului 


toarsă spre Sirihareţ. 

— Dacă mânaţi mai 
ieşiţi înainte. Văd că se 
fectură. 

întradevăr, după ce 
cură de Kițulescu, întâ 
ţărani, conduşi 'de va 
nepăsători, vorbind în 
priviră cu atenție, mă 
şi până jos. Purtau îpir 
mari în picioare şi că 
cap. Cel din :mijloc er 
toți și mai tânăr. Av 
ochii blânzi, dar tot 
mânie, fruntea tăiat: 
de nesupus. „Asta tr 
pricina“, se gândiră 
Umerii îi erau, împl 
manului o infăţișar 
7is că deschide anu 
Însă în urma lor vei 
cu roate ruginite, 
cu albul zăpezii. Ca 
opintindu-se, Prin 
vedea un chip de 
mari la gâţ. „Dac: 
a zis, ca mai vrea 

Până în piaţă, “ 
ochii dela cei ares 
ziat puţin, să vadă 
le era teamă căyg 
curiozitate o ave: 
lături, Se întreba 
se lămuri. La ber 
torii formaseră : 
tând. 

— Mai avem 
Zahei. Indeamn: 

— Tocmai aj 
deam c'aflăm < 
le dă drumu... 

— Nici vorbă 
omu-acela ? 

— Săracii: t 
lor li 'se bagă: 

C zoepătimiri 
ordin social. | 
prejurimi nu 
scene Oamen: 
cu cei asupri: 
nosc de loc. 

—— Vor fi 

— Şi euzi 

Renunţară 
spre gară, 


Sava şi-a 
poţii, exact 
trenul de d 
Seara şi-a | 
Mira. Se l& 
[ăcuseră pi 
dintre şine 
malii trece 
du-și în m 
unde mar 
t>linare, ? 


iitru.., 
„ sania îu în- 


repede, o să le 
duc spre Pre- 


ocoliră şi tre- 
Iniră un pâlc de 
rdieni. Mergeau 
tre ei. Băieţii îi 
surându-i de sus 
gele lungi, cisme 
iuli cu moț pe 
a mai înalt decât 
ea fața osoasă, 
şi  adumbriţi de 
+ drept, şi gesturi 
ebue să fie cel cu 
Axente şi Vlad. 
iniţi şi dădeau su- 
> de mantie. Ai fi 
n la șiruri de oști. 
sea un cupeu vechi, 
contrastând riditol 
ii trăgeau din greu, 
geamul dela uşi se 
boernaş, cu blănuri 
i nu le-a plătit cât 
dela ei ?' 
băieţii nu şi-au luat 
taţi. Ar mai fi întâr- 
ce li se întâmplă, dar 
ierd trenul. Aceeași 
vu şi oamenii de pe 
u unul p'altul, fără a 
ăria Cosma, Consuma- 
cere în stradă, discu- 


o jumătate de oră, 
1 cail. 
ungem la timp.  Cre- 


2 le face. Mă prind că 
că da. N'auzişi ce spuse 
ot ei nevinovaţi şi tot 
vină. 
ie lui Zahei nu erau de 
a Dobroiinet și prin îim- 
se pomeniseră astfel de 
i din :popor se unesc însă 
d, chiar şi când nu-i cu- 


„uşi în libertate. 
c. Ar fi păcat să-i închidă. 
să mai aștepte și o luară 


aşteptat de două ori ne- 
cum prevăzuse Alexe. La 
ouăsprezece a venit singur. 
luat şi fetel=, pe Lavipia şi 
sase un ge” straşnic de se 
zroanele ca smalţul. Zăpada 
-era tot una de ghiaţă. Ha- 
au încoace şi 'ncolo, suflân- 
nâini. Pe la capetele liniilor, 
evrau locoraotive, se zăreau 


galben, c: -uminând uneje roşu, altele 
rai ninge a niște globuri colorate. Nu 
frig, pole >a. Veneau de sus valuri de 
era ca d ind geamurile icu chidă. Cerul 
tat ca 9 e sticlă şi, parcă mai îndepăr- 
Intâi e obiceiu. 

Moidor au început a sosi trenurile din 
oprind a. Intrau în gară cu viteză, 
stratu u-se bruse. Aveau pe acoperișuri 
la fe C i de zăpadă și petece de ghiaţă 
nânc -e şti. Călătorii coborau şiruri, ţi- 
fața “Aa se de dreble. Fetele rămaseră în 
'Tre re staurantului, la braţul lui Sava. 
în ceat 1 pe lângă ele frânari înfășuraţi 
m? șubc * acari, dozamne cu copii de 
sp mă, î arendași, soidaţi cu  cufere la 
e inare, țărani, fernei nevoiaşe, mun- 

tori di n Chitila, impiegaţi și tot felul 


de VLADIMIR DOGARU 


Ge vânzători ambulanți, cu ziare, cio- 
colată ori castane, strigând spre a-și 
vinde marla. Cei veniți se opreau la 
ieşire, îşi ridicau gulerele dela paltoane 
şi se îndreptau grăbiţi spre tramvaie. 
Gerul îi înroșise la [aţă şi le 'nlăcră- 
mase ochii. Nu puteai rămâne multă 
vreme afară. Simţeai că ţi se lipasc 
nările masului, că te astupi. Peroanele 
se goleau într'o clipă şi până la trenul 
următor nu mai vedeai pe nimeni. 
Apoi iar se auzia duduit de locomotivă, 
iar ieșeau vânzători de castane, iar se 
coborau călători, şi iar treceau grăbiţi 
spre tramvaie. 

Sava şi fetele se retrăgeau şi apă- 
reau din sala de așteptare de fiecare 
dată. Abia la șapte a venit acceleratul 
dinspre Slatina. A întârziat mai mult de 
o oră. Se 'nzăpezise linia între Găești 
şi Titu și a fost nevoie să se desfunde- 
ze. Când s'a ivit locomotiva, cu grătar 
mare dinainte şi mecanici ce făceau 
semnale, din toate părțile a alergat lu- 
me. Nu mai vedeai pe cine cauţi. Era 
o îinvălmășeală, născută ca din pământ. 
Se auziau izbiri de tampoane, trânteli 
de frâne, strigăte după hamali, formu- 
“e de bun venit şi alunecări de căru- 
cioare. Fetele se uitau nerăbdătoare 
după Axente și Vlad. N'au fost la pri- 
mul vagon, nici la al doilea şi nici la al 
treilea. Au apărut mai din urmă, de 
după un stâlp. 

— Vite-i! 

Mira le aleargă 'nainte, bătând din 
palme. 

— Ei sunt. 

Băieţii o zăresc şi, la rându-le, îi lac 
semn cu şepciie. 

— De când vă așteptăm! 

Dela șase. 

Nu, dela cinci și jumătate. 
Am avut întârziere... 

La Găești? 

Da. 

Mult? 

— O oră. 

— Numai acolo? 

— Ba am mai stat şi la Pitești, şi la 
Mătăsaru... 


— La câte aţi plecat? 
— De unde? 
-— Din Slatina. 





— De la două. 

— Aţi făcut cam mult... 

— De loc, intervine Sava. Aită dată 
se întâmplă întârzieri şi mai mari. Tre- 
bue să vă fie frig. 

— Nu. Era cald în tren. 

— Vedeţi să nu răciţi, E ger. Cum 
i-aţi găsit pe Alexe și Fira? 

— Sănătoşi. Ne-au dat o scrisoare 
pentru dumneata. 

Până să iasă de pe peron, Lavinia și 
Mira își descos verii fără încetare. 

— La Dobrotinet a nins? 

— Sigur. 

— De când? 

— De Sâmbătă seara. 
Mult? 
— Până la genunchi. 
— E frumos în sat? | 
Minunat. Să vedeţi nămetţii, 


sele... 

-— Dar cireşii? 

— Sunt albi de sus şi până jos. 

— La gară cu ce-aţi venit? 

Cu sania. 
— Dac'ar ninge şi la Crăciun... 
Şi noi am vrea. | 

Nici nu băganu de seamă pe lângă cine 
traceau. De 'bagaj avea grijă Sava. 
Oltul îngheţase? 

Nu. Ii trebuie ger mare. 

— Nici gârla Tesluiului? 

Ea da. Amorjește numaidecât... 
Om de zăpadă aţi făcut? 

N'am avut când. 

— La biserică aţi fost? 

— Am fost. 

— Si ?n grădina de peste drum? 

— Şi. 

— Liliecii cum erau? 

— Astupaţi de zăpadă. 

Intrebările fetelor nu-i plictiseau. 
Fiecare alăturau în gând viaţa dela 
Dobrotinet cu cea din București. Una 
era frumoasă prin simplicitatea sa, alia 
prin nola ei luxuriantă. Amândouă ia 
un loc dădeau un farmec nou, cunos- 
cut numai Cosminilor. 











3 





S'au suit toţi într'o mașină și au por- 
nit spre casă. Mergeau pe urmele tram-= 
vaelor, ferindu-se de nămeți. Pe la col- 
țuri ardeau sobe de castane, cu băieți 
îmbrăcaţi sărac, aşezaţi roată pe lângă 
ea. Ici și colo apăreau reclame, lumi- 
nate de becuri străvezii. Pe străzi tre- - 
cea lume puţină, grăbindu-și pașii. Din 
loc în !oc, unde zăpada era mai alune- 
coasă, întâlniau cai căzuţi, Unii aveau 
picioarele fracturate, alţii erau cu ca- 
pul lungit pe ghiaţă. Se sbăteau nepu- 
tincioşi, sub loviturile birjarilor. Până 
nu intervenea câte un trecător, ori ne- 
gustorii din magazine, nu se puteau ri- 
dica. Pe Calea Victoriei accidentele e- 
rau şi mai dese. Fetele se astupau la 
ochi de milă, băeţii se silcau să nu se 
mai uite, iar Sava îşi întorcea capul în 
altă parte. 

— De ce i-o fi bătând? 

-— De barbari ce suni. 

—- Ei nu văd că alunecă? 

— Ce ştiu ei d'asta ! 

Şolerul a oprit în faţa casei, virând 
lângă trotuar. Până să se dea jos, Cri- 
na i-a şi văzut pe fereastră. Aleargă 
să le deschidă. 

— Aţi îngheţat de frig. Să vă fac câ- 
te un ceai. Lico, dă-mi ajutor. 

Lavinia şi Mira işi scot beretele, fre- 
cându-şi când mâinile, când obrajii. 

— Mi-au amorţit picioarele. 

— Și mie. 

— Vă văitaţi voi, dici 
Dar băcţii? 

— Noi n'avem nimic. Poate mai târ- 
ziu să simțim ceva. 

-— Ia spuneţi-mi: ce era la Dobroti- 
net? Ce lace Fira? Alexe? 

--— Bine, tanti. V'au trimis dulceaţă 
de mure, nuci, gutui, pelin pentru un- 
chiul Sava... 

— Măi, măi, iar aţi adus peste mă- 
sură. 

-— Mere, borangic... 

— Vai. Nam să vă mai las să vă mal 
duceţi. l-am spus cumnatei să nu vă 
mai dea atâta. 

Şi peşte... 

De unde?, săriră fetele. 
Dela Oit. 

Pe gerul ăsta? 

Da. 

Glumiţi? 

De loc. 

Să veaem! 

Poftiţi. 

Când desfăcură pachetul cu bucăţi 
de somn proaspăt, rămaseră înmărmu- 
rite. 


până colea. 


L-aţi cumpărat. Nu se poate... 
Ba se pvate. 

Cin” să-l prindă? | 
— Noi... : 
— la nu mai mințiţi. 

Pe onoarea noastră... 

Zău spunem drept. Am iost ieri 
Nu vă credem. 
Cu ce” 

Cu ostreţele. 
Singuri ? 

Aci se încurcară. 
era evidentă. 

— Singuri. Adică, nu... 

— Da, da, înţelegem. 

— Or ti fost, or fi fost, le luă apă 
rarea Crina, totdeauna încântată de 
tachinarca dintre ci, 

— Mint, mămică, Nu-i vezi? 

-- Credeţi ce vreți... 

Abia când veni Sava, rămas dincolo, 
să citească scrisoarea lui Alexc, se ae- 
teră complet de gol. 

— Peşte proaspăt? 

— Da. Prins de vitejii dumitale ne- 
poţi. Era momentul să-i ironizeze şi fe- 
tele nu pierdură ocazia. 

— Nu de noi, unchiule. De Frimu. 

— Şi nouă ce ne spuneau! Vai, ce 
mincinoși! 

— Să le ţineţi cont. 

— O să vadă ei. 

Axente şi Vlad se intimidară puțin. 
Până la urmă tot aveau de gând să dea 
lucrurile pe faţă, însă nu printr'o alât 
de neaștepiată capitulare. Nu le mat 
venea să scoată o vorbă. Lavinia şi Mi- 
ra jubilau. 

— Cum rămâne cu „onoarea ? 

— Ei, ei! tăsuţi băieţii! 

Noroe că servitoarea aduse ceaiurile 
şi discuţia se mută pe altă temă. 

-— Stii câte pachete nc-a trimis cum- 
nata ? Uite: mere, gutui, în punga asta 
lungă nuci, aici dulceaţă... 

— Aşa ce ca: totdeauna darnică. 

— Dincvace pelin pentru tine... 

-.- Nou? 

— Se 'nţelege. Doar iţi cunoaște 
Alexe gusturile. Ce-ţi scrie? Pari cam 
schimbat. 

— Bine... Ne roagă să 
Sărbători la Dobrotinct. 

Sava se feri să-i comunice cuprinsul 
faţă de copii. Ii intinse plicul, căsnin- 
du-se să-si alunge tristețea : 

— Citeşte-o şi lu. 

— Să termin cu pachetele. Lico, du 
dulceaţa în cămară. Dar tot mai sunt! 
A ! astea trebue să fie pentru Elisabeta. 
Nu 2 așa băeţi? 

— Da. 

— Voi aţi băut ceaiul? V'aţi încălzit? 
Să nu vă mai dau? 

— Mulţumim. Prea mult. 

— Nici vouă fetelor ? 

Nici. 

La ora opta venit şi Elisabeta cu 
Domneliu. Fuseseră la teatru, în ma- 
tineu, şi după aceea, în vizită la o soră 
de a iui Tiberie. 

In timpul mesei s'a vorbit şi aci des- 
pre Dobrotinet, despre visul lui Zahei 
şi întâmplarea lui lordan. Sau emis 
diferite păreri şi sau dat numeroase 
tăimăori. 






Strategia  fetel 


mergem de 








F:agment dintrun wecman în pregălure. 





—— 


a O a a Li E at d E E Pc 
Da O O O N N N a 














Cronica 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


EXPOZIŢIILE: ASOCIAȚIEI „ARTA* 
(I. AL. STERIADE, E. STOENESCU. 


DĂRĂSCU, ȘTEFAN POPESCU, I- 
SER) ; HENRI CATARGI, SALILE 
„DALLES“. 


Deşi expun în grup, membrii aso- 
ciaţiei „Arta“ aduc atâtea tablouri, 
încât se poate spune că eo expoziţie 
personală a tiecăruia. Pe lângă inte- 
vesul pur artistic al acestei expozi- 
ţii, adăogăm şi pe acel de meserie pe 
care gencraţiile mai tincre vor şti 
să-l prețuiască. Datorită ideei feri- 
cite de a se grupa expozanţii de a- 
cum ne dau prilejul anual să le ad- 
mirăm operele cele mai recente. 
D-nii Stoenescu, Dărăscu, Stefan Po- 
pescu, expuneau altlel destul de rar, 
şi atunci participând cu lucrări pu- 
ține. Regretăm apoi lipsa prețioase- 
lor peisaje, naturi moarte şi interioa- 
re ale d-lui Petrașcu. 

D. Stoenescu — dacă am înţeles 
bine gândul d-sale — pare să aducă 
un omagiu lui Velasquez prin ope- 
rele expuse. De sigur că d-sa, cu tre- 
cutul d-sale, era cel mai chemat să 
sărbătorească întrun chip atât e- 
moționant pe titanul spaniol. D-l 
Stoenescu ni-l evocă cu obişnuita-i 
măestrie, fără a-şi altera nicidecum 
personalitatea sau măcar paleta. A- 
cele gris-uri, rozuri delicate le-am 
revăzut și altă dată la d-sa. Punân- 
du-le pe costumele și chipurile cari 
amintesc pe Velasquez, d. Stoenescu 
a subliniat o înrudire de care trebue 
să fie mândru. 

D. Iser e și mai exuberant anul 
acesta. Niciodată culorile sale nu au 
strălucit atât de mult, niciodată nu 
au fost atâţ de îndrăzneţ asternute. 
Roșurile d-sale mai ales sunt He o 
intensitate unică. D-l Iser acu.  zu- 
lorile cele mai puternice în a ;,.mii 
&lât de neaşteptate, atât de subtile, 
încât de fiecare dată ai sentimentul 
unei revelații, 

D. Ştefan Popescu reia și d: data 
aceasta subiectele pe cari te trans- 
pune cu atât farmece. Luminişuri, 
colțuri de mare și flori. Florile mai 
ales, d. Şt. Popescu le-a pictat cu 
o deosebită emoție. o emoție conţi- ! 
nută însă pentru că fiecare din ele 
dovedesc luciditatea maestrului. Pei- 
sagiul „Caliacra“ apoi, e o lucrare 
care trebue văzută; ea dă măsura 
justă a meşteşugului d-lui Ştefan 
Popescu. D. Dărăscu, acest poet al 
soarelui ne pare mai potolit anul a- 
cesta. Pânzu cea mare — o panora- 
mă a Balcicului — care credem a fi 
acea care îl reprezintă cel mai bine, 
e o operă remarcabilă. Cu toată ma- 
rea diversitate de tonuri, cu toată 
bogăţia de culori ce a risipit în aco- 
perișuri, în dealuri şi persona- 
giile care animează pr A et d. 
Dărăscu a reuşit să închege o lucrare 
de mare semnificaţie picturală. D. 
Steriade îşi întitulează tablourile 
simplu: Pictură, Desen, Aquarelă. In 
accastă modestie  d-sa trădează un 
întreg program, sau mai bine spus 
o profundă convingere. D-sa nu vrea 
să facă decât pictură, pur și simplu, 
D-sa ştie că poţi fi spiritual, adânc, 
filosol dacă vrei, numai prin linie și 
culoare. Ştie de asemeni că după a- 
ceea poți [i şi anecdotic, să ilustrezi 
cu vervă o idee sau o situaţie. Do- 
vailă acel amuzant „Menu“ dedicat 
probabil unui vânător şi în care și 
d-sa dovedeşte o deosebită înclinare 
pentru păcatele vânătoreşti.. 

Concepţia d-sale despre pictură. 
d. Steriade o ilustrează în cole 10— 
15 uleiuri expuse. D-sa demonstrea- 
ză cu paleta d-sale — care e cea mai 
frumoasă din cele româneşti —— ce 
lucruri se pot face lără bitum şi fără 
umbre negre cari nu au nici-o rezo= 


nanţă.. Despre desenele colorate ale 
d-lui Steriade. sunt mărgăritarele 
expoziţiei. 


Expoziţia d-lui Cutargi € un pas 
deoscbit în cariera d-sale. De îa ul- 
tima expoziție d. Catargi a evoluat 
într'o măsură care a depăşit aştep- 
tările noastre. Imi îngădui să fac o 
apropiere între evoluţia d-sale şi a- 
ceea a lui Derain. La aceasta mă 
îndeamnă amintirea unei expoziţii 
Derain, din 1534, la Paris. Dela înce- 
put excludem bănuiala că d. Ca- 
targi ar fi fost influențat de Derain 
— cunoștem deosebita probitate, de- 
osebita conștiință artistică a d- sale. 
Cceace vrem să lămurim,e că şi De- 
rain, şi Poussin, și Corot aparțin a- 
celeaşi familii de pictori şi că cei cari 
au reuşit dintre cei ce le sunt da- 
tori au fost acei cari fără să hrănea- 
scă ambiţii inutile au știut să mear- 
gă până la capătul drumului indi- 
cat de temperamentul lor. Expoziţia 
Derain din 1934, ca şi expoziţia d- lui 
Catargi din anul acesta mi-au părut 
animate de efortul de a evada din 
strînsoarea firească a temperamen- 
tului lor pentru improbabile câşti- 
guri, cromatice. 

E posibil ca în acest fel de a ve- 
dea să intre o mare doză de subiec- 
tivism. Încrederea, admiraţia noas- 
tră pentru arta d-lui Catargi, sunt 
însă atât de puternice şi de trainice, 
încât acest subicetivism va fi iertat 
cuiva care aspiră către acelaş ideal 
al ARION A RI RE artă, 


Despre „Fut. 


Un critic — mi se pare regretatul 
Paul Zaritopol — remarcase mai de- 
mult. întrun studiu despre Alecsandri, 
uimitoarea carieră pe care-o fac în li- 
ieratura unui timp, anumite cuvinte, 
epitete ori locuţiuni compuse. 

Observaţia că „voga” unor expresii, 
„moda” unor anumite formule cu cir- 
culaţie intensă, e în directă legătură cu 
pierderea sensului ior intuitiv, al con- 
ținutului viu ce se ascunde sub termeni, 
—. e o observaţie prețioasă pentru cer- 
cetătorul preocupat de succesul inexpli- 
cabii al unor forme de viaţă spirituală 
rafinată, la un public ignorant ori serni- 
doct. Explicaţia nu poate veni decât 
dela magia exercitată asupra celor ne- 
inițiați, de proferarea unor impresio- 
nante formule, cu atât mai impunătoare 
cu cât — prin faptul că rămân nein- 
țelese — își păstrează intactă aura de 
mister, şi atracţia, 

Câte cocoane însetate de spirit n'a 
recrutat Theosofia, papagalicind cuvin- 
te vedice, sanscrite, ori direct inventa- 
te! (athman, kali, durga, etc.). 

Și câte conştiinţe pătrunse de snobism 
nu se simţ obligate să accepte forme de 
artă pe care nu le pricep, tocmai pen- 
trucă, nepricepându-le, le par extraor- 
dinare ? 

O explicaţie asemănătoare pare a avea 
succesul „futurismului” la noi. Luat din 
scurt, niciunui dintre cei care decretea- 
ză 0 poezie sau o pictură drept „futuris- 
tă”, n'ar ști sa definească noţiunea, FPu- 
turism, cubism, suprarealism, dadaism, 
expresionism, poate chiar impresionism, 
suni termeni rămaşi pentru marele pu- 
blic doar izvoare de delectări sonore. 
Ism-ele acestea răsunătoare plac pro- 
nunţate. Tar asociaţiile variate pe care 
le trezesc, incântă ca șansonetele ob- 
scene. 


Nu vedem, din considerentele de mai 
sus, nela-locul-lor unele precizări asu- 
pra, futurismului, — istoricește vorbind 
— nici unele perspective teoreţice des- 
chise de cercetarea sa. In cronica tre- 
cută am pomenit despre acest curent 
ca despre un exces de individualism 
(vom explica numaidecât din ce punct 
de vedere + cei mai mulţi îl consideră, 
dimpotrivă, seduși de aparenţe). Ceeace 
e paradoxal e că tocmai curentul acesta 
extremist în literatură, aparenţ fără 
nici o legătură cu momentul, cu viaţa 
societăiii in care apare, e totuși de 
o surprinzătoare asemănare, pe planuri 
diferite. cu mișcarea socială a fascismu. 
lui, cu ale cărui începuturi coincide a- 
proape. 

Când F. T. Marinetti, inițiatorul miș- 
cării, publică la Paris în 20 Februarie 
1909, articolul din Figaro, care trebuia 
să. însemne întemeierea și manifestul 
futurismului, el nu face altceva decât 
să proclame -— avant la letţtre, pentru- 
că fascismul începe să existe ideologie 








UNIVERSUL LITERAR 


Irism 


războiu — principiile ce se vor 


abia după stata şi la baza mișcării con- 
putea con fussolini. „Vrem să cântăm 
duse de . 'e primejdie, atitudinea ener- 
dragostea ajoasă”. (Art. 1). „Curajul, 
gică şi cu , revolta, vor fi elementele 
îndrăznea 2 poeziei noastre”, (Art. 2), 
esenţiale a orhcâm lupta (la guerra)”. 
„Voim să & i: F. T. MARINEITI, Ma. 
Bt ACNE Futurismo, „I. Prefascisti”, 
rineții e il Augustea, Milano, 1929). 
vol. VII, ed de oameni încadraţi în 
Milioanele ficat dela victoria fascis- 
fascii au gl Ja guerra Qi domani”, cu- 
vă până azi, , „Vaudacia”, „la ribellio- 


rajul, energi 
ne”, „la ,gio' 
Poezia futi 
poezie activis 
matisiă, adic 
ci activitatea, 
păstrase din a 
contemplației 
dată abolită. 


preconiza Mari 
țiunea. Expresi 
turist, nu e It 
mediaţii şi cân 
spontană şi nec 
asemeni mMișcăr 
direct al voințe 
Futuriştii serii 
o competiţie, de 
tudinea aceasta 
a tot cenue bu 
se simți trăind, 
clipă, în efemer, . 
de cultură, (noi 
musei, le bibliotec; 
specie”, sună al 10 
festul lui Marineti 
Cultura e tradiții 
trecut,  Aversiune& 
trecut e aversiune 
nere, faţă de pasi 
regretul, nostalgia â 
plică orice aplecare 
apuse. Cucerirea, viii 
lui nou” fascist), iai 
tii şi iată dece cul 
să piară. Pieirea ei e 
mai intrucât cultura 
viețuire a trecutului. 
admite şi futurismul : 
va crea, dela alia, 4 
distrus totul. 


„L'Italia professoral 
romana e medievale 
talia georgica, piagnu 
di Pascoli, V'Italia bigoi 
V'Italia erotomana e 1 
nunzio”, totul trebuie 1 
mântului. Nu rămâne : 
pirație, dacă se exclud 
ligia, dragostea, istoria 
Mecanizarea, industriali 
lor de literatură e opea 
„Căldura unei bucăţi d 
fier, e cu mult mai er 
tru noi decât surâsul san 


O istorie critică a criticei 


(Urmare gin pag. I-a) 


Erau asa dur anumite modele, 
de viziune şi de stil, perso- 


tica în versuri, 
i.0m spune cronica rimată. 


mai nimerit 


nezza”, 
istă e înainte de orice, o 
4 Să fim atenţi: nu prag- 
preambui la activitate, 
nsăși. Deosebirea, care se 
tichitate, între domeniul 
i al acțiunii, e de astă 
Contemplaţia pe care o 
etti se confundă cu ac- 
insâși, a poemului fu- 
ultatul unor îndelungi 
iri stilistice, ci erupția 
mtestată a cuvântului, 
necugetate — refiex 

reduse la instinct. 

așa cum sar lupta la, 
ootbali bunăoară, Ati- 
văgână, de nesocaţire 
arie de a trăi și de a 
acorarea continuă în 
în acord cu ura față 
'ogliamo distrugere i 
2, le academie, d'ogui 
ea articol din mani- 

UR 
şi tradiţie înseamnă 
îuturistă faţă de 
activismului în ge- 
tatea,  melancalia, 
ulică pe care lsim- 
de-asupra vremilor 
rului (mitul „omu- 
ce doresc futuriș- 
Ta e condamnată 
însă plănuită, nu- 
" i0rma de supra- 
entrucă o cultură 
aceea pe care şi.o 
pă ce va fi fost 


retorica, grscu- 
di Carducci I'I- 
uosa, nostalgica 
a del Fogazzaro, 
ratțiera di d'A- 
s depe faţa pă- 
+ Mofiv de ins- 
pământul, re- 
decât maşina. 
area subiecte- 
, futurismului. 
lemn ori de 
ționantă pen- 
lacrimile une! 


ȘI 





Aspecte italiene 


incă ceva 


femei. Voim să redăm în literatura, 
viața motorului, nou animal instinctiv, 
a cărei voință o cunoaștem”. (Manifes- 
tul tehnic al futurismului, din 1912). Si 
câteva rânduri mai departe : „Facciama 
coraggiosamente il „brutto“ in lettera- 
tura, e uccidiamo dovungue la solen- 
nită”. 

A introduce în literatură uritul, inta- 
mul, neprelucratul „il brutto”, însem- 
nează. a-i lua caracterul de oficier», de 
sacrament solemn ; a-i sfâşia odăjdiile. 
„Dă poesia deve essere concepilia come 
un violenta assalto contro le iarze igno- 
te, per didarle prostrarsi davanti all! 
uomo”. Subjusarea, îngenuncherea iov- 
țeior necunoscute ale materiei, exploa- 
tarea lor în favoarea omului, e un Scop 
deloc diferențiat de cel al tehnicei. Do- 
meniul spiritului se reduce la cei ai 
materiei. Futurismul se face vinovat de 
o penibilă confuzie de planuri, pe zare 
nu e locul s'o criticăm pe larg aici. 

Așa stând lucrurile, e dela sime înţe- 
;ss că într'o asemenea literatură, expre.. 
sia sentimentală a individului n'are ce 
căuta, Psihoiogia insului aparţinea tre- 
cutului. Jos cu psihologia, insului, deci. 
in locul ei, analiza masselor: expresia 
urieteior lor sau a rumorii surde 'n care 


se învălue. Anonimatul convine exceselor 
de forţă. Excesele de forţă convin pro- 
gresului tehnic şi progresul tehnic in- 
seamnă cucerirea viivorului Nici un 
motiv prin urmare, ca lirismul futurist 
să nu exalte mulțimile anonime. Intr'o 
perspectivă identică sunt văzute in iex- 
teie brahmanilor, dominaţiile ciclice ale 
diverselor clase sociale: ultima, clasa 
celor excluşi, parias, va stăpân: odată, 
proorocesc textele străvechi, şi asupra 
lucrurilor spirituale. E normal însă ca 


ele să, fie reduse la materie, de oamenii 
pâinii și ai circului. Ortega y Gasset:) 
nu crede altfel nici el, 

Sar părea că e o contradicţie intra 
identificarea ideciogiei futuriste cu un 
desiderat social, și afirmaţia iniţială, că 
îuturismul e exces de individualism. 
Cum se împacă aceste două poziţii, vom 
desbate în cronica viitoare. 

Să reținem din cea de față că: 


(1) Exaltarea vitalităţii — ca acţiune, 
(2) exercitată asupra materiei, (3) re- 
ductibile la maşină, deci la necesitate 
pură, (4) excluderea oricărei libertăţi, 
oricărei gratuităţi oricărei desprinderi 
de practic, (5) adică alungarea spiritu- 
lui din viața modernă, sunt mijloacele 
prin care Futurismul vede posibilitatea 
cuceririi viitorului. Consecințele  ime- 
diate ale acestei atitudini materialista, 
sunt distrugerea culturii şi anularea 
personaiității. Nimic în plus, deocam- 
dată, 





ITALO FRETTI 





1) Cf. „Revolta masselur“, 





Cimitir din margine de sal 


Cimitir din margine de sat, 
Zi cu zi lumnia ne-o aduni 
Ca un fur pe veci întârziat 





Intre albe sboruri de coluni. 


nale, de concepție a vieţii, de 
înfăţişare a oamenilor și a lu- 
crurilor, criterii critice în toa- 
tă puterea cuvântului. Alego- 
riu şi retorica se aflau la 
mure cinste, Scriitorul dornic 
să-și înavuțească ideile şi cu- 
noştințele într'o cercetare îs- 
iorică «a acestui capitol, va 
văsi chiar în „Descrierea Mol- 
dovei“ uneie precizări de nu. 
anță critică privind limba şi 
literele moldovenilor. 

Insfârşi:, numeroasele tra- 
duceri din epoca de decaden- 
ță a siivonismului și de în- 
florire a culturii grecești, u- 
nele dintre ele comentate și 
adnotate, învederează un simţ 
critic fără pretenții, dar folo- 
sitor pentru îndrumarea cul- 
turală. Dar însemnările criti- 
ce se găsesc oriunde este vor- 
ba de literatură. 

Fără îndoială că nu putem 
semnala * critică sistemati- 
zată, sau orientată după prin- 
cipii sigure şi justițicate, de 
un gen caracterizat, cu 0 a- 
numită autonomie şi un stil 
aparte. Spiritul critic exista 
și aceasta este suficient. După 
cum o fabulă sau o anecdolă, 
o pagină de pamflet sau un 
portret literar, prevede înțe- 
esuri critice, după cum iTo- 
nia sau şaria polemică nu se 
pot întemeia decât pe anu- 
mite criterii critice, sdu ob” 
servațiuni determinate de a- 
titudini şi idei, tot asemeni ci- 
tiforul anonim iuând o carte 
in mână și cetind.o, va fi spus 
că e bună sau rea, că-i place 
sau nu. Cu titmpul chiar, în 
primii ani ai secolului XIX, 
când ne veneau ziare din 
străinătate, se pedepseau acei 
răspânditori de „învățături 
formaliste şi zănatice“. Erau 
procese de presă în miniatura, 
care avecdu în vedere mai mult 
ordinea lăuntrică a țării. Boe- 
rii conspirână, scriau versuri, 
pline de înțepături răutăcioa- 
se, urmărind acum Onume scop 
politic, dar de aici se vede 
că literatura era pusă în sluj- 
ba politicei, și arma cea mai 
potrivită pentru unii era cri- 


„Tragodiea“ lui Alecu Beldi- 
man preface versul în Dim- 
fiet, menținându-i de formă 
o rimă, şi spiritul critic adă- 
postit de paravanul literaturii 
își afla astfel o posibilitate de 
afirmare. Cronica rimată g- 
vea în vedere mui mult func- 
țiunea publică a oamendlor 
zilei, dar privea pe alocuri şi 
chestiuni de cuitură. O ase- 
menea îndeletnicire nu era 
cu totul străină în raza de 
preocupări a scriitorilor. Cro- 
nicarii ardeleni aveau cunoș- 
tințe țemeinice de filologie, 
istorie, de limbi străine, şi 
şcoala [or are o pronunțată o- 
rientare critică. 

Nu făceau o critică literară, 
in sensul modern ai cuvântu- 
lui, cel mult literală, dar o 
critică a fenomenului cultural 
tot se desprinde din scrierile 
lor. Ne apropiem “stfel de A- 
sachi şi de Gh. Lazăr, de „Po- 
vățuitoriu al tinerimii Cătră 
adevărata și dreapta cetire“. 
Un pus ne mai desparte de a- 
devăratu critică literară. 

Si totuşi o istorie a criticei 
nu începe de aici, ci mai de 
Sus, de unde au purces aceste 
slove, Vad fi nevoe de o istorie 
a criticei literare din care să 
se vadă nu numai evoluţia ge- 





Uite — aici... suspin'o romaniţă 


- 


Floare mică 'n vânt de Mai plecată, 


Zâmbet trist şi tânăr de domniţă 
Ce-a muriţ cândva nesărutată. 


Dincolo, un mac tăcut se frânge 
Risipindu-şi sângele 'n noroi... 

„Un soldat tare-a căzut la noi 
Şi pe care nimenea nu-l plânge. 


O măicuţă”'n frunzele de tei 
Clatină sub cer mătănii rare... 
A murit viaţa n ochii ei 

C'a lucrat în zi de sărbătoare. 


Şi mtr'un strat pierdut de tutănică 
Tremur blând... în nopţile târzii... 
Deapănă 'n tăcere o bunică 
Nestârşitul basm pentru copii... 


Cimitir din margine de sat, Dai 
Tot mai mult lumina ne-o aduni 
Ca un fur pe veci întârziat 

Intre albe sboruri de coluni... 


NICOLAE PELIGRAD 





nului în sine, ci prezența i- En ninesc 
deilor şi corelativ sensul cri- și puter 
tic al culturii. rai a în 
şi ; n ab 
NICOLAE ROȘU noi „să îi 
ec şi c 
vie gt na 
Ama Luca :- 1; 
Şi asră 
in Ss Er ji 
In colecția „Universul lite- phaaa 1 ai 
rar“, a apărut zilele acestea rudiri pi iaaii 
volumul de versuri, datorit puter ile noas 
d-nei Ana Luca, intitulat că, o îmbogăţ 
„Candela“. Numele G-nei Ana Le seturi Rom 
Luca este destul de Cunos- etar in olus,i 
cut cititorilor. Autoarea a co- tua) i literar să 
laborat la diverse reviste lite. A L Popesti 
rare și versurile sale au fost ştii: nțifică şi dev 
remarcate elogios de critică. ron sană şi pentri 


Volumul de poezii „Candela“ 
Va fi un succes, 


ntribuții la sporirea 
omanităţii noastre 


(Urmare din pag. II) 


u în italienește, în care găsim cuvinte judicioase 
nice, pentru marele nostru poet şi pentru adevă- 
'legere pe care trebue să i-o arate italienii. Evident 
>» paragrafe, autorul nu pregetă să pomenească de 
atre în discuţii comparative între elementul româ- 
el spaniol sau portughez, ca în cercetarea „liricii 
spaniole”, etc. Peste tot, prezenţa românească este 
ste tot metoda fructuoasă a paralelismului se face 


"1 — un domeniu aproape necunoscut, cel iberic 
vine să se integreze cunoaşterii şi 
Vechile aderențe latine din noi și actualele în- 
nice — vor profita din această cunoaştere, iar 

fre naționale vor înregistra o creștere organi- 
ire celulară și naturală, 
anice -- alcătuesc un spor al latinităţii și o 
a sforțările de lărgire a orizontului intelec- 
*mânese, 
lega dovedeşte şi în acest volum, pasiune 
oţiune neclintită pentru 
1 marele destin latin. 


inavuţirii 


vasta familie 


Prof. T. PĂUNESCU-ULMU 


Cronica 
muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Doina-Nora Michăilescu la „Filar- 
monica“. Speranţele  justiticate de 
talentul precoce al Doinei Nora Mi- 
chăilescu, n'au lost de fel înșelate. 
Virtuositatoa uimitoare cu care, în 
ciuda copilăriei, Doina-Nora impre- 
siona, anii trecuţi, publicul irancez 
sau românesc, era de altfel de na- 
tură să dea chezăşii cu totul altele 
decât acelea, atât de firave şi îndo- 
elnice, ale micilor automatizați mi- 
nune, care se pot întâlni uncori prin 
sălile de concert, cu trista impresiune 
de a asista la demonstraţii de abusiv 
dresaj a! unor fiinţe fără apărare. De 
aceea, crezusem o datorie să scrim 
următoarele, ascultând, la „Ateneu“, 

cum câțiva ani, pe copila artistă 
Doina-Nora Michăilescu : 

- „Din caracteristicele  copilă- 
rici, ea a ştiut să păstreze numai gra- 
ţia, vioiciunea şi un farmec limpede 
şi proaspăt, ce se răsfrânge asupra 
celor ce cântă. Toate celeialte daruri, 
le-a luat timpuriu din vremea celor 
maturi. Astfel, tehnica e formată 
real, e verițabilă și de irumoasă 
esenţă; sonoritatea e spontană, va- 
riată, expresivă ; nuanţarea de ordin 
interior, subtilă; ritmul trăeşte iar 
simţul muzical e uimitor. 

Ficcărui sunet, Doina-Nora ştie 
să-i dea graiul lui propriu. Accentele, 
frazarea. nu denotă numai o foarte 
aleasă şcoală, dar şi un talent de rară 
valoare. 

Fără elort, inw”o libertate de joc 
şi cu o siguranţă cu totul în afară 
de mijloacele unui copil, Nora Mi- 
chăilescu a executat la harpă n în- 
treg program de concert şi a »ucerit 
prelungite ovațiuni. 

O carieră strălucită «e destinată, 
credem şi o dorim. excepționalei mici 
artiste“. 

Tânăra concertistă de astăzi, a ştiut 
să păstreze tot ceace aducea frumos 
în arta harpei, încă din copilărie. A 
isbutit acest lucru penirucă mu fă- 
cuse nici atunci uz de artificii de îm- 
prumut, de factice şi de imitări 
impuse, dar găsise în rezervele na- 
tive ale talentului ei toate elomentele 
muzicale aducătoare de isbândă. 
Acum, Doina Michăilescu le găsește 
temei şi proporții crescute. Sonorita- 
tea sa amplificat şi reflectează în 
acelaș timp energie şi fineţe, simţ 
sigur şi judecată fermă. Mecanismul 
e admirabil, jocul de sonorități măas- 
trit cu o autoritate de artist cu ma- 
tură experienţă. Bogat  feluritele 
trăsături de velocitate şi combinări 
de efecte speciale harpei risipite co- 
pios dealungul concertului de Reni€, 
interpretat de Doina-Nora  Michăi- 
lescu, au putut găsi în jocul deplin 
organizat al artistei tot ecoul aștep- 
tat şi care sa repercutat în public 
cu mare şi viu succes. O piesă de 
muzică modernă sclipitor interpre- 
tată în impresionantele ei dilicultăți, 
au adăogat alte unanime aplauze 
acestei contirmări foarte îmbucură- 
toare a unui deosebit talent muzical 
românesc. 

D. lone] Perlea a dirijat în acelaș 
concert simfonic simlonia II-a de 
Beethoven („eroica”) cu imperios 
imbola animator și largă capacitate 
muzicală, şi trei schițe simfonice de 
Horceag, în primă audiție. Este ştiut 
că unii compozitori moderni, împing 
speculaţiile armonice și nebulozită- 
țile tonale sau beţia modulării per- 
manente până la extrem, devenind, 
când inspirația nu le revendică im- 
perios, obositori. 

Nu este ceace am putea impută 
d-lui Horceag, care isbutește să da- 
vedească în cursul celor trei schiţe 
ale d-sale că primejdia cea mai mare 
rămâne în partea opusă. Dacă înten- 
ţia d-lui Horceag a lost cea de a com- 
pensa prin staticism tonal și absolută 
restrângere armonică, duse până la 
simplism, excesele modernilor, d-sa 
a reuşit să şi-o realizeze, până la ca- 
păt. Credem însă că, elementele de 
ritm, de tematică, de caracter româ- 
nesc, ivite dealungul acestor schițe, 
n'ar fi avut decât de câștigat dacă 
erau tratate cu mijloace mai variate, 
mai active, mai sugestive în apor- 
tul lor muzical. 


n e a a a Rt tt a E E E E, i P.C d n a a a tr a, E d a EI 
Dia Do N O N N N a O N N N O NI II 


PR N a RA 


16 Decembrie 1939 ===== | 


ama 16 Decembrie 1939 








Măsurătoarea lui Dumnezeu 


— schiţă — 


Auzind văicărelile, aci piţigăete şi 
stridente ca sunetele ascuţite, scoase 
dintr'o scripcă veche, aci răgușite şi în- 
fiorate ca un tremurat de coardă surdă, 
soldatul Preda, intră busna în camera 
alăturată. 

— Ce e? Ce sa întâmplat? 

— „„.Moaşă... moaaşă.. mooor.,, 

Şi întrun suspin de uşurare, biata 
femeie, încredinţată că-i va veni mân- 
vuirea, încetă să mai scâncească; doar 
din când în când se cutremura de du- 
rerile facerii, şoptind înăbuşit: 

— lartă-mă, Doamne, scapă-mă Sf. 
Fecioară ! 

Ce să facă omul ? Unde să pornească? 
Nu cunoştea pe nimeni prin sat! Era 
aruncat de furia războiului, împreună 
cu ostaşii unei companii, în acel colţ de 
țară necutropit încă de duşmani. Fie- 
care îşi găsise câte un adăpost să se 
odihnească în noaptea aceea, căci a 
doua zi în zori, aveau ordin să pornea- 
scă mai departe. Işi îndesă căciula pe 
cap şi strângându-şi mantaua în cen- 
tiron, ieşi din casă la voia întâmplării, 
cu gând să bată la prima casă din apro- 
piere. i 

— Ce să-i faci ? Nu poţi lăsa femeia 
să moară ca un câine, fără să-i dai o 
mână de ajutor! 

Slobozi un oftat şi îndesând bocancii 
în zăpada ce se ingrămădise pe alocuri. 
sullată de mn vânt puternic, îşi făie 
pârtie şi gâfâind se lupta cu zăpada in 
care înota. servindu-se de mâini ca de 
nişte lopeţi. 

— Bre, bre, ce iarnă! Unde să gă- 
seşti moașă ? barim să nu moară, sără- 
cuta ! 

Şi privirile-i îngrijorate, străbăteau 
masa de omăt, oprindu-se pe câteva ri- 
dicături răsleţite, care, numai după o- 
chiurile de-un galben spălăcit şi sului 
de fum ce se împrăștia în noapte, se 
putca ghici că sunt case de locuit, 

Un lătrat răguşit şi prelung urmat 
ae un zăngănit -!: lanț şi chelălăitul 
furios al câinelui, îi dădu de veste că 
se află în aprepierea unci case locuite. 
Cu inima strânsă, iuți paşii şi din câte- 
va sărituri, ajunse la o prispă. Dibui 
prin întunerec clanţa şi bubui cu pu- 
tere în ușă, deschizând-o. 

—- Cine-i, cine-i? se auzi un glas 
speriat de femeie întrerupt de ţipete 
ascuţite : 

—- Mamă, mamă, ni-i frică! 

— Tăceţi liotă, că doar n'a fi Tătarii! 

Și luându-și inima în dinţi, apăru în 
prag. Vreo trei capete zululate se în- 
ghesuiau ca nişte moșmântoace în ju- 
rul mamei, ţinând-o de poalele fustei, 
uitându-se cu ochii holbaţi de teamă, la 
omul în uniformă. | 

— Caut o moașă, moare o femeie!... 

Inghițindu-şi restul cuvintelor, aş- 
tepta ajutorul dela acea femeie, parcă 
viaţa pe care vrea s'o scape, depindea 
de graba răspunsului ce trebuia să pri- 
mească. 

Femeia, înţepenită în pragul uşii ca 
o stan de piatră, lămurită de scopul 
vizitei neașteptate. dădu din umeri ne- 
păsătoare. vorbind tărăgănat : 

„— Apăi, ieste o moaşă. bătrână, da-i 
tumai la marginea satului, şi p'așa vi- 
fornită, nu-i chip să răsteşti până la ia! 

Uluit, Preda nu știa ce să mai spuie, 
se îndreptă spre poartă şi gonit parcă 
dela spate, începu să alerge prin ogra- 
dă, însoţit de lătratul câinelui, 

— Biata femeie, gândi el, o să moară 
ca un câine, fără pic de ajutor! 

O frântură de gând i se înfiripă în 
creer, frământându-l, apăsându-i greu 
cugetul „parcă ar [i săvârşit vreo faptă 
rea. 

— Bre, bre, ce vreme! 

Mergea înainte, înotând de zor prin 
zăpadă, vântul suflându-i în faţă ace 
de ger, sfichiuindu-l. 

In noaptea sumbră, un glas de cu- 
cuvae cobea prelugiul trisi al suflului 
ce trebuia să fie stins, 





il 


î. 


"tie, 


„„Cucuveau... eucuveau... cucuveau... 

— Cobea dracului! Nu cobeşti a bine! 
gândi înfrigurat soldatul şi alte frân- 
turi de gânduri triste i se înfigeau în 
creer, 

Deodată,  privirile-i se pironiră pe 
două rotogoale de cărbuni aprinşi ca 
două mărgele şi un fâltâit de aripi pur- 
ta o pată neagră prin văzduh. 

— Cobea dracului ! 

Insfârşit se afla în faţa ochiului de 
geam slab luminat. Uitându-se înăun- 
tru văzu o bătrână făcându-și mătănii 
in fața icoanei SI. Fecioare. O candelă 
aprinsă licărea slab, pâlpâindu-și fla- 
căra. 

O ciocânitură în geam, o întrerupse 
din rugăciune, 

— Cine-i, măiculiță ? îşi pițigăe gla- 
sul bătrâna nedurmerită. 


de MICA BONA 


— Oameni buni, măicuţă, oameni 
buni ! răspunse omul cu vocea tremu- 
rătoare. la, o femeie, dă să nască şi 
moare săraca fără pic de ajutor! 

— De, măiculiță, dapăi să-i ghiu în 

agiutoriu, da poci să răsgheşti p'așa 
ghilor? Iaca, vra să ni prăpădească 
Domnul pîntru păcatele noastre, măi- 
culiță! O pus pi capul nostru răsbel 
şi ghiscol, încaltea di s'ar prăpădi pă- 
mântul, doară s'o spăla di păcati omul, 
că mare blăstăm ni mai paşti! Ninge 
şi ghiforeşti di trii zile; o pus-o cât îi 
omul, din nu-i chip să ieși din casă! 
Și mâini îi anul nou, amărit an, măi- 
culiţă, sărăcan di maica mea! 
__ Avalanșa de vorbe i (se rostogolea 
intr'un vârtej de sughiţuri şi accese de 
tuse, de nu mai înţelegeai ce bolboro- 
seşte ! 

— Hai, suie'n cârcă „mătușă, şi te-oi 
duce, cum oi putea, să nu lăsăm un 
sullet de femeie să se prăpădească; îi 
păcat mare! 

— Că bine zici, voinicel maichii, cu 
așa suflete o scăpa ţărișoara di păgânii 
ăi haini! 

Și toi vorbind, vrute şi nevrute, se 
urcă în spatele flăcăului. Soldatui porni 
în grabă fără să simtă greutatea celor 
optzeci de ierni. 

„Cu picioarele 'bălăbănind prin zăpa- 
dă, cu mâinile osoase încolăcite după 
grumajii soldatului, cu corpu-i sfrijit 
ca aschia desprinsă dintr'un pom uitat 
de vremi, împovăra ca o raniţă pe bie- 
tul om. După câtva timp începu să îna- 
inteze cam cu greutate. Obosise și bă- 
trâna care gâtâia şi sutla din greu, de 


parcă dubla oboseală a celui ce-o purta, - 


trecu toată asupra ei. 

— Mai e mult, măiculiță? 

— Acuș, ajungem, mătușă, acuş ! 

_— Opreşte, maiculiță, opreşte să mai 
răsuilu oleacă; hodinește și mata ole- 
cuţică, doar nă-i hi di hier! 

„— Nu-mi purta grijă mie, că sunt 
vârtos şi în război am purtat greutăţi 
mari, Şi am străbătut cale lungă prin 
ploaie și prin ger! 'Țin-te bine să nu 
cazi, c'acuș suntem acasă și ne-om hbo- 
dini ! 

— D'apăi, io maică, m'oi hodini di 
veci, că mi-e uitat Sântu măsurătoa- 
rea ! 

„Şi cum mergeau ei, deodată. soldatul 
simţi o smucitură şi mâinile osoase ale 
babei se încleștară puternic de gâtul 
lui, aproape sugrumându-l. 

— Stai, măiculiță, că rămăsei tără 
papuci ! 

_Nedumerit la început, 
uită în jur şi zărind la câţiva paşi un 
lemn gros, se gândi că ar putea s'așeze 
baba pe el, iar el să se întoarcă să-i 
caute papucii. Zis şi făcut! 

lasul cobitor, răsuna mai aproape, 
pe undeva: 

„„Cucuveau... cucuveau... cucuveau... 

— Cobea dracului! Se cutremură 
Preda înfricoşat, cu gândurile împot- 
molite în valul unor presimţiri lugubre. 

Şi căută în zadar papucii, căci vâr- 
tejul de zăpadă îi lua văzul, iar şue- 
ratul viforului îl zăpăcise de tot. 
„Nu-i chip să-i găsexe; s'or fi afundat 
in zăpadă; naiba să-i ia, gândi el şi se 
întoarse îngrijorat. 

hoaşa nicăeri! Un moment de şo- 
văială, un tremur îl cuprinse ! 

— Hai mătuşă, suie în cârcă ! Lasă-i, 
că i-om găsi dimineaţă ! 

Nici o mişcare, nici un sgomot. Bo- 
cancii se loviră de lemnul ce suna a 
gol. Intinse mâna să apuce pata neagră, 
rotundă, crezând că bătrâna s'a făcut 
mototol de frig; dar mâna-i rămase în 
gol ! Intr'o fulgerare a minţii pricepu 
totul. Proptise bătrâna tocmai pe ghis- 
durile unei fântâni, care îşi înghiți pra- 
da în adâncu-i flămând ! 

„„„Cucuveau.,. cucuveau.... cucuveau... 
răsuna în noaptea sumbră ecoul sinis- 
tru de ţintirim. 

—— Cobea dracului, şopti înfrigurat 
Preda, şi gândurile-i negre i se înfi- 
geau ca nişte năpârci în creeru-i în- 
fierbântat. 

Işi scoase căciula şi îşi făcu cruce ! 
_—— Dumnezeu s'o ierte ! Iaca, i-a gă- 
sit măsurătoarea ! 

Bietul om trudit de oboseală și de 
frig părăsi ghisdurile fântânii şi se în- 
dreptă cu pași iuți spre casa în care o 
lăsase pe biata femeie sbătându-se în 
ghiarele morţii. 

Nu se mai gândea la nimic. Brobua- 
ne mari de sudoare îi acoperea faţa 
inroşită de-atâta ger. Incă câteva case 
și ajunse. Se repezi în sală! 

— Barem d'o scăpa ca, încaltea ! 

Inimai bătea cu putere. Reţinându-şi 
răsuflarea, ascultă o clipă. 

— Vah... Uah... Uah... Uuah... 

Ţipătul  copilașului care-şi cerea 
dreptul la viaţă, îi dădu curaj. Intră în 
odaie în vârful picioarelor, aprinse 
candela şi privi faţa smeadă a lehuzei 
ce-și alinta odorul! 

Un zâmbet îngeresc îi lumina faţa 
blândă. 

Soldatul, făcându-şi din nou cruce, 
dădu din cap şi prinse a gândi: 

— Nemărginită-i puterea Domnului! 
Cum ştie el să cumpănească toate în 
lume ! 

Şi fără a-și simți cugetul împovărat 
de vreun păcat, gândi la bătrâna a că- 
rui măsurătoare, Dumnezeu n'o uitase 
și la copilul care veni singur pe lume, 
numai cu ajutorul puterii divine, ce ne 
înfăşoară pe toţi într'o bunătate su- 
premă |! 


soldatul se 


UNIVERSUL LITERAR 











5 





Taina lui Trulli Minociu 


Il văzui desprinzându-se din umbră, 
la un pas de mine. Nu-i puteam vedea 
ochii dar îi simțeam aţintiţi asupra 
mea, învăluindu-mă în vraja lor ciuda- 
tă, ca mai adineaori în restaurant. 

— Bună seara! Te rog nu fii supărat 
că te-am urmărit. Mi-e urit însă să 
merg singur prin noaptea asta bolnavă 
de toamnă. Te rog, te rog mult: nu mă 
lăsa singur. Şi mă privi rugător, cu ochi 
de copil căruia îi e frică de noapte. 

Am plecat împreună... Tăceam. Nu în- 
drăsneam să-l întreb nimic. Privea în- 
nainte cu ochii lui neliniştiţi ce strălu- 
ceau în noapte ca nişte cărăbuși lăcuiţi. 
Din când în când întorcea capul să se 
uite înapoi ca şi când ar îi lost urmărit. 

— De ce te uiţi mereu înapoi ? l-am 
întrebat într'un târziu. El se opri și mă 
privi cu neliniște. 

— VUită-te și ai să înţelegi. 

M'am executat. Strada înapoia noa- 
stră era goală, pustie. 

— Nu văd nimic. 

— Nu vezi nimic. De sigur că nu poţi 
vedea. Şi încet de tot: îţi spun eu. Suut 
urmărit. Mă urmăresc ochii ei... Ah, da- 
că i-ai putea vedea. De aceea mi-e tea- 
mă să merg singur pe străzi Acum s'au 
oprit fiindcă ne-am oprit și noi. Uite-i, 
acolo în mijlocul străzii, în dreptul fe- 
restrei luminate. Insă când vom porni, 
vor începe și ei să se rostogolească pe 
caldarâm ca niște bile. Şi luându-mi 
brațul, porni repede. 

Era nebun ? Despre ce ochi vorbea? 
Şi cum se putea ca el să-i vadă rosto- 
golindu-se pe caldarâm ca niște biie? 
Mi-am desprins braţul din încleștarea 
mâinii lui şi am continuat să merg la 
oarecare distanţă, 

— Mercu se întâmplă așa. Ea își trl- 
mite ochii să mă escorteze. 

— Cine este ea ? 





— Dacă ai cunoaște-o |... 
Apoi oprindu-se în drum şi privin- 


du-mă ca şi când sar fi bucurat de 
ceva. 

Te duc la ea. De sigur, te duc la ea. 
Fără discuţie. E inutil să protestozi, 

De fapt, nici nu-mi trecea prin minte. 
Eram doar curios s'o cunosc pe aceea 
ai cărei ochi îi urmăreau „rostogolin- 
du-se pe caldarâm ca bilele“, 

— In cinci minute ajungem, mă asi- 
gură el. De lapt am mers o jumătate 
de oră. O casă mare, elegantă. Un şir 
nesfârşit de camere mobilate somptuos 
pe care le-am străbătut fără să ne vor- 
bim. 

— Ea este acolo, îmi spuse el pe şop- 
tite, arătându-mi o ușă înaltă lăcuită, 
deschizând-o. ...Și în clipa aceea când 
am pășit pragul, toate antenele care mă 
ţineau în legătură cu lumea din afară, 
fură rupte. Acolo, în camera accea lu- 
minată doar de un singur bec cu abat- 
jour, pe un fotoliu cu braţe înalte, odih- 
nea o femeie moartă. Era într'adevăr o 
femie moartă? Nu, mai curând o zeiță 
sculptată în fildeș brun și strălucitor, 
de mâinile unui artist care a aparţinut 
altei lumi, moartă de sute de şi mii de 
ani...! Şi în clipa aceea: 

— Truli, mi se pare că ai întârziat, 

— Numai o jumătate de oră, Tana. 
M'am găsit cu acest prieten vechiu, 
minţi Truli, pe care l-am adus să ţi-l 
prezint. Apoi către mine: Uite pe Tana, 
soția mea. 

Trăiam, fără îndoială, un coşmar. Nu 
era acolo un fotoliu, o zeiţă sculptată 
în fildeş brun, ci Tana soția lui Truli. 

Dar cum putea fi o femeie adevărată 
atât de ireal de frumoasă? Cum putea 
avea astfel de ochi?... Acum tăcea. Tă- 
cea și Truli jucându-se cu o păpușă din 
cârpe. Dar de ce tăceau? Nu simțeau et 
spaima nebună care mă cuprindea? 
L-am privit rugător pe Truli. Sbaterea 
neliniștită a pupilelor lui mă desnădăj- 
dui. Şi dincolo, în pupilele Tanei, ci- 
team neliinţa. 

Mă simţeam bolnav, trudit, doream 
să fiu afară în noaptea pe care o ştiam 
umedă, friguroasă. Dar nu puteam pls- 
ca. Prăbușit în scaunul meu, tăceam 
ridicol, ridicol, îngrozit superstiţios de 
tăcerea care cosea paiațe din cânpe ai- 
doma cu aceea din mâinile lui 'Truli. 

— La ce te gândești, Truli? întrebă 
Tana îngrijorată parcă de tăcerea lui. 
Truli încâlcit în propriile-i gânduri ca 
într'o pădure de lăstari, mu-i răs- 
punse. Privea acum alară în stradă un- 
de începuse să plouă. 

— Nu vrei să-mi spui la ce te gân- 
deşti, Truli? Se ridică din fotoliu şi veni 
lângă el, O clipă privi şi ea în stradă 


ascultând ploaia, apoi mâna ei frumoa- 
să prinse a-i mângâia părul uşor ondu- 
lat. Il mângâia încetişor, iubitoare şi 
bună ca o icmeie adevărată. 

Nu-mi pot explica, dar mângâierea 
aceea fu pentru mine eliberare. M'am 
putut ridica depe scaun și am putut 
pleca fără nici un cuvânt de rămas bun, 
fără ca ei să mă observe, 


A doua zi m'am deșteptat târziu, chi- 
nuit de gândul dacă, în adevăr Tana 
exista acolo în casa mohoriîtă cu singu- 
rătăţi şi tăceri abia bănuite, enigmatică 
întocmai ca destinul ei, plămădită din 
întunerecul şi lantasticul  superstiţius 
al nopţilor de toamnă. In existenţa lui 
Truli credeam mai uşor... Tana însă... 
Totuși Tana exista. Insă Tana era pen- 
tru mine o făptuă a nopţii. Existenţa 
Tanei mu înceta totuși în clipa când 
soarele începea să 'suie. Exista dar 0 
Tană şi la lumina zilei. Cum arăta oare 
această altă Tană? Nu izbuteam însă 
ca estompând ceea ce era straniu în 
făptura “Lanei dela miezul nopții să 
mi-o reprezint pe această altă Tană 
mai aproape de sângele şi sufletul meu. 

Mi-am dat seama că trebue so văd. 
Mi'am îmbrăcat şi am plecat. Am ajuns 
curând. Am sunat îndelung, nervos şi 
însăşi Tana lu aceea care-mi deschise. 
Era 'lana din noaptea coşmarelor. Lu- 
mina pătrunzând în hall prin ușa în- 
tredeschisă, nu-i răpea nimic din far- 
mecul ei straniu de tăptură plămădită 
din umbre și tainele nopţii. M'a condus 
în aceași cameră din ajun. Numai că 
în loc să se aşeze pe fotoliu, se tolăni 
pe un divan. 

— Sunt puţin obosită, îmi spuse ea 
vrând parcă să se scuze. _ 

Ziua rămăsese afară. Păşisem parcă 
pe alt tărâm, într'o împărăție de întu- 
nerec a cărei domniţă și împărăteasă 
era Tana. Tana dela lumina zilei nu «- 
xista decât în închipuirea mea. Am 
vorbit tot timpul mult, povestind în- 
tâmplări în jegătură cu presupusa mea 
prietenie cu Truli. Ea mă asculta gân- 
ditoare sau poate numai distrată. Dela 
un timp prinse să mângâie o perinuţă 
de mătase. Mângâierea o simțeam eu, 
pe păr. Mă mângâia aşa cum îl mângâ- 
iase în ajun pe Truli. Plăcerea venea 
de departe, nouă, ameţitoare,  şuvolu 
cald în artere şi, deavalma cu ea, tea- 
ma, teama absurdă de ceea ce era stra- 
niu în făptura ei de zeiţă tânără, ciopli- 
tă din fildeș brun. Şi dus parcă de un 
duh rău, am îngenunchiat langă Tana, 
i-am sărutat mâinile, braţele, umerii, 
sânii. Tana se abandonă patimei mele. 
Cred că termenul e exact: Tana se a- 
bandonă patimei mele calmă, lucidă, 
singulară ca un munte în deșert. Apoi, 
când patima se încuie singură în artere, 
o tmisteţe desrădăjduită mă cuprinse: 
că Tana nu se dăruise ci numai se a- 
bandonase patimei mele. 

Am plecat hotărît să nu mai revin. 
Trebuia să uit de Tana, de Truli, de 
noaptea coșmarelor. Peste câteva zile 
însă Truli veni să mă caute, 

— N'ai mai fost de mult pe la noi. 
Tana a întrebat de tine. Te duc la ea. 

L-am urmat fără voinţă, atunci și 
apoi de multe ori poate din răzbunare. 
El nu bănuia că sunt amantul soţiei 
sale. Dar de ce nu bănuia?... Cum pu- 
tea fi cineva atât de încrezător, atât 
de orb ? 

Mă ducea Tanei, ne lăsa singuri și 
când, târziu, plecam desnădăjduit de 
tristețea că Tana iarăși se abandonase 
patimei mele, din nou îmi făgăduiam 
să nu mai reviu. Două luni fu așa. 

„Şi într'o zi: De o săptămână nu mai 
fusesem pe la Tana. M'am hotărît de 
data asta să se sfârșească. Mă mutasem 
chiar pentru ca Truli să nu mă mai ga- 
sească. Când, iată-l, intrând pe ușă. A- 
tunci nu m'am mai putut stăpâni şi 
i-am aruncat adevărul în față. 

— Ştiu, am ştiut din prima dată, îmi 
spuse el. L-am întrerupt furios. 

— Ai ştiut!... Ai'ştiut şi totuşi tu, 
bărbatul ei, ai venit de atâtea ori, ca și 
acum, să mă duci la ea. Ştii cum se nu- 
mesc astiel de soţi? 

„— Ştiu. Te rog însă ceva, Haide cu 
mine! Nu la ca, ci în altă parte. 

—. Unde vrei să mă duci? 


—- Ai să vezi. Vino cu mine. Nu-ţi 





fie teamă, n'are să ţi se întâmple ni- 
mic, 

Cred că asta m'a convins. L-am 
urmat. Mergeam fără ca să vorbim. 
Străzile pe care mergeam erau din ce 
în ce mai murdare, casele mai mici, 
mai urîte. Și deodată m'am pomenit în 
faţa cimitirului. 

— Haidem înăuntru!... Şi o porni îna- 
inte... L-am urmat docil... Am cotit pe 
câteva alei... 

In sfârșit, iată-ne ajunşi! Şi-mi 
arătă cu un deget aproape teatral, 
o cruce în marmoră. Sub braţele crucii, 
drept la mijloc, o fotografie rotundă 


de THEODOR CONSTANTIN 


emailată. Dela început, fără voie, ochii 
îmi îură atrași de fotografie... Şi cu 
greu mi-am putut înnăbuşi un strigăt 
de groază. Era chipul Tanei. Murise 
Tana. Am închis ochii să ascund lacră- 
mile. Tana murise în intervalul acela 
de timp cât nu mai fusesem pe la ea 
şi nu aveam S'o mai văd niciodată. 
Plânsul meu înveseli pe Truli. Incepu 
să râdă nătâng. 

— Ești caraghios! De ce plângi? Doar 
nu e "Tana noastră. Şi citi tare inscrip- 
ţia: 


TANA PADIMANU 
1803—1822 


Nu era Tana... Tana, Tana noastră, 
trăia... Bucuria era spurmoasă, clocoti- 
toare, superbă. Trăia Tana, Tana dragă. 
Și abia acum am ştiut că o iubesc. Tana 
trăia. Atât era de prezentă în conştiinţă. 
Restul ca o vale umplută cu ceaţă. A- 
bia mai târziu m'am întrebat cine era 
această altă Tană? Ce legătură era în- 
tre Tana moartă în 1822 şi aceea din 
casa cu fantasme? Numai Truli mă pu- 
tea lămuri. De accea mă adusese. A- 
veam să-i aflu taina. 

— Mai înainte, începu el, când încă 
nu știam de existenţa celeilalte Tane, 
îmi plăcea să mă plimb prin acest ci- 
mitir, Era [ără îndoială vocea lui Truli. 
Dar parcă n'ar fi vorbit el, ci un duh 
de sub o lespede de mormânt, atât de 
inăbuşită i se auzea vocea. 'Truli poves- 
tea şi eu ascultându-l simţeam cum mt 
se prind pe retine imaginile pe care el 
mi le sugera. Il vedeam plimbându-se 
pe aleele cimitirului, oprindu-se pentru 
a citi inscripţiile de pe cruci şi cavouri, 


“sau contemplând lotografiile emailate. 


Intr'o astfel de hoinăreală descoperise 
mormântul acestei Tane. O iubi. 1 se 
părea că o cunoscuse cândva, cât timp 
fusese în viață, că o iubise și acum 
când era o brazdă de pământ, continua 
s'o iubească. 

O îniini apoi pe cea'altă Tană, pe 
numele ei adevăraț Mă. iina, fata bă- 
trânului său maestru, atunci abea ve- 
nită dintr'o clinică oculistică din Viena. 
O iubi. Făcu din ea soția lui. Această 
altă Tană, în gândul şi convingerca lui, 
nu putea fi decât Tana de sub lespedea 
de marmoră pe care destinul o chemase 
la o a doua viaţă. Și, fiindcă împlotea 
ceea ce era real de fantastic și super- 
stiție, viața alături de Tana deveni 
coșmar. 

Il ascultam îngrozit. Cum putea cre- 
de că Tana de sub lespedea de mor- 
mânt renăscuse la altă viață? Fără 
îndoială, Truli era nebun. El păru că 
ghiceşte gândul meu: 

— Ia, spune-mi, ochii Tanei nu ţi se 
par stranii? Nu-ţi spun ei nimic? 

— E drept, sunt stranii. Dar ce vrei? 
Tana a trăit şase ani într'o cameră com- 
plet întunecoasă. Ochii ei s'au învăţat 
să clipească rar; şi când clipesc fac asta 
atât de repede, încât ai impresia că ei 
nu clipesc niciodată. Cred că asta e 
cauza... 

— Nu pentru asta sunt ochii ei stia- 
nii, mă întrerupse el râzând. Sunt stra- 
nii pentrucă ei au privit altă lume de- 
spre care nu ştim nimic, dar care pro- 
babil există. Vezi tu, eu cred că dacă 
în clipa asta sar deştepta toți morţii 
care putrezesc aici sub pământ, ochii 
lor ar privi la fel ca ai Tanei. 


— Dar e groaznic ceea ce îmi spui. 

— Da, groaznic... Şi poți înţelege de 
ce viaţa alături de Tana a fost de:a în- 
ceput un coșmar. De ea nu mă pot des- 
părţi căci o iubesc. Am căuiat însă ca 
cel puţin când sunt departe de ea să 
uit coşmarul, să trăiesc o viață mai 
reală, mai adevărată. Nu  izbuteam 
niciodată pentrucă totdeauna Tana, ge- 
loasă, îşi trimetea ochii pe urma pașilor 
mei ca o a doua umbră. Asta până în 
ziua când tu ai devenit amantul ei. Ori 
cât ar părea de ireal, de straniu, dar 
adevărul e ăsta: din ziua când tu ai de- 
venit amantul ei, ochii nu mai mau 
urmărit  rostogolindu-se în urmă ca 
nişte bile. Ducându-te Tanei, nu ştiam 
că se va întâmpla asta. Te-am dus ci. 
curios să văd ce impresie îți va lace. 
Apui când s'a întâmplat ceea ce sa in- 
tâmplat, eu m'am eliberat. Ochii nu mă 
mai urmăreau. De aceea, de câte ori tu 
căutai s'o rupi cu Tana, te aduceam ci. 
Imi era teamă să nu înceapă din nou 
robia mea. 

„Și acum, când îmi ştii taina, putem 
pleca. 

E 3 

Drumul înapoi a fost trist... Truli pă- 
rea obosit... Il obosise destăinuirea?... 
Nu ştiu... La colţul străzii care ducea 
spre casa lui și-a Tanei, Truli se opri, 
privindu-mă rugător. 

— Mergi la ea? 

— Da! 

— Mulţumesc! Şi îmi strânse mâna 
aproape cu umilință. De ce îmi mulţu- 
mea? Aveam să merg la Tana nu pen- 
trucă ţineam să-l ajut, ci pentrucă o 
voinţă care mă depășea îmi poruncea 
să merg s'o văd, s'o strâng în braţe. 
Truli plecase. Grăbea cum prin mulţi- 
me, departe, gata să-l pierd din ochi. 
In capătul cestălalt al străzii, mohorită 
şi sălbatică, casa Tanei. 

„Şi ca un halucinat, aproape aler- 
gând, am pornit-o într'acolo, beat de 
bucuria superbă că aveam s'o văd pe 
Tana. 





6 





Trecuseră şi zilele Crăciunului cu 
toată horbota lor de datini şi zile albe. 
Se duseseră ca un vis pierdut într'un 
imens întins de zile şi de zăpadă. Radu 
le trăise aproape copilărește, bucurîn= 
du-se ca'n vremea când era licean, 
înfiorîindu-se de aduceri aminte când 
clopoţsii colindelor se scuturau peste 
sat, odată cu răbufnitul sură al cri- 
văţului și cu duduitul guraliv și prie- 
tenos al sobei. Dar în noianul acesta, de 
evocări nu mai sosise nici o bucurie 
prezentă, Trăise numai în trecut, con= 
templândue-se nostalgic în undele lui, 
ca "'ntr'o oglindă magică. Nici un prie- 
ten din cei vechi; fiecare se aciuase, 
unii pe la casele lor, alţii evadând spre 
lumea Bucureştilor unde-și luaseră ser= 
vicii. Fii de ţărani, altă dată prietenii 
lui acum îl priviau oarecum sfioși... 

In zilele Crăciunului coborise între 
săteni, fusese salutat cu căciuli mițoa- 
se, cu plete albe, cu urări de bine şi 
zâmbete sincere. Câţiva bătrâni care-l 
cunosteau de mic i-au vorbit cu mân- 
drie că el, om deștept, umblat pe la 
școlile înalte, nu=i era ruşine să stea 
lângă opincă. 

— Ce mai e prin a lume, dom'le Ră- 
ducu ? îl întrebă moș Savu Stoica, un 
bătrân sfătos cu un cap de Moş-Cră- 
CIUN. 

— Păi cam tot ce e și p'aici! ! 

— Adică ăl care are bea și mănâncă, 
ăl care mare iși suge unghiile!! Păi 
asa e: că la Brusa ori da noi, tot lume 
e!!... 

— Dar dv. ce mai faceți ! 

— Ce să facem ? iacă înodăm și noi 
zilele până când o veni Arhanghelu' să 
ni le taie! Pe urmă treba popii și-a 
neamurilor... Da cu politica asta cum 
mai merge, d-le Răducu? Că 'mneata 
'oi fi știind mai bine ca noi... 

— Ba zâu dacă știu ceva !.. Că eu 
n'am făcut şi nici nu fac politică... Imi 
văd de treburile mele!!.. 

— De ce, dom'le Rălducu ? se ames= 
tecă în vorbă un croitor, capul unei 
organizaţii politice. Păi noi dela dv. aş- 
teptăm un cuvânt bun... Dacă d-ta nu 
te-oi băga, ăla nu s'o băga, cine ne 
destupă nouă capul ? 

— Cum cine?! Nu sunt destui pan- 
glicari care vă vizitează ? Iată, dac'aş 
ti sincer și ţi-aș spune d-tale părerea 
mea, n'ai s'0 primeşti ! 

— Dacă e bună, de ce să no pri- 
mesc? 

— Tocmai aici e cheia! ! D-ta nu= 
mai ceeace îți convine, aprobi, nu ? 

— Sigur |! ! 

— Hi vezi? Și părerea mea e con- 
trarie ! Eu cred că pentru omul nostru 
dela ţară, legat de casa și pământul lui, 
politica e o adevărată pacoste ! 

— Aşa e, dom'le Răducan ! sări moș 
Savu. Așa e! Politica asta e chiar pa» 
coste pe capul nostru! Să fi văzut 
'mneata, mai acu' vreo două-trei săp- 
tămâni cum înebuniseră Sospodarii de 
tvunte ! Oameni în tuată firea şi se ţi- 
neau de comedii... Parcâ erau paieţe 
d'alea dela bâlciuri... 

— Cum? De ce? 

— Păi am avut alegeri comunale... 
Să îi văzut 'mneata atunci ! Curată ne- 
bunie. Iacă, eu sunt om bătrân, am 
peste optzeci de ani și-am fost și DEI) 
alte orașe mari, da” eu crez după min 
tea mea că pozne ca alea n'ai văzut 
"mneata de când ești. Două zile şi două 
nopți n'a dormit nici un cîine în tot 
satu! ! Mai ales în seara când s'au fă- 
rimat cutiile, toate tinichelele și toate 
lighianele bubuiau... Zaveră, dom'le! 
Ca la răsbel ! 

In vremea aceasta se adunase o mul= 
țime de oameni în jur. 

— lac'așa, dom'le Răducane!! In 
seara aia n'a fost în tot satul un om 
sdravăn lu cap... Curgea băutura de 
ziceai 'mneata că s'au siobozit ploile 
cerului ! Numai motorină d'aia și ţui- 
că! Și ce chiloman! Urlau și câinii, 
urlau și oamenii! Ba mă puse necu- 
ratu' să ies și eu în sat; ce să zici 
'mneata, beţiv nu sint, da' am făcut-o 
tată, ştii, colea'n lege, de nici nu știu 
cum m'am dus acasă. Biata babă a ră- 
mas cu ochii sgiiți la mine, că eu n'am 
băut în viața mea și știu că mi-a zis 
„porc bătrân“ !... Ce-o fi mai zis ea, de, 
ca muierea, n'am mai auzit, c'am că- 
zut pe pat și mort am fost! Și d'aia 
zic eu ! Să nu te pui cu politica, că-i 
dată'n tun jigodia asta! |! 

— Păi de unde aţi avut atita bău- 
tură ? 

— Păi a dat primaru' ăl nou! Ala 
care ieșise... Ala care e cu gobernu'! ! 

— Dac'a făcut cu șmecherii, cum să 
nu iasă ? Da ia să fi lăsat oamenii să 
meargă cum voiau ei! ! țâșni de ală- 
turi Vasile Cazan, un om de vreo 30 
de ani. 

— Ce șmecherii, mă? răcni altul, 
Petre Bălan, om voinic cu niște mus= 
tăți respectabile. De ce n'ați făcut și voi 
smecherii dacă sunteţi deştepţi ?!... 

— Păi noi am mers în dreptate... 
Vrem dreptate, nu hoţie ! 

— Vreţi pe dracu' să vă ia! Voi şi 
dreptate !! 

— Ia lasă, măi Petreo, nu mai fii și 
tu colțat! Că așa e! Aţi violat secre= 
tul votului pentru care a luptat ru- 
minu' pe tront!, se amestecă cu ciudă 
croitorul Neculae Stan. 

Acest Neculae Stan tusese mai mulţi 
ani prin Bucureşti și se ș!eluise oare- 
cum. Incercase toate meseriile, fără să 
știe cumsecade nici una. Acum vara 








făcca plugărie ca vai de lume, iar iarna 
strica postavul la oameni. 

— Fi-ţi-ar al dracului „sieret“ |! Tu 
mai vorbeşti, mă ? Tu care fierbeai de 
necaz ? Că dacă i-ar fi pus cineva un 
ccaon cu apă rece în cap, ar îi fiert 
apa |!... 

— Păi să ştii că mi-era necaz, mă! 
Eu nam vrut altceva decit drepiate! 
Pentru ea au murit atiţia oameni pe 
fronț, muşcind pămîntul! |... 

— Or fi murit alţii acclo! Tu nai 
văzut. nici măcar pușca ! |... 

— Dar a murit tata acolo! |... 

— Apăi da! Tată-tău a murit să- 
racu', că era om!! Da” tu ce-ai făcut, 
mă ? Ai umblat creanga prin âi Bucu- 
rești, ai cheltuit parale, te-ai plimbat 
cu toate desmăţțateie și=ai venit aici. 
nici câine şi nici  ogar, să măninci 
mă/liga mătii! Ba mai tenvirtiși și 
scăpași şi de armată! ! 

Gloata incepu să ridă. 

-— Să nu mă insulți, 
te dau în judecată ! 

— Dai pe moaşta, nu pe mine! șe 
sucise dispreţuitor Petrea. 

— Incurcă-i drace ! se auzi un glas... 

Bietul Stan simţia că-i fuge pămân»- 
tul de sub picioare. Se virise cam pe 
neașteptate întrun bucluc din care 
mavea să iază decit compromis. Mai 
a'es că oamenii nu=l prea sufereau ! 

— Mă mir că mai ieşi în lume! Cu 
ce nas mai ieși, mă ? Că tu nici plugar 
nu eşti, nici croitor nu ești! Un tiriie- 
briu ! Oilepădătură ! 

— Stai, măi Petrică ; nui tocmai 
aşa ! interveni Radu... De ce birteşti pe 
om așa, din senin ? 

— Domnule Răducan, eu ştiu ce vor- 
beze ! Il cunosc eu pe ticălosul ăsta! 
Guleratu' să tacă mai bine! Să nu-i 
dau acuşic de rîpă... Asta=i dihania, 
codoşul satului !!... 

— Eu, mă? Eu codoșul satului ? Pe 
ce, mă ?! Tu ești codoș, că ţie ţi-a dat 
primarul bani ca să-i faci propagandă! 
Tu te pupi în bot cu el! O ştie iot sa- 
tul! Ce crezi tu? Hoţule!!... 

— Ei, și ce vrei tu ? se oţeri Petrea... 
Că mi-a dat bani ? Mi-a dat banii mei, 
munciți o vară 'ntreagă, că taica Savu 
ştie ! Că mă pup în bot cu el? Aha! 
Asta-i buba ta... Te-ai pupa și tu, dar 
nu-ţi «tă voie... Şi nici nu te-apropie 
măcar ! 

Risul isbucni ca la comandă. Pe 
după garduri răsăriră citeva capete de 
femei, “Al ele, de trica vreunui scandal, 
veniră să-și ia bărbaţii, dar, împinse de 
curiozitate, rămăseseră și ele pe loc. 

„— Dar pentru numele lui Dumnezeu, 
lăsaţi cearta, oameni buni! interveni 
Radu. Că nu știți cum devin lucrurile 
şi-o să aveţi nevoie unul de altul! ! 

— Bu să am nevoie de ăsta? făcu 
Petrea... Păi n'are nici după ce să bea 
apă!!... 

— Totuş nu-i bine! Să se certe cei 
mari pentru politică. Iăz. nu puteţi ciș- 
tiga nimic ! Doar să dați de lucru avo- 
caţilor ! 

— Păi ăia să moară de foame ? 

— Eu l-am îmbrăcat p'al meu cu 
pe-un Făt-Frumos, de cind mă judec 
cu-alde cumnatu' Gheorghe. 

Intervenţia lui Radu domoli oare- 
cum lucrurile. Oamenii se grupară ici, 
colo, comentând cearta în felurite chi- 
puri. 

— Ei, iacă dom'le Răducane, re- 
luă moş Savu. Ce văzuşi 'mneata acum, 
era de zece ori p'atit în zilele acelea de 
pomină. Oameni mari în toată firea 
se'njurau ca văcarii. Ba, cum îţi spu- 
sei, mă tăvălii şi eu în băltoacă cît îs 
de bătrin. 

— Ei, taică Savuie, asta nu-i bună! 
Politica roade şi aprinde mintea ţă- 
ranului ! 

— Păi cum să n'o roadă, dom'le Ră- 
ducane ?! zise Petrea Bălan, dacă,sa 
pus să facă politică neisprăviti ca 
alde Neculae Stan ? 

— Nu=i aşa! Aici greşiți cu toţii! 
Politica s'o facă cei mari! Dv. trebuie 
să aveti grije de case, de neveste, de 


mă, auzi? Că 





UNIVERSUL LITERAR 


(nuvelă inedită) 


copii și de pămint! Că dacă ţi sen- 
timplă — Doamne  ferește! — să-ţi 
cadă un bou din jug, vine ăla pentru 
care te cerţi și te baţi, să te ajute cu 
ceva ? Măcar cu un cuvânt? 

— Asta-i cam aşa i grăi Traian Buz» 
drughină ! Că ce-am făcut dac'am dat 
votul lui Aurel Botea ? L-am pus dipu- 
tat acolo ia București ! Da de cind l-am 
pus, a mai venit el măcar să ne dea 
bună-ziua ? Şi-atunci ce spunea : „.o0a- 
meni buni vă fac, vă dreg“ Il... 

— Apoi d'aia o zic eu! vorbi apăsat 
moş Savu... Dragostea cioflingarilor 
ăștia ce ne tot omoară giştele şi rațele 
cu mașina, care vind gogoşi cu topta- 
nu), e cu nasul de ceară, mă!... 

Discuţia se curmă aici, căci alături 
isbucni cîteva schimburi de cuvinte. 

— Du=te, tă femeie acasă şi lasămuiă 
în pace ! se auzi glasul lui Neculai Stan. 

— O să te omoare nebunu' cu haida- 
macii lui, arde-l-ar focul şi para iadu- 
lui! Hai acasă!! Hail!!... 

— Auzi, dom'le Răducanu? Ştii pe 
cine ocărăşte? Pe mine! Şi cică să 
taci | !... 

Porni vijelios spre femeia care în- 
druga pe marginea șanțului. 

— Fii la locul d- tale, Petreo! Ce? 
Vrei să-ţi pui mintea c'o femeie + 

— Păi dacă-i femeie să-şi vadă de 
biidele şi poalele ei! ! 

—- Ce vrei, mă pârlituie ! ţipă isteric 
femeia. Trăsni-te-ar Maica Precista de 
mustăcios ! Ce crezi că dacă te pupi în 
bot cu primarul, ai încălicat pe sat ?... 

— Duste, tă zăpăcito, acasă şi scal- 
3ă-ţi plozii mai bine ! 

— Vezi tu de toanta ta, că va ume 
plut rapânu'! zise Neculai. 

Petre Bălan se smuci violent dintre 
oamenii care căutau să-l țină şi se re= 
pezi la Neculai. Din trei pași fu lâne 
gă el. 

— Săriiiiţi, lume bună! II bate go- 
lanu'! Il omoară!!! 

— Ce vrei, mă? senfipse Bălan în 
Neculae, care a tot dat înapoi pină ce 
o mînă i s'a înfipt în git... 

--- Nu pune mina pe mine! 

— Ai mă ? Ce vrei mă, pocitania pâ- 
mântului ? î... 

Totul se petrecuse atit de repede, în- 
cit nimeni, mai degrabă dornici să vadă 
o bătaie, nu se amestecară ca să=i des- 
partă. Copiii cu săniile părăsiseră jocul 
şi fiecare, cu tirlia după sine, privia 
curios. 

— 1 omoară, lume bunăăă ! 
moară golanu” !... 

Petrea Bălan îi smuci de citeva ori, 
apoi îi făcu un brinci, de se cocoloşi 
grămadă în șanțul plin cu zăpadă. Dar 
Petrea nu se mulțumi numai cu-atita, 
ci îndirjit, dădu să se năpustească pe- 
ste e! în şanţ. 

— Da” săriţi oameni buni! Nusi lă- 
sați să se bată, pentru Dumnezeu ! 

Glasul lui Radu fu ascultat: câţiva 
inşi îl prinseră chiar pe marginea şan- 
ului. 

_— Nene Fioreo! Ioane! Lăsaţi-mă ! 
Lăsaţi-mă să-i scarmân eu pielea să 
mă pomenească. Grijania mătii de li 
ghioană spurcată ! 

Pe Neculai, plin de zăpadă ca vai de 
el, îl ridicară din șanț, îl scuturară și-i 
deteră căciula. Nevastă-sa însă ţipa cît 
o ţinea gura ! 

— Uiliu! Dumnezeul maății de pa- 
tachină... Nu taci, ai?... 

Dădu să se smulgă din braţe, dar ele 
erau multe şi tari. 

— Mă Petrică, fii om cu cap! îl mu» 
stră moş Savu. Iacă ce mare scotală... 
Să te baţi!!! Si tocma!'n zi de Crăciun. 
la un an odată !!... 

— N'auzi taică. Savule cum mă bat- 
jocoreste ? 

— Ei şi ce-i mă! îţi taie ţie din trun- 
te ? Hei! măi tată! Pe Dumnezeu ciţi 
nebuni nu-l înjură şi el rabdă ! !... Măi 
băieţi mă, nu fiţi mă, cu inima Ja gât! 
Mai înghiţiti şi voi... Nu știi cînd vine 
ceasu' rău... lacă acum, îi dădeai la e 
mînie una'mn moalele capului... Și=l o- 
morai ! ! Apăi ce făceau copiii tăi, ne- 
vasta ta... D'apoi păcatul... Mă, să știți 
dela mine, că gura lumii numai pă- 
miîntul o astupă ! !... 

In timpul acesta Neculaie, mai pru- 
dent, o luă, povăţuit de prieteni, spre 
casă. In urma lui, nevastă=sâ, în vervă 
mare, ocăra mereu... Din cînd în cind 
se mai întorcea spre grupul unde se 
afla Bălan, scuipînd sau trimeţină cîte 
o sudalmă. 

Pe o uliţă, alarmată venea nevasta 
lui Petrea. 

—— Mă duc să-i trag numai una!! 
Că de mult îmi face mie zile fripte stri- 
goiul ăsta! ! 

— Mă Patrică, ia fii tu om de îrea- 
bă si nu te prosti! !... Du-te acasă ca 
omul cumsecade, mănincă-ți purcelul 
si sarmaua ta cu nevasta și cu copiii, 
caşa a lăsat Dumnezeu la Crăciun... 
Că boroboaţa o faci repede şi anevoie 
scapi pe urmă de ea!... 

— Da' ce s'a 'ntimplat, taică Savu- 
le ?! întrebă nevasta lui Bălan, 


ll o- 








Desprindere 


de DAN BĂLTEANU 


— A! uite si pe Ionica!! Mai ni- 
mica, fata moşului ! ! Ia-ţi bărbatul și 
du-l acasă. 

-—— Ce nimica!! Am auzit eu!l... Fi- 
ți=ar al dracului Niculae, că nu mai 
termini cu 61... Ha: acasâ!! Om ce te 
afli tu, cu copii, să te-apuci la bătaie 
cu scivba satului! ! Hai acasă!!... 

— Păi să mă batjocorească muierea 
lui, fă? 

— Bine=ţi face! Că te-am rugat să 
mergem la cumnatu ! 1... Ai zis că e 
îri:s, că-s caii obosiţi... 

Şi Petrea Bălan, dărimat sub argu- 
mentele logice ale nevestei, pocăit ca- 
rezum păşea rar şi apăsat pe zăpada 
care scirțiia sub picior... 

— Strașnică femeiușcă asta ! Uite-oi 
Cit o vezi de mică, e numai inimă in 
ea...  Ea-l conduce pe Petrea... Şi-au 
tăcut avere frumoasă... 

La spartul târgului sos şi jandar- 
mul. Dar spiritele se pctoliră, răspîn= 
dindu-se fiecare incotro vedea. Ince- 
puse a se însera. Gerul începuse să se 
simtă... 

— Mergi spre 
cane ? 

— Merg, taică Savule! 
am ce face paici!! 

— Hei! Bată-i norocul de oameni ! 
Cit p'aci să se'ncaere ! !... Nu, nu mai 
e de vorbă! S'a inrăit lumea! Nu se 
mai poate ingădui om cu om!! Actim 
fiecare e mare și tare! ! 

— Mare pacoste pe capul oamenilor 
politica... Ce le trebuie lor asta? 


— Tii, dom'le Răducu!! Şi cite n'au 
fost d'astea! D'aia nu se bagau oame- 
nii, că sau invăţat! Unăe se porne- 
neau la noi în sat bătăi? Eh! Se mai 
ciocneau ei flăcăii pentru câte o telig= 
cană, da” rar, şi-atunzi îi ştia doar pă= 
miîntu”, că'n sat era rușine să se bată 
cineva... Da” ce vorbesc eu ? Era şi-aliă 
lume p'atunci, erau oamenii mai cu 0» 
menie ca azi. Nu vezi 'miireuta că azi 
nu mai se ţine seamă de nimic! Copil, 
tinăr, bătrin, muiere, tot un ciur şi-un 
dirmon ! Mai ales că fiecare creștin își 
cam are via lui! Da” hai să zic că ță= 
vanutui nostru i-a sărit o doagă, că e 
prost, fără şiiință multă de carte. Da? 
uite, nu mai departe acum citeva zile, 
oameni deştepţi cum e popa şi invăţă- 
torul semncăerară mai dihai ca prosti- 
mea! Sau batjocorit la primărie a- 
proape un conac de timp în fel şi chi- 
puii. Tot satul i-a ascultat... Acum 
cică s'ar fi dat în judecată! Și tot pen» 
tru pirdainica asta de politică! 

„— Şi n'aţi încercat să-i potoliți ? 

— Ce să te bagi? I-a chemat pe 
wmmă boieru' la curte ca să-i împace! 
Crezi c'a fost chip ?... 

— Și din ce sau luat? 

— Cine ştie ? Eu, las' că nam ascul- 
tat aşa — cu gura căscată, — să nu mă 
puie martor să mai jur acum !a adinci 
bătrînețe, da” tot am tras o ţiră cu u- 
rechea... Degeaba, că n'am inţeies ni- 
mic ! Prea vorbeau pe boierește şi eu 
sint o țiră şi cam tare de urechi! 

Ce sfătos era moşul ! | Ar fi vrut să-l 
asculte aşa multă vreme. Făcea parte 
dintre viziţii care, înainte de a fi tre= 
nul, conducea diligenţa spre Constan- 
ţa... Cunoscuse multă lume bună. Chiar 
printre cei pe care-i evoca <u lacrimi 
în ochi era și figura Regelui Caro! 1 
pe care-l trecuse cu diligența în Do- 
brogea. 

— Hei. dom'le Răducane! Pe vre- 

mea cînd eram eu flăcăianăru, ţăranu! 
nu ştia cesi aia politică, Işi muncea pân 
mintul lui. sau dacă n'avea, senvoia 
[2 mosia boierească.  Si-avea rost la 
vata şi casa=i era îndestulată. Iacă, 
noi am icst 8 copii în casă : patru fete 
şi patru băieţi! Mă crezi” 'mneata că 
De fele taica le-a măritat cu toate ţoa- 
Jala cuvenite şi cu cite doi galbeni de 
fiecare? Că nouă băieților ne-a dat 
câte-o psreche e boi şi-un plug ? Apăi 
unde se mai pomenesc d'astea azi la 
plugari ?.., 

— Da, da, ai mare dreptate!! 

— Nusi vorbă câ p'atunci trăia lu- 


casă, dom'le Rădu- 


Că nu mai 





16 Decembrie 1939 === 


— 


mea cu lrica lui Dumnezeu ! D'aia dă- 
dea roadă cîmpul și omul era 'ndestue 
lat cu de toate! Astăzi s'a 'mrăit lu= 
mea atară din cale. Nu vezi 'mneata ce 
de bătăi, ce dc judecăţi ? Fiul îşi bate 
părinţii, ginerile socrii !! Fetele se mă 
vită cu burta la gură! Unde se pome» 
nea inainte d'alde d'astea ? Că dacă 
fata nu venia de vreme acasă, paia o 
lua |... Azi?! Se: Ag BESDIE în garduri 
mai dihai ca alca dela oraș. Are drep= 
tate baba mea cînd zice că a venit vre- 
mea lui Anticrist,,. 

—— Ai dreptate! |,.. 

—- Dreptate are numai Dumnezeu 
drăguţu'! Că noi nu suntem decit 

nişte păcătoşi, dom'le Răducane ! Da 
eu crez, după mintea mea îngustă, că 
politica asta e o urgie dumnezeiască... 
Bună seara! ! 

-— Bună seara, taică Savule!.,, 

* 


Iar incepuse să ningă. Cu îulgi mari, 
plini de copilărie şi de amintiri. Se in: 
tiora singur, ca un copilaș, privind, cu 
fruntea lipită ae geam, la joaca albă 
și bogată. Ce departe i se păreau Cli- 
pele cînd ridea, cu gropiţe în obraz, 
fulgilor de zăpadă şi cerului vinăț. 
Unde-i era copilăria ? Aici! Aici, în 
curtea aceasta cu uluci vinete de vre- 
me, aici, în casa aceasta cu ferestre 
mari şi balcon, în camera aceasta cu 
foiţe țesute de miinele mamei sale, 
patul acesta alb, răsturnat leneș în ini. 
țul despre miazănoapte. Se vede bine 
copil ! Uite, pe ușa aceasta vopsită gris 
veneau smsii, feți-frumoșii, cosînzenele 
şi mumele-pădurii. 'Tot în dosul ace- 
stei uşi care dădea în „casa ailaltă“, a- 
dică în odaia mare unde se intra nu- 
mai la solemnități familiare, spunea 
mamă-sa, l-au sorocit ursitorile... De 
Paști şi de Crăciun tot aici erau duși 
cozonacii, gogoşile, biscuiţii, plăcintele, 
iar în butetul asezat lângă sobă dom- 

ncau atsc'ut și ispititoare borcanele cu 
duiceaţă 11... De cite ori nu „bDunghi- 
se“ cheile şi nu dăduse iama prin bu= 
lei !! N'o tăcea din lăcomie, ci mai 
mult ca să verifice dacă dulceatța „te 
strică la burtă“ sau „iti strică, dinţii, 
cum pretindea maică-sa. Totuși, nici- 
dată nu se stricase la burtă şi nici nu-i 
distrusese dinţii. 

Aici erau aduse şi hainele noui pe 
care i le cumpăra deia Bucureşti, ca și 
ghetele luate dela „„Țăranca“ magazie 
nul de pe calea Griviței... 

Atâtea, atâtea amintiri stăteau iîn- 
gropate aci ! ! Cine i le furase ? Cine i 
le rupsese ? Și mai ales — cine i le răs- 
colise acum ? Aceşti fulei albi care se 
leagână nepăsători, ca şi această tăcere 
largă cât Bărăganul ?! Sau propriile 
lui gânduti, răvâşite de pustiul lor ? 

Pe:te câteva ziie va pleca... Altă dată 
număra ceasurile pe care le mai avea 
de stat în satul lui! Şi când pleca, la= 
crimiie îi podidiau ochii... Acum? Ii 
este parcă rușine să-şi asculte gândul... 
Alte preocupări îl mână departe... 
Acolo în lumea aceia de sgomot a Bu- 
cureştiului, care îl cheamă, I-a intrat 
trământul orașului în sânge... Il vrea 
aproape, lângă el, săAl adune neobosit 
şi să şi=l toarne pe nervi ca pe o apă 
iierbinte... să-l usture, dar să-i placă! 

Acum câteva zile a văzut-o pe Lili- 
ca... Fata pc care o iubise în satul 
acesta, pe care nădăjduia s'o ia de s0= 
ție... Pe atunci era elevă la școala nor- 
mală, iar el student, Acum ea e învă= 
țătoare în sat... Şi-a ajuns visul cu 
cehii. Un vis însă nu şi l-a putut îm- 
plini... Să se căsătorească cu el... Ştie 
sigur, l-a iubit... Dar nu mai poate fi 
vorba de aşa ceva! ! Nu, nu! Isa pă- 
rut atât de lipsită de orice farmec, în 
cât a exclamat, uimit: ea să fie Li- 
lea ? Lilica lui ? 

Totuş între ei nu fusese nimic se- 
Tios... Aşa zice el acum când gândul 
acesta l-a părăsit... De fapt nu-i iăga- 
duise nimic ! Dar parcă c numai decât 
trebuineios să juri solemn ca să-ți da; 
seama că anumite lucruri cer asta? 
Oare el, Radu, n'a gândil serios la o 
căsătorie cu ea?! Ba bine că nu! Cu 
toate acestea, indiferent de ce-ar îi fost 
pană acum, nu mai poate fi vorba de 
aşa ceva... E destul de copt ca sâ=și 
poata da seama. 

Lilica i se păruse îmbătrânită... Și 
carecum prostuţă... De ce n'ar spune=o 
sincer ? Pe lângă aceasta mai e ceva: 
se imbracă și prost... Pe urmă a obser- 
vat şi la ea o repulsie... Ceva care o 
ținea departe de el... Parcă îşi cântă- 
rea vorbele; de multe ori le căuta... 
Sfiala -- un lucru pe care Lilica nul 
avea, cel puţin faţă de el, o cuprinsese 
cu îotu!. Când l-a văzut, a roșit ca o 
elevă de liceu! Oare se schimbase 
ceva în felul lui dea îi? 

Pe urmă a găsit-o şi banală... In- 
sfârșit, devenise o țărăncuţă cu șolduri 
implinite şi sâni destul de copţi ca să 
devină o mamă capabilă de cel puțin o 
duzină de plozi, care să crească pui de 
păină şi boboci de rață... 

Toate aceste constatări îl făcuscră să 
fie rezervat... Mai auzise apoi că Lilica 
avea un pretendent, un învăţător din- 
tun sat vecin... Ii spusese chiar mama 
lui că Lilica îl respinsesc... Șin seara 
aceia ar îi voit să-i spună că el nu în- 
seamnă o piedică în calea ei... Destinele 
nu le sunt legate... Dar — laş — ra 
putut să-i spună, deși de câteva ori îşi 





(Urmare în pag. ultimă) 





mm 6 Decembrie 1939 





UNIVERSUL LITERAR 








TEATRUL REGINA MARIA: 
„PARINTII TERIBILI”, DE 


JEAN COCTEAU 
Direcţia de scenă: LUCIA 
STURDZA BULANDRA 


Premiera dela teabrul Reg.na 
Maria a adus insfârşit pe sce- 
nete Bucureştene o piesă care să 
poată da naştere la discuţii şi a- 
supra fondului. Părinţii teribili 
înseamnă o reaiizare de avanl- 
gârdă. Pentru cei cari ar dori 
teatrul mai banal și ma: puţin 
îndrăzneţ, desigur go desepţie, 
chiar un subiect de recriminări. 
Piesa nu este mai puţin dz2os2bi- 
tă şi plină de valoare. 

E inţeresant so comparăm cu 
alte lucrări în acelaș gen ale au- 
torilor ruși, Interesant pentru 
a ne da sema de auporiul fiecă- 
vei rase, în anumite diresții. 

Personasiiie nu sunt nişte fi- 
imţe normale. Un inventator 
care nu a inventat nimic serios, 
o soție cu ascendenți anormali, 
câre nu a intentat nimic serios, 
un fiu ţinut doar în put, com- 
piet mecunoscător al vieţii, o mâ- 
tuşe pare-se monstru şi totuşi 
senină în judecată. 

Mediul, puţin hasdlic, în cart 
se învârtes: personagiite contri- 
bue şi el la fînchegaraa atmos- 
terei ace'ei  preasnante de de- 
menţă. Casa în dezordine, stau- 
nele trântite, uşil> lovite cu sgo- 
mot la intrarea sau eşirea inter- 
preților, murdăria, lipsa do lw- 
gică a acţiunei. Totuşi efoilele 
sunt mult desvoltate de 
ne-am aștepta. 

Dacă sgfârşilul este pe d=-o 
parte vu satisfacere a noastră, al 
nu este mai puţin tragi, Dar tra- 
gedia aveasta conține în ea sger- 
mensle unei pacificări, Poate. Dar 
poate că nu. Aceosta nu înseamnă 
că piesa ne lasă în suspensie, dar 
rezolvarea pe care o dă Coudteau 
conflictului său este foarte greu 
de nuanţat. Și numai, pentru că 
nu importă prea mult weace sa 
intâmpiat pe lângă ceace se în- 
tâmp'ă. Cu alte cuvinte, pieza 
este interesantă atât timp cât se 
desfășoară acțiunea. 

Mama din acest menaj dament 
este o fomee care insistă într'o 
dragoste  ridicolă pentru fiul 
său. Acesta, ținut intrun regim 
strâns, fără dreptul de a cunoa- 
şle viața, scapă la un momit 
dat din cadrul familiei gi-şi re- 
găsește un scop de a trăi, lao 
femee, mai în vârstă decât el. 
şi, p> deasupra, amanta tatălui 
său. Bineinţeles germenele tra- 
gediei se găsește în accastă în- 
tâmplare, fiindcă tânărul 
nu ste pregătit să suporte 
mele vieţii. Fără nici-o inițiati= 
vă sau imaginație ei nu ved= o 
scăpare din greul impas. Vrea 
să se căsătorească cu orice preţ. 
Şi o tace, după sinucidorea ma- 
mei, ajutată de sora ei. Dragos- 
tea acesteia din urmă peniru 
cumnatul său o împiedică să-i 
dea antidotul. Toată familia 
cade distrusă din această în- 
tâmplare, însă, pentru mai târ- 
ziu elementul care aducea neny- 
rociri dispărând, ea se va putea 
înfivipa. 

Rolurile au fost acordate d-nei 
Lucia Sturdza Bulandra, Gina 
Sandri, Tony Bulandra. Al, 
Finţi, Maria Mohor. 

D-na Lucia Sturdza Bulandra 
a scos în evidenți un persema- 
giu foarte interesant şi depsebit 
de alte creaţii anterioare. 


ceace 


erou, 


ra 


D-amati:mul  destășural, de 
d-na Gina Sandri a însemnat un 
neprețuit aport pentru teatru. 
Poate exagerat în unele momen 
te, dar frumos închegat mai cu 
seamă în actul III. D-nul Finţi a 
fost prea dramalic. Dacă ar cal- 
ma puţin e:anul domniei-sale în 
momentele da intensitate ar fi 
mai vedice. D-nul Tony Bulan- 
dra ,o mască simpatică şi însfâr- 
sut rolul d-nei Maria Mohor, cu 
multă abilitate a interpretat o 
“veație cât se poate de bună. 


TEATRUL STUDIO NAŢIONAL: 

FATA DELA MANSARDĂ C0- 

MEDIE IN TREI ACTE, DEN. 
KIRIȚESCU 


Piesu d-lui Kirițescu ar putea 
fi foarte bună. Are în ajutorul 
si, pe lângă interpretarea exce- 
lentă. foarte muie elemente de 
îindrăzncață şi interesantă  con- 
cepţic. Totuş greşoște prin felu! 
în vars înțaego să realizeze 
punctul culminant al dramei. 

O tțână:ă fată, săracă, văzân- 
du-şi casa în care locuește, dă- 
râmată, dealtfel doar o mansar- 
dă, este pusă în cruda situaţie 
da a se vedea aruncață pe dru- 
muri, Imsă generozitatea direr- 
vorutui fabrici ve-i ucaparează 
locuința o angajează ca steno- 
grafă şi va putea astfal înjehe- 
ba un viitor mai piăcut. In 
uveastă nouă culitate are ocazia 
să ridice moralul conducerei în- 
tregei fabrici, când întrun Mo- 
ment de d=presiune sar fi vă- 
zut nevoiţi să reducă personalul 
si producţia.  ldaile ei dau un 
nou aport fabrice, zi prospori- 





tatea pierdută va 
giorioasă. 

In scurte cuvinte acesta este 
subieatul comediei. 

Dacă n'ar fi exagerată  reac- 
țiunea fetei în actul doi, când 
propune ideia reformatoare, pie- 
sa ar fi foarte bună. Dar feiul 
reverosimil în «are o simplă 
funcţionară convinge un consi- 
liu de adminstraţie reunit, deno- 
tă lipsă de spirit teatral. Tre- 
buia cu totul prin alt procedeu 
adusă această modificare a con- 
capției unor oameni, cari în 
preajma falimentului hotărăsc 
ercic un reviriment al condu- 
cerei. ) 

In afară însă de aceste mici 
observații piesa are momente 
când este foarte spirituală. Sunt 
poate chiar câteva tipuri dev- 
sebite. Cum este d-nul Ion Ma- 


raveni mai 


nu spre exemplu, un functionar! 


bătrân și puțin ramolit, cu ti- 
picuri, teorii, bunăvoință. Cum, 
mai cu seamă aduce d-na Na- 
taşa Alexandra o creaţie “ce 
înaltă artă Fel în care auto- 
rul a ţinut să explice partea 
urâtă a caracterului unei fun:- 
țienare, fată bătrână, este chiar 
demn de admirație. 

D-ra Marietta  Deculescu cu 
multă prosprţime, deţine rotul 
principal învederând încă odată 
priceperea în crearea unor anu- 
mite gemuri, d. N. Atanasiu plin 
da vervă,  Gingulescu şi Maria 
Voltuntaru. 

Spertacol care poate avea Suc- 
ces, fiindcă aduce mamente plă- 
cute, dur care ca realizare dra- 
matică nu este satisfăcător. 

VICTOR POPESCU 


Ecranul 


CAPITOL: „Se aprind făcliile” 

Un nou film române trebue 
privit cu muită induigență, dată 
fiind vârsta frag:dă a artei cine- 
malogrative la noi. Tată de ce am 
aplaudat cu tot entuziasmul fil - 
mul „O noapte de pomină“, ială 
= ce am trezut cu vederea ace. 
câteva greşeli de ordin tehnic aie 
ultimuiu: film: „S2 aprina fă- 
ciiile“, Bina înţiles, vem pretinde 
mai muit dia viitoarele filme ro- 
mâneşti, în cesace priveşte s:n- 
cronizavea, precum şi totografia- 
rea unora dintre extericare. 

O greşeată ds ordin tehnic a a- 
cestui fim, o greșeală care, cre- 
d>m, se poate ușor îndrepta, aste 
aceza că aztorii au fost siiiţi să 
vorbeasză tot timpul, chiar şi 
atunzi când crau fotografiaţi de 
departe. 

In această privință, scenele dala 
începutul filmului, petrecute ia 
conacul părinților Sandei, au fost 
compiet ratate. 

Un lucru care de asemenea ne 
surprinde, esie că regisorii au 
prez:nţat în totdaauna în filmcie 
româneşti, un lozai de noapte, 

Nu suntem de părere că aceste 
locaiuri fac parte din „specificul 


național“ așa cum pretmde re- 
cama, 
Cu excepţia atestor mici la- 


cuns, uşor remediabiie, filmul ro- 
mânes? prezintă multe  caităţi, 
dinte cari vom aminti mai a:65 
entuz-asmul d-lor Porsena, Şahi- 
sh.an şi al celor.aiţi curi şi-au dat 
toată siiința, să realizeze un film 
bun. 

Dintre interpreţi, d. George 
Vraca a fost cam prea mut „ac- 
tor de tzatru“, ceeace a dăunat 
haturaeţii atât de necesară umui 
ac%or de cinematograf. 

O dovadă a acestor spuse este 
jocul minunat al d-=iui C. Anto- 
ni, singurul, până acum, adevă- 


vat actor român de c-nemato - 
sraf. 

D-şoara Nutzi Dona a interpre- 
tat rolul Sande: cu mută sense 
bilitate, rzuşind să impresioneze 


pubiicul. Şi aceasta înseamnă 
foarte muit. 
Surprinzătoare este apariţia 


d-şoarei O.ga Porumbaru, care, 
:nterpretând, poate, cei ma: greu 
rol al filmuiui, a ştiut, adăugând 
frumuseţei sâie şi un joc cât se 
poate dz natural, să fie la înăiţi- 
mesa m:siunei încredințate, 

(Cecace ne miră pe Noi, care 
am citiţ nuveia d-lui  Porsena, 
este reducerea făcută roluu: Radu 
Gofinu, interpretat în îm de d. 
Emil Botta. 

Ne pare rău, mai ales fiindcă 
d. Emil Botta a dovedit în ce:e 
câtava secae în cari a apărut mari 
calități de actor cinematografic. 

Trebue să amintim aici frumu- 
sețea câtorva dintre exterioare, 
cu toate că, poate, sa cam abu- 
zat de ale. 

Inainta de a isprăvi, vreau să 
aminiesz dialogurile puțin cam 
pretențioase ale îimului. Nu e 
mai simplu de spus: „Te iubesc:i, 


docât: „Esti stăpânul inimii 
male!''? 
ARO : „Patădisul pierdut” 


Abel Gance este unul din re- 
gisorii buni francezi. 

Pot să spun chiar: prea bun, 
Ultimul lui fim „Paradisul pier- 
duti, suferă toamai de acest cu- 
sur, 

In fiesare scenă se remarcă 
efortu. regisoruiui de a realiza 
ceva nou, astfei că filmul lasă 
până la urmă impresia de ceva 
prea „lucrat“, pentru ca să mai 
pară natural şi, deci, pe placul 
publicului, 

Ssenale finale devin obositoare, 





Sarah Bernhard 


Portretul de azi inaugurează 
o serie de „evocări” destinate 
să readucă cetitorilor acestei 
pagini câteva figuri din lumea 
teatrului. 

* 


Portretul literar al Sarei Bern- 
hardt ar trebui scris într'un lim- 
taj special, în care superlativul 
să capete valoarea comună ; pen” 
tru că această aglomerare a su- 
perlativelor e singurul lucru obo- 
sitor și nefiresc în biografia ei. 
Oricari ar fi însă condiţiile, por- 
tretul tot trebue realizat de vre- 
me ce un om de probitatea lui 
Edmond Haracourt a putut afir- 
ma că cele cinci continente vor 
cunoaște destul Franța, dacă vor 
învăța două nume din îstoria ei: 
Napoleon şi Sarah  Bernhahrui. 
Apropierea oricât ar fi de ris- 
cantă, are darul de a reflecta 
just lumina în care această in- 
comparabilă actriță era privită 
de contemporanii săi: ea nu e.r- 
primă însă mai puţin, adevărul 
că puţini au fost francezii care 
uu adiinat în jurul numelui Fran” 
ței atâtea omagii și atâta eniu- 
ziasm ca Sarah Bernharadit. 

Şi totuşi, ar însemna să facem 
o afirmaţie complet gratuită la 
începutul acestui portret, dacă am. 
incerca să stabilim antecedente 
artistice pentru accea care a în- 
tunecat gloria lui  Ciairon, 
Adrienne Lecouvreur sau hachel. 

Dimpotrivă, Sarah u începu 
simplu viaţa în 1844 la Paris. Pe 
vremea aceea se numea Rusine 


Bernard ei era [iica unui evreu 
convertit la catolicism şi-a unei 


olandeze. Copilăria tumultoasă, 
cu nervozități precoce și revolte 
veşnic manifestate în jiece gest, 
îndeamnă pe recentul și înfoca- 
tul catolic care era tatăl ei so 
dea la o școală de călugăriţe, At. 
mosfera mânăstirii  accentuiază 
isbucnirile de misticism, care al- 
tornau cu cele de revoltă, ale a- 


cestei ciudate candidate la câlu- 
gărie. Tânăra Rosine rămâne lo” 
tuși aici până ce o manifesture 
artistică a şcolii, care prezenia. 
o piesă religioasă, îi va aduce 
scăpnarea. Salvatorul era Ducele 
de Morny, care sjătueşte pe tâ- 
măra fată să renunțe la orice alte 
planuri, în. favoarea  Conserva- 
torului, 

Era prima ciocnire cu viața. Şi 
bine'nţeles, primele neințelegeri: 
la sfârşitul primului an de artă 
dramatică alta este eleva care 
primeşte premiul întâi și Rosine 
işi descoperă o altă vocaţie, 
sculptura. Undeva însă, în Paris, 
trăia un om care nu uitase că 
sjatul lui schimbase cursul vieții 
acestei tinere fete. Datorită pro“ 


tecției Ducelui de Morny, tâ- 
năra sculptoriţă debutează astfel 
la vărsta de 18 ani pe scena... 


„Comediei Franceze“. Nimic n'o 
impresionează însă: nici protec- 
ţia de care se bucuri, nici Noro- 
cul. Credea în steaua ei? Ar ţi 
să facem „romantisme“ facile în 
jurul unei fete care deocamdată 
nu arătase nimic altceva decât 


„a Pe i a e PI a i rare, 


nemaiputând fi urmărite cu aten- 
ție de spectatori. 

Femand Gravey, cu toate că 
nu se bucură de prâa muite sim- 
patii la noi, este un mare actor, 
iar Micheline Prese aduce pe 
ecran multă tinereţe, amintindu- 
ni-o în unele scene pe Danielle 
Darrieux. li prevedem aceeaș as- 
censiune  guorioasă, judecând 
după gustul framcezilor, 

Originală este ideea de a sugera 
scurgerea vremii, prin transfor- 
mările pe cari le-a suferit de-a- 
lungul anilor, moda. 


TRAIAN LALESCU 


ae pa E a A pa a a a Ca Cara ST ace 


că este foarte capricioasă. Și veş- 
nic nemulțumită, ceeace-i aduce 
o poreciă: Mademoiselle la Re- 
volte, Inainte de a fi Sarah 
Bernhardi, era Domnișoara Re- 
volta. Care însă, nu juca decât 
roluri mediocre și schimba tea- 
trele în fiecare an. Gymnase, 
Porte Saint Martin, Odeon, adă- 
postesc p2 rând năzbâţiile acestei 
copile, până ce în 1809 reușește 
— la acest din urmă teatru — să 
se afirme. „Le Passant“ consacra 
un scriitor: pe' Francois Coppte 
şi o mare artistă: Sarah Bern- 


hardt, De-acum îninte merita cu 
prisosință acest calificativ : „ma- 
re“, pe care i-l acordă indirect 
Comedia Franceză prin neuzitata 
hotărîre de a o reprimi pe scena 
ei şi pe care-l confirmă imediat 
după războiu dificilul Victor Hu- 
go care o roagă să joace rolul re- 
cinei din „Ruy Blas“. 

Suniem în anul 1872, și „re- 
voltata“  revenită a început să 
monopolizeze rolurile de frunte 
ale Comediei Franceze. 

(Urmeazâ) 
- COSTIN MURGESCU 





Rânduri şi gânduri... 








Teatrul „Ligii Culturale“ 


Re:ntul succes obținut de 
scena din buzevardul Sihiur. Mă- 
gărcanu, cu piesa „Cum vi: se 
pare“ de Luigi Pirandiiig indică 
o recapitulare a activităţii aces- 
tu: teatru, în jutut căruia gra- 
vitează probleme ce se cer dis- 
cubate. 

Pentru a judoea fapicle ar îre- 
bui să ne  aminu.m că Teatrul 
Ligii Cuhturale — așezământul de 
sub paternitatea d-lui profasor 
N. Iorga n'a trăit nici dm sub- 
venţii, nici din încasări. 

Această instituţie a trăit şi 
trăeşie diatr'o sumă lunază pe 
care în marea sa dragoste de 
artă, d. prof. N. Iorga o rupe din 
truda d-sale, 

Anul ţracut după îndemnul ma- 
reiui nostru cărturar au fost în- 
făţişate pubi:cuui următoarele 
piesa: Oadip Rege, de Sofocle; 
Ravizorui, de Gogol; Stafia, de 
Gribipartzer; Burghezul gentilom, 
de Moiiere şi Hamieţ de Shackes- 
peare. = 

In cursul lunei Mai, cu priejui 
comemorărei lui Mihail m .nescu, 
Toatrul Ligii Culturale a jucat 
Lais, 

Anui acesta, stagiunea s'a des- 
chis cu Sacontaia e Cai.xlassa, în 
traduzeria lui George Cojbuc, 

Pentru o scenă de mare răspun- 
dere morăă, acesta esie un reper- 
toriu în care oricine poate vedea 
srija faţă da necesitățiie cultu- 
saie ale publicuiui, cum şi hotări- 
rea dz a=i aduze fo.osinţă, impo- 
triva concesziilor făcute de vână- 
tori: şi negustorii de artă, 

La des-hidorea acvualei, sta- 
iuni, d. profesor N. Iorga luând 
cuvântul, a lămurit pe ascultători 
asupra rostului reprezentării ope- 
reor marilor cugetători ai ome- 
nire:, făcând o sargă şi cupr.nză- 


At aaa a a fa ad 





MERCEDES PAVELICI 
care a dat două reciiale coreo- 
grafice viu aplaudaţe. 


toare analiză a spetacoLului inau- 
gutal — Saconba'a. 

In numoroase alte înprejurări 
d. prof. N. Iorga a slai de vorbă 
cu actorii, i-a sfătuit, i-a încura- 
jat şi le-a arătat drumul pe al 
cărui neteziș aveau să meargă. 

dn t:mp ce alte ţeatre gonesc şi 
se luptă piniru întâietatea unor 
mealizări încă nelegitimate, Tea- 
rul Ligii Culturale se muiţumeşte 
cu uitata zesire a literaturii cla= 
sice. 

Sa vorbit și se mai vorbeşte 
și azi da lipsa de înțokgere a 
unui anumit pubiic, față de ceace 
nu se poate simți fără frământare 
suf.eteasză şi fără înfrățire cu 
frumosul artistic, 

In zăpăceala momelilor gălă - 
gioase, um anumit spectator dă 
buzna sa route şi la spixtacole 
hazoase, nemai interesâmdu-l să- 
năsatea autorilor mari — şi după 
uşoana lor pricepere — grei, 

Dacă în necazurile lor, oamenii 
maturi, caută pe întunerec vesa- 
iia d2 o clipă, nu se poate ierta 
şi tinereiu.ui vima de a nu fi aju- 
tat să-și aleasă hrana sufletească, 
ată 2 rănită de părinţi şi edu- 
catori, 

Inaintea oricărui  ait public, 
Teatrul Ligii Cuiturale se adre- 
sează tineretuiui studios, punâu- 
du-i în față valorile. 

La răspântia unor drumuri pe 
cari muţi l-au încurcat, această 
instituţie se strădueşie spre fo- 
oase ce n'ar mai trebui zădăr- 
n:cita. 

Ta.ă pentru ce, temtiul repre- 
zentării operaior aurilor dasici, 
e însăşi grija răspunăirii pregăti- 
rii pubiicuiui de mâine. 

Teatrul Ligii Cuiturale încarcă 
să trăiască fără sprijinul şi 
mijloacele p= cari se bizue aite 
insituții asemănătoare. 

In optimismul «i, anduerea 
crede că poat să asigure insti- 
tuției, o activitate necondiționată 
de banul primit cu rugi, făgăducli 
și aşteptări. 

In marea sa înţelegere şi bună- 
tate, d. consi.er raga! profesor 
N. lorga ata primiţ banul pe care 
n:voile de az: als ţării îl cer în- 
datoririior mut mai grele. 

Funcționâni deci în împreju- 
rările de cari abia ne-am îngăduit 
o aprop.ere, Teatrul din buievar- 
dul S-hitu: Măgureanu, a fost de 
multe ori ameninţat cu închide- 
rea. Am fi însă nedrepți dară 
n'am vscunoaște întreguiu: perso- 
na! al acestei :mstituţii meritul 
de a fi răbdat în nădejdea unor 
zi.e mai bune. 

Cuvântul, dragostea şi încura- 
jarea d-lui profesor N. larga au 
fost tțo:deauna hotăriteare. 

Teatrul Ligii Culturale s'a zbă- 
tut mult, dar nu sa iăzat îngo- 
nunchiat de greutăți. 

Această instituţie merse din ce 
în ce mâi bas; e meritui tuturor 
colaboraoriior ei şi e ma: ales 
muiţumirea sufletească a ctitoru- 
lui ei, d. prof. N. Iorga. 

Nu putem închia aceste rân- 





D-na Lucia Sturdza Bulandra, 
repisoarea interesantului spec- 
tazo! „Părinţii Teribili” 





Instalarea d-lui ION MA- 
RIN SADOVEANU ca direc- 
tor al „teatrului Naţional“, 
a provocat vii satisfacţii în 
lumea artistică. Se așteaptă 
de la d. ION MARIN SADO- 
VEANU un nou şir de so- 
lide și valabile înfăptuiri. 

+ 

Se repetă în regia d-lui SOA- 
RE Z. SOARE. „Dodiworth” de 
Simslair Lewis. In rolurile prin- 
cipale: d-nele Agepsina Macri, 
Marieta Sadova şi d. lon Ma- 
nolescu. 





PE PASE N SIESED) 
A apărut, 


în colecția 


„UNIVERSUL LITERAR“ 
Corabia 


cu 
tufănici 
poem dramatic în versuri 


de 
Radu Gyr 


Preţul 
Lei 40 





Vor apare; 


$ 
Q SINTEZA 
studii literare 


de NICULAIE ROȘU 


CRITICA 


şi 





BALAMUC-PALACE 
HOTEL 
text, desen și humor 


de GEORGE VOINESCU 
prejață de Emil Botta 








duri, mai înainte de a menţiona 
numiie d-lui N. Massim. 

Un element țânăr, care a rea- 
lizat um spectacol de înaltă ţi- 
nută. 

Alături de Savontala, Contre 
Patrie: şi Vagabondu, Teatrul 
Ligi: Culturale se înscrie cu încă 
un frumos sucees: „Cum vi se 
pare“ de Luigi P.randeuo. 

O incttuție care ţine la repu- 
taţia dobândită prin muncă; um 
teatru dia cere orice bun ro- 
mân așteaptă numai b.nete şi fo- 
„ositorul, 


GH. SOARE 





Cronica ideilor 








Al. Dima: Conceptul de artă populară 


Ne gândim la solidaritatea cane există in- 
tre oricare autor şi conţinutul lucrării sale. 
Evident, dacă mu ar exista o adeziune spe- 
cială față de o temă ori faţă de un anumit 
material cultural. cautare scriitor mar putoa 
să se ocupe valabil. în niciun fl. Este deui 
firească şi necesară solidaritatea dimtre scrii- 
tor şi tema lusrării sale, tot atâţ cât este 
periculoasă în cazul când automul atribue o 
importanță excesivă preocupărilor lui şi în- 
cearcă a le promova Ge o manieră absoută. 

Sunt totuşi care figurile de carcetători cara 
nu se lasă sedusi de lucrul lor şi reuşesc a 
se mentine la o temperată normală atunci 
când redaotează un material în care au an- 
sajat atâtea afontunri. In această cudine de 
constatări. indiferent de disouţia pe cure o 
vam face cu privire la „conoebiul“ de artă 
populară, se cade a vorbi de obiertivitiloa 

„ Ştiimtifică a d-lui Al. Dima ca despre me- 
ritul de căpetenie al cărţii apărută recent 1). 

D In edit. „Fundațiilor Rogale'“ 1939. 

A. te ocupa, pe cale ce sute de pagini, de va- 


loarea estetică a artei populare şi a subserie 


totuşi, la capătul unor rodnice investiguţiuni. 
că „openile caiificate drept artă populară ser- 
vesc scopuri extraestetice', iată accentul umei 


de MIRCEA MATEESCU 


abioctivități pe care ne grăbim s'o semnalăm, 
cu toate că sar putea să nu fim de acond 
cu concluzinnile, întobleauna “moţiwvate. ale 
d-Aui Dima 

Acum să vedem ce este cu conceptul de 
artă populară. D. Dima îşi însușește enun- 
țarea lui Rickart despre definiție,  id=n- 
tificând, împreună cu acest  gâmditor, 
două momente în geneza oricărei detinițiiumi: 
căutarea adevărului şi formularea lui ver- 
bală. „Căutarea udevărului spre a realiza o 
definiție nu înseamnă însă altoeva de cât 
determinarea elementelor esențiale ale con- 
ținutului conceptului, iar acestea. la rându- 
ie, nu sunt alta decât o sumă de note pe 
care concepțul nostru le are — în rnod per- 
manent — comune cu alte concepte înrudite. 
dar și mai ates notele ce-l deosebesc de a- 
vestea“ (pag. 16). Sublinierea este a noastră 
Am vrut să reținem, pentru constatările ul- 
terioare, dim definiția pe care d Dima o dă 
conceptului, elementul de calitate. Pentnucă 
vorbind dospre conținutul conceptului, 1ur= 
mează să admitem că el deşi nu se realizea- 
ză autonom, dar din vecinătatea și prin di- 
ferențicrea autor concepte, — însă conceptul 
„conține“ demente esențiale, deci calităţi -de 


sine stătătoare. Este aici v» chestiune deli- 
cată asupra căreia se cade să insistăm. De- 
finiția lui Rickert, adoptață de d, AL Dima, 
vime dealtfel pe linia gânairei kantiene, Kant 
spunea că spațiul şi timpul nu sunt concepte 
dar pure întuiţiuni, ceiace vrea să însemne 
că pe când conceptul este o reprezentare care 
face parte din conținutul mubtitudinal al al- 
tor reprezentări posibile, spaţiul şi timpul, 
ca pure intuițiuni, conțin în ele însele, re- 
prezentările. Conceptul este definit deci ca 
un conținut, ca um obiect material şi genaric 
al înțelegerii, în vreme ce peroapția sau in- 
tuiţia pură pare a fi o cuprindere ifonmală 
dacă nu chiar apriorică. Prin urmare, îmin:u- 
cât s'a ocupat de conceptul de artă populară 
iar nu de modalitatea estetică a acestei arte, 
care ar fi lăsat să cadă accentul pe reabi- 
zarea formală autoenamă —— mu pe desarierea 
continutistă a fenomenului — titlul cărții 
d-lui Al. Dima este adecvat cuprinsuui, im- 
difarent de justețea pimetului de vedere. Cu 
alte cuvinte, în cazul în care d. Dima nu 
Sar fi ocupat cu descrierea „conceptului: de 
artă populară dar ar fi încercat o vonsIde- 
rare strict astetică a acestor valcari —— conclu- 
ziunile trebuiau să fie în mod simţitor mai 
iavorabile areaţiumii populare. Şi tot din a- 
cest punct de vedora urmează să spunem că 
d. Dima are dreptate şi este conseovemi, cu 
sine când scrie că încearcă „0 descriere a 
artei populare considerată în femnomemalitatea 
ei, în. comparaţie continuă cu conceptele-i 
înrudite" — dar mare dreptate când promite 
o „consilierane esențială“ e problemei, pen- 


tru că aceasta ar fi însemnat o descriere fe- 
nomemologică a antei populare, termen care. 
de ja Hussari, este tocmai opus ca sens a- 
celuia de „fenomenalitate'e, 

Constatarea noastră nu trebue privită ca 
o umputaţiune radicală adusă autorului, pen- 
trucă, repetăm, d. Dima este un gânditor 
în majoritatea cazurilor consecvent cu sine. 
iar „Conceptul de artă populară“ este cartea 
în care d-sa a isbutit să identifice, cu pro- 
bitate caracterul  conţinutist al prodiuţiei 
poporane. Pnivind conceptual arta populară, 
motoda şi constatările d-lui Dima nu ar pu- 
tea fi ariticate. Precizăm : poate fi pusă îm 
discuţie însăşi chestiunea de a se şti dacă 
arța populară are a fi considerată din pune- 
tul de vedere al conceptului sau din alt punct 
de vedere — însă mu se poate aducz vreo 
obiențiume pertinentă economici  genexale, 
temei şi conoiuziumilor, cărții d-lui Dima, 
astfel cum d-sa a înţeles s'o alcătuiască. In- 
cât definind arta populară prin raport la 
ceiace ca nu este, adică prin opoziţie cu erta 
cultă, cu arta primiţivă şi au producța schi- 
zotrenizului — sd. Dima isbutește să noteze 
totuşi trăsăturile esențiale a'e conceptului, 
deși un spirit mai purist ar putea să obiec- 
teze că realitatea şi valoanea existențială a 
oricărei apere de artă, deci imelusiv aceia 
populară, trebue identificată prim raport la 
ciace ea este nu prin opoziție cu ceiace mu 
este, Insă pentru că în definiţia conceptului, 
mediul conceptelor vecime este firesc şi ne- 
câsar, 'credem că autorul se menţine pe linia 
pe are Și-a propus-p, imitiel Lipaa unei mac 


crieri fenomenologice a operei de artă popu- 
Jară este înlocuită de d. Duma prin susț.nerea 
unei originale şi conitudente păsrund=ii a fe- 
nomemautății artei popuiare, Detinirea pro- 
ducţiilor poparane ca „valori ide fend“ sau 
„valori mijlozoc*, care nu se realizează auto- 
talie, dsci nu închid scopuri în sine 4de la 
Kant, definua operei de antă este: f.naii- 
tatea fără sccp) —:0 face d. Dima cu vintuva= 
se şi compulente posibi.ități, Adoptând cia- 
sificarea spiritului obiectiv enunţaiă de Hans 
Freyer şi aplicând-o artei populare, autorul 
analizează meritoriu raportul danire vaoarca 
estetică a aceste:a şi „plăsmuirea“, „unealta“, 
„semnui't, „forma socială“, „educaţia“ — ter- 
meni asupra cărora se aprise Freyer. 

Conoluzia este  defiaienţa estetică a artei 
populare, 

O rejwdecare a încerării d-lui Al Dima 
din lucrarea de față duce la convingerea că 
cerostăterul a realizat o susținută prezentare 
despre arta populară  definiţă  cemceptual, 
fără să ne convingă însă dacă acest unghiu 
de vedewe este cal adevărat. N2 gând'm dacă 
nu cumva arta populară ar trebu: pr.uvită 
esenţial, ca structură, (termenul este atât de 
întrebuințat de când cu şcoala fenomenolo- 
gică). O atare privire ar face nocesară o mai 
vagă accentuare a conţinutului şi o mai di- 
rectă sesizare a formelor neutilitare pe care 
le realizează arta populară. Intr'o atare ipo- 
teză, concluziuniie despre ineficienţa estetică, 
trase din „conceptul“ de artă populară mal 
mult decât din arta poporană ea însăși —- ar 
îi daBipur atenuate . 


2 





8 











UNIVERSUL LITERAR 








16 


Decembrie 1939 


E al 
| 


Literatură. arta. idei... 


GANDIREA, Decembrie 1939 


Ultimul număr al „Gândirei“ 
aduce acelaş sumar bogat cu 
care ne-a obișnuit și în care 
sunț de întâlnit, numele cunos- 
cute ale gândiriștilor. Un singur 
nume nou: Olga Profir, eare 
prezintă o sugestivă „scrisoare 
în cirilică“ din care cităm: 


S'au poprit cartea cea bună, 
ba chiar sfintele altare 
stau pustiuri în Llăcată 
ordinânăd „calvinul“ mare. 


D. Radu Gyr publică poeme 
an „Ciclul neamului“, în care 
întâlnim versuri minunate ca 
acestea din poemul „Șincai“: 
Mă furișez prin farcuri şi şo- 
proane, 

ciulini și pietre glesnele îmi rup, 

şi lina sus trece, vânătă prin 
trup 

ca printr'un geam, şi-mi fâlfâe 
n ciolane... 


Mai semnează versuri domnii: 
N. Crevedia, Donar Munteanu, 
Virgil Carianopol, Aurel Chires- 
cu şi Emil Zegreanu. 

D. Al. Busuioceanu prezintă 
„0 operă de Murillo în Colecţia 
Regală“, a. Alexandru Marcu 
scrie despre Poema lui Foseoio, 
iar a. D. Stăniloae iscăleşte un 
interesant studiu despre Filoso- 
fia enistențială și credința în 
Iisus Hristos. D-nii Nicolae Ro- 
șu, Stefan Baciu, Gh. Vrabie, Al. 
Busuioceanu, Ion Diacu și d-na 
Marieta Coandă iscălesc cronic! 


obiective, cu cari ne-a obişnuit 
„Gândirea“, iar cronica mărun- 
tă, iscălită de a. profesor Nichi- 
for Crrainic, este și de astă dată 
o parte foarte bună a revistei. 

Asupra articolului: „Regele și 
Biserica“ al d-lui Nichifor Crai- 
nic, am scris în n-rul trecut al 
„Universului Literar“, relevân- 
du-i deosebita importanţă. 


„ESTETICA”, ediţia II-a 
de "Tudor Vianu 
(Editura Fundaţiei pen- 
tru Literatură şi Artă 
REGELE CAROL 11”) 


In eleganta și sobra sa „Bi- 
bliotecă de Filosofie Româneas- 
că”, editura Fundaţiei pentru 
Literatură şi Artă „REGELE 
CAROL II a scos de curând în 
a doua ediţie — de astă dată 
întrun singur volum, de pro- 
porţii —— una din cărţile de pro- 
fundă substanță, și considerată 
pe drept cuvânt ca o contribu- 
ție din cele mai însemnate în 


ultimii ani: „Estetica“ de d. 
prof. Tudor Vianu. 
Gânditor serios, de adâncă 


viziune și largă informaţie, a- 
plicat cu pasiune dar şi cu me- 
toda problemelor de estetică şi 
de filosofie a artei, autorul slu- 
jeşte îmbogăţirii intelectuale a 
pubiicului nostru cu un bogat 
spirit interpretativ şi cu o lu- 
cidă inteligență critică. 
Studiile sale asupra teoriilor 
frumosului în artă, prezintă — 
prin dubia garanție a unei si- 
gure crientari filosofice și a unel 
alese sensibilităţii seriitoricești 


—. caracterul unui adevărat în- 
dreptar estetic. 

Aceasta și justifică de alt- 
minteri apariţia celei de a doua 
ediţii din „Estetica“ d-lui T. 
Vianu, la un interval mai scurt 
chiar decât cel necesar pentru 
epuizarea unui roman, E in a- 
celaș timp un semn lămurit a- 
supra calităţii cetitorului dela 
noi, care, în ciuda nemulțumirii 
sau  bârfelii unora, dovedeşte 
aste odată mai mult că știe 
să prețuiască și esenţele. 


TRIBUNA TINERETULUI 


a reapărut după ve datoria față 
de patrie chemase într'o pro- 
porţie considerabilă pe redacto- 
rii săi în zona de apărare a țâ- 
rii. Colaborează d-nii Virgil Ca- 
rianopol, Ion Oțel, Petre Paule- 
scu, Mihail Lungianu, Pompiliu 
Proca, V. Oprescu Spineni, M. 
Găisseanu, Eugen Victor Popa, 
Adrian Scântee, 1. Toma, Mihail 
Daneș şi Mircea Munteanu. 


ELENISMUL IN ROMÂNIA 


In editura Fundaţiei pentru 
literatură şi Artă „Regele Carol 
II“ urma să apară anul acesta 
importanta operă — de ample 
proporţii și uriașă  documenta- 
re — „Elenismul în România“ a 
regretatului profesor D. Russo. 
După moartea savantului, unul 
dintre elevii săi, d. prof. Const 
C. Giurescu a luat  asupră-și 
sarcina tipăririi acestui mare 
studiu, rămas din nefericire ne- 
terminat. 


Lucrarea lui Demostene Russo 
va apărea astfel sub titiul „Stu- 
dii greco-române“, cuprinzând 
toate manuscrisele rămase ca 
fruct al unor largi cunoștințe şi 
al unei magnifice munci de cer- 
cetare, de îndelungată reflecţie şi 
adâncire. 

Aprofundarea științifică a ma- 
terialului ,eșafodarea datelor is- 
torice, interpretarea şi fixarea 
treptelor de influenţă a elenis- 
mului în România, fac din acea- 
stă lucrare a veritabilă carte do- 
cumentară, 

Regretetul savant Demostene 
Russo, era — dintre toți cunos- 
călorii dela noi — o adevărată 
autoritate în materie. 

Geșştul de pietate şi de devo- 
ție al tipărirei acestor „Studii 
greco-române' scoate la lumină 
o comoară neprețuită de ştiri. 
documente și cercetări, care le- 
gitimează și cinstesc o cultură. 


SINCLAIR LEWIS 


A apărut romanul Martin Ar- 
rowsnith, de Sintiair Lewis, cu- 
noscutul autor american. Cartea 
este tradusă de d-ra Ana Costin 
și este editată de „Naţionala 
Ciornei“. Este vorba in intere- 
santul roman a! lui Sinclair 1e- 
wis despre un savant care „lup- 
tă cu societatea din juru-i, cu 
viaţa, cu dragostea, cu sine în- 
su-și, pentru izbândirea adevă- 
rului științific şi a unei mai 
juste condiții omenești”. 


TINEREȚĂ (An. III, nr. 10, 


Noembrie 1939), revista elevilor 
școalei normale „V. Lupu“, Iași. 
Frumos alcătuită, Facem obser- 
vVaţia că elevii școalelor nor- 
male. dovedesc o maturitate în 
expresie și în organizarea con- 
ținuturilor mai pronunţată: 
decât liceenii. Să fie pentrucă 
absolvenţii  Școalei normale 
nu-si amână inflorirea spiritu- 
lui pentru vremea studiilor uni- 
versitare ?  Normaliştii trebue 
să se împlinească până în cl. 
VIII, gata să dea rod, căci la 
această vârstă incepe misiunea 
lor de dascăli, 


DE STRAJĂ, revista străjii 
țării. pentru tineret, (an. II, nr. 
11, Noembrie, 1939). Ne-a atras 
atenţia în paginile acestei pu- 
blicații a cărei deviză este „Cre- 
diuţă, pentru Ţară și Rege“, pe 
lângă numeroase articole de 
destoinicie străjerească, şi con- 
iribuția poetului George Voe- 
videa, prin „Sonetul Voevodu- 
dlui“. Compoziţia porneşte de la 
ideia adâncită că  Voevodul a 
dat țării un ritm nou de muun- 
că şi a desrhis o vie epocă de 
creație. Voevodul estz un Ctitor. 


VIRGIL CARAIVAN : 
a fost întemeiată „Societatea 
scriitorilor români, contribuţii 
la istoricul societății”, Bârlad, 
1939), Autorul susține pe bază 
de documente că „Soc. Seriito- 
rilor Români“ s'a tormat la 28 
Noembrie, 1908. 


„Când 


Interesant de observat că în 
primul comițet constituit nu 
se găseau nici Vlahuţă, nici 
Caragiale, nici Titu Maiorescu, 


nici Delavrancea, nici Duiliu 
Zamfirescu. 
BUCEAGUL, revistă literară 


culturală, (Bolgrad, jud. Ismail). 
Ultimul număr (an. Y, Sept. — 
Oat. 1939) este închinat lui A- 
lexandru Macedonski. Scriu 
despre viaţa şi opera poetului 
d-nii: Dragomir Petrescu (di- 
rectorul revistei); Iacob Sla- 
vov ; Vladimir Cavarnali; Mi- 
hail Frunză; Ioan ȘI. Batez. 


MOLDAVIA, an. |, nr. 23 
(Bolgrad, Ismail). Se publică 
sub conducerea d-lor Ioan Șt. 
Botez şi Vladimir Cavarnali. 
Reţinem, articolul „Aspecte din 
fizica Modernă“, al d-lui M. 
Șt. Botez, a cărei prezenţă în- 
tr'o publicaţie literară, subli- 
niază preocupări serioase legate 


de personalitatea  seriitorului 
actual. 
PREOCUPARI LITERARE, 


revista Soc. Prietenii istoriei li- 
terare, an. IV, nr 9, (Bucureşti, 
Noembrie' 1939). Colaborează 
d-nii: Ion Pillat, (Pânqă-poe- 
zie) ; Lucia A. Popovici (Ru- 
dolf Tâpifer și școlarii români 
la Geneva) ; Petre V. Haneş 
(Alecu Russo); Eugen Ciuchi 
(Principiile estetice ale lui T. 
Maiorescu). 


FÂNTÂNA DAR. "RILOR, re- 
vistă creştină, an, . 1, nr. 26-30, 
Octombrie 1939). Co.aborări nu- 
meroase din care indicăm arţi- 
colul „Naţionalism și Teologie“, 
de preot Ştefan Dobra. 


VIAȚA BASARABIEI, revistă 
iunară, editată de Asociaţia 
Culturală „Cuvântul  Moldove- 


nese*”. (An. VIII, nr. 9—10, 
Sept.—Oci. 1939). Colaborează 
în acest număr d-nii: Pan Ha- 


lippa ; N. Popovwski, N. Spăta- 
vu; Al. Boldur; dr. E. Negov- 
schi; Gr. Vrabie; N. F. Cos- 
tenco; Codin Alecu; S. M. Nica; 
T. Nencev; V. Luţecan; George 
Meniuc; C. Stoica; Gh. Bezvi- 
coni, V. [. Chicu, 


ROMANA, revista mensile de- 
gli istituti di cultura italiana 
alPestero. (An. li, nr. Y, Lu- 
glio, 1939. XVII). Colaborează 
d-nii: Mauro Picora; Giorgio 
Pasquali; Giovani  Ferretti; 
Maria Gianturco, Enrico Fol- 
qui. 


CONDEIUL, literar, critic, ar- 
tistic, (an. I, nr. 12, Craiova, 
Septembrie 1£..). Colaborări : 
I. Gr, Perieţr:i:u; V. Cernăia- 
nu; C. Goran; Nicolae al Lu- 
pului; C.  Barcaroiu; Eugen 
Constant: C. 1. Manea; GC. 
Giugiuc; Aurel Tita; P. Vaer; 
Dem. Basarabeanu; C. Pârvă- 
nescu; C. Săteanu: Sergiu Cris- 
tian. 



















SERAPHITA Desprindere 


(Urmare din pag. 1) 


Decadentisnyul care a bântuit o bu- 
cată de vreme literatura franceză şi 


engleză, se coboară tot mai adânc în 
morbida fosforescenţă a cărnii. Sata- 


nismul unui Stanislas de Guaita se în- 
tovărăşeşte cu amoralismul lui Huys- 
maâns din Lâ-bas, cu hermafroditismul 
şi impuritatea lui Peladan, cu „le vice 
anglais” a lui Swinburne şi bizantinis- 
mul sensual al tablourilor lui Moreau. 
In Anglia, tot sub influenţa lui Swin- 
burne, decadentul Aleister Crowley în- 
cearcă şi el promovarea androginiei, 
neizbutind să se apropie decât de un 
h rmafroditism morbind. O întreagă 
literatură, prezentând toate stigmatele 
de compunerii morale şi alc satanismu- 
lui, a crescut sub semnul acestor „mae- 


ştri”, Cetitorul poate găsi destule ex- 
irase din operele acestea repede uitate, 


în lucrarea lui Mario Praz, La carne, la 
morte «e il diavolo nella letteratura ro- 
mantica (Milano-Roma, 1930). 

Ca în toate marile „crize” care au 
bântuit conştiinţa europeană, avem și 
aici de aface cu o degradare a simbo- 
lului. S'ar părea că, dela un anumit 
punct al istoriei sale, Europa nu mai e 
în stare să păstreze intactă, mai multe 


generaţii în şir, semnificaţia metafizică 
a unui simbol. Indată ce este „revelat”, 


adică îndată ce se ia cunoştinţă, întrun 
chip nemijlocit, de un simbol, acesta 
incepe să fie înţeles din ce în ce mai 
grosolan pe planuri din ce în ce ma: 
joase. Intr'adevăr, androginia lui Hiuys- 
mans, Peladan şi Swinbume nu e de- 
cât o palidă şi morbidă imitație a con- 
ceptului „omului desăvârșit” pe care 
l-au pus din nou în circulaţie, la sfâr- 
șitul secolului XVIII, romanticii ger- 
mani. Dar câtă deosebire între cele 
două concepţii! La „decadentişti”, an» 
droginul este închipuit ca un herma- 
frodit, văzut plastic, în care sexele 
coexistă şi a cărui plenitudine are ceva 
vinovati, dacă nu chiar patogen şi sa- 
tanic, Remanticii germani dimpotrivă, 
lac o netă deosebire între hermafrodit 
şi androgin,  interesându-se exclusiv 
de acesta din urmă. Căci în timp ce la 
hermairodit separarea sexelor e exa- 
gerată — androgimul este un nou îip 
de umanitate, în care fuzilunea sexelor, 
desăvârşita lor unificare, a creiat o 
nouă conștiință, apolară. 

Pentru romanticii germani, androgi- 
nul va îi tipul omului desăvârşit al 
viitorului. Ritter, medicul ilustru, prie- 
ien al lui Novalis, a schițat în opera 
sa, Fragmente aus dem Nachlas eines 
jungen Physikens, o întreagă filozofie 
a endroginuiui, Peniru Ritter, Christos 
al viitorului va fi androgin. „Eva s'a 
născut din bărbat fără ajutorul femeiei; 
Christos s'a născut din femeie fără a- 
juiorul bărbatului; Androginul se va 
naşte din amândoi. Dar bărbatul şi fe- 
meia se vor topi împreună într'o stră- 
iucire”, 

Trupul care se va naşte atunci va ti 
nemuritor. Ritter foloseşte terminolo- 
ie alehimică pentru a vorbi cun se 
cuvine de noul tip de umanitate pe care 
îl va zămisli viitorul. Amănuntul ace- 
sta este destul de important, pentrucă 
ne indică încă o sursă a mitului an- 
droginului, aşu cum l-a reactualizat ro- 
mantismul german. Vom vedea, într'un 
articol următor, că androginul era un 
simbol central în alchimie, după cum 
era în întreg hermetismul antic şi me- 
dieval. 

Beader, şi el medic, celebru mai ales 


TIPOGRAFIA ZIARULUI TURIVERSUL, BUCUREȘTI, STR, BREZOIANU 23. 


prin ceeace a învăţat dela Boehme şi 
Swedenborg, s'a ocupat cu pasiune de 
androgin, pe care-l interpreta prin teo- 
logie şi ocultism, Pentru Baader, la în- 
ceputul timpului a fost androginul, şi 
la sfârşitul timpului tot androginul va 
fi. Omul primordial a fost androgin: 
Adam-Eva. Ideia aceasta străveche — 
pe care o regăsim, în timpuri mai a- 
propiate, la gnostici şi în Kabbală — 
Baader o înţelege într'un mod cu totul 
personal. Omiul primordial (Adam-Eva), 
fără conştiinţa sexuală, avea ca tovarăș 
ceresc o Idee, pe androgin, care trebuia 
să-l înveţe să „zămislească lăuntric”. 
Dar omul primordial cade în păcat: 
somnul, în ţimpul căruia Eva se des- 
parte de Adam. Aceasta e „prima că- 
dere”. Cei doi nu au încă, precis, con- 
ştiinţa separării lor. Deabia după ce 
muşcă din mărul biblic îşi dau seama 
de goliciunea lor, şi se ruşinează. Acea- 
sta e, după Baader, a doua cădere. Da- 
torită lui Christos, însă, omul va rede- 
veni  androgin, asemenea îngerilor, 
(lexte în Giese, Die Entwickelung des 
Androgynen problems in der Friihro- 
mantik, şi Dr. Halley des  Fontaines, 
La notion d'androgynie). 

Wilhelm de Humbold şi-a oprit dease- 
menea atenţia asupra mitului Andro- 
ginului, într'o lucrare din tinereţe, Ue- 
ber die mannliche und weibliche Form. 
Intuind un adevăr tradiţional, care se 
egăseşte în toate religiile, Humbold 
ocoteşte divinitatea ca fiind androgină. 
Intr'adevăr, fiinţa supremă nu poate fii 
n niciun chip limitată, Teologia, este 
drept, lămureşte că divinitatea nu tre- 
buie înţeleasă prin categoriile umane : 
sex, vârstă, etc. Dar credința religioa- 
să din toate timpurile, credinţă simplă, 
neiluminată de revelaţiile teologale, in- 
iuieşte divinitatea ca persoană concre- 
ă; şi pentrucă divinitatea nu poate fi 
imitată de sex, ea ne este înfăţişată ca 
fiind androgină. 

Chiar atunci când nu e precis indicat, 
mitul androginului e prezent în toată 
literatura romantică germană, Intrun 
sugestiv articol, d. Nichifor Crainic a 
arătat acelaş ideal al androginului şi în 
Luceatărul lui Eminescu. Ar îi o inte- 
resantă problemă de istorie literară 
urmărirea izvoarelor oculte care au re- 
velat romanticilor germani acest stră- 
vechiu mit. Fără îndoială că infiuenţa 
misticilor şi ocultiştilor din sec. XVIII 
a jucat un rol de frunte în această „re- 
velaţie”. Dar semnificaţia nu o are in- 
fluența ca atare, ci faptul că întreg ro- 
mantismul german s'a lăsat fascinat şi 
rodit de ea. Aceleaşi cărți şi aceleaşi 
idei au rămas la îndemâna artiştilor şi 
după stingerea romantismului, dar 
cle n'au mai influenţat” pe nimeni. 
Sunt anumite preocupări teoretice 
are, prin simpla lor prezenţă, aruncă 
o lumină neobişnuită asupra unui om 
sau unei societăți umane. Faptui, deci, 
să mitul androginului a dominat gân- 
direa romantică şi-a fost intuit şi de un 
Balzac sau Eminescu, este mai mult 
decât un amănunt de istorie literară. 
El capătă dimensiunea unui fenomen 
care interesează în primul rând filozo- 
fia culturii. Ca să ne dăm mai bine 
seama de importanţa pe care o are a- 
ceastă ultimă îintuire a tipului desă- 
vârșit de umanitate în conştiinţa ocei- 
izentală, trebuie însă să amintim, mă- 
car în liniile sale generale, istoria mi: 


ului androginului în decursul vezru- 


pilor. 


SUSCEA EMADE. 


(Urmare din pag. 6-a) 


luase inima în dinți... Oare ea mai pu- 
tea nădăjdui ceva dela e! ? !.. Va trebui 
însă să=i scrie... Nu-i cavaleresc s'o 
mintă ! Poate că fericirea ei atârnă de 
acest semn și poate că învățătorul acela 
o iubește... De ce să nu lămurească lu- 
crurile ? Că odată și-odată tot vor fi 
lămurite, dacă nu de el, de evenimente! 


Şi poate că atunci va fi mai greu. 
Chiar prin forţa lucrurilor, prin lumea 
deosebită în care trăesc fiecare, sunt 
siliți să se despartă. O ştie fată inteli- 
gentă și cu mult bun simţ. Desigur că 
şi ea a gândit la situaţia lor. E posibil 
ca atitudinea ei să se explice prin a- 
ceasta... Şi n'ar ti deloc exagerat, ca să 
nu fie așa... 

De acolo, de departe, din Bucureștiul 
nădejdilor şi-al desnădejăilor îl cheamă 
un gând... O fată cu ochii verzi ca șo- 
pârla, cu modelări de velur în voce. 
Ana! Ana care i-a ocupat tot gândul 
în vacanța aceasta... Acum știe de ce 
satul lui nu mai e frumos ca altădată, 
de ce ţăranii i se par altfel, de ce copi- 
lăria, nu mai are putere să=l țină legat 
de leagănul ei, de ce toată tăcerea 
aceasta îl plictisește, de ce Lilica nu-l 
mai încântă... Ana, fata blondă cu su- 
râsul plin de prospețime și gingășie, a 
umblat, fără să=i dea voie el, la cutiuța 
inimii unde a stricat o rotiţă... Ca să 
fie sigură că-i numai al ei. Şi a reușit... 

Nu ştie dacă ea poate fi idealul fe- 
meii pe care ar dori-o. Nici nu ştie dacă 
drumul pe care îl cheamă, e drumul fe- 
ricirii. O iubește și-atâta tot. Şi în iu- 
bire, zice el, nu e bine să raţionezi, 
Atunci când nu laşi sentimentul să-și 
urmeze drumul lui, nu mai e iubire, e 
calcul, matematică... Nu poţi așterne 
iubirea în formule, pe care s'o rezolvi 
apoi cu ajutorul tablelor de logaritmi. 
Iubirea nu-i ceva. complicat, e ceva 
simplu de tot pe care numai în nebu- 
nia noastră, o complicăm singuri, inu= 
til. Şi el nu vrea să complice nimic.. 

O căsătorie cu Ana ? lată ceeace nu 
și-a pus în gând... O întrebare la care 
incă nu poate răspunde. Dela, început 
sar ivi complicaţii. In primul rând sar 
izbi de zidul familiei. E sigur că ai lui 
m'ar voi-o pe Ana... Nu știe de ce, dar 
simte... 


Nu ! E mai bine să nu se gândească 
la asta. Mai ales că Ana nu-i pusese 
întrebarea... 

— Ce faci aici, maică ? 
Mama lui intrase pe nesimţite... 
— Am rămas gândindu-mă departe 


şi uitându=mă la jocul fluturașilor de - 


zăpadă ! |... 

— PD'apăi c'a nins anul acesta can 
iarna lui Marcoci, Da” de ce nu mai ieși 
si tu în sat? 

— La ce bun ? Să-i aud pe oameni 
cum se ceartă ? 

— Nu prea ţi-a priit ție vacanta asta 
Ja noi... Eu văd ceva schimbat ia tine... 
Nuei așa Răducule ? 

— Mamă, ai puțină dreptate... Dar 
nu mai sunt băieţi pe aici; mă plicti- 
sesc singur... 

— De, maică... Puiul de pasăre că- 
ruia i-au crescut aripile, pârăseşște cui- 
bu)... Sboară |! !.. 

— Cred că am sburat de mult, 
mamă ! 

— Aşa e! Acum ai crescut mare, ești 
Parcă ieri te 





purtam cu pantalonași scurți și cu păr 
ca de fetiță. Și ce păr galben aveai | 
Astăzi mie mi-a albit părul iar tu te-ai 
făcut flăcău în toată puterea cuvân= 
tului ! ?.. 

Giasul mamei lui prinsese zob de la- 
crimă... Ea l-a crescut cu o deosebită 
grijă; răsfățat și bine îmbrăcat întot- 
deauna, ca să-l crească așa cum se cu- 
vine, renunțase la postul de învăţă- 
toare. De altfel postul de controlor fis= 
cal pe care-l avusese tatăl lui, le 
asigura din belșug traiul. Acum tatăl 
lui era pensionar. 

Seara începuse să picure pe geam. 

— Când vrei să pleci ? 

— Incă nu m'am hotărit... 

— Dar cât de curând, nu ? Sigur că 
ocupaţia ta de ziarist te cheamă... Și 
poate și doi ochi! !... 

— Doi ochi ? 

— Da, doi ochi frumoși! Nu, Rădu- 
cule ? 

Radu bâlbâise încurcat, ceva... 

— Nu tăgădui! !.. Inima mea de 
mamă simte ! Degeaba încerci să te as- 
cunzi... Cum o chiamă ? 

Radu tăcuse, peste măsură de sur- 
prins... 

— De ce nu vrei să știu şi eu? Nu 
sunt eu pentru tine un prieten bun ? 


— Ba da, dar... 
— Nici un dar... Nu te ascunde de 
mama ta !!., 


— O cheamă Ana! 


Ochii mamei priveau prea rugători... 

— Ana ! Ca pe mama mea | !.. E fru- 
moasă ? 

— Nu ştiu! Dar mie-mi place! !... 

Și mama lui şi el s'au ferit să pome= 
nească numele Lilicăi... Dar faptul că 
e) se spovedise atât de neașteptat ma- 
mei sale, îi umpiu inima i bucurie. Va 
să zică ar fi acceptat-o! !.. 

Aproape fără să-și dea seama, se și 
pomeni luând=o în brațe și sărutând-o. 

—— Mamă, ai tăiat în mine o mare 
îndoială ! Iţi mulțumesc ! |.. 

— Oho! Băiatule! Nu te aprinde 
așa... 

— De ce, mamă? E atât de fru- 
moasă ! !.. 

Și Radu o vedea pe Ana în toată 
splendoarea ei blondă, îmbrăcată în ro» 
chia albastră în care-i stătea atât de 
bine... 

„„Umbrele serii de mult intuneca- 
seră odaia cu amintiri şi cu o mamă 
bună... 


* 

Plecase însfârșit... Pentru o clipă 
doar s'a întristat când ochii castanii ai 
mamei lui lăcrimau. A sărutat=o iru- 
mos pe obraji, pe gură, și sa 
suit în sanie... Apoi sania cu clopo- 
ței se urnise tot ca atunci, când fiind 
elev, pleca la școală... E întâia oară 
când vede lămurit că între el și sat se 
vupsese legătura. Numai mama îl mai 
lega. de el... 

Până la gară, învelit iîntr'un cojoc 
năprasnic, a vorbit cu tatăl lui numai 
despre politică și despre situația inter- 
națională, Despre ei şi planurile lui de 
viitor, nimic... In treacăţ întrebase de 
felu! cum își vede cariera. Fireşte că 
şi=o alesese după vocaţie, aşa că in pri- 
vința aceasta nici o grijă. 

Şi-a luat rămas bun și-apoi trenul a 
plecat. 


Acum putea să se gândească în voie 
la Ana... Oare o fi primit telegrama lui? 
Şi dacă a primit=o, îl va aștepia oare 
la gară, după cum fusese vorba?! E 
drept că stătuse mai mult de 5 zile câ! 
îi spusese că stă. Azi a împlinit 9 zile. 
Nici nu-i scrisese măcar, după cum îu= 
sese vorba... Neglijenţă, sau o reacție a 
năstruşnicelor sale gânduri ? Şi una și 
alta,.., 

Oh ! Şi drumul acesta ce lung e și ce 
plictisitor ! ! Tucu, tucu, tucu ! 1... Gă- 
rile fug una câte una, kilometrii sunt 
înghiţiți de năvala acestui rapid, totuș 
Jui i se pare că merge încet... Dacă ea 
nu va fi în gară? Dacă se supărase? Sau 
dacă nu primise telegrama ? Dar de ce 
se tot chinuie cu atâtea întrebări? Nu 
e de prisos? Adevărul îl va afla acolo, 
pe peronul gării... Orice presupunere e 
prematură și cade dela sine... Işi caută 
pretexte să-și alunge preocupările... 
Privește pe câmg... Zăpada sclipește 
sub bătaia soarelui. Şi se rotește grăbit 
in fața furiei locomotivei de 126 kim. 
pe oră... Cât câmp! ! Intins ca și gân- 
durile lui... Şi iarăș o vede pe Ana, pe 
care acum o adună din închipuire... 
Uite, ăștia sunt ochii ei, asta e mâ- 
nuţa ei, acesta e părul, părul careel iu- 
bia atâta, acesta e surâsul ei... Acum 
îi aude și glasul.., 

Lilica ? O umbră care a fugit din su- 
fleţul lui. Nici nu se mai poate îndoi că 
Lilica, e moartă pentru el... Prea e vie 
Ana, prea trăieşte cu toată fiinţa în el, 
ca să se mai gândească la ea... O în- 
tâmplare banală cu un băiat și o fată 
care sau iubit... 

Tucu, tucu, tucu ! !... Mersul legănat 
la trenului îi înmoaie trupul, îl leagă= 
nă... Plumbul oboselii îi cade în ochi... 

București ! 

* 

Hamalii dădeau năvală in compar= 
timentele vagoanelor. Freamăt obișnuit 
de gară mare... Radu aruncase odată 
ochii pe peron, dar nu mult timp, căci 
ii fu teamă să nu cunoască un adevăr 
prea crud, mai repede decât ar fi tre- 
buit. Dădu bagajele în seama unui ha- 
mal şi sări pe peron... Lumea, împes- 
trițată, grăbea spre ieşire... Prima arun- 
cătură de ochi nu descoperi nimic,,. 
Probabil că nu venise... Altfel poate câ 
ar fi văzut=o! Doar nu e greu de ob- 
servat o iată ca ea... 

Dar dacă-l așteaptă afară ? ! 

A! Uite=o! Venise prin urmare. E 
atât de fericit ! !.. Ar săruta-o aici, dacă 
mar fi atâta, jume... L-a văzut! I-a 
zâmbit și-și face loc printre lume... 

— Ana! Ai venit ? Credeam că n'âi 


să vii!!, 


Ana zâmbi șia! certă cu degetul. 

Răule !! Ar fi trebuit să nu vin... 
Așa ne-a fost vorba ? 

— Te-a supărat ? | 

— Cum să nu mă supăr ? Imi făgă- 
duiești că vii până la cinci zile și tu 
stai nauă zile... Nici măcar nu-mi serii... 
Se face una ca asta ? 

— Dragă, iartăemă ! ! Am amânat 
dela o zi la alta... 

— Da! Şi pe mine mă lași să te 
aștept din zi în zi! Pentru asta nici 
n'am plecat la Sinaia! !.., 

— Uite că am venit... Mi-a fost dor 
de ține!!.. 

— Sigur ! !... De aceea ai stat atâta... 
De ce te uiţi aşa la mine? 

— Te-ai făcut mai frumoasă |! Poate 
iiinacă ești supărată ! 

— Mda! Mai supără-mă tu așa!!! 

Au ajuns în dosul Gării de Nord, şi-a 
rânduit pachetele într'un taxi, s'au suit 
si-au plecat... 

— Ana, buzele tale! |... 

— Dragule! Mi-a fost dor de tine!!... 

DÂN BĂILTEANU 


Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 7. T. Nr. 24464-93£. 


| 
|