Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0035

PROPRIETAR: 


890. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU % 
DIREOTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN. POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. (itov 





Nostalgii pentru mâine 


de COSTIN 1. MURGESCU 


Este fără îndoială cum nu se poate mai 
jalusca o tu..er.ţ= cu vostalgii. acre în ta 
cova de inu. mult, ue ui puiţa: de atri- 
buta auică je cae vu ic pui asocia uin 
primui mornent cu &poca ue Crcaţie, de 
vigoare, de vezemenţă chiar a omuiui tă- 
aăr, 

In fond la ce nostalgie avem dreptul 
noi — aceştia tine.i/ Viaţa nu ne-a dat 
încă nimic — sau — mau bine spus — nu 
ne-a luai incă nim.c. Penotrucă n'am avut 
înșă nimic. U urazus:e.? asia trece, ne 
soarbe, ne scoate pume,ii obsazuiui in re- 
liet — ca un vaat de stepă. bar nu ne 
ucide, nu ne răeşte, Răm.iaem — printre 
tegănuri şi descoper.ri — noi. 

Nostalgia unei cărți ? Cred că sunt pu- 

țini cei care-și mai aminiesc câ sunt ti- 
peri care se chinuesc nu de trupul lor, ci 
de suiletul iur care-i arde cât gâtul și bu- 
zele nu pot fi arse de sete, de dorui ireal 
al unui ceas, intr'o bibiiote-ă solitază, în 
tovărăşia unei cărţi. 
Nu, 'nu şt.u dacă oamenii pot să mai 
creadă azi, .ntr'o tinereţe cu nostalzii. Şi 
poaie au dreptate. Lei puţia au dreptate 
într'un îei. în cuizui lor. 

Deaceea suut poaie mai dramatice decât 
at părea, toa:e -a.este ir.steji în contra- 
punctul ani.or, deazcea suat poate cu atât 
mai reale cu cât par mai de necrezut no- 
stalgiile oamenilor tineri. 

Ei nu 'au 'nos-algiile celor neîmplinite. 
Nostalgia lor nu are gustul amar al nerea- 
lizării, ei nu se otrăvesc cu amintirea a 
ceeace nu a fost dupi chip-l și asemăna- 
cea gândului lor. N'au atat nimic, ca cei. 
peste ca:e anii au aruncat ceru,a siâr,i- 
tarilor -de drum. - 


- Sunt tineri, se hrănes+ adică din ceeace 


va fi. Nostalvia lor. nu cste a trecutului, 
ci. a “viitorului. Ochii nu li: se afundă în 
zare, pentru a privi ceeace ar fi putut să 


"e. Chinul Tor mu este al Titrebăfii: dece 


a'a fost? dece nu sa putut sau nu a a 
buit să fie? 

Privirea s-urmă vii 'orul şi-l disecă cu 
bistu iul neînd rat al credinţei. Al cre- 
dinţei îh-ceva din afara lor, al credinţei 
înte'o împlinire ce ar fi pornit dia lăun- 


IVI 





ABONAMENTE: 


de onoare 
particulare 


trul lor sau pur şi simplu în loteria vieţii. 
Ei nu rg.e.ă un drum pe care — cu 
sau fără voe — lau als, ci însăși posibi- 


litatea de a alege, 


Prin acest fapt ei nu mai au seninăta- 


tea (chiar apareată numai) de 


fiindcă oricât ar voi să fie de cruzi cu ei 
să găscaş-ă eroarea lor. 
Greşeala, păcatul care să l2 îndulcească 
regretul, să le tempereze imputările, să 
dea farmec de revui» nostalgiilor. 

Cât war da, Doamne, omul tânăr să-şi 
să găsească în tre- 
cutul lui isvorul tristeţilor sale. 

Dar, nu: el n'ar> t:ecut. Asta este apă- 
sarea lui. V:aţa lui este în mâine. In des- 
coperirile, în frârg ril> şi alegerile lui de 
nu va putea atinge 
vrzodată, aşa cum alţii au putut. 

Deaccea nostal-ia lui nu creşte din re- 
grete. Ci dia unili+ţă. Din umilința cum- 


însăşi, nau und: 


sădească în suilet; 


mâine. In ceeace el 


plită a nedreptăţii. 


Ar vrea să rat-ze chiar; de.i-ar sta la 
înd:mână să se oblize chiar a alege dru- 
mul din stânga. at eșuă ior. Dar sănui 


se răpească dreptul de a rata. 


autorităţi şi instituții 1000 tei 


500 
12 luni 360 „ 
6 luni 1% ,, 


a judeca; 





(Urmare în pag. 3-a) 





REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 
TELEFON 3.30.19 


U 15 


APARE Sa 5 
PREŢU. 








6 LEI 


CALISTRAT HOGAȘ 





“AMINTIREA LUI CALISTRAT HOGAŞ 


— (După douăzeci şi cinci de ani dela moarte) — 


- Calistrat. Hogaș înfăţişează în 


iiteratură. tipul “destul de. rar. de u 
tâtnit- al: soriitoruiui căruia exX2T-. 


cițiul artei sale nu-i alterează 
timbrul natural şi expresia fi- 
vească a jeluiui său de a fi, o- 
rnonesă. 


Dacă lirismul e neta dominantă: 


a. minunatelor amintiri de dru- 
meţie prin munţii Neamţului, 
dând scrisului său întimitatea 
caldă a unor destăinuiri, totuşi 
nimic din neliniştea şi impudoa- 





Scrisoare in versuri 


; 


de CALISTRAT HOGA3 


: Na og: să-mi spui, amice, cam unde o să ajungi | 


Pe drumul ars de soare cu pașii tăi cei lungi? 
Te du... la revedere, şi nu fni amârii, 


Bocceaua ta din spate să-ţi ţie de urât ! 

"Tar când te-o 'ncinge drumul şi. nu vei mai putea, 
| Lungeşte-te ca mine, cu capul pe boccea, 
ada NI Desiâ-ţi dela picioare opincule uscate 
i Şi 'n ubră de mesteacăni, întinde-te pe spate. 

Și dacă ai, ca mine, poetice simţiri, 
Inaqă-te la ceruri prin crengile subţiri... 
Eu cniar acum aâvut-am în depărtatul cer, 


O tainică 
Şi poate vrai, şi ţie, 


'nţa.nire cu vechiul Jupiter... 
să-ţi spun ce-am sfătuit ? 


Să-ţi spun : Bătrânui Zeus e toarte amări! ; 
E veşnic dus pe gânduri, cu capul între mâni, 
De cand l-au răsat grecii şi sau făcut păgâni. 
La c.ne, nu mai are, Sărmanul, să-și iacrunte 
Cum şi 'ncrunta odată sprânceneie-i cărunte 
Și asupra cui nu are, sărmanul, să trimeată 
Vr'un iulger de urgie, cum trimetea odată; 
Şi stă puecat şi gâroov pe rug nitu-i sceptru, 
Cum stă ?n Carnac, la lună, un palid rege spectru; 
Şi ?n sufietu-i nu are de cât un singur dor: | 
Să moară; dar nu poate, căci e nemuritor, 
Sărmanul, cu basmaua — căci are şi basma — 
Ștergându-și de plâns ochi, Olimpu mi-arăta 
Cu siăbănogu-i degat. Păcat că nu am timp 
Să-ţi spun cu deamănuntul tot ce era 'n UL:mp. 
Să-ţi spun doar, că Junona se dă cu suliman, 
Că Marte se întrece cu Venus în cancan, 
Că Ganimed, ştrengarul, își pune toată verva 
Să scoată din sărite pe pudica Minerva ; . 
Că Hermes bate ceardaș cu Apolon dn pinteni, 
Că Baccus e Egumen, Silen Mitropolit, 
Că Proserpina trage pe Aides la chit, 
Că cele două Muze un dinte w'au în zură, 
Şi că Vulcan la toate le-a făurit dantură; 
Că -ambrozia-i rară, nectar nu se găsește, 

sea Că' Poseidon în ceruri e negustor de pește, 

"- Și-că, decând vaporul ieșit-a la iveaiă, 

Naiade:e fugit-au în cer cu pielea. goală; 
Că Pegas e o gloabă, ce zace de răpciugă; 
Că' Faeton 1-inhamă de trage la cotiugă ; 
Că şi-a pierdut Diana şi arcul și ogarii, 
Ş'acum desculță mână la pășunat măgari; 
Că tot, precum odată, ș'acum Endim:on, 
Lungit la umbră, doarme Șa 'mbătrânit în somn ; E: 
Că Cerber «e o javră cu coada între vine; 
Că Hebe-i tot frumoasă și mă 'ntreabă ae tine ; 


„Că Momus stă deoparte şi, când a auzit, 
A râs, a râs, sărmanul, a râs pân "a poen:t !... 


Ş'acum, findcă Zeii s'în doliu! după. Mom, 


N as ca, să-l jecească şi eu mă culc să: dorm... 


“(Dă volumul 


„Amintiri dintr'o călătorie”). PE E 


„vea confesiunii nu se străvede în 


umda-i limpede, care oglindeşte 
meţulburată zâmbetul luminos al 
unei comunicat.ve bune dispo- 
2iţii 

Ce trăsătură neştiută or. mai 
putea Bă aduoge 2nărturittz catar 
ce i-au cunoscut, la portretul a- 
tât de viu care se desprinde 
parcă aevea pentru  desfdtarea 
cititorului, din  tă.făsuiala ajă- 
toasă a scrisului său, cu toate în- 
sușirile-i alese de. țăran duhliu 
şi ager. la minte, isteţ foarte — 


“ur, Creangă lir-c şi puţintel pe- 


dant- — dar şi cu toate pitorești- 
le lui metehne: eicălitor şi îndis- 
cret, slobod la gură însă robit 


poţtelor. tiranice ale pântecului. 


său. veșn:c. bântuit de 0 năpraz- 


" nică: foame, 


Plecarea la drum a tul Hogaş 
prin coclaurile munţilor e ca un 


început de poveste şi. ca. intrarea... 


în fantastic, peste marginile 


atrâmtei realităţi prozaice; dă. fiu= 


lui de împărat din badinele TO 


mâneşti. Sub memorabila-i pălă: 
vie neagră, mare cât o roată și. 


sub imensa lui pelerină -ascun- 


" zând „un anâchron:sm de carne 


şi oase”, care cugeta lucrurile 
„cu capul unei generațiuni dis- 
părute” nu va fi greu să ne îu- 
chipum pe neuitatul Harap-Alb, 
—megreșit un_ Harap-Alb cu n- 
pucături și  reminiscențe de 


 „belfer” provincial, dar „căruia 


i se întâmplă cele mai năsiruș- 
mice şi mai fantas'ice aventuri. 

Amintiţi-vă de Anița, cea cu 
gușe noduroasă sau de baba cu 





nustețile sure şi lungi ale botu- 
lui ei ascuțit — fantastice ve- 
fenii de coșmar, cărora atât de 

bine le-ar sta în ceata tovarăşi- 
im iui Harap-Alb, ca niște vred- 
nice replici... femin.ne ale ace- 
flora? cu vorba tot 6 lui 
Creangă: 

Dumnezeu să ne mai ţie, 

- Că cuvântul din poveste, 

Inainte muit mai este, 

— să ieşim şi în întâmpinarea 
arătăr-i de basm a lui Sgribincea, 
pe plaiul Jitioanit, „suind, parcă 
greoiu, pe trepte de aer“ și ţi- 
vând în mână „drept ghioagă, 7ă- 
dicat în aer, deasupra imensei 
sale căciuli, un întreg arbore 
strujit de coajă şi de crengi, dar 
cu rădăcina neatinsă“; și să nu 
“uităm pe atieticul Ion Rusu din 
gura Dârmocsului, cel cu „măi 
storăş... mi-ți tămâia și paras- 
tasu..“i sau pe vestitul Ilie Mar- 
cu „al căruia cal bea rachiu, ro- 
flea păstramă și cunoștea eo- 
prafia amănunțită a muntelui 
mai bine decât un autor de cărţi 
didact:ce“; și nici pe Eremia Hon- 
cu, primarul din Tazlău, uriașul 
cu glas ca răgetul de leu, care 
„da porunci satului întreg, stri- 
gând dela el de-acasă, și tot sa- 
tul revărsat pe vale îl auzea şi-l 
asculta“. 

Peisagiul şi împrejurările în 
care Hogaș se întâlnea cu astfel 
de făpturi: episodul înoptării în 
poiata de scânduri a babei cu bo- 
tul ascuțit, trecerea de-a că'are 
pe spetele celebrei Pisicuţe, sbu- 
1âna ca o pajură pe deasupra 


— FRAGMENTE — 


vâltorii apelor Tazlăului „cu schi- 
mare, ca un balaur“ stu QScen- 
siunea şi descrierea Hălăucăi — 
sunt pagini în care datorită îm: 
prejurărilor şi d:spoziției sufle- 
tești a povestitorului, realitatea 
se dilată peste murginiie ei fa- 
miliare, până unde întâlnește 
fantasmagoriile basmului și ale 
slobodei închipuiri. Această ne- 
contenită lunecare a realității în 
fantastic şi ireal, spcif.că visului 
de veghe al reveriei, caractert- 
zoază mai presus de orice scri- 
sul lui- Hogaş. Lirismul abundent 
şi smţul epic al unor proporții 
depășind măsura obișnută con- 


„tmibue deopotrivă la desăvârșirea 


impresiei de realitate fantastică, 
precizată caricatura! şi localizată 
prin umorul nesecat al povestito- 
rutui. Umorul este reacția critică 
și cicălitoare a lui EHogaș față de 
propriile-i, etanuri, cedând dese- 
ori pasul ironiei i psită de răuta- 
te și curmând, uneori la netimp, 
firul faimoaselor lui filosofări 
care nu totdeuuna sunt digresive. 
El. care iubea natura pentru sim- 
plicitatea ei sublimă nu sutea 
să aibă, desigur, înțelegere dasât 
pentru „manifestările pemeșteșu- 
gite ale inimei omenești! — cum 
scrie undeva — si trebuia să îu- 
bească cu dragoste pidgână, fru- 
museţea nepreţăcută și frustăa 
unor forme plast'ce care-i satis- 
făceau s'mțul armoniei, stârnin- 
du-i totodată și celelalte simţuri 





(Urmare în pag. 8-4) 


Parintele  Iovinadie 


m." 


in cerdacul strâmt de sub straşima tupilată, 
pe o măsuţă veche de brad, stă veşnic deschis 
ceaslovul și mai vechiu încă, temeinic legat în 
piele groasă ş: cafenie și cu sfințenie păstrat în 
curăţenie de octogenarul călugăr: în el părin- 
tele Iov:nadie își găseşte ziinie și la or.care 
ceas linistea și mângâierea sufletului său fără 
de pată, de multă vreme acum și pentru tot- 
deauna despărțit de cele lumești. Inalt odată, 
greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor şi cu 
greu își mai poate urni părinteie lov:naaie, de 
ici până colea, pe picioare făr'de putere, trupul 
săi slăbănogit; barba-i albă şi curată î: umple 
pieptul, iar privirea lui istovită şi străină parcă 
de cele pământeşti, se pare veşnic aţintită spre 
zarea îndepărtată a altor lumi. Dimineața. când 
îşi spală cu mâini tremurătoare, fața-i albă de 
sfânt, în lumina curată a răsăritului, însăşi pi- 
căturile de apă străbătute de soare, ce cad mă- 
runte pe pământ, au în ele ceva din nevinovă- 
ţia picăturilor de rouă... Cu un pieptene stră- 
vech'u, din care numai câţiva dinţi rari au mai 
rămas, îşi dă frumos și neted peste cap cele câ- 
teva șuvițe' de păr albe și cruţate încă de vre- 
muri, îmbracă rasa-i sărăcăcioasă dar curată, își 
pune comanacul şi intră în chilie, pentru a-și 


face rugăciunea de dimineaţă. 


Drept pe picioarele lui slabe, cu capul desco- 
perit, cu cruci smerite și largi îşi șoptește în 


_duvinte numâi de Cel Atotputernic auzite, ru- 


găciunea sa fierbinte în faţa icoanelor. Pregâu- 


""vatei cu pruncul în braţe şi a coborârii Duhului 


sfânt, în care se vede străjuind de sus și peste 
toate ochiul mistic în trei enlţuri al lui Dumne- 
zeu. Apoi iese afară şi transfigurat oarecum, 
calcă mai cu temeiu pe picioarele sale slabe, 
se aşează înaintea mesei cu cecslovul pe un 
scaun vachiu, cu speteaza rotundă de lemn şi 
ca o mână mai puțin tremurătoare, deschide cu 
mare evlavie sfânta carte la zăloaga -a treia, al- 
cătuită ca şi celelalte, din o taama îngustă din 
lână neagră. Vârsta i-a slăbit auzul şi de aceea 
citeşte tare, pentru ca, însăşi cu urechile sale, 
să audă dumnezeeştile cuvinte ale prea măr:- 
torilor de Dumnezeu iubitorilor prooroci și mu- 
cenici. 


Şi lumini tainice, lumini din ceruri se pare 
că încing fața şi capul întreg al părintelui Io- 
vinadie... Ai, pentru o clipă, iiuz:a unei aureole. 

Şi când toaca, cu glasul ei de oţel ascutit, 
sau clopotele cu glasul lor de tuciu răsunător și 
greu vestesc pretutindeni credincioşilor ceasul 
de închinare, părintele Iovinadie, care fiind 
prea bătrân, nu se poate duce la biserică, se a- 
dună orideunde ar fi, în sfânta sfintelor chiliei 
sale şi înaintea icoanelor şi înaintea lui Dum- 
nezeu unu-a, fără mărturie strâină, își face s:n- 
guratixile sale rugăciuni de cuviinţă. 


Un. lucru, totuși, te lasă nedumerit, când a- 
nume, şi ce mânâncă parintele lovinadiet?... 

Ai putea să-l pândești de cimineaţă până'n 
seară şi nici o îndeletnicire omenească n'ai fi în 





d | 


ANUL LI 


Nr. 
SAMBATA 29 AUGUST 1942 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


35 


Eshil: Orestia 


(Vestea despre căderea Troiei soseşte la Argos) 
AGAMEMNON 1V, 1—257) | 
Tiaducere de N. |. HEREŞCU 





PĂZITORUL 


O zai, curmaţi odată truda mea. 
De ani tot stau de veghe, ca un câine, 
sus, pe palatele Atzizilor: 
cunosc și mereul sielalor în noapte 
— daspaţi de foc at:ălucitori pa boltă — 
ca-aduc la camsni is:ni și veri cu rândul, 
și-am învăţat când pier și când răsar. 
Acum așiep! me:eu semnalul to: ței, 
o flacără veztnd căderea T:oiei: 
așa mi-a potuacit, narăbdă'oare, 
femeea cu voință de bă:bat. 
Cum stau aci 'n culcuş ds rouă umed, 
departe da acusă, fără vise, 
doar f:ica mi-e tovarășă, nu somnul, , 
şi och'i nu-i închid pentru odihnă. 
lar când să zic un cântec sau să 'ngân, 
că-i leacul ce alungă ațpeala, i 
atunci bocesc şi plâng ursita casai 
în care nu-i sen'n ca odin'ostă. 
O, de-ar îi azi stâ:ş'ttul trudei mele 
şi focul luminând în în'uneric 
da mi-ar aduce astăzi vestea bună | 

1 


(Poruză 
O iraiăă apare în depărtare 
Păzitorul gb r.dică pe iumă:ae. Cu amația:) 


Mărire ţie, torță care-aduci 
page zilei întrun m.ez da noapte 
n Argos cântecale de izbânaa | 


(Se ridică în picioare) 


Ura! Urai Acum, cu glas puternic, 

vestesc tovarăza lui Agamemnon: 

din pat să sară iute, şi cun arigăt 

ds bucurie ză primească torța, 

Ceialea Troiei fosta cucartă: 

samnalui focului ne-aduce vestea. 

Juzâad su voi încapa să:bătoa:0a.. 
Stăpânii când câștigă, eu câștig, 

și nu-i câștig mai bun ca toța astal 

De s'ar pu'ea, când sa va 'ntoarce Domnul, 
ca mâna mea să-i prindă mâna scumpă | 
Nu spun mai mult, un bou îm: stă pe limbă; 
de-ar avea glas, palatu-ar spune singur 
întregul adevăr. Dar eu vo:basc 

doar pentru csi ce stiu, iar pen'ru ca-lalţi 
au dinadins am şi uitat de toate. 


(intră în palat. Dn drecpta, vine încet corul, 
format dm 12 bătrâni). 


CONDUCĂTORUL CORULUI 


Sunt tocmai zece ani de când Priam 
văzu “mpotriva lui cum se rdcă 
feciorii lui Atreu, v:ășmași pute:n! ci 
pereche vajnică, da Zavs cnsită 

cu două tronuri şi cu două schipiruri, 
pe regii Menelau şi Agamemnon 
cum mia de corăbii argiens 

o strâng din țară și pornest la luptă, 
Din iîn'ma lo: plină de mânie 

un mara sirigăt de război se 'nalţă 
aidoma cu vulturi când țpă, 
îndurerați că şi-au pierdu!' prăsila, 

şi pe deasupra cuibului, în roată, 





(Urmare în pag. 4-a) 





stare să prinzi la el. S'ar părea că are pudoarea 
lbacrurilor pământeşti. Sânt zile, însă, când 
chiar părintele Iovinad:e își aduce aminte, că 
trebue câteodată să dea şi el Chesarului ceea- 
ce este a Chesaruuui... E sfânta zi de rrobaj:ni, 
care dă deslegare de pește întregii suflări ome- 
neşti și părintele lov.nadie își: aduce deaseme- 
nea, aminte, cu prilejul acesta că este om și el; 
numai cât la dânsul lucrurile se petrec cu totul 
altmintrelea... Cu ceva înainte de ceasul prân- 
'zului, părintele Iovinadie așează cu chibzuială 
între filele cuminţi ale ceaslovului zăloaga de 
tasma neagră, închide ceaslovul cu îngrijire, îl 
ia cu evlavie şi îl duce pe măsuţa din chilie; 
iar în loc pe măsuţa curată şi groasă de cânepă 
în patru iţe, pune deasupra şi unul peste aitul 
două t=lgere de lut roş cu flori albastre da 
smalţ pe margini, scoate de undeva o furculiţă 
ou trei dinți, un cuţit pătat de rugină și o lin- 
gură veche de tisă roșie cu coada săpată în for- 
mă de şopârlă, le aşează pe toate cam în oruce 
la dreapta talgerului şi masa e gata. Sună clo- 
potul de trapeză... 

Peste puțin, însă, pe puntea de scânduri de 
printre zidurile de verdeață se aud apropiin- 
du-se paşi grăbiţi de ceobote greoaie cu potcoa- 
ve de fier la călcâe și de sub bolta stufoasă a 
nucului se ivește, plecat înainte şi cu câte o 
strachină în fiecare mână, fratele Vavila, în- 
sărcinat la zile mari să aducă părimtelui Iovi- 
nad:e mâncarea dela Arhondar:e, 

In : strachină e borş de peşte proaspăt, în 
alta ibuce de peşte sărat amăgit cu câteva măs- 
line. E sfânta zi de Probajini, 





(Urmare în pag. 3-a) 


2 


ir 
În ee 





pesuat CCI PA 


D. Liviu Rebreanu a făcui 


Uriniabaată uUeuiiuație  mă- 
rului „Viaţa” : 

„Ay dori ca artiștii dela 
Najivohăl Să-şi lacă 0 tâi 


Dai anipiă euazuţ.e în tea- 
trui clasic, Părăâsinu 0 anu 
Niuvă  ientatacite  bulevar- 
ditcă care-i ţine depante at 
discijiina  teavrulua  mdevă- 
Tic. an sibilăgia actuală, tân- 
cea rasi mure pirie a atiiş- 
tiior sunt streini de piesei 
în versuri, avaliu 0 «ucvăta” 
tă repuisie pentru ele, est. 
apivupe imposubil Să se Joa.- 
aşa cum ar trepui operei: 
ciusice de temei, acelea cas. 


fa: cultura in rosturile e. 
fundamentale”. 
insemnari aici, cu toat: 


bucuria, cuvinteie mţelepui 
ale directorului  teatriiiu: 
Naţicnal. far rezultatele |. 
bânuim fozrte apropiate. 


Spre deosebire de vedetel. 
tenienune ae teatrului Wa- 
bust, CdLti TEluză vu UV Cah- 
doure speiitic icrenină, 1v- 


luli un iepervuraui  Ciaslt, 
inotivănd, pe senine, că nl 
le vine bine cosvumul de e- 


pocă, roiurile raăsculine su 
aceieazi piese sunt la mai. 


preţ. , 
Asttel, până acum, tre 

actori ai Naţionatuiui  tav- 

nesc să  inverpucieze  roiu. 


lui Jago din „uthelio”. Si a- 
ceştia ar fi d-nii balaban, To- 
ma Dimitriu și Băitiţeanu. 
De asemenea sa ivit un iă- 
năr actor, d. Dragoman, dsr- 
nic să interpreteze raiii 
Maurului geios, bine nţeics, 
după d. Vraca. 

Si pentru rolul Marchizu- 
lui de esa din „Don Carlo: 
există mai mulţi preten- 
denți. Noi am ausit până a- 
cum vorbindu-se doar a 
d-nii Pop Marțian, Balaban, 
Sorin Gabor ri HM. 
(care, pe semne că a renun- 
ţat, odată ce pleacă la T.N 
din Craiova). 

Din aceste viitoare „mat- 
churi” artistice, publicul nu 
va avea decât de câștigat. 


ăia 


Insfârşit, se pare că H, Ni- 
colaide s'a hotăvit ce-o să facă 
în stagiunea de toamnă: s'a 
hotărit pentru teatrul serios, | 
iscă! nd un contract cu d. Mi” 








H. Nicclaice 


şu Fotino. Dar cine ştie? Sar 
putea ca în clipa în care apar 
aceste rânduri, grecul” să 
stea din nou de vorbă cu Puiu 
Mazxwnitian. 


Incontestabil d. Sică Ale- 
xandrescu este un om cu 
idei. vVitima uintre acestea: 
Un spectacol în care să apa- 
ră întreaga familie a lui :.n 
Manolescu. Pentru aceasta, 
ingeniosul om de teatru sa 
gândit la o piesă ituliană: 
„Omul care s'a iniâlnit cu 
sine însuși”. N'ar fi exclus, 
însă, ca să se prezinte pân.= 
la urmă piesa lui Pagno. 
Jazz”, având acecaş idee la 
bază şi  cuprinzâni roluri 
cari ar putea fi interpretate 
atât de soţii Ion Manoiescu 
cât şi de soţii Ion Aurel Ma- 
noiescu. Doar pentru d-raâ 
Ioana Manolescu, nepoata 


maestrului, domnişoară de 
trei anișori „şi ceva”, nu s: 
află nici într'o piesă, nici în 
cealaltă, rol pe măsura ta- 
lentului de care se pare că 
dă dovadă. 


Viitoarea stagiune ne va da 
deasimanea ocazia să _dmi 
răm un actor mars, într'un 
roi de la fel da mari pregorții: 
a-nul Calboreanu intenționca- 
ză să interpreteze rolul lu 
Shylock din piesa lui Shakes- 
peare. 









SAVOY: 


„APARTAMENTUL 


54” 


Domiii YVasiiache şi Czistodulo 


Sunt — în înţeiesui de astăzi a] 
cuvâniniui — autori Gramatici. 
Doi foarte fecunzi autori dra= 
matici. 


D-nii Vasilache şi Cristoduto 
au avut odală o idee: au găsit 
4-a personaj, l-au boiezat Futi- 
rică şi l-au pus să înre în ne- 
numărate încurcături, cărora 
tu -şii le-au spus conflicte dra- 
iati ul, 

Coiuedioara care a urmat a- 
cesti ide: a avui Succes, deoa- 
rece Tiiiirică, aşa cum a inţeies 
să-l prezinie d. Vasilache era un 
băiat toarte simpatie, hazliu, şi 
ivtuşi, pe alocuri, vrednic de 
milă. A piăcul, aşa dar, mai 
muiţ personajul crea de auiozi, 
uecât conflicieie în care a fost 
iniesiecai. Și doinii Vasitache 
i Cristouuiu şi-au dat seara — 
bu ma — de aceasuă p: euerinţă 
a publicuiui. Ș: şi-au spus dân- 
Şi Munci: „Firiirică a piăcut. 
= urica nu biebue să moară. [i 
Voia schimba, în comediile ce 
Vor urraă, iuentitatea, lără să-i 
şiitbiun prin aceasta, ceva din 
versonalitate”, 

Și aşa au și făcut d-nii autori. 

In uitima comedie delia Savoy, 
Virtivică e coniro:0r la U.C.B. 
ŞI Se numeşte Anagnusiopol (sau 
ȘI ceva), E la fei de cun:secade 
ia Văţi rai cunoscut şi în cele- 
ialte co.acdii: frate bun cu AmMmo5 
"asorcseu tiin cozed.a lui Ciu 
Lieodoriau, Yirfirică- Anaguos- 
-0R0i (Su ușa ceva) e, iu iond, 
inai novinuxat ca o tec.oaiă, dar, 
dn pricina ivimei lui bune ca 
băinea caldă (Qin fău:ă aibă), 
-a5ă să se cre:dă, penru a-și 
Sdiva un prieten, că es.e aanul 
unei temei cu trecut dubios, Şi 
ue-aici încep încurtăturiie,.. Fi- 
indcă şi irtirică iubeşte pe ci-. 
neva: În Firtirică” pe prieena 
prietenuiui săw (dragoste meleri- 
cită); în „Cavaler Gândac”, pe 
soția lu;; în „Săracu Gică”, pe 
fata patronului; iar în „Aparta- 
mentul 54”, pe iozodnica lui... 
Mai pe scurt, pe Tanţi Căpăţână 
sub diverse aspecte, (De astă 
dată pozrtă ochelari şi o altă 
cuoare de păr). 

Dar să lăsăm gluma, domnilor 
Vasilache şi Cristoaulo! De ce-i 
puneţi dumueavoastră pe c.oni- 
carii dramatici (căci de critici, 
mu poate. fi vorba, la piesele 
d-voastră), în situaţia să nu mai 
aibe ce scrie, despre piesele ce 
le prezentaţi? 

In oarecare măsură v'am putea 
da dreptate: V'a plăcut persona- 





D. VICTOR PAPACGSTEA 


reactualizează în lucrarea d-sale 
recent apărută (Un observator 
prusian în Țările Române) ps a- 
cel Johann Ferdinand  Neige- 
baur, ale cărui notații dzspre noi 
sunt pline da muitiple semn-ti- 
caţii. Cu o erudiție prețioasă şi 
un incisiv spirit polemic, digia- 
matul german a'acă în sa Bes- 
chreibung der Moldau und Wa- 
luchei, asptele  esen ai2 al: 
problem:i românești, luându-și 
misiuna d= a apăra în fața A- 
pusului civilizat, teza unității 
noastre ctnice. Profundeiz  coa- 
s_cințe politice  da:erminale a 
cercztările  neobositului  dipli- 
mat prusian nu in.tă în un- 
ghiwl  încvestării noastre, N: 
mutumim să contutăm sumar 
splendidu! profil moral a! scri:- 
torului german, care in  1842--- 
1845 a învăţat. să  desluşenscă 
din amorfa - societ:te românea- 
scă, permanențele ci.  Intelec- 
tual pasionaţ ds pr>bemilz 
culturii, Johann Ferdinand Nai- 
«*baur si-a cizelat temperamen- 


tul stufos (a Paris, în ciimaui 
„nciclop-dismului francez, care 
aan că=! accentuieze şi mii 


mult interesul p-niru variate? 
aspecte ale civilizaţiei, Militan: 
al dreptului de autodz:erminar? 
a popoarabr. dipoma'ul pru- 
sian se idantifică uşor cu aspi- 
rițile româneşti, de unitate şi 
independență, 

N:igzbaur sa interesat în 
mod d-os.bit d:  Fransiivania, 
depre czre nota : „cea mai ma- 
pirte a  locuiorlor acssisi 
p-ovintii o formează românii, Ei 
sunt locuitorii străvechi, râmă- 
3. le Daciior amestecați cu co- 
loniștii roman...”. „Pornind dela 
ac:astă convingere, pe care şi-o 
alcătuiește în urma săpă.uriior 
de aheoiogie întrep-inse în ţi- 
nutuil Hunedoarei, diplemitul 
p-usian a creizt un climat ns-e- 
sar îreelegerii de către. Apusen: 

problemelor româneş.i, susți- 
nând nu numai țeza  latinităţii 
noastre, dar plasând geneza: na- 
țiunii române în inima podișului 
transilvan. 


Ye 


D. profesor Victor Papacostea . 


jul Firfirică şi nu vreţi să re- 
nunțați la el. Prea binc!.. Dar 
fie ce nu vreţi să renunțați la 
cupilăroasele contlicte de farsă 
perimată? Nu-l puteţi prezenta 
pe Firfirică în alt chip? 

Nu e nevoe să recurgeţi mereu 
la atât de lipsileie de haz echi- 
vociiri, țlap.ui că unii spectatori 
răi, uu e neaparat un semn că 
ați reduzat un lucru bun, heţe- 
tele ceva mai scăzule din uiiimul 
bu: D uU uuvtucst Ulae Duatroull 
CU căi€ jubiicu, a incepu sa în- 
tirapine comeuaiie te ie scrieţi la 
tesciou sau pri alte nujioace?) 

Vă inie.escază părerea publi- 
cului? (Sau numai rețelta vă 
priveşie?) 

Vo.u fuce totuşi să ajungă Ia 
urechiic autoriior câteva ecuuri: 
„amuzant, dar Neschimbat <a 
auee?, 

Vedeţi? 

Pubueul a râs când d. Vasila- 
Cho şi-a dai cu puuunii în cap şi 
a leşinaţ întrun fo.oiiu. Publi- 
cul a râs când d. Roman u răc- 
Măi CU DI5ptiălte Şi a cita Să SE 
asuundă m ală odae. 

Şi acelaş publice a ăcrăgmat 
ușor, cana a văzut câi suierea 
u. Vasilacue, 

Bine, dar de câte ori a venit 
Pubiivul la coinedui:e delia Savoy, 
a reacționat ia tei. Fiindcă i sa 
SCrvir latre âcesaş În de cu- 
iutdie. 

Curioşi să vedem sub ce înfă- 
țişare va mai apare Firiirică iu 
Vaivusrea comedie muzcălă deia 
Savoy, însemnăin aici I0men- 
teie ue udevărată comedie pe 
care ie-a reabzat d, Vasilache 
in cuiSui ct.or 3 acte; ncruță să 
lie Leiicatat mai als penru Sce- 
„ătie dnspre tinăiui piesei, 

D. Aurică Athanusescu, a crt= 
ion t, in tinii SIgure, de maestiu, 
ro.ui caricatural al socrului. Nu 
ne bhipăcăua cu răcuetere d-ui 
Jioman, ioarie gustaie în sehiunb 
de galerie, 

D-na Lulu Savu a trecut cu 
deosebilă ușutinţă prin roiul- „le- 
meei care strică menajuri”, 

D-na Eiena Burmaz, destul de 
amuzaă inur'un roi de subrelă. 

D-na Tanizi Căpăţână tără să 
işi sehimbe genul, și-a schimbat, 
cupă cum am mai spus, culoarea 
părului. 

D-na Bombonica Roman e soţia 
d-iui Roman. Atâta putem spune 
despre talentul său. 

S'a mai cântat în timpul celor 
3 acte, o melodie veche: „A ru. 
Bill liunza Oi Vii”, 

Şi astfel a fost fabricat un nou 
spectacol de succes. 


TRAIAN LALESCU 


UNIVERSUL LITERAR - 


CRAN—707 


nterpretare COMIC 


Li 


7 
- 





Şi creație 


Deschizând un colocviu cu prie- 
tenul A,, despre inconștiența ac- 
torului, susținută cu ingâmfar: 
când rolul îi depășește posibili- 
tățile meşteşuguiui, convenisem 
că aLât timp cât personagiul unei 
opere dramatice, nu-și găseste 
coresvondente în structura psy- 
hologică intimă a aspirantului la 
gloria creaţiei, rolul cade în de- 
siietudinea  specta orilor, deşi 
coordonatele literare îi sunt rea- 
lizate, 

Lămurind sensul a două no- 
fiuni opuse şi mereu greșit tăl- 
măcite : .nterpr-tare și creaţie, 
prin care prima  substituind-o 
-meşieșugului actoricesc, o defi- 
neam ca o insuficiență de conți- 
Rut psyhologic specijic, rezultat 
mereu întări, de jocul actorului 
ce sugerează acea nesiguranţă în 
complexul cauza! al intrigei dra- 
matice; pe de uită parte soco= 
tind cercaţia, ca juncţiune orga- 
nicistă, alavică, de formulă ab- 
s.ractă, al cărei Jinal viriuos e 
realizarea unei lumi de idei 0- 
puse sau asimilate conținuului 
psyhologie,  reomimeam acea 
comvimyie nobilă! a lui Gorden 
Craig, din care rezidă și irăește 
uria actorului. 

Cunouștem atâţi actori, uneori 
cu nume de prizu în public prin 
reclama cearceufurilor colorate, 
ce-şi  însuşesc roluri depăşind 
mijloacele posibilităților lor ar- 
tus-ice, numai prin simplul fapt 
că pletele au încărunţi, în foie- 
rele teatrelor. Aici, şi-au însușit 
tonul guturai al cutărui maes- 
tru, au surprins gestul şi mimi- 
ca îmierjechei: Va.!, au hoarit 
prigoana ti.uror celor  capanili 
şi nevărstnici, numai pe motivul 
meșteșugului de care dispun. 

Oi, a ji meșteșugari — a irece 
prin filiera: uceni€, calță, meş- 
ler '— nu pore a ji tot una cu 
a avea tauen, a fi aruist. 

Oare câți adinire fierurii cu 
firma : „meșteșugul, brățară de 
aur”: au isduiut să facă scut lui 
Achile? șI 

Invățămintele rutinare, nu pot 
compie.a sierilitatea  nepu-inţii 
creatoare, 

Râvnitori de măriri, rataţi une- 
ori dutorită iMatârzierii pritivuite 
de acelaș egoism feroce al înain= 
tașilor, a nejustelor influenţe de 
teairu politic şi culise, ajunşi pe 
călea timpului lachei îmbălrâniţi 
în palatul Thaliei, — uitându-și 
anii lor mărunți, dar grei de 
povară, se cred în preajma nă- 
zuinţelar. ce-au căzu ca fructe.e 
putrede, _ 

Ori, vrimbul lor, în locul râsu- 


lui argintiu al ciocârtliei, are. 
stranii  metancolii de clopote 


sparte... 


ION CALOVIA 





Când cineva întrun salon spu- 
ne anecdote vechi și face spirite 
proasie se spune: Vai, ce comic 
e?! 

Când 'se întâmplă din fericire 
ca cel în cuuză să fie peltic și cu 
nasul mare, nimic nu-i mai lip- 
sește ca să se urce pe scenă. 

Penirucă noţiunea de comic se 
confundă cu cea de caraghios. 

E“te oare caraghiosul, comic ? 

E sufizient ca să -râdă lumea 
de. cineva ca să-l clasăm printre 
com ci ? ri 

Da, ar spune cei 
vadă comedie... 

Pentrucă un comic trebue să 
râde el de public. 

EI, îşi bate joc de toți, jăcân- 
du-a su se 'nveselească de come- 
dive lui întocinui Ca Un CLUIUN 
cure te face su râzi jară să te 
Super, cund te stropeşie cu apă 
sperandu-te ci te impușcă. 

Cu toate astea comutul astăzi 
este peilic şi cu sui tute. 

Cănuva a fost cărn și cu ta- 
lent. 

Cândva ne-a făcut să râdem 
ș2 să piângem în ace.aș timp. 

Cândva, când doream artă, 

Dar era unul singur și tre- 
buiau mai mulţi. Pen,rucă multe 
erau comedi.le cari se cereau de 
domina sa spectatorul. 

Comicu sunt: de orice fel: şi 
grași și slabi. 

Când este gras comicul mă- 
nânca și pe scenă ca să facă haz. 

Cand este siab, mănâncă nu- 
mai partenerii, / 


ce vor să 


ei : > a i 
Dacă joacă cu alți comici, co- 


micu. se supără totdeauna când : 
nu i se respectă poanta, dar... ! 
tușește to.deauna pe poanta par- 
tenerului. d 
Aţi asistat vre-odată la un 
spectacol cu mai mulți comici?,,, 
Spectacolul e foarte prost. 











CR 


MUZEU 


UL. 


Și, când nu râde lumea, râd 
comicii unul de autul, facăndu-şi 
1arse. 

In orice caz comicul este foar- 
te inte..gent. Ă 

Dacă iar fi, s'ar face amorez. 

De-as jemeiie comice sunt 
foarte rar. 

In general, când sânt urâte. 

Nic, war fi politicos deuitjel 
să râdem de o femeie jrumoausă. 

Dupăce a ajuns mare, comi- 
cul se jace director de scenă. 
Nu permrucă sar pricepe mai 
mut ca alții. Dar e un sistem 
joarte bun ca să se pună în e- 
videnţă oprind pe centalți să se 
remarce. 

Pentrucă toți comicii sunt sue- 
cesvrii lui Agop, ce! cu bășica, 

Comicii sunt căutaţi de toată 
lumea. 

De directorii de teatre pentru 
cassă și de public pentru veselie 

Dar dacă cineva ur vrea să se 
amuze în afară de vieaţa de car- 
ton a teatrului, nu-l sfătuesc să 
caute un comic. 

Femeilor, nu încercaţi să staţi 
de vorbă cu comicii. Sunt cei 
mai plictisitori oameni. Pentrucă 
după ce și-au scos masca sunt o- 
tosiţi și cu grijile zilei. 

Pentru asta căutați un amorez. 

Numai el vă poate vorbi ce 
jrumos e timpul afară, ce bine 
vă stă părul violet şi ce colecţie 
japoneză are. 

Numai ei vă poate șopti cu 
temperament: ,— Ce faci astă 
seară frumoasă domnişoară?“... 











TRIANON: „VIVERE“ 

__ Directorii cinematografelor, 
scontându-și succesul material 
asigurat de-un nume celebru pe 
afiş, par a nu se deranja să se 
întrebe dacă-i decentă totuși, 
prezentarea unui jilm atât de 
vechiu, lucrat în timpurile când 
timidele d.scuri în arta cinema 
tografică apăreau cu reuşite rea- 
lizări, 

Admiratorii  vocei lui Tito 
Schippa vor face eforturi să-și 
atenuieze plictiseala ce-i va cu- 
prinde când, în decursul acţiunii 





aduce un mare serviciu propa- 
gandei româneşti, reactuslizând 
tigura acestui pasionat şi obiec- 
tiv ccrectător al trecutului nos- 
tru. Lucrarea d-sale (apărută la 
„Monitorul Oficial” şi  Imor:me- 
rile Statului, 97 pp. 89 Bucu- 
reşti 1942), constitue ur, nou anţ, 
adăusat istoricului relațiilor ro- 
mâno-germane. i i 


CĂRȚII D-LUI VINTILĂ 
HORIA 


„Acolo şi stelzlo zrâ” î se apli- 
că întocmai cuvintele d-lui Per- 
pussicius : „Un roman bun esie, 


ia urma urmelor, indiferent de 
multiplicitatea definiţiilor, o po- 
ves ire Cu care mergi în pas şi 
căreia nui să-i reproşezi nimic, 
m'qi să-i jaci vreo obiecție,..” 

O carte ptină de notații vi- 
branie, despre om și artă, care 
te poartă printr'o liaiie veche şi 
nouă toiuşi, o Italie a iubirii şi 
morţii, a picturii și poeziei, 


CLAVIATURI 


esta titlul revistei de poezie a 
d-lui Gh:rghinescu Vania,  car2 
apare la Biaşov, în €xcelen-2 
condiţii tuhnice. O încercare, a- 
sem-nea revistei „Litoral” dzia 
Consianţa, da a grăd nări exclu- 
siv suava miădiţă a genului li- 
ric, de a grupa în juzul redac= 
ției tot ceeace generaţia tin=rai 
poezii românești are mai sem- 
nificativ, 

In ultimul număr al „Clavia- 
urilor” (anul II, nr. 1) întâl- 
nim versul cizelat şi, totuşi, plin 
d= o atâ: d= primitivă savoare, 
âl d-lui Tudor Arghezi : 

Curge vântul... Curgeţi. vânturi 
de vulvoare, 

: Nu vă pese ce ne doare. 

Grâu, secară şi porumb 


Sau făcut pietriș de plumb. 
Ciuruit de pâcla groasă, 
De trei luni te-ascult pe coasă.. 


O revistă care trudește penirv 
poezia român:ască. 


DESPRE CREAȚIE 


Giavanni Papini notează în „Un 
uomo finito”: . 

„Cel mai mare lucru pe care-l 
poate face omul e să adauge na- 
tură la natură, viață ia viaţă, 
spirit la spirit...” 

Prământaiul florentin vede în 
creatorul spiritual o prefigura: 
re a Divinităţii prolize... 


POATE FI O POESIE.RE- 
GIONALĂ ? 


Iată întrebarea sugerată de pla- 
cheta atât de unitiră în ton a 
d-ui Ociav Sargețiu: „Cântece 
în singurătate” (edtura Viaţa 
Pasarabiei, 1942). Făcă a fi ba- 
sarabean, d. Sargețiu devine ua 
tălmăcito: liric al  peisasiului 
b:sarabean, al acelui halucinan: 
profil psihologic al provnciei 
dintre Prut şi Nstru. Ca reaii- 
zare pur poetică, versurile ace- 
stea au încă poate unele stân- 
găcii, acea carenţă a fondului 
nu îndeajuns de cristalizat. Ca 
portret liric al Basaribie!, le gă- 
sim însă din're cele mai bune 
biograții poetice - ale provinciei 
dz peste Prut. i i 





CONVORBIRI LITERARE 


au împlinit trei pătrar de veac 
de existență, supravieţuină Ju- 
nimii şi Junimişt lor, tulturor în- 
cercăti:or şi curentelor din a că- 
or ciocnre şi impletire am rea- 
lizat momentul contemporan al 
culturii romăneşii. Ală.uri de Ga- 
zeta 'Fransivâniei, Convorbirile 
întemeiate de Titu Ma urescu 
sunt cca mai veche publicaţie 
românească. Ele şi-au legat nu- 
mele de iupta lui Maiorescu îm- 
potriva proectu-ui Academiei de 
a edita un dicţionar etimologic al 
limbii române, de evoluţia stilu- 
lui nostru literar, de promavarea 
iui Creangă şi decretatea lui 
drept unitate de măsură peniru 
limba literară, de sprijinul acor- 
dat de Junimişti lui Eminescu, 
pe scurti: de toate momente.e e- 
senţiale ale itinerariului sirăbă- 
tut de spiritualitatea României 
noui. 

Revista lui Titu Maiorescu se 
află astăzi în mâinile d-lui profe- 
sor I. E. Torouţiu, care ştie ce 
datorează tradiţiei Convorbirilor. 
Este un merit exclusiv al d-sale, 
fap.ul că rcvisia a supravieţuit 
acestei cele mai frământate pe- 
rioade din istoria noastră moder- 
nă, de a fi păstrat vechea atitu- 
dine qe echilibru și valorificare 
a bogățiilor atnice, de a nu fi 
accentaţ practica conformismului. 

Păstrarea Convorbirilor literare 
pe linia robustei tradiţii romă- 


„ neşti este o datorie şi de viitor 


a d-lui profesor 1. E. 'Torouţiu. 
D. GRIGORE POPA 


autorul - splendidei monografii 
despre Kirkegaard a tipărit nu 


„de mult un volumtş de „Invi- 


idolul muci va delecta cu cele câ- 
teva arii „în program“. 
Insăși interpreta feminină Ca- 


terine  Boraito sar îndispune 
crâncen revăzându-se după atâ- 
fa ani, atât de nepotrivită în 
rolul de ingenuă proaspăt ieșită 
de pe băncile școalei. 

Nu mai vorbesc de tristețea 
spectatoarelor silite să-și rea- 
mintească vârsta pe care-o aveau 
pe când „se purtau“ rochiile până 
la gleznă iar părul cutat „în 
colți” gen perucă uza'ă, 


ADRIANA NICOARĂ 


„ 





taţii”. Evadat din pseudovalorile 
civilizației contemporane, tână- 
rul filosof ardelean, format în 
şcoala non-materialistă a lui Lu- 
cian Blaga, se întoarce cu toată 
ființa spre permmmențele clusici- 
tăţii greco-romane : frumosul, 
poezia, credința, înţelepciunea, 
metafizica, moartea, aventura, 
câmpul, tradiția, comuninatea. 
pentru a desprinde din ele va- 
lori și concluzii aplicabile stilu- 
lui nostru de existență. 

O invitaţie de actualitate din- 
ire cele făcu'e de d. Grigore Po- 
Da, este aceea privitoare la e- 
roism., Aulorul reduce eroismul 
la scânteea conștiinței pururi 
ireze a vocației dinlăuntrul in- 


dividului. Prin prisma acestei 
conștiințe apoi, nu mai există 
echivoc sau piedică, nu există 


decât dăruirea imiegrală pentru 
idee. Punctate de prețioase în- 
crustaţii lirice, invitaţiile d-lui 
Grigore Popa  isvorăsc  dintr'o 
atitudine filosofică, având certe 
înrudiri cu suflul umanist al 
cosmogoniei noastre populare. 


GIOVANNI PAPINI 


intemnându-ne să ne ferim d2 
„acea ob șnuinţă a vieţii lăuntri- 
ce şi solitare, care ne îndepărtea- 
ză p?ntru totdeauna de o:me- 
ni” ca o dovadă a rolului peda- 
gogic — în sensul profund a! no- 
ţiunii — pe care l-a avu! natura 
în fo:marea sa interioară, măr= 
turisește : „Alături de cărţi și 
morţi, mi-su  plăsmuit sufieiul 
pomii și munţii...” 


DESPRE ILARIE CHENDI 


scrie cu multă înțelegere şi dra- 
goste de adevăr d. Vasile Netea, 
care polemizând cu d. E. Lovi- 
nescu, încearcă să spulbere afir- 
maţia acestuia că Ilarie Chendi 
ar fi dovedit o totală neînțele- 
gere față de noua poezie romi- 
nească, sensibilitatea sa fiind Li- 
mita ă la producția curentului 
poporanist. 


GEORGE SBÂRCEA 


i m 


29 AUGUST 19 


maibe Qang 


DISTRIBUȚII 


emanate ae 


Teatrele noastre se bazează pe 
princ;pii prea puţin artistice a- 
tunci când e volba de âistribu- 
“ţia p:eselor. Mai mult intereseie 
comerciale îi călăuzesc pe artis- 
ticii noştri conducători să pre- 
zinte un spectacol. Deaceea asis- 
tăm la spectacole în cari actori 
de frumoasă valoare str.că roluri 
şi apar ridiculi în genuri pe cari 
nu ax trebui să le atace. 

Dar, comerțul e comerț, Pen- 
tru un spectacol îţi trebue o 
firmă, o iei pe care o găseşti, iar 
iuma pu primește să joace de- 
câț ro!ul principal. 

Ne gândeam însă că în epoca: 
asta de inoiri radicale sar pu- 
tea găsi cineva care să pună pe 
prim p'an ținuta spectacolului 
şi să înlăture apariția vedetelor 
în roluri nepoirivite. 

Dar tocmai de acolo de unde 
aşteptam o noutate ne apare a- 
ceiași veșhică greșală. 

Ce putem crede despre un tea- 
iru care pentru un rol de co- 
vârșitoare importanță se gânde- 
şte să-l âdistnibue pe Beligan 
iar în lipsa acestuia pe Valenti- 
neanu. Și iusfârşit când pe urmă 
nu primește rolul să apeleze la 
Finteșteanu. 

Niciodată nu sau gândit cei 
trei actori că o să se bată pen- 
tru acelaș rol. 

Când oare vom întâlni mai 
multă seriozitate în distribuirea 
actorilor, punând pe fiecare la 
iocul său ? 

P:htrucă stagiunea recentă ne-a 
dat destul: pe Iancovescu într'un 
rol de dramă şi pe Marcel An- 
ghelescu intrunul de amorez. 


GĂLĂGIOŞII 


Totdeauna în teatru au fost 
nemu.țumiri și certuri, cari s'au 
desfășurat insă undeva în dosul 
culiselor fără ca publicul să fie 
jăcut spectator al acestor ine- 
rente confl.cte familiare. 

De câtva timp însă asistăm WM 
numeroase conţlicte. 

Cum se întâmplă ceva, publi- 
citatea nu pierde ocazia să se a- 
mestece ca un gură cască dornic 
de scandaluri care se amestecă 
oriunde vede o încăierare. i 

Teatraliştii noştri profită și ei 
de mahalaua publicului și nu 
pierde ocazia reclamei. 

Cum întârzie un actor dela re- 
petiţii şi îi se pune amendă, presa 
începe polemica. Cum nu-și plă- 
tește chiria un  ÎmMpTasr ano-- 
nim şi este dat afară începe să 
atace injurios pe foștii lui prie- 
teni. : 7 
Publicul curios urmăreşte și a- 
ceste spectacole, în dosul cărora 
vrea să descopere ceeace îi sa 
promis, A : 


NI 


Dar gălăgioșii nu pot da decât 
gălăgii. 

Pentrucă arta, adevărata artă 
nu se poate creia cu trâmbițele 
de reclamă ale scandalului ci nu- 
mai în atmosfera pe care o dă 
liniştea gândului. 





TINEREȚEA 


Am cunoscut câţiva tineri cu 
fețele palide și părul  resfirat, 
câteva tule:e de barbă ae tea- 
trului nostru. 

N:oiodată până la 
cu Academia de dramă aceşti 
copii n'au mâncat teatru cu 
pâime. Dacă-l întrebi despre un 
actor care a trecut frumos prin 
meserie fără însă a se trâmbiţa 
în ansambiuri uşoare, tânărul 
nostru nici nu-l cunoaşte : „Tre 
bue să fie un cabotin" îţi: spune 
el, 

Copiii aceștia nefericiți cari 
n'au avut ocazia să vadă decât 
„Prostul din bae' sau șa ceva 
neagă pe Vraca, pe Tony Bu- 
lamâra, pe Maximilian, caș-cum 
i-ar putea îniocui pe toţi fără 
să-ți poată spune însă ce au 
reaiizat marile figuri ale teatru- 
lui, 

Aceiaşi copii însă nu âu în- 
credere n:ci în tineret. I-am vă- 
zut îndoindu-se de posibilităţile 
unui tânăr dar vaioros regizor 
pe motiv că n'are destulă ex- 
perienţă, 

Asta este motivul pentru care 
neagă pe toț.. 

Ei neagă arta în general, pen- 
trucă mau încredere în ei înș:şi, 
în neputința lor. 

Pentrucă nici-unul din aceste 
tule'e nu a visat cum am visat 
cu toții la Primțul Danemarcii, 
ci numa: la aureola de glorie 
comercială a lui Birlic. 


contactul 





Pentruca să nu se 
teatrul în loc, este datoria unei 
Academii oarecare să vindece a- 
Dneinia unu: tineret. neputinci3as. 

GEORGE MUSCELEANU 


oprească 


ame 29 AUGUST 1942 


PROFESORUL ERNST ERIECE 


"dela universitatea din Heidel- 
berg este un cugetător pe cât de 
fecund, pe atâta de revoluţionar. 
Find titularul unei catedre de 
pedagogie, studiile sale se cen- 
trează în jurui problemei edu- 
caţiei. Dar d-sa nu vede în edu- 
--oaţia numai pariea tehnică și 
nici numai cea pur teoretică, 
Ceeace-l interesează în prima li- 
nie este integrarea omu.ui în ac- 
îualitate, —— desrobirea lui de 
toate prejudecățile şi rătăcirile 
trecutuiui, ruperea ţuturor sche- 
melor şi sistemelor prea geome- 
trice câte îi ingrădeau şi-i în- 
grădesc spiritul şi canalizarea lui 
către albiile vieţii, puternice și 
autentice. 

Profesorul Ernst Krieck por- 
„Deşte dela v.aţă şi are în vedere 
numai viața, D-aa e însă naţio- 
na:-socialist conyns 04 atitudi- 
ve polit'că şi vede în naţional- 
socialism singurul mod de a fi şi 
viă a] așezăr.:or gociale de mâi- 
ne. Că aceste aşezări sociale sunţ 
şi vor îi germane înainte de toa- 
te, e o chest.une pe care Krieck, 
in calitatea d-sale de neamţ nuo 
poate neglija, — și, în afară de 
aceasta, e firesc lucru ca unei 
m nţi germane ordinea tuiscă să 
l'ae pară mai ordine decâ/, toa- 
te celeialte în parte sau la un 
loc. 


IN NOTELE DE MAI JOS 


ne vom opri asupra unei psiho- 
logii care, nu ne îndoim, ba ne- 
dumeri. In preaabil însă, și .0C- 
mai pentru a stabui, măcar în 
felul acesta, câlva punc de 
reper, credem că este bine sd 
„comunicam, tuturor celor ce 41 
vrea să cunoască mai de aproape 
scrierile lui Ernst Krieck, o pur- 
țe din operă. 

Lucrareu lui de bază este vo- 
jumanoasa . VO.kisch - poltische 
Anhiropologie (Antropoogia et- 
RiCpoutită), ratat care, cu cele 
trei părţi aie sale — (Die W.r- 
Kiicnkeu abea: Realitatea, Das 
Handeln und die Ordnungen, pe 
româneşte: Acțiunea şi Ordinele, 
adică Kânduirile, — și Das Er- 
kennen und die Wissenschatt, 
în traducere: Cunoașterea şi 
Științele — constitue un fel de 
sis:em filosojic, — dar sistem ale 
cărui principii biologice junaa- 
mentule se iau la întrecere cu 
iureșele polemice. Krieck e un 
ti:osoi (!) de acțiune (!). Ca atare 
nu. pregetă să dea peste cup-sau 
să dovedească adversa inuti- 
Hbate a istorismelor şi formalis- 
melor perimate. Cugetarea lui 
gâlgâie impe.uoasă, din vinele 
unei realități concrete și inter- 
preiate atât câ: e necesar vieţii. 
Cugetarea lui izvorăște de pe te- 
Ten Ş. pPshiru berea. avu Cu Nur 
Duca jiusola  buricagat  uuvd 
mormane de cărpi şi n liniştea 
cea nat desavarșv-ă a camere, de 
lucru și nu cd ar disprejui, arepi 
MELTEUItuit,  EULUUTULEuE Cute fr 
pure. Dar Grieck nu le recunoa- 
şte aderenţa ia viață, nu le vede 
Qiigrenanuu-se Prăcuc 17 ener- 
give vwaie. Peniru lumea lui nu 
au vaioare decăt tucrurue şi pro- 
cesele cari sporesc și garaniea- 
ză desjâșurarea biologică, — in 
speța umană, — a tuturor înpli- 
mirilor, 

Destinul, etnicul, artele, stră- 
danie omului de şiiinţă, politi- 
Cui, €Lc., treoue să ție confiuun.e, 
altfel nu au nici un rost dea i. 

Dec; pe Ernst HKrieck îl inie- 
resează concretul și moi ales în 
măsura în care acest concret e 
plastic şi dirijabil în mânie 
omului, — în măsura în care 
poate folosi vieții omenești. 

Desigur că din pana unui ast- 
jel de cupetător nu au puul 
ieși decât opere ca Nationa.po.i- 
tische Erz.ehung (Educaţia na- 
țional-politică),  Dxhtung und 
Erziehung (Literatură şi educa- 
ție), Musische Erzichung (Edu- 
cație muzicală), Deutscha Kul- 
turpolitik (Politica germană a 
culturii), S.aat und Kultur (S.at 
și cultură), Die dautsche Siaat- 
gidee (ideea germană de stat], 
Vbikischer Gesamistzaţ und na- 
tionale Erzichung (S:dul etnic 
totalitar şi educația naționaiă), 
W.ussenschatt, Weltanschaung, 
Hochschulreftorm (Ș-iinţă, concep 
ție a lumii, reformă a învăță- 
mântului superior), Das Na.ur- 
recht der Kârperschajten auf 
Erztehung und Bildung (Dreptul 

tural al coporațiilor la educa- 
He și cultură). 

Toate operele acestea se pot 
procura dela Armanen-Veriag din 
Lipsca, 


DAR PSIHOLOGIA 


la care ne-am referit mai sus, 
constituie un capitol, și anume 
al 10-lea, dintr'o carte apărută 
acum patru ani și anume Leben 
als Prinzip der Weltanschauung 
und Problem der Wissenschaft 
(Viața ca principiu a. concepției 
asupra lumii și ca problemă a 
ştiinţei). 

Și în această operă, precum în 
toate ale sale, profesorul Krieci: 
e național-sociaiist; ceea ce ur- 
mărește el să dovedească, e teza 
că national-social.smul ar fi ac- 
toajmente _ unieul  Weltanscha- 





uung pozitiv având însăşi viaţa 
arept numitor comun pentru 
piuralitaţea cuprinsă în termeni! 
rasă, comunitate etnică, perso- 
ndlitate, conducere, lege a natu- 
rii, hereditate, sânge, pământ, 
faptă, rang rasial în ierarhia va- 
lorilor, dreptate socială, educa- 
ție corespunzdioare, şi aşa mai 


departe. 
DAR Să TRECEM 


1a psiholog'a pe oare o apără 
autorul nostru. Ea este etnică. 

Ce este psihologia etnică? — 
Be întreabă Ernst MKrieck, Răs- 
punsul e acesta: 

„— dacă membrii unui popor 
devin, în coniormităle cu speci- 
licu] lor ras.al, obiect de cerce- 
tare sau cercetători în domeniul 
psihologiei, atunci știința este 
pregnată rasial şi etn.c”. Cu alte 
cuvinte: Un german nu poale 
face decât ps.ho.ogie germană și 
dela un german hu se pa; obţine 
decâi rezuttațe psihologice ger- 
mane. 

Psihologia  rasial-etnică  por- 
nește, deci, dela constatarea „că 
nici un om juat an parte nu se 
poate naşie, creşte şi desăvârși 
ca personălitaţe numai prin slae 
imsuşi și peniru sine insuşi, Ci că 
f.eca.e există şi V.eţuiay.e Nu- 
Mâi ca membru al unei comun.- 
Lăți einice de viaţa” wg. 468), 

„Princapiul imaginii einic-po- 
liţice a omulu, principiu cae € 
normat.y şi iundamenial pentru 
viitoarea teorie a  conști:nţei 
(Bewusstseinslehre) sună; „Uo- 
munița;ea a.nică este un dat na- 
tural şi se desăvârşeşie prin m ş- 
carea istorică ce porneșie şi e 
indiumată de presiâţiun,le crea- 
toare aie personalităților  che- 
mate”. 

Krieck critică erorile ps.holo- 
giilor din u.t.mele trei veacuri 
şi impan.e lovituri directe şi ne- 
cruţăioare tuturor curentelor 
psiohlogice de până acum. Meio- 
dele imeleciuai.ste, asociaţ.0nis- 
te, mecan:ste, analis:e etc, i se 
par nu numai insuficiente oi, 
deadreptul, rătăcitoare. 

Iată, spre xXemplu, care-i este 
conv.ngerea în chestiunea proce- 
dezior de cercetare „cu tosttle: 
„Până în prezent nici omul și 
nici conștiința lui nu au putut fi 
supuse legii ixoiatorii a exper;- 
mentului, — retontei spre exem- 
plu. Psihologia mecanistă şi ex- 
perimentală însă lucrează con- 
“form acestui: pr.no.piu -şi -cu- a- 
ceste metode. Procedeul de cer- 
cetare cu testele imaginează un 
proces mecanic scurt (Kurza- 
baut), rupt din desfășurări și 1o- 
talitate, izolat în mod artificiai, 
ceeace face oa să te îndepărtată, 
aupă putință, dirijarea vie (prin 
“apercepție) şi înlocuită prin 
voinţa şi scopul experimentaio- 
rului, După această meioăă con- 
ştiinţa e gândită ca o sumă, ca 
o construcție mecanică făcută 
da astfei de procese socunte și 
cari, înlănţuindu-se cauzal şi me- 
canic, ar putea fi cercetate în 
mod analitic, 

Din țelul său exper:menţatorul 
creeazâ, după posibilitate, şi 
aici» o constelație conformă sco- 
puiui pentru desfăşurarea proce- 
selor psihice. Deaceea va și că- 
păta, întotdeauna, un rezultat 
corespunzător scopului său in- 
trodus în mod artficial. Rezul- 
tațul metodei artificiale e însă, 
în mod necesar ștergerea şi ue- 
garea oricărei individualităţ, a 
oricărui caracter, oricărei forţe 
spontane vii, şi a oricărei cohe- 
ziuni rasale sau comunitare. 
Anatomul psihologie caută şi el 
realitatea când taie complexele 
vii, când alungă parte a vie (das 
Lebenă ge), nimicind şi negân- 
d-o. Nu trebuie să ne mire apoi 
faptuj că această viață nun mai 
poate ti regăsită aici pe calea 
aşa numitei „sinteze',, nici pe ca- 











lea staţisticel, metode prin cari 
ajungem numai la tipuri medii 
(Durchscehnitistypen) construite 
fals şi cari nu mai au nimic de 
a face cu realitatea ve şi intui. 
tivă a omului”. (pg. 181). 


PROCEDEELE DE CERCETARE 
CU TESTELE 


aparțin tipului recetelor din căr- 
țile de gătit, cari, toate, încep 
cu formula: Se ia. Omul este 
privit ca o mașină care reucțio- 
nează așa sau așa la anumire 
excitații ce îi se aplică de un- 
deva. In viața reală însă omul, 
dimpreună cu conștiința sa ac- 
tuală şi dimpreună cu conștiin- 
ţa în curs de devenire (Bewusst- 
SEIN und  Bewusst-WERDEN,, 
nu stă sub o sumă de excitaţii 
întâmplă.oare şi arbitrare, ci 
sub influențele,  încărcale cu 
sensul ior propriu, ale semenilor, 
iar actele acestor semeni se su- 
pun, toate, legilor și normelor 
comunităţii. Psihologia antropo- 
logică își găsește abia în acestea 


problematica,  prespectivele şi 
metoda”. 
Şi mai departe: „Speciţicul ii 


rasial nu-l poți sesiza, în cele 
din urmă, pornind dela anumite 
ezcitajii izolae. și dela anumite 
probleme izolate, şi nici pornind 
dela problema aptitudinii de în- 
văjare și dela vre-o izolată pre- 
stațiune a inteligenţei, ci o sesi- 
zezi numai în acele creatoare 
dinamice (in den bewegend:n 
Horvorbringungen), în spontu- 
neitatea felului şi direcției de 
viață la cart se adaugă specijicul 
perspectivei comunităţii dimpre- 
ună cu istoria ei” (pag. 183), 


CEEA CE URMĂREŞTE 
KIEK 


e, deci, o psihologie concretă a 
insului uman prins în ţesw.urile 
vii concrete ale mediului social 
concret şi viu. Am repetat şi 
subiiniat anume cuvântul „cone 
cret”, iar aceasta pentru a evi- 
denția, fie şi prin repetări mo- 
deste, că profesorul Ernst Krieck 
nu vede nici valoarea ştiinț fică, 
nici rostul  psihologiilor ciădite 
pe preparațe anaiomice. 


ORICÂT DE ATRĂGĂTOARE 


şi oricât de bogate în sugestii 
sunț astfel de argumentări, se 
cuvine, totuşi. să facem câteva, 
modeste dar, din păcate, valabile 
ob.ecţiuni, 

1. Teoriile profesorului Ernst 
Erieck pun probleme noi, reale 
şi urgente pentru vremea de azi. 
meode știinţ fice de inveat.gaţie 
psihologică. 

2. Procedeele de cecetare psi- 
hologică prin statistică şi teste 
sunt în ziua de azi, sngurele 
mijloace de obţinere a unor re- 
zultate pozitive, Până 1a desca- 
perirea altor instrumente, psiho- 
logia modernă, chiar şi cea et- 
n c.rasială, nu se poate dispensa 
de ele fără a cădea în vag și, 
deci, nevalabii ştiinţ ficeşte, 

3. Statistioile şi testele nu ne- 
glijează specificul etnic, ci, dim- 
potrivă, controlate pe colective 
anice bine definite, li se poţ a- 
plica fără rise. 

4. Psihologul e psiholog abea 
din momentul în care ştie, — şi 
alei ps.hologia devine, ca şi me- 
dicina, artă, — să interpreteze 
just date'e obținute în mod ri- 
guros ştiinţit'c. Cei cre nu cunosc 
această artă sunt, cel mult, har- 
nici laboranţi. 

5) Psiholog'a nu se rezumă nu- 
mai la un singur sector şi la 0 
singură metodă, ci pot ex:sta a- 
tâtea psihologii câte aspecte pre. 
zintă viaţa psihică, 

6) Ps 'hologia etnică e un do- 
meniu atât ae complex încât nu 
se poate lipsi de n'ci una dintre 
unetele de cercetare șiiințifică 
astăzi. Lipsndu-se însă de ele, 
psihologia etn'că apărată de vi- 


gurosu' profesor  Krieck, ră- 
mâne frumoasă, — dar numai 
atât, — ieoreţizare în jurul unei 


realițăţi care ne importă pe toţi. 
TRAIAN CHELARIU 


UNIVERSUL LITERAR 


D. GHIAŢĂ 
(Expoziția internaţională de artă din Venezia) 





Strâbunii 


Amestecaţi cu vremea și cu lutul 
Dormiţi adânc, sub brazdele surori — 
Cum doarmen rădăcină neştiutul 
Aducător de roade şi de îlori, 


Nimic din truda voastră, Nici popasul 
Nu e cresțat în ani, cu vre un semn; 
Dar eu v'aud prin vreme, aspru, glasul, 
Când sună'n seară toacele de lemn. 
Și vara când arşiţa cheamă ploi 

Vă simt, străbuni, sub glie, când ridie 
Bogatu! snop hrănit încet din voi, 

De tremură cu visul vostru'u spic ; 


Biserică 


Căci chiar la fund, unde se'nchiagă viața 


Atâtor verzi întinderi și belșugul, şi 


ARTURO DAZZI 


e umul dintre cei mai  com- 
plecşi sculptori contemporani 
din Italia, purtând ca prim 
semn de 'recunoaştere gigan- 
tismul și dramatismul, împri- 
muie bogat compozițiilor sale 
staiuare. Căci Arwro Dazzi 
face parte dimtre puținii artiști 
care se mai ocupă în epoca 
noastră de vaste compoziţii 
decorative, renunțând la atât 
de obişnuitele, astăzi, busturi, 
capete, adică la fragmente din 
ceeace a însemnat odată, no- 
bila artă a sculpturii. Dacă 
pictorii se feresc să mei în- 
ceapă tablouri de mari di» 
mensiuni sau picturi murale a 
căror desăvârșire cere o viaţă 
de om, fraţii lor sculptorii au 
părăsit şi ei operele pur orna- 
mentale sau compozițiile care 


se integrează unei cerinţe ar- 


hitectonice. 

Impresia schițată fugar peo 
pânză sau în lut cere mai mul- 
tă fantezie, dă mai more li- 
hertate artistului fără să-i 
pretindă în schimb, cum face 
o compoziție, un prea rafinat 
simţ al măsurii, al echilibru- 
lui şi prea muită trudă. Artu- 
ro Dazzi a înlăturat unele co- 
modităţi și capricii proprii ar- 
tisiuiui de asuzi şi a luat ca 
exemplu munca. înaintaşilor 
săi. l-au stat în față cele mai 
glorioasa opere, an studiul 
cărora a folosit din plin. Prin- 
tre realizările sale amintim 
mausoleul Pallanza, mausoleul 
lui  Costanzo Ciano, statuia 
sfântului  Ambrogio şi, cea 
mai recentă, alto relieful in- 
titulat Guistizia Biblica din 
Pa:atui de Justiţie dela Mi- 
lano. 

Compusă din trei episoade,— 
arhangheiul Mihail care  do- 
boară: pe Laş:ifer, alungarea 
din Paradis a primilor oameni 





care episod rămâne închis în 
timpul şin spațiul lui, întin- 
zând totuşi miraculoase ante- 
ne şi cetorialte. In jurul unui 
palmier — simbolic arbore al 
vieţii — personagiile celor trei 
episoade se alungă, se rotesc, 
se urmăresc parcă, sunt într'o 
misterioasă dependenţă : ca şi 
cum căderea lui Lucifer ar fi 
fenomenul inițial al căderii 
omului, iar blestemul ceresc 
aruncat asupra primei perechi 
de creaturi ar cădea asupra 
urmașilor, asupra celor două 
mame care vin să ceară drep- 
tate înţeleptului Rege biblie, 

Emană compoziția aceasta o 
ciudată impresie de statorni- 
cie, de veșnicie, de eternizată 
dramă a neputinței celor ce 
nu-s în. totul Dwmmezeu.. Se 
ascunde parcă undeva, nevă- 
zut cu ochii dar presimțit de 
suflet, destinul, 

Motivele sculpturale, aici ca 
și în toate operele lui Dazzi, 
aduc aminte diferite grupuri 
plostice pe care tradiţia itaiia- 
nă le-a lăsat moştenire; moş- 
tenire pe care se grăbesc toţi 
s'o ilase mnacercetată, pe .care 
Dazzi a întrebuinţat-o cu ti- 
neresc curaj. Dar arta şi sensi- 
bilitatea s-ulptorului din se- 
colul XX-lea a avut puterea să 
le schimbe la faţă, să le îm- 
brace în haime noi, să le dea 
suflul personalităţii sate. 

Căci Arturo Dazzi merită pe 
de-ontregul denumirea de 
„ricostruțtore” a sculpturii 
contemporane pe care i-o dă 
Michele Biancale, întrun nu- 
măr mecent din revista „Ci- 
viltă“. 


CONSTANȚA TUDOR 


legendara: judecată a lui 


Deşi'ngheţaţi, străbuni, voi staţi cu faţa 


Spre ţarina în care geme plugul. 


TEODOR SCARLAT 





Salomon — compoziția nu 
pierde din unitate, dar nici 
nu-și amestecă spaţiile celor 
trei epocale evenimente. Fie- 








Cronica plastică 








Reflecţiuni pe marginea Biennalei din Venezia 


Am cetit cu deosebit interes articolul 
confratelui meu — întru cronică — ION 
FRUNZETTI apărut în „Vremea” de Du- 
minică 23 August 1942, şi-l semnalez a- 
celor care ar voi să știe cum şi în ce fel 
s'au prezentat pictorii români la această 
bine cunoscută manifestare de artă. care 
este expoziţia „Biennalei” din Veneţia. Sa- 
voarea articolului: o constitue — cred — 
redarea transparență sub cizelura fraze- 
lor a părerilor italiene asupra pânzelor 
româneşti, firește cu interesante caracte- 
rizări complectate de cronicar. 

M'am bucurat mai cu seamă de locul 
de frunte dat „în fine” pictorilor noștri 
tineri în fruntea cărora stă H. H. CA- 
TARGI; dar am văzut cu surprindere şi 
mâhnită și indignată — de ce să n'o spun 
—— lipsa elementului femenin reprezentat 
prin numai două nume. al RODICĂI MA- 
NIU și al CECILIEI CUTZESCU- 
STORCK. Să le fi trecut cu vederea cri- 
ticul italian pe celelalte — peste poate — 
să fi rămas indiferentă critica în faţa unui 
tablou cum ar fi „căluşarii” de MAGDA- 
LENA RĂDULESCU, fosta soţie a lui 
MASSIMO CAMPIGLI, unul din cei mai 
reprezentativi pictori moderni italieni 
“împreună cu GIORGIO DE CHIRICO) şi 
la formațiunea căruia prin firea sa, ex- 
traordinar de artistă, a contribuit ? 

Nu, este absolut imposibil. Nu accept 
nici calificativul de „neîntrecut” aplicat 
tehnicei de acuarelă a RODICĂI MA- 
NIU. O seamă de acuarele ale MARIEI 
BRATEŞ PILLAT, ar fi dat Italienilor o 
idee justă despre prospeţiritea şi calitatea 
viziunii pur-românești, ași zice latineşti 





Parintele lovinadie 


“ Ca şi cum Sar pregăti pentru o faptă de 
mare inSuinaatăie, cu cinste și cu bunăcuvunyă 
se așează părintele Iovinadie la masă pe scau- 
nul săn cel vechiu cu speteaza rotundă de lemn; 
îşi face cruce, își netezeşte mai frumos cu mâna 
părul de peste cap, imstinetuv, îşi mai resfiră 
barba pe piept, îşi drege glasul şi. fără pripire, 
ba cu un fel de sfinţenie începe a lua din mân- 
cările îngădu:te de bine-cuvântata și sfânta zi a 
Probajinilor... Nu prea taie cuțitul căci rugina 
Şi vecnumea l-au ros ascuţ.șui; cu toate acestea 
părintele lovinadie, ca şi cum s'ar afla în fața 
unui act deligios îngrădit de anumite regule 
nu-și îngădue de a rupe cu mâna din patratul 
de pâine neagră; și cu acecași băgare de sedmă 
soarbe, cu mâna tremurătoare, 
gura veche de tisă roşie, cu care ar sorbi din 
lingurința de argint sfânta împărtășanie; furcu- 
tiţa nu poate. prinde dn pește mare lucru în 
vâriul celor trei coarne ale sale, cu toate aces- 
tea părintele Lovinadie nu împunge de două ori 
pentru odată... Privindu-l cum mănâncă, ai zice 
că-şi face mai mult o datorie decât că-şi astâm- 
pără foamea care pentru dânsul pare a fi un 
lucru necunoscut; iar după ce a gătit gustarea, 
ridică de pe masă, strânge pentru sară ce a mai 
tânias, 1ş. tace catra rasăr:t inchuuâciunea de 
mulțămire cătră D-zeu, şi f:indcă masa a fost - 
prea îmbeltuzată, apoi părintele Iovinadie își 


(Urmare din pagina 1-a) 


borşul din En- 


năstiră îi 


ingădue luxul nevinovat al unui scurt repaos... 


răzămat cu totul pe masă şi cu capul pe mână, 
rămâne câteva minut= nemișcat şi cu ochii lui, 
care de obiceiu se par a privi spre zări necu- 
noscute, se pironesc de astă dată asupra nucu- 
lui străvechiu, ce străjuește cuprinsul său în- 
treg dela cer pân'la pământ... 

Jar în miez de noapte, când părintele Iovi- 
nadie, din sfânta sfintelor chiliei sale, răspunde 
cu rugăciuni Singuratice ceasului A de 
utrenie, chipul său se ridică deasupra înfățișării 
umenaști, Frivindu-l prin geamuu strâmt și în- 
suflețit numai de lumina slabă a umei candele 
cât de drept şi de nemişcat stă cu mâinile îm- 
preunate spre răsărit şi cu ochii pironiţi în sâ- 
nul adânc al lui Dumnezeu, o taină neînțeleasă 
ţi se pare că aruncă peste întreaga lui ființă 
licăririte candelei mute şi o putere peste î:re ai 
zice că se desprinde din încremenirea ecstat:că a 

ui său. Cel ce n'a călcat în calea păcăto- 
şilor îndreaptă cătră Atotputermcul din inimă 
curată și suflet sdrobit, rugăciunea sa fierbinte 
pentru cei ce nu mai sunt, pentru cei de veacuri 
adormiţi întru Domnul, pentru el şi pentru toţi, 
cei ce ca şi dânsul, în curând vor păşi pe calea 
celor drepți. 

Şi rugăciunii sale, clopotul cel mare al mâ- 


târziu de 


răspunde din întuneric cu glas pu- 


ternic și rar și se cutremură liniştea adâncă a 
- văzduhului de noapte. 


CALISTRAT BOGAȘ 


a D-nei PILLAT. Nimeni nu contestă ca- 
lităţile bine cunoscute ale tehnicei de a- 
cuarelă a D-nei Maniu, pe alt plan, decât 
al D-nei PILLAT ; deseori însă prea pu- 
ţin fluidă, cam pisată, cam îmbâcsită în 
tonuri închise, cu dese reveniri, în timp 
ce MARIA PILLAT a avut acum în urmă 
o gamă de-o adorabilă fluiditate amin- 
tind faianțele albastre, fapt ce nu poate 
scăpa unui ochi exersat. Șin afară de 
D-na PILLAT, sunt atâtea alte tehnici de 
acuarelă, care fără să ştirbească nimic din 
calitățile tehnicei D-nei MANIU, o pot 
întrece. 

Care să fi fost criteriul pentru alegerea 
numai, a acestor două doamne? Faptul 
că sunt nelipsite de ja vre-o expoziţie 
străină, pistonate şi așezate veșnic pe pri- 
mul plan ? Şi ca atare, dând la o parte 
orice alte element femenin...?! 

Natura moartă de importante dimen- 
siuni, premiată în anul acesta, a OTTI- 
LIEI NICHIFOR, soţia lui LUCIAN GRI- 
GORESCU ar fi putut figura — fără tea- 
mă — alături de temperamentosul ȚU- 
CULESCU, incandescentul VÂNĂTORU 
şi chiar -valorosul DAMIAN, susţinând cu 
delicateţă rolul fineţei, gustului și interio- 
rizării femenine, cu o modestie care ori- 
cât s'ar scuipa pe dânsa (astăzi când fie- 
care urlă mai tare ca să fie auzit) e totuși 
demnă de laudă... 

Ne punem iarăşi întrebarea, care a fost 
criteriul de alegere, mărginindu-se numai 
la aceste dăuu pictoriţe, prea bine cunos- 
cute ? Să fi:fost vechimea lor, activarea 
de atâţia âni pe tărâm plastic?! Se prea 
poate, dar atunci ne-am putea răsculă şi 
noi, acestea care luptăm de un car de 
vreme... Hai să ne considerăm edecuri, 
ciubote vechi, pictorițe răsuflate ;primim 
cu seninătate graţțioasele epitete, ce pro- 
»sabil colegii noştrii mai tineri ni le re- 
zervă m mintea lor — dar lăsați atunci 
întradevăr tineretul femenin, noutăţile, 
trufandalele să-şi aibă locul... Nu le ne- 
socotiți — pe tema că pictura femenină 
este inferioară celei masculine, CĂCI 
ESTE INEXACT ! 

Intre LUCIAN GRIGORESCU, ȘTE- 
FAN CONSTANTINESCU (unu-i dyoni- 
siac, altu-i apollinic! Deci înrudiţi pe 
poalele Parnassuliui) ION 'ȚUCULESCU, 
GEORGE VÂNATORU sunt afinități și 
asemănări mai mari, de cât sunt între MI- 
CAELA ELEUTERIADE, MAGDALENA 
RĂDULESCU, MARIA PILLAT, NUTZI 
ACONTZ şi OTTILIA NICHIFOR ale că- 
ror lucrări „tranșază” complect între ele, 
Aşi putea să mă numesc și pe mine — dar 
nu caut să-mi trag spuza pe turtă — cum 
Sar grăbi să mă judece răuvoitorii; ci 
numai să. dovedesc că din femeile noas- 
tre pictor, sunt câteva mai independente 
în manifestările lor, chiar dacă tehnica 
nu le este încă, la înălțimea celei masculi- 
ne. In vnele cazuri numai (într'altele, le 
>ste superioară !) Independenţa o socotesc, 
în materie plastică, cel mai de seamă ele- 
ment: pentru formarea şi desăvârşirea ar- 
tistului, 

Sunt şi artiste decedate cum e ELENA 
POPEA — a cărei memorie de un an de 
când s'a stins nici măcar n'a fost pome- 


nită — sau NINA ARBORE, reprezenta- 
tive pentru evoluția picturii  femenine 
româneşti, şi care cu drept cuvânt ar îi 
putut figura la „Biennală”. 

Părerea mea diferă de a D-lui Frun- 
zetti, precum ca să avem la „Biunnale” un 
spațiu şi mai larg pentru cinstirea picto- 
rilor noștri. in 1921, ia Paris, in sala „veu 
de Paume” s'a expus o remarcabilă cule- 
gere de tablouri olandeze, o sălă pentru 
clasici, alta pentru desen, iar a treia pen- 
tru pictorii moderni. In aceasta din urmă 
sumedenie de pictori şi — numai un sin- 
gur sau poate doi „VAN GOGH”. Toti 
zeilalţi erau șterşi, morţi, cu tonuri .fără 
vlagă. Floarea soarelui, a lui Van Gogh 
NUMAI, strălucia ca o nestemată... 

O mai dreaptă alegere în elementul nos- 
tru femenin se impune, a nesocoti pictura 
femenină românească este o aberaţie, a 
nu voi să-i dai locul care-l merită o cri- 
mă, care mai târziu își va da roadele, ce 
nu vor fi pe placul celor care au întăp- 
tuit-o. 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 





Nostalgii 
pentru mâine 


(Urmare din pagina “aj 


Este nosta'gia care copleșeşte: a viito- 
rului, în care nu găseşti nici-un „dacă”. 
Nostalgia înfăptuirilor neînfăptuite, a rea- 
lizărilor nerealizabile, a lu: mâine care 
nu va fi niciodată. 

A fi bătrân cu nostalzii, înseamnă dacă 
vreţi, a îi poet; dar a fi tânăr cu nostalgii, 
inseamnă a eşi din armonia vieţii, gonit 
de revolta nedreptăţii. 

Şi nu cunosc nimie mai apăsător decât 
acest sentiment, 

Poate pentrucă nici nu găseşti vre-un 
vinovat. Il cauţi și nu-l găsești nicăeri, 
nici în afara ta, nici în tine. Nimic pe care 
să urăşti, peste care să asvârii răzbună- 
toarea ta judecată. 

Decât poate viața care se apără şi nu 
vrea ca tu să-i poţi afla tainele, aşa cum 
alții — asemeni ție — le-au aflat. Ca o 
femeie dorită care se dă tuturor şi numai 
ţie care o visezi fecioară şi zână, nu. 

Ca şi pe aceasta, nu poţi uri viaţa. Nu 
te poţi răzbuna pe ea. 

Sunt oameni săraci care n'au decât o 
singură monedă, o singură bucurie: nos- 
talgia zilei de mâine, pe care nu o vor a- 
tinge niciodată. 

Deaceea ei nu pleacă dincolo împăcaţi, 
senini, cu bogăția amintirilor, ci chinuiţi 


„de datoriile pe care le-au lăsat vieţii. 


Chinuiţi de vcinţa pe care n'au chel- 
tuit-o. chinu'ți de visurile care n'au avut 
timp să-i î-şele, sbuciumaţi de energia pe 
care n'au aut timp so împrăștie în pă- 
cate şi iluminări... 

COSTIN IL MURGESCU 








4 Ei 





Țugulea Cercel este un ratat. 

'"Pugulea Cercel, ampioiat în adminis- 
trația judecătorească a unu: Tribunal 
din provincie, este un ratat în cea mai 
complectă accepțiune a cuvântului. 

'Tugulea Cercel, conservatorul corpu- 
rilor de'icie și al averiior furate, 
aosite sau mostenite, date în custodia 
sa, nu a avut parte de nimic. 

'Țugulea Cercel a venit pe lume com- 
plect rara — un rata congen.tal — ba 
ch:ar scopul însuși a. nașterii lui a iesi 
capriciui fa:alităţi: ceiei rna: atroce din- 
tre ratări. 

Pe tai-său, — paracliser la biserica 
Iancu Nou, încurcat în niște dări co- 
munale, mort în Argentină, pe vapor — 
Va pierdut din fașă. 

Pe mamă-sa învinuită de oare cari 


arortuii suenseta şi cara și-a pierdut 


urma tu, în Aigentină, pe sn vapor 
—nu a cunoscut-o din fașă. Ea cărtu- 
răreasă în Dichiu, — ghicea în cafea, 
descânta de gușşier şi punea pahare în 
mahala. 

'Tugulea Cercel a făcut clasele prima- 
re in opt ani și cele trei de liceu, în 
şase. 

La două zeci şi doi de ani și-a ras 
musțaţa şi în toamnă a intrat în Con- 
servaior. 

-fa un prim probatoriu, a fost înde- 
părtat de:a acaderia de declamaţie pen- 
tru că era afon, smead şi... incuit ! 

Incotro să o ia?! 

Din patru fraţi, nici unul nu fusese 
mai pricopsit ! 

Cel mare, da de râpă o fermă în deltă. 
Osebit de asta, operase în sciipte mici 
coţcării şi Ministerul îi ceruse demisia. 
Infractorul se încăpăţânase şi arunci 
statul i-a deschis acţiune penaiă pentru 
însuşire de bani pubuic:. bupă puzcarie, 
omul dal.ei își lăsase barbă și se îngha- 
suise într'o dughiană dn guia „„Moşi- 
lor“, botezată „Bodegă și Aser.tiv?* cu 
emblema la „Mielui Blând“ și unde 
creditul înghiţea debitul. 

A destăcut-o înainte ca autorităţile 
să-i pecetluiască obloaneie şi și-a luat 
drumul... în Argentina, p2 vapor ! 

Altul era nor în Cartojani! 

Tăia vite de contrabandă şi libzra la 
oameni DIiE1e Line ue pestă. A Mers 
ce a mers și stăpânirea La trimis după 
cel dintâiu — la închisoare ! 

După inchisoare, barbă, negoț, fali- 
ment şi Argentina, tot pe vapor. 

Al treilea a intrat practicant în Jude- 
cătoria Ocolului din mahalaua de baş- 
tină. 

Se înfipsese băiatul binişor în grațiile 
judecătorului şi aie impricinațiior. 

Dar îi plăcea... marea şi orizonturile 
largi ! 

b'ire contemplativă, de dorul mării și 
al valurilor ei, candidatul ia copistărie 
iși piăsmulia în tiecare Sâmbătă seara, 
citaii prin care... era chemat dela Bucu- 
reşti la Constanta, ca martor în procese 
fictive ! 

Panamaua n'a durat multă vreme şi 
într'o seară copilul mării a fost întors de 





cu aripi urieșe bat văzduhul: 


ci cu.pul ilor a fost păzit zadarnic. 
Dar sus ae tot, un zcu aude p.ansul 
de pasare — ăpollo, Pan sau Zeva ? — 


şi juea musai.rilor cereşti, 
Și 'nurua La:z.u kaptasuor imite 
pa Erinys râzbunatoa:ea, 








Dreyjja 


pe linie, din gara „Vadul Traian“ în 
„Gara de Nurd”.: 

Cu simţiteare circumstanţe atenuan- 
te, visătorul infracior a absolvit rep 
de termenul de penitență și imediat 
după expirare, seuzitivul ispășit, insac- 
sănat.cu o respectabilă „barbu—b:cte- 
mis“, a părăsit tara pe vtpor pentru... 
Agentina ! 





in siârşit al patrulea și cel din urmă - 


GBeztezuent raiul dia iamula Țugu- 
aia 0T, DE inpoi 8 MaATiCi ia Oiagtaui 
stăni civile, a jurat strâmb într'ua par- 
vaj, pentru a puna în posesie pe un 
moştenitor inexisient pe un „mobi. exi- 
steni 

wușcărie, barbă mare, Argentina ! 

Consecvent aptitudiniior comoșteni- 
iorilur să: de sunge, 'ţugu:ea Lercel a 
inrait şi el 1n... Niag:Stiavură ! 

La început, bine inţeies tot ca... prac- 
ticarit ! 

Spre deosebire însă de predecesorii 
Să. Li €şu ȘI SpIS NeuuMeliită Șeaur şi 
a întregului concert de inițitţi a roma- 
NN CEO Tpaliu G.spătuţ.,, Placicân- 
tu. 'Țugu.ea Cercel era poaoaba c.nstei 
Și a văi BUuiNŢCI gIrcie! cauceial:el CULPu- 
TL.0r Ge ueutte, Şi al Va.0rilor Iuiăle, 
dus:te sau moș.en.ie aie 'iripunaiuuu: in 
care s'a reiugiat incală după elimina- 


rea din conservator, 


Puguea Cerce. era corect în ținută, 
clar in vorbire și sobru in man.eră. 

Ţugusea Cercel incairiase o redingo- 
tă aesa ltica Lazăr dun „Ulița Pâuu- 
chilor” pentru a fi mai impecabil în 
cancelarie. 

Şeii d.recţi îl apreciau, îl stimau şi 
îl iubeau. 

uzu-va Cercel avea trăsătura pre- 
cisă a condeuiui, curiatea expunerei 
Ș. PuUnctuauva.ea concepţiei. 

Ajutorul de gretă Vaiam Diogheni- 
de u. suă de .nuaa secreta ui sau „par- 
CUL, — un i€i ae LOpor ae vase pen- 
iru negujate:e um lucrari de b:rou, ex- 


trem ae incurcate, cu libertatea pen- 
tru pitcucant ce a se „invarti“ cins- 
tii Cat 1-0 piăcea, in gretă, în vremea 
când şe-ul lua parte ia ședință şi cu 
OD.gay.unea peniru secrevar ae a-i ga 
nuvele ia semnat în Camera de Con- 
silu şi apoi ai le trece in jurnalul 
Grefa, i 
“Pentru acest hamalâc, Țugulea Cer- 
cel pr:mea o mizerabilă indemnizaţie 
iunară, din salariul ae franci 146 şi 66 
bani al d-iui ajutor de greiă Variam 
Dicghenidie și 1erma promisiune a a- 


cestua de a-i da demisia... lui, după 


ce își va lua licenţa în drept la... laşi. 
Acordul era perfect, 





UNIVERSUL LITERAR 


Ajutorul de grefă Varlam PDioghe- 
Nic, Us Când cu secretariatul, nu iai 
făcea mra.c pentru Canceiar:e. 

imbraca Goar roba de aâuas dăruită 
de Judecatorul Jorj. Dragăn-scu eșui la 
pensie, pentru a... ccmjuecita Liibuna- 
jui :n șemunţere de auopiii, convestații 
Ja executare și coniraven paun. Vuiute in 
ape, de la Jucecâroie, „uand s.mpie 
Due, confuze și pe can ugulea Cercel 
je inierca.a apoi in tormuiure de sen- 
iin;e tipărite, aucând mai datate, în 
spinare, b.roul supra-încărcat al ajuto- 
rulua ae greiă Var.am Diognen d:e, pre- 
cum și toată hangaraua inuregei grele | 

Numai arhivărul Mitache  Viasopol 
nu-i nustuia pe 'ţugulea Lercal ! 

Țuguiea Cercei i strica prea multe 
citam in vreme ce cheitu.a.a cancesa- 
rie. era mult redusă, ceeace ob.iga pe 
arhivaul Viitache Viasopol sâ  scoaiă 
din buzunarul său, pencru speze ! 

Dar pract:icanrul 'ugu.ea Ceicel avea 
grija sa vire pe cele greșire n buzunar 
și să le arunce apoi seara, la eșirea din 
biurou, pe n.aidanul de gin dosul Tri- 
bunalului. 

* 

In lipsa unui candidat titrat, conform 
legilor în vigoare, practicantul 'Țugulea 
Cercel fu numit copist arhivar în chiar 
grefa în care slugărise pe nimica toată, 
pe ajutorul de gietă Varlam Diogheni- 
die, in ciuda arhivaruLui titular Mita- 
che Vlasopol, care nu mistuia de loc 
pe noul său ajutor Țugulea Cercel ! 

Ajutorul .ae sreftă Varlam Dioghe=- 
nidie plecă în curând într'un concediu 
de doi ani, pentru a-şi da echivalen- 
ţa bacalaureatului la... Liege. 

Astfel că, noul copist-urhivar 'TȚugu- 
lea Cercel s2 eliberă definitiv de ha- 
malâcul atât de glerizoriu remunerat 





_ESHIL: ORESTIA 


(urmare din pag. 1) 














de SĂRMANUL KLOPȘTOCK 


de viitorul licenţiat în drept Varlam 
Dioghenidie, rămânând șeful mesei de 
corespondenţă şi informațiuni, din Gre- 
fa Tribunalului şi mâna dreaptă a ar- 
hivarului Mitache Vlasopol. 

> 


Vederea se înfăptui în scurt timp şi 
zaiatetul nunţii a avut loc în salonul cz 
mare dela „Pomul Verde“ în Duminica 
ultimei: săptămâni în care cununiile 
nu sunt încă oprite, 

Dar proaspătul cununat și tvansat 
Ţugulea. Cercal, încercă grabnic o d=- 
cepţie, la fe! cu aceea a demisiei etern 
irealizabilă a ajutorului de grefă Var- 
lam Dioghenidie — „mira.sa“ avea. 
un copil la mahala, ascuns! 

Și asta la desgustat profund! 

Divorțul a durat scurtă vreme — 
Țuguiea Cercel fiind „omu“ 'Tribuna- 
lului. 

O a doua însurătoare propusă cu o 
profesoară din „Delea“ în scopul unai 
ratrapări morale imediata, nu avu un 
sfârsit mai putin  catstrofal  ventru 
crud încercatul cap de masă Țugulea 
Cercel ! „ata“... fugi la amantul ei şi 
divortul se înscris= în condieile p'i- 
măriei în preziua în care o domnă, 
de curând divorțată, cu o respectabilă 
avere şi cu destule resturi de frumu- 
sețe vestite, îi făcut propunerea unui 
al treilea mariaj. numai pentru c"min- 
țenia şi răbdarea lui proverbhnlă ! 

T-aiul se înfiripă într'adevăr, pro- 
mițător. 

'Tugulea Cercel! fu avansat ajutor de 
gre“ă în chiar locul d-lui Varlam Dio- 
ghenidie, care, însfârşit îi trimise de- 
misiunea din Liege, unde renunțiase 
la echivalenta bacalaureatului pentru 
a-şi pierde urma în „Lap'ata“ cu o ta- 
pzuză de Caff6-Chantant, buboasă. in- 
cultă, dar... virtuoasă — așa îi scria 
cel puţin fostul lui îndrumător în.. 
magistratură, într'o scrisoare concisă 
precaut vârită în plicul galben al de- 
misiei. 

Bank monstru în saloanele „tineri 
lor căsătoriţi“ 'Ţugulea Cercel şi D:do- 
na Bacnotescu din ulița Nisipnrilor ! 

Şeasesprezece familii rostognlita pe 
două imense tablouri de joc, sufocate 
de muşuroaie monetare și cupe pline cu 
condimente şi hipnotice! 


Iefşoara lui "Țugulea Cercel, chiar. 


aşa mare cât era ea, de ajutor de gre- 
fă, nu mai făcea faţă... nevoilor şi Di- 
dona Bacnotescu, a treia legitimă u lui 
Țugulea Carcel, și cu care chip o isbise, 
pretindea blană și casă deschisă. ' 

Și Țugulea Cercel se aclimatiză ce- 
rințelor. 








29 AUGUST 1942 


Da 
D=] 


Femeia aducea ca zestre imobilul din 
Ni:s:pari, o fărâmă de vemt după e 
sfoară de moșie în indiviziune la Peş- 
teana în Dolj, un imens imobil cu fa- 
brici, prăvălii şi locuinţe în... Argen- 
tina, testat unei moşteniri la care „mi- 
reasa“* Didona Bacnotescu nu avea vo- 
cație, şi... convivi ! 

Țugulea Cercel, aporta ca coeficient 
cotidian compensativ, învârtelile dela 
cancelaria corpurilor de delicte și al 
valori:or furate, dosite sau moştenite, 
tupeul şi spoliarea pariorilor ! 

* 

Dar manoperele nu dăinuiră multă 
vreme. 

Succesul descrescu vertiginos, jefui- 
ţii se răriră pe nesimţite și becurile 
electrice din tavan iși impujinară 
trepiat luminile, vărsându-şi uitimela 
vâpa: pe uiumeie lovituri intfructuoase. 

Casa din Stiuda Nisipari își reiuă 
asp-ctul mironosit din epoca văduviei 
Idone: Bancnotescu şi conservatorul 
de averi furate, dosite sau moştenite, 
Țugu.ea Cerce,, reticc.ă la o ratrapare. 

bvemaia soncta asiduu o blană, în 
locul acelsia care se tocea vădit p2 la 
Teverur, şi 0 casă descnisă în i0cu, Câ= 
se. care se închidea! 


Țugu.ea Ceucel se abătu pela hipo- 
drom. Uitimele resurse ale bancurilor 
cu convivi ae disperaţi și băuturi ade- 
menivoare, se topiră grabnic întrun 
P.asac da isb.iuiă, dinvrun Craieruum 
care trebuia să consfințească sau să 
descalitice un Derby dubios. 

Țugulea Cercel nu mai dete multă 
vreme peia 'lribunai, 

Un aproj veni după chei. 

Un certificat medical de comple- 
zență jusutică 'o întârziere... nejusti- 
ficată ! 

Un altul prelungi agonia unui simu- 
lacru de boală. 

Casa din Strada Nisipari se afunda 
tot mai mult în umbră. 


— „La urma urmelor ce le-a fost 
scris ălor patru dinaintea mea, mi-o fi 
scr:s la fe; și me, murmură convins 
„pacientul“ 'Țugulea Cercel prăbuşit 
întrun fotoliu de club. ui 

— „Mâine îmi reiau serviciul ! 

Şi a doua zi chiar, Țugulea luă în 
primire cheile, 

* 

Un bank și mai monstru aprinse din 
nou vestibulul din Strada Nisipari. 

O cerere formală de concediu pen= 
tru cauză dz boală incurabilă, se în- 
registră la cancelaria corpurior da de- 
licte și ale valorilor furate, dosite, sau 
moștenite, în vreme ce în dimineaţa 
banckului din nou infertil... o barbă, 
un culăr şi o doamnă, se îndreptau 
grabnic spre Argentina, pe vapor | 
“La inventariul corpurilor de delicţe 
Și al vaorilor furate, dosite, sau moşte= 
nite, autoritaţea constată în procesul 
veroal al d,spariției  „cunservatorului“ 
Țugulea Cercei, lipsa unui testament 
olograi penru un imens imobil, cu fa- 
brici, prăvăiii în... Argentina ! 


PI II N NI DI II O iai ai 
voi pângări-o “n sânge iecioreln.c. 

Ozicu-ay aege, tot napasa est8. 

Poi eu sa pa-a3esc co:ApLe 

şi sa-mi inșel tovarăși, ae iuptă ? 

jerituui saage de tec.oara aaca 


sa po.oleasca van.ur.le poa.e, 
cu 'nauliețire voi dori omorul, 


Tot asftel Zevs, al cspațţiei domn, 
lu. Păâr.s îi trimie pe Atrizi. 
D:n pr.cina muierii necinstiie 
se incieșiează b:ațele în luptă, 
genunchii se îndoae în țărână 
și lăncile 'ntr'o ciipă se sfărâmă 
la Greci și la Troen; decptiivă, 
așa cum Zevs toomește bătălia. 
De-acum, tot cs-a fost scr:s să fe, a fosti 
Urmiia hotă:â:& nu se schimbă 
și zeii nu-i îndup.ueci le ultare 
cu jerife, cu susp ne sau cu lacrămi, 
lar noi, băirânii cai fără folos 
pentu oștirea dusăn luptă dreaptă, 
rămaşi aci ne sprijinim în bâte 
sărmanele putezi ca ds copil, 
Căci sava cae urcă n pep'ul tânăr 
este întocmai cua băirânilor, 
dar Ares nu la ei se simte bine, 
Cs “nseamnă un meșneag, când se usucă 
frunzişul lui ? El merge “n trei picioare 
cu vlagă de copil şi rătăcește 
pe drumuri, ca un vis în miezul zilei. 
Dar tu, odraslăa lui Tyndâreos, 
regină Clitemnestra, spune câ e? 
Ce nouă veste-adusă de vreun crainic 
prea v:edn:c de crezare, te-a'ndemnat 
să dai poruncă peniru-aiâiea ieriie ? 
Altarele tuturor zeilor, 
ai cerului și ai pământului, 
ai piețelor, ai casei şi-ai cetăţii, 
s'au încărcat de da:urile tale. 
Ard pre'utndani foculile jerifei 
venite dn palatele regaşti 
şi f.acăra se 'nalță către ceruri, 
hrănită din beișug de untdelemnul 
curat şi blând și nezmăgitor, 
Din toale astea, rogu-te, sămi spui 
doar ce-i îngădut și ca se poate, 
și suflelul im'-l mântue de grijă, 
că e] aci e chinuit şi-aci, 
când veds iertfele da tne-aprinse, 
din nou nădaidea prinde săi alunge 
neliniștea, nesățiosul chin. 


CORUL 


Eu tot mai am puteri spre-a povesti 
ce mare preveştire s'arăiase 
când au piecat la luptă, în floarea vârstei. 
Că zeii ne-au lăsat atâta vlagă 
și tot ne mai inspiră pentru cântec, 


Astiel de sumbre prevestiri rostește Calchas 
cu autele mai bune iaociaită, 
stăpănulor şi casei, la piezare, 

Un cântec trist, un cântec trist rostește 
dar zeii să ne-aducă numai bine, 
Zeva, Zevs, oricare-ar ti numeie tău, 
de-ț: piace-azesia, eu cu el ie chem, 
că tot am cumpănii și nu cunosc 
dezât pe Zevs în slare să-mi rd ce 
povara sterpei mele suferinţa. 

Un zeu a fost puternic odin:oarti, 
can lupte t:emăia de ind:ăzneală, 
dar într'o zi toți au uta! de dimsul. 
Veni un altul după e!, şi-aces:a 
sfărş, la rându-i biruit. 

Da: omul înțelept, din inimă 
îl laudă pe Zeva învingătorul. 

El a desch's la oameni calea dreaptă 
și i-a 'nvăjat că trebue sa.ungă 
prin suferință la înielepc:une, 
Chia: și pr.n somn veghiază inima, 
căința dureroasă sângerează 

de tot norodul Troiei, ani de-arândul,. şin ei pătrunde, fără voia lor, 

Numai de nu s'ar supăra vre-un zeu înțelepciunea, dar ai zeilor 

şi n'ar umbri izbânda și prăpădul  - ce stau în cer la cârmă, peste noi, 

cs trebue să v:e-asupra Troiei, Astiel, mai vâ:sin cul dintre cei doui 

Căci preacurata Artemis, de milă conducători ai flotei argiene, 

a fost cuprinsă şi de-o grea mânie spre-a nu nesocoli pe prooroc, 

că “ntraripaţii câini ai tatălui s'a fost făcu! părtaș cu soarta crudă 

jeritiră biata mamă și prăsla în vreme ce pe ță:mul Aulidei, 

ce tocmai sta să nască: Artemis da unda se zăeş'e-orașul Halkis, 

u-ășie ospăţul vultuiilor, cu pânze stiânse și deșarți la pântec, 

Un cântec irist, un cântec trist rostește, Aheii-e:au cuprinși de nezsiâmpăr. 
dar zeii să ne-aducă numai bine. Se ridicase-un vânt dinspre Strimon 
Zeița blândă, binevottoare zăbava nedorită aducând 

și pentru puii leilor sălbateci şi foametea în goltul blestemat 

și pentru-ai vietățlor mărunte, și “morăşterea co-ăb erilor 

imi cste să citesc în semnele și pagubă la pânze s! corăbii, 

de păsări ară'ate. Unels In'ârzierea pururi pre'ungită 

ne-aduc nădsidi și altele neliniști, ducea prăpădu'n floarea tinerimii, 

Pean, te chem, de teamă ca zeița Atunci, în numele Dianei, Calchas 
pe mare să n'asmută vânturile aduse recilor o delegare 

pzotivn:ce corăbiilor noastre mai înspăimântătoare ca furtuna, —— 

ce stau în port în lungă așteptare, aşn de “nf-icosală că Atrisii 

și să nu ceară Artemis o jerifă loviră schiptrurle de pământ 

neleciuită, fără vesel ospăț, g: lacrim'le nu le mai opriră, 

aducătoare de dihonie O Mai vâ*sm'cul din remi atune! orăeste: 
şi cae vâmnmă-eș'e căsnic'a, „Grea m'-este soatrin de mă'mmotrivesc, 

În fundul case! se d-s-es'e ura: gran danpotrivă amcă ne elă, 
„ea crește neimpăcată si vicleană pndonb ese! male. voi iar'f-o 

“și ps copil: nu uilă săl răzbune.” .... -.- și, la altcre, nâna mea de tată: 


Cei doi puternici despoți din Achaia 

de care-ascuntă tinermea g.eacă 

s'au indrepia! câire pamamui 1.oiei, 

cu lance și cu braţ razbunător. 
Atunc,, ia regii siâpănimnd corăbii 

doui regi ai păsărilor s'arâtară, — 

și neagră era ura dintre păsări 

iar ala era albă, imp:eună 

s'au ar&:at pe sus, lângă palat 

(pe unde-i braţul ce ridică lancea) 

șiau stâș.ai în văzul tuturora 

o :iepuroaică grea, cu pui în pântec, 

Epaind de viață o'ntreagă seminţie. 
Un cântec tzist, un cântec trist rostește, 

dar zaii să ne-aducă numai bine. 
Proorocul înțelept al oastei spuse 

că păsările sunt cai doi Atiizi, 

conducători cu-o singu:ă voință, 

şi-astfel ne tălmăci minunea asta : 

„Va trece vremea, dar destinul aprig 

va nim.ci cetatea lui Priam 

şi bogăţile adunate-acolo 


de-ar ti saducă izbăvirea noastră”, 


Astfel încovoiat sub jugul soartei 
îşi pleacă i.untea; gândul necurat 
nelegiui ii slăpâneșie mniea: 

e hotărit să îndrăznească tolul. 
Căci orişice nenorocire 'ncepe 
cu-o nebunească rălăc're, care 

pa om la fapta rea îl îndârieste, 
Şi-a îndrăznit el să-și îniunghie 
cop la lui, ca să a;ue oastea 

şi să po.nsască năvile cu bine, 
da dragul luptei pentru o iemee,. 
Conducătorii dom'ci de război 
nesocaiiră rugile copilei 

cerând milostivirea unui tată, 

şi timere!ea-i feciorelnică, 

$'. după ce rosti:ă slu:ba, tatăl 

un semn făcu la slujitori, s'o dusă 
deasupra, pe altare, ca pe-o vită. 
Infăişu:ată'n vălur, s'agătă 

copila de pământ cu desnădejde, 
ş“n gura ei frumoasă, un căluș 
(cu siln'cia mută a unu: frâu), 

o “mpiedeca să blesteme ps-ai găi, 
În timp ce vălurile şofrăn'i 
căzută de pe tupu- la pământ, 
ea săgelă cu ochii rugători 

pa rând pe fecare din călăi, 
asemeni cu-o. icoană fără glus, 
copila ce de-aiâtea ori cântase 

în casa părintească, la vreun ospăț, 
cu limpedsa ei voce de fzcioară, 
zicând peanul binecuvântat 

în cinstea tală'ui iubit, la urmă 
când se făcea a trea înch'nare. 


Ce-a fost apoi, n'am mai văzu!, nu spun 
Dar Calchas nu dă greș cu harul lui 

şi doar cei care-au păiim't pricep 

c'aşa e drept să fie. Viitorul 

e v:eme să-l aflăm când va veni. : 

Nu te lăsa cupr ns de prezimţiri : 

ds ce să gemi nan!'e de du:ere ? 

El intro bună zi o să s'arate 

deplin și la lumina soaselui, 

Acuma numai de-ar ven' izbânda 
dorită de regina, care astăzi 

— ea dinte to'i de rege mui aproape = 
mai apără pământul țării noastre. 


__ Trad. de N. 1. HERESCU 


aaa 29 AUGUST 942 











PR Cp 


2) | 


Cronica literară 








Episod, roman de Horia Filip 
CARNET de SOLDAT de Al. Raicu 


Tavernale şi Pelerinul serilor, 
poeme de BEN. CORLACIU 


Titlul Episod (Editura „Tipa- 
rul Românesc”, Bucureşti 1942), 
al romanului d-lui Horia Filip 
n'a fost ales la întâmpiare. Sub- 
intitularea: „fragment de via- 
ță” .pe. care autorul a crezut de 
cuviinţă so adaoge, nu trebue 
înțuleasă ca o precizare nahira- 
distă, Nici ca sens nici ca mMa- 
nieră, Ep'sod-ul d-iu. Horia F- 
iip nu vrea să fie „o felie de 
viața”, umprejurările vieţii din 
afară, ale vieţii „aşa cum este”, 
resfrâng " ecouri neînsemnate, 
lipsite de consecințe pentru des- 
fășurarea romanului, în cure şi 
decorul sau peisajul fizic este 
aproape inexistent, totul petre- 
cându-se în planul lăuntric şi 
abstract al conştiinţei povesti- 
torului. Bste romanul „în doi, 
de tipul clasic al lui Adolphe 
de Benjamin Constant. 

Cuvântul „episod“ cală să fie 
sugestiv pentru felul de a fi al 
eroului cărţi, care suleră de » 
ciudată .nfirmitate morală: aceaa 
de a nu putea lega —- din punctul 
de vedere al conştiinţei -—— mo- 
mentale vieții lui nterioare într'o 
conțtinutare. biogratca, impli- 
când odată cu consecvenţa lo- 
gică și pe aceea a unei răspun- 
deri morale retrospective. Dim- 
potrivă, viaţa i se înfăţişează 
_într'un tel disparat, fragmentar, 
sub un aspect episodic, fiecare 
clipă fiind trăită pentru conţi- 
nutul e: propriu, autonom, lipsit 
de  cons=cimţe  determ maroare 
periru celea.te: 

„O. clipă nu are nimic comun, 
MED iCaatiră, tu LEA UiINa” 
toare” — observă povestitorul în 
unul din cele mai ucuie momen- 
te de criză morală pe cure i le 
pricinuește excesul de inirospec- 
VE. i CoAlNUu Astrei: pHse un 
egoism al subconșt.entului, o în- 
cercuire depiină a f.ecărui ma- 
ment pe care-l trăim. Deaceea, 
adevărata revoluție suiietească 
trebue căutață nu ca un cres- 
cendo,, ca o succesiune în timp, 
ci tocmai în acest interval, în a- 
ceastă prăpastie neînţeleasă, din- 
tre ce.e două clipe pe care le 
trăim”. 

Neputința lui morală își pre- 
cizează feul particular, cu a- 
celaș prlej: este neputința de 
a exprima, dedusă. din sfiala di- 
letantă că expresia ar pângâri 
nu știu ce virginitate a unui 
conținut sufletesc p.esupus inc- 
tabil. Aluzia de .toţ străvezie din 
cuvinteie: „cântarea  neauzită 
eşte cea mai frumoasă”, carac- 
terizează abulia morală a erou- 
lui cărții. Neputinţa de a ex- 
prima înseamnă nepul:nţa de a 
găsi o unitate de măsură și o 
consecvență interioară propriei 
vieţi 'sufieteşti care se puiveri- 
zează în fragmente cale.dosco- 
pice lipsite de consecințe deter- 
minatoare unele pentru alteie: 

„Și nam putut vorbi Lia! 
M'am cutremurat la gândul câ 
aşi putea fi banal, că ași putea 
întrebu.nţa cuw.nte prea comu- 
ne pentru tine. Am tacuț, cau- 
iând să găsesc acel cuvânt de 
clocot. Da! de clocot Lia! Și a 
început să-mi văjâie capul. Vor- 
bele se întretăiau și mă urmă- 
rea. înaza că, numai cântarea 
neauz.ră este cea mii frumoasă. 
Ce căuta, de unde venea această 
fraza! şi ce iegăţură avea ea 
cu dorința mea de a găsi cuvân- 
tul dorit? Nu ştiu! Am simţit 
însă atuncea că trecusem clipa 
în care, ceeace ași fi spus, şi-ar 
fi avut un sens. Devenisem frân- 
tură din alta, care nu avea nici 
pe departe ceva deaface cu cea 
dintâi. Și m'am încruntat, şi am 
fost trist, trist de tot Lia. Trist 
pentru mine, pentru neputinţa 
mea”. 

Interiorizarea excesivă a erou_ 
lui cărții, odată cu abuzul preo- 
cupării egotiste sunt răspunză- 
toare pentru felul lui de a trâi 
anticipativ împrejurările vieţii 
din afară, care-i apare de aceea 
lipsiţă de spontaneitate şi pros- 
pețime, neinteresantă, deja văzu- 
tă şi de mai iînainie știută: „in 
parc ne-am oprit pe o bancă 
Banal! Banal de tot. Şi cerul era 
banal de frumos, de comun. O 
seară aşa cum am celit de atâ- 
tea ori. descrisă, inclusiv luna şi 
tăcerea... 

"Acum câţiva ani am mai stat 
par'că pe bancă, mai multe seri, 
tot atât de ştiute pe dinafară”, 

Climatul romanului este și ei 
dstarminat in cea mai mare 


parte de nesfârşitele desbateri 
lăuntrice în care se istoveşte spi- 
ritul analitic al povestitorului la 
persoana întâia — pe seama că- 
muia se întâmplă episodul de 
dragoste d.n carie, — lără șansa 
gestului hotărit și bărbătesc ca- 
re să-l mântuie din infernul 
propriei conștiințe morale. 
E 

Poezia nu 0 putem defini ci 
aumai recunoaşte. Dacă ar fi alt- 
fel, ar însemna să . putem ori- 
când .econstitui poezia, după ce 
vom fi desfăcut-o în elemente 
cu  propretăți corespunzătoare 
defin ției, formulei stabilite. Dar 
şi rezunoaşterea pocziei nu este 
posbiă dzcă nu am avut mai 
inainte revelaţa ei în nai înşine. 
Căutarea poezie începe din cli- 
pa în care am găsit-o și dorul 
de poezie creşte mai intens, cu 
cât ne urmărește mai stăruitoare 
nostalg'a ei. 

Ințlegerea noastră nu se poate 
apropia de esenţa poez ei, odată 
ce ni sa dat șansa întâ.niri cu 
ea, decât pr'ntr'o nesfârşită se- 
rie de aprox»'mări succes.ve. Dar 
dacă pozzia este în această șansă 
a întâiniri hătăzite sufletului 
pregătit să o întâmpme, şi ni- 
căeri în afara ei, alune: ni pu- 
tem vorbi decât metaforic despre 
o poezie «a naturii sau a războ u- 
lui, etc. Insul omenesc fiind un.- 
tatea cu care măsusăm, €l este 
şi măsura acestui lucru al său, 
a războiului, Putem vo.b! atunci 
despre poeza omului în răzbii, 
care este o realitaie, um fapt de 
conşt ință. Deaceea laturea des- 
«r'ptivă a războiului este cea mai 
putin semnificativă, aceea pe 
care o putem fără pagubă ne- 
glija. 

Aspectul acesta e totuș. covâr- 
şitor în Carnet de: sokdat (Edi- 
tura „Ofar“, Bucureșt: 1942), a 
cărui lectură basă impresa în- 


registrării unui film documentar. 


Este destul material poetic brut 
în beişugul de sensaţ i din cartea 
de poezii a d-lui Al. Raicu, dar 
numai uneori poezie, care se 
d'spensează de sensaționismui 
experienței diwecte. Nu e nevoe 


să fi fost pe fromt ca să -recu-: 


noşti poezia unor vysuni ca a- 


vestea, care sugerează totuș: fe-, 


iu comportăr i omului război- 
nic: 

[m beznă, se aud la răstimpuri 
comenzile scurte, 

lar fânul căzut pe obraji mi se 
pare mătasă. 
(Răsbo u) 

E în fiecare, o stranie aşteptare. 
Sufletele ni's pasări călătoare. 
(Mișcătoareie mlaşt:n:) 
Exaztitata  decumenară Şi 
plas.icitatea nbiaţiilor sunt re- 
marcabi.e. Des.gur,  suocesuunoa 
rap.dă a înrcgistuări impiedcă 
să se rețnă şi atceva decât 
aspectul brut sansațon:si, ca în 
aceste strote, ca in mai toate 
poeziile din Carnet de soldat: 
Oprim,  Mitraliera mea cântă 
mereu. 

Un val de ruși e culcat la pământ. 

Unul se prăbușește cu fața în sus, 

Se îndoae ca un briceag, fără un 
cuvânt, 

Ne ghemuim ca pisicile, după 
fiecare par, 

In stânga, în dreapta, ai noştri 
atacă la baionetă. 

Ca un talaz sboară grenade o- 
fensive, 

Fug. Pa parapet a rămas o mână 
desprinsă şi o baionetă. 

* 

Ceie două plachete de poeme 
ale d-lui Ben. Corlac:u, publicate 
Ja răstimp de câteva luni: Ta- 
vernale (Editura Cadran, Bucu- 
rești 1941) şi Pelerinul serilor (E- 
ditura Alfa, București 1942) aduc 
aceeaş atmosferă evocatoare de 
cârciumă și spital, în care stărue 
gustul descompunerii, al celei 
mai joase decrepitudini fizice și 
morale. Poezia e dincolo de ver- 
surile stângace — mișcător de 
neîndemânatice — şi sărăcăcioa- 
se ale stihuitorului, din care n'am 
putea reţine deocamdată ma! 
mult decât un dor ostenit și des- 
curajat, ca o bănuială a răscum- 
părătoarei poezii. 

O mărturisire directă, nemește- 
șugitță, ca: 

Pământul acesta e rău și crud 
sugerează toată penuria poetică 
a poemelor d-lui Ben. Corlaciu. 

O biatță  îngăimare în dorul 
poeziei, obsedată de gândul des- 
compunerii, al morţii, ca în acea 
stă „Moarte tavernală”: . 


Vânătă, bolnavă, jicețână, orot. 
e e, 


Sărutată de ploaie, toamna vened, 
Ca o altă moarte, în taverna mea: 


Moartea anotimpului. Ă 
Măcinat de scurgerea timpului, 


La poalele toamnei, mă târam, 
istovt, 


Deiment că încă q'am mai murit, 
Trăgând în piept jum de tavernă. 

Aspestul sp.alicesc al poeme- 
lor d-lui Ben. Corlaciu e încă mai 
prozaic, mai respingător, dacă 
gradarea _nezaţiei poeziei are 
vre-un rost: 


din coapsa 
câinilor, 
Spălaţi sirimga asta, că miroase 
Și mai lăsaţi-mi ultimele „oase 
Să le resfir pe perna mâiniior, 


(Ruzgă bo'navă) 


Hei, medici, rupți 


Somnul e al bcinewului, 
care nu-l mai odihnește, zorile-i 
reaiuc așteptarea obsedată de 
întunecațe presimţiri: 


Mereu, acelaş somn ne stoarce 
p'eoapele, 

Im orice dimineață — aceiaș oră 
Ne bate 'n piept o altă auroră, 
(Ceasul somnului) 


Ca o intenție ceva mai organi- 


zată, în sensul poeziei, cel pun 
Sub Axpecvui Awoeripr.V ai. unul 
pitoresc de  peziter.e 'sordidă, 
transcriem această „Stampă”: 


In mahalaua mea, cu fete bu'ece 
Şi cu miros de găini de vânzare, 
Noaptea se roagă de felinare 

Să n'o mai sugrume, să plece, să 
plece. 

Decorului nocturn, cu lumini bol- 
nave, 

Ii surid trei cârciumi, pierdute 'n 
; trei străzi. 

Femei lunatece — așteaptă "n 
ogrăzi, 

Bărbaţii cu -chețuri în. ochii sti- 
cloşi 


MIHAI NICULESCU 





pe. 


UNIVERSUL LITERAR 


Yloaple sibiană 


Cetbii tristeţilor purtau în coarne 
Pânza celei din urmă sfâşieri. 
Impletiți printre ierburi, scârceau, 
Sărutând cărarea ultimei îngenuncheri, 


Odată, erau liberi, ca Vântul, 

Fratele lor mai mare, de mult rătăcit. 
Odată alergzu, împroșcâna pământul, 
Şi nimeni serile nu le-a răpit. 


In noaptea aceia, apele toate 

Au vemit împrejurul lor şi i-au strâns, 
De nimeni văzute, nici escultate, 
Apale, apele — și cerbii au plâns. 


Cerbii tristeților nu s'au mai văzut 
De-atunci, niciodată, peste Sibiu. 
Doar apsle, palide, au msi trecut, 
Intr'o noapte, târziu — ce târziu! 


BEN, CORLACIU 


Catrene 


UITARE 
Cometa se desprinde din panopliea zării 
Şi-argila, în argilă, nu mai mustește viaţă. 
De undeva, din peşteri, cu degete de ceaţă, 
Să-şi ţeasă pânza, vine păianjenu 'noptării... 
AMURG 
Se'ntoarce mierlam codru şi pentru rugăciune, 
Smerit, îngenunchiază soarele sus pe deal. 
Domoi, apoi, și tainic, ca un tremol de strune, 
 Porneşten lungul văii un înger vesperal... 


ACUARELĂ 


Grea de amurg, pleoapa câmpiei se închide. 
Stelele, viespi de aur, apar cântând din naiuri. 
Pătrunde luna'n codru șin murmure lichide, 

“ Din munţi, călugări negri, visând, pornesc spre raiuri... 


TOAMNĂ 


La porţile Iubirii, privind cum zboară anii, 

Incă mai stă de strajă dorul ca un zăvod. 
Incoviaţi de vântul ce-i biciuie, castanii 

Scuipă bănuţi de-aramă pe drumul plin de glod... 


+ 


LEONIDA SECREŢȚEANU 


Poesie 


Cum crești — tulpină albă — în țărmuri ideale 
Unde din larg vin păsări de-şi odihnesc aripa, 

Un semn senin din drumul de zodii triumjale 

Deasupra ta, de vise, își scutură risipa... 


Otrava ta unică îmbată şi ne doare; 

Adânc ne sapă'n carne neudormită rana, 
Când se deschid în umbră nelodice isuoare 
Ne mângăe blestemul arsurei de pe geană. 


Mâinile tale — meri fluturi albi — serile 

Dincolo de neguri ne cheamă, dincolo de ape; 
Sufletul primăverii e mai lumimos acolo şi tăcerile 
Siiht mai define, de ceruri mai aproape, 


Into noapte vom fi singuri, singuri sub ploi; 
Imbletul tău pierdut în oglinzi se va frânge, 
Pe lespezile veşniciei albastre din noi 

Cine wa mai veghea atunci, cine va plânge?... . 


N. VERONESCU 








Neopre un (ealru slulenlest care orică 


Pentrucă observăm, în ultimul 
timp, un deosebit interes pentru 
teatrul studențesc pe care unii 


socot că-l iniţiază, iar alţii, în- 
cercând să-l realizeze .ar vrea 
să-i găsească formula cea mai 
potrivită — ne-am hotări! su 
scriem aceste rânduri. Teatrul 
de care se vorbește, există. El a 
luat naștere nu incidental, ci în) 
mod plănuit, conștient și încă fe 
la început cu denumire, de 
„teatru studențesc“ ' în toamui 
anului 1939, la Cluj, pe lângă 


Seminarul de estetică al facui- - 


tăţii de litere şi filosofie, Am. a- 
vui ocazia. să cunosc toate a- 
mănuntele core au dus la îni- 
țierea și realizarea acesti tea- 
tru, din gura unuia dintre cei 
mai vechi și mai activi merabri 
qi acestei înjghebări, Nu mă 
gândesc să aștern pe hârtie a- 
ceste amănunte. : 

De altfel, am fost asigurat că 
e!; vor constitui subiectul unor 
amintiri, pe care câțiva dintre 
decanii acestui teatru vor să le 


lase istoricilor dee mai târzii. 
Ceeace ml-am propus să arăt 
este că teatrul, a cărui proble- 


mă se discută astăzi, nu numai 
că există, dar s'a realizat la un 
nivel superior de artă, că sa 
vorbit despre el mai mult decât 
se crede și că nu a muri!. E aşa 
de uşor ca un teatru studențesc 
să dispară odată cu actorii lui, 
mai ales, când aceștia sunt stu- 
denți. 

Cei dintâi spectacol realizat ue 
Teatrul studențesc din Cluj a 
fost „O scrisoare pierdută“ de |. 
L. Caragiale, prezentată  publi- 
cului în 3 Aprilie 1940. Cu ocaz'a 
acelui spectacol, în ziarul. „Tri- 
buna“ din Cluj (8 Aprilie 1940). 
apare o dure d» seamă de aprot- 
pe o pagină: „Ion L, Caragiale la 
teatrul studențesc“ semnată de 
G. Sbârcea, din care spicuim * 
„Trebue să măriurisesc dela în“ 
ceput că spectacolul teatrului 
studențesc a fost, din toate 
punctele de vedere, peste aștep- 
tările mele... Puţini sunt croni- 
carii dramatici care, părăsind un 
teatru, au putut afirma sus și 
tare că Î. L. Caragiale a fost în- 
țeles. pe doaintregul, Că nimie 


din Cluj, 


nu a fost nesocotit din ceeace 
aicătueşte sâmburele dramatic 
ul lui, că s'a realizat pe touie 
planurile comicul amărui al sin- 
gurului nostru dutor de teatru. 
în sensul profund: și nobil al mno- 
țiunii. Or, iată că mie și conţra- 


ților care au fost prezenți iu 
spectacolul și sărbătoarea  stu- 
dențească de Miercuri seara ni 


sa oferit prilejul atât de preți»s 
de a vedea un Caragiale nefal- 
sificar în esența lu; intimă, un 
Caragiale pitoresc și sobru  to- 
tuşi, aşa cum ese întreaga lui 
operă. Un Caragiale evadat în 
întregime din aşu zisă trudiiie 
scenică, al cărui singur rezultut 
d fost anchilozat în iwmițiative și 
persistarea în câeva lameniabi- 
le greșeli. Poate că  spec:acolul 
de Miercuri seară a fost, din a- 
ces. punct de vedere, o experiun- 
ță îndrăsneață şi edificatoare, 
despre care sa poute afirma căa 
reuşit“, i zi 

Cu ocazia reprezentației de a 
doua, apare în acelaşi ziar gin 
nou o notă elogioasă care subii- 
niază calitățile înterpreților şi 
regia. 

In numărul din 14 Aprilie 19:40 
al săptămânalului „Țara Nouu“, 
Traian Marcu, însis- 
tând asupra felului cum a jost 
interpretată până aci. „O scrisoa- 
re pierdută“ a lui Caragiale, 
scrie: „Te izbeai înto:deauna ue 
ceva fals care gătuia emoția, ue 
o notă forțată care trăda „jocul“ 
în loc să-ţi netezească iluzia rea- 
lității și spectacolul se încheia 
sistematic defici.ar pentru Cao 
ragiale, Mă ispiteam să cred că 
această comedie şi cu ea întreg 
:Patrul lui Caragiale nu mai co- 
respunde gustului vremii noas- 
tre şi că e menit doar paginilor 
de antologie și nu luminilor 
ramypei'!, Apoi despre  spectarv- 
iul studențesc: 

uSpectacolul din 3 Aprilie al 
studenților în lisere a însemnut 
reabilitarea lui Caragiale în 
scenă, nu prin profesionişti ai 
teatrului, dar prin ce; mai che- 
mați să pătrundă sensul etern și 
adânc omenesc al creaţiei sale, 
prin ucenicii porniţi să descițre= 
ze și să adâncească tâlcul siovei 


româneşti“. Despre profesorul 
care a regisat piera scrie urmă- 
toarele : „D-sa a înțeles, cu o 
rară putere de pătrundere, că pe 
Caragiale nu trebue să-l ținem 
încuiuvd, în formule arhibunule 
de teatru, la modă în veacul rre- 


cat, deci şi-a ingăduit 0 nouă 
prezen' are. revoluționară  pen= 
tru tradiția teatrului românesc. 


dar tot alât de fericită și de bi- 
mejăcătoare  pen.ru Caragialzt, 

Ziarul „Timpul“ din 7 Apruie 
1940, sub semnătura lu; C. Albu, 
serie: su.Teprezentarea comediei 
„O scrisoare pierdută't sa făcu: 
in condițiuni care ar onora trupa 
oricărui teatru de profesioniști“. 
Apoi : „Din lecţiile făcute în sa- 


lu de cursuri și din analizele şi: 


conuribuţiile fiecăruia, în cadra- 
le seminarului de estetică literu- 








„POLEMISTUL 


Sunt atât de ciudate zccste 
întortochiata căi ale literaturii, 
incât. mă opresc unezri din 
drum fără ca să-mi dau sea- 
ma, şi mă întreb dacă tozte a- 
ceste lucruri pe care le văd, 
Sunt aevoa sau doar o tristă 
glumă. Ştiu că rostul acestur 
însemnări este de ele mai 
multe ori altul, însă nu pote 
fi un mai bun prilej pentru o 
clipă de evadare, decât pre- 
textul medalionului nostru de 
astăzi. 

La început a fost poetul, 
Aşa începe povestea, pe cire 
o ştim, prea bine, cu toții, Il 
cunoastem fie din paginile re- 
vistolor şi ale ziarelor, fie de 
prin broşurile sau cărţile pe 
care le-a tipărit. Cu s:u fără 
talent, cu sau fără cuitură, lu- 
crul acesta nici nu prea avca 
importanţă, devreme ce poetul 
exista. L-am privit şi noi cu 
luare aminte şi cu interes, ba 
ne-am spus chiar la o anumită 
văspântie că sar putea ca şi 
acest poet, el ca și atâţia alții, 
să aibă dreptate cu ciobul lui 
de frumos pe care-l agită în 
cele patru vânturi. Au căzut 
pe masa noastră plicuri peste 
plicuri, întrun an şi ceva, de 
când migălim (şi de. multe ori 
prea puţin pentru ceeace s'ar 
putea num: „folosul nostru'') 
în acest colţ cu cântece, pe 
care le vrem houi, în măsura 
în care tinerețea şi buna cre- 
d.mţă sufletească pot îi aşa. Şi 
trebue să fie. 

Am cunosout atât de mulţi 
poeţi, talentați sau netalentaţi, 
in acest răstimp, incât de mul- 
te ori ne întrebam dacă se 
poate ca atâți dintre adoles- 
cenți: mai tineri şi mai bătrâni 
ai ţării, să aibă în vârtul con- 
deiului cu care scriu, petecul 
de azur care face dintr'un ba- 
nal versificator, mun poet de 
rasă. Dacă ne este îngăduită 
aici o mucă şi foarte personală 
mărturisire, vom spune în 
treacătul foii pe care scriem, 
că am crezut de foarte multe 
Ori nu numai în acest talent 
pe care-l descifram mugurind, 
ci şi în febra literelor din scri- 
soarea  înşoțitozre, plină de 
tainele și de neliniştile tuturor 
oamenilor prea plini de vis și 
de intrebări. Cu buna noastră 
credință, astfel pusă în aer de 
iume, nu he prea dădeam seare 
ma că nav.găm între Scylla și 
Carybda, doar iîntr'o subțire 
coaje de nucă, şi că uneori 
vârtejurile erau gata să ne a- 
runce în ochi apa sărată a 
mării, 


ră, s'a organizat spectacolul de 
ieri seară...“ Sub tilul „Teatrul 
studenșesc din Cluj a înrejis- 
vrat primul succes“ — cronicarul 
ziarului „Curen ul scrie: „Pri- 
mele scene uu fost de ajuns ca 
studenții interpreți să capete în- 
ireuga încredere a asistenței și 
astfel, apoi, timp de trei ore, să 
fie aproape permunent  aplau- 
dați“. 

Credem că, pentru cele ce do- 
riam să demonstrăm, spicuirile 
acestea sunt suficiente. BExisiă 
deci un teatru studențesc! Maui 
mult, trăieșie şi azi. Inaugurat 
in 1940, el și-a continuat activi- 
tatea. Am în față programul 
celei de u doua reprezen atii, dun 
1 Iunie 1942, cu „Heidelbergul de 
altădată“, spectacol repetat apoi 
si în ziua de 4 Iunie. Programul 
cuprinde, în afară de distrilute 
ție, o succintă prezeniare a lu.- 
iuror realizărilor de până aci. 


Tocmai de accea o redau în în- 
regime: 
„Reprezentaţia de  astăseară 





Doamne, 


impărat al frumuseţilor cereşti şi stăpân al farme- 
celor necuprinsei firi, iartă-mi slăbiciunea de a ne- 
sototi întotdeauna cerul înflorit cu stele şi luceferi, 
decâteori mă ispitesc visarea florilor și gânguritul 


prerilor. 


In clipele acestea de vrajă fugară, gândurile se în- 
tunecă şi alunecă spre genuni de ispită iar poftele 
ce-mi înţeapă lutul îmi frâng avânturile către zările 


tale. 


Miresmele ierburilor din largul câmpurilor mă 
îmbată şi brazda reavănă mă chiamă cu prospeţi- 


mea ei către împărăția ogoarelor, 


din care răsar 


vrăjite, umbrele tremurătoare ale strămoşilor îngro- 
paţi, atât de păcătos, în amintiri înoptate. 

Dar în goană de amurg fumuriu, când lumina se 
subție ca mătasa din scame, destrămându-se, mă 
trezeşte zâmbetul îndurerat al stelei m2le răsăzită în 


tremurul de ape albastre 


ale cerului. Şi sufletul 


se dorește ztunri spre dânsa, pentru a-l povățui că- 


tre curţile tale, Doamne. 


Umbrele străbunilor coboară din amintirile înoptate 
şi cu boraagicul iubirilor sfinţite de milă îmi şterg 
privirile limpezindu-le. Rugăchuni smorite clădesc 


harnice scara de mărgărint. 


prin  veșnicia zărilor 


spre a ușura sufletului urcușul către împărăteştile 


tale grădini. 


Doamne, fără hotar este dragostea şi fără cumpă- 


nă bunătatea ta. 


2. SANDU 





„câte am reușit să aflu, 





5 
CANTECE NOUI 








„Pe aceste drumuri ale poe- 
ziei şi ale vieţii, ne-am întâl- 
nit şi cu un poet cure era 
undeva într'un colț de ţară. La 
câteva săptămâni odată, a- 
veam prilejul să-i cetim Slo- 
va caligraf că, rotunjită pozte 
sub cerul Dobrogei sale și ne 
bucuram sau ne intristam îm- 
preună cu el, că lumea şi oa- 
menii (oh, oamenii!) sunt atâta 
de răi şi de uri. Spunea mul- 
te de toate tânărul poet şi 
uneori le spunea atât de fru- 
mos, încât mă gândeam că un 
om atât de duios trebue să 
aibă nu numai foarte mult ta- 
lent, ci şi foarte multă bună 
credință. Ţin minte, ca şi când 
totul s'ar fi potrecut doar eri, 
că nu erau multe scrisori mai 
așteptute, decât acelea scrise 
cu albastră cerneală provin- 
cială, cu literele ca nişte co- 
vrigi de susan: dulci, caligra- 
fice. Poesi:le care veneau și 
ele, foarte lungile articole care 
nu se lăsau așteptate, toate îmi 
şopteau că am în faţa mea nu 
numai un poet ca ei toţi, ci şi 
un om. Deci nuci nu mai aveam 
nevoe de ielinarul lui Diogene. 

Dar acum câtva timp, un 
prieten imi șopteşte c'un zâm- 
bet: „Știi Ics, acela cu slova 
rotundă ca un covrigel, te ia 
la rost în cutare foaie a zilei!“ 
les nu fusese primul, mi-am 
spus atunci, şi nu «e nici cel 
din urmă, îmi spun acuma, 
Scrisorelele lui, poeziile lui, 
articolaşele lui. studioarele lui, 
toate așteaptă încă pe masa de 
lucru, să le citesc şi să le dau 
la tipar. De pildă, acest „ada: 
go“, sau altele... 

Am plecat înspre um chioşe 
să-mi cumpăr şi eu, în schim- 
bul unei piese, o lecţie de stil 
poetic. Dar în nişte aldime 
şterse, n'am putut să dau de- 
cât de un șir de grosolane 
complimente injurioase, vezi 
bime, la adresa prietenului de 
eri, pentm bucuria stăpânului 
de azi. Și mulţumit că în, l0- 
cul unui poet, am dat de um 
polemist, vam cotit după colţ 
spre redacţie, ca să scriu un 
articol care minte dela titlu 
până la sfârșit... 


ŞTEFAN BACIU 


N, B. Mamuscrisele se trimit 
la redacţ:e, menţionându-se pe 
plic: pentru Şt. B. Şi răspun- 
surile: Mioara S$., L. Trif, 
Neacșu N., L. S. Cor,, S. Zamf., 
Ionel Sigh., Melinte V. A.C. 
Grig.: Nu! Othmar, Celia G,, 
Ileana C., Em, Sut., Ioamichre 
O.; Altele, 


n a na a in a a a Pa, art 


face par.e din seria încercărilor 
de teutru experimental ale Se» 
minarului de Estietică dela U- 
nuversila.ea „Regele  Ferdinaid 
1“ din Cluj. Alâ.uri dez audițiile 
muzicule,  înjghebute pentru a 
jamiliariza studențimia  nvastră 
ru marile creații muzicale ule 
culturii, și alăiuri de audițiile 
coe ice, concepute ca niște se” 
dinte experimentale de poezie, 
icercările noastre ta.rale au 
rolul să dea, celor ce se simt a- 
rași de problemele drumulice, 
ncazia de a cunoaște direct nn 
(renujul interior alăt de compli- 
cat al scenei. Sub egida grupării 
„Prietenii Sem narului de Este- 
tică', cele trei serii de. încercări 
exrperimeniale de mai Sus, muzie 
“cale, poetice, teatrale, trec și pe- 
ste hotarele Cetăţii Academice, 
incorporând între animusariă tu? 
pe toţi amatorii de frumos, Înî- 
ţia: imcă la Cluj, teutrul nosthu 
czperimental este prima încerca- 
re de icatru Studentyesc  perr:a- 
uent la noi. Viciseiudinile vre- 
mii au întrerupt drumul început 
acolo cu „O scrisoare pierdulâ“" 
2 lui Caragiale. După un rus= 
timp de chinuitoare aștepări, no 
regăsim astăzi, în en. uzasmul 
de atunci, ho:ăriţi să continuă 
veatrul nostru de amatori pe a- 
celași drum, pe care ne-am a- 
vântui la Cluj — Hecidelve-gul 
tuturor nostalgiilor și visurilur 
noastre“. 


Acestea sunt . realizările, 
ce scrie aceste rânduri a avut 
norocul să vadă „O scrisoure 
pierduă“, nu însă și „Heidele : 
bergul de altădată. In trecere 
prin Sibiu, m'am putut. infor- 
ma asupra ținulei artistice a 
spectacolului, fapt care m'a de- 
terminat să aştern aceste lucruri 
pe hârtie, mai ales că, din anu- 
mite mo.ive, despre  spectaculul 
din urmă sa scris prea puţin. 

Asupra modalităţilor :şi a for= 
mulei de constiluire a acestui 
teatru, nu e locul să insist acum, 
Precizez numai că nu are şocie- 
iari, că nu a cerut subvenţii și 
nu are comite e executive, Din 
reatrul 
despre care scriem, ne pregăteşte 
pentru anul care vine câteva 
suprize frumoase. Să aşteptăm. 
Cei cari se gândesc la formula 
cea -mai adecvată a unui teatru 
studențesc, să stea de vorbă cu 
cei dela Cluj, | 


Cel 


O. RĂUȚI 








Don JUAN pensionar. 


Vieaţa de toate zilele ne-a obișnuit, — cu toa- 
tă țesătura grosolană de proză de care o acuză pe 
nedrept vesn.xii şi incor.gibiiii ei îndrăgostiți — 
cu o serie destul de respectabiiă de m.raco.e. 
"In definitiv miracoiul se poate reduce, cu pu- 
ţină bunăvoință, la ce:ace are esenţial, şi atunci 
devine deapuiat de toate falsele aureole, o sur- 
priză neașteptată. Sub forma aceasta îl întâlnești 
la fiecare colț de stradă. Este cond:mentul cel 
mai banal al vieţii citadine și chiar ai vieţii pur 
şi simplu. Şi este deaitfel în unele cl:pe uzate şi 
tocite până la exasperare destul de reconfortant, 
chiar şi pentru această pirandeliară compilare 
care este omul zilelor noastre: să șcie că totuși 
mai poate întâini ceva neașteptat, că vidul îngro- 
zitor al vieţi moderne mai lasă loc ș: pentru sur- 
prize, indiferent care ar fi ele, de vreme ce sub 
o formă sau alta sunt pline de însăși conţinutul 
vieţii acel muit trâmbiţat, „etern omenesc"... 

Eternul cmenesc are de altfel, ca tot ce este 
etern și mai ales, ca tot ce este cmenesc: apa- 
renţe, ipocrizii, ascunzișuri, înșe.ătorii mărunte 
sau mari. Cine ar bănui, de pildă, eternul ome- 
nesc figurat prin eterna și cmoneasca înfățișare 
a seducătorului Don Juan camuflat cu îngrij.re 
sub forma unui cumsecade și burtos funcț.onar 
comercial ? Sau fanmecile şi seducerile viri.e ae 
unui modern Casanova sub înfățișarea pirpirie 
şi ornamentată s.:mbolic de ghetre albe a unui 
subşef de minister ? Sau în cel mai rău caz sub 
aspectul ipcerit și ţesălat al unui modest agent 
fiscali? Căile inimei sunt multe și mai ales întor- 
tochiaim, au cugetat probabil acerti incor-gibili 
și mai ales periculoși seducători... Sau poate nau 
cugetat deloc, pentru unicul și simplul motiv că 
nu le stă... în caracter. 

Dar rezultatul este acelaşi, cu sau fără cu- 
getare: omul nostru s'a uitat în oglindă, ș: a c.ă- 
tinat satisfăcut din cap. Sa supus une: necruță- 
toare şi migăloase analize al cărei rezultat final 
a fost constatarea că la urma urmii nare nevoie 
de prea multă indulgență pentru a place. Este in 
definitiv ceiace se poate numi „un tip bine". Ba, 
privind de aproape își găseşte chiar o oarecare 
asemănare cu un anumit actor de cinema, cu 
care în ceasurile de sentimentală expansiune îl 
și asemuia Leruța, casieria unui c:nematograt 
de cartier, eroina rcmant.ceior, îndrăzneje.cr şi 
apuse.or sa.e t.nerați. rersonagiui nostru ș.-a gă- 
sit vocaţia. Are neiridcelnic pe vino'ncoa și dacă 
până acuma femeile n'au dat încă buzna în vizui- 
na lui de burlac, de vină nu este decât tim.dita- 
tea lui, aeru: lui modest şi Iin:știtor de cetâțean 
în strae de Duminică. Dar toate acestea se vor 
schimba irevocatil. Omul nostru își ia angaja- 
mentui soma ca incepand de mâ.ne de.a via 8 
să ru mai î:e cumsecaue, să nu ma! fie tim-a, să 
nu mai fie modest, ci dimpotrivă îndrăzneţ, se- 
meţ, sigur de sine. Asta acar place irmei.or, asta 
le impresionează. Ca debut îș. cumpără cu muute 
precauşuni, — căci il int:midează privirile scru- 
tătoare şi ironice aie librarulu:, — voiumul „km 
se cuce:esc feineile“ sau „Gh.dul amantuuu: per- 
fect:, bâlbâind circumstanţial „că-i trebuie pen- 
tru un prieten“... Seara ia iumira anem:că a lăm- 
pii de petrol se pune pe... studiu. Trebuie sa-și 
însușească în ce. mal scurt timp toate iemeie, tca- 
te șiretiicurile şi ingen.ozitățile uzuale, tinzârd la 
îna.tul şi nobilul scop de a cuceri, de a p.ace, de 
a seduce... 

Eroul nostru într'un târziu adoarme. În noap- 
tea aceea a'e o romantică aventură cu o frumoasă 
necunoscută mascată, care-i strecoară un b.lețel 
parfumat. Se iasă condus de un lacheu ga.onat, 
mut şi respectuos — printr'o portiță ta:n:că ce 
se deschide m:sterios in faţa iui, printrun parc 
scăidat în ciar de iună — şi este intreuus iîn- 
tr'un buduar pariumat, unde castelana tiemu- 
rânxl de iubire și emoție se aruncă în brațele lui, 
spunându-i că nu poate trăi: fără ei şi ameninţân- 
du-l că — la caz contrar — nu-i rămâne decât să 
se arunce din turnul cel ma: înait ai caste.u.ui 
ca să sfarme nefericirea de stâncile amenințătoa- 
re sau să se înnece ca o nouă Virginie în apele 
spumoase al torentului. 

Nu, cmul nostru nu va fi atât de nemilos. N'o 
va respinge, n'o va da pradă morţii. Frumoasa 
necunoscută își uscă fericită lacrimile şi in clipa 
în care scoate masca și el are impresia că i scu 
deschis porţile raiuiui, se aud in ușe câteva lo- 
vituri violente, i 

— Soţul meu, strigă frumoasa necunoscută pă- 
lind și adăugând: — „Sunt p:erdută“ și îi cade 
leșinată în braţe. 

Pe eroul nostru îl trec toate nădușelile, vede 
toate cuiorile, dar în clipa în care vrea so rupă 
la fugă amintindu-și de un vechi și oportun d.c- 
ton românesc, se trezește. Constată atunci că bu- 
buturile din vis nu erau decât... obisnuitele bătăi 
în uşe ale gazdei care strigă plictisită: 

— Nu te mai Sccui Odată, Cvane wusiică ? Al să 
întârzii dela serviciu ! 

Costică se scoală cam întors pe dos. Are — nu 
ştiu cum — senzația că în aventura lui nocturnă 
nu s'a prea arătat la înălțime. Pe masă volumul 
„Cum se cuceresc femeile“ sau „Ghidul amantu- 
lui perfect“ a rămas deschis la pagina cinci sute. 
Atunci își amintește că în definitiv este un de- 
butant <are a hotărît că de astăzi: începe o v:eaţă 
nouă. Deci curaj, Costică și noroc. 

Omul nostru se îmbracă, se bărbierește cu în- 
grijire, îşialege cea mai frumoasă cravată și-și 
incepe cariera. E încă foarte dimineaţă dar nu e 
niciodată praa devreme. In tramvai măsoară Îe- 
meile cu un aer blazat, cinic. iron'c. și imag:- 
„. nează că le privesta în... cuncecător. E adevărat că 
femeile nu prea îi întorc rtivirile dar asta nu e 
decât vina lor. Ce știu ele? Se pricep e:e să deo- 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL BUCUREŞTI, SIE. BREZOLANU 23 


de PAUL |. DANIEL 


sebească un bărbat cu adevărat bine ? Se aprop:e 
insinuant de o fată tinără și blondă care stă s:n- 
gură pe platiormă. Ar vrea să-i vorbească dar nu 
ştie cum să înceapă. Ce spune în privința asta 
„Uhidul amantuiui perfect": ? Acum își aminteş- 
te. Fixând-o insistent — a citit că nu trebuie să-ţi 
p.eci n:ciodată privirea în fața unei femei — în- 
cepe : 

— Mult stimată duduie, inima mă împinge să 
vă aduc la cunoştinţă că ați reușit să-mi produ- 
Cei auevărate pap.tații. Deaceia mă simt obligat 
să vă spun că îmi placeţi foarte mult. 

Fata îl priveşte pe jumătate scandalizată, pe 
jumătate amuzată. ll măsoară de sus până jos și-i 
întoarce spatele ca să nu izbucnească în râs. Cos- 
tică rămâne perplex. E un caz pe care „Ghidul 
amantului perfect'* nu l-a prevăzut, sau poate că 
da. Se căsnește că-şi aducă aminte, dar nu-i v.:ne 
în gând nicio frază de -circumstanţă prin care ar 
putea trece peste un refuz atât de hotărit. Cam 
plouat coboară din tramvai, dar până la birou iși 
face curaj, spurându-şi că la urma urmii Napo- 
leon n'a debutat prin... victorii. De altfel o servi- 
toare durduiie cu un harbuz uriaș îmbietor sub 
braț i-a zâmbit promiţător. Nu e decât o servi- 
toare, dar însfârșit e totuși o femee, și apoi... 
Costică ajunge la birou în cea mai roză dispoziţie 
dar o săpuneală a șefului pentru întârziere o co- 
boară repede la cenușiu. Cele două dactilografe 
tinere şi drăguțe din birou zâmbesc ironic și com- 
pătimitor, dar coru Costică își amintește la t:mp 
că este un... Don Juan periculos şi că trebuie să 
se poarte ca atare. - 

Deaceea își priveşte cu jicnită superioritate car 
legele, cugatând în sinea lui: : 

— Las' că vedem noi. O să vie clipa în care mă 
veţi ruga voi pe mine să vă bag în seamă, dar va 
fi prea târziu... In genunchi îmi veţi cerși dra- 
gostea, dar eu voiu zâmbi absent și rece în timp 
ce ceie mai frumoase femei mă vor înconjura, 
se vor bate pe un zâmbet de al meu. 

Ş: conw' Costică surâde încrezător acestei vi- 
ziuni, îşi scoate din buzunare. oglinjoara și se pri- 
vește admirativ. Fetele își dau coate şi pufnesc 





"UNIVERSUL LITERAR 


în râs. In timpul acesta ei hotărăște să-și lase o 
mustăcioară obrasnică și romantică ă la... Clark 
Gabie. La ora plecă:ii Lost:că propure celei ma 
drăguțe dintre funcţionare, — gârdindu-se tot 
timpul la capitolul respectiv din „Cum se cuce- 
resc femeile“ şi înghiţ:nd în sec de teamă să nu 
greşească : 

Im. permiteți, frumoasă domnişoară, să vă 
acompaniez ? 

Fata îl priveşte amuzată pe sub gene, în vreme 
ce-şi pudrează nasul și-i răspunde amabil: 

— Regret, dar mă așteaptă logodnicul meu, 

Și mizerabila aceea de carte care nu prevede 
nicâeri o soiuţ.e pentru o asemenea situaţie. Sau 
poate i-a scăpaţ lui. O s'o recitească negreșit di- 
seară, Până una alta, o ia aga:e pe Caiea Victo- 
riei, măsurând femeile obrasn:c și admirativ. Din 
când în când își ia curajul în dinţi şi amintin- 
du-și că un Dcn Jaun este mai întâi de toate 
întrepr:nzător şșoptește femeilor grăbite cuvinte 
gaiante, pe care ele nu le aud, sau se fac că nu 
le aud. 

— Nu merge așa, îşi zice omul nostru. Proba- 
bil că lipseşte ceva. Sau am uitat eu ceva, sau 
nu le iau <um trebuie, sau ele sunt atât de 
proaste și nu mă înţeieg. Sau, poate văd cât sunt 
de seducător, de periculos, de inaccesibil şi se 
tem de mine? Femeile doar sunt fricoase, nu 
vor să sufere. Da, asta trebuie să fie. Conu” 
Costică se miră cum nu şi-a dat mai înainte cu 
ideea în cap. E doar limpede ca ziua. Ce e deci 
de făcut? 1retuie să le ia mai pe ocolite, mai 
domoi, să nu ie sperie. Şi va începe chiar de 
acum. A ochit repeue o victimă și îi iese înainte 
cu un zâmbet modest şi încurcat (fii  şiret 
Costică), A 

—  Scuzaţi-mă, duduiță, dar îmi pare că vă 
cunosc. | 

Fata îl măsoară de jos în sus. Ochii ei trec 
peste imacularea feciorelnică a ghetrelor albe, 
se opresc o clină pe proeminența fermecătoare a 
pântecului, insistă puţin asupra macului roșu și 
agresiv de:a butonicră. Mai departe nu se incu- 
metă., Pare că i-a pierit pofta. Apoi îi răspunde 
răspicat: 

— Vă înșelaţi, domnule. Nu vă cunosc | Și vrea 
să o ia înainte. Dar eroul nostru a căpătat expe- 
riență, A devenit mai tenace, mai persistent, nu 
se mai lasă dus. 

— Nu, duduie, nu mă înșel. N'aţi fost Dvs. 
anul trecut în stăinătate? V'am cunoscut la Nissa 
în timpul carnavalului. (Inutil de adăogat că în 
viața lui nu trecuse de Chitila, dar Costică e ra- 
finat. Când va afla că a fost în străinătate, fe- 
meile sunt vanitoase, scrie la carte). Dar fata 
nu se lasă convinsă. 

— N'am fost niciodată acolo şi (măsurându-l 
încăodată) —:cred că mai puţin a: fost d-ta. Şi 
o ia din loc grăbită, lăsându-l cu buzele umflate. 

— Ce ghinion ? Eu sunt de vină, spune Costică.. 











29 AUGUST 1942 =——= 





N'am fost destul de insistent. Asta m'a plăcut la 
sigur, nu-și mai lua ochii dela mine. Probabil că 
i-am căzut cu tronc şi deaceia a fugit. l-o îi 
fost frică, sărăcuța, | 

Şi-i freacă mâinile satisfăcut şi înduioşat. Ho- 
tărît, nici metoda aceasta nu dă roadele aşteptate. 
Poate a minţit „Ghidul amantului periect?. Asta 
nu se poate. Probabil că omite el ceva. Iși amin= 
teşte de o frază: „Femeilor le plac oameni ga- 
lanţi. Niciuna nu rezistă unui bărbat delicat, pre- 
venitor, fin, amabil“. Dar tot acolo spune ceva 
ma departe: „Că un bărbat pentru a izbândi tre- 
buie să fie cutezător, curajos, viril, sălbatec une- 
ori..."* Cum:să facă atunci? După ce-să se ia? De- 
Sigur variaza 0e.u caz la caz, ceia temeie ia te- 
meie. Fentru una trebuie să fii delicat ca o mi- 
moză, ata te cere indrăzneţ, semeţ ca un corsar. 
Ţrebuie bineînţeles să cunoști femeile, să știi cum 
să 1e 1ei pe tecare n parte. Trebuie să ie desci- 
îrezi preter:nţele, să le citeşti in ochi dorinţeie, să - 
le patrunzi în suflet. Costică oftează resemnat: 

— Grea treabă, dar înstfârşit. Nim:e nu vine 
dela sine, şi ca să fii Don Juan trebuie să te oste- 
nești puțin. Le aluie. este s:gur că pace. A ob- 
servat că femeile îl privesc, al măsoară, îi zâm- 
besc făgăduitor. Şi ch.ar aacă nu-i privesc duect 
pe el, ci puţin aiături, sau la domnul Gin spate, 
o fac d.n t:miditate, din modestie, din ș:retenie, 
cine ştie din ce motive. Femeile sunt doar ciudate 
şi capricioase. Asta a experimentat-o şi el; Atunci, 
nu te lăsa Costică, fii tare. Arată ce poţi. Cosucă 
are noroc. Clas.ca mănuşe pierdută survenită ca 
un deux ex machina la răscrucea dezamâgiriior 
sale il salvează. kLicul nosiru ae spirit de upser- 
vaţie, Nimic nu-i scapă. A ochit niânuşa, a riai- 
cal-o și — în clipa uimâtoare — iși pune in joc 
privirue cele mai desm.eraătoare şi guasul cel: 
mai insinuant. 

— Imi permiteţi îrumoasă doamnă să vă reati- 
tui aceasta rănuşe, pe care ap p.eraut-o spre 19 
r.cirea și bucuria mea? 

Doamna un inuayunueşte scurt și pleacă. De data 
aceasta Costică a cat lovitura. Sau cel puțin::0 
crede, ce.ace este in iond aceiaş lucru. ha'i-a 
zambit, l-a privit duios, lung și parcă i-a iăcuţ 
un semn, sau poate i: sa păruL. Nu, nui sa parut 
E sigur. | ' 

— war dece o fi plecat atât de repede ? Costică 
se bate peste burta iiuminat de o inspirație su= 
bută. Asta trebue să tie. Nu incape nici a :ndo- 
ială. A plecat fiindcă l-a plăcut, s'a indrăgostit 
de el şi n'a vrut ca el să observe,:l-a fost ru” 
șine de bună seamă. Aşa dela pr.ma vedere, dea- 
ceia a p.ecat, aproape a tugit. A iugit de e., de 
pasiunea pe cae cl î-a inspirat-o. Astă-seară 
Costică adoarme fericit, inconjurat de femei iru- 
moase, care plâng, plang, învinse de dragoste, 
m.-stu:te de pasiunea necruțătoare şi arzâyuare, 
Să-l lăsăm sa aoamă liniştit. Să nu-i turburăm 


-viseie, k şi el în teiul lui un vizionar. ” 





= BOLNA 


Projesorul mergea alene spre . 


liceui Militar și se gunuta din 
MLU IO ULELUŞ rue curu se 
iv.Se ca Sa-i aina:uscă bieuţa.- 

be vreum an vuase şi oree 
de deszn şi cu.tyru,te de ia ti- 
ceul de feie. Lin aceasiă Cuu- 
ză WMarţea și Vinerea avea pu- 
țin ve aic!gai penitu ca nu 
putuse să-j, arunyeze progra- 
Muzte Cum ar fi vrut. Ma.ţea. 
avea prime două ore ua ii 
cuvul de je.e şi uitimeie două 
la cei de băeţi. Vinerea, în- 


"Vară, 

1oi de un an însă cpăru- 
sară primele — ce e drept şi 
singurele —  swmptome ale 


buavei, Întâi a crezut că i se 
pare, pentru că părea nevero- 
simulă o asemenea maladie, 
dur mai p2 urmă, văzând că 
accesele vin periodic, s'a con- 
dins că e întradevăr bolnav. 

Mergea şi se gândea: 

— Uite, cam p'aici, Drin 
dreptul bisericii m'apucă. | 

Va să zică îndută ce ies.dela 
liceu, O fi din cauza enervă- 
rii ? Azi, adică, nu m'am su- 
părat de loc. Nu i-am făcut 
decât fetii lui Andreescu mo- 
rală că mavea creion număru 
unu, dur nu m'am supărat. 
Poate c'o fi deajuns pentru 
mine, poate nu-mi dau seama 
în ce hal sunt. Doamne, Doam- 
ne. Și pân'acum un: an mi-era 
bine.: De ce.m'o fi apucânud me- 
reu cam prin aceleaşi părţi 
ale oraşului ?. Când plec de ia 
fete mă ia cu rău p'aici,. prin 
dreptul bisercii şi când termin 
la liceul militar, m'apucă prin 
fața prefecturii. | 

Şi — așa, tot chinuindu-și 
mintea ca.să deslege problema, 
projesorul mergea spre liceul 


- militar, ca o cămilă prin de- 


şert, gândindu-se la oaza feri- 
cită care era sănătatea. 

— Ce faci profesore? Nici 
nu mă mai vezi? 

— Noroc Iancule. lartă-mă, 
dar mi-e rău. Mă gândeam lu 
boală şi-mi -era gându-aiurea, 

— Dar ce ai, că pari sănă- 
tos ? 

— Dragă, ce să-ți spun, cred 
că sunt nebun. 

— Eh! 

— Parol, S-u. dară nu sunt 
de legat, nici mult nu mai am. 
Nu băiatule. e o boală căre 
contrazice oric2 logică, 

— Cum adică?- 

— Mi se umflă capul. 


— Cum? A si 

— Da, da. Mi se umflă ca- 
pul. Periodic. 

— Glumeșii ? 

— Ce m'aşi da să glumesc... 
Pâmacum mam 'spus. la. ni- 
meni. Mi se părea că mă fac 





caraghios : să ți se umile ca- 
pu. jură să se vadă?! kă și tu 


socoieaia, Se poate? Nu, Dar: 


lu mine, iacă, se poate. 


— Cum mă, cum se umflă? - 
— Se umhlă pur şi simplu, 


Uite, îi simt umţiat. 


Pare ? 

— De loc. Nu ţi se vă nici 
măcar winele pe tâmple, 

— Aşa e? Spune şi tu dacă 
nu sunt nebun!? 

— De ce nebun, nene ? Poa- 


UCUmM 


te-i fi având un început de ar". 


Ştiu eu? La 


terioscleroză. 
doctor ai fost? 

— W'am fost. Drept să-ţi 
spun, mi-era ruşine de ăla. 
Cum să-i spun: „Doctore, mi 
se umflă capul ?“. Vezi şi tu 
ce. mină ar fi făcut; cum sar 
fi uitat la mim2. 

— Du-te frate la doctor, [i 
fi având cine știe ce fleac. Iţi 
dă: ceva şi-ţi trece, căn defi- 
nitiv, d'eia e doctor :. s'asculte 
pe toți nebunii. 

[i ii L 4 

— Asta e, dom'le doctor: 
m'apucă d2 două ori p2 săptă- 
mână, Marțea și Vinerea. 

— Ciudat. 

— Cred și eu. Dar mam 
controlat. Uite: d'o lună am 
notat cu sfințenie de câte ori 
m'a apurat. Locul, data, ora... 

— Curios. i 

— Când plec dela liceul de 
fete, asta Marţena, m'apucă prin 
dreptul bisericii Sfânta Trazi- 
me. Când plec dela liceul mi- 


litam, 'eam -pe la prețectură.. : 


— Analizele ți le-ai făcut ? 








„de DORIN ILIESCU 


— Toate, Bune toate. După 
ele par'c'ași av2a doi ani. 

— Domile, te-o fi strângând 
pălăria ? 

— Ce să mă strângți docto- 
re? O am de trei ani.- Și pe 
urmă de ce nu mă strânge Lu- 


tai Soa: 
pă , 





„mea, Dumimica, în orice cită 


zi? Doar n'o fi intrând la apă 
mumii Marţea și Vinerea? 
— Dragă profesore, la mine 


sunt convins.că m'ai nimic, că 
e 0 parere, dar penru bniştea 
dumiiae, du-ie şi la unu' de 
nerdi. Nu .te speria şi nu te 
(rece cu .Jirea. Si vezi CA şi 
ăla o să-ți spună la jel. 

— Aşa cum vă spun: Mar- 
țea, cund plec deia liceul de 
fete... 

-— Și cu toate astea reflexul 
rotular e bun, reacția pupila- 
ră, la fel, 

— Dacă vă spun: prin drep- 
tul bisericii... 

— Şi alte. simptome ? 

— Nimic, dom'le doctor, ni- 
mic, Doar sunt om cu cap, 
profesor, judec, ce naiba, Am 
stut, m'am observat, am scris 
la carnet. Asta-i tot. Mănânc, 
beau, vorbesc, citesc — și pri- 
cep ce citesc — dar Vinerea, 
prin dreptul prefecturii... 

—— Foarte curios. Îți măr- 
turisesc sincer că nu pari să fii 
ipohondru. La Bucureşti ai 
consultat pe cineva ? 

— Nu, 

— Imcearcă domnule și lu 
profesor. și dacă ţi-o spume şi 
ăla că n'ai nimic, să știi că așa 
e. Eu unul, n'am ce să-ți dau. 


Te cred sdravăn. 
* 


Sfârşit de an şcolar. 
Duminică. 
Serbare la liceul militar, ur- 


Amintirea lui Galistrat kogaş 


(Urmare din pag. 1-a) 


Deseori, dealungul colindărilor 
prin coclaurile munților, pe un- 
de-l întâmpina  mătrăguna cu 
„brațele sale albe de femea vi- 
cleană“, privirea-i rămânea pt- 
vonită „pe spetele goale și fugă- 
toare ale unei șăgalnice unde, ce 
se scălda cu o nerușinată nevi- 
novăț:e“, sau mângâia „soldurile 
goale ale unei stânci“. Și tot ast- 
fel, închipuirea lbertină a lui 
Hogaș nu se sfiește să-şi desvă- 
tue apucăturile ștrengărești, în 
persanificări și destăinuiri de fe. 
tul ceor arătate, presărate dea- 
lungul atâtor pagini care îndrep- 
tățesc calificarea de „păgân“ a 
acestui pasiont admirator al cla- 
sicismului antic. Evocările mito- 
logice în cadrul peisagiului 7nun- 
ților și râurilor moldovenești, 
prin frunzişul și undele cărora 
închipuirea lui  streacoară gra- 
țiuasele siluete de zeități păgâne, 
constitue o no'ă caracteristică 
a originalității lui Hogaș şi un 
exemplu icărua. nu-i putem (1- 
dăoga decât pe acel al lut Odo- 
bescu, : 
_Fără îndoială, Hogaş e „cel 
nai. păgân“ dintre scilitorii noș- 


tri dar nu un ateu, zeflemitor al 
credinței. Dacă-l revoltă dognu 
mistif.cării cărnei — „grosolana 
erozre“, cum îi spunea, potrivit 
căreia „carnea poale să muşte 
gura ce-o sfâşie" — şi dacă se 
simțea cuprins de „un fel de milă 
şi de durere văzând „atâta ti- 
merețe, atâta vigoore și atâta fru- 
musețe chiar, înmormântate sub 
mohorîta îmbrăcăminte  sacra= 
mentală“ era pentrucă în el vor- 
bea impuls:vul îmbold.t de îndem- 
nurile nestăpânite ale simţurilor, 
aceia care punea „cuvântul scris 
de natură în inimă“, înaintea 
„cuvântului scris în carte“. Dar 
nu numai atât. Mai vorbea în el 


şi simțul iscoditor. al artistului 
îndrăgostit. de armonii plastice, 
pe care-l iritau deopotr.vă uri- 
țenia fizică și nepotrivirile obser- 
vate împrejur, între om și haina 
purtată sau îndeletnicirile sale. 
Hogaş nu era însă mai puţin 
sensibil la frumusețea morală aq 
credinţei trăită, de pildă, cu sin- 
ceritatea și deplina candoare a 
părintelui Iovinadie. Zeflemeaua 
lui biciuia păcătoşia trupului ne- 


volnic față de vocaţia harului, în - - -: 


mată de:masă la care iau par- 
te projesoru şi absowwențiui cua- 
se: a 0pia. - 

Discursuri  0caziondle, ate 
leaşi şi aceleuzi,. „ssâipii de 
mun ai societăţii“, „să duceţi 
fuma numelui de roman”, 
„Mens sana in carpare. sana, 
ete, pre Pe pp măi de în 
la urmă vorbește şi; premţ- 
antul : i 

— „şi pentru că ne despâr- 
țim deținutiv, noi, absolewnții 
ciasei a opia, ne-am gândit să 
repyrăm un rău pe care, fără 
să vrem, l-am jăcut celui mai 
drag dintre projesorii rioștri, 
profesorului de desen şi cali- 
grajie. 

Am aflat, prea târziu ca să 
mai putem fuce ceva, de boa- 
la ciudată a domniei-sale, boa- 
lă care-l făcea să-şi simtă ca- 
pul umflat. Noi vă umflum ca- 
pul, dom'le profesor. Noi Vi- 
nerea, îar fetele de la liceul 
număru unu, Marțea. 

Și ca să ne iertați, vă ru- 
găm dom'le profesor, să .pri- 
miți din partea noastră acea- 
stă tabacheră. Veţi găsi în ea 
gravată, explicația. e 


„Scumpului nostru profesor 
care ne-a purtat un an -cores- 
pondența sub cureaua pălă- 
iei“, ii 





Hpsa căruia maimuțărește doar 
formele goale ale credinței, dar 
înaintea copilului  îngenunchiat 
în rugăciune, sufletul lui HoOgaș 
nu rămâne nepăsător: 

„Când întorsei capul, văiui pe 
Vasilică îngenunchiat în mijlocul 
casei, cu fața spre răsărit, cu 
mâinile împreunate, cu mării săi 
ochi pironiți în văzduh, zicând 
cu glas tare o rugăciune de mul- 
țămire călră Dumnezeu... Și avea 
Vas.lică niște ochi aşa de mari, 
de limpezi şi de nev:novaţi! Și 
acești ochi umbriţi de niște gene 
lungi şi negre, erau pironiți ațât 
de adânc în sânul unui Dumne- 
zeu necunoscut! In I.niile de mar- 
moră ale feței sale de o ideală 
jrumuseţă, așa' de întipărit era 
extazul credinții! Imi încrucişat 
mâinile pe piept și, fără voe, în- 
torsei fața spre răsărit“. (Anmin= 
tir: dintr'o călătorie). 

“Am citat aceste rânduri pen-= 
trucă ele relevă cu mai mult re- 
lief și cu artă desăvârșită, îndoi- 
ca natură a talentului lui Hogaș, 
în compunerea căruia, s'mţul 
plastic al frumuseţii păgâte se 
intovărășeşte, în deplină și rară 
armonie, cu sentimentul nesfâr- 
şitei gratitudini pentru „Dumne- 
zeul necunoscut", Demiurgul “unei 


creaţii atât de frumoase. 


--- MIESLAT- NICULEBGU 


CE a A i a a Ia i > .. 
"Taxa poştală plătită în numerar contor aprobării dir. G-le P. T. Ţ. Nr. 24.484.939