Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0022

UNIVERSUL LITERAR 


ANUL XLVIlle Nr. 22 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă ”ub No. 163 Trib. Ilfov 





Lei 220 pe 1 an 
» 120 pe 6 luni 


Autorităţi și instituții — Lei 500 


ABONAMENTE : 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.20.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 





SAMBATA 


lunie 3 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Parma 


Au înflorit iar violetele 

Și peste tot cântă răzoarele ; 
Se joacă viaţa cu soarele 
Şi soarele ?n iarbă cu fetele. 


Miros a cascadă izvoarele, 
A roiuri de-albine  rozetele, 
A mare, femeilor, pletele 


Şi-a fulger de-argint căprioarele. 


Işi scutură cerul podoabele 
Multiple și limpezi ca boabele 
De rouă 'n potirele florilor ; 


Iar dorul din sufletul omului 
Se sue pe treptele zorilor 
Ca seva 'n nervurile pomului. 


N. DAVIDESCU 


Din cichii „Renaşterea“ 


Un timp tulburat, altă lume 
și un om: Rene Benjamin 


de TOMA VLADESCU 


Am puţin voluptatea să revin asupra unei cărţi pe care, 
decâiteori lumea imi pare'prea mult, prea odios compli- 
cată, — decâteori timpul se arată într'adevăr prea mult 
tulburat, — eu o scot din bibliotecă, pur și simplu, ca să 
respir... Chronique d'un temps trouble. Ren€ Benjamin... 
Cartea e o întreagă lume fără îndoială — sau mai degrabă 
tulgurante suggesiii de o ală lume ! Iar autorul ei, o!, au- 
torul acesta e — greu sar putea spune mai mult! —e 
un OM intr'adevăr, un „om” în sensul de nobleţe pe care 
acest cuvânt incă mai poate să_l aibă ! Deaceea — să fim 
bine înţeleși — nimic nu va fi complicat aici. Să nu-mi 
cereți „teorii” nici „probleme”... Nu va fi vorba de ele ! Dar 
un om, cum vam spus, un om deschide largi ferestre şi, 





când vede tot ce și dumneavoastră vedeţi, el cere spaţiu și . i 


aer — cât mai mult acr. 

Omul e innăbuşit... Cum ar putea să nu fie! Dar dacă și 
dumnevoastră sunteţi puţin ca el — ceeace Waş dori... — 
atunci să mergem mai repede în lumea pe care ne-o desco- 
peră Benjamin şi care aş vrea par'că să vă asigur că face 
mai mult poate chiar decât aceea pe care Columb a gă- 
sit-o peste un ocean plictisit... Sunţ de altfel două lumi 
care se refuză — fără niciun contact! 

Dar, nu știu... Jocul literar are bizare capricii ! Ren€ Ben 
jamin, nu am deloc sentimentul să fi pătruns în conștiința 
noastră atât cât mi s'ar fi părut normal să pătrundă, și 
nu știu câţi Români inteligenţi au ajuns să_l cunoască, 
Această Chronique d'un temps trouble care, dacă nu mi-ar 
fi teamă de cuvântul pedant, aș spune că priveşte însuș 
destinul omului — dar fără să se gândească aproape și fără 
să pretindă nimic ! — această „cronică” totuș, așa de mo- 
dest numită, nu știu cine să mai îi vorbit de ea, într'o 
vreme totuş în care criticii noştri sunt surmenaţi să desă- 
vârșească un „gând” sau o idee” de d. Benda de pildă, de 
d. 'Therive chiar, sau de acest alt revoluţionar destul de 
didactic în definitiv și destul de comod care îmi pare să 
fie d. Duhamel, (recentul oaspe de altfel al regatului nos- 
tru...). Nu e nimic de tăcut! Toată lumea citeşte această 
literatură... Cucoane chiar, pe care ai oarecare strângere 
de inimă că ie priveşti, se ostenesc şi ele, inutil de altfel, 
pe aceste palide file... E un timp tulburat! 

Benjamin ni-l arată... Dar ne arată mai ales cum să fu- 
gim din el ci ne spune puţin unde să mergem. 

Dar mai întâi, lumea asta : cu un cuvânt popular, s'ar 
zice că Benjamin o paște demult — şi demult îl crispează! 
A început, dacă mi-aduc aminte, cu această Sorbonă pe 
care știentismul german, încă de pe timpul când oficia 
Renan, a transformat-o într'o arhivă de praf şi formule, 
în care vieaţa, elanul, erau condiţionate de legile din labo- 
rator iar poesia mai ales definitiv suprimată: ea nu apărea, 
subt niciun microscop al ştiinţei... Cum ar fi putut, atunci, 
să existe ! Era, aceasta, „la farce de la Sorbonne”... nicio 
mirare atunci că o astfel de cnitură, oficială, fără poesie, 
a pregătit o generaţie de defetism în care uriașul faliment 
al științei a tăcut să crească peste atâtea inimi învinse, dar 
tinere, desperări care mergeau până la sinucidere... Ingrozit 
de această Sorbonă, Benjamin a plecat mai jos, acolo unde 
cresc copiii, unde se pregătesc destinele lor. Ce a găsit? 
Era „marfa” pe care o expediase Sorbona, pe care o trimi- 
scse să semneze nu știu ce spirit — sau mai de grabă să-l 
ucidă — în cele mai tinere inimi ale Franţei... Erau „pri- 
marii” democraţiei intelectuale ! 

Invăţătorii sindicalizaţi, cari n'ar fi admis odată cu capul 
să renunțe la evoluție, la „progres”, la progresul științei 
desigur, de unde ei aveau să obțină, se pare destul de cu_ 
rând, o lume perfectă şi fără etort, o lume fabricată în 
mașină subt portretul încântat al lui Marx! Aceşti tipi „â 
la page”, Benjamin i-a văzut, i-a sgâriat, ia pălmuit cu 
acest râs teribil care a făcut să turbeze toate sindicatele 
lor... I_a fotografiat aproape, imbecili şi solemni, mărginiţi 
şi aroganți, peremptorii și definitivi, îngâmfaţi de propria 
lor prostie care, ea singură, apărea fără margini... Ei ştiau 
tot, și, cu ideile lor, picior peste picior, dădeau cu tifla lui 
Dumnezeu ! Aliborons et demagoques, le-a spus Benjamin 
întrun uluitor pamflet... Era, pentru asta, să moară pe 
când denunța această mizerie, într'una din conferintele 
lui — gonit cu pietre de câțiva din acești „sindicalizaţi”, 
prin sudul Franţei! 

Dar când “a uitat împrejur ce-a văzut ? Vieaţa e oare 
altceva decât politică, atunci când vrem să luăm cunoștin_ 
ță de ea ? Este în orice caz şi politică... Benjamin a privit-o! 
Cine organiza — şi după ce criferii ? — cine administra, 
cine exprima sensurile colective ? Cine ar îi putut fi, în 
democraţie ? Erau reprezentanții acestor „primari” de prin 
sindicate, trebuiau să fie interpreţii necesari ai unei lumi 
pe care o preparase „La farce de la Sorbonne”... Culcaţi pe 
realităţile cele mai certe, dar a căror singură poesie ar fi 
fost de ajuns, ei sforăiau idealuri sonore. Subt ei vieața 
se mișca sinceră — dar, formele ei, cine sar îi gândit să 
le vadă ! Les augures de Genâve ne presintă această me_ 
nagerie, solemnă... Curioși indivizi ! Trebue cineva să ştie 
să râdă, așa cum râde — feroce — Ren€ Benjamin, ca să-i 
poată privi şi să_i poată ierta. Această retorică uluitoare 
care confiscă şi suprimă toate formele adevărului pare să 
constitue, pentru cine privește mai bine, un fel de esenţială 





(Urmare în pag. ultimă) 





Cântec 


1 





Portret 





scuri 


O tată păşea peste câmpuri în asfințit 


Agale păşea. Şi cânta : 


Nici odată n'am iubit. Nici odată n'am iubit. 


Sunt singură şi limpede sunt ca fântânile 

Din capătul îndepărtat al drumului stingher 

Fântâni făcute nu pentru pământ ci pentru cer. 
II 


Pe creste de munte, urca un voinic şi cânta 

Cu mâna în şold, cu fruntea în stele 

Mă 'nalţ spre culmi, cu pași repezi mă 'nalț spre culmi 
Nici o viaţă nu-i mai frumoasă decât viaţa mea. 


III 


Dar iată, luna a 'năibit cărările 


Sunt de argint pădurile în 


depărtări. 


Opritu-s'au cei doi drumeţi la cap de zări 
Şi spre pământ plecându-şi fruntea, greu 
Au plâns, tăcut, să nu-i audă Dumnezeu. 





ANIȘOARA ODEANU 


Ignoranţă şi libertate 


Pentru gândirea indiană, ignoranță e 
„creiatoare”. In terminologia celor două 
principale şcoli vedantine, sar putea 
spune că lumea este o creație subiecti- 
vă a inconștientului uman (&inâna; cf. 
Gandapâdiva, Il, 12 Vedânta-Sidhânta- 
Muktârali, 9, 10) — sau este proiecția 
cosmologică a lui Brahman, „marea ilu- 
zie” (mâyâ), căreia ignoranță noastră îi 
acordă realitate ontologică şi validitate 
logică cf. Sonkarâchârya,  Shâriraka- 
bhâshya, |, 2, 22). 

Fără a întâlni întotdeauna formule a- 
tât de precise ca acesiea, se poate lo- 
tuși afirma că gândirea indicmă desco- 
poră în ignoranță sau iluzie izvorul ine- 
xaustibil al formelor cosmice şi al deve- 
nirii universale. Lumea așa cum ne-o 
înfățișează experiența umană este mul- 
tiplă, în: eternă devenire, creiatoare de 
infinite forme. Dar lumea aceasta, Cos- 
mosul, nu poate fi decât o „iluzie“, sau 
proiectarea unei „magii” divine — pen- 
dită este sat (esse): Unul, eoal cu sine, 
imobil, autonom, fără „experiență“, îără 
devenire. 

Viaţa e durere, repetă India dela U- 
ponishade încoace; sarvani  duhkarn, 
sarvani anitpiam, „totul e durere, totul 
e trecător”. Dar viața este, în acelaş 


de MIRCEA ELIADE 


limp, neobosită  creiatoare de infinite 
forme. „Forme" care “xpar şi dispar, care 
se nasc și mor, într continuă devenire. 
Viața este dureroasă tocmai penirucă e 
multiformă, dinamică, Gramatică;  în- 
trun cuvânt, pentnucă e integrată întrun 
ocean de iluzii, e viciată de „ignoranță“. 
Aceiaşi originară .ignoranţă” care ex- 
plică drama existenţii umane (suferința 
universală, ciclul transmiarăriior) — ex- 
plică nașterea continuă a formelor cos- 
mice, Creaţia. Când toate spiritele (pu- 
rushas) își vor fi recâștigat libertatea, 
autonomia perfectă — atunci formele 
cosmice, Creaţia, se va reabsorbi în sub- 
trucă singura realitate care poate fi gân- 
stonța primordială (prakriii). Astiel cred 
cele două școli filozofice „realiste”, Sâm- 
khya şi Yoga. 

Spiritualitatea indionă& s'a împăcat de 
mulie ori cu această Creaţie; dovadă, a- 
tâtea simboluri ale fecundității şi ferti- 
lităţii cosmice, care abundă în arta şi 
iconografia indiană (cf. de ex. cele două 
erudite monografii ale lui Ananda Coo- 
maraswany, Yakșas, Ii, Washinaton, 
1928, 1931). Fără îndoială, este vorba 
aici, în bună parte, de o spiritualitate 
„Populară, avându-și oriaina în străve- 
chile culte ale Marei Zeiţe sau  într'o 


Este în afara îndoielii că 
practica susținută a criticii li- 
terare conduce cu timpul 14 
o deformare profesională: cu- 
riozitatea pentru opere scade, 
iar atitudinea neprevenilă cu 
care criticul trebue să încea- 
pă lectura, face loc unei de- 
prinderi de gândire tinzând 
treptat spre un fel de secta- 
rism al receptiviluţii estetice. 
Aceste rezultate sunt urma- 
rea unei activităţi impuse; 
lectura nu mai este pentru 
critic o deschidere de zare 
spirituală, o evadare, ci o con- 
strângere permanentă, ce 
ajunge adesea la încurioziiate 
şi biazaure; ea nu mai apare ca 
un imbold lăuntric, căiduait 
de capriciile fanteziei sau de 
nevoile sufleteşti ale criticu- 
lui, căci ea e înlocuită cu 0 
activitate strici profesională ; 
criticul nu-şi poate orienta 
lecturile în spre operele cu 
care preziniă afinități sufle- 
tești de moment, ei jiind ţinut 
să-și restrângă alegerea căr- 
ților la actuahtatea imediată. 
Se substitue deci actiutăţii li- 
bere,  poposirii pe  îndelete 
de-a-lungul paginilor, o lecitu- 
ră dominată în orice moment 
de obligația de a elabora 0 
Cronică. O carie nu mai Te- 
prezintă, în aceste condiţii, 0 
valoare spirituală de care cri- 
ticul se apropie Jără preve- 
nire și cu toută libertatea de 
cuget, ci un obiect de cerce- 
tare care trebuește urmării 
sistematic. 

Practica acestei activități 
nu întârzie a se vădi prin 
crearea unor cadre și sisteme 
de gândire bine conturate. 
Oricat ar fi criticul de bogat 
în resurse şi de rejrăciar 1n0- 
duriior de cercetare uniforme, 
el nu poate îniâtura. cu desă- 
vârşire elaborarea  Subcon= 
știentă a unor criterii de exd- 
men, reprezentând în acelaș 
timp adevărate limitări şi sis- 
temutiedri aie gunavrii sale 
critice. Aci se află însă pri- 
mejida activități sale, deve- 
nită, din acest moment, pro- 
fesionulă, Diversitutlea opere- 
lor și a structurii lor nu mui 
este întămpinută, din partea 
criticului, ae o polivalență de 
receptivitate estetică. Uricat 
ar ţi de largă curiozitatea sa 
inteiectuală, el işi pierde cu 
timpul aderenţa sensibilităţii 
sale la diversitatea opereior, 
imchistându.se treptat, în 
formule. Această  inchistare 
esle, de sigur, deopotrivă, Ur- 
murea atat a unui gregarism 
de gândire, propriu unor anu- 
mite formaţiuni intelectuale, 
dar şi a unei activiiăţi repe- 
tate şi impuse. In orice Caz, 
aceasta din urmă favorizează 
pe cea dintăiu, prilejuindu-i 
ecloziunea. In fața unei cărți 
noi, criticul nu se mai siTă- 
duește să-i adâncească sub- 
stanța, să o retrăiască în va- 
lențele ei sufletești. Grija lui 
de căpetenie e de a o încadra 





cosmologie acvatică. (Deşi ecuaţia acea- 
sta Ape = Substanţă vitală = Creaţie, 
se întâlneşte și în Vede, şi ar putea fi 
considerată ca o formulă simbolică cu 
valențe universale. În orișice caz, punc- 
tele de contact şi de rodnică influență 
reciprocă între valorile indo-ariene ve- 
dice, şi valorile culturale extra-ariene, fie 
ele pre-dravidiene, dravidiene,  austro- 
asiatice sau proto-sumeriene — în acest 
domeniu al simbolismului acvatic au fost 
posibile și au contribuit la sintezele ul- 
terioare indiene). 

Dar dacă lăsăm la o parte aceste for- 
mule simbolice și iconogralice, de care 
India nu s'a putut niciodată dispensa pe 
deantregul, — observăm că şi o parte 
din mistica indiană a acceptat Creaţia. 
A acceptat-o, însă, fără să o socotească 
o realitate ultimă, și fără să se lase do- 
minată de ea. A depășit numai poziția 
negativă, ascetică, „extremistă”, faţă de 
Viaţă şi Creaţie. Așa, de pildă, mistica 
vaishnava şi tantrismul, deși știau că 
lormele sunt iluzorii, le-au acceptat ca 
atare. Atât tantrismul cât și mistica Va- 
ishrava au evitat gnoza abstractă (Sâm- 
khya) şi monismul absolut (de tip ve- 
dantin). Au tremsfigurat experienta uma- 
nă, dându-i valenţe cosmice — dar n'au 
disprețuit-o şi n'au încercat s'o suspende 
(cum au procedai anumite iorme „extre- 
miste” de Yoga). Mântuirea (mukti mok- 


sha) nu se dobândeşte prin detașarea 
N N NI II 


(Urmare în pag. 7-a) 


Intre critică profesională şi esseu 


 ..y 
de ION BIBERI 


într'una din formulele  cu- 
noscute pe care le-a desprins 
in lungul activității sale şi cu 
care operează de obiceiu. Ope- 
ra este raportată la coordo- 
nate exterioare ei, în loc să 
fie surprinsă în vibrarea ei 
proprie. Se întâmplă însă ca 
anumite realizări artistice să 
depășească limitele producţiei 
curente, ca alfabetul şi siste- 
mul de semne, sau lumea de 
viziune sau nuanța de sensi- 
biitate pe care o presupune 
arhitectonica ej întimă să nu 
corespundă expresiei consa= 
crate și formuielor înditinate. 
In acest caz, criticul se află în 
afară de substanta cărţii, țără 
aderență ia viața ei intimă. 
Incercând să o reducă la sis- 
temul său critic, prin rapor- 
tarea necunoscutului la cu- 
noscut, criticul îi nesocotește 
noutatea de accent. E! dă prin 
aceasta dovada unei incom- 
prehensiuni totale, nedreptă- 
țind opera şi autorul, dar în 
acelaș timp rălăcind, prin a- 
precierile şale, spiritul puțin 
orientat al mare:ui public. 

Fâră îndoială, sunt critici 
predestinaţi acestei evoluţii 
câtre ankuoză și lmitări, dar, 
subliniem, la acest rezultat 
concură puternic Japtul repe- 
tiției imuuse și activității pro- 
fesionale a criticului. 

Cu totul alia e poziția li- 
teratului care, în alara ori- 
cârui sistem crilic și sirâin de 
servituțile aciivuilății prafest0- 
na:e, notează intamplator im- 
presii generale usupra cate 
Unei opere Cu cure prezintă 
afinități de sensibilitate, Atari 
mărturii, prin sinceritatea, 
noutatea şi, adesea, originali- 
tatea expunerii, apur ca exem- 
ple de critică evuiuată, deși 
uneori parțială. Critica aritș- 
tilor şi pvețuor este desigur 
bogată în sugestii şi plina de 
janteaie. hRecentu lucrare a 
d-lui Perpessicius prezintă o 
atare cuiegere de texie, ade- 
vărate pagini antologice. 

Se poate urmări în aceste 
Dasugii culitatea aceste; Crie 
tici și se poale stabili dife- 
rența între tehnica: anuuiică 
Q Cratici.or pe cure i-uni puLed 
numi projes.onali şi notările 
libere şi mui mult inciaentale 
ale  liieraților. Comparaţia 
este conciudentă: dacă and- 
liza critică pacalueşie, în ge- 
nere, prin rigiditate, sistem şi 
incisiare în formule exclu- 
sive, iuseilarea de impresii şi 
consiaerați genera:e ae lie- 
rațiior, deşi vudind perspec- 
tive interesante şi intuiție pă- 
trunzătoare, suni lhpsue de 
suflu şi coherență. 

O îmbinare a acestor două 
metode și o depăşire a lor prin 
însumarea  parțitor pozitive 
pe care le presupun, le vedem 
n esseul critic de mari dinien= 
siuni, datorit criticilor de for- 
mație riguroasă, dar neinfeu- 
dați unui sistem și necon- 
strânşi de servituțile Joileio- 
nului periodic. Un atare cri- 
tic se va putea orienta către 
lucrări de sinteză, și călre o 
amăânunţire temeinică a Su- 
biectelor trataie. Importanța 
şi adancimea acestor lucrări 
este condiţionată şi măsurată 
nu numai de culitătile parti- 
cutare ale crilicuiui, de lărgi- 
mea orizontului şi perspecti- 
velor sule, dar şi de durata 
elaborării, Fie că între timp 
criticul a fost solicitut de o 
activitate profesională sau pu- 
blicistică, fie că el s'a putul 
consacra exclusiv .cercetării 
critice, el a putut urmări pe 
lungi perioade ramijicațiile şi 
încidențele unei gândiri și ale 
unei opere. Din această înde- 
tungată elaborare au putut fi 
pregătite opere de vastă rese 
pirație şi de reconstrucție cri- 
tică, unind lărgimea vederii 
Cu preciziunea amănuntului : 
MOnografiile şi studiile unui 
Gundolf, unui Charles Du Bos 
sau Curtius, sunt exemple de 
atare critică reconstructivă. 

Critica monografică nu 
epuizează însă această activi- 
tate. Alături se situiază esseul 
critic propriu zis, desbătând 
079 probleme iiterare,  con- 
semnând în linii mari evolua 
ţia epocilor, adâncind proble- 
meie de metodă critică sau ur- 
ÎN ee e e eg ina 


(Urmare în pag. ultimă) 





scara II 





SCRIITORI 


CRONICA LITERARĂ 


Iancu Brezeanu: „Amintiri... 
vinurile mele“, pritocite de 
Gaby Michailescu 


ed. „Universul , Literar" 


Care carte din primăvara a- 
ceasla sa mai cpuizat complet în 
prima săptămână de la apariţie, 
cum sa intâmplat cu ,„Aminti- 
rile" maestruiui lancu brezea- 
nu? Nam apucat să terminâm 
lectura spre a scrie cronica noa- 
stră, şi ediţia doua sa şi tipărit, 
voită setos de public. lată o 
carie al cărui succes neobişnuit 
se explică doar prin stârurea 
lui lancu Brezeanu în conştiin- 
ță intelectuaiă românească ump 
de peste 5 de ani. Marele actor 
nu poate ii uilat şi secretul 1u- 
buri credincioase şi recunoscă- 
toare purtate de public, pare că 
l-a desvâluu d. toma Viâdescu 
la sărbpâtonrea maestrului, în- 
irun articol publicat în „Cândi- 
rea” şi reproaus in volum. „Mai 
muit decat „popular”, cum sa 
spus, Brezeanu este un actor in- 
tim. num, așa cum l-am cunvs- 
cut eu totdeauna, deși nu ne-am 
dat mâna de cât o singură dată 
în waţă. Intim cu spectatorul 
român, în stârşit, pe care il pri- 
cepe şi care il inyelege... Înum 
pe stradă chiar — aşa cum vreau 
să mă gândesc la el acum” (pag. 
295). 

Vom înțelege „intimitatea“ 
despre care vorbeşte d. 'toma 
Vlaaescu ca pe o intuiţie excep- 
țională a omenescului. Dar altă- 
dată |. L. Caragiale a scris des- 
pre iancu Brezeanu cum nu cre- 
dem că mai poate scrie nimeni, 
pentrucă cine ar putea să Judece 
interpretarea „cetăţeanului tur- 
mentat mai just de cât creato- 
rul personagiului? Această vir- 
tute a omenescului transpare ca 
un dar extraordinar în analiza 
pe cae o iace dramaturgul, jo- 


cului actorului în „Scrisoarea 
picrdută”: „Aceeaș favoare o 
capătă prin interpretarea lui 


Brezeanu şi tipul revoltător de 
trivial al cetaţeanului turmen- 
tat din „Scrisoarea pierdută“, 
Artistul nostru se alirmă și aci 
ca un talent de elită, confir- 
mând încă odată clasicul pre- 
cept că şi un monstru uricios re- 
dat de artă trebuie să placă. Din 
acel respingător alcoolic, Bre- 
zeanu lace o nesămuit de intere- 
santă întrupare. Are acest cetă- 
țean turmentat atâta dulceaţă în 
ochi și pe buze, atâta măsură în 
mişcări, atâta onestitate şi man- 
suetudine în suflet, încât înce- 
tează a mai fi un tip real înjo- 
sit ; el se ridică sus şi ia propor- 
țiile largi şi demne ale unui tip 
abstract: simbolul unui popor 
întreg... Uite-l. In schimbub u- 
nei  închipuite îndreptăţiri de 
sufragiu, el este, aci îmbrățișat, 
aci îmbrâncit, când curtenit, 
când batjocorit — rând pe rând, 
aplaudat, huiduit, ridicat pe bra- 
țe, tăvălit prin noroiu, sărutat, 
bătut, îmbătat, mistiticat; arare- 
ori parcă şi-ar înțelege ciudata 





soartă, lucid, dar e pe loc iar bui- 
măcit de câte i se întâmplă; 
mâhnit, dar tot glumeţ; beat, dar 
cuminte;  viţios, dar cinstit, se 
supără o clipă 'de cea ce, price- 
pând turbure, simte limpede că 
se face cu dânsul; apoi, recăzând 
de bunăvoie în amăgire ca în- 
tr'o ultimă scăpare posibilă, ur- 
măreşte cu tenaciiate suprema 
lui mângâiere, — sâmourele 
mistificăru ! rădăcina soartei lui! 
— caută mereu şi tără preget să 
afle de la măcar cine, până nu 
se închide urna: „el... pentru 
cine votează ?... el ?** Şi în stâr- 
şit — lumea noastră nu este atât 
de rea pe cât se spune, —i se 
dă mângâierea : ailă în sfârşit 
de la doamna Trahanache pen- 
tru cine votează şi, triumiatar, 
alergă să-şi exercite, suveranul ! 
dreptul de a stăpâni prin liber 
sulragiu. Pentru aceea, când se 
serbează victoria electorală, 
omăl ridică din toată inima re- 
cunoscătoare toastul lui „în să- 
nătatea coanei  Joiţichii, că e 
damă bună!“ Dragostea sinceră 
cu care Brezeanu îşi motivează 
toastul este o culme teatrală. Cu 
două vorbe spuse cald din adân- 
cul sutletului, ei pune un fel de 
pecete morală pe o poemă, poate, 
condamnabilă, pe o operă inte- 


letcuală de o moralitate cu drept 
cuvânt atât de contestată. După 
toastul lui Brezeanu, un om de 
inimă nu poate ieşi din teatru 
iăcă să se împace, ba oarecum 
chiar să simpatizeze cu distinsa 
damă de lume şi cu beţivul jo- 
sorit de cârciumă, — două crea- 
turi greşite, rătăcite, vinovate, 
Dumnezeu ştie din ce pricini, dar 


bune, — zică ce le place ipocri- 
ţii, — cu siguranţă, bune“. (pag. 
116). 


Stăruim să facem cea mai cu- 
ceritoare prezentare a „Aminti- 
rilor“, luminând personalitatea 
artistului cu un alt citat în care 
Ion Luca Caragiale îi vede pe 
Iancu Brezeanu în „Avarul“: 
„Cea mai nouă creațiune a 
lui Brezeanu este Harpagon, 
o muncă de ani. De câți?... 
Vezi acest prețios mărgăritar ? 
Spune-mi ce vârstă are... Cum o 
să poţi socoti în ce moment anu- 
me s'a întăritat un punci pe cor- 
pul unci stridii ? Cine ar putea 
alla când anume a căzut întrun 
creer sămânța unei opere ? Dar 
mai la urmă, ce-ţi pasă de să- 
mânţă şi de muncile de rodire 
prin care ea a trecut ? Iată rodul 
generos, — Harpagon întreg. 
Pentru cine știe ce e vorba, Har- 
pagon este unul din rolurile cele 
mai grele din câte sau putut 
vreodată închipui: tip abstract, 
întemeiat aproape peste tot pe 
idcațiune, şi numai în două-trei 
momente pe acţiune; ascunzând 
foarte slab, sub o înfățișare co- 


Cronica ideilor 





sich” eta.) sau ca o superstiție, 
în stare să rătăcească cercetă- 





mică şi nu prea, un caracter tra- 
gic, antipatic până la hidos; aci 
naiv până la imbecilitate, aci 
şiret până la infamie ; când ne- 
încrezător până la absurd, când 
credul până la ridicul, totdeauna 
crud ca o fiară, care-l chinuie, 
îl roade, îl stafidește. 

Brezeanu poartă pe umeri a- 
ceastă colosală greutate, cu per- 
fectă siguranţă a ritmului, fără 
un moment de oboseală, de sfor- 
ţare sau ezitare. Ce mască! Ce 
ochi ! Ce siluetă ! Sunt prea mul- 
te, ca să le pot număra amă- 
nuntele acestei desăvârşite crea- 
ţiuni, a cărei culme este vestitul 
monolog dela sfârșitul actului al 
patrulea.  Aci, îl așteptam cu 
multă emoție, fireşte, dar fără 
nici o teamă. Cu două zile înain- 
te de prima reprezentaţie, am a- 
sistat la repetiţie. Fără să-i îi 
făcut vre-o observaţie, că nici 





Iancu Brezeanu, tânăr, 14 Paris 


n'aveam vreuna de făcut, Bre- 
zeanu mi-a pus : „Mi-e peste pu- 
tință să mai fiu sobru şi con- 
centrat la monolog: trebue să 
izbucnesc, trebue să-mi dau dru- 
mul cu toată puterea“. 

— Fireşte că trebue, i-am răs- 
puns. 

— Da, — adăugă el, după un 
moment de gândire, da... Dar... 
Harpagon... stârpitura asta ne- 
putincioasă de șaizeci de ani,... 
se potriveşte să aibă atâta pu- 
tere ? Nu cumva trebue să alerg 
la alt artificiu ? 

— Ba, de loc!“ 

Şi i-am făcut scurt, — e de 
ajuns cât de scurt pentru inte- 
ligența lui, — teoria motorilor 
animați, care trebue să dispună 
totdeauna de o rezervă de ener- 
gie înmagazinată. Iată o gloabă 
spetită şi stinsă de puteri, pe 





care n'ai crede-o în stare să se 
mai târască trei paşi. Călărețul 
e atacat de vrăjmași armaţi, cari 
descarcă focuri asupră-i. El smu- 
ceşte frâul, dă pinteni și pipă 
desperat. Antunci gloaba năucă 
dă drumul energiei ; din câteva 
sărituri supreme, a urcat dealul; 
într'o clipă a tost departe de 
primejdie. Poate crăpă in vâriul 
dealului, dar l-a urcat. Este in- 
cajculabil în câtă putere meca- 
nică se poate transiorma energia 
înmagazinată, cheltuită dintr'o 
singură dată. Brezeanu a suras, 
muițumit că, fără să îi cunoscut 
teoria, îi ştia intuitiv adevărul ; 
şi cât îl ştia de bine, ne-a dove- 
dit-o la reprezentaţie. In mono- 
logul lui Harpagon, ridicat la cea 
mai înaltă treaptă de iritare, sa 
arătat în stare să cheltuiască o 
putere colosală, pe care nimeni 
nu iar fi bănuit-o până aci. Și 
atât a cheltuit-o de generos, în- 
cât un singur râs n'a venit din 
toată sala, să turbure nepotrivit, 
liniştea care ne trebuia tuturor 
pentru a contempla acel înfioră- 
tor fenomen ce se chiamă cea 
din urmă  desnădejde. Dacă a 
putut în unele momente să ne 
facă acest nefericit să râdem de 
prostiile şi răutăţile la care îl îim- 
pinge  detestabila-i patimă, de 
astă dată nu mai e de glumit: 
stăm  îngroziți în fața acelui 
sbucium. E un suflet de om mă- 
cinat până în fundul fundului. 
Urâciosul ne interesază acum şi 
ne atrage; încet încet, văzându-i 
amarele lacrimi, îi uităm păca- 
tele, îi compătim, plângem de 
mila lui şi rămânem înecaţi de 
emoţiune, când, după ce aruncă 
oribila ameninţare cu casne şi 
călăi, pleacă nebun să-și găsea- 
scă, — ori comoara, ori moartea” 
(pag. 122). 

Pe coperta cărţii de amintiri a 
d-lui Iancu Brezeanu, o reprodu- 
cere arată pe artist deadreapta 
lui Caragiale, cuprins protector 
peste umăr și dominat de înăl- 
ţimea dramaturgului. 

Adevărul este că în istoria 
teatrului românesc numele lui 
Caragiale, aduce imediat pe al 
lui iancu Brezeanu. Unul a 
creat, altul a interpretat; publi- 
cul le intueşte deopotrivă geniul. 
Deaceea o carte cu amintirile ce- 
lui mai fin interpret al lui Ca- 
ragiale este întâmpinată cu en- 
tuziasm. Şi de aceea şi noi am 
făcut această prezentare cu vor- 
bele lui Caragiale, spre a le pu- 
ne la îndemâna cititorilor, pentru 
valoarea lor antologică. 


I.D. Pietrari: Poeme cu vin şi 
haiduci. „Cugetarea' 


In versurile d-lui IL. D. Pietrari 
se exercită câteva influenţe 
vrednice de a fi urmărit. Ele 
nu vin dela poeţii altor generații, 
ci de la cei precizaţi în originali- 
tatea lor lirică, de câţiva ani. Nu 
este oare demn de atenţie faptul 
că N. Crevedia şi Ștefan Baciu, 
— de pildă — au început să îm- 
prumute din originalitatea lor 


Repetăm, : 
preocuparea 


metafizica. 
filosofică pentru 


versificatorilor mai noi? 

Iată-l pe d. Pietrari luând de 
la N. Crevedia materialul primi- 
tivismului rural, și ca forţă psi- 
hologică și ca vocabular: 

Nu cred în sulimanul din 
[cuvinte 

Cum maică-mea în dresuri ma 
[crezut. 

Decât s'ascult de omul prefăcut, 


este 
Există numai 


CARTŢI 


sens, nu există nici metafizică. 
reali:alea a- 





Mai bine scot la potcovar un 
[dinte. 


In poezia ,„Cuminecătură', de- 
dicată de altfel lui N. Crevedia, 
tânărul autor merge până la pa- 
stişă: 

Mi-e gândul, soro, unt cu 
[mămăligă, 
Inima un clopot din Athos. 
Visez mereu pe Domnu: lisus 
[Christos, 
Dam borş nu suflu, — *ni place 
[să mă frigă. 
Așa îi stă Rumânului frumos. 


Dă-mi prietenia mâinii de alviţă 


S'ascult ce calabrează-ți cântă 
[sânul, 
Să-mi tacă-odată'n inimă 
[păgânul 
Răstignit pe-a dragostei troiță... 
(pag. 41) 


Dela simţirea aceasta de o tă- 
rie elementară, d. Pietrari trece 
cu ușurință la alta mai interio- 
rizată, care construește stări li- 
rice mai evoluate, aducându-ne 
însă clar aminte de ritmul și 
timbrul lui Ştefan Baciu ; 

Mă simt strein pe-aicea. Nu ştiu 
[nici un descântec. 
Și tuturora par'că de mine li-e 
[urât; 
Vioara dimineții nu-mi spune 
[mici un cântec, 
lar luna mă pândeşte să-mi 
[pună mâna *n gât. 
(Din urbe, pag. 11) 
sau: 
Pe unde merg, numai tristeți 
[euleg. 
Dau vântului gorunii, acatiste.., 
Rana întristărilor mi-o leg, 
Cu aie toamnei putrede batiste... 
(Sete, pag. 10) 


George Șoimii: 









de CONSTANTȚIN FANTANERU 


Pe ici pe colo ne întâmpină și 
reminiscenţe mai vechi, de la Ion 
Barbu: 

Ocale mari întind spre zare 
[plopii, 
Să-și toarne răsăritu'n ele 
[stropii, 
Să chiuie în cinstea tinereții. 
(Răsărit, pag. 25) 
sau de la Bacovia: 
Și-s singur parcă pe pământ 
Ișin veac. 
imn brațe reci tristețile mă prind. 
Mi-aud prin suflet griţile tuşind 
Și plâng în ocna gândului posac. 
(Toamnă, pog. 13) 

Ce rămâne să spunem despre 
valoarea în sine a volumului 
domnului  Pictrari?  Constata- 
rea diverselor influențe nu a- 
duce cu sine neapărat negarea 
unei vocații poetice. Plină de 
mișcare, sprintenă, abilă în ima- 
gini şi vocabular, versificația 
de acum ar putea fi treapta sfi- 
oasă a unui îialent ce caută să 
se delimiteze printre vecinătăţi 
mai bogate. In strofele cu tim- 
bru mai personal, autorul com- 
pune astfel delicate notații: 

De pietre doar știute, 

Spre văile cu somn de 
[pergamute 

Mânate de al foamei vizitiu 

Coboară ciute. 

Târziu... 

Işi cată noaptea spornic văgăuna 

Prin munții risipiţi pe devărtare, 

Din corn îşi strigă luna, 

Câinii osteniţi de vânătoare. 
(Pietroșița, pag 29) 

Stăpân pe tehnica nouă a ver- 
sificaţiei până la pastișe, sar pu- 
tea ca tânărul autor să apară cu- 
rând cu un mod original de emo- 
tivitate și exprimare. Deocam- 
dată ne-a solicitat atenția numai 
cu considerațţiile de mai sus. 


Troiță de hotar 


ed. „Pavel Su'u“ 


Faţă de poezia de clară influen- 
ță a d-lui Pietrari producţia d-lui 
George Șoimu din „Troiță de to- 
tar“, este şi mai puţin diferen- 
țiată, fără nici un semn de oci- 
ginalitate. Căci nu trebue să se 
vadă un paradox în afirmaţia 
noastră că un debutant cu o iîn- 
fluență certă prezintă mai mul- 
te şanse de originalitate decât 
altul al cărui scris poartă pece- 
tea globală a manierismului, a 
modei, a clișeelor. Când d. Şoi- 
mu se spovedeșşte : 

Și porumbeii visului din mine 
l-am aruncat cu praștia în soare, 
d-sa compune versuri absolut 
fără nici o valoare, din moment 
ce ele trădează un clișeu după 
care zeci de alți poeţi lucrează 
la fel. Astfel de versuri nau 
nici o structură emoțională, nu 
deşteaptă nici un ecou sincer, 
nu se desprind dintr'un conținut 
de interioritate. Sunt numai îm- 
binări facile, precipitări după un 
procedeu nefast. De ce se scrie 
totuși. astfel, pe o scară atât 
de întinsă? Fiindcă tinerii cred 
că aceasta este poezia actuală de 
înalt nivel, 


De relevat doar ultimul capi- 
tol, în care se incearcă funda- 
mentarea unui criteriu moral. 


In fond este o poezie mediocră 
de înalt nivel. Ne propunem să 
scriem aici, în curând, sub for- 
mă de cercetare mai amplă, ce 
credem noi despre această poe- 
zie 1nediocră de înalt nivel. Din 
ce isvoare a pornit, ce teorii mo- 
derniste trebue tăcute responsa- 
pile, cât de gravă este degrada- 
rea inflaţionistă a metaforismu- 
Jui, şi în sfârșit, cât se distan- 
țează adevărata creaţie lirică de 
multele ei falsuri. 

Dar d. George Șoimu nu pu- 
blică numai versuri „mediocre 
de înalt nivel“, ci și altele dea- 
dreptul mediocre, fără nici un 
fel de nivel, simple platitudini : 
Căsătorie tristă, cu rituri 

[mincinoase 
Când tu iubeşti pe altul și ești a 
[altuia 


sau: 


Și, apoi, plâng, caşa sunt eu 
fartist, 
Când văd pe alţii tare fericiţi... 
Mai va până să fie d. ȘŞoimu 
artist. Până la artă, mai îutâiu 
viaţă unică, numai a ta, fără 
contopire cu cea banală, a tutu- 
rora ! 


CP E i a a E i, at a e d a a n a i na Ca a i a a an apar 00 ma ta atare a a aaa erau 


Totuşi, mai departe găsim 
scris că „morala are ca domeniu 
de a clasijica și caracteriza 





Despre criteriul moral 


. 

In mod cu totul general, sar 
putea, afirma că, ceiace distinge 
filosofia germană de şcoala 
franceză — este preferința pe 


care cea dintâi o manifestă 
pentru metafizică, 

Atituginea atâtor autori ger- 
mani, despre care am avut 9- 
cazia să. vorbim în cronicile pre- 
cedente, ni s'a părut a fi una 
curat metafizică, pentru moti- 
vul că niciunul nu s'a grăbit să 
confunde „realitatea însăşi” cu 
aceia  cognoscibiă. Căutarea 
„lucrului în sine” a rămas o 
preocupare constantă a filozo- 
fiei germane postkantiene — cu 
toate că autorul „criticilor”, tă- 
găduina posibilitatea. omului de 
a afia ceva din misterul reali- 
tăţii ultime — concluzia pentru 
cei mai comozi a fost abando- 
narea metatizicei, ca inutilă și 
neconcludentă în rezultate. 


de MIRCEA MATEESCU 


Era aresta, desigur, un punct 
de vedere impus, unul exclusiv 
practic, sub care au fost inter- 
ceptate şi continuate concluziu- 
nile kantiene — şi, din fericire, 
neînsușit de către autorii mai 
noui. Preocuparea pentru „fap- 
tul în sine” a crescut poate toc- 
mai pentrucă, Immanuel Kant o 
socotea improprie percepţiei 
noastre existențiale. Toţi ur- 
mașii lui, în Germania, au ră- 
mas atent concentrați asupra 
lui „an sich” și — aici trebue 
identificată distincțiunea fun- 
damentală între autorii fran- 
cezi și cei de dincolo de Rin. 

In moâ spiritual, am spune 
că autorii francezi „l-au crezut 
pe cuvânt” pe Kant şi — luând 
drept definiţive oarecare rezul- 
tate ale acestuia, au ignorat vo- 
luntar metafizica, socotindu-i 
obiectul „realiiatea ultimă” „an 


rile „serioase” despre lume — 
sau ca o simplă inutilitate, 

In lucrările sale foarte cu- 
noscute, Charles  Renouvier a 
fost cel dintâi care, „a pogorit 
preocuparea, filosofică din cer— 
pe pământ” — după cum serie 
undeva un interpret ae valoare 
al psihologicismului post-Kan- 
tian. 

In realitate, — începând cu 
Renouvier şi până la Bergson- 
Boutroux, etc. ceilalți autori 
mai noi dintre cari pe unul îl 
vom prezenta mai jos — gândi- 
rea franceză nu se poate spune 
că a mutat câmpul preocupări- 
lor metafizice, sau că, după 
Kant, a mai făcut metafizică. 
„Metafizica subiectului”, „filo- 
sofia acţiunii”, cu toate cele- 
lalte denumiri atribuite fie 
iraționalismului  bergsonian fie 
pragmatismului lui James, a 
cărui înrudire genetică cu au- 
torii francezi ne apare sigură, 
—— toate aceste curente, se poate 
prea bine afirma, că au confun- 
dat, psihologia cu metafizica, în 
cazul în care nu au voit chiar 
să o substituie acesteia, 


„an sich”, pentru lucrul în sine, 
pentru suprema realitate. Cât 
timp ocupațiunea noastră, pri- 
veşte acea realitate nu pe a- 
ceasta, ea se poate numi o preo- 
cupare  metațizică, indiferent 
dacă  aserţiunile ce le facem 
sunt valabile și, mai cu seamă, 
indiferent dacă omul va putea 
vreodată să definească aievea 
realitatea ultimă, fapt cara ne 
apare dealtfel cu totul lipsit de 
„însemnătate”. Obiectul metafi- 
zicei există, atâta vreme cât va 
exista omul, şi identificarea, lui 
are o importanţă hotărâtoare, 
autonomă și indiferentă de „re- 
zuitatele” preocupărilor metafi- 
zise. Punctul de vedere al ra- 
țiunii practice nu are ce căuta 
în judecarea obiectului metafi:- 
zicei, adică a realității pure, a 
realităţii însăși. 

Subiectivismul  psihologicist 
francez tocmai această eroare 
o săvârşeşte. In mod facil, a 
confundat pe aceea cu aceasta, 
substituină pe cea de a doua, 
ce'i dintâi. 

Realitate ultimă, realitate în- 
săşi? Nu există. Deci, în acest 


ceasta, perceptibilă după legile 
psihologiei individuale şi, întru- 
cât ne ocupăm de principiile ge- 
nerale ale acestei realități, fa- 
cem metafizică, 

Am exprimat, în mod prozaic 
desigur, ceiace ni se pare a ca- 
racteriza gândirea franceză mo- 
demă. Pozitivism psihologicisb 
materialist. De aceia Durkheim 
a putut scrie că idealul „vine 
din rea!”, adică din realitatea 
imediată, realitatea vulgară, so- 
cia:ă, perceptibilă uşor. Realita- 
tea, şi idealitatea s'ar putea să 
fie genetic acelaş lucru, însă 
numai în câmpul lui „an sich”, 
al realităţii pure. In alt loc vom 
da acestei afirmaţiuni desvolta- 
rea care i se cuvine. 

Subiectivismul psihologicist 
nemetafizic — elaborat totuși 
sub firmă metatizică de Renou- 
vier, Bergson, Ed. Roy etc., ob- 
sedează pe toți autorii mai ti- 
neri, constituind o adevărată 
tradiție a gândirii franceze ac- 
tvale. 

Jeanne Boyer a tipărit recent 
o lucrare la Alcan, cu un titlu 
destul de prețios: „Essai d'une 
definition de la Vie”1). 


Incercare nefericiţă, pentrucă 
întreaga expunere a autoarei 
se sprijină pe „prbmize psiho!o- 
gice (instinct de conservare”, 
„complexitate”,  „degenerescen- 
ță” etc.), strict subiective. Nu 
vedem cum se putea scoate de 
aici acel element obiectiv, care 
este un criteriu. 

Iată câteva definiţii: „Morala 
este constituită pe psihologie” 
(p. 135). „Regula morală este o 
acomodare raţională între da- 
tele conștiinței şi acelea ale 
psihologiei”. (p. 136). 

Dar criteriul moral cum se 
află, care este? 

Așezăm în contradictoriu a- 
ceste fraze izolate, care se referă 
la, criteriu, deși fără să ne con- 
vingă a fi exprimat vreun fun- 
dament obiectiv, în stare să des- 
partă binele de rău: 

„ldeea de conservare  com- 
portă un criteriu între manifes- 
tările de activitate permisă și 
aceia interzisă — dar acest eri- 
teriu nu are nici o semnificație 
morală” (p. 128—129). 


mijloacele întrebuințate din 
punctul de vedere al sentimen- 
tului; fundamental de  conser- 
are”. (p. 135). 

Prin urmare, dacă mijloacele 
etice ale omului urmează a fi 
clasificate din punct de vedere 
al unui sentiment, și acesta este 
sentimentul de conservare, — 
pe care autoarea îl socotește nu 
numai apt de a fi criteriu (deci 
obiectiv) dar și fundamenial, — 
atunei înțelegem de ce întreaga 
temă a cărții este dela început 
rău înţeleasă. 

Ps.hoiogia nu poate procurz 
criterii. adică elentente obiective 


Ea poate — și chiar a isbutit 
mai ales în Franţa — să înte: 
meieze o școală beictristică (2x 
romanul proustian) — dar nt 


să se substituie metafizicei, I- 
mediztul şi  instinctualismui 
psihologieist nu reusese a con- 
strui nici legea individului, cu 
atât mai puţin norma colecti- 
vităţii, normă, etică, 


1) Paris, 1939. 





e: 3  lunie 1939 









lasiârșit, a pus piciorul,pe scara vagonului, E aproape de în- 
ceputul unei călătorii amânată zi de zi. Sa prins de bară și rămâne 
nehotărit, cu un picior pe marginea peronului, iar cu celălalt fixat în 
scara vagenului. N'a cunoscut niciodată marile bucurii ale plecă- 
- rilor și nu se poate destace, fără să-l doară și tără să țipe, din cochi- 
lia fragilă a cotidianului. 

A rămas acelaș arădinar pasionat al visurilor mugurite- sub 
aceleași ferestre. 

Neştiut păsărar care-şi înalță — în fiecare zi — deasupra casei 
tristeţile : porumbei imperechiaţi de el cu multă răbdare și tălc. 

Le urmăreşte înălțarea cu nesaj și vede în rotirea lor plăsmuin- 
du-se bliduri de sidet, fără număr, pentru cina cea mare și peniru 
întiămânziţii oaspeți ai văzduhului. 

Pleacă. Poate... 

A răsturnat în drumul acesta, atâtea piedici. N'a renunțat o 
clipă să se convingă de absurdul și zădărnicia celor ce vrea să 
facă. Şi-a spus adevărul necruţător, sa incurajat, s'a siâtuit. lată, nu 
se sliește să recunoască : toi ce i-a stat drept impotriva l-a privit cu 
ochii pe jumătate închişi, pe când tot ce i-a ingușit ușureraea l-a 
răpit şi cuvintele acesti de-al treilea tovarăș le-a sorbit și au mers 
la inimă. Şi toate acestea le ştie şi mai ales se șiie. 

Stă pe scara vagonului, prins în aceiaşi obositoare frământare. 
Trebuie să aleagă. Mai are timp. Ceva îi spune că nu trebuie să 
meargă la laşi. Spune lași și în aceiaşi clipă cuvântul acesta ii stăr- 
neşte in mine cu tostorescență de licurici un nume de tată: Dora, 
Se spitește : dar numele Dora ar putea fi şi al unei staţii terminus, 
dincoio de ţintă, dincolo de laşi ? Se întreabă, tiresc, daca in lași 
ar mai putea ii oare o iata cu numele Dora ? 

Nu şi-ar mai avea nici un sens călătoria lui de acuml Pentru 
el nu mai există pe lume decât un singur Oraş, orașul in care o va 
găsi pe Dora, 

— Dacă sunteţi bun... 

Face loc. 

O aoamnă și un copil, de mână, urcă scara vagonului. Copilul 
îi aminteşie de Tanţi. Va trebui să lipsească de langa ea 
două zile. 

li promisese pentru mâine dimineața o păpușe cu rochii de opal 
și cu panioti roșii. (Ar avea şi păpuşa o toaleta asortata cu mama). 
E adevărat că tanţi, intre două săriuari pe oprăjel, l-a 1&cut să-i pro- 
mită și un salonaş de primire penru numeroasa iamiiie a tareiei. 
Dacă va uita „ca un OPraznic şi ulat” ce e, ştie el, ce-i așteaptă. 

Noroc, că peste două case, are Moșul inirun gataniar PoMbOG- 
ne și ciocolată aduse intr adins pentru supaărările Jor. 

Tanţi nu ştie niciodată să-și echivaleze drepturile, Dacă el uită 
să-i aducă o păpuşe promisă, trece pela Moșu și găsește în două 
ciocolțe cu poveșu impacarea dorita. 

Oare Dora o mai şue pe lanţi ? l-a ar&iat el de mult o fotogra- 
fie, dar acolo 'Lanţi e mică de tot. şedea gnemuită intrun totel vechi 
şi strangea cu manujele un motan tumuriu. O totoaraliie decolorată, 
lucua ia intâmplare și totuşș scumpă lui Albu. Daăru:e amintirei ace- 
ste.a, totdeauna și ain tocată irma, un suras. Pe vremea cea lanți 
n avea nici perișor pe cap: câteva tuleie blonde şi sburiile. 


O iorograhe decolorată şi totuși atât ae scumpă lui. Pe Tanţi 


G avul Şr1Je SO pregătească ȘI să-i vorbească de ora. La este doar 
tăinunorul lui. il aprobă și îl judecă, uneori necruțătoare pentru cei 
cinci ani ai ei. 

Va ups ae lângă ea două zile. 

Să piece ! bă nu piece ! Şi totuși iată-l pe scara vagonului. Ci- 
nova il aruncă în coridor ca pe-o valiză deșartă. Dă să-l vadă. | 
orbește lumina grasă dintro lanterna agățaa in piept... 

lrenul se urmnește și alunecă in noapte. Inapoi: spre odăița lui 
din șoseaua Viilor, ori merge in sus către Dora ? 

Aplecat pesie geam, un domn flutură o batistă. 

Matasea batistei i sa prins de mână ca un pansament, Și mâ- 
na-i tremură. Pare că-l doare. Și cu cât se depărtează trenul de 
peron, batista se împlineşte ca un balon captiv şi necunoscutul din 
fereastra vagonului se prinde cu desnădejde de minusculă ei nacelă,. 

Albu îl invidiază, Pe el nu l-a condus nimeni la gară. Na rămas 
nimeni piatră albă de hotar pe marginea peronului. lanţi dormea. 
Dacă prindea de veste nu sar mai îi deslipit de el şi acum ar îi 
ținut-o pe genunchi, bocceluță de aur și iluzii. 

Dincolo de geamuri, în dreapta și în stânga, maluri suipate de 
întuneric. Trenul îşi perforează drumul în beznă : o galerie ințesată 
de oameni trişti și obosiţi. 

Domnul aela geam se pleacă și mai mult în afară.  Batisto-i 
yacht regal surprins în ciclon — se strânge in mâna lui can mâna 
destinului. O ultimă fluturare și domnul părăseşte geamul. Intră 
în compartimeni şi își face loc lângă Albu. Se regăsesc prieteni. E 
doctorul î. P. și merge tot la laşi. Nu și-a mai văzut părinții de doi 
ani. Se plânge că suferă şi el de această spaimă a plecărilor, 

— Ai mai văzut leșul ? 

— În timpul refugiului, eram copil. 

— Şi acum, ce ai pe la leşi? 

Albu îi răspunde ceva potrivit. Nici o vorbă despre Dora. Nimeni 
nu trebuie să-i afle ținta acestei călătorii. Tanţi dacă ar ti cu ei l-ar îi 
dat de mult de gol. 

O doamnă sau domnișoară trece prin coridor. Sandu o recu- 
noaşte şi o invită la ei. E poesia C. F. Işi cere voie să-și aducă ser- 
vieta. Revine și se bucură copilărește de întâlnire. i 

Se bucură desigur mai mult de întâlnirea cu vecinul lui Albu și 
mai ales pentru faptul că nu poate dormi nici odată în tren, Nici 
chiar noaptea. Merge la Chișinău, așa că la Vaslui se vor despărți. 
Prezenţa şi vorbăria lor îl fixează pe Albu pe cenapeaua vagonu- 
lui. Il încercase într'un timp gândul să coboare la prima staţie şi să 
se întoarcă la Tanţi. Acum sa mai îndulcit situaţia. Doctorul e un 
suilet distins. Începe să le ciocănească racilele. Duduia C. F. suferă 
de câteva zile. Nu poate să mănânce. Medicul nu-i dă-rețete și pen- 
tru aceasta le e drag şi mai mult. Deslace un pachețel cu sandwi- 
churi şi pere delicioase. Nu poate să-i refuze nici Albu. Convorbirea 
se aprinde. În mijlocul ei se coniură să nu doarmă nici unul, o 
perspectivă frumoasă şi pentru Albu. O noapte de veghe în drum 
către Dora. 

Geamul începe să se aburească, 

Fumează tustrei ţigările lui Nelu. 

Doctorul aprinde țigară dela țigară şi într'o vreme, furat de 
pofta lui, l-a ajutat și Albu. Incepe să-i lie gura amară. Se salvează 
interzicemdu-şi să mai aprindă vreuna. Il ajută și duduia C. Aproape 
de Râmnicul-Sărat, bietul doctor se furișează pe coridor. Știu amân- 
doi, că fumează ascuns, acolo, în capătul vagonului. Doctorul e un 
strateg. Înterzişii îşi zâmbesc, 

Râmnicul Sărat, 

O gară pe stânga. Noapte răcoroasă. Albu i-a invitat pe toți la 
un pahar cu vin şi tocmai bine, Nelu ia un rom, domnişoară un ceai 
și el o catea. Beznă. Nimeresc vagonul lor pe dibuite. Al doilea de 
lâmgă locomotivă. În compartimentul lor un nou venit: În loc să se 
prezinte  siorăie. Trenul porneşte... către Dora desigur, se comple- 
tează Albu, 

Tustrei s'au legat solemn să nu dea geană în geană până la 
lași. (Albu zice până la Dora). Il ustură pleoapele. Fumul de tutun 
e de vină. Desiace puţin geamul. Duş de aer rece îi bate obrazul. 
Și dudia şi Nelu au cearcăne la ochi. Ss plâng reciproc şi găsesc că 
lumina de aci e prea putmică. Soluția? Sting cele două becuri 








UNIVERSUL LITERAR 


albe și lasă pe cei albastru din mijloc, E mult mai bine așa. Cine a 
Casca cei ainiaiu ? Nu se poaie ȘI... 59 1eresc grozav unul de altul. 
(Hu 1ECU1 GOT 1ESĂMANI), NOUL venit acarme, Ce-i pasa r Lui ADU 
i-a Cazul o Mana paroasa pe Umar. NU Vrea Sâ CONUGUZICAĂ visurile 
și sa- arunce mana CGI CO10... Ar merua-o Le inacia ce cascarul 
ueveni Puolic, se isca discuhe în compariirnentul 10r. Nu irevue să 
tie slabi. Dupu GesnaIer Maelung ŞI piciicoase, cad ae acora că 
nimeni nu vrea sa acarmă și ca legamaniul ramane legămant, 

imcelul Cu nceiul, DEcare 1ȘI Ad seama ca ceaeazu pus Cu pas 
somnului dulce... 

* 

Așa, cu ochii închişi, nu se pot calcula dimensiunile pauzei. În 
comparumeni poare și unişie de aormnor, Oare despre ce au vorbit 
în ummul uUmpr A, dG, poveslea dOIMNIŞOATA 1NC0UrCerea ei aela 
Varșovia și ivelu, la ronau- o caatorie, iara biet, tot ia ași (co,nci- 
denja, cu penpeții, CONIroIUun şi CODOran pentru procese-verpale. 

Nu CUMVA va Îi spus și ei ceva aespre bora vescmae întăi 
un ochi, cu aerul ștrengarului, care a reușit să induca in eroare, 
Doctorul Nelu doarme cu picioarele încrucișate pe mescioară şi cu 
pălăria pe cap. Duduia poela și-a invelit pamoiii cu o hamă de 
drum și doarme chircuiă pe canapea. Ar incapea 1nir'o valiză, 

Incepe să se lumineze de ziuă. 

Lima dealurilor moiaoveneși se conturează din ce în ce mai 
mult. Undeva, in iund, aesaropat proaspăt de sub intuneric, un sat 
il provoacă pe doctor să-și incredințeze vecimi că au de-aiace cu un 
peisagiu atncan. Sunt incă somnoroși și nu-l contrazic, deși ar ti tre- 
Duit. Duduia 1Și măngcie obrazul cu puiul. 

Albu cueşe pe un zid de cărămidă roşie: „Bârnova. 

A mai trecut el pe aci în copilărie. 

In paru vagoane de martă, toică-șău îi înghemuise pe toți, cu 
căţel şi purcel şi i-a agățai de coada unui tren cu tunuri şi sol- 
dați. EL își t&cuse un cuib pe niște lăzi și bertuse in cuie icoana Sfân- 
tului Nicolae.... l-a prin nmsoarea prin spărturile pereților vagonu- 
lui... De cum au intrat în pantă, locomotiva a început să fluere săl- 
batic şi desnădăjduit...  Vagoanele se clăâlinau tantastic. Albu, mai- 
c&-sa şi Lina se inchinau prostește. Nu știau sigur în care parte se 
vor răsturna, dar nenorocirea era așteptată ca ceva neinlăturat. Au 
scăpat ca prin minune şi de aci. Căţiva soldaţi, de spaimă, au sărit 

„n iren, 

Domnul Albu bătrânul, şi-a regăsit familia tocmai dincolo de 
lași, 

Într'o staţie aproape de Dorohoi, pe o linie moartă, vagoanele lor 
s'au deslegat și au rămas în viscolul pribegiei. 

Aminiiri... 

Dimineaţa aceasta îi găseşte posaci şi cu ochii umflaţi.... Poeta 
n'a mai coborit la Vaslui... Era prea dimineaţă. Intră al cincilea în 
compartiment. Nu dă bună dimineaţa. Se aşează cu gravitate și des- 
păturește înmănușat „Universul”. Trebuie să lie un boiernaş din 
partea locului. 

— Ne apropiem de lași! ziseră toți deodată. 

-— Tustrei la o vorbă |! Observă doctorul. A crăpat un drac. 

— Ne apropiem... mă apropii de Dora, se corectează Albu 
in gând. 

Dora... Dora... Dora... 





De când n'am mai văzut-o? De un an? Mai poartă oare co- 
sițe ? N'a mai văzut-o de un an ? Minte! Atâtea nopți, atâtea visuri 
curate, alâiea întâlniri odihnitoare. Când robotul zilei îl încovoia şi 
mai mult, când adormea cu pumnii strânși de durere, ca pe o masă 
de operaţie, neclorotormizat, în zori, în rochija ei subțire, îi apărea 
Dora. Se așeza pe marginea patului, ca o soră miloasă și îi vorbea 
până târziu dimineaţa. O mână ușoară, cum numai ea poale să 
aibă, îi culegea din inimă amărăciunile. Deschidea ochii și nu mai 
era. Se ridica din aşternut un altul. Şi toată ziua își șoptea numele 
ei, ca pe o vrajă: Dora... Dora... 

Când măicuţa lui Tanţi a plecat, Dora a trecut întâi pe la pătu- 
cul ietiței, apoi s'a abătut şi pe la el. Pe amândoi i-a mângâiat şi 
le-a promis că va veni negreșşit peste câteva zile și va rămâne cu 
ei pentru totăeauna. Cât s'au bucurat. Tanţi plângea de bucurie. 

Dar toate acestea numai Albu le-a văzut, numai el le-a trăit, și 
le știe... 

La fiecare răspântie a vieții lui a întâlnit-o pe Dora sub umbra- 
rul răcoros al visurilor. Ea nu întârzia să vină niciodată. IL obsedea- 
ză de câțiva ani. În realitate nu s'au văzut de prea multe ori. Intro 
sală de curs, lu un examen, într'o primăvară printre alei şi îndrăgo- 
stiți, apoi, altă dată o vizită a ei la un sanatoriu, când el — fără su- 
let — o văzuse intrând... O scrisoare.sau două și poate un sărut 
irăţesc. 

Dela început, ceeace l-a isbit şi l-a reţinut a fost energia Dorei ne- 
firească pentru leminiiatea și frimusețea ei. 

Pentru el Dora era predestinată să conducă popoare de învinşi 
spre biruință. Nu i-a ținut discursuri. Un cuvânt, convingea ca un to- 
nic luat în doză puternică. S'a atașat de ea, pentru că iradia lumină, 
dorință de viaţă, tămăduia deziluzii... S'a legat de numele ei ca un 
păianjen de un policandru de aur şi a coborit încrezător în jos, pe 
firul vieţii, gata oricând să se refugieze acolo sus, sub ramurile de 
lumină, 

„O voiu regăsi desigur, gândește el mai departe. 

li va mărturisi toată sbuciumarea lui din ultimul timp și nu va 
mai pieca de lângă ea. Să vină cu el, aşa cum a venit de atâtea ori 
în visuri, fără stială, Și Tanţi, care o iubește, o aşteaptă de mult. 

Desiace ceasornicul. Tonţi tot doarme. Când a deschide ochii şi 
îl va căuta pe divan se va posomori. Numai baba Maria să fie pe 
lângă ea şi să-i spună că tăticu a plecat de dimineaţă și vine la 
prânz cu o păpuşe în braţe. Pe urmă, diseară, îi va găsi ea altă vor- 
Eă împăciuitoare. 

Ii prinde unda risteții cu cât se apropie de laşi. Doctorul se pre- 
găteşte : adună de prin grătare revistele, mânuşile și un pachețel. 
Albu îl imită, îşi coută și el servieta. O pune pe genunchi și așteaptă. 

Margine de oraş, periferie sărăcăcioasă. Biserici multe ca'ntr'un 
film rusesc și casele înșirate ici, colo, pe dealuri... leşii... 

Sărutară amândoi mânuța domnișoarei C. F, 

E prea de dimineaţă și doctorul îl învaţă cum să-și piardă vre- 
mea până la ora 10. In faţa gării așteaptă o sumă de trăsurici cu 
câte un cal. Nu-i vine să-şi creadă ochilor. Dacă le-ar şti Tanţi, l-ar 
aduce de mână la lași și n'ar mai pleca de dragul lor de aci (și de 
al Dorsi, ademeă el, voit). Urcă în trăsurică. Abia încap amândoi. 
Căluţul trage lin. Birjarul ține hăţurile a lene. Piaţa Unirii. Ar tre- 
bui să coboare, totuşi se simte așa de bine în trăsurică. Nelu îl înțe- 
lege şi bun i-o cedează. Rămas singur Albu dete birjarului numele 
hotelului. 

Minunată trăsurică ! Ar fi fost mai bine să stea pe capră un 
copila... 


In ușa hotelului coboară şi se desparte cu greu de jucărie. | se 


pare că vine dela o kermesă, Și nu era singur. Cu Dora și Tanţi... 








3 — 


„_Innoapte, două stele cad... 


de MATEI ALEXANDRESCU 


Un fiocănit în ușe îl trezește. l-au adus hainele de la croitor, 
Cheamă un bărbier. incepe vizele ? Mai mulle vizite ? Da. În arum 
spre Dora se va abate pe la romancierul D. 

Urcă în mansarda 'Leatrului Naponal. Sună la întâmplare și cu 
inima ÎnNchIsă. li aeschide o doamnă. Chiar doamna. l-e jena de 
aceasiă vizită matinaiă, Mai ales Duminica. Cere scuze iăra soco- 
teală, l-e dor de amicul D. Nu l-a mai văzut de când a piecat din 
Bucureşti. Şi fiind în trecere prin lași... 

hegăseşie la el aceleași carele tari, acelaş gavanos plin cu tu- 
tun și mai aies același suie de Grust chinui cu VIața, Hasar langă ei 
doua tere, ca două jiori. Aibu cunoaște numa una. ke masă un Ina- 
nuscris. Albu începe să-l descoasă. 

Prietenul ii promie un capital pentru revistă și pe nesimţite vor- 
ba lunecă ia viața de toate zueie. Muncește mut. iși iubeeșie iea- 
trul cu aceiaşi pasiune, cu Care SCrIE. ADU IOSIO0IEȘE PAGINE MA- 
NUSCTISULUI ȘI se regăseşte cu vechi cunoscuți an „eşelacunea 
deșenăciunuor”, prima carie de succes a gazaei, Spovesama lu îl 
întrisiează pe Albu, buiennţeie pnelenului ii neumșesc ganuindu-se 
la Dora. Prietenul D. conunua, VIA LaȘUlLUI 7... O VIAIă de CUNCA- 
nuri, Oraş provincial, care gatuie, care uciae. Mâine ar pieca de aci. 

Albu tuge, lrepule so găsească căt mai de grapă pe Dora... 

— Nu una să vu la dejun îi reamintesc domnșoare.e, cu multă 
graţie. 

ată-l în stradă. Roiesc pe lângă el trăsurile. Alege una nouă- 
NOUțĂ, cu un calu negru, round și aeopoiriva Cu irusurica, ora stă 
pe barăne. rece pe langa numarul case ei de calevaă on n Sus şi 
in jos pană se hoiarășie să coboare. 

> OU IEgASII... Albu e numai nerv gata să prindă cel mai mic gest, 
cea ma ușoara iresărire a ei Și sa raspunaa la Ducurie cu Ducurie, 
la pians cu LOCrIMA, 10 IMOrAUuȘĂre Cu lacomie şi aesnadede. Dar 
Dora L-a Oprit. Biau 1Xță in 1aja convențional. El sunguesit, ea iăcand 
impresia unul om surprins. 

Abu incearcă sa-i reamintească de unde au pornit și nu este in 
stare sa-și GSCUNAG SIrGAUNIA,. LOLA VOrDEŞIE CE un POmNuv Ce-i INU- 
MATE Zlle€. INCEarca, CIUdaI, Să o recneme el la viaţa, INO IQ In- 
tereseaza NIMIC, VOrpeşie aDpsent. Nu mc! şile sa radu. li 1uce unpre- 
sia Ca Sia la CAPătalUuL Unu mare chirurg. OU prinae n blue. Lu 89 
poate. Dora era GU, CU 1OlUL Gli.e-, 

—- Da 1eşim cateva clipe, staruie el. 

Trăsuncu poineșie cu ei in sus, spre Copou. Conversajia con- 
tiinuă să ne penipiia. [i vorpeştie Lore. ae cuia dara și ii raspunde 
O ora ae nesecunoscut, Inversarea aceasta de roluri 1 INUPUȘE. LLA- 
SUrca luneca pe mucnu ae aemuri IUgŞINuE. AlDU VOrpeșe CU şi cum 
GI 11 SINgUr, INCEarCA SA-i AMINEASCA OLE GUIUAINILE și CONCEPŢIE 
a de aua aaa. Nu şi le MC IECUNOAŞIE. 

Au ouns din nou în iaa case. am bărărie. Dora desface porli- 
(a. În camaruța orei niște și curațeme ae cmle. Un CeAso.n.C de 
sider'ae pe nupuera 1 vesiește ca e iărziu. Uu mută greuie opține 
dea Lora O reveaere peniru dupa OInaAza, 

— Unde ? Unde * 

— La ieatru, după matineu. 

Albu copoara cu aceași jucărie. Lume multă îl salută până în 
pămani. Cala rome în aceasiă contuzie... 

Iniră 1nur 0 iructarie, L-a mpresurcu toată familia ovreiască. N'au 
pung. mai mari de un kilogram şi toți cântăresc sizugun ciupindui 
bob cu bob. 

Din nou la D. acasă, 

La masa, ai cause. 1și păstrează locurile de totdeauna, El este 
așeza ine cele două dommșoare. O 'Llanţi ruptă in aoua și caile o 
fene de ras ingeresc de-a dreapta şi de-a stanga luu, li place e..0rm 
camaraderia aintre taia și iiice. Laudă prajiua şi o ainbuie ceei 
Ma MICI. Şte că tace o nedreptate. lar, ceuele tări cum numai D, ştie 
să bea. 

bupă dejun „domnii” se retrag într'o cameră, salon de primire, 
biblioiecă și dormitor. (A intervenii și aci mana regicoruu-), Abu 
incepe transcrierea capitolului. Scrisul lui D. e un scris mărunt, în- 
„desat. Gazaa dictează, el scrie. Pe Albu îl doare încheetura manii şi 
romanul ii piace. Mai bine sar așeza comod pe divan, CU INONUSCII- 
sul. L-ar cau dela început. Și Dora ra spus că la ora 4 să he in haul-ul 
teatrului. Tanți doarme după masă tordeauna. O fi culcat-o ? Păpu- 
șile vor Îi dormind şi ele invelite pănă sub bărbie de mâna ei ? nau 
e când ai mai multe păpuși. Trebuie să ie ingrijeşti ae hecare. Cate 
una — mai răcește. (O paranteză de dragul lui '"Lamnţi). 

A doua catea, 

Mai răsucesc câte o țigară din gavanos. D. fumează şi el tot 
tutun de-a'ntaia. Se surprina la un moment dat deopolrivă de obosiţi. 
Şi — la o vorbă — propun și unul și altul o renunțare. Se va găsi o 
daciiloarafă. Îl va trimite la tipografie în cel mult două zile. Albu co- 
boară câte trei trepte din memsardaă lui D. Dă ocol teatrului până să-i 
găsească intrarea. Se joacă „Potash și Perlmutier”, Hepreze-itaţ.e d> 
binefacere. Atișe cât gardul. Se ridicase cortina pentru actul ui. Şi 
actorii ţipă de se aud până în hall... 

Albu încearcă să convingă uşierul. Zadarnic, 

În sal& lumea râde zgomotos, infernal, ca la cinema Terra din 
Capitală. Dora trebuia să fie înăuntru. Dacă sar putea strecura și 
el. E curios să știe dacă inepţiile de pe scenă reușesc să o muşte și pe 
ea ca pe toți ceilalţi. 

Ii spunea de cumineaţă că singura ei distracție aci în laşi, i-au 
rămas matineurile dela Naţional. Nu s'o fi găsit în repertoriu altă 
comedie decât, Potash și Perirautter” ? Şi totuși, pentru un oraș cu ne- 
gustori. ce putea să placă mai mult decâi o intrigă în mat=rie de 
mode și confecțiuni. Ușierii discută succesul. Bileteie sau vândut şi 
pentru reprezentația de seară. Joacă doar Ramadan și Margareta 
Baciu, 

Albu crede că actorii s'au întrecut cu gluma. 

Țipă toată sala. Scaune sgăâlțăâite, tropote de galerie, urlete. Au 
râs toi actul, gândeşte el, dar finalul i-a topit. Biata Dora 

Publicul răbufneşte de după draperii. 

Foc! Foc! 

Replica continuă pe scenă. Câteva râsete stinghere și încet-încet 
toată lumea își recapătă buna dispoziţie. Râde lumea de se înebu- 
neşte ! Are aci Ramadan o replică sirașnică. Numai el trebuie 
să fie... 

După trei,... ze... ci de minute încheiate : pauză | 

— Lung act | Soseam la Bucureşti ! gândeşte Albu. 

lat-o şi pe Dora. Îmbujorată la față de râs. E mai dulce. 

A venit la teatru cu nişte copii ai gazdei. 

Renunţă la actul III. [i râd şi acum ochii în cap. 

Dora în București era temutul cronicar dramatic : D. N. T. Impru- 
mutase un nume debăiat. Era de neînduplecat, cu orice încercare de 
artă surogat sirecurată pe vreo scenă. Și acum e mulțumită cu „Po- 
tash şi Perlmutter” ? 


(Urmare în pag. 6-a) 


DT Sete pa 














4 





CRONICA 


aia 


A d a A RP ADA 


 —————————————————_—  ——————————— i a ii = AIE ial d a a a a at E 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


Câţiva artişti dintre artiștii tineri au 
iat imiţiativa de a cinsti memoria lui 
Theodorescu-Sion plecat atât de timpu- 
riu dintre noi, printr'o expoziţie coleac- 
tivă. E un binemeritat omagiu adus 
celui care a sprijinit şi a îndrumat ge- 
nerajiile noui. Pentru public expoziția 
e interesantă prin varietatea lucrărilor. 
Expun aproape 70 de artiști, fiecare câte 
o lucrare mumai, iar din operele lui 
Theodorescu-Sion s'au ales patru dintre 
cele mai frumoase şi mai caracteristice; 
două portrete și (două flori pictate cu 
ştiimţa şi simţirea, care-i erau atâtţ de 
proprii. Ne gândim cât de interesantă, 
ar fi o retrosperctţivă cu opera din toate 
epocile. Ar îi cu deosebire instructivă o 
privire asupra întregului operei sale, a 
evoluţiei lui Sion. O asemenea expozi- 
ție ar oplindi toată arta noastră de du- 
pă război cu înidoelile și cu întrebăr.le 
ce au frământat pe artiștii din această 
vreme atât de turbure. Sion le-a trăit 
pe toate. Nu este exemplu în pictura 
românească care să se asemene cu spi- 
ritul atât de neliniștit, atât de cercetă- 
tor ca, a] lui. Truda vieţii lui a risipit-o 
într'o uimitoare diversitate. Niciodată, 
Sion nu păstra mai mult de un an sau 
doi, o viziune, o factură. „Specificul ro- 
mânese” care-l pasionase un moment 
pentru pitorescul său și pe care-l îm- 
brăcase întrun romantism nu prea ro- 
mânese, a fost abandonat pentru cer- 
cetări pur picturale. Florile expuse în 
sala Sindicatului Artelor Frumoase, 
mărturisesc aceste preocupări cari au 
tost de căpetenie în ultimii ani. 

O retrospectivă Sion însă, ar trebui 
făcută într'o sală încăpătoare, la Dalles 
de pildă, şi la ea ar trebui să participe 
toţi colesționarii şi mai ales Ministerul 
Antelor, proprietar a numeroase opre 
dintre mele mai semnificative. Nu am 
nicio îndoială că o asemenea expoziţie 
ar contribui mult, într'un fel sau altul, 
la o lămurire a artiștilor români, cei 
mai mulți nedumeriţi de haosul care 
încă mai dăinuește în arta noastră, 

e 

Cei aproape "10 de artiști cari expun 
in sala Sindicatului sunt — cei ma: 
mulţi — tineri și printre cei mai 'dă- 
ruiţi. Spaţiul fiind prea mic, ne vom 
mulţumi de a cita pe cei a căror par- 
ticipare ni sa părut mai interesantă; 
un peisaj de a-na Dudu Alexandrescu, 
o natură-moartă, de 'Băjenaru, un pei- 
saj cu frumoase calităţi, semnat de Nico- 
lae Brană. Ciucurenco a trimis o na- 
tură-moartă cu admirabile şi subtile 
armonii de culoare, Demetreseu-Dem. de 
atâta vreme absent de pe simezele ex- 
pozițiilor noastre, contribue cu o me- 
rituoasă lucrare, un peisaj din Turtu- 
caia, d-na Delavrancea-Dona expune 0 
priveliște de ţară pictată cu multă 
spontaneitate. Doamnele 'Tantzi-Deme- 
triade, Michaela  Eleuiheriade, Ioana 
Giossan, Geta Holban, Letiţia Lucasie- 
viei, Piorenţa Pretorian, Vavilina, Le- 
lia Urdărianu, Măndia Ulea, Georgeta 
Vintilescu, expun lucrări cari menţin 
prestigiul pictoriţelor noastre. 

Al. Bassarab, 'C. B. și Gh. Ceclacoff 
participă cu o aquarelă și o gravură cu 
frumoase calităţi. D. Dobrian, deasemeni, 
c gravură care e dintre cele mai in- 
teresante lucrări din sală. Gh. Sabin 
trimite un portret admirabil desenat şi 
colorat in tonuri sobre. Au mai contri- 
buit cu prestigiul lor d-nii: C. Vlăde- 
scu, Velisaratu, Anatol Vulpe, Sorocea- 
nu, Sârbu, D. Ghiaţă, Manea, Mănciu- 
lescu, Mihalcea, 

Un portret cu totul remarcabil expu- 
ne Niculae Stoica, unul dintre cei mai 
originali pictori din câţi avem. Notăm 
deasemenea lucrările d-lor Vânătoru, 
Niculeseu-Nic, Mircea  Teodorestu şi 
Visconte. Sculptura e reprezentată prin 
d-nii Spiridon Geongescu cu un bust, un 
studiu remarcabil al d-lui Călinescu, 
o interpretare de Horia Ipiroşianu, O 
compoziţie de Ioan Negrulea. D. C. 
Paraski expune un Sf. Gheorghe des- 
pre care am scris într'una din croni- 
cile trecute, iar d-na Tălășescu expune 
o statuetă plină de grație, în argint. 

Expoziția dela Sindicat, în afară de 
scopul său, e în sine interesantă și cu- 
prinde în ea opere atât de variate încât 
oglindește destul de limpede arta ulţi- 


melor generaţii de artiști, 
ÎL cl a i aa aa N Rp Ra 


— 


cc a i OR CRC RR PP a PC. a at d E at E Cn RARI 


 ——————————————————————— ———————————— = 





[ 


UNIVERSUL LITERAR 











Cartea străină 


Antoine de Saint Exupery: 
„Lerre des hommes“ 


Nu tcreidom să fis pasiune mai mare pen- 
tru cercetătorul literar, ca şi pentru ci- 
titorul anonim care-și află in „viţiul ne- 
pedepsit” al lecturii, pretextul unor ne- 
siârșite voluptăţi spirituale, —decât aceea, 
isvorită din prilejul contemplării litera- 
turii ca o desfășurare dialectică sau ca 
un dialoz ori şiruri paralele de dialoguri 
între temperamente antinomice, ireducti- 
pile. Este o atitudine practicată cu predi- 
lecţie şi definită 'de Albert Thibaudet, a 
cărui proză critică întrunește în cea mai 
armonioasă şi mai captivantă formulă, re- 
sursele erudiţiei nu numai literare, dar și 
astorize și filosofice, cu puterile de scduc- 
ție ale stilului — sau omului, in termenii 
identității ajunsă, proverbială. 

Pentru ilustrarea acastei atitudini pro- 
punem acum, alăturarea, dialectică a unor 
prozatori ca Jean Giraudoux, — despre al 
cărui reman Choix des €lues am scris ari, 
săptămâna trecută — și Antoine de Saint 
Exupery, autorul neuitatului Vol de nuit, 
proaspăt, premiat al Academiei Franiceze, 
pentru wtima-i carte Terre des homimes. 
Nimic mai deosebit între literatura, ce- 
lui dintâi, în care viaţa devine semnifica- 
tivă ieşind din haosul anonimatului spre 
a se limpezi într'o ierarhie de valori, nu- 
mâi prin transmutaţia elementelor ei 
brute în expresia artistică, — și accentul 
direct, netravestit al celuilalt, care procla- 
mă întâietatea „adevărului țărănesc”, so- 
fisticat până la nerecunoaștere şi totală 
uitare, în compromisul vieţii citadine. In 
timp ce Edmee, eroina din Choix des €lues 
ajunsese să se desprindă treptat de ser- 
vituţile vieţii sociale și de obișnuinţa con- 
iortului, astfel că „ar fi putut să moară 
tără gsamantan”, lipsindu-se chiar de a- 
cest obiect care-i semnul unei minime a- 
derențe la umanitate și simbolul caracte- 
rului transitoriu a] existenţei, Saint Exu- 
pery mărturiseşte deadreptul, fără inter- 
mediul vreunui personaj de ficțiune, că 
și-a putut 'dobândi echilibrul sufletese o- 
dată ieu certitudinea iăuntrică de a nu își 
trăda propriul destin, numai datorită în- 
cercărilor 'de „a se alătura speciei”, 

Ceeace înțelege autorul „Pământului va- 

eniior“ prin „joindre mon especz“, are o 
îndoită semnificaţie: una aproape fizică, 
animală, privitoare la viața instinctelor, 
cealaltă morală. 

Elogiu al camaraideriei și admirabil €e- 
xemplu :de soc:abilitatea, Terre des hommes 
e mai presus de orice, opera unui moralist, 
a cărui conștiință se îmbogățește prin des- 
coperirea, altor conştiinţe şi a unor înţe- 
lesuri de viaţă din categoria acelei amim- 
tite „verit6 paysanne“. Preştiinţa instine- 
tivă a ţăranului despre fenomenele naturii, 
grație împreijurării că viaţa lui se destă- 
șoară în ritmul anotimpurilor, îi dă în 'u- 
nele privinţe, o superioritate asupra rita- 
dinului, de care el nu faze caz. Dar omul 





“Pomul serii 


A crescut în mine seva ca un pom 
Prins în rădăcină, dincolo de veac, 

Şi mă 'nalţ în lume parcă n'ași fi om: 
Parcă-ași fi tulpină grea de liliac. 


Pomul își întinde palma din înalt 
Şi-şi ridică glasul limpede din lemn 


De-i răspunde ?'n noapte ţărmul celălalt, 


Cu svoniri de clopot şi de untdelemn. 


Cade adânc mireasma florii din senin 
Şi aştept în taină învelit în tină... 
Crește pomul serii singur și strein 


Şin trecut și-aruncă umbra-i de lumină. 


„Şi cum zarea-şi prinde o năframă grea 
Iar frunzaru-începe basmul să şi-l scrie 
Mă "nveșmânt în strae de argint cu-o stea 


Şi pornesc în noapte, în visătorie. 


“//loartea mea 


- civilizat, scos din atmosfera iîmbâesită de 


birocraţie a orașelor și adus în împreju- 
rări care-l fac să-şi redobândească treptat 
fineţea originară a instinrtelor, înregis- 
trează tu o 'adânică emoție această tran- 
sformare a vieţii lui sufletești, Astia, Saint 
Exuipery, pilot ae limie pe ruta Toulouses- 
Casablanca-Dakkar, aflându-se undeva, în 
escală, cu câteva ceasuri înainte de a-și 
lua sborul peste pustiul Saharei, presimte 
apropierea furtunii, din sborul agitat al 
libelulelor în jurul lămpii, deși noaptea 
era senină și de un calm absolut. „Ce qui 
me remplit a'une joie barbare, scrie acesta, 
c'est d'avoir compris a demi-mot un lan- 
gage secret, c'est d'avoir îlaire une trac2 
comme un primitif, en qui tout Lavenir 
sannonce par de faibiles rumeurs, c'est 
dWavoir lu cette colere aux battemeni:s 
d'ai:es d'une libelule“. 

In altă pagină din Terre des hommes, ni 
se povesteşte aventura pilotului Guillau- 
met, care a trebuit să facă, sforțări supra- 
omenești, luptându-se câteva zile și nopţi, 
nemâncat, cu frigul şi osteneala, ca să 
poată ieși din prăpăstiile Cordilierilor, un- 
de aterizase forţat. Lipsit de orice posibili- 
tate de orientare, e! alesese instinctiv, gin- 
sura direcţie care-l putea mântui. Câţiva 
ani mai târziu, Exupery și mecanicul 1ui, 
eşuați cu avionul în mijlocul pustiului li- 
bian, deszoperă și ei, după (ce fuseseră sal- 
vaţi, că in orice altă direcție ar fi mars, 
nu ar fi putut scăpa tefari: „Oricât de ab- 
surd mi se pare, notează el cu privire la 
această aventură, astăzi cred, că lipsit de 
orice indicație care să poată influența a- 
legerea noastră, am ales această direcţie 
pentru singurul motiv că ea il salvase pe 
amicul meu Guillaumet lin Anzi, une atâta 
l-am, căutat. Ea devenise pentru mins, în 
mod confuz, „direcţia vieţii”. Aţi înțeles, 
dssigur, că această, „direcție a vieţii” :-a 
îngăduit lui Saint-Exupery să se alipea- 
ssă speciei lui şi să cunoască adevărul, 
însă nu sub forma unui înţeles abstract 
ş. general, ci un adevăr anume destinat 
omului, acela care face din el un om. In 
una din cale mai remarcabile pagin: prin 
elocvenţa, cuceritoare a accentului şi fru- 
mussțea morală, al cărei înțeles pătrunde 
adânc, ni se spune în ce constă ascost a- 
devăr esenţial: 

- „Poţi să desparţi oamenii în oameni de 
Qreapta și oameni de stânga, în cocoșaţi 
şi nscocoșați, în fasciști şi demorrați, şi 
aceste deosebiri sunt inatacabile. Dar ştiţi 
că adevărul e ceeace simplifică lumea şi nu 
ceeace rereiază haosul. Limbajul adevăru- 
lui este umiversal. Newton ma „desope- 
rit” o lege multă vreme ascunsă, ca şi cum 
ar fi fost gestegarea unui rebus, Newton 
a săvârşit o operaţiune ereiatoare. El a 
întemeiat un limbaj de om, tare să poată 
exprima în. aselaș timp căderea mărului în- 
tr'o livadă sau ascensiunea, soarelui. Ade- 


vărul nu e ceeace se demonstrează, este 
ceeace simplifică. 

La ce bun să :discuţi ideologii. Dacă toate 
se demonstrează, toate se şi opun, și astfel 
de discuțiuni te fac să desnădădueşti de 
soarta omului. Pe când omul, pretu- 
tindeni, în jurul nostru, manifestă ace- 
leaşi nevoi. 

Noi vrem să fim liberaţi. Cel care dă o 
lovitură de târnăcop vrea să afle un înţe- 
les loviturii lui de târnăcop. Și lovitura de 
târnăcop a ocnașului, care-l umileşte pe 
ocnaș, nu e aceeaș cu lovitura da târnă- 
cop a exploratorului, care-l înalță pe ex- 
piorator. Ocna nu este acolo unde se dau 
iov-turi de târnăcop. Oroare materială nu 
există. Ozna-i acolo unde se dau lovituri 
de târnălcop lipsite ide înţeles, care nu 
ieagă pe cel ce le dă, de comunitatea oa- 
memilor. 

Şi noi vrem să evadăm âin ocnă”, 

Etica, lui Saint Exupery este, după cum 
sa putut vedea din fragmentul citat, o 
etică a înțeleptului, a. căutătorului de e- 
senţe şi adevăruri ultime. Dar este şi una 
a eroului, o exaltare a curajului, mu însă 
a curajului pentţru curaj — „vivere peri- 
colosamente” — ci a curajului care-i răs- 
fvângere şi expresie morală a simțului 
răspunderii. De pildă, Guillaumet: 

„In zăpadă iţi pierzi orice: instine, de 
conservare. După două, trei, patru zile de 
mers, nu mai dorești decât somnul. Eu îl 
doream, dar îmi wpuneam: nevasta mea, 
dacă mai crede că trăesc, crede că merg. 
Camarazii cred că, eu merg. 'Toţi au încre- 
dere în mine. Și dacă eu nu merg, atunci 
sunt un ticălos”. Iar Saint Exupery sub- 
liniază curajul lui Guillaumet, arătându-l 
ca pe o consecinţă a probităţii lui sufle- 
tești, şi măreţia, lui, care constă în a se 
simţi mesponsabil, conchizând că: „A îi 
om însemnează tocmai să fii responsabil”. 

„Adevărurile” de felul celor citate sunt 
simple și lesne accesibile oricărei înţele- 
geri. Avem impresia, citindu-le, că le re- 
citim, că ni le reamintim, Dar tocmai în 
aceasta constă va'oarea uni cărţi ca Terre 
ds hommes, și a mesajului pe care-l poar- 
tă scrisul lui Antoine de Saint Exuptry: 
ce a ne aduce aminte adevărurile simole, 
„țărănești”, a căror definitivă uitare ar 
însemna 0 pagubă cu neputinţă de aco- 
perit. Am transcris citatele pe care spaţiul 
ni le-a permis, socotind că ele vor fi cea 
mai călduroasă recomandare a cărții, fă- 
cută chiar prin graiul autorului ei. 

Incheism acum, cu această observaţie 
profundă, care-i şi motivul călăuzitor al 
cărții, că „um spectacol nu are înțeles de- 
cât dasă e privit printr'o civilizație, o cul- 
tură, un meșteșug“ — adică prin tot ce- 
eace îl face pe om omenesc. 


MIHAI NICULESCU 





“fecita? peniru camera tristă 


Singurătatea îmi trimite primele frunze bolnave... 

Pe mâini, pe frunte, le simt jocul trestiilor sfioase; 
ş Gândurile pat potecile vremii neputincioase 

Rodul zilelor se scutură, ca niște paie jilave. 


Vino, prietene, să ascultăm cântecul apelor 

Vino să vorbim în singurătatea orelor triste... 
Vino să ne culegem anii, să ne fluturăm batiste 
Şi toate să ni se pară vis, pe veștedul pleoapelor. 


Oriunde, oricând, totdeauna, vom fi aceiaşi, noi doi 
Și anotimpurile ne vor pândi la drum ca tâlharii ; 
Ne-om înfrăţi cu pădurile, cu pulberea, cu plugarii 


Și vom putrezi de-alungul toamnelor, cu atâtea foi 


Vino, prietene... Vino cu mugurii noului an 
Vino în camera obiectelor triste, cu fereste mici 


Vino să citim versuri din Francis Jammes, să trăim subteran 


Vino, eu stau în N. Bălcescu, patruzeci și cinci. 


AL, RAICU 


EMIL VORA 





Fetele, toate pe care le-am iubit 
N'au să plângă după un pribeag 
Care-a furat noaptea neagră în toiag 
Și-a pornit pe drumul nesfârșit. 


Imi închipui atât de bine clipa: 
Am să surâd stelelor de pe cer, 
Şi-am să pornesc spre florile de ger, 
Când noaptea-și va desface 'ncet aripa. 


Oamenii care-au rămas n'au să privească "n sus, 
Prietenii n'au să mă caute 'ntr'o stea ; 

Vântul o să plângă undeva 

După un suflet trist care s'a dus. 


Am uitat surâsul părinţilor mei, 
Am să-l găsesc ascuns după o stea, 
Frumos și bun cum este prima nea 
Care sărută, alb, crengile de tei. 


Părinţii mei, poate n'au să mă sărute : 
Nu sunt copilul pe care l-au iubit; 
Eu am ascuns în mine cerul nesfârșit, 
Nu l-am cântat pe strune de-alăute 


Sfinţii din icoanele-amintirii 
Am să-i găsesc stând adunaţi la sfat, 
Şi am să ure pe trepte de palat 
S'arunc din mine apele iubirii. 


De-aceea, moartea mea n'o urgisesc, 
Am să o rog să intre 'ncet în mine 
Și am s'o las de trup să mi se-anine... 


La moartea mea, senin, am să zâmbesc. 
TRAIAN LALESCU 


3 lunie 1939 


CRONICA 


— muzicală 


—— 


D-na ELENA PENESCU-LICIU 


Producţie de şcoală şi reprezentaţie 
coreografică în acelaş timp, spectacolul 
pregătit cu elevi şi eleve mari, mici și 
ioatte mici, de d-na Elena Penescu-Li- 
ciu, a avut calitatea rară, de a face să 
dispară, în, scenă, orice urmă de ane- 
voință, de efort școlărese, de automa- 
tism impus, păstrând tuturor evoluţii- 
lor o nuanţă de libertate şi de emuiaţie 
naturală, dătătoare da cea mai plăcută 
impresie. 

(Invăţămintele și qirgctivele date, nu: 
“au resimţit de vre-o rigiditate și m'au 
trădat prezența unor disciplinări fizice 
silite și canonitoare, dar tinere avântări 
via stimulate, comunicativitatea şi far- 
mezul atractiv al primelor îndemnuri 
către bucuria accesului ia ritm și Miș- 
care), 

Talente fslurite în gen şi perspecti- 
ve de desvoltare sau simple aptitudini 
puse la lucru pentru a crea educaţiei 
generale un mie fond de percepere sau 
iniţiere artistică, și-au alternat, cu 
mul:ă, diversitate, demonstrațiile. 

Câteva dintrinsele par să justifice 
concluzii în deosebi favorabile, asupra 
resurselor ice au înfățișat. 

D-ra Lizana Cristescu este mlădios în- 
zestrată și destășoară de pe acum îi- 
neţe şi brio. 

D-ra Ketţty Constantinescu se depla- 
sează cu vioiciune, are suflu și ritm de- 
gajat. 

D-ra Clara Volini dispune 'de supleţe, 
firese, pornire ușoară, 

D-ra Indira Mulgund are posibilităţi 
intere- 


expresive generale deosebit de 
sante. 

D-ra Doina Ruxandra şi-a găsit suc- 
cesul prin flexibiliţate, iuțeală, nerv. 
D-rele Miila. Valeriu, Ditta Berty, 
talent remarcat, Tilde şi Lili Ursian, 
Lizi Lint, Framiska Alexandru Negrea 
și d-nii Petre Bădescu și demail Isim 
au avut fiecare contribuțiuni care au 
păstrat o bună linie spectacolului. 
Prima, parte a fost păstrată unor gTa- 
ţioase și sglobii debuturi juvenile. 
Mizuţii Mihailov, Suciu, Ostavia, Sa- 
mungi, Pencovici, Pierette Athanasiu, 
care s'a distins, mulţi alţi harnici şi în- 
suflețiți începători, au izbutit să-şi a- 
wagă simpatiile zâmbitoare ale publicu- 
lui și incurajările memorabile 
melor aplauze. 


ae pri- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 
SPECTACOLUL DE BALET, DAT DE 





Elena Penescu Liciu 

Un lo aparte este cuvenit ulțimelor 
dansuri „Fantesie tiroleză“ (muzică de 
1. Kafka și „Viva Navarra“ (muzica de 
J. Laregio) care au fost fincredinţate 
unor balerine de carieră, d-rele Steifa- 
nia Ignat şi Magjlalena Rădulescu dela 
„Opera română”. 

Stilizările sugestive ale celsi dintâiu 
și sprinteneala și abilitatea desfășurate 
de d-ra Rădulescu, sau bucurat de o 
frumoasă primire, 

Deasemeni, pentru apariţia de sfâr- 
şit a d-sale și pentru deosebitele merite 
ale întregului spectacol, talentata or- 
ganizatoare, d-ra Penescu-Liciu, prima 
balerimă a „Operei Române”, a fost u- 
nanim sărbătorită. 

Din punct de vedere al compozițiilor 
coreografice, unele cu note de pitoresc, 
altele cu trăsături particulare de carac- 
ter sau colorit, reuşita a prezentat di- 
terențe apreciabile, diferențe de nivel, 
dela ceie mai bune realizări, până la 
cel edespre care nu sar putea spune 
nimic aparte, 

„Xdila olandeză”, „trio”, „arlequin”, 
„polca”, „baiadera sacră”, toate imagi- 
natțe de d-na Pensascu-Liciu, „Cocheta”, 
„famtesia tiroleză” și „viva Navarra”, 
alcătuite de d. Anton Romanowsky, mi 
sau părut a fi cele mai interesante. 
Lista ar fi fost mai mare şi mai a- 
ducătoare de relief, dacă am îi putut 
afla peste tot o mai subtilă, o mai di- 
rect gradată şi modelată corelaţie între 
muzică și replicele coreografice. Mai 
presus de pretext sau de sprijin con- 
venţional, muzica trebue să fie mai ales 
sursă de inspiraţie și să-și afle cât mai 
intime şi mai fidele afinități în compo- 
ziţiile de balet cărora este asoriată. A 
fost întotdeauna secretul marilor ere- 
aţii coreografice şi trebue să fie su- 
biect esenţial 'de reflexiune şi de iscoa- 
Gă în arta baletului. 

Cuvinte bune sunt de adăogat pen- 
tru acompaniamentele d-lui Radu Cap. 


SP E ba d d m E PR a RP, a e E E i. E e d iii 
e 


o a 6 a OO 





| 


1939 


3 lunie 







Sp AP 


ai 





ii 


„i 


In dimineața aceea de Septembrie, 
crucişetorul  „Baleares“ revenea la 
bază, după ce insoțise la Barcelona 
un transport de benzină. Comandan- 
tul Hiccardo Gambara lua aar pe 
punte, mulţumit că totul decursese 
in luniște, Nu intâlnise în drum niciun 
vas naționulist, care să-i dea de lu- 
Cru, iar cerul, mai mMuit ca oricând, 
se arătase rezervat şi-l lăsase în pare. 
„la detinitiv, cu un duşman care € 
ia înălțimea ta, mai faci ce mai faci, 
dar, când primejdia te stidează de 
sus, asta e altă poveste şi, zău, numai 
îrumoasă nu este!!! spuse el, cu acr 
satisfăcut, ca şi când ar Îi contunuat 
tirul unei conversații.  Otiţerul de 
carţ, care râmasese cu ochii ațintii 
pe hartă, însemna punctele  dinbe 
Hospitaiet şi Ampolia, unde se scm- 
naiase mine plutioiare. Figura co- 
mandantului arăta fericită şi-şi zise 
că vor avea o zi bună. Comandantul 
Riccardo Gambara cra un Spirit re- 
fractar şi închis, un om aspru cu sine 
insuși, un egoist şi mai presus de 
toate un tirau, pentru care miia era 
o slăbiciune femeiască şi clipele de 
dispoziţie tot atât de rare, ca și nop- 
țiie cu lună plină, Locotenentul Jose 
Concetto Garcia se feri să deschidă 
discuția .Eventualitatea unei repliti, 
care ar fi putut să turbure, cu toată 
buna sa credință, mentalitatea ciu- 
dată a comandantului, îi răpea orice 
«lan, orice iniţiativă. Comandantul 
era omul căruia niciodată nu-i pu- 
teai fi in voce, bincinţeles numai dacă 
întâmpiarea, sau una din acele bi- 
zarerii ale sutletului său, nu i te 
arunca în grații, atunci când nai îi 
visat. Locotenentul Jose Garcia şiia 
de asemeni câţ de neinsemnată este 
noțiunea de timp, în încercuirea aces- 
tor etuziuni de voe bună, a acestor 
scăpări, cum însuși comandantul bi- 
n6vuise să le caracterizeze. Mentali- 
tatea bătrânului era un amestec ciu- 
dat de credinţe şi concepţii: budism, 
păgânism, stoicism şi — efemer — ca 
dâra unei steie căzătoare, o rază de 
blândeţe creştină. 

— Ei, Jose, dumneata nu zici nimic? 
Dumneata care cești așa de larg în 
slăbiciuni! Haide, la naiba, nu de 
geaba ţi se spune poetul!, bolborosi 
comandantul Riccardo  Gambara, cu 
ironie vădit vroită. 

— Părerile voastre nu pot fi decât 
şi ale mele, căpitane. Cred că nicio- 
dată nu voi putea să gândesc altfel 
decât voi, 

Comandantul îl privi pe sub gene, 
cu o căutătură de o neîndemânare 
ciudată. In expresia îndoeinică a chi- 
pului său, în neliniștea fugară, care 
i se citea pe faţă, străbâtea cât de 
colo o vagă nemulțumire, un regret 
pentru ceva turbure, pe care el însuşi 
rar fi fost în stare să-l precizeze. 
Făcu o mişcare, cașicum ar fi vrut să 
plece, dar se opri şi locotenetul Jose 
Garcia îl simţi, aţintindu-şi ochii mai 
cu insistență, asupra lui, apoi îi luă 
braţul și i-l strânse, cu putere. 

— Ascultă, Garcia. Asta o știți cu 
toţi și nu mai găsesc necesar să vi-o 
amintesc şi eu, la tot pasul. Atâta 
timp cât sunteți sub comanda mea, 
nu trebue să vă îndoiţi o clipă, dacă 
eu am să vă spun cândva că doi și cu 
doi fac paisprezece. Aici eu gândesc 
pentru toţi şi voi sunteţi eu. Dar, că 
vremea e frumoasă și că drumul a 
fost o minune, haida de, asta nu poate 
decât să-mi facă plăcere, dacă ai să 
mi-o spui şi mai ales când ţi-o cer eu. 

Icotenetul întinse braţele înna- 
inte, caşicum ar fi voit să îmbrăţişeze 
marea și uscatul, dealungul căruia 
defilau şi ochii i se ţintiră în zare, 
peste valurile de un albastru închis 
și Spumos, pe care razele aurii ale 
soarelui .1le stropoa cu o pojghiță 
neastâmpărată de lumină. 

— Atunci, Garcia ? zise  coman- 
dantul, 

— O vreme ca asta nu mai are 
nevoe de aprecierile mele, căpitane. 
Și de altfel, ceea ce ași putea eu să 
evoc, ar fi un tablou mult prea şters 
faţă de sp'endorile, pe care inima și 
ochii fiecăruia din noi le înțeleg, 
mai real și cu prisosinţă. 

— Dumneata faci întotdeauna fi- 
lozofie. Uite, nu laşi să-ți scape o 
vorbă, fără să mu-ţi dai în petec. 
Mi-ar place, ducă ai fi mai aproape 
de lumea în care trăeşti, mai insen- 
sibil da himere Dacă te-am provo- 


cat, acum câteva clipe, n'a fost decât 
an simplu pretext, ca să ajung mai 
comod, aici, unde suntem. Păcat de 
minunea asta de cunoștințe militare, 
pe care le ai, Garcia .Ascultă-mă pe 
mine şi nu-ţi mai face iluzii. Nu ai 
să ajungi niciodată la un post de 
mare încredere, pe care, zău, poate 
l-ai merita altfel „pentrucă, să fim 
înțeleși, nu e îndeajuns să ai capul 
tixit cu teorii şi aplicaţii. In primul 
rând, se cere să fii om, adică inte- 
gru, cu simţul realității, milităros 
Dumneaţa ai fi în stare să contempli 
marea și să filozofez:, cu primejdia în 
coastă. In armată precumpănește 
spiritul militar, înaintea tuturor ce- 
lelalte; adică să gândești mai puţin 
ca un înţelept, dar să lucrezi ca el, 
să observi mai mult și cu o agilitate 
care să nu lase de dorit, cu o acui- 
tate de pisică. Pentru noi, Garcia, 
observaţia și reflexul au mai mare 
preț decâtț orice vorbă de duh. Un 
soldat — şi mai cu seamă când are o 
misiune, o comandă, — are nevoe, în 
primul rând, de spontaneitate, de 
prezență de spirit și de hotăriri ful- 
scrătoare. Un om care gândeşte a- 
dânc, oricât de minunate ar fi cuge- 
tările lui, este nefolositor şi pzricu- 
los, pentru noi. Ce sar întâmpla, 
dacă, în fața unu: individ cu inima 
străpunsă, medicul ar sta să chibzu- 
iască în ce fel ar fi mai recomanda- 
bil să facă intervenția? Ar îeși o o- 
peraţie de artă şi un cadavru, nu? 
incă odală, Garcia, pricep sentimen- 
tele dumitale și, poate, ca om, le în- 
țeleg și le admir dar, aici, sentimen- 
talismul și filozofia sunt indezirabile, 
pentrucă sunt tot atât de primej- 
dioase ca orice dușman, văzut sau 
nevăzut. 

Glasul comandantului devenise Ma, 
eNEeLgIc, Mă Sigur şi incurcatura În 
CULC-L DUusese  LOcorenențiu, cand ui 
am.nlise că gandurile ior nu-s idecat 
convenţionale și că nu se siiosc ma- 
car sa ascundă lapte:e, nu-l mal 
preocupa. Acum se piunba, cu paşi 
masura, pe punte, un bataia La.0a- 
să a vantului, cale se urnise, dar 
după câteva minute se rasgaând și 
imvră în cabină. Intreaga lui făpiura 
ivadia o bucurie egoisiă, mândria că 
ştiuse să tempereze avântul romantic 
al locovenentului Jose Garcia, pontru 
care, oricât de aspru ar îi inceai 
să se arate „avea ascunsă în iundui 
sufletuiui, o rază de bunălalie, de 
simpatie. Jose era singurul Î.u al a- 
miyalului Martinez Garcia, siătulto- 
rul și adevaratul său părinte. Co- 
mandantul nu putea să treacă cu ve- 
derea bunăvoința şi sprijinul pe care 
le găsise ia dânsul, acum douăzeci 
şi mai bine de ani, oxfanul Riccardo 
Gambara; fără niciun ajutor, bătuse 
atunci la ușa căpitanului Martinez, 
indemnat de câțiva mateloţi din 
port, cărora le spusese, printre 1ă- 
crămi, păsul și povestea vieţii lui 
tără bucurii. De nenumărate ori se 
intrebase dacă fără braţul și solici- 
tudinea lui n'ar fi fost un biet meca- 
nic sau um secund pe unul din tar- 
gobotele care bat măriie, în lung și 
în lat, până ceo furtună mai în- 
drăsneață le scutură din încheeturi 
ş le risipeşte în valuri, ca pe o mână 
de aşchii. Pentru Jose avea o ama- 
bilitate nemărturisită, dorința de a-i 
fi tacit îndrumătorul, care să-i plă- 
mădească sufletul și aspiraţiile, așa 
cum merită să le aibă un marinar. 
Ceca ce nu putuse plăti niciodată ta- 
tălui său, îşi propunea so încerce 
acum, când jocul hazardului îi puse- 
se la îndemână o monedă de o va- 
Joare dacă nu similară celei primite, 
cel puțin acceptabilă. Tânărul Gar- 
cia avea calităţi deosebit de promi- 
țătoare, dar brânza bună trebue s'o 
scoţi din burduful de câine, ca să 
prețuiască atâtț cât merită și coman- 
dantul Riccardo Gambara era prea 
convins de lucrul acesta. Filozotia, 
recomanda el cu morgă, e bună pen- 
tru burghezi și pentru bătrâni; sin- 
gurul mediu în care se complac de 
minune şi fără nici un Tisc şi unde 
neputința lor poate străluci, desigur 
într'o falsă lumină,  într'o aurcolă 
trucată, speculând ideile şi mai ales 
ceea ce au gândit alţii. Filozofia, în 
accepţia lui nu însemna decât a bate 
apa în piuă — pedanterie, sau, cum 
se exprima alteori, conferinţă despre 
arta şi civilizația popoarelor din 
planeta Marte. Unui om, care are ti- 
nereţe și elan, (pentrucă nu întot- 
dcauna tinerețea presupune elan şi 
elanul nu trebue să fie considerat 
sinonim cu naivitatea şi mechibzuin- 
ţa) i se 'cer fapte pozitive, dinamice, 
în văzul tuturor. Ce-au făcut filo- 
zofii nu se vede, iar dacă sa modi- 
ficat ceva, de bine — de rău, pe pă- 
mânt, apoi atunci e vorba de chi- 
mişti, de militari, de medici, sau de 
navigatori. Numai filozofia umui sin- 
gur om a schimbat fața lumii, dar 
aceea nu era costelivă. ca a atâtor 
constipaţi, iar omul se numea Chri- 
stos și mai era încă şi Dumnezeu, 

Poezia, romantismul şi contempla- 
ţia aveau, pentru comandantul Gam- 





bara, o saloare tot atâţ de neinsem- 
nată;, iar toată rațiunea atituuinei 
sale, aspre, față de tânărul locote- 
nent, îşi găsea explicaţie în devota- 
mentul cu care se străduia să scoată 
din ei un spirit integru, milităros, 
un marinar pentru care marea exis- 
tă, mai întâi, ca pretext și în al 
cincilea rând ca peisaj, unde pers= 
pectiva să nu te farmece decât după 
ce eșii prea convins că moartea nu 
pluteşte nici în cer, nici pe valuri. 
Tresări, fără să se întoarcă, iar când 
noul sosii închise ușa, se mulțumi 
să întrebe sec: 

— E, ce vrepu cu mme?! 

Locotenentul Garcia se  vprise 
lângă ușe, intimidat parcă qe glasul 
puternic şi rece al comandantului. 

— Căpitane, vă cer ordine pentru... 

— Ah, dumneata erai. Garcia? 
spuse comandantul înainte de a 
stârşi vorba. Rămâi aici, am aran- 
jat totul. Telegrafistul va aduce 
răspunsul amiralităţii în câteva mi- 
nute. Uite, ce zici de panorama asta? 
Turnurile  caţedralei din Ampolia 
parcă surţ o jucărie de copil, așa 
par de fine, şi farul dela Granma- 
trat e nostim, nu? Dar... ia aminte. 
Semnalizează ceva. Probabii „drum 
bun', sau cam aşa. In orice caz, nu-i 
ceva prea semniticativ; o intorma- 
ție locală poate. Ce-ar putea şți mai 
mult oamenii ăştia decât ochii și u- 
rechile amiralității; și apoi au şi 
drept să nu știe, Dar, ia vezi dum- 
neata Gancia, ce vor, 

— Farul Granmatrev semnalizeaza, 

Comandantul își încreți buza în 
semn de dispreţ: 

— E insuportabil. Cartul ar Li m 
stare să-ţi anunţe iaptul după ce sa 
consumaL ! spuse e. Ș: totuşi mai 
bine decât niciodată. Vezi, Garcia, 
de ce comandantul gândeşte pentru 
toți ? adăogă ei satisfăcut şi ochii i 
sc :uminară de un swâs triumfător. 
Pentrucă vede pentru toţi, 

— Nu vaţi înşelat, căpitane. Ne 
urează drum bun şi epoi M.V.PD. 
„Niciun vas inamic na tost semna- 
lati, 

— Asta e stupid, e idiot, să ne 
vină în loc, când nau nimic intere- 
sant de comunicat. Urările bor nu 
fac doi bani şi timpul nostru mu îi 
inlocuește nimic. De ce ne-or face 
oamenii ăşlia să ne lăsăm preocupă- 
rile, pentru interpretarea unor sem- 
nale care n'au nicio valoare, care ne 
tac mai mult rău decâţ plăcere? Cu 
asemenea vântură-lume, care nu gă- 
sesc alt mijloc mai bun să-şi omoare 
plictiseala decât  incomodând pe a- 
ceia care-și văd de treabă, ași şti 
eu cum să procedez, Așa cum merită 
îiecare. 

— Atunci, căpitane, 
naliza ? 

— Pune să se ridice X. O. R. „Mul- 
țumiri“, Și altădată, să-și vadă de 
drum. 


ce vom sem- 


Când locotenentul reveni în cabi- 
nă, comandantul Gambara era cu- 
îundat în citirea unui mesagiu. „Ori- 
ce permisiune suspendată, Patrulare 
în largul  Cartagenei, împreună cu 
Tajo și Andaluzia“, wosti el, cu glas 
liniştit, accentuând fiecare cuvânt. 
Se ridică și se întoarse din nou spre 
zarea mării. „Iţi place? zise e], de a- 
colo. Asia înscamnă o nouă sâcâială 
de-a rebelilor, O mână de corăbioare 
învechite şi prost înarmate, care 
nu-și văd lungul nasului, să ne a- 
tace, asta e ceva stupid, prosfesc, 
Asta este, Garcia „cea mai distrugă- 
toare plagă a lumii: „incredulitatea“, 
În clipa aceea se anunţă un 8.0.8. 
in <abina sa, telegrafistul recepțio- 
nă cu o încordare vădită: 

„Principessa Olga” către toți. S. 
O. $. Explozie violentă în sala ma- 
şinilor... Ne scufundăm, Orice rezis- 
tență inutilă“, i 

Vasul. lansa neîntrerupt 8. 0. 8. 
In încăpere nu se auzea decât fâșâi- 
tul aparatelor, care punctau semna- 
lele de ajutor. Oamenii se pri- 
veau, într'o tăcere adâncă, dar ochii 
lor străpungcau aerul fără să vadă 
nimic și se opreau undeva departe, 
unde eroismul mut al marinarilor şi 
groaza delirantă a mulţimii exaltate 
de spectrul morţii nu însemnau ni- 
mic în faţa atotputerniciei mării, A- 
poi un glas, în incertitudinea căruia 
emoția răsărea vie, rupse tăcerca: 

— Căpitane, vă cer ordine. Ce ho- 
tăriți ? Suntem la patru leghe de 


năufragiu. Ochii comandantului se 
ațintiră asupra ofițerului,  turbură= 
tori, cu o insistență răutăcioasă în 


luminile lor sfredelitoare, dar ironia 
privirii era în declin, era mai liniş- 
tită şi după câteva clipe, ameninţa- 
rea ci cra numai dojană şi compă- 
timire. 

— Sărmanul meu locotenent! Dum- 
ncata crezi că un vas de răsboi în 
plină misiune este o corabie fără 
căpătâi ? 

— Par, căpitane, acolo mor oame- 
ni. Femei, copii, căpițane... 

Comandantul rămăsese nemișcat, 
cu spatele la strabord, ca și cum 
sar fi temut să nu-i apară peste va- 
luri imaginca halucinantă a sinis- 
trului. Se părea că gândurile-i sunt 
mai blânde, că norii inimei sale în- 
cep să se limpezească, Dar credința 


UNIVERSUL LITERAR 


lui era nebunească, era de necrezut, 
era neschimbată, 

— Garcia, îți repet; 
barcaz de salvare. Și 


nu suntem 
apoi, Medite- 


rana geme de năvi. Ar fi o copilă-- 


rie, înţelegi ,să nesocotim Mun con- 
semn, numai pentru plăcerea de a 
ne plimba aiurea .Probabil că au şi 
pornit în ajutorul lor câteva vase, 
Cine ştie dacă. 

Comandantul nu-și  sfârşise ipo- 
teza imediatei lor salvări „când T. 
F. F. xecepţionă un nou apel. 

— Căpitane „orice minut de zăbavă 
poate fi fatal. Moartea nu aşteaptă 
niciodată. 

Figura ofițerulu era rugătoare şi 
n glasul lui vibra o tristețe fâ:ă 
nume. Rămase multă vreme adâncit 
in gânduri, întăritat de atitudinea 
comandantului şi-şi simţea pieptul 
umplându-se de o revoltă surdă, a- 
narhică, pentru lipsa aceasta de 9- 
menie, cât şi pentru neputința-i pro- 
prie. își sfredelea mintea cu aceiași 
enigmatică întrebare, pe care și-o 
pusese dela început. Vor fi salvaţi 
oare? Sa sili din toate puterile să 
creadă în mântuirea lor, dar gându- 
rile îi întârziau leneşe, în jurul ace- 
lei viziuni, pe care nu reuşea s'0 go- 
nească și i se părea că vede răsă- 
rind, dintre valuri, chipul  despietit 
de groază al mamelor, sau surâsul 
inocent al copiilor, cu care moartea 
îi surprinsese pe buze. In surescita- 
rea care-l chinuia, îşi frământa mâi- 
nile, cu gesturi de dezechilibrat și 
trupul îi era sguduit de un spasm 
nervos, care-l făcea să tremure, ca 
un malarie. 

— Hei, Garcea, dumneața nu ştii 
ce însemncază războiul!  reluă co- 
mandantul după un timp, Dumneata 
ai noţiuni încă vagi, copilăreşii, des- 
pre armată, despre viaţă şi despre 
toate. Azi trăim o viaţă stranie, că- 
reia taebuie să i țe supui fără dor şi 
poale, fiindcă am acceptat-o, fiinacă 
noi am plămădit-o aşa de bizară, 
tiindcă am convenit să primim orice 
compromis fără să ne întrebăm dacă 
mâine nu s'ar putea plânge pentru a- 
ceiași motiv care nc-a entuziasmat și 
ne-a umplut de admiraţie ieri. Viea- 
ţa e ciudaţă prin însăși esenţa ei. 
Uită-te la mine. Nu te miri? Am în- 
ceput să mă exprim ca dumneata, 
Nu e destul de elocvent ? | 

— Căpitane, trebue să vedeţi du- 
qerea de acolo, s'o simţiţi. 

Bătrânul marinar își lăsase ochii 
în jos, dar glasul lui era mereu 
calm şi sigur. 

— Desigur, Garcia, bânuesc, 

— Lou au pe cineva care-i așteap- 
ia, Câpuane; 0 Soţ:e, copii, o mama, 
care își impreună mâinile la piept și 
nu şiie de zi sau de noapte, cu oxtiul 
umezi de lacrămi, lângă altarul Ma- 
donei, care îi are în pază. Acolo jos, 
în marginea porturilor, caută cu 
teamă adâncă peste mare, să ză- 
rească vasul care le aduce pe cel 
iubit Naţi avut timpul poate, să 
observați neiin.şica unui astiel de 
suflet, să admiraţi măreţia unei asc- 
menea duioşii care transfigurează, 
care dă o aureolă dumnezeiască, de 
vis, chipurilor acelora palide, şi să 
vă emoţionaţi „adânc şi  <ucernic, 
lângă pustiul din inima mamei, că- 
re.a apele i-au răpit nădejdea și lu- 
mina vieţii, lângă o soţie, în sufle- 
tul căreia, furtuna mărilor a prelun- 
git, dezolant, durerea și dezorienta- 
rea, sau lângă o iubită, în lacrămile 
căreia tremură  desmădejdea şi re- 
semnarca .In fața unei asemenea du- 
reri mu poţi să rămâi de piatră; nu 
ae lasă omul din noi şi ne surprin- 
dem neîncetat gândurile, dând târ- 
coale nemăsuratei lor suferințe. 

— Ceea ce spui dumneata Garcia, 
este frumos, şi-mi pare rău că nu 
pot adăoga: şi interesant, Alţii, în lo- 
cul meu nu sar sfii să se 
şeze, să creadă în patetismul vorbe- 
lor dumitale şi să ia lucrurile în se- 
rios. Totuşi, nu trebue să ne îmbă- 
tăm cu apă dulce; să fim mai lucizi 
şi mai aproape de realitate, Dum- 
neata îmi propui să lăsăm ord.nele 
baită, să facem uitată misiunea noa- 
stră: și asta, mă rog, pentru care 
rațiune ? Ca să sărim în ajutorul u- 
nui vas ce se scuiundă și care, mai 
presus de toate, este şi italian ? No- 
stimă mentalitate! Ceva ca în ro- 
mane, unde cutare personaj întinde 
mâna dușmanului, pentruca să iasă 
un final mai înduioșător, o intrigă 
mai accesibilă prostimii. Va să zică 
ci alimentează cu arme diviziile 
franchiste,  bombardcază  orașcie și 
satele noasire şi ne ucăd î mais şi 
copiii, iar noi, pretinzi: că suntem da- 
tori să le trecem toate cu vederea şi 
mai mult, să ne jucăm cu focul. 
Dumncata nu vrei să ţii seama că 
suntem în răsboi și că lupului, orice 
i-a: face, n'ajungi să-i schimbi nă- 
ravul. Auzi, să-i salvăm! N'aşi pu- 
tea să știu do ce? Ca să avem o 
ceată de spioni mai mult, piintre 
noi ? 

— Dar căpitane, morala, sentimen- 
tul vostru G2 milă... 

— Vorbeşti pentru alte timpuri, 
Garcia, Astăzi morala oscilează dela 
inâ'via la inâivid și la fiecare e tot 
atât de relativă. Ai încredere în 
mine. Eu am colindat lumea mai în- 


înduio= 








Di 


Moartea tiranului 


de CAROL ANTON APOSTOLESCU 


deiung decât dumneata şi pe oricine 
am întrebat, nu sa găsit unul singur 
in stare să-mi dea o lămurire mai 
de doamne-ajuiă... „Am auzit că"... 
„probabil“... „Sar putea ca'... Ce să 
înţelegi din şovăiala lor? Dar, întro 
bună zi, un glas limpede și răspicat, 
mi-a arătat drumul: „Morala este o 
legendă pentru vulg, Un toc de mag- 
neziu, cu care o mână de interesaţi 
iau ochii mulțimii“. Mi-am dat sea- 
ma că acesta era adevărul, pe care 
inima mca îl căuta, şi când am cău- 
tat să văd cine era acela căruia 
trebuia să-i mulțumesc, mam găsit 
în fața unui prieten. Era gândul 
meu, conștiința mea. Pricepi, Gar- 
cia, de ce nu mă mișcă sufer:nța 
Jor? Pentrucă sunt un amoral, pen- 
trucă nu cred decât întrun singur 
dumnezeu: Fatalitatea, 

Dar tăcu deoaată, căci „Princapessa 
Oiga'" iansa o nouă chemare, As- 
culta mesajul tără să clipească, fără 
să spună o singură vorba Şi, caşicum 
ar ti presimțut totul, simţi un îriB 
aspru lugându-i prin sânge. Erau pl- 
î.meie cuvinte ale marinariior ce pie= 
reau înghiţiți de valurile pe care i.e 
iubiseră atât. „Ne înnecăm. Femeile 
şi copiii salvaţ:., Rugaţi-vă pentru 
ai“, Şi apoi, era strigătul, dorinţa 
diniâi şi cea de pe urmă a soldaţi- 
lor: „Eviva 1 Italia... Eivive il...” Emi- 
siunea se întrerupse brusc. Îi ajun- 
sese moartea din urmă mâi degrabă. 

Mai palid decât otițerul însuși, co- 
mandantul se plimba agale, prin ca- 
bimnă. Ca niciodaţă, o neliniște stranie 
ii umplea sutloiul şi prin minte i se 
încrucișau cele mai ciudate gânduri. 
Simţea că se petrece ceva neobişnuit 
cu el, o transformare căreia nu pu- 
tea să-i reziste, o conversiune, pe 
care, oricât ar [i încercat, nar fi 
reușit s'o dea din drum ja o parte, 
s'o stăvilească, 

Trebuc să fiu drept, Garcia, și să 
recunosc că ai puţină dreptate! zise 
insfârşit comandantul. Dar așa este 
vieața, n'ai ce-i face. 

Ținuta, glasul lui, erau pline de 
hotărire, dar din severitatea pe care 
se silea s'o dea vorbelor sale se sim- 
țea, discret, insistența cu care mai 
incerca să se abată din calea senti- 
mentalismului care, o clipă, i se 
strecurase în suflei, Privirea îi rătăcea 
peste oameni și lucrurile din cabină, 
dar în lumina ei jiiavă piutea o descu- 
rajare, pe care o suporta fără să 
murmure; pricepea că el şi numai el 
era vinovat de această nenorocire, 
pe care o încurajase tacit şi conști- 
ința aceasta, care-şi făcuse loc cu a- 
tâta putere în mintea lui, îl făcu 
să-și piardă cumpătul și să se lase 
pradă desnădejdii şi tuturor senti- 
mentelor contradictorii. Incepea să-i 
fic rușine de gândurile de care fu- 
sese amăgit, să înţeleagă semmitica- 
ţia întregului sbucium al ofițerului 
său şi profund mișcat de toate, işi 
dădea seama că numai lacrămile îl 
puteau ușura. Dar imaginea umilirii 
sale fu mai puternică decâţ orice 
mâhnire şi se simți mulțumit că a- 
vusese tăria să se stăpâncască, După 
o luptă scurtă cu sine însuși, fu con- 
vins că nu va reuși niciodată să se 


împotrivească  tainicei  porniri, de 
care-i era plin sufletul, decât cu 
preţul unor sacrificii de care era 
prea puţin capabil. Totuși ceva se 


schimbase într'însul și desnădejdea, 
care-l stăpânise, nu putea decât să-i 
dea dreptate ,să confirme această 
presupunere. Se hotări să scape de iă- 
cerea care începuse să devină chi- 
nuitoare, să spună o vorbă, dar se 
frământă, în zadar, să găsească ceva 
satisfăcător și atunci eşi cu puși 
grăbiţi, pe spardeck, dar mugetul 
vântului care se pornise şi furia cu 
cu care-i biciuia obrajii, îl făcură 
să-și schimbe gândurile și se închi- 
se în cabina lui. Acolo era din nou 
el, comandantul Riccardo Gambara, 
sigur de sine şi lucid, tiranul în faţa 
căruia mu trebuiau să existe contro- 
verse şi propuneri, zeul care pretin- 
de venerație şi devotament, dar nu 
crede necesar să răspundă cu cle- 
menţa şi atotputernicia sa. Glasul 
său se r:dică din nou, rece și ener- 
gic, în pâlnia microfonului, cu 0 si- 
guranţă uimitoare şi privirea sa vic- 
torioasă fixa lung și arzător, o ţintă, 
care era departe și pe care o simţea 
totuși aât de aproape, în mintea sa. 
Cartagena. 

— La dreapta zece. Maşină două 
sute patruzeci de turaţii. 

Amurgul începuse să se vesteas- 
că ușor, mai întâi ca o pată imensă 
de jad, pe care apoi sulițele de foc 
ale soarelui, retras în umbra unui 
nor, o incendiară puternic. La ba- 
bord, în bătaia vântului „privind 
drept înainte, locotementul Jose Gar- 


F 


cia, cu capul descoperit, rostește ru- 
găciunea pentru cei înghiţiţi de va- 
luri, „incă ne rugăm pentru cei ce 
umblă pe ape şi călătoresc, pentru 
ca Domnul Dumnezeu să-i mântu- 
tuiască pre ei, Vorba îi tremura și 
ochii i se umeziră de lacrămi, iar în 
suflet i se cobori învăluitor, ca o 
pasiune, o  necmăsurată părere de 
rău. Inaintea acestei mări, care ue- 
mea și se frământa amenințătoare, 
buzele lui murmurară câteva cuvin- 
te, pe care tuneiul furtunei Je înnă- 
duşi, dar gostul, gestul cu care dese- 
nasc, în acer, supremul simbol al 
mântuirii, mărturisea mai mult de- 
căt ar fi putut-o face vorbele, în a- 
ceasiă împrejurare. lar ochii lui, 
mari şi trişti, priveau Jung înainte, 
apoi pleoapele i se închiscră, ca şi 
cum ar îi vrut să închidă acolo înă- 
antru şi pentru eternitate, marele 
secret, imaginea groazei aprinse de 
naufragiu în bieiele suflete, așa cum 
numai el era în măsură s'o intuiască. 
Deasupra lui, imensa piesă de trei 
sute cinci își prelungea, solemn şi 
sinistru, gura de oţel. In clipa aceea, 


vasul tresări agonie, din toate în- 
cheieturile și un sgomot imens, în 
fața căruia furtuna păru că-și ce- 


dcază tronui, se ridică de jos, de sub 
valuri. Marinarul de veghe, cu ochii 
ațintiți spre piesa de trei sute cinci, 
avu o secundă impresia că cineva 
deschisese focul contra unui dușman 
invizibil, dar obuzul plecase după o 
traectorie ciudată, în sus, ca numai= 
decât să pice în mare. Şi, în tăcerea 
care urmă după aceca, glasul co- 
mandantului răsună mai puternic şi 
mai grăbit, dar în  modulaţiile lui 
era acum ceva dureros, un sunet d>- 
șert, de învins al vieţii. Torpila lo- 
vise în plin şi apa pătrundea cloco- 
titoare şi vrășmașe, în sală. 

— Bara toată la dreapta. Maşina 
turaţia toată. 

Dar de acolo, dintre valuri, ofițe- 
rul mecanic îi zădărnicca orice spe- 
ranță. 

Lupta cu marea era 
era inegală. 

— Totul inutil, căpitane; pompele 
insuficiente .Apa a pătruns la căl- 
dări. 

Atunci comandantul înţelese ceea 
ce se temea să înțeleagă. Incercări- 
le sale şi jertfa oamenilor nu mai 
insemnau nimic în fața destinului, 
singurul stăpân, în care nu încetase să 
creadă. Istovit și neputincios, rosti 
comanda, pe care o aşteptau toți, co- 
manda care peniru cl avea suprema 
semnificaţie, o renunțare grca, peni- 
bilă şi umilitoare: 

—  Echipagiul pe punte Pregătiţi 
balenierele. 

Pe punte, mate'oții alergau în loa- 
te părţile, buimăciţi de spectrul nau- 
fragiului şi de violența vântului, 
care căra talazurile peste spardeck. 

In mijlocul animației, comandantul 
îşi aminţi deodată de locotenent și 
vocea sa tună imperioasă şi magni- 
fică, ca şi cum ar fi vrut să înfrân- 
gă urletul, de fiară rănită, al wa- 
ganului. 


nebunească, 


Atunci marinarul de veghe își a- 
minti strania întâmplare: doi oameni 
se grăbiră să sprijine pe comandant, 
dar comandantul Riccardo Gamkbara 
nu căzu. Avu numai un moment de 
amețeală, o slăbiciune trecătoare, 
Pentru a goua oară simţi prăbu- 
şindu-se ceva în inima sa, cu sgomot 
surd de rafaiă, iar p2 figura-i lividă, 
unde luminile ochilor își păstraseră 
aceiaşi căutătură de stăpân, trăsătu- 
rile aveau o expresie crispată, de 
grozavă amărăciune.  Chinuit de 
gânduni, le accepta cu stoicism, fără 
să încerce măcar să le împrăștie, 
cum făcuse altădată. Ii era teamă 
ge orice sforţare, ca de un dușman 
gata să-l arunce pradă înifricoșetoa- 
rei vedenii, de care fugea, să-l sdro-= 
bească, să-l prăbușască în infinit, 
Nu mult după aceea, marinarul de 
cart, care cerceta întinsul apelor, 
vestea „plin de emoție, mântuirea. 


(Urmare în pag. ultimă) 

































Perivole : Sat românesc în Pind, 
torii părăsesc satul 


O nație se păstrează cea indi- 
vidualitate etnică, prin carac- 
terele ei proprii cari,  deose- 
bhind-o de ceelalte în mijlocul 
cărora tră:ște, alcătuesc cCo- 
moara specificului naţional. 

In ansamblul aceswor  ţrăsă- 
turi caracteristice, pe lângă 
limbă, credinţă, obiceiuri şi în- 
făţişare, un roi important il 
are şi portul. 

Şi iată de ce: 

Un popor își poate plerde 
mai de grabă limba, din cauza 
asupriritor, dar portul dispare 
foarte greu, qacă nu chiar de 
loc. 

Să ltăm un exemplu contro- 
labil, dn actualitate şi chan 
Gin viaţa neamiulu: Most. 

Un grup de Români din re- 
giunea Macedoniei a fost des- 
naționalizat și asimilatţ masi 
greceștţi. Sunt așa numiții Co- 
păciari, locuitori ai regiunei din 
apropierea ceniruui românesc, 
Grebena. 

E! şi-au pierdut limba, vor- 
base grea, presărată încă cu 
multe cuvinte româneşti, un 
lucru nu şi-au perdut: portul. 

De aceea nu €e rău dacă se 
fixează, la un moment dat, e- 
jamentele portului la Românii 
din regiunile munţilor Pind, 
cu atât mai mult cu cât astăzi, 
— din cauza pătrunderii în 
cele mai depărtate așezări ale 
lor, a portului obişnuit „euro- 
penesc“, cum ii zic ei, — se 
merge spre înlocuirea. portului 
naţional, menţinut cu strădanii 
de seco:e intregi. 

Ca întotdeauna, bătrânii, mai 
conservatori, păstrează cu tot 
resp=ctul vechile straie, Tinerii 
însă preferă costumul europe. 
nesc. Femeile, şi ele, mai aleş 
cele tinzre, in unele sate, au de 
asemenea preferință pentru 
portul cel nou, 

Deaceea până cama; e vreme, 
ca să nu gispară cu totul, în- 
semnăm aci elementele acestui 
tezaur al unei moșteniri scumpe 
din bătrâni. 

A-ţi pierde portul este a 
pierde jumătate din ființa ta 
naţională; inseamnă a renunța, 
de bună voie, şi pentru tot- 
deauna, la una din czle mai 
elocvente arme în lupta de afir- 
mare a naționalităţii. Că este 
aşa, dovada o găsim în faptul 
că azi, încă, Românul din Pind 
este foarte ușor recunoscut, 
după costumul său, tără a-ți 


pieca urechea la limba ce-o 
vorbeş:e. 
*) Din lucrarea cu acelaşi 


nume, în manuscris, 


la 100 m. înălțime. Iarna, locui- 


Dacă acest costum variază, 
după localiiăţi, in linie gena- 
raiă insă, elemente.e lui rămân 
aceleaşi, constituind un semn! 
distinctiv pentru Românii din 
Pind, în raport cu naţionaliiă- 
vile conlocuitoare. 


TERMINOLOGIA GENERALA A 
PORTULUI 


Cel care urmărește termino- 
loga genera.ă in legătură cu 
portul La această ramură a p9 
porului roman, poate constata 
maăreca asemanare 4 iETMENLOI 
cu actia ai Kcanâniiur din Ve- 
chea Dacie. Puţini sunt termr- 
Nli greceşti, — se pot numără 
pa degete, — cari au pâtruns In 
terminuiogia portului or. Do- 
vaaâ, că acele punuri strâns le- 
gate de viața individuiul şi 2 
tamiliei sau pâsirat mai bine, 
neailerate, 

Imbracâminte==,,strănii“. Pen- 
tru totaitatea  e-emeniclor de 


-imbrăcanunte, se întiebuințează, 


tenmenui de „stranii, adică 
straie. La noi aces; cuvânt €vu- 
luiază, şi tinde să ia un s:n5 
pejorativ, pe când în dialectul 
macedo-român işi  pasirează 
sensul! propriu de ambrâca- 
minte, Se zice: „struniu birbă= 
tescu“ + straiu,  imbracâminva 
pârbătească; „străniu muiires- 
PU” —-Sirăiu Mui.resc, temtesc 
se întrebuinţează și cu sens 
de o singură haină, caşila 
no: „Struniu dimindat“ haină 
comandată. Acesta este terme- 
nul general cei mai frecvent. 
Port-=„Dorsu“. Există şi noţiu- 
pziă de „portu“, piurai „porturi“, 
cu acelaşi sens ca în Qatv-ro- 
mână, atât in ce priveşte cos- 
tumul în general, cât şi acţiu- 
nea, de purtare a unei haine, 

Se ze: „DOariă cioariți” = 
poartă cioarici, „alizi portul“ =. 
schimbă, primeni imbrăcămin- 
ta, 

Costum = „custimi“. Roz se 
întrebuințează și acest termen 
de costum. 

A se primeni—,alizi“, Este 
cuvânt grecesc, pentru noţiu- 
nea, de a sa primeni, a schimba 
cămaşa sâu naine. 

„Asedră  mi-aliziie — aseară, 
mă primenii; „Qiizii — pPrime- 
nit; „un olixzâmintu di strânii“ 
= un schimb de straie. 

A se îmbrăfa — moisciări“ si 
„pnviştiari”, intinitivul, a se îm- 
brăca. 

„M'invescu“ — mă îmbrace; 
„Sinviscă un om'—se îmbracă 
un om; „hu m'inviscăi ningu“ 
= mu mă imbrăcai încă. Dila 
verbul ac:sta — „pnvişciării — 
Sa tormat substantivul 'nuiscî- 
mându(ţi)“, care se intrebuin- 
țează pentru noţiunea generală 
de îmbrăcăminte, deci simonim: 
cu „strâniu'. Exemplu: „2 07u 








UNIVERSUL LITERAR 














3 lunie 1939 





Portul la Românii din munţii Pindului 


iri *nviscîmindu“ —n'am, pentru 
„Mibrâcaminte, 

Se Imuwegumnţează de aseme- 
dea ŞI „nureuziri” și „prudreud- 
sur? d SE diege, a Se aranla, 
A 5 pad. piutnureg'"' ma ureg, 
AUICA IN guVest; Hit eurepou* 
=> Mă OLE, Mă Ball; he 
JTEpLU —,j NUTEPSU 0165, gâ- 
„AV, A se uesorucu =, dis bigteur ut 
SIIMIAV). De ZUze: ie  dis- 
DESCU = U2SDrat, „ani dus 
PISCUL Uli, UcsDIaCUi, les 
ULăcut —Uesprătăl, Se  îuure= 
Duiiţeaza penru aceiaşi n0- 
Viune ŞI gtecescul roimanizat, 
ANUNE USI LESCU iii, dis 
Diac, dela  utestu” = mă 
Stnunb, ma pruuuest, Se mai 
at, Că LL Uacu-tvinană, ler 
HULULUL genera, de „stutcuri“ = 
A Scule, LULIViVul. Wxinplu: 
„Scut  Strutitie”" =sScuţ baile; 
SCUŞ SETUL" Sus lalmne-t, 
AL Uuele regiuul nu Se mal 
Buue „UISDigicuri” exemplu Lă 
ANMULCLUu, ci numai „ieszaescu” 
ŞI Scut”, In alte sale (ta Blita- 
Za), se Zice numai „scot hai- 
NEAL, i 

Nu lipseşte nici termenul de 
„Oiputiut”, despulăt tcu ], in“ 
Miulat), ddlca cu COrpul gol, 
lată  uMbrăcaininte un  Scn5 
piupilu), dat Lu sens îiputul, 
Calu ZICL „UESPULUU", LNSEaală 
SALAt, dilatat,  Chlar 0 insută 
De Cave O alune cuiva. 

INCUlța iute == aHculțămin= 
tut, adica Pentru LOLalvaveă 
PIE UE INCAAININLE CSle a- 
CPLAȘL Lene. liste Curenb In 
Sabcut MeuionaLe Şi an a-tele 
(ca Voaunu,  Papaaia, Oraşul 
Veită). lu alte Legiunl (ex. A- 
itiu) NU Se auue 1NCcă acest 
VLIIDED. 

A se încălța. Termenul curent 
din Gacu-rumână de „ua se în- 
Cuițu” Este ŞI 1N  MLACedO-ro- 
mană, insă sensul lui obişnuit 
aci ge releră ja achiunea de a 
oteoy. cali, Băi Giulț Culu“ 
= Acul, adica poitovese calul. 
ste sutitieat sa zici Numai 
Verbul pincuiț* singur, ca să S* 
iimeleaga că e vurba dea se 
povcovi ceaiul. „Mi duc Ssincalțu“ 
==: Mă, ut Să pOLCOVESC, se Sub- 
înțelege calul. 

Sigur că odată, 


acest  ter- £ 


scosei curdelia (perf. simplu). 
Când piziorul este descoperit, 
gol, fără încălțăminte, se zice 
la, fa! „disculț“, adică deaculi în 
daco-română, 


CONCLUZIUNI LA PORTUL 
BARBATESC 


Vom arăta acum, în Mod suc- 
cint, care sunt e.ementela cos- 
tumului bărbătesc la Românii 
din munţii Pindului, cercetate 
in toate amănunteie într'o lu- 
care a noastră, aflată încă in 
manuseris: 

Pe cap, se pune un fel de că- 
ciulă mică, ce seamănă mal 
mut a fes, numită cuciu* 
(cuz), făcută dintr'o imitație de 
astrahan. Inainte de 1912, deci 
sub Turci, purtau un fes alb de 
bumbac, ca cel turcesc, dar fără 
moţ, numit „bîrbirusă“. Pe . a- 
cecaşi vreme, ținerii purtau un 
fes de bumbac, brodat în fir de 
mătase, mai inalt decât cucul 
și se numea „chilipoșia“. 

Pe corp se îmbracă următoaiele 
clementa:  imadiat pe piele o 
fianelă de lână numită „cata” 
sarcu“, iar pe alocuri „fanclă“; 
„Cimeașă'“ de pânză albă de 
bumbae sau neagră de satin, cu 
cline multe în faţă, cari cad de 
la, mijloc în jos până la gz- 
nunehi și cari se văd totdeauna, 
pentrucă haine:e ce se pun pe 
deasupra sunt toate deschise 
în faţă, 

La mijloc, cămașa este strân- 
să pe talie, iar pa piept este 
prinsă cu nasturi. Măânezile 
sunt toarte largi, la uneia; iar 
altele, azi, se încheiz cu man- 
șeţă. Peste cămașă se pune: fie 
„giumîndâni“, un pieptar fără 
mâneci, szurt şi făcut din pos- 
tav de lână de culoare bleu- 
marin sau neagră, care se în- 
cheie într'o parte, Acasta, este 
obișnuit la bătrâni, pentrucă ti- 
nerii imbracă mai ales „chep” 
iuşul“, tot un pieptar, care, spre 
deoşabire de primul, este mai 


luxos și decolat la piept. In 






bage , Sc ia 
men se va fi intrebuințat cu-“ 


renv pentru  bâgarea 






incălţă- -. 


RILE la Came, pentrucă a5- sii 


tâzi acest verb sea păstrează ŞI; 
intro . 


pentru OM, dar numai € 
anumită umprejurare, de grabă, 
Sau pare-se, chiar în Sens peJo- 
Tativ. Şi, ca să se înţeleagă mal 
bine, sa 


Due un copi! undeva, şi in acea 
pană, li, Zic; „iai, 


Aceasta numai câni se aneaiţă 
încălțăminvea numită „țiruhiă' 


Apoi, la păstorii din Jutul co- ; 


munzi  Vouena, se intrebuin- 
țează ca termen ObișnuiL pentru 
a se încăița omul: „incatță-te 
ayontu”=incalţâă-te repede. 'Ter- 
menul curent pentru noţiunea 
ac.asta este, că ŞI corespoutlen- 
tul sâu din dato-română  „bi- 
gari: = a bâga 
Wxemplu: „bag curdeliu'=.baz 
curuelia, un ie! de pantoii; 
„bigai curdelia“-=-bâgai curde- 
Ja, udică mă încălțai. 

A se descăița. Sa întrebun- 
ţează numai „scutedri“ tint.)= 


a scoate, ca şi în daco-română. ş 
curdilia 


„Scot curdelia“ = scot 
(ind, prez.); „scoș curdelia” == 


lămulim 0 astlel de” 
împrejurare: vrei să trimiţi re- 


ancalță-te : 
şi fugi” sau simplu „incaița-te“. . 


(infinitivul). : 






























Bătrân din Perivole, cu sarică 


ultimu: timp a început să se 
poart= şi vesta obişnuită, nu- 
mită „ghilec“, 

Vine apoi, „țipuni“, o haină 
albă, neagră sau bieu-marii, 
din postav gros, dimie, numit 
„ddimtu'“, fără mâneci şi mai 
lungă cu 2—3 cm. dacât câ- 
maşa, deschisă în faţă de sus 
până jos, ar la spate, dela mii- 
loc în jos cad cine plisate, cum 
are cămaşa în faţă. Peste toate 
aceştea se aplică o „curăuă di 
Chidli“, iar paste ea un „brin di 
lină“, de satin negru Sau chiar 
din mâtase brocată. 

Peste ţipuni se imibracă azi, 
numai în uncie sate, to! un î€i 
ae piepiar, „Cuiduș” Mai scuti 
decât gimândani, dar cu mâ- 
necile despicate, ca să iasă prin 
ele mâneci largi ale cămâşii. 
E! este tacut din postav aib. 

In portul de toate zilele de 
azi se imbracă, peste elementele 
de până aci, un „Daito di 
cdimtu“, adică pulton de postav, 
dimiz, de coloare neagră. Pal- 
tonul este pe cale de a, înlocui 
două haine mai vechi, cari azi 
sunt rare şi anume: „malio:ui“, 
făcut din dimie cu cline la 
spate, deschis și e) in faţă şi cu 
anireciie  despicite ca să asă 
Manele CAnLAșI; cealaltă Im- 
Dias blă Ce Met pt IUU-0- 
CUuut Piuli PauLlon CSte 5utucu, 
— Îi toti du UE Llaia ca, I- 
VIU Sas, ali alsăl ua ui Sâ 
PUI Dau all CALE U Ul puu.vă, 
Dă  ESLE Iatulă GOL  pUstaV 
BLU, ap Sau DEBCU, Cu dace ue 
sală pe Ucuesupu, utocllisa Ul 
La pă, IVANCCLIE sulut dtspirate ŞI 
cad DE Muc d Auolpiai MLccuui 
LAT, LUNgBUNEA BArIcu ES.e Lui 
Pană Lă genuicii, 1n 106 q2 
Walt Se Diăl pualta v unbta- 
CalunuLe de iăuă UE cup.ă, în 
pivăpEe de act.uși lorină, vaâre 
Se puale LSa LUAU, pe nla- 
nEci ca 0 haina, NUNULVaA = 
VisScul”, 

In caz de ploaie sau frig 
Male, paste Eiunentele de nul 
Sus, SE pune „statului USL Zi 
Cui), un 1€ej Ge peserină pana la 
Benuneni, iâtulă din uumle 
luatic groasa ŞI paruasă, pe 
Vasul CU 0 Biugă, căle Se 1iu- 
NEŞLE CUC 4” Sau Zu 
cutu: Mantcue sunt lurgi, aa 
CUSULE JUS id, MaușeLe, penulu 
Că LU Sc DăBă pe INaLll Cl 1uiy— 
SESC MAL IMU-U 1, piere, in ele 
d GuleiuLe ODittie, de cale ale 
OM 1L&VU3e, CEC VU LUC Mal 
RLUiG UE buzunare, Maluncle se 
țin pe degesup, ca sub 0 pele- 
vină, Pasvoru ma au to un Lel 
Ge peermaă „tiniburi: din lan 
GE capra, „CIprintu"; Dagră Săi 
a-Dă=tenușit, după colmarta na- 
Vurălă a La, cu Iauictlee LOL 
Uz Lucina, "Lupărea se puarlă 
lot pe umeii, ca și talagunul, 
Ale şi gluga. 

IMBRACAMINTEA  PICIUA- 
RELUK CONsia din: „SMeunmu, 
am panza de Dumbăc; „civariți: 
din dinie aiba său neagra, :E— 
Baţi Sub genuneni cu niște 
curele subțiri, numite  „cupu- 
ucţt"; el sunt suranşi pe pleuur, 
pe care îi mbracă, dea cancale 
ş, numal pană la JumatuL-a 
aistanţei dinire genunchi ŞI 
sangnea  p.ctorulu,, tară ă îL 
unui Ca PAaNLa.CIul, Ci iuvrInea- 
ză avuă butâţi separate, tiecare 
p-clur avand dec. cloarecul sau. 
Cioarecul sa leagă, — printr'o 
sfoara numită strânguaai, — 


de o cingătoare, numită „pir- 
cizon“, Bat:ânii mai poarta la 
lucru, în loc de cioareci, „si 
Dart” (şa.vari) şi sburazani“, 
niște pantaloni obişnuiţi: iar 
tinerii un tel de pantaloni bu- 
tanţi, numiţi de ei „chiiotă“. 
INCALȚAMINTEA constă din: 
„lipudă', ciorap de lână; ți- 


ruhiă'”' un tel de pantoii, din. 


p.s:e groasă, în forma  ga:0şi- 
lor îâră limbă și având la var 
un pamnpen de 
„linda”, iar laţii au vârtul în- 
doit, numit ras, 


unu au nici vârt 
tundă, numiţi „curdiu”, 

in mană obișnuese să poarte 
un Paso, Dum Ccâriig”, cu 
varrul  Imdoit, numi  cârti- 
bana'". 

ln general, elementele  cos- 
tumuuul sunt couiecţionate din 
pustav, numit adiutu, din lână 
U. OL Său Qe capre, măi gros sau 
mai tin, după starea, măleia.a 
a LoCcuivorilur, Din" adumtu de pi 
Se Ia: giuinanaanul, cundușui, 
VIDUuiiia, paubutul, MAnoLul, la 
LABANUL, Sătita, cioăreeii, Şilva» 
ta, PUnizAuI ȘI  CIULCLa.  Lri 
SWLă Său IMALELIE  SUDuULe se 
lat Chopbâşui, avVaui isă PIep- 
Vl Uuii CAlcă Sau iăvast, puli 
pănă GE Lană Sau Savin utpiu, 
Wa UAL SE Lat CAINAȘWE, LUV 
Ci Lăllăe SE LULE ŞI daaiitiă ut 
pact, 

cusebirea la port intre prin- 

Cipazeie Save  rumuneşii din 
Muti Piu, ale caLur custuni 
L-au UESCELI, Că, PErIVoLa, Di” 
Malina,  AVurlă, SILA, se 
Pie puțin uuportaula Şi ea 
pliVeguc anal Inuuţ luigunea şi 
COLOLE zu CUSUUIMIL ale adi 1 
UNELE Sate  APerivole,  Smixi), 
Căliașa, DURI, DDALOLUI, Tail 
Banul şi Satita Sunt in general 
Măi SCULLE, CU puţin mal SUS 
de Benurutau, în baunp ce in alte 
Să (Sanmătina, Avuzua), toate 
acestea suni cevă mal lUUgu 
LEG Ce ptuiuhehi în JOS 

in ce piivezte couarea hai- 
NEI, li  Avuclă,  Dantătină, 
SIX, domină aibul, la Perivole 
NESHul. CAntașa, UPU a, Cade 
TELL Sunt de Obictuu de cu- 
luate aubu la cele uitai, lar 1ă 
PETIVULE  CANAŞĂ ŞI CLOarecII 
SU cand au, când negri, iar 
Wpuiia ue Leguig utagra. Mal 
CXiSLA, UCUSEDILe Şi Iu culoarea 
BALANUIUL cu care işi iinipodo- 

&sG  unbratamintea. Aşa de 
exemplu: a, besuwvole şi Avdela 
Se INvlebuluțează gaivanul de 
COlOaL e TUșit-uthisa  „Rorcu“, 
iar la Samaria, Snuxi coloarea 
vanăâta Său DLEMANLALUI but, 

“Toate salele pomenite măi sus 
SUnv aşezat! ue vara, In care 
caz, inuuerent că sunt pasvori 
sau de alte meseru, locuitorii 
14rnA 1ȘI păTasesc Casele ŞI Se 
CODDI Îă, Canuple cu vurimile, in 
esăalia Mil ales, iar ceLalţi, 
N  Wocabtațile din aprioputui, 
pentru iernat, În aceste ptudu- 
JAF, €t 10lUSESC ca Muguoe de 
VIăuSDOLL ca.ul, iar ca adăpost 
la PUpasuri, cortul. In avari 
VNprejurari,  lUcuitorii se pot 
TECUNVAȘLE, DĂ DUMAL că Sulut 
hoimani, dar ŞI din ce sale sunt, 
Cupă Aunulie  Senue  GIStine= 
Live, cai in special sunt cuver= 
bile „Cuverii”, cu Caru INvEu:sC 
caii pa sub samar „simur“ şi 
pana, iă coadă, Aceste cuverte 
sunt colorate: la Perivole, Avy- 


lana, Num -.: 


Băâurânii 
pouită un fel de pantoii mai: 
INCIMUȘI, LO: Cca cei de sus, dat ş:: 
indoaţ, Nici iii 


de N. P. VAIDOMIR 





Costum din Perivole : Imbrăcă- 
mintea 'de deasupra este „ţi- 
puni” cu line plisate la spate 


dela, Smixi în roşu cu negru, 
iar la Samarina, în alb cu 
negru. 

O altă deosebire o găsim în 
coloarta foilor din cari iși fac 
curturie, foi numite „frindz, 
adică frunze sau foi, ţesute din 
lână de capră „Cciprină“, cu a- 
ceeași țesătură ca la îmbrăcă- 
m nvea mumită t.mbare. Aceste 
foi sunt. formate la rândul ior 
din iaşi IUgUsS, numlie ur= 
Gt”, VOLOAEea LOT tele Urma 
toarea: ab cu negru la Sama- 
Viu ŞI Si; roşu inchis cu 
negru ia Perivole şi negru la 
Avuera. 

Altădată aceste semne dis- 
tincuive erau accentuate, se a- 
putuu pâna şi la cuorapl. Sem= 
Ce CIS.cuIve nu erau Dumnaăi 
p2 sat, ci ciuar pe tamuu,, krauw 
Iâmiuu de man bogâtaşi, nu- 
mervase, ai căror ime:npri 0cu- 
pau cartiere mtregi inur'un sat, 
Câli aviau asemenea semne dis- 
Vnciive. 

Si azi mui persistă urmele 
ace.0l vremi. ln această pLi- 
vuița dam v in.anpuare la care 
am 103 martor. La trebena, 
— Cenuru romanesc in iuni 
Pind, — se p.urece vu scena 1m- 
prestonantă, Un copu de trei 
ani, ratacit de-ai săi, a tost 
Bas, stara de un grec, şi adus 
acasă. Copuul nu mai şiia 
de el. Grecul a recunoscut după 
CO.Orule del CiorapL ca este 
„tbuli” Şi şi chama vecinii ro- 
mani Sa-l 1deimtutice. la rep2- 
Zoa.ă 88 Stabueşte că e „pirvu= 
Hat” vacuta aan Pelwue) şi 
că e din tamilia X. A doua zi 
cepi.ul a tost predat direct fa- 
Miel. 

(Sfârşitul în nr. viitor) 








In noapte, două stele cad... 


(Urmare din pag, 3-a) E cata 


Copiii gazdei s'au retras cuminţi la locurile lor de sus. 

In stradă, el încearcă s'o ia la braţ. Dora se scuză. O cunoaște 
toată lumea. Și este un străin pentru ieşeni. Ei nu vor să admilă nuci 
o circumstanță îngăduitoare. Trebuie să meargă alături sec. Măinie 
lui Albu îi spânzură dealungul pantalonilor, soldățeşie. Poate în 
ciudă el începe să-i reamintească de Parcul Carol, de bărcile lui... 

— Avem și noi un lac şi bărci, răspunse Dora cu oarecare riăn- 
drie nejustificată. ua LE 

Şi prompta, i-a arătat lacul (într'o fostă groapă de gunoi) și băr- 
cile înşirate pe margine, cu pântecul alb botezat: „Fatma”, „Desi- 
râe“, „Athena', „Paraschiva. Cine le-o fi botezat astfel ? 

Ramează el. Apă stătută. Lacul e rotund şi mic cât o farfurie de 
tort. Edilii au pus sens unic pe lac, cu iăblițe indicatoare și amendă 
riguroasă. 

Dora e tot indispusă. Albu trage la mal. Atâta mlaștină... Tot 
trăsurica de un cal înhămat rusește rămâne minunea lașuiui. Pune 
s&-i ridice coșul... le ieamă Dorei să n'o vadă cine știe cine și mâine 
va afla iot târgul. Birjarul merge după placul lui, unde vede cu 
ochii. 

In legănarea lină, copitele căluțului bat drumul cu gingăsia pi- 
cioruşelor de vaiă pe un țambal. Urcă, coboară, iar urcă și iar cotesc, 

S'a 'ntunecat deabinelea. Albu vrea să reia firul vorbei. Dora 
îi plânge în braţe. Un plâns în care copiii își condensează mânniri 
de-o săptămână. Se va însenina și sufletul ei, ca al copiilor? Sa 
căește că a trezit o furtună într'un suflei pe cure îl iubeşte, Suspi- 
nele și vorbele ei frânte nu sunt oare asemenea licăririlor cerești, 
Dora nu mai e Dora pe care a cunoscut-o? 

— Dora, pentru mine nu poți fi alta. De ce plângi Dora? Vom 
fi fericiţi! 

Nu poate să-i oprească lacrămile. Fiecare lacrimă a ei în- 
seamnă o vorbă. 

— Nu mai plânge Dora. Rămân cu tine. Ne așteaptă Tanţi. 
Tanţi pe care şi tu o vei iubi ca şi mine. O auzi cum ne cheamă? 
Întreabă pe baba Maria de ce nu venim? 

Dora îi vorbește de o legendă de aur a iubirii lor. Va trebui 
să se despartă? 

— Nu pot, nu pot. Viața mea nu-și mai are sens. Să rămân 
în sufletul tău așa cum o iubire generoasă m'a făurit. Și eu te voi 
păstra! 

Dora vorbeşte? 

Albu nu pricepe . Poate n'a priceput nimic, dela început. Tră- 
surica merge, or stă? Parcă sunt undeva pe un pisc de munte. 
Acum coboară în prăpastie. Şi roțile se învârtesc asurzitor. Dora 
se strânge lângă el. Și se bucură. Birjarul a lunecat printre roți, 
tipă sub trăsurică, Trebuie că-l târăşte... şi-l sfâşie pietrele. 

— Unde suntem? se trezeşte Albu întrebând... 

Trăsurica s'a oprit, în realitate, tot atât de dureroasă. Dora co- 
boară. Își strâng mânile. Nu mai sunt în stare să se îmbrățiseze. 
Dora dă buzna pe poartă. Stă aci o prietenă bolnavă. Dora spune 
c'ar vrea să moară ea în locul ei, în noaptea asta... 


a 





Undeva, pe cravată, pe mână, Albu caută boabă de mir din ge- 
nele Dorei. O cauă ca pe un briliant și o găsește aninată de obraz. 
E tot tierbinte. O'noadă strâns în batistă. Luminează calea... 


. . 


S'a refugiat la G. M. l-e frig. Rămâne îmbrăcat. O iamilie fe- 
ricită: un pom minunat rodind înțelegere şi zâmbete. Domnișoarele 
au adus pisicul în casă, 

In rajlocui odâiei, pe covor pisicul „debutează” cu un ghem 
de hăriie, joc savant combinat apoi cu propria-i coadă. Cată spon- 
taneitate și copilărie în Jocul puiului de felină! 


Albu se vede întrun teatru al primitivităţii şi în mijlocul fo- 
toliilor lor, pisicul care se repede ca un nebun într'o vază. Trebuie 
că l-a durut. | trece repede. Işi reia jocul. D. îi aduce un câțeluş 
de pluș și i-l pune în față. Pisoiul îi dă târcoale prieienești, îl mân- 
gâie cu lăbuţa, începe să-l supere fără succes. D. face pe cățaluș 
să latre. Pisoiul --- convins — sare trei paşi înapoi, dezoneniat. R&d 
fetiţele fericite de naivitatea pisicului.  Râde şi doamna și D. Pe 
Albu îl podidesc lacrămile. Simulează un r&s violent peniru ca 
să-și poală şterge pleoapele. 

Dora e lungă el. Nimeni nu o vede. Și Tanţi e. E nerăbdătoare. 
N'a văzut pisicul. Îl trage de mână, 

— Hai, nu mai vii? Unde ţi-e Dora? 

Dora îi îngaimă ceva, Dar e atâta sgomot și bucurie de viață 
aci şi nu-i desluşește bine spusele. 

Domnișoarele aplaudă. Pisoiul repetă jocul fără insistența. Şi 
rând pe rând, cățelușul de pluș e jucărie şi cățeluș de-adevărat, de 
care pisicuțul se teme și fuge arcuindu-şi sub masă, blănija alcă 
şi neagră, 

Dora îi tremură în braţe. Plânge în hohote, Stă pe fotoliu ori 
trăsurica asta fermecată merge, saltă peste hopuri lin? Albu se 
surprinde râzând în hohote, când toată lumea aștepta un salt de- 
cisiv al pisicului. 

E atâta căldură și voie bună aci! 

Albu își ia servieta și fuge pe scări. Ce-or fi crezând domni- 
șoarele despre el? Sunt de-o seamă cu Tanţi. Dacă le-ar chema 
Tanţi l-ar înțelege şi l-ar ierta, ca pe orice tătic... 

Iutuneric și frig. 

Unde este Dora? Unde a rămas? 

Albu merge în neștire pe o linie de tramvai. Il ajunge din urmă 
un vagon și îl împinge uşor. Tramvaiul se oprește, îl așteaptă. Se 
urcă. Vatmanul se joacă, ori conduce? Abia a pornit și opreşte din 
nou în fața unui debit. Acolo se dă jos, după țigări. lese din pră- 
vălie, aprinde ună şi își caută loc, Pe trotuar, două mâni de fată 
se agită. O domnişoară se urcă pe scară. Domnul rămâne pe tro- 
tuar. O figură eroică: se sărută înainte de plecare. Un minut, două. 
Vatmanul se uită în neștire la ei, trage din țigară, dă fumul pe nas. 
So distrează omul. Insfârșit, domnişoara s'a desprins ca o lipitoare 
sătulă de pe gura domnului. Tramvaiul porneşte. 


«e 
Tot noapte. Atâta noaptel Albu a deschis ochii, sgâlțăâit de ci- 
neva. Trenul s'a oprit în câmp. Felinarele roșii, albe, galbene lunesă 
în sus și în jos, pe lângă vagon. Nu pricepe de ce se frământă 
lumea în jurul lui. Dacă s'ar fi întâmplat ceva nu mai găsea vre: 
unul, nici de leac, acum. Și îl ghesuie o cucoană. Adică îi freacă 


a a a a tc a al i a a a a a cp a Ra a d d a n 


genunchii cu mătasea ciorapilor. Nu-şi mai găsește astâmpăr. Când 
la geam, cand pe coridor. intreaba in areapia, intreapa in stânga. 
Cur a tost și cum arată! Un acciaeni. Ei şir A căzut, adică a cazut 
cineva din tren ? Cum şi de ce a cazul? Le era ? soldat ? Era beat, 
gandește Alpu, desigur că venea din permisie de-acasă, 'de.a TU 
iere. o fi băut minţile, 

Dar acamna, cașicum l-ar fi auzit, îi rectilică aceste formulări 
silite, 

Că, nu era soldat, ci un negustor cunoscut din laşi. Alţii, zic 
de nenorocit că ar îi un bătrân, invand de razboi. Cerşesc prin tre- 
nuri saracii... A vrut să treacă dintrun vagon in altul. Era şi orb. 

Albu incnide ochii. Tristeţile au şi ele o iergrnie. Penuu ei Dora 
le întrece pe toate. Cauiă sa ştie ce tapt extraordinar lar rai putea 
impresiona. 

Doamna din compartiment ţipă. A aflat un lucru grozav: cel 
tăiat de tren nu e nici invalid, nici negustor... ci o temere. Și acci- 
dentul e la câteva vagoane de ei. 


Conducătorii trenului adună ce mai găsesc, într'o petică. 

Doamna, ca un posi de radio, urmăreşte dela geam și îi ține 
pe cei din compartiment la curent. De iapi dânsa are aerul că in- 
formează pe un domn bătrân cu o tichie și perniță sub cap, îm- 
pachetat într'o cuvertură roşie de lemă. 

la găsit și poșşeta domnișoarei. Sărise cât colo. Putea so ia 
oricine. 


— Săraca,.., o compătimeșe tot doamna. Cine şiie ce nenoro- 
cită, După mantou se arată a fi curățică..., 

Ce gust și pe conducător să-i deranjeze din nou, fierbe Albu. 

Abia se linişteşte cucoana de lângă el. Terminase compătimi- 
rile și mai ales considerentele domniei-sale, țipate în urechea stân- 
gă a lui iăticu. 

Domnul conducător ţine între degete o poză. Explică el că e 
poza domnișoarei. Poate, s'a gândit el, că are vreo rudă în tren, 


așa din întămplare.... (Albu îl găsește foarte deștept pe domnul 
conducător). 


— Păcat de ea, frumuşică și tânără, precizează doamna. 

Albu ţine să-i vadă gusturile. li smulge fotografia din mână. 
Nu e politicos ce face. Și rămâne cu ochii înțepeniți. Fotografia 
îi apărea păiată. Dă s'o șteargă. Podul palmei i se păiează de sân- 
ge. Chipul rămâne acelaș... același... al ei.... al ei... al Dorei.... 

Şi Albu începe să cânis, făcând din fotografie un evantai gra- 
țios. 

Şi dă ochii peste cap şi cântă cu pretenție de primadonă orice 
arie îi vine în minte, S'a hotărit să cânte așa până mâine. Cântă 
tare, mai tare și mai tare. Ar vrea să sară cântecul lui de cinci 
ori mai sus decât iluerul locomotivei. 

Adică, ce să-și piardă vremea cu cântece. N'are timp de pier- 
dut. Trebuie să aiungă acasă, înaintea trenului. S'o vestească pe 
micuța lui Tanţi că vine Dora, iubita lor Dora. S'o 'mbrace frumos 
și s'o aducă și pe ea la gară... 

Ce mai stă? Ce mai stă? 

Vâră fotografia întrun buzunar oarecare. lese pe coridor. Pe 
aci... Deschide ușa... și face un pas, doi, înaripat, în aol și întuneric... 


MATEI ALEXANDRESCU 


Da muanaiă 


3 lunie 1939 











CRONICA 


DRAMATICĂ 





Dordea Mazilu 


TEATRUL NAȚIONAL: „Maria 
Baschkirtsefi”, piesă în trei 
acte, prelucrată de d-şoara 
Ticu Arhip. 


Regia: I. Şahighian. 


Dacă odată cu premiera Cu- 
xrierulu: de Lycn, am priviţ mai 
neincrezător în succesul școalei 
de regie experimentală, nu tot 
astiel va fi după ce am putut 
asista la reprezentațiile piesei 
Maria Baschkirtiseff. 

Obiezţiile dispar, din mintea 
chiar a celor cari privesc criție 
noua încercare a direcţiunii 
Naţionalului. 

Poate să contribue la această 
favorabiiă părere ce ne-o facem 
asupra piosci, şi substanţa ei. 
va.oatea, €i. 

Desigur, face parte dintrun 
repertoriu ass, frământarea 
veșnică,  nemuiţumită.  atâne 
umană a Mariei Basehkirtseff, 
frământarea unei ființe ce a 





Ticu Archip 


isbutit să-şi imprime personali- 
tatea cu prizosinţă, caznă, ce i-a, 
fos: dealtfel şi țelul vieţei. 

Esta vie probabi, în mintea 


multora, viața acestei ființe mi-. 


sterioase și excosiv slava, din 
memoriile rămase celebre. De 
aco!o, prelucrarea românească, 
a cules câteva, cpisoad: emoţio- 
nante și caracteristice, cari ds- 
finsse intreaga, ei fiinţă, îi ex- 
pliză idealurile și răscolesc incă 
o amintirea vieţii ei agitate, 

Ridicânad cortina în clipa în 
care Maria Baschkirtsefi  por- 
neşte să cucerească  nzmurirea 
prin artă, — vreau să-mi asigur 
nemutirea cu orice preț — spu- 
ne ea int'0 scenă,—cela 3 pote 
ale piesei urmăresc  frenzzia 
vieții ei, cu dorința neintrântă 
de a invinge, cu umiliri cumplite 
din partea semenilor, și cu că- 
qerea finaă, când, pica târziu, 
a descoperit caiea adevărată pe 
care ar fi putut culege fericirea, 
calea iubirei,. 

Ceeace o conturează pe eroina 
piesei este un sentimentalism 
violent, pasionat, o neincetată 
mişcare lăunt:ică. un caracter 
cu adâncimi şi culmi, asemensa 
desisur tuturor sufletelor mari 
rusești, isvorite din misteru. ne- 
cuprins al stepelor. 

O compiicaţie sufietească, un 
inexplicabil labirint d> contra- 
dicţi:, un caracter în fond foarte 
uman, care reprezintă în linii 
precise, ceeace noi numim astăzi 
— misterul! slav, parfum exotic 
și imbietor, o inimă apropiată 
mult, nouă românilor. 

Să nu fic o mirare purtarea 
acestei fiinţe, care a dorit mai 
must decât orice să se realizeze, 
Si dacă ca a căzut înirântă, 
roasă de nemiloasa boală ce-i 
măzina prămârii, și-a văzut: to- 
tuşi idealul implinit. 

Intensitatea dramei reprezen- 
tată la Naţional isvorăşte în 
primul rând din verismul ei, din 
legăturile puiarnize po care 10 
are <u traiu: intens, sutlatece, 
pasionat, al unei fiinţe co ne 
pare apropiată şi, concomi- 
tent, din nota romantică a ei. 








PiIErERINȚE PLASTICE 


— Decât să mai lucrezi la tabloul ăla, 
mai bine ai face câteva gravuri în lemn, 


Pr 


că tot vreau să aprind focul. 





Paula Culitza 


Alegerea piesei în repertoriul 
regizi experimentala este o fe- 
Ticită. ideie, fiindcă piesa nece- 
sită o gamă lungă şi variată de 
interpretări, în special pentru 
rolul titular, astfel încât cali- 
tățiie şi defecteie elcmentelor de 
înssteare pot cu prisosință să 
iasă în evidenţă. 

Din aces punct de vedere 
trebue să remarcăm jocul d-rei 
Didy Tezdoras2u. Ea s'a situat 
dela început pe un plân supe- 
Tior. Cu mută simplitate, ceeace 
este o calitate deosebită și rară, 
a isbutit să redea momente dra- 
matice acute, fără artificii de 
gesturi adeseori dăunătoare. 

Dacă totodată ar ti isbutit să 
întruchipeze mai multe antite- 
za in interpretare, roiul Sar fi 
putut numi o creație. 

D-ra Mimy Botta, în al doi- 
lea rol important femenin, a a- 
sigurat o bună interpretare, cu 
mută căldură. 

Poate mai puțin dispusă d-na 
Nelly Sterian. 

D-na Ana Luca, fără antren, 
fără dinamism. 

D-nul Emil Botta a susținut 
cu destulă pricepere rolul pic- 
torului Bastien Lepage. 

In domnia-sa avem mari spe- 
vanțe și de aceea credem că nu 
greșim atribuindu-i un joc fru- 
mos conturat, Totuși, n'ar fi rău 
să cedeze din atitudinsa prea 
rigidă în anumite stene. 

D-nul Bulinga, foarte sab. 
Rolu!, dealtfel, prea puţin in- 
semnat. Insă jocul domniei sale 
a fost prea rece, prea sfios. 

D. Rădulescu, corect. 

D-nul Șahigihan a condus cu 
pricepere desfășurarea acţiunii, 
jar cadrul sominos in care s'au 
a:sfășurat scenele ii revine pro- 
babil şi domniei-sale, 

In rezumat vorbind, credem 
că rezultatele Şcoalei de regie 
experimentală au dai un ete 
strâtuci; odată cu reprezentțarea 
acestei piese, 

Mult mai închegată decât 
premiera dala Studio, piesa qela 
Teatru! Naţ:onal s'a desfășurat 
întrun ritm frumos şi cald, a- 
ducând spectatorilor impresia, 
da seriozitate şi de studiere a 
rolurilor, atât de necesară, dar 
mai cu seamă şi impresia că 
sunt. unele e.emente de viitor în 
teatru. In special d-ra Didy Teo- 
dorescu 

VICTOR POPESCU 


„TEATRUL LIGII CULTURA- 
LE: „HENRIC 1V“ DE LUIGI 
PIRANDELLO, IN TRADUCE- 
REA D-LUI PROF. AL MAR- 
CU. REGIA: N. MASSIM, 


Foarte lăudabi'a iniţiativă a 
direcţiei „Teatrului Ligii Cul- 
turale” de a reprezenta, „Henric 
1V” de Pirandei:o, sa soldat cu 
un Îramos succes, 

Pubiizuj nostru a avut ocazia, 
ca după „Sase mpersonagii în 
Căutarea unui autor”, să cu- 
noască, în cursul aceleiaşi sta- 
giuni, un Pirandillo mai defi- 
Nitiv, mai realizat — mai uman. 

Căci dacă „Sase personagii” 
este o sclipitoare lecţie de es- 
vetică dramatică, rămâne  to- 
tuşi o experiență Q> laboratar, 
a cărei reprezentare necesită, 
în special, un public prevenit. 

„Henrie IV” are toate calilă- 
țile unei autentice opere dra- 


matice, minus o importantă 
cantitate de balast „piran- 
dellian”. 


Mai mult, în „Henric IV”, per- 
sonigiile nu mai sunt „idei” 
care se trudesc să se realizeze -— 
ci oameni, în sensul etern al 
cuvântului: ftrământaţi din pa- 
ţ.mi și din idealuri. 

Eroul dramei lui Pirandello a 
suferit un accident — inscenat 
de amantul sotisi sale, cu 
szopuri bine d:teminata. Cum 
insă, în acza clipă, îl personifică, 
pe Henric 1V, eroul continuă să 
se coniunde cu împăratul, mort 
cu câteva secole înalhte. In- 
stalat într'un castel, unde prie- 
tenii binevoitori îi fac nebunia 
cât mai confortabilă, timp de 
dzisprezece ani, Henric IV işi 





— Am impresia 
Crezi că mai poți fi „Cleopatra”, după ce 


ţi-ai făcut buclele 


Sergiu Dumitrescu 


Vedea 


retrăieşte viaţa. Până când, în- 
cetul cu încetul, revine clipa 
lucidităţii depline. Atunci eroul 
îşi dă seama de toată ridicula 
mascaradă ce se joacă în jurul 
lui: prietenii care-l vizitează 
îmbrăcaţi în costume de epocă 
și sub nume istorice, „sfetnicii” 
care aprind în urma sa... lumina, 





Emi! Botta 
(în rolul „Bastien Lepage”) 


electrică... Și-şi mai dă seama 
că maraa, auientica nebunie, nu 
e a ui, ci a celorlaiţi. 

Jar o revenire în actual, nu 
mai prezintă pentru el nici 0 
tentaţie. 

Şi din această clipă, opt ani, 
va simula nebunia, fără ca ci- 








UNIVERSUL LITERAR 


neva să fl pănuit schimbarea 
petrecută, 

Momentul dramatic este pia- 
sat la sfârşitul acestor opt ani. 
In cursul unei vizite, prietenii 
— printre care fosta soţie şi a- 
mantul ei, au revelația adevâ- 
ratei situații. Pentru scurt timp 
insă — căci emantul va fi ucis 
de către „impărat”, care se de- 
cide să rămâie pentru totdeauna, 
„Henric. al IV-lea”. 

Este aici, desigur incomplect 
notat, ceva, din schema, perso- 
nagiului superb al lui Piran- 
dello, şi pe care d. Sergiu Du- 
mitrescu l-a interpretat cu multă 
înţelegere. A fost o frumoasă 
biruință a unui actor tânăr și 
cu mari calităţi. Reuşita a-lui 
Sergiu Dumitrescu a aruncat o 
lumină favorabilă şi asupra ce- 
lorlalți interpreți. D-na Maican 
a fost o interesantă apariţie. 
D-ra Paula Culitea, o foarte tă- 
nără actriță, a adus multă fră- 
pezime şi un frumos tempera- 
ment scente. 

D. Titu Vedea e extrem de a- 
muzant, dar ar trebui să păs- 
treze uneori măsura. De data 
aceasta, economia, piesei cere 
mult mai puţin. 

Masca lui Pirandello pe scenă, 
a devenit, tradiţie în teatrul ro- 
mânesc. De data aceasta sar- 
cina care la „Studio” fusese a 
d-lui Anastasiad, l-a revenit 
G-lui Dordea. 

D-sa a reuşit să semene însă, 
foarte bine, cu Kogălniczanu, 

O simpatică siluetă qe tânăr 
marchiz a schițat Aa. Costin 
Liescu. 

Chiar și d. Mazilu ar reuși să 
placă, dacă ar păstra 0 oare- 
care decență, în atitudini, ne- 
cesară și pe stradă, dar mai ales 
pe scenă. (Și doar joacă pe un 
baron !). 

Regia o datorăm d-lui Mas- 
sim, care a tăcut un spectacol 
închegat şi frumos ritmat. 

S'a jucat după admirabila 
traducere a d-lui proî. Alez. 
Parcu. 

i Interim 











7 


Cinematografele 





ARO: „MARIA  CHAPDELAINE“ 


Cei cari compun reclama fil- 
melor îşi dau câte odată în petec, 
așa cum au făcuţ şi de astă dată 
cu noua premieră dela Aro, 

Bizuindu-se pe succesul repur- 
tat de filmul Helene  Willfuhr, 
domnii cari se ocupă cu compu- 
nerea reclamelor au alăturat de 
astădală de numele romanului 
scr:s des Vicki Baum, numele 
filmului realizat după opera lui 
Louis Hemon: Maria Chapde- 
laine. 


E un sistem pe care nici-o dată 
nu l-am agreat. acela d a aminti 
succesul unui film trecut, în re- 
clama făcută altui film. 

Și ar mai avea un sens siste- 
mul dacă între cele două filme 
ar fi o legătură în afară de ase- 
mănarea de titlu — mai ţineţi 
minte cum a fost anunţat filmul 
„Tigrul din Bengal“? „Mai tare 
ca Bengali“. Stupid, nu? — ar 
atunci când nici această asemă- 
nare nu există, faptul că ambele 
filme au fost extrasa după ro- 
mane de autori diferiţi, alătu- 





POŞTA REDACŢIEI 





Constant L. Cosma. — Ca- 
treneie cătrănite sunt giume 
versificate, nu însă epigrame. 
Nu te grăbi cu volumul, Bârbie- 
reala distimsului ar€olog ca şi 
„ehestia“' cu Jurnalul care „a- 
pare prea..lunar“ ori „volumul 
vo.uminos“ pot amuza pe colegi, 
dar numai atât. 

Un „pas meme“ al lui Piron 
a etermzat două versuri. Caută 
acesv „nici măcar“ și de-l vei 
găsi poţi pubiica numai pentru 
€l un volum oricât de volumi- 
NOS. 


V. S., Loco. — Două poezii 
semnate cu două iniţiale. Un 
„pâstor de gânduri“ şi-o „păs- 
toriţă ae stele“. Turma versuri- 
lor dumitale e prea mică pentru 
doi. păstori, 


Cc. — 
Viaţa. Dorul tău a căzut fără să 
mai sue 
Lacvrimă pustie, batrână și șue. 
Lacrimă bătrână șuc şi pustie 
Cine mi te varsă, cine mi te 
suie ? 
Lacrimă sărată, vieţii pustii 
oază, 
Cine-o fi poetul care C, sem- 
nează ? 





Decât un C. mare, ori unul mai 
mic 

Spune-i că-i mai bine, lacrimă, 
nimic. 


Ion Cufava. — „Așteptare“... 


Ge. Capotă. — Din fericire nu 
waţi ales cariera de aviator. 
Puteţi capota insă şi in aite 
meserii. 


Ștefan Dogaru. — 

O, Românie Mare, cu braţele de 
fier, 

Cu veri pline de farmec şi ier- 
mile de ger, 

Ca o icoană sfântă a Domnului 
Cristos 

Priveşti în depărtare şi tragi din 
tot folos. 


O. Românie Mare, pământ mult 
răbdător 

Ce odrăslești atâtea „talenturi“ 

în popor, 3 

Ași vrea ca pe întinsu-ți în veci 
să nu mai fie 

Nici urmă de peniţe, cerneală şi 
hârtie ! 


B. 1. — Promiţător. Mai in- 
cereaţi . 
— rr, st, — 





MAESTRUL ȘI MODELUL 


-alea'n cap? 


Ignoranţă și libertate 


totaiă de lume, ci, ca să folosim o for- 
inuiă prea cunosculă, prin „renunjarea 
lex fructul actelor” omeneșii (phaiatrisâna- 
vainagya). Omul rămâne în lume, ac: 
ceptă Creaţia, dar departe de a parii- 
cipa pasiv la drama Creaţiei —- „trans- 
figurează” fiecare gest uman, transior- 
maănau-l în „ritual“. Asupra acestei trans- 
figurări, vom reveni îndată. Să o remar- 
căm însă de pe acum, că atât în tehni- 
cile tanirice cât și în mistica vaishnava, 
iubirea joacă un rol de trunte; este, în- 
trun cuvânt instrumentul principal de 
„realizare”. Evident, iubirea în multiple- 
le ei sensuri; eroiic-concretă în tanirism, 
pasională în vaishnava. Am stăruit asu- 
pra eroiicei mistice în cariea noastră 
Yoga. Essai sur les origines de la mys- 
tique indienne (Paris, 1936, p. 231 sq) 
și nu mai stăruim aici. Ne îngăduim să 
observăm numai că atât în vaishnava 
câi şi în tantrism, dragostea este „trans. 
tiaguraită“, adică transformală întrun ce- 
remonial de multe ori de valoare cosmi- 
că (unirea ceremonială temtrică, maithu- 
na). 

Vorbind însă de Eros în legătură cu 
Creația, trebuie să observăm că iubirea 
are -— în India, ca şi în alte culturi — 
o funcțiune ambivalentă. Pe deoparte, 
dragostea izolează pe om de lumea ex- 
ierioară, întocmai ca o asceză. (Căci pri- 
ma condiţie a ascezei este izolarea de 
restul lumii, singurătatea, viață interi- 
cară), Pe de aliă parte, draaostea scoate 
pe om din sine, „proiectându-l' în per: 
soana iubită, tinzând să-l identifice cu 
ea, şi anihilându-i astfel! individualitatea; 
esie, cu o expresie tehnică, deplasarea 
centrului de greuiate al ființei omenesti 
din sine - -- în celali, în ființa iubită, Am 
aminiit funcția ambivalentă a iubirii (izo- 
lare de lume, concentrare asupra ta în- 
suți — proiectare în altul, pierdere de 
sine) peniru a nu se înțelege greșit sen- 
sul pe care Eros îl are atâi în mistica 
vaishnava cât şi în tehnicile tantrice, ca 
să nu mai menţionăm celelalte curente 
bhakiice indiene. 


70 DETURUETA 


că-mi sabotezi opera! 





— Rog onoratul public să ierte durata 
experienţei, dar pe domnul voiu fi siliţ 
să-l adorm de două ori. 


(Urmare din pag. 1-a) 


Cosmosul, Creaţia, care e născută din 
„ignoranţa' omului, are și ea tuncţiune 
ambivalentă, Pe deoparte, prin nălucirile 
ei nesiârşite, antrenează pe om în ci- 
cluri nenumărate de existență; pe de al- 
t& parte, îl ajută indirect să-și caute și 
să realizeze mântuirea sufletului, autono- 
mia absolută (mukti), Cu cât omul suferă 
mai mult, adică este mai total solidarizat 
cu Cosmosul, cu atât își face loc mai pu- 
ternic dorința de a se elibera, setea de 
mâmtuire. „lluziile” şi „formele“ slujesc, 
deci, prin propria lor magie şi prin su- 
ferinţa pe care o alimentează neobosita 
lor devenire, chiar scopul suprem al o- 
mului: eliberarea, mântuirea.  „Dela 
Brahman până la îirul de iarbă, Creaţia 
(srishtih) este peniru beneficiul sufletului, 
pâmă ce se aiinge suprema cunoaştere", 
(Sâmkhya-pravachana-sulram, II. 47). 

Textele indiene repetă până la saţie- 
tate că pricina „robiei” sufletului și, deci, 
izvorul suferințelor fără sfârşit care iac 
din condiţia umană o permanentă dra- 
mă — este solidarizarea omului cu Cos- 
mosul, participarea lui, aciivă sau pa 
sivă, voluntară sau involuntară, la Cre- 
ație, 

Neti! neti! striaă înțeleptul din Upanis- 
hade; „tu nu ești asta!“ Adică: tu nu a- 
parții Cosmosului, iu nu ești necesar 
implicat în Creaţie prin legea proprie a 
jiinței tale. Prezența omului în Cosmos 
este, pentru gândirea indiană, ori o în- 
t&mplare nefericită, ori o iluzie. Poziţia 
aceasta negativă aproape „polemică, 
față de Cosmos, a spiritualităţii indiene 


se verifică 'mai ales în acele sisiene de: 


gândire care pun accentul pe ontolaia. 
Dacă se alirmă realitatea absolută « Spi- 
ritului —. fie acesta concepul ca Unul 
singur (monismui vedantin) sau ca o în- 
finitate de spirite fără nicio posibilitate 
de contact între ele (vluralismul  Sain- 
khya-Yoga) — atunci aste obligatori> de- 
valorizarea Creaţiei şi denunțarea vati- 





— Davcar fi un copil-fenomen! 


Qității oricăror legături între „suflet” şi 
Cosmos. Esse nu poate avea niciun el 
de relaţie cu non-esse; iar Natura, după 
cum am văzut, fiind o Devenire Univer- 
sală, nu are o realitate ontologică. Pen- 
trucă, chiar pentru sistemele Sâmkhya și 
Yoga, lormele cosmice nu au o realitate 
absolută, și se resorb printr'o „mare di- 
soluţie” (mahaprâlâya) în substanţa pri- 
mordială (prakriti). 

Neti! neti! are deci acest sens: desoli- 
darizarea omului de Creaţie. Din inexau- 
stibila matrice a Cosmosului se nasc mi- 
lioane de forme, care au toate acelaş 
destin: devin, se  tromsformă, se nasc 
ca să moară. Sar putea vorbi de o „e- 
ternă reîntoarcere” a tuturor formelor 
cosmice, dirijată de un destin care stă 
la baza Creaţiei: karma. Această karma 
domină şi viața omului, cu aceiași efi- 


“ciență cu core se exercită asupra Înire- 


gului Cosmos. Prins ca într'o plasă în 
această lege de fier a Creaţiei, omul su- 
ieră, moare şi se naşte din nou, ca să-și 
continue suferința, pe acest pământ. Dar 
această reîntoarcere a omului pe  pă- 
mânt, acest ciclu nesfârșit de reîncarnări, 
este de fapt prelungirea infinită a unei 
exislențe larvare care înseamnă mai cu: 
rând moarte decât viață. (Cf. cartea mea 
Yoga, p. 309 sq.). Intr'adevăr, adevărata 
Viaţă, nu poate fi decât plenară, reală, 
fericită. lar pentru întreaga spiritualita- 
te indiană post-vedică, condiţia umemă e 
iragică; pentrucă omul nu e nici liber, 
nici fericit. Viaţa pe pământ, în „igno- 
ranță'”, este o existență de larvă; îi lip- 
seste autonomia spirituală și beatitudi- 
nea, condiţiile unei existențe reale. 
MIRCEA ELIADE 
(Urmare în numărul viitor) 


MENAJ BOEM 


— Azi e 


rarea numelor 
Lpsită de noimă, 

Trecând acum la filmul pre- 
zentat, trebue dintru început să 
remarce că suferă de marele cu- 
sur de a avea la bază un roman 
în care acţiunea nu joacă rolul 
principal, ci mai mult redarea 
atmosferei a fost preocuparea 
romancierului. 

Se întâmplă pe ecran lucruri 
destul de interesante cari nu-l 
pot ţine totuş, încordat, pe spee- 
tator. Discuţii în sală, căscaturi, 
erau dovada neatenţiei în care se 
desfăşura acţiunea filmului, 
Spectatorul ru putea fi prins în 
firele acţiunei şi dus cu ele până 
la dosnodământ. De acest cusur 
suferă de altfel toate filmele în 
tari acţiunca este tratată pe mai 
multe planuri. 

Moartea vânătorului, boala 
mamei, drâgosteie fetei; iată ceie 
mai de seamă episuade ale îil- 
mului, Tema cae slă la baza 
lilmului este eroismul cu care 
locuitorii pădurilor americane 
trebue să întrunite loate pitice. 
Griya lui Julien Duvuvier a lost, 
ca şi acea a lui Lou:s Hemon, de 
a reda cât mai b:ne alimustera. 

A reuşit de altlel să prezinte 
câteva m:nunate coițuri de natu- 
ră, iar etortul omului peniru 
a dărâma un pom, lupta lui cu 
natura, este minunat redată. 

A abuzat insă  regisorul de 
prea multe suprapuneri: de toto- 
gratii, ajungand la un moment 
dat să acu ulmului o notă prea 
obositoare, budurea care începe 
să se invârtească în jurul vă- 
nătorulu: extenuat ajunge, prin 
prea multă repeiure, să obuscască 
ochiul. Mai sunt în film  amâă- 
nunte de regie care, la început 
încântă, pentruca, abia mai spre 
stârşit, spectatorul să-şi de-a 
seama ca sunt inutile, Filmul 
francez ar ajunge la culmea de 
care este atât de aproape, dacă 
regisorii şi-ar da seama — acturii 
au inţeles-o de mait — că prin 
mijloace cât mai simple se pot 
reahza lucruri înt'adevâr mari, 
Apoi am impresia că producă- 
torul a mai greşit dându-i roiul 
principal  Madeleinei  hRenaud. 
Dânsa e, incontestabil, o actriţă 
mare — în teatru cred chiar că 
poate avea creaţii minunate — 
dar este prea bătrână pentru a 
interpreta rolul Mariei Chapde= 
laine. 

Se mai putea admite ca, în- 
carnând-o pe Helene  Willtuhr, 
să îl tulbure pe curiosul student 
în medic:nă, interpretat de Jean 
Louis Barrault. 

Dar nu vedem unde a găsit 
atâtea farmece ca să poată sub- 
juga trei oameni deodată, 

Doui dintre adoratorii ei au 
fost interpretați de Jean Gabin 
— într'un rol destul de scurt şi 
care, am umpresia, nu l-a pasio- 
nat prea mult şi Jeun-Pierre Au- 
moat — cu gesturi tot atât de 
precipitate şi incă, băiat trumos, 


lor pe afiș este 


SCALA : „DOMNUL ȘI DOAMNA 
DETECTIV“ 


William Powell a repurtat mari 
succese creând roluri de detec+ 
tiv sucit, care mai mult încurcă 
treaba decât o descurcă. Moartea 
Jeanci Harlow, se pare că l-a 
sbuciumaț într'atâta încât a dis-= 
părut cu totul depe ecran. Pentru 
genul de roluri mai sus amintit 
dispariția lui: înseamnă o pierdere 
da care nouă —simpatizanţi ai lui 
William Powell — ne pare foarte 
rău. Dar Americanii nu sau dese 
curajat, 

Locul lui William Powell a 
fost luat de Melvyn Douglas, că- 
ruia nusi lipseşte n:ci mustă- 
cioara, nici talentul primului. 

Și totuşi ultimul îilm cu „de-= 
tectivi trăzniți“ nu se apropie de 
succesul primelor benzi.  Explie 
caţia este, cred, simplă. 

Celelalte filme erau presăratţe 
şi cu scene, aşa zise „de groază“, 
cu care se tae respirația sp-c- 
tatorului. După ele urma câte 
un spirit de humor american, 
lumea râdea cu hohte și cam în 
felul acesta  fiimul trecea fără 
ca aproape să observi scurgerea 
timpului. Trecerea bruscă dela 
groază ja râs îl ţinea pe spec- 
tator atent. 

In acest film lipsesc scenele 
tari — morţi căzând din dulap, 
umbre misterioase, mâini stin- 
gând comutatorul electric, şi 
altele — el nefiină altceva decât 
o înşiruire de scene comice, 
unele mai reuşite, celelalte mai 
puţin. 

Deci, la insuccesul filmului 
contribue cel mai mult rezisorul. 
O parte de vină o are însă şi 
Florence Rice, cu totul lipsită de 
talent şi nici măcar atât de fru- 
moasă pentru a scuza apariţia 
el pe ecran. Are o singură ca- 
litate: Ştie să se îmbrace bine, 


TRAIAN LALESCU 





BUCURIE 





cald la noi în cameră! 


— Da, colegul nostru, mâncătorul de foc, 


ne-a adus 


resturile dela dejun, 





Ceai IE 








UNIVERSUL LITERAR 








3  lunie 1939 


Literatura. arta. idei... 


0 mărturie de prețuire a cărții 


Am văzut şi o expoziţie a 
cărții întocmită altfel decât 
după eriteriul standurilor edi- 
toriale și cu alt scop decât al 
vânzării intensifieate. Am vizi- 
tat o expoziţie de cărţi cum- 
părate și citite. Ea esta într'o 
sală imensă de festivități a 
Scoalei Centrale de fete din 
Capitală. Ni se pare o ideie 
din cele mai bune acea a d-rei 
Malaxa, distinsa dirsetoare a 
„Seoalei Centra!e“. de a orga- 
niza o expoziţie cu cărţi raco- 
mandate ani de ani de profe- 
soare şi citite, fireşte, cu înfri- 
gurarea copilăriei și a adolescen- 
vei de către elzve. S2 vada aci 
cum se face imitierea culturii în- 
tr'o şcoală româneasră. cum se 
exercită gustul și dorinţa. de in- 
struire. Semnificaţia expoziţiei 
crestea când constatăm că ca sa 
alcătuit după genuri și spoţe 1i- 
terare. Ocupă pe rând. fiscare 
rangul lor: cărţile de ştiinţă, fi- 
lozofie, istorie, geografie și că- 
lătorii, cărţile pentru copii, stră- 
jeria, literatura si limba ita- 
liană, engleză, franceză, gst- 
mană. O asezare privilegiată o 
aveau volumele de istoria arte- 


lor; Eminescu domnia singur pe 
un stand, în toate ediţiile ro- 
mâneşti și în traducerile câte 
sau făcut în limbi streine. Tot 
cadru de lumină avea şi Liucian 
Blaga și poezia tânără împodo- 
bită cu ultimele tipăriri de pri- 
măvăratec elan. Nivel de ac- 
tualitate deci în literatura vre- 
mii — dar totdeodată și se- 
rioasă reprezentare a trecutuiui 
istorie şi literar. 

Dacă am vrea să citim textul 
Rsgulamentului Organic publi- 
cat cu alfabet cirilice în 1832, îl 
putem găsi la „Scoala Centrală 
de Pet>”. Asemeni traduerea, în 
vățăturilor lui Neagoe Basarab, 
alături 40 cele mai noi volume, 
de filozofie estetică sau filologie. 

Tot impresionant era şi un 
stand al operelor publicate de 
fostale eleve ale şcolii, une:e 
autoare de studii ample și fe- 
lurite, altele scriitoare cu nume 
din ce în ce mai notoriu. 

Dela expoziţie am plecaţ cu 
încredințarea că. oricum, căr- 
țţile au un destin fericit, Ele 
sunt citite și din dragostea lor 
se prilejuesc frumoase mani- 
festări. 


n ra fra a a n a a 


STEPA BASARABEANĂ 


ne-a dat un volum de poeme în 
care am aflat un post. Cartea se 
numeşte: „Ore și e semnată N. 
F. Costenco. Vom spune din 
capul locului că €. N. F. Costen- 
co a, sris o carte care ms-a plă- 
cut. Plină de tinerețe amară și 
vie, cartea lui N. F. Costenco, 
este ceeace se numește „o âu- 
tentică realizare”. Dacă ar fi 
să-i găsim un 102 în lirica tâ- 
nără, am zice că d. Costenco e 
un M. Beniuc a! Basarabiei — 
și nu credem că am greşi. Ra- 
gretul mostru este acela că 
chingile acestei cronici prea 
mărunte mu ne permit să ci- 
tăm dezât o strofă a volumului: 
„Hei fraţilor! Să plângem! Numai 
piânsul 
„A mai rămas necangrenaț în noi 
„Ce-i Dumnezeu când ne-a uita 
şi Dânsul 
„Intr'un pământ beţiv şi piin de 
ploi.” 


Explozia asta, de lirism sincer 
şi incă atâtea alte perie, spun 
că N. F. Costenco e un post. Şi 
asta ne bucură foarte, 


„FORME“, 


revistă 'de „drept, artă. și științe 
sociale“, apare sub conducerea 
distinsului literat, d. prof. uni- 
versitar Eugen Herovanu. D-sa 


a isbutit — dintru început — 
să imprime un aer de îrumoasă 
conduită aosstei reviste, pe cara 
cu plăzere o anunţăm. Planuri 
variate, se întretaie în paginile 
ei şi nume grăitoare semnează 
articole pline de miez. Astfel: 
Francesco Carneleoţii, Gh. N. 
Leon, H. Donnedieu de Vabres, 
Tudor Vianu, G. Alexianu, N. 
Solomon şi M. G. Constanti- 
reszu, spun destul. Delicatui pa- 
veştitor al „Călătorului roman- 
tic“ şi omul de-o distinsă fineţe 
intelectuală, care e d. Eugen 
Herovanu, ne prezintă în „For- 
me“, pagini asupra cărora stă- 
ruim cu atenţiune și folos. Cre- 
dem că faptul acesta, spune 
deajuns... 


DOUĂ SUTE 


de numere de apariție serbează 
„Pământul“ d-lui Eugen Cialic, 
dela Călărași. Revista, aceasta 
sa menţinut întotdeauna la ni- 
velul frumos şi necesar unei 
bune revista de provincie, cins- 
tind întru totul pe harnicul ei 
director. Numărul festiv apărut 
nu de mult, strânge la un 102 
cuvinte de unanimă şi sinceră 
stimă, şi simpatie. Şi noi îi do- 
tim d-lui Cialie isbândă, strân- 
gându-i mâna cu vechea, noastră 
prețuire și bună amintire, „Pă- 
mântul“ nu va trobui să se o- 
prească,! 


D. LIVIU REBREANU 


a fost ales membru al „Aca- 
demiei Române”, Iată un gest 
care cinstește literele române şi 
înaltul for, în acelaș grad. Căci 
alegerea d-lui Liviu Rebreanu 
între nemuritori, e un fapt prin 
care pământul ]ui „lon” şi sbu- 
ciumul „Gorilei” primesc o de- 
finitivă şi de mult meritată, 
consacrare. Ne bucură votul pe 
care Academia Română l-a a- 
cordat zilele trecute marelui, ro- 
mamncier care e d. Liviu Rebrea- 
nu şi — din colțul nostru — ne 
alăturăm unei unanime mân- 
drii, 


Ei 
CU VARA CARE SE APROPIE 


ne vin în minte clarele armonii 
ale romanțicilor germani, acti 
incomparabili şi neegalați cân- 
tăreţi ai minunilor lumii. Ră- 
coarea unui codru, sunetul unui 
corn de vânătoare, luciul alba- 
stru al unui lac și încă atâtea 
alte elemente, iată ce ne-a a- 
prins condeiul. Un refugiu cu 
Eichendorfi, sau cu Muller, în 
penumbra unei case de munte, 
iată visul mnui orășan biruit de 
gândul muncii extenuate. Rân- 
duri'e astea, le-am scris nu atât 
pentru ei, ei pentru un bun şi 
minunaț dascăl de germană, 
care îngână eu elevii nu numai 
secul „der, die, das. 


ION AUREL MANOLESCU 


tânărul actor și poet a dat la 
lumină, nu de mult, o viaţă a 
Julisi Hasdeu. Cu toată mărtu- 
risirea, autorului, care ne asigu- 
ră că paginile sale vor fi mai 
mult un imn, trebue să o spu- 
nem că ne-a obosit iirismul 
îără e măsură al paginilor 
sale. Căci oricât de pur și de 
poetice sar vrea un cântec de 
laudă, florile de stil și intorto- 
chierile gândului, plictisesc şi te 
indepărtează,. Dela tinereţea vie 
şi plină de talent a autorului, 
mai aşteptăm şi altceva! 


DINTR'O REVISTA 


de dârză şi ageră ţinută lite- 
rară, desprindem un mic crâm- 
pei dintr'un binesimţit articol 
de critică: „Griboedov iese din 
universitate pentruza să pășea- 
scă în viaţă, care nu va ti chiar 
nesbucimmată”, Mai departe: 
„Nici operele lui Gogol nu fu- 
sese scrise”. Nu vrem pentrula 
să citâăm mai departe, din arti- 
colele care fussse scrise de 
d-nii colaborațori. Dar garan- 
tăm că mai sunt frumuseți de 
acest fel! 


AUTOGRAFE 


au semnat scriitorii într'o zi, la 
„Buletinul Culturii”, Am privit 
vumea cumpărăvoare, care ad- 
mira cravatele și ochii poeţilor 
şi-am zâmbit amar: cărți cu 
autografe — ca și cum am zice: 


cafea cu frișcă. Poate că ochii 
frumoși ai unor „tinere copile” 
și profilul superb al câtorva 
frumoase femei ajung pentru a 
ostoi o mare tristeţe! 


NU ȘTIM 

de ce revista „Gând Românesc“ 
dela Cluj şi-a încetat, în ulti- 
mele Muni, apariţia. Ne obicinui- 
sem să aflăm în minunata re- 
vistă a d-lui Ion Chinezu un în- 
treg Ardeal, viu şi fremătător, 
să intâlnim în paginile ei 9 în- 
treagă falangă, de poeţi şi pro- 
zatori atât de dragi. Spiritul u- 
nui Ardeal pur, pulsa, în „Gând 
Românesc” şi tocmai de aceea 
melancolia acestei note. Ii trimi- 
tem d-nii Chinezu, alățuri de în- 
trebarea noastră, o inimă de 
prieten vechiu şi prezent. 


D. NICHIFOR CRAINIC 


a fost editat de „Miron Neagu“ cu 
tăimăcirile „Povestirilor despre 
Bunul Dumnezeu“ ale lui Rilke. 
Insemnăm cu rară bucurie apariția 
aceasta a lui Rilke, în haina ro- 


mimnească a celui mai profund cu- 
noscător al său. In numărul viitor 
vom scrie pe larg despre carte. 
Azi îi anunțăm apariția cu multă 
şi mare plăcere. 





D. CAMIL PETRESCU 


distinsul scriitor și dramaturg 
a fost încununat cu premiul na- 
țional pentru arta dramatică. 
Recunoașterea ce s'a adus mun- 
cii pline de talent a d-lui Camil 
Petrescu, este un fapt din cele 
mai frumoase, 

„Danton”, „Mioara”, „Sufleţe 
tari” și „Mitică Popescu” sunt 
realizări puternice în teatrul ro- 
mânese, consacrate de public şi 
critică. Laurii oficiali înnobilea- 
ză și definitivează truda d-lui 
Camil Petrescu. 


LA „LIGA CULTURALA” 


a avut loc o şezătoare literară, 
foarte bine primită de un public 
select și numeros. Constatăm cu, 
satisfacție că gustul pentru litera- 
tură ma fost cu totul absorbit de 
plăcerile estivale. Causeria d-lui 
Ionel Teodoreanu, acest rar mâ- 
nuitor al cuvântului vorbit, pre- 


cum și lecturile d-nei; Coca Fara- 
go şi ale d-lor: George Dorul Du- 
mitrescu, Teodor Scarlat, Virgil 
Carianopol, |, D. Pietraru, Traian 
Lalescu, George Șoimu, Emil Bot- 
ta, Silviu Lazăr, Serafim Cadan, 


c., au smuls sincere și repetate 
pese o stalurilor şi balcoanelor 
sălii. 

ȘTEFAN BACIU 





UN STUDIU CRITIC DESPRE 
PROZA EPICĂ A LUI DELA- 
VRANCEA 


Studiul critic de curând pu- 
blicat de d. Gr. Popescu-Băje- 
naru, despre Schițele și nuvelele 
iui Deluvrancea, constitue o foar- 
te atenţă aplicare a principiilor 
și metodelor de cercetare critică 
preconizate de d. prof. universi- 
tar Mihail Dragomirescu, în ope- 
ra sa capitală „Ştiinţa Litera- 
turzii“ şi în acelaș timp, o me- 
rituoasă contribuție personală a 
autorului, la determinarea locu- 
lui pe ware-l ocupă puternicul 
creator al lui „Hagi-Tudose“, în 
evoluția prozei literare româ- 
neşti. 

Insușirile evidente, de clari- 
tate metod.că și expunere siste- 
matică a ideilor și judecăților 
cuițice aie acestui studiu, ne în- 
drepiățesc să-l recomandăm cu 
deosebire tineretului şcolăresc -— 
cărturarii de mai târziu — că- 
xora le va [Li un prețios ajutător, 
maj cu seamă acum, în preajma 
examenelor de sfârşit de an şi 
de bacalaureat. 


CĂMAȘA FERICITULUI 


Domnul Mihail Negru a ti- 
părit la „Cugetarea”, „Căma- 
şa fericitului” sau Minunata 
poveste a sultanului Saiadin 
-cel-trist, care de lumea, toa- 
tă se cuvine a fi cunoscută, 
spusă de prea-înțeleptul și de- 
Allah-Temătorul  Abgely Ben 
Omar Nurreddin”. Această car- 
te, admirabil serisă de d. Ne- 
g&ru, după cunostuta fabulă o- 
rientală, a obţinut nu de mult, 
premiul „Delafras”, pentru cea 
mai bună carte pentru copii şi 
tineret. Amintim că d. Mihail 
Negru a mai scris şi o operă în 
versuri, cu subiectul „Cămaşa 
fericitului”, pe care a luat-o ca 
libret d. George Simonis, com- 
punând o frumoasă muzică a- 
Cecuată, 

In versiunea 'de proză tipă- 
rită de „Cugetarea”, se află nu- 
meroase versuri luate din le- 
genda dramatică, așa încâţ „Că- 
mașa. fericitului” constitue o 
lectură gin cele mai alese. 





MOARIEA IIRANULUI 


(Urmare din pag. 5-a) 


— Vas la cincisprezece sferturi pe stânga. 
Erau salvaţi. Forfota deslănțuită de acci- 
dent încetase, ca prin farmec, la auzul cu- 


vintetor magice şi o bucurie 


copilărească, 


Dar comandantul nu putea să treacă cu ve- 
derea ceea ce toți: 
putea să uite că flamura care fâlfâia acolo 
sus, pe catarg, eru fanionul armatei care lupta 


părcau că neglijează, nu 


Pronunțând cuvântul supremei re- 
nunțări, 
ciudată, încât s'ar fi zis că se roagă. 
Nu mai era nimic din glasul acela, 


glasul lui avea 0 dovoţie 


delirantă, se insinua în sufletul echipajului. 
Sgomotul vaurilor şi al vântului părea că-și 
mai pierduse din putere, dar plescăitul mă- 
rii era tot mai apropiat și onduiațiile Late ae 
apei urcau punica cu mai multă ușurință. 
Sus, pe pasarelă, lipit de parapet, cu cas- 
cheta cu laurii de aur așezată în dezordine 
pe cap, strâns în manta, comandantul Riccardo 
Gamibara priveşte umil înainte, acolo unde 
vasul se desena tot ma: distinct și mai mare, 
dar gândurile lui se trudeau parcă să nu în- 
joleagă ceeace curiozitatea profesională des- 
coperise de mult. Incercase atâtea surprize 
dealungul acestei zile şi convingerile sae 
erau tot mai indocise, după fiecare ispită 
nouă, încât proteicilatea şi re:ativismul cre- 
dințeior sale şi ușurința cu care ceda, îl um- 
pură de uimire şi-l aruncară într'o agitație 
adâncă și chinuitoare. Dar, ceeace inima sa 
se trudea să treacă cu vederea, cooace ar fi 
voit să se înt;mple cât mai târziu și ma: de- 
parte de dânsul, se petrecu atunci. Ofiţerul 
de cart, care binocla vasul, anunţă taina pe 
care comandantul o păstra pentru el, cu glas 
puternic şi clar: Erau saLvaţi de un vas spa- 
nioi,.de fraţi: era distrugătorul „Xeres". 


sub Franco. Invins de soartă şi părăsit de 
marinarii săi, căpitanul comandă lansarea ba- 
„aniere-or, dar sunetul vocii sale era ştins şi 
tremurat. Văzu întrigurarea cu care oamenii 
lansau bărcile și graba cu care se pregăteau 
să ajungă d.ncolo, caşicum sar fi spus că-i 
alungă din urmă nu ştiu ce obsesie și avu 
viziunea deplinei sale înfrângeri. Și atumci, 
când ultima balerină iu gata de plecare, i 
se păru că l-au uitat, fără ezitare, așa cum 
se uită uneori un trecut turbure şi sar fi 
vrut, în clipa aceea, tiranul de altă dată, 
care să-şi răsbune cnucea umilinței, pe care 
ei, oamenii şi robii săi, îi siliseră so poarte. 
Dar niciodată nu sa întâmplat ca marinarii 
să părăsească pe unul dintre ai lor în mijlo- 
cul mării. In mijiocul gândurilor răvăşite și 
a mâhnirii încercate da mândria demnităţii 
lui, auzi glasul ofițerului, care-l chema. să por- 
nească peste valuri. Timp de câteva secunde, 
nici o trăsătură nu se mişcă pe faţa lui, iar 
trupul îi era amorțit într'o rigiditate de 
moante. Apoi îşi privi ofiţerul îndelung, în 
adâncul ochilor și obosit ca de o întrecere 
titanică, murmură răspunsul atât de stins, 
încât ofițerul de abia îl auzi: „Plecaţi“. 





Un timp tulburat, o altă lume 


și un om: Ren6 Benjamin 
(Urmare din pag. 1-a) 


sfidare celei mai sincere, celei mai sigure vieți ! ! Oamenii 
ăştia par să fie convinși că vieața trebue să fie așa cum 
Vor €i,... nu cum ca este ! După ce sau înţeles că trebue 
să fie laici, perlect, ei par să determine o altă creaţiune, 
dar în aceste forme chinuite o anumită substanță le scapă, 
sufletul nu participă nicăieri — şi ei nu simt nimie şi nu 
văd ! Că torţe misterioase îi desmint, la fiecare cotitură 
din vieaţă — ci se uită fără să priceapă sau le este impo- 
sibil să vadă : microscopul! la care au învăţat să privească 

au le arată nimic... Atunci, — ei sunt fericiți. Şi merg 
înainte ! ? 

Dar Benjamin îi priveşte... Aproape se miră că, toate 
astea, pot să existe ! Şi el râde, crunt... Dar, în fond, e 
trist ! 

Și e aici, puţin, toată opera lui — unică astăzi — de 
pamiletar, probabil cel mai mare care trăește acum. 

Fiindcă există şi opera lui poetică... Unde se consolează 
Benjamin ? in hohotul imens — de lungă sete — al lui 
Balzac ! in solilocul întrigurat, de poesie şi de mister, al 
lui Barres... În feeria universală a lui Moliere, sau în vigoa- 
rea dârză a lui Clemenceau, în pathosul de creație a lui 
Mussoiini, peste „un popor îndrăgostit”... Se odihneşte mai 
ales în rigoarea olimpiană a lui Maurras „ce fils de la 
mer”, şi chiar în râsul viu al unui Sacha Guitry — a- 
ceastă admirabilă diversitate, dar aceste fructe superbe 
ale creaţiei care mai isbutesc să spună, oricum, că vieaţa 
poate să fie irumuasă ! 

Și această Chroniqgue d'un temps trouble? Ea rezumă 
puţin aproape tot ce-am văzut — şi sunt aici alte eva- 
siuni... E mai întâi lumea asta pe care o ştim, aceşti „Sou- 
tiens de la Societe” cari au invadat pretutindeni, au creat 
instituţii — şi au dat astfel o vieaţă care aspiră să fie 
mereu altfel... decât aşa cum este ! Par'că totul s'a hotărit 
să moară... Chiar Parisul! Graţia lui liberă, — strivită 


acum de marele capital, totul ia un aspect comercial şi de 
trusturi... Vicaţa e „in serie”, — ca şi produsele... Iar „Spi- 
ritu” ? Profesorii instruesc pe muncitori ! Şi aceștia întore 
„știinţa” — aşa cum au laut-o, aşa cum li sa dat, atât 
cât au putut so ia — împotriva acelora cari mau ştiut să 
le dea... altceva — şi mai mult! E o goană după confort 
— întw'o lume în care toate bunurile spirituale au murit! 

Lucrătorii confiscă bunurile burghezilor — ca să fie 
mai fericiţi ! — iar aceştia sunt timoraţi că, lucrurile astea 
pierdute, nu le mai rămâne întradevăr... nimic! 

„Spiritul” e la îndemâna oricui — constituţiile sunt e- 
galitave (...deşi liberale!) — şi ideile circulă pe stradă, 
dar numai aşa cum ele ar putea să circule când li se dă 
drumul pe stradă... Şi e aici un dialog pe care nu_l compar 
cu nimic ! Am datoria să-l dau, aşa cum e scris... Benja- 
min fixează un timp — în câteva fraze! Cine ar avea 
cruzimea să le repete, altfel ?... 

E lucrătorul, instruit, care ştie că într'o zi va putea să 
măture chiar, apăsând numai pe un buton. Dar gândul 
lui e puţin deranjat... 

— Quand onne travailiera plus... qwest-ce qu'on pourra 
bien faire ? 


— On s'instruira ! 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 





C'etait l'annonce d'une foi, d'un culte! J'allais fuir, 
quand le postier reprit ; 

— La science dissipe les mysteres. Nous sommes mate- 
rialistes et biologiques ! 

Je m'inelinai, 

— Le malheur, remarquai-je, c'est que la matiere est 
mysteârieuse... 

Le postier s'avanca comme pour une excuţion: 

— La matiere est un peu plus prospecte, tous les 
jours ! 

-— Mais il y a la mort, Monsieur |! 

— Qu'on possedera, m'steur ! Affaire de temps! 

— Croyez.vous qw'alors vous vivrez ă coup sir? 

— illy a des chances! 

— Et si je vous tue? 

Ii en resta bouche bâe. Il n'avait pensâ qu'aux hommos 
qu'i ne veulent pas mourir, sans reflechir a ceux qui veu- 
lent donner ia mort ! Mais je sentis qu'il se disait: „cela, 
c'est encore du fascime !” J'avalai mon cafe, saluai, partis, 
puis me mis â coutrir... comme un assassin ! 

E penibil să jefuești o carte, scoțând din ea un petec ca 
dintr'un postav. 

Dar suni sigur că rana e atinsă aici, — că se vede acum 
mai liber, mai universal, răul de care suferă lumea |! Ben_ 
jamin îl priveşte cu sentimentul unui cert naufragiu. Ca. 
faret, Brutedeveau, Bourdelange — deputatul — și toți 
ăştia poartă, vă rog să credeţi, cum spunea Balzac, nume 
ce le convin... Nume care-i exprimă ! Şi îi explică... 

Levi — Prune e fericit, — apasă pe un buton, şi îşi vede, 
până în fundul uzinei, ultimul automobil fabricat... 

— Ici, il n'y a jamais de difficultes, spune el... 

Și Benjamin murmură ; pourvu, pensai-je, qu'il meure 
facilement !” 

Prune are un milion utilagiu numai pentru o singură 
piesă dela maşină — pentru alta are cincisprezece mi- 
lioane... 

Și Benjamin se gândește ; dacă ar spune asta în faţa lui 
Dumnezeu — „ga ne ferait aucun eifet”! E replica lui 
Benjamin... Cam din aceste locuri el va reflecta, el se va 
opune, mereu ! 

Cum n'ar fi fost crispat ? Cum ar putea să rămână în- 
tr'o lume în care „materia se prospiciază în fiecare zi” (şi 
omul nu mai consimte să moară..,), în care efortul este o 
oroare, în care ţe duci la medic ca să-l substitui naturii și 
în care nu S'ar pricepe că pot să existe tot atât de bine 
„des indigestions psychiques...”! In care se aud liturghii 
cântate la radio când te speli pe picioare sau când ţi-e 
somn, da gară sau în tramvai, în care femeile se „înarmea- 
ză” cu: diplome „pentru vieaţă” uitând că esențial ar fi să 
aibă graţie și să rămână frumoase — o lume în sfârşit în 
care alte „religii” se compun în fabrici sau întruniri, preo- 
ţii au rămas funcționari plictisiți, și în care până și vir- 
tutea e mediocră ! In faţa cei, o Germanie colosală, fără 
fund — care apasă greu pe inima unui Francez... 

Și Benjamin, unde s'ar duce! Am văzut, — Balzac, Mo- 
liăre, Maurras... Acum va pleca — sons les 6toiles... Cu 
un copil : le petit garcon enchante ! 

0!, poate numai Shakespeare a inventat copii mai bo- 
gaţi şi mai simpli... Copilul acesta trăeşte undeva, liber, 
— tatăl lui La păzit de contactul vulgar, de crima „ins- 
trucţiei” mai ales care asasinează copilăria. 

Şi Thierry promite acum lumii o figură de om. El este 
şi tot ce Benjamin ar vrea să fie o lume. Dar pe aceasta, 
cum mi- -aţi cere să v'o spun în câteva fraze ! Trebue s'o 

de tinereţe ! Şi eu n'aș 
Ma TOMA VLĂDESCU 










N a ta Pan RR pi a a Pt E n a e a pa a Cr i apa a a a n n a d a a a tai et ata. 


respirat din care se naşte o zână de tinereţe! Şi eu n'aș 
fi vorbit aici de „o carte” numai — să fac cronica unei 
„eronici”... Dar cartea lui Benjamin e o pictură, epocală, 
— e tot atât de mult o lume care răstoarnă alta ! 

Thierry, „le petit garcon enehante”, — el restitue omu- 
iui, peste sumbre perdele care-l acoperă, elan, fantezie, 
efort, o tandră gravitate, acea graţie spontană şi liberă 
care face posibil un sens de poesie şi de mister — unde 
vom suferi mai puţin fiindcă ne vom putea consola! Și 
unde, poate, am şti să fim fericiţi... Aceasta e lumea, a- 
cestea sunt „valorile” lui Benjamin. In ea, în ele, imagi- 
naţia e liberă să cuprindă un viitor, în care ar mai putea 
să apară eroi şi sfinţi... 

Deaceea cartea lui eBnjamin e simplă... Aş vrea so văd 
în mâini care tremură ! 

«„Ca aceste dimineţi de suflef pe care Je-am simţit, 
lacrimi, la ultima filă — şi pe care vreau să v'o dau... 

Copilul pleacă, subt stele... Tatăl lui îl ţine de mână, 
ochi mari deschiși. Ce va fi această nouă vieată ?... 

Soldat ? Nu... Are să fie poate orator, să ducă lumile după 
cuvântul lui, să arate ce este frumos, ce e bine ?... Copilul 
dă din cap — nu. 

El are, numai, un gând: faire plaisir... Şi cum? Ingri_ 
jind de cei slabi, conducându-i, mângâină tristeţi ?... 

— Non, dit Thierry, d'une voix calme et presque non- 
chalante, je voudrais 6tre sourcier ! 


—— Qui papa |... J'aimerais deviner ou il y a de leau.. 
fendre ia terre... faire partir des sources... 
Poet! 


Il soupira ; il prit un temps. 

— Parce qui tout le monde a soif... et qu'il n'y a rien qui 
me plaise tant, avec la voix de ceux que j'aime, que le 
bruit de l'eau, quanăd elle coule doncement...” 

„„„Incalculabile posibilităţi, lumea aceasta de poesie, 
care-și ridică acum aurora pe o frunte liberă, de copil! 

O lume însetaţă... 

TOMA VLADESCU 





Intre critică profesională şi esseu 


(Urmare din pag. 1) 


mărind procesul de elaborare 
artistică a autorilor până în 
condiționările lui sufleteşti de 
obârşie. O atare critică eseis- 
tică, fecundă în sugestii, des- 
bătând probleme generale și 
depășind limitarea cronicilor 
consacrate cărților de actua- 
litate nu este decâț cu mare 
greutate compatibilă cu acti- 
vitatea foiletonistică periodi- 
că. Lectura necesară pregăti- 
rii acestor esseuri ca și elabo- 
varea lor nu pot fi comandule 
de exigentele  periodicităţii 
foiletonistice. Rezultate ale 
lecturilor îndelungi, aie răga- 
zurilor contemplative și ale 
meditaţiei, aceste esseuri cri- 
tice vor apărea totuși citito- 
rului comun ca exemple de 





diletantism critic. Aprecierea 
este nedreaptă și neiwțelegă- 
oare, Esseul crilic reprezintă, 
credem, forma cea mai înaltă 
a activității critice, El nu O 
poale, fireşte, rezuma şi nici 
nu trebue să se substilue cro- 
nicii periodice, Fiecare din d- 
ceste două activități repre- 
zintă o tehnică spirituală di- 
ferită și corespunie unor con- 
diții bine statornicite, după 
cum am avut prilejul să ară- 
tăm aitădată, Cele două ore 
me ale activității critice sunt 
complimentare, prima desbă- 
tând marile probleme, a doua 
fiind cantonată resemnat şi 
voluntar în efemer. 


ION BIBERI 


care știa să-și nuanţeze vibraţiile cu 
o măestrie ncintrecută, care se ridi- 
ca Îînspă-măntătar ca o furtună, în- 
cât toţi uitau să mai gândească şi 
care fascina prin spontaneitatea dâr- 
zeniei lui. O amărăciune se aşternuse 
pe fața lu: palidă, gar resemnarea, în- 
Îlorită acolo, ca o aureolă, îi transfi- 
Sura şi împrumuta figurii o expresie 
Care nu mai avea nimic omenesc în- 
ir'însa. 

— Căpitane, trebue să mergeţi cu 
noi! spuse, din nou, ofițerul, catego- 
ric și agresiv, aaş cum nimeni nu 
îndrăsnise să i se adreseze vreodată, 
comandantului. „Inţeleg orgoliul vo- 
stru, dar e o nebunie ceea ce faceţi. 
Veniţi cu noi, căpitane; alttel vă 
vom lua cu forțe“, Dar agresivitatea 
lui era falsă. 

Ii vorbea cu convingere și umilin- 
ță, aşa cum poate nici n'ar fi bănuit 
că e capabil so facă cineva, în ase- 
menea împrejurări, cu a tainică du- 
rere, dar, pe măsură ce vorbea, chi= 
pul comandantului trăda o indite- 
rență mai adâncă, o apatie com- 
pletă, încât ofițerul văzu, numaide- 
cât, inutilitatea  sforțărilor sale și 
schimbă tema; era ucum imperios și 
violent, îl amenința că va porunci 
să fie ridicat de soldaţi şi-i amintea, 
cu sadică satisfacţie, că ar fi prefe- 
rabil să nu se expună unui aseme- 
menea spectacol, din care prestigiul 
său navea nimit de câștigat. Se 
plecă peste bară, ca şi cum ar fi 
vrut să-şi cheme oamenii, dar în 
clipa aceea, ca o apariţie halucinan- 
tă, comandantul Ricuardo  Gambara 
cra din nou şeful jtirânul în fața că- 
ruia orice voinţă se frângea, ca prin 
farmec, Glasul lui, grav și energic 
acoperea totul, arunca ordine, pe 
care le sublinia, cu gesturi scurte şi 
hotăriîte și-i flutura, înaintea ochilor, 
oţelul unei arme, Umil și învins, 0- 
fițerul pricepu că trebue să se în- 
chine și că pierduse iremediabil 
lupta. Salută lung şi cu emoție vă- 
dită, aşa cum se obișnueşște când ci- 
neva este îngropat în mare, sau ai 
onoarea să vezi murind un erou şi 
cobori de pe  spardsck. Acum co- 
mandantul era iar  omuleţul fără 
vieață, livid şi rebegit, pentru care 
vieața îşi pierduse orice sens. Cu 
brațele crispate pe balustrada de oţel 
a punţii, pe care o îndrăgise atât, 
începea călătoria cea marc, către o 
lume de miraj şi pur.ficare, pe care 
avea s'o doscopere, uimit, ca altă- 
dată Columb, Pământul nou. Valu= 
rile îl înveleau, în  mângâierile lor, 
zu o volup:ate chinuitare, așa cum 
numai o amantă ştie s'o facă, și-l a- 
mețeau cu patima despletirii lor ne- 
buneșşti. Şi atunci, peste talazuri,ii a- 
păru ca întrun vis, o imagine blân- 
dă de tânăr, îmbrăcat în uniformă 
marinărcască, în ochii căruia juca o 
durere fără margini, pe care buzele 
se trudeau, zadarnic s'o tălmăcească 
exact ; 

— Căpitane, vă cer ordine. Ce ho- 
tărîţi ? 

Dar, ca şi altădată, răspunsul îi 
îngheță în sutlei. Valurile, care se 
despicascră adânc, ca odinioară la 
legendarul semn al lui Moisi, îi în- 


năbușiră strigătul, care parcă ar fi 
voit să spună: 

— Maşină turaţia toată. Bara 
zece la stânga“. Și apoi, ofiţerul: 


„Intro jumătate Ge ceas îi vom lua 
pe vasul nostru, Garcia', 


CAROL ANTON APOSTOLESCU 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 24464-939