Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0005

a 


O 
PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Musorisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


In ultima vreme Bucureştiul se cufun: 
dă în întuneric în. acel răstimp care odi- 

„ nioară era*umplut. de iradiaţiile străluci- 
toare ale firmelor, lampadarelor- electri- 
ce, reflectoarelor cari ilumiriaru “edificiile 


publice și atâtea ălte sume de lumină, 
“nenumărate şi felurite. Atunci socoteam 


"-"“lumina electrică, în special prin efectele 


“realizată mulțumită ei, unul din elemen- 
tele artei contemporane şi desigur nu mă 
înșălam evaijuând farmecul nenumăra- 
telor realizări pe cari fascicolele de raze 
(placate pe intuneric nu ar fi o falsă ex- 
__ primare) ajungeau să le extragă din o- 
„biectela ce le stăteau în cale. Acum, a- 
cgastă nouă și inedită artă se află pen- 
tru um timp eclipsată, “în locul ei, in pro- 
„fund întuneric care nu ne prea îngădue 
să :stabilim diferența dintre 'un-;;negru' și 
am „alb, invălue orașul îndată. ce humni- 
“mă soarelui nu mai dăinue. 
îd - i i e 

tată totuşi că această besnă nu este 
+ Hpsită d farmec. O poezie foarte ciudată 
tăsăre odată cu dispariția luminii. Gân- 
ăia nosiru atât de urban, atât de evoluat, 
civilizat în ritmul mecanic al secolului 
„XX, are ocazia să afle felul în care au 
trăit strămoșii noștri, într'o vreme.a cărei 
„strălucire incontestabilă ne trimite ȘI as- 
tăzi efluvii. 

„. Spun. aceasta, -fiindeă efectiv m'am 
„.aâmdit le ei, într'o seară târziu, când, pe. 
„stradă am întâlnit  neprevăzutul unor 
-. ignOpi “care cu greu se puteau distinge în 

dosul 'invizibilităţii” lor absolute. Și poate 
“am avut o “clipă de nemulțumire, (nu 
Ghiar nemulțumire, un fel de stare ciu- 
dată care culegea în amintirea huminației 
noctume din trecut, melancolia călcatuliui 
în gropi şi străchini — honni soit qui mal 
_y pense — actual). 

Dar mi-am reamintit deodată -cum, “și 
Du e, mult de, atunci, puțini erau „cei ce 
* imdrăsneau să mai tată "pe 
„trecute. anumite. ore, . fiindeă besna cea 
mai, desăvârșită impiedica orice posibili- 
» itate'de circulaţie, și ușura acțiunea VTeu- 

nor răufăcători (de aceștia se găsesc mai 

toklearuna). 
In acea vreme, pentru: a putea eși 
" noaptea, boarii mai de vază aveau slugi 


"i într'adins toamite cari purtau alaiul dela 


o-casă la alta (se ciroula cu alaiu, odi- 
- nioară) înconjurat de torţe. Desigur, nu 


"= orice 'boer' avea dreptul la acești hamni- 
""“"nători, 


”* Minunată trebue să fi fost impresia lă- 
sată de trecerea unui astfel] de cortegiu, 
„şi pe tot atât de scurtă, totul cufundân- 
 du-se apoi grabnic în întuneric, lăsând 
gropilor pline cu noroiu fericirea de a mai 


pda i iace o posnă răutăcioasă îndrăsneţului 


a s'ar fi încumetat să le infrunte sin- 


Eee însă : puţini aceștia, căci. lumea, 
cum spuneam, nu îndrăsnea să mai cir- 
_aule în toiul nopții. 
- Cu drept cuvânt, vechii Bucureșteni 
puteau înțelege suferințele bietului Ju- 


' - venal, atât de nemulțumit de ideia cir- 


“ oulaţiei, noaptea, pe străzile întunecoase 
ale Romei. 

Pornirea lui, fără îndoială exagerată, 
cuprinde însă multe din neplăcerile sim- 
țite secole de-alungul de locuitorii oraşe- 
lor din întreaga lume, până la înjiaheba- 

- nea iluminatului nocturn prin orice mijloc 
care a culminat apoi mulţumită genialei 
glectricităţi. 

— Poţi cu drept cuvânt îi numit nese- 

mos dacă ni prevezi accidentele și por- 
nesti să cinezi în oras fără a-ţi face tes- 
teumemtul — (Sat. III. 73. Juvenal). 

' Fără îndoială, această tristă especta- 
tivă nu ne mai așteaptă astăzi, nici teama 

“de a primi Alături: în cap, (tot Juvenal), însă 
"vechii Bucureştenii, cărora le acordam 
dreptul de a înțelege cu prisosință truda 
“satiricului nostru, au cflat, sunt sigur, a- 
semenea neplăcute întâmplări, 


DIMITRIE POPESCU 





(Urmare în:pag. 3-a) 





i "ADRELIA. ARICBGOU VASBILAU .. 
Podul Mihai Vodă 





sii, 


_de onoare 
particulare 


„Primejdia artei“ este o 
problemă socială de multă vre- 
me formulată, cu sau fără 
dreptate. Nu justificarea reală 
a tezei acesteia, ci valoarea ei 
pentru conștiințe interesează; 
pentrucă, în fond, ceeace de- 
termină acţiunea, socială este 
o anumită concepţie a legiui- 
torului, întemeiată de multe 
ori nu pe datele precise ale 
explicaţiei cauzale, ci pe im- 
presii “san presupuneri, pe ju- 
mătăți de informaţie asupra 
qbiectului, pe insuficiențe de 
ințelegere a fenomenelor, 

Condamnarea platoniciană a 
artei, citată de obiteiu ca să î- 
lustreze neînțelegerea pentru 
faptul estetic, al celui mai ar- 
tist totuşi dintre gânditori an- 
tichității, se explică însă prin 


rațiuni: de -ordin mai înalt de--. 


cât simpla: deficiență a înţele- 
gerii simpatetice. 

Intr'o societate de tip noo- 
cratic, bazată pe noblețea spi- 
rituală a membrilor săi, (0 so- 
cietate spiritualist-aristocrati- 


că), în care suprema lege era. : 
conștiința rolului civice al .fie- 
îngerință “senti- + | 


cănuia,"Orice 
mentală în programul "strict 
rațional determinat al cetățea- 
nului, însemna desigur o .pri- 
mejdie pentru integritatea a- 
cestuia, şi. o derogare dela'le- 
gile rațiunii diriguitoare. 
Arta, nivel inferior de cu- 
nooştere prin imitare, (mime- 
sis), prin imitarea naturii adi- 
că, la rândul ei.imitaţie a idei- 
lor . arhetipice, nu prezenta 
pentru gândirea autorului ,„he- 
publicei“, numai neajunsul : a- 
cestei „duble 


că a celei 1deale), Ea își cerea, 
tondaminareu şi prin eanacte- 
rul de semsualitate implicat, 


ca una ce Se adresa cunoașterii 
prin simțire promovând în fe- 
jul acesta simpatia față de lu- 
Tep (ao iapră ca nivel, a sen- 


Nu e greu să avem, mărgi- 
nindu-ne la consequenţa teo- 
retică a sistemului, justifica- 
re 'în -cadrul conştiinţei lui 
Platon, pentru nedreptul exil 
al artei din cetatea ideală. 

Mai diţicil ne pare să încer- 
căm «a descoperi legătura. inte- 
rioară, 
organic dacă cel 'dialectic - 'ar- 
ticulat, nu există, între natura 
muzicală prin excelență a u- 
nui gânditor al străfundurilor 
oceaniice omeneşti, ca  Friede- 
rich Nietzsche, și  neaşteptata 


repudiere a muzicei, care a. 


surprins atât pe contempo- 
ranii săi. 

Sunt cunoscute împrejurări- 
le și amănuntele procesului 
intentat de titanul acesta al 
germanismului, spiritului ger- 
manic exprimat în muzica 
nouă a lui Richard Wagner, în 
numele căruia Nietzsche jurase. 
un timp ca în numele divini- 
tății sale de păgân. Nu încer- 
căm'a le readuce în amintirea 
cititorilor, implicaţiile lor bio- 
grafice, şi psihologice fiind cu 
mult prea bogate pentru a se 
lăsa-prinse în cele câteva rân- 
duri ale unei grăbite notări ca 
cea de față. Altul este moti- 
vu însemnărilor acestora, nau 
mai puțin important totuși : Se 
cunosc fragmentele adunate 
sub titlul ,„Menschliches, allzu- 
menschliches”, — opinii, 'sen- 
tințe, aforisme, grupate arbi- 
trar, sau negrupate, fără con- 
tinuitate, fără logică, fără altă 
valoare decât a: mărturiei . in- 
cluse, spontan, necontrafăcut, 
liber. 

In primul volum din seria 
aceasta, („Călătorul şi umbra 
sa”), există o notă cu titlul 
„Muzică şi Boală”. „Primejdia 
muzicii mnoui, este că ea ne pre- 
zintă cupa deliciilor şi a subli- 
mului — scrie Nietzsche — cu 
un. gest atât de captivant şi cu 
0-asememea aparență de extaz 
moral, încât cel mai moderat 
şi cel mai nobil sfârşeşte întot- 
deauna "prin a sorbi câteva 'pi- 
cături mai mult decât trebue. 
Această minimă 'desfrânare, re- 


"petată la infinit, poate să 'adu- 


că final o alterare: a sănătății 
intelectuale, mii. profundă  de- 
Cât aceea care .qr rezulta. din 


"excesele 'celemai brutale : Ast- 
fel.câ-într'o zi să nu.mai rămâ-! 


mă alteeva de făcut decât: eva- 


contrafaceri a! 
realităţii celei adevărate, (adi-" 





ABONAMENTE: 


autorităţi și instituţii 1000 lei 


500 „ 
250 „ 


de ION IE Ar 


lor şi săruturilor conjugale, mai 
simple şi mai omeneşti, — pe 
scurt „regăsirea căminului”. 
Nu e 'o condamnăre propriu 
zisă. Dar pentru ca: Nietzsche 
să sfârşească atăt „contrariu 
naturii sale, pledând pentru o 
întoarcere la bucuriile. simple, 
omeneşti, ale confortului sufle- 
tesc. şi echilibrului, după ce a 
denunțat valorile „comodității 








(Urmare în:pag. t-a) 


MARIA CHELSOI-CRISTEA 
în cadrul sistemului i aaa a oi 


Stihuitorii 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRATIA 
BUCOREŞTI 1 Str. Brezotanu 23-25 





TELEFON 3.30,10 





Adeseori mă opresc la fereastra 
asta, _ zăbovimăd 'să  contemplu 
peisagiiie lumii. Dar nu ouma! 
în înfățișarea ei aparentă şi în. 
şelătoare, ci cu deosebire cău- 
tându-i sensurile, acolo ande 
doar suflețul poate pătrunde, E 
în mine atunci cumințenia şi 
mirarea copilului, care ia con 
tact pentru prima dată cu aspec_ 
țe.e geografice şi materiale de 
dincolo de el; deasemenea pare- 
mi_se că mai este curiozitatea de 


Sibiu 


le război 


de 1. VALERIAN 


Evenimentele care s'au perindat prin viața noastră în ulti- 
„mii doi ani au fos! aiăt da variate și complexe — s'au dez- 

fășurat pe atâtea planuri de memifestare colectivă — în- 
cât, dacă am presupune, prin absurd, procesul lor terminat, 
bogăția fenomenelor trăite ar ajunge pentru câteva generații 
de scriitori, ca să alimenteze motivele de inspirație. 

În cadrul celorlalte aspecte, desigur literatura noastră se 
găseşie la o răspântie, mult mai pronumțată decât în trecu! 
război mondial, când seismul n'a avut atâta putere de răs- 
turnare în straturile sociale şi struciura psihologică. 

Poeţii sunt primii cari desfășură ficmuzile pe nouile poziţii. 
Prin darul spontan al creaţiei, ei sesizează în mod intuitiv 
viitorul, iar contribuția lor se revarsă în ogorul culturii noas- 
tre, asemenea unor putamice izvoare pe un teren secăltuit 
de vânturile tuturor incerttudînilor, 

„Ne. orientăzm către o trcire: eroică — ne întoarcem cu tot 
suflelul către elmicitate, cum poaie, ma mai fost dela ge- 
nerația lui Alecsandri, după războiul Independenții, Această 
reucție de organism tânăr şi: sănătos este explicabilă, dacă 
ne amintim că în ultimele două decade poezia noastră a 
fost năpădită de toate miasmele apusului into:cicat de ra- 


tinament, 


În urma pasului eroic, poeții de azi, tie că au trăit de 
aproape sau de departe fiorul luptelor, tind să închege ma- 
rea epopee a necumului, înveznicind clipele mari ce le trăim. 

Desbărată de retorismul ocazional, o parte din poezia de 
război va rămâme în lirica noastră. In afară de poeții cali- 
ficaţi, a căror amploare este ceva mai reținură, un fenomen 
interesant îl oferă mulțimea stihuitorilor necunoscuți. În ver- 
sul lor simplu, dar fierbinte, vorbește masa amonimă, acel 
minunat popor care ne-a dăruit Mioriţa” și celelalte comori 


folkloriatilce. 


Vom considera pe aceşti cântăreți, născuţi din tensiunea 
câmpurilor de bătae, primii pioneri, pregătind marea poezie 
a războiului desrobirii. Ei depun munca de harmice albine 
în fagurul de aur ce va îmbogăţi patrimoniul literaturii, 

Urmărind cronologia poeziilor din ultimii -doi ami, vom 
găsi înregistrate marile. încercări trăite : clipele de întrigu- 
rată așteptare ale concentrării armatei, câmd nu știam din 
ce punct cardinal va pomi urgia — zilele, negre ale. retra- 
gerii, când ostașii învălmășiți pe drumurile. .bejeniei, se 
intorceau cu armele plecate ca la înmormântare -— şi, în 
fine, chiotele de bucurie ale luptei, câmd elanul -războinic 
a svâcnit ca un arc prea strâns, pla ae ea dl ara 


sii it ia țării. îi 


darea''din'grota mimfelor, pem= =: : 


tru ame întoarce, prin! valuri 


"și" primejdii, spre Itaca viauri- 





(Urmare în pag: 3-a) 


"eu însumi 





AvARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


„PRIMEJDIA ARTEI“ lanuarie 1942 Răfuială în 


a &hici tâlcurile oamenilor care 
trăese în vieaţă şi pe care de 
multe ori 'vieaţu îi dă 'pestecap 
Jocul de dincolo “de “fereastră 
îmi piace şi mă întristează. De- 
pbiceiu, “îmi “petree ziua intrun 
mediu! foarte ideal şi neverosi- 
mil al cărților ori al tăcerți în- 
ehemuită cu fruntea pe margi. 
nea mesei. lar când soseşte 
ceasul turburător al fugii lângă 
fereastră, ared că mă pot des- 
făta orizonturile fără sfârșit și 
prăbuşirile prea adânci ale vie- 


"ţii, când în fond ştiu bine că mă 


vor îngrozi. Ar fi altfel dacă aş 
cobori să particip sau să parcurg 
imensitatea ei, dar 
privind-o de aci, vieața îmi 
apare înf:orător de grea. Stărue 
în toţi şi peste toate acelaș bles- 
tem dumnezeesc dela începutul 
Humii, a cărui osândă nici feţele 
cele mai luminate n'o pot as- 
cunde. Oamenii se muncesc cu 
grijă să_şi închidă tainele, dar 
în jurul fiecăruia dintre ej eu 
văd capetele de șarpe ale desti- 
nului suprem cum le aduimecă 
urmele — şi atunci tainele lor 
sunt, pentru mine ştiute pe din 
afară. 

lată o casă —:și firește în casa 
asta se nasc, iubesc, -se macină 
şi mor oameni că mine sau ca 
tine. Nuui nevoe să le privesc 
feţeie, dar mi-i închipui pân- 
gând, bucura. du-se, b:estamand 
sau  pregarindu_se de moarte, 
Nicio fereastră. şi nicio uşă nu 
se deschide (oamenii întotdeauna 
trăg -perdee groase peste bio- 
grafiile: lor) — şi:cu “atât mai 


. mult, mi piace, să gândesc ia ne. 
“cunoscutul său. sirena “de aLolo, 


chiar să mă rog lui Dumnezeu 
pentru pr.hănirea și liniştea lor. 
Copiiul cere jucării, mama e bol- 
navă, domnişoara iubeşte, taia 
e-piecat după pâine. Casa stă tot 
înehisă. Nicio lege nu pătrunde 
aici, mâna onorabilă a niciunei 
societăți de binefacere, - fiecare 
casă es.e tabu pentru mecenăţii 
sau forța pubiică a statului bur- 
ghez. Dar Ja ușă pândeşte Des- 
tinul, iar Dumnezeu zâmbește 
capriaos din cer. Vieaţa însă nu 
se opreşte aici, dimpotrivă câr- 
culă mai viermuitor decât pu- 
team crede, lată astfei strada, 
urcând în piezş spre bulevaid. 
Se  încrucișează, se împiedică, 
trec indiferenți unul pe lângă 
altul fiinţe de țot feuul. Aspectul 
e dinamic și aspru, Şcolarul cu 
o notă proastă fin carnet, duduia 
intoarsă dea un rendez-vous ra- 
tat, ofiţerul cu semnul rănii de 
pe front, bătrâna cu amintirile în 
sbârcituri şi în poşetă, cerșeto- 
rul întinzându-ţi o mână de 
câine, servitorul umilit şi plic- 
tisit, alţi soldaţi au țara pe umeri, 
câțiva căţei îmbrăcaţi elegant, 
alți bătrâni miopi şi caraghioşi, 
două pisici traversează strada, 
patru mașini, un autobuz şi încă 
o domnişoară singură, alt copil 
cu ochij sgâiți de minunile mur- 
dare ele lumii” — şi peste toate 
cade zăpada densă a acestui Ia- 
nuarie 1942. Unii izolaţi, alţii 
lipiţi prea mul, unii vociferând, 
alţii zâmbind — fiecare însă du- 
cându-şi cu trudă rostuniie “și 
mizeria, falsa bucurie sau chinul. 
Aceasta” este strada, metropoia, 
vieața de pretutindeni. Un spasm 
general, un urcuș la etajul şase, 
un coboriş latent, o pâine, o îu- 
bire, un pahar cu vin și impla- 
cabiluj sicriu al ultimei clipe. 
Stau încă 1a fereastră şi con- 
templu peisagiile lumii, pe de- 
asupra, în lături și mai aes în 
adânc. Aş vrea să cobor pentru 


„un ceas de plimbare, dar mi-e 


frică. Lucrurile verosimile întot- 
deauna sunt greu de suportat, 
Și cel mai verosimil dintre a- 
cestea pare_mi-se că este vieaţa. 
Privind-o mai ales de'alci dela 
fereastră, e groaznică.  Deaceea 
prefer să mă întorc în celălalt 
peisaj, mai ideal şi mai neve. 
rosimil, al cărţilor saual tă- 


carii înghemuită cu fruntea pe. 


masa de scnis. Parcă pe “urmele 
mele nu vin șerpii? Vin, dar 
nu-i simt. : : 


LAURENȚIU FULGA 


ol | 


SAMBATA 3! 





ANUL Li 9 Nr.5 


1942 


MIHAI NICULESCU 


lanuarie 
Redactor responsabil : 


generația tânără 


Cu câţivarani în urmă s'a desbătut — dân- 
du-i-se mare amploare — în publicistica ro- 
mână problema - generaţiilor. S'au. (determi. 
nat, cadrele și oamenii au fost împărțiți în 
„bărrăni“ şi „tineri“. Faptul s'a petrecut şi'n 
literatură. Si încă „destul de hotărât. 

S'a luat atitudine şi sau scris sumedenie 
de articole. Foarte puţine, însă, au reuşit 
să se menţină pe planul] obiectivităţii, Sem- 
natarii făceau parte intrinsecă din cadre — 
şi „bătrânii” căutau să-și apere poziţiile cu- 
ceriţe de-alungul timpului, iar „tinerii“ soco- 
teau „că le este ca primă datorie de onoare 
torpilarea bătrâneţii. 

Au fost şi fericite excepţii. Un tânăr — 
al cărui nume n'are de ce să fie transcris aici 
dar a cărui pecete sa imprima adânc în 
vieaţa și scrisul tinerețului — a pus foarte 
cuminte problema, adresindu-se deopotrivă 
sufletului cum și vîrstei — după „cum, dea- 
semenea, bunăoară, un domn profesor. dela 
Facultatea de Litere din Bucureşti a tratat 
această problemă în chip metodic şi luminos 
în paginile cursului d-sale.universitar. 

Se părea că problema!a fost rezolvată şi 
toată lumea lămurită. 

Zilele trecute am întâlnit într'o revistă un 
articol al unui domn, bănuiesc foarte tânăr, 
şi care punea din nou mult desbătuta proble- 
mă. Cu o frenezie de scris rar întilnită, pe-o 
pagină din cele patru, câte are revista, dân- 
sul proclama domnia tineretului şi debarca- 
rea „virstnicilor care, se pare că vor să se 
odihnească pe Aus cuceriţi nemai publi- 
cind nimic nou. 


Şi şeful ia vârstnici. era... nici. mai 
muiţ nici mai puţin,, d. Mircea Eliade! 

Mărturisesc — chiar dacă ar fi să se su- 
pere domnul autor! — am cetit foarte a- 
muzat articolul în chestiune. Nici măcar 
nu mi-a putut provoca o cât de mică umbră 
de tristeţe, gândindu-mă câtă vreme a tre- 
cut fără să fi puțut să citesc un esseu sau 
o carte de autorul „Huliganilor“... despre 
care ştiu că “este în imposibilitate actual- 
mente să publice continuarea în. ciclul "„In- 
toarcerei în raiu“,. 

Și, totuşi, acest articol mă face să revin 
în această problemă mult discutată a gene- 


raţiilor.. 
E e E . 


Nu pentru a discuta | generaţiile, pentru a 
cataloga scriitorii drept tineri şi bătrâni... 

Cu totul pentru altceva şi, anume, de-a 
aminti stimatului meu articlier că oricât de 
pornită ar fi tinereţea — oricât de vifornie 
i-ar fi iureşul — este bine să nu se în- 
tunece: perspectivele... 

Este foarte uşor să critici, 

Cu mult, mai greu este, însă, să realizezi 
— şi-i bine ca 'nainte de-a da „bun de im- 
primat“ scrisul tău, să'ncerci să te desprinzi 
din prezent, Să judeci ca şi cum s'ar fi scurs 
cel puţin zece ani dela acea dată. S'ar evita 
foarte multe gesturi pripite şin primul rând 
ar folosi acei ce aveau să le făptuiască... 

Altfel, cum sar putea înţelege — dacă nu 
grăbit, articolul domnului căruia nu ţin să-i 
citez numele şi dela care, totuși, aştept un 
răspuns — când sunt aruncaţi “peste bord, 
fiind socotiți de pe acum îmbătrâniţi, inca- 
pabili de-a mai scrie ceva bun, scriitori ca 
Mircea Eliade în deplină maturitate crela- 
toare ?!... 

Este bine ca 'nainte de-a scrie o „genială“ 
nuvelă — 'cu care autorul speră să răstoarne 
lumea 'ntreagă — ori un articol „mare, de 
frondă', să se mai cerceteze istoria literatu- 
rii dacă-i atât da greu să se cetească în ori- 
ginal opera celor dinainte. Nu de alta, dar 
s'ar putea afla că sa scris cu mulţi ani în 
urmă „Luceafărul“ că autorul este Mihail 
Eminescu și că o nuvelă care trece frunta- 
riile timpului este „Niculăiță Minciună”, ca 
să nu mai amintim zeci şi zeci de titluri şi 
nume,. 

Şi cotă mult mai bine ca'nainte de-a ca- 
taloga lumea, s'o cunoşti. Altfel, se pot în- 
tâmpla atâtea... 

Rândurile de faţă mau a supăra pe nimeni. 
Cu atât mai puţin pe tânărul domn care le-a 
provocat și căruia îi fac o confesiune :—sunt 
mai tânăr decât Mircea Eliade şi cum pe el 
i-a luat piatră de hotar fac parte — vrând 
nevrând — din generaţia d-sale. Sunt de 
al d-sale şi, deci, poate privi rândurile 
mele drept o răfuială... în generaţia tânără!.. 


EUGENIU V. HARALAMBIE 





EDWARD MUNCH 


2 


TA AD EDIMCOL OLE A MDA 





UNIVERSUL ' LITERAR 


Cronica dramatică ECRAN 


TREI INTERPREȚI Al LUI 
HAMLET 


Am privit cu deosebit inte- 
res această întrecere artistică, 
dintre domnii  Valentineanu, 
Vraca şi Calboreanu. Şi, la in- 
ceput, am socauit că iupta se 
ve da irumos, pe faţă, cum se 
cuvine la treu dintre cei mai 
buni actori ai Naţionaluiui. 
Credeam că cel puţin de astă 
dată. vor îi ânluturate mici'e 
intrigi şi sforării de culise atât 
de obişnuite ia ac.ori. teatru- 
lor particulare, dar ce desâvâr- 
şire nedemne  peniru câţiva 
dintre truntaşii primei moastre 
scene, 

Suntem admiratori convinşi, 
atât ai domnului Valentunea- 
mu, cat şi ai domnilor Vraca şi 
Calboreanu. Şi ne închipuim 
dragostea şi râvua pe care a 
depus-o fiecare din aceşti trei 
actori, peniru a interpre.a în 
Coniduţii câț anai bune acest co- 
vârşitor roi al lui Hamlet. 

Credem că orice elev de 
conservator păstrează in suilet 
o taină, un iata: acela de a in- 
terpre.a candva rouul lu; tarm- 
let, netericit prinţ al Wane- 
auarceL. ur acest ideal, rare 
or. aste împărtăş.t şi aitora. U- 
zice om, neuipsit de puţin bun 
ginţ, îşi dă seama de câte greu- 
săți va întâmpina cin ciipa în 
care Va Su scena, penru a da 
viaţă acestui iunie persomagiu 
zealizat de geniul marelui Sha- 
kespeare, kara sa vrem ne 
gânudum la un interview —— ce- 
tit anul trecut într'o revistă de 
specialitate. Un gazetar, ase 
uns sub un oarecare pseudo- 
nim stătea de vorbă cu un ac- 
Wor — ce e drept: destul de ţa- 
lenta: — şi .junele gazetar, îl 
întrebă candid pe domnul ac- 
tor : i 

.— De ce nu v'aţi gândit pâ- 
nă acum să interpretaţi rolul 
lui Hamlet?” Simpiu! Ca şi 
cum lax fi întrebat de ce nu 





bea cafea cu lapte în loc de 
ceaiu sau de ce nu-i place ma- 


bdia „Mamdolinata” (acestea 
sumţ întrebările preferate ale 
reporteri'or dela ziarul săptă- 
mânal de teatru [despre cars 
vorbeam), 

Actorul a răspuns, sincer; 

— „Pentrucă mi-a lipsit cu- 
rajul necesar ea să-l joc!” 
Niki nu se putea răspuns mai 
bun 

Imtriadevăr, un actor pen- 
truca să-l poată interpreta pe 
Hamlet trebue să fie talentai 
(ceva chiar mai mult decât ta- 
tentat), rezistent (nu  râdeţi; 
rezistent) şi trebue să aibe 
mult, foarte mult curaj. 

Domwmnii. Vraca, Velentineanu 
şi Calboneamu au dovedit că au 
cure). Şi s'au perinda! pe sce- 
nă, fiecare interpretându-] pe 
Hamlet, aşa cum îl vedea el. 

Este aproape o imposibili- 
tate pentru moi să afirmăm 
aici: Cutare a fost mai  hine 
decât ceilalți. Căci, în fond 
ce-am putea înţe'ege prin a- 
cest: „mai bine”. 

De bună seamă, putem foar- 
te uşor spune: „Cutare a fost 
mai aproape de acel Hacnlet pe 
carei vedem yoi”. 

Dar Cine ne poate spune că 
acel Hamlet pe care-l vedem 
moi seste adevăratul Hamlet ? 
Să încercăm aici, în schimb, 
să ară-ăra chipul în came fie- 
care |din cei trei interpreţi, a 
înţeles să-l înfăţişeze pe Ham- 
let 

Primul Hamiet a fost — da- 
că se poate spune aşa — dom- 
nuj George Vraca. 

Şi iki sa jcade să deschidem 
o nouă paranteză. Este vorbe 
despre un serviciu pe care au 
crezuţ că i-l fac unele gazete 
sau reviste, domnului Vraca. 

Am cetit astfel. mai ales în 
revistele de  speciailtate, că 
domnii Valentineanu şi Caibo- 
veanu, În urma creaţiei dom- 
ului Vraca, ar îi rouunat să 


mai iinterpreteae rolul lui Ham- 
tot. 

Liueru, care, trebue s'o măr- 
turisim, ni s'a părut dela în- 
ceput stupid. Nu vedeam deloc 
doui actori de talia domnilor 
Callboreanu şi  Valentimeanu, 
studiind ani întregi rolul lui 
Hamlet, pentruca la un mo- 
ment dat să se sperie şi să re- 
nunţe la rol. Nu vedeam iu- 
crul acesta, oricât de magistra. 


"1ă ar fi fost intenpretarea dom- 


nului Vraca. Deaceea am şi 
anunțat că darea noastră de 
seamă nu va apare decât după 
ce rolul ui Hamlet va fi inter- 
pretat şi de domnii Calborea- 
nu şi Valentineanu. 

Curând, spusele noastre au 
fost confirmate. Rolul a fost 
jucat şi 'de aommniui Calboreanu. 
Atunci a apărut în aceleaşi re- 
viste o notiţă din care reeşea 
că domnul Vraca; fiind bolnav, 
a renunţat pentru câtva timp 
să interpreteze rolul lui Ham- 
et. Aceasta, ca şi cum domnul 
Calboreanu ar îi fost o simplă 
dublură a domnului Vraca. 

Ei bine, să .fim înţeleşi : în 
cazul celor trei Hamleţi (dacă 
li se poate spune aşa) n'a îost 
vorba de interpret titular şi 


de dubiuri. 

Direcţia Teatrului Naţioaa! 
ia socotit pe cei trei ac.ori mai 
sus pomeniţi la fel de demni 
de e interpreta rolul lui Ham- 
let. Dar, cum nu se putea ca 
cei trei actori să apară pe sce- 
nă în aceeaşi zi, ei au apărut 
într'o anumiă ordime care s'a 
întâmplat să fie aceasta: Vra- 
ca, apoi Calboreanm şi la urmă 
Valentineanu. 

Şi cu asta, cred că am lă- 
murit orice neînțelegere. 

Cât, în ceeace priveşte noti- 
ţele amabile strecuna.e prin 
gazete, acestea nu pot consti 
tui decât un prost serviciu a- 
dus dormnului Viraca- Şi suu- 
tem convinşi că ele n'au pornit 
dela dânsul. 


Dar cum remarcăm că pa- 
zanteza s'a lărgit, fără  veia 
noastră, |ceva cam miuli, şi pen- 
tm a nu intra în conflict cu 
spaţiul restrâns al cronicei, ne 
vedem siliți să amânăm darea 
noastră de seamă pentru nu- 
rul viitor 'al revistei. 

Până atunci, o mică observa- 
ţie: Teatrul Naţional a vrui să 
ne prezințe anul acesta, trei 
Hamleţi deosebiți, fără să meu- 
şească în întregime. 

Lucrul se poate explioa uşor: 
am avut trei Hemleţi şi un 
singur, regisor. Era normal ;ca 
regisorul să dee aceleaşi 'in- 
dicaţii tuturor celor trei in- 
terpreți. 

Cu totul altfel ar îi stat lu- 
erurile dacă prezentarea lui 
Hamlet ar fi fost încredinţată 
la trei din cei mai buni direc- 
tori ai noştri de scenă. 

Fiecare ar fi cerut alţi inter. 
preţi pentru celelalte roluri ale 
piesei, ifiecare ar fi pretins . alte 
decomari 

Dar e drept că aceasă for- 
mwulă e ceva cam, costisitoare, 

Aşa că — bănuim — ea n'a 
fost pusă în „discuţie. * 


TRAIAN LALBESCU 





D. col, IONESCU MOREL 





autorul piesei „Vă ardon, treceţi 
Prutul“, care se prezintă astăzi 
la Teatrul „Muncă şi Lumină“ 





Cronica 


caza 





UN RECITAL 
PENTRU SLUDENŢI 


„Institutul ge cultură italiană" 
işi răsiață studenţii. Cuvinie.or 
inițţiatoare ale prelegerilor, apar- 
vurilor cărţii, atâ de larg găs- 
duite în îmbeișugata b.bliotecă 
din Calea Victoriei, li se asoc.ază 
etementul Viu, aemomns.rativ, de 
mare repercusiune, gi concertu- 
tui, precum li s'au alăturat şi îi 
se vor mai alătura, mir'un vutor 
pe care îl simţim apropiat, lecţia 
revelatoare a călătoriilor în Ita- 
la, in muzeele şi aea.mungul mo- 
numentelor ei fără egal. 

După Mainardi, după substan- 
ț:aiele  conterinţe-concert intoc- 
mi:e atât de luminos de proteso- 
rul Aiessandro de Masi, după 
Ranzatio, Bonucoi, Ormnella San- 
tosiquido, iată un concert Gior- 
Bio Ciompi —lon Filionescu, 

Privilegiul pe care, cu mic, cu 
mare, înscrişi, cursurisor INsuiu- 
tului îi primesc atât de darnic, 
nu poate să nu bucure, pe lângă 
beneficiari i înşişi pe oricine e, 
câtuşi de puţin, preocupaţi de 
lărgirea orizonturilor noastre de 
cultură de problema formării 
unui public, de a educării arţis- 
tice a tineretului, 

Muiţumirile ce se vor aduce 











muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


„Institutului” nu vor îi niciodată 
destul de mari. 

Alegându-se în persoana d-lui 
Ioa Filionescu, colaboratorul pia- 
mistic al concertului, s'a putut 
risipi, şi în privinţa condiţiilor 
complimentare ale concertului 
Ciompi orice grije sau îndoială 
Sar fi putut avea, din acest 
punct de vedere, r 

Taientul de cald cuprins ema- 
tiv al violonistului, mlăfdierile de 
fragedă sensibilitate şi vibraţiile 
spontane ale temperamentului 
piin de dăruire pe care îl măr- 
turiseşte neîncetat, au străbătut, 
în toate unzherele săiii, liberate 
şi de orice stânjenire care ar fi 
putut veni din afară, 

In scenă, cu replica imediată, 
cioplită în delicate rostiri, cu 
limpede şi iscusită pătrundere 
muzicală, într'o distilată traduc- 
ţie sonoră, a jocului, credincios 
întovărăşit al lui loa Filionescu. 

In sală, urmărite cu neconte- 
nită şi înfrigurată atenţ:e de 
atâţi „noi veniţi“, cu toată re- 
ceptivitatea lor însetată, într'o 
atmosieră in care absenţa mas- 
selor inerte de snobi, care crează 
adevărate goluri „de aer“, în 
atâtea din sălile concertelor obi- 
cimuite, atâţ ge re.e conducătoare 
de emoție şi muzică, se resimțea, 
provudențial. 

Sonata de Cesar Franck, ale 
cărei splendori suni desigur fă- 
cute să mu pălească niciodată; 
rămâne desigur una din cele mai 
erăitoare, mai depline, mai bo- 
sat trăite şi mărturisițe, din toate 


“* ce ce Sau desprins, de sub at- 










(Desen. de Ion Sava) 


ELIZA PETRĂCHESCU 
ung din cele mai talentate actriţe 


ale tinerei generaţii 


- cuşul suplu şi de înfiăcărată ti- 
: meseţe al artistu-ui. 


Numai um interpreţ de auten- 
ie uar şi Veriăbua artă însuu- 
mentaiă poale răspunde astiel 


; celor cerne de o opera muzicală 
. de complexul aceleia ce este a- 


caastă sonată, ale cărei minuni 
de inspiraţie şi de adaptare in- 
sirumentaiă la aceste minuni spi- 
riuale sunt făcute să trăiască 
atâţ cât va trăi şi muzica. 


„Virtuosul“ a sdipit apoi în- 


- +run  Cappriecio, de Paganini, 


stârnina şi toată voioasa şi ame- 
fitoarea volubilitate spaniolă a 
lui Zapateado, de Sarasate, sau 
înfioritele şiraguri, delicate şi 
fugare de sonorități ale unor pa- 
gini moderne, cântate în bisurile 
terminale ale unei seri cu totul 


Drieiane vynaiali. 


CINEMA TRIANON (VOLTA- 
BUZEȘTI): Vin marinarii 


O comedie cu prea puţine si- 
tuaţii realmente amuzante, 

Acţiunea este ţesută pe nă- 
strușnica idee pe care-o re un 
tânăr ofițer de marină ce'nserea- 
2ă întrun ziar de mare tiraj un 
anunț adresat tinerelor roman- 
tice doritoare de-a începe 0 co- 
respondență cu un visător mari- 





Bineînţeles, se prind în cursă 
nu una, ci câteva romantice du- 
dui care se îndrăgostesc în bloc 
de domnul despre care vorbeam. 

La întoarcerea vaporului, ur= 
mează o serie de rendez-vous-uri 
pe cari Don Juanul din marină 
!e dă visătoarelor care s'au în- 
drăgostit de felul în care le în- 
tocmește scrisorile (cari scrisori 
erau bătute'n atâtea copii câte 
dudui, ce făceau demonstraţie 
de naivitate sau... romantism). 


Cum era de aşteptat, între toa- 
te aceste tinere persoane se gă- 
seşte una „întocmai cum a vi- 
sat-o E!“ care-i până la urmă 
„Mireasa principală“. 

Spun „principnlă”, sleoarece-i 
o nuntă triplă, celelalte două mi- 
rese făcând parte din persona- 
giile secundare ale filmului, 

Subiectul, tratat de un alt re- 
gisor, ne-ar fi putut prilejui un 
film în care-am fi găsit, desigur, 
ceva mai multe elemente neșar- 
jate, pentru a-i asigura un suc- 
ces deosebit. 


CINEMA ARPA: Mister Moto. 

Un film care deşi-i construit 
pe clasicele baze ale filmelor po- 
lițiste, va tenta, desicur, pe cei 
cari nu pot adormi fără concur- 


„sul unei cărți cu crime și _mis- 
“Mere 'deslegateți ultimiele Gnă- * 


zeci de pagini ale volumului, 

Aceştia vor pleca mulțumiți 
dacă suportă ca ucigașul, ale că- 
rui crime servesc drept pretext 
întregului film, să nu deslușea- 
scă prea lămurit motivele care 
determină justiția terestră de-al 
trimite la închisoare şi pe cea 
dumnezeiască în iad. 

Peter Lore, excelent în. rolul 
unui detectiv ale cărui trucuri 
luate din Arsene Lupin duc la 
descoperirea asasinului și la sfâr- 
şitul filmului, 


ADRIANA NICOARĂ 


GEO BARTON 


un talenta; element tânăr, din 
trupa d-lui Victor Lon Popa, care 
promite un frumos succes în vii- 
toarea premieră a teatrului „Mun- 
că şi Lumină”: comedia „Nas 
Sus”, 


5) 


BANDA DOROBANŢU 


un tânăr şi talentat element al 

noului Teatru Leonard deţine un 

amuzant rol în comedia „N'am 

bărbat de lăsat“, co se va pre 
venia în aurând. 











Scriu aceste rânduri în turbu- 
rarea unor clipe petrecute în 
mijlocul  necăjiților mei cama- 
razi, tineri viitori actori. Acolo, 
unde abecedarui scene; e buchi- 
sit cu febre, la subsolul Conser- 
vatorului, mi-a fost dat să s.mt 
adânc lipsa acelui înger păzitor 
al tinereţii noastre, George Mi- 
hail Zamfirescu. 

Sub bolțile acelea de pivniță 
care au adăpostit pe mulţi din- 
tre cei cari au urcat cu succes 
scena, am întâlnit o lume cu fier- 
beri mari ; o studenţime alta de- 
cât cea obicinuită de pe coridoa- 
rele facultăţilor de tot soiul. In 
mănunchiul acela de sufiete ti- 
nere întiorate de gânduri noui, 
care ar trebui să încânte somno- 
Jenta burghezie românească, to- 
tuși, se simte lipsa unui Om de 
ale cărui braţe şi inimă să se a- 
gaţe aceşti singuri curagioşi ne- 
lipsiţi de cea maj frumoasă aven- 
tură: dăruirea cu pas.une pentru 
înbunarea semeniior, Să știți că 
aste da mirare şi dureros cum a&- 


31 


fanaarie 1942 


9 





Mâşti şi reflectoare 
[e pa = pi 


Conservatoristii 
caută un om de teatru 


In amintirea lui Gemi Zamfirescu, 


cest nou romantism (nu exage- 
răm dacă îl numim astfel!) nu 
găseşte sprijin în niciun chemat 
mai vârsinic, pentru căiăuzirea 
şi ordonarea atâtor tinere ener- 
gii creiatoare, care se irosesc la 
şezătorile Ateneelor populare, 

O desorientare domneşte în su- 
Zletele acestea tinere, încărcate 
cu frumoase năzuinţi. Scena le-a 
dat o febră care ar trebui să în- 
duioşeze  maestrele figuri ale 
pontifilor teatrului românesc. 
Mai mult. Să-i intereseze acest 
învățământ al artei dramatice, 
acest oropsit învățământ! Mai 
târziu li se cere acestor acțori 
atât de mult, după ce tinereţea 
le-a îost tertelită, — după ce a- 
cestei ținereţi, atunci, pe băncile 
Conservatorului, i se întorcea 
spatele ! 

Nu este de ajuns şase ore pe 
săptămână de declamaţie şi com- 
punerea unui rol. Şase ore pe 
săptămână de istoria literaturii 
dramatice. 

Pe un podium — estradă de 
catedră și într'o clasă fără un 





Tot pe 


Albul zilei se ivește din ce în 
ce mai luminos, sub argintii ză- 
pezii trezite. 

Un tren se strecoară ca un 
şarpe. E un tren banal, de multe 
ori de marfă, dar care are la 
coada lui, agăţat și hărțuit, un 
vagon cu trupă în turneu, „va= 
gonul cu ariișii”, 

Trenul scârțâie prelung... tras- 
neşte,... pufăe,. și-și destinde 
ciolanele într'o gară mică uitată 
de Dumnezeu şi de oameni. 

Toţi actorii apar la geamuri, 
sburliți, nerași şi somnoroși, dor- 
nici să-i vadă şi să-i retunoască 
cej câțiva călători matinali. 

Dar aceştia mau timp. Dau 
năvală cu toții spre vagonul ac- 
torilor, pe care-l văd mai gol şi 
apoi pleacă înjurând când î! gă- 
sesc încuiat şi se îngrămădesc în 
celelalte vagoane, lângă fraţii de 
sujerință, cu cari vor împărtăși 
câteva ore de chin comit... 

Când trenul se așterne iarăși 
drumului, actorii se împart în 
două grupe, în jurul celor două 
sobe dela capetele vagonuliii şi, 


ca la cajenea, căreia acum îi duc. 


dorul, încep bârfeala. 

Ducă se încumetă vreunul să 
întrebe cum au dormit peste 
noapie, din toate gurile încep 
blesteme şi ocări pentru mecani- 
cul nenorocit, sortit de zei să 
poarte, peste noapte, trupurile 
aleşilor Thaliei : : 

— „Dar ce, ăsta a fost somn?“ 

— „Să fie ai dracului cu cine 
i-a dat diploma de mecanic...“ 

— „Parcă acum dă examen, 
CU NOÂ..i 

— „Dacă mai trec o noapte ca 


;: asta, mă dau jos şi-l bat...“ 


„Și tot astjel se scurg „uten= 
țiile”*, fără ca „acuzatorii“ să ştie 
că vechiul mecanic i-a lăsat age 
mult şi un altul î-a luat locul. 
Acesta, ca să răsbune personali- 
tatea ofensată a colegului său, 
dă un shut serios vagonului, sub 
formă de manevră şi actorii în- 
tră unul în altul, se sgudue și 
se îmbrățișează nevoit... Apot, 


la un glas, toate mutrele se în- :- 


dreaptă spre însoţilorul de  va- 
gon : 

— „Costică, o cafea !..* 

Cu căldura în trup, culeasă de 
ia sobă, câte patru-pairu intrăm 
în cușeta cu chiuvete, „baia“ — 
cum ne place so numim—; 0 
chichineață, care-l adăposteşte 
şi pe Costică peste noapte... 


In faţa cuvetelor, în timp ce 


ne dăm barba jos, ne săpunim şi 


ne facem „băeţi frumoşi“,. încep 
glumele şi şicanele. Azi e la rând 
Cornel Hugo, un bun pianist şi 
acordeonist, însărcinat cu acom- 
paniamentul muzical al trupei. 

Cornel Hugo este un băiat 
foarte cumsecade, dar are şi el 
uma a lui: vorbește peste noap- 
te, în somn. Cum există un pro- 
verb mare, verificat de mate 
ori: „Cine seamănă se adună“ 
providența dumnezeiască ne-a 
adunat, pe trei cari vorbim în 
timpul somnului, în aceeag cu- 
şetă : EI, Ion Brădescu și eu. 

Intro seară, după spectacol, 
când muioritatea trupei se cul- 
case, Hugo, adormit şi el, dă 
niște strigăte disperate : 

— „Vin lupii. vin lupii... vin 
lupii fu 

Ion Brădescu, care doarme a- 
lături de el, se apleucă și-i spu- 
ne confidenţial, la ureche: 

— Impuşcă-i mă! Impușcă-t !* 

Cornei Hugo, fericit, zâmbește 
ca un copila şi doarme mai de- 
parte: 

— „Da. Da. Ii împușc!”... 

Acum, în fața oglinzii dela cu- 
vetă, este terorizat, ca'm fiecare 
dimineață, de părul său, într'a- 
devăr Jonrie 7ebal. 


atât de convingător şi... 


Pagini dintr'un turneu 


drum... 


Dacă aşi fi poet modernist, pă- 
rul iui Cornel Hugo ar fi com= 
parat, pe rând, cu un arici sau 
mistreţ în agonie, cu gardul dă- 
răpănat al unui bordei de vădu- 
vă, sau cu alte obiecte tot atât 
de poetice şi.. țepoase; dar, ne- 
fiind poet modernist, mă mulțu- 
mesc să vă spun că părul lui 
Cornel Hugo este cel mai aspru 
şi sbârlit păr pe care l-am văzut 
vreodată... 

Raşi și ferchezuiţi, băeți se 
pregătesc de plecat în oraș... Până 
la masă pot lua o ţuică fiartă sau 
alt stimulent gastronomic, tot 
eficace. 

Masa, fiind un fapt prozale 
chiar şi în turneu, nu voi pomeni 
nimic de ea. (Dealtfel, sunt un a- 
dept al teoriei lui Al. de Musset, 
care era contra meselor în pu- 
blic, socotind mâncarea ca orice 
altă necesitate Organică, pe căre 
când o exerciți trebue să te 
ascunzi de ochii lumii...) 

Când ne întoarcem dela masă, 
ştim că d-na Dora Mihăescu ne 
va întreba: 

— „Ei băeți, ce filme sunt prin 
oraş ?... Dar la al nostru (cine- 
matograful unde trebue să jucăm 
noi) ce e?” 

Asta pentruca seara să putem 
fi la spectacol și să nu trebuiască 
să mai alergăm prin oraş, de tea- 
mă să nu întârziem.. Și d-na 
Dora Mihăescu, fiind îndrăgostită 
de cinematograf, suportă cu re- 
semnare orice film, cât de prost... 

Sau d-na Nelia Mircescu, care 
vrea veşnic să facă cumpărături... 

Odată am colindat un oraș în- 
treg, pare-mi-se Tecuci, ca să-şi 
cumpere două ceșcuțe de cafea 
neagră şi câteva peniţe. 

Am ajuns să întrebăm de ceș- 
cuțe până și la băcănie. Dealtjel 
aşa era obiceiul orașului, fiindcă 
un camarad al nostru C. Simio- 
nescu-Narciş, a cumpărat petrol 
dela cofetărie... 

„.„Şi-așa trec zilele mele, — 
„Una bună, zece rele..." 





Seara, după spectacol, mulțu- 
satin şi cu diurna luată, 
așteptând din moment în mo- 
ment plecarea, ne strângem în 
jurul maestrului Ion Sarbul şi-t 
uscultăm giumele culese în peste 
treiweci de ani glorioși de tea- 
tru... şi visăm la acel „mâme” 
atât de frumos. Dar atutuddinea 
maestrului, cumpătarea şi susţi- 
nerea lui ne arată că acel „mâi- 
ne”, pe care l-a visat poate odută 
„eri”, nu e frumos decât în vis 
şi realizat devine o mare bana- 
litate. Devine vieaţă. 

Ca o ilustrare, nea Costică Bar- 
cargiu, ne trimite din cușetă, cu 
guasul său cald și tremurat, un 
cântec de vai și 0f, „ca ta mama 
lui”, făcând să vieze o pagină din 
creația sa „Periferie”, 

De glături lon Brădescu, auto- 
rul volumului „Soarele Negru” 


miţi, 


„dermitând în „azurul lui de ne- 


înțeles”,  cadențează, în ritmul 
roţilor, doruri neîmpăcate, versi- 
ficând, cu glas trist, stihuri cari 
rămân presărate pe şine, în urma 
trenului. i 

Incet, încet, ne rupem din lotul 
unde am poposit o clipă... Soartă 
de şătrari... Orașul, căruia îi-um 
făurit un moment de iluzie je- 
ricită, cu mutrele noastre da făi- 
nă, doarme împăcat... Mâine ne 
vom dărui trupul şi sufletul, 
altora... 

Caravana de paiațe se duce, lă- 
sând o gară mică şi pustie, un 
şef ursuz și adormit și un sema- 
for negru care alunecă în noapte 
ca un braț greu de mort. 


VATRASCU ION BARBU 





pic de aranjament, atmosteră de 
sală de teatru, — să se poată re- 
peta în bune condițiuni o scenă 
dintr'o piesă, este de-a dreptul 
ridicol şi în plus obositor pen- 
tru profesor și elev. Emisia nu 
se poate contro.a şi mişcarea se 
iace restrânsă, ca pe o tarabă de 
bâiciu cu marionete. Indicaţiile 
profesoruluj rămân valabile pen- 
tru acustica acelei camere, 

Niciodată cele patru clase da: 
dramă-comedie n'au avut prile- 
jul unirei lor întrun ansamblu 
în care elementele fiecărei clas: 
să se poată manifesta într'un 
spectacol deplin. Dacă se ajunge 
la acest punct, ansamblul recla- 
mă um director de scenă care să 
coordoneze individualitățile ieşite 
dela “fiecare protesor. Şi tot în 
sarcina acestu; regisor cade ale- 
gerea unui repertoriu care să co 
respundă posibilităților tinerilor 
începători în ale teatrului. Tot 
pe lângă acest regisor se pot for- 
ma viitorii directori de scenă. 
S'ar impune chiar înființarea ' 
unei clase de regie teatrală. Şi 
aceste spectacole să fie date în 
sala Teatrului Studio — ...până 
când sar clădi un local propriu 
al Conservatorului şi cu un tea- 
tru al lui]! 

Conservatoriștii ştiu că acesteg 
rămân în visurile lor! Singur3 
„Producţia” le rămâne examen 
de selecție în fața teatraliștilor. 
Şi nu este de ajuns un singur 
tragment de puesă, irământat ae- 
alungul unui întreg an, pentru 
ediixarea asupra talentuui lor 
a vreunui director de teatru. A- 
cest Domn Director de Teatru 
vrea să-l vadă de mai multe ori, 
să-l cunoască  într'un spectacol 
întreg pe tânărul actor. Şi-i dăm 
dreptate Domnului Director. Se 
poate înşela altfel j 

Și aici ne amintim da bunul 
nostru George Mihai! Zami.res- 
cu. De omul de teatru care a fost 
al nostru. Care ne-a iubit tine- 
rețea fiind ca și rupt din mijlo- 
cul ei; care ne-a ascultat, şi 
toată priceperea lui și-a dărult-o 
acestui ţineret care vrea să dea 
piept cu o meserie ale cărei sa- 
tisfacții sunt foarte scump plă- 
tite, 

Distribuia elevii Conservaioru- 
iui în roiuri de minimă impor- 
tanţă, dar cu gândul bun de a da 
întă.nire pe scenă unui ta:ent 
in iaşă cu unul matur. Îi ţinea 
pe langă el pe Conservato.uşti, 
căci spune undeva Gemi Zamli- 
rescu: „D.n inecaţuile pe care le 
dadeam actoruor, din discuţiile 
Care se iscau la scenă descnusă, 
eram sigur că aveau şi ej ceva 
de învăţat“. Şi nu se înşela. Sunt 
mărturii talente.e cari au trecut 
prin mâna lui, 

Şi spuneam mai sus că aceste 
tinere suilete sunt desorientate, 
Nu greş, Căci de multe onau 
tos. amăgiți şi lăsaţi în arum. 
Nu de muit ideea a încoițit: spec- 
tacole sprijinite de căire oLcia- 
litate, pe scena Naţiona.ulu,, Și 
aici  conservatoriştii au fost 
strânşi în chingele didaciicismu- 
lui! Un repertoriu deloc acceşi- 
bil chiar talentelor mature, şi 
care se adresează unei minori- 
tâți a spectatorulor noştri. De- 
sigur că opinia valabi.ă va fi a 
acestora, dar scopul nu este a- 
tins doar prin deieciarea câtorva 
iubitori aj clasicismului elun. Tre 
buie un teatru mai puțin preten- 
țios pentru interpretare şi care 
să se adreseze unei masse mai 
largi. 

lată dar în ce constă neade- 
rența şi desorientarea conserva: 
toriştilor, Nici acum nu li se dă 
prilejul de manifestare într'un 
repertoriu în care ei să se regă- 
sească cu posibilităţile lor de în- 
cepători. Cât de ispititoare ar fi 
aventura unui „Oedip Rege”, — 
eentaotul cu un public care tră- 
jeşte din amintiri, care îi pot 
răstuma mai târziu sau chiar să 
le taie aripile. de pe acum, le 
sugrumă tot curajul. 

Să nu se ia in bătaie de joc 
această  nehotărire din partea 
studenţilor dela Conservator. Nu 
mai vor să pornească întrun 
drum care i-ar putea costa pen- 
tru mai târziu,  necălăuziţi . de 
un om care să nu fie interesat 
de 'nimic decât de rosturile cu- 
rațe ale scahei. De un om de 
teatru care să cunoască tinare- 
tul şi să se facă ecoul lui! Să-i 
îndrepte paşii prin această pă- 
dure eu copaci strâmbi, care 
este teatrul. 

Să vrea să-l continue pa. bu- 
nul nostru George Mihail Zara- 
firescu 


N. ALEXANDREBCU-TOBCANI 


m 3]. janvarie 1942 


DRAGOSIE 


Atâta dragoste a curs peste grădină, 
că parcă cerul susură 'n culori. 
Atâtea lacrimi pâlpâe pe flori, 

că parcă paşii tăi pe-alei suspină. 


Garoafele își scutură din ciuturi s 
parfumul calm. Dar poale nu-i parfum, 
ci numai vis subțire ca un fum, 

şi poate nu-s garoafe, ci săruturi, 


Omătul vegetal din chiparoase 

mai fraged nu e, nu e mai plăpând 
decât lumina ta, iubito, când 

a pus pe anii mei zăpezi sfioase. 


Şi uite luna. Foșnetul ei moale 
trecu prin crengi, sau lin a lunecat 
pe îruntea mea argintul tremurat, 
brumat de dragoste, al mâinii tale? 


E ?n tot o vaporoasă împletire, 

o 'mbrăţișare peste trandafiri, 
„Că, în:mă și flori şi amintiri 

respiră cântec și șoptesc iubire... 


RADU ŞTEFAN 


„ XQântecul de totdeauna 


Cântecul carelor, pe drumuri prăfuite — atu 
Cântecul vântului de seară, printre fruuzarele adormite; 
Cântecul macilor aprinși pe răzoare, cântecul sapei 

SI [în țarina fierbinte, 
Cântecul lucios al secerei, cântecul care nu înșeală, 

[eare nu minte ; 

Cântecul vindecător, ca o rugăciune în ntvoi — 
Cântecul sfânt al brazădei, cântecul mătăsoaselor ploi ; 
Cântecul ierburiror şi al m'riștilor întomnate, 
Cântecul plin. al hambarelor și al viilor îimbătate, 
Cântecul sporn'e al batozeler, vara, la treerat — 
Cântecm de noapte ai greierilor, sub cerul îngândurat ; 
Cântecul prigoriilor prevestilor de be'şng 

i E [cântecul dorului fugit 
Departe, în fundul câmpului amurgit — 
Cântecul greu, a toa!e cuprinzător şi a toate 


d 





UNIVERSUL LITERAR 





Note germane 


AM CITIT, 


din 1930 încoace, multă teorie. 
Cunoaştem voluminoasele lucrări 
ale lui Gobineau şi H. St. Cham- 
berlain. Cunoaștem cărțile foarte 
atractive, foarte interesante şi 
foarte înstructiue ale unor L. 
Woltmann, L. Schemann, Hans F. 
K. Giânther, Franz Boas, Frie- 
drich Hertz, Fritz Kern, VW. 
Scheidt, Lebzelter şi  Weiden- 
re:ich. Am druncat cel puțin 0 
privire avidă în teoriile rassial 
psihologice ale unui L. F. Clauss, 
Am citit din H. Lundborg, din 
Salterdin E. v. Eickstedt, din 
Deniker. Ne-a interesat problema 


eredității și a eugeniei. Cunoaş- 
tem istorie şi cultură și mitolo- 


gie în legătură cu realitatea nu- 


spaţii și timpuri ale frealuui și 
imyocihilu'ui. Din acest punct de 
vedere nordi:-ul poate fi asemănat 
cu un copil, deşi i s'a dat, de că- 
tre nbsaici, Signatura de auist. 
Visele copiilor nu sunt me'odită 
adevăr, — în afară de cazul că 
ar putea fi mai mut decâ; ade- 
vărul pe care-l măsurăm cu unel- 
tide realității cotidizne. 


HANS FRIEDERICH BLUNK 


are o poezie intitulată Nora- 
mănnsr, (adică Ozmeni de Nord, 
Sau şi... „Normani“). 

In czle treisprezece versuri pe 
cam le traducem, e pusă 0 pro- 
biemă. A destnuu:. 

„Visul nostru zaos mereu în 
neimplini:e, / Mi înaltă decât 
cei mai îndrăzneață faptă n: e 
vo'nţa. / Mereu ţara de G'mcolo 


mită rassă... Totuși un lucru nu e marca, iiberatoare, singură- 


ne poate intra în ctp: Superio- 
ritatea din toate punctele de vede- 
re a nordmanilor. 

Ştim, ni se poate răspunde: | 
„Nu ești noorde!' — Ei, și?! — 
am putea replica. 


DAR SA NE INTOARCEM 


ia versurile încărcate de sens ale 
rui Blunk, — «i însuși nosd-cist 
în mul'e din paginile sae de 
proză şi poem. 

„Oamenii de miazănoapte“ ca- 
racterizaţi de B'unk sunt fasci- 
nați de o elemintară  atraoţie a 
depărtărilor cari îi dor ea niște 
răni deschise, Nu țelul hotărit 
azi îi mulțumește, căci, odală 
atins, aces ţel nu e decât o faptă 
dincoo de care stăruie, aceleaşi, 
ctrizonturile necunoscutu'ui, Acea- 
stă faptă poate umple prea bogat 
vânjo“sa lume, dară misteriosul 
„dimco o“, destinul, lo anulează, 
Sau 0 trece în catigoria lucruri- 
lor ne-mai-interesante,  îindita- 
rente. 

De aceea nordul lut B'unk 





HANS FR. BLUNS 


tate / Gupă viață și niciodată / 
nu suferim săturarea 


zilei, / 


Harnic stăpân — s'abate spre mine, sabate... 


De mult îl cunosc... De copil: 
Din soare, in codri, din vânt... 


Bătrâne. vin adu-mi-u 
Cântă-mi-l, cântă-mi-l, frate pământ! 


TEODOR SOARLAT 








Intr'un roman românesc, de o acuitate ne- 
maiintâlnită ca spirit de observaţie pâna- 
cum în romanele noastre, am găsit urmă- 
toarele: „La o masă oficioasă, când eram la 
legația Gin Paris, numaidecât după război. 
se discuta despre epoca noastră”... (urmează 
o serie de păreri date de Francezi, între 
care şi un tânăr scriitcr, ce sa apucat să 
critice actuala epocă cu stihurile ei) apoi: 
„In schimb, a întregit cintva iron:c, avem 
revoluţia în artă: Cubismul, şi toţi au în- 
ceput să râaqă!” 

Sublin'erile sunt ale mele. 

Iată cum, documentat în toate, romancie- 
rul nostru dă greş. 

Plest:ca, reniru 
câmp închis, 

Numai decât după război eram şi en la 
Paris. Ştiu precis că CEL PUȚIN DIN 
SNOBISM, dacă pu din convingere, era 
peste putinţă ca într'o adunare de snobi. 
să nu se râdă în unanimitate de reacţiunile 
provocate de Cub'sm, negându-i astfel im- 
portanţa. Un tânăr scriitor francez nu ar ți 
tolerat acest lucru. Iar dacă puterea Cubis- 
mului începuze să slăbească, tocmai din 
cauza răspândirii lui în toate straturile, 
aplicării asmumitor elemente ale lui în ar- 
hitectură și artă decorativă —, nu este mai 
puțin adevărat că evoluția înfăptuită „in 
artă“ avusese loc. Şi a fost una dn cele 
mai importante din câte s'au înfăptuit vre- 
odată în plastică. 

Intr'un articol de o rară competenţă în 
Revista Fundațiilor d. JI. LATSAIGNE, spu- 
nea judicios că noi Românii suntem, în plas- 
tică, refractari curentelor constructive, ab- 
stractizantțe ae Parisuiui ; ne sfătuia totusi 
săme screiam „Cubismul nostru”. Adică dis- 


literaţii noştri, e un 


ciblina noastră. Ce este, de altfel Cubismul 


decât o disciplină?! 

“Perfect: cunoseu'ă şi de clasici, de pildă 

MANTEGNA îsi închidea una din fecioare 

intun con, iar LEONARDO DA VINCI, 

„fecioara cu stânci“ într'un triunghi, 
Expoziţia tânărului TOMAZIU de anul tre- 


FISIER 


(Urmare din patina I-a) 





Din toate cstăzi a rămas doar întune- 
riul. Bătăile dint:e ţigănii și toate fă-ă 
dalzgile pa care puţinii pzznizi nu le pu- 
tsau împiedica sunt doar o amintire, 

lată însă că vechiul dicion francez 
— de nu't pata can33.l, — cuprinda şi un 
dram de căevăr, pe lâmgă caiitatea lui 
de dicton. (Aţi observat cum dictoanele 
pat fi răziălmăcite oricun 9. Noaptza 
care ne-a împins piciorul într'o groapă și 
care ne-a inspirati acezie rânduri (n'a3 
vrea să suport auzirea umui colambur 
nedslicat și nespiritual la azast pasaaiu) 
mi-a pus în mână un tom de Juvenal. 
Dar despre amoasta, într'alt fişier. 


DIMITRIE. POPESCU 


nu ponte atinge nic'odată a'timul 
ţel, țelul mântuitor. El e făcut să 
treacă pri lume p.mnd nu înă 
împlinind. Dorul tai nu este dor 
de ducă, dor de dragoste, dor de 
implinire pur și simp'u, ci dor 
de dor. Dorul de dor este dor de 
aventură, — awntara fima încli- 
nare saflstească înspre etemele 


— răticina dela mijlo: spre de- 
părtare / ochii notfri-s mereu 
plimi de fapta / care umple, prea 
bogat, vânjoasa lmme. / Mereu 
îrsă așa d: lungă-i fur'una și 
zi'ele așa de puţine, / mereu 
destinu! stă 'n're ţe| p- drumu- 
rile noastre. / Se poate, fraţii 





mei, S'o vrea Dumnezeu / ca yi- 





cut, a însemnat în această 
tura română, un important rezultat, iar a- 
nul acesta, acum la Dailes, din elementele 
şi doctrina cubismului o admirabilă reuşită 
în persoana pictorului H. CATARGI. 

(Rog cu insistență, să nu fie confundat cu 
un anumit măzgălitor de miniaturi uriaşe 
purtând acelaș nume ca şi domnia-sa, Nu 
me pe care văpseaua şi spiritul în care » 
aşează, îl pângăresc). 

Colegul nostru TOGO CATARGI este alt- 
ceva. 

Rezultatul la care d. CATARGI a alun 
astăzi prin efort chibzuit, este emoţio- 
nant. Sovotesc că-l datorează în bună parte 
excelentei disciplini  cubiste în care văl 
sobrietate, echilibru, sinteză, ton local prea 
mărit (din fericire) în dauna fărămițării en- 
lorii în mii de fațete (vezi LUCIAN GRI- 
GORESCU). Apoi construirea pe plan de- 
corativ. fără ca tabloul să fie „pictură 
decorativă“. Cred că e uşor de înţeles. 
In sfârşit, la vârsta când omul începe a în- 
tinde o mână cât mai caldă academismului, 
naturalismului, domnia sa îşi purif.că neîn- 
cetat paleta, stilul, renunțând la orice conce- 
sie. A treia conjunctură care mă încântă 
este că-şi pune în slujba țării această teh- 
nică perfecționată neîncetat şi pictează sw- 
lul, glia cu băștinașii săi. 

Ne-am săturat de menumăratele biserici, 
țărăncuţe, infăptuite de Grant, Yeodorescu- 
Romanați și alţii ejusdem farinae. 

Să mai văd această țară pe care străinii 
ne-o laudă entuziasmați și pe pânzele celor 
ce ştiu ce este pictura, nu numai a celur 
oare cu neștiinţa lor ne-o fac odioasă, carte 
poștală de gust dubios, răspândită în mii de 
exemplare, 

“Am credinţa că Togo Catargi! ar putea as- 
tăzi, cu mijloace.e de care dispune, să-ne 
dsa acel „specific românesc“ atât de minu- 
nat, de clar expus, în Spaţiul Mioritic a! 
domnului Blaga vorbind de duh și orna- 
mentică în arta noastră populară. Căci din 
arta noastră populară necontestat trebue 
să ne tragem miezul. 

Voi enumera acum elementele de care vor- 
beşte d, Blaga în tabela sa pag. 169 şi veţi 
vedea cum, apiicate la pictura domnului 
Catargi, vor avea rezonanțe: 

Geometrismul : dominant, drept, liniar. 
Priviţi alcătuirea peizajelor, natuziie moar- 
te ale d-lui Catargi și spuneţi dacă nu ce 
potrivesc şi lui. 

Culoarea : culori stinse, Tablourile bogat 
coiorate sunt în ansambiu, stinse, discreță:;. 
„Compotiţia : rarefiată, degajată. In „epya- 
poziţiile d-lui Catargi nimic nu e încăkât, 
totul e aerisit bine, degajat, neimbâcsit, 

Aspecte stilistice: consecven'ă, stil static, 
dist ncţie Veţi spune poa'e că este o co:n- 
cidenţă, dar aceste din urmă însuşiri ale or- 
namenticei populare româneşii sunt chiar 
însuşirile picturii domnului Catargi. 

Posedâng aceste deosebite daruri, căci să 
ne înţe-egem sunt daruri căpătate, însușite 
(a nu se confunda cu talentul, pe care pic- 
torii noștri îl au cu carul, dar nu ştiu, sau 
mai b:me zis nu vor să-l şefuiască), pose- 
dând zic, aceste alese daruri. domnul Ca- 
targi este dator să ne dea figuri. Noi știm 
că poate să facă naturi moarte, 
Vrem să-l vedem în chipuri omeneşti. Toţi 
p:ctorii noştri ne revarsă pe pereţi tone de 


direcție în pir- 


peisaje. - 


Cronica plastică 





ubism, pictori, expoziţii 


natusi moarte şi de peisaje, e momentul să 
mai schimbăm subiectul, Lui Togo Catargi 
îndrăznesc să i-o spun, cu alţii m'așşi fi 
codit, alţii nu mar ti înţeles; el înză cred 
că mi-o va îngădui. 
9 

In celelalte săli expun Dărăscu, Lucian 
Grigoreşcu (aiături de Henri Catargi) Şte- 
fan Popescu, Ressu, Sier:adi — modest așezat 
ca totdeauna, cu acel ajorabil portret în roz 
care ne face să regretăm că nu putem vedea 


- 09 întreagă expoz.ţ.e de portrete aie lui. Cât 


ne pr:vește, rtg:etăm şi portreul d-nei 
Nora Steriadi, un atât de veridic și frumos 
portret. Apoi, prestig.osul Eustațiu Stoenes- 
cu, care nu a -fârșit incă a ne arăta diva 
seie laze ale v.r.uzităţii sale, mereu re:noi- 
tă. Nedispunând de spaţiu, voi reveni negre- 
şit asupra acestor p.ctori, stâlpi ai picturii 
noastre, în viitoarea cron.că. 
L ] 

Şi acum închei cu o vizită foarte plăcută 
la grupul femenin aflat ia Propagandă, 1 
mare păcat că această sală frumes alcătuită, 
nu e mai mult vizitată. Acum, ce e drept, 
pe vreme de ger și ninsoare, îţi vine mai 
lesne să stai în casă, decât să vizitezi ex- 
poziții, totuși Grupul Femenin merită saocri- 
ficiul. Delicatele acuarele ale Vavylinei de 
pe malul Jiului sunt foarte simpatice o- 
chiului, precum și Ţăranca d-nei Chel- 
soiu-Cristea, alături de frumoasa mânăs- 
tire Bicaz, : 

O proaspătă acuarelă din Valea Dragos- 
lavelor ne aduce Ecaterina Christescu-Deli- 
ghioz şi un prea frumos costum, amănunţit 
lucrat, al unei ţărănci din Vâicea, 

Un procedeu nou și interesant are Elena 
Deșliu lucrând pe hârtie cerată compozi- 
țiiie sale de țărani. Iar TPantzi Demetriaq2- 
Ștefan ne înfățișează doi copii, pictaţi cu ulei 
pe hârtie, întrun frottis cu rezultate exce- 
lente. 

“ot dânsa ne arată şi câteva icoane mici 
pe stiolă, în spiritul ce'or ţărăneşti, cu fru- 
moase calităţi de pictură. D-na Aricescu- 
Vasiliu este plină de farmec naiv, în vede- 
rile din grăd'na Cazzavillan şi acea a po- 
dului Mihai-Vodă, 

Mai avem și o sculptoră a cărei „Domniţă“ 
stilizată ne-a impresionat foarte favorabil. 
D-na Maria Grigorescu-Vasilovici. Mi se 
spune, o fostă. elevă a lui Bourdelle. Se vede 
că a şţiut să profite de lecțiile maestului său. 

In ansambiu, o prezentare corectă! a lucră- 
rilor pe un singur rând, un ansamblu bun 
şi foarte plăcut. Am fi vrut însă — cât ne 
priveşte — să vedem din partea acestor 
simpatice doamne şi câteva lucrări: mâi im- 
portanie, mai iucrate, mai stud'a:e, așa in- 
cât să le putem judeca mai bine, să le con- 
sacrăm o cronică complectă, nu numai una 
scurtă cum suntem nevoiţi s'o facem acum, 

e 

Am regretat cu deosebire absența lui 
“Theodor Pallady din expoziţia „Arta“. Can- 
fruntat cu Togo Ca'argi ar fi fost o punte 
de trecere de prim orâdn între Togo şi cei- 
laiţi camarazi ai săi — toţi imores:oniști. 

Theodor Pallaây şi Togo Catargi au de- 
păşit  impresionismul. 

Poate ar fi fost preferabil ca să fie doi pe 
acelaş pian, decât unul singur. 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


sele moastre să nu fie niciodată 
aZevăr ,/ ca ochii noştri să or- 
tea:că până ce-i umple vede- 
rea“, 

E um destin, Destin nordic. 
spîicu'at, în mod asemănător. de 
toți  prozeiţii şi  protogoniștii 
m'Rcănii mondiciste. Spunem ai 
mișcării, ai curentului nordicist, 
— căsi încă nu po! fi fundame- 
tare obiectivă, dec: știmţă, teo= 
rile numite greșt yassiste, dn 
a cărora conarvență reziită mi» 
tul superiorității absolute şi în 
toate dimen-rimile vieți a lui 
homo nordicus, recte scandina. 
vicus 


OAMENII DE NORD 


însă, Normemii seu Wikingi, nu 
au fost chiar aşa de „metafizici“ 
său chiar așa de boiniwi cum ni-i 
suge:ează mitul păstrat în veche 
Sagas sau cel cântat de literați 
zielor moastre, ci dimpotrivă no- 
mazi: practici. i 

Poate ma: duri decât rătăcitorii 
ve întinsee relefur: ale conti- 
mentalor, poate mai ordonaţi, ca 
*oț, hidrioții, dar tot rătăaitori. 
Ori, nimeni dintre cei ce-şi pă- 
ăzesc ocunile nu a rezistat. Nog- 
tetie și renașterite cutumale au 
comodat, totdeauna, cu înrădăci. 
navea unui: popor într'un so: 0a- 
recare. i 

Cât priveşte superioritatea ras- 
selor pure, — astfel de rasse pure 
sau nu ex'stă, sau, acolo unde 
mai pot exista, — cm e cazul 
triburilor Wedda și Negrrito, — 
nu s'a putut înregistra până în 
prezent nimic „Ssuperiar” sau mâi 
semnificativ. . . 

Pe de altăparte, dacă admitem 
teoriire mai. ales ale urmașilor lui 
Gabmeau, trebuie să admitem şi 
faptul că mumai în mmma unui 
amestec marsia: se produc anu- 
mite revirimenie. 


RAINER MARIA RILKE 


rezuma mult adevăr înir'o scri- 
soare în care este vorba de de- 
stin: 

„E necesar ca nimic streim de 
noi să nu n: se întâmpie, di nu- 
mai ceeace ne aparține de mut 
Au brebuit-să fe cugetate din 
nou multe noțiuni; despre ceeace 
ae pune in Mișcare; uncetui cu 
incetul vom învăța să cunoaștem 
că vine dn sufieţul o_menilor 
ceeace numim cestn și mu din 
afară şi înspre oameni“, 


DEN SUFLETUL WIKINGILOR 
&, 


ivi Biunk venea nestăpânita ten- 
dintă de a naviga perpetuu şi la 
întâmpiare, Ca o sămânță arun- 
ca!i în vânt se găsea  sufietul 
nord cului dus de aventură. Abia 
inrădăeinarea în pământ întâm- 
Plător punea capătţ inexplicabi.u- 
lui său horror vaci. Dar odată 
cu aces! capăt se anunţa, inrxora- 
bi, și capătuj ființei sale aparte, 

Mai poate fi vorba de infiuențe 
hotărt oare şi de nobilăr:? 

Sau, poate, „nordmanul“ nu a 
fos! decât fier a] plugului care 
văstoarmă fertilizânau-le, brazde!'e 
unui ogor neprimenii, deși bogat 
în săruri hrănitoare... 

Oricum. culturi Europei de azi 
e culură  mediteraniană şi na 
bvtică sau a mării Nordului şi 
nici a Atlan'icutui septenirional. 

Și, oricum, renaşterea mul ci- 


iată vâne și <a de pe drum le- 
vant:n, 


TRAIAN CHELARIU 





3 


orare 
d 


La "nfruntarea 


de istov 


La 'nfruntarea de istov din totdeauna, — 


Cât e luna, cât e soarele, — rămân 
Visurilor, depărtarea și furtuna 
Cu tezaure la sân... 


Hotărit e corăbierul să se ducă 

Dela ţărmul cel tihnit cu dulce trai: 
Creşte 'ncrederea şi coaja lui de nucă, 
Temniţa de chin, e rai. 


Dar, ca *n zile vechi, sunt tot mai rare azi, 


Trudă grea ce miruie minuni, 
Gând ce frânge depărtările 'n grumaz, 
Vis ce 'nca'ecă furtuni... 


Cerul veşnic me nutrește și ne-adapă 


Dar furtuni și depărtări ne par, — o vis!, — 
Mărginite de paharul plin cu apă, 


Sau de pleoapa ce sa 


*nchis,.. 


ŞTEFAN STĂNESCU 





Note italiene 


TREI SUTE DE ANI DELA 
MOARTEA LUI GALILEO 
GALILEI 


"Secolul XVII-lea italian stă sub 
semnul unor mari prefaceri spi- 
vituule. Unei literaturi de deca” 
denţă, i se va opune o splendidă 
activitate ştiinţifică. O scurtă 
privire asupra epceei va arunca 
mai multă lumină figurii, aproa- 
pe legendare, a lui Galileo Ga- 
lilei. 

Literatura din Seicento îşi târa 
sărăcia de fond, pompos îmbră- 
cată de talentul grațios și super- 
ficial al cavalerului Mar.no, pre- 
gătind apariția de mai târziu a 
lui Metastasio. 

O simplă exteriorizare, numai 
o imagine, fără idei și senti- 
mente, un joc de forme, adevă- 
rata literatură agoniza, trecând 
sceptrul, atât de glorios purtat de 
înaintași, melodramei. : 

Iar viața morală, religioasă şi 
națională purta aceiași pecete a 
lipsei de fond. Singura grije era 
salvarea aparențelor. Pentru 0 
societate fără cred'mță,  îndife- 
rentă la orice manifestare seri- 
oasă,  sensuală și crudă, tot ce 
ținea de domeniul spiritual era 
doar temă poetică. 

Să nu uităm că Biserica, sub 
forma închizitorială își trăia apo- 
geul. - E 

Salvaren literaturii, salvarea 
Italiei însăși trebuia totuși să vie. 

Giordano Bruno, Tommaso 
Campanelia, Galileo Galilei. 

Sum: oamenii mnoui, oamenii 
iumii moderne, animatori de mari 
idealuri. 

In anul în care *-urea Michel 
Angelo, 1564, la Pisa, venea pe 
lume Galilei. Urmează medicina 
în oraşul natal şi părându-i-se 








fugă profană 


De te-aşi chema acum, 


cu iot fiorul 


Pustiului în care mor cu viaţă, 
Oare-ai veni din fumuria ceață 
In care te-ai pierdut, să-mi mângâi dorul? 


Nu îţi mai cer frumoasa mea, amorul... 
E seară'm mine, nu e dimineaţă... 
S'apropie amurgu'n în care'nghiaţă 
Firavul lut şi sufletu-și ia zborul... 


Vreau numai ca să-mi 


fii, acum, aproape, 


Să-mi ștergi, mângâietoare, sub pleoape, 
A lacrimilor ultimă pribană ; 


Şi să-ţi închid imaginea retine 


Ducând'o-aşa în Infinit, 


cu mine : 


Nu de iubită, — de Samariteană.., 


DEM. BASSARABEANU 


Stihuitorii 


(Urmare 





de război 


din păg. I-a 


Blostemsle și vastele cân'imeților cu pluiii impresionzmte 
deasupra plaiurilor busuzabena şi bucovinene, căzând apoi 
cu aripile frânte pese mommnintele lui Hocia și lancu. Nici 
o restricție n'a putut opri înălța:ea versului la cer, unde a 
strigat durerea stâăș'erii pămâmtuiui sinăbun, — nici o putere 


nu poate face ca poezia să 
iraților robiţi, 


au picuze nădejde în sufleilul 


Astiel, misiunea modeștilor sthuitori de război apara lu- 
mincasă pa planul întăptuirilor natiomale. Sunt proororii 


zilelor da mâne, trâmbițorșii 


nădejdilor ce se vor împlui. 


Gândul amar cate mai stărue în srofe'e lor, va dispara ca 
o ceață la ivirea someiui, în ziuz când bucuria românească 


va îi cu adevărat inteagă. 


L VALERIAN 


incomplect ceeace știa, trece la 
Florența unde studiază matema- 
tica; rămâne profesor acolo, tre” 
când apoi la celebrul „studio“ 
padovan. : 

Descoperitorul  isocronismului 
pendulei, a compasului geometric, 
a telescopuiui, era menit să tre- 
zească din dulcea amorțeală pe 
contemporani, Evul mediu lăsase 
o bogată moștenire trecutului 
prin ştiinţele oculte. Maga, astro» 
logia. alchim.a, cabala nu-și pier- 
duseră întru totul puterea. 

Inarmat doar cu un simplu te- 
lescop şi cu acei ochi ,„nella 
jronte e nelta mente”, Gallei a 
pus bazele speculațiilor sale a- 
stronomice, înnoind cerul liblie 
și ptolomeie. 

Giordano Bruno bănulse doar 
unele lucruri; Galilei le dove- 
deşte. 

Petele soarelui, fazele lui Mar- 
te şi Venus, munţii dim lună, sa- 
teliții lui Jupiter numiți, ca un 
omagiu adus lui Cosimo ÎI], „Me 
diceea s.dera”, erau descoperiri 
îngrozitcare, purtătoare de aceaşi 
universală neliniște, ca descope- 
virea Americei ce către Columb. 

Așa şi-a început existenţa, 
luptund cu imensa opoziție a 
masselor  inculie și strivite de 
dogmă și de teama  închiziţiei, 
filosofia naturală. 

„La filosofia —- spune Galilei— 


€ scrittu nel libro grandisaimo 
della natura”. 
Observațiile făcute, teoriile 


care se înjiripau atunci au fost 
expuse de Cal.lei în tratate, dia- 
loguri, cât și în nenumărate scri» 
sort. 

Stilul său, departe de orice pre” 
tenție de eleganţă, trădează omul 
sever, intind doar substanța lu= 
crurilor. In stil ca şi în gândire, 
Galilei e purtătorul unei culturi 
mature, a celei toscane, 

Im ,„Dialoghi delle nuove scien- 
ze“ sunt puse bazele rnecanicei. 
Dar Galilei comate mari greșeli; 
dă unu: secol neserios, nepregă- 
tit pentru marile adevăruri, 0 
certitudine strivitoare; pământul 
se mişcă! 

Biserica ajunsese la limitele 
răbdării, prea mult tolerase pe 
ccest călcator de dogme, pe acest 
eretic, ateu, susținător al lui Co- 
pernic, 

In 1633, dim ordinul Papei Ur- 
ban Vili-lea, Galilei e acuzat de 
crezie și închis. 

Cu câtema decenii înainte, la 
începutul secolului,  Giodano 
Bruno erau ars pe rug, ca ateu. 
Campanella, condamnat de ace- 
iași Romă îintolerantă și Spanie 
îmchizitorială, avea să stea două- 
zeci și șapte de ani în închisoare, 
supus de șapte or; torturii, 

„Mi-au just rupte vinele şi 
arterele; jar gâdele mi-a sfărâ- 
mat casele... şi pământul a băut 
zeci de livre in sângele meu.» 
îmsănătoșit după şase luni... am 
Jost îngropat îintr'o gaură... unde 
nu e nici lumină, nici aer, ci, 
numai mirosuri urite, umezeală 
şi frig veşnic? — scrie Campa- 
nella. 

Torturile încep cu acelaşi dia- 
bol:sm și pentru Galilei, In chi” 
muri, a trebuit să mărturisească 
— spre satisfacția călăilor — că 
terra stat et in atcrnum stabit“, 

lar răspunsul conștiinței sale, 
„Eppur si muove” a rămas, ca 
UR p.0s omagiu adus de cei ve» 
miţi în urmă, legat de numele lui 
Galileo Galilei. 

Ultimii ani ai vieții, îmulurerați 
de negarea științei sale, Gajilei 
şi-i petrecu în Arcetri înconjurat 
doar de caț:ua discipoli, cărora, 
orb, le dicta ultima sa lucrare; 
„Sul canaore della luna”, 

Muri în, 1642, când, plină de 


simbol  co.ncidență, se născu 
Newton. 

După Galilei, și datorită scrie- . 
rilor şi descoperirilor făcute, 
ştiinţele naturale căpătară 
impu'sul cunoscut. A urmat o 


adevărată școală de oameni de 
știință; Torriceili, elevul și ilu- 
strul continuator al unei părți din 
multipla activitate a maestrului, 
a descoperit barometrul, puțin 
timp după moartea lui Gaiilei. - 
Dacă literatura e departe de a 
fi o mândrie pentru secolul XVII- 
lea, Italia se poate lăuda — șiei 


este deajuns — cu mănunchiul 
său de martiri ai lumii moderne, 
în care Galileo Galilei ocupă 
unul din cele mai luminoase 


locuri, 


MORACTRS 


te 
mggiepeenteat 


4 





UNIVERSUL LITERAR => 


„31 fanuarie 1942 = 


=DEPOZITIE=hoti despre viata intelectual 


Sală de şedinţe la tribunal. 

Martorul, ţăran dintr'un sat 
din marginea orașului, om ca 
de cincizeci ani, a venit aju- 
mat, ba chiar trecut din afu- 
mătură, 

Președintele încearcă 
stabilească identitatea : 

— Cum te cheamă ? 

— Pe mine? 

— Da, pe dumneata. 

— Mie'mi zice Sfert. 

— Cum? 

— Sfert. Mi-a zis așa nişte 
besmetici. "Ice că beau cu sfer- 
tu, da... 

— Bine, lasă. Asta-i, porecla, 
numele, 

— Da, polecra cum s'ar zice... 

— Mie spune-mi numele. 

—Alcui? 

— Al dumitale, omule. Cum 
te cheamă ? 

— Nu vă spusei? Sfert. 

— Lasă sfertul. Spune-mi 
cum te-a botezat, 

— Pe mine? 

„ — Dar pe cine, pe mine? 

— Cum să mă boteze, dom'le 
judecător? La biserică, popa; în 
apă ! — şi se cutremură la gân- 
dul că a putut să aibă vreo- 
dată aface cu apa, măcar şi pe 
deasupra. 

— Nu așa, măi omule. 
nume ţi-a dat la botez? 

— A! lie. 

— Şi numele de familie care 
ţi-e ? 

— De familie ? 

— Da. Cum îl cheamă pe ta- 
tăl dumitale ? 

— Pe tata ? Ilie. 

— Şi: mai cum ? 

— Covrig. 

— Pe dumneata tot Covrig 
te cheamă ? 

— Tot. 

— Bine ca dat Dumnezeu. 
Ce vârstă ail 

— Eu? 

— Da, dom'le, dumneata, cu 
dumneata vorbesc. 


să-i 


Ce 


— schiţă — 


— Păi mai ştiu eu d'atâta 
vreme ? că eram mie când 
m'am născut. 

— Omule, vorbeşte serios. 
Aici eşti la judecată, nu merge 
cu glume. 

— Da ce, fac eu glume? 

— Răspunde la ce te 'ntreb: 
câți ani ai? 

Patruzeci şi opt, 

— Acu mai scăzuşi ! 

— Nu, da așa e. Dacă am pa- 
tru'ş'opt de ce să spun altfel? 

— Păi adineauri de ce-ai 
spus cincizeci şi pe urmă patru- 
zeci și nouă ? 

— Uitasem. 

— Scrie patruzeci şi opt, gre- 
fier. Unde locuieşti ? 

— Eu? 

— Dumneata, nene, cu dum- 
neata vorbese: 

— Credeam cu dumnealui, 
cu domn grefier. 
Lasă-l.. pe 
Unde stai ? 

— Unde să stau ? In casă. că 
sunt om. N'o să stau în coteț, că 
nu sunt găină. Numai găinile... 

— În casă, sigur că în casă, 
dar în ce sat? 

— Sat? 

— Da, în ce sat? 

— Eu nu stau în sat. 

— Eşti din oraş, cumva? 

— Nu, de la țară. Am eu mu- 
tră de târgoveț ? 

— Atunci unde stai la ţară? 
Ai casă 'n câmp? 

— Nu, într'o comună. - 

— Păi asta te'ntreb şi 
umule. 

— Dumneavoastă aţi zis în ce 
sat şi eu nu stau în sat, stau în 
comună. 

— Bine, lasă. Cum îi zice co- 
munei ? 

— La care comună ? 

— Comuna în care locuieşti. 
Spune odată, că te arestez. 

— De ce să mă arestaţi? 
Dacă mă'ntrebaţi de sat şi eu 
nu stau în sat... 


E PSR salut: 


eu, 


Dacă e vorba de comună... 
— Spui, sau chem agentul ? 
— Spui, de ce să nu spui? 


— Zii! 


— Eu stau în comuna Şerban 


Vodă. 
= UYj! 
— Ordonaţi ? 


— Nu vorbesc cu dumneata. 
Pune mâna pe cruce şi 


după mine. Jur... 





— Jură, domnule, după mine. 
— Eu? Păi spuserăți că nu 


vorbiţi cu mine, 


— Cu dumneata vorbesc. Zi 


după mine: Jur... 
— Jur... 


— „pe sfânta cruce şi 'm fri- 


ca lui Dumnezeu... 


— ...pe sfânta. cruce şi'n fri- 


va lui Dumnezeu... 
— Așa... 
sau părtinire.., 


— Fără așa. Numai fără tea- 


mă... 


— „aşa că fără teamă... 
numai 


— u„„Jără aşa, 
teamă... 


— Nu moi zice fără aşa. Zi 
numai fără teamă... 
„Zi numai fără teamă... 


— — Asctă, nene, eşti nebun? 


„ascultă... 


— Taci. Răspunde dacă eşti 


nebun sau nu. 
— Nu. 


că fără teamă, ură 


— N'ai fost când sau bătut 
Ion Popescu cu Niculae Zgri- 
bulitu ? 

— Eu nu mam bătut cu mi- 
meni, dom'le judecător. 

— Nu dumneata, omule, Po- 
pescu cu Zgribulitu, 

— Treaba lor, dom'le jude- 
cător. Şi ce dacă sa bătut? 

— Răspunde la ce te'ntreb, că 
te arestez. Ai fost sau nu la 
bătaie ? 

— Nu. La bătăi nu mă duc 
că eu beau acasă. 

—. Vrasăzică n'ai văzut ni- 
mic. Bagă de seamă că ai ju- 
rat pe sfânta cruce... 

— Jurat. Zic eu că n'am ju- 
rat ? 

— Și nu ştii nimic? 

— Nimic, dom'le judecător. 
Eu nu mă duc la bătăi, cum vă 
spusei. Eu. beau acasă. 

— Bine. Judecata s'a lămu- 
rit. Poţi să pleci, 

— Unde? 

— Unde vrei, numai preută 
de ai. 

— Să trăiţi. 

Omul se îndreaptă spre ușă, 
își mototolește căciula în mâi- 
ni, se lovește de bănci, sughite 
şi se opreşte, 

Cugetă. 

Deodată, cu fața luminată, 
se întoarce spre președinte: 

— Dom'le judecător... 

— N'ai plecat ? Ce mai vrei? 

— Acu ştiu cum e chestia. 
Trebuie că citația era neniru 
ălălalt. 

— Care ălălalt ? 

— Ălălalt Ilie Covrig, Mai e 
unu, da lui îi zice Chilă, că nu 


jură 


fără 


se mulţumeşte ca mine, cu 
sfertu... 

— Chilă ai zis? 

— Da. Chilă. 


— Dracu să-l mai citeze şi 
p'ăsta, că eu nu. 


DORIN ILIESCU 


— Atunci o să înebunesc eu. 


— Păi ştiu eu? Să tot am 
vreo cincizeci. 

— Nu vreo. Spune exact câţi 
ani ai. 

— Ptrugeci şi nouă. 

— Sigur ? 

— Adică. nu, cincizeci. 

— Cincizeci sau patruzeci şi 
nouă ? 





Din jurnalul unui alter ego 


Umeori e foarte amuzant să faci lu- 
smea să te creadă altfel de cum eşti. Reu- 
gină, e imposibil să n'aj bucuria ascunsă 
de a vedea că toţi se înşeală şi că numai 
wa ştii ceeace e adevărat şi just. Din când 
în când, am obiceiul acesta nevinovat, 
de a râde în mine de cei care ar putea 
crede că mă pot recunoaşie dintr'un sim- 
plu gest, așa cum  Cuvier recunoscuse 
mersupiala dint'ro măsea. Imi place să-mi 
bat joc din când în când de povestea cu 
marsupiala. Imi place să dau nu numai 0 
măsea, ci tot scheletul meu, pentru a mă 
înveseli de neputința celor care ar vrea 
să mă reconstiiue. Pentru acest examen 
cu divertisment ascuns, îmbrac de pildă 
din când, o pereche de pantofi cu metal 
la vârfuri şi tocuri. Mersul îmi e atunci 
obligator majestos. Sunt, fără să vreau, un 
om sigur de sine, un om care are contact 
cu pămâmitral, un om care nu se îndoeşte,; 
un '0m de mare voință. Sgomotul pe care-l 
face metalul pantofilor, mă face pe mine 
însumi să-mi modific ținuta: nu mai pot 
merge îngândurat, preocupat de tris:eţi 
fără motiv, ci dimpotrivă, trebue să pri- 
vesc înainte, să fiu aferat și dacă se poa- 
te. dintr'o mică negliienţă comodă, să îm- 
brâncesc lumea şi s'o cale pe picioare. Ce 
poate zice cel ce vine îm urma mea decâi; 
iată un om dintr'o bucată, un om fără în- 
deeli, un am care nu se va sinucide nicio- 
dată şi care va trăi mulţe decenii. 

Câteodată mă opresc din mers şi văd 
pe fata celui din urma mea că așa crede. 
A reconstitui: repede marsupiala pentru 
că a găsit măseaua: tactul pașilor mei- 

Ha! Ha! Ha! Cum să mă pot opri atunci 
de a nu fi puţin răutăcios, de a nu râde 
de toţi Cuvierii?... Dar lucra curios: după 
ce celdenţa nefirească, de regiment, a pa- 
şilor mei nu mă mai amuză, eu însumi 
mă cred puţin schimbat. Ce ar fi, îmi spun. 
dacă ce cred cei ce vin în urma mea de- 
spre mite, ar fi adevărat, sau cel puţin 
în pzrte adevărat! Poate că în adevăr, îmi 
spun, au m'am cunoscut bine, poate în 
adevăr sunt um om al rezoluţilor imediate 
şi poate, cine ştie, voi trăi multe decenii și 
nu mă voi sinucide niciodată. Cine ştie?! 
Şi cadenţa paşilor mei parcă îmi răs- 
punde lă fel: cine ştie? Dar nu, e cara- 
ghios să cred aşa ceva. Şi totuşi, dacă aş 
purta numai asemeni pantofi, n'aş reuşi 
să devin în realitate ceeace mă îndoesc 
că sunt? 

Ha! Ha! Ha! Să nu mă auaă cineva. Să 
lăsăm gluma. Și totuși, când îmbrac pan- 
tofii mei obișnuiți, îmi vine să cred că am 
lăsat ceva în ceilalți. Ha! Ha! Hal! Am mai 
găsii încă unul de care să râd şi să-mi bat 
ÎG0... 

* 


Toate bucuriile si tristețile mele, ce sunt 
ele decât mici hale fără importanţă, mici 
oaze pntru comoditate? Gândimdu-mă la 
ele, pu mă compătimese numai pe mine, 





S'o luăm de la început. Jur, 


— dur... 


reușit să jure. 


— Ce să ştiu? 
—— Despre bătaie. 
— Care bătaie? 


ci pe toţi oamenii. Compătimesc pe Poly- 
crat care n'a murit de fericirea atâtor 
bucurii şi compătimesc pe ultimul muri- 
tor de pe stradă care.şi poartă câtva timp 
resemnat durerile şi tristeţile fără să se 
simiă um imcurabil. In locul acestui trist 
privilegiu, aurea mediocrites, în locul 
atâtor bucurii și tristeți mărunte, mai bine 
o singură bucurie sau tristeţe care să fie 
un fel de delimim ce ne-ar apostazia 
sfârșitul, O Sahară în care să murim de 
sete și un Eldorado care să ne omoare cu 
lumina lui orbitoare. Atât ar trebui să fie 
viața. Aurea mediocritas, tristul privile- 
giu, şterge însă atât strălucirea bucuriei 
cât şi întunecimea  tristeţii. Impăciui- 
toare, ea ațenuiază colorând şi una şi alta, 
cu o paloare care e adevărata noas-ră 
moarte prematură. In loc să simţim arsu- 
rile Saharei, ea ne umezeşte buzele şi în 
loc de Eldoraro, ne oferă o Aaaa le, oa- 
recare de kemmessă. 

Așa se face că trăește şi Polyerat şi mu- 
ritorul copleşiţ de dureri intermitente. Eu 
însă doresc moartea amândorora. Și dacă 
aş fi Polycrat mi-aşi asvârii inelul în 
mare, numai pentru a câștiga fericirea de 
a muri pe o culme depe care coborişul 
să fie imposibil, sau într'um fund, pentru 
care o înălţare să fie inaccesibilă până 
şi utopiei. i 

* 


Dimtr'o convorbire cu un alter ego al 
meu, fără certificat de bună. pur.are: 

— EA n'aş dori și n'ar cere niciodată ca 
Faust, un viitor infinit. M'aş mulţumi 
dacă Mefisto m'ar scăpa de trecut, făcân- 
du-mă să trăesc numai acum sau numai 
de acum înainte. Să nu-mi vorbeşii de 
nicio morală, să nu-mi dai nici un exem- 








MARCEL OLINESCU 
Peisaj de munte 


-— „pe sfânta cruce.., 
De data aceasta martorul a 


—— Așa. Acum spune ce ştii. 








N 


plu și să nu-mi spui cumva că memoria 
trecutului e tradiţia mea individuală. Co- 
lectivităţilor le-o trebui această tradiţie, 
mie însă nu. Dar să nu crezi cumva că 
acest refuz e o fugă de viaţă, o îndepăr- 
tare de mine însumi şi un început de si- 
nucidere, căci te.ai însela. Eu găsesc imu- 
til trecutul şi împovărătoare această tra- 
diție individuală, toemai pentrucă vreau 
să trăesc mai adânc şi să-mi accentuez imâi 
mult viaţa. Ce mi-ar folosi toate identită- 
țile mele succesive din trecut? Ce mi-ar 
ajuta să-mi amintesc că odată am avut 
succes şi altă dată o înfrângere. Mai bine, 
la o parte cu toate aceste fantome. Vreau 
să trăesc neturburat de nosialgia niciunei 
contemplări, întrun permanent acum, fără 
reminiscența niciunui a fast, 

Scăpat de viciul tradiţiei mele imdivi- 
duale, voi fi ca um muncitor. Mă voi 
mulțumi să-mi agonisesc ziua mea de azi, 
fără să gândesc la cea de eri. Sa gândit 
parcă vreoda'ă vreun muncitor să-şi ago- 
nisească ziua de ieri?.., 

— La o parte zilele mele de ieri. Nu vă 
Mai recunosc fantomele mele şi pentru 
voi nu vreau să am decât uitare. Zadarnic 
aţi încerca un complot. Voi fi deacum 
spartanul vieţii me'e. Ehe! Allo! Mefista! 
Vino, îţi dăruesc fantomele mele, îţi dă- 
ruesc o treime dim viaţa mea, 

* 


O întâmplare obișnuită m'a făcut oda- 


tă să mă întreb, câţi oameni pot iubi îri: 


viaţă. Nam stat mult pe gânduri şi 
mi-am răspuns fără să cred că am gre- 
şit numărătoarea, numărând mai mult 
sau mai puţin: numai unul. Şi de atunci, 
nici un fel de humanitarism. sam altă for- 
mulă nu m'a convins să mă învinui de 
greşală. Pentiu mine e simplu: nu voi 
putea iubi niciodată zece, o sută, o mie 
de oameni sau toată omenirea, atât timp 
cât nu-i voi cunoaşte şi cât nu-i voi pu- 
tea determina în niciun fel, făcându-le 
un bine sau un rău. Raportul meu cu 
cei zace, o sută, o mie sau un miliard ju- 
mătate de oameni, va rămâne mereu unul 
de indiferență. Acest miliard jumătate 
mare nevoe de iubirea mea abstractă şi 
poate trăi tot atât de bime neglijându-mă, 
ca şi eu uitându-l. Dacă ar fi în altfel, ar 
trebui să iubese nu numai un miliard ju- 
mă.ate de oameni, ci și oamenii tuturor 
planetelor. Dar eu n'am atâta imagina- 
ție și m'o am cel puţin pe a acelui per- 
sonagiu de dramă, care era convins că 
pentu a iubi toţi oamenii, trebue mai 
întâi să iubeşti un singur om. lar de aş 
avea-o, n'aş crede în puterea acestei iu- 
biri prin radiere şi simplu ecou. Puteţi 
să mă condaranaţi. Pentru mine cel mai 
mare salt de imaginaţie rămâne cel dela 
unu Ja doi. Adică dela a mă iubi pe mine, 
la a iubi pe cineva a 


STELIAN TECUCIANU 


„zitează zilnic expoziţii 
"sau asistă la prezetări grama- . ... 
"i tace, la audiții muzicăle, pu e în 
“stare să lege două vorbe de pre- 


“raiul nostru cotidian ar pu- 
tea deveni 'mult mâi frumos și 
măi încărcat de bucurii, dacă 
oamenii ar avea în mai mare 
măsură deprinderea să_și cultive 
însușirile lor spirituale. Nu e 
vorba de a se ocupa exclusiv de 
desvoltarea lor spirituată, în 
dauna laturei materiale. Nu! E 
vorba numai de ace] echilibru al 
tăpturii, atins de clasicismul en- 
tic, care se realizează întrun ax 
de cumpănire al bio'ogteului cu 
spiritualul, permiţând celui &n- 
tâiu să se realizeze în dreptu. 
rile sale legitime, dar fără a ne- 
glija, cât de cât, hrana cotidiană 
de bunuri imateriale, menite să 
țină spiritul treaz, viu, colorat. 

Plimbându-te prin lumea felu_ 
rită .a orașelor, prin aşa zisa 
„pătură cultă: — căci la ea se 
referă integra! noteie. acestea; 
țăranul îşi are unitatea lui spi- 
rituală bine rotunjită şi echili- 
brat structurată, — trecând prin 
lumea orașelor, stând cu ea de 
vorbă sau numai ascultându.i 
convorbiri.e, pe stradă, la spec- 
tacole!e dramatice sau sportive, 
în sălile de conferințe sau con. 
certe, în excursii, acasă sau în 
oficiu, cu rare excepții, o stare 
de 'tristă dezamăgire te cuprinde, 
apreciind scăzutul nivel intelec- 
tual al orăşeanului-tip. Conver- 
sațiile lui sunt stereotipe și ba- 
nale, n'au nici un nerv şi nu 
revarsă nicio bucurie. Simţi că 
oamenii vorbesc nu fiindcă ro- 
deşte în ei eândut bogat, ci, ori 
dintr'o proastă îngâmfare de a 
vorbi, ari fiindcă s'au plictisit 
de tăcere. “Totuşi, tocmai din a. 
ceastă seceţă a gândului auten- 
tă -se vorbeşte — paradoxal ! — 
aşa de mult. Orâul care gândeşte, 
vorbește mai puțin și mai cum- 
pătat. Orăşeanului nostru îi ma- 
cină gura fără încetare, Dacă ar 


tăcea, l.ar înspă:imânta golul 
căscaț de absența gândurilor 
sale. 


Dacă stai să asculți aprecie- 
rile lu: asupra valorilor de artă, 
rămâi încremenit: omul! care vi. 
plastice 


țuire a bunurilor spirituale ce 
l-au întâmpinat, 

Uneori ţi se întâmplă să ob. 
servi, într'un grup, un om mai 
viu, încercând să ridice în dis- 
cuţie o problemă de însemnă- 
tbaţe. Dar vorbele lui nu trezesc 
nici o rezonanţă în cutiile cra- 
n:iene ale vecinilor. Ideile iui 
sunt întâmpinate cu replici ana- 
poda care închid dintr'odată po- 
sibilitatea orcărei continuări de 
gând, Discuţia lâncezeşte, moa- 
re. Sau, dacă în acel cerc se află 
vreun avertizat al probiemei, 
discuția se încinge frumos și a- 
cademic în doi. Ceilaţi, nedori. 
tori de a urmări măcar firul, se 
depărtează ca dracul de tămâie, 





înjghebând alături dispute zgo- 
motoase, năroade și neroditoare, 
în care lipsea de cultură este egal 
onorată de lipsa de fantezie, 

In aceste împrejurări, e o mare 
ristețe, pentru intelectualul de 
marcă, să trăiască într'un mediu 
impermeabil preocupărilor cul- 
turale. Şi aşa se naşte povestea 
„turnului de fildeș”. 

Cauza unei atari situații nu 
stă în lipsă de inteligenţă, ci în 
lipsă de lectură serioasă, în lipsa 
de curiozitate pentru problemeie 
de cultură de artă, de știință. „In- 
telectualul” român e un tip apar- 
te, care nu citeşte sau citeşte 
numai gazetele și revistele u- 
şoare, Pe el îl ocupă toate, dar 
nimic nu_l preocupă. El nu are 
preferinţe, chiar atunci când își 
GĂă cu părerea.  Credinţele lui 
sunt simple  :mpresii,. e'e nau 
fundament, De aci eiasticitatea 
convingerilor lui, Spiritul lui nu 
e frământat de probleme. In 
capul luj nu se petrece o per- 
petuă ardere de materie cenușie, 
menită să-: ţină duhul aprins. 

Duhul lui este mort. Morţ de 
inaniție, 

„Intelectualtul“' român este a- 
desea un om cu studiile neter- 
minate sau, dacă a prins o pata- 
lama la mână; aceasta nu î.a a- 
duş nici o pasiune pentru carte. 
El e bucuros c'a scăpat de „per- 
secuţia“ dascălilor. E fericit că 
nu mai e silit de nimeni „să-și 
bată capul“. Dincolo de universi. 
tate — în cazul când cariera nu 
i-o pretinde imperios — ţitratul 
nu se mai ţine în curent cu dis- 
ciplina aleasă. 

Orășeanul nu vrea să înțeleagă 
că sufletul e ca și trupul: dacă. 
nu_i da; hrana respectivă, se vlă- 
guieşte și se usucă, El nu șt:e ce 
e aceia „viaţă imteectuaă”. Cre- 
de că e tot una cu amintirile 


ştense din album zilelor de ti- 
nereţe închinate cărţii, la care 
adaugă decât 


nu mai câteva 


MIRCEA LĂZĂRESCU 
„Jederman” 





„Primejdia artei“ 


(Urmare dim pag. 1-6) 


ca fiind proprii anii în- 
tr'o mediocritate criminală, îm- 
pediment la crearea swpraomu- 
lui adică, trebue să se fi pro- 
dus întradevăr ceva. Primej- 
dia „muzicii noui”, a muzicii pe 
care. o proclamease..,a viitoru- 
lui”, în care recunoscuse  co- 
respondentul artistic al eticei 
preconizate ca sigura „etică de 
stăpân” posibilă, trebue înte- 
leasă nu sub raportul „mânimei 
desfrânări” de care vorbește, 
trădând o concepție neașteptat 
de moralizantă, ci desigur, sub 
unghiul de vedere al filosoției 
neîndurării. Etica supraomului 
exclude — „sentimentalismul”, 
implicaţiile afective ale rapor- 
turilor dintre lume şi om, pen- 
tru a exalta tăria cruzimii de a 
considera orice altceva decât 
propria persoană, drept mijloc 
de afirmare la acesteia. 

Ori, arta în genere, şi nai cu 
seamă muzica, acest subteran 





tunel de care armatele senza- 
țiilor exterioare se slujesc pen- 
tru a pătrunde în cetatea spi- 
ritului subiectiv, prin surprin- 
dere, cu toate porţile ferecate 
cu grijă ale acestuia, arta este 
prin natura ei o aspirație de 
unificare a conştiinţei cu non- 
conștiința, a omului cu lumea 
prin legăturile inefabile ale 
reacțiilor simpatetice. 
Primejdia de cure se teme 
Nietzsche este influența pe care 


- arta o poate avea asupra spiri- 


tului uman (dispus firesc spre 
fraternizare cu totalul ex:sten- 
ței), spre a-l hotări să considere 
orice făptură a naturii drept o 
entitate autonomă, creată pen- 
tru scopurile ei proprii şi prin 
urmare ne-adaptându-se, decât 
printr'o siluire a misiunei on- 
tologice cu care e învestită, la 
rosturile' omului. „Sănătatea 
intelectuală” de a cărei detra- 
care prin artă se teme Nietz- 
sche, este luciditatea pragma- 
tică a candidatului la. supra- 
omenie, a cărui râvnă de auto- 
amputare “afectivă se vede 
zdruncinată prin înmuierea sen- 
timentală a străşniciei voinței, 
prin simpatia între regnul na- 
turii şi cel al API adusă 
de artă. 

Condammnarea artei, din pers- 
pectiva voluntaristă este ceea- 
ce face raţiunea existenţei sale, 


_gândind în spirit umanist. 


ION FRUNZETII . 


vorbe de duh și câteva inconsis- 
tente noțiuni din actualitate, do- 
bândite prin mijlocul cel mai si- 
gur de a mutila valorile spiri_ 
tuale: reportajul, 

Fenomenul acesta, prin frec- 
venţa și prin amploarea lui, tre- 
bue să ne trezească îngrijorarea. 
Nu e cazul să trecem uşor peste 
această jalnică stare spirituală, 
cu reflexia comodă: „cuitura a 
constituit totdeauna apanajul u- 
ne: elite”, că grosul poporului nu 
a stat niciodată pe treapta une: 
depline  înfioriri culturale, el 
fiind remorcat de pleiada spiri- 
telor de extă, etc., etc... Nu! Ar 
fi o cumplită înşelare dacă, pe 
seama neamului nostru şi în. ac- 
tuaie.e condiții, asemenea falşe 
explicații ne-ar mu:ţumi. : 

Căci ce însemnează oare o e- 
Jită, în viaţa unui popor. Să 
însemneze ea numa! 2—3 la sută 
din sufiarea lui b'ologică 7: Nu 
cumva o elită, pentru a putea 
conduce, trebue să angajeze o 
massă de minimum 15-20 la sută 
din efectiveie naţiunii ? lar cu- 
getătonii autentici, făvrani gân- 
dului românesc, desthizătorii qe 
drumuri și luminătoris de idea- 
luri sunt ei dare mai nuyneroși 
decât 2_3 la sută, raportați la 
numărul locuitorilor țării ? 

Se mai poate mira, în acest 
caz cineva..că această minimă 
elită  cărturărească nu a putut 
încă spune o vorbă limpede în 
viața de stat a țării noastre? Nu 
cumva această elită, strigând în 
pustie, a fost condamnată ia un 
crunt martiraj moral. şi la o îne- 
care în pestilența ambtantă? Nu 
cumva cârma a stat în mâna 
neînțe:epților ? O, cât de de- 
parte am rămas, în timpul ce- 
lor douăzeci de ani din urmă, 
de ideata cețate a lui Plato, unde 
cuvântul filosofului. trebuie să 
fie singura busolă ! 

Perspectivele noastre, în a- 
ceastă privință, nu sunt de:oc 
îmbucurătoare. Problema elitelor 
conducătoare este una din cele 
mai grave şi mai urgente Ea nu 
se pune pe plan politic, ci :emi. 
namente pe „Plan. spiritual Ade- 


" Tență “ei Gu politicui” este oare. 


cum secundară şi se înfăptu:eş- 
te automat, Sub. raportul graw- 
tății şi urgenţei sale, problema 
elite.or nu-şi găseşte coreapon_ 
denţa decât într'o alta, aceasta 
cu caracter social: probiema ță- 
tănească. E 

Urgența problemei elitelor ră- 
sare limpede din aceste câteva 
vonbe: atâta vreme cât neamul 
românesc nu.şi va crea un pu- 
ternic organ de gândire, însem= 
nând 15-20 la sută din bioiogicul 
național, — oamenii  îndrăgos- 
tii de carte şi de cugetare, su- 
fete de caracter — nu vom pu= 
tea rezolva, “radical, probiema 
conducerii de stat. Fimacă atâta 
vreme cât nu ne vom crea o pu- 
ternică viaţă intelectuală, în 
sensul de a ține spiritul nostru 
în perpetuă stare de alarmă, 
proaspăt, curios,  aesch:s noilor 
adevăruri deszoperite, câtă vre- 
me nu ne vom învăța să gând'm 
temeinic, câtă vreme nu vom 
purifica, în singurătate, ideile 
curente pe rugurile înalte ale 
medtației, nu vom putea aura 
nimic trainic, tar progresul au- 
tentic va rămâne un deziderat 
sau o întâmplare, 

Numai meditaţia ne poate 
conduce ezitările până în fața 
acelui resort.magic, singur. capa- 
bl să schimbe faţa lumii: eon- 
ştiinţa. Fără axastă atmosferă 
spirituală, generatoare de vir- 
tuţ: şi de acţiuni, orice inițiativă 
singulară, orice strădanie izolată, 
va infiuența parţial şi nu va da 
rodul de aur al ridicării tuturor. 
Im: vin acum în minte câteva 


cuvinte . frumoase, din cele 
multe care înfloresc în pagi. 
nile  Memoriilor  înţeieptului 


Rege Caro! 1, Cu acea distincție 
rară care-i era proprie, el n0- 
tează la 30 Noeanbrie 1867: 

„Prințul e convins că ridica- 
rea nivelului cultural general e 
mijlocul cel mai sigur pentru a 
face să dispară dip ce în ce re- 
lele pe care le-a observat în 
viața poporului român'“, 

Cuvinte;e Prințului din 1867 
păstrează şi azi întreaga lor aro 
mă de actualitate. Criza momen, 
tuui românesc este criza vieții 
intelectuale a păturei conducă- 
toare. Ea este una de natură 
spirituală, adică de gândire şi 
de conştiinţă. 


“AUREL COSMOIU 





lanuarie 1942 


mmm 3] 


> 
Fu) 


(a 





„INTRE ZI SI NOAPTE” 


IYZR = 


4 








—— 
—— 

——_ 
Pata 

——. 








[i 


Da 


0 


CeBe) 


Cronica literară 


roman de Henriette Yvonne Stahl 


(Editura Contemporană) 


Am putea spune, ca să în- 
capem într'um fel, că romanul 
d-șoarei Henriette Yvonne 
Stahl decurge dintr'un realism 
psihologic a cărui acuitate în 
observaţie și persistență până 
la obsesie în amănunt şi pâ- 
nă la cruzime, ne îndreptă- 
țese să conchidem la, un mate” 
nialism posac şi desnădăjduit 
al autoarei. Demenţa, deza- 
buzarea şi viciul, într'un Cu- 
vânt  anormalitatea  persona- 
giilor proeminente ale cărții 
e însăși substanța din care se 
hrănește obsarvaţia realistă a 
scriitoarei și care creiază at- 
mostera apăsătoare, de coşmar 
a romanului, 

Oricât am pune accentul pe 
motivarea logică și înlănţui- 
rea lăumtrică a gesturilor şi 
taptelor, pe elementele de ca- 
racterizare stilistică şi proce- 
deele de compoziție care asi- 
gură echilibrul şi creșterea 
vie a cărții, în felul unui or 
ganism, nu se poate să nu fim 
sensibili gi la acea şansă care 
mi se Umip.e, de a ina via 9- 
dată, de a trăi alttei, intovă- 
răşiți cu destinul oamenilor 
din carte. Cu alte cuvinte, fe- 
lu in care SCTuoruL, se auga- 
jează ei însuşi, luându-și răs- 
puuidierea AERUNUUL Pt SO 
giilor sale, constituie o sobri- 
tare tot atât de atrăgătoare 

noi cât și aceea căreia 
sg isa arta sau felul lui de 
a spune. 

Aratând mai departe — cum 
vom încenca, — din ce COnSLĂ 
arta  domnișoarei  Menrietie 
Yvonne Stahl, ne dăm seama 
că nu vom isbuti totuşi Să 
izolăm ceeace va rămâne până 
la urmă cu neputinţă de a fi 
reductibil, adică tonalitatea 

respirația 
intimă a carți, jatocimuu ace 
leta a unei ființe omeneşti: 
Participarea putoarei, trăirea 
intensă pria luarea întregii 
răspunderi a destinului per- 
sonagiilor asupra sa, constitue 
cred farmecul straniu şi răs- 
cumpărător dim materialitatea 
apăsătoare a romanului „intre 
zi şi noapte”. Ca să dăm 0 
idee mai apropiată despre tim- 
brul particular al acestui ro 
mean, prim arătarea vecimătăţi- 
lor tui literare, îl vom situa În- 
tre „Wuthering height“ şi „stă 
liaisons dangereuses”, cu ab 
ste deosebiri imediate, Î pet 
sonagiile dim „Între zi şi noap- 
e” nu ating nici violența dara- 
nattă a celor din romanul Exri- 
lei Bronte, nici nu afigoiză 
cimiamul acelora din romanul 
epistolar al lui Liacloe, 

Dar în toate trei îutâiniin un 
îmţeuea râsculmpârător,  daruat 
prim efectul umei suaprize ex- 
traordinare, tocmai atunci 
când nico speranță hu mai 
părea îngăduită, 

Unitatea de măsură sufle- 
ţeascâ și de ritm innerior a ro- 
manului „intre zi şi noapte“ e 
personagiui Anei. Nu numai 
ca procedeu de compoziţie şi 
mijioc de caraaterizare pentru 
arta  dommișoârei  Henrnette 
Yvonne Stahl, dar şi prin în- 
teresuu, de patura Omuniească 
pe care-l provoacă, prin pute 
rea ei de absorbhe şi de co 
municativitate epică, Ana Sta- 
vri devine  trepuai pruuc.plui 
tutelar al cărții, criteriul ei 
cal mai sigur, autoritatea ne- 
imndodlnică deşi aparent cea 
mai fragilă și mai permeabilă 
la influenţele altora, deci cea 
' mai vulnerabilă. Totuși, can- 
_doareă Anei, lipsa ei de expe- 
-- denţă a vieții, — vulnerabili- 

tatea ei, într'un cuvânt — o fe- 
resc de aâtingerile impure ale 
celorlalți Nu e vorba la ea ge 
o reâziStemţă smonală organizată, 
deci conştientă, la tentația vi- 
ciului. E pur şi simplu o napo- 
trivire și fizică și morală, 0 
kpsă lie afinitate sau ide vocație 
peztru păcat. Trăind în socie- 
tatea umor bameni demenți, vi- 
țioşi, abulici, a unor oameni 
stârgiţi, cari au piendut gustul 
vieții odată cu sensul ei, Ana 
e dă fapt singura ființă ome- 
nesseă, pie, din cante, aceea 
care afirmă viața, căutânduii 
va înțeles, iubind şi devotân- 
du-se cu abnegare, încercână 
să înțeleagă și să justifice ori- 
cum, cu prețul oricărei sufe- 
-Fimţe. „A iubi pe cimeva — 
sotia odată Andre Malraux — 
îngemmează a-i da dreptate 
impotriva propriei suferințe“. 
[A imbirea și pentru Marta 
Vrâmeeni, sufletul ascultător 


al Anei „toterant până dimioolo 
de posibil“: ajunsese şi la acea- 
stă înțelegere profundă, la o 
remunțare de sine desăvârşită, 
pentru a putea fi de folos ce- 
leillalte. Ii era deci hărăzit să 
primească răsplata acelui în- 
țeles de viaţă, la capătul expe- 
rienţei atât de primejaioase 
de cere luăm cunoștință prin 
lectura romanului „Intre zi şi 
noapte“. hi 

Din primele pagini ale cărții 
facem cunoştinţă cu Ama, a- 
doiescentă pe atunci. Clădirea 
imensă şi goală, în piivnița că- 
reia, împreună cu mama ei, cu 
alți copii din cartier şi cu fa- 
miliile acestora, se 
de bombardamentele aeriene 
nocturne, în timpul războiului 
trecut, stimula imaginația 
Anei, visătoria ei, în care con- 
turele realităţii se dilatau tan- 
tastic,  deschizându-i accesul 
„tutr'o lume de tăgăduinţi ne- 
maiauzite”. Desnodământiul, în- 
ţelesul ultim e sugerat depe 
acum, anticipativ, ca într'un 
pre.udiuw de operă wagneriană 
care cuprinde în esenţă şi vir- 
tualitate toată amploarea dra- 
me. ce urmează să se des- 
făşoare: „Ana ştia de mult — 
și i se părea că acest gând fu- 
sese prirmmil — că într'o zi va 
afla ceva extraondinar... Ceva 
ce aduce atâta fericire, încât 
orice gând despre fericire va 
îi întrecut“... Din cauza nop- 
ilor petrecute în umezeala 
rece a pivnițelor Ana se îm- 
bolnăvește greu. Boala coin- 
cide „cu sfârșitul adolescenței. 
Face ăpoi cunoștința Martei 
Vrânzeni, de al cărei farmec 
straniu Ana va fi subjugată 
fără să încerce vreo rezistenţă. 
O vă iubi pe Marta cu toată 
aevoțiunea şi fervoarea sufle- 
tunii ei „ascultător, tolerant 
păiă dincolo de posibil“. Me- 
diui în care trăeşte Marta 
Vrânceni, familia ei, nu poate 
provoca,  omenește vorbind, 
altă reacţie decât aceea de 
te&pullsie. In atmosfera de ab- 
jocție, demenţă şi viciu a casei 
Vrânceni va pătrunde neşhu- 
toare și desarmată, îngerește 
candidă, Ana. Un greu blestem, 
blestemul sângelui păcătoşit 
apasă asupra casei acesteia. 
Dumitru Vrânceni, tatăl, moa- 
re stors de pultrezicune și 
fizică şi morală. Nevasta lui, 
biena Vrânceni, îi va supra- 
viețui câteva luni, într'o fre- 
nezie dementă: a simţurilor, 
până ce o paralizie îi va aduce 
şi ei sfârșitul “Traiam, fratele 
Masttei, oretim, moare în sana- 
toriu. Marta însăși nu are pu- 
terea morală să.se mai smulgă 
din atmosfera casei. Un secret 
groaznic, pe care-l surprindem 
din confesiunea făcută Anei, 
îi înăbușe viața stungânduri 
orice dor, mai ales pe acelea 
de a-i găsi v-eţii un rost. Toţi 
câți se apropie de ea obosesc, 
se descurajează şi renunţă, in- 
credințaţi că nimic nu se mai 
poate face pentru ea. Doar Ana 
nu va descuraja incercand să 
ajute pe Marta, să o redea vie- 
ţii, cu acea devoțiune a iu- 
birii încrezătoare „dincolo de 
orice aparenţe, de tapte char“, 
ştund totuși „că Manta tre- 
cuse în lumea celor care nu 
mai pot iubi oameni“. Până 
când, ea însăși, Ana va cădea 
obosită, din mou doborită de 
boală. Dar frământarea «ei, 
nedumeririle și întrebările ei 
nu rămân fără răspuns. Inţe- 
lesul care i se dăruieşte la 
sfârşitul crizei prin care tre- 


ce, chiar dacă Ana nu va Su. 


praviețui  muimutului acelei 
revelații extraordinare, e to- 
tuşi un înţeles de viaţă, o afir- 
maţie, o certitudine. Deaceea 
am numit răscumpărător acest 
înțeles, fiindcă în lumina lui, 
toată labjecția revărsată în pa- 
ginile cărții se purifică retro- 
spectiv. 

E adevărat că drumurile 
vieții nu duc nicăeri, cum 
spunea Rilke; că în viaţă nu 
există deslegări definitive, ci 
numai compromisuri şi aproxi- 
mări, treceri dela ceva care nu 
e încă făcut, Ja altceva care 
a și început să se desfacă. Dar 
o carte oricât ar năzui să suge- 
reze complexitatea stufoasă și 
contradictorie a vieţii, înseam- 
nă totuși experimentarea unor 
înțelesuri_și implicit, alegere, 
sistematizare, atitudini, prete- 
r:nțe. Toate aceste elemente 
intră deopotrivă în compune 


rea ei, regăsindu-se nu mural 
în procedeele de compoziţie, 
în tehnica lucrului artistic, 
graţie căruia cuprinsul cărți 
devine comunicativ, dar şi în. 
participarea scriitorului, a că- 
rui răspundere nu poate fi 
nesocotită. ia 

Romaziul „Intre zi şi noapte“ 
e o carte de mult curaj şi de 
o răspundere imorală a cărăt 


mai fragil şi mai nepregătit 
pentru viaţă, Ana Stavri., Apa 
este, negreşit, ceeace se chiamă 
o creaţie cu care sin scriitâr 
se poate mândri. Este in 
samt de observat creșterea î7 
mportâmță epică a personaj 
lui Anei, pe măsură ce Marta, 
dominatoare în prima partea 
cărții, va rămâne până la 
urmă o apariţie singulară, în 
afara vieţii căreia nu-i mai &- 
parține decât prin deprindere. 
Vitalitatea cărții, substanţa 
ei, este Ana Stavri. De fapt, 
în momentul când începe a 
iunea romantilui, Marta și 
supravieţuieşte, prin obiş- 
nuinţă. Ea este, ca şi Matei 
Banea, prietenul Anei, o ființă 
a cărei viaţă este tăcută, — un 
om sfârșit. Pe când Ana abia 
începe să trăiască. Deaceea, 
Mara şi Matea banea și cu ei 
celelalte personagii mai Mă- 
runte ale cărții au um rekef 
plastic pronunțat și acea £ixi- 
tate caracteristică de neuitat 
a psihologiilor cristalizate prin 
rutină, cărora împrejurările 
vieții nu le pot aduce niciun 
spur şi nicio modificare. Ana 
în schimb, se învăluie ca în- 
tr'o aureolă în care contur 


ei se estompează cu fermecă- 


toare imprecizie, schimbânr 
du-se. neincetat mai primi 
toare de viaţa pe care 0 În 
tâmpină cu fervoare, încercând 
să-i pătrundă înțelesurile. 
Personalitatea literară a 
d-eoarei  Henrieţte Yvonne 
Stahl, stilul d-sale, altfel spus, 
se  caragterizează  prinir'o 
extraordinară putere de obse- 
aie, creiatoare de atmosferă. 
Imaginile corespunzătoare 
senzaţiilor olfactice şi acelea 
tactile revin cu stăruință în 
descriere şi cu imbelșugare 
obsedantă. Predomină insă, în 
atmosfera cărţii, un iz de 
putreziciune și $mucegălt, o 
senzație nediferenţiată care-i 
aromă și savoare totodată, de 
iremediabilă descompunere și 
fizică şi morală. F 
in odaia de primire din casa 
Vrâncenilor „aerul era imbâc- 
sit, caud, puured“. intr'o odae 
alăturată aceleia în care locuia 
Mara „cauauuia era 1nabDușI 
toare, mirosea a doctorii, a 
săpun i , a tămaile, sa 
mukega.". Despre Traian, tra- 
tele cretin a. Martei, ni se 
spune da un moment dat: „Sur 


rasul ui se lărgi ca o d i 
putredă“. Cel care icăză 
mai COpios de atenția meinşiu- 
rată a scriitoarei e însă Duihi- 
tru  Vranceni, tatăl ei: 
„„„+ACeiaşi ochl ca ai lui tra- 


ian, prea mari şi zotunzi, 0u- 


privirea verde mucegăută... Pri- 
vivea omului era imwăcsită ae 
contraziceri şi greutăţi insu- 
portabile. Gândurile-i păreau 


încercuite, cuibărite în sânge.. 


murdar, violent, fierbinte, 
obrasnic, impudic“. Mai târziu” 
îl vom revedea „de o paloare, 
neverosimilă, putredă, fanto- 
matică“. In sfârșit, ultima ma 
gine pe care Marta 0 vi 
păstra, este aceea a bătrânului 
întins în patul unde avea să-și 
dea stârșitul: „Dumitru Vrân- 
ceni, tatăl Mantei, murea. Sân- 
gele se topea, se transforma 
într'un lichid albicios pi fără 
vlagă. Un fel de puroi leneș, 
purtat prin tot corpul încet, 
de bătăile inimei. Tot ce încer- 
caseră doctorii fusese inutil. 
Sângele putrezea“ . 

Aerul fizic pe care-l respiră 
personagiile cărții se confundă 
<u miasmele ei morale, iar cu» 
Jorile peisagiului: ne sunt Înfă- 
țişate ca tonalități afective, 
integrându-se în aceeaşi at- 
mosferă: „cerul cenușiu, căzut 
jos, nemișcat, plin, era greu” 
Cemușiul persistă, dela cea 
dintâi până la cea din urmă 
pagină a cărţii. E unul din 
elementele constitutive ale tar- 
mecului straniu căruia cu greu 
Sar putea sustrage cititorul 
romanului „Intre zi și noapte“. 


MIBAI NICULESCU 


UNIVERSUL LITERAR E E eee 5 


Speranţă 


O să vorbim despre trecut 

ca despre o furtună dusă, 

cu pasul greu — cu glasul mut — 
în toamna noastră — stea apusă. 


Din troenirile de eri 

vom Înverzi după furtună — 
în pragul tristei primăveri, 
înmănunehiere de cunună. 


O, câţi am fost la început — 
şi cât de rari suntem acuma! 
N Din moaptea asprului trecut 


însângerată iese luna... 


Dar va veni cel aşteptat 
și proorocit de-atâtea ori, — 
pe anii muţi crucificat : 
căutătorul de comori ! 
EMANOIL FLORENS 


Ynviere 


Râzi suflete! Auzi cum plânge lutul 

Și toată viața lumii întrun câne; 

Să mu te doară, sufiete, bătrâne, 

Că'n plânsul lui noi ne-ascultăm trecutul. 


Și noaptea asta să mu te înspăimânte, 
„„Nici gestul braţului ce-o să te'nvie, 
O ulipă doar, pe urmă-o veșnicie... 

Ascultă! Ploaia a'nceput să cânte 


Și-un clopot, undeva, a prins să sune 
Pentru 'nvierea noastră neştiută.... 
Tu mu te risipi'm durere mută 

Că nu mai ai pe nimeni să te-adune. 


Să nu te doară despărțirea humii; 
Mai bine guată hucuria clipei 
Când cei porni îm tremurul aripei, 
Spre dincolo de marginile lumii! 


Srădi 
raaina 

Azi nu mai alerg în grădină, 
Copilă pe-o albă alee, 


Şi nu mai culeg curcubee 
În floarea cu stropi de lumină. 


I, LOGA 


Plecată pe gura fântânii, 
Priveam toată zarea ?n oglindă 
Și cupa de joacă a mâinii 
Răcoarea cerca 'o cuprindă. 


Sbuzdânii, m'avântam dup'un flutur . 
Prin colbul stârnit în răzoare... 

Azi dprul de aer şi soare 

În colbul de carte mi-l scutur. 


Grădina tretutelor vise 
Mă chiamă 'nflorită şi-acum, 
Daâr porțile vieţii 's închise 
Şi visele trâmbe de fum. 
MARIANA MOISA 





„RASTURNARI”, auvele şi schiţe 
de CONSTANTIN COJAN 


Poetul Constantin Cojan şi-a 
îngăduit să-și astâmpere de astă- 


dată condeiul, pinând sub tipar, 
la editura „Câtţea Românească”, 
primul său Volum de nuvele şi 
schiţe, putând sugestivul titlu: 
„RăsturnăHi“, 

Autorul 4 încercat să zugră- 
vească în slove de duh româ- 
nesc, unele ispecte de farmec şi 
vis, precum şi unele crude rea- 
lități din viața ceior mulţi și o- 
bidiți, toaţe acestea fiind filtrate 
printr'o inimă negrăit de aleasă. 

Nădăjduim că excursiunea 9- 
ferită egititorilor săi de poetul 
Constantin Cojar, va fi dintre 
cele mai reuşite manifestări ar- 
tistice, | 

Cărtea va apare în primele zi- 
le ale lunei Februarie. 


ALASTOR, 


una din cele ma! cunoscute 
și mai gustate poeme ale lui 
PERCY BYSSHE SHELEY a 
fost tradusă, în formele origi- 
naiului de d. Al. Lacobescu și ne 
este înfăţişată  într'o elegantă 
plachetă, 

Tema bucății acesteia o for- 
mează lupta sufletească dusă de 
un tânăr excepțional înzestrat, 


dornic pururea să se adape ku, Colaborări interesante, 


isvoarele de frumuseți şi minuni 
ale lumii. Puriticarea vine apoi 
din contemplarea sublimului pe 
care-l prezință universul, 
Singurătatea căutată în care 
poetul să complace, departe de 
a constitui un cere apăsător în 
jurul aspirațiilor şi năzuințelor 
sale, înăbuşzindu-i elanurile, de- 
vine un mediu prielnic pentru 





meditaţie; de aci, valoarea ce i-o 
atribue eroul poemei. Măsurată 
astiel, viaţa framântată la căl- 
dura generozităţi, devine bogată 
în rost și numărătoarea calenda- 
ristică prin ani a ei este o ten- 
tativă prisoseinică şi n ifi= 
cativă. 

Taducerea făcută de d. Al. 
Iacobescu este cu atât mai im- 
portanță, cu cât ne gândim la 
greutățile cu care a avut de lup- 
tat tălmăcitorul spre a ne reda 
poema în forma originalului, așa 
cum am mai spus. 


„VIAȚA SOCIALĂ C.F. a“ 


este o revistă ce apare lunar 
sub  conaucerea a-lui Vasile 
Vor. Menirea ei, sub semnul 
căreu şi-a jăcut aparipa cu 
zece ani în urmă, wm Liuj, a 
fost precizată asijei: Organ de 
Cudtură şi indrumare projesio- 
nală, Caracier pe care şi l-a 
pastrat tot timpui acesta, 
Odată cu parasirea Ciujului, 
se părea că această pubiucape 
îşi va înceta apariția, dar, gra- 
ție darzeniei conducatorului ei 
şi-a continuat, cu acelaş entu- 
siasm, activitatea la Bucureşti, 
infor- 
majii cu caracter profesional şi 
reproduceri frumoase, iată ce 
se poate găsi în fiecare număr 


al acestei bogate şi entuziaste 


foi. - 


MARGARETH KENNEDY: 
SINGURĂTATE IN TOVĂRĂŞIE 


x 

Despre oper, scriitoarei Mar- 
gareth Kennedy vorbezo îndea- 
juns nenumăratele ediţii ce s'au 
vândut în mai toate ţările de 
cultură. Sufletul omenesc şi în 
deosebi cel femenin, atât de greu 
de pătuns și descifrat şi-a găsit 
în autoarea „Singurătăţii în te- 
vărăşie” o rară înțelegătogre şi 
interpretă. 


Eroii şi eroinele male trăese 
visa manairă a tuturor, en feste 


Necunoscutul 


Intre atâtea şi atâtea ver- 
auri pe care le primim săptă- 
mână de săptămână, iaiă că 
am avut zilele trecute o sur- 
priză. Am desfăcut un plic, 
dupăce i-a venit rândul din 
gramadă, dar nu am dat de- 
cât de o foaie pe care erau 
înghesuite câteva zeci de 
rânduri, Am mai desfăcut 
odată plicul, fiinacă la aitp- 
tui vorpind de-ab:a ne venea 
să Credem că jipsesc ob.cinuu- 
tele versuri. lavă un mesagiu 
care ae bună seamă ca şi-a 
&reșit adresa, am ZIS consta- 
tand ca inatara de harua 
aceea nu mai era de atat Iu- 
muc. Deabia insă cand am 
purces să aam cetire acelui 
pagini izolate, am vâzut că 
intr'adevăr ne îinșeiasem: 
scrisoarea ne era adresată 
chiar nouă, 

Un necunoscut ne scria, de 
undeva „de foarte departe, 
dintr'un oraș de proviricie, in 
care și-a îngropat iluziile şi 
orice nâdezue”. Trebue să 
mărturisim că printre rânduri 
am intrezărit şi sirofele care 
jiipseau, dar — dece nu am 
spune-o ? — această lirică 
discreţie a fost pentru noi un 
recontortant de-o lupă. Ser:- 
soarea  necunoscutuiui meu 
prieten (ami pace sa-l nu- 
Mesc astiei, vuumail nindcă 
mi-e atat de siran) nu adu- 
cea cu sine cine şuie ce gan- 
dur Şi itamantari Nou. De 
fapu, ne-am cam obianuit să 
alia LN 10CUL i0r UV Cuuccţie 
de „aripi revezate”, așu cum 
an 10Lainit și de asLa-aată. 

Ce poţi sa taci, smangalivor 
de vers ain Caputasă, iu spun 
eu, Cand ILECUNUBCU Gl văl pruc- 
Veni SE OlUesc acoi0 In Uu.așe- 
lele lor, suriviţi ae Du:eirnya 
Negusvoreasca a omuiui bur- 
vos ? Uute, sunt dispus aprva- 
pe sâ-ț. aau dreptate ; zic a- 
proape,  timaca în cel mai 
tainic Colț al inimii mele, eu 
nu ţi-o pot da şi nici nu ţi-o 
VOiu Ga vreouava. LI STIU, 
-DECUNOSCUiul meu prieten, că 
urmâreşti cu luare anunte a- 
cest popas săptămâna! pe care 
cercam să-l realizâm in nuie- 
zul tinerei poesii şi că da- 
acolo de unde ne scrii, „preo- 
cupările acestea ţi se par atât 
de indepărtăte și de reci, în- 
cât ai impresia că le asculţi 
dintr'un fund de pământ”. 

Te cetesc şi eu, prieţene, 
dar nu te înţeleg. Uite, am 
să-ţi spun pe gleau că până 
acum câţiva ani (oare îm, în- 
gădue tinereţea mea să afi- 
șez acest loc comun?) am 
venit și eu — ca şi dumneata 
și ca şi atâţia alții — înta”o 
urbe care nicidecum nu erau 
Bucureştii. Că se chema Brăi- 
la, Arad, Brașov sau Turda — 
vezi, lucrul ăsta nu mai are 


meandrele și cotiturile neagtep- 
taie, da lliecare răapântie ino- 
dându-se inr'o înlănţuire com- 
plexă dar luminoasă şi firească. 
Portretul psihologic şi material 


al personagiului se încheagă pe. 


încetul, desprinzându-se din pân- 
za cenuşie a începutului. Sunt 
în cartea aceasta câteva figuri 
devenite de-alungul lecturii atât 
de familiare, încâţ te aştepţi să le 
întâlneşti undeva într'o casă ori 
pe stradă. Autoarea îşi iubeşte 
creaturile de care ne apropie pe 
nesimţite pim intermediul lectu- 
rii, fără ca prezența ei supără- 
toare să se simtă vreun moment, 


Este tocmai una din marile cali- 


tăți ce înce un scriitor mare, 

“Fraducerea d-lui C. Borănescu- 
Lahovary, mai bună şi mai pusă 
la punct decât cea precedentă. 


ALAIN FOURNIER: ȚARA 
FĂRĂ NUME 


„Le grand Maulnes”, titlul sub 
care este cunoscută în original 
opera aceasta cu adevărat mare 
a lui Alain Fournier, este o carie 
ce nu se aseamănă celor cu care 
s'a obicinuit lectorul, 

Epoca ce a urmat răsbotului 
trecut, a fost una de adânci pre- 
faceri; tineretul s'a trezit în fața 
UNOr NOui perspective de viață, 
altele decât cele cunoscute lui 
până în pragul lui 1914. Dislo- 
carea operată în cursul celor pa- 
tru ani de frământări adânci 





Da ave 
mr a teii 


CANTECE NOUI 


meu prieten 


nici o importanță, devtemtue 
ziireie suscau ac-avatea ori 
Cu o intarztre Ge a ue urc, 
lăr IELtie Se preaumoiuau Ziua 
bileagă 11 DUC ŞI pe Sudtizie 

AL SAL UL PIUVuucle. A” 
Cuiuă luă, SUL ui Capitală, 
ŞI HU Ludi dl Urtpvui 2ă dU” 
GE, Juuccalluu-le Ciuăr, uni 
Ve. spuuc, ua Cu Lalu, su pol 
Să-yui Uau Uutepuavt, peuuiu 
Sluapiul iuuuiV că ti ui € 
Vushă Ut ăpă Ceva, 

bu Dia să vu Să-ţi pun 
ÎN Lăyă Biti till tuciu Că 
Lu Daluti Didi Du & eşti 
Mia Vutuiă Cui ai aul NUeaig” 
Sol, PEiLUDUCa ŞUU pret bule 
UI ama li Wa beaaticăsuuis ui 
Cutuvaai Și Nu au VOiavaaiă di” 
Civua bă, PUALELG UUiiLii asaiMl” 
că sunt argumente, Wu aa 
veti să te vntreb: aripiie tale 
revezăe dece suni aşa 7? Lita 
tu ca acest iutiu se aaLo:eșie 
lipse. de spaţiu penuru sB0£ 
AEaaCO00, QIN LATGUL SEA QIaguUl 
CUnucăut, ŞI CTE, ca acest iui- 
cru nu se miampia şi aici în 
Oraşul qan Care-i SC4u, pun 
de miasme şi pariutuui? Uute, 
eu irec zi de zi pe laogă un 
am pe care toți titlu 4 80- 
coteau — şi poate câ 11 soca- 
tesc incă — un inger, ku nu 
văd insă că aripue iui s'au 
pretăcut de muitA vreme în 
prai și puwere și că aura iu: 
nu este decâţ ucairea aiuictă 
a unei bricheie. Vezi tu, ne- 
cunoscuiul meu prieten, piuia 
asta e numai unu. Dar eu giiu 
înca o sua. „„Moarţea” dun 
oraşul dumitale e „moar:e” 
timacă așa o vrei şi așa 0 vezi. 
N'al incerca Oute IuCioua.ă 
marile iebre care te naiza ln 
Sava, tacandu-le să te simţi 
din ce in ce mai tu, din ce 
în ce mai aproape ce gand? 
Mariie JNiȘU, regâsirile şi iîn- 
tâimrue cu tine insuuu, în- 
tr'un cuvânt : tot ceace con- 
tează in viaţa unui om care 
traește gâncund, nu ai să le 
afl decât aşa și acolo Cre 
de-mă,  necunoscuLul meu 
prieten ! 

Mirajul ? Dar nu e decâi 
un miraj! Atâta totţ. Sa a- 
prins un reflector ? Stelele 
sunt ale dumitale! B'a des- 
lânțuit o orchestră ? Wuzica 
inimii e în tine! O, şi poate- 
că în cele-din urmă ai să-mi 
spui că ai vrea să vii să te 
convingi de toate acestea! 
Vino, căci eu ţe aștept, Dar 
ai să înveţi să vezi. Și asta 
e uneori egal cu a orbi, 


ȘTEFAN BACIU 


N. B. — Manuscrisele se trimit 
ia redacţie, menționându-se pe 
plic : peniru Ștefan Baciu. Ce- 
rem scuze lectorilor noștri că din 
motive absolut independente de 
voința noastră, „cuvintele de 
răspuns” din acest număr nupot 
apare. Ele vor îi inserate însă ln 
numărul! viitor, împreună cu ce- 
ielalte. ; 


a Ca AC 2 am alma caci Cc e 


Note românești 


prin care trecuse omenirea l-a 
găsit nepregătit, cu întregul com- 


“ plez de probleme noui sub sem- 


nul cărora trebuia să trăiască de 
acum încolo. în mod firesc şi-a 
păstrat fiecare micul lui cadru 
de basm al epocii precedente, 
lipsit de agitație și nouile semne 
care-l înconjurau, 

In acest cadru de neregăsit al 
copilăriei și primei tinereți, când 
încep să înmugurească elanurile 
creatoare, ne transportă paginile 
minunatei cărți a lui Alain Four- 
nier, apărută la editura „Cultura 
românească”, în traducerea d-lu: 
C. Borănescu-Lahovary, — asu- 
pra perfecțiunii căreia tălmăci- 
torul însuș are decența de a face 
unele rezerve. 

în privința aceasta, suntem de 
acord. 


C. POSTELNICU 
na toba NP aaa a aa titanii tt 


„COCORII“, VERSURI DE V. 
DEMETRIUS 


In editura „Socec“ a apărut zi- 
lele trecute o culegere de versuri 
a poetului V. Demnetrius, autorul 
atâtor cărți care au însemnat în 
literatura  noaatrră succese de 
primul ondin. După o tăcere de 
câțiva ani, poetul strânge în pa- 
Binile acestei lucrări, rodul unei 
munci care constitue o frumoasă 
realizare, Versurile din „Cocorii“ 
sunt limpezi şi grave acorduri, 
izbucmite din coarda unui poet 
impăcat într'o măsură oarecare, 
cu humea și cu sine. Rareori ne-a 
fost dat să cetim strofe mai gra- 
ve şi mal lineare în tot sbuciu- 
mul lor, de cât acest strote din 
„Cocorii”. Azi, când linia noastră 
e frământată de atâtea întrebări, 
aceste stihuri vin ca un ser de 
puritate, pe care nu se poate Bă 
nu-l subliniem cu toată căldura. 

Țâşnite din munca şi inime 
unui. poet autentic, placheta „Co- 
corii“ — înfățișată în minunate 
condițiuni tehnice —— e un popas 
pe care îl recomandăm tuturor 
ce iubesc Poezia adevărată, 


. Î, a. 











E SERI ANI a „IC i O O Pe, IONI 





—— 6 
In după amiaza a- 
" : aa, soarele încă mai 
- strălucea pe cer când 
Dinu Simion, întor- 
cându-se de pe ogor 
„cu căruța încărcată 
cu rod, văzu în bă- 
tătură, găinile scocia- 
rând în ţărână, sub 
grinda prispei şi scăl- Me 
dându-se în praf. 
Apoi, prin faţa lui, 
trecu godăcelul care 
scormonise cu râtul 
în şira de pae din dosul casei, 
câteva fire în gură . şi mergând grohăind în- 
ceţ, parcă și-ar fi căutat loc pentru culcușul de 
iarnă... Pe chipul lui Dinu Simion se întinse o 
umbră, ca şi cum 0 pasăre uriaşă și-ar fi desfăcut 
aripile în văzduh, întunecând soarele... 
— O să se schimbe vremea... îşi zise omul şi se 


gândi că pământul nu era încă. arat... Mai avea de - 


cărat și câteva căruţe de pe ogorul dela Bogata... 
Dar, la nevoe, acolo putea să-l trimită şi pe Teofil... 

— Teofile ! Saveto! strigă el atunci, 
aspru. 


Femeea ieşi de sub șură, în grabă şi se îndreptă 


spre cel care venise. 

— Iaca-s aici, eu... Dece-l mat strigi pe Teofil ? 
Doar singur l-ai trimis de dimineaţă la oraş pen- 
tru... 

-Se opri, parcă n'ar fi trebuit să spue cu glas țare 
pentru ce plecase Teofil Ja, oraș. Chiar în singură- 
tatea aceea, a eternității, își mai spuneau în şoaptă 
unele vorbe, parcă n'ar fi trebuit să le audă nici 
liniştea, nici a puli 


— A, da! clătină din cap bărbatul arătând că 


a înțeles și şi-a adus aminte. Dar, totuși, mal zise, 
automat : „Și nu s'a mai intors 9» 

—"Nu. Trebue să vie, acuşica. Până la oraș, nu-i 
o aruncătură de băț... 

Iși făcuse şi el, repede, cât schimhascră două 
vorbe, socoteala astă, dar îl luase gura pe dinainte. 


Aşa vorbeşte câte odată gura, fară să mai aștepte îi 


judecata... 

— Oare o putea să facă: rost ? se rea, Teponă, 
pe același ton, 

— Să-ţi ajut ? 11 întrebă femeea. 

— Să-mi ajuţi, că-s trudit... 


Ridică privirile spre cer și se învârti pe căleâiu. 


— O să se strice vremea şi n'am făcut arătura... 

Worbise în șoaptă, parcă și-ar fi vorbit lui în- 
suși, dar femeea îl auzi şi voi să-i alunge grija, pe 
care 1-0 citise în glas... 


— Mal este timp... Abia am . făcut strânsura.... Nu. 


vine iarna așa repede... 

Prin cenuşa, înserării care începuse să se cearnă, 
bărbatul ti văzu chipul plin și alb şi ochii cu pri- 
viri. Ge adânc de genună, peste care genele lungi 
atârnau grele, parcă întotdeauna ar fi fost obosite... 
Sprincenele îngemănate se arcuiau. deaşupra irisu- 
lui, coborau la colţul ochilor și se prelungeau spre 
tâmple... Obrazul acela se. strecurase în mintea șimn 
sufletul lui, demult, ca o plăsmuire a unui vis... Pe 
faţa omului apăru surâsul care salută amintirea 
şi prin surâsul acela el o privi mai mult timp, în 
incântare, ca printr'o ferestruică a amintirii. Câtă 
vioiciune şi cât farmec se mai ascund și-acum,. 
după atâţia ani, în trupul et mic, când avea un 
pătat care-l întrecea; şi pe el în îmălțime și trebuia 
să tragă în curând Ia sorți !... Hărnicia ei însufle- 


țise întotdeauna casa, transformându-i şi munca 


lui grea în plăcere... 
Şi, acum, ea nu mai așteptase ca el să mai zică 
odată ce să facă și, îndreptându-se spre căruța în- 
„cărcată, se înăilţă pe vârtul picioarelor, fiindcă, alt- 
tel nu ajungea şi se muncea să smulgă din grămadă 
un braţ de coceni mai mare decât ar fi putut duce... 

— N'o fă pe grozava, ia mai puţin... îi zise el pe 
ton blână şi râzând. Intotdeauna te-ai aruncaţ să 
faci mai mult decât te ajutau puterile. Mai 
cruţă-te.. 

Era la doi paşi de ea, se apropie și-i ajută. 

— Când n'am să mai pot, n'am să fac... Cât pot... 

FPemeea strânse bine povara în braţe şi, întor- 
cându-se, porni spre şura de sub care ieșise. Băr- 
batul 1i urmări umbra ae tăciune, topindu-se în 
negura nopții tot mai deasă, apoi își frecă palmele 
mulțumit şi-şi înfipse mânile în grămada de pe 
căruţă, înșfăcă un brâţ bun, încât, ridicânau-l, ti 
acoperi fața şi legănându-se o luă în aceeași parte 
a ogrăzii. 

Când intră în sură, femeea ieși, câna ieși ea 
intra şi aşa, pe rând, drumurile li se iîncrucișară 
şin acest du-te-vino goliră repede căruța. Amândoi 
erau oameni cu spor la treabă, dar când munceau 


umăr lângă umăr vrednicia aceasta, creştea sporind 


produsul. Uitau de trupă, uitau de mâncare, și nu 
intrau în casă decât când terminau cu toate. Nu 
lăsau niciodată la jumătate, o muncă, începută... 

Băiatul lor, Teofil, le semăna, ba, mai mult, în- 
tr'insul, chiar când muncea_ de unul, era un avânt 
pe care niciunul din ei nu-l avea. De cate ori, mun- 
cind unul lângă altul pe ogor, tatăl nu rămâmea cu 
ochii pironiți pe el, în admiraţie, privindu-l cum 
înaintează cu surâsul pe față și cu cântecul pe 
buze !... 

Era mândru de Teofil! In toate satele vecine 
in care se ducea la horă, nu era flăcău care să-l] 
îmtreacă în mândreţe, în joc și'n cântec... Cum se 


scurgeau după el privirile tuturor fetelor | In câte, 


suflete aprinsese şi întreținea amăgirea visului şi a 
tinereţii | Se gândea la acestea și-i venea în minte 
tinerețea lui tristă, în care fiecare vis luminos era 
dublat de o suferinţă... 
Ca Teofil fusese şi tatăl în vremea hai... 
Dar şi amintirea e acum un vis pe care-l trăeşte 
tot mai rar... 
Suferinţa, pe care o purta atunci în suflet îi punea 
„frână tuturor pornirilor. Satul nu-i bănuia sufe- 
rința aceasta și, fără îndoială, că, dacă și-ar fi 
dat seama de existenţa ei, tot mar fi pus-o în le- 
gătură, cu cauza ei adevărată... 
- Dinu Simion nu-şi cunoscuse părinții. La şapte 
ami știa că, cu tot atâţia ani în urmă, un copil 
abea născuţ fusese găsit pe scările bisericii din sat, 
vânăt de frig... Dacă un trecător nu i-ar fi auzit 
țipătul și nu sar fi apropiat. l-ar fi sfâșiat câinii 
sau ar fi pierit îngheţat... 
câteva sdrenţe... Nar fi fost mai bine să-l fi strâns 
Dumnezeu ? Dar viaţa se agăţase de dânsul ca un 
scaiu... Ce voise oare să demonstreze destinul prin 
salvarea vieţii lui qela moarte ?-se întreba adesea 
omul de mai târziu. fără să poată afla un răspuns 
“care să-l mulțumească... 
- O săptămână fusese crescut de o femee, altă săp- 
“tămână de altă femee. Nu ştiuse niciodaţă cine-i 
“ potrivise cele- două cuvinte ca nume... Dinu și Si- 


nuvelă 
e PE i | 
MIHAIL ŞERBAN 








de unde luase 


tare și. 


se regăsesc... 


„mis Dumnezeu... 


Un mototol învelit în - 





mion... Dinu Simion... Il strigau Dinule Şi mic și 


mare... Poate i le potriviseră aşa, ca să nu fie ca 


numele altuia din saţ... Era copilul nimănui. Satul 
i înfiase şi era copilul tuturor. Pentru el, care nu 
avea mamă, cuvântul mamă avea un înțeles tul- 
burător... Cână îl pronunța simțea o înfiorare plă- 
cută în tot corpul şimn clipa aceea în ochii lui se 
aprindea ca o lumină magică... Mamă ! Oare cine 
era mama lui ? Căci mama lui trebi& să fie în sât... 
De câte ori, poate, n'o întâlnea pe ulițele satului 
sau printr'o ogradă, unde nimerea și era primit ?... 

Câţ fusese mic, spusese mamă când unei femei, 
când alteia, pe acelaşi ton, ca o chemare, ca o cris- 
pare a suferinţei interioare. Dar nu văzuse în ochii 
neciuneia aprinzându-se brusc lumina în nimbul 
căreia două ființe cu drumurile rătăcite în viaţă 
Şi chemarea tristă a căutării neobo- 
site, disperate, pierea pe buzle lui, ca să reînvie 
iar în suflet mai târziu... Când cuvântul mamă 


“căpătase un înţeles deosebit pentru el, nu-l mai 
adresa nimănui... Il ţinea ascuns în suîlet și când 


era singur, îl şoptea ca pe o taină... 
Suterinţa aceasta ti speriase bucuriile copilăriei. 
Putea spune, că nu avusese. copilărie. Una viaţa şi 


- copilăria veselă a altora. Toţi copiii aveau părinţi, 
“numai el nu!..: 


: Si orfanii avuseseră odată părinți, 
numai €l nu... Gândurile Acestea îl înrăiră, îl săl- 
bătăciră. Simţea uneori într'insul instincte de fia- 


-ră. Când îl apuca, se lupta cu mânile, cu picioarele. 


cu dinții... Vârise groaza în copiii satului. Oamenii 


nu-l mai primiră pe lângă casele lor... nu-i mai 


dădeau de mâncare, nici culcuş. 


Ii îmblânzi foamea şi frigul... De dormit era, mai 


„uşor... Când nu era frig, dormea pe câmp, prin gră- 


dini, fără frică: era.frate cu pământul, frate cu 
cerul : stelele erau surorile gândurilor lui și vântul, 
visul lui. Dar cu foamea nu putea lupta. De stafii 


şi de jivine nu-i era frică, dar de foame avea 


groază ! 
La doisprezece ani, avea două clase piiiivaze: Ii 


Juase un învățător pe lângă casa lui şi se simţea 


dator să-i dea! și învățătură. Aşa, un pospaiu. La 
început școala, îl atnase, dar, după ce ajunse să ci- 


„tească binişor și să socotească, îl plictisi., Când cel- 


alți copii se Guceau la şcoală, el umbla hoinar pe 
ulițele satului, pe coclauri. Hoinărind, suferința 


singurătăţii lui scădea, fiindcă uita de sine... 


Intr'o primăvară se întâmplă un fapt hotăritor 
pentru viaţa lui de mai târziu. Rătăcind peste 
ogoarele din brazda cărora aburii primăverii se 
ridicau îm nouri mici și efemeri, ajunse pe un Ogor 


„pe care stăpânul iui și-l ara, chinuindu-se cu un 


cal slăbănog care nu. vola să tragă, Omul, care 
trebuia să fie cu mânile și pe coarnele plugu.ui, 
se repezea, când înainte la cal, când înapoi la coar- 
nele plugului, înjurând şi blestemându-și sărăcia. 


Dinu Simion privise lung scena aceasta, îi veni în- 
iâi să râdă, dar simţi şi o strângere de inimă, apoi - 


sări și prinse calul de căpăstru şi începu să-l tragă 
după el. Animalul 
porni ghemuit și 
cuțitul plugului s$ 
înfipse adânc în 
pământ,  zăstur- 
nând brazdă adân- 
că, "Țăranul răma- 
se o clipă speriat, 
de acest ajutor ne- 
așteptat, căci «el 
nu-l văzuse pe bă-. 
iat prin apropierea 
lui... Dar apoi se 
gândi că i l-a tri- 


O bucurie nouă 
incepu să 1Svorăs- 
că atunci în suf.e- 
tul lui Dinu Si- 
mion, al hoinaru- 
lui pentru care, 
până atunci, mun- 
ca era plictiseală 
şi chin... Bucuria, 
aceasta crescu .şi 
mai mult, deveni 
şi mai tulburătea- 
re, când schimba- 
ră locurile şi el 
trecu la coarnele 
plugului și țăranul 
conducea calul. A- 
păsând coarnele, 
simţise in trup 0 
putere nouă, parcă 
toată, energia pământului s'ar fi ridicat în el prin 
contactul cu plugul. Inaintând, simţirea nouă vibra 
întrinsul tot cu mai multă intensitate, Ochii îi 
srăluceau şi chipul i se lumina ca'n zori când soa- 
rele se înalţă și luminează tot mai mult pământul... 

Abea în ziua aceea, când omul desfăcu legăturica 
în care-şi adusese o bucată de mămăligă, cu ceapă 
și cu brânză, — prânzul lui — Dinu Simion mâncă 
cu o poftă. cu care nu mai mâncase niciodată ; îi 
era şi foame, dar mai mult îl îndemna conștiința 
nemărturisită că era prima dată în viaţă când își 
merita îmbucătura.,. 

Nu ştiuse ce'nseamnă bucuria de a munci! Omul 
poate deveni tot atât de ușor și de repede, sclav 
unei pasiuni nobile; ca şi sclav unei patimi josnice ! 
Dinu Simion trăise bucuria muncii, simţise în tot 
trupul emoția, covârșitoare a odihnei după truda 
cu folos... Se gândi că până'n ziua aceea a fost 
un trânţor, un cerşeţor șin rușinea recunoașterii 
vinovăţiei lui, el plânse. Plânsul îl ușură, parcă 
plânsul i-ar îi putut spăla sufletul de un păcat 
apăsător... 

Nu.mai primi.pomană. Era copil încă, dar învă- 
ţătura, vieții te pătrunde, te converteşte... I pă- 


trunse și pe ai, îl converti, Trăia din câștig şi-şi . 


trăgea câștigul din: munca lui. Oamenii îl primeau 
iar -pe lângă -casa lor, îi dădeau să mănânce, îl 
îmbrăcau, îi dădeau și bani.-. Nu înţelesese până 
acum rostul bamilor. Nu trăise prin bani. Banii 
aveau acum și asupra lui o atracţie miraculoasă. 
Nu-t mai era ruşine să primească, fiindcă toate 
erau. plată pentru munca, lui... 

La cincisprezece ani era cruce de flăcău, ca alţii 
când trag la sorţi. Piept lat câţ ghizdurile fântânii 
și umeri pe care să poată ridica şi duce un vițel. 





“UNIVERSUL LITERAR 











Când îşi scotea căciula din cap, părul negru ca 
pana corbului i se lăsa în inele pe frunte, Iși scu- 
tura capul, să-l aşeze și-l netezea cu palmele la 
tâmple. Numai gestul acesta ar fi putut câştiga 
inima unei fete... 

La vârsta aceea fetele începură să-l privească şi 
să întoarcă, după el capul, când trecea pe ulițele sa- 
tului sau când era chemat la vreo casă să lucreze. 
Nu îndrăznea să răspundă acestor priviri, fiindcă 
în mintea lui era mereu gândul că nu-i decât un 
argat... Ştia că la o adicătelea nimeni n'ar fi uitat 


"cine era! O slugă, fără părinţi, fără pământ... fără 


nici un rost în lume... Purta păcatul nașterii ca pe 
0 ruşine, pe care nimic nu o putea șterge: nici 
vrednicia lui, nici frumusețea. Și din cauza asta 
suferea şi suferinţa îl făcea trist şi întunecat. Tuis- 
tețea aceasta îi învăluia ca un abur şi isvora gin- 
tr'insul prin priviri. De destăinuit nu se destăinuia 
nimănui: și, nimeni nu-l înţelegea... 

Ocolea flăcăii satului strânşi în cete pe uliţi; 
nu se ducea la horă, căci la horă era mai mult 
tineret ; tineretul e dispreţuitor, fără minte, sa- 
prinde Uşor... El simţea disprețul tuturor şi-l răbda, 
dar dacă.-cineva i-ar fi strigat în faţă acest dis- 
preţ, ar fi devenit fiară. Se simțea mai bine așa, 
singur... departe de oameni... 

Dar, trebuind să stea departe de oameni, era de- 
parte Şi de Saveta. Pentru faptul acesta suferea ca 
un câine. Mai ales cânud o știa pe Saveta la horă. 
Mai ales de când auzise prin sat că este unul care 
se ţine de -coada ei. . 

Se crispa. şi: abea-și stăpânea lacrimile, cână îi 
veneau în minte întrebări ca acestea : Oare eu nu 
am dreptul la viață ? Dece mă privesc oamenii ca 
pe un câine pripășit, căruia îi arunci o bucată 
de mămăligă şi-apoi îi dai cu piciorul să fugă, de 
grijă că dacă îi vei mai da încă o bucată nu vei 
mai putea, scăpa de e1?... 

Ii venise adesea în gâna să, plece în alt sat, sau 
la oraș, undeva, unde lumea nu va ști cine-i, cum 
s'a născut... Nu se putea hotări, n'avea curajul a- 
cestei aventuri, se simţea legat Ge satul în care Ss? 
născuse, în care crescuse... Se înfrăţise, pe rând, 
cu pământul altora... 

Pe Saveta o cunoscuse de mic Copil. Stătuse un 
timp în.casa lor. Pusese crescut de părinţii ei, cum 
fusese crescut și de alţii. Se jucase cu ea. Se înţe- 
legeau, se jucau în doi. Ea îi aducea mere și nuci 
de-acasă şi bucăţi de.mălai învelit în foae de brus- 
turi, când mama e! făcea mălai. Alteori îi aducea 
pâine albă, și, fiindcă bucăţile erau aşa mari şi ea 
când i le dădea se ferea de privirile altora, — a în- 
țeles că ea fura ca să-i aducă. I-a spus bănuiala 
lui într'o zi. Fata se înroşi şi lăsă privirile în pă- 
niânt. Când îl privi iar, privirea ei avea un reflex 
pe care nu-l mai uitase... 

Apoi fugise dela şcoală. Numai gândul că la 
școală venea și Saveta îl mai îndemna uneori să 
se intoarcă, dar dragostea de a fi liber ca şi frica 
de bătaia care i-ar fi dat-o invăţătorul când l-ar 
fi prins, erau mai mari. 

Pe Saveta o purtase cu el, în rătăciri, pe coclauri, 
pe drumurile de mai târziu ale vieţii, des n'o mâi 
vedea. 

N'o mai văzu 
câțiva ani... Nu 
trecuse prin capă- 
tul aceia al sa.u- 
lui, în care stăteau 
părinţii ei. Când, 
după acest Lup 
lung, dădu cu ochii 
de. ea, în biserică, 
se îndoi că-i a- 
ceeaşi ; apoi iși 
zise câ-i, Saveta, 
dar altă Savetă, de 
care el n'ar mai ti 
avut curajul să se 
apropie :. avea ..-0 
iustă. lungă, boga- 
ţă, cu pliuri muue, 
bondiţă lucrată în 
culori. muite parcă 
și-ar fi agăţat pe 
ea toate îlorile 
grădinii şi pe cap 
o basma, de mâtase 
galbenă cu flori- 
cele albastre, 
zare-ţi lua ochii! 
Dar. ochii ei și chi- 
pul ei! Un vis... 

Cum bremurase 
ca un bicisnic in 
biserică ! War fi 
tremurat așa în 
fața celui mai a- 
prig dușman... O 
aşteptase să iasă şi abia atunci își dădu seama 
că nu era singură, că era cu părinţii ei, care stă- 
tuseră mai în funâ,.. Dar cine-ar fi putut ști în- 
cotro îi este drumul lui ? Se luase după ei, şi-i 
urmărise. de departe până acasă, Se rugase tot 
drumul, în gând, lui Dumnezeu, s'o facă, pe Saveta 
să întoarcă numai odată capul, să-l vadă şi-apoi 
să-l mai întoarcă, mai târziu odată, să-l vadă iar 
și să înțeleagă ce trebuia de înțeles,.. Dar Dumne- 
zeu: nu i-a ascultat ruga... 

O săptămână întreagă se sbătuse în neliniște, 
parcă în săptămâna aceea Saveta avea să ia ho- 
tărirea cea mare, va da, cuvântul altuia, înainte de 
a şti ce-i în sufletul lui. Era sigur că dacă ea ar 
ști, mai degrabă l-ar iubi pe el, s'ar întoarce spre 
e]... 

Și a doua Duminecă se duse iar la biserică. O 
avea numai pe ea în gând... Trebuia să vie și Sa- 


“veta, măcar s'o vadă, de departe, să se răcorească,... 


Nu aşteptă mult. Când apăru, inima începu să-i 


bată ca un ceasornic. El era în dreapta, ea în 


stânga. Ea, s6 oprise cam în dreptul lui... Trecu un 
timp... O privea, dar ea stătea nemișcată. Mai târ- 
ziu întoarse și ea capul. îl chinui întrebarea dacă 
întorsese capul fiindcă ştia că-i acolo... Sau l-a 
întors întâmplător! Dar când ea mai întoarse 
odată capul, îl văzu chipul luminat de un zâmbet. 
Oare zâmbetul acela nu fusese pentru el.? 


Jocul se repetă și'n- dlte Duminiei. Se întâlneau - 
_ astfel fără să-și dea întâlnire: IȘI zâmbeau fără ca | 


unul să fie sigur că zâmbetul celuilalt e pentru 








1942 === 


31 lanuarie 





el... Când erau singuri, ea acasă şi el pe unde se 
întâmpla, se gândeau mereu unul la altul. Incepu 
să dea târcoale casei din marginea satului, îi venea 
să intre să intrebe dacă n'au nevoe de braţe Mun- 
citoare, numai aşa ca să dea o clipă ochii cu ea... 


„Dar era o mândrie intr'insul care-l oprea. In ogra- 


da pârinților Savetei nar mai îi invrat niciodată 
ca slugă... 

Ia aută zi ea a ieşit din ogradă. Poate u văzuse. 
S'a apropiat de el... 

— Pe cine aştepţi, Dinule ? L-a intrebat roşin- 
du-se, : 

— Pe tine, Saveta... a zis el. 

Dar în clipa aceea s'a auzit strigătul mamei, care 
ieșise in poartă, 

— Să nu te mai apropii de poartă, colbtiec. 

Speriată, fata sa intors şi-a luat-o la fugă spre 
casă. Dinu a văzut cum mama a dupăcit-o, şi-abea 
sa stăpânit să nu se repeadă ca un hultan, A în- 
țeles insă că părinții fetei simţiseră ceva, ceeace 
purta în suflet nu mai era o taină și se îndepărtă 
cu bucuria în suflet, îluerânăd. 

Era alt om. Saveta știa ce-i în sufletul lui, Ii spu- 
sese şi-şi luase o greutate, ca o piatră, de pe inimă. 
Şi începu să aștepte o zi în care.toate se.vor iîm- 
brăca în haină de lumină și viața lui va intra în 
făgaș nou... 

Trăise cu speranța aceasta, deaceeai- când auzi 
în sat că Saveta se mărită, să înebunească, nu 
alta. Două zile a rătăcit ca-un nebun pe coclauri, 
fără să mănânce:și fără să-și strângă Gumnul 
pernă sub căpătâiu. Și a treia zi, ars'devârit şi de 


zii, cap 4 Dea, dul 


„nesomn, a intrat în ograda părinţilor Savetei, 


l-a ieșit Saveta înainte... 


- — Eu nu vreau să mă mărit cu el... i-a spus 
dintr'odată, ca şi cum ar fi știut că venise să ceară 
o socoteală, să se răfulască, 


— Bine faci... Am să te iau eu.. Chis dacă nu 
vor părinţii ţăi.., ANRE, pi 
— Dacă nu mă, iei acuma, mă mărită cu deasila... 

Intâi, el o privi neștiină ce să răspundă, tăcurcat 
de vorbele ei, apoi ridică privirile... 

— Bine, 

In timpul acesta mama fetei, ieşi din „pasă, îl 
văzuse pe fereastră, și se repezi spre ei cu o falcă 
în. cer și cu una în pământ. 

— Golanule, cum ai îndrăznit să intri aici ? Se 
întoarse apoi spre fată: — Intră în casă, că-ţi 
vezi beleaua... Unde-i Ghiţă să-ţi -moae ciolanele ! 
Teşi, că-ţi scot ochii... 

Se sbătea ca apucată de ducă- se pe pustii și în- 
ținse mânile spre faţa lui... 

— Stai! zise Dinu Simion şi: pirideridu- io mână 
in piept o îmbrânci cât colo. Femeea rămase încre- 
menită și el pufni în râs. Râse şi la Saveta, care 
acum nu ştia ce să facă și întorcându-se, el se 
repezi spre. grajd. Amândouă femeile îl priviră, ne- 
dumerite. Peste câteva clipe îl văzură ieşind zu ca- 
iul de căpăsiru. Nu inveiegeau ce: vrea să tacă. 

— Ma trimis bădiţa Ghiţă să-i aduc cauul în 
5aţ... zise €l și râse iar. Dece mă iei așa, mârușă ? 
se intoarse spre măma fetei care ea și, mai ză- 
pâcură, 

Porni spre poartă, zicându- i Savetei : 

— Vino de inchide poaria,,. = 

Bătrâna stâtea incremenită în mijlocul opgiidli 

Cand tata deschise poarta, ei 0 și'prinse ae mij- 
10c şi O săltă pe cal. Sari şi el la spatele ei... Spe- 
riat cte ce se peviecea, cu puvara neuvişuuită in Spa- 
te, simyind caicâile bocandilor lui Dinu în burtă, 
cauul o luă la fugă. 

" Tremurând, fata se lipi de pleptul lui şi se lăsă 
cuprinsă peste braţe și peste piept de mâna lui 
vanJoasă, care o ținea, ca să nu cadă. Cu cealaltă 
mană el ținea îraul. Bâtea. calul cu picioarele şi 


Lă 


" animalul sarea in salturi dese şi lungi, aruncând 


eu copitele pietrele în garduri, 


Casa fiind în marginea satului,-. fugari ii fost 
indată în câmp. Goni calul pe şosea pană ce satul 
rămase mult in urmă, în zarea care tumega,.a, de- 
păttării, apoi cotiră şi o luară pe câmp..E]. sări jos 
de pe cal, apoi o cobori și pe ea. Incepură să mear- 
8ă așa, ţinându-se de mână ca doi copii în căutare 
de îlor.... Calul mergea cu capul plecat în urma lor. 

— Nu-ţi pare rău, Saveto? o întrebă, sorbind-o 
din ochi. 

Ea încă tremura. Râse prin paie plansului: 

— Eu am vrut... Nu-l pot suferi. - . 

Apoi se pierdură în poeni fără cărări, așa cum 
era în clipa aceea şi viața lor... 

x 

„„S'au întors peste câteva zile în sat. 

— De-acum n'o să aibă încotro! zicea fata şi el 
îi săruta gura şi ochii, nebun de dragoste. 

Când au intrat în ogradă, amândoi părinţii erau 
pe prispă. Stăteau supăraţi, nu-şi vorbeau. Cânu 
i-a văzul, femeea sa ridicat şi s'a repezitiea o 
ieoaică. Dinu a tăcut un pas înaintea Savetei.:. 

— Să nu te atingi de ea... zice el cu glas-care 
bubui ca tunctul şi femeea se trase inapoi, Dădu 
peste bărbatul ei, care tocmai sosise și el. : 

— Mai ţine-ţi gura, femee! îi zise el. Gura asta 
mi-a amării toată viaţa... se îndreptă, el spre Dinu. PERI 
Of! Oi! 

Dar începu el: 

— Ne-ai făcut de râs... 

— Rușinea se şterge dacă mi-o daţi... 
tărit, Dinu. 

" Omul îl privi în ochi, dar privirile îlăcăului ii în- 
vinseră și el lăsă privirile în jos... 

— Hm... Da... Mda... Nici n'ai făcut armata.,, 

— Plec în toamna asta... Saveta-i -a mea, :mă 
aşteaptă... e ia 

— Gotanule — se repezi spre el femeea — nu-ţi 
dau îiaţa, mai bine s'o văd moârtă,. Iţi scot ochii... 

— Bine! Să n'aud ce aţi bătut-o... Is scule că „ce- 
lălali n'o să mai vie s'o ia. 

RNâse. Le întoarse spatele Şi plecă,.. 

Şi, nu peste mult timp, Dinu Simion plecă în 
armată. Ii scria, Peste nouă luni ea i-ă scris veste 
mare... avea un băiat. In ziua aceea șa aprins Și în 
viaţa lui un soare. Aștepta cu sufletul la gură să 
poată pleca, să-l vadă, so vadă pe Saveta. Trăia 
un vis: ziua; când se va elibera... 

Dar, peste câteva zile, sună, mobilizârea, și visul 


zise no- 


î rămase VIS 








“ (Urmare în N-rul viitor) 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 33 Taxa poștală plăţiţă în mxmerar cenlerm aprobării dir, Gin E. E E. Nr. 94404 008